Sociologie românească — 1937 Nr.9-10 — An II

C U P R I N S U L 


STUDII: 

D. Gusti: PARALELISMUL SOCIOLOGIC ..................................... 379—385 
O ŞTIINŢĂ NOUĂ: GEOPOLITICA 

de Jon Coneg;.s s ve e i iai oc Жа ааа pe a e Tal 385—418 
TÂRGUL DE PE MUNTELE GĂINA 

de-Florea- Florescu noes aa u a aaa ae carca aie a cai nga în sală 418—430 
UN SAT EXPANSIV, CÁIANUL-MIC DIN SOMEŞ 

Petru Bartoş: FATA DE AZI ŞI EVOLUŢIA ÎN ULTIMUL SECOL.......... 430—439 

Dr. losif Jivan: REGIMUL PROPRIETĂŢILOR ....... eee nnn 439— 442 


CRONICA: 


PLASELE SANITARE MODEL: GILĂU ŞI TOMEŞTI 
de Dr. Tiberiu Ionescu ....... ceeace e mnn 443—454 


DISCUTII: 


ÎNTRU CÂT NE ÎMPIEDECĂ CONVENTIUNILE INTERNATIONALE ŞI CONSTITUŢIA SĂ 
REZOLVĂM PROBLEMA MINORITĂŢILOR 
de C. EREeSCH iav vus curre ar date i atita vulpe E iq esa try ieu i 455—458 


DOCUMENTE: 
VIATA POLITICÁ A UNUI SAT DIN NÁSÁUD 


de Constantin V. Micu..... eel aes ad ee x reir sede а 2459—4695 
MIŞCAREA SPRE ORAŞE A LOCUITORILOR DIN ARCANI-GORJ 

de Jon I Berca............. E darza atita Atu е CETE botas yak 465— 471 
VIAŢA ECONOMICĂ A SATULUI ISALNITA-DOLJ 

de V. Petrescu-Craiova....... eee а: 411—413 
CUM FOLOSESC OAMENII DIN APELE-VII PĂMÂNTURILE LOR 

de Jon Chițu .... cc ава 474—477 


RECENZII: 


SOCIOLOGIE TEORETICĂ: Brăileanu: Statul si comunitatea morală (Herseni) ; 
Densuşianu : Folklorul. Cum trebue înţeles (Herseni); /eşan : Psihologia $i so- 


ciologia muncii (Herseni) ...... cesses nn 418—480 
ROMÂNII DE PESTE HOTARE: Z/roaie: Cântece populare istro-române (Fl. Flo- 
rescu) ; Revista Timocul (Оораги)..................... een 480—481 


REALITATEA ROMÂNEASCĂ: Opreanu: Probleme de geografie economică in 
Munţii Apuseni (Fl. Florescu); Lükó: A Moldvai Csángok (Ciangáii din Mol- 
dova), 1936 (Golopenţia); Moisil: Figuri grăniţereşti násáudene (FI. Florescu)... 487—488 


ÎNSEMNĂRI: 


MARGINALII LA CUPRINSUL NUMĂRULUI DE FAŢĂ: 1. Satele expansive; 2. Ascen- 
siunea socială a sătenilor; 3. Grădinăria din jurul oraşelor; 4. Vidra şi Târgul 
Găina ne ава at a adie RS căt ja a eR iara d Vade pa ad n 482—485 
FAPTE, VESTI, PUBLICAȚII: 1. Тіпегеа Ја Bucureşti a celui de al XIV-lea Congres 
international de Sociologie; 2. Revista institutului Social Banat-Crişana; 3. Din 
cuprinsul numărului viitor .... ce eee enn 486—487 


COPERTA: 
Voştinar dela Cáianul-Mic (Cligeu Eftene, Fundaţia Regală „Principele Carol). 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Diggcron: D. GUSTI 


Anu Il, №. 9-10 SEPTEMVRIE - OcTomvRIE 1937 


PARALELISMUL SOCIOLOGIC? 


Câteva lămuriri preliminare. In mod obişnuit, nu folosim în sociologia românească 
termenul de echilibru social, care denumeşte preocuparea de căpetenie a acestui Congres 
International de Sociologie. Problema ea însăşi nu ne este necunoscută, am socotit însă şi 
credem că trebue să menţinem această hotărire, cá e mai bine să ținem departe de so- 
ciologie, ştiinţă a realităţii sociale, toti termenii tehnici fáuriti pentru nevoile altor disci- 
pline, cum ar.ti fizica, chimia, biologia şi psihologia, care au de studiat realități de natură 
deosebită. Pentru pricina aceasta evităm în România termenii de fizică socială, de dina- 
mică şi de statică socială, de echilibru social, care amintesc ştiinţele fizice, după cum 
evităm la fel termenii de organism social, de patologie socială, de anatomie şi de fizio- 
logie socială etc., care amintesc biologia. E adevărat că n'am izbutit să găsim totdeauna 
termenii sociologici potriviti. Suntem siliţi şi noi uneori să folosim termeni imprumuta[i 
dela alte discipline, avem însă în aceste cazuri precautiunea metodologică de a preciza 
deosebirea de înţeles. 

Problema echilibrului social se pune în sistemul nostru de sociologie cu privire la 
unităţile sociale, adică cu privire la formele concrete ale asocierii omeneşti. Nici o socie- 
tate, oricât ar fi ea de simplă, nu e constituită dintr'un singur element. Prin definiţie, so- 
cietatea este o realitate, care cuprinde mai mulţi factori: un număr oarecare de indivizi, 
o serie de relaţii între aceştia, un principiu de organizare sau o structură etc. Aceasta e 
pricina pentru care problema interdependentei părţilor în mijlocul întregului se pune în 
mod necesar cu privire la orice unitate socială. Problema cea mai de seamă de echilibru 
social decurge, credem, din acest fapt. 

Comunicările elevilor mei 2) prezintă câteva aspecte concrete ale echilibrului social, 
stabilite prin metoda cercetărilor directe a monografiilor sociologice. Comunicarea aceasta 
e menită să infátigeze problema generală a echilibrului social, în legătură cu societatea 
în genere, în felul în care se pune şi se desleagă în cadrul sistemului meu de sociologie. 
Din pricina aceasta voiu fi nevoit să infátigez pe scurt acest sistem, ca să pot apoi înfăţişa 
ca o consecință a lui şi problema interdependentei sociale sau, ca să intrebuinfám ter- 
menul propus de Biroul Congresului, problema echilibrului social. 


Sistemul nostru de sociologie ia ca punct de plecare nu numai critica realităţii so- 
ciale, ci şi critica doctrinelor sociologice existente. Intr'adevăr oricine cercetează cu 
atenţie sistemele sociologice mai importante, va găsi printre ele numeroase doctrine, care 
nu cuprind decât adevăruri parțiale. Ca atare, ele nu pot îi primite în ştiinţă decât între- 


1) Comunicarea la al XIII-lea Congres International de Sociologie (Paris, 1—6 Sept. 1937). 
2) Traian Herseni, Н. H. Stahl si G. Vládescu-Rácoasa. 


579 


gite organic unele prin altele, adicá totalitar. Semnalám douá erori, care se comit adese- 
ori in sociologie, cu deosebire in doctrinele mai vechi. Unele concepţii confundă partea 
cu întregul. Astfel, uneori se dă însemnătate exclusiv factorilor economici, alteori celor 
politici, ori celor spirituali, ori celor juridici. In chipul acesta nu se poate ajunge decât la 
o imagine incompletă a realităţii. Nu putem socoti decât concepţii sociologice parţiale 
rezultatele acestui fel de a gândi. Alte doctrine confundă fenomenele sociale cu factorii 
care le condiţionează, factori condiţionanţi pe care noi îi numim cadre. Astfel, din faptul 
că societatea este determinată de factorii geografici, de cei biologici sau de cei psihici, 
s'a tras pe rând concluzia că societatea însăşi ar fi un fenomen exclusiv geografic, un 
fenomen exclusiv biologic sau un fenomen exclusiv psihic. Sistemul nostru caută să înlă- 
ture aceste erori, stabilind cu preciziune diferența dint.e fenomenele parţiale care com- 
pun societatea, pe de o parte, şi între societate şi cadrele ei de viaţă pe de altă parte. 
Ajungem, cum vom vedea, să formulăm chiar o lege a acestor deosebiri, care însem- 
nează în acelaşi timp tot atâtea corelaţii, lege pe care o numim a paralelismului socio- 
logic şi care este o adevărată lege de echilibru social. Să vedem prin urmare ce este o 
societate, din ce se compune, care sunt manifestările ei şi care sunt factorii sau cadrele 
ce o condiţionează. 

Chiar dela prima ei înfăţişare, societatea ne apare alcătuită dintr'un număr oare- 
care de indivizi, ce trăiesc laolaltă. Problema sociologică propriu zisă se pune abia din 
momentul acesta, căci se ridică întrebarea: dacă societatea se reduce la suma indivizilor 
componenti, sau prezintă un plus faţă de ei, o sinteză ireductibilă la elementele compo- 
nente? Socotim ca adevărată cea de a doua soluţie. Societatea, din momentul în care cu- 
prinde nu indivizi care trăiesc alături, ci indivizi care trăiesc împreună, aşa dar indivizi 
care duc o seamă de relaţii unii cu alţii, care se supun în comun unui principiu de orga- 
nizare şi care se supun unor norme care-i transcend şi de cele mai multe ori unor insti- 
tutii care îi preced, nu mai poate fi socotită ca simplă sumă aritmetică a indivizilor. De 
aceea orice societate trebue socotită ca totalitatea sintetică a indivizilor componenți. So- 
cietátile concrete formează aşa dar tot atâtea unităţi sociale, adică asociaţii de indivizi 
legati prin relaţii obiective şi printr'un principiu de organizare, care formează structura 
socială. Unitatea socială, prin caracterul ei de convieţuire, nu se reduce la o simplă co- 
existenţă, la o solidaritate de simţire, ci este totdeauna o realitate activă, de manifestare 
de voinţă în colaborare. Caracterul acesta voluntar este, de altfel, nota specifică a socie- 
tátilor omeneşti. O unitate socială, oricât de simplă, prezintă anumite manifestări de vo- 
intá, ceea ce însemnează, ţinând seama de structura particulară a voinţei umane, că ur- 
măreşte anumite scopuri şi întrebuinţează anumite mijloace. 

Voința dá aşa dar societăţilor umane relativa lor autonomie faţă de cosmosul în- 
conjurător, de aceea o şi socotim ca esenţă a vieţii sociale. 

Din caracterul acesta voluntar al unităţilor sociale rezultă trei consecinţe mai de 
seamă: 1. In primul rând, viaţa socială nu este o realitate incremenitá, gata făcută, ci о 
realitate în continuă activitate, în continuă devenire, este ceea ce numim un proces so- 
cial. Când se vorbeşte despre aspectul static al societății, sau de anatomia socială, sau de 
morfologia socială, avem de a face cu simple abstracții ştiinţifice, născute din nevoi de 
metodă. In realitate societatea concretă are caracterul unui proces, e în continuă trans- 
formare sau, cu alte cuvinte, este istorie, societate în timp şi istorie fiind acelaşi lucru. 
2. A doua consecinţă este că unitatea socială nu ne apare niciodată prin esenţa ei, prin 
voinţa socială, ci se desfăşoară fenomenologic într'o mulţime de activităţi sau manifes- 
tări. Prin urmare studiul sociologic, care-şi propune să cerceteze realitatea, nu ajunge 
în contact direct cu voinţa socială, ci numai cu manifestările de viaţă ale acesteia, cum 
sunt manifestările economice, juridice, politice, religioase etc. Putem deduce, de sigur, din 
studiul manifestărilor sociale şi putem caracteriza, pornind dela ele, şi voinţa socială. Vom 
vedea îndată că una din sarcinele cele mai de seamă ale sociologiei e să stabilească ge- 
nurile principale de activităţi sau manifestări sociale, să încerce adică o tipologie a lor. 
3. A treia consecință e putinţa unei clasificări a unităţilor sociale după genul de voinţă 


380 


socială, ce le stă la bază. Astfel clasificăm unităţile sociale în comunităţi, instituţii şi gru- 
pări. Comunitățile se caracterizează prin integrarea completă a indivizilor, prin anihila- 
rea voinţelor individuale şi prin supunerea faţă de voinţa colectivă, obiceiuri şi interesul 
comun. Familia şi națiunea sunt exemple tipice de comunităţi. Instituţiile se caracteri- 
zează prin natura lor exterioară si constrángátoare-fatá de indivizi şi deci prin caracterul 
lor de instituit sau prestabilit. Un exemplu tipic îl constituie Statul, cu toate organele lui 
administrative. Grupările se caracterizează prin voinţa liberă a indivizilor, prin carac- 
terul lor convenţional sau contractual. Exemple: asociaţiile comerciale, societăţile spor- 
tive, cercurile de prieteni. 

Cu privire la autonomia lor, unităţile sociale sunt de două categorii, cele care pot 
dăinui singure şi nu depind de alte unităţi mai cuprinzătoare, şi cele care nu sunt de fapt 
decât părţi componente ale unor unităţi sociale mai mari şi fără de care nu s'ar putea 
păstra. Ultima categorie de unităţi, cum sunt, spre exemplu : familia, şcoala, biserica etc., 
le numim subunități sociale. Termenul general de societate nu-l intrebuintám decât in 
legătură cu unităţile sociale de sine stătătoare, singurele de altfel care ne preocupă aici. 

Pentruca o unitate socială să formeze o realitate deplină, trebue să satisfacă cu 
necesitate nevoile fundamentale ale indivizilor componenți, adică cele care tin de firea 
însăşi a omului pe de o parte, şi pe de alta nevoile care nasc din asocierea însăşi, nevoile 
care ţin de fiinţa societăţii. Din acest punct de vedere, manifestările sau activităţile so- 
ciale care ne apar, la prima vedere, ca fiind deosebit de numeroase şi felurite, pot fi reduse 
la patru categorii sau tipuri fundamentale. Oamenii, prin faptul că intră sau se găsesc 
intr'o societate, nu pot renunţa la firea lor specifică. Din firea omenească psiho-fizicá, in 
sensul de structură bio-psihologică, purced două nevoi fundamentale, nevoile materiale 
şi nevoile sufleteşti, care atrag cu necesitate în orice societate două manifestări cores- 
punzătoare, manitestárile economice şi manifestările spirituale. In sânul manifestărilor 
spirituale socotim manifestările religioase, artistice şi ştiinţifice. Aceste manifestări nu 
pot exista împreună şi nu se pot desvolta, aşa dar nu pot fi manifestările unei unităţi 
sociale, decât dacă sunt reglementate şi organizate. De aici apare nevoia altor două ma- 
nifestări sociale, care tin de astă dată de natura societăţii, adică de nevoia coexistentei: 
manifestările etico-juridice şi manifestările politico-administrative. Manifestările econo- 
mice şi spirituale sunt de natură substanţială în sensul că ele constituesc însăşi vieata 
socială, iar manifestările etico-juridice si politico-administrative sunt de natură formală 
sau regulativă, în sensul că reglementează şi organizează pe cele dintâi. 

Am amintit la început de eroarea ce se face uneori de a se confunda societatea cu 
una din manifestările ei parţiale. Eroarea aceasta se face ori de câte ori nu se ţine seamă 
de toate cele patru manifestări amintite. Societatea nu se reduce numai la manifestările 
economice, nici numai la cele spirituale, nici la cele etico-juridice, nici la cele politico- 
administrative, ci este totalitatea funcţională a acestor patru manifestări. 

Dacă sociologia ar fi o ştiinţă descriptivă, ea s'ar mărgini la studiul unităţilor so- 
ciale concrete si al manifestărilor lor de vieatá, încercând să stabilească fie tipurile lor 
mai de seamă, fie felul în care au evoluat. Sociologia însă s'a constituit dela început ca o 
ştiinţă explicativă. De aceea pe lângă studiul unităţilor şi manifestărilor sociale, sociolo- 
gia trebue să cerceteze şi factorii lor conditionanti sau cadrele lor de vieatá. Si în privinţa 
aceasta sistemul nostru de sociologie încearcă o reducere la tipurile fundamentale, evi- 
tând în acelaşi timp a doua eroare amintită, prin care se confundă societatea cu factorii 
ei conditionanti. Orice unitate socială este inráuritá în manifestările ei de voință de lu- 
mea fizică înconjurătoare sau cadrul cosmic, de natura fizică a indivizilor care o compun 
sau de cadrul biologic, de natura psihică a acestora sau de cadrul psihic şi de drumul 
străbătut în trecut sau de cadrul istoric. Desigur cadrele nu inráuresc numai ele asupra 
manifestărilor, ci sunt, la rândul lor, înrâurite de către acestea. Avem de a face, cu alte 
cuvinte, cu o legătură bilaterală sau cu o corelaţie. Nu numai societăţile omeneşti sunt 
transformate sub înrâurirea mediului geografic, a celui biologic sau psihico-istoric, ci şi 
realităţile acestea sunt transformate prin activitatea societăţilor. Am stabilit aşa dar ter- 


381 


menii principali ai oricárei discutii sociologice, termenii care constituiesc tot atátea pro- 
bleme diferite: intre altele problema manitestárilor sociale si problema cadrelor sociale. 
Dobândim de aici şi o definiţie completă a societăţii, pe care o socotim ca totalitatea au- 
tonomă a indivizilor, ce trăiesc laolaltă şi depun ca manifestări de voinţă o activitate 
economică şi una spirituală, reglementate etico-juridic şi organizate politico-administrativ, 
condiţionate de cadrul cosmic, cadrul biologic, cadrul psihic şi cadrul istoric. 

Putem porni acum la examinarea raporturilor ce există între aceşti termeni stabi- 
liti de sociologie. 


Unităţile sociale, manifestările lor si cadrele vieţii sociale ridică trei probleme mai 
de seamă în ce priveşte echilibrul social: 1. Problema raporturilor dintre manifestări în 
sânul aceleeaşi unităţi sociale, problemă care se poate formula prin întrebarea: cum reu- 
şesc să formeze elementele variate şi numeroase ale manifestărilor sociale o singură uni- 
tate de viaţă, o totalitate funcţională şi cum se determină între ele ca existenţă si deve- 
nire? 2. In ce raport se găsesc cadrele sociale unul faţă de altul şi cum determină vieata 
socială ? 3. In ce raport se găsesc manifestările societăţii datorite voinţei sociale cu cele 
patru cadre amintite? Să examinăm pe rând fiecare din problemele acestea. 

S'a crezut multă vreme (şi se mai găsesc şi astăzi reprezentanţi în ştiinţă ai acestor 
curente), că deşi societatea se înfăţişează sub aspecte variate şi în complexe formate din 
numeroase elemente, totuşi în esenţa ei sau cel puţin în cauzalitatea ei poate fi redusă la 
un Singur element, faţă de care toate celelalte apar ca realităţi subordonate, ca feno- 
mene de ordin secundar. S'a dat această precădere în deosebi factorilor economici, mai 
ales sub forma tehnicei de producţie, înfăţişaţi ca infra-structură, faţă de care vieata spi- 
rituală, politică şi juridică şi în genere manifestările care pot fi cuprinse în denumirea de 
ideologie, apar ca supra-structură, ca epifenomene. Dar economismul acesta care con- 
stitue un exemplu tipic de doctrină sociologică parţială, nu este singura încercare de a 
reduce societatea la unul din elementele ei componente. 

Se cunosc destule încercări în istoria doctrinelor de a da precădere factorilor spiri- 
tuali, factorilor juridici sau factorilor politici. Prin urmare oricare din cele patru manifestări 
stabilite de noi, anume manifestările economice, spirituale, etico - juridice şi politico-ad- 
ministrative, pot fi întrebuințate ca termeni de reducere şi de explicare ai vieţii sociale, 
dându-li-se o importanţă deosebită faţă de celelalte trei. In realitate, oricine cercetează fără 
prejudecăţi, în chip obiectiv şi desinteresat viaţa socială, poate să constate că nu există 
unitate socială de sine stătătoare fără cele patru manifestări amintite. 

Din expunerea sistemului de sociologie formulat şi verificat pe bază de fapte, nu de 
speculație filosofică, reiese existenţa necesară a fiecărei manifestări sociale în orice so- 
cietate omenească. Prin urmare cea dintâi concluzie a noastră în legătură cu manifestă- 
rile sociale se referă la existenţa universală şi am putea spune necesară a acestora. O so- 
cietate poate să aibă la un moment dat, în decursul evoluţiei ei, manifestarea econo- 
mică mai desvoltată decât manifestarea spirituală sau invers, precum poate să aibă mai 
desvoltată manifestarea juridică decât cea politică. Faptul se poate observa în numeroase 
cazuri concrete, dar desvoltarea mai mare a unuia din elemente nu atrage după sine dis- 
pariția celorlalte. Nu există nici o societate omenească normală, în sensul de viabilă, fără 
cele patru manifestări, încât putem susţine că prin însăşi natura lor ele sunt ireductibile una 
la alta. Această afirmaţie nu exclude însă putinţa unei erarhizări a manifestărilor. Chiar 
dacă ele există în orice societate, existenţa si ireductibilitatea lor nu implică şi egalitatea 
lor funcţională. De aceea trebue să examinăm şi aspectul acesta al problemei. 

Nici în privința aceasta cercetările noastre nu confirmă doctrinele care încearcă să 
dea unuia sau altuia din factori o mai mare importanţă, susținând primatul economic, 
primatul politic, primatul spiritual sau vreun alt primat. De sigur şi de astă dată faptele 
ne arată numeroase cazuri în care una din manifestări capătă la un moment dat pe lângă 
o mai mare desvoltare şi o mai mare însemnătate şi ajunge să determine vieafa socială 
mai mult decât celelalte manifestări sociale, dar faptele desmint totdeauna preponderența 


382 


constantă şi universală a aceleiaşi manifestări. Odată câştigă o oarecare întâietate mani- 
festările economice, altă dată cele spirituale, iar altă dată cele politice, şi nici atunci nu 
se elimină cu desăvârşire influența celorlalte manifestări. De aici a doua concluzie a cer- 
cetărilor noastre, că manifestările sociale pe lângă faptul că sunt ireductibile, în sensul că 
există toate patru deodată, sunt şi cu neputinţă de erarhizat funcţional sau cauzal, în sen- 
sul că nici una nu poate elimina complet şi pentru totdeauna din cuprinsul cauzalitátii 
pe celelalte. Pentru ca formularea acestor două concluzii să fie mai precisă, am crezut ne- 
merit să intrebuintám termenul de paralelism. Manifestările economice, cele spirituale, 
cele etico-juridice şi cele politico-administrative, care constituesc împreună totalitatea 
manifestărilor de viaţă ale unei unităţi sociale, există, se desvoltă şi se determină toate 
deodată, adică paralel. Se înţelege uşor că paralelismul acesta sociologic este în realitate 
o formulă de echilibru social. O societate, fie că se găseşte în echilibru static, fie că se 
desfăşoară intr'un echilibru dinamic, nu poate renunţa la niciuna din cele patru manifestări 
şi ceva mai mult, nu poate desvolta excesiv şi nici să dea ca valoare o însemnătate cu 
mult mài mare vreuneia din ele decât celeilalte. Ori de câte ori o societate neglijează fac- 
torii spirituali în folosul celor economici sau desvoltă factorii economici în detrimentul 
celor politici şi aşa mai departe, ajunge cu necesitate la desechilibru, iar eliminarea 
completă a uneia din cele patru manifestări duce cu necesitate la distrugerea ei. 

Paralelismul acesta, pe care l-am stabilit în legătură cu manifestările, îl găsim cu 
deosebirile subintelese şi la cadrele vieţii sociale. De astă dată nu mai e vorba de exis- 
tenta unor elemente în sânul unei totalitáti sintetice, ci de felul în care determină factorii 
amintiţi (cosmici, biologici, psihici şi istorici) societatea. Şi aci găsim destule concepţii 
care încearcă să reducă conditionarea societăţii la un singur factor. Astfel curentele care 
au dus la închegarea unei adevărate sociologii geografice, caută să lămurească îritreaga 
viață socială, dela aşezare şi producţia economică până la cele mai înalte manifestări 
spirituale, religia, arta, filosofia, exclusiv prin factorii geografici. Alte curente, care au 
dus la închegarea unei bio-sociologii, caută dimpotrivă să lămurească aceeaşi realitate 
socială, cu aceleaşi manifestări, exclusiv prin factori de natură biologică, în special rasa. 
Lucrul se întâmplă la fel cu curentele din sânul sociologiei psihologice sau a psiho-so- 
ciologiei şi din cel al sociologiei istorice, care încearcă lămurirea societăţii numai prin 
factorii psihici sau numai prin cei istorici. Cercetările noastre ne-au dus la concluzia că 
toate doctrinele acestea sunt unilaterale. Societăţile concrete sunt condiţionate în tot- 
deauna de toţi aceşti factori în acelaşi timp. Nu numai o unitate socială mare, cum este 
de pildă o naţiune, dar şi unităţile sociale mici, cum sunt de pildă, un sat sau un oras, îşi 
datoresc înfăţişarea lor dintr'un moment dat atât mediului geografic în care se desvoltă, 
cât şi factorilor rasiali si în genere factorilor biologici, precum şi însuşirilor psihice in- 
dividuale şi trecutului istoric. Nesocotirea vreuneia din condiţiile acesteia însemnează 
nesocotirea însăşi a realităţii, de care ştiinţa trebue să țină seamă şi să-i corespundă ne- 
contenit. De aceea am crezut că este necesar să formulăm şi aici acelaşi principiu al pa- 
ralelismului sociologic, de astă dată în sensul determinismului social, paralelism conform 
căruia cadrul cosmic, cadrul biologic, cadrul psihic şi cadrul istoric condiţionează viața 
socială toate deodată, indiferent dacă dela caz la caz sau din timp în timp, unul sau altul 
este mai desvoltat şi capătă prin urmare mai multă însemnătate. Avem şi aici de a face cu 
un adevărat principiu de echilibru social pentrucă numai existenţa celor patru factori poate 
asigura funcţionarea normală a societăţii, şi scăderea treptată a unuia dintre ei sau even- 
tual lipsa cu desăvârşire, atrage desechilibrarea şi eventual decăderea şi dispariţia socie- 
tátii. Degenerarea biologică a oamenilor dintr'o societate, de pildă treptata scădere a na- 
talitátii, sau un mediu geografic nefavorabil nici unei activităţi economice, atrag după 
ele tulburări în funcționarea societăţii. 

Paralelismul sociologic prezintă şi un alt aspect. Pe lângă paralelismul dintre cadre, 
socotite aparte, există un paralelism între cadre şi manifestări. Societatea, prin carac- 
terul ei voluntar, nu se supune în chip mecanic celor patru cadre amintite, Faptele ne arată 
numeroase cazuri de societăţi, care se aseamănă între ele cu toate că se găsesc în împre- 


383 


jurári geografice diferite si tot aga de societáti care se deosebesc, cu toate cá se gásesc 
in împrejurări geografice asemănătoare. La fel, faptele ne arată fenomene sociale asemám 
nătoare la populaţii de rasă diferită şi fenomene sociale deosebite la popoare de aceeaşi 
rasă, precum nici asemănarea însuşirilor psihice sau identitatea trecutului istoric nu atrag 
după ele cu necesitate acelaşi gen de manifestări sociale. Rezultă de aici că în domeniul 
sociologiei nu putem întrebuința conceptul de cauzalitate eficientă pentrucá nu intotm 
deauna aceleaşi cauze atrag aceleaşi efecte şi că, prin urmare, cauzalitatea în sociologie 
are un aspect particular. Intr'adevăr ea este dublă, odată lăuntrică, ţinând de voinţă, 
odată exterioară, ţinând de cadre. Lipsa de concordanţă amintită nu se poate lămuri de- 
cât prin deosebirea dintre voinţa socială a unei societăţi față de voinţa celorlalte. Față 
de acelaşi mediu geografic două societăţi pot reacţiona în chipuri diferite, după pun 
terea de voinţă a fiecăreia. Tot aşa, faţă de acelaşi trecut istoric două unităţi sociale pot 
reacţiona diferit prin conformism sau prin inovaţie, după felul şi puterea de voinţă a fies 
căreia. De aici nu rezultă că societăţile omeneşti se pot lipsi complet de ajutorul cadrelor, 
căci dacă o societate poate folosi pentru activitatea ei economică numai una sau o parte 
din bogăţiile naturale, de pildă litosfera sau biosfera, nu se poate însă lipsi de totalis 
tatea lor. De aceea raportul dintre societate şi cadre nu este nici de cauzalitate eficientă, 
dar nici de independenţă totală, ci de condiţionare. Aci găsim al treilea paralelism socios 
logic. Societăţile omeneşti nu rămân inactive faţă de înrâurirea cadrelor, ci le transformă 
de cele mai multe ori după nevoile lor. Se petrece astfel o îndoită adaptare: o adaptare 
a societăţii la mediu, dar şi o adaptare a mediului de către societate, o adaptare pasivă 
şi o adaptare activă. Apare deci o adaptare reciprocă sau paralelă. 

Din nou avem de a face cu o formulă de echilibru social. Intre cele patru manifestări şi 
între cele patru cadre se creează prin adaptare reciprocă un echilibru care asigură normala 
funcţionare a societăţii. Când însă manifestările sociale sunt străine de cadrele lor sau 
când cadrele schimbândunse, sau epuizándusase, nu mai sprijină manifestările sociale, se 
iveşte un desechilibru social cu urmări de o gravitate variabilă dela caz la caz. Astfel 
importul prin imitație al unor manifestări economice şi spirituale străine de mediul geom 
grafic şi trecutul istoric ale unei ţări, provoacă la început o desadaptare, un desechilibru 
social. Tot aşa strămutarea unei populaţii cu deprinderi formate într'un anumit mediu 
geografic intr'un mediu geografic cu totul de altă natură, provoacă acelaşi fenomen de 
desechilibru social. Şi exemplele s'ar putea inmulti la nesfârşit. 

Am stabilit prin urmare un întreit paralelism sociologic, cunoscut în sistemul şcoalei 
dela Bucureşti sub denumirea de [еге a paralelismului sociologic, care însemnează în 
altă terminologie, un întreit echilibru social: un paralelism între manifestări, un paralem 
lism între cadre şi un paralelism între cadre şi manifestări. Paralelismul acesta priveşte 
în acelaşi timp existenţa şi funcţionarea societăţii, ceea ce se indică uneori sub numele de 
statică socială, cât şi evoluţia societăţii ceea ce se indică şi cu numele de dinamică socială. 
Societatea omenească nu poate fi redusă la niciunul din genurile ei de manifestări, fie 
ele economice, spirituale, eticosjuridice şi politicosadministrative. Ea le cuprinde pe toate 
deodată şi nici nu se poate lipsi de vreuna în prezent sau în decursul desvoltării ei, 
fără a risca Săsşi vadă primejduit echilibrul. Societatea omenească este inráuritá în aces 
laşi timp de cadrele cosmologic, biologic, psihic şi istoric, fără să se poată lipsi de vrem 
unul din ele, decât cu preţul unui desechilibru. In sfârşit, societatea omenească înrâureşte 
la rândul ei cadrele, ajungând în cazurile normale la o adaptare reciprocă sau la o form 
mulă de echilibru şi dimpotrivă, orice nepotrivire dintre cadre şi manifestări duce la desa 
echilibru social. 

Legea paralelismului sociologic, cu cele trei aspecte ale ei, constitue aşa dar, în aces 
laşi timp, legea generală, care se aplică deci societăţilor în genere, de echilibru social. 
Formele speciale de societate şi mai ales subunitățile sociale, se supun pe lângă legea 
aceasta generală şi unor legi de natură specială. Acestea ies însă din cadrul comunicării 
noastre. 

De încheiere, subliniem că legea paralelismului sociologic sau a echilibrului social 


584 


general nu are numai o valoare teoreticá, ci poate fi aplicatš si practic. Datoritá ei o so- 
cietate, după cum se poate vedea cu uşurinţă, poate dobândi un echilibru mai trainic si 
poate evita desechilibrarea şi desagregarea când este ameninţată de ele. Pe calea aceasta 
sociologia poate întemeia științific politica şi deci alături de celelalte ştiinţe, ea poate 
servi îmbunătăţirii vieţii omeneşti. 


D. GUSTI 


O ŞTIINŢĂ NOUĂ: GEOPOLITICA 


L Cum o concepea întemeetorul ei. Într'o prelegere publică, în Aprilie 1899, a 
pronunţat Rudolf Kjellén pentru întâia oară cuvântul geopolitică. La un an după, apáru el 
şi în tipar — în seria ieşită la 1900, „Inledning till Sveriges geografi“, introducere 
la geografia Suediei. Şi, aşa cum însuş Kjellén ne-o spune, cuvântul acesta avea 
atunci, pentru autorul lui, aceeaşi semnificaţie ca „politische Geographie“ la Ratzel şi, 
în parte, chiar ca Antropogeogratia aceluiaş !). În literatura ştiinţifică germană, cuvântul 
apare abea in 1903, în „Geographische Zeitschrift“, într'o recenzie făcută de Robert 
Sieger seriei mai sus numite „/nledning...“. Şi e interesant să amintim aici cá —- acest 
nume, care avea să facă mai apoi, în ştiinţa germană, cariera pe care i-o cunoaştem, fu 
respins în chip hotărît de Sieger în „Geographische Zeitschrift“: ...„e un termen care-mi 
pare tot aşa de puţin reuşit cât e şi concepţia autorului despre locul ei (al Geopoliticii) 
în sistemul ştiinţelor“. Rudolf Kiellén, publicând în aceeaşi revistă, — doi ani după 
aceea — ale lui ,,Geopolitische Betrachtungen über Skandinavien“ (Consideraţii geo- 
politice despre Scandinavia) se mira şi regreta, într'o notă, că termenul n'a avut parte 
de adeziunea lui Sieger: „cred însă că-i apare destul de firesc celui care, ca mine, a ajuns 
la geografie venind dela ştiinţele de Stat“ 2). 

Dar cariera şi faima europeană a cuvântului, ca şi a disciplinei ştiinţifice pe care el 
avea s'o dezigneze, începură abia în 1916, când Kjellén tipăreşte „Problemele ştiinţifice ale 
războiului mondial“, în care primul capitol se chema: „Probleme geopolitice“. De atunci, 
scrie Kjellén, „denumirea se întâlneşte peste tot, cel puţin în literatura (ştiinţifică) de 
limbă germană şi scandinavă. lar discutat l-am întâlnit o singură dată — şi anume în 
„Deutsche Politik“ din 14 lulie 1916, unde profesorul Jáckh răspundea de pe front la o 
serie de întrebări puse lui şi făcea totodată o expunere a termenului („Der geopolitische 
Zwang)" 3). 

lată, aşa dar, de unde şi de când pleacă — numele şi ştiinţa geopoliticii. 


Să reținem acest lucru: întemeetorul a fost un profesor de politică. Un profesor 
care, de altfel, a şi fundat un sistem de politică, pe care-l expune în cartea din care am 
citat până acum: Grundriss zu einem System der Politik, Leipzig, 1920. Pentru orien- 
tarea în cele ce urmează, socotim necesar să reproducem însăşi tabla de materii a acestei 


1) „Cuvântul a fosf tormulat pentru întâia dată intr'o lecţie publică, în Aprilie 1899... având la început acelaş 
înţeles ca „geografia politică“ a lui Ratzel şi întrucâtva chiar са Antropogeografia lui“: Rudolf Kjellén Grundriss 
zu einem System der Politik (elementele unui sistem de politică. Leipzig 1920, pag. 40). 

7) System der Politik, pagina 40. 

з) „Constrângerea geopolitică“, Grundriss.., pagina 41. 


385 


lată-o: 


L Allgemeiner Teil 


Einleitung. 

1. Der Gegenstand der Politik. 
2. Alte Grenzfragen. 

3. Neue Kategorien und Grenzen. 
4. Obereinteilung. 

5. Innere Grenzkonflikte. 


II. Spezieller Teil 


J. Das Reich (Geopolitik). 
J. Die Reichslage. 
2. Die Reichsgestalt. 
3, Das Reichsgebiet. 
2. Der Reichshaushalt (Ókopolitik). 
J. Die Haushaltsspháre. 
2. Der Selbsthaushalt. 


cárti, pe care o putem socoti drept matca cea mare din care s'a desprins mai apoi, por- 
nind in vieatá proprie, curentul geopoliticei. 


1. Partea generală 


Introducere. 

1. Obiectul politicii. 

2. Delimitări vechi. 

3. Categorii şi delimitări noi. 

4. Situarea politicii. 

5. Probleme ridicate de subîmpărţiri. 


II. Partea specială 


1. Ţara (geopolitică). 
1. Aşezarea ţării. 
2. Înfăţişarea ţării. 
3. Teritoriul ţării. 
2. Gospodăria ţării (ecopolitică). 
1. Relaţiile comerciale externe. 
2. Satisfacerea nevoilor economice proprii. 


3. Vieata economică. 

3. Neamui (demopolitică). 
1. Constituţia neamului. 
2. Poporul. 
3. Firea neamului. 

4. Societatea (sociopolitică). 
1. Structura socială. 
2. Vieaţa socială. 

5. Guvernământul (cratopolitică). 
1. Forma de Stat. 
z. Administraţia. 
3. Autoritatea Statului. 
Încheere. 


3, Das Haushaltsleben, 

3. Das Staatsvolk (Demopolitik). 
1. Der Volksschlag. 
2. Der Volkskórper. 
3. Die Volksseele. 

4. Die Gesellschaft (Soziopolitik). 
J. Die Gesellschaftsform. 
2. Das Gesellschaftsleben. 

5. Das Staatsregiment (Kratopolitik). 
1. Die Staatsform. 
2. Das Staatsleben. 
8. Die Staatsmacht. 
Schlusswort., 


Prin urmare, la Kjellén geopolitica nu este decât un capitol al ştiinţei politice. 
Acela, anume, care studiază: aşezarea, forma şi teritoriul Statului. 

Kjellén concepea Statul — aşa cum titlul unei alte lucrări a lui o spune: Der Staat 
als Lebensform’) — ca o formă de viaţă, iar politica nu era altceva, la el, decât ştiinţa 
acestei forme de viaţă, adică — ştiinţa Statului. lată cum explică el, limpede, care este 
obiectul politicei, în capitolul Der Gegenstand der Politik: 

„Obiectul politicii este Statul ca fapt de ordinul dreptului ginţilor, ca membru în 
obştea statelor : acei actori ai istoriei, pe care-i numim Anglia, Germania etc. Ei ni-se în- 
fátigeazá ca realităţi obiective şi pline de viaţă. Aceste realități supraindividuale, care pot 
fi percepute empiric, ne preocupă aici. Sunt fiinţele pe care le percepem în perspectivă ca 
patrie! Monografia mea politică despre Suedia reprezintă o tentativă de a vădi şi de a 
descrie ştiinţific o singură patrie cu tot ce cuprinde. În perspectiva acestui punct de ve- 
dere, politica este ştiinţa despre patria proprie şi despre cea a altora'2). 

Prin urmare, studiul Statului îl întreprinde politica, pe care Kjellén o ridică, fără 
nicio ezitare, la rangul de ştiinţă 3). Iar politica este: geopolitică, ecopolitică, demopoli- 
tică, sociopolitică, cratopolitică. Geopolitica, astiel, e una din cele cinci ramuri ale poli- 
ticei — şi ea studiază : aşezarea, forma şi teritoriul Statului sau, cu termenii germani: die 
Reichslage, die Reichgestalt, das Reichsgebiet. Geopolitica, aşa dar, priveşte şi studiază 
Statul ca teritoriu (iar noţiunea de teritoriu, Kjellen o exprimă prin germanul Reich), aşa 


1) Leipzig, 1917. 2) Grundriss... p. 8. 

8) Lui Siegfred Mark, ,care caută să vadă concepţia mea asupra Statului drept o categorie metodologică a 
istoriei“... el îi răspunde: „Nu e de loc raţional! să presupunem că milioane de oameni îşi jertfesc în războiu şi pace 
viaţa lor pentru o simplă categorie“. 


386 


cum ecopolitica îl priveşte şi-l analizează ca gospodărie (Haushalt), cum demopolitica îl 
priveşte şi analizează ca neam (Statsvolk), cum sociopolitica îl priveşte şi analizează ca 
societate (Staatsgesellschaft) şi aşa cum, în sfârşit, cratopolitica îl priveşte şi analizează ca 
formă de guvernământ (Staatsregiment). 


Orice fenomen care se petrece pe faţa pământului are şi un aspect pur geografic 
(pe lângă celelalte): acela al localizării, ре care ne-o redaureprezentárile cartografice !). 
Statul, în cazul acesta, are un aspect larg şi eminamente geografic. Ratzel spunea că 
statul nu e altceva decât o bucată — uriaşă bucată, fireşte — de pământ şi o bucată de 
omenire organizată. Aşa fiind, nici Politica lui Kjellén nu putea face abstracţie de ca- 
pitolul de geografie absolut necesar. Fiindcă substanţa geopoliticei, — spune el — vine 
în atât de intimă atingere cu aceea a geografiei politice, dator este autorul politic să ţină 
seama şi să folosească munca geografilor ca pe o muncă premergătoare în gândirea şi 
creaţia geopolitică 2). Şi tot dela el avem acea — epică, am putea spune, comparaţie : 

„Statul nu poate pluti în văzduh, el e legat întocmai ca pădurea de un anume sol, din 


Le a. a 


E curios că Kjellén nu recunoaşte ca premergători, pe acest teren al legăturii 
Statului cu pământul sau al condiţionării prin pământ a fizionomiei Statelor, decât un 
redus număr de autori germani cărora şi lor, însă, nu le recunoaşte decât meritul de a fi 
adunat material şi de a fi pus, cel mult, problema 4). Autorii aceştia sunt Ratzel, Schoene, 
Herman Wagner, Supan. Studiile acestora, spune Kjellén, sunt mai mult o adunare de 
material nesistematizat şi chiar dacă unele din ele — cum ar fi ale lui Supan — „ne oferă 
unele excelente cercetări parţiale, ca şi o oarecare bună terminologie, ele nu ne scutesc, 
totuş, de osteneala de a întreprinde noi o întocmire şi o rânduire proprie, în domeniul de 
fapte special în cadrul căruia discutăm“ 5). 

Sistemul de politică, Kiellén şi-l precizează abea în 1920, în cartea: Grundriss zu 
einem System der Politik. În lucrarea precedentă: Der Staat als Lebensform (1917) 
— autorul mărturiseşte că „încă nu chibzuise îndeajuns asupra împărţirii materialului pe 
categorii“. „Astăzi — continuă Kjellén in Grundriss, încercarea mi se pare relativ uşoară. 
Sistemul s'a conturat dela sine, doar terminologia mai cerându-mi oarecare bătae de cap“. 
Sistematizarea aceasta a materialului, ca şi definirea şi conturarea sistemului, se pot 
vedea în tabla de materii pe care am reprodus-o mai sus. Dar iată şi mai amănunţit 
expusă, ierarhia de puncte de vedere în analiza concretă a naţiunii — adică a neamului 
cu existenţa asigurată prin Stat, la care s'a oprit Kjellén: 

Organismul întreg, totalitar, este Politica. Dar elementele sau organele ei alcătui- 
toare sunt: 


1. Geopolitica — disciplina care priveşte şi analizează statul ca teritoriu (Reich). 
Cu alte cuvinte, geopolitica este — Іа cel care i-a pronunţat pentru prima oară numele — 
analiza Statului din punct de vedere geografic, ea precedându-le pe celelalte patru (cu chiar 
cuvintele autorului)9): „Fiecare putere (e vorba de statele mari, de marile puteri), a fost 
concepută ca unitatea politică a cinci componente, putând fi privită: din punct de vedere 
geografic, etnic, economic, social şi juridic; numim aceste cinci feţe ale fiinţei ei: fară, 
rieam, gospodăria ţării, structură socială şi guvernământ“. 


1) Cf. CAMILLE VALLAUX, Le sol et Pétat — géographie sociale — Paris, 1911, p. 22. 

2) Grundriss. . . . ` p. 61. 

3) Der Staat als Lebensform, Leipzig, 1917, p. 53. 

4) $1, totus, atunci când scrie el lucrurile acestea (1917) interesanta lucrare a lui Camille Vallaux: Le sol et 
l'état, apăruse de mult (1911). 

5) Grundriss zu einem System der Politik, pp. 62 — 63. 

6) KJELLEN-HAUSHOFER, Die Grossmüchte vor und nach dem Weltkriege, (Marile-Puteri înainte şi după 
războiul mondial) Teubner, Leipzig-Berlin, 1935, p. 3. 


387 


Dar cum Kjellén, care reprosa premergátorilor lui in stiinta statului lipsa de sistemá, 
înțelege să meargă cu sistematizarea până la limita posibilă 1), el imparte si geo- 
politica în: 

a) Topopolitică — adică subdisciplina care va studia aşezarea statului; b) morfo- 
politică  subdisciplina în al căreia lot cade studiul formei, al graniţelor şi al reţelei 
de circulaţie, adică drumurile; şi c) fizipolitică, în sfârşit, care va analiza fizionomia 
teritoriului, bogăţiile lui de sol şi subsol (materiile prime), şi (nefiindu-i indiferentă) 
chiar aşezarea matematică (în latitudine) a teritoriului. După geopolitică urmează : 

2. Ecopolitica — privind şi analizând Statul ca gospodărie (Haushalt) 2). 

3. Demopolitica — privind şi analizând Statul ca пеат (Staatsvolk) 3). 

4. Sociopolitica — privind şi analizând Statul ca societate (Gesellschaft) 4). 

5. Kratopolitica — privind şi analizând Statul ca formă de guvernământ (Staats- 
regiment) 5). 

Şi e necesar să mai întârziem, încă, lângă geopolitica lui Kjellén, asupra chipului în 
care o concepea el. 

Anume: Prin aşezarea unui Stat, în geopolitica lui nu se înţelege nici aşe- 
zarea matematică, determinată prin cele două coordonate: latitudine şi longitudine şi 
nici aşezarea lângă mare sau în inima unui continent; — cu alte cuvinte, aşezarea geo- 
politică e altceva decât aşezarea geofizică sau geografică. lată cuvintele lui Kjellen : 

„Topopolitica este deci ştiinţa specială despre aşezarea ţării în cadrul larg al poli- 
ticii... Poziţia matematică între grade de longitudine şi de latitudine e vădit indiferentă 
aici,— cu singura excepţie a imprejurárii dacă tara zace în mijlocul sau la marginea obstiei 
naţiunilor 6); interesează în această privinţă mai ales mediul politic. În practică, e vorba 
mai ales de un studiu al vecinilor. Se oferă aici observaţiei şi reflectiei toate problemele 
fundamentale pentru situaţia în lume a unei ţări, care decurg: dintr'o vecinătate simplă 
sau complicată, din vecinătatea cu state mari sau mici, din distanţele mai mari sau mai 
mici ce le despart de centrele de forță şi de cultură ale timpului, din situaţia faţă cu 
punctele de fric(iune sensibile ale marii politici, din aşezarea la centru, intermediară sau 
la margine şi multe altele de felul acesta“ 7). 

În rândul al doilea, geopolitica trebue să analizeze configurația la hotare a Sta- 
tului-teritoriu sau forma lui exterioară, cartografică, aşa cum apare pe hartă. În cartea 
lui asupra geopoliticei Suediei, Kjellén numise ferritorium — această formă exterioară 
(în Grundriss termenul nemţesc la care se opreşte este acel de Reichsgestalt), iar capitolul 
din geopolitică în seama căruia cade studiul acestei forme — se cheamă, cum am văzut, 
morfopolitică. În seama ei cade analiza formei — a conturului exterior — apoi aceea а 
căilor de comunicaţii ca o expresie a soliditátii şi solidarităţii organismului de stat, şi, în 
sfârşit, aceea a frontierelor politice aşa cum ele s'au precizat în capitolul de topopolitică, 
unele presate sau amenințate mai mult, altele mai puţin. 

In capitolul trei şi ultimul, geopolitica se ocupă cu analiza statului-teritoriu în 


J) lată cuvintele lul, in Grundriss: „Mai e de deslegat o problemă pur terminologică. Rânduiala dináuntrul 
sistemului incă nu e complet aşezată, până ce disciplinele deosebite nu vor fi desemnate ca atari prin termeni anume 
A le numi pe toate politică este un simplu corolar al celor mai de sus; ele sunt toate teorii despre Stat, însuşirilor 
speciale trebue să li se facă deci dreptate printr'o specificare a acestui termen general“ (p. 39). 

2) Ecopolitica se subdivide în: a) Emporopolitica — studiul comerţului cu alte state; b) Autarkiopolitica — stu- 
diul gradului de autarkie a ипи} Stat; si c) Economiopolitica — studiul modului de gospodărie sau de organizare 
economică. 

3) Demopolitica se subdivide, şi ea, în: a) Etnopolitica — studiul neamului $1 anume; Plethopolitica — studiul 
trupului neamului; şi c) Psychopolitica — studiul firii neamului. 

4) Sociopolitica — cuprinde; а) Filopolitica — studiul satisfacţiei sociale; şi b) Biopolitica — studiul vieţii sociale 

5) Kratopolitica, în sfârşit, se desface în: a) Nomopolitica — studiul formei de stat; b) Praxipolitica — studiul 
vieţii de stat; şi c) Arhopolirica — studiul despre natura şi manifestarea autorităţii Statului. 

*) Deşi, cum am văzut, această aşezare matematică nu-i este, totug, indiferentă (dar aceasta in capitolul trei al 
gospodariei — în fizipolitică), 

7) V. la WALTHER VOGEL, in Politische Geographie (aus Natur und Gelsteswelt) Teubner, 1922, deosebirea 
între aşezarea geofizică si aşezarea geopolitică a unui stat (pp. 54 şi 123). 


588 


ceea ce priveste confinutul lui. Continut economic, mai mult, sí nu atáta de relief, acesta 
din urmá interesánd doar in másura in care, schifat fiind, anticipeazá sugestii asupra 
produselor naturale — fie de sol, fie de subsol. Teritoriul Statului, considerat in hipostasa 
aceasta de conţinut economic, Kjellén îl numeşte dominium, tradus in nemţeşte prin 
Reichsgebiet. lar sub-disciplinei geopolitice care tratează acest capitol, Kjellén îi dă 
numele de fizipolitică. 

lată ce este, aşa dar, în concepţia celui care a întemeiat-o, geopolitica. Ea este 
geografie. Am putea spune: geopolitica lui Kjellén este geografia Statului, sau încă: 
geopolitica este capitolul de introducere geografică la studiul Statului ca formă de viață. 
De altfel Kjellén consideră ca științe aparte toate cele cinci ramuri ale sistemului său de 
politică: geopolitica e ştiinţă, ecopolitica e ştiinţă, cratopolitica de asemeni, etc. Să în- 
cheiem, retinánd încă odată acestlucru: în concepţia celui care a întemeiat-o, geopolitica 
este geografie (adică, bine înţeles, acea atátá geografie câtă i-a trebuit lui Kjellén ca să 
zidească pe piedestalul ei un sistem de politică. 


П. Avatarul german al geopoliticei lui Kjellén. Deşi produs suedez, ca să ne ex- 
primám astfel, geopolitica — după moartea (1922) a lui Rudolf Kjellén intemeetorul — a 
trecut în Germania ca într'o patrie adoptivă. Si nu numai cá în această nouă patrie a 
fost cultivată într'o măsură neobişnuită, dar Germania a ajuns aproape să exercite asu- 
pra-i un adevărat monopol: aşa:de multă geopolitică se discută si se scrie în această 
țară, în comparaţie cu câtă se face în toate celelalte ţări. Geopolitica, azi, s'a spus cá 
este o ştiinţă germană. 

Cum se explică acest lucru? 

Mai întâiu, Kjellen, în lucrările lui — care toate poartă sigiliul unui cugetător de în- 
tâia máná—a arătat germanilor o deosebită atenţie şi preţuire, privindu-i totdeauna 
ca o valoare politică de prim ordin, ca unul din factorii principali în dinamica politică 
mondială. 

In vremea în care se năştea această ştiinţă (propriu zis, nu ea singură -— geopo- 
litica — ci sistemul de politică a lui Kjellén), adică la începutul acestui secol, Germania 
tocmai păşea ca mare putere pe scena politică internaţională. Un Stat nou, puternic, de 
curând unificat, afirmându-se an după an tot mai mult ca atare şi cu, drept urmare, tot 
mai largi şi indreptátite pretenţii la un cuvânt de spus în hotărârile de interes interna- 
tional. A doua jumătate a secolului XIX trăieşte în adevăr acea politique coloniale şi 
acel partage de la terre!) în care Statul creat de Bismarck începe a avea tot mai 
mult, şi el, un cuvânt de spus. 

Dar nu numai atât. 

In constituirea sistemului său de geopolitică, Kjellén se inspiră, cum am văzut, 
aproape exclusiv din izvoare germane: Ratzel, Schoene, Herman Wagner, Supan,—iată, 
spune însuş el, pe cei patru precursori ai geopoliticiei — izvoarele din care el ia idei şi 
material de construcţie deopotrivă. E necesar să dăm chiar cuvintele lui: 

„De vreme ce preocupările geopoliticei sunt atât de apropiate de cele ale geo- 
grafiei politice, omul de ştiinţă geopolitic poate să socotească munca geografilor 
drept o utilă muncă prealabilă. Ea poate fi trecută în revistă cu uşurinţă. Din aria cul- 
turalá anglo-franceză (sublinierea este a noastră), unde interesul pentru sistemati- 
zare este redus, nu găseşti nimic; în literatura germană nu găseşti decât trei sau 
patru lucrări, care merită o luare în seamă mai de aproape“ 2). 

Asa dar izvoarele lui de inspiratie si de alimentare cu material geopolitic sunt 
numai germane. latá ce nume de autori citeazá el in capitolul Das Reich (Geopolitik) 
al lucrării din care am reprodus pasagiul de mai sus, pe lângă cei patru amintiţi: Hettner, 
Sieger, H. Valser, Littig-Vogel, Spengler, Martens, Penck, Sapper, — toti autori de limbă 


1) E chiar titlul recentei lucrări a lui Georges Hardy în colecţia ,Synthése historique". 
3) Grundriss. . . . p. 62. 


389 


germană (si unul, numai, fiind austriac din ei) —si numai incidental citează si doi autori en- 
glezi: Curzon si Holdich. Despre Ratzel—atunci când numeşte pe autorii şi operele de geo- 
grafie politică din care geopolitica se va inspira — scrie astfel: der grundlegende Forscher 
ist Ratzel mit seinem Buche Politische Geographie. Dar însuş el — Kjellén — îşi pu- 
blicá direct in germaná cele mai multe din lucrárile in care-si expune Sistemul de poli- 
tică. lar acest sistem (şi aici Germanii erau cu deosebire atenţi) privea Statul са un or- 
ganism în continuă creştere şi voinţă de afirmare. Îl arăta cu sete de spaţiu, de lărgime, 
mai ales când această sete ега îndreptăţită printr'un popor numeros, cu mare natalitate. 

Aşa fiind, era firesc ca cea mai bună primire şi cel mai mare interes pentru operele 
lui Kjellén să se arate in Germania. Acestea toate însă, venind, fireşte, după reala valoare 
intrinsecă ca şi după evidenta doză de noutate din gândirea şi din sistemul de politică a 
lui Kjellén. 


Numai că Germanii l-au trădat pe Kjellén, adică i-au rástálmácit, falgificándu-i, 
principiile şi concepţia. 

lată ce este astăzi, în Germania, Geopolitica: 

„Tânăra ştiinţă a Geopoliticei urmăreşte să descopere numeroasele influenţe geo- . 
grafice (în înţelesul cel mai larg al cuvântului) asupra evenementelor politice din dife- 
ritele state şi aşupra vieţii neamurilor care le constituesc pe acestea şi să formuleze, pe 
cât lucrul este posibil, regularitátile (sau regulile, aproape legile, n. п.) pe care ele le 
prezintă. Afară de aceasta, ea cată să pună la îndemână indicaţii politice de ordin 
practic, pornind dela teoriile geografiei şi ale istoriei“ 1). 

E cazul să spunem: Quantum ab illa mutata! Dar, înainte de a comenta mai pe 
larg această evoluţie a conceptului de geopolitică, să dăm şi definiţia pe care o dădeau 
acestei discipline, în 1928, cei patru editori ai vestitei „Zeitschrift fiir Geopolitik“. O luăm 
din lucrarea Geopolitik a lui Richard Hennig, acelaş — de altfel — care în colaborare cu 
Kórholz este autorul şi al recentei Einführung in die Geopolitik, din care am transcris 
definiţia de mai sus. Hennig, reproducánd-o, o precede cu următoarele cuvinte: 

Drept cea mai adequată definiţie până acum a conceptului de geopolitică trebue să 
socotim definiţia stabilită în anul 1928 de cei patru editori ai publicaţiei „Zeitschrift fiir 
Geopolitik“, care sună astfel 2): 

„Geopolitica este teoria dependenţei evenimentelor politice de teritoriu. Ea-şi are te- 
melia sigură în geografie, îndeosebi în geografia politică, care este teoria ființelor poli- 
tice de pe glob şi a structurii lor. Geopolitica urmăreşte să furnizeze indicaţii pentru ac- 
tiunea politică şi să fie îndreptar în viaţa politică. Ca atare ea devine o tehnologie, ca- 
pabilă să conducă politica practică până la punctul la care se produce avântul novator 
al acţiunii. Şi numai cu ajutorul ei, acest avânt va putea avea drept punct de plecare pentru 
realizări ştiinţa şi nu negtiinta. Geopolitica vrea şi trebue să devină conştiinţa geogra- 
fică a statului“ | 

Dar autorii noştri adaugă îndată: „Dealtfel nu putem să insistăm îndeajuns de 
răspicat asupra faptului că vremea pentru un sistem ştiinţific al geopoliticii este departe 
să fi venit. Stabilirea unui astfel de sistem nu este încercată prin lucrarea de faţă (a cărei 
menire este numai să înmănucheze cunoştinţele adunate până acum) şi nici nu e cu putinţă 
acum. Trebue să ne mulţumim de data aceasta să scoatem la iveală problemele ştiinţei 
geopolitice şi să o delimităm faţă de domeniile înrudite“. | 

Asa dar, încă nu e vremea să vorbim de o ştiinţă constituită a geopoliticei, ci doar 
de una in devenire. Pentru moment, spun ei, truda celor care o slujesc trebuie sá tindá 
a-i defini precis obiectul si a-i limita domeniul in zonele de contactcu disciplinele inve- 
cinate. 

Si cum din ştiinţele vechi cea care se simte păgubită mai mult prin eforturile de 


1) HENNIG-KÓRHOLZ, Einführung in die Geopolitik, (Introducere in Geopolitică) Teubner, Berlin-Leipzig, 1935, p.7, 
з) RICHARD HENNIG, Geopolitik, Teubnér, Leipzig-Berlin, 1931, p. 9. 


390 


constituire a acestei noi discipline— ca una ce-i este chiar mamá — e geografia politică, 
în paragraful următor, întitulat : Deosebirea dintre Geopolitică şi Geografia politică, 
autorii încearcă să fixeze jaloanele de limită între ştiinţa cea veche şi cea nouă, care 
din ea (cea veche) se naşte. — Dar asupra raportului geografia politică — geopolitică 
trebuind să revenim mai spre finele studiului, lăsăm pentru acolo stabilirea lui. 

Acum să vedem doctrina geopolitică germană transpusă pe teren practic. Pentru 
aceasta, vom reproduce tabla de materii a uneia din lucrările de seamă - de geopolitică 
aplicată unui anume singur stat - a şefului şcoalei geopolitice germane, Karl Haushofer, 
întemeetorul (împreună cu Erich Obst) şi editorul vestitei Zeitschrift für Geopolitik 1). 
E vorba de lucrarea: Japan und die Japaner, pe care — însă — neavând-o în origi- 


nalul german, o vom urmări după traducerea franceză a lui George Montandon?). 


lată tabla de materii: 


PREFACE 


Introduction : Traits généraux de la géophysique du 


Japon... 


I. — L'étendue terrestre et maritime de 
l'Empire du Soleil Levant 


Situation générale. . . 

Formes et contours de la terre d'origine et de l'empire. . . 

Les eaux et les formes du sol. .. 

Géologie, volcans, tremblements de terre, formation du 
sol... 


Climat, rythme des moussons, courants marins. . . 
De ia biogéographie des plantes et des animaux. . . 
La pêche au Japon. . . 


De la représentation et de la description du paysage ja- 
ponais. .. 


II. La race des iles et de la population de l'empire 
L'homme sur la terre japonaise 


Origine. . . 
Tempérament et caractere de la race insulaire. . 
Particularités, moeurs et coutumes. . . 


La langue... 


La vie culturelle dans la religion et la conception du 
monde... 


La science. Eclectisme pratique. La politique. . . 
La littérature; la presse et la vie publique. . . 


Les arts figures et la.musique. L'art appliqué dans Pin- 
dustrié. . . 


La vie culturele journalière et la formation de goût. . . 


HI. — L'individu et la famille juridiquement 
et dans l'état. La forces de défense militaire 


Caractéristiques générales, . . 

L'individualité et le droit familial. La puissance pater- 
nelle... 

La distribution et l'administration du pays. L'exercice de 
la justice. , . 

La constitution, la puissance impériale et le jeu des par- 
tis; le parlementarisme. La conscience nationale. . . 

La défense nationale, l'education militaire et la science 
guerrière. ,..... 


PREFAŢĂ 


introducere: Trăsături generale ale geofizicii Japo- 


niei. , . 


І. — Intinderea pe uscat si ре apá а 
Imperiului dela Soare-Rásare 


Situaţia generală. . . 

Structura şi marginile țării— matcă şi ale imperiului . . . 
Apele şi configuraţia solului, . . 

Geologie, vulcani, cutremure, formarea solului. . . 


Climă, ritmul musonilor, curenţii maritimi. . . 
Biogeografia plantelor şi a animalelor. . . 

Pescuitul în Japonia. .. 

Modul cum e infátigat şi descris peisagiul japonez . .. 


II. — Rasa de pe insule şi populaţia imperiului. 
Omul pe pământul japonez 


Originea. . . 

Temperamentui şi caracterul rasei de pe insule. . . 
Particularități, moravuri şi obiceiuri . . . 
Limba... 


Меца culturală in privinţa religiei şi a concepţiei despre 
ume... 


Ştiinţa. Eclectism practic. Politica . . . 
Literatura, presa şi vieafa publică. . . 
Artele plastice şi muzica. Artele decorative. . . 


Cultura cotidiană şi bunul gust. . . 


Ш. — Individul şi familia din punct de vedere juri- 
dic şi politic. Forţele rezistenţei militare. 


Caracteristici generale. . . 
Individualitatea şi dreptui familiei. Puterea părintească . . 


Impsryires şi administrarea ţării. Funcționarea justi- 

(іеі... 

Constituţia, puterea imperiaiă gi echilibrui partidelor; 
parlamentarismul. Conştiinţa naţională . 


Apărarea naţională, educaţia militară şi ştiinţa răz- 
boiului. .. 


1) Este totodată şi preşedintele Academiei Germane din Miinchen. In vremea războiului a tost unul din co- 


mandanţii germani ai trupelor de invazie în România. 


2) Karl Haushofer, professeur à l'Université de Münich: Le Japon et les Japonais (géopolitique du Japon), 


Payot, Paris, 1937. 


391 


1V.— La vie de l'empire japonais en tant qu'état 
et les principales circonstances de son dé- 
veloppement 


La vie de l'Etat national sur l'étendue qui lui est de- 
partie. . . 

Les traits principaux du développement interne. . . 

Une vue d'ensemble sur les forces agissantes et inhibitrices 
qui modelent le développement externe et interne. . . 

L'épanouissement actuel du caractere national, de l'àme 
populaire et de la structure politique. . . 

Le déroulement des évenements d'aprés-guerre, depuis le 
tremblement de terre du Kwanto jusqu'à l'inmixtion 
en Mandchourie et a l'aventure de Shangai en 1932. . . 


V. — La colonisations, les communications et 
l'économie sur les territoires japonais 


Généralitées. Donnes démographiques. Agglomérations 
caractéristiques. . . 

Les couches sociales. . . 

Les bases de la géographie économique: l'économie rurale 
et forestière. . . 

Le mer nouriciére. Les exploitations cótiéres. , . 

Les mines et les richesses du 801, . . 

Les métiers et les industries. . . 

Le commerce et le transport. La navigation et les chemins 
de fer. . . 

L'emigration et l'idée d'expansion, , . 

Conclusion sur le Japon — vu du dedans. . . 

Les bases, les possibilités et les limites de ce qu'on peut 
prévoir sur la dynamique démographique du Japon. 
L'avenir ethnopsychologique de la cuiture et de la 
structure de l'État Japonais. . . 


Appendice: 


Sur la littérature etrangére et japonaise relative au Ja- 
pon... 

Tableaux relatifs à la surface du pays,au développement 
des côtes, à la population, aux communications et au 
climat. . . 


IV. — Viata de stat а imperiului japonez 
$i circumstantele de cápetenie ale des- 
voltárii lui 


Vieaţa statului national teritoriul de care dis- 
pune... 

Trăsăturile de căpetenie ale desvoltării interne . . . 

O vedere de ansamblu asupra forţelor care stimulează, 
impiedecá şi modelează desvoltarea externă, internă . 

Desvoltarea actuală a caracterului naţional, a sufletului 
poporului şi a structurii politice. . . 

Desfăşurarea evenimentelor de după război, dela cutre- 
murul din Kvanho până la amestecul în Manciuria şi 


la aventura dela Shangai dela 1932. . . 


pe 


V. — Colonizárile, comunicațiile si vieata economică 
pe teritoriile japoneze 


Generalităţi. Date demografice. Aglomerări caracteris- 
tice. . . 

Păturile sociale. . . 

Bazele geografiei economice: economia ruralá $i fores- 
Нега. . . 

Marea care hrăneşte. Exploatárile de pe coaste... 

Minele şi bogăţiile solului. , . 

Meseriile şi industriile. , . 

Comerţul şi transporturile. Navigatia şi eăile ferate. . . 


Emigraţia şi ideea de expansiune, . . 

Concluzie despre Japonia — văzută dinăuntru, . . 

Temeiurile, putinfele şi limitele previziunilor despre di- 
namica demografică a Japoniei. Viitorul etnopsiho- 
logic al culturii şi ai structurii statului Japonez. , . 


Apendice: 


Despre literatura străină şi japoneză privitoare la Ja- 
ponia... 

Hărţi privitoare la suprafaţa ţării, la desvoltarea coaste- 
lor, la populaţie, la căile de comunicaţie, la climă . . 


Cum spuneam : Quantum ab illa mutata! La Haushofer si in toatá scoala geopoliticá 


germană, geopolitica e tot ce se poate şti astăzi despre o ţară, privită ca „piesă“ sau ca 
organism în angrenajul politic mondial. Am spus că o privim drept una din lucrările re- 
prezentative ale şcoalei geopolitice germane. lată, în adevăr, ce spune şi Montandon în 
prefata cu care însoţeşte traducerea franceză a acestei lucrări. 

„Profesorul şi generalul Haushofer este şeful şcoalei germane de geopolitică. E un 
cunoscător şi totodată un specialist al Japoniei, unde a trăit multă vreme şi căreia i-a con- 
sacrat mai multe lucrări, care toate poartă pecetea concepțiilor sale geopolitice 1). Dată 
fiind personalitatea autorului, prilejul acesta este deosebit de instructiv ca să putem vedea 
aplicate procedeele şcoalei unui subiect, care cu toată importanţa lui mondială face cu 
putință, de sigur, consideraţii mai obiective decât cele mai restrânse, dar europene. 

Geopolitica ar putea fi numită cu un alt termen „geografie dinamică“ şi caracterul 
ei dinámic decurge din rolul, trebue să zicem activ, pe care ea pretinde?) a-l constata in 
influența mediului asupra acţiunii omului, asupra formării chiar a raselor, asupra aspec- 
tului, a impletirii şi a succesiunii evenimentelor“. 


1) Japan und die Japaner. — Japans Reichserneuerung. — Japans Werdegang als Weltmacht und Empire. — 
Das japanische Reich. (n. Montandon), 
2) Sublinierea este a noastră. 


392 


Să reținem afirmaţia că geopolitica este o geografie dinamică, în sensul larg al 
acelei stinte care analizează forţele geografice generatoare de acţiune, la state şi popoare. 
Ea, cu alte cuvinte, prezintă statele ca pe nişte organisme etnice şi politice vii, dotate nu 
numai cu instinct de conservare, ci şi cu unul de expansiune, de trăiretot mai plină în 
timp, şi de întindere tot mai largă în spaţiu. Nevoia de expansiune se întâlneşte peste tot 
în natură, la plante şi animale deopotrivă. Şi nu numai la animalul şi planta considerate 
ca unităţi sau indivizi singuri, ci şi la formaţiile biogeografice considerate în toată aria 
lor teritorială. Un tot de organisme este el însuş un organism. Aşa şi un popor sau o na- 
tiune. Şi cum Statul nu e altceva decât expresia politică a unei comunităţi de viaţă 
etnice, înseamnă că el poate fi analizat foarte bine din punctul acesta de vedere al instinc- 
tului de expansiune. Aceasta ni se pare c'ar fi şi cea mai justă definiţie a geopoliticei, 
aşa cum о concep şi o scriu astăzi germani: Geopolitica, aşa dar, ar fi ştiinţa care 
se ocupă cu analiza Statului din punctul de vedere al instinctului lui de expansiune, 
isvorât dintr'un complex de temeiuri mai ales geografice. Dar, cu acesta, am anticipat 
asupra unor consideraţii care vor veni mai târziu. 


Ш. Cum trebue explicată evoluarea concepţiei despre disciplina geopoli- 
ticei, începând dela Kjellén şi până astăzi. La autorul ei, am văzut că geopolitica nu 
era decât un capitol al sistemului de politică. lar politica—era ştiinţa Statului conceput ca 
un organism. In „Geopolitische Betrachtungen über Skendinavien“ (1905), ne-a dat Kjellén 
un model de ceea ce numea el un capitol de geopolitică, după cum in „Schweden“ (1917) 
ne-a dat un model de monografie politică. Cu un an înainte (1916) publicase el „Die poli- 
tischen Probleme des Weltkrieges“, în care războiul mondial era infátigat ca o deslán- 
tuire de forte intre marile puteri pe esichierul planetar. Marile puteri erau piesele prin- 
cipale, care apăsau fiecare jur împrejur de ele, in căutarea unui echilibru niciodată defi- 
nitiv. Marile puteri erau marile organisme politice duse de instinctul de expansiune; 
„Der Staat als Lebensform“, titlul unei alte lucrări publicate în 1917 îi va fi fost sugerat, 
mai mult decât de Ratzel, de împrejurările pe care le trăiam cu toţii de trei ani. Kjellén 
îşi desvoltă sistemul şi-şi tipăreşte lucrările una după alta sub impresia şi din observa- 
{Ше pe care i le prilejueşte războiul mondial. Cât de atent era el la desfăşurarea acestui 
războiu sub toate aspectele lui, se vede din succesiunea lucrărilor: „Die Grossmăchte 
der Gegenwart“ — (Puterile mari ale vremii), „Die politischen Probleme des Weltki- 
reges", — (Problemele politice ale războiului mondial). „Die Grossmăchte und die Welt- 
krisis“. (Marile Puteri şi criza mondială). 

