GheorgheAndreica-Marturii

GHEORGHE ANDREICA 


MĂRTURII... 
MĂRTURII... 

-Din iadul temniţelor eomuniste 


20 00 



2 



GHEORGHE ANDREICA 


MĂRTURII... 


MĂRTURII... 


-Din iadul temniţelor eomuniste- 


Consultant Dan Staicu 


3 



Mulţumesc pe această cale camaradului 
cornelii) CONSTANTINESCU, din Elveţia, 
pentru ajutorul dat în publicarea prezentei cărţi. 


4 



CUVÂNT înainte 


Viitorii cercetători ai istoriei nu vor găsi, în zecile de 
mii de dosare ticluite de securitatea comunistă, mărturiile care 
sunt scrise în prezentul volum, deoarece acestea sunt scrise în 
afara valurilor de minciuni comuniste. 

Oculta comunistă a mizat pe dispariţia victimelor şl 
astfel să rămână pentru Istorie doar "adevărurile" ticluite de 
securlştl. Dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. 

Din oceanul de lacrimi şl sânge care a curs în cele patru 
decenii de teroare roşie, doar câteva cupe s-au putut colecta. 

Din ce a rămas, câteva picături amare cu mărturii se 
cuprind şl în acest volum. 

Puhoiul cel mare de suferinţă şl de mărturii ale 
suferinţei au dispărut în morminte odată cu victimele.. 

Mărturiile sunt aranjate pe închisori , având în faţă şl 
câte un scurt comentariu pentru a pune în temă pe cititorul 
neavizat. 

Martorii prezentelor episoade, la data arestării -în 
majoritatea lor- au avut vârsta între 17 şl 23 de ani, deci, tineri 
şl foarte tineri, de aceea şl mărturiile conţin în ele vibraţia 
tinereţii. Nu sunt tânguitoare, cu tot tragismul lor. 

Gheorghe Andrelca. 


5 



închisoarea jilava 

închisoarea Jilava a fost destinată ca centru de triere al 
deţinuţilor şi ea "depozit" pentru anehetele Ministerului de 
Interne. 

în 1948 funeţiona încă cu vechea administraţie. Vechiul 
director şi vechii gardieni. Teroarea comunistă încă nu se 
înstalase. De aeeea şî regîmul a fost maî blând, maî lejer pentru 
deţînuţî. 

Aeeastă stare de luerurî n-a durat decât 5-6 lunî. Cam 
cât dura un cîclu de "înalte " studîî comuniste. 

-Primul episod al cărţii are loc în această perioadă. 

-Al doilea şî al treilea s-au petreeut în 1949 sub 
"domnia" Iul Moromet, în eel maî erunt regim de teroare. 

-Al patrulea episod are loe în 1953 eu oeazîa unei 
anehete privind proeesul "şurcanîadeî". Din ordin, s-a aplicat 
un tratament mal blând eelor de sub anehetă. 


6 



7 



8 



MĂRTURIA LUI AUREL 
OBREJA 

privitor la închisoarea Jilava. 



10 



ÎNCHISOAREA JILAVA 1948. 


După terminarea anehetei la Ministerul de Interne, am 
fost transportaţi la închisoarea Jilava şi introduşi în camera 24 
"secret", ultima cameră pe coridorul secţiei a Il-a a acestei 
închi s ori. 

în cameră am mal găsit încă vreo 20 de persoane -toate 
foste mari somităţi ale vletll politice româneşti. 

L-am întâlnit acolo pe Dumitru Groznea, decanul 
baroului de avocaţi Ilfov ; pe unul Slmca -ziarist la 
"Universul" ; pe generalul Zaharla, aghiotantul mareşalului 
Antonescu şl alţi oameni valoroşi ce fuseseră radiaţi din viaţa 
ţării şl aruncaţi în această beznă subpământeană. 

Regimul de închisoare -în această perioadă- nu era 
aspru cum avea să fie nu peste mult timp. Era destul de blând. 
Oamenii mal aveau la dânşii chiar şl bani. Astfel că dându-1 
gardianului 100-200 de lei, ne lăsa să circulăm dlntr-o cameră 
în alta până la numărătoarea de seară. 

Cel mal Influenţi bărbaţi al vieţii publice româneşti 
închişi pe secţia a Il-a se aflau în această cameră, de aceea alei 
se strângeau şl alţii spre a pune ţara la cale. 

Noi, elevii şl studenţii, eram în număr de vreo treizeci, 
poate şl mal bine, deci majoritari. 

Noi n-aveam un reprezentant mal răsărit printre noi, 
doar pe unul Toma Slmlon, dar cu toţii stăteam cuminţi în 
banca noastră fără să ne amestecăm în politică. 

Ne-am retras într-un colţ al nostru, unde ne-am apucat 
de carte, predând unul celorlalţi tot ce ştiam mal bine, învăţând 
matematici. Istorie, limbi străine, desenând, modelând statuete 
în săpun, şl atâtea şl atâtea lucruri de mare folos. Tot, absolut 
tot, în afară de politică, la care nici unul din noi nu avea 
chemare, nici talent şl nici îndemânare, ba chiar simţeam cu 
toţii o oarecare greaţă de ea. 


11 



Generalului Zaharia nu-i plăeeau tinerii, de aeeea ne şi 
trata cu multă indiferenţă, dar noi ne vedeam de ale noastre, 
învăţătură şi multă rugăciune. 

Dar de la un timp, generalul Zaharia ne studia continuu, 
devenind mult mai atent faţă de noi decât la conferinţele 
savante ţinute de politicieni notorii. 

Intr-o zi un caraliu îmi adusese pământ şi ipsos, iar eu 
am modelat -cu răbdarea şi talentul deţinutului- o frumoasă 
statuetă, care a încântat pe toată lumea şi mai ales pe generalul 
Zaharia. 

Mă întrebă atunci că cine sunt. Bănuia că moştenesc 
talentul de sculptor de la cine ştie ce oameni, care se trag din 
familii de prinţ sau intelectuali cu vechime. 

Dar eu i-am răspuns cât sunt de sărac, că mama şi tata 
n-au avut bani să mă întreţină la şcoală şi că în timpul 
refugiului din Ardealul de Nord, hoinărind prin ţară, generalul 
Coroamă descoperi la mine o fărâmă de talent şi mă luă sub 
protecţia sa, întreţinându-mă la liceul Polizu din Bucureşti. 

Generalul, luminându-se deodată la faţă, îmi zise cu cea 
mai mare prietenie pe care n-am mai întâlnit-o la el de când 
eram împreună: 

-Cum, îl cunoşti pe nea Mitică ? 

-Da, îl cunosc pe domnul general Dumitru Coroamă. 

-Ştii că-i aici şi el ? 

-Nu. Şi inima-mi tresări în piept de bucurie că-1 voi 
vedea pe binefăcătorul meu, dar şi de mare întristare că se 
găseşte în această beznă pe undeva prin apropiere. 

-Merge în fiecare zi la infirmerie ca să facă nişte 
injecţii. Dacă-1 pândim cu atenţie de după geam, îl vedem cu 
siguranţă. 

Astfel, în jurul orei nouă, când ştiam că e timpul 
scosului deţinuţilor la infirmerie pentru diferite tratamente 
medicale, am stat la pândă împreună cu generalul Zaharia. 


12 



Deodată apăru un grup de deţinuţi, printre care unul 
părea bătrân şi slab, având o mustaţă lungă şi albă, iar părul pe 
de-a-ntregul cărunt. 

-Uite-1, ăla este, cel cu mustaţa căruntă. 

-Domnule general Coroamă, strigai eu. 

Generalul înfiorat îşi întoarse pe loc capul spre geam. 
îmi recunoscuse vocea. Când m-a observat, m-a şi recunoscut. 

-Cum, şi tu eşti aici ? 

-Se putea, domnule general să nu fiu alături de 
dumneavoastră ?! 

Se bucura generalul. Un zâmbet senin ca răsăritul de 
soare îi înfăşură faţa şî-mî zîse în treacăt: 

-Să fiî cumînte, să nu facî vreo prostie. 

-Să n-avetî grîjă de asta. De la dumneavoastră am 
învăţat să fiu cel ce sunt. 

Am formulat astfel răspunsul , anume ca să-î fac 
bucurie generalului şî să albă încredere în mîne. 

Doamne, Dumnezeule ! Când l-am cunoscut pe acest 
sfânt -binefăcătorul meu- era un bărbat volnic şî drept. Avea o 
mustaţă bogată şî lung răsucită cu broazbe de fire cărunte. 
Semăna bine de tot cu vestitul voevod Ştefan cel Mare. Acum 
părea doar o umbră căruntă. 

Oricât de tare am fost -fără să vreau- mă trezii cum 
lacrimile îmi curg şuvoi. 


POLITICA, POLITICA ŞI IAR POLITICA. 

într-una din zile se adunaseră în această celulă mulţi 
politicieni de renume. Flecare dintre el se pregătise cu o scurtă 
conferinţă privind organizarea societăţii de mâine, după 
căderea comunismului. 

Din respect pentru vorbitori, noi am încetat cu 
programul nostru şl am dat toată atenţia cuvântărilor rostite de 
politicieni. 


13 



Ultimul vorbitor a fost Dumitru Groznea cu o expunere 
deosebit de frumoasă. 

Unul din profesori s-a adresat generalului Zaharia 
zieând : 

-Domnule general, dumneavoastră n-aţi seos o vorbă 
măcar. Tot timpul aţi părut foarte îngândurat. Spuneţi-ne eeva 
şi dumneavoastră despre armată. La români armata are o 
importanţă aparte. Cuvântul ei trage greu în balanţă. 

Atuneî generalul Zaharîa tuşi, dregându-şî glasul; 
eeîlalţî făeură o linişte de mormânt: 

-Domnilor, am aseultat euvlntele dumneavoastră 
frumoase eare ml-au îneântat auzul. Nu pot să zic că vreunul ar 
fi fost de prisos sau neeuvllnclos pus în cuvântările aici rostite. 
Sau eă ee aţi spus n-ar fi bine. 

Dar aţi omis eeva. 

Ce să facem cu aceşti eopll pe eare eu toţii îl vedem alei 
alături de noi ? Ce ne facem eu Mlşearea Legionară ? 

După eum vedeţi, el sunt majoritari în închisoare şl 
sporese lot după lot, aglomerând puşeărllle. 

I-am urmărit de un timp să văd ee preoeupărl au faţă de 
noi eel bătrâni. Nu l-am văzut deeât învăţând şl perfetlonându- 
se mereu. 

Se roagă Iul Dumnezeu eu ardoare, în timp ee noi 
facem o eruee sumară, un semn oareeare numai de formă ea să 
ne aflăm în treabă. 

Noi împărţlm ministere, funcţii şl tot felul de posturi 
mal mari sau mal miel în statul de mâine fără să ştim daeă el va 
fi sau nu va fi. 

Orleum am boteza noi aceste funcţii, ele tot "elolane" se 
eheamă -unele mal eărnoase, altele mal eu zgârelurl. 

Pe aeestl eopll nu l-am auzit nlelodată eă ar pofti la 
asemenea treburi. 

Domnilor, noi suntem viciaţi. 

Domnule deean, eu zle eă în eaz eă luerurlle se vor 
sehlmba, să-l lăsăm pe dânşii în loeul nostru. Noi să stăm pe de 


14 



laturi tot cu vorba şi cu sfatul. La vârsta noastră, aşa ne stă mai 
bine. 

Să ştiţi, domnilor, eă nimeni nu i-a urât mai mult ca 
mine. Dacă mareşalul mi-ar fi dat ordin să-i împuşe, i-aş fi 
mitraliat fără pic de îndurare. 

Am avut o informare greşită asupra lor. I-am eonsiderat 
o ceată de derbedei fanatiei eare omoară fără milă. I-am 
eonsiderat oameni eare-s ahtiaţi după pistoale, visând numai la 
erime şi sânge. 

lată-i, îi avem în faţă aîcî lângă noî. Constat eă tot ee 
am ştiut eu despre acest tineret nu-î deeât mîneîună şl 
calomnie. 

Aeum constat că nu-s un mare apărător al demoeraţîeî. 
Din contra sunt un gonococ care distruge tot ce-1 mal bun şl 
mal tare în ţara asta. 

Mare greşală am făeut faţă de Dumnezeu şl faţă de 
aeeştl tineri. Mulţumese Iul Dumnezeu eă nu m-au împins 
păeatele să ueld pe vreunul, aşa eum am vrut-o. 

Noi de o lună de zile vorbim frumos, tot mal frumos. 
De atâtea ori am vorbit contra lor, jlgnlndu-1 cu vorbe de oeară, 
deşi împărţlm aeeeaşl osândă la şase metri sub pământ. 

Pe el nu l-am auzit nlelodată rlpostându-ne. El au rămas 
mereu supuşi şl cu respect faţă de noi eare-l hulim întruna. 

Asta nu vă spune nimic dumneavoastră ? 

Niciodată nu l-am întrebat pe dânşii ee vor, deşi sunt - 
numerle- mal mulţi deeât noi şl mult mal tineri. 

Noi cel bătrâni am avut -eel puţin- nişte funcţii de stat. 
Bolşevicii pot spune -prin aeeasta- că le-am fost duşmani. Că 
am luptat împotriva lor. In aeeastă luptă am eăzut învinşi. 

Astăzi suntem prizonierii lor. 

Aeestl eopll n-au făeut nimic. Nici măcar nu s-au 
bucurat de tinereţe. N-au avut când. 

Mă întreb : Tot el sunt de vină ? Sau noi ? 


15 



CUVÂNTAREA LUI DINU MATEESCU. 


Decanul, cugetând temeinic şi drept, le zise celorlalţi 
bătrâni astfel: 

-Pe domnul general îl cunosc. Eu zic că dumnealui 
judecă lucrurile în profunzime. Are dreptate. 

Până acum i-am tot hulit pe aceşti tineri. Hai să le dăm 
şi lor cuvântul. Să se recomande cine sunt şi ce vor . In felul 
acesta vom lămuri un lucru ce n-a fost lămurit nicicând, deşi au 
curs pâraie de sânge şi nu ştim bine pentru ce. 

Cu toţii, fără excepţie, au lăudat propunerea decanului. 

Era printre tineri un student pe nume Dinu Mateescu. 
Erumos ca un înger şi deştept ca un savant. Pe acesta l-am 
rugat să spună câteva vorbe despre idealurile tineretului. 
Despre concepţia Mişcării Eegionare. 

Toată cuvântarea lui Mateescu a durat vreo cinci 

minute. 

Subiectul abordat a fost inteligenţa faţă în faţă cu 

moralitatea. 

Mateescu a dezvoltat acest subiect, doar atât cât să le 
dea un subiect de meditaţie bătrânilor pe cel puţin o lună de 
zile. 

Cuvântarea tânărului student a plăcut la toată lumea. In 
ziua aceea nimeni n-a mai avut de zis nimic. 


GENERALUL ZAHARIA DORNIC SA 
CUNOASCĂ MAI MULTE, 

A doua zi generalul a venit la mine, luându-mă cu 
frumosul, spre a-i spune tot ce ştiu despre Legiune. 

Mi-a fost jenă. Diferenţa de cultură dintre general şi 
mine era enormă. 


16 



Generalul a observat imediat sfiieiunea mea de a 
răspunde. M-a deseurcat tot el din situaţia penibilă în eare mă 
găseam. 

-Lasă reţinerile la o parte. Tu spune-mi tot ee ştii. Nu 
vreau să aud învăţăturile voastre de la cei mai în vârstă. Vreau 
să le ştiu numai de la tineri. 

Oricât de virtuos ar fi un om, cu timpul pe umerii săi se 
aşează un strat de păcate mai grele sau mai uşoare care-i 
umbresc virtuţile. Voi, tinerii, n-aţi avut când să fiţi năpădiţi de 
cenuşa păcatelor. De aceea de la voi vreau să învăţ. La voi 
virtutea e vie şi strălucitoare. 

In discuţii interminabile şi deosebit de plăcute am 
petrecut câteva zile cu acest general atât de cult şi cumsecade. 
Dar într-o zi a trebuit să ne facem bagajele şi să ne despărţim. 


DISCIPLINAR SPRE ÎNCHISOAREA 
JILAVA. 

Un număr de aproximativ 20 de elevi eram transportaţi 
disciplinar de la închisoarea Târgşorul Nou spre Jilava, în 
preajma sărbătorilor de iarnă 1949. 

N-am făcut nici un rău la închisoarea minorilor din 
Târgşorul Nou, nici un act de indisciplină. Singura noastră vină 
a fost că un grup de ticăloşi, veniţi din închisoarea Suceava, 
deţinuţi ca şi noi, supuşi preaplecaţi ai lui şurcanu (vestitul 
călău al studenţilor din închisoarea Piteşti), ne trecuseră pe o 
listă, etichetându-ne ca oameni periculoşi şi cu influenţă în 
rândul elevilor deţinuţi. 

Din acest motiv, la sfârşitul anului 1949, călcam din 
nou pragul închisorii Jilava. 

Nu mai recunoşteam Jilava cea din anul 1948, unde am 
stat imediat după arestare. 

De la coborârea din dubă ne-am îngrozit. Urlete, ţipete, 
fluierături. Prin privirile cele injectate de ură nimicitoare. 


17 



gardienii semănau mai mult a diavoli proaspăt sosiţi din infern 
spre a mai faee unul şi aiei pe pământ. 

Ne-au introdus în spălătorul eel mare, din drerapta de la 
intrare, în întregîme dîn beton şî reee ea ghîaţa, poruneîndu-ne 
să ne dezbrăeăm în pîelea goală. Şî-aveam la noî atâtea luerurî 
de artă luerate în os la Târgşor : Crîştî, Madone, erueîulîţe, una 
mal frumoasă decât alta, ba chiar câte un os întreg de pîcîor de 
bou sculptat în întregîme în basorelief pe toate părţile, -toate 
făcute cu migală, în care sufletul nostru era întipărit pe 
de-a-ntregul. 

Toate aceste obiecte, de mare valoare peste timp, au 
fost călcate cu cizmele şî apoi zdrobite cu un ciocan pe rând, 
făcându-le praf, şî odată cu asta şî visele noastre în ziua de 
mâine. 

Apoi a început umilirea prin percheziţia făcută la pîelea 
goală, mâinile sus pe perete şl picioarele răscrăcănate. : 

-Cască gura, beleşte ochii, beleşte p . . ., cască curu' ! 

In fluierături şl urlete am fost Introduşi în camera 5 bis, 
unde mal găsirăm câţiva ofiţeri şl trei polltlcenl, în total vreo 
şapte persoane. Noi, elevii, ne-am grupat cu toţii într-un colţ al 
camerei, văzându-ne de treburile noastre : matematici, poezii, 
desene şl modelaje în săpun. 

Pe data de 5 noiembrie 1949, în timp ce pe celelalte 
secţii se auzeau strigăte de groază urlând în disperare, uşa se 
deschide şl fură Introduşi în cameră o serie de oameni în vârstă, 
printre care şl Edl Tomescu şl Mlrcea Vulcănescu. Figura 
acestuia din urmă m-a Impresionat mult. Părea ca o biserică 
construită din fier-beton, care a ars în întregime şl n-a mal 
rămas decât acel schelet magnific la care să privească lumea ca 
la o minune. Se vedea în el bărbatul frumos la făptură, cât şl la 
suflet. 

Un al treilea bărbat care fu Introdus cu acest grup era 
Pulu Lăzărescu -politician din cale afară de naiv. încerca să 
mă convingă pe mine, cel pe de-a-ndoaselea convins, că vom 
executa maximum trei luni de puşcărie. 

-Pe ce vă bazaţi, domnu' Pulu, că vom scăpa ? 


18 



-Mi-a spus avocatul că ori cedează ruşii, ori îneepe 
războiul. 

-Cum puteti erede asta ?! De ee să îneeapă războiul ? 
Pentru mine ? Pentru dumneata ? Pentru noi eei eâţiva din 
aeeastă închisoare ? N-aţi auzit eă am fost vânduţi la Yalta ea 
vitele la târg de un paralitie unui mai viclean deeât satana 
însusi ?! Să dea Dumnezeu să fie altfel, dar eu nu ered . 

-Aiei dumneata să nu vorbeşti nimie! Dumneavoastră, 
tinerii, vă prieepeţi la matematiei, la pietură, la seulptură, la 
oriee, în afară de polîtîeă. Aîcî numaî eu am dreptul să 
apreeîez. Seăpăm în maxîmum treî lunî. Să fie elar ! 

Am tăeut. Nu maî aveam ee răspunde. El era îneă 
nejudeeat, urma să fie de aeum înainte. Atitudinea Iul băţoasă 
mî-a plăeut, doar fundamentul el eu "vin amerîeanîî" era 
şubred. Şl totuşi a trebuit să-l previn pe aeest viteaz naiv să fie 
atent, să nu vorbeaseă oriee, filndeă prin eelule, peste tot, sunt 
turnători şl Informatori al administraţiei, eare, turnându-te, poţi 
da de mari nenoroelrl înaintea sosirii amerleanllor ca să ne 
seape. 

Bătrânul era ehellos. N-avea păr deeât în jurul eefel, dar 
acesta era destul de lung şl ar fi trebuit să fie tuns. 

Intră în eameră un earallu eare îndată ee-1 văzu, se şl 
legă de Interesanta Iul frizură, eare de mult trebuia să fie tunsă. 

-De ee nu te-al tuns, bă banditule ? 

Dar el, băţos şl plin de sine, îl răspunde cu îndrăzneală, 
repezlndu-1 oareeum: 

-Mie ml-a cerut proeurorul eliberarea, aşa eă nu mă 

tund. 

Gardianul n-a mal zis nlmle, cl a pleeat tăcut, lăsându-1 
pe Pulu Lăzărescu cu a Iul allură dârză şl sincer admirat de noi, 
eellalţl, pentru atitudinea Iul plină de tărie şl temeritate. 

După stingere, se desehlse uşa şl apăru trupa Iul 
Maromet, totl cu ciomege trainice în mâini şl în ochi cu priviri 
ce seântelau duşmănie de moarte. 

-Ca-a-are-1 ă-ă-la ee-e nu vrea să-să-se tu-u-ndă ? 
întreabă Maromet, eare era şl destul de bâlbâit. 


19 



-Eu, -răspunse Puiu Lăzărescu cu îndrăzneală 
neghioabă. 

-Dă-ă-tejos ! 

In timp ce bătrânul politician se cobora de pe prici, 
Maromet îl apucă de ciuful din spate, trântindu-1 de la înălţime 
la pământ şi în faţa tuturor începu să sară cât era el de lung cu 
cizmele pe acest om ajuns mai mult schelet decât ceea ce poate 
fi numit trup. Ii sări pe faţă cu cizmele, strivindu-i obrazul cum 
ai strivi o coropişnită greţoasă ce-ţi iese-n cale. 

Bietul Puiu Lăzărescu cu greu se târî până sub prici şi 
apoi înlemni acolo. 

Maromet îl apucă de-un picior şi astfel îl târî cu capul 
bălăgănind încoace şi încolo, până-n spălător, unde au turnat 
câteva găleţi de apă peste el, apoi strivit, îl aduce înapoi în 
celulă. 


URMEAZA SUPLICIUL 

Peste câteva minute uşa se deschide din nou şi apăru 
Maromet cu o listă în mână şi zise : 

-Ca-are-ţi a-au-uzi nu-umele, fu-u-tu-ţi du-umnezeii 
mă-ă-tii de ba-andit! să-ă sa-ari jos de pr-pri-ici ! 

Ştiam că urmează bătaia şi inima se împietrise în mine. 

Printre noi era şi un tânăr evreu pe nume Seinhorn 

Rubi. 

Acest Rubi era fiu de rabin de prin Galaţi. La tatăl său 
veneau (înainte de 23 august 1944) diferite persoane obscure 
cu şepcile trase pe ochi. Erau comunişti, iar rabi, care ştia că 
urmează regimul comunist să vină la putere, se punea bine din 
timp, făcându-şi un capital politic ca lumea. Rubi, însă, nu 
putea să-i sufere pe comunişti şi într-o zi îi turnă la fosta 
siguranţă şi astfel aceştia au fost prinşi cu toţii. 

Siguranţa comunistă descoperi cine a fost turnătorul şi 
băgă pe bietul Rubi la zdup, şi încă în camera celor trimişi la 
Jilava disciplinar. 


20 



De pe listă îl strigă şi pe Rubi, stâlcindu-i numele, 
Maromet. 

-Du-umne-e-zeii mă-ă-tii de ba-andit. . .şi jap ! 

Virgil Maxim fu şi el pe listă, astfel că şi el coborî în 
lovituri şi, tot cu lovituri nemiloase, ajunse pe coridor. 

-Titi Stoica, dumnezeii mă-tii ! 

Când îmi veni şi mie rândul, mi-am pus mâinile pe cap 
cum mă-nvăţase altul care trecuse prin astfel de focuri şi am 
trecut alergând printre caralii. Lovituri am luat destule, dar cine 
mai avea timp să distingă care-i lovitură de ciomag sau de 
picior cu cizmă grea ? 

Astfel strigară pe zece din cameră, ultimul fiind Nicu 
Bardac, tot elev venit odată cu mine de la Târgşorul Nou. Când 
vru caraliul să-l lovească pe acesta cu maşina de tuns în spate, 
el se feri cu iuţeală, iar caraliul nimeri cu mâna în prici, 
sângerându-şi-o bine. 

Printre cei zece trimişi la supliciu erau şi trei ofiţeri. 
Unul mai tânăr, cu grad de căpitan, pe nume Prelingeanu, care 
avea şi o piele fină şi albă ca a unei domnişoare de pension şi 
un altul cu grad de maior pe nume Ghiţescu. 

Pe coridor, ceva mai încolo, aştepta o altă echipă de 
gardieni înarmaţi cu pari să trecem prin dreptul lor şi să ne facă 
încălzirea, dar interveni ceva şi n-am mai trecut pe lângă 
această haită de lupi, ci au primit ordin ca să ne bage pe toţi la 
"neagra". 

Nu ne-am speriat noi de "neagra", deoarece am mai stat 
în astfel de celule de pedeapsă, numai că de data asta ne 
porunciră să ne dezbrăcăm la pielea goală. Totul afară era 
îngheţat tun (era prin luna februarie) şi în această cameră se 
vedea gheaţă groasă şi se simţea un miros împuţit, stătut, de 
nedescris. 

Fecale pe jos, vomă, urină, toate amestecate şi 
îngheţate. Vedeam ghiaţa groasă şi mi se păru cam de 20 de 
centimetri. 

După ce se închise uşa, de întuneric ce era, aveam 
impresia că vedem. 


21 



-Ce facem, fraţilor, că dacă stăm locului, s-a zis cu noi, 
îngheţăm. Astfel, cu o mână pe umărul celuilalt şi cât mai 
apropiaţi unul de altul, am început manejul, un fel de fugă la 
trap mărunt în jurul pereţilor, ţînându-ne mereu cu o mână de 
umărul celuilalt şl cu una de perete. De sute de ori ne-am 
învârtit, până nu am mal putut. Forţele se epuizau şl 
Inexplicabil de unde altele le luau locul. 

Am început să ne ţinem în braţe doi câte doi şl să ne 
frecăm pe spate să mal punem sângele -cât mal curgea prin 
vine- în mişcare. Am epuizat şl asta. Parcă trebuia să stăm jos, 
că nu mal puteam. Am pus palmele sub fese ca să nu stăm 
direct pe gheaţă şi, apoi, unul pe genunchii celuilalt. Ne-am 
cuprins cu braţele unul pe celălalt în formă de colac şl astfel ne 
învârteam din nou la pas mărunt. 

Rubl -mal "halos"- zise cu accentul Iul specific 
evreiesc : 

-Ia te uită jidanii cum se Iubesc cu lejunarll ! 

Şl toţi am pufnit în râs cu tot necazul ce-1 aveam. 

-N-al grijă, Rubl, -răspunse un altul- Te facem şl pe 
tine legionar. Aceasta-1 prima probă şl cea mal uşoară, mal sunt 
nouă şl primeşti cămaşa verde. 

-"01-vel", -făcu evreul. Şl asta ne-a mal înveselit. 

De necrezut ! Două zile am fost ţinuţi în starea asta. Mă 
tot gândesc acum, când toate au trecut, de unde am avut atâta 
forţă ca să rezistăm ? De unde ne-a venit căldura ce o pierdeam 
cu fiecare secundă ? 

Doamne Dumnezeule, mare e Numele Tău ! Cred că 
dintre toate vietăţile lumii, nici una nu e mai rezistentă la 
supliciu precum e omul. 

Tot timpul auzeam strigăte de disperare. Dar în a treia 
seară, ţipetele erau parcă şl mal groaznice. Pe coridoare se 
auzeau tropote de cizme ce călcau grăbit şl apăsat pe cimentul 
răsunător. Din depărtare se auzeau bubuituri, cum al lovi cu un 
par într-o saltea. 


22 



Rubi şi Ghiţescu spuneau că bat oameni. Era ceva 
groaznic. 

Paşii au trecut de noi şi iarăşi se dădu stingerea. Dar 
după stingere apăru Maromet cu trupa lui de bătăuşi şi cu 
ciomagul la subţioară. 


AL DOILEA SUPLICIU. 

-Afară, bandiţilor ! 

Ni s-a permis să îmbrăcăm ismenele şi cămaşa. Am fost 
duşi în spălătorul de lângă Intrare, unde nî s-au pus ochelari de 
tablă la ochi. Eu am strâns şî încreţit fruntea spre a face să pot 
vedea pe unde calc şî î-am zîs discret ofiţerului Ghiţescu : 

-Domnule maior, lasă-mă pe mine să merg în frunte, că 
eu cunosc toate coclaurile pe alei, dar el îmi răspunse dârz şl 
neînfricat: 

-Să mă las condus de tine, un copil neştiutor, eu, cel 
care am fost pe front printre gloanţe şl schije ? 

-E mare deosebire, domnule Ghiţescu, acolo ştiai unde-1 
duşmanul şl de unde vin gloanţele; alei nu ştii de unde vin 
loviturile. 

-Nu-ml dai tu lecţii ! 

Tocmai atunci un ţigan spurcat îl apucă pe Ghiţescu de 
ceafă şl -tot lovlndu-1 cu pumnii şl cu cizmele- îl duse la locul 
supliciului. 

Când uşa spălătorului se deschise, am auzit clar strigăte 
de om torturat. Un gardian mă luă de mână, încercând să mă 
plimbe de câteva ori în jurul lavaboulul spre a-ml pierde 
direcţia, dar eu l-am zis : 

-Eăsatl, domnu' gardian, şmecheria asta, că eu cunosc 
această închisoare ca-n palmă. 

Drept urmare, nu m-a mal învârtit, el m-a dus direct la 
locul supliciului, undeva în redult, în faţa camerei 3 sau 4. 


23 



Pe reduit erau eamere mari, în eare îneăpeau în mod 
normal eam 100 de oameni, dar administraţia închisorii 
înghesuia şl câte trel-patru sute de oameni. 

Uşile de la Intrare erau deschise, anume ca să timoreze 
întreaga închisoare. 

înainte de a ajunge la locul torturii, auzii nişte ţipete, 
atât de groaznice, încât avui Impresia că sunt ale unul porc pe 
care atunci îl înjunghie. Acest sol de tortură avu un efect 
maxim asupra întregii închisori. în ce mă priveşte -deşi eram 
numai cu Izmenele şl cămaşa pe mine şl totul îngheţat înjur, nu 
simţii frig, el, din contră, căldură. 

La locul torturii era prezent ofiţerul politic Vlşlnescu, 
care conducea toată operaţiunea. Acesta mă cunoştea pe mine 
de data trecută. 

Răcnete se mai auzeau şi în altă parte. Aceasta însemna 
că sunt mal multe echipe care torturează deţinuţii. 

-Cum te numeşti, bă ? 

-Obreja Aurel, domnule locotenent major ; vreau să ştiu 
de ce m-aţl adus alei ? 

-Ia uite, bă, că mal şl întreabă ! Dumnezeii mă-tll ! 

Şl mă prinse de cap răsuclndu-1 astfel că mă trezii 
Imediat lungit la pământ. Un gardian se aşeză cu dosul pe cap, 
unul pe spate , unul pe mijloc. Iar unul pe câlcâlle de la 
picioare. în felul acesta a rămas descoperită partea trupului de 
la brâu până la ouăle gleznelor. 

în graba mare, privind spre lista cu victimele pe care o 
avea în faţă Vlşlnescu, am observat că fiecare victimă avea de 
primit un număr de lovituri dinainte stabilit în dreptul fiecăruia. 

Prima lovitură a fost atât de dureroasă, încât am avut 
Impresia că m-au tăiat în două cu o bardă lată. Reacţia la durere 
a fost atât de mare, încât trecu de urletul normal pe care trebuia 
să-l scap din gâtlejul strivit de greutatea carallulul care-ml 
stătea pe cap. Şl-am scos din mine un râs de om nebun. A doua 
lovitură a fost la fel de dureroasă, a treia la fel, şl aşa şl 
celelalte. Parcă mă tăla-n bucăţi mărunte cu o bardă lată şl 
tăioasă tare. 


24 



Ghiţescu mă prevenise, căei el ştia cum se bate, să-mi 
pun mâinile sub burtă în formă de cruce şi nu cumva să le scot 
spre a le duce la spate, că astfel ar putea să-mi zdrobească 
noadele de la degete şi asta-i mai rău decât bătaia pe care o 
primeşti. 

Eu n-am urlat, deşi ar fi fost mai bine să urlu, poate 
scăpăm mai uşor. 

Atunci îmi fulgeră prin minte supliciul lui Horea când a 
fost tras pe roată . . . şi-o lovitură-două le-ndurasem mai uşor. 

Văzând că aceştia nu se mai opresc, cu un efort disperat 
mi-am relaxat întregul corp ca şî cum aş fi murit. Gardianul 
care-mî stătea pe cap simţind relaxarea, le zise în şoaptă 
celorlalţi; 

-A murit. Nu mal loviţi. 

Au mal lovit el de câteva ori, apoi s-au ridicat de pe 

mine. 

Veni politrucul Vlşlnescu şl, lovlndu-mă cu cizma peste 
picioare, îmi zise : 

-Scoală, banditule ! 

Dar eu nu m-am sculat. Atunci gardianul care îmi 
stătuse pe cap se apleacă înspre urechea mea şl-ml şopteşte 
încet de tot: 

-Scoală băiete că ăştia te omoară. 

Această şoaptă ml se păru atât de blândă, încât în acel 
moment valora cât glasul mamei mele când mă alinta ca să 
adorm şl m-am ridicat încet, mal mult cu ajutorul Iul, căci îmi 
ziceam în sinea mea ; dacă aceştia observă că mal am puţină 
tărie în mine, sunt capabili să mă bată până ml-o zdrobesc pe 
toată. 

Care cum scăpa de bătaie trebuia să treacă prlntr-un 
"tunel" format din mal mulţi caralll de-o parte şl de alta, toţi cu 
pari în mână , care loveau cu toată tăria, la-ntâmplare, care pe 
unde nimerea. Rostul acestor lovituri era în primul rând 
umilirea la care eram supuşi şl numai în al doilea rând avea rol 
de tortură. 


25 



Eu mergeam prefaeându-mă pe jumătate mort, dus de 
braţ de aeel gardian eare-mi şoptise la ureehe să mă seol. 

Pe sub oehelari am observat cum gardianul care mă 
ducea făcu semn celorlalţi care aşteptau să nu mă lovească, dar 
eu credeam că mă va lăsa din mână şi voi fi lovit şi mai tare, 
astfel că instinctul de apărare iar prinse curaj şi forţă, fiind gata 
de fugă. Dar gardianul fu corect şi nu m-a lăsat din mână. 

Am fost dus din nou la "neagra" şi a trebuit să mă 
dezbrac de izmene şi cămaşă şi numai gol puşcă să intru în 
acea cameră. La uşă era o găleată cu apă rece în care am vârât 
mâna şî am dat puţîn peste carnea zdrobîtă de lovîturî ca să maî 
îndulcesc dîn durerea amară ce mă fulgera în dreapta şî în 
stânga. 


Am fost ultîmul care am întrat. Ceîlalţî urlau şî 
blestemau în gura mare. Am început şî eu să urlu şî să-î 
blestem pe călăi. Căpitanul Prelîngeanu a muşcat dîn murdăria 
ce ne înconjura, de durere, îar ofiţerului care mă înfruntase cu 
treburile de pe front, î-am plătît-o, zîcându-î şî întrebându-1 
dacă aşa a fost şî pe front ca aîcî. Gemu, scrâşnind dîn dînţî, şî 
nu mî-a răspuns. 

Dintre toţi cel de faţă, eu şî cu Nîcu Bardac am fost cel 
maî rezistenţi şî ne-am văîtat cel maî puţîn, deşi eram cel maî 
tineri. 

* 

Un fenomen eludat mî s-a întâmplat în timpul bătăii. 
Aveam Impresia -atunci când primeam loviturile- că sufletul 
din mine iese tot până la gură şi apoi e tras de un cauciuc 
înapoi -şi tot aşa până la ultima lovitură. 

In groaznicele condiţii în care stăteam nu se maî putea 
rezista multă vreme. Moartea ne adulmeca pe aproape. Dar spre 
norocul nostru, la miezul nopţii, nî se deschise uşa şî am fost 
duşi în camera dîn care am fost luaţi. 


26 



Un gardian mergea în faţă eu un felinar, iar altul în 
spate eu alt felinar ; astfel îneadraţi am intrat în eameră unde 
aşteptau cei 60 de oameni, căci în total eram 70 de persoane. 

Cel care a întocmit lista cu noi a fost turnătorul 
Vlădescu, un ţigan tovarăş de luptă cu Gheorghe Gheorghiu- 
Dej şi, în primă fază, se lăuda că ar fi fost şi el prin comitetul 
central al partidului comunist. Avea pretenţia că-i mai capabil 
decât Gtieorghiu-Dej, numai că, descoperit c-a dat informaţii 
fostei siguranţe, a ajuns la Jilava unde şi-a găsit sfârşitul. 


EVREUL KANER, 

Eram la Jilava în închisoare imediat după sosirea lui 
Maromet, pe la începutul anului 1949. 

In cameră, majoritatea era formată din tineri elevi şi 
studenţi, făcând parte din "Frăţiile de cruce", ceilalţi deţinuţi - 
constituind minoritatea- erau, câţiva ofiţeri de jandarmi, alte 
cadre militare, funcţionari şi o organizaţie sionistă de evrei. 

Şeful sioniştilor era Eduard Kaner, de meserie avocat. 
Bărbat solid, frumos şi foarte deştept. Mai era şi un pianist pe 
nume Berstein David, cu care mă împrietenisem la cataramă şi 
toată ziua, de dimineaţă până seara, discutam numai şi numai 
despre artă. Subiectul părea atât de vast , încât ne grăbeam ca 
nu cumva să ne apuce punerea în libertate înainte de a-1 epuiza. 

Numai că bietul Eduard Kaner, om mult mai solid decât 
toţi ceilalţi se topea văzând cu ochii şi ajunsese să se poată cu 
greu ridica din pat. Cu fiecare zi care trecea, minutarul ceasului 
din urmă parcă îl auzeam bătând din depărtare şi tot mai tare. 

Nu era glumă. Omul dăduse într-o distrofic năruitoare 
şi putea uşor să contracteze o boală de plămâni şi să moară 
rapid, sau să mai întârzie puţin şi să moară din alte motive, la 
baza cărora era foamea cea cruntă. 


27 



Toată lumea mă alesese pe mine şef de eameră, astfel că 
luându-mă în serios, l-am sfătuit pe Kaner să iasă la raport la 
comandantul Maromet. 

Spre a evita o stâlcire în bătăi -pentru înviorarea 
funcţiilor vitale- l-am sfătuit să spună, primul lucru, că este 
evreu şi numai apoi să ceară regim îmbunătăţit sau trimiterea la 
infirmerie. 

Zis şi făcut. Nu era de aşteptat ci, când deschise 
gardianul uşa pentru a duce murdăria la WC, Kaner s-a cerut la 
raport la căpitanul Maromet. 

Sosi Maromet cu ciomagul lui noduros la subţioară şi 
cu vreo câţiva haldăi după dânsul. 

-Ci-i-ne-i a-acela ca-a-re vrea ra-a-port ? 

-Eu, domnu' comandant. 

-Ce-e vrei ba-anditu-u-le !? 

-Să trăiti, domnu' comandant, eu sunt evreu şi am stat 
în lagărul de la Auschwitz şi iată că am scăpat cu viaţă, dar de 
aici de la comunişti nu scap. îsi desfăcu cămaşa, arătându-şi 
coastele mari ce puteau fi numărate chiar şi din ochi şi pielea 
ce le acoperea semănând mai mult cu o pieliţă-ntinsă şi gata de 
rupt. 

Maromet se uită crunt la el, întrebându-1 ce-i cere. 

-Să fiu dus la infirmerie sau să-mi daţi un regim de 
refacere. 

Maromet se scărpină puţin după ureche ca să-i vină o 
inspiraţie cât mai mişelească cu putinţă, îşi pipăi instinctiv 
ciomagul, dar renunţă la el şi-i zise stropşindu-se : 

-Ştii ce ?! Te bag în p. mă-tii de bandit ! Făcu stânga- 
mprejur şi ieşi afară cu toată suita lui. 

Era un câştig, care consta din faptul că a scăpat 
neciomăgit. De regulă, în Jilava acelor vremuri unicul medic 
adevărat era Maromet şi singurul medicament -ciomagul. Te 
bătea atâta până ce singur recunoşteai că eşti sănătos tun. 


28 



Ce să facem cu Kaner, care trebuia neapărat salvat ?! 
îmi veni o idee să apelez la toată lumea şi să recurgem la un act 
creştinesc de salvare a omului. 

-Fraţilor, -le zisei eu mai mult în şoaptă celorlalţi- eu 
zic că n-ar fi rău ca din suplimentele ce la primim în fiecare zî, 
luî Kaner să-î facem o raţîe zîlnîcă şî astfel se va reface. Că el 
nu suferă de nîmîc decât de foame. E dublu de volnic decât noi 
ceilalţi şl mal bărbat ca noi, fiind şl mal în vârstă. 

Toţi au fost de acord. 

Raţia de mâncare, spre a fi distribuită egal, polonicul se 
dădea ras, apoi ce rămânea, fiind tot raţia noastră, se 
redistribuia ca un fel de supliment. 

Pentru asta am Instituit un fel de tichet, astfel ca 
fiecăruia să-l vină o dată rândul. La fasole separat, la arpacaş 
separat. Acolo conta chiar şl o porţie de mâncare. în felul 
acesta noi cedam unul din suplimente. Pe când nouă ne venea 
rândul la 7-8 zile, Kaner lua în fiecare zl. 


UN "TAMBUR" MIŞEL. 

Vreo trel-patru zile lucrurile au mers bine, dar apoi se 
ridică unul -un plutonier de jandarmi pe nume Clacu- şl zise : 

-Să ştiţi că n-am de gând să hrănesc jidanii. în 1940, 
când aţi avut puterea în mână, trebuia să-l omorâţi pe toţi şl să 
scăpăm de el. 

S-au mal ridicat câţiva susţinând aceeaşi Idee şl astfel 
toată acţiunea noastră de salvare a Iul Kaner de la moarte a fost 
compromisă. 

La rândul său Kaner a luat cuvântul şl zise ; 

-Eu mulţumesc legionarilor pentru polonicul de 
mâncare pe care ml l-au dat şl vă mulţumesc şl vouă românilor 
şl creştinilor pentru că ml 1-aţl luat. Apoi se întinse pe pat tăcut 
şl abătut. 


29 



Mişelia tamburului n-am putut-o suporta noi cei tineri şi 
ne-am îneverşunat şi mai mult ca să-l salvăm pe Kaner, a cărei 
scurtă cuvântare ne-a intrat la suflet. 

Cum să faeem spre a nu ne defavoriza prea mult pe noi, 
căei foamea era crâncenă ? Ne chinuia pe toţi grozav, dar 
ne-nfrânam din toate puterile, găsindu-ne tot alte preocupări 
decât gândul sau vorba despre mâncare. 

In eameră erau şi alţi oameni mai vârstnici care 
sufereau de diferite afecţiuni, pentru eare anumite părţi de 
mâncare nu le priau şi aceasta era aruncată la tinetă. Aşa că 
i-am luat cu frumosul pe aeeştia, rugându-i să nu arunce 
mâncarea. Mai veneau şi noi arestaţi care până se obişnuiau cu 
lăturile înehisorii nu le mâncau. Am intervenit şi la unul din 
aceştia şi la alţii care au urmat după el, să strângem toată 
aeeastă mâneare şi să i-o dăm lui Kaner, a eărui singură 
afecţiune era epuizarea fizieă din cauza înfometării. Cum asta 
n-a fost sufieient, am dat noi, tinerii, fiecare eâte o lingură rasă 
de mâneare, umplându-i în fiecare zi lui Kaner câte o gamelă 
plină şi, în două luni de zile, omul a fost pus pe picioare, pareă 
atunei îl arestase, vesel şi eu ehef de vorbă. 

Ne-am despărţit apoi, urându-ne din suflet libertate cât 
mai grabnică. Dar n-a fost să fie. 

Nu l-am mai întâlnit de atunci, deşi aş fi vrut. Am prins 
doar un svon că ar fi fost pus în libertate la intervenţia statului 
evreu. Dacă-i adevărat sau nu, asta n-am de unde să o ştiu, şi 
nici să verific la timpul potrivit nu am putut. De-acum e prea 
târziu. Mă îndoiesc că e printre eei vii. Că dacă ar trăi, ar trebui 
să fie eam aproape de nouăzeci de ani. 


30 



JILAVA 1953. 

DE CE AI DESENAT, BANDITULE ?! 

In vremea aeeea -mai dineoaee- prin anul 1953, după 
ee am fost dus la anehetă în legătură cu procesul lui şurcanu, 
stăteam într-o cameră cu mai mulţi, dar nu chiar atât de 
înghesuiţi ca-n prima perioadă a marei terori. 

Trebuia să fac ceva. Ceva cât de puţin, căci nu puteam 
sta locului. 

Există o metodă de a desena, cu succes, pe sticlă 
(respectiv pe geam), ungând cu săpun geamul şi presărând 
puţin DDT ( praf cu care se dădea prin cameră împotriva 
ploşniţelor). Apoi cu un pai scos din rogojină făceam diferite 
figuri de oameni, căci modele aveam destule în cameră. 

La mulţî le era frică să pozeze ca nu cumva să fie 
bănuiţi pentru aceasta, dar s-au găsit destui care să o facă. 

Intr-o zi, pândindu-mă, caraliul m-a prins tocmai când 
lucram la un portret al unuia din cameră. 

Deschise uşa brusc şi veni la mine : 

-Ce faci acolo, banditule ? 

-Ce să fac ? - desenez. 

-Ce-i aia ? 

-Nişte portrete. Chiar oamenii ăştia din cameră. 

-Nu cumva să le ştergi, c-ai încurcat-o cu mîne, 
bandîtule ! 

-Nu le şterg, domnu' plutonier. 

Peste câteva minute se prezintă acelaşi plutonier însoţit 
de ajutorul iul Maromet, un ofiţer pe nume Ivanca. 

Acesta nu era un om sănătos la minte (cum, de altfel, 
nici unul nu era), de meserie croitor, din comuna Jilava, ajuns 
pe post de ofiţer la închisoarea Jilava ; devenise unul din cel 
mal crunţi bătăuşi. 

Niciodată nu te privea în ochi. Umbla cu capul plecat 
într-o parte, prlvlndu-te mal mult pe sub gene. 


31 



-Care-i ăla ? zise către caraliu. 

M-am prezentat imediat, recunoscând că eu le-am făcut. 

-De ce ai desenat, banditule ? 

-Păi, n-am avut ce să fac şi am desenat. 

-Nu cumva să le ştergi, banditule, că te omor în bătaie ! 

-Am înţeles, domnule ofiţer. 

După câteva minute se auziră paşi mai mulţi de cizme 
tropăind pe coridorul boltit al puşcăriei, iar uşa se deschise din 
nou: 

_Care-i banditul acela ? 

-Eu, să trăiţi. 

Era Vişinescu, locţiitorul politic, având în spate mai 
mulţi gardieni. 

-Tu, mă banditule ?! (Mă cunoştea de client vechi). Iar 
nu-ţi vezi de treabă ? Nu cumva să le ştergi, că ai încurcat-o ! 

-Nu, să trăiţi, n-am să le şterg. 

Mai trecură câteva minute şi din nou se auzi tropăit de 
turmă drăcească, care se apropia de celula noastră. Uşa se 
deschise şi apăru Maromet însoţit de toată suita lui: 

-Care-i banditul ăla ? 

-Eu, să trăiţi, domnule comandant. 

Privi portretele care se cunoşteau bine de tot şi puteau 
uşor a fi identificate, care pe ce deţinut din cameră reprezintă. 

-Cine-i ăsta ? 

-Asta-i dânsul, şi-l arătai pe unul care-mi pozase. 

Şi acesta tremura mai abitir ca mine, căci nu era deloc 
glumă, deşi teroarea cea mare se mai potolise. 

-Dar ăsta cine-i ? 

-Asta-i el. Şi-l arătai pe celălalt care-mi pozase. 

Privea ticălosul şi compara să se convingă dacă 
într-adevăr pe ăsta-1 desenasem. 

Norocul meu că desenele toate erau reuşite şi semănau 
cu modelele de parc-ar fi fost fotografii bine făcute, altfel o 
încurcam, că n-a rămas nici măcar un singur portret să nu fie 
bine studiat şi comparat cu colegul care a pozat. 

-Ce meserie ai, banditule ? 


32 



-Am fost elev la şcoala de arte şi mă pricep la desenat. 

Apoi, stând câteva clipe să gândască sau să scornească 
vreo ticăloşie din mintea lui cea neagră, îmi zise : -Nu cumva 
ăştia-s sfinţi din aceia de ai vosrti ? 

-Nu, domnu' comandant. Şi mai prinseră curaj şi ceilalţi 
şi începură să-l asigure că nu sunt nici un fel de sfinţi 
reprezentaţi acolo în desene, ci-s capetele lor, a celor care au 
pozat. 

-Ce condamnare ai ? 

-Cincisprezece ani. 

-Şterge-le şi să nu mai desenezi, banditule ! Ne-am 
înţeles ? 

-Am înţeles, domnule comandant. 

Astfel am scăpat fără să-mi facă nimic. 

Altă dată pentru asemenea faptă, dacă scăpăm viu în 
urma bătăii ce aş fi primit-o, ar fi fost o adevărată performanţă, 
dacă nu chiar o minune nemaipomenită. 


33 



34 



DUPĂ 

MĂRTURIA LUI PUIU 
ATANASIU 

privitor la înscenările judiciare din anul 1958. 


35 



CEL DE AL TREILEA MARTIRIU 
AL LUI RADU GYR. 


Toţi tiranii lumii acesteia, toţi asupritorii, au menajat 
mai mult sau mai puţin pe eântăreţii popoarelor. Excepţie de la 
această regulă fae tiranii care au mâneat pâinea eea albă şi 
seumpă a aeestei ţări. 

Regimul generalului Aantoneseu l-a vârât în puşcărie 
pe marele poet Radu Demetrescu Gyr. 

De ee ?? 

Pentru a-şi satisface ambiţiile cazone de "mare salvator" 
al patriei. Generalul nu suporta să simtă pe cineva eă-i stă în 
faţă. 

La concursul pentru loeul cel dîn frunte, un poet cu 
făptura umilă ca cea a luî Radu Gyr va sta totdeauna în faţa 
unul trufaş general. Aceasta -fără onoruri dinainte organizate 
sau fanfare cu steaguri în frunte ce bat pasul în ritmul tobelor 
asurzitoare-. 

Regimul generalului a Inventat cea mal josnleă umilinţă 
pentru tineretul făeând parte din Mişcarea Legionară : 

"Reabilitarea" post-mortem pe frontul de răsărit în linia 
întâia, de unde se ştie eă puţini scapă vil sau întregi ! Ba a mal 
Inventat o mlşelle în plus faţă de câte au fost eunoscute până la 
data aceea : 

Legionarii de frunte, expres nominalizaţi, trebuia să fie 
împuşcaţi pe la spate de către ehlar fraţii lor în timpul luptelor. 

Trimis pe frontul de răsărit. Radu Demetrescu Gyr a 
fost rănit şl Invalidat încă la începutul luptelor. 


36 



A fost însoţit spre casă de un soldat. Un fel de excortă 
"specială". Ostaşului i s-au dat instrucţiuni să prindă ocazia "că 
vrea să fugă" şi să-l împuşte pe la spate. 

Tânărul soldat -om cu frica lui Dumnezeu- proaspăt 
scăpat din marele măcel, nu s-a pretat la o asemenea manevră 
diavolească. 

A stat în închisoare până în anul 1954-1955, când, cu 
ocazia unei perioade de "dezgheţ" politic a fost pus în libertate. 

Atotputernicul Gheorghiu-Dej s-a aplecat la rugămintea 
preşedintelui Indiei ca să-l elibereze. 

Mircea Eliade a fost cel care a intervenit la preşedintele 
Indiei, iar acesta -în continuare- la dictatorul României. 

Din puşcărie, poetul a fost dus direct la spitalul 
"Caritas" pentru refacere, apoi lăsat liber în voia soartei ! 

Această perioadă de libertate a durat până aproximativ 
prin luna februarie 1958, când a fost din nou arestat. 

De data aceasta oculta comunistă l-a introdus pe Radu 
Gyr într-o înscenare judiciară mârşavă şi i-a aplicat un regim 
de exterminare lentă plină de sadism. 

Diavolii regimului comunist ţineau neapărat să 
compenseze perioada cât nu l-au avut pe poet direct în ghiare. 

Oculta securisto-comunistă -în înscenarea imaginată- a 
plăzmuit o gogoaşă mai mare decât un munte : 

Mai întâi securiştii au operat toate mutaţiile, au 
înfăptuit toate manipulările -multe inimaginabile- ,abia apoi au 
trecut la arestări şi punerea în scenă a murdăriei închipuite de 
mintea lor bolnavă şi îngreunată de multă ură şi mişelie. 

