Transilvania_1921_052_009

TRANSILVANIA 


Anul Lil. septemvrie 1921 Nr. 9. 


Dante Alighieri 1265—1321. 


0000000009000 090 9000090000009 00000ooovososoes 


ÎNCHINARE 


cu prilejul sexcentenarului morţii sale (1921). 
i 1l 


— 698 == 
ui Dante, 
Dante e, poate; cea mai măreață figură a literaturei 
“ mondiale. 

In cursul veacurilor el eternisează poezia şi gân- 
direa, expresiunile supreme ale valorii umane. 

El a fost atotștiutor, geniu puternic, precursorul doc- 
frinelor filosofice care trebuiau să dea vieață umanis- 
mului (Pumanesimo), deschizând orizonturile cele mai vaste. 
mişcărei literare italiene, dupăce a consacrat limba în admi- ` 
rabilul poem ce: rămâne curat, neatins în ciuda timpului. 

Trilogia lui Dante stă, alături de poemele homerice 
și de Biblie, ca o stâncă eternă. 

Figura lui e deosebit de. simpatică şi cuceritoare, 

fiindcă e împodobită de aureola suferinței. El-n'a trăit 
în Olimpul fericirii, ci în valea lacrimilor, suspinelor, 


miseriei Şi exilului. Cine să nu fie Pha de o ase | 


menea personalitate? | 

Pe el nu-l pot înțelege decât cei cel iubesc, şi tot. 
numai aceștia pot prețul și adevărata sa însemnătate 
. ca cea mai curată glorie a Italiei. 

Pentru Italieni, îndeosebi. pentru cei din streinătate, 
el este simbolul - întregei glorii a Italiei de veacuri. 

Dante e însaşi Italia nemuritoare, care ne descopere, 
în operele sale, frumuseța unei țări care, chiar și cu de- 
fectele sale (și care țară nu le are?).se ridică în regiunea 
mărei Mediterane ca farul luminei latine. Dante, poetul 
umanității, deși italian, trebue să fie pentru toți latinii 
soarele spre care toți caută cu uimire. 

Ca o mică insulă latină, aici în Răsărit, am cugetat, 
că e o datorie a noastră să închinăm aceste câteva pa- 
gini celui mai srame: representant al latinității. 


„Ti rausiloania. 


- 69 = i à 


Dante Alighieri. 
i I. Infern 
trad. de George Coşbuc.! 


Pe când e omu ’n miezul vieții lui 

- Maflam întro pădure ’ntunecată, = 
Căci dreapta mea cărare mi-o perdui 
Amar mi-e să vorbesc, cât de 'nfundată. 


Gândind la ea mi-e mintea *ncrâncenată! 
Un strop mai mutt de-amar și m'ar răpune! 
Dar până să varăt a mea scăpare, 
Eu de-alte stări văzute 'n ea voiu spune. 
Intrai în ea și nu ştiu fel în cate, 
Atât de mult eram de somn pătruns, 
Pe când eșiam din dreapta mea cărare. 
Dar când sub o colină fui ajuns, 
Sub care se 'nfundă și-această vale, 
De-a cărei groază mă simţii străpuns, 

+ Privind văzut-am creştetele sale 
Scăldate 'n-focu-acelei dragi planete 
Ce mână sigur pe ori şi care-mi stete 
O baltă ’n suflet cât puti să 'ncapă. = 
„Prin noaptea care-atâta-spaimă-mi dete. - 
Şi ca şi acela ce din valuri scapă 
Şi abiă răsuflă. 


Așă şi sufletu-mi, și acum tugāng, 

S'a întors pe-acel ponor 

Ce ma lăsat om viu prin el nici când. 
Şi astfel truditul trup mai întrămându-l 


t Ţinem să mulțumim, şi la acest loc, doamnei Coşbuc şi cumnaţilor 
poetului, domnilor C. şi Q. Sfetea, pentru amabilitatea şi bunăvoința, cu 
care ne-au“pus la dispoziţie acest prim cânt al trilogiei lui Dante în tra- 
ducerea românească congenială a în veci regretatului nostiu poet. Precum 
suntem informaţi, în curând va apăreă traducerea întreagă sub îngrijirea 
d-lui prof, de limba şi literatura italiană dela universitatea din București, 
Ramiro Ortiz. i Nota Red. 


1% 


. 


— 700 — 


Plecai din nou pe coasta neumblată 
“Dar ferm picior tot cel de jos avându-l. 
Şi-abiă "ncepui să urc pe ea, și iată, - 
Saltând o sprintenă panteră n drum 

Şi având o blană *mpestriţată | 

Nu vrea să-mi lase cale nici decum 

Şi astfel de mult mă 'mpiedecă ’n suire 
Că stetei să mă 'ntorc acum-acum, 

Erà într'a zilei cea dintâi ivire, 

lar soarele ieşeă cu-aceleași stele. 

Ce-au fost cu el când vecinica iubire 

A pus mişcarea primă ?n el și 'n ele, 

Şi astfel făceau să sper de multe-ori 

. La blana fiarei cu pestriță piele 

Şi dulcele-anotimp şi-ai zilei zori, 

Nu îns'atât ca frică să nu-mi fie 

“ De-un leu care-apărând îmi dă fiori 
Păreă că el asupra-mi vrea să vie | 
Cu botu ’n vânt și 'n foamea lui cea mare 
-Păreă şi zării-o spaimă -ca și mit. 

Şi iată și-o lupoaică apoi că pare 

In mii de pofte 'n slabu-i trup răpus, 
Căci multe lumii îi face zile amare 
Prin multa piedecă ce ’n drum mi-a pus 
Cu groaza ce-o stârniă a ei vedere 
Perdui speranţa de a merge "n sus. 

Şi ca și acel ce vesel strânge-avere ` 
Când vine-un timp care şi-a perde.-l face 
E’n toate trist şi-şi plânge-a lui durere — 
Aşă-mi făcă şi bestia făr' de pace 

Ce 'ncet-încet venindu-mi mămnpingeă 
Acolo unde orișice lumină tace. 

Pe tând mă ruinam în noaptea grea, - 
De-odată-mi apăruse unul care , 

De lung ce-a fost tăcut ca mut păreă, 
Văzându-l deci aci "n pustiul mare 

Ori cine-ai fi ori umbră adevărată, 

Ori om, am zis, te rog ai îndurare., 
Nu-s om, a zis, ci-atare fui odată. 


“m 


— W — 


Strămoși, răspunse el, lombardi avui, . - 


Din Mantua și manvavui și tată. 

Deşi târziu, subt Iuliu mă născui 

Şi Roma, subt August pe când domnise 
Minţise zei ce mint, eu o văzui. | 
Poet fiind, cântai pe-a lui Anchise 
Cucernic fiu care cu-ai Troei fii, - 

Când Ilion fu ars, la: noi venise. 

Dar tu ?ntr'acest amar de ce revii? 

De ce nu sui pe dealui desfătării, 

Că-i scop şi cauz ori cărei bucurii? 

— Virgil eşti tu? Fântâna eşti, al. cării 
Torent, îi zisei cu ruşine acum, 

Bogat pernit-a a fluviul cântării?- ` 

Tu marea faclă ?n veci pe-al artei drum! 
Deci fie-mi de-ajutor. iubirea vie 

Şi studiul lung în dulcele-ţi volum. 
Părinte-mi ești, măeştru-mi eşti tu mie 
Tu singur eşti acel ce-a dat o viaţă 
Frumosului meu stil ce mi-e mândrie. . 
Vezi fiara ce ma ?ntors şi-mi șade'n faţă, 
Ajută-mi, înțeleptule vestit, 
Căci inima de spaimă 'n mine 'nghiaţă! 
— Pe alt drum ţi-se cădeă să fi pornit, 
Mi-a zis, văzând ce plânset mă doboară, 
De vrei să scapi de locul ăst cumplit. 
Căci bestia ce-asupra ta scoboară 


“Nu lasăn drum pe nime făr de-osândă, 


Ci-i stă de cap astfel, până-l omoară. 

E rea din fire și mereu la pândă 

Şi ?n veci fără de saţ cumplita-i vrere, 
Căci dupăce-a mâncat, e mai flămândă. ` 
Sunt multe fiare cari şi-o fac muiere, 

Și şi mai multe-or îi pân'o să- vie 

Să-i dea Copoiul moarte ’ntru durere. 


+ e v . 
El nu averi cătă-va, nu moşie, 


Ci minte şi virtuțile şi mila 
Şi ţara sa "ntre Feltre o să-i fie. 
Prin el vom mântui de-amar umila ~ 


i — W2 — 
Italie, de-al cărei drag tu Nisă 
Murişi şi Turn și Evrial şi Camilla. 
Gonindu-ne-o de prin cetăţi închisă 
Din loc în loc, va 'npinge-o ’n iad de veci, ` 
De unde 'ntâiu invidia ne-o trimise. 
Spre-a ta scăpare cred şi judec deci 
Să-ţi fiu conducător, şi te voiu scoate: 
De-aici, făcând prin loc etern să treci, 
S'auzi cum urlă desperate gloate 
Să vezi şi-antice duhuri osândite 
Ce-a doaua moarte-a lor și-o strigă toate. 
"Apoi să vezi și duhuri mulțumite 
In foc, căci Dr i 
Oricând va fi la neamuri fericite, 
- La cari de-ai vrea şi tu a te urcă, 
Mai bun ca mine-un suflet e ce vine 
Şi lui am să te laş când voiu plecă. 
Acel stăpân. ce-acel ifnperiu-l ţine, 
Fiindcă fui rebel la sfânta-i lege, 
Nu vrea. să-i intri ?n ţara Sa prin mine, 
Tutindeni este domn, ci-aici e rege, 
Aici cetatea sa şi tronu-l are, 
Fericiţi acei pe care aici îi alege! 
lar eu: <O, îă pe Dumnezeul care i 
Tu nu-l ştiuşi poete 'n lume sus,. . j 
Să fug şi de-acest rău şi alt rău mai mare. 
Și du-mă ca să văd, unde mi-ai spus; 
Şi poarta lui Sân-Petru ca și plânsul - 
Celorce zici că ?n veci e neam răpus» — ` 
Porni atunci, și urmând, eu după dânsul. 
Cei mai cuminţi dela natură au privilegiu față de ceilalţi. 
(Dante Alighieri, De monarchia 1, 3). 
> * . i 


Aţi îi fericiți voi, muritorilor, dacă inimele: voastre ar fi 
stăpânite de iubirea, care stăpâneşte cerul. 
i ; (Boëthius), 


— %3 — 


Dante Alighieri. 


' Starea generală a timpului. B 


Secolul al 13-lea şi 14-lea au fost dintre cele mai sbuciumate - 
în istoria Italiei. Toată epoca aceasta clocoteă de energii, unele 
” creatoare, altele distrugătoare. Se trăiă cu adevărată îrenezie. 
Fiecare îşi da seama, că vieaţa e așă de scurtă, clipele în adevăr 
senine așă de rare, iar cele întunecate de norii gândurilor grele. 
şi de umbrele suferințelor atât de dese, de aceea năzuiau să 
trăească intensiv. ` 

Ce desfăşurare de energii pe toate terenele! ` 

Industria și comerţul, care a început să se desvoalte aşă 
de bine în urma expediţiunilor cruciate, luă un avânt din ce 
în ce mai îmbucurător. Bogatele şi puternicile republici ale 
Italiei de sus şi de mijloc (Genua, Veneţia, Milano, Pisa și Fi- 
renz€) înregistrau afaceri de bani şi de tot soiul de schimburi 
din ce în ce mai fabuloase. Manufactura se desvoltă ca nici- ` 
odată mai înainte. Ce mărfuri de lână, de mătase, de sticlă, de 
porțelan; ce oglinzi, ce obiecte artistice, lucrate în aur şi argint! 

Ştiinţele şi artele nu puteau să rămână nici ele mai pe 
jos. Se ştie, cu câtă râvnă se cultivă știința juridică la universi- 
tatea din Bologna și Padua.. Ca să nu rămână în urma lor, 
Firenze şi Lucca, Ferrara şi Modena, Vercelli şi Piacenza, Roma 
și Napoli şi-au ridicat și ele asemenea şcoli, care s'au alăturat 
cu vrednicie la cele vechi. Arhitectura și artele frumoase înfloriră 
şi mai înainte. Erà o adevărată plăcere să cercetezi un oraş 
italian, atâtea comori de tot soiul înfăţișă ochiului dornic de ele. 

` Din marii negustori, financieri, bancheri, zarafi, industriaşi 
s'a desvoltat o aristocrație burgheză, o clasă de patricieni bogaţi, 
în fața căreia a început să se ridice, la început mai sfioasă,. 
apoi din ce în ce mai cutezătoare și mai pretinzătoare dea 
împărți domnia cu cei dintâiu, ba în cele din urmă dea o 
aveă chiar singură, burghezimea de rând, organizată în bresle. 
Locuinţe întărite, cu bastioane şi turnuri de apărare, adevărate 
castele şi fortărețe, arătau mai bine decât orişice felul de a îi 
al acestor oameni, cari dau nu odată din mijlocul lor adevărate 
dinastii domnitoare. Locuinţelor particulare, atât de întărite în 
afară și împodobite înlăuntru, le ţineau isonul edificiile publice: 


— 74 — 


bisericile, primăriile, institutele oräşeneşti şi de Stat, care de 
care mai pompoase şi magnifice. 


Antecesorii lui Dante. 


Simţul pentru frumos se manifestă, fireşte, din bună vreme 
şi în literatură şi poezie, care tocmai de aceea nu aveă să răsară 
dintrodată, în toată strălucirea ei, din capul unui om genial, 
“ca zeița frumuseţei Afrodite din capul lui Zeus, ci aveă să se 
desvoalte treptat-treptat, prin o serie întreagă de înaintaşi, până 
să ajungă la culmile de gândire şi OIS ce le înfățișează Dante | 
Alighieri. - 

Cine erau acești înaintași ? 

Erau trubadurii-provensali, a căror cântece 'de iubire, de 
avânt și de vitejie resunau la strălucita curte regală din Palermo, 
apoi în castelele şi palatele nobililor, patricienilor, marchizilor 
şi celorlaţi seniori feudali din tot cuprinsul Italiei, ca şi al Ca- 
_taloniei ori Aragoniei spaniole sau al Provansei ori al văii mi- 
nunate a Rinului. 

Așă eră Sordello, trubadurul dela curtea lui Ezzelino da 
Romano, care a sfârșit aşă de prost într'o aventură amoroasă 
cu sora lui Ezzelino ce l-a costat vieața. El cântă purgatorul 
în limba provensală, limba universală a timpului, care resună 
nu numai în Provansa însaş, ci și în Pirinei și Apenini, ba se 
poate zice că pretutindeni în jurul mării mediterane. 

Insuş Ciullo d'Alcamo, pe care Italienii îl pun în locul 
dintâiu al cultivatorilor limbei naţionale eră trubadur. provensal, 
în ale cărui cântece se amestecau elementele diferitelor dialecte 
romanice. 
~ - Atât erau de amestecate aceste dialecte, încât Brunetto 
Latini, învățătorul lui Dante, Florentin şi el, puteă să-și scrie 
tesaurul său, o mare lucrare enciclopedică, și franțuzeşte «trésor» 
şi italieneşte «tesoretto», numită cu un diminutiv fiindcă eră 
numai un excerpt al celei dintâiu. 

Desvoltându-se însă Italia în privinţa economică, eră cu 
neputinţă să nu se desvolte şi în cele naționale. , 

Poezia încă nu mai puteă rămâneă la rostul de măscăriciu, 
plin de atâtea ghiduşii amuzante, ale vechilor trubaduri. O poezie 
nouă, luptătoare, moralizătoare, învățătoare, educatoare incepeâ 
să se impună din ce în ce mai mult. 


— 705 —, 


Deosebirea între un soiu de poezie și celalalt se simte 
nu numai în cântecul XXIV al Purgatorului tui Darte, unde se 
pune față în față direcția nouă bazată pe spontaneitate, acel 
«dolce stil nuovo» al său, cu direcția mai veche şi mai artifi- 
cială a unui Buonagiunta, Letino, Fra Guittone d'Arezzo şa, 
ci și mai înainte la alţii, f 

Astfel e Guido Guinicelli, a cărui cântece nu sunt ușuratice 
ca ale celorlalți trubaduri, ci au caracter mai serios, o direcţie 
morală, o năzuință de a împăcă poezia cu rèligiunea. El, ca și 
«părintescul prieten», învățătorul lui Dante, Brunetto Latini, a 
avut mare influență asupra contemporanilor. 

Avânt deosebit au dat literaturei naţionale italiene și poeţii 
florentini din copilăria lui Dante: Lapo Ganni, Cino di Pistoia, 
dar mai ales Guido Cavalcanti, un gentilom cult, cu pregătire 
filozofică şi oratorică foarte frumoasă. Asemenea şi Casella, 
despre care aminteşte Dante în Purgatorul său şi care a avut 
o mare influință asupra sa în ce priveşte desvoltarea muzicală, 


Indeosebi Guido Cavalcanti a îmbogăţit nu numai limba 


şi formele poetice, ci şi conţinutul prin motive de inspiraţiune 
nouă. A fost bun prieten, tovarăş nedespărțit al lui Dante, așă 
încât tatăl lui Guido îl întrebă pe Dante în infern, ce-i face | 
băiatul? pentruce nu l-a însoţit şi acolo? Dar aşă se vede, că 
nu erà o fire echilibrată, un suflet armonic, fiindcă eră consi- 
derat ca epicureu și liber cugetător, care merge pe căi „nebă- l 
tătorite de alții. 

Paralel cu poeţii au desvoltat limba nonent italieni : 
Ricordano -Malespini, Dino Compagni, fraţii Giovani și Matteo 
Villani, Donato Velluti, Buoninsegni, Goro Dati, Morelli, Copo 
Stefani ş. a. Ar fi prea mult să stăruim asupra tuturora. Amintim 


numai că Giovanni Villani, care a scris cronica florentină cu FA 


informaţiuni bogate asupra tuturor ţerilor, până şi a celor din 
Orient, îl descrie pe. Dante «întru câtva presumţios, dârz şi 
despreţuitor, cu chip de filosof neprietenos»" (alquanto presum- 
tuoso, schifo et isdegnoso quasi a guisa di philosopho mal gra- 
tioso), — descriere care nu e tocmai cea adevărată. 


-- Vieaţa lui Dante, 


Dante, sau cu numele mai vechiu şi mai lung Durante, 
sa născut în Firenze la 27 Maiu 1265. Unii biografi şi admi- 


ratori ai -lui îi caută originea. până în trecutul cel mai depărtat, 
pe timpul lui Carol cel Mare ş. a. El însă nu aminteşte între 
străbunii săi decât pe Cacciaguida, un luptător viteaz, născut 
pe la 1090 in Firenze, ridicat la rangul de cavaler de impăratul 
“Conrad, distins în mai multe lupte şi mort pe câmpul de onoare 
în 1147. Acest Cacciaguida s'a însurat cu o femee Alighieri 
sau Aldighieri de pe valea râului Po, probabil din Ferrara, şi 
va așezat. în Firenze. Unul dintre copiii lui, Cacciaguida a luat 
numele mamei sale Alighieri. Nepotul acestui Alighieri se numi 
Alighiero degli Aligieri şi a fost tatăl poetului, jurisconsult și 
membru al partidului ghelf. El a fost însurat de două ori. Din: 
prima căsătorie a avut un fiu cu numele Francesco; din a doua 
căsătorie cu Bella a avut pe Dante şi probabil încă o fată. 

| Boccaccio povesteşte (în «Vita di Dante», 222) că pe timpul 
când eră Bella însărcinată cu” fiul ei Dante ar fi visat că a 
“ născut la umbra unui maslin lângă un izvor şi că copilul ei ar 
fi mâncat din fructele maslinului și ar fi beut din apa izvorului, 
apoi că ar fi ajuns păstor și când ar îi voit să culeagă nişte 
frunze de maslin se făceă că ar îi căzut, dar preracandu:se i mai 
târziu întrun păun s'ar fi ridicat din nou. 

Dante a perdut pe tatăl său la etate fragedă de cinci ani, 
a moştenit însă dela el o avere destul de însemnată, pentruca 
să poată fi împărtăşit de o creștere din cele mai alese. Mamă-sa 
Bella i-a ales de învățător pe distinsul scriitor şi om de Stat, 
Brunetto Latini, ministrul republicei florentine, Dela acesta a 
învăţat aproape tot ce se puteă învăţă pe timpul acela. — Mu- 
' sica a învăţat-o dela cântăreţul și compositorul Casella, care: a 
pus pe note mai multe dintre poesiile sale mai mici. S'a în- 
deletnicit şi cu desemnul. Întrun loc al «Vieţei Nouă» (Vita 
Nuova) spune că odată cugetându-se la Beatrice a desemnat 
un înger. Cunoşteă dialectul provensal şi poesiile trubadurilor 
din timpul său. Greceşte însă nu ştiă, oricât ar voi unii bio- 
grafi ai săi să-l facă și știutor de carte grecească. 

De timpuriu sa deșteptat în inima sa iubirea, care a 
` exaltat toate calitățile superioare ale sufletului său mare. Abiă 
a fost de nouă (9) ani, când a văzut, cu ocasiunea unei ser- 
bări, pe fiica lui Folco Portinari, pe Beatrice, o copilă cam de 
aceeaş etate ca şi el, care i-a făcut o impresiune atât de pu- 
ternică, încât i-a rămas pentru totdeauna în suflet. A mai 
văzut-o de câteva-ori, apoi a murit tânără în 1290, 


— w — 


În anul eine (1291) Dante s'a fasiot cu Gemma Do-: 


nati, o fată din familie: foarte bună,- totuş el a rămas credin- 
cios idealei sale Beatrice. Din împrejurarea aceasta unii con- 
clud că Beatrice nici war fi existat, ci ar fi o ficțiune poetică, 


personificarea idealului său de femee. 


Dante a cultivat însă nu numai iubirea, ci și amiciţia. 


“ Unul din cei dintâi şi cei mai buni amici ai săi a fost poetul 


Guido Cavalcanti, cd care s'a împrietenit de când a scris el 
întâiul sonet. Şi acesta a murit în 1301. — Alt amic al său a 


fost profesorul de drept .Cino di Pistoia, a cărui moarte încă 


o deplânge într'o danţonetă. ; 
Unii călugări franciscani cred că Dante’ar fi făcut şi no- 


viciatul în ceata călugărească al Sfântului Francisc de Assisi, ba . 
că ar fi şi murit ca <terțiar> (membru laic).a| acestei cete. Fapt e, _ 


că Dante a fost mult influențat de spiritul evangelic, de o iu- 
bire atât de largă şi generoasă, al Sfântului Francisc. Mai ales 
dragostea sa pentru natură se resimte de această influenţă, 
precum foarte bine arată dl N. /orga în istoria literaturilor ro- 


__manice vol. I, pag. 203 și următoarele. \ 
La 11 Iunie 1289-sa-luptat în rândul dintâiu al cavaleriei 


la Campaldino sau Certomondo, unde Ghelfii din Firenze şi 
Arezzo au bătut pe Ghibelini, În anul următor a luptat îm- 


potriva Pisei. 
După aceea a. studiat cu mare zel filosofia la universită- ~ 


țile din Padua şi Bologna, după unii chiar și la Paris. 

Pentru a puteă întră în vieața politică, eră nevoie să se 
înscrie în vre-o breaslă («arti») de industriași. Dante sa înscris 
în a farmaciştilor şi medicilor, poate fiindcă această breaslă eră 


a intelectualilor, ori, poate, fiindcă familia sa posedă o farmacie. 


nd în vieața. politică, a luat parte la mai multe mi- 
siuni diplomatice. Unii amintesc de vreo 14 misiuni. Luând 


în considerare ce bine cunoaşte Dante întreaga Italie, nu e. 
exclus să fie aşă, Din documentele existențe nu se poate con- | 


stată însă decât misiunea sa în orașul vecin San-Giminiano şi 
la Roma. 

La Roma a fost şi ca pelerin în 1300, când papa Boni- 
faciu VIII din prilejul sfârşitului veacului al 13-lea a publicat 
indulgenţe plenare, adecă iertarea deplină a pedepselor pentru 
păcate tuturor celorce, spovediţi şi cuminecaţi cu adevărat 


D 


= — 708 = 


creştineşte, vor cercetà în acel an bisericile Sfinților Apostoli 4 


Petru şi Pavel din Roma. Zi de zi intrau și ieşeau în acest an A 


cete de pelerini de câte 30,000 persoane, oameni de toate lim- E: 
bile şi naţiile. Văzduhul clocoteă de cântecele pelerinilor. $ 
Dante încă pare că a fost în acest pelerinagiu, judecând după. 4 
chiar începutul Divinei Comedii, unde ni-se înfăţişează un astfel . 3 
de pelerinagiu cu ocasiunea Paştilor. E de notat, că și croni- 
carul florentin Giovanni Villani a început să scrie cronica sa, 
„_dupăce s'a reîntors în anul numit din pelerinagiul făcut la Roma, 
«în cinstea lui Dumnezeu şi a Sfântului loan şi pentru inchi- 
narea cetăţii noastre Firenze». . 
Împlinind apoi 35 de- ani de vieață a ajuns în magistratul 
„ orăşenesc ca prior, nu datorită soartei, cum ajungeau cei mai 


mulţi, ci unei alegeri libere. Această funcţie i-a adus neferi- 


cirea vieţii, > ` ” 

Se ştie că întreaga istorie italiană din acest timp e stră-- 
bătută de luptele fratricide ale Ghelfilor (partidul care ţineă cu 
Papa) și Ghibelinilor (partidul care ţineă cu Împăratul). Dante 
se ţinea, de partidul cel dintâiu. Invingând Ghelfii, ca orice 
„partid mare, s'au divisat în două fracțiuni: albi şi negri. Şi 
` aici Dante aparţinea îracţiunei celei dintâiu, Albilor. Fiind Albii 
lui Dante la putere, au expulzat pe căpeteniile Negrilar. Între 
alţii pe Corso Donati și chiar și pe albul Guido Cavalcanti. 
_ Îmbolnăvindu-se acesta în exilul său dela Sarzano, o regiune 
mlăştinoasă, foarte nesănătoasă, lui Dante i-s'a făcut milă de el 
şi i-a dat voie să se întoarcă în Firenze, unde în curând a 
și murit, 
Pentru fapta aceasta de milă creştinească şi-a atras ura 
cea mai înverşunată a Negrilor. Negrii au mijlocit laaBapa în 
Roma să trimită pe Carol de Valois cu bani şi armată pentru 
a face pace în Firenze. Ca să prevină pe Negrii şi să contra- 
careze acţiunea lor, a fost trimis Dante în mișiune specială la 
Roma. Dar wa izbutit. Papa Bonifaciu VIII aveă păreri poli- 
tice diametral opuse lui Dante și Albilor, precum se vede aceasta 
şi din analisa scrierii sale despre împărăție. Nici curtea lui 
Bonifaciu, «unde Hristos e vândut zi de zi», nu i-a făcut bună 
impresiune lui Dante, de aceea fi sbiciue cu atâta furie în in. 
fernul său, precum vom vedeà îndată. 


— 709 — 


Ajungând prin Carol de Valois Negrii la putere, şi-au răs- 
bunat cumplit asupra Albilor, mai ales asupra lui Dante. In 
27 lanuarie 1302 Dante şi alți trei consoți au fost amendaţi cu 
8000 Lire şi doi (2) ani de exil. In casul când nu plătesc această 
amendă, li-se contişcă averile. In Martie acelaş an Dante şi 
alți 14 tovarăși de suferinţe au fost jăfuiți de întreaga lor avere 
şi exilați pentru totdeauna din Firenze, iar în cas când se vor 
întoarce arşi pe rug. 

Când s'au adus aceste sentințe în contra sa, Dante eră 
în Roma. De aici sa dus întâiu în Siena, unde sa convins că 


Dante Alighieri în exil. 


è 

nu se mai poate întoarce acasă, apoi în Arezzo, unde s'a în- 
tâlnit cu ceilalți exilați. Ei hotăriră să se înarmeze şi să ia din 
nou orașul Firenze în stăpânirea lor, dar podesta din Arezzo, 
amic al Negrilor, i-a alungat din acest oraș, de unde ei s'au 
refugiat în Forli, mai apoi în Verona. Aici Dante a fost primit 
amical de Bartolomeo della Scala. Despre petrecerea lui aici 
lipsesc datele. Se crede însă că până în 1304, când a părăsit 
şi Verona, a cercetat diferite localităţi şi regiuni ale Italiei su- 
perioare. O tradiţie susține că ar fi fost şi la isvoarele râului 
Arno, care traversează Firenze, precum se știe. 


d 


= 


— 1i — 


În 1306 îl aflăm în Padua, iar în anul următor la o adunare 7 
„de Albi şi Ghibellini în Mugello. Din încredințarea Papei car- 2 
dinalul Degii Orsini a voit să impace pe Albi cu Negri și să -4 
facă posibilă întoarcerea. pribegilor în patrie. A fost cu nepu- 
tință. Atunci un adversar politic, dar om de inimă, mâărchisul 
Maorello Malaspina din Lunigiana, l-a primit la sine pe Dante. 
Apoi jar ne lipsesc datele asupra vieţii lui până în 1310, când 
- veni în Italia împăratul Enric VII cu gândul să cuprindă Roma 
și întreaga Italie. Moartea neașteptată a împăratului spulberă 
toate ilusiunile exilaţilor. 

După mai multe rătăciri se întoarse din nou la Verona, 
unde a trăit la principele Can della Scala, numit Cangrande. 
Deşi a fost primit cu destulă bunăvoință şi aici, a trebuit să 
constate adevărul trist al cuvintelor Beatricei: «Ce ai mai drag, 
va trebui să lași. Şi atunci vei simţi cât de sărată e pânea străină 
și ce drum greu e să sui și să cobori trepte străine». Mai ales 
va fi simțit aceasta, dacă primeipele îl va fi umilit vreodată, 
cum spune Petrarca, marele scriitor italian de mai târziu, că 
l-ar fi umilit, întrebându-l pe Dante cu -ocasiunea unei petre- 
ceri populare, pe care o Înveseleau foarte mult ghidușiile unor 
măscărici, pe când înțelepciunea lui Dante îi lăsă rece: Pentruce 
lumea se bucură mai mult de aceia (măscărici) decât de el? 
întrebare la care Dante ar fi răspuns: Fiindeă cine se aseamănă, 
se adună, (Similis simili gaudet): > = 

__Din Verona sar fi dus Dante la Paris, unde precura spune 
Boccaccio, ar fi pus lumea în:uimire cu cunoştinţele lui teo- 
logice și filosofice. Ba un scriitor de mai târziu, Giovanni da 
Seravaile, crede că sar fi dus şi la Oxford în Anglia. 

“In vederea pericolului ce amenință pe Florentini prin ex- 
. pediția împăratului Enric VII mulți exilați au fost rechemaţi. 
Dante însă a fost exclus şi de data aceasta. Atunci a părăsit 
provincia Toscana, trecând în Romagna la Ravenna, unde l-a 
învitat Guido Novello da Polenta. 

. Boccaccio spune că Dante a primit. îuvitarea: şi aici a 
petrecut mulţi ani, dând lecţii de poesie italiană şi ocupându- se 
şi el intensiv cu diferite lucrări'mai ales cu opera principală, 
cu Divina Commedia. Aici şi-a adus Dante şi copiii. De aici 
va mai dus pe timp mai scurt şi în alte părţi, dar totdeauna 
“sa reîntors la Ravenna. Astfel stă însemnat, că ar îi petrecut câtva 


aj 


iii T VAE REAA A EPT 


— hu — 

timp şi în mănăstirea St. Croce di fonte Avellana, unde şi acum s'ar 
numi o chilie <chilia lui Dante», și unde cardinalul Ridolfi ar 
fi lăsat să se ridice un turn cu inscripția: «Aici a petrecut -poetul 
Dante Alighieri şi a scris poesii» (Hic mansit Dantes Alighie- 
rius poëta et carmina scripsit). Până şi în Italia de nord la: 
Udine şi în castelul Tolmino lângă Isonzo sunt tradiţii, câ ar 
fi fost Dante. 

Din anii din urmă ai vieţii -sale ştim că în 1315 s'a con- - 
firmat ultima data sentinţa sa de expulsare, apoi că Guido da 
Polenta l-ar fi trimis, precum povesteşte Villani în cronica. sa, 
intro misiune la Veneţia în 1320, de unde, fără ispravă, s'a 
întors acasă la Ravenna bolnav, frânt sufletește şi trupeşte, ca 
să moară mai apoi la 14 Septemvrie 1321 în etate de 57 de 
ani, dupăce perduse mai înainte şi pe soţia sa, Gemma, pe 
care ma văzut-o nici odată în timpul exilului său. - g 

Amicul său Guido da Polenta a lăsat să-i facă un noia 
poetic și să fie purtat pe umeri de cetățenii cei mai distinși ai 
Ravennei la o capelă întrun mormânt de :natmoră. El i-a ţinut 
şi cel dintâi panegiric. Dacă n'ar fi fost exilat şi el în anul ur- 
mător, i-ar fi ridicat de atuncia un monument demn de marele 
poet. 

Aşă a rămas neînsemnat mormântul lui până în 1483, când 
Bernardo, tatăl renumitului cardinal Petro Bembo îl împodobi 
cu un monument, a cărui inscripţie se zice că ar fi fost com- 
pusă de Dante însuș. In 1692 cardinalul Domenico Corsi a re- 
staurat monumentul, adăogind o nouă inscripție, iar în secolul 
următor (1780) Luigi Valenti Gonzaga l-a renovat fundamental. 
Un bust al lui Dante a așezat şi Canova în Panteonul din 
Roma. 

Firenze, oraşul său natal, care La persecutat fără milă, 
până când a fost în vieață, după moarte i-a cerut osemintele să 
ile inmormânteze. Cererea a fost refuzată totdeauna, chiar şi 
când Michelangelo a voit să-i facă el monumentul. Ruşinea de 
a fi persecutat pe cel mai mare poet al său şi al neamului său 
întreg a şters-o Firenze numai în 1830, când a lăsat pe sculp- 
torul Ricci să-i ridice un monument de marmoră de Carrara 
între monumentul lui Michelangelo şi al lui Alfieri, din bise- 
rica Santa Croce. Poetul e reprezentat în mărime mai mult 
decât naturală, șezând şi proptindu-și capul în mâna dreaptă. 


— 712 — 


De-a dreapta poetului e chipul Italiei, arătând cu mâna spre 
poet și spre inscripţia de pe chenotaf: «Onorate Valtissimo 3 
poeta». La stânga e o figură ce reprezintă Arta Poetică, stând 
aplecată asupra cărții lui Dante: Divina Commedia, şi tinând 
în mâna stângă o cunună de lauri. 


Monumentul lui Dante Alighieri din Firenze. 


După moartea lui a și fost onorat, nu ca în vieață, când 
n'a avut parte decât de miserii, suferinţe, umiliri şi ruşine. In 
Firenze şi aiurea sau înființat catedre şi institute anume cu 
scopul de a explică și popularisă opera sa. Posteritatea i-a dat 
epitetul onorific de «Divinul>, epitet pe care nu-l mai au la 
Italieni decât Ariosto, Rafaello şi Michelangelo. 