Această din urmă lucrare o tipăreşte el în 1920, doi ani după încheierea războiului. 

Din acelaş an, însă reprodusă şi în fruntea ultimei ediţii (a 25-a,!) a lucrării Die 
Grossmăchte vor und nacht dem Weltkriege figurează o foarte interesantă prefață a lui 
Kjellën : Letzte Einleitung von der Hand Rudolfs Kjellén“. (Ultima introducere datorită 
lui Rudolf Kjellén), in care concepţia autorului despre Siinta Statului—şi despre ceea ce 
continua el mereu să înţeleagă prin geopoliticá — sunt magistral expuse: 

„Toate cercetările ştiinţifice privitoare la fiinţa unor State trebue să fie genetice. In 
prespectiva acestui mod de a vedea, Marile Puteri sunt şi ele nu numai îngrămădiri de fapte 
geografice, statistice şi politice luate în parte, ci sunt înainte de toate întruchipări ale vieţii 
şi chiar cele mai márete din toate întruchipările de pe pământ ale vieţii. Am văzut Puteri 
noi ivindu-se, prin selecţiune naturală, în lupte şi crescând; am văzut Puteri ofilindu-se 
şi pierind ; ele sunt supuse, deci, în parte, legilor vieţii şi pot forma, ca atare, şi obiectul 
chiar al unor cercetări biologice. Aşa сит zoologul vremii noastre nu se mai mulţu- 
meşte să observe şi să descrie numai aspectul exterior al animalelor, aşa nu mai poate 
să se oprească cel ce studiază statele la forma de guvernământ şi la mărime. I se cere 


1)... fünfundzwanzigste Auflage der Grossmăchte Rudolfs Kjellén, vierte Auflage der neubearbeitung in Ver- 
bindung mit Dr. Hugo Hassinger, Dr. Otto Maull, Dr. Erich Obst, herausgegeben von Dr. Karl Haushofer, 1935 Leip- 
zig und Berlin, Verlag und Druck B. G. Teubner. 


395 


dincolo de acestea si aprehensiune pentru unitatea organicá, pentru natura intimá. 
Numai astfel se pot obţine lămuriri despre puterea de viaţă a indivizilor şi, pornind dela 
aceasta, apoi, despre necesitatea mai mare sau mai redusă a întruchipărilor respective. 

Am întreprins aici o tentativă de acest fel în cazul marilor-puteri de dinainte şi de 
după războiu. Fiecare putere a fost concepută cu acest prilej ca unitate politică a cinci 
componente, privită adică din punct de vedere geografic, etnic, economic, social şi 
juridic; numim aceste cinci feţe ale fiinţei lor : fară, neam, gospodăria naţiunii, struc- 
tura socială şi guvernământ. Spre a stabili structura lui mai mult sau mai puţin armo- 
nioasă, natura unui Stat trebue să fie lămurită pe toate aceste cinci feţe. Politica 
externă va apare în raport cu ele, ca rásáritá mai mult sau mai puţin organic, atât in 
bine cât și în rău, din însăşi situaţia reală. Nu trebue să trecem cu vederea, cu prilejul 
acesta, componentele subiective ale politicii: modul cum se vede poporul pe sine şi lumea 
din jur, măsura şi vehemenţa afectivității, putinţa oamenilor activi de a judeca imprejurá- 
rile şi de a folosi prilejurile prielnice. Granița ştiinţei trece pe aci, unde începe tărâmul 
activităţii practice a conducătorului politic. Dar arta politică nu se poate îndepărta prea 
mult de împrejurările de fapt, care pun margini dibăciei şi stângăciei în conducerea 
statelor. Ştiinţa nu neagă voinţa liberă a statelor; ea constată numai un cadru ferm, care 
o mărgineşte, îngăduind construirea cu oarecare siguranţă a deductiilor cu privire la 
starea lor“ !). 


Ceea ce trebue să reținem aici în primul rând, este faptul cá Kjellén a rămas până la 
sfârşit la aceeaşi arhitectură a sistemului său de geopolitică. Geopolitica lui a rămas, cu 
alte cuvinte, mereu ca un modest sector în câmpul politicei. 

Dar, murind el în 1922, din chiar anul următor apare faimoasa „Zeitschrift für Geo- 
politik“, în care — sub emblema aceasta de pură şi simplă geopolitică — se publică studii 
pe care Kjellén ar fi fost foarte atent spre a le distinge, după natura lor, in: fie de eco- 
politică, fie de demopolitică, fie de crato- sau de fizipolitică, neînglobându-le în niciun 
caz sub eticheta comună, unică, de geopolitică. 


Geopolitica, aşa cum o concepea cel care a întemeiat-o, a trăit cât şi acesta. Cre- 
dem că nu ne înşelăm, dacă vom afirma că înnainte de 1922 n'a apărut nicio lucrare în 
felul recentei /apan und сора a lui Karl Haushofer, саге sà se й intitulat, unic, 
drept studiu de geopolitică. Până în acest an, studiile de această natură se întitulau fie 
de: geografie politică, tie de politică — pur şi simplu. E drept, însă, că în tratatele de 
geografie politică începuseră să apară, deja, anumite pasagii şi capitole dezignate sub 
emblema de : consideraţii geopolitice 4). 

Dacă am încerca acuma să dăm un răspuns la întrebarea: Cum se explică această 
lunecare de sens şi această lărgire a conceptului de geopolitică la germani îndată după 
moartea lui Kjellén, credem că răspunsul ar trebui să sune aşa: 

Germania îşi realizează târziu unitatea naţională şi târziu păşeşte ea ca mare putere 
pe arena politică mondială. lar instinctul de expansiune colonială începe a se manifesta 
în Germania mult timp după apariţia şi satisfacerea acestui instinct în Spania, Portugalia, 
Anglia, Franţa, chiar Rusia. 

„Eu nu sunt un colonial“ — declara Bismarck cu o nuanţă de dispreţ. Lui i se părea 
că o expansiune peste mări ar aduce o risipire de puteri primejdioasă pentru Statul pe 
care-l crease. El considera expansiunea colonială drept aventură. După războiul cu 
Franţa din 1870, Bismarck împinge pe oamenii de Stat francezi spre Tunis şi Tonkin şi ar 
fi fost încântat dacă în schimbul oricărei şi oricâtei expansiuni coloniale (de care el fugea) 
Franţa ar fi renunţat la ideea revanşei. Ba tot el facilitează şi Belgiei instalarea în Congo; 
atât de mult se îngrijea Bismarck să îndrepte aiurea decât în Europa apetitul teritorial al 


1) KJELLÉN—HAUSHOFER, Die Grossmăchte vor und nach dem Welkriege, fiintundzwanzigste Auflage, Verlag 
und Druck B. G. Teubner, Leipzig und Berlin, 1935, pp. 3—4. 
2) V., de exemplu, pp. 54 si 123 din Geografía politică a lui Walther Vogel. 


394 


altora si atát de putin ii pása lui de expansiunea altora pe meleaguri pe care Germanii 
n'aveau ce să caute. După 1880, însă, Bismarck se lasă prins şi el de un curent pentru ex- 
pansiune, reprezentat prin două mari societăţi expansioniste: „Asociaţia colonială ger- 
mană“ şi „Societatea pentru colonizarea germană“ care, întemeiate respectiv în 1881 şi 
1884, fuzionează in 1887 şi devin: „Deutsche Kolonial Gesellschaft“, Şi astfel, atitudinea 
lui Bismarck faţă de ideea colonială se modifică pe nesimţite. Companiile de navigaţie 
încep a fi încurajate, se promit avantagii germanilor care se vor fixa în colonii. Ba încă, 
atunci când Englezii stabilesc în chip oficial protectorate în Africa de Est şi de Sud-Vest, 
temperamentul combativ al cancelarului de fier se trezeşte în replica întemeerii de colonii 
in Camerun şi Togo, a luării în stăpânire a insulelor Marshal etc. lar păşirea pe arenă a 
lui Vilhelm al II-lea, înseamnă inaugurarea unei ambitiuni germane mondiale: faimoasa 
Weltpolitik, politica poporului „stăpân“, a poporului „care are pe Dumnezeu cu el“, 
Instinctul de expansiune german se trezeşte şi se manifestă peste tot unde popoarele colo- 
niale premergătoare mai lăsaseră un teritoriu încă nu în puterea şi exploatarea lor. La 
Damasc, Vilhelm al II-lea se declară „protectorul tuturor musulmanilor“ şi arată curând 
după aceea în ce chip înţelege el să protejeze Turcia, şi după aceea Marocul. In direcţia 
Indiei o societate germană construeşte calea ferată a Bagdadului, în timp ce violente cam- 
panii de presă caută să obişnuiască opinia publică europeană cu ideea unei Mittelafrika 
germane. . 

In 1911, conflictul marocan aduce in dar Germaniei vestitul „cioc de rață“ con- 
golez, iar în preajma războiului mondial o înțelegere între Germania şi Anglia lăsa celei 
dintâi mână liberă de expansiune în Africa portugheză. „Ne putem imagina, după aceste 
tendinţe, cam ce consecinţe coloniale ar fi avut războiul mondial, dacă soarta armelor ar 
fi fost alta“ — scrie cu multă îndreptăţire autorul dela care imprumutám toate aceste 
consideraţii !) si саге, in aceeaşi ordine de idei, continuă: „Aceste mari visuri de domi- 
nație mondială s'au spulberat in 1918... dar Germania nu s'a resemnat în fața acestui 
eşec... ea pretinde acel „Lebensraum“, dreptul la acest spațiu vital, scump şcolii sale 
geografice şi ea se străduie să anuleza singura clauză încă în picioare a tratatului dela 
Versailles sau, dacă nu, să obţină peste mări avantagii echivalente“, 


lată explicaţia îmbrăţişării cu atâta pasiune, de către germani, a preocupărilor de 
geopolitică, pe care le schiţa Ratzel tocmai în vremea când Bismark inaugura politica de 
expansiune germană şi le punea mult mai viu pe planul preocupărilor şi discuţiilor po- 
litice, Kjellén. Ratzel, în studiile sale de geogratie politică 2), declara întinderea sau spa- 
tiul ocupat de un Stat drept prima condiţie de grandoare. Şi adăoga, apoi: numai popoa- 
rele mari au instinctul sau „simţul spaţiului“, Raumsinn. Puterea Statelor mari vine mai 
întâiu din spaţiul vast pe care ele-l cuprind. Şi tocmai în vremea când Ratzel îşi desvolta 
teoria despre micro- şi macrostatism, Salisbury declara şi el că „die grossen Staaten 
werden immer grösser, din kleinen immer kleiner“ (1899). 

E, cum vedeţi, exact anul în care Kjellén pronunţa pentru prima oară cuvântul geo- 
politică. Sistemul de politică al lui Kjellén, care recunoaşte în Ratzel un premergător şi 
în care e citată chiar maxima lui Salisbury — a fost fatal să prindă aşa de mult în Ger- 
mania, mai ales după 1918. Асе! „drept la un spaţiu vital“ de care vorbea autorul francez 
şi care este invocat aşa de sgomotos de germani în vremea din urmă, el stă, la baza noii 
şcoli geopolitice germane. Studiile lui Kjellén apăreau ca anume scrise, pentru a justifica 
şi sustine pretenţiile germane de expansiune. Şi cum Germanilor nu numai că li-s'au luat 
toate coloniile prin tratatul dela Versailles, dar li s'au tăiat chiar părţi din periferia teri- 
toriului naţional de până atunci, ei s'au văzut nevoiţi să simuleze mai întâiu resemnarea, 
pentru ca încetul cu incetul—dupá aceea—să ajungă la atitudinea de dârzenie şi de pro- 
vocare inaugurată de al treilea Reich în 1933. 


1) GEORGES HARDY, La politique coloniale et le partage de la terre aux ХІХ-е et XX-e siecles. (Politica colonială 
şi împărţirea pământului în veacurile 19 şi 20), în „Bibliotheque de synthése historique“, Paris, 1937, pp. 95—98. 
2) Politische Geographie apare în 1897. A doua ediţie în 1903. 


9 595 


Jacques Ancel spune undeva: La géopolitique est une science d'après guerre. El 
consideră aşa, bine înţeles, nu geopolitica lui Kjellén, ci geopolitica germană cea ieşită 
din metamorfozarea, prin germani, a celei a lui Kjellén. Le-am văzut în ce diferă. Incáput 
pe mâna oamenilor de ştiinţă germani, sistemul de politică a lui Kjellén a fost botezat cu 
numele pe care la acesta îl avea doar capitolul de introducere geografică în sistem. Ger- 
manii au manifestat totdeauna preferință pentru terminologiile savante, cu aspect de nou- 
tate. Să ne gândim numai la faptul că ei numesc Geografia umană mereu Antropogeo- 
graphie; — au parcă pasiunea obscurului, a lucrului care pentru a fi reţinut cere sforfare 
mai multă. În plus, termenul de politică era şi el prea vechiu pentru un sistem care nu 
mai era acelaş cu al lui Aristoteles. Orizontul geografic şi politic era cu totul altul decât în 
vremea autorului politicei; viața politică planetară era mult mai dinamizată şi mai 
dinamică, acum; denumirea de politică apărea ca o haină prea veche şi strâmtă pentru 
un trup care între timp crescuse în proporţii neobişnuite. 

Politica devenise o preocupare mondială — în înţelesul cá ea se {еѕеа acum, „d'un 
seul tenantfí pe toată planeta. „Evenimentele de pe glob privesc, fie că faptul ne convine 
sau nu, toată lumea la fel; aşa cum un crah de bursá, o criză economică, o supraproductie 
agricolă ori industrială dintr'o ţară au repercursiuni într'alta, aşa un conflict armat nu este 
niciodată limitat în efectele lui la cei doi părtaşi ai omenirii între саге a izbucnit 
la început. E la văzul oricui că nu există decât o singură pace, cum nu există decât o 
singură omenire“. Aceste cuvinte, recent scrise de un autor francez, au fost adevărate = 
putem spune — înnainte de a se naşte. Viaţa economică şi politică a planetei s'a integrat, 
ca o urmare ineluctabilă a revoluţiei aduse de maşina cu aburi, încă de pe la sfârşitul 
secolului trecut. De atunci, nu numai politica devine planetară, ci şi orizontul ştiinţific. 
Ştiinţele naturale, politica, viața economică, devin deopotrivă hologeice. Secolul trecut 
se încheie cu acapararea întregii planete de către europeni. Marile puteri aproape au 
isprăvit cu împărţirea lumii între ele. 


lată originea faimoasei Weltpolitik pe care o inagurează cu atâta sgomot Wilhelm 
al II-lea. lată, adică, in ce fel se explică apariţia acestui cuvânt. 

Dar tocmai aici avem impresia că trebue căutată şi explicaţia adoptării termenului 
de geopolilică de către oamenii de ştiinţă germani. Refractari, pe la 1870, la ideea unei 
politici coloniale, cum am văzut, germanii ajung ca în ultimul pătrar al secolului să se 
considere ca popor exclus dela împărţirea colonială a planetei, — excluşi pe nedrept, deci 
nedreptáfiti. Si, ca atare, ei sunt atenţi şi prezenţi oriunde, pe planetă, a mai rămas în 
litigiu vreo bucată de pământ (v. cazul Marocului. Popor puternic si numeros, germanii 
încep să afişeze zgomotos acel Raumsinn de care vorbea Ratzel. Preocupările acestea 
pătrund si în cabinetele de lucru ale inváfatilor — iar opinia publică germană e infuzatá 
mereu cu ideea nevoii şi a foamei de spațiu. Kjellén tocmai rostise cuvântul de geopoli- 
сй. Wilhelm, şi el, tocmai rostise zgomotos ре cel de Weltpolitik —, fără ca cineva să 
bage de seamă că Weltpolitik şi Geopolitik erau unul şi acelaş lucru. Echivalente, la 
drept vorbind, nu sunt decât ca etimologie aceste două vocabule. Geopolitică, la Kjellén, 
am văzut ce însemna; Weltpolitik, la Wihelmal II-lea, însă, era puţin altceva: o politică de 
stat germană care să poarte interes şi atenţie la toată faţa planetei; germanii sunt una 
din naţiunile cele mari ale căror interese se împletesc fatal pe tot globul şi, deci, conducă- 
torii şi diplomaţii lor trebue să ia seama la un lucru: acela că „nimic din ce se întâmplă 
azi pe fața planetei nu ne poate fi indiferent“. Asta e Weltpolitik. Geopolitik, desi în 
fond altceva, dar ca etimologie exact acelaş lucru, se subplantează termenului de Welt- 
politik pe nesimţite, în conştiinţa ştiinţifică şi politică germană. Era, în plus, de sonoritate 
şi aspect mai ştiinţific. lată-l, astfel, încăput pe mâna, mintea şi condeéle oamenilor de 
ştiinţă. Şi astfel, abea la un an după moartea lui Kjellén apare revista Zeitschrift für 
Geopolitik, care se putea numi tot aşa de bine şi Zeitschrift für Weltpolitik. Ba, în 
adevăr: Revista aceasta, a cărei copertă (a primului număr pe acest an) o reproducem 
între schiţele dela finele acestui studiu, poartă — pe pagina a doua a acestei coperte, 


#96 


pretioasa informatie cá in ea s'a contopit o revistá mai veche: Zeitschrift für Welpolitik 
und Weltwirtschaft — dovadă suficientă a celor ce susţinem noi: 

Că, adică, Geopolitica suedeză a fost trasă spre Germania şi incetátenitá (şi aproape 
monopolizată acolo) de fenomenul Weltpolitik pe care-l anunţa şi inaugura ostentativ 
Vilhelm al II-lea. Terenul era pregătit, iar cuvântul exista acelaş: Weltpolitik = Geopo- 
litik, pentrucá Welt = Geo si Polltik = Politik. 


IV. Critica franceză a sistemului german de geopolitică. Numele (nu spunem: 
ştiinţa) a trecut şi în Franţa. lar autorul care a luat atitudine precisă in fata geopoliticei 
este Jacques Ancel. A tipărit anul trecut primul tom dintr'un Manuel géographique de 
politique europeenne 1) care se anunţă de mari proporţii. Jacques Ancel e profesor de 
geografie politică la Institutul de Inalte studii internaţionale din capitala Franţei. Aşa 
dar: un profesor de geografie politică, autor al unui manual geografic de politică 
europeană şi care. ... (şi aici e un lucru foarte important) —tipăreşte, drept introducere 
la acest manual, o broşurd numită Géopolitique 2) in a cărei prefaţă. .... (şi aici e un 
lucru şi mai important) scrie, printre altele : 

„Cititorul să scuze pedantismul aparent al faptului că dau acestui studiu teoretic de 
geografie politică drept titlu un neologism. Am crezut, însă, necesar să nu las ca acest 
termen, care a făcut carieră dincolo de Rin, să fie acaparat de o nouă aşa zisă şti- 
intá germană“. 

Interesant, fiecare cuvânt. Broşura — ne spune autorul — e un eseu doctrinal 
de geografie politică; totus, adaogá el, inloc de geografie politică voi între- 
buinfa termenul de geopolitică. ..... şi fac aceasta, ca să nu las pe germani să acapa- 
reze, într'un sens şi o direcţie falsă, acest termen de geopolitică, rostit întâia oară de 
Kjellén, şi care în fond nu e altceva decât echivalentul grecesc al celui de geografie po- 
litică. — Cu alte cuvinte, pentru autorul francez, în 1936 geopolitica nu e altceva decât 
geografie politică. Asa cum Vidal de la Blache spunea: Géographie humaine, deşi Ratzel 
şi toti geografii germani de după el au spus mereu: Antropogeograhie, tot astfel Jacques 
Ancel spune Géographie politique unei discipline care — spune el — nu poate fi decât 
exact aceeaşi cu Geopolitik. Aşa reiese, clar, din pasagiul reprodus. 

Dar prefata autorului francez continuă : 

„Hitlerismul pangermanist şi-a împrumutat temeiurile şi vocabularul dela această 
Geopolitik a profesorilor germani. Numele e dat, de către aceştia, unei geografii politice 
externe, dinamice“... .şi mai departe: „ Potrivit întâielor mele idei, aceste pagini trebuiau 
să fie introducerea scrierii mele Manuel géographique de politique européenne... .Nă- 
dăjduesc să fi rămas fidel într însa ideii dominante a şcolii franceze de geografie umană, 
provenită din învăţământul lui Vidal dela Blache şi condusă azi de Albert Demangeon 
pe căi severe şi sigure, fără a îngădui sinteza decât după analize riguroase, apelând în- 
truna la istorie şi întemeind această geopolitică pe studiul precis al mediului“... . 

Prin urmare, încăodată: lucrarea de geografie politică a lui Jacques Ancel este: 
cette Géopolitique. Să notăm, însă, şi celelalte două afirmaţii preţioase: a) profesorii 
germani de geopolitică servesc astăzi material „hitlerismului рапсегтапіѕі“, şi b) că ter- 
menul de geopolitică e aplicat de germani „unei geografii politice externe, dinamice“. 
Se cuvine să observăm aici că nu e greu de făcut legătura aceasta (care există, în ade- 
văr) între hitlerismul pangermanic şi expansionist, pe deoparte, şi această geografie po- 
litică externă, dinamică, a profesorilor germani, pe de alta : Spiritul de revangá german, 
care apare şi se manifestă puternic mai ales după acea epocă Stresseman de acceptare şi 
adaptare resemnată la situaţia unei puteri învinse, e de observatcă în adevăr se alimentează 
din arsenalul ştiinţific al studiilor de geopolitică—după cum e de observat că şi acestea din 


1) Manuel géographique de politique européenne, tome I, L'Europe Centrale, 123 photographies, cartes et grap- 
hiques, 1 carte hors téxte en couleurs, Paris, Delagrave, 464 p., 1936 
2) Géopolitique (in Bibliotheque d'Histoire et de Politique) Paris, 1936. 


397 


urmă, la rándu-le, se lasă uneori in mare deficit de obiectivitate şi seninătate ştiinţifică, 
sub influenţa spiritului de revanşă şi în genere a împrejurărilor politice actuale. 

lată cuvintele aceluiaş Jacques Ancel : 

„Pentru a le combate (tratatele dela Versailles, Saint-Germain, Trianon), necu- 
noaşterea trecutului şi dorinţa de revanşă a Statelor megalomane s'au aliat cu superstitia 
cartografică, care nu se mlădia pe potriva noilor fruntarii. Acesta fu obiectul esenţial al 
geopoliticii germane, o geografie pusă în serviciul politicii, care îşi însuşea rolul ţinut de 
istorie în vremea lui Bismarck. Treitschke şi şcoala lui se străduiseră să justifice prin în- 
fátisarea trecutului nu numai unitatea germană, сі şi forța germană care-şi creează” drep- 
turi istorice“ prin cucerire şi prin aplicarea principiului Kraft macht Reicht, forţa 
creează dreptul. Nu mai puţin şcoala grupată în jurul periodicului Zeitschrift für Geo- 
politik se strădueşte să găsească temeiuri pangermanismullui prin studiul naturii şi să 
deprecieze, în aşteptarea desfăşurării acestuia, în mintea oamenilor tratatele, care-i ză- 
voriseră calea prin învierea naţiunilor Europei centrale. 

„Nicio îndoială că această Geopolitik ingrámádeste într'o sinteză impresionantă o 
massă de fapte noi, folosind din belşug progresele cunoaşterii globulului. Dar acest in- 
ventar, căruia nu-i lipsesc meritele, nu e ridicat decât pentru a elabora legi geografice 
care sunt totdeauna de acord, са din întâmplare, cu ambițiile germane, cu dorinţele de 
expansiune ale Germaniei. Scoţând la iveală şi deformând ideile dominante ale lui Ratzel, 
creatorul geografiei politice, şcoala cea nouă emite teoriile ei spaţiale luate în primire între 
timp de politicienii rasismului şi de intelectualii hitlerismului: simţul spaţiului, Raumsinn, 
caracter specific naţiunii germane, care ar fi îngrămădită pe un domeniu prea restrâns; 
neam fără spaţiu, „Volk ohne Raum“, căruia cucerirea i se impune şi fireşte, întâi de 
toate, cucerirea ţărilor vecine. Clasificarea Statelor, pe care se pare că o permite explo- 
rarea adâncită a pământului, devine un simplu paravan în dosul căruia să apară îndre- 
ptátitá expansiunea marilor puteri. 1). 

„De îndată ce urmăreşti îndeaproape această teorie grandioasă, poti observa cá ea 
este puţin mulţumitoare în amănuntele ei. Căci definiţia Statului, chiar şi a celui mai for- 
midabil, presupune un cadru, limite. Geopoliticienii germani sunt, e drept, în căutarea 
graniţei „juste şi fireşti“, ре care o numesc „die echte Grenze“. Dar spre a o acorda ná- 
zuintelor lor, ei o consideră când fizică şi când omenească, fără a se lăsa stânjeniţi, nici 
în cazul întâi, nici in al doilea, de contradicții. Odată hotărăsc unitatea bazinelor flu- 
viale şi revendică pentru Germania posesiunea întregului bazin renan, Rheinstrom nicht 
Rheingrenze, „Rhinul fluviu german, dar nu frontieră germană“ 2): „Dacă unitatea fi- 
rească a unui sistem fluvial este ruptă prin forţă, scrie unul din aceşti teoreticieni, sen- 
timentul germanic al teritoriului, germanisches Landschaftsgefühl, nu recunoaşte 
această separare“,—dar în altă parte, unde lucrulii jeneazá, ei nu admit unitatea bazinului 


1) Am văzut mai sus cum Salisbury (1899) şi Ratzel (în acelaş timp), afirinau că e în firea lucrurilor ca Statele 
marl să crească mereu, iar cele mici, dimpotrivă să se micgoceze mereu. Era, aceasta,o teorie scumpă geogratiei politice 
germane. Dar desfăşurarea ulterioară a istoriei a infirmat-o complet. E interesant să reproducem — mai ales că vin dela 


un ungur — cuvintele de mai jos ale unui profesor dela universitatea din Budapesta, Elemer Hantos, fost subsecretar 
de Stat în ţara vecină: 


„A trecut epoca in саге se credea că e cu putinţă profeția că Statele mici vor dispare cândva şi se vor topi in 
Statele mari. Numărul Statelor mici a sporit într'o măsură care nu poate fi trecută cu vederea în cursul perioadei 
istorice celei mai apropiate şi sunt in acţiune forţe politice care încă le vor spori, desfăcând entităţile politice existente. 
Evoluţia politică se efectuează în sensul separaţiei, al sciziunii. Caracteristica epocii noastre este îmbucătăţirea, îm- 


bucătățirea marilor unităţi artificiale în organizaţii fireşti mai mici de indivizi ai aceleaşi spete"^ . .. . (Le Mo- 
ment, 28, X, 1937). 


2) Această frontieră in veşnic litigiu a Rinului, ea este aceea care stă la baza atâtor polemici şi dispute geo- 
grafo - politice franco-germane. — Vorbind de şcoala geopolitică germană şi de critica ce i se face ei in Franţa, Er- 
nesto Mass! scria încă de acum 5 ani in Rivista di Geografia (Maggio, 1932 — X — , p. 174): „Că expunerea probleme- 
lor politico-geografice poate rămâne cu greu străină de ideile politice ale cercetătorului, îndeosebi când națiunea 
sau patria lui e direct interesată, a devenit vădit iu repetate rânduri, iar in anii din urmă „Europa centrală“ a ,Geogra- 
fiel universale“ constitue o confirmare puternică. . . Proza violentă a lui Demangeon (e vorba despre un articol al 
acestuia publicat în 1932, în Annalles de Géographie sub titiul: Ја Géographle politique), trebue explicată prin nu- 
meroasele probleme politico-geografice саге subzistă în vremea aceasta între Franţa şi Germania, şi pe care Hennig. . * 


398 


Vistulei : Polonia, spune acelaş tn aceeas carte, este un Stat vistulian, căruia se încearcă 
să i se asigure şi izvoarele şi gurile, cu neluarea în seamă a nedreptátii care se face prin 
deposedarea celor care, ei singuri, au domesticit fluviul, adică a germanilor !). 

Deci în latura umană, această dogmă — atirmatá cu vigoare — nu stă ре baze 
mai precise. Aceiaşi geografi au inventat, alături de acel deutscher Volksboden, — un 
teritoriu german dealtfel foarte lărgit, şi pe cunoscutul deutscher Kulturboden, — adică 
aria civilizaţiei germane : sub pretext că, în tot largul acestei arii, coloniştii germani au 
întemeeat oraşe şi au desţelenit pământuri în Evul Mediu (Svabi ori Sasi chemaţi de 
Habsburgi şi de Tari), — iată-o pe această arie acoperind toată Europa centrală, din 
Elveţia până în Rusia sudică şi din Olanda până'n gurile Dunării“ 2). 

Avem, în acest lung pasagiu reprodus, o caracterizare justă (credem noi), chiar 
dacă puţin exagerată, a şcoalei geopolitice germane. Chiar dacă sunt de bună credință 
în afirmațiile lor, autorii germani prea sunt integrati în concepţiile politice şi în viaţa 
publică germană, ca să poată rămânea senini la masa lor de scris volumele de geopolitică. 
Un Stat totalitar — după o expresie la modă — cum e Germania de azi, e totalitar şi în 
sensul mobilizării tuturor conştiinţelor în direcţia intereselor patriotice germane. Ştiinţa 
însăşi e mobilizată, cum mobilizată în interes de Stat e şi în Rusia. Şi nicio altă disci- 
plină, prin originea, prin obiectul şi metodele ei, nu e aşa de proprie pentru această mo- 
bilizare, ca geopolitica. Ea serveşte spiritul de revanşă german şi serveşte deopotrivă 
rasismul german. 

Trebue, însă, să nu uităm aci pe cezarul căruia trebue să-i dăm ceea ce este în în- 
tregime al lui: Ratzel, cel dela care porneşte această ştiinţă patriotizată, са s'o numim 
astfel. Camille Vallaux scria, în adevăr, încă din 1910, la adresa lui Fr. Ratzel 3): „Deşi 
volumul de față tratează pe scurt aceeaşi problemă ca şi Politische Geographie a lui Fr. 
Ratzel, el diferă totuş foarte mult de acesta, prin metodă şi prin inspirație. Geografia po- 
litică a lui Ratzel nu este nici destul de obiectivă, nici destul de desfăcută de grija prezen- 
tului... Nu ne încumetăm să spunem că am încercat să facem mai bine, dar am încercat 
să procedăm altminteri, spre a separa geografia politică de gazetărie şi spre a scoate 
dintrânsa, în măsura forţelor noastre, o ştiinţă veritabilă“ — şi mai departe: „Se poate 
ca unele preocupări politice şi imediate să-l fi determinat pe Ratzel să sacrifice severitatea 
metodei ştiinţifice pe altarul patriei germane. Cartea lui, spune, G. A. Hückel, e socotită 
a fi un manual de imperialism. Mai ales capitolele despre Raum sunt, de sigur, scrise 
parcă anume pentru a-i creea reputaţia aceasta: căci sunt pline de finalitate germanică ; 
ideile şi faptele se înbină întrânsa intr'un fel de apoteozá a Germaniei imperiale, care, desi 
nu e exprimată expres, e subinteleasá totuş în fiecare rând“ ^). 


E vechiu, aşa dar, reproşul. Vechiu şi fundat, cel puţin în parte. Şi fundat mai ales 
cel de astăzi, adresat şcolii de geopolitică de peste Rin. 

În adevăr, aşa cum o scriu şi o expun astăzi în prelegeri profesorii germani, geopo- 
litica e un instrument de mobilizare а congtiintelor în jurul ideei de patrie şi neam; e, 
am putea spune, un instrument de Stat, o şcoală civică şi naţională, o armă de luptă. 
Cine citeşte un tratat german de geopolitică, va găsi neapărat în el şi un capitol în care 
vor fi revendicate vechile colonii germane, va fi expusă nevoia Germaniei de materii 
prime, nevoia de spaţiu pentru surplusul de populaţie. Dacă adăugăm la acestea edu- 
catia sportivă şi patriotică a tineretului de şcoală german şi in genere pregătirea lui 
pentru o viaţă eroică, — vom înţelege uşor ce puternic instrument în serviciul instinc- 
tului de expansiune german este această disciplină a geopoliticei. Tratatul de pace dela 
Versailles e mereu invocat şi evocat ca o monstruozitate — fără, bineînţeles, ca autorii 


1) V. in Géopolitique —, а acelulag, susţinerea tezei franceze a Rinului — frontieră, aşa numita „frontieră morală 
franco-germană“ (pp. 18 — 20). 

2) Manuel géographique de politique européenne, . . .  pp.13— 14. Traducerea e foarte greoaie, fiindcă foarte 
greoiu e şi textul original. Aşa scrie Jacques Ancel. 

з) În prefața lucrării: Géographie sociale, Le Sol et l'Etat, Paris, 1911. *) Op. cit., p. 166. 


399 


germani sà ne spuná cam ce ar fi fost tratatul pe care l-ar fi dictat germanii, dacá tnvin- 
gătorii ar fi fost ei. De sigur, din situaţia de învins e mult mai uşor să faci morală invin- 
gătorulul. Credem, însă, că într'un tratat care se pretinde de ştiinţă obiectivă — tratat 
de geopolitică — e cel puţin exagerat să scrii în felul acesta: 

„Pentru teritoriile sub regim de mandat, sistemul s'a dovedit în genere fatal. 
Semnificativ pentru starea de spirit generală la indigenii din mandate a fost un manifest 
publicat la 30 Septemvrie 1933 de către asociaţia „Bund der Deutsch-Togolünder din 
Akra“, în care citim între altele: 

„Toate popoarele coloniale doresc fierbinte stăpânirea germană... Fiecare Togonez 
are ca deviză în inimă: „M'ar bucura să văd azi stăpânirea germană în Togo, chiar dacă 
aş şti că după aceasta ar trebui să mor mâine 1)“. 

Dar cărţile germane de geopolitică sunt pline, uneori, de patimá si inexactitáti. 
Pentru autorii lor s'ar părea că geopolitica e o ştiinţă nu pentru toată lumea, ci numai 
pentru germani şi Germania — o ştiinţă în serviciul cauzei germane. lată pentru ce Albert 
Demangeon, încă de acum cinci ani, da un adevărat semnal de alarmă in Annales de Géo- 
graphie 2), dezvăluind manevrele de discuţii şi telurile acestei aşa zise (spune el) ştiinţe 
germane — Geopolitik. Reproducem sfârşitul acestui articol, la textul integral al căruia 
nu ştim cum să îndemnăm mai mult pe cetitor, să meargă. Chiar dacă geograful francez 
va fi exagerând într'o măsură, spiritele obiective în cunoştinţă de conţinutul scrierilor ger- 
mane de geopolitică vor recunoaşte că Albert Demangeon e îndreptăţit suficient să adopte 
stilul în care el prezintă primejdia unei literaturi şi a unei educatii politice de a dreptul şi 
deopotrivă de primejdioase pentru toată lumea : 


„Trebue să constatăm că geopolitica germană renunţă voit la orice spirit ştiinţific. 
Dela Ratzel încoace ea n'a mai progresat ; ea a deviat pe terenul controverselor şi al urilor 
naţionale. A fost o vreme când toţi geografii Europei luau cele ce le veneau din 
Germania drept glasul însuş al ştiinţei. Vremea aceea a trecut, dacă e să credem cá ade- 
vărul variază, de azi în colo, după patrii. Spiritele impartiale regretă tot ceea се au tre- 
buit să sufere patriotii germani. Dar ele nu pot admite niciodată că n'ar fi cu putinţă să-ţi 
iubeşti tara, fără a ignora şi fără a dispretui patria altuia; ele nu pot înţelege că, 
umblând după adevăr, să-l găseşti pentru tine şi să-l refuzi celorlalţi. Geopolitica este o 
„lovitură montată“, o maşină de războiu. Dacă ea vrea să conteze printre ştiinţe, apoi 
să afle că e vremea să revie le geografia politică 3). 


V. Ce este sau ce ar trebui să fie geopolitica după un englez şi după un 
italian. Albert Demangeon, în articolul citat, nu face nicio deosebire între geopolitică şi 
geografia politică. Amândouăle, nu sunt decât una şi aceeaşi — dacă putem vorbi aşa. 
E chestia numai de — alegere între termeni. Titlul articolului lui e: Géographie politique, 
dar în el e vorba numai de geopolitica germană. Pe aceasta din urmă el o consideră o 
geografie politică deviată, îmbolnăvită, dar în fond tot geografie politică. 

Totus, fapt este că această geopolitică a prins şi în alte ţări, atât ca nume cât şi ca 
fel nou de a pune şi interpreta o serie de probleme. Ba, cum vom vedea, ea a prins 
chiar şi în Franţa, în altă accepţie decât a conceptului de geografie politică. 

Dar geopolitica a trecut şi Canalul Mânecii, după cum a trecut şi pasul Brennero. 

lată, de pildă, un englez: Ernest H. Short, scrie un volum intitulat: Schifd de geo- 
politică), în саге dă o imagine geografică şi politică de după războiu, a întregii planete. 
Nu ştim dacă-i geograf sau profesor de drept, ori politică, dar e interesant să-l ascultăm 
ce scrie în introducerea cărţii sale: 


2) Hennig-Kürholz, Einführung in die Geopolitik., р. 145.. 

3) Numărul pe lanuarie 1932, sub titlul: Géographie politique, pp. (22—31). 

3) P. 31, a articolului 

*) E tradusă in franceză (Payot, 1936) sub titlul acesta de: Esquisse de géopolitique de către F. Debyser. După 
această traducere ne conducem in expunerea şi consideratiile noastre de aici. 


400 


„Cartea de faţă !) — spune el — e un studiu geografic de un gen special?). Ea 
tratează despre lumea de după rázboiu. Inainte, geografia avea drept obiect principal să 
enumere şi să descrie frontierele nationale, principalele râuri, oraşele importante, princi- 
palele articole de import şi export 3). Războiul mondial a schimbat toate acestea. El s'a 
produs la sfârşitul unei perioade de intensă desvoltare comercială pe toate continentele, 
desvoltarea interesând deopotrivă drumurile de fier ca şi drumurile pe apă, producţia in- 
dustrială, datoriile şi creantele industriale. Pacea — nu numai c'a provocat vaste modifi- 
cări teritoriale şi o regrupare a naţiunilor pe arii şi alianţe noi, dar ea a provocat totodată 
şi numeroase şi neaşteptate reactiuni financiare şi comerciale. 

„E zadarnic să consulti un atlas de după războiu, dacă vei uita influenţa tarifelor 
vamale, despre care ]. Chamberlain spunea că sunt „politica viitorului“ şi care sunt deja 
politica prezentului. Ele favorizează sau paralizează, în adevăr, comunicațiile între oa- 
meni; de ele depinde în foarte mare măsură desvoltarea puterii economice şi distribuţia 
producţiei. Faptul cá o ţară aparţine „blocului - sterling“ sau „blocului - aur“, poate 
constitui încă o consideraţie esenţială pentru înţelegerea hărţii de după războiu. 


„Conţinutul acesta mai bogat al geografiei post-belice a cerut o numire nouă: 
astăzi, ştiinţa „descrierii pământului“, e numită cu mai multă dreptate geopolitică, un 
nume care traduce unirea geografiei de altădată cu observaţiile scoase din ştiinţele 
direct asociate la studiul omului şi al comportării acestuia în domeniul social 4). In 
paginile care urmează am încercat să schitám un fel de arriére - plan al istoriei politice 
curente — să rezumăm, grupându-le, faptele necesare pentru lectura inteligentă a 
gazetei zilnice. În unele ţări fenomenele economice stau, în chip necesar, pe primul plan, 
în timp ce în altele stau anume consideraţii etnice sau istorice, după cum aiurea, ca în 
Italia fascistă, Germania hitleristă sau Japonia, poate este necesar de definit un ideal spi- 
ritual... . : 
„În măsura, dar, în care un volum aga de redus poate pretinde tratarea unui subiect 
asa de vast, această schiță de geopolitică [integte să stabilească un şir de tablouri 
sugestive ale lumii de după războiu, insistând asupra relaţiilor dintre state şi scoțând 
în relief anume considerații de ordin nu numai naţional, ci internaţional“ 5). 

Rândurile pe care le-am subliniat ne spun aproape clar cam ce ar înţelege autorul 
englez prin geopolitică. Să reținem, aici, că — după el — geopolitica e un produs al stării 
de lucruri de după războiu. Şi să trecem acum la un autor italian 6), care în numărul pe 
Mai 1932 din Rivista di Geografia, publică un foarte interesant studiu: Lo Stato quale 
oggeto geografico. Ernesto Massi consideră — ca odinioară, Kjellén — geopolitica drept 
o ramură a statologiei: 

Ea (adică geopolitica) este o ramură a statologiei şi se deosebeşte de geografia po- 
litică prin aria mult mai largă din care îşi scoate sintezele, ca şi prin diversitatea scopu- 
rilor, fără a mai vorbi de concepţia deosebită a Statului, privit ca organism viu... 

„Nu se mai poate contesta azi că această disciplină are totuş o bază serios stiinti- 
fică şi o funcţiune de îndeplinit; vitalitatea ei şi răspândirea de care se bucură, şi ca idee 
şi ca metodă, dacă nu şi ca nume, în afara hotarelor germane, în alte state, o demon- 
strează îndeajuns. Astfel, nu se poate nega necesitatea unei discipline, care să adune toate 
elementele ce privesc Statul şi care să îndeplinească dublul scop: de a valorifica faptele şi 
fenomenele geografice şi însăşi metoda, care nu mai trebuiesc neglijate, în vederea unei 
cunoaşteri exacte şi complete a statului şi a manifestărilor lui de viaţă, ca şi după aceea - 


1) Pp. 7—8 din introducere. 2) Sublinierile, toate, sunt ale nostre. 

3) Nu interesează aici dacă această definiţie e sau nu conformă cu adevărul. 

1) ..terme qui représente l'union de la géographie d'autrefois avec les observations tirées des sciences dlrecte- 
ment assocées à l'étude de l'homme et de son comportement dans le domaine social. 

5) Cuvintele acestea din urmă, traducere exactă după traducerea franceză (..en mettant en relief certaines 
considerations d'ordre non seulement national, mais international), credem că în intenția autorului englez (şi poate că 
în originalul englez taptut e clar exprimat) vor să insemne mai degrabă:... „nu atât național, cât internaţional“. 

9) Ernesto Massi, asistent (in 1932) la Universitatea din Triest. 


401 


pentru a usura în acelaş timp geografia politică de un mare număr de elemente şi de date 
disparate, care să nu-i înfunde drumul şi să-i tulbure ţinta... 

„E de văzut dacă această disciplină nouă nu intră — cum e probabil — în domeniul 
sociologiei. Îi revine de fapt acestei ştiinţe studiul diferitelor forme sociale şi misiunea de 
a da o viziune sintetică, integrală şi completă a societăţii şi a realităţii sociale şi deci cu 
atât mai mult a statului“ 1)... 

lată, deci: Albert Demangeon şi Jacques Ancel o neagă, germanii o scriu continuu 
(deşi, cum am văzut, o consideră şi ei încă nedeplin formată), englezii o scriu (deşi 
nici ei nu ştiu bine ce e ea, anume) —, italienii o recunosc. Dar nici francezii nu o neagă 
toţi. Am văzut, în adevăr, că o recunoaşte George Montandon: „Geopolitica ar putea fi 
numită, cu un alt termen, geografie dinamică—şi dinamismul ei este întemeiat pe latura 
ca să spunem aşa activă, pe care pretinde a o distinge în influența mediului asupra acţiunii 
omului, asupra formării chiar a raselor, asupra aspectului, a înlănţuirii şi a succesiunii 
evenimentelor*-... 

Dar şi alţii, ca de pildă profesorul André Tibal, titularul catedrei Carnegie a „Сеп- 
trului european“ din Paris şi саге, într'o conferinţă recentă, vorbea despre Qeopolitica 
Mediteranei 2) — acceptă şi intrebuiuteazá termenul de geopolitică în altă acceptie decât 
a celui de geografie politică (cum vom vedea mai jos). 


VI. Geopolitica, totuş, se conturează tot mai mult ca o disciplină cu ade- 
vărat nouă —cu un precis obiect de cercetare propriu. 

Am ajuns, cu alte cuvinte, acolo unde trebue să ne dăm şi noi părerea mai de 
aproape asupra chestiunii: 

a) Cum de a ajuns bătrânul trunchiu al ştiinţei să mai dea încă o ramură şi 

b) Ce este sau, şi mai bine, ce ar trebui să fie această nouă disciplină : geopolitica? 

Să pornim, mai de departe. 

In Martie 1937, ministrul de externe al României era în vizită la Ankara. Va ră- 
mâne memorabilă, desigur, această vizită prin acele „opinii spontane“ pe care le exprima 
genialul Kemal Ataturk, în cadrul unei simple convorbiri cu convivii banchetului festiv: 

„Naţiunile, spunea el, nu trebuie să cunoască tristeţea şi mâhnirea. Datoria condu- 
cătorilor este să le arăte drumul pe care să primească viaţa cu bucurie şi dragoste..... 
Qmul care în grădina lui cultivă florile, aşteaptă oare, el, ceva dela aceste flori? Qmul 
care formează oameni trebuie să fie animat de acelaş dezinteres. Numai oamenii care 
gândesc aşa, numai aceia pot fi utili ţării lor, naţiunii lor, şi viitorului acestora. Cel care 
se gândeşte mai mult la sine decât la fericirea ţării şi naţiunii sale, acela va fi totdeauna 
un om de planul al doilea... 

„Punctele asupra cărora v'am întreţinut până acum, privesc fiecare societate în parte. 
Dar toate naţiunile lumii au devenit aproape rude între ele, sau se străduesc să devină. 

„Din acest punct de vedere, omul trebuie să se gândească la liniştea şi la fericirea 
celorlalte naţiuni în măsura în care se va gândi la existenţa şi fericirea naţiunii căreea 
însuş aparţine; el trebuie să se strădue a munci pentru fericirea tuturor naţiunilor lumii 
cu ardoarea cu care ar munci pentru fericirea propriei sale patrii. 

Toţi cei inteligenţi vor admite că eforturile făcute in acest sens nu vor fi zadarnice. 
Pentricá а te strádui pentru fericirea tuturor naţiunilor lumii, înseamnă a-ţi asigura, din 
alt punct de vedere, propria linişte şi propria fericire. 

„Dacă, în lume şi între naţiunile lumii, nu vor domni pacea, liniştea şi bunele ra- 
porturi, atunci, o naţiune, orice ar întreprinde pentru ea însăşi, va fi şi ea lipsită de linişte. 

„lată pentru ce eu, celor pe care-i iubesc, le dau următorul sfaţ: 

„Qamenii care conduc şi guvernează naţiunile, aceia natural cată să asigure, îna- 


1) Rivista di Geografía e „Cultura Geografica“, Maggio 1932, pp. 174-175. (Traducerea : încurcată, ca şi originalul). 
2) Publicată în Buletinul 5—6 (9317) ai publicaţiilor. ,Conciliatiuni Internaţionalefi, editat de Centrul european 
al Dotaţiunii Carnegie (Paris, 1937). 


402 


inte de orice, existenta si fericirea natiunii lor proprii. Dar, tn acelas timp, trebue cerut 
acelag lucru pentru toate natiunile. 

„Toate evenimentele din această lume ne dovedesc deschis aceasta. Nu putem şti 
dacă un eveniment pe care noi îl considerăm ca foarte depărtat, nu ne va lovi şi pe noi 
într'o bună zi. 

„lată pentru ce e nevoie să considerăm umanitatea întreagă ca făcând un singur 
corp, iar națiunea ca pe un organ al acestui corp. Toate organele se resimt de pe urma 
unei dureri la un deget. 

Turcia, România şi celelalte amice ale lor, sunt puternice. Nu mă aştept la nimica 
rău, pentru noi, de nicăiri, şi nici nu suntem în situaţia de a ne aştepta. In acest calm, 
avem răgazul să studiem lumea. Nu trebuie să spunem: „Ce-mi pasă, dacă în cutare 
punct al planetei domneşte nesiguranța ?“ Dacă e undeva o turburare, trebuie s'o consi- 
derăm ca fiind în mijlocul nostru“... 

„Din această „causerie“ să scoatem următoarea concluzie: Vom gândi şi ne vom 
ocupa, natural. de toate câte vor fi necesare pentru noi şi vom face tot ce trebueşte în 
această privință. Dar, după aceasta, vom purta interes pentru lumea întreagă. Un mic 
exemplu: Eu sunt soldat. In timpul războiului mondial, eram în fruntea unei armate. 
Erau în Turcia si alte armate şi alti comandanţi de armate. Si eu nu má ocupam numai 
de armata mea, ci si de celelalte armate. Intr'o zi, in timp ce má interesam de mişcările 
armatei de pe frontul Erzerum, adjutantul meu imi spune: 

— „De ce te ocupi de lucruri care nu te privesc? 

Am spus: 

— „Dacă nu voiu cunoaşte bine situaţia tuturor armatelor, nu voi putea să dirijez 
şi să conduc propria mea armată“. 

„Cei cari conduc un stat şi o naţiune, aceia trebue să aibă prezent în spirit acest 
punct de vedere“ 1). 

Vorbind astfel, Kemal Ataturk vorbea, fireşte, nu numai ca un om de stat care 
consideră numai prozaica realitate, ci şi ca un filosof. Totuş, dacă azi n'ar fi în lume 
acea stare de lucruri la care se referă, în declaraţiile pe care le vom reproduce îndată, 
şi alți doi oameni de stat din vremea noastră, Kemal Ataturk n'ar fi vorbit astfel. Aceşti 
alti doi sunt: Roosevelt şi Eden. 

Primul, iu discursul de mare răsunet pe care-l tinea la Chicago în ziua de 5 Octom- 
brie 1937, spunea: 

„Există astăzi, pe planeta noastră, o solidaritate şi o interdependentá care fac cu ne- 
putință, atât din punct de vedere tehnic cât si moral, izolarea unei națiuni de restul lumii“. 

lar ministrul de externe al Angliei— şi nimeni mai mult decât Anglia nu trăieşte azi 
mai intens sentimentul acesta de solidaritate internaţională — afirma cu câteva luni 
mai înainte, într'un discurs din Camera Comunelor: 

„Nimic din câte se întâmplă azi pe fata planetei noastre nu poate să ne lase indi- 
ferenti". 


Declaraţiile acestea, aproape la fel, ale celor trei oameni de stat din vremea noas- 
tră, ne vor pune mai mult decât orice pe urmele originilor geopoliticei noastre. 

lată : 

Intre Hâvre şi New-York vapoarele făceau în 1830 nu mai puţin pe 734 de ore; 
făceau 229 ore în 1867, 210 în'1877, 200 în 1887 şi 162 în 1900. lar astăzi, pacheboturile 
Normandie şi Keen Mary deţin recordul transatlantic cu patru zile şi circa o treime. 
Tot astfel, între Marsilia şi Ajaccio (335 km.) făceai pe mare 26 de ore în 1864, 21 în 
1873, 18 în 1887 şi 15 în 1900. Azi, contra torpilorul francez Le Terrible — care a atins 
deunăzi viteza fantastică de 82 km. pe oră, ar fi în stare să „sboare“ în patru ore această 
distanță. Lucrurile s'au petrecut ca şi când oceanul Atlantic s'ar fi îngustat neîntrerupt, 


1) Reproducerea în integrum a „opiniilor“, în ziarul „Le Moment“ din 20 III. 937 


405 


sau ca şi când Corsica s'ar fi aproplat neîncetat de Franţa. Ar fi, Intr'un cuvânt — ţinând 
seama de rapiditatea transporturilor, tot mai mare — ca si cánd oceanele si márile pá- 
mântului, toate, s'ar fi ingustat mereu dela 1830 încoace. „Ingustarea“, cum am spus, a 
mers în pas cu accelerarea transporturilor. Acum câţiva ani, lui Byrd, de pe Antarctida, 
i se părea aproape normal să vorbeasă prin radio cu Krenkel (radiotelegratistul actualei 
staţiuni polare Papanin) care se găsea pe arhipelagul Frantz-losif, iar Marconi — сат 
pe aceeaşi vreme, aprindea cu o simplă apăsare de buton luminile cutărui teatru din 
Sidney. Revenind la îngustarea Atlanticului, vom da două date deosibit de elocvente, din 
care să se vadă în ce ritm vertiginos merge în zilele noastre îngustarea lui şi, totodată, a 
planetei: 

In lulie acest an (1937) unul din avioanele care executau simultan — unul din Europa 
spre America şi altul din America spre Europa — acele curse de încercare peste Atlantic, 
în vederea deschiderii unei rute comerciale aeriene regulate între cele două Lumi, 
veche şi nouă, a traversat Atlanticul în 11 ore şi 57 minnte, după ce — câteva luni mai îna- 
inte — Molisson înmărmurise lumea cu traversarea lui, singur în avion, în 13 ore, (trecuseră 
zece ani de când, în 20—21 Mai 1927, Lindberg îl traversase în 33 ore). Azi chiar Pa- 
cificul e traversat pe linia San Francisco-Hawai-Guam-Wake-Manilla în 3!/, zile de avioa- 
nele americane. Dar iată ce spunea în această privinţă o telegramă Rador în ziua de 11 
August 1937: „Ziarul „Daily Express“ anunţă că în curând întregul curier postal în inte- 
riorul imperiului britanic va fi expediat cu avionul, fără taxe speciale. Astfel o scrisoare 
din Australia va sosi la Londra în 7 până la 10 zile; din Africa de Sud în 4 până la 7 
zile, din India în 2!/, până la 4 zile şi din Africa orientală in 2!/; până la 4 zile“. 

Dar să nu uităm ultimul record de traversare în sbor a Atlanticului. Iată-l, după o 
telegramă Rador din 28 Septemvrie 1937: 

Hidroavionul britanic Cambria a amerizat azi dimineaţă la ora 8,40 la Foynes, 
venind dela Botwood (Canada), stabilind un nou record pentru traversarea Atlanticului. 
Hidroavionul Cambria a traversat oceanul dela Bootwood la Foynes în 10 ore şi 33 
minute“. 


Pământul devine cu fiece zi mai mic şi aproape că n'a rămas colţ îngheţat sau mi- 
nusculă insulă de coral pierdută în larg de ocean — neocupate de el. S'a dus vremea în 
care, în antichitate şi în evul mediu, Statele îşi permiteau să lase între ele, ca hotare, ade- 
vărate zone largi nelocuite, rămânând destul pământ de locuit în lăuntrul acestor cingători 
de „viduri de umanitate“ — cum li s'a spus. Deşerturile, ţinuturile mlăştinoase şi mai ales 
pădurile — formau aceste zone cu rolul de frontieră. Când Tacit scria, de pildă, că „Ger- 
mania... a Sarmatis Dacisque mutuo metu aut montibus separatur“, el înţelegea că munţii 
toti pe toată lățimea lor, tormau acest hotar. De asemenea, deşerturile şi zonele de mlaş- 
tini şi păduri iarăş în toată lățimea lor serveau ca hotare. 

Pe încetul, însă, inmultindu-se oamenii şi crescând mereu valoarea pământului în 
ochii omului, pădurile au fost tăiate, mlaştinile secate, deşerturile populate — aşa că 
„zonele viduri de umanitate“, fostele „frontiere“ s'au îngustat mereu, până ce s'a ajuns 
ca astăzi frontierele să fie simple linii ideale, traversând uneori prin mijloc anumite lo- 
calităţi, ba chiar şi unele clădiri!) 

lar lupta aceasta a omului pentru reducerea continuă a dimensiunilor planetei, nu e 
numai pur tehnică, destăşurându-se, adică, şi rezultând doar din satisfacția pur platonică pe 
care ne-o aduc performanţele aeronauticei sau marinei, sau de ascensiuni montane, ci ea 
vine totodată şi cu foloase de ordin economic. Omul, în adevăr, devenind tot mai stăpân 
al planetei, înseamnă că tot mai mult şi-o supune şi şi-o adaptează nevoilor şi gusturilor 
lui. Profitá deci şi economic — omul. Şi reducerea dimensiunilor planetei vine tocmai din 
această luptă cu finalitate economică, luptă care — cum spuneam — se realizează în per- 
formante de pătrundere tot mai rapide spre extremităţile orizontale ale planetei sau de 


1) V. Hennig-Kürholz Einführung in die Geopolitik, Teubner, Leipzig un Berlin, 1935, p. 131. 


404 


ascensiuni tot mai înalte in puţinii munti încă rămaşi neurcati — sau, în sfârşit, de isco- 
dire şi scotocire pas cu pas a regiunilor puţin umblate şi cunoscute. Motoarele avioanelor 
sbârnie familiar deasupra polilor, legând depărtările şi apropiind tot mai mult de poli 
uscatul Jocuit... şi pas cu pas e prospectat şi sondat pământul pretutindeni, să-şi deschidă 
sânul cu comorile încă ascunse !). 

Anul trecut, 1936, în ziua de 14 Qctomvrie, un număr de vapoare engleze arborau 
în acelaş timp steagul Albionului pe singurele insule de coral mărunte, care mai rămăse- 
seră fără stăpân în Pacificul de miazăzi. lar anul acesta, Ruşii au amerizat la polul nord 
unde, pe un sloi de banchiză, au instalat pe un an misiunea ştiinţifică Papanin care, în 
derivă astăzi de şase luni în Arctica, simbolizează luarea în stăpânire de către Rusia a 
uriaşului sector arctic din dreptul ei. Trăim o epocă în care fiece bucată nu numai de 
uscat, ci şi de apă, a căpătat preţ şi stârneşte conflicte între state. Statele simt că nu mai 
încap — cele cu instincte şi operă imperialistă — pe faţa planetei. Cum am spus, le pu- 
tem compara cu tot atâtea uriaşe năvi în manevră pe o apă prea îngustă; cum flota per- 
sană, din mari şi multe nave, nu încăpea în golful Salaminei, în desfăşurarea de luptă 
împotriva celei elene, aşa azi năvile statelor — ca să intrebuintám comparatia lui Ho- 
ratiu — iti fac impresia că foarte greu navighează printre stâncile spaţiului ingustat al pla- 
netei. Sfatul şi îndemnul lui Horaţiu din cunoscuta odă Ad Rempublicam: Nisi ventis 
debes ludibrium, — cave navis ! — şi în care navis e statul — ne apare de o actualitate 
izbitoare. In adevăr, azi statele — mai ales cele mari — cu interese de largă sferă pe 
fata planetei, au nevoie să aibă la cârmă piloti desávárgiti, spre a naviga printre nenu- 
măratele obstacole. Şi nu numai ele, ci şi cele mijlocii şi mici — toate — pentrucă toate, 
cum spunea Kemal Ataturk, se ţin laolaltă în unitate şi nimic din ce se petrece într'unul, 
nu se petrece fără a le „afecta“ şi pe celelalte toate. Azi nimeni nu mai poate trăi în 
izolare, chiar dacă ar vrea. Cu toţii, state sau naţiuni, suntem integrati definitiv, politic 
şi mai ales economic. Azi nu mai există, pe planetă, ţinut îndepărtat. Povestea cu sulta- 
nul care, privind intro zi la un mapamond, s'ar fi exprimat astfel în fata micimii lui: 
„Dar e aşa de mic pámántnl acesta, că n'are cu ce se pregusta un singur monarhi — а 
ajuns astăzi realitate. Alexandru cel Mare sau Cezar, sau şi mai mult Gingis-Han, dacă 
ar trăi astăzi, poate că în adevăr ar porni la întocmirea unei singure turme din toate 
statele. Pentrucă, dacă pe vremea sultanului celui indignat în fata micimii planetei lucrul 
nu putea fi posibil, azi — când performanţele aeronautice ridiculizează, am putea spune, 
distanțele —- dimensiunile planetei noastre în adevăr că ne apar vrednice de compátimit. 
Azi, încă odată, statele şi popoarele trăesc în unitate. Toate se ţin intr'unul şi fiecare 
în tot restul. Şi, încă, dimensiunile planetei scad cu fiece zi, mereu, iar legăturile dintre 
state în aceeaşi măsură devin tot mai strânse. Dacă un stat, oricare ar fi şi oriunde, e 
zguduit la un moment dat de o criză, ca şi automat criza e resimţită de toate celelalte. 
Participăm, fiecare, în măsura în care gândul şi sufletul ne sunt mai mult sau mai puţin 
pline — nu numai la viaţa statului nostru, ci participăm la viaţa politică şi economică 
a întregii planete?), constienti că toate se tin strâns întreolaltă, vorba din Faust. S'a dus 
pentru totdeauna vremea în care, în acelaş Faust, Goethe compătimea pe cei cari îşi 
creează griji din răsboaiele şi toate câte se întâmplă în cele „depărtate ţinuturi“, ca şi 
când nu le-ar ajunge grijile proprii, de acasă! Azi, dimpotrivă, Goethe cel dintâi ne-ar 
sfătui să spunem şi să lucrăm după vorba lui Terentiu: Homo sum . . . Azi, o teamă 
continuă sălăslueşte în sufletele alese, o grijă de fiece clipă că, undeva, s'ar putea aprinde 
scânteea care de îndată poate fi foc, să încingă întreg pământul. Un scriitor american, 


1) Cf. ION CONEA, Om şi natură, 1937, pp. 5—6. 

3) lată. în această ordine de idei, ce scria geograful Gh. Vâlsan nu de mult, in broşura: Reforma învățămân- 
tului geografię, Bucureşti 1931 (p. 18 –19):. . . „Ţesătura de relaţii economice, financiare, politice, culturale, se strânge 
tot mai mult în jurul statelor ca şi în jurul celui mai neînsemnat cetăţean al statului, aduce prosperitate sau sărăcie, 
directive de activitate, idealuri noi de viaţă. In astfel de condițiuni, fiecare din noi simte tot mai puternic că nu este 
numai un locuitor al Patriei, ci şi al globului terestru care se arată ca un uriaș organism unitar, din care necesar 
facem parte. 


405 


vorbind despre boalele nervoase din vremea noastrá, numeste si una specificá acestei 
vremi; aga numita ,pensée de peur“, tocmai aceea de care vorbea Goethe (care atunci, 
însă, nu bântuia decât în sufletele inteleptilor şi filozofilor): ti-i frică de multe care se 
pot întâmpla, dar care — totuşi — se poate să nu se întâmple niciodată. Nervii se con- 
sumă mereu, sub tensiune pe marginea primejdiilor posibile — şi am ajuns să ne simţim 
fericiţi când, vara, o excursie pe munţi ne poate sustrage măcar pentru câteva zile lecturii 
alarmante a gazetelor, vehicule neobosite ale numitei ,pensée de peur“. 

Dar trebuie să mai semnalăm încă un semn al vremii în care trăim, necesar şi el 
pentru încheerea la care vrem să ajungem: acela al apariţiei şi extinderii peste fot a no- 
tiunii de patrie şi, deci, de ataşament şi de preţuire din partea omului pentru regiuni din 
cele mai ingrate ca productivitate sau climă şi din cele mai înnapoiate ca civilizaţie şi 
cultură. Dincolo de hotarele Europei, în continentele cele mai înapoiate, răsboiul mon- 
dial a venit cu o sumă de influenţe şi împrejurări care au favorizat ecloziunea ideii de 
patrie in conştinţa indigenilor. Dar ideea de patrie înseamnă ideea de emancipare de 
sub tutela stăpânului de până ieri sau sub care încă eşti. Concursul cerut dela populaţiile 
coloniale în vremea răsboiului de către metropolele europene şi promisiunile de recom- 
pensă pe care aceste metropole le-au făcut cu ргіѕоѕіп{й, şederea lucrătorilor coloniali 
în centrele industriale metropolitane, spiritul de independenţă pe care aceşti lucrători şi 
l-au asimilat acolo; marele răsunet pe care l-a avut peste lume faimoasa declaraţie a 
lui Wilson asupra dreptului popoarelor de a dispune fiecare cum îi e voia de soarta lui, 
exemplul Japoniei şi al Junilor-turci şi mai ales atátárile interesate ale puterilor euro- 
pene rivale, cum sunt de pildă aţâţările germane în Africa de Nord sau cele italiene în 
acelaş loc şi în Orientul apropiat, în lumea musulmană mai ales, apoi propaganda comu- 
nismului moscovit sau a democratismului rău înţeles american —iată atâtea cauze care 
au dus şi duc repede la apariţia noţiunii de patrie teritorială în cele mai „ascunse“ şi 
ingrate ţinuturi ale planetei noastre. Dar lucrul acesta înseamnă tot ce spuneam mai sus: 
că fiecare bucată de planetă — fiece „bucată de loc“, am spune — capătă tot mai mare 
pret în ochii omului şi tot mai mult se inghesue statele unul într'altul, deci tot mai mică 
ne devine planeta. : 

Dar mai e încă un lucru, care trebueşte subliniat. Anume, pătrunderea în sfere din 
ce în ce mai largi a interesului de cele geografice, dictată tocmai de acest „planetarischer 
Zustand“. Van Loon constată cu dreptate că în timpul marelui răsboiu lumea a învăţat 
mai multă geografie decât în toate cele patru secole anterioare !). Era un postulat ele- 
mentar, acela de a urmări pe hartă mersul operaţiilor, fie pentru cel care avea răgazul de 
a o face pe front, fie pentru cel din spatele frontului. A fost o familiarizare generală cu 
harta, atunci. Răsboiul mondial, astfel, se poate spune c'a fost o şcoală geografică pla- 
netará: pentru toată lumea, despre toată lumea. Răsboiul, însă, s'a incheeat la Versailles 
numai sub forma operaţiilor militare, nu şi sub cea politică şi economică. 

lată pentru ce atenţia omului modern a rămas tot aşa de solicitată de atlas şi hartă 
şi după 1918. Conştiinţa omului modern se pătrunde tot mai mult de un fel de duh 
geografic. Nu putem înţelege nimic esenţial din câte se întâmplă azi pe planetă fără a- 
jutorul hărţii. Iar statutul politic şi economic al planetei se schimbă dela o zi la alta. 
Apar mereu studii care ne prezintă „zonele de fricfiune*, tot mai numeroase pe tata 
Terrei. State şi popoare aleargă zadarnic după un echilibru care niciodată nu e ajuns; 
state şi popoare, par toate — pe faţa planetei — biete nave în voia valurilor. Aşa că a- 
ceastă planetă a devenit azi minusculă, nu numai din unghiul de perspectivă al tehnicei 
care a anulat distanţele şi a suprimat izolarea, ci şi din acela al gândului, al interpretării 
acelui „planetarischer Zustand“, de care vorbeam. Toată lumea gândeşte şi interpre- 
tează oarecum geografic, în sensul transpunerii şi înţelegerii pe hartă şi prin hartă a 
potopului de ştiri care zilnic ne asaltează şi ne preocupă conştiinţa. Oameni, pe cari-i 
ştii cá n'au nimic comun cu ştiinţa geografică oficială, îţi cer să le aduci azi o hartă a- 


и Geographie Nouvelle, p... . 


406 


mánuntitá a Mediteranei, mâine una a Extremului Orient, spre a se documenta in pro- 
bleme de politicá internationalá. Si dacá geogratia ar fi, asa cum isi inchipue nestiutorii, 
numai atât: un „birou de informaţii“ despre numele de locuri si popoare ale lumii, ai 
spune că toată lumea e geografá şi că unii sunt chiar mai bun „geografi“ decât geografii. 
Constiinta omului modern, aşa dară, e foarte mult pătrunsă de spirit şi de „împrejurare“ 
planetară. Toată lumea localizează, toată lumea compară ţări şi măsoară distanţe pe 
hartă. Geografia, ca să incheiem, a ajuns o hrană zilnică a spiritului nostru, al omului modern. 

Şi iată cum — vorba lui Vâlsan — am ajuns să ne simţim locuitori, nu numai ai 
Patriei noastre proprii, ci şi ai pământului întreg. Fiecare stat participă tot mai mult la 
viaţa internaţională şi se împărtăşeşte din ea. Niciun stat nu mai tráeste singur, împăcat 
în sine, pentrucă nu poate — chiar dacă ar vrea. lar oamenii de cultură şi, dintre ei, con- 
ducătorii de state şi diplomaţii, mai ales, gândesc astăzi continental şi planetar. lar în 
viaţa internaţională participă viu şi simţit în special marile puteri, adică marile state — 
acele Grossmăchte ale lui Kjellén. Ele sunt sorii, statele cele mijlocii şi mici fiind ca 
sateliții cari se rotesc în câmpul de gravitație al acestor sori. 


In trăirea şi împărtăşirea asta a fiecărui stat în parte diri viaţa unitară a planetei 
noastre, în ele credem noi că trebue căutată originea conceptului actual de geopolitică, 
deci concepţia şi apariţia geopoliticii însăşi. 

In adevăr, din toate cele expuse până acum, să încercăm a desprinde care trebue 
să fie menirea, adică obiectul geopoliticii — şi dacă, mai întâi, o geopolitică trebue 
să existe. Să revenim pe scurt, însă, asupra concepțiilor de pănă acum despre necesita- 
tea şi menirea geopoliticii. 

A. Demangeon şi Jacques Ancel găseau că nu este loc lângă geografia politică 
pentru o disciplină nouă cu acest nume-—geopolitica. Primul o sfătueşte să dispară, preo- 
cupările pe care le pretinde ea pentru sine fiind de domeniul geografiei politice ; cel de 
al doilea spune şi el că întrebuinţează termenul de geopolitică numai de nevoie: ca să-l 
scoată de sub monopolul german, unde amenintá —sub o întrebuințare mai mult politică 
şi alături de ştiință— să inducă in eroare opinia publică, făcând-o să creadă că ar fi 
vorba de altceva decât de geografie politică, când de fapt aşa e: aşa zisa geopolitică e 
curată geografie polltică. lar englezul Short ne prezenta sub acest nume un „arrière-plan 
de Phistoire politique courante“ si un „résumé des faits nécessaires à la lecture intelligente 
du journal quotidien“ —sau, si mai interesant, ne spunea că a sa „Esquisse de géopolitique 
vise á établir une suite de tableaux suggestifs du monde d'aprés guerre, en insistant sur 
les relations, entre États“... Am văzut, de asemenea, si ce spunea Hennig : că „geopoli- 
tica este ştiinţa condiționării geografice a evenimentelor politice“ si că ea se sprijinea pe 
temelia largă a geografiei, a geografiei politice—mai ales“. ... şi ca să adauge, însă, de 
îndată: că „încă n'a sosit vremea peutru un sistem ştiinţific de geopolitică“ 1). Acelaş 
autor, în cartea scrisă în colaborare cu Kórholz: Einführung in die Geopolitik, scria : 
„Tânăra ştiinţă a geopoliticii şi-a fixat ca temă să studieze numeroasele influenţe geo- 
grafice (în cea mai largă sferă a cuvântului) asupra întâmplărilor politice în cadrul statelor 
si în viața popoarelor care trăiesc în aceste state şi, pe cât posibil, să le toarne in regule“ 2). 

