Puncte Cardinale anul VIII, nr. 7 (91), iulie 1998

“La diavolul-contabil nu incape nici ştersătura cea mai mică, pe când Hristos, dintr-o data, şterge un întreg 
registru de păcate. Hristos, boier, iartă totul. A şti să ierţi, 
nu mai ești sluga păcatului şi fiu de roabă; eşti //ber şi prieten al Domnului”, 


PUNCIE 
CARD:NALE 


INDEPENDENT DE ORIENTARE NATIONAL-CRESTINA 


„ SUEDIA, SPANIA, CANADA, STATELE UNITE, AUSTRAL 


dar şi uită. O dată iertat, 
credinta 
iubire 
speranta 


PERIODIC 


irculație în afara Româ 









âniei: AUSTRIA, GERMANIA, FRANȚA, ELV EŢIA, DANEMARCA 





a şti să dăruieşti, a şti să uiţi. Hristos nu numai că iartă, 


N, STEINHARDT 






ANUL VIII - 
ÎN e /] | 


Iulie 
„1998 





16 pag. -3000 lei 





MAXIMALISMUL SI 
za ii Lica LUI HRISTOS 


În Pateric se istorisește 
despre Avva Antonie că, venind la el 
câțiva fraţi spre a auzi cuvânt de 
mântuire, le-a zis lor să caute mai 
degrabă în Scriptură. “Dar noi voim 
să auzim de la tine, părinte”, i-au zis 
aceia. Atunci, dintre toate poruncile 
Evangheliei, bătrânul le-a amintit-o 
pe aceasta: De te va Jovi cineva peste 
obrazul drept, intoarce-i lui şi pe 
celălalt. Aceia i-au spus: “Aceasta n- 
o putem face!”. “De n-aveţi puterea 
să-l intoarceţi şi pe celălalt - -a urmat 
bătrânul -, atunci măcar să îndurați 
lovitura fără crâcnire”, Nici aceasta 

n-o putem face!”, au răspuns aceia, 
“Dacă nici aceasta n-o puteți face, 
atunci măcar să nu întoarceți 
lovitura”, şi ei au zis: “Nici aceasta 
nu putem!”, Atunci spuse bătrânul, 
întorcându-se spre ucenicul său: “Fă. 
le lor puţină fiertură, că sunt 
neputincioşi... “ (v.Patericul, ce 
cuprinde in sine cuvinte folositoare 
ale sfinţilor bătrâni, ed. 1994, p. 11). 

Cu atât mai mult astăzi, în 
lumea noastră piticită, multora li se 
pare cu neputinţă a implini cuvântul 
lui Dumnezeu. Hristos cere prea mult 
de la noi, care nu suntem decât niște 
bieți oameni, zic ei. Creștinismul e 
sublim, dar e nerealist; nu putem fi 
cu toții sfinți; vorba poetului: “Toate. 
s prai, lumea-i cum este și ca dânsa 
suntem noi”,,, 

Și, într-adevăr, cum să nu te 
pună pe gânduri maximalismulmoral 
al Predicii de pe Munte (ML. 5, mai 
ales 21-22, 27:28 şi 38-48), în care 
omenescul Legii celei vechi este 
impins spre dumnezeiescullLegii celei 
noi? Ni se pare firesc să fie vrednic de 
osândă cel care ucide; dar să fie 
vrednic de “gheena focului” chiar și 
cel care doar se mânie pe fratele sau?! 
Ni se pare firesc să fie considerat 
adulterul un păcat; dar să fie vinovat 
ca de adulter chiar și cel care doar se 
uită la o femeie, poftind.o în inima 
lui?! Ni se pare firesc să ne iubim în 
principiu aproapele, dar să iubim și 
pe cei cene : vrăjmășesc, ba chiar să ne 
mai şi rugăm pentru ei?! 

Expresia cea mai derutantă a 
acestui maximalism pare a fi însă 
tainicul îndemn: “Fiţi, dar, voi 
desăvârşiți, precum Tatăl vostru Cel 


a A, eee 
a Na Aa A! Via 


faza 


FI E, pe ct 
A VA es Ș , At A ui Su Xa 


» C 
a "sn 


„ 

j A 
4 

73 Sraae 


Aa, wta bit E 

- ea ai „d 3 

A sa Pee INA 
» il f, * $ 


ZAC, SFÂN cr zip ea (pe 


ceresc desăvârșit este” (Me.5, 48). Cum 
să cutezăm noi a gândi la desăvârşirea 
divina?! 

Asemenea panică este semnul 
dezduhovnicirii și al proastei 
înțelegeri, Sigur că omul nu poate 
atinge întru totul desăvârșirea lui 
Dumnezeu, că viaţa în trup are limitele 
ei, că măsura putinței difetă de Ia ins 
la ins, Dar e la fel de sigur că în faţa 
noastră stau posibilități nebănuite de 
desăvârşire, pe care le puteni valorifica 
prin credinţă şi prin faptele credinţei, 

Hristos se adresează generic 
latenţelor umanului şi ne îndeamnă să 
nu ne mulțumim cu puţin, După spusa 





Părinților, “Dumnezeu S-a făcut om, 
pentru ca şi omul să se facă Dumnezeu. 
Nu Dumnezeu după fire, dar Dumnezeu 
după har”, Creştinul nu are a se în: 
lumi, ci este chemat la în-dumnezeire 
(heosis), adică la cât mai mare 
“asemănare” cu Cel ce a biruit lumea 
răvășită de păcat, 

Problema este să ne înfrângem, 
inainte de toate, /enea, să ne păstrăm 
trezvia: “Privegheați şi vă rugați, ca să 
nu intrați în ispita, Căci duhul este 
osârduitor, dar trupul neputincios” 
(Mr. 26, 41). 

Hristos, Dumnezeul Care S-a 
făcut om, știe că avem putinţe şi 


neputințe. Dar El ştie ce bogăţiea pus 
în creația Sa şi ne îndeamnă să ne 
redescoperim, î in mod liber, propria 
măreție. Ne cere mult, pentru că ne: 
a dat mult şi mult ne prețuieşte,. Ne 
cere să ne dez-mărginim, pentru că 
ne iubeşte la nebunie şi ne vrea una 
cu EI, Aceasta e marea noastră 
noblețe: că Dumnezeu crede în noi, 
fără limite! Dar oare noi credem fără 
limite în E1?,.. 

Părintele Nicolae de la Rohia 
vorbeşte în Jurnalul fericirii despre 
“boieria” lui Hristos: “La diavolul: 
contabil nu încape nici ştersătura 
cea mai mică, pe când Hristos, dintr. 
o dată, şterge un întreg registru de 
păcate. Hristos, boier, iartă totul, A 
şti să ierți, a şti să dăruieşti,. a şti să 
uiţi, Hristos nu numai că iartă, dar şi 
uită. O dată iertat, nu mai eşti sluga 
păcatului şi fiu de roabă; eşti /iber şi 
prieten al Domnului” (ed. 1994, p. 
129). El are toate trăsăturile 
“boierului”, “gentleman”-ului, 
“cavalerului”; “încredere în oameni, 
curaj, detaşare, bunăvoință către 
năpăstuiții de pe urma cărora nu te 
poți alege cu nici un folos (bolnavi, 
străini, întemnițați), un simț sigural 
măreției, predispoziția pentru 
iertare...” (ed. cit,, p. 104). El ne 
tratează “boiereşte”, şi atunci când 
ne cere, şi atunci când ne dă. Numai 
Diavolul ne tratează ca pe nişte 
nimicuri... 

Maximalismul, el însuşi semn 
al “boieriei”, se rezolvă în “boierie”; 
dacă nu suntem în „Stare, “pentru 
păcatele noastre”, să ne ridicăm la 
înălțimea chemărilor Lui, a credinței 
Lui în noi, a “iubirii nebune” 
(manik6s eros) cu care ne copleşeşte, 
El rabdă şi iartă, judecându-ne după 
milă mai mult decât după dreptate, 

Dar noi, cum Li răspundem? 
Oare îndărătul lui “nu pot” nu se 
ascunde, de fapt, de atâtea ori, un 
“nu vreau”? Oare n-avea dreptate 
Avva Antonie să le spună fraților 
vorbăreți, care-şi refuzau, din orgoliu 
sau comoditate, propria măreție: 
“Dacă aceasta nu puteți şi aceea nu 
voiți, ce să vă fac vouă?! De rugăciuni 
este trebuinţă”? 


Răzvan CODRESCU 








PAG. 2 NR. 7/91 Iulie '98 


PUNCTE CARDINALE 


ORTO-DOXIE, ORTO-GRAFIE ŞI... “ORTHO-NEROZIE” 





CÂT DE AMARĂ MAI ESTE “PÂINEA EXILULUI”.. 


De o bună bucată de vreme, redacția noastră este 
bombardată cu o serie de texte sosite din Germania şi 
semnate, cel mai adesea, de d-l ing. Eugen Constandache, 
texte în care unii dintre redactorii revistei noastre, dar şi alți 
intelectuali şi gazetari din țară, sunt “puşi la punct” şi 
stigmatizați cu fel de fel de epitete, de la acelea de mercenari 
(“capete bine plătite”) şi “lichele”, până la cel de “duşmani 
ai neamului”. Și aceasta pentru cărespectivii au îndrăznit să 
ia apărarea Bisericii Ortodoxe Române, împotriva căreia s- 
a dezlănțuit, în ultimul timp, o susținută campanie de 
denigrare. 

In ceea ce ne priveşte, am fi trecut cu vederea şi nu am 
fi răspuns acestor nedrepte şi jignitoare acuzații, dacă ele nu 
ar veni din partea unor oameni care pretind că ne-au fost 
prieteni şi pentru care noi am avut - şi unii mai avem încă - 
oarecare considerație. Şi pentru că nu vrem să transformăm 
această dispută într-o polemică sterilă şi păguboasă, ne vom 
strădui să nu cădem în păcatul în care au căzut dumnealor, 
abținându-ne de a le răni susceptibilitățile şi de a le atribui 
păcate pe care nu le-au săvârşit. Vom amenda doar 
neadevărurile flagrante, răstălmăcirile şi interpretările 
tendențioase din textele d-lui Constandache, în special din 
cel intitulat “«Cazul Zubaşcu», sau un foarte grav caz 
Răzvan Codrescu”, precum și insultele de-a dreptul grosolane 
proferate de autorul “Testamentului din morgă” (l-am 
numit pe d-nul Remus Radina), pe care mărturisim sincercă 
nu-l credeam atât de “încremenit în proiect”. 

Ignorând (sau fiind incapabili să înţeleagă) dimensiunea 
franscendentăa Bisericii, atâtd-nii Constandache şi Radina 
(din scrisul cărora reproducem două mostre fotocopiate), 
cât şi alți mărturisitori, mai mult sau mai puțin formal, ai 
credinței ortodoxe, prizonieri ai unui timp revolut, fac, 
conştientsau nu, jocul celorcare, sub pretextul nevredniciei 
conjuncturale a unor slujitori ai Bisericii, au pormit o 
furibundă ofensivă împotriva acestei instituții, pentru a o 
discredita şi a-i zădărnici misiunea rans-politică de 
reîncreştinare a poporului român. 

Este evident că unii dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe 
Române. au făcut de-a lungul celor aproape 50 de ani de 
teroare comunistă, cel mai adesea pentru a supravieţui şi 
pentru a-şi putea păstori turma, unele compromisuri, dând 
Cezarului ce i se cuvine Cezarului. Şi dacă unii dintre aceşti 
ierarhi au dat, din omeneşti neputinţe sau din oportunism, 
teribilului Cezar mai mult decât i s-ar fi cuvenit, pentru 
aceasta fiecare dintre ei vor avea de dat socoteală în faţa lui 
Dumnezeu. Nimeni dintre noi, mai ales dintre laici, nu 
avem autoritatea morală să ridicăm piatra. Pentru că oricâte 
concesii ar fi făcut un ierarh Cezarului, a dat totuşi, cel puțin 
în parte, şi lui Dumnezeu ceea ce | se cuvine lui Dumnezeu. 
In toată această perioadă de cumplit ateism, Biserica, prin 
ierarhii şi slujitorii ei, păcătoşi cum au fost, a fost cea care 
a menținut vie flacăra credinței strămoşeşti şi rânduielile 
cultice ale vieții creştine, a căror putere tainică a putut lucra 
neîncetat. In toată această perioadă, românii au continuat să 
se boteze, să se cunune, să fie înmormântați creştineşte, iar 
cei care au avut nevoie de asistență sufletească au primit-o, 
nu de la “psihiatri”, ci de la preoți, chiar dacă unii dintre 
aceştia erau asemenea părintelui Grigori, eroul romanului 
Le Tretre (în ediţia românească; “Struţocămila”) al lui 
Vladimir Volkoff, lar acum, când devenirea istorică a intrat 
pe făgaşul ei oarecum normal, Biserica (creditată de 
majoritatea covârșitoare a celor de acasă) este chemată să 
joace unrol important în opera de asanare morală a societății 
românești. lată de ce toți cei care se raliază ofensivei 
declanșate împotriva Bisericii Ortodoxe Române şi a 
ierarhilor acesteia, fac, fără voia lor, jocul mondialismului 
ateu, ce are tot interesul ca poporul român să nu iasă din 
mocirla morală în care se zbate, şi să se înstrăineze cât mai 
mult de propriile lui tradiţii. 

Dar să revenim la textele d-lui Constandache, Pe 
dumnealui I-a iritat foarte, printre altele, articolul d-lui 
Răzvan Codrescu, apărut în pagina religioasă a ziarului 
Ziua de sâmbătă 29 noiembrie 1997, intitulat “Cazul 
Zubaşcu”, articol în care autorul polemizează principial cu 
d-l lon Zubașcu, cel ce şi-a asumat rolul de “acuzator 
public”al Bisericii Ortodoxe Române şi mai ales al ierarhiei 
acesteia. (De menționat, fără nici un fel de comentarii 
tendențioase, că d-l Zubașcu nu este ortodox, ci penticostal 
sau, după d-l Constandache, greco-catolic). Pentru că d-| 
Codrescucombate, pe unton polemic (dar urban și nuanțat), 
prestația ziaristului de la România liberă, d-nul 
Constandache consideră articolul ca fiind “un atac murdar 
şi josnic”,nunumai împotriva celui cu care polemizează, ci, 
nici mai mult, nici mai puţin, împotriva întregului popor 







SCAIIOANE DESZEISA ADRESATA ASDACTCI ULUI SEP 
AL PERIODICULUI "PUECTE CARDINALE” 3I52U,- 








Doaruae Gnbrie” Cenatentinoscu 

1" cunoecut personal când, în drua cpro Sighetul Harmaşiei 
ea poposit pentruP7ini cară,în cas: d-ntră.-In vnra sruui 1977 
An placat către aceuztiă Solgotă a Nomzului,coxvine că duce cu za” 
re cava din atcoafore unui aerctuar ,in care cu pioşie erau 
vecerato sufletole celor ucipi la Tancjiboşti și n celor co n'au 
jertfi* întru mpirarea lui iristoa,la Injadahonda,- 

Ce s'a întumpint între timp ? Din fițuica editata în BRrgen- 
svirg „de kozul Jomti,nlian n: tropolitul Somfim,Serisoare Du. 
hewnicească,nr 8,noembrie 21997,aflu că acesta,va vizitat,că aşi 
nava corvorbiri privind situa,in Dinsporii româra, ba că d-aţt 
introtur și în ensa vonerubilului Preot Iom Plorea,-Fe pirin- 
ţale 7icren îl cancse de ault.4m beneficiaț umandoi „în pertoa 
da 3342-1$546,îe acntagi ponazuno cooplectăi în = MOSEZUL”* Alu, 
în t£6,cu 22 avut o mică întrezapare de coi mi,dupicaro cz re- 
venit prir grija socuritlții,din nou în nersimne !Nu l-mm mat 
riârtalnit pe pirintolo Ylorea,rnpe năpi,undeva, în chataren n- 
arulai ue care nvyen rcvoie Tooharie pi! ina Pnaker.Am foaţ feri 
cit ,cerâ ca nfiat cii e oârAten gi locuiaşte na doperta do sara 
Zamilioi d-otră-.k'aa cribit 3-1 rovăd ,şi cm intrat în cesa 
ca pe Cituna 5,cu rospectul ce-l datora aferţului de voua „ge 
care Pâr:ntolo» FPlo=oa îi votrecune în temnitee cozuniata.- 

Pe parote ,'lnazurre puce: de lacru,a părintelui,trone chipul 

lun, nos al cslui co'gi jortfiae viaţa pentru Dumnezeu gi Nena.- 
LE întreb,oun aţi patut si întinnți cenoriile celor diapâruţi , 
introducurt în sancţuarul raintirilor șprootului Legionar Ion 

Plerou,pe nceat hibrid el nonzului ?Qaza pertiaie sub veznântul 
său arhlorosc.-Noul ani cat e studiat la Parir,triala de Cena = 
gescu,necilemd prigul Dinericii din Ruo dam de 3oauvaie,na se 
poate ]liudu,nu cu priotania,dar nici cllcar cu cunoștințe umia 
din cei pante troi mii de rommi,oxilaţi po miluriia Senei.- 4- 
jan epincop prin mila lui Tliencu,o'a vrut reapârat n [i Hitro 
pol-t al EXILULUI,pe cure l'a urât şi n'a luptat să'l denbine, 
și cu m'agi mira, dacă, svand ajutorul d-atri"deninteresat pi re- 
precupeţit sar puten deveni mombru cau poste şeful umil cuib, 

Rugine domilor rodactori ui “Punctalor Cnrdinale” | 

Yentru murdorul nrticol * CAZUL ZUDAICI / „pe cur, 

Vitimul numir pe csre îl mai astept,ca abonat,va fi co) în 





































care ve-si poblica rru.durtile do moi zur. 
Ing. Aurnn Gonstaptaqhe 
| sat n € 





român şi a întregului exil românesc! Dar să-i dăm cuvântul 
chiar d-lui Constandache: “Dintr'u început trebuie să 
definesc articolul «Cazul Zubaşcu», ca un atac, murdar, 
josnic, la adresa omului lon Zubaşcu, a Doctorului Florin 
Mătrescu, şi, ceea ce e mai grav, la adresa întregului Exil, a 
întregului Popor Român... A veni astăzi, şi a nega valorile 
pentru care atâți eroi şi-au dat viața, nu poate demonstra 
decât o minte bolnavă, sau un duşman al neamului...”. 

Domnule Constandache, să fim serioşi! De când d-l 
Zubaşcu (notoriu fan al Cenaclului “Flacăra” şi al poetului 
de curte Adrian Păunescu) se confundă cu întregul popor 
român, iar d-l Mătrescu (unul dintre principalii responsabili 
de ruina Uniunii Democrat Creştine din România) cu 
întregul exil? De când acești doi domni întruchipează 
“valorile pentru care atâți eroi şi-au dat viața”? De unde aţi 
tras dumneavoastră concluzia că, punându-i, să zicem, la 
punct pe cei doi, d-l Codrescu neagă valorile respective (pe 
care recunoaşteți şi dumneavoastră că ani de zile le-a 
apărat)? Despre insultele pe care le proferaţi (*“minte bolnavă 
sau “duşmanal neamului") nu vă mai întreb. Dumneavoastră 
atribuiți cu foarte mare usurință astfel de epitele, oricând şi 
oricui. Pentru că, spre exemplu, d-l Sorin Dumitrescu, d-l 
Costion Nicolescu şi alți distinşi intelectuali creştini care au 
alte păreri decât dumneavoastră despre Î.P.S. Mitropolit 
Serafim Joantă şi despre misiunea sa în Occident, sunt ““fie 
bine plătiţi” (de către cine?), “fie au capetele cam înegurate”. 
Sunteţi atât de scandalizat că d-l Codrescu îl numeşte pe 
d-l Zubaşcu “demolator al Bisericii”, iar pe d-l Mătrescu un 
“personaj obscur”, de parcă primul ar fi ctitor de sfinte 
lăcaşuri ortodoxe, iar al doilea o celebritate de care e musai 
să ştie oricine! 


? [> Pat Y £ 
op pe po vre grande 


"Ca Wim 


sn si = 
pai pat Olosa aan 


Pariu, 21.04.1990, 
Stimate Domnule Doctor, 
În primul rând va apun „Criatoa 
. inviat“ eu VrNri de sănătatea, in 
i Spociai pentru Doamna,daapra cara 
Nam auzit cH u fost bolnavă, 
Dv.mi-aţi tot carut să vă spun 
PT pe Numn,fuen ca nu nu am fXaut, 
RFI PA Dacă mi=aţi vorbii apa de dur, 
cbnd su an păstrat n dintLanii clară,cum mi-uţi fi 
vorbit dacă vN spurinum pu numa ? 
"aţi acuzat că munt contru legionarilor, deși Dv. 
ați daclarat da nenumărate ori c% nu sunteți legionar, 
Am mulţi prieteni legionari din Inehinoara,toți 
Oameni fosrta buni.Der nu voi paotizae nicionată cu 
liehaieie,indifarant culoarea lor.fie pi frateia maul 
Loaţi tot iHudat pe Gabrini Conntantinaaau (edu-= 
catorul neamului 1).Dar ni munţina pe sscurintul 
Taaoctiat pi pa „mitropolitul exliului", agentul Bera- 
fim. VA trimit scrisoriin grhitoare ala ing, Conntanria= 
cre,din Germania,lLicehaila nunt pi HWnvan Codroanscu, 
Padu Creangă și proeotuil font Lorționar Calciu,uera 
susține pa patriarhul roșu,cara se daclară m„Prosa- 
Dintele axiluiui”., leoctiat ja va finanța Romfestui, 


pa” 


Cere su va ținn anul ecmate În țară. 
Cu, dași foarta bolnev,am conceput aiBturatui 
protest „cu potriurhui roșu".Cu Dumnazau, naintaj 


Sg! ae 





Dar d-l Constandache nu se limitează doar la insulte. 
Vrând să dea întregii afaceri un caracter de complot, 
insinuează că articolul d-lui Codrescu împotriva campaniei 
zubaşciene a fost comandat de însuşi [.P.S. Serafim! Căci 
iată ce afirmă dumnealui, după ce citează din foaia 
duhovnicească (numărul din noiembrie 1997) pe care înaltul 
ierarh o editează la Regensburg, unde acesta relata foarte pe 
scurt despre întâlnirea pe care a avut-o, la Asociaţia Foştilor 
Deținuți Politici din Sibiu, cu preoții Vasile Florea şi loan 
Vladovici, precum şi cu d-l Gabriel Constantinescu, 
redactorul-şef al revistei Puncte Cardinale, cu care “s-a 
întreținut despre situația Diasporei române”: “Intenţionat a 
omis [să-l menţioneze] pe domnul Răzvan Codrescu, pentru 
a elimina presupunerea unei legături, între convorbirea 
avută asupra Disporei şi murdarul articol apărut în «Ziua»”. 
Domnule Constandache, nu vi se pare că vă aventurați în 
afirmații gratuite? De unde deduceți că d-l Codrescu a 
participat la acea întâlnire? De ce vreți să dați neapărat unei 
banale polemici dintre doi ziarişti caracter de conspirație? 
(Pentru liniştea dumneavoastră, în măsura în care sunteți 
dispus să mă credeţi pe cuvânt, d-l Codrescu, care locuieşte 
în Bucureşti, nu doar că n-a fost de față la respectiva între- 
vedere, dar ştiu bine că nici nu-l cunoaşte personal pe 
ierarhul incriminat). 

Şi încă ceva. Cum vă închipuiți că cei din redacția 
Punctelor Cardinale şi-ar putea permite să ia hotărâri în 
privința dumneavoastră, a celor din exil, aşa cum iarăşi 
insinuați în finalul rechizitoriului pe care-l faceți d-lui 
Codrescu şi celorlalți împricinaţi?! Căci iată insinuarea 
dumneavoastră retorică: ““Poate ne împărtăşeşte şi nouă 
d-l G. Constantinescu, hotărârile luate, în privința noastră 
de camarazii Joantă, Constantinescu şi Codrescu”. Fiţi fără 
grijă, domnule Constandache! Nu s-a luat nici o hotărâre cu 
privire la dumneavoastră, cei care vă înverşunați împotriva 
ierarhiei Bisericii Ortodoxe. Nu aţi fost nici excomunicați, 
nici afurisiți şi nici măcar băgați în seamă. Cei care au luat 
parte la întâlnirea respectivă s-au întreținut în termeni cât se 
poate de generali, aşa după cum se menționează în sursa pe 
care chiar dumneavoastră o citați, "despre situația Diasporei 
Române”. Atâta tot. 

Sunteţi foarte scandalizat de faptul că d-l Codrescu, 
făcând unele considerații pe marginea noțiunii de exi], 
afirmă că “această noțiune, cândva sacrosantă, nu se mai 
potriveşte contextului actual”. Cu toată scandalizarea 
dumneavoastră, observaţia este justă şi a fost făcută de mulți 
alții. Mai poate d-l Remus Radina, de exemplu, să se 
considere “exilat”, acum când partidul în rândurile căruia a 
luptat şi a pătimit este la putere? De asemenea, 
dumneavoastră sau oricare alt membru al fostului exil, care 
acum vă puteți întoarce oricând şi oricum în țară şi vă puteți 
exprima, fără nici o oprelişte, opiniile şi credințele, vă mai 
puteți considera ca fiind “în exil”? Este evident că nu. Dar 
acest lucru nu are, în fond, nici o importanță... 

Ceea ce ne apare mai important (şi simptomatic) este că 
d-l Constandache nu discută, propriu-zis, nici una dintre 
obiecțiile concrete ale d-lui Codrescu; dumnealui crede că 
expresia viscerală a unor resentimente, plus câteva lozinci 
pompoase, potține loc de contra-argumente. E totuşi nevoie 
de ceva mai mult, domnule Constandache, mai ales când un 
inginer ține morțiş să facă pe avocatul... 

In încheiere, vă mărturisesc, domnule Constandache, 
că la întrebările pe care le puneţi în legătură cu trecutul şi 
activitatea |.P.S, Serafim nu vă putem răspunde, pentru că 
nu avem informațiile necesare. Vă sugerăm însă să vă 
adresaţi celor doi preoți, părintelui Vasile Florea şi părintelui 
loan Vladovici, în al căror avocat din oficiu vă erijaţi. Cu 
siguranță că dumnealor vă vor putea răspunde, cel puţin la 
unele dintre numeroasele dumneavoastră întrebări. Vă vor 
spune, de asemenea, şi cât se simt de “compromişi” de 
întâlnirea cu Î.P.S. Serafim... 

Demostene ANDRONESCU 


P.S. D-l Constandache se arată foarte iritat, la începutul 
uneia dintre scrisori, de exigenţele ortografice ale d-lui G. 
Constantinescu, “*mulțumindu-i” că n-a observat decât atât 
în paginile adresate Punctelor Cardinale. Din câte îl cunosc, 
d-l G. Constantinescu trebuie să fi observat mai mult. 
Problema, din păcate, este alta: ortografia românească a d- 
lui Constandache e chiar mai în suferință decât ortodoxia 
domniei-sale, aşa că se observă în primul rând... Şi nu e în 
nici un fel vina d-lui G. Constantinescu (căruia “rutina 
redacțională” îi va fi ascuţit, desigur, sensibilitatea şi pentru 
anumite aspecte ““formale”...), 


pi 


PUNCTE CARDINALE 


Iulie '98 NR. 7/91 PAG. 3 





ORTODOXIA 


"Eu nu prea sunt pentru ecumenism; socotesc că 
ecumenismul este produsul masoneriei; iarăşi vor să 
relativizeze credința adevărată. Ecumenismul este pan- 
erezia timpului nostru. De ce să mai stau de vorbă cu ei, 
care au făcut femeile preoţi, sunt de acord cu 
homosexualii, nu se mai căsătoresc... În Suedia numai 
3% din populație se căsătoreşte, restul trăiesc așa..." 


Dumitru STANILOAE 


Revista Nowvelle du Monde Orthodoxe, Nr. 28, Oct. 
1997, publică o ştire îmbucurătoare pentru ortodocşii care 
înțeleg erezia pe care o reprezintă mişcarea ecumenică din 
vremea noastră; 

Sfântul Consiliu al Episcopilor Bisericii Sârbe, cu 
ocazia sesiunii normale din lunile Mai-lunie 1997, a hotărât 
ca Biserica Ortodoxă Sârbă să iasă din Consiliul Ecumenic 
al Bisericilor, a cărui membră a fost din 1965. Bazându-se 
pe concluziile Comisiei pentru reexaminarea relaţiilor cu 
C.E.B. şi luând în considerare marea neliniște a poporului 
credincios din Serbia, ca şi Apelul adresat de circa 300 de 
preoți şi monahi sârbi Sfântului Sinod al Episcopilor, 
Sinodul a luat această hotărâre de a ieşi din C.E.B. 

