Traditie si actualitate romaneasca vol. 1 — 1936

Traditie si Actualitate 
Romînească 


CONFERINŢE ROSTITE LA 
SUBSECTIUNEA DE CONFE- 
RINTE FOCȘANI A 
FUNDAȚIILCR CULTURALE 
REGALE, DE: 


loan Petrovici 

C. Rădulescu - Motru 
Mihail Sadoveanu 
Ion-Marin Sadoveanu 
Cezar Petrescu 

AL Tzigara - Samurcaș 
T. Iordănescu 


SUBSECTIUNEI DE CONFERINŢE FOCȘANI 
FOCȘANI 1936 


Traditie si Actualitate Rominească 


au Aha: G 7, Acasa 
— nva gril pera MABE mm telfural, 


A 
Poeqanm 4 maei fl Pa Ora ru 


Traditie si Actualitate 
fomineasca 


CONFERINTE ROSTITE LA 
SUBSECTIUNEA DE CONFE- 
RINTE FOCȘANI A 

 FUNDATIILOR CULTURALE 
REGALE, DE: 


loan Petrovici 

C. Răduiescu - Motru 
Mihail Sadoveanu 
lon-Marin Sadoveanu 
Cezar Petrescu 

Al. Tzigara - Samurcas 
T. lordănescu 


İO 
ib'iot=cn documantară 
Piatra Neamt 

Regiunea Bacău 


“EDITURA SUBSECTIUNEI DE CONFERINŢE FOCŞANI 
FOCŞANI 1936 


ȘI | 


Secţiunea de conferințe a Fundațiilor Cultu- 
rale Regale a fost realizată acum trei ani, cînd — 
paralel cu alte instituții și mișcări culturale — sub 
Augusta Conducere a Majestății Sale Regelui 
Carol IT s'au constituit Fundafiile Culturale 
Regale, fixindu-se cu ocasia aceasta un plan 
de organisare si insufletire culturală a ţării. S'a 
înfăptuit atunci o instituție destinată să îndru- 
meze provincia romînească spre o trăire culturală 
adevărată, prin care să-și stabilească și întărească 
legături cu personalitățile proeminente ale ţării, 
precum și să-și desvolte o vieatä proprie, con- 
știentă de energiile ei specifice. Instituția aceasta 
răspunde nevoii de îndrumare și desvoltare a cul- 
turii superioare istorice și științifice și a culturii 
poporului. 

Cu o asemenea Subsectiune de conferințe au 
fost cinstiți și Focsanii printre întiile orașe. S'a 
înțeles și susținut efectiv, prin aceasta, nevoia reală 
a provinciei rominești de a-și desfășura o vieatä 
culturală conformă cu geniul său local, adică să-și 
desvolte în granițele mediului ei propriu această 
vieatä locală, dar strîns legată de destinele na- 


VI 


tiunei. La Focșani — și conferințele tipărite în a- 
ceste trei volume o dovedesc îindestul — s'a 
încercat a se înfăptui cît mai deplin Indemnul 
Inalt și Dorinţa Augustă a Voievodului Culturii 
rominesti. Pe deoparte, fiind invitate aici mai toate 
personalitățile de vază ale vieţii noastre spirituale 
din Capitală și din alte centre culturale însemnate, 
Focșănenii și multi intelectuali din cuprinsul ju- 
detului Putna au cunoscut temeinic problemele 
esenţiale si de actualitate imediată ale Rominis- 
mului, înfățișate dela un nivel de distinsă spiri- 
tualitate și competenţă științifică, Pe de alta, in- 
telectualii din localitate au tratat adesea chestiuni 
scrutind ființa mediului nostru propriu și prin a- 
ceasta încercînd a delimita, după aceleași criterii 
științifice, modurile de vieatä locală și tendințele 
spirituale zămislite de-a-lungul istoriei pe locurile 
acestea, 

Astfel, s'au întretăiat și promovat în Focșani 
problemele vitale ale neamului rominesc — unitate 
supremă în care cu toții ne integrăm — cît și 
problemele locului nostru, care vor fi încă desbă- 
tute. De sigur, aceste preocupări tind la înfăptuirea 
unei sintese creatoare a spiritualității romînești. 

Înfiinţată în lanuar 1934, prin chibzuinta d-lui 
General N. M. Condiescu, secretarul general al 
Fundațiilor Culturale Regale, si pästrind continuu 
legăturile cu această Inaltä Institutiune prin mij- 
locirea d-lui Prof. Al. Rosetti, secretarul Fundațiilor 
Culturale Regale și a d-lui Petru Comarnescu, 
secretarul central al Sectiunii de Conferinţe a 
Fundațiilor Culturale Regale — Subsectiunea de 


Conferinţe Focșani a fost și este, prin urmare, un 
organism viguros care încearcă să realizeze prin- 
cipiile și dorințele Inalte de insufletire ale culturii, 
promovate de Majestatea Sa Regele Carol II. Co- 
mitetul local, alcătuit din toate personalitățile de 
aici, a urmărit prin numeroasele reuniuni culturale 
ce s'au desfășurat în cei trei ani de activitate 
(cînd conferințele au fost împlinite uneori cu un 
program artistic — teatru, recitări, musică — la 
fel de caracteristic) să desprindă specificitatea 
Rominismului — adică particularitatea culturii ro- 
mînești. 

In aceasta vedem noi — cei dela Focșani — 
sensul idealului culturii naționale, pe care l-am 
primit ca o misiune de Indemn regesc și l-am mi- 
litat, căutînd să-l integrăm în cadrul larg ai spiri- 
tualitätii universale. Acest ideal am socotit și cre- 
dem că-l slujim și noi, cei dela Focșani, angajin- 
du-ne în munca insufletitä și călăuzită de Ctitorul 
Fundațiilor Culturale Regale. Așa înțelegem noi 
rostul si imperativele Inaltei Opere care răspunde 
nevoilor spirituale ale vremii şi pämintului ro- 
minesc. 

Si poate, de aceea, nu este färä interes ca 
inainte de a aräta oamenii la lucru, sä-i vedem 
cum au înțeles ei noțiunea de „cultură naţională“, 
adesea în ce se scrie si gîndeşte astăzi doar un 
simplu arabesc de stil grațios, sau o inventiune de 
gindire isolată, fără nici o legătură cu ceea ce se 
poate efectiv realiza prin fapte. 


* 


Cultura nouă ne apare ca un proces sufletesc 


VII 


VIII 


colectiv, producindu-se nu prin simpla alăturare a 
unor suflete disparate, ci prin conștiința rubede- 
niei spirituale a unui grup etnic. Prin urmare, 
cultura nu poate fi de fel un salt sufletesc, ci se 
înfățișează ca o devenire excepţională, înceată și 
organică, a elementelor primordial psichice ale 
unui neam. Oricit ne-am angaja să definim cultu- 
rile prin resumarea lor la graniţele culminative — 
sisteme de filosofie, literaturi evoluate —- nu le vom 
înțelege astfel sensul întreg. Cultura se bazează 
pe structura sufletească inițială a unui neam. Acele 
culturi populare, înfățișate și susținute de majori- 
tatea etnografilor actuali (chiar cînd e vorba de 
acceptat și pe acelea diferite de tipul cultural 
mediteranian — e vorba de culturile rudimentare 
pre-logice, cunoscute acum minuţios prin studiile 
lui L. Lévy-Bruhl și Leo Frobenius), aceste culturi 
populare prezintă schematic caracteristicele origi- 
nare ale grupelor etnice respective. 

Toate celelalte aspecte — imprumuturi, imitații 
de cultură — adaose fondului originar, pot primeni, 
ori ajuta devenirea specifică, cum uneori o pot 
degrada. 

lar maturisarea unei culturi naţionale, adică 
evoluţia ei dela fondul popular la formele desă- 
vîrșite — artă, literatură, gindire — se desfășoară 
în ritmul întiilor licăriri etnice. Literatura și arta 
pe lingă canonul generalitätii sufletului omenesc, 
au oriunde si oricind ascuns germenul acesta iniţial. 
Aspectele diferenţiale etnice sînt, așa dar, fatali- 
täti inerente oricărei culturi. 

Noi credem în specificitatea culturilor natio- 


nale. Sint astăzi cîteva tipuri de asemenea feno- 
mene culturale — durabile și caracteristice. Tipul 
cultural rominesc e printre cele proeminente. 
Această specificitate am numi-o autochtonie cul- 
turală. Ea nu se poate statornici decit in parte 
prin îndreptarii critice, prin îndemnuri oficiale, ori 
prin programe severe academice. E un comanda- 
ment căruia i se supun numai cîțiva din colecti- 
vitatea etnică, parcă anume predestinati pentru a 
resuma în trăirea lor viltoarea valorilor ideale. 
Apostolii culturilor naţionale sînt așa dar sintetici, 
fiindcă în creaţiile lor se încheagă valorile dife- 
rentiale etnice. 

Nu e vorba aici de o definire a tipului cul- 
tural rominesc. Cine știe pe Eminescu, nu se in- 
doește că el l-a definit pentru toți sînditorii. Gin- 
direa lui e în această problemă evanghelia Romi- 
nismului. Astăzi încă unii gînditori și literați ca: 
Nichifor Crainic, Ovid Dens:sianu, Octavian Goga, 
D. Gusti, Nae lonescu, N. lorga, Simion Mehedinți, 
V. Pirvan, C. Rădulescu-Motru, Mihail Sadoveanu 
cînd militează noul ideal naţional rominesc, se an- 
gajeazä pe această linie de discuţie ideologică — 
hotărit tot în marginile gîndirii marelui precursor. 
Dogma naţionalismului cultural romînesc e evident 
la îndămina oricărui intelectual conștient astăzi. 
Deci nu despre enunturi cunoscute trebue să dis- 
cutăm acum, ci mai ales de modul unei politici 
culturale, așa cum se impune aceasta pentru me- 
nirea intelectualului de provincie. Căci odată lă- 
murit acest lucru, se va vedea că rolul Fundațiilor 
Culturale Regale tocmai aici se situează potrivit. 


IX 


Cultura unui neam am spus că însamnă re- 
sumatul sufletului său în creaţii ideale — adică 
valori aflătoare dincolo de imperativul caduc al 
existentii. Creaţia e transsubstantialisarea existentii 
umane, dupä ce aceasta si-a rezolvit nevoile träirii 
biologice (aceste necesitäti fatale, dar temporare, 
cad in domeniul hilo-technicei — civilisatia — nu- 
mită așa de suggestiv de d-l Simion Mehedinti). 
Dar valorile acestea de creaţie e dovedit că nu 
oriunde se ivesc. Anumite regiuni ale unui neam 
par predestinate elaborării lor. Un control statistic 
dovedește ușor prioritatea cîtorva arii geografice 
rominești. Aici, fără îndoeală că prefacerile etnice 
au fost excepționale — prin curente demografice 
variate, prin suprapunerea unor influenţe culturale 
si a desvoltării civilisatiei locale, ori pătrunderea 
alteia streine ; printr'o anumită expresie sufletească 
puternică transmisă de oarecare populaţii arhaice. 
Aici, și destinul national a fost în cumpănă în 
jocul evenimentelor istorice. Ecourile acestea stră- 
vechi cad în marginile genesei formelor de cultură, 
Ele sînt întii și întii actualizate, involuntar, cum se 
știe, în componenţa operii de artă. 