Au procedat ca plugarul ce-şi pregăteşte ogorul de 
toamnă pentru însămânţarea de primăvară. 

Se aseamănă această înscenare cu un munte uriaş de 
ghiaţă (iceberg) ce pluteşte dinspre miazănoapte spre apele 
calde , învăluit în ceaţa rece. 


37 



PARTEA VĂZUTĂ A ICEBERGULUI. 


Pentru a înţelege întreaga înseenare judîeîară în eare a 
fost împlîeat poetul, voî prezenta mal întâi persoanele eele mal 
Importante pe care securitatea comunistă le-a folosit. Pe umerii 
acestora oculta a clădit întreg eşafodajul înscenării. 

Primul personaj este doctorul Aurel Marin din 
Bucureşti -specialist O.R.L.- un adevărat savant în materie, 
recunoscut pe plan internaţional. 

Aurel Marin -în timpul studenţiei- a făcut şi el parte 
din organizaţiile legionare de tineret ale studenţilor. 

După instaurarea regimului comunist în România şi-a 
dat seama dincotro bate vântul. 

A fost un om practic şi bine informat. N-a mizat şi nu 
s-a legănat în "vise dulci". Şi-a dat seama că robia comunistă 
va fi de lungă durată. A intuit uneltirile ocultei ce şi-a propus 
distrugerea spiritualităţii creştine şi naţionale a neamului nostru 
şi a celorlalte neamuri căzute în ghearele comunismului. 

Aurel Marin s-a prezentat în faţa camarazilor săi 
zicându-le : 

-Fraţilor, eu mă retrag din Legiune. 

Nu văd în viitorul apropiat nici o şansă de mai bine. Nu 
văd posibilitatea de a-mi continua cercetările de specialitate 
decât încadrându-mă în programul regimului comunist. 

Astfel , Aurel Marin s-a despărţit onorabil de foştii săi 
camarazi. 

In faţa autorităţilor comuniste şi-a făcut o autobiografie 
sinceră în care şi-a recunoscut întreg trecutul său legionar. 
Apoi s-a înscris în partidul comunist -calitate fără de care nu ar 
fi putut să-şi continue cercetările ştiinţifice. 


38 



Al doilea personaj este Puiu Atanasiu. Avoeat de 
meserie. în Legiune avea grad, sau prefect legionar. 

Trimis pe frontul de răsărit a căzut prizonier. Alături de 
alţi camarazi de arme a refuzat să se încadreze în dîvîzîîle 
procomunîste. Dîn contra, împreună cu alţî ostaşî dîn armata 
română căzuţî în ghearele bolşevicilor, a organizat diferite 
acţiuni de protest contra samavolniciilor săvârşite de bolşevici 
împotriva prizonierilor români. 

Pentru acest motiv -împreună cu alţii- a fost ţinut în 
prizonierat până în anul 1948. 

Abia în anul 1948 a fost eliberat din lagărele ruseşti. 

Predat autorităţilor române, acestea l-au internat într-un 
lagăr pe întinsul canalului Dunăre-Marea Neagră cu regim de 
deţinut politic. 

Abia în anul 1954 a fost pus în libertate. 

După punerea în libertate, Puiu Atanasiu, împreună cu 
un alt camarad, -tot legionar-, pe nume Bărbulescu, a preluat 
un chioşc de ziare şi tutun pe Calea Victoriei în Bucureşti. 

Al treilea personaj a fost unul pe nume LUCUşA. 
Lucuţa era inginer şef la uzinele "9 Mai" din Bucureşti. Nu era 
legionar. A fost -în schimb- camarad de arme cu Puiu 
Atanasiu pe frontul de răsărit şi în continuare prizonier prin 
lagărele din URSS. 

în perioada 1954-1956 chiar conducerea partidului 
comunist a dat "indicaţii" verbale, recomandând directorilor de 
întreprinderi să angajeze şi oameni cu dosarul "deochiat". Să 
mai "închidă ochii" la trecutul politic. 

Economia era în vertiginoasă derivă tocmai din cauza 
lipsei de oameni competenţi în posturile cheie. Aceste posturi 
cheie erau ocupate de diferiţi indivizi adunaţi de prin şanţurile 
mahalalelor bucureştene. 

Aşa s-a ajuns la dublarea posturilor importante. 

Lichelele deţineau puterea şi avantajele personale, iar 

oamenii capabili şi competenţi erau cu munca şi răspunderea. 

* 


39 



Puiu Atanasiu a aflat -într-o bună zi- că poetul Radu 
Gyr trăia în crunte lipsuri materiale. A mai aflat că, făcându-i- 
se rău într-o staţîe de tramvaî, a eăzut leşînat pe peron. 

Aeest lueru nu l-a lăsat Indiferent. Cu orîee preţ trebuia 
să-î sară în ajutor. 

II cunoştea bine pe doetorul Aurel Marin. 11 cunoştea 
temperamentul şl şeoala la eare îşi făcuse edueaţla. Chiar daeă 
doetorul a părăsit Legiunea, soarta unul om de talia poetului 
Radu Gyr nu putea să-l lase nepăsător şl surd la "geamătul" de 
disperare. 

Raţionamentul lui Puiu Atanasiu a fost eoreet. 

Doetorul Aurel Marin ajunsese un renumit speeialist 
O.R.L., având venituri băneşti uriaşe faţă de eeilalţi eamarazi ai 
săi -oropsiţi de regimul eomunist. 

Puiu Atanasiu i-a seris eâteva rânduri doetorului, 
rugându-1 să-l ajute pe poet. 

Serisoarea, şi mai pe urmă ajutorul bănese de la doetor, 
s-a făcut printr-o persoană interpusă pe nume Manoleseu. 
Trebuia ferit doetorul de eontaetul direet eu poetul ( O 
asemenea faptă eonstitia "erima" de "ajutor legionar" din punet 
de vedere eomunist). 

* 

Doetorul Aurel Marin a fost trimis (de eătre eondueerea 
ţării) să partieipe la un congres al medicilor, care se ţinea la 
Paris. El reprezenta ştiinţa medicală din România. 

Cum era de aşteptat. Aurel Marin a fost primit ou multă 
oăldură de diaspora româneasoă. A fost invitat la diferite 
"cercuri" ale diasporei -toţi fiind ourioşi să afle din gura lui 
noutăţile din ţară. 

Majoritatea zdrobitoare a oelor oare l-au primit la Paris 
pe doetor erau legionari -foşti eamarazi de luptă ai săi. 

Agenşii securităţii au urmărit pe savant pe tot traseul 
său, înregistrând oe vorbeşte -şi mai ales- ou cine vorbeşte. 


40 



La aceste discuţii a fost evitată enunţarea terorii la care 
este supusă populaţia ţării. Discuţiile s-au limitat doar la 
subiecte nevinovate ee nu puteau constitui acuze la persoana 
doctorului Aurel Marin. 

Diaspora cunoştea prea bine situaţia din ţară şi a evitat 
eu grijă să-l pună în dificultate pe savant. 

Totuşi, aceştia nu cunoşteau perfect mecanismele oeulte 
ale seeurităţii. 

Diaspora nu şi-a imaginat eă seeuritatea poate să 
fabuleze, să inventeze "discuţii", "comploturi" ce nimănui nu 
i-au treeut vreodată prin minte. 

* 

La Patriarhia din Bucureşti funcţiona o grupare mistică 
numită (de securitate) "RUGUL APRINS", al cărui motor era 
poetul SANDU TUDOR. 

Seopul acestei grupări era menţinerea trează a 
spiritualităţii româneşti în acele vremuri de cereetare satanică a 
neamului nostru. 

Diferite opere literare ale talentelor din elita 
românească au fost înregistrate pe bandă magnetică spre 
eonservare pentru generaţiile ce vin. 

Printre acestea erau şi multe poezii ale lui Radu Gyr 
reproduse de însuşi glasul poetului. 

Una din cele mai importante poezii a fost "Ridică-te 
Gheorghe, ridieă-te Ioane !". 

* 

Anii 1955-1956 au fost ani de uşoară destindere. S-a 
operat o slăbire pereeptibilă a "şurubului". 

S-a dat o mieă graţiere pentru deţinuţii politici cu 
condamnări până la 5 ani. S-au desfiinţat provizoriu pedepsele 
"administrative" date după bunul plac al securităţii, regimul 
eomunist a mai dat puţină atenţie şi intelectualităţii. 


41 



în Capitală şi în marile oraşe de provineie s-au format 
timide eereuri inteleetuale, unde se discuta orice, mai puţin 
politica partidului comunist. 

Aşa arăta partea văzută a "icebergului" ce plutea încet 
spre oceanele mal calde. 


PARTEA NEVĂZUTĂ A ICEBERGULUI. 

Revoluţia dîn Ungaria a demonstrat comuniştilor că 
regimul Impus de Moscova n-are şanse de supravieţuire decât 
în condiţii de teroare maximă. întocmai ca în URSS. 

S-a trecut la pregătirea ultimului asalt. 

Mecanismele ruginite ale mlşellllor au fost unse cu 
vaselină multă şl apoi puse toate odată în funcţiune. 

Urma aducea la Ieslea Iul satan a ţărănimii prin totala 
el jefuire. 

Această operaţiune Implica: 

-Acţiuni de forţă; 

-Arestarea în masă a fruntaşilor ţărănimii; 

-întemniţarea persoanelor cu Influenţă în mase şl cel 
cunoscuţi a avea experienţă în lupta antlbolşevlcă ; 

-Şantaje de proporţii. 

-Crearea unei atmosfere de spaimă şl nesiguranţă. 

Trupele ruseşti s-au retras dincolo de Prut. Oculta 
moscovită a chemat mlşellmea din România la examenul de 
"doctorat". 

Urma să fie găsită şl ultima "necunoscută" a ecuaţiei. 

Această "necunoscută" trebuia să fie neaparat un 
"comandament legionar" cu multe ramificaţii -ca o pânză de 
păianjen- ce ar cuprinde întreaga ţară. 

Pentru toate acestea era nevoie de o fantezie în exces. 

Fantezie exista. Minţile securlştllor deversau de atâta 
plin de fantezie. 


42 



Mai era nevoie şi de un sprijin extern. Exista şi aeesta. 

La răsărit tunurile ruseşti eu ţevile ţintind spre noi. 

Din apus se auzea refrenul "adio şi n-am cuvinte". Un 
fel de "pa şi puşi". Din întreagă această orhestră se distingeau 
cu claritate vioara întâi aparţinând Statelor Unite ale Americii. 

Deci, nici o sansă din nici o parte. 

Aşa erau mânaţi din urmă de ciobanii revoluţiei ca o 
turmă jalnică de oi ce merg spre abator pentru tăiere. 

* 

Iată acum şi compoziţia "marelui" comandament 
legionar imaginat de oculta comunistă : 

Securitatea a fixat ca şef al "comandamentului" pe 
legionarul BARBULESCU -vânzătorul de la chioşcul de ziare 
şi ţigări din Calea Victoriei. 

L-au arestat. 

A început tortura spre a-1 face să recunoască "crima" de 
a fi comandantul suprem al complotului legionar antistatal. La 
a doua serie de torturi la care a fost supus, Bărbulescu a încetat 
din viaţă. 

Cât zel şi barbarie a pus securitatea în anchetă, 
omorându-1 pe om numai la a doua serie de cazne !! 

Nu-1 nimic. Ancheta merge înainte ! 

Comandant suprem va fi următorul în ordine, adică 
avocatul Pulu Atanaslu, ortacul Iul Bărbulescu. Doar au lucrat 
împreună la acelaşi chioşc de ziare şl tutun, între pereţii căruia 
se ascundea marele "comandament legionar" din România ?! 

Deci, din punct de vedere "tactic","strategic" şl 
"militar" exista un comandant suprem în persoana Iul Pulu 
Atanaslu. 

Pulu Atanaslu -colac peste pupăză- fiind şl avocat de 
meserie- "ştia" şl "învârtea" pe "nevinovata securitate" ,aşa, 
"pe vârful degetelor". Se potrivea. 

Marele "comandament legionar" Inventat de securitate 
trebuia să albă şl un "şef spiritual". 

Cine să fie ? Cine să fie ?! 


43 



L-au găsit : Este Radu Demetrescu Gyr. Doar el este 
autorul poemului "Ridieă-te Gheorghe, ridieă-te Ioane ! 

Intre timp securitatea a pus mâna şi pe pelicula de la 
"Rugul aprins". Exista de acum şi o probă materială grăitoare. 

O revoluţie legionară din interior nu era de conceput 
(pentru securitate) Iară legături cu comandamentele legionare 
din străinătate în fruntea cărora se găsea Horia Sima. 

Nimic mai simplu. 

N-a fost trimis în străînătate doctorul Aurel Marin ca 
"să aducă ordine" şî planuri de la Horîa Sima ?? 

N-a luat acesta legătura cu toate anexele 
comandamentului legionar de la Paris ?? 

Ce a căutat Aurel Marin la Congresul Medicilor 1 ... 

Participarea doctorului Aurel Marin la Congres a fost 
doar "o mască", un pretext. In dosul acestei forme nevinovate 
se ascundea punerea la cale a "loviturii armate" de tip 
"leglonaro-fasclst"! 

Iată-1 pe bietul doctor pus "călare pe băţ" In calitate de 
"curier" al "fantasticului" comandament legionar care urma să 

dea semnalul revoluţiei la Bucureşti. 

* 

In timpul procesului -la Interogatoriu- doctorul Aurel 
Marin a spus adevărul aşa cum a fost : Că întâlnirile cu 
membrii dlasporel n-au avut nimic politic în ele. 

Numai că nu declaraţiile din faţa Instanţei au fost luate 
în considerare, el acelea de la dosar care au fost smulse de 
securitate prin torturi, şantaj sau ameninţări. 

Se pare că doctorul Aurel Marin n-a fost torturat. Şl-a 
dat seama că nu există nici o scăpare. Până la urmă tot va trebui 
să accepte sub tortură declaraţiile ticluite. Astfel a semnat toate 
declaraţiile aşa cum le-a ticluit securitatea ca să lasă "pasienţa". 

In manipularea şl înşelătoria făcută de securitate 
doctorul Aurel Marin trebuia să albă calitatea de martor. 


44 



Nu s-au putut abţine şi l-au inculpat şi pe dânsul, 
potcovindu-1 cu 25 de ani muncă silnică. 

Lovitura de stat imaginată de securitate era armată. 
Deci, trebuia să se dovedească existenţa armelor. Ori securiştii 
n-au reuşit să dovedească nici măcar existenţa unor pistoale cu 
dopuri sau cu apă. 

Au rezolvat şi această "spinoasă" problemă : 

L-au bătut pe bietul inginer Lucuţa până ce acesta a 
recunoscut că are un depozit de armament la marginea satului 
unde s-a născut. 

Zeci de maşini încărcate cu securişti s-au deplasat la 
faţa locului. Au scormonit pământul, prefăcându-se a fi plini de 
emoţia celor ce vor găsi. 

Bineînţeles- nu s-a găsit nimic. 

Nu contează că n-au găsit nimic. 

Contează că există la dosar o declaraţie în care se 
pomeneşte de existenţa unul depozit de armament. 

Mal ştii ? Poate că între timp alţi "bandiţi" au mutat 
depozitul în altă parte! 

Orice persoană care numai a dat bună ziua Iul Pulu 
Atanaslu a fost botezată de către securitate cu denumirea de 
"şef al comandamentului regional"! In cel mal bun caz era 
etichetat drept "curier" al unul "comandament" ce urma să fie 
Inventat ulterior. 

In cadrul acestui păienjeniş Imaginat de securitate au 
fost agăţate fel de fel de "comandamente" legionare, 
constituind punctele centrale ale marilor înscenări din anul 
1958. 

Au mal existat şl miel grupuri disparate de Intelectuali 
care au făcut de toate în viaţa lor în afară de politică. 

Au existat oameni condamnaţi chiar şl Individual: 

-Unii pentru că în timpul revoltei de la Budapesta au 
fost prea blne-dlspuşl; 

-Alţii pentru că erau prea grăbiţi la mers pe drum. 


45 



-Alţii că au privit chiorâş la portretele marilor 
dascăli!. 

-Şi câte şi mai câte astfel de "erime" inadmisibile 
într-un regim "umanitar " comunist. 

Ariergarda arestaţilor o formau MARTORII LUI 
lEHOVA ca reprezentanţi ai seetelor interzise. 

Din "eomandamentul eentral legionar" imaginat de 
securitate mai făceau parte şi: 

Ibrăileanu, veehi legionar; 

Rieă Zamfiroiu -profesor de istorie. Legionar. 

Niehi Groza -legionar şi acesta. 

Proeesul s-a judeeat. 

Sentinţa a fost următoarea : 

-RADU DEMETRESCU GYR : condamnat la moarte ; 
-PUIU ATANASIU : eondamnat la moarte ; 
-IBRAIEEANU. . . : condamnat la moarte ; 

-EUCUşA. . . : condamnat la moarte ; 

-RIGA ZAMEIROIU ; condamnat la moarte ; 

-AUREE MARIN : condamnat la 25 de ani muncă 

silnică. 


Nemernicii au implicat-o în proces şi pe fiica lui Rică 
Zamfiroiu, pe nume Rodica Zamfiroiu, pe care au eondamnat-o 
la 15 ani muneă silnică. 


RECURSUL 

Ea recurs toate eondamnările la moarte au fost eomutate 
în muncă sîlnîcă pe vîaţă. 

Rezultatul recursuluî n-a fost comunîcat condamnaţîlor. 
Aceştia au fost ţînuţî -în continuare- în camerele osândîţîlor la 
moarte care aveau un regim special: 

-condamnaţii erau legaţi eu lanţuri grele la pleloare ; 


46 



-s-a aplicat un crunt regim de batjocură şi teroare din 
partea gardienilor . 

Gardienii care-i păzeau au fost speeial selecţionaţi din 
rândurile celor mai proşti şi fără suflet. 

Securitatea -care-i dirija pe gardieni- urmărea din 
umbră efectul distructiv şi de uzură a forţelor psihice ale 
deţinuţilor. 

Situaţia aceasta de spaimă, eă la fiecare răsucire a cheii 
în broaseă ar fi momentul decisiv al execuţiei a durat un an de 
zile... 

Abia apoi li s-a comunicat condamnaţilor comutarea 
pedepsei din condamnare la moarte, la muneă silnică pe viaţă şi 
li s-au tăiat lanţurile de la picioare. 

In continuare. Radu Demetreseu Gyr a fost ţinut într-un 
crunt regim ce alterna între vîaţă şî moarte. 

Când admînîstraţîa constata că este aproape de moarte, 
poetul era dus la spitalul înehîsorîî Aîud pentru revigorare. 
După ee se mal întrema puţin era din nou supus regimului de 
exterminare. 

Iată cum "experienţa Piteşti" o aplicau acum mişeii 
într-o nouă variantă, de lungă durată, la înehlsoarea Alud. 


REGIMUL DE TEROARE APLICAT 
POETULUI 

Aşa a durat teroarea împotriva poetului cu tot felul de 
"şoeurl" tip "Macareneo" până în anul 1962, eând l-a pregătit 
ultima lovitură : 

"Dacă nu cedează şl nu se leapădă de trecutul său 
legionar, îl vor aresta soţia şl filea". 

Marele poet păstra pentru soţia şl filea sa Monlca 
(Luminiţa) un adevărat cult plin de duioşie şl dragoste 
familială. 


47 



Ultima lovitură bine calculată şi îndelung dospită în 
mînţîle satanîce ale mişeilor -a avut un efect maxim : 

Poetul a cedat! 


SFÂRŞITUL DOCTORULUI AUREL MARIN. 

In privinţa doctorului Aurel Marin se ştie că acesta a 
funcţionat la spitalul penitenciarului Alud ca medlc-deţlnut 
până prin anul 1960-1961, când a fost pus în libertate. 

A fost repus în aceeaşi situaţie ca înainte de arestare. 
Cu o mică deosebire : de acum doctorul Aurel Marin era însoţit 
peste tot, ca o umbră, de către o femele care îl era asistentă. 

Intr-o bună zl, a căzut jos şl a murit. 

Persoane mal apropiate doctorului presupun că moartea 
n-a fost naturală. Că ar fi vorba de un asasinat. 

Asistenta care l-a însoţit peste tot pe doctor ar fi fost o 
agentă în slujba securităţii, a cărei misiune a fost ca să-l 
asasineze pe doctor. 

Această variantă despre soarta doctorului Aurel Marin 
poate fi adevărată sau poate fi numai o fabulaţie creată -pe 
drept- de minţile oamenilor ce trăiesc într-o veşnică teroare, 
suspectaţi şl suspectând la rândul lor pe călăi. 

în ce mă priveşte pe mine, cred că a fost vorba de un 
asasinat. Din postura în care se găsea doctorul, cunoştea prea 
multe. De aceea el trebuia să moară. 

Şl alţii cunoşteau multe. Dar nu erau în postura 
doctorului. Pe aceştia oculta comunistă l-a lăsat să moară în 
paturile lor. 


48 



închisoarea piteşti. 

1949 - 1951 

Dacă zici "iadul pe pământ" nici atunci n-ai spus 
suficient ea să exprimi ee a însemnat înehisoarea Piteşti pentru 
studenţii români. 

Din eereetările făeute până în prezent rezultă eă aeeastă 
nîmîeîre a tineretului român a fost proîeetată ea un "plan 
strategie" eu mult înaintea marilor arestări din anul 1948. Ea a 
fost proîeetată la Moseova de NKVD şl îneurajată de alte 
eereurl oeulte Internaţionale. 

Metoda de lueru s-a bazat pe rezultatele experienţelor 
făeute în Uniunea Sovletleă de sehlmbare a reflexelor 
eondlţlonate şl de formare a altora deeât eele dobândite prin 
edueaţle de până atunel ( hipnoza prin teroare ; vezi proeesul 
mareşalului Tuhaeevskl). 

Deţinutul era supus unor torturi Inimaginabile în eelula 
în eare îşi exeeuta pedeapsa, zl şl noapte, până la limita vieţii. 
Când se observa eă vletlma poate să moară era din nou readusă 
la viaţă. Iar tortura se repeta de la eapăt. 

Tortura dura atâta până eând vletlma din erou devenea 

mişel. 

Din eredlnelos - neeredlnelos ; până eând din ehlnult 
devenea el însuşi torţionar. Toţi eentrll nervoşi îşi sehlmbaseră 
atitudinea, devenind exaet Invers de eum fuseseră înainte ; din 
antleomunlst eonvlns devenind eomunlştl eonvlnşl 

Nu era posibil nlel un fel de slmulaeru. Cea mal mleă 
ezitare era pedepsită eu treeerea din nou prin toate fazele 
torturilor destinate eelor nereedueaţl. 

S-au folosit metode de şoe, eare aveau darul, pe lângă 
tortură, să distrugă şl latura afeetlvă a sufletului uman îneă din 
prima clipă. 


49 



Nu fac aici nici un comentariu al evenimentelor. 
Cititorul se va eonvinge singur din lectura mărturiilor care sunt 
serise. 

Aeeastă acţiune a fost pusă în praetieă de un student pe 
nume Eugen şureanu, eomunist infiltrat în înehîsoare prin 
înseenarea unuî proees de "omîsîune de denunţ" şî condamnat 
la 7 anî de închisoare eorecţîonală. Condamnarea luî şureanu n- 
a fost deeât un alîbî, oare a îmbrăoat un lup în blană de oale 
spre a fi Introdus în staul ea să sfâşie toată turma. A reuşit să 
sfâşie şî a reuşit să-şî la şî răsplata în faţa plutonului de 
exeouţîe, oăoî aşa ştiu oomunîştîî să-î răsplătească pe oeî oare-î 
serveso cu mult zel. 


50 



MĂRTURIA LUI 
GHEORGHE SUROIU 

privitor la începutul "reeducării" la închisoarea Piteşti 


51 



PRIMA LOVITURA. 


La începutul anului 1949, după ce fusesem judecaţi şi 
condamnaţi, am plecat de la închisoarea Jilava la închisoarea 
Piteşti destinată studenţilor. 

In această cameră eram încarceraţi toţi absolvenţii 
anului 4 al facultăţii de medicină din Bucureşti, care fusesem 
implicaţi în lupta anti-comunistă. îmi amintesc doar câteva 
nume : Nuti Pătrăşcanu, Alego Popescu, Borcea, şi aşa mai 
departe până la numărul de 20. 

N-aveam un regim sever, ba chiar pot zice că era destul 
de lejer faţă de anchetele dure prin care trecusem şi faţă de 
năduful suportat la Jilava. 

Noi cei din această celulă, făceam cu rândul şi pe 
plantoanele , întreţinând curăţenia pe coridoare şi servind 
mâncarea la deţinuţi. Gardienii erau toleranţi, mai puteam să ne 
strecurăm dintr-o celulă în alta şi astfel să cunoaştem şi pe alţi 
camarazi mai proaspăt arestaţi şi condamnaţi şi odată cu 
aceasta şi ultimele noutăţi. 

Pe data de 19 aprilie 1949 veni şi primul lot de 
suceveni. Lot mare, majoritatea având condamnări cu muncă 
silnică şi temniţă grea ; dar -o parte mai mică din aceştia aveau 
condamnări pe diferite termene cu închisoare corecţională. Un 
număr de şase din aceştia au fost încarceraţi în celula nr. "6" 
situată exact vizavi de celula noastră. Aceştia erau : şurcanu 
Eugen, Onişor, Ghebac, Ticu Craiu, Mărtinuş şi încă unul de a 
cărui nume nu-mi aduc aminte. 

Habar n-aveam ce gândesc aceştia sau cum sunt ei 
organizaţi. Ne-am strecurat în celula lor şi ei într-a noastră şi 
discutam prieteneşte şi sincer tot ce ştiam. 

Mă întreba şurcanu pe mine : Mă, voi vă menţineţi pe 
poziţie ? 

-Se poate ? îi răspundeam eu, ce oameni am fi dacă 
după câteva luni de puşcărie am deveni fricoşi şi trădători ? 

M-a întrebat cine-i şeful, care-s cei de care ascultă masa 
de deţinuţi : îl interesa numai oamenii bravi, iar eu i le 


52 



spuneam pe toate, mereu pe eele eare le soeoteam drepte şi 
adevărate, departe de mine vreo bănuială de mişeliile ce zac în 
sufletul acestui om. 

După vreo zece zile de asemenea iscodeli, dintr-odată 
gardianii au închis celulele, instituind un regim extrem de 
sever, de o stricteţe maximă. N-am mai fost scoşi pe coridor să 
mai facem serviciul de plantoane, în schimb acest lucru a fost 
preluat de şurcanu şi cei de la celula numărul 6. 

Hârdăul cu mâncarea se ducea prima dată în celula lor, 
unde aceştia alegeau ce era mai bun, pe săturate, şi numai apoi 
împărţeau ce mai rămânea la celelalte celule. 

Acest lucru a durat până aproximativ la 15 mai 1949, 
când -la un moment dat- gardianul deschide uşa şi introduce 
peste noi pe şurcanu împreună cu cei cinci colegi de celulă, cu 
bagaje cu tot şi, fără să rostească o vorbă, închide uşa. 

Noii venişi au lăsat bagajele jos, iar şurcanu 
hodoronc-tronc- începu să ne ţină un discurs cam în felul 
următor: 

-Noi suntem veniţi de la Iaşi şi Suceava, ne-am rupt de 
toată credinţa legionară avută înainte, am părăsit toate 
credinţele obscurantiste -religioase- şi suntem decişi să 
terminăm cu banditismul. 

Cine-s de acord cu acest punct de vedere să treacă acum 
lângă noi ! 

Stupoare pe toţi cei douăzeci. începeam să înţeleg toate 
mişmaşurile făcute de administraţie pentru a pregăti clipa 
aceasta. Dar încă înţelegeam prea puţine. 

Bineînţeles că nimeni dintre noi nu a trecut alături de el, 
ba un oltean mai curajos din fundul camerei i-a răspuns clar că 
nu trecem. 

Atunci cei sase, ca la o comandă, au scos din bagaje 
cozi de mătură, dinainte pregătite, şi au început să ne lovească 
fără milă sau ruşine. 

Răbdam şi încasam lovituri nemiloase. Ne-ar fi fost mai 
uşor să contraatacăm şi să-i anihilăm , căci eram de trei ori pe 
atâţia şi aveam avantajul moral de luptători anticomunişti, faţă 


53 



de câţiva mişei şi trădători. Dar , antecedentele proaspete de 
colaborare ale acestor ticăloşi cu administraţia, sau mai bine- 
zis, administraţia care acţiona prin intermediul lor, ne-a inhibat 
toate forţele încât în afară de o apărare pe care o face un copîl 
când tatăl său îî aplică o corecţie după zicala biblică : "nuiaua 
este ruptă din ral", altceva nu am făcut. 


INTERVENŢIA DIRECTORULUI AL, DUMITRESCU. 

Cam după o oră de butuclre a noastră au obosit şl 
şurcanu s-a repezit la uşă bătând puternic cu pumnul. 

Pe loc uşa s-a deschis şl lată-1 pe directorul Dumltrescu 
cu o stinghie de lemn pătrat de esenţă tare în mână că apare 
urmat de o ceată întreagă de gardieni. 

Ia cuvântul şurcanu: 

-Domnule director, noi suntem o serie de studenţi care 
am renunţat la toate concepţiile obscurantiste mlstlco- 
leglonare, burgheze şl de altă natură şl vrem să ne reeducăm 
spre a fi de folos societăţii, dar legionarii au sărit pe noi să ne 
omoare ! 

Directorul Dumltrescu îsl compuse atunci o figură plină 
de agresivitate. Inhalând aer cât mal mult în piept ca să zică 
ceva împotriva noastră. 

Atunci am luat cuvântul eu , zlcându-1 directorului: 
-Domnule comandant, în aceste condiţii care au apărut astăzi, 
noi nu suntem siguri pe vieţile noastre. 

-Ce măăă, nu mal suntetl siguri pe vieţile voastre ?! 

Şl începu să mă lovească cu acea stinghie de lemn până 
a obosit. Iar noi toţi -şl mal ales eu- simţeam că suntem 
pierduţi. 

Nu a permis nlclunula din cel ciomăgiţi să la cuvântul, 
el după ce a terminat de a mă bate ne zise la toţi: 


54 



-Să nu mai aud nimic ! Toată lumea face ce zic aceşti 
oameni cinstiţi care au lepădat banditismul şi sunt pe drumul 
cel bun ! 

A făcut stânga-mprejur , lăsându-ne pe mâna fiarelor. 
Nu mai era nimic de făcut decât de răbdat. Dar nici unul nu şi-a 
dat seama de ce urmează, căci dacă am fi ştiut riscam moartea 
care ar fi fost cu mult mai simplă şi mai puţin dureroasă. 


PE MANA CĂLĂILOR 

După ieşirea directorului din cameră , şurcanu, 
privindu-ne crunt şi cu o ură nemaiîntâlnită la cineva în prîvîrî, 
ne poruncî să luăm poziţia chinuitoare la marginea patului cu 
mâinile întinse, cu privire ţintă într-un punct fix, fără să avem 
voie a privi în dreapta sau stânga, apoi, pe rând , am trecut la 
autodemascare. 

Victima trebuia să stea în poziţie de drepţi şl să 
răspundă la întrebările puse de şurcanu, acesta era bine 
informat de conţinutul dosarului şi de atitudinea avută de 
victimă după arestare şi condamnare. Cea mai mică 
nesinceritate în această demascare era pedepsită pe loc. 
Studentul era dezbrăcat în pielea goală, întins pe jos şl bătut 
până la leşin în faţa celorlalţi, care asistau neputincioşi şl 
îngrozit! la toată grozăvia ce se dezlănţulse. 

N-a fost unul care să scape netorturat şl mulţi dintre noi 
treceau de mal multe ori la rând prin faza torturii. 

După ce-ţl făceai autodemascarea, care consta nu numai 
din propriile fapte ce nu le-ai declarat la securitate, ci şi 
împotriva colegilor de şcoală, vecini, rude ; chiar şi împotriva 
gardienilor sau alt personal din închisoare mai omenos şi toate 
acestea se verificau prin ceilalţi torturaţi ; iar cea mai mică 
nepotrivire era crunt pedepsită. 

Aceasta a fost faza verbală, după ce a urmat faza 
scrisă ; dar numai după ce erai considerat vidat de tot ce ai în 
tine. 


55 



Aşa a arătat faza întâia care a durat câteva săptămâni 
fără întrerupere zi şi noapte şi simţeam cum ne pierdem, cu 
toate că încă mai aveam putere, dar nu puteam aprecia câtă, 
căci torturile neîntrerupte ne copleşeau cu totul. 

Primul pe care l-am văzut căzând şi trecând de partea 
torţionarilor a fost Nuti Pătrăşcanu, paharul pentru colectat 
otrava suferinţei se vede că i-a fost mai mic decât al celorlalţi şi 
ajunsese să se umple şi să deverseze. Nu ne dădeam seama 
dacă Nuti Pătrăşcanu a trecut de partea lor pentru a se salva pe 
sine şi pe alţii, sau că, părăsindu-1 puterile, noile reflexe 
condiţionate au pus stăpânire totală pe el. 

Multe aş mai avea de spus din această primă fază a 
disperării, dar mă simt copleşit atât de amintirea lor, cât şi de 
atacurile otrăvite cu care neocomuniştii ne asaltează acum pe 
un câmp pustiu ; când oameni care-şi zic intelectuali se 
mulţumesc, susţinându-le, cu cunoştinţele dobândite în şcoala 
generală dintr-un manual unic de istorie, autor avându-1 pe un 
oarecare Roller. 


EXPLICAŢII 

PRIVIND PRIMUL ATAC A^L LUI ŢURCANU DE LA 
ÎNCHISOAREA PITEŞTI. 

Deci, începutul "reeducării" a pornit cu şase inşi în 
fruntea cărora s-a găsit şurcanu. 

Pe măsură ce creierele erau "spălate", cu oamenii 
compromişi şi transformaţi în fiare, şurcanu şi-a mărit echipa 
de roboţi. Aceştia executau orice ordin cu o fidelitate de 
neimaginat. Numărul roboţilor creştea cu fiecare tânăr care se 
prăbuşea. 

In mod sigur, pe lângă cei şase care au efectuat primul 
atac au mai existat încă pe atâţia introduşi prin diferite camere 
ca delatori pentru "pregătirea terenului". 


56 



Orice deconspirare a acestei acţiuni era pedepsită cu 
torturi mortale. Torturile se executau în faţa celorlalţi care 
asistau îngroziţi şi neputincioşi. 

In acea perioadă, mulţi au fost omorâţi în torturi. 

Aşa se explică existenţa unui număr destul de mare de 
reeducaţi în atacul săvârşit de şurcanu pe data de 6 decembrie 
1949 (Sfântul Nicolae) într-o cameră mare de pe secţia 
"corecţie". 

Aşa se explică cel de al doilea atac -şi cel mai feroce- 
executat la data de 25 decembrie 1949 în camera " 4 spital " 
împotriva căpeteniilor studenţimii. 

Cei agresaţi la acea dată au fost vreo 20 de inşi. 
Agresori -încă odată pe atâţia sau chiar de trei contra unu. 
Deci, aproximativ 40 sau 60. 

Majoritatea dintre aceştia au fost introduşi cu mult 
înainte în cameră pentru ca fiecare dintre ei să-şi repereze cu 
precizie victima pe care o va ataca. 

Metoda aceasta a constituit "ARMA NOUA" pe care 
comunismul a introdus-o în luptă. Această "armă" a făcut 
ravagii. Procedeul a fost importat cu numele său propriu : 
"Metoda demascărilor".(Şi a intrat în dotarea securităţii sub 
numele de "Anchetaperpetuă"). 

Metoda a fost bine experimentată în Uniunea Sovietică 
-de unde a fost importată- , dar a fost aplicată la Piteşti cu 
mult mai multă ferocitate decât acolo. 

In Uniunea Sovietică -se zice- că a fost aplicată 
deţinuţilor de drept comun. 

Nu mă îndoiesc de aceasta. 

Dar, sunt cu atât mai mult convins că a fost aplicată şi 
deţinuţilor politici. 

Zeci de milioane de robi constituiau deţinuţii politici. 

In Uniunea Sovietică, oameni bravi erau transformaţi 
în "mieluşei" în cel mult o noapte sau două de tortură. La 
Piteşti a fost nevoie de luni întregi de supliciu până când 
structurile spirituale au fost modificate cu 180 de grade. 

Explicaţia e simplă: 


57 



In Uniunea Sovietică n-a existat o "Legiune" 
disciplinată care să ştie ce vrea ! 

N-au existat tineri creştini care să se fi pregătit 
anticipat pentru a rezista la prigoană. 

Vai nouă, românilor!. 

Ne-am imaginat toate supliciile posibile în frunte cu cel 
al morţii prin împuşcare, dar, supliciul reeducării n-a fost 
intuit de nimeni. 


58 



MĂRTURIA LUI GHEORGHE 
MARUTA 

9 


59 



"Mişcarea Tineretului Regalist". 


Această organizaţie a fost iniţiată de mine şi unul pe 
nume Radu Mitescu. 

Radu Mitescu era şeful lotului. In timp ce eram urmăriţi 
de seeuritate, acesta a reuşit să se sustragă arestării, astfel am 
rămas eu şeful lotului. 

Denumirea organizaţiei : "Mişcarea Tineretului 
Regalist", am dat-o astfel pentru că aşa am crezut noi eă putem 
mai bine să concretizăm lupta anticomunistă. 

In ziua de 4 noiembrie 1949 am fost judeeaţi şi depuşi 
la peniteneiarul Jilava, unde am suportat un regim de 
înfometare erâncenă. 

Pe data de 29 decembrie 1949, un număr de 16-17 
persoane -eare erau studenţi- am fost transferaţi la 
penitenciarul Piteşti. 

încă de la Jilava, seeuritatea a avut grijă să lanseze 
zvonul că studenţii vor fi adunaţi toţi în penîteneîarul Pîteştî, 
unde lî se va aplîea un tratament "preferenţîal", în sensul că vor 
avea eărţî de eîtît, pachete, legături cu familiile prin vorbitoare, 
etc. 

Studenţii şl elevii vor fi privilegiaţi, deoareee din 
punctul de vedere al regimului comunist aceste două categorii 
de deţinuţi erau elemente tinere şl "recuperabile". 

La închisoarea Piteşti am fost încarceraţi într-o cameră 
de la subsol, având un program destul de lejer. 

Nu departe de acea cameră era şl bala cu duşuri a 
închisorii. Când eram scoşi la bale, gardianul ne zleea : 

-După ee terminaţi să mă anunţaţi ea să desehld uşa. 

Ziceam între noi că se confirmă zvonurile auzite la 
Jilava despre Piteşti cu regimul său blând, fără stricteţe şl 
teroare eum era la Jilava. 


60 



Lângă camera de baie era un cântar zecimal pentru 
cântărit alimentele. Noi ne-am eântărit la intrarea sau la ieşirea 
din baie. 

La înălţimea mea de 1,80 m. eântăream 45 de 
kilograme. Abia atunci mi-am explicat ameţelile ce le aveam 
când mă ridicam din poziţia culcat. Toţi arătam la fel. Eram 
adevărate stafii venite din lumea cealaltă. 


LA CAMERA " 4 SPITAL " 

In acea cameră am stat exact o lună de zile. Pe data de 
20 ianuarie 1950, gardianul a zis să ne facem bagajele şi eu ele 
în mână am fost conduşî la camera " 4 spital" de la etajul 1. 

-şurcanule. Uite, ţî-am adus noî oaspeţi. 

şurcanu, în calitate de şef de cameră, se prefăcu a fi 
foarte binevoitor şl cu o voce blândă ne-a zis : 

-Măi băieţi, aeum oeupaţl şl voi loeurlle ce le găsiţi 
libere. Ştiţi voi cum e când vil mal pe urmă, ocupi ce este liber. 

Locurile libere în cameră erau răsfirate printre ceilalţi 
pe care l-am găsit aeolo. Nu s-a brodit nici măcar doi dintre noi 
să fim unul lângă altul. 

Cum eu am Intrat ultimul în cameră am găsit doar un 
singur loc liber -penultimul de lângă uşă. Pe ultimul pat era 
întins un tânăr ce părea grav bolnav. Nu putea nici să se scoale 
din pat. Ceva mai târziu am aflat că bolnavul se numea 
Bogdanovici Alexandru -şeful unui grup legionar din Iaşi. 

-Pot să stau aici, domnu' şurcanu ? 

-Da, aşează-te acolo, a răspuns şurcanu cu o voce ce 
trăda multă bunăvoinţă. 

Primele zile la camera " 4 spital " au fost de relaxare. 
Băştinaşii acestei eamere ne-au provocat la discuţii : De unde 
venim ? Pentru ce am fost arestaţi ? Cine a rămas nearestat ?. 


61 



Toate aceste întrebări -ba unele total neobişnuite- 
mi-au dat de bănuit că aici e ceva necurat şi am devenit 
circumspect. 

Bogdanovici încerca să-mi sugereze grozăvia care ne 
aşteaptă. Voiam să descifrez şi să tălmăcesc cele zise de dânsul 
în şoaptă, dar n-am reuşit să pricep aproape nimic. 

O dată, în timpul mesei, când toţi erau atenţi la 
mâncare, Bogdanovici mi-a şoptit: 

-"Fii atent ce vorbeşti, că se vor întâmpla nişte lucruri".. 

Din acel moment am fost şi mai precaut, dar eram 
departe de a bănui ce mă aştepta. 

Cu toţii simţeam că ceva planează deasupra noastră, 
ceva nedefinit. 

îmi aminteam că în timp ce eram încă în carantină în 
camera de la subsol -în ziua de Crăciun- am auzit nişte ţipete 
de om torturat. Parcă acele ţipete veneau din partea aceasta a 
închisorii unde ne găseam noi acum. Adică de la camera 
"4 spital". 

După trei-patru zile, şurcanu a schimbat foaia 
bunăvoinţei şi a strigat autoritar la noi: 

-Toată lumea drepţi ! Nu mişcă nimeni ! Toată lumea 
trece în faţa mea ! 

Eu stăteam liniştit pe pat, nu puteam să-mi imaginez că 
această poruncă mi se adresează şi mie. 

-Banditule, tu nu te scoli ? 

M-am ridicat imediat de pe pat trecând la rând. începea 
să intre frica în mine, căci am observat legăturile cordiale care 
existau între şurcanu şi gardieni. Ba chiar de supunere a 
gardienilor în faţa lui şurcanu. Vorbele lui Bogdanovici abia 
acum începeau să aibă înţeles. 

şurcanu începu următorul discurs -aproximativ-: 

-Trebuie să ştiti că viitorul omenirii este comunismul. 

Clasa muncitoare ne hrăneşte pe noi "bandiţii" pe gratis. 
Muncitorii care trudesc din greu ne dau de mâncare nouă, la 
nişte trântori, care, în loc să fim alături de întreg poporul 


62 



muncitor, ne-am arătat colţii şi am luptat împotriva clasei 
muncitoare. 

Până aici a fost ! Colţii vor fi rupţi, cu sau fără voia 
voastră. De aici nu scapă nimeni fără să-şi fi lepădat definitiv 
toate eoncepţiile legionaro-fascisto-burgheze, etc.şi fără să 
declare tot ce n-a deelarat la ancheta securităţii. 

Zadarnică a fost toată prudenţa mea de a nu seăpa vreo 
vorbă necugetată, eă năpasta totuşi m-a ajuns. 


BATAIA 

La un semn făcut de şureanu, ajutoarele lui -cei peste 
treizeei de locatari ai camerei- au scos de sub rogojini, de sub 
saltele, ciomege, eapete de priciuri, bucăţi de eabluri groase şi 
elastice. . . şi începură să ne lovească. în cap, peste picioare, 
peste faţă. Nu conta că loviturile puteau fi mortale. 

N-am treeut la eontraatac, cl ne-am apărat numai de 
lovituri pe eât a fost posibil. Ne dădeam seama eă treaba-1 
organizată şl dirijată din umbră de securitate. 

A durat această bătaie eam peste o oră. 

Echipa de bătăuşi a fost aranjată de eătre şureanu pe 
două rânduri. Noi, eellalţl, trebuia să trecem printre rânduri sub 
ploaia de lovituri ale torţionarilor. 

Acela dintre noi care a încercat cea mal mică opoziţie 
sau protest în faţa acestei samavolnicii, era trântit la podea şl 
bătut Individual de câte trel-patru torţionari pe unde se nimerea. 

A durat această bătaie vreo trei ore până ce torţionarii 
au obosit de atâta "trudă" ce au depus schlnglulndu-ne. 

Am fost din nou rânduiţi cu toţii într-un flanc cu faţa la 
torţionari. în fruntea lor se afla şureanu. 

şureanu a întrebat pe unul din lotul meu : 

-Cine e şeful lotului ? 

-Măruţă, răspunse aeesta arătându-mă pe mine. 

Apoi şureanu ml se adresă mie : 


63 



-Ia cârpeşte-le câte o palmă la fiecare ! 

-Cum să-i pălmuiese, domnu' şureanu, eând ei îmi sunt 
prieteni ? 

-Fu. . . Dum. . . Paştele . . .Lasă că le dau eu să vezi şi 
tu cum se loveşte. 

Văzându-i trupul vânjos şi mâna puternică, arătând mai 
mult a labă de urs, l-am oprit zieând : 

-Lăsaţi, domnu' şureanu, le dau eu eâte una. 

Am tras câte o palmă la fieeare, uşor ca să nu doară, iar 
formalitatea să fie îndeplinită. 

-Fu . . .Dum . . .mă-tii de bandit. Ia vino încoace să-ţî 
arăt eu cum se dau palmele. 

Zîcând aceasta îmî trântî fulgerător o palmă atât de 
putemîcă, încât mă azvârlî dîn mîjlocul camereî tocmaî cu 
capul în tînetă lângă perete. In cădere mî-a sărît mâna stângă 
din umăr, iar cea dreaptă s-a fracturat. 

N-a fost de-ajuns atâta, ci m-a prins cu mâna stângă şi 
îmi trânti un pumn în pîept. Am căzut cu coastele pe margînea 
patuluî care n-avea etaj, fracturându-mî toate eoastele de pe 
partea dreaptă. Apoî a sărît ea o fiară asupra mea, îneepând să 
mă lovească şî să mă calce în pîcîoare. 

In zadar mă eălea în pîcîoare, eă eu nu am maî sîmţît 
nîmîe. Am leşînat de durere. 

Când m-am trezît dîn leşîn, unul dîn torţîonarî mă 
doftorîcea. Acela era Nutî Pătrăşcanu eare tăcea pe doetorul, 
fiînd unul dîn bătăuşîî de frunte. 

A reuşît să-mî potrîveaseă mâna la loc, dar mâna 
dreaptă, eare era fracturată, s-a umflat îngrozitor. 

întreaga doftorîeeală mî-a făcut-o Nutî Pătrăşcanu şî cu 
asta am rămas până la capăt, vîndecându-mă fără nîcî o altă 
asistenţă medîeală. 

Am avut noroc cu loviturile grave de la îneeput, căeî 
am fost lăsat în paee un timp. şureanu se ocupa de torturarea 
eelorlalţî camarazi aî meî fără întrerupere. 


64 



Pentru mine a rămas doar poziţia fixă la marginea 
patului -chin destul de mare şi acesta, dar era floare la ureche 
faţă de chinurile prin care treceau ceilalţi. 


ŢURCANU ŞI BOGDANOVICI. 

Din când în când, şurcanu , scrâşnind din dinţi, se 
adresa lui Bogdanovici, care nu se putea ridica din pat: 

-Mă, tu, prietenul meu cel mai bun, de mâna mea ai să 
mori! Şi se repezea la el, lovindu-1, aşa culcat cum era şi în 
împosîbîlîtate de a maî face vreo mîşcare. 

Cum patul meu era chiar lîpît de al luî Bogdanovici, 
simţeam dinspre el o duhoare de urină şl de hoit în 
descompunere. Nu putea să se dea jos din pat, se urina pe el. 
Cu toate acestea nu scotea nici un geamăt, nu schiţa nici un 
semn de durere. Durerile acestui om trebuiau să fie groaznice, 
căci, o dată s-a întors puţin în pat sub pătura sură şl aspră unde 
zăcea în pielea goală. 

Fesele şl pulpele picioarelor păreau o carne tocată - 
parcă terfelită prin gunoaie. Aveam Impresia că el a fost bătut 
cu o scândură prevăzută anume cu cule încârllgate. Numai aşa 
puteam să-ml explic halul în care era. 

Intr-o dimineaţă am încercat discret pe sub pătură să-l 
mişc, dar trupul îl era rece. 

După numărătoare a fost pus într-o pătură şl scos afară 
pe coridor. 

Dacă moartea Iul a fost reală sau numai aparentă, asta 
n-am de unde s-o ştiu. 

La sosirea lotului meu în camera " 4 spital ", supliciul 
Iul Bogdanovici era încheiat. Loviturile ce 1 le mal dădea 
şurcanu din când în când erau lără efect. Lovea ca într-un sac. 
Bogdanovici nu schiţa nici un gest de apărare sau durere. 


65 



MOARTEA STUDENTULUI GIGI VATAŞOIU. 

După vreo 12 zile de la sosirea noastră în camera 
" 4 spital" am fost scoşi la baie. 

Aranjamentul pentru baie l-a făcut însuşi şurcanu. In 
faţă mergea un torţionar "reeducat". După el tot câte o victimă 
şi câte un torţionar. In prima serie erau 12 victime şi 13 
torţionari. 

Printre cei care au plecat în prîma serîe a fost şî Gigi 
Vătăşoîu - student şî coleg de an cu mîne. Eu am rămas în serîa 
următoare. 

Se pornea dîn cameră în rând câte unul şî în pas 
alergător. 

Auzeam încă tropotele celor care se depărtau, când 
deodată am auzît un ţîpăt şî apoî cîneva a strigat cu glas tare : 
Mă, ce facî ?..Inapoî! 

I-am văzut pe toţî venind înapoi şî luându-şî locul în 
poziţie fixă pe paturi. Dintre eî lipsea Gîgî Vătăşoîu. 

La scurt timp după aceasta am auzît bocănituri pe 
coridor, ca un fel de activitate de lucru. Nu mî-am putut da 
seama despre ce poate fi vorba. Cam pe la ora două 
cîocănîturîle au încetat pe coridoare. Iar noi am reluat 
programul de bale. 

Pe golul scărilor era deja montată plasa de sârmă. 
Acesta era singurul loc pe unde era posibilă o sinucidere, 
aruncându-te cu capul în jos. 

Abia târziu de tot am aflat că Gîgî Vătăşoîu s-a aruncat 
cu capul în jos pe acest gol, murind pe loc. 

( Este de remarcat că doar cu câteva luni mai înainte s-a 
sinucis în acelaşi mod, dar la capătul opus al penitenciarului, 
studentul Şerban Gheorghe -vezi "Memorialul ororii", 
ed. Vremea, Bucureşti 1995, pg.698). 


66 



Gigi Vătăşoiu, încă liber fiind, ne-a spus-o tuturor, eă în 
eaz de arestare şi torturare, el se va sinucide. Se vede eă a avut 
eurajul să se ţină de cuvânt. 

Acest eveniment despre eare nimeni n-a suflat o vorbă 
atunei pe loe, a fost urmat de eea mai minuţioasă pereheziţie ee 
mi-a fost dat s-o suport în înehisoare. Pereheziţia a fost 
efectuată de însuşi şureanu şi de roboţii lui. 


INSPECŢIA. 

Era pe la sfârşitul lunii februarie 1950, eând într-o zi a 
fost introdus în eameră un tânăr student cu faţă de eopil. Să fi 
avut vârsta de 19-20 de ani. Numele lui: Niţă Cornel. 

A fost direet introdus în "foeurile reedueării", adieă în 
torturi eumplite alături de noi eeilalţi. 

Toată noaptea am petrecut-o în torturi groaznice 
aplieate de însuşi şureanu sau echipa sa de peste treizeei de 
torţionari, toţi ou oreierele "spălate" şi transformaţi în roboţi 
dooili, fără voinţă şi iniţiativă deoât aoea impusă de şureanu. 

Pardoseala era stropită cu sânge, hainele oelor torturaţi - 

la fel. 

A treout ora desohiderii, s-a servit teroiul şi am fost 
obligaţi să stăm ou mâinile în buzunar, ou privirea fixă la beo, 
fără să faoem nici cea mai mioă mişoare în dreapta sau în 
stânga. 

şureanu a ieşit din eameră, dar peste un minut sau două 
a reintrat ea o furtună : 

-Măi, fiţi atenţi. Avem oontrol. Când strig drepţi, toată 
lumea se va ridioa în pioioare. 

După oâteva minute, primul gardian desohide uşa, 
zioându-i lui şureanu : -Au intrat pe seoţie ! 

N-a terminat bine de zis că uşa s-a deschis larg şi în 
cameră au intrat doi indivizi îmbrăoaţi oivil şi doi îmbrăcaţi 
militar, ambii având grade superioare. 


67 




Pe individul civil din frunte, ce se vedea că e şeful 
"delegaţiei", l-am recunoscut imediat după figură (căci făcea 
parte din biroul politic al comitetului central al partidului 
comunist şi pozele acstora erau atârnate peste tot). Era losif 
Kisinevschi, de naţionalitate evreu. 

Al doilea civil era Alexandru Dumitrescu, al treilea, 
îmbrăcat militar, era generalul Nikolschi (Grunberg, de 
naţionalitate evreu), iar al doilea îmbrăcat în unîformă era şeful 
securităţii din Piteşti. 

-El , cum e ? a pus întrebarea batjocoritor loslf 
Kişlnevschl. 

