Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1933 (Anul 10, nr. 464-516) 818 pag/DimineataCopiilor_1933-1669230776__pages101-150

DIMINEATA | 
COPiiLOR 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67, 


Abonamente: 1 AN 200 LEI ||| IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 UN NUMĂR 5 LEI 


Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


12 Februarie 1933 — Nr. 470 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 
VYTVPYYYYVYVYYYY PYYYYYYYYYYYYYYYYVYYYYYYYYYYYYYY 


LA AAAAAAAAARAARAAAAAI 


POOPARARARAARRRRAR Pete 080009000000000000000400000000reeet toti HHHH 


orreee r etrr ereer TTIE EET EE TEE AEAaaai $ 
Cântec de leagăn 
È Tatăl tău e dus, acum Frate drag cu marea... 
z Luptă cu furtuna, Leagănu-ți atunci va fi 
3 Dormi în pace, scump odor, Dar o'nfruntă, căci în drum, Barca sau vaporul, $ 
: Somnul lin să-ți fie, Il păzeşte luna... Tu cu tata vei pluti, : 
f Să-te ia pe-aripi ușor Iară eu cu dorul... 
Ingeru-ți să vie... II. Din catarge, vei sfruntă, Fi 
Tu iubitul meu copil Dealuri, văi mănoase, $ 
Fără griji visează, Nu-te teme, scump copil, Iar în drum îţi vor cântă 
Ingeru-ți vine tiptil, Dormi să crești mai mare, Apele spumoase... i 
Mama te veghează. Să devii ca el, agil Dormi deci, nu-te turbură, i 
Să ajungi băiat voinic, Și un „lup de mare”... Vreau să-te văd vine... 
Harnic şi cuminte... Să ajungi bun marinar, Când vei crește, vei umblă 
Dormi, căci somnul nu ţi-l stric, Mult să-ţi placă zarea... Tot prin tări streine... A 
Dormi tot înnainte... Să devii în mod bizar, 3 Mihail M. Popov i 
TOHE HH HHHH HHHH HHHH LEA AAAAGAAAAAAAAAARAAARARARARAA AAA AAA IT T rr 
ae e 


HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH 


- 

$ 

: RA DE C.A... : 
+ + 
; Uituceanu, hohotind, ; — Povesteşte-mi-o,: te rog! : 
Råde 'ncât îţi face jind. Zice-amicul lui, milog. $ 

$ 

Un prieten, curios, :— Bucuros, dar wo mai știu! : 

Il întreabă-atunci frumos: — Păi... de ce râzi fistichiu? 

„Spune, de ce râzi așa? — RGd, ca fost (pe cinste-ți sn:::!) $ 

— De o glumă a cuiva. Nostimă cum alta nu-i!” $ 

b = 

i Victor Adrian 3 


PHHH IARA AARARAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAARAAARAAAAAAAAAAAAAAAAAAARAAAARARA HHHH HH 


PAG. 4 


DIMINEATA COPIILOR 


do ALI-BABA | 


nui împărat bătrân, care domnea 
peste o ţară întinsă și bogată, i 
se apropiase ceasul morţii. Insă, 
impăratul acesta n'avea copii şi 
nici pe alt cineva, care să-i fie 
neam de aproape şi să-i urmeze 
în scaunul domniei. 

De aceea, mai inainte de a în- 
chide ochii pe vecie, împăratul chemă pe sfetnicii 
săi şi pe alţi oameni mai de seamă şi le zise: 

— Să iuraţi cu toţii aci, în fața mea, că după ce 
mor, veţi alege în locul meu ca împărat pe omul 
— oricine ar fi el — care în dimineaţa zilei urmă- 
toare va intra cel dintâiu prin poarta cea mare a 
cetăţii. 

— Jurăm că vom îndeplini voia Măriei Tale! răs- 
punseră cei adunaţi în jurul lui. 

Nu trecură multe zile la mijloc şi împăratul 
muri. Atunci sfetnicii împărăteşti şi tot poporul, 
sculându-se în dimineaţa unmătoare încă din zorii 
zilei, merseră cu toţii la poarta cea mare a cetăţii 
de scaun, ca să aleagă ca împărat pe cel dintâiu 
om, care va intra prin poartă. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Şi iată că se zări, venind încet, încet, pe măgă- 
ruşul său, un ţăran oarecare... Deteră fuga la el, 
îl ridicară pe braţe de pe măzăruş şi apoi îl în- 
trebară: „Cum te cheamă? 

— Stan, Stan Pârlitu, răspunse omul mirat şi 
speriat. Dar ce aveţi cu mine?” îi întrebă el-la rân- 


` dul său. 


Insă, ei nu-i răspunseră la intrebare, ci, purtân- 
du-l pe brațe porniră să strige cât îi ţinea gura: 


„Trăiască Măria Sa Stan! Trăiască Măria Sa 


Pârlitu! 

— Fără doar şi poate, că oamenii aceştia au îne- 
bunit!“ îşi zicea Stan Pârlitu ne mai ştiind ce să 
creadă despre ceeace i se întâmplă. Insă, neavând 
încotro, a tăcut din gură, așteptând să vadă ce 
au de gând cu el. 

Tot strigând: „Trăiască Măria Sa Stan! Trăias- 


că Măria Sa Pârlitu!“ sfetnicii împărăteşti şi po- - 


porul care mergea după dânşii, îl duseră - drept la 
palat, îl îmbrăcară în haine aurite, îl încinseră cu 
o sabie, care strălucea ca soarele de grămada de 
pietre preţioase cu care era împodobită, apoi îi pu- 
seră pe cap o coroană, în mână îi deteră un scep- 
tru şi aşa îmbrăcat şi împodobit, îl duseră în sala 
cea mare a palatului şi-l aşezară în scaunul î împă- 
rătesc... -! 

In vremea aceasta, Stan îşi zicea în gând: „Văd 
eu că am de a face cu nebuni, dar nu e rău ceeace 
mi-au făcut până acum“. 


După ce şezu în scaunul împărătesc, rând pe. 


rând, sfetnicii, după ei căpeteniile oştirei, apoi tot 
poporul trecură pe dinaintea. lui, închinându-i-se 
până la pământ şi sărutându-i vârful încălțămintei. 

„Nici asta nu e rău!“ îşi zise Stan în gând. 

Stan şezu în scaunul împărătesc până aproape 
de ora prânzului. Atunci veni unul, care eia mai 
mare peste toți slujitorii dela palat, şi făcându-i 
trei mătănii, zise: Măria Sa e aşteptată la masă! 

— lată o veste bună!“ strigă Stan, sărind din 
scaunul împărătesc, fiindcă începuseră maţele să-i 
cam chiorțăe de foame. 

Masa... ce să vă mai spun eu? O Dai încărcată 
cu mâncărurile şi băuturile cele mai gustoase şi 
mai alese“ cu farfurii, cu linguri, cuțite şi farfurii 
numai de aur. O adevărată masă împărătească. 

„Asta e şi mai bine!“ îşi zise Stan, îndopându-se 
după pofta inimei, bând şi mâncând cât şapte. 

Seara, la culcare, fu dus într'o cameră mare, îru- 


moasă şi culcat întrun pat, cum numai împărații. 


pot să aibă. lar afară, la ușă, toată noaptea au stat 
de pază doi soldaţi cu săbiile scoase din teacă. 

Pe Stan însă, nu-l apucă somnul decât târziu de 
tot. Se frământa cu gândul şi îşi zicea mereu: „Să 
fie numai o glumă sau să fiu eu oare împărat cu a- 
devărat? Şi dece să mă aleagă tocmai pe mine? 


„Nu-i vorba, că chiar aşa prost nu sunt eu, dar ori- 


PAG. 5 


cum, par'că e prea mult, ca să mă facă împărat, 
ceeace n'a fost neam de neamul meu. Sau nu cum- 


va — îşi zicea iarăşi Stan — eu dorm de azi dimi- - 


neaţă, când m'au luat pe-sus, şi văd în vis tot ce 
mi se întâmplă?” 

Şi ca să se încredinţeze, dacă doarme sau nu, 
Stan se muşcă puternic de un deget. Dar îl duru 
aşa de mult, că dete un țipăt de durere. 

„Nu, nu dorm, îşi zise el. Va să zică, sunt împă- 


rat deabinelea. Dacă-i aşa, fie ce o fi, că rău nu. 


poate să fie!” Cu aceste vorbe, Stan închise strîns 
ochii şi, în sfârşit, putu să adoarmă. | 

Avea de gând să doarmă pânăa douazi la 
prânz, însă, vai! nici nu se luminase bine de zi şi 
tocmai când lui Stan îi era lumea mai dragă, adică 
tocmai când dormea dus, auzi în uşă bătăi puter- 
nice. 

„Cine-i, întrebă el “pe jumătate treaz. 

— Măria Ta, se auzi un glas de afară, vă aşteap- 
tă sfetnicii, ca să vă vorbească despre trebile îm- 
părăţiei şi să primească poruncile ce veţi avea bu- 
nătatea să le daţi“. 

Ce să facă şi Stan? N'avea încotro: trebuia să 
se scoale. Şi aşa, bombănind şi blestemând pe toţi 


„sfetnicii din toate împărăţiile, se sculă ursuz şi 


mahmur. 

„Ce vreţi dela mine, de mi- ați ‘stricat bunătatea 
de somn?“ li întrebă el răstit, iar toţi sfetnicii, tre- 
murând, se izbiră cu fruntea de pământ. 

După aceea, sfetnicul, care avea în grijă vistieria 
împărăției, se ridică în picioare şi după ce se mai 
ploconi de câteva ori, zise vorbind cu glasul sme- 
rit: „Măria Ta, vistieria este aproape să se goleas” 
că. De aceea, în mărginirea minţii mele, eu zic. să 
punem un nou bir pe popor. ă 

— Nici un bir pe cei săraci, răspunse Stan Pârli- 
tu, ci, dinpotrivă, săracii să fie uşurați de dările ce 
plătesc. In schimb, . poruncesc să se pună biruri 
noui pe cei bogați şi să li seia averile bogațţilor, 
care până acum nu şi-au plătit dările. 

„Asta e una. Al doilea. Mai poruncesc ca, înce- 
pând de astăzi, trei sferturi din sfetnicii, din pazni- 


cii şi din slujitorii mei dela palat să fie daţi afară- 
„din slujbe şi de azi înainte să nu li se mai plătească 


nici un ban. Acestea sunt poruncile mele. Să vie 
alt sfetnic la rând“. : 


Veni sfetnicul, care avea în grijă trebile din lăun- 


tru ale împărăției, adică, aşa cum este astăzi, mi- 
„nistrul de interne, 


„Măria Ta, zise sfetnicul a ata cu glas tremu- 
rător, ţăranii din satul Furtuneşti s'au răzvrătit 
impotriva boerului, care este stăpânul satului şi 


moşiei. Boerul a împuşcat pe câţiva dintr'înşii, iar 


ceilalţi au scăpat prin fugă. Rog, aşa dar, pe Măria 
Ta să încuviinţeze ca să fie spânzurați țăranii 


rs). f 


PAG. 6 


aceştia, pentru ca să fie ca pildă şi învățământ 
pentru ţăranii din celelalte sate. 

— Te-ai gândit, oare, mult, până să-mi spui pro- 
stia aceasta? îi întoarse vorba Măria Sa Stan. As- 
cultă acum porunca mea: Să fie spânzurat — şi 
chiar numai decât — boerul, iar averea lui să fie 
împărţită la familiile ţăranilor omoriţi“ 

Veni apoi sfetnicul, care împărțea dreptatea, a- 
dică, astăzi, ministrul de justiţie şi întrebă: „Ce pe- 
deapsă să dăm, Măria Ta, unor oameni care au 
vruţ să fure grâu şi porumb din grânarele împă- 
răţiei? 

— Ce fel de oameni sunt aceştia? întrebă la rân- 
dul său Stan Pârlitu. 


— Nişte pârliţi de săraci, care spun că mureau 
de foame cu nevestele şi cu copiii lor, răspunse 


sfetnicul. De aceea... 

— Am înţeles, îmi ajunge atâta, îi tăie Stan vor- 
ba. lată cară e porunca mea: Oamenii aceştia să 
fie aduşi aicea, la Curte, şi de faţă cu mine să li se 
împartă grâu şi porumb din grânarele împărăției. 
Şi să nu se atingă nimeni măcar de un fir de păr 
de al lor“. 

Până la ora mesei, Stan Pârlitu cercetă trebile 
împărăției şi dete hotăriîri cât se poate de drepte şi 


înțelepte, hotăriri prin care toţi cei săraci şi ne- 
dreptăţiţi erau ocrotiţi şi ajutați. A 
Când veni ora să se aşeze la masă, lui Stan îi 


pierise pofta de mâncare. Se simţia obosit şi tare 
supărat de câte nedreptăţi îi fusese dat să audă. 

După masă, ar îi vrut el să fie lăsat singur, ca să 
se odihnească şi să-i mai tragă. Dar veni căpetenia 
oştirei şi îi zise: „Măria Ta, oștirea aşteaptă gata 
să-şi ia rămas bun dela Măria Ta. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Şi unde merge oştirea? întrebă Măria Sa Stan. 

— La războiu, împotriva împăratului vecin, care 
nu vrea să plătească-o datorie veche. 

— Pentru bani, nu vărs sângele oștenilor mei, 
zise Stan. Oştirea să stea pe loc, iar eu mă înţeleg 
cu împăratul vecin“. 

Veniră apoi alţi sfetnici, alţi oameni cu fel de fel 
de jalbe şi cereri. Stan îi ascultă pe toţi, dete drep- 
tate cui avea, dar de atâta trudă şi muncă îl apucă 
ò durere de cap. Seara, la masă, aproape nici nu se 
atinse de mâncare, cu toate că masa era încărcată 
cu o mulţime de bunătăţi. 

Se culcă cu durerea de cap şi toată noaptea se 
svârcoli în pat, fără să poată să adoarmă. Văzând 
aceasta, Stan, fără să aştepte să se lumineze de zi 
şi să vie să-l trezească slujitorii, aşa cum îi făcu- 
seră cu o dimineaţă mai înainte, se sculă, eşi din 
palat printr'o poartă dosnică şi o luă la fugă. Nu 
se opri decât acasă la el — la bordeiul lui din sat. 

„Mai bine, îşi zise el, să mănânc la trei zile oda- 
tă, decât să fiu împărat şi să am pe capul meu 
atâtea necazuri. 

Insă poporul, care văzuse cât de bine şi înţelep- 
țeşte se purtase el în prima zi de domnie, îl căută 
peste tot, îl găsi şi-l aduse, fără voia lui, dar cu 
mare alai, în cetatea de scaun şi-l puse din nou în 
scaunul împărătesc. 

De atunci, Stan nu mai încercă să îugă, ci răma- 
se împărat până la sfârşitul vieţii sale, domnind cu 


multă bunătate şi înţelepciune. 


S'a. uitat numele său de Stan Pârlitu și nui sa 
zis altfel decât Stan cel Bun şi Inţelept. 


Ali-Baba 


Â1000000009009000000000000000000+ 


Cititori! 


EEPPPEEEPEAEAAHA EAA APRRAAPARRAAAPRRAAARA Poe HA 


Cereţi la librării şi la 
toate chioșcurile de ziare 


ALMANAHUL 
SCOLARILOR 


PE ANUL 1933 


cuprinzând un foarte bogat material enciclopedic, 
plăcut şi instructiv pentru şcolarii mici şi mari. 


: Toate textele sunt însoţite de ilustraţiuni 
Preţul unui volum de 120 pagini este 20 lei 


HHHH HHHH H HHHH 


HHHH 


LAA 


PAG. 7 


DIMINEAȚA COPIILOR 


4 ò ra odată o fetiţă foarte dezordonată, care 
pierdea totul. In prima zi de scoală nu- 
mai ei îi cumpărase un coşuleţ de lucru, 
o testea de ace, un degetar şi un mosorel 
de aţă. După o săptămână de şcoală, din 

coşuleţul ei lipsea mosorelul de aţă şi două ace. 

Această şcolăriţă mai avea şi un alt defect, în- 

vinovăţea pe toate colegele ei de toate lucrurile 

ce-i lipseau. Intr'o zi spuse profesoarei că colega 
ei din bancă i-a furat un degetar strălucitor. 
„Furat!” este un cuvânt foarte urât. 
Fetiţa învinuită ca hoaţă protestă: 
„Nu, doamnă! Eu nu l-am furat...” 
delung, cu căpşorul aplecat pe bancă. 


Şi plânse în- 


Mătura spuse apoi adevărul. 

Orele. de şcoală fiind terminate, toate şcolări- 
tele plecară acasă şi mătura începu lucrul său. 
Mătură pe aici, curăţă pe-acolo, prin toate părţile, 
prin toate colţurile, între bănci... iată şi locul şco- 
lăriței dezordonate. 


FETI? 
DESORDONATA 


Mătura simţi un sunet şi începu a căuta, încer- 
când întâiu cu un colţ pe urmă cu celălalt şi în- 
sfârşit găsi degetarul. Servitoarea îl luă şi-l puse 
pe catedră în rotundul negru al călimărei. 

In dimineaţa următoare, profesoara îl arătă la 
toate fetiţele şi le spuse: „Vedeți? Degetarul era 
aici; servitoarea măturând l-a găsit. ` 

Şi nici una, nici două, o şcolăriţă a iăcut-o hoa- 
tă pe colega ei din bancă. Ce urât lucru!” 

In loc de aceasta trebuia să spună: „Sunt aşa 
de dezordonată, pierd toate lucrurile, vreau să fiu 
atentă şi să mă îndreptez!... Vai! dacă mătura n'ar 
îi -spus adevărul!...” 

Fetiţa dezordonată începu să plângă sughiţând, 
apoi dădu colegei sale un frumos degetar ce pă- 
rea să fie de argint. 

In timpul când eşiau din clasă văzu în fundul 
coridorului pe servitoarea cu mătura, se luară de 
mână, fără să vorbească şi aşa s'au împăcat cele 


două colege. | 
In româneşte de Riccardo de Vittor 


„eee eseoeoocv=eeeececeeovcoeoneeoeceseeoeoeeoe 


a PP e ea - 
f € PR PONEI E I r e — ——— — - 


PAG. 8 Sa ee = DIMINEATA COPIILOR 


Pi 


ki 
t [i 
: | 
fa 
zA Í 
Desene de GEO | | Text de MOŞ NAE | 
a 5) Pregatiri de lupta | 

Speriat e bietul Haplea, Se gândesc ei că nu-i glumă Și să ție piept cu toții. — 4 
lar Tănase- şi Prostilă 'N miez de noapte să pornească Bâr! se simt ei străbătuti 
Dârdăe şi sunt la față La pădure — iar acolo De fiori de. spaimă mare — 
Galbeni — să le plângi de milă. Cu strigoi să se trezească. Capul pleacă abătuţi. 
lar cu săbii, de când mama „Lă-tănase, hai s'o ștergem, . Dar Tănase-i bun prieten. 
l-a făcut, ei nau umblat, ` Ti şopteşte'n cet Prostilă, Zice: „Chiar de aş muri, 4 
Cum se fin măcar în mână, Fa-fa-facă Haplea singur Și pe scumpul frate Haplea, 


Nu ştiu, nici nau învățat. Tot ce vrea cu Păcălilă”. ` Jur că nu-l voi părăsi”, 


De ruşine, şi Prostilă 


Spune: „Bine, iacă, merg, 


Insă cum zăresc strigoii, 


Spăl-spăl putina ş'o şterg”. 