— u5 


Ca înfăţişare, precum îl descrie Boccaccio, a fost om de 
mărime” mijlocie, la bătrânețe gârbovit puţin, totuș demn şi 
senin, având îmbrăcăminte ireproșabilă, față lungăreaţă, nas 
acvilin, ochi mari, expresivi, falca din jos puțin ieșită afară, 
părul negru şi întreaga coloare a feții oacheşă. l 

Figura lui a inspirat pe mulți artişti. Rafael l-a eternizat: 
în marele său tablou Disputa, punându-l între Thonias de 
Aquino şi Scotus, iar în alt tablou l-a înfățișat pe Parnas lângă 
Virgil şi Homer. L-a mai pictat și Giotto şi alţii. In Firenze ` 
se păstrează și. acum o 'mască de ‘ceară, care se zice că ar fi 

fost luată de pe faţa iai Dante, când a murit în Ravenna. 


a, 


"Operele lui Dante. - 


Precum în vieaţa lui Dante e greu să fixezi anumite mo-. 
mente în lipsă de informaţiune sigură, aşă e foarte anevoios 
să- constaţi, care operă când a început-o şi când a terminat-o. 
El a lucrat la cele mai multe apere vieaţa sa întreagă, şi 
toriy unele au rămas neisprăvite. : / 


A Scrierile mai miei. 


intre cele dintâi scrieri ale sale este < Via Nuova» (Vieaţa 
nouă), un amestec ciudat de poesie şi prosă, de vis şi realitate. 
In această lucrare povesteşte Dante iubirea sa pentru Beatrice, 
o copilă de nouă (9) ani, pe care o întâlni la o ocasiune în' 
ora nouă (9) a zilei, îmbrăcată în haină albă ca zăpada şi vor- 
- bind fermecător de dulce. Poetul crede, că numărul acesta '9 
~ a jucat un rol deosebit în vieața ei. După concepţia lui Pto- 
lomeu, când se nasc oamenii norocoși, fiinţele desăvârşite, toate 
cele nouă (9) stere cereşti sunt în armonie. Aceasta se întâmplă . 
însă de: puţine ori. Intro astfel de clipă rară sa născut Bea- 
trice, care nu păreă a îi fiica unui om muritor, ci a lui Dum- 
nezeu. însuş, de aceea a și dus-o la sine în paradis înainte de 
á cunoaşte stricăciunea lumii. Ca să dovedească minunăţia 
ei, poetul spune că precuni factorul lui-9 este 3, aşă numai 
Sfânta T reime a putut să creieze minunea- de frumuseţe şi bu- 
nătate, car€ a fost Beatrice, Pe ea o cântă intro serie întreagă 
de sonete, balade, canzonete, preria într'o-. prosă foarte 
avântată. Ă i 


2 


— 4 — 


Altă scriere isecliaăioaza! aceasta, însă neisprăvită, e «Ul | 
Convito» (Ospăţul), în care voiă să-și trateze oaspeţii cu niște] 
poesii ce și le comentă el însuş. Cum însă această scriere nu 


cuprinde decât-trei din 14 canzoni şi 14 sonete ce aveă să -4 
cuprindă şi având un comentar foarte alegoric, e greu să te % 


orientezi asupra rostului ei. 


Latinește, în limba ştiinţifică a timpului, a scris «De mo- 


narchia libri III» (Despre monarhie 3 cărţi) şi <De vulgari 
eloguentia libri II» (Despre limba vulgară 2 cărţi). 
Deşi subiectul e diferit, ideia fundamentală e aceeaş. O 


analisă a ideilor politice cuprinse în lucrarea sa despre mo-: 


narhie publicăm în altă parte. Aici constatăm numai că şi în 
aceste lucrări, ca şi în opera sa principală «Divina Commedia», 
arată că din chaosul universal nu există decât o scăpare: mo- 
narhia; un_ împărat mare și. puternic, a cărui autoritate lu- 
mească, alături de cea duhovnicească a papei, să fie recunoscută 
de toată lumea. Dacă ar îi, ziceă Dante în scrierea sa despre 
«limba vulgară», un împărat cu o curte strălucită, atunci war 
mai fi babilonia de dialecte câtă o vedem şi o auzim în tot 
cuprinsul Italiei, ci sar impune unul mai pre sus de toate: cel 
` folosit la curtea împărătească. Așă credință neclătită a avut el 
RI în puterea împăratului. aa 


2. Divina Commedia. 
Ceeace n'a făcut însă nici un împărat, a făcut geniul su- 


veran al lui Dante. El a creat o limbă, poate cea mai bogată , 
și mai frumoasă limbă poetică din lume, care, dacă mai găseă - 


cultivatori de valoarea lui, ajungeă foarte uşor limba cea mai 
universală a pământului. El a impus un dialect, dialectul toscan, 
între. toate dialectele italice! şi a înălțat o capodoperă de gân- 
dire şi simţire atât de adânc omenească, încât ea a uimit şi 
ujmeşte omenirea nu numai de şase secole încoace, ci va uimi 
și. de aici inainte veacuri neştiute încă. Aceasta e: 


Divina Commedia, numită de autor numai «Commedia» 
— epitetul «divina» fiind al posterităţii i admiratoare — fără ca 
să aibă pretenţia de a fi o «tragedie» în stilul înalt a unui 
Virgil ca <Aeneida> sa, e totuș și ca formă una din cele mai 
perfecte lucrări omenești, 


= n5 — - 
d A 24, 4 

Se împarte în trei părți: Infern, Purgator şi Paradis, lo- 
curile care, după credința creștină catolică, cuprind sufletele 
mutate din lumea aceasta. 

Aceste trei părți cuprind" fiecare câte 33 'de cântece 
(«canti»). Infernul are 34, fiindcă cântul dintâiu serveşte ca în- 
troducere la întreaga lucrare. In total sunt, deci, 100 de cântece. 
Numărul 100 e pătratul cifrei celei mai desăvârșite (10). 

Din cele 14,230 de. versuri scrise în terține (aba, bcb ş. a. 
m. d.) 4720 cuprinde Infernul, 4752 Purgatorul și 4758 Paradisul. 

Fiecare parte se subimparte apoi în alte nouă (9) părți 
mai mici. Infernul, pe lângă un atriu sau o curte, are nouă (9) 
cerctri. Purgatorul iarăș o curte, şepte cercuri şi paradisul pă- 
mântesc, Paradisul, în fine, şepte ceruri planetare, un cer de 
stele fixe și Primum mobile (Intâiul mobil), deasupra căruia 
pluteşte empireul, tronul nemișcat al dumnezeirei. 

In fundul infernului e Lucifer cu o întreită față scârboasă, 


__ca să apară cu atât mai puternic contrastul între el şi Sfânta 


Treime. Numele lui Hristos rimează numai cu sine însuş, de 
trei ori, precum fiecare parte principală a.operei. (şi Infernul şi 
Purgatorul și Paradisul) se sfârşeşte cu simbolicul cuvânt «stelle». 

Simbolismul și arhitectonica desăvârşită a operei apare şi 
mai clar din analiza ei. 


Infernul, La mijlocul vieţii sale, adecă la etate de 35 de 
ani, poetul se vede rătăcit întro pădure întunecoasă. Când, la 
răsăritul soarelui, el vrea să urce muntele luminat de razele 
soarelui (adevărul!), e impedecat de apariţiunea unei pantere 
(plăcerea simțurilor!) a unui leu (trufia!) şi. a unei lupoaice 
(avariţia!). Coborindu-se cu cugetul iarăş în fundul pădurei, îi 
apare umbra lui Vergilius (mintea!) care-i spune, să caute alt drum 
pentru a ieşi din acel loc al pieririi. El (Vergilius) îl va coriduce 
prin infern și purgator. Dacă va voi să urce mai sus, În para- : 
disul fericiţilor, să-și caute călăuză mai vrednică. 

Nedumerirea lui Dante cu privire la Beatrice i-o risipește 
Vergilius spunându-i că el e trimis de ea, să-i vină în ajutor. 
Amândoi pornesc la drum și sosesc la poarta infernului. Infernul 
e înfățișat ca o uriașă pâlnie, a cărei gură é la suprafața pă- 
mântului, iar vârful e în centrul lui. Păreţii lui sunt împărțiți 
prin scări (trepte) ce merg jur împrejur. La mijlocul boltei ce 

e ia 


a 16 — SE H 


acoperă pâlnia iadului e muntele Sion și oraşul cel sfårit, oraşul 4 
“păcii: lerusalimul. In punctul cel mai de jos al infernului, LR 
centrul pământului, e Lucifer. 4 

Condamnaţii sunt aşezaţi în diferite cercuri ale pâlniei, g 
care spre fund se tot strimtează. Curtea infernului e populată 
de imensa mulţime a celor ce au trăit pe pământ, fără ca să 4 
însemne ceva; au trăit, adecă, fără glorie şi fără ignominie, de | 
aceea ei Wau loc nici în paradis nici în infernul propriu zis. 

Prin mulţimea aceasta sură, fără de colorit deosebit, ajung 


pelerinii la cel dintâiu râu al infernului, la Acheron, care, cur- .] 


gând în cerc, desparte curtea iadului de iadul propriu zis. 

[n cercul: dintâiu locuesc. sufletele sermane, lipsite de botez, 
“Homer, Horaţiu, Ovidiu şi Lucan întâmpină pe poet și-l duc 
în mijlocul lor întrun câmp verde, unde locuesc marile. genii 
ale lumei vechi, şi unde se află şi locuinţa călăuzei sale, a poe- 
tului Vergilius. 

In cercul al doilea, a cărui. întrare o păzeşte asprul jude- . 
_cător Minos, se învârt întrun val-vârtej nebun fiinţele robite 
„plăcerilor trupeşti. Astfel sunt Semiramida, Cleopatra, Didona, 
Elena, Paris, Tristan, Francesca di Rimini şi iubitul. ei Paolo. 
„An cercul al treilea è viscol tare, ninge, plouă, bate vântul 
şi peatra, valuri mari de întunerec și de putoare pestilenţială 
cotropeşte pe cei lacomi. 

In cercul al patrălea vede poetul condus de Vergilius pe 
avari şi risipitori, cum rostogolesc unii spre alţii poveri mari, 
urlând de durere şi începând iarăș şi iarăş corvada. 

In cercul al cincilea sunt cei cuprinși de mânie, cari se 
ridică de jumătate dintro mlaștină, se năpustesc unii asupra 
altora, se izbesc cu pumnii,- cu picioarele; se mușcă cu dinţii. 
In adâncurile mlaștinilor zăc şi gem, înspăimântând jurul cu 
pufnetele lor, cei tăinuitori, cari îşi mocnesc mânia și supă- 
rarea în tăcere, 

Cu cercul al șaselea începe iadul mai adânc, cetatea Dis. 
Aici zac epicureii- și ereticii în sicrie -de foc. Intre ei se află și 
cardinalul Octavian degli Ubaldini, Hohenstauful Frederic II şi 
papa Anastasius, al cărui suflet e apăsat de un imens monument, 

Pe o prăpastie, păzită de Minotaurus, cei dói vizitatori se 
cațără în cercul al șeptelea, împărţit și el în alte trei cercuri 

mai mici, unde se află cei vinovați de violență impotriva sa, 


-n — 

împotriva aproapelui său şi a lui Dumnezeu. In cel dintâiu dintre 
aceste cercuri sunt tâlharii şi ucigașii, tiranii şi satrapii, - cati 
ferb în sânge. Astfel sunt Alexandru, tiranul din Thessalonica; 
Dionisiu, tiranul din Siracusa; Ezzelino di Romano; Obiz de 
Este; Attila; Pyrrhus, regele din Epir şi Nero. — Conduși de - 
centaurul Nessus visitatorii ajung în al doilea cerc mai mic, 
`. înt”o pădure, a cărei arbori cuprind sufletele sinucigașilor şi a 
căror frunze le rod Harpiile. — In al treilea cerc, întrun deşert 
nisipos, într'o pustietate îngrozitoare zac sufletele goale ale 
blasfematorilor lui Dumnezeu. Tot aici sodomiţii aleargă, usu- 
rarii (cămătarij) şed înghesuiți peste olaltă, cotropiţi de o ploaie 
de foc. Intre cei de al doilea recunoaște poetul și pe nefericitul 
său amic și învăţător, Brunetto Latini. 

In al optălea cerc, împărţit prin păreţi înalţi “stâncoși în 
zece văi, sunt înşelătorii, aşezaţi şi ei după vinovăţie. Pese-' 
venchii şi amăgitorii fug alungaţi de diavoli cu sbiciu de foc. 
Intre ei se află şi regala figură a lui Iason, cel care a înșelat 
pe Medea, In a doua vale se rostogolesc lingușitorii în mur- 
dărie omenească. In a treia- aflăm pe simoniaci și pe cei cu 
bacşiș. In a patra pe vrăjitori şi ghicitori, cu feţele întoarse 
spre spate, tăcând şi plângând. In a-cincea sunt funcționarii 
pungaşi, „cari au folosit în vieaţă slujbele de Stat numai ca să se 
îmbogăţească. In a șasea sunt fariseii, ipocriţii sau făţarnicii, 
nişte feţe vopsite ce pășesc greoiu, vărsând șiroaie de lacrimie 
In a şeaptea sunt hoţii și tâlharii cu figuri parte de şerpi, parte 
de oameni, muşcându-se, urîndu-se, înghițindu-se -unii pe alții, 
şi neavând astâmpăr de-loc. In a opta sunt falșii povăţuitori, 
sietnicii cei răi, cuprinşi de flacări ucigaşe ca în nişte vestminte 
de tortură și înnăbușiţi de văpaie, de fum și scrum încât abiă 
mai pot răsuflă. Aici îşi ispășesc păcatul de a fi dat orașului 
Troia un sfat rău Odyseus şi Diomedes. Certăreţii şi urzitorii 
de vrajbă și zizanie sunt în valea a noua. Între ei sunt Ali şi 
Mohamed, Petro di Medicina, Curto, Mosca degli Uberti, Bel- 
tram de Bornto, cari îşi povestesc suferințele lor neștiute. De . 
pe ridicatura stâncii din urmă privesc cei doi poeţi ultima vale . 
(adâncitură), a cercului al optălea, unde își ispăşesc- păcatele 
falşiticătorii de tot soiul, zăcând de boalele cele mai scârboase. 
Aici sunt alchimistul Griffolino din Arezzo; Myrrha, fiica, lui 
Einyras, regele Ciprului; nevasta lui Putifar, Simon ş. a. 


FIU — 718 — 

Poeţii trec, în sfârșit, pe o creastă de stâncă, pentruca să : 
ajungă în al nouălea şi cel din urmă cerc, unde trădătorii îşi < 
iau răsplăta cuvenită tradării lor. Şi aici sunt patru despărţă- “ 
minte. [n cel dintâiu sunt trădătorii rudelor. In al doilea trădă- 
torii patriei. In al treilea trădătorii secretelor. In al patrălea tră- 
dătorii. binefăcătorilor lor. In centrul acestui cerc Dante priveşte 
cu groază pe împăratul acestei împărăţii a lacrimilor și suspi- 
nelor, pe Dis sau pe Lucifer, principiul cel rău, care e cu trei 
obraz, cu aripi uriaşe ca de liliac, cu şase ochi și trei guri, 
ce înghit neincetat pe câte unul din marii trădători: pe luda, 
„trădătorul Mântuitorului Hristos, pe Cassius și pe Brutus, uci- 
gașii lui Caesar. 

Ajunşi în centrul pământului poeţii se caţără pe trupul 
namilei de Lucifer, până ce sosesc la marginea unei fântâni, 
de unde, de-a lungul unui râu cu apa cristalină, printre stânci - 
și prăpastii ies afară din iad sub cerul frumos și senin, pe când 
cealaltă einisferă rămâne cufundată în noapte adâncă. 


Purgătorul. Pe partea de pământ, unde se află acum cei 
doi poeţi, se ridică muntele Purgatorului, la poalele căruia 
curge un râu. Țermul îngust al acestei împărăţii îl păzeşte Cato 
din Utica, care-i spune lui Dante să-și spele faţa cu rouă din 
ierburi, fiindcă a adus cu sine multă murdărie din iad, iar mij- 
locul să şi-l încingă cu trestie și papură. 

La întrarea în Purgator așteaptă nu numai nou veniţii, ci 
și aceia cari s'au căit prea târziu de păcatele lor şi s'au întors la 
"Dumnezeu numai în momentul din urmă. Ei aşteaptă aici până 
când le vine rândul să intre, sau până când rugăciuni pioase 
ale altora nu le scurtă așteptarea. Aici întâmpină pe poet Ho- 
henstauful Manfred, împăratul Rudolf, regele Otocar, Filip al IH-lea 
regele Franţei, Petru al III-lea din Aragonia, Enric al III-lea 
al Angletere: şi alți principi şi domnitori, trecuți din viață, înainte 
de a face destul pentru pacanie lor, aşteaptă aici mila Dum- 
nezeească. 

Innoptându-se, Dante se pomenește pe neașteptate la 
poarta Purgatorului. Muntele purgatorului se ridică semeţ, în 
formă conică, cuprinzând pe suprafaţa sa în şepte terase dife- ` 
ritele cete de penitenți. Dela o terasă la alta duc scări (trepte) 
"înguste, păzite de câte un înger, Fiind Purgatorul ceva invers 


`~ 


— 719 —. D 

„decât Infernul, nu e mirare că şi pedepsele merg aproape, pa- 
ralel, dar firește în altă ordine. In infern păcatele şi pedepsele. - 
cele mai mici erau deasupra. Cele mai mari de desupt, Lucifer 
„chiar în fundul iadului. — In Purgator pedepsele cele mai mari 
le înfăţişează poetul la început și anume în aşă fel, că fiecare 
suflet trece prin toate fasele Purgatorului, stând în ele mai 
mult sau mai puţin după pregătirea sa sufletească, 

In terasa cea dintâu a muntelui Purgatorului se curăţă de 
păcatele lor superbi  (trufașii), purtând mari poveri în spate pe 
deal în sus. . 

In a doua terasă se ispăşesc invidioșii, îmbrăcaţi în că- 
măşi de păr, având pemi cusuţi cu sârmă și abicialţi de mânile 
iubirei. = 
In a treia terasă se chinuesc întrun fum gros şi înnecăcios | 
umbrele celor cuprinși de mânie, pe când de altă parte se ivesc : 
chipurile strălucitoare de lumină ale celorce şi-au ştiut stăpâni 
mânia şi da dovezi de blândeţe și bunătate. 

In a patra terasă sunt cei lăsători în facerea binelui, cari se 
alungă unii pe alţii, arătându-şi propusurile cele bune. 

“În a cincia terasă stau zgârciţii şi risipitorii cu mânile 
legate și cu faţa la pământ. l 

In. a şasea se torturează lacomii, cari privesc pomii în- 
cărcaţi cu fructe şi izvoarele cu apă curată şi recoritoare, dar 
rabdă şi foame şi sete. . . : ` 

; In a şeptea, în sfârşit, pătimesc necumpătații arzând-în . 
flacări grozave, prin care trece și Dante pentru a ajunge în 
paradisul pământesc. a 

Acest loc e de toată îunanețe şi. Dante îl şi înfăţişează 
în toată strălucirea sa. Aici rolul de călăuză al lui Vergilius in- 
„cetează şi el amuțeşte de aici înainte. 

"O femeie frumoasă, Matilda, primeşte pe cei doi pribegi. 
Dante vede întro măreaţă visiune biserica triumfătoare, trecând 
în frunte cu Hristos, încunjurat de persoanele. simbolice ale 
vechiului şi noului testament, 


Paradisul. Pe un car luminos coba din ceriu ființa 
ideala, Beatrice, c care îi arată lui Dante toate greșelile lui, îl 
pune să, se scalde în apa râului Lethe ca să uite toate răutăţile 
pământeşti şi să bea din apa râului Eunoe, ca să-şi aducă 


N | — 120 — 


aminte de bine. Prin aceasta ajunge și el să se poată ridică: 
„la ceriu. ae a 
Conducătorul său de până acum Vergilius (mintea) dispare 
„fără veste, când Dante se apropie de Beatrice (înţelepciunea - 
dumnezeească sau credinţa). | 
După părerile ştiinţifice de atunci Dante credea că cerul 3 
stă din nişte globuri ce se învârt în jurul pământului în așă i 
- fel, că globurile mai apropiate de pământ se învârt mai încet, ` 
iar cele mai depărtate mai repede. 4 
Trecând cu Beatrice prin văzduh şi prin foc, Dante pă- * 
„trunde, ca raza în apă ori în diamant, în cel dintâiu cer planetar, 
în lună, unde întâmpină sufletele celorce au dus, ce e drept : 
vieață spirituală, dar, forțați de împrejurări, mau îndeplinit în J 
întregime voturile (promisiunile) lor. 
_In al doilea cer, în Mercur, sunt sufletele celor, deşi vir- 
. tuoşi, râvneau şi mărire și laudă pământească, 
In al treilea cer, în Venus, sunt ceice, deși au iubit pe 
pământ, au fost şi cucernici și nu şi-au uitat nici de suflet. 
| _In al patrălea cer, în Soare, sunt sufletele marilor dascăli 
„ai bisericei creştine: Sfântul Toma de Aquino, Francisc de 
„Assisi şi ceialalţi. | 
In al cincilea cer,în Marte, sunt sufletele celorce au luptat 
pentru credinţă, Ei strălucesc ca stelele și formează o cruce 
luminoasă, din care apare figura Mântuitorului, 
In al şaselea cer, în Iupiter, vede poetul sufletele mpe 
raților și domnitorilor drepţi. 


„In al şeptelea cer,- în Saturn, se află sufletele visionare, 
pustnicii, cari ca niște flacări de foc se înalță şi coboară. 

In al optălea cer al stelelor fixe poetul ajunge în zodia 
gemenilor, care a avut-o eLla naştere. Intro viziune vede poetul ` 
triumful Jui Hristos şi al Mariei. şi e întrebat de Pena, lacob 
şi loan despre -crèdință, speranţă şi iubire. ; 

AL nouălea “cer, Primum Mobile, cuprinde Ra celelalte 
sfere, pe care le pune în mişcare și cărora le dă puterea primită ` 
dela Dumhezeu, Aici vede Dante cele nouă ierarhii. de îngeri, 
cari conduc cele nouă sfere cereşti şi se învârt în nouă cercuri 
concentrice în jurul punctului sepya al dumnezeirii: ata | 

„Treime, - Rs 


D piade ea 20 i > at A 


Di arii 


— 721 — i 
bor w 


n 


In al zecelea cer, nemișcat şi luminos, în Empyreum, vede 


în sfârșit, poetul pe toţi fericiți, cari, ca tot atâtea frunze, for- 
mează o roză nesfârşită, oglindindu-se în lumina dumnezeească, 


care îi cuprinde. Aici e adevăratul lăcaş al celor fericiţi, cari 


ajung aici, dupăce s'au pregătit mai înainte pentu această 
fericire. 

Aici Beatrice -îl părăseşte pe poet şi-şi oct locul cuvenit 
între cei fericiți. Călăuza poetului e acum Sfântul Bernard, care-i 


explică apariţia rozei şi se roagă pentru el, să-i fie. ingâduit a l 


privi dumnezeirea însaş. 

Dante vede atunci trei cercuri de egală aiia dar de 
coloare deosebită, dintre care unul are față omenească. In zadar 
caută poetul să se lămurească asupra misterului divinității. Un 
fulger sguduie întreagă fiinţa lui. Toate dorurile și toate visurile 
şi-le simte R PRUE Eo pregustare a visiunei beatifice din 
lumea ceealaltă. 


Incheiere. = 


A ceaita e călătoria făcută de Dante prin lumea spiritelor, 
în opt zile, precum 's'ar păreă din însaş lucrarea de faţă. Două 
zile petrece în Infern, o zi până când ajunge din centrul pămân-. 
tului dela Lucifer la muntele Purgaţorului, patru zile în Pur- 
gator și una în Paradis. 

Deși partea dintâiu a acestei trilogii, fără seamăn în lite-` 


- ratura universală, Infernul întrece prin structura, bogăţia și varie- ` 
tatea sa pe celelalte două părți, totuș ea.e o capodoperă în  . 


si 


întregime. Pertectă ca total, perfectă în amănunte, în această - 


operă geniul poetic al Italiei şi al întregei omeniri, Îşi aele- 


brează unul din cele mai strălucite triumfuri ale sale. Clai bpi 
concepției şi a expresiunei, sublimitatea gândirei și. simirei A 


disting această operă unică; atât de unică, încât criticii și este- 
ticianii nu ştiu cărui gen literar să o atribúe. -Ea e înăinte de 
toate o mare operă didactică „și etică, o vastă enciclopedie poe- 
tică, Carducci o numește domul şi mausoleul evului mediu; iar 
Carlyle spune că zece veacuri de credinţă creştină glăsuesc în 
acest. monument incomparabil. Pentru idealismul nobil ce trans- 


`. piră din întreaga lucrare, éa a devenit a doua biblie a ome- 


nirei culte, dar mai ales a Italiei, care a cinstit şi cinsteşte în 


autorul ei nu numai pe creatorul limbei şi unităţii sale cultu- 


Sa 


Ni 


— 122 — ” 


rale şi literare, ci și pe al celei politice. Are toată dreptatea Car- 


Iyle să zică despre Dante, cum zice și despre Shakespeare al E 
lor, că sub sceptrul acestui geniu suveran toți Italienii se simt ` 


- uniţi în cultul aceleiaș limbe și literaturi naţionale. 
Când a început să scrie Dante această magnifică lucrare? 


Nu se ştie. Dacă e să credem ce zice Boccaccio şi ce pare: 


că ne spune însuş Dante în cântul dintâiu al trilogiei sale: 
«Eram în miezul vieții», adică la etate de 35 de ani, atunci a 
început so scrie la 1300, când a fost şi el în pelerinagiu la 
Roma. O tradiţie spune că la moartea sa ar mai fi lipsit 13 
cântece din urmă, pe care înzadar cercau să le scrie fiii săi. 


Odată se zice că i-s'ar fi arătat Dante în vis fiului său Iacopo. 


și i-ar fi spus, unde sunt și cântecele ce mai lipseau. De atunci 
ar îi opera întreagă, desăvârșită, așă cum o avem acum. 
Afară de Sfânta Scriptură nw e carte, pe care să o fi editat 

şi ilustrat de atâtea-ori ca pe aceasta. - Dintre pictorii mai de 
"seamă cari au împodobit cu tablouri şi desemne paginele Co- 
mediei lui Dante amintim pe următorii: Giotto, Botticelli, Luca 
Signorelli, Michelangelo, Zuccari, Flaxmann, Genelli, Peter 
- Cornelius, Emler, Ittenbach, Fâhrich, Böcklin, Delacroix, Ary 
Scheffer, Ingres, Doré, Scaramuzza, Franz Stasser. Vezi mai pe 
larg «Iconografia Dantesca». De traduceri și comentarii nici nu 
mai vorbim. Numărul lor e legion. Din cele multe amintim G. 
A. Scartazzini — A. Fiamazzo, Enciclopedia Daniesca, Milano 
1896—1905. 

~ Amintim toate acestea, ca să se vadă influenţa exercitată 
de acest mare geniu asupra spiritului omenesc întreg, precum 
si feseditatea acestui spirit. 
i „.._— Credem că nici spiritul neamului nostru nu poate fi mai 
. bine fecundat şi regenerat, decât încălzindu-se. de opera ma- 
relui Florentin, care și acum după trecere de 600 de ani e tot 
= atât de tânără şi încrezătoare în puterea ei de vieaţă, ca şi în 
momentul când a eşit caldă din mâna lui Dante. Atât de pu- 


“. ternică a fost suflarea de vieaţă ce a știut să-i inspire marele 


maestru. 
De aceea credem că nu se poate inchipuì un omagiu mai 
strălucit față de memoria marelui Florențin şi un document mai 


clasic de solidaritate: şi frăţietate latină, decât publicându-se - 


această trilogie în frumoasa traducere românească a în veci 


sui 
0 


— 793 — 


regretatului nostru poet George Coşbuc, deși Infernul tl aveam 
şi mai înainte în traducerea Iui N. Gane și întreaga operă în- 
tro traducere mai veche de M. Chițu. 

Numai açà poate fi vorba de o apropiere a noastră faţă 
de această glorie incomparabilă a Italiei și a -omenirei. ` 
Ioan Georgescu. 


rd 
d 


` 


; A. P 
. Sonete. 

Poezia. | 
Te văd tremurând... Dar nu mai porți brățară, 
Nici diadem, nici straie orbitoare... - 


„Ci tristăn șalul vechiu de cerșeloare, 
Averea ta întreagă e-o ghitară. 


Rasboinici mari pe vremuri te 'nălțară, 
Tu le 'mpleleai cununi neperitoare ; 

In veacul nostru cine-ți smulge-o floare? 
Gonită rătăcești din țară în țară... 


Pe drumuri, în surghiun te-apucă sara; 
Dormi prin ruini, drept căpătâiu ghitara, 
Iar ziua cânți în uşi de cafenele... - Ai 


„ Aprinzi în “muritori simţiri rebele, 
Tu care-i desfătai cu ambrozie, . 
Sărmană, urpisită Poezie! 


Șincai. 
Din vechi hrisoave, din scripturi bătrâne 
Strângând de-avalma note pentru Hronic. 
Așa-l văd eu pe tânărul canonic, 
Istoricul semeț și dârz de mâne. 


Când cei puternici l-agrăiau ironic, 
El nu știă mânia să-și înfrâne. 

„+ Mișei, l-au prigonit, l-au Stos din pâne, 
Dar nau înfrânt curajul lui demonic. 


— 724 — 


Ca Dante nențeles, pribeag prin sate 


. Ul văd apoi, purtând, trudit de cale, 


Gigantica sa operă în spate. 


Întreg trecutul națiunei sale: 
Un alt Infern, mai crunt, mai plini de jale — 
Căci toate n el erau adevărate! 


o ZO Lwwru. 
Ce de popor în templul artei sfinte! ... 


„ Sub aste bolți de veacuri consacrate 


Mii de străini din țări îndepărtate 
Trec rătăciți... Dar să luăm aminte... . 


Abia 'ndrăsnim să trecem înainte:, 
Eterne jormen marmură "'nghețate, 
Vechi pânze rupte din eternitate 

Vădesc cenalță omeneasca minte... 


E-o lumen veci de veci neperitoare 
Comori pe care Cronos nu le 'nghite: 
Un Rafael, un Rubens, un Murillo... 


Jn fund, senina Venus dela Milo... 
Dar ce tenlorci și nu masculți, iubite? 
— Ce ochi albastri! Cum o' chiamă oare? 


 Far-Niente. 
Pe luncă sună coasa; jos pe vale 


Copii fac larmă, râd, se iau la trântă: 
Pe creangă vesel un florinte-mi cântă... 


Ce dulce-i glasul ciripirei sale! 


Din popușoiu un iepur sare-n cale: 
Seninul zilei odre nu-l încântă? 

Un foşnet lin de frunzei înspăimântă 
Și fuge — parcă cerul se prăvale!... 


„N 


i 


E: i — 725 — * ge 


Albine fierb; lăcuste, greeri saltă ; 
“Țânțari se bat; fug fluturi albi departe... 
Bondarul singur zice ca din carte... 


Eu însă zac pierdut în iarba 'naltă, 
Privind, cu ochii befi de poezie, 
A cerului albastra 'mpărăție! l 
| = -~ St. O. Iosif.. 


Ideile politice ale lui Dante Alighieri. 
— Analisa scrierei sale despre monarhie. — 


„Se ştie 'cât de pasionat a fost Dante Alighieri pentru politică. 
Dejà ca tânăr de 18 ani eră amestecat îm luptele politice ale 
patriei sale, Florenţa. El făceă parte din partidul ghelf antipapal 
numit al «albilor» şi eră în contra protejatului Papei Carol II 
de Neapol, care voiă să recucerească Sicilia. ~. 

A şi ajuns între consilierii oraşului său natal, ba i-s’a 
acordat chiar şi demnitatea de prior (1300). 

Când însă a intrat în Florenţa (1301), la ordinul Papei, ca 
intermediator, Carol de Valois și a ajutat pe «Negrii» să ajungă 
ei la putere, urmarea a fost, că «Albii», între cari și Dante, au 
trebuit să fugă dinaintea persecuţiunilor nemai pomenite alé 
Negrilor. Dante încă a fost condamnat la exil și confişcarea 


averilor sale din causa: că ar îi înşelat, mituit, exploatat strâm- - 


toarea altora, delapidat bânii publici și, în sfârșit, că ar fi făcut 
politică antipapală. Aceasta s'a întâmplat la 27 lanuarie 1301. 

Incercând Dante să se întoarcă în patrie, s'a adus în contra ` 
lui o sentință şi mai aspră la 10 Martie 1302: să fie ars pe rug 
în caz când sẹ reîntoarce. Şi mai mult nu s'a reîntors în locul 
naşterei sale. Pribeag a rămas, toată vieaţa, el și familia lui. In 
„pribegie a şi murit la Ravenna în 14 Septemvrie 1321. 

O singură dată a mai sperat să se întoarcă acasă, și anume . 
cu ocasiunea expediției împăratului Enric VH, făcută cu scopul 
de a restatornici şi în Italia vechiul imperiu roman. Muring însă 
în curând împăratul, s'a zădărnicit orice speranţă. 


Între astfel de împrejurări nu va fi fără de interes să cu 
noaştem mai de aproape ideile politice ale lui Dante Alighieri, 
deși lumea s'a Schima foarte mult de atunci. 


y 


sant 726 ai ` Tia = 


Ideile sale sunt foarte sistematic expuse în scrierea de E. 
monarhia (despre monarhie), cea dintâiu scriere politică dela “4 
sfârşitul evului mediu şi începutul evului nou, care militează 4 


pentru ò împărăție absolut neatârnătoare de puterea bisericească . 3 


(Papa. 

Pe timpul acela, când eră încă în amintirea tuturora un 
Gregoriu VII, un Inochentie HI şi când Bonifaciu VIII, contem- '* 
poranul lui Dante, afirmă cu atâta îndârjire drepturile impre- 
scriptibile ale bisericei, covârșeă puterea clericală, precum astăzi 
„covârşeşte puterea laică. 

"Atunci trebuiă apărat statul civil împotriva Deen prea 
mare al bisericanilor în afacerile sale interne. „Acum trebue 
apărată biserica de politicianism, . 

lată pentruce scrierea lui Dante prezentă un interes deo- 
sebit şi astăzi. 

Unele idei sunt chiar de o palpitantă actualitate, 

Figura lui de lanus, cu o faţă îndreptată spre tradiţiile 
venerabile ale veacului de mijloc, iar cu cealaltă privind la 
zorile renaşterei, cu ideile lui sănătoase și în atâtea privinţe 
regeneratoare şi astăzi, ne poate fi o călăuză sigură în chaosul 
de astăzi. 

De aceea scrierea lui merită o analiză din cele mai se- 
` rioase, Aceasta cu atât mai mult, deoarece ea e absolut ştiin- 
țifică. E departe de ceeace se chiamă astăzi parmilet politic, 
Chiar când polemisează, Dante e totdeauna cuviincios și cu cel 
mai desăvârşit respect şi „consideraţie pentru adversar. Când 
trebue să aducă exemple concrete, el mai bucuros vorbeşte 
pe Sciţi și Garamanţi decât de Italieni şi Francezi. Atât. de mult 
se fereşte el de violențele de limbaj și de injuriile astăzi atât 
de obișnuite în luptele politice! . > 

Scrierea, împărţită în trei cărţi, tratează trei chestiuni fun- 
damentale: 1° dacă e nevoie de împărăție; 2° dacă poporul 
roman a dobândit împărăţia cu dreptul; 3° dacă autoritatea îm- 
păratului e deadreptul dela Dumnezeu sau doară atârnă dela 
locţiitorul lui Dumnezeu pe pământ, care este Papa dela Roma. 


_1 E nevoie de împărăție sau nu? 


Deslegarea chestiunei dintâi, dacă anume împărăţia e. ne- 
cesară pentru omenire sau nu, o încearcă prin o definiţiune, 


5 


— 727 — 


pe care o dă în cap 2 cartea I asupra monarhiei, zicând: «Mo- 
narhia lumească, aşă numita împărăție este o autoritate unică 
peste toată autorităţile sau în toate şi peste toate ce sunt supuse. 
măsurei timpului». Cu alte cuvinte, ea înseamnă stăpânirea unuia 
asupra întregei omeniri. | 

Oricât de universală şi cosmopolită s'ar păreă din defini- 
tidne şi din argumentele, pe care se sprijine, monarhia lui ` 
Dante, ea totuş nu e cum se pare. 

Prin omenire el înțelege omenirea creștină. De o întindere 
a monarhiei dincolo de marginile creştinătăţii în concepţia lui 
Dante nu poate fi vorbă. Puterea ei se întemeiază pe credința 
popoarelor, că Dumnezeu a dăruit împăratului sabia puterei, . 
pentru apărarea comunităţii creștine. Pretutindeni, unde trăesc 
creştini, împăratul e patronul și domnul suprem. Împăratul e 
izvorul dreptului. Toate autorităţile și privilegiile, toate pro- 
prietăţile, onorurile și demnităţile își aflau originea și justificarea, š 
teoretică în puterea împărătească. 

Impăratul poate şi trebue să convertească pe păgâni, dar 
el nu poate să-i stăpânească, până ce nu i-a convertit. Ținuturile 
cucerite de sabia lui, popoarele aduse sub ascultarea lui aparţin 
“totodată și: creştinătăţii. Unde nu e creştinătate, nu e nici îm- 
părăție. Precum în concepția antică păgână barbarii nu erau 
oameni, astfel în concepţia lui Dante și a întregului SV, mediu 
omenirea se reduce la creștinătate. 

