Cuvantul Romanesc anul 9, nr. 100, august 1984

“PROGRES” SI GENOCID 


Se povestește că Phytagoras, după ce-a 
descoperit teorema lui, drept mulțumire 
i'a sacrificat 100 de boi lui Apolo. Nu e de 
mirare că geometria a rămas limbaj divin, 
dincolo de “utilitate”. Azi ameninţă însă 
altă sacrificare, numai că nici lui Apolo, 
nici de boi, ci zeului intunecimii i se 
pregăteşte un posibil masacru planetar. 

S'a vorbit la un moment dat de “'barba- 
ria cu față umană”. Barbaria era 
bolşevismul, iar fața aparent umană, 
pretinsul lui ''umanism”, la adăpostul 
căruia se practică nestingherit genocidul, 
din Afganistan până în România. Bolșevis- 


mul se ascunde sub o “ideologie”. Dar în 
realitate nu are nici o idee, din simplul 
motiv că ideile au murit în oanieni ca să le 
ia locul altceva. La capătul secolului XIX 
s'a anunțat o pretinsă moarte a lui Dum- 
nezeu, care murea numai în oameni. La 
câțiva ani după aceea, exact la 1900, a 
murit altceva. Au murit ideile în oameni. 
Si în locul lor a venit o teorie în fizică, a 
cărei utilizare tehnologică a luat acest 
secol în primire, făgăduind chiar să-l 
scutească de viitor. Concomitent cu moar- 
tea lui Nietzsche, exact la 1900, un alt 
German, incontestabil dotat cu ge a 


George BRANA——— 


făcut lumii plocon o teorie cu totul nouă 
în'fizică. Pe baza acestei teorii s'a ajuns în 
mai puţin de jumătate de secol la exploa- 
tarea destructivă a energiei obținute prin 
dezagregarea atomului şi s'a fabricat cea 
mai cumplită armă din istoria lumii: bom- 
bele dela Hiroshima şi Nagasachi, 1945, 
care au ucis fără să mai lase urme într'un 
“holocaust”! stricto sensu, 120 de mii de 
civili de toate vârstele, şi a rănit în cea 
mai mare parte fără leac sute de mii de 
alți civili. 

Relativ repede după 1945, secretul con- 
strucției acestei arme a fost trădat în 


favoarea revoluţiei bolșevice mondiale, 
care azi în 1984 ameninţă cu pulverizarea 
părților din planetă care nu se lasă 
bolşevizate. Un roman grotesc și stupid de 
“science fiction"? Deloc, ci un vis rău 
devenit realitate și comparabil cu o poves- 
tire a lui E.A.Poe, în care o gorilă care 
furase un brici, băga nişte oameni în 
sperieţi, cățărându-se dela un etaj al casei 
la altul. Ce s'a întâmplat cu umanitatea 
ca să ajungă aici? Am zice o tragică 
maimuțărire a lui Dumnezeu de către 
oameni. Comparația om-Dumnezeu este 


ISSN 


— —— THE ROMANIAN VOICE —— 
"THE LARGEST ROMANIAN _NEWSPAPER_IN THE:F 


PUBLICAŢIE LUNARĂ 


ELVETIA, GERMANIA, GRECIA, FRARTA, NTALIA MI ORACO, DLARI 


CIRCULATIE IM AFARA CANADEI: AFRICA DE SUD, ARGENTINA, ANGLIA, 


200 


= PATRU DECENII 
DE ISTORIE NEAGRĂ 


Eugen BÂRSAN 


23 August 1944-23 August 1984. In chip sigur 
perioada cea mai sihistră din viața poporului român, 
care din nefericire este încă în curs. In general este 
cunoscut că ce s'a întâmplat la 23 August 1944 a fost 
determinat de starea războiului cu Rusia care era 
văzut ca pierdut, şi de ţinuta neclintită a Mareșalului 
Antonescu de a nu termina războiul mai înainte de 
asigurarea unor condiții demne. In această con- 
junctură a mai întrat însă şi chestiunea minoră a 
unui resentiment al Regelui contra Mareșalului. Un 
resentiment care dă tonul și duce Ia situații majore şi 
icapitale, De unde acest resentiment? Maresalul nu l-a 
văzut niciodată pe tânărul rege suficient de dezvoltat 
pentru a se consulta cu el în problemele țării. De aici 
resentimentul de a i-o plăti Mareşalului. 

Iniţiativa, deciziile şi tehnica operativă a 
întâmplărilor din ziua fatală de 23 August, au fost 
chestiuni care s'au desfăşurat în Palatul Regal, în 
jurul unei mese rotunde dela care au dispus de neam 
şi de țară următorii: Regele Mihai, Ion Mocsony- 
Stârcea, Grigore Niculescu-Buzeşti, Generalul Con- 
stantin Sănătescu -şi Generalul Aurel Aldea. 
Hotăririle acestor arhitecţi ai măsurilor 
deschizătoare de epocă neagră, s'au desfăsurat pe in 
curs de acte ca în drame. =, 

Primul act a constat în arestarea Mareşalului An- 
tonescu. Răspunzând unor stăruințe în această 
privinţă, Mareșalul s'a dus la palat, fără să se gân- 
dească că se va întâlni cu ceasul cel rău. Odată ajuns 
acolo, după o scurtă întrevedere cu Regele, 
Colonelul Emilian Ionescu şi Maiorul Anton 
Dumitrescu (ofiţeri de palat), au avut grijă de 
executarea planului de arestare a Mareșalului și de 
depunerea lui, ca o soluţie imediată, în camera safeu 
a palatului, greu zăvorită. Mihai Antonescu, 
Ministrul de Externe, a fost arestat și el tot la palat, 
Până la punerea sub stare de arest și a altor oameni 
importanţi (între care și Generalul Fantazi), a luării 
de măsuri de siguranţă şi a formării unui nou guvern, 
arestarea Mareşalului Antonescu trebuia să rămână o 
chestiune secretă, pentru popor și armată. 

Actul doi n'a arătat deloc bine pentru palat. Deşi 
aşteptaţi, şefii celor două mari partide istorice, Iuliu 
Maniu și Constantin Brătianu, n'au vrut să treacă pe 
acolo. Un fapt care a produs- încurcături, căci se 
plănuise ca ei să fie numiți ministri fără portofoliu în 

i "Continuare in pag, 
TITEIULUI 0 LILI UI LIU UI IL 


LILI LILI LUI LU LILI IULIU LILI LILI LIU LILI LII 


LILI LILI 


EL 


Pai 


IAZILIA, BELGIA, NILE, DARENAR 


Cuvântul “gheşeft', de 
care ne vom folosi pentru a 
circumscrie un fenomen, a 
ajuns la Români adus de 
nişte supuşi austrieci. Dar 
spre deosebire de "afa- 
cere”, ceea ce înseamnă, 


gheşeft are o notă 
peiorativă, așa că 
“*gheşeftarii” alcătuiau o 


specie integral ilicită, la 
care  ''afacerea”' se con- 
funda cu ''frauda”. De ce 
ne ocupăm de "'gheşeft- 
geşeftari”? CI 
Toţi Românii din exil 
ştiu că nu se poate ajunge 
la vreo unitate de indiferent 
ce fel de acțiune româneas- 
că, prin care direct sau in- 
direct, deci fie politic, fie 
cultural, să se afirme 
dezideratele româneşti de 
liberare a României. Făcând 
o mică socoteală, se ajunge 
prin eliminare, inevitabil la 
concluzia că se află în Oc- 
cident un mare număr de 
oameni din România care 
au întinse relaţii în lumea 
politică sau presă, care fac 
nişte enorme gheşefturi cu 
comuniştii din R.S.R. Fără 
nici un interes ideologic, ci 
numai pentru  "'gheşeft”, 
aceştia prin relaţiile lor se 
dau şi în cap şi în picioare 
ca să satisfacă doleanţele 
bolşevice, adică prin relații 
de tot felul să impiedice 
orice închegare românească 
din exil, fie că este vorba de 
un cerc cultural, fie că e 
vorba de un cere manifest 
in favoarea unei împăcări 
româneşti pentru slujirea 
intereselor ţării şi ale 
Românilor asupriţi. 
Complicităţile cu regimul 
sunt enorme şi 


foarte bine plătite. După 
gheșeftarii direct profitori 
abia în al doilea rând vin 
diverşi paşaportari care 
intră în horă s'o strice, 
oriunde e posibil. In al 
treilea rând al alianţei vin 
decavaţii scurși dintr'o 
lume care intrase de mult 
în descompunere în 
România. Sunt milioane 
si milioane de dolari, zeci 
de milioane, stoarse din or- 
birea, sau ce-o fi, a unui 
Occident aliat cu vătafii 
sclavilor din R.S.R., care se 
cheltuiesc exclusiv pentru 
această industrie a minării 
exilului românesc, cu 
nenumăraţii căpitani de in- 
dustrie din specia morală a 
gheșeftarilor._ 

Constatarea unei boli nu 
înseamnă implicit și vinde- 
carea ei. Dar sunt si boli 
care se vindecă fără doctorii 
sau tratamente complicate, 
ci pot fi anulate printr'o 
disciplină interioară, care 
duce la deparazitare, la 
dezinfectare şi astfel la o 
restaurare a organismului. 
Ce este de știut, şi nu se 
învaţă deloc de atâţia amari 
de ani ai exilului este că 
modestia, rezerva, lăsarea 
la o parte a lui “feu am avut 
dreptate"!, şi claritatea ex- 
presiei în definirea 
scopurilor, fac  inatacabilă 
orice acțiune spirituală, 
culturală, politică sau 
economică. ''Rezerva"” este 
ceva mult mai important 
decât s'ar crede. 

Să încercăm un exem- 
plu. De pildă un X intră 
subit la idee că el este 
chemat să ia comanda peste 


Românii : din - exil: - şi ! se 


decide să le facă legea de 
comportare şi existență. 
Desigur un lucru nesăbuit, 
dar dacă e nesăbuit de ce 
să mai intre în discuţie? 
Sau se. ia inițiativa unei 
acțiuni colective cu cele 
mai sănătoase intenţii, dar 
unii care au aderat se 
retrag din motive lipsite de 
orice realitate. De ce să nu 
fie aceştia lăsaţi sănătoşi în 
pace fără a-i mai aminti în 
vreo discuție? Sau se între- 
prinde ceva cu. restricţii 
dictatoriale prin care se 
sabotează unitatea 
Românilor. Faţă de toate 
acestea distanța fără nci o 
supărare este lucrul cel mai 
bun. Când ţăranul care se 
duce cu un car la târg, dă 
în drum peste o baltă de 
noroi din care n'ar mai ieși 
nici el nici carul, nu se 
supără pe baltă ci socotește 
cum face s'o ocolească. 
Există în acest exil un fel 
de băltoacă fără fună a unui 
sistem care drept lozincă 
are trei cuvinte: "'totul pen- 
tru bolşevici”!. Așa că avem 
azi o sumă de necomuniști 
care fac totul pentru 
bolşevici. Este un fel de 
partid, paralel cu cel din 
R.S.R., neideologic și foarte 
mare, condus prin gheşefte. 
Românii de bună credinţă 
nu intră la remorca gheşef. 
tarismului, ca să îngroașe! 
rândurile unui partid com- 
pus exclusiv din oameni de 
rea credinţă, orice-ar fi ei, 
gheşeftari, paşaportari cu 
dezinformaţia, iscoade de 
tot felul., care nici măcar 
nu sunt greu de identificat, 
pentrucă în tot ce fac con- 


RE 


DIRECTOR: GEORGE BĂLAȘU 


TUCOSLAVIA, S.U.A. SUEDIA, TRGIA, BONA ZELARDA- 


E WORLD 


PENTRU O HIGIENĂ 
MORALĂ ÎN EX 


Adrian B. COSMA 


pre: 


credință și buna purtare. 
Oricine înjură, calomniază, 
minte sfruntat, face spume 
la gură, aruncă în dreapta 
şi stânga tot felul de copite, 
se dă așa fel în stambă, 
încât oricine nu înjură, nu 
calomniază, nu minte 
sfruntat şi nu are copite ca 
să le arunce în dreapta şi 
stânga, se va separa de 
această specie ca uleiul de 


apă. 


Dar la ''Totul pentru 
bolşevici"', Românii cu 
adevărat liberi pot 


răspunde într'un fel mai 
tare ca orice slogan-forță”: 


Români care vă iubiți 
necondiţionat neamul şi 
țara, uniţi-vă în cuget 


curat, în bună credinţă şi 
în încrederea în dreptatea 
dumnezeiască!” 


Cine nu poate adera la 
asemenea unitate neprogra- 
mată de nici o “fideologie” 
sau “partid”, este în 
sistemul” descris mai sus, 
şi nu-i rămâne decât să 
fiarbă în proprii acizi, fără 
nici un ajutor din partea 
noastră. Acizii sunt 
“proprii”, deci ai lor, nu ai 
noştri. Noi prin disciplină 


interioară, adică noi 
Românii liberi, ocolim 
aceşti acizi, ca țăranul 


băltoaca de noroi ivită în 
drum. Stim că destinul 
unui neam nu poate fi 
abătut prin industria unui 
sistem oricât ar fi de 
răspândite  complicitățile. 
Seninătatea şi credința 
sunt mai puternice decât 
orice fel de otrăvi şi 
necuviinţe. 


PAGINA 2 


AUGUST 1984 


CUVANTUL ROMÂNESC 


editorial 
AM AJUNS 


LA NUMĂRUL 
100 


redacționale. 


potențat ideea românească. 


nostru, să comentăm evenimentele, 


Cuvântul Românesc are o aniversare profesională, 
a ajuns la numărul 100, dela începutul existenței sale. 
Acest mumăr ne oferă o nouă certitudine în activi- 
tățile noastre; am mers pe o cale bună, sănătoasă și 
am fost „sprijiniți în publicarea ziarului, de către cei 
ce au înțeles temeiurile de existență ale echipei 


Ziarul nostru nu a fost conceput ca o afacere 
comercială şi nu a grupat la început tehnicieni, 
profesionişti sau jurnaliști meseriaşi, ci suflete, inimi 
şi energii româneşti, care s'au dedicat scrisului din 
dragoste pentru lumea românească, cu toate bogățiile 
ei culturale, istorice şi etnice. Apoi, au venit și cei 
încercaţi în ale scrisului, cei ce au îmbogăţit prin 
creațiile lor patrimoniul culturii naționale, cei ce au 


In felul acesta ne-am apropiat unii de alții, din 
toate depărtările și ne-am legat să apărăm tezaurul 
să analizăm 
situaţiile, să desprindem semnele vremii, ca să fim 


TEHNOCRAȚIE ŞI TALENT | 


Citesc oreflexiepolitică: 

“Prosperitatea este 
rezultatul eliberării talen- 
telor tuturor, și nu produ- 
sul deciziilor unei caste 
tehnocratice, oricare i-ar fi 
calitățile”. 

Autorul are dreptate. 

Casta tehnocrată a pus 
stăpânire pe societatea 
civilizată. Tehnocraţia, 
adică spiritul aservit unui 
domeniu precis, strict 
limitat. Viaţa trăită pe 
compartimente, creierul 
jalonat. Nici un spațiu 
liber. Lotul în suprafață de 
X m2 trasat la centimetru 
iângă lotul de Y m2. 
Jalonați mai sus! Simt că 
adie o idee. Opriţi-l! 

Viața nu poate fi trăită 
așa. Desigur, mu se poate 
crea, aplica , decât în or- 
dine. Dar cine poate nega 
fanteziei, inventivității, 
spiritului ieșit din tipare, 
puterea de” creație? Mai 
mult: nu crează decât min- 


tea ieșită din Sablon, contra 
șablonului, Nu fac elogiul 
spiritului răznit , nici al 
“originalului” de aparență. 
Răzniții și proștii nu sunt 
societate. Dar” nici con- 
formiștii, nici rutinierii, 
nici limitați lui 2+ 2. Intre 
tehnocrat și inspirat, 
rămân cu  inspiratul pe 
Muntele Măslinilor. 

Nu știu dacă la Roma cei 
trei care formau colegiul 
erau tehnocrați. Cred că nu. 
Roma antică a trăit pe alte 
valori și prin acelea a 
dominat pământul. 

Cunoaște cineva vreun 
tehnocrat' al religiilor? 
Vreun gânditor tehnocrat? 
Vreun martir răstignit pe 
plansa tehnocrată? Trans- 
plantul cardiac, ce culme a 
tehnocrației! Durează câte 
sute de zile? O cioară 


durează 100 de ani. Să tra- 
gem concluzia că e mai bine 
să fi cioară? Ar fi o con- 
cluzie de tehnocrat. 


“Eliberarea talentului 
tuturor”. 

Ce este talentul? O coar- 
dă în plus la vioara spiri- 
tului. Poţi fi inteligent fără 
să ai talent; poți fi talentat 
fără să fi inteligent. In 
istoria literaturii Victor 
Hugo era considerat de unii 
critici, de exemplu de Leon 
Daudet, a fi un mare talent, 
dar nu o mare inteligenţă, 
ceea ce adolescentul din 
mine wa putut, la timpul 
său, înțelege. 

Talentul nu este 
tehnocrație. Talentul poate 
constitui un element de 
cultură. Talentul poate fi 
un element de civilizație. 
Talentul este un adaus al 
naturii.  Tehnocraţia, un 
plus didactic. In orice caz,o 
globalitate. 

Se spune:  tehnocra- 
ție, plutocrație, democrație, 
aristocrație. Nam auzit 
niciodată: geniocrație, nici 
talentocrație. “Creaţia”! 


Radu BUDIŞTEANU——————— 


presupune 0 colecti 
socială. Geniul, isa 
sunt. creații spirituale in. 
dividuale. “Eliberarea 
talentelor tuturor”, m în 
sensul massei talentelor, ci 
în sensul talentului 
fiecăruia. Talentele se poţ 
izola. Tehnocraţia izolată 
nu mai e tehnocrație. 

Gânditorul politie nu 
este un tehnocrat. Aria de 
aplicație aparține tehnocra- 
tului. 

Suprimaţi inspirația în 
politică: gasiţi pe 
tehnocrat. 

Cadrul statal se poate 
organiza pe 8 ore sau 5 ore 
de lucru. Cine va gera, însă, 
viața substanței care e 
națiunea? Nu tehnocraţii. 
Singur talentul e creator, 
Ceilalţi aplică. Nu e un 
raport de subordonare, ci e 
un raport de armonie. 
“Statul e o armonie dura- 
bilă”. Vă amintiți din 
studiile clasice? ln) 


orientaţi pe calea noastră şi să ne consolidăm forțele 
în lupta pentru eliberarea poporului ce trăiește sub 
jugul comunismului şi al Moscovei. 


Cei din redacție s'au trudit să fie la curent cu 
mersul evenimentelor, să verifice informațiile şi să 
pregătească fiecare număr al ziarului, cu grijă şi 
răspundere morală, cu respect pentru cititori şi pen- 
tru adevăr. 


Tragedia poporului român nu ne îngăduie să stăm 
deoparte, și nici să operăm cu superficialități și 
falsuri. Această tragedie ne cere să fim prezenţi şi 
mărturisitori ai adevărului. Să spunem lucrurilor pe 
nume şi să chemăm şi pe alții la luptă, până la vic- 
toria finală, când poporul român se va descătușa de 
lanţurile iobăgiei de azi şi își va hotări propria lui 
soartă, singur, după legile lui de viață, nu după 
dogmele străine ale marxismului. 


Faptul că acest ziar a ajuns la numărul 100, demon- 
strează validitatea poziţiei noastre, m numai a celor 
din -redacție, ci a tuturor celor care s'au aliat 

“într'un fel sau altul cu orientarea celor din 
redacţie. Așa putem spune, fără îngâmfare, că ziarul 
acesta este una din victoriile exilului nostru. 


Nu revendicăm drepturi speciale, ci doar dreptul de 
a face ceea ce ne revine nouă celor din exil. 
“După aceste 100 de mmere ale ziarului, după acest 
popas de amintire şi reculegere, pornim mai departe, 
cu forțe reînnoite, înspre obiectivul pe care ni l-am 
fixat la bun început: eliberarea poporului român. 
Eliberare la care vrem să contribuim și noi, cu 
puținul nostru, alături de mulţi alţii, care, pe alte 
meleaguri şi cualte mijloace, se îndreaptă către aceeași 

ă. In felul acesta, ne regăsim cu toții în 
marea familie a neamului, care ne poruncește să nu 
ne destrămăm î în lumea străinătății și a minciunilor, 
ci să fim ceea ce am fost făcuți să fim, din moși 
strămoșii noștri, din zorile istoriei noastre. Să ne 
păstrăm identitatea spirituală, etnică si istorică, căci 
altfel ne apasă blestemele celor ce au crezut că nu- i 
vom trăda niciodată. 


George BĂLAŞU 


CĂTRE CITITOR 


SPRE CUNOSTINŢĂ: Ținem să facem 
cunoscut -că -REDACȚIA ACESTUI ZIAR- 
nu îmnărtășește totdeauna ideile și punctele 
de vedere ale colaboratorilor din articolele 
semnate. i 


“ABONAŢI-VĂ 


Personal.” 


național” pe adresa ziarului: 
CUV 


LA ZIARUL "CUVÂNTUL ROMÂNESC" 
” Abonamentele și reînnoirea lor, se pot face după cum urmează: 
- Din Canada și U.S.A., se pot trimite “*Cec Poșta!” (Money Order) sau “*Cec 


-Din Europa şi alte Continente, prin “Mandat Poștal” sau ““Cec Inter- 


ANTUL ROMÂNESC, Box 4217, Station D, 
Hamilton, Ontario, Canada L8V 4L6__ 


CĂTRE REDACŢIE 


* VANCOUVER, CANADA - Sunt născut pe teritoriul 
furat, jecmănit și oprimat, Storojineţ, Bucovina, plaiuri 
ce le port î în inima-mi îndurerată; jumătate din familia 
mea a căzut în mâna acestor cotropitori, trei unchi au 
fost deportați î în Siberia în 1940, nu se mai ştie nimic 
despre ei, apoi ani și ani de persecuții împotriva părin- 
ților mei, cărora li se spunea: “ați fugit de bolsevici 
și ați dat peste comuniști”. 

La 1? ani am fost condamnat pentru sabotaj; nu-mi 
pare rău, a fosto mică răfuială dinadolescenţă, deoare- 
ce eram deja însemnat; ani de zile mul mi s'a permis să 
mă înscriu la vreo școală şuperioară, dar nu mă vait, 
pentrucă am avut tot timpul o deviză: “decâto viață în- 
treagă în genunchi, mai bine o zi în picioare”. 

In 1974 mă aflam condamnat la Gherla, unde un crimi- 
nal odios ne făcea seara educația în clubulpenitenciaru- 
lui; printre altele ne-a citit declarația și angajamentul 
lui Ceauşescu dela Conferința dela Helsinki în ce pri- 
vește ““libertatea poporului român, drepturile saleșial- 
tele”. Aceleași angajamente și le-a luat acest cizmar și 
la Conferința dela Belgrad; și s'aținutde cuvânt, deoa- 
rece la 9 Mai 1977 a datmarele decret de amnistiere ce 
elibera un mare grup de hoţi, homosexuali, dădea drumul 
la peste 780 de deținuți frontieriști. In primăvara lui 
1978 au fost chemați cei ce au avut peste 5 ani de închi- 
soare pentru furturi, cei ce au fost în școli de corecție 
la București, au fost instruiți într'o cazarmă militară, 
li s'au înmânat pașapoarte, să plece în Austria și Italia; 
odată sosiți în aceste lagăre, s'au predat organelor în 
drept, declarând că au trecut fraudulos frontiera, care 

le-au întocmit dosare de emigrație bineînțeles neavând 
acces la arhivele românesti pentru a afla căau caziere. 
Rezultatul? Spargeri, hoţii, furturi și alte blestemății 
în țările europene, iar mai noușiaici. Ei ne fac neamul 
de râs; printre ei sunt strecuraţi ș și oamenii partidului, 
care o spun cu mândrie în stânga și dreapta. Deci, dl. 
Ceaușescu se ține de cuvânt, dă drumul cui îi convine. 


- Marian IONESCU 


* DALLAS, U.S.A. - Doresc prelungirea abonamentului 
și cu aceeași ocazie îmi achit șiplata restantă a abona- 
mentului ce se termină în Septembrie a. c.Ca mai noi pe 
meleagurile emigrării, vedem şi ascultăm vocea româ- 
nească a ziarului cu regularitate. Propuneri și obiecţii 
ar fi, dar înțelegem dificultățile acestei luminiţe î în în- 
tregul întuneric al lumii de azi, As zice că ar fi bine să 
mai împrospătați rubrici, să aveţi corespondenți mai 
peste tot unde sunt situate comunitățile româneşti. să 
punctaţi fenomenologia exilului românesc cu bunele si 
uneori cu umbrele lor, să mai îmbunătățiti mesajul de 
înțelepciune românească 
ca un fel de drum-spe- 

ranță-reușită, atât de ne- 
cesar multora care au 
reuşit să „guste din cele 


LA 


Second Class Mail Registration Number 4133 


REÎNNOIŢI-VĂ ABONAMENTUL 


* LOS ANGELES, U.S.A. - Ar trebui ca toată lumea să 
nu uite nici măcar pentru un moment căuna din preocu- 
pările majore ale diplomaților co comunisti români, mai 
ales a celor din America, este să stabilească contacte 
cât mai strânse cu exilații români și organizațiile lor. 
Pe deo parte pentru a sti ce se petrece în sânul lor, 


pentru a găsi breșe de pătrundere, iar pe de altă parte 


ca să găsească Oamenii prin care să submineze acti- 
“vitatea acestor organizaţii. 

Incercările partidului comunist român de apune mâ- 
na pe Episcopia Ortodoxă Română din America ar tre-_ 


bui să rămână vii în mintea noastră. După ce n'au reu- 


șit și episcopia a devenit autonomă, o instituție româno- 
americană, au înființat episcopia lor, afiliată Patriar- 
hiei din România. Această episcopie areparohii în mul- 
te din centrele comunităților românești, parohii conduse 
de preoți aduși din România, si în care majoritatea eno- 
riașilor sunt sau din aceia care s'au supăratpe parohia 
locâlă, sau dinaceia care sunt conduși de spirit mercan- 
tilist, la care dragostea pentru poporul român și liber- 
tatea sa se măsoară cu foloasele materiale ce le pot 
avea ei. Excepţiile dela această regulă sunt foarte puține. 
Rostul acestor parohii este pe de. o parte, să arate opi- 
niei publice americane, vezi dragă Doamne, că în Ro- 
mânia există libertate religioasă. In timp ce guvernul 
român, nu numai că opreste construcția de noi biserici 
și prin tertipuri administrative împiedică repararea 
celor vechi în România, în America înființează bise- 
rici noi chiar și acolo unde, există parohii vechi, în- 
floritoare. Ambasada română din Washington foloseste 
aceste parohii ca un fel de capete de pod, în asaltul ce-l 
dă asupra comunităților românești. Aproape întotdeau- 
na, pe față, parohiile sunt preocupate numai de răspân- 
direa credinței religioase sipăstrarea tradițiilor româ- 
neşti. In, realitate însă, ele au pemanenta grija canu 
cumva să se acrediteze ideea că în România ar fi rău; 
sau că există refugiați, care au ales libertatea „pentrucă 
n'o aveau în România. Dar asemenea , parohii î: își arată 
adevărata lor față atunci când vine stăpânul : conducă- 
torul statului sau Ambasadorul. Atunci se fac luntre și, 
punte pentru a arăta că ei se bucură de “întreaga sim- 
patie a tuturor Românilor-americani”. Se străduiesc să 
convingă pe alți Români, chiar dela alte biserici, să vină 
să-i întâmpine. Ei cunosc bine firea omenească si mai 
ales a oamenilor care nu trăiesc nutrind scopuri ascun- 
se, creduli. Dar ei știu că participarea unor asemenea 
oameni la contacte cu capii lor comuniști aduc rezultate 
excelente > pentru ei, ştirbesc autoritatea morală a celor 
ce s'au lăsat înșelaţi, aduc frământări în comunități si 
discordie în cadrul celeilalte biserici, şi indirect 
săbirea acesteia. 

Desigur că o parte dintre ceice au fost, să zic așa, 
trași pe sfoară, sunt oameni onești, cu bune intei 
care motivează, dar nu justifică! asemenea contacte. 

De aceea, trebue să arătăm că emunei parohii : 
'sau asociaţii constituite în libertate și să mu participăm 
la manifestări culturale, să ne ferim de fraternizări. 


M.B. 


ÎNCHIDEREA EDIŢIEI 


In ziua de 23 Iulie 1984, la Lisabona, unde locuia, a înceta! ostul maresal al 
palatului, ERNEST URDAREANU, în vârstă de 87 de ani. i A a 
Puțin înainte de moarte, Ernest Urdăreanu a lăsat corespondentului nostru din Europă 
un interviu înregistrat pe bandă de magnetofon, în legătură cu evenimentele politice din 
România între anii 1930-1949, evenimente la care luase parte din plin. 
Odată cu moartea acestuia, dispare ultimul martor al epocii lui Carol al II-lea. 
= In ziarul “Cuvântul Românesc”; acăst interviu va apare sub titi i Mărburti stor'Ice!” 


CUVANTUL ROMÂNESC 


AUGUST 1984 


„PAGINA 3 


HUMANO-RAȚIONALISMUL | 


PITEŞTI 


———— Alexandru BERCEANU——— 


Uneori nu se ştie de ce ar 
| fi vorba la unii tovarăși din 
| Est, şi anume de ingenui- 
tate, de inconștienţă sau de 
cinism criminal. Recent se 
puteau citi sub o semnătură 
partinică următoarele rân- 
duri: "Dreptul valah, jus 
valahicum, s'a născut din 
regulile de drept practicate 
de poporul traco-geto-dac, 
care reguli sau transmis 
populaţiei daco-romane şi 
în fine poporului român. Si 
în dreptul roman care a fost 
aplicat populației oraşelor 
din Dacia între 106-271, nu 
Sau cunoscut ordaliile”. 
lar mai departe: ''Demn de 
rețimut este că lipseau forme 
primitive ca acelea ce se 
| aplicau de feudalitatea 
| regală ca proba cu fierul ars 
şi duelul judiciar”. De ce? 
Pentrucă acestea erau 
“străine umanismului şi 
raționalismului nostru”. 
Deci: nici în dreptul roman, 
nici în cel valah, nu a exis- 
tat  “ordalia”, adică” 


judecata lui Dumnezeu. :. '. 


PATRU 


Urmare din 


la palat. Este important de 


trescu ca reprezentant al 


Antonescu, ca început 


Generalul Sănătescu e nu 


rămas o chestiune 
Bodnăras îi este încredința 


ce palatul a fost curățat 
luate pentru salvarea țării. 
unei situaţii presante greu 


desconsiderat un asemenea 
prestigiul țării, mu putem 


nedemn. Prin noua situație 


România. 
Cu toată situaţia grea di 


ILUITI LILI ULUI LUI LUC LL ULUI 


din toate acestea. Românul 
tranformată în închisoare 
strigătoare la cer. 

August 1944 mai târziu au 


au fost atunci când au 
acționat. 


ELI ULUI UTILI LUI IULIU LILI UTILI 


E e UP PI Sa o e dat ml 


DE ISTORIE NEAGRĂ 


noul guvern, pentru a se crea prin numirea lor im- 
presia adeziunii partidelor istorice la guvernul format 


această zi pe la palat. Lucrețiu Pătrășcamu ca repre- 
zentant al unui neînsemnat partid comunist, Titel Pe- 


semnat partid socialist, şi (culmea culmilor ) dezer- 
torul și fugitul în Rusia Emil Bodnăraș, parașutat de 
Ruși în ţară. Stranie situație. Mareşalul Antonescu la 
safeu, iar dezertorul Bodnăraș (în același timp și 10c) 
în poziţie de onoare şi cinste regală. Aceasta eră com- 
binaţia care urma să înlocuiască regimul Mareşalului 


împlineşte acum patru decenii. 
Arhitecţii politici dela palat alcătuiesc un guvern. 


Pătrășcanu i se dă Ministerul de justiţie, iar de atunci 
incoace administrarea dreptăţii în țara românească a 
comunistă. 


ia din safeu, îl duce în casa unui borfaș dintr'o 
mahala a capitalei și mai apoi îl predă Rușilor. Odată 


proclamația regelui către țară. S'a vorbit foarte mult 
în acele momente de măsuri care au trebuit să fie 


In chip clar, România din 1944 trebuia să facă față 


că întâmplările dela 23 August 1944 au pus capăt 
situaţiei presante într'un chip îngrozitor de infantil şi 


ea însăşi poarta invaziei ruseşti. Mai întâi au venit 
trupele cu apucăturile lor barbaro-animalice care au 
împânzit țara, iar curând după aceea a venit altceva: 
nebunia cu ““genialul” Stalin. Au venit zilele în care 
România a fost redusă practic la glorificarea Rusiei şi 
a lui Stalin. Această fază la săltat politic pe 
Ceauşescu, ca viitor “Stalin” al ţării. Dela răposatul 
Stalin, glorificarea s'a mutat la el. Dacă ați auzit de 
reîncarnări și încă ați văzut ura, priviți la cea din 


pe atunci Românul era încă Român, țăranul era încă 
țăran, scoala era încă școală, biserica era încă 
biserică libertatea era încă libertate, demnitatea un 
lucru care domina şi de mâncare se afla din abun- 
denţă - După patru decenii de comunism nu mai e nimic 


naţionale, țăranul a fost proletarizat, şcoala supusă 
alfabetizării marxiste iar biserica ateizării, țara a fost 
E adevărat că cei din fruntea evenimentelor dela 23 


Dar aceasta n'a dovedit decât un lucru: cât de greşiți 


Romanii nu au cunoscut 
această judecată pentrucă 
erau raționalişti. Dar tot 
Romanii erau şi umanişti în 
justiția lor, în comparație 
cu "jus sovieticum”, pe 
care nişte Valahi. moşteni:- 
tori şi ai Romanilor şi ai 
'Traco-Geto-Dacilor, l-au 
aplicat în toate pușcăriile, 
dela Gherla la Piteşti, şi la 
"canalul morţii” sau 
““stufăris”?, lăsând zeci și 
zeci de mii de oameni betegi 
pe restul vieţii, ca să nu 
mai vorbim de miile şi miile 
de asasinați, e drept fără 
“ordalii””, dar cu ORDIN. 

Ce sa întâmplat după 
1948 cu “umanismul” şi 
“raționalismul” valah, 
moştenite cu “justiţie” cu 
tot de-a dreptul dela moși- 
strămoşii Traco-Geto-Daci? 
Sau înnecat în ''canalul 
morții”, zis şi drum fără 
pulbere, de un propagandist 
din__ "marea proză 
românească” venit în Oc- 
cident? Cum Dumnezeu, tot 
ce-a fost umanism şi 


NAUM AAA AOL AAA AAA OALA AOL 


DECENII 


pog. 1 
reținut, cine a trecut în 


unui de asemenea neîn- 


al negrei istorii care 
mit Prim-Ministru. Lui 


Dezertorului 
tă soarta Mareşalului. I] 


de Mareșal, a urmat 


de rezolvat. Nu poate fi 
lucru. Dar, fiind vorba de 
desconsidera nici faptul 


creată, România a deschis 


n zilele lui August 1944, 


a fost scos din tradițiile 
iar lipsa alimentară e 


avut și ei problemele lor. 
acționat, după cum au 


Eugen BÂRSAN £ 


„din_es 


raționalism timp de mii de 
ani, s'a topit peste noapte 
în 1948 și s'a ajuns la 
ororile dela Piteşti şi 
nenumărate altele? De unde 
a ieşit acest “drept valah” 
din 1948 incoace, aşa de 
“umanist”? și  “raționa- 
list??? E cumva o moștenire 
traco-geto-dacică? lar dacă 
aceste crime pentruun înce- 
put masiv de genocid nu au 
fost făcute de urmașii uma- 
niști ai Traco-Geto-Dacilor 
umaniști, care “altfel”! de 
“umanişti” le-au făcut? 
Aşa se încurcă lucrurile 
patrioţilor umaniști care de 
40 de ani aplică noul “fjus 
valahicum'” mai 
“umaniceşte” şi mai 
“raţionaliceşte” „decât: au 
văzut  Moldo-Valahii vreo- 
dată. Stim că Horia a fost 
rapt pe roată de Austrieci, 
dar la Piteşti ce fel de 
““Austrieci” au fost pe-acolo 
să frângă oasele oamenilor 
supuşi la torturi de neîn- 
chipuit? Ce fel de Austrieci 
erau la Gherla şi la toate 
inchisorile şi în toate 
lagărele de scos viața din 
oameni? Care sunt 
Austriecii” poliţiilor? 
Ajungând la aceste legi- 
time întrebări trebue să 
alegem între prostie, in- 
conştiență şi criminalitate 
cinică. Ce sunt aceia, ce 
scriu că România sărbăto- 
rește anul acesta 40 
de ani de LIBERTATE, ce 
Austrieci sau ce fel de 
'Traco-Geto-Daci scriu în 
acest hal de neruşinare? 
Să ajungem a crede că 40 
de ani de reeducare au fost 
aşa de eficienți încât să 
anuleze "umanitatea omu- 
lui”? din spațiul dacic după 
ce ea fusese Insuşită în mii 
de ani? Pe măsură ce 
Românii au “ajuns să 
tipărească şi să citească 
mai mult, pe atâta sau 
degradat mai rău valorile, 
dar nu prin convingeri 
reale, ci prin distrugerea 
conştiinţei de om, cu 
organizarea minciunii, cu 
propagarea fricii, cu umili- 
rea prin înfometare, 
într'un sistem pe care nici 
infernul nu l-ar avea mai 
bine organizat şi dozat ca în 
cei 40 de ani de libertate a 
bolşevicilor de-a face ce vor 
cu oamenii. Intr'o pesudo- 
Românie pe care nici până 
azi nu ştim cine-a pus-o pe 
calapod, pentrucă explicația 
cu “Ruşii” nu ajunge. 
Aşa dar: cine, ce, de 
unde, care, cum şi de ce fel, 
organizează la perfecţie 
genocidul prin “noul 
umanism!'? Să fie Traco- 
Geto-Daco-Romani? Cum 
ar fi posibil ca aceştia să fi 
uitat în 40 de ani de liber- 
tate”! tot ce aveau din moși- 
strămoşi? In orice caz, 
sistemul genocidului plane- 
tar are în R.S.R. exact ceea 
ce îi trebue. Aşa că până la 
urmă tot de cinism crimi- 
nal este vorba. Pentrucă 
ordaliile regalității feudale 
apar faţă de Gherla sau 
Piteşti, între atâtea altele, 
ca nişte foarte limitate 
abuzuri în vremi în care nu 
se ajunsese la civizația seco- 
lului XX, sau secolul 1 din 
istoria lumii care consacră 
genocidul ca mijloc de in: 
stalare a “raționalismului” 
unei minimale minorități. 
Care însă poate păți tocmai 
ceea ce o înspăimântă mai 
rău: “judecata lui Dumne: 
zeu", căzută într'o bună zi 


a. 