EVATI y STRĂGOI Rub ,DUBURIROS $ 
VRAIIBUS , MERGETIBUS vo, JRAGBUS 


„Numai vorbele latine 
Căutaţi să nu greșiţi, 


Toate bune, dar nu-s săbii, 
Nu se află la hăplești, 
Dacă nu trei, măcar una 
Ruginită nu găsești. 


„Vi le spun eu înc'o dată: 
Figitibus, strigoibus, 


Să le spuneți chiar întocmai, Duhuribus şi vrajibus 


Altfel, zău, că o pățiti”. 


„Așa dar, pe mâine seară 


Si cu săbii, cu purcel, 
Pân'atunci, la revedere, 
Fiţi cu inimi de oțel!” 


In 


Mergetibus voi dracibus”. 


Ştiţi ce face Păcălilă? 
Merge'n satele vecine, 
Strânge tineri și le spune: 
„Mâine seară toți cu mine. 


n-rul viitor: „Noaptea la stejarul 


Păcălilă-atunci le spune 
Că de lemn chiar pot lua, 
Doar să aibă cevan mână 
Pe strigoi a-i speria, 


Se căznesc ei să le 'nvețe, 
Dar le spun mereu pe dos, 
Insă Păcălilă zice: 

„Foarte bine şi frumos! 


„Minunat o să petrecem! 
Insă, rog să nu uitaţi, 

“Cu cearșafuri, cu bărbi false 
Ca strigoi să vămbrăcaţi”. 
(Va urma) 


din livede”, 


PAG. 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


varegi aţa 
iti jjs 


pi 


Li 
Piz 


S fost odată undeva un palat falnic, încon- 
jurat de munţi înalți ce-şi ridicau crestele 
până deasupra nourilor. Stăpânul acestui 
palat era un craiu puternic şi temut de 

toți vecinii. Mai ales un vecin apropiat 
avea mare teamă de el şi totodată îl ura cu o ură 
de moarte. Vecinul acesta căuta fel şi chip să gă- 
sească un prilej, ca să-şi omoare duşmanul sau 
să-i pricinuească vreun rău cât mai mare. 

Intr'o zi i se ivi prilejul şi iată cum: Craiul acela 
puternic avea un singur copil — o fată — pe care 
o iubea nespus de mult. Intr'o seară, pe când fata 
se 'ntorcea dela o plimbare prin pădurile de brazi 
din marginea împărăției satului său, îi eşi în cale 
o ceată de oameni înarmaţi, o legară cu frânghii 
uşoare de mătase şi suind-o într'un car, îugiră cu 
ea spre țara dușmanului. Unul dintre răpitori era 
chiar duşmanul vecin, care nu mai putea de bucit- 
rie că şi-a adus la îndeplinire planul de răzbunare. 

Ajuns la palatul împărăției sale, închise pe săr- 
mana fată întrun turn înalt, ale cărui ferestre a- 
veau gratii grele de fier şi de unde nimeni n'ar fi 
putut s'o scape. 

„Aici are să-ţi putrezească oasele“ zise el fetei 


i 
k "A 
[huiizzsa M 


— 


şi plecă, încuind uşa cu un lacăt mare. Cheia o a- 
runcă de sus într'o prăpastie adâncă, pentru ca ni- 
meni să nu mai poată deschide uşa turnului. 

Tatăl fetei se da de ceasul morţii, neștiind înco- 
tro să apuce să-şi caute fata şi nici măcar nu-i tre- 
cu prin minte că duşmanul vecin i-o furase. 

Dădu veste în toate colţurile împărăției că ace- 
luia care îi va putea găsi copila, îi va da jumătate 
din nemăsurata sa avere şi-l va ridica la mare rang 
de boerie, iar dacă acel ce îi va găsi copila, va fi 
boer de neam, i-o va da de soţie şi-l va face moş- 
tenitorul tronului. 

Şi s'au pornit flăcăi de prin toate unghiurile ţării 
să caute pe domniţă, ba chiar şi din ţările:străine 
au pornit voinicii în căutare. Nici unul însă na pu- 
tut să-i dea de urmă, aşa că s'au întors pe rând fie- 
care la locul său. Unul singur însă, un străin venit 
din mari depărtări, rămase la palat zicând'că nu-şi 
va afla odihnă, până nu va da de urma domniţei. 

Intr'o noapte, cum rătăcea el prin păduri, numai 
ce aude doi corbi sfădindu-se între ei. Flăcăul a- 
cesta cunoştea glasul păsărilor şi mare îi fu bucu- 
ria, când auzi pe unul din corbi zicând: 


(Citiţi urmarea în pag. 11-a jos) 


pa 


e eee ete «= BAG, 14 


DIMINEATA COPIILOR 


AVENTURILE LUI GUGULICA| 


CIANG Şi CIANG-CIANG IN ROMÂNIA 
ROMAN PENTRU Cori ESI = IPEE i moni raburescu ES 


x% 


um vedeţi, tot mai bine o nimeriseră Gu- 
gulică şi Titiflencea în China, unde fuse- 
seră foarte bine primiți, decât Ciang şi 
Ciang-Ciang în România. 

Tatăl lui Gugulică, înfuriat peste măsu- 
ră de răspunsurile sergentului, care susținea mort- 
tiş că Ciang e Gugulică, porni cu paşi mari din casă 
să se ducă oriunde, numai să nu mai vază chine- 
zul. 

— Cum, un chinez să ia locul copilului meu iu- 
bit! 

Auzi, pe cine să-mi trimeată mie 
când mă gândesc ce coadă avea! 

De unde să ştie bietul tată că şi Gugulică al lui 
avea o coadă, până la genunchi... şi şi-o împletea 
frumos, chiar ca un chinez învăţat să-şi împletea- 
scă părul de când e... 

Se mai gândi omul, îi veniră tot felul de idei în 
minte şi în cele din urmă, se îndreptă spre poliţie. 

Ceru să vorbească comisarului şef. 


— Să explic unui om mai deştept, îşi zise. 

De la uşă auzi scandal mare înăuntru. 

Comisarul ţipa cât putea şi un alt glas căuta 
să-l întreacă. Intră fără să mai bată, fiindcă cei 
din birou tot nu puteau auzi. 

Ei, peste cine credeţi că dădu tatăl lui Gugulică? 

Chiar peste părinţii lui Titiflencea. 

Portarului i se adusese pe Ciang-Ciane şi pentru 
că nici el nu voise să-l primească, sergentul i-l lă- 
sase şi plecase. 

Ca să se răzbune, portarul îl luă pe Ciang- 
Ciang de coadă şi-l aduse la poliţie. 


Acum se certa cu şeful comisarilor. 
a e 


(Urmare din pagina 10 a) 


„Am trecut eri pe la palatul lui Negru-Voevod 
(așa îl chema pe cel care o ţinea pe domniţa în- 
chisă) şi am auzit de sus din turn un glas de fată 
bocind. Mi se pare mie că nu era alta decât dom- 
niţa“. 

Când auzi îlăcăul nostru una ca asta, alergă de 
îndată la tatăl fetei şi-i spuse tot ce ştia. 

Numai decât adună oştire mare şi trecu prin foc 
şi sabie împărăţia lui Negru Voevod, rupse lacă- 
tele turnului în care era închisă domniţa şi o scă- 
pă astiel dela o moarte sigură. 

Peste puţin timp se făcu nuntă mare şi frumoasă, 


nuntă care a ţinut o lună încheiată. 
D. C. Mereanu 


în casă! Şi 


Lui 


Tatăl lui Gugulică dădu mâna la toţi şi îi spuse 
comisarului despre ce-i vorba. 

— Ce, a-ţi înebunit domnilor, nu vă mai recu- 
noaşteţi copiii? După ce că aveţi nişte haimanale. 
mai vreţi să-i mai daţi şi pe capul nostru! 

Ei! să vă luaţi copiii acasă-că vă bag la arest cu 
ei împreună. Apoi repezindu-se la Ciang-Ciang şi 
vorbindu-i mai dulceag: 

— De ce ţi-ai uitat limba, măi băete? la- caută 
de-ţi adă tu aminte şi spune-ne pe unde ai fost, 
cum de-ai ajuns în China? 

Spune, mă haimana ce eşti, că eu te iau întâi cu 
binele, dar dacă n'o merge, vai de tine! 

Chinezul se uită la comisar cu ochii mari, dădu 
din umeri enervat şi nu răspunse nimic. 

Apoi comisarul se înfurie din nou şi-l scoase 
în pumni. 

— Ştii ce d-le, se răsgândi portarul, iau eu pe 
amândoi chinezii. 

— Treaba d-voastră, sunt copiii d-voastră, mie 
ce-mi pasă! Faceţi ce vreţi cu ei, le vorbi comisa- 
rul ușurat. 

— Eu i-l dau cu plăcere, spuse şi tatăl lui Gu- 
gulică. Bine că mă scapi de el. 

Tatăl lui Titiilencea îl luă şi pe celălalt chinez. 
şi-i găzdui pe amândoi într'o cameră dela hotel, 
ce-i rămăsese goală. 

Le dădu de mâncare şi tot ce le trebuia, iar el se 
duse la un circ să facă un angaiament pentru ei. 

Stănânul circului primi. 

A două zi Ciang şi Ciang-Ciang apărură pe o 
scenă, aduşi cu forţa, fiindcă nu voiau cu nici un 
chip să fie văzuţi. 

„Era doi lei intrarea. 

Toţi copiii din mahalaua lui Gugulică se duseră în 
goană să vadă cum sa schimbat prietenul lor, 
fiindcă vorba umblase din gură în gură. 

Unii ţipau cât puteau: 

— Da, ei sunt, Gugulică şi Titiflencea, alţii, nu, 


nu sunt, priviţi-le cozile! 


Era o gălăgie îngrozitoare îi asurzise pe bieţii 


chinezi. 

Numai portarul era mulțumit. Inalţii demnitari 
chinezi însă erau deadreptul înspăimântați de cele 
ce se întâmplau cu ei. 

Se sfătuiră ei şi Ciang hotărî să scrie în grabă 
o scrisoare împăratului Chinei. 

In vremea asta, Guzulică şi Titiflencea mâncau 
boabe de orez. cu: scobitoarea. 

(Va urma) 


PAG. 12 


x 


DIMINEAȚA COPIILOR 


dino, îi spuneam ieri nepoatei 
sau ori unde s'o nimeri, ci pune 
fiecare lucru la locul său... lubeş- 
te mai mult ordinea, că să ştii că 
într'una din zile aj să o păţeşti şi 
tu, aşa cum au păţit copiii lucră- 
torului din poveste şi ai să ajungi 


de râsul lumei. 


— Care copii ai lucrătorului şi care poveste? — 
mă întrebă Adina. Apoi îmi zise: Te rog, tanti, spu- 
ne-mi şi mie povestea aceasta, dacă este frumoasă. 


— Nu ştiu dacă povestea este sau nu este fru- 
moasă, i-am răspuns eu, însă atâta îţi spun: lubeş- 
te mai mult ordinea, ca să n'o păţeşti şi tu aşa cum 
au păţit copiii lucrătorului din poveste“, 


mele, nu arunca lucrurile pe jos.- 


“de MARIA SOREL 


Decât nepoată-mea Adina, cam răsfăţată cum 
este, nu ascultă alt ceva, ci mai dedea zor să-i spun 
povestea. l-am spus-o, aşa cum ţineam minte că o 
citisem mai de mult într'o carte. lar acum o scriu 
aci, ca să o citească şi copiii, care sar purta cum 
s'au purtat copiii lucrătorului. despre care va fi 


: vorba. : 


A fost odată un lucrător şi soția sa — şi aveau 
şase copii. Fiind oameni săraci, lucrătorul lucra la 
o fabrică, iar soţia sa la un atelier. de ţesătorie. Prin 
urmare, copiit rămâneau mai toată ziua singuri 
acasă. Adică rămâneau toată ziua acasă cei mai 
mici, care nu mergeau încă la şcoală, pe când cei 
mai mărişori stăteau acasă în toate după amiezile. 

Vorba vine că stăteau, fiindcă adevărul este. că 
în casa aceea era un iad şi mai multe nu, Copiii 


II —— 


DIMINEAȚA COPIILOR === 


aceştia, cu toate că fraţi şi surori între dânşii, a- 
proape că nu știau să-şi vorbească şi să se poarte, 
` aşa cum trebue să-şi vorbească şi să se poarte unii 
cu alţii fraţii şi surorile. 
Pentru un fleac de nimic, erau gata pe ceartă. Ba 
şi de multe ori se încăerau între dânşii, se trăgeau 
de păr, se sgâriau pe mâini, pe faţă. 


Adică se purtau aşa cum nu credeam că ar îi un- 
deva cititori: de ai noştri, care să se poarte în felul - 


acesta cu frații şi cu surorile lor. 


Insă aceasta nu era totul. Cei şase copii ai lucră- 
torului nu ştiau ce-i curăţenie şi nu ştiau ce-i ordi- 
nea. Cei mai mari, când se întorceau dela şcoală, 
nu-şi ştergeau mai întâiu picioarele la poartă, ci 
intrau aducând în casă tot noroiul de pe stradă. 
Apoi, în loc să-şi pună ghiozdanul cu cărţi, șapca, 
bereta şi fiecare lucru la locul potrivit, asvârleau 
totul pe unde se nimerea. 


La masă, era şi mai rău. Mai întâi, se aşezau la 


masă, fără să se spele pe mâini. Şi dacă aţi şti ce 
mâini murdare aveau. Unghiile li erau negre, dar 
nici degetele nu li erau msi albe şi mai curate. 

Când mâncau, în loc să se servească frumos de 
cuţit şi de furculiţă, apucau mâncarea mai mult cu 
degetele, căutând fiecare să ia mai repede bucata 
care îi se părea mai bună şi mai mare. Uneori se 
întâmpla ca, trăgând unul deoparte, altul de partea 
cealaltă, mâncarea din farfurie să se verse pe jos 
sau pe hainele lor. Se murdăreau, dar n'aveau gri- 
ia să se şteargă şi să se spele. 

După ce, de bine, de rău, terminau cu masa, lă- 
sau totul aşa cum era. Bunăoară, dacă o furculiţă 
sau o felie de pâine căzuseră pe jos, acolo rămâ- 
neau. J 

Seara, când părinţii lor se întorceau obosiţi de 
munca de peste zi, în loc să simtă plăcere şi bucu- 
rie că-şi văd din nou pe copiii lor, se necăjeau şi se 
amărau şi mai tare. Incercau bieţii oameni, când 
cu binele, când cu răul, să-i îndrepte pe aceşti copii 

“aşa de dezordonaţi şi de puţin cuminti. Dar nu folo- 
seau la ceva nici sfaturile bune, nici doienile. Cei 
şase copii rămâneau tot cu aceleaşi purtări rele. 

Insă, ce s'a întâmplat într'o dimineaţă? O minu- 
ne, care nu se va mai întâmpla şi nu se va mai ve- 
dea. Pe când aceşti copii îşi luau gustarea, certân- 
du-se, trăgându-se de păr şi aruncând pe jos şi 
pâine şi şerveturi şi lingurite, într'o clipă odaia în 
care se găseau, se prefăcu toată de sticlă. De sticlă 
s'au făcut pereţii, perdelele, dulapurile. 

Ba încă ce fel de sticlă? Cea mai străvezie ce se 
poate închipui. Se vedea printr însa tot aşa de bine, 
ca şi cum n'ar fi fost nimic. Mm: 

Dar Sa mai întâmplat ceva. Dintrun început, 
adică vreo oră şi ceva, cei şase copii nu vedeau că 
odaia lor se prefăcuse într'o odae de sticlă. De 


PAG. 13 


aceea, îi dedeau înainte cu cearta, cu bătaia şi cu 


lipsa de bună rânduială. 

Insă pe stradă se strânsese lume, care se făcea 
din ce în ce mai multă. ONT : 

Se strânseseră persoane mari- şi o mulțime de 


copii. S'au pornit cu toții înaintea acestei case de. 


sticlă şi au început să privească la ceeace făceau 
înlăuntru cei şase copii. 


Nu s'au mărginit să privească, ci aù început să 
strige tare: „Priviţi! Priviţi ce copii fără creştere! 
Vedeţi cum se bat între ei! Mai mare ruşinea!” Şi 
se strângea lume din ce în ce mai multă. g 

Abia atunci cei şase copii văzură ce se întâm- 
plase cu odaia lor şi cum lumea de afară vede tot 
ce fac ei în casă. 

Se ruşinară mult de lucrul acesta şi deodată se 
opriră din ceartă şi din bătae. Se puseră apoi să se 
spele şi pe faţă şi pe mâini, să-şi şteargă şi să-si 
curețe frumos hainele şi încălțămintea şi să facă 
rânduială, punând fiecare lucru la locul său. o 

Până la prânz, parcă nu mai erau aceiaşi şi nici 
odaia nu semăna cu ceeace fusese cu câteva ore 
mai înainte. Ei erau curaţi şi cuminţi, iar în odae 
totul era în cea mai bună rânduială. 

La masa dela prânz nu s'au certat, nu sau tras 


PERII 
(Cititi urmarea în pagina 14 Jos 


Ă 


aas iai mie 


5> 


DIMINEAȚA COPIILOR 


[Povesti cu Moş Ene | 


icuta Leana căzuse bolnavă la pat: avea 
 friguri. Tatăl şi mămica ei stăteau lângă 
0. dânsa. iar mămica o mângăia pe obră- 
jorii aprinşi. 

„Acum să dormi, îi zicea mămica, iar 
mâine să văd mai de aproape balonul tău. 

„Nu-i aşa că e frumos?” îi zise Anişoara şi 
mâine am să fiu iarăşi bine. 

— Vine Moş Ene să-mi aducă somn? întrebă 
Leana. 

— Vine, cum să nu vie, îi răspunse mămica. 
Moş Ene vine în toate serile”. 

Părinţii Leanei eşiră din cameră. Leana stătea 
culcată, dar hu putea să adoarmă. Insă, deodată 
auzi un fâşiit uşor apoi văzu că o bufniță intră 
sburând în cameră şi se aşeză sus. pe pătucul ei. 
După buiîniţă, intră, strecurându-se încet, un O- 
mulet drăguţ. care purta pe braţ un săculeţ. 

După omuleţ, intră, sărind în cameră, un câine 


IC 


(Urmare din pag. 13): 
de păr şi nici nau mâncat, apucând mâncarea cu 
degetele. Acum știau că de afară, din stradă, îi ve- 
de toată lumea, de aceea căutau să se poarte în 
aşa fel, încât trecătorii să nu-şi râdă de dânşii. 

