Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1937 (Anul 14, nr. 674-725) 751 pag/DimineataCopiilor_1937-1669231404__pages401-450

epurelui apăru o fată tînără, neînchipuit de frumoasă... 
lar vrăjitoarea dispăruse; parcă se topise, parcă intrase 
în pămâut. Epurele privea uimit, neştiind ce să creadă. 
Dar fata cea tânără spuse râzând: Apa cu care m'ai 
stropit tu când ai deschis gura să vorbeşti, a avut puterea 
să rupă blestemul şi să-mi redea chipul meu cel ade- 
vărat. Eu nu sunt o vrăjitoare! Eu sunt o fiică de îm- 
părat; când eram mică m'a blestemat o vrăjitoare să-i 
iau locul aici în pădure, până în ziua în care îmi va 
aduce un animal drept recunoștiință apă din fântâna 
palatului. Norocul meu a fost — spuse fata cea tânără — 
că tu, epuraşule drăguţ, mi-ai adus apa în gură, căci 
dacă o aduceai în cană, eu aş fi crezut că trebue s'o 
beau şi nici astăzi şi niciodată, poate, n’aş fi scăpat de 
vraje. Fata cea tânără îşi mângâe epuraşul şi porni 
cântând prin pădure. Un lucru nu-i spuse epuraşului: că 
este sora împăratului care fusese până mai deunăzi 
duşmanul animalelor şi care, acum, era, pe viaţă, prie- 
tenul și apărătorul lor! 


SID. DRAGUŞANU 


Dap mel BAA‏ ا 


să ia arcul şi, îndreptându-l spre veveriță, se pregăti 
să lovească. Dar în clipa aceea, căprioara sări dela locul 
ei şi aşezându-se în fața veverifei pe care vroia 5*0 


apere, primi în trupul ei o săgeată... Cuvintele vrăjitoarei 
se împliniseră, fără nici o întârziere. Veveriţa se prefăcu 
iar în copil de împărat, iar împăratul, de bucurie, chemă 
îndată un doctor care îi dădu atât de bune îngrijiri 
căprioarei, încât în câteva zile rana ei fu vindecată 
şi putu să alerge prin pădure veselă şi fără teamă de 
„dușman“. Căci împăratul care fusese un duşman al 
animalelor deveni prietenul şi ocrotitorul lor. Nu numai 
că se lăsă pentru totdeauna de vânători, dar porunci ca 
niciun supus din împărăţia sa să nu mai ucidă vreun 
animal. Să nu credeţi însă, că animalele. au uitat de 
făgăduiala făcută vrăjitoarei. Nul Epurele s'a dus fuga, 
fuga, la fântâna palatului şi, fiindcă nu avea nici o cană 
la îndemănă, a luat o gură plină de apă şi cu ea, glonţ 
în pădure, la casa vrăjitoarei. 

— Ţi-am adus apa! vru să spună iepurele, dar cum 
avea gura plină, vrăjitoarea auzi doar o bolboroseală 
şi se pomeni stropită pe obraz. Cât ai clipi, înaintea 


SĂ STAM PUTIN 
VORBA COPII 


Razi 


Oricum, nu; trebuiesă fii mâhnită şi nu trebuie să-i 
îndurerezi pe mama 51 pe tatăl tău, stăruind în dorinţa ta. 

Acum eşti destul de măricică, — la doisprezece ani 
un copil trebuie să fie mult mai înțelegător faţă de 
grijile şi nevoile părinţilor şi trebuie să priceapă că de 
multe ori i se ascund lipsurile şi greutăţile numai spre 
a-l cruța de tristeţe, spre a nu-i întuneca bucuriile: 
copilăriei. 

Cred, dragă Tincuţo, că de azi înainte vei ştii să te 
porţi altfel cu părinţii tăi. Deocamdată, Buniţa îţi iartă 
încăpățânarea şi te îmbrățișează. 

Mircea Popovici —Dacă piticii dela Luna Bucureştilor 
sunt „adevăraţi?”. 

Dar fără îndoială că suni! Imi pare bine că fi-au 


- plăcut. Ai fost şi la circul lor? Cred că ai petrecut o 


după amiază plăcută. 
Să trăeșşti, Mircea! 


Tincuţa Răduleţ — Cred că eşti foarte nedreaptă cu 
părinţii tăi învinuindu-i că nu vor să te trimeată la 
mare şi mă mâhneşti dând dovadă de încăpăţănare şi 
lipsă de înţelegere. 

Nu e frumos, Tincuţo, să fii supărată pe părinții tăi, 
să-i socoteşti dușmani și răuvoitori, atunci când nu au 
putință de a-ţi face pe plac. 

Dacă ci nu vor să-ţi dea voie să te duci ca anul 
trecut la Techir-ghiol, cu verişoara ta, pesemne că au 
anumite motive care îi tac să-ia hotărârea asta. 

Ti ai pus tu întrebarea dacă părinţii tăi pot să te 
trimită în vilegiatură, fără să facă mari sacrificii? 
Poate că acum sunt strâmtoraţi, poate că le e mult prea 
greu să cheltuiască o sumă de bani cu care şi-ar acoperi 
nevoi mai apropiate. 

Tu singură spui că eşti sănătoasă, sdravănă, că îţi 
place la mare, fiindcă acolo găseşti prietene multe. cu 
care te poţi juca, cât vrei, pe plaje! 

+7 Ia spune-mi mie, nu cumva anul trecut ai fost puţin 
cam... prea zburdalnică, nu cumva ai necăjit-o cam 
mult pe verişoara ta neascultând-o, făcându-i mereu griji. 
Dacă am ghicit, să nu te miri că anul ăsta părinţii tăi 
nu mai vor să te lase la mare. 


- Astăzi, disdedimineaţă, 
'Nainte de răsărit, 

Neaţă şi cu Nătăfleaţă, 
S'au spălat pe ochi, pe față, 
Şi-au plecat la pescuit! 


Merg voioşi pe drumul mare, 
Țanţoşi, ca doi buni pescari, 
Şi, cotind peo cărare, 
Văd,” colo în depărtare, 
Malul unei gârle mari. 


+ 


Chiuind de bucurie, 

Spre gârlă s'au repezit. 
— „Gârla-i mare si-o să fie 
Peşte mult în ea, bădiel:: 
Zice Neaţă fericit! ` 


Şi-ajungând pe mal băeţii, 
Undiţele-au aruncaf ; 
Aşteptând crapii, obleţii, 
Să se prindă, ca scaeţii. 
Dar de-asurda-au așteptat. 


Şi domnul Gheorghe, tare bucuros, îşi chema odrasla 
cu un nume născocit de el, strigându-l: 

— „la vino încoace, mânzule, şi spune-mi: ai făcut 
singur toate minunăţiile astea“? Şi pe când Ică se apro- 
pia vesel, el îi tăie voia bună, adăugând: 

— Să ştii că tu ești chiar Meșterul — Strică, drege 
de frică“ — spre necazul băiatului și marea veselie a 
mamei, care nu-şi mai putea stăpâni râsul. 

Dar firea omului e schimbătoare, și dacă la început 
Ică sa supărat puţin auzindu-se strigat cu două nume 
îmbinate unul lângă altul, mai târziu a început a se 
deprinde. Ba nu se supără nici când băeţii din vecini 
îl strigau astfel. Şi nici chiar când unul dintre ei, în- 
zestrat cu darul de a potrivi cuvintele să sune frumos 
din coadă, îi învârti numele în chip de poezie: 

Uite, vine Icã 

Ică, Aurică: 

Meșterul Strică 

Şi drege de frică... 
|. Când liota de copii nebunateci isbucni în râs, Ică 
râse și el cu ei arătând prin aceasta că înţelege o vorbă 
de glumă, că știe să preţuiască hazul unei porecle, în- 
tocmai ca străbunii săi, romanii, din care fără îndoială 
că se trăgea şi el. 

Ică se mulțumea să-şi înveţe lecţiile după obiceiul 
său, ca să ia note bunișoare la unele şi foarte bune la 
altele, Nu s'ar putea spune că se prăpădea cu firea 
după învăţătură; îi plăcea însă să citească din ea anu- 
mite pagini. Unele îi rămâneau în minte în întregime, 
altele se ștergeau încet, încet, ca o poză eşită de soare. 
Şi iată cum se lămurește dece unele lecţii le știa foarte 
bine, iar pe altele mai puţin. După cum sa văzut, Arit- 
metica, Geografia, Ştiinţele-Naturale erau lecţiile pentru 
care Ică avea o înclinare deosebită. In jocurile sale, el 
amesteca o parte din învăţătura prinsă în citirea pagi- 
nilor pe care le sorbea cu nesaţiu. Şi astfel se lămurește 
cum între jocurile sale şi lecţiile învăţate, caetul cu 
scoarţe albastre făcea o legătură temeinică. 

Dacă domnul intitutor Păsculescu ar fi putut, 
printr'o minune să intre în stăpânirea acestui caet, numai 
o jumătate de ceas, l-ar fi răsfoit cu luare aminte şi ar 
fi rămas uimit de ceeace mâna meșteră a elevului Dă- 
nulescu G. Aurel desenase și notase pe foile albe. Bă- 
trânul institutor și-ar fi aşezat şi mai bine ochelarii pe 
nas, s'ar fi scărpinat cu degetele subţiri şi osoase îngăl- 
benite la vârfuri, de tutun, în bărbuţa sură și rară, ar 
fi holbat ochii, ar fi clătinat din cap şi ar fi mormăit 
ca pentru el; „apoi şi aiasta-i mare minune“! 

Fiindcă domnul institutor abia acum ar fi căpătat 
încredințarea că ceeace bănuise el odată despre băiatul 
ăsta, se adevereşte pe deplin. Dar domnul Dănulescu 
wa putut să vadă caetul cu pricina decât mult mai 
târziu şi printr'o împrejurare care rămâne să fie lămu- 
rită la timpul ei. 

Iar Ică își notează în voe pe caet închipuirile minţii 
sale născocitoare. 

Iată, pe o foae se găseşte!desenată un fel de umbrelă 
mare, care se leagă în chip de raniță cu niște curele 
de spatele omului. 

Tot cu nişte curele omul şi-a legat la picioare nişte 
patine de lemn, un fel de tălpici de sanie. Este o năs- 
cocire minunată, căci omul care poartă cu el asemenea 
umbrelă, pe vreme de iarnă, când crivățul suflă hain, 
poate aluneca pe zăpadă ceasuri întregi cu o iuţeală de 
mai mulţi kilometri pe oră. 

Pe altă pagină se vede închipuită cam tot o umbrelă, 
care are lângă ea mai multe umbreluţe așezate într'un 
anumit chip, care-l îndreptățește pe Meşterul-Strică să 
creadă că omul înzestrat cu astfel de maşină, în loc să 
alunece în linie dreaptă pe ghiaţă sau pe zăpadă, ar 
putea foarte uşor să se înalțe câteva palme — poate 
chiar câţiva stânjeni — de la pământ, plutind în 
văzduh. 

Intr'alt loc se vede cum băiatul a închipuit o bici- 
cletă cu motor care înlătură ori ce cheltuială de com- 
bustibil, deci foarte economicoasă, alcătuită din două 
arcuri puternice, îndeajuns de tari ca să mâne alte două 
roate împreună cu greutatea unui om. Pe când unul din 
arcuri, s'ar fi desfăcut învârtind o roată, prin puterea 
alunecării şi greutatea mașinei, celalt arc s'ar fi strâns 


13 


Decât numai că erau și unii cari priveau cu oare- 
care îndoială iscusința meşterului Ică. Şi printre aceştia 
se afla la început însuși domnul Gheorghe, tatăl său. 

Nu s'ar putea spune că lui nu-i plăcea să-şi vadă 
feciorul dându-i o mână de ajutor, când avea de trebă- 
luit câte ceva pe lăngă casă. Ba la îndreptatul unui 
gard, ba la ridicatul unei uși, sau chiar la dresul pompei 
de apă, care se încăpăţina uneori, de nu puteau scoate 
cu ea decât o doniţă pe zi, şi încă şi aceea cu mare trudă. 
Prindea bine îndemânarea copilului, care ştia să bată 
cu ciocanul, să taie cu ferăstrăul, să scoată un cui, să 
învârtească un şurub, sau să tae cu pila acolo unde era 
de tăiat ceva. Dar înţelegerea omului mare nu poate 
cuprinde întotdeauna firea neasemuit de ciudată a unui 
copil. Şi e uşor de înţeles de ce tatăl lui Ică îl întâm- 
pină de cele mai multe ori cu neîncredere sau cu câte 
o vorbă de duh. 

— „Văzușşi, Gheorghe?“ spunea câte odată cucoana 
Maria, — „băiatul a dres singur ușa de la pod. Ba, ceva 
mai mult, i-a făcut el un meșteșug cu o bucată de drot, 
că stă închisă şi nu se mai deschide ca altădată, mai 
ales când se stârnește vântul, ca să bată ca o moară 


neferecată. Tot el a făcut şi jgheabul de tinichea la 
magazie de nu se mai scurge apa când plouă pe sub 
perete in pivniţă“. 


Concursul de jocuri pe luna lulie 


GINEL 


1 abonament pe 1 an 


SERIA | 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 


3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


DESLEGĂTORII JOCURILOR PE LUNA MARTIE 


PROVINCIA 


Botiz-Budariu Gheorghe (15) Botoşani, Iliescu V. Vasile 
(2),—Roger Bernstein (15) Brăila, — Travlos N. Meropi 
(15), — Mânescu Nicolae (2) Braşov, — Romulus N. Ol- 
teanu (15) Braşov, — Ovidiu N. Tomescu (15) Comuna 
Bucu Paul și Adela Huşanu (15) Bujor, — Koânnig 
Koch (14) Cacicai — V. Cazacov (15) Cahul, — Idulescu 
C. loan (15) Călăraşi,— Magda A. Ecaterina (15) Câm- 
pina,—Maria Dragomir (15) Caracal,—Nicodimescu Zora 
(15).—Liviu Feneşan (15) Of. Caransebeș, — Maria Chi- 
râş (6) Cernăuţi, — Katz Iosif (9), — Albrecht Robert 
(8), : J 

stav Iosif (14),—Teitler Walter (1).—Martin Kriegsmann 
(2),  Masloschi Modesta (15),—Sonia Zonis (15) Cetatea- 
Albă,—Veinberg David (14),—Egon Weinştein (15),— Chi 
silin Margareta (15) Chişinău,—Svetlana Tâncov (15),— 
Valentina Răileanu (15),—Leon Goldhaghen (2),—Sverd-- 
lie Lili (7),—Olga Novatehi (15),—Barbu Cuparencu (7) 
Cluj,— Munteanu Maria (7) Constanţa,—Holz Gabriela şi 
Hola Otilia (2) Constanţa,— Lucia Popescu (15), - Bert- 
hold Laub (3),—Georgeta Teodorescu (15), Stănescu N. 
Nicolae (15) Craiova, — Mechia Ricardo (7), — Alexan- 
drina Teodorescu (15) Mihai Avram (4) Lelia și Ortansa 
D. Rădulescu (15) Dibești—Elevii cl. IV .عو‎ prim. „Inst. 
Petreni“ com. Domintieni (15),— Podgurschi Eugen (15), 
— Gheorghe şi Sergiu Popovici (15) Drăgăneşti, —Catarga 
Ilie (15) Niculescu Mihail (8) N. Dumitru Cenda (15) 
Fălticeni,— Duţi Costin (15) Feiurdeni, — Segall Clara 
(15) Focşani,—Elevii cl. IV .عو‎ prim. mixtă(14) Frumu- 
şica,—lIchil Broitman (15) Jud. Hotin,—Elevii cl. IV 5. 
prim. mixtă (15) Ismail,—Alexandru Levin (14) Galaţi, 
—Semo Kaner (6), Raymond S, Munteanu (2),— Victoria 
Crivăţ (15).—Leova A. Lazarovici (15) Galați, —Beno şi 
Nora Billig (15), — Mihăilescu Mircea (15), — Vlad C. 
Troian (15) Caliacra,—Preda A. Oprea (15) 


Continuarea în numărul viitor. 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA: FPULIE 


SERIA I 


Numele şi pronumele 


Adresa: 


L STRICĂ 


din pag. 13-a 


Dar pisica sburătoare? Soarta ei este legată de taina 
acestei mașini, pe care băiatul se străduește de câteva 
zile s'o închipuiască pe hârtie. Şi pe când Ică, sub umbra 
nucului din fundul curţei trage cu creionul linie lângă 
linie, face socoteli lângă socoteli, mai încolo, trântită la 
soare, Chita nici nu bănueşte ce o aşteaptă. Ea își linge 
alene labele, se spală şi toarce molcom, mulțumită, visând 
cum ar putea să prindă un şoarece gras. 


In numărul viitor: 


CAPITOLUL III 


«din care se poate învăța ce putere are un smeu. 
14 


La țară 


în e [e La În Pe [o fir 
alal SH Ad 
Ao lilo HO 
تهات‎ EH Am 
AMA E ARE 
A 


e on‏ نلك 


“anann ans 


ORIZONTAL: 1. Sătean; i3. Fântână la ţară; 5. 
Măsură de pământ; 6. Inceputul şi sfârşitul unui sul; 
7. Vail; 9. Aparat de ţesut; 13. Pantaloni ţărăneşti; 14. 
Măsură agrară; 15. Tun răsturnat; 17. Numeral (feme- 
nin); 18. Cel ce ia în arendă; 20. Fluviu în Franţa; 21 
Pronume; 22. Tap fără cap; 24. Parte a feţei; 26. re 
nume familiar; 27. Campion; 29. Postav gros din care 
țăranii îşi fac hainele; 31. Aşa spune ţăranul calului 
ca să meargă mai iute; 32. Zeu; 33. Gheata ţăranului; 
35. El curăţă hornul; 36. Produs al laptelui. 

VERTICAL: 1. Ogor; 2. Loc peste care a trecut 
țăranul cu plugul; 3. Cu el îşi ară țăranul ogorul său; 
4. Nevasta ţăranului; 6. Notă muzicală; 8. Dansul ţără- 
nesc; 10. Taran; 11. Jumătate dintr'un brâu; 12. Animale 
16. Este mai mic decât oraşul şi mai mare decât cătunul; 
19. Haină ţărănească lungă şi groasă; 23. Tulpina 
grâului; 23 a.) Vehiculul ţăranulul; 25. Una din uneltele 
ţăranului; 28. Traistă; 30. Impozit; 31. Casă unde se 
odihnesc ţăranii când sunt la drum; 33. Ciolan; 34. Cuc 
fără coadă. 


ASCHIER‏ .ل 


MEȘŞȘTERU 


Continuare 


pentru ca la rândul său să se desfăşoare şi să mâne mai 
departe maşina şi omul. 

Dar iată că pe mai multe file ale caetului mâna 
băiatului a închipuit fel de smee şi baloane, a desenat 
scripeţi cu o roată, cu două roţi şi chiar cu mai multe, 
a închipuit apoi un fel de nacelă dintr'un coş de nuele, 
făcându-te să crezi că ar vrea să ajungă la înfăptuirea 
unei maşini care se înrudeşte şi cu balonul şi cu aero- 
planul. Aci smeul are forma dreptunghiulară a unei 
coale de hârtie, aci seamănă cu un fel de cutie, aci îl 
vezi înrudindu-se cu smeul chinezesc în şase colțuri. 
Smeul desenat de el este foarte mare şi trebue priponit, 
după cumlămuresc rotiţele de pe margine, cu o sfoară 
foarte groasă. 


PĂŢANIA CELOR 
TREI IEPURAŞI 


Erau trei iepuri, fraţi toţi trei, 

Dar la cap puţin cam grei. 

Unul هته‎ 

Celalt cred că Vărzărilă. 

Iar al treilea, se pare 

Marcu cel cu-urechia mare. 

Şi într'o zi, hai-hui, toţi trei, 

Au pornit-o 'n marş şi ei 

Să colinde lumea 'ntreagă. 

Cel dintii, ce'n cap mergea 

Ronţăilă se numea 

Și urmară mai apoi 

Fraţii ceilalţi, amândoi. 

Şi-era drumul tare greu; 

La urcuş, mai cale-vale 

Dar la povârniş — o jalel— 

Peste cap veneau mereu 

Făcînd tumbe ca un smeu. 

Dar vă ură mai apoi 

Că picioarele dinapoi 

Fiind mai lungi, erau pricina, 

Pentru care — bată-i vina!— 

Se restogoleau la vale. 

Ei şi-atuncea o luară 

Pe-altă cale: bunăoară 

Pe şosea. 

Căci nimenea 

Pe drum drept numai cădea. 
ok 3 * 

Nu ştiu cum, întâmplător, 

Trecu pe-acolo un vînător 

Şi deodată: pif, paf, puf, 

Răbufneşte un cartuş. 

Mort s+'ntinde Ronţăilă! 

Fraţii ceilalți amîndoi 

Urmăriţi ca de copoi 

Se îndreptară °n pripă 

Tremurind ambii de frică... 

— Hai 'napoi, hai înspre casă 

Căci să ştii că ne adastă 

Frate-miu, mare năpastă! 

Spuse Prislea; mi se pare 

Marcu cel cu-urechia mare. 

Astfel frate, eu te las. 

Numai vreau să fac un pas 

Inainte, ci'napoi 

Să mă'ntore acasla noi. 

Şi Marcu cel cu-urechia mare 

Se întoarse pe cărare... 


#* 


Singur, Vărzărilă porni 
Zile'ntregi călători. 

Intr'o zi pe înserat, 

Pe un pisc el s'a urcat 
Voind lumea s'o privească 
Şi-apoi iarbă să mai pască, 
Pe o pajiște aproape. 

Dar un vultur îl zări 

Şi spre el se năpusti; 
Ghiarele şi le înfipse 
Beregata i-o cuprinse... 

Şi pe loc îl sugrumă 

Apoi îl şi sfişie 

Şi-l mâncă fişii, fişii... 
Dintre toţi, nevătămat, 
Unul doar a mai scăpat. 
Şi acela — nu-i mirare! — 
Marcu cel cu-urechia mare, 
Care merse cu grăbire 

La 53189 şi ocrotire... 


DOMIR 


ہک ی کے سے E. o a‏ 


Îi ien ل ا‎ e ONP LT IKA جو‎ a 


i 


Prețul 5 Lei 


U N CONCURS 

In vacanță, copii silitori, cari au tre- 
cut clasa multumind pe părinți și pe pro- 
fesori, sunt ei însiși mulțumiți; se joacă, 
sburdă, iar Miercuri când apare revista 
lor dragă, citesc poveștile minunate. 

Acei cari n'au știut să înveţe cu sârg 
în timpul anului, stau deoparte, poso- 
morîţi, gândindu-se cu jale c'au pierdut 
un an din viaţă. 

Acelor silitori, cari au trecut clasa, 
Dimineaţa Copiilor s'a gândit să le facă 
în vacanţă, înc'o bucurie. Este vorba de 
un nou concurs cu premii însemnate. 

De data aceasta se va cere concu- 
renţilor să dovedească pricepere şi în- 
demânare şi la scris şi la desen. 

Cei mai meşteri şi stăpâni pe condei 
vor găsi pe lângă clipele de joacă şi 
răgazul trebuitor ca să-și însemne pe 
hârtie fie gânduri din zilele de vacanţă, fie 
icoane şi chipuri văzute în timpul verii. 

Şi ce anume vor trebui să facă cei 
care vor să ia parte la acest concurs? 
vor întreba miile de cititorii ai ,Dimi- 
neţii Copiilor“. Răbdare! le răspundem. 
In numărul viitor se va afla totul. 

Deocamdată citiţi revista cu poveștile 
cele frumoase şi urmarea isprăvilor lui 
Ică-Rică- Aurică şi așteptați până săp- 
tămâna viitoare.... MOŞ MARIN 


>-- حبر ء. 


N 


Koh-I-Noor 


Poate aţi mai auzit despre acest nume. O marcă de 
creioane se mai numeşte astfel. Nişte gume de șters, 
aşișderea. Dar şi un diamant celebru poarte acest nume. 
Koh-I-Noor sau „Muntele de lumină“. 

Acest diamant împodobește coroana reginei Angliei 
şi are o greutate de 186 carate. Șlefuirea acestui dia- 
mant — pentru a-l face mai strălucitor — a fost încre- 
dințată unui faimos giuvargiu, Woorsanger, care, după 
o muncă neîntreruptă de 20 de zile, a izbutit să termină 
şlefuirea acestei nestemate. 

Dar piatra pierduse din greutatea ei peste 83 de 
carate, adică aproape a treia parte, aşa că uumai cîntă- 
rea decît 103 carate. - 

Nu se ştie data exactă, cînd s'a descoperit această 
nestemată, se crede că prin secolul al XIII-lea. 


Copiii minune 


Mica Barbara Jenkis din Denver este un adevărat 
copil minune, în arta bucătăriei. 

Deşi are numai 6 ani, ea a publicat o carte de bu- 
cate şi ține numeroase conferinţe -despre prepararea şi 
păstrarea mincărurilor. 

Incă dela virsta de 3 ani, vădea însușiri pentru 
această artă a gătirii bucatelor, pe care acum le pre 
pară nu numai neîntrecut de gustoase, dar şi curat 5 
repede. 

Marile restaurante americane plătesc sume fabuloase 
acestei mici fetiţe, ca să le gătească cîte un fel de mîn- 
care... Incercați şi voi, fetițelor, poate o ajungeţi!... 