PENTRU 30 DE RUBLE 


Sub pretextul că apără “interesele 
naționale româneşti” buletinul de ştiri 
al biroului de dezinformare din 
Bucureşti care se tipăreşte la New York, 
încearcă să “'ajute” lupta, exilului 
oferind sfaturi prețioase: cum să-ţi legi 
pietre de picioare când vrei să înnoți și 
să nu te mai oboseşti în lupta pentru 
“eliberarea țării de sub comunism”? 
deoarece în România, odată eliberată, s'ar 
putea ca''...populația țării să nu mai 
vrea să-i schimbe pe comuniști...” 

Dezinformatorii ţin morțiș să ne con- 
vingă că fratelui din ţară îi place 
regimul comunist, îi place tov. 
Ceauşescu, îi place să mânânce ştiinţific, 
să tremure de frig cu 40 w. în tavan, 
fără lapte ca să-şi hrănească pruncii și, 
din sentimente patriotice, adoră 
închisorile, munca voluntară şi pe “Fiul 
Iubit”. 

Un alt sfat scos din aceeași turbincă: 

“Liberalizarea şi democratizarea 
țării” nu se poate realiza “decât prin 
comuniștii români și în colaborare cu 
ei'', deoarece..... 

a) “Partidul comunist român dispune 
azi de suportul unui procent serios d 
populaţia țării;..”” 

Printre suporterii “serioşi” ai 
regimului menționăm: țăranii, cărora li 
sa luat pământul, muncitorii fără o 
leafă sigură datorită ''acordului global”; 
studenţii, funcționarii, etc. care depun 
muncă voluntară, şi restul Românilor de 
ambele sexe și de toate vârstele care fac 


coadă în faţa magazinelor alimentare. 


b) “: „comuniștii au avantajul deținerii 
puterii...” 
Menţionăm stâlpii care suportă 


regimul; armata, securitatea, cenzura, 
gărzile din jurul palatelor, etc. “Pravda” 
din New York continuă: 


€) “i... „++comunistii au' cadre devotate 
(vezi Pacepa et Co. 
d) “...cu înaltă educaţie...” (vezi 


diplomele academicienei Lenuţa şi ale 
întregii familii , etc.) 

e) **. ..„bineorganizate şi disciplinate”. 

Ca exemplu dăm organizarea in- 
dustriei ($12 bilioane datorie), in- 
dustrializarea agriculturii (cartele de 
mâncare, etc.) 

f), g), etc., am putea plăti cacealmalele 
dezinformatorului până se termină 
alfabetul, dar ne oprim la asul securistu- 
lui căzut de sub mânecă: 

Dacă ““liberalizarea și democratiza- 
rea” țării nu se poate realiza azi “'decât 
prin comuniștii români și în colaborare cu 
ei''... asta înseamnă că până acum 
comuniştii români n'au fost în stare să 
realizeze nici “'liberalizarea” și nici 
“democratizarea ţării."'? 

Cum rămâne cu eficiența cadrelor 
educate, devotate, disciplinate şi cu 
degetul în nas, care, timp de 40 de ani, 
ne-au bombardat cu succese anti- 
fasciste şi ani de lumină! - 

Susţinătorii tov. Ceaușescu s'au dat 
cu condeiele pe ghiaţă. 


Stroe MOLDOVEANU 


“PROGRES” 


Urmare din page. 
odată diabolică în Biblie, când diavolul 
ispiteşte pe om să muște din fructul oprit 
al cunoaşterii şi altă dată christic în 
““Imitatio-Christi”.. Diavolul a coborit 
omul la o caricatură a lui Dumnezeu, 
îndemnându-l să fie “ca Dumnezeu”, în 
sensul puterii imediate şi eficiente, iar a 
doua oară se dă omului posibilitatea 
îndumnezeirii lui prin mijlocirea lui 
Christos, în sensul ajungerii la o culme a 
iubirii şi a dispoziţiei de jertfă. Dacă omul 
ajuns caricatură a căzut din rai, Christos 
i-a refăcut chipul ca să se poată ridica din 
nou în rai, redându-l pe el sie însuşi. 

Cel puţin lumea noastră creştină, "la 
care necreştinii au tot fost convertiți mult 
mai mult decât se crede, dincolo de ““Bise- 
rici””, timp de aproape două mii de ani era 
de partea lui Christos, prinacea “Imitatio”? 
care nu este maimuțărire de ființă periferi- 
că, ci înălțare a omului către originile lui 
divine. Dar la sfârşitul celor două milenii 
de "Imitatio Christi”, intrăm sub teroa- 
rea gorilei CARE SE CREDE DUMNE.- 
ZEU, şi cu briciul atomic în labă amenință 
să ne prăpădească. Este de vină “teoria”? 
Un filosof din străvechime spunea că focul 
poate fi şi foamete şi abundență. Așa şi cu 
o teorie din fizică: poate duce şi la bine şi 
la rău. De astă dată teoria ne duce mai 
mult la rău decât la bine din cauza pseudo- 
religiei "*progresului fără limite”, în care 
s'a îmbrăcat acest secol, după alte secole 
de oarbă credință, din ce în ce mai mare, 
în “experiment” și nimic mai mult. La un 
progres al “ştirii” nu s'a ajuns cum ajun- 
sese Phytagoras, deoarece oamenii de 
ştiinţă serioşi au ajuns la concluzia că nici 


ŞI 


GENOCID 


fenomenul naşterii cosmosului şi nici al 
vieţii nu se pot repeta experimental. 
Bine,s'ar zice, nu avem dreptul să fim 
"retrograzi”, ca probă că s'a ajuns în lună. 
Ei şi? Aceasta nu ne-a apropiat cu nici o 
miliunime dintr'un milicron, de eter- 
nitate şi de taina infinitului. Cum a deviat 
ştiinţa ca să se ajungă la cele mai îngrozi- 
toare mijloace - de distrugere? Aceasta nu 
se datorează; vreunei literare “morţi a lui 
Dumnezeu”, ci morții reale a simțului de 
păcat din oameni. Dacă fanatismul 
“progresului” a crescut în progresie 
geometrică şi pierderea simțului de păcata 
fost tot în progresie geometrică. In acest fel 
suntem trimişi la imaginea Sodomei și 
Gomorei. Acolo este profeția urmărilor 
pierderii ideii de păcat. Sub pilda aceasta e 
cutremurătoarea perspectivă a trecerii 
unor limite pentru care omul nu este făcut, 
şi asemenea cutezanţă îl duce la pierzanie. 
Nietzsche înainte de-a muri se îngrozea de 
frigul care învăluia lumea. Atunci, 
simultan se cocea în capul lui Planck 
“teoria quantei”, ajunsă acum în puterea 
unui barbar, a cărui misiune pare a fi să 
distrugă partea din lume care m se mai 
suportă pe ea însăși. Nu cumva dezagrega- 
rea aşa zisei '*materii” este tot un păcat, 
ca şi dezagregarea sufletului? Nu credem 
că suntem retrograzi socotind că au fost 
trecute limitele noastre, și credem că am 
putea să repetăm o “'Sodomă şi Gomoră”” 
acum de p ii planetare. Cu teo- 


ria şi tehnicile ce decurg din ea, nu a fost 
înviat în sufletele oamenilor nici Dum- 
nezeu şi nici ideile n'au înviat. Secolul XX 
este secolul aruncării în vid. [ma] 


George BRANA 


“pro 


CUVANTUL ROMÂNESG: 


__ PAGINA 4 AUGUST 1984 MAN 
> ————— 


DEZVĂLUIRILE GENERALULUI ION PACEPA 


| La Grande Fauche-L'Express) 


La rubrica ““Document” a revistei franceze “L'EXPRESS”, a fost 
publicat recent un articol semnat de Ion Pacepa, unul dintre cei mai 


mari spioni ai R.S.R.-ului, 
Ceaușescu, până în vara anului 
Titlul articolului “LA GRAND 


şi consilier personal al lui Nicolae 


1978 când a fugit în lumea liberă. 
FAUCHE” s'ar putea traduce în 


româneşte prin “MAREA RECOLTA” dar şi prin “MAREA HOTIE”. 
Articolul, foarte dens în conţinut, a fost sistematizat de Michael 


Ledeen, conferențiar la Centrul 


din cadrul Universităţii Georgetown din Washington, D.C. 


de Studii Strategice Internaţionale 
Ca 


ilustraţii, s'au folosit câteva colaje care prezintă fotografia lui 
Ceauşescu ducând sub braţ tehnologia furată de spionii din lumea 
liberă. Articolul a fost retransmis în întregime la postul de radio 
“Europa Liberă” pentru ascultătorii din România, de mai multe din 


emisiunile sale. 


In anul 1952, Lavrenti Beria, şeful 
securității sovietice a dispus ca serviciile 
secrete române să se lanseze în spionajul 
industrial. In acest scop, el a expediat 
următoarea notă: “începând cu al doilea 
război mondial, informarea tehnologică 
s'a dovedit esenţială pentru apărarea şi 
economia noastră. Crearea unui astfel de 
departament ar constitui un suport 
eficace în lupta comună marxist-leninist- 
stalinistă”. 

Serghei Petrovici, un general sovietic, a 
supraveghiat organizarea serviciilor româ- 
ne de spionaj industrial. El ne-a furnizat de 
asemenea un interesant raport asupra ac- 
tivităţilor de acest gen din Uniunea Sovie- 
tică. Raportul considera misiunea soților 
Rosenberg în Statele Unite la fel de im- 
portantă ca şi victoria supra Germaniei: 
“Acţiunea soţilor Rosenberg a precipitat 
sfârşitul monopolului atomic al Statelor 
Unite, şi pentru că Americanii n'au reusit 
să le stoarcă vreo mărturisire, condamna- 
rea lor la moarte a declanşat propaganda 
anti-americană şi anti-imperialistă, 
deschizând calea mișcării anti-atomice şi 
pacifiste. In felul acesta soții Rosenberg 
au inaugurat o eră în care ''tehnologia 
devine suportul esenţial al politicii”, con- 
chidea raportul sovietic. 

La începutul anilor '50, Sovieticii au 
pus la punct o vastă organizaţie, cu depar- 
tamente de evaluare, verificare şi 
naturalizare, care folosea mai mult de o 
mie de ingineri, traducători şi desenatori. 
Această organizație continuă să întoc- 
mească liste cu necesităţile K.G.B.-ului şi 
ale serviciilor secrete din ţările aliate 
Moscovei, primește informaţii tehnologice 
şi tehnico-militare şi le transformă atunci 
când sunt utile, în așa-zise “'proiecte 
sovietice”. 

De-a lungul anilor, Ministerul de In- 


_terne român şi-a creat la București o 


adevărată industrie. In toate hotelurile 
turistice, telefoanele pot fi ascultate prin 
simpla apăsare a unui buton. Microfoanele 
sunt ascunse cu' grijă în fiecare cameră, 
iar o staţie de televiziune cu circuit închis 
permite supravegherea continuă a resta- 
urantelor, a culoarelor și a sălilor de baie. 
Camere de luat vederi instalate în exterio- 
rul unor hoteluri ca Athenee Palace, In- 
tercontinental, Lido sau Nord, suprave- 
ghează mişcărle străinilor. In cele mai 
bune restaurante agenţii sunt deghizați în 
ospătari, ceea ce le dă posibilitatea să 
ascundă microfoane sub mese, în 
scrumiere sau frapiere. Prostituatele, în 
solda serviciilor de contraspionaj, mişună 
-în baruri, în recepţiile de hotel, în restau- 
rante, teatru, operă, săli de concert şi 
circ, la cinematografe, pe străzi sau în 
parcuri. Beneficiile acestei munci sunt 
“bine împărțite: informaţiile com- 

e privitoare la străini revin 
serviciilor de securitate, iar banii, ar- 


„ticolele de îmbrăcăminte și celelalte ca- 


douri, agenţilor. 
ACORDURI CULTURALE 
ŞI ŞTIINŢIFICE 


In anul 1978, mai mult de 98% din 
numărul inginerilor, medicilor, 
economiştilor şi profesorilor care plecau 
oficial în străinătate erau agenţi secreți. 
Unii erau chiar ofițeri de securitate. Când 
în anul 1972, serviciile noastre secrete au 
fost reorganizate, preşedintele Ceauşescu 
a decis ca fiecare cetățean român care 
lucrează în străinătate ca diplomat sau pe 


prinde pc În ga bee 


baza unui acord bilateral, trebue să fie 
ofițer de informaţii, sau cel puţin 
colaborator al serviciilor de securitate. 
“Numai astfel de oameni merită să lucreze 
în străinătate”, a dispus atunci şeful sta- 
tului. O afacere ceva mai veche va ilustra 
foarte bine dimensiunile acestei veritabile 
industrii a spionajului. Puțin înainte de 
1960, Alexandru Moghioroş, pe atunci 
ministru al agriculturii, a devenit foarte 
interesat  într'un hibrid de grâu a- 
merican, caracterizat prin rezistență la 
schimbările climatice şi randament ridi- 
cat. După cinci ani de secete, hibridarea 
era singura speranță a agriculturii 
româneşti, având în vedere faptul că nu 
existau credite valutare pentru importul 
materialelor genetice. 

In acestă situație, Moghioroș a apelat la 
serviciile de informaţii. Aceste servicii şi- 
au luat sarcina în serios, și astfel în 
următorii cinci ani, zeci de agronomi au 
plecat spre Statele Unite. Toţi erau 
agenţi sau ofieţeri de informații. Ei au 
vizitat atunci institute federale de. cer- 
cetări, organizaţii private şi exploatări 
agricole. In cinci ani ei au recoltat 
materialele genetice necesare dezvoltării 
grâului hibrid în România. O valiză 
diplomatică specială le-a  transpor- 
tat la Bucuresti în cele mai bune 
condiţii. In acelaşi timp, Românii au 
recrutat mai mulți specialiști americani 
de valoare, dintre care unul lucra la Cen- 
trul de cercetări al departamentului pen- 
tru agricultură al statului Maryland, în 
localitatea Beltsville. Numai acesta singur 
a oferit agenților români o colecție întrea- 
gă de soiuri de hibrizi americani. 

După şapte ani de reproducție intensivă 
a soiurilor respective, România a devenit 
un producător important de materiale 
genetice şi unul dintre cei mai mari 
producători de grâu hibrid din Europa. In 
1978, operațiunea respectivă, după mai 
mulţi ani de aplicare, a permis României 
să economisească aproximativ. 300 de 
milioane de dolari. În acelaşi an 1978 
circa 70% din Românii care lucrau în 
străinătate, în domeniul comerțului ex- 
terior erau ofițeri de informaţii. In 
România, ministrul comerțului exterior, 
care era şi vice-prim -ministru, împreună 
cu alți 11 directori din minister erau 
agenţi ai serviciilor secrete de informaţii. 
De asemenea, 38 din cei 41 de direc- 
tori ai întreprinderilor de comerţ exterior. 

In fiecare întâlnire cu şefii unor firme 
occidentale, problema spionajului avea im: 
portanță primordială, Toţi specialiștii 
străini contactaţi făceau obiectul unui 
raport, și fiecare tranzacţie era evaluată 
în funcţie de informaţiile tehnologice pe 
care le putea furniza. În acest sens una 
din operaţiunile cele mai spectaculare a 
vizat tancul de luptă vest-german Leopard 
II. Serviciile noastre au achiziționat un 
exemplar, printr'un intemediar care lucra 
pentru firma Kirschfeld A.g. din 
Dusseldorf. Cu toate acestea, construcția 
motorului punea probleme prea com- 
plicate specialiştilor noştri. In consecinţă, 
s'a hotărit să se contacteze chiar fabrican- 
tul şi distribuitorul acestui tanc, grupul 
vest-german M.t.u. 

Mi s'a încredințat mie această opera: 
țiune. Nu primeam instrucţiuni decât din 
partea lui Ceaușescu. 

Am intrat în legătură cu unul din 
responsabilii grupului M.t.u., căruia is'a 
dat .mmele codificat de “'Leonard”. Se 


puneau, pe. sțama, Iui, anumite „ajipaţii, 


PRD 39 o Pie” pad DL 7 


Noi mieimn 


> 


pentru politica externă de indepen- 
dență a României. Având permisiu- 
nea lui Leonard, am vizitat secțiile 


de producție cu caracter militar 
ale uzinei sale dela Augsburg, unde am 
examinat în detaliu un tanc de luptă. 
Câteva zile mai târziu, am zburat spre 
Bucureşti, la bordul unui jet aparținând 
grupului M.t.u., alături de Leonard, care 
trebuia să se alăture suitei cancelarului 
Helmut Schmidt, aflat în viziată oficială 
în România. Eram singuri în avion. 
Leonard mi-a explicat că tancurile 
Leopard 1 şi II erau destinate arsenalului 
Nato şi că fără încuviințarea oficială a 
guvernului dela Bonn, exportul lor sau al 
unor sub-ansambluri este foarte dificil. Cu 
toate acestea, grupul M.t.u. tocmai pusese 
la punct planurile de fabricaţie a unui 
motor Diesel, copiat aproape: în 
întregime după modelul Leopard II. Acest 
motor aparținea grupului M.t.u. , care era 
dispus să vândă o licență României. 
Potrivit unui acord confidenţial pe care l-a 
semnat cu Leonard, o firmă elveţiană 
specializată în acest gen de contracte, şi al 
cărei personal era format din foşti 
angajaţi ai grupului M.t.u. acum la pen- 
sie, urma să ne livreze componentele 
necesare transformării motorului M.t.u. 
în motor de tanc. L-am informat imediat 
pe Ceaușescu, care i-a mulțumit lui 
Leonard. Ulterior, după semnarea con- 
tractelor, Leonard s'a prezentat la am.- 
basada României din Koln cu mai multe 
valize grele în care se găsea mecanismul 
de gresaj, precum şi mai multe piese 
originale ale motorului Leopard II 
împreună cu schemele lor. 

Acest “'gest de incredere” a inaugurat 
transferul unui sistem de apărare al 
alianței nord-atlantice spre o ţară 
comunistă, sub ambalajul fals al unor 
“piese de foraj". Operaţiunea LeonardII- 
ne-a învățat că specialiștii străini ieşiţi la 
pensie pot fi o bună sursă de informaţii 
tehnologice. lată de ce, în 1977, serviciile 
noastre secrete de informaţii au redactat o 
listă a acestor specialişti pensionari din 
mai multe ţări occidentale. Stiam că ei nu 
mai erau obligaţi să păstreze secrete, chiar 
dacă lucraseră înainte pentru apărarea 
națională. 


COOPERAREA INTERNAŢIONALĂ 


Treptat, treptat serviciile secrete au 
folosit orice contract de cooperare cu 
firme străine pentru infiltrarea unor 
ofițeri de informaţii, agenţi şi fotografi. 
Astfel, în cadrul cooperării franco-române, 
pentru producerea în România a 
automobilului Dacia, după licență 
Renault, peste o sută de tehnicieni fran- 
cezi au sosit în România aducând cu ei o 
documentație foarte bogată, care putea fur- 
niza informaţii cu mult peste ceea ce se 
cumpărase în mod legal. Toate aceste 
documente au fost fotografiate în mod 
clandestin. Aceste informații ne-au per- 
mis să aducem numeroase îmbunătățiri 
automobilului Dacia fără să cheltuim un 
ban. , : 

Spre sfârşitul anilor '70 a fost lansată o 
nouă afacere de cooperare, de data asta cu 
firma Citroen. Peste o sută cincizeci de 
ingineri şi tehnicieni români au fost 
trimişi în Franța pnetru a studia noul 
model al automobilului ce trebuia produs 
în cooperare. Mai mulți dintre ei, ofiţeri şi 
agenţi de informaţii, au fost înzestrați cu 
aparate fotografice miniaturizate, de 
ultimul tip şi cu peliculă ultrasensibilă. 
După întoarcerea lor în România, 
developarea filmelor ne-a dezvăluit o serie 
de secrete pe care firma Citroen n'a vrut 
să le includă în contractul de cooperare. 


„ŢĂRI TERȚE 
ŞI SOCIETĂŢI FICTIVE 
Atunci când importul direct de 


tehnologie era interzis de legislaţiile în 
vigoare sau de embargouri speciale, am 
recurs la firme anume create pentru a 
evita aceste interdicții. In cele mai multe 
cazuri era vorba de tehnologii având 
aplicații militare. 

In 1977, am recrutat un om de afaceri 
din Tokio. El a înființat o companie fictivă 
pentru a ne trimite echipamente micro- 
electronice. sofişticate din Japonia, din 


SPIONUL ION PACEPA 


Statele Unite, Germania Federală, Marea 
Britanie sau Italia. Prese hidraulice de 
inaltă presiune şi de mare performanţă 
tehnică au fost importate din Suedia și 
Africa de Sud prin intermediul unei socie: 
tăți înregistrată la Helsinki de către unul 
din agenţii noştri, de astă dată fiind vorba 
de un cetățean vest-german. Un alt ofiţer 
român de informaţii a creat o companie de 
import-export la Viena pentru transferul 
ilegal, via Austria, de echipament optic 
perfecţionat. Un alt agent român la Lon- 
dra a înfiinţat o societate de export 
britanică - pentru achiziţionarea unui 
radar, dar şi pentru alte echipamente 
militare şi ordinatoare de mare per: 
formanţă. Acestea au fost expediate în 
România, după ce au tranzitat prin 
numeroase alte ţări. 


OBŢINEREA ILEGALĂ 
DE INFORMAŢII 


Numeroşi ofiţeri din serviciile secrete 
şi-au schimbat complet identitatea. Ei au 
devenit cetăţeni -vest-germani, greci, turci, 
israelieni, francezi sau italieni, graţie 
unor acte de naștere false, diplome 
universitare și alte documente falsificate. 


Ca regulă generală, ei au părăsit România 
pe căi ilegale pentruca'n țările unde s'au 
stabilit să/nu se. facă nici un fel de 
apropiere cu organele de securitate din 
România. Instrucţiunile ne-au fost date 
chiar de Nicole Ceaușescu: “Orice ofiţer de 
informaţii, trimis ilegal în străinătate pe 
timp de pace, trebue să înveţe cum să se 
introducă în institute de cercetare şi firme 
industriale importante şi să ne furnizeze 
informaţii tehnologice. Fiecare trebue să 
fie mai bun decâț cei mai buni dintre 
agenții străini. Unii vor trebui să creeze 
firme străine pentru a transfera pe scară 
mare în România tehnologia de vârf, in- 
terzisă la export şi chiar arme”. 

Graţie importantei noastre minorități 
germane, a fost destul de ușor să infiltram 
un mare număr de ofițeri de informații 
ajunşi pe căi ilegale în Germania Federala, 
în Austria şi chiar în Elveţia. In Austria a 
fost infiltrată cea mai mare parte a IN: 
dustriei naţionalizate: firma VOEST și 
departamentul său tehnic 
DONAUWITZ; firma ALPINE, cu sectorul 
său de energie nucleară și cu sectorul de 


"turnare a metalelor; sediul firmei E 


ct tab 


„i «iai oladate 


a 
4 


ing met Bt aa aia iai Cilag 


sd aleea 


_ 


Ape vetrei îmi 


| UVANTUL ROMÂNESC 


- Urmare din pog. 4 

i UNION; o altă remmită companie de 
i metalurgie; societatea pentru produse 
| chimice STICKSTOFFWERKE; presti- 
| gioasa societate de inginerie WAGNER: 
| BIRO. De asemenea, existau ofițeri de in- 
formaţii și în cadrul unor firme private, 
cum ar fi firma de electricitate SIEMENS- 
AUSTRIA şi firma de microprocesoare 
NORMA. - 


| In Germania Federală, ofiţeri de in- 
formaţii bine antrenați si înzestrați cu 
acte de identitate false au reuşit să 
promoveze şi să ocupe posturi importante 
la SIEMENS, ERLANGEN si în sectorul 
său nuclear dela Karlsruhe, la AEG în 
Dusseldorf, la HOECHST în Frankfurt şi 
la THYSSEN. Universităţi, cum sunt cele 
| din Karlsruhe şi Giessen, servesc de tram- 
| bulină pentru ocuparea unor poziții dintre 
j cele mai bune în Canada și în Statele 
| Unite. In perioada 1977 - 1978, deşi 
| limitate cantitativ, informaţiile in- 
| dustriale furnizate de acest departament 
| al securității au fost de foarte bună 
| calitate. Ele constau mai ales in proiecte 
originale, strict secrete, în copii identice 

cu originalele păstrate in cele mai sigure 
safe-uri ale firmelor respective. lată 

câteva exemple de acest fel: 

- Un proiect complet al firmei LINZ 
DUNAUWITZ, care a fost imediat intro- 
dus în uzinele metalurgice românești. 

= Aceasta a făcut să câstizăm timp și mai 
multe milioane de dolari cu producţia. 

- Diverse proiecte privind reactoarele 
nucleare şi sistemele lor de securitate. 

- Proiectul complet pentru construirea 
unei instalații de apă grea pentru o cen- 
trală de energie nucleară. 

| - Proiectul unei uzine de obuze, elaborat 
| în Germania Federală şi destinat Egip- 


tului. 


“FOTOGRAFIA CLANDESTINĂ 


Fotografia clandestină este foarte 
adesea folosită în activitatea serviciilor de. 
informaţii, rămânând una din tehnicile de 
spionaj cele mai eficace. Acest procedeu 
ne-a permis nu numai să furăm secrete 
străine, dar să şi cunoaștem costul real al 
produselor care ne erau propuse spre 
cumpărare. Vă puteți imagina avantajele de 
care beneficiam în timpul negocierii con- 
tractelor. 
| Câteodată documentele pe care le 
copiam erau atât de detaliate, încât eram 
în măsură să anulăm pur şi simplu con- 

tractele. Nu ne rămânea decât să 

reproducem, Cu mijloace proprii, sistemele 
descrise. In parte, acesta a fost cazul 
pentru enormele laminoare comandate în 
| Franţa şi Germania Federală pentru com- 
plexul metalurgic dela Galaţi. Ni s'a 
întâmplat chiar să construim instalaţii 
întregi plecând dela documente 
fotografiate pe ascuns. Când un minister 
cu profil industrial avea dificultăţi în 
cercetarea şi proiectarea unui obiectiv, ei 
încercau mai întâi să rezolve problema cu 
ajutorul fotografiilor clandestine. 

Atunci când Ministerul Industriei Chi- 
mice a esuat în conceperea unui plan pen- 
tru o mare instalație industrială de 
polistiren, ei au adresat scrisori, în chip 
de momeală, celor mai importante socie- 
tăţi pentru fabricarea de produse chimice 
din Germania Federală, Marea Britanie, 
Franţa și Italia. Românii anunțau că sunt 
doritori să cumpere o licenţă pentru o 

- fabrică de polistiren. La Bucureşti au sosit 
reprezentanţii a șase companii occidentale 
care îşi ofereau serviciile. Pentru a-şi 
proba superioritatea, reprezentanţii unei 
firme franceze au adus cu ei şi proiectul 
detaliat al unei instalații ultramoderne. 
Foarte conștienți de importanța dosarului 
şi, pe bună dreptate, prudenţi, Francezii 
au cerut ca documentele să fie închise în 
timpul nopții în safe-ul hotelului unde 
locuiau. Aceste documente s'au dovedit 
mai mult decât suficiente pentru a găsi o 
“soluție românească” în problema instala- 
ției. Si astfel s'a trecut rapid la con- 
struirea unei imense uzine de polistiren în 
complexul petrochimic dela Borzești. 


STATELE UNITE ŞI EUROPA 
Serviciile secrete românești au reușit 
Y destul de rar să obțină informaţii direct 
„> «din Statele Unite. In schimb “'exploata- - - 


CUVA NTUIROMÂNE AUGUST 1984 j | 


| SR ———————————————————— 


| DEZVĂLUIRILE LUI PACEPA 


rea” filialelor europene, operând sub 
licență americană, s'a dovedit mult mai 
“rentabilă”. 


Tehnologia producţiei de silicon - 
materie primă indispensabilă în elec- 
tronică - a fost una din ţintele privilegiate 
ale serviciilor noastre de informaţii. 
Cu atât cu cât această materie pri- 
mă se afla pe lista produselor in- 
terzise la exportul pentru țările co- 
muniste. Eforturile repetate pe care le- 
am făcut în Statele Unite nu au dat nici 
un rezultat. Insă; în 1970, o filială 
americană instalată în Franţa, care vân- 
duse deja României două instalaţii de 
origine vest germană pentru fabricarea pe 
bandă rulantă a semiconductorilor, ne-a 
deschis porţile şi pentru tehnologia 
producerii de silicon. Un cetățean francez, 
pe care am reușit să-l recrutăm, ne-a fur- 


nizat, dosar după dosar, tehnologia firrhei- 
mamă din Statele Unite. Sala mea de 
şedinţe de care dispuneam devenise 
neîncăpătoare din cauza vrafurilor de 
dosare. In scurtă vreme, o instalaţie 
specială, camuflată în cadrul unei uzine 
electronice, situate între București şi 
aeroportul internaţional Otopeni, 
inaugura. o producţie industrială de 
semiconductori de înaltă calitate. 


"Tehnicile producției de cristale de sili- 
con, strict controlată în Statele Unite, ne: 
au fost transmise de o companie electronică 
din Milano, grație unui contract special 
care prevedea livrarea unei părți din 
echipamentul necesar producţiei. 

Metode asemănătoare. am folosit şi 
pentru obținerea informațiilor cu privire 
la circuitele integrate. Neputând obţine 
informaţiile direct dela TEXAS INSTRU- 
MENTS, din Statele Unite, am pus la cale 
cooperarea cu o firmă britanică ce 
producea echipamente microelectronice 
sub licență americană. Rezultatul: mii de 
fotocopii ale unor documente tehnice, aflate 
sub embargo în Statele Unite, ne-au fost 
furnizate de un agent britanic bine plătit, 
înlesnind accesul României la circuitele 
integrate. Această “lovitură” a stat la 
originea unui institut secret de cercetări, 
creat nu departe de Bucureşti, echipat cu 
materiale sub licență americană, fabricate 
în Europa sau Japonia, şi care erau im- 
portate ilegal, prin intermediul unor terțe 
țări. Primul ministru la acea epocă, 
Manea Mănescu, afirma: '“Dacă Texas In- 
struments nu şi-ar fi-vândut tehnica sa de 
vârf în Europa, noi n'am fi putut-o obține 
vreodată. în scurtă vreme vom produce din 
ce în ce mai multe circuite integrate. Si nu 
m'ar mira să aflu în scurtă vreme că un 
număr de firme occidentale se află în 


dificultate”. 
PREŢUL 
SPIONAJULUI INDUSTRIAL 


In 1978 , serviciile noastre secrete au 
făcut bilanțul unui deceniu de spionaj 
tehnologic. Concluziile erau cu adevărat 
impresionante: mai bine de 35 7, din in- 
ventarul industrial avea ca origine, cel 
putin în parte, operaţiuni de spionaj. Mai 
ales industria chimică; cu uzine întregi 
construite la Borzesti (polistiren), lași 
piele sintetică și poliuretan), Braşov 
melamină şi materiale fotosensibile), 
Transilvania (peliculă color şi hârtie 
fotografică), Codlea (coloranţi), Victoria 
(explozibil plastic) și Bucureşti (cauciucuri 
radiale). 


Industria medico-farmaceutică se afla 
pe locul doi, urmată de metalurgie (cu un 
număr impresionant de tehnici noi pentru 
oțeluri speciale, carburi metalice şi aliaje 
neferoase, precum și oțelării şi laminoare 
modernizate şi o nouă fabrică de aluminiu. 
Semiconductorii şi circuitele integrate 
figurau printre “contribuţiile” cele mai 
importante ale industriei electronice! Si 
noile maşini unelte cu comandă 
numerică, motoarele Diesel şi pompele de 
injecție Bosch erau roadele unor 
operațiuni de spionaj industrial. In 
domeniul energiei nucleare, România 
obținuse îndeajuns de multe informaţii 
pentru construirea unui instalații îndustri- 
ale de apă grea: 30% din componen- 
tele reactoarelor nucleare şi 40% din 
sistemele de securitate pentru aceste in- 
stalaţii.. Iar acestea nu sunt decât câteva 


exemple. Intre sfârșitul anilor '60 şi 
sfârșitul anilor '70 am economisi. aproape 
800 de milioane de dolari, înlocuind im: 


porturile legale, dar costisitoare, cu 
produse importate ilegal, graţie 
spionajului. 


Evident, tehnologia militară era foarte 
importantă pentru România, mai ales 
după ce, în 11972, s'a luat decizia moder: 
nizării forţelor armate ale țării şi con: 
struirea unui nou tanc (copiat după tancul 
vest-german Leopold II), construirea de 
noi avioane de luptă (fabricate în 
cooperare cu Iugoslavia), de bombardiere 
şi de avioane pentru lansarea de 
parașutiști, (inspirate după avioanele 
vest” germane FOKKER 614), fabrica- 
rea bombelor cu napalm si altor ma- 
teriale pentru războiul biologic și chi- 
mic, precum și a sistemelor pentru 
lansarea lor. In afara informațiilor 
tehnice secrete, Românii erau interesaţi 
de orice fel de informaţii cu privire la 
tehnologia militară, ajungându-se până şi 
la studierea modelelor în miniatură 
cumpărate în magazinele de jucării din 
țările membre al NATO-ului. 


Manualele de instrucţiuni, precum. şi 
cele cu indicaţii pentru deservirea utila: 
jelor erau foarte căutate, pe bună dreptate, 
de ministerul sovietic al apărării. Un 
cetățean vest german de origine română, 
care lucra de mulţi ani ca paznic într'o 
bază militară în apropiere de Munchen, a 
fost recrutat în special pentru a ne furniza 
copii după astfel de manuale. După mulţi 
ani el câştigase încrederea Americanilor, 
fiind însărcinat cu “'arderea documentelor 
militare secrete”. El a reușit să pună la 
dispoziția agentului său de legătură saci 
întregi, plini cu aceste prețioase 
“deşeuri”, o recoltă abundentă de 
manuale ''strict secrete”, cu privire la 
diverse; componente. ale- echipamentului 
militar american. îi; 

Mostrele de armament erau aproape la 
fel de importante ca şi documentele. Eșan- 
tioanele puteau fi testate, analizate, 
redesenate şi comparate. Modelele diferi- 
telor tipuri de armament din dotarea 
forţelor NATO se obțineau prin agenți sau 
prin contacte comerciale cu “'sim- 
patizanţi” care lucrau, în Europa, în 
uzinele legate de producția militară, mai 
ales în Germania Federală şi în Austria. 
Printre marii noştri '“furnizori”” se aflau 
de asemenea milițiile palestiniene și ale 
druzilor care, prin intermediul lgăturilor 
pe care le aveau cu serviciile noastre 
secrete, ne ofereau multe arme sustrase 
dela adversarii lor. Imi amintesc de o 
foarte frumoasă captură de acest fel, o 
tanchetă Renault, capturată de druzi şi 
transportață în România într'o mașină 
frigorifică. ei 

Israelul ne-a livrat de asemenea in- 
formaţii tehnice şi mostre de material 
militar. Explicația: România schim Evrei 
români contra unor informaţii de valoare, 
un fel de şantaj la care Israelienii s'au 
pretat adesea. Căile pentru realizarea 
acestor schimburi erau foarte delicate, 
deoarece ele angajau serviciile de spionaj 
ale celor două ţări. 


In 1978, am putut organiza o expoziție 
naţională de tehnologie militară: erau in- 
stalate acolo arme şi echipamente militare 
occidentale, alături de produse autohtone. 
Instalate la Băneasa, ele alcătuiau o 
panoplie aproape completă de materiale 
aflate în dotarea armatelor și poliţiilor din 
Europa de Vest, o amplă selecţie din 
echipamentul de infanterie al ţărilor din 
NATO, precum și diverse tipuri de mine și 
obuze. În interior am expus diverse lasere 
de uz militar, ordinatoare și alte 
echipamente microelectronice, în principal 
utilizate pentru forţele aeriene şi pentru 
artilerie. In exterior, pe kilometri în jur, 
alte echipamente, precum şi punctul de 
maximă atracție: tancul britanic Cen- 
turion. Se afla acolo şi o foarte proaspătă 
achiziție: un tanc mic Renault, care ne 
sosise în noaptea precedentă și care spre 
groaza noastră, avea încă chiar si un obuz. 
încărcat pe țeavă. “Piesele de” artilerie 
ghidate prin laser au fosttestate trăgându- 


se cu ele asupra a sute de baloane. In: 


secția “'noastră”” din aer liber se afla siun 
nou tanc, care semăna cu Leopardul 
vest-german. Era echipat: cu un motor 


PAGINA. 5_, 


Diesel nou-nouţ, care provenea dela firma 
germană MTU. 

'Toate aceste exemple demonstrează con- 
secințele enorme ale acţiunii serviciilor 
comuniste de spionaj, chiar şi fără in- 
tervenţia directă a KGB-ului. Imi amin- 
tesc perfect discursul pe care mi l-a ţinut 
generalul Zaharov, şeful serviciilor sovie- 
tice pentru spionaj în străinătate: “Când e 
vorba de agenţi, noi avem nevoie de 
ajutorul vostru şi de-al celorlalte ţări 
frățeşti. Impreună, aveţi un comerț cu 
Vestul mult mai important şi mai diver- 
sificat decât Uniunea Sovietică. Voi aveţi 
mai mulți emigranţi recenți şi o bază de 
manevră mult mai bogată pentru re- 
crutarea de noi agenți. Impreună și 
mmai împreună, noi putem schimba 
echilibrul. forțelor militare și pu- 
tem câstiga 0 superioritate socialistă 
decisivă” Si numai împreună putem face 
din spionajul tehnologic una din operaţiile 
cele mai eficace şi mai productive_din 
istoria noastră”. Nam nici un motiv să 
cred că această vastă întreprindere și-a 
pierdut din importanță după plecarea mea , 
din România. 

AMENINŢAREA 


In 1978, după întoarcerea sa dela Mosco-, 
va, Ceaușescu mi-a mărturisit că Brejnev 
i-a înlesnit vizitarea în secret a unui “oraș 
al  microelectronicii””. Foarte mândru, 
Brejnev l-a anunțat că “orașul” fusese 
instalat de KGB, în urma celor mai 
recente informaţii tehnologice și că echipele 
sale mmărau mai multe mii de membri ai 
KGB-ului si armatei. După care Brejnev i-a 
spus: “'Orase ale tehnologiei de vârt de 

acest tip utilizează peste douzeci de mii de 
ingineri și tehnicieni. Cei mai mulţi dintre 
ei lucrează la bazele noastre nucleare, dar 
acum că putem distruge occidentul de mai 
multe ori, pentru noi prioritatea este de a 
construi rachete capabile “să - lovească = 
rachetele americane. chiar înainte de a fi 
lansate, să paralizeze NATO-ul mai î- 
nainte de a ataca primul, să atingă cu 
precizie nu numai toate țintele posibile din 
Europa occidentală, dar şi Casa Albă, 
Wall Street-ul şi industria din Detroit”. 