In adevăr, trecătorii nu se mai opreau şi nu mai 
râdeau pe socoteala lor. Cei şase copii erau doar 
cuminţi, curaţi şi se purtau în totul cât se poate 
de bine. 


Ziua următoare, copiii aceştia s'au purtat chiar - 


și mai bine de cum se purtaseră în ajun. Gândul că 
ii vede lumea, îi schimbase cu desăvârşire. 

In sfârşit, în dimineaţa zilei a treia, când s'au 
trezit din somn, s'au frecat de câteva ori la ochi, 
fiindcă nu le venea să creadă ceeace vedeau. Anu- 
me, odaia şi casa lor nu mai era de sticlă, ci tot 
aşa cum fusese cu trei zile mai înainte. Adică, pe- 
reţii de cărămidă, perdelele de stofă, dulapurile de 
scândură. Prin urmare, nu mai locuiau într'o odae 
de sticlă, aşa că nu mai puteau fi văzuţi de lumea 
de afară. $ 

Cu toate acestea, ei rămaseră buni şi cuminţi, aşa 
cum fuseseră în cele trei zile din urmă. 

Maria Sorel 


ERE 16% Net 


© 
o8— Din limba germană de MARCU IONESCU | 
© 


frumos. Omuleţul luă din săculeț puţin nisip fin 
şi-l presără pe obrăjorii micei Leana. 

„Cine eşti tu? îl întrebă Leana. 

— Sunt Mos Ene, îi răspunse omuleţul, iar a- 
cesta e câinele meu Vis, care în noaptea aceasta 
va Sta lângă tine, până ce te apucă somnul. Şi 
bufnița Lumina nopţii va sta să te păzească. 


— Eşti un Moş Ene foarte drăguţ!” zise Leana 
încet de tot. Insă era pe jumătate adormită, iar 
curând adormi deabinelea. 

Când se deşteptă dimineaţa, mămica stătea lân- 
gă patul ei. 

„Leano, o întrebă mănica, nu-i aşa că ai dormit 
bine? 

— O, da, am dormit foarte bine, mămico. Au 
fost aicea şi Moş Ene şi bufnița Lumina nopții şi 
câinele Vis. 

— Ai visat toate acestea, drăguţa mea, îi zise 
mămica, însă văd că astăzi ai ochii limpezi, aşa 
că mâine poţi să te scoli din pat”. 


— Sfârşit — 


Din limba germană de Marcu Ionescu 


DIMINEAȚA COPIILOR == 


— „ PAG. 15 


URSULEȚUL NEASTÂMPĂRAT | 
EDE ODEI oa BROZ Dao O 


DERNIER ERIN tera 


de VINTILĂ BRATU 


© 
© 
OREO= 
23 


fost odată un ursuleţ, cumpărat dela cea 
mai mare prăvălie de jucării. „Mămica“ 
lui era mititica şi drăguţa Lizeta, care îl 
iubea şi-i ducea mult de grijă. Seara, îl 
culca de vreme în pătucul lui, un pătuc 
mititel, uşurel şi pus pe roate; aşa că Lizeta pu- 
tea să-l plimbe şi în timpul zilei. 


ursuleţului a- 
jumătate. Se 
plece în lumea 


Insă Murtinică — aşa îi 
cestuia — era un neastâmpărat şi 
gândea mereu cum să facă şi să 
largă. 

Intr'o după amiazi, Lizeta îl 
grădină. Atunci Martinică îşi zise: „Acum e vre- 
mea să o şterg!“ Se dete jos din pătucul său, eşi pe 


spunea 


lăsase singur în 


furiş din grădină şi o luă razna pe câmp, până ce 
ajunse la un arbore. Se căţără într'o ramură mai 
înaltă apoi îşi vorbi singur, zicându-şi: „Stau aci 
până seara, pe urmă o pornesc mai departe“. 

Dar iată că sbură drept la el o ciocârlie şi îi zise 
cântând: 


„Spune, spune, Martinică: 

Au de mine nu ti-i îricd? 

— Nu mi-e frică, nu mi-e frică, 
Că eşti pasăre prea mică!“ 


li răspunse Martinică. Ciocârlia se făcu foc de 
mânie. auzind un astiel de răspuns, se repezi asu- 
pra lui şi-l lovi de câteva ori cu ciocul. 


Ameţit de lovituri, bietul Martinică se rostogoli 


e 
© 
939 
99 


din arbore şi căzu jos pe pământ. Spre norocul lui, 
căzu pe iarbă, aşa că nu-şi făcu rău. 

Insă, la câţiva paşi mai încolo dormea Miţu Mi- 
țişor, care-i straşnic vânător. Miţu se trezi din 
somn şi în două sărituri fu lângă Martinică. Il mi- 
rosi de câteva ori, apoi zise, strâmbând din nas: „E 
un ursulet făcut din stofă şi umplut cu cârpe! Ast- 
fel de mâncare nu-mi place!“ Şi se întoarse la lo- 
cul său, ca să doarmă înainte. 

„Bine că am scăpat cu zile din ghiarele lui Miţu 
Miţişor!“ îşi zise Martinică şi o luă la picior, mer- 
gând la pădurea din apropiere, unde se caţără 
întrun stejar. 

Dar nici n'apucase bine să-şi găsească un locşor 


mai potrivit, că se pomeni cu o veveriţă, care îi 
zise: 
„Ce cauţi aicea, Martnică? 
In pădure nu ţi-e frică? 
— Nu mi-e frică, nu mi-e frică, 
Veveriță mititică!“ sait 
(Citiţi urmarea în pag. 16+) 


Gram e 


PAG, 16 ce H 


S. Mur.-Brăila. — „Un sfat bun”, „A venit”. A- 


ceste două bucăţi. trimise de d-ta, sunt schițe fără - 


acţiune, adică într'un gen, care nu face parte din 
genul literaturii pentru copii. Dacă ai citi regulat 


revista noastră, ai vedea că nu se publică astiel de . 


bucăţi. ; i 

Incă o observaţie. Bucățile trimise spre publi- 
care nu se scriu pe ambele fețe ale hârtiei. 

S. Av.-Constanţa. — „Răţuştile” e scrisă într'un 
gen, care nu aparţine literaturii pentru copii. A- 
necdota „Mai jos nu pot” e prea lungă pentru glu- 
ma ei destul de simplă. Comparaţia ce faci în a- 
necdotă despre avocaţi, este jignitoare pentru 
aceştia, fără să fie măcar justă. Jocurile au fost 
date redactorului nostru special spre cercetare. 

L. J.-Loco. — „Strămoșii nostri (iar nu cum scrii 
d-ta „noştrii”. Pronumele noştri, voştri nu se scrie 
niciodată cu doi î). 

Poezia aceasta dovedeşte frumoasele d-tale sen- 
timente patriotice, numai că e tam slăbuţă. pentru 
a fi publicată. Amintim deseori colaboratorilor noş- 
tri că poeziile în genul patriotic nu sunt, aşa cum 
își închipue multă lume. chiar așa de lesne de fă- 
cut: A înşira cuvinte răsunătoare, dar goale. nu 
înseamnă a face o poezie reuşită. 


Pentru mai mulți colaboratori. — Am primit, cu. 


rugămintea de a fi publicate în n-rul de Crăciun 
al revistei. o mulțime de bucăţi în proză şi în 
versuri. Multe din ele ne-au fost trimise cu două 
ori trei zile înainte de Crăciun, adică atunci când 
„Dimineaţa Copiilor”, nu numai că era tipărită, dar 
era şi pusă în vânzare. i 


Urmare dela povestea din pagina 15: 


li răspunse Martinică. Insă veverița îi vorbi din 
nou şi îi zise: 


„Du-te-acasă, du-te-ucusă, 

Că te-aşteaptă pat şi masă, 
In pădure nu mai sta, 

Vine vulpea şi te ia“ 


“ Martinică se sperie, auzind că vine vulpea, îl ia 


şi apoi îl mănâncă. De aceea, se dete jos din ste- 


jar şi o luă la fugă, întorcându-se acasă. „Mămica” 
lui, Lizeta. îl certă, însă pe urmă îl iertă. 7 

Insă din ziua aceea, nici Martinică nu se mai 
gândi să fugă de acasă. 
Vintilă Bratu 


Atelierele „ADEVERUL” 8. A. 


amiază, la spectacolele organizate anume 


bila moi lia a PI II Po PI > Cp ie ET til Doc ă ce-ar coma ao lie E aaa pran KAAS enic 
ia SA d AS : TA pci tar e ay >F ) 


“ 


pentru voi de către ea 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ 


în sala Teatrului ROXY din Str. Lipscani 


= 
COPII! 

, p . 

. Veniți în fiecare Duminică, înainte de 
La fiecare spectacol - 
veţi vedea şi admira: 

Teatru. Dansuri şi balet.-Pro- 
ducțiuni de muzică vocală şi 
anstrumentală.- Cei mai buni 
acrobaţi.-Numere de prestidi- 
gitație şi experiențe extraordi- 
nare.-Clownii şi auguştii cei 


mai comici.-Declamaţii şi mo- 
noloage.- Concursuri instructive „şi plăcute, etc. Ș 
Moş Nae va explica, într'un ciclu de con- 
ferinţe pe înţelesul celor mici, toate pro- 
intrare; Fotol u I Lei 30 — Fotoliu Il Lei 20, 
= 


gresele înfăptuite în ştiinţă şi în technică. 


La fiecare spectacol se trage tombola gratuită cu 
ciocolata „SUCHARD“ şi se distribue la toţi copiii 
cornuri „Otto Gagel“ și alte surprize. l'reţul de 


(se mai plăteşte un plus de 2 lei la bile: pentru 
„timbrul aviaţiei“). Toate locurile sunt numerotate. 
Garderoba nu este obligatorie. „Inceputul ora 10,30 
dimineaţa. Sfătuim pe toţi cititorii noştri să-şi 
reţie biletele din timp la redacţia revistei »D'mineaţa 
Copiilor“, Str, Const. Mille 12, Etaj I. Tel. 324/70 


=". ..c.c.cc.ccocoo 


„Lo -- oo... coco 


RE, E 


POVESTEA BUNICII 


He! pe vremea mea copii,. 

Erau dulciuri bune şi îistichii. 
Dar să ştiţi că niciodată, s 
N'a fost ca Suchard, ciocolată! 


ABONAŢI-VĂ LA REVISTA . să 


„DIMINEATA COPIILOR“ 


í Bibiloteca Universitati icsi f 


i 


1... 11..0808040800005000000000000000000000000000000000eveee. 


o... ooeee Pe00000000oePboeaeteetteontet08 000000000000000000000000000000000teteteeeeeetttteoreseoteeeeere 


4 $ 


„Dumnezeule, ține în sănătate şi în voe bună pe iubiții mei părinți !” 


i PREȚUL 5 LEI 


Cai alaaaaaa 


+90 


PAG. 2 


O DIMINEATA COPIILOR... 


Pasii idila AAA AAAAAAAAARAAAAAAAAAARNA AAA Nero asi 


0 veste bună pentru cititorii revistei 


[ 
| 


EEEE HHHH H AA AAA AA Aa 


„Dimineața Copii lor“ 


In dorința de a procura mereu Eee ee a săi surprize: cât “mai plăcute, revista - . 


az atei 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ anunţă. că oferă pentru abonaţi . şi. cititori 'o serie de mari premii, 


“în valoare totală Va fi un prilej fericit pentru ca pe lângă 0 ` A 
de aproape 25. 000 lei pe 


lectură cu adevărat plăcută, interesantă-și 


instructivă, abonaţii şi cititorii „DIMINEȚII COPIILOR“ “să „poată primii în dar, câte unul -z -> 

dintre obiectele frumoase și folositoare din lista de mai jós. =. > Sa 
Pentru a putea lua parte la tragerea acesțor premii, abonaţii şi cititorii vor trebui 

numai să strângă cele 16 Cupoane: care 'se vor publica în ;DIMINEATA COPIILOR“: cu 


începere dela numărul 471 adică în fiecare număr al. revistei, se va publica, consecutiv, câte 


un cupon, numerotat dela 1 — 16. 


După ce vor strânge cele 16 cupoane. (dela Nr. 1 — 16), bonaji şi “cititorii le vor lipi -- 


pe o cartă poștală, la care vor adăoga deslușit numele exact, localitatea, și strada unde. 


domiciliază şi le vor expedia la adresa „DIMINEȚII COPIILOR“. După aceea, vor primi 
acasă fiecare, câte 5 bonuri numerotate, cu care vor participa-la tragerea premiilor. E 


D909 


À ut pi 


IATĂ. LISTA PREMIILOR: 


Bicicletă „Automoto“ cu frâna pe ambele roti, roată liberă şi accesorii. :complecte 
(pentru băeți dela 10-16 ani — în valoare de lei 3.000). 

premii constând fiecare din câte un aparat fotogtafic 6% xT, »Brovnie Kodak cu 
rol- filme (în valoare de lei 2.000); A RE uta 

premii constând fiecare din câte un costum de sport „Training“ fabricație străină. A 

1 veche patine nichelate fabricație „Polar“ marca „Courier“. 

p: 'eche patine nichelate fabricaţie „Polar“ marca „Tutty“. A ; 

sanie de fier cu scaun de lemn vopsit „Duco“. i ati 5 


+ 


complecte. . £ 
premii constând tibogre din câte-un joc de construcţie „Trix“ (Toate Saune complect). 
premii constând fiecare din câte o ga`nitură pentru traforaj. FR 
pr: mii const .rd fiecare din câte un ceasornic brățară cu cad an fes oroc ent. fabricatie 
el ețiană marca „Champion“. A ` 
prem i const .nd fiecare din câte un toc rezervor „Eterna“ sistem Pirka cu peniță de dur. 
premii constând fic are din câte o cutie pentru pictiuiră „Cartea Româsiească', fiecare 
cuprinzând 44 de obiecte. s 
premii constând fiecare din câte un penal EH în piele. A ; piei 
cutie cu compase de nichel. . a Liri 
premii constând fiecare din cărți alese din editura „Adeverul“ în valoare de- câte 
200 lei fiecare, E e 
premii conștând fiecare din câte un abonament la „Dimineața Copiilor“ pe timp łe un an. ; 
premii constând fiecâre din câte un abonament la „Dimineața Copillor“ pe timp de 6 
luni. (Premiile sunt furnizate de „Cartea Românrască“. 


IN TOTAL 50 PREMII f> 


Stătuim de aceea pe mici şi mari, ca să citească regulat „DIMINEAȚA COPIILOR: TAR 
şi y strângă cu grijă cupoanele care se- vor: găsi totdeauna la ultima pagină a. revistei; 


». Tragerea. premiilor se va ol imediat după ci Cei vos, apare toate Si 16 ç Cüppatig: şi după . 
“primirea tuturora la redacţie” 


BO i cei et aaa. rac a 0 > NN a apa Aa ea PR 


: 
Trot.netă. 3 é 
premii constând fiecare din câte un aparat de radio cu palena cu căști și accesori: = 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12, — TELEFON 6/67. 


Abonamente: 1 AN 200 LEI Ill IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 UN NUMĂR 5 LEI 


19 Februarie 1933 — Nr. 471 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


i 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 
2 


YYYYYVYYYYYYYYYY 


Ai 


lasand aaadaaaaaaali ai 


EHH HHH dai aa 


| In pădure, de un brad | 
; 


L- gyl ü - = ze - is 


In pădure, de un brad, 

Un copil stă atârnat, 

Suilă Crivăţul turbat, 

EL mereu stă atârnat 

Ce-i cu el şi cine eşte? 
Despre asta o poveste 

Să vă spun, precum tiu minte, 
Chiar în câteva cuvinte. 
Ci-că nu-i un copilaş, 

Insă e un îngeraș, 


Ce trimis fu pe pământ 


P'un copil, ca să-l păzească 


Şi de boală să-l ferească. 


Ingeraşul de poruncă 


Cam uitase — și 'ntr'o luncă ME că : sia 
Dumnezeu se supără, Dumnezeu cel bun şi sfânt, 

Să se plimbe se porni Aripioarele-i luă, Il luă de pe pământ 

Şi din drum se rătăci. Şi de brad îl agăţă, Sus, în cer, din nou îl duse, 

La copil măcar n'a dat, Ca să stee o iarnă toată, Printre îngeri iar. îl puse. 

Ci prin luncă sa plimbat. “Dar greşala-i fu iertată. gi 11 Moşuleţ 


LLET TETTTTTTLETTTTITELETETETETTTTITTTTEEEEETTETEEEETEEEEYEEEYYTPYYOYETEETEEEEYEEEEETEEEEEEEEEETEEEETEEEE SEEE AAEE 


: 
Intro zi de Domnul Sfânt, 
i 
pă 
i 
: 
$ 
-+ 
i 
+ 


eLA LLLRRRREEETETATTELLETETITETTTTETETETTEEEETEEEE EEEE EE E Aa 9090000080000 0000000000000000000000000000000000POV000 0009 T TR 


PAG. 4 


e DIMINEAȚA COPIILOR 


ntr'o căsuță sărăcăcioasă dela 
marginea unei păduri trăia o fe- 
meie văduvă, care avea două fe- 
te: pe Sultana, şi pe Ileana. Sul- 
tana era fiica ei bună, iar Ileana 
fiica ei vitregă. 
Femeia aceea, cam rea de su- 
flet, nu ţinea de loc la Ileana și 
nu-i purta de grijă. O lăsa desculţă iarna, iar -ca 
îmbrăcăminte nu-i dedea decât rochiile vechi ale 
Sultanei. O certa pentru: nimica toată, o îmbrân- 
cea şi deseori -o bătea fără milă cu un biciu pe care 
îl ţinea atârnat în cuiul din perete. 

Insă, mai rea chiar decât dânsa era fiică-sa Sul- 
tana. Sultana aceasta era cea mai rea fată ce sa 
văzut cândva şi una din cele mai urâte şi.pocite. 

Ileana, din potrivă, nu numai că era bună.ca pâi- 
nea caldă, dar nici o altă fată nu o întrecea în fru- 
museţe. Şi tocmai fiindcă era aşa de bună şi fru- 
moasă, mama şi sora ei vitregă nu mai puteau de 
ciudă şi necaz. 

Mai ales că, cu toate că era certată, bătută şi lă- 
sată flămândă şi desculță, Ileana se făcea zi de zi 
mai frumoasă, tot mai frumoasă. 

Şi aşa, într'o zi de iarnă, o zi cu ger de crăpau 


pietrele, Sultana îi zise Ileanei: „Să mergi numai 
- decât la pădure şi să-mi aduci de acolo un taie. 


de viorele. . 
„-— Dar unde să găsesc viorele în zăpadă? î îi răs- 
punse lleana vorbindu-i cu blândeţe. 


— Dacă nu mergi numai decât, să ştii că iau bi- 


ciul din cuiu şi te snopesc în bătaie, îi întoarse VOT- 
ba Sultana cea rea” 

Ce să facă biata leana? Eşi din casă și porni la 
pădure. Mergea desculţă prin zăpadă şi îşi zicea 
în gând: „Mai bine să mor şi să mă duc în cer la 
tăticu şi la mămica!“. 