In clipa aceea studentul cel tânăr adus în cameră abia cu 
o zl înainte ţâşni din locul său de lângă prici şl zise Iul loslf 
Kişlnevschl: 

Sunt deţinutul Nlţă Cornel. Cum să fie ? nu vedeţi şl 
dumneavoastră ? Şl arată cu mâna spre ceilalţi. Suntem 
torturaţi. 

Abia atunci am îndrăznit să privesc la figurile celor 
torturaţi. Erau pur şl simplu desfiguraţi. Eeţele tumefiate, ochii 
umflaţi şl negri de lovituri. Unora le mal curgea încă sânge din 
gură. Era un tablou înspăimântător. Şl eu am fost torturat. 
Probabil arătam la fel cu ceilalţi. 

-Ce, te plângi că suntetl bătuţi ? Asta nu-1 nimic. Aţi 
fost aduşi alei ca să fiţi omorâţi ! Să ziceţi "mercl" de regimul 
"uman" pe care vl-1 aplicăm ! Zicând aceasta, au făcut cu toţii 
stânga-mprejur şl au Ieşit grăbiţi din cameră pentru a evita 
orice replică a celor torturaţi. 

Am rămas cu toţii înmărmuriţi de răspunsul primit şl 
"figurile " făcute de aceşti Inspectori. 

Spaima celor torturaţi a atins cota maximă. 

Nu mal aveam cui să ne plângem. Simţeam că suntem 
pierduţi. 


68 



MOARTEA STUDENTULUI NIŢĂ CORNEL. 


şurcanu a închis liniştit uşa camerei după inspectori, 
apoi privind crunt la Niţă Cornel, îneepu cu înjurăturile eele 
mai abjecte şi josniee din repertoriul său. 

-Să te dezbraei imediat! 

Astfel bietul Niţă s-a dezbrăeat în pielea goală. A fost 
legat eu mâinile la spate de doi din roboţii lui şureanu. Intre 
mâini fu introdus un par gros ea să reziste şi eei doi l-au ridieat 
la înălţimea prieiului de la etaj până a rămas aşa spânzurat în 
eea mai dureroasă poziţie. 

A luat apoi şurcanu o bâtă mai groasă (cam cât mâna 
mea) şi începu să-l loveaseă pe Niţă. 

Apoi adresându-ni-se nouă eelorlalţi -oare priveam 
îngroziţi- ne-a zis : 

Iată oe o să păţeasoă aoel oare va mai îndrăzni să iasă la 

raport. 

Bestia de şureanu îl lovea cu parul peste faţă ou o 
ferooitate oresoândă. 

La fieoare lovitură peste obraz oapul îi era zvârlit în 
dreapta sau în stânga având impresia oă gâtul seoat de came se 
va mpe şi va zbura oât oolo, rostogobndu-se. 

Am auzit oum la o lovitură mai puternioă oasele faoiale 
i-au fost zdrobite. Am sesizat un sunet stins şi surd ea 
sfărâmarea unei ooji de nuoă subţire. La altă lovitură i-au sărit 
mai mulţi dinţi din gură. 

Oohii i-au sângerat holbaţi gata să iasă din orbite, ou 
groaza şi spaima tipărită în ei. 

îneepu să vomite ou chiaguri de sânge şi o picătură de 
sânge i se prelingea din ureche. 

Nu-mi pot da seama oât a durat suplioiul aoestui martir 
căoi fieoare olipă părea o veşnioie. 

La un moment dat a soăpat oapul în jos, dând semnal de 

moarte. 


69 



Chiar şi astfel cu capul bălăgănind fără viaţă l-a mai 
lovit de câteva ori până când unul din cei ce-1 ţineau spânzurat, 
îi zise lui şurcanu : 

-A murit. 

-Dă-1 în p. . . mă-sîî ! Ce-î dacă a murit ? Cu un 
legîonar maî puţîn. 

Trupul fără viaţă şî faţa aceea gingaşă de copil zdrobită 
înspăimântător. Sânge cu came amestecat zăceau acum în 
mijlocul camerei. Dar pofta de tortură a Iul şurcanu încă nu se 
potolise el privea ca o fiară în dreapta şl stânga gata să sfâşie şl 
pe alţii. 

Aduceţi o pătură ! 

Pe loc au adus o pătură în care au înfăşurat cadavml şl 
astfel l-au scos afară pe coridor de unde l-au luat gardienii 
să-l ducă mal departe. 


70 



MĂRTURIA LUI TACHE 
RODAS 

privitor la închisoarea Piteşti. 


71 



DE LA TARGŞOR LA PITEŞTI. 


Spre sfârşitul anului 1950 eram încareerat la 
înehisoarea Târgşorul Nou cu o condamnare de 5 ani 
închisoare corecţională. Pe vremea aceea eram încă elev. 

Stăteam într-o cameră numită "Izolare" cu regim de 
celulă, deoarece alături de alţi elevi am refuzat "reeducarea". 
Eram considerat periculos şl Instigator de frunte. 

Din cel care eram la Izolare -prin luna octombrle- 
colonelul Sepeanu Tudor a selecţionat pe şapte Inşi care am 
plecat la canalul Dunăre-Marea Neagră. 

Am ajuns la lagărul PENINSULA unde am stat trei 
săptămâni. Apoi din nou au venit de la administraţie cu o listă 
pe care figuram cinci Inşi din cel şapte veniţi de la Târgşor : 

Eu, Bardac, Bej an, Suclu Aurel şl încă unul. 

Am fost transportaţi la Poarta Albă şl Introduşi într-o 
brigadă de drept comun. 

Acolo am stat câteva luni, apoi cu o nouă listă am fost 
transportaţi la închisoarea Jilava. 

Nu mă puteam nicicum dumiri ce înseamnă acest 
transport de la o închisoare la alta din ţară. Mal ales că era atât 
de conspirativ Plecând spre Jilava de la o colonie de drept 
comun nl s-a pierdut orice urmă faţă de camarazii noştri care 
erau în cu totul alte lagăre. In lagăre formate exclusiv din 
deţinuţi politici. 

Cu un nou transport ne-am pomenit la închisoarea 
Piteşti în camera " 4 spital ". 

Am auzit eu că la Piteşti se întâmplă lucruri stranii, dar 
nu aveam nici o confirmare precisă din gura unul camarad pe 
care îl cunoşteam şl în care să pot avea încredere. 

Pe câţi l-am considerat eu oameni de încredere şl ştiam 
că vin de la Piteşti, l-am întrebat. Dar aceştia au negat că acolo 
s-ar întâmpla lucruri groaznice. 


72 



Atât de bine au fost dresaţi să simuleze sineeritatea, 
îneât m-au eonvins şi i-am erezut. Friea de care erau stăpâniţi 
aceştia era perfect mascată. N-am reuşit să sesizez nimic. 


M-AM PUS PE TREABA, CA DE OBICEI, 

Neavând nici un fel de confirmare de la cei pe care i-am 
întrebat, nu mi-am făcut eu mari probleme din lucrurile 
acestea. 

Noii veniţi în cameră eram în număr de 11. In cameră 
am găsit încă vreo 25 de deţinuţi veterani al închisorii, toţi 
studenţi la diferite facultăţi din ţară. Iml amintesc doar numele 
a doi Inşi dintre aceştia : pe unul îl chema Costăchescu, Iar pe 
al doilea Apăvăloale. 

I-am întrebat pe câţiva dintre veterani despre cum merg 
lucrurile la această închisoare. Ml-au răspuns că la Piteşti e 
bine. Deţinuţii îşi văd de treburile lor. Iar administraţia nu se 
amestecă în ciorba deţinuţilor. 

In sinea mea -cea naivă- ml-am zis că am nimerit-o 
bine la această închisoare. 

Cei şase studenţi de la medicină cu care am venit erau 
toţi condamnaţi pentru aderenţa la Mişcarea Legionară, dar nu 
prea erau ei în temă cu doctrina legionară. Aceştia au fost mal 
mult simpatizanţi decât activi sau au contribuit cu ajutoare la 
susţinerea organizaţiilor legionare. Ajunşi la închisoarea 
Piteşti, ar fi vrut să cunoască şl el ceva din doctrina legionară 
pentru a şti de ce au suferit condamnările primite. 

Eu, care cunoşteam bine legile şl poruncile date de 
Căpitanul Cornellu Zelea Codreanu, cunoşteam pe de rost 
discursurile sale, clrculărlle, cântece şl poezii şl atâtea şl atâtea 
alte lucruri; pe loc m-am oferit să-l învăţ, fără să mă feresc de 
cineva. Scriam , zgâriind cu un vârf de ac pe coji de săpun. Iar 
studenţii le memorau cu lăcomie pe toate. 


73 



Totuşi un lucru mi se părea curios. De eâte ori ieşeam 
în curte la plimbare, câte unul sau doi studenţi -veterani ai 
Piteştiului- rămâneau în cameră, motîvând eă nu sunt dîspuşî 
să se plîmbe, îar eând noî ne întorceam în eameră, toate foîţele 
de săpun erau dîspărute. Studenţîî rămaşî în cameră motîvau eă 
le-au aruncat la WC ca nu cumva să fie găsite de gardieni. Nu 
mî-am făcut eu mari probleme din aeeasta, cî le relăceam pe 
toate la loe. 

Aşa au durat luerurîle până în luna martie 1951 în ziua 
de Buna Vestire. 


ATACUL. 

In seara zilei de Buna-Vestire, în timp ce noi seoteam 
tinetele de murdărie, gardianul ne-a zorit zlcându-ne : 

-Mal repede ! Mal repede, eă avem treabă în seara asta ! 

In sinea mea ziceam că gardianul s-a ţicnit la cap, 
deoarece în nlel o înehlsoare nu existau treburi după programul 
de seamă . 

La eâteva minute după ce ne-am întors de la WC, uşa 
s-a desehls brusc şl în cameră a Intrat renumitul şureanu cu 
câţiva deţinuţi după el. In uşă s-a oprit liota de gardieni ee au 
privit începutul, apoi au închis uşa. 

şureanu a venit direct la mine. M-a prins de gât şl a 
început să mă trântească cu capul de paturi. 

Cel vreo 25 de studenţi pe care l-am găsit la sosirea 
noastră în cameră, au scos de sub rogojini şl de prin bagaje 
bâte, împărţlndu-se fiecare pe victime -tot câte trei pe unul- şl 
au îneeput să ne lovească fără milă. Ne-au măcelărit -pur şl 
simplu. Atâta au lovit în noi, până nu ne-am mal putut rldlea de 
jos. Apoi ne-au dezbrăeat pe toţi în pielea goală şl ne-au făcut 
-el, deţinuţii- cea mal minuţioasă percheziţie pe care am 
suportat-o vreodată în închisoare. 


74 



Toate hainele noastre le-au făcut grămadă în mijlocul 
camerei şl rând pe rând ni s-a dat la fiecare haine dintre 
acestea, dar nu pe cele care erau ale noastre, ci aşa cum a vrut 
şurcanu. 

A urmat închiderea. 

şurcanu ne-a ameninţat ca nu cumva să scoatem o vorbă 
faţă de gardieni de cele ce se întâmplă în cameră, că în final tot 
cu el rămânem în cameră şi va li vai de pielea noastră 

Pentru numărătoare, pe noi, cei zdrobiţ şi, ne-au aranjat 
în rândul din mijloc. In faţă şi în spate erau ajutoarele lui 
şurcanu. 

Cu toate acestea , unul pe nume Munteanu, a ţâşnit din 
rând , ieşind pe coridor şi raportându-i primului gardian ce se 
întâmplă în cameră. Acesta s-a prefăcut că nu-1 aude. Apoi doi 
gardieni l-au îmbrâncit în cameră de unde a fost preluat de 
şurcanu care l-a tras , smucindu-1 înspre interior. 

Până la stingere a continuat bătaia fără întrerupere. 

Aşa a început reeducarea pentru mine. 


EU SUNT ŢURCANU ! 

-Sub pieptul păros, puţin dezvelit, al lui Turcanu parcă 
băteau două inimi în contratimp. Una de fiară feroce şi alta de 
mişel fără margini. 

îşi ţinea discursul urlând şi privind direct la mine. 
Simţeam pârjolul otrăvit al acestui suflet negru care i-a 
înspăimântat pe toţi. Dumnezeu mi-a trimis mie harul Său, 
desfricoşându-mă. De glasul său cutremurător nu simţeam nici 
o înfiorare. 

-Ce, măi bandiţilor, voi români ?! Cine, mă, 
Mironovici ? Cantacuzino ?! Ce-i , mă, cu Nicolina, cu flacăra 
revoluţiei anticomuniste ? 

Veţi muri când vreau eu. încet, cu linguriţa ! Să vină 
Horia Sima să-şi vadă eroii ! Să vină el, să-i dau şi lui o sfântă 
împărtăşanie ! 


75 



Nici unul nu va scăpa de aici nereeducat. Aşa am 
hotărât eu ! 

Nu voi lăsa pe nici un bandit să înşele clasa muncitoare. 
Daeă asta nu înţelegeţi de bunăvoie, o veţi faee de friea morţii. 
Nu puteţi rezista. 

De mâinile mele ai să mori, banditule ! 

Privirea lui şurcanu era aţintită direet asupra mea, dar 
Dumnezeu mi-a dat un asemenea euraj, eă îl dominam. Eram 
sigur eă nu va sări la mine să mă ia la palme. Aşa a fost. 

-Eu fae eum vreau eu, nu cum vreţi voi. Ce zici ,măi 
banditule? 

Tot mie mi se adresa. Eu tăceam privindu-1 ţintă. Niei 
dispreţuitor, niei sever, niei răzbunător. îl priveam -pur şi 
simplu-. 

-Ce ziei, Voinea Oetavian, poate eineva să-mi reziste ? 

Voinea Oetavian stătea pe patul de sus în poziţie de 
tortură şl părea a fi eel mal zdrobit din toată eamera. 

-Nu ered eă poate eineva să vă reziste dumneavoastră, 
domnule şureanu, pentru eă aveţi o metodă mult mal bună 
deeât seeurltatea. 

-Ai auzit, mă ? 

Din nou şi-a mutat privirea spre mine. 

-Niei pentru el, pentru Voinea Oetavian, "reeduearea" 
n-a ajuns la eapăt, dar îl mal las să se refaeă . 

Doamne, Dumnezeule ! Numai elne n-a eunoseut 
înehlsoarea Piteşti şl n-a treeut prin eamera " 4 spital " ea să-l 
eunoaseă pe şureanu şl pe aeollţll săi dezumanizaţi, numai 
acela poate să spună eă ar fi putut ca să reziste. în rest -nimeni. 
Absolut nimeni. Nici unul din cei eare au gustat această eiorbă 
amară nu va spune eă se poate rezista. 

-Şi -eontinuă şureanu, eăei se vedea eă are poftă să se 
prezinte şi să ne arate ee-i poate capul: 


76 



-Dacă Hristos ar fi trecut prin mâinile aeestea, nu mai 
ajungea niei el pe cruce. N-ar fi înviat. N-ar fi fost creştinism 
această mare minciună şi toată lumea ar fi trăit în lînîşte! 
{Cititorul poate să constate singur gradul de demonizare al lui 
şurcanu. Satanizat până în măduva oaselor, se credea pe sine 
un fel de "mesia", că el ar fi "Alfa şi Omega". 

Eu sunt şurcanu ! Prîmul şî ultîmul. N u s-a născut un 
altul care să-mî îa locul. Pe mine nu mă poate nimeni minţi , 
aşa cum vă mint pe proştii ca voi. 

Eu sunt adevărata evanghelie ! Eu o seriu aeum. Am pe 
ce o scrie -pe stârvurile voastre. Ce scriu eu e lucru adevărat, 
nu basme de adormit copiii. 

Proştilor, Horia Sima îsi pune la încercare adepţii să 
vadă eât pot să reziste reedueării. Deei, să vină el, să vină acum 
ca să-şi vadă eroii ! 

Treziţi-vă, bandiţilor, nu mai avem timp de pierdut ! 

Zicând acestea a ieşit pe uşă şi ne-a lăsat pe mâna 
celorlalţi călăi, de dânsul creaţi, după chipul şi asemănarea lui. 
Toţi erau roboţi cu fantezie şi multă iniţiativă spre cumplitate. 
In fiecare clipă erau gata să-şi întreacă "maestrul". Cu toate 
aeestea marile mlşelll le lăsau pe seama Iul şureanu, ea să nu-1 
supere sau să fie bănuiţi că îşi însuşesc rezultatele negrelor sale 
trudiri. 


ANCHETA LUI ŢURCANU. 

Dumnezeu ml-a aseultat ruga şl ml-a dat tărie în faţa Iul 
şureanu, conducătorul "reeducării" de la înehlsoarea Piteşti şl 
bestia cea mal feroee din aeeastă închisoare. 

Am eonstatat un lucru Interesant: pareă aş fi vrut să fiu 
anehetat mal mult de şureanu, decât de ceilalţi "reeducaţi". Pe 
şurcanu îl dominam, deşi el îmi apllea cele mal groaznice 
torturi. 


77 



-Mă, ori zici ca noi, ori aici îţi va fi sfârşitul. Şi nu 
numai să zici, dar să şi faci. De mâine te duci să-l baţi pe ăla !! 

-Eu nu bat pe nimeni, domnu' şurcanu . 

-Daeă nu baţi, înseamnă eă aî rămas tot bandît şî-ţî vom 
aplîea în eontînuare tratamentul de bandît. 

Văzând eă nu vreau să-mî fae demasearea şî nîeî să-î 
exeeut porunea de a tortura pe altul, o întoaree, zîeându-mî; 

-Mă, fu. . . Dum. . . mă-tîî, eu îţî adue un popă ea să te 
dezlege de jurământ. Spune, mă, pe eîne vrei să-ţî adue şî pe 
loe va fi aîeî. 

-N-am nîeî un jurământ, domnu' şureanu, şî nîeî nu am 
nîmîe de spus. Tot ee am avut, am spus la securitate. Printre 
noî am avut un turnător care s-a spovedit la securitate, 
mărturisind tot. Mie nu mî-a mal rămas nîmîe de spus. Daeă 
vreţi eu repet eeea ee am spus la seeurîtate, dar mîneîunî nu 
spun, pentru eă tot dumneavoastră o să mă bateţi pentru 
aeeasta. 

-Bine. Rămâi legionar ! Ce aî să faeî tu singur ?! Aî să 
te îneeî eu bătrânii ăla de la Aîud. 

-Ştii ee, mă banditule ? Eu văd că tu al un legământ 
depus pe eare nu vrei să-l ealel. Easă eă-ţl adue eu pe elneva 
care te va dezlega de toate jurămintele şl legămlntele . 

Dispăru şureanu din eameră. Iar după puţin timp veni 
din nou, târându-1 după dânsul pe Costache Oprişan -şeful 
Erăţiilor de Cruee pe ţară- şi pe Hoinie Dragoş -o altă 
personalitate a tineretului legionar. 

Ne-a postat pe toţi trei într-un eolţ al eamerei. Eu faţă în 
faţă cu Costache Oprişan şl eeva mal îneolo Holnlc Dragoş. In 
apropierea noastră stătea un planton oare ne supraveghea. 

Eără nlol un fel de Introduoere sau formalităţi, l-am 
întrebat pe Costaohe Oprişan ee ştie despre oel de la Vlena 
rămaşi în străinătate . 

Costaohe Oprişan -trezit paroă din moarte la viaţă de 
aoeastă întrebare- înoepu să-ml şopteasoă tot oe-şl amintea. 


78 



A luat seamă plantonul că noi discutam cu totul altceva 
decât "dezlegarea" de jurăminte şi strigă la şurcanu : 

-Domnu' şurcanu, aceştia, în loc să dezlege jurămintele, 
fac propagandă legionară. 

Ca o furtună s-au năpustit asupra noastră reeducaţii 
împreună cu şurcanu. Pe cei doi i-au scos imediat afară din 
cameră, iar pe mine m-au legat şi m-au bătut cumplit. 


DELEGAŢI PENTRU ANCHETA, 

şurcanu a delegat pe alţii să mă ancheteze. Să strângă 
şurubul ca să scoată ceva de la mine. Să mă moaie. Să-mi 
dilueze tăria şi să devin şi eu asemenea lor. Dar eu strigam din 
tot sufletul meu la Sfânta Fecioară Maria : AJUTA-MA 
SFANTA FECIOARA SA REZIST. NU MA LAŞA PRADA 
CĂDERII ! 

In acelaşi timp şi torţionarii îmi ziceau, batjocorindu- 

mă ; 

-"Tatăl vostru din ceruri vă încearcă, ca să vadă cât 
rezistaţi, pentru că are nevoie de voi ". 

Şi iar apărea şurcanu : 

-Cum merge, Costică, Comşa Eronime ? 

-Am un mare bandit. 

-Cine e ? 

-Rodas Tache. 

A făcut semn celor doi să mă abandoneze şi m-a luat 
şurcanu în primire : 

-Măi bădie, vino la mine. Mă, până acum nu mi-a 
rezistat nimeni. Nici Bogdanovici, nici Oprişan, nici Hoinic, 
nici alţii care au crezut că pot rezista. Am avut eu grijă să nu le 
stea inima şi să fie declaraţi eroi. Tu ce vrei ? Crezi că ai să 
rezişti ? 


79 



-Nu-i vorba de rezistenţă, domnu' şurcanu, dar n-am ee 

spune. 

-Nu despre tine, mă. Despre alţii. 

-Pe alţii nu i-am cunoscut, de aceea am primit numai 
cinci ani condamnare. 

-Da, mă, ai dreptate. Chiar şi eu am primit numai şapte 
ani. Vezi, tocmai de aceea acceptă reeducarea şi ajută-mă . 

-Asta nu. 

-Bandit mincinos, legionar împuţit ! Voi aţi ucis evrei la 
Ploieşti şi la abator. 

-Domnu' şurcanu, eu pe vremea aceea aveam doar 
şasesprezece ani şi n-am auzit de asemenea crime şi nici prin 
ziare nu am citit că s-ar fi întâmplat asemenea orori. Dacă 
zîceţî dumneavoastră că s-ar fi întâmplat cu adevărat, s-ar fi 
scris. Legionarii erau alungaţi de la conducerea statului, aşa că 
orice hulă împotriva lor avea acces la presă. Aceste calomnii 
s-au Inventat mal târziu. 

-Dum. . . mă-tll ! A sărit la mine ca un şarpe ce atacă 
fulgerător, prlnzându-mă cu mâna de beregată şl pe loc îmi opri 
respiraţia. Simţeam că îmi Ies ochii din orbite. Când socotea că 
sunt aproape pe moarte mă mal lăsa puţin ca să mal trag puţin 
aer şl Iarăşi mă strângea. A lacut tot aşa până ml-am pierdut 
cunoştinţa. Apoi m-a lăsat ca să-ml revin. 

Cu toată grozăvia supliciului la care am fost supus, 
şurcanu n-a reuşit să-ml Imprime spaima faţă de dânsul. Cred 
că dacă Dumnezeu nu-ml dădea acest curaj, m-ar fi omorât aşa 
cum a omorât pe atâţia în închisoarea Piteşti. 

-Mă, de mâinile mele al să mori. 

-Pot să mor, domnule şurcanu, că şl aşa nu mal are cine 
să mă plângă. Vă fac plăcerea de bunăvoie ca să nu mă 
omorâţi. 

-Aaa, plăcerea ?!! 

Din cauza unul bandit ca tine, legionar împuţit, care 
mal are unele reţineri, nu ne putem noi, ceilalţi, să ne revedem 
familiile şl copil. 


80 



Mă, eu am nevastă şi o fetiţă care mă aşteaptă şi ai să te 
pui tu în cale, un bandit cât un grăunte de nisip ? 

In genunchi ! 

şurcanu împreună cu Juberîan au scos dîn tînetă două 
frânghiî de cânepă ude cu care au început să mă croîască peste 
cap. 

Mî s-a părut cea maî groaznîcă tortură, căcî mî se 
scuturau creîerîî în cap. 

-Domnîlor , nu maî daţî, că înnebunesc ! 

-Să înnebuneştî! 

Mî-am pîerdut cunoştînţa şî m-am trezît stropît cu apă. 
Cîneva îmî dădea palme peste faţă ca să mă trezesc. 

şurcanu îmî zîse ; 

-Mă bandîtule. Dacă te maî prefacî că leşînî, te omor ! 


TORTURA DE NOAPTE. 

Venî şî masa de seară. Un calvar dîn cale afară de crunt. 

Palma îmî era numaî băşîcî de fierbînţeala gameleî pe 
care trebuîa să o prîmesc în palma dreaptă. Mâna stângă trebuia 
să fie ridicată în sus, la fel şî piciorul stâng, gamela se primea 
într-un picior. 

După masă, dîn nou bătaie la tălpi şî Iarăşi fugă pe loc 
pentru refacerea ţesuturilor zdrobite ale tălpilor . 

După închidere ; 

-Rodas, treci la program ! 

întins pe patul fără saltea, doar pe drugii de fier, trebuîa 
- a nu ştiu câta oară- să dorm cu faţa în sus şl cu capul puţin 
ridicat. 

Iarăşi m-am ancorat cu dinţii de reverul hainei. Iar pe 
frunte îmi curgeau sudori reci. Şl-au făcut sudorile loc pe o 
cută a pielii şl de acolo îmi curgeau direct în ochi. 

O usturime nemaipomenită mă apuca şl nu aveam cum 
să mă frec la ochi. Plantonul îmi urmărea orice mişcare. 


81 



în această perioadă grea , am ajuns să nu mă mai pot 
ţine pe picioare. Pielea mi s-a încreţit, făcând cute care nu mai 
dispăreau. Oriunde apăsam cu degetul, se făeea groapă. Trupul 
îmi era umflat (edemizat) de foame şl de suferinţa neîntreruptă 

Pe pîeîoare îmî apăruseră eâteva buboaîe. Buboaîele 
s-au spart, formând o emulsîe de puroî şî sânge extrem de 
cleîoasă. Izmenele se lipeau de piele, producându-mî o 
usturime de nedeserîs atuneî eând eram bătut la tălpi. Cel care 
mă ţineau nu se cruţau. 

Era o durere dublă. Nu ştiam care e eea mal mare: 
usturimea pielii lipită de Izmene prin puroiul buboaielor sau 
loviturile ce la luam la tălpi în număr nelimitat. 


RUGĂCIUNEA CĂTRE DUMNEZEU. 

Dumnezeule, Dumnezeule, Maică Preacurată, 
ajutaţl-mă ! Doamne, nu mă lăsa, ajută-mă să trec şl peste 
această grea încereare. 

Simţeam cum puterile mă părăsesc şl strigam la 
Dumnezeu cu disperare : 

Ajută-mă, Doamne, şl ţlne-mă sănătos, să nu-ml pierd 
minţile asemeni roboţilor care mă torturează. (-N-am reuşit 
să-l înţeleg -) 

îmi dădeam seama că dacă voi deveni asemenea lor , 
voi înţelege. De aeea strigam din toate puterile sufletului meu 
ea să mă mântuiască . 

Rugăciunea era simplă şl scurtă : 

Doamne, mlluleşte-mă ! 

Doamne, adu-ţl aminte de mine ! 

Preasfântă Fecioară, ocroteşte-mă ! 

Acestea erau cele trei rugăciuni pe eare le-am rostit 
neîncetat în timpul torturilor. 


82 



îmi era frică de clipa când îmi voi pierde minţile şi voi 
deveni asemenea torţionarilor mei. De aceea şi strigam în 
gândul meu cel răvăşit : Doamne, nu mă lăsa ! Doamne, nu mă 
lăsa ! 


FILOZOFIA CELOR REEDUCAŢI, 

Cel ce au fost "reeducaţi" (dezumanizat!) şl transformaţi 
de acum în roboţi la ordinele Iul şurcanu, ne mal ţineau câte o 
cuvântare, zlcându-ml mie şl celorlalţi torturaţi: 

-Şl noi ne-am rugat zl şl noapte Iul Dumnezeu ca să ne 
mântuiască, dar când ne-am dat seama că adevărata cale este 
comunismul, am apucat pe acest drum al adevărului. 

Dacă fiecare laceam acest lucru pe când eram liberi, nu 
ajungeam alei. Terminam facultăţile şl astăzi eram cineva. 

Noi ne-am luat angajamentul faţă de organele partidului 
comunist ca împreună cu domnii ofiţeri să distrugem Mişcarea 
Legionară. El în afara închisorii. Iar noi alei în Interior. Să 
distrugem şi pe ultimul legionar spre fericirea poporului român 
şi al urmaşilor noştri. 

"Până la unul o să piară duşmanii poporului " ! 


HARUL LUI DUMNEZEU A FOST DEASUPRA MEA, 

Nu prin forţele proprii am reuşit să rezist timp de opt 
luni tuturor încercărilor la camera " 4 spital ". 

Nu mă voi lăuda niciodată că prin propria mea tărie şi 
iscusinţă am trecut hopul cel greu al terorii de la închisoarea 
Piteşti. 

Am rezistat pentru că aşa a vrut Dumnezeu. Aşa a vrut 
El , Creatorul cerului şi al pământului ca să mai existe câte 
unul care să scape nemurdărit din acest groaznic potop al 
sufletelor. 


83 



în toate anchetele diabolice pe care şurcanu le făcea 
asupra mea se întâmpla un lucru deosebit de interesant. 

Torturile care mi se aplicau zilnic erau duse până la 
limita rezistentei posibile. Tocmai când ajungeam să nu mai 
pot, să le zic : "gata, mă reeduc’’ ; lovesc şi eu pe alţii, aşa cum 
faceţi voi reeducaţii. Exact atunci se oprea tortura şi eram 
trimis pe pat "în pozîţîe" pentru refacere. 

Nu o dată mî s-a întâmplat acest lucru, cî de zecî de orî. 


ÎNCERCARE DE SINUCIDERE. 

în una dîn zîle m-a cuprins o groază extremă că voî 
ceda presiunilor şl torturilor. Atunci am decis să mă sinucid. 

Lucrul acesta era greu de făcut. Dacă erai bănuit de una 
ca asta , tentativa de sinucidere se pedepsea cu cele mal 
groaznice torturi. 

De câte ori făceam curăţenie pe sub paturi, am observat 
că varul de pe perete la nivelul duşumelei era mal coşcovit. 
Răzându-1 puţin puteam obţine (în mare grabă) chiar şl o 
gamelă de var. 

Ml-am zis eu : -Dacă pe acesta îl mănânc tot o dată 
precis voi muri. 

Cum am fost trimis la curăţenie pe sub paturi, când mă 
apropiam de locul vizat de mine şl eram gata să lovesc peretele 
ca să răzul varul şf să-l mănânc, tocmai atunci Juberlan a dat 
ordinul de încetare a lucrului şl a trebuit să mă întorc în mare 
grabă la capătul patului. Dumnezeu m-a salvat. 

Altă dată ml s-a întâmplat o năstruşnicie cu efect 
deosebit de profund asupra tăriei spirituale ; 

Pe pat stăteau în poziţie de tortură doi camarazi de al 
mei, elevi din Frăţiile de Cruce -Buracu Mlhal şl Bejan- aduşi 
împreună cu mine de la Târgşor. 


84 




Nici aceştia n-au vrut să cedeze presiunilor şi torturilor, 
încă mai rezistau. 

într-o discuţie dintre Buraeu - şurcanu şi Juberian. 
Buracu a răspuns insistenţelor acestora astfel: 

-Domnule şurcanu, domnule Juberian, dacă Rodas 
Tache merge eu reeducarea, atunci merg şi eu. 

-Aaa, va să zică tot Rodas este cu buba ! Şi au tăbărât 
pe mine, luându-mă la bătaie din nou. Şi nu orice fel de bătaie, 
ci una din cele mai crunte. 

Afirmaţia lui Buracu a avut asupra mea un efect 
benefic, încurajator. în loc să mă descumpănească, să mă 
deruteze, m-a întărit şi mai mult. 

Eram mulţumit până la fericire eă doi eopii din Frăţiile 
de Cruce au în mîne un sprîjîn spîrîtual. Că eu constîtuesc 
pentru eî o temelîe putemîcă în care şî-au înfipt rădăcînîle ca să 
rezîste. Am căutat să fiu la înălţimea momentului. 

Flecare lovitură de ciomag o simţeam ca o plăcere 
eroică ce mă apropie de o biruinţă Iminentă. Fovlturlle primite 
le simţeam eum simte ostaşul decoraţiile pe câmpul de luptă 
pentru merite deosebite. 

Când cel doi torţionari au obosit de atâta "efort" şl au 
îneetat de a mă mal bate, eu m-am simţit întărit. 


TREBURI DE NEÎNŢELES. 

Altă dată, după ce am fost groaznic bătut la tălpi şl la 
dos, ml-au poruncit să merg la jueat "sârba" pe sacul cel ud. 
Trecând pe lângă cel îngroziţi oare stăteau la colţul "Izolării" în 
poziţie de tortuat, l-am făcut unuia cu ochiul, schiţând un 
zâmbet de încurajare. Acela pe loc a ridicat două degete în sus, 
zicând: 

-Domnule Juberian, Rodas ml-a făcut cu ochiul şl a râs. 

-De asta-ml eşti, banditule ? Treci înapoi ca să te fac eu 
să-ţl treacă pofta de râs ! 


85 



în felul acesta am mai luat o porţie de bătaie . 

Nu ştiu ce anume s-a întâmplat. Nu pot să-mi explic 
fiziologic, deoarece n-am simţit nici un fel de durere. Aveam 
impresia că tot trupul îmi este amorţit, ca atunci când primeşti 
o anestezie înaintea unei extrageri dentare. 

După ce s-a terminat şi cea de-a doua porţie de bătaie , 
am mers liniştit la sacul cel ud ca să joc "sârba". 

Toate aceste întâmplări şi multe altele, de care nu-mi 
mai aduc aminte, au constituit pentru mine momente în care 
Harul lui Dumnezeu s-a revărsat asupra mea. Toate au fost 
rodul strigătele mele la Dumnezeu pentru îndurare. Aşa că 
departe de mine orice merit în rezistenţa pe care am opus-o. 

Atâţia alţii au fost mult mai puternici decât mine şi 
totuşi au fost zdrobiţi într-un fel sau altul. 

Dacă cei luaţi mai la urmă în "focurile reeducării" nu au 
lovit pe alţii, aceasta se datorează faptului că nu mai aveau pe 
cine să tortureze. Cu toţii erau dezumanizaţi. Creierele lor cu 
atâtea virtuţi tari au fost "spălate". în terenul fertil al celulelor 
nervoase şurcanu a plantat prostia comunistă . 

Această dresură a durat foarte puţin la cei tari. Ea a 
început să se destrame încă din Piteşti, imediat ce lucrurile s-au 
mai potolit. 

De atâtea ori mi-am pus întrebarea : Oare de ce 
Dumnezeu ne-a ajutat doar la câţiva să rezistăm până la capăt şi 
să supravieţuim (că mulţi au rezistat, dar au murit în torturi), 
iar altora mult mai bravi decât noi, nu le-a ajutat ? 

întrebarea e foarte veche şi nimeni nu a putut da un 
răspuns mulţumitor. Planurile lui Dumnezeu sunt altele decât 
cele ale oamenilor şi ele nu pot fi pătrunse . 


86 



SĂ NU SPUI NIMIC ! 


Am terminat de mâncat ca porcii, cu mâinile la spate şi 
capul în gamelă şi încă maî sîmţeam usturîmea tercîuluî 
fierbînte care mî-a opărit buzele şî faţa, când Juberîan a dat 
ordin : 

-Acum treceţi la program. La spălat pe sub paturi. 

Am Intrat rapid cu cârpa sub pat, începând chinuitorul 
frecat al pardoselel. 

Cu vreo două paturi mal încolo freca Suclu Aurel -un 
bănăţean- flăcău brav cu care am venit de la Târgşor. Acesta 
s-a apropiat de mine şi mi-a zis : 

-Tache, să nu spui nimic ! 

Eu i-am răspuns : 

-Nu le spun nimic, chiar dacă mă omoară . 

La un moment dat Juberian a dat ordinul de încetare a 
corvezii. Noi ne-am luat fiecare locul în poziţia obligatorie. 

Juberian se plimba cu mâinile la spate prin cameră, apoi 
se opri dlntr-odată şl a pus următoarea întrebare : 

-Cine are ceva de spus sau de demascat, să ridice două 
degete în sus . 

II văd pe Suclu că ridică mâna. 

(Este posibil ca Suciu -în mod sincer- să-i fi spus lui Tache, 
dar luat prin surprindere de întrebarea lui Juberian, a intrat 
robotul în funcţiune -respectiv- noile reflexe condiţionate , 
create sub imperiul terorii din Piteşti. In felul acesta Suciu s-a 
grăbit să ridice mâna şi să se demaşte spre a nu i-o lua înainte 
Rodas Tache ). 

Am simţit cum în Inimă îmi Intră un cui. 

Ia spune. Suduie, ce al de demascat ? 

-Când măturam pe sub paturi, l-am spus Iul Rodas să nu 
spună nimic şl el ml-a zis că nu spune de ar fi să-l omoare. 

Pentru mine pericolul era de moarte. 

-Nu este adevărat ! Am zis că am spus tot şl nu mal am 
ce spune. 


87 



Juberian a stat în cumpănă. Să mă creadă sau să nu mă 
creadă. Dumnezeu a fost alături de mine şi m-a erezut. 


BLASFEMIA, 

Credinţa în Dumnezeu şi religia ereştină era ţinta 
loviturilor în închisoarea Piteşti. Aiei trebuia să se producă 
fisura ! 

îmi este groază să repet blasfemiile aduse la adresa 
Sfintei Feeioare Maria şi a lui lisus Hristos. 

Dacă vocabularul de ultimă eategorie şi cel mai murdar 
eu putinţă ar putea fi eategorisit pe regiuni, ţări sau eontinente, 
atunci cu siguranţă închisoarea Piteşti s-ar găsi pe primul loc, 
mult mai detaşat de toate celelalte. La închisoarea Piteşti 
blasfemia împotriva lui Hristos a atins eulmea ineredibilului. 

Sistemul a fost diabolic. Cu tot curajul victimelor, 
acestea nu i-au putut rezista. 

Cred eă niei în Uniunea Sovietieă -unde s-au 
experimentat pentru prima dată şi de unde a fost importat- n-a 
putut avea o aplieaţie atât de feroee ea în România. 

Ruşii n-au avut o "Legiune Arhanghelul Mihail" pe care 
trebuia să o distrugă. Deci, le-a lipsit obiectul asupra căreia 
trebuia să acţioneze. 

A venit şi "Săptămâna Mare" a anului 1951. Duminea 
următoare urma sărbătoarea învierii Domnului lisus Hristos 

şureanu ne-a pregătit un program special pentru toată 
"Săptămâna Mare", un program ee trebuia să ne zdruneine 
definitiv eredinţa în Dumnezeu. 

îneepând de luni, ne-a dezbrăeat pe noi cei consideraţi 
"bandiţi" în pielea goală. Ne-a obligat să mergem în patru labe 
, în formă de cerc şi să ne lingem în dos reeiproe. El stătea la 
mijloc cu un ciomag în mână şi lovea crunt pe cel care nu 
exeeuta eorect această blasfemie. Ceilalţi "reeducaţi" 



dezumanizaţi stăteau pe margini râzând, bătând în palme şi 
strigând : Hop - hop ! hop - hop ! hop - hop ! 

Exeeutam înfiorat şî plîn de groază , rugându-mă : 

-Doamne, Dumnezeule, ajută-mă să nu-mî pierd 
credinţa în Tine ! Hrîstoase Dumnezeule, ajută-mă să nu ml se 
tulbure conştiinţa aşa cum s-a tulburat a celor ce-1 aplaudau pe 
şurcanu. 

îmi dădeam seama că mâine, când se va scrie istoria, 
când se va pomeni despre aceste fapte, nimeni nu-şi va 
pune întrebarea cum s-a ajuns la o asemenea situaţie. Se va 
spune doar ce ai făcut. Aceasta va însemna o a doua 
moarte. 

O dată ai murit prin "spălarea creierului", ca 
urmare a torturilor şi a doua oară ai murit în urma 
aprecierii urmaşilor, care nu vor avea capacitatea de a 
pricepe. 

Acest ritual drăcesc era supravegheat şi urmărit de către 
ofiţerul politic Iţicovici Marina, pe care l-am observat pe 
coridor în preajma uşii, când s-a introdus hârdăul cu mâncare 
înăuntru. 

în mod special, pentru această ocazie, ofiţerul politic i-a 
procurat lui Turcanu măciuci din lemn verde şi noduros, 
bastoane de cauciuc şi cabluri de cauciuc fiexible cu miez 
metalic. 

Tomuţă Octavian din Făgăraş, flăcău brav oarecând, dar 
acum dezumanizat prin tortură neîntreruptă de către şurcanu, a 
fost pus să confecţioneze din săpun organe genitale bărbăteşti 
şi organe genitale femeieşti. Acestea au fost aşezate pe hârdăul 
cu murdărie. Noi, "bandiţii" , dezbrăcaţi la pielea goală şi sub 
crunte lovituri de ciomag aplicate de şurcanu şi ceilalţi 
reeducaţi, am fost obligaţi să trecem prin faţa hârdăului, să 
îngenunchem, să ne închinăm şi să sărutăm acele obiecte. Ele 
imaginau pe lisus Hristos şi pe Fecioara Maria. 

Pentru a avea şi mai mare efect această blasfemie, 
şurcanu a organizat şi potrivit astfel programul ca momentul 


89 



culminant al batjocurii să se desfăşoare toemai în timpul când 
se servea masa. 

"Reeducaţii" mâncau luându-şi suplimentul şi râzând de 
suplieiul la care eram supuşi. Noi eeilalţi -sub crunte lovituri 
date de şurcanu- ne roteam mereu îngenunehind în faţa 
hârdăuluî cu fecale şî sărutând eele două obiecte de blasfemie. 

N-a fost de ajuns atât. şureanu a pus pe unul -pe nume 
Oancea Mîron- să stea în pielea goală lângă perete în formă de 
crueîficat . Noi eeîlalţî -tot în pielea goală- a trebuit să 
îngenunchem în faţa Iul şî să-l pupăm în dos şî pe organele 
genitale. 

In culmea batjoeorîî, şurcanu a numit această fază a 
blasfemiei " Momentul dragostei şl pioşeniei creştineşti" . 

In timp ce toate aeestea se petreeeau în camera 
" 4 spital " am văzut umbrele celor oare supravegheau şl se 
delectau de toată grozăvia în dosul uşii pe coridor. 

Simţeam cum ne apropiam de momentul limită al 
rezistenţei. 

Tocmai atunci au încetat torturile în înohlsoarea Piteşti. 


UN CÂNTEC CU "CÂNTEC". 

Am ajuns prin luna mal 1951. Şeful de comitet ne-a 
anunţat oă obiectivul propus de comitetul oentral al partidului 
comunist român a fost atins. 

Tot ce trebuia zdrobit a fost zdrobit. După oalculele 
mele n-a mal rămas nlol un deţinut politic din închisoarea 
Piteşti oare să nu fi trecut prin moara reeducării; aceasta ne-a 
deslânat sufleteşte, ne-a distrus unitatea şl încrederea unul în 
oelălalt. 

La camera " 4 spital " era o linişte deplină. Nu se mal 
organizau bătăi crunte şl "demascări " , dar teroarea cu statul pe 
poziţie de tortură încă mal era menţinut. 


90 



Dintre cei care stăteau în poziţie de tortură făceam parte 
eu şi încă vreo câţiva consideraţi "bandiţi" şi "nesinceri". 

într-o duminică, şeful comitetului de reeducare ne-a zis 
nouă celor care stăteam în "pozîţîe" următoarele : 

-Acum încetează statul "în pozîţîe" şî vom avea un 
moment de destindere. Vom face o şezătoare. Fîecare să se 
gândească la un cântec pe care îl va cânta. 

Era o adevărată surpriză. Mintea mea refuza să creadă 
sau să-şî Imagineze că un asemenea lucru s-ar putea întâmpla la 
camera " 4 spital " dîn închisoarea Piteşti. Şî totuşi miracolul 
s-a înfăptuit. 

Cânta unul o doină, mal cânta unul un cântec de pahar, 
şî încă unul, şî încă altul. 

încurajat şî entuziasmat -îmi veni şî mie poftă să cânt. 
Tocmai mie care nu aveam voce de cântat şî care n-am cântat 
niciodată ceva de unul singur. 

Ridic două degete şi cer încuviinţarea de la comitet să 

cânt. 

-Gata, Rodas. Poţi să cânţi 

Am început astfel: 

"Mă-ntorc pe-acelaşî drum de altă dat' 

"Ca tu să înţelegi că n-am uitat"! 

-Aaa, va-să-zîcă tu n-aî "uitat" şî pe deasupra mergi 
pe-acelaşî "drum" ?!! 

-Pe el!!! 

Totî reeducaţii au sărit pe mine trăgându-mî o bătaie 
bună ca să uit totul. 

Cam aceasta a fost ultima amintire de la camera 
" 4 spital ". 

De câte ori îmi aduc aminte de această întâmplare, mă 
amuz din cale afară de bine şl râd cu toată pofta. Dar atunci n-a 
fost de râs. 


91 



Abia după ce mi-au muiat bine toate oasele, mi-am dat 
seama eât de nepotrivită a fost alegerea eântecului ee-mi veni 
în minte. 


PLECAREA DIN PITEŞTI. 

In ziua de 15 august 1951 a venit ofiţerul politie Marina 
eu o listă în mână de pe eare eîtî eu glas tare : 

-Rodas Taehe. Iţî faeî bagajul şî îeşî afăra. 

Doamne Dumnezeule (mî-am zîs în gând) -In sfârşît a 
venît zîua eând să scap de aeeastă "tâmpenie" , de această 
năpastă ee a eăzut pe eapul meu ! 

In două seeunde -dîn mers- mî-am strâns boarfele şî 
am ţâşnit pe uşă ea un glonte. Clipa aeeea mî s-a părut eea mal 
ferîeîtă dîn toată viaţa mea. 

Păcat. A durat foarte puţin. 

Rând pe rând erau strigaţi pe listă şl torţionarii oare 
pleoau spre aoeeaşi destinaţie ea noi. însuşi şuroanu a fost 
strigat ultimul ca încheletor de pluton. 

Pe eât de uşor m-am simţit la Ieşirea din oameră, pe atât 
de greu şl dezumflat mă târâm pe ooridoarele înohisorll spre 
duba oare avea ea destinaţie înohisoarea Gherla. 


92 



MĂRTURIA LUI VASILE 
MOCANU 

privitor la brigăzile 13-14 de studenţi reedueaţi. 
Moartea doetorului Simioneseu. 


93 



CANALUL. 


LA BRIGĂZILE "13-14" DE LA PENINSULA, 


Am fost condamnat la 4 ani închisoare de Tribunalul 
Militar Galaţi. 

Motivul eondamnării : aetivitate în cadrul "Frăţiei de 

Cruce". 

Toţi membrii acestui lot ne cunoşteam bine între noi, 
aveam îneredere unul în altul, eăei la înehisoarea Galaţi am dus 
o aetivitate de trăire ereştină, rugăciune şi înălţare eătre 
Dumnezeu. 

întreg grupul nostru de elevi şi îneă eâţiva am fost 
transportaţi la canalul Dunăre - Marea Neagră. Am ajuns în 
lagărul Peninsula pe înserat. 

Era aeesta un lagăr cu suprafaţă mare, înconjurat cu 
sârmă ghimpată. Faţă de spaţiul îngust şi relativ întuneeos de la 
înehisoarea Galaţi, aeesta mi se păru un ţinut de basm, căei 
puteam să respir un aer ceva mai liber. Admiram decorul unei 
seri cu lună plină, privind în cea mai mare depărtare orizontul 
dobrogean. 

A doua zi, luându-mă ou vorba cu nişte vechi prieteni, 
m-am izolat de oeilalţi colegi, depărtându-mă mult de ei. Nu 
ounoşteam nioi disoiplina din lagăr, fiind nou venit. 

Iată-1 şi pe oonduoătorul acestei formaţii -deţinut şi el- 
oăutând pe cineva pe care nu-1 găsea . Deodată îşi fixă ochii 
asupra mea şi îmi zise ; 

-Unde ai fost , domnule ? Eşti repartizat la Brigada 13 
Studenţi. Bagajele ţi le-au luat oolegii dumitale şi au fost duse 
în baraca din faţă, uite oolo. . . Şi-mi arătă ou degetul încotro 
trebuie s-o apuc. 


94 



X 


Eram îngrijorat, căci toţi prietenii, toţi cunoscuţii şi 
necunoscuţii m-au avertizat să fiu cu mare atenţie spre a nu fi 
repartizat la brigăzile "13-14" de studenţi, că acolo îs 
"reeducaţii" şi cine ajunge în acele brigăzi e vai de pielea lui. 

Cu toate avertizările n-a fost după cum aş fi dorit, iar 
acum iată-mă îndreptându-mă spre loeul numit "Vai de pielea 
mea !". 

Când am intrat în baraca numărul 13, prima din partea 
centrală a eoloniei, am fost întâmpinat de un individ care se 
numea Bodi Boceanu -student- , fiul unui profesor universitar. 
Acesta a fost lăsat ca planton la baracă din cauză că nu putea 
munci. Făcuse o criză hepatică. 

Priveam eu prudenţă în dreapta şi în stânga, dar nu 
vedeam nimie înspăimântător care să-mi eonfirme avertizările 
camarazilor de la barăeile de unde veneam. 

Totuşi, pe un perete am văzut o lozincă pe eare scria 
următorul slogan : 

"URAM PE CEI CE NE DUC ÎN EROARE ! " 

I-am zis plantonului: 

-Ce înseamnă tâmpenia asta ? Daeă voi sunteţi studenţi 
în plină aceensiune inteleetuală, poţi să-mi spui cine vă duce în 
eroare ? şăranii care nu ştiu earte ? Muncitorii care au atâtea 
neeazuri ? . . . Nu înţeleg !?! 

Atunci Bodi Boceanu îmi răspunde : 

-"Fii atent la ce-ţi spun. Aici e un cuib de şerpi veninoşi 
şi tu ai intrat în gura lor. Am îneredere în tine şi-ţi spun 
adevărul, dar dacă mă torni, aceştia mă vor omorî". 

"închisoarea Piteşti a fost un mare centru de 
distrugere a tineretului român. Atâta au fost torturaţi 
studenţii până când li s-au schimbat reflexele şi concepţiile. 
Din oameni au devenit neoameni, din buni au devenit răi, 
iar din eroi au devenit mişei," 


95 



Atâta mi-a spus. De acum eram informat destul de bine. 
îmi dădeam seama că am intrat intr-un iad, dar nu pricepeam 
cum se va consuma toată ticăloşia. 

I-am întâlnit şi pe ceilalţi, cu care venisem de la Galaţi, 
care au venit cu o oră mai devreme, şi priveam unii la alţii cât 
eram de slăbiţi. . . 

Toţi au aflat că la aceste brigăzi e iadul pe pământ. De 
aceea mai mult tăceam şi aşteptam cu înfrigurare. 


PE ÎNSERATE. 

Seara, când cele două brigăzi de studenţi s-au întors de 
la muncă, am observat că mulţi dintre el ne priveau cu spaimă, 
alţii cu milă şl multă compătimire , Iar câţiva -puţini la număr- 
aveau priviri de fiare şl scrâşneau din dinţi. 

Cum a luat cunoştinţă Bogdănescu (brigadierul) de 
sosirea noastră, pe loc, fiecare din noi a primit câte un însoţitor 
student -chipurile să albă grijă să nu călcăm linia Interzisă unde 
sentinelele deschid focul fără somaţie- . în realitate, pentru a fi 
traşi de limbă şl a nu lua contact cu marea masă a studenţilor 
îngroziţi de torturile la care au fost supuşi la închisoarea Piteşti 
şl care puteau să ne Informeze asupra a tot ceea ce s-a 
întâmplat acolo şl continuarea tragediei în aceste două brigăzi. 


DUPĂ DOUA ZILE. 

După două zile am fost chemat în faţa Iul Bogdănescu, 
un fost student la Medicina din Cluj, arestat pentru că a făcut 
parte dlntr-o organizaţie naţlonal-ţărănlstă de tineret. 

Pe parcursul celor câţiva metri ce ne despărţea de 
Improvizatul birou al brigadierului, o mulţime de studenţi 
ml-au făcut semne disperate şl discrete, pe care noi deţinuţii 
ştiam cum să le Interpretăm . . . 


96 



Fiecare brigadă avea câte un pontator şi câţiva şefi de 
grupă. Toţi aceştia făceau parte din "protipendada" brigăzii, 
fiind şefi cu puteri absolute şi torţionari ai deţinuţilor de rând. 

Efectivul unei brigăzi era între 90-100 de deţinuţi. 

Aşteptam la uşă, când Bogdănescu chemă la dânsul pe 
doi inşi -elevi veniţi din Târgşor-. Pe unul îl chema Crîstescu 
şî purta ochelari (pe cât de urât la figură, pe atât de ticălos la 
suflet). Pe cel de al doilea îl chema Bârsan Florin -feciorul 
popii din Podu-Iloalel. La fel de ticălos ca şl primul, dar mal 
arătos la figură. 

Cum uşa de la cameră era făcută din scândură foarte 
subţire, trăgând cu urechea, am reuşit să aud ce dispoziţii le-a 
dat Bogdănescu celor doi, precum şl celorlalţi ce mal erau în 
cameră. 

Iată ce le-a zis : 

-Fiţi atenţi , trebuie să scoatem de la aceşti bandiţi şl 
ultimele secrete ce le au prin cutele creierului. 

După aceasta -Imediat- am fost chemat înăuntru. 

Intrat în cameră le-am zis : 

-Bună ziua, domnilor ! 

Ml s-a răspuns : 

-Să trăieşti, camarade, ce mal faci ? 

-Domnilor, eu nu vă înţeleg. . . Eu sunt deţinut şl nu fac 
politică. 

-Cum nu înţelegi, camarade ? ! ? N-al stat tu cu bădla 
cutare şl cutare. . .şl astfel pomeni numele câtorva legionari de 
elită cu care am stat la închisoarea Galaţi. (Aceasta era dovada 
că erau Informaţi de către ofiţerul politic care îşi avea reţeaua 
Iul de Informatori printre deţinuţi). 