Convingerea neclintită a lui Dante eră, că numai prin 
alipirea la ideia de împărăție, numai pria regenerarea puterei 
imperiale se poate asigură pacea și fericirea omenirei. 

Ca în totdeauna, şi aici porneşte dela un principiu general. 
El ţine foarte mult la principii. In jurul principiilor îşi gru- 
pează toate dovezile. Fără de principii stabilite mai dinainte, | 
“află -zadarnică orice trudă în căutarea și mărturisirea-adevărului. 
Principiul general e pentru el, şi pentru orice om cuminte, ră- 
dăcina tuturor premiselor $i a tuturor concluziilor. i 

Ei caută, deci, un principiu, la care să se poată elie, 
în ultima analiză, toate argumentele, și-l află în scopul omenirei 
(cap. III). $ 

lată, cum judecă el! Precum scopul, pentru cafe creiază 
natura mâna e altul decât acela, pentru care creiază braţul sau 
omul întreg, astfel sunt diferite şi scopurile, pe care le poate 


a, 3, | y 


atinge omul singuratic, comuna, împărăția sau, în sfârșit, întreaga a 
omenire. Nu existența pasivă e scopul creațiunei, ci existenţa E 


în vederea -unei anume acțiuni. Trebue să fie, așă dară, o acţiune, fă 
pentru care puterile unui om, ale unei comune, ale unei îm- E 
părăţii nu sunt de ajuns, și e nevoie de colaborarea întregei $ 
omeniri. (Ce modern sună aceste cuvinte în zilele noastre, când ʻ 


se pun atâtea silințe laudabile pentru înființarea Societăţei Na- 4 
țiunilor, care are nobila misiune de a tranșă pe cale pașnică | 
conflictele dintre popoare și a face astfel imposibile răsboaiele!) 

Omenirea, ca orice ființă, nu-şi poate ajunge scopul, decât 
desvoltându-și deplin, prin muncă și stăruință necurmată, însuşirile 
“nobile, mai ales cele--spirituale cu care a înzestrat-o Creatorul. 
| Aceasta însă nu e cu putință decât având 'o pace uni- 

„versală, 

Și iată-l ajuns astfel [a principiul general, în jurul căruia 
îşi grupează apoi toate argumentele. 

Sunt așă de frumoase, şi ating așă de plăcut urechile 
noastre, îngrozite de vuietul răsboiului mondial, cuvintele lui 
Dante despre pace, pe care le cităm în întregime: «De 
aceea e limpede, că pacea lumei, dintre toate, câte: se ţin de 
fericirea noastră, e cea mai bună. De aceea s'a vestit păstorilor 
din înălțime, nu bogăţie, nu plăcere, nu cinste, nu vieaţă lungă, 
nu sănătate, nu putere, nu frumuseţe, ci pace. Pentrucă cetele 
îngereşti cântă: «Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pre 
pământ pace. între oamenii de bună voire». De aceea salută 
“și Mântuitorul: «Pace vouă>! Se cuvenea să spună Mântuitorul 
-suprem suprema salutare, şi această datină au păstrat-o învăţăceii 
Sai şi Pavel în toate salutările lor, precum este cunoscut». (ardea I 
cap. 4). 

Pentru asigurarea acestei păci universale e nevoie de o 
singură, dar mare, instituțiune centrală: de monarhie. l 

In sprijinul tezei sale Dante aduce 12 argumente, dintre 
care amintim următoarele, mai caracteristice : 

- Dacă mai multe lucruri. se -împreună. într'o unitate, unul 
trebue să stăpânească, celelalte să fie stăpânite. Omenirea e 
însă o unitate, deci trekue să fie stăpânită de unul (cap 5). | 

Omenirea are o dublă relațiune: a întregului către părți 
-şi a părţei către întreg. Părţile sunt naţiunile şi ţerile. Intregul 
e marea împărăție. Această relaţiune e desăvârșită, dacă neamul 


— 729 — 


omenesc e condus de un principiu, adecă de un împărat, în- 
tocmai precum universul e condus de un principiu, adecă de 
Dumnezeu (cap 7). 

Precum zice Sfânta Scriptură, tot ce e creat, poartă pecetea 
Creatorului. “Omenirea, ca creaţiunea lui Dumnezeu, se apropie 
mai mult de chipul Lui, dacă formează o unitate, pentrucă și 
Dumnezeu e suprema unitate. Și ea va formă o unitate, când 
va fi supusă unuia (cap 8). 

Mai departe se ştie, că un fiu e cu atât mai desăvârșit, 
cu cât seamănă mai mult desăvârşitului său părinte. Omenirea 
e însă fiul cerului, iar cerul e stăpânit de unul singur, de 
Dumnezeu. In consecință, şi omenirea e mai desăvârșită, dacă 
e stăpânită de unul șingur, de marele împărat (cap 9). 


Argumentele acestea multora dintre cetitorii de astăzi li-se 
vor păreă ciudate, dacă nu utopice, și totuş sunt unele care - 


sună aşă de modern, încât par formulate de-a dreptul de biuroul 
central al Societăţii Naţiunilor de astăzi. 

lată, de pildă, cum argumentează Dante necesitatea im- 
periului universal pentru asigurarea justiţiei în conflictul dintre 


popoare. Piedecile cele mai însemnate ale justiţiei sunt voinţa. 


şi putinţa. Că adecă judecătorul nu “voiește ori nu poate să 


facă dreptate deplină. . In casul când este un împărat mare și 


puternic, aceste două piedeci dispar. El nu se poate să nu 
voiască dreptatea, fiindcă mare ce să voiască altceva mai înalt, 
deoarece el a ajuns culmea demnităţei omeneşti. Asemenea e 
exclus să- nu poată face dreptate, dupăce el e autoritatea su- 


premă, Înaintea căreia se închină toate celelălte. Adevărat că 


Dante face din marele împărat o abstracţiune ideală fără de 
nici o legătură pământească cu ceilalți muritori, un fel de 
zeitate ce pluteşte în nouri, de unde trimite numai fulgerele 
dreptăţii pe pământ. In el nu e nici o patimă, numai dragoste 
de adevăr şi dreptate (cap 11). 

Fiindcă, deci, împăratul e lipsit de orice patimă, afară de 
dragostea de adevăr şi de dreptate, urmează că omenirea va 
fi mai binë condusă de el şi va fi, în consecinţă, mai liberă și 
mai fericită decât altfel (cap 12). 

- E caracteristic și argumentul ce-l aduce Dante în cap 15 
al cărţei I, că ceeace se poate întâmplă prin unul, e de prisos 
- i 3 


` 
`~ 


— 730 — 
să se întâmple prin mai mulți. Argumentul deşi e colorat cu 
silogisme proprii evului mediu, totuş cuprinde un mare adevăr. :ă 
El se exprimă în forinula modernă a principiului conservărei să 
energiei, sau mai bine zis, al atingerei maximului de resultate ; A 
cu minimul de sforțäri. A 
.  -„ In argumentele sale Dante, ca bun creştin, se razimă, în 
rândul întâiu, pe Sfânta Scriptură, precum am văzut şi până. 
acum; citează însă foarte des și pe Aristoteles, pe care şi el 
îl numeşte par excellence filosoful, cum- l-a numit întreg evul 
mediu și-l mai numesc şi astăzi cugetătorii cei mai serioşi. 

Deosebită însemnătate are scrierea aceasta a lui Dante și 
din causa, că arată atât de limpede, că e cu neputinţă să se 
restatornicească liniştea, ordinea şi pacea, până când nu va 
domni o autoritate supremă absolută. Cuvintele acestea aveau 
-pe vremea lui'o semnificaţie rară, cum trebue să aibă şi în 
zilele noastre, când puterea publică a ajuns prada partidelor 
politice lacome și fără scrupul care duc ţara la ruină, cum au 
dus pe timpul acela şi:Italiă lui mult iubită. 

Concepţia lui Dante despre împărat, drepturile şi datoriile 
lui, e deadreptul sublimă. Impăratul nu are alte calități decât 
a dreptății şi iubirei, iar supușii săi se bucură de pace și de 
libertate. Datoria şi cinstea sa e de a fi cel dintâiu slujitor al 
omenirei. (In acelaş sens aveă să se rostească şi Frederic cel 
Mare, regele Prusiei, mai târziu!) 

„Ce cuvinte de aur spuneă Dante pentru timpul său şi 
pentru toate timpurile, când aminteă marele adevăr: «Nu ce- 
tățenii sunt pentru consuli, nici poporul pentru rege, ci invers, 
consulii sunt pentru cetăţeni și regele pentru popor.» 

Ideile politice ale lui Dante sunt cu atât mai simpatice, 
cu cât nu cuprind nimic revoluţionar. El nu cere nicăiri răstur- 
narea raporturilor şi împrejurărilor existente. Rrincipii să dom- 
nească mai departe în ţerile lor, fiindcă marele monarh nu 
poate să fie pretutindeni de faţă. Afară de aceea, ţerile şi po- 
poarele au «particularităţi care trebue regulate prin legi dife- 

rite», Statele existente să rămână neschimbate, dar să nu fie 
i autonome, ci să între ca vasale în marea monarhie; principii 
"existenți încă să-și păstreze situaţiile, dar să înceteze de a 
fi suverani absoluţi, ci să steă sub ascultarea supremă a mo- 
-narhului, Dante aduce de model pe însuş Moisi, care a lăsat 


— B — E 

în grija conducătorilor semințiilor lui Israil hotăririle mai mici 
şi neînsemnate, reservându-și şieşi numai hotărtrile mai tn- 
semnate și de interes mai general (cap 14). Adevărat că 
această asemănare, la prima privire, pare că are un cusur: Cele 
12 seminţii ale lui Israil erau ale unuia şi aceluiaș popor, deci 
puteau fi mai ușor aduse sub ascultarea unei căpetenii supreme. 
Altfel e însă casul cu popoarele și țerile creştine, pe care vrea 
să le pună sub jurisdicţiunea marelui monarh. Ele au teritorii, 
limbă, lege, obiceiuri, tradiţii deosebite etc. Totuș, când vedem 
năzuințele de universalizare din zilele noastre cu Societatea 
Naţiunilor, care în fond e acelaș lucru ca și marea monarhie 
a lui Dante, lucrul nu ni-se mai pare atât de straniu. 

Ideile universaliste ale lui Dahte aveau pe timpul său un 
rost şi mai adânc, deoarece dela marea mediterană până la 
marea baltică toate ţerile 'şi popoarele erau încă întro mare: 
unitate politică și religioasă. Aceeaș biserică romană, cu aceleași 
mănăstiri și orduri călugărești şi cavalereşti; cu aceleaşi cere- = 
monii, datine, legi și limbă internaţională, care eră limba latină, 
limba oficială a bisericei. (Ce siinţe şi câte sacrificii mar trebui - 
să aducă lumea de astăzi, pentruca să aibă, măcar în parte," 
unitatea aceea mare, pe care a avut-o încă, la sfârșitul evului 
mediu şi începutul evului nou, partea cea mai mare a Europei!) . 

Dar şi in vremea lui Dante se ivise-un- element, care sa. . 
pus de a curmezișul acestor năzuințe universaliste: erau ora- 
şele. In orașe s'a desvoltat, de multe-ori din interese de egoism .. 
ori de patriotism local, mai întâiu . spiritul naţional, dragostea 
de limbă, literatura, poesia, istoria etc., cari toate pe cica 
destrămare vechea unitate medievală. 


„Şi Italia, ccea mai nobilă ţară a Europei», cum zice Dante . 
şi în scrierea de faţă, conduceă în această privinţă. 


Pe când în alte părţi ale Europei, mai ales în cele de 
miază-noapte, dăinuiră încă multă vreme stările medievale, în 
Italia orașele se desvoltară curând, devenind tot atâtea repu- 
blici naţionale înfloritoare. In Italia “a desvoltat doară mai în- 
tâiu spiriti naţional italian prin” politica de resistenţă purtată . 
de Papi impotriva împăraţilor romani de naţiune germani. Çi 
Papii aveau aliați puternici Impotriva împăraților în Aceste oraşe 
republice dornice de libertate. 

3* 


Li 


= 3 = 

E, în urmare, cu atât mai caracteristic şi vrednic de re-ă 
ținut faptul, că Dante, care e creatorul limbei poetice şi lite% 
rare italiene şi, deci, unul din cei mai puternici promotori aiñ 
spiritului naţional italian, a ţinut să accentueze cu atâta tărie 4 
necesitatea unei organisațiuni puternice centrale (monarhie): A 
pentru asigurarea păcii universale. 

O dovadă mai mult, cum trebue să năzuească toate spi- <; 
ritele mari și bine înzestrate prin naționalitate spre universalitate A 
şi unitate. 


2. Moștenirea şi chemarea poporului roman de a 
stăpâni lumea. 


In cartea a doua a scrierii sale despre monarhie Dante | 
părăseşte cugetările politice abstracte, și păşeşte pe tărâmul 
istoriei şi al poesiei. Un tărâm fecund și înflorit. 

EI, ca şi întregul veac de mijloc şi ca şi representanţii cei 
mai aleși ai. latinităţii de astăzi, e de părerea, că dela Romulus, 
fondatorul Romei, peste Iulius Caesar, Carol cel Mare, fonda- 
torul imperiului roman german dela 800 şi peste figurile cele .. 
mai representative din timpul său şi până la Napoleon cel 
„ Mare şi celelalte personalităţi istorice marcante din timpul din 
urmă, este o neîntreruptă continuitate de spirit și de cultură 
- latină. 


, 


Că, în urmărirea acestui spirit şi” acestei culturi latine, el 
se provoacă la poeţi și istoriografi, de o potrivă, e foarte ade- 
vărat. Aceasta însă nu dovedeşte nici decum lipsă de critică şi 
de discernământ în alegerea materialului documentar, cum foarte 
“greşit cred unii traducători şi comentatori germani ai lui Dante 
(vezi, de pildă, Dr. Oskar Hubatsck, Dante Alighieri Ueber die 
Monarchie. Berlin 1872, L. Heimann's Verlag pag. 12) ci dim- 
potrivă înţelegerea şi intuiţia superioară, proprie numai geniilor, 
că şi produsele poetice izvoresc din aceeaş mentalitate şi ideo- 
logie şi sunt purtătoarele inspirate ale aceloraşi vechi tradiţii 
latine, ca şi scrierile istorice. De aceea nu face nici o deo- . 
sebire între unele și intre altele, ci se provoacă în acelaş chip 
la. Vergilius, «poetul» cel atât de` mult iubit şi venerat 
aproape ca un profet în evul. mediu, în jurul căruia s'a format 
un ciclu întreg de legende, ca şi la istoriogratii Titus Livius şi '. 
Orosius Paulus. (De altmintrelea e adevărat, că simțul istoric eră 


— 73 — 


încă puțin desvoltat pe vremea aceea, Cea dintâi critică istorică 
asupra pseudo-donaţiunei lui Constantin cel Mare aveă so serie 
ceva mai târziu cu aproape o- sută de ani Laurentius Valla). 


Ca să dovedească -Dante, că poporul roman e cel chemat 
să aibă stăpânirea lumei, cu alte cuvinte că «latina ginte e re- 
gină între ale lumei ginte mari», pornește dela ideia, că tot- 
deauna cel mai vrednic e îndreptăţit să stăpânească. - 

Vrednicia şi nobleţa poporului roman o dovedește apoi 
în felurite chipuri. Intâiu prin vrednicia şi nobleţa părintelui 
său, a eroului troian Aeneas, care a întrunit în sine nobleța a 
trei continente. Şi anume prin Assaracus, strămoșul său, no- 
bleţa Frigiei din Asia; prin Dardanus a Europei; iar prin Electra, 
fiica lui Atlas, a Africei. — El și-a: câștigat însă — şi deodată 
cu el și Romanii, urmașii săi — vrednicie și nobleţă deosebită 
şi prin soțiile sale. Cea dintâiu nevastă a lui a fost Creusa, 
fiica lui Priamos, regele Troiei din Asia. A doua a fost Didona, 
regina Cartaginei din Africa. A treia, în sfârşit, Lavinia, mama 
Albanilor și Romanilor, de fel din Italia, care e cea mai nobilă 
țară a Europei. Cine ar puteă tăgădui vrednicia și nobleţa deo- 
sebită a unui bărbat cu asemenea legături distinse? Sau cine 
nu-și va da seama, că el a fost predestinat de “soarte să fie 
părintele unui neam ales, al celui mai ales neam din lume? 
(cap. 3). i 

Dacă minunile sunt semne dimiezdes, semne care do- 
vedesc mai pre sus de orice îndoială, că Dumnezeu e cu cei: 
ce săvârşesc minunile, atunci El a fost, este și va fi totdeauna 
cu poporul său roman, de dragul căruia a săvârşit atâtea minuni. 

Astfel, precum cetim la Titus Livius, îndată sub al doilea 
rege al Romei, Numa Pompilius, cu ocasiunea unei jertfe, adusă 
după datina străbună, a căzut un scut din ceriu în cetatea aleasă 
de Dumnezeu să fie centrul lumei. 

Când Galii au cucerit partea cea mai mare a Romei şi în 
întunerecul nopţii voiau să se apropie de capitol, singurul 
punct încă necucerit de- duşman, o gâscă, nebăgată în seamă, 
s'ar fi deşteptat din somn şi prin gâgăitul ei înfiorător ar fi 
chemat pe toţi ostașii la apărarea capitolului. Faptul e amintit 
de toţi scriitorii. Mai frumos e povestit însă de dumnezeescul 
poet P. Vergilius Maro (Aeneis VIII, 651—655): 


— 04 


Insă de-asupra pe scut, păzitor cetățuei tarpee, 

‘Manlius şede apărând Capitolul cel mândru şi templul; 

Casa lui Romul eră de curând învălită cu paie, 

lată şi gâsca de argint cum sboară prin templele de aur 
~  Plină de spaimă sbierând că şapropie Galii de ziduri. 


Când apoi oastea romană se măcină aproape toată în mul-ă 
tele şi îndelungatele hărţueli cu Hannibal, care întrun moment 4 
dat eră să între în Roma («Hannibal ante portast»), a dat Dum--4 
nezen o ploie cu grindină torențială, care a oprit pe învingător 4 
să înainteze și astfel Roma a fost salvată prin o întâmplare “4 
minunată. (Faptul acesta e povestit de istoricul bisericesc Orosius i 
Paulus IV 17). X 

Sau mwa fost o minune şi fuga Eloeliei din prinsoarea lui 4 
Persenna? O' femeie slabă să rupă lanţurile sclăviei şi să treacă %3 
„Tibrul în not, cum spun aproape toţi scriitorii cari laudă fapta A 
ei neîntrecută! > 3 

Aşă a rânduit. Dumnezeu să se întâmple” toate acestea în 
nemărginita Lui bunătate și înțelepciune (cap. 4). 


Se ştie că dreptul este un raport personal sau real al. 
omului către om, a cărui păstrare păstrează societatea ome- 
nească şi a cărui turburare o turbură. Scopul dreptului şi al 
legilor este binele comun. Dacă o lege nu ţintește aceasta, nui 
` e lege; ea mare putere de a legă, de a obligă. 

Şi în privinţa aceasta Romanii sunt neintrecuţi. Ei au fost 
și rămân cârmuitorii și legiuitorii lumei. Senatul roman păreă 
“visitatorilor streini o adunare de regi. El eră, cum zice Cicero, 
limanul şi adăpostul sigur al regilor, popoarelor şi naţiunilor. 
Senatorii şi beliducii romani îşi căutau mărirea în apărarea cu 
credinţă și loialitate a supușilor şi aliaţilor lor, așă încât mai. 

“mult trebue să se vorbească de o conducere părintească a 
lumei prin Romani, decât de o dominaţiune. 

__ Ce să zicem despre ceice au servit binele public în su- 
doarea feței, în exil, în lupte cumplite, pierzându-și copiii, să- 
nătatea ori chiar viaţa ?. 

Nu ne-a dat Cincinnatus un exemplu, pentru toate tim- 
purile, de iubire de moşie, când a venit dela coarnele plu- 


1 Versurile acestea şi cele următoare le dau în clasică traducere de 
George Coşbuc, 


— 135 — 


gului să primesc dictatura pentru a scăpă țara. de primejdie, 
iar după trecerea primejdiei 2 renunțat de bunăvoie la putere 
dând-o iarăş în mâna consulilor şi el întorcându-se din nou la 
coarnele plugului de unde a plecat?! O întreagă evanghelie 
politică în acest singur fapt! | KE 

"Sau nu ne-a dat un alt exemplu; vrednic iarăş de ateu- 
iunea tuturor timpurilor, de luptă în contra iubirei de argint, 
un Fabricius, când a fost îmbiat cu bani de Pyrrhos, regele 
grec din Epir, dar el i-a râs în față?! Pe elil aminteşte poetul 
cu.aceste cuvinte de laudă (Aeneis VI, 843): 


«Fabricius cel mare și ?n lipsuri?» 


Nu e Camillus un model strălucit, cum să prețuim legile 
mai mult.decât binele nostru personal?! N'a fost trimis el în 
exil, cum. povesteşte Titus Livius, şi dupăce a despresurat Roma 
de vrăjmasi și a readus în cetatea eternă toată prada de răs- 
boiu, a părăsit-o numai decât, deși întreg poporul d-a rugat să 
rămână, şi nu sa reîntors decât numai dupăce senatul i-a dat 
voie să se reintoarcă? Şi de el îşi aduce aminte poetul, când 
zice (Aeneis VI, 825): l 


«lată-l pe celce ne-aduce pierdutele steaguri, Camillus » l 


Şi ma arătat Brutus cel bătrân, cum trebue să preţuești 
libertatea țărei mai mult chiar decât vieața propriilor tăi copii? 
Despre el povesteşte Livius, că fiind consul și aflând că fiii 
săi conspirau cu vrăjmaşii, i-a osândit la moarte. Despre el 
are poetul aceste mişcătoare cuvinte (Aeneis VI, 818—823): 

«Brutus menit răsbunărei şi fascelor iarăș primite ? 

Dânsu! puternic topor și putere de consul aveă-va. 

Primul; şi tata pe fii, când ei înoi-vor răsboiul, 

Da-i-va pierirei, jertfind şi pe-ai săi libertăţii cei sfinte. 

Bietul! Oricum judecă-vor frumoasa lui faptă cei tineri: 

Birue-a ţării iubire şi pofta cea mare de glorii». 
Şi cine se poate asemănă cu Mucius Scaevola, care a lăsat 
să i-se ardă mâna de viu și a rămas atât de nepăsător, ca şi 
cum -ar fi privit arderea mânei altuia?! T 

Nu frebue uitaţi nici Decii, cari şi-au jertfit şi ei vieața 
petitru patrie, într'o întreagă serie de generaţii succesive. Iată 
ce scrie Cicero despre ei: <Cugetatu-s'a oare Publius Decius, 
cel diptâiu consul din această familie, la vre-o plăcere, când 


“Sa dus la moarte, aruncându-se în rândul întâiu de luptă alid 
Latinilor?,.. Dacă fapta lui mar fi fost cu tot dreptul preamă- : E 
rită, mar fi imitat-o fiul său în al pairălea consulat al său; şi 4 
nici fiul acestuia (nepotul celui. dintâiu),m'ar fi căzut în răsboiul -4 
cu Pyrrhos, aducând astfel a treia jertfă pentru Stat». (de fin. 
bon. et mal. It 19). 
Asemenea şi. luptătorul cel mai înfocat pentru adevărata A 
libertate: Marcus Cato, despre care acelaş Cicero scrie, că eră 3 
de o serioșitate neînchipuită şi om de hotăriri neclătite, care 
mai curând a murit de bunăvoie decât să se închine înaintea 
feţei tiranului. (de offic. 1 31). [cap 5. 
Un astfel de popor, care a avut astfel de conducători, a 
meritat să aibă conducerea lumei şi să impună tuturor ţerilor 
şi popoarelor normele legluirei lor, dreptul român. 


Precum în natură e ordine, bună rânduială, avându-și toate 
lucrurile locul potrivit firei şi însuşirilor lor, aşă e şi în socie- 
tate. Ideia de drept nu se poate concepe fără ideia de ordine. 
„Ordinea representă de altfel şi voia lui Dumnezeu, care este 
nu numai Creatorul, ci şi Ordinatorul Suprem. Cu cât e cineva 
mai iubitor de ordine, cu atât e mai vrednic să stăpânească. 
Sunt nu numai indivizi, ci şi popoare născute pentru condu- 
cere, sau pentru a fi conduse. Acestora din urmă nu li-se face 
nici o nedreptâte dela fire, când li-se dă o: conducere bună şi 
înţeleaptă. ix 

- Astfel stând lucrurile, nu-i mirare, că natura parcă anume 
â ales un loc și un popor menit să stăpânească lumea întreagă. 
Din cele desfăşurate mai înainte nu va fi greu să deducem, 
care e acest loc şi cine e acest popor?! E Roma şi poporul 
roman, cu toți urmașii .şi moştenii săi adevăraţi. Despre ei zice 
- Anchises, tatăl, către Aeneas, fiul, în cartea | a şasa a epopeei 
lui Vergilius (Aeneis VI, Sea); 


«Alţii cioplească vieaţă, Prin artă dând suflet aramei, 

Alţii! Şi scoată scobind din marmuro vie făptură, Ş 
Vorbe mai tari să rostească “n judeţe şi ?n mână cu cercul 
Atle-ale stelelor căi și-ale cercului margini rotunde: 

Tu să domnești stăpânind ale lumilor neamuri, Romane, * 
Asta fi- arta pe veci! Şi păcii să-i fii tu străjarul : 

Cruță pe cel umilit și doboară pe cel îndărătnic !» 


-73 = i 3 


Asta în ce priveşte. pe stäpânitori. În ce priveşte locul, 
de unde trebue să stăpânească, la acelaș poeta-vates cetim aceste 
cuvinte ale lui Iupiter, mai marele zeilor, către Mercur, zeul ` 
vestitor: | a 

«Nu la de-aceste purtări i-l menise frumoasa lui mamă, 

Două vieți mântuindu-i din suliți ahaice ’n luptă. 

„Ci ?n născătorul pământ de răsboaie şi regi, să domnească 

. Malul italic prin veci, şi neamul din sânge teucric 

Să-l răspândească, şi legi popoarelor lumii să facă!» 


lată pentruce e Roma cetatea eternă, centrul lumei, me- 
nită de oameni și de zei să fie conducătoarea tuturora. (cap 
5, 6 şi 7). : 


Chemarea poporului roman de a “stăpâni lumea 'se vede 
și din judecata dumnezeească a emulărei. Emularea e şi ea un 
mijloc de a aplană divergențele și a constată adevăratele va- 
lori nu numai individuale, ci şi colective; ale persoanelor sin- 
guratice ca şi ale popoarelor. Dante deduce originea cuvân- 
tului «certare» — a emulă dela. «certum facere» = a face să 
fie sigur. Mai ales când aceste emulări se fac cinstit, cum pre- 
tinde şi Cicero, când zice?” «Cine se ia la intrecere, trebue să 
năzuească şi să râvnească. la biruință din toate puterile, dar nu 
are voie să pună nici o piedecă, în nici într un emp, rivalului 
său», (De offie. HI, 10). 

Și sub acest raport poporul roman nu are păreche între 
popoarele lumei, fie că a emulat, ca popor, cu alte popoare, 
fie că au emulat numai unele personalităţi sau grupuri repre- 
sentative, atât din o parte, cât şi din alta. l 

Astfel au mai încercat să stăpânească lumea şi Asirienii 
şi Egiptenii și Persienii şi Macedonenii, dar toate aceste stă- 
pâniri au fost scurte şi neînsemnate pe lângă a Romanilor. — 
Şi nui e mirâre, dacă ei au biruit, ort de câte ori s'au măsurat 
cu alţii. Aeneas pe Turnus, cei trei Horaţii pe cei trei Curiaţi, 
Romanii pe Sabini și pe Samniţi, Fabricius cu ai săi pe Pyrrhos, 
regele grec al Epirului cu ai lui, Scipio şi legionarii săi pe 
Hannibal cu mercenarii lui. Nu în zadar zice poetul (Aeneis 
l, 234—236): 

` «Mândrii pe-acolo Romanii trăi-vor prin vremuri odată, 
Regi se vor naşte, renaşteri din nobilul sânge troianic, 
“Care ţineă-vor în jugul robiei şi mări şi pământuri». — 


— 738 — 


Ceeace dă însă dominaţiunei romane, în ochii lul Danteă 
și ai tuturor creştinilor, suprema îndreptăţire e faptul că sub- 
această dominaţiune sa născut, a trăit, a pătimit şi a murit, $ 
pentru mântuirea noastră a tuturor, Domnul nostru Isus Hristos, 4 

Cetim la evanghelistul Luca JI 1—7: «Şi a fost în zilele 3 
acelea, ieșit-a. poruncă dela Chesarul August, să ṣe scrie toată A 
lumea. Această scrisoare întâiu s'a făcut, domnind în 'Siria, '3 
Chirineu. Şi mergeau toți să se scrie, fiecare în cetatea sa. P 
“Şi Sa suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret la Iudeea, ` Ì 
în cetatea lui David, care se chiamă Vitleem, pentrucă eră el . 3 

din casa și din seminția lui David, să se scrie cu Maria, cea A 
logodită lui femeie, fiind grea. Și a fost când erau ei acolo, 4 
Sau umplut zilele ca să nască ea. Şi a născut pre fiul său cel E! 
întâiu născut și l-a întășat pre dânsul şi l-a culcat în iesle, pen- 3 
trucă nu aveau ei loc la gazdă>.- E! 
Dar Isus nu numai cu ocasiunea naşterei a recunosent și 3 
îndeplinit porunca împăratului roman, ci și mai târziu în vieață. + 
Se ştie, ce a răspuns EI, când Fariseii l-au ispitit întrebându-l: 3; 
cade-se a da dare chesarului? El a zis neuitatele cuvinte: «Dați ~ A 
cele ce sunt ale Chesarului, Chesarului şi cele ce sunt ale lui 3 
Dumnezeu, lui Dumnezeu». (Luca XX, 25). i 
Şi tot din mâna stăpânirei române şi-a luat Isus şi osânda 3 
morţii, scrisă deasupra crucei Lui cu litere eline, latine şi 3 
ebraice: «Acesta este împăratul ludeilor> (Luca XXIII 38). i 
Prin osânda şi moartea Sa Isus nu numai a răscumpărat în- | 
treaga omenire, dându-i o nouă îndrumare morală și religioasă, i 
ci a recunoscut şi consacrat, cu autoritatea Sa divină, dreptul 
de stăpânire al Romanilor. «N'ai aveă nici o putere asupra mea, 
de war fi fost dat ţie de sus» (loan XIX 11), a zis Isus către 
_representantul puterei romane din Ierusalim, Pilat. (cap 8—13) 


' Cam acestea le spunea Dante despre imperiul roman pă- 
gân. Imperiul fondat de Catol cel Mare îl socoteă numai de o 
continuare a celui dintâiu, pe bazele cele mai solide posibile 
ale creştinismului, pretinzând . dela fiecare împărat să se înco- 
roneze la Roma, ca să se arate eurbi_ et orbi> legitimitatea 
puterei lui. 
Să se mái adaogă apoi că Dante, ca și toţi contempo- 

ranii săi, credeau că, după împărăția asiriană, persiană și ma- 


4 
rgs PRR EEEE ra oală | 
mia ca ici it a aa a ea Ta Pe sana 5 
z ; 


4 


EAEE E 


i 


-739 — 


cedoneană, cea romană e împărăţia aceea a patra, despre care 
vorbeşte şi prorocul Daniil, că nu va mai aveă sfârşit, 
Că apoi în ce chip se pot-asigură bazele existenţei acestui 


imperiu pentru toate timpurile, precum şi modul colaborărei 


împărăției politice (lumești) cu aceea, tot de instituțiune dum- 


nezeească și ea, a- Diăeziee! 'creştine, arată în cartea a treia a-. 


scrierii sale. 


3. Raportul dintre Stat şi Biserică. 
Chestiunea care preocupă mai mult spiritele pe timpul 


lui Dante eră, dacă cele două puteri mari ale creştinătăţii, Statul. 


şi Biserica, sunt deadreptul dela Dumnezeu, ori doară cel dintâiu 
e dependent de cea de a doua? Cu alte cuvinte, are împăratul 
puterea sa direct dela Dumnezeu, ori doară: stă sub controlul 
și inspecţiunea Papei? 


Dar iată, însuș felul cum pune Dante. chestiunea în ur- `` 


mătoarele: <... oare autoritatea împăratului roman, care e ade- 


văratul siliti al lumei, cum s'a arătat în cartea a doua, atârnă 


nemijlocit dela Dumnezeu sau dela un representant ori servitor 
al lui Dumnezeu, cum socotesc eu pe urmaşul lui Petru, care 
în adevăr e stăpânul cheilor raiului» (cap 1). 

Astăzi chestiunea se pune chiar invers. Nimeni nu. mai 
tăgăduește dreptul de existență și neatârnarea Statelor.  Atâţia 
însă tăgăduesc aceste drepturi elementare Bisericei. E ceeace 
se chiamă atât de potrivit politicianismul în biserică. De aceea 
aceste discuţiuni presentă un interes deosebit şi astăzi. 


Adversarii neatârnărei împărăției pe timpul acela se puteau 
împărţi în următoarele trei grupe: i 


1° Papa şi clerul înalt care din prea multă râvnă pentru 
casa Domnului tăgăduesc neatărnarea impărăţiei, nu însă din 
ambiţie personală; 

2° Aceia, în cari pofta grosolană a stins lumina minţii şi 


Dante vizează pe Ghelfii, duşmani neîmpăcaţi ai împăraţilor; 
30 Decretaliştii, cari provocâidu-se la decretale (hotărtrile 


aduse de, Papi şi de diferite organisaţiuni bisericeşti) cred că 
- pot dovedi ceva împotriva unei instituţii, cum este împărăţia 


care-și află îndreptăţirea cea mai deplină atât în sfânta scriptură, 
adică în dreptul ‘divin, cât şi în cel uman. Dar ei sunt în mare 


deşi se numesc fiii bisericei, tatăl lor e totuș mamona. Aici” 


— 740 — 


rătăcire. Decretalele, oricât de venerabile, fiind de dată ulterioară. 
fiinţărei împărăției şi bisericei, nu probează nimic, De aceia 
nu merită să fie luaţi în seamă. E 

„Tot asemenea nu merită atenţiune nici alţii cari se acoper 4 
cu pene de corbi şi cugetă că sunt miei în turma lui Dum- 
nezeu. ln realitate însă sunt fiii răutäței, cari, pentru a-și face 


mendrele, îşi jertfesc mama, îşi alungă frații şi în sfârşit nu mai 3 


vreau să știe de nici un judecător. 


Consideraţie deosebită nu merită deci decât cei dintâi, 
adică clericii cari, din râvnă prea mare pentru casa Domnului, 
tăgăduesc dreptul de neatârnare al Statului. 


Cu aceştia ia Dante lupta, în scrierea sa de față, pentru na 
-triumful adevărului, cu toată cinstea ce o datorește un fiu pios -3 


tatălui și mamei sale, cu pioasă umilință față de Hristos, faţă 
` de Biserică, faţă de păstori, față de toţi mărturisitorii credinţei 
creştine, cari au alte păreri decât el, cu un cuvânt. 

Şi ânume, le ia pe rând toate arguinentele, arătându-le 
adevărata lor valoare. | i 

Intâiul argument al bisericanilor la Sofia neatârnărei Sta- 
tului eră scos din cartea facerei lui Moisi, unde zice Dumnezeu 
să se facă luminători întru tăria cerului: luminătorul cel mai 
_ mare spre stăpânirea zilei; iară luminătorul cel mai mic spre 
stăpânirea nopţii (Facere, | 14—16). : 

După părerea decreţaliştilor luminătorul cel mare este 
Papa, iar luminătorul cel mic, care primește lumina sa dela cel . 
mare este Impăratul. 