E e 


O pisică conșştiincioasă 

Este cea angajată de muzeul din Londra ca să stăr- 
pească şoarecii încuibaţi acolo în timpul din urmă. 

Se numeşte Tommy și fost adusă la muzeu acum 
8 ani, fiind socotită ca un adevărat funcţionar. Işi face 
serviciul dela închiderea sălilor, la ora 8 seara şi până 
la 8 dimineaţa când este dusă la locuinţa intendentului. 
Tommy a stârpit cu desăvârșire şoarecii din muzeu. 


vA LUMEA 


P 


Grădină zoologică 


Mai întîi de toate, poate că mulți cititori vor voi să 
ştie ce înseamnă cuvintul zoologie, care, după cum se şi 
vede, nu-i un cuvint rominesc. Aşa dar să purcedem la 
lămurirea acestui cuvînt -- vom face, cum se spune în 
ştiinţă, filologie — şi cum tot deodată vom stabili şi ori- 
gina acestui cuvint, vom face şi etimologie. 

Cuvîntul de mai sus se poate despărţi în două: prima 
fiind zoo, iar a doua, logică. 

Aşa că ne vom ocupa pe rînd de fiecare din -aceste 
două cuvinte. 

Zoo, vine dela grecescul Zoon care înseamnă animal. 
lar partea a doua a cuvîntului de care ne ocupăm, vine 
tot din grecește, dela logos, ceeace vrea să zică, vorbire. 

Deci alăturind semnificaţiile . celor două părţi din 
cuvînt, căpătăm: vorbire-animale sau vorbirea despre 
animale. 

lată dar ce înseamnă cuvîntul zoologie: vorbirea sau 
ştiinţa animalelor. 

Desigur că o grădină zoologică va fi o grădină în 
care se vor afla animalele cu care se ocupă această 
știință: zoologia. 

Una din cele mai mari şi mai frumoase grădini 
zoologice din Europa este cea din Hamburg (port însem- 
nat în Germania). In această grădină fiecare soiu de 
animale are un parc al lui, astfel întocmit, încît se pară 
cît mai asemănător cu ţinutul în care trăieşte fiecare 
animal. 

Leii, din grădina zoologică din Hamburg nu lînce- 
zesc prin cușşti, ci se 'nvirtesc liberi într'un parc destul 
de mare, în care ierburile sunt aduse tocmai din marile 
regiuni ierboase ale Africei, patria marilor animale er- 
bivore şi a leilor, care, natural, trăesc pe lîngă anima- 
lele erbivore, ca să se ospăteze cu carnea lor. 

Altfel, leii din Hamburg nu-și dau deloc seama că 
trăesc închişi, căci tot ce se află în jurul lor este aidoma 
cu ţinuturile de unde au fost prinşi. 

Elefanții, asișderea, trăesc în locuri asemănătoare 
cu intinse cîmpii, presărate cu lacuri, în care îşi îmbă- 
iază zilnic trupurile enorme. 

Focile și urşii polari au un bazin anume făcut și 
îngheţat cu frigorifere. 

Pe sloiurile de ghiaţă din acest bazin se leagănă 
mormăind urșii, iar din apele îngheţate îşi scot capetele 
cu mustăţile de promoroacă, focile cele greoaie, cu 
corpul gros cît un sac de făină, 

Toată această grădină zoologică din Hamburg, nu-i, 
după cum vedeţi, decît un întins parc, în care fiecare 
animal trăeşte liber, în mijlocul ținuturilor în care 8 
născut şi s'a obișnuit să trăiască. 


Va) 


7 77" 01 احج 


A i . :‏ رسج 
للا يي ل يش كل REVISTA LL‏ 


g ac TE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM 
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 -9 — 11. TEL. 3.84.30. — ABONAMEN 
PLARUL 5 LEI. — IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XIV 14 IULIE 7 No. 701 


SA STAM PUTIN f 
KORBA COPII | de mele ile, 
"حدس نكم‎ Viei أ‎ 


aa > 11 mel, Nel f 1 A stat el ce ałstat, până când văzând că timpul 
mulțumesc că întrebi de ei şi-ţi trimit dragi salutări. 


c 4 trece, a început să strige. Noroc că tocmai atunci mă 
Nelu a mâncat chiar deunăzi o urechială zdravănă dela  întorceam şi eu din oraş şi, auzind ţipetele, m'am îndre- 
măicuţa lui, fiindcă a vărsat toată cerneala din călimara  plut spre locul de unde veneau. 


Floricăi pe o faţă de masă albă. Dar cine crezi că a Dar cum să-l scot pe Neluţu din dulap fără cheie! 

plâns mai tare? Nelu? Te înşeli. Florica. Plânge de milă A trebuit să chem un lăcătuș să spargă broasca şi doar 

că Nelu plânge. Și Nelu, văzând-o pe Florica plângând, aşa l-am putut scoate pe năzdrăvanul de Neluţu din 

a început să plângă cu hohote de mila Floricăi... E un  „inchisoare”. Cred că i-a pierit pofta multă vreme să 

circ cu ei, nu altceva. Nu e chip să-l linișteşti pe unul, o mai sperie pe Florica. Mai ales că mama lui Nelu 

că urlă amândoi. ma fost deloc încânta'ă de isprava lui şi l-a cam 
Dragă nepoțele, te-am înscris în club. Cred că rân- urechiat puţin! 


durile acestea îţi vor sosi mai târziu decât carnetul. Mirelle Rbinovici. — Scrie-ne şi în ce oraş locuești. 


Rozenthal Leon, Natan și Fina. — Au fost înscriși în ; x 5 x e A 
duh, Sanătate și oa buni. يندا صما‎ Lucica Popescu Dacă e adevărat că e un obiceiu urât 


du ia Mă bucur că am încă o nepoțică să-ți mănânci unghiile? Sigur că da, Lucica. Trebuie, 
i eta? ا ا‎ , greşit, să i ij 1 i că 
O sărut pe obraji şi îi spun: fii binevenită în clubul negreşit, să te dezberi de el, fiindcă nu numai că e 


Shirley Temple foarte urât, dar şi tot atât de nesănătos. 

Lenuța Matache — Mulţumesc frumos pentru urări دا‎ erer rr es ا ا‎ 
E U frischi fn club, بسو‎ i _ au caracter rău. Sunt sigură că tu ești bună şi că ai un 
ia. Javid Bristoveţchi — Şi mata să ale ا‎ atât de bun ZII -te-ai obişnuit, ف نشت س مهات‎ 
Dra în Clubul Shirley Temple. Ca a o: Nu zău, spune-mi şi mie, ce gust au un cu =m 

Gëroch Margareta — Alba Iulia — Bunifa i-a înde- am mâncat niciodată. Sunt bune? sunt dulci? ; 
plinit rugămintea. Cred că e mai bună dulceaţa, nu-i aşa? Ştii Lucico, 


Zoica Marinescu — Imi face multă plăcere când Sê toți aceia cari îşi rod unghiile (pe lângă că e urât za 
mai interesează câte o nepoţică de a mea dela Dimineaţa stai cu degetele în gură şi e urât să ai o mână cu ung ii 
Copiilor despre nepoţeii mei de acasă, Neluţu şi Floricica. ciugulite) se îmbolnăvesc rău de stomac. Bucăţile de 

lată să-ți povestesc ultima lor ispravă: „unghii pe care le înghiţi sunt uneori destul de ascuţite 

Alaltăeri, Neluţu vrând 9o sperie pe Floricica, sa çi fac bubă pe întestine. Intr'o bună zi, te pomeneşti că 
ascuns în dulapul de haine şi acolo aştepta pe Florica te doare tare pântecul şi te duci la doctor şi doctorul 
crezând că va veni să-și ia pălăria (trebuia să plece CU dă din cap cu îngrijorare şi spune: ar trebui o operație! 
mama ei în oraș după niște târgueli) şi că atunci © 9 Vezi dar câte rele te aşteaptă dacă vei mai mânca 
poată speria trăgând-o de mânecă sau chițcăind ca un unghii?! 

IEEE : i / Roag-o chiar astăzi pe mămica să fi le taie frumos 
e e ووس‎ d nipe, ا اا‎ > le cu torfecuța şi ori de câte ori ţi-o veni poftă să le mai 
ba chiţcăind prin întuneric, ascuns sub pat sau în dulap. es romi cu dinţişori, adu-ţi aminte de ce ţi 95 E 

Dar toate socotelile lui Neluţu au dat greș: Şi încă unifa. 
cum! 

Floricica se hotărî, în cele din urmă să plece cu 
capul gol, iar mama nepoțeilor mei, plecând de acasă 


intră o clipă în odaia copiilor أو‎ văzând cheile în dulap, POS i 
se gândi să-l încuie şi plecă luând cheile cu ea. i OA 
Nelutu care îşi închipuia că Floricica îl încuiase 


dinadins, știind că e acolo, nu spuse nimic, gândindu-se عد سس بسار‎ 


cum să facă s'o sperie totuşi pe sora luil 


Pabrica de defene 


NsUF LETI TESS 


9 
9 


TI văzut desigur la cinematograf filmele acelea 
de haz făcute din desene mișcătoare, sau — 
cum li se mai spune — desene animate. V'au 
plăcut mult şi unii dintre voi v’ați întrebat 
cum se fac asemenea filme. Și-așa aţi fost de 

dornici să aflaţi taina meșteşugului acesta, încât mulți 

ne-aţi scris la redacţie, rugându-ne să vă lumurim cum 
se lucrează filmele în desene animate. - 
Intâmplarea face ca scriitorul acestor rânduri să fi 
lucrat cu mulți aniiîn urmă un astfel de film, aşa că 
veți putea fi lămuriți pe dată. £ 
Filme în desene animate sau făcut încă din cei 

dintâi ani ai născocirii cinematografului. « Atunci 8 

văzut că — prin fotografiere — pe filmul cinematografic 


mersul omului se descompune în mai multe mișcări 


cari se leagă între ele. De-aci ideea de a se pune pe 
film în loc de fotografii, desene care să înfăţiseze dife- 
rite faze ale unei mişcări. După cât se știe, cele dintâi 
filme în desene animate s'au făcut în Franţa, unde 
cinematograful a fost la început în floare. 3 

Cei mai mari meşteri de filme în desene sunt însă 
americanii. Acolo sau înființat adevărate uzine, cu mii 


de lucrători, cari Du fac altceva decât filme în desene 


, 1 mai vestit dintre desenatorii americani de filme 
este W. Disney, cano a debatit să dea viaţă. mai multor 
desene, înfăţişând animale., mai bine zis. a făcut carica- 
turi de animale, care au ajuns vestite în toată lumea. 


Astfel au rămas de pomină: Felix Cotoiul, Mikey-Mouse, 
Cei cinci purceluși, Răţoiul și alți eroi, animale sau 
oameni. 

Munca pentru ducerea la bun sfârşit este o muncă 
încordată de strădanie şi migală, care nu poate fi făcută 


decât cu mare răbdare. 


١ 0 4 

çi să vedeți dece. 

Când fotografiem cu un aparat cinematografic, să 
zicem mişcările unui om în mers, sau ale unui câine 
care fuge, sau ale unei păsări care sboară, pe o pan- 
glică de celuloid, se fac mai multe fotografii, aşezate 
una lângă alta. Pe aceste fotografii, omul, câinele sau 
pasărea sunt înfățişați în diferite mişcări. Spre pildă 
omul, dacă este otgesafiate "irent pre لبح برجا‎ 
ridicat un picior, cum l-a dus înainte, cum l-a aşezat 
pe pământ și cum apoi l-a ridicat pe celălalt ca să facă 
cu A aceleaşi mişcări. Şi aşa mai departe. 
a facut fotografii cinematografice este 
învârtească o. pie elă 0 عا‎ r e să 
fotografiile cam între 16! E aa pe aa Pride fac 

1 j şi 24 pe secundă. 
compus în 24 de mișcări, adică va 


fi fotografiat pe panglica aparatului de 24 de ori. Tre- 
cute prin aparatul de proecţii cinematografice, aceste 
fotografii vor fi văzute, una după alta, în timp deo 
secundă, adică tot atât câta durat cinematografierea 
lor, tot atât cât a durat facerea pasului. Dacă mișcările 
pasului sunt mai repezi, atunci în timp de o secundă 
se fac doui pași, astfel că acești doui paşi, fotografiaţi 
şi ei, vor fi desfăeuţi tot în 24 de mişcări. Aceasta în- 
semnează că fiecare pas va avea 12 fotografii, ceeace 
lămureşte că pentru o mișcare mai repede, trebuesc 
fotografii mai puţine, iar pentru una mai înceată, fo- 
tografii mai multe. 

După ce am văzut cum lucrează aparatele cinema- 
tografice — cel de fotografiat mişcările şi cel de proectat 
pe pânză — care sunt două aparate cu totul deosebite, 
să vedem cum se fac filmele în desenc animate. 

Desenatorul vrea să deseneze , spre pildă, un câine 
care fuge. 

El va trebui să facă întâi o serie de socoteli foarte 
migăloase. Se va gândi așadar cam cât de repede fuge 
acel câine şi câte sărituri face el într'un timp anumit. 
Să ne gândim că noi înșine ar trebui să facem acel 
film şi să pornim la lucru. 

lată: câinele fuge din toate puterile şi trece în 
salturi mari prin faţa noastră. Un salt lung — să zicem 
— de doui metri, este făcut în timp de o jumătate de 
secundă Ştim că aparatul cinematografic face 24 de 
fotografii pe secundă, ceeace înseamnă că într'o jumă- 
tate de secundă se fac numai 12 fotografii. Va trebui 
să ne gândim, deci, că fuga câinelui în timp de o ju- 
mătate de secundă, urmează să fie înfăţişată de noi în 
12 desene diferite. lată, le-am și făcut. 

E uşor de văzut cât sunt de diferite aceste mişcări. 

Cum nu ne putem da seama de fuga câinelui din- 
trun singur salt, va trebui să continuăm a-l înfățișa în 
mai multe fotografii ale mișcărilor sale de fugă. 

Așadar, urmează să-l înfăţişăm pe câine în fugă 
mai mulţi metri de film pentru care trebueşte să facem 
desenele trebuitoare. Pentru un metru de film sunt 
trebuitoare 52 de fotografii diferite, cifră de care dese- 
natorul trebue să ţie seamă, atunci când porneşte la 
întocmirea unui film în desene. Dacă ne gândim că un 
astfel de film are peste 300 de metri, e uşor de socotit că 
vor trebui făcute peste 15 mii de desene. Este, deci, 
foarte greu ca un film să fie lucrat de un singur om, 
aşa că lucrul se împarte pe scene mai multor desena- 
tori, Fiecare din ei lucrează deosebit scenele, care se 
unesc apoi între ele prin titluri şi explicaţii scrise, 
întocmai ca şi filmele colorate în fotografii. 

Desenatorii de filme au apoi numeroase mesteșuguri 
ale lor, mulţumită cărora isbutesc să înfăptuiască lu- 
cruri uimitoare. Ei fac adevărate minuni, 12501120 de- 
senele colorate cu măestrie de muzică şi sunete potrivite, 
aşa fel, încât animalele şi celelalte fiinţe înfăţişate par 
pline de viaţă. 

Au fost astfel date la iveală multe din fabulele 
cunoscute ca: Lupul şi Mielul, Corbul şi Vulpea, Gree- 
rele şi Furnica, precum şi multe altele născocite de 
mintea celor cari scriu povești pentru filmat. Au fost 
făcute în filme desenate şi Scufiţa Roşie, Povestea celor 
trei purceluşi, Epurele şi Broasca ţestoasă, Animalele 
la patinaj, şi câte şi mai câte. 


a, 


corăbieri şi cercetători, bogăţiile feluritelor tărîmuri. 


Despre ştiinţa cerului (astronomie) cu stele şi sori a 
căutat să ştie cât se poate de mult... Apoi, născocirile 
oamenilor de ştiinţă din vremea aceea a căutat să le 
afle... 

In felul acesta a ajuns să adune la un lo: atâtea 
veşti, gânduri 51 cunoştinţe, câte îi trebuiau să închipu- 
iască povestiri neîntrecute, care se citesc şi astăzi şi se 
vor cerceta mereu, de către copiii dornici de cărţi fru- 
moase. Pentru că Jules Verne avea să ajungă un 
scriitor minunat. 

Dar ceeace este, mai ales, tare ciudat, e că scrii- 
torul acesta, care a ticluit povestiri de pe întregul pă- 
mânt, n'a călătorit niciodată, afară din orașul său. 
Deaceea, pornind istorisirea de faţă, am scris că Jules 
Verne a fost un corăbier cu gândul, prin lume. N'a 
călătorit nici înspre India, nici în Patagonia, nici în 
America, nicăieri. Cu toate acestea, el a sburat cu 
gândul, în închipuirea lui, peste întreaga lume peste 
mări şi tărâmuri... 

Ca şi corăbierii care soseau cu năvile încărcate pe 
calea mării albastre Jules a povestit peripeţiile unor 
călătorii peste undele oceanelor. 

Se numesc : Povestiri despre călătorii extraordinare. 

Despre ele vreau să vă vorbesc, dragi copii, ca să 
vă îndemn să le citiţi și voi... 


k 
* * 


Cum vam spus, Jules Verne, scriind povestirile 
sale, şi-a preumblat privirile şi întâmplările dela un 
capăt la altul al globului pământesc. 

De pildă, foarte cunoscută este istorisirea aceea 
minunată, care poartă numele: Ocolul pământului în 
80 de zile. Pe vremea lui Jules Verne, o asemenea că- 
lătorie părea peste putință de îndeplinit! Pe-atunci, 
vapoarele şi trenurile nu goneau cu iuțeala de astăzi, 
iar de aeroplane nu se pomenea, de fel. Istorisirea lui 
Jules Verne a uimit întreaga lume. Astăzi, când avem 
atâtea mijloace de transport, repezi şi fără primejdii, 
ocolul pământului se face în câteva zile. 


Povestirea aceasta cuprinde, în câteva vorbe, felul 
în care un domn, un englez, anume Philleas Fogg face 
ocolul lumii în optzeci de zile. Pusese un rămăşag că 
va îndeplini această călătorie. 

Domnul Fogg câştigă în cele din urmă rămăşagul 
său, după ce trecuse cât a putut de repede — împre- 
jurul pământului, cu mari primejdii. 

Tot înconjurul pământului îl pornește povestitorul, 
într'o altă carte a sa, anume: Copiii Căpitanului Grant. 
Istorisirea cuprinde întâmplările felurite ale unei călă- 
torii prin locurile de Miazăzi. Doi copii şi-au pierdut 
părintele, pe căpitanul Grant. 11 vor găsi într'o insulă 
măruntă, din Oceania, după ce au înconjurat întregul 
glob pământesc, rătăcind astfel prin America de Sud 
şi mulţimea de insulițe, din Oceanul Pacific. Aflăm cu 
acest prilej o mulţime de lucruri folositoare despre 
țara Patagoniei, despre insula Noua Zeelandă şi oamenii 
ce trăesc pe-acolo... 

* 


Miază-noaptea continentului Africei ne este înfăţi- 
şată, aşa cum este într'adevăr, împreună cu istorisirea 
cercetărilor marilor călători ; Livingstone şi Stanley. în 
povestirea: Un căpitan de cincisprezece ani. Tot despre 
Africa, se cuprind cunoștințe noui şi într'o altă isto- 
risire a lui Jules Verne, care se chiamă: Cincisprezece 
zile în balon. 

Intr'o altă carte se oglindesc ţinuturile şi locuitorii 
Africei de Miază-zit Aventurile a trei ruși şi trei en- 
glezi în Africa. lar povestea numită: Steaua sudului 


JULES VERNE, 
càlator cu 


1010111 mei cititori, o să vă minunaţi, poate, 

dacă am să vă spun, mai înainte de a porni 
povestea, că Jules Verne (citeşte: Jiul Vern) 
nu a fost, de fel, corăbier, în viaţa lui! Nu, 
Mioaro şi Săndel! Nu! 

Omul care a purtat acest nume a trăit mai demult 
şi îndeletnicirea lui de căpetenie a fost scrierea poves- 
tirilor despre felurite țări şi oameni, de pe întregul 
pământ. A fost, cum s'ar spune, scriitor. Mai pe scurt, 
Jules Verne a trăit din 1828 până în 1905. 

Orașul lui de naştere poartă numele de Nantes. E 
aşezat pe fluviul Loara, destul de departe de țărmul 
Oceanului Atlantic. Cu toate acestea, corăbiile care so- 
seau din felurite ţări, încărcate cu o mulțime de măr- 
furi, mirodenii, poame din ţinuturile calde —, urcau 
adesea pe fluviu în sus, la Nantes, în port... 


Jules Verne, copilandru fiind, era nespus de mult 
vrăjit de forfota din port. Rămânea ceasuri întregi în 
port, lângă corăbiile uriaşe, cu pânze, cu marinari 
veseli ce coborau de pe corăbii, oameni ciudaţi, de altă 
culoare la chip. Corăbierii care văzuseră tărimuri nouă, 
dincolo de mările întinse, aveau atâtea de povestit! 
N'ar fi sfârșitsăptămâni întregi, cu istorisirile lor despre 
insulele din Oceanul Pacific, despre călătoriile pe 
ţărmul Americilor, despre atâtea locuri minunate, pe 
unde îi purtaseră vântul şi talazele mărilor. 

Micul Jules asculta cu multă luare aminte tot ce 
corăbierii cei neînfricaţi depănau... Nu pierdea o 
singură vorbă, niciodată. Apoi, laolaltă cu toată lumea 
care asculta, privea cu uimire minunăţiile pe care le 
scoteau şi le arătau, drept mărturie, corăbierii poves- 
taşi: papagali vopsiți în fel şi fel de culori, poame 
dulci şi înmiresmate, perle pescuite în Miază-zi, lângă 
insula Ceylon, flori ciudate, pietre scumpe... In felul 
acesta, poveştile nu mai erau poveşti, ci întâmplări 
adevărate... Tărimuri minunate, dăruite de Domnul, se 
găseau departe, peste mări şi văzduhuri. Băeţelul Jules 
visa să pornească şi el într'acolo. într'o bună zi, să se 
facă şi el corăbier, asemeni lui Gulliver sau Robinson. 
Nu ştia micuțul de el, că visul lui nu avea să se îm- 
plinească, cu adevărat, așa cum şi-l închipuise ! 

* 


Când Jules a prins să meargă la şcoală, a îndrăgit 
mult cărţile أو‎ învățătura. Mai ales, deprindea cu mare 
bucurie tot ce putea afla despre ţările îndepărtate de 
Franţa. Veştile despre descoperirile pământurilor noui, 
le doria nespus. Apoi tot ce privea mersul corăbiilor 
pe mări, hărţile pământului întreg, călătoriile vestiţilor 


Se știe câte încercări se fac, pentru o călătorie in 
lună. Jules Verne a închipuit o astfel de călătorie, într'o 
rachetă, întocmai cum socot și învățații de azi s'o în- 
făptuiască. Peripeţiile unui astfel de drum se află în- 
şiruite în două povestiri: Dela pământ la lună și împre- 
jurul lumii. De-altfel, el a zugrăvit, în amănunt, toată 
lumea cerească a stelelor, a sorilor, cu mișcarea lor, 
într'o altă carte: Hector Servadac în lumea solară. 


Incă alte multe cărți şi istorisiri mărunte şi mai 
întinse întregesc munca de scriitor ales, a lui Jules 
Verne. Toate sunt povestiri frumoase, vioae; cuprind în 


cursul lor știința lumii întregi, adică tot ceeace un 
copil: trebue să cunoască, despre globul pământesc. tă- 
rimurile minunate, istoria neamurilor, orice ! 

* 


V'am arătat, pe cât văd, micuţii mei cititori, că 
Jules Verne, deşi nu a fost cu adevărat, un corăbier pe 
întinsul mărilor albastre, a fost, însă, un povestitor 
care i-a întrecut pe marinarii de pe corăbiile ancorate 
la Nantes, în port! Nu-i aşa? 


N. PAPATANASIU. 


DELA SERBAREA DE AN ŞCOLAR 


DE: SFÂRȘIT 
AL „INSTITUTULUI ANGLO-SPERANȚA". 


aTa Ea mc 


Ca şi în anii trecuți publicăm şi anul acesta fotogra- 
fiile elevilor silitori, cari au luat premiul |. Fiecare fotografie 
va fi însoțită de o adeverinţă din partea şcolii. 


E 


își mută întâmplările în locurile bogate în pietre scumpe, 
din Africa în Transvaal şi Colonia Capului. 

Intâmplările nespus de ciudate din cartea Aventu- 
rile misiunii Barsac, se petrec însă, în Miazănoaptea 
Africei, în Senegal. Cu acest prilej, Jules Verne scrie 
aci despre o mulțime de născociri, care [tocmai în 
vremea noastră s'au înfăptuit. 


* 


O altă povestire minunată, în care se înlănțuesc o 
mulţime de întâmplări năstruşnice, este aceea care se 
numeşte : Două zeci de mii de leghe sub mări. Cuprinde 
o călătorie su» mări, întrun submarin construit de 
căpitanul Nemo. Copiii dornici de alese învățături vor 
afla tot ce se poate şti despre adâncurile mării, dela 
un capăt la altul al globului pământesc. Citind această 
povestire, călătoreşti prin împărăţia minunată a mă- 
rilor, în submarinul măiestru, anume Nautilus. 