începeau să mă întrebe din toate părţile cu un asemenea 
vocabular, încât un neavizat putea fi uşor înşelat. Dar eu fiind 
dinainte avertizat, ml-am dat seama că aveam în faţă o şleahtă 
de mişel. 

Le-am spus-o pe un ton categoric : 


97 



-Domnilor, eu sunt deţinut şi sunt condamnat numai la 
patru ani, astfel că nu accept nici un fel de politică în cadrul 
închi s orii. 

Eu trebuie să ies din închisoare, să o văd pe mama 
mea , pe tatăl meu, nicidecum să mă angajez în actîvîtăţî 
nepermîse de lege. 

Atunci unul dîn eî a zîs : 

-Ia uite, mă, f. . mamei luî, ăsta nu mal este pe lînîe. A 
Intrat legionar şl vrea să lasă comunist !. 

Eu nu m-am lăsat, el am continuat expllcându-le : 

-Domnilor, eu sunt născut în 1932 şl nu am fost 
încadrat în nici o Mişcare Eeglonară. Ceea ce vreţi să 
demonstraţi dumneavoastră e de prisos. 

Bogdănescu s-a ridicat de la masă şl făcând o figură de 
mare înţelept îmi zise mie şl celorlalţi: 

-De astăzi înainte, Mocanule, al să funcţionezi la mine 
în brigadă ... şl dacă aceştia au fost schimbaţi din legionari în 
antlleglonarl şl tu vel fi schimbat. 

Al fost mal Inteligent decât noi şl ţl-al dat seama cum 
vine "jocul". 

Adresându-se numai celorlalţi le zise : 

-Numai are voie să comunice cu nimeni acest om decât 
cu mine şl Codrea (Codrea era un ţăran, şef de grupă). 


REGIMUL DE TEROARE DE LA BRIGĂZILE 13-14. 

In ziua următoare -seara- , în loc să fim lăsaţi în pace la 
baracă, am fost înconjuraţi de câţiva studenţi dezumanizaţi 
(reeducaţi) şl îmbrânciţi anume pentru a găsi motiv să fim 
bătuţi. 

Lângă mine mal era un tânăr din acelaşi lot care era 
îmbrăcat cu un frumos pulovăr verde primit prin pachet de la 
mama Iul. 

Reeducaţii au sărit pe el, rupându-1-1, şl zlcându-1 că 
acesta a fost împletit de dânsul anume pentru a înlocui cămaşa 


98 



verde. 


Această operaţiune nu era înscrisă în programul 
lagăruluî. Era o mîzerîe în plus. Era un act în programul celor 
dezumanizaţi supravegheat atent dîn umbră de către securitate 
şî ofiţerii politici. 

X 

Prin intermediul acestor torţionari s-a instituit un regim 
de o mizerie ce nici nu poate fi descrisă, iar dacă cineva ar 
descri-o , n-ar putea fi înţeleasă. 

Seara, după ce veneam de la muncă Istoviţi, în fugă şl 
în lovituri de ciomag făceam numărătoarea pe platou, fiind 
ţinuţi în picioare până la lăsarea întunericului. 

Şl la spălat tot în fugă mergeam, acordându-nl-se pentru 
aceasta doar câteva secunde. 

Pentru necesităţi fiziologice se acordau cam cinci 
secunde şl apoi trebuia să stăm cu faţa în jos fără dreptul de a 
ne mişca în dreapta sau în stânga. 

Dimineaţa acelaşi program cu aceeaşi viteză. Elrma o zl 
cu 12 ore de muncă ce-ţl epuiza orice forţă fizică şl psihică, ca 
apoi totul să fie luat de la capăt. 

Aşa a durat teroarea câteva săptămâni sub ochii 
încrâncenaţi al securlştllor care priveau de la distanţă cum se 
realizează distrugerea. 

Târziu am aflat că ce se petrecea alei era floare la 
ureche faţă de ce s-a întâmplat la închisoarea Piteşti. 


PRINDEREA ŞI TORTURAREA 
DOCTORULUI SIMIONESCU 

Intr-o duminică dimineaţă am fost scoşi în fugă pe 
platou pentru numărătoare. 


99 



Folosind acelaşi truc că nu le iese "numărul" ne-au ţinut 
în soare şi flămânzi multă vreme. Apoi ne-au poruncit să stăm 
jos. 

La o distanţă oarecare de noi, în timp ee deţinuţii de la 
alte brigăzi se plimbau în voie încoaee şi îneolo, l-a un moment 
dat se produce o ambuscadă. 

Prin praful şi învălmăşala aceea observ cum se 
desprinde un grup de oameni care târau eu forţa pe unul spre 
brigada 13. 

Tuturor celor de pe platou li s-a poruncit să meargă la 
baracă. Pe noi cei proaspăt veniţi ne-au obligat să intrăm în 
spălător şi să stăm aeolo. 

Deodată, din dormitor am auzit un urlet de groază. Era 
strigăt de om torturat. 

Cuprins de o stare de revoltă am ieşit din spălător, căci 
supraveghetorii (tot deţinuţi) nu erau acolo. Am intrat în 
dormitor şi iată ce mi-a fost dat să văd : 

Pe patul din fundul dormitorului era trântit bărbatul care 
fusese târât mai înainte de acea eehipă de nemernici. 

Unii îl ţineau de pieioare, alţii de mâini şi eâţiva îl 
loveau din ambele părţi cu cozi de mătură , cu cozi de lopată şi 
ou oe mai aveau la îndemână. 

Cel care s-a evidenţiat în lovirea omului răpit era Pertie 
Paul -şeful de oameră-. 

Era acest Pertie Paul un tânăr de statură mijlocie având 
o faţă disgraţioasă şi era peste măsură de crud. Se lăuda în gura 
mare că el a fost şeful unei formaţiuni naţional-ţărăniste. 

Am fost observat. . . 

Pe loo eâţiva reeducaţi s-au repezit spre mine înjurându- 
mă şi încercând să mă prindă. Rapid am fugit înapoi în spălător 
şi am închis uşa pe dinăuntru. 

Am aflat în curând că persoana atât de crunt torturată 
era vestitul doctor Simionescu, erou de frunte al generaţiei de 
la 1922, pe atunci având aproape 60 de ani. 


100 



MIZERIA DE SEARA. 


întorşi în baracă de la numărătoare am avut eâteva 
minute de linişte. Speram ca răgazul să dureze mai mult, dar 
regia aeestei "piese" a fost cu totul alta : 

Unul din reeducaţi a vărsat o găleată de apă pe jos - 
ehipurile din întâmplare-, iar nouă, noilor veniţi şi eelor supuşi 
suplieiilor, ne-au poruneit s-o strângem în mare grabă, 
vârându-ne sub prieiuri. 

îmi amintesc cum bietul doetor Simioneseu mi-a luat 
eârpa din mână şi s-a vârât rapid sub prici ca să strângă apa, iar 
pe mine m-au lovit reeducaţii cu bâtele ea să intru după el. 

Căutam eu oehii să ne înţelegem şi să luăm o poziţie 
eomună cu toţii. A fost peste putinţă. Supravegherea era atât de 
mare îneât nu era posibil să ne facem un semn unul altuia. 

X 

Din eei aproximativ 100 de studenţi, eâţi avea aeeastă 
bigadă, torţionari eonvinşi erau doar vreo 15-16. Restul erau 
nişte roboţi ee reacţionau indiferent de voinţa lor. îi vedeam pe 
aeeştia din urmă eum aşteptau nerăbdători să iasă la lucru unde 
aveau posibilitatea de a se esehiva de a ne mai lovi. 


AL DOILEA MARE SUPLICIU APLICAT 
DOCTORULUI SIMIONESCU. 

într-o zi eând mergeam la loeul de muneă a trebuit să 
traversăm distanţa printre useătoriile de eărămidă. 

L-am văzut pe doctorul Simioneseu vârât sub o grindă 
(fermă) mare şi apoi lovit ou bâtele de reeduoaţi ca să o ducă 
singur în spate. 


101 



Mi s-a părut atunci acest erou al generaţiei de la 1922 
asemenea lui lisus Hristos urcând crucea pe muntele Golgota. 


MOARTEA DOCTORULUI SIMIONESCU. 


A doua zi după acea întâmplare, lucram la un capăt al 
şantierului şi eram cu faţa la echipa în care lucra doctorul 
Sîmîonescu. 

Am observat că acesta eeruse permisiunea 
supraveghetorilor săi să-l dea voie la W.C. A plecat spre 
cabinele W.C.-urilor însoţit de încă doi. 

Cabinele latrinei erau amenajate într-un loe mal 
mărginaş al şantierului şl aveau uşile doar pe jumătate din 
înălţimea unul om, ajungând până la brâu. 

Doetorul Slmlonescu a Intrat într-una din aceste cabine 
şl şl-a pus cureaua de la pantaloni pe uşa cabinei, vizibil. Cel 
doi însoţitori au Intrat şl el în cabine, flancându-1. 

N-a trecut nici un minut că Slmlonescu a Ieşit tiptil din 
cabină şl a luat-o la paşi grăbiţi , apoi la fugă, spre "mustaţa 
Taşaul" ( Mustaţa Taşaul era o rldlcătură de pământ folosită ca 
terasament de cale ferată care trecea pe lângă laeul Taşaul.) 

La un moment dat Ies şl cel doi din cabinele lor şl stau 
liniştiţi şl aşteaptă , văzând cureaua doctorului pe uşă. 

întrueât doetorul nu mal Ieşea, unul a privit pe deasupra 
uşii în cabină şl a văzut cabina goală. I-a spus celuilalt ceva, 
apoi agitaţi eăutau cu ochii prin şantier să-l vadă pe 
Slmlonescu. 

îl zăresc fugind, fiind destul de departe, la mal mult de 
distanţa dintre urmăritori şi "mustaţa Taşaul". 

Au început să strige : 

-Uite, fuge ! Uite, fuge ! 


102 




Soldatul care făcea de pază sus pe prepeleac nu l-a luat 
la ţintă ca să tragă, ci a dat alarma, bătând în toacă. 

Atunci a venit un subofiţer în mare grabă, care şi-a dat 
jos cişmele din picioare pentru a fi mai uşor şi s-a urcat sus în 
postul de pază, luând puşca mitralieră din mâinile soldatului. 
După ce a ochit, a tras două rafale şi doctorul Simionescu a 
căzut jos, mort. Apoi s-a dat alarma în tot şantierul. 

Noi, deţinuţii, am fost obligaţi să ne culcăm cu faţa la 
pământ. 

X 

Cum noi stăteam culcaţi la pământ , l-am auzit pe 
brigadierul Bogdănescu zicându-i subofiţerului care l-a 
împuşcat pe Simionescu: 

-L-ai omorât, domnule ! 

-Da, mă, dar nu sunt eu vinovat. Tu eşti vinovat! 


URMĂRILE, 

Am stat culcaţi cu faţa la pământ până am auzit o trupă 
de soldaţi venind în pas alergător cu tot echipamentul de război 
pe dânşii. Ne înjurau de mama focului. 

Aveau de ce. . .pentru că au fost obligaţi să fugă pe o 
distanţă de 5 kilometri pe o căldură toridă. 

X 

Duminică, înaintea morţii, soţia lui Simionescu i-a adus 
bărbatului ei un pachet voluminos de alimente. Acest pachet a 
fost împărţit între torţionarii lui Simionescu, zicându-ne nouă 
celorlalţi: 

-"Voi, mă, nu aveţi dreptul să mâncaţi din această 
pomană. . ." 

X 


103 



N.A. : După acest tragic eveniment posturile de radio 
străine au comentat pe larg crima săvârşită de comunişti, fapt 
ce a determinat Ministerul de Interne să renunţe la acest soi de 
super-teroare . Cu această ocazie a început seria anchetelor şi 
proceselor cu "ţapi ispăşitori" 


închisoarea gherla. 

1949 - 1952 


GHERLA este o închisoare mare a cărei destinaţie 
iniţială a fost de cazarmă pentru ostaşi şi ofiţeri în tîmpul 
împerîuluî Austro-Ungar, acum servea ca închîsoare, în 
prîncîpal destînată muncîtorîlor şî ţăranîlor anticomunîştî. Dar 
pe lângă muncitori şî ţărani, sute de întelectualî au tras aîcî 
amarul sau şî-au găsit sfârşitul. 

Trei sunt comandanţii comunişti vestiţi prin care s-a 
înfăptuit programul de nimicire a oponenţilor regimului: 

-Primul s-a numit Lazăr. Era evreu pârlit, trecut cu toată 
fiinţa lui de partea comunismului. Avea el o metodă simplă de 
a înfăptui crime fără să lase urme sau să poată fi acuzat de 
crimă 

-Al doilea comandant al închisorii este Gheorghiu. Sub 
comanda acestuia s-au înfăptuit crimele reeducării , după 
terminarea Piteştiului. Prost şi plin de sadism, el se lăuda că 
face parte din echipa lui Gheorghiu-Dej şi e CER-ist ca şi 
acesta. 

La un moment dat a dispărut din închisoare şi nu mult 
după dispariţia lui au încetat torturile reeducării. 

-Al treilea ticălos a fost Golclu, o matahală gata să 
sfâşie orice deţinut. 


104 



în ticăloşia de care era stăpânit a inventat la Gherla 
nişte earcere de dimensiunea unui eoşeiug, în eare deţinuţii 
pedepsiţi trebuia să stea în pîeîoare pînă la şapte zile. Mulţi au 
deeedat în eareeră sau după ce au scăpat de aeolo. 

Episoadele din volumul de faţă se referă numai la 
reeduearea eare s-a înfăptuit asupra studenţilor şl elevilor în 
principal, precum şl asupra unor ţărani şl muncitori. 


105 



106 



MĂRTURIA LUI ION 
PANGRATE 

- muncitor specialist- 


107 



LA ÎNCHISOAREA GHERLA, 


Am fost arestat în luna mai 1948 fără nici un motiv. 
După ce am fost supus tuturor procedurilor de tortură la 
securitatea din Constanţa, văzând că nu scot nimic de la mine, 
securitatea a aplicat metoda înscenării clasice : 

Pe o masă au îngrămădit tot felul de arme, m-au 
fotografiat şi acuzat că am deţinut un depozit de armament. In 
spatele acestei acuzaţii stătea un referat că am făcut parte din 
Mişcarea Legionară. 

Am fost condamnat la 15 ani muncă silnică, dar la 
recurs mi-au redus pedeapsa la 8 ani. 

In luna martie 1949 am fost depus la închisoarea Gherla 
ca să-mi execut pedeapsa. 

La închisoarea Gherla am întâlnit mulţi camarazi cu 
care am petrecut trei ani de închisoare în timpul regimului 
generalului Antonescu. 

L-am întâlnit pe unul cu numele de Caramlău, pe Briciu 
Samuilă - de meserie cazangiu- şi atâţia alţii 

Aceştia m-au întâmpinat cu multă dragoste şi 
cunoscându-mi îndemânarea, m-au convins să rămân cu ei şi să 
lucrez în atelierele închisorii. 

Prin anul 1949, la atelierele închisorii nu s-a simţit nici 
măcar un zvon privitor la "reeducare". In ateliere deţinuţii 
lucrau lejer. 

Muncitorii se alegeau între ei. Administraţia nu se 
amesteca în organizarea muncii lor. Dacă "treaba mergea " 
toate erau în bună regulă. 

La ateliere erau supravegheaţi de către un gardian 
căruia toată lumea îi spunea "domnu' maistru" . Sărmanul de 
el!. Habar nu avea de nici o meserie. 

Specialitatea mea de bază era tinichigerie şi 
cazangerie.Aşa am ajuns în micul atelier de tinichigerie. 


108 



Eu cunoşteam mai multe meserii deeât ceilalţi. Astfel 
am fost consaerat ca şef al tuturor meseriaşilor din înehisoarea 
Gherla. 

Prima luerare de anvergură a fost modernizarea 
închi s orii. 

Am construit canalizarea şi apoi am introdus apa 
potabilă în înehisoare, amenajând un sorb în râul Someş. Am 
executat conducta de aducţiune a apei. Am executat toată 
reţeaua de eanalizare din interiorul înehisorii şi am instalat 
grupuri sanitare în camerele din închisoare. 

Intr-o zi, direetorul înehisorii, pe nume Lazăr, de 
naţionalitate evreu (se spunea de el că-i un mare tieălos ), m-a 
ehemat deoparte şi mi-a zis : 

Am primit ordin de la direcţia penitenciarelor din 
Bueureşti ca să facem din aeeastă închisoare o adevărată 
fabrică în care toate meseriile să-şi găsească rostul. Aici sunt 
oameni mulţi, cărora trebuie să li se dea de lucru. 

Noi, deţinuţii, ne-am aşternut pe treabă din toată inima. 
Parcă aici ne-am fi năseut şi crescut. Am uitat de familii ţi de 
rosturile noastre. 

Acest comportament constituia una din metodele de 
rezistenţă la lunga perioadă de închisoare pe care o mai aveam 
de executat de aici încolo. 

Au sosit direct de la fabrică 10 strunguri noi. 

Pe loe am înfiinţat un atelier de strungărie, unul de 
tinichigerie, cazangerie, forje, tâmplărie meeanică şi manuală. 

Ne-au sosit tot felul de seule. Toate nou-nouţe şi de 
bună calitate. Am înfiinţat şi o sculărie. Am făcut matriţe 
pentru fabriea de nasturi şi am pus la punct tehnologiile de 
fabricaţie. 

Intre deţinuţii din fabrică era o mare unitate şi dragoste. 

Lucram în plin şi pe lângă toate acestea, mai făceam 
gardienilor, ba chiar şi comandantului închisorii, diferite 
bibelouri artizanale, adevărate bijuterii, eum numai deţinuţii 
ştiu să facă. 


109 



Eu eram conducătorul tuturor atelierelor. Armonia 
dintre mine şi ceilalţi camarazi creştea pe zi ce trecea, încât îţi 
era mai mare dragul să munceşti şi nu simţeai că eşti în 
puşcărîe. 

Primeam ţigări de la gardieni (nefiind fumător) şi le 
dădeam fumătorilor. Zilele de muncă deveneau adevărate 
sărbători, din ce în ce maî plăcute. 


DAR DIAVOLUL NU DOARME ! 

Era un deţinut cu numele de Matei. Acesta a fost 
comunist înainte de război şi a luptat pe frontul de răsărit. 

Probabil s-o fi grozăvit pe undeva pe front, astfel că 
ortacii săi l-au arestat şi l-au vârât la "zdup" cu calificativul de 
"trădător al clasei muncitoare şi al partidului comunist" . 

Politrucul avea nevoie de informatori, de nemernici 
care să tragă la nemernicie. E-au găsit pe Matei, confratele lor 
întru ale relelor. Deşi avea calificativul de "trădător" , el tot 
marxist a rămas, iar în condiţiile de puşcărie un mişel de prim 
rang. 

Politrucul a format un birou politic pentru deţinuţi. In 
fruntea acestui "birou" a fost plasat acest Matei. 

Imediat ce Matei a primit această "onoare" s-a 
înconjurat de alţi câţiva neisprăviţi tot de talia lui. 

{Martorul Ion Pangrate nu ştia că prin luna martie 
1950 a sosit la Gherla un lot mare de studenţi dezumanizaţi în 
închisoarea Piteşti, toţi având "creierele spălate" prin torturi 
şi transformaţi în roboţi la dispoziţia unui mare mişel pe nume 
Popa şanu. Anvergura sistemului de informaţii era mult mai 
mare decât şi-l imagina Ion Pangrate ) 

Acesta a. fost biroul codoşilor şi al turnătorilor din 
cadrul atelierelor. 

Aceştia nu munceau. Umblau doar prin fabrică, făcând 
diferite servicii şi trăgând cu urechea. 


110 



Matei venea prin fabrică expres ca să se întâlnească cu 
mine. Când mă întâlnea, îşî ridica boneta de pe cap, aplecându- 
se Ironic în faţa mea şl zlcându-ml: 

-"Să trăiţi, domnule comandant". 

Era o Insinuare mlşelească de al cărui tâlc îndepărtat nu 
m-am putut dumiri. 

Eu l-am răspuns : 

-Pleacă tlcălosule de alei la biroul tău ! Nu te mal lua de 

mine. 


O MUTARE DUBIOASA, 

într-o zl de la începutul Iul octombrie 1950, gardianul 
veni ţintă la mine şl îmi zise : 

-Easă totul baltă. Te duel în cameră, îţi faci bagajul şl 

vil sus. 

Am rămas uimit de ordinul gardianului. M-am gândit în 
mine : Probabil vor să mă ducă la altă închisoare, unde 
urmează să organizez o nouă fabrică. Sau, mai ştii ? 

Era peste putinţă să-mi dau seama ce anume urmăresc 
să facă cu mine. 

Mi-am luat bagajele din camera în care stăteam la parter 
şl am urcat la "cucurigu" la etajul I tot într-o cameră mare, 
situată deasupra bucătăriei. Acolo am aşteptat singur 
aproximativ 20 de minute. 

Uşa camerei s-a deschis şl lată-1 pe gardianul Mureşan, 
despre care ştiam că este omul de încredere al ofiţerului politic. 

Cu un aer misterios m-a întrebat ce fac ? 

Eu l-am răspuns simplu : 

-Aştept. 

Peste câteva minute a fost Introdus peste mine un vechi 
camarad pe nume Dâmbu, din Braşov. Acesta era bucătar de 
meserie. 

Ea închisoarea Gherla era specialistul regimurilor 
dietetice. 


111 



-Ce-i cu mutarea aceasta atât de misterioasă, Dâmbule ? 

-Probabil ne mută în altă parte. Aşteptăm şi vom vedea. 

Nu peste mult a venit -din nou- acelaşi miliţian şi ne-a 
zis să-l urmăm. L-am urmat până sus la etajul III la camera 
103. 

In cameră mai erau încă 20 de oamenî, care ne-au 
prîmît foarte bîne şî cu multă bucurie. Cum camera era goală, 
fără nîcî un fel de mobilier, ne-am aşezat cu toţii jos pe 
rogojini. Eu am scos ţigările din buzunar, împărţlndu-le 
frăţeşte. Parcă prietenia dintre noi a mal crescut puţin. 

A venit masa de seară cu o ciorbă ceva mal lungă, 
având came de oale urât mirositoare. Eu n-am putut mânca. 
Am oferlt-o celorlalţi. Aceştia au refuzat-o. Atunci a luat-o 
Dâmbu şl a mâncat-o pe toată. 


SURPRIZA, 

A urmat închiderea. Imediat după închidere, Popescu 
Aristotel -care era şef de cameră- a zis cu glas tare : 

Atenţiune ! Am a vă comunica ceva foarte Important. 
Apoi întorcându-se spre noi -cel doi proaspeţi veniţi- ne-a zis 
cu ură în glas şl în priviri: Voi suntetl printre noi nişte bandiţi ! 

-Cum aşa ?! Vorbiţi serios sau glumiţi ? 

-Vorbesc foarte serios. Sunteţi doi bandiţi ! 

-Dacă noi suntem bandiţi, voi ce sunteţi ? Informatori, 
codoşi, trădători ? 

-Vetl vedea Imediat ce suntem noi! 

Discuţia era serioasă şl de neimaginat. Nu părea deloc 
nebun Popescu Aristotel, deşi vorbea ca un om fără minte. 

Părea mal mult mişel ajuns la cea mal înaltă treaptă a 
mlşellel, până la egalitate cu Euclfer -geniul răului din univers. 

Nu m-am putut abţine şl l-am zis câteva înjurături 
neaoşe. Tot din acele ce 1 se potrivesc unul ticălos ajuns la o 
asemenea talie. Atunci Popescu Aristotel a strigat la ceilalţi: 

-Pe el! 


112 



Cei 20 din cameră s-au împărţit în două cete. Zece au 
sărît pe mîne şî zece pe camaradul meu Dâmbu. In câteva 
secunde au tras haînele jos de pe noî, dezbrăcându-ne la pielea 
goală. Ne-au trântit jos pe ciment, unul într-o parte şl altul în 
alta a camerei, răstgnlţl cu faţa în jos pe pardoseală. 

Unul mă ţinea de o mână, altul de alta. Unul m-a 
încălecat pe spate. Un altul s-a aşezat cu dosul pe cap, şezând 
ca pe o buturugă. Au scos din bagaje nişte capete de prici din 
lemn de carpen rotund. Adevăraţi pari sănătoşi şl foarte 
rezistenţi la rupere. Cu aceştia au început a ne bate la dos, pe 
pulpe şl la tălpi. 

Băteau pe întrecute la "două male" unul de o parte şl 
altul de alta. 

A durat această bătaie cam zece-clnclsprezece minute, 
după care am leşinat de durere. 

Au adus câteva găleţi de apă de la chiuvetă pe care le- 
au turnat peste noi şl ne-am revenit din leşin. Apoi au început o 
nouă bătaie care a durat cam tot cât prima. Iarăşi au repetat 
aducerea în simţire prin udarea cu apă rece. 

Tortura în acest mod a fost repetată de trei ori. Apoi 
m-au dus pe sus la WC să urinez. 

Urina avea o culoare negrie şl grozav de urât 
mirositoare. 

Am avut tăria să le zic acestor călăi nemernici doar 
atât: -M-aţl nenorocit, criminalilor ! Apoi am leşinat. 


MOARTEA CAMARADULUI DAMBU. 

N-a durat prea lung timpul leşinului, că ml-am revenit. 
In afară de cruntele dureri care mă fulgerau în locurile zdrobite 
în timpul torturii , în rest eram sănătos. Puterile spirituale ml 
le-a sporit Dumnezeu. 


113 



Cum eram trântit jos, am deschis ochii, dar nu complet, 
doar foarte puţin, atât cât să-mi dau seama ce se petrece în 
cameră. 

L-au adus şi pe Dâmbu în totală nesimţire şl l-au lungit 
lângă mine, trântlndu-1. 

Peste cel mult un minut am simţit cum Dâmbu s-a întin s 
într-o suită de spasme tremurătoare, atingându-mă cu cotul 
ceva mai tare. Apoi a încetat să mal respire. încet am simţit 
cum trupul său lipit de al meu începe să se răcească. Ml-am dat 
seama că a murit. 

Ml-am făcut cruce cu limba în gură şl am rostit în gând 
rugăciunea "Tatăl nostru" pentru camaradul meu al cărui 
suflet mal era pe acolo prin preajmă. 

Oricât m-am abţinut, de sub ochii semlînchlşl au 
început să-ml curgă lacrimile. Banda de torţionari a observat. 
Spre norocul meu au Interpretat aceasta ca pe un semn că nici 
eu nu mal am mult. 

(Popescu Aristotel era absolvent al facultăţii de 
medicină din Bucureşti. Concluziile lui erau ale unui 
specialist.) 

Torţionarii, văzând că Dâmbu a murit, s-au înghesuit la 
uşă cu toţii , începând să bată cu pumnii ca să vină ofiţerul 
politic. 

A venit mal întâi gardianul de serviciu. Iar mal târziu a 
venit şl ofiţerul politic Sucegan . Au deschis uşa şl şeful de 
cameră a raportat că Dâmbu a murit. 

-Dar celălalt ce face ? 

-E leşinat şl stă acolo întin s pe jos. 

-Scoate-1 afară pe mort! 

Atât am auzit. După ce au ieşit afară pe coridor n-am 
mai înţeles nimic. 

Trupul neînsufleţit al lui Dâmbu a fost târât pe coridor 
de gardian. Eu am auzit hârşâitul tot mai slab până ce a 
dispărut cu totul auzului. 

(Vezi MEMORIALUL ORORII -editura "Vremea" 
Bucureşti, 1995, p.660). 


114 



în felul acesta puşcăria Gherla număra mai puţin cu un 
deţinut, iar pe întinsul cerului, mai puţin cu o stea. 


NEMERNICIA LUI POPESCU ARISTOTEL, 

(Popescu Aristotel a fost dezumanizat în închisoarea 
Piteşti. A fost atât de mult torturat, până a ajuns în acest hal de 
degradare morală, din care nu se mai vedea vreo ieşire). 

Dâmbu era îmbrăcat cu un costum nou de schîor. A 
doua zî după ce a fost omorât, l-am văzut pe Popescu Aristotel 
îmbrăcat cu costumul mortului. 

în aceeaşi seară, după ce l-au scos pe mort din cameră, 
au adus o altă victimă zdrobită în bătaie într-altă cameră de la 
etajul III. (Erau mal multe camere la ultimul etaj, unde oameni 
nevinovaţi au fost zdrobiţi în bătăi). 

Victima se numea Fullcea. Era un bărbat tânăr, înalt, a 
fost subalternul Iul Dâmbu. Pe faţa Iul era întipărită groaza şl 
nu scotea nici o vorbă din gură. 

Am făcut eu cât am făcut pe leşlnatul, dar -până la 
urmă- tot a trebuit să mă ridic. 

Pe loc a început ancheta 

Popescu făcea pe anchetatorul securlst, punându-ml 
următoarele întrebări precise : 

-Să spun legăturile ce la am cu cel de afara închisorii şl 
prin ce gardieni anume ? 

-Să spun pe cel de afară -nearestaţi- care au activat 
împotriva regimului comunist şl unde este ascuns depozitul de 
armament pe care-1 am ? 

Am negat orice cunoştinţă de acest fel. Nu-ml trecea 
nici prin minte ca să mint în acest sens numai pentru a scăpa de 
tortură. 

Seara, după cină, m-a obligat să stau într-un picior şl cu 
mâinile ridicate în sus. Ea acelaşi supliciu a fost pus şl Eullcea. 


115 



Unul dintre reeducaţi stătea lângă noi cu o sulă în mână şi când 
scăpăm piciorul sau mâinile în jos, ne împungea cu sula în dos 
sau în coaste. 

Fulicea a rezistat puţin. La un moment dat a căzut 
grămadă jos şi orice au făcut n-au mai putut să-l trezească din 
leşin. L-au lăsat în pace ca să-şi revină singur. In schimb eu 
-cu mare greutate- am rezistat acestui supliciu până dimineaţa. 


RAPOARTELE DE DIMINEAŢA ŞI SEARA. 

Deşi eram extenuat de forţele fizice, sufletul îmi era 
întreg şi combativ. N-au reuşit să imprime groaza în mine. 

La deschidere, când plutonierul Roman ne număra, eu 
am sărit dintre ei, raportându-i că sunt torturat de către aceştia. 

îndrăzneala pe care o aveam se baza pe faptul că primul 
gardian ştia prea bine câtă muncă am depus eu în închisoare. 
La el am observat întotdeauna un respect deosebit ce mi-1 
purta. 

La început, omul nu mi-a dat nici un răspuns, ci a trecut 
mai departe oftând. 

După plecarea echipei de gardieni care efectuau 
"deschiderea" sau "închiderea" eram luat la bătăi crunte. 
Voiau să-mi moaie îndrăzneala pe care o aveam ca să-i 
raportez primului gardian. 

De data aceasta bătaia nu o mai aplicau cu parii de 
carpen, ci cu o centură lată şi grea pe dosul gol. Era un avantaj. 
Parii de lemn rupeau ţesuturile, putând să-mi provoace 
moartea. De la centură simţeam numai durerea , deoarece 
loviturile se aplicau pe plăgi deschise şi sângerânde. 

Deci, eu am fost asigurat de două bătăi pe zi. Una 
dimineaţa şi una seara. 

Nu m-am lăsat. De câte ori veneau gardienii, de atâtea 
ori ţipam în gura mare că sunt torturat. 


116 



în una din zile, primul gardian Roman le-a zis 
reedueaţilor: 

-Cine v-a adus pe voi aici, criminalilor , ca să omorâţi 
oamenii ?!. într-o zi, cu mâna mea am să vă împuşc pe toţi şi 
voi răspunde eu de ce am lacut. "Reeducaţii" tăceau. 

(Oare primul gardian era sincer sau cinic ? Oricum, el 
tolera aceste crime şi ştia de unde vin ordinele !). 


SARAMURA, 

Torturile au continuat zi şi noapte vreo 7 zile. într-o 
seară, Popescu Aristotel a dat ordin reeducatorilor din 
subordinea lui să nu-mi dea mâncare mie şi lui Fulicea până se 
întoarce dânsul. Apoi a plecat undeva. 

S-a reîntors peste vreo jumătate de ceas. Avea în mână 
o bocceluţă plină cu sare. Mî-a pus în gamela mea un pumn de 
sare şî într-a luî Fulîcea unul. Apoi a mestecat cu lingura ca să 
se dizolve. Când a socotit că este destul de dizolvată, nî le-a 
oferit să le mâncăm. 

Eu am luat gamela cu curaj, fiind sigur că îmi va 
provoca o blocare a rinichilor sau a ficatului şl astfel voi muri 
şl voi scăpa de nenorocirea a cărui sfârslt nu se întrevedea. 

Aproximativ jumătate din sare nu s-a putut dizolva. Am 
cules-o pe aceasta cu lingura, cum culegi zahărul nedizolvat de 
pe fundul ceştii de cafea. 

Popescu Aristotel ml-a oferit după mâncare o cană cu 
apă. Am constatat că şl apa din cană era la fel de sărată ca şl 
ciorba. 

N-a fost după socotelile mele. N-am murit. O sete 
cumplită m-a cuprins, încât toată noaptea m-am tăvălit pe jos 
într-un chin de nedescrls. 

Dimineaţa, când am auzit talanga deşteptării sunând, 
am avut Impresia că aud trâmbiţa îngerului Iul Dumnezeu care 
vesteşte cea de a doua înviere din morţi. De la deşteptare şl 


117 



până la deschidere am avut senzaţia că a mai trecut o viaţă de 

om... 

Stăteam aşezaţi -de către şeful de cameră Popescu 
Aristotel- In rând câte doi pentru numărătoare. Pe mine m-au 
aranjat chiar în spate de tot între doî "reeducaţi" care mă 
ţîneau de mâînî, anume ca să nu le scap şi să ies la raport. 

Cum s-a deschis usa, eu am lovit în toate părţile -cu 
forţa care ţi-o dă disperarea- şi am ţâşnit dintre ei, strigând : 

-Apă, apă, daţi-mi apă, domnule plutonier, apă ! Aceştia 
mi-au dat să mănânc o gamelă cu sare. Vă rog frumos, daţi-mi 
apă. O gamelă de apă. Altceva nu cer nimic. 

Atunci plutonierul Roman îl privi crunt pe Popescu 
Aristotel şi-i zise : 

Aseară ai mers la bucătărie după sare. Aşa-i sau nu-i 

aşa ?! 

-Da. Aşa este. A confirmat Popescu. 

-Toată lumea cu faţa la perete ! Uşa rămâne deschisă ! 

Primul gardian a intrat în cameră şi i-a poruncit lui 
Fulicea să ia apă din rezervorul de la WC cu gamela. 

Fulicea, un bărbat înalt, pe loc a luat o gamelă de apă 
din rezervor pe care eu am băut-o pe nerăsuflate. Apoi a băut şi 
el una , căci era la fel de însetat ca şi mine. 

Fără să rostească o vorbă, primul gardian a închis uşa şi 
a plecat cu trupa de gardieni care îl însoţeau. 

Pe faţa primului gardian Roman am citit hotărârea de a 
lua o măsură în favoarea mea. Atât cât îi sta în putinţă. 

După plecarea gardienilor am fost dezbrăcat -din nou- 
în pielea goală şi bătut de către Popescu Aristotel şi trupa sa 
până la limita dintre viaţă şi moarte. 


MIŞELIA OFIŢERULUI POLITIC. 

Au mai trecut vreo două ore. Uşa s-a deschis din nou şi 
în cameră a intrat ofiţerul politic Sucegan. 


118 



A privit în dreapta şi în stânga extrem de desînvolt. S-a 
prefăcut că nîcî nu observă cum stăteam lungît şî zdrobît pe 
pardoseala camereî. A întrebat cu un aer plîn de senînătate : 

-Are cîneva de raportat ceva ? 

Eu m-am târât cum am putut maî aproape de el, 
strîgându-î dîn toate puterile : 

-Domnule ofiţer, domnule Sucegan, dumneavoastră mă 
cunoaşteţi bine. Ştiţi câte am făcut pentru această închisoare şl 
pentru ţară. De ce aţi adus pe aceşti oameni alei ca să mă 
omoare ? 

-Cine te omoară ? 

-In afară de Fullcea, care tace -deşi este torturat ca şl 
mine- toţi ceilalţi în frunte cu dumneavoastră. 

Auzind acuzaţia care l-o aduceam, s-a oţărât la faţă, s-a 
prefăcut nervos şl a Ieşit din cameră, trântind uşa. 

N-a făcut mulţi paşi pe coridor , că s-a întors înapoi, 
simulând a fi "plin de nervi" . A dat ordin ca toată trupa de 
torţionari să-şl facă bagajele şl să fie Introduşi în celula de 
pedeapsă. Chipurile , au fost pedepsiţi. 

Pe nalba ! Au fost Introduşi cu toţii într-o cameră cu un 
etaj mal jos, exact sub camera unde eram eu cu Fullcea. După 
cină l-am auzit cum jucau "bâza"! 

Rămaşi împreună cu Fullcea, acesta ml-a spus despre 
doi camarazi, pe care eu îl cunoşteam bine, cum au fost 
omorâţi chiar în faţa Iul. Fullcea era Informat că până în 
prezent au fost omorâţi în torturi patruzeci de persoane. Toate 
torturile au fost conduse de ofiţerii politici. 

Numărul victimelor era înspământător de mare. Situaţia 
se vedea a fi fără Ieşire. M-am închinat Iul Dumnezeu, 
cerându-I harul şl ajutorul Său. 

Eram hotărât să protestez până la ultima suflare. 
Indiferent de chinurile la care voi fi supus. Decât să mor 
tăcând, mal bine să mor luptând. Protestul era şl el un fel de 
luptă în condiţiile în care mă găseam. 


119 



DECÂT AŞA , MAI BINE MORT ! 


în afara şefului de eameră -pe care ştiam cum îl chema, 
mai mult din gura miliţienilor- numele celorlalţi nu-1 
cunoşteam. Nu-şi rosteau numele în faţa mea -probabil- 
pentru a rămâne necunoscuţi. 

A doua zi, cam în jurul amiezii, a venit în inspecţie 
ofiţerul politic Suceganu şi directorul închisorii, Gheorghiu (un 
fost CFR-ist la Atelierele din Paşcani). Eu îl cunoşteam foarte 
bine. 

Cum au intrat în cameră, Suceganu s-a prefăcut că-i 
explică directorului ce măsuri a luat împotriva bătăuşilor, 
pedepsindu-i. Eu mă pregăteam de a protesta. A observat 
directorul. Pe loc mi-a luat-o înainte : 

-Ce, domnule Pangrate, încă nu te-au făcut "om" ? 

-Ce fel de om ? am răspuns eu scos din fire. Vedeam 
bine că vorbeşte cu "duhul rău" dintr-însul. 

însă directorul, prefăcându-se că nici nu mă aude, s-a 
adresat în continuare politrucului: 

-Adă, domnule, oamenii înapoi ca să scoată "om" din 
el. Nu vezi că tot "bandit" a rămas?! 

Apoi au închis uşa şi au plecat amândoi, distrându-se şi 

râzând. 


Doamne fisuse Hristoase, Dumnezeul meu, ajută-mă !! 

Am alergat ca un nebun tocmai în fundul camerei, la 
ultimul geam, pe care l-am deschis în grabă. 

Afară deţinuţii tocmai serveau masa în curtea închisorii, 
care pe unde. Unii şezând turceşte, iar alţii pe lângă ziduri. Era 
o zi călduroasă. Era data de 17 sau 18 octombrie 1950. 

Am strigat celor din curte : 

-Eraţilor, eu sunt Pangrate, şeful vostru, mă omoară în 
torturi. De când am plecat sunt bătut fără întrerupere. Dâmbu a 
fost omorât în bătăi. Sunt mulţi care au fost omorâţi. Apoi, am 
trântit geamul cu putere, spărgându-1. 


120 



Am smuls un ciob de geam, ee avea forma unui cosor şi 
am ţintit gâtul ca, tăindu-I prin dosul beregatei, moartea să vină 
mai grabnic. 

De emoţie să nu fiu prins în aeeastă tentativă de 
sinueidere, -probabil şi din eauza formei ciobului de sticlă- nu 
am nimerit unde am ţintit eu. Am lovit ceva mai jos , disloeând 
două vertebre ale gâtlejului şi o porţiune destul de întinsă şi 
bine vascularizată a gâtului. 

Fără să simt vreo durere, am văzut cum sângele ţâşneşte 
la vreo doi metri distanţă de gât. Aşa am înaintat spre uşă cu 
gâtul tăiat la suprafaţă. 

Fulicea s-a speriat şi s-a repezit cu pumnii în uşă , 
bătând şi strigând după gardian. Striga din toate puterile că 
mi-am tăiat gâtul. 

Din cauza pierderii unei mari eantităţi de sânge, am 
simţit eum puterile mă părăsesc încet. Glasul îmi pierise. I-am 
zis lui Fulieea -mai mult în şoaptă-: 

-Te rog să mă întinzi aeolo, eăei acolo a murit Dâmbu. 

-Cum , Dâmbu e mort ? 

-Da. A fost omorât cu o săptămână în urmă. N-am vrut 
să-ţi spun ca să nu te întristezi prea tare. 

Atunci Fulicea a îneeput să plângă şi să bată şi mai tare 

în uşă. 

A venit gardianul întrebând ; 

-Ce e ? Ce s-a întâmplat ? 

-S-a sinucis Pangrate. 

Gardianul a fugit în grabă şi l-a adus pe politruc şi pe 
director. 

Văzând băltoaca de sânge şi rana desehisă din eare mai 
gâlgâia încă sânge i-au zis lui Fulicea : 

-Tu l-ai omorât! 

Dar eu mi-am strâns puterile şi horeăind le-am 
răspuns : 

-Nu el. Voi m-aţi omorât! 

Au trimis pe gardian după doctor şi după nişte deţinuţi 
ea să spele sângele de pe jos. 


121 



DEŢINUŢII PENTRU CURĂŢENIE, 
DOCTORUL PENTRU CONSTATARE, 

Primii au sosit deţinuţii. 

Printre aeestia era şi aeel tieălos de Matei , -starostele 
eodoşilor de la atelier şi presupusul autor al suferinţelor mele. 

A venit şi unul din fraţii Livinsehi, adjunet al lui 
şureanu îneă din înehisoarea Piteşti. 

Iată-1 şi pe un eonstănţean de-al meu. Tieălos de 
anvergură. Numele lui era Verioti. O useătură a bravilor 
maeedoneni. 

Verioti, în timp ee eurăţa duţumeaua, a zis râzând ea 
prostul: 

-"Ce satisfăcut sunt când trebuie să strâng sânge de 
bandit". 

Cu puterile ce le mai aveam i-am dat replica astfel: 

-Verioti, sângele meu nevinovat o să cadă asupra ta şi a 
copiilor tăi! Aşa să-ţi ajute Dumnezeu. 

(Târziu, după punerea în libertate, unul din copiii săi, 
ofiţer de marină, a fost înjunghiat într-un restaurant din 
Mangalia de către un beţiv oarecare). 

După ce au terminat cu curăţenia, a sosit şi doctorul 
Bărbosu gâfâind. 

Directorul şi politrucul s-au retras în fundul camerei 
lângă geam. Acolo vorbeau ceva între eî, veselîndu-se reciproc. 

Doctorul Bărbosu, spîonându-î cu atenţie pe cel doi 
ticăloşi, ml-a şoptit la ureche : 

Am să le spun că mori. Numai astfel te pot scoate de 
alei. Doctor fiind şl-a dat seama că tăietura nu este mortală. 

Am fost luat pe sus de gardieni şl dus în alt corp de 
clădire. Clădirea în care am fost dus comunica cu celularul 
prlntr-un coridor ce semăna cu un tunel. 


122 



Camera în care am fost introdus era infirmerie. Am 
găsit acolo doi studenţi care trecuseră prin Piteşti. Pe unul îl 
chema Barbacociu, iar pe celălalt - Caziuc Nazarie. Abia am 
intrat în infermerie că pe aceştia i-au şi scos de acolo. 

In acea cameră am stat singur timp de patru luni şi 
jumătate. Am fost hrănit după prescripţiile doctorului Bărbosu 
cu mâncare foarte bună şi special pregătită. 

A mai fost şi una urâtă : 

La început s-au perindat o mulţime de turnători prin 
cameră care au încercat să mă provoace la discuţii şi să mă 
tragă de limbă. Eu nu am dat nici un răspuns. Nici măcar în 
şoaptă. 

Chiar şi cel mai cunoscut turnător din închisoarea 
Gherla, pe nume Hogescu, a trecut prin cameră, încercând să 
mă provoace la vorbă. N-a reuşit. Eu am aplicat în forţă "legea 
tăcerii" dată de Căpitan. 


SUNT SALVAT. 

Doctorul Bărbosu m-a sprijinit enorm. Eui îi datorez 
viaţa. El mi-a adus praf de sulfamidă pe care l-am ascuns într-o 
batistă în saltea. Astfel am evitat o infecţie -într-un loc atât de 
gingaş- şi m-am vindecat. 

Prin luna ianuarie 1951 m-am pomenit cu o comisie ce 
făcea o mare inspecţie în închisoare. 

Comisia era formată din vreo zece ştabi, toţi ofiţeri 
superiori. L-am recunoscut pe generalul Nikolschi (Gruenberg) 
şi pe Tudor Sepeanu. 

Sepeanu a încercat să mă provoace la vorbă. Eu n-am 
răspuns nimic. Nikolschi i-a zis : 

-Eăsaţi-1 în pace, nu vedeţi că nu mai poate să 
vorbească ? In gândul meu i-am tras câteva înjurături neaoşe 
româneşti. 


123 



Au ieşit afară din cameră. 

Această vizită a avut loc după lăsarea întunericului. Cu 
toate acestea curtea închisorii era luminată de becuri puternice 
ca ziua. 

Eu dormeam pe un pat lângă geam. Cu un cui scos 
dintr-o cercevea am lacut o gaură în scândurîcea ce-mî obtura 
zarea spre a vedea în curte. 

Cum am sîmţît că toată lumea a plecat şî era linişte pe 
coridor, m-am urcat pe pat şî am privit prin găurîcea făcută de 
mine. 

întreaga comisie a Intrat în curte. 

De sus de la etajul III s-a auzit un strigăt de om torturat. 
Toată comisia şl-a îndreptat privirile în sus spre etajul III. 
Nlkolschl a spus ceva care l-a făcut să râdă pe ceilalţi. "Moara 
Iul Satan funcţiona din plin". 

Nici chiar la Infinit nu puteam face pe mutul. Era foarte 
greu. Astfel că am început să vorbesc. Mal întâi în şoaptă, apoi 
răguşit ca să am cât mal multă crezare. 

Pentru a mă trage de limbă, au Introdus la mine în 
cameră un doctor (deţinut şl el ) pe nume Jlanu. Eram la 
început, când abia îngâlmam câteva cuvinte total nedesluşite. 
Oricât s-a căznit, n-a reuşit să mă facă să vorbesc. Prin luna 
aprilie 1951 l-au scos din cameră cu traista goală. 

Ml-a venit -în sfârşit- timpul să părăsesc Infirmeria şl 
să fiu Introdus într-o cameră cu mal mulţi. Acolo l-am întâlnit 
şi pe Calciu-Dumitreasa. 

în această cameră un doctor tânăr pe nume Găbureac 
Traian dădea lecţii de ateism, susţinând că Sfânta Eecioară a 
fost o desfrânată şi lisus Hristos un fakir. 

Se vedea că mulţi din cei care ascultau o făceau cu 
frică. Numai un tânăr bănăţean a râs ostentativ atunci când 
doctorul şi-a încheiat prelegerea. Eiind întrebat de către 
doctorul Găbureac că de ce râde, acesta a răspuns : 


124 



-De prostia dumneavoastră. 

Răspunsul a fost îndrăzneţ şi plin de riseuri. Nu ştiu ee 
s-a mai întâmplat, căci a doua zi am fost scos din cameră. 

Iarăşi o inspecţie. Tot o comisie. Această comisie era 
compusă din : 

Colonelul Zeller, care organiza munca deţinuţilor în 
toată ţara, colonelul Sepeanu şi Gheorghiu, comandantul 
închi s orii. 

Directorul Gheorghiu -foarte lejer şi pe un ton 
prietenos- mi-a zis că trebuie să merg din nou în fabrică spre a 
reorganiza atelierul de nasturi. 

Am rămas surprins de atitudinea directorului. 

Câtă ticăloşie mai poate să existe în sufletele acestor 
oameni ! 

Ca ieri mi-a organizat moartea în cele mai grele torturi. 
Iată-1 acum vorbindu-mi ca un om ce aştepta de la mine multă 
recunoştinţă pentru ceea ce mi-a făcut. 

In minciună şi prefăcătorii de tot felul , aceştia îl 
întreceau chiar şi pe Lucifer. 


ARUNCAREA CU PRAŞTIA, 

lată-mă din nou în fabrică. De data asta eram mult mai 
tăcut şi plin de prudenţă, dar nu şi fricos. 

Deşi am fost torturat de moarte, eram departe de a 
cunoaşte dimensiunile grozăviei. 

Habar nu aveam că şi cei care m-au torturat pe mine au 
fost cândva oameni bravi. Nu puteam să-mi imaginez că şi ei , 
la rândul lor, au fost atâta torturaţi până le-au fost şterse toate 
reflexele de onoare şi transformaţi în fiare feroce şi fără 
judecată. 

Eu credeam că tot ce mi s-a întâmplat nu-i decât o 
ticăloşie cu caracter local. Conducerea închisorii -la îndemnul 


125 



Ministerului de Interne- a pus la cale totul prin intermediul 
unor trădători şi ticăloşi. 

In închisoarea Gherla se lucra şi în schîmb de noapte. 

Instalaţîile sanîtare erau în curtea fabrîcîî. In curte nu 
exîsta nîcî un gardîan care să facă de pază în mod specîal. Nu 
exîsta nîcî un pericol de evadare sau comunicare cu exteriorul. 
Dincolo de zidurile înalte era cimitirul "Roja Şandor" . Cine 
îndrăznea să umble noaptea prin cimitir ?! 

Deţinuţii puteau să lasă noaptea pentru WC în curte fără 
nici o supraveghere. Gardianul care asigura paza în Interiorul 
fabricii -de regulă- moţăia pe un scaun în dulcele zgomot al 
maşinilor şl al lucrului. 

Am Improvizat o praştie din sfoară şl am scris pe o 
bucată de hârtie de ambalaj următoarele ; 

"Cetăţeni. Anunţaţi autorităţile şl la ONU că alei în 
închisoarea Gherla se omoară oameni în torturi. Au fost 
omorâţi până în prezent 40 de oameni, unul şl-a tăiat gâtul, dar 
trăieşte" . 

Am legat biletul cu o piatră şi l-am zvârlit peste ziduri 
în cimitirul "Roja Şandor" în timpul nopţii. 

Am repetat de trei ori acest lucru, apoi m-am oprit. 
Riscul era enorm. Dacă aş fi fost dibuit, moartea prin tortură 
mi-ar fi fost asigurată. 


ANCHETA. 

Cam după o lună şi jumătate ( în primăvara anului 
1951 ) , am fost chemat din fabrică de un gardian. Pe figura 
gardianului citeam mult mister. Gardianul era extrem de tăcut. 
Ml-am dat seama că Iarăşi va fi vorba de un lucru la care mă 
aştept cel mal puţin. 


126 



Am fost introdus în sala de festivităţi. Aeolo mă 
aşteptau patru ofiţeri : un colonel, un căpitan şi doi locotenenţi 
majori. Toţi patru aveau însemnele securităţii statului. 

Foarte politicoşi m-au poftit să iau loc pe un scaun şi 
colonelul a intrat direct în subiect, punându-mi prima 
întrebare : 

-Dumneata ai vreo rană la gât ? 

-Da, am. 

-Cum te cheamă ? 

-Pangrate loan. 

Intorcându-se spre miliţian, îi dădu ordin acestuia : 

-Te duci şi chemi aici pe comandant şi pe ofiţerii 
politici ! 

în două minute, cei trei au fost prezenţi : căpitanul 
Gheorghiu -comandantul închisorii-, Suceganu şi Avădanei - 
cei doi politruci-. 

Colonelul s-a adresat cu autoritate celor trei: 

-îl cunoaşteţi pe omul acesta ? 

Cei trei m-au privit şi s-au învineţit la faţă. Apoi 
murmurând au răspuns : Da. îl cunoaştem. 

-Acum ieşiţi afară şi după ce vom termina ancheta cu 
omul acesta , vă vom chema şi pe voi înăuntru. 

Am socotit în mine că nu-i vorba de o scenetă oarecare , 
prin care securitatea juca feste deţinuţilor. Era vorba de o 
treabă serioasă care este în favoarea deţinuţilor. 

Chiar scenetă era tot ce făceau securiştii! 

Cititorul trebuie să ştie că aceste lucruri se petreceau 
prin lunile februarie-martie 1951, când procesul de 
dezumanizare al studenţilor din închisoarea Piteşti era încă în 
plină desfăşurare şi se apropia de încheiere. 

La închisoarea Gherla acum se pregăteau 
"preliminariile" marei dezumanizări. In camerele de tortură se 
formau marii delatori care urmau să fie introduşi în fabrică 
printre muncitorii şi ţăranii deţinuţi. 

Marele dezastru al Gherlei a urmat abia din luna 
august 1951 încolo. Abia la 15 august 1951 a plecat şurcanu 


127 



din închisoarea Piteşti spre Gherla, însoţit de un lot mare 
(aproximativ 100 de inşsi, dacă nu şi mai mulţi). 

Inimaginabilele proceduri satanice din închisoarea 
Gherla au avut loc după sosirea lui şurcanu la această 
închisoare. 