Pe lingă nordul Moldovei, regiunea Cimpu- 
Lungului muntenesc, a văei Tirnavelor si Mure- 
sului, a muntilor Apuseni, a Tärii Birsei, a Olte- 
niei nordice, judetul Putna cu atit de cunoscuta 
Vrance prin numele säu de o sonoritate abundentä 
si ademenitoare trebue socotit un tinut eminent al 
neamului nostru. Fără să fim profesioniștii unei 
declamatice patriotice stinghere și naive, trebue să 
amintim că pe locurile ținutului vrăncean s'a des- 


lânţuit uraganul răsboiului de desrobire și s'a în- 
deplinit izbinda de care dreptatea noastră istorică 
nu ne putea văduvi. Și, tot pe aici, cercetările 
recente sociologice, etnografice, istorice și folklo- 
rice dovedesc prefaceri adinci în trecut, mai ales 
prin migrațiile păstoreşti. Fapt remarcabil e că 
realisarea supremă a artei literare populare — 
Miorița — circulă astăzi în formă desăvirșită es- 
tetică în Vrancea — de altfel ca și alte teme poe- 
tice fundamentale ale cintecului nostru popular. 
lar resturile caracteristice ale unei culturi și civi- 
lisaţii populare proprii și străvechi, sînt continuu 
ivite și cunoscute de cercetători, aici, în Vrancea. 

lată de ce înființarea unei subsectiuni de con- 
ferinte a Fundațiilor Culturale Regale, la Focșani, 
a fost primită de întreaga intelectualitate locală cu 
vie bucurie. Toţi ne-am dat sama că gindul M. S. 
Regelui Carol II de a statornici marginile geogra- 
fice ale neamului prin granite culturale trebue mi- 
litat si aici — la curbura aceasta a Carpaţilor: 
in Vrancea și în Putna unde se pare că este 
ceva din miezul sufletului romînesc. Aici oriunde 
te indrepti, ești întimpinat de tainele unei legitime 
mindrii nationale. Pe pămîntul Putnei și al Vran- 


cei — dacă ne gindim numai la Mărăști si Mără- 
șești — s'a îndeplenit chemarea cea mare a nea- 
mului nostru — Unirea. 


Şi cel puţin una din figurile renașterii spiri- 
tualitätii romînesti este fiu de al Putnei: Mitro- 
politul Varlaam — ctitorul primei ortodoxii ro- 
minesti, cel care dă întîi expresie sentimentului 
nostru national în literatura rominească, sfarămă 


k - Honat 


XII 


spiritul regional (firesc stărilor politice ale veacului 
său), tinzînd la infrätirea prin grai și ortodoxie a 
tuturor Rominilor, zdrobește slavonismul și așează 
o vieatä spirituală rominească impunind tuturor 
cunoscătorilor de slovă graiul fraţilor săi țărani — 
e tot Putnean. Acest prelat — simtire întreagă și 
minte cuprinzătoare — ne apare ca întiiul unio- 
nist spiritual al înfrăţirii noastre politice dela 
1859 — care tot în Putna, la Milcov, s'a pecet- 
luit. Fără unirea prin grai și credință ortodoxă — 
întîi osirdia Mitropolitului Varlaam — „1859” nu 
s'ar fi înfăptuit, 

Tärina Vrancei și a Putnei nu este, așa dar, 
numai elementul binecuvintat al naturii, rodind 
pinea care hrănește uniform — ci e un privilegiu 
geografic unic: îndreptar patriotic pentru cine vrea 
să știe că istoria nu e a omului, ci a pămîntului 
din care el a ieșit, ca să se spiritualizeze privind 
spre cerul albastru, însă räminind totdeauna frate 
cu el — așa cum a hotărit dintru început fapta 
originară, 

Asemenea locuri trebuesc mereu fecundate : 
puse în contact cu valorile autentice de cultură 
națională și universală. Prin frecvenţa aceasta se 
stimulează neaparat sufletul omenesc. O politică 
adevărată a culturii trebue să tindă la o descen- 
tralisare culturală ; adică : toate personalitățile re- 
marcabile — fie representind cultura oficială, ori 
independente de obligaţii legiuite — să pornească 
la drum și să împărtășească, oriunde li se cere, 
vorba rostită ori scrisă. Nu știu de-ar mai preco- 
niza cineva legea aceasta utopică: oamenii de 


cultură, recunoscuţi, să fie supuși unui fel de exil 
cultural: din cele 12 luni ale anului să fie o- 
bligati ca numai 30 de zile să locuiască într'un oraș 
oarecare, ce și l-ar alege ori li sar impune. Şi 
acolo să încerce în prim rînd o îndreptare a in- 
telectualului de provincie, adesea suprimat de 
vieata modestă ori mediocră a unui nivel intelec- 
tual decadent. Cine știe cîte posibilități de renaș- 
tere culturală nu s'ar ivi! 

Noi am observat aceasta experimentind cu 
subsectiunea noastră. Conferinţele rostite ori scrise 
în cei trei ani de activitate de d-nii : 

Şerban Cioculescu, Mircea Eliade, Const. C. Giurescu, 
Simion Mehedinţi, Istrate Micescu, D. Murărașu, Cezar Pe- 


trescu, loan Petrovici, C. Rădulescu-Motru, Liviu Rebreanu, 
lon-Marin Sadoveanu, Mihail Sadoveanu, Pamfil Șeicaru, Al. 


Tzigara-Samurcas etc., au fost prilej de preiacere adincă 
spirituală. Publicul mare și-a arătat întotdeauna sa- 
tisfactia și curiositatea a mai auzi pe unii vorbitori, 
lar pentru lumea școlarilor apariţia unui literat, 
numai, pricinuește bucuria nevinovată a sufletelor 
crude care oricînd așteaptă de aici lumina pură, 
ce li se dă deseori numai precupetit. 

Astfel, o Subsectiune de conferinţe este cel 
mai minunat instrument pentru desmortirea spiri- 
tuală a orașelor noastre, punctate cu colori pe 
atlase și lăsate în voia lor — paralizată și primej- 
dioasă. Un intelectual de provincie e adesea un 
strigoi al culturii rominești. Acesta e adevărul, 
Cărţi ar ceti acest om, dar nu și le poate pro- 
cura, banii fiindu-i rar la îndemină, Biblioteci în 
orașele lăturalnice, nici pomeneală. Si atunci a- 


XIII 


XIV 


semenea spectru al culturii romînești își mișcă 
paralisia sufletului între nimicurile existentii obis- 
nuite și resturile probabile de cultură — Dum- 
nezeu știe cum căpătate în zigzagurile unei tine- 
reti în general neglijente. Dar acesta poate fi su- 
fletul chemării romînești de miine ? 

Se mai poate salva încă mult. Și numai în 
chipul enunțat. O personalitate puternică, scobo- 
rind în orice oraș de provincie — comun și me- 
diocru — poate desläntui revisuiri și îndreptări 
spirituale ; poate stimula pe cei plictisiti și descu- 
rajati la mijlocul ori în marginea drumului vieţii; 
și poate provoca din belșug aurore sufletești. Cu 
o singură condiție: numai să voiascä | 

Misionariatul cultural e o nevoie care strigă 
la noi, si tuturor urechilor atente. Numai cîțiva 
din cei chemaţi au dat de curind semn spiritual 
și reacția salutară s'a născut: acuma sa început 
să se gindească, și să se simtă, și să se scrie ro- 
miînește. Cultura romînă e un adevăr în progres. 

Rolul Fundațiilor Culturale Regale este aici 
covirșitor. Această instituție supremă de cultură 
trebue să realizeze inițial pregătirea intelectualului 
nostru pentru cruciata culturii și apoi, cu acesta, 
să plănuiască lupta cu întunericul sufletesc al 
mulțimii. 

M. S. Regele Carol IT a binevoit să vie în 
fruntea cui vrea să se cheme om conștient de 
cultură — adică acel ce vrea să fie mai cu samă 
al neamului, | se va îngădui celui ce însamnă aici 
să spună lucrurilor așa cum sînt. Crezul acesta e 
al tuturor tovarășilor săi de muncă neprecupetitä 


în cei trei ani de activitate. Rodul osirdiei se pu- 
blică acum în trei volume, conținînd materialul select 
de conferinte rostite de către cei care binevoitor au 
conlucrat cu noi. Nădăjduim că acest material e în 
majoritatea sa nu numai sprijin cultural imediat — 
cu tendința de a instrui pe cei multi — ci adesea 
și contribuţie științifică de prim rang. Programul 
nostru de activitate s'a desfășurat în marginile 
problemelor de spiritualitate romînească, înainte 
de toate. Așa, am urmărit situarea în nevoile cul- 
turale actuale ale noastre a personalităților cardi- 
nale din veacul trecut. Apoi am dat loc discuţiilor 
cu caracter de cultură generală. 


* 


Comitetul iniţial al Subsectiunei s'a adaos, prin coop- 
tare de membrii noi, socotiți necesari mersului multumitor 
al activităţii statutare, Subsectiunea a avut continuu prese- 
dinte de onoare pe d. General A. Păltineanu — comandantul 
Diviziei a VI, iar ca preşedinţi activi, în mod succesiv, pe 
D-nii Avocat G. Gavriliu și V. Tiroiu — prefecti ai județului 
Putna. Restul comitetului e astăzi alcătuit din Doamnele: 
V. E. Miciora — directoarea Liceului de fete, E. Constanti- 
nescu — directoarea Şcoalei Profesionale — și din D-nii: V. 
Stănescu - Putna, Al. Leon, Maior Paul Tomescu — primari 
ai Orașului; |. Romanoai— secretarul Primăriei Focșani. Prof. 
G. Dimitriu. C. Cristodorescu — prim - președinte al Tribuna- 
lului Putna, George Tatulescu — magistrat, Prof. C. Leonescu 
— directorul Liceului „Unirea“, General Gh. Bottea, Colonel 
D. Stănescu și Colonel C. Teodorescu — șefi de stat major 
ai Diviziei a VI-a, Colonel Gh. Muscalu, Colonel T. Nadolu, 
Pr. I, V. Pascu — protoereul Jud. Putna, Prof. Teodor lordă- 
nescu, C. Vulpescu — magistrat, Dr, N. lancu, loan Ciocir- 
lan — scriitor și publicist, I. Florea — directorul Şcoalei 
Normale, D. Manea — directorul Şcoalei Comerciale, Pr. Prof. 


XV 


XVI 


C. Vartolomei, Traian Belcescu — institutor, Prof. V. Bălă- 
nescu, Inginer P. Georgescu, Prof. Sp. Lăduncă, Dr. M. I. Con- 
stantinescu, |. M. Dimitrescu, C. Mironescu-Mera — revisor 
scolar al Jud. Putna, Prof. Virgiliu P. Arbore, C. Mironescu 
avocat, C. lorganda — dirigintele Oficiului postal Focșani, 
Prof. L P. Rădulescu-Rimnic — președintele Ligii Culturale 
secţia Focșani, Prof. N. AL. Rădulescu și Octavian Vasiliade 
casierul Subsecţiunei. Cu toți am conlucrat după putinţa și 
înţelegerea fiecăruia pentru îndeplinirea programului cultural 


voit de Conducătorul Nostru Suprem. 
" 

Avem nădejde că Subsectiunea de Conferinţe 
Focșani își va perpetua sirguincios lucrul. În curind 
pornim spre anul al patrulea de muncă. Si vom 
merge neșovăind, pentru că știm că sensul vieţii 
nu stă decit în chipul cum poți să te dăruești 
chemării celei adevărate — care poate fi a oricui 
träeste în lumea idealului: lumina spiritului se a- 
rată rar, și cîtorva. Insă năzuirea spre ea — chi- 
nul licărului ei — este truda care ucide continuu 
pe om, dar renăscîndu-l pentru alţii, și pentru alte 
vremuri decit ale sale. Este pedeapsa prometeică 
a oricui merge pe căile creatoare ale spiritualității. 


Prof. lon DIACONU 
Secretarul Subsecfiunei de Conferințe 
Focşani a Fundațiilor Culturale 
Regale. 


- X ai i 

IN 2. -~ i ET 
3 rm ia: z i 
pi TONER: AO : 


$ í ai . o q 3 * J 
à 4 d 
i CU, © 5 A pi A Y? g a > + 
g F 4 yY ‘ P 
3 - 
pe dee a ot 


$ NY, 
le en era a sd CET #2 


y DE RO sere ati Ale | Lin y 
, es ets à Sir ET 


E k; i Eu meat an duza 
SES PA 


Eh, ARE pe 2 


> 


| O Aiton MED i e Tau VLC I 
A | 


CONFESIUNI Confesiunile urmäresc de pre- 
FILOSOFICO- ferintä pitorescul și sensationalul. 
RELIGIOASE zi cel puţin aicea mă voi abate 

ela această normă, căci cele ce 
voi avea să povestesc despre evoluția mea sufle- 
tească în raport cu problema religioasă, sunt mai de- 
grabă ceva tipic, o istorie în care se pot regăsi și alții. 