Ernesto Massi, în sfârşit, recunoștea si el că geopolitica e o ştiinţă mai mult în de- 
venire, decât constituită :.... „că această disciplină are, totuşi, o bază serios ştiinţifică 
şi o funcţie de îndeplinit, nu se mai poate nega ; o demonstrează vitalitatea ei, ca şi difu- 
ziunea pe care a avut-o, ca idee si ca metodă, dacă nu ca nume, dincolo de hotarele ger- 
mane, în alte state. Astfel, nu se poate nega necesitatea unei discîpline care să adune 
toate elementele ce privesc statul si care să îndeplinească dublul scop : de a valorifica 
faptele si fenomenele geografice si însăşi metoda (geografică), care nu mai trebuesc negli- 
jate, printr'o exactă şi completă cunoaştere a statului si a manifestărilor vieții sale şi — 
după aceea — de a uşura, în acelaş timp, geografia politică de o cantitate de elemente si 
de date disparate care-i împiedică drumul şi-i întunecă scopul“. 


£ 
1) V. mal sus, 2) V. mai sus. 


407 


Credem cá cel mai pe calea adevărului din toţi este englezul —(lucru care, cum 
spuneam si mai sus cu privire la Eden, nu trebuie sá ne mire, nicáiri ca in Anglia netrá- 
indu-se aşa de intens fenomenul şi sentimentul acesta al participării şi împărtăşirii dintr'o 
viaţă planetară unică). Toti ceilalţi spuneau că geopolitica este sau ar trebui să devină 
ştiinţa integrală a statului — şi, anume, o ştiinţă care să-şi soarbă viaţa mai ales din 
trunchiul geografiei. Singur englezul observă că geopolitica aceasta trebuie să privească 
mai ales spre relațiile dintre state şi să ne dea imagini din viața internațională, deci 
din viaţa ce constituie un tot, un ansamblu al tuturor statelor laolaltă. 

Іп adevăr, fenomenul acesta de interdependen(á in viaţa politică şi economică а 
statelor din vremea noastră fiind un fenomen nou pe planetă, el trebuie să ceară şi o 
disciplină nouă, anume pentru studiarea lui.—Să observăm, însă, că ar mai exista o soluţie 
în faţa acestei trebuinţe: ca una din ştiinţele deja existente să ia ea, asupră-i, cercetarea 
fenomenului celui nou. 

S'o ia, in cazul de faţă, ştiinţa Politicei – , nu e posibil, fiindcă obiectul politicei 
e statul ca unitate şi ca formă socială şi nu ceea ce le leagă pe toate aceste state între- 
olaltă; adică, şi mai clar: politica e ştiinţa unităţilor, nu a chiagului care uneşte aceste 
unităţi. — Dar nici Geografia politică nu poate (şi nu trebue) să-şi încarce umerii cu 
această nouă povară. Pentrucă Geografia politică, ca toate disciplinele geografice, nu 
poate eşi — ca geografie ce este — din cadrul definiţiei în care stă prinsă unitatea 
ştiinţei geografice moderne: 

„Geografia este ştiinţa care are ca obiect studiul relaţiilor (statice şi dinamice) 
dintre cele patru învelişuri planetare, considerând aceste relaţii din punctul de vedere al 
massei“. 1) — Aceasta fiind definiţia geografiei, Geografia politică — şi ea — nu poate fi 
decât un studiu de relații de sus în jos, са să spunem aşa, adică un studiu de relaţii dela 
înveliş la înveliş, în conformitate cu acea „lege a subordonării sferelor“ pe care cei intro- 
duşi în gândirea geografică o ştiu ce înseamnă 2). Geografia politică, aşa dar, va studia 
relaţiile dintre îragmentul de umanitate prins în cadrul unui stat (deci: dintre fragmentul 
de biosferă) şi celelalte sfere ale planetei, în măsura în care ele acoperă teritoriul statului 
sau zac sub acest teritoriu. Іп geografia umană urmărim influenţele pe care le primeşte,3) 
dela mediul înconjurător, genul uman neorganizat politic, ci numai în hipostasa de aglo- 
merări şi formaţii sociale naturale, — pe câtă vreme in geografia politică urmărim influ- 
enţele pe care le primeşte omenirea privită în împărţirea ei pe state, deci pe compartimente 
politice, nu ca dincolo, pe compartimente de regiuni naturale. Astăzi, cu progresele 
extraordinare ale tehnicei si, în genere, ale ştiinţei aplicate, se poate spune că influenţele 
primite de omul civilizat înseamnă foarte puţin față de cele de el exercitate. Omul agent 
geografic activ este azi infinit superior omului agent geografic pasiv. 

Aşa fiind, înseamnă că definiţia geografiei politice nu poate fi decât una singură: 
geografia statului. Şi pe de altă parte, ne miră faptul că Hennig şi ceilalţi nu văd că 
geografia statului nu poate fi în niciun caz altceva decât, simplu: geografie politică şi, 
deci, nu geopolitică. El (sau ei) spuneau, în adevăr, că: geopolitica este, sau trebue 
să fie, ştiinţa geografică a statului. Dar, cum vedem, o astfel de ştiinţă nu poate fi alta 
decât geografia politică 4). Hennig, totuş, spune că trebue să deosebim geopolitica de 
geografie politică 5). El şi Haushofer, şi Kórholz şi toţi ceilalţi —şi chiar Montandon — 


1) S. MEHEDINŢI, Quelques observations sur l'évolution de la Géographie en Roumanie (Extrait de „La vie 
scientifique en Roumante: I. Sciences pures") — Bucarest, 1937, pag. 38. 

?) Op. cit, p. 34. 5) Si fireşte, cele pe care şi el le exercită asupra acestui mediu. 

*) iată o bună definitle a geografiei politice, pe care о dá Walther Vogel: „Die allgemeine politische Geografie 
erforscht die Wechselwirkung zwischen den menschlichen Gemeinschaften, dle wir Sfaten nennen, und dem Boden, oder 
richtiger: der Erdoberfläche, in Sinne einer einige Kilometer dicken Schicht, bestehend aus Gesteinshülle, Weltmeer 
und Luftmeer, Dabei steht die Einwirckung der Erdoberfläche auf die Staaten voran, und man kann es als den eigen. 
tlichen Kern der allgemeinen politischen Geographie betrachten, die geographischen Bedingungen der Staatsentwicklung 
zu erforschen“ (op. cit, pag. 6—7). 

5 Un paragraf din voluminoasa lui Geopolitik tratează (pp 9—11) chiar această chestiune: Der Unterschied 
zwischen Geopolitik und politischer Geographie. 


408 


spun că Geografia politică este şi rămâne o geografie statică a statelor, adică o dis- 
ciplină care ne dă instantanee cartografice de pe planeta politică, în vreme ce geo- 
politica e o geografie dinamică a statelor, adică o geografie a statelor în mişcare. lată 
cuvintele din introducerea lucrării Einführung in die Geopolitik : 

„Să fie bine stabilit că geopolitică şi geografie politică nu e unul şi acelaş lucru, 
deşi aceste două discipline au o sumedenie de puncte de contact. Geografia politică se 
ocupă cu aspectul şi împărţirea politică a statelor intr'un moment dat — aşa dar cu o 
permanenţă —, pe câtă vreme geopolitica se ocupă cu mişcările din procesul de devenire 
al statelor, mişcări care duc la transformarea, înlocuirea sau deplasarea stărilor celor în 
fiinţă la un moment dat,—cu acestea şi cu rezultatele lor. Geografia politică dă instantanee, 
imagini ale unei stări de moment, la fel cu clişeele fotografice, geopolitica— dimpotrivă — 
ne prezintă, ca si un film, forţe sau puteri în desfăşurare“ 1). Numai cá Walther Vogel, 
din care am reprodus nota penultimă, e de altă părere, cum am văzut: geografia politică 
este, şi ea, disciplina unor procese de desfăşurări de forțe sau, mai bine spus, de influenţe 
reciproce urmărite în chipul şi timpul lor de desfăşurare. Dar, mai întâi, cu ce drept 
mărginesc autorii noştri geografia politică la un statism pe care cel dintâi l-ar respinge 
însuş cel care a întemeiat geografia politică modernă — Ratzel? Acestor autori, însă, 
trebuindu-le un obiect special pentru geopolitică, s'au grăbit să-l ia din domeniul de 
cercetare al geografiei politice: să ia, adică, elementul dinamic al acesteia (ei nelăsân- 
du-i-l decât pe cel static) şi să-l dea în cercetare, ca obiect propriu, geopoliticei. Vom 
vedea că geopolitica, spre a exista, n'are nevoie de acest furt de bunuri, ea trebuind să 
aibă (si avându-şi-l deja) alt obiect, alt domeniu de cercetare. Dar spuneam că Ratzel, 
întemeetorul geografiei politice, o concepea pe aceasta altfel de cum ar vrea Hennig şi 
alţii ne facă să credem că o concepea. 

atá : 

A doua operá cu care Ratzel face un pas mai departe este Politische Geographie 
apărută în 1897. Lucrarea aceasta a fost menită să răstoarne şi să transforme o întreagă 
rubrică a literaturii geografice. Până la Ratzel, sub numele de geografie politică se inte- 
legea o înşirare de suprafeţe ale statelor şi provinciilor, de graniţi, populaţii, împărțiri 
administrative, forme de guvern... şi alte amănunte fără spirit geografic. 2) Era o ade- 
vărată moştenire din vremea perucilor, o geografie Almanach-Gotha. Spirit clar — şi 
deprins, după cum obişnuise şi bătrânul Humboldt, a їлігитиѕеја lumea си o bogăţie mai 
mare de idei, Ratzel îşi dă seama că o astfel de moştenire penibilă nu mai poate fi suferită 
mai departe. Geografia politică are să se ocupe, zice el, de stat. lar statul nu eo ficti- 
une cartograticá (n. п. — adică exact ceeace ar vrea acuma, la o jumătate de secol după 
apariţia lucrării lui Ratzel, Hennig şi ceilalţi autori germani de geopolitică), ci o realitate 
biologică şi el. E o parte din faţa pământului plus şi o parte din omenire, diferențiată 
în anumite împrejurări naturale ce trebuesc studiate. Statul, ca şi orice organism, se naşte, 
creşte, decade şi piere în legătură cu anumite împrejurări fizice: rasa, formele plastice 
ale scoarţei, clima, etc. Prin urmare, în spaţiu — între equator şi poli, iar în timp — evo- 
[utiv dela statul umilit, compus abia din câteva sate, şi până la statele mondiale, cum e 
cel englez, cel rusesc, etc., omul de ştiinţă trebue să urmărească toate formele acestea 
sociale, cu gândul de a le reduce la categorii geogratice".3) 


Avem, aşa dar, dreptate să ne întrebăm: pe ce se întemeiază Henig şi toţi ceilalţi 
când spun cá geografia politică trebue să se reducă la o serie pe instantanee luate cu 


1) HENNIG - KÓRHOLZ, Einführung. . . p. 6. La noi, Traian Herseni (care şi-a făcut studiile în Germania şi 
a trăit in atmosfera geopolitică germană de după războiu) crede la fel: „Politische Geographie este. . . Geografie, 
adică studiul repartizării formelor politice pe pământ“ (în recenzia pe care o face brogurii Ini Ancel: Geopolitique, 
în „Sociologie românească, an I, Nr. 12, p. 48). Dar, oare, Ratzel, care а intemeiat-o, aceasta spunea el cá e geografia 
politică ? Cartografierea formelor politice? 

` 2) Adică tocmai ceea ce spun autorii geopolitici actuali din Germania cá e geografia politică şi adică tocmai 

ceeace ea nu e. 

3) S. MEHEDINŢI, Antropogeograjia şi intemeetorul el Friedrich Ratzel, Bucureşti, 1904, p. 5. 


409 


harta pe fata planetei, asa cum ai lua o serie de vederi cu aparatul de fotogratiat? Cu ce 
indreptátire reduc ei geopolitica la enumárarea ,fictiunilor cartografice“, adică la starea 
de dinnainte de Ratzel? Dar nu numaiatát: La Ratzel „această idee a pozitiunii în sine 
(e vorba de pozitiunea statului, n. n.) indicá doar cá orice societate politicá trebue con- 
siderată, în locul pe care-l ocupă, în raport cu vecinii ei: „In acest înţeles, ideea de po- 
ziţiune înseamnă cá niciun membru al unui corp politic sau chiar al umanităţii, oricât de 
depărtat ar fi, nu poate fi considerat în chip izolat. Es gibt Keine noch so fernen Glieder 
eines politischen Kórpers oder auch selbst der Menschheit, die für absolut isoliert gelten 
hânnten.“!) Când Ratzel gândeşte şi scrie astfel, înseamnă că pentru el geografia politică 
e altceva—cu totul altceva decât ceeace vrea să-i confere Hennig. Dar mai mult: „E una 
din vederile cele mai juste ale lui Ratzel, aceea de a fi pus în lumină continua devenire 
a constelaţiilor politice, cu toată aparenta lor fixitate“. — „Pentru Ratzel, concentrarea 
crescândă a statelor urmează un drum fatal si ineluctabil. Megalostatismul trebuea să 
învingă peste tot; şi peste tot microstatismul trebue să dispară. Statele mari trebue să 
crească şi mai mult ; cele mijlocii trebuesc zdrobite de cele mari; cât despre cele mici, ele 
vor înceta cu totul de a mai exista.“ 2) 

Dar să-l ascultăm chiar pe Ratzel: „Trebue să constatăm tendinţa spre formarea de 
state tot mai mari în tot lungul istoriei omeneşti — şi nu numai în cursul istoriei ѕсгіѕе“.3) 
Incăodată : mai dinamică decât aşa n'avea cum să conceapă Ratzel geografia politică ? 
Dar nu numai atât: 

Hennig (chiar el) scrie în cuvântul-înainte la prima ediţie (1928) a tratatului său de 
geopolitică următoarele: 

„Sentimentul că nepăsarea de neiertat în cunoştinţele geografico-politice a adus 
nenorocirea poporului nostru (prin rezultatul războiului celui mare, n. n.) pare a se oglindi 
în repedea creştere a interesului, în cercuri din ce în ce mai largi, pentru acea tânără, de 
Ratzel si Kjellen intemeeatá ştiinţă : Geopolitica :..“ 

De unde, aşa dar, pe de o parte Hennig spune că geografia politică e o ştiinţă statică, 
ocupându-se cu lucruri inerte, moarte, pe de alta tot el spune că Ratzel trebue conside- 
rat, aláturea de Kjellén, chiar ca intemeetor al Geopoliticei. Dacă ne vom întreba: pe ce 
bază? tot Hennig ne-ar răspunde: pe baza multului dinamism din Geografia lui poli- 
tică. Este, deci, aproape o impietate faţă de memoria lui Ratzel să márginesti astăzi 
geografia politică la ceea ce am văzut, numai pentrucă vrei să spui Geopolitică elemen- 
tului dinamic pe care ea îl conţine şi să numeşti cu acest cuvânt o ştiinţă nouă (care, 
încăodată: dacă e vorba să fie ştiinţa geografică a statului conceput са un organism în 
mişcare, nu poate fi, şi rămâne, decât tot ceeace numea Ratzel geografie politică). Dar 
mai mult: ca să vedem cât de dinamic şi de geopolitician era Ratzel (geopolitician i-ar 
spune actuala şcoală geopolitică germană, fiindcă el, dacă ar invia, tot geograf politic 
s'ar considera pentru acest lucru) să mai reproducem câteva rânduri din cartea lui J. 
Brunhes şi Vallaux : La Géographie de histoire: €) 

In geografia politică a lui Ratzel e scris dinnainte destinul fixat de către Germania 
pentru Belgia si pentru Serbia; Ratzel parcă n'are suficient sarcasm pentru «mizerabilul 
spirit local» (cit. p. 400 din Polit. Geogr.) — această absenţă de mari orizonturi ca şi de 
proecte de viitor, în care, după el, trebue să se cufunde naţiunile тісі.“ — Iatá-l, deci, 
pe Ratzel, bun de pus el în calea ságetilor de sarcasm pe care A. Demangeon Je aruncă 
aşa de violent în actuala şcoală geopolitică germană. Avea dreptate Hiickel, prin urmare, 
când spunea că opera de geografie politică a lui Ratzel trebue considerată ca un manual 
de imperialism, 

Concluzia : Pentru intemeetorul ei, geogratia politicá nu insemna numai colectarea 
de instantanee cartografice, ci însemna studiul vieţii geografice a statelor. Ea cuprindea, 
deci, în cugetul întemeetorului ei, şi toată acea devenire a statelor, pe care şcoala actuală 


1) Apud CAMILE VALLAUX, Le sol et l'état, р. 167. ?) VALLAUX—BRUNHES, Géographie de P'Histoirep. . . . . . 
з) Politische Geographie, p. 251. 4) Paris, 1921, pag. 325. 


410 


de geopoliticá din Germania vrea s'o treacá pe seama unei stiinte noi. Dacá Ratzel s'ar 
scula din morti, el ar protesta cel dintâi împotriva relei credinţe cu care cei ce se prezintă 
drept discipoli ai lui au înţeles să-i mistifice concepţiile — după cum totul cel dintâi ar 
subscrie cuvintele, pe care le-am văzut, ale lui Jacques Ancel: 

„Folosesc şi eu acest termen de geopolitică, numai ca să-l scap de primejdia mono- 
polizării lui de către germani într'un înţeles care n'are nimic a face — sau are foarte 
puțin — cu ştiinţa (altfel, l-aşi folosi tot pe cel vechiu: geografie politică) — după cum, 
de sigur, ar subscrie şi cuvintele lui A. Demangeon, acelea prin care această aşa zisă geo- 
politică era sfătuită să se întoarcă la vechiul nume de geografie politică. 


Dar aşa stând lucrurile, ar însemna ca geopolitica noastră să rămână fără obiect, 
deci fără rațiune de existență. Dar ar mai rămâne ceva: ar rămâne fără ştiinţă proprie 
fenomenul cel nou, cum i-am sups noi. 

Ei bine, acesta ni se pare nouă că va fi destinul acestei discipline noi, care până 
azi nu e decât în germene— geopolitica: să studieze acest fenomen nou. Obiectul acestei 
discipline va să fie adică tocmai acel planetarischer Zustand al lui Kjellén. Insug ter- 
menul de geopolitică trebuie să ne ducă la această concepţie a disciplinei celei noi: geo 
şi politică, adică politică planetară. In geografia fizică şi în geologie există un termen 
similar : geosinclinal, pe care-l descompunem in geo -+ sinclinal E] designează, anume, 
un sinclinal (aga se cheamă „valea“ dintre două „cute“ de munţi in relief) care „afec- 
еа244 о mare întindere pe fata planetei; 2) un sinclinal, cu alte cuvinte, care nu e 
orice sinclinal de cele obişnuite, de dimensiuni reduse şi numărându-se cu sutele în orice 
lant de munţi, — ci unul de pildă care se întinde ca un uriaş ,sant pe toată marginea 
de apusa Pacificului şi care, deci, afectează planetar litosfera, nu redus regional, ca 
un sinclinal oarecare din munţii Banatului, de exemplu. 

Aşa şi geopolitica. Ea ne sugerează ideea de dimensiune (adică, în speţă: de poli- 
tică) planetară. Geopolitica, nu va studia statele în parte, ci va studia jocul 
politic dintre state. Nu numai urechea noastră, dar şi raţiunea însăşi resping deopo- 
trivă aninarea acestui nume de o disciplină care să fie „ştiinţa integrală a statului“. 
Această ştiinţă se va chema : politică, sau statologie, sau geografie politică — oricum 
se poate chema, dar geopolitică nu. Geopolitica va fi ştiinţa relaţiilor sau — şi mai bine, 
în conformitate си ce am scris mai sus, a presiunilor dintre State. — Etnografii şi et- 
nologii lucrează, între altele cu o noţiune foarte interesantă : aşa numitul Elementarge- 
danke). Azi, în politica internaţională, oamenii de stat, ca şi diplomaţii, ca şi regii şi, in 
genere, toti conducătorii de state, au ajuns să lucreze cu o noţiune nouă, căreia — prin 
analogie cu cea etnografică amintitá —noi îi vom spune: Planetargedanke. Ea formează 
miezul „opiniilor“ lui Kemal Ataturk, reproduse adineaori, ca şi pe al declaraţiilor lui 
Eden şi Roosevelt. Cârmuitorii statelor trebue să fie atenţi azi, în orice moment, la toate 
scyllele şi charybdele planetare printre care cu greu vâslesc năvile politice care sunt 
statele, azi când, vorba lui Kemal Ataturk, nu putem şti dacă un eveniment pe care noi îl 
considerăm ca foarte depărtat, nu ne va lovi şi pe noi într'o bună zi foarte apropiată. 
Piloții statelor trebue să scruteze necontenit zarea politică a planetei, pentru ca 
după starea ei să ştie adapta şi orienta, fiecare, mersul statului propriu. — Prin urmare, 
pentru cele ce am spus până acum, ar fi să deducem că geopolitica este ştiinţa mediului 
politic planetar. Bine înţeles, spaţiul sau domeniul de cercetare poate privi şi un teri- 


1) In prefata la lucrarea Die Grossmăchie var und nach dem Weltkriege. 

2) Propriu zis, pe fundul oceanelor. 

3) In care e prinsă ideea sau gândul elementar care e la îndemâna oricărei minţi în fața acelecaşi impre- 
jurări sau constrângeri din partea mediului geografic: de ex. — împotriva frigului, orice om, din orice popor, sau din 
orice regiune de ре glob, va reacţiona prin intermediul imbrácámintii sau al focului. Nu vom spune. de pildă, că se- 
minţia cutare a luat obiceiul dela altă seminţie cutare de a face foc oridecáteori e frig — ci vom spune că e la mintea 
oricui (presupunând, bine inţeles, focul cunoscut peste tot) ca, la trig, să reacționeze cu foc şi cu îmbrăcăminte căl- 
duroasá. 


3 | 411 


toriu mai redus; mediul politic al unui singur stat!), de pildá—si atunci venim la presiunea 
vecinilor, despre care vorbea Kjellen?) sau la acel druckquotient enuntat de Supan?). 
Geopolitica, in acest caz, este ştiinţa mediului politic ^) in genere, — considerat, adică, 
acest mediu, nu numai decât pe întreaga suprafaţă a planetei, ci şi numai pe o anumită 
porţiune sau pe anumite porţiuni din ea. Dar: acest mediu politic trebueşte urmărit şi 
definit pe temeiu geografic. Geografia, deci, condiţionează, explică şi caracterizează 
acest mediu. Cu alte cuvinte, geopolitica este expresia politică a unui ansamblu de 
elemente geografice, care converg în ea, în această expresie sau formulă politică. Rezul- 
tanta politică iese dela sine, din analiza factorilor geografici componenti. Sá nu spunem, 
însă, chiar numai, geografici. In adevăr: studiind mediul politic din vecini (sau druck- 
quotientul geopolitic), vom observa că el rezultă dintr'o sumă de date, ca: întinderea 
fiecărei ţări vecine in parte sau a tuturora laolaltă; apoi populația (fiecărei, sau a tutu- 
rora); apoi potențialul lor economic, care se calculează pe bază de date de geografie 
economică ; după aceea, starea de spirit la un moment dat; apoi comunitatea sau 
diversitatea de interese şi origini, de tradiție politică şi istorică etc. Inseamná, deci, 
că zarea geopolitică — dacă ne este îngăduit să vorbim astfel — se compune mai 
ales din elemente de natură geografică şi numai după aceea din elemente sociale, istorice 
etc.5) lată de ce geopolitica trebue considerată ca o disciplină geografică, înainte de 
orice. Este, cum spune Hennig, geografie aplicată. Ea este, ca să ne exprimăm mai 
familiar, cunoaşterea stării de lucruri din vecini — pe temei de date geografice. 

Dar nu e numai atât: Geopolitica este — cum spuneam — (şi maiales aceasta este) 
cunoaşterea stării de lucruri planetare, la un moment dat. Aceasta, tocmai în virtutea 
acelei interdependente politice şi economice mondiale din zilele noastre — a acelui p/a- 
netarischer Zustand pe care-l detineau mai sus: Kjellén, Kemal Ataturk, Roosevelt, Eden, 
rezultat din integrarea mondială în unitate prin technica modernă. Şi atunci, geopolitica 
apare ca ştiinţa atmosferii sau a stării politice planetare. Ea trebue să ne prezinte şi 
să ne explice harta politică. Această hartă — înţelegerea şi prezentarea ei -- formează, 
sau trebue să formeze, obiectul ei. 

Această hartă politică, însă, prezintă puncte şi regiuni de maximum -— şi prezintă 
puncte şi regiuni de minimum, ca să împrumutăm aici doi termeni din sfera climatologiei: 


1) Aga dar: nu e vorba de studiul personalității unui stat singur, ci de studiul mediului politic în care el se scaldă, 

3) Grundriss zu einem System der Politik ., pp. 64—65. 

3) V. la W. VOGEL, Politische Geographie... p. 125. 

4) La nol, un tânăr foarte serios introdus in ale geopoliticei este Anton Golopenţia. In numărul pe Mai—Iunie 
1937 al ,Sociologiel kománesti", dânsul scrie despre: Contribuţia ştiinţelor sociale la conducerea politicei externe, Acolo 
putem citi: 

„Existenţa politică a naţiunii atârnă deci tără incetare şi de un număr de State străine. Aceste State consti- 
tuesc ceea ce profesorul Antipa a numit mediul politic al poporului.—Care sunt statele străine, care constituesc me- 
diul politic al unei naţiuni? E uşor de văzut că, în viaţa unei naţiuni. pot interveni naţiunile al căror teritoriu se 
găseşte în prelungirea teritoriului ei propriu: Statele vecine. Dintre vecini se recrutează atât duşmanii cei mai înver- 
șunaţi cât şi aliaţii cei mai apropiaţi ai unei naţiuni, Căci continuitatea teritoriului invită pe atât la anexiuni pe 
cât ugureazá acţiunile comune... 

In viaţa unei naţiuni intervin, însă, pe lângă vecini, şi câteva naţiuni care, datorită forţei lor, sunt oarecum 
omniprezente şi sunt astfel, în situaţia de vecine ale tuturor naţiunilor, chiar şi ale acelor cu care nu se hotárnicesc. 
Aceste naţiuni, care constituesc un fel de „aristocrație în lumea Statelor“ (Kjellén) sunt Marile Puteri. In timp de pace, 
diplomaţia lor e efectiv prezentă pretutindeni, iar, în timp de rázboiu, armata, flota şi aviația lor. Prin vecini şi 
Marile Puteri, fiecare naţiune e în contact cu aproape întreg restul Statelor de pe giob“... (p. 194). 

5) In acea «ultimă prefaţă scrisă de mâna lui Rudolf Kjellén», care stă în fruntea ultimei ediţii Kjellén-Haus- 
hofer a lucrării Die Grossmăchte vor und nach dem Weltkriege, părintele geopoliticei — după ce spune că el intre- 
prinde studiui Mariior Puteri din cinci iaturi: Reich, Volk, Haushalt, Gesellschaft und Regiment, continuă (aceleaşi 
rânduri le-am reprodus mai sus în traducere): 

Von allen diesen Seiten soll das Wesen der Macht beleuchtet werden im Hinblick auf ihre mehr ader weni- 
ger harmonische Gestaltung. Im Verhältnis zu ihnen wird ihre äussere Politik als mehr oder weniger organisch aus 
den Verhăitnissen seibst erwachsen hervortreten, im Guten wie im Schlechten. Dabei sind die subjecktiven Bestandteile 
der Politik nicht zu übersehen: die Auffasung des Volkes von sich selbst und der Aussenwelt, Mass und Macht der 
Gefühlskráfte, die Fähigkeit der handelnder Menschen, die Verhältnisse zu beurteilen und günstige Zustände auszunu- 
tzen. Hier läuft die Grenze der Wissenschaft, und die praktische Staatskunst beginnt". 


412 


primele sunt punctele sau regiunile de intensă viață politică şi ultimele, acelea în care 
ritmul politic al planetei e mai domol. Pe cele dintâi, nemţii le numesc Wetterzonen şi 
ele, mai ales, atrag atenţia studiilor de geopolitică. Aceste zone de fricţiune sau de con- 
vergenţă a intereselor şi disputelor — le formează fie unele mari individualitáti geogra- 
fice cum sunt Marea Mediterană sau Oceanul Pacific, fie regiunile-răspântii de pe faţa 
planetei, cum e de exemplu Marea Roşie cu cele două porţi ale ei spre Mediterana şi 
Oceanul Indian (de fapt, şi Mediterana, ca şi Pacificul — şi orice individualitate geogra- 
ficá oricât de întinsă, care cheamă spre ea interese politice şi strategice din mai multe 
direcţii — sunt tot nişte uriaşe răspântii). In hărţile pe care le-am reprodus din diverse 
lucrări de geopolitică, se pot vedea şi înţelege foarte bine aceste convergenţe de mari cái 
mondiale şi de interese politice ale marilor puteri. Mediterana, mai ales, cheamă din toate 
punctele cardinale spre ea o adevărată reţea de căi şi interese mondiale, care toate 
apasă din afară, cu puteri diferite, spre țărmurile şi interiorul ei. La fel este şi Pacificul, 
peste care de asemeni se împleteşte, tot mai deasă, reţeaua de interese japoneze, ameri- 
cane, engleze, franceze, ruseşti. Arhipelagul Hawai stă la mijloc, ca un paianjen în pânza 
lui, din el pornind ca nişte raze spre margini şi spre el îndreptându-se dinspre margini 
țesătura de linii economice, strategice şi în genere politice. 

Sunt şi altfel de puncte sau regiuni care cheamă spre ele interese multiple din afară 
Si cauzează, deci, încrucişări de apetituri si deslánt(uiri de conflicte, — dar acestea, е 
adevărat, mai mult au fost (şi au fost, anume, atunci când faţa planetei nu era aşa de 
parcelată şi efectiv luată în stăpânire, ca astăzi). Au fost, anume, (şi mai sunt încă puţine) 
acele regiuni în care se descoperea, sau se descoperă, la un moment dat, o mare bogăţie 
de subsol — aur, de pildă, cum a fost cazul peninsulei Alaska sau al Australiei. Tot astfel, 
acele ţinuturi în care se descopăr bogate zăcăminte de petrol: interesele economice şi 
politice aruncă instantaneu tentacule în acele direcţii, adevărate războaie surde deslăn- 
tuindu-se între statele mari, cu aceste prilejuri.!) Si astfel — în curgerea vremii, fluidul 
planetar politic şi economic se mută mereu pe alte artere. In chipul acesta, viaţa po- 
litică şi economică mondială e într'o veşnică deplasare, pe tot alte căi. Şi se poate în- 
tâmpla, iarăşi, ca o veche arteră comercială -- părăsită din cine stie ce cauze pentru un 
anumit răstimp — să fie trezitá din nou la viaţă si din nou să circule pe ea viaţa umană 
а relaşiilor şi schimburilor materiale şi spirituale: JI y a des аѕѕоџріѕѕетепіѕ et des ré- 
veils perpetuels, ar spune geo-istoricul francez Lucien Febvre. lată: 


„Istoria e plină de asemenea redeşteptări sau treziri. Si, mai mult poate decât aceea 
a popoarelor însă-le, istoria relaţiilor lor reciproce mm istoria acelor mari căi de comuni- 
catii mondiale care joacă un rol aga de important în viaţa zilnică şi în devenirea socie- 
tátilor umane... Căile terestre, fixate în aparenţă de un suport rigid, depind, sar părea, 
de un întreg ansamblu de condiţii fizice şi geografice perfect coherent şi determinant: 
reţelele lor, în realitate nu încetează de a se deforma şi reforma (de a se împleti şi des- 
pleti, am spune noi, n. n.) cu o extremă mobilitate. Oare nu peste regiunile neaccesibile 
odinioară ale Alpilor, oare nu în inima chiar a acestei Elveţii, până deunăzi veritabil pol 
de repulsie pentru călători, oare nu acolo am văzut îngrămădindu-se, în anii din urmă, 
cele mai mari şi mai frecvente drumuri ale Europei, marile transversale dinspre Nord spre 
Sud, spre Mediterana şi, dincolo de aceasta, spre Orient şi Extremul Orient? Ce curse 
prin tuneluri, în ultimii ani cari au precedat rozboiul; ce succesiune aproape neîntreruptă 
de străpungeri, care de care mai costisitoare şi mai grele de executat — şi realizate cu 
prețul celei mai mari şi mai istovitoare eforturi! După Simplon, liniile austriace Tauern, 
Pyhrhn, Karawanken, deschise în 1909-1910; Lótschberg-ul bernez, date circulaţiei în 
August-Septembrie 1913; Hauenstein-ul, de curând terminat; linia Nisa-Coni prin pasul 
Tende — si lista interminabilă a colosalelor proiecte din Mont Blanc la Splügen şi la Greina... 


1) E cunoscută oricui vestita carte: La guerre secrète pour le pétrole a genialului reporter publicist Anton Zis- 
chka, care carte arată cât se poate de lămurit cum gea sau terra noastră, prin bogăţiile pe care le ascunde in sânu-i, 
dictează în mare măsură politica mondială. 


413 


,Dar, pe mare, acelas spectacol. Am avut, se spune, in secolul XVI, o translatie a 
vieţii maritime dintr'un domeniu intr'altul: din antica Mediterană la Oceanul cel tânăr. 
Formula, însă, ar avea nevoe de intrepretare; nu trebue să credem, în adevăr, că, a doua 
zi după descoperirea lui Columb, s'ar fi petrecut ceva în felul unei veritabile „revoluţii 
marine“; după 1492, tot comerțul ţărilor de Nord a fost, ca şi până atunci, țelul şi acti- 
vitatea riveranilor Balticei şi ai Mării Nordului; moştenirea Hansei, iată în esenţă ceea ce 
urmăriră Englezii şi Olandezii; consecinţele descoperirii unei lumi noui abea mai târziu 
începură a se manifesta, ele întârziind cu atât mai mult cu cât această lume nouă trebuia 
să împrumute aproape tot dela noi, neavând în schimb aproape nimica să ne dea, şi 
fiind — pe deasupra — extrem de slab populată. Produsele speciale ale Americei (excep- 
tând metalele preţioase) n'an început a juca un rol mai de seamă în economia europeană 
decât în al XVII-lea secol; a trebuit mai întâi o populare europeană densă şi economic 
interesantă, în continentul cel nou, pentru ca Atlanticul să devină o mare multiplu şi 
regulat traversată. 

„Cu această rezervă, constatarea în întregul ei rămâne justă: pe o perioadă de 
vreme, Atlanticul a depăşit traficul mediteranean. Dar — a doua fază — tăierea istmului 
Suez n'a redat, ea, oare, bătrânei mări interioare, o strălucire şi o importanţă nouă ? 
Nenumăratele tunele care străpung Alpii, încotro tind ele — la urma urmei ? Spre Italia 
pentrn Italia ? Obiectivul, economic vorbind, ar fi prea neînsemnat. Italia, în cazul de 
faţă, nu e decât „portiera“ Orientului, decât avant-garda Egiptului, prelungindu-şi penin- 
sula spre Alexandria. — A treia fază: preponderanfá mediteraneană; şi apoi declin; şi 
apoi din nou activitate... Dar construirea drumului de fier al Bagdadului nu va veni, 
oare, cu consecinţe dăunătoare pentru această renaştere ? — Dar, în sens contrar, desvol- 
tarea crescândă a vieţii maritime şi a activităţii economice în ţările riverane ale oceanului 
Indian; noul avânt al uniunii sud-africane, consecinţă economică a marelui rázboiu — 
tot acest aparat de tinere energii şi de producţii noui nu va compensa el de loc, pentru 
Suez, deficitul pricinuit prin deschiderea pentru trafic, şi mai ales pentru călători, a 
drumului de fier dela Haidar Paşă la Bagdad şi la golful Persic ? Nu intră oare de loc, 
această eventualitate, in socotilile promotorilor actuali ai unui mare port modern la Suez, 
având ca centru o rafinărie de petrol şi un canal de acces, adânc de peste 12 metri? 

„In acelaş timp, câte drumuri seculare, în Africa, în Asia, în cele două Americi, nu 
se pomenesc părăsite brusc şi nu rămân dormitând, deşi condiţiile lor fizice de stabilire 
rămân mereu invariabile şi fără modificări ? 

„Mutaţiuni perpetui, şi din ce în ce mai rapide şi din ce în ce mai febrile, s'ar putea 
spune. Zi de zi, cu atenţia încordată în fiece minut, trebue să urmărim astăzi desvoltarea 
reţelei mondiale a căilor de comunicaţii, са să putem fi la curent cu orice proiect, cu 
orice revoluție. Şi totuş, nici configuraţia globului, nici forma continentelor, nici rapor- 
turile lor fizice nu s'au schimbat. Aptitudinile tradiționale ale popoarelor, nici atât. Posi- 
bilităţile par să persiste, identice. Ele ајіреѕс în realitate pentru a se trezi, apoi pentru 
a atipi din nou alternativ. Ele sunt permanente, fără îndoială, dar ele nu joacă (activează) 
în permanenţă — şi toate odată....1)“. 

Acest foarte interesant pasagiu e numai duh şi faptă geopolitică. El ne arată — şi 
ne sugerează şi mai mult decât ne arată — că arterele de circulaţie s'au deplasat şi se 
deplasează necontenit pe planeta noastră, chiar dacă aceste deplasări se efectuează 
sub forma unor părăsiri şi reveniri ale fenomenului circulaţiei în lungul unor aceloraşi 
traseuri fizice prestabilite. E, deci, un fel de joc de şah, cu piesele schimbându-şi locul 
sau drumul, necontenit. Dar, drumurile acestea de mare trafic planetar, au jucat de când 
lumea şi vor juca cât lumea, la fel: mereu, adică, se vor deplasa — fie în deplasări deti- 
nitive, fie pentru a reveni după un răstimp mai mult sau mai puţin lung pe traiectele astăzi 
părăsite. Dar, astfel fiind, înseamnă cá pe ele a circulat, putem spune, istoria însăşi. În 
lungul lor s'au ţesut faptele de istorie universală — şi pe ele s'a tesut şi se va tese păinje- 


1) LUCIEN FEBVRE, La terre et l'evolution humaine... pp. 213—216. 


414 


nisul intereselor popoarelor mari, in al cáror vártej de cele mai multe ori sunt luate si 
popoarele mici. Dar — sá observám : Geografia este aceea care indicá dinainte traseurile 
marilor cái de istorie şi politică pe planeta noastră: „Lungi lanţuri aproape paralele dela 
Est la Vest, Altai, Tian-San, Pamir şi Kuen-lun, lasă între ele largi goluri, Pe-Lou (Tun- 
garia) şi Nan-Lou (Kaggaria) drumuri naturale pe care comerţul şi războiul le-au cunoscut 
de timpuriu !) sau : „Cum să negám că interpenetrarea societăţilor sau circulaţia umană, 
aşa de importantă pentru studiul formelor politice, depinde în mare parte,. .. de direcţiile 
impuse prin forma exterioară a planetei, de repartiţia uscatului şi a mărilor, de zonele 
climaterice şi de desenul munţilor şi al fluviilor ?4 2). 

Fluidul istoric şi politic circulă, aşa dar, pe căi indicate de configuraţia fetii planetei 
noastre. Cu alte cuvinte, istoria şi politica sunt dictate de — sau, dacă vreţi, modelate — 
intro mare măsură de geografie. lată de ce Herder spunea nu fără oarecare multă drep- 
tate cá: istoria este geografia ín mişcare. Istoria, cu alte cuvinte, este în mare măsură 
geoistorie (adică : istorie umană mulată şi modelată pe geografie). Dar să observăm aci 
un lucru : politica nu este altceva decât isțoria zilei sau zilelor în care trăim noi, sau şi 
mni bine: va îi cândva, în viitor, istorie, — aşa cum s'ar putea spune cu oarecare bună 
dreptate că şi geograiia timpului nostru va ajunge cândva geologie. Şi observăm, astăzi, 
că politica mondială se modelează, în liniile ei esenţiale, după conturul geografic al mă- 
rilor şi continentelor, se strânge în focarele care se cheamă: Suez, Singapore, Panama, 
Gibraltar sau chiar : Mediterana, Pacific — după cum s'ar putea ca mâine, cândva, marile 
căi să treacă prin Behring sau peste polul nord.... 


Dar tocmai aceasta este, prin excelenţă, ceeace numim — sau ceeace trebuie să 
numim : geopolitică, adică viața politică planetară condiţionată şi explicată prin 
geografie. Un stat — Germania, de pildă — umblă după debuşeuri pentru produsele in- 
dustriei sale şi se întâlneşte, în Brazilia de exemplu, cu Statele Unite care exercită acolo 
un fel de tutelă morală panamericană. De sigur, Statele Unite nu vor privi cu ochi buni 
o eventuală instalare economică a Germaniei în această ţară. Germania, totuşi, persistă — 
şi, fără a se intimida, se amestecă şi în treburile interioare ale statului brazilian, punând 
la cale o lovitură de stat care aduce în Brazilia chiar un regim politic de dreapta, ase- 
menea celui german !). Câştigând partida, Germania va avea în Brazilia nu numai o piaţă 
de desfacere, ci şi altceva mai mult: un izvor nesecat de materii prime pentru industria 
ei. lată, deci, o politică transoceanicá şi intercontinentală — са să spunem astfel — mode- 
lată pe temeiuri geografic-econoinice. Alt exemplu: Rusia presimte cá un răsboi se apro- 
pie, între ea şi Japonia. Şi-şi aduce aminte cum, in 1905, flota ei de luptă din Marea Bal- 
tică a trebuit, spre a merge în apele japoneze la Tsoushima, să ocolească Europa, Africa 
şi Asia —sá facă, adică, 30.000 km spre a ajunge la destinaţie. De aceea, ştiinţa şi tehnica 
rusească au declarat răsboiu Oceanului Arctic, l-au învins şi au izbutit, astiel, să des- 
chidă un drum nou de apă, pe la nordul Siberiei, de numai 9.000 km lungime între Mur- 
mansk şi Vladivostok, — un drum care, în plus, e numai prin ape ruşeşti. lată deci, încă 
odată, cum politica unui mare stat se modelează după realităţi geografice, adică e dictată de 
acestea (care şi acestea, la rându-le, sunt modelate şi corectate de puterea şi voinţa de viaţă 
a statului rusesc, spre a fi fructificate, adică puse în slujba acestei puteri şi voințe de viață). 
Dar aceasta, ce altceva este decât geopolitică ? Mai mult: Drumul planetar pe apă din 
lungul țărmului eurasiatic Rusia l-a mai deschis şi pentru colectarea pe el şi aducerea în 
Europa şi aiurea, a imenselor bogății pământene si subpământene pe care le posedă si le 
expediază spre nord pe marile ei fluvii, Siberia 2). Dar şi aceasta înseamnă tot : geopolitică. 
Şi încă : într'un eventual răsboiu cu Japonia, Rusia seaşteaptă să fie ajutată de Statele Unite. 
lată pentru ce se studiază un proiect de pod ca în basme peste strâmtoarea Behring, care 
— lung de 60 km şi sprijinit tocmai la mijlocul strâmtorii pe insula Diamond — să lege 


1) CAMILLE VALLAUX, La Sol et l'Etat... p. 13. 2) Ор. cit, p. 11. 
1) Fenomenul s'a petrecut in Noemvrie 1937, 
2) Despre toate acestea, v. date in capitolele respective din cartea noastră: Om şi Natură. (1937). 


415 


Kamciatka de Alaska si sá asigure, astfel, o permanentá legáturá intre cele douá mari 
state. Mai mult : In vara anului 1936 Levanevski, prin sborul sáu Los Angeles-Moscova, 
a arătat cá si o legătură aeriană permanentă e posibilă între Rusia si Statele-Unite. Dar 
ce înseamnă toată această tesere de relaţii şi asigurare terestră şi aeriană a fiinţei de stat 
— decât: geopolitică ? Alt exemplu: Conflictul care mocneşte între Italia şi Anglia din 1935 
încoace este tot unul de geopolitică, avându-şi nodul în Marea Mediterană. In adevăr, tre- 
zirea Italiei la tradiţia imperialistă romană prin Mussolini, i-a proiectat Angliei, în zarea 
unui viitor apropiat, primejdia unei Italii puternice, care declară prin Musolini cá: „dacă 
Mediterana este pentru Anglia un drum, pentru noi ea înseamnă un principiu de viaţă. 
lar istoria cu geografia laolaltă o designează pe Italia ca pe viitoarea stăpână a Medite- 
ranei“. Anglia a şi început a se gândi la eventualitatea substituirii drumului Gibraltar- 
Suez prin acela al Capului. Nicăiri ca în Mediterana nu mocnesc astăzi mai multe pri- 
mejdii pentru pacea lumii. Politica planetară îşi аге azi, acolo, însăşi inima ei. Hărțile de 
geopolitică mediterană pe care le reproducem la fine, vor fi mai vorbitoare decât un întreg 
braţ de volume. Aşa dar: Mediterana ne oferă astăzi un complex unic de probleme geopo- 
litice. lată ce scrie despre ea şi André Tibal, în studiul pomenit : „In ochii noştri, în adevăr, 
Mediterana şi ţările ei riverane formează la suprafaţa planetei un spaţiu (un „Raum“, cum 
spun germanii) relativ delimitat, un ansamblu prevăzut sau cel puţin susceptibil de o oarecare 
coeziune din punct de vedere politic şi economic. Există — sau ar putea să existe — în 
zilele noastre o lume mediterană nu numai pentru turist sau botanist, sau geolog, ci şi 
pentru economist sau pentru omul de stat, ca şi pentru cei curioşi de probleme interna- 
ționale.... (In sprijinul acestor afirmaţii) voiu infátisa astăzi oarecari consideraţii foarte 
generale, care-mi par mie că ar constitui o sumă de factori determinanti ai acestei lumi 
mediteraneene. Este — ceeace eu numesc, cu un termen cam ambițios şi puțin germanic, 
geopolitica Mediteranei“!). Şi titlul studiului este acelaş: La géopolitique de la Médi- 
terranée. lar în el e analizată şi expusă condifionarea geogrfică a vieţii politice şi eco- 
nomice pe țărmurile acestei mări, din antichitate şi până azi. 

Iar din acest pasagiu conchidem : 

Sunt si francezi cari acceptá termenul german de geopoliticá intelegánd prin el alt- 
ceva decât geografie politică. Apoi : geopolitica are de obiect, mai degrabă, problemele 
politice şi economice pe care le pun regiunile sau marile individualitáfi naturale ale 
planetei şi nu atâta probleme politice şi economice care să privească un Singur stat; ea 
analizează, aşa dar, regiunile naturale care la un moment dat pun probleme de politică 
şi economie mondială. Aşa аг fi, de pildă, şi Marea Rosie cu hinterlandul ei. Priviţi harta : 
interese engleze, franceze, italiene, arabe, japoneze — se tes deasupra ei, ca într'un focar. 
Asa este şi Oceanul Pacific, cum spuneam, pe care André Siegfried l-a numit nu de mult 
„Mediterana viitorului“. Si, ca si despre Mediterana, un autor a scris de curând un studiu 
despre geopolitica lui : Geopolitik des pazifischen Ozeans 2). — Nu de mult, un diplomat 
francez semna un articol de politică mediteraneană actuală şi în care vorbea, între altele, 
de „marea valoare geopolitică a Balearelor“, valoare despre care vorbesc şi doi autori 
germani ai unui foarte interesant recent studiu asupra Mediteranei, studiu în care capi- 
tolul ultim se cheamă : „Geopolitica militară a regiunii mediterane“ 3). 


Asa dar: această ştiinţă in devenire, care este g&opolitica, se conturează ca o ştiinţă 
a vieţii politice şi economice planetare actuale. Ea va fi totdeauna o ştiinţă a zilei, adică 
a fenomenelor de această natură care se petrec „astăzi“. Geopolitica de astăzi va fi mâine 
istorie, aşa cum istoria oricărei epoci din trecut a fost geopolitică pentru timpul şi în 
timpul când se petreceau faptele pe care noi azi le privim ca istorie. Geopolitica anali- 
zează, compară şi clasifică fapte de viaţă planetară condiționate, cum am spus, mai ales 


1) In La Méditerranée depuis la Conférence de la Paix, (Buletin Nr. 5—6—1937, Publication de la Conciliation 
Internationale, éd. Centre Européen de la Dotation Carnegie, Paris 1937) — рр. 3—4, 

2) Chiar KARL. HAUSHOFER, Berlin, 1924. 

3) H. HUMMEL et W. SEIWERT, La Méditerranée, Payot, 1937. 


416 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA, ll, 9 10. 


Din: Brunhes et Vallaux: La Geographie de Plus 
lon Conea: О stiinta noua: Geopolitica. toire, p. 12. 


(E AS 


D 


ак Prin grana transporturi'or marine, 
argimea arii anecii ,, "usteaza" epe 
ZEITSCHRIFT FUR [^ pon rii se gniustedqza" mereu 


Ex. eod. op. p. il. 


19001877 1873 1864 


КШК o. 


XIV. JAHRGANG 1937 


1. 


HEFT Z JANUAR 


MÉDITERRANÉE 


Fig. 3. — La fel se intamplá şi cu distanța dintre Cor- 
Sica şi Franța; şi astfel, Corsica „se apropie“ tot mai 
mult de Metropola. 


Völker suchen Raum 
Karl Haushofer: Mitteleuropa und die Welt 
Zeck: In den Niederlanden wächst ein Staat ену 
v. Lilienfeld: ,,CCC.“-Arbeitslager in USA. 
R. S.: Japanische Agrarfragen 
Domaniewsky: Japanische Einwanderung in Brasilien 
Pearl: Krieg und Ubervólkerung 
Aus unserer Arbeit — Was hat Ibn Baud mit seinen Ülquellen getan? — Umalodiungen 
auf dem Balkan — Chinesisches Btaatedenken 
Pauser: Die Alpenstellung der Rómer I 
Wunderlich: Neue geopolitische Karten und Atlanten 


Postvertriob ab Leipzig 


Fig. 1. lata coperta primului numar pe 1937 al revistei „Zeitschrift 


Fig. 4. Dar si oceanele „se ingusteaza“ m еу таъа ; cum ш 

iG itike am i à i 1 " i a z aceeaşi таъа „se micsoreaza“ intreg pamantul. Jar azi, can d avionu 

Tür Оор. шаг гер pose H colisiilatăt ca n introducere: нй Cumbria а sburat peste Atlantic in zece ote gi treizeci. de minute, 
duhul geopoliticei germane, 


putem spune ca Lumea Noua 'a apropiat cu totul de Гипс veche 


SOCIOLOGIA ROMÂNEASCĂ, И, 9 10. 
lon Conea: О ştiinţă noua. Geopolitica 


Din „Revue de Moscou, Nr. 1, 1936. 


Fig. 5. Anton Zischka spune undeva ca japonezii sunt „poporul 
cel mai geogral din lume“. Asa dar, nu numai indivizii, ci si po- 
poarele in bloc sunt tot mai patrunse de spirit ieogralic. 
lata, in acest cligeu, un samofed ui marine (si el) pe glob situația 
geografica a patriei sale. 


Din Antoine Zischka: Le Japon dans le monde, p. 147. 


== HONGKOI 


pn 
NDIEN 


MARSEILLE: 


OKIQ 
DES Rs —— —— 


3 
[lz la 
Ө lll 
ШЕ 
Бе 

t^ 

Җа 

ZA ! 

Š 

| 

[| 


Fig. 6. Una din regiunile-ráspántii cele mai vii adica cele mai geopolitice 
din vremea noastră. Printre Malacca si Sumatra trece unul din maiile diumui 
comerciale ale planetei. Cheia drumului şi a strâmtorii este portul Singapore, tol- 
odată şi cheia „Extremului Orient“. Acolo Englezii au construit cea mai puternica 
tortăreațā din zilele noastre. 


Din: S. Mehedinți: Der Zusammenhang der rumänischen Landschaft mit 
dem rumänischen Volke, Jena und Leipzig, 1936, p. 9. 


DIE BEWOHNTE 


ERDE 
(Nach Strabo) 


Fig. 7. lata legenda acestei scai(e ti cartea Чи care o nnpruammtam- „ља 
nu uitam ca, atunci când Traian а pornit sa stabileasca о nota grana 
de răsărit pentru imperiu, pe hărţile din vremea lii Marea Azovului uta 
рапа in regiunea unde ¿ace ustăzi Moscova. In vremea cand cucerea el 
Dacia, Traian credea ca, prin castigarea pamantului ei, ипзреги roman 
uobandea un tel de graniţa naturala, cu alte cuvinte (v. textul nostru) 
Traian credea ca intre M. Azovului si M. Baltica ramanea nn loarte mgn t 
istm uşor de „închis“ mpotriva navalirilor dinspre tasărit“ Cum spuneam 
Marii comandanţi militari şi politici au facut totdeauna peoprahe apl 
cata adica: geopolitica, 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, П, 9 10. 
lon Conca: O ştiinţă nouă: Geopolitica. 


Antoin: Zischka: Le Japon dans le monde, p. 170. 


€ A TIHKA 


Г INHABITE d 
| er PAR KM CARRE 

= ^ ' ' ' 
БО ы 
90-100 w e s 
БЫШ 100-200 ^ ^ ^ 
NH PLUS DE 0200 + | 


Fig. 8. — Geopolitica е foarte atentă la problemele de populaţie, la cumpănirea 
in ceea ce priveşte densitatea de populaţie intre diversele ținuturi al: planetei. 
O schiţă ca aceasta (aici reprodusa) ne sugerează ideea de presiune dinspre ma- 
ximum spre minimum (presiune demografică) — şi ne indică una din direcţiile 
expansiunii japoneze. 


Antoine Zischka : Le Japon dans le monde, p. 117. 


^ 


733 


2 


Fig. 9. — In cartea din care o imprumutàm, această imagine e insotità de urmă- 
toarea explicaţie: In apropierea localităţii Maebashi (Japonia), copacii din pădure 
sunt despuiati de coajă: le-au smuls-o şi mâncat-o locuitorii infometati ai re- 
giunii. (Fenomen cunoscut si in trecutul de restrişte al neamului românesc). 
Această imagine pune intr'un contrast şi mai violent „vecinătatea“ dintre Japonia 
suprapopulată şi Australia cea cu 0,8 loc. pe km?. Puternica presiune dinspre ar- 
hipelagul japonez spre Australia, pe care o scoate in evidenţă schiţa precedentă, 
apare, prin această sinistră imagine, aproape ca o fatalitate cosmică. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA, II, 9—10. 
lon Сопеа: O ştiinţă noua: Geopolitica. 


Karl Haushofer: Weltpolitik von heute, p. 245. 


SSS 


{ 


Der Nahe Often 


1 Tiirtei, 2 Nedídh:Hedihas, 3 Jemen, 4 Britildye Kolonien, 5 Britifhe 9Ranbatégebiete a) Paläftina 
b) Tranéjorbanien c) Aral, 6 Gxanjófifdbet Mandatégebiet Snrien, 7 Franaöfifhe Solonien, 8 ta: 
lienifde Kolonien, 9 Griedenlanb, 10 Фетјіеп, 11 Otuflanb, 12 Sappten, 13 %beífinien. 


Fig. 10. Orientul apropiat, una din cele mai critice regiuni ale planetei, in vremea noastră, Expli- 
catia stă in aceea că prin ea trece marele drum planetar al Indiilor. E un ţinut in care o suma 
de diumuri fac mánunchiu. Cheile sunt două: Suezul şi Babelmandeb-ul. Interesele si influentele 
marilor state se impletesc aici intrunul din focarele cele mai vii ale planetei şi vremii noastre, 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA, Iu 10. 
Ion Conea: O ştiinţa noua: Geopolitic i. 


Revue militaire generale (Juillet, 1937). 


Revue Militaire Générale. André Reussxsen. — L'Aagleterre dans la Méditerranée Orientale 


I- Le Moyen Orient 
en 1914 


UL Possessions ou protectorats 
britanniques 
pd Regions ои serercai? 


K V l'influence britannique 
În 


II Le Moyen - Orient 
П a 1936 А. 


E —— 
Possessions profectora!s ou 
manda/,  Britonn'gues 


Regions où sererce 


Influence Britannique 


Petroles de 
aidan -1 -Naahtoun 


Petroles ое 
Meiden., Naphtoun 


/ Kourya l 


Moury, 
fa 7“ 


Z 


= 


Socotora 
У 


len 
] "e 


D. 
Z A 
somaLit 


BRITANNIQUE 


g Mossou! 


тазі 
/ Am ZA 
А 


m Bagdad-Hinaidi 


m Коња 
Amman 
7 E 
Жезгалу" „Shai ba -Bassoran 
Z Wiliepalis а > 2 ia s. 
Helwan Z 
T a Z 
= в 5:506 7 
2 “22 
2 Z 
A E 
2 o Ж 
all A35ovart 
Z 
7 
7. 2. 
m WadiAlfa Z v 


77 
7 
„^ a 
Organisation aéronavale av Mouen-Orient 2 2 
D, /, 
тысе» кенеамен Неше Okjenl 2 77 


С Bases aeronavales 


EZ (/fossou/) Bases aériennes occupées en permanence С 
Ш (Сага) Ba T : 8 Khartoum 7; 
та) SeS aériennes nonoccupées en permanence P ¿Z | 
C E (leros) Rayon a'aclion d'un bombardier moyen ilanen 
dessus (Ale xandrie ) Ra yon d'aclion d'un bombardier moyen anglais 
([dovbier à pev pres pour les hombardiers lourds) 7 
С 

z 7, 
777 7, 
22? РР 
——<—<— A 


Fig. 11. Regiunile pe care le-am numit geopolitice ascund si cele mai mari primendii de razboi. Militari, de í, 
sunt foarte atenţi la ele. lata un grup de schiţe geopolitice, privind Mediterana si Orientul apropiat, public «te 
recent in marea revistă militara tranceza. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, II, 9—10. 
lon Сопеа : O ştiinţă попа: Geopolitica. 


H. Hummel et W. Siewert: La Méditerranée, p. 182. 


CANADA Ed 


p 


ЛЕР. 
T. 
А 


ESE BERMUDES ` 


TERRA LEONER- 


— 


JAMAIQUE iSo 
V RMALAISIE BRIT... 


—SGUYANE 


== Étendue des routes maritimes britanniques, : E тъ : 
D et colonies qui les (lanquent, depuis 1600 Lice qais ote de Ane et l'Australie 
AW jusqu'à l'ouverture du canal de Suez. P par ia апее. 


Fig. 12. О hartă plină de duh geopolitic. Viaţa politică şi economică planetară іа cu totul alte aspecte, atunci când omul străpunge 
un istm şi creează drumuri noi între mări si continente. 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA, II, 9 


10. 
lon Conea : O ştiinţa noua 


: Geopolitica. 


H. Hummel et W. Siewert: La Méditerranee, p. 23. 


l: 


La région politique méditerranéenne eL ses limites. eeeee Lignes de séparation des bassins et des régions-portes. 
ooooo Limite Sud de la région de la mer Egée ct de la Propontide (partie du bassin oriental). 


Limites d'anciennes régions politiquement. indépendantes montrant leur appartenance à lu region politique méditerranéenne 
commie. S.F., France du Sud (Languedoc, Provence, comté de Toulouse); D, Dalmatie; M, Montenegro; A, Albanie; G, Grèce; 
Palestine. 


Fiz. 13.— Andre Тіра v. textul 


spunea cu există un „Raum“ mediteranean, adica un lel de Mediteraneida, unitate geopolitica de sine statatoare. 
lată acelas lucru atirmat si de cei doi autori germani. V. şi cuvintele lui Mussolini: „daca pentru alții Mediterana e Q simpla cale, pentru Malia 


Mediterana este un principiu de viaţa“. Mediterana, azi, ca totdeauma, e una din marile raspantii geopolitice ale globului. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, П, 9—10. 
Ion Conca: О stiinta nouă: 


Marcel Homet: Méditerranée mer imperiale (pp. 26 27. 


Sif 
R 
è N ZĂ š Z<, 
d$ A S ZA, 
ç А Nggo Z Marea Neagră Z 
SS / 
A 2, m Sof a ZA =Z 


f 2 > SC > 2 Z A 
< а — it LL É ⁄ Р 
М Эк W Z — Ankara 


zi i 
Z ^, Alexand. A —a- 


ав We A 


\ 
"Sardinia 
Ü 
e 
ME 
ES 
s 


\ 
| 


[] 
Ж», ea ' { 
Rr UCET ч. " 
A. s G | 27 AG үл, RA ` l ec E l'Rodos 
Canare , 4f s foi Z š Tun N "р Qualis x N 
200 e Gulimin Л д < \ з Ve NN 
Гела © S AN uo. A auc sss 8 
" A rr. & а) О 2 CSS 
° E C5 = Q уу 
o. € RS ES 27 
< M HI Z 
° ч 
Ro Р, 
© 
% 
Lmiile întreruple indică drumurile ре cari ltalia Жу 
este stăpână oatorită artelor sale aero-navale. S). | I ^ asia 
9476/02 reprezintă raza lor de achune. 2 ? | — 
Toate orasele a căror denumire nu este subliniala sunt Quadri- D 
sub influenta germano-itallaná ; celelalte sunt franco- Ауана —— 77 
engleze ; orasul Djeddah este foarte oispulal. Ita 5 = 
: ` 
—. — "Axa Berlinlsiambul-Teheran-Inda. ` 
` 


Fig. 14. lată, in stàrsit, intreteserea de presiuni, de interese şi de influenţe geo- 
politice actuale pe tot cuprinsul Mediteraneidei si Orientului apropiat, văzute de 
un publicist francez, 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, П, 9 10. 
Ion Conea: O ştiinţă nouă: Geopolitica. 


H. Hummel еї W. Sievert: La Méditerranée, p. 201. 


ROYAUME 
D'IBN 


SEOUD 


Fig. 15. Acelas Orient apropiat, cu poziţiile diferitelor posesiuni ale marilor state in 
lungul sau apropierea marei răspântii de drumuri continentale si planetare. E una din 
cele mai vii şi mai geopolitice regiuni de pe planetă. Aici se tes mari si multiple inte- 
rese şi mocnese numeroase primejdii. 


Hennig-Kürholz: Einführung in die Geopolitik, p. 71. 


SFronciskg 


e 


Fig. 16. Spuneam (v. textul) cá drumurile planetare, în 
lungul cărora interesele marilor state se ingira şi se tes 
la întrecere, se deplasează in decursul vremii, chemând la 
viaţă regiuni până „azi“ pasive şi lăsând in umbra altele, 
până „azi“ active. lată cum vedeau cei doi autori germani, 
incă de acum doi ani (când Levanevs ti incerca ceeace allii 
au isbutit abia în vara 1937) viitoarele drumuri comerciale 
aeriene peste Arctida. Tehnica modernă, pe drumuri noi, 
(e»e şi inlesneste, in alt fel decât pâna azi, interesele 
politice şi economice ale popoarelor. 


Walter Pahl : Wetterzonen der Weltpolitik, p. 212. 


tto LENINGRAD 
т oL 
} p aor 


Der Ostsee-Weifszeer-Kanal 


D irci den neuen Kanal zwischen der Ostsee und dem Weißen Meer ist es möglich 
geworden, die Strecke Leningrad—A rchangelsk in weniger als einem Vierte) der 
Zeit zu bewaltigen, die fruher notwendig war [Stn e-Seemeilen]. 

Durch den Ausbau der wahrend des Krieges von deutschen und osterreichischen 
Kriegegefanpenen errichteten Murn anbahn wird die strategische Bedeutung dieses 
Raumes uaterstricben. Die 1451 km lange Strecke soll zweigleisig ausgebaut worden 
scu.. Dar по сһе Endpunlt, der Kricusbafen Murmansk, zahlte im Jahre 1925 
mir 2500 lin obner — һеш. wird die Studi voa rund 100000 Menschco bewobnt. 


Fig.17. Construirea canalului Marea Baltică Marea Albă 
a scurtat la un stert distanţa dintre Leningrad şi Arhan- 
eelsk, pentru flota de со пегі şi război ruseasca. lar calea 
ferata Leningrad Murmansk a chemat la viaţă economica 
şi politica o intreagá regiune extrem-nordică, cu totul 
pusivă până uzi. Aşa se tese mereu viaţa politica şi eco- 
nomică a statelor, se tese şi evolueaza, dictata in mare 
măsură de factorii geografici. 


Walter Pahl: Wetterzonen der Weltpolitik, p. 203. 


ALASKA `. 


x 
ce 
z 
o 
2 
z 
а. 
2 
a 
m 
us 
a 


Die »Szalinsche Marscbroute« 


So wurde in SowjetruBland dcr arktische Flug genannt, 
den die Flieger Tschakalow, Bajdukow und Beljakow 
im Juli 1936 ohne Zwischenlandung durchführten. 


Fig. 18. — Titlul cărţii din care luăm această schitá: Zonele de fric(lune ale politicei 
mondiale este (v. textul) un suficient indiciu de duhul ei eminamente geopolitic. lar 
schiţa e, şi ea, plină tot de el. Cartea, posterioară efectuării celebrului sbor trans- 
arctic, ne arată două lucruri: că germanii sunt mereu la zi, cu studiile lor, in 
ceea ce priveşte viaţa politică a planetei — şi că ei se interesează deopotrivă de 
ceea ce se petrece în vecini, fie că aceştia le sunt prieteni, fie că le sunt duşmani. 
Marea operă arctică rusească: „Die Bolschewisirung der Arktis^ e urmărită in 
deosebi de aproape, ca şi industrializarea Siberiei. 


Legenda germană a schiţei scrie greşit 1936, în loc de 1937: Cartea a apărut de 
vreo două luni. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA, 11, 9 10. 
Ion Conea : O ştiinţă nouă: Geopolitica. 


Walter Pahl: Wetterzonen der Weltpolitik p. 199. 


Die Erscblicfung der INordostbassage 
— bezeichnet den Weg, den die russische Ostseeflotte im Russisch-Japanischen Krieg 
1904/05 zurücklegte. 7!/, Monate brauchte das sBaltische Geschwadere, um nach 
Tsushima zu gelangen, wo es von der japanischen Flotte unter der Führung des 
Admirals Togo vernichtet wurde. In einem neuen russisch-japanischen Kriege 
könnte die sowjetische Ostseaflotte in z bis 3 Monaten am Kampfplatz sein, wenn 
sie den arktischen Seeweg benutzt. 


Fig. 19. In războiul ruso-japonez din 1904 905, flota rusă de războiu din Baltica 
a făcut in 71, luni un drum de 25.000 km până la Tsushima, ocolind trei continente... 
pe câtă vreme astăzi, in eventualitatea unui nou războiu cu Japonia, aceeaşi tlota va 
trebui să parcurgă in maximum 3 luni, un drum de numai 9.000 km., pe lu nordul Eu- 
rasiei, pe un drum de ape rusesc, drum pe care ştiinţa şi technica modernă l-au 
deschis prin Oceanul Arctic incepând din 1934. E una din dovezile cele mai márefe 
de ingenunchere a naturii de către om. 


Le Moi (Novembre, 1936, p. 35) 


РРА 
Z Д 
1 
“Y. 


⁄ 


9 Arch! Bismarck 
N e (Aust) 


(6.8) • Јәгуб Еи? * 


Samoa (uz) 


; TS 
‚тёш ГЕШ.) e | 
ec 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, II, 9—10. 
Ion Conea : O ştiinţă nouă: Geopolitica. 


LÉGENDE 


[-] principales bases. 
ligne aérienne des États-Unis. 
limites à l'intérieur. desquelles 
les fortifications doivent rester 
—— dans le statu quo (Art. 19 du 


traité naval de Washington de 
1922, qui expire fin 1936. 

San Francisco- Japon · 6.000 milles 

1.000 km.) 

utch Harbourg- Japon : 2.000 milles 


xa D 
(3.700 km ). 


Fig. 20. — Tratatul naval dela Washington din 1922 limită tonajul de rázboiu al puterilor contractante, după cum delimita si 
anumite zone ce nu puteau fi impodobite cu noi fortificatii — japoneze, engleze, americane. Tratatul acesta a expirat, tárá a mai 
li reinoit, la finele anului 1936. De atunci, cursa inarmárilor şi a tortificatiilor in Pacitic este în plină... cursă. Pacificul, a spus 
André Siegfried, este „Mediterana viitorului“. In el va ti ciocnirea cea mare, (v., intre altele: Karl Haushofer, Geopolitik des 


pazitischen Ozeans, Perlin, 1924.) 


geografic. Ea distinge regiuni geopolitice strategice, economice, de mare convergență 
comercială, într'un cuvânt: geo-politice. Ea este geografie aplicată. O scriu oamenii de 
ştiinţă. Ar trebui sto înveţe: diplomaţii, oamenii de stat, regii. Ea e un produs şi un impe- 
rativ al zilelor noastre de viaţă planetară unificată. 

Marii militari şi marii bărbaţi de Stat au lucrat totdeauna, din instinct când nu din 
Ştiinţă, conform realitátilor şi imperativelor geopolitice ale vremii lor. Un exemplu din 
antichitate: 

Priviţi harta Europei după Strabo, pe care o reproducem aici dintr'un studiu al pro- 
fesorului Mehedinţi: Ea ne arată că împăratul Traian a luat hotărîrea de a cuceri Dacia 
convins fiind că din extremitatea nordică a masivului carpatic şi până la M. Baltică era 
o distanţă extrem de redusă, care se putea foarte uşor închide şi apăra împotriva puhoa- 
ielor de barbari ce veneau dinspre răsărit; Traian, deci, şi-a făcut socoteala că, ocupând 
Dacia, îi va fi foarte uşor să prelungească linia de apărare a Europei împotriva răsăritului 
năvălitor până la Baltica, asigurând astfel liniştea celei dintâi !). El dovedea cu aceasta un 
mare simţ geopolitic. Istoria, în acest caz, se dovedeşte a fi fost „geografie în mişcare“. 
Dar fapta şi raţionamentul lui Traian, transpuse în vremea aceea şi pentru vremea aceea, 
erau: geopolitică. După cum ceea ce face azi Mussolini (călătoria recentă în Libia, 
şoseaua strategică de acolo, fortificarea insulei Pantelaria, proiectul de vizită în Baleare 
etc.), va fi peste câteva veacuri istorie şi anume istorie făcută conform comanda mentelor 
geografice locale. Geopolitica, azi, verifică adevărul că în trecut istoria + care nu e decât 
un flux geopolitc în vreme æ istoria s'a ţesut modelată în mare măsură după realităţile 
geografice. Dar Napoleon, care, pentru a lovi Anglia în Indii, trecea cu armata în Egipt 
şi proiectase ocuparea insulei Sokotra şi concepuse şi instituise, pe de altă parte, blocusul 
continental? Cât de mult era pătruns el de instinctul şi de adevărul geopolitic, se vede 
din acele memorabile cuvinte în care, referindu-se la politica statelor, spunea: Leur poli- 
tique est dans leur géographie. 