Cu gândul acesta, Ileana intră în pădure, unde 
afară de zăpadă şi de arborii goi şi uscați, nu se 


zărea măcar o frunză sau un fir de verdeață. Insă, 


iată că Ileana văzu ridicându-se flăcări din mijlo- 
cul pădurii. Se duse într'acolo şi rămase nespus de 
mirată de ceeace îi fu dat să vadă, 


In jurul unui foc ce ardea încet, stăteau doispre- 
zece bărbaţi, care nu scoteau o vorbă din gură, ci 


priveâu cu ochii aţintiţi la focul care era aproape 


. să se- stingă. Trei dintr'ânşii păreau că sunt făcuţi 


de ghiaţă şi zăpadă, trei aveau bărbi lungi şi negre, 
iar alţi trei aveau o înfăţişare prietenească şi tână- 
ră. Insă, mai drăguţi şi mai tineri decât toţi erau 
ceilalţi trei, care arătau ca nişte flăcăi chipeşi. 

Siioasă şi aproape speriată, Ileana se apropie de 
oamenii aceştia şi le vorbi cu glas rugător, zicân- 
du-le: „Imi daţi şi mie voe să mă încălzesc puţin, 
că nu mai pot de frig?“ 

Oamenii cărora Ileana le-a vorbit î în felul acesta, 
nu erau alţii decât cele douăsprezece luni ale anu- 


lui. In frunte şi aşezat pe un fel de tron, stătea la- - 
- nudrie, al cărui păr din cap era ca un acoperiş de 
zăpadă, iar barba îi era făcută numai din ţurţuri de 
ghiaţă. Ianuarie ţinea în mână un băț, aşa un fel 


de sceptru. Era semn că în luna aceea el era stăpân 
pe pământ. 


lanuarie deschise gura şi întrebă pe Ileana: „Ce 


nevoie te-a adus aicea pe o vreme ca aceasta? 

— M'a trimis soră-mea vitregă să-i aduc viorele 
Şi... „Ileana nu mai putu spuhe ceva, ci izbucni în 
plâns. 

— Şterge-ţi lacrimile şi nu mai plânge, fetiță, că 
ştiu păsul ce te aduce“, îi zise Moş Ianuarie, vor- 
bindu-i cu blândeţe. După aceea, sculându-se dela 
locul său, întinse băţul, semn al domniei, lui Apri- 
lie şi îi zise: „Frate Aprilie, pentru câteva minute, 
şezi în locul meu şi fii tu stăpânul pământului“. 

Aprilie şezu în locul de stăpân şi mişcă de câteva 
ori băţul deasupra focului. Cât ai clipi din ochi, se 
lăsă peste tot o căldură plăcută, care topi zăpada, 
înfrunzi arborii, înverzi livezile şi câmpiile şi făcu 
să răsară florile. Cu alte cuvinte, sosi dintr'o dată 
frumoasa primăvară. 

Ileana auzi susurul apei unui izvor, care o che- 


DIMINEATA COPIILOR: ete a et ii gi mei ete PAG. 5 


ma zicânduri: „lleano, vino la mine! lleano, vino 
la mine!“ Ileana se duse şi văzu că de jur împre- 
jurul izvorului răsărise o mulţime de viorele, care 
răspândeau un parfum dulce şi cât se poate . de 
plăcut. 

Ileana culese viorele cu Sáuda mâinile, făcu 


un buchet mare şi multumind izvoraşului şi celor . 
douăsprezece luni, se întoarse repede acasă, fiind- 


că începuse să se lase noaptea. 
hs o săptămână, soră-sa vitregă Sultana îi zi- 


“se: „Du-te la pădure. şi. să-mi aduci „razi, că de .- 
ide nu, iau pe sfântul Niculae din cui“ 


Insă afară era din nou iarnă, ger şi ARES E fiind- 


“că primăvara făcută de Aprilie nu ținuse decât pu- 


ține minute. Totuși, biata Ileana porni iarăşi des- 


culță pe frig şi prin zăpadă şi merse drept la focul. 


în jurul căruia stăteau cele douăsprezece luni. 

De rândul acesta, Moş Ianuarie trecu lui linie 
băţul şi stăpânirea pentru câteva minute. De căldu- 
ra puternică făcută de Iunie, răsăriră fragi şi se 
coapseră şi înroşiră într'o clipă. Heana culese iute 
îşi umplu şorțişorul cu fragi şi multumind din nou 
lunilor, care se arătaseră aşa de drăguţe cu ea, se 


"întoarse acasă, dând mamei şi surorei sale vitrege 
toate fragile, fără ca ea să se SE să guste mă- 


car o fragă. 


“După alte câteva zile, soră-sa vitregă îi porunci. 


să meargă iarăşi la pădure şi. să-i aducă mere. l- 
leana merse, iar de rândul acesta Moş Ghiaţă, adi- 
că Moş Ianuarie trecu lui Septembrie bățul. şi stă- 


pânirea pentru câteva minute. 


Septembrie făcu ca în pădure, unde până atunci 


-nu erau decât brazi şi alţi arbori ce nu dau fructe, 


să răsară un măr, încărcat cu mere roşii şi coapte. 


„Ileano, îi-zise Septembrie, dă fuga şi scutură re- 


pede mărul, fiindcă stăpânirea mea nu ţine decât 
prea puţin şi fratele meu Ianuarie îşi ia din nou 
locul său de domn şi stăpân”. 

Ileana alergă la măr, îl scutură, dar nu căzură 
decât două mere, care erau cele mai coapte, mai 
roşii şi mai frumoase. Le luă în şorţ şi se întoarse 


acasă, dând unul mamei sale vitregi, iar pe al doi- 


lea Sultanei. 
Acestea le mâncară numai decât şi E că au 


un gust, cum nu aveau nici un altfel de mere. Dar 


ce îşi ziseră? „Păcătoasa de Ileana o fi avut şorțul 
plin de mere şi le-o fi mâncat pe drum”. Şi atunci, 


Sultana hotări să meargă şi ea şi să culeagă mere. 


Merse, afundându-se şi căzând de mai multe ori în 
zăpadă, şi ajunse îngheţată la focul unde erau cele 


douăsprezece luni. 


Moş Ianuarie, care îşi. luase din nou locul şi stă- 


„pânirea, o întrebă: „Ce nevoie te-a adus aicea pe 


o vreme ca aceasta? 


(Citiţi urmarea în pag. 7-a jos) 


PAG. 6 Se — 


DIMINEAȚA COPNLOR 


VU = 
PEER AU 


*| REGELE TROIANUS |% 


si 


răia odată un rege numit Troianus. Acest 
rege avea urechile de capră. Bărbierii 
cari veneau să-l radă, nu se mai întor- 
ceau acasă, pentrucă regele, întrebându-i 
ce au văzut, ei  răspundeau că are ure- 
chile de capră. La acest răspuns regele îi ucidea. 

Odată veni rândul unui bărbier, care locuia în 
apropierea palatului, dar acesta prefăcându-se că 
e bolnav, trimise o calfă la rege. 

„De ce n'a venit stăpânul tău?“ întrebă regele. 
Calia răspunse că stăpânul său, fiind bolnav, nu 
putea veni. 

Bărbierind pe rege, calfa îi văzu urechile de ca- 
prä. 

Când regele îl întrebă ce a văzut la el în timp ce 
îl bărbieri, calfa răspunse că na văzut nimic. Re- 
gele, crezând aceasta, spuse calfei că de azi în 
colo numai el îl va bărbieri şi pentru aceasta va 


BHR 


| 
Oo 
de CAMIL PERLMAN meS 


primi la fiecare dată zece galbeni. Şi calfa bărbieri 
mereu pe rege, dar nu spuse nimănuia că regele 
are urechile de capră. 

După câtva timp, calfa se simţi neliniştită, aba- 
tută, îl chinuia îngrozitor faptul că nu putea să 
spună nimănuia ce văzuse la rege. 

Stăpânul, văzându-şi calfa care părea a îi chi- 
nuită de o boală, îl întrebă ce e cu el, dar calfa răs- 
punse că n'are nimic. 

Dar într'o zi calfa se hotărî să spună că are ceva 
pe suflet, dar se teme s'o spuie cuiva. 

„Dacă aş putea s'o spun, zise calfa, maş simți 
uşurat ca de o povară grea care mă apasă neînce- 
tat şi nu-mi dă pace nici în somn”. 

Atunci stăpânul său îi zise: „Ai putea să mi-o 
spui mie, eu n'am să spun nimănui, dar dacă nu 
mi-o poţi spune mie, spune-o preotului și de nu 
vrei să i-0 spui preotului, atunci du-te pe câmp, 


| A REID E i E Eat cr 


DIMINEATA COPIILOR == 


sapă o groapă, pune-ţi capul înăuntru şi strigă de 


- ťřei ori ceiace ai de spus, după aceia umpli groa- 


pa la loc şi să nu mai treci pe locul acela. 

Calfa alese cea din urmă propunere. Se duse pe 
câmp, făcu o groapă, îşi puse capul înăuntru. şi 
strigă de trei ori: „Regele Troianus are urechile de 


capră!” apoi umplu groapa la loc şi ducându-se 
acasă, se simţi mai bine şi uşurat de acea povară. 


Nu trecu multă vreme şi pe acel loc unde. a: fosi 
groapa, răsări o salcie frumoasă și dreaptă ca o 
lumânare. 4 3 


Intro zi trecu pe acolo um-ciobănaş, care rupse 
o ramură din salcie şi făcu din ea un fluer. 

Ciobănaşul, când cânta, din îluer eşiau vorbele 
acestea: 

„Regele “Troianus are urechile de capră!“ 

Aceasta. ajunse cunoscut de tot orașul şi însusi 
regele auzi pe- ciobănas fluerând: „Regele Troia- 
nas are urechile: de capră“. f 

Auzind aceasta, regele chemă pe calfä la 
si o întrebă: 

„Cum de ai îndrăznit să vorbeşti oamenilor des- 
p'e mine?“ 

Särmanul bäiat încercă 


palat 


să se  desvinovăţească 


PAG. 7 


spunând că, deşi ştia ce fel de urechi are regele, el 
Wa spus la nimeni. 

„Regele însă nu credea spusele calfei, ci scoțând 
sabia din teacă, vroi să-l străpungă pe băiat,- dar 
acesta căzu la picioarele regelui, îi vorbi cu la- 
crimi în ochi că această taină n'a -spus-o oameni- 
lor, ci pământului şi pe acel loc răsărise o salcie şi 
din fluerele ce se fac din ramurile salciei, se aude 


“Acea Voce. 


Auzind aceasta; regele luă pe băiat în trăsură şi 
porniră spre acel loc ca să vadă, dacă spusele cal- 
fei se adeveresc. k 

Ajunşi acolo, găsiră salcia numai 
ramură pe ea. 

Regele porunci să se facă din 
un fluer, ca să audă cum sună. 

Se făcuse un fluer. fluerând din el, răsunau vor- 
bèle acestea: „Regele Troianus are urechile de 
capră“. 

Regele se minună de aceasta şi plecând, spuse 
că nimic nu se poate ascunde în pământ: odată şi 
odată trebuje să răsară ceeace ai pus în el, iar pe 
băiat îl iertă, dăruindu-i viata. 

Din e<pcranto de Camil Perlmna 


cu 0 singură 


această ramură 


-c 


Urmare dela povestea din pag. 5-a: 


„DARUL LUNILOR“ 


— Ce-ţi pasă ţie, uriciosule Moş Ghiaţă? îi răs- 
punse obraznic Sultana. 

— Aşa ti-e vorba? îi zise Moş Ianuarie; Stai să 
vezi!” s 

Moş Januarie nu mai zise nimic, ci învârt? de câ- 
teva ori bățul deasupra focului. Focul se stinse şi 
pieri, nerămânând din el nicio scânteie şi de oda- 
tă se stârni un viscol groaznic, care aducea troeni 


„d zăpadă îngheţată. Pieriră şi cele douăsprezece 


luni, aşa că în pădurea pustie Sultana rămase sin- 
gură. Se 'căzni să se scoale şi să se întoarcă acasă, 
dar turbatul Crivăţ o trânti la pământ şi o acoperi 
de zăpadă. 

Sub: zăpada“ Adea Sia, Sultana î îşi găsi moartea. 

Marmă- -sa, văzând că nu mai vine, merse să o 
caute. Intră în pădure şi începu să strige cât o ti- 
eau puterile: „Sultano! Sultano?”. 

Glasul ei se auzea departe, numai că- nu răsuna 
ca un glas omenesc ci ca un urlet de fiare sălbatice. 
De acasă, Ileanei i se părea chiar că urlă o haită 
de lupi. `. 

Siârşitul acestei femei fu ca și-al fiicei sale Sul- 
taha. Crivăţul o trânti la pământ, o acoperi cu ză- 
padă şi o îngheţă pe vecie.. 


„-Aşa dar, Ileana rămase singură, singurică în că- 
suța dela marginea pădurii. Insă nu pentru multă 
vreme, fiindcă un flăcău chipeș şi bogat, atras de 


frumusețea şi de bunătatea sufletului ei, veni şi o 


ceru în căsătorie, ducând-o la casa părinților lui, 
unde Ileana a trăit o viaţă fericită îmbelşugată:: : 
Ali-Baba 


MĂRŢISOARE $I CADOURI 


Noutăţi în aur, argint şi do ubleuri 
garantate, mai eftin ca oriunde, pentru 
orice pungă găsiţi numai la 


7 6 CALEA 


GRIVIŢEI 


107 
Pentru cititoarele şi cititorii 


ea DIMINEȚII COPIILOR" se 
face mare rabet : 


| Desene de GEO | 


| Text de MOŞ NAE | 


1 6) Noaptea, la stejarul din livede | 


Este noapte, miez de noapte, 
La stejarul din livede 
Se ridică îc.'ul mare. 
La lumina-i ce se vede? 
fa AMI 


x 
AS 
K 


Sunt toți iira cu cure 
Păcălilă sa vorbit 

Să se'mbrace ca strigoii — 
Și pe-ascuns ei au venit. 


Sunt prietenii — e Haplea 
Cu Tănase şi Prostilă — 
Mai încolo, pe'ntunerec, 
li priveşte Păcălilă. 


Unu au cearşaturi albe, 

Alții, bărbi, mustăți de-un cot, 
Alții măşti, ca să te sperii, 
Alții negrii sunt de tot. 


. Nu se-arată, ci doar râde, 
Râde'n barba-i înfundat. 
In desişul din pădure 
Oameni multi s'au nitulat, 


De nai şti de mai 'nainte 
Cine sunt şi ce-au venit, 
Nu e glumă, zău, cu dânşii, 
De-i zăreşti, fugi îngrozit, 


PAG. 9 


Mai ales că nu e unul, Insă Haplea şi Tănase, - Ci muncesc de zor sărmanii. 
Caren mână să nu ţie Se'nțelege, şi Prostilă, Pe pământ un cerc au tras, 
Un toiag, că mi-ar ajunge, Nici “habar nau ce-i aşteaptă ` Au făcut un foc mai mare 
De mi-ar da chiar una mie. Dela meşter Păcălilă. Apoi ce le-a mai rămas? 


Să înjunghie purcelul. 
Inima-i însângerată — 
Cum le spuse Păcălilă — 
O aruncă 'n toc îndată. 


Bâlbâindu-se, Prostilă 

lar ii spune lui Tănase, 
Ca s'o şteargă şi pe Haplea 
Singur cu strigoi să-l lase 


Și acum? Acum e greul: Dinţii clănțăne in gură, 
E-momentul ca să cheme Vorban gât li se opreşte, 
Pe strigoi, dar. fiecare, Vor să strige, dar nici unul, 
Ca să strige, rău se teme. Ca să'nceapă, nu'ndrăzneşte. 


Dar făcându-şi cruce Haplea, Și cu jumătate gură 


Zice: „Fie ce o îi! Spune: „Hai, veniți, strigoi, 

Pe strigoi pe duhuri rele, Voi, stafii şi duhuri rele, 

Chiar acum îi voi polti“. Hai, veniți acum lä noi!“, 
(Va urma) 


In n-rul viitor: „NAVALA STRIGOILOR“ 


PAG. 10 = 


Ze DIMINEAȚA COPIILOR 


*|Ghiocei pe 


J | 
ii 


| 


||] 


> o ===- de MARIA SOREL | 09° 
e |i DONE AI 


puica, fetita cea drăguță şi cuminte, răcise 


plinit două săptămâni, de când Puica ża- 
ce bolnavă în pătucul ei. N'are voe dela 
doctor să se mai scoale puţin şi să se joa- 
ce prin cameră. 


Da, are voe să se joace în pat cu păpuşile. 
s'a săturat de ele. Când Jonel, îratele său mai ma- 


re, vine şi îi le aduce, Puica îi zice plictisită: „la-le 


de aici, că mam săturat de ele!“ 


Vorba aceasta le cade foarte greu bietelor păpuşi. 
Ar plânge de supărare, însă vezi că din ochișorii 


şi căzuse bolnavă là pat. Tată; ieri s'au.îm-. 


Dar 


lor nu curg lacriihi. Stau, asa dar, intrun colț mâh- 
nite că Puica. e supărată pe ele şi că nu stiu cum 
să o distreze: 

Insă deşteptul Ursulică, după ce se gândi o bu- 
cată de vreme, grăi zicând: „Dacă vrem ca iubita 
noastră mămică Puica să sè înveselească şi chiar 
să se facă bine, trebue să-i dăm câteva flòri proas- 


a pete. 


— Dar unde să găsim flori proaspete, acum, în 
toiul iernei, când livezile, câmpiile şi grădinile sunt 


E E e E DR PE Te e a Ta m 
ax x 3 s 


; să CA ie Sea 
acoperite de zăpadă? îi întoarseră-vorba celelalte 


păpuşi. 

— Zăpadă, ne-zăpadă, făcu  Ursulică, eu știu 
una şi bună: plec şi nu mă întorc fără îlori proas- 
pete“. SERAT 

Aşa zise Ursulică și plecă, luând, prin zăpadă, 
drumul care ducea la pădure. Şi iată că îu găsit de 


DIMINEAȚA COPIILOR = 


PAG. 11 


iupânul corb, care îl întrebă: „Cra-cra-cra! Inco- 
tro, Ursulică? 


— Să găsesc flori jitidabeie pentru stăpâna şi 


mămica noastră Puica. 


— Cra-cra-cra! Ursulică, eşti un prost şi jumă- ; 


tate, când- crezi că ai să găseşti flori, acum, în miez 
de iarnă!“ Si iupânul corb rise cu hohote:în bătae 
«e joc. 