* Dante răspunde precum urmează: Trebue să se ştie că 
existența lunei e cu totul altceva decât puterea și acţiunea ei. 
In ce priveşte existența, ea nu atârnă de loc dela soare, nici 
în ce priveşte puterea şi acţiunea ei. Mișcarea ei, lumina ei 
sunt proprii, nu imprumutate, cum se vede și cu ocasiunea 
întunecimei, dar e adevărat, că, primind şi dela soare lumină 
bogată, străluceşte și acţionează mai puternic, 

Aşă şi puterea lumească, adică împărăţia, nu-și primeşte 
puterea sau autoritatea, nici acțiunea dela Biserică, ci lucrează 
numai mai 'spornic prin darul dumnezeesc pe care-l revarsă în 
cer şi pe pământ binecuvântarea Papei (cap 4). 


-M — 


Al doilea argument eră, că precum Levi, din a cărui 'se- 
minţie se recrutau preoţii Vechiului Testament şi astfel simbo- 
lisă clerul Noului Testament, a avut întâietate faţă de fratele 
său Juda, representantul puterii lumești și, în urmare, şi al îm- 
părăției, aşà trebue să fie şi Biserica înaintea Statului; Papa 
înaintea Impăratului.. — Dante răspunde foarte cuminte, că au- 
toritatea depinde totdeauna dela valoarea individuală a omului. 
Sunt şi arhierei tineri şi destoinici, cari conduc cu pricepere 
şi înțelepciune preoţi şi protopopi bătrâni (cap 5). | 

Al treilea argument, luat tot din sfânta Scriptură, eră, că 
precum profetul Samuil, representantul puterei religioase, a luat 
domnia dela Saul cel nevrednic, așă poate să ia Papa coroana 
împăraţilor nevrednici de ea. +- Dante observă foarte bine, că 
profetul Samuil ma făcut aceasta în calitate de locţiitor. al lui 
Dumnezeu ori de vicar al lui Hristos, ci în calitate de trimis ` 
cu menire specială, adică de sol. "Se știe apoi că una e che- 
marea locţiitorului și alta a trimisului. Locţiitorul are să pro- 
cedeze conform dreptului sau libertăţii sale. Trimisul însă mare 
nici un drept şi nici o libertate, El are să execute pur și simplu 
ceeace i s'a încredinţat. El e ca ciocanul în mâna celui ce loveşte. 

Nu urmează, deci, că, dacă Dumnezeu a luat domnia lui 
Saul prin trimisul său special, care a fost profetul Samuil, poate 
să facă acelaș lucru și locţiitorul său, Papa dela Roma. Pen- 
trucă multe a făcut Dumnezeu prin îngerii săi ceeace Tocţiitorii 
săi, urmaşii Tui Petru, nu pot să facă (cap 6). i 

Mai spuneau bisericanii, că prin faptúl că cei trei crai dela 
răsărit i-au închinat lui Isus aur, smirnă şi tămâie, prin care 


trebue să se înțeleagă absoluta suveranitate a puterei religioase ` - 


asupra tuturor lucrurilor, lumești şi bisericești, aceeaş putere 
trebue so aibă şi Papa ca locţiitorul lui Hristos pe pământ. . 

Dante răspunde foarte potrivit, că cihstea și închinarea 
ce i-se cuvine lui Hristos nu i-se cuvine și Papei. - Lui îi revine 
numai cinstea ce o datorăm sfântului apostol petro: al cărui 
urmaş este. Nimic mai mult (cap 7). 

Se mai provocau apoi decretaliştii şi la. ileten de a legà 
şi deslegă orice în ceriu și pe pământ, pe care putere a dat-o 
Domnul Hristos lui Petru şi urmaşilor săi Papilor dela Roma ; 
în urmare, ei pot să lege și să deslege împărățiile şi toate lu- 
crurile omenești în basa acestei puteri. ` . 


= 19 — 


Dante observă că cuvintele trebue luate în înţelesul în “4 
care s'au spus. Prin cuvintele, la care se provoacă decretaliștii, 33 
Domnul Hristos dă puterea cheilor lui Petru şi urmașilor săi;:8 
` adică îi pune.portarii raiului. In urmare, puterea de a legă şt:ă 
deslegă orice, se referă la slujba aceasta a lor de purtători ai 4 
cheilor cereşti, nu însă şi a celor pământeşti, adică a afacerilor $ 
lumești ale diferitelor împărăţii (cap 8). : 

In. sfârșit, mai aduceau și argumentul cu cele două săbii, 
pe 'care le-ar fi avut sfântul apostol Petru și pe vremea Dom- | i 
nului Hristos și pe care neapărat trebue să le aibă și urmașii . 
săi, Papii. «Doamne, iată aici două săbii». (Luca XXII, 38). Prin 
aceste două săbii sunt a se înţelege cele două puteri: spirituală 
şi politică, pe care ar fi avut-o Petru. De aceasta din urmă 
~ Sar fi şi folosit sfântul Petru când a lovit pe sluga arhiereului 
(Malh) și i-a tăiat urechia cea dreaptă (loan XVIII, 10). 

Dante zice: Adevărat! Dar împotriva voinţei Mântuitorului. 
De aceea a şi fost mustrat: <Bagă sabia în teacă!» (loan XVIII, 
11). Şi cu aceasta a desarmat cu totul pe contrari (cap 9). 

Acestea erau dovezile, pretinse biblice, ale adversarilor 
neatârnărei împărăției. | i 


Tai uia 


Tot atât de şubrede erau și dovezile omeneşti ale biseri- 
canilor politiciani. i 

‘Astfel se provocau mai întâi la actul de donaţiune al îm- 
păratului Constantin cel Mare, în baza căruia se cedă Papilor 
dela Roma şi stăpânirea lumească.. Dante nu se îndoeşte de 
autenticitatea actului, nu zice că e falş, cum sa dovedit mai 
“târziu acest act, Intreg evul mediu l-a considerat de autentic. 
El discută numai, dacă Constantin cel Mare a putut să cedeze 
această stăpânire sau nu. Şi deoarece el a dovedit în cartea 
dintâiu a scrierei de față că puterea imperială. nu numai că e 
necesară, ci şi indivizibilă, conclude pur şi simplu că Constantin 
cel Mare nu puteă, nu eră în drept să cedeze ce nu eră al 
său; nici- biserica .să primească o astfel de putere. -Această 
din simplul motiv, că împărăţia a fost și înainte de Constantin 
cel Mare și după el; nu Constantin a creiat împărăţia, ci ea 
l-a făcut pe el împărat; în urmare nu eră în drept să înstreineze 
ce nu eră al său (cap. 10)” ` 

Alt argument, pe care-l mai aduceau bisericanii eră, că 
împăratul Carol cel Mare și-ar îi primit coroana din mânile 


TESE 


* 


— 103 — 


Papei Adrian. Adevărat, zice Danţe. Să nu se uite însă, că. şi 
împărații. au pus, și depus pe Papi. De pildă impăratul Otto a 
pus pe Papa Leo şi a depus pe Benedict. Astiel de usurpări 
de drepturi nu dovedesc nimic (cap. 11). 

Argumentul din minte, că toate câte se ţin de un gen, 
se pot aduce într'o categorie, iar împăratul şi papa se pot aduce 
în categoria supremă de om, deci cel dintâiu să fie. supus celui 
din urmă, Dante îl combate uşor” pe cale logică zicând, că 
conceptele «papă» şi «împărat» nu sunt substanţe și deci nu 
pot fi cuprinse în aceeaș noțiune de «eom», ci sunt relațiuni, 
şi astiel exprimă cu totul alte categorii (cap. 12). 

Dovada directă, pentru tesa sa, că atât Statul cât și Biserica 
sunt de sine stătătoare și nu atârnă unul de cealaltă, o aduce 
Dante, întrebând: De unde are Biserica putere de a împrumută - 
autoritate Statului? Ea nu poate aveă această putere decât ori 
dela Dumnezeu, ori dela sine, ori dela oameni. Dela Dumnezeu 
wo are, fiindcă nu e nici o urmă despre așă ceva nici în legea 
dumnezeească descoperită, nici în cea: naturală sau nedescoperită. 
Dela sine încă mo poate aveă, fiindcă altul e rostul ei; în urmare nu 


-poate da, ceeace ea însaşi nu are. Dela oameni asemenea nu 


are această putere, fiindcă împărații, cum s'a arătat și mai înainte, 
wau putut da bisericei această putere; popoarele încă mau dat-o, 
fiindcă se împotrivesc acestei năzuințe nelegitime atât în Asia 
şi Africa cât și în Europa (cap. 13—15). 

N si . 
La sfârşit Dante constată dubla natură a omului (materială 
şi spirituală) şi de aici nevoia lui de a aveă şi o dublă conducere 
sau stăpânire: Biserică și Stat. 

` Fiindcă ființa omenească e un amestec de ce este trecător 

și netrecător, omul are această dublă natură. Şi fiindcă orice 
natură e îndreptată spre un scop final, urmează că omul trebue 
să aibă și- un dublu scop, unul trecător, celalalt netrecător. 

Această năzuință către îndoitul scop: al fericirei pământeşti - 
trecătoare şi al fericirei cereşti netrecătoare, a sădit-o în inimile 
omeneşti însuş Marele Creator. 

La aceste două fericiri drumul duce, ca la nişte mari con- 
clusiuni finale, prin mai multe premise. Şi anume, la cea dintâiu 
(cea pământească). ajungem respectând învățăturile filosofice şi 
procedând conform legilor. morale şi spirituale, La a doua, ți- 


— 144 — 


nând cu sfinţenie la adevărurile d isi poze cab descoperite șia 
practicând. virtuțile creștineşti, mai ales cele teologice: credinta 

speranţa și iubirea. E: 
Condiţiunile acestea însă firea omenească sburdalnică nu: 
le-ar. observă, dacă n'ar fi înfrânată şi ţinută de scurt, întocmai 
ca şi caii buiaci, cari sburdă în dragă voie, dacă nu e cine să-i 
conducă. - De aceea omul are nevoie de o dublă conducere, 
conform dubiului său scop, anume de conducerea Papei, care 
trebue să călăuzească omenirea, conform revelaţiunei divine, 
la vieața de veci, şi de conducerea Impăratulul, care, respec- 


tând învăţăturile filosofice, trebue să-i ARMES fericirea pă- 4 


mântească, ' : 

Şi fiindcă rânduiala lumei acesteia se îndreaptă după ale 
lumei celeilalte, trebue să pornească și legile păcei şi ale li- 
bertăţii tuturora dela Domnul cerului și al pământului. Impăratul 


deci'nu- atârnă decât dela Dumnezeu, Principii alegători sunt 4 


numai crainicii voinţei lui Dumnezeu, kS 
+  Totuş neatârnarea împăratului nu înseamnă că el nu trebue 

să asculte în nici intro privință de Papa. Nu. Binele pământesc :4 

“atârnă totdeauna deta cel ceresc. «Să fie deci, încheie Dante, 4 
împăratul cătră Petru cu cinstea ce se cuvine so aibă întâiul 4 
născut cătră. tatăl său, . pentruca el, luminat de razele darului 
părintesc, cu atât mai măreț să: lumineze globul. pământesc, 


peste care este pus de Celce singur e aăpanitarul: tuturor 4 


lucrurilor lumeşti şi bisericeşti». 

Nici că se puteau încheiă aceste luminoase expuneri cu un 
„acord mai măreț decât cu această simfonie o păcei, muncei și 
cinstei împrumutate, pe care trebue să și o dovedească cu toate 
prilejurile autorităţile de Stat şi bisericeşti pentru fericirea lor 
şi a supușilor lor. 


Scrierea analizată în cele precedente este de o importanță 
capitală nu numai pentru originalitatea și corectitatea ideilor ce 
cuprinde, ci' şi pentrucă ea resumă resultatele fireşti şi logice, 
singurele posibile, ale convieţuirei de secole a celor două mari 
puteri: biserica și împărăţia, resultate ce se exprimăe.în for- 
mula: Biserică liberă în Stat liber. Ea înlesnește înţelegerea - 
multor idei şi scrieri ale lui Dante, mai ales a operei sale prin- 
cipale «Divina Commedia». și care are ca basă tot o concepţie 


— 75 — 


monarhică. Insuş Dummere e infäțişat de dare T ca ur 
Monarh, înconjurat de o curte strălucită în înnălţimile empy- 
reumului. 

in «De monarchia» Dånte a dovedit că fiecare instituțiune îşi 
are rosturile şi marginile puterei sale. a 

Un amestec . de atribuţiuni aduce încurcături, pagube și 
stricăciuni neinchipuite fiecărei inst tuțiuini în parte şi amândurora 
în total. z 
De aceea precisarea atribaţiunilor proprii fiecăreia şi îisciiea i 
modalităţilor de colaborare între aceste Niouă mari instituțiuni, 
aşă cum a făcut-o Dante, rămâne idealul, uşor de formulat, anevoie. 
de realisat, pentru toate timpurile şi locurile. - LO. 


Alessandro Manszgni. 


Cinci Maiu. | 


A fost. Precum în nemişcare, 
După al morţii greu suspin, - 

- Inmărmurit îi stete trupul. - 
De spiritu-i gigant strein,- 
-Inmărmurit stătă pământul 
De vestea ce l-a fulgerat, ` = 
Și mut gândea la cea din urmă 
Ciipită — a omului fatal 
-Şi nu știa când altă urmă 
. De muritor cu el egal 
~ Va mai veni să se "ncrusteze ` 
Pe pragul lui însângerat. l 


Pe tronul strălucirei sale, 
` Eu Lam văzut și am tăcut, 
Și când, în tremurări de fulger 
« Din înălțime a căzut, 
„Cu strigătul din mii de piepturi 
s Eu glasul nu mi-l voiu uni. 
Ferit de lauda smerită, 


-: ~ g 


— 746 — 


“Curat de hula ticăloasă, 
Se 'nalță, când s'a stâns năprasnic 
O rază — atât de luminoasă 
Și izbucnește cu tărie | 
In cânt ce poate n’o muri. 


Din Alpi și pân ia Piramide 
» Și dela Manzanarren. Rin. -- 
"dm urma fulgerărei sale - 
“Simţeai că, trăsnetele vin, 

Tună delé Tanai la Scille j 
- Văsduhku 'ntreg, din mare în mare... ei 
Fu glorie adevărată ? l E l 

Urmașii poate o vor spune i 
Noi fruntea ne plecăm spre Tatăl, . , AS 
Ce-l plăsmui ca pe-o minune, E E. 
Lăsând în el adânca urmă“ E 
„A sfintei forțe creatoare. - 


Vijelioasa bucurie - 

Și teama unui mare plan, 

Și grija inimei ce 'n slujbă + 

„ Visează nimb de Suveran ; 

Și el învinge, cucerește 

Ce a speră fù nebunie.. n 
"EI toate le-a încercat: “Marirea 
După primejdii. îndoită, 
Triumful, fuga şi exilul 

După domnia strălucită, m 
De douăori căzut în țărnă, 

De (doutlor idolătrie. 


Ce nume poartă? Două veacuri 

„Armate *n lupta pân” la moarte 

„Spre el s'au îndreptat umile 
Cerând să le croiască soarte. 

El le supune la tăcere, 

S'așează în mijlocul lor. 

Și dispără. Și atâta sbucium 


yi 


= 


Sa stins pe-uh țărm pustiu, pe stârel,, 


Dovada pismei ucigașe 
Și. a eviaviei adânci, 
Dovadă de nestinsă ură 
„Și de nepotolit amor. 


„Cur peste cel căzut în valuri 
„Se prăbușește 'n zvon barbar 
Talazul, pe care sărmanul 
Ii așteptase în zadar, 
Nădăjduind co să-i ridice. 

Și co să-l poarte la liman, 

Tot. astfel valul amintirei 
Căză pe dânsul uriaş, 

De câte ori a vrut să 'nsemne 

- Povestea lui pentru urmași, —: 
Dar peste veșnitele pagini . 

„Se 'ntinse dreapta lui în van! 


De câte-ori în amurgital ` 

_ Pustiu al zilelor pierdute, 
Cu, brațele încrucișate; . 
Cu ochii °n fulgerări tăcute, —— =~ 
Stelea şil ascultau cucernie ` 
Nemuritoare amintiri. 
Vedea atunci întinse corturi, 
Treceau prin văi ostași semeţi, 
Inaintau batalioane, . 

- Treceau în valuri călăreți, 
- Și sbuciumata martie, 
Ngageaprăle umiliri.. 


Vai, poate svăpăiatul iii 

“Căză de-atâtea sbuciumări, 

Și-atunci, puternică, din ceruri 
sO mână ridică în zări 

Cu orizonturi laminoase 

Cu aer proaspăt și curat... - 

Și acolo-l îndreptă pe calea. 

Nădejdiilor înflorite, 


4" 


To 


a e 
Spre- câmpi eterni, cătră lumina S 
Izbânzilor nebănuite, 
Unde tăcere și 'ntunerec 
E slava ce l-a 'nconjurat. 


Frumoasă și nemuritoare 
Credinţă cu triumful soră, 
> Ancoronează-l și pe dânsul, 
© Cu veșnic nimb de auroră. 
Căci înainte de rușinea 
Golgotei, stete neclintit. 
Și fă ca 'n fafa lui osânda 
Să-și curme ori şi ce cuvânt, 
pran - $i Dumnezeu, care ne ceartă 
Și ne înalță din mormânt, 
Mângăetor să il așeze - 
- In cortul lui cel strălucit! ... 
i So I. U. Soricu.! . 


m 


Iter animae Dantis in Deum. 


li 


© — Câteva probleme cu privire la „Canzoniere“. — 


Rătăcirea lui Dante «e întreită: morală, intelectuală şi ar- 


“tistică, . 


- [ntreită e şi rătăcirea morală: sensuală, lumească şi poli- 
tică. Dante iubeşte în chip sensual, ia parte la chefuri şi face 


"politică şi cu greu poţi tace politică fără să vii în conflict cu . 
propria ta conştiinţă | | 


„ Rătăcirea intelectuală e mai cu seamă filosofică. Dante 
trece printr'o periodă de excesivă încredere în puterea jude- 
căţii omeneşti, indepententă de credinţă. Şi aceasta mai înainte 
chiar de a începe studiile sale filosofice. | 

` “Moare în inima sa sentimentul religios în forma lui mi- 


- stică, aşa cum și-l însuşise cât timp a ţinut dragostea-eu Beatrice. 


"In fundul inimei sale, transtormată acum în -eimitirul cre- 
dinței lui mistice, ei păstrează câtăva vreme acest cadavru ce 
i-se pare încă frumos și pe care-l împodobeşte cu flori şi-l 
scaldă în lacrimi. a A A "F 

Dar cadavrul e tot cadavru și curând vine clipa când se 
descompune; şi atunci, oricare ar fi iluzia, ea trebue să dispară: 


_ realitatea crudă învinge orice dezolare sentimentală. 
pa l 


g ă ` SA 149 ai 


Cadavrele spirituale ale credinţei şi dragostei se descompun 
întocmai ca cele trupeşti. Trebue să le ingropăm ori să le dăm 
-pradă flacării unei alte credințe ori unei alte iubiri mai nouă; 


să le lăsăm în voia veciniciei flacări a vieţei, dacă nu voim să 


murim” şi noi odată cu ele. 


S'a -stins misticismul? sé naşte. filosofia; s'a dus Beatrice? 


sosește «Donna Gentile | 


Revenind acum la rătăcirea artistică, vom ‘spune că eá 


z 


consistă mai ales într'o revenire la imitaţia provensală și la o - 


formă voit complicată, nefirească, aspră şi greoaie. ca aceia : a 
vezsurilor ce aparțin. acestei perioade, : 


Dante tăuritorul rimelor pentru «Pietras nu mai e. acelaş. 


poet care cântă «quando Amore spira...» şi <a quel modo ch'ei 
detta dentro»; nu mai e poetul, «a cărui limbă grăia mişcân- 


du-se ca de la sine>?, după cum spune el în Viaţa Nouă;-nu `, 


mai e acelaş poet care, simțindu-se înălțat prin gândul primei 
lui iubiri, ca şi mirat de el însuși, deschideă gura şi începea 


să cânte: <Voi che intendendo il terzo ciel movete» cum zice 


el în Convivio, 


Acum poetul işi propune: un plân anume, insistă asupra Ag 


imaginilor, şi asemeni unui ecou crud și dureros, repetă anu- 
mite cuvinte aspre ca“sunet şi semnificaţie: piazră, stâncă, ger, 
umbră, crudă, smalţ, cuvinte a căror prezenţă ne poartă gândul 
la anumite disonariţe ale unor: muzicanți ultra moderni. 

Și că astfel de asprimi în exprimare. sunt voite inadins de - 
el, „ne-o poate arătă începutul canzonei: ` 


Cosi nel mio parlar voglio esser aspro, 
Com'€ negli atti questa bella pietra 

La quale-ogn'ora impètra ` 

Maggior durezza e piu natura cruda? 


lată deci în ce`constă întreita rătăcire a lui “Dante, rătă- 
cire pe care el singur o mărturiseşte: 1) în «Paradisul tera 
pe vârful Purgatorului, unde . ni- se înfăţişează primind repro-- 


- şurile Beatricei pentru. inşelătoarea nălucă a binelui „pe care a 
urmat o după moartea ei; 2) în «Canto dei Golosi» faţă de Fo- 

rese Donati tovarăşul său de chefuri; şi 3) intrun “sonet din 
' «Canzoniere»; «Parole mie che per lo mondo siete>, cu care 
se adresează <Donnei Gentile», adică filosofiei, ca cacelei doamne 
- pentru care am rătăcit»; şi 4). în €pisodul lui Bonagiunta, da 
. Lucca, punând în gura cântărețului lucchez lauda «Rimelor Ton, 
adică a celei mai. sincere perioade a liniei sale. - 


EI x. A RR RE iia 


1! V, N., XIX. no a BO. ; 
3 Vreau să fiu în spusele. mele aspru. .-.: X 
Ca — în faptele sale — această -piatră frumoasă 


Care duce în'ce arată ` 
Mai multă sprti şi fire tot mai crudă. 


` -Donna Gentile, Dante săvârşise alte intidelităţi față de iubirea: 
„pentru, Beatrice și pentru una din ele,-cea mai gălăgioasă, aceiă 
` care cam făcuse puţin scandal în societatea. aleasă din vremea 


- acestor infidelităţi tinereşti și trecătoare, intidelităţi fără consecitițe, SA 


- în reproşul pe care i-l adresează Beatrice lui Dante. Dante o: 


, 


trice nu se sfieşte în reproşul ei din Cântul XXX al Purgato: 
- rului să facă în. mod direct aluzie la toatevaceste intidelităţi/“: 


-credeă că le-a justificat şi le-a explicat în deajuns în Viața rouă. 


„teneşti, venită din Provența elegantă și voluptoasă şi codificată - ; 


mai cu seamă displace Beatricei, adică lui Dante, e necredința 
care urmă după moartea ei «guando di carne a spirto era salitas: i} 
e necredința față de /dee, mult mai. gravă decât necredința față _ 

de femeia iubirii pământeşti. Mai e încă de observat că nicio ` 


justifice, scriind Convivio și transformând într'o simplă iubire 


- «Conviviului» (II, 75) «şi o dorință mă'ndeamnă să împărtăşesc 
- o ştiinţă pe care alții întradevăr war putea-o împărtăși. Mă 
turbură infamia de a mă fi lăsat pradă unei asttel de patimi, -- 
` dupăcum poate prea bine să priceapă cine citeşte cansonele . E 


. unaar fi dorito cu el în barca minunată în care şi Guido 


“Şi poate că se gândise să interpreteze tot în chip alegoric şi 


o 50 — 


Ne vom ocupà deocamdată numai cu rătăcirea lui morală; 
şi intelectuală. Chiar înainte de a fi început să iubeâscă pe 


aceia, Beatrice ti- refuză chiar salutul ei atât de drăgălaș. Bea 


amintindu-i că nu mai eră «pasăre tânără», că nu mai căzuse -4 
şi în alte iaţuri, din care scăpase ca prin minune, cu ajutorul: ;ă 


jus a: 


vaporoase şi mistice nu insistă nici Dante, nici Beatrice. Dante - 


-" El nu le-a iubit în realitate pe acele femei, s'a prefăcut - 
numai că le iubeşte, pentru a mască iubirea lui pentru. Beatrice, 
după teoria celamen-ului, atât de însemnată în codul iubirii cur. . 


de către Andreas Capellanus în cartea lui De Amore. Ceiace 


aluzie clară şi explicită cu privire la Donna Gentile nu se face - 
justificase această necredinţă, sau., mai bine zis încercase so 


intelectuală pentru filosofie. aceiace la început fusese un senti- 
ment complex de dragoste pământească îmbinată cu dragostea 
de ştiinţă. < Movemi timore. d'infamia» declară el la începutul 


mai sus pomenite. Această infamie va dispareă prin ceiace voi . . 
spune eu acum despre mine, căci voi arătă că nu patima, ci ... 
virtutea a fost cauza care ma îndemnat». „Pentru a justifică . - 
iubirea pentru acele femei, pe care le-a cântat în timpul dra- 
gostii sale pentru Beatrice încă în vieață, — și dintre cate pe- 


(Cavalcanti) și Lapo (Gianni) ar îi de dorit să aducă pe dră-: 
gălașele lor iubite, — Dante scrisese acele capitole din «Viața 
Nouă» care se referă la'cele două femel — «pavăză> ; iar pentru 
a-și justifică iubirea pentru Donna Gentile, srrisese «Convivio». 


iubirea pentru Pargoleta, sau Pietra, după cât se pare, şi să îacă 
șă fie cuprinse în Convivio şi canzonele şi baladele așă zise 


i — 51 — a, 
«pietroase», dar și-a dat apoi seama de zădărnicia unei ase- 
menea încercări şi de falsitatea morală a unui astfel de com- 
promis, . -.. l 

Fu totuşi un moment când el crezi aceasta cu putință şi 
cu bună credinţă o crezi. In unitatea evoluţiei sale sufleteşti, - 
în unitatea. și: logicitatea strâns unită a tot ceeace e real atât în 
lumea. fenomenelor cât. şi ttf cea a sufletului, el crezii să poată: 
împăcă iubirea pământească cu cea filosofică, «diavolul cu 
aghiasma» cum se spune în glumă în italieneşte. E comună 
multor moderni această stare suietească' şi în ei nu e mai puţin 
falsă ca în Dante, din punct de vedere al legei. morale. E fal- 
sitatea morală din opera lui Fogazzaro, în care sensualitatea e 
scuzată sub pretext că poate, fi redusă la spiritualism. Arta sa 

— o spune el singur — e o bisericuţă bizantină plină de mo- . 
zaicuri pe fond de aur, de candele mistice -arzând dinaintea 
crugifixelor în agonie, dar a cărei uşă rămâne deschisă, pentruca 
să pătrundă în biserică «miros de mare» şi vre-o frumoasă po- 
căită, imbrăcată in negru «tăcută și tristă»; e o bisericuță în - 
care se simte miros de păcat, ca și în biserica: în care priveă 
Dante (fără să .vrea — zice el — deoarece se găseă Za mijloc 
între el și Beatrice, În linie dreaptă. Cap. V) pe femeia-pavăză, 
care ṣe uită şi ea adesea, mirându-se de privirile lai, ce păreau 
că se'sfârșese asupra ei», - i i i ag 
_ "Astăzi; o' astfel de bisericuţă în care se glumeşte atât de 
elegant. şi se vorbeşte în mod sofistic spunându:se că frumu- 
seţea femeii ne înalţă până la D-zeu, e o biserică profafată, o 
biserică în care diavolul sa ascuùs; ca să între în.ochii frumoși . 
ai unei femei. Poate prea bine să spună Romain Rolland: «Et . 
Pame de Christophe était comme alouette. Elle savait qw elle . 
retomberait tout-ă-l heure et bien de fois encore. Mais elle : 
savait aussi qu’ infatigablement -elle monterait dans le feu: 
chantant son 'tireli qui parle à ceux qui sont en bas de la 
lumière des cieux>. Aceasta poate fi şi adevărat, şi este chiar 
providenţial, ca omul căzut în păcat sa nu-și piardă nădejdea 
de a se ridică din nou. Ba chiar religia creştină consideră 

- întradevăr că e păcat capital pierderea unei asemenea speranţe. 
Insă asta nu poate constitui o lege morală. Cine ar puteă să - 
spună anume, care e căderea din care omul nu se mai poate - 
ridică? Dacă se ridică — îi spunea lui Dante religia — aceasta 
e urmarea nu a propriei sale puteri, ci a graţiei, á harului pe 
care D-zeu îl poate refuză unei făpturi nevrednice. Ascultaţi 
pe Beatriçe: - i Pa lo 

KA - Tanto giù cadde, che tutti argumenti 


Alla salute sua eran giă'corti, Fă 
Fuor che mostrargli le perdute genti.! 


. 


1 Atât de jos căzi, că nu mai rămăsese nici-un mijloc. de scăpare 
afară de acel de a-i arătă lumile perdut 


— 752 — 


| i 

Deci nu trebue să punem prea multă nădejde în graţie. + 
Insuș Dante o respinsese în mai multe rânduri, când ajunsese 4 
nepăsător ca piatra la cuvântul dumnezeesc. ; 


Nu oricui poate Dumnezeu să-i deă un drum dus și 
întors din lumea sensibilă în cea de dincolo de mormânt! Deci, 4 
situaţia morală din «Convivio» e o atitudine falsă — situaţie 
falsă ce începe dela cele din urmă capitole din «Viaţa Nouă»,ă 
când Dante dă drumul unei serii nesfârșite de sofisme, pentru“ 
a justifică în ochii săi necredinţa lui, față de Beatrice: ba că 
nu e posibil ca o femee atât de miloasă și atât de drăgălaşă 
să poată inspiră o dragoste altfel decât nobilă; ba că semănă 
cu Beatrice prin coloarea palidă a feţei, din care cauză el îşi 
aminteă de ea şi iubeă în femeia vie calităţile celei moarte; 
ba că poate că aceia eră o distracţie providențială pe care 
Iubirea (ware curajul să zică D-zeu) i-o oferă, adânc mișcată 
de compătimire pentru suferința lui; ba că, în fond, acea femee 
eră frumoasă și drăgălașă, dar şi cuminte; ba că în acelaș fel 
cum iubise pe Beatrice mai întâi trupeşte, apoi suileteşte, acelaș 
lucru se puteă întâmplă şi cu iubirea cea nouă! Cine va puteă 
să înumere vre-odată toate sofismele patimei, atunci când ea 
dorește ceiace-i refuză rațiunea? 


«lubirea» — scrie privitor la aceasta D'Ancona în studiul 
său :.DDespre «Pargoleta» și despre alte femei în « Poemă» și în 
«Rimele» lui Dante, publicat în Nuova Antologia dela 1 Aprilie 
1912 — «iubirea e şireată, mai cu seamă dacă nu este scutită 
de vină şi de căinţă, şi pentru a se scuză față de el şi de 
alţii, că, plângând o moartă, sar puteă gândi cu plăcere la una 
în vieaţă, Dante vreă să creadă, şi vreă să facă și pe alții să 
creadă, că eră oarecare asemănare între una şi cealaltă... Prin- 
truna din acele transacţii pe cari le facem cu noi înşine, când 
voim să ne convingem despre bunătatea unui lucru pe care 
sentimentul și raţiunea ne fac să-l vedem de altă natură, Dante 
şopteşte în sine însuşi că identice sunt motivele atât vechei, 
cât şi nouei iubiri, că aceiaşi iubire e aceea care-l întristează 
şi aceea ce se ivește acum în privirea femeii miloase», 


Această falsă situaţie morală: urmează și în Convivio. Sunt 
clipe în care ai zice că Dante a ajuns să se încredinţeze (ori 
să ne încredințeze) că cele două iubiri: pentru femeia îndură- 
toare şi pentru atracţiunile magice ale ştiinţei şi ale filosofiei, 
nu sunt decât una şi aceiaşi. Şi întradevăr, ce minunate ver- 
suri pornite din calmul şi din bucuria de a-şi fi regăsit pacea, 
ies atunci de pe buzele salel 

Ce pagini de proză plină de patimi, care isvoresc din su- 
fletul său, sincer convins dea fi împăcat ceeace e de neîm- 
păcat. i 


23 2 


Ascultaţi-l: i zeta me sue d 
i «Tu non se'morta ma se'sbigottita, ; 
` Anima. nostra che sì ti lamenti», 
dice uno spiritel d'amor gentile : , 
-chè questa bella donna che tu senti Soe i 
- Ka transmutato in tanto la tua vita i PTS 
che n'hai paura, si se”. fatto vile.t - 


Mira quant'ella è pietosa e umile, 
“Saggia e cortese nella sua grandezza, . 
di si alti miracoli adornezza, ia 
che tu dirai: «Amor, signor verace, 
ecco Pancella tua, fa’ che ti piace»? 


':. E momentul uitării dè sine.  lubirii celei noui, ce bate `. 
atotputernică la uşa inimii sale, el-îi răspunde prin: cuvintele 
Bunei Vestiri: «Ecce ancilla domini, fiat mihi secundum verbum 
tuum». Numai că în cuvintele lui Dante, Domnul e înlocuit cu 
zeul amorului. Dar câtă sinceritate! Câtă poezie! Dacă situaţia 
e cu totul falsă din punct de vedere al legii morale, ea e cu 
totul îndreptăţită din punct de vedere al sentimentului, care e 

= — ca întotdeauna la Dante — atât de. sincer încât pare -un- 
țipăt al sufletului; și deasemenea e_ cu totul îndreptăţită din 
punctul de vedere al formei artistice, sinceră şi ea; potrivită cu 

: simțământul care o pătrunde, delicată, duioasă ca o «Bună Ve- 
stire» de-a. lui Beato Angelico. E momentul iųbirii considerată ` 

ca nevinovată, divină chiar: a ta ta e e teza Să 


~ Mira quantella è pietosa e umile, ..: Ra Ai: 
Saggia e cortese nella sua grandezza, Pe 


"O astfel de iubire, cum ar puteă oare să fie vinovată? : 
Această stare sufletească corespunde sofismei din Vieaţa Nouă: 
«E'non puote essere che con. quella pietosa donna non sia no- 
bilissimo amore». A RI . 


Dar Beatrice? Prea nobilă iubire e şi aceea. Cum deci 
să împace Dante iubirea cea nouă cu cea dinţâi? Aveim'un 
soùet în care se pare că el a reușit în îndrăzneaţa irtreprin-. 
„dere.. E un sonet în care cele două femei discută în miritea 
poetului, liniștit şi prieteneste despre iubire, fără ca una să fie 


geloasă de cealaltă. Sonetul e următorul: 


] - ` i DAP a 

1 «Tu nu ești mòrt, ci eşti rătăcit suflet al nostru care te tângui 
astfel», zice uu spirit dulce de ainor: căci această frumoasă doamnă pe 
care o. asculți, ţi-a schimbat în aşă fel vieața că ţi-e teamă așă: de josnic 
te-ai făcut. a , ei ti 7 

._ -3 Priveşte cât e de blândă și umilă, cuminte şi curtenitoare în mä- . 
reția ei, împodobită cu atâtea minuni că-ți vine a spune: «Amor, stăpân 
adevărat, iată-ți sluga, fă ce vrei», ` ce N A A 


— 754 — 


w 


AEE - Due donne in cima della mente mia 
aT venute sono a ragionar d'amore; 
Puya ha in sè cortesia e valore, 
rudenza e onestate in compagnia. ~ 
L’altra ha bellezza e vaga leggiadria 
e adorna gentilezza le fa onore; | 
- ed io, mercè del dolce mio signore, 
stommene a piè della lor signoria. 
Parlam Bellezza e Virtù albintelletto 
- e fan. quistion, come un cuor puote stare 
infra dye donne con Amor perfetto. 
- Risponde il fonte di gentil parlare :_ . 3 
che amar si può bellezza per diletto a 
e amar puossi virtù per alto oprare.t 


In sfârşit! Aproape că ne simţim noi ușuraţi de resolvarea 
conflictului în sahetal lui Dante. Și desigur că pentru un om 
din Renaștere, şi poate chiar din vremurile noastre, soluţia lui 
Dante ar.fi legitimă. Insă pentru un om din Evul mediu, şi 
chiar pentru un credincios din zilele noastre, e cu totul alt- 
ceva. Soluţia e aparentă, cu totul în domeniul teoriei, nu şi--: 

“în acela al practicei. Nimeni nu ne opreşte să ne placă fru- . 