Argumentele pe care Sinodul Ortodox Sârb le aduce 
înfavoarea deciziei sereferă lafaptul că mişcareaecumenică 
arecapunctde plecare dorința specifică acultelor protestante 
de a reface unitatea Bisericii, începând cu anii 1910 

Bisericile ortodoxe au participal la această mişcare 
zisă ecumenică, fiecare în felul ei, mai ales după 1920, spre 
a pune în lucrare cuvântul lui lisus: “Ca toţi să fie una” 
Teologii ortodocși cei mai eminenţi şi-au avul contribuția 

lor la această mişcare 

Poziția fundamentală a acestor teologi a fost şi este 

că fără unitate în credință nu poate exista unitatea în 
Biserică, în calitatea ei de organism divino-uman. In 
activitatea sa, Consiliul Ecumenic al Bisericilor a neglijat 
fot mai mult această poziţie originală, în special începând cu 
anii '70. De aceea, Biserica Ortodoxă Sârbă, împreună cu 
alte Biserici locale, mărturisind credinţa şi ethosul Bisericii 
una, Sfântă, universală şi apostolică a lui Hristos, anunţă 
ieşirea din C.E.B. şi renunțarea la calitatea de membru 
organic al acestei organizaţii. (Aşa cum deja au făcut 
Patriarhatul din Ierusalim şi Biserica din Georgia). 

Acest pas fiind de o mare importanță, care nupriveşte 
numai viața şi misiunea Bisericii Sârbe, ci întreaga Ortodoxie 
în misiunea ei salvatoare în lume, înainte de a părăsi 
definitiv C.E.B., Sinodul Episcopilor a decis să-şi expună 
punctul de vedere față de hotărârea luată, notificând 
Patriarhatului Ecumenic de Constantinopol decizia şi 
motivele, ca şi tuturor Bisericilor locale, cerându-le 
comocarea câ! mai curând posibil a unui Sinod Pan- 
Orrodox, pentru a se discuta continuarea sau necontinuarea 
participării Ortodoxiei la C.E.B 

Această decizie ni se pare de bun augur pentru 
purificarea Ortodoxiei. De peste 70 de ani, Oitodoxia 
participantă la mișcarea ecumenică se face părtașă la rătăcirea 
protestantă şi la secularizarea Bisericii. Mişcarea ecumenică 
a susținut toate guvernele de stânga, cele mai criminale şi 
distrugătoare de biserici, s-a ferit să ia apărarea preoților şi 
a credincioșilor care au luptat pentru credință şi pentru 
libertățile religioase şi, ceea ce este cel mai periculos, această 
mișcare promovează drepturile religioase ale așa-ziselor 
“minorități” (homosexuali, lesbiene etc.), face femei preoți 
şi exclude, pe cât posibil, numele lui lisus din conferințele lor 
religioase, Ca să nu mai amintim de faptul că dintre membrii 
acestei mișcări se recrutează toți teologii care contestă 
adevărul Bibliei, neagă dumnezeirea lui lisus şi declară Noul 
Testament o “colecţie de legende create ulterior, spre a putea 
răspândi creștinismul în lume”! 

Teologii greci numesc mişcarea ecumenică cea mai 
mare erezie a secolului nostru, 

Din nefericire, Biserica Ortodoxă Română s-a angajat 
adânc şi într-o măsură responsabilă în această mişcare. A 
trimis studenți la seminarele teologice ecumeniste din Elveţia, 
unde aceștia au învațat laxitatea față de principiile creştine, 
nerespectarea sfintelor liturghii, inutilitatea posturilor, 
amestecarea învățăturii divine cu învățăturile umane şi 
raționaliste ale protestantismului, Cu trej ani în urmă, Î.P.S 
Daniel al Moldovei, unul dintre absolvenţii seminarului 
ecumenic și fost profesor la acest seminar, şi-a dat 
binecuvântarea pentru tipărirea unei “Cărţi de slujbă 
ecumenică” (versiunea românească fiind editată de Mitropolia 








că Şes ia a 2 a PAR rată "A 
| m n ec 3 e răi Dle 7 Pe 
said ) si "A pi 4 
$ “ y Li = ' 7 - 
A 4 * y € 
CD) pi i 
. = 


ieşeană), în care se face un amestec neîngăduit între Sfânta 
Liturghie Ortodoxă şi invențiile protestante eretice. In timpul 
acestei “liturghii”, participanții schimbă între ei, la un moment 
dat, “un semnal păcii”! Oare ce înțeleg editorii cărții prin acest 
termen? Inainte de împărtăşire, tipicul liturgic ortodox prevede 
sărutul păcii pentru slujitori. Se ruşinează ei de termenul 
ortodox? Sau ““semnul păcii” o fi vreo insignă masonică? Şi 
preotul care redactează această carte plină de erezii, el însuşi 
fiind un absolvent al seminarului ecumenic, nu se teme oare 
de pedeapsa divină? 

Pentru multele noastre păcate, Biserica noastră a ajuns 
ținta atacurilor satanice mai mult decât alte Biserici. Treziţi- 
vă, preoţi ai lui Hristos! Treziţi-vă, ierarhi, locţiitori ai Domnului 
pe pământ! Puneţi capăt acestor erezii mai rele decât cea a lui 
Arie! 

Nădejdea noastră este că preoții şi monahii, împreună cu 
credincioşii, vor cere Patriarhiei Române Ortodoxe să 
părăsească mişcarea ecumenică şi toate rătăcirile legate de ea, 
în care se prăbuşesc unii ierarhi, punând deasupra celor 
dumnezeieşti ideile ecumeniste, căci ei caută mai mult slava 
oamenilor decât slava lui Dumnezeu. 

Pentru o mai bună lămurire a cititorilor, dăm mai jos 
schema Liturghiei Ecumenice din broşura Reconcilirea - dar 
al lui Dumnezeu și început de viaţă nouă, publicată la Editura 
Trinitas din laşi, în 1995 (după originalul englez, cum afirmă 
editorii). Cei care au redactat documentul sunt: Preot Prof. Dr. 
Viorel Ioniță (care nici măcar nu-şi pune titlul de preot), P. Dr. 
Langerdorfer Sj şi Dr. Roger Williamson. Celelalte nume nu 
ne mai interesează. 





LITURGHIA ECUMENICĂ A RECONCILIERII 

S = Săvârşitorul slujbei 

A = Adunarea credincioşilor 
Binecuvântarea de deschidere 
S: Binecuvântat fii, Doamne Dumnezeul nostru, acum şi 
pururea şi în vecii vecilor. Amin. 
A: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, 
miluieşte-ne pe noi (de 3 ori). 
S. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea 
ŞI în vecii vecilor. Amin. 
A: Dumnezeule în Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne, 
curățeşte păcatele noastre; Sfinte Dumnezeule, vino şi curățeşte 
păcatele noastre pentru sfânt numele Tău. 


Olivier CLEMENI. ne recomandă: 
VLADIMIR 
ZILE LINSISY 


LE mi 





Vladimir Zielinsky (n. 
1942) ni se înfăţişează ca un 
filosofcreştin liber, Cartea de 
faţă, scrisă direct în franceză, 
aduce mărturie despre o 
Ortodoxie în acelaşi timp 
modestă, profundă şi deschisă, 


DINCOLO DE 
[ (4 UM k N | SM care caută. întâlnirea și o 
Pe împărtăşeşte. Este vocea une 


2 444| "noi generaţii de credincioşi", 
| intrați la vârsta maturității, 
din proprie voinţă, într-o 
Biserică în acelaşi timp 
_ 553] minunată şi deconcertati, 
„generație a cărei primă grijă pare a fi raportul dintre. 
Biserică și Evanghelie, dintre taină şi expresia ci, 
„Vladimir Zielinsky l-a urmărit pe Cardinalul. 
“Ratzinger de-a lungul unei întregi cărţi: Convorbirile. 
despre credinţă, Bisericile, spune Vladimir Ziclinsiy, trebuie 
să meargă una în întâmpinarea celeilalte, Nu cu noa 
stercotipe, ci cu problemele lor nerezolvate, cu rănile lor. 
care sângerează, Să pună în practică imperativul paulin: 
“Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi astfel veţi împlini legea 
[ul Hristos (Ga/ 6,2), 0 SE IO DE ea i 
Pac BAN) fi eX to where 

E momentul să împărțim nu doar comorile, ci și. 
“încercările, Când un laic ortodox ris se adresează astiel, | 
cu o dureroasă fraternitate, unul cardinal al Bisericii 
romane, € semn că această solidaritate începe. să se 
manifeste, | A A ME dei pa 


















AJ sd Îi 


ds teii o e AL dd] 


În româneşte la Editura «Anastasia» 


S: Tatăl nostru... 
Citirea Evangheliei (vezi textele din 
Vechiul şi Noul Testament enumerate mai 
sus) [De cândo Evanghelie din... V. 1. care 
se citeşte la liturghie?! - n.n.). 
Rugăciuni spontane pentru reconciliere 
în țările unde sunt conflicte, cu următorul 
final: 
A: Dumnezeule veşnic şi atotputernic, adună 
ceea ce a fost despărțit, condu-ne spre 
unitate; priveşte cu dragoste la Biserica 
Fiului Tău. Te rugăm ca, întru unitatea 
credinţei şi prin legăturile iubirii dintre 
oameni, să uneşti toți oamenii care s-au 
sfințit prin unul singur Botez, prin lisus 
Hristos, Fiul Tău şi Domnul şi Dumnezeul 
nostru, care împreună cu Tine şi cu Sfântul 
Duh va trăi şi va împărăți, acum şi pururea 
şi în vecii vecilor. Cu toţii schimbă un 
semn al păcii [?!]. 
Mărturisirea păcatelor și rugăciunea de 
iertare: 
S: Doamne, Dumnezeul nostru, dragostea 
Ta este mai tare ca vina noastră şi Tu 
primeşte-i pe toți cei care se întorc la Tine; 
priveşte cu milostivire către noi. Mărturisim 
că am greşit Ție. Să sărbătorim acum taina 
milostivirii Tale şi schimbăm viețile noastre, 
astfel încât, împreună cu Tine, să ne putem 
bucura veşnic. Prin lisus Hristos, Stăpânul 
nostru, 

Imn: “Uneşte-ne, Doamne, în pace și 

ține-ne cu dragostea Ta” (Seigneur, 

rassemble nous dans la paix de ton amour), 
de Dominique Ombrie. 

Rugăciune: 

A: Doamne, lisuse Hristoase, ai venit să-i 

împaci pe oameni cu Tatăl Tău şi al nostru, 

vrednic eşti de toată lauda! Miluieşte-ne pe 
noi. O, slujitor credincios, ai luat asupra Ta 
păcatele acestei lumi, ca întru Tine să ne 
putem mântui, mărire Ție! Miluieşte-ne pe 
noi. Tu eşti alături de Tatăl Tău şi ne duci la 

EI întru comuniunea Sfântului Duh, mărire 

Ție! Miluieşte-ne pe noi. 

Rugăciunea Sfântului Francisc: 

A: Doamne, fă-mă unealtă a păcii Tale: 
Unde este ură, să sădesc dragoste; 
Unde este dezbinare, unitate; 

Unde este greşală, adevăr; 

Unde este jignire, iertare; 

Unde este deznădejde, speranță; 

Unde este întuneric, lumină; 

Unde este întristare, bucurie; 

O, Stăpâne ceresc, fă mai mult 

să mângâi decât să fiu mângâiat; 

Să înțeleg decât să fiu înțeles; 

Să iubesc decât să fiu iubit; 

Căci numai dăruind, noi primim; 

Numai iertând, suntem iertaţi; 

Numai murind, suntem născuţi 

la viaţă veşnică. 

Binecuvântarea de sfârşit 

S: Pacea lui Dumnezeu, care e dincolo de 

înțelegere, ne ţine inima şi mintea în 

cunoașterea şi dragostea lui Dumnezeu şi a 

Fiului Său, Domnul nostru lisus Hristos; şi 

binecuvântarea Dumnezeului Atotputemic, 

Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, să fie printre noi 

şi să rămână cu noi pururea. 

In această “Liturghie”desfigurată, s- 
au strecurat cu viclenie unele rugăciuni 
frumoase şi putemice, cum sunt: Sfinte 
Dumnezeule, sau rugăciunea Sfântului 
Francisc d' Assisi, Toate s-au făcut însă cu 
intenţia satanică de a ne muia inima cu 
jumătăți de adevăr şi a ne face să uităm că 
textul liturgica fost mutilat ca într-o liturghie 
neagră, 

Doamne, trezeşte inima drepţ- 
credincioșilor creștini! 


» 





C 
U 
M 
EL 
IN 
| 
= 
IVI 
U 
L 












PAG. 4 NR. 7/91 Iulie '98 








ȘI «FENOMEN 


Ceea ce ştiu generațiile mai tinere ale României despre 
Comeliu Zelea Codreanu (13 sept. 1899 — 30 nov. 1938), 
supranumit «Căpitanul», întemeietorul şi conducătorul 
Mişcării Legionare până în anul 1938 (când a fost asasinat, 
împreună cu alți 13 capi legionari aflaţi în detenție, din 
ordinul lui Carol II şi prin mijlocirea lui Armand Călinescu), 
se reduce, din păcate, la câteva mistificări monocorde, 
menite să impună imaginea publică a unui asasin exaltat, 
anticomunist şi antidemocrat deopotrivă, năimit ideologiei 
Şi intereselor naziste. Propagandaantinațională şi anticreştină 
constituie probabil singura formă de continuitate din viața 
publică românească a ultimelor şapte decenii, din acest 
punct de vedere, între regimul democratic (antebelic sau 
postdecembrist) şi regimul comunist nuexistănici o deosebire 
semnificativă. România contemporană s-a mişcat constant 
(cu excepţia anilor tulburi ai războiului) în cercul vicios al 
stângii, încarenici o în-dreptare nu este cu putință. Legionarii 
încercaseră să rupă acest cerc, în contextul efemer al unei 
Europe de dreapta; tentativa lor a eşuat în mod tragic, dar 
amintirea fermităţii lor continuă să tulbure «liniştea» 
oamenilor de stânga, care au dus şi continuă să ducă țara la 
ruină. Spaima de legionarism reprezintă, în adânc, spaima 
politicianismului de propriile lui păcate, pe care le-ar putea 
plăti cândva, la o dreaptă judecată a istoriei. 

«Criminal», «fascisb», «extremist», «reacționan», 
«fanatic», «şovin»), «antisemib» — iată numai câteva dintre 
etichetele denigratoare puse cu «generozitate» pe lupta şi 
jertfa lui Comeliu Codreanu. Ele au devenit curente în 
conştiinţa multora, ca urmare a necunoaşterii sau neînţelegerii 
realităților istorice şi spirituale ale României interbelice. Ne- 
a fost impusă cu consecvență o adevărată dogmă ideologică, 
fundamentată pe mitul propagandistic al «sălbăticie» 
legionare. E povestea cu hoțul care strigă: Prindețţi hoțul!... 
Legionarismul a devenit astfel imaginea publică a tuturor 


relelor de ieri şi de azi («sperietoarea» fiind folosită până la 
saturație şi după 22 decembrie 1989), iar Comeliu Codreanu, 


ca şef al Mişcării, a ajuns să fie considerat, în consecință, 
drept «capul răutățilon). Atât de mult au fost repetate aceste 
lucruri, atâta cemeală s-a vărsat şi atâta patimă a fost 
investită în această denigrare concertată, încât pentru anumite 
minți comode problema nici nu mai merită discutată! Când 
se rosteşte numele lui Codreanu sau al Mişcării Legionare, 
multora li se pare că ştiu totul dinainte... 

Omul acesta, moit la 39 de ani (ca şi Eminescu, de care- 
| leagă în eternitate, dincolo de obârşiile bucovinene, aceeaşi 
evlavie față de tradiția națională și aceeași responsabilitate 
față de destinul nostru comunitar), a fost deopotrivă 
personalitatea publică cea mai pios adorată şi cea mai crunt 
urâtă a României Mari. «O personalitate harismatică», fără 
îndoială, așa cum se văd siliți s-o recunoască, fie şi numai cu 
jumătate de gură, până şi adversarii lui ireductibili. Dar ce 
mai înseamnă «harisma» într-o lume desacralizată? Ea pare 
receptată îndeobşte ca expresie simptomatică a unei stări 
patologice, pusă în legătură mai degrabă cu fascinația 
diabolică decât cu harul divin... 

O parte a opiniei publice româneşti, formată la şcoala 
stângismului de sorginte franceză sau a aşa-numitei «prese 
din Sărindar» (Adevărul, Dimineaţa, Lupta etc.), a fost 
convinsă încă din anii '30 că tânărul luptător naționalist era 
un soi de monstru democratofag, iar Mişcarea sa un cap de 
pod al nazismului în România! Și totuşi, pentru cine ar fi fost 
dispus să se informeze corect, de la surse, în cărțile lui stătea 
scris negru pe alb; «Mişcarea Legionară nu se întemeiază 
exclusiv nici pe principiul autorității [ca mişcările politice 
extremist-totalitariste — n.n.] şi nici pe acela al libertății [ca 
mişcările politice anarhic-democratice — n.n.]. Ea îşi are 
temeliile înfipte în principiul iubirii creştine, În el îşi au 
rădăcina atât autoritatea, cât şi libertatea. Dragostea e 
împăcarea între cele două principii: autoritate şi libertate, 
Dragostea se află la mijloc, între ele și deasupra lor, 
cuprinzându-le pe amândouă în tot ce au mai bun şi înlăturând 
conflictele dintre ele. Dragostea nu poate aduce nici tiranie, 
nici împilare, nici nedreptate, nici răzvrătire sângeroasă, nici 
războire socială. Ea nu poate însemna niciodată conflict», 
Sau, trecând de la teorie la practică; «Viciodată Mişcarea 
Legionară, pentrua birui, nuva recurge la ideea de complot 
sau de lovitură de stat. Consider aceasta ca o prostie, 


| Comeliu Zelea Codreanu, Pentru legionari , vol, | [volumul al 
doilea nu a mai apucat să fie scris], Editura «Totul pentru Țară», 
Tipografia Vestemean, Sibiu, 1936, p. 321 (numeroase reeditări 
anastatice, în țară şi în străinătate). 


ODREAN 
UL LEGIONALw 





Mişcarea Legionarănu poate birui decât odată cu desăvârşirea 
unui proces interior, de conștiință, al Națiunii Române. Când 
acest proces va cuprinde pe majoritatea românilor şi se va 
desăvârși, atunci biruința va veni automat, fără comploturi şi 
fără lovituri de stab> (Circulara Nr. 58, «Către Şefii de 
Regiuni», 26 febr. 1937)2. lată deci adevăratul înțeles al 
«biruinţei legionare»: ea nu este urmarea unui război civil sau 
a unei forme oarecare de violență politică, aşa cum se crede 
îndeobşte, ci capătul de drum al unei năzuite prefaceri moral- 
spirituale, al unei metanoia de proporții naționale! 

Fără comploturi şi lovituri de stat?!—serevoltăprejudecata 
curentă. Dar evenimentele din '40-'41?! Răspunsul cel mai 
simplu ar fi acela că autorul rândurilor citate mai sus nu poate 
fi făcut răspunzător de evenimente petrecute la doi ani şi mai 
bine de la moartea lui; în ce-l priveşte, Corneliu Codreanu, 
prin Circulara Nr. 148 («Către legionari, ziarişti, autorități şi 
publicul românesc»), din 21 februarie 1938, după instaurarea 
dictaturii regale, dizolvase Partidul «Totul pentru Țară» 
(expresia politică a Legiunii) şi invitase la non-violență, 
excluzând explicit eventualitatea unei lovituri de stat şi 
prefacerea României, zicea el, «într-o Spanie însângerată» *. 


2 A se vedea Comeliu Zelea Codreanu,Circulări şi manifeste [1927- 
938], ed. a V-a, Col. «Europa», Miinchen, 1981, p. 123. 
Imprudența legionarilor (şi a lui Codreanu însuşi, absolvent de 
şcoală militară, înainte de a face studii de Drept) a fost aceea de a 
utiliza un limbaj eroic-cazon pentru atitudini mai degrabă ascetice şi 
mistice, ceea ce nu numai că a fost tendenţios exploatat de către 
adversari, dar i-a derutat chiar şi pe unii adepți mai superficiali ai 
legionarismului. Un exemplu: «Echipa morții», grup de propagandă 
legionară ce a dat naştere celor mai grave acuzații şi prejudecăţi, 
preluate ca atare și de istorici profesionişti (vorbindu-se chiar de mai 
multe «echipe ale morţii»). În realitate, «Echipa morții», formaţiune 
conjuncturală şi temporară, ţinând mai degrabă de ceea ce unii au 
numit «mistica legionară a morţii», s-a constituit la începutul lunii mai 
1933; numele membrilor ei (pr. lon Dumitrescu, Nicolae 
Constantinescu. Sterie Ciumetti etc.) sunt consemnate în Pentru 
legionari (ed. cit.. p. 457). unde i se arată şi finalitatea: «Dar în faţa 
obstacolelor, loviturilor, insultelor, uneltirilor, prigoanelor, care ne 
asaltau de pretutindeni, noi [...] opuneam hotărârea morţii». Grupul 
constituia, aşadar, expresia predispoziţiei la martiraj a tineretului 
legionar: «Ea însemnează hotărârea acestui tineret dea primimoartea» 
(amănunte şi în Horia Sima, Histoire du Mouvement Legionnaire, 1. 
1919-1937, Ed. Dacia, Rio de Janeiro, 1972, pp. 112-114; în rom: 
Istoria Mişcării Legionare, Ed. Gordian, Timişoara, 1994). Acţiunea 
a stat, în mod ostentativ chiar, sub semnul rezistenței non-violente. 
Marşul legionarilor din «Echipa morții» (v. Cântece legionare, Col. 
«Europa», Munchen, 1977, p. 30) se încheia cu următoarea strofă: 
«Noi cu zâmbetul pe buze/ Moartea-n față o privim,/ Căci suntem 
Echipa morții:/ Ori învingem, ori murim!» (ultimul vers a constituit, 
fără a i se mai cunoaşte originea, una dintre lozincile tineretului 
protestatar din decembrie '89 şi aprilie-iunie '90!). lată ce scrie şi un 
istoric străin: «La începutul lui mai, Codreanu a format o organizaţie 
pentru propaganda gardistă, căreia i-a zis "Echipa morții”, denumire 
nefericită, deoarece, chiar dacă provenea din logica legionară a 
sacrificiului până la moarte, sugera un substrat amenințător, pe care 
adversarii erau gata să-l exploateze [...] "Echipa morţii” s-a întors 
după două luni la Bucureşti, plină de răni din cauza bătăilor primite 
de la poliţie...» (Michele Rallo, România în perioada revoluțiilor 
naționale din Europa: 1919-1945, Ed. SeMpre, Bucureşti, 1993, p. 
34). In urma unui proces desfăşurat la Arad, în vara aceluiași an, 
echipa legionară a fost achitată în unanimitate de Justiţia vremii. 

«,. Anunţăm pe membri că, începând cu data de astăzi, 21 februarie 
1938, Partidul «Totul pentru Țară» nu mai există. Intreaga conducere 
a căzut de acord că rațiunea de existență a Partidului a încetat». 
Aceasta întrucât «suntem aruncați din raportul de Drept în raportul de 
Forţă. Pe acesta, însă, noi nu-l primim. Noi am înțeles să acționăm în 
cadrul legii, manifestându-ne credințele noastre. Dacă aceasta n-o 
putem face și dacă orice manifestare de credință ne este interzisă, 
rațiunea de existenţă a Partidului nostru a încetat. Noi nu voim să 
întrebuințăm forța. Nu voim să întrebuințăm violența. Ne este suficientă 
experiența din trecut, când, fără voia noastră, am fost atrași pe calea 
violenței, La orice violentare noi nu mai răspundem în nici un fel: 
suportăm, Chiar și atunci când întreaga naţiune ar fi tratată ca o turmă 
de animale inconștiente. Lovitură de stat nu voim să dăm. Prin 
existența însăși a concepției noastre, noi suntem contra acestui sistem. 
Ea [lovitura de stat] însemnează o atitudine de bruscare, de natură 
exterioară, pe când noi așteptăm biruința noastră de la desăvârşirea în 
sufletul națiunii a unul proces de perfecțiune omenească. Nu vom 
întrebuința aceste mijloace violente, deoarece tineretul de astăzi are 
prea adânc înfiptă în suflete conștiința misiunii sale istorice, a 
răspunderii sale, pentru a face acte necugetate, care să transforme 
România într-o Spanie însângerată, Generaţia noastră întreagă vede 
bine mănușa care i s-a aruncat. Mănuşa aruncată va rămâne însă jos. 
Noi refuzăm s-o ridicăm. Ceasul biruinței noastre încă n-a sunat. E 


ham... 


Totaşa cum, în scrisoarea deschisă către Nicolae Iorga (care 
aveasă-i fie fatală, prilejuind arestarea sa pentru... «ofensă»!), 
excludea explicit orice răzbunare asupra acestuia: «Eu nu 
mă pot bate cu D-ta. N-am nici geniul, nici vârsta, nici 
condeiul şi nici situația D-tale. N-am nimic. D-taai totul. Dar 
din adâncul unui suflet suflet lovit şi nedreptăţit îţi strig, şi 
îţi voi striga şi din adâncul gropii: Eşti un necinstit sufletește 
[...] Nu veţi întâmpina nici Dvs., Domnule Profesor Iorga, şi 
nici toți ceilalți care v-aţi asumat răspunderea unei sângeroase 
şi nedrepte opresiuni, nu numai nici o violenţă, ci nici măcar 
o opunere...» (26 martie 1938). 

Dar dincolo de poziția țestamentară a lui Codreanu 
(întărită şi de faimoasele «Insemnări de la Jilava» 9), 
evenimentele din 1940, care aveau să-l aducă în fruntea 
statului pe generalul lon Antonescu (cel ce va scoate armata 
impotriva legionarilor câteva luni mai târziu), n-au fost 
rezultatul strict al unui complot sau al unei lovituri de stat 
legionare (chiar dacă adepții lui Horia Sima au pretins acest 
lucru), ci ale unui context foarte complex; Antonescu a 
preluat puterea în urma abdicării regelui Carol II (şi cu 
împutemicirea formalăa acestuia), ca rezultatal unormultiple 
presiuni (evenimentele europene, partidele, legionarii, armata, 
nemulțumirea generală); el i-a chemat pe legionari la 
guvemare, decretând chiar «statul naţional-legionan», datorită 
popularității şi rectitudinii lor (care-i făcuseră să fie şi 
principalii beneficiari — pe fondul «pactului de neagresiune 
electorală» cu luliu Maniu şi Gheorghe I. Brătianu — ai 
ultimelor alegeri libere, din decembrie 1937), dar, cum avea 
să şi declare mai târziu (în procesul pe care i l-au făcut 
comuniştii), numai după ce marile partide tradiționale îi 
refuzaseră propunerile de colaborare. Cât priveşte 


Răzvan CODRESCU US 


încă ceasul lor. Dacă generația bătrânilor noştri crede că e mai bine 
aşa cum a procedat, noi nu avem să ne amestecăm pentru a le da lecții. 
Ei poartă răspunderea în fața lui Dumnezeu şi a Istoriei...) (ase vedea 
textul integral al circularei, în Circulări şi manifeste [1927-1938], 
ed. cit., pp. 272-275; din motive de spațiu, am suprimat alineatele). 

A se vedea textul integral al scrisorii, în, Circulări și manifeste 
(1927-1938), ed. cit., pp. 282-286. În urma plângerii lui N. lorga 
(care refuzase publicarea scrisorii, ca drept la replică, în ziarul său), 
Codreanu va fi arestat, închis la Jilava, judecat şi condamnat la 6 luni 
de închisoare. «Căpitanul» încăpuse astfel definitiv pe mâna călăilor 
săi. Va urma parodia de proces din mai 1938 (a se vedea Kurt W. 
Treptow, Gh. Buzatu, «Procesul» lui Corneliu Zelea Codreanu 
[mai 1938], Colecţia «Românii în istoria universală», laşi, 1994, 
lucrare din păcate slab difuzată, greu accesibilă publicului mai larg), 
condamnarea la 10 ani de muncă silnică şi, după doar câteva luni (în 
poaplea de 29 spre 30 noiembrie), asasinatul de la Tâncăbeşti. 