Ceaușescu a fost foarte impresionat nu 

numai de dimensiunile acestui “oraş”, dar 

şi de secretul aproape total cu care era 
înconjurat. Astfel de operaţii ilustrează 

clar necesitatea ca ţările occidentale să 

pună capăt spionajului industrial prac- 

ticat de ţările comuniste. Nu e uşor, dar e 

posibilă limitarea și descurajarea țărilor 

din pactul dela Varşovia. Aceste, ţări au | 
probleme economice indescriptibile, care : 
au drept cauză directă structurile E 
economice ale țărilor comuniste şi nu pot 

fi rezolvate într'un sistem socialist. Pen- 

tru a supraviețui şi pentru a se dezvolta, a 
economiile socialiste au nevoie de devize şi 4 
de pieţe de desfacere pe care numai lumea 
capitalistă le poate oferi. Polonia și i 
România, împreună, au î | 
circa 40 de miliarde de dolari pentru a 
supraviețui şi fac sacrificii enorme pentru Ț 
a rambursa aceste datorii. Americanii, | 
cum a făcut-o defunctul Senator «Jackson, | 


PR O i + LA 


au descoperit modalitatea de a utiliza 
această realitate economică ca o pârghie, 
cu scopul de a ameliora situaţia drepturi: 
lor omului în țările comuniste, legând | 


obținerea clauzei naţiunii celei mai 
favorizate de acordarea dreptului de 
emigrare. Dacă sar putea găsi o 


modalitate de a acorda această clauză în 
schimbul renunțării la spionajul in- 
dustrial ar fi un lucru foarte util. 

Pentru țările comuniste 
americană pentru controlul exporturilor 
este un ''duşman” de temut. Se încearcă 
pe toate căile denaturarea ei, prezentând-o 
fie ca o atingere aprincipiilor fundamentale 
ale democraţiei, fie ca o încercare de a im- 
pune aliaţilor propria lor politică. In 
realitate, pentru lumea liberă această lege 
este un mijloc important pentru 
protejarea  umi capital ştiinţific şi 
tehnologic care face forța şi mân- 
dria noastră, 

Cea mai mare parte a furturilor reuşite 
de secrete occidentale s'au efectuat în 
Europa occidentală și în Japonia, nu în 
Statele Unite. Aceste afaceri grave 
trebuesc aduse la cunoștința opiniei 
publice din aceste ţări, pentru a putea 
judeca mai bine politica dusă de con- 
ducătorii acestor țări. 


legea A 


PAGINA 6 


Salariaji Institutului 
de istorie a partidului au 
mereu mult de muncă: 
trebue să “descopere " 
documente pentru a făuri 
partidului o istorie demnă, 
convingătoare, eroică şi cât 
se poate mai mult si 
națională, pentru ca par: 
tidul să apară în fața 
poporului cu fața curată şi 
spălată de  matrapazlâ- 
curile electorale şi mâinile 
| pătate de sânge. 

Până acum, o istorie a 
partidului nu a apărut și 
nu sunt semne că în curând 
ne vom delecta cu lectura 
unei asemenea ''opere 
ştiinţifice”, neapărat o 
aa carte pe care fiecare 
- cetățean român va trebui să 

o cumpere şi să vadă cum se 

fac gogoşile, ştiinţific. 

“Condeierii partidului nu 

au terminat de falsificat, 
î inventat şi distrus 
| documentele, ori dacă au 
Ra | isprăvit această sarcină 
trasată de partid, nu 
| îndrăznesc să săvârşească 
actul de curaj: să supună 
discuţiei adevărata istorie, 
fiindcă mulți martori con- 
temporani cu partidul pot 
depune mărturie în fața 
tribunalului istoriei şi 
falsurile să fie denunțate. 

Actuala străduință a 
istoricilor din  România- 
după cât am fost informaţi- 
este o muncă titanică, o 
sarcină de partid, prin care 
trebue să se explice poporu- 
"lui ce rol mare a avut par- 

tidul în 1944, şi după 

aceea, iar armatele sovietice 
nici nu au prea existat ca să 
| se poată afirma că ar fi 
» sprijinit partidul să ajungă 
i la putere. 
i Conducerea partidului 
. este convinsă că această 
; istorie va fi convingătoare, 
: 
; 


a în 


“cei tineri nu cunosc 

__ adevărul şi nici nu au acces 

la documente, iar 

„istoriografia criptică a 

- regimului nu dă voie să fie 
oficializate 


- . Cei ce vor să afle câte 
. ceva din adevărul isto- 
ric, trebue să citească 

cu multă atenţie documen- 
tele de partid şi de stat de 
“după 1945, mai ales 

| cuvântările lui Dej şi 


1 Ceauşescu şi vor descifra 
ceva din secretul zeilor. La 
„Conferinţa comuniștilor din 
Octombrie 1945, Gheorghiu 

Dej recunoștea că activita- 

tea partidului a fost nesem- 
nificativă, ca şi numărul 
mie de membri, cel mult 
1500, Numai după 1944 
rândurile partidului au 


meteorică. Numai după 
| 1944 conducerea partidului 
; s'a organizat, formată din 
“elementele din țară-Dej, 
Chivu  Stoica-şi emigranții 
veniţi dela Moscova în 
- furgoanele armatei sovie- 
7 33 tice, troica Pârvulescu, 
4 Pauker, Luca, o grupare 
care era măcinată din in- 
terior de lupta pentru 
supremație în partid. 
2 „Im preambulul con- 
stituţiei din 13 Aprilie 
1948, se declara prietenie 


m ai în Mur bufet Me e A Au 


AUGUST 1984 


DREPTUL LA REVOLUȚIE 


stat ideea era accentuată: 
"Infrăţit fi-va veşnic al 
nostru popor, Cu poporul 
sovietic eliberator,  Leni- 
disinul ni-e far și tărie si- 
avânt”, etc. A s 

Cu cât puterea partidului 
creşte şi nu mai este nevoie 
de sprijinul sovietic pentru 
a menţine regimul, începe 
să scadă ''prietenia 
veşnică”! a poporului cu 
Sovieticii şi comuniştii uită 
repede ceea ce le datorează 
Ruşilor. In locul eliberării 
sovietice şi impunerii 
regimului comunist de 
către consilierii trimişi de 
Stalin în acest scop, par: 
tidul speră că poporul a 
uitat cum au ajuns la 
putere şi pe cei tineri să-i 
amețească cu lupta eroică a 
poporului-condus de 
comunişti, bine' nțeles, un 
fel de epopee națională şi 
comunistă. Această legendă 
este din ce în ce mai dez- 
voltată, de când N. 
Ceaușescu face pe in- 
dependentul şi copilul 
teribil al comunismului; din 
1974 se neagă tot ceea ce 
partidul afirmase timp de 
18 ani și recunoscut ca ade- 
văr și de Ceaușescu până 
când a acaparat toată pute- 
rea în partid și stat. 

Cum secretarul  par- 
tidului, Ceauşescu, deţine 
monopolul ideologic, el este 
primul agricultor și primul 
istorie al ţării-deşi nu 
putem afirma că el vede 
vreo deosebire între cultură 
şi agricultură-de aceea 
trebue să vedem. cum 
defineşte el evenimentele 
din 1944 şi perioada până 
la proclamarea Republicii. 

Nici mai mult, nici mai 
puțin, minusculul şi 
belicosul partid comunist 
din 1944, acum, după 40 de 
ani, se consideră 
progenitura lui Ares și 
Atenei; viteaz ca un Her- 
cule şi ințelept -nevoie 
mare!-- săvârşind o in: 
surecție armată, o revoluţie 
socială şi națională şi-colac 
peste pupăză -o revoluţie 
antiimperialistă! 

Judecând după principiul 
istoriei, sine ira et studio, 
nu ne face plăcere să dăm 
dreptate Rușilor, însă con- 
statăm că ei au mai multă 
dreptate decât istoricul dela 
Bucureşti, care cam minte, 
pe ici pe colo, şi cam peste 
tot. Sovieticii neagă ex- 
portul de revoluţie, act ce 
contravine tuturor prin- 
cipiilor- marxist-leniniste, 
însă nu le convine când 
ucenicii lui Stalin, eroii 
dela Bucureşti fac pe 
croitoraşul cel viteaz și 
neagă faptul că fără Sovie- 
tici nu ar fi astăzi la 
putere. 

După cum se vede, neagă 
şi Bucureştiul şi Moscova, 
însă cum două negaţii dau o 
afirmație, înseamnă că 
revoluţia a fost exportată şi 
importată ca orice marfă, 
deşi avea calitatea sub orice 
critică. 

Acest val revoluţionar a 
cuprins subit numai țările 
care se aflau sub ocupația 
sovietică: în Polonia sunt 
înlăturați reprezentanţii 
guvernului provizoriu 
veniţi dela Londra şi numiţi 
comuniștii lui Gomulka, 
care au reintrat în grațiile 
lui Stalin. Aceeaşi este 


reprezentați in guvernul 
dela Kosice însă Sovieticii 
le fac loc, impunând o 
politică de stânga până ce 
în 1946, la putere rămân 
numai comuniştii cu sim: 
patizanţii lor. 

Sub supravegherea Sovie- 
ticilor şi cu “votul” dat de 
ei, în 1946 au loc alegeri în 
Cehoslovacia şi România, în 
1947 în Polonia şi Ungaria, 
dar rezultatul nu contează 
pentru  Sovietici şi 
comunişti, ei decid că au 
majoritatea voturilor şi cu 
asta gata! Cine nu crede să 
aibă curajul să verifice 
voturile! 

O altă paralelă suspect 
de perfectă; toate măsurile 
politice, economice şi 
sociale, adoptate în ţările 
ocupate de Sovietici sunt 
identice atât în conţinut cât 


———————— on BĂDLA————— 


şi ca timp şi chiar şi în 


greşeli! A fost cumva 0 
revoluţie europeană, mai 
ales în Răsărit unde 


proletariatul era slab şi an- 
ticomunist? Un asemenea 
eveniment, la scară 
multinațională și simul- 
tan în mai multe sta- 
te, deosebite ca nivel 
economic şi politic, cu 
atâtea elemente identice, 
rațiunea istoriei nu poate 
crede că s'a produs ceva 
normal, pornit dela popor și 
pentru popor. 

Ceea ce s'a petrecut în 
România şi cum au ajuns 
comuniştii la putere este 
foarte cunoscut, mai ales 
peste hotarele ţării, în 
lumea liberă, unde guver: 
nul dela Bucureşti nu poate 
zăvori adevărul cu şapte 
lacăte. 


Totuşi şi Românii din 
patrie mai află câte ceva 
dela alţii şi prin sursele de 
informare necontrolate de 
In afară de 
adevărul şi informarea in- 
directă a Românilor, 
acestia au o calitate, de 
obicei nu prea lăudată, dar 
în cazul acesta deosebit de 
prețioasă. Ei sunt un Toma 
necredinciosul şi pun in 
cumpănă tot ceea ce le 
serveşte partidul pe tavă ca 
adevăr absolut şi necontes- 
tat. Pentrucă nu dispun de 
surse de informare, de 
documente istorice Românii 
trebue să facă apel la 
rațiune şi bunul simț şi 
despicând firul în patru să 
găsească undeva adevărul. 
Desigur, această cale spre 
adevăr este dificilă, plină de 
impedimente şi posibile 


guvern. 


Cui să se adreseze 
tinerii când vor să 
obțină servicii? 


Stiţi că programul instituţional-național de 
pregătire al guvernului canadian este gata 
să învestească $ 408,700,000 în anul 1984- 
85 „pentru a ajuta tineretul canadian prin 
cursuri în meserii bazice şi avansate în școli 
vocaționale, colegii din comunităţi şi alte 
centre de pregătire pentru a satisface 
„cerinţele din câmpul muncii ? 


Necesităţile tineretului 


canadian sunt 


suportate de programul de pregătire a 
carierelor cu $ 250,200,000 care ajută pe 
patroni să plătească salarii când angajează 
şi pregătesc tineri șomeri şi fără experiență. 


o! Canada 


Government  Gouvernemeni 
du Canada 


Nu este uşor pentru 


CUVANTUL ROMÂNES . 


SE PE PIE EP Eat PR PE pa IE NEI DRE DE de 


devieri, insă este şi 
ieri, si 
posibilă şi fiind pă 4 
oficială, prezinta 
pericole. 4! 


A înfăptui o ri 
este un act de curaj pc , 
problemă de conștiința, 
care trebue întemeiat pe up 
drept juridic, dar mai dl A] | 
cazuistic. Analiza acestei 
probleme, de conștiință şi 
de drept, este dificilă; nor. 
mele juridice anterioare] | 
revoluţiei nu sunt valabile 
în calificarea  evenimen. 
tului. Printr'o lege pozitivă 
organele de anchetă sau de 
poliție pot să. stabilească — 
când, unde şi cine a făcut o Și 
greşeală-ca în legea cir. . 
culaţiei auto, de pildă, insă Î. 
nu există o lege care să | 
acorde un drept de a face o 

Continuare în pag.7 


tineret să găsească un 


serviciu, dar este încurajator să știi că 
cineva este pregătit să-i ajute în munca lor, 


Pentru a obţine mai multe informaţii 


referitor la aceasta 
guvernului canadian 
folos, complectaţi şi 
mai jos. 


şi alte programe ale 
care vă pot fide 
trimiteţi cuponul de 


[e e RER 

4 Return this coupon to: Publications Canada, : 
TI SR.PO. Bon1986, LE 

4 Station B, |] 

[] Ottawa, Ontario [] 

4 KIP 666 4 

1 Please send me the booklet [] 

i Canada. Where Else? in: 1 

p DI ENGUSH (0) GREEK [] 

| FRENCH DI ITALIAN E. 

- [O] CHINESE (0) PORTUGUESE - 

4 0 GERMAN [0] UKRAINIAN 1:33 

N xame: | 

- ADDRESS: - 

i cimy: PROVINCE: __————— H 

POSTAL CODE: 
| Fa 
| [| 


Canadă 


E E e 


Employment & Immigration 


AN 


Wicere cise ; 


A 


? 


Canadă 


s-a 


E 


SI O Sa) 


CUVANTUL ROMÂNESC 


După ce comuniștii aupus 
mâna, cu forța, pe "putere în 
România, una din activită- 
ile de căpetenie a fost aceea 
de a lucra în continuu la 
** prelucrarea bisericii ”. 
Cum Românii aveau biserici 
şi în afara hotarelor, încer- 
carea de a exercita contro- 
lul asupra lor a început prin 
anii 1946-47. 

Cel mai mare și bineor- 
ganizat grup de Români 
ortodocși din străinătate, a 
fost în Statele Unite și Ca- 
nada, unde exista o Episco- 
pie bine închegată si, iată 
că, folosind faptul că episco- 
pul titular al acestei epar- 
hii era în România (unde 
Prea Sfinţitul Policarp Mo- 
rusca plecase în 1939 şi de 

e m s'a putut întoarce 
din cauza războiuluial doilea 
mondial), guvernul comunist 
a lansat primele încercări 
de a controla, prin Episco- 
pie, pe Românii-Americani. 

Aceia dintre noi care-am 
trăit în anii 1947-1954 în a- 
fara granițelor României, ne 
amintim prea bine de fră- 
mântările, încercările de a 
da lovituri, amenințările ș și 
felurite alte manevre, prin 
care mai întâi guvernul co- 
munist din țară și după aceea 
Sovrom-Patriarhia dela Bu- 
curesti, au căutat să pună 
şaua! pe spinarea Sfintei 
noastre Episcopii. Plecarea 
lui Andrei Moldovan la Bu- 
curești -sprea a fi hiro- 
tonit-, a fost legată de min- 
ciuni iar, la întoarcere, când 
a văzut că aici, nimeni nu 
ia în serios ““ucazul” dela 
București, au început proce- 
se la tribunalele americane. 
Pe de altă parte, fraţii noștri 
și “Biserica Mamă”, cam 
vitregă la acea oră, aualer- 
gat la ajutorul Evreilor din 
America. Sperând că prin 
atacurile în contra noului 
episcop ales, vor face ca 
Episcopia din America să 
reintre sub stăpânirea celor 
din România, campania a în- 
ceput prinpresă și tribunale, 
ajungând până acolo. că au 
încercat să închidă (sigileze) 
uşa bisericii unde urma să 
se facă hirotonisirea noului 
episcop. Oricât au încercat 
lacheii guvernului comunist 

în America, și, lupii 
în sutană preoțească 'să pună 
““ghiarele lor murdare” pe 
Episcopie, nu au reușit. Ro- 
mânii din America nu s'au 
lăsat deloc păcăliți, iar tri- 
bunalele, bazate pe Statutele 
si Congresele Episcopiei au 
dat dreptate ''celor drepți” 
lar cei care veniseră cu 
ordine dela București şi-au 
air pa episcopia lor. 

Când au văzut conducă- 
torii dela București că nu 
au ajuns la rezultatul dorit, 
deși au investit bani și per- 
sonal, nici prin campânia de 
presă și nici prin proces, 
au decis, altă cale. Au în- 
cercat să ne omoare cu dra- 
gostea. lată dar, că prin 
1963-64-65 vin o serie devi- 
zitatori din România și în- 
tind fraţilor din America, 
o ramură de măslin. Bine- 
înțeles că mitropolitul Iustin 
Moisescu al Moldovei (astăzi 
patriarh al României) si cei 
veniți cu, sau trimiși de el, 
aduc teoria +'cât de plăcut 

este lui Dumnezeu să fie 
fraţii împreună”! (luată din 
Sfânta Scriptură) și ne pupă 
pe toţi, episcop, pr si 
mireni, sperând că, doar- 


doar, după atâta dragoste, 
vor reuși să ne convingă a 
re uni cu mama vitregă, care 


își dădea seama că a greșit. 
ar nici această manevră 
nu a reușit să fie accepta- 
tă de Românii- Americani, 
care vroiau să-și mențină 
libertatea bisericilor și 
Episcopiei,  conducându- -şi 
treburile lor fără amestec 
din afara Statelor Unite și 
Canadei. lar Episcopul 
Teoctist (azi mitropolit al 
Moldovei) pe care vroiau 
să-l bage pe gât, în locul 
decedatului Moldovan, nu 
poate primi viza de intrare 
în America, fiindcă avea un 
dosar destul de greu. 
Supăraţi că nu au reușit, 
cei dela București pornesc o 
nouă campanie. Trimit aici 
în America pe Bartolomeu 
Valeriu Anania, sforarul de 
tristă memorie, convertit 
în închisoare dela cămașa 
verde la steagul roșu, care 
a făcut mai multă” pagubă 
relațiilor dintre Românii din 
America și cei din țară - în 
câțiva ani-, decât alții în 
trei decenii. Printre altele, 
se lăuda, la numai câteva 
zile după sosirea în USA: 
“am să-l mănânc fript, în 
doi ani, pe Episcopul Va- 
lerian, Episcopia dela Va- 
tră și pe preoții și paro- 
hiile” care. sunt sub ascul- 
tarea lui”. lată că, deo- 
dată, comuniștii dela Bucu- 
reşti încep să prindă dra- 
goste de Biserică și trimit, 
nu numai în America ci și 
prin Vestul Europei, Aus- 
tralia, Noua Zeelandă, etc. 
preoți care să întemeieze 
parohii acolo unde Episcopia 


din America avea biserici, 


ori prin țările şi orașele, 
unde crdeau ei că au destui 
oameni care să se lase ma- 
nevraţi. Securitatea externă 
și Patriarhia din București 
crau mână în mână, pre- 
gătind pe acești agenți tri- 
miși în “misiune de partid”? 
ca “preoți, misionari, unii cu 
și alţii fără “grade de se- 
curitate”, dar toţi verificați, 
şi uneori chiar intimidați 
ori “spălaţi la creier” spre 
a putea infiltra  comunităţi- 
le românești și a încerca 
“distrugerea parohiilor lui 
Trifa” cum (seo doi unuia, 
dintre tovarășii preoți, în 
cele 15 luni de pregătire la 
București. 

Toată campania, co- 
muniștilor era bazată pe o 
încredere falsă. In mintea 
lor, considerau că persoana 
care ține în mână cheile 
conducerii Episcopiei este 
Episcopul Valerian si că, 
dacă el va putea fi doborit 
dela conducere, Românii din 
America vor alege să se 


“unească cu Patriarhia dela 


Bucuresti. Niciodată în 
acesti '35 de ani sau mai 
mult, conducerea partidului 
comunist român și unii din 
bieţii arhierei al bisericii 
din România, folosiți ca 
agenţi, ai guvernului, nu au 
putut înțelege un lucru: Ro- 
mânii- Americanii vor să-şi 
menţină libertatea și deci- 
ziile lor se fac prin vot 
democratic, mu pe baza de 
ordine venite dela Episcop. 
Așa că, pe baza teoriei lor, 
atacurile contra Episcopului 
Valerian au devenit maitari, 
prietenii evrei din America 
și România au fost folosiți 
mai des şi guvernul rosu 
din România a furnizat do- 
sare mincinoase; toți cre- 
deau că victoria lui Satan 
va veni curând. Dar, din nou, 
au fost ereşiţi. 

Si așa ne găsim în anul 
1984, "Vestea pensionării 


AUGUST 1984 


TRAGEDIA “BISERICII MAME” 


Arhiepiscopului Valerian, 
trezește în mintea balauri- 
lor. dela București, setea de 
a încerca o nouă lovitură. 
Pregătirea terenului este 
făcută prin expedierea de 
scrisori anonime către pa- 
rohiile, preoții si mirenii 
din Episcopia Ortodoxă Ro- 
mână din America. Suges- 
tiile oferite, de a ne uni, 
sună frumos, dar sub mierea 
cu care ne momesc, este 
ascunsă setea de dominare, 
bâta cu care să ne pedep- 
sească fiindcă nu am ascul- 
tat în trecut, pofta de a pune 
stăpânire pe Vatră, Episco- 
pie și biserici, dar mai ales 
dorința de a elimina și în- 
lătura vocea puternică 'aRo- 
mânilor liberi, singura voce 
care prin viu grai și scris, 
face mereu demascarea far- 
selor plănuite de guvern, pa- 
triarhie și partidul din Bu- 
curești, "şi-i arată pe cei 
trimiși să le înfăptuiască, 
prin mijloace mârsave, în 
adevărata lor lumină. 

Noua încercare se dato- 
rește aceleeași concepții 
gresite că numai Episcopul 
Valerian a fost contra unirii 
cu Biserica Mamă, ori cu 
cei dela “strana stângă” din 
parohiile (majoritatea fan- 
tome) ale Sovrom-Episcopi- 
ei lui Victorin. Credeau ei 
că prin pensionarea înalt 
Prea Sfințitului Arhiepiscop 
Valerian, se va ajunge la 
ceea ce au dorit și visat: 
“punerea mâinii cu secera 
şi ciocanul”” pe noi, Românii 

America, cei rămași 
credincioși Sfintei Cruci, li= 
bertății ş si idealurilor mile- 
nare ale Poporului Român. 

Trimițând din nou, un 
eșalon de preoți care să fie 
gata la datorie, cândceidela 
Bucuresti dau semnalul, se 
face apoi pregătirea con- 
gresului **misionarilor” la 
Cleveland, Ohio şi hop, de- 
odată cad, trimiși ca dincer, 
în America, Mitropolitul An- 
tonie Plămădeală dela Sibiu 
si Episcopul Vasile Costin- 
“Târgovișteanu, vicar pa- 
triarhal. Sub deghizarea 
că, vezi Doamne, ei au venit 
la congresul misionar, ei nu 
uită să ia legătura cu Pr. 
Richard Grabowski dela bi- 
serica Sf.Maria din Cleve- 
land, Ohio -care este secre- 
tarul consiliului episcopesc 
ce urmează să aleagă pe 
candidaţii la funcția de epis- 
cop, nici cu înalt Prea Sf. 
Sa Arhiepiscopul Valerian 
și Prea Sf. Episcop Natha- 
nael la Vatră şi nici cu Mi- 
tropolitul Theddosius- Pri- 
matul Bisericii Ortodoxe au- 
tocefale din America. 

Prea multe n'au avut de 
spus acești emisari, dar au 
cam repetat placa -aproape 
spartă de atâta uz- pe care 
ne-au cântat-o timp de mai 
bine de trei decenii diferiți 
frați trimisi din România, 
unii mai ia iar alții mai 
mult vânduți partidului. Pro- 
babil că cei dela Bucureşti 
se așteptau ca acești soli 
ai lor, să aducă pe tipsie, 
o islira ție de supunere a 
Episcopiei noastre, un act 


. de “*mea culpa” din partea 


Românilor care au fost gre- 
șiți (zic ei) din America și 
chiar o „rugăminte de a ne 
primi sub aripa de pu ecțla 
a Patriarhiei României (din 
păcate complet  aservită 
PCR-ului), Dar nu au reusit 
să poată îndeplini ce şi-au 
propus. 

Este regretabil că, oa- 
meni destul de inteligenţi, 


Pr. Richard ).GRABOW SKI 


din ierarhia bisericii din Ro- 
mânia, nu pot pricepe că, 
ceea ce'ei încearcă, va fi 
dăunător poporului și orto- 
doxiei din România, Atâta 
timp cât bisericile ortodoxe 
ale Episcopiei din America, 
vor putea fi libere, își vor 
exprima. părerile si vor pu- 
tea face intervenții şi de- 
mersuri în favoarea ' celor 
subjugați de comunistii din 
din Patria Mamă. Noi nu 
putem judeca sau condamna 
pe cei care, în trecut ori 
astăzi, în România comu- 
nistă, au devenit unelte ale 
celor “fără țară și fără 
Dumnezeu”. Numai ei, să- 
racii, știu prin câte au tre- 


„cut și ce au avut de îndu- 


rat, ” Cred însă că putem 
să le pretindem ca, odată 
ajunși în Vest, în libertate, 
să fie sinceri, să aibă cu- 
rajul de a spune toate pe 


față, şi să mu încerce a 
distruge ceea ce prin liber- 
tate și muncă cinstită, oa- 
menii noștri cu frică de 
Dumnezeu, au înfăptuit. 


= Episcopia Ortodoxă Ro- 
mână din America nu are 
nimic de câștigatprinunirea 
cu Biserica Mamă ori prin 
formarea unei noi Mitropo- 
lii românești în America, 
în care Episcopia să se 
unească cu cei care atâția 
ani, și-au bătut joc de noi 
și ne-au atacat, 

Noi suntem mulțuriiți și 
dorim să ne vedem de mân- 
tuire. In acţiunile noastre, 
în tradiții, în slujbe, noi 
am rămas Români, oricât 
ar încerca cei dela, Bucu- 
rești și argaţii lo lor să spună 
că ne- am înstrăinat. Da, 
am rămas Români, dar sun- 
tem Români care nu am în- 


PAGINA 7 


țeles să ne vopsim roșu și 
care m am cedat presiuni- 
lor venite, pe cale greșită, 
dela comuniști. Ba "mai 
mult, noi ne-am rugat și ne 
rugăm ca Dumnezeu săajute 
Patriei noastre de origină, 
ca să scape de sub jugul 
comunist, să păzească Bi- 
serica din România şi pe 
slujitorii ei de rele și să 
aducă eliberarea lor din 
sclavie. lar dacă şi când 
România va fi liberă și Bi- 
serica ei în libertate, atunci 
si numai atunci, Românii 
din America săpoată discuta 
dacă o apropiere, unire, ali- 
pire sau altă asemenea ma- 
nevră este de dorit. Până 
atunci însă, nu avem nimic 
de discutat, fiindcă prea am 
fost loviți din greu de mama 
cea rea. 

Dumnezeu să ne ajute și 
să ne lumineze pe toți. 0 


DREPTUL LA REVOLUȚIE 


Urmare din pag:6 

revoluţie şi, dacă ea se 
realizează, numai după ce 
evenimentul s'a petrecut 
poate fi analizat dacă a fost 
justificată sau nu. Singura 
instanță care poate aprecia 
justeţea actului 
revoluționar este istoria, 
tribunalul popoarelor, im- 
parţial şi a politic. 

In “şirul aprecierilor 
noastre, totdeauna vor fi 
cel puțin două părți care 
vor face depoziţii con- 
tradictorii: una “pentru și 
una împotriva revoluției, o 
aprobare şi o condamnare. 

Pentrucă nici o lege 
pozitivă nu va îngădui şi 
justifica o revoluţie trebue 
să găsim această îngăduință 
în morală. Numai pe baza 
dreptului natural, a drep- 
tului la libertate și dreptate 
se poate pune în concordanță 
actul revoluţionar cu drep- 
tul. Numai dreptul poate să 
stabilească cine are dreptul 
să înfăptuiască o revoluţie 
şi cine procedează legal și 
moral când săvârşeşte 
revoluţia. 

Istoria făcută la 
Bucureşti nu are nimic 
comun cu ştiinţa istoriei; 
face afirmaţii care contravin 
actului istoric, realității şi 
raţiunii, cel puţin atunci 
când califică actul dela 23 
August 1944 ca o insurecție 
armată iniţiată, organizată, 
condusă și înfăptuită de 
către partid. Mai întâi, 
arestarea guvernului An- 
tonescu şi întoarcerea ar- 
melor contra Germaniei a 
fost uri act politic inițiat, 
organizat şi înfăptuit de 
către partidele grupate în 
Blocul Naţional Democrat 
cu consimțământul regelui. 
In al doilea rând, accepta: 
rea colaborării cu reprezen- 
tanţii comuniştilor a fost 
un gest simbolic, nesem- 
nificativ ca importanță şi 
numai pentru a arăta 
Moscovei bunăvoință, 
urmărindu-se facilitarea 
tratativelor şi blândețe la 
încheierea armistiţiului. 
Este de neconceput ca un 


partid minuscul, lipsit de 
conducere şi quasi- 
necunoscut: în țară să 


inițieze o insurecție arma- 
tă, la palatul regal şi de 
acord cu regele!. ._... 


Greşeala comisă de cei ce 
au realizat actul de schim- 
bare şi arestarea guvernului 
militar constă în ușurința 
cu care au crezut în corec- 


titudinea partenerilor 
comunişti. Aceştia au 
încălcat în permanență 


convențiile încheiate, au ex- 
ploatat loialitatea par- 
tenerilor, s'au folosit de 
credulitatea celor ce 
mergeau pe o cale legală şi 
democratică, au acționat 
din umbră şi şi-au pus par- 
tenerii în faţa unui act 
împlinit. 

Democraţia nu este pe 
placul comuniștilor, o vor 
afla şi şefii partidelor 
istorice, dar prea târziu, în 
închisoare sau în fața 
plutonului de execuţie. 
Guvernul de tehnicieni con- 
dus de Sănătescu, de acord 
cu regele, și conform ar- 
mistiţiului cu Moscova și 
Aliaţii, s'a angajat pe calea 
democratizării şi 
liberalizării, ambele măsuri 
cerute de popor, şi pe placul 
comuniştilor. Insă, 
comuniştii nu numai că 
beneficiază de democraţie şi 
libertăţile cetățenești, ei 
abuzează de ele, provoacă 
hoas, prin teroare voind să 
demonstreze marilor puteri 
că un guvern necomunist 
nu poate asigura ordinea şi 
normalizarea vieţii în tară. 
Beneficiind de sprijinul 
sovietic, comuniştii au for: 
mat guvernul P.. Groza, 
pentru ei totuşi prea 
burghez, până ce vor reuși 
să obțină majoritatea elec- 
torală şi indiferent pe ce 
cale, pentru a forma singuri 
un guvern de o singură 
culoare. Acest drum spre 
putere, presărat cu trădări, 
brutalități și încununat cu 


ilegalităţi, este astăzi 
numit “revoluţie socială, 
naţională şi an- 


tiimperialistă”. O revoluţie 
înseamnă un act de justiţie 
socială, înfăptuit de 
poporul lipsit de drepturi şi 
de libertăți şi numai atunci 
când legile tundamentale 
ale țării sunt schimbate în 
interesul poporului, nu al 
unui grup sau partid. 

O revoluţie nu trebue să 
aibă loc dacă guvernul din 
iniţiativă proprie şi cu ac- 
cepțiunea poporului înfăp: 


tuieşte reformele şi legile . 
necesare binelui obştesc. In 
caz contrar, revoluţia este 
lipsită de sens sau nici nu 
este o revoluţie atunci când 
se acționează împotriva 
constituţiei în interesul 
unui grup mic; este un 
complot împotriva puterii 
poporului şi elementele 
care-l comit trebue să apară 
în faţa tribunalului, Sub- 
minând ordinea în stat 
comuniștii cu sprijinul 
Sovieticilor au cucerit 
puterea, dar simpla cu- 
cerire a puterii nu 
înseamnă înfăptuirea unei 
revoluţii! Legile adoptate de 
guvernele comuniste, con- 

ituția țării, mu au fost 
elaborate de reprezentanții 
poporului şi nici nu au 
fost aprobate de popor; 
camarila pusă la conducere 
a acaparat și. puterea și 
dreptul în stat, fără să fi 
introdus dreptatea şi 
libertatea şi din această 
cauză comuniştii au înfăp- 


tuit un act de înaltă 
trădare. 
Poporului i s'a luat 


puterea, i s'a răpit liberta- 
tea, i s'a impus dictatura şi 
pentru aceasta uzurpatorii 
trebuesc stigmatizaţi şi 
puși la zidul rușinii. 
Când s'a realizat 
revoluția şi cum a par- 
ticipat poporul la ea când 
tot timpul a fost terorizat, 
lipsit de arme şi de liber- 
tate? Pseudo-revoluţia este 
un act numai al partidului 
în coaliție cu Sovieticii, o 
conjurație - împotriva 
poporului român, căruia i 
s'a răpit proprietatea, 
libertatea şi dreptul la 
viață. Juridic și moral, 
cucerirea comunistă nu este 
justificată iar cei ce au lup- 
tat şi luptă împotriva 
acestui regim întăptuiesc un 
act de dreptate istorică, un 


„act patriotic și naţional. 


Guvernarea comunistă 
din 1948 şi până în 1984 
este o dictatură per- 
manentă, de clică şi per- 
sonală, care nu se bazează 
pe popor, numai pe 
organele de impunere a 
dominaţiei: birocraţia par- 
tidului, miliția şi 
securitatea. Im) 


lon BĂDILĂ 


4 


Pa 


CUVANTUL ROMÂNESG 


PAGINA 8 AUGUST 1984 II RR IRI 


MISTERUL MIORIŢEI: EROUL 


Temeiul poemului în care s'au recunos- 
cut Românii de peste tot întinsul ţării, 
este de ordin religios, nu social, istoric, 
profesional. Este în el ''ceva” de peste 
toate acestea, cum spune chiar Ovidiu 
Densuşianu în studiul său, cel mai cuprin- 
zător până la acea dată. Acolo marele filo- 
log și folclorist, citează pe D. Caracostea. 
"După D-sa, factorul generator al baladei 
ar fi dragostea ciobanului pentru îndelet- 
nicirea lui”. lar mai departe adaugă, 
“Mioriţa cuprinde mai mult”. (Ovidiu 
Densuşianu, '“'Miorița”). Această ultimă 
părere a fost mai târziu şi a unor poeți și 
gânditori, ca Lucian Blaga, Mircea Eliade, 
Dan Botta, ca să numim pe cei mai impor- 
tanți. 

Credem că toate aberaţiile unor inter- 
pretări reduse până la urmă la realismul 
profesional si social, au fostprovocate side 
unele. prejudecăți fixate chiar dela apariția 
poemului, prin nişte comentarii pe cât de 
sumare pe atâta de nepotrivite şi chiar 
comode, pentrucă în câteva cuvinte rezol- 
vau tot. Dacă bunul Vasile Alecsandri a 
avut meritul unic, împărțit cu Alecu 
Russo, de-a fi salvat dela dispariție, în 
ultimul moment, o versiune integrală şi 
nealterată a poemului, a avut la activul 
lui şi crearea unor confuzii foarte grave, 
din cauza cărora s'a ajuns prin “socia- 
lism” la un sub-nivel, nedemn de rangul 
superior al culturii românești din trecut. 
Ultimul -care a scos “Mioriţa” din acest 
subsol cultural, a fost Mircea Eliade 
(“L'agnelele voyante”, în *“De Zamolxis a 
Gengis-Khan”, 1970). 

Din cauza lui Alecsandri, victimă a sub- 
romantismului târziu şi decadent din 
Franţa timpului său, s'a vorbit până la 
peste poate de *“moarte”, de “acceptarea 
morţii””, ca şi cum aceasta ar putea fi 
refuzată, de “fatalism”, ''defetism”, 


-““inactivism””, defecte la care se opuneau 


mulți viteji, iar în lipsa virtuţilor luptă- 
toare a fost descoperit totuși un cioban 
sănătos, cu virtuți muncitoare, un ““pozi- 
tiv”, integral, care îşi iubea munca şi “'in- 
strumentele de lucru' în cel mai optimist, 
şi optimal spirit al “construcţiei societă- 
ţii”. 

Toate aceste aberaţii se trag din faptul 
că poemul a fost considerat din capul locu- 
lui ca o foarte frumoasă, înflorită, relatare 
metaforică şi sentimentală a unei 
“realități de fapt divers”, ridicată la 
poezie de geniul artistic popular. 
Intr'adevăr “*Mioriţa” este un poem care 
“cuprinde mai mult”. Unde este de căutat 
acest “*'mai mult''? O eventuală găsire a 
acestui ““mai mult” este condiționată de 
poziția fundamentală faţă de poem, şi care 
ne-ar duce la întrebarea: nu cumva aici nu 
este vorba în primul rând de un fapt 
divers, ci de o întâlnire a faptului divers 
cu altceva, dincolo de harţele ciobăneşti, 
de invidie, de lăcomie şi tot sentimentalis- 
mul care derutează pe comentator? Nu 
sunt aici nişte capcane artistico-sentimen- 


tale, care ascund altceva? La astfel de 


întrebare răspundem cu certitudinea că în 
poem sunt două elemente suprapuse, și 


"anume un fapt divers din planul realităţii 


imediate, care serveşte de vehicul unei 
alte realități, din alt plan. Simplu spus, ar 
fi vorba de două planuri , unul “istoric”, 
în slujba celui de-al doilea, “'spiritual”'. In 
acest caz nu avem de-a face cu un fapt 
divers comun, cu “'oaia unanimă clară ca 
de zi”', cum spune Dan Botta în “Can- 
tilena”, ci e vorba de un fapt exemplar, 
prin care se transmite un mister. Este 
absolut imposibil ca mesagiul acestui 
poem să nu fie decât relatarea unui plan 
de asasinat împotriva unui destoinic 


"cioban, îndrăgostit de muncă şi unelte. De 


aceea plecăm dea convingerea că poemul 
are două ''mensiuni””, două măsuri: una 
profană şi alta sacră. Când spunem 


“profan” ne referim la faptul divers, iar 


prin “sacru” ne referim la miracol şi 
viziunea religioasă, dincolo de realităţile 
curente. lar prin “inițiere” nu înțelegem 
neapărat încadrarea în anume sistem reli- 
gios, ci pur şi simplu oferirea măsurii 
sacre a existenţei, dacă nu chiar revelarea 
ei. De altfel din primele două versuri ale 
poemului, care stabilesc “'toposul” lui, se 
împletesc profanul şi sacrul: *“Pe-un picior 


de plai” şi imediat “pe o gură de rai”. 