Ursulică însă nu se opri să mai stea de vorbă cu 
jupânul corb, ci îşi văzu înainte de drum. Şi iată 
că, după ce mai merse puţin, zări pe o zânişoată, 
care şedea pe o rădăcină de conac şi încălzea cu 


suflarea ei câteva firicele verzi de iarbă sau de: 


flori. 
„Zânişoară drăguță, îi zise Ursulică, apropiindu- 


se de ea şi dându-i-frumos „bună ziua”, nai gata 
ceva flori proaspete?“ 

Zânişoara. îl privi mirată, apoi îl întrebă la rân- 
dul ei: „Dar ce nevoe ai de flori, acum, în- toiul 
iernei? 

-— Puica, stăpâna şi mămica noastră, îi răspunse 
Ursulică, este bolnavă în pat şi ştiu că au să-i facă 
mare plăcere florile proaspete. 

— Dacă este vorba despre o fetiţă bolnavă, să 
căutăm să-i fim de folos”, zise zânişoara. Suflă 
apoi şi mai puternic în firicelele verzi ce avea în 
mână, le mai încălzi, strângându-le la piept, până 
ce pe firicelele acestea răsăriră nişte flori albe ca 


şi zăpada, care acoperea pământul. I le dete apoi. 


lui Ursulică, zicându-i: 


«Du Puichii aceste flori. Cred -că au să-i facă 
bine”. ; i 
Ursulică multumi de.mai- multe ori zânișoarei, 


¿însă mai înainte de a lua drumul îndărăt spre casă, 


o întrebă: „Zânişoară drăguță, “cum se numesc 


aceste flori aşa de albe și frumoase? 

— Ghiocei'“, îi răspunse ea 

Se înoptase bine de tot, când Ursulică se întoar- 
se culorile. Intră cu ele în camera Puichii, dar vă- 
zu că Puica doarme. Atunci Ursulică, deştept cum 
îl ştim că este, puse florile într'un pahar cu apă, 
iar paharul îl puse pe măsuța de lângă patul Pui- 
chii. 

Dimineata, Puica sa trezit, dar mare îi fu mira- 
rea şi nespusă bucuria, văzând florile aşa de albe, 


aşa de frumoase şi aşa de proaspete. De bucuria 
florilor, în două zile s'a făcut iarăşi bine şi sănă- 


toasă. Insă nu ştie nici până astăzi ce à făcut Ur- 
sulică, pentru. a-i aduce aceste flori. 


Maria. Soral 


SOA- 025-005 000--059--039--499--009--089--C39- -092--629--002- 


Citiţi: „Almanahul Scolarilor pe anul 1933“ 


DA. PE ema) ai) seems 


=== DIMINEATA- COPIILOR 


| O INTAMPLARE DIN RĂZBOIU 


; ra 0 zi frumoasă dela sfârşitul lui 
Septembrie din anul 
care armata română a intrat vi- 
tejeşte în războiul de desrobire a 
fraţilor din Ardeal, Banat, Buco- 
vina. şi Basarabia. 

In după amiaza acelei zile, 
bătrânul ţăran Niță  Vârloagă 
dintr'o comună din județul Vâlcea şedea în prispa 
casei, gândindu-se la cei trei băeţi ai săi, plecaţi 
tustrei la războiu. 


De mai bine de douăzeci de zile, nu primise veşti 


dela dânşii, așa că omul era amărit şi muncit de 
gânduri triste. „Oare mai trăesc ei? Oare s'au 
purtat bine în războiu, aşa cum m'am purtat eu la 
Plevna în războiul dela 1877?” 

Aşa se întreba singur moşneagul Niţă cu privi- 
rea pierdută în zare. Şi fiindcă era un gospodar 


1916, an în 


SRE 
„La aşa cuțit, aşa furculiță“ | 


de DINU PIVNICERU | 


Cuprins şi înstărit, se gândea că el are de toate a- 


casă şi că nu duce lipsă de ceva, dar nu ştia dacă 
şi copiii săi trăesc bine şi au mâncare deajuns. 

. Incepu să se însereze, când se auziră tropote de 
cai, care mergeau în galop. „Ce să fie cu călăreţii 
aceştia?” se întrebă moşneagul nedumerit. 

Se sculă. dela locul său, vrând. să meargă afară 
pe şosea şi să vadă cine venise în comună. Insă, 
n'apucă să facă decât câţiva paşi şi se pomeni în 
curte cu un călăreț înarmat până în dinţi şi îm- 
brăcat într'o uniformă de a armatelor dușmane. 

„Vai, duşmanii au năvălit în comună şi ne-au 
călcat pământul Ţării!” îşi zise Niţă şi îşi şterse pe 
îuriş două lacrimi, care îi izvorâră din ochii săi 
bătrâni şi obosiţi. Şi rămase încremenit locului. 

Dar.călăreţul duşman sări de pe cal şi adresându- 


(Citiţi urmarea în pag. 13+) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


= PAG. 13 


NA AAA LALA AAA NARA LARA ALINA LI i iai EEEE EEEE EEE dalla laaaar alai lia lia EEEE REEE EEE EE EEEE aE E a a 


| Când şoarecii desleagă ghicitori 


Doi şoricei 

Mai mititei, 

Dar la minte ușurei, 

Intr'o seară 

In cămară, 

la vedeţi.ce se-apucară! 

Ghicitori vor să deslege 

Şi sunt grele, se 'nţelege, 

Sunt cuvinte 'ncrucişate 

Şi sunt scrise încurcate. 

„Ce să fie? Ce să fie? 

Stai că m gând îmi vine mie! 
Cred că asta e slănină, 

— Ba îmi pare că-i făină“. 


Dar. pe când ei socoteau 

Și când capul şi-l băteau, 
Dintr'un colţ îi tot pândeşte, 
Mitu care îşi vorbeşte: 

„Ce mai fragezi şoricei! 

Ce gustoşi şi mititei! 

Mi e milă, vreau să-i scap 
De bătaia lorde cap!“ 
Miţu chiar că i-a scăpat, 
Căci îndată i-a păpat. 


IPEE PIPI Ii 


Stan Protopopescu 


PPP HOOO rorteterteareetoeteeeeeeeeerereererereetereeererereoereeerettrt 


Â1 9000990070 HHH 


[099 9esePoteseerneeoeeoebtetedeeeeeoeteeeerbeteteneereeseereeetetteneneeerereeea 


Urmare dela povestea din pag. 12-a: „LA AŞA CUȚIT, AŞA FURCU LIŢĂ“* 


“se lui Niţă, îi vorbi răstit şi îi zise într'o limbă ro- 
mânească stricată: „Ei, moş, dai la mine-muncare 
mult și bun!” . ; 

Bătrânul Niță nu se sperie de felul cum vorbea 
călărețul duşman; ci îi răspunse liniştit: „Aşteaptă 
puţin, că îți aduc din ceeace am”. a 

Intră în casă şi se întoarse după câteva minute 
cu un codru de pâine, o bucată de brânză, o stra- 
chină de lapte şi vreo cinci, şase ouă şi le puse 
înaintea călăreţului duşman, care se aşezase la o 
masă ce era la umbra nucului din curte. 

„Asta puţin şi nu bun! strigă răstit călăreţul 
duşman. La mine dai carne, mult carne”. Şi cre- 
zând că-l sperie şi mai rău pe bătrân, trânti întâiu 
cu pumnul, apoi scoase sabia din teacă şi o puse pe 
masă. 

Insă, bătrânul şi curajosul ţăran român, cu toa- 


te că era om în vârstă de aproape. 70 de ani, nici 
nu clipi măcar din ochi, ci, fără să mai spună ce- 
va, îi întoarse spatele şi merse drept la graid de 
unde se întoarse ţinând în mână o mare furcă de 
fier, pe care, fără vorbă, o puse pe masă lângă 
sabie. i 

„Ce asta? întrebă mirat călărețul duşman. 

— Asta furculiţă la cuțitul tău, răspunse Moș 
Niţă, arătând cu degetul la sabie. Apoi adăugă: 
„La aşa cuţit, aşa furculiţă. lar dacă vrei carne, 
poţi să mă tai pe mine şi să-mi mănânci carnea, 
fiindcă altă carne n'am să-ţi dau”. 

Călărețul duşman nu mai zise nimic, ci ruşinat 
de purtarea sa şi mirât de curajul bătrânului, îşi 
puse din nou sabia în teacă şi se mulţumi să mă- 
nânce ceeace îi se adusese. : 

Dinu Pivniceru 


PAG. 4 == === 


OMAN PENTRU COPII 


=Π

4| mpăratul-dăduse ordin să_se dea toată aten- 
tia foştilor arestați, pentrucă-numai aşa îşi - 
vor reveni, după cele suferite în închisoare.’ 

„Sunt încă sub impresia arestării lor, gân- 

dea împăratul. 

N'au scos un sunet chinezesc. Vorbesc numai, 

nemţeşte. 

Să li se facă totul-pe voe, ca să-şi vie în fire!” 

Aşa era ordinul împăratului, iar Gugulică şi! 
Titiflencea, văzând cum- sunt uitaţi. îşi luaseră, 
toată grija că vor mai fi descoperiti. 

Mâncau orez toată ziua și se plimbau în trăsu-! 
rile împăratului ca nişte prinți. i 

Nici nu se gândeau la Ciang şi Ciang-Ciâng. t. 

Poşta însă mergea şi într’o bună zi, impăratul 
primi scrisoarea Chinezilor. 

Adună în grabă pe cei mai înalţi derriităţi şi le 
arătă scrisoarea. 

Se sfătuiră ei, dar ieptătăzidu-se hotări. să facă. 
în vre-un fel, trimiseră după Gugulică și Titiflen- 
cea. X A ns j i 

Luându-i cam pe departe, 
povësti cele. întâmplate. 

Copiii se speriară, dar nu arătară nimic. 

„Cine ştie de la ce Chinezi ai vre-unui circ, es- 
te scrisoarea! 

Vor să scape de acolo şi fiindeă au citit în zia- 
re de păţania noastră, îşi închipue că au să vă pă- 
călească. Mai bine să rupeți scrisoarea! îi sfătui 
Titiflencea. i ` 

— Dar este aici cineva. zise împăratul, care łe 
cunoaşte scrisul, a mai văzut ceva scris de'ei îna- 
inte de au fost arestați. 

Ştiţi ce, ar fi bine să scrieţi şi D-voastră câteva 
cuvinte, ca să vedem. Scrie, dumneata, domnule 
Ciang, dar, te rog, scrie în limba noastră!” 

Gugulică puse mâna pe toc, dar chiar în mo- 
mentul acela un servitor anunţă pe nevasta şi co- 
piii lui Ciang Ciang, cari locuiau în alt oraş şi afla- 
seră abea acum de sosirea lui. 

Impăratul îi primi numai decât. 

Femeea şi cinci copii se repeziră plângând de 
bucurie spre Titiflencea, care sedea cu spatele. 

li văzu că se reped la el şi îndată îşi dădu sea- 
ma ce trebue să facă. 

Prinse doi copii în braţe. îi 
sărută pe amândoi obrajii. 

Când voi să se apropie însă de Domna chang: 
Gine. aceasta îi arse o palmă. 


$ 


însuşi. împăratul le 


A 


strânse la piept şi-i 


== de MONA RADULESCU = 


„Nu e bărbatul meu, nu vedeţi că nici nu e 
Chinez, are ochii strâmbi. 

— Cum? se revoltă Titiilencea, care simtea că 
i-se înfundă, vrei să mă desparţi de copilaşii mei?, 
şi Titiflencea sărută iar un Chinez mititel... 

— Vorbeşte, te rog, chinezeşte, domnule Cians- 
Ciang. nu vezi că nici nevasta dumitale nu te re- 
cunoaşte. 

— Nu mai pot, mi Sa desvăţat limba. 

— Să vie imediat un doctor, să vadă ce are la 
limbă! porunci împăratul. 

Doctorul veni numaidecât, îl căută în gură pe 
Ciang şi pe Ciang-Ciang şi făcu o mutră foarte mi- 
rată. 

Ceru să vorbească în secret împăratului. 

„Aştia nu sunt Chinezi, împărate, zise el. l-am 

văzut după dinţi, sunt doi copii. 

;„Trebue să fie Europeni, deaceea nu stiu chine- 
zeşte.” 

Impăratul se înfurie foarte la cele auzite şi tri- 
mise să cheme pe Gugulică şi Titiflencea 

„Acum e de prisos să vi mai ascundeţi, docto- 
rul v'a văzut după dinţi că nu sunteți Chinezi, ba 
încă sunteţi şi copii. 

„V'aţi bătut joc de mine si de imperiul meu! Da- 
că nu spuneţi ce-i cu voi, vă bag în închisoare 
pentru toată viaţa!” 

Copiii începură să plângă şi povestiră tot. 

„Bine, văd că n'aţi spus minciuni si că nu sun- 
teţi prea vinovaţi. 

Vă dau o pedeapsă mai uşoară: Toată viaţa 
voastră veţi trage la una din trăsurile' împără- 
teşti, poate chiar la aceea a d-nei Ciang-Cians, 
pe care 0 opresc aici până îi vine bărbatul. 

Voi trimite după ei imediat. Voi nu- vă mai du- 
ceţi acasă niciodată!” 

“Chiar de a doua zi, Guzulică și Titiilencea fu- 
ră înhămaţi şi alergau toată ziua ca nişte cai. 

„Asta nu-i de noi, măi Titiflencea, îi zise Gu- 
gulică. Sunt mort de oboseală. i 

Trebue să fugim. 

Dimineaţa să ne sculăm în zori, mergem la ga- 
vă şi ne agăţăm de un'tren. 

Unde ne-o îi norocul, să re ducem!” 


(Va urma) 
3 Mona Rădulescu 


DIMINEATA COPIILOR e 


- | LADA CU 


ele  Sman-Ciubuc era barbierul celor mai mari 

chiaburi din Stambul. In fiecare zi trecea 

grăbit pe străzile marelui oraş, ducân- 

du-se acasă la Marele Vizir, sau la ca- 

diul Mustaia, ori la alţi oameni tot aşa de 
însemnați. = 

Dacă îl întreba cineva ce are în lădiţă, el răs- 
pundea fără să se oprească: 

„Ce să am, maimuțe!” 

Azi maimuțe, mâine maimute, până ce într'o zi 
i-S'a înfundat. . 

Mehmet-Ali, văzând că Osman îşi bate joc de 
toți, crezându-i proşti. se hotărî să-i facă una 
bună. 

Şi-a făcut, precum îşi pusese în gând. 

Intro Vineri, care este Duminica Turcilor, pe 
când Osman se pregătea să se ducă la Marele 
Vizir, se pomeni ca din senin cu vechiul lui prie- 
ten, Mehmet. 

Pe când acesta îl ţinea de vorbă, un altul, — 
care era înţeles cu Mehmet, — deschise lădiţa lui 
Osman şi băgă în ea două maimuțe. 

Osman îi ceru iertare lui Mehmet, că nu poate 
sta mai mult de vorbă şi porni foarte grăbit că- 
tre" casa Marelui Vizir, 


MAIMUTE 


Ajuns acolo, Osman îşi lăsă papucii afară, după 
cum este obiceiul la Turci. 

Intră apoi în odaia Marelui Vizir. Acesta toc- 
mai îl aştepta. Osman se ploconi în faţa lui şi se 
duse să-şi ia sculele din lădiţă. 

Când deschise capacul lădiţei, se pomeni cu 
două maimuțe care îi săriră în cap. De pe capul 
lui Osman maimuţele săriră pe divanul Marelui 
Vizir. Una din ele îi luă turbanul, iar cealaltă, 
mătăniile de chilimbar, pe care acesta le avea în 
inână. 

Săriră apoi pe fereastră şi... p'aci ţi-e drumul. 

Osman rămase ca trăznit. Marele Vizir se des- 
metici mai repede. 

Chemă în grabă slugile şi în fruntea lor o porni 
să prindă pe cele două maimuțe hoaţe. 

Dar ţi-ai găsit! Maimuţele parcă erau năzdră-. 
vane; făceau nişte salturi de leu. 

Marele Vizir alerga ca un elefant, urmat de Os- 
man şi de întreaga ceată de slugi. 

Maimuţele fugeau pe străzi, prin grădini, să- 
reau garduri, dar nici Marele Vizir cu slugile sale 
nu se lăsau mai pe ios. 


(Citiţi continuarea în pag. 16-a) 


una e 


PAG. 16 


De vorbă cu cititorii 


Gh. C. Cr.-Loco. — Deasupra celor două poezii 
trimise de d-ta (. Toamna” şi ..O mamă”) pui ca-ti- 
tlu „Pagina începătorilor”. Insă la revista noastră 
n'avem o astfel de pagină. E adevărat că publicăm 
şi poezii scrise de începători, dar acestea sunt 
scrise în genere de copii din clasele primare şi la 
care vedem un talent. Insă, din cele ce ne scrii re- 
iese că d-ta nu mai eşti un elev în clasele primare. 
Eşti începător, fără să fii însă un copil în vârstă 
mică. 

De aceea, ne pare rău; dar nu putem publica po- 
eziile d-tale, care sunt destul de slăbuţe. 

S. Pet.-Loco. — Anecdota cu .„Varza uriaşă” e 


arhicunoscută şi se găseşte în toate „Cărţile de ci- 


tire ” Fabula cu .„Şoarecele şi pâinea” nu e aşa de 
reuşită. Prin urmare, regretăm că nu le putem pu- 


blica. 

B. SEG.-LOCO. — „Cerşetorul”. Pe oamenii ne- 
voiaşi mai bine să-i ajutăm cu ce piitem, decât să 
scriem mereu despre necazurile lor, ceeace nu le 
face vreo plăcere. 

a 


a aa e m a a me e = -n 
e ————— 


{Urmare dela povestea din pag. 15-a) 


Luimea râdea de se prăpădea, văzând pățania 
Marelui Vizir. 

După o fugă bună, maimutele se urcară pe a- 
coperişul unei case foarte înalte. 

Acolo sus făceau fel de fel de pozne. Una îşi 
punea turbanul în cap, râzându-şi de Marele Vizir, 
alta şiragul de mătănii la gât. 

Jos însă, Marele Vizir turba de mânie. strigând 
şi amenintând pe cele două maimuțe. 

Maimutele, tot jucându-se cu turbanul, îl cam 
desfăcuseră bucățele. Vrând fiecare să aibă la 
gât şiragul de mătănii începură să se. certe între 
ele. Tot trăgând, le rupseră. iar mătăniile căzură 
în capul Marelui: Vizir. 

Diipă isprava lor, maimuţele se făcură nevă- 
zute. 

Marele -Vizir se întoarse acasă okie supărat. 

Osman vru să-i spună că el nu e de vină. că 
nu'ştie cine i-a băgat maimiitele în lădiţă. dar Ma- 
rele Vizir nu vru să mai audă de el. La fel făcură 
şi ceilalți chiaburi din Stambul, când auziră ce i 
se întâmplase Marelui Vizir. 

După întâmplarea aceasta. când cineva îl vedea 
cu lădița în mână şi îl întreba ce are în ea, Os- 
man lăsa capul în jos şi se făcea că hu aude. 


~- n e Dr 
x i 


Pg a e e N, 


DIMINEAȚA COPIILOR 
=... c.cvccccooocoooooe: 
COPII! 