În care scria, bunăoară: «Caracteristica timpului nostru: ne ocupăm 
cu lupta dintre noi și alți oameni, nu cu lupta dintre poruncile Duhului 
Sfânt şi poftele firii noastre pământeşti; ne preocupă şi ne plac 
victoriile asupra oamenilor, nu victoriile împotriva diavolului şi 
păcatului. Toţi oamenii mari ai lumii de ieri şi de azi — Napoleon, 
Mussolini, Hitler ete, — au fost sau sunt preocupaţi mai mult de aceste 
biruințe, Mişcarea Legionară face excepție, ocupându-se, deşi 
insuficient, şi de biruinţa creştină în om, în vederea mântuirii lui». Un 
mare conducător trebuie să aibă grijă să-şi pregătească oamenii nu 
doar pentru simple «biruinţi pământeşti», ci mai ales «pentru lupta 
decisivă, din care sufletul fiecăruia se poate încununa cu biruinţa 
veșniciei sau cu înfrângerea veşnică» (însemnare din ziua de miercuri 
15 iunie 1938; a se vedea Comeliu Zelea Codreanu, /nsemnări de la 
Jilava, Col. «Europa», Munchen, 1994, pp. 50-51). 


p.) 














evenimentele din ianuarie 1941, cunoscute îndeobşte sub 
denumirea de «rebeliunea legionară», ele au constituit, în 
realitate, mai degrabă o perfidă acțiune antonesciană (cu 
dovedit sprijin german) împotriva unei Gărzi de Fier devenite 
incomode (şi incontrolabile, cum o dovediseră actele 
reprobabile din noiembrie 1940 ), legionarii încercau să 
facă presiuni asupra şefului statului, dar sub consemnul non- 
violenței; provocaţi prin foc deschis, reacția lor a fost mai 
degrabă una defensivă, perm ițând însă o amplă înscenare (de 
genul celei din decembrie 1989), care a indus panica în 
întreaga populație; pe seama legionarilor au fost puse, de 
către mașina de zvonuri a presei (aflate sub cenzură oficială) 
Şi a Siguranței, o serie întreagă de intenții şi fapte imaginare 
(ce aveau să cunoască o lungă carieră propagandistică, sub 
toate regimurile ulterioare)%, cu scopul de a-i compromite 
definitiv şi de a-i scoate de pe scena politică, prefăcându-l pe 
Antonescu într-un «salvator providențial» al țării. Dar chiar 
admițând punctul de vedere oficial, răspunderea, încă o dată, 
n-ar putea să cadă nici asupra lui Codreanu, nici asupra vechii 
elite legionare; aceştia fuseseră decimați în 1938 şi 1939, 
într-un adevărat genocid public, totalizând sute de victime; 
este ceea ce se numeşte, în mod curent, «decapitarea» 
Mişcării Legionare. Noii conducători aleşi în vâltoarea 
evenimentelor tragice s-au străduit pe cât le-a stat în putință 
să păstreze unitatea şi funcționalitatea Mişcării, comiţând 
însă şi destule abuzuri sau greşeli (ce-i drept, într-o vreme a 
tuturor confuziilor, nu numai la noi, dar şi în întreaga 
Europă). Legionarismul mai că şi-a uitat temeiurile moral- 
spirituale, afişând un spirit preponderent politic şi aproape 
paramilitar, dând frâu liber intrigii şi răzbunării, astfel că a 
reușit «să irosească un important capital de popularitate în 
doar câteva luni» (Eugen Weber)?. Oricât ar fi de neplăcut 
pentru anumiţi supraviețuitori ai Mişcării, astăzi nu putem să 
nu tragem o linie de demarcaţie în istoria legionară, între ceea 
ce unii au numit «codrenism» şi «simism» (noțiuni poate 
relative, dar care acoperă, principial, nu doar o realitate 
cronologică, ci şi una tipologică). Legendara «unitate 
legionară» (la care Codreanu ținuse atât de mult ase vedea, 
de pildă, Pentru legionari, ed. cit., pp. 323-324 — şi care pe 
vremea lui fusese orealitate incontestabilă) a fostcompromisă 
în anii războiului şi s-a spulberat, pare-se iremediabil, în 
exilul postbelic. 

Intre cele două războaie mondiale (ca şi după 1989, de 
altfel), cea care făcea şi desfăcea reputații era presa centrală, 
preponderent stângistă, controlată de plutQcraţie («presa de 
negustori», cum o numise Octavian Gogal ). Aşa se [ace că, 
spre exemplu, un Nicolae Titulescu, diplomat abil. dar 
promotor consecvent, prin politica sa pro-sovietică, al 
intereselor antinaționale şi anticreştine, personaj despre care 
un deputat francez putuse afirma că era atât de corupt încât 
«ar fi plătit ca să se lase cumpărab» ||, a fosttransformat într- 
O glorie a politicii româneşti şi europene, trecând ca atare 





7 Asasinatele de la Jilava (lichidarea, de către o echipă legionară, în 
noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, în condiţii încă insuficient 
elucidate, a celor 64 de vinovați pentru masacrele antilegionare din 
1938-39, acuzaţi ce-și aşteptau în celule o judecată legală îndelung 
amânată), urmate de dublul asasinat (în condiţii la fel de obscure) din 
27-28 noiembrie (când «au fost pedepsiţi» Nicolae Iorga şi Virgil 
Madgearu. Comandamentul Gărzii de Fier pretinde a nu fi ordonat 
aceste acțiuni criminale, care ar fi fost iniţiate de un grup rebel, 
manipulat, poate, de forțe ostile României (a se vedea punctul de 
vedere al lui Horia Sima, în Cazul /orga-Madgearu. Declaraţii 
făcute de DI. Horia Sima revistei «Carpaţii» — 1961, Col. «Omul 
Now», Miami Beach, 1992), 

Ca povestea cu cadavrele evreiești agățate în cârlige la Abator. 
Există o dezminţire semnată de mai tot peronalul de atunci al 
Abatorului din Bucureşti, expediată ziarelor Universul şi Dreptatea, 
dar a cărei publicare a fost interzisă de cenzura antonesciană, Pr. dr, 
Radu Iftimovici a lămurit lucrurile, cu citate, mărturii şi fotocopii, în 
Expres Magazin, Nr, 87, 25 mar. 1992, sub titlul «Spulberarea unei 
legende, Pogromul de la Abator» (material apărut și sub formă de 
broșură), Există în acest sens și o mărturie făcută în închisoare de 
Petre Pandrea (atestată de Petre Ţuţea, Dumitru Funda și Simion 
Ghinea), care ar fi cercetat faptul la faţa locului, din zel antilegionar, 
Este inutil să adăugăm că niciodată nu s-a vorbit despre identitatea 
cadavrelor respective, nici despre ce s-a întâmplat ulterior cu ele... 
Cert este că, după evenimentele din ianuarie 1941, puterea 
antonesciană a căutat să-i compromită, pe toate căile și cu toate 
mijloacele, pe «rebelii» legionari, cot la cot cu propaganda stângistă 
(Eugen Cristescu însuși i-ar fi mărturisit lui Petre Pandrea 
contrafacerea în birourile Siguranţei a fotografiei cu cadavrele de la 
Abator), Din această campanie fac parte și cele două volume 
intitulate Pe marginea prăpastiei. 21-23 Ianuarie 1941, Bucureşti, 
1942 (apărute sub egida Președinției Consiliului de Miniştri), reeditate 
prin grija istoricului 1. Scurtu (Ed, Scripta, București, 1992), 

În Hans Rogoer, Eugen Weber (coordonatori), Dreapta europeană 
Io istoric, Ed. Minerva, București, 1995, p, 444, 

10 A se vedea, în vol, Mustul care fierbe (Imprimeria Statului, 

București, 927), articolul cu acest titlu și cele din aceeași secţiune 
,93-161), 

pia II payerait pour se falre acheter »; a se vedea Mihail 

Sturdza [fost Ministru al Afacerilor Străine), România şi sfârşitul 






PUNCTE CARDINALE 


până în ziua de azi, în vreme ce un Comeliu Codreanu, martir 
al cauzei creştine şi naţionale, pe care nimeni nu l-a putut 
ademeni sau cumpăra vreodată, a fost stigmatizat ca «duş 
al umanității» şi chiar ca «trădăton» al propriului său popor! 
Cum să nu-i înţelegi amărăciunea finală: «Nu ştiu dacă a 
existat vreodată în viața publică a României un om care să fi 
fost atacat cu atâta înverşunare, patimă şi rea-credință de 
întreaga presă și de toate cluburile iudeo-politicianiste, aşa 
cum am fost eu de la arestarea mea, în tot timpul instrucției, 
în scopul de a-mi pregăti condamnarea în faţa opiniei publice. 
N-a fost nimeni, în tot trecutul politic românesc, asupra căruia 
să se fi concentrat atâta ură. Nimeni n-a fost lovit ca mine, fără 
a avea posibilitatea să mă apăr, fără ca cineva să mă poată 
apăra) 3 (vineri, 3 iunie 1938; Insemnări.., ed. cit., pp. 32- 
33)?! Sau: «De 60 de zile nu schimb nici o vorbă cu nimeni, 
căci nimeni din cei de aici nu are voie să vorbească cu mine. 
Şi atacat în acelaşi timp în ființa mea morală, acuzat de trădare, 
declarat străin, ca nefiind român nici dupătată, nici dupămamă, 
arătat ca duşman al Statului, copleşit de lovituri şi legat cu mâinile 
la spate, adică neavând nici o posibilitate de apărare, cu inima 
strânsă la gândul suferinţei, jignirilor, maltratărilor celorlalți 
ai mei, familie şi camarazi, am simţit că mi s-a ruptunul dintre 
cele trei fire nevăzute care-l leagă pe creştin de Dumnezeu: 
nădejdea...» (miercuri, 15 iunie 1938; ibidem, p. 49). 
Labilitatea morală, conformismul laş, orgoliul sau 
naivitatea i-a făcut pe anumiți români de seamă, unii dintre ei 
intelectuali subțiri (cazul Petre Pandrea 4) şi chiar foşti 
«apostoli» ai naționalismului românesc (un Nicolae Iorga sau 
un Pamfil Șeicaru, antum; un Nichifor Crainic sau un Emil 
Cioran, postum), să contribuie cu girul personalităţii lor la 
crearea şi perpetuarea unei imagini profund falsea lui Corneliu 
Codreanu, aşa cum au făcut-o şi în alt caz ilustru: cel al 
profesorului Nae Ionescu (simpatizant şi apologet al lui 
Codreanu şi al Mişcării sale). Astfel, ca să luăm unul dintre 
exemplele cele mai concludente, Nicolae lorga, cel ce 
propovăduise pe vremuri «cruciada românismului» şi — în 
același spirit cu A. C. Cuza susţinuse ofensiva antisemită în 





Europei. Amintiri din țara pierdută, Ed. Dacia, Rio de Janeiro- 
Madrid, 1966, pp. 49-50 (reed.: FRONDE, Alba lulia-Paris, 1994, p. 
79). M. Sturdza citează şi portretul de o cinică plasticitate făcut lui 
Titulescu de Henri Prost (autorul cărții Destin de la Roumanie, Paris, 
1954): «C est un homme bien curieux ce Titulesco. Il a une masque 
de Mongol, le poil rare, un corps aux rotondităs anormales che= un 
homme. II ressemble aux anciens cochers de fiacre de Bucarest, qui 
'Out apparlenaient ă une secte les contraignant ă la castration des 
qu ils avaient engendre un fil. Sa nenvosite, sa susceptibilite, ses 
sauls d humeur, ses superstitions, ses frayeurs devant le moindre 
danger, son goi de luxe denotent chez lui un temperament feminin 
îDexpliqueni nombre de ses altitudes », 

E de înțeles perplexitatea şi indignarea unui Nichifor Crainic, 

audiat ca martor la procesul lui Codreanu din mai 1938, atunci când 
i s-a pus Întrebarea dacă îl crede pe inculpat trădător sau capabil de 
trădare: «Nu înțeleg ce fel de trădare? Trădare de țară?! Eu aşteptam 
să mi se pună întrebări mai serioase!», Iată şi relatarea lui Crainic 
însuși (Zile albe, zile negre. Memorii (1), Casa Editorială «Gândirea», 
Bucureşti, 1991, p. 298: «Am fost întrebat dacă-l socotesc pe Comeliu 
Codreanu trădător de țară. Cunoscând mişelia ce se punea la cale, mi 
s-a urcat sângele la cap și am răspuns: «Sunt patru ani şi mai bine de 
când nu vorbesc cu Comeliu Codreanu. De atunci ne detestăm i ne 
atacăm reciproc. De atunci, îl văd abia acum în boxă, între baionete. 
Se poate spune orice voiți despre acest om, dar a-l acuza de trădare de 
țară e cea mai mare infamie şi cea mai neauzită bazaconie! Asemenea 
năzbăâtii pe socoteala lui sunt nedemne de judecata unui Consiliu de 
Război !»». 
15 Lăsând lao parte abuzurile din vremea comunismului, procesul lui 
Codreanu din mai 1938 rămâne cea mai ruşinoasă pată de pe obrazul 
Justiţiei române. lată ce scrie, între alţii, Eugen Weber, istoric american 
de origine evreiască, originar din România (n. 1925, Bucureşti): 
«Procesul s-a desfăşurat în grabă, aranjat dinainte, [...] şi verdictul a 
venit ca o hotărâre dinainte cunoscută. Codreanu a fost condamnat la 
zece ani de muncă silnică şi, în plus, şase ani de pierdere a drepturilor 
civile, Pretinsa conspirație împotriva statului nu a fost niciodată 
dovedită. Codreanu se pronunțase în mod repetat pentru menținerea în 
limitele legalităţii, pentru respectarea Constituţiei şi evitarea 
provocărilor. Terorismul legionar a fost o realitate, dar niciodată 
responsabilitate actelor teroriste nu a fost demonstrată pentru Codreanu 
însuși. Înorice caz, nu era potrivit ca acuzaţiile de activitate subversivă 
să fie aduse de cei care tocmai înlăturaseră Constituţia țării!» (Dreapta 
€uopeană Profil istoric, ed, cit., pp, 427-428), 

Portretul de o incredibilă malițiozitate pe care acesta i l-a făcut 
fostului său coleg de liceu militar de la Mânăstirea Dealu (inclus în 
volumul Portrete şi controverse, București, 1945, pp, 245-267) fost 
preluat cu abjectă voluptate de Istoriografia comunistă (a se vedea, 
spre exemplu, Stelian Neagoe, Triumful rațiunii. împotriva 
violenței Viaţa universitară leşană interbelică, Ed. Junimea, laşi, 
1977,pp.92-93), Imaginea postumă a lui Codreanu a fost condamnată 
să penduleze între două extreme la fel de penibile: delinul encomistic 
detip lon Banea (Căpitanul, Ed, «(Totul pentru Țară, Sibiu, 1937) sau 
Faust Brădescu (Corneliu Codreanu — Erou neo-cosmogon, Ed. 
Carpaţii, Madrid, 1987) şi delirul contestatar de tip Petre Pandrea (op, 
cil. )sau Zigu Ornea (Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Ed. 
Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995), 





Iulie '98 NR. 7/91 PAG. 5 





paginile Neamului românescI5, dar şi de la catedra 


universitară 10, a ajuns să tune şi să fulgere, pe aceeaşi voce 
cu «hidra masonică» (sintagmă curentă în presa de dreapta a 
vremii), împotriva foştilor săi studenți şi discipoli naționaliști, 
a lui Corneliu Codreanu şi a legionarilor în genere (deşi 
ştiuse să aprecieze jertfa lui Moţa şi Marin «pentru credința 
lor creştină şi pentru cinstea poporului lor, pentru ce este etem, 
Scump şi curat în latinitatea nebolşevizată»!/), contribuind din 
plin la «decapitarea» Legiunii, pe care nu se sfiise s-o sugereze 
chiar într-una dintre secțiunile Senatului: «Ei, Domnilor! V- 
aţi speriat? V-aţi speriat de nişte copiii? Eu, Domnilor, l-am 
întrebat odată pe Colonelul Boyle [ataşat militar anglo- 
canadian, salvatorul coloniei româneşti din Odesa revoluţiei 
bolşevice—n.n.]: "Cum ai putut Dumneata, Domnule, să salvezi 
singur colonia românească din Odesa, în vremea revoluției 
bolşevice?". Şi Colonelul Boyle mi-a răspuns: "Domnule 
Profesor, eu sunt canadian şi vânător, iar la noi, în Canada, 
vânatul cel mai al dracului e câinele sălbatic, Te atacă în 
haită. Poţi să dobori Dumneata unul, doi, patru; cei ce rămân 
te sfâşie. Ei, dar de eşti vânător cu experiență, vei observa 
Dumneata că în grămada care atacă este unul care conduce. Pe 
acela de-| ținteşti între ochi, toată liota se împrăştie!". «Mă aflam 
— îşi amintea în 1958, în exil, teologul Gh. Racoveanu (1900- 
1967)-în localul redacției Cvântuluicânda sosit acolo, revoltat, 
Nae Ionescu: "Auzi, măi, Nebunul! Auzi ce vorbeşte?! Asta e 
îndemn la asasinapa Şi Nae Ionescu mi-a povestit ce spusese 
Iorga la Senat...» 8 
Nu mult după aceea, în noaptea de Sfântul Andrei a 
anului 1938, conducătorul «haitei» a fost «Țintit între ochi»; 
şi, într-un fel, «liota s-a împrăştiab», în ciuda aparentului 
triumf temporar din 1940, care în cele din urmă s-a dovedit 
fatal pentru imaginea publică a legionarismului, atât prin 
excesele sale interne, cât şi prin valul de ură mistificatoare pe 
care acestea |-au generat. Deşi fără să o dorească, rămăşiţele 
propriei Mişcăzi (îngroşate artificial cu aşa-numiţii 
«septembrişti»'7) au făcut memoriei lui Codreanu ŞI 
legionarismului antebelic un deserviciu la fel de mare ca şi 
cei mai înverşunați dintre detractorii lor! Psihologiceşte, 
faptele îşi pot găsi motivaţia, moraliceşte şi politiceşte, ele 
au echivalat cu un dezastru20. Vechea elită legionară a fost 
UCISĂ, în cea mai mare parte, prin «terorismul de stab» al 
anilor '38-'39; oştirea rămasă în urmă, cu generali investiţi 
în pripă, s-a sinucis moral şi politic în anii următori (ce-i 
drept, şi sub presiunea acelei istorii care «a făcut pipi pe noi», 
cum obişnuia să spună Mircea Eliade). Cu toate acestea, 
legionarismul rămâne, în istoria noastră modemă, una dintre 
cele mai originale şi mai complexe Esi l. care 
continuăsă ne oblige. Probabil însăcă abordarea nepătimaşă 
şi neideologizată a «fenomenului legionap», precum şi 
reconsiderarea efectivă a figurii lui Corneliu Codreanu Vor 
fi posibile numai dupăce ultimii supraviețuitori implicaţi (de 
o parte sau de alta a baricadei) vor părăsi scena şi numai după 
ce istoriografia românească se va emancipa complet de 
habitudinile obedienţei comuniste sau de complexul creat, 
mai nou, deun anume «terorism ideo logic» (Roger Garaudy) 
de sorginte occidentală... Drumul a fost deschis deja de către 
istoricul Gh. Buzatu şi mai tinerii săi colaboratori22. 
(VA URMA) 


15 Existase aici chiar o rubrică intitulată «Evreii noştri»... 

16 Codreanu i-o reamintea în scrisoarea la care ne-am referit. 
Versatilitatea politică şi caracterială a marelui istoric îl făcuse pe O. 
Goga să-l definească drept «monumentala incamație a proorocului 
care şi-a mâncat tablele legii» (op. cit, p. 88). 

Articolul «Doi băieți viteji: Moța şi Marin, în Neamul românesc 
din 19 ianuarie 1937. 

Art. «Pe cine au omorât...», republicat recent în Puncte cardinale 
(anul VII, nr. 11/83, noiembrie 1997, p. 7). Ca şi Nae Ionescu, Gh. 
Racoveanu nu era legionar încadrat, ci doar simpatizant al Legiunii. 
Pentru cazul Iorga, a se vedea şi articolul nostru «55 de ani de la 
asasinarea lui Nicolae lorga. Între adevărul tragic şi 
minciuna stângistă», în Puncte cardinale, anul V, nr. 12/60, 


Agcembrie 1995, p. $. 
Numeroșii oportunişti deveniți legionari peste noapte, în toamna 


i 1940. 
i A pune acest dezastru exclusiv pe seama lui Horia Sima este şi 
naiv, şi nedrept. «Comandantul» are partea lui de răspundere, dar 
vina îndelungatei degringolade, chiar dacă în grade deosebite, o 
poartă principial toţi cei implicați, precum şi un destin advers, care 
a fost al întregii drepte europene. Poate că și «maximalismub» moral 
şi comportamental la care chema Codreanu (a se vedea mai ales 
Cărticica şefiului de cuib) avea în sine ceva sublim-utopic, mai ales 
Intru secol atât de corupt... 

Având avantajul de a putea judeca «la rece», străinii par a-și fi dat 
seama mai bine decât noi de acest adevăr istoric, chiar şi atunci când 
l-au interpretat nepotrivit (a se vedea ampla bibliografie străină a 
legionarismului de la sfârșitul volumului Naţionalism şi asceză. 
Reflecţii asupra fenomenului legionar, Editura FRONDE, Alba 
lulia-Paris, 1998, din care se vede că interesul autorului — Julius 
Evola — pentru legionarismul românesc nu constituie nicidecum un 


izolat). 
7 se vedea, între altele, Gh. Buzatu, Comeliu Ciucanu, Cristian 


Sandache, Radiografia dreptei româneşti (1927-1941), Ed. FE 
PRESS, București, 1996, 


» 


PAG. 6 NR. 7/91 lulie '98 





PUNCTE CARDINALE 








Câteva dintre scenele pe care se joacă 
etema piesăa dialogului şi a însoțirii dintre 
duh şi materie: cerul şi pământul, uscatul şi 
apele, monarhul și supuşii, geniul şi 
mediocritatea, sufletul şi corpul. Efective 
sau doar analogice, oare aceste întâlniri se 
consumă după modelul manifestării 
abstractului în concret, a formalului în 
amorf, fie căeste vorba de hierogamia Cer- 
Pământ, catehizarea! credincioşilor, 
îndeplinirea poruncilor unui rege, sau 
asimilarea ideilor unui mare creator de 
către lumea în mijlocul căreia se ridică. 
Oricum, iniţiativa, spontaneitatea, aparţine 
exclusiv polului spiritual, care îşi imprimă 
“voința formativă” cao pecete în substratul 
- matrice. In practică, lucrurile nu sunt așa 
de simplificate cum le-am prezentat: însă 
ce contrariază până la scandal rațiunea e 
tocmai această incomprehensibilă 
coabitare dintre două ordine de realități 
atât de fundamental deosebite, lipsite, la 
prima vedere, de orice numitor comun. 

Faptul a tulburat multe cugete de-a 
lungul timpului, dând ocazia la nenumărate 
speculații. Pentru adepții filosofiei indiene 
Samkhya, uimirea în fața acestei 
“imposibilități logice” ajunge perplexitate 
şi refuz al oricărei încercări de a şi-o 
explica.” Însă aceeaşi doctrină pune în 
evidență un amănunt de mare însemnătate: 
acela că materia (pralo7i), sub forma subtilă 
a psihismului, serveşte ca “treaptă 
preliminară revelației” (idem, p. 36), dat 
fiind că între ea şi Sine sau Spirit (purusa) 
există “ocorespondență de ordin metafizic” 
(id., pp. 49-50). Eliade însuşi revine la p. 
198 asupra comportamentului *“simiesc” 
ce poate fi sesizat în structura 
inconştientului, ha faptul că acesta imită 
conştientul sau “transconştientul”. Prin 
urmare, poziția extremă, agnostică, în care 
înfundă sistemul Samkhya această 
problemă, nu trebuie să ne descurajeze, 
mai ales că tot el ne oferă o cheie mai bună 
decât ar fi crezut. Chiar această structură şi 
predispoziţie a substratului constituie un 
promițător punct de plecare. Este adevărat 
că inițiativa aparține duhului, care “suflă 
unde vrea”, însă în anumite circumstanțe, 
fără a o dbtermina, suportul material 
înlesneşte contopirea. Merită să medităm 
la semnificația unor paralelisme, între care 
frumusețea veşmântului nupţial în lumea 
vie, preferința spiritului masculin pentru 
“curățenie feciorelnică”, neprihănire etc. 
Să numim această disponibilitate pentru 
împreună-lucrare cu duhul, pneumato- 
fropism. 

Mutând ecuaţia în alt registru, vom 
amâna concluziile, înlocuindu-le cu noi 
întrebări: în ce mod şi de ce se insertează 
sufletul în trup, animându-l atâta timp cât 
îl locuiește și pătrunde, lăsându-l inert 
atunci când se retrage? La urma-urmei, de 
ce, după un anumit răstimp, spiritul se 
desprinde, părăseşte corpul, abandonându- 
| agenților de destrămare? Ştim că vârsta - 
limită a vieții omului a fost hotărâtă printr- 
un “decret divin” după Potop, deci de o 
voință absolut liberă, insondabilă în 
deciziile ei. Însă omul moare deseori tânăr, 
fos de boală sau lovit de accident. 
Certificatul de deces va consemna 
“comoție”,' întreruperea funcțiilor vitale”, 
“insuficiență respiratorie”, totuși e sigur 
că, atâta vreme cât sufletul nu părăseşte 
trupul, individul va trăi, Vorba “şi-a dat 
duhul” surprinde cauza morții mai exact 
decât orice diagnostic de specialitate, 
Trebuie deci să căutăm acele condiții 
comune, aduse atât de boală cât și de 
decident, care provoacă separarea sufletului 
de trup. Este limpede că ele intervin ca 
factori de agresiune intemi sau externi, 
Care perturbă grav atât conformația 
anatomică a organismului (în primul rând 


+ 


iu Vi 


, ni tă E) : î 


i aj 


E) 


a 
A 


LE) 


i 


i AXA 


ş 


ne = 


Tiugi 
de] 
Ma 


accidentele), cât şi fiziologia lui (cu precădere 
afecțiunile patologice). In ambele cazuri 
fiind vorba mai degrabă de condiții fizice, 
proprii alcătuirii materiale, putem conchide 
că reținerea sufletului, a stării de conştiență, 
depinde, mai mult decât am bănui, de buna 
stare a unui organism normal, de sănătatea 
trupească. Credinţele şamanilor, potrivit 
cărora sufletul "fuge", tinde "să evadeze" 
dintr-un organism bolnav, întăresc deducția 
noastră.? 

Astfel, încep să se întrevadă şi calitățile 
pe care trebuie să le întrunească orice tip de 
substrat pentru a putea găzdui fulgurațiile 
provenite din lumea formelor- fie condensate 
într-un suflet întreg, fie doarca idei, instincte, 
scheme de organizare a materiei etc. Toate 
acestea sunt cuprinse în acel “transcendent 
care coboară”, atât de frumos comentat de L. 
Blaga, “...relevându-se din proprie inițiativă, 
în timp ce omul şi spațiul acestei lumi 
vremelnice pot deveni vas al acestei 
transcendenţe”* (subl. mea), în acest 
hierogamic pogorământ avându-şi taina 
“frumusețea sofianică a lumii” (idem). Şi, 
într-adevăr, creştinismul, alături de multe 
alte tradiţii, atrage atenția asupra curățeniei 
“vasului” sau a “inimii”. “Fericiţi cei cu 
inima curată, că aceia vor vedea pe 
Dumnezeu”, glăsuieşte a opta fericire. 
Evident, nu e vorba de organul anatomic, ci 
de o kardia pneumatică a cărei tulbureală 
cauzată de un mental agitat, întunecat de 
păcate, împiedică “vederea lui Dumnezeu”, 
coborârea Lui în inimă, după cum într-o 
mare răscolită cerul nu se poate oglindi şi 
nici “cobori” în adâncul ei. Pe plan 
psihologic, pulsiunile, neliniştea, dezordinea 
simțurilor şi a gândurilor, reprezintă ceea ce 
este boala pentru trup. . 