Deci se fixează un loc de întâlnire între 


aici şi dincolo, între pământ şi cer. Dela 
Alecsandri până la Caracostea şi 
materialiştii culturali, s'a pierdut din ve- 
dere acest ''topos”, unic în poezia noastră, 
şi care nu ne duce la o “moarte” ci la altă 
naştere, de aici, în cer. Ca în enigmaticul 
tablou al lui Greco, ''Inmormîntarea 
Contelui de Orgaz”, unde în locul unei 
“puneri în mormint”” a unui trup, vedem 
trecerea sufletului, în chip de făt, de aici 
în cer, Așa că “Miorița” apare încă dela 
început ca un fel de ritual de introducere 
în misterul ““lumii de deasupra”, deci tre- 
cere din “istoric” în “etern”. Când sa 
născut poemul '*Mioriţa” nu mai existau 
mistere ca în antichitate, deci nici inițieri 
ascunse de lume. Misterele antice, rezer- 
vate ““inițiaților” dispăruseră făcând loc 
creştinismului, tot religie a misterelor, 
numite de noi ''taine”, dar mistere des- 
chise, pentrucă iniţierea este publică, prin 
botez. '*Misterul” a eșit la suprafață, aşa 
cum vedem în '*Mioriţa” cu toposul stabi- 
lit în vederea unei inițieri de jos în sus, a 
cuiva care este un “'copil al pământului şi 
al cerului înstelat'”, cum scrie pe o lamelă 
de aur orfică, descoperită într'un mormint 
antic din Italia. 

“Vehiculul istoric” prin care s'a tran- 
smis în timp şi spaţiu scenariul inițiatic 
din Mioriţa, a fost o intrigă criminală, a 
unor păstori invidioşi, compensată de o in- 
tervenție miraculoasă, oaia năzdrăvană. 
Această intrigă a făcut menținerea sub- 
stratului spiritual prin simpatia pe care o 
crează față de erou. Dar acest erou, la rân- 
dul lui, este chiar un personagiu de “fapt 
divers”, sau are origini cu totul altele 
decât din zona faptului divers, adică 
într'un mit? 

In afară de “'topos”, alt element iniția- 
tic în poem este imaginea “nunţii”. Si 
dela aceasta pleacă toate nenorocirile 
“Mioriţei”, tunsă şi redusă la un simplu 
fapt divers cotidian, profan, util pentru o 
propagandă. şi anume dela interpretarea 
pe care a dat-o imaginii finale a “nunţii” 
Vasile Alecsandri. Așa că reluăm ches- 
tiunea și punem întrebarea: este aici o 
metaforă a “morţii” sau a '“'nemuririi'!? 

Cu problema nemuririi suntem acasă în 
Dacia încă înainte de creştinism. Geto- 
Dacii cu Zalmoxis, alții mai la Sud cu Or: 
feu şi Pitagora, au cugetat asupra nemuri: 
rii. 

Noi toți am crescut, trecând prin şcoli, 
cu ipoteca unei prejudecăţi decisive pentru 
nivelul atât de jos al discuţiei în jurul 
poemului, salvată, credem pentru totdeau: 
na, de Mircea Eliade. Astfel încurajați, 
încercăm şi noi să contribuim la această 
scoatere din mâlul asa numitei “reali- 
tăți”, socio-profesionale, printr'o revedere 
critică fundamentală a tezei lui Alec- 
sandri. 

In versiunea majoră a poemului, redată 
de Alecsandri, sunt două versuri-chee, şi 
anume acelea în care păstorul spune că s'a 
însurat *'Cu-o mândră crăiasă/A lumii 
mireasă”. Alecsandri comentează astfel: 
“Moartea! Ea domneşte ca o regină asupra 
lumii şi e totodată mireasa lumii. Tot 
omul se logodește cu moartea din minutul 
ce el întră în viaţă”. Aici, în această in: 
terpretare, găsim un șablon romantic de 
înfrumusețare şi idealizare a ceva ce nu 
are nicio existență de sine însuși, deci 
avem de-a face cu o personificare a nean- 
tului, dacă ne luăm după Alecsandri. 
““Mioriţa” însă este un poem folcloric nu 
romantic, şi nicăeri în folclorul românesc 
moartea nu este comparată cu o 
“crăiasă”, eventual “mireasă” și pe 
deasupra chiar ““mândră”. Păstorul nu 
vorbeşte de “'moarte” ci de “altceva”. 
Cum să se “'insoare” cu **moartea''? Chiar 
Tudor Vladimirescu, erou popular luptă: 
tor, nu poet, deşi era neinsurat a spus 
doar că ''a îmbrăcat cămașa morţii”, deci 
nu s'a însurat. Nu intârziem enumerând 
imaginile morţii din folclorul nostru, ci ne 
oprim un moment la cea mai pregnantă 
imagine, care există şi în alte foleloruri, 
contrără oricărei “'crăiese” şi deloc 
mândră, şi anume aceea a “vânătorului”, 
care uneori ia chiar formă de cal, după cum 
întrun basm si mormîntul se transformă 
în cal.  “Mândria” morţii, adică 
frumuseţea, este aceea din reprezentarea 
obişnuită, printr'o hârcă. O personificare 


a morții o găsim deci în folclor într'un 


Horia STAMATU—— 


igaş, vânătorul, sau în “calul” care 
duce cu el morții. Iar blestemul “lua-te- 
ar moartea" nu 'exprimă deloc dorința 
cuiva de-a însura pe altcineva cu 0 
“mândră crăiasă”. Tot ce avem în folclor 
în legătură cu moartea se referă la 
obiceiuri, sau unele credinţe. Aşa stând 
lucrurile interpretarea neo-romantică a 
lui Alecsandri nu are nimic de-a face cu 
folclorul căruia îi aparţine “Mioriţa”. Se 
mai naste și o întrebare subiacenta: cele 
două versuri, au fost exact transcrise de 
culegător, sau s'a făcut o inversiune de 
termeni, şi în loc de ''Cu-o mândră 
crăiasă/ A lumii mireasă”, s'ar putea să 
fi fost cântat de lăutar ''Cu-o mândră 
mireasă/ A Lumii crăiasă””, ceea ce pare 
mai firesc, şi mai puţin nefericit decât 
acel “'mi-mi”, din “ta lumii mireasă . 

Realismul socio-profesional de asemenea 
castrează poemul de orice simbolică, a 
cărei permanenţă e certă dela orfism și 
zalmoxism până la creştinism. Păstorul 
este un important simbol, pentru orice 
fel de conducător spiritual sau politic. De 
aceea '*păstorul” care poate fi. şi crai, are 
cum să fie şi mirele unei ''crăiese”, care 
să aparțină întregii lumi ca “zeiţă 
mamă”, pentru creștini Maica Domnului. 
Dacia este țara unei precise continuități 
spirituale, dela Zeița antică până la Maica 
Domnului. Elementul de bază în această 
continuitate spirituală este credința nein- 
treruptă în nemurirea sufletului, asa cum 
a fost în orfism, în zalmoxism sau pitago- 
reism, şi după aceea în creştinism. Religia 
lui Zalmoxe, orfismul, pitagoreismul, 
aveau mult în comun, afară de semnele de 
şamanism, pe care Mircea Eliade le 
găseşte în orfism şi pitagoreism, dar nu în 
religia lui Zalmoxis. Fundamenta comună 
era ideea nemuririi, legată de aceea a 
“binelui”. Si tocmai această credință în 
bine şi nemurire, ne este transmisă de 
“Mioriţa”, plecându-se dela un aparent 
fapt divers, din cauza hainei în care este 
îmbrăcat mitul mioritic, mai umilă decât 
aceea a unui zeu sau erou al mitologiei 
vechi. Spunem ''aparent” fapt divers, pen- 
trucă păstorul din poem, ca în atâtea alte 
cazuri din lumea folclorului, poate fi o 
întruchipare mitologică, simplificată la 
maximum, cum se operează în general în 
folclor. Toate misterele, religiile, zeii şi 
eroii mitologiilor, se ““popularizează”, 
intră în folclor unde pot rămâne cine ştie 
cât timp, cum s'a petrecut în folclorul 
nostru, în care a intrat până la urmă și un 
creştinism foarte colorat și plin de fan- 
tezie, dincolo de sistemul teologic consa- 
crat. Important este că folclorul subliniază 
cu deosebire mai ales ceea ce este con- 
tinuitate dela cea mai veche credință până 
în actualitate, cum ar fi la noi ideea de 
nemurire, neîntreruptă în Dacia dela an- 
tichitate până la creştinism. Folclorul 
subliniază mai ales ceea ce este element de 
contimitate, dela păgânism la crestinism. 
In creştinism se vorbeşte despre nunta 
mistică. Aceasta a existat și în orfismul, 
care urmează mai mult sau mai puțin după 
Homer, pe care, după legendă Orteu, deci 
mitul lui, l-ar fi precedat cu o generaţie. 
Despre orfism, ca doctrină, se știu unele 
lucruri esenţiale, dar despre misterele, tot 
după legendă, înfiinţate de Orfeu, nu se 
ştie mai nimic. Din L care se știe des- 
pre Orfeu-orfism, sau despre Zalmoxis- 
zalmoxism, plus pitagoreismul ulterior, 
putem să ne facem o idee despre spiri- 
tualitatea păgână din Dacia, inainte şi 
după romanizare. Din iniţierea în miste- 
rele orfice se ştie foarte puțin cu vedere la 
preliminarii: ''vegetarism, ascetism, 
purificare, instrucţie religioasă (hierio 
logoi, cărți sacre). Se cunosc de asemenea 
presupoziţiile teologice şi prin urmare 
nemurirea sufletului”! ÎMiseea Eliade, 
“Histoire des croyances et des idees 
religieuses”, 2, p.179). Un fenomen cu- 
noscut îni istoria religiilor, este ““popula- 
rizarea'”, deci şi supraviețuirea prin 
folclor: “'orice mișcare ascetică, gnostică, 
soteriologică, provoacă nenumărate 
pseudo-morfoze, uneori puerile” (M. 
Eliade, idem). Așa s'a ajuns la tot felul de 
“erzațuri”” de iniţieri, ca acelea din socie- 
tăţile secrete, apărute mai ales după 
Renaștere. De ce nu am vedea în Mioriţa 
urme orfice, naive, care se întâlnesc şi cu 
un creştinism popular, în afară de cel 


strict dogmatic şi de care vorbeşte Mircea 
Eliade? ('*De Zalmoxis a Gengis-Khan''), 
De ce să nu vedem în eroul mioritic, în loe 
de un fel de exemplu al ciobănitului şi a] 
iubirii de unelte, o ultimă evocare a 
îndepărtatului Orfeu? 

Ca şi Orfeu păstorul mioritic comunică 
cu animalele prin grai şi muzică, şi înain. 
te de ''ciobănit”” ne apare ca un maestru 
al cântecului, cum se vede din evocarea 
celor trei fluere, al căror caracter în parte 
corespunde câte unuia dintre cele trei 
moduri din originile muzicii la Greci: 
doric (''voios"'), Iydic ('*duios”) şi frigie 
(cu foc”). Moartea lui Orfeu a fost tot 
violentă, ca aceea pregătită păstorului nos- 
tru, dar în alte circumstanțe. Patria lui Or- 
feu era o regiune muntoasă, muntele Paga- 
ion, ceea ce rimează cu muntele Kagaion,ca- 
re după uniiar fi fost locul lui Zalmoxis. Or- 
teu nu se trăgea cu siguranţă din Tracia. 
In orice caz noi nu urmărim aici schema 
micului patriotism, după care se judecă în 
multe scrisuri astfel: Orfeu era Trac, noi 
suntem Traci, deci Orfeu era... Român. 
Nu am zice nimic, dacă nu s'ar fi scris 
asemenea lucruri de necrezut. Renumit a 
ajuns Orfeu în Tracia, iar la Geto-Daci a 
avut paralela lui Zalmoxis, tot: o religie 
de mistere, cum spune Mircea Eliade 
(op. cit.) După darul vorbirii cu animalele 
și muntele ca loc specific este faptul că 
Orfeu, când a fost ucis nu avea soție, iar 
păstorul mioritic nu era însurat. Sunt 
elemente generale pentru o imagine 
populară a unui erou de care nu mai vor- 
bea nimeni, dar Orfeu rămăsese în fundul 
amintirii populare, din care. e scos la 
suprafață într'un anume moment prin 
păstorul victimă a violenţei. Tot un 
element comun, de doctrină aici, este şi 
evitarea vendetei, când păstorul spune 
clar: lară de omor/Să nu le spui lor”. Or- 
feu a desființat și sacrificiile umane, şi 
vendeta, și a condamnat violența ucigașe- 
După tradiţia cea mai curentă, dacă nu-e 
sigur că Orfeu s'a născut în Tracia, sigur 
este că a fostucis în Tracia. Apoloa dat or- 
din unor menade trace să-l ucidă pe Orfeu, 
pentrucă se închina mai mult la Dionysos, 


decât la el, tatăl lui. In acest fel amintirea . 


mitică a unei nedreptăţi violente a rămas 
în spațiul tracic, persistând până la Geto- 
Daci. A rămas amintirea unui lucru grav, 
adică uciderea nedreaptă, așa că 
“Mioriţa” e o analogie cu un arhetip de 
ordine sacră. A rămas în memoria care se 
transmite în viața unui popor, ceva ca o 
“crimă exemplară” a cărei victimă a fost 


un 'terou exemplar”. Este deci foarte - 
probabil că pe o antică ''exemplaritate” - 


s'a fixat la Români “mitul mioritic”, care 
poate fi ceva ca o “traducere” a îndepărta- 
tului mit orfic. Incă un element comun 
redat în pictura naivă a folclorului: Orfeu 
a fost victima unei invidii, aşa cum avea 
să fie şi păstorul, bine înţeles de astă dată 
într'un plan profan, nu zeesc, adică in: 
vidia unor oameni nu a unui Zeu. Altă 
asemănare: păstorul lasă în urma lui 
muzică, prin fluerele lui, aşa cum restu- 
rile din trupul sfâsiat al lui Orfeu au 
plutit pe mare până la Lesbos, cântând 
neîncetat. Ceea ce nu există la Păstor este 
coborirea în infern, trăsătură a orficului 
considerată de Eliade '*şamanică”, şi care 
nu este de găsit la Geto-Daci, în 
Zalmoxism. Ceea ce există în folclorul 
nostru, în basme, e ca la Celţi, “'cobori- 
rea pe celălalt tărâm”, însă nu în sensul 
orfic-șamanic, adică nu este vorba de scoa- 
terea unui suflet din infern. 

Peste imaginea lui Orfeu, simplificată 
la extrem şi adaptată unor realități con: 
temporane, cam cum apăreau în Evul 
Mediu personagii biblice îmbrăcate ca la 
1400, creştinismul a adus legenda lui Abel 
şi Cain, prezentă în foclorul nostru. Un fir. 
de legătură peste evuri este deci “in- 
vidia”, zeească în cazul lui Orfeu, motiva: 
tă prin sacru -ca în legenda lui Cain și 
Abel, şi pusă în plan profan în Mioriţa, 
dar în acelaşi timp pregnant fixată sub 
semnul răului. : 

Dacă “faptul divers”, uciderea unui 
păstor, nu avea nişte puternice antece- 
dente mitice şi religioase, nu se năștea 
eroul din Mioriţa ca să se menţină cu 
atâta forță. Este o genealogie, Orfeu, 
Abel, Păstorul mioritic, care corespunde 


Continuare în pag. 9 


si raita A 


zi XI Die sa sostlza d aa 


ai 
4 


CUVANTUL ROMÂNESC 


“Frângerea ritmului” în poezia lui 
Sanda Stolojan nu este un cognitiv de 
dragul gnozei, ci o exprimare a adân- 
curilor existenţiale. Fluiditatea acestor 
adâncuri presupune în sine ''frângeri”, 
treceri şi descoperiri de noi limanuri. Ele 
nu sunt “ruperi”, în sensul de discon- 
tinuitate, ci mai degrabă depăşiri ale 
stării analogice ca aceea când “'schimbi 
somnul în trezie”, folosind cuvintele poe- 
tei. 

Somnul, ca imagine a morții, are un 
anumit ritm de care avem nevoie să ne 
cunoaştem. Din moment ce ne-am integrat 
în acest ritm gnoseologic, când ştim ceea 
ce m suntem, am dobândit înțelepciunea 
şarpelui. Dacă am rămâne numai la socra- 
tiaml  “gnoti se  auton”, această 
cunoaştere ne-ar fi ca o cheie, evident 
prețioasă ca potenţial, dar de nici un folos 
dacă nu ştim şi uşa pe care să o deschidă. 
Nu e suficient să ştii ceea ce nu eşti ca 
fiinţă umană, ci şi ceea ce ESTI. Ajunge- 
rea la ESTE, la esse-nţa la care se purcede 
prin ”frângeri” calitative de ritm. Ele im: 
plică istorie și cultură, iar acestea la rân- 
dul lor fundamentul demnităţii ființei 
umane. Cultura de grâu şi cultura de slove 
converg, având numitorul comun Cuvân- 
tul-con-ventum. Ele devin pâine, în 
înțeles nutritiv pentru trup si spirit, iar 
omul ajunge la adevărata cunoaștere 
numai prin ““frângerea pâinii”. E actul 
dătător de viaţă. ''Frângerea” ei e 
cunoaştere în unitatea ontologică a vieții. 
E ca în parabola lui Platon cu peştera, o 
stare creativă când schimbi *'somnul în 
trezie”. O pâine-oricât de frumos ar arăta 
în vitrina vizionarilor şi tălmăcitorilor de 
cuvinte măiestre, atâta timp cât nu este 
“frântă” nu se adresează omului în sens 
de rezultat al culturii. O vor mânca șoare- 
cii şi gândacii şi alţi pre-darwinieni care 
nu s'au născut cu simț ] dialogicului de a 

pâinea-cuvânt "şi a o dărui celor 


„„din jurul tău. 


mg 


In acest context văd scrisul lui Sanda 
Stolojan - ““frângerea ritmului” spre un 
ritm superior în care Poesis își recapătă 


AUGUST 1984 


“Duiliu Zamfirescu” de Sanda Stolojan 


demnitatea împărătească și etimologică 
din paradisul pierdut al lui “'poieo”. 


LL 


In cartea sa “Duiliu Zamfirescu” 
publicată în Statele Unite, aduce cititoru- 
lui de limbă engleză o prezentare a vieţii și 
operelor scriitorului clasic român care 
ne-a fermecat adolescența. 

Duiliu Zamfirescu s'a născut în 1858 în 

Plăineşti, județul Râmnicul Sărat. Scoala 
primară a terminat-o în Focșani, iar liceul 
la Bucureşti. In 1877, fiind student la 
Facultatea de Drept, îşi face debutul la 
revista '*Ghimpele”. E anul Războiului de 
Independenţă care-i va lăsa în suflet amin- 
tiri de neşters, ilustrate în romanul “In 
Război” şi în unele povestiri. In 1880 este 
primit în cenaclul lui Macedonski unde 
citeşte, pentru prima dată, poemul 
romantic “Levante și Calavryta”. După 
terminarea facultăţii este numit magis- 
trat în Dobrogea, iar apoi procuror la 
Târgovişte. In 1882 se stabileşte în 
Bucureşti ca redactor la “'România 
liberă” + Contactul cu *'Junimea”” începe 
din 1884 când îi citeşte lui Maiorescu 
scurta povestire “Noapte bună”. In 1888 
este numit secretar al Legaţiei din Roma 
unde rămâne până în 1906, cu excepția a 
doi ani când îl găsim la Bruxelles şi 
Atena. In tot timpul acesta publică în 
**Convorbiri literare” romanele “Viaţa la 
țară”, *“Tănase Scatiu”, “In război”, şi 
alte volume de proză și poezii. In 1906 se 
întoarce în România și este numit Secre- 
tar General al Ministerului Afacerilor Ex- 
terne, iar din 1918 și din 1920 este 
Ministru al Afacerilor Externe şi Preșe- 
dinte al Parlamentului Român. Moare în 
1922 la Mânăstirea Agapia și e înmormin- 
tat la Focşani. Acestea ar fi niște reci 
însemnări despre viața lui Duiliu Zam: 
firescu. 

„Ceea ce. se ascunde.-dincolo, de „aceste 
date şi titluri este un roman în sine scris 
de Sanda Stolojan, documentat și obiectiv, 
în care scriitorul şi omul Duiliu Zam- 
firescu ne apare exact așa cum a fost, fără 


MISTERUL MIORIŢEI 


Urmare din pag. 8 

celei mai profunde sensibilități româneşti 
şi de aceea a dus la forma culturală. Aces- 
ta este misterul, nu conştiinciozitatea 
profesională. Mioriţa este o creație 
populară românească, pentrucă ea acoperă 


ceea ce este mai profund în sensibilitatea - 


şi mentalitatea românească, și de aceea nu 
este o scornire, o invenţie, ci într'o nouă 
formă se readuce la suprafaţă un arhetip 
păstrat în memoria populară din antichi- 
tate până azi. In spaţiul nostru Est- 
European, Dacia și la Sud Grecia, sunt 
singurele comunități umane a căror con- 
tinuitate din antichitate până azi, nu a 
fost tăiată de ceva străin. Românii sunt 
urmaşii altora din locurile lor de azi, și 
sunt față de ei într'o continuitate cultu- 
rală şi de spirit pe care nu o găsim la 
vecinii lor. 

Prezentarea toposului şi a eroului în 
prima parte a poemului sunt introducerea la 
o iniţiere populară într'o doctrină care din 
antichitate începând s'a permanentizat şi 
a fost dusă la culmea ei prin creştinismul 
sub specia căruia s'a născut din poporul 
vechi, altul nou, în ultima Romanie din 
Estul Europei care n'a fost nici slavizată, 
ca Iliria şi Thracia, nici grecizată ca 
Bizanțul. 

Despre natura religioasă a poemului ne 
spune cum am văzut însuși toposul lui, 
între pământ şi cer. Dintre toate poemele 
populare, **Mioriţa!” s'a bucurat de cel 
mai mare succes în lumea românească, în 
lumea țăranilor pentrucă l-a pastrat şi 
răspândit peste tot, iar în lumea 
orășenească pentrucă prin cărturarii 
trecuți prin şcoli a provocat un întreg 
capitol de cultură românească. Aceasta nu 
s'a petrecut din motive superficial "'sen- 
timentale"”, ci pentrucă poemul era creat 
pe baza unor categorii străvechi a 


oamenilor din Dacia, dela Geto-Daci până 
la Români. Acesta e “'misterul” celui mai 
mare succes folcloric în lumea româneas- 
că: era ceva după potriva ei. Acesta dacă 
este, cum spuneam mai sus, poate cel.mai 
puternice argument pentru vechimea 
populaţiei din Dacia, este şi motivul unei 
speranțe de viitor, în sensul că Românii 
nu vor putea fi desființaţi, pentrucă o 
memorie milenară nu se poate şterge. 
Pentru cea mai mare claritate: nu am vor: 
bit de iniţierea în orfism a unui Orfeu 
înviat, ci de poemul iniţierii într'o 
credință, a nemuririi, susținută de con- 
tinuitatea spirituală din Dacia, dela 
Zalmoxis şi Orfeu, până la creștinism, 
dela mitul orfic până la mitul mioritic 
care îi calcă pe urme. Intr'o continuitate 
spirituală milenară, gândirea şi simţirea 
românească s'au modelat în așa fel, încât 
şi-au creat mitul lor propriu potrivit 
naturii lor proprii. 
La relativ mult timp după ce Alecsandri 
a făcut nenorocirea cu comentariul lui, de 
care ne-am ocupat, a venit o nenorocire şi 
mai mare, din partea unui universitar, din 
vechiul regim nu “revoluţionar”, care 
pretindea că cele două pasagii din finalul 
poemului, în care este vorba de "nuntă” 
sunt repetiţia unuia și aceluiaşi lucru. 
Eroarea acestui Profesor era mai mult 
decât o eroare, era o crimă intelectuală. 
Pentrucă această parte finală este partea 
înițiatică, în credința în nemurire, și este 
vorba nu de o repetiție a unui lucru spus de 
două ori, ci de DOUA NUNTI, care la un 
loc sunt nunta perfectă. O nuntă în eros şi 
alta în logos, o nuntă cosmică și una 
acosmică. Ceea ce era şi în doctrina orfică, 
după câte ştim din ea, iar la Români este 
şi în creştinismul lor original. În) 


Horia STAMATU 


Dumitru ICHIM 


exagerări de romanțare, fără tăceri ale 
greşelilor inerente unui temperament 
sangvin. 

Deşi este nepoata scriitorului Duiliu 
Zamfirescu, Sanda Stolojan a realizat o 
biografie a unui clasic român extrem de 
obiectivă, care va rămâne o piatră de hotar 
în critica literară românească. Această 
obiectivitate a autoarei dă cărţii girul, de 
seriozitate ştiinţifică şi competentă de 
document. Sanda Stolojan, înzestrată cu o 
pregătire intelectuală superbă își dă 
seama că anumite '“floricele” sentimen- 
tale ar fi ridicole şi ar aduce un deserviciu 
lui Duiliu Zamfirescu. 

Ea stie că: ““Dacă limba este o stâncă 
din care opera scriitorului este cioplită, 
atunci Duiliu Zamfirescu şi-a înălțat un 
momment nepieritor şi de o ființă cu 
temelia durabilă”, 

Sanda Stolojan nu a scris această carte 
în mod întâmplător, ci s'a aplecat asupra 
operei acestui scriitor, pentrucă acesta are 
ceva de spus în România din 1984. E o 
“frângere a ritmului”, O subtilitate de a 
citi pe sub scris cum zicea Arghezi, acel 
“A bon entendeur, salut!” din cartea lui 
Eliade “'Nouăsprezece trandafiri”. 

Lucidă şi indrăzneaţă, în starea când 
“schimbi somnul în trezie”, Sanda 
Stolojan se găseşte în fața unui paradox: 
“Ca şi alți scriitori din trecut, Zamfirescu 
nu a mai fost menţionat în perioada lui 
1950, după instalarea regimului comunist 
în România. După aceea, a fost reabilitat. 
Astăzi el este trecut în rândul clasicilor şi 
nu trece o lună măcar în care să nu apară 
un articol, un eseu, un studiu critic 
despre el. In special, nu există studiu des- 
pre limba literară românească în care 
numele lui să nu fie citat. Cu ocazia cen- 
tenarului războiului de independenţă din. 
1877 romanele lui “Viaţa la țară” şi “In 
război” au servit ca subiect pentru un 

fil maPătriozic:, 


iza 


E dincolo de orice imaginaj ție (paradă- rad6- 


xal) că “Viaţa la țară”, cartea cea mai im- 
portantă a lui, este epicul unei lumi ale 
cărei valori sunt disputate în România de 
azi în numele ideologiei marxiste; e lumea 
patriarhală în care boierii și țăranii trăiau 
unii prin alţii. Cu toate acestea “Viaţa la 
țară” e tipărită anual în mii de exem- 
plare. E poate cea mai citită carte din 
romanele clasicilor români şi fără îndoială 


unul din cele mai frumoase romane scrise, 


în limba românească.” 

Orice minte sănătoasă seziseaza acest 
paradox, iar răspunsul constă în metodele 
comuniștilor, cu toate labirinturile diaboli- 
ce și absurde, ca justificare a existenței lor: 
printre Români. Dedublarea modului de a 
gândi e o stare bolnăvicioasă și idumenică 
a celui fără de “loc”, a parvenitului și no- 
madului, care ma se pot “localiza” în firea 
românească de **mostenire”” a “moșiei”! ca 
loc de referinţă cu “Orizontul cel de sus”. 

În Duiliu Zamfirescu găsim nu numai 
pe un scriitor clasic român, ci un purtător 
de cuvânt al filosofiei româneşti. El 
pledează pentru marile valori ale eternului 
românesc ca ''o viață la țară”, nu numai 
geografic, ci în primul rând ontologic. E 
omul care își descopere ''viaţa” din punct 
de vedere filosofic nu “în ţară” ci “la 
țară”', la; adevăratele temelii ale firii și 
fiinţei lui. “O viaţă la țară”, acasă în 
România, acasă în firea românească. 

Ca să exemplificăm din romanul cu 
același titlu, care a delectat câteva 
generaţii, acest mod ca ''viață la țară”, ne 
oprim la Dinu Murguleţ. Relaţia lui cu 
“tara”! e o chemare a pământului, e însăși 
viața. E identificare cosmică și an- 
tropogonică în ritualul Genezei. Cuvintele 
lui adresate nepotului “Matei Damian, 
întors dela studii din Franţa, sunt demne 
de orice antologie universală: “Priveşte la 
acest pământ... aici ne-am născut, eu și 
mama ta şi părinţii părinților...” Adora- 
rea pământului are nuanţa de sacru ca în 
religia Amerindienilor dar e mult mai 
adâncă la Zamfirescu. Pământul mu e zeu 
ca la indieni, ci e viață în sine, “la ţară”, 
în apropierea divinului. Invocaţia lui 
Murgulet adresată nepotului e similară 
celei de pe Tabor, rămânerea în “aici” 


unde se transfigurează Cuvântul: “Rămâi 
aici, pe acest pământ!” 
Rebreanu are un /paaei cutremurător. 


PAGINA 9 


Unic în literatură. lon ia un pumn de 
țărână şi îl sărută , dar la Zamfirescu 
“iaţa la țară”e o perpetuă transcendere 
a “pământului”, imperativ şi şoaptă a 
cerului: “Rămâi aici, pe acest pământ” ca 
identificare cu “aici”? și Pământul 
Făgăduinţei de Impărăţie a Cerului. 

In acest mediu omul se simte acasă în 
natură, frate cu lumea înconjurătoare, “la 
ţară” adică la rădăcina istoriei. Ciobanul 
Micu, cu care Matei petrece naoptea, e un 
personaj unic, dar atât de caracteristic 
firii româneşti. lubește cerul înstelat și 
Bărăganul, iar când vorbește de câinele 
Corcoduş îl umanizează ca şi cum ne-ar 
povesti despre un vechi prieten. 

Relaţiile dintre boierii pământului şi 
țărani sunt la -un nivel patriarhal de 
dragoste reciprocă. Boierul e un pater. E 
respectat ca un bătrân, un sentiment 
caracteristic Românilor din vremuri 
imemorabile. Astfel vedem pe Tincuţa şi 
Saşa sărutând mâna celor în vârstă. 

Caracteristică acestei “vieți la țară” e 
naturalețea și simplicitatea, acea 
“sărăcie” de care vorbește Eminescu prin 
gura lui Mircea cel Bătrân. “Eu îmi apăr 
sărăcia şi nevoile şi neamul” e apărarea 
unui mediu de viață, sărăcia nefiind o 
stare de cerşetor, ci de împărat al sinelui 
şi lumii înconjurătoare. De aceea pe omul 
locului îl iubeşte râul, ramul şi tot ce 
mişcă. 

Simplitatea nu este ignoranţa, lipsa de 
cultură şi de bun simţ, ci tocmai opusul 
lor - omenia românească. Sunt valorile 
acestui neam spre care Zamfirescu vrea să 
ne atragă toată atenţia, întrun efort de 
regenerare de lumea Scatiilor care ne 
furau pământul, ne înrobeau pe €l şi nu 
ne lăsau nici sufletul pe care ni-l spurcau 
cu o mentalitate de mahala. 

Tănase Scatiu nu mai este ţăranul 
boier, EI nu are nici o referință ontologică 
a “locului”. Pentru el “locul” e disociat 


are vocația românească spre etern ca ur- 
care spre Impărăţia Cerului din spirit: 
schimbat: Ai 


“Acum timpurile s'au 


"“de'timp; iar Ea 


bani? 
cer - nu-i bine. N'am dreptate?” 

Citatul de mai sus e mai mult decât 
concludent-şi superb prins de Zamfirescu 
ca o filosofie a lui Moloch, zeul protector 
al comercianților, al tuturor celor care 
“vând” şi căruia i se aduceau ca jertfă 
copii. 


boi” ne putem da seama ce înseamnă 
“locul ” pentru Români şi exclamăm ca și 
Murguleţ după plecarea lui Tănase Scatiu: 
“Deschide uşile să iasă putoarea de 
vulgaritate afară!”? pentrucă Românul m-si 
vinde locul. “Locul” pentru el nu este 
întindere geografică așa cum îl priveşte 
nomadul, ci punctul înalt şi etern. 

Cartea Sandei Stolojan nu este numai 
un studiu bine documentat şi obiectiv 
despre viaţa şi opera lui Duiliu Zam- 
firescu. E publicată de o editură de limba 
engleză din Boston, Statele Unite, şi se 
adresează nu mmai specialistilor, ci si 
cititorilor de origină română din a doua si 
a treia generație. Cartea unui negru despie 
““Roots” a avut un mare succes. Oare noi 
Românii nu am putea să dăruim nepoților 
noştri, care citesc mai ușor englezeşte, o 
admirabilă carte despre “our roots”, 
“0 viaţă la țară”.ă la țară”? 


P.S. Anunţ important. Cartea Sandei 
Stolojan se poate cumpăra din librării la 
prețul de 16 dolari. Tipografia care a 
editat-o, a oferit după moda americană, 
un sale”. Pentru un timp limitat vă 
puteţi procura cartea la prețul de 1,99 
dolari (un dolar și 99 de cenți). Incredibil! 
Adresa e : G.K.Hall PUBLISHERS, 70 
LINCOLN STREET, BOSTON, MASS. 
02111 7 D 


esti liber; mai? ai căzut din - 


După ce am treminat lectura “In răz-" 


PRE nd piei 4 


arati see a nt 


0 po 


e me 0d og Ma aa proteine me e me mi me 


Hegel in Estetica lui 
susține că arta este ideea 
exprimată în contretul 
realităţii, ordinea, simetria, 
armonia corespund unității 
spirituale dintre subiect şi 
materia căzută sub simţuri, 
sinteză din care se nasc 

i atributele exterioare ale ar- 
tei ca ritmul muzicii şi 
versificaţia în poezie. 

Eu aș fi de părere că toa- 
te aceste consideraţii cir- 
cumscriu cât se poate de 
bine, Sonetul, veritabilă 
statuetă cioplită în cuvânt. 

Primele două poezii din 
volumul de sonete al 
doamnei E. Adanis- 
Mureşanu,  întrebuințând 
limbajul metaforic al 
poeziei se suprapun 
definiției hegeliene. In Cupa 
de argint îşi simte cântul ca 
pe o moștenire primită dela 
zei, să nu-l atingă timpul şi 
să răsfrângă mereu iubire. 
Ca argintarul îşi făureşte o 
cupă, ca din cupa mâinii să 
dea formă şi împlinire 

„visului. Trecerea din spirit 
n materie evident 
urmăreşte gestul demiurgic 
al sculptorului şi orfevrie- 
rului Benvenutto Cellini, 
încrustând  havuzuri, pă- 
sări si un deşert ciudat pe 
unde solitudinea doar trece. 
Idealul hegelian va fi 
dezlegat dacă se va 


„subinţelege în loc de argin- 
sufletul, 


Pa Mea mp 


„cu o figură de stil poetică: 
„ "Indrăgostit de-a cupei 
sin ie,/ Spre Forma pură 

„totul mă îmbie:/ Simbol 
E „purtat, de-argintul meu cel 
rece./” 
„Efectul e ca şi când am 

călca cu picioarele goale ale 
inimii pe spiritul pur din 
„ horebul voicules- 
cian. 


“Prin Sonetul intrăm de- 
dreptul în atelierul ar- 
tului care-şi clădeşte 
netul cu răbdare, la a sa 
a vieții fiecare 
ărămidă înseamnă o 
încordare. Totul 
loc de astă dată în ex- 
„de parcă l-am vedea 
Palladio desenând planul 
tondei din Vicenza: “0 


- Fă 


„am- 
Va domina întinsele 
/ Incătușând visarea 
avidă./” Prin piatra 
uvântului ia forma fixă, 
i ' Cuvântul, sfinxul ce 


veșnic ţintuit/ 
ipar cu forma fixă, 
Doar aripa-nu 
onină/ A monstru- 
pasăre felină-/ Va'n- 
„severa-arhitec- 


rin calităţile lui, are drep- 
tate, netul se arată. 


de şambelanul 
„Vigna, 


AUGUST 1984 


tatea rimei demnă de 
metronomul lui Bach, 
Petrarca ridică sonetul pe 
culmi celeste aşa că imita: 
torilor li se va zice că 
petrarchizează, ceea ce 
înseamnă că forma rece 
va impregna fondul 
oarecum disimulat. La noi 
petrarchizează M.Codreanu 
pe când V. Eftimiu cu cele 
1500 sonete, printr'o 
uşurinţă de versificare cade 
în manierism. 

Cu siguranță Shakes- 
peare prin sonetele sale re- 
voluționează arta, dându-i 
și o altă formă, coboară 
idealul prerafaelit al dolce- 
lui stil muovo, dantesc si 
petrarchian, la realitatea de 
fiecare zi a Renașterii eli- 
sabetiene caracterizată prin 
multă intrigă, secret de 
curte şi tot atâtea măşti. 

L-aş aminti imediat după 
cei doi mari pe Baudelaire 
cel ce preluând forma 
amândurora a ştiut să o 
cizeleze ca un nou artist, în 
tiparul perfect al păsării 
paradisului, acomodat 
postromantismului cu ac- 
cente decadente, bineînțeles 
ca mod de viaţă şi nu artis- 
tic, Sonetul baudelairian 
apare, ca model, cel mai 
apropiat sonetului doamnei 
E.Adams- Mureșanu. 

La noi Eminescu,-aşa 
cum scriam într'altă parte- 


muzicală a țării Moldovei 
de Sus, dorul plaiului 
mioritic, fiind şi prin aceas- 
„tă realizare unic în litera- 
tura română. 
Dintre ceilalţi nu-l pot 
lăsa nepomenit desigur pe 
Vasile Voiculescu cu ale 
sale Ultime sonete închi- 
puite ale lui Shakespeare 
publicate puţin înainte de 
cele ale doamnei Mureșanu. 
Voiculescu nu imită pro- 
priu zis pe Shakespeare ci 
se pune sub pavăza umbrei 
lui, ca să se poată juca 
nestingherit, în maniera 
unui pictor venețian, cu mai 
toate misterele eternității. 
Prea puţin s'a insistat 
asupra influenței ce-a avut-o 
asupra lui Voiculescu, Ion 
Pillat, mult mai directă 
decât cea- mărturisită a lui 
Shakespeare. Nu numai 
prin volumul de sonete 
Scutul Minervei dar şi prin 
întreg helenismul său, Ion 
Pillat l-a influențat în așa 
măsură încât cei doi pot fi 
considerați ca întemeietorii 
neoclasicismului în litera- 
tura interbelică română. 
Pe această cale semnalăm 
înrudirea spirituală a sone- 
telor doamnei E. Adams 
Mureșanu cu cele ale lui 
Pillat. Ca şi la cel din urmă 
și la ea vom găsi reconsti- 
tuit edenul vechii Elade, 
tainele sumbre ale Hadesu- 


„lui, Endymion mitul tinere- 


ţii cu sărutul pur pe buze, 
ori veșnica aventură a lui 
Odiseu: “'Luai dela Ulise 
pildă când/ Se smulse din 
fatidice visări,/ Sirene 
auzind în jur cântând.../ 
Fugind de. false, magice 
chemări,/ Stăpân pe-al meu 
destin şi surd, în larg,/ 
Vegheam legat cu funii de 
catarg./ 

Mai departe în această 
grădină de sub Olimp, 


5 viețuiesc Pan cole cu cornițe 


Saturn: inelul 


Bucureşti 1968 


de ţap, Amazoana regina 
din Lemnos sau Hermes cu 
aripi la călcâi. Autoarea 
vorbeşte uneori la genul 
masculin aşa cum V. 
Voiculescu întrebuinţează 
alteregoul feminin, demon- 
strându-ni-se că sufletul 
creatorului este unul, 
aparţine androginului 
matein din somnul legen- 
dei. Afrodita încinsă cu 
dediţei şi trandafiri, Narcis, 
Apolo cu Dafne surprinşi ca 
în sculptura diafană a lui 


Bernini, formează tablou- 
rile respectivei expoziţii 
elene. 