Convingerea că e vorba de „tipic“, a fost 
cauza determinantă a acestor destäinuiri, pe lângă 
un alt mobil care și-a avut rolul său efectiv: ideia 
că prin aceasta aș putea aduce o contribuţie in- 
directă, dar totuși de loc neglijabilă, la mult des- 
bătuta chestiune a coordonării într'un tot armonic 
si înfrățit, a religiei cu știința si cu filosofia, 

Dacă personal nu pot crede întrun raport de 
excluziune si nici chiar într'o nevoie de optare, 
când e vorba de religie și știință — mai ales de 
știința interpretată filosoficeste — aceasta și pen- 
tru faptul că o astfel de atitudine negativă mi-ar 
fi desmintitä de însăși istoria vieţii mele. Fiindcă 
nu pot să uit că eu am revenit la credință — 
după o etapă de feroce ateism — nu grație bi- 
sericei, ci filosofiei. 


Astăzi nu socot c'ar fi o greutate capitală de-a 
armoniza laolaltă credința religioasă, cu libera cu- 
getare implicată de știință și de filosofia laică, de- 
şi recunosc că s'a creiat o tradiţie de vrăjmășie, a 
cărei răspundere o poartă nu numai acei filosofi 
räzleti care au săpat fundamentele credintii, ci și 
oamenii bisericei care s'au temut de speculatia fi- 
losofică, căutând nu odată să-i stăvilească drep- 
turile si să-i bagatelizeze rezultatele. Ar fi astfel 
vorba de-o adversitate, determinată nu de-o opo- 
zitie de princip, ci de un complex de cauze lătu- 
talnice, sporite succesiv de crearea unei tradiţiuni. 

Cu alte prilejuri am făcut analiza logică a no- 
tiunilor de religie și filosofie (aceasta din urmă 
rămânând reprezentanta cea mai calificată a acelei 
cugetări naturale, din care purcede și știința) și-am 
exprimat argumentele care îmi păreau că militează 
pentru concordie și pacificare. De data asta isto- 
risind fapte întâmplate, dar care nu s'au succedat 
anarhic, ci au evoluat raţional, îmbinându-se în 
faze, nădăjduesc să pot aduce un eficace sprijin 
de flanc aceleiași idei fundamentale: că este po: 
sibilă o înțelegere între religie și cugetarea pro- 
fană, fără nici o constrângere sau știrbire de drep- 
turi legitime, 

Am fost inițiat, ca mai toată lumea, în re- 
ligia tradițională la o epocă dela care nu se poate 
păstra nici o amintire — vorbesc de inițiarea prin 
sfântul botez. Dar cum aducerile aminte se pot 
întinde până foarte departe, conserv destul de viu 
suvenirul aniior de copilărie, când socoteam ca a- 
devăruri indiscutabile toate acele explicări după 


o ED RE ED E 


cărţile sfinte ale originei universului și ale aspec- 
telor lui fundamentale : o lume largă, dar în fond 
limitată, cu pământul jos și cu cerul sus, creată 
in șase zile de Dumnezeu, ce și-a păstrat tăriile 
albastre ca reședință, de unde distribue neșovăitor 
pedepse și răsplată ; a avut mai apoi un fiu-om, 
pe care l-a născut în iesle Maria fecioara, pe Isus 
Christos, care a fost răstignit de răutatea și mise- 
lia oamenilor, dar care a înviat din morţi și sa 
înălțat la cer... 


Dar au inceput într'o zi îndoelile, provocate 
de progrese intelectuale — între care nu bag de 
sigur și faptul că începusem a bănui înțelesul unor 
glume nesărate, care de mult îmi vor fi isbit ure- 
chile: asupra unui Dumnezeu care se însoțește cu 
o muritoare, ce rămâne tot fecioară și după con- 
cepţiune... 

Mai întâiu am descoperit unele obscuritäti 
într'o istorie care îmi părea tot așa de luminoasă 
ca un adevăr aritmetic. Când mi s'a spus că Dum- 
nezeu-tatăl a existat întotdeauna și, deci, că e fără 
început, am văzut că nu pot pricepe aceasta și 
am constatat prezența unui mister. Firește, de 
multe ori misterul alimentează credința — dar nu 
chiar în clipa în care nimicește convingerea odih- 
nitoare, că totul era limpede, lămurit, definitiv. 

S'au adăogit succesiv initierile în știința po- 
zitivă, al cărui ascedent mă cucerea zi cu zi, prin 
precizia metodei și prin tendința explicărilor na- 
turale, ceiace va exercita pururea o atracţie pen- 
tru capetele omenești. Am aflat rând pe rând că 


pământul e rotund (deci că bolta cerului nu e 
numai sus, ci si jos, dedesuptul nostru); că locuim 
o planetă ce se învârtește în jurul soarelui și a- 
pare aiurea tot așa de luminoasă ca luceafărul; 
că omul n'a fost făcut de-a-dreptul din materia 
anorganică, ci a purces din alte organisme; că 
desăvârșirea globului nostru — și cu-atât mai mult 
acea a Universului — a durat vreme mult mai 
îndelungată de cât cele șase zile biblice, când 
creaţia s'ar fi perfectat definitiv, pentru a nu se 
mai preface... 

Si tot așa veneau alte și alte învățături, care 
cutremurau edificiul acelei cosmologii naive, pe 
care o consideram indisolubil legată de credința 
religioasă, formând un singur corp, cu aceiași soartă, 
De altfel de ce m'as crede așa de vinovat cam 
socotit că triumful stiintii atrage ruina credinții, 
când de aceasta s'au temut înșiși părinţii bisericii 
— dovadă ieșirile lui Lactantiu si Sf. Ion Crisos- 
tom în contra ideii ce se ventila de multă vreme, 
că pământul ar fi rotund; prigonirea lui Galilei 
și condamnarea lui Giordano Bruno pentru crima 
de-a fi susținut că pământul nu şade. încremenit, 
ca să primească defilarea stelelor; anatemele pe 
care le-a suferit Buffon atunci când, cu cele mai 
bune intenţii, a spus că cele 6 zile de care vor- 
beşte Biblia, n'ar fi fost chiar numai de 24 de ore? 

In afară de acele contraziceri alarmante pe 
care le aduceau științele pozitive, cu aparatul lor 
de probe, si față de care reprezentanţii bisericei 
luau o stângace și absurdă poziţie, credința îmi 
mai era săpată și de unele consideraţii de-o na- 


RE II E II SONAE) 


tură mai subtilă, de care luasem cunoștință în 
ultimii ani ai liceului. Profesorul nostru de istorie, 
schitändu-ne evoluţia civilizaţiei în câteva lecţii de 
sinteză, a atins — firește, în treacăt și fără nici o 
intenţie polemică — chestia genezii religiilor și-a 
sentimentului religios, împărtășindu-ne un lucru pe 
care-l auzeam întâia oară : că omul a imaginat pe 
zei, terorizat de frica pe care i-o producea imensa 
înconjurime cosmică, cu fenomenele ei pline de 
amenințare, pentru cine nu le cunoaște legea și 
mijlocul de a se apăra. 

Dar dacă spaima a fost motivul plăsmuirii 
zeilor, atunci conchideam, judecând foarte logic, 
că divinitätile — fie că le concepem mai multe, 
fie că le reducem la una — nu au valoare obiec- 
tivă, sentimentul fricei nefiind creator de adevä- 
ruri, ci de năluciri. 

Această geneză psihologică răpea religiei, și 
dânsa, nimbul ei de adevăr nediscutat... 

Studiile științifice ale liceului nu făceau de cât 
să aducă religiei lovituri convergente, chiar dacă 
nu erau concertate, în timp ce aceasta rămânea 
să sustie o luptă neegală, cu arme vetuste și fără 
bătaie lungă. 

Vrăjit de claritatea și de strigenta metodii 
științifice, precum și de aparenta înlăturare a u- 
nor mistere pe care spiritul nostru nu le suportă 
cu drag, am fost câțiva ani un ateu convins, atin- 
gându-mi apogeul impietăţii spre sfârșitul școalei 
secundare, când ai toată îndrăzneala unei vârste 
lipsite de frână critică și voluptatea să dărimi a- 
ceia ce a fost in trecut, mai ales acolo unde re- 


CC D EI 


8 


zistenta e mai mică și neplăcerile mai puţine. Si 
orice s'ar zice: sunt mai grele consecințele dacă 
ataci o autoritate terestră, gata să se apere și să 
te constrângă, decât divinitatea care ne-a acordat 
autonomia gândirii și a faptei, spre a ne decide 
liberi, chiar în raporturile cu ea... 


* 


Mi-a fost dat totuși să nu sfârșesc viața în 
această ipostasă ateistă, ci să evoluez spre oa 
treia fază — și asta destul de curând. Faptul a 
coincidat cu intrarea în Universitate si cu impre- 
jurarea de-a mă fi consacrat specialității filosofice. 
Aici, grație unor noi initieri care: fără a suprima 
rezultatele ştiinţii, le tălmăceau însă altfel, dân- 
du-le o altă semnificație, si făceau iarăși loc lui 
Dumnezeu, izgonit de infinitul cosmic și de împă- 
rätia nesfârșită a legilor naturale -- m'am reintors 
iarăși, nu fără uimire, dar fără prea mare resis- 
tentä, către credința părăsită, la una evident pu- 
rificată, dar în fond nu mult deosebită de aceia 
a tuturor, 

In primul loc prisma filosofică mi-a îndepărtat, 
în perspectiva ei specifică, greșita identificare din- 
tre geneza unui lucru și valoarea lui, arătându-mi 
că geneza nu prejudică asupra valorii și că înce- 
puturile umile, sau chiar subiective, n'ar exclude 
posibilitatea unei valori temeinice. 

Cine poate contesta, bunăoară, valoarea drep- 
tului societăţii de-a pedepsi un criminal ? Și totuși: 
origina pedepsirei unui asasin a fost o superstiție 
absurdă, astăzi de mult risipită. 

A fost credința că sângele celui ucis — dacă 


ai lui nu-l răzbună — se răzbună singur, și nu 
pe omorâtor, ci pe acei care l-au uitat. Așa dar 
societatea pedepsia pe criminali, ca să scape dânsa 
de urgia victimei mâniate. 

Omenirea de altădată atribuia mortului puteri 
nelimitate, mai ales pentru a face rău. In nemu- 
ritoarea tragedie a lui Sofocle, Oedip-Rege, acti- 
unea piesii pornește dela aceiași superstiție. Ce- 
tatea Tebei e bântuită de ciumă și populația de- 
solată invadează treptele palatului, cerând ocrotire 
dela rege. Acesta trimite după un bătrân cu darul 
viziunii celor nevăzute, care sosind, răspunde des- 
lusit — la consultarea regelui — că flagelul trimis 
de mâna zeilor va dăinui atâta vreme cât cetatea 
va adăposti între zidurile ei pe omorâtorul fostu- 
lui rege Laios, dispărut în împrejurări curioase. 
Toată tragedia se ţese pe teribila descoperire a 
acestui asasin, care era — de altfel fără știință — 
însuși regele Oedip. 

Dar nu acțiunea piesei ne interesează aicea, 
ci punctul ei de plecare, mărturie a aceleiași su- 
perstitii grosolane, din care a purces dreptul pe- 
nal, Și totuși, în ciuda acestei origini superstitioase, 
cine poate să conteste valoarea permanentă a 
dreptului societăţii de-a pedepsi pe infractori ? Să 
nu fie același lucru și cu religia ? Născută dintr'o 
superstiție și sub imperiul unui sentiment haluci- 
nant, nu poate ea oare să implice și alte baze 
mai temeinice, chiar dacă n'au fost vizibile dela 
început ? 

La lumina acestei distincţii, între punctul de 
vedere al genezii și acel al valorii — distincţie pe 


10 


care o datoram culturii filosofice — am văzut 
cum pierdeam ceva din siguranța ateismului meu 
implacabil si orgolios. 

Dar au venit si alte inițieri, cu un caracter 
și mai impresionant. 