S-ar zice că frumusețea şi curăţenia 
exercită un fel de atracție, reclamă prezența 
transfiguratoare a unui duh. Numai în aceste 
condiții corpul poate deveni “templu al 
Duhului Sfânt”. Importanța lor este 
confirmată de multe practici religioase altfel 
dificil de înțeles. In China s-a păstrat până 
azi obiceiul ca sufletul unui decedat de 
curând să fie rugat să se întoarcă în trup 
“,„arătându-i-se, de pildă, o haină nouă şi 
frumoasă * (subl. mea) Observămo legătură 
între acest rit şi preocupările pentru 
conservarea mortului, care includ 
îmbălsămarea şi împodobirea lui cu piese de 
aur şi jad.* 

Nu alt scop vor fi urmărit egiptenii prin 
tehnica mumi ficării. Grija pentru păstrarea 
nealterată a rămășițelor pământeşti ale 
faraonilor, pentru înfrumusețarea lor (în care 
aurul deținea același rol important), trebuie 
să fi făcut parte dintr-un ansamblu de măsuri 
luate pentru a rechema spiritul (ka) în corp. 
Ele s-au perpetuat apoi în speranța că vor fi 
de folos celor duși, în aşteptarea momentului 
când spiritele se vor întoarce iarăşi pentru a 
locui trupurile, înviindu-le, Altfel spus, 
prezervarea intactă a formei corporale 
devenise o condiție a vieții viitoare, 

La unele populaţii din Peru, incașe şi 
preincașe, corpul defunctului era înfășat în 
valuri de pânză, până ce căpăta aspectul unei 
gogoașe de larvă. Mai mult, motivul 
fluturelui, atât de frecvent pe țesăturile 
andine, revine şi pe masca de lemn aplicată 
pe față.” Fiind vorba de un binecunoscut 
simbolal sufletului, limbajul secret al întregii 





0, Via 


ir | SA 
ALE 


Și. Ira 


7] La - Ș u 
S ( « FITI Pa: (Ă 


tz 
pie 
ZA, 


ai a - 
gti tati abat in) i an 


LX 


ceremonii pare să spună că trupul este gătit 
pentru a primi “aripile” unei noi naşteri, 
pentru eternitate. 

Exemplele citate ne lămuresc acum mai 
bine acea ciudată predispoziție mimetică a 
materiei în privința a două calități definitorii 
şi inseparabile ale spiritului, care decurg una 
dinalta: totalitatea şi convergența contrariilor 
care se “sting” în ea. Este de-a dreptul 
fascinantă această strădanie a materiei de a 
copia modul de a fi al spiritului, ca şi cum ar 
tinde să i se substituie, însă şi mai paradoxal 
mi se pare că de-abia așa este acceptată ca 
“vas vrednic de a fi umplut”.? 

Dincolo de asemănare, între planul 
material şi cel spiritual există în primul rând 
o deosebire netă, o ruptură tranşantă, redată 
foarte profund de vechea concepție orientală 
a““omologiilorinverse”, conform căreia unui 
vas spartaici, pe pământ, îi corespunde unul 
întreg în cer.” Cu alte cuvinte, în vreme ce 
polul spiritual, de esență divină, conține 
opuşii în chip monolitic, materia, prin 
definiție fragmentară, domeniu al 
multiplicității, îi poate însuma, poatereface 
“vasul” numai luată într-o porție 
semnificativă şi cu două condiții: “piesele” 
ei să stea unite şi totodată fiecare la locul ei, 
unde îndeplineşte un rost intransferabil. 
Această cantitate reprezentativă trebuie să 
fie suficient de mare pentrua reuni aspectele 
contrare ale mai multor atribute materiale. 
Un singur element material niciodată nu 
poate reprezenta o totalitate, tocmai fiindcă 
prin natura lui este parte, fărâmă 
infinitezimală ce trebuie socotită împreună 
cu multe altele pentru a alcătui o sumă de 
aspecte diverse, Fizic vorbind, ele pot fi 
reprezentate de radicali, molecule, atomi ce 
diferă între ei prin sarcină, masă, impuls, 
spinetc.(conform principiului de excluziune 
formulat de W. Pauli). Mişcarea browniană 
a evidenţiat şi ea natura statistică a stării 
materiei. Un volum de gaz, de exemplu, 
reuneşte o colecție întreagă de particule, 
fiecare cu propriul ei moment cinetic, aflate 
într-o mişcare dezordonată, haotică. În mod 
similar se prezintă structura intemă a unui 
magnet, unde fiecare particulă conservă o 
orientare proprie. Insumarea lor statistică 
formează rezultanta de ansamblu, ca unitate 
bipolară. 

Este cazul săne întrebăm dacănu cumva 
mojararea extrem de fină şi amestecul 
îndelungat al celor mai diferite substanțe nu 
sunt operaţii prin care alchimistul urmărea 
obținerea acelei massa confusa preliminare 
fuziunii aşteptate ase împlini prinintervenția 
miraculoasă a unei puteri transcendente. 
Între “tortura materiei” practicată de asceții 
athanorului şi ““zdrobirea inimii”, virtute 
creştină experimentată mistic, nu e o 
asemănare structurală? În fond şi alchimia 
urmăreşte să întoarcă “cu fața în sus”, să 
mântuiască o materie decăzută. Deoarece, 
după păcatul adamic, materia e ca şi un vas 
cu gura în jos, orbecăind în negură, dar 
tânjind după lumina dumnezeiască. În 
oborocul fiecăruia dintre noi zace ascunsă 
scânteia originară pe care o ferim geloşi, 
menţinând izolată această flăcăruie, ce abia 
mai pâlpâie, de revărsarea luminii taborice, 
Răsturnând hârdăul trupului nostru, 
prefăcându-l în "vas ales”, am urma pilda 
Preacuratei, asemeni ei găsindu-ne rostul 
adevărat. lar când un lucru îşi găseşte rațiunea 


de a fi, logos-ul lui, atunci de-abia se poate 
spune că viază cu adevărat, însufleţit fiind 
de noblețea scopului chemat să-l 
îndeplinească. In cele din urmă, curăţenia 
tainică a vasului constă în a fi anume 
alcătuit şi dispus pentru a primi o sarcină 
în receptacolul său. 

Este o funcţie ipostaziată de 
iconografia creştină. Intreaga omenire, în 
chip de vas,de corp natural aptsă primească 
revelarea supranaturală a Capului său 
mistic, este simbolizată în icoana Inălțării 
prin coloraţia felurită a veşmintelor celor 
12 apostoli strânşi în jurul Fecioarei Maria, 
închipuind, cum inspirat scrie P. 
Evdokimov, “roba pestriță a Miresei divine 
- a Bisericii ca unitate în diversitate..." 
(subl. mea). 

Într-adevăr, această ““împestrițare” este 
foarte nimerită pentru a zugrăvi mozaicul, 
conglomeratul de elemente aflate în co- 
incidență pe aceeași “suprafață de revelare”. 
Ea arată că mesajele divine, ideile, prind 
corp numai în substratul care nu e simplă 
masă, ci comunitate. Unificată sub 
constelația unui prototip ideal ce i se 
potriveşte, materia trece de la stadiul de 
haos la acela de cosmos. 

De aceea, atâta vreme câto colectivitate 
permite reflectarea transcendenței, 
întrupând un model divin, earămâne unită. 
Şi invers, destrămarea unității, sfărâmarea 
unei colectivități, duce la degradarea ideii 
ei despre sacru. Prin sine, masa nu are 
memorie unitară, în această privință 
comportându-se ca o sumă de tendințe 
individuale, haotice, atâta timp câtinfluența 
formativă a spiritului lipseşte.!! Îndată ce 
ea slăbeşte, acei vectori individuali se 
anarhizează, memoria colectivă 
descompunându-se în frânturi de obiceiuri, 
superstiții şi idiosincrasii care-şi pierd orice 
înțeles. 

Florea TIBERIAN 


Note 


1) Cuvânt de origine greacă, a cărui 
rădăcină, ka, indică direcția descendentă a 
predicaţiei. 

2) Cf. M. Eliade, Yoga. Nemurire şi 
libertate, Ed. Humanitas, Buc., 1993, p.27. 

3) Şamanismul şi tehnicile arhaice ale 
extazului, Ed. Humanitas, Buc., 1997, p. 409. 

4) În Spațiul mioritic, Ed. Humanitas, Buc., 
19894, p.83. 

5)V.M.Eliade,Șamanismul.... ed. cit, p.408. 

6) Alchimia asiatică, în antologia Drumul 
spre centru, Ed. Univers, Buc., 1991, pp. 567- 
568. 

7) Cf. D. Novăceanu, Precolumbia, Ed. 
Sport-Turism, Buc., 1977, pp. 367-368. 

8) Totatât de paradoxal este că prospețimea 
şi frumuseţea substratului denotă ele însele o 
prealabilă organizare, o in-formare, tot de origine 
supranaturală. Deci, ca să dobândească duh, 
trebuie să fie deja pătruns de duhul unui logos, 
diseminat catemelii logistice ale lumii manifeste. 
De aceea, “cui are i se va mai da, iar cine nu are 
i se va lua şi ceea ce i se pare că are”. 

9) Cf. M. Eliade, Yoga...., ed. cit., p. 308, 
sau eseul Concepția libertății în gândirea 
indiană, în antol. Drumul spre centru, ed. cit., 
p. 204. 

10) În Arta icoanei: o teologie a frumuseţii, 
Ed, Meridiane, Buc., 1992, p. 278. Aici intervine 
încă o asemănare semnificativă: bucuria celei 
pline de har aminteşte straniu de veselia cam 
nătângăa gloatei. E vorba de acea bunădispoziție 
sau chiar ilaritate ce se înfiripă spontan, fără 
vreun motiv anume, într-un grup ad-hoc 
înjghebat. 

11) Se va spune că fiecare este înzestrat cu 
spirit, după cum orice cristal magnetic este o 
minibusolă. Sănu uităm însă, că fără a fi cultivat, 
acest dar ațipeşte, se atrofiază. EI trebuie nutrit 
din acel fond de valori religioase pe care le 
găsim exaltate şi întrucâtva sistematizate la 
depozitarii lordintotdeauna, îndrumătonii spirituali, 
păstorii unei comunități. Sunt şi ei indivizi, care şi- 
au găsit însă, prin vocație sau iniţiere, luminaţi de 
Dumnezeu, “nordul spiritual”. Şi nu numai că |- 
au găsit, dar îl şi întrupează efectiv, fiind capabili 
să-i orienteze şi pe alții. 


»* 















Iulie '98 NR. 7/01 PAG. 7 


ă A A + Ţ3 PL mp > , Sa [+ s 
[i n. i d 
Să i Pe ri A dit : dori 2 
, * . . e ti : x _ i - “ 
. si cu în Pg i A sa. fe ă 


Aa Cîntul "A a |; pa sprezecel ea 





După ce părăsesc al doilea brîu (girone) al cercului al 
şaptelea, unde-şi au locul de osîndă veșnică sufletele violenților 
împotriva lor înșile (sinucigașii şi risipitorii) şi unde Dante se 
întreţinuse cu Pier della Vigna (fostul cancelar al lui Frederic 
II) şi cu un florentin rămas neidentificat (v. Cîntul XIII, 
publicat, în noua versiune românească, în Puncte cardinale, 
anul VI, nr. 9-10, sept.-oct. 1996, p. 9), cei doi poeţi pătrund în 
al treilea brîu, unde dau de un deșert peste care cade neîncetat 
oploaiede foc. Aicise chinuiesc vio/enţii împotriva lui Dumnezeu 
(precum legendarul Capaneu, aspru dojenit de Vergilius), 
împotriva firii (din această a doua categorie face parte, ca 
sodomit, și Brunetto Latini, dascălul lui Dante, evocat în 
Cîntul XV, pe care-l vom include în numărul din luna august) 
şi împotriva artei (concepute ca «imitație a naturib»). Dante 
primeşte lămuriri asupra misterioaselor origini ale riurilor 
infernale (a se vedea şi notele de la sfârşitul textului). 

Ilustrația aleasă pentru pagina de faţă îi aparţine lui 
Gustave Dor€. 


l Cu dor pios de patria iubită, 64 


din fala ta, vei pătimi fierbinte: 127 tu n-ai cuprins întregile ocoale; 


în jurul celui ce-amuţise-n tină 
am strîns grămadă frunza risipită. 


nu-i chin mai potrivit mîniei tale 
decit turbarea ce-o cloceşti în minte!». 


aşa că dacă lucruri noi apar, 
nu da prea lesne friu mirării tale». 


EI Apoi ținut-am calea ce se-nclină 67 Se-ntoarse-apoi şi cu un glas mai moale 130 «Şi Flegheton sau Lete unde-s dar, 
spre-al treilea ocol, pe unde-arată îmi zise: «Unu-i din cei şapte regi căci despre-al doilea ai păstrat tăcere, 
crunt meşteşug Justiția divină. duşmani ai Tebei, gata să se scoale, s iar primul zici că-i strîns din plinsu-amar?y. 

7 Ca orişicine-nchipui să-şi poată, 70 Şi ieri şi azi, în contra sfintei legi; 133 «Imi face, sigur, să mă-ntrebi plăcere», 
voi spune că am dat de-un șes pe care dar, cum zisei, ciudoasa lui trufie răspunse el, «dar apa sîngerie 
nici fir de iarbă n-a crescut vreodată. mănuşă vine-osîndei lui întregi... te-ar fi scutit o lămurire-a cere... 

10 Stă roată-n jur pădurea plingătoare, 73 Acum cu grijă tu urmează-mi mie 136 Cit despre Lete, vreme o să fie 
cum șanțul trist la rîndu-i o-mpresoară; şi nu călca nisipul ce dogoare, s-o vezi, dar nu aici, ci-acolo unde 
acolo zăbovit-am, la hotare. ci pasul tău pădurea-n lung s-o ţie»). spre cei căiţi iertarea se imbie». 

13 Pe-ntinsul tot nisip se vede doară, 76 Tăcînd, ajuns-am la izvorul care 139 Şi-apoi: «Se cade-a-ne-drepta altunde, 
uscat şi des, ca dunele berbere de sub desișuri sîngeriu țişneşte, lăsînd pădurea; vino-n urma mea: 
prin care Cato-a mers odinioară. stimind şi azi în mine-nfiorare. pe mal în jos vipia nu pătrunde, 

16 O, sfintă răzbunare, cît se cere 79 Precum din Bulicame şiroieşte 142 ci-ai apei aburi ne păzesc de ea». 
să-l înfiori pe-acel ce dă citire apa ce-o-mpait stricatele-ntre ele, 
la ce-am cuprins atunci cu-a mea vedere! la fel şi-acela prin nisip răzbeşte. 

19 Căinindu-şi soarta fără contenire, 82 Prundite sunt prin locurile-acele 
roiau în cete duhurile goale, şi fundul lui, şi malurile joase: NOTE 
părind să aibă-n cazne osebire. deci pricepui că-i vad al apei rele. i sli e 

22 Fie zăceau, privind în sus cu jale, 85 «Din toate cîte-ți fură-n față scoase „Versul 1: În original: Poichă la carită del natio loco/ mi 
fie-adăstau, chircite de urgie, de cînd trecurăm poarta-nfricoşată rc sg A de ela a - . ; 
e idea iunea jr tircaue __ eenininui opta nvirimase poe it ele reali 

25 Mai multe bintuiau în pribegie 88 nimic nu fu mai vrednic să răzbată Giacomo da Sant” Andrea) — v. sfirşitul Cîntului XIII. 
decît erau de chinuri țintuite, . spre ochii tăi ca rîul dinainte, Versurile 14-15: Deşert asemănător celui libian, prin care 
iar statu-n loc mai crud părea să fie. -_ Ce-nundestinge para revărsată», umblase Cato după moartea lui Pompei (Lucan, Pharsalia IX). 

28 Domol cădeau, ca neaua fulguite, 9] Zicîndu-mi domnul meu atari cuvinte, Versul 16: In orig.: O, vendetta di Dio... («O, răzbunare a lui 
peste nisipuri limbile de pară, eu îl rugai să-mi dea prisos de hrană, Dumnezeu...)). Întrucît Dumnezeul creştin nu este un Dumnezeu 
cum ninge-n munți, la ceasuri potolite. spre-a-mi sătura flămînda luare-aminte. răzbunător, sintagma trebuie înțeleasă mai degrabă ca metaforă a 

3] Și cum în calda-Indie-odinioară 94 «Pe mare hăt, de glorie orfană, dreptății divine. 
văzuse Alexandru peste-armate e-o țară zisă Creta, cîrmuită Versul 31 şi urm.: Referinţă la un episod relatat într-o 
că foc din cer nemistuit pogoară, de-un crai vestit în vremi fără prihană. scrisoare apocrifă a lui Alexandru cel Mare către Aristotel. 

34 încît poruncă le dădu a bate 97 Acolo-i creasta Idei, dăruită Versurile 44-45: Cei ce încercaseră să-i oprească la porțile 
din tălpi pămîntul, nu cumva pojarul cu ape şi cu codri verzi cîndva, Cetăţii Dite, cînd fusese nevoie de intervenţia unui mesager celest 
să se-nteţească-n ierbile uscate, dar azi zăcînd pustie şi cemnită. (v. Cîntul VIII, 82-130 şi Cîntul TX, 64-105). 

37 la fel pe-acolo veşnicea calvarul; 100 Acolo Rhea-alese-a-și legăna Versul 63: Capaneu — erou legendar, pomenit mai ales de 
NiSipu-n Jur, ca iasca sub amnar, zeiescul prunc, şi spre-a-l păzi mai bine, asa Vagici, pe care Zeus l-a fulgerat, așa cum d fulgerase, pe 
se aprindea și îndoia amarul. cînd el plîngea, ea larmă-n jur isca. Sera îi VE, do up : să Flegra (vale din TDeSSalaA 

40 Sărmane miini, de-a valma, iar şi iar, 103 In munte şade-un mare moş ce-şi ține Ini90, 8 ăzvrăurt Tie UnpovII VE able, : 
cai saluri groasa ia spetele-ators sie răsărit si cată Versurile 79-80: Bulicame — riu sulfuros din zona Viterbo. 

: ; Versurile 86-87; Poarta Infernului (v. începutul Cîntului 
ce se-ntindea pe orice mădular. către-ale Romei veşnice coline. II), 

43 ȘI-am zis: «Maestre-al meu, ceai tărie 106 Din aur fin e faţa lui lucrată, Versul 96: Este vorba de domnia lui Satum/Chronos, asimilată 
să birui toate, mai puţin pe-acei ŞI piept şi brațe-s din argint curat, «vîrstei de aun). 
amarnic! draci ce vrut-au să ne-aţie, iar pîntecul de-aramă-nflăcărată; Versurile 100-102: Rhea, soția lui Satum/Chronos şi mama 

46 cine-i semețul cărui, sub scîntei, 109 de-acolo-n jos e tot din fier durat, lui Jupiter/Zeus («zeiescul prunc»). Ascunsă în muntele Ida, le 
atît dispreţ îi poți citi pe față numai piciorul drept din lut îl are, poruncise Cureţilor să facă zgomot ori de cite ori pruncul plângea, 
de ploaia care-l bate cu temei?», dar mai degrabă-ntrînsu-i răzimat. pentru ca nu cumva plinsul să-i fie auzit de crudul său tată (cel ce- 

49 Dar umbra chiar, ce se ținea măreață, 112 Doar auru-i întreg; în rest, oricare şi înghiţise toate odraslele). 
mă auzi şi-mi și strigă îndată; din părți crăpate-s şi mustesc din ele Versul 103 şi urm;: «Un mare Moş) (un gran veglio) — 
«Așa-s și mort: precum am fost în viaţă! lacrimi ce rod şi piatra cea mai tare; reprezentare alegorică a umanității şi a «virstelon) ei. Imaginea îşi 

52 Nici dacă Joe-ar stoarce vlaga toată [15 dinstincă-n stîncă, -n largul văii-acele, are originea în relatarea biblică a visului lui Nabucodonosor 
din făurarul fulgerului care prind Stixul și-Aheronul să se-nstrune, joase 3 pei Anetberd pile ea din 
m-a săgetat în cea din i Fleg a apoi tustrele a lb A 

55 ba chiar de și-ar ap Cu îi li = 118 prin tbc în da să de Mtz | suferința («lacrimile») omenirii păcătoase. Aheronul încercuieşte 
fierari toti | b Eine 4 y Cocito-i b, ia d f, die partea Superioarăa Infenului; din el derivă Stixul, care înconjoară 

dal ți Sub ina-ntunecoasă, Ocito-i balta de pe urmă, alundă, Cetatea Dite, iar din acesta ia naştere Fleghetonul (pe care 
răcnind: «Vulcane, adă-mi ajutoare!», nu-ţi spun mai mult, o vei vedea-n genune...» Dante-l are sub ochi, daril recunoaște cu greu), ca în cele din urmă 

58 ca-n lupta de la Flegra, fioroasă, 12] Eu l-iscodii: «Dar dacă-această undă totul să se înfunde în Cocito. 
și m-ar lovi cu-ntreaga lui putere, din lumea noastră, -a celor vii, provine, Versurile 134-135; Dante ar fî trebuit să-și dea singur seama 
nu mi-ar păsa mai mult decit îmi pasă!», de ce-o vedem doar cînd aici se-nfundă?», — căare în faţă Fleghetonul (amintindu-și, de pildă, versul vergilian: 

| Atunci pomi maestrul meu să zbiere | 24 lar el; «Că locul e rotund, ştii bine; Quae rapidus flammis ambit torrentibus amnis Tartareus 


cum nu-l mai auzisem înainte: 
«0, Capaneu, cit nici un dram nu piere 


și chiar de-ai străbătut destulă cale, 
tot pe la stinga, spre-adincimi haine, 


Phlegeton). > 
Versurile 137-138; În pragul Purgatoriului, 














PAG. 8 NR. 7/91 Iulie '98 


“Apoi a grăit Domnul cu Moise Şi cu Aaron în 
Pământul Egiptului şi le-a zis: Luna aceasta să vă fie 
începutul lunilor, să vă fie întâia dintre lunile anului” 
(Jeş. 12, 1-2). Este “prima lună a primăverii (martie- 
aprilie), numită în calendarul vechi Aviv (luna culesului). 

n calendarul postexilic, de origine babiloniană, se 
numeşte Visan (cf Fac.7, 11). Prima lună a anului, căci 
ea marchează o nouă etapă în istoria poporului lui 
Israel, naşterea sa ca popor liber”, Anul evreilor, în 
vechime, începea toamna; pe vremea lui Moise, 
începutul anului a fost fixat primăvara. Cele două 
începuturi de an se vor păstra în continuare, primul 
pentru anul economic, cel de al doilea pentru anul 
religios. Începutul anului religios s-a hotărât prin poruncă 
divină. “Din această pricină, cea dintâi lună pentru toate 
sufletele iubitoare de Dumnezeu, adică pentru creştinii 
adevărați, este Xanticus, care este aprilie (nisan), prin 
care se arată puterea învierii. Aceasta va îmbrăca pomii 
goi cuslava pe care au avut-o mai întâi ascunsă înlăuntrul 
sufletului'?, 

“Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui Israel 
şi le spune: În ziua a zecea a lunii acesteia să-şi ia 
iecare din capii familiei câte un miel ; câte un miel de 
amilie să luaţi fiecare” (Ieş. 12, 3). Numărul 10 
închipuie pe lisus (gr. iota şi ebr. yod sunt semnele cu 
care e notat numărul 10 şi, totodată, iniţiale ale numelui 
lisus sau lesu), dar şi lucrarea mântuitoare, semnificând 
întoarcerea la unitate după desfăşurarea ciclului primelor 
numere. “Sărbătoarea Paştelor începea în a zecea zi, 
pentru că însemna depăşirea oricărei patimi şi a oricărui 
lucru sensibil». 

“Mielul săvă fie de un an, parte bărbătească şi fără 
meteahnă, şi să luaţi sau un miel sau un ied, să-l ţineţi 
până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi atunci 
toată adunarea obștii fiilor lui Israel să-l înjunghie 
către seară ” (Ieş. 12, 5-6). “Auzi că jertfa sfântă, fiind 
luată din ziua a zecea, era păstrată de cei vechi pentru a 
patrusprezecea, ca să înţelegi timpul al cincilea, în care 
(Fiul), după ce S-a făcut om, a răbdat moartea cea 
pentru noi, când a început să scadă luna, cea pusă spre 
stăpânirea nopții”. Hristos încheie legământul cel nou 
în timpul al cincilea, după legământul încheiat cu Adam, 
cu Noe, cu Avraam şi cu Moise. Procurarea mielului în 
ziua a zecea vesteşte intrarea Domnului în Ierusalim, iar 
junghierea, Răstignirea, petrecută în ziua de 14 nisan a 
anului 30. Mântuitorul e junghiat de adunarea fiilor lui 
Israel către “seara” zilei a șaptea. “Seara este un timp 
intermediar între lumină şi întuneric; sufletul, de 
asemenea, fiind aproape de izbăvirea sa, este într-o 
situație intermediară între lumină şi întuneric; totuşi 
puterea divină îl asistă şi împiedică întunericul să 
pătrundă în el şi să-l devoreze”*, 

Jertfa mielului nu este o noutate, lucrarea 
mântuitoare fiind prefigurată în mai toate părțile lumii. 
“Pentru israeliți, popor nomad de păstori, activitate pe 
care au continuat-o şi după stabilirea lor în Palestina, 
mielul a fost în toate epocile unul dintre animalele de 
jertfă preferate (Jeș, 12, 1-2; Num. 28, 29), înscriindu- 
se astfel într-o tradiție aproape universală. Grecii şi 
hitiţii jertfeau divinităţilor solare un miel alb, celor 
infernale unul negru; în Islam, la sfârşitul Ramadanului, 
se jertfeşte un miel în amintirea sacrificiului lui Avraam 
etc. Jertfele de miei se aduceau primăvara (la indieni, 
perși, finlandezi etc,), mielul fiind, ca ipostază a 
berbecului, un arhaic simbol solar'*, Dar soarele adevărat 
este Hristos, Lumina lumii (/n, 8, 12), 

“Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi uşorii şi 
pragul cel de sus al uşii casei unde au să-l mănânce. ȘI 
să mănânce în noaplea aceea carnea lui friptă la foc; 
dar s-o mănânce cu azimă şi cu lerburi amare "(Jeş, 12, 
7-8). Uşa unsă cu sângele mielului este Crucea pe care 
s-a vărsat sângele Mielului Hristos. Prin Jertfa Sa, 
Hristos ni Se face Ușă către împărăția cerurilor (c/ /n, 
10, 7), Prin mâncarea mielului e prefigurată taina 
Euharistiei. Dar Mielul trebuie mâncat în casă, adică în 


PUNCTE CARDINALE 


Biserică, nu în adunările ereticilor. Îl vom mânca în 
noaptea aceasta spre a birui, prin El, bezna păcatului şi 
a morții şi a ajunge la lumina zilei celei neînserate. Cât 
priveşte azima şi ierburile amare, “azima e sufletul care 
nu are ca punct de plecare voia sa. Căci aceasta îl poate 
umfla şi înălța. Dar azima e pururea smerită. lar prin 
ierburi amare să înțelegem când amărăciunea care vine 
de la poruncă, când strâmtoarea ce se naşte din 
amărăciunea postului”, 

“Dar să nu-l mâncaţi nefript deajuns sau fiert în 
apă, ci să mâncaţi totul fript bine pe foc, şi capul şi 
picioarele şi măruntaiele ” (Ieş. 12,9).“Cel ce mănâncă 
ceva crud, nu mănâncă spre digerare; dar o astfel de 
mâncare este greu de mestecat. Aceasta o fac cei ce nu 
subțiază cum se cuvine cuvintele despre Hristos, prin 
cercetare, nu le probează în foc”*. “Împiedică iarăşi să se 
mănânce fiert în apă, arătând că cugetarea apoasă şi 
diluată despre Hristos nu va fi o hrană bună pentru 
minţile credincioşilor. Iar cugetarea apoasă despre EI 
constă în a socoti că nu este Dumnezeu după fire, ci în 
a-L cobori în planul făpturilor'». “Mai porunceşte să se 
mănânce capul împreună cu picioarele şi cu măruntaiele, 
voind ca credincioşii să-şi însuşească prin cugetarea lor 
toată cunoştinţa tainei Lui. Căci trebuie să ştie înainte de 
toate că a fost (la) început, fiind Dumnezeu Cuvântul în 
Tatăl şi cu Tatăl, adică Capul, sau începutul a toată taina. 
In al doilea rând, că fiind şi Dumnezeu, iarăşi va veni, ca 
Judecător care va da un sfârşit iconomiei cu privire la 
noi. Aceasta înseamnă picioarele, care sunt sfârşitul 
întregului trup. lar prin măruntaie să înţelegi, ca pe un 
mijloc, rațiunea întrupării”"%. Sau, “prin cap înțelegem 
Dumnezeirea lui Hristos, iar prin picioare, omenitatea 
Sai 

“Să nu lăsați din el pe a doua zi şi oasele lui să nu 
le zdrobiţi. Ceea ce va rămâne pe a doua zi, să ardeți în 
foc” (leș. 12, 10). “A doua zi o numeşte luminarea 
veacului viitor, când vom vedea față către față pe 
Impăratul şi Dumnezeul nostru”. ““Mâncarea pusă nouă 
înainte, scoasă din foc, e credinţa fierbinte şi înfocată pe 
care o primim fără şovăială şi din care mâncând, cât îi 
este la îndemână celui ce se hrăneşte cu ea, ceea ce se 
ascunde în înțelesuri mai vârtoase şi mai greu de sfărâmat 
şi de înfățişat în cuvinte, o lasă nesfărâmată, punând-o 
pe foc, casăse lămurească înțelesul chipuriloracestora””:, 

“Să-l mâncaţi însă aşa: să aveți coapsele încinse. 
încălțămintea în picioare şi toiagele în mâinile voastre: 
şi să-l mâncaţi cu grabă, căci este Paştile Domnului ” 
(Jeș. 12, 11). Gătirea ca pentru călătorie “ne îndeamnă să 
ne socotim în viața de față ca trecători, căci de cum ne 
naștem suntem împinşi fără voie spre ieşirea din ea, 
lucru pentru care trebuie să ne pregătim cu mâinile, cu 
picioarele şi cu toate celelalte, spre a ne face drumul 
singur”"*, Cuvântul ebraic pesah înseamnă “trecere”, 
semnificând, pentru Israel, trecerea de la robia egipteană 
la libertate, iar pentru noi, trecerea de la robia păcatului 
şi a morţii la libertatea vieţii în Hristos. 