Veniţi în fiecare Duminică, înainte de 
amiază, la spectacolele organizate anume 
pentru voi de către 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ 


în sala Teatrului ROXY din Str. Lipscani 
La fiecare spectacoi 


-veți vedea şi admira: 


Teatru.- Dansuri şi bâlet:-Pro- 
ducțiuni de muzică vocală şi 
înstrumentală.- Cei mai buni 
acrobați.-Numere de prestidi- 
gitaţie şi experienţe extraorădi- 
nară.-Clownii şi auguştii cei 
mai comici.- Declamaţii şi mo- 
noloage.- Concursuri. instructive şi plăcute, etc 
Moș Nae va explica, într'un ciclu de con- 
ferinţe pe înţelesul celor mici, toate pro- 
gresele înfăptuite în ştiinţă şi în technică. 


La fiecare spectacol se trage tombola gratuită cu 
ciocolata „SUCHARD“ şi se distribue la toţi copiii 
cornuri „Otto Gagel“ şi alte surprize. Preţul de 
intrare; Fotol u i Lei 30 — Fotoliu II Lei 20, 
(se mai plătește un plus de 2 lei la bilet pentru 
„timbrul aviaţiei“). Toate locurile sunt numerotate, 
Garderoba nu este obligatorie. Inceputu! ora 10,30 
dimineaţa. Sfătuim pe toţi cititorii noștri să-şi 
'reţie biletele din'timp la redacţia revistei „Dimineaţa 
Copiilor“, Str. Const. Mille 12, Etaj I. Tel. -324/70 


LE o. o-o- oo. 


si 


i 


POVESTEA BUNICII 


He! pe vremea mea copii, 
“Erau dulciuri bune şi fistichii. 
Dar să ştiţi că niciodată, 

N'a fost ca Suchard, ciocolată! 


ABONAȚI - VĂ LA REVISTA: 


„DIMINEAŢA. 


1] Premiile 
„Dimineţii 


Copiilor * 


Nicu Corneliu-Teodorescu G O P I I L O R“ i Cupon Mr. 1 
“Atelierele „ADEVERUL” S. A. - | pa 
[9 Setare Univers | 


PE 


fi ae 
REVISTĂ SĂPTĂ 


412 


ANUL 10 "> 


|, 


| 


| 


AY 


“N 


- 


bonboane“. 


mânca îm preuna 


tăzi vom 


d as 


te.. c 


umin 


gă, fii e 


lra 


Şc c 


„Păpu 


PREŢUL 5 LEI 


p 


PAG. 2 


ARAARA SESS EE RESETE ETETE EEEE EEE EEE EEE EEEE EEE EEEE EEEE EEEE EEEE EEE TEARRE 


HHHH HHHH 
EEHEHE EEEE AOPOPO EDEA EAEE EHH HHHH Pta HAHH AH 


DIMINEAȚA COPIILOR 


HAH HHHH POPORUL 


0 veste bună pentru cititorii revistei 


„Dimineaţa Copiilor“ 


In dorința de a procura mereu cititorilor săi surprize cât mai plăcute, revista 
„DIMINEAȚA COPIILOR“ anunţă că oferă pentru abonaţi şi cititori o serie de mari premii, 


în valoare totală e Va fi un prilej fericit pentru ca pe lângă o 
in valoare totali 25.000 lei Ve fian prilej Fericit pentru ca pe tângă o 


lectură cu adevărat plăcută, interesantă şi 


instructivă, abonaţii şi cititorii „DIMINEȚII COPIILOR“ să poată primii în dar, câte unul 
dintre obiectele frumoase și folositoare din lista de mai jos. $ 
Pentru a putea lua parte la tragerea acestor premii, abonaţii şi cititorii vor trebui 
numai să strângă cele 16 cupoane care se vor publica în „DIMINEAȚA COPIILOR“ cu 
începere dela numărul 471 adică în fiecare număr al revistei se va publica, consecutiv, câte 
un cupon, numerotat dela 1 — 16. A 
După ce vor strânge cele 16 cupoane (dela Nr. 1 — 16), abonaţii şi cititorii le vor lipi 
pe o cartă poștală, la care vor adăoga deslușşit numele exact, localitatea, și strada unde 
domiciliază şi le vor expedia la adresa „DIMINEȚII COPIILOR“.- După aceea, vor primi 


acasă fiecare, 


câte 5 bopuri numerotate, cu care vor participa la tragerea premiilor. 
IATĂ LISTA PREMIILOR: 


Bicicletă „Automoto“ cu frâna pe ambele roţi, roată liberă și accesorii complecte 
(pentru băeţi dela 10-16 ani — în valoare de lei 3.000). - 

premii constând fiecare din câte un aparat fotogtafic 614 x Il, „Brovnie Kodak“ cu 
rol-filme (în valoare de lei 2.000). 

premii constând fiecare din câte un costum de sport „Training“ fabricație străină. 

p reche patine nichelate fabricație „Polar“ marca „Courier“. 

pé- eche patine nichelate fabricație „Polar“ marca „Tutty“. 

san'e de fier cu scaun de lemn vopsit „Duco“. 


Trotinetă. . 

premii constând fiecare din cea un aparat de radio cu galenă cu căști și accesori 
complecte. 

premii constând fiecare din câte un joc de construcţie .,Trix“ (Toate cutiile complecte). 

premii constând fiecare din câte o garnitură pentru traforaj. 

pr:mii constind fiecare din câte un ceasornic brățară cu cad'an fes orozent. fabricaţie 
el eţiană marca „Champion“. 

prem i constând fiecare din câte un toc rezervor „Eterna“ sistem Parker, cu peniță de aur: 

premii constând ficcare din câte o-cutie pentru pictură „Cartea Românească“, fiecare 
cuprinzând 44 de obiecte. 

premii constând fiecare din câte un penal legat în Miele 

cutie cu compase de nichel. 

premii constând fiecare din cărți alese din editura „Adeverul“ in valoare de câte 
200 lei fiecare. 

premii constând fiecare din câte un abonament la „Dimineața Copiilor“ pe timp de un an. 

premii constând fiecare din câte un abonament la „Dimineaţa Copillor“ pe timp de 6 
luni. (Premiile sunt furnizate de „Cartea Românctască“. 


IN TOTAL 50 PREMII 


Sfătuim de aceea pe mici şi mari, ca să citească regulat „DIMINEAȚA COPIILOR“ 
şi să strângă cu grijă cupoanele care se vor găsi totdeauna la ultima pagină a revistei, 
Tragerea premiilor se va face imediat după ce vor apare toate cele 16 cupoane și după 


primirea tuturora la redacție, 


[i 


| DIMINEATA | 
COPiiLOR 


2 REDACȚIA -şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


Abonamente: 1 AN 200 LEI | | | IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 UN'NUMĂR 5 LEI -i 


26 Februarie 1933 — Nr. 472 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu AREAN 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


LAAAAARAAAAAAAAAĂ 


Lasă dA dili aaa AAA AAAAAAAAAALALAAALAAAAAALA AAA AAA HHHH HHH DARA AAA Aa A ad 


„Mereu, mereu vă tot uitaţi, 


Nu știți că mă supăraţi? 


Căci vedeţi, sunt ocupată, 


De citit am. cartea toată. 
Carte bună, cu povești, 
Mai frumoase nu găsești. 
Ia, lăsați-mă în pace, 
Dacă vouă nu vă place, 
: Să citiți și să 'nvățaţi, 
i Dela mine să plecaţi! 
Stiu şi eu că încă-s mică, 
Dar nu vreau să mi se zică 
Leneşe şi ne "nvățată, 
Ci doresc să fiu o fată 
Vrednică și lăudată, 
De părinți ascultătoare, 


lar la carte silitoare”. 


Depp EEEE HHH HH HHHH HHHH HHH HHH 


f 


fost odată un hoţ... dar ce zic 
eu hoţ? Că era un tâlhar de co- 
dru din cei mai groaznici. De ani 
de zile fura, jefuia, dedea îoc la 


casele oamenilor, ba chiar făcea 
şi moarte de om. Cu toate aces- 
tea, nu putea îi prins sau omorit, 
până ce, în sfârşit, încăpu şi el 
pe mâinile jandarmilor, care, legându-l cobză, îl 
duseră la judecător, ca să-i dea pedeapsa ce i se 
cuvenea pentru toate fără-de-legile sale. 

Insă, în ziua judecății s'a întâmplat ceva ce a 
fost pentru tâlharul acela un noroc căzut din cer. 
Anume, chiar în dimineaţa aceleiaşi zile soţia iu- 
decătorului născuse un băiat, ceeace îl bucurase 
nespus de mult pe judecător, mai ales că era pri- 
mul său copil. 

O oră mai târziu, judecătorul mai primise ves“ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


tea că o mătuşă a sa, care murise la adânci bătrâ- 
neţe, i-a lăsat lui toată averea — o avere destul de 
mare şi frumoasă. 

Judecătorul, prin urmare, nu mai putea sta lo- 
cului de vesel .şi fericit ce era, aşa că n'avea nici o 
dorință să dea pedepse la oamenii pe care trebuia 
să-i judece în ziua aceea. 

Insă, nici locuitorii comunei, care avuseseră atâ- 
tea necazuri şi nenorociri de pe urma tâlharului 
prins, nu erau mai puţin veseli şi mulţumiţi decât 
judecătorul. 

In adevăr, de luni de zile nu căzuse prin partea 
locului nici o picătură de ploaie, aşa că era secetă 
cumplită şi prăpăd mare. Dar în ajunul zilei de ju- 
decată se porni o ploaie îmbelşugată, care tinu 
toată noaptea. 

Ploaia aceasta a fost pentru locuitorii comunei 
o adevărată ploaie de aur, că ea a scăpat dela piei- 


DIMINEATA. COPIILOR = „PAG. 5 


re şi ogoare, şi vii şi livezi. De aceea, nici ei n 'aveau 


- gânduri negre şi de răzbunare. 
Şi iată că s'a deschis-judecata. A venit judecăto- . 


rul, tâlharul a fost adus în lanţuri, a venit şi lu- 
mea din comună, ca să fie de faţă la judecată. 

Judecătorul însă sărea pe scaun-de bucurie, gân- 
dindu-se la copilul de acasă şi la averea lăsată de 
mătuşa sa. De asemenea, oamenii din comună zâm- 
beau şi râdeau de mulţumire, gândindu-se la bine- 
facerile şi la belşugul ce adusese ploaia de peste 
noapte. 

Şi se uitau cu toţii la-tâlhar: mai mult cu milă, de 
cât cu răutate. “ 


Insă, judecata trebuia făcută. Atunci judecătoru- 


lui îi veni un gând, care îl făcu să zâmbească. 
;; Tâlharul acesta, zise el,:să ne spună trei ade- 
văruri, împotriva cărora nimeni să n'aibă ceva de 


Zis. Dacă reuşeşte, eu zic să-i dăm drumul, dacă. 


nu, îl trimitem la ştreang. Primiţi să facem i în felul 
acesta? EN, 

= - Primim, primim!“ strigară toti. cei strânşi : a- 
colo, fiind bucuroşi să se isprăvească mai, repede 


judecata şi să poată merge să-şi vadă ogoarele şi- 


livezile înviorate de ploaie. 

— Primesc şi eu!“ zise la rândul său tâlharul, care 
n'avea nimic de pierdut şi totul de câştigat. Şi după 
ce stătu puţin să -se gândească, tâlharul -vorbi din 
nou, zicând: 


* „lată primul meu adevăr: Eu zic că din toți câți i 
suntem aicea, eu sunt cel mai mare hoț şi tâlhăr. 


Cine crede că mă 
spună!“ 

Judecătorul întrebă, dacă are cineva de spus ce- 
va împotrivă. 


„Nu! Nu! strigă toată adunarea ca un singur. 


om, 


următorul: Dacă jandarmii nu m'ar fi prins şi nu 
mar fi legat cobză, e fără doar şi: poate că eu n aş 
fi avut cinstea să fiu astăzi aicea”. 


Şi cu adevărul acesta o nimerise, deoarece ni- 
meni n'a avut ceva de spus împotrivă. 


— Dacă-i aşa, a nimerit-o cu primul adevăr. Să 
- auzim acum adevărul al doilea, îi zise el tâlharului. 
— Al doilea adevăr al meu, răspunse acesta, este 


întrece, să poitească şi să. 


. 


„Ascultaţi acum şi al treilea adevăr al meu, zise ` 
el mai departe: Dacă scap astăzi teafăr, e sigur” că 


n'o să-mi mai vedeți chipul pe aicea: 
— Nici nu dorim să ţi-l vedem, răspunse judai- 


torul, adăugând: Ai câştigat cu cele. trei adevăruri, ` 


mai e vreme“. 
Tâlharul norocos şi deştept nici n'aşteptă să fie 


- dar acum ia- ți picioarele în Polite şi şterge-o cât 


rugat, ci-spălă iute putina şi cât mai trăi, nu se mai . 


văzu prin părţile acelea. 
Vintilă Bratu 


A 


Sofica. învață să coasă. O învaţă mama ei. Sofi- 
ca este însă nerăbdătoare. Repede vrea să ştie tot. 


„Uite, o învaţă mama, bagi acul de odată în: 


amândouă părţile pânzei, ca să nu fii nevoită să 
umbli cu acul pe dosul ei... sa 

—" Stiu, ştiu mamă! Te rog, dă-mi lucrul, răs- 
punde Sofica sărind de pe scaun. Mama răbdătoa- 
re îi dă cusătura, dar fetiţa nu ştie să coasă. Ma- 
ma îi mai explică odată. 

— Ştiu, ştiu! Spune, iarăşi Sofica, până ce ea 
nici nu terminase explicația. Mama îi răspunde: 
„O să-ţi spun o poveste. De mult, de mult, vrabia, 
văzând că trăeşte foarte greu fără cuib, se duse la 
rândunică şi o rugă să o înveţe cum se face cuibul. 


RĂBDAREA 


Rândunica se învoi foarte bucuroasă, ca doar se va 
scăpa de un musafir nepoftit, dar vrabia, crezând 
că ştie dela primele cuvinte ale rândunicii, meseria, 
spuse ca şi tine: „Ştiu, ştiu“, şi plecă. 

Toamna sosi şi vrabia se pregăti să-şi facă cuib, 
dar cu durere văzu că nu ştia de loc. Fugi la rân- 
dunică, dar aceasta plecase. Vara viitoare făcu la 
fără cuib, şi iarna aceasta. Vara viitoare făcu la fel 
fel şi până în zilele noastre tot aşa face. Nici acum 
nu ştie să-şi facă cuib, pentru că n'avu răbdare să 
asculte până la sfârşit explicaţia rândunicei. Ai 
grije să n'o păţești şi tu la fel cu cusutul“. 


De acum înainte, Sofica nu mai răspunde că şi 


vrabia şi a învăţat minunat să te 
CriponArad 


a EEEE ERORE GFL REEE E RITE E T F OA 


Doctorul Roentgen. 


In ziua de 10 Februarie curent, s'au împlinit ze- 
ce ani dela moartea vestitului profesor d-rul W. 
C. Rontgen, despre care este bine să ştie ceva 
chiar şi cititorii noştri cei mai mici. 

Am spus mai sus în titlu despre d-rul Röntgen 


Prof. Dr. W. C. Rântgen 


că a fost un mare binefăcător. Si în adevăr aşa 
este, fiindcă Röntgen a descoperit în anul 1895 
razele, care-i poartă numele. dar pe care el le-a 
numit „razele X”. 

E drept că această mare şi importantă descope- 
rire se datoreşte unei întâmplări. Anume, într'o 
zi, pe când d-rul Rântgen lucra în cabinetul său 
la desvoltarea (developarea) unei plăci fotogra- 
fice, care era înfășurată într'o hârtie neagră prin 
care nu putea străbate lumina, observă că în în- 
tunerecul ce făcuse, ese la iveală şi se vede um- 
bra unei chei. Era o cheie pe care o pusese peste 
placa fotografică. 

Aşa dar, razele străbătuseră hârtia neagră, 
străbătuseră placa fotografică, dar nu putuseră să 
străbată metalul din care era făcută cheia. 


Descoperirea aceasta a avut urmări din cele 
mai importante. 


unui mare hinefăcător'* 


Ce sunt razele X? 


Răspundem mai bine acestei întrebări, spunând 
că. întâiu, cu ajutorul acestor raze s'a ajuns să se 
vadă ce este înlăuntrul corpului nostru. Al doilea, 
aceste raze sunt întrebuințate şi ca mijloc de vin- 
decare a diferite boli. 

Să dăm lămuriri mai bune. Suferim, să zicem, 
— ceeace nu dorim nici unuia din cititorii noştri— 
de o durere în stomac, în piept sau, din cauză că 
am căzut ori ne-am lovit, se crede că ni sa rupt 
vreun os sau, cel puţin, ni s'a scrântit. 

Vine doctorul, pipăe, cercetează, dar cu ochiul 
liber nu poate, nare cum să vadă. dacă s'a făcut 


Mormântul d-ralui Rântgen 


vreo rană în corpul nostru sau dacă osul din par- 
tea locului unde ne doare, este rupt sau mişcat 
din loc. Şi fiindcă nu poate vedea, nu poate şti bi- 
ne.care este cauza suferinţei noastre şi cum tre- 
bue vindecată. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Insă, ceeace nu poate vedea doctorul cu ochiul 
liber, văd razele X. Cum? 

Ele străbat, făcând transporentă, partea moale, 
carnea noastră, dar nu străbat părţile tari, adică 
oasele sau rana ori buba ce am avea în corp. 


“Cu modul acesta se vede ceeace trebue, ceeace 
este nevoe să fie văzut. 


Un exemplu şi o fotografie. 


Să-mi permită cititorii să dau un exemplu cu 
mine însumi. lată, eu. Moş Nae, care scriu rân- 
durile acestea, sufeream de stomac şi chiar de 
mai mulți ani, fără să ştiu bine care era cauza su- 
ferinţei. In sfârşit, acum aproape o lună, când am 
căzut bolnav la pat, mi sa făcut radioscopie şi 
radiografie, adică cu ajutorul raxelor X. sa văzut 
ce am în stomac şi mi s'a luat şi o fotografie cu 
partea care era pricina boalei şi suferinţei mele. 

Văzându-se şi ştiindu-se ce am, mi s'a făcut în 
“stomac o operaţie, tăindu-se rana, aşa că astăzi, 
grație razelor X.. precum şi priceperei şi devota- 
mentului doctorilor care mau îngrijit şi operat, 
sunt vindecat de o suferinţă, care mă chinuia de 
atâţia ani de zile. 

lar fotografia ce publicăm, este o mână. Este 
mâna soţiei d-rului Röntgen, fotografiată în anul 
1895 de doctorul Roentgen însuşi. Nu se yede pie- 
lea şi carnea. ci se văd numai oasele şi un inel. 

Incheiem, adăugând că savantul şi binefăcăto- 


a a a eae er int aa a ———— — 


rul dr. Rântgen a murit precum am spus, în ziua 


de 10 Februarie 1923, în frumoasa vârstă de 78 
de ani. 