X 


Ţara Indiei, din Asia, ne este făcută cunoscută, 
într'o altă istorisire: Elefantul de oțel. Un inginer meş- 
ter a închipuit un elefant de oțel, care se mişcă cu a- 
jutorul unei maşini cu aburi. Cu acest elefant minunat 
călătorim prin India întreagă. Geografia ținutului şi 
istoria neamurilor ce viețuesc acolo, le aflăm amănunțit. 

* 


Insula misterioasă este o insulă din Oceanul Pa- 
cific. Aci se vor petrece lucruri grozave. Povestirea e 
un prilej să aflăm o mulţime de veşti din acele ţinuturi. 

* 


Mihail Strogoff îşi desfăşoară întâmplările prin 
Rusia nordică dela Moscova — la Irkuțk, în Siberia. 
Poate că unii dintre micuţii cititori au văzut la cine- 
matograf, întâmplările grozave prin care trece viteazul 
Mihail Strogoff, trimisul cu solie al împăratului rus. 


* 


Ținuturile înghețate ale pământului ne sunt zugră- 
vite de către Jules Verne într'o altă povestire: Deșertul 
de ghiață. f 

Tara şi istoria Greciei ne sunt înfățișate, cu multă 
vioiciune, în romanul: Archipelagul în flăcări. Intor- 
cându-şi ochii prin alte tărîmuri ale lumii, ne. descrie 
întreg cursul celui mai mare fluviu de pe glob: fluviul 
Amazoanelor, din America de Sud. Cartea aceasta se 
numește: Două sute leghe dealungul Amazoanelor. lar în 
Raza verde întâmplările istorisirii se petrec în nordul 
Angliei, în Scoţia, mai bine spus: în insulele Hebride.., 


Mathias Sandorf e un roman întins, cu întâmplări 
din cele mai curioase. Cunoaştem, citind cartea aceasta, 
toate împrejurimile Mării Mediterane, dela strâmtoarea 
Gibraltar, în Maroc, Italia şi porturile Siciliei. 

* 


America de Nord ne-a fost înfăţişată, cu statele 
locu ile şi bogăţiile ei, într'o carte, care se chiamă: 
Testamentul unui excentric (adică un om ciudat). Istoria 
războaelor americane pentru desrobirea negrilor, este 
foarte frumos istorisită, în povestirea numită: Nord 
contra Sud. 


Chiar şi o parte din țara noastră, Ardealul, se oglin- 
deşte într'una din povestirile despre călătoriile minunate ; 
Castelul din Carpaţi. Tot aci, Jules Verne ne vorbește 
despre una din cele mai mari născociri ale oamenilor: 
radiofonia, cu toate că, pe timpul său, nu se făceau 
decât încercări. De-altfel, Jules Verne a pomenit în 
istorisirile sale, despre o mulţime de născociri minu- 
nate, care numai în vremurile noastre au putut fi infăp- 
tuite: telefonul, radio, aeroplanul, balonul, dirijabilul. 
Despre zeppelin. scriitorul acesta a vorbit pe larg, într'o 
altă carte: Robur Cuceritorul. Născocirile despre care 
a scris, ca şi cum ar fi fost pe deplin construite, le 
ote azi, toată lumea şi nu se minunează nimeni 

e ele. 


x 
* 2 


Neaţă şi cu Nătătleaţă, 
Intr'o zi de sărbătoare 
S'au sculat de dimineaţă 
Si-au pornit. grăbiţi, prin 
piață, 
Fără rost, aşa . `n plimbare. 


larnă grea este pe-afară, 
Dar nu gerul aspru-i face 
Aşa îniristaţi să pară: 
N'au în pungă para chioară ! 
Ista-i chinul cei doboară, 
Şi deloc nu le dă pace. 


Dar norocul, pe cărare — 
Le eşi "nainte iară, 
Printr'un 'domn-bătrânel- 
care 
Avea o ladă, cam mare, 
Care ladă — mi se pare — 
Trebuia dusă la gară 


— Trei poli aveţi dela mine, 
Dacă lada ce-o vedeţi ب‎ 
La primul tren care vine 
Aveţi s'o duceţi cu bine 
Chiar acuma, măi bãeti ! 


LIE 


1 porn 
e— peo pa 6 e — 
> 


le cu i rba a 


Au scos vreo pa tru : ză 
Şi co piatră | le-au batul 


1 Pe e fundul | lădi iţei Aa 
1 Şi-a -astfel baefii — 


uns eli diat. 


MOŞI NEAGU 


Vestea cea bună 


Colegele Ninetei erau supărate d: purtarea Margăi. 
Toate se strânseseră în jurul ei, mâng:. nd-o. O învățau 
să-i povestească acasă măicuței ce-i făcuse Marga. 

Nineta se hotări pentru prima oară să se plângă 
mamei ei de purtarea Margăi. Dar pe drum, spre casă, 
Marga își ceru iertare şi după ce Nineta o îmbrăţișă în 
semn de împăcare, o întrebă: Nu-i așa, Nineta, că acum 
nu mă mai spui mamii? 

— Sigur că nu, Marga. 

— Prin urmare, mi-ai făgăduit! 

— Eu nu-mi calc făgăduielile niciodată. 

Fetiţele ajunseră acasă şi în timpul prânzului, Marga 
spuse spre marea nedumerire a Ninetei: Mamă, știi că 
Nineta a luat o notă proastă la Română, astăzi. 

— Ti-am mai spus odată, Marga — zise mama celor 
două surori — că nu-mi place să mi-o pârăști pe sora 
ta mai mică! Chiar dacă a luat azi o notă proastă, eu 
nu o voi certa, fiindcă ştiu că Nineta se va îndrepta. 

Nineta începu să plângă. Nu plângea decât de. du- 
rerea pe care i-o pricinuia purtarea surorii ei. Aşa dar, 
după ce că îi făcuse răul de a-i ascunde ghiozdanul, 
după ce că din pricina asta fusese mustrată la şcoală, 
ba căpătase şi o notă rea, tot ea o pâra măicuţei lor, 
fiindcă ştia bine că Nineta nu-şi va călca făgăduiala 
făcută în aceeași zi, în drum spre casă, adică nu va po- 
meni nimic despre ghiozdanul ascuns în sobă. 

Când cele două surori rămaseră singure, Nineta îi 
aruncă o privire dispreţuitoare şi toată ziua aceea nu-i 
vorbi de loc. 

Se vede că Margăi îi păru rău de cele făcute, căci 
nu știa cum s'o împace pe sora ei. 

Câteva zile în şir se purtă frumos cu Nineta şi 
aceasta era foarte mulțumită că se înțelege aşa de bine 
cu sora ei. 

Dar curând se întâmplă un nou fapt, menit să-i do- 
vedească Ninetei că Marga era mereu răutăcioasă. 

In ultimul trimestru, Nineta învățase atât de bine, 
încât o luase înaintea tuturor colegelor ei. De unde până 
atunci, cu toate silinţele ei, nu putuse ajunge mai mult 
decât a patra din clasă, acum avea aproape aceleași 
note ca premianta. Deosebirea era doar de câteva 
puncte. 

Nineta era în culmea fericirii. De când aștepta ea 
prilejul de a putea veni acasă şi de a-i spune măicuţei: 
Uite şi eu am luat premiul 

Marga însă nu era deloc încântată de silinţa surorii 
ei mai mici. Incerca chiar s*o descurajeze, spunându-i, 
ori de câte ori avea prilejul: „Ai să vezi că mo să-ţi 
dea premiul“ Degeaba te bucuri. 

Măicuţa fetițelor o auzea uneori pe Marga vorbind 
astfel cu Nineta şi se întrista, văzând cât de răutăcioasă 
e fata ei mai mare. 

„Trebue să o dezbăr pe Marga de răutate“ — își 
spuse ea — „trebue“. 

— Ascultă — Marga — o întrebă într'o zi mama ei — 
tu ai fi mulțumită să ia anul acesta şi Nineta premiu? 

— Sunt sigură că nu-l va lua! se grăbi să răspundă 
Marga. 

— Eu nu înţeleg cum poţi fi atât de răutăcioasă cu 
sora ta. Aș fi fost mult mai mulțumită să înveţi mai 
puţin strălucit şi să dai dovadă de mai multă bunătate, 
încheie vorba, mama celor două surori. 

Marga rămase pe gânduri. „Aşa dar — îşi spunea 
ea — cu toate că eu sunt premiantă în toţi anii, mama 
mea tot pe Nineta o preţueşte mai mult! zice că ea e 
mai bună decât mine. Ei bine, dacă e vorba așa, voi 
dovedi că şi eu pot fi bună! Să vedem atunci ce cusur 
o să-mi mai găsească mama“. 

Câteva zile, Marga fu într'adevăr de nerecunoscut: 
Vorbea blând cu Nineta, o mângâia, îi ajuta chiar la 
lecţii, lucru ce până atunci nu se mai întâmplase nicio- 
dată. Dar fiindcă această bunătate nu venea de loc din 
inimă, ci numai din ambiţie, fiindcă Marga se hotărise 
să fie bună numai de ciudă că mama ei îi spusese că 


INETA şi Marga erau surori. Nineta avea doi- 
sprezece ani şi era în clasa întâia de liceu şi 
nu într'adoua, fiindcă la vârsta de șapte ani 
când încep copiii şcoala, ea s'a îmbolnăvit de 
scarlatină şi boala asta a slăbit-o destul de rău. 
Doctorul care a îngrijit-o a fost de părere că fetiţa ar 
trebui ținută acasă şi abia în toamna viitoare să fie 
dată la școală. 

Nineta învăţa bine, dar nu chiar atât de strălucit 
ca surioara ei, Marga, elevă în clasa treia secundară. 

Nineta şi Marga nu aveau tată. Murise când fetiţele 
erau mititele. Măicuţa lor dădea lecţii de pian și cu 
banii pe care îi câștiga, obosindu-se de dimineaţă până 
seara, putea să-şi îngrijească bine fetele, nelipsindu-le 
niciodată nimic. 

Măicuţa Ninetei şi a Margăi era veselă că are copii 
silitori. Ea le sfătuia mereu pe fetiţe să înveţe bine, să 
poată într'o zi să-şi agonisească singure traiul, atunci 
când ea va fi prea bătrână ca să mai poată munci. 

Nineta dorea din suflet să vie şi ea odată acasă cu 
un premiu, aşa cum venea la fiecare sfârşit de an, 
Marga. Dar Nineta nu izbutea. Era o elevă bună — a 
patra sau a cincea din clasă, dar niciodată întâia. 

Marga o necăjea mereu, spunându-i: 

— Vezi tu nu ești în stare să meriți un premiul Tu 


10 


nu ești atât de deşteaptă ca mine“. 

Nineta se întrista, mai ales, că vorbele surioarei o 
mâhneau mult. 

Dealtfel, deseori Marga era răutăcioasă cu Nineta. 

Intro recreaţie, la școală, pe când Nineta era în 
curte, Marga a intrat în clasa I secundară şi, fără s'o 
vadă nimeni, a scos din pupitrul Ninetei ghiozdanul şi 
l-a ascuns în sobă. Tocmai în ziua aceea, profesoara de 
Română a vrut să vadă caetele elevelor şi, trecând din 
bancă în bancă, controlă lecţiile fetiţelor. : 

Nineta începu să-și caute ghiozdanul, se aplecă sub 
bancă, le intrebă pe colege dacă vreuna din ele n'a făcut 
o glumă ascunzându-l, până ce ajunse doamna profe- 
soară şi în dreptul ei. 

Cu lacrămi în ochi, Nineta spuse că... i-a dispărut 
ghiozdanul. 

Doamna profesoară o mustră, iar Nineta, nevinovată, 
se alese şi cu cearta și cu o notă scăzută. 

In recreaţia următoare, Marga veni în clasă şi pre- 
făcându-se că nu ştie nimic, o întrebă pe sora ei de ce 
are ochii plânşi. 

— Nu-ţi găseşti ghiozdanul? râse ea, şi se duse la 
sobă de unde îl scoase triumfătoare şi i-l dădu Ninetei. 

— Tu l-ai ascuns acolo? se miră Nineta. 

Marga, drept răspuns, isbucni în râs şi o zbughi 
pe ușă. 


Marga care era fericită şi îmbujorată de bucurie că primea 
felicitări din partea colegelor. 

— Am luat premiu! Voi avea ceasul cu brățară! — 
strigă ea Ninetei: Apoi lăsând-o pe sora ei mai mică în 
urmă, alergă în goană acasă să-i ducă măicuţei „vestea 
cea bună“. 

Intră ca o furtună pe uşă şi din prag strigă: Mamă! 
Nineta n'a luat premiu! 

Doamna I. se încruntă și ieşi din odaie, lăsând-o pe 
Marga foarte nedumerită. 

In curte, mama fetiţelor ieşi în întâmpinarea Nine- 
tei. Aceasta intră tristă, abătută, pe poarta curţii, dar 
când dădu cu ochii de mama ei, se sfii şi strigă: Mamă, 
Marga a luat premiul 1. 

Mama îşi îmbrăţişă fetiţa mai mică şi, luând-o de 
mână, intră cu ea în dormitor. A 

Acolo, scoase din dulap o cutiuţă şi o întinse Ninetei. 

Marga intrase tocmui în clipa aceea şi ea în odaie. 

Nineta desfăcu cutia şi spre mirarea ei, văzu că 


înăuntru era un ceas mic cu o brățară de toată frumu- 
seţea. Ridică ochii spre mama ei şi întrebă: Pentru 
mine, măicuţă? 

— Da, Nineto, pentru tine, căci tu mi-ai adus vestea 
cea bună, tu mi-ai spus: mamă, Marga a luat premiul I, 
pe câtă vreme când a venit Marga acasă, ea sa grăbit 
să-mi dea o veste nu tocmai bună, căci mi-a spus: 
Mamă! Nineta n'a luat premiu. 

Marga ieşi din odaie fără să spuie un cuvânt. Inţe- 
lese însfârşit că merita pedeapsa mamei ei şi făgădui 
sincer să se schimbe. 

Nineta era bucuroasă că are un ceas atât de dră- 
guft, dar ar fi fost mult mai mulţumită să ştie că are 
unul la fel și sora ei. 

— Ştii ce, mamă, spuse Nineta — când o so ierţi 
pe Marga şi o să-i cumperi şi ei un ceas, atunci o să-l 
port şi eu pe al meu..... 

Nineta fu îmbrăţișată de mama ei, înduioșată până 
la lacrămi că are o fiică atât de bună! 


SID. DRĂGUŞANU 


Nineta e mai bună decât ea, ajunse să se dea în petec 
foarte curând. 

Intr'o seară, Marga își pierdu răbdarea şi îi strigă 
iar Ninetei: Degeaba te căzneşti să iei premiu, nu-l 
vei lua ! 

In clipa aceea intră în odaie mama fetiţelor. 

— Ai fost bună câteva zile, Marga, şi acum ai stri- 
cat totul cu cuvintele astea! 

Marga începu să plângă de necaz, iar Nineta, în- 
duioşată, nu ştia cum s'o înveselească pe sora ei. 

à Era cu câteva zile înainte de examenul de sfârșit 
e an. 

Nineta învăţa în grădină, Marga în sufragerie. 

La dejun deci, le mai putea vorbi câte ceva măi- 
cuţa lor, căci în tot restul timpului fetiţele se pregăteau 
de examen. 

— Ce aţi dori să vă cumpăr după examen, ca răs- 
plată pentru silința voastră — le întrebă mama pe fete. 

— Un ceas de mână! răspunse Marga. 


— Şi tu, Nineto, ce ai vrea? 

— Eu... eu nu vreau nimic, măicuţă. 

— Cum, nu 11-21 place să ai un ceas cu brățare? 
Știu că de mult îţi doreşti unul. 

— Ba mi-ar place, măicuță — dar dece să cheltu- 
ieşti atâţia bani ? Două ceasuri costă foarre mult. Cum- 
pără-i doar Margăi. 

— Voi cumpăra ceasul aceleia dintre voi două, care 
îmi va aduce dela examen vestea cea mai bună! le spuse 
măicuţa lor. 

— Atunci sunt sigură că eu voi primi ceasul! bătu 
din palme Marga. 

Marga şi Nineta începură examenele. 

Intr'adevăr Marga, răspundea minunat la toate în- 
trebările. Căpătă ca deobiceiu notele cele mai mari din 
întreaga clasă. Luă premiul întâi. 

Nineta se fâstâci puţin la examen și rămase iar în 
urma premiantei I. 

Trecu clasa cu o medie foarte bună. dar fără premiu. 

Când eşi Nineta din examen, o întâlni în curte pe 


FIII IRI 


ie, 


MARIN IORDA‏ > بي 


Ill. Din care se poate învăța ce putere are un zmeu... 


lemn şi o bucată de hârtie, îmbinate într'un anumit 
chip, pot fi ridicate la câteva sute de metri deasupra 
pământului, de ce nu sar ridica şi o pisicuţă, mai ales 
dacă printr'o minune i-ar creşte şi o pereche de aripi? 


Dar Ică nu înțelegea să aştepte minunea. Pornise 


de la un gând şi voia cu orice preț să se folosească 
de un smeu, sau poate de mai multe, ca să facă pe 
Chita să se bucure a privi lumea de la câţiva stânjeni 
deasupra pământului. Am putea crede că voia s'o atârne 
pe pisică de coada unui smeu, ca s'o ridice în slava 


ل ا ل سس سس سن I‏ سس لس Se‏ 


MESTERUL لعا‎ 


ZMEUL 


A drept vorbind, gândul de a face din pisica lui 
o pisică sburătoare, era un gând mai vecli, 
care îl muncea de multă vreme pe băiat. Por- 
nise şi aceasta tot de la o joacă, cum porniseră 
mai toate invențiile pe care Meşterul-Strică şi 

le notase în caetul său. Pornise, anume, dela jocul cu 

smeul. Cine n'a înălțat un smeu şi cine nu s'a bucurat 
să privească bucăţica de hârtie colorată priponită de 
sfoara lungă? In viaţa şi în jocurile unui copil şi mai 
ales ale unui copil năstruşnic cum e Ică, smeul ţine un 
loc de frunte, socotindu-l la fel cu ţurca, cu minge sau 
cu cercul. Un smeu este mai mult decât o jucărie; el 
îl face pe copil să privească cerul cu norii cari aleargă 
de colo colo, să se desprindă de pe pământ şi să se 
ducă cu gândul în lumea închipuirii. Un smeu tı ãe;te 
deasupra pământului, deasupra tuturor fiinţelor de rând, 
un smeu e ca o năzuință ce se înalță spre cer; smeul 
deschide dorinţa de a cunoaşte văzduhul, de a te apropia 
de sborul păsărilor 51 de a uita pentru o clipă sau mai 


multe de pământeştile îndeletniciri. 

Ică le dibăcea cu meșteșug, căci nu se mulțumea 
să le cumpere gata făcute de la librăria din colţ. Lui 
îi plăcea să-şi tae din făşii albe de brad, speteze subţiri, 
pe care să le netezească uşor cu tăișul cuțitului. Le 
lipea frumos după şartul lor, pe coala de hârtie colorată, 
apoi îi croia o coadă sănătoasă şi îi lega „gurile“. Do- 


vedirea dibăciei de smeurar aci se arăta, căci după 
felul cum se înnodau cele trei sfori ca să se îmbine 
întrun singur punct, putea să facă un smeu „suitor“, 


„trăgător“ sau „jucător“ Pe cele suitoare abia apucai să le 
ridici de la pământ, pentru ca să pornească a se înălța 
drept în sus ca o ciocârlie, care sue în dimineţile de 
vară, spre soarele arzător. Cele trăgătoare, trăgeau de 
sfoara cu care erau priponite chiar înălțate pe o boare 
de vânt, iar cele jucătoare, înălțate în slavă, nu-şi gă- 
seau o clipă astâmpăr, săltând pe cer, când în coace, 
când în colo, când făcând opturi, când căzând în cap 
smâncite de mâna meșteră a smeururului. Şi dintre toţi 
copiii din Câmpeni, care înălţau pe maidane smeuri de 
toate culorile, tot Ică al nostru era cel mai meşter 
jucător. Dibaciu la fabricarea smeului, rămânea tot așa 
de neîntrecut la înălțarea lui; știa când să smâncească 
de sfoară, ca smeul să se ridice cât mai sus; ştia să-i 
dea sfoară“, să-l „dea în cap“, să-l „incurce“ şi totuşi 
să-l tragă până la mână, fără să-l trântească de pământ 
şi să-l plesnească, cum li se întâmpla de multe ori chiar 
şi celor mai dibaci dintre copii. Pentru Ică, smeul era 
mai mult decât o jucărie, era o mașină minunată, un 
prieten care putea să-i deschidă calea spre azurul cerului. 
Poate lui, dar sigur pisicuţei Chita, pe care el era în- 
credințat că o va putea face să sboare. 

De ce pe Chiţa, la care, între noi fie vorba, nu ţinea 
prea mult, şi nu pe Inimioara, cățeluşă pufoasă, cu laţele 
în ochi, de care nu se despărțea decât atunci când se 
ducea la școală? Răspunsul e uşor de dat, dacă am cân- 
tări într'o mână pe Inimioara şi într'alta pe Chita... căci, 
pe când pisica nu trece de două chilograme, căţelușa 
se apropie de cinci. 

Atunci? 

Mai ușor va sbura Chita decât Inimioara. 

Trebue lămurit că prin „sbor“, Ică nu înţelege câtuşi 
de puţin că pisicuța lui se va pomeni deodată că-i cresc 
în spate două aripioare şi că, începând să bată din ele, 
se va ridica în înaltul cerului, ceea ce la urma urmei, 
n'ar fi un lucru prea de mirare, căci dacă o Lucată de 


Ică puse în mâna copilului bucăţica de lemn pe 
care se strânge sfoara, atunci când tragi smeul jos. 
Acesta îl apucă dornic, mai ales că smeul trimetea până 
jos, muzica „sbârnăitoarei“ în care vântul se umfla 
furios. Atunci se întâmplă ceva care aprinse în mintea 
băiatului scânteia unei noi născociri. 

Umflat de vânt, smeul începu să tragă cu putere 
copilaşul bălai, care, stăpân pe jucăria mult dorită, apu- 
case vârtos cele două capete ale păpuşoiului, strângân- 
du-le cu putere. In mai puţin de o clipă, el era trântit 
la pământ şi târit peste maidan, şi, poate, cine ştie ce 
s'ar fi întâmplat, dacă n'ar fi fost repezit într'un gard, 
fiindcă în spaima sa de copil îşi încleştase și mai 
mult mâinile pe păpuşoi. Şi pe când ceilalți copii 
țipau şi strigau, unii veseli, alţii cuprinși de teamă, Ică 
rămase pe gânduri, începând chiar din clipa aceea să 
urzească firele unui plan năstruşnic. 

„Aşa dar“ — se gândea el — „un petec de hârtie lat 
de trei palme şi înalt de patru este în stare să târască 
pe maidan un copilca ăsta, care are o greutate de zece- 
cincisprezece oca. Binel.. Dacă în loc de greutatea asta, 
aş atârna de capătul sforii una mai mică, smeul ar 
trage-o şi mai repede. Așa dar iuțeala creşte cu cât 
scazi greutatea. Dacă în loc de un smeu din două ca 
ăsta, aş face un smeu mai mare, să zicem din patru sau 
din opt, atunci el ar fi în stare să tragă după el, dacă 
ar fi priponit cu o sfoară mai groasă, chiar pe tata; 
iar dacă aş face un smeu mare de tot, poate unul cu 
o suprafaţă de opt sau zece metri pătraţi şi l-aş înălța 
cu o frânghiuţă de cânepă, cam cum e aceea pe care 
mama întinde rufele, atunci desigur că smeul ăsta ar 
putea să târască după el, pe maidan sau peste un câmp 
neted, fie iarna, o săniuţă uşoară, fie vara, o cărucioară 
pusă pe roate. Dacă iarna îmi pun la picioare niște 
patine sau nişte tălpici de lemn și înalţ smeul cel mare 
şi mă leg peste mijloc cu capătul sforii lui, atunci în 
câteva ceasuri pot să fiu târiît pe zăpadă, peste câmp 
şi peste apele îngheţate până la București. Dacă vara 
îmi pun la picioare o pereche de patine cu rotile sau 
leg de o bicicletă sfoara smeului înălțat, cu aceeași 
ușurință ajung în Capitala Ţării noastre pe oglinda şoselei 
asfaltate, dacă, bine înţeles, vântul bate de la noi din 
Câmpeni spre București“. 

Cam acestea erau gândurile ce îl frământau pe Ică, 
în timp ce trăsese jos smeul, iar prietenul lui, Sile, 
înfăşura pe păpuşoi sfoara strânsă în colaci. 

— „Care-i cel mai mare smeu pe care l-ai văzut 
tu vreodată, măi Sile“? 

— „Am văzut un smeu din patru la un băiat de la 
sonde. Era de pânză, căptușit cu hârtie, ca să nu treacă 
vântul prin el. Trăgea grozav, că mi-a dat și mie să ţin 
de sfoară şi erasă mă poarte cât co!o, dacă nu venea el 
să-mi ia repede păpuşoiul din mână“. 

— „Dacă unul din patru are aşa de mare putere, 
atunci noi o să dibăcim, măi Sile, în câteva zile, un 
smeu din opt. Tu să faci numai rost de lemn pentru 
speteze. 