Imbrăcămintea are, la fel, un înțeles tainic: “Brâul 
cel bun al mijlocului, prin care ne putem face sprinteni 
şi uşori, este înfrânarea, împreună cu smerenia inimii, 
înțelegând prin înfrânare îndepărtarea de la toate 
patimile”. “Iar de încălțăminte vorbeşte înțelegând 
pregătirea şi fuga de orice înțepare care vatămă conştiinţa 
şi împiedică mintea să vadă curăţia sa. lar toiagul este 
nădejdea bărbăţiei în mersul lipsit de frică pe drum, spre 
a intra în pământul făgăduinței”!e, 

“Înnoaplea aceea voi trece peste pământul Egiptului 
şi voi lovi pe tot întâiul născut în pământul Egiptului, al 
oamenilor şi al dobitoacelor, şi voi face judecată asupra 
(uturor dumnezeilor în pământul Egiptului, căci Eu sunt 
Domnul. lar la voi sângele va fi semn pe casele în care 
vă veți afla: voi vedea sângele şi vă voi ocoli şi nu va fi 
între voi rană omorâloare, când voi lovi pământul 
Egiptului” (leş. 12, 12-13). Moise a scos “poporul 
împilat din Egipt; Hristos (a izbăvit) pe cei chinuiți în 
lume de păcate”"”, “După cum pe cei din Egipt i-a 
mântuit sângele Paștelui, tot astfel şi pe cei ce au crezut 
îi vasmulge din moarte sângele lui Hristos""*. “Dumnezeu 
pedepsește pe nesupus și neascultător şi nepărtaş de 
sfințenia de la Hristos, Și va cunoaște şi va învrednici de 








grija Lui pe cei ce se vor arăta unşi cu sângele Mielului 
celui adevărat şi nu va îngădui ca omul sfinţit să se 
piardă împreună cu cei necredincioşi, ci dăruieşte 
lumii nemărginita Sa iubire de oameni”""?. 

Dumnezeu rânduieşte apoi, în continuarea Paştelui, 
Sărbătoarea Azimilor (15-21 nisan), cele două sărbători 
fiind, de fapt, contopite (12, 14-20). 

“Apoi a chemat Moise pe toți bătrânii fiilor lui 
Israel şi le-a zis: Mergeţi şi vă luaţi miei după familiile 
voastre şi junghiați Paştile. După aceea să luaţi un 
mănunchi de isop şi, muindu-l în sângele strâns de la 
miel într-un vas, să ungeți pragul de sus şi amândoi 
uşorii uşii cu sângele cel din vas, iar voi să nu ieşiţi nici 
unul din casă până dimineaţa, căci are să treacă 
Domnul să lovească Egiptul; şi văzând sângele de pe 
pragul de sus şi de pe cei doi uşori, Domnul va trece pe 
lângă uşă şi nu va îngădui pierzătorului să intre în 
casele voastre ca să vă lovească” (Ieş. 12, 21-23). “Să 
nu ieşim din casa sau din comuniunea luminată de 
lumina ospățului comun, adică de Hristos, în noaptea 
de afară, bântuită de tot felul de păreri care întunecă 
sensul vieţii, ci să rămânem în comuniunea luminată 
de credinţa în Hristos până ce se face ziuă, prin trecerea 
fiecăruia din noi cu sufletul la viaţa viitoare, sau până 
ce se luminează toată creaţia la învierea de obşte”, 
Precauțiile luate de evrei nu sunt de prisos, căci “mintea 
celor ce s-au desfăcut curând de păcat se aseamănă cu 
trupul care a început să se reculeagă dintr-o lungă 
boală, căruia orice prilej întâmplător i se face pricină 
de a recădea în boală, nefiind încă destul de întremat în 
putere. Căci nervii mintali ai acestora sunt slabi ŞI 
tremurători, încât e temere să nu năvălească din nou 
patima, care de obicei este ațâțată de împrăştierea în tot 
felul de lucruri”?!. 

“Mielul junghiat pe vremea lui Moisi a alungat 
departe pe nimicitor. Oare Mielul lui Dumnezeu, Care 
ridică păcatul lumii (In. 1, 29), nu va slobozi cu mult 
mai mult păcatele? Sângele unui miel necuvântător 
aducea mântuirea. Oare sângele Unului-Născut nu 
mântuie cu mult mai mult?”22. Acel miel “era o imagine 
a lui Hristos, cusângele Căruia, după cuvântul credinţei 
în EI, se ung casele lor, adică voi înşivă, care credeți în 
EI: 

Acestea s-au fixat ca rânduială veşnică pentru 
Israel. Anual, capul familiei se găteşte, de Paşti, ca 
pentru drum. Când copiii întreabă: Ce este aceasta?, le 
e povestită istoria sfântă a eliberării din robie (12, 24- 
27). 

“Iar la miezul nopții a lovit Domnul pe toți întâi- 
născuţii în pământul Egiptului, de la întâi-născutul lui 
Faraon, care şedea în tron, până la întâi-născutul 
robului care sta în închisoare şi pe toți întâi-născuţii 
dobitoacelor. Şi s-a sculat noaptea Faraon Însuşi, 
toate slugile lui şi toți Egiptenii, şi s-a făcut bocet mare 
în toată țara Egiptului, căci nu era casă unde să nu fie 
mort" (leş. 12,29-30). “Zic unii: păcătuieşte egipteanul 
şi în locul lui este pedepsit pruncul nou-născut al 
acestuia, care din cauza vârstei lui fragede nu poate să 
facă nici o deosebire între bine Şi rău şi, deci, viața lui 
e în afara oricărei patimi.(...) Invățătura este (însă) 
aceasta: cel ce luptă prin virtute cu păcatul trebuie să 
nimicească primele începuturi ale răului"=*. Cuvântul 
de mai sus pare incomplet, căci întâii-născuți nu sunt 
totuna cu cei nou născuți. Cum, în vechime, primul 
născut era principalul moştenitor, Dumnezeu arată că 
cei ce săvârşesc răutatea nu vor avea nici o moştenire 
în viața viitoare, 

După această ultimă pedeapsă, îngroziți, egiptenii 
au silit pe evrei să plece, luând asupra lor tot ce puteau 
duce (12, 31-37), Se pare că numărul celor plecaţi era 
de aproape un milion de suflete. Nu numai evreii au 
părăsit acum țara, ci toți cei nemulțumiți de traiul lor în 
Egipt. Data exodului este controversată, oscilând între 
anii 1260-1230 î. Hr, 

“După aceea a zis Domnul către Moise şi Aaron: 
Rânduiala Paştelui este aceasta: Nimeni din cei de alt 
neam să nu mănânce din el, Dar tot robul cumpărat cu 
bani şi tăiat împrejur să mănânce din el 
Străinul şi simbriaşul, aşijderea, să nu uSiă 


pi 


Şc 


PUNCTE CARDINALE 


lulie '98 NR. 7/91 PAG. 9 





CREDINŢA - LEGE ȘI TESTAMENT 


Intrebat asupra credinţei sale, țăranul român va 
răspunde adesea căține “legea strămoşească” sau “legea 
românească”. Caracterul de lege face din credința sa un 
îndreptar de la care nu trebuie să se abată, ea devenind 
normaltivă în toate actele vieții sale. Abaterile sunt 
taxate ca atare, fiind considerate, în general, grave şi 
soldându-se, în final, cu marginalizarea în comunitatea 
sătească, dacă nu chiar cu izolarea. Această “lege” ce se 
exercită practic în lumea satului, guvernând-o, este 
concepută clar ca fiind de origine divină, instituită de 
Hristos şi lămurită apoi, în anumite detalii, cu asistența 
Sfântului Duh, într-un cuvânt a lui Dumnezeu. 

Tot “lege” (Tora) se numesc şi primele cinci cărți 
ale Vechiului Testament, de asemenea de obârşie divină, 
lege primită de Moise, pe Muntele Sinai. Este însă o 
deosebire esențială între “Legea” aceea, care a guvernat 
poporul evreu până la Hristos, încercând printr-un număr 
de “porunci” să-l țină în starea de “popor ales”, în sânul 
căruia să fie pregătit momentul deplinei Revelaţii în 
Hristos, şi legea cea nouă a harului, a iubirii. Prima era, 
după expresia Sfântului Apostol Pavel, numai un 
“pedagog spre Hristos”, un canon pentru o stare încă 
imatură spiritual a lumii, în care libertatea era mai puțin 
evidentă, în timp ce cea de-a doua “se supune” numai 
comandamentului iubirii, pe baza unei libertăți şi, în 
consecință, a unei responsabilități absolute. Nu va mai 
exista deci, o a treia “lege”, un al treilea “Testament”. 

“Legea strămoşească” a românilor se revendică din 
această nouă lege a harului instaurată de Hristos. Totuşi 
nu se identifică cu aceasta, ea cuprinzând şi întregul 

ansamblu de gesturi spirituale referitoare la practicarea, 
la viețuirea creştinismului, cu notele specifice, adecvate 
(“naţionale” sau““locale”), care, nu o dată, îi îmbogăţesc 
prin forță şi autenticitate conținutul. 

Accentuarea caracterului strămoşesc al “legii” este 
în strânsă legătură cu importanța pe care o are în 
creştinismul ortodox Sfânta Tradiţie, la care românii 
sunt racordaţi de la începuturile lor. Există o perpetuă 
comunicare de-a lungul istoriei între persoane, ca o 
biruință asupra timpului şi ca o arvună a unui viitor 
eshatologic în care timpul va fi abolit. Nu este vorba de 
o comuniune livrescă, seacă, a două lumi fundamental 
izolate, cea care a fost şi cea care este, ci de o comunicare 
mereu în prezent, actuală şi actualizată, o comunicare în 
duh, în care moşii şi strămoşii sunt prezenți prin faptele 
lor, dar mai ales prin “spiritul” lor, prin felul lor de 
trăire, de asimilare, de însuşire a menirii de partener al 
lui Dumnezeu. Un lucru care este din “moşi-strămoşi” 
se bucură de o deplină autoritate şi el nu poate fi 
modificat, cel puţin în fond, dar, cel mai adesea, nici în 
formă, decât ca semn al unei alienări de la drumul corect 
instituit. “Aşa am pomenit din moşi-strămoşi” este, 
deja, o biruință asupra morţii, o însemnătate majoră 
dată vieții fiecăruia, conducând la o veşnică pomenire. 


. DT pl . . 
Şi 
SE TR dal 


Pa PD 4 i: p - 
Și PARĂ top y 
+ $ şt „7 p- (4/7 

% = 3 


Va 
4. nf 
“ 
-„ d i 


5 


Ve Pa ŞĂ 
P - x 4 


“ 





a TA 


Totodată, “legea” este numită “românească”, ceea 
ce arată însuşirea deplină a ei la nivelul etniei, precum şi 
caracterul ei personal, specific, ce o face ca, pe lângă 
coordonatele generale ale creştinismului, să posede şi 
acel ““ceva” care o face să fie vie, îi dă un caracter de 
foarte proprie, foarte “a noastră”, o căldură şi un farmec 
în care feandria este prezentă printr-un aport sincer al 
poporului, de trăire şi de gândire. 

Faptul că românii îşi denumesc credința “lege 
românească” sau “lege strămoşească” denotă, după 
Părintele Stăniloae, faptul că ea reprezintă astfel pentru 
el fundamentul tuturor legilor de viață, printr-o 
conviețuire de reciprocă prețuire şi conlucrare, care-i 
asigură unitatea şi identitatea” (1). 

Credinţa este o lege care are, în acelaşi timp, şi 
caracter de festameni. Transmiterea ei se face din 
generaţie în generație, familia şi Biserica conlucrând în 
acest scop. “Am avut de învăţat de la preot şi de la 
părinții mei. M-au dus la biserică. M-au învățat să ştiu ce 
se spune acolo. Şi m-am trezit în credinţa lui Dumnezeu, 
nu în altă sectă” (Monahul Porfirie Stoica, Mănăstirea 
Râmeţ, 28 iunie 1992). “La mine mai mare influență 
[n.n.: în ceea ce priveşte credința] a avut-o mama” 
(Grigorco Brânduşa, 19 ani, comuna Boian, raionul 
Novosulița, regiunea Cernăuţi, Bucovina - aflată acum 


mănânce din el. Să se mănânce în aceeaşi casă; să nu lăsaţi pe a doua zi; carnea să Note 





în Ucraina). “Deci credința am primit-o de la părinții 
mei. Ei mi-au insuflat-o. Pentru mine îndeosebi tatăl. 
lar el a primit-o de la mama lui” (Avăcăriță Olea, 
comuna Tâmanca, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți) 
(2). Părinţii trupeşti şi cei spirituali transmit cu caracter 
“de viaţă şi de moarte” învățătura de credință. Liviu 
Rebreanu, în discursul său de intrare la Academia 
Română, consideră că “legea românească e suportul 
moral al ţăranului” (3). 

Ar fi de subliniat, la români, şi importanța deosebită 
pe care o au naşii, aceştia având atribuţii vitale în ceea 
ce priveşte consilierea spirituală a finilor. Astăzi, deşi 
această legătură se manifestă la un nivel mai puțin 
duhovnicesc, ea rămâne puternică. E o legătură mai 
puternică chiar decât cea de sânge: nu se pot face 
căsătorii între cei legați prin acest tip de rudenie 
spirituală; naşii sunt puşi pe pomelnice înaintea 
părinților trupeşti; înaintea Lăsatului secului, finii fac 
vizite la naşi, pentru a-şi cere iertare. Toate aceste 
rânduieli, adesea nescrise în canoane, dar practicate 
intens în popor, confirmă concluzia că odinioară rolul 
naşilor funcționa în toată deplinătatea atribuțiilor lui 
spirituale. 

Caracterul de “lege” şi de “testament” al credinţei 
face caea să aibă un evident spirit conservator, păstrător. 
Tot ceea ce se construieşte în jurul credinţei este stabil 
şi durabil în timp. Acest statut este dat, desigur, de 
faptul că Dumnezeu este neschimbabil, că “lisus Hristos 
Şi ieri şi azi şi în veci este Acelaşi” (Evrei 13, 8). Sfântul 
Maxim Mărturisitorul arată că: “Adevărul credinței 
este tare, neschimbabil, statornic şi total imobil, ca o 
stâncă” (4). Rânduielile poporului în ceea ce priveşte 
credința sunt vechi şi tocmai vechimea lor le dă valoare 
şi rezistență. Innoirile se fac greu şi rar, ele fiind 
acceptate numai după o îndelungă verificare şi filtrare 
în timp. Atunci când ele au venit mai violent, în cazul 
migrării țăranilor spre periferia oraşelor sau al invadării 
satului de către “muncitori” sau de către falşi 
intelectuali, au condus la alienare, la o pierdere a 
rânduielii în toate ale ei. Dezaxarea credinței conduce 
la dezaxarea întregii vieți spirituale şi materiale, între 
care, nu în ultimul rând, şi la dezaxare morală... 


COSTION NICOLESCU 


(1) Dumitru Stăniloae, Re/lecţii despre spiritualitatea 
poporului român, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1992, 
pag. 159. 

(2) Cele trei mărturii sunt extrase din înregistrări aflate 
în Arhiva Muzeului Ţăranului Român. 

(3) Liviu Rebreanu, Laudă ţăranului român, Imprimeriile 
Naţionale, Bucureşti, 1940, pag. 9. 

(4) Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, în 
Filocalia românească, vol. 3, Tipografia Arhidiecezană, 
Sibiu, 1942, pag. 253. 


nu O scoateţi afară din casă şi oasele să nu le zdrobiţi. Să-l prăznuiască toată obştea 
fiilor lui Israel. lar de va veni la voi vreun străin să facă Paştile Domnului, să tai 
împrejur pe toți cei de parte bărbătească ai lui şi numai atunci să-l săvârşească, şi 
va fi ca şi locuitorul de baştină al țării; dar tot cel netăiat împrejur să nu mănânce 
din el. O lege să fie şi pentru băştinaş şi pentru străinul ce se va așeza la voi!” (Ieș. 
12, 43-49). Nu sunt primiți la Sfintele Taine cei de alt neam,adică ereticii şi 
necredincioşii. Insă cel ce era rob păcatului,dar a fost răscumpărat prin jertfa 
mântuitoare şi s-a curăţit prin Botez, se poate împărtăşi. Mielul se va mînca în aceeaşi 
casă: “Deci calcă porunca lui Dumnezeu ereticii de alt cuget, zidindu-și lor, în afară 
de cortul cu adevărat sfânt, alt cort, şi jertfind Mielul afară şi ducându-L, departe de 
casa cea una şi împărțind pe Cel neîmpărțit'?*, “Carnea sfântă a Domnului Hristos nu 
poate fi aruncată afară şi, pentru credincioşi, nu este vreo altă casă în afară de una 
singură, Biserica'”*. Trupul mielului e “mortificarea de bună voie prin virtuţi; 
sângele, desăvârșirea prin moartea pentru adevăr la vreme de strâmtoare, iar oasele 
(sunt) rațiunile prime despre Dumnezeu, care nouă ne sunt inaccesibile'”””, Sau prin 
oase este arătată “tăria cea mai presus de minte a dogmelor, Acestea nu ne lasă 
legiuitorul să le zdrobim. Dar le zdrobesc cu totul în ei ereticii, care strică cele 


I. EX, p.216. 


— DOINA BPIWIN 


DI — a ————— 
DIO AINA BIN — 


„Sf. Simeon Metafrastul, Parafrază la Macarie Egipteanul, 61 (E V, p. 330). 
„ Clement Alexandrinul, Stromate, II, 51, 2 (p. 421). 

„Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în duh şi adevăr (p. 421). 

i se Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, XLVII, 9 (p. 272). 

„Sf. loan Scărarul, Scara, XXXI, 14, 98. 

„Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Ieşire, Il (pp. 290-291). 
„Ibid. (p. 291). 

0. Ibid. (pp. 291-292), 


p. 216. 


„Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XII, 1. 

„Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit, II (p. 293), 

, Sf. Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise (p. 59). 

„Ibid. (p. 60). 

, Teodor al Edesei, na sută capete, 98 (F IV, pp. 232-233). 

„ Isaia Pustnicul, 29 de cuvinte, XXII, 2 (F XII, p. 93), 

„Sf. Chiril al Ierusalimului, Careheza / mistagogică, 3. 

„Sf, Justin Martirul, Dialog cu iudeul Trifon, CXI (PSB 2, p. 222). 
„Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., II (p. 294). 

„Ibidem, Închinare... (p. 582), 


drepte”. Paştele îl va prăznui toată obștea lui Israel cel adevărat, adică toți cei ce 21. Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, 46 (F 1, p. 196). 
participă la Jertfa Mielului Hristos. 22, Sf, Chiril al lerusalimului, Catehezele, XIII, 3. 
“Deci, în ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din țara Egiptului, cu oştirea 23, Sf. Justin Martirul, op. cit, XI (p. 135), 

lor” (Ieş 12, 51). “Israel înseamnă mintea care vede pe Dumnezeu. Prin venirea lui i ju E Bld Si paropiei Na 

. ş . . PE 4 ta A , 1319 4 i i » Op. CI. p. k 
Hristos, mintea se eliberează din robia întunericului şi a duhurilor egiptene . 26, pi Ciprian al eariaginei, Despre unitatea Bisericii ecumenice, VIII. 

j 27, Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 35. 
Eugenia GHIMICI 28! Sf Chiril al Alexandriei, Gla/re la Ieşire, ÎI (p. 283). 
loan USCA 29. Sf. Macarie Egipteanul, op. cit, XLVII, 5 (p. 271). 





PAG. LO NR. 7/91 Iulie '98 


PUNCTE CARDINALE 





PRIVIGHEREA LA 
“MORMÂNTUL 
CELOR FĂRĂ DE MORMÂNT” 


Pe drumul de la Bucureşti la Constanţa, între 
Urziceni şi Slobozia, malul dreptal râului lalomița păstrează 
urmele cetăţii antice Hellis, unde regele geților Dromichetes 
I-a făcut prizonier pe marele rege Lisimah. Nu departe, 
malul stâng găzduia vechea mănăstire de călugări “Balaciu” 
distrusă de comunişti după 1950. 

leromonahul Adrian Făgeţeanu, fost deținut politic, 
a avut iniţiativa refacerii aşezământului creştin, iar între 
acesta şi vechea cetate a început, cu voluntari, în 1992, 
construirea unui mormânt simbolic: “Mormântul celor fără 
de mormânt”. Au lucrat voluntari bătrâni, foşti deținuți 
politici, precum şi tineri studenți. Au fostexecutate săpăturile 
ŞI s-au turnat fundaţiile. Lângă mormânt, Asociaţia 
Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR) a 
inițiat proiectarea unui ansamblu de reculegere. Monumentul 
ce se va ridica va fi compus dintr-un disc de beton, cu 
diametrul de 20 de metri, acoperit cu dale de marmură. Spre 
interiorul discului, 30 de cuburi de piatră aşezate în cerc vor 
întruchipa scaunele de priveghere. 

În faţa lor se află spaţiul pentru ruga preoților, iar în 
centru, înconjurată de cercul de foc al lumânărilor, este 
lespedea funerară. Ea este aşezată pe un spațiu acoperit cu 
iarbă crescută din pământul adus cu traista din toate locurile 
unde au fost exterminați români, în închisori sau pe câmpurile 
de luptă. Acest disc, biserică sub cerul liber, va deveni un 
loc de slujbe religioase zilnice şi pentru priveghere, suprafața 
de marmură fiind încăpătoare pentru 500 de oameni. Pe 
câmpia din jur mai încap încă zeci de mii de pelerini. 

Mormântul, creştin-ortodox, ne duce cu gândul la 
primii noştri creştini fără nume, la regele fără mormânt 
Decebal, la voievozi ca Gelu sau Glad, la trupurile martirilor 
Horea, Cloşca şi Crişan, tăiate bucăţi şi risipite în toată 
Transilvania, la Mihai Viteazul, cel cu trupul căzut nu 
departe de Cluj, la trupul lui lon Vodă, sfârtecat la Cahul în 
Basarabia, la fiii Brâncoveanului şi la Marele Domn, 
martirizați şi aruncați în apele Bosforului, la soarta lui 
Tudor Vladimirescu. După ei vin, tot fără de morminte, 
conducătorii spirituali şi marii oameni politici români, ucişi 
în România în plin secol XX, de guvernanţi năimiţi unor 
interese străine. 

Nu avem dreptul să-i uităm nici pe cei cărora 
Puterea, temătoare de moaştele morţilor nevinovaţi, le-a 
mutilat trupurile după ce i-a ucis; nici pe cei îngropaţi în 
locuri ascunse, pentru a nu fi aflați niciodată; nici pe cei 
UCIŞI şi apoi arşi, cărora le-a fost risipită cenuşa în 1989. 

Trebuie să ne gândim şi la mulțimea românilor fără 
de morminte din toate timpurile şi de oriunde, din Spania 
până la Vladivostok, de la Cercul Polar până în apele 
Crimeei și ale Constantinopolului. La cei căzuți pe câmpul 
de luptă, la deportații pieriți departe de ţară, la morţii din 
închisori îngropați fără cruce și neidentificaţi, la eroii din 
râpile și pădurile rezistenţei anticomuniste, la eroii ale căror 
cimitire de război au fost arate de dușmani, la toți morții 
noştri fără de mormânt. 

Visăm o sărbătoare când, după obiceiul pământului, 
vor veni pelerini aducând în traistă, din ţară şi din toate 
zările lumii, țărână de la locul de pieire, şi din care va creşte 
iarba din jurul lespedei de mormânt. 

Visăm o sărbătoare a sufletelor, când cercul de foc 
al lumânărilor din jurul “Mormântului celor fără de 
mormânt” va lumina noile generaţii. 


Li] 


Arh. Anghel MARCU 


MONUMENT COMEMORATIV PENIRU 
DEȚINUȚII POLITICI ANTICOMUNIȘTI DE LA 


GALATI 


Din inițiativa Asociaţiei Foştilor 
Deținuți Politici Anticomunişti de la 
Galaţi, a fost oficiată, în ziua de 
14 iunie 19985, la Cimitirul 
“Eternitatea” din localitate, o slujbă 
de înmormântare şi pomenire pentru 
deţinuţii politici care au decedat în 
urma atrocităților suferite şi care au 
fost aruncaţi în groapă comună, 
neavând parte de serviciul religios. 

În anul 1948, temniţa aceasta a fost 
umplută cu mii de deţinuţi politici 
pentru "vina" dea se fi opus măsurilor 
de distrugere a [ării de către regimul 
comunist patronat de armata 
sovietică. 

Închisoarea de la Galaţi avea un 
regim de detenţie dintre cele mai grele 
şi nu întâmplător, aici, a fost adus şi 
luliu Maniu, supus unui regim 
special de exterminare. Tot 
la această temniţă şi- 
a găsit vocaţia de 
lorționar, activând 
apoi în rețeaua 
închisorilor comu- 
niste din țară, renu- 
mitul Goiciu. 

Încă din anul 
1991, membrii 
AFDPR de la Galaţi 
au dezvelit o placă 
memorială în incinta 
penitenciarului, spre 
aducerea aminte a 
luptei lor de-a lungul 
anilor. Acum însă, 
după o jumătate de 
veac de la urgia h 
arestărilor amintite, 
oficierea slujbei de 
înmormântare a fost 
urmată şi de sfințirea 
unei impozante cruci 
a negrelor patimi şi 
suferinţi, în masa 
căreia se află încor- 
porată o altă cruce, albă, a credinței şi 
speranțelor. Pe piedestalul monu-mentului 
sunt înscrise numele mai multor zeci de foşti 
deţinuţi politici decedați în temniţa gălăţeană 
- pomelnic incomplet, cuprinzându-i doar pe 
cei ale căror nume au putul fi identificate. 

Inultimii ani, zidurile închisorii, încărcate 
de istoria atâtor crunte suferinţe, au fost 
demolate, pentru a se construi un penitenciar 
nou. Actualul monument comemorativ 
concentrază această memorie în Cimitir, la 
locul liniştii veşnice, unde pietatea generaţiilor 
viitoare va fi nețărmurită 

Pentru cei care mai lrăiesc şi au Jos! fraţi 
sau rude, prieteni din viaţă sau din detenţie, 
rămâne o răscolitoare întrebare: "Unde sunt 
cei care nu mai Sunt?" Dacă veți afla că au 
murit în închisoarea Galaţi, veniţi să puneţi o 
floare şi să mai adăugați un nume pe 
piedestalul monumentului jertfei lor! Şi astfel, 
Cu fiecare nume nou adăugat, va spori şi va 
dăinui amintirea despre lupta acelor oameni 
care au dat o pildă de neuital a caracterului, 


a) 
= 




















fenacităţii şi lucidităţii 
lor, virtuţi care au fost 
sugrumale alunci, dar 
care trebuie să fie 
regenerale astăzi în 
sufletul linerei 
generații. 
Ceremonia reli- 
gioasă, ca şi 
momentul omagie- 
rii prin monu- 
mentul amintit au 
fost fără discursuri cu 
vorbe poleite. Oadâncă 
pietate era în fiinţa 
fiecărui participant, la 
care s-au adăugat şi 
stropii de ploaie, aduşi 
parcă de credința 
românilor din Transil- 
vania, unde se spune 


că dacă la înmormântare plouă, atunci 
înseamnă că celui decedat i-a părut rău 
după viaţă. Şi desigur că aşa va fi fost cu 
[oți aceia care au dispărut în închisoarea 
de la Galaţi... 