- museţea pământească, în care se reflectă o rază din cea ne- 
muritoare a Dumnezeirii. Păcat că nu ni-se vorbeşte aci de 
Frumuseţe în general, ci de-o frumuseţe particulară: aceea a ` 
Donnei Gentile! Și apoi Dante a deplasat fără să-şi deă seama -~ 
termenii problemei. Pentru a ușură demonstraţia, el a pola- 
rizat atât atributele Beatricei, cât și pe acele ale Donnei Gen- 

tile De o parte a pus toate darurile morale, de alta pe cele 
fizice. Virtute de o “parte, frumuseţe de alta! Lucrurile însă 

“stau cu totul altfel! Nu eră oare în Beatrice, pe lângă virtute, 
şi frumuseţe şi în Donna Gentile (cel puţin aşă cum ne-a in- 

fățişat-o el altădată) şi virtute pe lângă frumusețe? Deci nici 

„una nu vrea şi nici nu-și poate cedă domeniul celeilalte! ~ 


` 


Du i det aaa S E 


ia 


7 


| luziunea lui Dante e scurtă. Avem un alt sonet în care 
„problema e pusă cu termenii ei adevăraţi: de o parte Beatrice >: 


1 Două femei pe culmea minţii mele 
veniră să vorbească de. iubire; i 
una e plină -de curtenie şi de însuşiri ` 
având lei prevederea şi cinstea. i 
£ Cealaltă are remen şi drăgălăşie - 
iar graţia ce-o împodobește îi aduce cinste; 
și eu; mulțumită duicelni meu stăpân, 
mă aşezai la picioarele domniilor. lor. 
Vorbeau frumusețea şi virtutea minţii 
Şi ?ntrebau, cum poate stă o inim 
împărțită între două femei cu iubire deplină. 
Răspunde izvorul nobilului grai: 
că poți iubi frumusețea din plăcere 
şi poți iubi virtutea dintr'o pornire înaltă. 


— 7355 =- 7 


cu virtutea Și cu frumuseţea « ei cerească și de alta Donna Gen- 
tile (adică Lizeta, dupăcum vom aveă prilejul să dovedini” în 
cele ce urmează) cu. sărmana ei frumusete pământească. De 
data asta conflictul se: va sfârşi prin înfrângerea, ori cel 1 puţin 
aparenta înfrângere a Lizetei:: 


Per quella via che la bellezza corre, - 
quando a destare -Amor va nella mente,  . 
passa Alisetta baldanzosamențe - 

„come colei che mi si crede tôrre. 
Quand'elia è giunta al piè di quella torre, 

„che sapre quando Panima consente, 
«Levati, bella donna, e non ti porre; 

- chè quella donna, the disopra siede, 
quando di signoria chiese la verga, 
comella volse, Amor tosto le diede», 
Quando -Alisetta accomiatar si vede - 

` da quella parte dove Amor alberga, 

- tutta dipinta di vergogna riede. ` 


Pe acea cale p& care aleargă frumuseţea când vrea să deştepte 
amorul, trece Lizeita îndrăzneață, ca aceia care'crede că mă stâpâneă. Când 
însă ajunge la poalele acelui turn care se deschide când sufletul consimţe, 
aude un glas spunând deodată: Ridică-țe, frumoasă femee şi nu te așeză, - 
căci acea doamnă care stă de:asupra, când ceri bagheta atotpnterniciei așă 
dupăcum voi, amorul.i-o şi dete. Când Lizeta se vede isgonită dintr'acea 

. parte unde sălăşlueşte amorul, -pleacă. aprinsă toată de ruşine! 

Conflictul pare aplanat, şi de data aceasta pe cale logică, 
aşă dupăcum cere legea morală. . Şi, e întradevăr” aplanat, însă 
numai de rațiune. Sentimentul se revoltă. Dante eră îndrăgostit 
de Lizeta, deşi peate, că îi displăceă. îndrăsneala de care-erà . 
stăpânită, "când voiă să arate că e sigură de. prada ei de iubire. . 

“Totuşi, față de această îndrăsneală, . (aşă de neașteptată . 
după mila pe care altădată Lizeta i-o arătase şi care nu eră 
— probabil — decât o «dibace cochetărie, cu scopul de ai. 
captivă mereu atenția şi sufletul»), faţă de această îndrăsneală 
personalitatea puternică şi mândră a lui Dante se revoltă; Neno-.: 
rocită revoltă! O revoltă. de sclav ce mare destulă putere să-şi 
rupă lanţurile” şi care dimpotrivă prin încercările lui nu reuşeşte 
" decât să le facă mai dureroase, Şi apoi, fiindcă e vorba de 

- fragilele în aparentă, dar puternicele: lanţuri de trandafiri ale 
dragostii, smuncirea lui brutală. nu . reuşeşte decât să. scuture 
trandafirii, şi să“ facă astfel încât ghimpi mai ascuţi ti și mai du- 
-reroşi- să-i intre în carne şin inimă. i 
„Sonetul făcii scandal. Lizeta găsi pe uńui. care 90 apere. 
“Acesta fùt dominus Aldobramdinus de Mezzabatibus (Aldobran- 
dino Mezzabati), «căpitan al poporului» în, Florența din Main . 
-r 1291 până în Maiu 1292, care scrise un  sonet: 


„ + D'Ancona, dp. cit, loc. cit... 


i = 756 — 
i -~ i 
«Lisetta vuo della vergogna sciorre t 


+ . nel commin dolente | 
che la conduca fuor di Crudagente, - 


Dominus Aidobrandinus eră de fel din Padova şi în. acel: 
Crudagente (pe care, întro ediţie critică, eu aş dori să-l văd: 
* scris cu literă mare) îmi pare că vrea să facă aluzie la Fio- 
renţa, ale cărei obiceiuri rele, el, „căpitanul poporului trebue să. 
lë fi cunoscut prea bine. 

«Pleacă, du-te din Florenţa, o, frumoasă şi. dreara 
doamnă; pleacă din Florența care după mine mai degrabă sar: 
puteă numi Cruda- lume. Aceştia sunt niște oaméni răi, care se” 
poartă rău cu femeile frumoase şi destăinuesc secretele iubirii.“ 
Pleacă, tu n’ai „ce , căută printre astiel de oameni». 


„Insă. Lizeta nu se dise, Rămase rănită de moarte din cauza - 
insultei, deveni rece și nesimţitoare ca piatra, omori în inima 
sa orice urmă de milă, râse de chinurile și de disperările poe- 
tului îndrăgit mai mult- ca oricând. 


AA 


i 


ii ut ai tepi a ai 
e lee it Ati si asi atat 


în sita ata 


ry 


- ~, Perchè ti vedi giovinetta e bella 
tanto. che svegli nella mente amore; . o 
`> pres’hai orgoglio e durezza nel core. s 
Orgogliosa se’ fatta, e. per me dura, 
però che? ancider me lasso ti prove. 
Credo che'! facci per esser più sicură 
`. sẹ la virtù d'amore a morte move, 
ma, pi preso più ch'altro mi trove, - 
non hai rispetto alcun del mio dolore; ei 
posstu sperimentar lo suo valore!»? 


Așă plânge poetul într'una din baladele ;sale, ale cărei 
note muzicale (deoarece balada eră întotdeauna cântată) trebue 
să- fi fost nespus de triste şi sfășietoare. Mai departe izbucnește 
aneo mai bărbătească explozie de patimă: 


4 ~. >` [o son sì vego della bella luce 
degli occhi traditor che m'hanno anciso, 
"che là dov’io son morto e son deriso, 
la grn vaghezza pur mi riconduce. è 


* Vreau să scap pe Lizeta de ruşine în care „cavalerescul apărător 
afirmă că vrea să-i fie călăuză. 


2 Fiindcă te vezi tânără şi frumoasă. cât să . a i în inimă iubire, 
“ai tuat oigoliu şi asprime în suflet, Te-ai făcut Orgolioasă, şi pentru mine 
aspră, căci vai! încerci să mă omori! .- 

Cred că o faci pentru a fi mai sigură dacă tăria amorului duce la 
moarte, dar fiindcă sunt .robit mai mult decât oricare altul, nu ai nici un 
temeci faţă de durerea mea; să dea Dumnezeu -să-i încerci și tu puterea 
odată». - : 

3 Sunt- așa de fermecat de frumoasa lumină a ochilor trădători care 
mau ucis, că acolo unde ei m'au omorît şi mă ba/jocoree A dorul cel mare 
"-mă îndreaptă toti: 


— 757 — A 

Femeile frumoase şi mândre ca Lizeta nu. iartă unele | 
afronturi; şi încă mai puțin le ertau în evul mediu acele doamne 
crescute între fierul şi focul patimilor civile, geloase de cinstea 
- lor, gata «să se aburească tot atât de uşor ca şi cristalul cel . 
fin>, dupăcum spune“un cronicar al vremii. Un sonet ca acela - 
al lui Dante puteă să-l coste vieața din partea rudelor femeii 
insultate şi desigur că a și fost cauza unor pizme și dușmănii - 
de ani întregi: Firește că numele femeii era un senhal (pseudo- 
nim) dar că acel senhal eră transparent şi că toată lumea ştiă 
cine se ascunde sub el, este evident. Altfel nu sar.fi explicat 
indignarea cavalerescului Messer Aldobrandino De’ mezzabati, 
. Mânia fusese rău stătuitoare pentru Dante! Lizeta . apare în 
acest sonet ca aceia care făcuse ea cea dintâi oarecare «avances> - 
şi Dante ca acela care le-a respins! Din punct de vedere al 
raporturilor cavalerești dintre bărbat și femee, lucrul ar păreă. 


scandalos chiar şi astăzi, când din cauza feminismului, numai . 


Dumnezeu ştie cât de puţin. cavaleri au ajuns Domnii! Dar 
încă atunci, în epoca iubirii curtenești şi a celamenului ! Lizeta . 
se facù din zi îri zi tot mai crudă şi, cum se întâmplă de obicei; 
Dante din ce în ce mai îndrăgostit, şi patima lui izbucni intro 
furtună de versuri aspre şi pătimaşe versurile pentru Pietra. _ 


La un inoment dat se „găsi cineva care voi să facă pe E, l 


împătiuitorul, sau cel puțin să facă aşă, încât Dante, declarând 
că se căește, să poată înirânge disprețul femeii insultate. Acest 
cineva fă poetul venețian Giovanni, Quirini. Intrun- sonet. al 
său către Dante citim: i A E e că 
-Tornate -umilemente ad Isabetta 
che sua.vendetta è sol da ciò casione! 


Cu alte cuvinte: <Poartă-te așă încât să împaci lucrurile, ` 
căci, la dreptul vorbind, asta vrea şi Lizeta(Isabetta) ca să pună - 
capăt purtării ei severe». Insă eră prea târziu. Dupăce isbuc- 
nise într'o văpae mare şi cumplit de pătimaşă, incendiul se 
potoleă pe încetul în inima lui Dante. Incă un sonet și despre 
Lizeta nici nu vom mai auzi vorbindu-se decât de către Bea- - 
trice, pe Sfântul munte din Purgatoriu. Incă pentru câtăva 
„vreme Dante ocăreşte şi blestemă. Apoi dragostea se stinge 
cu totul. în sufletul lui. pi i în, 

lo maledico il di. ci” io vidi imprima - 
la luce de”vostri occhi traditori, E 


s €'l punto che veniste in suila cima 
del core a trarne l'anima di-fuori. 


E maledico Pamorosa lima . 
> ca pulito i miei detti e i bei colori 
ch’ io ho per voi trovati e messi in rima = 
per far che il mondo mai sempre v'onori 


— 758 — 


E maledico la mia mente dura 
che ferma è di tener quel che m'uccide, 
cioè la bella e rea vostra figura. 


Per cui Amor sovente si spergiura 
sicchè ciascun di lui e di me ride; 
che credo tor la rota a la Ventura.: 


Acest sonet fu revăzut bineînțeles în mai multe din ver-: 
șurile sale, cu speranţa de a-l puteă interpretă în urmă în mod: 
alegoric. Altfel nu sar explică aluziunea aceea la dorinţa lui; 
ca lumea s'0o cinstească pe cruda aceia. care | face să sufere în 3 
mod atât de nemilos. Chiar aluzia la acea îndărătnicie a minţii 
lui, ce nu-i dă voie să renunțe la ceea ce-l omoară, pare că 
vrea să arate îndoiala filozofică, ce-l chinue. însă care e încă 
indispensabilă vieţii lui de cugetător.: Insă de aci înainte Dante 
vede deslușit zădărnicia sforțării de a pune de acord lucruri ce 
nu se pot impăcă între dânsele, cum sunt patima dragosstii şi 
cea filozofică, el vede lămurit toată falsitatea atitudinei sale mo- 
rale. De sigur poeziile care ar fi avut mai multă nevoe să fie 
justificate în faţa lui însuși şi a altora erau tocmai acestea pentru 
Pargoleta şi pentru Pietra Dar își dă la timp seama că, dacă 
i-a reuşit în «Convivio» interpretarea alegorică, cu privire la 
poesiile ce aparţineau primei perioade a acelei. iubiri (Donna : 
Gentile) atunci când el singur credeă într'o conciliație posibilă - 
între iubirea pământească pentru doamna miloasă şi cea trans- * 
` cendentală pentru studii filozofice; cu greu ar fi isbutit încer- 
carea de a interpretă în mod alegoric pe acelea (atât de săl- 
batic alcătuite de patimă) ce le făcuse pentru dragostea Par- 
goletei — dragostea pe care prea mulţi o cunoșteau (dovadă 
sonetele lui Mezabati şi Aurini) până în cele mai mici amă- 
nunte.  Zadarnică și mai ales falsă ar fi fost această încercare, 
acum dupăce ambiguitatea atitudinei sale morale eră în sfârşit 
clară dinaintea ochilor oricui. Şi atunci rupe cu orice com- 
promis, cu orice sofism. E vinovat, o recunoaşte, se spove- 
deşte! ' 

“Intreaga lui scuză o găsim În episodul reproșului Beatricei, 
în ruşinarea şi în lacrimile lui Dante; dar mai ales în spove- 
. dania sa: 


1 Eu blestem ziua când am văzut întâi lumina ochilor tăi trădători, şi 
clipa în care întrași în adâncul inimei (mele) ca să-mi scoţi sufletul afară. 
_ _ Şi blestem pila amoroasă care a ascuţit spusele mele şi frumoasele. 
colori pe care le-am găsit pentru tine şi pus pe rime penfruca lumea în 
veci să te cinstească, 
Blestem mintea mea aspră, care se îndărătnicește să păstreze aceia. 
ce mă ucide, adecă frumosul și răutăciosul tău chip. 
Pentru care amorul îşi calcă adesea jurământul, încât fiecare râde 
de el şi de mine care cred c'o să fur roata norocului. 


sei eu j 


T resenti cose 
es “falso lor piacer valser miei passi 
tosto che'l vostro viso si nascose,t 


Dante s'a întors cătră dogmele curate și simple ale reli- 
giunei catolice: „spovedanie, ispășire şi cuminecătură! Matelda 
frumoasă, tânără şi blondă ca şi Pargoleta, îl cufundă în Lefă - 
(ispășirea), unde el îşi va uită de păcat, apoi în Eunoè (cumi- ' 
riecătura), unde el va obţineă'iertarea, şi apoi, ușurat de orice 
urmă de vină pământească, se va înălță la cer cu ochii fixi în - 
aceia ai Fericitei Beatrice, ai cărei ochi «giovinetti> încă din 
copilăria lui îl conduseră în diritta parte volto !» 


Ramiro Ortis. 


Bia Tenian: i 


„Pe monumentul lui Dante, care se pregăteşte în 
Florenţa: (818). 3 


i NOTĂ: ‘Fragmentul tradus din oda aceasta, vestită în istoria litera- 
turii italiene, este una din cele mai caracteristice poezii a marelui poet italian 

Leopardi. . În 1818 erà încă Italia sub dominație austriacă. Poetul încercà 

să recheme trecuta glorie, poporului său, care sângerase tocmai în răsboaiele - 
napoleoneane. Deși oda este, poale, prea lungă, este — totuș — una din. 
cele mai frumoase şi rotunzite imnuri aduse libertății. — Traducerea am 

făcut-o în 1907, folosindu-mă si de traducerea lui Hamerling. i 

-~ ILIE MARIN. 


Ce fericit ești Tu, că soartea vrut-a, 
În bunătatea ei cea fär de seamă, 
Să nu trăieşti în zilele de-acuma, 
De vieaţa noastră ca să te cutremuri! 
Să nu vezi Tu femeia italiană - ž 
i Cum zace 'n brațe de ostaş strein, 
Să nu vezi date pradă, niimicite, 
Oraşele şi inândrele câmpii, 
- Nici lancea cea dușmană nu ţi-e dat 
S'o vezi cum stăpâneşte făr' de milă. 
Tu wai zărit odoarele pictate, 
Ce plăsmuite-au fost de chiar maiestrii noștri 
e Atât de sfânt şi-atâta de frumos, 
Cum sunt purtate în sclăvie neagră! na 
- O, wai văzut nici drumurile ţării — 


1 Lucrurile prezente cu. înşelătoarea lor plăcere îmi schimbă curând 
pașii mei atunci când chipul tău se ascunse. 


70 
Ce-s pline de dureri şi ele! — 
Umplute de şirag-strein de cară! 
Nici .ascultat-ai Tu vre-odat' porunta 
Sălbatec zisă, nici mai auzit 
Cuvântul : libertate, spus cu rânjet 
În sunetul de lanțuri_ 
Şi ’n tipet de bătaie. 
O! Cine-poate spune toată jalea! 
Și cine nu se tângueşte? Fiara asta 


- Cânda avut ea ceva sfânt, 


Când a ?mţeles și ea că' face-o crimă? 


' Vai, pentruce, tu, soarte, hărăzit-ai 
"Ca să ajungem noi şi zilele-astea ? 
. De ce nu ne-a fost scris, murind mai. bine 


Să nu vedem cum patria-i ferbcată 


De ticăloși în lanțuri rușinoase. 


„* Şi. pângărită vechia-i strălucire. 
- Cu mâni” murdare, strigător la ceriuri! 
Vai, sGarta nu ne-a hărăzit nici asta: ` 


Să-ţi âlinăm durerea, scumpa noastră, 

Să te scăpăm de sbuciumul sălbatec, : 

Ce stârticat-a inima-ţi de mamă! 

Nici sângele, nici vieaţă noastră ?ntreagă .. 
N?am fost în stare să 'nchinăm, iubită, 
Pe-altarul tău cel fără de prihană,. 

Dar inimele noastre ?n veci purtă-vor 
Durerea grea de soarta- ce te-ajunse! E 
Ruşine şi mânie zace ’n inimi, 


- Vai, chiar luptat-am. noi, şi-apoi căzut-am ` 
"Şi sângele din noi curs-a şiroaie . 


— Dar nu pe seama patriei slăvite! — 
Căci sânge. -a curs pentru dușmanii noştri! 
i » r s i ` 
Vai, tatăl nost, de e iertat s’o spunem, 
Cum sa schimbat de când erai în vieaţă! 
Pe câmpul rus, cuprins de întuneric .. 
Căzur'-ai naştri, vrednici de-altă moarte — - 
Duşmani având şi om şi animale, 


„Ba chiar şi vijelia din stepele ruseşti. 


Căzură jos în pâlcuri, pâlcuri dese, 


'Genunchii goi şi plini de sânge cald, 


- Ei molcom suspinau, gândind la tine, 


Culcaţi pe veci pe tablele de ghiață — 
Dar dându-și 'vieaţa, *m ceasul de pe urmă 
N 
Tu, scumpă patrie, murmurând duios : 

«O, dacă ?n locul spaimei, 


— %1 — 

A vâutului şi-a norilor de iarnă 

De”sabie dușmană-am fi căzut, 

Luptând cu toții rumai pentru tine! 

Pe stepele pustii — aicea, însă, 

Murim în floarea vârstei, 

Lipsiţi de glorie pentru veci şi pururi 

În țari streine — pentru gâzii tăi!» 

„.Şi maitore la moartea lor haină, 

Au fost doar stepe, "atinse, codrii 'n sbucium; 
Aşa rmurit-au ei în nord, veniră 

Flămânde fiară, trupul lor, ce groapă 

Nu și-a găsit aiurea decât câmpul 
` De "ngheţul trist cuprins, — îl sfâșiară, 
Uitaţi sunt ei, vitejii, ei, eroii: 

“Şi numele ce-odată ei purtară 

Cu-al trădătorilor de neam vecin e, 

Vai vouă, ce-aţi murit, durerea-i mare, 

Și nici s'alin uu pot a voastră soartă 

Făv. doar S'arăt că pentru veti și pururi 

A voastră amintire e pecetluită! .. 

Vă 'acingeţi deci tăcuţi în haina jetii, 

Ca fii unei sfinte mame, vrednici, 
Ce-asemenea ca voi îşi duce jugul’ 

Și nimicită-i de dureri — asemeni vouă! . 
...O, nu voiesc s'o ?nvinuiese pe dânsa; - 
"Pe mama voastră nu, ci pe aceia, 

Cari v'au purtat în luptă impotrivă-i 
De stă acuma, sbuciumată "i suflet 

Şi varsă lacrămi, clipă de clipită, 

La fel cu-a voastre. 

De'ar renaşte, vai, pornirea milej ` 

În unul dintre voi, cei mult iubiții, 

Pe cari ea vy'a crescut în poala-i sfântă, 

S'o smulgă din abizul fä? de margini . . 
Pe ea, o mucenică! [o 
Tu, spirite de glorie, ` i 

Au dispărut, s'au stins pentru vecie 
„Ale iubirii: flacări în Italia, 
Cari ţie ţi-au aprins odată ochii? 
` Coroana cea de miri, cafe pe vremuri 
Ne încingeă domol pe frunfi, pierdut-a oare 
Verdeaţa, tinereţea? 
Să cadă-aşă pälită ? pă E mi 
Nu e nime 
Să ţi-se-asemene chiar numa *n parte ţie? 
Sdrobiţi suntem pe veci? Ruşinea noastră 
Nicicând de-acum să n'aibă răzbunare? 


— %2 — 


Să strig m'oiu apucă, toiagu ?n mână: 

` > «Priveşte înapoi, căzută gloată! . 
_Citeşte vechi hrisoave, vezi din pietri 
Ce-ai fost odat, din temple, din castele - 
Şi ce-ai ajuns “acuma te gândeşte! 
“Pierit-au oare 
Din simţurile tale pildele-astea ? 
Ce te-ai ales?! Grăbeşte înainte, 
Ca nu cumva tu, doica de-odinioară . 
Cea mult slăvită, să te 'ngropi în lanţuri: 
Decât la oameni /ași să fii tu mamă 
Mai bine să te pierzi, uitată n neguri b»... 


- 


Hoi. santem... 
Noi suntem nesfârşitul care leagă | 
Sfârșitul cu prezentul ne 'ncetat, 


Ne zbatem traversând cărarea ’ntreagă 
Croindu-ne un azi pe un trecut, 


In drumul lung uităm de ieri şi mâine 
Căci azi ni-e scopul caldei ahtieri, f 
Prezentul cu o haină şi o pâine 
E tot ce ştim din Haina și din ieri. 


x; Și —- astfèl un azi cu mâine — uni azi se leagă, 
Cu orice azi ce-l trecem la trecut, 

“Trăim fără să vrem povestea 'ntreagă pă 
Cuprinsă 'ntrun etern necunoscut. ` ie Tea 

Noi suntem nesfârșitul către care 

Pornirăm din eternul nesfârșit, 

Și 'n orișicare noi de azi tresare 

Prezentul eu ce încă ma sosit. 


` ; Isaia Tolan: 


r 


o © — 163 — Š 


- Jean de La Fontaine. 


— Din prilejui triacentenarului său, — 


Franţa sărbătoreşte în anul acesta pe unul din geniile sale literare, 
pe fabulistul La Fontaine.: Se împlinesc 300 de ani de când a-văznt lu- 
_mina zilei scriitorul ale cărui fabule au străbătut pretutindenea unde se 
“vorbeşte şi ceteşte franțuzeşte. :Nu există limbă cultă, în care să nu se fi 
tradus chiar numai câteva din poveştile acestea, cari au învăţat copiii să 
silabisească- pe: genunchii mamei lor (A. France). ` si 
Mai dă cineva atenție fabulelor în ziua de astăzi? Nu este un gen 
învechit — viednic de aruncat la măruațişurile deinodate, stricate, ale 
halei; de vechituri ? Jules. Lemaitre, de sigur unul din spiritele critice cele ` 
mai remarcabile din timpul din urmă, a deçlarat, când i s'a pus problema : 
Ce cărţi ai duce cu dta într'o sihăştrie, dacă ţi s'ar da voie să porţi cu 
dta numai cinci? fabulele lui L. F. ar trebui să fie una din cele 5 cărţi! 
Dacă un spirit cuprins de atâta bun-simţ literar şi-a ales drept carte de 
căpătâi fabulele acestea, trebue să fie ceva de ele şi <avansaţii», cari strâmbă 
din nas, auzind că citeşti poveștile lui Andersen sau <O miie şi una de: 
nopți», să fie mai moderați, când rup bețigașul deasupra gustului tău literar. f 
Viaţa lui L. F. a fost cam ciudată. Poetul, care a procurat deliciul 
generației sale, scriind pentru Dauphin-ul Franței, fiul lui Ludovic al XIV-lea, 
«fabulele» sale, a compus tofodată povești și povestiri, cari cochetau cu 
frivolitatea din povestirile lui Boccaccio. Pe de o parte fabulele lui Esop 
şi morala — pe de altă parte lascivitatea, care-i închidea porţile «Academiei 
franceze», deschise numai după ce a declarat că. va îi «cuminte», dar iarăș 
a căzut în vechiul «păcat», ca să facă mai apoi propunerea, confesorului 
său, când în bolnav, să se împartă ca pomană, drept pedeapsă, prețul ieșit: - 
din vânzarea cărților sale libertine, Ultimii doi avi ai vieţii sale rimă | 
psalmi şi scriă fabule morale, ş 
Viața sa întreagă- i-a plăcut să trăiască bine şi să observe. Un epi- 
curian plin de graţie. Caracteristic pentru mentalitatea sa a fost și epitaful . 
ce şi l-a dictat: i i i 
«Jean a plecat-precum a și venit: 
Mâncându-şi bunul cu venitul său, 
Ținut-a la avere prea puţin — up Mi 
-Tar timpul, risipitu-l-a din greu, 
In două l-a *mpărțit, aşa obicinuiă: 
lntrunul el dormeă, îatr'altul zăcăreà». 
(nu făcea nimic) 
Născut în 1621, ca fiul t unui administrator de păduri şi de vânătoare, 
a studiat L. F+ mai întâi în Reims, apoi în Paris — mai apoi a trăit fără 
de nici o ocupaţie în oraşul său natal, Château-Thierry, în tovărăşia unor 
„prietini scriitori. Caăsătorindu-se și-a părăsit nevasta şi s'a retras, urmând 
în postul tatălui său, la care nu se pricepeă de loc, căci chiar la 70 de 
ani nu ştiă terminii tehnici forestieri cei mai elementari, Dormeă bine, se 


ge 


æ 


Pi 


j ` | j i 
plimba mult şi mai apoi, ajuns într'o atmosferă prielnică scrisului, în urma 


— 16 — zi sei 


toia hia 


contactului cu spirite distinse femenine, începu să scrie povestiri, spre de- . 


lectarea mecenaţilor şi mecenatelor sale, unele prințese «cu moravuri uşoare 


-şi de un spirit voluptuos», (Geruzez), după cum se obicinuiă prea bine în ` 
saloanele franceze de .pe atunci. Ludovic ai XIV-lea nu l-a sprijinit, nepu- ` 


tându-se încălzi pentru «fabulele» lui. Voltaire scrie că «prea marea sim- 


plitate» a lui L. F. l-a ținut pe acesta departe de curtea lui Ludovic al. 


XIV-lea, câtă vreme ceilalți mari scriitori contemporani sau bncurat, după 
cum se știe, din greu.de muniiicenţa regală. i 

L. F. este un exemplu tipic despre ceeace va să zică a fi scriitor de 
talent, un scriitor remarcabil. Fabula fabulelor. sale, cuprinsul lor, l-a găsit 


la Esop, là Phedrus, sa inspirat din Horaţiu, din Virgil, din Platon și din ` ` 


mulţi alţii — dar totdeauna a ştiut să deă acestor subiecte o furnură nouă, 
originală, proprie, pecetea blazonului. său de artist. Cari sunt calită- 
jile acestea? - ` Ak 


‘Mai întâi și mai întâi /imba. Anatole France este o autoritate în pri- 


vința limbei, şi iată cum se exprimă întrun articol comemorativ: despre 


«cuvintele de -aur>, pe cari le cântăreşte ca un cunoscător dibaci: «L, F. 


iubeă cuvintele şi ştiă să le aleagă...! Isvoarele sale sunt în vechii pove- 
stitori şi în vechii poeţi: în regina de. Navarra, în Amyot, în Montaigne, 
în Rabelais...» Era «mare cetitor de romane» şi <împrumută des de tot 
cuvintele poporului». («Les Annales», 10 iulie, 1921). Ca A. France, care 
— dupăcum se ştie — este un gurmand literar în ceeace privește limba, 
iubeă pe L.F. şi Caragiale al nostru, căci — cunoscător al. limbii franceze 
în subtilițățile ei — găsea şi el frumuseți, cari sunt comori îngropate 
pentru muritorii de rând, - 
În ceeace priveşte forma versificaţiei sale L. F. a ajuns — deaseme- 
„nea: — perfecțiunea, adaptându-şi ritmul versurilor ideilor exprimate. Sim- 
boliștii şi-l revendică în favorul lor, când iau în apărare <versul liber», 


deoarece «ritmul neimpus de poet în urina obiceiului, ci creiat, continuu, | 


de dânsul, în conformitate cu gândirea sa, eră principiul său şi eră, de. : 


sigur, şi acela al lor». (Faguet). f 
Cine susține deci că «versul liber» dis ziua de astăzi cu care junii 


noştri poeţi iau câmpii, sburătorind pomii încărcați de roadă ai gândirii 


omeneşti, este de provenienţă recentissimă — se înșală — L. F. a fost un 
„antecesor ilustru, dar... Cu cumpăt şi cu talent <Una-i Ștrul şi alta-i Șmuls 
a decretat şi Caragiale în una din fabulele sale, în cari se observă prea 
bine o influenţă binefăcătoare a: versificaţiei şi spiritului lui L. F.. 
Voltaire, scriind în «Epoca lui Ludovic al XIV-lea» despre L. F., 
(vol. al II-lea) face atenţi pe junii scriitori să nu imite întru toate pe L. F., 
căci ar găsi multe platitudini, multe părți triviale, multe «copilării», pe 
lângă. <trăsătuți admirabile» de ale acestui poet de seamă. Dupăcum 


__+ Nu ne putem reţineă de a nu cità un pasagiu, tot atât de intere- 
sant, al lui A. France: «Cred că primul popor de pe lume este acela, care 
are cea mai bună sintaxă. SE -întâmplă adeseori că oamenii se sugrumă 
întreolaltă din cauza cuvintelor, pe cari nu le înțeleg. S'ar imbrățișă, dacă 
„ar puteă să se înţeleagă». 


-- 765 — 


vedem, Voltaire nu aplaudà din toată inima "cele scrise de L. F. şi vom. 
găsi îndată şi păreri asemănătoare, duse şi mai departe. i 

Sa vedem ce frumuseți caută-d. e. A, France în <Fabulele» lui Ł. F. 
În articolul său menţionat. mai sus susţine, c că «nu există în franțuzeşte -un 
poem mai admirabil ca Băfrânul și cei trei tineri». Deschidem cartea a 
IX-a, la fabula a IX-a: Un octogenar plantă un pom. Trei copilandri, copii 
din vecinătate, se mirau şi erau de părere că bătrânul nu mai e chemat 
să-și bată capul cu așă ceva. «La ce bun să-ţi împovărezi vieaţa cu grijile 
unui viitor, care nu e făcut. pentru tine?» se întreabă ei. Dar bătrânul nu 
se dă bătut; Incepe să le înşire argumentele filosofice pentruce perseve- 
rează pe cărarea apucată. Pařcéle se joacă cu zilele mele şi ale voastre 
la fel — răstimpul vostru. ca şi al meu este- de; scurtă durată, _ <Opriţi pe 
cel înțelept ca să-şi deă osteneala pentru plăcerea altuia? Chiar 'şi acesta 
“este un fruct; pe care-l gust astăzi». (Ideia-lui Virgil: carpent tua poma 
nepotes — nepoții au să-şi, culeagă poamele). Și aici se adevereşte nimic- 
nicia omenească şi fatalismul: cei trei șopilaudri au avut o soartă tristă — 
unul s'a înecat in drum spre America, altul, servind pe Marte, ca slujbaş 
al republicei, în urma unei «lovituri neprevăzute», muri, al treitea căză 
dintrun arbore şi toţi trei au fost plânşi de bătrânul octogenar, care e gravă 
pe o marmoră povestea relatată mai sus. 

__ Dupăcum vedem: o idee filosofică, exemplificată şi concentrată în 
câteva rânduri. Pe A. France, care a scris atâtea comentarii. filosofice, 
voltaire-iane şi rabelaistian€ asupra vieţii, şi care a ajuns în hipostasul 
ultim la filosofia maximăi virgiliane — plantând lozinci ca «urâţi ural» 
-pentru nepoţii săi — îl încălzesc cele câteva rânduri ale lui L. F., evo- 
cându:i o întreagă galerie de tablouri din trecut și viitor — câtă vreme 
copilașului de şcoală- nu-i-va spune această <poemă âdmirăbilă> . decât 
foarte puţin. 

Dar altruismul acesta propagat de octogenarul din poem să nu se ` 
"creadă că este nota dominantă -a fabulelor lui L. F. Dimpotrivă: un epi- . 
cureanism, dacă nu tocmai niște «lecţii de egoism, de asprime, de interes 
şi de duplicitate», dupăcum au găsit Lamartine şi Rousseau —, totug o mo- 
rală mai laxă, ceva cintermediar între Montaigne și. Voltaire» (Lanson). ` 
Tot acest critic. analizează astfel morala lui L. F.: «Ceva analog moralei 
lui Molière, cu mai puţină reflexiune, simţ practic şi onestitate burgheză, 
cu mai multă naivitate, sensibilitate şi sensualitate totodată.. Morah unui- 
- om onest luminat, indulgent, sensibil față de prietenie, care nu cere oame- 
uilor decât să se apropie de bunul lor cu moderație, fără ca să distrugă 
bunul celorlalţi, L. F. cu Molière, reprezintă în literatura clasică o tradiţie 
libertină, care subsistă între tradiţia creştină şi doctrina’ cartesiană». 