"Libretul " pe care îl făceau aceşti securişti în faţa lui 
Pangrate loan nu era altceva decât un studiu de pregătire a 
procesului cu "ţapi ispăşitori". Ei pregăteau de pe acum 
martorii pe care îi vor folosi, atât împotriva deţinuţilor călăi, 
cât şi împotriva propriilor cadre pe care le sacrificau, numai 
ca regia să fie perfectă. Dacă securiştii ar fi ajuns în posesia 
acelor bilete aruncate de Pangrate, moartea acestuia ar fi fost 
sigură. Uşor se putea descoperi cine le scrisese. 

I-am povestit cu lux de amănunte toată tragedia pe care 
ei au consemnat-o intr-un proces verbal de anchetă. 

După ce s-a epuizat întreg subiectul şi n-a mai existat 
nici o întrebare fără răspuns clar, colonelul a luat cuvântul, 
zicându-mi; 

-Acum să ne recomandăm şi noi, ca să ştii cine suntem. 

Noi suntem de la serviciul superior al securităţii 
statului. De acum înainte eşti la dispoziţia noastră. Nimeni nu 
mai are voie să se atingă de dumneata. 

Securitatea pe care o cunoşti dumneata primeşte 
ordinele de la noi. Ei sunt supuşii noştri. 

Tot ce s-a făcut aici "s-a făcut fără ştirea noastră". 

Acum te duci la treabă şi să fii sigur că nu mai au voie 
să se lege de voi deţinuţii. Dacă vor călca ordinele noastre "îi 
vom împuşca ca pe nişte câini în faţa frontului" . 

Eu am rămas cu convingerea că unul din acele bilete 
zvârlite cu praştia a ajuns la autorităţi, care acum iau măsurile 
de rigoare. 

( N.A.Câtă perversitate şi minciuni sfruntate ! Aşa au 
înşelat aceştia mii şi milioane de oameni. După cum s-au 
desfăşurat lucrurile, ororile Gherlei s-au înteţit şi au mai durat 


128 



încă un an de zile după acea anchetă a "supersecuriştilor care 
"habar n-aveau " ce se întâmplă în închisoare". 

Nu mi-au cerut să ţin secretă această întâlnire. Am 
ţinut-o eu fără să mi-o ceară . 


ÎL ÎNSOŢESC PE ŢURCANU. 

La un timp oarecare, am avut ocazia să-l cunosc pe 
şurcanu. Ştiam de ce este capabil. Am fost pus în temă de alţîî. 

In închîsoarea aceasta şurcanu avea maî multă putere 
decât comandantul sau ofiţerii polîtîcî. In faţa luî tremurau 
până şî gardienii. Stăteau cu toţii în poziţie de drepţi. îl salutau 
cu "Să trăiţi! " . 

şurcanu făcea controale în puterea nopţii ca să vadă cu 
ochii Iul dacă "bandiţii" muncesc sau trag chiulul, şurcanu mă 
lua pe mine ca să-l însoţesc prin fabrică, ca să-l fac anumite 
treburi în legătură cu maşinile şl cu munca. 

Făcând aceste Inspecţii, treceam mereu pe lângă un 
bazin cu apă. Eu -în permanenţă- aveam în buzunar un 
ciocan. Ml-a trecut prin gând să-l lovesc în cap şl să-l arunc în 
bazin. Intenţia pe care o aveam l-am spus-o şl camaradului 
meu Radu Tudoran. Dar acesta -speriat- m-a rugat să-ml scot 
din cap asemenea obsesii, pentru că tot ce face Turcanu este 
din ordinele securităţii. Drept represalii pentru omorârea 
agentului lor sunt în stare să ne împuşte pe toţi. 

Nu frica de represalii m-a determinat să-mi schimb 
hotărârea , ci faptul că omorând această bestie voi prelua -în 
faţa Iul Dumnezeu- toate păcatele Iul asupra mea. 


129 



130 



MĂRTURIA LUI AUREL 
OBREJA 


privitor la închisoarea Gherla. 


131 



PRIMUL CONTACT CU ÎNCHISOAREA GHERLA. 


Am ajuns la închisoarea Gherla la îneeputul toamnei 
anului 1951. 

Eram cinei flăcăi : eu, Virgil Maxim, Titi Stoica, 
Dumitru Neagu şi Constantin Lupoaie. 

Toţi cinci eram consideraţi a fi "comandatura" din 
închisoarea Târgşorul Nou, motiv pentru eare am stat aproape 
un an şi jumătate la înehisoarea Jilava, suportând un regim de 
teroare maximă. 

La Gherla am fost primiţi de un gardian ungur pe nume 
Gabor. Vorbea româneşte cu gramatica ungurească. Din 
această eauză era grozav de hazliu. Părea glumeţ şi binevoitor. 
Din atitudinea gardienilor nimie nu dădea de bănuit că aici ar fi 
iadul pe pământ. 

Am fost repartizaţi la eamera 78 de la etajul II. 

Era o eameră destul de mare cu priciuri şi aşternut 
perfect aranjat şi curat. Părea civilizat. Au mai adus pe un 
deţinut eu numele de Haik Zoltan, jumătate ceh, jumătate 
ungur. Un băiat curajos şi bun camarad o vreme mai lungă. 


CUNOŞTINŢE DUBIOASE. 

Aşteptam să vină seara. 

Cum s-a înserat, au îneeput să sosească şi alţi tineri. 
Majoritatea erau studenţi trecuţi prin închisoarea Piteşti. Pe o 
parte din ei îi cunoşteam, pe alţii nu. îmi amintesc de un 
student Popescu Aristotel zis "Aligo" care tocmai absolvise 
facultatea de medicină din Bucureşti. 

Un lucru m-a frapat: 


132 



Păstrau aceşti studenţi o disciplină extraordinară. De 
neînchipuit. Parcă erau maşini eleetronice programate pentru o 
anumită treabă pe care o executau perfect. 

A venit cina. La comanda unuia, toţi s-au descoperit şi 
au rostit rugăciunea. După cină la fel. 

Am rămas stupefiat. Parcă ceva nedesluşit mă înconjura 
din toate părţile. 

O asemenea disciplină şi viaţă creştină afişată pe faţă, 
brutal, nu era firească într-o închisoare comunistă. 

N-aveam timp să mă dumiresc, pentru că noi cei cinci - 
cu Haik Zoltan şase- am fost înconjuraţi de ceilalţi, care erau 
mai mulţi ca număr. Păreau foarte curioşi să ştie ce se mai 
întâmplă în lume şî mal ales eând scăpăm. 

lî Interesa ce am auzit venind cu duba. Dacă ne-am 
întâlnit cu proaspeţi arestaţi şî ce zîe aceştia. Ce părere avem 
noi despre ce se întâmplă în ţară ? 

Aşa stăteau în jurul nostru, îscodîndu-ne mereu, ba îşi 
expuneau şî eî părerile lor. 

Nîcî o secundă nu aveam liber să nu fiu întrebat. Nu 
puteam face nîcî un fel de raţionament. Nu puteam trage nîcî o 
concluzie. 

Am simţit eeva straniu. 

Bănuitor şî cu atenţia încordată am răspuns la toate 
întrebările şî am avut grijă să le zic că acestea sunt auzite de la 
alţii. 

In final au Insistat să le spun eare sunt părerile mele. Eu 
le-am răspuns că n-am speranţă să Ies curând din închisoare. 

M-a Iscodit unul să-l spun dacă la închisoarea Jilava se 
bate. I-am răspuns eă da. Se bate. 

La rândul meu le-am pus întrebarea la cel din jur : 

-Nu vă e frică să vă închinaţi aşa pe faţă şl să rostiţi 
rugăciunile cu glas tare ? 

-Nu, camarade. 

Se vorbea numai cu camarade, în limbaj pur legionar. 

Simţeam o mare grozăvie în jurul meu. 


133 



De undeva de sus se auzeau răcnete, urlete de durere. 
Erau strigăte de om torturat. Le cunoşteam pe acestea de la 
Jilava. 

-Ce-i cu strigătele astea ? am întrebat eu pe unul. 

-Ce să fie ? la ultimul etaj sunt închişi cei bolnavi psihic 
şi au crize dese. Mai ales seara, când sunt obosiţi şi sistemul 
nervos ar vrea odihna. In fiecare seară se aud asemenea 
strigăte. Ai să te convingi mai încolo. 

Nu m-a convins deloc. Eu cunoşteam bine cum strigă 
un nebun şi cum strigă un om torturat. 

încă la Jilava fiind, am auzit de cumplita distrugere a 
studenţilor în închisoarea Piteşti printr-un oarecare s urcanu. 

Nu puteam să-mi imaginez cum s-a putut face practic 
lucrul acesta. Acum eram înconjurat de studenţi care au trecut 
cu toţii prin închisoarea Piteşti. 

Un întuneric cumplit mă învăluia din toate părţile. 


PASUL URMĂTOR. 

După ce s-a înserat, a venit gardianul Gabor, care cu 
accentul specific ungurilor din Ardeal ne-a zis : 

-No hai mo, se ve ducem in camera vostru mai mare şi 
se ve intilniţi cu toţi ai vostru. 

Mi-am luat întreg bagajul şi am mers cu un etaj mai sus 
la camera 99. 

Era o cameră mare unde am dat peste alţi colegi , 
cunoştinţe vechi din Târgşor. Acolo l-am întâlnit pe bunul meu 
prieten Ismană, cu care am stat o vreme lungă în închisoarea 
Târgşor. 

După masă în jurul nostru s-au format cercuri de 10-15 
băieţi din Gherla. Aceştia vorbeau foarte binevoitor. Nu 
vedeam în ochii lor nici cea mai mică scânteie de ură sau de 
viclenie. 


134 



Un lucru mi se păru cu totul straniu : alături de băieţii 
pe care eu îi cunoşteam ca bravi la închisoarea Târgşor era şi 
Stoian, pe care-1 cunoşteam ca ticălos de mare anvergură. 

-L-am luat deoparte pe Stoicescu şi l-am întrebat plin 
de îngrijorare : 

-Ce-i cu situaţia asta ?! In cameră nu exista nici un fel 
de mobilier. Doar pe o parte a camerei erau rogojini pe jos, iar 
în partea opusă mozaicul era gol. 

In cameră era lume multă. Peste două sute de persoane, 
toţi băieţi tineri. Studenţi şi foarte mulţi elevi de câte 17-18 ani, 
proaspăt arestaţi. 

-Cine-i acela cam grăsun la figură ? 

-Acela-i Puşcaşu. 

Era un student care nu-mi spunea mare lucru, fiindcă 
nu-1 cunoşteam. 

-Dar celălalt de lângă dânsul ? 

-Acela e Livinschi. 

-Dar celălalt care e acolo rezemat de perete, cine este ? 

-Acela e şurcanu. 

Când am auzit de numele lui şurcanu m-am înfiorat prin 
tot trupul. Mi-am dat seama că suntem pierduţi. Că toate la câte 
am asistat n-au fost decât mascarade pentru a fi traşi de limbă 
ca să se ştie gradul de ferocitate ce va trebui folosit. 


ATACUL, 

Stoicescu a observat panica ce pusese stăpânire pe 
mine. Şi el a intrat în panică pentru că eu am intuit situaţia şi 
s-ar putea să se afle că din vina lui. A încercat s-o dreagă astfel: 

-Să nu te sperii, ce, crezi că le merge "reeducaţilor" cu 
noi ? Nu vezi cât suntem de mulţi ? I-am pus noi la punct, 
izolându-i în colţul acela unde-i vezi. 

Nu l-am crezut. Din contra, abia acum îl descopeream 
şi pe dânsul că face parte din banda lui şurcanu. 


135 



Privind în jur mai atent şi cu ochi mai pătrunzător, 
descopeream -abia acum- emoţiile puternice ce vibrau pe 
feţele tinerilor din cameră. Ca într-o revelaţie intuiam spaima 
de care erau cuprinşi. 

Nu mai era nimic de făcut. 

Au mai trecut câteva minute grele şi apăsătoare. 
Deodată aud din colţul camerei unde era şurcanu porunca de 
atac : 

-Pe ei, mă !! Fu. . . le muma şi dum. . . lor de bandiţi. 
Omorâţi-i ! 

"Gata, s-a terminat cu noi" - mi-am zis în gândul meu. 

Brusc s-a produs o îmbulzeală, o înghesuială, o 
învălmăşeală atât de mare încât -pentru moment- am avut 
Impresia că şurcanu ne-a atacat şî toţi ceilalţi ne sar în ajutor. 

N-am avut timp nîcî să gândesc, nîcî să-mî dau seama 
ce se întâmplă. 

în cel mult două secunde am fost legat de picioare în 
dreptul genunchilor cu o frânghie. Mâinile ml-au fost legate la 
spate. La ochi am fost legat cu un prosop spre a nu vedea 
nimic. în gură ml s-a vârât o cârpă ce ţinea loc de căluş. Peste 
gură -în plus- am mal fost legat cu un prosop. 

Abia acum ml-am dat seama că s-a dezlănţuit 
"Plteştlul". Deja înţelegeam ce s-a întâmplat acolo. 

Doamne Dumnezeule, dă-ne tărie sau ia-ne viaţa ! 


TORTURA, 

După ce am fost legaţi, am auzit aceeaşi voce -care era 
a lui şurcanu- : 

-începeţi bătaia sistematic ! 

{Precizia cu care a fost organizată procedura satanică, 
dovedeşte că multe asemenea atacuri au mai avut loc înainte 
de acesta. Dar n-au existat martori supravieţuitori care să fie 
dispuşi a depune mărturie). 


136 



Pe loc am fost ridicat în sus, dar în pumnî. Fîecare mă 
apuca de unde ajungea. De haîne, de gât, de nas. Când cu 
pîcîoarele în sus, când cu pîcîoarele în jos. Când bruftuluît la 
dreapta, când la stânga. 

Eram aruncat ca o minge. Ca atunci când copiii 
înfierbântaţi dejoacă lovesc în minge cu îneverşunare. 

Loveau cu tot ce aveau. Şi aveau atâtea obiecte, toate 
dinainte pregătite, pe care noi nu le-am văzut. 

Loveau cu bucăţi de lemn din capete de prici. Cu 
stinghii aduse de la ateliere. Cu capete de lemn de foc. Cu 
frânghii răsucite şi muiate în apă. Cu bucăţi de cablu electric ce 
aveau la mijloc sârmă metalică. Cu centuri, cu linguri, cu 
furculiţe. Cu tot ce poate sau nu poate mintea să-şi imagineze. 

Nu conta unde loveau şi nici ce putea să se întâmple. 
Nu ţineau cont că din acea lovitură puteai să mori sau să rămâi 
infirm. 

Loveau în cap, în burtă, în coaste şi peste tot, care pe 
unde apuca. Iară milă şi fără cruţare. 

Au început să chiuie, să strige, să urle, în lovituri 
neîntrerupte au început să ne plimbe prin cameră. Să înconjoare 
camera cu un vacarm ce nici în iad nu putea fi imaginat. 

( Această metodă de a chinui, de a urla, a striga şi a se 
bucura în timpul torturii avea un scop demoralizator. Metoda a 
fost folosită nu numai de şurcanu în timpul "reeducării" ci şi 
de securişti în timpul anchetelor. Pe data de 5 noiembrie 1958, 
când eu -Gheorghe Andreica- am fost torturat la securitatea 
din Cluj de către maiorul Gruia-Grimberg, evreu. In timp ce 
eram lovit cu o rangă la tălpi, vreo douăzeci de securişti 
strânşi de prin birouri, urlau, aplaudau, aruncau cu caschetele 
în sus. Unii se băteau râzând peste genunchi, etc.) 

Păreau o haită de lupi flămânzi, care au tăbărât pe un 
pui de căprioară să îl sfâşie. Să apuce fiecare măcar o 
îmbucătură. O îmbucătură cât de mică. 


137 



în această ploaie de lovituri sălbatiee şi nemiloase am 
faeut "totuşi" un raţionament. Mi-am imaginat acest straniu 
convoi ca pe o eeată de eanibali care au prins pe unul din tribul 
rival si acum se pregătese să-l mănânce. Dar asta nu o fae 
oricum ci, după un ritual oarecare. Ritual ee atunci se eonsuma. 

Aeeastă grozăvie n-a durat un minut, niei două sau 
douăzeci, ci vreo trei ore fără întrerupere. 

Când şureanu a poruncit oprirea "ritualului" eram ca 
nişte eârpe muiate în apă şi apoi trântite la podea. 

Au adus în aeeastă cameră mult tineret de prin alte 
eamere, atunei proaspăt arestat, ca să vadă umilinţa 
conducătorilor din a "căror cauză ei nu sunt liberi" . 

Urla şureanu în gura mare ; 

-"Uite-i pe eei care vă ţin în înehisoare ! ". 

Mulţi credeau, căci minţile le erau rătăcite de groază şi 
teroare. Erau şi din alţii care îsi puneau şi altfel întrebarea : 
Daeă aeeştia sunt vinovaţii, ce aveţi cu noi, ceilalţi ? 


UMILIREA, 

Imediat după oprirea aeestui "ritual" , s-a trecut la altul. 

Am fost dezbrăcaţi în pielea goală şi puşi pe mozaie în 
şezut. Trebuia să ţinem pieioarele întinse spre înainte. Mâinile 
de asemeni întinse ca să atingem vârful degetelor de la 
picioare. Oehii ţintă la becul aprins. 

N-am putut executa această tortură, căci eram epuizaţi 
de atâta tortură şi atâta ehin şi atâtea lovituri ce le-am primit. 

Văzând eă aceasta nu le reuşeşte, în lovituri de ciomag 
ne-au ridicat în picioare. 

După ce ne-au dezlegat la oehi şi ne-au pus să eăscăm 
gura, toti eei două sute au fost puşi să treacă prin faţa noastră 
şi să ne seuipe în gură. 

Nu exista să nu deschizi gura. Veneau cu pene de lemn 
eu eare ţi-o desehidea forţat. îti rupeau gura, buzele, fălcile ţi le 


138 



zdrobeau. îti rupeau dinţii din gură fără eruţare sau 
menajament. 

Aşa au trecut cei peste două sute de inşi prin faţ' 
noastră şi ne-au scuipat în gură -şi încă de maî multe orî-. 

Totî ceî vreo 200 de înşî au fost puşî să ne pălmuîască. 

O, Doamne ce a însemnat în noaptea aceea să prîmeştî 
sute de palme, unele date cu ură îneverşunată. 

Nu toţi au făcut la fel: 

Mî-aduc aminte de un elev de la Buzău al cărui tată era 
aviator. Când î-a venit rândul să mă lovească, m-a lovit uşor de 
tot. Ca un fel de mângâiere. 

Ml s-a părut această lovitură îngerească ca un balsam 
vindecător. 

Bucuria ce am slmţlt-o atunci a fost mal mare decât 
mângâierile mamei mele când mă ţinea la sânul el cel cald şl 
bun. Faptul acesta ml-a dat tărie. 

L-a observat şurcanu pe tânăr şl a strigat la dânsul: 

-Dă tare ! Loveşte pe bandit! 

-Nu ml-a făcut nimic omul acesta. De ce să-l lovesc ? 

-Şl tu eşti bandit. Lasă că-ţl fac şl ţie la fel ! 

După ce şl acest "rltuaf'al sculpărll s-a terminat, nu-ml 
mal simţeam nici faţa şl nici capul. Toate organele ml se păreau 
străine. Ml se păreau ca nişte obiecte ce stau agăţate pe un trup 
stingher care nu era al meu. 

Iml venea să zic că nu mal simt tortura. Aveam 
Impresia că trupul e un obiect mort, fără suflare. El nu mal are 
nici o celulă vie într-însul. 


PROCEDURA GREŢOASA, 

Au Izvodit un chin şl mal îngrozitor care avea menirea 
să ne trezească din Inerţie : 

Au adus o gamelă plină cu materii fecale. A răspândit 
un miros îngrozitor în cameră. O scârbă din cele mal cumplite 
ml-a cuprins întreaga fiinţă. 


139 



Cu pene de lemn, eu bâte şi cu aşchii mi-au deschis 
gura, aşa mi-au înghesuit forţat fecale pe gură. 

Am vomat atunci -parcă- tot ce era în mîne. Stomac, 
ficat şî tot ce aveam înlăuntrul meu. 

După ce această operaţîune a fost gata, eram plîn de 
murdărîe pe gură, pe faţă, pe haîne; au adus urină ca să beau şî 
să-mî clătesc gura. 

şurcanu îmî zicea batjocoritor : 

-"Ajunge. De acum e sătul de "bunătăţi" . Trebuie să 
bea şî ceva lichid. După căcat, ce poate fi mal potrivit decât 
plşatul ?! 

Apoi m-a pus să stau într-un picior şl cu mâinile sus. Pe 
bunul meu prieten Stolcescu să mă bată cu ciomagul. 


BUNUL MEU PRIETEN STOICESCU. 

Acest Stolcescu, pe când eram liberi, a stat la mine 
acasă o lună de zile. 

Eu am zis mamei mele să-l trateze bine, că este fratele 
meu cel mal bun. Ba chiar mal bun ca un frate. 

Acum , lată-1 că după ce a trecut prin "focurile" prin 
care eu treceam acum -cu bâta în mânâ mă lovea. In prealabil 
m-a minţit, trăgându-mă de limbă să-l spun tot ce ştiu. 

Cu toate acestea, când ceilalţi "reeducaţi" n-au fost 
atenţi, ml-a zis în şoaptă : 

-" lartă-mă. Aurele , că nu mal pot" . 

începu să mă lovească încet de tot. Nici nu simţeam. 

încurajat, l-am zis Iul Stolcescu : 

-Dă mal cu sete. Nu-ţl fie milă. Ferească Dumnezeu să 
te observe aceştia că mă menajezi, că poţi trece din nou prin 
"focurile" reeducării, luând-o de la capăt şl atunci al putea face 
lucruri mult mal cumplite decât cele pe care le faci acum. 

Aşa vorbeam între noi, salvându-ne unul pe celălalt. Eu 
torturat. Iar el torţionar -prietenul meu cel mal bun. 


140 



PRINCIPIUL "REEDUCĂRII". 


Principiul "reeducării" era aeesta : 

După ee te-ai "reedueat" şi spălat eomplet de ee ai fost 
mai înainte, să-l sehingiuiesti pe eel mai bun prieten pe eare îl 
aî şî să-l "reedueî" . Să-l adueî la stadiul de îndobîtoeîre la eare 
aî ajuns tu. 

Stoîeeseu era eonsîderat "reedueat" . De aeum avea 
misiunea să mă "reeduee" pe mine. 

Doar el avea dreptul să mă seoată la W.C.. Mă seotea 
ori de eâte ori îl eeream. 

Aeolo eram numai noi doi. L-am rugat să-ml dea apă. 
Simţeam o sete eumplltă. Ml-a dat eu o eană. Nu, dragă 
Stoleeseule, nu cu cana, dă-ml cu găleata. Ml-a dat găleata. Am 
Introdus eapul în găleată şl am băut până m-am săturat. 

In prima noapte de tortură ne-au pus să ne batem între 
noi. Toţi elnel am refuzat. Cu toate loviturile primite şl eu toate 
îmboldlrlle n-au reuşit să ne dezbine întru atâta ea să ne batem 
între noi. 

-Nu vreţi, bandiţilor, să vă batetl şl să seoateţl 
banditismul din voi ? Lasă eă vă batem noi ! 


TORTURA NEÎNTRERUPTA, 

Tortura a durat zl şl noapte fără întrerupere. Fără somn. 
Fără odihnă sau refaeere eât de mleă. 

Ne treeeau de la o tortură la alta Imediat ee observau eă 
la una din ele erai epuizat şl nu mal reaeţlonal. Nu exista nlel o 
seăpare, nlel o sustragere. 

Ne-au dat să bem saramură. 


141 



în culmea însetării am fost dezbrăcaţi în pielea goală. 
Unul trebuia să stea în genunehi, iar celălalt să se urineze în 
gura lui ( după ce prin bătaie a fost oprit de la urinat ) . 

Torturile erau toate una mai crâncenă decât cealaltă. 

Le număr pe cele mai importante : 

-trebuia să stai pe ciment cu picioarele întinse şi cu 
mâinile întinse spre vârful degetelor de la pieioare. Mereu în 
aceeaşi poziţie. Când se constata că eşti epuizat pentru această 
tortură urma alta. 

-să stai într-un pieior şi cu mâinile ridicate. 

-să stai pleeat la 90 de grade cu mâinile la vârful 
degetelor de la picioare. 

-să faci genoflexiuni cu mâinile ridieate în sus până la 
epuizare. 

-erai îmbrăcat cu multe zdrenţe şi îţi puneau în spate o 
raniţă plină cu boarfe. Astfel trebuia să te plimbi prin cameră 
fără încetare ore în şir. Te încălzeai atât de tare, încât ziceai că 
porţi un cuptor în spate. 

Cei dezumanizaţi mai înainte erau puşi să vegheze ca 
toate torturile să se desfăşoare "regulamentar" . Astfel îşi 
dovedeau ataşamentul faţă de regimul comunist şi demonstrau 
că au părăsit toate concepţiile veehi. 


CULMEA TORTURII. 

A urmat o tortură nemaipomenită : 

Ne-au aşezat jos, pe şezut, şi au adus nişte scânduri cu 
care ne loveau în cap. Tot cu cantul cel ascuţit al scândurii, 
milimetru cu milimetru, ca să nu rămână nici o celulă nelovită. 

Capul ni s-a umflat şi s-a înnegrit ca tăciunele. Chiar şi 
torţionarii s-au speriat la un moment dat. 

Au început apoi să mă bată cu cantul scândurii peste 
mâini în dreptul umărului. 


142 



M-au lovit mereu în aeelaşi loe până ee mi-au afectat 
muşchiul, osul sau tendonul. Locul s-a îngălbenit tot, făcându- 
se ca ceara. 

Torţionarii au adus studenţi la medicină, care făceau 
oficiul de medici, ca să mă consulte. Aceştia le-au zis să 
înceteze acest soi de tortură, deoarece sunt în pericol să-mi 
amputeze mâinile. Abia atunci au încetat. 

In una din zile, când noi, cei cinci, făceam manejul prin 
cameră cu boarfele în spate şi eram epuizaţi, Titi Stoica a căzut 
jos leşinat. începu să aiureze. Vorbea cu Maica Domnului. Eu 
am sărit ca să-l ajut a se ridica, dar şurcanu -care supraveghea 
procedurile dintr-un colţ- strigă la mine ; 

-Aaaa, îi dai ajutor legionar ?!! 


MOCIRLA. 

Pe noi, cei cinci, ne ţineau într-un colţ al camerei lângă 
uşă. Această porţiune a camerei a fost botezată de şurcanu 
"Mocirla" . 

Eram socotiţi porci, deoarece nu eram "sinceri" şi 
"corecţi". Am fost obligaţi să vorbim ca porcii cu "groho- 
groho". 

Noi, cei din "mocirlă" , eram obligaţi să primim 
mâncarea stând într-un singur picior şi cu o mână ridicată în 
sus. Ciorba fierbinte o primeam în gamelă pe palma goală şi 
plină de răni provenite din opărituri. 

Mâncarea era adusă de ajutoarele lui şurcanu. Toţi erau 
reeducaţi din prima linie : Stoian, Eivinschi şi alţii asemenea 
lor, dintre cei mai ticăloşi cu putinţă. 

Nu s-au mulţumit cu atâta, şurcanu a mai inventat încă 
un chin : gamela cu mâncare ne-o puneau înainte. Noi, cu 
mâinile la spate şi în genunchi, trebuia să ne aplecăm ca porcul 
şi să o mâncăm. 


143 



După ce mă aplecam puţin, îmi pierdeam echilibrul. 
Trunchiul era mai greu şi astfel cădeam cu faţa în gamela cu 
ciorbă fierbinte. 

Trebuia să calculez în aşa fel încât atunci când cad să 
lovesc simultan fruntea şi bărbia de marginile gamelei fierbinţi. 

Obligatoriu se mânca întreg conţinutul gamelei, iar ce 
se vărsa pe jos se curăţa cu limba. 

A durat acest "şoc" mai mult de două săptămâni. Zi şi 
noapte fără pic de odihnă şi nici o secundă de somn. 

Totuşi am supravieţuit. 

După ce au considerat că forţa fizică şi morală a fost 
suficient de distrusă, au început să ne pună întrebările ce erau 
tocmai scopul securităţii, care lucra în ascuns, din umbră. 


"AUTODEMASCAREA 

A urmat "autodemascarea". Trebuia să declar tot ce nu 
am declarat la securitate, în timpul anchetei. încă mai aveam 
putere ca să ascund câteva nume pe care nu le-am declarat la 
arestare. în rest nu aveam nimic de spus în plus. 

Văzând că nu pot scoate nimic de la mine, au venit cu o 
altă metodă de schingiuire : 

Reeducaţii au confecţionat nişte cleşti din beţe de lemn 
de esenţă tare. Aşa cum sunt cleştile pentru spart nucile sau 
alunele. Cu aceste instrumente mi-au strâns degetele, falangă 
cu falangă, falangită cu falangită. 

în urma acestei torturi unghiile de la mâini şi de la 
picioare s-au înnegrit şi au copt, puroind pe dedesubt. în timpul 
torturii urlam ca de mama focului de durere îngrozitoare. 

Au mai adus şi din alte camere pe alţii ca să asiste şi să 
se îngrozească. 

Au adus şi pe un ţăran frumos îmbrăcat în costum 
naţional. Părea un aghiotant al regelui Decebal. Avea vârsta de 
aproximativ 50 de ani. Nu era chiar atât de bătrân, dar faţă de 
noi -ne putea fi tată. I-am zis "moş" Piticaru. 


144 



N-aveam voie să vorbim între noi. 

Când supraveghetorii n-au fost atenţi, "moş" Pitiearu 
ne-a zis :-Măi băieţi, inventaţi organizaţii, că altfel aceştia vă 
omoară. Şi eu am inventat una şi m-au lăsat în pace. 

Am organîzat tot satul cu excepţia popîî şî a 
învăţătorului. 

Cu adevărat. Iul "moş" Pîtîcaru î-au permis să se culce. 

L-au lăsat să doarmă cam treî-patru ore, atât cât 
sistemul nervos să se destindă şl celulele nervoase să Intre în 
refacere. Apoi l-au trezit cu lovituri de bâtă : 

-Spune, moşule, f . .ţi Dum. . . mă-tll de bandit, cum al 
organizat pe bandiţi împotriva armatei sovietice ? 

Moşul n-a expus minciuna sistematic. A uitat ce a 
declarat şl s-a încurcat. Din această cauză, sărmanul "moş" 
Pltlcaru a trecut din nou prin bătăi şl schingiuiri. 

Eu am învăţat din experienţa Iul "moş" Pltlcaru. 

Atât eu cât şl ceilalţi camarazi al mei eram hotărâţi să 
ne "autodemascăm". 

In ce mă priveşte pe mine, lată cum am procedat: 

Am luat satul natal de la un capăt la altul şl l-am 
organizat într-o mare conjuraţie anticomunistă. Scopul acestei 
organizaţii era să atace armata sovietică în momentul retragerii 
din faţa ofensivei americane. 

Cunoşteam numele a vreo zece tineri, care în timpul 
retragerii trupelor maghiare din Ardeal au fost împuşcat! de 
unguri, când voiau să dezerteze. 

Pe aceştia l-am organizat. 

Am adăugat pe toţi învăţătorii din împrejurimi despre 
care ştiam sigur că au murit în război. 

Ce-o fi, o fi! Până se descoperea că aceştia sunt morţi, 
mal trece un timp şl poate lucrurile se mal schimbă. 

"Ori se schimbă paşa, ori moare măgarul"!. 


145 



Prima declaraţie se dădea verbal în faţa lui Livinschi, 
Stoian, Mărtinuş, Şindrileanu şi alţi tartori din echipa iniţială a 
"reeducării". 

Eu am enumerat în total vreo 40 de nume. 

Am avut grijă să mî le fixez bine în minte pentru ca 
atunci când voi fi din nou întrebat să nu încurc borcanele. 

După ce am enumerat numele celor Implicaţi în 
"complot", trebuia să arăt de unde şl cum am procurat armele. 

-Să vedeţi, domnu' Llvlnschl. Acolo era un depozit de 
armament unguresc. La retragere ungurii n-au avut timp să-l 
arunce în aer. Astfel a ajuns în mâna armatei sovietice. 
Depozitul era păzit de vreo şase ostaşi sovietici. Pentru un 
kilogram de rachiu ne-au lăsat să luăm din depozit tot ce am 
dorit. 

Am luat la arme din depozitul acela câte am vrut şi de 
care am vrut. 

-Mama voastră de bandiţi ! Aţi înşelat vigilenţa 
ostaşului sovietic ca să vă faceţi damblalele banditeşti! 

-Să-ml spui ce armament al luat de acolo. 

-Am luat două branduri şl de fiecare aruncător câte şase 
lăzi de obuze. -Două mitraliere grele cu câte două lăzi de 
cartuşe de fiecare armă. 

Astfel l-am înşirat un pomelnic întreg de arme 
cunoscute de mine. Am avut grijă să pun tot cifre ce pot fi uşor 
ţinute minte, ca atunci când voi fi reîntrebat să nu fac nici o 
greşală. 

După vreo două ore de somn, am fost trezit cu câteva 
ciomege zdravene şl am repetat toată povestea aşa ca şl prima 
dată. Şl ceilalţi camarazi au făcut la fel. 

Pentru prima dată am avut "dreptul" ca să dormim şl 
noi ca "reeducaţii". 

Drept răsplată că ne-am "autodemascat" nl s-a făcut 
câte un mic "favor" : să păzim pe alţii care erau în plină tortură 
şl nu au ajuns încă în faza demascării sau refuzau să-şl facă 
autodemascarea. 


146 



Pe cât era cu putinţă şopteam acestora să inventeze 
organizaţii ca să scape de tortură. 

Maxim Virgil l-a dăscălit pe un macedonean mai dârz 
care nu voia să-şi facă "autodemascarea" -pe nume Teja 
Constantin. 

Teja -băiat isteţ şi receptiv- pe loc a ticluit o legendă 
fantastică cu sute de puşti şi zeci de mitraliere şi astfel a scăpat 
de tortură. 


ŢURCANU COMANDA , ŢURCANU VERIFICA, 

Credeam cu toată convingerea că lumea în întregime a 
căzut în mâna comunîştîlor şî acuma aceştia fac ce vor cu noî. 

In tîmp ce noî ne "autodemascam" tîcluînd poveşti 
fantastîce, tartorîî ceî mari aî "reeducărîî" , în frunte cu 
şurcanu, ne arătau pe geamul închisorii în cîmîtîr o cruce mare 
a unul vestit bandit ungur, pe nume Roja Şandor . 

Mîe-mî zise Lîvînschî: 

-Vezi că acolo te trimit, la Roja Şandor, dacă nu 
"borăştî" tot ce aî în desaga minţii tale. 

Nu m-am putut abţine să nu i-o întorc luî Lîvînschî: 

-După cum mă bateţi, nu am să ajung decât acolo şî asta 
cât mal grabnic. 

In fiecare zî după masă, şurcanu Intra în cameră şî 
atunci încremeneam cu toţîî. 

Nîcî oile şî mîeîî când Intra lupul în staul nu erau atât de 
înspăimântaţi ca noî - în faţa acestei bestii cu chip de om. 

Stăteam smirnă lângă perete şî nîcî de tremurat nu 
îndrăzneam. 

şurcanu trecea plin de îngâmfare diabolică, scânteind 
din ochi o fulgerare neagră şi întreba pe fiecare : 

-La câte probleme te-aî gândit astăzi, banditule ? 

-La una, domnu' şurcanu. 


147 



-Fu. . . Dum. . .mă-tii de bandit ! Treci din nou la 
reeducare ca să te gândeşti la toate ! 

-Tu la câte te-ai gândit, banditule ? 

-La două. 

-Ai scăpat de data asta. 

-Dar tu, banditule, la câte te-ai gândit ? 

-La trei, domnu' şurcanu. 

-Bine, banditule. 

-Tuuu ? 

-Nu mai am probleme, domnu' şurcanu. 

-Fu. . .Dum. . .mă-tii de bandit! Lasă că ai să ai acuşi ! 
După ce trecea pe la toţi, începea tortura cu propria lui 

mână. 

Spectacol mai înspăimântător decât acesta, nu cred că 
poate să existe. Nici să fi existat vreodată în lume. 


ŢURCANU TORTUREAZĂ CU PROPRIA 
MANA, 

A adus pe un tânăr student la teologie ca să-l tortureze 
în faţa tuturor. 

L-a trântit la pământ răstignit cu faţa în sus. I-a întin s 
mai întâi o mână pe a cărei palmă s-a urcat cu bocancii unul 
din ajutoarele lui şurcanu. Apoi i-a întins-o şi pe cealaltă . La 
fel au făcut şi cu picioarele. 

Apoi şurcanu a sărit cu bocancii pe el. Cu unul pe burta 
lui şi cu unul pe gât. A început să se lase alternativ cu greutatea 
corpului său când pe burtă, când pe gât. 

Doamne, ce mal horcăia atunci când îl apăsa cu piciorul 
pe gât, întrerupându-î respiraţia. 

Ochii în cap erau bulbucaţi şl 1 se învineţea toată faţa, 
încercând să respire, şurcanu ridica piciorul numai atunci când 
vedea că moare. 


148 



Această scenă înspăimântătoare m-a durut mai mult 
decât toate torturile la eare am fost supus eu însumi până 
atunci. 

Simt şi acum şi mă cutremur doar la adueerea aminte. 
Parcă se învârte casa cu mine. Un fior îmi trece prin întreg 
trupul şi sufletul. Corpul întreg îl simt în flăcări până în ultima 
celulă. 

Când l-a lăsat din tortură părea un om mort. Zadarnic 
l-au lovit cu bâtele ajutoarele lui şurcanu şi însuşi şurcanu, 
omul abia că s-a putut mişca puţin. N-a fost capabil să se 
seoale în picioare. 

Cu toată urgia ce s-a abătut asupra noastră şi lipsa 
oricărei speranţe de scăpare - nu mi-am pierdut credinţa în 
Dumnezeu şi înerederea în eamarazii mei eei buni. 


FAZA A DOUA A "DEMASCĂRII", 

După ce m-am "demaseat verbal" în faţa lui Livinsehi, 
a urmat "demascarea" în seris. 

Declaraţiile aeestea se dădeau într-o eameră alăturată, 
sub supravegherea unui "reedueator" de îneredere. 

Livinsehi l-a numit ca supraveghetor pe un student pe 
nume Şindrileanu ( eare până la urmă a fost omorât de şurcanu 
în torturi ca trădător al " reeducării " ). 

Acesta mă supraveghea din aproape, având în mână un 
picior de prici. 

In timp ce eu scriam, acesta se holba citind cele serise 
de mine, şi-mi zise : 

Mă, fu. . .Dum. . .mă-tii de bandit, tu nu serii ceea ce ai 
deelarat în faţa lui domnu' Livinsehi. A început să mă lovească 
cu stinghia. 

Am răbdat eu cât am răbdat şi fulgerător m-am repezit 
la el, sumulgându-i stinghia din mână. 


149 



Măi ticălosule ! eu sunt fiu de muncitor. Tatăl meu şi 
mama mea au trăit din cele două palme bătătorite şi tu 
îndrăzneşti să dai în mîne ?! Putregaî hîdos ce eştî ! ( Ştîam că 
se trage dîntr-o famîlîe întelectuală şî cu stare bună ). 

S-a sperîat când s-a văzut dezarmat şî mî-a zîs : 

-Lasă că te spun eu luî domnu' Lîvînschî şî vezî tu cum 
o plăteşti dîseară. 

-N-aî decât să-î spui şî maî adaugă la asta că te-am 
băgat şî în p.m.! 

Parcă mî s-a luat o piatră de pe înîmă. M-am eliberat de 
o otravă amară. Era a doua sau a treia înjurătură pe care am 
rostît-o în viaţă şî asta numai după arestare. 

Lîvînschî m-a luat la zor pentru îndrăzneală, dar şî luî 
î-am răspuns tot cu maxim de curaj ; eu declar dîn propria mea 
conştiinţă. N-am nevoie să fiu bătut de cineva pentru aceasta 
(Am început şî eu să-î trag cu politica. Altă soluţie nu exista ). 

Uimit de replica mea, Lîvînschî m-a şî crezut trecut de 
partea reeducării. Mî-a numit un alt supraveghetor. Pe acesta îl 
chema Popescu Gîgî, era student şî fiu de colonel. 

Popescu Gîgî a fost cândva bărbat brav. In urma unor 
torturi îngrozitoare la care a fost supus s-a prăbuşit. Acum 
umbla cu un maldăr de dosare sub braţ, crezându-se pe sine 
mare securîst. 

Acesta îmi zise : 

-Vezî să îndrăzneşti a nu declara ca în faţa domnului 
Lîvînschî. Cu mîne n-o să-ţî meargă cum ţî-a mers cu 
Şîndrîleanu. 

Asta o crezu el ! tăcând pe nebunul cu mîne. I-am făcut 
şî luî ca luî Şîndrîleanu. A Intrat groaza în el. Eu am început să 
fiu dîn nou stăpân pe mîne. 

Până la urmă am scris lunga "autodemascare" cu lux de 
amănunte, exact cum î-am tîcluît-o luî Lîvînschî. 

Lîvînschî a luat declaraţia mea de bună şî a dus-o la 
administraţie, dându-î-o ofiţerului politic care le centraliza pe 
toate. 


150 



AUTODEMASCAREA INTIMA, 


Intr-o seară, şurcanu a adus în cameră mai mulţi 
studenţi. Apoi a închis usa, rămânând şi el în cameră. 

L-a luat în primire pe primul, zicându-i; 

-Hai, măi banditule, fă-ţi demascarea ! 

Bietul student, cu ochii pierduţi, începu să povestească 
despre tatăl său că avea o amantă cu care întreţinea raporturi 
sexuale. Dar amanta mai întreţinea raporturi sexuale şi cu un 
ogar. 

Apoi - că mamă-sa avea mai mulţi amanţi. El a fost 
aţâţat de purtarea mamei sale, a avut raporturi sexuale cu sora 
sa. Fiind fiu de oameni mai bogaţi, avea şi o proprietate la ţară. 
Mergând vara pe acolo, a avut raporturi sexuale cu o viţică. 

Un altul povestea că s-a culcat cu mamă-sa, iar în 
continuare fel de fel de perversiuni sexuale cu femei de neam 
mare. 

Se vedea că toate aceste "demascări" sunt basme 
inventate de oameni ajunşi la limita puterilor şi la culmea 
disperării. 

Nu era suficient numai să afirmi că ai fost părtaş la 
astfel de perversiuni. Mai trebuia să şi dovedeşti lucrul acesta. 
Toate aceste legende trebuia să fie "credibile", să aibă o 
"logică". 

Cel care a afirmat că a avut raporturi sexuale cu o viţică 
a trebuit să explice celorlalţi şi cum a procedat. 

A venit şi rândul meu să mă autodemasc. 

Am început să spun tot adevărul -cunoscut şi de 
securitate- despre activitatea mea în frăţiile de cruce. 

La un moment dat şurcanu s-a răstit la mine : 

-Du. . .mă-ii de bandit ! Ce ? Parascovenii din astea îmi 
spui tu ? 

Să-mi spui toate ticăloşiile pe care le-ai făcut cu 
femeile. Imoralităţile tale. Toate, până la ultima. N-am nevoie 
să aud din gura ta apologia Mişcării Legionare. 


151 



-Domnu' şurcanu, din câte am înţeles de la eei eare au 
vorbit până aeum, aeeştia sunt fii de oameni avuţi. Sunt "copii 
de bani gata". Sunt oameni din eategoria eelor buieci, eărora le 
arde numai de orgii. Alteeva mai bun nu au avut de lacut. 

Eu sunt fiu de ţăran lipit pământului. Tata nu ştie earte. 
Niei mama. 

Din zori şi până în seară ei au muneit. Cu multă sudoare 
au eâştigat mămliga pe eare o mâneau. Ei n-au avut timp de 
astfel de orgii. Din gura lor n-am auzit o astfel de poveste. 

Eu am plecat de aeasă. M-am refugiat la ocuparea 
Ardealului şi am trăit eum am putut. 

Nieiodată nu mi-a treeut prin minte asemenea lueruri 
cum am auzit de la aeeştia eare nu şi-au îneăput în piele. 

In timp ee vorbeam, un duh mă însufleţea şi n-aş fi zis 
despre mama mea - eare m-a erescut eu atâta dragoste la sânul 
ei - niei un euvânt de oeară, indiferent de eonseeinţe. 

Mi-a fost peste putinţă să-mi dau seama şi niei astăzi nu 
pot să-mi imaginez ee s-a petrecut în capul bestiei de şurcanu. 
N-a zis nimic şi nici nu m-a pus la vreo easnă pentru eele spuse 
de mine. 


COMENTARIILE, 

Din nou a luat euvântul şurcanu : 

-Acum să vedem eine are de zis ceva ? 

Era greu din eale afară şi extrem de perieulos să nu aibă 
nimeni de zis nimie. 

Măcar unul trebuia să pună o întrebare aeuzatoare la 
adresa altuia. Altfel, riscam cu toţii să fim crunt torturaţi. 

Un student -nepot al prinţului Ghiea- mi-a pus o 
întrebare din eale-afară de perieuloasă : 

-Când l-am cunoscut pe generalul Coroamă şi ce am 
văzut în easa lui ? 

Eără să mă gândese am şi dat răspunsul prompt: 


152 



-Pe generalul Coroamă l-am eunoseut imediat după ee 
m-am refugiat din Ardealul de Nord. 

Generalul a făcut o inspecţie la şcoala unde învăţam eu. 
A descoperit la mine puţin talent la sculptură. Simpatizându- 
mă, m-a luat sub oblăduirea sa, ca să mă întreţină la şcoală. 

L-am iubit pe general ca şi pe mama mea care m-a 
crescut la sânul ei. Datorită lui am reuşit să termin liceul 
industrial "Polizu" din Bucureşti. 

Generalul Coroamă avea o casă în Piatra Neamţ. Omul 
era de o moralitate deosebită. N-am văzut, nici n-am auzit în 
casa lui să se fi petrecut lucruri imorale ca cele auzite aici. 

Mai avea o proprietate de 5 hectare de teren pe lângă 
Iaşi. Acest teren l-a primit prin reforma agrară după primul 
război mondial. 

Ştiu că într-un timp generalul Coroamă a fost 
comandantul trupelor române de-a lungul graniţei cu Uniunea 
Sovietică. 

In preajma războiului a intrat în conflict cu generalul 
Antonescu. N-a fost de acord cu continuarea ostilităţilor 
dincolo de Nistru. 

El zicea că dacă nemţii insistă să participăm şi noi la 
război, atunci să se formeze un corp expeditionar de 100.000 
de ostaşi. Acesta să fie echipat, instruit şi sub comandă 
germană să participe la războiul împotriva Uniunii Sovietice. 
Statul român să nu fie implicat în acest război. 

Din această cauză, Antonescu l-a schimbat de la 
conducerea armatei de est. 

Deviza generalului Coroamă era că noi nu avem ce 
căuta peste Nistru. 

Cam atâta ştiu despre activitatea politică a generalului 
Coroamă. 

Cine-şi poate imagina că generalul m-ar fi invitat pe 
mine -un copil- să particip la şedinţele lui ? Cine poate crede 
că eu aş fi avut îndrăzneala să-i cer socoteală pentru 
comportările sale ? 


153 



De multe ori -mai ales când avea musafiri- eu plecam 
la Piatra Neamţ ca să mă întâlnesc cu băieţi şi fete de vârsta 
mea. Generalul îmi reproşa : 

-Ce, nu vrei să iei masa cu noi ? 

Eu mă scuzam politicos ca să nu-1 jignesc pe 
binefăcătorul meu. Cam asta-i tot ce ştiu şi ce am avut cu 
generalul Coroamă. 

şurcanu îmi zise : 

-Treci acolo, banditule ! Te mai gândeşti şi ai să spui pe 
urmă, mai târziu. 

Am scăpat fără să fiu torturat. 

Am observat că dacă făceai pe proletarul şi prietenul 
Uniunii Sovieticii -parcă- mai scăpai. 


TATAL PUS SA-ŞI TORTUREZE FIUL. 

In această cameră mi-a fost dat să văd cum ticălosul de 
şurcanu şi ajutoarele sale au încercat să determine pe tată să-şi 
bată fiul şi pe fiu să-şi tortureze tatăl. 

Au adus în cameră un croitor bătrân de 71 de ani. Era 
un om frumos cu mustăţi albe ca neaua. Apoi au adus pe fiul 
său. Era şi acesta un bărbat la fel de înalt şi bine făcut -la vreo 
30 de ani-. I-au pus faţă în faţă, îmboldindu-i să se bată între ei. 

Au refuzat. 

Oricât de mult au fost loviţi din spate cu ciomegele, n-a 
ridicat nici unul mâna ca să-l lovească pe celălalt. 

Văzând că această ticăloşie nu reuşeşte, i-au scos afară 
din cameră pe cei doi. Apoi au adus alt bătrân. Un ţăran frumos 
îmbrăcat în costum naţional. Parcă ar fi fost Horia, martirul 
nostru legendar. 

Au introdus în cameră -apoi- pe copilul său în vârstă 
de numai 17 ani pentru a fi torturat în faţa tatălui său. 

M-am cutremurat de această mişelie. 


154 



Pe bătrân îl chema Rusu. Noi i-am zis moş Rusu. Era de 
loc din Galda de Sus, o localitate de lângă Aiud. 

Bătrânul îl cunoştea pe Virgil Maxim. Cum a intrat în 
cameră a intuit că şi noi trecem prin groaznicile chinuri ale 
"reeducării". 

Când şi-a văzut copilul adus în camera de tortură, 
a căzut în genunchi în faţa torţionarilor, plângând şi rugându-se 
de ei; 

-Nu-mi bateti băiatul. Vă spun eu tot. Omorâţi-mă pe 
mine, numai nu-mi bateţi băiatul ! 

M-au podidit lacrimile şi plângeam şi eu alături de moş 
Rusu şi nu mă mai puteam opri. 

In timpul torturilor cele mai grele, n-am scăpat o 
lacrimă. Acum curgeau ca o viitură în timpul marilor revărsări 
de ape. 

îmi venea şi mie să mă arunc în genunchi în faţa bestiei 
de şurcanu şi a roboţilor săi ca să-i rog să nu-1 bată pe copil în 
faţa tatălui său. 

Ce au socotit torţionarii e greu de ghicit. Până la urmă 
l-au scos din cameră şi l-au torturat în altă parte. 


NOI, CEI CINCI, LA " TRAS DE LIMBA". 

Săptămână după săptămână a trecut. Lună după lună s-a 
scurs, iar noi trecem mereu dintr-o grozăvie în alta. Ce 
povestesc astăzi e doar o mică parte ce mi-a rămas în minte. 

La un moment dat şi noi cei cinci am fost puşi să 
tragem de limbă pe alţii. 

Nu aveau încredere în noi, eram supravegheaţi de o 
mulţime de roboţi "reeducaţi" . 

şurcanu nu se mai ocupa de noi. Se ocupau doar 
ajutoarele lui de nădejde -Livinschi, Stoian şi alţii. 

într-o zi a intrat în cameră o trupă de adjuncţi ai lui 
şurcanu în frunte cu Livinschi. 

Livinschi a luat cuvântul zicând : 


155 



-Va veni un "bandit " care va trebui să fie iscodit 
despre tot ce are în guşă. Nu cumva să faceţi o mişcare, un 
semn, să-l atenţionaţi despre ce se întâmplă în această cameră 
şî ce se urmăreşte, că va fi vaî de pîelea voastră ! 

Au întrodus în cameră pe unul cu numele Caragea. Era 
de loc dîn Timişoara. Acest om -se vedea de departe- că habar 
nu avea de ce se întâmplă în această cameră. 

Omul era vesel, curajos, vorbea degajat. S-a bucurat 
enorm că l-a întâlnit pe Virgil Maxim în care avea mare 
încredere. 

S-a ataşat de Maxim şî se întreţineau ca vechi prieteni 
în discuţii amicale. 

Bietul Maxim. II vedeam cum pândeşte să prindă 
momentul spre a-1 atenţiona de pericol. Era peste putlţă. Vreo 
zece reeducaţi îl spionau din toate direcţiile. 

Culmea ! Nu l-au torturat, n-au sărit pe el aşa cum ne 
aşteptam noi să o facă din secundă în secundă. 

A trecut ziua fără să se întâmple nimic. 

Ne-am dat seama că ceva s-a schimbat. Ceva în 
favoarea noastră. M-am pus să studiez situaţia. Am constatat că 
nu mal erau atât de activi ca înainte. Deci, a început 
destinderea. 

Această destindere s-a făcut încet, pe nesimţite, în zile 
şl săptămâni la rând. 


OFIŢERUL POLITIC. 

Deşi la camera 99 nu se mal tortura, aş fi făcut orice 
numai să scap de acolo. 

Voiam să lucrez în fabrică. 

Şl trupul şl sufletul cereau munca. Orice, numai muncă 

să fie. 

L-am rugat pe Llvlnschl să mă scoată la raport la 
ofiţerul politic. M-a scos la locotenentul major Avadanel: 

-Să trăiţi domnule locotenent major, sunt deţinutul. . 


156 



-Ce-i cu tine, banditule ? 

-Domnule loeotenent major, eu m-am hotărât să 
părăsesc vechile eoncepţii, să mă fae băiat de treabă şi să lucrez 
pentru soeialism în fabrieă. 

-Bine, banditule. Se aprobă. 

-Dar să vedeţi, domnule loeotenent major, eu am 
deelarat la anehetă nişte lucruri care nu există. ( îmi veni asa, 
subit, dorul de a fi einstit în fata aeestuî monument al neeînsteî. 
Veehîle reflexe de eînste îşî scoteau eapul, reînviind). 

-Spune, banditule, spune.(El eredea eă am de făcut alte 
deelaraţîî mal Importante deeât eele făeute în faţa Iul 
Lîvînsehî). 