Filosofia m'a învăţat relativitatea cunoștințelor 
noastre stiintifice și caracterul lor condiţionat; 
graţie filosofiei mi-am dat sama că natura chiar 
dacă o concepem infinită, reprezintă numai un 
plan al existentii, care poate avea mai multe — 
și chiar independente — așa precum infinitul unei 
mări pictate nu adaogă nici o picătură la apa mă- 
rilor reale și poate încăpea perfect, cu toate că 
se întinde până în zări, întrun coltisor de odaie 
— care e o realitate de alt ordin și pe alt plan; 
că natura materială poate că nu-i decât o tesä- 
tură de imagini a spiritului nostru — analoagă în 
fond cu o mare pictată — așa că acest spirit nu 
se poate disolva în ele, cum nu ne putem înneca 
nimeni în valuri zugrăvite ; că spiritul domină ma- 
teria, prescriindu-i legile, și totodată că formele 
lui structurale depășesc natura, rămânând cadre 
pe jumătate goale, ale unei gândiri ce se reali- 
zează imperfect în lumea aceasta pământească, 

Filosofia mi-a fost deci — și poate deveni 
oricui — o punte dela știință la credință, făcând 
loc amândorora și arătând fiecăreia ceiace este al 
său. Şi nici nu vreau să vorbesc de alte sisteme 
filosofice, și mai curajoase, care nu se mărginesc 
să facă loc credintii, ci încearcă chiar a-i demon- 
stra postulatele ei fundamentale, căci voesc să mă 


= bi 


refer excluziv la acea filosofie „minimală“, care e 


dincoace de controversă și care fără să se avânte 
prea mult în domenii transcendente, ajunge totuși 
să înfrângă cerbicia ateismului și se deruteze si- 
guranta dogmatică a materialismului naiv. 

Lăsate singure față în faţă, religia și știința 
pot avea conflicte violente. Dar filosofia nu e parte 
în bătălie, ci arbitru, cu toate că a putut greși și 
dânsa, aservindu-se câteodată fie religiei, fie sti- 
intei, în loc să imbrätiseze puncte de vedere va- 
riate si să aplaneze, judecând cu nepärtinire și 
examinând fără prejudecăţi. Menţinându-se în ro- 
lul ei de criticism comprehensiv și supunând ana- 
lizei ceiace nu se analizează în deobște, filosofia 
— fără a jertfi rezultatele stiintii — poate ajuta e- 
fectiv religiei, fiindu-i chiar un aliat. 

Acesta a fost și unul din motivele pentru care 
am preconizat pe vremuri — întrun anteproect 
de lege — sporirea materiilor filosofice în pro- 
grama învățământului secundar. 

Călăuzit de experiența mea proprie și de ca- 
zul meu personal, am voit să asigur tuturora cea 
de-a treia etapă a evoluţiei mele față de problema 
religioasă. De aceia proectasem să mut intro 
școală pe care o fac mai tofi, initiarea în acele 
noţiuni care m'au iluminat pe mine, dar cu care 
eu am luat contact mai târziu, și asta întâmplător 
(în orice caz, nu necondiţionat), înscriindu-mă la 
facultatea de filosofie, fără de care aș fi rămas 
poate ateul pustiit sufletește, până la finele vieţii. 


Conferinţa inaugurală a anului I de activitate al 
Subsectiunei, rostită de d. Prof. I. Petrovici — cu tit- 


11 
EEE LU APE ni EEE ELLES 


12 


lul Amintiri din vremea studiilor — raportindu-se în 
deosebi la evoluţia religioasă a conferentiarului în le- 
gäturä cu școala, ne mărginim a imprima numai această 
parte — de altfel acea esenţială — mai ales că autorul 
și-a redactat singur pasajul acesta, sub forma unui ar- 
ticol intitulat „Confesiuni filosofico-religioase", apărut în 
colecţia Rotocoale de lumină — citeva luni de zile 
după conferința sa la Focșani. 


a 


RO 
S I 


C „SD Ub E SC Ur = M OTRU 


MÎNISMUL In memorabila cuvintare adre- 
NOUA Sté reprezentanţilor învățămîn- 
tului superior din București, cu 


SPIRITUALITATE ocazia aniversării a patruzeci de 


EU 


ROPEANĂ anide domnie, Regele Carol I a 

semnalat rolul hotăritor pe care 
îl au caracterele, ca putere sufletească, în soarta 
popoarelor. Cuvintarea a părut atunci ca o mus- 
trare pornită dintro minte îinteleaptä, dar înve- 
chită față de cursul timpului. In 1906, anul acelei 
cuvintări, întreaga inteligență europeană era ori- 
entată într'o direcţie contrară. Teoriile superficiale 
ale psihologiei asociationiste engleze, unite cu me- 
tafizica materialismului și cu socialismul marxist, 
în lipsa unor cercetări serioase asupra constituţiei 
rasselor umane și a organismelor sociale, acredi- 
taseră părerea că viața sufletească a unui popor 
este un simplu reflex al technicei sale de produc- 
țiune ; că instrumentul de muncă hotărăște cum 
să fie sufletul aceluia care muncește, iar nu că 
sufletul aceluia care muncește hotărăște de cum 
să fie instrumentul de muncă. La noi, în organele 
de publicitate cele mai răspindite domnea această 


13 


CC 


părere, în modul cel mai radical formulată, fiindcă 
ea era reprodusă, prin mijlocirea teoreticianului 
mișcării socialiste din Rominia, C. Dobrogeanu- 
Gherea, din scriitorii ruși cari, precum se știe, au 
avut particularitatea de a reda în mod simplist 
toate cîte ei le imprumutau din Europa occiden- 
tală. Mustrarea Regelui Carol I a trecut de aceea 
fără să fie măcar relevată. Pentru marea majori- 
tate a cititorilor de ziare romînești, ea era o ere- 
zie științifică, pe care numai fastul convenţional 
al zilei de sărbătoare o putea acuza. 

Astăzi, după treizeci de ani dela pronunțarea 
ei, cuvintele Regelui Carol I, departe de a mai 
constitui o erezie științifică, sunt din potrivă ex- 
presiunea celui mai pur adevăr științific, Nume- 
roasele cercetări contimporane de psihologie, bio- 
logie și sociologie au restabilit raportul exact din- 
tre suflet și mediu ; dintre puterea sufletească a 
lucrătorului și technica lui de muncă. Experiențele 
cele mai bine controlate au scos în evidenţă rolul 
hotăritor al sufletului. Intre aceste experienţe toc- 
mai aceea petrecută în Rusia, cu revoluția pregă- 
tită și realizată de teoreticienii socialiști, este cea 
mai convingătoare. 

Revoluţia rusă a pornit să aplice principiile 
socialismului marxist si a sfirsit prin a dovedi ine- 
ficacitatea desăvirșită a acestor principii. A voit 
să creieze anume un suflet nou poporului rus, în 
care să se oglindeascä însușirile unei technici in- 
dustriale perfecte ; un suflet colectiv, fără egoism 
și individualitate ; prevăzător și armonic, ca o ma- 


sinä de fabrică, si a sfirsit prin a constata că 


14 
e PIE E IE EP E E) 


technica industrială, introdusă cu deasila, stă ne- 
productivă pe pămintul rusesc, fiindcă muncitorul 
rus n'are sufletul potrivit acestei technici ; sau mai 
bine zis nu vrea să și-l potrivească de bună voie. 
Si a trebuit atunci ca întreaga tactică sovietică 
să-și schimbe frontul. De unde la început, dispo- 
zițiile și virtualitätile sufletești ale poporului erau 
socotite drept cantităţi neglijabile și toată atenţia 
era îndreptată spre perfecţionarea mașinismului, 
începînd dela 1934, toată atenţia este îndreptată, 
din potrivă, spre sufletul muncitorilor. In primii 
ani, revoluţia sovietică avea ca ideal: mașinismul; 
acum ea are ca ideal: stakhanovismul ! 

Ce este stakhanovismul ? 

Triumful caracterului sufletesc asupra technicii. 

Pinä pe la 1934, producţia economică ru- 
sească lincezea din cauza indolentei muncitorilor, 
Nu se muncea mult. Nu se muncea cu economie 
de material. Nu se muncea cu punctualitate. Cauza 
revoluţiei sovietice părea perdută. Concesiile către 
vechiul spirit burghez începuseră chiar să fie din 
ce în ce mai numeroase. Pentru a menţine munca 


la înălțimea cerinţelor industriale, conducătorii po- 
liticei soviete au recurs la „batalioanele muncito- 
rilor de asalt”, udarnicii, care aveau să dea celor 
leneși și vicioși exemplu de muncă punctuală și 
repede. Udarnicii erau mai bine salariaţi și erau 
în acelaș timp lăudaţi printr'o întinsă publicitate, 
Aceste batalioane totuși nu aduseră regenerarea 
dorită. Ele fiind impuse de sus, adeseori dădeau 
loc la abuzuri. Se înscriau in rindul lor tot felul 
de elemente dubioase, Era nevoie de ceva pornit 


15 


ESTI EEE SRI E RI ES SE DI E ea 


16 


de jos, de un fapt exemplar ieșit din sufletul mul- 
timei muncitorești, care să trezească entuziasmul 
și să fie contagios; un fapt pe care să se țese o 
legendă spirituală. Pe acesta il aduse muncitorul 
din minele de cărbuni ale Donetului, numit Stak- 
hanov. Stakhanov, muncitor cu mușchi solizi, în- 
tr'o zi s'a ambiţionat să întreacă pe toți colegii 
lui în extragerea de cărbuni prin mijlocirea cio- 
canului mecanic, și el ajunse să extragă zilnic o 
cantitate de trei, de patru ori mai mare decit 
media obișnuită. Administraţia minei s'a grăbit să 
semnaleze cazul, aceea ce aduse din partea gu- 
vernului sovietic spor de salariu și o largă publi- 
citate de laude pentru „eroismul. de muncă“ al 
lui Stakhanov. Prin această largă publicitate exem- 
plul lui deveni cunoscut în toată Rusia. Alţi mun- . 
citori ajunseră să producă de cinci ori mai mult 


decit media. Unul chiar, numit Borissov, ajunse 
să producă de șapte ori și jumătate mai mult de- 


cit media. Contagiunea deveni generală. Căci mun- 
citorii vrednici existau pe pămintul Rusiei, dar ei 
nu erau scoși la lumină și nu erau pusiin poziţie 
să-și valorifice aptitudinile. Mașina singură era in- 
suficientă pentru așa ceva. Trebuia atmosfera spi- 
rituală a eroismului la muncă; legenda în jurul 
numelui lui Stakhanov. Astăzi, Rusia întreagă se 
găsește sub fascinația stakhanovismului. Viitorul ei 
este legat de eroismul muncitorului, iar nu de 
numărul mașinilor importate, cum se credea la 
începutul revoluţiei sovietice. Regele Carol I avea 


așa dar deplină dreptate. Numai caracterele prin 
puterea lor sufletească hotărăsc de soarta popoarelor, 


PI PE E RE E 


Experienţa revoluţiei sovietice este pe de- 
plin edificatoare. 

Majoritatea gânditorilor europeni de altmin- 
treli, în urma experienței încercate în timpul ma- 
relui război dintre anii 1914-1918 și mai ales în 
urma crizei prin care a trecut Europa după acest 
război, a ajuns la aceiași convingere. Puterea su- 
fletească nu mai este contestată. Metafizica ma- 
terialismului așa de răspândită altă dată, se re- 
cunoaște astăzi a fi fost un scurt episod în istoria 
culturei europene. Viața popoarelor este din nou 
pretuitä după însușirile sufletești cu care ea vine 
pe lume, și mai ales după nivelul spiritualităţii la 
care poporul isbutește să se ridice. Căci fiecare 
popor are dela natură indicat rolul său pe lume. 
Unul vegetează numai, iar altul, prin spiritualita- 
tea la care izbutește să se ridice, participă la viața 
istorică a omenirei. Unul are credință în menirea 
sa istorică și altul, nu. Poporul cu credință în 
menirea sa istorică are un simţ de demnitate și 
un eroism moral, pe care nu le înţelege poporul 
care nare această credință. Fiecare merge pe dru- 
mul potrivit mijloacelor sale sufleteşti. Nu este 
dat oricărui popor să-și înfăptuiască după voie un 
rol istoric, 

Prin influența filosofiei materialiste, în sufletul 
celor mai multe popoare europene se măcinase 
în secolul trecut pînă la dispariţie altarele de cre- 
dintä în menirea istorică. Singura credinţă care 
găsea slujitori era aceea în puterea materială a 
capitalului. Popoarele se împărțeau în popoare cu 
capital și popoare fără capital. Intre unele și al- 


E PR RO OEI E 


1 


8 


tele nu exista deosebire de menire istorică, ci de 
bogăţie. Toate la un loc aveau să se închine la 
cultul lui. 