„o. a a £.- PPP. s-o 


| LEGENDA BUSUIOCULUI | 


Deşi era vremea când pe la noi e iarna în toi, 
acolo, în Iudeea — unde timpul e veşnic călduţ şi 
dulce şi portocalii şi lămâii te îmbie cu fructele lor 
aurii, — busuiocul ce creştea în' tufe dese, umplea 
aerul cu mireasma lui aromitoare. 

Bătea un vântişor plăcut ce de-abia încrețea pu- 
țin apele /ordanului. . 4 

loan Botezătorul stătea pe mal botezând pe cei- 
ce veneau la el şi cuvântându-le despre „Acela ce 
va să vie“, în numele Căruia, el îi botează. 

Din zi în zi, numărul celor veniţi să se boteze, se 
făcea tot mai mare. Intre acesteă, lisus, care împli- 
nise vârsta de 30 de ani, veni să primească botezul. 


loan se împotrivi, însă lisus îi vorbi cu glas bla- 
iin: „Tu trebue să mă botezi pe mine, căci aşa este 
orânduit. Şi culegând un mănunchiu de fire de 
busuioc, i le întinse lui loan: „lată, cu acestea mă 
vei boteza pe mine, şi pre ceilalţi”. 

loan, după aceea, îi boteza într'astiel pe cei ce 
veneau, dându-le apoi, ca un dar al „Domnului“, 
câte un fir de busuioc. 

De atunci, busuiocul e floare sfântă — “ca una 
ce vine dela lisus — şi e veşnic în altar; iar preo- 
tul, când vine cu „botezul“, are un astfel de mă- 
nunchiu în mână. 

Teodor Cuzinsky-Gabrielescu 


DN 


PAG. 5 = DIMINEAȚA COPIILOR 


` i R i J i 
UNURILE RELE 
N N 
$i | L di L gi i? 
Desene de GEO | : | Text ra MOŞ NAE | 


E Năvala strigoilor| 


Au venit. Vai, Doamne sfinte! Din desiș, de după arbori, Invârtesc toege'n mână, 
Că nu știți ce s'a făcut, Toţi strigoii (?!) năvălind, Și nici una şi nici două, 
Bine că wati fost acolo, Au venit ca vijelia, . Pe sărmanii trei prietini 
Că prăpăd s'a petrecut. Uridnd groaznic și sărind. Lovituri încep să plouă. 


rr i asa 
et, Ş 


d 


/ 


Să nu zici că dau în glumă, Să se apere, nici vorbă,- Un strigoi, un mai cu milă, 
Cin bătae i-au svântat. — Ci de groază înlemniţi, Le.vorbește cam răstit : 
Bietul Haplea ! Numai pielea-i Nemișcaţi stau și se vaetă, „Dacă nu fugiţi îndată, 
Stie câte-a încasat, De bătae amețţiţi. Chiar aicea ați pierit l”, 


La tovarăşi semn le face 
Din lovit să se oprească, 
- Să-i mai lase să răsufle 

Si să se mai dumere 1scă. 


„Insă ştiu de-acuma Haplea 
De strigoi sa vindecat, 
N'o să uite în vitța-i, 
Astă seară ce-a mâncat”. 
í 


„ Ceilalți. doi -şi bietul Haplea 
Cam în fire și-au venit. 
Si o iau la sănătoasa 
Pânăn sat nu s'au oprit. 


Dar pe jos ei văd purcelul -— 
Purceluş grăsuț și mare — 

Il jupoaie și pe dată 

Il şi bagă la frigare. 


Singuri sunt acum strigoii, 
Ba mai e şi Păcălilă, 
Care râde şi le zice: 

„Prea aţi dat, măi, fără milă ! 


) 


Au și vin şi pâine caldă. 
Când purcelu-i rumenit, 
Se așează toți în juru-i 
Și se pun pe chefuit. 


Două luni cei trei prieteni 

Au zăcut și sau văitat, 

lar de frică şi de boală, 

Nici azi nu sau vindecat. 
N 


Dai la Haplea dacă ţineţi, 
Nu cumva să-l întrebaţi, 
Ce-a pățit el cu strigoii, 
Că grozav îl supăraţi. 


Ba din ziua-aceea Haplea 

De strigoi nu pomenește, 

Să i-se'ntâmple orice pozne, 
El nici pis! nu mai crâcnește. 


= 


is şi făcut. In zorii zilei, Gugulică şi Titi- 
flencea fură la gară. 

A Se agăţară de primul tren care pleca 
în India şi merseră o săptămână deasu- 
pra pe vagoane. 

Prin staţii se dădeau jos şi mâncau câte ceva. 
Bani aveau încă dela împăratul Chinei, Le dăduse 
la sosire. 

Voiau să-i păstreze însă pentru zile mai grele. 
De altfel, nici nu prea intra în obiceiul lor să plă- 
tească trenul. 

După multă oboseală, ajunseră întrun oras din 
India, numit Benures. Acest oraş e aşezat pe flu- 
viul Gange. Copiii noştri erau îngrozitor de mur- 
dari şi suportau foarte greu căldura, mai cu sea- 
mă Titiflencea. 

— „Ştii ce, Gugulică. hai să facem o baie în 
Gange. Poate să avem noroc să dăm de mantaua 
unui indian lăsată pe mal şi i-o furăm, 

Mantalele astea albe apără mult de soare. 

— Da, mă, să mergem, zău, că aici putem 
pāta insolaţie”. 4 

Pe drum, în spre locul de făcut bae, copiii în- 
tâlneau câte un indian cu o mână în sus. 

„Ce o fi cu ăştia? se întrebau miraţi. Si fiindcă 
Gugulică e tare curios, se apropie de un englez 
şi-l întrebă în nemţeşte. 

„Sunt fachiri din cei mai puternici, le explica 
englezul. Ridică o mână în sus şi mo mai pot da 
în jos. 

„Şi cum muncesc? îl întrebă Titiflencea. 


„Ce să muncească? Fachirii nu fac nimic, le 
dă lumea tot ce le trebue”. 

Copiii mulţumiră pentru explicaţia pe care n'o 
prea pricepură şi-şi căutară de drum. 

Un singur lucru le rămase lor în minte: 
nu se putea muri de foame. 

In râul Gange, care-i pentru indieni râul sfânt, 
se face bae de două ori pe zi. In acest chip, oa- 
menii cred că se leapădă de păcate. Nimeni nu 
fură hainele de pe malul unui astfel de râu. Nu 
se încarcă cu păcate noui, fiindcă ar trebui să 
se bage iar în râu să le lepede. Gugulică şi Titi- 
flencea se desbrăcară şi intrară în râu să-şi lase 


ee 


că- 


că aici 


murdăria. Se spălară bine de tot şi când eşiră 
la mal, Titiflencea fură mantaua unui indian. Ei, 
spre nenorocul lui, indianul era fachir. 

„Stai! îi porunci un glas din apă”... 

Titiflencea nu pricepu decât că cineva a tipat la 
èl şi cum se ştia cu musca pe căciulă, voi să fugă, 
dar-picioarele i se opriră. 

Gugulică îl trăgea cât putea, dar totul 
geaba. 

Puterea fachirilor e extraordinară. Indianul din 


era de- 


. apă veni la el şi-l întrebă răstit: 


„Pentru ce mi-ai furat mantaua? Hotule, rămâ: 
cu ea, dar îţi poruncese să n'o mai poți scoate”. 

Copiii nu-l înţeleseră ce a spus. Plecară mul- 
tumiți că au scăpat numai cu atât. ig 

Seara, la culcare, Titiflencea voi să-şi scoată 
mantaua. Când s'o deschee însă, simţi că e mai 
bine să doarmă cu ea. 

A doua zi, le fu foame şi căutară banii, dar ba- 
nii nu mai erau. 

li pierduseră pe matul apei. 

Se gândiră ce e de făcut şi dintr'o dată, Titiflen- 
cea- ţipă vesel: „Hai cu mine şi va fi bine! Eu 
sunt fachir din cei mai puternici!” 

Ridică o mână în sus şi unde cereau ceva, li se 
dădea îndată. 

(Va urma), 
Mona Rădulescu 


E LO-A- AE EO- E-E- -039--099- 


MĂRŢIŞOARE ŞI CADOURI 


Noutăţi în aur, argint şi doubleuri 
garantate, mai eftin ca oriunde, pentru 
orice pungă găsiţi numai la 


66 CALEA :; 
E A X GRIVIŢEI 1 


Pentru cititoarele și cititorii 
„DIMINEȚII COPIILOR“ se 
face mare rabat 


Cititi cu toții: „Almanahul Şcolarilor pe 1933“ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Se 


PAG. 11 


ITI 


A 


MM 


j 
H 

$ r 

f 


ocul arde în sobă. Nu e aşa că e bine lân- 
gă foc, când e iarnă şi te'ntorci cu mâini- 
le şi picioarele îngheţate de la şcoală? 
Din ceştile cu ceaiu de pe masă iese a- 
burul parfumat, iar feliile de pâine cu unt 
aşteaptă pe copilul silitor, căruia îi prieşte mai 
bine decât leneşului, care-a stat acasă sau nu Şi-a 
învățat lecţiile şi nici nu.poate mânca bine din 
cauză că e amărât de cearta părinţilor $i a pro- 
fesorilor. 

Pentru copilul silitor, care s'o întors acasă mul- 
tumit şi a ştiut lecţia, — s'a desmorţit bine de 
frig — şi-a băut ciaiul — şi-a învăţat lecţia pen- 
tru a doua zi — Şi "nainte de culcare a luat de pe 
masă „Dimineaţa Copiilor”. ca să o citească îna- 
inte de a adormi, — scriu această poveste. 

Află dar, micule cititor, că întorcându-mă odată 
acasă pe la ora unu noaptea, am auzit nişte gla- 
suri ciudate ieşind din fața unei prăvălii: 

„Ascultaţi ce vă spun eu: mâr, mâr, mâr? 


— Ce spui, ursule? răspunse îndată o voce mior- 
lăită de pisică. 


CN Se Sc 


ma 


— Vă spun că dacă voi ajunge la un copil, am 
să-l mănânc! 

— Eu am să-l sgâriu, până ce se va sătura să 
mă mai chinuiască, trăgându-mă de coadă şi de 
urechi. 

— Dar eu, ce am să-i fac? 

— Am să-i scot ochii cu ciocul... răsună, din vi- 
trină cântecul unui cocos. 

— Voi sunteţi mici şi proşti; nu aveţi apoi nici 
puterea mea, care numai cu trompa pot să smulge 
un copac din rădăcină, ca orice elefant respecta- 
bil. Ei bine, dacă voi pune mâna, vreau să zic 
trompa, pe vre-un copil. am să-l înşiac şi am-să-l 
trântesc aşa de tare de pământ, că s'o să mai ră- 
mână nimic din el! 

— Cucu! Cucu!... răsună din perete deşteptăto- 
rul care vestea ora două. 

Toţi sunteți la fel de proşti şi fără putere. în 
zadar vă lăudaţi, tot un copil o să vă mănânce, 
căei sunteţi de ciocolată! 


Nichita Macedonschy 


DIMINEAȚA COPIILOR 


| ADAPTARE DIN LIMBA GERMANĂ sii de 


” stor lni Ei sunt: Saltan, 
| Stop şi Bubi. 


„Dar aceste nume nu sunt nu- 


ciulică drăguţul 
Moş Nae. 

— Da, Miciulică dragă, 
nume de câini, la care stăpânul lor ţinea foarte 
mult. De sigur, mai mult decât la câini, ţinea la 
copiii săi. Şi avea pădurarul Niță doi copii, doi 
băeţi gemeni: pe Sandu şi pe Radu. 

Erau gemeni şi semănau aşa de bine unul cu al- 
“ul, că un străin n'ar fi putut să-i deosibească. 

„„Dar aci să povestim ceva din isprăvile fiecă- 
ruia din cei trei câini. 

Sultan, după cum îl arată şi numele, era un câi- 
ne de pază, un dulău mare şi voinic. Şi ziua şi 
noaptea era ţinut legat în lanţ. Dacă ar fi fost lă- 


nepoţel al lui 


sunt 


. se apropie de Sultan. Acesta, 


MARCU IONESCU 


sat liber, s'ar fi dat la străini şi — Doamne fe- 
reşte! — poate chiar i-ar fi sfâşiat. 

Intr'o. vreme însă familia pădurarului luase o ser- 
vitoare nouă, o fată dela ţară, voinică şi harnică, 
dar nu tocmai subţire la minte. Printre alte tre- 
buri, Lina — căci aşa o chema pe fata aceasta — 
trebuia ca de două ori pe zi să ducă lui Sultan 
porţia de mâncare, o cratiţă plină cu supă, cu oa- 
se şi bucăţi de carne. 

Şi iată că pentru masa dela prânz a lui Sultan, 
Lina luă cratita plină şi porni la cuşca dulăului. 
Sultan, îndată ce o văzu, începu să sară şi să la- 
tre. Nu lătra din răutate, ori fiindcă ar fi avut de 
gând să o muşte, ci de bucurie că văzuse cratita, 
despre care ştia că este pentru dânsul. 

Insă Lina o sfecli şi picioarele începură să-i tre- 
mure. Cu toate acestea, îşi mai făcu puţin curaj şi 
îndepărtându-se de 
cuşcă atâta cât îl lăsa lanţul, se ridică în două pi- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ee DAG-13 


cioare şi dând din coadă — tot în semn de bucu- 
rie — puse o labă pe umerii Linei, iar laba cealal- 
tă o îndreptă spre cratiţă. 

Lina încremeni de groază. Credea că se siârşise 
cu dânsa, că Sultan vrea să o sfâşie. 

„Mă mănâncă Sultan!” putu ea să ţipe şi scăpă 
din mână cratiţa, care se vărsă în bună parte pe 
şorțul şi pe hainele ei. 

Văzând că i se prăpădeşte mâncarea, Sultan, ca 


să se aleagă măcar cu 

ceva, socase limba şi în- 

cepu să lingă şorţul şi 

haina Linei. Lina se în- 
3 credință atunci pe de- 
plin, că Sultan vrea să o 
mănânce. 

„Mă mănâncă Sul- 
tan!“ ţipă ea încă odată 
şi o 'rupse la fugă, as- 
cunzându-se în casă. 
Din ziua aceea, na fost 
chip ca Lina să ducă lui 
Sultan porţia de mân- 
are. Ba chiar se ferea 
să iasă în curte, 


Să povestim acum u- 
na - din isprăvile lui 
Stop. 
| Stop era un câine de 
vânătoare, era câinele 
de vânătoare al pădura- 
F) rului Niţă. Intr'o zi, pă- 

"1  durarul trimise pe co- 
| piii săi Sandu şi Radu la 

cizmarul din sat, ca să 
ia o pereche de ghete 
ce-i dăduse să repare. 
Stop se luă după copii, 
vroind să-i întovărăşea- 
ză, aşa cum făcea de- 
>. seori. 

Insă când să intre în 
sat, Stop văzu pe şosea 
` mai multe găini. Până 
ce Sandu :şi Radu să-şi 
dea seama şi să-l oprea- 
scă, Stop se şi repezi la 
găini, puse labele pe una 
din ele, o luă în gură şi 
mândru de isprava sa, 
w. Pi? îndreptă spre cei doi 

frați, crezând că le face 
o mare plăcere, aducân- 
du-le vânat gata. 

„Stop, lasă găina! Stop, lasă găina!” îi stri- 
gau Sandu şi Radu. Dar de geaba: Stop n'auzea 
de urechea ceea. 

Insă treaba începu să se incurce şi mai rău. 
Stăpânul găinei venea cu un băț în mână, ca să-şi 
scape găina şi să-i dea lui Stop o lecţie bună. 

„Dar dacă ne ia la bătae şi pe noi?” se întrebară 
speriaţi Sandu și Radu. Şi îşi ziseră să facă două 


PAG. 14. 


lucruri: întâiu, să-l lase şi pe cizmar şi perechea 
de ghete şi să se întoarcă îndărăt acasă. 

Al doilea. Să se prefacă aşa, ca şi cum nar fi 
câinele lor şi nici war fi cu el. Ba îşi mai ziseră 
ceva: să iuțească pasul, pentrucă era mai bine şi 
mai sigur ca omul cu băţul în mână să nu-i fi pu- 
tut ajunge. 

Ba chiar se porniră să alerge : deabinelea, iar 
Stop, căruia îi plăcea alergătura, mergea când 
înainte, când în unma lor, însă tot ţinând cât mai 
strâns în gură găina ce prinsese. 

Aşa s'au întors ei acasă, tocmai când din urmă 
aproape îi ajunsese şi stăpânul găinei. * 

Ştiţi cum s'a isprăvit încurcătura? Pădurarul a 
plătit ţăranului preţul' găinei, găina a fost gătită 
şi mâncată, iar, ca pedeapsă, lui Stop nu i sa dat 
nici un Oscior. 


Să spunem ceva şi despre Bubi — despre „dom- 
nul” Bubi, cum i se spunea în glumă în casa pă- 
durarului. Şi i se spunea aşa, pentrucă Bubi era 
cel mai bătrân din cei trei câini. Era chiar foarte 
bătrân. Niţă pădurarul spunea că el însuşi era încă 
un copil, când Bubi venise pe lume. 

Bubi nu mai avea nici un dinte în gură si nici 
nauzea bine. Cu toate acestea, era foarte bine în- 
griiit, fiind socotit ca „o persoană respesctabilă”. 

De pildă, culcuşul ,„domnului”” Bubi era în casă, 


“casa pădurarului. Nici una, nici 


DIMINEAȚA COPIILOR 


iar în timpul iernei lângă sobă. De asemenea 
fiindcă nu mai putea să roadă oase, i se dedea su- 
pă cu câteva bucăţi de carne moale. Precum ve- 
dem, „domnul” Bubi era un câine destul de răs- 
fățat. 

Insă, deşi bătrân, Bubi nu era chiar aşa cuminte 
şi astâmpărat. Avea neastâmpărul în sânge, fiind 
din neamul câinilor şoricari. Mai ales, avea ce a- 
vea el cu automobilele că nu le putea suferi de 
loc. Cum zărea pe. şosea trecând un automobil, se 
şi repezea la el, lătrând ca unul scos. din minţi. 
Intro zi însă a păţit-o şi de atunci s'a astâmpă- 
rat. Apă 
„lată ce s'a întâmplat. Din depărtare, Bubi zări 
un automobil, care venea cu toată iuțeala înspre 
două, „doimnul” 
Bubi se repezi glonţ înaintea automobilului. So- 
ferul n'avu vreme să oprească, aşa că trecu peste 
Bubi, care se făcu mototol în praful de pe drum, 


„schelălăind jalnic. 
-` A fost ridicat şi dus în casă. „Să nu moară Bu- 


bi!” ziceau plângând Sandu şi Radu. 

Bubi n'a murit, şi a fost vreo zece zile bolnav şi 
s'a ales cu ceva pentru care nu mai este leac: cu 
vârful cozii tăiat. 