Subiectele fabulelor sunt'—' cele mai multe — arhicunoscute. Și 
totuş reciteşti fabulele acestea cu plăcere — căci omul îmbrăcat în pielea 
de leu sau dé măgar, în pielea de vulpe sau de. iepure, în penele de corb 
sau de păun — tot om a fost, şi pe vremea lui „Esop, ca şi-pe vre- 
. mea -Jui L. F... F 2 

Să ne gândim numai la epoca în care trăim noi. Naveta şi noi 
` broaște, cari vreau să se umile cât un bou; vnlpoi, cari laudă cântecul ~ 


16 E 


corbului, până ce i-au furat cașul; lupi, cari răcnesc: îmi- tulburi apa, mie- i 
lule!; tăietori de lemne,- cari, obosiţi, îşi cer moartea şi — când a sosit — . 
Q roagă să le ajute să-și ridice sarcina; morari,. călătorind cu fii lor, şi » 


criticaţi în toate felurile, fiindcă odată stă. tata, altădată fiul, altădată nici 


unul pe măgar; munți; cari nasc un şoricel, cu vuiet mare; măgari, cari. 


t 


— purtâud nişte moaşte în spate, se cred ei sfinți? <O gâză, cât de n 


üne dă vre-o învățătură. Cuvântul spus de-adreptul e fără- căutare, dar o . 
alegorie pe nesimţit te fură», îşi apără L. F. punctul de vedere intr'o fa--. 


bulă, care par'că ar fi o pledoarie împotriva învinuirilor lui Jean Jacques 


Rousseau. Ca şi Bernhardin de St, Pierre (autorul romanului «Paul şi Vir- `- 


ginia») a observat L. F. vieaţa animalelor cu multă conştienţiositate şi n'a 
văzut în animale decât . «un fel de etage foarte desvoliate ale edificiului 
omenesc, un soi de dismembrare variată ă armoniei umane în partiile sale 
simple». (St. Beuve). 


lată câteva din rezonamentele morale, filosofice- -ale fabulēlor. lui - 


L. F. (trad. dlui Eugen Ciuchi): 


«Dreptatea 'ntotdeauna-i de. partea celui tare» “(Lupul şi mielul), «Mai - 
bine-i. ca. să. înduri 'decât să ` mori. Aceasta e lozinca celor muritori», - 


(Moartea şi tăietorul de lemne). «Un hoț să nu încerce să fure pe alt 
hoţ», (Corbul vrând să se măsoare cu vulturul). «Nu-i cuminte: a face 


acelaş, lucru fiecare». -(Magarul încărcat cu bureţi și măgari încărcat. i 
cu sare). «Cât poţi. îndatorează mereu pe orişitine: Adesea ai nevoie `: 


_de cei mai mici ca tine». (Leul şi guzganul). «Vrei voia lumii *ntregi s’o 


"'mpaci, tu, oare?» (Nu vei puleă !) (Morarul, fiu) său şi măgarul). <Mun- 1 
ciţi, vă daţi întruna osteneală. — E singura comoară ce nu "nșeală>. (Mun-- d 


citorul şi copiii săi.) <Atâţia inși fac vâlvă mare în ţară, Prin ei această 


pildă de toți e cunoscută. Când ai lachei în nobilă ţinută, te-aşteaptă lumea ` .. 
bucuros la scară». (Măgarul în pielea leului). «Toţi oamenii, oricând, la. -~ 
~ fel sânt; niciodată nu li-i pe plac. Ce astăzi este, totdeauna-i rău. Pe zei 
îi obosesc ei cu jalbele ce fac. Le deie Jupiter la toţi, chiar tronul său, “ 


tot nu le va veni de hac». (Măgarul și stăpânii.) 
«Bă fii 'și milostiv, e bine, dar întrebarea-i — cătră cine P» (Țăranul 


“şi şarpele). «Despreţuim, de dragul frumosului, folosul şi-ades frumosul - i 


spre prăpăd ne duce. Ca cerbul — la picioare — găsindu-le ponosul, 
iubeşte coarnele, ce au să-i pună cruce». (Cerbul oglindindu-se în ape). 


«Cât vei avea deci zile, te ?nvaţă, pe oameni să nu-i judeci după faţă», . ~ 


(Cocoșul, pisica şi şoricelul). «Să bem cu sete, bine să mâncăm. — In Zece 


ani vre-unul — noi orful popii dăm». (Peblivanul). «Cu binișorul capeţi. 


mai mult decât cu bâta». (Phebus şi Boreus). 


| Exemplele s'ar puteà spori la sute — dar cu acelaş rezultat: ar ilustră 
mentalitatea unui ‘burghez fără de nimica vulcanic în sine, fără de «Sturm 


und Drang», ci unul, care privește de cele mai multe ori la oameni cù- 


ochii lui Mare Aurel... 


Doi „scriitori de valoare au főrmulat acuze. grave impotriva fabulelor j 


Imi L. F.: Jean Jacgues Rousseau și Lamartine. ,]. ]. Rousseau a criticat 


aspru în «Emil» „partea 1) lectura, «fabulelor> dir partea copiilor, seriind: ” 


— 161 — 


«Să ne înțelegem, , Die de L. F.! In cât mă sarai pe mine îţi 
permit. să te citesc, în escerpte, să fe iubesc şi să mă las învățat de dta; - 
-fiindcă sper să nu mă îmşel în ceeace priveşte scopul dtale; încât priveşte ` 
elevul meu însă, o să-mi permiţi să nu-l las să înveţe nici chiar o singură 
fabulă, până ce nu mi-ai adus dovada că e spre binele lui să înveţe lu- 


` cruri din cari nu pricepe nici chiar a patra parte; şi că despre acelea pe g 


cari le poate pricepe, arată şi destoinicia potrivită şi că nu-şi ia bunăoară 


- pe îngelător drept prototip, în loc ca să lase să-i servească drept memento `` 


cel înșelat». Tot acolo protestează R., principiar, împotriva fabulelor lui 
OL F. susținând că: <fabulele pot să servească celor mari drept învățătură ; 
copiilor însă trebue să li se spună adevărul curat», fără de vălul alegoriei. 
Nu găseşte în: întreagă colecţia lui L. F, decât doară 5 sau 6 fabule, din 
cari să emaneze o naivitate copilărească. (Aşă analizează d. e. fabula «Corbul 
şi vulpea» și nu găseşte nimica potrivit pentru mentalitatea copilului). 
E cunoscut punctul de vederea a Jui Rousseau despre lectura co- 
__piilor. El nu voiă să dea o carte în mâna copilului până la 12 ani. 
Lamartine, poetul delicat, cu preocupări transcendentale, se simțește. 
atiiis şi el de fabulele lul L. F. și scrie (citez după Sabte panye «Cau- 
“series du Lundi» : L. F, 
`> - «Mă puneau să învăţ pe din afară câteva fabule de ale lii L, F. 
(în copilărie); dar versurile acestea schjoape,! dismembrate, inegale, fără 
de simetrie, nici în ureche, nici pe pagină,- tipărite, mă desgustau. De altfel 
poveştile acestea despre animale cari vorbesc, cari îşi dau lecţii, cari se 
zeflemisesc unelepe altele, cari sunt egoiste, zeilemisitoare, sgârcite, fără 
de milă, fără de prietinie, mai răutăcioase decât noi, îmi făceau greață. 
Fabulele lui L. F. sunt mai curând filosofia aspră, rece şi egoistă a unui 
bătrân, decât filosofia iubitoare, generoasă, naivă şi bună a unui copil: e 
fiere (venin)...> (scris în 1850). i 


Critica e foarte aspră și Sainte-Beuve a luat apărarea lui L. F., după. 
cum i-a luat-o Taine într'o lucrare ajunsă celebră. St, Beuve: explică critica 
aceasta acerbă a lui Lamartine în urma firei lor deosebite, a <antipatiei 
celor două naturi şi a conflictului celor două poezii». -Cetitorii români își 
vor aminti, de sigur, «Lacul» lui Lamartine, unde firea contemplativă, ete- 
rică, a poetului se reflectă foarte bine — până când în poeziile-fabule ale 
qui L. F. e cântat de multe ori utilitarismul. cras, în versuri, cari nu vreau 
să se țină de măsura ritmică dorită de un Lamartine. 


Să ascultăm acum pe alfi critici de seamă! despre acelaș scriitor, pe 
Emile Faguet, care este o autoritate de primul rang în ziua de astăzi, și 
pe Gustave Lanson, care se bucură de un reaume tot atât de pronunţat în 
zilele noastre. «A fost cel mai bine dotat», scrie dl Fagiiet («Petite histoire 
de la litt française», ed. «Gallia»,) «cel mai bine dotat dintre toți poeții tim- - 
pulni său şi poate dintre toţi poeţii sec. al XVIl-lea-şi poate dintre toţi 
poeţii epocitor clasice şi poate dintre toți poeţii francezi. Toate aptitudi- ` 
nele poetice erau într'ânsul, afară numai de aceea de poet tragic. A fost 
un elegiac delicios, «poet unic> (de madrigale, de piese legere), drăgălaș, 
poet. comic foarte desfătător şi de o vervă, care te face de mnlegn să te 


— 168 — 


gândeşti la Molière, romancier uşor şi amabil.. povestitor excelent și fa- 


bulist ivimitabil. .. Cel mai muzical dintre poeţii vechii Frânţe... un dese-: 


nator al naturii cum n'a fost până la dânsul în întreaga literatură franceză. 
J. J- Rousseâu îl admiră ca poet: dar găseă morala sa, chiar şi în fabule, 
de o așa natură, încât nu e bine să dai cărţile lui pe mâna copiilor — iar 
opinia aceasta (a lui J. J. R.) se poate susținea». (pg. 178). 

„Acelaș scriitor .şi păreri atât de diametral opuse! Și aici, ca de atâtea 
„ori în decursul istoriei literaturii, ne convingem că părerea despre un autor 


„este dictată în primul rând de. femperamentul şi gustul celui ce recenzează. 


G. Lauson, în «ist. lit. fr:», se asociază laudelor lui Taine și susține : 
“«Secretul perfecțiunii artistice a «Fabulelor» trebue să-l căutăm iarăş (ex- 
„plițat) în (studiul lui) Taine, Fiecare povestire este compusă ca o dramă, 
-cu exposiţiunea ei, cu peripeţiile şi cu desnodământul ei. Fiecare personaj 


este caracterizat drautatic, în acte şi cu limbajul său: nimica vag, nimica . 


abstract, tipul este general, forma, care o exprimă, concretă; totul este 
precis, individua! şi vioi. Expresia este minunată cu justeţea şi intensitatea 
-ei. L. F. şi-a construit o limbă personală, aleasă, energică, pitorescă. Ca 
Molière, a refpzat să se închidă în limba academică şi în limba folosită 
de lumea (bună): punând în scenă toate condiţiile și toate caracterele, îi 
trebuesc cuvinte de toată culoarea și pentru fiecare dignitate (omenească). 
(ediţia a 9 a. 1906, pg. 554-5). 
Cetitorul român va putea să verifice, în parte, cele cetite î în articolul 
“de față, luând în mână traducerea celor şase cărți dintâi (sunt douăspre- 
zece) ale «fabulelor», de di Eug. Ciuchi (1920, edit. fundaţiunii I. V. Socec, 
Bucureşti) (12 lei). Josif şi Anghel (A. Mirea) au tradus cu cunoscutul 
talent de traducători câteva din fabule în cotidianele bucureștene — nu am 
cunoștință să se fi Publicat: ulterior în volum aceste preţioase contribuţii 


: Titerare, ; 
St. Beuve, apărând pe L F. în 1850, declarà că fabulele nu şi-au 


perdut din prospătate, că «n'au îmbătrânit şi mau pălit... Convingerea mea .. -. 


hotărâtă (liniştită) este că L. F. ca Molière, ware decât să câştige cu timpul; 
banul simţ, ațât de adânc unit cu talentul său unic şi naiv, îi asigură din 
. ce în ce mai-mult viitorul». Aserţiunile acestea nu i-au fost desmințite. 


Oamenii de bun-simf şi cu gust! literar citesc şi astăzi cu plăcere creațiunile ` 


„lui L. F. şi multora, cu musca pe căciulă, le surâde şi în zilele noastre L.- %4 


F., bătându-i pe umăr și “spunându-le: «de te fabula narratur» (despre tine 


povesteşte fabula)... B E lie Marin. ` 


N 


Dintre toate nedreptăţile nici uña nu e săli mare ca a selotee; nR 


Dipeläna, par oameni cinstiți. - 


-Cei mai mulți fac nedrept, ca să câștige ceeace au poftit, 
(Cicero, de officiis). 


Fă 


„Na e surd mai afurisit ca celce nu vrea să audă. 
“(Proverb fransez). 


= 700 = 
=o Mondelari, 
 Prumoaselor de altădată! 
©. lOu sant les cydalises 27. 


` Elles soi aux. tombeaux. 
, (Gerard de Nerval). 


Unde-s frumoasele de altdată?! 
Ol- cât de repede pieriră -> 

<- Un chip ce-l mângăe o daltă, : 
Sau pentru care plâise-o liră. 


Superbe frumuseți apuse! 
„Azi, mai trăiţi în amintire ii 
Căci praful, vai de mult se puse > 
Pe vechi poemuri de iubire. - 


` Oh! ochii cu sclipiri de astre 

- Inchisu-i-a a morții: mână, 
Iar. din pupilele albastre 
Câteva fire de țărână! 


=- Eleno, prima "ntre frumoase. '*-. 
Făptură de zâmbiri şi graţii! : 

` Din luxul tău azi ce rămase?! 
Tu; ce 'nvrăjbiși atâtea naţii! 


Didono, ce ai scos din fire 


Pe anticul pribeag Enea ! = >> 


Calypso ce cu o privire ~- 
Probași ce mult poate femeea ? 


Și voi frumoase castelane 

Din vreme-acelui Rege -Soare 

O mână, poate, de ciolane -~ 
E. azi apusa voast' splendoare! 


La rând vin azi alte frumoase 
Căci seva vieții e bogată. ~ 
Ori, nu sunteți de loc geloase 
Frumoaselor de altădată?! 


- Ori poate socotiți că mâne 

i ele morţi-or dă prinosul. 
Pier iei ina rămâne 

Etern neperitor, Frumosul. 


~, 


cod A 
- 


— T10- — 


Rondelul Rămasului Bun. 
' i Partir čest mourir un peu. 


Spre țara unde-i rege Visul i 
Mă duc. Mă mânu 'n dor nebun. - 

- In lumea asta sânt, Proscrisul, : 
Deci prietene-ţi zic ¿Rămas Bun!» E 


Te plâng, că nu te iau cu mine 

` Ca să te scap d'acest surghiun, 
Mă cheamă zările senine, 
Deci prietene fi zic «Rămas bun!» 


Vreau să sdrobesc robia hkumii 
„Căci lanțurile-i mă răpun ` 

Să trec hotarul strâmt al lumii 
„ Deci prietene-ţi zic «Rămas bun l>» 


Aci. e prea murdar sălaşul . 

Mi-e scârbă 1... Ştiu eu ?... sânt nebun! 

' Imi face semn Haron luntraşul i 
„Să trecem Stixul: <Rămas bun!» 


Murind, în vis teiau cu mine! 
Din buzele-ţi, însângerate . 
Sorbii cuvintele divine 
În suflelu-mt adânc săpate E 
” Murind, în: vis le iau cu minel.. i. 


Risipă binefăcătoare 

“De raze blânde și senine 
Privirile-ţi mângdetoare 
Murind, în. vis le iau cu mine! 


"Ucigătoare-s ca otrava  - 
A tale desmerdări feline! ` 
Oh! cum mă ard şi-acum, ca lava, 
Murind, în yis le iau cu mine! 
In besna rece de sub glie | 
Nedespărțit, voi fi de tine, 
Căci te-am închis pe veșnicie 
-In gând; murind te-am luat cu.mine! 
Elisabetopol, Iulie 1921, | 


Al. Si Georgescu. 


Cronică. 


CRONICĂ CULTURALĂ. 


Reviste franţuzeşti de seamă. 
— Notiţe bibliografice. — Se simţeşte 
în Ardealul nostru trebuinţa de lectură 
franceză, dupăce am ajuns să dărâmăm 
zidurile chinezeşti, pe cari ni le-au ri- 
dicat ridicat foştii noștri stăpânitori, 
și câteva notițe despre publicaţiile pe- 
riodice de seamă vor prinde bine so- 
cietăților noastre culturale, bibliote- 
cilor liceelor, internatelor. noastre şi 
intelectualilor, cari vreau ca. să fie în 
curent'cu ce se produce și se discută 
în Franţa. Nu-i vorbă, francul francez 
are uu curs foarte mare, cartea fran- 
țuzească este, deocamdată, scumpă, 
dar leii româneşti se pot adună din 
mai multe pungi, spre binele comun, 
ca să ne scoată din, groapa întuneri- 
cului,. în care'âm căzut fără. de vina 
noastră. 

O carte și revistă buna. franceză 


lărgesc orizouturile şi aruncă sămânţa 


bunului simț, încât banii cheltuiţi pe 
astiel de publicaţii nu sunt niciodată 
pierduţi. ee 

In rândurile următoare atragem 
atenţia cetitorului' ardelean asupra 
unor publicaţii beletristice, științifice, 
vrednice de a fi abonate de noi. 


- De 39 de ani apare în Paris re-. 


vista întitulată «Les Annales politiques 
et litteraires> (Analele politice și lite- 


rare), o «revistă universală, ilustrată, 


săptămânală», sub conducerea preşe- 
- dintelui actual a societăţii criticilor 
îrancezi, dl. Adolphe Brisson. In jurul 
revistei acesteia, conduse la început 
de criuicul Francisc Sarcey (t 1899), 
s'a adunat o gardă întreagă de scrii- 
tori și oamețhi de ştiinţă, cari şi-au 
propus să ofere familiilor franceze şi 
celor din 'streinătate o lectură sănă- 


m — 


toasă. Nu vei găsi în revista aceasta 


“produsele. bolnăvicioase. ale “vânăto- 


rilor de sensaţie literară, nici părti- 


nirea pătimașe a vre-unei şcoale lite- | 


rare — în schimb însă eşti ținut în 
curent cu mișcarea literară, culturală, 
ştiinţifică din Franţa. și în streinătate, 
având ca; sfetnici scriitori de mâna 
îutâi. Academiciani ca Pierre Loti, Fr. 
Masson, Anatole France, Paul Bourget, 
Marcel Pr&vost, critici ca A. Dorchain, 
Henry Bidou, compositori ca Saint- 
Saëns, Hahn, şi alți zeci și zeci de 


` oameni de litere colaborează regulat 
la revista aceasta foarte - răspândită, 


Pi 


Fiica criticului Sarcey, doamna /vonne -. 


Sdrcey, măritată Adolphe Brisson, are 


"o rubrică stabilă, unde vorbeşte cu 
cetitoarele: — discutând problemele 
„sociale ale zilei. 


Directorul revistei 
scrie articolele, din fruntea publicației : i 
«Notele săptămânei», aprecieri și à 
propos-uri pline de spirit și de vaste 
cunoștințe. Secretarul 
«Sergines», aduce în fiecare număr 
«Ecouri» literare, artistice, intercalate 


"cu mici articolaşe, shbscrise: Capus, 


France, Haraucourt; ete. — chiar numai 
numele acestea ne spun destul. Este 
şi o parte politică, scrisă de deputatul 
Fribourg. Rubrica recenziilor e re- 
dactată în timpul din urmă de criticul 
Bidou, partea religioasă de episcopul 


Herscher, pictura şi sculptura e trecută : 


în revistă generală de criticul de artă 
Leon Pl6e. 
In “fiecare număr găseşte-cetitorul 


câte o ideie, două, bune de răspândit ` 
Aici află 


în cercul” cunoscuţilor săi. 


10 colecție din articolele acestea 
adunată în 1910 sub titlul: «La route 
du bonheure» (calea fericirii). O carte 
de. aur, pe care ar trebui să o ce- 
tească și domnișoarele noastre. 


— 


de redacție, | 


De 773: — 


cetitorul şi reproduceri caracteristice 
din cărţile, cari apar în franțuzeşte şi 
au calităţi literare — apoi. piese tea- 
trale, jucate cu succes în Paris și în 
provincie şi o foarte bogată colecţie 
„de fotografii, de facsimile, de note 


muzicale chiar și de reproduceri din . 


lucrări mai vechi — astfel încât ceti- 


` -torul este ţinut în curent cu apariţiile ~ 
- cele mai nouă, dar e în stare totodată 


' să recapituleze literatura franceză, sfă- 
tuit de cei mai chemaţi critici. literari 
şi de artistă, 

Revista aceasta îndeplineşte o mi- 
siune culturală de prima ordine, și 
în Franţa și în streinătate, S'au format 


cercuri literare franceze de ale <Ana- - 


lelor> în aproape toate= statele culte, 
` In Bucureşti e condus cercul de d-șoara 
Elena Văcărescu şi de vreo câţiva băr- 
baţi de. stat (Iprga, Disescu, etc.). In- 
treagă mişcarea merită cea mai mare 
atenție a ardelenilor. 


Una din cele mai serioase reviste 
literare este «Mercure de France» (Mer: 
- curul Franţei). Acum se află în anul 

al 32-lea. ~ Publică beletristică aleasă, 
- studii filozofice, istorice, sociologice, 
Are rubrici permanente ştiinţifice, ra- 
poarte literare din streinătate și notițe 
bibliografice preţioase, cari vor prinde 
bine celui ce va vrea să fie în curent 


'cu literatura și ştiinţa în limba franceză. - 


Ceeace oferă «Das litterarische Echo» 
cetitorului pentru  literătura germană, 
aceea îdsemnează «M. d. F.» pentru 
lit. franceză, cu notițe bibliografice 
şi mai bogate pentru literaturile streine 
(engleză, italiană, etc.). Câteva titluri, 
“spre orientare: In «Revista chenzinei» 
(de 2 săpt. — rev. "apare de 2 ori pe 
lună); versuri, archeglogie, călătorii, 
chestiuni militare şi maritime, educaţie 
fizică, revistele (cu escerpte), artă, arta 
în streinătate, bibliografie. politică, no- 


-e 


„câteva titluri de conferențe ; tragediile 


tite din presa. cotidiană, ecouri, ete. 
(Scrisorile românești redactate înainte :% 
de răsboi de di. Marcel Montandon). 


- Una din cele mai folositoare pu-. ;; 
blicaţii franceze pentru. răspândirea ? 
cunoştinţelor literare, artistice, mu- -= 
zicale, istorice etc. este de sigur re- € 
vista «Conferencia», Revista aceasta a =: 
fost la inceput un buletin al «univera >} 
sității Les Annales», publicând, în 
întregiine, conferenţele ţinute de so- `: 
cietăți literare, științifice, politice, în ` 
palatu! revistei pariziene. Revista-bu- © 
letin se numea la început «Journal de - 
Puniversită des Annales» şi a apărut 
timp de 14 ani sub acest titlu, dar 
dela începutul anului al 15-lea de 'exi- ` 
stenţă s'a emancipat şi pe drept cu- 
vânt, fiindcă numele de «Conferencia» 
e mult mai scutt şi mai potrivit, de- 
cât titlul cel vechi, care-i serveşte acum 
drept subtitiu. 

«Conferencia» ` publică conferén- 
tele, întovărăşite de foto zratii reușite, 
cari ilustrează și mai bine cele spuse 
de conierenţiari — „astfel încât ceti- 
torul are pe lângă descrierea de cele 
mai multe ori cât se poate de plastică, 
și fotogratiile oamenilor celebri,. de 
cari e vorba, şi reproduceri de stampe 
vestite, și autografe, şi note muzicale 
chiar. Ca să-şi facă cetitorul ardelean 
o idee. de bogăția de idei şi de. în- 


site i tal ne 


ca ti 


pe ca cca S 
sabia bătea SR 


e taia DI 


BN 


“demnuri, adunată în paginile revistei . . 


ăcesteia în format de carte, urmează ` 


Jui Shakespeare, analizate de Jean Ri- 
chepin, membru al acad. fr.; Sufletul 
american (Cooper, Washington, Lin- 
coln, Benj. Franklin, Emerson, Twain, 
Bret Hart) de acelaș autor; marile 
probleme naționale: ‘Alsacia Lorena, 
trecut, present și viitor, Siria, Anarhia 
rusească, Italia şi problema adriatică, 
moartea Puiului de vultur — ducele 


— 718 — 


de Reichstadţ, — învierea  Polaniei, 


învierea Boemiei — conferenţe :de 


Edouard Herriot; vieaţa lui Napoleon 
Bonaparte, de istoricul Fr.: Massen, 
care e privit astăzi da cel mai bun 


cunoscător al timpului -napoleonean; ` 


Couferenţe despre cant (Mozart, Beet- 


hoven, Chopin, muzica, veche fran-. 


- ceză, etc.) de compozitorul Reynaldo 
Hahn; interpretarea marilor roluri 
(teatrale). clasice, cu conferenje de ar- 
tiştii dramatici Truffier, Silvain, Cécile 
Sorel etc.; curs de chirurghie de răs- 
boi, de medicul. Raoul. Baudet; săr- 
bătorirea Sarei Benhardt din partea 
scriitorilor francezi de seamă; sărbă- 
torirea lui Corneille, Racine, Rostand, 
cu escepte din operele lor, etc.,-etc. 

` Și noi, românii, ne-avem confe- 
renţiarii în sala de conferenţe a rèvi- 
stei pariziene : d-şoăra Elena Văcărescu 
a ţinut o serie de. confereuțe despre 
trecutul şi prezentul neamului nostru, 


citând din autorii noștri de seamă şi, 


din poeziile poporale românești. 
Importanţa acestei publicaţii a re- 
cunoscut-o şi ministerul de externe 
francez : în Nr; din 29 Maiu al anului 
curent, din «Les Annales», cgtiin că 
ministerul a dat ordin ca să se abo- 
neze revista în numele statului îrancez 


pentru un «mare număr de asociații, 


şi cercuri de studenți din străinătate». 


Ideia e cât se poate de salutară şi 


nu ne îndoim că şi societăţile noastre 
culturale din Ardeal se vor grăbi să 
sprijinească publicația aceasta, menită 
să ne apropie de cultura franceză. 
E .. a 
S maae 4 s X , 
O revistă, redactată după sistemul 
magazinelor ilustrate engleze, este «/e 


sais tout: (Ştiu toate). Aduce material - 


literar şi artistie bine ales. Aproape 
toţi scriitorii înşirați mai sus sunt tot- 
odată colaboratorii revistei scesteia 
a casei de editură Pierre Lafitte şi 


Comp., una din cele mai mari din 


Franța. Numerii de Crăciun, -mai cu 
seamă, sunt o adevărată enciclopedie., 


Și partea ilustrativă este cât se: poate 


de îngrijită. Format de carte, încât 


se poate colecţionă în bibliotecile noa- - 


stre. 
* * 
e 


O revistă, care apare din 15 Martie 


1921, în condițiile cele mai bune este 


<Revue de France» (Rev. Franţei). In. 
formatul octav al marilor reviste fran-. 


ceze, apare de două -ori pe lună, în 
câte 224 pagini, având ca directori li- 


_terari pe cunoscuţii scriitori Marcel 


Prâvostşi losif Bédier, amândoi membri 
ai acad. franceze, apoi, pentru artico- 


lele. politice, pe scriitorul reputat Ray- 


ï 


mond Recouly; vicepreş. camerei de- . 


putaților, di Leon Berard, redactează 


articolele privitoare la politica internă; , 


politica financiară ọ conduce dl La- 
steyrie,. dep. și membru în comisia de 
finanţe a camerei. Despre romane, 
poesii, piese -teatrale relatează scrii- 


“torul. Vandérem, despre mişcarea în 


pictură celebrul pictor Besnard, despre 


rect. conservatorului de muzică și 


declamație din Paris, di Rabaud. Ar 


duce prea departe să înşirăm şi.pe 


ceilalţi referenţi stabili, din domeniul - 


ştiinţelor pure şi aplicate, al filozofiei, 


„al istoriei, al chestiunilor militare, uni- 


versitare, religioase. — Toate ramurile 


vieţii intelectuale îşi au reprezentanți 


de prima ordine. Romane de scriitori 
de seamă, novele, poezii (între altele 


- sculptură Bourdelle, despre muzică di- 


şi de contesa de Noailles, născ. Bran- 


coveanu), studii istorice, descrieri de 
călătorie, cronici bogate, reproduceri 
după opere de artă, în supliment. — 
Preţul este mare, nu-i vorbă, pentru 
valuta noastră scăzută, dar într'un oraș 


- de al nostru se pot alà mai mulţi, 


ca să aboneze această conducătoare 
revistă franceză. 


Ca prototip al revistei acesteia a 


servit veterana :« Râvue des deux mon- 
des» (R. celor donă luni), cate apare 
în condiţii aproape identice apoi «La 
' Revue Mondiale» (R. mondială) şi «Re- 
vue de Paris» — tot reviste însemnate. 
Pentru astăzi fie de ajuns înşirarea 
acestor reviste conducătoare. «//lu- 
:stration», revista cu fotografii docu- 
mentare pentru istoria contemporană, 
e cunoscută şi la noi. 
Adresele şi prețurile revistelor re- 
comandate : 
1. «Les Annales», Paris LX, rue La 
Bruyère 5; un an: în streinătate (Ro- 
mânia) 40 fr. francezi, 6 luni: 20 fr. 


— ediția de lux pa hârtie!) 64 fr. şi . 
~ dimirului, trenul a fost întâmpinat-de 


32 E 

2. ` «Conferencia», ca la «Les Anna- 
les». Un abonament școlar p. streină- 
tate 20 fr. francezi. Scăzământ dacă 
se abonează amândouă revistele deds 
dată. ' 

3.. «Mercure de Frances, Paris vi, 
Rue de Coudé XXVE. Pe an, p; strei- 
nătate: 68 fr, de 2 ori pe lună. 

4, «Je sais_touts, Paris, Publica- 
tions Pierre Lafitte et Comp. 90 Av. 
“des Champs Elysées. Pe an, p. strein. 
Apare lunar. 


5. «La Revue de France», Paris 1 
Avenue de l!Observatoire. Pe an 92 : 


fr. francezi, “/, an 47 fr.; 8 luni 24:50 
fr.. — apare de două ori pe lună. 


- dlie Marin. 


Congresul general al Ligei Cul- 
turale în acest an s'a ținut la Târgu- 


Jiului în 9 şi 10 lunie st. n. pentru, 


comemorarea centenarului morții lui 
Tudor Vladimirescu. In legătură cu 
“aceste serbări s'au făcut și funerariile 


naționale ale eroinei-fecioare, Ecate- ` 


rina Teodoroiu, de fel din Vădeni 
(lângă Târgu-Jiu), căzută în răsboiul 
pentru întregirea neamului. Un tren 
special. a transportat cu această oca- 


siune corpul eroinei dela [iu şi Mä- 
reşti, aşezat într'un cosciug de metal. . 
Vagonul mortuar eră tapisat cu fla- : 
muri tricolore și acoperit de o mare. 
mulțime de coroane și flori. Acelaș 
tren a transportat pe lângă autoritățile 
noastre civile şi militare și un mare 
număr de ligişti, precum şi oaspeţi 
din toate părţile ţerei, între cari şi re- ` 
prezentanţii Asociaţiunei noastre. Din 


Sibiiu au fost domnii loan Georgescu, - : 


secretarul literar al Asociaţinnei şi Dr. 
Petru Bueşan, iar din Sălişte un cor 
de bărbaţi și femei de aproape 40 de 


persoane, purtând toţi și toate la piept ~ 


emblema instituţiei noastre «Astra». 
In: gara Bibești, la gura văii Vla- 


satele din jur, în frunte cu preoţii şi 
învățătorii, oficiându-se chiar un scurt 
serviciu divin pentru odihna sufletului 
repausatei Ecaterina Teodoroiu şi a 
sutelor de mii de eroi morţi pentru 
patrie. Răspunsurile la prohod le-a . 
dat corul din Sălişte sub conducerea- : 
dui G. Miha. Toţi ochii erau plini ` 3 
de lacrimi și toate sufletele pătrunse .. 
de duioşia şi durerea sutelor de mii 
de văduve și orfani de răsboiu. Pä- 
rintele: Roșoga, fost senator, ţine o 
inimoasă cuvântare, salutând pe d-l 
generat Anastasiu, comandantul divi- 
ziei, din care a făcut parte şi Ecaterina 


. Teodoroiu, eroina ce vine să se facă! 


una cu pământul'de pe care a plecat. 
Ale tale dintru ale tale Gorjiule, zice 
părintele între altele; veseleşte-te căci 
fecioara care ţi-a "gustat apele, care 


“ţi-a sorbit aerul şi s'a încântat de, îar- 


mecul Parângului se întoarce, să nu 
mai plece dela tine." 


In gara Cărbuneşti, ‘oprindu-se ` 


trenul din nou, lumea iarăş aduce 


flori neuitatei eroinei. 
La Târgul-Jiului, pe peron, lumea 


„abiă mai încape. Toate autorităţile ci- 
„vile şi militare, armata care dă onorul, ` 


SA 


ia a x pai 


sia 


$ 
į 
Să 
Pi 


— 7 — 


şi pe 3trade până la statuia lui Tudor. 


Viadimirescu, din faţa liceului, zeci 
de mii de oameai.- 

După servițiul, divin cosciugul 
Ecaterinei Teodoroiu e pus pe un 
afet de tnn împodobit cu flori şi tri- 


coloruri și cu gardă de onoare de ` 


patru maiori, împreună cu cele două 
tunuri capturate dela- Germani, dăruite 


- Tg--Jiului, a pornit spre biserică în, 


sunetul marșului. «Deşteaptă-te Ro- 
måne», urmat de valurile enorme de 
tulțiuie, în care sumanul țăranilor s'a 
înfrățit cu haina neagră a intelectua- 
lor, şi ofițerii erau una cu soldaţii, 


în care, spre bucuria sufletului, vedeai, 


frumosul costum național representat 
din belşug. 

La statuia Vladimirescu. P, S. Sa 
episcopul Bartolomeu Stănescu, asistat 
de 12 preoți, a oficiat serviciul divin, 

` după care dl Rucă Stefulescu, 'preșe- 
dintele comitetului ridicărei statuiei 
lui T. Vladimirescu a ţinut o cuvân- 
tare, în care făceă iscoricul mişcărei 
pornită de T. Vladimirescu, după care 
„predă statuia în grija primarului. DI 


O. Goga, ministrui cuitelor şi al ar- -- 


telor, în numele guvernului salută 
memoria marelui erou, dela mişcarea 
căruia, caşi dela a fraților săi ardeleni: 
Horia, Cloşca şi Crişan, a pornit ideia 
desrobirii, a suveranităţii şi democra- 
ției naționale, Di Dr. Hasnaş, preşe- 
dintele. secţiei Tg.-Jiu a Ligei Cultu- 


rale încă salută adunarea într'o ini- - 


moasă cuvântare, după care dl SIă- 
vescu, preşedintele comisiei interimare, 
în uniformă de maior intendant, ia în 
primire monumentul,  ‘ 

După: acestea cortegiul cu cos- 
ciugul Ecaterinei Teodoroiu. porneşte 
spre biserică, unde întrun rondou 
jângă primărie se va ridică monu- 
mentul eroilor și unde au fost aşezate _ 
spre veşnică odihnă rămăşiţele pămân- 
teşti ale eroinei-tecioare. 


în amtiteatrul liceului Tudor Vla- 
dimirescu s'a deschis apoi - -congresul 
general al Ligei Culturale . prin cu- 
vântarea dlui N. Iorga pe care o re- 
producem în întregime, fiindcă întie- 
rează cu energie starea de spirit pă- 
cătoasă urmată după răsboiul pentru. 
întregirea noastră naţională: 

„«N'aş spune un adevăr, n'aş fi sin- 
cer față “de mine însumi şi nu mi-aş 
face datoria față de societatea care 
acum doi ani mwa pus în fruntea ei, 
dacă aş rosti cu acest prilej solemn | . 
cuvinte de acelea zădarnice care supt, 
strălucirea lor ascud neantul. 

Din potrivă, ca om rea] și ca om 
cinstit, ca acela care am, chemarea să 
semnalez răul unde este şi să cer în- 
dreptarea lni prin devotament, sacri- 


„-îiciu şi muncă, trebuie să spun, scurt 


şi neted, că în ultimul an Liga Çul- 


" turală a mers mai rău decât în acela ' 


despre care nu vă puteam face o dară 
de samă prea optimistă la Râmnicul- 
„Vâlcii: anul trecut. , 
„E oare vina noastră dacă venitu- 
rile Ligei sunt aşă de reduse, dacă 
numârul membrilor nu sporeşte, dacă 
în jurul acţiunii noastre nu se simte. 
mai mult interes şi nu se grupează , 
mai multă bunăvoință ? 
Cred că nu ni s'ar puteă aduce 
cu dreptate această învinuire. Fiecare 
din noi a făcut cât îi îngăduiau ocu- 
pațiile şi puterile. | 
Nici statutele noastre nu sunt de 
vină: cei cari le-au făcut cu atâtea de- 
cenii în urmă li-au lăsat destulă ela- 
„sticitate pentru ca în ele să poată în-. 
căpeă tot ce împrejurările aşă de nouă, 


„create prin întregirea națională, re- 


clamă şi de la noi. 

Dacă «Liga» wa progresat, dacă 
ea w'a putut face binele ce se aşteaptă 
` de la dânsa, aceasta se datorește unei. 
stări de spirit care şi aici, mai ales, 
aici, trebuie îufierată cu toată asprimea, 


— E 


Ea consistă, a doua zi după cel 
mai greu sacrificiu şi după cel mai 
mare triumt al poporului nostru, din 
materialism cras şi din lipsa de pre: 

" vedere. pentru viitor, din -stoarcerea 
dobitocească a plăcerilor pe care le 
poate da ceasul. 