Se cuvine să amintesc aici numele 
distinsului arhitect gălățean, Aurel Pop, 
care o oferit gratuit, în 1991, proiectul 
monumentului. De atunci şi până la 
împlinirea de acum a fost un drum nu 
numai lung, dar şi anevoios. Însă cel care 
a ostenit fără încetare peniru realizarea 
monumentului, căt şi a unei mobilizări mai 
largi, din țară, de unde au venit peste 170 
de delegați, găsind sprijinul Prefecturii, al 
Consiliului Judeţean şi al Primăriei Galaţi, 
precum şi al multor oameni de bine cu 
profundă înțelegere, a fost preotul 
Alexandru Capotă, preşedintele A. F.D.P.A. 
- Galaţi. 


Prof. univ. dr. M. BRUDIU 


p.- 



























Scrisoare către M.S.Regele Mihai I, 
la sosirea la Galaţi, cu prilejul vizitei 
din iunie 1998, adresată de stareța 
Sfintei Mânăstiri Vladimireşti, 
Maica Stavroforă Veronica 











MAIESTATE, 















Vărogsă primiţi aceste rânduri de mai 
jos, ce constituie o sinceră mărturisire şi 
actul ce stă la baza ctitoriei Majestății 
Voastre în Mânăstirea Vladimireşti. 

In toamna anului 1938, pe când mă 
găseam în Sinaia, chemată de părintele 
stareț Serafim să mă ajute la strângerea de 
donaţii pentru începerea ridicării 
Mânăstirii, am avut curiozitatea să văd 
Palatul Peleş. 

In apropierea Palatului am zărit un 
tânăr care îşi repara mașina. L-am întrebat 
dacă maşina este a Prințului Mihai şi dacă 
el este şoferul lui. Mi-a răspuns printr-un 
“da”. A ieşit de sub maşină, şi-a scuturat 
salopeta şi m-a întrebat: ““De ce ai venit 
aici?”. l-am raspuns: “Să-i spun Prințului 
Mihai cât de mult îl iubeşte tineretul 
român”, “Atât?”. “Da, şi mai vreau măcar 
10 lei, să-l fac ctitorul mânăstirii noastre”. 

In acel timp a apărut un bărbat în 
vârstă, îmbrăcat ca un ofiţer, şi i-a vorbit în 
altă limbă. L-am întrebat: **Cine este acesta 
care nu ştie româneşte?”. Mi-a răspuns: 
“Aghiotantul meu”. ““Ce înseamnă aghio- 
tant?”. ““Cel care mă serveşte”. Apoi s-a 
adresat bătrânului tot în altă limbă. Văzând 
așa, l-am întrebat: “Dar tu cine eşti şi cum 


CTITORIE 


PI 1 pe PI NOIR pepe 
Za 





Semen aruprep mate » 
LE e Țto 5 


ACE mă 


medita 


Yi ca tre ab 
. pi Aaa 3 
iuli bi aacitoă 2 5mnma i? Dina viii 


“Când S-au instalat 















Prinstrădaniile filialei Galaţi a Asociaţiei 
Foştilor Deținuți Politici Anticomunişti, 
duminică, 14 iunie a.c., în cimitirul municipal 
“Eternitatea”, la Sfânta Cruce ridicată, după 
cum glăsuieşte inscripția dăltuită în placa aşezată 
pe soclul Monumentului, “În memoria 
luptătorilor români anticomuniști exterminați 
în închisoarea din Galaţi”, a avut loc oficierea 
unei slujbe de înmormântare creştinească şi 
pomenire avictimelorterorii din aceastătemniță. 

Serviciul divina fost săvârşit de un sobor 
de preoţi ortodocși, avându-l în frunte pe Prea 
Sfinţitul Casian Crăciun, Episcop al Dunării de 
Jos. Clericilor ortodocşi li s-a alăturat, întru 
frățească duhovnicie creştină şi românească 
unitate de spirit, părintele greco-catolic de la 
Sibiu, Gheorghe Bogdan, la rândul lui fost 
deținut politic. 

Cu toate că discursurile ocazionale au 
lipsit de această dată, Prea Sfinţitul Episcop 
Casian Crăciun a rostit cu vigoare şi fără ezitare, 
spre cinsteasa, cuvânt de veştejire a fărădelegilor 
ŞI prigoanei anticreştine şi antinaţionale din 
vremea comunismului. 

Veniţi la Galaţi din aproape toate 
provinciile Țării, împovăraţi de ani şi chinuiţi 
de suferințe, supraviețuitorii temniţelor 
comuniste au rândurile din ce în ce mai răsfirate. 
Tot mai împuținaţi, cu puterile trupului pe zi ce 
trece mai firave, foştii luptători anticomuniști 
mai alcătuiesc încă acea parte vie şi 


îngrijorător de valori neesențiale. 


+ 


PUNCTE CARDINALE 






















































Are PAI a sp A i pi De i ap i Ad Zr 2 (a . a o. se 
O ar ae aie te ez e di] construcțiea Mânăstirii,aprobatde Sfânta 









bolşevicii la putere şi măicuţele erau mereu amenințate cu 
prigoana ce avea să vină curând, maica Veronica a acoperit portretul M.S. Regele 
Mihai cu o icoană. După alungarea Suveranului României, era convinsă că acest de Regele Mihai 1, la pictarea bisericii 
Chip va fi ras de pe peretele bisericii. Aşa a stat vreme de 40 de ani. Din ] 990, iată, mari, în primăvara anului 1943, am cerut 

el a fost redescoperit. Și va sta acolo ca mărturie a credinței Regelui nostru, ca 
prețuire a oamenilor de rând pentru Regele lor.” 



















Rasa, 
























mărturisitoare a istoriei recente a neamului românesc. Cu părere de rău, însă, trebuie să constatăm 
că nici veteranii rămași în viaţă, nici cei căzuţi în luptă şi nici idealurile pentru care s-au jertfit nu 
par să se bucure de prea multă atenție şi prețuire din partea generaţiilor tinere, ispitite tot mai 


Răpăiala ploii necruțătoare, care a căzut în tot timpul ceremoniei religioase, anunța parcă 
nefericitele și pustiitoarele revărsări de ape ce aveau să se abată asupra țării în zilele următoare. 
Din păcate, s-a putut observa că de la eveniment (cu siguranță, nu din pricina ploii) au lipsit nu 
numai tinerii, ci și persoane cu funcții şi responsabilităţi în AFDPR, inclusiv președintele 
Asociaţiei! Faptul poate fi mai greu de înțeles de către o parte a opiniei publice, dar nu este 
nicidecum de aceeași factură cu lipsa unor reprezentanți ai filialelor din provinciile și judeţele 
centrale şi de apus ale țării, Pentru aceștia, absența este explicabilă şi lesne scuzabilă. Dificultăţile 
deplasării pe distanțe mari a unor oameni vârstnici, mulţi dintre ei cu serioase probleme (și nu doar 
de sănătate), nu sunt deloc de neluat în seamă. Dar, pe de altă parte, un apreciabil segmental opiniei 
publice româneşti înțelege tot mai bine care sunt țelurile ascunse ale “dosariadelor”: amestecul 
deliberat și confuzia voită se întâlnesc pretutindeni, Așa, de pildă, nu este de neluat în seamă nici 


Pa a al e a ue dn = de mp Dia 
A N 
wa, i , Dă | 

















x pi ANA A si $ op 


Iulie '98 NR. 7/91 PAG. 11 
TATI A di 


V AAA AIE IR ȘII 
it ROLE var 


iN 











pe 


| 


A NI 4 SP” Au 


La 


e i 


te cheamă?”, “Sunt Mihai, căruia vrei 
să-i spui că este iubit de tineretul român. 
Și cum, tu faci mânăstire?!” “Incerc”, 
i-am răspuns, şi am dat s-o iau la fugă. “Nu 
pleca, aşteaptă!”. După scurt timp, am 
văzut pe acel ofiţer în vârstă că aduce şi îi 
dă în braţe ocutie. A cerut cheia de la ofiţer, 
a descuiat minunata cutie, s-a uitat spre 
geanta care o aveam în mână şi mi-a zis: 
“Ai o servietă bărbătească şi-i cam veche”. 
l-am răspuns: “Da,... dar ţine bani”. 
“Deschide-o!”. Şi tot ce a avut în cutie, 
bani şi bijuterii, a răsturnat în geanta mea 
veche. M-a întrebat: “Acum unde mergi?” 
“La doamna Curec; soțul dânsei este şef de 
gară la Sinaia”. 

Am strâns geanta la piept şi de data 
aceasta am luat-o la fugă. “Mergi încet, mi- 
a strigat, că eu stau aici până cobori”. 

Ajunsă la familia Curec, i-am spus 
doamnei să vină să vadă minunea. “Uitaţi, 
eu am cerut 10 lei şi Prințul Mihai mi-a 
umplut geanta cu bani!”. 

In aceeaşi seară am plecat la Tecuci, 
însoțită de doamna Curec, să predau tot ce 
am primit de la Prințul Mihai pentru 
mânăstire domnului colonel Coman 
Ionescu, ce făcea parte din Comitetul de 


= 







sami PIIT AMPTE A ate at 






AI e ma a ae atei în met» dial atat 





» = tun rien Dă dt poa 





Ei În 
Dr estmuy 02 ei abia 


+ -.. 
_ î 







sr ete prost 
Sp sv 


( N Le 
De A 2 aa cae aere a 2 a ei pi = . = 
DX 











Pa 
„> x 






D... 
- 








FE 0 AP pe ar 










Ce a i 






de e n” pi 









Episcopie a Romanului. Eu atunci aveam 
vârsta de 15 ani. 
Drept recunoştinţă a donaţiei făcute 









pictorului să-i facă portretul Maiestăţii Sale, 
în frescă, în locul rezervat ctitorilor. 










faptul că, alături de Crucea aducerii aminte a 
luptei şi jertfelor rezistenței anticomuniste din 
cimitirul municipal “Eternitatea” din Galaţi, se 
aflăun altmonument, dedicat de către autorităţile 
comuniste memoriei gălăţenilor căzuți în al 
doilea Război Mondial. Numai că inscripția de 
pe acesta denaturează în chip voit sensurile 
lucrurilor. Eroii cruciadei contra bolşevismului, 
eliberatori ai Basarabiei şi Bucovinei de Nord 
contropite în iunie 1940, ca şi cei căzuți în 
luptele la care au fost obligați să participe alături 
at de Armata Roşie, în vederea instaurării 
n”. comunismului în România şi într-o bună parte 
a n Ind 4 a Europei, se bucură de-a valma de acelaşi 
a bea “ tratament, după cum glăsuieşte slova dăltuită în 
Al piatră; “RECUNOŞTIINȚĂ VEŞNICĂ 
LUPTATORILOR GAĂLĂȚENI CARI S-AU 
JERTFIT ÎN LUPTA PENTRU LIBERTATE ȘI 
O VIAȚA MAI BUNĂ AMINTIREA LOR VA 
RAMANE NEŞTEARSĂ ÎN MEMORIA CLASEI 
MUNCITOARE, A ÎNTREGULUI NOSTRU 
POPOR MUNCITOR, PENTRU BINELE 
CARUIA ȘI-AU ÎNCHINAT VIAȚA”. Printr-o 
astfel de formulare, în conflict flagrant cu 
gramatica şi lexicul, într-un limbaj lozincard 
tipic propagandei comuniste, nu numai că se 
creează confuzie şi se menține ignoranţa în 
rândul celor neavizaţi, dar se și afirmăun profund 
neadevăr care, conservat prin memoria pietrei, 
rămâne o izbitoare şi de neiertat nedreptate. 
Ceremonia religioasă de la Galaţi a 
fost urmată de agapa de pomenire a celor trecuți în veşnicie ca victime ale represiunii comuniste. 
Momentul s-a săvârșit la Mânăstirea Vladimireşti, sfânt lăcaş ce a fost el însuşi victimă a aceluiaşi 
regim. Desfiinţată în anul 1956 în chip abuziv, Sfânta Mânăstire a fost pângărită şi martirizată prin 
fărădelegile împlinite de aceleași unelte diavoleşti care au apăsat Țara şi Neamul vreme de o 
jumătate de veac, Profanat și devastat, cu măicuţele întemnițate sau risipite în cele patru vânturi, 
Sfântul Lăcaş a împărtăşit soarta nefericită a Țării şi a locuitorilor ei. 

După evenimentele din decembrie 1989, cu voia Bunului Dumnezeu şi prin trudnicia 
neodihnită a maicilor revenite şi trăitoare aici sub ascultarea Maicii Stareţe Veronica Gurău, Sfânta 
Mânăstire Vladimireşti a redevenit, în ciuda atâtor ostilități calomnioase, o oază a vieții monahale, 
un liman al liniştii sufleteşti, al existenţei cucemice prin rugăciune şi reculegere. 

Cu prilejul vizitei în judeţul Galaţi, la Sfânta Mânăstire Vladimireşti a poposit şi Maiestatea 
SaRegele Mihai, însoţit de M.S, Regina Ana. Dupădecenii de pribegie şi înstrăinare, după vremuri 
de prigoană, fărădelegi și crime, Sfântul Lacaș îl întâlneşte, în sfârșit, pe Regalul său Ctitor. Să fie 
un semn al cerului prevestitor de bine! 

Nicolae POP 









+ “ i) 5 | 
SAR URMA ca Atid 
NID E 
IN [ 










îm 


























































PAG. 12 NR. 7/91 Iulie '98 


TAUVMWUDULU 


“Eu nu Sunt cetățean american de religie mozaică. Eu sunt evreu. 


PUNCTE CARDINALE 


Sunt american de 63 de ani, dar sunt evreu de 4000 de ani.” 


Rabinul Stephen<S. Weise 





18. CREȘTINISMUL ȘI TALMUDUL (2) 


De-a lungul Evului Mediu, atitudinea lumii creştine 
față de Talmud a constituit una din fețele relațiilor dintre 
creştinism şi iudaism, relații pe care istoricii evrei le cuprind 
în capitolul pe care-l denumesc “persecuțiile evreilor”. 
“Persecuţia evreilor - scrie Max I.Dimont în lucrarea Evreii 
Dumnezeu şi Istoria - a fost mai degrabă sporadică şi având 
consecințe nesemnificative până în sec. XI, când a început 
fazareligioasăa persecutării evreilor, în tabloul general ieşind 
în evidență pentru aspecte principale. Douăsunt acuzaţiile: de 
omor ritual şi de profanarea ostiei, două sunt urmările: 
arderea Talmudului şi controversele religioase”. 

Acuzația de omor ritual are la bază credința, 

înrădăcinată în lumea creştină, că de sărbătoarea Paștelui 
evreiesc evreii ucideau un copil creştin, folosindu-i sângele 
pentru a prepara pâinea nedospită (mazzos) pe care evreii o 
mănâncă în timpul acestei sărbători. Acuzaţia este tratată pe 
larg de Prof. N.C.Paulescu în Spitalul, Coranul, Talmudul, 
Cahalul, Franc-Masoneria (Bucureşti, 1913). În capitolul 
intitulat “Omorurile rituale”, savantul român prezintă o serie 
de cazuri preluate din literatura de specialitate, despre care, în 
introducere, scrie; “Pentru a arăta că omorurile rituale se 
comit în realitate şi nu sunt efectele imaginației nebune a 
creştinilor - după cum susțin jidanii -, vom raporta mai multe 
cazuri, atât de demonstrative, încât conving şi spiritul cel mai 
necredincios”, Desigur, istoricii evrei contestă veridicitatea 
unor astfel de fapte, invocând în acest sens intervenţia atât a 
papilor, cât şi a principilor pentru a pune capăt acuzațiilor de 
omor ritual care “au atins proporțiile unei epidemii pe întreg 
continentul”. 

Asemănătoare cu acuzațiile de omor ritual au fost 
învinuirile de profanarea ostiei. Evreii erau acuzaţi de creştini 
că fură ostia din biserici şi o străpung cu un obiect ascuțit, 
făcând-o să sângereze, gest simbolic, cu semnificația de 
repetare a crucificării Mântuitorului. Reacţia creştinilor, 
conduşi de reprezentanții clerului inferior, la aflarea unor 
astfel de fapte lua forme violente de pedepsire a făptaşilor. De 
obicei era incendiată o sinagogă, după care pe locul ei se 
construia o biserică. Concomitent, populaţiei evreieşti din 
regiunea în care avusese loc profanarea, alcătuită din negustori 
şi bancheri bogaţi, ise aplicau “sancțiuni economice”; anularea 
tuturor datoriilor față de evrei. 

În opinia istoricilor evrei, apogeul acuzațiilor de 
profanare a ostiei s-a înregistrat în Germania, în secolele XIV 
şi XV. Hirsch Graetz, în a sa Istorie a evreilor, îi impută Papii 
Nicolae V de a fi iniţiat şi încurajat acţiunile de pedepsire 
colectivă a populației evreieşti, unul din “agenții” săi în acest 
sens fiind călugărul franciscan Johannes Capistrano. Inainte 
de a rezuma acuzațiile pe care istoricul evreu le aduce celor 
două personalităţi creştine, să menționăm că istoria, neafectată 
de pasiuni religioase, îl prezintă pe Papa Nicolae V ca pe una 
dintre figurile luminoase din galeria conducătorilor Bisericii 
Catolice. Papa Nicolae V a fost primul umanist înscăunat pe 
tronul papal, lui datorându-i-se întemeierea Bibliotecii 
Vaticanului. În același timp, prin acțiunile sale politice, a 
reuşit să refacă prestigiul instituției papale, încheind 
concordatul de la Viena cu Friederich III (1452), pe care l-a 
încoronat ca împărat la Roma (ultima încoronare a unui 
împărat în Cetatea Etemă), 

Cât îl priveşte pe Johannes Capistrano, acesta este 
considerat ca una dintre cele mai remarcabile personalități 
creștine din prima jumătate a secolului XV. Împreună cu 
maestrul său, Bemardino de Siena, reformează Ordinul 
franciscanilor, punând bazele ramurii franciscanilor 
observanţi, Predică în Austria și Germania împotriva ereziei 
hussite și cu prilejul Reichstagului de la Frankfurt, din 1454, 
reuşeşte să determine Apusul catolic să se mobilizeze pentru 
apărarea Belgradului împotriva asaltului otomanilor. Pentru 
meritele sale, Biserica Catolică îl va canoniza, conferindu-i 
denumirea de “Apostolul Europei”, 


Cutotul altfel sunt percepute aceste două remarcabile 
personalități creştine de Hirsch Graetz. “Papa Nicolae V, 
urmașul Papei Eugeniu IV, a continuat opera de umilire şi 
persecuție aevreilor. Printr-o bulă papală, el a restrâns drepturile 
de care se bucurau evreii, chiar şi dreptul ca în ziua de sabbat 
un creştin să le aprindă focul”. (Pe asemenea creştini evreii 
habotnici din România îi denumeau șabăs-goim.) “Bula lui 
Nicolae V - continuă Graetz - a cauzat multe şi mari necazuri 
evreilor, îndeosebi datorită faptului că papa l-a însărcinat ca 
executor pe Johannes Capistrano, călăul evreilor şi al ereticilor... 
Viaţa sa ascetică, ura sa împotriva luxului, bogăției şi 
sibaritismului produceau o puternică impresie. Acolo unde 
apărea Capistrano, mulțimile se adunau pentru a asculta 
cutremurătoarele sale predici. Viclenii papi Eugen IV şi 
Nicolae V s-au folosit de puterea sa de a impresiona mulțimile, 
pentru a restabili prestigiul Sfântului Scaun... La invitația 
episcopului din Breslau, Peter Novak, Capistrano a sosit în 
capitala Sileziei, unde prin predicile saleaalimentat fanatismul 
religios, fanatism exacerbat printr-un zvon exploziv. Unevreu 
numit Meyer, cămătar din Breslau, care se găsea în posesia a 
numeroase polițe de la burghezi locali şi de la nobili scăpătați, 
ar fi cumpărat de la un țăran o ostie pe care, după ce a împuns- 
o [simbolul răstignirii lui Hristos-n.n., a pângărit-o, trimițând 
părți din ea şi celorlalte comunități evreieşti din regiune. Se 
înțelege căostia pângărită a sângerat. Această poveste absurdă 
a ajuns la urechile consilierilor locali, care au crezut-o. 
Imediat, toți evreii din Breslau au fost încarcerați, averile le- 
au fost confiscate şi înscrisuri de la datomici, în valoare de 
25.000 de guldeni, au fost anulate. Şi cum unii dintre nefericiții 
evrei au încercat să se salveze prin fugă, gestul lor a fost 
considerat ca o dovadă a vinovăției (1453). 

“Conducerea procesului a fost încredințată lui 
Capistrano, căruia, în calitatea sa de judecător al ereticilor, îi 
revenea obligaţia de a-i condamna pe cei acuzaţi de pângărirea 
ostiei. În acelaşi timp a apărut un nou cap de acuzație. O 
evreică botezată a declarat că evreii din Breslau au răpit un 
copil creştin, l-au băgat într-un butoi prevăzut cu cuie în 
interior, după care l-au rostogolit până când băiatul şi-a dat 
sufletul. Din sângele victimei evreii din Breslau au trimis şi 
celorlalte comunități iudaice din Silezia. Pe lângă evreii din 
Breslau incriminați pentru această faptă, au mai fost arestaţi şi 
alții, din localitățile învecinate, în total 318 persoane. Între 
timp, descoperindu-se cadavrul, s-a considerat că învinuirea a 
fost dovedită. Procesul a avut loc în Piaţa Sării din centrul 
oraşului, sub conducerea lui Capistrano. 41 din evreii acuzați 
au fost considerați vinovaţi și arşi pe rug. Rabinul comunității 
s-a spânzurat, sfătuindu-i şi pe alți coreligionari să-şi ia viața. 
Restul evreilor au fost izgoniți de la casele lor, după ce copiii 
mai mici de şapte ani le-au fost luaţi, botezați şi încredințați 
unor familii de creştini, spre a fi educați. Într-un raport 
întocmit de Capistrano în termeni savanți, l-a lămurit pe regele 
Ladislau că sentinţa pe care a rostit-o este conformă cu religia 
creştină şi cu dreapta credință catolică. Modestul secretar al 
primăriei oraşului, Eschenloer, care nua îndrăznit să-şi exprime 
părerea deschis despre cele întâmplate, nota în jurnalul său: 
«Dacă cele întâmplate sunt plăcute lui Dumnezeu sau nu, 
consider că este de datoria părinților spirituali să se pronunţe». 
Părinţii spirituali s-au transformat însă în canibali. Bunurile 
evreilor arşi pe rug şi ale celor expulzați au fost confiscate şi 
folosite pentru construirea unei biserici acălugărilor bemardini. 
Nici evreii din regiune nu au avut o soartă mai bună. Unii au 
fost arşi pe rug, alții izgoniți de la casele lor, neîngăduindu-li- 
se să ia nimic cu ei”, 


e 


Cazul relatat de Graetz este depante de a fi singular. 


Obsesia creștinilor de a-i pedepsi pe cei vinovaţi de “omor 


ritual” și de “pângărirea ostiei” datează încă din 
perioada cruciadelor, Când în anul 1095 Papa Urban II a 
lansat chemarea pentru cruciadă, cruciații şi-au însuşit 


DODI PIDII Pas 
ZII SAT ai Rp VI 
A pac II A (a i șa 2 e ; 


br Yd pa 299 AA a, 4 9: 
d 73 z EL ze [4 3 /d a ) E / 
a pi Zi > Ci Dr SSri 


d Ş 
Pi ic, Rd 
d 4 “ - 
* 


0 
2 st 7 


7 4 


L 


E a 
m + 
Ea 
. 


Caite 


+ 
i SĂ 


() 
- 
< 
* 
de 
- ă 
a 
4 





angajamentul lui Godefroi de Bouillon de a răzbuna sângele 
lui Hristos, nelăsând în viață nici un evreu care refuza să 
treacă la creştinism. Furia antisemită din secolele XI şi XII 
s-a prelungit şi în secolul XIII. In anul 1243, un omor 
neelucidat în Baden a fost pus pe seama evreilor, fiind urmat 
de un adevărat masacru în comunitatea iudaică. Tot în 1243, 
toți evreii din Belitz, lângă Berlin, au fost arşi pe rug pe 
temeiul învinuirii că unul dintre ei a pângărit ostia. In anul 
1283, în Mainz, evreilor li s-a adus învinuirea de omor ritual 
şi, drept represalii, zece evrei au fost ucişi, iar casele lor 
incendiate. În 1285, s-a răspândit la Munchen un zvon 
similar, 180 de evrei şi-au căutat refugiul în sinagogă. 
Mulțimea, revoltată de sacrilegiul comis, a incendiat clădirea 
şi toți cei 180 de evrei au pierit în flăcări. În anul următor, în 
Obenwesel, au fost omorâți 40 de evrei acuzați că au săvârşit 
un omor ritual. În 1298, în Râttingen, au fost arşi pe rug toți 
evreii acuzați că ar fi pângărit ostia. Rindfleisch, un baron 
cucemic, a adunat o ceată de creştini înarmați, care s-au legat 
prin jurământ să ucidă toți evreii. Ei au exterminat complet 
comunitatea iudaică din Wiirzburg, iar la Nimberg au 
masacrat 698 de evrei. Persecuţia s-a extins şi, în decurs de 
o jumătate de an, au fost exterminate 140 de comunități 
iudaice. Evreii din Germania, care, de obicei, după astfel de 
evenimente dramatice îşi reconstituiau căminele, de data 
aceasta au căzut pradă deznădejdii şi în anul 1286 multe 
familii evreieşti din Mainz, Worms, Speyer, precum şi din 
multe alte oraşe germane, au emigrat în Palestina, preferând 
să trăiască sub Islam. În acelaşi timp a avut loc o emigrare 
lentăaevreilordin regiunile Rinului spre Polonia şi Lituania, 
țări în care antiiudaismul nu se manifesta încă. 
ră 
Evreii din Anglia, care nu puteau deține proprietăți 
agrare şi nu erau admişi în bresle, se îndeletniceau cu negoțul 
şi cămătăria. Marii seniori îşi procurau banii necesari pentru 
participarea la cruciade prin împrumuturi de la evrei, cărora 
le ipotecau moşiile, iar țăranii creştini spumegau de furie că 
sudoarea muncii lor îi îngraşă pe cămătarii evrei. La aceste 
sentimente dușmănoase se adauga bănuiala că evreii ar 
comite crimerituale şi ar profana sfânta împărtășanie, din ură 
față de Hristos. Inanul 1144, untânărdinNonwicha fost găsit 
mort. Fapta a fost pusă pe seama evreilor, care l-ar fi ucis 
pentru a-i lua sângele. Ca răzbunare, cartierul evreiesc a fost 
jefuit şi incendiat. Regele Henric II le-a luat apărarea, dar le- 
a pretins să plătească dări fabuloase în valoare de 422.000 de 
pfunzi! Persecuţii grave au avut loc în Lincoln, Stamford, 
Linn şi York. În anul 1211, ca urmarea persecuțiilor, 300 de 
rabini au emigrat din Anglia în Franța. În 1255, în Lincoln 
s-a răspândit că un băiat cu numele Hugh a fost ademenit în 
cartierul evreiesc şi ucis pentru a i se lua sângele. Ca răspuns, 
grupuri înarmate au pătruns în cartierul evreiesc, l-au prins 
pe rabin (despre care s-a spus căar fi organizat omorul ritual), 
l-au legat de coada unui cal, l-au târât pe străzile oraşului, 
dupăcare l-au spânzurat, cu încă 19 coreligionari considerați 
complici. În timpul războiului civil care a bântuit Anglia 
între anii 1257-1267, mulțimile îndârjite au nimicit aproape 
în întregime comunităţile evreieşti din Londra, Canterbury, 
Northampton, Winchester, Worcester, Lincolnşi Cambridge, 
Deznodământul în relațiile medievale dintre 
populația Angliei şi evrei se va produce în anul 1290, când 
regele Edward 1 a dispus ca toți evreii să părăsească țara, 
lăsând în urma lor toată averea imobilă, precum şi înscrisurile 
în care erau consemnate datoriile pe care ar fi trebuit să le 
încaseze de ladiferiți datomici, În timpul traversării Canalului 
Mânecii în mici ambarcațiuni şubrede, mulți s-au înecat, iar 
alții au fost jefuiți de echipajele care îi transportau. Cei care 
au reușit totuşi să ajungă pe pământul Franței au fost somaţi 
de guvemul fiancez să părăsească țara până în anul 1291. 
(va urma) 


Gabriel CONSTANTINESCU 








PUNCTE CARDINALE 


lule '98 NR. 7/91 PAG. 13 








G.K. CHESTERTON 





G.K. Chesterton este omul despre care s-ar spune că 
nu mai are nevoie de nici o prezentare. În fapt, însă, nu 
este deloc aşa. Portretul pe care ni-l face, în mod curent, 
sistemul de comunicaţie culturală, este înjumătătit, aşa 
cum ne-am obişnuit deja, pe criterii ideologice. Ca şi 
Eminescu, de pildă, Chesterton ne este oferit în doze 
“rolerabile”, fiind mereu scindat, rupt în două de noii şi 
vechii activişti, de aici şi de aiurea: da, este un mare 
artist, dar are nişte cărți nesuferite, în care pur şi simplu 
nu mai este el! Chesterton a fost (vorba aceea: “să nu ne 

ferim a o spune”) cam... reacţionar, şi trebuie să 
discriminăm atent ce e frumos şi ce e “rău”! Adevărul 
este că, în cărți extrem de lucide, Chesterton se dovedeşte 
un critic social impecabil, la fel de incomod astăzi ca şi 
ieri. Orthodoxy, Eugenics and Other Eves, What is 
wrong with the World și The Outline of Sonity sun 
cărți în care Chesterton atentează inconcesiv la chiar 
hegemonia contemporană a prejudecăţilor liberalist- 
pozitiviste. Fapt este că războiul cu figurile exemplare 
ale trecutului are un temei ideologic. Fiindcă nimeni nu 
poate dovedi că Chesterton este un autor eterogen, cu 
scrieri când geniale, cândplate, şi asta pe motive suspect 
de politice... 