Şi Ică intră repede în curte, pe când bietul Sile 
rămase în poartă, cu gura căscată, scărpinându-se ne- 
dumerit în cap. Abia întrun târziu isbuti să strige după 
tovarășul său de joacă: 

— „Oleo! din opt?.. Fugi mă, că te lauzi.... 


In numărul viitor: 


CAP. FV 
Un vis ciudat 


13 


cerului, ceeace desigur n'ar fi ceva prea greu de dus 
la înfăptuire. Ţi-ar trebui numai un smeu sdravăn şi un 
vânt prielnic. Decât numai că ar fi vai de pisica pe 
care ai înălța-o în văzduh în chipul acesta. Ori, Ică nu 
era un copil care să simtă plăcere, chinuind chiar o 
pisică la care nu ţinea prea mult. Nu voia să se poarte 
cu ea ca un duşman, ci se gândea să şi-o facă tovarășe, 
pentru a încerca temeinicia unui plan. Planul îi încol- 
fise în cup într'o zi în care se stârnise afară un vânt 
tocmai bun pentru ca să-ţi vie poftă să te joci cu smeul. 
Ică l-a scos de sub şopron şi a pornit cu el pe mai- 
dan. La înălţat cât ai clipi din ochi şi-a început să se 
joace sub privirile celorlalţi copii. Nu era prea mare 
smeul lui, era abia „din două“, dar vântul puternic 
împingea așa de tare în jucăria înălțată, încât băiatul 
simțea smâncituri puternice în sfoara pe care şi-o înfă- 
şurase pe mână. Parcă dincolo, la celâlalt capăt, n'ar 
fi fost numai un dreptunghi de hârtie bătut de vânt, ci 


o fiinţă vie, care trăgea vârtos de sfoară. Ică desfășură 
„păpuşoiul::, până când rămase în mână cu lemnul de 
brad. Şi pe când se juca, un ţânculeţ de copil, un nod 
de vre-o trei ani numai, cu păr cânepiu, veni cu mâinele 
întinse, cerând să-i dea și lui voe să ţie de sfcară, 


0 G © 
„V'a folosit ceva 


„Că waţi bătut aşa? 
„Nici osul nu-l aveţi 


Pe câ cei doi fârtaţi P RT i 
e când cei doi fårtaf „Şi tot flămânzi sunteți!“ 


Se luptă 'nverşunaţi I. DINU 


Apare un dulău, 
Mergând în drumul său. 


Văzându-i cum se bat 
Se-opreşte deodat, 

la osul şi apoi 
Vorbeşte celor doi: 


„la spuneţi: n'ar fi fost 
„Mai drept şi mai cu rost 
„Să-l fi 'mpărţit, decât 
„Să vă fi luat de gât? 


14 


Azor şi cu Grivei 
Sunt nişte bieţi căţei; 
Tovarăşi amândoi 

De lipsuri 51 nevoi. 


Găsind un os, pe dať 
S'au şi 'ncăierat, 

Uitând că’s prieteni doar, 
Că sunt ca frații chiar. 


Concursul de jocuri pe luna lulie 


CINEL 


SERIA Il 


1 abonamrvt pe 1 an 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 


3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


DESLEGĂRILE JOCURILOR PE 
LUNA MARTIE 


ANAGRAME: cere-rece; seamă-măsea. I. Ass, pore-corp; 
capăt-păcat. Gh. Andrei, iar-iar. Davidovici Carol, grabă- 
bragă. L. Lazarovici, pod-dop. Jenny Ascher Şaradă 
smeura. Munteanu Alexandru. 

GOLF DE CUVINTE; Stan, 


scot, scut, slut, sluj, Cluj, club. 


stai, scai, scap, scop- 


POVESTITORUL DIN HUMULESTI CUVINTE INCR CIS SATE 
PAAU CTOȚAȚEȚI IZA ETA IA 


MARIA NIDIA RACI {NIS (T11 [TAG] 
e2 A. (RIO IMIAIN A FIA! 
1 AIT 
ARIAL Ac YA AIR 
1PIRU TANVI AIC A7 
“MAM AVAN FAT AV Al 
ATA RAS lb A T 

Sl) VACIAIRIAI THAN! 

EV ANA PE AAN‏ | 2 آنا 
AIM AL BIAZZALL |1 INJA‏ 1 


LE-AM POTRIVIT PE ma A ȘI NUCA IN PERETE 


PR Cici A - اا‎ 


PIATRA 
n A/Z JAIL L|E|S 
ED U ct auda! 

42. AME | ع‎ 


ara rara 
D U le LUNA! 


PATRAT, 
GEOGRAFIC 


motor dare 


CUPON DE JOCURI 


SERIA il 


PE LUNA IULIE - 


Adresa: 


Incepând de numărul viitor revista va publi- 
ca o pagină întreagă cu fotografiile tuturor 
şcolarilor silitori cari au trecut clasa cu premiul |, 


15 


Păsări 
Rima anaanai 


de ne n Bi‏ اا 


ORIZONTAL: 1) Pasăre egăţătoare care ciocaneşte 
în coaja arborilor. 9) Fluviu în Siberia. 10) Notă. 11) 
Se întrebuinţează la văruitul caselor. 12) Pasăre neagră 
şi croncănitoare. 14) Pasăre de curte. 16) Ciolan. 17) 
Pasăre neagră. 19) Legătură. 20) Căpăţână. 21) Unealtă 
mică. 22) Pom fructifer. 24) „Drum“ fără început şi fără 
capăt. 25) Pronume. 27) Negaţie. 28) Cum e vişina? 
29) Idol. 30) Pană de despicat lemne. 31) „Cătun” fără 
margini. 32) Nene. 34) Lucrez. 35) Jinduia. 37) Ton gol. 
38) Campion. 40) Fluviu francez. 41) Arbore numit ș; 
anin. 43) Păsărele cântărețe. 46) Acelea. 47) Păsăre cân- 
tăreaţă, foarte frumoasă. 

VERTICAL: 1) Pasăre cu pinteni, fala curților. 2) 
Pasăre din Egipt. 3) Ramură. 4) 51 ele sboară, dar nu 
sunt păsări. 5) Cămașşă. 6) Sboară, dar nu e pasăre: 
7) Păsărică ce vestește primăvara. 8) Exista. 13) Lucrez 
pământul, 15) 52 săptămâni. 18) Pasăre cu picioare 
lungi. 20 Pasăre de noapte, a cărei cântec aduce numai 
rău, după cum crede poporul. 23) Pasăre cenușie, sin- 
guratecă şi leneşă. 24) Pasăre de curte. 26) Pasăre de 
noapte, hidoasă, numită şi buhnă. 31) Ajută păsările la 
sburat. 33) Dânsa. 36) Corabie. 37) Şir de vagoane. 
39) Pasăre răpitoare, foarte puternică. 41) Eclamaţe. 
42) Aduce ploaie. 44) Rebus-Lexicon. 45) Două litere 


din „găscă“. 
LEOVA LAZAROIU, Galaţi. 


POLINDROM 


E un lucru mititel 


Când vrei să bei, el nu te lasă 
lar de-l întorci, nimic nu-i pasă, 
Poţi trece peste el. 


ANDREI GHEORGHE 


DA ينس‎ ma =a ge + y 


Pretul 5 Lei 


UN CONCURS PENTRU VACANȚĂ 


In timpul verii copiii se răspândesc la munte 
sau la mare, fug din oraşe la țară, aproape 
de păduri, hoinăresc pe câmpii sau pe malul 
râurilor. Din când în când mai citesc cărți 
frumoase cu povești și cu poze minunate. 
Desigur, nu uită Dimineața Copiilor, după cum 
nici revista, prietena lor credincioasă nu iî 
uită pe ei. Și iată, în timpul vacanței deschide 
un nou și interesant concurs. Un concurs lite- 
rar la care sunt chemați să ia parte toți ci- 
titorii revistei noastre. 

Tema concursului este: „Descrierea unei 
zile de vacanță". De acolo de unde se află: la 
țară, la munte sau la mare, copiii pot trimite 
descrierea celei mai frumoase zile petrecute 
în timpul vacanței. Ei vor trebui să ție însă 
seamă de următoarele: 1) Descrierea să fie 
făcută fără ajutorul nimănui și pe înțelesul 
tuturor. 2) Să nu depășească cinci pagini de 
caet, scrise cu cerneală, cât mai citet și numai 
pe o singură față a hârtiei. 3) Se vor descrie mai 
ales întâmplările de haz din excursii sau din 
jocuri. 4) Cei cari au talent la desen pot însoți 
lucrările de desene făcute pe hârtie albă, în 
creion sau în culori. Mărimea lor nu trebue să 
depășească o jumătate de foaie de caet. 5) Pe 
ultima foaie a compoziției, jos, în dreapta, pre- 
cum și pe spatele fiecărui desen se vor nota 
lămurit numele și pronumele concurentului, 
vârsta și localitatea, iar pe plicul adresat re- 
vistei se va scrie: pentru concursul din vacanță. 
Lucrările vor fi cercetate de un juriu anunțat 
la timp, odată cu numărul și valoarea premiilor. 


CELE DIN URMĂ CIREȘI! 


români, d-nii prof. Sima Simulescu şi Valentin Popescu 
au scos de curând o foarte frumoasă şi interesantă carte, 
intitulată „Modele sburătoare““, 


In această lucrare autorii dau pe larg lămuriri 
asupra sborului cu avioane fără motor şi descriu foarte 
amănunţit chipul în care se pot construi, chiar de către 
copii, mici aeroplane de hârtie; pânză şi lemn, Cari să e 


poată sbura. 
Cartea are nenumărate chipuri lămuritoare (desene 


şi fotografii) precum şi trei planuri mari după care se 
pot lucra modelele sburătoare. 


După 35 de ani. 


i it să 
Un domn din Am rica, anume Rockwell, a isP" I902. 
regăsească un dolar de care se despărțise 


3 acel an 
C Rockwell, a avut nästrupnieul gi? "tn 


pedi de un do: 


sks sape ااانا‎ pumelu siu Mod i Dea, 


i ără cu el ceva, dela 0 
RRM cand avea în mână Un 7 
cu luare aminte la el. : وروز‎ să-şi găsească 

A trebuit să treacă 35 de ani le. Aceasta s'a în- ِ 
moneda pe care îşi gravase iniţial e. d 
tâmplat în luna Ianuarie a anului 1997. 


> 


Fotografiie premianților |. 


dolar, se uita cU 


54 


Nu se publică în revistă, decât dacă sunt însoţite 
de certificatul şcoalei, iar pe dosul lor se află scris: 
numele şi pronumele, școala, clasa și localitatea. 

Altfel, deşi primim zilnic sute de fotografii, 5 le 
putem publica în revistă, cu toate rugăminţile stărui- 
toare ale celor ce ni le trimit. Ca să se știe! 


. 3 5 2 5 
ce ر‎ 2 0 A £: X, 
Z i HEN 3 
re EA ; 
ks j - | K$ 

A 1١ 5 5 ٠. 

9 ` 2 
CK f. 

tieg 2 E 3 i 3 : 


Este un soi de broască destul de cunoscută în insu- 

a Borneo. Are degetel: de la picioare foarte lungi, iar 

١ pielița care le impreună îi servește ca un fel de aripă, 

astfel că atunci când sare face niște salturi foarte mari, 
izbutind să plutească în aer ca şi o pasăre. 


O vacă foarte deşteaptă. 


Nu se poate spune că boul este un dobitoc prost, 
deşi în anumite împrejurări cei cari vor să dovedească 
lipsa de deșteptăciune a altora îi aseamănă cu blândul 
cornut, Nu mai puţin deşteaptă este vaca. Dovada o face 
ştirea care ne vine din Franța, adusă de o revistă pen- 
tru copii. O vacă a învățat să deschidă robinetul unei 
cişmele, să lase apasă curgă până se umple o găleată, 
iar după ce își astâmpără setea, il închide la loc. 

Nu-i asta deșteptăciune? 


Vreți să construiți avioane ? 


Desigur. din cele mici cu cari să vă jucaţi în timpul 
liber, dar cari să sboare totuşi. Doui cunoscuţi piloţi 


١ 


DI RALINIE ATA 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU COPII SI TINERET 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


No. 702 


21 IULIE 1937 


ANUL XI 


tanti Maliana şi Foica zice că nu vlea să-mi dea mie gâtul”. 

Deabea stăpănindu-mi râsul, spusei: 

— Dar bine, copii, tanti Mariana e găină sau pră- 
jitură s'o împărţiţi aşa? lacă, dacă e vorba să vă cer- 
taţi, o să-i scriu să nici nu mai vie. Atât fu deajuns să 
spun, ca să-mi sară de gât şi Florica şi Nelu şi să mă 
roage cu lacrimi în ochi să nu-i scriu tantei Mariana 
să nu vie. 

Imi făgăduiseră că vor fi cuminţi, smrriţi, că îi vor 
face o primire frumoasă. 

A doua zi, primii o telegramă dela prietena mea. 
Imi vestea sosirea cu un tren de seară. 

Le spusei nepoţeilor mei că mă voi duce la gară so 
întâmpin pe tanti Mariana, şi ei să stea cuminţi acasă, 
să ne aştepte, Le mai spusei să-i ureze bun sosit tantei 
Mariana când o va vedea întrând pe ușă, şi să-i sărute 
mâna. 

— Numai eu am voe să-i sărut mâna — spuse Flo- 
rica — fiindcă atunci când am împărţit-o pe tanti Ma- 
riana, eu mi-am ales mâinile, picioarele şi obrajii. 

Nelu tăcu. Eu eram grăbită să plec în oraș şi ii 
lăsai pe nepoței acasă. 

Seara, m'am dusla gară să-mi aştept prietena. Trenul 
a sosit fără nici o întârziere şi cu el şi tanti Mariana. 
Ne-am urcat într'o maşină și am pornit spre casă. Pe 
drum i-am vorbit de Neluţu şi de Florica, dar nu i-am 
spus în ce hal o ciopârţiseră ei... 

Am ajuns acasă.,. 

Deabea am pătruns pe ușă. şi într'un glas au strigat 
amândoi copii: Bine ai venit, tanti Mariana! Apoi s'au 
repezit la ea, Nelu o trăgea de gât, îi astupa ochii cu 
mânuţele, Florica s'a repezit la mâinile şi la picioarele 
prietenei mele, la obrajii ei. 

Până să-i lămuresc  bietei tanti Mariana că 
Neluţu şi Florica luaseră „impărţeala“ foarte în serios, 
prietena mea privea speriată, neștiind ce înseamnă 
această dr; goste fără margini... 

Curând lucrurile s'au lămurit... Şi dacă nu mar fi 
rugat tanti Mariana să-i iert, le-aş fi dat o pedeapsă 


zdravănă! Şo ţină minte! 
ARE S b 


SĂ STAM PUTIN 
VORBA COPII ! 


Am înaintea mea trei scrisori în care sunt rugată 
să povestesc nepoţeilor şi nepoţelelor mele lucruri noui 
despre Neluţu şi Floricica. 

Lica Cârlan. Georgel Miţulescu şi Ancuta losef imi 
scriu că ar vrea să ştie ce pozne au mai făcut cei doi 
nepoți ai mei. 

lată, să v'o povestesc pe cea mai proaspătă. 

Deunăzi, a venit la mine în vizită o veche prietenă 
din copilărie, o doamnă în vârstă care locuieşte într'un 
orășel de provincie. 

Imi scrisese dinainte că va sta în Bucureşti câteva 
zile pe care ar vrea să le petreacă în casa mea. 

Firește că am fost foarte bucuroasă că voi avea 
prilejul de a-mi găzdui o veche prietenă și le-am spus 
şi lui Nelu şi Floricăi că vom avea un musafir cu care 
trebuei să fie curtenitori, să?nu-i tulbure liniştea, într'un 
cuvânt, să se poarte bine. 

— Dar cum o cheamă 
întrebă Neluţu. 

— Voi, îi veţi spune tanti Mariana, aţi înţeles? le 
spusei eu, şi amândoi răspunseră în cor: am înfeles. 

Din clipa aceea Nelu și Florica nu mai vorbeau de- 
cât de „tanti Mariana“ pe care, deşi nu o văzuseră în 
viaţa lor, începuseră să şi-o şi împartă ca pe o bucată 
de tortăl 

Mare mi-a fost mirarea când într'o zi i-am auzit 
vorbind astfel, pe cei doi nepoţei ai mei. 

Nelu spunea: Tanti Maliana e numai a mea! A ta 
nu este de loc! ` 

Florica răspundea: Ba e numai a mea! Ai să vezi! 

Nelu se înfurie şi începu să strige: Ba a mea! Ba 
a mea! 

Atunci Florica, mai împăciuitoare, 11 dădu lu Nelu 
următoarea idee: 

— De cât să ne certăm, mai bine s'o împărţim! 

Nelu se arătă foarte bucuros şi strigă: 

— Eu vreau ochii lui tanti Maliana și nasul şi ure- 
chile şi gâtul şi pălul! 

— Gâtul nu ţi-l dau, răspunse hotărită Florica. 

Mă gândeam că dacă ar știi prietena mea în ce hal 
o „ciopârțesc“ nepoţeii, nar mai fi atât de bucuroasă 
că va sta în aceeaş casă cu ei... 

Intrai în odaie în care se aflau Nelu şi Florica şi 
mă prefăcui că nu ştiu despre ce şi cine vorbesc. 

Intrebai într'o doară: Ce mai faceţi, copii? 

Nelu se repezi să-mi răspundă: „O impălțiam pe 


pe cocoana care vine? mă 


POVESTILE ORIENTULUI 


UNUL E DUMNEZEUI 


Copiii pământului se temeau unul de altul pentru 
bogăţiile lor. 

Intre pacea şi somnul lor erau perlele Persanului, 
aurul Indianului şi mirodeniile rare ale Arabului. 

Persanul se gândea 

Dacă Arabul şi Indianul se unesc şi-mi răpesc 

în timpul somnului meu cămila şi comoara mea? 

La fel se gândeau şi ceilalţi, unul de a tul. 

Cămilele dormeau încrezătoare în oameni şi'n fire, 
numai oamenii nu puteau dormi. 

Se priviră vreme îndelungată pe furiş, închideau 
ochii obosiţi, se scuturau, mereu treji, şi se bănuiau. 


N Persan, un Indian un Arab se întălniră, 
după un drum lung 5 obositor, prin plin pu- 
stiu, lângă oaza palmierilor, între Saaba-Mareb 
şi hotarul dunelor de nisip spre mare. 

Pustiul ardea, dar sub umbra răcoritoare a 
palmierilor, sub foşnetul uşor al curmalilor, şi'n apro- 
pierea fântânii cu apă dătătoare de viaţă, cămilele şi 
oamenii se înviorară și pop »sirã pentru odihnă. 

Şi Persanul, şi Indiannl şi Arabul îngrijiră întâiu 
de răbdătoarele şi credincioasele lor cămile, adăpându-le, 
dându-le apoi rămurele fragede de curmali şi câte-un 
pumn de curmale dulci din traistele lor. 


Deodată Indianul spuse: 

— Nu ne-am rugat înainte de culcare Domnului nostru! 

Feţele lor se înseninară. 

— Slăvit să fie El! să ne ne rugăm Lui! 

In limbile lor, în felul lor, se rugară eternului 
Dumnezeu, pentru viaţa lor, pacea lor, pentru înfrăţirea 
între oameni. 

Ruga le era caldă şi sinceră. Deasupra lor simţiră 
Ingerul păcii şi în suflete od.hna dulce. 

Işi întinseră mâinile frăţeşte şi-şi spuseră: 

- Domnul e cu noi! 

Se culcară şi adormiră lângă cămilele lor, liniștiți. 

„Palmierii şi curmalii foşneau uşor, dulce, luna 
plutea, luminoasă, peste cetăţile de nisip, în fire era pace... 

Ingerul păcii străjuia somnul lor. 

In zori, când se deşteptară, se priviră prietenește. 

Unul e Dumnezeu! — se salutară ei. 

Işi adăpară din nouă cămilele odihnite, își strânseră 
mâinile şi plecară: 

Persanul cu perlele spre ţara basmelor. 

Indianul cu aurul spre ţara florilor. 

Arabul cu mirodeniile spre ţara viselor. 

THEODOR ROSEN 


Le mângăiară, spunându le şi câte-o vorbă bună, şi 
simţiră după ochii credincioaselor lor cămile, că acestea 
le spun în graiul ochilor: 

— Sunteţi stăpâni buni, noi vă mulţumim. 

Se aşezară apoi şi ei lângă binecuvântata fântână, 
băură din apa-i răcoritoare, mâncară şi mulţumiră, fie- 
care în limba sa şin felul său, Domnului ceresc. 

Făcură apoi un foc mic din vreascuri şi scaieţi, 
noaptea fiind friguroasă în pustiu, şi începură să-și vor- 
bească de ai lor, de ţărileJor şi despre afacerile lor. 

Persanul spuse: 

— Eu schimb perle. 

Indianul spuse: 

— Eu schimb aur. 

Arabul spuse: 

— Eu schimb mirodenii. 

Dar în plin pustiu, perlele, aurul şi mirodeniile sunt 
tot ca boabele de nisip... lucruri fără preţ. 

Vorbiră, obosiră, tăcură. 

Cămilele dormitaui ngenunchiate, liniștite, Palmierii 
cântau încetişor, curmalii foşneau lin, stelele sclipeau 
viu, luna arginta toate cetăţile de nisip, firea dormea, 
numai micuțul foc al oamenilor abia de mai pălpăia. 


— Ei bine—zice el deodată 
Și-apoi politicos : — Pardon, 
Dar tu nu te pricepi pe semne 
Să faci un zero din balon — 


— Pe noi, poate 25298483 mâine — 
A zis Mioara cu regret — 

Şi amândoi ca la poruncă 

S'au apucat să scrie'ncet 

Pe loc au şi umplut tăbliţa 

Că nimeni n'a'ndrăsnit să-i strige... 
O şterg şi'ncep din nou să scrie: 
El face zeruri... Ea, cârlige !... 


Lia D. 


In leagăn subt umbrarul casei 
Lângă un [111 cu perne moi 
Se dau Titel şi cu Mioara... 
Doar ei sunt,.. veşnic amândoi. 


De toate câte sunt în lume 

Ei sunt prea mici şi n'au habar; 
Dar lucruri mari ei le desleagă 
Prin tablă şi abecedar. 


Titel, ştii ce ne-a spus azi Doamna ?— 
lar el să nu-l goneșşti cu tunu: 

— Ce v'a spus Doamna, azi, Mioaro?— 
— Că din cârlige faci un unu |— 


o 2353 care o Să vă fie 
foarte dragă 


Florilor“ seara, mult mai târziu decât îi era îngăduit. 

— Şi, o întrebau celelalte zâne, pe cine crezi că 
vei ocroti când vei avea optsprezece ani? Crina nu 
răspundea niciodată acelaş lucru, căci câte odată i se 
părea că cele mai dragi fiinţe de pe lume şi cele care 
au cea mai mare nevoe să fie ajutate şi ocrotite sunt 
copiii, altădată i se umplea inima de milă şi de duioşie, 
văzând oameni schilozi şi sărmani întinzând mâna tre- 
călorilor şi, însfârşit, de multe ori venea acasă hotărită 
să-și închine viaţa ocrotirii paserilor sau a florilor, pe 
care atâţi oameni le rup şi le smulg din pământ fără milă. 

Dar parcă tot mai dragi îi erau copiii. Deci, de 
tovărăşia lor, Crina nu se sătura niciodată. Acolo, în 
„Palatul Zânelor“ viaţa se scurgea lină, frumoasă, liniş- 
tită, fără nici o întâmplare neobişnuită. Crina n'avea 
nicio prietenă de vârsta ei, şi tare ar fi avut, uneori, 
poftă să se joace, să stea de vorbă cu cineva. Celelalte 
zâne trebuiau întotdeauna să fie cu luare aminte la 
strigătele de ajutor ale fiinţelor în primejdie. De alte 
lucruri n'aveau timp deloc și, la drept vorbind, alte 
lucruri nici nu le interesau. 

Uneori, Crina mai făcea câte o năzdrăvănie, 
nimeni nu făcea haz de glumele ei. 


Intr'o seară, când toate zânele erau plecate —o lăsa- 
seră pe Crina singură în „Palatul Florilor“, zânișoara 
se gândi că ar fi păcat să nu se folosească de acest 
prilej pentru a o lua și ea din loc... 


Se bucură foarte spunându-i că se va duce 
să le vadă pe fetiţele cu care se împrietenise în ajun 
și care spuseseră că sunt interne într'un orfelinat. 

Cine nu știe că într'o şcoală nu se poate pătrunde 
seara, că elevelor nu le poate vorbi oricine ? De unde 
era să cunoască zâna toate regulile astea pământești? 
_ Merse drept la Orfelinat şi, fiindcă poarta era în- 
cuiată, bătu cu pumnişorii, până ce se trezi din somn 
portarul care văzând o fetiţă desculţă, singură, încercând 
să pătrundă în orfelinat, la o oră atât de târzie, îşi 
spuse că trebue negreşit s'o vestească pe doamna directoare 
ca s'o oprească pe copilă în internat... 

Crina fu bucuroasă când se văzu intrată în curtea 
şcoalei, dar nu mică îi fu mirarea, când se pomeni faţă 
în față cu ò doamnă înaltă, cu păr alb care, vorbindu-i 
foarte blând, o întrebă: — Ce-i cu tine, fetiţo? Pesemne 
că ţi s'a întâmplat ceva foarte rău, altminteri n'ai fi 
căutat azil la noi, la o oră atât de târzie... 