Astăzi asistăm la trezirea popoarelor de sub 
influenţa materialismului. Credinţa în menirea is- 
torică reinvie din nou. In Europa, peste tot, po- 
poarele își pun la încercare însușirile sufletești, cu 
care au fost dăruite de natură, pentru a-și asigura 
un rol istoric. Astăzi se recunoaște că singura pu- 
tere care poate să hotărască de viața istorică a 
lumii este puterea sufletească. Popoarele, cu cele 
mai puternice caractere sufletești, sunt cele mai 
bine înarmate pentru viitor, 

De aceea, in Europa peste tot, tendința spre 
o înnoire sufletească. Tineretul formează obiectul 
unei atentii speciale, fiindcă numai prin educaţia 
tineretului se pot asigura caracterele de care va 
fi nevoie miine. Apeluri, în fiecare ţară, la îm- 
prospătarea fondului original naţional, căci însuși- 
rile puse la probă și găsite bune în cursul trecu- 
tului sunt de bună seamă pietrele cele mai solide, 
pe care se poate înălța edificiul social al genera- 
tilor viitoare. 

In Rusia se apelează, în consecinţă, la erois- 
mul muncitoresc. Acesta este fondul la care a a- 
pelat pe vremuri și Țarul Petru cel Mare. Edifi- 
ciul industrial al Rusiei sovietice se va înălța sau 
se va prăbuși, după cum va răspunde muncitori- 
mea la acest apel. 

In Germania, se apelează la însănătoșirea su- 
fleteascä a rassei omului de Nord. Este în cre- 
dinta conducätorilor de astäzi ai poporului german, 


ES 


că viitorul acestuia stă în virtuțile rassiste, adică 
în păstrarea nealterată a fondului ereditar german. 

In Italia, apelul se îndreaptă înspre reînvierea 
tradiției imperiale. 

Și așa în multe alte țări: în Turcia, în Polo- 
nia, în Spania, în Austria, în Ungaria, etc. peste 
tot, unde crizele produse de transformările poli- 
tice și economice ale marelui război au ajuns să 
neliniștească opinia publică. O nouă spiritualitate 
pune stăpinire pe sufletul Europei. In locul incre- 
derei în puterea capitalului material, își face loc 
încrederea în puterea capitalului moral. Fiecare 
popor își pregătește viitorul pe baza unei reforme 
sufletești, 

In Rominia situația este la fel. Cine a cunos- 
cut Rominia secolului al 19-lea și face comparatia 
între Rominia de atunci și Rominia de astăzi nu 
poate avea o îndoială. Rominia este in preziua 
unor prefaceri asemănătoare cu acelea din restul 
Europei. 

Inceputurile acestor prefaceri sunt chiar ma- 
nifeste. Unde s'ar fi pomenit, înainte de război, 
ca tinerii trecuţi prin școli superioare, să meargă 
în echipe la sate pentru a face o muncă discipli- 
nată și utilă ? Satele erau doar pentru cei orop- 
siți; nu meritau să fie vizitate decit pentru răs- 
coală sau pentru vot. Astăzi vedem ce n'am văzut 
pînă acum: pe absolvenţii de școli superioare 
muncind, și încă bine, cînd sunt sub o comandă 
de fier. 

Dar prefacerile nu vor veni dintr'odată. Lunga 
perioadă, în care Rominia a fost silită să trăiască 


19 


20 


sub atitea influențe străine, o vor constringe la 
un provizorat, pină să-și găsească orientarea de- 
finitivă, Asistăm chiar astăzi la încercările care se 
fac pentru a înlocui imitatia cea veche după fran- 
cezi, cu una mai nouă, după germani și după 
italieni... 

Provizoratul are șanse să dureze cel puțin 
citeva zeci de ani prin sprijinul pe care îl gä- 
sește mai ales în anachronica spiritualitate a na- 
tionalismului pașoptist. Acest naționalism care și-a 
avut rolul său istoric în cucerirea suveranității 
Statului romîn în secolul trecut, constitue astăzi 
principala piedică în calea însănătoșirei sufletești 
a neamului romînesc. El distrage o parte din ti- 
neret dela adevăratele lui indatorñi, făcindu-l să-și 
piardă timpul cu manifestări indreptätite ca să-și 
aibă locul numai prin Egipt și prin ţările lipsite 
de o suveranitate naţională. Pe cind în celelalte 
țări, cu suveranitate naţională, vechiul naționalism 
s'a transformat întrun îndemn la muncă, la noi 
el servește din nenorocire în multe cazuri politi- 
cei de partid. Dacă s'ar sfirși odată acest provi- 
zorat! Noi avem nevoie de o spiritualitate care 
să scoată la lumină virtuțile sufletului rominesc 
printr'o muncă de întrecere și printro cunoaștere 
mai adincă de noi înșine. Noi avem nevoe de 
Rominism. Naționalismul secolului trecut a scos 
la lumină existența națiunii romîne și a ajutat ca 
această existență să fie recunoscută de Marile 
Puteri europene. El a izbutit și cu aceasta și-a 
îndeplinit rolul istoric. Astăzi el aparține dreptu- 
lui international, avindu-si în Societatea Naţiunilor 


E IC PESTE ES EP E EO 


din Geneva și tribunalul care judecă abaterile ce 
se pot comite față de el. Rominismul este spiri- 
tualitatea tăiată pe măsura sufletului nostru și de 
care nimeni pe lume nu ne poate despărţi. Mul- 
tumitä naţionalismului secolului trecut avem un 
loc în concertul naţiunilor suverane europene; 
mulțumită Rominismului vom avea o menire în 
istoria europeană. 

Fäcind să triumfe Rominismul, asigurăm con- 
solidarea în viitor a neamului nostru și în acelaș 
timp suntem în spiritul vremei. Europa de astăzi 
cere dela popoarele sale o cît mai sinceră dife- 
rentiere a tipurilor nationale după caracterele 
lor originare. Vremea maimutärelelor a trecut; să 
sperăm pentru totdeauna. Fiecare popor rămîne 
să-și realizeze menirea pe care i-a dat-o Dumnezeu, 


2) 


MF H ALI 5 DOVE À N,U 
ÎN Sc n e E E | | 


ION NECULCE, Stind atent aplecat asupra tre- 
SCRIITOR cutului nostru și cäutind a des- 
ARTIST lusi pricinile care au îngăduit 

acestui popor, așezat la margi- 
nea lumii barbarilor și bătut de vinturi contrare, 
să străbată pînă în timpurile moderne și să-și facă 
un loc de onoare între alte neamuri, găsesc patru, 
principale. Nu am pretenția strictetii științifice a 
unui istoric; sînt un scriitor care aduce în faţa 
Dv. puncte de vedere și interpretări personale. 
Dealtminteri nimeni — nici chiar un istoric — nu 
poate face altfel, 

Expansiunea deosebit de puternică pe care a 
dobindit-o neamul nostru în jumătatea de veac 
cît a ținut domnia lui Stefan-cel-Mare a fost in- 
destulătoare ca să marcheze un caracter și o con- 
știință pentru veacurile următoare. Poporul de 
rind a păstrat legenda acestei epoci ca pe o tainică 
sfintä-a-sfintelor ; clasele mai înstărite au rămas 
mult timp cu o mindrie ostășească ce le-a făcut 
să caute aventuri și cariere militare la curţile a- 
pusene ; boierii și negutätorii, legaţi de căile de 
trafic ale Europei Centrale cătră cetăţile Mării 


Negre, au urmat a păstra relații mai ales cu Po- 


23 


24 


lonii și au fost devreme influenţaţi de cultura a- 
cestui popor. Intr'adevär, în veacul XVII, urmările 
acestor legături culturale apar cu deosebită putere, 
ca o reacțiune a decăderii politice ; răsunetul po- 
zitiei lui Stefan-cel-Mare, de luptător allui Hris- 
tos, se traduce în această epocă prin tendinţa de 
a se alipi de creștinătate. Odată cu tendinţa de 
înfrățire pe bază religioasă, apare și conștiința 
unității neamului dezmembrat. De mirare și neo- 
bișnuit lucru, întrun veac în care problema na- 
tionalitätilor încă nu se pusese; marii scriitori 
moldoveni din acel veac ne silesc s'o constatăm 
la dinsii. 

O a doua pricină a păstrării simburelui nostru 
etnic nealterat — putere latentă a semintiei în 
principate — a fost regimul nostru politic faţă de 
cuceritorii turci, Regatele dela nord sau împărăția 
din răsărit ar fi constituit pentru noi o putere de 
dizolvare și de distrugere ; Turcii au fost în coasta 
Europei un campament de cuceritori care n'au 
urmărit de cît scopuri materiale, ca toate celelalte 
hoarde ce le-au precedat; n'au tins nici la cons- 
tituirea unui stat unitar, a au elaborat o civiliza- 
tie ; s'au așezat trecător, au stat citeva secole cu 
sabia în mînă, mulțămindu-se să tragă toate foloa- 
sele din teritorii și populaţii. Fiinţa noastră etnică 
a rămas intactă, 

S'ar cădea deci să fim recunoscători dușma- 
nilor noștri. Polonilor de atunci pentru fäclia de 
lumină. Turcilor pentru imobilitatea lor de oșteni 
barbari. Eu mi-ași permite să adaug la aceștia și 
pe fanarioți, care, încercînd o administrare mai 


rațională a principatelor, cum au făcut de pildă 
Mavrocordaţii, au transpus în același timp aici 
focarul politicii și culturii lor. Această cultură a 
creat o elită subțire în care, la timpul potrivit, 
s'au transpus aspiraţiile firești ale neamului nostru, 
vădindu-se în renașterea veacului XIX. 

E adevărat că Levantinii, care au invadat în 
acest răstimp la noi, ne-au lăsat și o drojdie o- 
trăvită, de care se resimte încă viața noastră pu- 
blică ; să rămînem multämiti că marele rezervoriu 
de energie al poporului a rămas nealterat; din el 
se vor clarifica forțele viitorului. 

De unde se vede că trebuie să multämim lui 
Dumnezeu pentru toate, bune și rele; noi sintem 
trecători și rinduielile Lui sint ale eternității. 

De unde se mai vede că, între forțele con- 
trare care se ciocnesc și care främintä neamurile, 
este ceva mai de pret decit sabia, decit comerțul 
și acumularea de bunuri, decit cascada măririlor 
lumii. Toate acestea stau pe un plan material; 
acel ceva deosebit stă pe alt plan, pe planul su- 
fletesc — face parte din acele bunuri pe care ru- 
gina nu le roade, hoţii nu le sapă si nu le fură. 
Credinţa într'o lege a lui deosebită de a altora; 
conștiința obscură a unui neam întreg ocupind cu 
drept dela Dumnezeu anume teritoriu; o limbă 
unitară și un tezaur sufletesc, vizibil fie în lirica 
lui, fie în natura-i nobilă și expansivă, au alcătuit 
ceiace ași numi eu caracterul acestei semintii 
daco-romane, care a stăruit între Nistru și Tisa. 
În noţiunea de caracter se cuprinde și bärbätie, 
Cași indivizii, sînt si popoare lipsite de caracter. 


29 


TE - 
Biblioteca Documantară 
Piatra Neamt 

Regiunea Bacào __ 


26 


Să multämim lui Dumnezeu numai, pentru această 
ascutime pe care a pus-o în natura noastră intimă; 
care ne-a făcut să fim noi, în restriște; care a 
alcătuit lumina în întunericul istoriei; care ne-a 
dus și ne ţine în furtună, cu toate scăderile noas- 


tre destul de grave, 


Consideratiile acestea sînt în legătură pe deo- 
parte cu subiectul nostru și pe de alta cu o ches- 
tiune literară de actualitate, 

lată actualitatea. 