Geopolitica, deci, nu e decât istoria desfășurată epocă după epocă; ea nu e lucru 
nou sub soare, nici ca faptă, nici ca scris, numai că, până în 1899, când Kjellén a 
numit-o astiel, ea exista fără să aibă nume. Ea fiind, deci, istoria prezentului, înseamnă 
că e ştiinţă în aceeaşi măsură în care şi istoria e ştiinţă. Dar chiar dacă pentru moment 
ea nu ar fi decât ceea ce numesc francezii un savoir, nu e departe vremea când ea va 
deveni: une science. Astăzi, cunoaştem în amănunt toată configuraţia fizică a planetei 
şi putem urmări pe toată suprafaţa ei această intimă condiţionare prin geografie a jocului 
politic mondial. Geopolitica, deci, avându-şi precizat obiectul, poate porni ma senină şi 
încrezătoare în destinul ei, la observarea întregii planete, pentru a stabili analogii geo- 
politice şi pentru ca, după stabilirea de analogii şi c/asificări, să treacă la determinarea 
de tipuri — şi, dacă va fi în firea lucruriior, să treacă, în sfârşit, la enunfarea de legi. 


... Ca încheiere, ar fi să ne recunoaştem o oarecare îndrăsneală de a fi susţinut în 
paginile unei publicaţii de sociologie că geopolitica este, mai mult decât orice, o disciplină 
geografică. Repetăm, aci, această credinţă, această convingere. Doar şi Ernest Short 
spunea, cum am văzut, că „geografia de astăzi trebue botezată cu un nume nou: geopo- 
litica“. Dar şi Hennig şi Kórholz si Haushofer şi toţi ceilalţi germani susţin acelaş lucru : 
că această tânără si în devenire diciplină este: geografie — şi, anume, geograție aplicată. 
Autorii francezi de asemenea. Singur Ernest Massi se întreabă dacă nu cumva geopolitica 
n'ar trebui privită ca o plantă apărută şi desvoltându-se în câmpul cel larg (şi primitor) 
al Sociologiei. mm De sigur, geopolitica e o disciplină care va avea totdeauna şi o colo- 
ratură sociologică, m dar atât. lar dacă cei doi aşa de pregătiţi tineri sociologi ai 
noştri, ale căror nume le-am dat mai sus, cred altfel — adică vor mai mult pentru Socio- 
logie — vom fi (şi va fi, sperăm, toată lumea) deosebit de mulţumiţi să le putem asculta 
cuvântul, tot aici, cât de curând. Deocamdată, vorba lui Kiellën: „a vorbit cineva care 
vine dinspre geografie“, şi care constată că geopolitica, azi, şi oriunde, e scrisă de geografi, 


1) V. comentariul autorului în legenda hărţii pe care am reprodus-o, 


417 


cá însuş întemeetorul ei o considera (in sfera de cercetare pe care el i-o acorda) o con- 
sidera tot geografie şi ca atare o priveşte şi învăţământul nostru superior, care posedă o 
conferinţă de geopolitică pe lângă una din catedrele de geografie). 

Să aşteptăm, totuş, şi cuvântul „care să vină dinspre sociologie“. 


ION CONEA 


TÂRGUL DE PE MUNTELE GĂINA? 


„Vidrenii spun că în timpul când şi în munţii Bihariei 
se lucrau băile, o găină de aur tegea din băi spre a se ageza 
în vârful muntelui, pe cuibul său în care erau ouăle sale de 
aur. Vidrenii atraşi de frumusețea nemaipomenită a găinel, 
in mai multe rânduri s'au încercat s'o prindă, eu însă a fugit 
în jurul minelor de aur dela Roşia. De atunci, nemaiputân- 
du-se găsi aur în băile din acest ținut, Mofil au incetat de 
a le mai lucra, fiindcă găina din poveste era Vâlva băilor 
şi ea a dus aurul cu sine in párflie unde a sburat*. 


Frâncu şi Candrea (Moţii, Buc. 1888, pg. 67) 


Cei care s'au oprit asupra târgului de pe muntele Găina, deşi nau avut la îndemână, 
de cele mai multe ori, niciun argument hotăritor, n'au ezitat a-şi afirma părerile despre 
originea sa. Şi, trebue să mărturisim, că unele par mai seducătoare ca altele. Depinde de 
natura preferințelor noastre: poţi să alegi între ceea ce mulţumeşte pe unul, care înclină 
a vedea în toate manifestările urma unui cult păgân şi între ceea ce încântă pe cel care 
vede în orice un determinism practic. 

Din acest motiv, înainte de a căuta noi înşine de a reda concluzia la care am ajuns, 
credem că este nimerit a stărui asupra celor ce ne spun cercetătorii de până acum. 

Traian Mager, în Aspecte din Munţii Apuseni, pag. 26—27, afirmă: „O sărbătoare 
închinată cultului naturii libere, trebue să înţelegem la originea acestui târg, căci în 
această formă ni se păstrează azi. Creştinismul, nici aiurea şi cu atât mai puţin aici, nu a 
putut să răpească sufletului păgânesc toată poezia plină de farmec a panteismului“, 
Frâncu?) menţionează: „In vremurile de de mult păstorii din acel munte făceau în fie- 
care an o feştanie în mijlocul turmelor. Cu acea ocazie Vidrenii duceau mâncări şi băuturi 
şi se ospătau cu popa lor pe iarbă verde şi între brazi. In urmă feştania a dispărut, iar 
petrecerea a rămas şi se ţine în fiecare an la Sân-Petru. Crişenii din apropiere au înce- 
put şi ei să ia parte la petrecerea vidrenilor, şi aşa, dintr'o petrecere locală a vidrenilor, 
cu timpul a ajuns să fie o petrecere generală a Moților si Crişenilor“. Si cá vidrenii la 
Sf. Petru ar fi plătit lui Holaky din Hălmăgel arenda pentru munte, cu care ocazie se 
veseleau de bucurie şi crişenii aflând că vidrenii aveau băutură, duceau şi ei în schimb, 
spre vânzare, tot felul de unelte şi astiel s'a născut „fârgul din Găina“, rău şi fără cale 
numit de străini: „târg de fete“. 

După informatorul lui Frâncu, Gavrilă Bădescu, târgul se ţine în amintirea înfrân- 
gerii Curuţilor şi Labonţilor, ceea ce îl mână pe autor să facă o apropiere de ceea ce 
spune etnograful german Reissenberger 3) că Românii ar fi distrus pe nişte mongoli năvă- 


1) Anchetat de Florea Florescu, Onciu Pavel, d-ra Emilia Nistor, Pânzaru Simion, Sultan Donat, Stoenescu 
Ştefan din Echipa Regală Nr. 61, Vidra, şi studentul Ibric, şi redactat cu un studiu critic de Florea Florescu. 

2) Frâncu şi Candrea: Românii din Munţii Apuseni (Moţii), Buc. 1888, pag. 70—71. 

з) În Siebenbirgens Geschichte, Wien, 1881. 


418 


litori şi cá „în amintirea acelei invingeri îşi petrec Românii în fiecare an la Sán-Petru în 
muntele Găina şi cu care ocaziune se contractează şi unele căsătorii“. 

Tache Papahagi *) face următoarele precizări: „Indiferent care anume din aceste 
două târguri — vorbeşte şi de Călineasa — e mai vechi sau dacă amândouă datează din 
aceeaş epocă, logica faptelor ca si a consideraţiunilor etno-geogratice ne determină să 
socotim geneza lor ca fiind anterioară oricăror începuturi de civilizaţie rudimentară sau 
aşezământ de Stat, ba chiar ca aparţinând epocii de formaţiune a poporului român“. 

Cam în aceşti termeni se vorbeşte despre târgul Găina, ca să nu mai amintesc alte 
consideratiuni, fie cu caracter quasi-istoric, fie de natură pur fantezistá în care se com- 
plac reporterii tuturor periodicelor şi cotidianelor noastre. 

Mărturisim că nici unele nici altele nu ne mulţumesc. Fără îndoială că din tot ceea 
ce s'a spus se poate alege câte ceva. Pentru a înțelege si mai bine lucrurile trebue să ne 
reamintim de alte manifestări cu caracter similar: nedeele. Fără a face o prea mare apro- 
piere între târgul Găina şi ele, subliniem necesitatea unui raport, pe care-l vedem în 
înclinarea neamului românesc de a se manifesta în anumite prilejuri în masă. 

Problema nedeilor, adânc desbătută, ne va reţine un moment, cu atât mai mult cu 
cât şi târgul de pe muntele Găina după unii n'ar fi altceva decât o nedeie. Nedeia se 
deosebeşte profund de târgul nostru. Se va vedea uşor din descrierea nedeei şi înfăţişarea 
pe саге o dăm târgului. Ce este nedeia, se pare cá a spus'o fericit [on Pop Reteganul 5), 
pe care este bine, pentru o mai uşoară comparaţie cu ceeace ne preocupă, să-l ascultăm 
aci: ,Nedeea e o sárbátoare strálucitá, zi mare de bucurie, inpreunatá cu jocuri, praznice 
si pránzuri, la care aleargă cunoscuţii şi neamurile, chiar şi din cele mai îndepărtate sate 
şi cu toti împreună se uspătă. 

„Е probabil cá nedeile, sunt de origine tare veche. Se poate că sânt zilele solemne 
de bucurie ale vechilor romani în onoarea zeilor patroni, căci chiar şi acum nedeia se face 
de aproape în fiecare sat la ziua patronului bisericei parohiei (hramul bisericei). 

„Cu o săptămână înainte se încep pregătirile de lipsă (—necesare) pentru nedeie. 
Casa se văruie frumos, toate mobilele se spală curat şi se pun în ordine. Curtea (ocolul) 
se mătură frumos ca o oglindă. Se aduc ramuri de stejar, frunză verde, flori etc. şi se 
impodobeste casa şi curtea cu ele. 

„Bărbaţii îşi pregătesc vestmintele noi....; femeile asemenea .... De altă parte, 
neamurile din alte sate ce voesc a lua parte la nedeie asemenea-şi pregătesc toale (vest- 
minte) noi şi frumoase. 

„In ziua de nedeie dis de dimineaţă aflăm pe buna econoamă în jurul vetrei, ocu- 
pându-se cu pregătirea mâncărilor. Se mătură casa frumos... Se pune în mijlocul casei 
masa cea lungă, jur împrejur cu scaune de lemn... 

„Dacă au timp se duc cu toţii la biserică, ducând stolnicul, colacii, luminilie (—1u- 
mânările), tămâia şi vinarsul de hram; iar dacă nu, atunci se duce numai unul. Venind 
dela biserică, se poate că vreun „gost“ (oaspe) a şi sosit; după urările şi salutările înda- 
tinate îl pun la o masă şi-l îmbie cu vinars. Goştii mai modeşti nu se duc de-a-dreptul la 
casă, ci la birt. Alţii se duc la locul de nedee, care în multe sate e pe cámp, unde 
nedeia e vara. Асі (—pe câmp) e nedeia într'adevăr. Lăutarii (sânt vestiți cei din Bănat 
şi între aceştia cei din Dolci) zic cum ştiu ei mai frumos. 

„Se formează hora, danţul, ardeleana, pe picior, cârligul, brâul etc. 

„Vin şi negustori de pită, turte, rozele, icoane etc., aşa că pe unele locuri nedeia 
seamănă cu un târg mic. 

„Pe vremea amiazului, cei aleşi sunt toţi chemaţi la prânz. 

Să intrăm în o casă... Ne cuprind cu vorbele cele mai dulci: Dumnezeu te aduce 
la casa noastră; fii bun, treci la masă, mâncările-s cam slabe, dar din inimă curată; bău- 
tură puţină dar cu voie bună; fii bun, şezi... “ 


4) Cercetări în Munţii Apuseni, pg. 21, extras din Grai şi Suflet, Buc. 1925. 
Pe care-l citám după Ion Conea. Din geografia istorică şi umană a Carpaţilor, nedei, păstori, nume de munţi. 
Bucureşti 1937, pag. 49—50. 


419 


Caracteristice sânt la astfel de ocazii toasturile, care se rostesc şezând şi constau 
în aceia că-şi poftesc unul altuia şi la toti câte bunátáti toate, în vreme ce ascultătorii 
nu mai slăbesc din „Domnul te audă, Dumnezeu ti-audá cuvântul, Amin, Amin.“ 

„Petrec astfel până pe la orele 2, când apoi ies cu toţii dela masă şi se duc la 
nedeie ... Aici, o mulţime impozantă de ţărani, ca un râu lat ale cărui valuri umflate de 
vânt undulă murmurând .. . Din depărtare se aude tropoitul feciorilor ce joacă cárligul... 
Acum se încep chiuiturile... Feciorii şi fetele din deosebite sate îşi formează jocuri şi 
danturi deosebite şi, prin chiuituri şi jocuri, se silesc a se întrece unii pe alţii, din ce de 
multe ori urmează şi bătăi. 

„Ostenindu-se de joc, se pun pe cântate, se iau la luptă. 

Seara, pe la cina mare, sânt invitaţi iarăşi de către bunii săteni la masă. E de 
mirare mulţimea de popor ce se adună peste zi. Cu toate că cei de prin satele vecine se 
duseră acasă spre a veni mâine iarăşi, totuşi, rămân peste noapte câte patru, cinci sute 
de prin satele mai îndepărtate, care se duc numai a doua, ori a treia zi... După cină, 
bătrânii rămân pe la case şi se culcă; tinerii merg şi joacă mai toată noaptea... 

„Pe unele locuri, ca in Păucineşti, Bucovina şi Clopotiva, nedeia fine câte trei zile. 

Ne oprim aci, retinànd mulţimea faptelor relatate, pe care nu le găsim nici în cea 
mai mică măsură la târgul nostru şi, să trecem acum la partea istorică a lor. L Conea, în 
lucrarea amintită, pagina 73, ne prezintă urme toponimice dintr'o epocă cu mult mai 
veche (sec. XIV), decât cum se crezuse până atunci (sec. XVIII): „În acel preţios docu- 
ment, din 1373, prin care regele Ludovic cel Mare al Ungariei „introduce pe Balc, Drag 
şi loan, fiii voevodului, oarecândva Sas, în domeniul moşiei Cuhea si pertinentilor ei^,9) 
e amintit între alti munti şi „mons Wegsagheauasa, alio nomine Nedele nominatus“.7) 
Atestárile toponimice se tin lanţ în decursul istoriei, iar astăzi, se semnalează numerosi 
munţi din Haţeg, Banat, masivul Rodnei etc., ca având nume de nedei, deşi nedeile în 
sine au răspândire limitată. 

Ca origine, nedeile, sunt privite astăzi cam sub acest unghi, al d-lui Robert Ficheux : 
„A l'origine, elle fut une féte pastorale dans un pays de pasteurs“ 2) termeni în care s'a 
exprimat, de fapt, despre originea târgului de pe muntele Găina în lucrarea: „Une foire 
aux filles en Roumanie“, Alençon, 1928, p. 12. Pentru desluşirea pe care vrem s'o aducem 
cu privire la târgul de pe muntele Găina, este neapărată nevoie a menţiona şi aceste 
cuvinte foarte preţioase, spuse de I. Conea (op. cit. pg. 76): 


„Fapt e cá nedeea a fost la început, aşa cum e si azi, o sărbătoare. A fost o petre- 
cere săptămânală. O sărbătoare şi o petrecere săptămânală: poate că, exact ceea ce e 
astăzi dumineca noastră. Poate că de mult, cândva, se spunea de o potrivă: duminecă 
şi nedee, dar cu vremea nedeea a luat alt drum, ajungând, după împrejurare: „târg pe 
înălțimi“, „târg de două țări“, „târg de fete“ etc. Credem — şi aceasta este. de toată 
importanţa pentru noi — că nedeea a fost luată cu vremea de păstori şi monopolizată 
de ei în înţeles de sărbătoare şi petrecere pe plaiuri, în lumea lor de munţi“. 

În aceste rânduri, mai ales în cele din urmă, vedem o depăşire, ca timp, a ceea ce 
spusese cercetătorul francez Robert Ficheux, adică nedeia, sărbătoarea ca atare, existase 
mai înainte şi a fost numai la o dată ulterioară „luată“ şi „monopolizată“ de păstori „їп 
înţeles de sărbătoare şi petrecere pe plaiuri, în lumea lor de munţi“. Am putea adăuga, 
că petrecerile din trecut de care se vorbeşte implică o pornire naturală, o înclinare spe- 
cifică a poporului de a se manifesta ca atare. În felul acesta ajungem să deosebim două 


6) Mihalyl: Diplome maramureşene din sec. XIV şi sec. XV, 1900, p. 65 (ap. I, C.) 

т) Ibidem, pagina 66, Iată ce scrie Mihalyi: „Nedeie:= muntele Cornu Nedeil dela Borşa câtră răsărit. Aceşti 
munţi (e vorba şi de mai mulţi alţii) închid ca un păriete teara Maramureşului şi au scutit-o în trecut de multe inva- 
sluni. Să se observe forma de Nedele a numelui cu 1 încă nemulat, са unul care nu se născuse de mult din (după părerea 
linguistulul Jorgu Jordan, Rumänische Toponomastik, Bonn und Leipzig. 1926, 11 und JH Teil, p. 212)" alt bul, nedelia 
= hebdomas, dominica. (ap. I. C.) 

p Ap. 1. Conea op. c. p. 74. N'am găsit lucrarea domnului Ficheux ia: biblioteca Academiei Române, Institutui 
de Înalte studii, Franco-Român, biblioteca Filosofie şi litere, seminarul de Geografie. 


420 


momente în timp a acestor petreceri: faza manifestărilor fără cadru si faza manifestărilor 
în cadre. Este greu de presupus că neaparat toate petrecerile au fost monopolizate, adică 
sortite de a se continua numai într'un cadru păstoresc. Căci аи existat şi alte condiţii, 
cel puţin în anumite locuri, care au trebuit să imprime înclinării de manifestare în masă, 
un alt caracter. Aga că ceea ce am spus mai înainte: „Fără a face o prea mare apropiere 
între târgul Găina şi ele (nedei), subliniem necesitatea unui raport pe care-l vedem în 
înclinarea neamului românesc de a se manifesta în masă“ —- se adevereste. 

Un accent deosebit trebue pus pe această înclinare de care vorbim. O recunoaştem 
şi la Românii din afara îruntariilor. 

În Banatul iugoslav, găsim asemenea manifestări, legate de un moment religios, 
hramul bisericii, când există de fapt şi târg, sub diferite nume: nigeie (Sân-Mihai), rugă 
(Uzdin) şi cram?) (Sarcia-Română, Toracul-Mare şi Mic). Legate de momente religioase 
sunt şi rugile sau icramele!?) dela românii din Timocul bulgăresc. Şi fără îndoială, se 
cade o menţiune specială pentru petrecerile în comun, ale aceloraşi români, din regiunea 
de pădure, când sunt adunate câteva comune: Cosova, Deleina, Fundeni, Rabova etc. 

Amintim că la Românii din Serbia există târguri similare 11). O altă informaţie: 
Românii din Timocul Sârbesc, în dorinţa de a se întâlni cu cei din partea bulgărească, 
cu învoirea grănicerilor, se adună in duminecele de vară pe malul apei şi-şi petrec, cu 

lăutarii. 


Să revenim acum la târgul nostru. Cum se putea naşte? Cred că el este punerea în 
aplicare, datorită unor împrejurări, a înclinării de care vorbim. Care au fost aceste împre- 
jurări, iată întrebarea cea mai grea. Amintind că muntele Găina, deşi punctul cel mai 
ridicat, este cel care uneşte valea Arieşului cu ţinutul Crişenilor, menţionând insis- 
tent că ocupaţia Moților de pe Arieşe totdeauna a fost simţitor deosebită de a Crişe- 
nilor — primii prelucrători de lemn şi vânzători ai obiectelor executate, ai doilea meşteri 
în lucrarea obiectelor de pământ şi cultivatori de fructe — şi, adăugând că drumul motu- 
lui spre Turda a fost îngreuiat de lungimea lui extraordinară şi că nici în spre Alba-lulia, 
pe la Abrud, n'a fost o cale mai practicabilă, ne putem apropia de răspunsul pe care trebue 
să-l dăm. Târgul Găina, în lumina aceasta, nu este altceva decât produsul unor condiţii 
sociale, intr'un mediu geografic, care şi-a spus hotărîtor cuvântul. În felul acesta, târgul 
Găina se desprinde hotărît de lanţul nedeilor, şi că chiar dacă în trecut vor fi luat si 
păstori parte la el, niciodată n'au putut să-i schimbe aspectul pe care i-l determina o 
serie de factori atât de puternici şi azi în cele două regiuni: a Moților şi Crişenilor. 
Nu trebue apoi sá se piardă din vedere că în regiunea motilor astăzi nu avem nici о 
turmă de oi; cea încercată la Săcătura cu Mărgineni acum doi ani n'a dat satisfacţie. 
Nu există apoi nici amintirea existenţei unor turme în regiunea aceasta moțească, ceea ce 
îşi gaseşte explicaţie în lipsa de sociabilitate 12). Ceeace vor confirm arelatările despre 
târgul din 1937, expuse mai jos. 

Mai este nevoie de încă o desluşire: denumirea de târgul de fete. Corespunde, oare, 
această denumire cu realitatea lucrurilor? 

Pe Frâncu îl văzurăm hotărît împotriva celor care i-au dat un astfel de caracter. 
Papahagi?) e categoric: „Niciodată însă nu a existat vreo tendinţă care să poată motiva 
denumirea ce li sa dat (vorbeşte şi de Călineasa) şi anume fârg de fete“. Ne miră însă 
cá mai jos 14) scrie şi astfel: „Asupra cauzei sau cauzelor ce vor fi determinat un oarecare 
obicei si in atari condițiuni geografice, fireşte că ipostasele pot fi diverse; inclin totuş a 
crede că ele sunt de natură etnico-socială ce s'ar datori diferitelor împrejurări istorice. 


9) Cram = g. Kram (târg de mšruntisuri). 

и) Icram, este acelaş Kram german, care arată o revársare de populaţie din pàrtile bănăţene in Timoc, ca şi 
işcoală ce se aude, de pildă, în comuna Bregova, deşi їп cele din jur este general şcoală, 

35) N, A, Pop: Minoritatea româno-albaneză din Iugoslavia, pg. 8. 

ч) V. Florea Florescu: Vidra, un sat de moti p. 301; (Soc. Rom. An. II Iulie-August, Nr. 7—8, 1937). 

1) Op. cit., pag, 26. М) Ib., pag. 27. 


491 


În asemenea circumstanţe e posibil, pentru vremurile acelea, şi tendinţa inlesnirii de cá- 
sătorii, în sensul aşa numitului târg de fete“. „Cât priveşte înţelesul numirii de fârg de 
fete, notează Traian Mager, adevărat e cá nu se pomeneşte să se îi vândut aici fete; ea 
ne indică numai motive de natură practică, care au contribuit la susţinerea acestui obicei 
tradiţional. Căci afară de vechi credinţe religioase şi necesităţi de ordin practic au con- 
tribuit ca târgul din Găina să se perpetueze până azi“ 

Problema aceasta a denumirii de târg de fete poate nu trebuia să frământe atât. Un 
târg, са cel din Gâina, prin excelenţă țărănesc şi loc de întâlnire a oamenilor din regiuni 
diferite sub multe aspecte, era firesc să prilejuiască legături între tineri pentru toată viața. 
Poate este de văzut aci şi o tendinţă naturală de compensație pe care o imprimă situaţia 
socială nu prea îndestulătoare. Sau, aşa cum se afirmă, goana crişenilor după frumuseţea 
distinctă a moafelor. Şi, dacă întradevăr lucrurile s'au petrecut aşa, numărul mare de 
legături pe creasta acestui munte, intr'o zi anumită, într'un târg, nu putea să atragă de- 
numirea de târg de fete? Era, pentru a se ajunge la această denumire, neaparată nevoie 
de a se vinde tinerele moate? Desigur cá nu. Menţionăm că şi astăzi se indrágesc tinerii 
acolo, îşi fac propuneri sau le lasă pentru mai târziu. Dar toate astea numai în măsura 
în care se întâmplă acest lucru şi la alte manifestări ţărăneşti. Ici, colo, surprinzi pe câte 
un sătean, саге te îndeamnă să te duci pe Găina să-ţi iei o fată. 

Totuşi informaţia pe care o dá I. Conea (op. cit. pg. 60, în notă), cá în Franţa există 
„La foire aux amoureaux dans les Ardennes“, iar după cum ne-a mărturisit-o verbal, 
târguri de fete s'ar găsi până şi in Kaucaz, ridică o întrebare căreia nu te poti încumeta 
a-i da un răspuns care să te mulțumească. 

Dacă va fi fost în trecut tot caracterul seducător de care se vorbeşte, azi nu-l mai 
avem. Un obicei al nostru, unic prin originalitatea lui, s'a stins astfel, ca multe altele, 
despre care nici pagini de istorie şi nici cuvinte grăitoare ale poporului nu ştiu să ne 

„spună nimic convingător. 


Vârful Găina, cu o altitudine de 1.486 m, domină uşor crestele din jur. De formă 
conică, prezintă o uşoară depresiune. Este golas, poate detrişat în parte. Cu ocazia come- 
morărilor din 1924, o troiță a fost înălțată pe el, în prezenţa unificatorului de neam, 
Ferdinand I. lată ce-a fost crestat pe ea: 

„Înălțatu-s'a această sfântă cruce întru amintirea neuitatului erou al munţilor, 
Avram lancu, cu prilejul serbării centenarului naşterii sale şi s'a sfințit în ziua de 
1 Septemvrie, anul mântuirii 1924, în prezența M. S. Regelui Ferdinand şi a repre- 
zentanfilor naţiunii române întregite şi recunoscătoare“. 

Căci pe aci călcase şi lancu. Prin văile adânci din jurul Găinei, pe colţurile de 
stânci, care o priveau din toate părţile, lancu şi-a cântat durerea desamăgirilor, care 
l-au răpus. 


Târgul din anul acesta a avut loc la 18 Iulie 1937, duminica. 


Recensarea plecărilor spre târg. S'a început în Vidra. Ca o documentare parţială. 
Dela orele 12,30 până la 21,35, în ziua de 17 Iulie s'au înregistrat 191 treceri, din 13 co- 
mune, dintre care 34 venite pe jos, 4 călare, 11 cu căruţa, iar restul cu autocamioane sau 
maşini, dintre care 19 merg în interes comercial cu doniţe, cojoace, pungi de piele, ali- 
mente etc. Este dela sine înţeles că pe baza acestor date precum şi a altora din corpul 
expunerii noastre, se poate face cu prisosintá o verificare pe fragmente, a impresiei de 
total. Nici un moment nu ne-am gândit că vom putea epuiza definitiv seria problemelor 
puse aici. 


Începutul şi aspectul târgului. Se face de dimineaţă. Atunci, dacă ai petrecut 


noaptea sus, poţi să vezi acea luminare treptată a boltei cerului, care va străluci ca 
un briliant la răsăritul soarelui. Cum se insulifeazá de ziuă, forfotesc, mai ales, inte- 


422 


resatii tárgului. Apoi, incepe nesfársitul convoi de multime, fie cea care dormise peste 
noapte în pădure, fie cea care nu-şi întrerupsese calea, în grupuri mari sau înşiruită pe 
slabele cărări ce duc spre vâri. 

Este oval ca aspect, pe panta apuseană. De jur împrejur, pe o distanță anumită 
pasc caii, care au ajutat la ascensiunea măriurilor sau a vizitatorilor. Cu o direcţie oblică 
se întinde o aleie principală, de o parte şi de alta aflându-se tarabe. Din loc în loc sunt 
crestături de unde încep firişoarele de alei, de-alungul cărora se înşiră vânzători şi vân- 
zătoare de zarzavaturi, turte, poame etc. Într'o parte se găsesc vânzătorii de greble, furci, 
de coase, de alta, cei de vase de pământ, dincolo vânzătorii de cojoace etc. Trebue ac- 
centuat, că isbeşte forma fixă pe care o are târgul, fără amenajamentul prealabil al cuiva. 


Recensarea intrărilor în târg. Se începe la orele 4,45, la două cărări principale: 
una care aduce populaţia moţească de pe Arieşe, pe la Avram lancu şi alta pe саге 
vin Crişenii. 

Timpul în care s'au notat intrările în târg nu este acelaşi pentru cele două cărări 
principale. Cu toate astea credem că, într'o anumita privinţă, datele pe care le redăm 
pot fi concludente. 

Pe cărarea întâia, care aduce populaţia mofeascá, intervalul recensării intrărilor a 
fost între orele 4.45—6.10. Debitul intrărilor este de 503, dintre care bărbaţi 329 şi femei 
174, cu aflux la orele 5. 

Datele pentru cealaltă cărare în intervalul 4.45—9.30, sunt acestea: bărbaţi 915, 
femei 632, precum şi 104 cosaşi veniţi pentru a fi angajaţi la coasă. Trebue menţionat 
că numărul cailor, tot la această cărare, este de 332. 

Deci, pe această cărare, în timpul menţionat, afluxul a fost puternic, adică 1.651 
persoane venite, faţă, е drept că întrun timp mai scurt, de 503 dela cealaltă cărare. 

La începerea recensământului erau în târg sosiți 78 oameni-vânzători. 

Este dela sine înţeles că şi după ce recensământul a încetat la o anumită cărare, 
lumea a continuat să vină. A trebuit totuş să fie părăsită înregistrarea oamenilor, pentru 
a se putea urmări mai din aproape desfăşurarea târgului. În orice caz, făcând o recapi- 
tulare, observăm că total intrări în târg înregistrate sunt de 2.232, dintre care aproape 
1.500 sunt bărbaţi, iar restul femei. 

Numărul comunelor şi gruparea lor pe judeţe, din care au venit oamenii la târg 
este într'o măsură destul de eloquent (T). 


I. — Satele pe judeţe din care au venit oameni la târg 


Nr. Comunele Judeţul Plasa Judeţul Plasa 
(1) (2) (4) (3) (4) 
1 | Abrud ............ Aiba Abrud 18 | Obárga ..... .... ... ... Arad Hálmagi 
2 | Cărpiniş ........... » т 19 | Осдоп............ " ç 
8 |Cernifa............ š » 20 | Poianar ........... " " 
4 | Roşia... cc... » ^s 21| Sàrbi.......... vus А ` 
5 | Sohodol ........... $ 5 22 | Seliştea ......,.... » Rodna 
BJ Ard, oo P CRI I Arad Arad а Tone POMA ir RO i I 
т |Boldegti ........... А Hálmagi Dedi ce ie c mie ses ss " , 
25 | Târnova ........... " Târnova 
8 | Brusturi ........... Я ғ 
“ A 26 | Tárnovita .......... " " 
9 ОП „г ж» аа s Sebis : 
A 27 | Ţărmure ........... " n 
10 Cristesi ........... A Hăimagi 28 | Varzuri Hălmagi 
n | Covăsânţ........... š Siria. JS EGEE musco ае а d E 
12 | Dezna ....... Ч е Sebis 29 | Băileşti. . ......... Bihor 
13 |Hăimagi ........... Ş Hăimagi | 30 | Beiuş. ............ " 
14 | Hilmágel. .......... 9 * 31 | Câmpenii de Jos....... š 
15 | Lazuri ............ » n 32 » Sus....... > 
16 | Luncgoara .......... n = 93. | Înca. 2. ж. " Vaşcău 
17 | Meruceşti .......... 3 Rodna 34 | Lehăceni ........... » Е 


I. — Satele pe judete din care au venit oameni la tárg 


urmare 


Comunele Plasa 


(2) 


Plasa 


(4) 


Judeful 
(2) (3) 


Judetul 


35 | Rlenl i. Ius Bihor Vaşcău 54 | Bistra ............ Campeni Turda 

36 | Siarbesttl ........... T x 55 | Gârda de Sus ........ а š 

37 | Sšlistea Vascáulul , . . ... " К 56 | Neagra. ... ........ š " 

38 | Bulzesti ........... Hunedoara| Avr. Iancu s îi : : | : I ў : ` | : з z , 

2 cdm MOS NIE Py ES KONA R Brad 59 | Scárigoara .......... i : 

nidos о că v pin ss s. : . 

42 | June ........ ln Е Avr. {апси P VUE IRR a A ” că 

43 | Obârşia ........... » E Did 

4 | Rigculiţa ........... » š erite 

45 | Ribicioara .......... » L] 62 | Butel. шшш» ез ее Severin 

remi da a . , 63 | Ciaj ............. Ciuj 

xi Terea ZA ie i » 64 | Oradea-Mare......... Oradea-M. 

48: Devas А" I i » 65| Lugoj. ........ aaan Severin 
LES LA Icd » » 66| Timişoara ..........| Timiş 

50 | Albac ............ Turda Câmpeni | 67| Praga ............ — 

51 Atada y ne шз a ec anaa A А 68 | Viena... .......... — 

52 | Ariegeni ........... ái 69 | Chişinău ..... ...... Lăpuşna 

53 | Baia de Arieş ........ s B.dé Aries| 70 | Огауа............ Caras 


Din tabloul de mai sus, numárul de localitáti, din care au venit participanti la tárg, 
şi să nu ne închipuim cá au fost înregistrate absolut toate localităţile, se ridică la 70. 

Este bine să retinem numărul pe judeţe. Din cele ce vor urma, se va vedea măsura 
In care va fi pomenit una din comunele de aci, ceea ce este in legáturá cu o anumitá 
indeletnicire. Adicá, cu cát numárul de comune amintite va fi mai mare, cu atát ne vom 
da seama de o cointeresare mai mare a participanţilor. 

Dar, acum, după ce vázurám şi comunele care alimentează târgul — în număr si 
pe o rază aşa de mare — se pune întrebarea, dacă numărul de persoane înregistrat co- 
respunde numărului participanţilor. Fără îndoială că nu. Dacă am adăuga încă cel puţin 
o mie, ne putem gândi că suntem apropiaţi de numărul real al celor care au participat la 
{агр !5). Tot aşa se pune întrebarea şi pentru numărul cailor. Aci problema se simplifică, 
fiindcă, o numárátoare specială făcută, la ora 11!/,, a găsit 526 cai şi 11 măgari. Este 
dela sine înţeles că măgarii au servit exclusiv la căratul mărfii, iar caii, pe lângă asta, au 
adus şi simpli vizitatori. 

Cum spusărăm mai sus că au intrat în târg şi 104 cosaşi, veniţi pentru a fi anga- 
jati, subliniem că târgul din Găina este un prilej unde mulţi lucrători vin cu speranţa de 
a-şi găsi plasament la lucru. 

Dar, încheind cu observaţiile de acest soi, să căutăm date noi şi mai interesante în 
cele ce urmează, rezultatele cercetării propriu zise a târgului. 


Desfăşurarea târgului este foarte vie. Ne oprim însă de-a dreptul asupra datelor 
culese. Deosebim două feluri de manifestări: economice şi spirituale. Le vom urmări pe 
rând, cu toate observările posibile. 


Manifestări economice. Categoriile de vânzători au fost numeroase, Înainte de a 
le urmări aparte, să încercăm enumerarea lor. Fiind un târg unde majoritatea partici- 
panţilor se ocupă cu prelucrarea lemnului, vom deosebi în primul rând categoria vân- 
zătorilor de obiecte din lemn. Cum însă sunt câteva comune în care ocupaţia de predi- 


5) In tablourile şi citrele de până aci nu trebue să căutăm insistent Bucureștiul sau alte centre, căci să nu se 
piardă din vedere cá ele sunt redate pe baza unui recensământ care numai parţial durează până la ora 9!/. 


424 


lecţie este facerea obiectelor de pământ, a doua categorie o pot forma aceşti meseriaşi. 
Şi, pe drept cuvânt, va urma după asta ceea ce se poate pune în legătură cu viaţa po- 
pulatiei de munte: industria cojocăritului. Vom zăbovi după aceea la ceea ce este in 
legătură cu traiul celor din târg, iar la urmă de tot, o scurtă privire retrospectivă, un 
comentariu, 

1. Vânzarea obiectelor de. lemn. De un număr destul de ridicat, ele privesc fie 
gospodăria omului, fie că sunt simple obiecte de decor. Tabloul următor (ID ne spune 
convingător că anumite sate au preferinţele lor la facerea obiectelor. Redăm întâi obiec- 
tele care privesc munca de vară a omului. 


И. — Vânzarea greblelor 


Norul N-rul 


Satele din care sunt greblarii Judeţul greblelor 

greblarlior| aduse 
(1) (2) (3) (4) 

DII GAME LOL Turda 1 5 
Ayram.lancu куа жазыш ёле ЛЕ 9 9 OR US eo ae T Igi uv dde аб ЛЫ СУ 8 Hunedoara 2 20 
" Иа РОТЕ »..]| Turda 1 18 
Brusturi Du tace a e dna ca y ve m SP US E ж-а обу жура LS Ww алдыла ELEC Arad 18 309 
Total 22 352 


Comuna Brusturi, prin urmare, are o îndeletnicire evidentă în a face greble. Greblele 
sunt de o simplitate surprinzátoare si de o elegantá care nu se poate intálni aiurea. Ele 
sunt înfipte cu cozile in pământ şi dau, prin dintigorii lor curati, ce zàmbesc în zare, un 
aspect plăcut. Tolániti pe jos, lângă desagii cu merinde, rezimati in toiege sau simple 
grupuri, brusturenii aşteaptă in partea de apus a târgului pe cumpărători. Preţul de vân- 
zare oscilează. Dimineaţa a fost de 22, pentru ca să scadă, la orele 10 până la 13—15 lei 
bucata. Tot brusturenii se dovedesc a fi singurii vânzători de furci de lemn ai târgului (III). 


1. — Vânzarea furcilor de lemn 


Norul Norul 
Satele din care vin vânzătorii Judeţul (491. nor 
(1) (2) (3) (4) 
Brusturi 2.54 s o. ooo aee LR LR RR Ra a m т аселе a i а S. вн oin Arad 4 16 
Luncgoara ......... $a ue setas Vi e EV VĂ EDS e qus d ve М Arad 1 11 
Total... 5 87 


Aceste furci nu sunt un produs brusturean. Ele sunt cumpárate. Rolul lor este de a 
le revinde. lată şi un tablou cu vânzarea cozilor de coase: 


IV. — Vânzarea cozilor de coase. 


N-rul 
vânză- 
torilor 


N-rul 
cozilor 
aduse 


Satul din care e vánzátorul Judeful 


(1) (3) 
Ауга апси. аео uu 30909 9v 3 ЛЕ жал p IQ doilea) ае va bris Hunedoara 3 28 
Brusturl G ола асо Wa iov x ow e RI ао eris dw. ДЫНА Arad 4 22 
iM n s l a ca a a ЕЛ tuya a Лала Жул oa "Ша p a жаа жш aP i ЫЗЫ Arad 5 $9 
Total 12 119 


Sá trecem acum la alte obiecte tot din lemn. Sá observám mentiunea specialá pe 
care o facem la acest tablou şi care priveşte modul de transport al obiectelor. 


V. — Alte obiecte din lemn 


Denumirea obiectelor şi modul de transport. 
Satele din care >, 
au venit T 
vânzătorii 3 atil Бы 
(1) (11)_|_(12) | (13) | (14) 
Arlegeni ..,,. Turda| — — — — 20 |spate| — — — — — 20 |spate] — — 
Avram Iancu . . | Turda| 18 |spate| 60 |ѕраќе 152 kenn 20 |spat| — | — | — 57 |spate| — | — 
Ponor .. .... Turda| 250 |spate| — — — — — — — — — — — — — 
Vidra ...... Turda| 230 sale = | — _ – | – — | 40 |spate| 50 | 150 |spate| 125 |spate 
Total 48| — 60 — 172 | — 20 — 40 — 50 221 | — 125 | — 


Unele obiecte s'au vândut repede „în cinci minute, spunea unul dela Brad, n'a mai 
fost nicio ploscă“. Preţul uneia era de 60 lei. Tulnicele, anumită mărime, costă, perechea 
105, bucata 55 lei. Toate celelalte, afară de sălăriţe (9—12 perechea) au un preţ prea 
variabil. Trebue să reținem că toate satele din acest tablou sunt de moti. La atât se reduce 
toată vânzarea obiectelor de lemn, după modesta noastră înregistrare. Bineînţeles că vor 
fi multe scăpate, dar în orice caz dorinţa de a infátiga târgul din Găina şi sub acest aspect, 
cât mai real, nu ne poate fi pusă la îndoială. Singura observare care se mai poate face 
din datele pe care le avem, este că putem vedea cum preocupările crişenilor diferă de 
ale Moților, chiar când cresteazá şi unii şi alţii lemnul. 


2. Vânzarea obiectelor de pământ. În apropierea Găinei, în câteva sate, există o 
accentuată industrie a olăritului. Din tablourile care vor urma se va vedea că sunt anu- 
mite sate unde nu există altă preocupare pentru asigurarea traiului vieţii. Din informaţiile 
culese credem că satele de care vorbim au fost împinse, din cauza unei pauperizări, spre 
această îndeletnicire, aşa cum câteva comune de Moti, din cauza condiţiilor geografice, 
au fost îndreptate spre industria lemnului. 

Olăritul, cu toate cá unii cercetători 18) îl amintesc greşit în regiunea Moților, există 
la crişeni. Lucrul acesta reiese destul de convingător din tabloul pe care-l redăm. Dacă 
vom găsi totuşi în tablou Iarba Rea şi Neagra, e bine să ştim că aceşti Moti sunt reván- 
zători, adică comercianți. 

Cei mai mulţi vânzători de oale sunt din Obârşa, însă cele mai multe oale, sunt 
aduse din Leháceni. Comuna Lehăceni, după un informator, are 144 numere şi „tăţ fac 
oale, cá din oale trăiesc, că dacă nu ştie, moare de foame“ 17). În al doilea rând, după 
numărul oalelor, urmează comuna Sălişte cu 315 oale. Această comună are 130 numere 
şi „cu bun cu rău, mai tát fac oale“ 18). Dar si în Târnaviţa, unde sunt cam 74 de numere, 
„tăţ au asta meserie“. Avem, într'adevăr, a face cu o populaţie întreagă care se ocupă 
cu olăritul. 

Aci se poate relua o discuţie. Frâncu!) în ceea ce scria despre târgul dela Găina, 
nota: „Crişanul, iute la fire şi rău la mânie, fiindcă nu şi-a putut vinde oalele, începe a 
le sparge cu bâta, iar Moțul, voind ca oalele cumpărate să ajungă mai repede decât el 
acasă, le dă drumul din deal şi până în vale“. Sparge, într'adevăr, crişanul oalele din 
cauza firii sale iuți — ca să trecem peste notarea fantezistă cu privire la ceea ce face 
Moțul cu ale sale — sau, dacă sparge, şi într'adevăr sparge, crişanul face acest lucru din 


15) Dr. Sabin Opreanu în „Probleme de geografie economică în Munţii Apuseni“, când se referă la com. Iara, de 
pe Arieş (9), care gravitează de fapt spre regiunea de câmpie, fiind la 32 km de Turda. 
V) Inf. Pliscău lon, analfabet). 12) Inf. Petrişor Solomon, 43 ani, autodidact). 19) Op. cit., pag. 68. 


426 


alt motiv? Pentru a da răspunsul să ne mai uităm încă odată la modul de transport al 
oalelor. Vedem acolo cá sunt 4 vânzători саге n'au cal propriu, şi-l împrumută. In schimbul 
calului, dau oale, a treia parte sau chiar jumătate. Lucrurile nu se opresc aci. Căci, există, 
ceea ce mai găseşti des pe pământul României, o înțelegere dreaptă a oamenilor: pe 
când olarul intră cu partea sa de oale în târg, cel care a împrumutat calul, trebue să stea 
cu oalele sale, in vale, in Tarnifd, până ce primul şi le vinde pe toate! „Trebe să stea 
mai în jos cu oalele — spune un informator — pentru că noi dacă nu le vindem, nu mai 
avem cu ce le duce acasă şi le spargem, dar el le duce cu calu dacă nu le vinde“. Ceea ce 
scăpase Frâncu, este tot ce poate fi mai fermecător în acest târg. O înţelegere, de când 
va exista ?, a oamenilor de aci, care de-a dreptul uimeşte. Departe dar de un capriciu al 
Crişenilor spargerea oalelor. 


VI. — Vânzarea vaselor de pământ 


Vase mici, ulcioare 


Ned Norul Norul Transport străchini Transport 
Comuna uceju уйпа oalelor Cal îm-| Vase | Ul- | Stră- 

torilor Spate | Cal |prumut. mici | сіоаге | chini | Spate | Cal 

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) | (D (12) 


Avram Iancu ....... Arad 2 260 2 — — — — 
Baia de Cris ....... Hunedoara 1 86 1 — — — — 
Hălmăgel ......... Arad 5 65 5 — — Da — 
Iarba Rea. ........ Turda 1 100 — 1 — — — 
Lehăceni ......... Bihor 6 460 1 2 3 — — 
Neagra2) ......... Turda 9 160 4 5 — Da Da 
Obârşa ...,...... Hunedoara| 20 281 15 5 — Da Da 
Sâlişte ......... * || Bihor 7 315 4 2 1 — — 
Tárnovita. ........ Arad 4 35 2 2 — Da Da 
Vagcáu .... ..... .... Bihor 1 40 — 1 — — — 
Total. . . 61 1802 40 18 4 


Oalele s'au vândut cu bani, ori s'au dat pe cas si clisă. În scopul cumpărării de vase 
de pământ, moatele din diferite sate, vin la târg cu 5—6 caşuri. Pe un cag se dau 2—3 
oale. Nu prea s'a făcut vânzare, ceea ce îl indreptátia pe unul din Tárnovita să zică: 
„Lucrăm mulţi, da şi noi le lăsăm că nu se vând...“. 


3. Vânzarea de cojoace şi pungi. Nici numărul cojocarilor şi nici numărul cojoacelor 
n'a fost prea mare. Remarcăm că toţi cojocarii sunt de pe valea Arieşului-Mic. 


VII. — Vânzarea cojoacelor 


Numărul cojoacelor 
Меш. |—,,—--` 
cojocarilor| pt. bárbafi| Pt. femei 


(3) (4) 


Comunele din care vin cojocarii 


(1) 


Avram Jancis ; e аа rU RUE SS su. Ы жа Re E la. ОЮ 42 

PonürelL nise cimp me Eh v ee X evo De ЖЫЛЛЫ dat hie ale Ese ы А S 20 6 

Мата е Sor: Goa EA uu e N Ta V aie cu AO tat ca ат uta etes ори 0 20 31 
Total. 82 81 


O specialitate de a lucra in piele este si facerea unor pungi pentru bani, de o vădită 
eleganţă. Preţul cojocului variază între 280—350, iar al pungilor 30— 35 lei. 


2) E de notat că în cătunul Neagra de sus, care ţine acum de Gârda de sus, se fac oale; deci alături de 
revânzători, la comuna Neagra sunt şi aceşti, megtegugari. 


4 427 


Cojoacele de pe valea, Ariesului sunt cu totul deosebite de cele din alte regiuni. 
Decorul neaşteptat cu ciucuri, culoriJe deschise, dar bine armonizate, isbesc plăcut ochiul. 
4. Bazar, mărunţişuri. Nici articolele de bazar nu lipsesc dela Găina (tabl. VIII). 


УШ. — Vânzarea de mărunţişuri 


Distanţa 
parcursă 


Transpor- 
tul mărfii 


(5) 


Câte şatre 
sunt 


(6) 


Localităţi din care s'a venit cu marfa 


(1) 


Avram lancu. .. . . 2 4 a s, s ote hom o hn Stambá Ajun 5 Km Căruţă 2 
Avram lancu. .. ce. Mărunţiş Ajun 5, Căruţă 1 
Abrud x aans ae абазы a еа w a aa БОЗУ E AR up Says SS Máàruntis Ajun 38 , Camion 2 
Brad els eter So Ew eos ORDEI ue Bazar Ajun 1 , Càrutá 1 

6 


Total... 


5. Vánzarea fructelor. Nu notám decát femeile care au adus o cantitate mai 
mare (IX). 


IX. — Vánzarea fructelor 


Satele 
vánzátorilor 


Felul 
fructelor 


Satele 
vánzátorilor 


Timpul 
sosirii 


Felul 


Tran-| Câţi 
fructelor 


Timpul | Tran- 
sport |din sat 


sosirii sport 


Câţi 
din sat 


(1) (2) (3) (4) (1) (2) (3) (4) (5) 

Avram Iancu. . . | Cirege Dimineafa| Spate 1 Hálmágel. .... Roşii Ajun Spate 4 
Băneşti. ..... Mere Dimineaţa! Spate 1 Luncsoara ... .| Prune Dimineaţa| Spate 2 
Hàlmagi ..... Меге,ргипе! Dimineaţa| Spate 6 Ocişor ...... Mere,prune| Ajun Spate 6 
Hálmágel. .... Prune Ajun Spate 7 Târnova ...: .| Prune Dimineaţa| Spate 1 
Total 28 


Fructele în genere n'au fost vândute. Este şi firesc fiindcă jocul continu, cere con- 
sumatie de cárnuri şi spirtoase, fără nicio preferinţă faţă de fructe. 

6. Vânzarea de spirtoase. Se dovedeşte cu prisosinţă, şi prin acest târg, bucuria 
românului în fata glájii cu zin ars sau cu vin natural, după dorinţa omului. Se consumă 
într'adevăr destul de mult. Mai ales aspectul acelor butoaie, puse în căruţe în văzul lumii, 
se întipăresc definitiv în minte. Ce păcat că în asemenea ocazii, ca în orice anchetă simi- 
lară, întâmpini atâtea obstacole. Va reeşi, din ceea ce oferim, un lucru şi anume, cantităţile 
mari de spirtoase care se aduc. Un indiciu că acolo trebue neapărat să se joace. 


X. — Vânzarea spirtoaselor 


Băuturile Bere 


| Ruzole 


Ф 

Numele Comuna © * Preţul unitar ri 

şi pronumele s |Scoala| de unde IF] = д, 2 w " : 3 
comerciantului š vine = | Š 3s Su š 8 š * 
> > |à |5188 > 1515 |ó 

(1) (3) (4) 0) | (8) | (9) (13) (16) 


Lazăr Vasile . .|| 40 |6с1.р.| Avr. Iancu | Turda 5 | 150 60 | 200| 12 20 105| 20 9 20 — 

Gomboş Adrian | 44 l6cl. р. | Avr. Iancu Є 20 | 200 | 200 | 300 | 13 20 n 20 9 18 400 
Gomboş Simon . || 29 |4cl. р. | Avr. Iancu 9 50 | 200 | — 500 | 10 20 11 20 — — 600 
Bader Ion 45 |4cl р. | Avr. Iancu Š 60 50 | кє; 200| 12 20 11 20 — — 200 


| 


Total | 135 | 600 | 260 


Rostul acestui tablou este de a arăta, pe lângă cantităţile de spirtoase, preţul cu 
care se vând. Lucrul acesta este cu atât mai interesant cu tât ne gândim că târgul este 
prin excelenţă țărănesc. 


498 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, II, 9—10. 
Florea Florescu: Târgul de pe muntele Găina. 


=h- 


м! 
5 w v w w м w 
w 19 w " * 5 
м V * ш v 
w w Y у 
w 
v 
t Y 
у 
v 
у 
w 
w 
wv 
Y 
v 
wv 
ҹу 5 


w Y 


W м4 Monumentul, A. Jancu. 
su Š Fructe: 
3, Cojocari. 
А t, Inírare de pe Ariese 
p“ А £ Žinia de ráspándire a 
w cailor отар și ТА 
Pa 6, Vase Ae pamânt mari (oale) 
E 7 > 9 » mici (achu) 
You 8, Intrarea. Crisenilor "ere ete) 
I 9, Greble, fure, cozi de coase 
А „оу “5 м 10, Aloia principali 
11, Crâsme 
12, Donite 
22, Zubdice, 
A, 2агопсале 


Schita târgului de pe muntele Gàina, 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA, П, 9 10. 
Florea Florescu : Târgul de pe muntele Gàinas 


* Câmpeni 


o Duncas 
“Sârbești 


о Геёйвелі. 
oS. GZste de Vascău. 


„орала Negrag 
Brusiure о Lazuri, Avram etf 

М P LETT 

Max z оодо 

- oasia A. 
оЈилс “Cernita. 
9  бгсоаг" 
Amperul, 
e Беша, 


Hartă cu majoritatea satelor din care au participat oameni 1а târg, (Executatá de T. Morariu), 


SOCICLCGIE ROMÂNEASCA П, 9 10. 
Florea Florescu: Tárgul de pe muntele Gaina 


Cligee: C. Urdea (1935) 


Fig. 2. — „Văitaie, adica vase mici: donite 
şi donicioare mofesti expuse in coşarcă 
si pe jos la târgul de pe muntele Gaina, 


Fig. 1. О alee cu ulcioare şi oale crigene 
la târgul Găina 


Clişeu: Vesa Câmpeni. 


Fig. 3. Muntele Găina cu târgul în răsărit de soare, pe care urcă pe diverse potecu(e oamenii. 


Ruzole este băutura dragostei. O cumpără femeile si mai ales fetele. Se prepară 
astfel: la 1 kg alcool se pune 4—5 kg apă, sirop şi vanilie. Sticluta cu ruzole se vinde 
relativ scump. Totuşi menţiunea că Gomboş Adrian, după cum ne declară soţia sa, a făcut 
vânzare în preajma Găinei, în crâşma din Avram lancu şi pe Găina, în 1936 de 30.000 lei, 
iar în anul acesta, din cauza timpului nefavorabil, abia de 15.000 lei, nu este lipsită de 
importanţă. 

Incheind acest capitol, nu ezitám a afirma încă odată diversitatea preocupărilor mo- 
testi şi crişene, fără vreo asemănare isbitoare între cele două regiuni, ceea ce poate arunca 
o lumină favorabilă interpretărilor pe care le-am dat târgului, ca origine, şi denumirii lui 
de „târg de fete“. 


Manifestările spirituale ale târgului. Se poate spune cá la târgul Găina se petrece 
mult. Numai cel care ştie de pasiunea motului când dă de joc, nu va fi surprins. Studiile 
sau însemnările de până acum asupra târgului ne împing la o precizare: nu există linie 
de demarcaţie între moti şi crişeni. Totul se desfăşoară întâmplător. Că dacă vânzarea 
greblelor, oalelor, diferitelor alte obiecte de lemn sau altceva se face într'un anumit loc, 
şi cum se întâmplă ca vânzătorii să fie pentru unele numai тоў sau numai crişeni, cá 
dacă crişenii sunt adunaţi în jurul anumitor desfăcători de vinuri în număr mai mare, nu 
poate să ne facă a accepta cele ce s'au spus. E drept că jocul crişenilor diferă de al mo- 
tilor. Cu toate astea, dela început crişanul este alături de mot, şi moţul alături de crişan; 
nu aşteaptă, pentru înfrăţirea lor spirituală în târg, nici vreun semn miraculos, nici sem- 
nalul unui anumit ceas care bate. 

Ceteraşii, neobosiţi, cântă într'una. Aglomeratia este atât de mare încât cu greu 
sunt învârtite tinerile fete. 

Jocul crişanului este specific: joc pe loc. Moţii au „țarina“. Tulnicile sunt neobosite; 
o minune a târgului. Redăm aci în ordinea notării din strigăturile bogate ale târgului: 


Cât mă pot în sus uita, 

Nu văd mândră ca şi-a mea, 
De 'naltá şi sub(ireal 

Când ia brâul şi se 'ncinge, 


ine mat de hastă ѕігаі{а Pe sub poala Găinii, 

а má hlt cu hastá moati. ade mándra cu boii, 
Până mă n cu moata e sub poala muntelui, 
Se duse motu cu straita. Cântă puiul cucului. 


Mândruliţă, ochii tăi 
Batăr patru boi de-ai mei; 
Sprincenile două vaci, 
Cu guriţa, gustul faci. 


Ада mândră тапија 

S'o pun la inima mea 

Sá vezi cum bate de tare, 
De când mi-ai ieşit în cale. 
Da să vezi cum se înceată, 
Dacă te sărut odată. 


Cine nu ştie dragostea, 
Dumnezeu să nu l-o dea: 
Să mi-o dea numai mie, 
C'o ştiu din copilărie. 
Că la toate fetele, 
Le пеат cărările 
i pe câte le 'ntálneam, 
ot cu dragoste vorbeam. 


Dragostea fără noroc, 
Ca și cărţile de joc. 
Alţii pune, alţii ia, 
Aşa merge dragostea ! 


ўе te uiţi, mândră aga lung 

á n'am coarne sà te 'mpung! 
Batăr coarne de-oi avea, 

Tot nu fugi din calea mea! 


i aşa cântă de frumos, 
e pică frunza jos, 

Şi aga canta de cu jale, 
e stă şi mândra "n cale. 


Cât fu postul de Crăciun 
Pe la noi pe la ciotori, 21) 
Tot fu plin de peţitori. 
Da азер trecu Стасіцпи, 
Dracu mai vàzu пісі unu! 
Dará maica vre m'a da, 
Fac'o dracu ca guşba. 
Dară tata nice cum, 
Batá-1 роѕіц de Crăciun ! 


De-ar fi, Doamne, mândrele 
Să pască ca oile — 

Nimic n'aşi mai lucra, 

Ci tot de oi as vedea. 


Mândra care-mi place mie, 
Nime'n lume nu mi-o ştie: 
Numai! luna când apune, 
Şi ia la nimeni nu spune. 


Câte mândre-am avut eu, 
După toate-mi pare rău, 
Dar mai ales după una, 

Bat-o stelele şi luna! 


Din obraz îi varsă sânge! 


Cine vrea să se iubească, 
Gură cu gură vorbească, 
Căci şi eu când am iubit, 
Gură cu gură am vorbit. 


De-ar fi mândra'n firea mea, 
N'aşi mai îmbătrâni aşa, 

Dar mândra nu-i pe-a mea fire, 
Şi eu îmbătrânesc cu zile... 


Ce-a iubit inima mea, 
Până-i lumea n'oi uita, 
Ce-a iubit sufletul meu, 
Până-i lumea-mi pare răul 


Fost-ai mândră cât ai fost 
i de dulce şi de post! 
ost-ai dragă, cui şi cui, 

ŞI acum a nimănui! 


Pe unde mi-e dor şi drag, 
N'am cale, dar tot imi fac; 
Pe unde mie mi-e dor, 

Tot mă duc până ce mor! 


Strigăturile acestea, fără îndoială că închid frumuseți rare. lar prima, notată printre 
alţii şi de Papahagi, are şi un farmec plin de tâlc: o afinitate discret mărturisită a crişa- 


2) Încheieturile bârnelor la casele de lemn. 


429 


nului pentru moață. Multe din strigăturile, ce se aud la târgul de pe Găina, ar putea figura, 
de sigur, printre podoabele culegerilor noastre de literatură poporană. 


Prezentarea aceasta a târgului de pe muntele Găina, ni se pare cea mai întinsă din 
câte s'au făcut până acum, o insotim cu o mărturisire: ar fi posibil să mai existe şi alte 
probleme ce s'ar mai putea pune în legătură cu târgul, dar nu este mai puţin adevărat că 
urmărirea măsurii în care se vor repeta faptele înregistrate de noi, ar aduce lumini ce 
s'ar proiecta poate fericit asupra trecutului său, atât de puţin grăitor azi. 

n orice caz însă, târgul de pe muntele Găina, produsul unui concurs de factori care 
persistă chiar astăzi va constitui veşnic o chemare pentru toţi aceia care ştiu să preţu- 
iască manifestările legate de fiinţa însăşi a neamului nostru. 


FLOREA FLORESCU 


UN SAT EXPANSIV, CAIANUL-MIC DIN SOMEŞ” 


FAŢA DE AZI ŞI EVOLUŢIA ÎN ULTIMUL SECOL 


În judeţul Someş sunt două Căiane: Căianul-Mare şi Căianul-Mic; ambele sunt 
siluate în valea pe care o lasă între ele dealurile ce pornesc din Nord, din Tibles şi sunt 
despărțite de apa Ilisuei, afluent al Someşului-Mare. 

Pornind din Tibles, dealurile se depărtează pe încetul, cu cât înaintează spre valea 
Someşului; se formează astfel un coridor cu atât mai larg cu cât suntem mai spre Sud, 
spre târgul Reteag. În acest coridor, lung de 33 km, pornind din Nord, firul de argint al 
[lişuei conduce şoseaua ce {ае inima satelor: Agries, Târlişua, Borleasa, Spermezeu, 
Căianele, pentruca — prin com. Ilişua şi Uri — să ducă la Reteag şi apoi la Dej. 

În şiragul satelor trase pe firul râului Ilişua, cele două Căiane reprezintă o diso- 
nan(á în privinţa ocupaţiunilor, a felului de vieaţă şi a concepţiilor locuitorilor lor. Această 
disonanţă se remarcă uşor, fiind închisă în paranteza de obiceiuri şi de concepţii comune 
a satelor din jur. 

Ne vom ocupa în studiul de faţă de Căianul-Mic, mai bogat populat decât Căianul- 
Mare şi cu locuitori mai avuţi. 

Din punct de vedere al sufletului şi al ocupaţiunilor, trebue să spunem, că între cele 
două Căiane aproape nu există deosebiri. 

Căianul-Mic este situat ре malul drept al Ilişuei şi este tăiat de şoseaua judeţeană 
ce-l leagă de Dej—-capitala judeţului —de care este depărtat cu 28 km. Reşedinţa de plasă 
este la Beclean, situat la 12 km. Cel mai aropiat punct de cale ferată sunt Cristeştii-Ciceu- 
lui la 9 km. Hotarul comunei este de 1.932 jugăre. Un fapt caracteristic pentru locuitorii 
din Căinul-Mic este întinderea proprietăţii lor pe teritoriile comunelor vecine: căinarii 
au încă cât un !/, din întinderea comunei lor achiziţii în moşia comunelor: Spermezeu, 
Dobric etc.. Se poate spune cu bună dreptate, că toată Valea Піѕиеі e năpădită şi um- 
brită de cele două Căiane, care au luat-o pe dinainte satelor vecine. 

lată tabloul proprietăţilor în alte comune: 2) 


În comuna Căianul-Mare. 253 jug, 4637 st. Їп comuna Dumbrăviţa ...... 15 jug. 
În comuna Spermezeu. . 120 jug. În comuna Negrileşti, ....... 10 jug. 
În comuna Dobric. ... 15 jug. Ín comuna lligua. ..... .... 20 jug. 


1) Din lucrările campaniei 1937 a Echipei Regale studenţeşti 59, Cáianul-Mic. 
2) Dr. I. Jivan: Regimul proprietăţilor in Căianul-Mic, in acest număr а! „Sociologiei Româneşti“. 


430 


Ín acest tablou sunt redate numai achizitiile, nu si ceea ce le-a revenit din hotarul 
altor comune în urma reformelor agrare. 

La data recensământului din 1930, locuitorii au fost în număr de 1.195 şi fac parte din 
271 familii; dintre acestea 257 sunt familii de români, 8 familii evreesti şi 6 familii de țigani. 

Este un sat pur românesc, se poartă exclusiv costumul țărănesc şi se vorbeşte atât 
de puţin dialectat, încât face impresia că suntem în unul din satele din jurul Bucureştilor. 

Locuinfa este din piatră sau lemn lipit cu pământ şi аге жш în majoritatea ca- 
zurilor — o prispă-balcon îngrădită ; încăperile sunt de regulă în număr de trei, intrarea 
făcându-se prin camera din mijloc, unde se află cuptorul şi soba de gătit. Camerele din 
dreapta şi stânga au drept mobilier laite întinse dealungul a trei pereţi şi câte 1 - 2 paturi. 
Pereţii sunt gátiti cu farfurii de faianţă al căror desen, uniform ca motiv şi monoton în 
ceeace priveşte culoarea, plictiseşte repede. Linia farfuriilor este întreruptă în locul unde 
se găsesc icoanele, nelipsite în nici o casă. Uneori alternează pe pereţi o icoană şi o 
farfurie. 

n ogradă toate sunt aşezate cât mai aproape de casă, în ochii şi la îndemâna pro- 
prietarului: grajdul la câțiva metri, între el şi casă maldărul de bálegar; cocina porcilor 
cât mai aproape; atunci când găinile nu dorm în şură, îşi au coteţul pe balcon, în locul 
apropiat deschiderii unei ferestre. Toate acestea pentru a pune averea la adăpostul 
furturilor. 

Ocupatiunile sunt voştinăritul şi agricultura. 

Despre voştinărit vom vorbi mai pe larg, spunând acum că voştinarul este un inter- 
mediar în comerțul cu ceară, el procurând materialul brut 3). 

Aprovizionarea satului se face prin trei prăvălii conduse de evrei şi o cooperativă 
înființată de Echipa Regală. Mai sunt 2 măcelari evrei şi 1 român. Meşteşugurile sunt 
reprezentate prin 2 ţigani fierari, 1 cojocar, 1 lemnar şi ţiganii împletitori de coşuri. 

Agricultura. se practică cu multă râvnă de toţi membrii familiei. Sunt multe familii 
care au pământ insuficient şi sunt nevoite să cumpere porumb pentru nevoile casei. Ali- 
mentatia făcându-se aproape numai cu mămăligă şi mălai, grâul se seamănă în cantităţi 
mai mari de către acei care îşi pot vinde din produsele agricole; ceilalţi seamănă atât cât 
le este necesar pentru a face pâine la zile mari. 

Orzul şi ovăzul se pun pe suprafeţe foarte mici şi numai pentru a fi vândute. 

Pentru nevoile casei se cultivă cânepa şi floarea soarelui, pentru al cărei fruct li se 
dă la fabrică un procent de uleiu. 

Efectivul animalelor în această comună se compune din: 6 cai, 2 boi, 240 vaci, 
54 bivoliţe ; 750 oi. 

Privind acest tablou, înțelegem că muncile agricole se fac cu vaci şi bivolite. Cât 
despre alimentaţia animalelor de muncă, iat-o: vacile primesc fân şi veje (coceni de 
porumb) tot timpul anului, afară de timpul aratului când primesc otavă amestecată cu 
pănuşi. Bivolitele primesc tot timpul coceni amestecați cu paie. 

Suntem aici în plină regiune de simmentalizare Şi mm dela Reteag la Agrieş = dea- 
lungul şoselei păşunile sunt populate cu bovine în mare majoritate simmental şi pinzgau 
sau, cel puţin, încrucişări. Momentul intrării în raza Căianului este marcat prin marele 
număr al vacilor de stepă şi mulţimea bivolitelor care constituesc o altă caracteristică 
pentru acest sat. 

Din această regiune căinarii sunt oamenii care iubesc cel mai puţin rasele nobile ; 
această lipsă de iubire merge până la a găsi că simmentalul este un soi îndărătnic şi 
impropriu vreunui scop. 

Este natural ca simmentalul să aibă o rezistență scăzută ; de vreme ce aici în regiune 
de dealuri vaca este pusă la jug şi are alimentaţia pe care am văzut-o mai sus. Şi iarăşi 
nu este de mirare că acelaşi simmental dă 3 kg lapte pe zi. Dar căinarul nu cere dela vita 
sa decât munca şi fătatul regulat, pentru a avea vitel de vândut; cantitatea de lapte nu-l 


3) După cum vom vedea, cu puţini ani în urmă termenul de vostinar era mai larg. 


431 


interesează. În aceste conditiuni desigur cá se preferă rasa de stepă unui simmental care 
ajunge în scurt timp o epavă. 

Puţinul lapte pe care il dă vaca este întrebuințat în casă ca atare sau prins (groga 
cior), când este bătut, fără a separa smântâna. 

Unt am văzut preparánduase doar în 2 case şi de aci iese un produs detestabil. 

Vorbeam mai sus de nenumăratele curiozitáti pe care le prezintă cáinarul; ei bine, 
printre ele este şi aceea de a fi un om care cunoaşte şi este convins de adevărul a o muls 
time de principii, dar din acestea nu aplică decât foarte puţine. Aşa, în Cáian ња unde am 
văzut care este alimentaţia vacilor -w circulă un mare număr de anecdote similare celei 
de mai jos: 

„Un român a dus o vacă la târg în Beclean s'o vândă. Vine un evreu şi zice: 

— „Еи iau vaca dar sáumi dai garantá că e bună de lapte“ 

—,Eu iti dau garantá m zice românul ma dar numai dacă аі să faci descántecul 
care tesoi învăţa eu. 

Şi s'o învoit evreul şi acum românul îl învaţă descântecul: 

„lei dimineaţa, la prânz şi seara câte 6 сире (1 cupă = cca 1200 gr) făină de 
mălai şi le pui în câte 3 videre (căldări) de apă; iei o botă, mesteci şi spui mereu: 


Euati dau tie, 
Tuami dai mie! 


Pe urmá ii dai vacii sá mánánce fárina si apa descántatá si eu garantez cá iti dá 
lapte“ (Gh. Boca). 

Cele 750 oi cari pasc pe păşunele Cáianului Mic sunt turcane cari dau 1==1!/, kg lână; 
din lapte se prepară bránzá frământată, căreia i se pune foarte multă sare „ca să nu facă 
viermi“ şi este păstrată pentru consumul casei. 

Çele necesare îmbrăcămintei sunt lucrate în casă de femee, dela târg cumpărândusse 
foarte puţin: bocanci sau opinci de cauciuc, o năframă, o pălărie. 


Una din mândriile locuitorilor este şi aceia de a spune: „La noi în sat doar popa şi 
notarul nu sunt oameni umblati*. Acest spirit de albină vagabondă formează încă unul 
din punctele de deosebire al căinarilor faţă de locuitorii comunelor vecine, de unde puţini 
au plecat în America, unde locuitorii nu se ocupă cu voştinăritul. 

Acest veşnic plecat de acasă constituie o mândrie pentru căinar, un motiv de 
dispreţ al.locuitorilor comunelor vecine față de cáinar. 


Uşurinţa cu care locuitorii de aci pleacă in alte meleaguri pentru a câştiga, ne este 
arătată de cifra celor ce au plecat în America: între апі 1900—1914 şisau luat drumul 
spre noul continent 156 bărbaţi. 

т anul 1936 Ion Boca, în vârstă de 54 ani, sisa făcut hârtiile pentru plecarea in 
Palestina, deoarece fusese informat cá de acolo se va reîntoarce cu bani mulţi. 

Voştinăritul şi peregrinările in America au făcut din căinari oameni mult umblaţi, 
oameni сагі au văzut multe; lesa dat mândria faţă de stabilitatea celor din jur şi posibis 
litatea sàssi întindă proprietatea pe terenul comunelor vecine. 


Din colindarea ungherelor ţării şi a stráinátátii, căinarul a câştigat din punct de 
vedere al intelectului, constatándusse o apreciabilă deosebire între bărbaţi şi femei. 

In vorbire bărbaţii fac uz de multe cuvinte pe cari femeile şi copii nu le înțeleg şi 
cari constituiesc o surpriză pentru străinul de acel loc. 

Negustor prin voştinărit, căinarul este un om calculat, prudent în relaţiile cu oas 
menii şi foarte puţin încrezător în consăteanul lui, frate cu el într'un voştinărit. Având 
să formez o asociaţie a crescătorilor de păsări, m'am adresat unui sătean pentru ammi 
recomanda pe cei ce ar urma să fie invitati a se înscrie. 