-Păi. . .să vedeţi. Eu de groaza torturilor la oare am fost 
supus, am deelarat lucruri care nu există. 

Toate persoanele pe oare eu le-am deelarat au murit de 
mult. Iar depozitele de armament nu au existat nlolodată. Am 
dat aoeste deolaraţll numai ea să scap de bătaie. 

-Eu. . .Dum. . .mă-tll de bandit! 

S-a rldloat de la masă şl unde nu-ml trage doi pumni în 
pieptul desoărnat înoât m-a făout grămadă într-un oolţ al 
biroului. 

A desohls uşa şl a dat ordin Iul Elvlnsohl şl Stolan să 
mă Introduoă din nou în "reeduoare " spre a mă învăţa minte să 
nu mal spun mlnolunl. 

Dracu' m-a pus să nu tac ?!! 

M-au pus să stau din nou în poziţie de tortură, dar nu 
m-au bătut. 

Pe Zalk Zoltan -oare s-a prăbuşit în urma torturllor- 
1-au pus să mă păzeasoă. 

Când a sosit ora mesei, Zoltan ml-a dat gamela cu 
mâncare, zloându-ml: 

-Ia şl mănânoă, banditule ! 

Această afirmaţie m-a scos din sărite, dându-ml o 
putere şl îndrăzneală de necrezut. M-am zborşlt la dânsul, 
înjurându-1: 


157 



-Fu. . .mama ta de boanghină ! Când îţi trântesc una în 
cap cu gamela asta, mă ţii minte şi când mori ! 

Pe loc m-a reclamat lui Livinschi şi acesta s-a prezentat, 
venind spre mine cu un aer crâncen. Dar, numai m-a ameninţat. 

Altă dată pentru o asemenea faptă te puteai considera 
un om mort. 

înjurarea unui "reeducat" de către un "bandit" era 
considerată "rebeliune legionară". 


LA FABRICA ÎNCHISORII. 

Nu am stat mult în poziţie de tortură. Ne-au dat de lucru 
tuturor celor din cameră. 

Treaba pe care o laceam era să coasem nasturi pe nişte 
plăcuţe de carton pentru comerţ. Lucram cu o viteză 
nemaipomenită, încât i-am întrecut pe toţi. 

Până la urmă am fost scos să muncesc în fabrică. 

Livinschi mi-a dat instrucţiuni amarnice să fiu un 
turnător devotat şi de primă linie. I-am promis. Nu era cu 
putinţă să refuzi. Dar, am avut gijă să nu torn nimic. 

Parcă am ajuns pe altă lume. 

Mulţi din cei care au fost torturaţi lucrau aici. Frica era 
atât de mare, încât nici unul n-a avut curajul să le spună 
celorlalţi ce se petrece la camerele de la etajul 3. 

Voinţele erau distruse, puterile sufletului dezintegrate. 
Dacă unul ar fi îndrăznit să sufle o vorbă, zece alţii l-ar fi supus 
imediat torturilor. 

Am întâlnit acolo ţărani şi muncitori, oameni cu multă 
minte, cu suflete curate şi sănătoase. Nici unul dintre aceştia 
n-a trecut prin camerele de dezumanizare de la etajul 3. 

Am fost repartizat la atelierul de tâmplărie. M-am 
împrietenit cu un meseriaş pe nume Jugănaru şi cu un student 
ungur pe nume Bela, care m-a simpatizat grozav de mult din 
cauza talentului pe care îl aveam în meserie. 


158 



Vorbea româneşte foarte strieat. Pe mine mă amuza mai 
ales eă era grozav de limbut. Trăncănind toată ziua şi stâlcind - 
în mod adorabil- cuvintele româneşti, a devenit un admirabil 
comic al atelierului. 

Acasă avea o soră pe care mi-a promis-o mie de 
nevastă. 

Mă peţea prietenul meu Bela cam asa : 

-Eu dai la tine pe soru meu. Soru meu eşti fata frumoasa 
şi te facem şogor la tine. 

-De acord, măi Bela. Dar dacă sora ta nu mă vrea ? 

-Eu hotărăşte. Dache eu zice să vrei, musai să vrei. 

-Dar dacă nu-mi place mie ? 

-Soru meu fata frumoasa, musai să place la tine. 

Şi cam astfel mi-am găsit şi un cumnat. 

Această cuscrire a durat puţin, căci a apărut 
neprevăzutul, veşnicul neprevăzut. 

Intr-o zi a venit normatorul (tot un deţinut) ca să 
cronometreze fiecare fază a lucrului şi astfel să stabilească noi 
norme de timp pentru efectuarea lucrărilor. Norma de timp era 
cu adevărat foarte mică. 

Eucram la finisarea unor rastele de puşti pentru armată. 
Ghinionul a fost că m-a ales tocmai pe mine să fac 
demonstraţia. 

Din adâncul fiinţei mele, un duh al spaimei îmi 
conducea mâinile şi îmi potrivea îndemânarea. In nîcî douăzeci 
de minute am terminat de curăţat rastelul pe dinafară. 

Mî-am dat seama că am greşit, terminând prea repede 
lucrul. Ceea ce am lacut nu era pe placul celorlalţi camarazi cu 
care lucram. 

Am dres-o oarecum zicând normatorulul: 

-Mal trebuie să fac asta şl asta, care îmi mal Ia încă 40 
de minute. 

-Deci, o oră pentru toate, a zis normatorul. Sunteţi 
mulţumiţi ? 

-Da, au răspuns ceilalţi. 


159 



După ce a plecat normatorul - Bela, "şogorul meu" - 
m-a luat în răspăr astfel: 

-No, domne fereşte. Tu nebun. Gata, ai terminat la tine. 
Nu dai soru-meu la tine. Nu mai eşti şogor la tine. 

Atunci, am lăsat gluma la o parte şi privindu-i eu 
severitate pe toţi, le-am zis : 

-De unde vin eu, sunt în stare să fae zece dulapuri , 
numai să nu mai ajung acolo. 

Ai grijă, Bela, ee vorbeşti. De unde vin eu e moarte de 

om. 

şine-ţi limba după dinţi, nu eumva să se audă ee 
vorbeşti. Acest lucru vi-1 spun vouă, tuturor celorlalţi : să nu 
vorbiţi nimic necontrolat, că nu e de glumit. Un dulap se poate 
face lejer într-o oră, glumind şi odihnindu-te. 

Voi n-aveţi decât să faceţi cum socotiţi că-i mai bine. 
Eu nu pot faee ca voi. 

Eu sunt tânăr şi vestit pentru îndemânare. Pe mine 
nimeni nu mă va erede că n-am putut. 

Oamenii m-au aseultat şi au înţeles eă ceva groaznic se 
petreee la etajul 3. 

Pentru mine munea nu se termina la ieşirea din fabrică. 
Ajuns în cameră, mai lucram la cusut nasturi pentru comerţ 
până la ora stingerii (ora 10 seara). 

Când să ne culcăm, Mărtinuş şi cu Eivinschi -marii 
tartori ai reeducării- ne eereau ca să ne facem câte o mică 
"autodemascare" . Asta însemna să turnăm pe alţii despre ee 
au vorbit şi ee am observat la dânşii. 

Cum stăteam lipiţi de perete pe prici, am fi dorit să ne 
îngropăm în el şi să dispărem din faţa acestor jivine. 

Marea destindere se simţea eu toate oeaziile. S-a auzit 
că şurcanu a plecat din închisoare cu lanţuri la picioare într-o 
direcţie necunoscută. Cu toate aeestea nu se ştia precis care-i 
situaţia. Reeducaţii ceilalţi erau tot mari plantoane şi 
condueeau anchete împreună cu ofiţerul politic. 


160 



ŞEDINŢELE DE PRODUCŢIE. 


Cam tot pe la 3-4 săptămâni, în fabrica închisorii se 
ţineau şedinţe de producţie după tipicul comunist. 

La aceste şedinţe erau prezenţi : directorul Goiciu, 
politrucii, maiştrii şi toată liota de caralii. 

Unul zicea una, altul zicea alta, tot cu privire la bunul 
mers al producţiei. 

După ce se terminau toate propunerile şi sugestiile, 
urma critica şi autocritica. 

Cum la închisoare lucrau numai "bandiţi" de talie mare, 
trebuia -neapărat- să fie găsit şi un sabotor. Adică o victimă 
pe care, dacă ar fi căzut năpasta, ar fi fost vai şi amar de pielea 
lui. 


Lucra la ateliere un deţinut ungur pe nume Simon. 
Bătrân, trecut de 70 de ani, dar bun meseriaş. Om de excepţie. 
A făcut şi o mică invenţie. O maşină de ţintuit. 

Nenea Simon lucra în schimbul I făcând pe ajutorul de 
maistru.... mai mult stătea la masă şi clipocea. El zicea că 
gândeşte (Gândea pe dracu' ! Dormea toată ziua !) . 

Ori din cauza bătrâneţii, ori din cauza bunei priceperi în 
meserie, pe moş Simon nu-1 pedepseau caralii. 

De altfel, era atât de amărât, că îi era deajuns o singură 
bătaie sau câteva zile de carceră ca asta să-i facă prohodul. 

Atunci când veni vorba să inventăm un "Sabotor" dintre 
"bandiţi" , l-am găsit pe nenea Simon. El tot nu păţea nimic. Şi 
trage-i pe Simon !! 

S-au ridicat tinerii în picioare ca să-l acuze pe nenea 

Simon. 

-Că sabotează producţia ! 

-şine ascunse secretele de lucru şi nu-i învaţă pe tineri ! 
-Doarme în timpul serviciului ! 
etc. . . 


161 



Se ridică directorul Goiciu : 

-Ce ai de spus la toate acestea, banditule ? 

-Domnule director, domnule căpitan Mihalcea, 
domnilor gardieni ! 

E adeveratu Simon bandit. Simon ai fost mare bandit la 
viaţa lui. Ai explotat pe oricine ghesit. N-ai pletit chit muncit. 

Ai ajuns aici. 

Şi aici eşti un pic bandit la mine. Dar cu timpul plecam 
şi scăpăm de el. 

E adeverat che nu dai ştiinţa meu la tineret. 

Da, aşa este. 

Dar şi hoterit se dezbrace chemaşa murdaru cu care ai 
fost şi se imbrace chemeşu socialistului curatu şi cinstitu. 

Goiciu, de colo : 

-Bravo, banditule, bravo. 

Toată adunarea, de la deţinut la director, a aplaudat 
cuvântarea şoadă a lui moş Simon. 

După 3-4 săptămâni - iarăşi şedinţa de producţie. 

Cine să fie sabotorul ? 

Tot moş Simon, că numai el nu păţeşte nimic. 

-Şi trage-i pe moş Simon. 

Goiciu, de colo - dându-i cuvântul lui moş Simon : 

-Ce ai de zis, banditule ? 

-Este adeverat Simon bandit, nu aratem la tineret. Dar 
Simon chind stai acolo, el ghindeşte nu dormim. El creaza una 
maşina. 

Este adeverat che ai exploatat şi n-ai pletit la muncitoru. 
Dar acum ai hoteritu se desbrace chemaşu murdaru şi se 
imbrace chemaşu socialistu curatu şi cinstitu. 

Goiciu, apreciind cuvântarea lui moş Simon : 

-Aşa ! Bravo, banditule, bravo ! 

După câteva săptămâni, din nou şedinţă de producţie. 

Cum nu s-a găsit altă placă cu sabotorul, am pus-o tot 
pe cea veche cu moş Simon. 

Din nou directorul Goiciu îl luă la zor pe moş Simon ; 

-Ce ai de spus, banditule ? 


162 



Nici moş Simo nu avea altă placă de zis decât tot pe cea 

veche ; 

-Este adeverat che ai fost mare bandit, dar acum 
dezbrecat chemaşu murdaru. . . 

Goiciu sări ca ars : 

-Asta ai spus-o şi data trecută, banditule ! 

Pentru moment moş Simon s-a descumpănit, dar şi-a 
revenit rapid: 

-Este adeverat che ai spus-o. dar acum ai spus pentru 
ultima ora. . . 

Cu toţii l-am aplaudat pe moş Simon. 

Ea următoarea şedinţă de producţie, înadins s-a pus 
aceeaşi placă şi toată lumea aştepta cu sufletul la gură replica 
lui moş Simon. 

-Ce ai de spus la asta, banditule ? îi dă cuvântul Goiciu 
lui moş Simon. 

-Domnule director, domnule căpitan, domnilor gardieni. 
Dache Simon nu lucram - dar Simon lucram, dache Simon nu 
aratam, nu dai ştiinţa. Dache Simon dormim - dar Simon nu 
dormim. Atunci ce reclamam acest tineret ? 

Vedeţi che şi Simon fost bun la ceva ?! 

Pentru mine a fost ultima şedinţă de producţie căci la 
câteva zile am fost dus la anchetă în legătură cu reeducarea. 

(O parte din episoadele mărturisite de Aurel Obreja au 
fost descrise -într-o interpretare teologică- de către Mihai 
Rădulescu în lucrarea "CASA LACRIMILOR NEPLANSE" 
- Editura "Ramira" - Bucureşti 1993. 

Prezenta mărturie a fost înregistrată direct de la 
victimă (Aurel Obreja). Au fost citite în manuscris şi aprobate 
de autorul relatărilor - Aurel Obreja. 


163 



164 



MĂRTURIA LUI TACHE 
RODAS 

privitor la închisoarea Gherla. 


165 



DECONSPIRAREA REEDUCĂRII, 


Ajuns la închisoarea Gherla, m-am dezumflat complet. 
N-am scăpat nici de teroare, niei de torţionari. 

Făeeam la planuri cum să ajung a munci la ateliere. 
Dar, nici aici nu era mare halviţă. La întoareere de la lucru erai 
obligat să dai raportul de ce ai auzit, de ce ai văzut sau să tragi 
de limbă pe alţii. 

A te sustrage de la această "autodemascare" era greu. 
Eu -totuşi- speram să o pot face. 

Intr-o zi , gardianul umbla prin celule să seoată deţinuţi 
pentru curăţat ceapa la bucătărie. 

Am fost primul voluntar. După mine - alţii. 

Comitetul de reeducare a avut grijă să presare printre 
noi şi trei-patru reeducaţi pentru supraveghere. Numai că eram 
eu mai mult cu ochii pe dânşii, decât dânşii pe mine. 

Am obsrvat pe un prahovean de al meu pe care-1 
eunoşteam. Pe loe i-am făcut semn din oehi. A înţeles şi a venit 
la mine. 

I-am zis în fugă şi cu o discreţie totală : 

-Nu vorbeşti nimie cu nici un student. Toţi sunt 
turnători. Pe mine nu mă cunoşti ! 

In altă zi am fost la cărat ceapa în pod. Am observat 
eum unul din reeducaţi a legat o conversaţie eu Sadovan - 
fostul şef al Frăţiilor de Cruee pe ţară înaintea lui Costache 
Oprişan. 

Pe faţa reedueatului am zărit acel zâmbet diavolese 
imprimat de şurcanu la Piteşti. 

Trebuia să-l salvez. M-am prefăcut că nu pot duce coşul 
de unul singur. Când am ajuns în dreptul lui i-am zis : 

-Vino şi ajută-mi să duo coşul. 

Omul a venit bucuros. I-am zis din mers : 


166 



-Nu mai sta de vorbă cu ăştia. Te trag de limbă. Pe 
urmă te vor distruge în torturi şi bătăi. Te vor distruge şi pe tine 
şi îţi vor distruge şi familia. 

-Cum vei da tu ochii cu părinţii şi fraţii tăi, când îi vei 
băga şi pe ei la puşcărie ? Nu vei putea rezista torturilor la care 
te vor supune. 

Altă dată am întâlnit pe altul când făceam curăţenie pe 
coridor. Mi-am dat seama din privirile lui că nu ştie nimic 
despre "reeducare". I-am explicat şi acestuia să fie atent şi să 
nu vorbească nimic cu studenţii. 


S-A SPART ULCIORUL ! 

După fiecare deconspirare, câte trei-patru zile tremuram 
de frică să nu mă spună careva la vreun reeducat. 

Intr-o sâmbătă seara, uşa s-a deschis brusc şi iată-1 pe 
şurcanu intrând şi înjurând de mama foculuî: 

-Rodas ! leşî afară ! 

Mî-am dat seama că am feştelît-o. 

-N-am vorbît cu nîmenî nîmîc, domnu' şurcanu - făcuî 
eu plîn de umîlînţă şî "nevînovăţîe". 

-Dar luî cutare ce î-aî zîs ? 

-Maî nîmîc, domnu' şurcanu. I-am zîs să fie foarte 
cumînte cu "reeducarea". 

Tîcălosul de şurcanu era grăbît. Eu mă bucuram şî 
tîcluîam în gând mîncîuna potrîvîtă pe care să î-o servesc. 

Atuncî şurcanu începu să se laude şî să se explîce : 

-Mă prostule ! Fu. . .Dum. . .mă-tîî ! Ce vrei tu, mă ? Ca 
să distrugi reeducarea ? . . . 

Să ştîî, măî tâmpîtule, că un moldovean a înfiinţat 
Mişcarea Legionară şî un alt moldovean o va distruge. 

Mă prostule ! Eu sunt acela care o va distruge. 


167 



Asta s-a întâmplat într-o sâmbătă seara. Pentru moment 
nu mi-a făeut nimic. 

Târziu, după ce s-a înnoptat, m-au scos din acea celulă 
şi m-au urcat sus la etajul 3 într-o celulă mică, singur. Au adus 
peste mine doi reeducaţi înarmaţi cu ciomege tari din lemn 
verde. Erau Mărtinuş şi Păvăloaie. 

După ce au închis uşa, au început tortura. Atâta au lovit 
pe unde s-a nimerit până au considerat că m-au făcut praf. 

Cu adevărat praf eram. 

Buzele zdrobite îmi atârnau, din gură şi din nas curgea 
sânge. La fel din toate rănile de pe corp. 

Cu toată snopeala la care am fost supus, o tărie 
dumnezeiască plana asupra mea. Nu-mi păsa de bătaie. 
Mulţumeam lui Dumnezeu că am avut inspiraţia de a-i avertiza 
pe alţii de pericolele ce-i pândesc. Faptă mai măreaţă şi mai 
bună decât aceasta nu puteam concepe în acele condiţii 
năpăstoase. 

După ce am fost astfel snopit, m-au dus la WC, 
vârându-mi capul în vasul WC-ului şi trăgând apa. Şi asta a 
fost toată spălarea pe faţă de sângele care începea să se 
închege. 

Am fost luat pe sus de cei doi, acoperit cu un preş 
murdar şi plimbat prin camere ca pildă pentru cei care ar mai 
îndrăzni să deconspireze secretele reeducării. 

Eram trântit şi făcut ghem şi acoperit cu acel preş 
murdar prin camere. 

şurcanu mă lovea cu piciorul, zicându-mi: 

-Spune, mă, cine eşti şi ce ai făcut. 

In a doua duminică a murit unul pe secţie, tot din cauza 
torturilor. S-a răspândit zvonul că eu am murit. De aceea, mulţi 
au rămas surprinşi când m-au întâlnit viu şi sănătos. Chiar şi 
astăzi mai sunt unii care mă cred mort. 


168 



ÎNCHISOAREA AIUD. 

1952-1954 

ŞI 

1964. 


169 



170 



MĂRTURIA LUI NICOLAE 
CRACEA 


171 



1 MAI 1952, ORA "O". 


Cu câteva zile înainte de 1 mai 1952 -pe o listă 
stabilită de administraţie am fost selecţionaţi şi introduşi într-o 
cameră din acele mari, un număr de 80 de deţinuţi aleşi "pe 
sprânceană" , tot unul şi unul. Mă miram eum de m-au 
selecţionat şi pe mine printre aceştia. Eu nu mă socoteam de 
talia lor. 

Printre cei selecţionaţi era poetul Radu Demetrescu- 
Gyr, Niehifor Crainie, generalul Marinescu, Radu Cioeulescu 
şi alţii, eunoscuţi şi necunoseuţi, până la numărul de 80. 

Exact la miezul nopţii spre ziua de 1 mai 1952, au intrat 
în cameră ofiţeri şî gardîenî mîsterîoşî cu lanterne în mână şî 
vorbînd numaî în şoaptă. Ne-au cîtît numele de pe o listă la un 
număr de 24 de înşî pe care ne-au scos afară dîn cameră. 

N-au figurat printre noî marile personalităţi eum ar fi 
fost Radu Gyr, Nlchlfor Crainic, etc. 

Intr-o atmosferă de mare mister şl tăcere extrem de 
plină de emoţii din partea ofiţerilor care conduceau 
operaţiunea, am fost îmbareaţl într-o dubă-auto şl astfel am 
pleeat spre o direcţie necunoscută. 

(In afara zidurilor închisorii, cu ocazia zilei de 1 mai 
sau orice altă sărbătoare comunistă, se instituia paza 
permanentă : la telefon ; servicii de gardă ; pază dublă zi 
şi noapte la întreprinderi. Era o vigilenţă sporită peste tot. 

Toate acestea creau o atmosferă anume pentru 
înspăimântarea sufletelor slabe. Era o prefăcătorie de 
spaima unei dihonii care -chipurile- s-ar dezvolta prin 
preajmă. 

Nici închisorile n-au fost scutite de această vigillenţă 
drăcească. Mâncarea era mult diminuată, alarme, stricteţe, 
izolări ale celor daţi pe liste de către informatori, bătăi şi 
schingiuiri de tot felul). 


172 



După numărul porţilor prin care am trecut, mi-am dat 
seama că am ieşit din incinta închisorii. Apoi maşina a început 
să se învârtă pe diferite străzi, unele asfaltate, altele pietruite, 
altele de-adreptul desfundate, până am ajuns undeva în câmp. 

Cu toţii eram înfricoşaţi. Eu stăteam tocmai lângă 
Generalul Marinescu. Tremura şi el, dar tremuram şi eu. 

Deşi eram curajos, nervii îşi făceau singuri de cap şi nu 
voiau să asculte de sfatul raţiunii celei drepte. 

Cel mai înfricoşat părea să fie Radu Cioculescu. 

Probabil era mai emotiv din fire. 

Generalul Marinescu îmi zise : 

-Ne omoară. 

Eu i-am răspuns : 

-Măcar să ne păstrăm demnitatea. Răspunsul i l-am dat 
în şoaptă, dar tremurând. 

După debarcarea din dubă ( pe un câmp ) ,ne-au aranjat 
pe toţi în cerc cu faţa spre centru la o distanţă de aproximativ 2 
metri unul de altul. N-aveam voie să mişcăm capul nici în 
dreapta nici în stânga. 

Mi-a fulgerat atunci prin minte scena asasinării 
Căpitanului Comeliu Zelea Codreanu cu cei 13 camarazi ai săi 
pe data de 30 noiembrie 1938. 

A venit politrucul cu lanterna la fiecare, întrebându-1 pe 
un ton misterios cum îl cheamă. 

După ce a trecut pe la toţi, mi s-a adresat cu glas tare ca 
să auzim toţi: 

-S-a terminat cu voi ! Eiecare să-şi spună ultima 

dorinţă. 

Cum ticălosul se găsea tocmai în faţa lui Radu 
Cioculescu, l-a întrebat pe acesta : 

-Care ţi-e dorinţa ? 

Radu Cioculescu i-a răspuns : 

-O ţigară. 

I-a dat o ţigară precum şi foc de la propria lui ţigară. 

Când a ajuns la mine -eu nefiind fumător- am refuzat 


173 



să primesc. A aprins-o el şi mi-a îndesat-o cu focul înainte pe 
gură. 

După această fază, am auzit cum în jurul nostru se 
strâng soldaţi mulţi în pas alergător, la comenzi scurte şl date 
cu glas scăzut. 

Am auzit cum încarcă armele şl se Introduc cartuşele pe 

ţeavă. 

Ne-a ţinut aşa -într-o tensiune maximă- vreo zece 

minute. 

Apoi ne-a dat poruncă să ne încolonăm în rând câte 
unul la o distanţă mică unul de altul. 

Ceva mal încolo s-au adunat ofiţerii care conduceau 
această "demonstraţie" şl în şoaptă au luat o hotărâre. 

Unul din el s-a desprins din grup şl a mers spre dubă, 
porunclndu-1 şoferului să tragă maşina mal spre noi. 

-îmbarcarea ! 

Generalul îmi şopti la ureche : 

-Ne execută în altă parte. Alei nu-1 terenul propice. 

N-a fost aşa cum a presupus generalul. 

în loc să ne ducă în altă parte, am simţit trecerea prin 
cele vreo patru-clncl porţi ale închisorii. Şl lată-ne întorşi la 
"casa noastră". 

Am fost Introduşi tot unul câte unul în celule complet 
goale. Singurul mobilier din cameră era o tinetă în colţul 
camerei. 

Geamul era cusut în cule şl văruit. Nu se putea 
comunica prin morse, deoarece între noi era tot câte o cameră 
liberă. 

în această situaţie am fost ţinuţi trei zile şl trei nopţi, 
fără mâncare şl fără apă. Nu nl s-a dat nici o explicaţie. 

Aceasta a fost cea mal mare Intimidare pe care am 
suportat-o în închisoarea Alud. Am constatat că administraţia a 
studiat minuţios efectele asupra deţinuţilor. 

După ce s-au împlinit cele trei zile, am fost strânşi cu 


174 



toţii într-o cameră mare, unde politrucul -pe un ton 
ameninţător- ne-a poruncit că nu avem voie să scoatem o 
vorbă despre cele ce s-au întâmplat. Apoi am fost introduşi în 
eamera dîn care ne-au seos. Intorşî în eamera dîn eare am 
plecat, nu le-am dat celorlalţi nîcî un detaliu. Le-am spus celor 
pe eare-î cunoşteam eă a fost vorba de o Intimidare. Atât. 


TORTURI ÎN ÎNCHISOAREA AIUD. 

In spatele bucătăriei de la închisoarea Alud era o 
bale cu duşuri pe eare aproape orlee deţinut o ştia. 

Lângă bale era o eameră dotată ou un pat de şlpol. 

Deasupra patului era o grindă pe oare se fixau o 
pereohe de oătuşe. De câte ori am fost Introdus în această 
cameră pentru tortură, cătuşele erau fixate sus pe grindă şl mă 
aşteptau. 

Am fost dezbrăoat în pielea goală şl legat ou 
cătuşele de mâini. Cu ploloarele stăteam pe patul de şlpcl în 
poziţie verticală. 

Călăul care îmi aplica cea mal grozavă tortură a 
fost o femele. Era bine legată la trup, înaltă şl îmbrăoată sport. 
Avea părul sourt tăiat breton. 

Avea aoeasta o blcluşoă speolală din oţel. Semăna cu 
antenele de radio de pe limuzine. 

Aoeastă bloluşoă era luorată frumos. Artlstlo. Lângă 
mâner, oţelul era nlohelat şl străluoltor, era ceva mal gros şl se 
subţla spre vârf, având o mare flexibilitate. 

Loviturile erau aplloate de sus în jos. întâi pe faţă, pe 
gât, pe umeri, pe mâinile secătuite de oarne, pe piept pe spate şl 
tot mal în jos, cu o plăcere crescândă. 

Culmea satlsfaoţlel o avea aoeastă viperă oând ajungea 
în dreptul penls-ulul. Aoolo lovea ou o mare preolzle ou vârful 
subţire al oţelului până oe acesta se umfla. Atunol bestia râdea, 
hlizându-se, şl striga ou buourle nestăpânită : 

-"Uite, se scoală ! Se scoală !" 


175 



Durerea acestor lovituri era atât de mare, încât de multe 
ori mi-am pierdut cunoştinţa înainte de a se termina întreg 
tîpîcul torturîî. 

Un alt monstru cu chip de om şî cu o constituţie fizică 
excelentă te lua de un picior şl te ţâra alături sub duş, unde erai 
trezit din leşin cu un duş de apă rece. 

De regulă aceşti monştri erau ţigani unguri recrutaţi de 
prin împrejurimi şl îmbrăcaţi în haine de gardieni. 

Pentru tortură erau scoşi dol-trel oameni din camere 
diferite sau chiar din aceeaşi cameră. In timp ce unul era 
torturat, ceilalţi aşteptau cu groază ca să le vină rândul. 

Torturile se repetu -fără motivaţie- după patru-clncl 
zile într-un serial destul de lung şl cu metode diferite. 

După o serie de astfel de schingiuiri, victima era dusă în 
faţa locţiitorului politic, care în mod stereotip punea aceeaşi 
întrebare : 

-"Ce, mă, încă nu te-al cuminţit ? Tot de prostii te ţll ? 

Mă, eu te omor în bătaie. Te agăţl de Garda de Fler ?! 
Ce mal al în gură ? Să-ml spui Imediat pe toţi colegii de 
bacalaureat !! 

In aceeaşi serie cu mine a fost torturat şl Alexandru 
Constant -comandant legionar- . Acest bărbat avea un fizic 
robust, dar în urma regimului de exterminare a ajuns o epavă 
care abia se ţinea pe picioare. 

Un alt torturat amarnic a fost Constantin Gane, autorul 
cărţii "Trecute vieţi de doamne şl domniţe" , fiul Iul Nlcolae 
Gane. 

Când îl scotea pe Constantin Gane din secţia I-a spre a 
fi dus în camera de tortură, acesta se opunea din toate puterile, 
strigând, căci ştia unde este dus. 

Din camera de tortură era adus pe sus şl-1 auzeam 
mugind ca un taur rănit de moarte. 


176 



ULTIMA TORTURA PENTRU MIRCEA 
VULCANESCU. 

S-a întâmplat să fiu scos pentru tortură în aceeaşî serîe 
cu Mîrcea Vulcănescu. 

Torturarea mea s-a termînat şî acum zăceam aruneat 
într-un colţ pe jos. La rând era Mîrcea Vuleănescu. 

După ee l-a torturat prin bătaia pe tot eorpul (pentru a 
nu ştîu câta oară) , acesta a căzut în nesimţire. Era plin de 
sânge. 

Un ţigan robust l-a luat de un picior, târându-1 pe jos. 
Capul îl bălăngănea în dreapta şl în stânga ca o minge legată cu 
o sfoară trasă de un copil zglobiu, în joacă. 

Cum trecea toemal prin dreptul meu, m-am târât puţin 
ca să-l îmbrăţişez eapul şl să-l încurajez. Se vedea că nu este 
mort. şlganul care îl ţâra m-a îndepărtat cu o lovitură de boeanc 
în piept, care ml-a tăiat respiraţia. 

Cred eă aeeasta a fost ultima tortură pentru aeest brav 
bărbat. Imbălndu-1 cu apă rece pentru a-şl veni în fire, a 
contaetat o congestie pulmonară şl după eâteva zile a murit, 
sporind mormintele necunoseuţllor de pe câmpul din vecinătate 
eu îneă unul. 

Constat eă oeulta comunistă a lansat o versiune 
(mincinoasă, dar verosimilă) că Mîrcea Vulcănescu ar fi murit 
în alte clreumstanţe şl n-a fost asasinat de administraţia 
închisorii după cum eu am mărturisit. 

( Oculta comunistă a lansat fabulaţia că Mircea 
Vulcănescu ar fi murit, sacrificându-şi viaţa pentru a salva 
viaţa unui alt deţinut tânăr. 

Cu trupul său Mircea Vulcănescu ar fi protejat de frig 
trupul unui tânăr grav bolnav. L-a salvat pe tânăr, dar s-a 
îmbolnăvit el. De aici i s-a tras moartea. 

Această legendă a lansat-o oculta prin mijlocirea unor 
deţinuţi. A preferat să-l prezinte ye Mircea Vulcănescu drept 


177 



un erou leşendar, dar să se sustrasă de la răspunderea pentru 
crima înfăptuită. 

Minciuna e verosimilă, deoarece, în închisorile din 
România au fost cazuri când deţinuţi mai în vârstă şi-au 
sacrificat viaţa pentru a-i salva pe cei tineri. 

Pentru înlăturarea insinuărilor făcute de oculta 
comunistă cu privire la episodul "Mircea Vulcănescu ", redau 
mai jos împrejurările care au stat la baza fabulaţiei, după 
relatările martorului Aurel Obreja : 

"La sfârşitul anului 1950, în închisoarea Jilava a fost 
adus un grup de intelectuali, printre care şi Mircea 
Vulcănescu, precum şi un elev -de la o şcoală agricolă- pe 
nume EDI TOMESCU. 

Mircea Vulcănescu era extrem de slăbit. Pentru el nu 
mai conta propria viaţă, ci căuta să-şi fructifice chiar şi 
moartea, făcând binele creştin. 

înainte de a ajunge în cameră cu Aurel Obreja, acest 
grup a fost trecut printr-o procedură de bătaie sistematică şi 
apoi introduşi în celula neagră în pielea goală. Celula era o 
adevărată gheţărie plină de fecale şi alte mizerii. 

In această celulă Mircea Vulcănescu a vrut să-şi 
sacrifice viaţa, stând întins pe ciment, iar peste el să stea 
elevul Edi Tomescu (care era puţin bolnav). 

La insistenţele lui Mircea Vulcănescu , tânărul s-a 
prefăcut că stă întins pe el (pe Mircea Vulcănescu), în realitate 
greutatea corpului şi-o sprijinea pe mâini. 

Această situaţie a durat un minut sau două, după care 
tânărul s-a ridicat, declarându-se "vindecat". 

Trebuie ştiut că deţinuţii aveau un adevărat cult pentru 
Mircea Vulcănescu, respectându-l în mod deosebit. 

La ora aceea în închisori nu existau tineri atât de 
inconştienţi, încât să-şi permită a sacrifica viaţa unui om de 
talia lui Mircea Vulcănescu pentru a se salva pe sine. 

Moartea lui Mircea Vulcănescu a avut loc mult mai 
târziu la închisoarea Aiud în împrejurările descrise de 
martorul Nicolae Crăcea. 


178 



MĂRTURIA LUI DIMCICA 
SIMA 


179 



PREPARATIVE PENTRU REEDUCARE, 


în anul 1960 sau -poate- în anul 1961 (nu pot preciza 
exact) eram încarcerat şi eu în una din celulele mărci închisori 
Aiud. Nu-mi mai amintesc nici pe ce secţie anume. Ştiu doar 
atât că eram în clădirea mare, respectiv pe "celular" . 

La capătul fiecărui nivel era o încăpere -o cameră ceva 
mai mare decât o celulă obişnuită. Acea cameră era amenajată 
ca infirmerie. 

La un moment dat, dinspre infirmerie se auzeau venind 
zgomote de ciocan, hârjâieli -toate specifice activităţilor de 
construcţii şi amenajări. 

Era o activitate suspectă. Cu toate acestea nu ne-a atras 
atenţia prea mult. 

După ce toate zgomotele de la capătul coridorului au 
încetat (au durat câteva zile) , au început să umble prin celule 
ofiţerii politici. 

încercau cu vorbe bune să-i lămurească pe deţinuţii 
politici asupra "umanismului" regimului comunist. 

Le vorbeau deţinuţilor topiţi de foame şi de suferinţă 
cam astfel: 

-"Partidul şi guvernul, în grija lor faţă de om, s-a gândit 
să vă facă o favoare. Să aveţi şi voi aer liber, să vă bucuraţi de 
soare, de mai multă libertate, să aveţi o mâncare mai bună. 
Pentru aceasta vă propune să vă scoată la muncă. 

Vorbeau aceste năluci satanice deţinuţilor ca şi cum nu 
ei ar fi fost aceia care le-au răpit libertatea şi i-au smuls din 
sânul familiilor. 

Au fost înscrişi mulţi pe aceste liste. Din toţi au 
selecţionat câteva sute de oameni pe care i-au trimis în Insula 
Mare a Brăilei. O altă parte -mică numeric- a rămas în fabrica 
închisorii Aiud. 


180 



Toţi cei care pleeau în lagărele de muneă din Insula 
Mare a Brăilei erau bărbaţi dârji, dar neeunoseuţi. 

Printre cei care pleeau nu figura niei o personalitate 
legionară, ci numai "trupa". 

Acesta era un amănunt important pe care eu -la acea 
oră- nu l-am putut înţelege. 

Chiar daeă pentru moment nu sesizam ee anume 
urmăresc în concret, eram sigur că pun la cale o ticăloşie. 


SE ARUNCA UNDIŢA, 

Spre toamnă, maiorul Olteţ umbla din eelulă în celulă. 
Invitând deţinuţii -care vor- să meargă la capătul celularului în 
"sala de lectură" ca să citească. 

Deci zgomotele auzite eu o lună în urmă erau de la 
aeeste amenajări pe care le-a făeut administraţia. 

Susplelunlle deţinuţilor erau temeinic justificate. Cu 
toate aeestea, eâte unul Icl-colo au zis : 

-Fie ce-o fi. Eu merg să eltesc. Mal schimb aerul eu 
aeeastă oeazie, timpul treee mai uşor, ceva se mişeă în viaţă. 
Nu stau loeulul îneremenlt ea până acum. 

Ca să-l încurajeze pe deţinuţi la eltlt, administraţia a 
mal aruncat o "pastilă" ; 

Că deţinuţii vor primi şl dreptul de a scrie acasă ! 

Văzând deţinuţii eă nu se întâmplă nlmle grav, numărul 
eltltorllor a început să se mărească. 

In acelaşi timp, alţii, care au fost cititori mal de îneeput, 
s-au retras de la leetură zleând ; 

-Alei nu-1 lueru eurat. 


181 



POFTIŢI LA CLUB, 


Aşa au durat nevinovatele leeturi din toamnă până 
primăvara, eititorii înmulţindu-se. Dar -într-o zi- eărţile s-au 
dat pe faţă. 

In ineinta închisorii existau şi camere foarte mari în 
care încăpeau sute de oamenî. 

Erau înterîoarele fostelor biserici ortodoxe, greco- 
catolîce şl reformate, apoi mal exista o fostă magazie foarte 
încăpătoare căreia 1 s-a schimbat destinaţia. 

Toate aceste încăperi au fost transformate în "cluburi" . 

Intr-o bună zl auzim mare vânzoleală de gardieni pe 
coridor. Cheile se răsuceau în uşi una după alta, până a ajuns şl 
la uşa celulei noastre. 

Gardianul a deschis larg uşa şl ne-a zis : 

-Poftiţi la "club". 

Surpriza a fost deosebit de mare. 

Drumul până la "club " îl lacurăm în mod civilizat, fără 
să ne mal punem zeghea pe cap spre a nu ne vedea unul pe 
celălalt şl fără să ne ţinem de mână ca orbii. 

Ne îmbrăţişam, suspinând din adâncuri. Marea sală a 
fostei magazii vuia de glasurile noastre ca rolul de albune. 

In acea serie am fost pe puţin 600 de oameni. Stăteam 
pe bănci Improvizate. In faţă era amenajată o estradă cu o masă 
lungă şl scaune, la care urmau să la loc "somităţile" închisorii. 

Iată-1 pe colonelul Crăciun -comandantul închlsorll- 
Intrând. Era urmat de politrucii Ivan şl lacob, toţi cu grade 
superioare şl încă vreo patru ofiţeri cu grade mal miel. 

Pe măsură ce entuziasmul primei întâlniri s-a potolit, au 
început să ne punem întrebări: 

-Oare ce vor ? Oare ce-o să fie ?! 


182 



SE ARUNCA NĂVODUL. 


Din clipa marilor arestări şi până astăzi nu s-a mai 
pomenit una ea asta. Ne-am dat seama eă eeea ee urmează e 
deosebit de important pentru soarta deţinuţilor. 

îneepu direetorul Crăeiun să ne ţină un diseurs. Se 
vedea eă va ţine mult. 

Subiectul discursului era popularizarea marilor 
înfăptuiri ale regimului eomunist. 

Ne-a vorbit de toate fabricile eonstruite, de toate 
modernizările făeute, de şosele, de loeuinţe, de litoral, şi eâte şi 
mai eâte. 

După ee a terminat cu întreg pomelnîeul realîzărîlor 
eomunîste, a respîrat una adânc de tot. 

Ne-am dat seama eă abîa aeum urmează bomba. 

-"Iată eum testamentul lăsat de Ion Moţa Căpitanului 
vostru Cornelîu Zelea Codreanu "Să faeî din ţara asta, măi 
Codrene, o ţară frumoasă ea soarele de pe eer !", asta am lăcut- 
0 noi, eomunîştîî, nu voi legionarii ". 

Aeeste luerurl urmează de aeum să fie " analizate" alei 

de voi. 

Apoi îneepu îneă un discurs despre eum trebuie făeută 
"analiza". 

La urmă a aruneat îneă un argument în talgerul balanţei, 
ca nu cumva să-l uite : 

întrebaţl-1 pe eel arestaţi din anul 1941. Cum udau el 
grădina înehisorii ? 

Oare nu eărau ei apa eu găleata şi udau plantele cu 
stropitoarea ? 

Dar aeum ?! Apeşi pe un buton, munca se faee, iar 
omul doar priveşte şi se bueură. 

Iată eum visele voastre s-au împlinit prin partidul 
eomunist. 

(Acum urmează "tălmăcirea? viselor !) 


183 



Veţi face voi "liber" -fără intervenţia noastră- 
" analiza" tuturor acestor fapte ale regimului comunist (faptele 
sunt de netăgăduit). 

După analiza făcută, veţi face şi "autoanaliza" 
atitudinii voastre faţă de regimul comunist, ca să vedeţi unde 
aţi greşit. 

La terminarea "analizei" şi "autoanalizei" (cu 
convingerea că aşa este cum zicem noi), veţi pleca acasă la 
familiile voastre şi vă veţi integra în noua societate clădită de 
partidul comunist într-un timp record. 

Realizările partidului s-au făcut cu viteza gândului. 
Regimurile burgheze n-ar fi reuşit să facă nici în zece decenîî 
ce am reuşît să facem noî într-un sîngur decenîu. 

Cu noîle convîngerî în mînte veţî îesî dîn închîsoare în 
mod sîgur. 

Nu contează că eştî condamnat la zece anî sau muncă 
silnică pe viaţă. Partidul nostru nu mal ţine cont de aceasta. Vă 
vom da drumul la toţi la familiile voastre. 

Acum vreau să ştiu cine este de acord cu ce am spus eu 
alei şl cine este contra ? 

Cine este de acord, rămâne pe loc ! Clne-1 contra, să 
treacă deoparte ! 

Vă atrag atenţia de la început că cel care nu sunt de 
acord cu ceea ce am zis eu, vor avea un regim conform 
regulamentului. 

" O mâncare cum scrie la carte" , 

Echipat reglementar, tăcere, etc. . . 

Cel care rămân pe loc vor avea toată bunăvoinţa 
noastră. Vor avea cărţi de citit. Vor fi scoşi la aer în curte. Vor 
primi scrisori ca să la legătura cu familiile lor şl -în cele din 
urmă- vor fi puşi în libertate. Indiferent de condamnările pe 
care le au. 

Cel care rămân pe loc vor da o declaraţie că sunt de 
acord cu cele zise de mine. Cel ce trec de o parte, vor da şl el o 
declaraţie asupra motivelor care-1 determină să nu fie de acord. 

Executarea !!! Clne-1 de acord să treacă deoparte. 


184 



Atunci mi-a fost dat să văd un lucru pe care eu nu-1 
eredeam posibil: 

Zecile au treeut deoparte -refuzând "reeducarea" . 

Sutele au rămas pe loe, aeeeptând eele zise de 
eomandantul înehisorii. 

Eu am refuzat reeduearea şi am trecut deoparte. 

Niei eolonelul Crăeiun nu s-a aşteptat la o asemenea 
împărţire a obţiunilor. După figura lui se vedea eă i-a fost 
teamă eă situaţia va fi inversă. 

Văzând eum stau luerurile, eolonelul Crăeiun a prins 
euraj şi avânt. 

A repetat cu o bucurie -greu stăpânită- şi cu ironia 
mişelului învingător în eolţul gurîî: 

-Domnîlor, eîne nu e de aeord să treaeă dîneolo. Apoî a 
aşteptat un tîmp să vadă daeă maî trece eîneva sau nu. 

După un tîmp se rîdîeă unul şî trece la eeî ee refuzau 
"reeduearea" , apoî maî treee unul, şî îneă unul. 

Gata ! strigă eolonelul Crăeiun. Işî dădea seama eă 
lăsând un tîmp maî lung oamenilor ca să cugete la aeest 
subîeet, ar putea să-şî schimbe opţiunea şi să treaeă majoritatea 
de partea eelor eare refuzau. 

A dat ordin gardienilor, răstit şi plin de mânie : 

Ii identifieaţi şi imediat îi dueeţi la loeurile lor ! 

Bine instruiţi mai dinainte, gardienii şi-au eompus cu 
toţii mutre îneruntate. Cu duritate în glas ne întreabau : 

-Cum te eheamă ? Ce eondamnare aî ? Ne-au poruneît 
la toţi să ne punem zeghea pe eap, să ne prindem de mână ea 
orbîî şî astfel să mergem "la loeurile noastre" . 

După ee am Intrat într-o eelulă a Zăreîî, ne-am dat 
seama eă Zarea a fost speeîal amenajată pentru aeeastă seleeţîe. 

A doua zî, cam la aceeaşi oră, am auzit zgomote eum 
eea de a doua serie de "rebeli" la loe în eelulele veeîne. A treia 
zî la fel, şî tot aşa până eând Zarea s-a umplut. După apreeîerea 
noastră eram înjur de 200 de înşî pe aeeastă seeţîe. 


185 



REGIMUL DE ZARCA, 


Pentru această secţie au selecţionat gardienii cei mai 
parşivi şi fără milă. 

Orice asistenţă medicală era exclusă. Dacă te 
îmbolnăveai, unicul medicament rămânea rugăciunea şi mila 
lui Dumnezeu. 

Mâncarea era mai întâi adusă la capătul coridorului şi 
nu se distribuia până nu venea ofiţerul politic care verifica 
conţinutul ei. 

Ciorba se strecura. Nu era permis să existe nici o boabă 
de fasole, de arpacaş sau vreo bucată de cartof. Zeama era 
absolut "chioară" . 

De dimineaţă de la ora cinci şi până seara la ora zece 
erai obligat să stai în pîcîoare sau pe margînea patuluî. Orîce 
tentatîvă de a sta întîns pe pat -chîar dacă eraî bolnav- se 
pedepsea crunt. 

Trebuia să fiî corect echipat. Cu toţi nasturii încheiaţi la 
zeghe. Indiferent dacă era vară sau lamă. 

Iarna era normal să al zeghea încheiată cu nasturii, dar 
vara - suportai un năduf chinuitor. La geam, oblon astupat, nu 
ca la celular jaluzele. 

Uneori năduful era atât de mare încât simţeai că te 
sufoci. Uneori încercam să mal stăm pe lângă uşă, unde se 
simţea un curent de aer ceva mal proaspăt. Gardianul veşnic 
pânditor ne dibuia şl apoi se sborşea la noi; 

Ce, tragi cu urechea ca să auzi ce se vorbeşte pe 
coridor ? 

Pe loc erai potcovit cu 14 zile de arest sever. 

Doamne Dumnezeule, când îmi aduc aminte de frigul 
lemll ! Dimineaţa lichidul din tinetă avea un strat de ghlaţă. 

Exista şl o raţie de lemne : trei surcele. 

Era cu noi în cameră un student pe nume Ghencea. 
Acesta strângea surcelele pe mal multe seri şl le ardea o 


186 



singură dată, ca să ştim şi noi cum arată flacăra unui lemn ce 
arde. 

Atunci ne strângeam în jurul acelei mici sobe roase de 
rugină şi privind pâlpâirile flăcării ce moare, ne aminteam în 
tăeere de vremurile de odinioară. 

Dimineaţa la deşteptare, doar eă îneepea talanga să sune 
eă gardianul era prezent la oblon, strigând la deţinuţi: 

"Ce ? încă nu te-al îmbrăcat ?" 

Iar seara : 

-Ce ? încă nu te-al culeat ? 

Dacă se întâmpla să fii pedepsit eu arest sever în timpul 
verii, nu te punea să exeeuţl pedeapsa atunel pe loe, cl îţi păstra 
referatul până sosea Iarna. Chiar alegeau perioada cea mal 
friguroasă. Abia atunci te punea să execuţi arestul sever. 

De regulă, până atunei mai eădeai de câteva ori în 
năpastă. Astfel se strângeau trel-patru referate pe eare le 
exeeutal în lanţ unul după altul. Uneori acestea totalizau câte 
30-40 de zile la rând. 

Când erai dus la eelula de pedeapsă ţl se făeea un 
control sever, ca nu cumva camaradul de eelulă să-ţl 
împrumute şl zeghea Iul ca să-ţl ţină de cald. 

înainte de a intra în celula de pedeapsă, gardianul turna 
două-trel găleţi cu apă pe pardoseala de ciment. Când înehldea 
uşa -eu batjoeora în colţul gurii- îţi zicea : 

-Dacă vrei, poţi să stal jos, ba chiar să te şl culci. 

Trei zile răbdal foame. Iar a patra zl primeai jumătate 
raţia de puşcăriaş. în fiecare zl, dimineaţa , primeam o cană cu 
apă caldă sărată. 

Dimineaţa aşteptam cu multă nerăbdare apa caldă căci 
ne mal încălzea. Fiind şl sărată, parcă avea şl o oareeare 
eonslstenţă, anulând amarnicul chin al foamei. 

NOTA. Meniul de tortură din timpul executării 
arestului sever nu era acelaşi pe toate secţiile şi în toată 
perioada cât a durat marea teroare din puşcării (17 ani). 


187 



Meniul a fost diferit. Oculta comunistă făcea experienţe 
pe viu să ştie care sunt efectele şi cum reacţionează organismul 
la un meniu sau altul. 


LA AREST SEVER CU PRINŢUL CHICA. 

S-a nimerit un arest sever împreună cu prinţul Ghica. 

Prinţul Ghica -condamnat la muncă silnică pe viaţă- 
avea de executat 40 de zile de arest sever. Eu, un biet ţăran, 
aveam de executat doar 29 de zile de arest sever. 

Urmăream cu atenţie câte uşi se deschid la arest, ca să 
ştim câte celule de pedeapsă sunt. Apoi, în fiecare celulă câte 
căni de apă se dau. Făcând socotelile, a rezultat că peste 20 de 
oameni Ispăşeau în permanenţă cruntele pedepse. 

După ce am primit cana cu apă caldă sărată, prinţul 
ml-a zis : 

-Ah, ce bună a fost ! Ştii că nu-1 rea ? Ce ar fi ca după 
ce termină să le cerem un supliment ? 

-De ce , domnu' Ghica ? Să ne compromitem pentru o 
cană cu apă ? II bag în mă-sa pe toţi! 

-In mă-sa cu el ! a strigat prinţul cu voce tare, încât s-a 
sesizat chiar gardianul, dar n-a ştiut exact de unde vine 
înjurătura. 

In una din zile, când frigul s-a mal potolit, l-am zis 
prinţului că ar trebui să studiem posibilitatea unei miel odihne. 
Eram atât de epuizaţi şl de obosiţi, încât nu ne mal puteam ţine 
pe picioare. Deşi apa o aruncase pe pardoseala de ciment cu 
trei săptămâni în urmă, încă nu se evaporase complet. Cimentul 
era umed. 

Ne-am lăsat pe vine, spate în spate, rezemaţi unul de 
celălalt. 

S-a întâmplat un fenomen curios cu amândoi. 


188 



Nu ne-am dat seama -eând şi eum- eă am adormit. Eu 
am fost primul oare m-am trezit. Eram ferioit şi refăcut. In plus, 
mă simţeam şi sătul. 

Deodată mi-am adus aminte unde mă aflu. Pipăi în 
dreapta, pipăi în stânga -constat că amândoî eram întînşî şî 
"ferîcîţi" pe cîmentul umed. N-am putut să aprecîez cât am 
dormît. 

I-am dat un cot prînţuluî, trezîndu-1 dîn dulcele luî 

somn: 

-Sus, prînţe, că murim ! 

Prinţul s-a ridicat brusc de jos, bălăgănindu-se puţin ca 
un om beat şi mi-a zis : 

-Dacă scăpăm cu viaţă şi nevătămaţi din acest somn 
bicisnic, înseamnă că ne e dat de sus să ne maî bucurăm de 
viaţă. 

Rapid ne-am frecţîonat reciproc pe părţile care au fost 
în contact cu betonul umed şl deosebit de rece. Am mal făcut şl 
puţină gimnastică, punând sângele în circulaţie şl astfel ne-am 
înviorat. N-am avut nici o urmare. Nici măcar cel mal banal 
guturai. 


în aceeaşi zi, la o oră nepotrivită, uşa s-a deschis şi în 
celulă au Intrat trei "Jmecherl" bine îmbrăcaţi, toţi trei în 
echipament civil. Linul a pus o întrebare prinţului: 

-Ce condamnare al ? 

-Muncă silnică pe viaţă. 

Apoi către mine : 

-Dar dumneata ? 

-21 de ani muncă silnică. 

-De ce sunteţi alei ? 

-Nu ştim. 

Prinţul, mult mai îndrăzneţ decât mine, prlvlndu-1 crunt 
din adâncul orbitelor, îi pune şi el o întrebare " Jmecherulul" : 

-Nu vă supăraţi, cu cine stăm de vorbă ? 

-Cu procurorul. 


189 



-încă odată vă spun, domnule procuror, nu ştim pentru 
ce stăm alei. 

-Proeurorul a făeut o figură plină de mirare (prost 
mascată). A poruncit gardianului să-i aducă raportul. Ofiţerul 
politic cu un aer plin de "omenie" îi zise gardianului: 

-Cum de nu spuneţi oamenilor pentru ee sunt 
pedepsiţi ? 

între timp sosi gardianul ou rapoartele şi procurorul 
începu să citeasoă marile "crime" înlaptuite de noi: 

-în ziua de. . . a vorbit tare oă s-a auzit până la a treia 
celulă. în ziua de ... a asoultat cu urechea la uşă. în ziua de. . . 
n-a fost corect încheiat la nasturi, eto. . . 

Proeurorul făou o strâmbătură de aprobare şi neputinţă, 
apoi treou mai departe. Gardianul a închis uşa triumfător. 