Crina tăcu chitic şi plecă ochii în pământ. Să-i fi spus 


dar 


doamnei directoare că ea este o zână  neascul- 
tătoare, plecată din Palatul Florilor? Nimeni n'ar fi 
crezut-o. 


Doamnei directoare îi fu îndată foarte dragă „fetiţa“. 
li spuse că o va ţine în internat, o va pune la învăţă- 
tură şi îi va purta de grije. 

Vrând — nevrând, Crina trebui să doarmă În 
noaptea aceea în internat. Rău nu i-ar fi părut ei. dacă 
ar fi culcat-o în dormitor cu fetiţele cu care se împrie- 
teniseră în ajun! Dar era târziu şi doamna directoare 
îi pregăti Crinei un pătuc bun în sufragerie. 

A doua zi «le dimineaţă, doamna directoare îi aduse 
un şort de uniformă, pantofi, ciorapi, şi apoi o luă de 
mână ca s'o ducă în mijlocul celorlalte eleve. 

Toată şcoala nu vorbea decât de noua şcolăriţă, 
adică de Crina! 1 

— Ai văzut cât e de frumoasă? Ai văzut ce glas 
minunat are? Ai văzut cu câtă gingăşie merge, se mișcă, 
se întrebau elevele între ele. Care de care se întrecea 
în a-i arăta Crinei mai multă dragoste, mai multă atenţie. 

Crina era foarte încântată. Doar două gânduri îi 


RINA era cea mai tânărăj/zână din „Palatul Flo- 

rilor“ lăcașul .ânelor de pe pământ. 

Avea doar paisprezece ani, era blondă, înaltă, 

subţire şi frumoasă, frumoasă cum nu era alta. 
Se ştie că toate zânele sunt datoare dela opts- 
prezece ani în sus, să se hotărască cui vor să poarte de 
grije pe pământ ; florilor, fluturilor, păsărilor, jucăriilor 
oamenilor necăjiţi, oamenilor bolnavi, sau copiilor. Toate 
zânele din „Palatul Florilor“ își aleseră fiinţele pe care 
să le ocrotească, numai Crina nu, fiindcă ea, cum vă 
„spuneam, n’avea decât paisprezece ani. 

La vârsta asta, zânele sunt lăsate să zburde şi să se 
plimbe pe pământ, luând chipul pe care îl vor, spre a 
nu fi recunoscute. Li-se îngăduie aceste plimbări, fiindcă 
numai astfel pot trăi în preajma oamenilor, numai 


astfel le pot cunoaște viața, şi tot astfel se trezește 
în sufletele zânelor nevoia sufletească de a face bine, 
de a ocroti. 

; Spuneți voi, copii, nu vi s'a întâmplat adesea să fiţi 
într'o mare încurcătură şi apoi aşa, deodată, pe negân- 
dite, să scăpaţi cu bine din ea, fără să se petreacă 
nimic neobișnuit? Ei bine, să ştiţi că în astfel de împre- 
jurări wa ajutat o zână ocrotitoare a copiilor. Ea a 
văzut că vă aflaţi în îneurcătură și întrun suflet a 
alergat în ajutorul vostru. Zânele au puterea să înlăture 
piedicile, necazurile, numai cu o mișcare a mâinilor lor. 

Dar să vedem ce făcea Crina, cea mai frumoasă 
zână din câte sunt și au fost vreodată, când pleca să 
se plimbe prin mijlocul oamenilor. 

Deobiceiu, Crina nu-şi lua alt chip, adică nu se 
prefăcea în pasăre sau în pisică, sau în cerşetoare, când 
vEoia să-i cunoască pe oameni mai de aproape. Işi punea 
un crin în păr şi, desculţă, îmbrăcată într'o rochie albă, 
lungă şi subţire, pornea pe străzi, intra prin curţile 
oamenilor, se oprea de vorbă cu copiii. 

! Toți câţi o vedeau stăteau pe loc şi priveau uimiţi; 
atâta frumuseţe și atâta frăgezime nu mai întâlniseră. 

Copiii se ţineau scai de ea şi Crina trebuia să se 
joace cu ei, să-i mângâie şi să le spuie poveşti. Din 
pricina asta, Crina ajungea de multe ori în „Palatul 


٠ à 


يج جع عع ع ع N i‏ يبب N‏ 


Portarul dormea; Crina vru să descuie poarta şi să 
iasă, dar în clipa aceea, câinii începură să latre, portarul 
se trezi și Crina, ruşinată, trebui să-l roage să nu spuie 
nimănui că ea încercase să fugă. 

Portarul îi făgădui că va păstra taina numai pentru 
el, dacă fetiţa îi făgădueşte că nu va mai încerca nicio- 
dată să fugă. 

Şi Crina nu-și călcă cuvântul. Trecuseră patru ani 
de când era în orfelinat. Peste o zi, împlinea optspre- 
zece ani! Dacă nu va fi înainte de ivirea zorilor la 
Palatul Florilor, pierde pentru totdeauna puterea cu 
care sunt înzestrate zânele, puterea de a face minuni. 

Crina nu ştia cum să iasă dın încurcătură, Dar în 
cele din urmă, își luă inima în dinţi şi îi vorbi astfel 
doamnei directoare: Mâine împlinesc 18 ani. Aș vrea ca 
această zi s'o petrec cu nişte rude îndepărtate pe care 
nu le-am văzut de... de... patru ani! Dacă îmi daţi voe, 
fireşte, ` 


„Doamna directoare nu avea nimic împotrivă. Şi 
Crina plecă din orfelinat, ziua în amiază mare, şi nimeni 
nu bănuia că ea nu se va mai întoarce niciodată cu 
şorțul ei de școlăriţă. 

Mult timp se vorbi de Crina, de fata cea frumoasă 
care venise într'o nvapte singură la orfelinat și care 
pierise fără urme. 

Şi astăzi elevele şi profesoarele mai vorbesc de ea.,. 

Ce a făcut Crina? S'a întors la Palatul Florilor ذو‎ 


_ fiindcă,împlinea 18 ani i s'a dat voe să-și aleagă ființele 


pe care vrea să le ocrotească. 
Să vă mai spun că ea este, din clipa aceea, zâna 
care ocrotește copii din orfelinate? 


SID. DRAGUŞANU 


turburau bucuria; prima neliniște îi pricinuia faptul 
că de atâtea ceasuri plecase din Palatul Florilor, că 
zânele întorcându-se, au băgat de seamă lipsa ei şi că, 
îngrijorate, o caută. 

Şi în al doilea rând, Crina se gândea cu teamă că 
doamna directoare o va trimite într'o clasă alături de 
alte fetiţe de vârsta ei. Ce rușine îi va fi când va fi 
pusă să scrie, să citească, să socotească ! Ea n'a învăţat 
niciodată la şcoală, şi toate fetele de vârsta ei sunt în 
clasa patra secundară | 

Dar de ce ţi-e frică, nu scapi! Şi Crina se văzu în 
clasa IV de liceu, în faţa unor cărţi îmbrăcate în al- 
bastru, în faţa unor caete, unui penar cu toc şi cu 
creion. In viaţa ei nu mânuise un astfel de lucru! 

Și mai mare îi fu mirarea — cât de tare bătea 
inima zânişoareil — când se văzu strigată pe nume de 
către o doamnă profesoară: cure o chemă la tablă și îi 
dete o problemă. 

“Crina stătu câteva clipe cu creta în mână, neștiind 
ce să facă. Ochii i se umplură de lacrimi şi era gata 
să mărturisească adevărul, deși ştia bine că nimeni nu 
o va crede, când auzi o voce care îi spuse: Scrie fără 
teamă! Eu te voi ajuta! 

Crina nu văzu pe nimeni, dar recunoscu gla ul: 
era a unei zâne — cea care ocroteşte copiii de şcoală 
şi care, fireşte, locuia şi ea în „Palatul Florilor”. 

Crina începu să scrie ; creta îi aluneca singură pe 
tablă, cifrele se înşirau unele după altele, socoteala eşi 
minunat şi profesoara fu foarte mulţumită de noua 
elevă. 

Fetiţa asta — spuse profesoara de matematici, 
directoarei orfelinatului, va fi, fără îndoială, cea dintâi 
din clasă. Socoteşte cu o repeziciune nemaipomenită, 

In timpul acesta, în Palatul Florilor, toate zânele 
erau strânse în jurul zânei care ocrotește pe şcolari şi 
care îi venise în ajutor şi Crinei. 

— Nu trebuia să-i dai niciun sprijin — spunea 
zâna pădurilor — trebuia s'o lași să se facă de râs, 
doar în felul acesta s'ar fi intors între noi. 

— Zâna pădurilor are dreptate — zise o altă zână 
—:mi se pare a isvoarelor — Crina a fost neascultătoare, 
ar trebui s'o pedepsim. 

— Eu nu pot s'o las în necaz şi să nuci viu într'ajutor 
— răspunse ocrotitoarea şcolarilor.. Mi-e peste putinţă. 

Trecuse o lună de când stătea Crina în orfelinat. 
Era atât de iubită şi se simțea atât de bine între fetiţele 
de acolo, încât se gândea cu strângere de inimă că va 
veni o zi când va trebui să plece. 

Ştia că în Palatul Florilor este așteptată și că dacă 
nu se va grăbi să se ducă, zânele își vor pierde răbdarea 
şi o vor pedepsi. Şi de o singură pedeapsă se teme Crina: 
să nu-i fii luat dreptul, când va împlini optsprezece 
ani, să ocrotească şi ea, să poartă de grije cuiva de pe 
pământ. Din pricină că nu vroia să-şi atragă prea mult 
mânia zânelor, Crina se hotărî într'o noapte să fugă 
dela Orfelinat... 

Strânse toate lucrurile care îi fuseseră date de către 
doamna directoare, le făcu pachet şi le lăsă in cancelarie. 
Ea se îmbrăcă din nou cu rochiţa lungă şi subţire cu 
care venise, rămase în picioarele goale și după” ce mai 
înconjură toată clădirea cu o privire foarte tristă, porni 
spre poartă. 


putem publica deoarece e foarte stângace. Te laşi furat 
de rime şi treci peste o mulțime de reguli gramaticale. 
Afară de asta întrebuinţezi cuvinte nepotrivite și fără 
înţeles. 1 

Petrescu Ştefanta— Loco Bucata „Duman“ este o buni- 
cică şi corectă compoziţie şcolară. Dar noi, în revistă, 
nu publicăm astfel de lucrări. După cum ai băgat de 
seamă, revista este scrisă de scriitori pricepuţi, iar nu 
de copii. 

loan N. Voiculescu—Argeş. Cele două poesii trimise nu 
sunt publicabile. De ce nu încerci să scrii în proză? 
Elias Mya—Loco. Eşti prea mică, drăguță, ca să poţi 
scrie poveşti pentru revistă. Bucata „Mioara“ nu € lip“ 
sită de calităţi, dar nu poate fi publicată în revistă 
Caută şi citeşte cât mai mult, ca să deprinzi meșteșugul 
scrisului, care este foarte greu. i 
“REDACŢIA. == 


ی 
س ل —~ 


RIDA 


NU UITATI: Pentru tipar se 
scrie cite, cu cerneală, şi 
numai pe o față a hârtiei. 


M! Tudoran--Urziceni. Poţi trece oricând oricând pe la 
redacţie, dacă vii în Bucureşti. Poesia e slabă. 
M> Trahtenbroil—Noua- Suliţă. - Poesia „Pădurea“ nu o 


Şi se'ntreabă 'ngrijorate 
Cum să treacă râul, oare? 


Nici un pod nu le uneşte 
Nici măcar o biată punte. 


Au zărit un şarpe mare 
Și-l rugară să le-ajute. 


La un mal de râu, o ceată 
De maimule lin sfat mare, 


Malurile nu-s egale 
Unu-i mic, altul un munte 


Când deodată 'n a lor faţă 
Maimuţele limbute 


Ș'apoi peste apă, trupul 


Șarpele, atunci, cu dinţii 
Cât era de lung, şi 'ntinse. 


De-un copac bine se prinse 


Pe celalt mal o girafă Ș'atunci şarpele, cu coada 
Se uita la ei mirată O prinse de gât îndată 


n Fericite, trec cu toate 
lar maimutele în grabă, Peste şarpe ca pe-o punte. 
Cele mari, cele mărunte MOSNEAGU 


gotea să tet ca o pasăre! 
Ă 


Acum în urmă,un american îndrăsneţ, anume Glem 
Sohn, îşi face și el, întocmai ca franțuzul, nişte aripi cu 
care sboară însă într'alt chip. Dar îndrăsneţul sburător 
a avut nenorocul să cadă dela o mare înălțime, rămâ- 
nând mort pe loc. 

Aripile lui Sohn, care au luat naștere după ani de 
încercări şi nenumărate sărituri cu parașuta, sunt făcute 
dintr'o pânză groasă, străbătute de speteze de oţel, 
uşoare, dar destul de trainice spre a-i îngădui so må- 
nuiască în aer, cum pofteşte. Când n'are nevoie de ea, 
o poate pături, vârind-o într'o valiză obicinuită. 

Când îşi îmbracă costumul, înaintea unui sbor, şi-şi 
întinde aripile, el ia înfăţişarea unei păsări uriaşe, dar 
greoaie. Sub fiecare braţ apare câte o aripă de pânză, 
iar între picioare, dela coapse și până la glesne se în- 
tinde un alt triunghiu de pânză, ca o coadă de pește. 

Pentru orice întâmplare neprevăzută, precum şi spre 
a căpăta o aterizare fără accidente, Sohn mai poartă şi 
o paraşută, cântărind 34 de kg., pe care şi-o leagă de 
spate, în așa fel încât curelele să nu împiedice întin- 
derea aripilor, sau a cozii. 

Deşi pe pământ pare o pasăre greoaie, Sohn a fă- 
cut până acum numeroase sărituri, dela mari înălţimi. El 
se ridică cu aeroplanul până pe la 2500— 3000 de metri 
deasupra terenului, şi când socoteşte că iuţeala vehicu- 
lului şi vântul îi sunt prielnice, iese din cabină pe una 
din aripi şi îşi dă drumul apoi în gol cu brațele şi 
picioarele lipite de trup. Intocmai ca un paraşutist, 
rămâne aşa, numărând rar până la cinci, acea- 
sta pentruca nu cumva aparatul să se agate de aripa 
aeroplanului, 


După cinci, răstimp în care a parcurs vre-o 70 
metri, Sohn își apucă aripile strâns în mâini, desface 
picioarele și începe să ridice încet un braţ. Când a mai 
căzut 15 metri, a întins o aripă, iar coada il ţine drept 
împiedicându-l să vie peste cap. După alţi 15 metri, 
începe să întindă şi cea de-a doua aripă. Omul pasăre 
se află acum în plin sbor. Căderea sa este oprită de 
pânze, aşa că poate face câteva din manevrele păsărilor. 

Când face o astfel de figură, Sohn apare la început 
spectatorilor de pe aerodrom ca un punct micuţ, pe 
câmpul întins al cerului, iar uneori se face parcă ne- 
văzut. Deacea, el are grijă să-şi lege de picior o mică 
bombă cu fum care lasă nourași albi, pe azurul cerului. 

Intrebat de un prieten ce a simţit în timpul 
sborului său, îndrăsneţul sburător a făcut destăinuiri 
foarte interesante. 

lată cam ce a spus el: 

„Vreme de câteva clipe mă simt tras cu putere în 
jos. Apoi, sbor întocmai ca o pasăre şi mă apropii 
treptat de pământ. Sunt tot timpul stăpân pe mișcările 
mele, folosind aripile şi coada, datorită cărora pot face 
virăje ca şi un automobil. 


„De coada, care este fixată între picioare, mă servesc 
întocmai ca şi păsările. Apoi planez şi fac spirale, co- 
borînd puţin una dintre aripi. Putinţa de a-ţi suprave- 
ghia mișcările în aer, fără niciun ajutor îţi dă minunatul 
sentiment al puterii. Fără aripi, printr'o mişcare de 
înnot, îmi pot micșora iuțeala într'o cădere întârziată 
până la 1800 km. pe oră. lar cu ajutorul aripilor scad 
această viteză la 100 km. pe oră. Pot părăsi și relua 
după voie linia dreaptă a coborişului. Pot sbura cinci 
“km. într'o direcţie laterală şi să mă întorc apoi pe ace- 
laşi drum, aterizând în mijlocul aerodromului. 

„Acest sbor te face să crezi că te-ai afla într'o lume 
de vis. Nu auzi nimic altceva decât vâjâitul ușor al 
aerului pe lângă urechi, iar dacă micşorezi iuțeala, piere 
şi acest sgomot. e 

„De ridic ochii, îmi văd aeroplanul, descriind, în 
depărtare, cercuri largi, iar jos, se întind, ca pe o hartă; 
în relief, câmpii verzi, căsuțe albe, şi undeva, în mijlocul 


10 


5 vrea să sbor — așa mi-a scris într'o zi un 
copil — „dar nu cu aeroplanul, cu balonul 
sau cu zepelinul, ci prin propriile m-le aripi, 
ca o pasăre“. Incheindu-șşi rândurile, copilul 
m'a rugat să-l învăţ cum să-și facă o pereche 

de aripi. 

Dorinţa lui e foarte uşor de înţeles, căci din cele 
mai vechi timpuri, omul s'a lăsat ademenit de sborul 
pasărilor şi a încercat să-și croiască aripi أو‎ să se avânte 
în văsduh asemeni fiinţelor într'aripate. 

Legendele vechi ale Grecilor arată că Icar ar fi 
încercat să sboare cu aripi de ceară, dar apropiindu se 
prea mult de soare, acestea sau topit şi cutezătorul s'a 
prăbuşit, înecându-se în apa mării. 


Cu sborul s'a îndeletnicit şi marele pictor Leonardo 
da Vinci, care a şi făcut chiar şi un fel de aripi cu 
care unul din ucenicii săi, Astro, a încercat să-și ia 
sborul, dar a căzu! la pământ, schilodindu-se. 


Acum, în timpurile din urmă, au fost mulţi cari 
au încercat să sboare prin propriile lor puteri, fără să 
se mai folosească de baloane sau avioane cu motoare, 
fie întrebuinţând planorul, un fel de avion fără motor, 
fie făcându-și aripi. 

lată ce se ştie despre încercările acestea: 

In anul 1678, un născocitor francez şi-a făcut din 
pânză subţire o pereche de aripi cu care a sărit depe 
acoperișul unei case și după un scurt sbor de-asupra 
câtorva curţi, a coborit la pământ fără să-i se fi întâm- 
plat vreun rău. 


acestora, se află un petic luminos: aerodromul. P cest 
ietis se află sute de puncte negre, ce mişună de colo 
până colo ca nişte furnici. Aceste puncte sunt publicul 
care mă urmăreşte. 

Am aceleaşi sentimente pe care desigur că le încear- 
că păsările, când străbat văzduhul, şi cred că va veni o 
zi când fiecare om va avea aripi ca ale mele, cu ajutorul 
cărora se va putea înălța de pe acoperișurile caselor. 
Dar pentru o astfel de înfăptuire mai e încă nevoie de 
multă muncă şi multe încercări. 

„Sper că în curând voiu putea ateriza fără paraşută. 
Aceasta cânlăreşte 34 de kg. şi greutatea ei mă împie- 
dică în aer, făcându-mi sborul foarte obositor. La capătul 
unui sbor abia mă mai pot ține pe picioare. Dar cu 
toate neajunsurile sale sborul acesta este ceva minunat“. 

D. Sohn susţine că ceeace face el nu este o simplă 
acrobație, ci rezultatul unor încercări ştiinţifice. In ul- 
timii câţiva ani, s'a specializat într'una din cele mai 
primejdioase înfăptuiri aeriene — săritura „întârziată“, 
cu parașuta — în care sportmanul se aruncă în gol, 
dela o înălţime de 3.000 metri şi se lasă să cadă pe o 
distanță de 2.400 până la 2.700 metri, mai înainte de-a 
trage, de cordonul parașutei, care micşorează deodată 
iuţeala coborârii și-l lasă uşurel pe pământ. 

In cursul unei astfel de încercări, el a descoperit 
că făcând cu braţele أو‎ picioarele anumite mișcări ca 
acelea ale înnotului, putea reduce din iuțeală, fără să 
deschidă parașuta. Această observaţie i-a dat ideia de 
a folosi o pereche de aripi şi o coadă, spre a micşora 
şi mai mult iuțeala coboririi, 

La primul său sbor lung, făcut la Miami, Sohn a 
sărit dela o înălţime de trei mii metri. Dar în loc să 
vie peste cap, cum se întâmplă cu toţi parașutiștii, acest 
îndrăzneţ sportman a pornit drept în jos, descriind apoi 
o ameţitoare serie de curbe, sau mai bine zis o spirală, 
ce era văzută de public prin dâra de fum, din bomba 
fumigenă pe care şi-o legase de picior, El străbătu ast- 
fel 2700 m. şi nu-și deschisese parașuta decât când se 
afla la câteva sute de metri de pământ. Spectatorii îl 
urmăriseră cu sufletul la gură, de emoție, până când 
văzură în sfârşit paraşuta desfăcându-se şi umplându-se 
cu aer. 

Unii dintre ei se aşteptau să vadă pânza sfâşiin- 
du-se- şi pe Sohn prăbușindu-se mort la pământ. Totuș, 
avionul rămase întreg şi Sohn nu păţi nimic. 


In timpul acestei prime cunoștințe, Sohn nu numai 
ca învăţat cum să se servească de costumul său, dar a 
mai şi descoperit că întinzând aripele putea face faţă 
câtorva din greutăţile ce sunt adesea o grea în- 
cercare pentru pilot. 


„Obicinuindu-mă cu acea pereche de aripi“ spune 
Sohn, „am văzut că-mi puteam întârzia destul de mult 
coborârea şi am descoperit câteva mișcări primejdioase. 
Printre acestea este lopingul, pe care nu-l fac decât la 
mare nevoe. Mișcarea aceasta are însă un mare neajuns: 
pierderea de viteză care poate fi primejdioasă. Micul aero- 
plan ce sunt începe să vie peste cap şi cum nu am mij- 
loace cu care ca să schimb iuțeala, mi-e foarte greu să es 
dintr'un astfel de vârtej. La prima rostogolire îm- 
pietrisem şi cu greu mi-am recăpătat sângele rece. 

Aceste prime aripi m'au invățat multe şi mi-au 
dat idei noi“ 

lată unde s'a ajuns până acum prin sborul cu aju- 
torul aripilor. Desigur, nu peste mullă vreme se vor 
putea născoci aripi potrivite pe măsura omului, astfel 
că, acestea vor putea să sboare fără altă mașină, ca 
o pasăre. 

Deocamdată în multe ţări din lume, أو‎ nu de mult 
şi la noi, tinerii să sboare cu ajutorul planorului, 
care este şi el alcătuit din două aripi mari, astfel fă- 
cute încât pot sbura fără să se folosească vreun fel 
de motor. 


Dar despre sborul cu planorul altă dată. 


ŞT 


4, 


de per IORDA 


Visurile nu sunt decât gândurile omului îmbrăcate într'o haină 
minunată și sclipitoare. 


IV 


pomul şi legă capul odgonului de tamponul locomotivei. 


Apoi, învârti manivela şi mărind iuţeala trenului, trase 
smeul care se sbătea şi urla ingrozitor. 


MESTERUL strică 


CAP. 


Ve O pal 


că adormise cu gândul la zmeul pe care voia să-l facă. 

Din pricina aceasta, toată noaptea nu visa decât 
smee. De vreo cât. va ori, furat pe aripa visului, gemu 
prin somn. 

Obosit de munca zilei, tată-său, care dormea dus, 
nu-l auzi, dar cucoana Maria se sculă peste noapte şi 
aprinse lampa, înveli băiatul 51 după ce făcu cu mâna 
de trei ori semnul crucii deasupră-i, îl sărută şi se culcă 
îngrijorată, crezând că Ică e bolnav. Băiatul era numai 
chinuit de gândurile lui. 

Se făcea în vis că el şi cu Sile lucrau la un zmeu 
mare, mare de tot. Era de pânză subţire albă, iar spe- 
tezele din șipci lungi de brad. Munciseră câteva ceasuri 
ca să cioplească stinghiile de lemn, să coase făşiile de 
pânză peste care să lipească în cruce spetezele. Când 
zmeul a fost gata şi l-au ridicat în sus, el și cu Sile 
păreau nişte pitici lângă un munte uriaş. l-au pus o 
coadă şi l-au legat cu un odgon gros cât mâna: Unul 
a ţinut zmeul, iar celălalt a desfășurat de pe păpuşoiul 
cel mare cât un butoi frânghia groasă și-apoi a început 
să fugă peste câmpie. Matahala de zmeu s'a înălțat spre 
cer, vâjâind năprasnic, ca o arătare din basme, întune- 
când astfel razele soarelui. Prin curţi, găinile au înce- 
put să cârâie speriate, iar câinii lătrau înfricoşaţi. Zmeul 
uriaș se ridica tot mai sus şi pe când Ică îi „da mereu 
sfoară, Sile desfăşura repede păpuşoiul, până când ră- 
maseră amândoi să ție de bățul gros, unul de o parte 
iar altul de cealaltă. Dar zmeul trăgea vârtos şi ei se 
proptea pe picioare ca să-l poată ţine locului. Trudă 
zadarnică, de oarece le era peste putinţă lor, nişte copii 
mici, să ţie piept cu un zmeu cât toate zilele. Fură trân- 
titi la pământ şi târîţi pe maidan. In timpul ăsta, pe 
când sbârnâitoarea smeului scotea un sgomot ca un fel 
de țipăt de sirenă, copiii şi oamenii eşiră de prin case, 
alergând pe maidan. Toţi priveau înfricoşaţi'cum cei 
doi copii încercau din răsputeri să lupte cu zmeul 
Când însă văzură că mătăhala înălțată îi trânteşte la 
pământ, târându-i peste maidan, oamenii şi copiii isbuc- 
niră înveseliţi în hohote de râs. Dar lcă nu se dete 
biruit; ţinând strâns păpuşoiul, se lăsă o vreme să fie 
dus astfel, şi când îi veni bine, se sculă repede şi apoi, 
cu dibăcie, învârti frânghia pe după trunchiul unui pom, 
făcându-i un nod. .„Mai târăşte-ne şi acum, strigă el 
biruitor“. 