Primind el să fie membru, misa declarat că nu găseşte un al doilea care să fie demn 
de încredere. Adresándu-má altuia, acesta sixa adus toate recomandaţiile persoanei sale, 


* 


439 


sfătuindu-mă să nu am încredere în altul, fiindcă „Aici oamenii sunt stricati şi răi cá au 
umblat în multe părţi“. 4) 

Cu toate acestea viaţa satului nu este turburată de scandaluri; se duce o viaţă res- 
trânsă la familie, căutând a avea cát mai puţine relafiuni şi obligaţii faţă de ceilalţi. 
Aceasta este cu putinţă datorită câştigurilor băneşti pe cari ei le realizează cu voşti- 
năritul. Munca îndreptată spre unicul scop— câştigarea pământului — se cere atât de 
mult lăsată liberă de alte griji, încât Căianul îşi alege mereu primarul în persoana celui 
mai mare băutor al satului. Întrebat: de се?, voştinarul îţi răspunde că acest primar e 
mereu beat şi nu-i cere prea mult pentru comună, aşa că-l lasă să-şi vadă de treburile lui. 


Voştinăritul şi plecatul în America se soldează pentru cáinar cu o bună stare ma- 
terială, îmbogățirea vocabularului lui, ascutirea inteligenţei şi a spiritului practic; acestea 
toate formează câştigul. De altă parte avem pierderile: descriind locuinţa căinarului, 
nu am găsit acolo nimic care să arate că odată sufletul a fost mişcat, nimic care să amin- 
tească o zi de târg. În sat nimeni nu ciopleşte frumos coada lingurii de lemn, ciobanii 
poartă bote simple =- ramura unui copac, curátitá de coaje. 

їп sat şi în locuinţă nimic nu arată că este un simţământ artistic ce se cere satisfăcut. 

Cântecele şi dansurile aproape nu există. 

Credintele populare au fost năruite de ideia unei explicatiuni ştiinţifice, despre care 
căinarul este convins că există, chiar atunci când el nu a auzit-o sau nu a înţeles-o: 
„la, lucruri muereşti“. Si muerea, prinsă în goana treburilor, îşi aduce aminte: „Ştiau 
bătrânele; noi nu ştim d'astea“. Si acest „ştiau bătrânele“ te urmăreşte pretutindeni în 
Căian, chiar de te adresezi Mariei Puricoaia de 90 ani. 

Nu şi-a păstrat Căianul decât acele din tradiţii cari sunt legate de marile evenimente 
ale vieţii; astfel nunta, prilej de mare sărbătoare la oameni de credinţă adâncă, este 
însoţită de o serie de acte tradiţionale. Nu intrăm în cuprinsul acestui capitol, el consti- 
tuind preocuparea D-lui Gh. Retegan care prepară un studiu asupra nuntilor de aici. 

Pierzând tot ceea ce satul trebue să fi avut ca suflet, căinarul nu a ştiut să aducă 
în schimb nimic. Am văzut cum îşi alimentează vitele oameni cari au anecdote ca aceea 

e care am prezentat-o şi cari cunosc înfluenţa alimentaţiei asupra producţiei de lapte. 
Între casa construită ieri şi cea de azi deosebirile constau doar în faptul că cea de-a doua 
este acoperită cu draniţă (plăci de lemn) şi este prevăzută cu horn; pe când cele vechi 
sunt acoperite cu pae, iar fumul îşi face loc prin găurile din incheeturile tavanului; este 
singura reformă adusă în sat. 

Dar ce fac locuitorii acestui sat a căror viaţă sufletească se hrăneşte doar cu 
sentimentul religios? Aceşti căinari cari nu au artă, cari nu au adus nimic nou, cari par 
neimpresionabili, cari nu sunt meşteşugari ? 

Muncesc pămăntul şi aleargă, cutreerând lung şi latul ţării, în căutarea voştinei 
din care se scoate ceara m- aurul moale — cu al cărui pret căinarul, pornit să nápádeascá 
hotarul satelor vecine, ca pălămida ogoarele, voeşte a-şi stinge setea de pământ, singura 
dorinţă de împlinit: cumpărare de pământ; şi acest pământ să fie în hotarul comunei sau, 
cel puţin, pe hotarul unei comune apropiate. 

Această ambiţie a căinarului de a avea pământ în comuna sa sau foarte aproape 
a dus la ridicarea preţului de cumpărare într'o măsură de necrezut. Există în istoria sa- 
tului un singur om care, lăsându-se convins de fiul învăţat, şi-a vândut putinul pământ 
din Căian şi cu această sumă şi-a cumpărat de 5 ori mai mult pământ în altă regiune. 

Pentru această ambiţie a căinarilor locuitorii comunelor vecine nu au prea multă 
consideratiune : 

„Oameni mai proşti decât cáinarii nu am văzut: îşi dau şi cămaşa şi cât nu face ca 
să cumpere pământ în comună, când cu banii ăia pot lua de cinci ori atâta în altă parte“. 
(A. Giurgiuca-Dumbrávifa). 


4) Are unul față de celălalt consideraţiunea pe care comunele vecine о au pentru toţi căinarii, 


433 


Din umbra trecutului comuna este pentru prima oará pomenitá intr'un document ce 
dateazá din 1456 sub numele de Kiskayan?) (Kis-mic; Kayan ar fi de origine slavoná, 
insemnánd loc noroios—F. Kádár). 

Actualii locuitori ai Caianului sunt descendenţii stărilor sociale ale românilor 
din Transilvania de până la 1848. Sunt Chindrişenii, Tăuţii, Bilţii, Vládenii, Mánestii, Si- 
lasii s. a., descendenţi ai nemeşilor. Sunt şi azi bătrâni care îşi amintesc cu mândrie cá 
tatăl lor le povestea : „La podul de peste Someş a lucrat şi bătrânul tău (bunicul); dar 
n'o lucrat cu mâna, fără numa cu bota, că el era nemeş şi poruncea“. 

Sau mândri ca bătrânul Alex. Chindriş (84 ani), căruia i se aprind privirile când 
spune că el se trage din nemeşii cărora groful le spunea: „Маге (i-i tidula ta, cá tu nu 
trebue să scoţi clopul când intri la mine“. 

Primul nemeş pe care ni-l desvălue scriptele arhivelor este Mihai Tăut la 1608 6), 

In monografia lui Kádár găsim la diferite date nemeşii : 

1612: Luca Bilţ. 

1702: Gheorghe, Urs si Cristofor Nemes. 

1703: 8 nemesi si jeleri (jeler—om liber). 

1750: 17 nemesi. 

1811: Vasi Bilt, Pascu, Gheorghe si Gherasim Bilţ, Vasi, Nicolaie si'Ton Bob, Todor, 
Mănăilă şi Nucu Bilt, Onisim Darvai, Farcaş Dumitru, Gligor Moldovan, Nikita Seles, 
Lupu şi Ion Vlad, Ion Vidican, Stefan Călean. 

Alături de familiile descendente din nemesi, sunt familiile foştilor iobagi şi jeleri, de 
mai multe categorii şi ei, ce trebuiau să muncească pământul proprietarului grof. Tot din 
monografia lui F. Kâdâr ştim că la 1703 erau 17 iobagi, 27 la 1750. 

Ca şi în credinţe populare, căinarii sunt săraci şi în tradiţii istorice. Despre iobăgie 
ştiu doar că „a fost de mult, spunea tata“. Doar A. Chindriş, socotit de toti ca istoric al 
satului, are legată o poveste asupra iobăgiei: 

„Ог fost Chindrişenii, Bilfenii, Mánestii, Vlădenii şi Táufenii un soi de oameni la 
care nu a poruncit nimeni. Ceilalţi oameni erau robi la grof; trăiau rău căci mergeau cu 
meliţa în spate la grof şi trebuiau să melite acolo şi din tot ce aveau trebuiau să dea dijmă 
din zece părţi una. Era un biráu care strângea dijma şi o ducea la Beclean 7). 

După Maria Tereza a venit împărat Ferdinand şi ela adunat toţi grofii şi le-a spus 
că ei să semneze un protocol că nu or să mai cheme robii să muncească decât o zi pe 
săptămână ; şi le-a dat timp de gândit o zi şi o noapte. 

Când a trecut o zi şi o noapte i-a chemat iar şi le-a spus să semneze că, dacă nu 
semnează, îi puscá— rau cătane pregătite cu puştile. : 

De frică să nu dea cátanele foc, ei or semnat că n'or să cheme robii la lucru decât 
Sâmbăta şi, dacă Sâmbăta o fi cu ploaie, să nu rámáie restantá pe altă zi. 

Da Ferdinand a murit şi a venit F. Iosif care a ascuns protocolul. Si o fost noroc cá 
la F. Iosif o venit scriitor Cosut Laios şi el avea drept să umble prin toate hârtiile şi о 
găsit protocolul care o fost ascuns. Când 1-о cetit, o adunat toti robii şi le-o spus că să-l 
facă pe el împărat că el are semnăturile dela grofi şi-i face liberi. Oamenii s'o bucurat 
toti şi l-o făcut împărat şi el o făcut cátane си clop — nu cu șapcă — şi o bătut bani roşii, 
aşa spunea tata. 

Dar el no împărăţit mult, cá o fugit la Paris de frica împăratului, că o fost să-l 
spánzure*. 

Dacă din trecutul istoric cáinarii nu au păstrat firul faptelor, au păstrat însă mán- 
dria lor de nemeşi : sunt săteni care găsesc şcoala primară din sat insuficientă pentru fiii 
lor şi atunci îşi trimit odraslele la Năsăud. Descendenții celor două grupe, nemesi si 


5) Ferencz Kádár : Szolnok-Dobokavârmegye Monográfiaja, IV Kötet. 
6) F. Kádár, op. citat. 
7) Reşedinţa grofului Bethlen, ultimul proprietar al pământurilor pe care se găseşte şi Căianul. 


434 


iobagi, păstrează în tăcere un sâmbure din ura născută cu secoli in urmă: auzi des spu- 
nându-se: „De, la gazde toate merg bine“ şi, cercetând, vezi cá o spune descendentul 
unui fost iobag despre nepotul nemeşului. 

O dizidentá politică între doi factori ai satului îşi are, desigur, cauza tot în faptul 
că cei doi s'au întâlnit, venind unul din susul şi altul din josul scării. 


Desființarea iobăgiei aduce foştilor oropsiti dreptul de proprietate, arătând în acelaş 
timp nemeşilor că pământul se poate pierde dacă averea nu este bine condusă. Se naşte 
atunci dragostea pentru pământ, setea cuceririi lui şi a unei mai bune stări. Prin orice 
chip trebueşte achiziționată o fâşie lângă alta şi aceasta se poate face prin bani. Aşa dar, 
orice mijloc de câştig trebuia folosit, orice ocazie bine pândită. In timpul acestei stări de 
spirit, în Căian îşi începuse îndeletnicirea voştinărească primul voştinar al locurilor, un 
armean, şi dela el căinarii au ştiut a prinde meseria care şi azi le este bogată sursă de venit. 


Pentru a înţelege cele ce urmează este necesară paranteza câtorva explicaţiuni. 

În lumea celor ce se ocupă cu comerțul de ceară sunt trei termeni: 

1. Fagure = fagurele ca atare după ce sa scos mierea din el. 

2. Ceara = produsul rezultat din presarea fagurelui fiert cu apă. 

3. Voştina = ceea ce rămâne din fagure -după ce a fost supus fierberii şi presárii pentru a-i extrage ceara 

În gospodăriile în care creşterea albinelor este un foarte mic apendice al ocupaţiunilor, ceara se extrage din 
fagure prin fierberea şi apoi stoarcerea acestuia într'un sac. 

Rezidiul din sac — voştina — conţine incă un procent apreciabil de ceară pe care gospodina nu ştie să-l 
extragă şi pe care, de cele mai multe ori, nici nu-l bănueşte. 

Prin tierbere îndelungată şi presare puternică, vogtina cedează ultimul procent de ceară. 


Prin anul 1842 s'au stabilit în Căian nişte armeni ce veneau din Gherla; între ei era 
unul „tare voinic, purta favoriti ca Frantz Iosif şi îl chema Nigolo“ (Pavel Miron). Soţia 
lui Nigolo umbla satele aducând voştina din care Nigolo, rămas veşnic acasă, extrăgea 
ceara. Acesta este meşteşugul pe care Nigolo 1-а împământenit in Căian şi căruia, sunt 
mulţi ani de atunci — vreo 90 după socoteli — s'a dedat unul din fiii satului, om sărac, 
cu multe nevoi şi aprige griji, devenind primul voştinar căinar; acesta era losup Pugna 
al Puicái. 

Oameni dornici a-şi spori gospodăria s'au mai găsit їп Cáian si lui losup Pugna se 
alătură de timpuriu Savin Boca al Bâghei şi fratele său Cassian. 

În coasta de Nord a Căianului-Mic este locul numit Pădureni şi acolo Pavel Birta a 
făcut primul şaitău pentru stors voştina. În urmă şaităurile s'au înmulţit, odată cu înmul- 
tirea celor ce plecau după voştină şi Cáianele devin centrul unde şi Sibienii — vostinari 
şi ei — veneau să stoarcá. 

Ce erau voştinarii timpurilor de acum 60—70 апі? Oameni care, pentru întregirea 
existentii dată de agricultura pe pământul puţin şi pentru rotunjirea petecului de pământ, 
plecau cu sacul în spate, colindánd văgăunile satelor înfundate în căutarea voştinei ; cum 
o porneau, vom deduce atunci când vom vedea cum o pornesc şi azi mulţi dintre ei. 

Mai erau aceşti voştinari ai timpurilor vechi vizitatori ai bisericilor din calea lor, 
de unde cumpărau resturile şi scursorile lumânărilor de ceară şi sfearină. Se întorceau 
cu sacul plin, obosiţi de truda drumului lung şi a greutăţii din spate. Ajunşi acasă, topeau 
la un loc vostina cu resturile lumânărilor de ceară şi steariná, extrăgând astfel ceara pe 
care — din nou la drum — mergeau s'o vândă bisericilor din Maramureş, Bucovina, 
Nordul Moldovei, chiar în Rusia şi Polonia. 

Vieaţa grea, cu drumuri chinuitoare, cu veşnica preocupare de a profita atunci când 
cumpăra sau atunci când vindea amestecul de ceară şi stearină, le-a fost compensată 
prin înflorirea stării materiale. 

Nu ştim dacă şi în ce măsură aducătorul acestei ocupatiuni, armeanul Nigolo, a 
jucat vreun rol în vieata voştinăritului practicat de locuitorii Căianelor. Însă în perioada 
mai nouă şi azi voştinăritul e strâns legat de numele unui evreu. 

Suntem în anul 1898 când, pornit din Maramureş, evreul Herman Stern se stabileşte 


. 455 


in Cáianul-Mic, pornind aici negotul práváliilor ,cu din toate cáte putin“, asa cum sunt 
prăvăliile Ја sate. Norocul şi gospodarii satului l-au ajutat pentru repedea lui înstărire, 
făcând din el ип om destul de bogat, pentru ca Ion Vidican al lui Martian, întors in 1911 
din Budapesta, unde văzuse şaităuri mari de stors şi falsificat ceara, să vadă în H. Stern; 
omul căruia să-i propună începerea unui comerţ cu voştină în stil mare 8). 

Din acest moment voştina culeasă de căinar se îndreaptă către fabrica lui H. Stern; 
aici este topită la un loc cu seul adus dela Cluj, pentru ca apoi, încărcată în saci, să fie 
dată aecloraşi voştinari spre a o desface. 

Nu ştim cum a procedat H. Stern de a dus la desfiinţarea şaităurilor, făcând ca 
voştina să curgă în cazanele fabricii sale. 

lată ce ne spune voştinarul Gheorghe Vlad despre comerţul cu această ceară ames- 
tecată cu seul adus din Cluj: 

„Mergeam în Bucovina şi în Maramureş şi toturinderea, dar începuse lumea să 
arunce cu ceara după noi că făcea fum şi dădea duhoare de seu; degeaba spuneam noi 
că e ceară curată, tot n'o lua nimenea“. 

Aceasta a fost situaţia până în 1930, când din fabrica lui H. Stern începe a ieşi 
ceară curată, cu uşurinţă de vândut. 


Voştinăritul de azi. În cele două Căiane, numărând 465 gospodării cu 2.069 locui- 
tori, la data recensământului din 1930, bărbaţii îşi încep meseria de voştinari dela vârsta 
de 14—16 ani şi o practică până la adânci bătrâneţe; Ion Guriţă pleca la voştină fiind 
în vârstă de 72 ani. 

Se împart vostinarii în două categorii: 

а) O categorie — cei mai puţini — care pleacă la voştină cu propriii lor bani; în 
ambele Căiene sunt 9 voştinari din această categorie; 

b) Categoria celor mulţi este a acelora care nu dispun de suma necesară întreprin- 
derii acestui negot şi atunci îşi procură această sumă dela H. Stern. Suma de bani se 
ridică pe baza unui contract scris, în care se prevede: 

1. Că voştinarul se obligă a aduce lui H. Stern material. 

2. Din materialul adus se va extrage ceara şi aceasta se va socoti la preţul stabilit 
în acest contract. 

In ceea ce priveşte voştinarii primei categorii, aceştia lucrează mai ales cu marii 
stupari, parcurg distanţele mari cu trenul sau căruţa şi consideră o afacere foarte proastă 
drumul din care s'au întors cu mai puţin de 150— 200 kg material brut. 

Cei din categoria a doua iau sumele de bani în tovărăşie de câte doi, plecând îm- 
preună; această categorie se subimparte în două subgrupe :?) vostinari serioşi şi vostinari 
neserioşi. 

Voştinarul care, luând bani dela H. Stern, îşi procură marfa dela marii stupari, 
călătoreşte distanţele mari cu trenul, plăteşte totdeauna marfa în bani şi îşi cumpără 
cele necesare hranei, priveşte cu o nuanţă de dispreţ spre colegul său, voştinarul „neserios“. 
Acesta din urmă, plecând în căutarea voştinei, îşi umple buzunarele cu piper (înainte 
luau şi tămâe, dar агі nu se mai caută), parcurge km. şi zeci de km. pe jos, întrebuinţează 
foarte rar sau deloc trenul şi, dar să lăsăm să ne povestească Gheorghe Vlad: 

„Сапа plecăm luăm în buzunar câte !/,—1 kg piper (altă dată luam şi tămâie) si 
plecăm câte doi cu sacul în spinare şi a noastră-i lumea cât vedem cu ochii. Cu trenul nu 
merem cá se duce {ага de câştig. Şi când ajungem într'o comună, numai că strigám la 
poartă : 

— Leleo, ne dai o tárá de mâncare, cá t'om da piper. 

— „Da ai?“ 

Că ea se gândeşte că dacă vrea să cumpere la bold (prăvălie) trebue să dee criţari, 


з) I. Vidican, cel ce a dat ideea descriind metodele văzute, nu a avut niciodată nimic comun cu fabrica înfiinţată, 
5) Vostinaril fac această diviziune, 


436 


da asa pe o tárá de mălai si o lingură de scofalá (mâncare de ciuperci) capătă fără critari. 
Şi după ce mâncăm o întrebăm: da nişte ceară nu ai, leleo ? Si ea vine cu o ţâr'de ceară 
pe o tinichea si o cumpárám cu câţiva crifari. Apoi ne luăm ziua bună şi când ajungem 
la poartă mai întrebăm : da, leleo, voştina ce-ai făcut cu ea ? Cá ele fierb fagurele numai 
odată si îl storc intr'un ştergar şi voştina o aruncă de mucezeşte pe după gard sau în 
şură sau tipatá în ogradă. 

— „Ва ia am tipat'o соон. 

— „Da ia so vedem şi noi. Nu ne-o dai nouă, cá ti-om da piper pe eaf. 

Şi băgăm pumnu închis în buzunar şi numa între degete luăm piper. Şi ea ne dă voş- 
tina că muierea crede că e pumnu plin cu piper —da şi altfel o dă ele, că nu ştie ce să 
facă cu ea, 

Şi câte una curioasă ne întreabă: 

— „Da ce faceţi cu ea ?ff 

— „la o ducem la unu care face feşteală (vopsele) din ea; nu câştigăm nimic, dar 
să trăiască şi el că are o casă de copii şi ne-o rugat să-i ducem de găsimí. 

Si, atunci când lelea nu se lasă încântată de cele câteva boabe de piper, vosti- 
narul cade la târg şi o plăteşte cu 5—10 lei după calitate, spune Gheorghe Vlad. 

Am întrebat pe unul din aceşti voştinari dacă nu fac târg şi cu stuparii mai mari; 
zâmbind, mi-a arătat că le place târgul cu muierile, iar de marii stupari nici vorbă, căci 
ei cer bani buni pe faguri, ceară sau voştină. Sfera lor de activitate, foarte largă înainte 
de război când voştinarii Căianelor ajungeau în Polonia şi Rusia până la Kiew şi Odesa, 
s'a restrâns azi la Transilvania, Maramureş, Bucovina şi foarte puţin în Nordul Moldovei. 
Concurenţi în practicarea meseriei lor, căinarii găsesc în Sibieni; aceştia oferă preţuri 
mai bune, ei fiind constituiți în societate. O restrângere a activităţii lor a mai survenit şi 
în urma faptului că H. Stern şi-a asigurat pieţele de desfacere a cerii, azi voştinarul ne- 
mai fiind decât acel ce procură materialul brut nu şi cel ce merge în urmă să vândă 
ceara. 

Plecarea după voştină se face pentru cei mai mulți in Septemvrie, aceasta fiind în 
legătură cu obiceiul de a se omorâ stupii înainte de ziua Crucii. Plecat „în lume“ azi, voş- 
tinarul se va reîntoarce peste un timp ce variază între 2.—4 săptămâni. Cei mai multi se 
întorc cu voştină şi faguri, puţini din ei se întorc cu ceara rezultată din topirea voştinei 
la vre-un şaitău ce fiinteazá în Bucovina. Faptul că el vine cu ceara la Căian, rezidă în 
2 consideraţiuni : 

1. A luat, în cele mai multe cazuri, bani dela H. Stern şi este obligat a-i aduce marfa. 

2. Pieţele de desfacerea mărfii sunt acaparate de acest fabricant şi nimeni nu pri- 
meşte marfa oferită de voştinari. 

Sunt şi voştinari cari uită a se reîntoarce; unii din aceştia sunt tineri, sunt însă şi 
din acei pe cari zădarnic îi aşteaptă acasă o femee cu 1—2 copii. 

Am spus cá voştinarii cari practică meseria cu bani imprumutati dela H. Stern 
pleacă în grupe de câte doi; la plecare ei iau 10—12.000 lei si se întorc după 2—4 sáp- 
tămâni, aducând material brut. Din acest material este extrasă ceara şi după cântărirea 
acesteia se face socoteala ce mai are de dat sau de primit voştinarul; în medie H. Stern 
socoteşte ceara voştinarului la 140 —150 lei kg... Un drum după voştină se soldează de 
obiceiu cu un câştig de 2—3.000 lei pentru fiecare din voştinari. Întors, voştinarul îşi face 
câte-va zile de odihnă, cu care ocazie redă lui H. Stern o parte din bani, petrecând în 
cârciuma lui; apoi porneşte din nou la drum şi aceasta tot timpul anului, exceptând lu- 
nile de vară când muncile câmpului îi reclamă braţele şi când foarte puţini pornesc în 
vostinárit. 

Voştinăritul fiind un negoţ practicat de intermediarul voştinar, se pretează, na- 
tural, la înşelătorie sub o formă sau alta şi ne-a spus Gh. Vlad cum unii din ei reuşesc 
a scoate voştina de sub zaplazul unde lelea o aruncase. Desigur că şi predarea materia- 
lului adus se însoţeşte de unele manevre din cari cel mai puţin vigilent iese cu câştigul 
ciuntit. Vom povesti o întâmplare a lui Boca Ion Cassian. Acest voştinar se întoarse din 


437 


vostinárit cu ceara gata preparată într'un şaitău din Bucovina; avusese însă grijă să 
strecoare in ea şi ceva stearină pentru a o rotunji la greutatea de 300 Kg. Primindu-o, 
H. Stern măslueşte cântarul şi scoate 10 kg mai puţin. Voştinarul lon Boca n'a spus 
nimic, a incasat suma cuvenită pentru cele 290 kg ceară şi a plecat. În depozit, stearina 
s'a înfiltrat la suprafaţa blocului de ceară, marmorându-l. Atunci H. Stern îşi chemă voş- 
tinarul şi-i arătă ceara, invitându-l să o ia, restituind banii primiţi — nicio ripostă; 
se pune din nou ceara la cântar şi de data aceasta voştinarul ne mai permiţând măs- 
luirea cântarului, ies 300 kg ceară. 

— „Păi amu, domnule Stern, eu ţi-am dat 290 kg. şi dumneata ai pus 10 kg steariná 
şi vrei să iau ceara înapoi ?* şi evreul n'a avut ce face. 


Având o perpetuă sursă de venit, căinarul a pornit la cumpărarea pământului pe 
datorie. In acest fel o foarte mare parte a locuitorilor se găsesc înglobaţi în datorii mari 
câtre începutul secolului nostru 19). În acest moment se iveşte o nouă posibilitate de câştig: 
America avea nevoe de multe braţe de muncă, pe cari le plătea bine. Deprinşi cu drumul 
şi împinşi de dorinţa de a scăpa repede de datorii, căinarii dau în această regiune cel 
mai mare număr al plecaţilor în America. 

Sâmburele ideii pleacă în Căian dela Grigore Man. Era acest Grigore Man fiul lui 
Dumitru Man, om avut în sat, gazdă mare; avea însă şi copii în număr destul de îrumos, 
căci era procreatorul a 5 feciori şi împărţirea averii le-a dat părți cari — probabil — nu 
l-au mulţumit pe Grigore. Despre el mai spun gurile rele că ştia mult să aprecieze horinca 
şi se spune că, atunci când îşi vânturase gândul plecării în noul continent, taică-su i-ar fi 
spus: „Pe tine te mână horinca“. A plecat Grigore Man în anul 1900, însoţit fiind de 
fierarul Chindriş Ше, om sărac, tată a 4 copii şi си mare renume şi el de báutor de horincá 
(a murit alienat şi sătenii învinuesc băutura drept cauza dementei lui). 

Plecarea celor 2 se face în anul 1900; reîntorcându-se peste un an şi făcând apologia 
cástigului în America, reuşesc a convinge încă vreo câţiva săteni să ia drumul oceanului. 
Până în 1904, când mâna stângă a lui Grigore Man cade victimă roţilor unui tren în 
tara unde plecase după câştig, el făcuse drumul de 3 ori şi de fiecare dată cuvintele lui 
de laudă pentru bogăţiile de acolo sporeau numărul noilor plecaţi. 

Exodul spre noul continent ajunge la apogeu în anul 1912. Acum lucra aici Simion 
Bilţ care, pe drumuri ştiute numai de el, conducea oamenii pentru 30 lei de cap până la 
Ițcani ; aici mai primea câte 5 lei de cap dela agentul procurator de pagapoarte şi meşter 
în îmbarcări. Un alt centru de colectare pentru America era la Cârlibaba, unde lucra ca 
agent învățătorul Danciuc, originar din Suliţa. 

In America, America-de-Sud era țelul lor, căinarii erau angajaţi la lucrări de 
poduri, cale feratá, fântâni, şosele; puţini din ei meştereau în fabrici şi o foarte mică 
parte la muncile agricole. Munceau românii plecaţi de dorul banilor cu care să-şi cum- 
pere pământ, sau pentrucă vedeau posibilitatea să-şi plătească pământul luat pe datorie. 
Pe cărări tăinuite, cunoscute de Simion Bilt sau un alt conducător, plecau cei cărora 
legea le refuza paşaportul ; ceilalţi luau drumul pe linia Budapesta si aici era defilarea 
sumanelor, în huiduielile lustragiilor care aruncau cu periile după căutătorii de noroc 
(Vlad Gheorghe). 

Pe pământul descoperit de Columb, în timpul muncilor grele, venea de sigur dorul 
celor de acasă şi el a dus la crearea poeziilor de mai jos, citite de Gheorghe Boca Pupăză 
într'o carte adusă de mult de un frate al său din America: 


hone Gal rs ИОК ҮТ Dar bine să se gândească Să nu te mai fi păsit! 

Cine vrea străinătate Câte are să páfeascá. Că, de când te-ai descoperit, 
Vie America să cate, Americă, ţară lată Multi oameni ai'nebunit: 
Тата bună şi bogată Cu apă'nconjurată, Toti pieacă din ţara lor, 
Mâncă măduva din oase; Cum'ai tost să stai pustie, Lăsând pruncii lor cu dor; 
Are bani cu număr mare, Omu'n tine să nu vie. Lasă casă, lasă toate, 
Lăcomeşte fiecare. Columb de-ar fi pierit Precum s'ar găti de moarte. 


1) Momentul conversiunei găseşte de asemeni datorii fantastice la locuitorii din Cálan. 


438 


an ) SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, П, 9 10. 
Clişee: Eftene (Echipa Regală 59). Bartoş: Un sat expansiv: Cáianul Mic din Someş. 


-Flg.2. — Oamenii din Cáianul Mic, la vaccinatul vitelor. 


E posibil ca aceste versuri sá fie opera unui oportunist; trebuia insá sá existe sen- 
timentul de exploatat. 

Printre cei plecaţi in America a fost şi lon Tármure — „Americanul“ ; acesta a inte- 
les că dorul şi inima grea sunt buni căutători de alcool şi îndeletnicirea lui a fost fa- 
bricarea băuturilor în ascuns. Dintre toţi el este acela care s'a întors cu cei mai mulţi bani. 

„Atâţia bani că a trebuit să-i pună la 5 bănci, cá una singură nu i-a primit şi a 
plătit 40.000 numai camătă că i-a adus banii de acolo aici“ (Grigore Man). 


Pământul puţin a făcut din căinari discipoli şi continuatori ai lui Nigolo; dorinţa 
de a fi proprietari pe cât mai mult pământ i-a trimes în număr atât de mare în America. 
Roadele peregrinărilor au fost sumele mari aduse în sat şi ele au născut o aprigă con- 
сигепій la cumpărarea pământului; această concurenţă a dus la ridicarea preţurilor, 
astfel încât azi se plătesc 70.000— 80.000 lei pentru un jugăr teren arabil din luncă. 


Căianele sunt sate asupra căror trebueşte îndreptată atenţia în mod deosebit. 

n cursul timpului căinarul a câştigat ca inteligenţă, a pierdut însă ca suflet, nu a 
adus încă nimic, este însă fatal ca el să aducă. Ce va aduce, de unde şi cum? Aici tre- 
bueşte supraveghiat. 

Am văzut că termenul de vostinar a suferit o restrângere prin acapararea pietilor 
de desfacere de către H. Stern. Ce va fi în ziua în care cineva va găsi mijlocul dea 
exclude complet vostinarul din negoful cu ceară? 


PETRU BARTOŞ 


REGIMUL PROPRIETĂŢILOR 


În judeţul de azi al Someşului au putut poseda pământ înainte de 1848 numai nobili. 

Pe atunci o parte din locuitorii Căianului Mic au fost iobagi, iar cealaltă parte iobagi 
eliberaţi. Astfel găsim familii nobile româneşti cu numele: Vasile Bilţi, Vasile Bob, Gligor 
Moldovan, Lupu Vlad, N. Man, lon Vidican şi Ştefan Căian !). 

Iobagii erau de 3 feluri: Jobagi cu pământ, acei care pe lângă locul din vatra satului, 
aveau drept de folosinţă stabilă şi asupra unor porţiuni de teren arabil şi fánat din moşie; 
jelerii, iobagi cu casă, care aveau numai folosinţa asupra unui loc în vatra satului, pe care 
aveau case, şi jelerii, iobagi fără casă care aveau loc în vatra satului şi şedeau în case de 
ale nobililor. — Conform datelor cuprinse în monografia ungară a judeţului din 1901, 
înainte de anul 1848, în comună au fost: 12 familii nobile româneşti; 36 familii de iobagi 
cu pământ; 9 familii de jeleri cu case, dar fără pământ. 

După anul 1848 iobagii au devenit proprietarii pământului folosit până atunci de ei 
pentru serviciile prestate moşierului. Proprietarii moşiilor au fost despágubiti de către Stat. 

Conform statisticei ungare din anul 1896, suprafaţa hotarului comunei se compunea 
din: arător 750 jug.; grădini 102 jug.; izlaz 204 jug.; păşune 157 jug.; pădure 678 jug. si 
improductiv 19 jug., total deci 1.910 jug. Acesta este folosit de către 198 de gospodării. 

Cadastrul fonciar înfiinţat la 3 Octomvrie 1905 după comasare, arată unele schim- 
bări în suprafaţa hotarului. Astfel cuprinde: arátor 644 jug., 1.425 st.; grădini 108 jug., 
888 st.; izlaz 240 jug., 1.588 st.; păşune 156 jug., 414 st.; pădure 676 jug., 1.541 st.; im- 
productiv 104 jug., 1.113 st. Total deci 1.932 jug., 571 st. 

Din această suprafaţă preotul şi învățătorul din comună, precum şi proprietarii care 

nu locuesc în comună dispun de 597 jug., 1.432 st. 


3) Vezi monografia judeţului, anul 1900, pag. 176. 


439 


Şcăzându-se această suprafaţă din totalul prevăzut în cadastru, revine sătenilor din 
comună: arátor 569 jug., 827 st.; grădini 106 jug., 421 st.; izlaz 217 jug., 1.264 st.; pá- 
şune 140 jug., 739 st.; pădure 195 jug., 1.175 st. si imp. oductiv 104 jug., 1.113 st. 

Din aceastá supraíatá proprietarii asupra terenurilor arátor, grádini si izlaz se 
repartizează astfel: 


până іа jug. cc eer one 87 proprietari cu 46 jug., 1.597 st. O 
1-3 4885 2 wu Z Ia ЕЖЕ US wu aa a 92 proprietari cu 175 jug., 806 st. D) 
LAM S AE co ră ee pa s вла ама Siwa TID 48 proprietari си 184 jug., 854 st. П 
5— 7 juge .. eene 26 proprietari cu 156 jug., 594 st. O 
T— jug a9 анана X e OX u e S EU Жу 12 proprietari си 93 jug, 777 st. D) 
9 15jug...... Vs" se ce uec; e dh КАИ ЕЛЕ ovs cara ARR 19 proprietari cu 204 jug, 871 st. Г] 
15-35 Jüg.- oli КЫШ uso xD UNE Cos f cero Ros 2 proprietari си 32 jug., 213 st. Г] 

Total: 286 proprietari cu 893 jug., 912 st. D 

Aceşti proprietari mai dispun de păşune . .............. 140 jug., 739 st. O 
pádure “san a ае REG 195 jug., 1.175 st. 0) 

improductiv ............ 104 jug., 1.113 st. Г] 

Întreaga suprafaţă folosită de săteni ........ cc... .... 1.334 jug, 739 st. O 


Proprietarii până la 5 jug., sunt descendenţii foştilor jeleri cu case, dar fără pământ, 
iar cei dela 5—10 jug. descendenţii foştilor iobagi cu pământ. Descendenții foştilor nobili 
sunt proprietarii de pământ dela 10 jug. în sus. 

Numărul celor din categoria primă, este mult mai mare decât numărul celor din 
categoria doua. La această disproportie sa adăugat şi sporirea locuitorilor din comună. 

De aci lupta celor din categoria întâia pentru câştigarea pământului din hotarele 
vecine. 

Aci în comună ni se înfăţişează în modul cel mai concret lupta dusă de ţărani pen- 
tru pământ, pentru existenţa însăşi a lor, care luptă întreprinsă cu mari greutăţi s'a ter- 
minat cu izbânda lor. ; 

Rar se găsesc comune unde nàzuinta sătenilor pentru a se estinde în alte hotare 
este mai pronunfatá decát la Cáianul Mic si aceste imprejurári ne aratá legátura indes- 
tructibilă care leagă pe români de glie de o parte, si sârguinţa de albină a căinarilor de 
altá parte. 

Nu se poate tágádui cá această luptă a lor este mult ajutată prin venitul dobândit 
din ,vostináritf adică comerțul cu ceara. In lipsa unui câştig realizat din agricultură, 
sătenii din Cáianul-Mic au găsit un mijloc de a compensa venitul pe care ar trebui sá-] 
aibă din plugărit. Românul din Cáianul-Mic cutreeră judeţe intregi pe jos să cumpere 
ceară dela stupării, o vinde mai departe şi din câştigul realizat cumpără pământ. 

Dorinţa de a achiziţiona pământ îi împinge şi mai departe. Deşi expuşi la lucrări 
mai grele şi periculoase chiar pentru ei, — pentru a câştiga bani multi emigrează în Ame- 
rica. Conform datelor culese în comună — din anul 1900 începând până Ја izbucnirea 
războiului mondial ca la 150 bărbaţi au emigrat peste Ocean. Şi banii puşi la o parte 
au format capitalul necesar de a cumpăra pământ din hotarele cumunelor învecinate. 

Rezultatul acestor sfortári se arată. 

Cadastrul fonciar al comunei Cáianul-Mare înfiinţat în anul 1921 ne dovedeşte că ` 
în hotarul acestei comune locuitorii din Cáianul-Mic au următoarele proprietăţi: arátor 
188 jug., 1.229 st.; grădină 4 jug., 1.583 st.; izlaz 50 jug., 1.115 st.; păşune 14 jug., 105 
st. şi improductiv 1 jug., 5 st. 

Prin cumpărăturile de pământ in hotarul comunei Cáianul-Mare, situaţia se amelio- 
rează întrucâtva. Totuşi nevoia de loc de cultură nu e îndestulită încă şi se cere sporită 
şi suprafața de pădure şi de păşune a Cáinarilor. Inainte de reforma agrară, în comună 
exista pădurea foştilor urbarialişti în întindere de 103 iug. 1.451 st. Au dreptul la lemne 
din pădurea aceasta numai descendenţii foştilor iobagi din comună. Mai este şi o mică 
pădure a foştilor nobili în întindere de 50 jug. şi aci beneficiază la lemne numai descen- 
dentii foştilor nobili. Ambele păduri sunt coproprietáti în indiviziune forţată, administraţia 


440 


tehnicá-silvicá la aceste agezáminte fiind exercitatá de organele Ministerului de Agricul- 
turá si Domenii. 
Numárul locuitorilor sporeste intr'una: 


în anul1869.. .. .... .. len sunt in comuná 688 locuitori si 110 case 
în anul 1900. ..... cc... ш Жз ж sunt in comună 863 locuitori şi 158 case 
inanull1910. .......... 5... en sunt in comună 929 locuitori si 198 case 
în anul 1920... а... sunt în comună 960 locultorl ig 200 case 


La fel se simte nevoie de locuri în vatra satului. 

Stăpânirea românească le vine în ajutor. 

L. Se expropriează pădurea şi păşunea proprietatea absenteistelor Ilona şi Marga- 
reta Bethlen, din hotarul comunei, în întindere de 458 iug. 747 st. şi se împroprietăresc : 

а) 8 indreptátiti cu locuri de case de câte 400—400 st. pătr. ; 

b) Se intregeste păşunea comunală cu o suprafaţă de 261 jug., 893 st. ; 

с) Se înfiinţează pădurea comunală cu o suprafață de 189 jug., 360 st. 

d) Improductiv 5 jug., 1.094 st. 

II. Se expropriează din moşia Ladislau Barcsai, din hotarul comunei Dobric, o supra- 
faţă de pădure în întindere de 100 jug., 30 st., care se adaugă la pădurea comunală înfiinţată. 

Ш. Se fac exproprieri în hotarul comunei Cristeştii-Ciceului şi se improprietáresc 
cu loc de cultură: 


a) 20 îndreptăţiţi си câte 1 jug. şi 1/3, c) sesiunea cantorală cu 2 jug.; 


5 indreptáfiti cu câte 1—1 jug. d) sesiunea invátátoreascá cu 1 jug., 244 st.; 
1 îndreptăţit cu 1 jug., 400 st. e) sesiunea şcolară cu 5 jug., 352 st.; 
11 indreptátiti cu câte 800—800 st.; f) sesiunea grădinei şcolare cu 5 jug.; 

b) sesiunea bisericeascá cu 10 jug.; g) lotul zooteehnic cu 4 jug. 


Banii aduşi din America după război şi câştigurile realizate prin voştinărit, ingádue 
Căinarilor să-şi mai cumpere pământ în hotarele vecine. 

Potrivit datelor procurate la faţa locului, în ziua de azi locuitorii din comuna Căianul- 
Mic au proprietăţi şi în următoarele hotare: 


Arător 


jug. 

(1) (2) 
SDerffézZelilu r e 4 64 99 C RACES ELO ar а СПЕ E tai ЖОКЕ ГЫ КНС atre Tanar i ge 40 60 20 
Dobrice аи on celei dei уа а dea ral colete e în ӨЛ жок ЖЗ. ао аа ai d 5 10 _ 
Dumbrăviţa « « ылык а аа o о аата q SD i gi US Sra S d W 4 n — 
Negrilegti lu sya gs w S SU oec cre USUS wg Ye эЛЕ D 3 1 em 
MI lI 8 12 = 


Totalizánd toate suprafetele expuse mai sus rezultá cá sátenii dispun azi de urmá- 
toarele proprietăţi: 


Arător 
(2) 


Grădini Fánat | Págune Pădure Improd. 
(3) (4) (5) (6) (7) 


106 jug. 217 jug. 140 jug. 195 jug. 104 jug. 


u) 


І. Vechiul hotar ............... í 


421 st. 1264 st. 139 st. 1175 st. 1113 st. 

ll. Din reforma agrară , ........... í = 2 2 jug. 20 не 1094 us 
HI. Achiziţii din alte hotare: 

š 4 jug. 50 jug. 14 jug. 1 jug. 
Căianul Mare ................. í 1583 st. 1115 st. 105 st. m 605 st. 
Spermezzeui.......... жшке pus ... — 60 jug. 20 jug. = = 
Dobrici: фы Уку ete a А БА А : E 10 jug. = x a 
Dumbrăviţa ................. .. — 11 jug. — = — 
Negrilegti .............. ll. _ 7 jug. =? = = 
П йа ое ne vette de lQ Sq е» — 12 jug. = = = 


11] iug. 368 jug. 436 jug. 484 jug. 111 jug. 
st.[)| 779st.()| 137st.00| 1663st.[]| 1212 в. 10 


441 


Asupra terenurilor de arátor, grádini si izlaz, in starea de azi, proprietarii se repar- 
tizeazá astfel: 


până la 1jug.... ....... 2... lee sunt proprietari 81 cu 48 jug., 235 st. J 
c d 3]Jüg.. . ае аа ааа my es sunt proprietari 117 cu 292 jug., 800 st. О] 
£u. 3-— 5 JURCe s oo LOS TRU Se UR D e sunt proprietari 73 cu 339 jug., — 

CU 5— ОНЕКИ sunt proprietari 34 cu 208 jug., 800 st. J 
си 7— 9jug.. .. eee nn sunt proprietari 15 cu 123 jug., 800 st. J 
Cu 9—15 Jüg.s oo o eren ЫЛ жое ж. sunt proprietari 21 cu 261 jug., 400 st. J 
dela 15 jug. insus........ . . . . . .. sunt proprietari 4 cu 96 jug., 400 st. J 
Total proprietari: 345 cu 1369 jug., 235 st. J 

Această suprafaţă este folosită de 244 gospodării existente azi în comună. 
Satenii din comună mai posedă pășune. . .. ............ 436 jug., 137 st. 0] 
pădure. ,........ ...... 48 jug. 1563 st. O 
improductiv .... .. ...- ... Ш jug. 1212 st. Q 
Totalul posedat de săteni. e.. ......... lees 2401 jug., 1547 st. О 


Odată câştigat pământul, românii din Cáianul-Mic îl şi păstrează. 

Foarte puţini străini sunt proprietari în hotarul comunei. li putem număra pe degete, 
şi proprietăţile acestora cu încetul trec în stăpânirea sătenilor din comună. 

Dovada ne-o servesc cumpărăturile făcute în anul 1933. 

Pe anul 1900 Senia Mureşan vinde arătorul proprietatea ei în întindere de 3 iug. 
896 st., lui Kappel Iosif, comerciant pripăşit în comună. După moartea acestuia moştenesc 
copii Moise, Hersch, Gizella, Lazăr şi Serena. La 13 Februarie 1933 Vidican Susana măr. 
Moldovan, din Cáianul-Mic, cumpără drepturile lui Kappel Hercsh şi Gizela cu 7000 lei. 

Alt caz : la 7 Martie 1894 contele Andrei Bethlen vinde din hotarul comunei Căianul 
Mic arător de 1 jug., 292 st. şi în interiorul comunei o casă de lemn cu curte lui Kappel 
Moise. Şi acesta, comerciant, aşezat în comună. La 13 Februarie 1933 moştenitorii vând 
şi Teodosia Vidican din Căianul-Mic cumpără din arător suprafaţa de un jugăr. 

In întreg judeţul, Cáinul-Mic este unica comună unde şi, azi se plătesc 50.000 de lei 
pentru un jugár de arător, care produce un venit de 500—1000 lei anual. 

Numárul coalelor funduare cari cuprind proprietatea imobilelor si sá pástreazá la 
judecătoria Beclean, arată cá transferările de bunuri din hotarul comunei nu sunt frec- 
vente. Înfiinţarea unei noui coli fonduare înseamnă trecerea unui imobil pe numele pro- 
prietarului care n'a figurat până atunci în cartea funduară. Ori colile noui sunt foarte 
puţine. 

La izbucnirea războiului mondial în August 1914 numărul coalelor funduare din co- 
muna Căianul-Mic a fost 848, la 15 Octomvrie 1918 numărul s'a ridicat la 874, iar azi 
după 19 ani numărul coalelor este 935. 

Impărțirea pământului între copii o fac părinţii în vieatá. Fiecare fiu îşi primeşte 
partea sa, şi între mai mulţi feciori, bătrânul reţine în casă pe cel mai mic. Părinţii trăiesc 
împreună cu acesta şi îi predau toată averea în vieaţă fiind cu obligatiunea са să-i ingri- 
jească, să-i stimeze iar după moarte să-i îngroape creştineşte. Cazurile când părinţii 
cer desfacerea contractului la judecătorie pentru ingratitudine sunt rare. 

Alteori părinţii impártesc şi predau pământul copiilor dar îşi rezervă dreptul de 
proprietate până la moarte. Cei 12 săteni decedați în cursul anilor 1935—1936 îşi îm- 
pártiserá, de pildă, toti averea rezervându-şi dreptul de proprietate. 


Dr. IOSIF JIVAN 


449 


CRONICI 


PLASELE SANITARE MODEL: GILĂU SI TOMESTI? 


— IMPORTANTA LOR PENTRU EXPERIMENTAREA UNEI ACTIUNI SANITARE PREVENTIVE — 


Concep[fiunile politico-sociale ale epocii actuale, 
de intense frământări gi emulafiuni între națiuni 
şi rase, au evoluat faţă de stările trecutului, când 
capitalul uman era lăsat, după irosirile ce i le 
produceau diferitele flagele sociale: foamete, epi- 
demii, războaie, să se reîntremeze spontan, numai 
prin vitalitatea si prolificitatea ce caracterizează 
populațiunile mai primitive, dar mai viguroase. 
In trecutul istoric, naţiunile sufereau perturba- 
țiunile colective іп mod pasiv, fără ca să se în- 
cerce de către guvernanți o modalitate de pro- 
tejare a capitalului uman, prin măsuri chibzuite, 
cu caracter general şi ştiinţific, 

Mai târziu, anumite fenomene sociale, au fost 
considerate drept cause ale flagelelor, constatân- 
du-se că ele nu apăreau separate, ci că ele erau 
un complex de perturbări care se determinau re- 
ciproc. Astfel, o colectivitate, cu o anumită orga- 
nizare socială, cu calităţi si defecte, cu lustrul cul- 
turii, cu un grad de înflorire economică, dar şi cu 
o pronunțată relaxare a moravurilor, sau stăpâ- 
nită de o oarecare psihoză colectivă, poate, la 
un moment dat, să sufere o criză socială, manifes- 
tată printr'un războiu, foamete sau epidemii. Ele 
apar producând o profundă transformare a regi- 
mului social, desadaptând organismele indivizilor 
față de noile condiţii de vieață, Dispărând dis- 
ciplina colectivă, regulele nu mai sunt observate, 
producțiunea suferă, ducând la denutrițiunea prin 
foamete și pregătind calea epidemiilor. Apoi, psi- 
hoza colectivă, determină masa de oameni ca să 
devie impresionabilă şi sugestibilă, ca la ocazia 
primei adversități să apară panica, care este vi- 
rusul dezagregării sociale acute. Apărând epide- 
miile, în astfel de condiţii de diminuare a rezis- 
tentei fizice şi a echilibrului moral, se produc 
uneori în corpul unei colectivități cele mai pro- 
funde perturbări si o gravă atingere a vitalităţii 


naţiunii, Ele sunt cauze eficace ale regresului, 
constituind pentru unele naţiuni factorul de îm- 
bătrânire şi stingere, Lăsând în urma lor o de- 
bilitate generală a organismelor, fac să scadă re- 
sursele naţiunii, căci reintremarea se face ane- 
voios, pentru ca să poată să lupte cu succes pen- 
tru menţinerea şi afirmarea ei în mijlocul celor- 
lalte. 

S'a constatat cá naţiunile sănătoase si prolifice 
au dobándit, proponderenja politicá si apoi si pe 
cea culturală. Numai organizafiunile sănătoase cu 
vitalitate debordantá, sunt capabile de realizări 
mari, în саге să-și cheltuiască elanul creiator. 
Fiind dinamice se manifestă cu succes pe toate 
tărâmurile realizărilor, pe care le creează com- 
plexitatea vieţii lor sociale, după ce au stabilit 
temeiurile civilizaţiei lor, care e urmarea perioa- 
dei de expansiune și afirmare politică, 

Astfel, America, cu vieafa ei intensă, oferind 
indivizilor cele mai bune condiţii fiziologice şi un 
standard individual ridicat, excelează în toate do- 
meniile de activitate, 

Capitalul uman se consideră, ca cea mai reală 
bogăţie a unei naţiuni şi e necesar ca să fie cul- 
tivat şi educat ca să se obţină maximul de ran- 
dament, în concurenţa vitală, ce se duce astăzi 
intr'un mod aşa de acerb între toate popoarele. 
El depăşeşte cu mult valoarea teritoriului ce-l o- 
cupă, cu bogăţiile solului sau a subsolului, Căci 
bogăţiile unei ţări, fără resursele calităților ce le 
are populaţiunea ei, nu poate să constituie decât 
un obiect de invidie şi de dorinţi de posedare din 
partea altor națiuni mai capabile si mai vitale. 
Munca, ordinea, disciplina, dorinţa de perfec- 
tiune, într'un ritm de solidaritate colectivă, sunt 
condiţiunile necesare unei propăşiri gi afirmaţiuni 
naționale ce pot înlocui chiar şi resursele ce le 
oferă un sol ingrat, 


1) Din lucrările Oficiului de Studii şi Documentare a Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol“. 


443 


Cultivarea capitalului uman apare deci ca o nex 
cesitate politică primordială, pentru obținerea sus 
piema[fiei asupra celorlalte popoare, atât cantitar 
tiv cât şi calitativ, 

Cantitativ; prin măsuri de ordin general să se 
urmărească o stimulare a natalității, dar mai ales, 
prin reducerea la un procent minim a mortalității, 
să se obțină excedentul de populaţie. [аг prin măr 
suri de ocrotire, a familiei, a mamei şi a copilu 
lui, precum de îndrumare şi educare în sens social 
a acestuia, să se obţină şi calitativ elemente 
mai bune, mai rezistente pentru lupta vieţii şi sucr 
cesul social. 

De sigur că ansamblul acesfor măsuri, care vis 
zează protecţia capitalului uman, sunt dero nas 
tură foarte complexă, aplicarea lor necesitând, 
uneori, noi orientări în vederile politice, transfora 
mări ale tendinţelor economice, precum şi pror 
funde modificări ale concepţiunilor morale. Çu 
alte cuvinte, societatea trebue să sufere o schimr 
раге adâncă, să=şi transforme ritmul existen[ii, 
reorganizândurse, sub influența unei noi ideologii 
prefăcătoare de destin. Astfel, cu cultură jmbá- 
trânită, au tendința unei scăderi jn natalitate, 
fiind amenințate de depopulare, dacă nu scade pros 
porjional şi mortalitatea. Acest fenomen ar exe 
pune națiunea respectivă tendinţelor de cutropire 
din partea altora, mai puţin evoluate, uneori mai 
primitive, dar având avantajul unei natalitáti pros 
digioase. Un alt fenomen, care se produce într'o 
colectivitate mai avansată, şi caresi produce o 
tendință de denivelare a valorilor individuale, jl 
constituie faptul scăderii prolificităţii elementelor 
superioare, intelectuale, cu progenituri uneori mai 
debile, pe când elementele inferioare, tarate, sunt 
mai fertile, amenințând să le surclaseze numeric. 
Valoarea socială şi morală a upei societăţi coma 
pusă din elemente sociale si disgenice, sufere o 
regresiune, căci tarele fizice si morale se transmit 
cu predilecție prin hereditate. Din necesitatea фена 
se combate acest pericol imanent jntr'o societate, 
s'a născut ştiinţa eugeniei, care are scopul фена 
studia cele mai bune condiţii de reproducere ale 
graului uman, Se înlătură astfel jn mod sistemas 
tic dela reproducţiune, persoanele care transmit 
progeniturilor lor, bolile si defectele ce constituie 
un pericol pentru societate. In unele țări ехібепја 
másurii impune sterilizarea unei categorii de in- 
divizi tarafi, ca nebunii, criminalii, debilii mentali 
etc, Măsura apare justă, dacă ne situăm exclusiv 
din punctul de vedere a interesului colectiv, căci 


444 


aceştia sunt foarte prolifici, iar tarele lor se transs 
mit aproape matematic. Deocamdată, la noi, s'a 
impus certificatul prenupţial ca o măsură cu un 
caracter paliativ, pentru a preintâmpina consecins 
fele unei uniuni de indivizi nesănătoşi sau infectați, 
De sigur că măsurile vor trebui extinse si coms 
pletate cu altele mai riguroase si mai eficace, pens 
tru ca să se poată combate prin concursul tuturor 
factorilor politici şi economici, flagelele sociale; 
tbc., sifilis, pelagră, alcoolism etc., de care suferă 
populafiunile diferitelor regiuni ale ţării noastre, 
Totalitatea principiilor şi a procedurilor de invesr 
tigaţie asupra stării sanitare, a unei populaţiuni, 
în dependenţă de situaţia ei politică şi economică, 
precum şi studiul mijloacelor celor mai eficace de 
protejare si indreptare a capitolului uman, constir 
tuie știința biopolitică. Disciplină vastă prin dir 
versitatea aspectului” problemei, a cărei realizare 
necesită o coordonare a tuturor resurselor şi forr 
felor unui stat, chiar cu sacrificii momentane, de 
ordin politic dar mai ales economic, 

Pentru protecţia, jn acest sens, a unei populas 
fiuni sunt necesare măsuri de igienă socială cu 
scopul de a preveni şi combate flagelele si asi asis 
gura o asistență medicală. Dar pe lângă acestea, 
pentru a nu unilateraliza problema, a cărei aplis 
care devine astfel inoperantă, din cauza enormelor 
investițiuni, acţiunea medicală trebue completată 
printr'una paralelă de ordin administrativ, vizând 
îmbunătăţirea economică, fiindcă, în fond, o pros 
blemă sanitară este si o problemă economică, Dex 
geaba se inaugurează un serviciu de asistență mes 
dicală, când populafiunea e pauperizată, suferind 
de o cronică subnitriţie, trăind în condiţii mizes 
rabile, în ţinuturi nesănătoase si bântuită de epis 
demii. De aceea, o acţiune medicală ca să fie eficace 
trebue să meargă paralel cu acțiunea de redresare 
economică. Çompetinta medicală trebue să fie dun 
blată de o profundă cunoaştere a problemei sos 
ciale, întrunite in mod fericit jn persoana medicus 
lui sociolog. El trebue să aibe comprehensiunea 
ansamblului problemei, ca să poată să distingă 
factorii necesari de indreptare. In acţiunea lui 
trebue să fie secundat de aceeași comprehensiune 
şi să se bucure de un total concurs din partea 
autorităților, care să ia jn considerare indicaţiur 
nile medicului şi să le aplice cu bună credinţă, 
dincolo de orice considerente de ordin politician 
nist, 

Până în trecutul apropiat politica la noi se res 
zuma la lupta diferitelor coterii pentru obtinerea 


sufragiului, scápánd din vedere rostul important 
al protejării si redresárii stării fiziologice a po- 
pulațiunii. Astfel Babeş a făcut zadarnice apeluri 
în deşertul ignoranței politicianiste, descriind mi- 
zeria idiologică a ţărănimii subnutrite şi amenin- 
{аїа de degenerescenţă, Afirmaţiunile lui au rămas 
fără efect, Sub influenţa ideologiei rasiste, a că- 
rei ecouri străbat şi la noi, forurile guvernante au 
inceput să se sesizeze și de această problemă, 
Acel care i-a înțeles la noi importanţa în toată 
amploarea, ca s'o poată concretiza într'o organi- 
zare sistematică, a fost profesorul Iuliu Moldovan, 
prin legea sanitară din 1930. Principalul merit al 
acestei întreprinderi îl constitue spiritul de inova- 
fiune a legii, care imbrájiga toate aspectele igienii 
sociale la noi, Originalitatea de concepţie constă în 
devierea ponderei asupra importanţei primordiale 
a prevenirii bolilor, a profilaxiei sociale, fiind în- 
deobşte cunoscută ineficacitatea medicinii cura- 
tive, I s'a adus însă şi critica cá e inaplicabilă, 
susținându-se cá necesită investijiuni extraordi- 
nare de capital, 

Lucrul s'a dovedit a fi neexact, in urma activi- 
tății plasei sanitare Gilău, care a fost organizată 
şi funcţionează în spiritul legii din 1930, Situaţia 
precară a sănătăţii populaţiunii noastre rurale, 
totuși ar fi cerut un imperios sacrificiu bugetului 
Таги, 


Plasa sanilară. Inovajiunea acestei legi de orga- 
nizare sanitará este intentiunea ei de profilaxie 
socială, realizată prin crearea unei noi unităţi 
sanitare: plasa sanitară, intercalată între circum- 
scripția medicală şi org. sanit, a judeţului, Această 
nouă unitate sanitară are atribuţiile de prevenire 
şi îndrumare tehnică a acţiunii sanitare, fiind con- 
dusă de un medic igienist, Necesităţile sanitare în 
mediul nostru rural sunt multiple si complexe şi 
nu pot fi îndeplinite cu succes de medicul de cir- 
cumscripjie, care nu are nici capacitatea de muncă, 
nici competenţa tehnică necesară, De aceea inda- 
toririle preventive ale serviciului sanitar rural, 
trebuesc asumate de un medic capabil prin pre- 
£átirea sa, să asigure coordonarea şi sistematizarea 
activităţii tuturor factorilor sanitari, 

Medicului de circumscripție îi rămâne astfel ac- 
țiunea curativă, căreia i se poate dedica în între- 
gime, Pe de altă parte, medicul igienist îşi asumă 
si din atribuţiunile medicului judeţean care con- 
duce acţiunea preventivă a întregului judeţ fiind 
astfel prea încărcat cu atribuţii administrative, 


ceea ce-l împiedică să conducă în detaliu, să în- 
drumeze şi să controleze activitatea pe teren. Si- 
tuația precară a sănătății populației rurale, nece- 
sită o schimbare a spiritului organizării noastre 
sanitare, dându-i un caracter activ prin transfor- 
marea serviciului sanitar din curativ şi adminis- 
trativ, intr'unul preventiv tehnic, 

Remedierea o constituie crearea acestei plase 
sanitare în frunte cu medicul igienist, care-şi de- 
dică activitatea în mod exclusiv acţiunii preven- 
tive, fiind descărcat de obligaţiile clientului şi 
de-o bună parte a agendelor administrative, 


Organizarea plasei sanitare. Plasa sanitară cu- 
prinde 3—6 circumscripții medicale, iar prin li- 
mitele ei se incadrează cu aproximaţie în plasa 
administrativă, Totalul populaţiunii nu trebue să 
depăşească 100.000 loc., de obiceiu până la 50.000, 
Numărul este în funcţie de configuraţia geografică 
si de dificultăţile de comunicaţie, când descrește 
simțitor, „Medicul igienist este conducătorul ser- 
viciului sanitar preventiv din plasă, organul tehnic 
executiv in cele mai importante probleme ale igie- 
nii aplicate, fiind şi şeful ierarhic al personalului 
tehnic din cuprinsul plasei, El supraveghează şi 
îndrumă din punct de vedere tehnic, pentru a sa- 
tisface interesul sănătății publice si particulare, 
instituţiunile sanitare din cuprinsul plasei. Orga- 
nizează serviciul preventiv, fixând programul de 
muncă pentru circumscripţii şi intervine ca organ 
tehnic de îndrumare si control în activitatea pe 
teren, atunci când autorităţile si competența me- 
dicilor de circumscripție încetează, In mâinile lui 
se concentrează rapoartele organelor în subordine, 
a căror date le prelucrează, ca apoi să le înainteze 
medicului judeţean. Tot lui îi incumbă și sarcina 
de a califica şi aprecia activitatea personalului 
medical si auxiliar din plasă, 

Fiind organul de indrumare şi execuție a medi- 
cinei preventive, el rezolvă diferitele probleme de 
ocrotire a mamei și a copilului, examinarea pe- 
riodică a scolarilor veghind la sănătatea şi educa- 
fia lor fizică şi morală, precum si combaterea bo- 
lilor sociale, Ia măsurile cele mai eficace pentru 
a combate și jugula epidemiile, luându-și întreaga 
responsabilitate pentru activitatea din această di- 
rectie, Organizează asistența socială, fiind facto- 
rul care asigură contribuţia materială şi morală 
a administraţiei, pentru lucrările de salubritate, 
ale comunelor din plasă, Are îndatorirea de a se 
ocupa de educaţia igienică a populaţiei, pe care 


445 


trebue s'o conducă cu mult tact psihologic şi per- 
severenfá, Ca atitudine profesională si colegială, 
medicul igienist e mai mult colaboratorul medici- 
lor de circumscripție, decât șeful lor, păstrând 
cele mai bune raporturi cu aceştia, mai ales că nu 
are clientelă particulară, 


Medicul de circumscripție, este conducătorul 
casei de ocrotire, fiind un factor eminamente cu- 
rativ al angrenajului organizaţiei sanitare, Casa 
de ocrotire este un centru de activitate sanitară 
în toate domeniile acesteia pe lângă cea mai im- 
portantă, care este tratarea bolnavilor. Din aceasta 
iradiază toată activitatea de ocrotire şi de edu- 
care sanitară, căci activitatea medicală nu se re- 
zumă numai la importanța boalei pentru in- 
divid, ci consideră bolile ca simptome morbide 
în corpul populafiunii, ce necesită măsuri generale 
de îndreptare. De aceea ín consultafiunile caselor 
de ocrotire, se face o diferenţiere în favorul bo- 
lilor cu interes social, singurele care se bucură de 
beneficiul gratuităţii, Afară, bineînţeles, de cele 
impuse de starea de paupertate a consultanţilor, 
Prin caracterul lor de profilaxie socială, sunt gra- 
tuite următoarele categorii de consultaţii: gravide, 
sugaci, neșcolari, scolari, boli infecțioase si vene- 
гісі, In felul acesta se face educaţia populaţiei de a 
aprecia sănătatea, consultându-l pe medic și în 
particular, 

Pe lângă casele de ocrotire funcționează ca 
personal auxiliar: 

1. Sora de ocrotire, cu atribuţia de a acţiona 
în toate domeniile sănătăţii publice, fiind cea 
mai importantă colaboratoare a medicului de cir- 
cumscripţie si factorul pentru ocrotirea mamei si 
a copilului, în combaterea bolilor sociale şi in- 
fecţioase. Depune o intensă activitate de educare 
igienică a populafiunii, atât la dispensar cât și 
cu ocazia demonstrațiilor de igienă în sânul fa- 
miliilor. 

2. Agentului sanitar îi sunt rezervate atribuţiile 
de poliție sanitară, controlând executarea măsu- 
rilor de salubritate publică, fiind și executorul 
tehnic pentru construcţiile igienice, de fântâni, 
latrine şcolare, îngrijește baia publică gi face de- 
sinfecția terminală. 

3. Moaga asistă facerile. 

Serviciile de specialităţi, Pentru satisfacerea 
tuturor necesităţilor medicale ale plășii sanitare, 
pe acelea pe care competinja şi capacitatea me- 
dicilor de circumscripție nu le poate îndeplini, 


446 


sau creat servicii de specialişti. Astfel se consi- 
deră ca indispensabili, pentru bunul mers al ac- 
tivității: ftiziologul, puericultorul, stomatologu! și 
otorinolaringologul, 

In plasa demonstrativá Tomesti, pentru inde- 
plinirea necesităţilor sanitare locale, s'au creat 
centre de studii si acţiune sanitară, pentru ma- 
larie la Ungheni, iar pentru pelagră la Osoi. 


Infiinfarea plaselor sanitare model Gilău şi 
Tomeşti. Plasele sanitare model, încă dela infiin- 
tarea lor în 1931 II, la iniţiativa prof. I. Moldo- 
van, ca o încercare de aplicare pe teren, a legii 
sanitare din 1930, au avut concursul material și 
moral al Fundaţiei Rockefeller, încadrându-se 
astiel în acţiunea universală, 
această fundaţiune, pentru ameliorarea standar- 
dului sanitar, la populafiunile de pe întreaga su- 
prafatá a pământului. Conform unei convenţiuni, 
aceasta contribuia cu o cotă în finanţarea plase- 
lor pe lângă contribuţiile Ministerului Sănătăţii 
și a judeţelor respective. Contribuţia Fundaţiei 
Rockefeller era prevăzută numai pe o durată de 
5 ani, scăzând proporţional, în fiecare an, ur- 
шапа ca în aceeaşi proporție, Ministerul Sănă- 
tății şi judeţele să-şi asume indatorirea de a com- 
pleta alocaţiunea de întreţinere, 

Fiind organizate aproape similar, diferenţele 
fiind condiţionate de deosebirile mediului de acti- 
vitate, cu probleme economice și sanitare diferite, 
atât plasa sanitară Gilău cât şi plasa sanitară ru- 
rală de demonstraţie Tomești, au aceeași menire 
de a găsi pe tărâmul activităţii sanitare aplicate, 
noi concepţii de igienă socială, verificând mijloa- 
cele cele mai plastice și mai eficace de îndrep- 
tare a sănătăţii rurale, 

Au luptat cu greutăţi inerente oricărui început, 
dar mai ales cu condiţiile terenului, pe care tre- 
buiau să-și desfăşoare activitatea şi care erau 
deosebit de dificile, Alese în special, pentru difi- 
cultăţile ce le ofereau, ca să se obţină cunoaşte- 
rea nemijlocită a realităţilor igienice rurale, şi 
ca să se găsească, astfel din conflictul cu adversi- 
tățile mediului, toate inváfámintele ce erau ne- 
cesare, pentru organizarea unui serviciu sanitar 
eficace, care să răspundă tuturor necesităților di- 
feritelor regiuni ale ţării, Au întâmpinat în pri- 
mul rând, lipsa totală a unei îndrumări pentru 
ameliorarea condiţiilor economice, care să con- 
tribue la îndreptarea felului de vieatá a păturii 


țărănești. Se simţea în primul rând, lipsa factori- 
t 


ce o intreprinde 


lor educatori in diferitele ramuri de activitate a 
ţăranului, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de 
habitafiune, lipsa serviciului agronomic care să-i 
raționalizeze munca câmpului, a serviciului ve- 
terinar, etc, Toate aceste lipsuri au contribuit la 
scăderea standardului de trai, prin diminuarea 
calitativă şi cantitativă a producţiunii, In plus, 
lipsa de cultură a populafiunii, au determinat un 
grad de inerție şi de renitenfá sufletească, față de 
încercările de educare igienică, care a mers ane- 
voios, cu prețul unei mari devotări și perseve- 
rente pentru obținerea obiectivelor propuse, 

Aceste condiții complexe au încetinit realiza- 
rea programului de lucru, care a mers paralel cu 
evoluția mentalităţii populaţiei şi cu interesul ce-l 
aveau locuitorii pentru opera de transformare. 
Pentru infuzarea principiilor ібіепісе în sânul po- 
pulafiunii, a fost nevoie de-o anumită tehnică 
psihologică, având grije ca realizările igienice şi 
de salubritate să nu depășească puterea de com- 
prehenesiune a populaţiunii. De aceea încă dela 
început s'a fixat un program de lucru, care să 
imbráfigeze totalitatea problemelor sanitare ru- 
rale, ducându-se cu succes atât activitatea cu- 
rativă, cât şi cea preventivă şi educativă a po- 
pulaţiunii, ` 

Dupá $азе ani de activitate, rezultatele sunt 
evidente, indicatorul cel mai sigur fiind scăderea 
mortalității, Apoi fişierul sistematic si precis, 
care a fost întreținut cu scrupulozitate de cerce- 
tătorii ştiinţifici, ne permite să constatăm eficaci- 
tatea şi perfecțiunea crescândă, a acestei activi- 
tăți medicale, care poate să surclaseze variațiu- 
mile condiţionate de evoluţia stărilor sociale și 
economice, în decursul acestui timp. Rezultatele 
definitive ale unei organizafiuni sanitare, nu se 
vor cunoaşte decât după o perioadă de 10 ani, 


Programul de lucru. Conformându-se caracte- 
rului de profilaxie socială, pe care-l are plasa sa- 
nitară, au fost stabilite câteva probleme, de-o im- 
portanță primordială pentru starea sanitară a po- 
pulațiunii, care cerea о grabnică intervenție. 
Astiel la Gilău după anchetele preliminare înfiin- 
țării ei, s'a stabilit că în programul de lucru să 
se inglobeze următoarele capitole: 

1, Problema mamei şi-a copilului, 

2. Combaterea bolilor sociale şi-a veneriilor, 

3, Combaterea bolilor infecțioase, 

4, Educaţia igienică a populaţiunii, 

5, Sanitafiunea, care urmăreşte asanarea între- 
gului complex fizic, Е 


Activitatea desfășurată а interesat întregul 
personal medical şi auxiliar, depunându-se atât 
la casa de ocrotire cât si pe teren, în sânul fami- 
liei si în şcoli. Consultafiunile pentru aceste pro- 
bleme, având caracterul preventiv, au fost cu to- 
tul gratuite pentru toate categoriile popula[iu- 
nii. Pentru sistematizarea muncii, s'a fixat un plan 
riguros de activitate curativă la fiecare casă de 
ocrotire, ca fiecare categorie de consultanţi să 
se perinde prin fața medicului, după importanţa 
socială ce-o prezintă: 


Tomeşti Gilău 
2 consult. pe sáp. pt. sugaci Cons. prenatale 2 la lună 
2 x „ iunăigiena şcoiari. „  pt.sugaci 1 săpt. 
2 3 » » Salubritate şi »  pregcolari] „ 
politie sanitará in sat » şcolari і, 
2 pe săptăm. consultaţii la dis- „  ig.gurel 1 , 
pensare „  tubercul. 1 , 
1 zi pe săpt. conferinţă la laşi »  venerii 2: 


1. Ocrotirea mamei si-a copilului, 

Acest capitol isi are subdiviziunile, necesitate 
de stadiile de evoluţie fiziologică a mamei, îna- 
inte şi după naştere și-a copilului în decursul di- 
feritelor faze ale desvoltării sale. Astfel, îngrijirea 
copilului trebue să înceapă înainte de naşterea 
sa, prin protejarea gravidei, care trebue să fie 
pusă la adăpost de greutățile vieţii, precum şi să 
i se asigure o asistență medicală prenatalá, Rolul 
cel mai important al acestei acțiuni îl define, pe 
lângă medic, sora de ocrotire, care trebue să de- 
pisteze gravida încă dela începutul sarcinei, con- 
vingându-o să se lase examinată, în vederea tn- 
lăturării precoce a complicafiillor, Tot ea educă 
£ravida in sensul obiceiurilor igienice sí va com- 
pleta cunoștințele moasei empirice, зиргауе- 
£hind-o la naştere, care să se petreacă în condi- 
fii impecabile. lar dacă gravida prezintă semnele 
unei nașteri dificile, se va îngriji să fie evacuată 
la un spital. Standardul american prevede 25 la 
sută de gravide supraveghiate şi consultate, La 
Gilău până în 1934 a fost de 5 la sută, crescând 
de-atunci la 21,6 la sută, Acelaşi standard pre- 
vede 750 vizite la domiciliul gravidelor la 1.000 
noi născuţi. La Gilău cifra a fost întrecută, Re- 
zultatele n'au întârziat prin scăderea mortalității 
materne. 