PRINŢUL E UN ADEVARAT CAVALER, 

Au trecut cele 29 de zile pentru mine. Au treout şi oele 
40 ale prinţului şi iată-ne din nou în aoeeaşi celulă de unde 
fuseserăm duşi la arest. 

Numai oă simbioza n-a durat prea mult. După două zile 
m-au despărţit de omul care n-a îngenunoheat nioiodată în faţa 
mişeilor comunişti. 

După un timp oarecare, am auzit un fel de oeartă 
undeva mai în oapătul coridorului. N-am înţeles replioile oare 
s-au dat, dar am recunoscut vocea prinţului. 

Eram din cale-afară de curios să ştiu ce replici s-au dat 
şi mă rugam lui Dumnezeu să ajung din nou în oelulă ou 
prinţul. 

Dumnezeu mi-a asoultat ruga şi la o nouă "organizare" 
am nimerit în celulă ou prinţul. 

Iată oe mi-a mărturisit prinţul: 

-Eram singur în oelulă. Gardianul mi-a dat la prânz 
două turtoaie. 


190 



-Domnu' gardian, aţi greşit, aici în celulă e numai un 
singur deţinut. 

A privit gardianul la numărul celulei, a confruntat-o de 
câteva ori cu o listă ce o avea, apoi a răspuns : 

-Dumneata eşti trecut la supliment. 

-De ce sunt trecut la supliment ? 

-Nu ştiu. Eu asta am primit, asta dau. 

-Nu primesc. I-am restituit turtoiul. 

Gardianul a anunţat ofiţerul de serviciu şi s-a prezentat 

acesta. 

-Domnule Ghica, dumneata eşti trecut aici pe lista 
distroficilor. Medicul ţi-a prescris raţia dublă de mâncare. 

-Domnule ofiţer, eu n-am fost la nici o vizită medicală. 
Nici medicul n-a venit vreodată să mă vadă. Nu primesc acest 
supliment de mâncare. 

-Domnule Dimcică (mi-a zis apoi prinţul ), dacă eu 
primeam atunci acel supliment de mâncare (de care aveam atât 
de mare nevoie ) ar fi trebuit să-l plătesc. Preţul unui turtoi şi al 
unui polonic de poşircă este terfelirea onoarei şi murdărirea 
conştiinţei. 


PRINŢUL GHICA MAI MĂRTURISEŞTE : 

Tot atunci, prinţul Ghica mi-a povestit o întâmplare, o 
noutate cu adevărat senzaţională : 

-Am fost scos dîn închisoare împreună cu alţi 
comandanţi legionari şl plimbaţi prin ţară cu automobile ca să 
vedem realizările regimului comunist. 

La întoarcere, colonelul Crăciun m-a luat de o parte ca 
să discute cu mine ceva "de la om la om" . 

M-a dus tocmai în grădina de zarzavat unde era mal 
multă linişte : 

-El, Ghica, al văzut câte a făcut regimul comunist în 

ţară ? 

-Am văzut. 


191 



-Ce zici ? 

-Ce să zic. Noi făceam mai mult şi fără robi. 


La una din şedinţele de club a fost dus şi prinţul Ghica. 
Colonelul Crăciun a insistat să ia cuvântul şi prinţul. 

-Spune tu, Ghica, cu propria ta gură, ce ţi-au văzut 
ochii pe întinsul ţării ? 

Prinţul, provocat cu atâta insistenţă, i-a răspuns : 

-Ce să văd, domnule colonel, am văzut o salcie ce 

plânge. 

Colonelul s-a întunecat la faţă şi a zis celorlalţi 
deţinuţi: -Formidabil ! Câţi bani am cheltuit cu prinţul 
Ghica să 

vadă o salcie ce plânge ! 

S-a desumflat atunci comandantul închisorii, dar n-a 
abandonat încercările lui. Antrenat în mîşelîî de tot felul a 
schimbat discuţia : 

-Uite ce frumoasă grădină de zarzavat are închisoarea. 
Cum udai pe vremea Iul Antonescu plantele ? 

-Cu stropitoarea. 

-El, vezi ? Acum avem motopompe şl pompe electrice. 
Ia şl dumneata două roşii frumoase de pe tufa asta. 

-Mulţumesc. Nu Iau. 

-Ia şl mal multe şl du-le camarazilor tăi din celulă. 
Colonelul s-a prefăcut foarte afectat de discuţia cu mine. Ca 
să-1 fac pe plac am luat două roşii pentru cel din celulă. 


UN POLITRUC FACAND PE MEDICUL. 

Exact când am împlinit un an de zarcă, am fost dus la 
cabinetul medical -chipurile- pentru a-ml controla sănătatea. 

Din cauza reumatismului şl a regimului de înfometare 
eram anchilozat şl nu mă puteam ridica pe picioarele mele. 


192 



Doi gardieni au venit eu o targă şi astfel am fost dus la 
eabinetul medieal. 

De faţă era eolonelul laeob, eolonelul Ivan şi îneă un 

ofiţer. 

Pe medieul faeea eolonelul laeob (politrueul) oare 
"oonsulta" , punând întrebări tipie seouriste : 

-Cum te oheamă pe dumneata ? 

-Dimoioă Sima. 

-Ce oondamnare ai ? 

-21 de ani munoă silnioă. 

-Cât ai făout din pedeapsă ? 

-12 ani. 

-Eşti oăsătorit, ai oopii ? Câţi oopii ai ? 

-3 oopii. 

-Şi stai la Zaroă în loo să mergî la oopîîî şî la familia 
dumîtale ?! 

-Ce să fao, domnule oolonel ?! 

-Şî nu vrei să mergî la familia dumîtale ? De oând nu 
mal ştii nîmîo de familie ? 

-De la data arestării. 

-Foarte bine. Du-te, omule, dlnoolo în seoţle unde sunt 
oel mal mulţi. Peste puţin timp îţi vine rândul şl dumîtale să 
pleol aoasă. E foarte simplu. Faol o oerere. . .şl gata, eşti ea şl 
soăpat. Intri şl dumneata în rândul oamenilor. Dai o nouă 
deolaraţle. Pe oea veohe o sooatem de la dosar şl o înlooulm ou 
oea pe oare o dai aoum. 

-Domnule oolonel. Nu înţeleg oum vine treaba asta. 

-De oe te-au adus aloi ? 

-Pentru oă nu am vrut să prlmeso "reeduoarea". Eu nu 
prlmeso "reeduoarea" oomunlstă nlol aoum. Nu am de gând să 
fao polltloă în puşoărle, deoât în oondlţll de libertate. 

Colonelul laeob şl-a sohlmbat bruso atitudinea 
binevoitoare, înoruntându-şl faţa şl zloându-1 gardianului: 

-Du-1 înapoi ! 


193 



UNII NU MAI REZISTA CRUNTULUI REGIM 
AL ZARCII. 

Am fost introduşi într-o sală mare căreia i se zicea 

"club". 

Colonelul Crăciun a luat cuvântul la tribună şi ne-a 
vorbit de "umanismul" regimului comunist a cărui "obsesie" 
este numai "binele" deţinuţilor politici. 

După ce a terminat de vorbit, a dat cuvântul 
deţinuţilor , ca să ia cuvântul şi ei şi să se "autoanalizeze" . 

Din toată sala doar doi inşi au luat cuvântul. Nu-i 
cunoşteam. Stăteau pe bancă tocmai lângă mine, unul lângă 
celălalt. 

Primul a fost mai diplomat. A vorbit cu multă prudenţă, 
ocolind subiectul legionar. S-a axat mai mult pe bunăvoinţa 
administraţiei închisorii. A încheiat mulţumind comandantului 
închisorii pentru bunăvoinţa ce o manifestă faţă de deţinuţi. 

Cel de al doilea a luat-o razna, autoflagelându-se şi 
debitând la prostii, de-ţi venea să intri în pământ. A încheîat 
cuvântarea cam astfel: 

-Să vă dea Dumnezeu sănătate, domnule comandant, că 
după doî anî de puşcărie, abia acum văd adevărata lumină pe 
care mî-o daţi dumneavoastră . Apoi a stat jos. 

Cel doî care au luat cuvântul nu se cunoşteau între eî, 
faptul că stăteau unul lângă celălalt era doar o întâmplare. 

Când cel de al doilea vorbitor a terminat şl a stat jos, 
primul vorbitor l-a luat în răspăr zîcându-î: 

- Cum e posibil, domnule, că numai după doî anî de 
puşcărie să reuşeşti a vorbi nişte prostii atât de mari încât m-al 
întrecut şl pe mine care sunt arestat din 1948 ? 

-Nu, domnule. Şl eu sunt arestat din 1948 -adică de 14 
ani- dar am pus la socoteală numai aceşti doi ani de când stau 
la Zarea. Ceilalţi nu-1 mal pun la socoteală. Zică cine, ce-o 
vrea. Eu nu mal rezist acestui regim. 


194 



Să-i ia dracu pe aceşti ticăloşi. Sunt în ghearele lor. 
Consider de datoria mea să fac tot ce-mi stă în putînţă ca să mă 
salvez. Sunt decis să urlu ca lupîî până scap de haltă. 


INCA O "PASTILA", 

S-a făcut o pauză de câteva minute. Liniştea era ca de 
mormânt. Nici un deţinut nu a mal luat cuvântul. 

în timpul acesta colonelul Crăciun a clocit, ticluind o 
nouă propunere pe înţelesul tuturor : 

-Domnilor, eu nu înţeleg de ce vă opuneţi ? Hal să v-o 
spun pe a dreaptă : 

Ştie cineva ce aveţi în suflet ? Poate cineva să verifice 
ce gândiţi ? 

Pe noi nu ne Interesează ce gândiţi dumneavoastră. Ne 
Interesează numai să ziceţi ca noi, în rest gândiţi ce vreţi. 

Cel doi au fost scoşi de la Zarcă, Iar restul am fost duşi 
fiecare la celulele noastre, ca să înfruntăm în continuare cruntul 
regim de exterminare. 


FRAŢILOR , VA CER IERTARE ! 

După câteva luni, un profesor de matematică ce dormea 
lângă mine ne-a zis celorlalţi: 

-Fraţilor, vă cer Iertare. Nu mal pot rezista. Şl a început 
să plângă. 

Dacă vreţi să mal daţi mâna cu un netrebnic ca mine 
-e bine- . Dacă nu -eu vă cer iertare şi plec de aici. Vă 
părăsesc. Nu mai pot. 

Noi l-am încurajat. Un profesor (de Istorie sau de 
română) l-a zis : 

Vezl-ţl de treabă, frate şl camarade. Mergi cu conştiinţa 
împăcată că al rezistat până la capătul puterilor tale. Al făcut cît 


195 



ai putut, şi-ai epuizat forţele în întregime. Nimeni nu poate să- 
ţi ceară mai mult. Nici chiar tu însuţi. 

Noi încă maî rezîstăm, dar nu se ştie cât. Stă în voîa luî 
Dumnezeu ca să rezîstăm până la capăt. 

Astfel a dat mâna cu noî cel care rămâneam. Ne-am 
îmbrăţişat cu căldură. Apoi a bătut în uşă ca să anunţe 
gardîanul de hotărârea luî. 

înainte de cină a plecat pe secţie unde erau cei mai 

mulţi. 


PĂRINTE IOANE, PĂRINTE IOANE ! 

După alte două-trei luni,din nou am fost adunaţi, noi cei 
de la Zarcă, într-o cameră mare. 

Colonelul Crăciun cu suita lui au luat loc la o masă pe 
scenă. Toţi au luat loc pe scaune, în afară de colonel care a 
rămas în pîcîoare. 

întâi ne-a privit -parcă analizându-ne pe fiecare în 
parte. Apoî a zîs : 

-Domnîlor, am venît la dumneavoastră cu un ziar în 
care sunt o mulţîme de artîcole foarte înteresante. Dar unul e 
din cale afară de important. Cine dintre dumnevoastră vrea să 
vină aici să-l citească ? 

Toţi deţinuţii căutau pe jos cu ochii, poate-poate vor 
găsi o crăpătură unde să se ascundă. 

S-a făcut o linişte de mormânt. 

Comandantul Crăciun din nou a început să cerceteze 
din ochi masa de deţinuţi. 

Şi-a fixat ochii asupra părintelui loan duhovnicul 
mânăstirii Vladimiresti din judeţul Tecuci. 

La rândul său ieromonahul îl privea pe colonel sever, 
nemişcat, drept în ochi. Parcă nîcî nu clipea. 

-Părinte Ioane, hal dumneata şî citeşte. 


196 



Zâmbetul din colţul gurii comandantului, din ironic 
deveni viclean şi insistent. Dar părintele loan i-a răspuns demn, 
pe acelaşi ton aspru şi plin de sobrietate : 

-Domnule colonel comandant Crăciun. Eu nu citesc 
cărţile şi ziarele oferite de dumneavoastră. Legea căreia eu mă 
supun îmi interzice să citesc cărţi eretice. Pur şi simplu, nu 
citesc ! 

Colonelul Crăciun, văzând că nu reuşeşte să-l 
păcălească pe călugăr ca să se murdărească cu cititul ziarului 
"Scânteia" , se preiăcu că oftează neputincios la încăpăţânarea 
prelatului şi reînoi invitaţia către ceilalţi: 

-Dacă părintele loan nu vrea să citească, atunci să vină 
un voluntar. Să vedem,care vrea ? 

Dn nou s-a aşternut liniştea în sală. Credeam că aici se 
va termina totul. Dar, din mulţime s-a ridicat părintele Anania 
Valeriu (Bartolomeu) care a urcat la tribună. A luat ziarul din 
mâna comandantului şi a citit articolul cu pricina. 

In articol era vorba de preşedintele Kennedy al 
Americii care tocmai fusese asasinat la Dallas. 

-Aţi văzut ? E chiar atât de greu să citeşti un articol de 

ziar ? 

Acum mergeţi înapoi la locurile voastre. 

Am plecat cu toţii. Părintele Anania Valeriu a rămas pe 
loc la tribună. 

El a fost scos de la Zarcă şi mult mai târziu am aflat 
despre dânsul că e lector la un "club" al reeducării. 


LA CLUBUL MARE - 1963. 

23 ianuarie 1963, dimineaţa, după cafea, ne scoate din 
Zarcă tot cu mantaua în cap. Ne duce la un alt club mare, ne 
bagă într-un colţ. In faţa noastră erau cei reeducaţi. Am fost 
faţă în faţă, dar distanţa era prea mare. 


197 



Pe mijloc vedem câteva persoane îmbrăcate civil, 
pregătite pentru plecare acasă. Ne-a scos şi pe noi ca să vedem 
şi să ne convingem că pleacă acasă. 

Cei îmbrăcaţi civili erau următorii : d-1 Biriş, d-1 Victor 
Vojen, d-1 Mitică Groza şi părintele Borşa, cel care a fost în 
1937 în Spania. (Ce să vezi ? Iadul iadului). 

Au început să vorbească cei de mai sus, care mai de 
care, împotriva Mişcării Legionare, a Căpitanului şi lui Horia 
Sima. 

Era noaptea târziu. Colonelul Crăciun cu clica lui 
priveau la vorbitori. In timpul acesta l-au adus pe targă pe d-1 
Pătraşcu şi l-au pus lângă colonelul Crăciun pe un scaun. 

în timp ce aceia spuneau fel de fel de insulte împotriva 
Mişcării Legionare, d-1 Pătraşcu lăcrima. 

Crăciun strigă în gura mare : Uite-1 pe Pătraşcu ! 
Trăieşte ! Uitaţi-vă la el, este viu ! Nu-i băgat în pământ ! 

Dar d-1 Pătraşcu , singurul care stătea pe un scaun, era 
bolnav, anchilozat, distrofic. Nu putea să se ţină pe picioare. Şi 
plângea. 

Tot în 1963, după plecarea celor îmbrăcaţi civil, suntem 
iar scoşi toţi cei din Zarcă şi băgaţi la club. Vine colonelul 
Crăciun şi ne dă veste că părintele Borşa ne-a scris o scrisoare 
(pe care o citeşte), că a ajuns bine şi a primit serviciu cu un 
salariu de 1600 de lei, că e mulţumit. Dar mai mari mulţumiri 
are pentru colonelul Crăciun, că i-a făcut un mare favor. 


AFARA CU VOI, TRĂDĂTORILOR ! 

După încă vreo două luni de crunt regim de zarcă, 
satanele au venit din nou să ne ispitească. 

De data asta au schimbat tactica, folosind o nouă 
metodă. 

Mai întâi ne-au adunat pe mulţi de la Zarea intr-un 
"club". Apoi a venit un ofiţer însoţit de doi deţinuţi care făceau 


198 



parte din "reeducarea" de pe secţia celularului. Aceşti doi 
deţinuţi urmau să ne împărtăşească din experienţa lor. 

Pe unul îl chema şOCU PETRE , dîn Galaţi, cel de al 2- 
lea avea numele de STERE MIHALEXE şî se lăuda că a fost 
prefect legionar de Brăila după 6 septembrie 1940. 

Ofiţerul l-a lăsat pe cel doi cu noi şl a plecat. Gardianul 
a închis uşa pe dinafară. 

Primul a luat cuvântul şocu Petre. Cu glas domol a 
încercat să ne lămurească despre faptul că e mult mal bine să te 
faci "frate cu dracul" până treci puntea. Că nu-1 nici o halvlţă 
să suferim atât de crunt doar pentru o simplă plecare a capului. 
Că suntem numai ce simţim în sufletul nostru. Că între lupi 
trebuie să urlăm ca lupii. 

Toate câte le-a spus şocu Petre păreau a fi lucruri cu 
noimă. Aveau o logică şl o motivare temeinică. Cu toate 
acestea , n-a reuşit pe nici unul să-l facă a trece la reeducare. 

A luat cuvântul STERE MIHALEXE. Unde nu a 
început să se "autoflagelare", că a fost un "bandit", că a fost 
un ticălos. Că atunci când a fost prefect a tras cu pistolul în 
dreapta şl în stânga. Scuipa la minciuni, toate aşa cum îl 
veneau la gură şl Inventate chiar atunci pe loc. 

Din nou a luat cuvântul şocu Petre, călcând de data asta 
pe urmele Iul Mlhalexe. 

In sală existau şl oameni care-1 cunoşteau pe şocu. 
Aceştia ştiau că tot ce spune sunt minciuni Inventate. 

şocu scuipa la prostii. Iar deţinuţii din sală au început să 
tuşească, să murmure, şocu îl dădea înainte că "a făcut tot ce 
n-a făcut". 

Vorbitorul a întrecut măsura. Oamenii nu au mal putut 
să suporte. 

Un oltean nervos s-a ridicat în picioare şl l-a zis : 

-Ascultă, măi tlcălosule. N-al stat tu în celulă cu mine ? 
N-al împărţit gamela de mâncare şl necazul cu mine, 
blestemându-1 pe comunişti pentru toate ticăloşiile pe care le 
săvârşesc ? 


199 



Acum ai neruşinarea să vii aiei în faţa noastră, 
autoflagelându-te asa eum făceau studenţii la Piteşti ca să scape 
de tortură. Boule !!! Vrei să declanşezi un nou Piteşti aiei în 
Aîud?! 

Vreî să dîstrugî şî ce a maî rămas întreg ? 

leşî afară !!! 

S-a maî rîdîcat unul, Imediat un altul, apoi încă unul. în 
câteva seeunde toată sala a fost în pîeîoare strigând la eî: 

-Huo !! Afară eu voî, trădătorilor ! 

N-au fost deajuns huiduielile. Oamenii s-au rîdîcat în 
picioare voeîferând şî apropîîndu-se încet, în masă compaetă, 
de tribuna unde stăteau cel doi. 

Aceştia, sperîîndu-se, au alergat la uşă şî au început să 
bată puternic cu pumnii. 

întâmplător, gardianul nu era prin preajmă. Iar eele 
peste 200 de stafii se apropiau târându-se ea un trup uriaş de 
şarpe-balaur. 

De spaimă, cel trei au început să strige din toate puterile 
pe gardian şl să bată sl mal tare în uşă. 

într-un târziu a venit gardianul şl a deschis usa. 

-Ce s-a întâmplat ? 

-Vă rugăm frumos să ne scoateţi de aici. Ăştia sar pe 
noi. Nu putem faee nimic. 

Gardianul a închis uşa în grabă şl a plecat să raporteze 
superiorilor săi situaţia. 


INTERVIN POLITRUCII. 

Noi ne-am retras la loeurlle noastre şl eumlnţl am 
încetat eu gălăgia cea mare. Se auzea în sală doar un zumzet de 
voci rostite cu glas scăzut, aşa cum se aude vara zumzetul 
muştelor prin văile pline de flori şl umbre plăcute. 


200 



N-a durat mult şi iată că intră colonelul lacob, colonelul 
Ivan şi încă un maior. Toţi trei, politruci de rasă aleasă. 

-Ce s-a întâmplat ? a întrebat colonelul lacob . 

-Domnule colonel, suntem în perieol. Vă rugăm să ne 
seoateţi de aici, i-a răspuns Stere Mihalexe. 

-Bine. Du-i pe secţia lor ! a zis colonelul lacob 
gardianului. 

Colonelul Ivan şi cu maiorul au rămas la tribună, iar 
colonelul lacob a început să se plimbe printre şirurile de 
deţinuţi, călcând apăsat cu cişmele. Oamenii păstrau o tăeere de 
mormânt. 

S-a oprit în mijlocul camerei, înălţându-şi fruntea cu 
curajul şi semeţia mişelului care ştie că orice ar faee nu i se 
poate întâmpla nimic. Cu glas autoritar ne zice : 

-Care-s "rebelii" ăia ee tulbură liniştea şi calcă 
regulamentul ? Să se ridiee imediat în picioare ! 

(Noţiunile de "rebeli" şi "rebeliune" erau în mod saerosanct 
rezervate legionarilor ). 

Deţinuţii tăeeau cu capetele pleeate şi eu sufletele 
împietrite de atâta obidă. 

Aeeastă tăcere i-a dat euraj politrucului ca să ne 
ironizeze. Doar îi dădea mâna. El avea toate avantajele, iar noi, 
nici unul. 

-Hei, "vitejilor", nu aveţi "curajul răspunderii" ? 

Ne lua în zeflemea pe oeolite, fluturându-ne în faţă 
principiile legionare prin care noi mai respiram şi priveam la 
raza cea frântă de soare. 

S-a ridicat unul în picioare, luând toată răspunderea 
asupra lui. 

Ceilalţi au rămas surprinşi de îndrăzneala celui eare-şi 
lua o asemenea răspundere. Rând pe rând -în cel mult cinei 
secunde- toată sala s-a ridicat în picioare, solidarizându-se şi 
susţinându-1 pe primul. 

Politrucul a rămas surprins . Nu se aştepta la asta. Dar 
cum această elieă de tieăloşi eunoşteau întregul cod al răului, 
s-au descurcat repede. 


201 



Au ales din mulţime un număr de 15 inşi pe eare i-au 
dus la eelulele de pedeapsă pentru 14 zile. Ceilalţi ne-am pus 
zeghele în eap şi ţinându-ne de mână ca orbii am mers fiecare 
la celula noastră. 


LEGIONARI PUŞI ÎN LIBERTATE DUPĂ 20 DE ANI 

DE TEMNITA, 

Prezentul episod este mărturisit de RADU LEONTE - 
legionar-, unul din cei 13 eroi ai povestirii. 

Ca mărturie, aparţine lui Dimcică Sima din Constanţa, 
care a stat în zarea Aiudului cu Radu Leonte. 

In luna ianuarie 1961 eram încarcerat pe celularul 
închisorii Aiud. In celula vecină era încarcerat Radu Leonte - 
legionar- condamnat la 20 de ani muncă silnică în ianuarie 
1941 în legătură cu aşa-zisa "rebeliune". 

Aud trei lovituri în peretele care ne despărţea celulele. 
Acesta era semnalul că Radu Leonte vrea să-mi comunice ceva. 

Răspund tot prin trei lovituri şi pun urechea la perete. 

Radu Leonte îmi comunică următoarele : 

-Mâine îmi expiră pedeapsa de 20 de ani condamnare. 
Dacă nu-ţi mai dau nici un semnal, să ştii că am fost pus în 
libertate. 

Au trecut multe luni de la acea dată. In închisoare s-a 
dat semnalul "reeducării" ; eu am fost izolat la Zarcă. Şi iată că 
într-o zi uşa se deschide brusc şi în celulă este îmbrâncit Radu 
Leonte cu o boccea în mână. 

Am rămas tablou. Mi-a pierit glasul. Cu greu i-am pus 
întrebarea : 

-Cum ? Nu te-au pus în libertate ? 

Cu un zâmbet amar în colţul gurii Radu Leonte îmi 
povesti următoarele : 


202 



în luna ianuarie 1961 ne-a expirat pedeapsa de 20 de 
ani de înehisoare la 13 inşi -întâmplător în aeeeaşî zî. 

Nu făceam parte dîn acelaşî lot. Eram din diferite 
localităţi din ţară. Unul din Timişoara, altul din Iaşi, al treilea 
din Bucureşti, şi aşa mai departe. 

Ne-au făcut formele de punere în libertate, ni s-au dat 
bani de drum până la staţia de destinaţie şi am fost conduşi de 
comandantul închisorii până la poartă. Comandantul a dat 
mâna cu noi, zicându-ne : 

-De acum nu mai sunteţi deţinuţi. Mergeţi acasă şi vă 
vedeţi de treburi. Eu vă doresc sănătate şi succes în viaţă. 

Bucuroşi am plecat spre gară ca să prindem primul tren, 
fiecare în direcţia lui spre casă, la familia despre care nu mai 
ştiam dacă există sau dacă ne mai aşteaptă. 

Nici unul din noi n-a observat că în urma fiecăruia erau 
câte doi agenţi de securitate în civil, care ne însoţeau spre 
destinaţie cu acelaşi tren. 

Am coborât din tren în gara de destinaţie şi mi-am făcut 
cruce mulţumind lui Dumnezeu că am ajuns să văd locurile în 
care m-am născut şi am copilărit. 

Am luat-o pe drumul ce ştiam că duce spre casa 
părintească. N-am făcut nici 50 de metri, când doi indivizi -pe 
care îi văzusem şi în tren- mă acostează, întrebându-mă 
insistent de unde vin. 

îmi dădeam seama că sunt pe urmele mele, aşa că le-am 
răspuns calm şi fără ezitare că vin de la închisoare. 

-Cât ai stat acolo ? 

-20 de ani. 

-20 de ani ? Extraordinar ! 

-Ştiţi, domnule, noi suntem de la miliţie. Vă rugăm să 
veniţi cu noi în dosul gării unde avem birourile şi să vă dăm o 
legitimaţie provizorie, precum şi nişte instrucţiuni. în douăzeci 
de ani multe s-au schimbat în ţară. Mai trebuie să ne daţi nouă 
o declaraţie de modul în care aţi ieşit din închisoare. 


203 



De bună credinţă, am mers cu cei doi indivizi până în 
spatele gării, unde ne aştepta o maşină dubă cu uşile deschise. 

După ce mi-au pus cătuşele pe mâini, maşina a pornit în 
mare vîteză şî nu s-a oprit până în Bucureşti la Ministerul de 
Interne. 

Am fost Introdus într-o cameră, unde spre mirarea mea, 
am dat cu ochii de şase Inşi din cel cu care mă eliberasem cu 
câteva ore mal înainte de alei din închisoarea Aludulul. 

Am privit miraţi unul la altul de surpriza întâlnirii şl am 
Izbucnit în râs. 

Râdeam ca proştii fără să zicem nimic unul altuia. 

Tot la câte o oră sau două mal sosea câte unul, până ce 
s-a împlinit numărul de 13, câţi fuseserăm eliberaţi la termenul 
de 20 de ani de închisoare. 

După ce ne-am văzut din nou împreună, ne-am spus 
păţania unul altuia. 

In mod uniform, tuturor celor 13 nl s-a întâmplat acelaşi 
lucru. La toţi nl s-a îngăduit să facem câţiva paşi prin gară, apoi 
pe cărarea ce duce spre casă, după care a urmat acostarea, 
arestarea şl aducerea înapoi la puşcărie. Se vedea că 
Instructajul a fost acelaşi. 


ANCHETA ŞI JUDECATA, 

Am început să fim scoşi la anchetă. 

N-a fost o anchetă deosebită. M-a întrebat cum am fost 
încadrat în "frăţia de cruce" şl ce am făcut atât de grozav că 
m-au condamnat la 20 de ani închisoare. 

-N-am făcut nimic, domnule anchetator, doar că nu am 
încetat activitatea, aşa cum a fost porunca generalului 
Antonescu. 

La atâta s-a rezumat pentru noi cel 13 întreaga anchetă. 

Nu ne-au presat şl nu ne-au Iscodit asupra motivelor 
pentru care am fost condamnaţi. 


204 



După câteva zile ne-am pomenit eu toţii într-o sală de 
Tribunal şi introduşi într-o boxă. Aceasta a constituit cea de a 
doua surpriză. 

Nu-mi puteam da seama despre ce ar putea fi vorba. 
Zieeam în mîne : Oare vîsez ? Oare mî-am pîerdut mînţîle ? 
Sau aceştîa s-au ţăcănît la cap ? 

în sală întră un complet de judeeată, cu procuror şî 
grefier în bună regulă. 

Se citeşte de un procuror un act de acuzare şî cere 
eondamnarea noastră a tuturor în baza uneî legî "speciale" şî a 
unul articol atunci Inventat pe moment. 

Nîeî unul n-a zis nîmîe, pentru că ne dădeam seama de 
mascaradă şî că orice protest e de prisos. 

Unul din noi nu s-a lăsat chiar călcat în picioare Iară să 
ştie de ee. 

-Domnule Preşedinte, noi -la urma urmei- am avut ee 
am avut cu Antonescu. Cu regimul comunist Instaurat după 23 
august 1944 n-am avut nimic şl nici nu puteam să avem, 
întrucât eram la puşeărle. 

Atunel preşedintele, făeându-se roşu la faţă ca o 
pătlăgică răscoaptă, a început să strige. Parcă lătra o căţea 
proaspăt fătată : 

-Voi, legionarii, nu meritaţi să fiţi liberi. Pe voi poporul 
muncitor şl clasa muncitoare vă exclude din rândurile el ca 
duşmani nevindecabili ! 

închisoarea Aludulul, aeeea este locuinţa voastră. Acolo 
e locul vostru ! 

Cu asta "ne-a rupt gura" la toţi. Am amuţit. 

Se vedea că locul răstignirii era undeva mal sus. îneă 
n-am ajuns pe culmea Golgotel. 

Sentinţa s-a dat pe loe : 

Muncă silnică pe viaţă pentru toată lumea. 

Credeam că asta a fost tot. dar n-a fost aşa. A urmat cea 
de a treia surpriză : 


205 



BAIA DE LA JILAVA. 


Am fost transportaţi la închisoarea Jilava pentru ea de 
aiei să luăm drumul spre înapoi la Aiud. 

Nu ne-am supărat de situaţia în eare am ajuns. Dîn 
eontra, ne-am maî învîorat puţîn. In lunga lâneezeală dîn 
închîsoare a apărut şî o întâmplare maî deosebîtă. Evenimentul 
l-am trăit din plin. 

La înehisoarea Jilava am fost introduşi într-o cameră 
separată numai noi eei 13. 

Era prin luna februarie 1962. Afară era un ger eumplit 
şi iarnă grea. In aeeastă eazemată eu ziduri groase era o 
temperatură constantă de beei umed. Aeeasta apăsa asupra 
trupurilor noastre seeătuite de atâta rău. 

In una din aeeste zile gardianul a desehis uşa şi ne-a 
poruncit să ne pregătim pentru baie. 

La înehisoarea Jilava se ieşea la baie complet în pîelea 
goală. După ee se făeea bala -tot în pîelea goală- deţinuţii se 
întoreeau în fugă şî se îmbrăeau în eelula unde îşî aveau 
hainele. 

Bucuroşi, ne-am dezbrăeat în grabă şî Imediat a venit 
gardianul eare ne-a Introdus în bala ou duşuri, închizând uşa 
după noi. 

La început a dat drumul la un duş puternîo cu apă rece, 
oe nî se păru ea ghîaţa. Noi ne-am luat greaţa, muîndu-ne puţîn 
cu apă rece şî de aoum aşteptam să vină apa oaldă. 

A treout un minut, au trecut două, au trecut trei şî apa 
caldă nu maî venea. 

Am bătut în uşă. 

A venit gardianul şî ne-a întrebat: 

-Ce neoaz e ? 

-Domnul gardian, daţi drumul la apa oaldă. 

-Aşteptaţi oă vine şî oaldă. 

Am aşteptat, dar în zadar. 


206 



Apa rece curgea prin duşuri cu mare presiune şi nu se 
evacua prin canalizare. Nivelul apei începea să crească pe 
pardoseala de beton, ajungând până în dreptul pragului, gata să 
treacă peste prag şî să Inunde holul puşcăriei. 

Ne-am dat seama că mişeii au astupat scurgerea apel 
din camera de baie anume ca să stăm în pielea goală şl cu 
picioarele în apa rece ca ghlaţa. 

Apa rece a fost oprită numai când a început să treacă 
peste prag. 

N-am mal bătut la uşă, pentru că ne-am dat seama că 
lucrurile sunt aşa aranjate. In plus, am observat că suntem 
spionaţi de dincolo de uşă ca să se vadă efectele. 

Unul dintre noi -în graba mare- când a Ieşit din 
cameră, şl-a uitat ciorapii de bumbac în picioare. 

Cum cel mal mare frig îl simţeam la tălpi, acela şl-a 
scos ciorapii din picioare şl l-a pus pe grătar. Apoi noi ne-am 
înghesuit ca un ciorchine -câţi am încăput- cu tălpile pe acel 
ciorapi, şl tot aşa făceam cu schimbul, căci nu puteam rezista 
mal mult de 15-20 de secunde în această situaţie, cu tălpile 
goale pe ciment. 

Aşa ne-am petrecut timpul ; între statul ciorchine pe 
acel ciorapi, cu frecţll şl salturi ca peştii pe uscat. 

Situaţia era disperată. Dumnezeu însă ne-a dat puterea 
şl nu am disperat. 

Supliciul a durat 24 de ore, după care gardianul a 
deschis uşa nepăsător, zlcându-ne : 

-Treceţi la cameră. 

A doua zl am fost îmbarcaţi în dubă şl aduşi înapoi la 
închisoarea Alud pentru "reeducare". 

Se vede că securitatea a avut grijă de noi ca mal întâi să 
ne "călească" şl numai apoi să ne prostească. 

Mă tot întreb de unde am avut atâta rezistenţă ? Nu 
ne-am ales nici măcar cu un banal gutural în urma acestei băl 
de pomină. 


207 



ULTIMELE ZILE DE ÎNCHISOARE, 


Din camera Zărcii unde eram înearcerat au tot scos câte 
unul până am rămas singur. 

Eram din eale afară de slăbit din eauza înfometării. 
Făceam doi paşi prin eelulă şi iar trebuia să mă aşez pe dunga 
tăioasă a patului. 

Deodată uşa se desehise şi gardianul îmi porunci să-mi 
fac bagajele. Mi-a pus pătura pe cap (să nu văd pe unde tree). 
Când mi-a ridicat-o eram într-o cameră goală din spitalul 
închi s orii. 

Nu peste mult doi gardieni au adus pe o targă pe altul. 
Era prinţul Ghiea. Atât de mult slăbise prinţul, încât nu se maî 
putea ţîne pe pîcîoare. Era dîstrofic, maî slăbît deeât mîne. 

Ne-am bucurat de reîntâlnîre. 

Au început să ne servească mâncare bună şî eonsîstentă. 
Ne-am revenît rapîd şî puteam să umblăm pe picioarele 
noastre. 

-Ce î-o fi apucat pe aceştia, nea Dîmeîeă, să ne 
omenească cu un asemenea regim ? 

-Ori ne pregătesc să lucrăm în fabrica închisorii, ori 
pentru vreo eolonîe de muneă în aer liber şî soare mult. 

-Cam aşa îmi vine şî mie să cred. 

-Eu zic că , în cazul că ajung primul la vreo eolonîe de 
muncă, voi transmite prin eeî ee vor fi puşi în libertate, că 
dumneata eşti viu şî sănătos. Să ne bueurăm măcar cu atât 
familiile noastre. Să faci la fel şî dumneata. 

-Fără doar şî poate, aşa voi face şî eu, prînţe. 

In timp ce noi făceam astfel de planuri, din închisoare 
erau puşi în libertate loturi de câte 100-200 de deţinuţi în 
fiecare zî. 

In ceasul când noi făceam aeeste planuri, maî mult de 
jumătate din efectivul închisorii era pus în libertate. De unde să 
ştim noi care e situaţia ? 


208 



Au trecut aşa mai multe zile, când apăru un gardian cu 
o listă în mână. 

-Ghica Alexandru. 

-Eu sunt. 

-Iţi faci bagajele. 

Şi-a luat prinţul bocceaua şi dus a fost. 

M-am bucurat. îmi ziceam în mîne că peste două-treî 
zîle voî fi dus şî eu undeva la aer şî soare. 

N-a fost aşa. 

După vreo jumătate de oră apăru în uşă un ofiţer, tot cu 
o lîstă în mână, pe care era scrîs şî numele meu. 

Ofiţerul m-a condus spre celular. Eu am obiectat: 

-Domnule ofiţer, eu sunt de la Zarcă. 

-Easă gălăgia că ştiu eu ce fac. 

Am fost Introdus într-o celulă goală de la etajul 2. 
Curios. Numai celula de lângă camera mea era cu zăvorul pus, 
în rest uşile erau deschise toate. Nici mie nu mî-a închis uşa 
gardianul. 

Am scos capul prudent pe uşă. Nici o gălăgie. Ici colo 
câte un deţinut Intra sau Ieşea din celulele deschise 

Deschid vizeta la celula cu zăvorul pus. înăuntru era o 
persoană. M-am recomandat: 

-Aici sunt eu. . . legionar. 

Ml s-a răspuns : 

-Alei sunt eu, Slegler lacob, secretarul Iul Vaslle Luca. 

Pe coridoare nu mal erau gardieni. Era linişte. Am 
deschis oblonul ca să văd mal bine. 

în celulă era un om mic de statură. După trăsături părea 
a fi evreu. 

Ml-a turult în grabă şl scurt situaţia Iul (asa cum numai 
deţinuţii politici ştiu s-o facă): 

-Suntem veniţi alei de două luni de la închisoarea 
Râmnicu Sărat. în acest lot suntem : 

Vaslle Euca; 

Ardeleanu; 


209 



Generalul Constantinescu 

Şi eu Siegler laeob. 

Pe Vasile Luea l-au dus la Interne. 

Pe scări se auzeau paşi urcând. Am închis rapid oblonul 
intrând în celula mea. 

Paşii pe care i-am auzit urcând pe scări erau ai lui Gula 
Caranica, un camarad de-al meu. Acesta îmi aduse vestea cea 
mare şi bună : 

-Toată lumea e jos în curte. Ne îmbrăcăm în civil şi 
plecăm acasă. 

In curte erau bagajele noastre orânduite unul lângă altul 
cu etichete purtând numele fiecărui deţinut, pentru a fi mai uşor 
găsite. 

După 15 ani mă văd îmbrăcat cu hainele mele. Alături 
era o mare grămadă de încălţăminte aparţinând deţinuţilor, 
încălţăminte ce nu mai putea fi folosită. Şi eu mi-am aruncat pe 
acea grămadă ghetele, primind în schimb o pereche de bocanci 
ceva mai buni, care mi se potriveau. 

In capătul celălalt al curţii l-am zărit pe prinţul Ghica, 
înalt şi subţire ca o trestie rămasă în mlaştină după un incendiu. 
M-a zărit şi dânsul şi a venit direct la mine, îmbrăţişându-mă : 

-Nea Dimcică, de data asta plecăm cu adevărat acasă. 

-Parcă nu-mi vine a crede. Mi-e teamă să nu ni se 
întâmple ca lui Radu Leonte. După ce l-au pus în libertate, l-au 
înhăţat hingherii la coborârea din tren în satul său natal şi l-au 
arestat din nou. Apoi l-au condamnat la muncă silnică pe viaţă 
ca să fie siguri că nu se va mai elibera vreodată. 

-Nu. De data asta punerea în libertate e sigură. 


210 



ULTIMUL DISCURS. 


După aproximativ o oră ne pomenim eu o eehipă 
întreagă de ofiţeri, în frunte avându-1 pe eolonelul Crăeîun 
urmat de eolonelul lacob. Au urmat apoi mal multe persoane 
îmbrăcate în haîne cîvîle. 

Au urcat la tribuna aranjată în curte colonelul Crăciun 
şî însoţitorii Iul. 

Şl deţinuţii -în mod Instinctiv- s-au aranjat în două 
grupuri. De o parte cel mulţi care au participat la reeducare, de 
altă parte noi cel puţini care am fost scoşi din Zarea. 

A luat cuvântul colonelul Crăciun : 

-Atenţiune ! Am primit ordin de la Ministerul de 
Interne ca să vă dăm drumul la toţi. Dar, dacă nu vă vedeţi de 
treabă, vă aducem înapoi. 

A fost apaudat îndelung de deţinuţi. Dar numai de cel 
care au acceptat reeducarea. Noi cel puţini care proveneam de 
la Zarea stăteam liniştiţi în colţul nostru într-o tăcere deplină. 

Colonelul Crăciun a observat atitudinea ostilă pe care o 
aveam, căci privea mal mult spre colţul nostru , dar, n-a zis 
nimic. 

Au luat cuvântul şi doi deţinuţi, mulţumind regimului 
pentru "bunătatea" de care a dat dovadă. In acel timp noi, cei 
proveniţi de la Zarcă, murmuram şi oftam greu. 

în curte au fost aduse vreo 12 mese-birouri de unde 
primeam actele de punere în libertate.Mulţi dintre noi au lucrat 
şl în mina din Bala Sprle sau în alte locuri. Acestora 11 s-au 
consemnat la CEC diferite sume de bani pe care le-au câştigat 
acolo. 

Banii 11 s-au dat toşl în numerar. 

Biletele de tren erau gata pregătite pentru fiecare . 
Târziu după miezul nopţii nl s-a dat fiecăruia să semnăm o fişă. 
Toţi am semnat-o fără să citim ce scrie acolo. Semnam grăbiţi 
numai să ne vedem odată Ieşiţi pe poarta închisorii. 


211 



S-au deschis porţile larg şi iată-ne scăpaţi de năpastă. 
Eram în ultimul rând , păşind agale cu rucsacul în spate. 
Un gardîan ne-a împîns uşor pe ceî dîn urmă, zîcând : 

-Haî, mă, îeşîtî. De acum sunteţî lîberî. 


ÎN GARA AIUD, 

Hrana rece pentru două zîle am termînat-o de mâncat 
până la gară. 

In sala de aşteptare mal erau câţiva bărbaţi şl câteva 
femei. Ne priveau cu milă, văzându-ne chipurile atât de palide 
şl îmbrăcămintea atât de jalnică. 

Femeile au început să plângă. S-au molipsit şl bărbaţii. 
Au început să lăcrimeze şl dânşii. 

Unul a scos banii din buzunar ca să arate şl celorlalţi 
(care n-au lucrat la mină) cum arată bancnotele. 

Nici unul din deţinuţi nu cunoşteau valoarea banilor de 

atunci. 

Unul a exclamat: 

-Cu banii pe care-1 al nu poţi să cumperi nici un pachet 
de ţigări. 

O femele din grupul călătorilor nu s-a putut abţine şl a 
venit la noi ca să ne lămurească : 

-Domnule, cu banii pe care îl al poţi să cumperi sute de 
pachete de ţigări. Aceşti bani au valoare. 

S-a bucurat deţinătorul banilor ; ne-am bucurat şl noi 

ceilalţi. 


212 



ÎN GARA BUCUREŞTI - NORD. 


Pe peron lume multă. 

Unii ne întrebau de unde venim, alţii ne întrebau dacă 
în tren se află cutare sau cutare. 

La toată lumea am răspuns că nu ştiu. Abia acum a pus 
stăpânire pe mine frica. Voiam să-mi văd cei trei copii pe care 
i-am lăsat mărunţi- şi mai încolo, ce-o vrea Dumnezeu. 

Cum stăteam eu aşa şi priveam la lumea cea liberă -din 
rândurile căreia făceam parte şi eu acum- văd că se apropie de 
mine un preot tânăr. Privi în jur cu mare atenţie şi îmi vârî în 
buzunar o bancnotă de zece lei, apoi dispăru în mulţime. 

Să-l răsplătească Dumnezeu. Cu acei bani mi-am 
cumpărat o pâine şi puţină slănină sărată şi aceasta mi-a fost 
mâncarea până acasă. Mi-au mai rămas doi lei cu care am băut 
un suc rece şi bun. 


213 



214 



MĂRTURIA PREOTULUI ILIE 

TINTA. 


215 



EI, CE ZICI TINTA DE CELE AUZITE ? 


Aşa zisa "reeducare" de la închisorea Aiud -aparent 
bine organizată- a început prin anul 1961-1962 şi a durat până 
în luna îulîe 1964, când a fost pus în lîbertate şî ultîmul deţînut 
din închisoare. 

In acest mare laborator, regimul comunist a tăcut fel de 
fel de experienţe cu o finalitate precisă. Conducerea închisorii 
avea toate datele asupra deţinuţilor ; 

-despre comportament; 

-despre tăria spirituală; 

-despre rezistenţă. 

In felul acesta, într-o anumită zi au fost selecţionaţi 
oameni care au dat dovadă de slăbiciuni pentru a forma câteva 
grupe mai mari ce vor constitui aşa zisa "reeducare". Acolo, 
deţinuţii între eî vor trebuî să-şî prezînte unîî altora noua lor 
orientare. 

Cel care Intrau la "reeducare" trebuiau să manifeste 
clar două lucruri : 

-întâi să se desolidarizeze de vechile lor concepţii; 

-în al doilea rând, să se ataşeze regimului comunist 
Instaurat după 23 august 1944. 

Administraţia închisorii era versată şl bine Instruită de 
specialiştii care trăgeau sforile din umbră. 

Dacă era vorba de oameni mal slabi cu duhul, procedau 
cu autoritate şl cu "şurubul" strâns, pretinzând lucruri 
"serioase". O desolidarizare "sinceră" şl o adoptare "cinstită" 
a noilor concepţii. 

Dacă era vorba de oameni mal tari, se mulţumeau cu o 
desolidarizare formală. "Crede ce-ţl place, numai zl-1 ca noi ". 

în felul acesta au format mal multe "cluburi de 
reeducare" cu un efectiv aproximativ de 60 de persoane fiecare, 
unele chiar mal miel. 


216 



La "clubul" unde am fost dus eu pentru "reeducare", 
asistent era maiorul Nodeţ. Avea în jurul lui eâţiva deţinuţi pe 
care nu-i cunoţteam. 

Au adus ziarul "Glasul Patriei" ea să fie eitit în publie. 
( Ziarul "Glasul Patriei" era o publieaţie speeială pentru eei din 
diaspora, prin care aceştia erau amăgiţi să se reîntoareă în ţară). 

Articolele pe care administraţia ţinea neapărat să le 
popularizeze în rândurile deţinuţilor erau serise de Niehifor 
Crainic (pus în libertate prin 1962-1963). 

Ştiam noi prea bine că sărmanul Niehifor Crainic n-a 
scris acele articole pline de injurii la adresa lui Horia Sima şi a 
legionarilor din diaspora ehiar atât de "simplu" şi "nesilit de 
nimeni". 

Dacă aici în închisoare, unde suntem direct în ghearele 
lor, proeedează la un şantaj continuu, în condiţii de libertate 
mijloaeele de şantaj sunt multiple. 

Blasfemiile lui Niehifor Crainic nu aveau niei un efect 
asupra noastră. Noi urmăream informaţiile şi ce citeam printre 
rânduri. 

La una din aceste leeturi a asistat şi colonelul Crăciun, 
comandantul închisorii. 

După terminarea leeturii unui astfel de articol scris de 
Niehifor Crainic, colonelul Crăeiun mi s-a adresat direet mie : 

-Ei, ce ziei, şintă, de eele auzite ? 

Eu i-am răspuns fără oeolişuri: 

-Ştiu despre Niehifor Crainic ce porc a fost toată viaţa 
şi porc a rămas şi acum. Dacă vreţi să cunoaşteţi biografia lui 
Horia Sima, am să v-o spun eu. 

Astfel am luat povestea despre Horia Sima de la naştere 
şi până la zi. 

După ce am terminat, părintele Eăgeţeanu loan de la 
mănăstirea Antim din Bucureşti a completat laeunele mele. 

Comandantul închisorii nu ne-a întrerupt în expunerile 
noastre, pentru a-şi respecta cuvântul dat : că discuţiile sunt 
"libere" şi "sincere" . 


217 



A doua zi "clubul" s-a desfiinţat, iar eu am fost dus la 
Zareă pentru a fi "euminţit "şi mult mai "receptiv" la "mâna 
de ajutor" pe eare ne-o întinde partidul eomunist prin 
administraţia înehisorii. 


ADMINISTRAŢIA NU SE LAŞA. 

TATONEAZA MEREU. 

După un timp nu prea lung, după ce prima îneereare de 
"reedueare" asupra mea a dat greş, pe o serie dintre noi (printre 
eare mă aflam şi eu) ne-au seos de la Zareă. 

Cei selecţionaţi eram toţi oameni având vârsta sub 40 

de ani. 

Ne-au introdus pe toţi într-o eameră şi ne-au spus direet 
şi fără oeolişuri: 

Care acceptă "reeducarea" rămân pe loe. Cei ee nu o 
aeeeptă să iasă de-o parte. 

Am ieşit de-o parte 16 inşi. 

Pe eei eare au aeceptat-o, i-au trecut pe seeţie unde era 
un regim mai lejer, iar noi eei 16 am fost introduşi în eâteva 
eamere de îzolare. 

Eu am nîmerît în eameră cu Gîgî Dragon şî cu Maxîm 
Vîrgîl. Bărbaţî de mare tărîe spîrîtuală şî antrenaţî în suferînţă 
lungă. N-am avut noroeul să stau prea mult cu dânşii, că ne-au 
despărţit. 

Am fost din nou Introdus în Zarea. 

Mî-am dat seama de la îneeput eă nu toţi eeî 16 înşî 
eare au refuzat "reeducarea" vor fi în stare să rezistăm până la 
eapăt eruntuluî regim de exterminare al Zăreîî. 

Cu adevărat aşa a fost. 

Nu peste mult timp a eapîtulat CRISTOFOR DANCU - 
eălugăr tânăr- serîîtor îneepător. A eapîtulat Ştefan Daban, 
Ghiţă Muguraşu, a capitulat şî VALERIU ANANIA. 


218 



Pentru a ne eonvinge să aeeeptăm "reeduearea" am fost 
seoşi la elub cu ocazia punerii în libertate a lui VICTOR BIRIŞ 
, lOSIF COSTEA , VOJEN , pr.DUMITRESCU-BORŞA şi a 
inginerului PARPAEAC. 

Au vorbit cu această ocazie ALEXANDRU 
POPOVICI, care a fost ministru al Sănătăţii în 1940 şi 
NICOLAE PETRAŞCU. 

( Nicolae Petraşcu, Victor Biriş, losif Costea, Victor Vojen, 
Dumitrescu Borşa, Alexandru Popovici, cu toţii erau figuri 
proeminente ale Mişcării Legionare. 

Toţi am înţeles că pe umerii lor apăsa marea 
răspundere a soartei maselor de legionari din închisorile 
comuniste. 

Păreau aceştia toţi ca trupele germane la capitulare. 
Cu mâinile ridicate şi armele la pământ la picioarele 
vrăjmaşilor. 

NICOLAE PETRAŞCU a fost pus în libertate printre 
ultimii. La câţiva ani de la eliberare i s-a simulat sinuciderea 
prin tăierea vinelor în camera de baie. In realitate a fost 
asasinat de agenţi necunoscuţi. 

VICTOR BIRIŞ -deasemenea- s-a "sinucis" după 
punerea în libertate prin aruncarea în faţa trenului în gara 
Teiuş. Martori oculari au susţinut că în realitate a fost zvârlit 
sub roţile locomotivei de indivizi necunoscuţi care au dispărut 
imediat. 

Inginerul PARPALAC a fost student în ultimul an la 
politehnica din Bucureşti şi era considerat inginer. 

Acest Parpalac a trecut prin "focurile" reeducării de 
la închisoarea Piteşti şi a fost complet dezumanizat prin 
torturi. 

N-a mai putut să-şi revină din coşmarul reeducării. La 
închisoarea Aiud a constituit o unealtă josnică în mâna 
administraţiei. Prin intermediul lui, administraţia a terorizat 
deţinuţii în "cluburile" în care se făcea "reeducarea". 


219 



VALERIU ( BARTOLOMEU ) ANANIA - călugăr- 
simpatizant legionar. Fiind student la Cluj în 1946 a condus 
greva studenţească înfruntând senatul universitar comunizat, 
precum şi autorităţile ruso-maghiare. 

Valeriu Anania era un promiţător talent literar şi 
creator în arta scrisului. 

La închisoarea Aiud s-a prăbuşit, neputând rezista 
cruntului regim al Zărcii. 

Prăbuşirea lui Valeriu Anania a fost lentă, dar 
continuă. Cu timpul şi-a pus întreg talentul şi cultura sa în 
slujba diavolului. Prăbuşirea lui Valeriu Anania a continuat şi 
după punerea în libertate. 

In contextul prezentei mărturisiri, prin "a vorbi" se 
înţelege "a se lepăda de treeutul legionar". 

Administraţia ţinea morţiş să mă vadă şi pe mine lungit 
la pământ. Doar şi eu am făcut calea întoarsă de la apus spre 
răsărit spre a lupta -cu şanse puţine- împotriva bolşevismului. 