Tradiţia, pentru Chesterton, este o “democraţie a 
celor morți”, în care cei ce se întâmplă să treacă prin 
preajmă trebuie să respecte contribuțiile (“voturile”) 
celor dinaintea lor. Tradiţia este înţelepciunea trecutului 
acumulată în instituţii şi precepte care au reuşit la 
marele “test al timpului”. Tocmai pentru că el contează, 
“votul” lui Chesterton nu este luat în considerare de 
gardienii actuali ai noii “ortodoxii” politice. (V.M.) 


Numele domnului Ramsay McDonald este de o 
importanță națională în acest moment, în legăturăcu înalte 
probleme de stat, pe care nu e nevoie să le dezbatem aici. 
Dar e| îmi aminteşte de o interesantă controversă în care 
a figurat cu prestanță, nu cu mult timp în urmă, sub forma 
unorarticole într-orevistă foarte populară. Domnul Ramsay 
McDonald, îmi amintesc, acontribuitcuunairticol intitulat 
“De ce trebuie socialismul să învingă” (Why Socialism 
Must Come). Sir Alfred Monda contribuit de asemenea cu 
un articol intitulat “De ce trebuie socialismul să eşueze” 
(Why Socialism Must Fail). Mă găsesc într-o condiţie de 
aproape egală ostilitate față de ambii, și asta dintr-o 
mulțime de motive; dar mai presus de toate din motivul ce 
este implicit în chiar termenii titlurilor, Acea formulă cu 
care amândoi sunt de acord este exact formula cu care eu 
sunt într-un dezacord categoric. Şi aceasta deoarece este o 
formulă fatalistă. Aceşti doi gânditori sociali nu pot gândi 
decât în termenii a ceva ce trebuie să învingă sau trebuie 
să eşueze, Dar singurul gen de socialist cu care simpatizez 
este unul care crede în socialism fie că acesta va învinge 
sau nu, ȘI singurul gen de antisocialist cu care simpatizez 
este unul care detestă socialismul fie că acesta urmează 
sau nu să învingă. 


Socialismul şi distribuția reală 
a proprietății 


Dar, de fapt, în ambele comentarii plutea un curios aer 
de realitate. Sir Alfred Mond, în special, s-acomplăcut într- 
O gândire care mi s-a părut nu numai nerealistă, ci, cum aşi 
fost, nepotrivită. Este în el ceva crud şi straniu care îți dă 
fiori, ca şi, bunăoară, inversiunile logice din Alice în fara 
minunilor. 

EI a citat câțiva laburişti care au descris contrastele 
dintre luxul şi sărăcia vizibile în viața modemă - şi, în 
special, cred, în spectacolul luxuriant de la Ascot. Sir Alfred 
Mond a replicat că, de fapt, aceasta nu făcea decât să arate 
ignoranța laburiştilor în materie de detalii comerciale şi 
financiare. Pentru că, dacă se vor consulta registrele şi se vor 
analiza cu atenție dividendele etc., se va constata că cei 
bogați obțin, în realitate, destul de puțin din ele şi că nu 
existăo diferență chiar aşa de mare. Dar asta indică, cred eu, 
sau O vedenie, sau prea mult sânge rece. Cineva merge la o 
cursă de automobile şi vede câțiva oameni fumând nişte 
imense trabucuri Corona, delectându-se cu şampanie şi 
sosind în limuzinele Rolls-Royce, când el ştie clar că alți 
oameni abia pot să-şi permită să bea o halbă de bere, să-şi 
înfunde pipa cu niţel tutun sau să-şi ia un bilet într-un 
tramvai ticsit. Totplimbându-se el primprejur, se întâlneşte, 
la un moment dat, cu un domn zâmbitor pe nume Mond, 
care ia repede o hârtiuță şi face un mic calcul. După aceasta, 
personajul nostru este pe de-a-ntregul convins că, de fapt, el 
n-a văzut pe nimeni fumând un trabuc imens, nici nu a avut 
ocazia să afle măcar despre existența şampaniei, şi devine 
sigurcă limuzina Rolls-Roycea fostunvis,o iluzie precum, 
să zicem, caleaşca Reginei Maeve... 

Povestea este interesantă, dar ezit să cred că aş putea- 
o numi realistă. Când oamenii spun că există un contrast 
între lux şi sărăcie, ei vor să spună prin aceasta că unii 
oameni au, de fapt, limuzine Rolls-Royce şi trabucuri 
Corona, iar alții nu. Adică unul are, într-un sens foarte real, 
un trabuc îndesat în gură, pe când celălalt nu poate nici 
măcar să-şi cumpere o mână de tutun ieftin. 

A presupune că un mic calcul numeric poate conjura 
trabucul să iasă din gura omului şi că el ajunge pentru a ne 
face să credem că jumătate din trabuc este de fapt în gura 
celuilalt om, asta e o idee care fumizează un credit enorm 
imaginației poetice a lui Sir Mond; dar îi lipseşte, ca să fim 
sinceri, bunul simț practic. Problema tragediei economice 
rezidă însă în efecte, iar nu în proces. Este o tragedie a 
consumatorului, nu a omului de stare mijlocie. Iar tragedia 
consumatorului este că, dintr-un motiv sau altul, el nu poate 
obține tot ceea ce doreşte să consume. Ceea ce poate să facă 
omul de stare mijlocie cu toate calculele lui matematice 
despre repartizarea avuţiei nu afectează nici în cea mai mică 
măsură acest fapt. Cel bogat obține şampania - adică, 
sistemul nostru social îi permite să o obțină. Probabil că el 
o primeşte fără să o plătească, în acest caz, sistemul nostru 
social îi permite săo primească fărăsă o plătească. Sunt, fără 
îndoială, multe lucruri de spus împotriva sistemului social 
al lui Sir Alfred Mond; există, de asemenea, chiar mai multe 
de spus împotriva sistemului social al domnului Ramsay 
McDonald. Dar a vorbi ca şi când am putea să jonglăm cu 
tragedia vremurilor noastre până când ea, printr-o manipulare 
a aritmeticii, va dispărea, este şi o eroare economică, şi una 
etică. E o încercare de a înlocui gospodăria cu biblioteca. Pe 
scurt, este o ofertă de a găti socotelile în loc de a găti prânzul. 
Dar şi în cazul socialismului există aceeași notă de irealitate. 
In stilul, ca şi în prestanța d-lui McDonald, există un soi de 
perfecțiune naturală, chiar dacă aceasta este cam glacială; 
dar ceea ce e înghețat, de fapt, în domnia sa, este acelaşi fel 
de realitate umană. Ea este exprimată în chiartitlul înțepenit 
în acel fatalism economic pe care îl putem desluşi şi în 
tradiția calvinismului scoțian. Acum, este în general adevărat 
că istoria fatalistă este o istorie falsă. Cel pentru care istoria 
este dinainte ținută în şabloane, va ajunge chiarel un şablon 
banal, așteptând să se petreacă lucruri vechi atunci când se 
desfășoară deja cele noi. Mi se pare nerealist, de pildă, să 
argumentezi că socialismul are de suferit din cauzadificultăţii 
pe care o întâmpină oamenii în a înțelege sau a accepta orice 
idee nouă. De bună seamă, există unii oameni care par să 
înțeleagă cu greu orice idei, în special propriile lor idei. 
Concepțiile lor, însă, nu sunt atât de mult stânjenite de 
împrejurarea că sunt prea noi pentru a fi pricepute, ci de 
faptul că sunt, în realitate, prea vechi pentru a fi înţelese. 
Pentru că le-au luat de bune prea multă vreme pentru a se 


gândi vreodată să le ia şi în serios. Dar, după cât se pare, 
socialismul nu este nici o idee foarte proaspătă, nici una 
nefamiliară. Şi dacă ar ține de noi să-l prețuim doar după 
noutatea lui, ar fi necesar să credităm mai generos multe 
alte idei, care sunt chiar mai noi. Cele mai recente cugetări 
au arătat însă mai degrabă o reacție împotriva gândirii 
socialiste. Fascismul este mai recent decât bolşevismul. 
Socialismul de breaslă este mai nou decât socialismul de 
stat. Ceea ce s-a numit distributism - doctrina care susține 
o creştere a ponderii proprietății private în cadrul 

mijloacelor de producţie - este, cel puțin în privința 
Angliei modeme, o dezvoltare chiar mai recentă. Şi, 
pledând pentru ea aici, în paginile acestui ziar, m-am lovit 
într-adevăr de dificultatea pe care o menționa domnul 

McDonald - anume, dificultatea de a susține ceva încă 
nefamiliarşi în bunămăsurăneînțeles. Insăteoria socialistă 
nu mai poate fi astăzi înțeleasă greşit decât de cei care 
înțeleg rotul în mod greşit. Socialismul a putut fi priceput 
de orice om cu o inteligență normală, mai demult, în 
vremurile lui William Morris sau Bernard Shaw. Eu 
însumi l-am înțeles atunci suficient de bine pentru a crede 
în el]. E drept că apoi l-am înţeles puțin mai bine şi am 
început să nu mai cred în el... Dar îmi imaginez că nu 
această ultimă formă de dumirire o descrie sau o doreşte 
domnul McDonald. Ideea centrală a socialismului - potrivit 
căreia statul, ca autoritate morală a omenirii, ar putea 
distribui avuția mai echitabil decât este ea distribuită de 
către dezordinea şi capriciul concurenței - îmi pare o idee 
foarte simplă, şi încăunace greşeşte simplificând lucrurile 
prea mult, mai degrabă decât complicându-le. Desigur, o 
mulțime de lucruri fără noimă s-au spus împotriva 
socialismului, pentru că o mulțime şi mai mare de lucruri 
fără noimă s-au vorbit despre socialism; şi asta deoarece, 
în haosul nostru politic, s-au debitat o grămadă de prostii 
despre toate cele. Dar chiar faptul că cele mai multe erau 
prostii învechite este destul ca să ne arate că subiectul 
însuşi este şi el la fel de învechit. lar dacă avem privilegiul 
de a fi întâlnit nişte bunici naivi care şi-au irosit viața 

vorbindaiureli împotriva socialismului, asta nu dovedeşte 

decât că socialismul apăruse acolo de şi mai multă vreme, 

şi că nu mai este aşa de tânăr cum era! Însă presupun că 

pretenția de noutate nu este decât reflexul caracterului 

fatalist al acestei doctrine. În această stranie filosofie a 

schimbării neschimbătoare, a spune că un lucru este o 

inovație reprezintă acelaşi lucru cu a spune că el este o 

inovație inevitabilă. Se presupune că toate lucrurile noi 

trebuie să distrugă toate lucrurile vechi; şi, prin urmare, 

chiar şi lucrurile vechi trebuie să pretindă că sunt noi. 

Dacă ar fi vorba de o întrecere în noutate, aş putea 
foarte bine să susțin că, în Anglia modernă cel puțin, 
distributismul meueste cumult mai noudecâtcolectivismul 
d-lui McDonald. Dar nu-mi propun să mă bazez pe acest 
argument înşelător şi lipsit de sens. Distributismul este 
corect nu pentru că este, în acest sens, nou, ci fiindcă, în cu 
totul alt sens, este proaspăt, aşa cum numai lucrurile foarte 
vechi sunt; este proaspăt precum primăvara sau copilăria; 
este proaspăt pentru că este vechi, pentru că este ca o idilă 
ce reînvie. 

Este firesc pentru om să posede. Un om poate să nu 
aibă o proprietate dacă este un sfânt sau dacă a fost pe de- 
a-ntregul jefuit. Un om poate să-şi taie mâna sau să şi-o 
piardă. Dar atâta vreme cât el are o mână, aceasta îi e dată 
ca să țină ceva - nu mult, dar ceva; nu al altcuiva, ci al său. 
Deoarece acest simț al proprietății este primar şi nu 
artificial, întreaga filosofie a comunismului este 
fundamental falsă. Problema capitalismului nu este că 
mâna care ține ceva este a unui particular, aşa cum susțin 
socialiştii, ci că ea este o mână... răzleață. Cu alte cuvinte, 
problema nu e că mâna este plină, ci că ea lasă atâtea alte 
mâini goale. Şi singurul lucru comun şi domnului 
McDonald, şi lui Sir Alfred Mond este faptul că nici unul 
nu are nici cea mai vagă idee despre natura proprietății. 


(Articol apărut iniţial în ///ustrated London News, $ 
ianuarie 1924; inclus în volumul Yesterday and 
Tomorrow. The Tradition of National Revolution, după 
care s-a făcut traducerea de față) 

Traducere de 

Vlad MUREȘAN şi Adriana TĂMAȘ 














Şc 


„14 NR. 7/91 lulie '98 


PUNCTE CARDINALE 





Pr. Prof. loan Buga 


CALEA REGELUI 


| Jaze Santal („hrmeghe N eri 
a Miau 





părută în ajunul recentei vizite a 
familiei regale în România (iunie 
1998), cartea Calea Regelui (Editura 
«Sfântul Gheorghe-Vechi», Bu- 
cureşti), semnată de părintele IOAN BUGA (paroh 
al Bisericii Sf. Gheorghe-Vechi, profesor de teologie 
şi limbi clasice la Universitatea «Ovidius» din 
Constanța, editor al revistei Rațiunea mistică ŞI 
autor — după 1990 — a numeroase volume de studii şi 
traduceri), tratează principial problema regalității 
din perspectiva tradiţiei biblice şi creştine, aşezându- 
se la intersecția tainică dintre teologie şi istorie, 
dintre ordinea spirituală şi ordinea seculară, cu 
ambiția unei «soluţii româneşti» (v. cap. «Pro domo») 
a crizei generale a monarhismului. Poziţia autorului 
este una ferm ortodoxă, polemică față de Occident 
(ce poartă răspunderea, deopotrivă mistică şi istorică, 
a alunecării lumii creştine spre «impostură« — 
cezaropapism şi «uzurpare» — papocezarism, ceea 
ce a dus la prăbuşirea treptată a Europei tradiționale, 
atât sub aspect moral-spiritual, cât şi sub aspect 
social-politic, ajungându-se la «infernul» 
contemporan al lui Pourquoi vivre?). Stilul îndrăzneţ, 
pe alocuri chiar exaltat, preface expunerea într-o 
mărturie patetică, despre care probabil că se va mai 
vorbi (inclusiv în înaltele cercuri bisericeşti, care «s- 
ar fi cuvenit să contureze dogmatic, disciplinar şi 
liturgic. viziunea actuală» asupra problemei în 
discuție — v. pp. 46-48). Volumul se încheie cu o 
postfață generoasă a d-lui Florin Mihăescu, admirator 
al «puterii vizionare» a părintelui (pe care o găseşte 
proximă «înțelepciunii nebune» sau «nebuniei 
înțelepte» a propovăduirii paulinice —v. p. 159). 





a Editura «Deisis» din Sibiu atrag 
atenția câteva apariţii recente, 
prezentate şi la Târgul Internaţional 
de Carte «Bookarest '98", de la 
începutul lunii iunie. 

Cartea cuvintelor bune de mâncat sau Bucătăria 
caparabolă teologică (trad. din engl. titlul original: 
The Poet, the Warrior, the Prophet — de Virginia 
Gâlea) reprezintă o suită de «eseuri teopoetice» ale 
profesorului psihanalist RUBEM A. ALVES (evreu 
brazilian de religie creştină), în care prefațatorul 
ediţiei româneşti (diac. loan |. Ică jr.) vede, nu fără 
dreptate, «un Steinhardt brazilian» oferindu-ne «o 
introducere în teopoetica creştinismului», puternic 
marcată de «percepția sud-americană a existenţei» 
(a se vedea, bunăoară, povestea-parabolă a cadavrului 
necunoscut pescuit din valuri, pe a cărui canava se 
țese întregul capitol al doilea). Miezul cărţii rezidă în 
capitolul al cincilea (care motivează și titlul ediţiei 
românești), E o lucrare înainte de toate foarte vie, 
fascinantă prin prospețimeatrăirilor și prin zvelteţea 
ideilor, scrisă cu un rafinament cordial și cu harul 
formulărilor memorabile (amintind, dincolo de 
cazurile congenere ale unui N. Steinhardt sau unei 
Simone Weil, de lirica înțelepciune solemnă a 
Ciladelei lui Saint-Exupery, dar și de «limbajul 
incantatoriu» al acelui «realism magic» de tip 
marquezian), «În delimitarea drastică de creştinismul 
contemporan, excesiv eticizat și ideologizat, şi în 








pledoaria sa pentru mister şi întrupare, pentru un 
creştinism simbolic şi poetic, cititorul atent poate 
descoperi — ne asigură editorul-teolog — o 
surprinzătoare confirmare a unei Ortodoxii a 
profunzimilor» (subl. n.). Două anexe editoriale 
completează în mod fericit proaspăta ediţie 
românească, luminând atât profilul spiritual al 
autorului, cât şi miza discursului său: «Israel şi 
materialismul religios» de VI. Soloviov, pe de o parte, 
«Falsul idealism» şi «Nunta de la Cana Galileii» de N. 
Steinhardt, pe de altă parte. 

Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer. Amintiri 
dintr-o copilărie teologică (trad. din fr.— titlul original: 
De la 25-eme heure ă |'heure cternelle — de Maria- 
Cornelia Oros) este un soi de testament spiritual al 
regretatului părinte-scriitor VIRGIL GHEORGHIU 
(autor -— între altele — al romanului de mare succes Ora 
25, în 1949, puţin după ce alesese calea exilului, unde 
s-a şi preoțit în 1963: «Şi pentru că preoţii poporului 
meu erau asasinați și ucişi în fiecare zi, iată că la vârsta 





de 47 de ani, aflându-mă în exil la Paris, am îmbrăcat 
anteriul tatălui meu şi al tuturor sfinților mei părinți. 
Am devenit preot ca şi ei. Pentru ca numărul lor să nu 
se micşoreze. Pentru slava lui Dumnezeu. Care trebuie 
să rămână printre noi. Prin prezenţa preotului» — Tartă! 
meu... p. 140). Elementul autobiografic este ridicat la 
dimensiuni simbolice, iar figura părintelui Constantin 
Gheorghiu (tatăl autorului) devine emblema unei 
inițieri: «Povestindu-şi copilăria, autorul face teologie 
(de cea mai bună calitate), rezultatul fiind nu o simplă 
autobiografie spirituală, cât o veritabilă mistagogie 
literară, pe înțelesul tuturor. Schițarea în pagini 
emoționante a figurii legendare a preotului Constantin 
Gheorghiu se transformă într-un portret al României 
eterne, în care toate marile dogme şi intuiții mistice 
ale Ortodoxiei sunt trăite simplu şi luminos [...] Cartea 
părintelui Virgil Gheorghiu poate fi citită şi ca o 
superbă metonimie a destinului poporului român: 
victimă a unei istorii ingrate, el şi-a imaginat neîncetat, 
în conformitate cu Ortodoxia sa uimitor de profund 
asimilată, soluţii de salvare în meta-istorie, adică în 
veșnicie» (din prefața diac. loan |. Ică jr., pp. 9-10). 

În col. «Philosophia Christiana», seria «Hagio- 
graphica», acelaşi diac. loan |. Ică jr. ne oferă prima 
traducere în româneşte a Vieţii Maicii Domnului a 
SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL (580- 
662), «operă mariologică unică», adevărată «biografie 
doxologică, împletind în chip minunat reconstituirea 
istorică şi contemplaţia mistică, relatarea hagiografică şi 
celebrarea liturgică» (a se vedea consistenta postfață a 
traducătorului, pp. 143-158, sub titlul «O biografie 
doxologicăa Fecioarei Maria în opera Sfântului Maxim 
Mărturisitorul?»; semnul de întrebare se explică prin 
aceea că există anumite îndoieli asupra paternităţii 
maximiene a scrierii, textul lipsind din corpusul 
tradițional grec al operei Sfântului Maxim şi fiind 
semnalat abia recent, într-o variantă gruzină din sec. 
al XI-lea). A fost urmată ediția din 1986 a lui Michel- 
Jean van Esbroeck (Corpus Scriptorum Christianorum 
Orientalium, vol. 479). Volumul mai include «Stihirile 
Sfântului Maxim» (pp. 137-142), de o rară frumuseţe 
lirico-teologică (iată finalul: «Ajutor veghind în toate 
încercările noastre, liman liniştit al celor bătuţi de 
valuri, călăuză a mântuirii şi scară dumnezeiască ce 
arunci punte între Dumnezeu şi oameni, Fecioară Marie 
fără prihană, te prăznuim cu laude duhovniceşti și ne 
închinăm ție cu credinţă»). 





Pr. Prof. loan că este traducătorul şi postfaţatorul 
volumului Sfinții Părinţi despre originile şi destinul 
omului şi cosmosului (col. «Dogmatica», seria 
«Teme şi tratate»), care reunește trei eseuri ale dr. 
ALEXANDROS KALOMIROS, teolog și medic 
grec contemporan: «Sfatul cel veşnic» (exegeză 
complexă — ştiinţifică şi teologică — a referatului 
biblic al creaţiei), «Râul de foc» (dubla menire — 
«mângâietoare» şi «biciuitoare», în funcţie de 
disponibilitatea spirituală a omului -—a focului nestins 
al iubirii divine, în perspectivă eschatologică) şi 
«Slava materiei» (taina «slăvirii» trupului în lumina 
tradiției ortodoxe, prin lucrarea energiilor divine). 
«Într-un context în care transmiterea credinței 
creştine ortodoxe este o urgență misionară, dar este 
serios pusă în criză nu numai de ideologiile sau 
gnozele anticreştine, ci şi de schematismul abstract, 
de eticismul utilitarist sau de exacerbările pietiste 
ale unui “creştinism” schizofrenic, deformat şi 


simplificat, eseurile doctorului Kalomiros se pot 
constitui — nu în ultimul rând pentru preoţi şi 
profesorii de religie — într-o binevenită terapie 
purificatoare a discursului catehetic şi a pedagogiei 
religioase a Bisericii», scrie părintele-profesor Ică 


(p. 142). 


upă ce anul trecut apăruse volumul 
întâi din Enciclopedia doctrinelor 
mistice (Editura «Amarcord», 
Timişoara), tratând despre şamanism, 
greci, evrei, gnozele de la sfârşitul antichităţii şi 
creştinismul «primitiv» (sintagmă total nefericită, 
mai ales că expunerea cuprindea, parțial, şi marea 
mistică bizantină), anul acesta a ieşit volumul al 
doilea (ediția franceză însumează patru volume), 
tratând în continuare mistica bizantină, apoi 
creştinismul occidental, diferitele forme de 
ezoterism, protestantismul, islamismul, mergându- 
epână la «mistica» detip masonic şi la năstruşniciile 
misticoide ale contemporaneității («mistica 
hippie»!). Lucrarea este coordonată de MARIE- 
MADELEINE DAVY, iar în volumul al doilea 
semnează Jacques Guy Bougerol, Philippe de 
Bouleau, Jean Deluzan, Antoine Faivre, Serge 
Hutin, Jacques Lacoudre, Raymond Leenhard, 
Jean Mercadet, Mohammad Mokri, Mathilde 
Niel, Thierry Page, Jean-Pierre Renneteau şi 
Bailey Young (concepţie şi realizare: Marian 
Barlewi), traducătorii români (coordonaţi de 
Adriana Babeţi şi Eugen Dorcescu) fiind lolanda 
lavorski, Eugen Constantin Jurca, Doina Lică, Florin 
Ochiană, Codruța Răbăgia-Popov şi Beatrice Stanciu 
(care a asigurat, cu o meticulozitate din ce în ce mai 
rară astăzi la noi, şi corectura volumului timişorean, 
a cărui calitate editorială este indiscutabilă). În 
ciuda diversității de concepție a numeroșilor autori 
și a unei lărgiri aproape tendenţioase a noțiunii de 
«mistică», lucrarea este densă şi de o mare utilitate 
culturală, reprezentând cea mai importantă expunere 
apărută până astăzi în româneşte asupra curentelor 
mistice universale, tratate în istoria şi morfologia 
lor, cu o bibliografie bogată şi destul de actuală (v. 
p. 370 şi urm.) 

Tot la «Amarcord» (una dintre cele mai vrednice 
edituri ale momentului), mai consemnăm, în treacăt, 
alte câteva titluri interesante (asupra cărora poate 
vom reveni): ALAIN DE LIBERA, Mistica renană. 
De la Albert cel Mare la Meister Eckhardt (şi, în 
curs de apariţie, Cearta universaliilor. De la Platon 
până la sfârşitul Evului Mediu), VLADIMIR 
SOLOVIOV, Drama vieții lui Platon: JEAN 
DANIELOU, Simbolurile cr eştine primitive, 


Răzvan CODRESCU 














Redacţia Punetelor Cardinale mulţumeşte. 
prietenilor, din țară sau din diaspora, care, cu 


discretăi înțelegere şi ic spot ul ne-au iti 
din nou, într-un moment dificile) Dea ARE i 


] tu 
. 











k îi 





















E 
ame AazĂ 





PRIMA INTÂLNIRE 

„» Cu felul ei direct de a fi, [Mila Sbiera] m-a întrebat: 

- L-ai vazut pe Monseniorul? 

- Dar ăsta cine este? 

- Cum cine? E Vladimir Ghika, una din marile figuri contemporane. 

- Foarte bine, dar cum să-l văd? 

- Te duci la el şi te prezinţi. 

- Asta-i bună! Cum să te duci la un om în casă, fără să-l cunoşti? 

- Aşa se duc toți cei care-l vizitează. Ca să-ţi spun pe scurt, este un 
nepot al Domnitorului Grigore Ghika, trecut de la Biserica Ortodoxă la 
cea Catolică. Apoi s-a făcut preot, a călătorit în toată lumea, cunoscând 
personal aproape tot ce a fost mai reprezentativ ca scriitori, savanţi, 
oameni politici, regi, împărați... dar ce zic eu! Du-te şi ai să vezi! 

- Bine, o să mă duc. 

Am răspuns astfel ca să scap de insistențele Milei. Ea însă m-a 
simțit şi a revenit la atac: 

- Da, dar să nu zici numai aşa! Să te duci! Profită că e în țară! Asta 
este un lucru rar şi o ocazie unică. E de neiertat că nu ai fost până acum. 
Te rog, du-te, că nu o să-ţi pară rău! Primeşte în fiecare dimineaţă. De 
obicei deschide el personal uşa 

I-am promis că aşa voi face. Nu după multă vreme, mi-am luat 
inima în dinţi şi m-am hotărât să mă duc. O vizită de acest gen nu mai 
făcusem până atunci. Dar ştiam că nu e de glumit cu Mila şi că mă va ține 
strict până va afla că am fost la Monseniorul. 

Cred cănu a trecut o săptămână şi sunam la blocul de pe Bulevardul 
Dacia nr. 2, etajul 1, unde locuia Monseniorul, la fratele său Dâmâtre 
Ghika. Mi-a deschis. Avea un surâs amabil şi blând, era într-o sutană 
modestă, cu o talie pe care nu izbutea s-o umple în întregime. De aceea, 
toate păreau să curgă puţin pe el. Mi-a spus: «Pofiiţi, vărog!». Şi a pomit 
înaintea mea, cu pas mărunt, iar eu, după el. 