Rezultatele activității surorilor de ocrotire sunt 
progresive, prin educarea unui număr crescând 
de mame, iar învățămintele câştigate de acestea 
se propagă mai departe, la alte femei, 

Sugaciul, constituie un al doilea punct al aces- 
tui capitol, îngrijirea lui e îăcută atât la dispen- 


447 


sar prin consultaţii, cát mai ales prin vizitele so- 
rei de ocrotire pe care le face la domiciliu, ocu- 
pându-se direct sau prin intermediul mamei, de 
bună starea lui, În prima decadă după naștere, 
face trei vizite, apoi le ráreste la 2 pe prima lună, 
ca să facă câte una pentru celelalte, Pentru ca să 
facă față situaţiei, se va abate dela această mă- 
sură, dând preferinţă sugacilor a căror situaţie 
necesită o asistență mai susţinută, Instrucţiile ei 
se referă la ingrijirea, nutrirea, îmbrăcarea, etc. 
sugaciului, căutând să desrădăcineze obiceiurile 
nesănătoase ale părinţilor şi anturajului și-i în- 


drumá pe cei suferinzi la consultaţiile speciale 
pentru sugari, Acestea se fac odată pe săptămână 
la dispensarul casei de ocrotire, cu măsurători şi 
demonstraţii de îngrijire si alimentare, 

Din tabloul statistic al consultării sugacilor din 
plasa Gilău, reiese în mod demonstrativ, scăderea 
mortalității dela 18 la sub 14 la sută, arătând efi- 
cacitatea măsurii educative a mamei pentru com- 
baterea mortalităţii infantile, 

Proporția consultațiilor sub 2 ani a atins, în 
1936 cifra de 52,1 la sută, Consultaţiile celor să- 
nátosi a variat între 24%—46%, 


L. Ingrijirea medicală şi ocrotirea copiilor sub 2 ani în plasa sanit. Gilău 


A Nr. Nr.  |Nr. vizit. | 0% copii- |Nr. vizit. 

ANII sep consulta-| соріШог copiilor | lor sub 2| consult. | vizitelor | la dom. "or atlatilla dom. pe 

jiunilor | nou con- апі în |pt.1copil la pt. 1 copil] sănătoşi [1000 copii 

sultati evidenţă | din evid. | domiciliu| din.evid. |а consult] sub 2ani 
(1) (4) (7) (8) (9) 10) (11) 
1931. “у ЖКА 1.841 801 396 396 215 2.0 2.508 63 24 1.362 
1932. ЕШ 1.865 1.756 537 134 393 24 5.131 18 41 8.076 
1933. . . 1.889 1.862 501 870 46.0 2.1 6.800 18 46 3.599 
19834. ... 4. 4... 1.907 2.214 456 804 42.1 2.1 5.542 6.9 35 2.906 
1935. ые ашу з 1.922 1.823 425 808 42.0 23 4.990 62 38 2.506 
1936. . . . 1.93) 2.688 574 1.011 52.1 2.7 6.637 6.6 30 3.422 
Total. . — 11.144 2.889 — — — 32.214 — — => 


A doua etapă în evoluţia copilului e vârsta 
dela 2—7 ani. Constituind categoria preşcolari- 
lor, Fiind scutiți în general de maladii, afară de 
cele infecto-contagioase, șansa de a-i găsi la vi- 
zilá e scăzută. Pentru a se extinde acţiunea me- 
dicală si asupra acestei categorii, s'au făcut 
vizite la un număr cât mai mare de preşcolari, 
a căror stare fizică era bună. La aceştia se de- 
pistează bolile infecto-contagioase, precum şi de- 


fectele fizice, cari la această vârstă pot încă să 
fie combătute cu succes. Tot în această perioadă 
se produce infecția tuberculoasă, 

Din datele de consultaţii a circumscripfiei Gi- 
lău, reiese că numărul prescolarilor înregistraţi 
şi ținuți sub supraveghere a crescut până la 43,3 
la sută, Măsura e cu caracter de prevenire și e- 
ducafie igienică, iar mijlocul de acţiune au fost 
vizitele la domiciliu, 


ЇЇ. Îngrijirea medicală şi ocrotirea preşcolarilor în plasa sanit. Gilău 


Nr.copii-| Nr.con- | Nr.copii- 6 i 
ANII sultațiu- | Jor îm | e copiilor 
niior in evid. 
med. evid. 
(1) (5) 
19831. . .. А 3.620 241 190 5.2 
1932........ 3.668 569 517 14.0 
1933. . 8.715 142 190 21.2 
1934. ..... . 3.151 1.433 1.160 30.8 
1935....... 3.779 1.602 1417 374 
1996... ... 3.814 1.916 1.650 433 
Total _ 65.33 = _ 


Cei găsiți sănătoși la consultaţii, au fost în pro- 
centuaţia de 38%. După standardul american se 
prevede, pentru 1,000 preșcolari, 100 vizite făcute 


448 


Nr. consult. Nr. vizit. la | 9% copiilor |Nr. vizit. la 


Nr. vizite- 


i dom. pe 1 | găsiți să- | dom. pe 

ptd copil lor la dom. | copil din | nătoşi іа | 1000 copii, 

din evid. evid. consult. | de 2—6 ani 
(7) (8) (9) (10) 
13 X 59 5 310 
1.1 н 2.2 30 332 
0.9 3.6 33 543 
1.2 А 24 31 135 
1.1 a 2.2 38 830 
1.2 В 2.0 36 879 

=] 
— 13.619 | = == — 


la domiciliu, La Gilău s'au făcut între 310—879 
vizite pentru 1.000 preşcolari, Rezultatele s'au 
concretizat într'o tendință de scădere a mortali- 


tátii la aceastá várstá, precum si in numárul mare 
de școlari găsiţi sănătoşi. La începutul activității, 
în 1930 numai 6,6% dintre școlari au fost găsiţi 
sănătoşi și fără defecte, iar după 6 ani propor- 
fia a crescut la 40%, 


Îngrijirea medicală şi ocrotirea şcolarilor. Ac- 
tivitatea medicală în această categorie, este pe 
cât de importantă pe atât de eficace, datorită 
maleabilitátii copilului la această vârstă, precum 
şi faptului că-i găsim la îndemână la şcoală, pen- 
tru consultaţii și supraveghere, Acţiunea de edu- 
care, va fi îndreptată mai mult asupra lui, decât 
se va face prin intermediul părinţilor. S'a observat 
chiar, cá, părinţii au suferit o înrâurire favorabilă, 
din partea copiilor lor, dela care au adoptat bu- 
nele obiceiuri igienice, Acţiunea medicală prin 
vizite, a atins la Gilău procentul de 83,9%, Când 


frecventarea şcolii, atinge abia 75"/o şi chiar sub 
50%, Consultaţiile scolarilor se dau la şcoală, 
durând în medie 6 minute, cu măsurători antro- 
pometrice si vizită tuturor organelor. 

Se depistează mai ales afecțiunile bucale, oto- 
rino-laringologice, pulmonare, cardiace etc, Sora 
de ocrotire se îngrijește să-l indrume pe şcolar, 
în mod direct, la specialistul respectiv, fără să 
mai aştepte asentimentul părinţilor, 

Educaţia igienică, întreprinsă de învăţători si 
sora de ocrotire, la şcoală și domiciliu, constă în 
percepte simple si în practicele igienice, ale spă- 
latului, îngrijirii dinţilor, imbáierii, a corijárii 
ținutei. Din tabelul statistic al plasei Gilău, reiese 
evoluţia acestei acţiuni în decursul celor 5 ani de 
activitate. In acelaşi timp s'au făcut 20.000 de 
consultatiuni pentru scolari, dintre cari mai mult 
de jumátate s'au prezentat numai pentru exami- 
nări fizice, 


HI. Ingrijirea medicală şi ocrotirea şcolarilor în plasa sanit. Gilău 


in 


Cifra aceasta trebue completată, prin numărul 
vizetelor la domiciliu care au întrunit cifra de 
4,6%, din totalul vizitelor, făcute de către suro- 
rile de ocrotire, Pentru a întregi acțiunea de pro- 
pagandă igienică, surorile de ocrotire au ţinut și 
748 de mici conferințe, 

Bolile sociale si veseriile. Fiind răspândite la 
un număr mare de indivizi, pe a căror capacitate 
de muncă productivă o scade, până la transfor- 
marea lor ín infirmi sociali, cari trebuesc susţi- 
пин de către colectivitate cu grele pierderi mo- 
rale și materiale, au constituit obiectul unei aten- 
fiuni deosebite, 

La Gilău acestea se rezumă la flagelele tuber- 
culozei si veneriilor completate la Tomești prin 
malarie si pelagrá. 


te 


să |5 |° |š: E [38 |4 |4® fei mt | 
Жаса |Зу | š ` ч |ящ |= 1585 5819 5 | Z= 
312| SZ | 88 | sšs 55 |38 | e3 |228 аса„Аз |38 
zes| ze | 2$ css sd. | ЕСЕ, RS | 555 ЕЕЕ ШЕ S28 
25851 zs | =š |z£B z83|ó8$| БЕ |S2s|AsS SESS|OSS 
Qo | @ | 0) Í| eo o | & | @ | ao | ap | o» | 03 
3.344 1.013 30.2 1.637 1.171 2.808 28 478 6.6 6.6 142 41 
3.388 1.234 364 1.040 1.403 2.443 20 416 17.0 6.6 123 110 
3.432 1.942 56.5 1.665 1.686 3351 1.7 539 29.7 5.2 157 86 
3.465 2.626 15.1 2.075 1.653 3.731 1.4 580 377 5.2 167 109 
3.491 2.691 77.0 1.467 2.064 3.531 13 525 34.6 5.6 150 165 
3.523 2.955 83.9 2.519 2.281 4.800 1.6 496 40.6 54 140 231 
— — — 10.403 | 10.261 | 20.664 — 3. 34 — — — 148 


Tuberculoza, este o afecţiune întâlnită cu pre- 
dilectie în mediile paupere, găsindu-se în plasele 
sanitare într'o mare proporţie, Prin metodele de 
depistare foarte sistematice, cazuri noi au fost 
descoperite necontenit, pentru ca să se aibă evi- 
denta tuberculosilor. După standard, la fiecare 
caz de deces trebuesc descoperite altele două noi. 
Prin numărul consultafiilor, completate de radio- 
scopii şi-a intensei activități depuse de către su- 
rorile de ocrotire, s'a obținut la Gilău, cifra 9,252 
de consultaţii antituberculoase, pentru 6 ani, la o 
populație de 29,400, făcându-se si 6.301 radio- 
scopii. S'au luat măsurile necesare, triándu-se 
cazurile după gravitatea ce-o prezentau, fiind 
unele izolate în sanatorii, apoi observate și con- 
trolate în mod sistematic prin figele individuale. 


449 


Li s'a arátat, modul de comportare in sánul fa- 
miliei si grija ce trebue s'o aibe in primul ránd 
pentru vieafa igienică, care pregătește și asigură 
procesul de vindecare, Apoi, pentru a susţine 
lupta existenţei, li s'au asigurat o asistenţă so- 
cială, 

Activitatea antituberculoasá, cu mijloacele a- 
vute la îndemână şi-a dat roadele, prin indicele 
scăzut al mortalităţii, în plasele model, față de 
restul ţării, 

Astfel la Gilău scade dela 251 pe 100,000 loc, la 
144 pe 100.000. 

La Tomeşti dela 211 pe 100.000, la 144 pe 
100,000, 

Eficacitatea acestei acţiuni se bazează, în pri- 
mul rând pe perfecțiunea metodelor de investi- 
fafiune, pe acţiunea curativá si cea socială de 
izolare si ospitalizare, precum şi pe ansamblul 
măsurilor de asistenţă, ce vizează asigurarea unui 
standard de trai, compatibil cu existența celui 
redat societăţii după vindecare, 

Veneriile. Dintre acestea sifilisul, deţine rolul 
cel mai important, pentru acţiunea lui disgenică, 
din cauza diminuării nașterilor, a degenerării pro- 
geniturilor și-a gravei atingeri ce-o aduce sănă- 
tății adultului, 

Depistarea cazurilor, e întreprinsă de sora de 
ocrotire, care-i determină de a urma tratamentul, 
încercând ca ultimă măsură de îndrumare, con- 
strângerea prin tratamentul spitalicesc. Cazul 


odată descoperit, este înregistrat si supraveghiat, 
în tot decursul evolufiunii afecțiunii şi numai 
moartea sau plecarea din plasă, sisteazá figa de 
observaţiune, In felul acesta, la Gilău, s'au pe- 
rindat, la serviciul de consultaţii antivenerice 
5,191 persoane, care totalizează un număr de 
22,000 consultaţii, în decursul anilor de funcţiune, 

In felul acesta 18% din populaţie a fost ţinută 
în evidenţă, descoperindu-se încă 15,9"/» pe lângă 
cei găsiți înregistraţi, Ca rezultat al acţiunii medi- 
cale, proporţia cazurilor noi scade treptat la sub 
400 pe 1.000 locuitori, In plasa Tomești, 4.915 
capi de familie au fost examinafi, fácándu-li-se 
12,658 reacţii Wasserman, Procentul positivilor a 
scăzut dela 9,25 pe 1,569 loc. la 5,78 pe 1.974, 
diminuánd si numárul avorturilor, 

Alături de sifilis s'au înregistrat și tratat, ca- 
zurile cu blenoragie si sancru moale, 


Bolile infecto-contagioase. Dificultatea acţiunii 
de combatere a infecto-contagioaselor, o constituia 
în primul rând lipsa mijloacelor de comunicaţie, 
precum şi lipsa personalului suficient, care să 
poată depista un număr cât mai mare de cazuri, 
într'o perioadă de epidemie, când timpul este aşa 
de preţios, 

Totuşi rezultatele sunt mulțumitoare şi cu greu 
s'ar putea depăşi, cu resursele actuale, Datele se 
apropie de cifra standardului, iar mortalitatea 
față de restul ţării, este într'o netă scădere, 


VI. Cazurile şi decesele de boale infecto-contagioase în plasa sanit. Gilău 


BOALA 
(l) 
Scarlatină .... 13 2 — — — 5 
Difterie ..... 3 — 2 15 6 24 
Rugeolá — — 5 — |304 — |155 
Tusá conv.. . . . 43 — 62 1 24 = 16 
Febra tif... . . . n 2 7 1 5 1 58 
Dizenterie . — — — я 3 | 159 
Alte boale . . . . || 25 — 6 — 39 — 9 
Total. .. || 95 4 91 4 | 441 10 | 426 
Mort. prin boli int. 
la 100.000 loc. . — 1143 — 1143 — |349 — 


Malaria şi Pelagra. In plasa sanitară de demon- 
strație Tomeşti, configuraţia locală, precum și 
complexul condiţiilor economice, determină încă 
două flagele de importanţă socială: 


450 


Cazuri |Fatali- 
tatea 
la 100 
cazuri 


(17) 


1 93 5 57 10 169 | 18 93 10.6 

T 18 1 6 1 74| 17 43 22.9 

4 1 — 24 — 489 4 122.0 0.8 

— | 119 3 |183 10 447 | 14 31.0 3.1 

5 9 1 16 106 | 12 88 11.3 

11 16 1 15 2 | 26| 17 14.4 6.9 
= 53 — 73 = 205 | — = = 
28 | 309 11 | 374 25 |1736 | 82 — = 
968 — 137.7 | — 185.0 — - — — 


Malaria, este endemică din cauza revărsărilor 
Prutului, făcând posibilă prosperarea ţânţarilor 
anofeli, vehiculanfii agentului patogen al malariei, 


Ас{їйпеа de combatere vizează, atât opera de asa- 


nare a terenului, prin secări de bălți, distrugerea 
fánfarilor cát şi chininizarea preventivă şi cura- 
tivă a populaţiunii. 

Pentru studiul acestei probleme s'a creat sta- 
iunea de malariologie din Tomeşti, 

Pelagra, este condiţionată de factorii economici 
locali, care menţin populafiunea într'o stare de 
subalimentafiune. Etiologia acestei boli de nutri- 
fie, încă nu e definitiv stabilită, însă se ştie sigur, 
că alimentafiunea insuficientă, unilaterală cu po- 
rumb, precum şi carenfa unor principii alimen- 
tari indispensabili, cum sunt vitaminele, intră 
intro largă măsură în complexul etiologic al 
acestei afecţiuni. 

In centrul de studii asupra pelagrei dela Osoi, 
sau făcând ample cercetări asupra etiologiei ei 
si asupra măsurilor de combatere, In planul eco- 
nomic, s'a încercat o remediere a situaţiei, însă 
aceasta evoluiază independent de voinţa unui sin- 
gur factor, de aceea rezultatele se datoresc mai 
mult acţiunii curative. S'au făcut însă eforturi 
susținute, pentru a înlocui făina de porumb prin 
cea de grâu, 


Educaţia igienică.. Pentru a da un suflet operei 
intreprinse, prin educarea păturii ţărăneşti, care 
să accepte, să înțeleagă şi să aplice intenţiunile 
şi strădaniile depuse de către medici si surorile 
de ocrotire, s'au dat cu orice prilej sfaturile de 
igienă, completate de demonstraţii şi conferințe, 
făcute la şcoli, la dispensar sau domiciliu, 

Această educaţie a fost intregitá și prin opera 
de sanitafie, la care populaţia a fost interesată 
nemijlocit, considerând-o ca pe un factor de cola- 
borare, în acțiunea de asanare a mediului fizic, 

Astfel în plasele sanitare model, campania de 
salubrizare, a dus la o rezolvare principială şi de 
inceput, a aprovizionării си apă, prin construirea 
de fântâni si izvoare igienice, și a depozitării 
murdăriilor prin latrine model, publice si parti- 
сшаге, 

Fiind о întreprindere inovatoare n'au găsit 
dela inceput rezonanţa înțelegerii populafiunii, a 
cărei mentalitate nu era încă pregătită, 

La Gilău, populafiunea s'a bucurat, nu numai 
de concursul moral al sfaturilor şi instrucţiunilor, 
ci a fost şi subvenfionatá, pentru a se încuraja 
construcțiunile de salubritate publică. 

Băile populare, construite mai mult pentru şco- 
lari, singurii care puteau să fie constrángi la în- 
ceput, ca să le devie apoi un obiceiu, dată fiind 


maleabilitatea lor, au fost ulterior frecventate 
şi de un mare număr de adulți, Aceştia au suferit 
o utilă contagiune mentală, în privinţa precep- 
telor igienice, dela copiii lor, 

Problema Habitaţiunii, a suscitat de asemenea un 
interes deosebit, în acţiunea de sanitafie, prin in- 
struc(iunile și insistențele depuse, ca populafiunea 
să-şi construiască locuinţele după principiile 
igienice, cu încăperi suficiente și cu cubajul pre- 
scris, 

S'au dat subvenţii pentru lărgirea ferestrelor şi 
înlocuirea pardoselei de pământ neigenică, prin 
cea de scânduri. 

Faţă de restrângerea mijloacelor materiale, s'a 
făcut mult, lucrându-se mai intr'un scop 
educativ a maselor populare. Principiile igienice, 
câștigate prin contactul strâns cu Casa de ocro- 
tire, se infuzau incetul cu încetul în mentalitatea 
populaţiei. Prin contagiunea imitafiunii, au înce- 


ales 


put apoi singuri, să se intereseze si să-şi con- 
struiască casa şi dependinfele, având drept model 
realizările, in acest domeniu, ale casei de ocrotire, 
lar când generaţia actuală va ajunge la maturi- 
tate, având mentalitatea si obiceiurile câștigate 
încă din copilărie, se vor evidenția mai amplu 
roadele încercării de acuma, 


Din cele expuse, organizarea serviciului sani- 
tar, cu caracterul de acţiune preventivă concre- 
tizatá, mai ales, prin crearea plaselor sanitare, 
corespunde, ca măsura, cea mai utilă, actualei 
stări sanitare dela noi. Prin crearea unui organ 
tehnic si administrativ, care să rezolve efectiv 
profilaxia socială la noi, având posibilitatea să 
surmonteze toate dificultăţile, pe care complexita- 
tea problemei sanitaro-economice o determină. 
Iar această acțiune de prevenire, să fie disociatá 
cu justefe de cea terapeutică, cu caracter pur me- 
dical, care își are rost, însă e limitată numai la 
necesităţile individuale, 

Organizarea sanitară în sensul expus, pe lângă 
că e cea mai eficace, necesită relativ puţine chel- 
tuieli, Astfel în plasa Gilău, revine circa 40 lei 
pe cap de locuitor, Suma e din prisosinfá com- 
pensatá, prin ameliorarea sanitară a locuitorilor, 
care le măreşte capacitatea productivă, ridicând 
şi standardul de vieafá, ceea ce influenţează 
intr'un sens tonic si economicul. Se preintâmpină 
apoi, pierderile ce le-ar suferi colectivitatea, care 
uneori ajung la cifre enorme, prin întreţinerea 
infirmilor sociali şi tratarea bolnavilor incurabili, 


451 


Investitiunile fšcute in acest scop, sunt inactivate, 
capitalul plasat fiind un capital mort, Cšci indi- 
vidul, pentru care se cheltuieste, nu recupereazá 
în folosul societăţii, ceea ce aceasta a pierdut cu 
întreținerea lui, Individul trebue să presteze în 
sânul societăţii, o activitate lucrativă, iar atunci 
când e în imposibilitate de a activa, trăieşte din 
pasiv pe contul şi în dauna familiei și a societăţii, 
dezorganizând echilibrul economic, 

De asemenea e important capitalul pierdut de 
societate, prin mortalitatea mare, mai ales a in- 
divizilor ce n'au adus încă un aport efectiv pen- 
tru societate, cum sunt copiii, 

In plasele sanitare Gilău şi Tomeşti, în urma 
activităţii depuse, încă din primii ani, s'a înre- 


gistrat o tendință de scădere a mortalităţii, cres- 
când excedentul populaţiei faţă de situaţia ani- 
lor premergători înființării lor, Ceea ce eviden- 
fiazá eficacitatea acţiunii de prevenire, ce sa 
întreprins, o constituie conjucturile economice asa 
de favorabile în perioada premergătoare 1926— 
1931, cu anii ei de prosperitate, față de criza 
economică a anilor 1931—36, ce-a culminat în 
1935, când şi starea sanitară a suferit o recrudes- 
сепій, însă mai puţin însemnată ca'n restul ţării, 

Din tabelele constată situația 
mişcării populaţiei care s'a menţinut, față de 
regiunile restului ţării, într'o situafiune privile- 
giată, ca rezultat al acţiunii medicale, 


alăturate, se 


V. Mişcarea populaţiei în anii 1931 — 1936 în plasa sanit. Gilău 


Popula- 


АКП yangila Náscuti | Decese 
la 1 Iulie vii 
(1) (2) (3) (4) 

1025-4 XR ааа DK ER 25.126 947 608 
1926 . Rr ty ES 21.052 949 637 
1027. 5 v us hs: set 2 š 26.370 931 608 
1928. . . ç š 26.740 952 535 
1929. {в 21.100 887 583 
1930 . р S Ge , 27.487 934 464 
198. ç 2 5 ау ә "IM EIER 21.893 896 554 
D ——— E 28.263 936 538 
1983... ¿zy АЛА Ыйы д Фад 28.625 843 516 
10345... аар э 28 902 746 520 
p CL 29.117 775 570 
j|: E M 29.383 843 515 


Excedent la 1.000 de suflete in plasa sanit. Tomesti 


Romania Plasa 
А Nil (rurală) Tomeşti 
1830; . cau еже ыз . š 17.9 26.34 
1991 а ер Quac de dvi Ñ ‹ 14.7 25.74 
ТОЗА —— PP 16.8 23.55 
1933. ..... е Жы, е cere iA, Tisi iw Ж 15.7 24.13 
1034 5. ао UE aO us S.S mk Ж 13.7 24.29 


Influențele unei organizări sanitare, asupra miş- 
carii populafiunii, în sensul diminuării mortali- 
tăţii şi-a stimulării natalității, nu se poate con- 
stata, ca o rezultantă definitivă, înainte de 10 
ani. In decursul acestei perioade, fluctuațiile si 
crizele sociale suferă o evoluţie completă, dela 
prosperitate la sărăcie şi viceversa, apoi mentali- 
tatea se transformă şi ea si se mai primenesc şi 


452 


Cifre crude 


Prop. la 1.000 loc, Proporţii 

la 100 

Excedent) saben] Маат |Mortant. ш пал! 
(5) (6) (1) (8) (10) 
339 175 36.8 23.6 132 18.5 
312 181 364 244 11.9 19.1 
323 217 353 23.1 122 233 
417 167 35.6 20.0 15.6 175 
304 201 32.7 215 112 22.7 
470 159 34.0 16.9 17.1 17.0 
^" 32 157 32.1 19.9 12.2 175 
398 166 33.1 19.0 14.1 17.7 
327 115 294 18.0 114 13.6 
226 138 25.8 18.0 78 185 
205 129 2656 19.6 70 16.6 
328 127 28.7 175 11.2 15.1 


generaţiile, ajungând să conducă cei tineri, impu- 
nându-și vederile câştigate încă din copilărie, 

Totuşi se pot face constatări, despre rezulta- 
tele premergătoare, în privinţa educaţiei sanitare, 
cu un interes crescând pentru perceptele aces- 
teia, ducând la o creștere însemnată а соп- 
sultatiunilor medicale, Astfel la Gilău, cu tot nu- 
mărul mare de consultaţii gratuite, pe lângă clien- 
tela particulară a medicului de circumscripție, 
mai pot să trăiască încă doi medici particulari, 
De asemenea se modifică obiceiurile igienice, 
ceea ce pregăteşte calea desvoltării şi răspân- 
dirii realizărilor de salubritate, care ajung astfel 
să fie apreciate în justa lor valoare de către pc- 
pulaţie, 

In general se observă o tendinţă pronunțată, 
de scădere a mortalităţii, în raport cu perioada 


1925—30, caracterizatá prin prosperitate econo- 
micá, 

Astfel la Gilău, procentul natalității, dela 
35,1%, scade între 1935—36 la 29,3%, când si- 
tuatia economică se înrăutățește, Totuşi ca re- 
zultat al acţiunii medicale, media mortalităţii 
scade şi ea atât față de perioada 1925—1930, 
dela 21,5% la 18,7%, cát şi faţă de restul ţării, 
care păstrează o procentualitate încă ridicată, 
Luate pe categorii de vârstă, mortalitatea cea 
mai însemnată o are perioada infantilă dela 0—4 
ani, care era la Gilău 51,1% în 1931, ajunge în 
1936 la 42,4, 

Aceste rezultate, s'au obţinut cu preţul unor 
serii de eforturi neprecupeţite, pentru a învinge 
toate obstacolele morale și materiale, pe un drum 
de realizări cu totul nou la noi şi plin de nepre- 
văzut, 

Lipsa suficientă de mijloace materiale, numă- 
rul redus al personalului, situaţia economică, cu 
condiţiile de уїеа{& precară a populafiunii și di- 
ficultátile de comunicaţie, aproape cá au limitat 
prosresiunea realizărilor. 

In această activitate de pionieri, pe lângă me- 
dici, sora de ocrotire şi-a adus contribuţia de 
utilitate medico-socială, dovedindu-se a fi un fac- 
tor indispensabil pentru acţiunea sanitară рге- 
ventivă, în mediul rural. 

Activitatea ce-o depune în mediul familiar, 
printre școlari, pentru ocrotirea mamei şi co- 
pilului, constitue o operă de înaltă importanță 
educativă, igienică și socială, Este de asemenea 
factorul nemijlocit al acţiunii preventive în sânul 
populaţiei, pentru îndrumarea şi îndeplinirea pro- 
„blemelor ce asigură soliditatea si sănătatea fami- 
liară, căreia-i dă atât asistența medico-socială, 
cât şi pe cea juridică, 

Activitatea surorilor de ocortire e reglemen- 
tată şi sistematizată, după un plan de lucru minu- 
fios stabilit, care să-i dea maximum de randa- 
ment in activitate, care e înregistrată şi verifi- 
catá printr'un control aproape iníailibil. 

Fiind atașate pe lângă institutele de igienă, pla- 
sele sanitare model, constituie centrele de instruc- 
ție sanitară, pentru medicii, surorile de ocrotire 
şi pentru cei ce se dedică unei activităţi medico- 
sociale, cari găsesc terenul de aplicare şi verifi- 
care a datelor de igienă, luând contactul cu rea- 
lizările concrete şi cu greutăţile întâmpinate, In 
felul acesta, câştigă noțiunea clară a unei acti- 
vitáti sanitare şi metodice de lucru, având com- 
prehensiunea spiritului de acţiune, a tehnicii 


psihologice de adoptat, pentru trezirea interesu- 
lui şi dobândirea colaborării populafiunii faţă de 
realizările sanitare, pe care deopotrivă i-ar con- 
traria-o măsurile coercitive pentru impunerea ino- 
vaţiunilor sanitare, precum ar desinteresa-o soli- 
citudine, prea deplasată, 

Din punctul de vedere medical, plasele saui- 
tare, dau prilejul studiilor epidemiologice, a core- 
laţiilor cauzelor, evoluţiei şi stingerii epidemiilor, 
cu diferitii factori sociali şi economici, De aseme- 
nea si terenul pentru documentarea şi experi- 
mentarea randamentului activităţii personalului 
medical si auxiliar, dintr'o organizație sanitară. 
Astfel, conducându-se pe realitatea datelor con- 
crete, se pot lua măsurile de perfecționare a a- 
cestei activităţi, apropiindu-l pe medic din ce in ce 
mai mult de nevoile sanitare ale populafiunii ru- 
rale, pentru a cărei situaţie trebue să aibă o com- 
prehensiune nemijlocită, Numai astfel poate să 
găsească mijloacele cele mai eficace de îndrep- 
tare. Pentru activitatea echipelor regale, a căror 
mișcare se amplifică ca extensiune numerică şi 
realizări, plasele sanitare model, pot să constitue 
prilejul unor sugestiuni fertile, pentru organi- 
zarea activităţii lor sanitare, prin adoptarea іп- 
tr'o măsură oarecare, a sistemului lor de lucru, în 
realizarea programului sanitar, Mai mult încă, ar 
fi chiar de propus, o colaborare, cu institutele de 
igienă şi aceste plase sanitare model, in vederea 
unei acţiuni sistematice şi coordonate, pentru 
elucidarea unor probleme de-o importanţă pri- 
mordială pentru satele noastre, adunând un ma- 
terial documentar vast şi variat, a căror date să 
fie prelucrate şi interpretate atât în spiritul doc- 
trinei sociologice, cât şi după principiile și teh- 
nica medico-sanitară. 

Astfel ar fi: Problema habitaţiunii rurale igie- 
nice, sintetizándu-se unui model adaptabil stilu- 
lui arhitectonic fiecărei regiuni din ţară, 

Apoi o acţiune de investigaţiune asupra ali- 
mentaţiunii, întreprinsă la toate echipele, pentru 
ca să se poată lua măsurile de indreptare, printr'o 
mai bună utilizare si preparare a alimentelor pe 
care le produce o regiune oarecare, 

Problema tuberculinizării la bovidee şi oameni, 
ne-ar da date statistice preţioase, fiind recoltate 
dela un număr aşa de mare de echipe, răspândite 
în diferitele regiuni ale țării, Deducţiile ce-ar re- 
zulta, ar avea consecințe utile, pentru stabilirea 
unei corelaţii între tuberculoza bovideelor şi răs- 
pândirea ei la oameni, în mediul rural. 


453 


Apoi răspândirea asa de vastă în satele româ- 
nești, a paraziţilor intestinali, suscitá o nouă pro- 
blemă de rezolvat, care ar determina si o acţiune 
de salubrizare a mediului fizic, prin fântâni și 
latrine igienice, care sunt singurele mijloace efi- 
cace de combatere, 

S'ar amenda astfel un întreg cortegiu de tul- 
burări fiziologice, datorite acestor paraziți intes- 
tinali, care furnisează tuberculoza, prin denutrire, 
tulburări intestinale, anemie etc, 

Introducând aceste probleme în sfera de preocu- 
pări sanitare a echipelor regale studențești, ac- 


454 


tivitatea din acest domeniu, ar suferi o utilă trans- 
formare trecând din faza curativă si de propa- 
gandă într'una activă, de acţiune  sistematizatá, 
care să imbrštiseze chestiunile cele mai arăzătoare 
pentru sănătatea satului românesc. Incercándu-se 
aceasta, s'ar pregăti terenul la noi, pentru o me- 
dicină preventivă cu acţiune socială. 

Ar constitui si un bun prilej pentru instruirea 
tehnică şi pregătirea morală, a tinerilor medici 
ce-şi fac ucenicia muncii sociale, în echipele stu- 
denfesti ale Fundaţiei Regale, 


Dr. TIBERIU IONESCU 


DISCUTII 


ÎNTRUCÂT CONVENTIUNILE INTERNATIONALE 
SI CONSTITUȚIA NE ÎMPIEDECĂ SÀ REZOLVÁM 
PROBLEMA MINORITÁTILOR 


In rândurile ce urmează, încerc să arăt întru- 
cât suntem limitați în rezolvarea problemei mi- 
norităţilor prin dispoziţiunile convenţiunilor in- 
ternaţionale sau a Constituţiei. Convingerea ce 
circulă pe toate drumurile este cá, dispoziţiunile 
şi angajamentele noastre privitoare la minorităţi 
sunt imuabile şi o modificare a lor nu poate avea 
loc decât pe cale revoluţionară, 

Această convingere ne apare greşită; şi tocmai 
acesta este rostul rândurilor ce urmează, să de- 
monstreze ce se poate face pe calea strictei lega- 
litáji, pentru rezolvarea problemei, minorităţilor, 


Textele juridice ce depăşesc competinţa legiui- 
torului ordinar și care cuprind dispoziţiuni refe- 
ritoare la problema minorităţilor, sunt următoa- 
rele: 

a) Convenţia dela Paris (9 Decemvrie 1919), 
încheiată între România de o parte, — Statele- 
Unite, Anglia, Franţa, Italia şi Japonia de altă 
parte, — cunoscută sub numele de convenţia mi- 
noritátilor; 

b) Constituţia noastră din 29 Martie 1923, 


In ce priveşte convenția din 1919, observ că 
această convenţie este o convenţie diplomatică, 
prin art, 1, al căreia, România se angajează 
— (s'engage), nu se obligă, — ca o parte din sti- 
pulaţiile ei, și anume art, 2—8, să fie recunos- 
cute ca legi fundamentale şi ca nici o dispoziţie 
legală sau administrativă să fie în contradicţie 
cu zisa convenție, 

Dar o convenţie diplomatică nu are valabili- 
tate decât întrucât este cuprinsă în legile ţării, 
căci altfel suveranitatea unui Stat independent 
ar urma să fie limitată printr'o măsură nerevi- 
zuibilă, cu caracter de eternitate, In interiorul 
unei ţări, tăria unei conventiuni încheiată de acea 


ţară, trebue să rezulte dintr'un act fățiș si lim- 
pede de suveranitate internă, Valoarea juridică 
internă a unui tratat, este urmarea acceptării de 
către organele interne și nu este suficientă o ra- 
tificare, Ci dispoziţiunile convenției internatio- 
nale trebue să facă parte din legislaţia ţării, 
Astfel cá, din punct de vedere juridic, tratatele 
pot fi modificate prin legile interne, Greutatea nu 
ege de ordin juridic,* ci politic: devine o pro- 
blemă de îndrăzneală și putere politică (v, în 
acelaşi sens: I, V, Gruia în „Curentul”, 12 Sep- 
temvrie 1937), 


Dar cari sunt dispozițiile convenției din 1919? 

Angajamentul din partea nrastră de a acorda, 
fără deosebire de naştere, naţionalitate, limbă, 
rasă şi religie, protecţia vieţii și a libertăţii, li- 
berul exerciţiu al credinţei (art, 2), — să recu- 
noastem ca supuși (ressortissants) români, orice 
persoană domiciliată la punerea în vigoare a tra- 
tatului (агі, 3), — să recunoaștem ca supuşi ro- 
mâni persoanele de naţionalitate austriacă sau 
ungară, născute pe teritoriu (агі, 4), — naționali- 
tatea română va fi obţinută de plin drept, prin 
singurul fapt al naşterii pe teritoriul român, de 
orice persoană, ce nu se poate prevala de altă 
naţionalitate de naștere (art. 6), — să recunoaș- 
tem ca supuşi români, pe Evreii locuind toate te- 
ritoriile României şi neputându-se prevala de 
nici o altă naţionalitate, (агі, 7), In sfârşit, art, 8 
prevede că toţi supușii români sunt egali în faţa 
legii, folosindu-se de drepturi civile si politice, în 
special in ce priveşte admiterea în funcțiuni pu- 
blice şi exerciţiul diferitelor profesiuni şi indus- 
trii, Nu se va edita nici o restricţie in ce privește 
intrebuinfarea unei limbi oarecare în relaţiile pri- 
vate şi comerciale, fie în materie de religie, presă, 
orice fel de publicaţii şi întruniri publice; ușu- 


455 


rinfe ,rezonabile” vor fi acordate pentru intre- 
buintarea limbilor minoritare în faţa tribunale- 
lor , 

Acestea sunt dispoziţiunile, cu caracter de an- 
Bajament din partea noastră ale convenției din 
1919, Celelalte articole se referă la dreptul mino- 
rităților de a întemeia şi conduce fundaţiuni re- 
ligioase sau școlare (art, 9), la învăţământul pri- 
mar în limbă minoritară, dar numai dacă există o 
proporție considerabilă de supuşi de altă limbă, 
la repartiţia sumelor bugetare cu scop religios 
sau școlar (art, 10), şi la acordarea autonomiei, 
în ce priveşte chestiunile religioase şi şcolare, 
comunităților Saşilor si Secuilor (art. 11). Art, 
12 prevede procedura plângerilor din fața Socie- 
taţii Naţiuniior şi dispoziţia că această convenţie 
nu poate fi modificată fără asentimentul majori- 
кані Consiliului Societății Națiunilor, Celelalte 
arlicole cuprind dispoziţiuni vamale de comuni- 
ca[ii si transit, abrogate în fapt prin trecerea 
timpului, 

° 

O citire atentă a conventiei arată spiritul fn 
care a fost alcătuită, Este o convenţie de egali- 
tate justificată prin teama de a nu se impune 
populaţiei minoritare un regim de inferioritate, 
Dar nicăieri convenţia nu justifică un regim de 
superioritate asupra populaţiei autonome, care 
are continuitate istorică şi aşezarea pe acest pă- 
mânt „ab origine“, 

In al doilea rând, gramatica textului este la 
conjuctiv, Se cere ca România să recunoască, și 
ce recunoaşte să treacă în legile ei. Statul român 
şi cetățenii lui vor fi obligaţi deci numai în mă- 
sura în care aceste dispoziţii au fost cuprinse în 
legile unui Stat a cărui independenţă a fost re- 
zultatul efortului şi luptelor proprii, iar nu a 
bunăvoinţei străinilor, 


Cum a aplicat legiuitorul român această con- 
venfie? 

Art, 5 din Constituţie prevede cá Românii, fără 
deosebire de origine etnică, de limbă sau religie, 
se bucură de libertatea conştiinţei, a presei, a 
întrunirilor, de asociaţie şi de toate libertăţile si 
drepturile stabilite prin lege. Art. 7 prevede că 
deosebirea de credință, de origine etnică şi de 
limbă nu constituie o piedecă în exercitarea drep- 
turilor civile, In sfârşit, art. 8, al, 2, prevede că 
toți Românii fără deosebire de origine etnică, 
limbă sau religie, sunt egali înaintea legii și da- 


456 


tori a contribui fără deosebire la dările şi sarci- 
nile publice, 

Cu prilejul desbaterilor Constituţiei, parlamen- 
tarii saşi au cerut înlocuirea termenului de „ro- 
màn”, prin „cetățean român", După о desbatere 
destul de confuză, si după explicaţii date de mi- 
nistrul G. G, Mârzescu, textul din proiect a rá- 
mas nemodificat, Justificarea esenţială dată de 
Mârzescu, era că termenul de cetățean român este 
prea restrâns, necuprinzând de ex, femeile, mi- 
norii şi interzişii, 

Din această cauză — chiar numai o citire 
atentă a textului Constituţiei duce la aceleaşi 
concluzii — nu ne putem prevala de cuvântul de 
»román", cuprins în textul Constituţiei, pentru а 
creia un eventual regim de diferenţiere între ro- 
mâni si minoritari (orice ,numerus,,”), O ase- 
menea dispoziţie sau orice dispoziţie care ar res- 
trânge exercitarea drepturilor politice, publice sau 
civile, trebue să fie precedată de o modificare a 
Constituţiei, 


Regimul minorităţii evreeşti este deosebit de al 
celorlalte minorităţi. El este reglementat prin tre; 
decrete-legi, din 30 Decemvrie 1918, 28 Mai 1919 
şi 13 August 1919, Aceste trei decrete-legi au fost 
ratificate prin art, 133 al Constituţiei din 29 Mar- 
tie 1923, 

Trebue observat că aceste decrete-legi sunt an- 
terioare convenției din 9 Decemvrie 1919, 
In ce constă tlispoziţiunile acestor 

legi? 

Decretul-lege din 30 Decemvrie 1918 nu face 
menţiune despre minoritatea evreiască, dar ma- 
joritatea celor despre care poate fi vorba în dis- 
poziţiunile decretului-lege, sunt Evreii, Decretul- 
lege prevede că toți locuitorii regatului, majori, 
fără deosebire de religie, vor putea dobândi exer- 
cițiul drepturilor de cetățeni, dacă vor dovedi că 
sunt născuţi în țară si cá nu au fost supuși unui 
Stat străin. Aceste condițiuni nu se cer celor ce 
au fost mobilizați în vreuna din campaniile dela 
1913 încoace (art. 1). Cererile urmau să fie îna- 
intate tribunalelor în termen de trei luni dela 
data decretului-lege (art. 8, alin, IV), Celelalte 
articole cuprind dispozițiuni procedurale, 

Decretul-lege din 28 Mai 1919, cuprinde, pen- 
tru întâia oară termenul de „locuitori evrei“ şi 
simplifică tormalităţile de obţinere a cetăţeniei, 
reducându-le la o declaraţie de voinţă, dar men- 
ținând obligativitatea naşterii în România si ne- 
aparținerea la o altă cetățenie, 


decrete- 


Cei ce au satisfšcut legea de recrutare, sau au 
fost ` mobilizați, sunt scutiţi de afirmaţia cá sunt 
născuţi in ţară şi cá n'au fost supuşi unui Stat 
străin (art, 1). Declaraţiunile se vor adresa în 
termen “de două luni dela promulgarea decretului- 
lege (art. 2, alin. III); termenul a fost prelungit 
cu încă trei luni, prin decretul-lege din 13 Au- 
gust 1919, 

Aceste trei decrete-legi au fost ratificate prin 
art, 133 al Constituţiei din 29 Martie 1923, iar 
prin ultimul alin, al acestui articol, s'a mai acor- 
dat un termen de trei luni evreilor ce nu-şi re- 
gulaseră cetățenia în termenele 
sus, 


prevăzute mai 


Art, 7 al convenției minorităţilor din 9 Decem- 
vrie 1919, prevede însă o dispoziţiune deosebită 
de cea a decretelor-legi, și anume că România se 
angajează să recunoască ca supuşi (геѕѕогііѕ- 
sants) pe toţi Evreii locuind toate teritoriile Ro- 
mâniei si neputându-se prevala de o altă naţio- 
nalitate, 

Dar acest articol nu a avut nici о aplicaţiune in 
fapt si nici o dispozițiune legală românească nu 
l-a cuprins, 

Astfel încât regimul Evreilor este astăzi cel 
stabilit prin decretele-legi din 1918—1919, şi ră- 
mâne deci de atributul exclusiv al legiuitorului 
intern, 

Sensul acestei precizări este foarte clar: în 
timp ce prin decretele-legi din 1918—1919 admi- 
tem ca cetăţeni români numai pe cei născuţi pe 
teritoriul României, convenția minorităţilor ne 
obligă să admitem ca cetăţeni pe toţi cei domici- 
Пай, 

О intrebare: dispozitiunile decretelor-legi din 
1918—1919 au devenit constituţionale, prin rati- 
ficarea din 1923, adicá nu pot fi revizuite decát 
cu prevederile speciale ale revizuirii constitufio- 
nale? 

Cred cá nu, si iatá de ce: prin art, 131 al Con- 
stituţiei se prevede cá o serie de dispoziţiuni din 
legile agrare, expres enumerate în textul articolu- 
lui, „sunt şi rămân cu caracter constituţional”, 
Dar art, 131 are grija să adauge și să explice ce 
Înseamnă că aceste 
articole „în întregul lor, fac parte integrantă din 
prezenta Constituţie, și ca atare, nu se pot modi- 


înseamnă această expresie, 


fica decât cu formele prevăzute pentru revizuirea 
Constituţiei“, 

Aşa dar, pentru articolele din legile agrare, le- 
giuitorul constituant a simţit nevoia să prevadă 


că nu se pot modifica decât cu procedura prin 
care se modifică celelalte dispoziţii constitufio- 
nale. Întrucât pentru decretele-legi ratificate prin 
art, 133 nu se prevede o atare posibilitate, care 
este de strictă interpretare, conchid că aceste dis- 
poziţiuni pot fi modificate pe calea legislaţiei 
ordinare, 

Faptul care în 1923 îndemna la о ratificare 
constituțională era că la acea dată, decretele- 
legi emise în perioada din 1916—1920 nu fuseseră 
încă ratificate (legea de ratificare este din 27 
Martie 1924), La acea dată situaţia Evreilor nu 
avea caracter de definitivat si s'a procedat, pur 
şi simplu, la o ratificare anticipată, Atât si nimic 
mai mult, 

Concluzia este dublă: 

a) Regimul evreilor este de atributul legislaţiei 
interne; 

b) Regimul evreilor este de atributul legiuito 
rului ordinar, 


O ultimă întrebare: a încerca modificarea con 
venţiunii minorităților din 1919 nu 
oare a duce o politică revizionistă? 

Polonia a făcut o asemenea politică prin de- 
claraţia făcută de 4-1 Beck în faţa adunării So- 
cietăţii Naţiunilor, la 13 Septemvrie 1934, După 
ce a constatat că tratatele asupra minorităților 
creiează o inegalitate între State, a declarat că 
dacă aceste tratate au un scop umanitar, trebue 
să fie generalizate, continuând: „așteptând pune- 
rea în vigoare a unui sistem general şi uniform 
de protecţie a minorităților, guvernul meu se vede 
obligat să refuze cu începere de astăzi, orice co- 
laborare cu organele internaționale, 


înseamnă 


în ce pri- 
veşte controlul aplicării, de către Polonia, a sis- 
temului de protecţie a minorităților. Este inutil 
să adaug că hotărîrea guvernului polon nu este 


îndreptată intereselor 


împotriva minorităţilor, 
Aceste interese sunt şi vor rămâne protejate de 
legile fundamentale ale Poloniei, care asigură 
minoritățile de limbă, rasă şi religie, libera lor 
desvoltare şi egalitatea de tratament“, 

Deşi declaraţia guvernului polon a determinat 
intervenția reprezentanţilor Angliei, Franţei şi 
Italiei, care au subliniat că un Stat nu se poate 
libera unilateral de obligaţiile sale liber consim- 
tite, totuşi de atunci Polonia a considerat denun- 
fatá convenţia minorităţilor, 

Dar, lăsând la o parte precedentul polonez, să 
adâncim sensul revizionismului, „Tratatele nu 


457 


sunt eterne" — fraza lui Mussolini, este un adevár 
istoric. Dispozifiunile lor cad in desuetudine, prin 
trecerea timpului. Rămâne totuși ceva, ce se mo- 
dificá numai pe cale de războiu şi anume clau- 
zele teritoriale. Aceasta este sensul politicii noas- 
tre anti-revizioniste: nu admitem revizuirea clau- 
zelor teritoriale ale tratatelor de pace. Nici Ger- 
mania nu a dărâmat în întregime tratatul dela 
Versailles; clauzele teritoriale au rămas în pi- 
cioare, 

Din aceste cauze, o politică prin care România 
urmărește înlăturarea convențiilor ce mărginesc 
suveranitatea noastră, nu este o politică revizio- 


458 


nistá, Dimpotrivă. In spiritul „revizionismului”, 
rezidă o dare înapoi a noastră, De aceea suntem 
împotriva lui, Si prin o politică de înlăturare a 
convențiilor ,inegale", nu facem decât să inain- 
tăm și să ne întărim, 

De altfel, art. 12 din convenţia minorităţilor 
prevede posibilitatea modificării convenției mi- 
noritátilor prin votul majorității Consiliului So- 
cietății Naţiunilor. Prin о astfel de modificare nu 
se atinge nici o dispoziţie din pactul Societăţii 
Naţiunilor sau din tratatele de pace. Deci nici un 
revizionism. 


C. ENESCU 


DOCUMENTE 


VIAȚA POLITICĂ A UNUI SAT DIN NĂSĂUD” 


Pornind dela faptul — sociologiceşte inte- 
meiat — că modul caracteristic de manifestare 
al vieţii sociale contimporane este națiunea, în- 
tr'atât ca o comunitate de limbă, de teritoriu, de 
religie si de istorie, dotată cu conştiinţa de neam 
şi cu o concepţie misionaristă de creafie?), am 
căutat, interpretând materialul monografic adu- 
nat în cursul campaniei din vara anului 1936, cu 
privire la manifestările politice ale satului Sant, 
să vedem în ce măsură procesul de realizare, vo- 
luntară şi conştientă, a naţiunii și-a găsit în acel 
sat, în domeniul politic, o formă potrivită de ma- 
nifestare. Anticipând asupra celor ce urmează, ne 
luăm îngăduința să spunem că fenomenul poli- 
tic din satui Sant ni s'a părut anacronic și pro- 
fund deviat dela adevărata sa funcţie socială, în 
sensul că el nu servește desvoltarea şi afirma- 
rea conştiinţei naţionale ci, dimpotrivă o deviază, 
o fărămiţează și o întârzie, 
Procedeul nostru nu va putea fi 
matic şi acuzat de apriorism decât numai dacă 
acela care ar formula o asemenea acuzare ar 
ignora tendința generală de evoluţie a societăţii 
româneşti contimporane. Ori, această tendință de 
evoluţie, a cărei evidenţă nu o poate contesta 


numit dog- 


niciun observator atent al fenomenului social ro- 
mânesc, este societatea românească 
tinde să înlăture toate contradicţiile ei interne şi 
să se absoarbă pe sine în realitatea mai înaltă 
şi mai cuprinzătoare de naţiune, Și atunci, dacă, 
cercetând, prin ajutorul monografiei sociologice, 
societatea românească sub toate manifestările ei: 
economice, spirituale, politice, observăm, cum e 


aceea că 


cazul nostru, în domeniul politic, cauze pertur- 
bătoare a desfăşurării procesului normal de evo- 
luţie a societăţii românești către stadiul de na- 
fiune, îndreptăţiți suntem să conchidem că acele 
cauze sunt profund dăunătoare organismului so- 


cial românesc și tendinţelor sale de evoluţie şi, 
ca atare, trebuesc înlăturate. 

Când se vor face suficiente cercetări monogra- 
fice asupra satelor româneşti se va putea vedea 
cât ne-a costat experienţa politică de după răz- 
boiu, care a făcut să se irosească cea mai bună 
energie a poporului nostru în ruinătoare lupte 
de partid. In ceea ce ne priveşte am căutat să 
ne facem exponenţii obiectivi ai situaţiei politice 
găsite la Sant. Vom relata trista poveste a ames- 
tecului partidelor politice în viaţa acestui sat, 
A fost ceva mai grozav decât o invazie. Acum 
satul e ca după furtună. Prin tatonări si dibuiri 
obscure încearcă să-şi croiască un drum nou, dru- 
mul său luminos de mâine. E acolo energie acu- 
mulată de veacuri şi un suflet românesc care se 
vrea realizat. Fie că omul de Stat al unei Româ- 
nii viitoare să-şi aplece o inimă cât mai recep- 
tivă şi o înţelegere cât mai sensibilă peste zbu- 
ciumul acestei conştiinţe care și-a făcut rănită 
intrarea în veac. 


Viaţa socială a satului Sant trăiește sub sem- 
nul tradiţiei. Situat către izvoarele Someşului- 
Mare, între Rodna Veche şi Pasul Rotunda, care 
face legătura între Ardeal şi Bucovina, împrej- 
ший de jur împrejur cu o cunună de munți, a 
căror piscuri depăşesc adeseori altitudinea de 
2.000 metri, Șanțul își păstrează de mai bine două 
veacuri, dela întemeierea sa o existență încreme- 
nită în istorie. Acolo, însăşi timpul, pare că, 
merge mai încet. Duhul trecutului şi al peisaju- 
lui veghează deasupra, împiedecând inovațiile 
inutile, Indeletnicirea locuitorilor în această re- 
fiune muntoasă fiind pădurăritul şi creşterea vi- 
telor, mjiloacele tehnice moştenite din strábuni 
sunt îndestulătoare. Cupola înaltă si bătrână a 
bisericii domină îngusta vale a Someșului și ca- 


1) Dintr'o lucrare de Licenţă în Sociologie, prezentată Facultăţii de Filosofie şi Litere dela Universitatea din 


Bucureşti in Iunie 1937. 


2) A se vedea: D. Gusti ,Sociologia militans* capitolul in care problemea naţiunii (înţeleasă ca mod specific de 
manifestare a societăţii contemporane) este supusă unei ample şi documentate analize. 


6 


459 


sele ránduite ín sir, pe aproape, par cá ascultá 
scufundate într'un vis uşor un basm creştinesc de 
demult, 

Nu caut să idealizez nimic, dar e imposibil să 
evoci satul Sant altfel decât în cuvintele acestea. 
Și oricât m'ași sili să intrebuinfez un limbaj rece 
şi uscat nu m'aşi putea opri să ascund faptul cá 
satul acesta în care munca e sfântă, iar femeile, 
până și pe uliți trec torcând din fusul sprijinit 
în brâu, exact ca întrun tablou de Grigorescu, 
şi-ar fi continuat mai departe, acum după unire, 
cu mai multă mândrie existența sa de tablou, 
viaja sa liniştită și senină dacă prin ingustele 
poteci ale munţilor, ori pe deasupra lor nu s'ar 
fi strecurat, aduse de un vânt urât de undeva, 
din periferia orașelor, formele decăzute ale poli- 
ticei moderne, 

Inainte de războiu, în faţa dușmanului comun, 
satenii nu cunoşteau nici ura nici vrajba între ei. 
Simjindu-se egali asupriţi, ei se strângeau cát mai 
aproape unii de alţii făurind o unitate biologică 
şi spirituala a cărei mare densitate nu se lăsa 
străpunsă de nicio putere străină, Astăzi, această 
solidaritate este relaxată. Conştiinţa socială a 
grupului slăbită, Și pe deasupra o faimă urâtă de 
răzvrătitor politic apasă cinstea acestui sat pe 
care bătrânii erau geloși să o păstreze. Anii de 
decadenţă politică de după războiu sunt o amin- 
tire dureroasă în mintea locuitorilor si acum ei 
ar vrea să se scuture de ea ca de un vis urât, 
Chiar cei mai înfierbântaţi dintre electori igi re- 
neagă faptele trecute, înțelegând că chemarea lor 
astăzi este în altă parte decât în destrămarea po- 
litică, 

Ziua сеа mare a Unirii găsise satul în plină 
haină de sărbătoare, în dorința de a-și croi un 
drum nou de muncă si lumină, „Ne-am strâns du- 
minecă dimineaţa tot poporul dinaintea primăriei, 
ne descrie ziua aceasta un sătean de 52 de ani, 
şi-au prins a vorbi oamenii c'am ajuns acele zile 
de fericire, c'am scăpat de Unguri și de azi îna- 
inte suntem Români. Oamenii de bucurie au prins 
a cânta imnuri naţionale și-am coborit drapelul 
unguresc si l-am ars în mijlocul drumului, Octa- 
via Grapini a popii au avut drapel român ce s'au 
ridicat sus pe canţelarie”. 

In cuvinte de cronică, bătrânul Ilarion Șirlin- 
can, ne povesteşte aceste întâmplări. 

Dar tot în acea zi începe povestea așa numitei 
răscoale din Sant, din 1918. O pomenesc aici, desi 
nu o socotesc atât o răscoală politică cât mai mult 


460 


o chestiune de intrigă și ură personală a unui 
grup de săteni împotriva notarului și a preotului, 
Pioraş Pantelimon, un sătean din Sant, care, avea 
un fecior preot, făcuse sfat cu un grup de răz- 
vrătiți să scoată pe vechiul preot din biserică, 
înlocuindu-l cu fiul sáu, şi să gonească pe notarul 
comunei înrudit cu preotul cel bătrân. In jurul a- 
cestei intrigi se desfășoară o serie de acte politice, 
ca izgonirea primarului și a notarului, proiectul 
devastării uzinei din Valea Mare, iar ca reacțiune, 
înființarea unei gărzi sătești de apărare a liniştei 
publice, 

Liniştea publică s'a restabilit însă aproape dela 
sine, încât intrarea armatei române in sat a gă- 
sit locuitorii pregătiți să primească cu o aleasă 
paradă pe cuceritorii Carpaţilor. Incidentul din 
1918 rămâne astfel izolat și fără consecinţi grave, 
El a tulburat doar pacea câtorva zile de după 
unire şi ar fi rămas cu siguranță unica pată tul- 
bure în amintirea satului dacă, prin forța unor 
puteri străine de fiinţa sa, n'ar fi fost antrenat cu 
timpul într'o neagră furtună politică, 

Incepând cu anul 1924, viaja politică a satului 
devine din ce în ce mai violentă. E timpul care, 
coincide cu eguarea câtorva proiecte de achizifio- 
nări de munţi pe care comuna le întreprinsese 
pentru a satisface neyoile mărite de pășunat a 
vitelor, Fie din lipsa înţelegerii unanime a locui- 
torilor, fie din lipsa mijloacelor de plată, aceste 
încercări nu au putut fi duse la bun sfârșit. Re- 
zultatul a fost o momentană perturbare econo- 
mică a satului, Pădurea si păşunea comunală fiind 
unica pârghie de reazim al întregului organism 
social al satului, dezideratul de care depindea 
prosperitatea sa, într'o vreme în care numărul 
populaţiei ca şi acela al vitelor mari si mici cres- 
cuse, era întregirea prin orice mijloace a averii 
comunale, Mijloacele legale intreprinse în vede- 
rea acestui scop, rămânând fără rezultate, satul 
se afla la o grea răspântie. Momentul era priel- 
nic, pentru ca speculând evenimentele si lipsurile 
populaţiei partidelor politice, să înceapă a se 
produce, 

Formula la adăpostul căreia influențarea opi- 
niei publice şi agitarea politică a satului deveni 
cy putință, fu problema defalcării. Pentru a inte- 
lege mai bine cursul desfășurării ulterioare a eye- 
nimentelor politice din Sant, va trebui să lămu- 
rim pe scurt sensul acestei probleme a defal- 
cárii. 

Comuna Șanț a făcut parte pe vremuri, îm- 


preuná cu cele 44 comune gršniceresti din fostul 
district al Násáudului, din Regimentul al II-lea 
românesc de graniţă, înfiinţat de împărăteasa Ma- 
ria Terezia, in anut 1763. Pentru a câștiga spri- 
jinul acestor bravi locuitori de graniţă care dă- 
duseră dovadă de multă energie si virtuţi mili- 
tare ( şi despre care se spune că intrebuinfati mai 
târziu de Statul Austriac în luptele împotriva ge: 
neralului Napoleon Bonaparte, au ţinut piept timp 
de trei zile si jumătate la podul dela Arcole, deş- 
teptând uimirea şi admiraţia gloriosului general, 
care, întrebat fiind cum de nu a putut sfáráma 
rezistența trupelor din faţa podului, a declarat că 
dacă soldaţii lui ar fi de vitejia și eroismul „că- 
tanelor negre” — soldaţii români grăniceri, — în 
alte trei zile ar cuceri Europa), pentru a răsplăti 
meritele acestor neînfricoşaţi ostași, Maria Tere- 
zia și fiul său Iosif al II-lea le-au făcut mari do- 
națiuni de munţi si masive păduroase, consacrán- 
du-le dreptul de stăpânire asupra lor. In anul 
1851 desfiinándu-se regimentul al II-lea româ- 
nesc de graniță năsăudeană, foştii soldaţi au pri- 
mit mai departe dreptul de stăpânire asupra pă- 
mântului cultivabil si a tuturor munţilor din re- 
$iune, Această situație durează incă 40 de aui, 
până în anul 1890, când printr'o lege specială în- 
ітеаба avere trece, pentru uşurarea pazei, a ex- 
ploatării si comercializării ei, sub administrarea 
comulativă a comunelor politice aflate sub contro- 
lul unui organ de Stat, numit „Direcţia Regională 
Silvică”, cu reşedinţa în Bistriţa. 

Din punct de vedere economic și administrativ, 
Legea a XIX-a din 1890, care reglementează a- 
ceastă formă originală de proprietate, impšrteste 
întreaga avere constatatoare din 204,333 jugăre 
cadastrale, în două părţi bine distincte: 

a) In păduri comunale propriu zise, destinate 
pentru satisfacerea trebuinfelor locuitorilor de 
lemne de foc, de industrie cas- 
nicá, şi 


construcţie şi 


b) In păduri și păşuni comunale administrate 
cumulativ prin organul creat de lege: „Direcţia 
Silvică”, cu reşedinţa în Bitriţa, venitul cărora era 
destinat exclusiv scopurilor administrative şi pu- 
blice. 

Prima categorie s'a format din pădurile si pă- 
sunile apropriate si accesibile, proprii pentru sa- 
tisfacerea necesităților imediate ale populației. 
A doua categorie s'a format din pădurile si pă- 


şunile alpine, maí îndepărtate şi inaccesibile, ră- 
mase după această scindare. 

Situația de atunci se păstrează neatinsă până 
astăzi. Pădurile comulative, din punct de vedere 
economic si administrativ, constituie un complex 
indivizibil. Cu toate acestea, cele 44 comune isi 
păstrează dreptul de proprietate, asupra anumi- 
tor părți din complex, părți care, din punct de 
vedere cantitativ variază dela comună la comună, 
Astfel comuna Sant participă în acest complex 
cu un total de 9.190 jugăre si este a cincea co- 
mună, în ordinea mărimii participării între cele 
44 comune foste gršniceresti, Venitul realizat din 
administrarea cumulativă a pădurilor se repar- 
tizează comunelor proprietare, în raport cu par- 
ticiparea fiecăreia, potrivit unei chei de distribu- 
fie si acest venit numit „tangentă”, sau ,rede- 
venfá", este destinat exclusiv scopurilor comu- 
nale 3). 

Aceastá formá particulará de administrare, in 
comulativ, îşi are avantajul său, căci datorită ei 
se evită o risipă enormă de muncă și de material 
care s'ar produce prin ieşirea din indiviziune, 
Pentru a înţelege mai bine la ce risc s'ar expune 
comunele proprietare, dacă ar hotări să se des- 
partă cu întreaga lor avere de averea celorlalte 
comune, va fi de ajuns să menţionăm trei inevi- 
tabile consecințe care ar aduce ruina întreagă а 
averilor grănicerești: 

1. O primă consecinţă a iesirii din indiviziune, 
ar fi imposibilitatea administrării, amenajării şi re- 
genării produselor, trebuind fiecărei comune un 
aparat silvic extrem de costisitor, care nu ar pu- 
tea fi suportat de comunele individuale; 

2, In ceea ce privește exploatarea pădurilor, 
s'ar ivi neajunsuri şi mai mari prin neputinfa de 
a respecta planurile de amenajament si de exploa- 
tare, din lipsa personalului tehnic necesar; 

3. Mai catastrofală ca toate celelalte consecinţi 
ar fi comercializarea pădurilor, Comunele proprie- 
tare, rămase izolate, nu ar găsi debugee, nu ar 
putea dispune de personal de specialitate gi pen- 
tru a-şi putea valorifica produsele ar fi nevoite 
să-şi facă o concurenţă ucigătoare între ele, care, 
într'un timp relativ 
ruina finală, 


foarte scurt, le-ar aduce 

Aceste grave consecințe n'au impiedecat însă, 
diversele formaţii de partid de a specula, din mă- 
runte calcule de propagandă, ideea ieșirii parţiale 


3) Cunostinfele acestea privitoare la istoricul şi administrarea averilor grănicereşt! le datorim d-lui Sabin Cotul, 


un distins intelectual din Sant. 


- 461 


ori totale din indiviziune, care, dând poporului, 
insuficient informat, iluzia unor satisfacţii imediate, 
se bucura de o largă popularitate în rândurile să- 
tenilor. 

Fără a fi o cauză a acţiunilor politice, necesi- 
Е Ше economice au fost astfel un prilej al des- 
lănţuirii lor, sau mai exact rolul lor a fost acela 
de a mijloci întinderea unei epidemii sociale, 
care își are originea în decadența morală şi spi- 
rituală a omenirii de după războiu, Această de- 
cadență morală și nu altceva, este responsabilă de 
valul de politicianism care, ameninţă 'să inghitá 
şi ultimul fragment de corp sănătos al organismu- 
lui social, care la noi îl formează clasa ţără- 
nească 4), 

La destrămarea socială din zilele noastre a ac- 
tionat de asemeni încrederea oarbă în eficacitatea 
legilor, încrederea absurdă în puterea suverană 
a legilor de a schimba configuraţia socială a unei 
țări. Ideea aceasta specific franceză, cauză а ce- 
lor câtorva revoluţii franceze dela 1879 încoace, 
este de asemeni o cauză a anarhizării politice a 
ţării noastre, Cultul legilor, transformarea corpu- 
lui politic într'un corp legislativ, este o cauză 
gravă de anomalii si prefaceri a timpului prezent. 
Populaţia ţării a fost legănată în iluzia că o mo- 
dificare a legilor şi a instituţiilor va aduce o îm- 
bunătăţire a nivelului social şi o primenire a men- 
talităţilor, In realitate, drumul invers trebuia ur- 
mat, căci instituţiile sociale sunt haina externă a 
unui suflet interior care, cel dintâiu se cere ri- 
dicat şi desăvârşit, când aspiri să ridici şi să de- 
săvârşești mediul social. Legile pot cel mult să 
se adapteze acestei structuri interioare, dar sunt 
neputincioase să o creieze. Aceasta ne expliră 
pentru ce legi excelente pentru un popor, pot fi 
detestabile pentru altul 5), 

Posibilitatea de a ridica omul prin instituţii şi 


legi noi păru totdeauna evidentă revoluţionarilor 
din toate timpurile. Pe măsură ce progresează 
ştiinţa contrazice însă din ce in ce mai mult a- 
ceastă doctrină, Legile şi instituţiile noi nu sunt 
un factotum misterios, un mijloc miraculos de 
înălțare socială. Concepţia mecanicistă а mate- 
naliştilor francezi din sec. al XVIII-lea, a lui 
Helvetius, a lui D'Holbach, că vom ridica omul 
schimbând instituţiile, este o concepţie seducă- 
toare, dar falşă. O societate nu devine mai bună 
şi oamenii nu devin mai fericiţi, dacă dispun de 
legi mai bune. Durata unui Stat nu depinde de 
perfecțiunea Constituţiei sale. Aceasta a spus-o 
Aristot, dar se vede că, in materie de ştiinţă a 
vieţii sociale, oamenii de astăzi se pricep mai pu- 
tin decât cei vechi, 

Adevărul e cá în mișcările politice contempo- 
rane se crede orbește în puterea legilor si în 
suveranitatea instituţiilor si mai puţin în virtu- 
tea morală a omului, Această iluzie deșartă, îm- 
pártágitá de toţi oamenii politici de astăzi, cres- 
cuţi într'o atmosferă rafionalistá și tributari ai 
revoluţiei franceze, a fost răspândită prin gazete, 
manifeste şi propagandă politică până în cele mai 
ascunse unfhere ale țării, Aceasta explică pen- 
tru ce populaţia sătească din Sant așteaptă mân- 
tuirea ei dela o lege, fruct al unei agitafii politice 
de zece ani, care, după ce a fost în cele din urmă 
votată de Cameră şi Senat, s'a văzut că e inapli- 
capabilă. E vorba de legea defalcárii, a ieșirii par- 
fiale din indiviziune, căci trebue să o spunem, cá 
după ce a servit de aliment propagandei politice a 
diverselor partide, această lege a ajuns să vadă în 
fine lumina zilei. Legea s'a născut însă moartă, 

Aceasta nu impiedecá totuşi ca întreaga respi- 
гае a satului să fie astăzi agáfatá de această 
lege, așteptând dela ea o mântuire care întâr- 
zie 5), 


*) Nu cunoaştem procedeele prin care partidele politice s'au infiltrat in celelalte sate din ţară. Aceasta rămâne de 


stabilit prin viitoarele cercetári monogratice in urma cárora se va putea proceda la elaborarea unei teorii generale a 
tacticei partidelor noastre politice. Se poate totuşi presupune că pretutindeni partidele politice n'au reuşit să influenteze 
asupra opiniei publice a satelor decât prin intermediul unei formule de destrămare socială, căci altfel este de neînchipuit 
cum ele au putut antrena, într'un timp relativ scurt, enorme masse ţărăneşti, atât de străine în fond de practicele şi obiec- 
tivele politicei actuale. 

5) Lucrările de psihologie politică şi de psihologie socială a lui Gustave Le Bon, deşi învechite in multe privinţe, 
işi păstrează actualitatea prin sublinierea importanţei acestui principiu. 