Ştiu că istoria se petrece de obi- 
ceiu după marile războaie. Omul ame- 
ninţat în existenţa . lui, înţercat de la 
toate micile mulțămiri cu cari eră de- 
prins, încunjurat de cele mai. grozave 
privelişti, când scapă la largul păcii, 
se compensează și se recompensează, 
luând din belşug şi. sorbind cu nesaţ 
cele de la care a fost oprit. Pe de 
altă parte; aceia pe- cari meritele lor 
i-au ridicat la o situație de care nu 


: se împărtăşiseră până atunci se aruncă “ 
“lacomi asupra unei prăzi. nouă. În- 


sfârşit greutăţile vieţii lovesc mai mult 
„pe acei intelectuali săraci cari erau 
sprijinul de căpetenie al tuturor între- 
prinderilor de renovaţie morală. -` 
Cred însă că situația Siatului ro- 


mân este așă de specială față de alte 
State, el care s'a întregit — cum se 


şi crease odinioară — prin Cultura na-" 


țională, încât numai prin cultura na- 
- ţională se poate menținea şi dată fiind 


conlocuirea neamului nostru cu alte: 


neamuri care participă la o mai veche 
și mai înaltă cultură, că el poate trăi 
"în chip demn numai prin grija cea 
mai mare acordată culturii. şi, în ce 
priveşte națiunea noastră, sacrei cul- 
. turi româneşti. 


Ä nu o face înseamnă a nn-și da 


sama de greutățile viitorului, care sunt ` 


așă de mari, de primejdiile din partea 


unor duşmani cu ținere de minte şi 


dorință de revanșă, de amenințările 


unor doctrine care tind — absurdă, 


concepţie! — la realisarea fericirii 


umane pe ruinele culturii cu atâta. 


` greutate agonisite. 


Pentru a. preîntimpină toate ace. 
stea şi a da poporuliii nostru destul 


de mult incercat pentru a dori să fie 


sigur azi de rodul unor osteneli peste 
fire acea siguranță care îngăduie des- 
voltarea vieții, sufleteşti supt . formele 
Superioare ale literaturii şi artei nu 
ajunge munca mecanică a birourilor 
şi îndreptările abstracte ale conducă- 
torilor oficiali. “Trebuie concursul de 
fiecare clipă, uneori * însăși inițiativa ` 
unei societăți care știe să se ajute şi 
singură. -t 

- Ín condiţiile de astăzi Statul nu 


. trăieşte decât în funcțiune de partid,’ 


iar partid înseamnă despărțira, siășiare 
uneori dușmănie. Ca organism unitar 
şi solidar societatea însăşi trebuie ` să 
lucreze în .rândul întâiu la scopurile | 
culturale, . pretinzând--Statului printr'o 
apăsare. continuă ceiace el! nu poate 


- refuză, căci :nu face decât să admini- 
“streze mijloacele date de societate, 


mijloace pe care ea le poate cere 
pentru scopurile ei. 


"A îndemnă necontenit. societatea < 


românească spre tot ceiace. peste di-. . 
visiuni inevitabile, dacă nu principial 


necesare, o unește, a-i aminti că viața ` 


morală singură, hrănită prin podoa- - 
bele . spiritului şi îndreptată spre cel . ` 
mai curat ideal, este în stare să sus- 
fie ceace cu mândrie numim România. 
Mare, iată chemarea <Ligei Culturale». 
Ea nù înţelege să năvălească în 
domenii străine de trecutul şi de esența! 
ei. Numai definindu-şi strict rostul . 
cel adevărat o societate câ a noastră ` 
va evită să încurce acolo unde trebue 
să folosească numai. Cultură în sens 
mai larg înseamnă tot ce pune pe uu 
popor în situaţie a-și îndeplini misiu- 
nea, în condiţiile date ale existenţei 
sale. Dar în viața practică Liga nu 
poate pătrunde penirn a da sfaturi. 
care ar putea fi găsite necompetente.. 
Ea nu poate- merge după membrii ei. . 


până la specialitatea lor, ci din acea 


specialitate a-i smulge, atrăgându-i 


„ spre generalităţile ei. morale, | 
În acest sens avem un program 
întreg, şi în fiecare din capitolele: iui 
puteni spune că am făcut măcar pașii 


cei dintâin, oricât de puţini și de slabi . 


„ încă față de tot ce am dorit. 


1. Ideia Teatrului Popular s'a în- - 
făptuit; și în toamnă el va puteă în- . 


cepe să lucreze cu un program pe 


care-l vom cere să fie totdeauna şi: 


un. mijloc de moralizare a maselor 
lipsite până acuma de represintaţii 
ieftine cu un caracter sănătos. Trupa 
ambulantă a Ligei a susţinut singură 
în micile localităţi din Ardeal: concu- 
venţa cu multele trupe maghiare. 


2. Greutățile imense ale tiparului. 


ne-au împiedecat de a da: lucrările 


“le „putem pune în mâna poporului. 
Ne-am mărgenit la un mic Calendar, 


care şi' acela a costat o simţitoare: 


jertfă fondurilor noastre puţine. Aş 
dori însă ca, în această adunăre ge- 
merală chiar, sd, punem basele unei so- 
cietăți a <Cărții Bune», la ¿care ar 


puteă aderă şi persoane în afară de . 
Ligă: pentru o sută de lei pe an ea ` 


ar da cinci cărți într'ales, de literatură 
nouă şi veche, de istorie, de-știință 
~şi politică, şi adunarea generală ar fi 
în drept să fixeze ea însăși alege- 
rea lor. 

'3. Cultivând memoria eroilor na- 
ționali, ne-am gândit din vreme la 
amintirea “lui Tudor, Vodă țărănesc 


de acum o sută de ani, în care vremea. 


de azi vede cu dreptate un simbol. 
Jdeia sărbătoririi lui vine dela noi, 
cari de aceia am ales ca loc de adu- 
nare pentru Acest an Capitala- Gorjului 
său. Indeplinirea“acestei idei acum ca 
“şi în Mart a fost reclamată de alte 


inițiative, pe care n'am voit să le îm- 


_ sd — 


piedecăm, . deşi nu, suritem în situaţie 
a le conduce. ` 
4. Şi anul acesta se vor împărți 


“premii la şcolarii cari se vor fi distins 


la limba românească și istoria națio- 
nală. Secţia Galaţi ne-a anunțat că va. 


face acelaş. lucru în cercul său local 


de activitate. i 
"5, Atingerea dorită cu poporul, tăsat 


din nenorocire şi astăzi pradă acelora > . ` 


cari făgăduindu-i fericire fără muncă, 
îi înăcresc sufletul bun și-i taie ari- 
pile oricării silințe serioase, a început . 


-la Bucureşti prin 'storțările, vrednice 


de toată lauda, ale studenţilor cari 
țin, pentru suburbiile fără biblioteci, . 
săli de spectacole și sfătuitori bani, 
cursuri de întregire a cunoștințelor. . 

Dl secretar general vă va resumă ` 


ui. activitatea secţiilor. Cele din Bucureşti: 
W ' Galaţi, Piteşti, Călăraşi şi Focșani și 
acelaşi “spirit, pe care -anr fi dorit să: 


secția rurală vâlceană din Voineasa : 
au dovedit prin fapte înțelegerea pen- - 
tru scopurile ce se impun. astăzi so- 
cetății noastre şi care se confundă cu 
o cultură populară, îndreptată în fie- 
care acţiune aei către ideia națională, 


. înţeleasă ea - însăși “în forma ei mọ- 


dernă cea mai largă şi mai tolerantă. 

Pentru a se merge mai departe ; 
pe această cale, nu cerem nuinai spri- 
jinul tuturor membrilor Ligei, tari şi 
ei trebuie şă înțeleagă ce stearpă ză- 
dărnicie a ajuns vorba fără urmări, 
care e aproape o escrocherie publică, 
ci, încă odată, “către societățile simi- 


-lare, cărora li-am propus: o federare, 


din care am î6losi şi noi fără îndoială, 
dar credem că şi aţii ar aveă un fo- 
los dela noi. Și, fiindcă Românii nu : 


- sunt singuri în această țară, unde cu- 


rentele istorice au adus oaspeţi deve- 
niți de mult fii adevăraţi ai patriei 
comune, am dori ca printr'o sfătuire 
între comitetele conducătoare să se 


~ găsească tot ceiace ne poate interesă ` 


şi ajută deopotrivă, asociind pentra 
6. 


i TB = 


tele mai nobile scopuri de patriotism, 
cultură şi umanitate culturi care se 
pot apropiă foarte mult fără a tinde 
câtuşi de puţin să se confunde, . 


În. speranţa că aceste cuvinte spuse’ 


de un cărturar experient — singurul 
meu titlu pentru a da asemenea sfa- 
„tūri -- vor fi mai bine ascultate şi 
mai serios urmate ca altă-dată, deschid 
Congresul dela Târgu-Jiului». 


' Dnii Z. Florian, G. D. Scraba ete. . 


au cetit rapoartele despre activitatea 
Ligei Culturale în anul din urmă şi 
despre. situația averii i acestei societăţi, 

Punândue-se în diseuție. «din nou im- 
portânta chestiune a îederalizării soc. 
culturale româneşti, secretarul literar 


“al Asociaţiunii, dl /. Georgescu declară, 
că Asociaţia Culturală Ardeleană nu -` 


numai că se simte federată cu Ligă, 
dar și ‘colaborează - cu ea. Ideia fede- 
_ ralisării emisă de diN. lorgaîn adu- 
narea generală a Asociației din 10 şi 
11: Ianuarie: 1920 la Sibiiu a fost pri- 


mitä cu miare însnflețire de toţi membrii 
Asociaţiei. Şi la congresul general al- 
Ligei Culturale din 4 Iunie acelaş an 


ținut la Râmnicu-Vâlcea a venit un 


mare număr de membri aj Asociaţiei. 


în frunte cu dl preşedinte A. Bârseanu, 
cu mai mulţi membri din comitet și 
cu reuniunea de cântări din Sălişte. 
Acelaş lticru îl facem. şi acum, dân- 
du-ne concursul, prin minunatul cor 
dela Săliște, pentru înălțarea acestor 
serbări naționale. De marele erou 
Tudor Vladimirescu, pentru serbăto- 


rirea căruia Liga a luat cea dintâiu , 


inițiativa, şi-a adus aminte şi Asociaţia 
Culturală Ardeleană, tipăriud într'o 
- cărticică din Biblioteca sa poporală 
„Istoria lui Tudor Vladimirescu pe in- 


telesu! tuturora de. loan. Georgescu, . 


închigându-i Numărul 5 (Maiu) a, c. 
din revista «Transilvania», și dând o 
notă circulară către toate despărţă- 
mintele și agenturile noastre să săr- 


-cute și dăruite, dar constată că atâta 


cute şi între cetitorii dela sate din 


' rându-i astfel; trăinicia şi vieaţa și fe- 


bătorească şi ele memoria marelui... 
erou. In legătură cu revoluţia lui Tu :.. 
dor aminteşte de comunitatea și soli- -.. 
daritatea desăvârșită ce a fost totdea-. : 
una între Românii de dincoace şi de ` 
dincolo de Carpaţi, citând fapte isto- 
rice concrete ca ale refugiaților ro- ` 
mâni din Gorju și Mehedinţ din anii: 
1821 şi, 1822 pe teritorul regimentului! -* 
bănăţean de graniță, unde Constantin = 
Orzescu-Crăiniceanu voiă să organi- + 
zeze chiar o armată pentru desrobirea ‘ý 
celor din Oltenia, Ca un nou semn >`ġ 
de solidaritate și frăţietate dl I. Geor» - 
gescu dărueşte în numele comitetului 
central al Asociaţiei 1000 (una mie) 
exemplare din Nr. 98 al Bibliotecei 
poporale a. acestei societăţi, închinat 
în întregime lui “Tudor Vladimirescu, 
asigurând Liga și pe viitor de tot con- 
Şursul Asociaţiei în marginile pite: $ 
rilor. ei. ` 

Răspunzând dl N. Iorga mulju- 
meşte Asociaţiei pentru toate cele fä- 


a iti aia îm 


Fa 
zi 


i ici AES 1 ăia a di Para să 


nu e de ajuns. Trebue să ne împărțim 
munca, în sensul ca Liga să îngrijească 
de. propaganda culturală la orașe, iar `~ 
Asociaţia cea dela sate. , Calendarul : 
şi peste tot broșurile din «Biblioteca - 
poporală a Asociaţiunii» să fie destă- 


vechiul regat. Pentru fixarea mai amă- 
nunțită a programului de lucru comun 
ar fi de dorit să se întrunească cât 
mai curând un număr de membri din 
comitetul central al Ligei şi al Asocia-, 
ției. Şi mai este ceva. Asociaţia ca-şi 
Liga e datoare să apere caracterul 
spontan al culturei româneşti, asigu- 


rindu-l de oficialisare, care poate să 
devină fatală, fiindcă autoritățile noa- 
stre ştiu să împedece de atâtea ori 
multe lucruri bune ce se pun la cale | 
din iniţiativă socială și particulară, dar 
ele însele nu se pricep să facă ceva 


DA CRS 
miti ue dd aere Xa 


pi 


Li 


— TB — 


de seamă,:In scopul acesta D-Sa pro- 
pune să se trimită din congresul ge- 
neral al Ligei -o telegramă către A. S. 
R. Principele Carol în care să-l salute 
pentru interesul arătat culturei româ- 
nești, exprimându-se totodată dorința 
ca chestiunea măre a organizărei noa- 
stre culturale șă fie” făcută în înţele- 
- gere cu societățile culturale mai vechi, 
cum sunt. Asociaţia şi Liga. 


` Pentru a së putcă luă act în toată 


pa fa de propunerile făcute dl F 


Georgescu cere. ca toate hotăririle 
luate în acest congres să se trimită și 
comitetului central al Asociaţiei din 
Sibiiu. 3 
' După mai multe desbateri şi co- 
municări importante s'a procedat la 
alegerea noului comitet central al Ligei 
Culturale pe un timp. de doi ani. 

La încheierea scrutiniului se pro- 
clamă aleşi domnii N. Iorga, preşe-- 


“dinte, dua.Dr. El- Cantacuzino, Lam- . 


bru. Ştefan, Florian Zaharia, Scraba: 
D. G.; Alexandrescu Gr., Colonel Manos 
lescu 1, Dr. Obreja, General Leonte; 


-` Cenzori: Ardeleanu Al. [liė, General 


Anastasiu și Renea Constantin. 


Pentru anul viitor congresul ge- - 


neral al Ligei se va țineà la Curtea 
de Argeş, emiţându-se şi aici un prin- 
cipin de importanţă :pentru federali- 
sarea mai strânsă a Ligei cu Asociaţia. 


„DI N. lorga a`spus, anume, că un șir 


de ani se vor ţineă congresele gene- 


rale ale Ligei tot în orașele şi orăşe- 


lele din apropierea Ardealului, pen- 


-_ truca la aceste congrese să poată'par- 


" ticipă un număr cât mai mare de Ar- 


deleni, şi aşă să-se deştepte. şi în vē- 
chiul regat tot mai mult interes pentru 
chestiuni culturale, şi astfel cu puteri 
unite sà cucerim şi părţile ce trebue 


cucerite încă. pentru cultura româ- ` 


nească în Bucovina, Basarabia şi îm 
oricare parte a ţării. 


` 


In seara zilei dintâiu a concertat A 


corul dela Salişte, în seara a doua a 
rostit di N. Iorga o splendidă confe- 
rință ocazională asupra marelui erou 
Tudor, înfăţişându-ni-l aşă cum apare 
el din scrisorile sale particulare către 
familia boierească -Qlogoveanu din 
Craiova, descoperite în timpul din 
urmă. A fost una din conferințele . 
acelea înălțătoare de suflete şi adânc - 
moralisatoare pe care numai “acest 
mare apostol al neamului ştie să le 
rosiească cu orice prilej potrivit. 
Fiind concertul dat de corul din: 
Sălişte foarte mult apreciat, a treia zi 
a trebuit să se repete; ba acestui fer- 
mecător cor i-s'a făcut şi deosebita 
cinste să fie învitat să concerteze în 
toate oraşele Moldovei. - Și fără învi- | 
tare specială a ţinut însă, că e o da- 
torie patriotică a sa, să concerteze la 
reîntoarcere în Petroşeni, dând astiel 
muncitorilor români și străini din acest 
mare centru de mine prilej să guste și. 
ei ceva din frumuseţile artei româneşti 
și să îndrăgească, sub o formă mai 
delicată măcar, nodi nostru Stat 'ro- 
mânesc. Pentru acest act de nalt pae 
triotism, precum şi pentru prestaţiu- 
nile sale distinse, corul din Săliște | 
merită toată iso ala 


CRONICĂ MUZICALA, 


Vieaţa maestrului George Enescu. 
«Muzica», revistă pentru cultira mu- 
zicală sub direcția d-lor M. Costin şi 
G: N. Georgescu-Breazul închină Nr. 
5-6 (Maiu—lunie) a. c. marelui no- 
stru muzician George Enescu. Din 
acest Nr. deosebit de interesant re- 


` ținem următoarele note biografice din 


vieaţa celui pe care ar trebui să-l 
cunoască cât mai mult toți :Românii: 

George Enescu s'a născut în Li- 
veni (jud. Dorohoiu), la 7/19 August 
1881 din părinţi cu oarecare stare. 


6* 


! 


` 


[i 


La vârsta de patru ani, urmând 


_unui imbold firesc, începu să cânte la ~ 


vioară, La vârsta de cinci. ani, dus 
de către părintele său la Iași la pro- 
fesorul Caudella, acesta îi spuse că 
trebue să învețe să. cunoască: notele 
mai întâiu: Acest lucru pără însă, mic 
„eului Enescu o înjosire ne mai pome- 
nită pentru o artă care nu trebuiă să - 
- pornească decât din inimă și din creer, 
` A legă muzica, sublimă manifestare a 
sufletului omenesc, de niște meschine 
semne i-se părea ultima profanare, ce 


„i-se puteà aduce. 
Tatăl său trebui să-l aies 


«că-l pune 'să păzească porcii», dacă 
- nu vreă să înveţe notele. În fine, -ne 
mai având încotro, micul violinist se 
hotări să primească primele noţiuni 


` muzicale dela un inginer din Dorohoi, 


violinist-amâtor el îrisuşi, care ` după 
trei-patru lecţiuni își epuiză întreaga 
sa ştiinţă muzicală, ne mai având ce 
arătă genialului copil. Deta vârsta de 
5 ani, Eri&scu incepe să compună, cu 
deosebire lucrări sumbre, misterioase, 
melodra matice, cutremolo-uri, «opere» 


de câte 8 măsuri pentru pian şi vi- | 


oară, etc. Spiritul său de ordine și - 
de dragoste de frumos, se întrevede 


“până şi în cele mai mici nimicuri, ca 
"de pildă petele de cerneală ce even- 


tual cădeau pe caetele sale şi care 


: erau în urmă împodobite. cu tot felul 


de ornamente: şi floricele, spre a fi 
ascunse; 

_La vârsta de 7 ani, Enescu e dus 
din nou în fața maestrului Caudella, 
care de rândul acesta îl“învită să-i 
cânte ceva. Micul Enescu, foarte ţanţoş, 
îi spune să-i cânte dânsul întâi ca să 
vadă ce ştie şi apoi îi va cântă şi el! 
Maestrul Caudella găsi că <mititetul 
e cam obrăznicuţ». Un mare merit 
revine bătrânului maestru ieşau de a 


_fi sfătuit pe tatăl lui George Enescu 


de a-şi trimite copilul să înveţe în 


- orchestre. 


— %80 L 


străinătate. Nu se-va puteà uită-ușor => 
acest frumos gest, această intuiție ~ 
clară a venerabilului profesor de a`. 
aveà în faţă-i un copii genial. : 
La 7'ani deci, Enescu pleacă la 
Viena unde . urmează cursul -prepa- 
rator de vioară cu Bachrich, la care 
face cei trei ani obligatorii numai în . 
doi. La vârsta de 9 ani intră în clasa 
superioară a renumitului profesor Hell- 
mesberger,: la care stă chiar cu locu- 
inţa. În acest timp, Enescu urmă și 
celelalte cursuri auxiliare, ca armonie 
şi contrapunct cu: Robert Fuchs, pian, . 
muzică de cameră, ete. Compoziţia 


“o armă timp de un an tot cu Robert 


Fuchs. În acest timp, Helimesberger 
conduceă pe elevul său favorit la 
Operă, unde-i rezervă în orchestră up 
loc lângă baterie şi unde Enescu avea 
să-şi deă seama şi să înveţe tot me- 
canismul de funcționare al unei mari 
Ori de câteori, Hellmes- 
berger aveă de repetat vre-o partitură, 
luă vecini lângă dânsul pe micul 
Enescu, care-i -întorceă filele. La 11 


„ani, Enescu termină toate cursurile 


«cu excelență», obținând Gesellschafts- 
medaille; care e cea mai înaltă. di- 
stincțiune, ' .. pi 

La treisprezece ani trecuţi, Enescu 


pleacă la Parjs cu o bursă dată de 


către Regina Elisabeta, care a fost 
pentru muzicianul nostru o adevărată 
mamă adoptivă. La. Paris, Enescu” 
intră deocamdată ca auditor la clasa 

de vioară a lui Marsick, la clasa de' 
fugă a-lui Gedalge şi la cea de com- 


„poziţie a lui Massenet. O amintire 


dintre cele mai vii păstrează Enescu 


“dela minunatul curs al acestuia din 


urmă, Eră un farmec rar să asculţi 
pe bătrânul maestru cât suflet puneă | 
în analizarea operelor dramatice, pe 
care le descoseă până în cele mai mä- - 
runte fibre şi le discută din punctul 
de vedere al justeţei accentelor și al 


= B- 


- adevărului expresiilor dramatice. In- 
clinat din fire e mai mult către muzica 
pură decât către cea dramatică, Enescu 
găseă totuş un câmp de activitate mai 

; prielgic la €lasa lui Gedalge, dela care 


muzicianul: roinân păstrează acea dra- - 


goste a construcţiei perfecte., -Clasa 
lui Massenet trecând la Gaþriel Fauré, 
Enescu urmează cu acesta dín urmă 
compoziţiunea timp. de patru ani, cât 
durează de altfel şi studiul vioarei. 


' - Printre: colegii lui Enescu la clasa lùi 


_ Fauré citim pe Roger-Ducasse, Flo- 
` rent Schmitt, Koechlin, Malherbe, 


d'Ollone. în 1890, George .Enescu > 


obține” premiul întâiu pentru vioară. 
În schimb, la cursurile de fugă şi 
compoziţie suprema recompensă îi fu 
refuzată, din cauza 'spiritului său in- 
dependent ce nu puteă suleri o încă- 
imşare în limitele înguste ale unor 
doctrine dogmatice şi rutinare. Între- 
bând pe bătrânul profesor Lenepveu, 
` care eră în juriul examinator al 1u- 
„erărilor, de ce «fuga» sa de concurs 
nu fu mai bine apreciată, Enescu - 
primi răspunsul că «lucrarea sa con- 
ține prea multe licenţe», la care el 
răspânde că «și în Bach 'se întâlnesc 
asemenea lucruri». Lenepveu îi ri- 
postă atunci că «nu trebue să învăţăm 
«fuga» dela Bach» (!!). Theodore Du- 


bois la rându-i, aduse argumentul că. 


«ce west pas dans le style de la Mai: 
" son», (1!) ceeace arată îndeajuns în- 


gustimea: de spirit a acestor bătrâni | 


“dascăli, cari puneau mai mare preţ pe 


«stilul casei» decât pe stilul <fugei» - 


„ însăși! 

Ca compozitor, fiind străin, Enescu 
nu putù concură la premiul Romei. 
Colegii săi de clasă în schimb, cari 
fură răsplătiți ecu primul premiu de 
fugă, sunt azi muzicanți care nici nu. 
“mai sunt pomeniţi. . 


„Enescu debutează ca compozitor . 


la concertele Colonne, la vârsta de 16 


- > 


ani, când bătrânul Colonne “îi diri- 


jează Poema română. Peste un an 
i-se execută Fantazia pastorală. În 
1903, prima Suită de orchestră, iar în 
1906- prima Simfonie, în mi bemol. 


” Această simfonie a fost cântată în cele 


mai mari' centre muzicale din Europa 
şi din America. În special în noul . 
continent, muzica lui Enescu este 
foarte Alee Cele 2 Rapsodii ro- -, 
mâne, l-a Suită, octetul şi  dixtuorul 


. sünt deseori. executate acolo cu cel 


mai: mare -succes, ~ : 
= Bogata producție muzicală a -Ini 
George Enescu. mai ntimără în afară 
de lucrările mai sus numite, donā 
Suite. pentru pian, precum și o serie - 
de: Pièces- impromplues inedite, Varia- j 
țiuni pentru două piane (1899), nume- 


roase melodii (7 Chansons de Clement . - 


Marot,. melodii pe versuri de Sully 
Prudhomme, Lemaître, F. Gregh), un 
quartet cu pian, (1901), in guartet de 


coarde (1920), o a 2-a Suită pentru... 


„orchestră, (1916) o Simfonie concer- 
tantd pentru violoncel şi orchestră 
(1901), Simfonia 2-a tn la (1915) şi. 
- Simfonia 3-a în do major (cu coruri) 

1919. În afară de acestea, Enescu a 
mai scris diferite piese izolate pentru 
instrumente, ca flaut (Cantabile şi 
Presto) violă Concertstiick, etc.,. de- 

seori impuse la concursurile. anuale ` 
ale Coriservatorului din Paris.. Ca mu-  . 
zică dramatică, Enescu plănueşte de 
mult timp încă să scrie:un Oedip, pe 
un poem de Edmond Fleg.. | 
_ Ca virtuoz al vioarei, Enescu, este - 
dintre acei artişti, la cari virtuozitatea - 
tehnică nu, e decât un mijloc, nici de 
cum un scop şi subt acest raport stă 

fără îndoială deasupra tuturor prin 

puternica sa personalitate - muzicală. 


„Farmecul divin.-al.şonorităţii sale, mu- 


zicalitatea sa profundă aşează temeinic. 
pe: Enescu printre cei mai de seamă 
„trei sau pâtru mânuitori ai viorii din: 


Lă 


— 182 — 


lume. Cu cel mai triumfal succes 
sunt salutate conceriele marelui violi- 
nist- pretutindeni: în Franţa, Olanda, 
Germania, Spania, Portugalia, Italia, 
Elveţia, Belgia, Ungaria, etc, 
Ca dirijor de orchestră, Enescn a 
dat dovada unui minunat conducător 
“al masselor instrumentale. Înarmat cu 
-o memorie fenomenală, unică aproape, 
el posedă partițiunile interpretate până 
în cele mai mici amănunte. Subt acest 
- aspect, marele muzician şi-a atras pre- 
tutindeni entuziaste elogii atât în 


lonne, Lamoureux, Sechiari, Monteux, 
diferite orchestre din provincie, Monte- 
Carlo cât şi la Amsterdam, Schewe- 
fiingen, Roma, etc. Enescu mânuește 
în-plus pianul, pe care-l stăpâneşte cu 
_îscusință rară. Jocul său dispune de 
resurse infinite, redând admirabil şi 
cu. un colorit minunat efecte de or- 
chestră transpuse la pian. Facilitatea 
sa de a citi la pian cele mai complexe 
partițiuni de orchestră, e desigur unică. 
- Dornic de propăşirea muzicei în 
țara noastră, Enescu împrăștie bine- 
făcătoarele sale daruri asupra tuturor. 
Pildă dintre cele mai vii:de muncă 
neobosită, Enescu a dat un avânt ex- 
traordinar artei muzicale române, atât 
prin concertele sale de vioara sau de 
orchestră, cât şi prin sfaturile sale în- 
- curăjătoare, cé împarte tuturor celor 
` ce îi cer'o mână de ajutor, 
Conyins că o națiune nu poate 
stă în rândul marilor popoare muzi- 


Li 


marilor capodopere ale muzicei, Me- . 


morabile vor rămâneă în analele mu- - 
Zicei în ţara românească, execuțiile ` 


date de genialul muzician Simfoniei a 
9-a de Beethoven, actului al.3-iea din 
Parsifal, Damnaţianei lui Faust ` 

Nu mai puţin luptă Enescu pentru 


l desăvârşirea educaţiei muzicale a ma- 


relui public, organizând concerte isto- 
vice. Astfel în 1916, el dă — exemplu 
unic în istoricul virtuozismului — 20 
concerte de vioară, în care trece în 


.. revistă aproape întreaga 'Jiteratură a 
Franja, unde a dirijat orchestrele Co- 


cale, decât priu -muzica-i proprie, Ge- - 
orge Enescu a dat un viu impuls t 


merei şcoale de compozitori români, 


creând în 1912, premiul naţional de 
compoziție «George Enescu», şi ai 


cărui deținători de până acum sunt: - 


D. Cuclin, 1. Nonna Otescu, Stan Go- 
lestan, M. Jora, Altfed Alessandrescu, 
„GQ. Enacovici, Enescu este primul care 
a încercat la noi în ţară executarea 


acestui "instrument. În 1919, dă cu 
Alfred Alessandrescu o serie, de 16 . 
şedinţe de sonate pentru pian şi vi- 
oară, complectată printr'o nouă serie 
de 12 şedinţe, abiă isprăvită în anul 
acesta. 

Numeroase au a fost concertele de 
binefacere date de marele muzician. 
Un fond a fost destinat pentru cum- 
părarea unei orgi la Ateneu. În cursul 
răsboiului nostru, peste şase sute de 
mii de lei au fost strânşi în folosul 
operelor de binefacere. Numeroase 
au fost deasemeni "spitalele în care 
Enescu ştiă să aline mai bine ca orice 
leac, suferinţele vitejilor apărători ai 
patriei.- 

Bunătatea, generozitatea, spiritul 
larg, rara putere de voinţă, şi cu de- 
osebire munca fără preget de care 
marele muzician a dat dovadă fără 
încetare, rara sa imodestie, sunt ca- 
racteristicele artistului de geniu, care 
vecinic nemulţumit de sine, tinde ne- 
obosit spe o cât mai desăvârşită 
perfecțiune. Aifa. 


Enescu despre muzica romå- 


` nească. «Muzica românească e com- 


piexă, foarte întunecată, încă în fașe, 
E o compoziție din muzica arabă, 
slavă și ungară, posedând însă şi o 
atmosferă proprie, ce n'o găsești în 
muzica altor popoare —-e adevărat — 


~ 183 — 


o atmosferă căreia nu-i pot da o ca- 
racterizare expresivă. Aceste influenţe 
străine sunt prea vădite, ca să mai 
fie negate. 

In Muntenia, muzica e mai “mult 
turcească, în Moldova mai malt un- 
gursască. Să nu se supere dimeni de 
adevăr. Din toate aceste dialecte mu- 
zicale isvoreşte însă o individualitate 
proprie, o repet. Francezii au găsit-o 
în compoziţile mele româneşti, chiar 
și în lucrările. simfonice, 'cărora m'am 
căutat să le dau o culoare românească. 
Dansuri, cântece; doine, însă multe 


din jocuri sunt rusești și grecești. . 


Ceiace trebuie să se elimine, din mu- 
zica noastră sunt «Romanţele», care 
- s'au cântat și se mai cântă încă prin 
“saloane, pe la concerte chiar: 
«Steluţa» de Florescu, “«<Ce te legeni 
codrule» de. Scheletti, «Alinta» de Ca- 
vadia, numai româneşti nu sunt; sunt 
“melodii curat italieneşti, cari nu-şi au 
rostul în_muzica noastră. `` 

Forma muzicală ce se potriveşte 


muzicei româneşti — e cea rapsodică, - 


Liszt ne poate servi ca pildă. Şi forma 
aceasta a fost concepută şi exprimată 
` de către Ţiganii noștri, de lăutari, în 


mod instinctiv, mult mai bine decât . 


unii din compozitorii români, reduși 
la ştiinţa armoniei pe deoparte, iar pe 


de alta, fără să aibă creerul muzical | 


ţigănesc. “ | 

, Lor, Țiganilor, să le mulțumim că 
“ne-au păstrat muzica, această comoară 
ce abiă acum o prețuim ; numai dânşii 
ne-au desgropat-o, au trecut-o și dat-o 


în păstrare din tată în fiu, cu acea. 


grijă sfâută ce o au pentru ce le e 
. mai scump pe lume: cântrecul !> 
- 
George- Egescu despre opera 
română. <O operă unde să cântăm 
în limba noastră, cu cântăreții şi mu- 


- Ġlück, Mozart, 


Valde ; 


zicanţii noştri marile capodopere de 


supraomenescul Wagñer apoi frumoa- 


sele opere moderne ca «Pelléas și | 


Melizanda» de Debussy, «Ariana și 


Barbă Albastră,» de Paul Dukas, «Boris 
Gondounov» de Moussorgsky, «Salo-, 


mea» lui Strauss, mai târziu apoi când. 
vom aveă, şi lucrări: lirice românești 
bune. În locul tuturor acestora, tre- 


_buie să înghițim şi azi încă vecinicul 
«Bal Mascat», iidiscretul «Rigoletto» - 


și inevitabila «Traviata» şi alte vechi- 


` turi! Dacă, cu orice preţ vrem Verdi, 


de ce nui-am putea montă capod'opera: 
Falstaff ?... 


In sfârsit, auzim şi «Aida» Şi 


` «Faust», ceeace e puţin mai bun şi ` 


Beethoven; : Weber, 


«Carmen», - care-i bine de tot... Insă . 


făcând abstracţie de acestea, de ce- să 


nu depăşim vechiul repertoriu de pro~“ ~. 


vineie pentru ca să prbcurăm publi- 


> cului nostru momente de un ordin in- 
“telectual mult superior? -S'ar puteă: 


imiagină oare să fie nedemn publicul 
care participă în mässe la concertele- 


„ clasice duminecile, la aceste concerte . 
“admirabile şi educative, acelaş public - 


să nu cerceteze opera noastră? 


Cum se poate că publicul nostru 


aşă de treaz, nu reclamă, nu cere să . 
asculte pe cântăreții săi, cântăreții no- 


ştri ai tuturor Românilor, cari aparțin. -: 


patriei, înainte de a aparţine antrepre- 
norilor, să-i asculte în -operile nemu- 
ritoare, cari înobilează pe. ceice le 


ascultă, care ridică la înalt nivel moral 


şi fac parte din adevărata civilizație ?... 
Noi avem nevoe de aceasta !... 


Adevăratul nostru repertoriu va 
trebui să fié compus din capod'6pe- 


rile pur autentice, înalte şi nobile — - 


şi acesta va îi un pas: înainte cătră 
adevărata civilizație», 


La 


LA 


T Cărţi româneşti. 


Ramiro Ortiz, Cronici italiene. 
laşi «Viața Românească» 1921. Pre- 
ul 14 lei. 


- Sub modestul titlu de cronici îşi 

- adună: profesorul de limba - și litera- 
tura italiană al universităţii din Bucu- 

reşti, dl Ramiro Ortiz câteva din va- 

loroasele sale “studii asupra evului 

mediu italian în poezia lui.Giosuè 

” Carducci, şi asupra marilor scriitori 
italieni dispăruţi în timpul din armă: 


l Antonio Fogazzaro, Giovanni Pascoli 


şi Arturo Qraf. 


- . Aceste studii sunt foarte bine ve- 


` nite, nu numai fiindcă la noi-e prea 


puţin curioscută literatura soră, italiană, 


"că şi fiindcă ne înfăţişează idei şi sen- 


„timente puţin obişnuite în literatura 
românească. : 


Astfel e' îndată. studiul cel din- 


tâiu: «Evul mediu italian în poezia” 


lui Giosne Carducci», prelegere de 
literatură italiană, ţinută la universi- 


tatea din Bucureşti în 20. Noemvrie' 


„1909, care ne înfăţişează atitudinea lui 
Carducci față de această interesantă 
” „problemă, în toată variabilitatea și in- 
consecvenţa ei. 


' Astiel pe când de o parte a luat 
apărarea evului medin împotriva unor 


calomniatori ca Carlo Botta, care l-a 


numit «prostul şi neînfrânatul ev me- 
diu», amintindu-i acestui domn că în- 


tre acești proști și neînfrânați a fost 
: Tommaso d'Aquino și. Dante Alighieri,. 


de altă parte în oda «Per le nozze di 
Alessandro d'Ancona» vorbeşte de vea» 
cul de mijloc ca de-o <epocă păgu- . 
bitoare, duşmana luminii şi a iubirei, 
asupra căreia planează moartea în mii 
de feluri şi omul ese din întunericul 
schitului numai pentru acela al mor- 
mântului> ; 3 


S 


Dannosa etade! Solitario mostro 


La morte allor su 1 cieco mondo in-: ; 


[combe : 


Con mille: aspetti, e Puom esce dal 


[chióstro i 
- “Sol per le tombe. E 


De aceea face foarte bine autorul, - 


când constată că nici anticlericalismil 


lui Carducci nu-i așă ușor de judecat, . 


pici poziţia sa față de creștinism nu 
fu totdeauna statornică. 