Am fost puţin surprins de faptul că nu m-a întrebat mai întâi pe cine 
caut. O ştia oare din cauza felului în care m-am prezentat sau poate din 
cauza anumitor daruri speciale de a disceme dincolo de ceea ce e firesc 
pentru un om obişnuit? 

Gândurile mi-au fost întrerupte când. după ce am intrat pe o uşă care 
fusese deschisă, m-am găsit în fața câtorva fotolii ceva mai la o parte, în 
jurul unei mese, şi am fost invitat să iau loc. 

Eram tare curios să văd cum va proceda. Pe neaşteptate, ca Şi cum 
ar fi continuat o convorbire întreruptă pentru câteva clipe, mi se adresă 
cu un aer de mare intimitate: 

- Acesta este salonul fratelui meu, pe care mi l-a pus la dispoziţie 
ca să-mi spun liturghia de dimineaţă şi să primesc eventualele vizite din 
timpul zilei. Aşa încât, ca şi mine, sunteți invitatul fratelui meu în această 
cameră Aa 

O pauză. Nu ştiam ce să-i spun... Tot el înnoadă firul convorbirii: 

- Ce profesie aveţi? 

- Sunt avocat. , 

- Şi eu am studii juridice. Aveţi o profesie grea, dar frumoasă şi 
interesantă. 

- Am ales-o din vocație. 

- A! Vocaţia! Mare lucru! Lumea nu-şi dă seama ce importanţă are 
o profesie aleasă din vocaţie. 

Urmă o pauză, apoi o întrebare-cheie: 

- Sunteţi ortodox? 

- Da, sunt ortodox. 

- Sunteţi practicant? 

Aici am fost foarte încurcat, pentru că, oricât ar părea de Cunos, nu 
ştiam ce înseamnă a fi practicani. Mă duceam uneori să aprind 0 
lumânare duminica, dacă-mi ieşea vreo biserică în cale. Ba, mai mult, 
ascultam câteva lecturi, şi chiar Evanghelia, şi încă în genunchi, după 
care, la cuvintele «Cei chemaţi ieşiţi !», ieşeam şi eu, mulțumit că am fost 
şi la biserică. Acum mă întrebam: asta o fi însemnând a fi practicant? 

Monseniorul, simțindu-mi jena, continuă ideea, fără a insista 
asupra cuvântului. De altfel, îşi dădu imediat seama de lipsa mea de 
instruire. Imi spuse: 

- Aveţi vreo biserică anumită la care vă duceţi? 

= Nu! 

Negaţia mea era şi adevărată, şi neadevărată, Era un fel de error 
fundamentalis, prin nespunerea completă a adevărului. V iciu foarte grav 
în logică, 

Monseniorul reluă: 

- În filosofie, care este poziţia dumneavoastră? 

- Cred că, fără a mă aldtura unei anumite şcoli și fără a adopta un 
anumit sistem, Înclin către filosoful francez Bergson, 

- A! L-am cunoscut personal, l-am cunoscut foarte bine. A fost o 
minte luminată şi, la sfârşitul vieţii, s-a apropiat mult de religia creștină. 

- În Les deux sources 

. Poziţia luj finală nu reiese din cărțile lui, Sunt lucruri pe care nu 
le-a putut scrie, În ultima convorbire pe care am avut-o cu el mi-a spus 
lucruri foarte interesante, “Dar mai Întâi trebuie să știți că trăia retras, 


Horia Cosmovici s-a născutla 4 aprilie 1900, în comuna 
Tureatca, judeţul Dorohoi. 

„Primul război mondial îl surprinde în București, unde 
se va stabili definitiv. Toate studiile le face la București - 
Școala primară Poenărescu de pe strada Antim, studiile 

liceale la Liceul Lazăr, apoistudiile juridice şi doctoratul la 
Facultatea de Drept din Bucureşti, | 
Se înscrie în Baroul de Ilfov și lucrează în Biroul 
avocatului profesor Istrate Micescu. 
ș În anul 1937 ia parte la campania electorală pentru a 
-partidului“Totul pentru Ţară”. Luptă împotriva dictaturii 
lui Carol al II-lea. A fost avocat al apărării în procesul 
capitanului din 1938. 
i “În anul 1940 este numit de Mareșalul Antonescu 
Sita ase de Stat la Preşedinţia Consiliului de Miniştri. 


lulie '98 NR. 7/91 PAG. 15 








aveao ingrijitoare bătrână, care, înainte de a te conduce lael, te prevenea: 
«Domnul aude foarte greu; ii place foarte mult să vorbească. Lăsaţi-l să 
vorbească, pentru că-i faceţi mare plăcere», Cât de neprețuiţi erau acești 
servitori, îmbătrâniţi în casa stăpânului, pe care l-au servit cu devotament 
oviață întreagă, şi care ajungeau să facă parte din familie! La un moment 
dat, Bergson mi-a spus că cele scrise de el cu pnvire la creştinism le 
socoteşte valabile şi azi. Ba, mai mult, dacă nu ar fi teama de a i se 
interpreta atitudinea ca o laşă lepădare de poporul evreu, pe atunci 
persecutat, el s-ar boteza. Şi, foarte la curent cu nuanțele de dogmă 
creştină, imi spuse: «De altfel, dumneavoastră, catolicii, aveţi botezul de 
dorință, aşa că nu ar mai fi nevoie în cazul meu de nici o altă formalitate 
pentrua fi considerat creştin». Aici l-am întrerupt, spunându-i că în cazul 
lui nu e vorba de «botezul de dorință», ci de «dorința de botez», ceea ce 
e cu totul altceva... Imi propusesem să-l revăd, dar a trebuit să plec în 
Japonia... 

Era, aşa cum am arătat, în anul 1943, an cu noi onentări în viața 
politică a țării. Şi era normal ca, tangențial, să vină la rând şi problema 
politică. Atunci când Monseniorul află că eu sunt cel menţionat în presă, 
pomi o adevărată filipică împotriva mişcărilor totalitare şi, complet 
schimbat, nu m-a scutit de nici o invectivă, bineînțeles în termeni 
civilizaţi, sfârșind prin a mi se adresa ca şi cum cu aş [i reprezentat toate 
mişcările totalitare din lume! 

Îmi amintesc doar că m-am sculat politicos din fotoliu şi, cu ochii 
în lacrimi, l-am spus: 

- Monseniore, nu v-aş dori să trăiţi vreodată în viaţă ce trăiesc cu 
în acest moment. Să vrei din toată inima să te dăruieşti pentru binele țării, 
absolut fără nici un interes personal, şi să ţi se arunce în faţă acuzaţiile 
pe care le-am primit cu acum... 

Am salutat-o politicos şi am ieșit, însoțit de el, bineînţeles, până la 
UŞĂ, Coborând, mi-am spus că pe aceste scări nu voi mai sui niciodată, 
și că pe acest om l-am văzul atunci pentru prima și ultima oară 

«VICTIMĂ» A UNEI RUGĂCIUNI 

Seara şi apoi noaptea nu am avut tihnă. Oare bâtrânul acesta să aibă 

dreptate? Oare mea atacat pe mine personal sau sistemul în care a intuit 
că poate în mod subconștient mal credeam Încă? Dar nici cu nu am greşi 
când i-am spus ceea ce I-am spus, 

Concluzia, oricât de curioasă ar părea, n fost că am socotit ca fiind 


După o lună şi douăzeci dezile demisionează. Este trimis pe 
front, 


în capela privată a Monseniorului Sela d uilil, Ghika ca se 
vedea și textul memorialistic de mai jos). 


închisoare. În 1964 este eliberat de la Periprava. 


de către episcopul luliu Hirţea. După pilda Monseniorului, 

uşasaera deschisă tuturor, indiferent de vârstă, confesiune 

ori crez politic. Şi -a dedicat viaţa lui Christos, fiind până 
în ultimii ani, preot paroh la o biserică bucureșteană. 


neprețuită, văzută, dar şi nevăzută... 
“Dumnezeu să-l odihnească în ceata drepţilor Săi. 


La 8septembrie 1943 face trecerea la Biserica Catolică, 


După 1944 a avut6 arestări, totalizând peste 17 ani de 


La 13 mai 1969 este ordonat preotcatolicderitbizantin 


Ne-a părăsit anul acesta, lăsând în urma lui 0 operă 


de datoria unui om cinstit sufletește, cum pretindeam că sunt, să încerc 
să văd cine are dreptate. Am vorbit prea puţin şi unul, şi celălaalt, iar 
întrevederea s-a întrerupt brusc. În această materie poziţia «spatelui 
întors» nu este bună. O să mă înapoiez, să văd ce gândeşte. Trebuia să 
o fac şi ca o reparaţie. Indiferent de poziţia socială pe care aş fi avut-o, 
eram un copil față de el şi era bine ca readucerea pe un făgaş normal a 
relațiilor dintre noi să plece de la mine. 

De altfel, constatasem şi eu cu trei ani în urmă că greşisem. Mă cam 
rodea şi gândul că mă va primi ca un învingător. Şi iar nu mai voiam să 
mă întorc la el... 

Aşa m-au prins zorile şi, pe la ora zece dimineaţa, m-am mirat eu 
însumi văzându-mă că urc din nou scările din ajun. Cunoscându-mi 
firea, mi se părea tare curios ceea ce făceam. Dar am sunat. Şi deodată 
am devenit liniştit şi mulțumit că o fac. Simţeam că voi găsi un sprijin 
pe Pra alinarea unui zbucium care-mi tulbura adânc sufletul. 

Şi uşa iarăşi s-a deschis şi un bătrân cu barba albă de Moş Crăciun, 
în aceeaşi sulană uzată, mi-a deschis amabil, salutându-mă cu bucuria 
curată şi sinceră a unui om care-şi regăseşte un vechi prieten. Aceeaşi 
cameră m-a primit, cu fotoliile demodate şi ospitaliere. Spre surprinderea 
mea, eu am fost primul care am deschis vorba 

- Monseniore, ca să impui totuşi un punct de vedere creştin trebuie 
să ai puterea să o faci! 

- Dar ce-i puterea? 

Intrebarea lui m-a descumpânit, mi-a golit dintr-o dată tot sacul cu 
răspunsuri juridice şi filosofice pe care le cunoşteam prea bine! Mă 
simțeam dezarmat şi, într-un fel, ridicol. Avusesem puterea şi nu-mi 
pusesem nici o clipă intrebarea: ce este puterea? Eram şi eu un domn 
Jourdain, în felul meu. 

Nu mea lăsat prea mult în încurcătură şi a continuat: «Omul cel mai 
putemic pe care l-am cunoscut a fost un tânăr, la Roma, care nu putea să 

mişte nici un degcl fără a avea dureri atroce. Era fiul unui ateu, revoltat 
impotriva Bisencii şi mai ales a preoților ei. Printr-un apel providenţial 
am fost chemat la căpătâiul acestui muribund. Tatăl său s-a înfuriat după 
ce a aflat de vizita mea. M-a pândit când am venita doua oară şi, strigând 
la mine, mi-a spus să plec imediat, că altfel mă aruncă pe fereastră în 
stradă. A vrut să închidă uşa, dar, slab şi subțire cum sunt, până să închidă 
el uşa, eu, cu un gest brusc, m-am strecurat în casă. A mai bodogănit el, 
chiar cu amenințări, dar m-a lăsat să intru la fiul său. Mai târziu, când mă 
găseam în camera bolnavului, se retrăgea discret. Drumul se eliberase cu 
totul. Devenisem un fel de obişnuit al casei. Eram acceptat şi chiar 
aşteptat, Am început să mă rog împreună cu tânărul. Într-o zi, după ce s- 
a mărturisit şi s-a împărtăşit la liturghia pe care am spus-o la el în cameră, 
tânărul a acceptat să mă ajute în apostolat. Îşi oferea suferința, în unire 
cu jertfa lui lisus, pentru intenţiile mele. Ori de câte ori i-am cerut o oră 
sau două din suferințele lui pentru o anumită vindecare, reuşeam. Atât 
de putemică era intervenția acestui mare infurm, încât am obținut şi o 
vindecare de cancer a unui profesor universitar. Şi nu numai că tânărul 
a munt în stare de sfințenie, dar până la urmă tatăl lui s-a convertit. Ei da, 
acest mare infirm a fost omul cel mai putemic pe care l-am cunoscut 
vreodată». 

ŞI s-a oprit, parcă aşteptând. Eu pricepeam acum că neînţelegerea 
de la început provenise din aceea că ne aflam pe două poziţii net 
deosebite ca optică a vieţii. Eu priveam din punct de vedere natural, iar 
el privea din punct de vedere supranatural. Eu contam pe efemer, iar el 
pe ete. Și dintr-o dată am înțeles că el avea dreptate, dreptate cu carul, 
ŞI că eu îmi pierdusem vremea în eforturi sterile. Dar învățasem ceva de 
mare preț, învățasem ceea ce nu trebuie să fac. Şi asta era enorm! L-am 
întrebat brusc: 

- Acum ce trebuie să fac? 

- Nimic altceva decât să vă instruiți. 

- Cum? 

- Vom face împreună catehizarea. 

- ȘI voi putea deveni catolic? 

- Dacă donţi, se poate. 

- ŞI când începem? 

- Veniţi mâine dimineaţa la zece, că vă aştept, 

- Trebuie să aduc ceva? 

- Da, o bunăvoință sinceră de a iubi şi servi pe Dumnezeu, că restul 
il «aduce» El, 

Şi astfel, la interval de numai o zi, au avut loc două întrevederi. 
Prima întrevedere, cu concluzia fermă pentru mine că nu voi mai reveni 
niciodată în acea casă, şi a doua întrevedere, cu concluzia că în ziua 
imediat următoare voi veni în aceeaşi casă pentru a învăța să [iu creştin, 
Aşa am reluat urcușul aceloraşi scări, sunând la aceeaşi oră, la aceeaşi 
sonerie binecuvântată, la care mulți, sunând, şi-au aflat mântuirea 
sulletului. 

Mai târziu am înțeles că fusesem «victima» rugăciunii de noapte a 
Monseniorului! 

(Extras din Horia Cosmovici, Monseniorul, 
Editura M.C, Bucureşti, 1996, pp. 13-21) 











PAG. 16 NR. 7/91 Iulie '98 





In studiul său Partidul politic - Sociologia unui sistem 
al partidului politic, publicat în 1922 în revista Arhiva 
pentru Ştiinţa şi reforma socială, Dimitrie Gusti formula 
următoarea întrebare (la care tot el găseşte răspunsul, pe baza 
constatărilor din realitatea politico-culturală a României 
interbelice): “Când vedem că preocuparea de căpetenie a 
popoarelor, ce au trecu şi trec prin cumplita criză a 
existenței lor, constă înrăspândireaculturii serioase politice 
şi formarea de conducători. trebuie să ne întrebăm: ce se 
face la noi? Răspunsul este simplu. Cultura politică nu se dă 
la noi nicăieri, nici la Universitate, nici în afara ei.” 

ŞI, în continuare, sociologul român pledează pentru 
formarea unor cadre politice pregătite temeinic, prin studii 
corespunzătoare, condamnând improvizația şi diletantismul 
în viaţa politică. “Să fim bine înțeleși, nu poate fi vorba de 
a forma oameni de stat providenţiali, căci, este bine ştiut, 
geniul politic nu se produce după dorință, ci se naşte - 
nascitur, non fit Vatura, din nenorocire, este zgârcită cu 
producerea unor astfel de exemplare rare. Se Ştie însă tot 
atât de bine căcel mai talentat om politic nu poate improviza 
soluții mari, căci toate darurile naturale şi empirismul 
afacerilor publice, fără cultură politică, nu sunt suficiente 
pentru a forma pe omul de stat modern”. 

Pledoaria lui Dimitrie Gusti pentru o clasă politică ai 
cărei exponenți să posede o temeinică cultură politică este 
astăzi mai actuală ca oricând. Conducătorii comunişti 
înțeleseseră până la urmă bine acest lucru şi deveniseră 
conştienţi de faptul că fără o elită politică alcătuită din 
specialişti în toate domeniile vieții publice, sistemul nu poate 
funcționa. În acest sens, imediat după preluarea puterii, 
Partidul Comunist, concomitent cu apelul la consilierii 
sovietici care au suplinit lipsa unor cadre autohtone, a inițiat 
o amplă acțiune pentru formarea unei elite politice proprii. 
Un numeros contingent de tineri care, fie din convingere, fie 
din oportunism, şi-au declarat ataşamentul față de ideologia 
marxist-leninistă, a fost trimis la “studii” în Uniunea 
Sovietică. În acelaşi timp au fost create, în țară, institute de 
învățământ politic organizate după modelul institutelor 
sovietice similare. Şi ca o replică indigenă la Academia de 
Științe Sociale de pe lângă C.C. al PCUS, supremul for 
doctrinar de la Moscova, comuniştii români au înfiinţat 
Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice a R.S.R, avându-l ca 
preşedinte de onoare pe Nicolae Ceauşescu, 

Dar adevăratul laborator în care era pregătită elita 
Partidului Comunist a fost Academia “Ștefan Gheorghiu”. 
Importanța acestui institut de studii politice este subliniată 
astăzi, cu un nedisimulat sentiment de nostalgie, de d-l 
Adrian Severin, unul dintre doctrinarii din generaţia tânără 
care a profesat la catedră în această adevărată Sorbonă a 
comunismului de pe malurile Dâmboviţei. Şi într-un anumit 
sens are dreptate. Mulţi dintre actualii politicieni, atât din 
partidele de la putere, cât şi din partidele de opoziție, şi-au 
agonisit “culturapolitică” fie direct în amfiteatrele Academiei 
“Ştefan Gheorghiu”, fie din spiritul cu care această instituție 
de îndoctrinare marxistă a modelat gândirea intelectualității 
formate în anii comunismului. Procesul de îndoctrinare nu s- 
a limitat însă numai la un singur institut elitar. Indoctrinarea 
aacoperit toată viața universitară, un accent deosebit punându- 
se pe ramurile învățământului superior al căror domeniu de 
activitate presupunea o fundamentare ideologică, în speță 
Facultățile de Filozofie, Istorie şi Drept. Invățăceilor din 
aceste discipline lise inculca ideeacă “materialismul dialectic 
şi istoric” nu este doar un sistem filozofic între altele, ci 
Filozofia însăși, 

Postulatul superiorității materialismului dialectic şi 
istoric nu a condus însă la un “bigotism marxist” decât în 
modul de gândire al comuniştilor bătrâni, incapabili să se 
desprindă din tiparele depășite ale socialismului de tip 
stalinist. În opoziţie cu bătrânii, marxiştii tineri au înțeles 
necesitatea adaptării socialismului la cursul istoriei. O adaptare 
preconizată de teoreticienii de la Kremlin încă din anii '80, 
a cărei esență consta în introducerea conceptelor de 
“perestroika” și “glasnost” în practica politică curentă, O 
subtilă inovație doctrinară ale cărei avantaje constau în faptul 
că pe de o parte nu afecta temeiurile marxismului, iar pe de 
altă parte conferea sistemului socialist suficientă mobilitate 
pentru a fi acceptat ca o formulă politică oarecum înrudită cu 
socialismul francez, cu social-democrația şi cu laburismul 
britanic, 





Editura 
PUNCTE CARDINALE 


În =. 
B.R.D. Sucursala SIBIU 
Cont nr. 251100996517509 














Lipia BANEA 
secretar de redacţie 





PUNCTE CARDINALE 


ii 


Haosul general provocat în întreaga țară de evehintentele 
din Decembrie '89 a ocolit doar două organizaţii. Prima este 
organizația subversivă condusă de Ion Iliescu, cea care a pus 
la cale lovitura de stat împotriva lui Nicolae Ceauşescu, 
soldată cu preluarea puterii de către complotişti, pentru a evita 
crearea unui “vid de putere”, şi cu asasinarea “odiosului 
dictator”, pentru ca “teroriștii” să nu pună în primejdie 
succesul “Revoluţiei”. Rezultatul: timp de şapte ani echipa 
Iliescu, alcătuită din comuniștii reformişti, a condus cu mână 
de fier destinele României, ținând țara cât mai departe de 
porțile Europei, ca nu cumva “democrația originală”, bazată 
pe perestroika şi glasnosi, să fie infestată cu influențe nocive 
venite din Occident! 





Cea de-a doua organizație care a subzistat lui Decembrie 
'89 a fost Securitatea, centrul vital al puterii comuniste. În 
ciuda momentelor grele prin care atrecut, numele şi personalul 
ei fiind asociate cu toate crimele săvârşite în anii de dictatură, 
ea areuşit să supraviețuiască şi chiar să-şi continue activitatea. 
O instituție cu un sistem de organizare cvasiperfect şi cu un 
personal de un remarcabil profesionalism este de neimaginat 
să nu fi avut printre ipotezele sale de intervenție şi o variantă 


pentru evenimente de genul celor din Decembrie '89. Dovada 


palpabilă că Securitatea a fost activă încă din primele ceasuri 
de după răsturnarea regimului Ceauşescu şi introducerea 
pluralismului politico constituie infiltrarea masivăa partidelor 
politice (care reprezentau o primejdie potenţială pentru încă 
neconsolidata guvemare Iliescu) cu agenți informatori şi de 
influență, precum şi crearea, în scop de diversiune, a unui 
număr impresionant de noi partide politice, spre acrea confuzie 
în mijlocul unei populații necoapte încă pentru democrație, 
aşa cum bine observase Silviu Brucan (stupid people), ca unul 
care contribuise direct la acţiunea de depersonalizare a neamului 
românesc. Dar adevărata dovadă că Securitatea nu şi-a încetat 
nici o clipă activitatea a fost instigarea conflictului româno- 
maghiar de la Tg. Mureş, din Martie 1990. O acţiune pusă la 
punct cu profesionalism, care i-a oferit lui Ion Iliescu pretextul 
de a scoate din ilegalitate aparatul de represiune moştenit de 
la regimul comunist şi a-i crea un alt statut de legalitate, sub 
o nouă denumire: Serviciul Român de Inforihații. 
Evenimentele din Decembrie '89 au avut drept consecință 
nu numai preluarea puterii politice de aripa t&formatorilor din 
Partidul Comunist, dar şi apariţia unei opoziții politice cu 
caracter anticomunist, ca urmare a singurului câştig real al 
“Revoluţie”: pluralismul politic și libertatea de expresie. 
O acţiune temerară la care, în lipsa unor elemente tinere şi 
viguroase, capabile să înțeleagă primejdia pe care o reprezintă 
neocomunismul ascuns sub pulpana democraţiei, s-au angajat 
foştii membri ai partidelor istorice, cei mai mulți dintre ei 
supraviețuitori ai temniţelor comuniste, Din iniţiativa lor au 
fostreînființate Partidul Naţiohal- Țărănesc şi Partidul Naţional 


Liberal, În ce măsură această inițiativă a servit iăteiăsălor, 
permanente ale naţiunii este gieu de spus. Câteva cortstătărt na .- 


vor ușura totuși un răspuns şi o concluzie, 

9 Deoarece puţinii foști deținuți politici cate au pus 
bazele Partidului Naţional- Țărănesc (versiunea 1990) nu puteau 
forma un partid politic apt să facă faţă cerințelor democrației 


Colegiul redacțional: Gabriel CONSTANTINESCU, redactor-şef; 
Demostene ANDRONESCU, Răzvan CODRESCU, 


Constantin IORGULESCU, Marcel PETRIŞOR 





„telefon 





2400 SIBIU - Calea Durbrăţii nr. 109 








(afirmarea prin cantitate), prin statut, cu nesemnificative 
restricții, partidul lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache a deschis 
larg porţile pentru foştii membri PCR. În ce măsură această 
infuziecu sângecomunistaconstituit şi o adevărată convertire 
la valorile naționale şi creştine, este greu de desluşit astăzi. 

O Rezultatele alegerilor din Mai 1990 pentru Adunarea 
Constituantă au reprezentat un grav eşec al PNȚ. Mai grav 
este însă faptul că, prin participarea lor la lucrările 
Constituantei, senatorii şi deputații ţărănişti, chiar dacă au 
votat împotriva ei, în fapt, conform uzanțelor democratice, 
sunt coautori ai Constituţiei neocomuniste din 1991, care 
consfințeşte în primul articol că “Forma de guvernare a 
statului român este republica”. 

0 Conştient de faptul că electoratul român este prea 
dezorientat pentru a se alătura unui partid care promovează 
valorile naționale şi creştine, Comeliu Coposu a inventat 
“Convenţia democrată”. O formulă hibridă, care a adunat 
sub același semn electoral formațiuni politice de cea mai 
diversă orientare, al căror scop comun era dorința de “a 
ajunge la puterea de a guverna ”, dar nu “pentru realizarea 
unui ideal etic social”, ci aşa cum se va dovedi când vor 
dobândi puterea, ci numai pentru a se bucura de avantajele 


pe care le conferă deținerea ei. 


(9 Darcea mai reprobabilă consecințăa participării PNȚ 
la viața politică parlamentară o constituie faptul că deputații 
şi senatorii ţărănişti fiind “colegi” cu întreaga pletoră de 
personaje abjecte din partidele neocomuniste, statutul de 
“colegialitate " cu persoane onorabile le dă acelora dreptul 
să-şi aroge o nemeritată “onorabilitate politică”. 

0 Cit priveşte cel de-al doilea “partid istoric”, 
“liberalii”, fie că sunt ai lui Radu Câmpeanu, ai lui lonescu 
Quintus, ai lui Dinu Patriciu sau ai lui Niculae Cerveni, nici 
unii nu au nimic comun cu Partidul Naţional Liberal al 
Brătienilor şi ar fi un adevărat sacrilegiu să-i asociem pe 
“liberalii” de astăzi cu “Făuritorii României Mari”. 

* 

În urma alegerilor din Noiembrie 1996, Convenţia 
Democrată a obținut atât preşedinţia țării, cât şi o majoritate 
relativă în Parlament, ceeace i-a conferit dreptul ca, în alianță 
cu alte partide, să dețină puterea executivă. De aici încep 
avatarurile partidului lui Comeliu Coposu. 

O In lipsa unei personalități de autentică formație 
țărănistă, Comeliu Coposu (Şi apoi urmaşii lui) au desemnat 
drept candidat pentru demnitatea de Preşedinte al României 
un comunist, fost secretar de partid. 

e Din dorința de a guverna cu orice preț şi în orice 
condiții, țărăniştii au trecut peste orice considerente de ordin 
moral şi s-au încuscrit cu comuniştii lui Roman-Neulănder, 
mulți dintre ei alogeni ca şi patronul lor. 

O Şi tot din dorința de a se împărtăşi cât mai deplin 
avantajele guvemării, lon Diaconescu şi toată garda veche a 
țărăniştilor octogenari par a-şi fi pierdut certificatele de 
naştere. Impletind armonios grija pentru soarta țării cu grija 
pentru propriile interese, dar şi pentru interesele fiilor, 
nepoților, cumnațilorşi ale altor rubedenii mai apropiate sau 
rhai îndepărtate, gerontocrația țărănistă nu dă semne că ar fi 
dispusă să se desprindă din fotoliile în care s-a instalat. 

O Diletantismul demnitarilor ţărănişti în conducerea 
departamentelor pe care și le-au atribuit a devenit evident la 
mai puțin de un an de la înscăunarea la guvemare. Preceptul 
lui Dimitrie Gusti că “ce? mai talentat om politic nu poate 
improviza soluții mari fără cultură politică” îi vizează 
direct, mai ales în a doua lui parte. 

'9 Una dintre maximele lui La Bruyere, folosită de' 
Lbuis Barthou ca morto la lucrarea sa Le Politique, sună 
astfel: “Vuexistă nicio profesiune care să nu aibă anii ei de 
ucenicie, Or politicienilor ţărănişti nu le lipseşte numai 
“cultura politică”, ci şi “anii de ucenicie”. 

Li 

Şi în încheiere, un presentiment în loc de concluzie. În 
timp ce Ion Diaconescu se amăgeşte cu iluzia că “un guvern 
mai bun ca acesta nu se există”, în spatele său se pregăteşte 
Scehatiul pentru anul 2000 (sau poate chiar mai devreme); 
pefisiohârtă politică 4 lui Ion Iliescu, refacerea urrității 
Frontului Sâlvării Naţionale, Petre Roman-Neuliinder - 
preşedinte al României și Adrian Năstase= prim-ministru 


Gabriel CONSTANTINESCU 


Tehnoredactare computerizată 


"PUNCTE CARDINALE" 
METER PI PENES 00 UIT * » UPA PPR, TAL 


Past SRL 


07422836 Printing Company