Cei de prinprejur amuțiră şi priveau tare minunați 
la copii: Zmeul parcă mugea trăgând şi mai îndârjit de 
frânghie. Se legăna în dreapta şi în stânga, îşi mişca de 
colo-colo coada şi parcă se încrunta ca o ființă vie, 
privind la cei de jos. Umflat de vânt, zmeul trăgea de 
pomul de care era priponit, încât acesta începu să-şi 
salte puţin câte puţin rădăcina. Urmă o pârâitură în- 
grozitoare şi fu smuls cu pământ cu tot. Sile şi Ică 
abia avură timp să se apuce cu mâinile de trunchiul 
pomului. Se simțeau ridicaţi pe sus, învârtiţi, apoi trân- 
titi iar la pământ şi târâţi aşa vreme îndelungată. Lucru 
ciudat, însă, nu le era de fel frică; erau totuşi îngrijaţi 
că li s'ar întâmpla vreun rău. Deodată, pe când erau 
purtaţi aşa peste câmpii, peste lanuri şi peste văi, ală- 
turi cu şoseaua, duduind năpraznic, se iviun tren. Dea- 
supra locomotivei se făcea că stă domnul Gheorghe 
magazinerul, care, acum, era mecanic. Lepădase 8 
lui de ceferist şi cu capul gol, cu mânicile spflecate 
învârtea manivela, potrivind iuţeala trenului. Când își 
văzu băiatul târât în fata trenului, de zmeul uriaş, în- 
tinse o mână, apucă trunchiul pomului și, după ce ajută 
celor doi copii să coboare lângă el, tăie fringhia, svârli 


Tot vorbind, cei doi copii ujunseră la şcoală, toc- 
mai în clipa în care Năstase servitorul suna clopotul. 
Intrară în clasă şi se aşezară în bănci, așteptând intra- 
rea domnului Păsculescu. Era o hărmălaie în care se 
deosebeau ţipete, rasete زو‎ frânturi de lecţii spuse cu 
glasul tare. Unul învăţa o poezie, altul citea o bucată 
la ştiinţe naturale, altul la religie sau la istorie. 

Numai lcă părea cu totul cufundat în gândurile sale. 

— „Tu nu-ţi înveţi lecţia, mă Icã“? — îl întrebă Io- 
nescu G. loan, tovarășul lui de bancă. Dar în loc să-i 
răspundă, băiatul întrebă la rândul lui. 

— „Ce crezi tu, lonescule, un zmeu din opt poate să 
ridice şi să tragă în sus un coş în care ai pune o pisică“? 

Dar Ionescu îl privi nedumerit. 

— Ce mă, vrei să faci un zmeu din opt“? Auziţi 

băieţi, spuse el tare, Ică vrea să atârne de un zmeu un 
coş în care să bage o pisică. 
Drept răspuns, Ică îi repezi un ghiont între coaste. Era 
supărat pentru că el nici nu se gândise să atârne coşul 
cu pisica de-a dreptul dezmeu. In planul lui, din caetul 
as-uns acasă, Ică îşi închipuise altfel pisica sburătoare. 
Cam la un metru de gura zmeului va atârna de sfoară 
un scripete. La două palme de scripete va lega strâns cu 
un nod bine făcul o sfoară lungă, va petrece capătul 
sforii după rotiţa scripetelui, iar pe burta acestei sfori 
care va atârna în jos — de la gura zmeului înălțat pâ- 
nă la pământ — va pune un alt scripete cu cârlig. Abia de 
acest cârlig va agăța. întrun fel numai de el ştiut, coșul 
în care pisicuţa lor, Chita, va primi botezul văzduhului. 
Trebue tăcut totul cu chibzuială, căci o încercare gre- 
şită ar putea să coste o viață pisicească. Afară de asta, 
o neizbândă ar mai costa însăși faima lui de meșter 
priceput, pe care și-o dobândise prin multe și trudnice 
încercări. Căci n’a făcut el oare să se scoată mai uşor 
apa cu pompa din curte, lungindu-i coada cu un băț lung, 
astfel că ar fi putut s'o maănuească şi un tânculeţ de 
trei ani? Nu e el oare născocitorul cârligelor de rufe fă- 
cute dintr'o bucată de sârmă, cârlige cu care mama sa 
prinde pe frânghie batistele, cămăşile şi celelalte albi- 
turi? N'a pus el la gâtul Inimioarei o sgardă inventată 
tot de el, din care es afară o sumedenie de cue şi ace 
astfel că nici un câine de pripas n'o mai poate mușca 
pe căţeluşa lor? N'a născocit tot el „hoţoaica* de trestie 
cu care se poate fura peste gard, fără să mai intri în 
grădina vecinului, vişinele, cireşile, prunele şi corcodu- 
șele? Dar hojoaica cealaltă, mai mare, făcută dintr'un 
fel de prăjină, care are la vârf un ochi de sârmă şi un 
fel de plasă, n'a născocit-o tot el, 7 

Adevărul este că Ică nu era singurul care îşi primea 
pedeapsa pentru jafurile din grădinile cu fructe. Deo- 
potrivă, cei păgubiţi se plângeau şi celorlalţi părinți, 
iar aceştia nu întârziau să-şi chelfănească odraslele, 
cari mai mult de dragul hoţoaicelor decât de-al fruc- 
telor se dedau la furtişaguri. 

Dar clanta de la poarta ce da în dosul curții lor, 
pe maidan, care are un fel de meşteşug cu o sârmă şi 
cu un clopot de ceasornic stricat, broască pe care n'o 
poţi deschide decât dacă-i cunoști un fel de chitibuş al 
ei pentrucă altminteri sună de trezeşte toată gospo- 
dăria, nu e tot o invenție cu care a făcut să se minu- 
neze toată mahalaua ? Și-apoi sumedenia de mici lucru- 
şoare eşite din mâinile lui de meșter priceput, lucru- 
şoare care sunt de mare folos în gospodăria lor de 
oameni săraci, nu dovedesc ele că băiatul ăsta ar putea 
să ducă la bun sfârşit şi încercarea de a face pe pisi- 
cuţa lor să se înalle, fără primejdie, în văsduh 7 

Desigur că da. 

Apoi, atunci de ce să întârzie lucrul şi să nu se 
apuce chiar de după masă a face rost de cele trebuitoare? 

Toate bune, dar de unde să iei pânză? 

In clipa aceea, domnul institutor Păsculescu intră 
pe uşă şi, după ce roti împrejur ochii săi buni cu 
apele albastre-cenuşii, se așeză la catedră și strigă 
domol catalogul. Apoi deshise cartea şi rosti: 

„Pentru azi, copii, vom învăţa despre mijloacele 
de comunicaţie şi anume, între altele, veţi afla ce sunt 
baloanele şi aeroplanele“. 

In clasă se făcu tăcere. Ică își rezemă capul între 
pumnii mici, deschise ochii şi aşteptă, gata să soarbă 
cuvintele dascălului, care începu lecţia vorbind rar şi 


cu glas domol. 
In numărul viitor: Cap. V, Pisica sburătoare. 


13 


Aci visul se sfârşi. 

Când se sculă dimineaţa să plece la școală, cucoana 
Maria îşi petrecu băiatul până la poartă, mulțumită că-l 
vede sănătos. Mergând spre școală, Ică ar fi sărit când 
pe un picior când pe altul, dacă gândul la zmeu nu 
l-ar fi făcut să calce rar şi apăsat. Când îl văzu pe Sile 
aşteptându-l în colţul străzii, grăbi pasul. 

— „Trebue să găsim chiar azi după masă un loc 
unde să putem face zmeul, fără ca să ne vadă cineva. 
Nici mama nici tata nu trebue să ştie nimic, căcimar 
svânta în bătae“. 

— „Ştiu eu un loc bun, îi răspunse Sile. Mergem la 
tușa Chiva care stă între vii, afară din oraș. Are un 
şopron în care lucra tâmplărie băiatul ei, Stroe, vărul 
meu, care a plecat la armată. Putem lucra acolo fără 
nicio grije. Dar de unde să luăm materialul: pânza, cle- 
iul şi lemnele?.“* 


— „ De pânză, cred că am să fac eu rost, dar ne 
mai trebue să găsim pe undeva o şipcă lungă de doi 
metri şi să strângem câţiva gologani pentru clei. Acasă 
am şi ţinte, căci o să trebuiască, după ce lipim speteze- 
le pe pânză, să le batem în ţinte. * 


١ 
- 


CINEL 


1 abonamrvt pe 1 an 


Concursul de jocuri pe luna lulie 


10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 


SERIA III 


La acest concurs oferim următoarele premii: 


3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


32) Roadem. 33) Prietenă. 39) Cu guşa. 40) Oraş în 
Banat. 42) Miros plăcut. 44) A face nul. 45) Lovit rău. 
52) Apărut. 53) Momeală. 54) Păşesc. 55) Adverb 56) Ne 
ivim (mold.) 57) Impărat roman. 58) Chip. 59) Arareori. 
64) Mioare. 66) Alifi . 

L. A. LAZAROIU-Galaţi 


Saradă 


Prima parte nu-i de post, 
lar a doua este un fir. 

Ai aflat? De, nu mă fir! 
Lesne-a fost să-i dai de rost, 
lar a lor împreunare 

Dă ceva bun de mâncare. 


GHEORGHE ANDREI 


DESLEGĂTORII JOCURILOR PE LUNA MARTIE 


CAPITALA 


Andrei Gheorghe (15), Felicia Briefer (15), Sergiu 
Klein (15), Lizi Berger (15) Lizica Ardeleanu (15), Geor- 
geta Cocârjeanu (15). Cecilia Herşcovici (15), Mircea 
Lăzărescu (15). Cristodor S. Victoria (15). Rotman S. 
Adolf (15). 

PROVINCIE 
Ghelengic: Vlad C. Traian (15) Giurgiu: Preda A. Oprea 
(15) G.-Ocniţei: Ionescu V. loan (15) G.-Humorului: 
Cărăuş Irinel (5) Hagi-Curda: Elena Pascal (15) Hârlău; 
Grünberg Rica (15) Coca şi Tică Solomon (15) Horăşti: 
Cârlan Lidia (1) Hotin: Climescu Mircea (15) Huşi: 
Leon Gh. Const. (15) lași: Lora şi Betty Rimer (15), 
losica Mughinstein (15), Pincu Benovici (15), Ţicăloiu 
Octavian (15), Georgeta Straton (10), Smilevici Moise 
(15) 1. G. Duca: Ecaterina Gheorghiu (15) 1178-1123: 


EURON 950 SERIA III 


Numele şi pronumele 


Adresa: 


22) Se uimeşte. 


Cuvinte încrucişate 


MA Pi [MP A4 


A A II ا‎ 


scara < 


Orizontal; 1) : Judeţ în Basarabia 6) Popor nomad! 
11) Metal. 12) Asalta. 13) Bătrâni. 15) Sgârcită. 17) 
Slut. 20) ....Turbincă. 21) Ies din pământ. 
23) Poftim! 24) Cal frumos. 25) Jghiab. 28) Pasăre cu 
viers duios. 32) Părinte. 34) Ca la 6. vert 35) Ajută păsările 
la sburat. 36) Calif arab. 37) Fruct înrudit cu migdala. 
38) Prieteni. 39) Staţii. 41) Gust (fem.). 43) Primul 
sburător. 46) Adumăm. 47) Sătean. 48) Hrana Evreilor 
în pustiu. 49) Notă. 50) Numeral. 51) Agăţ. 54) Vatră. 
58) A se mândri. 60) Vas de bucătărie. 61) Preot ca- 
tolic. 62) Pământ lucrat. 63) Zei. 65) A supăra 67) Tată 
alintat 68) Fabricant de făină! 

Vertical: 1) Clădire. 2) Potolesc durerea. 3) Inter- 
jecţie. 4) Partea a mânii 5) Iese din vulcani. 6) Stat. 
7) Pantalon. 8) Graiul gâștelor. 9) In prezent. 10) La 
nas. 13) Intro oră sunt șaizeci. 14) De forma unui cerc 
turtit (fem.). 16) Măgari. 18) Brăzdată. 19) Popor bar- 
bar 26) Felicitări. 27) Băgăm fierul roşit în apă. 28) La 
unele uși. 29) Metal. 


30. A păzi 31) Nu plec. 


Sfârşit de an 


La sfârșitul anului școlar, 
elevii, părinţii şi dascălii se 


bucură deopotrivă. 


lată o fotografie făcută în 
preajma examenelor la școala 


primară „Cuibul cu barză“ 


Becul clasa cu PRIMIU I 


٠. 2 e ə‏ .وه ES RETRE {v o.‏ هعورو 
cititori ai revistei noastre!‏ 111111210111 سس 


LaS 


mi 


OLGA VASILIU MONICA ABRAMOVICI POPESCUJI THEODOR POLDI IOSIFESCU PETRE RADU 


Institutul ortodox Loco Școala primară Școala Colibași Şcoala Costaforu Școala Petru Maior 
clasa | Botoșani clasa III Ilfov clase III Loco clasa | Loco 


ADRIANA URMUZESCU - = ١ 
Școala Romanescu TAINDEL CLAUDIU SILVIAN ZEILIG MARGARETA CARNIOL MORELLY NADLER 
clasa III Loco Școala Sf. Andrei Școala Luca Moise ل‎ Şcoala No 9 Școala Moria 

clase IV Loco clasa الا‎ Ploești iasa Loco clasa IV SES 


اقم لعفت > مسا صصص 


EUGENIA ZARAFU 5 


LUCIA L, POPESCU FREDERICA SAMUEL 


Şcoala Ştefan Golescu 1 FOCȘANER BEATRICE MARGULIES CORINA 
clasa IV Loco Școala Romanescu PR برو‎ Carmen بي‎ XR Sesali No. 2 Scoala Clemența 
clasa III Loco clasa III Loco clasa Il Loco 


VALENTINA PANAITESCU  WICAROL STERNBERG si 1 FORENES? : DAVID PETRE SERGIU CASTER 
să Școala de fete No. 14 Școlile Unite asa 0, 9 Sma Şcoala No. 14 Şcoala Mabin 
| clasa | Loco clasa Il Loco clasa II Loco elasa J Loco 
| 
| 
| 

ă < Masna لك‎ e sali lee 3 
COSMESCU V, IOAN LEIA ȘAPIRO TRISTER SILVIAN STERNBERG ALICE JILLY BOIANGIU 
Școala Sf. Andrei Școala No. | Școala Malbin Școala de aplicație Școala Avântul-Cultural 
clasa IV b Loco clasa Ill Tighina clasa Il Loco clasa IV Chişinău clasa | Loco 


15 


aP 


5 


C?T?TOR?P NE SCARY! 


Apariția numărului 700 al revistei noastre a fost prilej de mare bucurie pentru cititorii noştrii mari şi mici. Multi 
din ei ne-au scris la redacție rânduri însuflețite, arătându-și prin aceasta toată dragostea ce-o poartă revistei. 
lată, publicăm mai jos cuvintele pline de voe bună ale uneia dintre cele mai vechi cititoare ale Diminețţii Copiilor. 


700 


gândesc la foloasele acestui minunat focar de învăţătură, 
care dacă n'ar fi făcut decât să deschidă pentru prima 
dată gustul de literatură potrivită pentru copii şi tine- 
ret, şi totuşi meritul lui ar fi destul de mare. Dar mai 
ales că aci am cunoscut mai întâi pe Andersen, Grimm, 
Oscar Wilde, Charles Dikens, Cristophe von Schmmid, ale 
căror poveşti mi-au legănat copilăria. Apoi, descrierile 
călătoriilor minunate, întâmplările interesante, roma- 
nele pe cari cu toţii le citim cu plăcere. Şi nu trebuie 
să uităm că în fiecare număr găsim jocuri distractive, 
dând astfel putinţă creerului să poată pătrunde mai 
uşor anumite lucruri. Cine dintre voi, copii, nu sa în- 
veselit citind atâtea povești frumoase şi păţanii ale 
atâtor eroi cunoscuți. 

„Dimineaţa Copiilor“ a ştiut să adune şi să vă dea 
tot ce era mai frumos, mai instructiv şi mai atrăgător, 
pe înţelesul tuturor. 

Şi de ce credeţi voi? 

Pentruca din micii cititori de azi ai revistei să iasă 
mâine acei iubitori de literatură sănătoasă şi potrivită 
acelor ce mâine sunt sortiţi să devină conducătorii ţării 
noastre, pentrucă trebuie să ştim cu toţii că numai 
pintr'o învățătură temeinică, prin muncă stăruitoare şi 
prin credinţă nestrămutată putem deveni folositori Patriei. 

Deaceea cu toţii, copii, să mulțumim celor ce sau 
străduit să ne dea numai lucruri bune,” strigând în cor 

„Trăiască Dimineața Copiilor”. 


ANGELA POPESCU 


Se împlinesc aproape 14 ani de când mi-a căzut în 
mână primul număr al revistei „Dimineaţa Copiilor“. 

Dar pe atunci nu ştiam să citesc, deaceea mă mulţu- 
meam numai să privesc desenele cu haz cari înfăţi- 
şau nenumărați eroi. 

Dar mi-aduc aminte că bunica izbutea să mă adoar- 
mă, spunându-mi basme din sacul fără fund al „Dimi- 
neţii Copiilor“. Şi tot pe atunci învățai pe de rost multe 
din poveștile publicate în revistă. 


AIE DS ODI pp. pd: d e... o ele rer. elles, Clio RU 


încet, să dau de rostul revistei. 


Ea mi-a fost un al doilea abecedar, căci îndată ce 
l-am sfârșit pe primul şi adevăratul, am început să-l 
silabisesc şi pe al doilea — revista —. 

Şi bine spune Directorul revistei în numărul festiv 
că această revistă „a fost floarea așteptată cu nădejdi 
„în primăvara copilăriei“ pentrucă îmi aduc aminte cu 
câtă bucurie şi mândrie am citit primul număr. 

Mândrie, pentrucă mă gândeam că îndată ce am ajuns 
să citesc reviste şi ziare, sunt un om mare. Și acum 
eram şi eu un om mare la fel cu bunicul, cu tata și cu 


٠ unchiul Ion. 


Aşa am început să citesc revista, reluând-o dela nu- 
mărul 1. Şi citind-o mereu, am ajunspână la numărul 700 ! 
Acum, după ce au trecut atâţia ani, văd cu totul alt- 
fel această revistă, decât atunci cândmă bucuram să-i pri- 
vesc doar pozele. Şi fără să vreau, am început să mă 


AA 


De e- سمب‎ 
او الس شه‎ fil laşi 


١ 


DIMIMEAT/ 


COPIILOR 703 


| 


j 
) 


| 


v LUMEA 
bau 


Băştinaşii, după ce sapă un șanț adânc, lat de vreo 
zece metri, îl umplu cu lemne și pietre vulcanice, 
punându-le în straturi. 

Se dă apoi foc întregii grămezi pe care o lasă să 
ardă o zi întreagă, până ce pietrele se roşesc. După 
aceea, se scoate jăratecul şi se aşează pietrele într'un 
singur strat, care răspândește o căldură dogoritoare. 


غ کک 


In acest timp, Figienii, cari au cinstea să treacă 
peste foc, îşi îmbracă hainele cuvenite unei astfel de 
slujbe şi îşi pun ferigă în părul lor cel des. 

Aceşti oameni, în numâr de doisprezece sau pai- 
sprezece, pornesc toţi odată prin şanţ, păşind cu picioa- 
rele goale peste pietrele roşite de foc; merg încet şi 
uneori stau locului, aproape un minut, peste lespezile 
încinse, în timp ce preoţii, care poartă un dinte de 
rechin, emblema  Figienilor, cântă cântece de jale, 
aruncând pe foc, frunze care răspândesc un fum gros. 


lar în jurul jeratecului, alţii cântă imnuri şi dansează. 
E uluitor să vezi cum cei ce merg pe pietrele înro- 
şite, nu par deloc turburaţi; faţa lor e senină, nu se 
grăbesc și nici nu simt vreun miros de carne prăjită. 


Dacă tălpile li s'au încins, ei nu se plâng deloc de 
arsură. Şi când te gândești că această plimbare se face 
pe pietre care ating o căldură de 140 de grade! 

La sfârşitul serbării, se aruncă frunze, verdeţuri şi 
bucăţi de carne peste jeratec. Din ele se pregăteşte un 
praznic măreț care încheie straşnica sărbătoare. 

Fără îndoială că acești oameni au o piele de ipo- 
potam, altfel n'ar putea îndura o astfel de căldură. 


N literatura popoarelor sălbatice se găsesc o mul- 


.: و‎ 
DANSUL PE FOC 


time de mărturii cu privire la însemnătatea focului 
în viaţa acestor neamuri. 

Intr'o sumedenie de legende se vorbește despre 
sălbateci cari se îndeletnicesc cu răpirea sau cu 
păstrarea focului. 

Chiar şi în zilele noastre, negrii din unele triburi 
sălbatice fac foc frecând repede două bucăţi uscate de 
lemn. 
Lemnele încălzindu-se, căpătăm puţin jăratec, dea- 
supra căruia e deajuns să suflăm, ca să se işte flăcări. 


0 VAR 


Aceşti negri sunt mult mai puţin simţitori la căldură 
decât noi. Uneori ţin între degete o bucată de tăciune 
ca să aprindă un maldăr de lemne, sau cară jeratecul, 
trecându-l dintr'o mână într'alta. 

Dar unul dintre cele mai minunate lucruri e „tre- 
Da peste foc“ care se poate vedea într'una din insulele 

igi, 


Aceste insule alcãtuesc partea cea mai răsăriteană 
a Melanesiei. 

Costumul obişnuit al Figienilor e o pânză înfășurată 
in jurul şoldurilor, şi o cămăşuţă. 

La sărbători mai deosebite. mai marii deacolo îşi 
e o eșarfă lungă, făcută cu firele din scoarţa unui 
arbore. 


Pentru desăvârşirea gătitului, băştinaşii îşi albesc 
părul cu cretă, şi ca să fie şi mai frumos, adaugă o 
vopsea roşie amestecată cu funingine. 

Un obiceiu ciudat în aceste insule e „dansul pe foc“. 

Să nu credeţi cumva că dansatorii se folosesc de 
vreo şmecherie, ca să scape de dogoarea focului. 


8 


„+ „OREI CIOS TTT TTT REINER. 


REVISIA ILUSTRATA. PENTRU COPII SI TINERET 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7— 9 — 11. — TEL. 3.84.20. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


No. 703 


28 IULIE 1937 


ANUL XIy 


apa rece. După bae, plimbaţi-vă puţin pe plaje, alergați, 
jucaţi-vă fără să vă obosiţi. 

Apoi plecaţi de pe plaje, duceţi-vă acasă, spălaţi-vă 
de nisip, curăţaţi-vă unghiile, ștergeţi-vă bine în urechi, 
suflaţi nasul ca să fie bine desfundat, puneţi-vă o că- 
mașă curată şi staţi întinşi un sfert de oră pe un pat 
nu prea moale. 


Apoi îmbrăcaţi-vă de masă şi mâncaţi cu poftă dar... 
fără lăcomie! 

Nu e bine să vă duceţi și după amiază pe plaje — 
vă veţi obosi prea mult. 

După amiază dormiţi bine un ceas, chiar două, luaţi 
o linguriţă de dulceaţă când vă treziţi, 5081811-58 cu 
apă rece şi faceţi ce vă face mai multă plăcere: o 
plimbare, o vizită la un prieten, sau cetiţi o carte cu 
poveşti frumoase. 

Seara veţi mânca desigur iar cu multă poftă şi 
somnul vă va da târcoale mai devreme decât ca deobicei. 

Dacă vreunuia dintre voi nu-i prieşte cura de soare, 
dacă simte că-i scade pofta de mâncare, că are dureri 
de cap şi temperatură, trebue s'o întrerupă numaidecât. 
lar dacă vi se înrușeşte rău pielea şi vă ustură, pu- 
nefi pe locurile dureroase un strat bun de iaurt. Vă va 
lua durerea cu mâna! 

Mia Gross — La vârsta matale trebue negreşit să te 
hrăneşti bine. Caută să te plimbi o jumătate de oră 
înainte de mese, pe jos. Plimbarea trebuie făcută la 
aer curat, fireşte. Roagă pe mămica să ceară la farmacie 
un sirop pentru poftă de mâncare şi ia-l. Fereşte-te de 
dulciuri înainte de mese. 