Cu certitudine neoclasi- 
cismul poetei, la fel şi la 
Ion Pillat, nu trebue înter- 
pretat drept o simplă imita- 
ție, când helenismul este 
doar retrăit şi înregistrat 
ca o experiență anumită. L- 
am lua de pildă pe 
Hoelderlin care în Hyperion 
și în multe alte poezii, se 
aseamănă unui Grec, 
întruparea celebrului Em- 
pedocle înghițit de cra- 
terul Etnei, în pieptul 
căruia bate însă inima unui 
romantic German. La 
Eugenia  Adams-Mureşanu 
după culisele mitologiei 
clasice se ascunde istoria 
unui destin înrudit cu al 
eroinelor din romanele Hor- 
tensiei Papadat Bengescu, 
existență derulată pe coloa- 

i d 


lui i din  Tânguirea 
femeii care n'a fost iubită 
sau Zburau prin mine 
păsări turmentate desfăşoa- 
ră decorul negru, de doliu, 
al Troianelor lui Euripide, 
ființe ce-au pierdut totul. 
Si dacă nu se lasă învinsă 
este din cauză că a învăţat, 
ca Eminescu, a muri, adică 
pe pomii suferințelor să 
cultive altoind roadele 
inălțătoarelor consolări. Pe 
această cale eroică devine o 
Andromacă a lui Racine 
călăuzită de lubire și 
Poezie, tratate nu ca în 
sonetele lui V. Voiculescu 
din punctul de vedere al 
pământescului renascentist 
ci al Vestalei “Simţeam 
vestala sora mea de soarte,/ 
Mă îndreptam spre-acele 
pure clime/ Prin temple 
albe, unde în vechime,/ Un 
sacru foc era păzit de 


“ moarte./ Sau al Niobei ur- 


cată prin durere pe tronul 
autostăpânirii stoice a lui 
Epictet: “Eu mi-am găsit o 
linişte adâncă/ Si de nimic 
acum nu-mi este teamă-/ 
M'a prefăcut durerea'n 
colți de stâncă!”, 

Ecoul vine ca din interio- 
rul profund al unei cripte 
de catedrală, 

Prototipul este al iubirii 
ideal, Vârsta de aur de pe 
insula lui Euthanasius din 
Cezara lui Eminescu: “Si 
am rămas tot tineri şi 
frumoşi/ Deşi cenuşa 
năvălea puhoi:/ Un timp de 
aur galopa prin noi./ 

Cuprinde declarații și 
nunţi, ca'n Mioriţa, de 
proporții cosmice: “Nu-ţi 
sunt de totdeauna pe or- 
bită?/ Nu veşnic stai înfipt 
în cerul meu?/ Nu eşti 
tău nu-s 
eu?/ ” 

Poeta posedă. vocaţia 
marilor damnați, 


"Noi 


Ovidiu VUA————— 


căutăm un drum, zadarnic, 
al ieşirii,/ Căci mari 
damnaţi pierim în peştera 
iubirii. /" IL aşteaptă 
singură ca o Heloiză supra- 
vieţuitoare a iubitului mort 
de mult, cu sonetul către 
Abelard. 

Precum in povestea 
dragostei mai tare ca moar.- 
tea, poezia ne poartă, 
pecum muzica lui Wagner 
din Tristan şi Isolda, pe 
cărări umblate de muritori 
după depărtarea lor de 
trup: “Vestind că'n urmă 
tot s'a prăbuşit./ Dar, 
regăsiţi, vom sta sub cerul 
mut, / Si scrie-vor: Si'n 
moarte s'au iubit." / Si vom 
fi doi întorsi pe-un singur 
scut. /” 


lubirea constituie 
conținutul idealului ei 
clasic, deosebit de al lui 
Pillat pus sub scutul 
Minervei deci al raţiunii şi 
înțelepciunii,  propovăduit 
şi de Paul Valery. E. 


Adams-Mureşanu se vrea 
sub lumina lui Venus de 
Botticelli: “Vom  răsădi 
iubirea, noul mit,/ Pe in- 
sula de jad strălucitoare/ 
Sub cerul unde Venus a 
murit./ 

lubirea este mai 
divină decât profană. 

Poezia este şi ea bântuită 
de furtună, sonetul o clipă 
atârnă n gol steril şi hibrid 

fluierul din cui 


xervantes, Do uijote sau 
nii poeziei ce-i sunt far 
"Ei ne lăsară armonii 
divine:/ Iubire, Adevăr, 
Dreptate, Bine,/  Intr'un 
sonet închis ca un 
claustru/” descoperă 
adevărata misiune a artei, 
pe care în Meșterul Manole 
o descrie plastic în jertfa 
Anei, transfigurare aproape 
mistică, miracolul procesu- 
lui creator: Si forma pură, 
coapsa ingropată,/ Solemne 
bolți 
Vor fi a sufletului sacră 
navă./ 

Işi va fixa destinul în 
aforisme scrise pe lespezi 
lăuntrice, amintind un 
Crucifix bătut în cuie, tot 
mai spre înălțimi tot mai 
împlinit, vis al lui Sisif: 
"Căci mintea mi-e de-un vis 
doar frământată:/ Să'nving 
a morţii noapte bles- 
temată,/ Din bolovan să 
scapere lumină!”/ 

Intr'o altă formulă 
pătrunde pe urmele 
discobolului lui Miron până 
în miezul cu vrăji din 
cuvinte: "“Cuvântul ferecat, 
în loc mă ţine:/ Acorduri 
lente, glasuri de ondine,/ 
Sub elopot de cristal suind 
închise. / Fii tu, iubire, 
marele avânt,/ Si voi 
pătrunde'n miezul din 
cuvânt,/ Cu discul: ţinte 
atingând precise,/ 

Ori descojind de neste- 
mate ceasul oprit dela iz- 
vorul căpriorilor din 
basmul  magic:""Părea | că 
trec prin vechi păduri de 
mit/ Si vrând să beau din 
mpa de izvor/ Văzui o 
volbură căzând uşor:/ Un 
chip ca în legendă s'a ivit./ 

Credinţa in puterea 
idealului absolut o păstrea- 
ză ascunsă, ca pe o perlă 
adâncimile oceanelor, 
zborul renăscut al păsării 
de foc, vertical ca stâlpii 


mult 


pe'nalta arhitravă/ . 


Sonetele doamnei Eugenia Adams-Mureşanu 


cerului-altar: 


iubirii 


Că 


CUVANTUL ROMÂNEse 


Strigam frumuseţe mă învinge/ 
care îmi murea:/ Ador mereu, vrăjit, tot și 
Nu-i o legendă iMsărca cd Acei 4 a] = 
/ tul unei zodii ântecul şi orma 
foc!/ Sub scutu inseala pură 


cu noroc/ Ea din cenuşă iar 
va învia./ 

Din izbândă nu înfloreşte 
imnul bucuriei ci austerita- 
tea monahală cu mirosul de 
sau mânăstire al 
unei preotese dela Delfi sau 
unei 


oracol 


al 
creştine: 


rată sunt și eu. 


soarelui 


De mă răneşte, focu-i totuşi 
blând,/ Solare imnuri cresc 
în pieptul meu./ 

Cea mai măreaţă victorie 
privind tragedia stejarului 
este tăcerea; 
marea'n piept, pe puntea de 
;comandă, 
le închin ofrandă / Cum- 
mea 


căză nd, 


plita 
adânc./ 


Albul Nikei lui Praxiteles 
ridicat la capătul acestui 
urcuş, pavat cu trandafiri 
înroşiti de sângele Golgotei, 
împrăștie lumina din Oedip 
la Colona în urma căreia 
ura şi blestemul se spulberă 


pentru 


stranie ardoare ce mă bea/ 
puritatea 
mă' mpinge / Dar altă 


Spre 


n po Ei ai aaa i E a 


i 
ritualul antic cotă, Pila Că 
Pillat, încărcat e 
mirodenii liturgice 
helenismul lipsit de 
creştinism ar duce la o fa 
exegeză: "Un crin solemi 
atunci tu mi-ai sădit/ 1 
cugetul cel rătăcit de Bine: 
Puteam iubi când nu eram 
iubit/ Cât timp în piept s 
crinul inflorit./ 
Crinul, de bună seamă, 
este cel din mâna îngerului 
Bunei Vestiri. La fe] 
dăruirea  Samariteanului 
din parabola Mantuitoru- 
lui: “Din piept îmi crese 
nuferi, am mâini lungi de 
crini,/ Cu pâine şi sare pe 
toţi îi îmbiu./” 
Comentând poeziile din 
inchisori am remarcat ver. | 
sul doamnei Eugenia 
Adams = Mureşanu: şi l-am 
apropiat de cel al lui Elena 
Farago. Acum mă bucură că 
am putut prezenta, succint 
de tot, prin volumul ei de 
Sonete, pe o poetă de mare 
forţă creatoare, cu un loc de 
cinste în Parnasul literelor 
româneşti. , 0 


preafericite 
“O piatră înfio- 
/ Săgeata 
0 port cântând,/ 


“Cu 
In loc de rugi eu 


tăcere din 


totdeauna: '0 


flăcării 


Vai, turmele mele de vise-s pe muarte 
Pe malul tăcerii pasc ierburi deșarte. 


Beau apa coclită-a uitării plângând VE 
Cu gura uscată ca floarea în vânt. 


E tristă mioara cu bocet în grai E 
Străin e pământul și poarta spre rai. 3 


E apa sălcie, Păstoru-i departe 

Cernită de zarea cu brâuri de moarte. 
Noptarea în lume e însăși un iad 

Din ceruri urnite luminile cad. . 


E seară târzie, Păstorul e sus: 
O, vino degrabă mărite Isus. 


Ce sete adâncă și noapte de groază! 
Icoana Fecioarei la schit lăcrimează. 


Păstorul se'ntoarce, mireasa-i vândută 
Si turma-i în vale de mult coborită. 


Vai, cin'ne va unge osânda cu mir? 
Vai, cin'ne adună cenușă?n potir? 


E Mielul ce vine, e Mielul cel sfânt 
din ceruri e Mielul, spre noi pogorînd. 


E Mielul curat, e Mielul frumos - 
Păstorul Luminii, Hristos. 


Din cer dela Tatăl, Păstorul iar vine 
Să-și numere turma cu E] în lumine. 


Din rana Lui curge tot sânge și apă 
Si turma cea blândă cu foc o adapă. 


Si-adună iar turma pe-o gură de plai 
Isus e Păstorul, Cuvântul Lui - rai. 


Acolo nu-s lacrimi, nici umbre, nici vânt 
Nici vise rebele, nici prunci lăcrimând. 


Nu-i ziuă, nici noapte, nici zori, nici apus 
Lumină la toate e însuși Isus. SA 


Lumină e Mielul de-a pururea viu 
Căci turma-i trecută de-acum la pustiu. 


Pe-altarul de ierttă e Mielul frumos - 
Păstorul Luminii, Hristos. 


Sf aul type zau î - - e 


CUVANTUL ROMÂNESC 


la 3l lulie 1964, s'a 
incheiat O etapă a teroarei 
muniste din România. 
Au fost puşi în libertate 


deținuții politici, victime 
ale regimului de cruntă 
aplicare a “dictaturii 

jetariatului””. In: 


competențe administrative, 
icane securiste şi alte 
hărțuieli, au mai întârziat 
„pe ici pe colo eliberarea cu 
câteva zile ale unor 
deţinuţi, dar toate acestea 
mau putut opri ieșirea din 
inchisori a celor care îşi 
lăsaseră cei mai frumoși ani 
din viaţă în întunecimea 


a .—_  .—.”————— = —— „——————— DI 


celulelor. 
Decretul de eliberare 
411/7964, era actul prin 


care Gheorghiu Dej, incerca 
să se impace cu țara. 

A fost acest act o acţiune 
a guvernului r.p.r., a fost 
expirarea anumitor tratate 
secrete, sau rezultatul unor 
presiuni externe, care. au 
obligat guvernul din 
România să elibereze pe cei 
închişi pentru așa numitele 
infracţiuni politice? Incă nu 
ştim cu precizie. Lipsa de 
la documentele 


acces 
vremii, ne opreşte să 
tragem o - concluzie 


definitivă. Rămânem doar 
la constatările certe: 
eliberarea — deţinuţilor 
politici şi obligarea oficiilor 


de plasare în muncă, de a-i 
incadrati deținuți - 
„€u prioritate - în câmpul 
“muncii. 
iietul mai prevedea ca 
d în muncă să fie 
tă după gradul de 
califieare, dar, 
“dispoziţiile” date de ac- 
țivistii și secretarii de 
raioane de partid, au făcut 
ca acest paragraf să fie 
sabotat cât mai mult cu 
putință. Medicii, preoții, o 
parte din ingineri și 
economişti, au fost 
încadrați iniţial după 
specialitate, dar imediat a 
urmat “restructurarea” 
schemelor de personal și au 
fost schimbaţi pe poziții cu 
mult inferioare sau trans- 
ferați la locuri de muncă 
unde nu se puteau duce și 
in final rămâneau fără 
“lucru. 

Plasarea în serviciu era 
prevăzută pentru cei care 
au ieșit sănătoși din 

isori şi erau valizi de 
muncă. Marea massă a 
foștilor deţinuţi era însă 
roasă de boli cronice, unii 
deveniseră invalizi, inapți 
“de muncă, iar alţii 
rămăseseră șocați după 
_Tegimul de anchete și 
- îndelunga închisoare. 

Pentru toți aceştia nu 
„era prevăzută nici o 
asistență socială şi cum în 
„Womânia nu au acces la 
„asistență medicală decât cei 
încadrați în câmpul muncii 
sau în curs de pregătire 
profesională, toți deținuții 
olnavi, neincadraţi în 

„Muncă, nu aveau dreptul la 
consult medical, tratament 
Bau internare în spital 
„decât contra plată. La 
incadrarea în serviciu se 
ferea un consult medical 
fomplex, pe care foarte 
„Puțini din cei eliberaţi îl 
Puteau trece, 

La fel cu toate actele 
Tegimului comunist și acest 
ct care trebuia să fie un 


„mijloc de bucurie pentru cei 


AUGUST 1984 


NTOARCEREA DIN CRUCIADĂ 


care se eliberau şi pentru 
familiile lor, a ajuns o mare 
calamitate. 

Urgisite ani de zile, din 
cauză că aveau un membru 
în închisoare, familiile -cele 
care au putut să reziste 
presiunilor de destrămare 
făcute de securitate- aveau 
acum 0 povară în plus, un 
bolnav care trebuia îngrijit, 
un invalid fără pensie, un 
astenic nervos. 

Este marea dăruire a 
acestor familii , care după 
zeci de ani de suferință şi 
despărţire, au găsit 
suficiente resurse sufleteşti 
pentru a-i reînvia pe bieții 
oameni care de mult nu mai 
sperau într'o refacere. Unii 
însă au murit la scurt timp 
după ce au ajuns acasă. Nu 
au primit nici ei vreun 
ajutor medical şi nici 
familiile lor o pensie, după 
deces, deşi chiar după alam- 
bicatele legi ale rpr-ului de 
atunci, ar fi avut dreptul. 
Fondurile României se 
epuizau însă în gura fără 
fund a internaţionalei 
comuniste, întinsă din 
Vietnam până în Africa şi 
Cuba. 

In timp ce pentru 
Românii, câți au mai scăpat 

vii din lagărele morţii, nu 
se găsea un medicament 
sau un pat de spital, țara 
întreagă era plină de 
“colonii”: greceşti: 
comuniste din guerilele lui 
Marcos, de copii coreeni şi 


vietnamezi şi de studenți 


“progresiști” africani, care 
erau ținuți în condiții de 
hrană și cantonare, cum nu 
vedeau Românii nici la can- 
tinele muncitorești, nici la 


creşele de copii, nici la 
căminele de ucenici. 
Condamnările politice, 


au adus după ele un sir 
întreg de represiuni. Celor 
condamnați li s'au confiscat 
casele şi toate bunurile, 
soțiile au fost forțate să 
divorțeze pentru a fi 
primite ca salariate, copiii 
au fost exmatriculaţi din 
licee şi facultăți. Un grad 
înalt de teroare stăpânea 
întreaga ţară. De teama 
urmăririlor şi a 
represaliilor, au fost 
distruse familii şi prietenii. 
Incepând cu responsabiliul 
de stradă sau de bloc până 
la regiunile de securitate, 
membrii familiei unui 
deținut politic, erau ținta 
tuturor acelora care își 
făcuseră din delațiune o 
meserie. 

Era deci cazul ca întregul 
aparat anti-uman, corupt şi 
incompetent, care 
stăpânea țara după in- 
staurarea regimului 
comunist, să fie schimbat, 
pentru a dovedi țării, că 
într'adevăr s'a intrat într'o 
fază nouă. 

Nu s'a întâmplat nimic 
din toate acestea! La 
Ministerul de Interne, 
trona același Drăghici, care 
a participat personal la 
schingiuirea celor arestați, 
securiştii care au arestat și 
au anchetat în cel mai 
bestial mod -supunând la 
torturi inimaginabile pe 
arestaţi- erau înălțați în 
grad, iar scursorile 
societăţii, foşti umili agita- 
tori, ajunseseră în înalte 
funcţii de decizie. 

In blocurile centrale -nou 


construite- era instalată 
drojdia societăţii, pentru a 
dilua până la dispariţie, 
tradiţia oraşelor româneşti. 

Câteva schimbări din 
funcțiile mai înalte ale unor 
politruci care își făcuseră 
studiile în Rusia şi veniseră 
de acolo căsătoriţi cu 
Rusoaice -agente NKVD: 
iste- erau mai mult răfuieli 
pentru posturi între 
comuniști decât o curățire a 
aparatului de stat. 

In această atmosferă 
ostilă oricărui suflu nou, au 
fost scoși din închisoare la 
31 Iulie 1964, deţinuţii 


] 


politici români. 


Au fost scoşi şi nu 
eliberați, pentrucă elibera- 
rea este un fapt in- 
compatibil cu un regim 
comunist. 

In timp ce 


supraviețuitorii au ieşit pe 
porţile închisorii, cei morți 
au rămas închiși în cimitirul 
deținuților, plin de bălării 
şi împrejmuit cu aceeași 
nefastă sârmă ghimpată. Cu 
toate insistențele familiilor, 
ei au rămas acolo, eternă 
dovadă a crimelor săvârșite 
de un regim corupt, 
închinat cuceritorilor ruşi. 


ne'mpleticim în platoşe sc 


PAGINA 11 


ΗNTOARec Aa mu cpiiei ani 


„iar noi betegi şi jalnici seniori, 


hiloade * 


sub vechi armuri, cârpite strâmb cu sfori.... 


Aruncaţi în gropi comune 
fără nici un semn de iden- 
tificare, deţinuţii morţi 
s'au-contopit cu pământul 
“comânesc pe care l-au iubit 
şi l-au vrut liber. In 
supremul ceas al eliberării 
României, aceste cimitire 
ale deţinuţilor vor trebui 
declarate locuri sacre şi 
doar un mormînt al 
“deținutului politic 
necunoscut”, va fi locul de 
închinăciune al celor ce vor 
veni să aducă prinos, jertfei 
lor. 

La 20 de ani după ieşirea 
deţinuţilor, România 


(Radu Gyr) 
întreagă a devenit o vastă 
închisoare, fără gratii la 
ferestre, dar cu aceleasi 
grele porți de ieşire, pe care 
lumea liberă le-a unificat în 
formula '*Cortina de fier”. 

Românii nu au încă o 
*D Day”, pe care să o 
sărbătorească drept zi a 
eliberării. Nici la 20 de ani 
după 31 lulie 1964, nici la 
40 de ani după 23 August 
1944. 

Vom avea însă cu 
siguranță una, în curând! 0 


Zahu PANĂ 


HRONIC ŞI SINAXAR DE 23 AUGUST 


Ce se întâmplă cu tine 
făclie în noaptea aceasta? 
Lumina ta e nervoasă ca un 
zbor de rândunică înainte 
de furtună. Coboară atât de 
jos prin mine că e gata-gata 
să-mi atingă întunecimea 
tinei. Te aşteptam, măcar 
în noaptea aceasta de 13 
spre 14 August, să vorovim 
monahiceştile gherghine din 
stihoava vergurie a luceafă- 
rului aninat ca o petală de 
măr pe iconostasul bradului 
de naştere. Acum când 
peste mormîntul tatei se 
scutură merii de axioane şi 
borangicuri de lună, cu care 
muntiră Cina cea de taină în 
foişorul de sus al sepalelor, 
te văd ca un lăstun zburând 
pătimaş spre obârşiile mele 
pământeşti şi cer verhovni:- 
cului meu cititor iertare. 
Nu mi-a plăcut niciodată să 
vorbesc despre mine. 
Imbrăcat în rasa de şiac a 
buchei de grafit întotdeauna 
am liturghisit în Celălalt, 
““Chipul'” heraldic al 
Impărăţiei nu este castelul 
de sidef al melcului Ego, ci 
floarea de cireş ce o deschizi 
cu frică și cu dragoste pe 
creanga lui Tu. Omul a 
învățat să vorbească imi- 
tând pământul care zicea 
“tu” cerului. Ca să fie 
“eu” îi trebuia “tu”. Ast- 
fel a început să rostească 
aşteptarea în cuvinte a 
Cuvântului. 

... 


Se apropia Crăciunul 
anului 1943. Copiii se 
pregăteau repetând colin- 
dele. '“Tată, întrebă Nistor, 
de 9 ani, Betleemul e mai 
departe de Borzești?” Tata 
zâmbi, în vreme ce Tinca, 
de 8 ani, înfigăreață cum îi 
este firea nu aşteptă 
răspunsul, iar pe un ton sa- 
vant îi explică fratelui că 
trebue să fie mult mai 
departe. ''Dumitre, se adre- 
să mama din pat, du-te şi 
mulge vaca. Nu ştiu ce-i cu 
mine, dar nu mă simt bine 
nici azi.” Tata puse un 


suman pe umeri, luă şișta- . 


rul de lângă ferestruica 
spre Moghilău și se opri în 
prag: “Spune-le tu despre 
Betleem și Naştere. Eu o să 
mai zăbovesc pe afară." 

. Li 

- Vezi, nu ştiu cum aș 
putea să-ți spun, zise docto- 
rul. Ai 38 de ani și la aceas- 
tă vârstă e mai bine pentru 
copil să nu se nască. Riscu- 


rile sunt prea mari. In al 
doilea rând, trăim vremuri 
grele când trebue să ne mai 
gândim și la noi. Eu pot să 
te ajut ca să scapi de el şi... 
Cuum?!!, strigă ca 
junghiată femeia. Nu îl 
omor Do'n Doctor. El tre- 
bue să se nască. Aşa i-a fost 
scrisă ora. 
i 
Lina lu' Ichim se opri din 
fugă abia la mijlocul punţii 
peste râul Uzului. Dece 
alergase cu atâta disperare? 
Era frica de vorbele docto- 
rului, sau vestea bună, ce. 
voia să i-o ducă lui Dumi- 
tru? Nici ea nu ştia. Se 
odihnea pe punte privind 
apele îngheţate ale Uzului. 
Pe punte, la mijlocul ei, își 
trăgea răsuflarea, față în 
față cu cealaltă mamă - 
Apa. Câtă înţelepciune la 
ea! Frigul voia să-i ucidă 
peştii şi toate vieţuitoarele 
din sânul ei de maică. Si 
atunci acceptă să fie şi 
gheaţă, lacrima ştearsă pe 
furiș, ca să-i apere. Lina lu' 
Ichim începu să păşească şi 
jumătatea a doua a punţii, 
zâmbind fulgilor, care nu 
erau nici apă şi nici gheață, 
ci o transcendere chenotică 
pe care cerul o aducea 
Mamei Ape şi Uzului. Era 
în iarna lui 1943. 


Li 


14 August 1944. O fe- 
meie ridicând ciutura fân- 
tânii întrebă pe cealaltă: 
“Ai auzit că Lina lu' Ichim 
are un copil?” “'Băiat, sau 
fată?” “E băiat” răspunse 
prima, răsturnând în 
găleată răcoarea de luceafăr 
din adâncul puţului. “'Să le 
trăiască!””, răspunse a 
doua, iar zicând “să le fie 
fericit”, scuipă în palmă, și 
începu să coboare cumpăna 
de lemn a fântânii. 


LL) 


- Părinte Hagiu, te rog, 
botează-mi băietu'! 

- Dumitre, vin Rusii, tu 
m înplegi? Vin RUSII. 
Trebue să fugim cât mai 
repede, înţelegi, sau nu? 

LIT 


Moş Costache, strigă 
Părintele Hagiu, cu vocea 
lui de bas, la paraclisierul 
bisericii, vino și fii naș. la 
şi o lumânare în mână. 

- Da, Părinte. 
- Dumitre, treci la strană 
şi dă răspunsurile. 
"Se botează robul 


Dumitru ICHIM 


lui Dumnezeu Dumitru în 
numele Tatălui şi al Fiului 
şi al Sfântului Duh. Amin.” 

Am fost botezat în 
Biserica Izvorului, care e şi 
astăzi, acolo sus, de unde 
oamenii coboară uneori 
plângând spre gară. 

++ 


Când au intrat Ruşii în 
sat a fost noaptea nopților. 
Ameţiţi de vodcă s'au 
năpustit ca fiarele sălbatice 
prin casele oamenilor după 
jaf. Satul devenise un iad de 
țipete, de împușcături, de 
uşi: şi geamuri sparte. Lu- 
mea fugea îngrozită spre 
pădurile de salcâmi şi 
cireşi, spre Măgurice şi 
Moghilău din calea barbari 
lor mai răi decât Genghis 
Khan şi Attila. Urlete gutu- 
rale de Ruși se auzeau: 
“hazaika”, şi în grupuri 
alergau să prindă victima 
alergând cu copiii în brațe, 
sau de mână, pe care o bat- 
jocoreau ca bestiile, pe 
rând, în mijlocul străzii, 
sau unde o prindeau. Totul 
duhnea a vodcă şi apocalips. 

*e 

Când au intrat Rușii în 
sat a fost noaptea nopților. 
Tropăituri de cizme se auzi- 
ră pe treptele dela intrare . 
Mama se ascunsese în zmeu- 
rişul de sub prun pitindu-se 
sub prispă. Tata rămăsese 
cu copilul care dormea. 
Când nu primiră răspuns 
unde e “'hazaika” au plecat 
prin celelalte camere să o 
găsească, apoi ieşind pe 
prispă o căutară cu lanter- 
na prin grădina din fața ca- 
sei. Lumina groaznică a 
lanternei sfredelea zmeu- 
rişul şi sufletul unei femei. 
De câte ori o atinsese! Si de 
fiecare dată mama se ruga 
cu lacrimi de sânge: 
“Orbeşte-i' Doamne să nu 
mă găsească!” 


Li 


Când au intrat Ruşii în 
satul nostru a fost noaptea 
nopților. Soldaţii negăsind 
"hazaika” în zmeuriş s'au 
reintors în casă, bălă- 
bănindu-se de pereţi, cău- 
tând unde e “'hazaika” ce 
le-a scăpat printre degete. 
Dezamăgirea le-a fost mare. 
Tata cu pruncul dispăruse. 
Dar Vau aflat. Cu mine în 
braţe urcă ultima treaptă a 
scării şi dispăru în podul 
grajdului. Dându-și seama 
că locul nu e prea sigur, 


auzind în spate vocile gutu- 
rale ale “fraţilor”, a cobo- 
rît cu copilulpe-acolopeun- 
de dădeam fân vitelor. Privi 
disperat la iesle ca loc de 
ascuns. Nu, nu era sufi- 


cient de sigur. Fiecare 
secundă era un veac de 
mântuire. Injurăturile 


Rușilor se auzeau dinpragul 
casei. Doar câțiva metri 
între prag de casă şi grajd. 
Tata deschise cu spaimă 
ușița din spatele grajdului 
pe unde aruncam bălegarul 
vitelor şi ieşirăm afară sub 
nuc şi tata mă ascunse apoi 
"sub 'cânteci Ţ 
frunzelor de porumb. 
xx 
După plecarea Rușilor ne- 
„au rămas “'darurile” lor - 
păduchii. Erau  pretutin- 
deni: prin iarbă, prin tele- 
fon, pe flori, pe cărţi, pe 
ferestre, pe frunte de copil, 
pe suflare, pe cântec, pe 
gând. Păduchi pe sub ușă, 
păduchi pe sub speranță, 
păduchi pe buză de sărut, 
păduchi pe Carpaţii şi pe 
pâinea noastră cea de toate 
zilele. 


xx 


Nu plânge făclie! E noap- 
tea zilei mele de naştere. O 
Duminică, dar altfel. 
Ingenunche în rugăciune, 
lumină cu lumină, pentru 
sufletul tatei şi auzi-l 
juruindu-mă sub ulmii 
seculari DELA  CARARI: 
“Fiul meu să nu uiţi nicio- 
dată că te-ai născut în 
August, 1944!” Abia acum 


pot să-i rostesc testamentul . 


şi povestea vieţii mele. Mi-o 
spunea şi o repeta mereu 
sub ulmii seculari dela 
Sălătruc, sub umbra cărora 
îşi ascuţea, cu piatra din 
râul vremii, coasa. 


..a 
Nu plânge făclie! E noap- 
tea zilei mele de naştere. 
Infloreşte pe plaiul tău 
acest hronic şi sinaxar. 
Tata, care mi-a spus poves- 
tea nașterii e mort. Pădu- 
chii securităţii sunt înfri- 
coşați de Rădăcini. E frica 
de veacuri a parazitului și 
impostorului. Rădăcina e în 
pământul lui Pater Noster. 
In PATRES, de unde avem 
cuvântul PATRIE, nu vor 
intra niciodată  păduchii. 
La temelia lumii stă 
Dumnezeu şi ne așteaptă în 
pridvorul spicului de 


grâu. D 


ră 


e 


AS 


EVANGHELIA EXILULUI (AUGUST 1984) 


REALITATEA DIAVOLULUI 


Tr bue să mărturisec, 
din cipul locului, dilema în 
care mă găsesc scriind 
”Eva nghelia Exilului”” pen- 


tru luna August: pe de o 
parte. bogăţia întâmplărilor 
descrise de sfântul 
ic evar ghelist Matei 


(înmulțirea pâinilor, um: 
blare» pe mare, vindecarea 
unui lunatic şi pilda robu- 
at remilostiv), iar pe de 

alta, spațiul limitat aa am 


la dispoziție. De aceea mă 
voi opri la o singură 
= peri'opă, la cea a 
Evan zheliei din a treia 


Dum nică a lunii, în care se 
vorb -te despre tămăduirea 
tânăr ului îndrăcit, adus la 
Isus de către tatăl său, şi 
despr= cauza acestei teribile 


boli “ufleteşti -- diavolul. 
Pr >blema realităţii 

> demcnice se cade a fi 
| discutată în paginile 


"Cuvintului Românesc”, 

cu atât mai mult cu cât 

ştim că ea este luată în 

derâdere de majoritatea 

3 clasei intelectuale. Să nu 
uităm că în ultima vreme, 
de când şi-a tăcut apariţia 
"teologia morţii lui Dum- 
nezeu'", până și teologi de 
mare renume (din păcate, 
teologi nu din țările 
comuniste, unde sunt siliți 
să spună că Satana este 
“înger de lumină”, ci din 
„lumea liberă, din Oceiden- 


“poveştile 
biblice”, cu minunile, cu 
"îngerii şi cu dracii pe care 
ni-i revelează Cuvântul lui 
Dumnezeu. Acestor teologi 
“revoluționari” li se adau- 
gă materialiştii atei, 
__marxiştii de toate nuanțele, 
care, chiar dacă pomenesc 
la fiecare pas, în înjurătu- 
rile lor, de “'dracu”, susţin 


cohorta 


că totul nu este decât o 
născocire popească, spre 
a speria “poporul”, în 
vederea unei cât mai crunte 
exploatări a proletariatului. 
Nu putem exclude, din 
vajnicilor 
indoielnici, nici capetele 
înțelepte care, din vârful 
cunoaşterii lor “ştiinţifice” 
resping pur şi siplu realita- 
tea planului metafizic al 
duhurior rele, demon- 
strându-ne “rațional” că 
nu există demoni şi, ca 
atare, așa-zisa “îndrăcire”? 
nu este "acţiunea diavolului 
ci, mai degrabă, o stare 
psihică patologică a  in- 
dividului convulsionat de 
patimi şi sfâşiat de por- 
nirile contradictorii aleumui 
subconștient bolnav. 

Si, totuşi, Evanghelia ne 
arată, cu prisosinţă, că dia- 
volul nu este o ficțiune, ci o 
realitate invizibilă care, 
prin lucrarea distructivă ce- 
o exercită asupra sufletului 
omenesc, prin consecința 
înrobirii omului îndrăcit, 
devine o realitate psihică 
evidentă. De aceea ne 
îndeamnă Sf. Petru: “Fiţi 
treji şi vegheaţi! Pentrucă 
protivnicul vostru, diavolul, 
dă târcoale ca un leu care 
răcneşte, şi caută pe cine să 
înghită. Impotriviţi-vă lui 


tari în credinţă...” (1 
Petru, 5.8-9). 
In cartea Apocalipsei, la 


tea că în 


purtat de **Mihail şi îngerii 
lui”, balaurul cel mare, șar- 
pele cel vechi, numit 
Diavolul și Satana, “acela 
“care înșeală întreaga 
lume”, a fost izgonit şi 
aruncat pe pământ împreu- 
nă cu “îngerii lui”. Din 
acest moment putem spune 
că începe istoria tragediei 
omului, deplânsă în felul 


acesta: “Vai de voi, pământ 
si mare! Căci diavolul s'a 
pogorit la voi, cuprins de o 
mânie mare, fiindcă ştie că 
are puţină vreme.” 

Să ne aplecăm, cu 
atenţie, asupra versetului 
de mai sus. ''Cuprins de o 
mânie mare”, pentrucă a 
pierdut bătălia şi 
privilegiile pe care le avea 
inainte de întemeierea 
lumii. "*Cuprins de o mânie 
mare”, pentrucă a eşuat în 
tentativa sa de a pune ghia- 
rele pe femeie și a su- 
gruma  “'copilul de parte: 
bărbătească”, respectiv pe 
Cel ce avea “'să cârmuiască 
toate neamurile cu un toiag 
de fier.'' De unde războiul 
pe care l-a făcut, de -a 
lungul veacurilor, şi pe care 
continuă să-l facă împotriva 
tuturor creștinilor “'care 
păzesc poruncile lui 
Dumnezeu şi ţin mărturia 
lui Isus Hristos.” 

Cazul mult încercatului 
lov este semnificativ. Toc- 
mai fiindcă era fără prihană 
şi curat la suflet, fiindcă se 
temea de Dumnezeu şi se 
abătea dela rău, Satana îi 
cere lui Dumnezeu să se 
atingă de lov, care își vede 
rând pe rând pierdute 
bogăţiile materiale, fiii şi 
fiicele, şi în cele din urmă 
sănătatea trupului. 
Bineînţeles că istoricii 

“obiectivi” vor consemna 
în o rele, lo: lor că “niște 

'abeen şi “nişte” 
Haldeeni” au tacit prin 
ascuţişul săbiei pe slujitorii 
lui lov; astronomii, cercetă- 
tori de astre, vor scrie că 
din cer a căzut un foc -- 
probabil o cometă - care a 
ars totul; iar medicii îşi vor 
sparge creierul să afle ce 
microb a putut lucra în tru- 
pul lui lov, încât “o bubă 
rea” să-i macine carnea 


Sergiu GROSSU———— 


“din talpa piciorului până 
în creștetul capului.” 

Cu toate acestea, în spa- 
tele nenorocirilor trăite de 
lov se afla Satana, conform 
referatului biblic. Satana i- 
a împins pe Sabeeni şi pe 
Haldeeni, așa cum în zilele 
noastre face uz de ţări şi 
popoare tiranice, pentru a 
înrobi şi persecuta alte ţări 
și popoare creștine. Satana a 
declanşat căaârea focului 
din cer şi vântul cel mare 
peste oile, slujitorii şi copiii 
lui lov: Satana s'a atins de 
oasele şi de carnea lui lov; 
el este cauza răului din 
viața lui lov şi din viața 
noastră cea de toate zilele, 
atunci când nu ştim sau nu 
înţelegem de ce a trebuit să 
ni se întâmple cutare sau 
cutare lucru dăunător 
situației materiale, poziţiei 
noastre sociale sau 
sănătăţii trupeşti. 

Mereu ''cuprins de o 
mânie mare'', Satana 
încearcă să pună stăpânire 
pe toţi oamenii, să-și im- 
pună voința peste tot 
pământul. Nu ne avertizea- 
ză Sf. loan, în întâia sa 
epistolă, că “toată lumea 
zace în cel rău'? El 
Diavolul, se războieşte și 
astăzi, pentruca umanitatea 
să arate aidoma îndrăciților 
descriși în diferitele 
pericope evanghelice: 
despuiată de orice slavă; 
aflându-şi locuinţa în mor- 


hrubele viciilor şi ale 
dezmățului, în cârciumi 
şin case de prostituție; 
purtând cătuşe la mâini şi 
obezi la picioare, întocmai 
națiunilor captive; gonită 
prin pustiile păcatului şi 
ale lepădării de Dumnezeu. 

Oare noi, Românii 
pribegi, în special cei care 
am trecut prin cuptorul de 


foc, într'o ţară terfelită şi 
răstignită de So Haiti 
n'am fost ținta atacurilor * 

tanei? ““Iată că diavolul are 
să arunce în temniță „pe 
unii din voi, casă vă în- 
cerce, ne învață Scripturile 
(Apoc., 2.10). Si nu puţini 
s'au lăsat stăpâniți de unul 
sau de mai mulţi draci, 
uitând că sunt * "oameni din 
casa lui Dumnezeu”, cum 
scrie Ap. Pavel, şi devenind 
astfel, sub influenţa diavo- 
lului, acele “*morminte 
văruite”” pe care le denunță 
Mântuitorul (Matei, 23. 27- 
28); pe dinafară arătându- 
se “frumoase”, dichisite cu 
studii înalte, cocoțate sus 
în ierarhia vieţii politice, 


sociale, artistice sau 
economice, făcând mare 
tărăboi în mijlocul unei 


societăți de morminte, dar 
pline. de ''oasele morţilor ş şi 
de orice fel de necurăție” pe 
dinăuntru. S > 

Ap. Petru scrie că 

“fiecare este rob lucrului de 
care este stăpânit”, şi noi 
ne închipuim adeseori că 


această "robie" față de un 
viciu, nu este decât o 
slăbiciune a noastră, o 


boală a voinţei, ignorând 
faptul că ne-am lăsat prinși 
“în cursa diavolului” (citiți, 
de pildă, în 1 Timotei, 3.7 
şi 2 Timotei, 2.26), şi că 
strategia lui este aceasta: 
să facem voia sa şi nu voia 


„lui Dumnezeu, ştiut fiind 
“mintele de. pierzare, în - că voia lui Dumnezeu este pe 


mântuirea şi sfințirea 
noastră, în timp ce voia 
Celui Rău este pierzarea 
noastră veşnică. 