In ultimele săptămîni, unul dintre scriitorii 
noștri cunoscuţi a agitat, în articole de gazetă, 
chestiunea traducerii unor opere rominești în limbi 
străine. Punind în deosebi problema apariţiei la 
Paris a acestor traduceri, confratele nostru aducea 
laude calităţii artistice a operelor pe care le avea 
în vedere, făcînd unele rezerve asupra continutu- 
lui lor. In general, scriitorii noștri — afirma D-sa 
— au fost preocupaţi de viaţa rurală si de sufle- 
tul acelei pături a poporului nostru care alcătuește 
fundamentul rasei. Aspectele naturii și psihologia 
primitivilor sînt departe însă, — adăogea D-sa — 
de a constitui o atracție pentru cetitorul apusean. 
Prins în angrenajul vieţii moderne, acest cetitor 
apusean vrea să găsească în paginile unei cărți 
tumultul orașelor tentaculare, pulsatia rapidă a 
aeroplanului și a automobilului de mare vitesă, 
strălucirea plajelor și a palace-urilor, muzica jaz- 
zurilor și așa mai departe. 

Dacă asemenea punct de vedere ar fi cel a- 
devărat, dacă lumea modernă apuseană ar pre- 


tinde un fel de furnisor standardizat de sensatii 
curente, atuncea nu-i nevoie să mai subsiste ase- 
menea tagmä în afară de Paris-Londra-New-Jork. 
Trăim cu fabricatele pe care aceste trei metropole 
ni le furniseazä: ne pot îndestula și cu marfa 
literară. 

Numaicit literatura nu e industrie și nici nu se 
plasează pe planul material. Fenomen intelectual 
și sufletesc, ea iese cu totul din zona invențiilor 
mecanice și a progresului științific. „Banchetul lui 
Platon” sau „Divina Comedia“ a lui Dante au în 
sine acel ceva etern care le pune deasupra tutu- 
ror timpurilor, așa cum deasupra timpurilor și a 
invențiilor umane stă lumina noastră interioară, 
de o altă esență decit cele materiale. Marile o- 
pere literare ale trecutului vor sta pină la istovi- 
rea timpurilor, purtind pecetea scriitorilor, a epocii 
și a locului unde au înflorit. Operele literare sint 
îndeosebi interesante prin ceiace aduc nou și 
particular în ansamblul producţiei poetice univer- 
sale. Numai manifestarea artistică rămîne liberă și 
nestandardizată, căci ea purcede dela ceiace e- 
vanghelistul loan a numit „cuvîntul“ — adică dela 
ceva etern și distinct în natura omenească. Ope- 
rele scriitorilor noștri traduse în limbi străine tre- 
buie să-și dovedească, intăiu și neapărat, valoarea 
de artă în sine și, imediat alături, acel specific 
care deosebește om de om și grup uman de grup 
uman. Interesul care dublează arta trebuie să fie 
alcătuit tocmai din acest ceva care este numai al 


nostru. 
Cum e ușor de dovedit și de înţeles că acest 


27 


28 


neam are un caracter distinct, rezultat al istoriei, 
suferintilor și aspirațiilor, al calităţilor și scăderi- 
lor lui, literatura sa va avea o notă originală nu- 
mai incorporind acest complex. Nu neg scriitorului 
de subiecte standard dreptul de a ieși în lume și 
de a adopta limba rominească; dar mi se pare 
curioasă pretenţia de a cere unui scriitor romîn 
să nu fie el însuși, să nu fie al neamului său. 
Arta este una prin meșteșug, însă diversă prin 
conținut și suflet. 

Romanul francez, cu subiect el-ea și al treilea, 
e în general operă de analiză si de finetä. Cu 
totul alceva e romanul englez. M-me de La Fayette 
și George Elliot stau la doi poli opuși. Leopardi, 
Musset, Heine și Eminescu reprezintă fete cu to- 
tul deosebite ale artei eterne. Acel suflu de lirism 
fierbinte pe care îl găsim într'o baladă unică în 
toate literaturile, cum e „Mioriţa”, e una din no- 
tele distincte ale literaturii noastre. Tinereta si 
frăgezimea primitivă a literaturii noastre populare 
nu se putea să nu pătrundă în literatura noastră 
cultă și să nu-i imprime, prin aceasta, caracter, 
Din acest izvor a băut Eminescu; din el purcede 
Creangă ; otrava aceasta dulce o constatăm și în- 
tr'un scriitor de istorie cum a fost lon Neculce. 
Firea noastră balansează între contemplatie orien- 
tală, ironie, entuziasm liric. Lenea noastră, lipsa 
de tenacitate, de disciplină, avinturile noastre în 
gol, capacităţile de jertfă, blindeta și toleranța 
noastră, toate ies din aceiași picătură în plus cu 
care Dumnezeu a dozat semintia noastră, 


| 


Răsfoind paginile lui Ion Neculce, îl vom găsi 
artist subt acest aspect anumit. 


Cum un scriitor nu este un accident în viața 
unei grupe umane decit prin ceiace se numește 
talent, iar încolo trebuie neapărat încadrat în me- 
diu pentru a-l explica; vom găsi șin biv-vel-vor- 
nicul Ion Neculce șin opera lui legăturile cu 
trecutul mai îndepărtat al Moldovei și cu împre- 
jurările contimporane. 

Pe tatăl său îl chema Enache Neculce. Mama 
sa Ecaterina era din familia Cantacuzino. Viaţa 
lui s'a desfășurat la sfirșitul veacului XVII și în- 
ceputul veacului XVIII, liniștită ca a unui boier 
de țară a acelor vremuri, c'o singură epocă de 
zbucium și pribegie, cînd a întovărășit pe Dimitrie 
Cantemir în Rusia. 

Din punct de vedere al desvoltării noastre 
intelectuale, vremea în care a trăit și a scris lon 
Neculce am putea-o numi a Costineștilor. Epoca 
din acest trecut al nostru, luminată de nobilele 
figuri ale lui Miron și Neculai Costin, a fost ca- 
racterizată de înflorirea intelectuală a unei întregi 
generaţii și de acea izbucnire a conștiinței noas- 
tre etnice, fenomen destul de bizar în veacul XVII, 
despre care am pomenit chiar acum. 

Cind unul din cronicarii munteni ai timpului 
găsește cu cale să reediteze basmele lui Simion 
Dascălul și a altora că Moldovenii s'ar trage din 
niște hoți, pe care i-a lepădat în aceste părți de 
lume un craiu al Ungariei, Miron Costin îi răs- 
punde cu un cuvint de frätie, în care se arată că 


29 


30 


neamul rominesc ori din Muntenia, ori din Mol- 
dova, este unul și același. 

lată și începutul unei poeme în limba polonă 
„Despre poporul Moldovei și al Țării Rominesti, 
scrisă de același Miron Costin și dedicată regelui 
loan Sobieschi : 


„Vreau să-ţi descriu patria mea în lacrimi si pe 
sărmanii locuitori ai pămîntului romiînesc, descälecati 
într'amîndouă Daciile pînă la valul lui Traian și dez- 
binati apoi în șirul lung al veacurilor în trei ramuri: 
Ardealul, Tara Oltului sau Munteneascä si Moldova. 
In citesi trele poporul se fäleste cu numele de Romin 
si nimeni nu se indoeste cä nu s'ar trage dela Roma“, 


Citi dintre cei care trăiesc pe acest pämint 
și gräiesc dulcea noastră limbă știu de aceste cu- 
vinte înaripate, și așa de pătrunzătoare, care au 
fost scrise acum 250 de ani? 

Tot Miron Costin vorbește în Letopisețul său 
despre podul lui Traian, „căruia cu ochii noștri am 

privit pragurile, prin apa limpede a Dunării, cind am 

mers cu Dabija-Vodă, cu oștile, la Uivar”. 

Boierimea Moldovei din această epocă de 
redresare intelectuală obișnuia să-și trimită copiii 
la învăţătura europeană în Polonia. In fruntea tre- 
burilor incepeau să ajungă oameni luminaţi, cu 
știință despre trecut, cu conștiința înjosirii politice 
a vremii si cu dorul unor zile mai bune. In vre- 
mea aceasta s'au reluat ideile de orientare politică 
înspre crestirätate. 

Cum se ştie, Costineștii n'au fost singuri în 
veacul lor, 


NC RC O DR AC REZ E SEE E II NE SEE TEE LEE RSR SEP ERNST IE DESE NEED 


În acel timp a trăit și Neculai Milescu, Acesta 
a scris si el pagini de Letopiset. Sufletul său ne- 
liniștit l-a făcut să umble pribeag prin țările A- 
pusului și Răsăritului, In Apus, la o curte regească 
destul de bogată în cărturari, a fost găsit destoi- 
nic ca să fie pus să scrie o carte de discuţie re- 
ligioasă. În răsărit, același Milescu ajunge sfetnic 
al ţarului Alexei, tatăl lui Petru-cel-Mare. Sol al 
țarului Rușilor către extremul Orient, Milescu 
deschide o cale nouă pe la Lacul Baical înspre 
Mongolia și misterioasa Chină. Jurnalul lui de că- 
lătorie, plin de observaţii interesante, îl face pe 
Milescu demn să fie așezat între marii exploratori. 
Opera aceasia, pe de altă parte, constituie un mo- 
nument al literaturii vechi rusești. 

A mai trăit în această epocă și Dimitrie Can- 
temir, asupra căruia iarăși nu e nevoie să insist, 
Cantemir a fost unul dintre cei mai învățați oa- 
meni ai Europei acelui veac, vorbind și scriind 
zece ori douăsprezece limbi, istoric și geograf, fi- 
losof și cercetător curios. Pribegit din Moldova 
în împrejurările știute, ajunge mare sfetnic al lui 
Petru-cel-Mare. Lăudat şi cunoscut în Europa 
pentru operele lui, o Academie apuseană îl alege 
membru. In afară de lucrările filosofice și istorice, 
dacă n'am aminti decit harta Moldovei (care se 
găsește la Academie) și acea minunată monografie 
a pămîntului părinților săi, „Descriptio Moldaviae”, 
încă ar îi destul ca să-l așezăm între nemuritori, 
Cartea aceasta îndeosebi, în care se oglindește 
pămîntul cu natura, faună și floră, cu oamenii și 
obiceiurile, cu istoria näcäjitilor coloniști ai lui 


31 
Í PE E NE E Eee EEE IRON ZORI 


32 


Traian, cu dovezile latinitätii limbii, cu slava tre- 
cută și, deci, nădejdea viitoare, trebuie să fie o 
carte de căpătăiu a oricărui cărturar romin. 

Prin urmare, în asemenea epocă de înoire 
sufletească și de înobilare prin cultură, sa născut 
Ion Neculce. Deși el n'a fost un cărturar mare 
cum au fost Costinestii și Cantemir, în sufletul 
lui a pătruns lumina lor. Fără îndoială că Necul- 
ce nu s'ar fi îndemnat a scrie dacă datoria cătră 
neam și cătră Țară n'ar fi fost oarecum în curen- 
tul de idei al timpului. Fără acel mediu prielnic, 
și excitant, ași putea zice, fără pildele eroice ale 
lui Miron Costin și Dimitrie Cantemir, lon Ne- 
culce ar fi rămas mort si nevalorificat, cum, fără 
îndoială, s'a întîmplat de multe ori la noi, în lun- 
gul vremurilor de restriște prin care a trecut a- 
cest popor. 

Neculce a trăit exact dela 1672 pînă la 1745, 
și a vorbit, în cronica lui, despre un șir de Domni, 
incepind dela Dabija-Vodă și sfirșind cu loan 
Mavrocordat. A adăogit la acest Letopiset „O 
samă de cuvinte pentru Domni și pentru Țară, ce 
nu se află în Letopisetele Costinestilor”. 

Aceste din urmă legende au inspirat pe unii 
dintre poeţii noștri dela mijlocul secolului trecut. 
Se cunosc versurile lui Alecsandri despre „Altarul 
Mănăstirii Putna” ; ati recitat și Dv. „Daniil Si- 
hastrul“, sau „Mama lui Stefan-cel-Mare” ale lui 
Bolintineanu. La cea dintăiu apropiere între poeții 
moderni și „O samă de cuvinte“ — se simte deo- 
sebirea in favoarea lui Neculce, prin puterea de 
expresie si simplicitate. Căci puterea de expresie, 


i E 


naturaleta si simplicitatea au fost caracteristicile 
scriitorului Ion Neculce, biv-vel-vornic în Tara-de- 
Sus ; și despre Neculce ca artist scriitor vrem să 
vorbim astăzi, de oarece nu este îndestul cunos- 
cut și prețuit în această ipostază, 

Foarte de mirare lucru este că opera acestui 
scriitor vechiu, circulind în puţine manuscripte 
odinioară, însă acum tipărită de multă vreme și 
retipărită, a urmat totuși a şedea închisă în bi- 
blioteci, avind puţină cercetare. Această minunată 
operă e totuși o räclitä plină de amintiri de pret, 
pe care o ţineţi uitată, cu cheia pierdută, întrun 
fund de scrin. 