Păţania aceasta i-a folosit. „Domnul” Bubi lasă 
automobilele în pace şi nu se mai dă la ele. 

In româneşte de Marcu Ionescu 


Povestea ce urmează, am citit-o într'o carte. 
Citiţi-o cu-toţii, că e frumoasă. 

Doamna lonescu, mama micuţei Daria, ese greu 
bolnavă. Daria a fost dusă să stea câtăva vreme 
la bunică-sa, ca să nu se îmbolnăvească şi ea, mi- 
titica. 

Intr'o zi, bumică-sa povestea, cu ochii în la- 
crimi, unei prietene: „De acum, nu mai este vreo 
speranță. Medicul a zis că bolnava noastră va 
muri, când au să cadă frunzele arborilor şi foile 
florilor.” 

In vremea aceasta, Daria se juca frumos cu pi- 
sica, făcând-o să alerge după un mosorel de aţă. 
Se credea că nici nauzise vestea tristă spusă de 
bunică-sa. Insă, chiar dacă n'auzise bine totul, în- 


„CÂND AU SĂ CADĂ FRUNZELE: 


-099--089--009--099--099--099--099--000--009--009--009--000--009--099- 


țelesese însă bine despre cine şi despre ce este 
vorba. lar ea ţinea aşa de mult la mămica sa! 
Luă mosorul şi eşi repede în grădină, unde tran- 
dafirii, daliile şi celelalte flori mai aveau cele din 
urmă foi şi frunze, care atârnau în jos, gata să 


- cadă şi ele. 


Cu mănuţele sale, Daria începu să lege de tulpi- 
nă fiecare foaie şi fiecare frunză, 

„Ce faci, Daria? o întrebă bunică-sa. care eşise 
după dânsa. A 

— Am auzit că ai spus că mămica o să moară, 
când au să cadă frunzele şi foile florilor. De ace- 
ea, le leg, ca să nu cadă şi mămica să nu moară”. 

Bunica strânse la inimă pe iubita sa nepoţică şi 
o îmbrățişe plângând. Florina 


cititi: „Almanahul Scolarilor pe anul 1933‘ 


* 


EG ca 


enufa rămăsese într'o după amiazi singură 
acasă. Mămica ei, care era profesoară, 
plecase la şcoală, iar tăticul ei, care era 

inginer, mersese la biroul său din oraş. 
Ce-i drept, Lenuţa fusese lăsată în gri- 
„ja Radei, fata din casă. Insă şi Rada avea% treabă 
în oraş, voind să-şi cumpere ceva. De aceea, îi zise 
Lenuţei: „Domnişoară, nu ţi-e frică să stai puţin 
singură? Merg undeva şi mă întorc numai decât“. 

„Domnişoara'”” Lenuţa răspunse: „Nu mi-e frică 
de loc, că n'au să mă mănânce şoarecii“. 

Lenuţei nu-i era frică, numai că începuse să se 
cam plictisească. Se gândi, aşa dar, ce ar putea fa- 
ce, ca să se mai distreze“. A, să mă joc cu păpu- 
şa!“ îşi zise ea, bucuroasă că-i venise un gând aşa 
de bun. 

Păpuşa, pusă într'o cutie, era tocmai peste du- 
lap. Mai ridicându-se, în picioare, mai sărind puţin 
şi întinzând cât mai mult braţul, Lenuţa izbuti să 
ia cutia de pe dulap. Scoase păpuşa din cutie, o luă 
în braţe, o sărută de mai multe ori şi începu să-i 
vorbească, zicându-i: „„Mimino” — aşa o chema pe 
păpuşa Lenuţei—ce ai făcut tu toată ziua în cu- 
tie? Nu te-ai plictisit singură? Nu ţi-a fost dor de 
mine? ...Ori, poate, ţi-e foame şi vrei să mănânci 
ceva? Dar, Mimino drăguță, trebue să aşteptăm pe 
mămica să vie dela şcoală, că ea ţine prăiiturile 
încuiate. Mai rabdă şi tu, că nu e mult de când am 
stat la masă“. 

După aceea, Lenuţa şezu pe un scaun şi puse pă- 
puşa pe genunchi. Insă, fiindcă o culcase pe spate, 
păpuşa închise ochii. 

„A, ţi-e somn îi zise Lenuţa. Stai să-ţi cânt un 
cântec, ca să adormi mai uşor“. Şi Lenuţa începu: 


„Nani, nani, păpuşică, 

Nani, puică frumuşică! 

lată vine şi Moş Ene, 

Ca să-ți sufle pe la gene. 
Dormi, Mimino, drăgălaş, 
Că vine un îngeraş, * 

Și va sta să te păzeuscă, 

De duşmani să te ferească“. 


Culcată cum er pe spate, Mimina ţinea mereu 
ochii închişi. Nu ştiu dacă donmea, ori era trează. 
Vorba e că ochii îi ţinea închişi şi nu spunea nimic. 
Insă, ştiu altceva. Ştiu că Lenuţa s'a oprit din cân- 


tat, fiindcă îi sau închis  ochişorii ei... Despre 
Lenuţa mai ştiu că a adormit de-abinelea. 

Şi mai ştiu că din pricina aceasta s'a întâmplat 
o mare nenorocire: Mimina a alunecat de pe ge- 
nunchii Lenuţei şi a căzut jos, spărgându-şi capul. 

Aşa le-a găsit mama Lenuţei, când s'a întors de 
la şcoală: pe Lenuţa dormind pe scaun, iar pe Mi- 
mina trântită jos şi cu capul spart. 


Maria Sorel 


HHHHHHHH errereen DEPPPPPAN EEE E E E E E EEE E E E E E E EE EEEE EEEE EEEE EEEE EE EE E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E EE E E E E E E E E E E E E E E E E a 


e 


P9PRPPPPRARRARAA HEHHEE EAHA EAEE H 


K a a a 


HHH 


Cititi: „Almanahul Şcolarilor pe anul 1933“ 


e o 


PAG. 16 


De vorbă cu cititorii 


_ DUN. B. laşi. — Crezi d-ta că e bine să publi- 
căm în revistă răspunsuri, cel puțin neroade, da- 
te profesorilor de către elevii leneşi? Noi nu cre- 
dem că e bine şi de aceea, nu-ţi publicăm anecdo- 
ta trimisă. Apoi ce elev dela şcoala română este 
acela care. să nu ştie sau să nu fi auzit măcar de 
munţii Carpaţi? 

Spunem — ceeace am spus de mai multe ori — 
că materia pentru n-rele speciale ale revistei se 
pregăteşte cel puţin cu o lună mai înainte, Mai spu- 
nem că noi nu stăm cu bratele încrucişate, aştep- 
tând până în ultima zi să ne pice la întâmplare bu- 
căţi trimise de afară. 

Mar. M. - Moineşti, — Trimiţându-ne o poezie 
(iar nu „poiezie” , cum Scrii d- ta) ne scrii că ai 
compus=0 „atâta cât mintea m'a ajutat”. Dar noi te 
sfătuim în interesul d-tale să laşi mintea să te aiu- 
te şi mai mult prin învăţătura de carte si numai 
după aceea să te apuci să scrii versuri, care să fie 
bune de publicat. Deocamdată, nu e nici o grabă, 
mai ales că, precum știi, „graba strică treaba“. 

Petr. Const.-Arad. — Micuţule şi drăguţule ci- 


titor, am citit şi noi cu plăcere cele trei poezii fă- ` 


cute de d-ta. Da. spunem şi noi că sunt destul de 
bune pentru un copil de vârsta ta. Insă, din aceas- 
ta înțelegem că vei face şi mai bune, când vei 
creşte mai mare şi vei învăţa mai multă carte. A- 


iunci te vom ruga noi înşine să ne trimiţi spre pu- 


blicare, iar pe cele de acum să le păstrezi ca a- 
mintire. Å 

A. B.-R.-SARAT. — „In noaptea de Crăciun“. 
Dragul meu, pentru n-rul de Crăciun al revistei 
am avut materie aşa de multă, încât, cu toată bună- 
voința noastră, n'a fost posibil să publicăm şi ;: po- 
vestea d-tale, mai ales că este şi destul de lungă. 
Nu o păstrăm pentru Crăciunul viitor, deoarece 
suntem încredinţaţi că până atunci, d-ta vei face 
alta şi mai reuşiă. Cu cele mai bune salutări. 

V. C. B.-.BUFTEA. — „Poezie de Crăciun“. Iti 
răspundem că, spre marea noastră părere de rău, 
din cauza prea multei materii ce am avut pentru 
n-rul special de Crăciun al revistei, n'a fost cu pu- 
tinţă să publicăm poezia trimisă de d-ta. 

V. G. BR.-T. SEVERIN. — Din lipsa de spaţiu şi 
din cauza că tipografia era prea încărcată cu lu- 

„crări urgente, pentru a mai putea culege materie 
nouă, n'a fost cu putinţă, spre părerea noastră de 
rău, să punem cele două bucăţi trimise de d-ta pen- 
tru n-rul de Anul Nou. 


” Pau SARI CANON a Aa oră a ceri a ps ANII ÎI E dc» A a i at 
- e -> ESES b Bop- 
;: F = AN 
. 


- 


DIMINEATA COPIILOR 


Veniți în fiecare Duminică, înainte de 
amiază, la spectacolele organizate anume 
pentru voi de către 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ 


în sala Teatrului ROXY din Str. Lipscani 


La fiecare spectacol 
veţi vedea şi admira: 


P 

i Teatru..Dansuri şi balet.-Pro- 
ducțiuni de muzică vocală şi- 
înstrumentală.- Cei mai buni 
acrobaţi.- Numere de prestidi- 
gitaţie şi experienţe extraordi- 
nare.-Clownii şi auguştii cei 
mai comici.-Declamaţii şi mo- 
noloage.- Concursuri instructive şi plăcute, etc: 


terinţe pe înţelesul celor mici, toate pro- 
gresele înfăptuite în ştiinţă şi în technică. 


La fiecare spectacol se trage tombola gratuită cu 
ciocolata „SUCHARD“ și se distribue la toţi copiii 
cornuri „Otto Gagel“ şi alte surprize. Preţul de 
intrare; Fotol'u | Lei 30 — Fotoliu II Lei 20, 
(se mai plăteşte un plus de 2 lei la bilet pentru 
„timbrul aviaţiei“). Toate locurile sunt numerotate. 
Garderoba nu este obligatorie. Inceputul ora 10,30 
dimineaţa. Sfătuim pe toţi cititorii noştri să-şi 
reţie biletele din timp la redacţia revistei „Dimineaţa 
Copiilor“, Str. Const. Mille 12, Etaj I. Tel. 324/70 


yo 


K a R a a a a a a a a E 


POVESTEA BUNICII 


He! pe vremea mea copii, 

Erau dulciuri bune şi fistichii. 
Dar să ştiţi că niciodată, 

N'a fost ca Suchard, ciocolată! 


-022--089- 


ABONAŢI-VĂ LA REVISTA: 
„DIMINEAŢA 
COPIILOR“ 


Premiile 
„Dimineţii 


Copiilor * 
cupon Nr, 2 


Atelierele „ADEVERUL” S, A. 


a 


| Bibiloter> Universităţii leşi 


PE.) 


erev ELETTI ETIZETTTTETEETETE EEEE EEEE EE EEEE EEE EEEn 


aana anana aaa aa E 900000000000000000000000000500990000b00RO spera pa taaaeee 


...oeeeeeereeteeeree 


. 
* 
. 
. 
pă 
. 
. 
. 
. 


... 


t.. 


> 
Li 


ă 4 Xa A i $ mE i; 
i, a E TA îi ti En i Azi 


păpuşi: „Da, știu ce boală are. Să-mi dai două prăjituri şi cinci 
să-i fac o doctorie.“ PREŢUL 5 LEI 


Lai aaa iale aaa AA AAAA „rr. 


BIBL 


PAG. 2 = DIMINEAȚA COPIILOR 


LI AAANAAAAAAAARAAAAAA AAA AAAAA 


și DI o pe aaa aaa dei 


0 veste bună pentru cititorii revistei 
„Dimineaţa Copiilor“ 


In dorința de a procura mereu cititorilor săi surprize cât mai plăcute, revista: 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ anunţă că oferă pentru abonaţi şi cititori o serie de mari premii, 


în valoare totală e Va fi un prilej fericit pentru ca pe lângă o 
de. aproape 25.000 lei lectură cu adevărat plăcută, interesantă şi 
instructivă, abonaţii și cititorii „DIMINEȚII COPIILOR“ să poată primii în dar, câte unul 
dintre obiectele frumoase şi folositoare din lista de mai jos. 

Pentru a putea lua parte la tragerea acestor premii, abonaţii şi cititorii vor trebui 
numai să strângă cele 16 cupoane care se vor publica în „DIMINEATA COPIILOR“ cu 
începere dela numărul 471 adică în fiecare număr al revistei.se va publica, consecutiv, câte 
un cupon, numerotat dela 1 — 16. 

După ce vor strânge cele 16 cupoane (dela Nr. 1 — 16), abonaţii şi cititorii le vor lipi 
pe o cartă poştală, la care vor adăoga; desluşit numele exact, localitatea, și strada unde 

+ domiciliază şi le vor expedia la adresa „DIMINEȚII COPIILOR“. După aceea, vor primi ` 
acasă fiecare, câte 5 bonuri numerotate, cu care vor participa la tragerea premiilor. ` 
f 
- 
$ 
$ 
: 
$ 
$ 
: 


IATĂ LISTA PREMIILOR: 


1 Bicicletă „Automoto“ cu frâna pe ambele roți, roată liberă și accesorii complecte 
(pentru băeţi dela 10-16 ani — în valoare de lei 3.000). 
2 premii constând fiecare din câte un aparat fotogtafic 6:4 x Il, „Brovnie Kodak“ cu 
rol-filme (în valoare de lei 2.000). 
2 premii constând fiecare din câte un costum de sport „Training“ fabricaţie străină. 
1 p-reche patine nichelate fabricaţie „Polar“ marca „Courier“. 
1 pereche patine nichelate fabricaţie „Polar“ marca „Tutty“. 
i 1 sanie de fier cu scaun de lemn vopsit „Duco“. 
1 'Trotinetă. 
2 premii constând fiecare din câte un aparat de radio cu galenă cu “căști şi, accesori 
complecte. 
ERN 2 premii constând fiecare din câte un joc de construcție .,Trix“ (Toate cutiile complecte). 
| 3 premii constând fiecare din câte o garnitură pentru traforaj. ; 
A 6 premii constând fiecare din câte un ceasornic brățară cu cad'an fes orocent. fabricaţie 
sd elveţiană marca „Champion“. 
6 premii constând fiecare din câte un toc rezervor „Eterna“ sistem Parker, cu peniță de aur: 
í "2 premii constând ficcare din câte o cutie pentru pictură „Cartea Românească“, fiecare 
; “cuprinzând 44 de obiecte. 
i 3 premii constând fiecare din câte un penal legat în piele. 
Sa 1 cutie cu compase de nichel. 
i 6 premii constând fiecare din cărți alese din-editura „Adeverul“ în valoare de câte 
200 lei fiecare. 
premii constând fiecare din câte un abonament la „Dimineaţa Copiilor“ pe timp de un an. 
premii constând fiecare din câte un abonament la „Dimineaţa Copillor“* pe timp de 6 
luni, (Premiile sunt furnizate de „Cartea Românească“. ; 


IN TOTAL 50 PREMII 
Sfătuim de aceea pe mici şi mari, ca să citească regulat „DIMINEAȚA COPIILOR“ 
şi să strângă cu grijă cupoanele care se vor găsi totdeauna la ultima pagină a revistei, 
Tragerea premiilor se va face imediat după ce vor apare toate cele 16 cupoane şi după 


primirea tuturora la redacție. 
In acest număr se găseşte CUPONUL Nr. 1-3 pentru premiile 
„Dimineţii Copilor“, valabil pentru toate cele 3 cupoane apărute. 


vera HHHHHHHH tt it fotbal d Atari Ata ta a 


< 
k 
a a 
d nir = Dă $ > ` $ ç 
CITITI HH HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH DE 


Ip 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


Abonamente: 1 AN 200 LEI IIl IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 UN NUMĂR 5 LEI 


5 Martie 1933 — Nr. 478 Director: N. BATZARIA ` Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


ceea mea 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISĂ- A 
PYYTYYYTYYVVOTYVVFIVYYYYYYVVYVVYTYYTYYVYYYYYTPYYYVYVYYYYYYYYVYIVYYYYYVYVVYYYVVI VYYYYYYVYTVYVYYYPYYVYTYYYYYY TYYYYVYYVVYYVYVY VTYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYVYYYYYYYIY 


[C E PROMITE PUIU) 


POOHPPOPIOHHOOAEOAAAAAA AA AAAA AAAA AAAA AAAA HAAA AAAA AAA HHHH 


„Mă cam doare burticica. lar apoi.. apoi e bine, 

Si mi-a zis acum mămica Mă așteaptă-acum pe mine. 

Să înghit o doctorie, Ciocolată, cozonac, 

Că-mi va face bine mie: | Ce gustare am să fac! 

Cam amară-i şi sărată, : Dar promit ca de-azi nainte 

Nu miroase-a ciocolată. j Să fiu un copil cuminte, 

Insă, staţi, numai decât Să nu mă doară burticica, 

O înghit, o dau pe gât. Să nu mâhnesc eu pe mămica”.. . 
Moșuleţ 


HHHHHHHH 


Niţă cu pustia de sărăcie. Tânăr 
de ani, era voinic în putere şi 
nu ştia ce-i lenea, nici măcar 
odihna. Se scula cu noaptea "n 
cap şi nu se întorcea dela pes- 
cuit decât seara târziu. Cu toate 
acestea. nu câştiga nici atâta, 
ca să aibă ce să dea bătrânilor săi părinţi tot ce 
le era de trebuinţă. 

Insă, iată că întro zi, când aruncase năvodul 
in largul mării, simți, când trebuia să-l scoată, că 
ese cu greu. 

„Astăzi-e o zi bună, îşi zise Niţă mulţumit: Văd 


i mergea cam prost pescarului. 


de VASILE STANOIU 


că am prins peşte din belşug”. Dar când, trăgând 
din răsputeri, îl scoase afară, rămase uimit de 
ceeace văzu că se prinsese în năvod. Nu era nici 
un peşte. ci o nimfă, adică una din acele fiinţe. 
despre care se spune că ar îi trăit în vremea de 
demult în fundul mărilor şi care aveau capul şi 
o jumătate din corp de femeie, iar în loc de pi- 
cioare, o coadă de peşte. 

Nimfa, pe care Niţă o prinsese în năvod, începu 
să plângă şi să i se roage, zicânduri: „Drăguţule 
pescar, fii aşa de bun şi aruncă-mă din nou în apă! 
Ca răsplată, cere-mi tot ce doreşti. că eu am să 
caut să-ţi îndeplinesc dorinţa”. 

Niţă se gândi puţin la ceeace ar trebui să cea-