Ceea ce ne recomandă 
Pavel, atletul lui Hristos, 
este îmbrăcarea cu “'toată 
armătura lui Dumnezeu”, 
ca să fim capabili a rezista 


împotriva ““uneltirilor 
diavolului”, conștienți că 


OMÂNESC 
= PAGINA 2 AUGUST 1984 CUVANTUL R 


a E N OR E 


avem de luptat (și la Paris, 


şi la Londra, şi la New 
York) “împotriva 
căpeteniilor, împotriva 
domniilor, împotriva 
stăpânitorilor întunericului 
acestui veac, împotriva 


duhurilor răutăţii care sunt 
în locurile cerești”(Efeseni, 
6.11-12). Pentru aceasta 
este nevoie ca toate lucru- 
rile din lăuntru să se facă 
noi, ca făptura noastră să 
se innoiască, scuturându-se 
de ':omul cel vechi”, de 
omul “cărnii şi sângelui”, 
fiindcă reziduurile “firii 
pământeşti” constituie un 
fel de rămăşiţe involutive 
care ne trag înapoi spre 
păcat,spre apostazie, un fel 
de capete de pod care dau 
ocazie diavolului să. in- 
tervină pe traiectoria 
eforturilor noastre de 
împlinire spirituală, în 
vederea unei înfrângeri 
parţiale sau totale. 
Oriunde ne-am afla în 
lumea liberă, la orice 
manifestare românească am 
lua parte (fie că este vorba. 
de o conferință culturală 
sau de o întrunire politică), 
să nu dăm crezare “oricărui 
duh” ci, după sfatul 
Evangheliei, să  cercetăm 
duhurile ''dacă sunt dela 
Dumnezeu”; căci în jurul 
nostru, în exilul nostru 
chiar, mișună “mulţi 
prooroci mincinoşi” 


Dumnezeu, ci este duhul lui . 
Antihrist...” (1 Ioan, 4.1-3) 

Să ne rugăm așadar, 
Domnului şi Mântuitorului 
nostru să ne dea, în lupta 
ce-o ducem departe de țară, 
puritatea credinţei 
neprefăcute şi inţelep- 
ciunea desluşirii **duhuri- 
lor'" care ne târcolesc. Sisă 


şi orice- 
duh care "nu mărturiseşte 
„Isus, nu este dela - 


Am _ trecut printr'o regiune pito- 
_rească între Pittsburgh și orașul Ellwood 
din Pensilvania, cu scopul de a vizita 
Mânăstirea. românească 'Schimbarea la 
faţă”! din micul orăşel Wurtenberg, ce face 

din Ellwood City, Eram împreună cu 
prietenul J.H. 
„Din cauza repar ce se făceau la 
„un pod, a trebuit să facem un înconjur 
mai mare cu maşina, cu schimbări de di- 
„recții, pentru a ajunge la Mârăstire. Pentru 


s'a adresat unui polițist, care 
patrula pe şosea, cerându-i să ne oriente- 
ze cum să ajungem pe ocolite la Mânăsti- 
„Tea românească din regiune. Polițaiul a 
pirăae, simplu și politicos: ”urmează- 
mă”. O astfel de poruncă a unui poata în 
stul Europei ți-ar fi dat palpitaţii, dar 
aici, polițaiul a pornit înaintea noastră și 
după mai multe schimbări de străzi, sose- 
le și direcții, mașina poliției și-a încetinit 
viteza, iar poi dela ala ne-a ară- 
„tat cu mâna unde este Mânăstirea. 
„ Urcând un mic delușor, am intrat într'o 
pajiște cu iarbă și flori, pe o întindere de 
100” de acri, care este domeniul Mâ- 
năstirii, Inaintând spre clădirile din față 
unde țrebuia să parcăm mașina, am obser- 
vai că aleca era strătută în partea areapă 
de o cruce înaltă, în formă de troiță, car 
marchează mormântul părintelui | Abehidim, 
„ Useriu, decedat cu 2 ani în urmă. El este 
, acela prin ale cărui griji și stăruinți s'a 
cumparat terenul, cu 20 de ani în urmă, 
pe care este așezată azi Mânăstirea. Pă- 


rintele Useriu ara atunci Parohul Biseri- 
cii ortodoxe-române din Ellwood City. 
In partea stângă a aleei seaflăo căsuță- 
trailer, în care locuiește Părintele Arhi- 
mandrit Roman Braga, cel ce săvârșește 
slujbele în Capela Mânăstirii, rânduite după 
canoane, Amgăsitpe Prea CuviosulPărinte 
Arhimandrit urcat la volanul unui tractor, 
cu care tăia iarba în spațiulrezervat pentru 
Cimitirul Mânăstirii. L-am reîntâlnit de 
data aceasta cu o impunătoare barbă albă, 
cu o pălărie de fermier pe cap cu care ser 
apăra de soarele torid şi întrun halat al- 
bastru, care-i proteja veștmintele negre 
de monah. 

Inaintând pe aleea principală, am sosit 
în fața unui grup de clădiri care înconjoară 
Capela Mânăstirii, Capela este o bijuterie 
de arhitectură-ortodoxă, prevăzută cu un 
iconostas simplu şi o pictură frumoasă 
reprezentând scene biblice, Sculptura mo- 
bilierului este de un bun gust, covoare cu 
motive românești, totul arătând vârsta tâ- 
nără a construcției care satisface orice 
gust, oricât de exigent ar fi. 

Prin coridoare directe, din altar, sau 
prin intrarea principală, se face legătura 
cu construcţiile și spațiile anexe ale Ca- 
pelei, compuse din: holul. de primire, cu 
bibliotecă și mobilă modernă, atelierul de 
covoare și odăjdii pr sti, Secretariatul 
cu mașinile de tipărit -ale mânăstirii și 
fireşte, numele și adresele credinciosilor 
și abonaţii Buleiimlui periodic al Mânăs- 
tirii, dormitoarele maicilor, cum şi spa- 
ţii pentru musafiri, cu utilități moderne, 


ca: bucătărie, sală de dușuri și băi, în- 
călzire centrală, apă curentă, canalizare, 
etc. 


Potrivit canoanelor ortodoxe, preotul 
Arhimandrit Roman Braga săvârşeşte sluj- 
bele după rânduieli: la ora 6p. m.-vecer- 
nia, la orele 10 noaptea- utrenia, dimineața 


slujește “orele dimineții”, apoi “'cea- 
surile”?. După terminarea rugăciunilor, 
măi 


icuțele, în frunte cu Maica Stareță Be- 
nedicta, trec la executarea muncilor ad- 
ministrative si productive din interiorul 
Mânăstirii. O mare speranță a contimării 
vieți monahale în Mânăstire o constitue 
tânăra călugăriță Katy, care a înțeles să-și 
dedice ființa unei vieţi de rugăciuni și de 
posturi, potrivit rânduielilor ortodoxiei. 

In stânga intrării în Capelă, se află 
2 clopote care sunt puse în mișcare pentru 
anunțarea Sfintelor Liturghii. 

Continuând a merge pe aleea asfaltată 
a mânăstirii, pe partea stângă a aleii se 
află o “vilă” cu linii grațioase de arhi- 
tectură, având parter-etaj, cu ferestre 
largi spre Răsărit, î în care locuiește ““Sta- 
re superioară”, Maica Alexandra, des- 
cendentă din familia regală a României, 
Ferdinand și Maria. Inainte de călugărie, 
era cunoscută ca Arhiducesa Ileana de 
Habsburg. 


Un interior modest, cu pereţi înnobi- 
lați de chipurile regale ale familiei, fac 
din holul de primire al maicii stari 
Alexandra un interior cald, învăluit într?o 
atmosferă de distincție princiară ce face 


să te simţi bine când treci pragul casei. 

Pentru zilele de 4, 5 și 6 August 1984, 
conducerea mânăstirii a invitat credincio- 
şii ortodocși să participe la pelerinajul 
ânual cu ocazia hramului mânăstirii ce va fi 
sărbătorit Luni 6 August, ziua schimbării 
la față, cu săvârșirea Sfintei Liturghii în 
prezența P.S.Episcop Herman de Phila- 
delphia și Pensilvania de Est, zi în care 
se vor organiza discuții despre viața mo- 
nahală. Participanţii la pelerinaj vor avea 
desfătarea de a trăi în mijlocul unei na- 
turi generoase; întrun parc imens încon- 
jurat de râul ce străbate orașul dela un 
cap la altul și în plus, vor avea ocazia 
de a trăi o plăcută viaţă spirituală, de 
meditații și rugăciuni, ascultând slujbele 
religioase. săvârșite de monahul Arhiman- 


drit Roman Braga. Corul de maici al mâ- 


năstirii va da răspunsuri în strană. 

Vreme îndelungată poporul român și-a 

ua inut tradițiile și legătura spirituală 

mnezeu prin rugăciunile permanen- 
i ale monahilor (bărbați şi temei) din 
mânăstirile așezate pe văi, prin văgăuni 
și guri de peşteri spre a fi ferite de furia 
năvălirilor barbare și prin viața spiri- 
tuală, de adâncime și. curățenie sufleteas- 
că, dusă de cucernicii călugări. 

Va fi o realizare de mare însemnătate 
pentru poporul român, dacă numărul mai- 
cilor din Mânăstirea Ellwood, Pa., sar 
mări prin atragerea la viața monahală a 
femeilor. și fetelor românce aflate în greul 
exil, care au vocație pentru viața spiri- 
tuală a unei mânăstiri. 


— 


_me izbăvească de Cel Rău. 


0 Mânăstire românească în America 


Eugen POPESCU————— 


i CUVANTUL ROMÂNESC 


Poporul Armânesc din 
Europa cuprinde șapte 
ramuri socotite după cum 


urmează: : 
Grămostenii, luându-și 
numele dela munţii 


Gramosta, sunt un popor 
de păstori cu mult mai 
puțin migranţi decât fraţii 
lor Fărşeroţii. In timpurile 
din urmă, deşi n'au părăsit 
cu totul păstoria, ei au 
inceput a se ocupa şi cu in- 
dustria şi cu comerţul. 
Mulţi dintre ei sunt chirigii 
şi conducători de călători în 
peninsulă.  Grămostenii 
sunt cutezători şi poartă 
arme. Satele lor nu sunt 
provizorii ca ale 
Fărşeroţilor, ci stabile. 
Oraşele de căpetenie ale 
Grămostenilor sunt: 
” Niausta, Servia, Hrupiştea, 
Belcamen, Negovan, Blaţa, 
Seatiştea, Nijopole, ete. Cei 
rămaşi în munţi trăiesc 
aproapre independenți în 
satele lor: Gramostea, 
Nicoliţa, Comanic, -Vlaha, 
Fetiţa Bobusta, Galaciana, 
Marcoveni şi altele, sub 
_„durisdicția unor sefi ai lor 
numiţi Celnici. Adesea 
î.  Celnicii sunt foarte avuţi şi 
au o foarte mare putere 
“morală asupra populațiilor, 
putere pe care autorităţile o 
respectă.  Grămostenii se 
socotesc între 60-70.000 de 
suflete şi sunt cunoscuţi ca 
oameni care nu se încred 
lesne, de aceea în 
Macedonia se zice despre ei 
că nici Jidanul, nici Ar- 
meanul nu poate să-i înșele. 
Fărşeroții sau Frășăroții, 
şi-ar fi luat numele dela sa- 
tul Frăşari în Albania, iar 
după alții dela orașul 
Farsala, în Grecia. Nu vom 
discuta obârşia numelui 
lor, totuşi când am întâlnit 
un Fărşerot -și am întâlnit 
mulți- și când l-am între- 
bat: ce ești? el mi-a 
răspuns: ““eu esc 
Fărsăliot”. Dacă cei doi ă 
S'ar preface în doi a, cuvân- 
tul ar suna: Farsaliot, Far- 
sala este locul unde Cezar a 
învins pe Pompei, a cărui 
caste risipită, fără a fi 
zărobită, după cum se ştie, 
a putut foarte bine să 
rămână în Peninsulă și să 
cuprindă munţii Tesaliei şi 
muntele Pindului, ale căror 
piscuri, plaiuri şi văi încă 
de veacuri Fărşeroţii le au 
in stăpânire, împreună cu 
ramura Epiriaţilor, care tot 
de origine fărşerotească 
este. A zice că sătucul Fră- 
şari ar fi putut -fie în câte 
secole ar fi- să dea naștere 
unui întreg popor, care 
numără mai bine de 
320.000 de suflete, ca 
poporul fărșerot, este o 
afirmaţie cel puţin, greu de 
sprijinit. Oricare ar fi însă 
Originea poporului fărşerot 
ȘI a numelui ce i se dă, eu 
hu voi numi neamul acesta 
ecât așa cum se numește 
el însuși pe sine: Fărsăliot 
sau Fărşerot. Poporul aces- 
ta este vioi, ager, deştept şi 
cu. porniri războinice. 
ărşerotul este, înalt, 
mlădios, zvelt şi frumos la 


chip. In portul lui domneşte 
albul, iar la cingătoarea lui 
sunt înşirate mulțime de 
cuțite, de revolvere şi de 
pistoale cu mânerele 
încrustate. Femeia fărşe- 
roată este de asemenea roză 
şi frumoasă la chip şi cu 
statura zveltă, dreaptă şi 
mândră. Ea este onestă, 
mamă devotată şi soție 
credincioasă până la 
moarte, căci despărţenia 
este necunoscută la Fărșe- 
roți ca şi la ceilalţi Armâni. 
Pentru a-şi apăra onoarea 
şi mândria, Fărşeroata 
pune mâna pe arme si le 
mâmiește cu îndemânare. 
Ea nu se dă îndărăt dela 
munca cea mai grea. Pe 
cap ea poartă o podoabă 
pe care na împrumutat-o 
cumva dela Bulgarca venită 
mai târziu în Peninsulă 
(Balcanică) nici dela in- 
digena tracă, căci ea se 
cheamă ciceroană, şi nu o 
-poartă femeia altor 
neamuri. In afară de munţii 
Pindului, Haşia şi munţii 
Tesaliei, Fărşeroţii sunt 
răspândiți pretutindenea. 
S'ar putea zice că vara nu 
este munte. în Peninsulă 
unde să nu fie și Fărşeroţi. 
Ei trăiesc în cete, câteodată 
de două mii şi chiar trei mii 
de suflete, poruncite de 
asemenea de celnici ale 
căror hotărîri sunt fără 
apel şi fără recurs. Se 
întâmplă uneori lupte 
sângeroase între doi celnici, 
sus pe crestele munților, din 
cauza turmelor şi a pășuna- 
tului, însă autorităţile nu 
se amestecă, căci Fărşeroții 
trăiesc aproape in- 
dependenţi. Toamna 
celnicul scoboară dela 
munte, însoțit de câţiva 
flăcăi înarmaţi din unghii 
până'n dinţi şi plătesc 
autorităților păşunatul, 
care la Fărșeroți e ca un fel 
de capitaţie; iar perceptorul 
primind banii, mulţumeşte 
şi se fereşte de a pune 
întrebările: *'dar câte oi şi 
câte suflete de om 
stăpâneşti?”! ori “'ai făcut 
bine socoteala?”. Cu drept 
cuvânt «ceilalți Armâni 
numesc pe Fărşeroți: sarea 
Macedoniei. Cu privire la 
sentimentele religioase, 
Fărgeroții sunt mai mult 
liberi cugetători, de aceea 
preot-Fărşerot este “rara 
avis in terris''. Popor 
eminamente păstoresc, 
Fărgeroţii sunt migranți, 
unii însă au izbutit a se fixa 
ici şi colo în mic număr 
printre ceilalți Armâni, 
precum sunt cei din: 
Pisuderi, Nijopole, Furca, 


'Tărnova, Pleasa, Magarova,: 


Ghergea, Veria, Selia, etci 
Iarna, Fărșeroții puţini se 
mai găsesc pe la munţi. Ei 
se răspândesc pe câmpiile 
Tesaliei, ale Epirului, ale 
Albaniei, coastele Adria: 
ticei şi unii nu află departe 
a se duce cu turmele chiar 
în Micasia. 
Arnăuchenii sau 
Albanovalahii, numiţi de 
greci Arvanitovlahi și 
adesea chiar Arvaniţi, adică 


AUGUST 1984 


AROMÂNII 


Văzuţi de loan Neniţescu 


Arnăuţi, sunt Armânii din 
Albania, pe care Macedo- 
Românii îi mai numesc mai 
des Caraguni, iar câteodată 
Arnăucheni fiindcă locuiesc 
în ţara Arnăuţilor, precum 
Românii din Regat numesc 
Ungureni pe Românii din 
Ungaria. Armânii aceştia 
din Albania se găsesc pe o 
foarte mare întindere. Cei 
dela câmp sunt agricultori 
şi crescători de vite, cei 
dela munte, crescători de 
vite şi păstori, iar cei de 
prin orașe sunt comercianți 
și industriaşi. Aceştia sunt 
vestiții croitori plini de 
imaginaţie în împodobirea 
hainelor cu găitane, ei sunt 
meşterii lucrători de 
filigrane de argint şi nu mai 
puțin meşteri în ale 
aurăriei, ei sunt cunoscuţii 
fabricanți de arme şi tot ei 
împodobesc mânerele 
pistoalelor şi hangerelor 
încrustându-le cu o 
minunată măiestrie. Pe 
toată coasta  Adriaticei, 
Arnăuchenii se găsesc în 
mare număr în orașele și 
porturile: Scutari, 
Prisrena, Alessioo, Duraţiu, 
Tirana, Kavaia, comună pur. 
armânească şi prin ex: 
celenţă industrială, Pekini, 
Elbasan (pe armâneşte 
Niucastru adică Castrul 
Nou), Avlona (pe armâneşte 
Valona), Berat (pe 
armâneşte Vilardi) etc., etc. 
Numai în împrejurimile 
Beratului se găsesc peste 
douăzeci de sate curat 
armânești, precum: 
Periniași, Capinova, Cutali, 
Pasati, Liaparda, Vârtop, 
Corbaşi, Scala, Pestani, 
Conicbalta, Ermanica, 
Preştiani, Porta, Zitoni, 
Guri, Dobreni, Duşari, 
Tocar, Motişti (pci: 
Mostişti), Graciani, Signa, 
ete. La apus de Berat şi 
Elbasan şi la sud de Kavaia, 
Pekini și Elbasan se întinde 
marele district numit 
Muzakia, unde se găsesc 
mai bine de o sută şi 
treizeci de sate, unele având 
şi Armâni, iar altele curat 
armâneşti, însă despre 
acest district vom vorbi mai 
târziu. De asemenea şi 
ținutul Malacastra este 
aproape tot armânesc. 
Mulţi Arnăucheni ce am 
întâlnit şi mulți Armâni 
din Macedonia, care au um: 
blat prin Albania și mai 
ales prin Muzakia socotesc 
poporul arnăuchean dela 
220.000 până la 240.000 de 
suflete, de proprietari de 
turme şi pământuri, comer- 
cianţi, proprietari urbani şi 
exportatori. 0 


Va urma 


Pi 


loan Neniţescu, a făcut o 
călătorie de studiu în 
Peninsula Balcanică în anul 
1892. Articolul de mai sus 
este un extras din cartea 
cartea sa “'Dela Românii 
din Turcia Europeană” 
Bucureşti 1895. 


PAGINA 13 


FARA ARMÂNEASC 


SUȚATA “ARMÂNAMEA” 


Dumânică 24 Cirşar, 
armâfilli di New York şi dit 
locurili apruchiati di New 
York, fură acllimaț di 
Suțata Armânamea, si-s 
hărisească deadun la iarbă 
veardi. 

Pi mardzina di-amare, 
sum nândoi poi analţ şi 
plifii di virdeaţă, livendile 
armâne teasiră measa plină 


cu buneţ, ma multi fapti di 
mâfili a nicuchirilor 
armâne. Piti di tuti soili şi 
ospitlâchia armânească 
feațiră- ca aistă muşată 
adunari 'si-]li- hărisească pi 


tuț. 
După “*“Dimândarea 
Părinrească”, cântată cu 


suflit di tută armânamea, 
acăță corlu ţi nu sam 


bitisea. Giocurli di Băiasa 
si-antrițeau cu giocurle 
grămusteaiilor şi cu 
giocurile fărșeroteşti. 
Tinirilli viniț cama ncoa dit 
România, spusiră mari 
livindeaţă. Tuţ aţelli ţi 
ireau căftară ca ahtări 
adunări si-s facă ma multi 
ti armâname. a 


SUȚATA “PERIVOLEA” LA 


La 22 April 1909, livend- 
zilli bărbaţ di Perivole ţi 
saflau tu Americă, băgară 
thimelliu a unei soțate cu 
numa hoarăllei di iu 
s'amintară. . 

Nicuchiresc şi sănătos 
lucru, soţata adrată di 
giofilli pervulliaț, dinisi pit 
tuti furtufilli ţi tricură di 
atunțea până ază. Năsă 
dinisi şi tu greul chiro, 
când tu Americă lucrărili 
m nădzeau ș'ahăt ghini, ti 
sibepea că la thimelliu a 
lei, oamifilli aveau băgată 
vrearea și suflitlu a lor. 

Tricută di tată'n hilliu, 
soțata nu auşi vârnăoară şi 
la 75 di afii di când 


75 DI ANI 


băneadză, easti tiniră ca tu 
ahurhită. 

Estan, comitetlu şi mem- 
brilli a soţatei, acllimară 
tuţ armâfilli dit Americă 
să sărbăturească deadun 75 
di ani di bană lungă şi 
tizisită. Ca tu chirolu di 
zămane, tuţ armâfilli ţi 
băneadză cama âproapi di 
New York, viniră la aistă 
mari harauă. 

Sărbătoarea avu loc pi 
dzua di 29 April 1984, la 
Flamingo Room, di la 
Kneer's Golden Pheasant, 
Astoria, New York. 

Preşedintele soţatei 
Marcu Pascal, țănu zbori di 
istoria soțatei, agiutoarili ţi 


BANA 


li deadi şi scopurli ti 
chirolu ţi va s'Vină. Talen- 
tlu a lui di artist s'vidzu şi 
di oara aistă, după 
muşuteaţa zborlui ţănut. 

La tuti căti feați aistă 
livendă şi nicuchirească 
soțată, nu putem s'trițem 
fără s'amintim, suflitlu şi 
dorlu ţi bagă deadun cu 
preşedintele, Chia Mihai, 
Nușca Minovici, Mary Jur- 
cotte şi alanț membri dit 
comitet. 

La 75 di ani, urăm a 
soțatei ““PERVOLEA”": 


Tri  mulţ 
ambăreaţă! | 


Fara Armânească 


ai cu- 


Se-adună bana noastră, ca hirul tors, pi fus, 
Si cairul ma scadi, ca neaua, primuveara; 
se-aleadzi livindeața ș'bunețli, dip ca teara 
a laptilui ţi hearbi, cându se-analță'n sus. 


Arucutită cheră cu-aroacătili-analt, 
tricută bana noastră, nu ştim ţi-ari-aunată; 
filii, se-aștearnă aâii, cumată cu cumată, 
sum chera răsturnată ca un circhel di-asfalt... 


Nu hurgiuiț Vistearea, că nu-aflaț altă'n loc 

şi vârn nu poat' su-afdagă cu niți 'nă minută! 
Aistă mari-aveari, nu s'dfa ni s'împrumută, 

' ngătan, 'ngătan cu bana, voi oaspiț, pi-aist loc... 


Zahu PANĂ 


PPS IASA Ph | si 


. 3 
Dănaa lati piata 


AUGUST 1984 CUVANTUL ROMÂNESC 


PAGINA 14 


Sta MICA PUBLICITATE 
e nunturile dela rubrii “MICA PUBLICITATE“ sunt redactate de pote itoati ia 5 
AUZITE, VĂZUTE, Anunţurile del rubrica sobe uzat A 

: ÎN HOLLYW00D CALIFORNIA 

ŞI PĂŢITE Centrul Medical Românesc VENTRU 0 MASĂ BOGATĂ ÎNTRUN LOCAL FRUMOS 
î Î 4 A: 

ă Al Doctorului MERGEŢI 
î i ici ORZA'S Romanian Restaurant 
= George DONEV - Cornelius A. Oprişiu, M. D. O ES0NS) 

s: eri REȚELE 100 Pam Meme, IC IL dă Teme Pie ua MS [zoo n ec? re ticca Eee 
Să DE ZINEORBAT ORL: DEESANATALE tea iz N Garden Neu NORI Jia PENTRU PRÂNZ:LUNI- VINERI 11 am.-3pm. 
să Românii care trăiesc Motivul pentru care în Tek (212) 8921-2613 say Tek (212) 2608-2784 | AIEră MIERCURI - SÂMBĂTĂ 5-9 pm. 

E liberi, în lumea liberă, nu fața magazinelor alimen- , RAS RI : 

ie se pot mmi Români liberi tare din RSR se face coadă 24 ore pot fi contactat la serviciul permanent Proprietari Jean și Maria Orza 


deoarece ''nu s'au stabilit împletită cu foame, e foarte 
criterii după care ei pot fi simplu: 


al centrului Tel:(212)268-2784 


. calificați ca atare”. “Fiul iubit!” îşi arată ( i * a e 
LI “Cine va face această grija pentru părinţii lui Practic Chirurgie de inimă, plămâni, artere-proteze, Susanna Vers 
selecţie ca să precizeze cine  ''...de vârstă medie”. plastii, chirurgie de vene, chirurgie generală (stomac, Sales Representative 
anume sunt Românii Intr'un discurs ținut la 3 ficat, vesica biliară, intestin subțire și gros, cancere 
pentru toate organele, hemoroizi, hernii, patologie Canada Permanent Trust Company/Realtor 


liberi?”' se întreabă cu  Noembrie 1981 el şi-a dat 

părul albit de grijă scribul “iubirea pe față”. 

cu condeiul în lumea liberă ““Trebue împiedicat un 

şi călimara la București. consum care să 
Graba de a da prin sită îmbolnăvească populaţia... 

pe luptătorii exilului a fost Mai ales la populaţia de 

tă de ''Congresul vârstă medie excesele 

Românilor Liberi” cea avut alimentare duc la boli 

loc la Geneva. grave. Vrem să realizăm un 
După părerea legaliştilor program ştiinţific de 

dezinformatori întrunirea a alimentaţie care va fi 

fost ilegală pentrucă nu s'a bineînțeles, aplicat de 

cerut la intrare adeverinţa fiecare cetățean.” 

dela securitate că par- Cartelelor de pâine, 

ticipantul este “calificat ca zahăr, ulei, etc., Românul TRIMITETI ACEST CUPON IMEDIAT 

atare” şi se poate numi le spune acum: 2 = 

“Român liber” din exil. Prescripţiile  Doctorului 
In viitor ca să putem ac- Niculae ca să apere pe 

tiva az lupta de eliberare a Români de “boli grave!” 

neamului de sub comunism, 

trebue să cerem în persoană LI SE AUD 

patalamaua dela București URECHILE 

vaccinați 


de sân. 
Acord consultaţii de medicină generală, evaluez paci- 
enţii chiar dacă nu au boli chirurgicale, 


Sunt român creştin. 
| Sunt afiliat cu Spitalele din Manhattan și Queens. 


1560 Bayview Avenue 
Toronto, Ontario M4G 3B8 


Ottice (416) 488-2444 
Residence 482-5177 


Apelaji cu încredere 


To: PROPANE SAFETY, 

„555 Yonge Street, Toronto, Ontario 
_M7A 2H6. Era . 

lease send me your trec 


20-page handbook, 
LIVING SAFELY WITH PROPANE. 


curitatea ne aşteaptă în și în timp ce asteptam să mi 
prag cu uşile deschise. se dea legătura, am auzit pe 


ÎN ACORD CU 


HELSINKI... 
Este din Reșița. A făcut 
cerere pentru pașaport ca INDUSTRII CU 


ru “Paşaport « 
să poată veni la sotul ei din PROFITURI...MIXTE 


dat imediat curs cererii: Odată cu industrializarea 
eşti transferată şi vei primi RSR-ului s'au format în E 
1400 lei lunar în loc de afara hotarelor, companii „2 UER ae ERE, St a apr SER 

2000. mixte cu scopul de a crea . i , < ii iii 


NAMI: 


ADDRESS 


CIT VEa e — P.CODI: 


Paşaportul. l-a primit pieți de desfacere a pro- 
| după doi ani. duselor. 
Intâlnim 


PP a mă i i 


"PATRIOȚI CU “P” central Data”, StateleUnite 
“Olcit”, Franța, producție 
DELA PARTID ___ de automobile mici; “Reși- 
"|. Dacă doriţi să admiraţi ţa Renk'; Germania de Vest; 
i “Refi”, Italia, fibre tex- 
nute ta tile; ““Roniport”?, Japonia, 
României”; să proteină sintetică, 
ascultați Imnul Comunist “Productore  Mexicano 
atunci nu-i de Farmacos”, Mexico,pro- 
duce vitamina “'C*; *'Sive”, 
o fabrică de mașini Dacia 
, „Camera instalată la Abidjan, Coasta 
Română” dela Wayne de Fildeș, Africa; ''Somora- 
State University din  mimpex”, Maroc; “ El- 
| Detroit. pex”, Grecia; “Arcade”, 
| Recenta comemorare-a Anglia, etc. total peste 
ei de 10 Mai, simbolalin: 70 de companii. 
dependenței şi Regalităţii, Ideea a fost bună, rezul- 
desfâșurat scăldată'n tatele dubioase. RSR este da- 
Imnul Comunist al RSR- fână'n gâ 
ului. 
“La “'comemorare” au Unde-s veniturile dela a- 


“NU PERMITEŢI CA 
SFÂRŞITUL SĂPTĂMÂNII 
SĂ FIE TRANSFORMAT 


Gazul propan este un 
combustibil convenient pen- | Veţi găsi aceste măsuri 
tru case de vară, pentru de siguranță și multe altele 
m într'o brosură gratuită. 


aceia care își petrec va- 


RR 29 vre 


"luat parte şi unii naivi, ceste întreprinderi ? Dacă canțe în corturi sau gătesc în aer liber. Este curat imiteți imedi i : Rezi 
PRIVIND pici (0 lia ol] dxmgiăpale atactie eat ear pan) aa Snap noa ani aaa aaa arabe A 8 obține 
ÎN URMĂ je rer e să iai alte substanțe inflamabile, gazul propan trebue folo- Este” o sursă de informație care vă asigură ca 

> sit cu grijă, Stiți că: gazul propan să fie un ajutor și mu un risc pentru 


familia dumneavoastră. 
„Guvernul provinciei Ontario lucrează pentru a 
ajuta pe cetățeni. 


Citind amintirile 
veteranului John Nasea, de 
de ani, aflăm că în 1906 
lariul lui (pentru o pentru a-și asigura un vii- 
ptămână de lucru de 68 tor în țările capitaliste ? 


= Gătitul la grătar cu propan m trebue folosit: 
într cameră închisă. 


m Cilindrii cu gaz propan trebue să fie ținuți afară 
şi verificaţi la fiecare 10 ani. 


Z 


| de ore) era de $2.84. 
DOAR UN CUVÂNT i za ra 
Masa conta săptămânal.“ Duerena ainrefostato-| | uta m CO Ministry of Consumer and 
fie Epir PuDej lână: , figă economică a partiălui Commercial Relations 


“Din restul dolarilor se 

îmbrăca, se distra şi mai 

| la clădirea bisericilor. 

Azi, dacă plăteşti pe un, 

„muncitor $3 pe oră, calci 

"Minimum plăţii e 
oră. 


= Cilindrii cu gaz propan trebue să fie plasați în 
afara unui Vehicul de vacanță într'un compartament = 
închis care mu are comunicație cu interiorul vehicu- i N a/lO 
lului și are ventilație în afară. 

Robert Elgie M.o., Minister 


m Se_recomandă ca frigiderele cu gaz propân să 
fie curățate și ajustate în fiecare an. pat „William Davis, Premier 


> > m zei și mp ASE NE 0 e a e ue N n i ai 


dt i precizia 


ana: 


_din America, 


ŞTIRI DIN LUM 
ROMÂNEASC | 


Se risipiseră norii, 
piruiți de apusul soarelui 
de vară- Până atunci, cerul 
a plâns îndelung peste tai- 
picele locuri dela Vatra 
Românească, martor, la cel 
mai ruşinos proces din 
istoria Americii... 

Spre cucernicele aşezări 
dela Jackson, Michigan, se 
indreptau în acea zi de 
7 Iulie, ca și în zilele 
premergătoare, maşinile 
Românilor porniţi din toate 
colțurile Statelor Unite şi 
din Canada. Veneau vred- 


picii Români care n'au 
renunțat la rădăcinile 


străbunilor, să se întâlneas- 
că pe tărâmul lor sufletesc, 
Ja o duhovnicească adunare. 

Americani şi Canadieni 
loiali, ei îngenunchează pios 
la troița străbună şi sărută 
cu smerenie Evanghelia 
care i-a țimut creștini, în 
tainele ortodoxiei. "Așa au 
apucat neam de neamul lor 
si asa vor să rămână, 
Îmbogăţind “spiritualitatea 
americană cu înființarea 
unei Episcopii Române Or- 
todoxe, care alături de 
celelalte Biserici Ortodoxe 
să facă 
impreună Mitropolia Or- 
todoxă Americană. 

VATRA ROMANEASCA! 
Orice fir de iarbă crescut 


Arhiepiscopul Valerian, împreună cu 


Primul semestru al anu 
lui acestuia s'a soldat + 
remarcabile succese româ- 
nesti în provincia Malaga 
de” pe Coasta Soarelui, în 
Spania, 


In primul rând trebue să 
amintim de Octav Calleya, 
directorul titular alOrches- 
trei Simfonice din Malaga, 
care s'a născut în România 
și a studiat la Conservato- 
rul din Bucuresti. 
ul din București. Datorită 
Marelui său talent de diri- 
jor, O. Calleya a reusit să 
facă din Orchestra Simto- 
nică din Malaga - în ciuda 
unor dificultăți enorme - 
ura din cele mai bune or- 


CINA CEA DE TAINĂ 
LA CONGRESUL EPISCOPIEI ROMÂNE 


aici, orice cui bătut, orice 
clădire ridicată, poartă ur- 
mele celui mai ales si celui 
mai prigonit ierarh ortodox, 
care a păstorit aici peste 32 
de ani. De numele 
Arhiepiscopului Valerian 
Trifa, se leagă toată așeza- 
rea aceasta înfloritoare. 
Nevăzută dar prezentă însă, 
este mult mai presus decât 
clădirile, întreaga structură 
fizică şi spirituală a Episco- 
piei Române, răspândită pe 
întregul continent al 
Americii de Nord. 

Ctitor al acestui durabil 
edificiu - Episcopia  Ro- 
mână - Noul Manole, si-a 
îngropat în temelia ” lui 
întreaga tinereţe, în zidirea 
fără de moarte a credinţei 
creştine. De aceea au venit 
să-l vadă acum la ceasul 
despărțirii -de el anunţată- 
Românii care l-au iubit şi 
au vrut să fie cu el la aceas- 
tă cină comună. 

Se încheiaseră lucrările 
Congresului condus de 
Episcopul Natanael. 

Acum, Episcopul 
Natanael, vorbea în marea 
sală a Episcopiei, despre 
marele său înaintaş, 
rugându-l să urce pe 
podium să vorbească celor 
care au venit să-l asculte. 

Din Be buriloi tuturor a 


= 


chestre din Spania, motiy 
pentru care a fost invitat să 
facă, în toamnă, un turneu - 
în fruntea orchestrei - prin 
R,F.Germania. 

Un alt compatriot care 
s'a evidenţiat ș si anul acesta 
pe tărâm muzical, deși de 
profesie inginer (actualmen- 
te pensionar), a fost Marcel 
Nicolau. In Februarie si 
Martie a cântat, la Fuengi- 
rola și Marbella, în două 
concerte organizate de aso- 
ciația  “'Collegium musi- 
cum”, interpretând arii din 
operele lui W.A.Mozart. In 


Aprilie, în cadrul a două 
concerte simfonice-vocale, 


izbucnit cântarea “Pre 
Stăpânul”... Pepodium,urca 
Arhiepiscopul Valerian 
Trifa. 

Se luminase întreaga 
încăpere şi podiumul părea 
amvon. Se spovedea un om 
şi mărturisirea lui împărțea 
ascultătorilor cuminecătură 


de har. Vorbele izvodeau 
lacrimi!  Fericiţi cei ce 
plâng! 

lată Omul! 


Luaţi de mâncaţi! . . . 
Beţi dintru acesta toţi! .. . 

Na fost însă nici o 
răstignire, pentrucă răstig- 
nirea a fost ursită doar 
Fiului Omului. Ceilalţi 
martirizează şi mucenicesc, 
asemenea celui care vorbea 
mulțimii, în acea unică sea- 
ră de Iulie. 

Nu ne duce Doamne în 
ispită ca pe Petru şi 
îndepărtează dela noi som- 
nul ucenicilor din Ghet- 
simani. . 

Se asculta în tăcere. Vor- 
bele Inaltului Păstor căleau 
sufletele și înfloreau spe- 
ranțe. Limbi de foc coborau 
peste ascultători _într'un 
nou Penticestar. Atunci s'a 
înțeles că peste toate mările 
de sargase, există o corabie 
ce nu poate fi niciodată 
scufundată. . . 

In liniştea care s'a lăsat 


a interpretat partea de bas 
din partitura de muzică sa- 


„cră ''Miserere” a lui Ed. 


Ocon; iar la sfârșitul lui 
Mai, a intervenit în operele 
““Aida” de G.Verdi și “Car- 
men” de G.Bizet, versiune 
concertantă, interpretând 
rolurile de bas (Ramfis și 
Regele, în “Aida” și Zu- 
niga, în în ““Carmen'”). 

La 4 Mai, în concertul 
Orchestrei  Simfonice din 
Malaga, dirijat de O. Colle- 
ya, a intervenitpianista Anda 
Anastasescu, interpretând 
*““Concertul în fa minor”! de 
J„S.Bach şi ““Concertul în 
si bemol major, K 595” de 
W.A.Mozart. lar la 5 Mai, 


după cuvântul Arhiepisco- 
pului Trifa, a început să se 


înfiripeze un cântec 
românesc. Ne-au trezit 
melodiile cântate de 
Americanii de origine 


română, tinerii John Brana 
la acordeon și Linda 
Lawson la vioară, care au 
adus prin mânuirea in- 
strumentelor lor, Carpaţii 
şi Bărăganul în Michigan. 