6) Sunt însă unii ţărani cu o minte ceva mai pătrunzătoare сагі, în ciuda sgomotului ce s'a făcut in jurul acestei 
leg! şi a iluziilor in care au fost întreţinuţi cu privire la rezultatele ei, iluzii cari în mare parte se menţin încă, au inteles 
caracterul şi obiectivele ei politice, străine de adevăratele interese ale satului. lată ce ne spune in această privinţă Tă- 
паве Cotul, un ţăran din Sant: „Veneau anumiţi domni cari ca să-i votăm, spunea că ni se face defalcare. Noi ne-am 
încrezut şi spuneam că aceştia merită să le dăm votul. În loc de defalcare am ajuns la o ruşine. Pe baza asta noi ат 
pornit la defalcare regulându-ne hotăririle. Tot pe baza acestor domni am pornit la o răscoală la Bistriţa. După părerea 
mea defalcarea e un nume greşit şi o idee greşită. Prin ea ajung să se foloseascá şi acei care nu sunt descendenţi de 
grăniceri şi averile noastre merg spre risipá* 


462 


Increzándu-se în puterea magică a politicieni- 
lor, sátenii au pierdut constiinta si uzul puterii 
braţelor si a sufletului lor. Astăzi, e drept, incre- 
derea în partide a slăbit. Dar urmele funestei ex- 
perienţe trecute au rămas încă. 

Să recapitulăm însă evenimentele: 

Încercările cu privire la defalcare din 1924, ră- 
màn fără rezultat practic. In schimb, scânteia po- 
litică aprinsă atunci, continuă să ardă mocnit, 
până ce, în anul 1931, Partidul National-Táránist 
ajunge să câștige și să influenţeze complet opinia 
publică a satului. In programul partidului stătea 
realizarea defalcării cu orice preţ. 

In acest timp, câteva catastrofe naturale se a- 
bat asupra satului: ploi torențiale produc inun- 
daţii si pagube mari; apele Someșului revársate 
distrug gospodăriile din calea sa. Șanțul e decla- 
rat regiune infometatá. Таг tot atunci, Regia pu- 
blică Regna falimenteazá cu un deficit de 214 
milioane. Infiinfatá in 1925, Regia Regnei ега 
menită să înlăture societăţile străine din exploa- 
tarea averilor grănicereşti. Ea funcţiona alături 
de Direcţia silvică, a cărei rol era limitat prin 
lege numai la administrarea, paza si regenerarea 
averilor, ei revenindu-i rolul de exploatare, indus- 
trializare şi comercializare a lor. Gestiunea lichi- 
darii se încredinţează Direcţiei regionale silvice, 
care, întrunind pentru prima oară calitatea ei de 
administratoare a averilor grănicereşti cu acelea 
de exploatare, industrializare și comercializare a 
lor, în regie proprie, procedă în atribuţiile ei în 
mod abuziv şi ruinátor pentru complexul gráni- 
ceresc, 

In această situaţie, propaganda politică cres- 
când, iar șănţenii privind cu neîncredere la con- 
ducătorii averilor lor, ideea defalcării revine din 
nou, punând stăpânire pe toate spiritele, de astă- 
dată, într'un mod şi mai violent. Este o epocă de 
mari frământări politice, care agită satul timp de 
doi ani, culminând, în primăvara anului 1933, la 
sfârşitul guvernării fárániste, cu votarea legii de- 
falcării şi, având drept urmare, din pricina inapli- 
cabilităţii ei, deslántuirea acţiunii de defalcare 
revoluționară a sătenilor. 

In fiecare Duminecă se ţineau adunări .gene- 
rale în popor, discutându-se modalităţile aplică- 
rii legii. Se solicită concursul tehnic al organelor 
silvice. Răspunsul din toate părţile este același: 
legea este plină de anomalii şi în forma sa ac- 
tuală  inaplicabilă. Revolta populației creşte. 
Aţâţaţi de promisiunile anterioare și aflându-se 


acum în faţa neputinței realizării lor, sătenii ac- 
fioneazá sub imboldul disperării. 

Memorii violente cu sute de semnături se înain- 
tează în tot cursul verii autorităţilor. Consiliul co- 
munal se întrunește aproape săptămânal si ur- 
gentează prin hotăririle lui aplicarea legii. Din- 
tr'un proces-verbal, cu Nr. 3.236 din 22 August 
1933, adresat Direcţiei regionale silvice din Bis- 
іга, aflăm că; „Consiliul comunal, facándu-se 
interpretul voinţei poporului din comună, 
vede o rea voinţă în întârzierea cu care se proce- 
dează la aplicarea sí executarea legii defalcárilor, 
roagă onoratele foruri competente, în interesul li- 
niștei publice, să procedeze fără întârziere la apli- 
carea acestei legi, pentru a înlătura violențele, 
dela care poporul nu va absta sub niciun motiv, 
nicio sancţiune, fie ea oricât de aspră, neputân- 
du-ne judeca vina de a fi cerut 
legi", 

Din alte rapoarte si memorii ale cáror violente 
de limbaj întrec marginile publicităţii, ne oprim 
de a mai cita. Roadele unui deceniu de agitaţie 
politică se culegeau acum din belșug. Valul de 
anarhie creştea din plin. Pentru 23 Iulie 1933 este 
proiectată o mare adunare gránicereascá, care, 
deși interzisă în ultimul moment de guvern, aduce 
pe străzile Bistriţei 5.000 de manifestanți. Mani- 
festanţii ameninţă cu devastarea la prefectură, la 
Direcţia silvică, Inspăimântaţi de răzbunarea po- 
porului, cei vinovaţi de a-l fi amágit si lingugit, 
se ascund. Directorul silvic nu îndrăsneşte să în- 
frunte furia masselor. Fuge la Cluj. Prefectul ju- 
detului pleacă la Vatra-Dornei. 

Ziua de 23 Iulie a fost ca o repetiţie generală a 
întâmplărilor viitoare. 


care 


aplicarea unei 


Nu descriem ce a urmat în celelalte comune 
grănicereşti. Situaţia a fost oarecum asemănă- 
toare pretutindeni. In comuna Sant, în ziua de 17 
Octomvrie 1933, se dă alarma din goarnă şi toţi 
bărbaţii, întregul sat, se întrunește la ora 7 dimi- 
neata in fața primăriei si prevăzuţi cu securi şi 
topoare, pornesc în cete, pe teren, să înfăptuiască 
defalcarea. i 

Ce-a urmat, e uşor de bănuit. Pretura plășii, în- 
știinţată despre cele petrecute, procedează la a- 
restári, Se iau interogatorii. La întrebări ca: „Cine. 
v'a îndemnat să faceţi revolutie?, ráspundeau: 
„Răutatea celor de sus". Sau la întrebarea: „De 
ce ati făcut revolutie?", ei ráspundeau: „Aceasta 
nu e revoluție. Am aplicat legea pe care ne-a 
dat-o Maiestatea Sa", Sau la întrebările: „Cine 


463 


a dat ordin să sune alarma? Cine va adunat?", 
răspunsurile erau invariabile: „Tot satul“, „Noi 
toti", „Noi dela noi", Acţiunea publică deschisă 
de Tribunalul Năsăud, impotriva capilor presu- 
pusi ai răscoalei, întâlneşte aceeași solidaritate si 
reciprocă responsabilitate a întregului popor. 

De fapt, capii răscoalei din Sant, ca si a ace- 
lora din Leșu, Ilva Mare, unde sătenii fuseseră 
impinși la acte și mai violente, ca ieșirea totală 
din indiviziune, distrugerea căii ferate, etc, nu 
trebuiau căutaţi în rândurile poporului, ci în acele 
ale organizaţiilor politice de partid, care în do- 
rinta de a câștiga massele se intrecuserá în ațâțări 
$1 ademeniri de tot felul, 

Aici se sfârşeşte, la bara justiției, lunga intil- 
trajie a partidelor politice la Șanț. 

Procesul intentat locuitorilor din Sant, acuzaţi 
de rebeliune, n'a fost procesul satului ci acel al 
politicii, Sentința care s'a dat, n'a atins onoarea 
sătenilor ci pe a acelora care i-au agitat şi în- 
vrăjbit. In urma acelui proces, sătenii s'au trezit 
parcă mai luminaţi și conștienți. Acum еі știu 
bine unde este dușmanul, şi se feresc ca de foc de 
partidele politice, 

Epoca de frământări şi de lupte a trecut, Sa- 
tul isi caută acum o formă politică proprie de 
manifestare, aspiră la un fel de autarhism politic, 
alirmándu-si caracterul său istoric original pe 
deasupra partidelor care i-au contestat şi slăbit 
ființa sa socială, 

O conștiință politică proprie a satului e pe cale 
de a se naște, Tendinţa satului de a se închide în 
el însuși, de a reveni la izvoarele tradiţiei, de a-şi 
restabili trăirea sa organică, osmotica, este ex- 
primată de cele mai reprezentative figuri sătești 
din Sant, Pentru ele politica de partid a încetat 
de a mai avea vreun înţeles, Spectacolul vechilor 
lupte politice şi a comerțului de voturi îi des- 
gustă. Sunt propriile lor cuvinte acestea si se 
cuvine să le redăm aşa cum le-am auzit, 

Iată ce spune săteanul Iosif Popârţac, de 48 de 
ani: 

„Nu ne-o folosit până'n prezent nimic politica. 
Numa ne-o încurcat. De atunci ne merge rău în 
comună dela desbinarea ei іп partide. Pentrucă 
dacă un partid a ajuns la putere şi-o pus oamenii 
lui la putere. Mulți familia lor nu şi-au putut-o 
cârmui şi au fost puși în fruntea comunei să con- 
ducă. Totodată aceștia care erau la putere îi per- 
secuta pe aceea care erau de altă culoare politică, 
fie prin amenzi, fie nedându-le drepturile lor, spu- 


464 


nându-le că dacă nu le place să se ducă la ai lor 
să le deie. Oamenii nu se mai înțelegeau să meargă 
mână in mână. Se dușmăneau unii pe alții. Si din 
asia cunoaștem şi zicem tot mereu, că de când 
so băgat politica la sate, de atuncea merge rau. 
Noi, zicem că satele să se cârmuiască nu după 
politică, ci după merit, după aceea care sunt 
vrednici”, 

E aceeași idee pe care o exprimă Simion Fili- 
poi, sătean de 52 de ani, care a luat parte activă 
la luptele politice din 1933, şi care a fost condam- 
nat la o lună închisoare în procesul de rebeliune 
intentat de Tribunalul Năsăud, sántenilor. 

„Primarul şi consiliul comunal să Не ales după 
voia poporului și nu după culoarea partidului, 
Numa în felul acesta va ajunge și poporul şi co- 
muna la prisos mai Бип". Si săteanul Simion Fili- 
poi își continuă firul gândurilor sale în felul acesta: 

„Eu aflu tare primejdie în politică. Că se nasc 
atâtea partide și ele se nasc, cred eu, numa din 
lipsă de scaune si duc poporul pe sfoară, care de 
care. După ce mam ținut de Partidul Nafional- 
Țărănist o darabă de vreme şi am văzut ce-o ur- 
mat, după domnia lor, ce-o scris foile despre ei 
şi despre toţi care o ajuns la putere, m'am lăsat 
de politică și de partide, cu toate că sunt tras 
şi poltit din toate părțile să fac parte din parti. 
dele lor. Eu nu mai fac politică, pentrucă domnia 
partidelor se sfârșeşie cu ruşine, nu cu vitejie“, 

In general, satul e atât de ostil astăzi față de 
partidele politice, încât Partidul Naţional-Creş- 
tin, care a căutat de curând să-și formeze o sec- 
fie acolo, nu a putut pune drept şei de organiza- 
tie decât un străin de sat, care, nu e nici măcar 
țăran, сі un meseriaș, în straie nemţeşti,. Majori- 
tatea sătenilor din Șanț (a căror opinie nu o pn- 
tem reproduce toată aici), urăsc astăzi politica, 
cu aceeași pasiune cu care au iubit-o, Ei nu stau 
să judece şi să cântărească argumentele, căci își 
dau seama instinctiv că o credinţă si o pasiune 
nu se combat decât printr'o altă credință si pa- 
siune si nu prin argumente raţionale si reci. In 
fond, în totdeauna psihologia mulţimii s'a spri- 
jinit pe credinţe si nu pe rațiune, Când o credință 
s'a uzat, o alta nouă îi ia imediat locul. Astăzi 
credinţele politice ameninţă să ia locul vechilor 
credinţe religioase. In locul războaielor dintre re- 
ligii, războaie şi lupte politice. Dacă locuitorii sa- 
telor ar fi însă toţi animați de o credinţă arzá- 
toare impotriva politicii, partidele politice ar fi 
repede zdrobite. Acest sentiment de refuz al po- 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, II, 9 10. 
Micu: Viaţa politică a unui sat din Năsăud. 


Fig. 2. — D-l Moldovan comunică mulţimii că adunarea a fost contramandată de d-l Prim-ministru şi o 
roagă să se intoarcă in linişte la casele ei (23. VII. 1933). 


liticii nu poate fi insá multš vreme sustinut, fiind 
un sentiment negativ. 

Mulţimele si naţiunile care se formează din 
ele, au nevoie de sentimente pozitive, in lumína 
cárora sá poatá actiona si crea, Pentru aceasta 
nu se poate multă vreme rămâne în starea de 
scepticism politic, A combate politica, fie chiar 
cu pasiune, este tot o formă a scepticismului. Ori 
scepticismul posibil pentru indivizi izolaţi e un 
sentiment care devine dezastruos pentru mul- 
time, Ea are nevoie de o credinţă, de un ideal, 
Este ceea ce omul de Stat trebue să aibe în ve- 
dere: crearea şi orientarea opiniilor şi a credin- 
felor, a opiniilor şi a credințelor superioare, care 
pot ridica nivelul moral şi spiritual al unui po- 
por, 

Tendinţa de autarhizare politică a satului e o 
reacțiune necesară față de infiltratia ruinátoare 
a partidelor politice. Dar ea trebue să rămână 
provizorie, 

Menfinándu-se, această stare devine dăună- 
toare prin izolarea satului de spiritul naţiunii. 


Satul trebue făcut, conservându-şi caracterul 
sáu particular, să participe totodată la viaţa ge- 
neralá a naţiunii, 

Sarcina aceasta revine incă odată omului de 
Stat, luminat de o concepţie politică superioara. 
Politica devine in acest fel o ştiinţă de Stat, iar 
omul politic, un om al virtuţii si al gândirii pre- 
văzătoare şi nu al anarhiei electorale. Dată fiind 
complexitatea Statului modern, destinul conduce- 
rii politice nu mai poate fi încredinţat, cum ob- 
servam mai sus, fanteziei urnelor, Energia popo- 
rului nu mai trebue să se irosească în măcină- 
toare lupte de partid, Astăzi națiunea trebue să 
se realizeze organic, totalitar, căci luptele nu se 
vor mai da de aci înainte între clasele sociale, 
ci între naţiuni. Imprejurările istorice sunt de aşa 
natură că nu îngăduie dreptul de existență decât 
naţiunilor puternice, Ideea națională trebue să 
devină pentru aceasta pivotul politic al edificiului 
social şi trebue făcută să pătrundă în vieata sa- 
tului ca o nouă credință aducătoare de noi 
energii, 


CONSTANTIN V. MICU 


MIŞCAREA SPRE ORAŞE A LOCUITORILOR 
DIN ARCANI-GORJ? 


Satul Arcani, se găsește situat în județul 
Gorj, in partea de M.-N, la o depărtare de 12 
km. de oraşul Tg-Jiu, Regiunea, din care face 
parte, se prezintă, sub aspectul solului, ca o îm- 
binare fericită a varietáfilor acestuia. In special, 
Arcanii, ce se pot mándri de pitoreasca lor age- 
zare, sunt cunoscufi prin ocupafiunea lor de cá- 
petenie, ,pivari", in aproape întreaga Oltenie. 
Faptul acesta este explicabil prin conștiinciozita- 
tea îndeplinirii muncii prestate in acest domeniu 
de intensă activitate, 

Așezarea. Satul Arcani este străbătut de şoseaua 
judeţeană Tg.-Jiu—Baia de Aramă, şi este în pre- 
lungirea comunei Runcu (la poalele muntelui Cor- 
net), ocupând cam 2!/ km. 

Se mărgineşte: la răsărit cu comuna Stroesti, la 
miazăzi cu Stolojanii, la apus cu comuna Brădi- 
ceni, iar la miazănoapte cu Runcu, 


In partea de răsărit, la o depărtare de 100 m, 
se află râul Jaleşul, ce curge în direcţia miază- 
noapte-miazăzi, izvorând din muntele Cornet, stră- 
bătând Runcul şi continuându-și drumul prin ve- 
cinătatea mai multor comune, până la vărsarea sa 
în râul „Jiul” — în comuna Roşia de Jiu — dis- 
tanfá 30 km. 

Dupá cum am afirmat la inceput, solul se pre- 
zintá cu o configuraţie mulțumitoare, Locuitorii 
satului Arcani, au pământ fertil pentru agricul- 
tură în partea câmpoasă (răsărit), pe ambele ma- 
luri ale apei Jalegului. La o depărtare de încă 100 
m, se află o altă apă, mai mică, denumită „Pâriul 
Câmpului“, iar la o distanță cam de 200 m, de a- 
cesta, tot spre răsărit, se află apa Sohodol, Intre 
aceste trei ape, se află un pământ prielnic agri- 
culturii, în special cultivarea porumbului, ocupă 
primul loc. In afară de partea câmpoasă, in par- 


1) Din cercetările Seminarului de Monografie Socíologicá, de sub conducerea lui Н. Н, Stahl. 


465 


tea de apus, se găseşte o porţiune de pământ, ca in- 
tindere circa 300 m, ce formează Siliștea şi lazu- 
rile, cultivate fiind tot cu cereale si cu locuri 
pentru fân. Apoi, începe „Coasta“, Un mic po- 
уёгп1$, plantat cu pomi roditori, — în special aci 
cresc prunii. Coastele, la oamenii care au puţin 
deal, sunt plantate si cu viță de vie. De obiceiu, 
pe coaste se cosește fânul vara, prunii de câți- 
va ani ne mai producând, fiind lăsaţi în părăsire. 
Intinderea coastei nu trece de 150 m. După coastă, 
înspre apus, se întinde dealul. Dealul Arcanilor 
este renumit prin bogăția plantațiilor de vie. In- 
tr'adevăr, vița de vie dominantă este cea produ- 
cătoare. Plantarea şi întreţinerea viei nu se face 
în mod raţional, totuşi, recolta în genere este 
bună, viticultorii făcându-și din această muncă o 
plăcută ocupafiune. Nu este locuitor în sat care 
să nu-și aibe bucáfica lui de coastă sau deal, 
muncită cu multă râvnă, cu mult suflet, așa cum 
se pricep ei. 

Incet, încet, îşi face apariţia, din loc în loc, 
in special pe terenurile intelectualilor — viţa -- 
altoi. 

Dealurilor le urmează pădurea ce se întinde pe 


o distanță de 3 km. si care duce până în hotarul, 


comunei Brădiceni, vecina dela apus, 

După cele expuse până aici — ar face im- 
presia că Arcanii n'ar avea decât să mulțumească 
providenfei pentru înzestrarea lor cu cele mate- 
riale, putând să trăiască destul de comod cu un 


asemenea pământ fertil, pometuri si vie, pă- 
dure, etc. 
Realitatea este insă alta. Majoritatea săte- 


nilor sunt săraci, si aceasta este explicabil prin 
faptul că prea puţini sunt cei ce au o avere spre 
a le înlesni traiul zilnic, Afară de 5—6 oameni 
dir sat, cărora recolta toamnei le este suficientă 
pentru un trai modest, ceilalţi sunt siliți să-şi 
caute ocupaţii de altă natură pentru a putea 
trăi. à . 

Una din preocupările celor ce au mai puţin pá- 
mânt, este „pivăritul”, 

Graţie apei ,Jalegul", ei au construit in mar- 
ginea acesteia ,pive" pentru „facerea vigurilor şi 
dimiilor“. Pentru a ilustra mai concret acest fel 
de muncă, trebue să spun, dela început, că vigu- 
vile sau dimiile, cum le mai zic ei, nu sunt lucrate 
de femeile din Arcani, ci sunt aduse din alte ju- 
dete: Mehedinţi, Dolj, Romanați. Având în ve- 
dere că, această ocupafiune nu este posibilă de- 
cât iarna, când apa este mare, si pivele pot func- 


466 


fiona, ne putem da seama de greutăţi formidabile 
ce întâmpină pivarii dela Arcani, pentru aduce- 
rea dimiilor, uneori chiar din satele Dunărene. 

Nu puţine au fost cazurile când oamenii şi ani- 
malele lor au îngheţat pe drumurile troienite ale 
iernii, alţii dându-și sufletul sau fiind prádati 
de hoţi prin pădurile Mehedinţului! 

Constiinciozitatea în îndeplinirea misiunii lor a 
fost motivul pentru care oamenii dela imense de- 
părtări, sute de kilometri, își dădeau avutul lor 
(zeci de metri de dimie), pentru a fi înălbite, în 
mâinile unor oameni pe care până atunci poate 
nu-i văzuseră, dar despre care au auzit multe? 

Si, din această ocupatiune, bănoasă de altfel, 
oamenii nu-şi pot îndestula traiul zilnic şi iată 
motivele: Construcţia unei pive necesită câteva 
mii de lei. Apoi pentru transportul dimiilor se 
cere o căruță bună, cai buni, dări la Stat, iar bie- 
fii oameni neavând un capital iniţial, cu foarta 
multă greutate implinesc aceste lipsuri, ajutân- 
du-se reciproc. Unul are piva, altul caii, celălalt 
căruța, etc. Evident câștigul, oricât de mare ar 
fi, îndată ce este împărțit la mai multe persoane, 
venitul acestora este derizoriu. 


Am tăcut această incursiune în activitatea lo- 
cuitorilor satului Arcani, pentru a putea înţelege 
de ce în ultimul timp, mai ales, avem de-aface 
cu un exod al populaţiei dela sat spre diferite 
orașe, unde cu toată mizeria îndurată, omul poate 
să-şi înjghebeze, departe de locul unde profe- 
sează munca, o gospodărie, vizată din anii fragezi 
ai copilăriei. 

A fost deajuns ca să plece din satul Arcani, un 
singur om „în lume", după expresia populară, să 
infáptuiascá ceva mai târziu în satul sáu, pentru 
ca în ultimii 15 ani, după războiu, jumătate din 
pcpulafia Arcanilor să-şi fi încercat norocul in 
gustarea pâinii amare a străinătăţii de sat, de- 
parte de meleagurile lui scumpe, pentru a veni 
după ani grei de muncă, mulți cu chimirul plin, 
puţini cărora soarta le-a fost ingratá, răpuşi de 
boalele sociale, decepţionaţi complet, blestemánd 
ceasul in care au depășit hotarele satului. 

In general, situaţia este următoarea: Majorita- 
tea dintre cei ce s'au orientat spre alte ocupa- 
jiuni din oraşe, au realizat frumoase gospodării 
sătești, și-au câştigat în ochii sătenilor un bun 
renume, dar spre deziluzia lor și-au desmembrat 
căsniciile, au neglijat educaţiunea fiilor lor. 

lată împrejurările: 


Pupš rázboiu, deschizándu-se fabrici mari in 
regiunea petrolilerd, de pe valea Prahovei, avem 
de-aface cu prima serie de locuitori plecaţi în 
serviciu, À doua serie o formeazá anii 1928 si 
următorii, când fabricile închizându-se, locuitorii 
se orientară către alte servicii, în special acela 
de ,fjamal!! în gara de Nord din Bucureşti mm loc 
unde astăzi încă Arcanii numără la 20 de ha- 
mali асі, Si, în sfârşit, a treia serie o formează 
„puii de olteni!, care vrăjiți de mirajul banului 
din Bucureşti, şi-au luat cobilița la spate, spre a 
merge la „Nenea“, la Bucureşti, sau a intra chel- 
ner la restaurante, Acestea sunt epocile de exod 
și, curios lucru, plecarea aceasta din sat se făcea 
într'un timp foarte scurt, Intr'o lună de zile, de 
exemplu, îmi amintesc, Ianuarie 1929, 10 săteni 
plecară spre Bucureşti, incárcati de recomandatii 
dela politiciani, cu ceva păstrăv afumat în traistă 
şi-au încercat norocul si n'au greşit.. Au pășit cu 
dreptul... și-au intrat în slujbă, 

După această prezentare a situaţiei în general, 
atât ca așezare a comunei, ca ocupaţie а locuito- 
rilor si, după expunerea împrejurărilor în care s'a 
efectuat acest exod, va trebui să trec la prezen- 
tarea concretă a cazurilor, Pentru aceasta, după 
un plan stabilit, am crezut că cel mai bun sistem 
ar fi acela de a urmări aceste trei perioade ale 
exodului, perioade ce cuprind grupări mici, com- 
pacte si, care se succed dintr'o necesitate inexo- 
rabilă a vremurilor, 

Mai am de făcut o remarcă, anume aceea că, 
o bună parte din cei plecaţi din sat, au căutat, 
pe cât le-a fost posibil, să-şi dea copii la școli se- 
сипфаге, De unde te-ai fi aşteptat ca aceştia să 
fie orientati spre școli de meserii, din contră li- 
ceele și şcolile normale au fost instituţiile lor pre- 
ferate, 

Poate că, în parte, intenţia lor a fost bună, vor 
fi judecând munca lor manuală în comparaţie cu 
a funcţionarului de birou din întreprinderile unde 
an lucrat si vor fi conchis, de sigur că aceștia 
duc o уіеа{й cu mult mai ușoară decât ei, care 
erau expuși în orice moment la accidente. 

Q altă latură a problemei ar fi şi aceea că, 
imediat după războiu, în toate întreprinderile şi 
instituţiile Ştatului erau locuri vacante. Astăzi, 
însă, mm după cum vom arăta mai departe, când vom 
lua fiecare caz în parte, ww în genere fiii acestora, 
se găsesc acum dezorientati, cu şcolile netermi- 
nate, alţii complăcându-se într'o comodă atitu- 
dine de bugetivori al părinţilor săi, fiind ei şi so- 


cotindu-se chiar, desrădăcinaţii satului, Dar nu 
numai locuitorii satului Arcani, cei care au pres- 
tat o muncă manuală în diferite oraşe, formează 
„falanga exodiştilor! фе асі, ci si intelectualii 
care părăsind locurile natale, şi-au injghebat în 
altă parte căminuri şi familii, In preocuparea 
noastră, cade însă lămurirea situației celor din- 
tái. 

Vom începe deci, cu prima serie, ce coincide 
cu plasarea lor in fabricile petrolifere din regiu- 
nea Prahovei. 

Inainte insá, voiu prezenta un caz singuratic, 
in satul nostru, anume: vieafa unui aventurier in 
lumea celor dincolo de Ocean, în America: După 
o vieatá plină de peripeții ţinute tainic in sufle- 
tul său, consăteanul meu, în cele din urmă, după 
mari stáruinfi, a binevoit să-mi spovedeascá se- 
cretele aventurii lui, în chiamă Jon Th. Petcu, năs- 
cut in Arcani, în anul 1879, Martie 16, Tatál său 
se chema Theodor Petcu, de ocupatiune agricul- 
tor, Era unicul fiu la părinți. Mama sa, Maria, a 
murit la câteva zile după nașterea lui. De mic 
copil îşi manifestase dorinţa de a pleca din satul 
său, La vârsta de 9 ani şi jumătate, prin 1888, 
— fuge de acasă, singur, ma cu gândul de a scăpa 
de bătaia tatălui său, ce i-o servia aproape în fie- 
care zi. Este prins de postul de jandarmi din Tis- 
mana-Gorij si predat familiei, Tatál său, înduioşat 
de mărturisirea fiului vagabond, în cele din urmă, 
consimte a se purta mai părintește cu el, Vechea 
ură însă, refulată pentru un moment în sufletul 
tânărului ambițios mm avea să isbucneascá clocoti- 
tor, la 14 ani, în urmă. Tatšl său încearcă să-l 
dea la o meserie: cismária, Dupá puţin timp de 
ucenicie, părăseşte meseria pentru care nu avea 
nicio atrac(iune, Se gásia la vârsta de 13 ani m 
cu puţină carte învățată, în pripă, dela dascălul 
satului, dar fără a se putea apuca de vreo înde- 
letnicire practică, Şuntem în anul 1895, мы când 
Ion, care in tot acest timp de convietuire cu ta- 
tăl sáu, trăind intr'o mizerie indescriptibilá, se 
hotărăşte să părăsească din nou satul, dar acum, 
pentru totdeauna. Pleacá de acasá, si dupá multe 
peregrinări, ajunge in Constanta, Intră servitor 
la un căpitan de vapor, iar cu 3 ani în urmă — 
1899, se găseşte in America. Tršia el adânc sen- 
timentul acesta al imbogátirii, iar la vestea că în 
America, totul e posibil, a reusit sá ajungá in pu- 
țin timp in New-York. A îndurat 1⁄z an mizeria 
vagabondajului, până ce intr'o bună zi se hotăr- 
rágte să se retragă la ţară mm depărtare 38 km 


467 


de New-York. Acolo, intrá servitor la un preot, 
se căsătoreşte cu o fată din sat, deschide o cár- 
ciumă. Curg banii... ca apa ре vale, d-le Ionică, 
imi spunea el. In 6 ani, face un frumos capital, 
deschide o mică fermă, capitalul se îndoieşte, se 
înzeceşte. Ion are vârsta de 35 ani, — 2 copii: Io- 
nel şi Mioara, primul în vârstă de 2 ani, secun- 
dul de 9 luni, când soţia — norocul succesului lui 
in vieatá — muri de T, B, C, De-atunci — începe 
declinull.. Mai tine 5 ani micile lui întreprinderi, 
câștigă puţin. La 3 ani, unul după altul, copiii 
mor de aceeași boală. Decepţionat complet, cu 
mica sumă ce-i mai rămăsese, încearcă opere 
filantropice. Dorul de ţară îl cuprinde. El, care se 
ridicase prin proprie muncă, îi contestă orice preţ 
vieţii fără cei dragi, La 43 ani — se reîntoarce 
în satu-i natal, Tatăl murise de mult, — la Crucea 
lui, Топ, el însuși, tatăl a 2 copii morti, îngropaţi 
în pământ străin, — plânge ingratitudinea arătată 
tatălui său, Isi face o casă'n sat, deschide o mică 
prăvălie. Azi e om aşezat la locul său, bătrân, — 
inconjurat de nepotei, cărora le spune poveşti din 
fara de dincolo de mări şi oceane, 

Trec acum la infatigarea cazurilor individuale 
ale locuitorilor, plecați din sat, in perioada ime- 
diat post-belică. 

Vasile D, Cornescu, Fiu de agricultor sărac, se 
căsătoreşte în anul 1914 cu o fată săracă din 
sat: Paraschiva, In anul 1922 avea 3 copii: Maria, 
de 7 ani, lon, de 5 ani şi Viorica, de 3 ani. Lo- 
cuia într'o casă neigienică, cu o singură cameră, 
fără curte înspre holde. Proprietate avea cam un 
pogon de pământ. A plecat la Câmpina, jud, 
Prahova, pentru a munci şi câştiga existenţa zil- 
nică sie-şi şi celor rămaşi acasă. Cu toate efor- 
turile pe care le-a depus în sat, din munca bra- 


felor, vite neavând, neputându-şi întreține fa- 
milia. 
A intrat la Câmpina lucrător in societatea 


„Steaua Română“, la sondele pentru extragerea 


produselor petrolifere, Avea un salariu de lei 
3.000 lunar. Trimetea lunar acasă 800 lei. Chel- 
tuia pentru sine 1.000, In medie punea de o parte 
1.000 lunar. După 5 ani de muncă continuă, timp 
in care n'a venit acasă de loc, a făcut o economie 
de 70,000 lei. De altfel, în afara serviciului, mai 
piesta sí altă muncă pe la particulari, ca tăietor 
de lemne, etc. Astăzi are casă în sat, şi-a cum- 
părat ceva pământ; are copii aranjați la locurile 
lor, Deşi în vârstă, nutreşte încă gândul de a mai 


» . 
pleca, spre a face bani. 


468 


Petre Giurgiulescu. Născut in anul 1890, în 
com.  Arcani-Sănăteşti. Fiu de învăţător. Din 
cauza conduitei sale, a fost desmostenit, imediat 
după armată, de tatăl său, Rămas sărac, pribe- 
feste puţin timp, prin orașul Tg.-Jiu, încercând 
a trăi din expediente, Se reîntoarce în sat cu 
sândul că tatăl său va reveni. E in zadar inter- 
ventia sa şi atunci se căsătoreşte cu o femeie vă- 
duvă din Arcani, Situaţia ei materială, familie 
mare — având trei copii şi o fată — îl fac să 
ducă un trai din cele mai grele pe regiune. 

Hotărit să termine cu o asemenea vieaţă, pleacă 
cu câteva recomandaţii la Câmpina, în anul 1920. 
Intră lucrător la societatea „Steaua Română“. 
Pentru câtva timp se îngrijește și de familia de 
acasă, 

Intrase într'un post de răspundere, fiind plătit 
foarte bine. Cu timpul uită de obligafiunile cas- 
nice, duce o vieafá dezordonată, fapt pentru care 
pierde serviciul, In 1923, se reîntoarce acasă, da- 
tor pe la prietenii de acolo (consátenii săi). So- 
На înţelegătoare, iartă greșelile făcute. După doi 
ani de mizerie, de mustrări din partea sătenilor, 
pleacă din nou, Intră portar la un cinematograf 
»Royal", in Craiova. De acolo pleacă in gara de 
Nord, hamal, Datorită unei imprudente, este căl- 
cat de tramvai. Schilod, se reintoarce acasă, Co- 
piii — nerecunoscându-l ca membru al familiei 
lor — nu-l mai primesc, Tatăl său — induiogat — 
îi acordă sprijinul său, dar pentru puţin timp. 

In anul 1929, sătul de vieatá amară, se sinucide 
prin strangulare, în pădurea „Crucii“. 

Matei Neguf. Născut în anul 1901, in Arcani. 
Părinții săi aveau o stare materială mulfumitoare. 
Invatfá școala primară (trei clase) in Arcani. La 
vârsta de 18 ani, se căsătorește cu Elena Dobre, 
de 21 ani. Cu zestrea soţiei şi cu cele date de ta- 
tăl său, înjghebează un cămin demn de invidiat, 

In anul 1925, soţia sa se îmbolnăvește de can- 
cer. O internează la spitalele Eforiei, in Bucu- 
reşti. Timp de doi ani îşi vinde toată averea, Ne- 
având niciun copil și nevastă-sa murind în Martie 
1928 — rămâne în București, prestând o muncă 
de ,zarzavagiu", Apoi — oltean iste[ — intră 
într'o combinaţie cu câţiva cunoscuți, deschizând 
o prăvălie la marginea Capitalei. Norocul i-a su- 
râs, După 6—7 ani de muncă, astăzi are un res- 
taurant „La Pomul Verde“, pe calea Moşilor, iar 
la construcția bisericii din sat, a donat 50.000 lei, 
Un exemplu de perseverență în muncă, ce a dat 
mult de gândit Arcanilor. 


Ion D. Coman. Născut în anul 1895, lanuarie 


16. Fiu de meseriaș. Tatăl său, Vasile Coman, 
tâmplar — cu casă grea — având de întreținut 
soţia si 3 copii — își trimete pe Ion la cismárie 


la Tg.-Jiu. Copilul neascultând de tatăl său, intră 
vânzător la un magazin de manufactură. La 19 
ani, graţie aptitudinilor sale profesionale, patro- 
nul îl ia ca asociat al său. De aci încolo — fiind 
un element muncitor, isi asoniseşte o frumoasă 
avere. Cumpără în satul său natal vreo 10 ha de 
pământ, asa că la vârsta de 30 ani, era demn de 
invidiat, In 1931, în urma unui accident de cale 
ferată, rămâne infirm de ambele mâini. Are două 
fetiţe şi un copil. Mioară, născută în 1922, Sep- 
temvrie 14; Ion, născut la 15 Noemvrie 1924 si 
Dumitru, născut în 1928, Mai 26. 

Soţia sa, Eleonora, a divorţat în anul 1930. Are 
o casă construită de el, în com. Arcani, pe un 
teren cumpărat, gospodărie frumoasă şi e bine 
văzut în comună. 

Totuși — prin faptul cá nu mai poate lucra si 
având în vedere că greutăţile familiare îl apasă 
din ce în ce mai mult — el trăiește o уіеа}& din 
cele mai chinuitoare. Fiind un element dinamic, 
un neastámpárat în acţiune, trăieşte induránd 
privatiuni de tot soiul, 

Intr'una din zile, pe când stam de vorbă cu el, 
mi-a mărturisit gândul ce-l frământa... acela al 
sinuciderii, Cu toate argumentele invocate de mine, 
arătându-i semnificaţia deosebită a vieţii pe care 
trebue să o ducă de acum încolo, fiind călăuza 
copilaşilor săi, a păstrat o atitudine de o pronun- 
fatá deceptie, 

Remarc un fapt deosebit, pentru mica ascen- 
siune în lumea satelor, a acestui fruntaş gospo- 
dar, acela de a fi ajutat pe un tânăr normalist, 
care în anul 1930, obtinándu-si absolvenfa şcoalei 
normale, nu putea să se prezinte la examenul 
pentru obţinerea  „Diplomei de Inváfátor", din 
cauza unei restanţe de taxă. 

Foarte binevoitor, s'a oferit a achita el această 
taxă. Direcţiunea şcolii, aflând de acest nobil gest, 
i-a adus mulţumiri oficiale, 

Constantin Bucoi. Născut în anul 1889, Iulie 
25, Părinţii săi erau servitori la un proprietar 
mare, Dumitru Voiculescu. Mama sa moare în 
vârstă de 42 ani (1914), tatăl său în 1918, De 
mic copil trái o уіеа{& umilă la curtea boierească. 
Bătut de ceilalţi servitori, chiar de stăpânii săi, 
pentru măruntele greşeli copilăreşti, lipsit fiind 
de acele mângâieri părinteşti, cărora serviciul cu 


ore supra încărcate nu le permiteau să se осире 
de el, avu o copilărie din cele mai nefericite. 

Anii trecură, urmă şcoala primară din sat, dar 
aci complet nesociabil, dușmănos față de colegii 
săi și de învățători, în care vedea, aidoma mediu- 
lui din curtea boierească, numai nişte tirani, fugi 
în repetate rânduri. 

Cu toate stáruintele depuse de părinţii săi, mi- 
cul Constantin fu rebel unei schimbări de con- 
duită. Rămânând repetent, în chiar ziua de dis- 
tribuţie a premiilor şcolare, pleacă singur de 
acasă, în továrágia unor drume[(i ce treceau prin 
sat. După o hoinăreală de trei zile, timp în care 
n'a mâncat nimic, poposeste la casa unui preot 
şi cere să fie primit slugă (com. Rovinari-Gorj). 
Pieotul, dându-și seama cá are de-aface cu un 
fugar, il dá pe mána postului de jandarmi, care 
după ce-i aplică o serioasă corecție, il trimete 
acasă. 

Urmează și anul viitor şcoala, dar element rău 
din fire, răutăcios incorijibil, loveşte de moarte 
pe un elev din clasa IV, 

Arestat împreună cu tatăl său, timp de câteva 
săptămâni, este apoi eliberat. 

Fuge din nou de acasă, dar de data aceasta 
fără să se mai întoarcă, 

Anul trecut, am fost înștiinţaţi cum că în Con- 
stanţa, după multe peregrinări, ar fi deschis o 
mică bodegă. Alte informaţiuni ne-au adus ştirea 
că ar avea un bogat cazier la poliţia Constăn- 
țeană. ' 

Că ar fi fost închis vreo două luni de zile în 
urma unui furt pe un vapor. 

Un fapt important căruia doresc să 
insist mai mult, este părerea pe care locuitorii 
comunei Arcani o au despre acest tânăr. 


asupra 


De obiceiu, sătenii mei sunt foarte interesaţi 
de situaţia oricăruia dintre cei plecaţi din mij- 
locul lor. Despre acesta, fantezia lor a brodat 
diferite peripeții, prin care ar fi trecut in timpul 
vagabondajului, începând dela situaţia de multi- 
milionar, până la aceea de muritor de foame. 

Se svonia printre altele, că s'ar fi căsătorit cu 
fiica unui măcelar, că i-ar fi dat ca dotă 2.000.000 
lei, graţie faptului că ar fi scăpat-o dela o moarte 
sigură, în timp ce făcea baie. A circulat acest 
svon o vară întreagă. Ba, unele rude se şi hotă- 
riseră să plece în căutarea fericitului milionar, 
pentru a-i cere nelipsitele ajutoare. 

La puţin timp după această întâmplare, ciudată 
de altfel, o altă explicaţie a tăcerii lui, — deoarece 


469 


in tot acest interval de timp, n'a (ncunostiintat 
pe nimeni de existenta ce o duce pe alte melea- 
guri, — apare o altă, ce-l prezintă la antipod, A- 
nume, că el ar fi murit innecat, cu toate incercá- 
rile de a îi salvat de una din concubinele lui. 

Mi-a dat mult de gândit exuberanfa fanteziei 
sătenilor mei. Cunoaştem, în parte, psihologia 
babelor, care în lipsa altor preocupări mai se- 
rioase, își pierd timpul debitând asupra altora 
inexactitáti, 

De altfel ,cazul Bucoi", a fost lámurit, dupá 
cum am spus mai inainte. Si-a inchiriat la Con- 
зіапја un mic local si are o bodegă ce-l fine legat 
de afacerile lui cotidiene. 

Alexandru David. Náscut in anul 1900, August 
22, in Arcani. Părinţii săi: Nicolae şi Ana. Ta- 
tál mort în războiul cel mare. Mama trăiește încă. 
À fácut numai douá clase la scoala primará din 
sat. 

In anul 1916, pleacá ucenic la o cismárie din 
Craiova. Muncitor, in scurt timp, şi-a deschis un 
mic atelier de cismărie. Astăzi, este căsătorit, are 
2 copii: Julieta de 4 ani şi Ion de 2!/2 ani. Vara 
vine acasă, cu un mic capital şi pentru mama sa, 
Şi-a renovat locuinţa; trăieşte destul de bine în 
sat cu sătenii, care-l iubesc, pentrucă la atelierul 
sau lucrează mulţi fii ai lor, 

Dumitru Popescu. Născut în anul 1894. Pă- 
rinții amândoi morți: Stan si Maria. A făcut două 
clase primare. La vârsta de 18 ani, vine în Bucu- 
resti, ocupă un serviciu, Intră chelner, apoi la o !:- 
brărie, în cele din urmă portar la hoteluri. Azi, 
are construită o casă la periferia Capitalei (spre 
Băneasa), are 3 copii: Ion de 5 ani, Alexandru 
de 7 şi Vasile de 2 ani. Actualmente are două 
debite de tutun.. 

Norocul a făcut, ca după ce a jucat mai mulţi 
ani de-arândul la loterie, să câştige anul trecut 
100.000 lei, bani din care cu cei economisiţi, şi-a 
făcut casă, 

Nu mai are nicio legătură cu satul, afară de 
corespondența foarte rară cu cei de acasă. 

Tipul omului care se vede „ajuns“ şi norocos, 
e antipatic sătenilor. 

Mircea Stroe. Născut în anul 1901, Septemvrie 
16. Fără a mai trece pe la şcoala primară, se 
duce la un unchiu al său în Bacău, în 1918. Un- 
chiul, care era funcţionar la primăria comunală, 
il fine în serviciul acesteia vreo 3 ani. Apoi ii 
pune la dispoziţie un mic capital şi exercită me- 
seria de „voiajor“, 


470 


Bănoasă la inceput, după cum spune el, l-a 
atras spre o уіеа{& lipsită de grija zilei de mâine, 
Nu s'a gândit să pună bazele unei vieţi casnice, 
deoarece nu avea stabilitate. După ce trăi mult 
timp în chefuri şi vieafá desordonată, contractă 
o tuberculoză, boală care agravându-se, 1-а scos 
din preocupările de până aci. Intru cât unchiul 
său, între timp îi retrăsese creditul său, a plecat 
spre sat, la părinţii săi (unde numai mama supra- 
viețuieşte soțului). Асі, o duce destul de greu, 
neputând munci şi trăieşte numai din expediente. 

Intr'o cámárufá, cubaj 2!/e m, hrănit foarte 
prost, îşi aşteaptă sfârșitul, care nu va întârzia 
prea mult să vină. 

Nicolae Dumitrescu. Născut la 12 [Ianuarie 
1879, Copil de ţărani săraci, tatăl său Nicolae, 
ocupându-se cu spinoasa meserie de pivar, lucră 
împreună cu tatăl, până la vârsta de 25 ani. Vă- 
zând că lucrurile merg prost, avere neavând, 
pleacă în căutare de serviciu, îndemnat de pă- 
rinfi. 

Astfel îl găsim în 1904 ca vânzător la un de- 
pozit de var din Craiova. Igi face un mic capital, 
cu ajutorul căruia in 1911, deschide el însuşi ug 
depozit. Norocul l-a urmărit desigur. In 1919, îl 
găsim proprietarul unei frumoase moșii, de 20 ha, 
în com. Asláut, din împrejurimile Craiovei, Ne- 
căsătorit, după o vieață de muncă de mai mulţi 
ani — timp în care părinții săi muriseră (tatăl în 
25 Septemvrie 1901, mama in 14 Februarie 1909)— 
încearcă să ducă o vieafá mai ușoară. Astfel lá- 
sándu-si pe planul al doilea preocupările profe- 
sioniste, se avântă în politică, apoi în distracţii de 
tot felul. Anturat de oameni, de astădată lipsiţi 
de bună credință, își consumă zi cu zi frumoasa 
avere afonisitá, 

In sfârşit, in 1926, vinde cele 40 pogoane de 
pământ, după ce dăduse faliment cu depozitul” 
de var, iar cu banii incasafi, deschide un restau- 
rant. 

Iarăşi norocos — în timp de câţiva ani, se poate 
mândri că şi-a refăcut din nou situația mate- 


rialá — Anul trecut a adoptat unul din nepoții 
săi — Vasile, in etate de 12 ani, — copil al'su- 
rorei sale, 


După spusele lui, celor din sat, intenţionează, 
ca după 2—3 ani, să se retragă in sat, lăsându-și 
fiul adoptiv să ducă mai departe conducerea a- 
cestui select restaurant. 

De altfel, în urma unei explozii s unui „Ргі- 
mus", a rămas chior de un ochi, iar cu celălalt 


vede foarte puţin. Aceastasi уіеаја unui alt con- 
sătean, dornic de o vieatá mai bună, mai uşoară, 
dar pe care, după cele spuse, pare-se cá n'a gá- 
Sitao având în vedere peripeţiile prin care a trecut. 


Am expus, pe cát misa fost posibil, exodul pos 
pulaţiei satului Arcani, către diferite orașe. 

După cum am afirmat și la începutul acestui 
studiu, nu m'a preocupat exodul intelectualilor. 

Aceştia numără aproximativ, cam 20 cazuri, iar 
lipsa posibilităţii de a lua contact cu toţi, m'a 
obligat să-mi  restráng 
amintite, 


cercetările la cazurile 


De altfel, în satul meu a luat fiinţă un cămin 
cultural, pus sub auspiciile „Fundațiilor Culturale 
Regale”! şi care sisa propus să facă o monografie 
a acestuia, 

In concluzie, pot face următoarele precizări, 
relativ la studiul întreprins: 

1) Locuitorii satului Arcani, sunt neobosiţi mun- 
citori, Legati de glie, după expresia populară, 
cy freu concep aagi părăsi satul. Fac această 
afirmaţie, bazat fiind pe marele număr al acelora, 
care vrăjiţi poate de succesele realizate de cei 
ce au plecat din sat, înspre alte meleaguri, pen- 
tru assi câştiga existenţa mai uşor și mai sigur, 
au ezitat să-i urmeze, 

Au rămas, mai bine, la pivele lor sărăcăcioase 
şı pretenţioase în a-ţi risipi energia, ce oferă sa- 
tisfacţii materiale minime. 

2) O altá notá caracteristicá a acestora, ar fi doa 
rinta fermá de assi trimete copiii la scoli secun- 
dare, A fost o epocă de adevărată fierbere în 


masse mm (1925—1928), când săracii și bogaţi, deos 
potrivă mm şi-au trimes fiii la învăţătură. Astăzi, 
titlurile s'au depreciat, în majoritatea celor ce 
au absolvit anumite școli, după cum am arătat $1 
în introducerea acestei lucrări, se găsesc acum 
desrădăcinaţi în mijlocul celor de acasă. 

Școala, care a comis imprudenţa să le cultive 
numai pretenţiile, fără să i le satisfacă, a făcut 
din ei niște tineri blazaţi, lipsiţi de ideal și de 
încredere în însăși puterile lor. 

3) Referindusmá la legătura celor plecaţi in 
oraş, cu satul, pot afirma următoarele: 

Plecafi din sat, orgolioși de gestul lor, majo- 
ritatea s'au simţit la un moment dat prea siguri 
pe ei pentru a mai avea nevoie de cei rămaşi 
acasă. Ац rupt uneori si fireștile legături fami- 
liare, fapt pentru care sătenii i-au răsplătit în- 
deajuns, debitánd asupra lor anumite versiuni 
tendenţioase. Evident, au fost și câţiva, care din 
bunurile абопіѕіїе, au ajutat 
şcoala şi biserica, 

Ar fi interesant de făcut un studiu asupra 
„puilor de olteni”, copiii dela vârsta de 7аш16 
ani, care vrăjiţi de secretul cobiliţii şi al palatelor 
din Bucureşti, pornesc de acasă cu toată încre- 
derea pentru a-și agonisi averi. 


prin obolul lor 


Un asemenea studiu nu se poate face decát pe 
o anümitá regiune  (8—10—12 comune), având 
astfel câteva cazuri, sau pe întreg judeţul Gorj, 
al cărui aport în marea masă a ,oltenilor' din 
Capitală, e pe drept cuvânt impunător, 

Dar aceasta, poate mai târziu. 


ION 1. BERCA 


VIEATA ECONOMICĂ A SATULUI ISALNITA-DOL] 


DUPĂ ÎNLĂTURAREA BULGARILOR DELA CULTIVAREA TERENURILOR DE GRĂDINĂRIE 


In veacul trecut au început să vie în ţara noasa 
trá grădinarii bulgari. In loc ca ţărani români să 
fi îndestulit nevoia de legume ale oraşelor din 
Câmpia românească, grija ei a ajuns pe seama unor 
bulgari, ce veneau primăvara şi plecau toamna, 

Explicaţia acestui fenomen social, o găsim în 
conduita latifundiarilor nostri, care au fost in- 
capabili să organizeze atât marea proprietate cát 


si mica proprietate. De aci, nevoia de capital, pe 
care-l găseau la acești bulgari. 

Procedeul acesta era foarte simplu: prin forţa lu- 
crurilor, deţineau cel mai bun teren de grădinărie 
şi, pentrucă sătenii nu aveau bani, la timpul cerut 
de proprietar, aceste terenuri erau arendate bul- 
Sarilor, care le exploatau și duceau aurul in tara 
lor. Intr'un timp se credea că aceşti bulgari ne-ar 


471 


fi învăţat cultivarea terenurilor cu zarzavat, la 
aşa înjosire ne aduseseră latifundiarii, 

Cultivarea terenului cu zarzavat, este cunoscută 
din cele mai îndepărtate vremuri de către poporul 
nostru, Astfel găsim, în satul Coşovenii-de-Jos- 
Dolj, pe fosta proprietate a Statului Român „Lu- 
masu”, ţinutul „Verzăriile”, care era cultivat nu- 
mai de sateni, cam pe la anul 1750 (document aflat 
in posesia mea), 

Acest ţinut însă, a trecut în posesia latifundia- 
rului, ЇЧ. Câncea, datorită legii din 1889, care per- 
mitea Statului Român, să vândă loturi, însă numai 
la ţărani, Aici însă, pentru ca proprietarul să 
poată cumpăra acest teren, a recurs la autoritatea 
satului, şi a declarat că terenul este mlăștinos; 
deci netrebuincios ţăranilor, dar necesar marelui 


proprietar, care l-a şi arendat bulgarului Тапсп,, 


pentru grădinărie, mai bine de 15 ani, 

Și azi acest teren se arendează tot unui bulgar, 
căsătorit cu o româncă, Velcu, Prin aceasta am 
vrut să arăt, cum au contribuit latifundiarii la să- 
răcirea poporului, această îndeletnicire este pro- 
prie poporului român, şi că, interpunerea bulgarilor 
se datoreşte nu capacităţii lor, ci lăcomiei de câş- 
tig a latifundiarilor nostri, 


Să privim situaţia din satul Isalnita-Dol;, 

Acest sat este așezat la 12 km de Municipiul 
Craiova, şi pământul său este mărginit de râurile 
Jiu si Amaradia, deci bun pentru grădinărie, 

Aici se afla marea latifundiară Eliza Opran, 
care, după obiceiul celorlalţi latifundiari, pe la a- 
nul 1890 dă cu arendă bulgarilor, câte 30—40 po- 
goane de grădinărie, Aceşti bulgari nu ştiau ro- 
mâneşte şi, după cum ne spune cetățeanul Ghiţă 
Marin, primul grădinar român, se numeau: Tonea 
Cuscuza, Gheorghe Rusu, Tonea Nedelco, Milcu 
Ivan, Milan Tonea, Avram Ghefu, Ristea Golea, 
Tancu Marinoff. 

Să ascultăm pe Ghiţă Marin zis Nămolosu, de 
ani 60 şi pe D-tru Stan Năstase zis Cerchezu, de 
ani 63, români, născuți în satul Işalniţa, care au 


trăit în copilărie printre acești bulgari, învățând ` 


bulgăreşte, ce ştiu despre modul de a lucra şi 
despre înlăturarea acestora: 

a) Veneau primăvara, de obiceiu jupánul — stă- 
pânul — cu mai mulţi bulgari, tineri, numai bár- 
baţi. Luau terenul în arendă și formau în primul 
rând bordeiul sau casa de lemne şi acoperită cu 
trestie; pentru vite, de asemenea făceau câteva 
şopruri, acoperite tot cu trestie; în al doilea 
rând, formau „ghidicul”, adică uneltele de gră- 


479 


dinărie, calostire mare, calostire mică, sapa, etc,, 
şi animalele de muncă: șase boi, zece cai, două 
căruţe, trei care, etc.; 

b) Făceau továrágia şi stăpânul, fiindcă era cu 
capital, lua o oca, socotită a patru dreamuri, din 
câştig, iar ceilalţi o jumătate, sau о litră de oca; 

c) Socotelile se ţineau cu ajutorul răboajelor, 
care si azi se practică în Bulgaria. 

Crestăturile făcute pe răboj, aveau însemnăta- 
tea următoare: cruce oblică însemnează că s'au 
încasat sau dat zece lei, cruce dreaptă, douăzeci 
lei, un punct un leu, o tăietură pe dunga răbojului 
cinci lei. Matca se ţinea de stăpân, iar copia de 
datornic, sau de celălalt tovarăș, Bulgarul Tă- 
nase Gheciu, din piaţa Craiovei, cu lucrătorii săi, 
practică şi azi acest sistem; 

d) Ca imbrăcăminte aveau haine de dimie, lu: 
crată în casă, iar încălţăminte opinci, stăpânul 
purtând ghete numai la Pasti; 

e) Dormeau pe paturi de scândură si se aco- 
pereau cu cojoace, Stăpânul dormea incáltat cu 
cáltuni, spre a fi gata la sculare; . 

7) Máncau ciorbá de spanac, de foi de sfeclă, 
pátlágele cu varză, ardei copti, pâine, luau miel 
numai la Sfântul Gheorghe, Paşti şi carne de pur- 
cel la Sfânta Maria. Mâncau şi mămăligă, însă 
puțină: după Cerchezul, mămăligă nu mâncau, 

Orele de masă erau: opt dimineaţa, două după 
amiază si seara; 

8) Semnalul de culcare era dat de stăpân, prin 
darea cu sapa de trei ori într'un fier. Cine nu se 
scula era omorit cu bătaia. Comandirul repartiza 
lucrătorii la udat, cărat băligar, plivit răzoarele 
de buruieni, etc. 

h) Munca se făcea toată ziua, se culcau la orele 
10—11 noaptea şi se sculau la ora două-trei 
noaptea; 

i) Munca o făceau cu ajutorul fetelor şi copii- 
lor de români, săraci, cu pret mai de nimic; 

j) Marfa se desfácea la oraşul Craiova, unde 
aveau plațuri proprii. Se căuta mai mult varza, 
pe vremea aceea; 

1) Toamna când se desfăceau, împărțeau câş- 
tigul şi beau câte un pahar de ţuică, Câştig era 
în totdeauna, pe care-l duceau în Bulgaria; o sin- 
gură dată au avut pierdere, când a bătut piatra. 


Astfel îşi duceau vieafa şi cu ocazia revoltei 
dela anul 1907, sătenii au cerut cocoanei Eliza 
Opran, ca toate locurile de grădinărie să le fie 
arendate lor, După aceasta, bulgarii au mai ră- 
mas puţini şi cu ocazia războiului româno-bulgar, 


din anul 1913, aceştia au fost isgoniti, rămănând 
numai cei căsătoriţi cu românce; Ristea Telbizoif, 
Cristea Iancu, Ioniță Bulgaru, Tonea Iancu, Ioan 
Chirea, Gh, Ivan. 

Din aceste fapte tragem concluzia, ceea ce a 
dus la înlăturarea cestor bulgari, a fost numai 
răscoala poporului, care a impus  latifundiarei 
Eliza Opran, de a nu mai arenda terenurile de 
grădinărie decât sătenilor din Işalniţa. 

Rezultatul economic al acestei ocupaţii se ob- 
servă, cum intri în sat. Astfel, vei vedea case 
mari, frumoase, cu locuri de case mari, spaţioase. 
De vei nimeri într'o zi de sărbătoare la horă, te 
vor minuna sălbile de aur dela gâtul fetelor, care 
după cunoștințele mele, un număr așa de mare, 
nu am întâlnit în niciun sat. Imbrácámintea de 
asemeni deosebită, 

Satul are două bănci populare și cooperativă 
de arendare de terenuri, cu local propriu, aşi pu- 
tea spune palat, Cămin Cultural, cu sală de circa 
400 locuri. Cu toate că, în judeţul nostru majori- 
tatea băncilor şi mai ales a cooperativelor au dis- 
părut, aici se menţin, datorită si vieţii economice, 
dar mai cu seamă datorită şi conducătorilor: preo- 
tul Tolescu, un distins fiu al Gorjului; învăţăto- 
rul Ionescu, cu o proprietate de circa 50 pogoane; 
Gheorghe Nica, contabilul báncii si cooperativei, 
fii ai satului, care prin munca şi cinstea lor, 
luptă ca aceste instituţii să progreseze cât mai 
mult. 

Azi sunt in comuna Işalniţa, circa 300 grădinari 
románi, avánd ca intindere un teren de circa 800 
po£oane, dintre care 400 pogoane cu arendá, fie- 
care posedând câte 1—4 pogoane, 

După cele spuse de Ghiţă Marin, de pe trei 
pogoane de grădinărie, pe anul 1936, s'a ales cu 
un câștig de 20,000 lei, plătind şi arendă la un po- 
gon, 


Ce se opune însă la un progres mai mare şi, 
deci la un venit mai bun? 

1. Lipsa de capital. Am văzut că bulgarii aveau 
si platuri în oraş, unde desfăceau marfa, Din cauză 
că sătenii nu au bani să închirieze dela Primă- 
ria Municipiului Craiova aceste pla(uri, care sunt 
foarte scumpe, sunt nevoiţi să piardă din timp, 
de oarece pentru a ocupa un loc în piaţă, trebue 
să plece de cu seara şi să ajungă la Craiova la 
ora 12 noaptea, Асі, pe o rogojină, vor dormi până 


la ziuă, lângă carul sau căruța cu zarzavat. In 
afară de pierderea timpului, că se mai pot si im- 
bolnăvi, ei mai sunt nevoiţi să vândă maría cât 
mai repede si deci, la un preţ inferior, de oarece 
la ora 12 din zi, sunt isgoniţi, piaţa închizându-se. 
Dacă ar avea plaţuri, organizarea ar fi alta si 
câştigul ar fi altul. 

Tot din această cauză, nu-şi pot valorifica pro- 
dusele în ţinuturi mai îndepărtate cum ar fi la Pe- 
troşani, Lupeni, câştigul luându-se astfel de că- 
tre intermediari, care, zilnic vin în sat circa zece 
auto-camioane şi pleacă încărcate până în inima 
Ardealului. S'a incercat înființarea unei coope- 
rative in acest sens, însă nu s'a putut realiza, 
din lipsă de capital. Ar fi minunat dacă vreo in- 
stituție bancară ar interveni pentru acordarea ca- 
pitalului necesar si, astfel, s'ar crea venituri fru- 
moase şi ţării şi satului, 

2. Lipsa de sere. Bulgarul Tănase Gheciu zis 
Ciungu, din piaţa Craiovei s'a îmbogăţit datorită 
faptului că are cel puţin patru sere si din această 
cauză, așa zisele trufandale, le desface numai el 
si astfel are un câştig mare, Ce folos că sătenii 
din Işalniţa-Dolj au muncit mai mult şi au vân- 
dut roşiile cu 4 lei kg, iar Tănase Gheciu, la în- 
ceput, când ies ele cu 200—80 lei kg.| Inimosul 
grădinar Ghiţă Marin, care-mi spunea că talpa 
piciorului lui s'a făcut ca bârna, aprinzând chi- 
britul, şi nici mărăcinele nu mai intră, din cauză 
că zilnic umblă desculţ, prin grădină si udând, 
şi-a luat angajamentul să facă şi el o seră, Dar 
cum se va putea compara cu Tănase Gheciu, care 
are 80 pogoane, patru sere, 80 lucrători şi trei 
motoare de scos apă, 

3, Lipsa de cunoştinţe mai profunde si selecfio- 
nare а varietăţilor de legume si zarzavat. N'au o 
școală teoretică. L'am întrebat dacă a văzut serele 
lui Tănase Gheciu şi mi-a spus că nu-i dă voie, 
aceasta fiind oprit, Azi când tot secretul stă în a 
avea marfa timpurie și de calitate mai bună, este 
nevoie, de o îndrumare specială în această direc- 
fie, luându-se ca punct de plecare numirea a doi- 
trei specialişti în mijlocul lor, care nu ar fi ne- 
voie să stea mult timp, căci prin agerimea lor, 
vor învăța de îndată; apoi vor fi conduși în di- 
ferite centre de grădinărie, unde li se va arăta 
tot progresul făcut în această direcţie. 


V, PETRESCU-CRAIOVA 


473 


CUM FOLOSESC OAMENII DIN APELE-VII 
PÁMÁNTURILE LOR? 


La o distanță de 24 km, către apus si miazăzi 
de oraşul Caracal, se află una dintre cele mai 
frumoase comune ale Olteniei, com, Apele-Vii, Nu- 
mele ei vine dela mulțimea lacurilor (13) si pod- 
goriilor de vii, Aspectul acestei comune este oră- 
şenesc, căci se află pe linia ce desparte terenul 
nisipos de cel agricol, Datorită acestui fapt, pe 
străzile satului nu se află niciun fir de iarbă, 
iar ploile imediat după cădere, îşi fac loc prin- 
tre firişoarele de nisip, așa că satul e lipsit 
cu desăvârşire de noroiul care îngreuiază în co- 
munele vecine circulaţia, Comuna are trei străzi 
principale, trasate paralel, traversate de alte multe 
străzi, închizând între ele nişte pătrate perfecte, 
pe ale căror laturi se află locuinţele unele lângă 
altele, 

Vom găsi locuinţe numai pe laturile dela Nord 
şi Sud, Se vede că a fost o predilecție pentru lo- 
cuitori să-şi aşeze pe aceste laturi casele, 

Las la o parte o descriere mai amănunţită a co- 
munei şi voiu căuta pe cât mi-ar fi posibil să des- 
criu cum folosesc locuitorii acestei comune pă- 
mânturile lor, Prima menţiune asupra acestei co- 
mune se află în hrisovul din 1680. Satul a fost 
înființat de câteva familii fugite din satul Puţuri 
(Dolj), unde erau rumâni (oameni cu stăpân). 
Odată fugiți, s'au așezat pe liziera pădurii dela 
Sud de satul Zánoagá, Familiile acestea au cuprins 
aici pământ cât au vrut, căci nu era al nimănui, 
Grecul Iani părăsise proprietatea sa, sau că fusese 
omorît, nu se ştie nimic despre dispariţia lui, 

Să vedem acum, cum s'au desvoltat aceste fa- 
milii din 1680—1936, Se văd si astăzi urmele aşe- 
zărilor din 1680, pe o piele de vitel, făcută de 
Popa. Popa s'a numit unul dintre capii familiilor 
fugite, El a ştiut carte slavonească, era pregătit 
pentru cariera de preot, ceea ce i-a atras numele 
de Popa. Alt cap de familie, Crăciun, a ştiut si el 
să taie linii pe răboj, deci a ţinut isonul popii, 
lată deci că familiile au avut un om cu ştiinţă de 
carte, ajutat de altul cu mai puţină carte, Să ve- 
dem ce-au făcut aceşti refugiaţi în locul ocupat de 
ei, Nu se ştie precis dacă au stat câtva timp sub 


corturi sau nu, căci până să-și facă bordeiu, a tre- 
buit să treacă mult timp, 

Felul acesta de locuinţă necesită un timp de 
circa 6 luni, Se pune întrebarea. A lucrat fiecare 
familie separat sau in colaborare? După telul 
acestor bordee, care se mai văd și astăzi (câteva 
exemplare), este foarte greu de admis că au lu- 
crat individual, Grinzile bordeelor sunt de o gro- 
sime şi greutate, care pentru a fi puse la locul 
lor, trebuia cel puţin 7—8 bărbaţi bine legaţi. 
Apoi bordeiul popii a fost mai mare, ceea ce de- 
notă că el era mai înstărit decât ceilalţi. Singur 
popa nu putea să-şi facă bordeiul, Deci a fost o 
societate mică la început şi care s'a desvoltat 
până astăzi, Nu cred că mai există aiurea o іпіе- 
legere între locuitori ca în această comună, Ei 
bine, la facerea bordeelor s'au ajutat, să vedem 
ce-au făcut cu pământul din jurul lor, Aici e 
punctul interesant si care dovedeşte си ргіѕоѕіпі, 
că la mijloc a lucrat o bună înţelegere a celor 
câteva familii, 


Cum au împărțit pământul? N'au ţinut socoteală 
nici de carte, nici de înstărire (bani), ci au purces 
la o impárfealá fráfeascá, 

Adică s'au întins spre răsărit, până ce au dat 
de moşia boierului Kintescu, iar la apus până la 
Jii, unde au dat peste niște rumâni stabiliți pe 
proprietatea bisericii Dudu din Craiova, La Nord 
şi la Sud s'au întins cât au vrut, Popa a făcut 
atunci o schiță, însemnând pe pielea de vitel par- 
tea fiecăruia, Impárfeala s'a făcut frăţească, luând 
fiecare parte egală, Liniile de despărţire s'au tras 
dela Nord către Sud, Lungimea câmpului este de 
13 km, iar lăţimea unei părţi de 1 km, Pământul 
a luat forma de curele de moşie, care se păstrează 
şi astăzi şi care are un calcul precis, Ce-au avut 
în vedere când au făcut impár[eala? Ca fiecare 
familie să aibă loc de agricultură (Săliștea), loc 
cu pădure, etc, Spre miazăzi nu s'au dus decât 
până la bălți, de unde scoteau mult peste, dar si 
copiii lor tremurau toată vara de friguri (palu- 
dism). Bălţile se află la 700 m spre miazăzi de 


1) Din cercetările Seminarului de Monografie Socioiogică, de sub conducerea Juj H. Н. Stahl, 


474 


sat, Terenul dintre sat si bšlti, precum si dincolo 
de bălți, până la com, Mársani, este nisipos (ne- 
productiv), Numai vântul se juca cu el, dându-i 
diferite forme şi transportându-l din loc în loc, 
Nu rare ori a depus pe ulițele satului adevăraţi 
пішен de nisip, ре care apa de ploaie le ducea 
din nou de unde veniseră, terenul fiind puţin în- 
clinat spre miazăzi, 

lată deci că acest teren nu aducea niciun pro- 
fit pentru puţinii locuitori ai comunei, Și-au în- 
dreptat privirile spre Nord, unde se afla pădurea 
de stejari cât vedeai cu ochii, Câmpul pentru 
agricultură era prea mic, Nisipul nu era bun, S'au 
pus satenii de acum liberi pe lucru şi au făcut 
minuni, Au tăiat din pădure, astfel lărgind locul 
pentru agricultură, iar lemnele tăiate, le-au uti- 
lizat la foc şi la facerea bordeelor sau a staulelor, 
etc, Câmpul s'a lărgit, iar pădurea s'a micșorat 
până în 1830, când dispare cu desăvârșire, rămâ- 
папа ісі şi colea câte un ştejar bătrân, care a fost 
martor la împărțeala făcută in 1680 si care se 
menţin si astăzi, Distanţa dintre ei este egală, 
Aceşti stejari au rămas pietrele (care lipsesc) de 
hotar, 

Ducându-mă la câmp, am observat că acești şte- 
jari bătrâni despart tocmai curelele de moșie ре 
care le-au hotărît cei bătrâni, Intre 2 stejari se 
află cureaua familiei Popa, între alți 2 cureaua 
familiei Crăciun, etc, 

Fiecare familie s'a desvoltat pe cureaua ei, fără 
să treacă dela o familie la alta, Se pune întreba- 
rea, De ce s'a menținut această impár[eald fră- 
feascá? Nu ştiu dacă prin concluzia mea nu fac 
o greşeală, dar lucrul la faţa locului stă așa, M'am 
dus Ја câmp cu Pătru Miu, un moşneas de 76 ani, 
care pentru 20 lei, mi-a dat informaţii foarte ne- 
cesare, 

Ne aflam pe cureaua Popestilor, Cureaua azi are 
42 de fășii, Nicio fâşie nu poartă alt nume, decât 
Popa sau Popescu, cuvânt păstrat din 1680 până 
astăzi. M'a surprins acest fapt, M'am gândit, Oare 
familia aceasta n'a avut niciodată fete? Am re- 
curs la moşneag, care mi-a dat următoarea expli- 
сане, La noi fetele n'au primit pământ când s'au 
maritat, ci numai bani, de ale casei și ceva vite. 
Moşneagul a grăit adevărul, L'am întrebat atunci: 
Dar dacă o familie n'avea băieţi, ce făcea? Foarte 
simplu, pământul era plătit de rudele cele mai 
apropiate, iar fata pleca la ginere, 

Nimeni străin nu putea să cumpere o bucăţică 
de pământ din cureaua Popestilor, Negrenilor, etc, 
Acest procedeu s'a păstrat până după revoluţia 
lui Tudor Vladimirescu 1821, 


Să privim acum o curea şi să vedem cum sa 
făcut împărțeala în trecut si cum se face astăzi, 
Acte de împărțeală nu există şi nici n'au existat, 
Popa a avut un fiu, care după moartea tatălui său, 
a devenit tot popă şi a rămas în casa părintească, 
deci cureaua a rămas nedivizată, Pe cele 2 fete 
ale popii le-a căsătorit, dându-le cele necesare, 
afară de pământ, Fiul popii, adică Ше, a avut la 
rândul lui 2 băieţi si o fată, Băieţilor le-a făcut 
bordeie, iar pe fiică a căsătorit-o, fără să-i dea 
pământ de zestre, La fel s'a petrecut şi cu familiile 
celelalte, 

Băieţii aveau dreptul la pamânt, ре când fetele 
nu, Astăzi, si mai ales după revoluţia din 1907, 
fetele au primit şi ele pământ, dar nu atât de 
mult ca băieţii, In Apele-Vii, revoluţia n'a schim» 
bat cu nimic nici stratul social, şi nici aspectul 
câmpului, De ce? lată de ce, Comuna aceasta s'a 
desvoltat nestingherită de nimeni. Comuna n'a 
avut si nu are un ciocoi, ca alte comune, Influențe 
străine de asemenea nu are, Evreii nu s'a stabilit 
aici și nici altfel de străini, Deci această comună 
s'a desvoltat prin felul ei de a fi, Această pro- 
blemă, care se reduce la izolarea comunei, i-a fost 
bine venită, ferind-o de influenţele de aiurea, 

Felul de trai, felul de a se ajuta între ei, m'a 
făcut să cred că la mijloc a existat şi există nu o 
comună, ci o societate, in adevăratul înţeles al 
cuvântului, Când este vorba de ceva, toţi se adună 
și chibzuiesc bine ce au de făcut, Câmpul l-au îm- 
рагі frăţeşte in asa fel, încât fiecare familie să 
aibă loc neproductiv (nisipos), loc pentru casă, cu 
grădină, loc în sălişte (n'a fost vatră de sat), unde 
pământul e bun pentru fabricarea căramidei, bun 
pentru lipirea caselor, facerea {еѕіеІог, etc, Să- 
liștea astăzi este un adevărat câmp de luptă, Pă- 
mântul scormonit de sapa săteanului, {і dá im- 
presia unui mozaic de tranșee, Locul nescormonit, 
e cultivat prin rotaţie, Intr'un an se pune orz, în 
al doilea se pune porumb, iar în al treilea cartofi, 
fasole, floarea soarelui, adica ocupă şi solul si sub- 
solul, 

Pentru a trece la adevaratul câmp, unde vom 
găsi о impárfealá si o învoire matematică, trebue 
să trecem un mic deal, 7—8 m, care poartă ghir- 
landa viilor, Vinul nu este prea strălucit ca în 
trecut, pe când via se afla la Vârvena, altă parte 
a câmpului, 

Peste acest deal, ochiul fuge peste câmp până 
la orizont, neîntâlnind niciun deal mai apreciabil, 
E câmpul cu adevărat, Imediat ochiul distinge 
niște fâşii paralele dela Sud catre Nord, care sunt 
acoperite cu grâul verde, semănat în lungul fásiei, 


475 


Zic fâşie căci, fágia indică partea unej familii, jar 
cureaua partea familiilor : care au avut aceeaşi 
obârşie (Popestii, Negrenii, etc.). Departe către 
orizont, pământul este negru, dar jmediat înţelegi, 
că terenul acela va fj acoperit în luna Aprilie cu 
porumb. Câmpul propriu zis e împărțit în două 
părți. In prima parte se pune grâu, in а doua 
parte se pune porumb, iar la anul viitor invers, 
Pământul este asa de bine împărţit, încât fiecare 
familie are teren sj pentru grâu și pentru porumb, 
Nicio familje n'are voie să facă altfel, decât cej- 
lalţi, Se pune întrebarea. De ce? Iată explicaţia. 
Poate e singura comună care n'a avut şi nu are 
izlaz. Lucrul pare curios, dar are o explicaţie, 
Terenul e mai preţios, decât a fj lăsat să crească 
iarbă pentru vite, El produce grâu şi porumb din 
belşug, afară de cazul când este secetă sau bate 
piatra. Pădurea de stejarj se apropia de sat, jar 
din 1680 din ce in ce s'a retras, până în 1830, 
când n'a lăsat decât câţiva ștejari, care stau măr- 
turie la impárfeala de odinioară, Nimeni n'are voje 
să-i taje, 

Sá trecem la partea de către apus care se nu- 
meste Cot, Forma j-a dat numele, Solul de aici e 
mai mult nisipos. In trecut aici nu s'a cultjvat ni- 
mic, Vântul se juca cu nisipul, până ce le-a venit 
ideia, cá acest nisip ar putea produce sj el ceva. 
S'a pus deci pe acest sol secară, care după câţiva 
anj a dat roade frumoase, La început lucrurile au 
mers greu, dar după secară s'a încercat și cu po- 
rumb, care n'a răspuns aşteptărilor, Izlaz пісі 
vorbă, căci jarba nu creşte pe nisip. Un bulgar 
trecând in România, după 1877, a ajuns peste lo- 
cul nisipos în sat şi pe când lua masa la un lo- 
cuitor, j-a zis: bre, bre, de ce nu puneţi voj lube- 
nife pe năsip. Zis şi făcut, 

Pepenii, și maj ales cej verzi, au fost bine primiţi 
de nisip. Roadele sunt excelente, Cu introducerea 
pepenjlor s'a făcut sj aici rotația cu secara, Dar 
fiindcă nisipul e foarte sărac, rotația s'a fácut aga: 
în primul an s'a pus secară şi s'a tăjat firele de 
sus, lăsând în urmă miriștea. In anul următor s'a 
pus pepeni, iar în al trejlea s'a lăsat liber. 