Iţi urez poftă bună și fii binevenită în club. 

F. Desie, Reşa Rosenfeld, Elena lonescu. Rugămin- 


tele voastre au fost satisfăcute. 


SA STAM PUŢIN | 
VORBA COPII! 
RR So a 


Dragele mele fetițe şi dragi mei ,أو ةإعتقط‎ știu că 
mulți dintre voi plecaţi să vă petreceţi vacanţa la mare. 
Inţeleg cât de drag vă e nisipul încins în care vă puteţi 
infunda picioruşele şi pe care vă puteţi întinde ca pe 
cel mai plăcut şi moale pat, înţeleg cât vă place să 
clădiţi case de nisip, să vă prăjiţi la soare şi să vă 
scăldaţi în apa bună a mării. 

Copiii sunt încântați să-şi petreacă vacanţa la mare. 
Dar mulţi din ei nu ştiu cum să se folosească de bine- 
făcătoarele raze ale soarelui și în loc să-și facă plăcută 
şederea la mare și-o fac neplăcută. 

Dragele mele nepoţele şi dragii mei nepoțţei, dacă 
nu veţi avea grije să faceţi o cură bună de soare, în loc 
să vă priască vacanţa, vă va aduce o seamă de mici şi 
mari nemulțumiri. 

Ascultaţi sfalurile buniţei şi veţi avea o bună şi 
folositoare vacanţă! 

Prima zi de plajă, veţi sta la soare numai zece 
minute. Pieptul şi spatele vor trebui să fie acoperite cu 
un prosop; doar mâinile şi picioarele lăsaţi-le goale, 
sub razele soarelui. Pe cap să purtaţi negreșit o pălărie 
cu bor şi să nu vă lipsească ochelarii de soare. 

A doua zi, veţi sta cincisprezece minute la soare și 
numai în ultimele cinci minute să vă ridicați prosopul 
depe spate şi de pe piept. 

A treia zi, puteţi sta douăzeci de minute şi în ultimele 
zece minute scoateţi prosopul. 

A patra zi faceţi la fel ca în a treia. Apoi. veţi 
putea sta la plajă zilnic o oră, o oră şi jumătate, fără 
prosop pe piept sau pe spate. 

Nu staţi mereu în aceiaș poziţie, întoarceţi-vă când 
pe o parte, când pe alta, când pe spate, când pe faţă. 
Dacă staţi mult pe aceiaş parte, razele soarelui vă pot 
face arsuri foarte dureroase. 

Dar dacă ştiţi cum să faceţi cura de soare, vă veți 
înnegri la fel pe tot trupul şi nu veţi avea niciun ne- 
ajuns. 

Este foarte bine ca înainte de a vă duce pe plaje, 
să vă ungeţi pe corp, pe mâini, pe picioare, chiar pe 
faţă, cu untdelemn. 

După ce aţi stat pe plaje cât trebue, puteţi face o 
bae în mare; mai mult de zece minute să nu staţi în 


Se lăsase seara. Unchiul sta tot în jilţul său, oftând 
cu capul în palme. lntr'un târziu începu să povestească 
cu glas domol şi trist. 

Voi nu ştiţi, copii, ce vechi şi scumpe amintiri mă 
leagă de câinele ăsta. Nu puteţi înțelege ce pierd eu 
prin moartea lui. Imi era așa de credincios! Şi-apoi, 
toată buna mea stare de azi, toate rosturile mele, totce 
vedeţi în juru-mi lui i-le datorez. Cum așa ? — între- 
barăm noi toţi, deodată : 

Ascultaţi — răspunse unchiul, povestind înainte.‏ ب 

N'am spus nimănui cum am câştigat banii cu care 
mi-am făcut căsuţa asta, în care mă odihnesc acum la 
bătrâneţe. Toţi mă ştiau în lume de când eram copil, 
ştiau că am hoinărit peste ţări şi mări ca marinar şi 
că am agonisit o sumă bunicică, cu care m'am întors 
acasă după aproape 30 de ani. V'am spus că am fost pe 
un vapor, întâi ajutor la bucătărie și apoi marinar în 
lege, cunoscând toate tainele meşteșugului marinăresc. 
Ştiţi că am venit însoţit de Vârtej, care mi-a fost un 
nedespărţit tovarăș. 

Aflaţi acum și cum ne-am împrietenit. 

Poposisem într'o zi într'un port din Asia, pe coasta 
Oceanului Pacific. Un port murdar, plin de streini pri- 
mej dioşi, de marinari de toate naţiile pământului, arţă- 
5051 şi gata să-ţi răspundă la o vorbă cu o lovitură de 
cuţit. 

Noaptea, cu puţin înainte ca vaporul nostru să ridice 
ancora şi să părăsească portul, mă îndreptam pe-o uli- 
cioară strâmtă, spre cheiu. Cerul era acoperit de nouri 
care se târau până peste case, ca nişte balauri 1101051. 
Din când în când cădeau de sus picături reci de ploaie. 

In faţa mea, mergeau bălăbănindu-se doui marinari 
beţi, cari vorbeau o limbă necunoscută. Deodată unul 
se opri lângă un gang întunecos şi întinse mâna spre 
un ghemotoc negru ce se afla jos. Era un biet căţel slab 
numai piele şi os, care tremura ca vai de el. Matelotul 
îl atinse cu mâna pe cap şi animalul i-o linse. Omul se 
plecă şi-l ridică în braţe, apoi scoase dintr'un buzunar 
o sticlă, desigur de rachiu, şi încercă să-i dea să bea. 
Căţeluşul începu să se sbată şi nu vru nici în ruptul 
capului să înghită niciun strop. Marinarii se înfuriară, 
câinele începu să se sbată și mai tare, lătrând cuprins 
de groază și în cele din urmă isbuti să scape de strân- 
soarea braţului puternic al celui care îl chinuia. Fugi 
sub o poartă. Dar beţivii îl urmară, vrând să-l prindă 
din nou. Animalul nu se lăsă; era hotărât să-și vândă 
scump pielea. Şi când marinarul se plecă din nou spre 
el, se repezi şi-l mușcă de mână. La lumina felinaru- 
lui văzui fața schimonosită de durere a acestuia. Atât 
i-a lipsit. Duse repede mâna la buzunar, scoase un re- 
volver şi ochi. 

Nu mai putui răbda. Mă repezii odată, îl lovii peste 
mână, că arma îi sări cât colo. Ne încăerarăm şi deşi 
ei erau doui, eu isbutii să le ţin piept. 

Apucai câinele şi-o rupsei la fugă spre port. 

incepuse să plouă des, cu picături mari şi repezi. 
In urma mea, cei doi marinari streini mă blestemau şi 
mă înjurau, ameninţându-mă cu moartea. Ajunsei pe 
vapor tocmai cu puţine clipe înainte de plecare. Mă re- 
pezii în cabină şi lăsai cățelul pe pat. Mai târziu i-am 
dat ceva să mănânce, căci era hămesit de foame. 

Peste câteva zile, toți marinarii îl cunoşteau. Era 
nedeslipit de mine, deși se împrietenise şi cu ceilalţi. 
li zisei Vârtej şi toţi îl strigau aşa. In câteva luni cres- 
cu şi se făcu un dulău sdravăn, cu păr lung şi lucios. 
Când vaporul ancora în câte un port, când voboram pe 
cheiu, Vârtej mergea cu mine. Citeam în ochii lui atâta 
credinţă şi dragoste, că eram sigur, dacă cineva ar în- 
drăsni să se apropie de mine cu gând rău, l-ar fi sfâşiat 
cu dinţii. 


AND am ajuns la unchiul, l-am găsit tare trist şi 
amărât. El care era totdeauna vesel, gata să 
ne spue o poveste sau o glumă, abia de şi-a 
ridicat ochii spre noi. L-am înconjurat cu drag 
toţi copiii, întrebându-l de ce-i aşa de supărat. 

Astfel. am putut afla că Vârtej, câinele cel voinic al 

unchiului, a fost călcat de un automobil. Venind spre 

casă, pe când voia să treacă de pe o parte pe alta, din 

pricina sgomotului prea mare, se vede, bietul câine n'a 

putut auzi, a fost lovit şi călcat de roate. Unchiul l-a 

luatpe „rănit“ şi l-a adus cu o trăsură la spitalul de 

câini, unde un doctor veterinar i-a dat îngrijirile trebu- 
itoare. Dar bietul Vârtej fusese prea tare isbit de auto- 
mobil ; avea un picior sdrobit, astfel că, după câteva 


ceasuri, sărmanul de el, a murit privind cu ochi săi 
mari şi buni în ochii plini de lacrimi ai stăpânului său. 

Acestea ni le-a povestit cu glasul îndurerat, unchiul. 
Am rămas cu toţii îngândurați, tăcuţi, împrejurul său. 

Bietul Vârtej | Câte amintiri nu ne lega pe noi, copiii, 
de el. De câte ori nu ne jucaserăm împreună, sburdând 
prin grădina cea mare a unchiului, jucându-ne de-a po- 
liţiştii, sau înhămându-l la o cărucioară mică, în care 
ne îngrămădeam toţi, clae peste grămadă, țipând şi chiu- 
ind ca nişte sălbateci. Vârtej, ca un moşneag cuminte 
şi înțelegător, nu se supăra şi ne făcea pe voe, vesel 
şi mulţumit că ne poate vedea așa de bucuroşi; se opin- 
tea în ulube şi trăgea cu greu zăruciorul care scârțâia — 
avea chiar roatele neunse. Ne ocolea toată grădina, în- 
torcând din când în când capul său mare, ca şi cândar 
fi vrut să ne întrebe: „Vă place?“ Apoi iar pornea 
mai departe. 

Vârtej era pentru noi, nu un animal oarecare, ci 
un prieten scump şi înţelegător, credincios şi gata ori- 
când să ne intre în voe. Cât era el de bătrân, că era 
bătrân, aşa ne spusese şi unchiul, dar sburda uneori în 
rând cu noi, ca un căţeluş. Unii încălecau pe elcum în- 
caleci pe un cal sau măgărușş, ni-l izbea cu călcâiele în 
coaste. El tot nu se supăra, nu mârâia și nu lătra; mer- 
gea cuminte, ducându-și călăreţul din spate încotro voia 
acesta. 

Şi-acum prietenul nostru era mort. Eram cu toții 
copleşiţi de tristeţe şi-abea mai îndrăsneam să mai vor- 
bim în şoaptă, fără să mai ne uităm unii la alţii. 


eşiră pe punte, sbenguindu-se, când rămaserăm numai 
noi, cei trei bărbaţi, americanul îmi întinse un plic. 

— „Mabel, fetița mea este singurul meu copil, sin- 
gurul meu prieten, mama sa a murit de mult. Sunt foarte 
bogat, dar dacă aş fi rămas fără ea, aş fi fost cel mai 
nefericit tată din lume. : 

Mi-ai scãpat-o de la moarte. Primeşte, te rog, aceşti 
bani, drept răsplată 

— „Dar, bine, nu eu v'am scăpat fetița dela moarte, 
ci câinele!..,. răspunsei eu încurcat. 

— „Atunci, mai spuse americanul — dă-i lui banii... 
Şi începu să râdă cu poftă. 

Privii spre căpitan; îmi făcu semn să primesc pli- 
cul. Mulţumii americanului, îi strânsei mâna şi eşii. Când, 
în cabină, desfăcui plicul, nu-mi veni să cred ochilor de 
cât bănet găsii acolo. Era o adevărată avere, pe care 
n’aş fi putut-o agonisi eu din leafa mea de marinar 
nici în într'o sută de ani. 3 
Acum aţi înțeles dece a trebuit să-i port 21818 re- 


cunoștință lui Vârtej. Mulțumită vitejiei lui, am câşti- 
gat banii cu care mi-am cumpărat casa asta şi bucata 
de pământ de alături. FAR e da 
Vedeei dece azi, când l-am pierdut, poate şi din vina 
mea, am dreptul să fiu trist şi să-l plâng ca pe un âde- 
vărat prieten şi binefăcător. 
In ochii unchiului luceau acum lacrămi. r 
Copiii începură și ei să plângă cu gândul la câine. 
Bietul Vârtej! 


Odată, pe când mă aflam într'un mic port, în piaţă, 
mă pomenii faţă în față cu un zaplan de marinar cât 
toate zilele. Acesta mă privea încruntat, cu ură. Il re- 
cunoscui; era marinarul care în noaptea aceea, de mult, 
voise să-l împuște pe Vârtej. Se apropie de mine ame- 
nințător. Dar câinele se așeză în faţă-i, arătându-și colții 
şi lătrând furios. Abia acum marinarul strein îl văzu 
pe Vârtej. Se depărtă repede, amestecându-se în mulți- 
mea din jurul nostru. 

Intr'un timp, mă angajai pe un vas de călători, căci 
vaporul de marfă se lovise de-o stâncă și se spărsese. 
Bineînţeles, Vârtej veni cu mine, căci cerusem voie căpi- 
tanului să-l primească şi pe el. Era cuminte şi toţi pa- 
sagerii depe vapor îl iubeau, iar copiii se jucau cu el, 
alergând pe covertă. 

Intr'o zi, pe când vasul despica valurile, avântân- 
du-se în larg, se întâmplă o nenorocire. Unul dintre 
copii, o fetiţă de vre-o doisprezece ani, se suise pe gri- 
lajul de pe margine, ţinându-se cu mâna de un stâlp de 
fier, Privea în jos, spre apa ale cărei valuri spumegau 
lovindu-se de peretele de fier, al va- 
sului. Deodată, fie că ameţise, fie că 
își pierduse cumpătul, fetița alunecă 
prăbuşindu-se în valuri. 

Cei cari se aflau prinprejur în- 
cepură să țipe. Dar tocmai în aceeaş 
clipă, Vârtej se repezi în jos după 
fetiţă, 

Călătorii daseră alarma şi vestiră 
pe comandantul vasului. Acesta po- 
runci oprirea vaporului şi eu, însoţit 
de șase marinari voinici, coborii în- 
tr'o barcă, pe apă. Vâslirăm înapoi, 
peste valuri, cam la câteva sute de 
metri departe de vas. Vârtej ajunsese 
copila şi cu dinţii o apucase de gu- 
lerul hainei, ţinându-i capul afară din 
apă. Când ne văzu, începu să înoate 
spre. noi. li urcarăm sus şi vâslirăm 
spre vapor. Călătorii priveau înmăr- 
muriți această scenă. 

Desigur, fără curagiosul şi cre- 
dinciosul Vârtej, copila sar fi înecat. 
“ste uşor de înțeles cum am fost 
primiţi pe covertă, când ne ridicarăm 
cu barca trasă de funii, călătorii se 
repeziră spre noi, înconjurându-ne. 
Fiecare voia să-l mângâie. Dar cel 
mai vesel] și fericit era, bineînţeles, 
tatăl fetiţei, un american înalt cu 
părul alb şi care părea foarte bogat. 
După ce își îmbrățişă cu dragoste 
copila, mângâie şi el câinele. Apoi 
se apropie de mine şi-mi strânse mâ- 
na. |l văzui după aceea vorbind în- 
tr'un colţ cu căpitanul vasului nostru. 

Seara, mă chemă în cabina sa. 
Era acolo, americanul şi fetiţa, 

— „ţi închipui cât trebue să-ţi 
fiu de recunoscător“ — îmi zise el, | $ d 8 
strângându-mi iar mâna. Fetiţa mea sa îndrăgostit de câi- 
ne, încât se rugă să i-l cumpăr. Cât ceri pe el?“ Ca și când 
ar fi înţeles de ce e vorba, Vârtej începu să latre puternic. 

— Domnule — răspunsei — vedeţi singur că nu ne 
` putem despărţi.“ Bătrânul şi căpitanul începură să râdă 
sgomotos. Fetiţa se plecă şi cuprinse cu braţele ei mici 
capul cel mare al câinelui. Zara 

— „Lasă-mă cel puţin să mă joc cu el, atât cât vom 
călători pe vapor“ — se rugă ea. 1 ES 

— «Cût pofteşti“ răspunsei eu vesel,, mai ales că nici 
Vârtej nu se dă în lături dela joacă“. Fetiţa şi câinele 


لمجت اكرام 


nit pe lucruri mari; tot ce face este mare şi altcum 
decât în alte părţi. Chiar clădirea caselor este acolo 
ceva deosebit, iar oraşe ca: New-Yorkul, Filadelfia, 
San-Francisco, Holywoodul, Los-Angelos sunt adevărate 
minuni pe cari nu ni-le putem închipui. 

Casele au aci o înălțime ameţitoare. La New-York 
sunt unele din ele cari au peste o sută de etaje, că de 
multe ori acoperișurile sunt înfipte în nouri. De aceea 
se şi numesc sgârie-nouri. Toate aceste case au schelete 
din drugi mari de oţel, iar temeliile lor sunt peste 20 
metri băgate în pământ. Săpatul pământului se face cu 
mașini anumite, cari merg cu aer comprimat şi cu 
dinamită. 

New-Yorkul este tăiat de străzi largi și drepte, 
numite  avenu-uri, cari sunt numerotate. Cea mai 
mare clădire se află la întretăierea străzii 34 cu ce-a 
de-a 5 avenue. Are 104 etaje şi-o lărgime de 70 metri, 
şi se crede că în înălțime nu a fost încă întrecută, 
deoarece are 458 metri. 

Zeci de ascensoare urcă şi coboară sute de mii de 
persoane pe zi, cu o iuţeală care mă face să zâmbesc, 
gândindu-mă la ascensoarele din Bucureşti. luţeala cea 
mai mică este 1 metru pe secundă şi cea mai mare 2. 
Ascensoarele sunt conduse mai mult de fete tinere, cu 
creștere aleasă, cari lămuresc pe cei ce cer orice fel de 
lămuriri, 

Clădirea Chrysler are 98 etaje cari se termină cu 
un turn de cristal, care în zilele însorite se vede dela 
mare depărtare, în afara orașului. Această clădire este 
pe faimoasa stradă a 42-a, care azi e plină de sgârie nori. 


Ultima clădire, care întrece orice așteptare în ce 
priveşte mărimea și felul cum e clădită, este faimoasa 
Radio-City, clădită de Standard 011 pe întinsele pro- 
prietăţi dăruite de J. D. Rockefeller, marele bogătaş. 


Este pe a V-a Avenue, între a 48-a și 50-a stradă, 
terminându-se la Vest cu a Vl-a avenue. A V-a avenue 
între a 42-a şi a 59-a stradă, este cel mai ales cartier 
din oraș. 

Fațada clădiri pe a V-a avenue, în fața Catedralei 
Sf. Patrick, este formată din două clădiri ale Franţei și 
Angliei în cari sunt birouri de import şi export, o 
expoziţie statornică a mărfurilor, precum 51 consulatele 
acestori ţări. 

Ocupând o suprafaţă de 25.000 m. p , clădirea Radio- 
City este un oraș întreg într'un oraş. Afară de parter, 
unde sunt câteva bănci şi câteva etaje cu birouri, restul 
clădirii este ocupat de apartamente. La al 30-lea etaj 
sunt două străzi cari se întretaie, străzi pe cari te miri 
că nu vezi trecând automobile; găsești, în schimb, pe-o 
parte şi pe alta, tot felul de magazine, restaurante, tea- 
tre şi cinematografe, o sală de operă şi chiar o catedrală, 

La al 70-lea elaj sunt staţii de radio-emisiune, şi pe 
acoperișul terasă sunt terenuri de tenis şi foot-ball, un 
basin cu apă de mare şi plaje de nisip, unde copiii pot 
sta la soare. La înălțimea de 380 metri, pe care o atinge 
această clădire, sgomotul asurzitor al circulației orașului 
şi mirosul de benzină nu ajung. E totdeauna aer curat, 
şi oricât de cald ar fi în oraș, aici sus e vecinic o adiere 
ușoară de vânt, cu aer de mare. 

In ultimii ani, sgârie-norii s'au îmulţit simţitor. Locul 
fiind mic pe pământ, ai mereu imboldul de a te urca 
cât mai sus. Clădirea băncii Guaranty Trust cu 80 de 
etaje şi Irving National Bank cu 85 etaje, sunt pe Wall 
Street. Pe această stradă se află o clădire veche, în stil 
roman, în formă de templu, care pe vremuri era tezau- 
rul Statelor Un'te. Clădirea întreagă este de marmură şi 
are la intrare statuia lui George Washington, primul 
președinte al Statelor Unite, care este numit 51 „tatăl 
ţării sale‘... 


ENTRU europeni, mai ales pentru popoarele din 
răsăritul Europei, America este o țară ciudată, 
cu obiceiuri foarte neînțelese. Este şi firesc să 
să fie aşa, deoarece noul continent s'a desvol- 


tat într'un timp foarte scurt şi întrun chip ' 


care se deosebeşte de desvoltarea celorlalte continente. 

Deaceea, cine călătoreşte în America, rămâne uimit 
de ciudăţeniile pe care le vede. Acolo, totul, dela case 
şi până la cele mai neînsemnate obiceiuri, se deosebește 
de lumea europeană. O călătorie în noul continent nu 
poate fi decât un lucru foarte plăcut și folositor în 


popor ridicat în 


acelaş timp, căci americanii sunt un 
cinstită, şi dela 


scurtă vreme, prin muncă temeinică și 
ei se pot învăţa multe. 


Pentru acei dintre voi cari nu-şi pot îngădui o că- 


lătorie așa de lungă şi costisitoare, publicăm azi o parte 
din însemnările scrise de un român care a stat şi a 
călătorit mai mulţi ani prin toată America. 

„Acolo, spune acesta, totul este altfel gândit şi făcut 
decât aiurea. Americanul lucrează într'alt chip de cât 
noi, începând lucruri foarte greu de dus la bun sfârşit, 
cari pe noi ne-ar îngrozi. Inalţă case cu sute de etaje, 
seacă râuri şi lacuri, abate din drum ape repezi şi sapă 
prin munţi tuneluri de mii şi mii de metri lungime, fără 
să-i pese că aceasta înghite bani mulţi, muncă uriaşe şi 
de multe ori este însoţită de jertfe omenești. 

Americanul nu se înspăimântă de nimic; el face 
tot ce-i poate aduce folos, repede, cu stăruinţă, bucuros 
că poate munci. Este totdeauna însufleţit, voios și por- 


عي ” اخ اك :ورين انط تاعس ةد 


cărui capitală nu este San Francisco, după cum mulți 
cred, ci Sacramento, este centrul industriei filmului. 

Industria aceasta cheltuieşte anual mai mult de cât 
100 milioane de dolari pentru a produce zecile de mii 
de kilometri, cari desfată publicul din toată lume. Sunt 
filme ca Ben Hur, Parada cea mare sau Nimic nou pe 
frontul de Vest cari au costat mai mult de un milion 
de dolari fiecare. 

In America se călătoreşte foarte mult cu trenul, 
astfel că se scurtează mult depărtările între oraşe. Avi- 
oanele pornesc la ore anumite şi sosesc tot aşa, sburând 
şi noaptea, în timp ce călătorii dorm fără grijă. 

Sunt în America multe, între alte ciudăţenii, şi res- 
taurante pe roate în chip de vagoane, cu tejghele şi 
scaune. Ti se dă pe preţuri mici o supă sau o friptură 
gustoasă pe care o mănânci la repezeală ca să poţi după 
aceea să-ţi vezi de treburi. 

Americanii se dovedesc foarte pricepuţi 
ramurile. 


în toate 


Astfel, când e vorba de cumpărat ouă proaspete, ei 
fac aceasta într'un fel al lor deosebit. Ouăle sunt așe- 
zate în nişte cutii de aluminiu uşoare, în care încap o 
duzină, astfel puse, cu arcuri cari ţin oul atârnat. Cutia 
chiar daca ar cădea, e cu neputinţă ca un ou să se 
crape măcar, necum să se spargă. In acest chip, ameri- 
canul care locueşte în oraș se abonează la ouă, cum 
te-ai abona la un ziar. Fermierul îţi trimite săptămânal 
ouăle la care eşti abonat, în cutii cari sunt cunoscute la 
poştă şi trimise numaidecât. Cutia o trimiţi negusto- 
rului tot prin poștă, fără nici o taxă, taxa întreagă fiind 
plătită de fermier, o sumă anumită pe un an întreg. 

Şi încă un lucru ciudat, alunele pe cari noi le nu- 
mim americane, nu ştiu dece, au fost aduse în America 
prin secolul al şaptesprezecelea din Asia, şi numele lor 


“botanic e Arachis Hypogoela, totuși le spunem ameti- 


cane, fiindcă au fost aduse la noi din America, unde se 
produc câteva sute de milioane tone anual, 

Dar mai sunt şi alte ciudățenii în America, ciudă- 
țenii cari vor fi cunoscute la timp. 


Tratamentul reumatismului la copii 


In baza unor cercetări făcute atât în America cât şi în Europa 
s'a constatat că reumatismul îşi recrutează foarte multe victime 
printre copii. Spre a combate acest flagel, a fost creat la Pistyan 
sanatoriul special pentru copiii reumatici „Kvetusa”. Aci se tra- 
tează cu succes durabil cazuri grave de reumatism articular şi de 
paralizie infantilă. Sanatoriul este deschis tot anul şi oferă copii- 
lor în afară de tratamentul pentru vindecare şi posibilitatea de 


“a continua cursurile şcolare sub conducerea unor profesori cali- 


ficaţi. In acest fel copiii pot relua şcoala, după ce au fost 6013 
plect vindecuaţi, fără pierdere de timp. 