Ca să-şi cinstească Părin- 
tele Spiritual, dela Detroit 
a venit celebra formaţie 
româno-americană Hora 
Unirii”, condusă cu multă 
pricepere şi suflet de 
neobositul Nick Smărăn- 
descu. 

Cele 13 puncte din 
program au fost atât de 
reuşite, încât cu greu am 
putea scoate în evidenţă 
unele dintre acestea fără a 
dăuna armoniei întregului 
program. 

La această cină de 
despărțire, când cântecul a 
înlocuit lacrima și încrede- 
rea a biruit îndoiala, fii 
fericit Părinte Arhiepiscop 
Trifa, că laşi în urmă 
înviorată speranța noastră 
a tuțuror că: 

“Viitor de aur, Neamul 
nostru are!” 


Zahu PANĂ 


seal, praz şi i Episcopul auxiliar, după Sfânta Slujbă dela Vatră 


NOI SUCCESE ROMÂNEŞTI 
PE COSTA DEL SOL 


în Castelul Bil-Bil din Be- 
nalmadena (Malaga), Anda 
Anastasescu a dat un recital 
de pian cu un frumos pro- 
gram (Mozart, Enescu și 
Schumann), obținând un suc- 
ces bine meritat. 


La 18 Mai, Dorella Ma- 
iorescu - profesoară de har- 
pă la ““North Texas State 
University”? din Statele 
Unite - a dat, în sala vechiu- 
lui conservator din Malaga, 
un recital de harpă cuunbo- 
gat si variat program, fiind 
răsplătită de public cu apla- 
uze îndelungate, 


Corespondent 


( PAROHIE ROMÂNEASCĂ 
LA FRANEURT/M 


Cu 5 ani în urmă, în Fe- 
bruarie 1979, împreună cuun 
rup mic de credincioși TO- 
mâni (Adameşteanu, Amzăr, 
Morcov, Roșeanu, Roșca) am 


înființat Parohia ortodoxă 
română *“Maica Domnului”! 
în orașul Frankturt/M,, din 

R.F.Germania, alegând ca 
jurisdicție c canonică Biseri- 
ca ortodoxă română liberă 
din Germania, cu sediul în 
orașul Freiburg, care ține 
de Patriarhia ecumenică din 
Constantinopol. In toamna a- 
celuiasi an, am emigrat în 
USA, lăsând la conducerea 
Parohiei pe dl. Radu Roșea- 
nu din Offenbach, care se în- 
grijește în continuare îm- 
preună cu familia, de bunul 
mers al Parohiei. 

In 27 Mai 1984, aflându- 
mă întâmplător la Frankfurt, 
am participat la serviciul di- 
vin ce afostoficiat, încadrul 
programului de activități 
religioase ale Parohiei, de 
către Preotul Dr. Viorel Me- 
hedințu, din cadrul Eparhiei 
ortodoxe române din Europa 
Centrală, cu sediul la Frei- 
burg. Serviciile religioase 
au loc în Biserica evanghe- 
lică “*Matheus Kirche” din 
Str. Frederic Ebert-Anlage 
nr.33, unde este rezervat, 
pentru Parohia  ““Maica 
Domnului”, un altar special, 
împreună cu o încăperepre- 
văzută cu circa 100 de locuri 
pe bănci. 

Urcând pe scări spre sala 
altarului, am observat în 
capul scării, un prieten din 

ă, care se găsea în vizită 

rude în Frankfurt si care 
venise la slujba religioasă 
din acea zi pentru a asculta 


răspunsurile pe care urma 
să le dea la strană baritonul 
Gheorghe Crăsnaru, cântă- 
ui la Opera din Wiesbaden, 

R.F.Germania. Intâmplarea 
făcuse ca acel prieten din 
capul scării să fi participat 
la slujba acestei Parohii şi 
în Noembrie 1979, unde l-am 
întâlnit, fiind tot asa, venit 
întâmplător în vizită la rude- 
le din Frankfurt. In acea zi 
eu participam pentru ultima 
oară la slujbele Parohiei, 
după care am emigrat în 
USA. Intâmplări și coinci- 
dențe, plăcute și recontor- 
tante, fiecare cu tâlcul lor. 


Credincioșii ortodocsi 
români din Frankfurt șiora- 
sele din jur, care frecven- 

ă programele religioase 
ale Parohiei Maica Domnu- 
lui din Frankfurt, au prile= 
jul și marea favoare de a se 
bucura de serviciile preo- 
țești ale Dr. teolog Mehe- 
dințu | și de răspunsurile la 
strană” ale Maestrului 
Gheorghe Crăsnaru și so- 
pranei Lucia Roic, cum și 
al instruitului cor al Paro- 
hiei, format din credincioși 
devotați și doritori ca pa- 
rohia lor” să sătisfacă orice 
dorință a celor prezenți la 
Sfintele Liturghii. 

Un cuvânt de apreciere 
și laudă pentru neobositul 
si harnicul Radu Roseanu, 
Preşedintele Consiliului pa- 
rohial şi omagii de 
pentru drept credincioşii 
Parohiei ortodoxe române 
libere “Maica Domnului”, 
din Frankfurt. 


Eugen POPESCU 


Di ai ie Dai 
[9) 
Pa 
PAGINA 16 AUGUST 1984 CU - 
URNALUL UNUI PI Ţ Ă 
. a i “Eu, ucenic al tău statornic, 
Constantin MAREŞ a prd leii, 
3 Octavian Goga j 
; Exilul ne apare uneorica: intitulat cu o modestiecei- căilor ferate române, la as- culturală faţă de Români că la alegerile din Decem- majoritate protestanți cât T 
n o instanță În care sunt ar pune în umbră şi pe  faltarea soselei Bucuresti- nu a putut fi egalizată”. brie 1937, Partidul Maghiar şi Românii ortodocşi, deve- î 
3 răsturante sensuri şi valori. Xenopol. lorga şi George Oradea. Ne putem gândi la Avem, desigur, datoriadea a obținut 4,43% din voturi,  niţi în parte greco-catolici. £ 
„> Din lipsă de vocaţii, Brătianu: “Poziția aceştia şi la acestea şi mă nu fi şovini, mai ales că în cel Evreiesc și'cel alPopo- Pentru cel care afirmă ; 
.. avocaţii devin procurori. României în politica ex- gândesc la ce s'a gândit exil, în locul omeniei rului German câte 1,42 % inferioritatea culturală a | 
. Deseori, în loc de juraţi  ternă germană în perspec:- Domnul Doctor sau poate româneşti de care neamul a (n timp ce Partidul Social- Românilor faţă de minori- ] 
= găsim înjuraţi. Pentru a nu  tivă istorică”, arătând din că nu s'a gândit la nimic. dat dovadă generaţii și Democrat a atins doar  tâţile naționale în perioada 4 
3 fi gratuit învinovăţiți de capul locului, că i se pare pei secole, constatăm manifes- 0,947)? - României întregite, aș J 
nepărtinire, judecătorii iau (citez textual): “Util a face A denigra-denigrare, a tări xenofobe, care pot fi In „ ce priveşte aminti, de. Constantin d 
locul părților şi pentruca un succint excurs în istoria  contima-continuare- explicate, dar nu şi dorite. ''asimilarea”!, neamul Brâncuşi, Nicolae Dărăscu, | 
nimeni să nu se simtă României”. Să fiu sincer: Dacă ne-am pus vreodată De aici, însă, până la românesc nici nu s'a lăsat Gheorghe Petrașcu, Nicolae 4 
nedreptăţit, acuzaţii sunt nici de astă dată nu am problema minorităților: afirmaţia citată este o cale asimilat şi nici nu a căutat Tonitza, Theodor Pallady, ( 
desemnați prin tragere la prea priceput cum vine naţionale în perioada prea lungă și prea întune- să asimileze. Este total de George Enescu, George ( 
: sorţi. treaba. Imi amintesc de României întregite, poate cată. ignorată importanța facto- Georgescu și Ionel Perlea, s 
4 Se intâmplă că atunci substantivul masculin latin că nu ne-am dat răspunsu- Ce înseamnă oare  rului religios, nu la modul de matematicianul Tiţeica, [ 
Ă când dorim unire să fim “:excursus” care avea sen- rile cuvenite. Tot Domnul “incadrarea minorităților intoleranţei, ci la acela al de doctorul Ion Cantacu- | 
deranjați de accentele unei sul de atac, excursie sau Doctor este acela care ne naționale”? S'a gândit cel diferenţierii, desigur. In  zino, de fizicianul - Horia | 
dezbinări, marcată rar de digresiune şi care își are arată calea cea dreaptă ces'a îndepărtat şi în timp, decursul secolelor, când  Hulubei, de Nicolae Iorga şi | 
cazurile fericite când talen- corespondentul feminin (citez “minoritățile şi în spaţiu şi în profun- Tra nsilvania a fost Vasile Pârvan, de speolo- | 
tul este pus în tăcerea celui ''excursie'' în limba naționale mau putut fi zime de neamul românesc, stăpânită de Unguri, în gul Emil Racoviţă, de | 
care nu răspunde la atacu- încadrate datorită faptului la conviețuire sau la majoritate romano-catolici, Mihail Sadoveanu, Liviu | 


numele mi-a 


rile personale. Dacă avem 
dreptul de a nu tăia cu 
foarfeca vârful săgeţilor de 
hârtie înmuiate în cerneală 
otrăvită, avem însă datoria 
de a băga în seamă, la 
modul cuvenit, ceea ce 
zgârie altceva şi mai mult 
decât propria noastră per- 
soană. - 

In şapte ani de pribegie 
am citit publicaţii 
româneşti de un larg spec- 
tru. La câteva am cola- 
borat. Unele au apărut, 
„altele, au dispărut și trag 
năde a nu 


Intr'una din tipărituri, 
să-i spunem EPILOG, în 
două numere consecutive, 


şi exilul la cale. L-am 
cunoscut câțiva ani în urmă 
când încerca să mă con- 
vingă de reușita politicii de 
industrializare a lui Nicolae 
Ceauşescu, care va trece, 
dar realizările lui vor 
rămâne. l-am spus că și 
după Nero, a rămas Roma, 
dar întrun anume fel. 
„Naș putea spune că 
Domnul Doctor apare ca 
recidivist în fața tribunalu- 
lui la care m'am referit mai 
înainte. Domnia Sa face 
parte din aripa de stânga a 
partidului socialist din Ger- 
mania, şi aceasta pentru 
simplul fapt că acest partid 
"are o singură aripă. 
In articole şi convorbiri 
fluvii, dânsul ne mai in- 
formează ce este prin țară, 
ce se face rău şi ce-nu se 
face bine, în pribegie. Ast- 
fel, în numărul din Mai 1984 
al publicației amintite, ne 
povesteşte că în urmă cu 
aproape patru ani, fiind în 
vizită în Bucureşti a fost 
condus cu taxiul la Ministe- 
rul de Interne, unde (citez 
textual): “Un colonel în 
civil care nu şi-a pronunţat 
spus că 
doreşte câteva informa: 
„„.” Mărturisesc că am 
stat mult pe gânduri şi nu 
am înţeles nici acum, cum 
„poate fi deosebit un colonel 
„în civil care nici nu se 
prezintă, de un maior al 
“Ministerului de Interne. 
Mi-am dat seama ce 
lipsit de perspicacitate am 
fost în anii 1950, când la 


mi se prezinte, eram inca- 


pabil să deosebesc un al patrulea din Europa în ce Multicultural ; 
airal dă miliție de un priveşte suprafeţele | Îd Ca Muti route utallera y Id] 
mareșal de securitate. cultivate şi al cincilea din Hon. David M. Collenette  Hon. Da: 

In lunie 1984, Domnul lume în producţia agricolă, „Minister ot State ie Ministre dela one ANa A 


„Doctor semnea un articol . la rețeaua şi funcţionarea 
= a isa! catea i ea 


un domn doctor pune ţara : 


română, cu sensul de plim- 
bare său călătorie făcută în 
grup, dar care este legat de 
“*excursio-excursionis” şi 
care în franceză a dat ''ex- 
cursion”. 

Dar să considerăm aceas- 
ta un simplu '*digres” (cum 
ar fi spus Domnul Doctor) 
şi să trecem mai departe. 


Să trecem mai departe 
fără a zâmbi, nici măcar la 
modul amar. Să ne oprim la 
câteva din afirmaţiile scrise 
în lunie 1984, fără dreptul 
de a mai zâmbi, dar cu 
datoria amărăciunii!, 


4 rată că s'a realizat. în 
primul rând datorită (citez): 
“unei evoluţii europene ex- 
trem de favorabile” şi apoi 
(alt citat): “unei activităţi 
politice a elitelor poporului 
român''. Ordinea este 
discutabilă, dar îmi permit 
să-i amintesc Domnului 
Doctor, dacă vreodată ar 
citi aceste rânduri, fie din 
proprie initiaţivă fie că i le- 
ar arăta cineva, că a uitat 
sutele şi sutele de mii de 
soldaţi şi ofițeri români 
căzuţi în primul război 
mondial, că a uitat de 
refugiul din Moldova unde 
s'au dus şi Rege, şi guvern 
şi Vlădică şi Opincă (imi 
permit să o scriu cu O 
mare), şi de Mărăşeşti unde 
țăranul român a luptat la 
baionetă, şi de Ecaterina 
Teodoroiu, şi de generalii 
Praporgescu, Stan Poetaș 
şi Ion Dragalina. Domnul 
Doctor a uitat de toţi 
acestia și atunci este trist, 
sau a vrut să uite, și atunci 
este tragic. 

M'am întrebat deseori, 
de ce oare simt unii în exil, 
tentația de a-şi denigra 
neamul şi de a face nu 
numai la modul amatorului 
ci la acela al profesionistu- 
lui! Mi-am „pus această 
întrebare citind şi ce scrie 
mai departe Domnul 
Doctor, atunci când refe- 
rindu-se la România între- 
gită, afirmă că organizarea 
statului nu a reușit (citez): 
“datorită lipsei unui per- 
sonal administrativ şi 
politic competenet”. Mă 
gândesc la ''incompetenţa ” 
lui Ionel Brătianu, Vintilă 
Brătianu, luliu Maniu, 
I.G.Duca, a lui Virgil 


1940 România ocupa locul 


că superioritatea lor 


asimilare? A ştiut vreodată 


sau  Sasii, deveniți in 


Continuare in page. 17 


Multiculturalismul 


este o şansă de a colabora 


Colaborarea este o chestiune complexă. 
Cu cât faceți schimb cu alţii cu atât 


învăţaţi mai mult. 


Programul nostru de comunicaţii in- 


terculturale suportă organizaţiile 
înțelegerea  cooperaţiei 


promovează 
culturale. 


Ottawa, Ontario KIA 0M5 


Programul de integrare culturală suportă 
organizaţiile voluntare care ajută pe noii 
veniți să se integreze în viața canadiană. 

Colaboraţi şi apropiaţi-vă. 


Multiculturalismul... este o realitate! 

Pentru informații mai detailate adresaţi-vă 

la “Secretary of State Office” sau scrieţi la: 
Communications Directorate 


[i] TRANSLATED BY: 
+ 


care 


Secretary of State 


- Securitate, la Canal, la Slăvescu , Mircea Canciocov . 
“Ghencea, dacă erau în civil sau Virgil Madgearu. La Sf, 
şi aveaușineobrăzarea săm aceea că între anii 1920 şi Ea 


CAS 


ANTUL ROMÂNESC 


AUGUST 1984 


te de mine vreo intenţie 
toare! Sunt pur și simplu, ca foarte 
% ; dintre concetăţenii mei, sincer 
mulți mat de ceea ce se întâmplă în 
îngro sţi, Sătul şi nesatisfăcut de marile 
Bucur de pe teritoriul țării, vezi Canalul 
nt. Marea Neagră, Ceauşescu sa 
Dati asupra unor cartiere vechi și 
nâp oase ale Bucureştiului: Izvor, Antim, 
Bi: După ce s'a crezut că ideea fixă a 
DE iii unui nou centru civic (şi 
ani e Dealul Spirii l-a mai părăsit pe 
pli pântatul nostru fals-conducător. La 
infor e situație concurau mai multe 
elemente printre care şi criza din con- 
strucții la care s'a ajuns din pricina crizei 
3 combustibil (de unde un lanț întreg de 
 ajte crize care privesc direct materialele de 
construcție), dar şi manevrele unor 
oameni CU capul de umeri, printre care, 
desigur fostul arhitect al capitalei, 
fesorul Budişteanu, acum mazilit. Una 
“nică pentru noi toţi este reluarea mai 
vechiului proiect al centrului civic. Ca ur- 

4 a dezamăgirilor din familie ca și ale 
altora de pe plan internaţional, plictisit 
să-i tot rotească pe demnitarii de partid şi 
de stat, Ceauşescu a luat în propriile sale 
mâini lucrările de construcţie ale noului 
centru civic. Asta înseamnă că a ordonat 
să se dărâme imediat tot cartierul Antim, 
Rahovei, Izvor, începând cu spitalul Brân- 
covenesc din care a mai rămas o mică 
„continuând cu frumoasele vile, cu 
moile şi vechile şcoli, chiar şi cu clădirea 
tonsulară unde se eliberau paşapoartele de 
serviciu şi vizele oficiale, totul a căzut sub 
lama buldozerelor în numai câteva zile. 
Au fost scoşi oameni din întreprinderi şi 
instituții la sapă, târnăcop și lopată, copii, 
mai studenți. Imaginea din aceste zile 
este apocaliptică. Dela o zi la alta au 
“dispărut câteva cartiere minunate ale 
orasului. Din spatele tribunalului se poate 
moni coama Dealului Spirii, 
Străzile Sfinţii Apostoli, cu splendide vile, 
Izvor, renumită fabrică de pâine Gagel şi 
spălătoria chimică Schmidt “care au 
devenit câmpuri de ruine. Chiar pe cheul 
Dâmboviţei, dela Podul Izvor spre Operetă 
se demolează furibund zi și noapte. 
Oamenii sunt înghesuiți în garsoniere, nu 
au unde să-și ducă mobilele, lucrurile din 
casă agonisite în timp, cărțile, tablourile, 
„bolnavii, copiii. Zona a fost invadată de 
țigani din toată țara care, ''curăță”” locul. 
“Cu roabe şi cărucioare improvizate neferi- 
ciţii aceştia izgoniți din casele lor cară, pe 
furiș, câte o bârnă întreagă, câte un 
pachet de parchet sau altceva ce cred că le- 


Urmare din pog. 15 încercare 


“Rebreanu, Tudor . Arghezi 
„Lucian Blaga, Eugen 


Lovinescu, de fraţii un război 


de revizuire 
îndreptată 'împotriva in- 
tereselor URSS poate cauza 
în Europa » 


SCRISORI DIN ŢARĂ 


(Radio Europa Liberă, emisiunea “De vorbă cu ascultători 


SCRISOAREA |. 


ar mai putea fi de folos. S'a proc cu 
sălbăticie, fără milă şi = ei îi 
minte. Au „murit oameni prin infarct. 
Alţii s'au sinucis. Aceste jertfe de sânge 
nu vor trece nescrise în cartea istoriei 


„acestor ani şi cineva va plăti pentru ele. 


Un spectacol mai tragic decât la cutremu- 
rul „din 1977 se înfăţişează privirilor 
uimite_ ale trecătorilor. 

„_ Cetăţenii mumesc noua arteră care 
insângerează orașul Bulevardul Nebunilor, 
înțelegând prin asta pe Ceauşescu şi pe 
soția sa. Ei vor ca defilarea dela 23 
August, din acest an, să aibe loc pe acest 
bulevard. Nu va fi posibil. Trebue ca 
cetăţenii Bucureștiului să refuze, în caz că 
utopia va deveni realitate până atunci, să 
mărșăluiască pe aceste locuri udate cu 
lacrimi şi sânge nevinovat numai pentru a 
satisface setea de glorie, boala grandorii 
celor doi tirani. Toată lumea trebue să 
priceapă că birul pe care-l impun ei a 
inceput să capete caracteristicile unei 
avalanşe care creşte necontenit şi 
alunecând irezistibil în hău, distruge 
totul în calea ei. Suprema umilinţă este 
aceea de a-i pune pe oameni să distrugă 
chiar în ziua de Paști locurile dragi ale 
altora, casele în care s'au născut si crescut 
generaţii de-a rândul. Distrugând aceste 
cartiere nu s'a făcut o operă de asanare a 
oraşului ci una de ignorare a istoriei lui 
şi, totodată o manifestare de dușmănie 
față de cetăţeni, faţă de avutul lor, de 
sufletul lor. Cei care vor reveni în 
Bucureşti nu vor putea să creadă că nu 
vor mai întâlni străzi ca Apolodor, 
Bateriilor, Cazărmii, Uranus, Izvor, An- 
tim, Calea Rahovei. Si totuși orașul a fost 
văduvit de acestea toate ca şi de altele. 
Dela Palatul de pe Calea Victoriei şi până 
în sus în Dealu Spirii se reface vechea 


Snagov, blindat cu plumb (motiv pentru 
care, poate, îi și demolează pe aşa zișii 
“răzleţi”), sfârşitul tot îl va ajunge: Si, 
mai ales, degeaba îşi închipuie că-l vom 
accepta pe Nicuşor. Primii care care-l vor 
elimina (poate chiar definitiv) vor fitocmai 
slugile de astăzi: Dăscălescu şi Pană, 
Dincă şi Bobu, dacă vor supravieţui 
stăpânului lor. 

Domnilor, poate or să vă supere rân- 
durile mele dar credeţi-mă, ceea ce se 
întâmplă în țară este de neînchipuit. 
Oamenii sunt daţi afară din slujbe şi 
justiţia închide ochii, alţii sunt obligați 
să-și ceară concedii neplătite pentrucă sta- 
tul nu are fonduri de salarii, meseriași 
pricepuți sunt trimiși la recalificare dacă 
au neşansa să muncească în domenii 
cuprinse de criza energiei, mâncare nu mai 
avem deloc, căldura până şi, soarele 
întârzie să ne-o dea, iar dl Ceauşescu, cum 
îi ziceţi Dvs crede că face politică înaltă, 


PAGINA 17 24 


În pom Se a E AUGUST 1066 a aaa 


) 


planetară. Domnilor, fie-vă milă de noi şi 
scoateţi masca acestui om care chiar 
crede că vorbeşte în numele unei națiuni 
întregi. Lăsaţi la o parte şi pentru alte 
vremuri mai bune diplomaţia, obiectivita- 
tea, vorbitul în vârful buzelor  -și 
înţelegeţi că în vreme ce copiii ne mor de 
foame ni se cere să ne înmulțim în timp ce 
vlăstarele celor doi le râd în nas și le 
ignoră “înţelepciunea”, că în vreme ce el 
îşi permite să stea la masă cu cei puternici 
ai lumii noi mâncăm pâine neagră şi veche 
că atunci când el se vrea singurul “'adver- 
sar”! al uriaşului dela răsărit este, de fapt, 
primul profitor al unei stări de fapt-fără 
de care ar fi lipit pingele ori ar fi înfundat 
vreo celulă de deţinut de drept comun 
lăsaţi-ne să ne strigăm disperarea măcar 
prin intermediul D-voastră, care aveţi 
posibilitatea să-i contestați pe Reagan, 
Mitterrand şi pe alții. sii 

Un inocent 


SCRISOAREA || - 


La noi situația se înrăutățește nu pe an 
ce trece sau din lună în lună, ci dela zi la 
zi. Foametea s'a instalat realmente, 
Românii nu mai au cu ce să-și hrănească 
copiii şi bătrânii, adulţii își spun că poate 
ei vor putea rezista; pâinea nici nu mai 
aduce a grâu ci cu diferite ierburi - acum 
vara - pe care le mai aduc dincând în când 
țăranii. Ca în orice perioadă de criză, 
specula a ajuns la culme, corupția așișde- 
rea şi noi de mult nu mai trăim, ci supra- 
vieţuim. Pe străzi poliția (securitatea în 
civil) te urmăreşte zi şi noapte. Telefoa- 
nele sunt înregistrate (chiar interne), scri- 


legătură subterană; stadionul“ Republicii; = sorile-— cenzurate şi „noi. supraveghiaţi 


fostul ANEF, clădirile Institutului de 
Educaţie Fizică, cât şi cazărmile Mihai 
Viteazul, din 13 Septembrie, vor dispărea 
complet ori vor rămâne (cazul stadionului) 
numai în folosința familiei domnitoare. 
Aceşti oameni au uitat că se apropie de 70 
de ani şi că, vrând-nevrând, nu vor putea 
înfrunta veşnicia. Ca oricărui om simplu 
le este frică de ceea ce nu vor putea scăpa, 
adică de moarte. Intr'un fel sau altul, ea 
îi va întâlni. Degeaba Ceaușescu nu mai 
circulă pe străzile unde se fac săpături în 
subteran, degeaba şi-a baricadat străzile 
din jurul locuinţei, degeaba a înţesat 
străzile cu poliţişti, degeaba le-a mărit 
salariile cu 20 la sută, degeaba a cerut săi 
se facă un tunel subteran dela Bucureşti la 


„Pachet de parchet sau altceva ce cred că le S0 i —— 
——— 


JURNALUL UNUI PIERDE ŢARĂ 


mic mondial. 

Fără îndoială, nu trebue 
să ne facem iluzii, dar nici 
să nu ne autocondamnăm la 
renunțare şi alienare. Dacă 


Teodoreanu, de Ion Barbu, 
de Vasile Voiculescu, de 
atâţia şi atâţia alţii. Eugen 
„ Monescu şi Mircea Eliade au 
onstrat in afara 
„ Eranițelor “inferioritatea”” 
4 culturală a neamului 
„ Tomânesc, iar creatori din 
rândul minorităților 
„Naţionale s'au afirmat în 
Spaţiul mioritic: Iosif ser, 
chweitzer-Cumpănă, 
st Samuel Mutzner, 
ini Han, Mihail Sebas- 
ian, 
pipi, toate aceste 
p au un caracter 
tie şi nu unul 


egDomnul Doctor omite şi 
. mite, Neintâmpinând nici 
rezistență din partea hâr- 


jel, îşi continuă 
 Punțurile pe teme 
„„Mâneşti, germane și in- 


ternaționale. A. 
i . Astfel, ne ex- 
C plică că, potrivit doctrinei 


Sermane (citez): “Orice 


Aceasta este fără îndoială, 
în prezent, doctrina par- 
tidului socialist german. Nu 
însă şi a partidului 
comunist albanez, şi după 
câte îmi amintesc, ruperea 
Albaniei din sfera sovietică, 
fără a aduce libertate sau 
prosperitate poporului alba- 
nez, nu i-a adus însă nici 
rachete cu încărcături 
nucleare. A fost salvată 
atât tirania, cât şi Tirana 
albaneză. Nici Solidaritatea 
poloneză nu serveşte prea 
bine şi aceasta de câțiva 
ani, interesele sovietice şi 
nu ştiu ca tunurile atomice 
sovietice să fi tras în 
apartamentul în care 
locuieşte Lech Wallesa. 
Domnul Doctor, cu un 
simţ avansat de Realpolitik, 
sfătuieşte emigrația 
română să-şi vadă de treabă 
și ne asigură că în prezent 
şi viitor, România va avea 
un rol neînsemnat în 


eșichierul politic şi econo- 


ar reveni Carter la Casa 
Albă, dacă la Bonn s'ar în: 
stala un guvern socialist 
care l-ar avea la Externe pe 
Egon Bahr, dacă ar adera 
China la pactul dela 
Varşovia şi Georges Mar- 
chais ar câștiga viitoarele 
alegeri prezidenţiale  fran- 
ceze, Domnul Doctor va 
putea vizita închisoarea 
unde ar fi deţinut Ronald 
Reagan, în California, 
primul stat american în 
care se va fi terminat colec- 
tivizarea agriculturii. Până 
atunci câteva mii de țărani 
afgani în majoritate analfa- 
beţi vor deranja interesele 
sovietice, în catedralele 
poloneze nu se vor ridica 
rugi pentru însănătoșirea 
lui Cernenko iar neamul 
românesc în inferioritatea 
lui culturală va face şi el ce 
va putea. a) 


Constantin MAREȘ 


dar 
zi ANNA ta 


îndeaproape. Suntem toți deţinuţi am- 
bulatorii şi fără haine vărgate. A 

Tineretul este debusolat, o prostituție 
clandestină îşi face tot mai mult loc între 
fete, iar băieții, când nu sunt luaţi de 
securitate care îi transformă în ucigași cu 
simbrie, sunt apatici sau agresivi. 

Bucureştiul vechi s'a demolat ca să facă 
loc unor planuri megalomane. Bisericile 
cad una după alta, clădirile care mai vor- 
beau puţin despre ce am fost cândva, 
la fel. O naţiune întreagă își pierde i- 
dentitatea, un popor întreg se vede pe zi 
ce-trece sortit pieirii. 

Românii își pierd şi bruma de speranță 
care le-a mai rămas, de nicăieri nu le poate 
veni ceva bun. O să spuneți, dece nu facem 
ceva? Ce? Cum? Noi nu avem nici măcar o 
biserică catolică cum au Polonezii, dela 
care să ne vină un sprijin moral. 

Intelectualii - cei adevăraţi, nu cei 
vânduți - sunt la pământ, Tudoran ce a 
izbutit până la urmă altceva decât să fie 
dat afară din ţară? 

De ce, în emisiunile Dvs. - careartrebui, 
să fie mai numeroase - nu vorbiţi de 
racolarea tineretului de către securitate, 
de ce nu puneţi în gardă? Au fugit atâția 
securiști, de ce nu luaţi informații dela ei 
ca să-i ajutaţi pe tineri să se ferească, să 
se apere? 

Stiţi că se moare de frică, de foame, de 
frig iarna, că oamenii rezistă cum pot, 
bâjbâind pe întuneric la propriu si la 
figurat? Stiţi că suntem amenințați cu 
darea afară din slujbe cel puţin de două ori 
pe an? E bine să le arăţi şoarecilor pisica, 
nu- i așa? 

Cuvântul libertate la noi și-a pierdut 
orice sens, Ca şi cel de carne. Sunt forme 
fără conţinut. Vorbe! 

Trăim cu lozinci, cu aniversări, cu 
decrete că ameninţări, cu “'bunăstare” şi 
cu urale ba 
SE sale) pe bandă de magnetofon la 

Aţi citit '1984"' de Orwell. La noi se 
spune că Ceausescu l-a conspectat și-l ur- 
mează întocmai. Idi Amin, Papa Doc şi 
mai ales Kim Ir Sen sunt maeştrii dela 
care învăţăm și la ideile cărora ne 
adăpostim. O să ajungem să murim 
strigând: “Il iubesc pe Big Brother!”. 

Postul dvs. de radio are o importanță 
extremă în aceste condiții. Folosiți-l mai 
cu râvnă! E bine că la actualitatea 
românească se conspectează “Flacăra”, 

asta o putem face si noi. E bine 


EYP ear) va 


zi 


că Monica Lovinescu sau, Virgil Ie- 
vunca ne culturalizează, fără doar și 
poate, dar ar mai trebui şi emisiuni de 
“actualitate românească” care să tragă 
semnale de alarmă, să prevină, cum 
spuneam, mai sus, de pildă pe tineri să se 
ferească de securitate. 

Naivitatea occidentală e fără limite, e 
deajuns să participăm la Olimpiade, ca 
Ceauşescu să ducă- o politică “in- 
dependentă” faţă de Moscova. Este hilar! 
Suntem ţara cea mai aservită, în fond, 
Moscovei, şi cu regimul intern cel mai pe 
placul Kremlinului. Nici Sovieticii nu 


sunt.atât de. catolici. cât este Ceuașescu.. - 


Teroarea, mizeria,au atins limita cea mai 
de jos. V'aţi gândit în ce condiţii trăim, 
adică supraviețuim? 

Tara piere, oamenii se duc de râpă, 
ființa naţională dispare. 

Dvs. chiar Români fiind, dar plecați 
mai de mult, mu ne mai puteţi înțelege. 
se poate povesti, este de necrezut, îmi dau 
seama. Trebue să trăieşti în România la 
40 de ani după război ca să înţelegi ce nu 
este de înțeles pentru un om care trăieşte 
cât de cât normal. Care gândește normal. 
La noi nimic nu mai poate fi înserat în 
limitele normalului! 

Suntem ca pe o scenă de provincie, în 
care se joacă o piesă proastă, cu actori 
amatori şi în regia unui nebun. Dacă n'ar 
fi de plâns, ar fi de râs. 

„Inainte, Românii se ascundeau de 
năvălirile barbare în munţi, dar acum? 
Unde? E uşor de spus răsculaţi-vă, când 
ești pus în lanţuri de galeră. 

“Dinastia” Ceaușescu prosperă în timp 
ce stressul ne ucide pe toți. La propriu. Se 
moare de foame, dar se moare şi de frică. 
Se face infarct, congestie cerebrală, se 
moare de cancer pe capete. Femeile mor 
avortând pentrucă nu vor - sau nu pot - 


E] 


> 


caii Le bin he ad 


creşte copii pentru a-i spori populaţia 
unui paranoic. Oricânt aţi fi de aproape - 
spiritual de noi - sunteți prea departe 
totuși ca să mai puteţi măsura proporțiile 
dezastrului. Totul se prăbuşeşte, Românul 
a devenit laș, mitocan, corupt. Suge min: 
ciuna odată cu laptele mamei. Când, după 
câte generaţii, şi dacă, se va mai putea 
vorbi despre un popor român? RE) 
Am scris la întâmplare, dezordonat şi 
cu disperare, câteva neînsemnate lucruri 
față de însemnătatea şi multitudinea celor | 
ce se petrec azi în România, si pentru | 
această dezlânare îmi cer scuze. - a i 
Folosiţi-vă mai din plin, vă rugăm, | 
pasiunea şi inteligența și talentul pentru 
a-i ajuta pe Români să reziste. Vă repet: 
noi nu avem o biserică catolică nici 
Solidaritatea, recunosc. Dar poate încet cu 
timpul, simțind că nu suntem lăsați la 
voia întâmplării, Românii s'ar putea să se 
îmbărbăteze. Măcar unii dintre ei. 
Trăim vremuri de bejenie, dar n'avem - 
unde 'bejeni”, bejenii grele, poate mai 
grele decât. alții, şi sigur cele mai grele din 
“lagărul” (ce cuvânt bine ales) socialist. 
Nu uitaţi acest lucru! mă 


Un patriot 


e stat da ara 


a Tipe PPP e 
ASA a EA ea 
SOCI 27 Aaa îi sai 

ARAL A 22 e 


PAGINA 18 


Pa 


CRONICA RADIO 


sapat 


AUGUST 1984 


| CUVANTUL ROMANESC 


ȘTIRI DIN ȚARĂ 


NICU, NADIA ŞI FOTBALISTII 


Nadia Comânici s'a căsătorit cu extrema dreaptă a 
echipei '“Universitatea Craiova”, fotbalistul Geolgău. 

S'au trimis invitaţii pentru nuntă, dar la nuntă a venit şi 
un neinvitat, Nicu, fiul lui Nicolae, care pe vremuri fusese 


îndrăgostit de Nadia. 
“Dar Nicu, neinvitatul, 


umblă întotdeauna întovărășit 


de agenţii securităţii care-l păzesc să mu capete guturai. 
Musafirul fără invitație, Nicu, abuzând de politețea 
miresei, a pus la încercare răbdarea mirelui care a 
uitat de politeţe şi a smuls mireasa din îmbrățişările fără 
“fini” la care o supusese nepoftitul Nicu. 
Conform legii, Nadia Comănici era acum d-na Nadia 
Geolgău, şi soțul, fotbalistul, nu dorea ca Nicu să bage 


goluri în poarta căsniciei. 


Meciul dela nuntă a fost astfel descris de spectatorii de 


pe tuşă : 


Nicu, extrema stângă, a aplicat palme pe obrazul mirelui, 
extrema dreaptă. Mirele, extrema dreaptă, a răspuns cu 
aceeaşi monedă, aplicând palme cu soţ, pe obrajii pomădaţi 


ai solemnității reseriste. 


Potcoviţii care protejau odrasla ministerială, au năvălit 
cu copitele peste trupul mirelui. 
Fotbaliştii craioveni şi parte din nuntaşi s'au înscris în 


echipa mirelui. 


Nunta s'a terminat cu pomeniri de mame, de neamuri, cu 
picioare scrântite, mâini în ghips, ochi vineți, farfurii 


sparte şi altele. 


La poliţie au fost găsiţi vinovați nuntașii care au venit cu 
invitație şi au plecat cu oasele frânte. 

Echipa Craiovei a pierdut două meciuri: cel dela nuntă şi 
cel de pe stadionul din Ploieşti. 

Ziarul “România Liberă” (4/8/84) explică eşecul: 
“lipsa...din formaţia de bază a unor jucători de valoare...” 
Ziarul a uitat să spună că cei absenţi de pe teren avuseseră 
în ajun, un meci cu securiştii din herghelia lui Nicu- 
Mostenitorul. 


“CEAUȘESCU”, 
DICTATORUL NEBUN... 


Afirmația m este a. 
noastră. O reproducem 
dintr'un articol publicat în 
ziarul “Le Quotidien de 
Paris”, iscălit de ziaristul 
Francois Raoux. 


Ceaușescu a dat ordin ca 
femeile să fie supuse unei 
“perchiziții ginecologice” 
ca să vadă dacă sunt însăr- 
cinate ori capabile să 
rămână însărcinate. 

Această procedură este 
fără precedent în istoria 
analelor internaţionale de 
medicină!” 

Corespondentul Bertrand 


Rosenthal, al Agenţiei 
France-Press, din 
Bucureşti, descrie cum 


militia a inconiurat Uzinele 
de confecţii din capitală 
unde 17.000 de lucrătoare 
au fost silite să se supună 
unui control vaginal. 

Multe muncitoare au 
fugit, altele s'au aruncat de 
pe fereastră. Una din ele s'a 
lovit cu capul de ciment şi a 
„murit. 


In timp ce corpul neîn- 
sufleţit era dus la cimitir, 
lucrătoarele, în semn de 
protest, au încetat lucrul. 


Alte titluri, conferite de 
presa franceză: 
“Ceauşescu... satrapul din 
România.” 


CERC VICIOS 


Nu poţi să te angajezi la 
vreo întreprindere dintr'un 
oraş oarecare până nu 
dovedeşti că locuiești în 
acel oraş, şi nu poți să-ți, 
ceri permisiunea ca să 
locuieşti în acel oraș până 
nu arăţi mai întâi că lucrezi 


în oraş 35 
Ex e dela aceasta 
lege sunt foarte rare. 


ȘI CU BANII DAȚI 
ȘI FĂRĂ BENZINĂ 


Benzina pentru turiștii 
din străinătate se obţine pe 
bază de bonuri, iar bonurile 
de 10 şi 20 de litri se obțin 
pe bază de valută forte dela 
oficiile de turism. 