Haide să procedăm la scoaterea și la deschi- 
derea ei, cu pietatea cuvenită, Să facem să stră- 
lucească, o clipă, în lumină, juvaerurile simple și 
vechi. 


La 1684, cînd își scrisese Miron Costin poema 
din care am citat mai nainte citeva versuri, Ne- 
culce era un copilandru de 12 ani. Isi începuse 
învățătura cărții, citea în limba părinţilor săi cro- 
nica lui Ureche și versurile psaltirii Mitropolitului 
Dosolteiu, tipărită cu zece ani mai înainte; as- 
culta istorisirile boierilor bătrini despre domniile 
trecute, și se înflăcăra de obirșia neamului, de 
vechea mărire și de toate simtirile nouă care näs- 
teau în juru-i. Acest simtimint de dragoste pentru 
trecut și pentru pämintul Moldovei a rămas tare 
și statornic in Neculce pînă la sfîrşitul zilelor lui. 
Asta s'a dovedit mai cu osebire în urma pribegiei 
lui în Rusia, odată cu Dimitrie-Vodă Cantemir. 


33 
QU | 
3 


34 


Cu toate stäruintile domnului său, cu toate per- 
spectivele nouă și bogate ce i se deschideau la 
curtea ţarului Petru-cel-Mare, Neculce n'a putut 
sta între străini decit opt ani. Se'ntoarce în Mol- 
dova. Aici a dus viața simplă a unui boier de 
țară, iubind și practicind obiceiurile din bătrîni, 
umblind la vinat cu plăeşii, ascuitind dela moş- 
negi istorisiri de odinioară, fäcindu-si varaticul la 
poeticele mănăstiri nemtene, neliniștit şi aprig în 
treburile politice — subt aparenta-i de calm o- 
riental — ca toţi boierii cu care era neam ori 
prietin. Intre ai săi, între räzesii dirji și năcăţiții 
țărani a căror limbă așa de frumos o vorbea, în- 
cepe să scrie Letopisețul dela Dabija și legendele 
din vremi trecute. Această dragoste pentru pă- 
mintul țării, pentru trecut și-ai săi se vädeste la 
el și în ura împotriva străinilor, mai ales a Gre- 
cilor, asupra cărora a răpezit cuvinte de foc, pă- 
timașe și nedrepte, după cum vom vedea îndată. 


Vom ceti o serie de pagini din opera lui Ne- 
culce. Firește, nu le vom comenta, nu le vom 
analiza, nu le vom defini, nu le vom clasa. A- 
ceastă nenorocire e de prisos, căci frumuseta lor 
simplă lovește nemijlocit în suflet — ca o privire, 
ca un zimbet, ca o lumină de primăvară, ca un 
suspin de durere, 


Începutul cronicei lui e plin de povestirile 
bătrinilor și de amintirile copilăriei. Erau atuncia 
vremuri grele si nestatornice în ţară, zizanie și 
schimbare de domni, oști turcești, tătărești și le- 


CE EI 7. III CO N E E N A E 


șeşti, ciumă, foamete și bejănii: cu sufletul tre- 
murînd de emoție, Neculce le-a însemnat pe toate 
în cronica sa; 

In anui nașterii lui, 1672, în domnia Ducăi- 
Vodă celui Bătrin, 


Ridicatu-s'au, zice Neculce, Häntästiü cu toţi 
Orheenii și Lăpușnenii cu oaste asupra lui, pentru 
uriciunea Grecilor ce adusese pre multi dela Tari- 
grad. 


Mai departe : 


Intru acest an făcutu-s'au și o minune mare, a- 
rătare, la Hotin, într'o mănăstire mică ce este supt 
cetate; au lăcrămat icoana Maicei Preciste, cit se 
răsturna lacrimile pre chipul icoanei de le vedea toti 
oamenii, și pica într'o tipsie ce era pusă supt icoană, 
de era de mirare a privi arătare și semn ca acela, 
carele au fost adevărat semn de peire a multi Creștini 
în țara leseascä, și începătura durerii si stricärei tă- 
rei noastre: că de atunce, den an în an, tot rău și 
amar de Creștini, și pustiiuri au rămas locurile pre 
acolo. 

Trecut-au Împărăția Dunărea ; si de acolo au pur- 
ces spre Prut cu multă oaste și cu multe tunuri grele 
și mari; și la un tun punea cite optzeci de bivoli; 
unele erau și mai mici, feluri de feluri de harmate; 
si sosind la Tufora, au șezut cu toată oastea de au 
odihnit opt zile. Tara era bejănită numai din șleahul 
Oștii ; iară în laturi, stau toți cineși pre la casele lor; 
nu avea nime nici o nevoie, nici la mers nici la întors. 

Venit-au în primblare Impärätia dela Tutora în 
laşi și sau scoborit pre la Necorifä în Căcaina, si 
sau suit prin Tirgul Boilor, și au descălecat in cimp 
supt saivan, de la deal de Tirgul Boilor. Si Duca- 
Vodă mergea cu toţi boierii pe gios, pre-lingă Impă- 
răție ; şi sau întins cîteva bucăţi de atlazuri si de 


E ED DRE IE RE EEE — aa 


36 


tafti pre imbe părţile de uliţă pe unde mergea Impä- 
răția. 

lară dacă au descălecat Impäratul supt saivan, 
Duca-Vodă i-au inchinat multe daruri ; cîțiva cai tur- 
cești cu podoabe scumpe, şi lighean cu ibric de ar- 
gint si alte lucruri scumpe ; si de aci iar sau întors 
Impäratul la urdie la Tufora. Si iar, după aceia, au 
mai venit Impäratul în primblare, și s'au suit in deal 
la mănăstire la Cetätue de au văzut-o, și privind lo- 
cul în toate părţile, si iar s'au întors la urdie la Tu- 
tora. Zic, atunce, să fie strigat si Hogea în clopotniță 
la sfintul Nicolai în lași, și au stătut biserica pecet- 
luită pină la venirea cu domnia lui Antonie-Vodä. 


Apoi: 


Trimis-au vezirul la Petriceico-Vodă cînd era 
împărăţia la Nistru, să aleagă pre un boier care-i mai 
detreabă, să-l trimată la cortul său, că-i trebuieste. 
Ales-au Petriceico-Vodä din toti boierii färei mai de- 
treabä la voroavä pre Miron Costin, care au fost mai 
pre urmă și logofăt mare; și mergind Miron Costin 
la cortul vezirului, pusu-l-au vezirul de au $äzut ina- 
intea lui, si i-au zis vezirul să-i spuie drept: pare-le 
lor bine că au luat împărăția Kamenita, au ba? lară 
Miron au răspuns: că se teme a spune drept. Vezirul 
s'au zimbit a ride, și i-au zis: să grăiască, să nu se 
teamă. Atuncea Miron au zis: „Sintem noi Moldo- 
venii bucuroși să se lățească împărăţia în toate părţile 
cit de mult; iar peste țara noastră nu ne pare bine 
să se läteascä". Atunce vezirul iar au ris, și i-au zis ; 
„Drept ai grăit” ; și apoi l-au întrebat cum socotește : 
lăsa-va oaste turcească la Hotin cu Petriceico-Vodă, 
să fie de paza tärei și a Cameniței, pînă în primä- 
vară si nu va avea vreo primejdie de Leși ? Iară Mi- 
ron au răspuns; că nu-i bine să lase oaste turcească, 
că este vreme de iarnă și să sadä oaste de iarnă la 
un loc, nu o va pute birui ţara de fin și de gräunfe 


ETOO IE I CE SCIE TE E FIE EAT EA 


si de alte bucate, că este țara săracă și a fläminzi 
oastea. Sä o räschire prin sate, satele sunt rare si ar 
lovi podgheazuri din ceea parte, astăzi într'un sat, mine 
într'altul, și pină în primăvară a pieri oastea împără- 
tească toată, și printre oastea turcească ar strica pod- 
gheazurile și țara. Numai oastea turcească să se ducă 
în gios ; numai să le dee voie împărăţia să scrie Mol- 
dovenii la Lesi cu rugăminte și cu îmbunături, fiind 
tot de o lege; or crede Leșii și or lăsa de nu vor 
face stricăciune Moldovei și or chivernisi și cetatea 
de bucate pină în primăvară. 

Si așa au lăsat vezirul după sfatul lui Miron; iar 
unii din boieri, după ce le-au spus Miron sfatul, zicea 
că-i mai bine să lase Turcii să ierneze, că pot pre 
dinșii să-i präde Leșii și ţara. Iară Miron zicea că 
n'or prăda-o ; iar de or și prăda-o nimicä n'a hi, de 
cit să le ia inicerii muerile și copiii și să rămiie si 
asezätori să nu se mai ducă. 

La domnia întăia a lui Dumitrașco-Vodă Can- 
tacuzino au venit Tătarii în ţară. lată cum descrie 
Neculce acest fapt: 


Dară aceste voroave nu sînt nimica fărădecit 
Dumitrașco-Vodă fiind prea telpiz, și fricos, și nea- 
vind nici o milă de ţară, punea pricini asupra boie- 
rilor, si lui Miron că sfätuesc ei, şi-i bine să ierneze 
Tătarii în ţară, si ei nau primit să facă zapis; dar 
lui îi era voia și silea pre acela lucru, că se temea să 
șază în lași, să nu vie niscaiva podgheazuri să-l iee 
din Iași. 

Deci intrat-au Tătarii în ţară ca lupii într'o turmă 
de oi, de s'au așăzat la ernatic, prin sate, pe oameni, 
din Prut pînă în Nistru, si mai sus pînă în apa Ji- 
jiei ; nemănui nefiind nicio milă de săraca de ţară: 
Cum ar fi fost ţara fără Domn, așa era jac întrînsa; 
cum ar fi fost ei, săracii, pricină răutăţii; cum ar fi 
ei, săracii, sfătuit să vie Leșii cu oaste la Hotin; cum 


37 


38 


ani, 


s'au îndurat a da ţara în pradă, fără nicio nevoie! 
Numai pentru frica cea blästämäteascä și chivernisala 
lui au socotit de au ernat Tatarii în ţară, pină în 
primăvară. Joimirii în țara leseascä ce minincă gos- 
podarii casei, minincă şi ei si au frică și strinsoare 
de rohmistrii lor, de nu pot face oamenilor räutäti. 

lară Tătarii sînt lupi apucători, pradă, robesc, 
bat și căznesc pre creștini, neavînd grijă nici strin- 
soare de mărzacii lor; și Tătarii nu minincă ca joi- 
mirii ce minincă gospodarii casei, ce minincă tot 
carne de vacă și de oae, de nu-i poate să-i biruiască 
cu hrana pre dinșii și pre caii lor; că un sac de orz 
da pe zi unui cal, și cît nu putea să minince un cal 
într'o zi, îl deșerta din traiste și-l stringea deosăbi; 
si dacă își sfirsia bietul om orzul din groapă, iară 
Tătarul îl făcea pre om de cumpăra orzul cela ce 
stringea el din traiste. Mincat-au tot, și pîine și do- 
bitoc și au jăcuit tot, pînă la un capăt de aţă! Pre 
multi au și robit furiș, femei, fete, copii; rämas-au 
bietii oameni numai cu sufletele, bătuţi și zdruncinati, 
precum era mai rău și mai amar, cum nu se poate 
nici a se scriere, nici a se povestire casnele și ucisu- 
rile lor ce au avut de Tătari. Deci viind primăvara, 
s'au ridicat Tătarii din ţară. 