Z i . TE 


Când în oraş sunt călduri dogoritoare şi lumea 
moare din pricina lor, în birourile acestei clădiri e plă- 
cut şi răcoare, deoarece pe unde în timpul iernei vine 
căldura, vara se trimite aer frigorifiat (adică răcit.) 
Ventilatoarele electrice nu prea sunt acum 398 de 
întrebuințate. 


America este țara filmelor cinematografice, aci fiind 
cele mai mari studiouri (ateliere) în care se lucrează 
necontenit filme de tot felul. 

Pe întinsele terenuri s'au ridicat ateliere cu fel de 
fel de maşini, apoi ateliere în cari se construesc odăi 
mai mari sau mai mici, în cari actorii joacă piesele 
cinematografice. Pe-afară se clădesc case şi chiar străzi 
întregi, aşa după cum cere înscenarea filmelor. Deaceea, 
cel ce intră într'o fabrică de filme, rămâne uluit de câte 

inunăţii vede acolo. Ici se vede o casă veche de acum 
două sau trei sute de ani, colo se zăreşte un han rusesc, 
mai în fund o corabie de lemn, un poșştalion, sau o sanie, 

Merg mai departe prin acest studio-hangar şi pot 
vedea o stradă dintr'un oraş din Maroc, cu nisip pe jos, 
cu colibe de carton presat, imitând perfect lutul văruit. 

; Intr’un alt colţ se face un film cu subiect din viaţa 
eschimoşilor. Pentru a reda tăria frigului polar, scenele 
sunt filmate într'un frigorifer uriaş. 

Insoţitorul meu îmi dă o blană şi o căciulă, şi in- 
trăm. Temperatura este 15 gr. sub zero, blocuri mari de 
ghiaţă artificială formează locuinţele eschimoșşilor, așa 
numitele „ingloouri“, ca nişte stupi de albine. Zăpada 
artificială este formată din cristale de ghiaţă, cari sunt 
împroşcate cu aer comprimat, din care pricină ţi-se pare 
că ai în faţă zăpadă adevărată. Frigul acesta era nece- 
sar pentru a face pe actor să joace cât mai natural, şi 
aburii ce-i ies din gură când vorbeşte sunt veritabili. 

E uşor de înţeles dece când se pune atâta grijă în 
alcătuirea filmelor, americanii trec drept cei mai buni 
meșteri din lume. Ei nu se dau în lături dela nimic, 
dela nici o cheltuială ca să întocmească filme cât mai 
aproape de adevăr. 

La Los Angelos se pot face filme în orice anotimp 
al anului. 


In faţă e plaja, mereu inundată de soare şi la 120 
km. în partea cealaltă, munţii cu zăpadă vecinică, unde 
se pot filma scene de iarnă. Viscolul, deşi nu există în 
astfel de locuri, poate fi făcut însă artificial, cu aju- 
torul ventilatoarelor puternice, viscol care pe ecran 
apare natural, biciuind pe actorii cari merg contra lui, 
auzindu-se în același timp şueratul sălbatec al vântului. 

Sunt apoi deşerturi cu căldură copleșitoare, 
cu palmieri, cu dune de nisip şi vânturi ucigătoare. 


In altă parte sunt niște triburi de indieni, cari s'au 
mutat pe-acolo, ca să fie mai aproape când va fi nevoe 
de ei în anumite filme. 

Și-au păstrat costumele pitoreşti şi obiceiurile, cu 
toată civilizația din jurul lor. Astfel, în vecinătatea 
Hollywoodului se găsesc orice fel de priveliști, pen- 
tru orice fel de subiecte : mare, șes, munte, păduri iar- 
nă, vară etc. 

Sunt filme în cari, pentru a se reda adevărul se 
sacrifică automobile, avioane 51 chiar trenuri întregi. 
Când un avion cade în flăcări, aviatorul, după ce l-a 
aprins şi a oprit motorul, îndreaptă avionul spre 
locul unde sunt aparatele de filmat și sare cu parașuta. 

Automobilele cari trebuie să cadă într'o prăpastie cad, 
bineînțeles, fără oameni, se sfarmă, apoi între sfărâmă- 
turi se aranjează câţiva inși, răniţi sau mutilaţi artificial. 

Două trenuri, cari trebuie să se ciocnească, sunt 
pornite unul către celălalt, cu vagoane cu tot. Mecanicii, 
în momentul când măresc ințeala, sar din locomotive 
şi catastrofa e gata. 

Se întâmplă uneori când, în lupte cu indieni, şi caii 
sunt sacrificați. Se iau, bineînţeles, cai bătrâni cari sunt 
împuşcaţi în timpul fugii, chiar de cei cari îi călăresc. 
Calul cade natural. Călărețul însă se preface numai, că- 
zând uneori, fără voie, bineînţeles, foarte rău, pomenin- 
du-se cu un braţ sau un picior serântit. California, a 


Doi pui. un cocoș şi-o puică, 
Sunt stăpâni pe-ograda toată 
Şi cu ciocurile'ntr'una 


Prin gunoi grăunţe cată. 


i اد‎ 
| 


Jupâneasa, Coana Safta 


Deopotrivă îi iubeşte; 


I-i alintă ca o mamă 


Şi mereu îi giugiuleşte. 


هلا 
54 از —  Puica-i albă‏ للا 
Pr) uica-i albă — jupâneasa —‏ 
LEE Albişoara'n glumă-i spune;‏ 
iai : 2‏ 
VI la cocoșului „„Negrilă“,‏ 
E PE‏ |[ 
Că-i negru ca un tăciune!‏ 4 
EEE‏ 
EAE‏ 


Albişoara. rea din fire, 
Totdeauna-i cată price 
Lui Negrilă : „pui de cioară“ 


Şi „ţigan“, mereu ii zice... 


Şi cât e ziua de mare 
De el râde prin ogradă 
Şi din plisc îl cicăleşte: 


Pusă doar pe rău şi sfadă. 


Intr'o zi. sătul, Negrilă— 
De atâta ciocăneală, 
O svârli pe Albişoara 


Intr'un vas plin cu negreală. 


O ia după el la fugă 
Şi de-l prinde — îl ciocăneşte, 
1 se urcă în spinare 


Şi toţi fulgii-i jumuleşte. 


la priviţi-o pe-Albişoara ! 
E bună să-i plângi de milă, 


E mai neagră ea acuma 


Decât cocoșul Negrilă ! 


MOȘNEAGU 


m e 


dreaptă 


DRĂGUȘANU 


de SIDONIA 


— [fi spun să te întorci îndată... altfel îmi pierd 
răbdarea, şi de ne-om lua la trântă, să ştii că sunt 
tânără şi puternică și că prăpastia e fără fund... 

— Aşa dar, vrei trântă? Şi căprioara cea bătrână 
înfuriată se repezi cu capul în cealaltă. 

Noroc că aceca care se ducea să-și întâlnească 
tovarăşele în pădure şi să pue la cale un 26801 foarte 
însemnat, îşi dădu repede seama că cearta devine 
foarte primejdioasă, şi nu răspunse loviturii primite 
decât cu vorbele: — Ar fi păcat să ne batem; dece 
nu vrei să mă laşi pe mine să trec? lată, am și în- 
târziat! Şi mă aşteaptă în pădure nişte  tovarăşe. 

Dar căprioara cea bătrână se arătă neînduplecată. 
Cearta ţinu- într'una, până seara târziu. Niciuna nu 
vroia să fie mai împăciuitoare şi să dea locul celeilalte. 
Dimineaţa, le găsii pe amândouă tot faţă în faţă, tot 
certându-se. 

— Mi-e puiul bolnav, mi-a cerut apă rece dela 
izvor — spunea căprioara cea bătrână, lasă-mă să trec. 

Dacă nu erai atât de încăpățânată până acum, 
eram fiecare la treburile noastre! Eu nu mă mişc de 
aci în ruptul capului! 

— Nici eu! 

Poate că cele două căprioare sar mai certa și 
astăzi dacă celei bătrâne nu i-ar fi venit în minte o 
idee bună. Ascultă — zise ea — fiindcă noi nu putem 
şti de partea cui e dreptatea, să-l întrebăm pe regele 
nostru ! Eu îţi făgăduesc să nu mă urnesc ‘din loc, 
până ce nu te vei întoarce cu răspunsul. 

Căprioara cea tânără se învoi; avea toată încre- 
derea în făgăduiala căprioarei mai vârstnice. Anima- 
lele nu-și calcă niciodată cuvântul dat. Asta e lucru ştiut. 

Așadar, căprioara cea tânără luă drumul înapoi 
spre pădure şi merse şi merse cale lungă până la 
casa regelui căprioarelor. 

Regele — un cerb de toată frumuseţea, cu coarne 
mari şi puternice era înconjurat de miniștrii lui, șapte 
cerbi de aceeaşi mărime. 

Căprioara făcu o plecăciune şi începu să-și spue 
păsul. Regele şi miniștrii o ascultau cu luare aminte. 

— Vreau să cunosc judecata Măriei Tale — vorbi 
regelui — căprioară! Vreau să știu care din noi două 
avem dreptate! 

Regele rămase pe gânduri. Trimise îndată şi după 
căprioara cea bătrână, apoi îi spuse ministrului:? 

— Care-i părere a dumitale, domnule ministru al smereniei. 

Ministrul smereniei răspunse fără şovăială: 

-- Căprioara cea tânără era datoare să cinstească 
vârsta celeilalte şi să lase locul liber pe cărare. Cer 
Măriei Tale o pedeapsă sdravănă pentru căprioara 
cea neobrăzată. 

Dar deabia sfârși de spus cuvintele acestea mi- 
nistrul smereniei, şi ministrul negoţului luă cuvântul. 
— Eu sunt de părere că dreptatea este de partea căpri- 
oarei cele tinere, căci se ducea să închee un negoţ 
cu alte căprioare şi, fără îndoială, cu întârzierea dela 
întâlnirea hotărâtă îi va atrage mari neajunsuri. Il 


rog pe Măria Ta să-i dea o pedeapsă aspră căprioarei 
bătrâne! 


— Ba s'o pedepsească pe cea tânără— spuse mi- 
nistrul sânătăţii, căci cea bătrână era mai îndreptăţită 
să fie zorită; îi era puiul bolnav şi trebuia să-i ducă 
apă proaspătă dela izvor. 

După părerea mea — vorbi măsurat ministrul răz- 
boiului— cele două căprioare ar fi trebuit să se ia la 
luptă; cea care ar fi fost învinsă ar fi trebuit să se în- 
toarcă din drum şi să o lase pe cealaltă să treacă. 

— Ar fi fost foarte rău să se ia la bătaie cele două 
căprioare — răspunse ministrul păcii. — Fără îndoială 
că ar fi ajuns și una şi cealaltă în prăpastie! 


10 


E vârtul unui munte înalt, înalt de tot, o sin- 
gură cărărue, lată doar de o palmă, lăsa loc 
vieţuitoarelor să treacă în jos spre pădure, 
sau în sus spre izvorul rece şi sprinten ce 

țâşnea chiar din creştetul muntelui. Cărăruia 
fiind atât de îngustă nu îngăduia trecerea decât a unei 
singure ființe; două alături n'ar fi putut păşi decât 
cu primejdia ca una din ele să cadă în prăpastia 
fără fund. 

Fiinţe omeneşti nu se încumetaseră niciodată să 
umble pe cărăruia cea îngustă, denumită, „cărăruia 
morţii“. 

Chiar animalele se temeau să treacă pe cărare, 
căci multe din ele căzuseră ameţite în prăpastia morţii. 


Mai curajoase erau căprioarele; cu piciorușele 


lor subțirele şi sprintene se strecuruu una câte una 
fără teamă, pe cărarea cea primejdioasă. Niciuneia 
din ele nuise întâmplase vreodată să se prăvălească 
în prăpastie. Deaceea, toate celelalte animale le so- 
cotesc pe căprioare stăpânele cărăruii. 

Intr'o zi, o căprioară tânără venea grăbită pe 
cărăruia morţii, coborând spre pădure unde avea o 
întâlnire cu alte căprioare cu care trebuia să se 
învoiască asupra unui negot. 

Din partea cealaltă a cărăruii, urca încet o căpri- 
oară mai bătrână care vroia să ia apă proaspătă şi 
rece dela izvorul din creștetul muntelui, pentru puiul 
ei care era bolnav. 

Cele două căprioare — cea tânără şi cea bătrână — 
se întâlniră faţă în faţă, niciuna nu putea înainta din 
pricina celeilalte, căci v'am spus doar, cât de îngustă 


‘era cărarea: cât o palmă! 


Intoarce-te din cale— spuse cea bătrână şi fă-mi 
loc să trec eu; ești mai sprintenă decât mine, te vei 
putea întoarce mai târziu, după ce voi lua eu apa 
dela izvor. 


— Nici nu mă gândesc, răspunse cea tânără. Sunt 
foarte grăbită; ar fi bine să curmăm vorba 51 să te 
intorci tu ca să-mi laşi mie loc de trecere pe cărare. 


— N'ai niciun respect de bătrâneţea mea, spuse 


„căprioara cea cu puiul bolnav! Să-ţi fie ruşine. 


— Dintre toate părerile auzite aci, răspunse minis- 
trul înţelepciunii, singura care mi se pare mai bună 
este cea spusă de ministrul bunătăţii... Dar un lucru 
desăvârşit trebuia să aibă în el îmbinate. bunătatea cu 
înţelepciunea. Una fără alta nu se poate. 

Și acum iată cum ar fi trebuit să se împace căpri- 
oarele. In primul rând, dacă erau bune la suflet, în loc 
să se certe, ar fi căutat să găsească mijlocul cel mai 
pașnic prin care şi-ar fi putut vedea fiecare de drumul 
eil Dacă ar fi făcut în felul următor: Una din ele sar 
fi întins pe jos, dealungul cărării cele înguste. Cea- 
laltă ar fi putut să treacă uşor peste trupul celeilalte 
şi în felul acesta fiecare și-ar fi putut urma drumul 
cea tânără ar fi ajuns la vreme în pădure, cea bătrână 
ar fi putut lua apa proaspătă dela izvor... 


bândit şi plecară puţin ruşinate... 


Regele îi decoră pe ministrul înţelepciunii şi pe al 
bunătăţii, celorlalţi le spuse zâmbind: De voi nu mai 
am nevoe! Mi-e destul doi sfetnici! 


SIDONIA. DRAGUŞANU 


AMVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVSVUVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVWVV 


Ba ar fi trebuit să se lupte! strigă înfuriat minis- 
trul războiului. 

— Căprioara cea tânără trebuia să facă loc celei 
bătrâne, ridică glasul ministrul smereniei. 

— O chestiune de negot este întotdeauna mai tn- 
semnată decât ori care alta, zise cu asprime ministrul 
războiului. 

— Sănătatea este mult mai importantă! vorbi destul 
de tare ministrul sănătății. 

— Ba negoţul! 

Ba respectul! 
— Ba lupta! 
Ba pacea! 
Ba sănătatea! 

Un sgomot asurzitor, o învălmășeală mare se stârni 
pe loc. Regele nu-și mai putea face ascultat cuvântul; 
miniștrii ţipau şi gata gata să se ia la bătae. 

Cele două căprioare stăteau de o parte, nelămurite 
încă de partea căruia dintre ele era dreptatea. 

— Mai bine ne învoiam noi între noi — spuse cea 


bătrână! 


— Era greu; suntem amândouă la fel de încă- 
păţânate. 

Când se domoliră puţin glasurile celor cinci miniștri cu 
păreri diferite, regele putu să spună: Dece nu-și dă 
părerea ministrul sănătăţii? 

Cel de al şaselea cerb, care stătea de o parte cu 
cel de al şaptelea, vorbi: 

— Eu, ca ministru al sănătăţii, cred că amândouă 
căprioare sunt deopotrivă de vinovate, Amândouă au 
dat dovadă şi de răutate şi de încăpățânare. Dacă una 
din ele ar fi fost bună, ar fi curmat cearta, făcându-i 
loc celeilalte. 

— Loc nu-i putea face decât întorcându-se din 
drum — răspunse regele — căci pe cărăruia morţii nu 
pot trece în acelaş timp două fiinţe! 

Prin urmare, zise căprioara cea tânără, am venit 
degeaba aci! Nici voi nu puteţi să vă faceţi dreptate! 
Regele se uită pe rând la toţi miniștrii și niciunul nu 
mai răspunse nici o vorbă. Fiec re îşi spusese părerea. 

— Un singur ministru nu mi-a spus cum ar fi tre- 
buit să se descurce căprioarele — zise regele privindu-l 
stăruitor pe ministrul înţelepciunii. 

— Eu am tăcut până acum — răspunse ministrul 
înțelepciunii — fiindcă un om înțelept nu vorbeşte ne- 
întrebat şi fiindcă un om înțelept nu se înfurie nici- 
odată, nu se ceartă أو‎ nu ridică glasul. 

Toţi cei de faţă plecară ochii în pământ. 

— Drept ai vorbit — răspunse regele. Acum spune-ne, 
ce ar fi trebuit să facă cele două căprioare spre a 
ajunge fiecare la locul dorit, fără a se certa și fără să 
se întoarcă niciuna din drum? 


DESLECĂTORII JOCURILOR PE LUNA MARTIE 


PROVINCIE . 


Cosma Liviana (7) Sergheeşti: Elevii cl. IV (15) Sibiu: 
Cornel Pilof (15), Munteanu loan (13). Kitty Stoichiţia 
(15) Silistra: Marian Anchescu (15) Slatina-Olt: Marica 
Dumitru (15) Străşenii: Valerian lon Gurbuz (5) Şte- 
făneşti:  Griinfeld Sergiu (4) Târgovişte: Mihăiţă 
Bucșu (15) Irina şi Ionel Chirică (15) 


Tecuci: Spin Tita (15), Corina I, Davidescu (15), 
Tighina: Dumitru Valentina (15), luzea Moldovanu (2), 
S, Goldstein )14). Timișoara: Cracovescu Valentin (15), 
Ileana Mihăilescu (15), Tarutino: Egon Vilsker (1), Tg. 
Mureş: Gurita Richard Dobjanscki (15) Teregova: Ște- 
fan şi Natalia Bubenec (10). Traian Val. Al. şi Beatrice 
Leibovici (15), T. Măgurele: Ionescu F. Mitică (8), Dia- 
conescu Alexandru (15), Halpern I. Marcel (15), Zilli 
Florea (15), Topliţa: Sauer Emil (15), T. Severin: 
Olguţa Ştefan (15), Mazur l. Paulina (5). Zastavna: lacob 
Picher (8), Zăvoiul Orbului: Alexandrina Teodorescu (15), 
Zguriţa: Lizica Petrescu (15), Vădeni: Elena Catargă (15), 


A. Moldovan (10) Lipnic: Russu Zinaida (15), Guţu 
Valentina (15) Liteni: Drăguşanu Şt. Mihai (15) Mologa: 
Jalondcovschi Nicolae (3) Mândăc: Goriacov Anatolie 
(15) Năduşita: Emil Flocosu (15) Noua-Suliţă: Mania 
Trahtenbroit (14) Olteniţa: Serachitopol Eugeniu (15) 
Orhei: Constantin Sârbu (15), Săndulescu Valeriu (15). 
Viscăuţan Iluna (1) Oprişani: Mircea Eugenia (15) 
Palas-Constanţa: Vasile Constantin (7) Pănăşeşti: Vale- 
rian Garbuz (13) Petreni: Cl. IV primară (15) Pod- 
gurschi Eugen (15) Ploești: Grigore Ghica (15), Her- 
mann și Dorina Gutmann (15), Roth M Adrian (15) 
Ghiza şi Carol Lowenstein (15), Sergiu O. Singer (1), 
Nutzi Nicolescu (6), Horowitz Riri (1) Plopu: Fănel şi 
Mircea Maruţeanu (15) Pohoarnă: Andreişin Nina (15) 
Pucioasa: Neumann I. Eugeniu (7) Rădăuţi: Iacob 
Schurberg (15) R,-Vâlcea: Iliescu F. Irina (15) Rășcani: 
Tandeitnic Avram (4) Roman: Carol I. Marcu (1), 
Goethe: Feldmann (1) R. de Vede: Popescu Vedea 
Dragoş (5) Salcea: Orest V. Bosincianu (15) Salonta: 


11 


4, 


de MARIN IORDA 


MESIERUL strică 


CAP. V 


Să nu furi... că o păţeşti; să nu furi nici pânza, ca să-ți faci 
un smeu l... 
aceasta pricină de urechială. Dar nimeni nu aflase ce 
aveau de gând să facă ei azi. Şi de aceia, mulțumiți, 
Ică şi Sile lucrau de z ır. 


Nu tot aşa de mulțumită era pisicuta Chiţa, închisă 
în coşul de papură, în care se afla de când fusese 
adusă pe furiş de băeţi. Din când în când zgripţăna 
cu ghiarele şi miorlăia. Când se plictisea, se făcea ghem 
în coş şi încerca să doarmă. 


12 


PISICA SBURATOARE 


Cucoana Maria se tot gândește de câteva zile, că 
ar fi timpul să se apuce să croiască cămăşile dom- 
nului Gheorghe. Luată de treburile gospodăriei, ba cu 
cloştile cari au scos pui, ba cu spoitul vaselor de aramă, 
abia azi şi-a putut găsi puţintel răgaz, şi iat-o cu foar- 
feca în mână, nedumerită de un lucru. Mă rog — se 
gândeşte dumneaei — cum focul, oi fi făcut eu soco- 
teala, că, uite, acum în loc de şase cămăși, îmi es 
numai patru ? De aceia, sucește bucata de şifon când 
pe o parte, când pe alta şi, în cele din urmă, se hotă- 
răşte să o mai măsoare odată. 

O apucă de un cap şi, pe pervazul uşii, unde Ică a 
făcut cu briceagul o crestătură ca så aibe măsura unui 
metru, o petrecu de douăsprezece ori. „Mare minune, 
vorbește singură, femeia, sunt numai doisprezece metri. 
Lipseşte preţ ca de două cămăși. Să mă fi înşelat ne- 
gustorul ? Să fi pus cineva mâna ?* Şi înciudată apucă 
foarfeca şi începu să tae pânza, chip să croiască cămă- 
şile domnului Gheorghe. Dar gândul că cineva i-a dij- 
muit pânza n'o slăbeşte. Cum adică, din casa mea să 
pue mâna şi să mă fure? Să mă fure de sub ochi ? Nu 
se poate. Trebue să fie tot o greșeală la mijloc, că doar 
un hoţ, chiar dacă sar fi strecurat în casă, fără să-l 
simţim noi sau Inimioara, şi ar fi fost să dea peste 
pânză, apoi atunci nu se mulțumea să ia numai o bu- 
cată şi ar fi găbjit-o toată“. 

Dar cucoana Maria degeaba se frământă, în zadar 
se părpălește, căci greşeşte în judecata ei. Pentru că 
dumneaei își închipue orice, dar nu-i poate trece prin 
minte că cel care i-a dijmuit pânza e chiar unul de ai 
casei. 


In timpul acesta, pânza cu pricina, care ar fi tre- 
buit să-l îmbrace pe domnul Gheorghe în chip de că- 
maşe, se află tocmai în şopronul din curtea lelei Chiva. 

Alături, Ică şi Sile lucrează de zor. Lucrează cu 
sârg şi fără teamă că o să-i supere cineva, fiindcă stă- 
pâna casei e plecată de mult la o rubedenie, tocmai în 
cealaltă parte a Câmpenilor. Băeţii au tăiat dintr'o 
scândură de brad dreaptă şi curată patru fâşii cam de 
vre-o doi metri lungime. Le-au pus la tejghea, şi 
acum le trag frumos la rîndea. 

— Vezi măi Sile, au eşit niște speteze mai ceva 
decât alea de fabrică. Acum tu mai mestecă în cleiul 
ăla să nu se lipească, şi dă-l la o parte de pe foc, că 
eu m’apuc să tai pânza“. 

„Şi din toată pânza Icã tae o bucată sdravănă, preţ 
cam de vre-o doi metri, spunând: Asta este pentru 
smeu, cealaltă este pentru parașută“. 

Dar Sile rămase cu gura căscată, gata să scape din 
mână, cutia de conserve în care topise pe foc, cleiul. 

— „Ce parașută ? întrebă el nedumerit“. 

— O să pricepi tu mai târziu,—îi răspunse scuri, Ică. 

Dar se vede că bietul Sile e cam greu de cap 
şi nu pricepe rostul parașutei ; nici după două ceasuri, 
când zmeul sta mândru de două ori mai mare de cât 
el, rezemat de gard, la soare, ca să se usuce. In timpul 
ăsta, Ică îi meșteşugea „gura“ din trei bucăţi de sfoară. 

— „Să-i facem suitoare' — spuse el — ca să se 
urce cât mai sus. lar coada s'o facem din două, ca să 
nu fie jucător, căci avem nevoe ca zmeul nostru să 
stea cât mai liniștit“. Zicând aceasta, Ică se repezi şi 
aduse de sub şopron două gheme mari. Erau două 
gheme de sfoară groasă, cumpărate de băeţi cu preţul 
banilor strânşi în puşculiţele lor de pământ. Dacă pă- 
rinţii lor ar fi ştiut că ei şi-au cheltuit economiile ca 
să cumpere sfoară, clei şi doi scripeţi, ar fi făcut din