Lucrul acesta e bine să-l ştie mai 


cu seamă cetitorii români, cari n'aveau 


“de unde-l cunoaște mai deaproape pe. 


Carducci decât din câteva articole şi = 


notițe răslețe, care spuneau că îi place 
vechea pace senină a Eiadei, îi place 
“spiritul liber străbătând lumea şi în- 
cercându-se îndrăsneţ spre ceruri, îi 
place Satana răsvrătitul ca şi Hebe 
zimbitoarea care poartă potirul de aur, 


pe rând, la buzele zeilor nemuritori, 


Duh roşu de foc, formă albă de mar- 
moră, — aceasta é opera lui Carducci, 
mică, dar cuprinzătoare ca îngustul 
sepultru simplu ce cuprinde cenuşa 
unui mare erou. 

Deci, între Carducci din «inno a 
Satana» şi din «Chiesa da Polenta» ` 
ori «Santa Maria degli Angeli» e o 
mare prăpastie, de care trebue så parm 
seamă. : s 

Două articole sunt. închinate lui 


Antonio Fogazzaro. Cel dintâiu e. .. 


despre ultimul său roman «in angelto 
cum libello !» Al doilea despre întreaga 
sa activitate literară scris cu prilejul 
morţii sale în 1911. Un articol liiminos, 


temeinic, care ne înfăţişează persona-" 
„ lifatea aceasta distinsă sub întreita în- . 
faţişare de cugetător, poet şi ro-. 
mancier. Pa 


Îndeosebi arată bine meritul său 


` incontestabil de a fi bătut un drum 


cù țotiil deosebit de scriitorii italieni 


DRE hi „asi air li i 


EBERT AE a Mea 


PA 


P 


2g 


me 1785 = 


- contimporani, prevestind reîntronarea 
idealismului prin o renaglere a senti- 
" mentulyi religios. 

. E deosebit de remarcabili con- 
cepţia erotică a Jui. Fogazzaro, care 
dovedeşte mult. “idealism şi înălțare 
“morală ca şi a nobilului său antecesor 
Alessandro Manzoni. lato! «Dacă în. 


reprezăntarea ămorului alți artişti gra- < 


„vitează îndărăt “către. animalitate, noi 


„gravităm înainte, către forma superi-.. 


"oară pe care omul o poartă în el şi 
care trebue să se desiăşure dela sine». 
Şi ca om a fost de o bunătate 
“ desăvârșită. Voind să-l caracteriseze, 
autorul spune. atât de semnificativ: 
«Fogazzaro fu om înainte de a îi 
- scriitor, şi, pus a alege între a. fi om 
__ mare sau om: bun, el ar îi ales, fără 
“îndoială, să fie om bun». . E 
De-ar înţelege lucrul acesta şi mai 
ales de l-ar practică cât mai mulţi! 


Alt studiu frumos € închinat poe- 


tului Giovanni Pascoli, tot cu prilejul ~ 


morţii sale (1912), Ele, poate,. unul 
din” cei mai simpatici poeţi ai litera- 
turei universale. Și e simpatic, fiindcă- 


a fost așă de umil şi aşă de fericit în - 


lipsa lui de orice pretenţii şi de orice. 
îngâmiare chiar şi mai târziu, când 
„i-a  zimbit norocul, şi fiindcă toată 
ființa lui a fost plină numai de iubire 
şi atenţiune. l 


Rămas orfan de tânăr, atât de _ 


mamă cât şi de tată, cu două surori 
lângă el, avù să muncească din greu 
pentru asigurarea existenței sale şi a 
lor. A fost un biet profesor secundar, 
- rătăcind pe la diferite licee din Italia. 
Ca să mai câştige ceva în plus, pe 
lângă cursurile obişnuite, da şi o mul- 
țime de lecţii particulare, -ṣi a .mâi. 
găsit şi timpyl necesar să se îndelet- 
nicească cu literatura. Adevărat că a 
început cam târziu a scrie, la vârsta ` 


- „de 37 de ani, dar a ajuns foarte de- 


parte. 


‘løgna. 


Pentru luctările sale de filo- 
logie clasică a fost chemat profesor 
universitar ia Bologna, Messina și 


Pisa, iár prin lucrările sale de litera= 


tură italiană s'a impus îndată ta al 
doilea membru valoros al triadei: li- ; 
terare italiene : “Carducci-Pascoli-D'A- . 


nnunzio, aşă încât după moartea lui 
Carducci (1906) el a fost onorat cu 
„succesiunea lui la catedra de litera- 


tură italiană a universităţii din Bo- 


şi foarte retras chiar și mai târziu, 


- când-a ajuns'să fie apreciat și serbă- 


torit de întreaga Italie, a cultivat totuş 


- unele amiciţii din acele ce na se nită, 


Deşi a trăit ca un singuratic- 


” Astfel a fost bun prieten, între alţii, i 


cu Gabriele D'Annunzio. 


pa 


Ca poet el se poate «compară cu: 


un copilaş, îndrăgit de paseri, uturi, 


„de povești, de viteji, de răsboiu chiar, 


şi al iubirii desăyârșite. 


4 


“-dacă e glorios. -Altfel e -omul păcii. 
Deşi a scris” 


o admirabilă. poezie pentru, Italienii - 


înstreinaţi, deşi a profațit cfulgeră. . 


+oarea auroră» a răsboinilui.. italian, ` 


când hotarele strâmte ale tării se vor. 
lărgi,-ca să cuprindă pe toţi fiii nea- | - 


mului, el totuș a rămas toată visa 


sa un iubitor al păcii: 


«Pace oameni! Pe pământul 
aşternut prea e mult mister, -şi 


numai celce caută — în frica lui 


'— să aibă frați, nu greşeştë:» 


E! erà așă de “pașnic şi de cru- . 
țător,. incât dus fiind odaţă la a vână- - 
toare, wa tras nici un foc nici măcar - 


asupra unei păsărele, fiindcă nu-l lăsă 
inima să.tragă. : 

„Merită să insistăm și asupra im- 
portanței chestiunei de a ne mulţuri 
cu puțin în vieaţă. lată ce zice el: 
„«Ceeace. place, e,_într "adevăr, multul; 
dar ceeace satisface e puţinul. 
tatul crede că nu se va sătură. cu o 


fise. ` 


amforà de apă. Iată, dar, nenorocirea , 


adăogită, a neamului omenesc: Înse- 


— 786 — 
. $ | 

tatul, pentrucă- crede că o amforă nu-i  perbă visiune poetul ne înfățișează pä- - 
va îndestulă setea, fară celorlalţi în-  mântul mort, lipsit de locuitori şi pe: 

setaţi întreagă amfora din care nu ya Mefisto plictisindu-se grozav fără de 
„bea decât o cupă. Mai rău încă: oameni. În sfârşit vine çi el la poarta 
sparge amfora, pentruca nici alţii să raiului, de unde se revarsă un torent 

nu bea, dacă nu poate bea el. Şi mai de lumină şi o suavitate nespusă de 
rău: dupăce a bent el, vartă pe pă- armonii sufletești. Dumnezeu și spi- 
“ mânt licoarea, pentruca celorlalți.să le ritele cele bune îl chiamă și pe Mefisto 
-trească setea și ura. Și nesfârşit mai să între în raiu, unde va fi primit cu 
rău: se omoară însetaţii între ei, pen- iubire. Acesta însă răspunde: 


truca să nu bea nici unul. O! beţi pe _ «Iubirea! Tocmai! mereu Ju- 
rând câte unul, zăpăciţilor, şi umpleţi ih oua este că «eu nu 


apoi amfora pentru cei cari vor veni!» 


O concepție de vieaţă mai sănă Dumnezeu însă îl chiamă stăruitor, `; 
toasă nici că se poate închipui. Pentru  SPHnându-i că nicăiri neastâmpărul său + 
" şi dorul de creațiune nu va fi mai sa- `; 


` concepțiile și mijloacele sale de ex- 
teriorisare artistică deosebit de atră- 
gătoare, merită toată atențiunea. 

“Tot aşă e şi Arturo Graf, mort 
în 1913, poetul italian născut în Atena 
din mamă italiană şi din tată german 
„bavarez. El merită atenţiune nu numai 
ca savant și artist de o sensibilitate . 
extraordinară, care a cutreierat atâtea 
ţeri (a studiat și în România la Brăila, 
ca elev dl lui Giuseppe Follo!) şi a ` 


tisfăcut ca în raiu şi când, în sfârşit, 
îl mai asigură, că are voie să se de- 
părteze din raiu, dacă nu-i vine la ` 
socoteală. și. să ducă cu sine şi pe 
alții cari vor vrea să-l urmeze, ba îi 
mai spune că în casul unei nouă crea- 
ţiuni, îl va chemă și pe el să ia parte ; 
„la planul său divin, Mefisto se dă în- 7 
”vins şi, în sfârşit, întră. 4 
Poemul se încheie cu acordul E 


„văzut atâtea lucruri, ci şi ca un còn- magae al conului T RETSSRE 3 
; Ae , -În vastul vârtej i 
vertit dela extremul pesimism la-idea- Al singurei fiinţe : 
lismul credinţei şi. iubirei creştine. Se linişteşte cearta pe 
. Pesimismul său a fost mai întu- Dispare aparența. i 
necat şi mai îngrozitor chiar decât al ti. ară în 
lui Leopardi. Acesta speră să se odih- e a ai 
„mească şi să-şi aline sbuciumul cel fn marea fără țermuri 
puţin în mormânt, Graf însă zice: În marea fără fund. 


Când vei fi îngropat - i - “lată ce se înțelege în noua lite- 
Nădäjdueşti tu să ai pace în veci? ratură italiană nu numai prin conver- 
Nădăjdueşti ti în moarte și nimicnicie? siunea religioasă a lui Méfistofeles, ci 
erai Men üna teigiami o Sifoni aad Artro Gcal, 
În veci în schimbari neatiroites i „De astfel de conversiuni înalță 
Dintr'o făptură ?n făptură, şi dintr'o:. toate de suflet am aveă şi noi nevoie 
` [vieaţă în alta ' . foarte mult: De aceea zicem şi noi 
Vei îi târit. | autorului nostru, Ramiro Ortiz, cuvin- 
Cu.toate acestea, cristalizându-i-se tele adresate de iubitul său maestru i 
vederile şi experienţele a ajuns să ne A. Fogazzaro: «Urmează. Eşti pe un ` 
deà un misticism înălțător în «//canto drum bun şi te arăţi bine înzestrat 
della vecchia cattedrale» şi mai ales în pentru a-l străbate». I. Georgescu. 
«Assunzione di Mefistofele». Într'o su- TAn E : 


O carte de. contemplare sufie- 
tească a părintelui_ Agârbiceanu. 
" Par'că sunt 6 sută de ani de atunci 
şi — totuş — mau, trecut decât trei- 
sprezece! In «biserica orașului; din 
Weimar. In fâța mea tabloul celebru 
al lui Luca Cranach sen., «Răstiguitea», 
un triptih, şi pastorul, în mijlocul po- 
porenilor săi, 'par'că. Yar fi scoborât 
dintr'o pânză. de acestea. . 

La ușa bisericii statuia-lui Herder, 
care <a trăit, a muncit şi a murit» 
aici./Preotul vorbeă simplu, fără multe 
floricele de stil, ca unor fii mai mari 
ai săi, nu de pe-anivon, ci în nemij- 
locită apropiere de cei. pe cari îi pă- 
storeă. 

Ceeace mva atins plăcut a fost 
lipsa de poză, comentarul unor fapte 
recente din parohie, tonul cald, prie- 
tinesc, comunicativ. O predică des- 


ghiocată de orice fațărnieie «orato- 


N 


rică>, mi-am zis. ` 


- Nu tună şi fulgeră, cî vorbea cu. 


«oameni», cari își au năcazurile vieții 
şi cari caută un drum spre luminiş. 
Imi aduc aminte chiar şi de un exemplu 
folosit: Un preot tânăr avusese la în- 
ceputul. carierei sale. o mulţime -de` 
dușmani în parohie. Se simțià nevi- 
novat. Duşmanii îl aşteptau prin ascun- 
zişuri, când va trece -cu calul — co- 
muna aveă regiuni muutoase, şi tre- 
buiă să-şi caute parohienii şi prin vă- 
găunile munţilor — voiau să-şi răs- 
bune, bătându-l. Preotul a dat de veste. 
7 In- cea dintâi Duminecă a declarat-o- 
~de pe amvon: «dé aici înainte voiu 
merge pe jos, fiindcă am auzit că sunt 
unii cari vreau să'se atingă de mine. 
Dacă oameni în toată firea se iolosesc 
de astfel de arme să mă” combată — 
vreau să știu eine e în stare să fie 
atât de .. . nobil!» Când a simţit că 
este între potrivnici, s'a apropiat de 
ei: «Aici sunt! Credeţi voi că n'am 
lucrat după convingerea mea vreo- 


— 737 — 


tay 


dată?! Eu pot să-mi dauiseama de` 
cele săvârşite!» La «loviți» au plecat 
duşmanii capul, rușinați de faptele 
greţoasă, şi l-au lăsat să treacă. 

’ (Ce ar fi întâmpinat în ziua de 
astăzi preotul? L-ar fi lăsat încrezuții 
în puterea de argumentaţie a pum- 

nului în pace?)... 

Cetirid volumul cu 24 de bucăţi 
scurte, (15. «ceasuri de seară», patru 
«scrisori» şi 5 articolaşe: <Ascultând 


pe alţii») consideraţii personale asupra 


existenţii, a milei, a liniştei, a nimic- 
piciei vieţii, şi reflexe ale convorbi- 


“rilor avute cu Moș Ioniţă, pădurarul, . 


sau cu alt om dela sate și nădrăgar. 


` dela oraş, ai impresia, caşicând på- 


rintele. A. ar țineă o predică precum 
e cea descrisă mai sus. Simplu şi 
totuş adânc, într'un tempo potolit, cu 
ochii în ochii. ascultătorului, ocolind 
cu voia. dogmele şi, totuș, desvelin-. - 
du-şi religia sufletului său cinstit. 
Ca oricare «intelectual» ce. se 


` respectă îşi pune și păr. A. întrebarea- 


întrebărilor privitoare la existenţă, la 
«taina vieţii», şi la «potopul de între» 
bări» găseşte acelaş vanitatuin vanitas, 
pe care l-au aflat drept răspuns toate 
spiritele înalte, prometeice chiar. 

In <ceasurile de seară>, când se. 
dă odihnei natura, când muritorul pri- ` 
veşte Inna și ascultă şopotui apelor, 
iar picurii, «lacrimile cerului, lacrimile, 
nopţii», roua, se lasă peste flori-şi 
iarbă, «ca 'neşte grăunțe de diamant» 
— începe vorba cu moş Joniță, pădu- 
rarul, şi — oricât de simplu să fie Moş ` 


„loniţă, îți știe da răspunsuri, cari te. 


uimesc, cu toate că n'a ormat la nici : 
ua curs, de metafizică. 2 

Caragiale descoseà cu mare e 
cere, ceasuri întregi, pe cutare țăran, 
bade Gheorghe, de prin valea Cer- 


bului, disentând cu el probleme filo- 


sofice. — Tot cu acelaș interes caută 
să ştiricească păr. A. mentalitatea lui 


Dă 
Moş Ioniță şi rezultatul este tot atât 
de satisfăcător pentru bogăția sufle- 
tească a țărânului. 
__Păr, A. stă în faja enestârșitului» 
«Toate ranele pe cari mi le deschi- 
seră în suflet gândurile: triste de azi, 
"se închideau încet-încet, dar sigur, în 
faţa nemărginirei. Se pare „că puteri 
nevăzute- îţi sorb din suflet durerile 
acestei vieţi și-ți arată marea lor de- 
„şertăciune? Sânul naturei e sânul celei 


mai 'sfinte mame, a noastre, a tutu., 


rora... Da, e frumos să gândești, să 
judeci, să simțeşti, dar e primejdios 
să te revolţi. Revolta ta oricum, e za- 
darnică, şi-ţi foloseşte cel mult la ne- 
norocire. Nu sunt eroi ceice'se re- 
voaltă: (revoltă), ci: aceia cari price- 
pând, se pleacă înaintea nemărgini- 


_+miui, de câte ori durerea le deşteaptă 


“ lucruri ce „nu. stă în 'putiuța noastră 
să le schimbăm. 
rost legile veşnice, altfel n "ai există. 
Că nu le pricepem, ori le. înţelegein 
în parte nimai, nu-i motiv să le de- 
claräm brutale şi oarbe. -Nimic nu 

„este orb în natură. O inteligență ne- 
mărginită străluceşte: din toate legile. 

“Dar n'avem. noi-ochi să-o- vedem de- 
plin, nici. minte. să’ © pricepem întru 
toate». (pg. 58—9). 


Soarta a- vrut ca paralel să fi cetit: 


două cărți, din cari se reflectă acelaş 
gând despre infinit: Într'o biografie 
a celebrului învățat frantez Pasteur 
e reprodus pasagiui rămas clasic, ro- 
„stit de Pasteur când a fost ales mem- 
bru -al Academiei franceze: 


«Celce proclamă existenţa infini- 
“tului, și nimeni nu poate să treacă ` 
peste aceasta, acumulează în afirmaţia - 


“ aceasta mai mult supra-natural decât 
este în toate .miracolele tuturor reli- 
giilor; fiindcă noţiunea infinitului are 
„acest dublu caracter că se impune şi 
că este incomprehensibilă .. 


— 188 — 


Trebue să_ aibă ua ` 


a muri liniştit», iar această iubire este ` < 
: iubirea de deaproapele; lupta: e lupta. 


‘adâncul , tuturor inimelor». 


"acelaş rezultat; 


- «Noţiunea infinitului în lume — 
văd pretutindeni inevitabila expresie. 
In urma'ei este supra-naturalul în - 
Aşă se : 
exprimă una din cele mai mari glorii 
ale ştiinţei și ale Franței despre ne- 
cuprins, iar Einstein, de care vorbeşte 
toată lumea acuma, mărturisește şi el, 
matematicianul! și fizicianul de seamă, 
dela cari unii poate că se aşteptau să 4 
fie plin de: truţie «ştiinţifică»: «Scru- 


tătorul se simţeşte în faţă « celor neex-:. 4 


plorate ca un copil, care încearcă să 
priceapă activitatea meditată a celor 
mari. Fiecare scrutător adânc. al na:: -ă 
turii trebue să.fie în. vecinătatea unui Ă 
tel de simțemânt religios; fiindcă nu 
își poate închipui că nespus de finele 
legături, pe cari fe descopere vor fi. :3 
fost gândite de dânsul pentru întâia- =: 
oară». (Biografia și conversațiile” cu 
Einstein, de Moszkowski). - 

Ceeace simţeşte . scriitorul român 
în ceasurile de“seară, instinctiv, o măr- 
turiseşte scrutătorul cu microscopul 
şi cel cu telescopul —. ajungând la 
Smerenia în fața ne- 
cuprinsului şi mângăierea întru a säe- o 
vârşi binele şi a fi un sol al colabo-. 
rării laborioăse pe pământ. . ` 

Din paginile pār. A. se: înfiripă 
un om armonic, contemplat de d-sa, 
nu acela, care taie și spânzură, ca 
<supra-omul> lui Nietzsche, ci celce . 
compătimeşte și leagă rănile, ca un 
samarinean milostiv. Scopul vieţii este: .. : 
<a iubi frumos, a lupta eu bărbăţie, ! 


cu «ticăloşia omenească», cu egoismul, 
cu gândurile trimise de pasările de 
noapte. (huhirezul, buha, ciuvica). : 
Luptând înipotriva: doctrinei ma- >? 
terialiste şi dând răspuns negativ îu- 
trebării: Suntem numai materie ? păr; 
A.. declară: «Realitatea acestei lumi ` 
înalte în “care aleargă gândul tău, o 


je ai a L 77700) — 


| - < 


j 


pricepi mai bine din responsabilitatea' 


- ce o simți 'în fața ei. Nu e om care să 


. nu Se simtă. responsabil în faţa infi- 
nitului, ca” şi. când. mii de legături 


ne-ar legă. de el>;' Cuvinte elocuente 
şi dela inimă ate faţă de durerea al- 
tuia, de scăderile pentru cari nu este 
“dânsul vinovat; <Dupâcum începem 


`: să fim răi când ie: bucurăm de răul 


ce-l descoperim într'altul, vom începe 
să fim Vuni câhă- nu ne bucurăm de 


răul ce aflăm într alţii, ci suferim». 


Caci s.. | «sunt atâtea scăderi fireşti, 
organice, defecte de trup, de inteli- 
genţă și de spirit, de cari nu-s răs- 
punzători ceice le poartă, pe cari 
nime nu le-ar purtă bucuros prin vieaţă. 


Mulţi le iau şi acestea de apariţii vred- , 


- nice de dispreţ, de prostie şi îşi bat 
joc de-o slăbiciune, care. tot așă de 
bine putea fi şi a lor» (în «Tot mai 
buni»). 

Ce minunate puncte de 'mânecare 
„etice şi cât-de călcate Tn picioare sunt 
ele toemai în ziua de astăzi, când 
cinismul îşi serbează orgiile și când 
predici la urechea surdului — de cele 
mai multe ori — când te pui pe punc- 
tul acesta de vedere inalt-omenesc! 


“Goethe declară că durerea ori- 
cărui neam este durerea sa şi se ri- 
dică astiel pe un piedestal etic înalt, 


„noastre chiar să şi aruncăm ochii 
măcar, 


Iată acelaş «Leit-motiv> în cartea 
de față: «Tot mai îugăduitori faţă de 


scăderile, de lipsele ce le observăm! 


la alţii, “tot mai primitori de binele 
și_frumosul ce-l descoperim la vecinul 
nostru, iată ce aș vreă să înțeleg prin 
«tot mai bunit Suntem răi când ne 


„simțim sâtisțăcuţi de scăderile altora, - 
şi-i “urâm pentru ceeace descoperim . 


„aici cuvintele lui Carlyle: 


; D aa ` cirea oamenilor “de azi stă în faptul 
spre care ne este rușine în zilele 


în ei frumos şi "nobil, înalt şi superior 
nouă» (pag. 81).. 

«Pasul cel dintâi spre bunatate îl 
faci începând .să fii îngăduitor faţă. 
de scăderile altora. Să-.nu judecăm.:: 


umilitor, să nu ne revoltăm în fața .. : 


scăderilor vecinălui.. Dupăcum' ince- : 
þem să fim răi când ne bucurăm de 
răul “ce-l descoperim într'âltul, vom 


. Începe să fim buni când nu ne bu- 


curăm de răul ce aflăm intrati, ci 
suferim !» (pag. 82) `- 


Îţi vine să dorești pe un al doilea | 


Abraham a Sta Ciara, care să spună 
adevărurile acestea mai drastic, tiindcă 
epiderma oamenilor din ziua de astăzi 
s'a" îngroșat rău de tot. 

Cauza ? Răsboiul mondial. 


-Pe omul «modern» îl descriė'pla: 3 


stic păr. A. în «Furtunile», E sub dem- 
nitatea sa să-şi examineze vieaţa ihs 
ternă, disprețuește remușcările de con- 
ştiinţă, neagă existenţa conştiinţei şi 
a sufletului și «omul de azi a căzut: 
așă de jos, încât nici nu mai pricepe: 


"că nici de numele de om nu e vrednic. . 
dacă nu e conştiu de sine, şiîn lumea . 


în care trăim e de ajuns să 'rostești 
astfel de adevăruri ca să fii disprețuit, 


numit incult ori clerical, dacă nu de-a- 


dreptul «popă simplu», ÐI A. citează: 
- «Nenore: 


că ni-s'a întunecat vederea interioară», 
(pag. 70). z 

Iți vine să aplaudezi cu zece mâni 
şi să te rogi de provedinţa divină: tă ` 
să se lase pătrunşi de astfel de con- . 
vingeri oainenii zilelor noastre ! . 

Adevăruri banale ? In vieşmântul 
de aici ar trebui să fie luate, ca me- 
dicină, din partea societăţii, căci cei 
ce vor persifiă cuvintele unui «popă» 
vor plăti scump nesocotința lor pă- 
nibilă. Ilie Marin, 


LI 


AE 


„Asociațlunea“ și Pamilia Re- 


“gală. D-l Andreiu  Bârseanu, preș. 


activ al Asociaţiunei,- Luni în 6 lunie 
a. c. la orele 5d.a,, a avut deosebita 
cinste să fie primit în audienţă de 


` M. Sa Regele Ferdinand I, preşedin: 


: «Asociaţiane» şi ne-a promis tot. spri- - 


_mitetul nostru. central, 


tele de. onoare al instituţiei noastre, 
în palatul regal din București. 
Insețit cu. această ocasiune' de 
II. PP. SS. Lor Dr. Vasile Suciu, mi- 
tropolitul de Alba-lulia .și Făgăraş, 
vicepreşedintele Asociaţiei noastre și 
de Dr. Nicolae Bălan, mitropolitul 
„ortodox al Ardealului, membru în co- 
a predat M. 
Sale Regelui diploma. de preşedinte 
de onoare al <Asociaţiunei», împreună 
cu un album cu vederi din Muzeul 


nostru central şi cu 106 volume, edi- ` 


- tate de <Asociaţiune» şi legate frumos. 
.M. Saa mulțumit, s’a interesat de 


jinul pEntru cultivarea poporului. 
-Faptul acesta, precum și deosebita 
atențiune şi bunăvoință arătată de M. 
` Sa, pentru năzuințele noastre culturale 
- numai încurajă ne pot în munca ce o 
desvoltăm acum. de şase decenii. l 
*- 
Despărțămintele „Asociaţiunei“. 
Harnicul despărțământ Alba-lalia, de 
sub conducerea dlui 
Teculescu, ne transmite procesele ver- 
bale ale adunărilor cercuale din urmă. 
In adunarea din 11 Iulie 1920 sa re- 
organisat despărțământul, alegându-se 


director di loan .Teculescu, cum și . 


membrii. comitetului cercual. Tot 
atunci sa înscris şi un- mare număr 
de membri. La adunare a participat 
şi dl general D. Glodeanu cu un mare 
număr de ofițeri din Alba-lulia, asi- 
gurând concursul armatei la unificarea 


— 19 — 


-Dela „Asociaţiune“. 


——— 


director loan 


noastră sufletească, — În adunarea * 
cercuală din 19 Septemvrie 1920, ți 
nută in Ighiu, au dat frumoase sfaturi . 
poporului di "dir. i. Teculescu, dl |: 4 
Popa, preot în Bucerdea-vinoasă. şi 


- di colonel! Țuhaș, Totodată s'au în- .. ; 


scris §' membri pe vieață, 33 activi şi 
44 ajutători. — In şedinţa comitetului 
cercual din 21 lunie a. c. s'a constatat 
că în 1920 şi 1921 s'au încassat `6152 
lei taxe dela: 1 membru fondator al ; 
Casei naţionale; 7 membri fondatori - > 


` ai «<Asociaţiunei» ; 9 membri pe vieaţă ; 


37 membri 'activi şi 29" ajutători. — 
lată rezultatele minunate ale colabo- 


` rărei frățeşti înti”un despărțământ, unde 


este pricepere şi bunăvoință pentru 


„cauza noastră culturală. — Directorul 


despărțământului -Beiuş al <Asociaţiu- ' -. 
nei», dl Camil Selagianu, înştiințează, 


"că până când cei în drept nu -vor sa- 


tisface justele' dorinţe ale poporului 
dela sate, orice propagandă culturală 
la sate e :intructuoasă, ba între împre- 
jurările date chiar primejdioasă. -in 
centrul despărțământului s'au luat însă 
măsuri pentru sărbătorirea lui Tudor 


= Vladimirescu. — Directorul  despărță- 
* mântului Ciachi- Gârbău înaintează pro- 


cesul verbal al şedinţei comitetului 
cercual ținută la 22 Maiu a. c., în care ` 
sa constituit noul comitet. și s'a ho- 


“tărit înființarea a 14 agenturi comu- 


nale, pestru care ni se cer 14 biblio- 
teci populare, având să se țină cu 
aceste prilejuri şi conferinţe populare. 
Mai departe s'a decis înfiirițarea a ` 
trei cooperative în trei comune, iar ` 
în Ciachi-Gârbău închiriarea unui local 
ca sală: de lectură. Totodată se roagă 
ca comitetul nostru central să exope- 
reze din. cărţile editate de Casa şcoa- 
lelor şi din alte cărţi. Se abunță-9 


` 
`~ 


Lă 


Lwm ` 


membri pe 'vieaţă noui şi 4 membri 


activi. — Directorul despărțământului 
Cohalm al «<Asociaţiunei» trimite pro- 
cesul verbal a! şedinţei acestui des- 
părțăinânt ţinută la 11 Martie a. c., în 
“care se constată că sau ţinut prele- 
geri populare în Racoş, că au primit 


dela comitetul central din Sibiiu cărți - 


pentru înfiinţare de biblioteci şi agen- 
turi comunale şi s'au înscris trei mem- 
bri pe vieaţă, achitând toţi câte 200 
lei.. — Despaărțământul Gherla a aran- 
jat în 12 Iunie o serată culturală Tudor 


Vladimirescu cu concursul celor donă: 


reuniuni de cântări și al institutelor 
de învățământ ale eparhiei române 
unite de acolo. — in despărțământul 
Hunedoara s'au ţinut în timpul din 


| „urmă: o serată literară muzicală cu 


"program bogata centru, în 24 lanua- 
rie a. c.; altă serată în 20 Martie a.c.; 
având. încăperile necesare în castelul 
Corvineștilor din. Hunedoara, sau in- 
ceput colectările de obiecte necesare 
unui muzeu regional; s'au înscris: 1 


membru fondator şi 15 ajutâtori; sau 


. luat măsuii să se facă propagandă 
culturală și cu ajutorul cercului preo- 
„ţese dim protopopiatul “Hunedoara, 
“precum şi: cu al cercului studenţesc 
de acolo; s'a hotărit aranjarea de ex- 
poziţii de copii, economice etc., cu di- 
stribuire de premii; în sfârşit să se 
distribue poporului tablourile MM. 
Lor: Regelui şi Reginei şi ale eroilor 
noștri naționali. — Reorganizarea 
despărțământului Mediaş al «<Asocia- 
„ ţiunei» sub conducerea devotatului 
şei al judecătoriei de ocol din loc d! 
Dr. Eugen Sâmpetrean, s'a îritâmplat 
la 12 Maiu 1921, înscriindu-se: 4 
- membri fondatori, 4 pe vieață și 33 
activi. Director a fost ales dl Dr. Eu- 
gen Sâmpetredn şi alţi 4 membri în 
comitetul cercual. 
țământ a adresat tuturor primăriilor 
“omunale din despărțământ învitarea 


“tezuri, nunţi, 


Tot acest despăr- 


"să se înscrie membri fondatori la <Aso- 


ciațiune»> şi au fost rugați şi preoții şi 
învățătorii să stărne pentru atingerea 
aeestui scop cu toate ocaziiinile (bo- 
feştanii etc). S'au 'luat 
dispoziţii pentru ţinere de conferinţe ` 
pe sate asupra eroilor şi bărbaţilor. ` 
mari: Tudor Vladimirescu, Vasile 
Alecsandri, Avram lantu etc. Pentru 
sporirea mijloacelor materiale ale des- 
părțământului s'a hotărît aranjarea de. 
festivaluri "școlare cu prețuri de in- 
trare, cu ocaziunea conferinţelor po- 
pulare. — In despărțământul “Mociu, 
care s'a constituit sub direcțiunea păr, 


- protopop Jer, Dănilă din Cătina, s'au 


ales membri. comitetului cercual, s'au, 
încassat taxe dela 4 membri pe vieaţă, 


55 activi şi 15 -ajutători, cum şi dela... ` 


2 dăruitori în scopul bibliotecii, suma 
de 1850 coroane, iar mai târziu ta- 


xele: pe 1921 dela 11. membri activi 


în suma de 110 lei. In adunarea din 
1919 s'a ţinut şi o prelegere populară, 
In şedinţa comitetului cercual din 15 
Iunie ʻa. c. sa constituit comitetul cer- 
cual, fixâåndu-se şi programul adunării 
viitoare. ka centru s'au. trimis 1576 
coroane şi 110 lei. — In despărțămân- 
tul Râciu sa ales director dl Alex. 
Târnoveanu, protopop. Cu ocaziunea ` 


. şedinţei de constituire -dl Sept. Popa 
-a cetit o lucrare despre iubirea aproa- : ` 


pelui. Din taxele încassate-408 lei s'au 
trimis la centru. — În despărțământul 
Tăşnad adunarea cercuală s'a ţinut 


în'presența dlui general Marcel Olteanu, 


comandantul diviziei 17 şi a corpului 
ofițeresc dela Reg. 85 inf. și 34 obu- 
ziere, cu participarea corului liceului 
S. Bărnuţiu din Şimleul-Silvaniei îm- 
preună cu dl director şi numeroși 
profesori şi profesoare şi a unui pu- 


` blic foarte numeros. Adunarea a fost 


prezidată de di Demetriu Coroian, fost 
şi acum din nou reales director al 
despărțământului. Sa cetit raportul 


sa 


` despre ‘starea deapaițatniăutalui. Deo- 
- “dată cu directorul s'au ales 4 membri 
în comitetul cercual, un cassier şi un 
secretar. S'au înscris: 2 membri. fon- 
datori, -14 pe vieaţă, 47 activi şi 13 


ajutători, încassându-se astfel suma de | 


1896 lei. La centru s'au trimis 1648 


lei, : reţinându-se pentru trebuințele ` 


despărțământului 248 lei. Averea to- 
_tală a despărțământului se evaluează 
-la 4 8 lei. Corul liceului-a înălțat so- 
lemnitatea. zilei prin prestaţiunile sale, 
„iar dl general Olteanu prin frumoasa 
sa cuvântare. — Despărțâmântul Teaca 
s'a. reconstituit sub conducerea dlui 
Basil Podoabă, _pratopop. în numita 
. localitate, la 10 lanuarie-a. c.— DI Aurel 
„Nistor, conterențiarul nostru cultural 
- raportează -că adunarea despărțămân- 
tului Braşov primind propunerea sa 
de a organizà nouă , despărțăminte 
ale: tAsociaţiunei», D-sa a organizat 
un nou despărțământ în Săcele şi .va 
mai organiză în Feldioara, Râşnov 
și Hărman, mai departe că a îriscris 
3 membri fondatori,- 6 pe. -vieaţă, 70 


activi şi a făcut 20 abonamente la re-. 


vista «Transilvania», trimițând prin 
“sucursala < Albinas-din-Braşov suma de 
3500 lei. Luăm act cu-plăcere de acti- 


ie d | 2 


. nindu-i 


vitatea` D-Sale, încoronată de succese 4 
aşà de frumoase. Cu privire la înftin-, ` 


tarea de. despărțăminte nouă în amin- 
titele localităţi comitetul central va 
consultă mai întâiu despărțamântul 


Braşov. ` 


` Bursierii Asociațiunei. DI Iosif 
Domşa, absolvent al şcoalei superioare 


` de arte şi meserii din Timişoara înain- . 


tează certificatul despre absolvirea 
numitei şcoale, fiind clasificat foarte 
bine. Totodată mulţumeşte Asociaţiei 
pentru bursa ce. i-a acordat; înles- 
astfel. terminarea studiilor. 
Voind apoi să facă studii mai înalte 


„în Franţa cere un ajutor de 2000 (două 
mii) de lei, ca să poată face practică 
în arhitectură, fiindcă nicăiri nu se 


lucrează astăzi mai serios pentru re-: 
facerea ţării ca acolo. Ajutorul cerut 


i-se- votează, sperând că şi acest bur- | 


sier ca şi alţii din trecut vor restitui 
sumele primite fondului numit al fo- 
ştilor bursieri. — Asemenea faportează 


dl Octavian Popp, directorul şcoalei 
primare din Vad că a distribuit sumag . 


de 80 de lei, trimisă din fandaţiunea 


G. Boeriu ca ajutoare pentru şcolari | 


pe anii 1919/20 și 1920/21. îu sensul 


dispoziţiunilor testamentare. 


ž 
d 


aK zii e iar a