Astăzi lucrurile se petrec altjel. Se pun într'un 
an pepeni, în al dojlea porumb. Secará se pune 
foarte rar, după o infelegere in prealabil între lo- 
cuitori, Vizitând şi această parte a satului, am ob- 
servat acelaşi lucru. Fâşiile au direcţia Șud-Nord. 
Odinioară njmeni nu prefuia această parte nepro- 
ductivă, dar astăzi se cultivă jntens. In partea 
dinspre câmp am găsit câteva fâşii cu vie româ- 
neascá, Rezultatele nu se cunosc încă. Trec acum 
la altă parte a satului. Spre miazăzi se întindea 


476 


odinioară un deşert de aspect saharjan cu dune 
îndreptate spre răsărit, de unde venea Crivštul. 
Bălţile care în trecut dădeau mult peşte, dar şi 
mult paludism, au rămas astăzi ca nişte cicatrice, 
Cauza? Problema este deschisă şi viu comentatá 
Se pun acum două jpoteze. S'au pădurea de sal- 
câmi a secat bălțile, sau apa a fost canaljzatá să 
alimenteze Crajova. A doua ipoteză e maj puţin 
plauzibilă, căci între izvorul care pleacă către 
Craiova și bălți, este o distanță de 8 km. Cercetă- 
rile sunt în curs, Am spus cuvântul pădure, Pe 
unde a venit pădurea in acest pustiu? La mijloc 
se crede că a fost o minune, Pădurea dela Nord 
de sat fusese consumată complet, încât în 1840, 
sătenji n'aveau cu ce face focul. Iarna utilizau 
paie, gunoiu, etc, Cei ce prindeau pește din bălți 
au observat că tăind un salcâm de pe marginea 
bălții, din buturugă răsar alături, adică din ră- 
dácjni (în jurul buturugii), mai mulţi puj. Observa- 
fia aceasta a fost o revelaţie pentru săteni. Ob- 
servaţia a fost comunicată la tot satul sj, cu toţii 
au ieşit la bălți, unde lucrul era adevărat, Partea 
aceasta de teren era neimpárfitá, căci nimeni nu 
s'a gândit să ocupe vreo bucăţică, din acest pustiu, 
Tiganii venind din com. s'au stabilit la marginea 
de К. a satuluj şi au început să rupă sălciile şi 
salcâmii din jurul bălților. Nimeni nu-j oprea. In 
cinci ani sătenij au observat în jurul bălților o 
bordură de salcâmi іеѕі ca din pământ, A fost 
destul ca peste 10—15 anj, pădurea să se întindă 
pe o suprafaţă foarte mare, S'a pus problema cum 
sá impartá acest teren, cáruja j-au dat numele de 
frindurj? Асі, jarăși avem de aface cu un spirit 
de societate. N'au luat fjecare cát au vrut, cj ап 
procedat într'un mod jnteligent. Fășia dela câmp, 
dela Sàáljste şi sat a fost prelungită până in ho- 
tarul comunej Mârşani. Dacă pleci pe o făşie, mergi 
13 km fără să întâlneşti o îngustare sau o lăţime 
M'a surprins un fapt curios, Când au de aranjat 
ceva la câmp, se duc toţi proprietarii si, acolo la 
fața locului, hotărăsc cele necesare, Până la răz- 
bojul mondial n'a existat dugmanje între acești lo- 
cuitorj. După războju, lucrurile s'au schimbat mult. 
În comună, făşiile își menţin aceeaşi lăţime. Im- 
parţirea grădinilor depind ағ} de părinţii copii- 
lor. Fetele au şi ele dreptul la moştenire, ceea ce 
aduce schimbări de nume in făşij si locuințe. 
Totuşi, se observă tendinţa pe cât e posibil ca 
făşia de pământ să rămână neştirbită. Dacă o fată 
se mărită, totál ij dă zestrea in bani, iar când nu 
are banj şi пісі rudele cele maj apropiate, atunci 
e nevojt să împartă făşia, in asa fel, încât să ajbá 
şi teren bun și teren neproductiv. Am amintit des- 


pre bălți. După ce s'au retras apele, locuitorii s'au 
sfătuit cum să intrebuinfeze acest teren destul de 
întins. Soluţia s'a găsit repede. Terenul deşi nisi- 
pos, era bogat în materii marine (de apă), aşa că 
era foarte bun pentru grădinărit. Odată soluţia gă- 
sită, s'au lovit de altă problemă. Cum să împartă 
acest teren, căci nu toți locuitorii aveau fágiile prin 
acest teren mlăștinos. 

Şi de aici se vede buna înţelegere dintre locui- 
tori. Au procedat aga: cei ce n'au avut fășie prin 
apă au luat dela cel ce a avut, în schimbul unei 
sume derizorii de 5—10 lei de argint (1914). 

Cel ce a vândut a avut grija următoare: să nu 
strice forma fágiilor, asa că locul vândut pleca dela 
Nord către Sud. N'am văzut niciun petec de pá- 
mânt arat dela apus către răsărit, ci toate erau 
dela Sud către Nord. Locul mlăștinos este culti- 
vat cu zarzavaturi. Mii de grădini stau unele lângă 
altele, cuprinzând cele mai felurite zarzavaturi. 
Bulgarii au încercat să închirieze (arendeze) acest 
teren, dar locuitorii au refuzat categoric, 

Să spun câteva cuvinte şi despre pădurea care 
a acoperit pustiul din jurul bălților. Astăzi, pădu- 
rea este destul de întinsă fiind alcătuită numai din 


salcâmi si adăpostind diferite animale sălbatice. 
Pădurea este pentru locuitori un adevărat isvor de 
bogăţie. Mii de care pline cu lemne se îndreaptă 
către Caracal sau Craiova. 

Am pomenit de izlaz, că nu există. M'a surprins 
acest lucru si am întrebat, unde pasc vitele locui- 
torii. Răspunsul a fost simplu. Fiecare locuitor își 
pune pe o făşioară lucerná sau trifoi, aşa cá, in 
comună nu există nici văcar şi nici porcar. Cio- 
banul îşi mână turma pe liziera pădurii, unde creşte 
ici şi colea câte un fir de iarbă la umbră, iar după 
ce grâul se seceră, se duc oile si vitele pe mirişte. 

Grădinile din sat sunt pline de pomi fructiferi, 
care dau ocol casei. Nu lipsește nici mica grădi- 
nifá cu florile cele mai variate. Sáteanul nu lasă 
niciun colțişor de pământ neintrebuin[fat. 

In această comună, nu s'au făcut improprietá- 
riri; Pământul în arendă nu se dă. Cei săraci 
lucrează la cei înstăriți, dând dijmă jumătate 
din produsul muncii lor. Vânzări se fac foarte 
rar. In vechime, vânzările se făceau pe răboj, azi 
se fac cu acte în regulă, 


ION CHITU 


477 


RECENZII 


S O CI О Г О GI E 


TRAIAN BRAILEANU: Statul și comunitatea 
morala. (Cernăuţi, ed. „Insemnări sociologice“, 
1937). 

Profesorul de sociologie dela Universitatea din 
Cernăuţi, d-l Traian Brăileanu, este bine cunoscut 
în toate cercurile de specialitate. Numeroase lu- 
crări de sociologie, etică şi politică, îl impun 
printre cei mai de seamă cercetători de ştiinţă 
sociala dela noi. De aceea, orice nouă lucrare de 
ştiinţă pe care o publică, stârneşte interes şi se 
cuvine să fie înregistrată. Ultima d-sale lucrare: 
„Statul si comunitatea morală“, cuprinde două 
studii publicate în limba franceză, în Revue In- 
ternationale de Sociologie (Paris), intitulate: 
L'Etat et la Communité morale (1931) şi „Essai 
sociologique sur la liberté humaine" (1937). D-/ 
Braileanu le socotește, mai ales ca introducere 
la lucrarea d-sale gata de tipar „Teoria comuni- 
taţii omeneşti“, încât ne face să amânăm о discu- 
fie critică a ideilor d-sale, până la apariţia com- 
pletă a lucrării. Ne mulţumim acum, să reprodu- 
cem câteva din ideile fundamentale, 

„Problema sociologiei”, are sarcina, după d-l 
Brăileanu, „de a explica naşterea și desvoltarea 
spiritualitaţii umane, strâns legată de nașterea 
şi desvoltarea societaţii umane", (pg. 12). „Ast- 
fel, in domeniul sociologiei, cuvántul familie, do- 
bándeste o semnificaţie cu totul alta decât in bio- 
logie. Ea este unitatea unde se plămădeşte pre- 
facerea instinctelor іп sentimente, unde ataşa- 
mentul inconştient devine simpatia gingaşă şi res- 
pectuoasă pentru persoana celuilalt. Familia, în 
acest înţeles, devine comunitatea morală având 
puterea de a se întinde dela cea mai mică uni- 
tate, reprezentată prin perechea biologică, până la 
omenirea întreagă“, 

„Dar, problema este: există comunităţi inte- 
meiate pe alte baze, pe alte principii de coeziune?... 
Observaţia ne arată o comunitate care are alte 
principii de organizare: e Statul. Principiul orga- 
nizației politice este dominaţia omului 
omului, deci forta", (рё. 13). 


asupra 


478 


T EO R ET 1C А 


lată termenii problemei discutată de 4-1 Brăi- 
leanu: comunitatea morală şi comunitatea poli- 
tica (Statul), Unii susţin o „opoziţie contradicto- 
rie" între aceste două comunităţi, D-/ Brăileanu 
tăgăduieşte existenţa vreunui conflict, căci dacă, 
„observaţia faptelor ne întărește zilnic în ideea 
că politica nu este identică cu morala" — „tot 
așa ea ne arată că o politică ce nu ţine seama de 
morală, este o politică rea" (pg. 16). „Un Stat 
care vrea să dăinuiască trebue să se străduiască a 
deveni pe cât se poate o comunitate morală, deci, 
într'un anumit fel, o familie” (pg. 20). 

In ce privește libertatea umană, 4-1 Brăileanu 
socotește cá „natura, ca totalitate a lucrurilor- 
obiecte, e stăpânită prin necesitatea mecanică; so- 
cietatea ca totalitate a subiectelor, e stăpânită de 
legile libertăţii, sau pe scurt, de libertate. Între 
individ, subiectul izolat, care trebue să lupte ne- 
încetat pentru libertatea sa si a cărui libertate e 
ameninţată în fiece clipă de către subiecte mai 
puternice, deci mai libere, se întrerupe, în spe- 
cia umană, societatea ca un mediu favorabil celei 
mai largi desvoltări a libertăţii individuale, în 
caz cá o educaţie raţională creează condiţiunile 
unei cooperări între indivizi, făcându-i sa trăiască 
în aceeași lume" (pg. 50—51). 

„Mijlocul politic, forţa, nu ajunge pentru a sta- 
bili ordinea şi расеа....". „Pentru a deslega această 
problemă, drumul cel mai scurt li s'a părut so- 
ciologilor a fi de a asimila faptele sociale fap- 
telor fizice, de a le defini ca lucruri, consideráa- 
du-le supuse legilor mecanice (fizice). Aceasta 
este fără îndoială eroarea iniţială si cea mai fu- 
nestă rătăcire a ştienţifismului sociologic” (52). 
„In tehnica socială, în arta de guvernare, tre- 
bue să căutăm cheia pentru progresul civiliza- 
Hei, Numai o tehnică socială întemeiată pe prin- 
cipiul libertăţii, pe suveranitatea spiritului, a cu- 
noagterii, a creat progresul şi-l poate susţinea“, 
(53). 

Se înţelege, lucrarea d-lui Brăileanu este mult 
mai bogată în idei, decât ne-o pot arăta cele câ- 


teva citate. Problemele ridicate de d-sa sunt deo- 
sebit de însemnate si, recunoaștem fără ocol, că 
d-l Brăileanu aduce în discuţia lor si pricepere 
şi erudiție. In ce ne priveşte, nu suntem cu totul 
de acord cu tezele d-sale, ceea ce vom arăta cu 
prilejul apariţiei „Teoriei comunităţii omenești“, 
dar aceasta nu ne poate opri să-i recunoaştem 
străduințele şi meritele științifice, 


Traian Herseni 


OV. DENSUȘIANU: Folklorul. — Cum trebue 
înțeles. — (Ed. II-a, Bucureşti, P. Suru, 1937). 

Chiar simpla retipărire după 27 de ani (intru- 
cât d-l Densuşianu a socotit că nu e nevoie de 
nici o schimbare), a unei lucrări atât de preţioase 
$1 căutate ca ,,Folklorul", de care ne ocupăm, este 
un fapt pe care suntem datori să-l inregistrám, Se 
pune la îndemâna cercetătorilor o concepţie care 
isi păstrează pe deplin temeinicia. Pentru noi, 
concepţia d-lui Densuşianu, despre folklor este cu 
atât mai prețioasă, cu cát se apropie foarte mult 
de concepția sociologică şi, deci materialul cules 
după îndrumările d-sale, constituie şi pentru spe- 
ciclitatea noastră un izvor bogat de informaţii si 
documentare. Intr'adevăr, spre diferență de pre- 
decesori, care socoteau folklorul ca o „ştiinţă a 
tradiţiei”, 4-1 Densușianu este de părere că; ,fol- 
klorul trebue să ne arate cum se resfrâng în su- 
fletul poporului de jos diferitele manifestații ale 
vieții, cum simte şi gândeşte el fie sub influența 
ideilor, credințelor, supersti(ilor moştenite din 
trecut, fie sub aceea a impresiilor pe care í le deș- 
teaptă împrejurările de fiecare zi" (pg, 13). D-l 
Densușianu isi dă seama precis de apropierea ce- 
lor două ştiinţe şi chiar de influența binefácá- 
toare a sociologiei asupra folklorului ca știință. 
D-sa găsește că domeniul folklorului „se apropie 
mai mult de al psihologiei şi al sociologiei”, decât 
de al filologiei. „Chiar geneza lui este datorită 
unui mod nou de a vedea care s'a introdus în con- 
sideraţiunile psihologice şi sociologice” (pg. 25). 
De sigur părerile acestea dintr'o lucrare de per- 
lectá ținută academică si de o mare valoare stiin- 
са, nu l-au putut opri pe d-l Densuşianu să 
scrie de curând un pamilet cu totul nedrept la 
adresa cercetărilor monografice. Vechea şi nes- 
trămutata noastră admirație pentru activitatea 
d-sale universitară şi ştiinţifică ne-a oprit să reac- 
tionam printr'o polemică lipsită de orice folos, 
D-l Densușianu a prețuit la început folklorul in 
masura în care se apropia de psihologie şi socio- 


logie, ca să nu mai admită astăzi, cel puţin în 
polemici cu sociologii, nici o legătură necesară în- 
tre aceste trei științe. Noi ne păstrăm părerea că, 
în domeniul tuturor cercetărilor psihice, istorice 
sau sociale, nu se poate dobândi nici o cunoştinţă 
integrală fără o întinsă şi susţinută colaborare în- 
tre ştiinţe. Pentru noi, folklorul este o ştiinţă, 
care ne poate ajuta în nenumărate chipuri în des- 
legarea problemelor sociologice și de aceea, chiar 
când folkloriştii sunt impotriva noastră, stimăm în 
chip cinstit ideile şi munca lor, lată pentru ce re- 
comandăm cu căldură tuturor cercetătorilor în 
domeniul sociologiei lucrările ştiinţifice ale d-lui 
Densuşianu şi mai ales călăuza d-sale în materie 
de folklor, 

Traian Herseni 


ALEXANDRU IESAN: Psihologia si sociologia 
muncii. (Cernăuţi, „Glasul Bucovinei”, 1937). 

Desprindem din lucrarea d-lui AL. Ieșan, pro- 
fesor de psihologie la Universitatea din Cernăuți, 
câteva învățături care ni se par vrednice de re- 
ținut. 

1. Problema muncii nu este o problemă de strictă 
psihologie. Studiul muncii impune alături de cer- 
cetarea psihologică şi de cea mai veche si, oare- 
cum subintáleasá, de economie politică, cerceta- 
rea sociologică, Psihologii muncii care nesocotesc 
aportul sociologiei nu reușesc să rezolve nimic te- 
meinic în specialitatea lor. Profesorul Jegan, este 
în afară de profesorul C, Rădulescu-Motru si 
școala sa, unul din puţinii psihologi dela noi, care 
au înţeles acest lucru. D-sa se ocupă pe larg şi 
cu folos de „munca si etosul ei, în cursul evolu- 
феі sociale", ca si de „munca şi mişcarea mun- 
citorească în faza actuală“, 

2. Problema muncii prin caracterul ei practic 
nu poate fi cercetată in lumina teoriei pure. Ea 
comportă aplicaţii pentru o mai bună pregătire 
profesională, pentru o mai bună organizare a mun- 
cii şi în acelaşi timp, ca un rezultat firesc, pen- 
tru progresul economiei naționale. Știința аге 
aici, mai mult ca în oricare altă parte, putinţa 
sa-şi verifice învăţăturile la teren. D-l Iesan nu 
uită acest lucru si încearcă o aplicare a princi- 
piilor d-sale la România. Nu suntem de acord cu 
d-sa în ce privește ideile politice, dar procedeul 
pe care îl aplică, ni se pare cel bun. Azi știința 
este datoare, ca funcţie intelectuală a naţiunii, să 
se întrebe mereu cu ce poate fi de folos ţării si 
să se străduiască necontenit în această direcți.. 


479 


3, Selectiunea si orientarea profesionalš, apor- 
tul mare al psihologiei la desvoltarea popoarelor, 
nu se poate face pe temeiul câtorva „măsurători 
inginereşti”, Ele cer, cum spun foarte bine 4-1 Al. 
legan, „studiul personalităţii integrale, o cercetare 
prelungită si progresivă” (pg. 32). Căci, „numai 
puține funcţii mintale si organice comportă o má- 
surare și determinare, altele o exclud cu totul, Si 
cele mai ingenioase teste nu reuşesc să seziseze 
individul real, cum se exprimă în jocul simultan al 
tuturor activităților, sa surprindă pulsaţiile pro- 
funde ale personalităţii, influența condiţiilor so- 
ciale asupra activității individuale", (pg. 33). Si 
ca principiu general, d-sa enunță cá: „Їп toate 


ROMANII DE 


PETRU IROAIE: Cântece populare istrorománe. 
(Suceava 1937). 


Pentru cel care-și dă seama că astăzi, când 
goarna unor noi şi radicale prefaceri se aude 
pretutindeni, este mai mult ca oricând nevoie de 
o regrupare de forţe si o încercare de omogeni- 
zare interioară cât mai accentuată, cartea d-lui 
Petru Iroaie, poate constitui un fericit prilej de 
accentuare a acestor credinţe, 

Desprinşi de trupul mare al românismului, is- 
troromânii, înconjurați de o masă slavă puţin 
binevoitoare, duc poate cea mai întristată vieață, 

In număr mic, nici trei mii, purtătorii celei 
mai glorioase amintiri istorice, pentru opinia pu- 
blică românească, doar din când în când, mai 
constituiesc o adevărată problemă, Te întrebi, 
din moment ce locuiesc în sate sărăcite asupra 
cărora străinii veghiază răutăcios, de ce Statul 
nu-şi poate însuşi din idealul nobil care frământă 
tot ce are mai bun acest popor? Răspunsul însă 
nu-l afli. Priveşti zadarnic la ceea ce a făcut Gre- 
cia cu fiii ei de pe coastele Asiei Mici, sau Ke- 
mal cu conafionalii săi de pe teritoriul grecesc, 
Dar să sperăm, peste putinţa oricărei îndoieli, că 
vor veni timpurile marilor și hotăritelor fapte, Rá- 
mâne însă să se muncească, așa cum a făcut-o 
a-l Petru Iroaie; rămâne a se găsi diriguitori buni, 
asa cum este profesorul Leca Morariu; şi, în 
sfârşit, să (inem mereu în minte fapte similare 
cu ceea ce scrie autorul: „Plecasem pentru două 


480 


PESTE 


domeniile ramâne hotăritoare personalitatea con- 
ducătoare care creează atmosferă și antrenează e- 
ner£giile", 

Ne permitem si două obiecţii. D-1 Iesan ames- 
tecá în cuprinsul unei lucrări ştiinţifice $i unele 
consideraţii de politică de partid, fără nici o nece- 
sitate metodologică, Și apoi scrie o limbă neobiş- 
nuit de ,franfuzitá", si deci supărătoare (trava- 
liu în loc de muncă, metieuri în loc de mestesu- 
furi sau meserii, artisan în loc de meserias sau 
meșteșugar, milieul in loc de mediul еіс.). Fap- 
tul acesta ar fi fost îndreptăţit numai în cazul în 
care limba românească n'ar avea termeni potri- 
viti. 

Traian Herseni 


HO TARE 


zile în satele de sub Monte Maggiore. Preotul 
din Munele Mari (Mune Grande), aflase cá in 
Jeián cântecele valahe au început să se ifeascá în 
circulație, Ca urmare, la întoarcere, găsesc în 
casa Mariei Stambulici (Nr, 23), o carte de cân- 
tece croate pe care o adusese preotul și, după ce 
citise din ea, se milostivi de a o lăsa uitată pe 
masă, Milo, fiul rămas acasă, al Mariei Stambu- 
lici, citia cântece croate, iar maicá-sa le murmura. 
Câte, exclamă pe drept cuvânt d-l I, nu s'au mai 
petrecut fără să le ştie nimeni și fără ca acești 
bieti desmoșteniţi să le înţeleagă rostull.. 

Un merit deosebit îi revine d-lui L, din publi- 
carea recentă a unui mic volum de populari- 
zare a cântecelor istroromâne, alături de recenzia 
făcută în Archivum Romanicum, profesorului său, 
d-l Leca Morariu, 

Florea Florescu 


TIMOCUL, anul IV, N-rele: 1—3 și 4—6, din 
1937. Apare sub conducerea Comitetului societá- 
fii culturale „Timoc” a Românilor din Valea Ti- 
mocului si dreapta Dunării, Bucureşti, str. St. 
Negulescu, 40. 


Organ al cărui rost este să strângă rândul Ro- 
mânilor din Timoc și să ducă o cât mai intensă 
luptă de lămurire a situaţiei lor acolo, „Timocul” 
îşi îndeplineşte mulfumitor această sarcină, Nu- 
merele de față sunt o pildă: cuvinte de laudă și 


de recunostintš celor ce se ostenesc pentru men- 
finerea vietii románesti in Timoc (cum sunt arti- 
colele semnate de 4-1 Andrei І. A, si Timocean.); 
rânduri în care sunt pomeniţi morții a căror 
viața a fost închinată de asemenea fraților nos- 
tri din Balcani (Petre luffu de Vasile Christu; 
Șase luni dela moartea prof. І, Valaori de Petre 
Florescu); analiza pactului bulgaro-jugoslav; sem- 
nalarea şi comentarea cazurilor de suferințe pro- 
vocate de purtarea organelor Statului bulgar: fol- 
klor din Timoc, ştiri, fapte si diverse informaţii; 
într'un cuvânt, reviste fac 
toate sforfárile pentru ca ea să fie oglindirea 
justă a vieţii unei ramuri a poporului nostru. 
D-l prof. C, Noe, în articolul: Din trecutul Ti- 
mocului, pune o serie de probleme deosebit de în- 
teresante, în urma cărora e timpul să credem că 


conducătorii acestei 


soarta acestei regiuni româneşti nu ne este prea 
cunoscută, Cel dintâiu lucru ce trebue semnalat 
este unitatea geografică distinctă față de 


două regiuni balcanice între care se găsește — re- 


cele 


giunea iugoslavă la apus şi regiunea bulgară la 
rasărit de Isker, — si integrarea ei desăvârșită 
„în sistemul carpatic şi subcarpatic olteano-bă- 
năţean, cu care formează un acelaşi tot geogra- 
fic"... Populaţia română de aci este continuarea 
Românilor olteano-bánáteni, cu care, „după cum 
observă d-l prof, St, Romanski, dela Universita- 
tea din Sofia, are caractere identice“; cea dinspre 
apus are, în grai gi port, trăsături comune cu Bă- 
náfenii, iar cea dinspre răsărit cu Oltenii. Cu 
drept cuvânt, trebue să constatăm, că nu e o coin- 
cidență fără semnificaţie faptul că Românii timo- 
ceni se află, azi, pe acelaşi loc unde odinioară au 
fost Moesia Superioară, Dacia Aureliană, sau mai 
târziu Voevodatul lui Mihai, Alexandru si Stra- 
timir, Despre aceştia din urmă, d-l C, Noe, ne do- 
vedeşte că erau înrudiți cu familiile domnitoare 
atunci în Muntenia, Straţimir era nepot de fiică 
al domnitorului Basarab şi a fost căsătorit cu 
Alexandru Basarab. Dovada 
unui substrat etnic deosebit si a unei tradiţii de 


fiica domnitorului 


neaderentá la Statul bulgar (пеайегепій ce igi a- 
vea cauza sigură în începuturile romane ale vie- 
ti politice si sociale, mai vechi decât acelea ale 
Statului bulgar, care luase ființă, oarecum, sub 
ochii Timocenilor), ne-o face d-l prof. Noe si, 
prin unele fapte istorice, ca următoarele; croni- 
carul Einhard arată că în anul 818 Timocenii trec 


sub stăpânirea imperiului Francilor (,Legati Te- 
mocianorum qui nuper a Bulgarorum socitate des- 
cievrant"), De atunci şi până la căderea defini- 
tivă sub turci, „Țaratul Vidinului“ poate fi ori- 
când găsit ca o unitate politică, cu oarecare in- 
dependenţă, Această desprindere din unitatea po- 
litică bulgară, îşi are explicaţia tocmai în deo- 
sebirea etnică a populaţiei, în care vechile urme 
de vieat& romană s'au păstrat, reuşind să-i dea o 
altă înfăţişare, ce n'avea nimic comun cu specifi- 
cul bulgar, 

D-l Petre Petrinca, semnează un foarte bun 
articol despre Dreptul la limbă al minorității ro- 
mâne din Bulgaria, sprijinit pe fapte şi pe pre- 
vederile tratatelor de pace, Cele ce relatează d-sa, 
în legătură cu purtarea Statului bulgar faţă de 
minoritatea românească, sunt aproape de necre- 
zut, Încă dela eliberarea lor de sub Turci, Bul- 
garii au început prin a desființa toate şcolile ro- 
mánesti, pe care „barbaria turcă“, le lăsase să 
înflorească, După războiul balcanic, a venit rân- 
dul bisericilor, al doinelor, irozilor, colindelor și 
strigăturilor dela jocurile româneşti, Azi nu mai 
e permisă nici limba, De cărţi sau ziare româneşti 
imprimate în Bulgaria, nici nu poate fi vorba, 
Cărţile de ritual sau de rugăciuni sunt confis- 
cate sau arse, Fruntaşii bulgari se întrec în a 
propune soluţii de bulgarizare a acestei regiuni 
in care Românii, sunt așa de compacți, încât un 
ziar bulgar (,Zora" din 7 Noemvrie 1930), scria 
că „іп această parte a şesului dunărean, graiul 
bulgăresc se vorbeşte tot atât cât îl vorbesc peştii 
din apele Dunării”, Purtarea așa de puţin euro- 
peană a Bulgarilor — care ne aminteşte pe a Un- 
gurilor — ne face să ne gândim mai mult la cele 
ce găsim scrise, prea sumar, în articolul intitu- 
lat: Poporul bulgar văzut de străini, Este reluată 
caracterizarea pe care Keyserling o face Bulga- 
rilor în Das Spectrum Europas, Fără să subscriem 
părerile de acolo, credem însă că adjectivul „bal- 
canic” cu care sunt calificate anumite maniere 
din partea orientală a Europei, ar trebui să fie 
obiectul unui studiu în care să se precizeze ce se 
înțelege prin „balcanic“, cam care ar fi originile 
,balcanismului" si cam unde există si cine sunt 
purtătorii acestui fel de a trăi si activa, în cazul 
când de existenţa lui am fi siguri, 


Dumitru Dogaru 


481 


REA LI TATE А 


Prof, Dr, SABIN OPREANU: Probleme de 
geogralie economica în Munţii Apuseni, Cluj, 
1933, 


Multe priviri s'au îndreptat până acum către 
Munţii Apuseni. Acolo există o „Țară a Moţi- 
lor", care într'adevăr ispiteşte, Din păcate însă, 
înregistrările care privesc această regiune se do- 
vedesc a fi, uneori de un caracter prea general, 
alte ori, chiar de-a dreptul eronate, 

Se poate afirma, încă odată, şi pe drept cu- 
vânt, că nu atât dorința de a face un lucru, ci 
mai ales, stăruința îndelungată, dublată de o pă- 
trundere serioasă, temeinică a lucrurilor, este în- 
coronată de succes, А 

Autorul, igi pune o problemá pe cát de impor- 
tantá, pe atât de grea, 

Să vedem in ce măsură păşeşte la eludarea ei 
Mai întâiu, o obiec(ie: o problemă de acesata, 
putea, ba trebuia să fie, obiectul unui studiu mai 
desvoltat, Ori cum, însă, mărturisim cá ne sur- 
prinde cá d-l O, nu are un plan bine întocmit, 
care să fie înzestrat cu darul unei srăiri clare şi 
puternice, Sistematizarea în lucrare e vagă, greu 
vizibilă, discontinuă. 

Dar pentru a evidenția postura periculoasă în 
care este pus autorul prin această broşură, în 
consideraţiunile care urmează, vom servi şi unele 
citate, 

„Ori din care parte а {ёгі — notează d-l 
Opreanu, — ar sosi vestea despre începerea unei 
lucrări, cât de cát mai promițătoare, Mofii por- 
nesc din diferite părţi ale Munţilor, în cete, des- 
culti, goi şi flămânzi, ca să fie cei dintâiu, pri- 
miţi în lucru, Pornesc fără să aibă astfel de vesti, 
pornesc aga într'un noroc”, 

La afirmaţia de mai sus, opunem un categoric: 
inexact, Mai întâiu, ce insemneazá moţi „din di- 
ferite părți ale Munţilor”, — din moment ce o 
mare parte din populaţie, începând dela intrarea 
în munţi, pe Arieş, până la izvoarele celor două 
Arieşe, care-l formează, nu găseşti niciun bărbat 
desculț, Poate vor pleca din anumite regiuni ale 
munților, dar, în acest caz, am fi dorit să le 
ştim cu precizie, fără să încadrăm, toată regiunea 
Munţilor Apuseni, într'o caracteristică izolată, 
Dacă am restrânge apoi, termenul de ,Mof", ge- 
neralizarea d-lui O. pare şi mai curioasă, Căci, 
vidreanul, ponoreanul, scărişoreanul, sácáturea- 


482 


ROMÂNEASCĂ 


nul, — ca si toți mofii din adevărata Țară a Mo- 
filor, — are o ocupație bine definită si, din cauza 
aceasta, chiar dacă pleacă, pleacă ca specialist, 
nu într'o doară, Si, dacă cumva, se va pierde din 
vedere, cum face d-l O., că mintea moțului e prea 
desghețată, ca să nu-şi lase pasul să meargă în 
voia soartei, totdeauna formularea aprecierilor 
asupra lor riscă a fi eronate, 

D-1 О, greseste, cu siguranță, când spune cá 
turburările din sânul populației au drept cauză 
sărăcia, Fiindcă ele sunt provocate fie din cauza 
delictelor silvice, care le aduc neplăceri, fie când, 
în fața exploatării nemiloase, a pădurilor, se duc 
cu gândul la ce va fi mai târziu, când nu va mai 
fi pădure, Chiar în vara aceasta, sácáturenii, care 
ca si albácenii si aradanii, duc in fiecare sâmbătă, 
la Abrud un car de scânduri, pe care iau între 
3—6,000 lei, au făcut o mică „devastare”, Și ea 
a avut drept cauză, presupunerea din urmă pe 
care am făcut-o, 

Ne miră că autorul aminteşte numai în trea- 
căt „neîntrecuta meserie de văsărit şi cercurărit 
din satele din văile superioare ale Arieșului”, 

Olăritul, 4-1 O., îl găseşte in lara. Trebue să 
spunem, pe de o parte, că meseria aceasta nu apar- 
tine exclusiv românilor, pe de alta, cá satul este 
la câţiva km de Aries, iar nu „ре Aries". In nici- 
un caz, nu trebue sá se creadá cá aceastá co- 
muná gravitează mai mult spre creierul munți- 
lor decât spre câmpie, 

Cojocăritul nu este, cum se spune, sporadic în 
Vidra şi Ponorel, din moment ce asigură acest 
veșmânt nu numai pentru aceste comune, dar 
chiar şi pentru o parte din cele apropiate, 

Nu găsim înregistrată priceperea cu care se 
lucrează la Cerniţa si Buninginea, lângă Abrud, 
cărămida, 

Patetismul care survine des în lucrarea d-lui 
О„ nu poate să ne facă să uităm lipsurile, Din 
contră, o expunere firească, naturală, ar fi avut 
darul a ne impresiona mai mult, 

Este păcat că d-l Opreanu, în loc să depună o 
muncă mai îndelungată, chiar cu riscul de a ză- 
bovi apariţia lucrării, pentru a ne oferi ceea ce 
într'adevăr ar fi putut constitui un punct de ple- 
care pentru lucrări de acest беп, а tipărit bro- 
şura de care ne ocupăm, de caracter prea gene- 
ral si plină de erori, 

Florea Florescu 


DR, LUKÓ GABOR: A Moldvai Csángok. I. À 
Csângok kapcsolatai az Erdélyi Magyarsággal. 
(Ciangăii din Moldova. I. Legăturile dintre Cian- 
ваї si Ungurii ardeleni). Budapest. A Királyi 
Magyar Pázmány Péter Tudományegyetem Nép- 
rajzi Intézete 1936. 


Autorul şi-a petrecut o parte din anii de pre- 
gătire în România, participând la unele cercetări 
ale Institutului Social si ale Arhivei de folclor a 
Societății Compozitorilor. 

A strâns, în decursul lor, material etnografic 
din Dâmbovița, 
de Mijloc, Făgăraş si la Ciangăi. Două prezentări, 
pe care le-a publicat intretimp, una despre cul- 
tura si folosirea cânepii de către Ciangăi (Mold- 
Csángok Kendermunkája, Népélet-Ertesitë, 
1934, 3—1) si alta despre portul românesc dela 
Brebu-Dâmbovița (Egy havasalvi oláh falu vise- 
lete. Néprajzi-Ertesitó, 1936, 1—4), folosesc me- 
toda de lucru, pe care i-o ştiam. 


privitor la Românii Basarabia 


vai 


O stângăcie, care putea fi socotită participare 
la propaganda revizionistă, a dus, în 1933, la ex- 
pulzarea lui, întrerupând culegerea de mai mare 
amploare, pe care o începuse în Ciangăime. 

Socoteam să găsim în lucrarea semnalată aci 
înfăţişarea constatărilor, cu privire la cultura ma- 
terială, la limba și la muzica Ciangăilor, făcute de 
d-rul Lükà, până la această întrerupere. Insă, ca- 
maradul nostru de cercetări la teren ne înşeală 
așteptările. S'a înfundat, pare-se în biblioteci şi 
arhive, de când s'a întors în Ungaria, şi a cetit 
tot ce s'a scris despre Ciangăi. Lucrarea lui, cu 
privire la Ciangăi, tratează despre: „legăturile 
Ciangăilor cu Ungurii din Ardeal”, Intr'insa fap- 
tele observate înainte de câţiva ani, însemnările 
şi statisticila călătorilor de acum 60 şi 80 de ani, 
documentele din veacul al 15-lea şi interpretările 
discutabile de toponimii se îmbină într'o schelărie 
abstractă de argumente, în favoarea tezei că Un- 
gurii au răzbătut dincolo de Carpaţi, încă îna- 
inte de întemeierea Statului Moldovean, atât din 
Valea Tisei şi a Someșului cât şi din Valea Mu- 
reșului si, că, Ciangáii sunt urmaşii acestor pio- 
nieri medievali. 

N'ajungem să-i cunoaştem pe Ciangăii de azi 
în cartea d-rului Lükó, care e parcă o lungă frază 
eliptică de subiect. 

Puținele pagini de conturare a grupului Cian- 
баи si, de situare a lui, în cadrul Románimii mol- 
dovene, constituiesc partea cea mai slabă a căr- 
tii, In fata lor, îţi apare mai supărător faptul, că 


sunt scrise la ani dupa studiul la teren, în pers- 
pectiva unor carți depășite de realitate şi a unui 
naționalism exagerat. Nu e arătat raportul din- 
tre numărul Ciangăilor (60—70.000) şi populaţia 
românească a judeţelor apusene ale Moldovei, iar 
măsura în care s'au topit Ciangăii în masa româ- 
nească (fiind bilingvi şi vorbind o ungurească în- 
fesatá de cuvinte românești), e trecută sub tă- 
cere şi acoperită prin invocarea câtorva trăsături 
deosebitoare, construite ad-hoc. D-rul Lükó, in- 
vocă în afara religiei (care le-a dat totuşi Cian- 
gšilor prilejul să-şi zică: „Români catolici"), şi a 
raritá(ii incuscririlor, costumul pe de-a'ntregul di- 
ferit si gospodărie: 
ciangăeşti. Pe când Românii poartă haine de 
tárgovet, Ciangăii ar purta un costum țărănesc, 
specific lor. (Oricine priveşte ilustrațiile cărţii, 
vede cá acest costum „ciangău', e portul româ- 


raționalitatea mai mare a 


nesc, pe care Ciangăii, aşezaţi mai la munte şi 
mai puţin angrena(i in vieaţa modernă a Româ- 
niei, nu l-au părăsit încă. Chiar si d-rul Lükó, 
creează, spre a scăpa de această aprehensiune, 
teoria de оігситѕіапій, că portul românesc ar fi 
comun întregii Europe de Sud-Est si propriu aci 
unui grup etnic, dincolo altuia, iar în Moldova 
Ciangăilor. O afirmaţie răstălmăcită a prof. Iorga, 
joacă un rol însemnat în această construcţie). La 
fel de artificial e şi celălalt caracter distinc- 
tiv: raționalitatea mai mare a economiei cingáesti, 
sprijinită prin faptul cá producándu-si ei însuși 
îmbrăcămintea, Ciangăii ar cheltui mai puţin de- 
cât Românii (nu credem că, acolo la munte, ar 
câştiga mai mult decât aceştia). Ne găsim şi aci 
în faţa unei faze de mai mare apropiere de eco- 
nomia naturală, depășite de Românii din şesul 
Moldovei, datorită aşezării lor mai în calea co- 

erțului, şi nu a unei diferente de natură et- 
nică, 

Pe d-rul Liik îl preocupă numai trecutul şi 
proveniența Ciangăilor, lată șirul mare al ideilor 
lui. Studiul faptelor linguistice şi folclorice, al unor 
elemente ale portului şi ale locuinţei şi al unor 
unelte ale vieţii ciangăești, ar impune deosebirea a 
două grupuri ciangăeşti, unul de miazăzi, in ju- 
rul Trotușului şi altul de miazănoapte, în jurul 
Bistriţei şi al Moldovei. Cei de miazazi sunt, cum 
se socotesc şi ei, secui trecuţi în Moldova (în deo- 
sebi în veacul al 18-lea, în urma unor persecuții 
religioase pornite de Viena catolică). Ciangăii, `de 
origine secuiascá se gasesc mulţi şi printre Cian- 
бап grupului celuilalt, de miazănoapte. Pe aceştia 


483. 


din urmă, tipul de horn de cuptor si de plug în- 
trebuinţat de еі azi ii arată a fi una cu Ungurii 
de azi de pe Tisa si de pe Someş. Spre a explica 
lipsa de continuitate între Ciangăii de miază- 
noapte, între Maghiarii din Moldova şi Maghiarii 
de pe Tisa şi Someș, d-rul Lükó invocă câteva 
nume de râuri, şi de dealuri, păstrate in docu- 
mentele din vremea lui Stefan-cel-Mare, Faptul 
că sunt de origine maghiară ar dovedi viaţa ma- 
ghiară intensă din ţinuturile intermediare si im- 
plicit faptul că Maghiarii din Moldova sunt pro- 
dusul unei expansiuni vechi, care, s'a produs prin 
trecătorile Rodnei si Bârgăului. Ciangáii nu ar fi, 
deci, o ramură autonomă maghiară, cum sunt, de 
pildă, Secuii, ci numai prelungirea ín Moldova a 
grosului Secuilor si Ungurilor, 

Nu putem socoti decât drept conjectură proble- 
matică această localizare a originii Maghiarilor din 
Moldova, în Valea Tisei si a Someșului, cu toate 
că, credem în necesitatea de a întregi și de a 
controla izvoarele de ordin arhivistic, epigrafic, 
toponimic şi linguistic ale istoriografiei prin iz- 
voare de ordin etnografic şi sociologic, Temeiu- 
rile acestei rezerve sunt numeroase, Chiar d-rul 
Lükó, recunoaşte că cultura maghiară de pe Va- 
lea Someșului e puţin studiată si aproape necu- 
noscută, E prea firesc să cerem dovada tipicitáfii 
pentru aşezările unduregti de pe Someș a hornu- 
rilor, cuptoarelor şi plugurilor asemănătoare ce- 
lor ale Ciangăilor de miazănoapte, înainte de a 
accepta hărţile care postulează identitatea cultu- 
rii acestor Ciangăi, cu cea a Ungurilor de pe So- 
mes, Mai departe, chiar dacă ar fi dovedită în- 
trebuinfarea în prezent a unor tipuri identice de 
horn, de sobă, etc, pe Someș si la Ciangăii de 
Nord, faptul justifică numai afirmaţia unor legă- 
turi în vremea noastră sau în veacul trecut, dar 
nu originea exclusiv someșană a Ciangăilor de mia- 
zünoapte, Іа privința aceasta, ar trebui stabilită 
de abia cultura maghiară someșană dinainte de 
veacul al 14-lea, de vreme ce o mare parte din 
Ungurii ce trăiesc azi pe Someş au fost aduși a- 
colo abia înainte de câteva decenii de plănuito- 
rii coridorului maghiaro-săcuiesc. Toponimiile in- 
vocate nu fac nici ele dovada originii someşene а 
Ungurilor din Moldova de miazănoapte (spre a 
cunoaşte greutatea celor câteva numiri de ori- 
gine maghiară din Baia, Neamţ şi Roman, d-rul 
Lükó trebuia să le pună alături de toată nesfâr- 
șirea numelor românești din același ţinut), Cu a- 
jutorul lor se poate sustine numai existenţa unor 


484 


aşezări maghiare în Moldova şi socoti posibilă 
descálecarea acestui element şi prin trecătorile 
Carpaţilor răsăriteni, ce dau fn Valea Some- 
sului, 

E foarte adevărat ce spune d-rul Lükó, în con- 
cluzia cărţii sale, că о mai bună cunoaștere a 
Ciangăilor poate desvălui o mulţime de legături 
vechi între Români și Unguri şi contribui la cree- 
area unei atmosfere de înţelegere, Dar, e tot atât 
de adevărat că, în problemele, care sunt comune 
la două neamuri, impreciziunile sunt deosebit de 
dăunătoare, Stârnind pretenţii neîntemeiate, ele 
ajáfá vrajba. Imprecisă $i plină de tentaţii, pen- 
tru cititorul maghiar, să socotească Moldova mult 
mai plină de Ciangăi decât este și pe Ciangăi mult 
mai Unguri decât au ajuns să fie azi, cartea d-rului 
Lükë, nu evită primejdia aceasta, Aci se găseşte, 
după părerea noastră, neajunsul mai mare decât 
toate al lucrării de care ne ocupăm, 

Folosim prilejul pentru a atrage luarea aminte 
asupra Ciangáimii, E mult prea puţin studiată în 
raport cu locul pe care îl deţine în istoria şi în 
structura etnică de azi a României, Expansiunea 
maghiară, dinainte de întemeierea Statului moldo- 
vean şi împrejurarea că Regii Ungariei au așezat 
și menţinut în Carpaţii orientali pe Secui si pe 
Sasii dela Bistriţa, îngreuind schimbul de popu- 
laţie românească între Ardeal si Moldova, n'a 
rămas fără urmări asupra vieţii României dela 
răsărit și de la apus de Carpaţi (Faptul că legă- 
tura dintre Românii din Ardealul de Sud și din 
Muntenia n'a putut fi stânjenită, explică, de si- 
gur, în bună parte viaţa mai intens românească 
din jurul Carpaţilor meridionali), Astfel, preci- 
zarea cunoștințelor noastre despre trecutul age- 
zărilor ungurești din Moldova n'ar putea fi decât 
binevenită, (Studiile d-lui GA, Năstase din Arhi- 
vele Basarabiei, 1934—35 şi din Buletinul Institu- 
tului de filologie rom. Alexandru Philippide, 1936, 
vădesc interesul crescând al istoricilor români, 
pentru problema Ciangăilor). O monografie а age- 
ciangăiești și a ținuturilor în саге 
locuiesc  diseminaţi Români, cum se 
prezintă azi, ar piesă impor- 
tantă a acelui recensământ social si etnic al 
ținuturilor ţării, care constituie una din proble- 
mele însemnate, ce se-pun în vremea noastră cer- 
cetărilor sociale dela noi, 

Tragem nădejde că monografia completă, socio- 
logică a grupului Ciangáu, va fi întocmită cât de 
curând, Ea va trebui să ne dea întâiu un tablou 


zărilor 
printre 
constitui o 


al stárii de azi a acestui grup si sá reconstituiascá 
trecutul lui, în măsura in care documentele fac 
cu putință operaţia aceasta, trecând, prin fmpros- 
pătările succesive ale masei Ciangăești, până la 
aşezările iniţiale, 

Anton Golopenţia 


IULIU MOISIL: Figuri grániferegti ndsdudene. 
(Scrise în Năsăud, capitala grănițerismului nă- 
săudean, 1937. Ed. Regia Cooperativă Regna). 


Cartea d-lui Iuliu Moisil, pleacă din sentimen- 
tul de recunoştinţă față de predecesori. Oricine 
trebue „a-şi aminti de binefăcătorii săi înaintași, 
ca să-i cunoască mai din aproape și a le urma 
pildele lor cele bune, a se îndeletnici cu ceea ce 
se chiamă: Cultul Strămoşilori!, 

D-l Iuliu Moisil desveleşte figurile de seamă 
ale ținutului năsăudean, născute sau trecute prin 
şcolile de aci; adaptate în anumite împrejurări 
vieţii româneşti din Năsăud, Figuri, prin a căror 
viaţă plină de fapte, dobândesc un rol de seamă, 
nu numai în mișcarea Românilor din acest ţinut, 
ci şi în a celor din alte provincii, 

Ținutul grăniceresc al Năsăudului — un ant 
din cordonul militarizat, care avea să fie stă- 
vilarul năvălirilor din răsărit şi sud — a fost or- 
ganizat sub Maria Tereza. O luptă zi de zi s'a 
cerut împotriva celor care solicitau drepturi mai 
mari, sau exclusive pentru ei, Saşii. Strădania a- 
ceasta îndelungată de păstrare a ceea ce se moş- 
lenise si de continuă înzestrare materială si spi- 
rituală, o desveleste cu mult succes 4-1 Moisil, 
Să ne oprim puţin la figurile din galeria celor pe 
care ni le prezintă, 

Vicarul Joan Marian, poate cel mai de seamă 
vlăstar al ținutului, este cel care introduce ma- 
terii nouă în şcoli; luptă pentru înlăturarea sla- 
vonismului, care încă mai dàinuia: „S'a poruncit 
mai de multe ori cá greceşte sau sârbește, să nu 
să cânte nimic şi, totuși se află unii cantori de 
dârlăiesc cu şcandală cuvinte neinfelese. Preo- 
fii greşesc mai tare, ingáduindu-i Deci, aceasta 
sub asprá canonie se opregte", (Circulara 61/841); 
organizator desăvârşit, Marian, dš o atenţie deo- 
sebită agriculturii, înființând pe lângă fiecare 
şcoală sătească o grădină de pomărit şi legumer 
rit; recomandă de asemeni stupăritul ca un izvor 
foarte folositor poporului. Cursurile de iarnă le 
voia prelungite, pentru ca şcolarii să poată face 


şi practică. Că era un învățământ bine organi- 
zat, iar iniţiatorul lui îi purta toată grija, se vede 
şi din faptul că tinerii care voiau să se cásüto- 
rească erau supuşi la un „foarte serios și temei- 
nic examen”, Mirele era întrebat despre pomii pe 
care trebuia să-i aibe, cum se ară, etc., mireasa, 
cum se toarce, ţese, topeşte cânepa, face fuiorul 
etc. „Dar mai tare le năpădeau sudorile când că- 
pitanul Mihălaș (din Rebişoara), ajungea cu în- 
trebările la pregătirea mâncărurilor, Spiru Ha- 
ret este, prin fostul elev al şcolilor năsăudene, 
Haliţă direct influenţat de principiile lui Marian; 
îndeamnă pe oameni să trimită petiţii la şcoală, 
să reintroducă preoții „îmbrăcămintea românească, 
cea adevărat română, de sub munte a Țării Ro- 
mánesti!'... 

Macedon Pop, tot vicar, este cel care îndeamnă 
pe preoţi a se abona la foile românești din Blaj 
si Cernăuţi. A participat la marea adunare din 
Blaj la 1848 şi informează preoțimea de cele ce- 
rute acolo; conduce deputații  grănicerești la 
curte; face adunări pentru а li se consfinţi drep- 
tul de proprietate etc. Vicarul Moisil luptá pen- 
tru noi clădiri şcolare, merge de asemeni in multe 
delegaţii. Mai amintim, pe: V, Weacșu, modest 
dascăl dar clarvăzător luptător; Florian Porcius, 
botanist si luptător, fost membru al Academiei 
Române; Locot. Petru Tanco, priceputul organi- 
zator şi conducător al fondurilor regiunii; Zoa- 
chim Mureşan, bibliofil şi colaborator la Transil- 
vania; Alex. Boháfel, adaptat la nevoile grănice- 
resti; Ioan Florian Cámpianu, om dârz, preşedinte 
de tribunal; Vasile Petri, pedagogul; 
Carol Baron Ezenberg, de origine german din Ti- 


Cavalerul 


rol, comandant al regimentului grăniceresc, care se 
identifică perfect cu interesele Românilor; Saşi- 
lor, care voiau să smulgă cât mai mult din ceea ce 
le aparţinea Românilor, le adresa cuvinte de do- 
jană, fiind astfel cel mai aprig apărător al drep- 
turilor românești; Vasile Bob Fabian, colaboratul 
lui Asachi; și, în sfârşit, Gavrilă Bănulescu, că- 
ruia Basarabia de după 1812, îi datorează atât. 
lată figuri, care întradevăr au luptat cu suflet 
pentru cele 44 comune grănicerești, ori pentru 
neam, când și-au dus viaja іп altă parte; figuri 
care pot íntrladevár fi pilduitoare pentru tine- 
retul grăniceresc năsăudean ca şi pentru întreg ti- 
neretul nostru actual, însetat atât de mult după 
muncă. 
Florea Florescu 


435 


ÎNSEMNĂRI 


MARGINALII LA CUPRINSUL NUMĂRULUI DE FAŢĂ 


1, Câianul-Mic este un exemplar tipic de sat 
expansiu. 

Indeobste creşterea numarului locuitorilor dela 
tară, adică înmulțirea gospodăriilor, atrage după 
sine impšrfirea între tot mai mulți a hotarului 
comunelor, Aceasta, însă inseamnă micşorarea 
treptată a lotului, care rămâne în stăpânirea fie- 
cărei gospodării, 

Totuşi, la Căianul-Mic, cum vedem, când ală- 
turam tablourile intocmite de d-l dr, Jivan, lo- 
tul mediu e mai mare în 1937 decât a fost în 
1905 (aproape 4 jugăre, față de 3 jugăre), Deşi 
gospodariile nu s'au împuţinat, ci dimpotrivă, au 
crescut, cu 59, Se află azi la Căianul-Mic mai 
mulți gospodari cu peste 15 jugăre decât in 1905, 
(4 fata de 2), mai multe moşii de 15—9 jugăre, 
(21 față de 19), mai multe moșii de 9—7 jugăre, 
(15 faţa de 12), mai multe moşii de 7—5 jugăre, 
(34 fata de 26), mai multe moşii de 5—3 jugăre, 
(117 fata de 92), Numărul gospodăriilor cu pro- 
prietați care nu ating un jugăr, în schimb, a scă- 
zut dela 87 la 81, In fața acestor statistici, Căia- 
nul-Mic îţi apare ca o procesiune lungă, compusă 
toată din gospodării, care au pornit să cucerească 
lotul de pământ cel mai mare cu putință, Toate 
gospodăriile luptă, și cele a căror avere actuală 
nu cifrează nici măcar un jugăr, și cele ce sunt 
aproape de cele 15 jugăre, pragul avuţiei celei 
mai mari dela Căianul-Mic, 

Cum a înfrânt satul acesta urmările suprapo- 
pularii crescânde a ogoarelor ţării? Nu atât prin 
Reforma agrară, cât întinzându-se în hotarele sa- 
telor vecine. Capitalul strâns, în America şi cu 
voştinăritul, le-a dat putință  Căinarilor să-şi 
adauge fără întrerupere, în cele două decenii din 
urmă, hotarul real al comunei lor, Ei au bani gata 
strânși, oricând se vinde o bucată de pământ în 
vecini, Expansiunea aceasta scuteste Căianul-Mic 
şi la fel şi Căianul-Mare de urmările obşteşti ale 
suprapopulării agricole, 

Se vede cât de colo, că sporindu-si apreciabil 
suprafața veche a lotului de pamânt al gospoda- 
riilor, prin cumparari de pământ în hotarul sate- 


486 


lor vecine, cu tot sporul de populaţie din ultimii 
30 de ani, Căianul-Mic restrânge posibilităţile de 
trai ale acestora, Ele trebue s'o scoată la cale cu 
o populaţie sporită pe un hotar comunal micşorat, 

Se mai găsesc, de sigur, în țară, destule sate 
de tipul Căianului-Mic, Ele sunt, de obiceiu, sate, 
care au ştiut să-și folosească timpul liber din 
iarnă prin vreun negot. Mărchitănia, 
într'unul din numerele trecute ale „Sociologiei 
rom," (II, 2—3) constituie pentru câteva sate din 
jud. Olt un mijloc asemănător de strâns bani, 
Meşteşugurile obișnuite: olăria, lucrul lemnului şi 
celelalte aduc mult mai puţin, 

In obstia satelor românești, satele de felul 
acesta reprezintă, cum s'a spus în studiul Echi- 
pierului Bartoş, exemplarele cele mai vitale și 
capabile de expansiune, In caz că nici unul dintre 
ele nu e la fel de expansiv, toate satele din vecini, 
mai neajutorate, sunt strâmtorate de aceste sate 
vitale, 

Vieaţa alături a satelor amintește simbioza ve- 
getației de pe orice câmp, unde unele exemplare 
izbutesc să-şi însuşească soare destul şi loc pen- 
tru rădăcini, iar altele vegetează sau pier în um- 
bia celor dintâiu, 


descrisă 


2, Publicăm informaţiile culese de d-l Berca, 
asupra plecărilor din Arcani-Gorj, de dragul a- 
prehensiunilor cu privire la ascensiunea socială 
prin ieşirea din sat (există şi o ascensiune înăun- 
trul satului; unii săteni, 4-1 Berca, ne-a descris 
biografia unuia, marea mulțime a Oltenilor, se 
duc la oraş a agonisi cât le trebue, ca să-și salte 
gospodăria lor de acasă din sat), 

Cele câteva biografii, deşi concise gi redate fără 
literatură, ne arată bogăţia în destine a Arcani- 
lor, lar dacă s'ar găsi cineva să asculte în fiecare 
sat povestirea celor 10—12 mai pățiţi, am vedea 
că ele nu lipsesc în niciun sat al țării, Satele 
sunt numai în aparență monotone si e o preju- 
decată orăşănească de a vedea viaţa țarănimii са 
o repefire an de an a aceloraşi lucrări, Și viața 


satelor e agitatá de tentative, de 
reuşite, 

Păcat că d-l Berca nu a amănunțit trăsăturile 
mari ale procesului de trecere în oraş, pe care 
le-a schiţat, Ar fi de tot interesul să aflăm, câţi 
oameni din Arcani, sau dacă lucrul e cu putință 
câţi oameni din satele de sub Cornet, au fost la 
lucru în terenurile petrolifere, câţi au fost si sunt 
hamali şi câţi „pui de olteni“, cum și când au 
pornit în aceste ocupaţii? cu ce s'au ales cei ce 
s'au înapoiat. O astfel de iníafisare ar constitui 
o contribuţie prețioasă la cunoaşterea procesului 
de emigrare temporară a țărănimii din regiunile 
unde suprapopulaţia agricolă e mai acută, 


de eșecuri, 


3, Am tipărit în numărul de Mai-lunie al re- 
vistei un articol despre românizarea treptată a 
srădinăriei într'un sat din jurul Bucureştilor, so- 
cotind procesul acesta drept general întregii 
Câmpii românești, Mica monografie a d-lui avo- 
cat Petrescu, colaborator prețuit din Craiova, al 
„Soc, Rom.“, despre grădinăria Işălniţenilor oferă 
o confirmare acestei presupuneri, Am fi bucuroși 
să vedem întocmite cât de curând un rând de 
cercetări şi asupra aprovizionării cu legume a ora- 
selor din Basarabia, Bucovina, Ardeal şi Banat, 

Reţinem din monografia d-lui V. Petrescu, le- 
gătura pe care o stabileşte între latifundiarul ro- 
màn și grădinarii bulgari. Ar trebui să mai fie 
lămurit cum de aveau grădinarii bulgari capitalul 
pentru arendarea terenurilor de grădinărie, 


4, În numărul trecut al revistei am publicat stu- 
diul Vidra, un sat de moti. El era rezultatul cer- 
cetării în cadrele echipei din campania acestui 
an, În numărul de faţă, prezentăm o nouă contri- 
butie „Târgul de pe Muntele Găina”. Intru cát, 
după cum se vede din lectura acestor două studii, 
nu se urmărește decât limpezirea aceleaşi pro- 
bleme, cunoscută sub numele de a „Moților“, pre- 
cizăm că studiul din urmă trebue privit ca o con- 
tinuare a celui dintâi, 


FAPTE VE ŞTI, 


1, Congresul al XII-lea internaţional de Socio- 
logie, ţinut la Paris toamna aceasta, a hotárit fi- 
nerea la Bucureşti a Congresului internațional de 
Sociologie următor. În toamna lui 1939, Bucureş- 
tii vor găzdui, deci, pe delegaţii Institutului In- 
ternațional de Sociologie si ai Federaţiei Inter- 


Echipele regale au o acţiune practică, punând 
accentul şi pe cercetarea simultană a realităţilor 
sociale, Ne par foarte eloquente rezultatele aces- 
tor cercetări, în speţă, cele care se referă la 
problema Moților. Primul studiu vine să înlăture 
aproape tot ceea ce s'a spus cu privire la pleca- 
rea Moților, Fiindcă, se ştie că până acum pro- 
blema aceasta era tratată sub un unghiu de com- 
pătimire, ba une ori, toate consideraţiunile erau 
pornite dintr'un subsirat accentuat de romantism, 
Chiar când buna intenţie, n'a lipsit, din cauza 
studierii în treacăt, pe fugite, formularile au ra- 
mas prea vagi, sau, in orice caz, de natură a-ţi 
provoca nedumerirea când ajungi pe teren, În 
Vidra, un sat de mofi, s'a insistat cu deosebire 
asupra plecării Moților, cáutándu-se a se restrânge 
zona acestor plecări, ca şi consecințele plecării, 
cu indicaţii de ceea ce trebue să se facă, spre 
a se veni efectiv în ajutorul acestei populaţii, 

Târgul de pe Muntele Găina, tinde la adevă- 
rata precizare a nașterii şi a rostului său acolo, 
pe vârful muntelui. El pune în lumină o serie de 
raporturi de natură economică între Moti și Cri- 
seni, Fără a se nesocoti înclinarea firească a Ro- 
mânului de a se manifesta în massă, stabilindu-se 
astfel o legătură între nedei şi acest târg, se in- 
sistă pentru prima dată asupra condiţiunilor geo- 
grafice şi sociale, care i-au dat un caracter speci- 
fic, şi anume economic, Pe lângă diversitatea 
obiectelor aduse în târg, care nu se aseamănă 
între cele două regiuni, se aminteşte din lipsa pas- 
toritului în Tara Moților, argument puternic pen: 
tru a nu incadra târgul în serbările păstoreşti, 
odinioară cu o răspândire mare în șirul Carpa- 
tilor, 

Cele două prezentări de care vorbim aci, cu re: 
zultatele lor, sunt o indicație prețioasă de cele 
ce pot ieşi din munca echipelor, in vederea unei 
înfăţișeri a realităţilor noastre sătești, atât de 
rare şi totuşi, așa de cerute, F. FI. 


PUBLICAŢII 


naţionale a Societăților si Institutelor de Socio- 
logie. 

Alegerea Bucureştilor şi nu a New-York-ului, 
unde are loc, 1939, Expoziţia mondială, se dato- 
reste interesului Congresului pentru Sociologia ro- 
mânească, Participarea regulată si contribuţia bo- 


487 


gată a Şcolii dela București, atrásese de mult 
luarea aminte asupra ei; prezenţa prof. Gusti la 
acest congres a determinat această alegere, care 
face cu putință străinilor o cunoaştere a ei, 

Tema discuţiilor şi a comunicărilor urmează să 
fie stabilită de comitetul de organizare din Bu- 
cureşti în înțelegere cu Comitetul de direcţie al 
Institutului International și al Federaţiei. S'a 
cerut ca ea să fie pusă în așa fel încât să intre 
în cadrul ei o expunere cât mai amănunțită a 
teoriei și a metodelor de lucru ale Școlii dela 
Bucureşti. Chestiunea teoretică va purta dar, 
pare-se, asupra cercetarilor sociologice la teren şi 
asupra luncțiunii, pe care о pot avea în condu- 
cerea națiunii şi în precizarea teoriei sociologice. 
Iar chestiunea concretă va purta, pare-se, asupra 
înfățișării de rezultate ale unor cercetări la te- 
ren în fara proprie sau in străinătate. 

Comitetul de organizare va asigura o lară par- 
ticipare a tuturor cercetătorilor români, Nu ne 
lipsesc analizele valoroase ale vieţii economice si 
spirituale şi ale structurii sociale a României, 
nici a mișcării populaţiei noastre și nici mono- 
grafiile de. diferite unităţi sociale, Astfel, se va 
putea arata străinătăţii, cu prilejul acesta, nive- 
lul ridicat al ştiinţelor sociale românești, aga 
cum prin alte congrese internaționale ţinute în 
țară în anii din urmă, s'a dovedit nivelul ridicat 
а! ştiinţelor noastre medicale, agronomice si an- 
lropologice. 

Ii vom tine la curent pe cetitorii nostri ín pri- 
vinfa pregătirilor pentru Congresul international 
de Sociologie dela Bucureşti, din 1939, 


2, Din cuprinsul numărului din urmă al Revistei 
Institutului Social-Banat, condusă de un comitet, 
sub direcţia d-lui Dr. Cornel Grofşorean, semna- 
lăm la studii contribuţiile d-lui Dr, I, Nemoianu: 
Din activitatea de puericultură în mediul rural; 


488 


Sabin V. Drăgoi: Observări la un răspuns al d-lui 
Bela Bartók; prof. Dr, N. Ursu: Exemplificări ca- 
rateristice din folklorul muzical bănăţean; Mo- 
tivele Contelui Bethlen; Dr, C, Groişorean: As- 
pecte Social-Politice, 

D-l Dr. 1. Nemoianu înfăţişează rezultatele unei 
acțiuni la sat, în colaborare cu mai mulţi spe- 
cialigti, D-sa își pune problema dacă rezultatul 
echipelor ambulante este suficient pentru a în- 
drepta toate neajunsurile, Articolul d-lui Ne- 
moianu este cu atât mai preţios, cu cât, el în- 
fățişează activitatea Institutului Social-Banat, in 
combaterea mortalității infantile. El poate con- 
stitui călăuza de viitor a ceea ce trebue să se 
facă în orice parte a ţării, unde se pune această 
problemă a mortalităţii infantile, D-l Sabin V. 
Drăgoi stăruie asupra netemeiniciei afirmațiilor 
lui Bela Bartók, cu privire la muzica românească, 
D-1 Grofşorean, semnează câteva însemnări asu- 
pra influenței factorului economic asupra politi: 
cii externe, asupra lucrării lui Sir Samuel Hoare, 
„Al patrulea sigil" etc. Peste tot aceleași indi- 
cafii de ceea ce trebue să facem pentru a fi în 
orice împrejurare, pregătiți; Grigore Ion, scrie 
rânduri despre neîntrecutul Petre Neagoe, cel 
care duce în lumea Americii, plaiurile si ţăranii 
de pe ele, așa cum sunt, La Marginale, semnează 
Ion Negru, 

Revista Institutului Social Banat-Crişana, fine 
strâns legătura cu relitățile bănățene, F. FI. 


3. Din cuprinsul numărului viitor: H, H, Stahl: 
Satul românesc, o discuţie de filosofia si sociolo- 
gia culturii; Ilarion Сосіѕіи: Colindele; Florea 
Florescu: Cetele de secerătoare din Cuhea-Mara- 
mureş; Cornelia M. lonescu: Ungurenii dela Vai- 
deeni-Vâlcea; Ec. Botez: Viaţa unui ţăran din 
Banat: Povestea lui Moş Pelea din Fibis.