Colonelul Crăelun, nereuşind să mă eonvlngă pentru 
reedueare, l-a pus pe eălugărul Crlstofor Daneu ( pe eare îl 
cunoşteam din 1938 ) să mă eonvlngă a-ml faee "auto¬ 
analiza". 

I-am zis Iul Crlstofor Daneu ; 

-Eu dau serls -dar nu ţie, el eolonelulul Crăelun- eă mă 
menţin pe poziţie. Daeă Ies afară şl vor fi libere partidele 
polltlee, eu tot legionar voi fi. 

Cu asta l-am tăiat piuitul Iul Crlstofor Daneu. 

A venit la mine şl Valeriu Anania. Ml-a spus doar atât: 

-Lasă nasul mal jos . 

Sfatul Iul Anania era cel mal "eumlnte" pe eare şl eu 
ml-1 dădeam de multe ori. Numai eă, în aeeastă luptă un singur 
pas dat înapoi îl înlesneşte pe eel de al doilea. Cel de al doilea 
îl înlesneşte pe cel de al treilea. . . şl tot aşa până eând 
retragerea se transformă în fugă ruşinoasă din ealea duşmanului 
mişel. 


220 



Eu nu am vrut să dau duşmanului nostru această 
satisfacţie. 

Mă rugam lui Dumnezeu şi simţeam cum El îmi ascultă 
ruga fierbinte, dându-mi putere să rezist. 


AJUTORUL PRIMIT DE LA CEI PRĂBUŞIŢI, 

Majoritatea camarazilor care n-au putut rezista ne-au 
ajutat cum au putut pe noi ceilalţi ca să rezistăm şi pentru 
dânşii. 

Era unul pe nume Moater (avea nume de neamţ, deşi 
era român) . Când ne-au scos din celule pe noi, cei de la Zarea, 
ca să ascultăm cuvântările de desolidarizare ale celorlalţi, a 
venit discret la mine. Pândind pe gardieni, mi-a dat porţia lui 
de mâncare - un turtoi şi câteva bucăţele de carne- zicându-mi: 

-Eu nu mai pot să rezist. Ia şi mănâncă tu, părinte, ca să 
rezişti şi pentru noi cei slabi. 


NOI DEŢINUŢII, MAI EXPERŢI DECÂT 
AGRESORII. 

Colonelul Crăciun nu s-a lăsat să nu mai încerce. Avea 
experienţă. Mereu încercând -cu perseverenţă- mai determina 
pe câte unul să cedeze. 

După ce unii au "vorbit" despre câte au văzut în ţară 
făcute de regimul comunist, mi-a dat şi mie cuvântul. Să-mi 
dau şi eu părerea. Doar o simplă părere. 

Eu i-am răspuns : 

-Aici s-a vorbit despre Corneliu Zelea Codreanu şi 
despre Horia Sima. Aceştia au luptat în epoci diferite, de aceea 
lupta unuia nu se poate asemăna cu a celuilalt. 

In ce priveşte "marile" realizări ale regimului comunist 
( fabrici, şosele, locuinţe, etc. . .) vă spun că orice regim ar fi 
făcut acest lucru. 


221 



în America, în Germania, în Japonia, nu s-au construit 
şosele, fabrici, locuinţe ? N-au avut nevoie de comunism ca să 
le facă ! 

N-a mai avut ce să-mi zică colonelul Crăciun. înghiţind 
găluşca, s-a prefăcut că nu a auzit răspunsul meu. 

în final, cei de la Zarcă am fost duşi înapoi la celulele 
noastre fără să fi reuşit a ne dezrădăcina din betonul armat în 
care eram atât de bine fixaţi. 

Spera în erodarea prin suferinţă lungă. Dar noi eram 
mult mai experţi decât agresorii. Am observat că erau grăbiţi. 
Numai după expresia feţei şi a diferitelor gesturi făcute de 
colonelul Crăciun ne-am dat seama că el ştie data eliberării 
noastre. De aceea insista. Ar fi vrut să ne vadă terfeliţi în noroi 
înaintea punerii în libertate. 


ULTIMA ESCROCHERIE. 

Colonelul Crăciun n-a renunţat la ambiţia lui de a ne 
murdări în lăturile reeducării. 

în acest scop a trimis un delegat de la închisoare ( un 
ofiţer de la administraţie ) cu o scrisoare oficială la soţia mea. 

Prin această scrisoare anunţa familia că eu nu vreau să 
fiu pus în libertate şi să mă reîntorc în sânul familiei. 

Soţia -mai ageră la minte decât dânşii- şi-a dat seama 
despre ce poate fi vorba şi i-a răspuns delegatului în modul cel 
mai surprinzător 

-Dacă nu vrea să se elibereze, atunci să rămână în 
închisoare ! 

Era gata delegatul să se întoarcă la comandant cu traista 
goală, f-a trecut prin minte să-mi aducă o scrisoare de la soţie 
şi o fotografie cu familia. Socotea el că acestea ar putea 
constitui un mijloc de şantaj, făcând să-mi vibreze cea mai 
sensibilă coardă a sufletului. 


222 



Mi-a lăsat scrisoarea şi fotografia o noapte. Dimineaţa a 
trebuit să le restitui. Le-am restituit. Dar nici ei nu şi-au atins 
seopul. 

In aeeeaşi zi ne-au adunat pe 13 inşi de la izolator, 
zieându-ne ; 

Pentru eă voi nu v-aţi adaptat noilor eondiţii soeiale 
ereate de regimul eomunist, veţi rămâne în înehisoare. La 
eeilalţi le dăm drumul aeasă. 

Ameninţarea era eopilăreaseă. Ştiam noi eă regimul nu 
se va încurea cu 13 deţinuţi. 

Mult mai târziu, după punerea în lîbertate, am aflat eă şî 
eu alţîî a proeedat la fel. 

Acestea constituiau ultimele îneereărl, ultima 
"aghlasmă" a Iul satan cu care sperau să ne murdărească. Oricât 
de puţin, numai euraţl să nu Ieşim din puşeărle. 

Păeăleala era din eele mal Ieftine, dar altele nu existau. 

Noi am observat eă de la un timp mânearea a fost 
îmbunătăţită. 

NI s-au dat şl seulele de bărbierit în eelulă. Toate 
aeestea erau semne eă se apropie punerea în libertate. 

Eu eram îneă în eelulă sub ameninţarea eă voi rămâne 
în închisoare, eând pe peronul gării de Vest a oraşului Ploieşti, 
soţia şl filea mea mă aşteptau la fieeare tren ee venea din spre 
Alud. 

Majoritatea eălătorllor din aeeste trenuri erau deţinuţi 
politiei puşi în libertate. 

Deeretul de graţiere apăruse şl era fără exeepţll. 

întreba soţia la fieeare tren dacă sunt şl eu printre 
eeilalţi. Iar oamenii îl răspundeau : 

-Vine mâine, vine mâine ! 

Nu peste mult a sosit şl aeel "mâine" eând am eoborât 
şl eu din tren pe peronul gării de Vest a Ploleştlulul. 

De atunel, din ziua aceea eărela 1 s-a zis "mâine" şl 
până astăzi -pareă- n-a treeut deeât un eeas. 


223 



224 



MĂRTURIA LUI AUREL 
OBREJA 


privitor la reeducarea de la închisoarea Aiud. 


225 



A TREIA REEDUCARE. 


Au trecut 14 ani de temniţă. Călcam în al 15-lea şi 
ultimul cât scria în sentînţă. Am început numărătoarea înversă. 

De acum mî se părea un îad camera în care stăteam de 
multă vreme cu aceîaşî oameni. 

Ne-am terminat poveştile, ba chiar le-am repetat de 
două-treî ori. în afară de rugăciune, alte subiecte de discuţii nu 
mal aveam. 

în fiecare dimineaţă le povesteam visele camarazilor 
mei. Iar apoi le Interpretam. 

La un moment dat am început să Inventez vise. Am 
observat că am Imaginaţie bună. Eram ascultat cu plăcere şl 
multă atenţie. 

Când venea seara le ziceam camarazilor mei: 

-S-a mal prăbuşit o zl. Cu o zl suntem mal aproape de 
libertate. 

O spuneam cu convingere, căci am observat că oamenii 
erau puşi în libertate la termenul prevăzut în sentinţă. Puterea a 
renunţat la năravul de a ţine deţinuţii peste termenul de 
condamnare. Totuşi aveam Informaţii sigure că unii oameni au 
fost puşi în libertate după 20 de ani şl apoi au fost arestaţi din 
faţa casei lor, înainte de a deschide poarta să Intre în curte. 

lată că prlntr-un deţinut care a venit din altă cameră se 
aduce vestea că la Alud a început "reeducarea". 

Un fior rece ml-a trecut prin şira spinării, amlntlndu-ml 
de "reeducarea" de la Gherla. 

Din toate părţile se anunţa prin morse că la închisoarea 
Alud se face "reeducare". 

-Ce facem ? 

Nici unul din noi n-a putut da un răspuns. 

Prima reeducare am respins-o la închisoarea Târgşorul- 
Nou. Pentru aceasta am fost transferat disciplinar (un an şi 


226 



jumătate ) la Jilava, unde am fost ţinut numai în bătăi şi teroare 
eruntă. 

A doua "reedueare" a fost cea de la Gherla de sub 
conducerea lui şurcanu. Acolo am trecut prin miezul de foc cel 
mai fierbinte al torturilor. 

Iată că acum, când să scap de pacoste, mi se dă în cap 
cu cea de a treia reeducare. 

O cumplită decepţie mi-a cuprins întreaga fiinţă. îmi 
puneam întrebări încurcate şi-mi dădeam răspunsuri 
nelămurite. 

într-o zi am fost chemat la birouri la ofiţerul politic. 
-Domnule Obreja, dumneata ce ai fost, ce politică ai 

făcut ? 

-Domnule ofiţer, eu am făcut parte din "Frăţiile de 

Cruce". 

-Asta înseamnă că eşti legionar. 

-Nu domnule, nu sunt legionar. 

-Cum asa ? Doar Frăţiile de Cruce sunt organizaţii 
legionare. 

-Eu n-am fost legionar. Eu am fost membru al Erăţiei de 

Cruce. 

O ţineam una, făcând-o pe prostul. Ofiţerul s-a dat 
bătut, văzând că nu o scoate la capăt cu mine. A încercat să mă 
prindă cu altceva: 

-Dumneata ştii de ce a plecat Ion Moţa şi Vasile Marin 
în Spania ? 

-Nu ştiu, domnule . 

-Ion Moţa şi Vasile Marin au plecat în Spania la război 
pentru că îi înşelau nevestele. 

-Pentru asta trebuia să meargă chiar în Spania să moară, 
când puteau foarte simplu să se sinucidă şi aici în România ?! 
-Da. Pentru asta au plecat. 

-Bine, domnule. 

-Dar Codreanu, ştii pentru ce s-a angajat în politică şi 
s-a dat mare, făcând pe grozavul ? 

-Nu ştiu, domnule. 


227 



-Pentru că l-a înşelat nevasta. 

-Da?! 

-Sima a fost un ticălos. Ai văzut ce a făcut ?!! 

Domnule colonel, eu n-am intrat în Frăţia de Cruce nici 
pentru Moţa, nici pentru Marin, nici pentru Codreanu, nici 
pentru Horia Sima. Eu am intrat pentru şase principii care sunt 
valabile şi pentru mine şi pentru dumneavoastră şi pentru toată 
lumea. 

Eu am intrat în Erăţia de Cruce ca să-l cinstesc pe 
Dumnezeu şi să-mi iubesc cu adevărat neamul. Nu mă 
interesează nici politica, nici politicienii. 

-Dumneata ştii că marii conducători legionari s-au 
desolidarizat de Mişcarea Eegionară, de Codreanu şi de 
ceilalţi ? 

-Eu n-am făcut parte din Mişcarea Eegionară şi n-am 
fost legionar. Aşa că n-am de ce să mă desolidarizez. 

-Eu. . .mama mă-tii de bandit ! Easă că alţii o să meargă 
acasă, iar voi veţi putrezi aici în închisoare. 

Cu asta "spovedania" s-a terminat. Am fost dus în 
celulă la ceilalţi deţinuţi. Nu s-a luat nici o măsură împotriva 
mea. 

Totuşi, am fost introdus şi eu cu alţii într-un club unde 
se făcea "reeducarea". Am aşteptat acolo numărând zilele până 
la ultima. 

Ea împlinirea termenului de 15 ani de închisoare am 
fost pus în libertate fără să fi fost "reeducat". 


228 



MĂRTURIA LUI TACHE 
RODAS 

privitor la reeducarea de la închisoarea Aiud. 


229 



AOLEU ! lARAŞI REEDUCARE ? 


în anul 1962 am ajuns la închisoarea Aiud. Iată că 
urechile mele din nou aud pomenindu-se acel euvânt hidos şi 
cutremurător :"Reeducare". La fiecare etaj erau eamere de 
reedueare şi mai erau şi un fel de "eluburi" de reedueare în 
camerele mari. 

Mă urmărea această "reeducare" ca umbra, ca o piază 

rea. 

Am rezistat eu ispitelor de la Târgşor ; am traversat 
Piteştiul fără să mă prăbuşese ; am înfruntat Gherla cu ajutorul 
lui Dumnezeu şi am supravieţuit. Aeestei parodii de la Aiud 
trebuie să-i rezist neapărat. 

Eram deeis să nu aceept niei un fel de eompromis. 

Am fost introdus într-o cameră unde se făeea 
"reeduearea". 

Şef de eameră era unul pe nume Ciobanu din Prahova, 
îl eunoşteam bine îneă din libertate. 

Ciobanu m-a primit bine. Ba mi-a făeut loc lângă 
dânsul, ca să fiu cât mai aproape, eum se euvine unor veehi 
eunoştinţe. 

Eu, bănuitor, i-am spus de la început ca să ştie că nu 
glumesc : 

-Măi Ciobanule, cât timp stau eu aiei eu tine să nu te 
aud eă-mi vii eu "reeduearea" că-i foe ! 

-Nu, Taehe. Nu fac eu reedueare. Asta o fac alţii. 

A trecut o zi, două, trei, dar eând a fost în a patra i-a 
venit rândul lui Ciobanu să se "autoanalizeze". 

A luat loe la masă şi unde nu îneepu să scuipe dintr- 
însul la "erime" pe eare le-ar fi făeut şi la "rele" pe care le-ar fi 
urzit. Toate erau invenţii la adresa propriei sale persoane. Apoi 
îneepu să laude "înţelepciunea" Iară hotar a partidului 
eomunist şi "binele" pe eare l-a făeut "ţării" de eând s-a 
instaurat la putere. 

Eire-ai al dracului de tâmpit ! 


230 



Mi-am strâns toate boarfele şi am mers toemai în 
eapătul opus al eamerei, unde mi-am găsit un loe şi veeini eare 
gândeau la fel ca mine. 


FUGIND DE DRACU , AM DAT DE TATA-SU ! 

Pe cinci inşi ne-au scos la lucru la ateliere. Eu am 
nimerit la un depozit. 

Am intrat în graţiile şefului de depozit (care era un 
civil). Toată ziua mă ţineam numai de glume şi treaba mergea 
strună. 

L-am rugat pe şeful depozitului să mă ţină cât mai mult 
la lucru, ca astfel să scap de murdăria reeducării. Omul m-a 
înţeles şi mă ţinea la depozit până aproape de stingere. 

Intr-o seară, pe când mă întorceam din fabrică singur, 
hop mă zăreşte un gardian. 

-Ce-i cu tine ? Treci la club ! 

Uite aşa, fugind de dracu' am dat peste tată-su ! 

"Şef de comitet de reeducare" era un popă ce avea o 
figură nesuferită, numai bună de a fi luată în pumni. 

Printre altele zicea popa : 

-M-am săturat de a mai minţi poporul. După ce ies din 
închisoare mai bine mă angajez ca muncitor la aprozar, decât 
să mai fiu popă în biserică ! 

Toată lumea tăcea cu privirile ţintite în pământ de 
lucrurile penibile ce trebuia să le asculte. 

N-am rezistat. M-am ridicat în picioare şi l-am 
înfruntat, zicându-i: 

-Nu ţi-e ruşine să vorbeşti asemenea prostii ? popă 
nebun ce eşti ! Dacă tu vorbeşti asemenea nebunii, tu care eşti 
cunoscător al celor sfinte, atunci ce ne mai rămâne nouă 
păcătoşilor ? 

Cum tace lemnul, aşa a tăcut şi popa. Privindu-1 mai 
atent în ochi, am avut impresia că se scrintise. 


231 



LA O SUTA DE GHINIOANE MAI VINE ŞI UN NOROC. 


într-o zi am fost chemat la unul din ofiţerii politiei, eare 
era prahovean de-al meu. Aveam impresia eă mă simpatizează. 
Din diseuţiile avute eu dânsul am ajuns la eoneluzia eă ştie 
toate trăznăile pe eare le laeeam. 

Ofiţerul mi-a zis : 

-Ştiu ee faei tu pe aiei. Dar eu nu pot să te ajut eu prea 
multe. Pot să-ţi ofer o earte poştală ea să sorii aoasă după un 
paohet. Despre asta să nu spui nimănui nimic. 

Prin geam se vedeau nişte deţinuţi oare se plimbau 
înooaoe şi înoolo prin ourte. 

-Ii vezi pe oei oe se plimbă prin faţa geamului ? 

-Da, îi văd. 

-Sunt oodoşi. Vin cu turnătoriile la mine. 

Peste oâteva zile am primit paohetul de 3 kilograme de 
aoasă ou alimente şi oâteva haine. Tot aoest ofiţer mi-a dat şi 
paohetul, zioându-mi: 

-Cu atâta am putut să te ajut. Mai înoolo nu pot faoe 

nîmîo. 

Am rămas surprins de atitudinea ofiţerului, eă nu ml-a 
oerut nlmlo în sohlmbul favorului făout. N-a înoeroat să mă 
şantajeze. 


OFIŢERI DE SECURITATE DE LA PLOIEŞTI. 

Ml-am dat seama eă vor să ne pună în libertate. Dar 
înainte de a-şl "oăloa pe Inimă" făoând asemenea gesturi, vor 
ea să ne murdăreasoă în toate formele spre a nu privi nlolodată 
pe olneva în oohl ou îndrăzneală. 


232 



Eram sigur că au ordine să nu ne bată, ei să 
întrebuinţeze toate metodele "paşnice" cu care un om poate fi 
înşelat. Asta îmî dădea mîe euraj să fac când pe prostul, eând 
pe nebunul, când pe îndrăzneţul. 

Intr-o zî am fost dîn nou chemat la birouri. Mă aştepta 
eolonelul Colîban, care Intrând dîreet în subiect, îmî zise că 
fără a-mî face "autoanaliza" şî pe urmă "analiza", nu pot îeşî 
din închisoare. 

Drept şi destul de înţepat î-am răspuns : 

-Domnule colonel, eu n-am nevoie de libertate. Rămân 
în închisoare. Nu-mî fac nîcî un fel de "analiză" sau 
"autoanaliză". 

Am fost trimis în alt birou. 

Acolo mă aştepta un ofiţer -tot de la seeurltatea din 
Ploieşti- pe nume Cârnu. Aeesta mă luă cu frumosul: 

-Tache, eşti tânăr. Mergi şl tu aeasă, te căsătoreşti, vel 
duee-o bine. Ce rost are să te opul ? 

Intre timp a Intrat în birou eolonelul Cohban. Eu de 
colo -prefăcându-mă prost de tot- îl zic Iul Cârnu : 

-Să lasă afară domnu' ofiţer. Ce caută aici când noi 
vorbim lucruri confidenţiale. 

Rapid, ofiţerul s-a supus. Ieşind afară din birou. Credea 
că, gata. Am cedat. 

După ee a Ieşit ofiţerul l-am dat şl eu răspunsul 
ăstullalt: 

-Nu vreau nimic. Nu-ml trebuie nlel libertate, nici 
căsătorie, nici nimic. Vreau să rămân în închisoare. A îneeput 
să-ml fie dragă. 

Văzând că nu o scot la capăt cu mine m-au trimis la 
eameră. 


"GLASUL PATRIEI" 

Din nou am fost mutat în altă cameră. Aici era şef de 
eomltet de reedueare unul pe nume Grlgoreseu. î l cunoşteam 
mal demult 


233 



Primul lucru pe care l-am făcut la intrarea în cameră a 
fost să-i atrag atenţia să nu-mi pomenească numele, că-i foc. 

Tot la câteva zile venea colonelul Crăciun cu un ziar 
sub braţ. Era ziarul "Glasul Patriei" în care erau artîcole tot 
împotrîva luî Horîa Sîma şî a legîonarîlor dîn dîaspora. 

In una dîn acele zile, directorul Crăciun şî cu un alt 
ofiţer au numit pe un deţinut să citească ziarul cel plin de 
blasfemii la adresa Mişcării Legionare şl a personalităţilor el. 
După ce a terminat de citit, ml s-a adresat direct mie : 

-El, spune tu, Rodas, eare-s părerile tale ? 

-Domnule colonel, părerea mea este că ziarul pe care 
1-aţl adus este un ziar "loeal", tipărit expres pentru noi, cel din 
puşcărie. Eu nu cred nimic din tot ce scrie în el. 

Comandantul a făcut doar din cap a pagubă, că nu mal 
avea argumente cu care să mă combată. 


RODAS - RODAS -RODAS - RODAS. 

Nu mal târziu decât a doua zl au Intrat în cameră mal 
mulţi ofiţeri printre eare şl prahoveanul care-ml dăduse cartea 
poştală. Unul dintre el îmi zise : 

-Rodas Tache, hal cu noi. 

-Să-ml Iau bagajul ? 

-Nu, fără bagaj. 

Ofiţerii mergeau înainte , Iar eu în urma lor. 

Am trecut prin curtea care era tlxltă de deţinuţi. Mulţi 
mă cunoşteau, filndu-ml buni prieteni. Ştiau că nu cedez. 

Camarazii mei, dându-şl seama că mă îndrept spre 
biroul comandantului Crăciun, m-au sfătuit (din mers) să 
"accept" "reeducarea" , că vor vorbi el în locul meu, 
autoflagelându-se, numai ca să mă salveze pe mine. 

Din mers le-am răspuns un categoric NU ! 

Doamne, ce mare plăcere e să ţll capul sus ! Să ml-1 
plec tocmai acum, când pericolele cele mari trecuseră ?! N-aş 
putea să Intru nici în mormânt, atunci când îmi va veni rândul. 


234 



în biroul comandantului era doar un ofiţer cu numele de 
Munteanu. Iată eă intră şi eolonelul Crăeiun grăbit. Prefăcându- 
se că dă ochii cu mine cu totul întâmplător, m-a luat în răspăr 
fără nîcî o întroducere : 

-Ce-î, mă, te-aî hotărât să te reeducî ? 

-Mî-am compus o figură de om amărât, ou capul plecat 
putîn "într-o dungă" , apoi î-am răspuns ; 

-Domnule colonel, eu nu renunţ la credinţa mea. 

-Ce-î, ce-î, ce-î ? M-a luat el dîn nou autoritar şî rapid 
ca să nu am timp să-mî fac socotelile (dar eu îmi făcusem 
socotelile cu mult înainte). 

-Nu renunţ la credinţa mea, î-am răspuns eu răspicat, 
dar tot cu figura umilă, ca să nu-1 calc pe bătături. 

Atunci comandantul îsl luă în mână cascheta şl, 
învârtlnd-o nervos rostrea ca o placă de patefon dereglată : 

Rodas-Rodas, Rodas-Rodas... 

-Văzându-1 nervos şl gata să explodeze -cu o figură şl 
mal umilă ce semăna a bufon de olrc- l-am zis din nou: 

-Domnule comandant, pe mine nu mă mal schimbă nici 
dracu. Asta-1 credinţa mea şl nu renunţ la ea. 

Aşa a durat aoest dialog, mal mult mut decât vorbit. El 
încerca să se enerveze. Iar eu înoeroam să-l oalmez, dar să şl-1 
conving că nu renunţ la credinţa mea. 

După vreo cinci minute m-a trimis să-ml fac bagajul. 

Eram sigur că mă trimite la Zarcă sau la neagra. N-a 
fost aşa. Am fost Introdus într-o cameră goală cu paturi şl 
lenjerie curată. 

Gardianul îmi zice pe un ton civilizat: 

-Puteţi să vă culeaţl, dacă vreţi. Şl vă rog să-ml spuneţi 
dacă aveţi nevoie de ceva. 

-N-am nevoie de nimic. 

Ziceam în mine : Oare chiar m-au confundat cu vreun 
altul ? Sau e o nouă şmeeherle ? 

Un timp nu prea lung am stat în aeeastă eameră ea un 
boier. Şl ziceam în mine : Asta da, reeducare ! 


235 



Cum binele nu prea durează, într-o zi am fost anunţat 
să-mi fac bagajele. 

Gardianul m-a condus la Zarcă în penultima celulă din 
capătul coridorului. 

Aşa da. Parcă mai merge. "Omul potrivit la locul 
potrivit". 

Până la punerea în lîbertate am maî fost mutat în maî 
multe locuri. 


EPILOG. 

Cu două mii de ani în urmă, pe culmea muntelui 
Golgota era răstignit Hristos. 

Autorii acestei crucificări nu s-au mulţumit cu chinurile 
morţii pe cruce ci, plini de trufie I-au zis în batjocură, 
râzându-I în faţă : 

-"Tu, care strici templul şi-l zideşti la loc în trei zile, 
mântuieşte-Te pe Tine însuţi. Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, 
coboară-Te de pe cruce". 

La jumătatea secolului al XX-lea, pe culmea Golgotei 
româneşti, era crucificat tineretul legionar. 

Nu s-au mulţumit mişeii cu urgia "Piteştiului", nici cu 
grozăviile "Gherlei" . Nu şi-au stâmpărat ura cu oroarea 
regimului aplicat în celelalte puşcării şi lagăre de muncă. Au 
născocit o batjocoră nouă. O umilinţă şi mai mare decât şi-ar 
fi putut vreo minte omenească să imagineze : 

Autoponegrirea şi "Cartea neagră". 

Prin aceasta şi-au confecţionat un alibi -la crimele 
săvârşite- pentru secolele viitoare. 

Dumnezeu n-a îngăduit ca mişelia să stea în picioare. 

lată-i pe mişei în toată goliciunea lor. lată-i demascaţi 
înainte de vreme, când victimele satanicului masacru mai 
trăiesc şi pot depune mărturie. 


236 



Au ştiut prea bine că auto-ponegrirea nu este osândită 
de nici o lege juridică, de nici o doctrină morală. 

N-au ştiut (sau n-au vrut să ştie) că orgoliul şi 
îngâmfarea vin de la Lucifer şi sunt destinate înfrângerii. 

Umilinţa venind de la Dumnezeu prin Hristos este 
sortită Biruinţei. 

Constanţa, la 21 iunie 1996. 

Gheorghe Andreica. 


237 



ANEXA. 


Cuprinde blasfemia imaginată de seeuritate şi impusă 
spre executare deţinuţilor înainte de graţierea lor din iulie 1964. 
Este precedată de o "explicaţie" din partea redactorului. 

CARTEA NEAGRA, 

Explicaţii: 

Oculta comunistă a împământenit în închîsoarea Aîud 
noţîunea de Organîzaţîe legîonară î n loc de Mişcare Legionară. 

Ziceau aceşti vrăjitori al întunericului că în lume nu 
există decât o singură mişcare şl aceasta este mişcarea 
comunistă. 

Puterea comunistă a evoluat în cel 20 de ani de 
stăpânire. De la pari au ajuns la pârghii. Din starea de troglodiţi 
au devenit rafinaţi. 

Iată care erau pârghiile pe care le-au folosit în 
închisoarea Alud pentru "reeducarea" legionarilor, în ordinea 
Importanţei: 

1) spectrul Plteştlulul. Acesta zguduia Inimile celor 
care l-au suportat ororile. A înspăimântat şl pe ceilalţi deţinuţi 
care au pătruns cu Imaginaţia în miezul fenomenului şl îl 
înţelegeau. 

Nu era de glumit. Dacă s-ar fi aplicat metodele 
Plteştlulul, în două luni -cel mult- întreg efectivul închisorii ar 
fi fost distrus. 

2) Vârsta victimelor, care ajungea până la 60 de ani, 
cu toate consecinţele bătrâneţii. 

3) La Alud numai aproximativ 80 la sută din efectivul 
deţinuţilor erau legionari. In rest alte culori politice. 

{şoţi cei cu un comportament dârz în închisori au fost 
asimilaţi cu legionarii şi transferaţi la închisoarea Aiud). 

La un moment dat s-a constatat de către deţinuţi că au 


238 



fost infiltraţi printre ei indivizi dubioşi. Borfaşi ordinari. 
Condamnaţi de drept eomun. 

"Reeducarea" se tăcea numai împotriva legionarilor. In 
schimb la "reeducare" participa întreg efectîvul închîsorîî 
Aîud. Iată cum borfaşîî au ajuns legîonarî sadea. 

4) Regîmul de exterminare lentă la Zarcă. Pedepse 
aplicate pentru vînî Imaginare. S-a ajuns să se execute până la 
40-50 de zile de arest sever, ba chiar de 120 de zile (Ing. Gh. 
BrahonschI). De necrezut că s-a rezistat ! Pedepsele se aplicau 
numai pe timp de lamă, ca moartea să fie sigură. Dacă nu se 
murea pe loc -totuşi- din asta se trăgea moartea. 

5) O parte din persoanele care reprezentaseră 
Legiunea înainte de 1948, erau decise să se facă "frate cu 
dracul până trec puntea" . Au sesizat corect că regimul 
comunist vrea să-I pună în libertate, dar numai după ce vor fi 
murdăriţi în toate felurile. 

"Să fim murdăriţi aşa cum vor comuniştii, numai să 
salvăm masele de legionari şl pe noi înşine ! (şl-au zis aceştia). 

6) Dintre legionari au fost şl din acela, pe care 
părăsindu-l puterile, s-au prăbuşit. (Exemplu : Stere MIhalexe, 
Valerlu Anania, Augustin BIdeanu, Cristofor Dancu, Ruja 
P.NIcolae, zis "Cucu" ,etc.). Aceştia erau dispuşi să colaboreze 
cu securitatea şl să execute mârşăviile dispuse de aceasta. 

7) Căpetenii cu multă Influenţă au fost puse în 
libertate : Radu Demetrescu Gyr, Vojen, pr. Dumitrescu Borşa, 
Victor BIrIş şl alţii. Punerea acestora în libertate s-a făcut în 
luna Ianuarie 1963 ca urmare a unul decret de graţiere a unor 
delicte silvice care conţinea -la urmă de tot- o prevedere că se 
aplică şl "deţinuţilor politici care au avut o purtare bună şl au 
dat dovadă că s-au "reeducat". 

Sute de deţinuţi au fost puşi în libertate cu acea ocazie 
din alte închisori şi lagăre de muncă. Dar nici unul nu şi-a dat 
seama ce semnificaţie are noţiunea de "reeducat". Atât de bine 
a fost păstrat secretul "reeducării" de la Aiud. 

Eu însumi am fost pus în libertate în baza acestui decret 
(din lagăml de muncă de la Salcia) , dar despre "reeducarea" 


239 



de la închisoarea Aiud am aflat abia după revoluţia din 22 
decembrie 1989. 

Deci căpetenii cu mare influenţă au fost puse în 
libertate -dar numai după ce au fost murdărite în lăturile 
reeducării. 

Au fost obligaţi să renunţe formal la crezul legionar. Să 
declare în public că tot ce a fost virtute într-înşii a constituit 
doar fariseism şi prefăcătorie. Au trebuit să recunoască 
superioritatea doctrinei marxiste. Au fost forţaţi să se auto- 
ponegrească. 

Anul 1964. 

Oculta comunistă a fixat chiar şi data punerii în 
libertate a tuturor deţinuţilor politici, cu mult timp înainte. 

Conducătorii comunişti urmăreau avantaje în politica 
externă. Ba chiar şi în cea internă. 

Nu se îndurau să elibereze pe acei conducători ai 
Mişcării Legionare care mai erau în închisoare doar cu o 
murdărire formală, numai de suprafaţă. Murdărirea trebuia să 
pătrundă cât mai adânc în organismul Legiunii. 

Astfel securitatea a conceput acea "Carte neagră", în 
care trecutul legionar trebuia falsificat şi murdărit. 

Lucrarea trebuia să fie redactată chiar de mâna 
legionarilor şi apoi semnată de căpetenii, pentru a-i da o notă 
de autenticitate. 

Această "istorie" a constituit culmea umilirii şi a 
înjosirii legionarilor. 

Scrisul a fost acompaniat şi de o "expoziţie" de pictură 
antilegionară. 

Erau înfăţişaţi numai legionari în stare de ebrietate şi în 
posturi obscene. 

Pe Căpitan, Comeliu Zelea Codreanu, l-au înfăţişat 
violând pe servitoarea generalului Cantacuzino. 

Autorul acestor "picturi" este Ruja P. Nicolae zis 
"Cucu". 


240 



Această "istorie" conţinând aproximativ 700-800 de 
pagini, a fost serisă cu peniţa. A fost legată în piele fină 
asemeni evangheliilor din mănăstirile evului mediu. 

Lucrarea trebuia să constituie şi "document" pentru 
istorie, viitorii cereetători urmând a se inspira din aceasta. 

Nu şi-au imaginat mişeii că numai peste 25 de ani 
întreg eşafodajul ce sprijină mârşăvia comunistă se va prăbuşi 
şl josniciile vor fi date în vileag. 

Aşa e judeeata prostului, când ajunge pe post de 
înţelept! 

Iată cum arată şl coperta a aeestel blasfemii: 


241 



CRIMA 


TEROARE 


DESPRE 

ORGANIZAŢIA EEGIONARA 

+ 

MISTICISM - MASACRARE - TRADARE 


Executat coperta 
MIRONOVICI RADU 
fost comandant al 
Bunei-Vestiri 

RUJA P. NICOLAE 
fost f d.c. 


Notă: 

Sus pe copertă, între cuvintele "crimă - teroare" este 
desenat semnul pericolului de moarte (un craniu), iar între 
cruce şi subtitlul : "Misticism - masacrare - teroare" exact la 
mijlocul copertei sunt înfăţişate două securi încrucişate. Sub 
acest desen mai pozează un pistol intersectat de un pumnal. 

Eăţimea acestei "evanghelii" este de 40-45 cm. 


242 




Istorie cronologică 


Zelinschi - Mucea - 
Conjuraţia 
Cina cea de taină 
Diversiunea 
O nuntă electorală 
Crucea verde 
Ucenicul asasin 
Se angajează asasini 
Demagogie macabră 
Lupii între ei 
Cultura în flăcărî 
Congresul asasînîlor 


Partea I-a 

II- a 

III- a 

IV- a 

V- a 

VI- a 

VII- a 


Voi. I 

Perîoada legionară 

Legiunea Arhanghelului Mlhall 

Garda de fier 

Totul pentru ţară 

Lupta pentru succesiune 

Joaca de-a miniştri 

Statul Naţional Legionar 


Vol.II 

Partea VlII-a Legiunea Străină 

IX- a Impostură, duplicitate, trădare 

X- a Epilogul: REEDUCAREA 

EDITAT DE COEECTIVUL CEUBURILOR 
CUETURAL - EDUCATIVE 
din 

PENITENCIARUE AIUD 
Iulie 1964 


243 





Au contribuit la alcătuirea acestei luerări următorii 
deţinuţi: 

COORDONATOR ; Mihalexe Stere - avoeat 

Ajutor-eomandant legionar 

REDACTORI : Grigorescu Nieolae - avoeat 

Paleologu Octavian - profesor 
Şef grup eorp studenţesc legionar 

Savin Constantin - eeonomist 
Comandant legionar 

Şahan Eugen - funeţionar - F.D.C. 

Teofăneseu Constantin - Funeţ. 

Şef grup eorp muncitorese 

RESPONSABIL ARTISTIC : Ruja P. Nieolae 

COLABORATORI PRINCIPALI 

1. Anania Valeriu - teolog - F.D.C. 

2. Bălănescu V.- farmaeist 

3. Bideanu Aug.- av.,Comandant legionar, fost 
ministru 

4. Baltag Ion - tâmplar - legionar 

5. Banea Dumitru - comereiant- ajutor-eomandant 

6. Bărbuleseu Marian - inginer, F.D.C. 

7. Boantă Ion - avoeat, F.D.C. şef grup 

8. Bulhac Andronie - ajutor-eomandant 

9. Butoi Ion - profesor - grup C.S.F 

10. Ghiea Dumitru - inginer, eomandant-legionar 

11. Crişan M. - medie, legionar 


244 



12. Calmuschi Ion - inginer, şef grup C.S.L. 

13. Calmuschi Mircea - inginer, şef grup F.D.C. 

14. Constantinescu Marin - profesor, F.D.C. 

15. Cozma Aurel - avocat. 

16. Cuşa Gheorghe - student, F.D.C. 

17. Chioreanu Nistor - avocat, comandant-legionar, şef 
adjunct al organizaţiei legionare. 

18. Caftangioglu Gheorghe 

19. Diaconescu Constantin - medic, şef grup F.D.C. 

20. Davidescu Ion - inginer, ajutor-comandant-legionar. 

21. Dumitrescu Florică - medic, şef regională F.D.C. 

22. Gherman Horia - funcţionar, F.D.C. 

23. Ghinea Simion - ziarist, F.D.C. 

24. Ghiocel Dumitrache - prof, ajutor-comandant 
legionar. 

25. Hanu Vasile - ajutor-comandant-legionar. 

26. Hasnas Dori - avocat, ajutor-comandant-legionar. 

27. Hoinic Dragoş - student, F.D,C. 

28. Ion Constantin - inginer, ajutor-comandant-legionar. 

29. lonescu Gheorghe - funcţionar, ajutor-comandant- 
legionar. 

30. loniţă Gheorghe - teolog, legionar. 

31. Manta Octavian - avocat, ajutor-comandant. 

32. Marinescu Cuza - ziarist, ajutor-comandant. 

33. Mironovici Radu - comandant al Bunei-Vestiri. 

34. Moldovan Constantin - învăţător 

35. Negoescu Traian - economist. 

36. Nijloveanu Gheorhe - funcţionar, F.D.C. 

37. Nicolescu Ilie - economist, şef corp răzleţi. 

38. Nicolescu Sbastian - tehnician, legionar. 

39. Orbulescu Nicolae - profesor, legionar. 

40. Pană Zaharia - economist, absolvent F.D.C. 

41. Petraşcu Nicolae - profesor, comandant general, şef 
adjunct al organizaţiei legionare. 

42. Păvăluţă -avocat, ajutor-comandant-legionar. 

43. Popov Constantin - avocat, comandant-legionar. 


245 



44. Radu Tase - teolog, legionar. 

45. Răileanu Constantin - medio, simpatizant legionar. 

46. Răzeşu Mircea - teolog, legionar. 

47. Savin lorgu - economist, şef grup C.S.L. 

48. Săveanu Silviu - profesor, C.S.L. 

49. Sârbu Gheorghe - economist, legionar. 

50. Sârbulescu Gheorghe - medic, legionar. 

51. Stamate Ion - profesor, av., legionar. 

52. Stănescu luliu - profesor, comandant legionar. 

53. Teodorescu Eugen - avocat, ajutor-comandant- 
legionar. 

54. Tomescu Alexandru - avocat, simpatizant. 

55. Şuţea Petre - economist, legionar. 

56. Trâmbiţaşu Nicolae - legionar. 

57. Tripa Octavian - economist, absolvent F.D.C. 

58. Vecerdea Gheorghe - profesor. 

59. Veselovschi losif - medic, instructor-legionar. 

60. Giosan Nicolae - inginer, legionar. 

61. Cristofor Dancu - ziarist-redactor. 


ILUSTRAŢIA 

1. Ciontea Ovidiu 

2. Finanţu Constantin 

3. Ghemea Constantin 

4. Hochstresser Emeric 

5. Maniu Ion 

6. Nicolau Mircea 

7. Penciu Gheorghe 

8. Popescu Vasile 

9. Purcărea Nicolae 

10. Purice Vasile 

11. Ştefanescu Emil 

12. Zacheu Florin. 

13. Anca Petru 


246 



14. Dinu Constantin 

15. RujaNicolae. 


COMPACTORI 

1. Galea Şerban 

2. Dulgheru loan 

3. TeodorescuNicolae. 

BASORELIEF COPERTA 

1. RujaNicolae 

2. Bozdoc Gheorghe 

3. Curelea Mihai 

4. Pop Mihai 

5. Mironovici Radu. 


GRAFICIENI 

1. Alexandru Virgil 

2. Băduleseu Dumitru 

3. Bontaş Andrei 

4. Busuioe Alexandru 

5. Braeaeiu Constantin 

6. Bieriu Mihai 

7. Basturea Constantin 

8. Constantinescu Dumitru 

9. Drăgan Gheorghe 

10. Galea Şerban 

11. Georgeseu Gheorghe 

12. Gheorghiu Petru 

13. Grigoraş Constantin 


247 



14. lamandi Ştefan 

15. leşeanu Aurel 

16. Langa Mihail 

17. Angheleseu Alexandru 

18. Samoilă Alexandru 

19. Olteanu losif 

20. Popa Alexandru 

21. Popa Grigore 

22. Popeseu Ion 

23. Sima Ion 

24. Popovici Dumitru 

25. Popeseu Nicolae 

26. Stăneiuleseu Alexandru 

27. Toma Vasile 

28. şintea Nieolae 

29. Udrişte Ion 

30. Voieescu Alexandru 

31. Vasileseu Gheorghe 

32. Ciontea Gheorghe 

33. Dobrea Mireea. 


ÎNCHEIERE, 

Invenţia de ultima oră a oeultei a fost "Cartea neagră " 

Pentru a înţelege această lucrătură, voi împărţi 
redactorii şi semnatarii cărţii în maî multe categorii distincte, 
dând şl câteva nume din cele cunoscute de mine. 

1. Personalîţăţî de mare calibru care trebuiau neaparat 
mudărlte în lăturile reeducării. 

Radu Mironovici , prezent la întemeierea Legiunii 
alături de Căpitan; 


248 



Nistor Chioreanu , comandantul legionar al 
Ardealului; 

Niculae Petraşcu , eomandant pe ţară al Legiunii. 

2. Personalităţi ale eulturii: 

- Petre Tuţea , profesor ; 

Simion Ghinea , ziarist. 


3. Foşti studenţi, dezumanizaţi în râşniţa reedueării de 
la Piteşti . Aeeştia aveau ereate reflexele eondiţionate în sensul 
autoponegririi. 

Aparent, majoritatea aeestora îşi reveniseră din 
eoşmarul reedueării de la Piteşti şi Gherla. Insă la un eutremur, 
ehiar şi de o intensitate mai mieă (ameninţarea eu reluarea 
atroeităţilor) , erusta uitării eădea şi refexele Piteştiului 
reveneau violent în plin plan. 

"Vrăjitorii" din umbră ai oeultei iudeo-eomuniste 
eunoşteau toate aeeste efeete şi reaeţii. 

Teoretie fuseseră bine instruiţi de eonsilierii sovietiei. 

Practic, făcuseră experienţă pe pielea sărmanilor 
deţinuţi. 

4. Personalităţi ee s-au prăbuşit în Aiud, neputând 
suporta eruntul regim al strieteţii şi înfometării: 

Stere Mihalexe, 

Bartolomeu Anania. 

5. Erau şi persoane fără un "nume" , eare s-au prăbuşit 
devenind unelte meschine ale oeultei: 

- Nicolae P. Ruja , zis Cueu , eel eare a imaginat 
eoperta eărţii şi mai toate desenele din aşa-zisa "Expoziţie de 
pietură antilegionară ". 

Cristofor Dancu , eălugăr renegat, care înălţa 
imnuri 


249 



de slavă lui Stalin ce de mult era "oale şi ulcele", aruncat de 
tovarăşii lui la lada cu gunoi. 

5. Marea masă tăcută a deţinuţilor a fost obligată să 
participe la şedinţele de club, ca în amestec cu cei care se 
autoponegreau să dea impresia că toţi participă la reeducare. 

X 


Mai e şi graba. 

" Cartea neagră " a fost concepută şi scrisă în ultimele 
săptămâni ale punerii în libertate a tuturor deţinuţilor politici. 
Deci în mare grabă. 

Este cunoscut procedeul şarlatanilor şi al escrocilor . 
Grăbindu-se , obţin ce doresc mai degrabă decât dacă ar fi 
"vorbă lungă ". 


X 

Nistor Chioreanu nu scrisese nici un cuvânt în această 
carte , totuşi a fost forţat să o semneze. 

A semnat, dar cu menţiunea că n-a citit-o. Cu toate 
acestea numele lui apare printre colaboratorii principali. (Aşa 
s-a întâmplat şi cu alţii). 


X 

Presiunile cele mari s-au făcut asupra " vârfurilor " 
legionare. Asaltul asupra "trupei" a fost mai anemic. 

Uneori cei din "trupă" aveau mai multă experienţă decât 
"vârfurile" . La experienţă se mai adăuga şi vigoarea tinereţii. 
Aşa se explică refuzul atâtor fraţi de cruce de a-şi urma 
conducătorii (vezi cazul Biriş ). 

De acum fiecare îşi potrivea rezistenţa după cum îl tăia 

capul. 

X 


250 



în fabrică lucra şi Ghiţă Săpătoru, frate de eruce din 
generaţia eea mai tânără (1948). 

De eâte ori ofiţerul politie vizita fabriea, îl invita să-şi 
faeă "autoanaliza". Dar Ghiţă, mai şiret deeât politrueul îi 
răspundea: 

Mi-o fae. . . Dar să mă mai gândese ce trebuie să 

spun. 

Aşa l-a tot amânat pe politrue până ee a ieşit pe poarta 
închisorii "alb ca neaua". 


Sute de tineri, fraţi de eruce, de pe eelular au rezistat 
asaltului... cu capul plecat, dar au rezistat. 

X 


-Vai vouă mişeilor ! 

Priviţi în dreapta şî veţî vedea eum sute de aştrî fierbînţî 
apar pe cerul însângerat de voî. 

Sunt duhurîle eroîlor şî martîrîlor ee nu au lăsat armele 
din mână. 

Priviţi şi în urma voastră. 

Veţî vedea eum eeî ee s-au predat vouă, lăsând armele 
jos, acum le ridică dîn nou. 

Zadarnic tremuraţi ! 

Singura voastră şansă este să vă aseundeţî în lada de 

gunoi. 

Fîţî siguri că acolo nu o să vă caute nimeni. 

Gheorghe Andrelea. 


251 



252 



CUPRINS. 


1. Cuvânt înainte_ 5 

2. închisoarea Jilava_ 7 

3. Mărturia lui Aurel Obreja_ 9 

4. închisoarea Jilava 1948_ 11 

5. Politica, politica şi iar politica_ 13 

6. Cuvântarea lui Dinu Mateescu_ 16 

7. Generalul Zaharia dornic să cunoască mai mult_ 16 

8. Disciplinar spre închisoarea Jilava_ 17 

9. Urmează supliciul_ 20 

10. Al doilea supliciu_ 23 

11. Evreul Kaner_ 27 

12. Un "tambur" mişel_ 29 

13. De ce ai desenat, banditule ?_ 30 

14. Mărturia lui Puiu Atanasiu_ 33 

15. Cel de-al treilea martiriu al lui Radu Gyr_35 

16. Partea văzută a icebergului_37 

17. Partea nevăzută a icebergului_41 

18. Recursul_ 45 

19. Regimul de teroare aplicat poetului_46 

20. Sfârşitul doctorului Aurel Marin_ 47 

21. închisoarea Piteşti_49 

22. Mărturia lui Gh.Suroiu_51 

23. Prima lovitură_ 53 

24. Intervenţia directorului Al. Dumitrescu_55 

25. Pe mâna călăilor_56 

26. Explicaţii privind atacul lui şurcanu_58 

27. Mărturia lui Gh. Măruţă_61 

28. "Mişcarea tineretului regalist"_ 63 

29. Ea camera "4 spital"_ 64 


253 



30. Bătaia 

66 


31. şurcanu şi Bogdanovici 

68 


32. Moartea studentului Gigi Vătăşoiu 

68 


33. Inspeeţia 

70 


34. Moartea studentului Niţă Cornel 

71 


35. Mărturia lui Taehe Rodas 


75 

36. Dela Târgşor la Piteşti 


77 

37. M-am pus pe treabă ea de obieei 


78 

38. Ataeul 


79 

39. Eu sunt şureanu 


80 

40. Aneheta lui şureanu 


82 

41. Delegaţi pentru anehetă 


84 

42. Tortura de noapte 


86 

43. Rugăeiunea eătre Dumnezeu 


87 

44. Filozofia eelor reedueaţi 


87 

45. Harul lui Dumnezeu a fost deasupra mea 


88 

46. îneereare de sinueidere 


89 

47. Treburi de neînţeles 


90 

48. Să nu spui nimie ! 


91 

49. Blasfemia 


92 

50. Un eântee eu "eântee" 


95 

51. Pleearea din Piteşti 


96 

52. Mărturia lui Vasile Moeanu 


97 

53. La brigăzile 13-14, la Canal 


99 

54. Pe înserate 

3oi 


55. După două zîle 


101 

56. Regîmul de teroare de la brigăzile" 13-14" 

103 


57. Prinderea şl torturarea doetorulul Slmloneseu 

104 


58. Mizeria de seară 

105 


59. Al doilea mare supllelu al doetorulul Slmloneseu 106 


60. Moartea doetorulul Slmloneseu 

106 


61. Urmările 

108 


62. Inehlsoarea Gherla 

109 


63. Mărturia Iul Ion Pangrate 

111 


64. La înehlsoarea Gherla 

113 


65. Dar diavolul nu doarme 

115 



254 



66. 0 mutare dubioasă 

116 

67. Surpriza 

117 

68. Moartea camaradului Dâmbu 

118 

69. Nemernicia lui Popescu Aristotel 

120 

70. Rapoartele de dimineaţa şi seara 

121 

71. Saramura 

122 

72. Mişelia ofiţerului politic 

123 

73. Decât aşa, mai bine mort ! 

124 

74. Sosesc deţinuţii pentru curăţenie. 

Doctorul pentru 

constatare. 

126 

75. Sunt salvat 

128 

76. Aruncarea cu praştia 

130 

77. Ancheta 

131 

78. îl însoţesc pe şurcanu 

133 

79. Mărturia lui Aurel Obreja 

135 

80. Primul contact cu închisoarea Gherla 

137 

81. Cunoştinţe dubioase 

137 

82. Pasul următor 

139 

83. Atacul 

140 

84. Tortura 

141 

85. Umilirea 

143 

86. Procedură greţoasă 

144 

87. Bunul meu prieten Stoicescu 

145 

88. Principiul "reeducării" 

146 

89. Tortura neîntreruptă 

146 

90. Culmea torturii 

147 

91. Mocirla 

148 

92. "Autodemascarea" 

149 

93. şurcanu comandă, şurcanu verifică 

152 

94. şurcanu torturează cu propria mână 

153 

95. Faza a doua a demascării 

154 

96. Autodemascarea Intimă 

155 

97. Comentariile 

157 

98. Tatăl pus să-şl tortureze fiul 

159 

99. Noi, cel cinci, la tras de limbă 

160 

100. Ofiţerul politic 

161 


255 



101. 

La fabrica închisorii 

162 

102. 

Şedinţele de producţie 

165 

103. 

Mărturia lui Taehe Rodas (Gherla) 

169 

104. 

Deeonspiraea reeducării 

171 

105. 

S-a spart ulciorul 

172 

106. 

închisoarea Aiud 

175 

107. 

Mărturia lui Nicu Crăeea 

177 

108. 

1 mai 1952, ora "O" 

179 

109. 

Torturi la înehisoarea Aiud 

182 

110. 

Ultima tortură pentru Mircea Vulcănescu 

183 

111. 

Mărturia lui Dimcică Sima 

187 

112. 

Preparative pentru reeducare 

189 

113. 

Se aruncă undiţa 

190 

114. 

Poftiţi la club ! 

190 

115. 

Se aruneă năvodul 

191 

116. 

Regimul de Zarcă 

194 

117. 

La arest sever cu prinţul Ghica 

196 

118. 

Prinţul e un adevărat eavaler 

199 

119. 

Prinţul Ghica mai mărturiseşte 

200 

120. 

Un politruc făcând pe medicul 

201 

121. 

Unii nu mai suportă cruntul regim al Zărcii 

202 

122. 

încă 0 pastilă 

203 

123. 

Fraţilor, vă cer iertare 

204 

124. 

Părinte Ioane, părinte Ioane 

204 

125. 

La clubul mare -1963- 

206 

126. 

Afară eu voi, trădătorilor 

207 

127. 

Intervin politrueii 

209 

128. 

129. 

Legionari puşi în lîbertate după 20 de anî 
Aneheta şî judeeata 

210 

212 

130. 

Baîa de la Jilava 

214 

131. 

Ultimele zîle de închisoare 

216 

132. 

Ultimul discurs 

218 

133. 

în gara Aiud 

220 

134. 

în gara Bucureştî-Nord 

220 

135. 

Mărturia preotului Iile şlntă 

223 

136. 

El, ce zici şlntă de cele auzite ? 

225 


256 



137. 

Administraţia nu se lasă 

227 

138. 

Ajutorul primit de la eei prăbuşiţi 

230 

139. 

140. 

Noi, deţiniţii, mai experţi deeât agresorii 
Mărturia lui Aurel Obreja (Aiud) 

230 

233 

141. 

A treia reedueare 

235 

142. 

Mărturia lui Taehe Rodas 

239 

143. 

Aoleu ! Iarăşi reeducare 

241 

144. 

Fugind de dracu am dat peste tată-su 

242 

145. 

La 0 sută de ghinioane mai vine şi un noroc 

243 

146. 

Ofiţeri de securitate de la Poieşti 

243 

147. 

"Glasul Patriei" 

244 

148. 

Rodas, Rodas, . . 

245 

149. 

Epilog 

247 

150. 

Anexa . . . "Cartea neagră" 

248 

151. 

încheiere 

258 


257