Cu bonurile ai avantajul 
că nu faci coadă ca 
“nativii”. Dar dacă rezer- 
vorul arată plin înainte de a 
atinge un număr de litri cu 
zero la coadă, nu aștepta 
restul nici în bani și nicr în 
credit pentru litrii necon- 
sumați. 

Soluţia ar fi să nu-ţi um: 
pli rezervorul, dar atunci ai 
riscul să rămâi în pană de 
benzină pentru -că 
stațiunile sunt rare, şi se 
închid la ore neregulate. 

Toate aceste măsuri.... 
pentru încurajarea 
turismului în RSR. 


ULEI RÂNCEZIT 
ȘI OAMENI FLĂMÂNZI 


Din cauza regulilor şi 
supraregulilor, în unele 
județe s'au râncezit în 
magazii mii de tone de ulei. 
El na putut fi vândut 
populaţiei deoarece decretul 


de “'alimentaţie ştiinţifică”. 


prevede doar un kg. pe 
lună, şi n'a putut fi vândut 
nici județelor vecine con- 
form legilor de auto con- 
ducere, autogestiune, auto- 
determinare și autozăpăcea- 
lă. 


VINO PESTE 
PATRU LUNI... 


Cei care vor să-şi sta- 
bilească o dată pentru o 
vizită medicală la doctorii 
specializați în acupunctură, 
trebue să aştepte între trei 
şi patru luni de zile. Pentru 
noul tratament, cei bolnavi 
nu capătă concediu medical. 


CEAUŞESCU'BERBECUL 


Printre multele griji că 
cine trebue să fete, şi cât 
trebue să fete, reproducem 
din  logoreea  îndreptară 
a “'Indrumătorului”: 

““Avem timpul necesar şi 
trebue să luăm toate 
măsurile pentru a obţine 
in toamna acestui an o 
fătare suplimentară la cel 
puţin trei milioane de oi.” 

S'a uitat să se 
menţioneze că fătărea oilor 
e o problemă patriotică. 


SLABĂ ÎNCURAJARE 


Pentru a îndemna familiile 
să aibe copii, guvernul 
acum a ridicat alocaţia 
destinată părinţilor. Suma 
variază: La o leafă de 1850- 
2000, țăranul primeşte ex- 
tra 150 lei lunar, şi 
orăşanul 245 lei. Dacă 
salariul e mai mare (2.400- 
2.800) alocaţia e redusă 
respectiv la 120 şi 200 lei 
lunar. Dacă venitul este de 
peste 4500 de lei, alocația 
pentru copii este ...marele 
nimic. 

Pentru întreţinerea 
copiilor la creşe se cere o 
sumă care variază între 270 
şi 320 lei lunar. 

Costul hranei, 
îmbrăcăminţii, etc. al unui 
copil e cu mult mai mare 
decât suma acordată. 


„CONCEDIERI! 


In multe ministere, in- 
stituţii, întreprinderi şi 
centrale se continuă con- 
cedierea personalului așa 
zis “neproductiv”. Noul val 
de concedieri a fost motivat 
de un articol al tov. lon 
Totu, vice-prim ministru, 
publicat în ''Revista 
Economică”. Tovul Totu 
afirmă că realizările 
planului 1984 se pot face 
doar cu 84-86 % din actuala 
forță de lucru. In con- 
secință, între 14-16% din 
numărul muncitorilor va fi 
concediat. 


UN POLONEZ DESPRE 
LAGĂRUL “LATINA” 


Informaţiile de mai jos 
publicate în “Detroit Free 
Press” sunt mărturiile lui 
Jan Palacrzyk, student polo- 
nez, fost internat în campul 
refugiaților “Latina” din 
Italia. 

In lagăr sunt cca. 900 de 
Români. Povestea lor e 
simplă: 

“Ei au fugit din cauza 
tragicei situaţii economice 
combinată cu politica de 
teroare a liderului par- 
tidului comunist Nicolae 
Ceauşescu.” 

“A fost el (Ceauşescu) cel 
care în stilul lui Fidel 
Castro, a deschis porţile 
închisorilor în 1981 şi a 
forțat pe mulţi criminali de - 
drept comun ca să plece din 
țară” (Trist, dar adevărat, 


N.R.). 
Certurile, bătăile şi 
omorurile între diferite 


grupuri etnice continuă. 

Un grup de Români au 
violat o fată albaneză de 14 
ani. Albanezii au omorit pe 
unul dintre cei care au 
atentat la pudoarea fetei. 
Românii au asediat pe aten- 
tatori; rezultatul - trei 
morţi şi 50 de răniţi. 

După mărturiile celor din 
lagăr, cam unul din trei 
reuşeşte să treacă fron- 
tiera.  ''Hotarul cu 
Iugoslavia € o fâşie de 20 de 
mile  împănată” cu mine, 
plus şanţuri şi garduri de 
sârmă ghimpată.”” Cei 
prinși, în cazul norocos că-s 
lăsați în viaţă, sunt trimişi 
la puşcărie. Z 


NE-AU OTRAVIT 
AERUL ȘI APA 


Un studiu al Academiei 
Suedeze de Stiinţe clasează 
România printre primele 
zece țări din lume în ce 
priveşte poluarea aerului. 
La aceasta se adaugă o ştire 
şi mai tristă: numai o cin- 
cime din apele ţării noastre 
mai sunt bune de băut. 


= 


CRONICA PRESEI 


S'a recoltat; paiele au fost aduse la capătul tarlalei, 


însă despre pregătirea terenului pentru cea de a doua 


cultură , nici o vorbă (Aspecte 


pi 
| mă 


Ei 


Asa arată grădina din Soldanu. 


dela CAP Smirdioasa). 


îi gta, 
Tomatele se depreciază, 


în timp ce oamenii se află la sedință la primărie. 


(Notă: fotografiile 
Liberă) 


şi explicațiile sunt luate din România 


Salariul mediu în RSR este de 1.800 lei lunar. Dar 
dacă bărbatul mu are copii, atunci i se scad 100 de lei 
din salariu. 


.. 

Se fac planuri că până în 1990 industria să se 
modernizeze şi să producă de două ori mai mult, în 
timp ce numărul muncitorilor să fie redus cu 
2.300.000. Ce vor face muncitorii fără lucru, nu se 
precizează. 


.. 

Ghidul de “'autodotare” şi “'autoutilare” oferă 
exemple: 

O întreprindere industrială din capitală a ținut să-si 
producă (autodotare) singură niste saibe (piese mici de 
material plastic sau de metal). Aceste piese, puţin 
cam complicate, ar fi costat la o întreprindere 
de specialitate 5 lei bucata, dar ele au fost produse cu 
mândrie de Intreprinderea din Bucureşti şi au costat 
circa 5000 de lei bucata. (Se face...anchetă). 


Pi 

S'a inaugurat Canalul Dunăre-Marea Neagră. Dar 
navigația comercială va începe la anul. Cu ocazia 
inaugurării s'a bătut o medalie care s'a agăţat de gât 
începând cu Ceauşescu şi până la cel din urmă mun- 
citor. Medalia este populară deoarece pe una din 
fețele medaliei stă scris: ““Măreața izbândă a poporului 
român în epoca Ceauşescu”. Canalul a costat $2 
bilioane de dolari şi o generaţie de tineri intelectuali. 
El a rămas în istorie '“'Canalul Morţii”. 


.. 

Canalul e terminat, dar mai trebue reparat... în 
multe puncte de pe traseu apa se înfiltrează subteran 
aşa că se reduce adâncimea canalului. In ce priveşte 
rentabilitatea “Experții companiei austriece de 
navigație pe Dunăre sunt sceptici”. 

Nu s'a precizat taxa, nu se ştie când va fi deschis, 
şi amenajările din portul Constanţa pentru tran- 
sportarea mărfii, sunt deabia la început... 

După tăierea panglicii dela Agigea, Ceauşescu a 
preferat helicopterul ca să vadă restul lucrării 
“*epocale”. E 

Când chemi salvarea, printre primele întrebări 
“dorim informaţii asupra accidentatului”, etc. este şi 
aceea care-i vârsta. Dacă bolnavul e trecut de 70 de 
ani, atunci ai șansa să ți se răspundă să aștepți, că au 


alte cazuri urgente. (E un ordin nescris ca bătrânii să 


nu mai fie nici primiți în spitale şi nici ajutaţi, N.R.). 
a. 


Un medic prins că face avort, capătă pentru prima 
oară 25 de ani de puşcărie, şi dacă face un al doilea 
avort e condamnat la moarte. Legea e ca toate 
legile...cum să-l prinzi pe doctor ca făcut avort a 
doua oară, cân când pentru primul avort el este în 
puşcărie pentru 25 de ani. A făcut avort pe când era 
în puşcărie, ori Ceauşescu crede că va fi la putere încă 
25 de ani? 


.. 

La Alba Iulia s'a judecat procesul a şapte muncitori 
dela Fabrica de produse refractare, acuzaţi că au tras 
la măsea în timpul când trebuiau să muncească. Cel 
care a furnizat țuica a fost condamnat la un an si opt 
luni închisoare, tovarășii de ţuică au primit un an şi 
jumătate de ''muncă corecțională”, adică salariu mai 
mic, fără vacanțe, etc. 


"“*Cuplurilor care nu au copii li se percepe o taxă 
anuală de 1.200 lei”. Guvernul a decis de asemenea să 


se faciliteze “studiile adolescentelor celibatare care 
sunt însărcinate”. 


: .. 

Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului In 
România constată: 

244 de persoane aşteaptă de mai mult de doi ani 
pașaportul; 

39 de persoane au fost arestate, violând prin 
aceasta tratatele semnate de RSR; ai 
11 persoane au fost internate în case de nebuni [ca 
să se vindece de ideile politice, N.R.) şi cinci persoane 

au dispărut. 


.. 

In Italia, trei edituri au tipărit operele marelui 
gânditor pe catalige Nicolae Ceauşescu: i 
Două aparțin partidului comunist, iar a treia are 
lozinca: “Plăteşte şi ţi se tipăreşte.” i 

Tara a plătit şi Niculiţă-a tipărit! 


.. 

Dacă crezi în Dumnezeu te pui “în slujba unor 
oficine de diversiune şi spionaj ostile României...” 
scrie “Scînteia Tineretului”, referindu-se la cei care 
pleacă din țară, datorită persecuțiilor religioase. Asta 
înseamnă că România Mare a fost creată de 'tostilii şi 
spionii”? care au crezut în Dumnezeu. 


.. 

Ordinul prevede ca judeţele să se alimenteze 
singure, de aici neegalitatea în ce priveste distribui- 
rea hranei. Numărul alimentelor ''cartelate” mu este 
acelaşi în cuprinsul țării. Judeţul Caraş-Severin are 
cel mai mare număr de alimente care se vând pe cartelă. 


S'a semnat la Bucureşti un protocol de colaborare 
între sindicatele scriitorilor socialişti din Polonia şi 
România. Polonezii nu vor scrie despre păr. Calciu şi 
Românii nu vor scrie despre Wallesa. 


d. . Ra 
După o statistică oficială: consumul berii în ultimii 
30 de ania crescut de 11 ori, consumarea vinului de 
4.35 ori şi a ţuicii de 2.2. ori. Restul băuturilor au 


fost consumate de 5.8 ori mai mult decât acum 3 
decenii. 


| 
| 


Xa 


TUL ROMÂNESC 
„VAN PAGINA 19 a 
P:.=:-] 

E] 


ciualitatea internațională _——-— 


CONTROLUL ARMAMENTULUI : 
ŞI COMPLEXELE LUI Efemeride 


( AUGUST 1984 


lu armamentu- 
i Contre roblema numărul 
i % în politica in. 
“unt oală de înalt nivel. 
| rit de el în chip in- 
oh cu amploare atât la 
55? jjbă şi cancelariile 
Cos pe cât şi la Kremlin. 
n iseuţiile pe această 
au creat o psihoză în 
nțelegere între Casa 
: Kremlin cu privire 
: Ai și în) armamentului, 
E izută ca cheia unor 
ob ri mai bune între 
e DPident şi Rusia. Se pare 
că că, mai nou, se crede 
d mt mai puțin în acest 
„Si iată de ce: 
Sansele unei înţelegeri 
între America şi Rusia 
controlului arma: 
mentului, au devenit de 
fapt foarte mici din cauză 
că noua conducere sovietică 
a luat O poziţie extrem de 
Ş toare față de Casa 
Albă. A făcut în chip public 
cunoscut Americii că, nu 
sceptă a sta de vorbă pe 
chestiunea controlului 
armamentului atâta timp 
câtea nu este gata să treacă 
printr'o situație de umilire 


şi înfrângere. In ce 
A această situație de 


aroi 


Di 


| umilire și înfrângere? In 


politicii 


- dezinstalarea puţinelor 
rachete Pershing 2 şi 
puțimelor "cruise misles” 
pe care Aiericanii le-au in- 
stalat în Europa- ca un 
răspuns contra-măsură la 
cele câteva sute de rachete 
85-20 instalate de Sovietici 
în ultimii ani în diferite 
părți din Răsăritul Europei. 
În chip clar, Ruşii nu vor să 
accepte nici în ruptul capu- 
„bi rachete americane în 
Europa. 
„Nu este deloc de așteptat 
ca: America să satisfacă 
„ cererea-condiție a Kremli- 
nului. In chip îmbucurător 
- chiar si cei care înpresa din 


„America susțin în chip 


obismit o acomodare a 
americane cu 
politica sovietică, preferă să 
tacă pe această chestiune. 
lar cu fiecare zi care trece, 
„ proiectul unei conferinţe în 
„vederea unei înțelegeri cu 
„privire la un control al 
„armamentului devine tot 
„mai problematic. Nu numai 
din cauză că Rusia a pus 
„Condiții de neacceptat, ci şi 
din alte motive. 
Dinamismul din spatele 
revoluției care vedem că are 
în câmpul tehnic al 
„ ârmamentului, ne arată că 
im zilele unui proces 
„Tapid de producere a altor 
arme, mai sofisticate şi deci 
„mai moderne. Faţă de aces- 
ră IFalauientut de azi 
Z Z 
E andară, ae de 
ma acestor noi arme 


IE Now 
[___ Proposed 


BELGIUM = 
[48 Cruise” | m/f 


FRANCE 


PA 


americane, Sovieticii au 
venit cu ideea unei con- 
ferințe care să se țină la 
Viena şi care să ducă la o 
înţelegere asupra controlu- 
lui unui armament care 
încă nu există, dar de care 
ei sunt foarte îngrijoraţi că 
va exista în curând. Apoi 
mai sunt îngrijorați că cele 
câteva nave americane care 
din când în când fac câte-o 
rută în spaţiu, vor fi folo- 
site ca lansatoare de 
rachete. Si Sovieticii ar 
vrea-— să împiedice acest 
lucru cu un stat de vor- 
bă şi o înțelegere cât 
mai urgentă, asupra rache- 
telor care amenință să pice 
din spaţiu. Aici nu pun nici 
un fel de precondiţie pen- 
trucă obiectul negocierii 
este numai ceea ce 
Americanii au ori amenință 
să aibe, si ei nu au. In chip 
clar, armamentul satelit îi 
sperie. 

Caracteristica noilor 
arme înseamnă 0 mai mare 
mobilitate şi ,o mai mare 
precizie. Pentru o idee a 
preciziei de acum, amintim: 
probabilitatea de eroare la 
racheta sovietică SS-19 este 
de aproximativ 370 metri;: 
la racheta americană 
Minuteman III de 210 m.; 
iar la racheta americană 
MX de 105 m. 

Problema controlului 
armamentului-rachete, este 
extrem de dificilă. lar în 
măsura în care acestea 
devin şi mai mobile și mai 
precise, în chip natural con- 
trolul devine și mai dificil. 
Un control real şi adecvat, 
cere un acces liber la cen- 
trele de depozitare şi chiar 
la cele de producţie. Numai 
în felul acesta poate fi 
vorba de un control verifi- 
cabil și deci efectiv. 
Repetăm, deşi problema 


Aa 


Serafim BRUMAR————— 


The Euromissile debate 
BRITAIN 


Lisa rațe leapsa 23 i 


NETHERLANDS, 


controlului armamentului e 
în discuţie pe plan mare, 
fiindcă mai înainte de toate 
el înseamnă și politică, ea 
este de fapt pe cale de în- 
depărtare tot mai mare de o 
realizare. Fiindcă ceea ce în 
prezent preocupă America 
şi Rusia în chip acut şi 
major este un control al 
securităţii - teritoriilor - lor 
pentru cazul eventual că 
cealaltă parte ar surprinde 
cu un atac atomic. 

Până acum, un atac sur- 
priză n'a fost un lucru 
atrăgător pentru nici o 
parte. Pentrucă în chip 
sigur, un atac precipită un 
contraatac. Când însă o 
parte dispune de per: 
fecțiunea unui armament, 
care, pe lângă cele puse în 
însemnătatea operativă de 
prim atac, mai are şi capa- 
bilitatea de a paraliza capa- 
citatea adeversarului de a 
răspunde, este cu totul o 
altă situație. Ceva la care se 
lucrează astăzi cu mult zor. 
O preocupare majoră atât a 
Americii cât şi a Rusiei: 
cum poți să-ți ataci adver- 


sarul,  asigurându-ți în 
acelaşi timp securitatea 
propriului teritoriu. Un 


lucru care în fond depinde 
de bătălia oamenilor de 
ştiinţă în slujba sofisticării 
armamentului atomic. 

Astfel războiul depe 
teren de mâine a început 
deja de câtva timp. E dus cu 
multă tenacitate şi cu 
neprecupețită cheltuială în 
laboratoarele de ştiinţă, de 
dotați fizicieni. 

Progresul în sistemele 
tehnice ale rachetelor, 
crează, pentru planificatorii 
de atacuri strategice, baza 
vizionară a primului atac 
care trebue să lase pe cel 
atacat cel puţin în parte 
peralizat. 


WEST GERMANY 


aimed at Europe 


Problema securităţii pro- 
priului teritoriu, nu este o 
chestiune legată numai de 
ofensivă. In măsura în care 
se lucrează de zor la 
producerea unor rachete cât 
mai perfecte, înacelașitimp 
se mai lucrează de aseme- 
nea și la sisteme strategice 
de apărare pasivă. lar în 
această privinţă este destul 
de bine cunoscut că, Rusia 
Sovietică este în chip foarte 
serios preocupată de con- 
secinţele unei substanţiale 
alocații în bugetul Americii 
pentru dezvoltarea unui 
sistem defensiv  “fanti- 
misles”, cât mai efectiv. In 
această preocupare intră 
gândul că, orice rachetă 
ofensivă poate fi o victimă a 
sistemului  defensiv.. E 
vorba deci de un lucru care 
poate crea îndoieli asupra 
eficacităţii sistemului ofen- 
siv. 


Importanţa unui bun 
sistem strategic defensiv nu 
priveşte numai salvgarda- 
rea societăţii. El are un 
efect considerabil și asupra 
judecății legată de strate- 
gia primului atac. Astfel un 
sistem defensiv eficace, este 
cum Sar zice un factor 
ponderator. 

Pentru America un 
sistem defensiv strategic 
pare a fi foarte atractiv, 
căci îi permite să facă uz de 
înalta tehnologie de care 
dispune. Un sector în care 
are o netă superioritate față 
de Rusia Sovietică. Acest 
lucru o înzestrează cu un 
potențial suficient de im- 
punâtor pentru a putea 
exercita presiuni asupra 
Rusiei Sovietice ca să se 
întoarcă în chip serios la 
masa de negociere a contro- 
lulul armamentului, a) 


CITIŢI REGULAT ZIARUL 
“CUVÂNTUL ROMÂNESC” 


receptivă la Românii din exil. Două manifestări se im- 
pun însă observaţiei tuturor: totalitarismul actual al 
pretinșilor continuatori ai vechilor partide istorice şi 
largile vederi naționale -democratic-pluraliste, daca 
vreţi- ale generaţiei naționaliste mai noi. 

Pretinşii “'democraţi” au rămas la nişte formule 
născute moarte, anchilozați în incapacitate. Derutați 
de întreaga desfășurare politică din ultimele: decenii, 
ei privesc rigid din poziția figurinelor de ceară din 
muzeul antichităţilor politice sau execută aceleași și 
aceleași mişcări de roboți, programaţi cu ani în urmă 
de vreun maestru care a murit şi nimeni nu mai 
cunoaşte cheia programării. 

Bogaţi sau învârtiţi, cu papilion sau fără, ghidaţi 
de neveste sau nu,spioni minori ai agenţiilor de in- 
formaţii sau șantajişti-găinari, apar peste tot să for- 
meze consilii şi comitete, naționale și internaționale, 
editează publicaţii de duzină şi sfarmă tot ce s'a 
clădit: în numele viitorului, în dorința unităţii, în 
idealurile “democratice” şi toate la un loc în scopul 
suprem al “eliberării” țării, al libertăţii! 

Indrăznească cineva, în numele libertăţii cuvântu- 
lui, să nu agreeze -în ridicolul procent comunist de 
99,99 %- cu ideologii fericirii de mai sus și atunci să 
vezi cum sare pojghița de politețe şi apare mahalaua 
urbelor cu antipitorescul limbaj a florăreselor 
încăierate. Jargon intrat în sânge chiar dacă individul 
este medic pe malul Hudsonului, funcționar la umbra 
Turnului Eiffel, businessman pe malul Tamisei, sau 
alte şi alte îndeletniciri, dela chinuirea cuvintelor pe 
hârtie până la scaunele din universităţi. 

După întinse perorații şi cantităţi de venin arun- 
cate în dreapta,nu şi în stânga, Românul sănătos are 
tot dreptul să se întrebe: -Ce vor domnii aceştia? 

Vor să elibereze țara de comunism? Nu i-a împie- 
dicat nimeni să meargă acolo și să lupte. Să guste şi ei 
puțin din zeama de praz şi morcovi, să mai care 

_pământ cu roaba şi să sape cu târnăcopul în mină, că 
poate atunci vor înțelege că România din 1984 nu este 
aceeaşi cu cea din 1934. : 

Domniile lor sunt învăţate însă cu revoluțiile dela 
palat. Un telefon la un general de corp de armată, 
unul la siguranță, altul la jandarmerie și până se 
consumă antreurile gazdei, țara joacă asemenea unui 
urs pus cu tălpile pe jeratic. 

„Tara lor, este România în eprubetă! 

Păstrată aseptic, cu ţăranii în opinci şi “'car 
frumos cu patru boi”, cu sondele în lucru, luminate 
de jetul de flăcări dela Moreni, imens *“morcov de foc” 
-mândrie națională, cu cafenelele pe bulevarde unde 
se graseia frumos franțuzeşte, cu afaceri pe spinarea 
înzestrării armatei şi cu sinistrul, oribilul măcel al 
tinerilor: studenţi, titrați, țărani și muncitori arun- 
cați la colțuri de stradă în toate orasele capitale de 
judeţ, cu tabliţe la cap, asemenea celei puse la capul 
Nazariteanului, dar cu un conținut mai grotesc. 


Ei nu cunosc puterea jertfei nici harul din ceruri! 


Ei n'au simţit că România a avut un război sfânt 
cu urmări nefaste, pentrucă ori au fost în străinătate 
ori au fost ““mobilizaţi pe loc”. Ce superb adăpost 
pentru a da lovitura pe la spate! 

Ei n'au simţit că în Moldova după jaful Ruşilor au 
urmat doi ani de secetă şi oamenii își dădeau copiii pe 
nimic pentrucă nu aveau cu ce-i hrăni. 

Ei nu ştiu sau nu vor să ştie că cei care au scăpat 
neîmpuşcaţi, fără judecată - la moartea unui inapt 
pentru serviciul militar, ajuns Ministru de Război- au - 
călcat cu picioarele lor, pământul morţii dela Fălciu 
până la Stalingrad, au apărat hotarele ţării în lagărele 
de prizonieri din Rusia, au luptat pentru eliberarea 
Ardealului, au intrat în facultăți, au fost arestaţi, 
ucişi, mortificaţi, umiliţi şi au ieşit biruitori din 
toate. Pentrucă toți cei care au acceptat suferința au 
avut o chemare ce nu poate fi auzită de cei ce şi-au 
uns urechile cu ceară. 

La toate caznele au fost supuși urmașii '“Generaţiei 
de aur''. N'au răspuns la nici un act cu violenţă. 

Incepând cu Ana Pauker şi terminând cu Nicolski, 
oricare din călăi ar fi putut cădea sub dreapta 
pedeapsă a celor umiliți. Nici un atentat, nici un act 
terorist, doar o mare, crâncenă încleştare pentru ani 
şi decenii, a unui neam conştient de misinea lui pe 
pământul străbunilor pe de o parte și pacostea adusă 
de trădare şi de puhoiul asiatic, de partea cealaltă. 


__ Au curs lacrimi și sânge, pentrucă nimic n'a miscat 
în da românesc, fără cuminecătura unei anumite 
jertfe. 

Si pe această uriașă forță conştientă, vor s'o 
elimine din calculele lor politice, domnii politicieni 
din din afara țării? 


N'aveţi cel puţin un pic de humor, domnilor! Vă - 
compătimim. 


'7 


PAGINA 20 AUGUST 1984 


DAP INA ie 


A A ANI NANA AA Saud 
Sas aa ab ADAVIRAARAL esa 


CUVANTUL ROMÂNESC 


i 


CRONICA VREMII 
Pa 


DEMOCRAŢIA ŞI CALOMNIILE 


lon BOIERU————— 


din țara lui. lipsa de răspundere morală.  litice, dar, la rândul său 
D'Aubison a negat orice  D'Aubison mu cere să fie pro-stângismul_ nu are nici 
are meritele ei istorice si fel de participare la aceste apărat de nimeni, și nicim un fel de nuanță democrati- 
structurale, după cumisiare echipe și a, insistat să se are nimeni calitatea să-l că, pentrucă respinge orice 

şi deficiențele ei. că m prezinte măcar 0 singură apere, dar este imoral să fel de opinie, orientare sau 

Sa ajuns, în domeniul po- evidență concretă, irefuta- ataci, să acuzi si să dis- curent politic care-lcontra- 

litic al organizării sociale bilă în acest sens. creditezi pe un conducător zice, şi care este situat la 

a şi statale, la metode, forme La acest interogatoriuau Politic, fără să se aducă dreapta. Stângismul și pro- 

și orânduiri perfecte. Așa luat parte si un ziaristame- dovezile necesare. Si este  stângismul sunt poziții anti- 

se explică instabilitatea lu-  rican, care a scris o carte Mai grav când este vorba de democratice, dogmatice si 

mii de azi, ca şi aceea de despre San Salvador, si un UN ziarist siun senatorcare  intolerante. Grupările de 

altă data. Omenirea este senator american. Specta- Nu respectă legile unei mo- dreapta nu sunt acceptate, 

N în căutarea formelor sociale colul a fost semnificativ  Ialități de bun simț. Ein'au pe același temei al libertă- 
> şi aorânduirilor stataleper- pentru o democrație ca cea făcut decât să repete ceea ţilor de expresie politică, 
| lecte, prin care să se în- americană, în care liberta- Ce au spus alții, fără să se și de aceea sunt atacate și 
lăture toate fricțiunile și tea de expresie și manifes- aducă verificările necesare. acuzate de “'crime politice” 

i conflictele de orice natură, tare este aproape nelimi- Toate astea l-au făcut pe Pe. care nu este absolut ne- 
3 si în sânul tarora să se tată. S'a spus, în repe-  D'Aubison să vorbească des- voie să le comită cei de 
$ reconcilieze drepturile indi- tate rânduri, că în Ameri- pre falsificarea adevărului ““dreapta”. Democrația 
p=- viduale cu drepturile so- ca există chiar prea multă i : __ permite jocul liber al ca- 
p şi despre incompentența ce: 
i 
b 
: 
i 
i 


Democrația, ca metodă ta 
politică de guvernare, își 


cietății şi cerințele statale. libertate. Nimeni m se j ; ; 2:  lomniilor, căci totul se des- 
> tă 5 or ce dețin anumite poziții „> er decta 
O astfel de reconciliereeste poate plângedelipsalibertă- politice. Tot el atei o făsoară în climatul “'liber- 


posibilă mmai într'o comu-  ţilor în America, Jecţie — specială, amintind tății”, unde acumularea de 
rapoarte multiple, oricât de 


false ar fi acestea, consti- 
tuie probe evidente pentru 


ară Sire gin iezii Totuși, confruntarea din-  inter-locutorilor lui căela 
oile până Ma limita ao tre conducătorul politic din fost președintele Adunării 
2 ea ilor sale, iar San Salvador și ziaristul şi Naţionale, care a alcătuit Ss i i 
ese dirt ca cardial senatorul american adezvă- Constituția democratică a Cel Să sunt, Ceriaţi se 
ital scoasa agale una: din deliciețele de- San Salvadorului, și care a  Simț Și legile mora e. 
pica ai fa colaai ice mocraj iei. Atât ziaristul fost apreciată de Statele Este dezolant acest spec- 
ci ailataai se fortitică si cât și senatorul american Unite și că, pe de altăparte,  tacol al calomniilor, dar în 
15 dăvina cetate spirituală. te au susținut că există “'m- el reprezintă un partid po- cadrul democrației își are 
torită apa bre indii = le meroase”? rapoartecareim- litic, cu un larg suportpo-  corectivul sau natatal. Bu- 
aaelca de. Bad vidua plică pe D'Aubison în acti-  pular în ţara lui (90% din - mul simț al opiniei publice 
RES > venii; pere vitățile echipelor morţii, și populația rurălă), şi m poa- m se lasă atras în cursa 
sonalități creatoate de va- au contimat să susținăacest te fi tratat ca acuzat pe o calomniilor și cu cât cineva 


La tinele lunii lunie, una . blicităţii. Intreg spectaco- a calomniilor, pe lângă cir- = poetei oc 
din companiile de televiziu-  lul rata acri a fost culația valorilor superioa- ernczael Sa sirpez sei 
ne americană,demarepres- ridicol, căci dacă există li- re; doi, există o puternică imolitică balcanică”. Oeti- 
tigiu, a interogat pe Robert bertate de a-ți exprima tendință stângistă sau pro-  chetă conformă cu iei 
D'Aubison, şefulumuiadintre punctele de vedere și de a stângistă, care este retrac- ge imitare maimuţă E că 
Cele douăpartide democrati. acuza pe alții de ilegali tară oricărei orientări de unor comoditați paine e 
ce din San Salvador, asupra | tăți sau crime, înorice caz, dreapta. Acest pro-stân-  ândire iC ehdaeți 

acuzațiilor care i se aduc unui ziarist și umui senator  gism este posibil în cadrul Al Propr Și 

în legătură cu așa zisele nu-i sunt perinise “acte” de democraţiei, pentrucă se Morală, ci înlesnește obe- 
''echipe ale morții”, for- o asemenea natură, căci ele acordă libertate de expri- zitatea intelectuală și lenea 
mate de grupările de dreap-  frizează  ''calomnia”, si marea tuturor opiniilor po- mintală. 0 


„3 in „bnefeviemnnnille, de. jueru,-pe--toată durata inte- bancă de, tribunal, într'o apare în postura de victimă: 
iszala li Daia; â rogatorului. Ei au fost so- ară străină, în timp ce in datorită calomniilor, cu atât 
noastre, demo- i de reprezentantul țara lui, nicio instanță ju- se impune mai mult siri- 
2 bile sute a vulnera- companiei de televiziune să decătorească sau politică m gența administrării probe- 
2 „au răni deschise care menționeze măcar una din i-a adus astfel de încrimi- lor, și în lipsa lor, detrac- 
pot i infectate de corpipa- probele concrete ale ““vino- nări, — tării adevărului apar întoată 
iale pi dară vătăinteri! “puţinii” Bai D'Aabiaome însă - De ce se tâmplă în  muditatea poziției lor. 
nței sociale șipolitice. mu au fost în stare să facă _ America astfel de situaţii ? FE ai 
Alegem unul dintre e- administrarea vreuneiprobe Două sunt explicațiile cele dar mi-am amintit ia 
xemplele care ilustrează 0 concrete. . Stau limitat la mai rezonabile: Intâi,demo- de un astfel de procedeu de 
y astfel de situație, și care se a spune că au citit în ziare crația americană este înte- lomnie,. falsifi =: 
referă la conceptul de liber- Statut > ; 7 calomnie, falsificare, apli 
= sie, si că “'stiu” despre exis-  melata pe ideea de liber cat unor activități politice 
tate, deci de responsabilia- lenţa acestor probe, care tate, ceea ce îniâule cir: aia România, între celedovă 
te morală. încă mu au fost date pu- Culația tuturor zvonurilor si  „ăzpoaie fo mila le pe care 
, 


A 


| 


CUPON DE ABONAMENT 
„(COMPLECTAȚI CU LITERE DE TIPAR) 


LI nou 


NUMELE DE FAMILIE... 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 
EU AA Pe 
THE ROMANIAN VOICE 


[] REÎNNOIRE 


Redacţia și administraţia: 


STRADA/Ne „...mseeceeee 


2.0. BOX 4217 i 
i STATION D. ORAȘUL eccineeeacanaeeneaneneenoneaneneeae STATUL/PROVINCIA.............-. 
HAMILTON, ONTARIO = 
LSV 4L5 COD POȘTAL: eee eneeaeeneeeeenonnenee TARĂ nmnnneecenoancaceneananeenornoaneneantenea ina 
CANADA A $30 ÎN SUS - ABONAMENT DE SPRUIN -, 
5 G ELE ui aja - PREŢUL UNUI ABONAMENT PE AM ESTE: 25 PENTRU INSTITUȚII 


$20 PENTRU PARTICULARI 


Pentru orice schimbare de adresă, anunţaţi redacţia 
ziarului cu cel puţin 4 săptămâni de zile înainte. 


NOTE Si COMENTARII 


“RUSSKI, 
GO HOME” 


In timp ce satrapii din Kremlin trag mereu 
clopotele dezarmării, ca singura soluție pentru 
stabilirea unei păci durabile în lume, pe ascuns, nu 
numai că continuă cursa înarmării cu cele mai 
sofisticate şi distrugătoare arme, ci au împânzit țările 
de pe întreg globul pământului cu agenţi şi spioni. Nu 
însă din dragostea ce-ar purta omenirii, ci pentru a 
răspândi comunismul pe întreg Mapamondul. 


Protejaţi de imunitate pe baza  pașapoartelor 
diplomatice, s'a dovedit astfel că, pe lângă spionajul 
propriu zis de a obține secrete militare, tehnologice şi 
economice, aceşti așa zişi “diplomaţi sovietici”, duc o 
intensă activitate, nu numai sprijinind financiar, dar 
chiar punând la cale manifestaţiile de stradă pe tema 
dezarmării din anumite ţări din lumea liberă. 


Este ştiut, este credem nespus de bine ştiut că, de 
fiecare dată când  muscalii şăvârsesc crime 
abominabile și sunt criticați pe această tema, se 
ascund sub masca intervenţiei în afacerile interne ale 
Rusiei Sovietice. 

Cu alte cuvinte, credeţi ori ba, muscalii își rezervă 
dreptul unic în lume, de a interveni şi acţiona în 
sprijinul mișcărilor marxiste depe glob, pentru a 
detrona guvernele democrate din anumite ţări încă 
libere, dar nu permit altuia același drept de in- 
tervenţie, pentru a persevera o adevărată şi cinstită 
democraţie: 

Ruşii au uitat că, fără sprijinul moral şi mai ales 
material al Statelor Unite, Rusia Sovietică mar fi 
avut nici o şansă să câştige războiul împotriva 
Nemţilor, şi nu s'ar număra astăzi printre marile 
puteri militare ale lumii. 


Nenorocul, marele nenoroc al întregii omeniri, a 
fost însă faptul că atunci și la acea vreme, se găsea la 
cârma Statelor Unite, în calitate de Preşedinte un om 
bolnav fizic şi mintal anume Franklin D. Roosevelt, 
care a fost dus de nas de către intimul său sfătuitor - 
în problemele politicii externe ale Statelor Unite, 
anume Alger Hiss, dovedit mai apoi ca trădător. şi 
agent comunist. Din păcate însă, asemenea bol- 
avi  mintali se mai găsesc și astăzi, atât în 
Camera Deputaţilor cât şi în Senatul american. Căci 
altfel, nu ne putem explica lupta fratricidă dintre 
reprezentanţii celor două partide, adică Partidul 
Democrat şi Partidul Republican, o luptă strict 
anacronică şi partinică, dar nu în folosul poporului, ci 
pentru cucerirea puterii lupta ruşinoasă şi chiar 
dementă, ce duce apă la moara destrăbălată a 
comunismului internaţional. 


La sfârşitul lunii Ianuarie din acest an, Depar- 
tamentul de Stat al Statelor Unite făcea cunoscut 
public că în anul 1983, din 21 de ţări depe glob, au 
fost expulzați 195 de așa ziși “diplomați” sovietici, pe 
motivul c'au fost identificați ca spioni şi agitatori la 
acte de terorism. lată în parte, pe ţări, numărul 
zişilor “diplomați” sovietici trimiși la domiciliu: 


Din Franţa 47; din Bangladeș 18; din Iran 18; din 
Statele Unite 5; din Jamaica 4; din Japonia 7; din 
Irlanda 2. Elveţia a închis complet birourile agenţiei 
sovietice NOVOSTI, toţi reprezentanţii ei trebuind să 
se întoarcă acasă în Matuşca Rusie, dovedindu-se fap- 
tul că respectiva agenţia servea ca centru de dezin- 
formare, subversiune și agitaţie. In sfârsit, Canada 
a fost silită să expulzeze pe reprezentantul unei 
agenții de aviație ruseşti, care a încercat să obțină 
informații superioare tehnologice. 


Intr'un interviu al d-lui John Ross Schroeder, din 
redacția revistei THE PLAIN TRUTH (Mai 1984), cu 
jurnalistul britanic Christopher Dobson, autor și Co- 
autor a şase cărți pe tema terorismului mondial, 
întrebat fiind, dacă crede că terorismul a devenit 
în ultimii ani un instrument, nu mumai al unor 
mici grupuri reacționare față de societate, ci, 
chiar al unor state, d-sa răspunde că: ““Da, terorismul 
a devenit o formulă-surogat, înlocuind un război 
deschis... Uniunea Sovietică întrebuințează această 
formulă oriunde o bandă de teroriști sau o situație 
teroristă ar putea să aibă loc, dându-le sprijinul, 
atâta timp cât le serveşte cauza”... 


De remarcat şi de ținut minte este afirmația 
categorică a d-lui Dobson că anume, Cuba lui Fidel 
Castro, acționează ca surogat al KGB-ului rusesc şi 
împlineşte acte în folosul Uniunii Sovietice. Spune 
iarăşi d-sa că anume: '““Rușii îşi recrutează - agenţii 
teroriști - printre studenţii. din aşa zisa “lume a 
treia”, pe care-i antrenează ca lideri ai terorismului 
mondial, atât în Rusia, cât şi în Germania de Răsărit 
şi Cehoslovacia”. Avea deci nespusă dreptate D-na 
Claire Sterling când afirma în cartea ei: 
TERROR NETWORK că: '... Uniunea Sovietică, pur 
şi simplu, a aşezat pe masă un pistol încărcat, lăsând 


pe alţii să facă uz de el"... 
Nicolae NOVAC