In urma lui Antonie Ruset, Neculce avea 6 
lată un tablou al acelor vremi: 


Antonie-Vodă macar că era Grec, si străin țări- 
grădean, dar era mai bun domn decit un pämintean; 
căci nici un obiceiu rău în ţară, în zilele lui n'au fă- 
cut; ce încă și cite au găsit de alţii rele, multe au 
lăsat. Numai, la toți domnii se află cite un musaip, 
om rău; așa și la Antonie-Vodä, era o rudă a lui, 
anume Alecsandru Ramandin, postelnic mare, Grec de 
neamul lui, sumet, mândru, nebun, lacom; trecea 
preste toți, nu cunoștea pre nime, avind trecere și 
cinste dela Antonie-Vodă. Dar încă şi precum văd 


acum musaipi la Domnul, nu numai străini ce şi de 
ai noștri, cari au cinste și sint apropi la domni au 
întrecut cu zece părţi cu răutate și neomenie pe Ra- 
mandin ; că Ramandin niciun obiceiu rău n'au îndem- 
nat pre domn să facă, nici au făcut ; iar acești de pre 
acum, cite ciume rele și räutäfi, toate le-au scornit 
si le-au făcut, precum le-ţi vede la rindul lor înainte, 
că s'au însămnat tot anume la ce domn s'au făcut, și 
cine au fost musaipi. 

Fost-au și feciorii lui Antonie-Vodä desmierdați, 
fără de frică ; umbla pin ţară cu multi feciori de ma- 
zili nebuni, strinși cu dinsii, de făceau multe giocuri 
si betii și nebunii, prin tirguri și prin sate boiereşti, 
de luau femeile și fetele oamenilor cu deasila de-si 
rideau de dinsele, ce nu numai a oameni proști, ce 
si a oameni de frunte și de cinste. Si deşi oblicea 
Antonie-Vodă, încă nu le zicea nimică și nu-i certa 
cu cuvîntul, ca un părinte ce le era; și pentru aceia 
poate în osindă mai pe urmă Antonie-Vodă au agiuns; 
că au mers boierii la poartă de l-au pirit prea tare, 
cu multe näpästi, în loc de bine ce au făcut Antonie- 
Vodă tärei, de n'au scos niciun obiceiu rău. Cu acest 
fel de multämitä, boerii i-au multämit, că l-au închis 
Turcii și l-au bătut și l-au căsnit cu fel de fel de 
cazne, pînă si tulpanuri subțiri îl făcea de inghifea 
si apoi le trăgea înapoi de-i scotea matele pe gură și 
l-au făcut de au dat o mie de pungi de bani și mai 
bine. Şi după ce l-au slobozit Turcii să meargă la 
casă-și, și apropiindu-se de casă-și, numai ce au văzut 
că-i arde și casa ; și puţinele odoare ce i mai scapase 
mistuite în casă au ars și acele. 

Vedeţi păcatul și osînda la ce aduce pe om, la 
vreme de bătrîneţe, sărăcie și cazne! Si cît au mai 
trăit Antonie-Vodă, cu milostenie își ţinea viaţa lui, 
si feciorii lui la mare lipsă au agiuns ; se hränia cu 
pescăria în Țarigrad, 

Dar și boierii cei ce l-au pirit încă nimică nu 


39 


sau mai ales de casele lor; la Alexandru Buhuș Hat- 
manul nimică nu-i s'au ales de casa lui, și de feciorii 
lui, care se vede și pinä astăzi, 


La nunta lui Ștefan Beizade, feciorul Radului- 
Vodă cu fata Ducăi- Vodă în a treia domnie, Ne- 
culce avea 9 ani și a fost de față. Descrierea pe 
care ne-o dă el despre această nuntă domnească 
este plină de coloare și de mișcare: 


Indatăși s'au apucat de au făcut mare si frumoasă 
nuntă. Trimis-au în toată ţara de au poltit pe toată 
boierimea și mazilimea, dela mic pinä la mare și de 
alte căpitenii ; ce nu poroncă, ce cu poftă ; și după ce 
sau strîns cu toţii la lași, făcutu-le-au oboroce tutu- 
ror de la domnie, de le da de toate ce le trebuia, 
de nu cheltuia nime nici un ban. 

Așijdere mai adus-au opt soli, doi din ţara mun- 
tenească și doi din țara ungurească si doi din ţara 
leșească și doi din fara căzăcească cea mare, de peste 
Nistru ; si au adus solii multe daruri și frumoase, de 
au închinat Ducăi-Vodă. Şi s'au veselit două săptă- 
mini cu feluri de feluri de muzici și de giocuri si pei- 
livani și cu puște ; si giucau două danturi prin ograda 
curților domnești și pre ulițe cu toți boierii și giupi- 
nesele, impodobifi și toți negustorii si tot tirgul; si 
un Vornic mare purta un cap de dant si alt vornic 
mare purta alt cap de dant, imbracati cu șarvanale 
domnești. Numai mirele și mireasa, fiind feciori de 
domni, nu giuca în danturi pe afară, ce numai în casă; 
iar la danf numai ce gineau boierii; cât, nu era nuntă 
si era minune. Și după ce au nuntit, au mulfämit so- 
lilor și s'au dăruit bine și i-au dus la ţările lor. 


Doi ani după aceia Leșii au prins pe Duca- 
Vodă. Neculce își aduce foarte bine aminte despre 


această domnie cumplită, nemilostivă și lacomă : 


40 
CRE | 


Duca-Vodä, vrind să-și scoată banii ce au chel- 
tuit la Poartă pentru Hătmănia Ucrainei și avînd și 
casă grea cu mare cheltuială, și nu cheltuia ca un 
domn, după putinţa țării, și vrea să cheltuiască ca un 
Craiu si văzînd și hicleșugul boierilor celor ce i-au 
tăiat, de cum era rău de felul lui, încă și mai rău s'au 
făcut și mai groaznic asupra boierimii și asupra tärei. 
Scos-au niște hirtii pe țară, mari, cite de șese, cite 
de opt ung. (galbeni) si cîte n'au îmbrăcat pre fețe, 
le-au dat năpăști prin sate. Si după ce au dat tablele 
în visterie, au aruncat orinduielele pe hirtii, de un 
galbăn șaisprezece galbeni ; și cari luasă hirtie de șese 
galbeni, li se făcea mai bine de sută; și dacă nu gă- 
sea cu ce plini dela om lua altuia peniru acela, și 
pre unde era pustiu, făcea pe zlotași de plăteau dela 
casele lor și bătea pe zlotași cu buzduganul, de au 
omorit vreo doi-trei. Deci, văzind că mor zlotașii de 
buzdugan, au făcut un băț in opt muchi, de bătea 
pre boieri și pre zlotasi cu bätul; si punea pe boieri 
dăjdi si împrumute peste putinţa lor, cît nu se mai 
putea plăti, că era boul doi galbeni și vaca un galbän 
și istoveau zlotașii tot, și nici cu odoarele ce le zălo- 
geau pre la negutitori nu se putea plăti; ce era pline 
închisorile de boieri si grosurile de cei săraci, de-i 
bătea și-i căznea, cu capetele pin garduri și leşinaţi 
de foame și bărbaţi și femei și muria prin grosuri ; și 
pre giupinese sărace, încă le lega la puște și le în- 
chidea la Siimeni pentru bani. Pentru acea vrăjmășie 
şi groază ce îi umpluse inima diavolul, de lăcomie ce 
avea, uritu-l-au toţi pe Duca-Vodă, și se rugau toți 
lui Dumnezeu să-i mintuiascä din minile lui; și-l 
blăstămau de la mic pină la mare, de auzeau slugile 
lui cu urechile. Atunce, fugit-au multi boieri si mazili, 
de groaza lui, printr'alte țări, de și-au pustiit casele, 
anume: Tudosie Dubău vel Spătar au fugit într'o 
noapte din tirg din lași in țara leșească; așijdere și 
Savel Zmucilă vel Medelniceru, și cu frate-său Gheor- 


41 


42 


ghitä Postelnicu ; si i-au agiuns gonașii Lipcani, în co- 
drul Herţii şi sau bătut cu dânșii și nu le-au putut 
strica nimică ; și Moţoc si alți multi. 


Mai departe : 


Şi intrind Lesii și Cazacii și Moldovenii au luat 
pe Duca-Vodă şi pre alţi boieri pre toți; desbräcin- 
du-i, i-au lăsat cu peile goale și s'au întors podghea- 
zul cu dobindă. Si au dus pe Duca-Vodă în ţara le- 
șească și acolo au murit. Cind îl duceau pe drum, îl 
pusese într'o sanie cu doi cai, unul alb si unul murg 
si cu hamuri de tei, ca vai de dinsul, ocäri si sudălmi, 
de auzea cu urechile; și agiungind spre Suceava la 
un sat, au poftit putintel lapte să minince; iară fe- 
meia, gazda, i-au răspuns: „N'avem lapte să-ţi dăm, 
că au mîncat Duca-Vodă vacile din ţară; de l-ar 
mînca viermii iadului cei neadormiti! Că nu ştia fe- 
meia aceia că este el singur Duca-Vodă; iar Duca- 
Vodă, dacă au auzit așa, au început a suspina și a 
plingere cu amar; că el se ţinea și vorovia în casa 
lui și se ispitea să fie Craiu în Țara Ungurească, 
şi un fecior a lui în Tara Moldovei domn, și alt 
fecior domn în Tara Munteneascä și ginere-säu hat- 
man în Ucraina; el îşi ţinea lucrul pre sus. Curtea 
lui, masa lui, cheltuiala lui ca un Craiu ținea; si cînd 
ieșea afară în norod, tot posomorit căuta, ca să iee 
oamenii de frică; că el apucase învățătură dela Va- 
silie-Vodă, fiind cămăraș mare la Vasilie-Vodă. Era 
om nu prea înalt și gras, burduhos și bătrin; numai 
își cernia barba; pe atita se cunoștea, că nu avea o 
cătare minte, sau frica lui Dumnezeu. Şi ce gindea 
el să facă, si la ce se ispitea şi la ce l-au adus pă- 
catul și osînda dela Dumnezeu! Şi aşa, l-au dus pe 


Duca-Vodă în Tara leseascä de au murit acolo; așa 
și-au agonisit, de lăcomia banilor ce avea! 


După aceia: 


Fost-au şi trei semne mari în zilele Ducăi-Vodă 


EE ee es ee RER Rue) 


cînd au purces la oaste la Beciu; că sau arătat o 
stea pe cer cu coadă, de s'au văzut multe zile. Min- 
cau și lupii oameni. Fost-au și cutremur prea mare; 
căzut-au atunce și turnul cel mare din cetatea Suce- 
vei, ce-i ziceau oamenii Turnul Neberisei. 


Iară Doamna Nastasia a Ducăi- Vodă, după ce au 
luat Lesii pe Duca-Vodă, au rămas deodată în ţara 
muntenească și au umblat mult pentru Duca-Vodă, ca 
să-l răscumpere dela Lesi ; și-l negutase cu Leșii drept 
șaptezeci de pungi de bani să dee Leșilor și să-l lase. 
Si trimitind bani prin ţara ungurească, i-au poprit 
Ungurii, cu îndemnarea lui Serban-Vodä, temindu-se 
că va eși și-l va sminti din domnie. Duca-Vodă atunce 
era în Liov, slobod; și oblicind că au poprit Ungurii 
banii, l-au lovit cataroi de voie rea, și au murit în loc, 
Iară doamna Ducăi-Vodă văzînd așa, sau dus cu 
toată casa ei la Țarigrad; și așa au început a o apu- 
care datornicii, unii de o parte, alţii de alta, cu feluri 
de feluri de pricini, și a o îngrozire, și a o inchidere, 
si a o jäcuire, cari cum puteau, agiungiînd-o osinda 
creștinilor ; care mai pre urmă au venit si la mai mare 
osîndă și ocară, că au amăgit-o un Grec de sau mă- 
ritat după dinsul; avind ea doi feciori și patru fete, 
n'au socotit cinstea ei, că era mai mult bätrinä de 
cît tînără, Şi după ce au mers după acel Grec, au 
amägit-o de au dat bani și odoare cite au mai avut, 
de au dat Turcilor de l-au pus Beiu la Mania și au 
mai șezut vr-o săptămînă cu dinsa, pînă și-au făcut 
cheful și s'au dus la Mania, zicînd că o va duce și 
pre dinsa şi așa vr-o doi trei ani au șezut acolo și 
n'au mai trimes la dinsa să o iee, pînă sau hainit si 
el dela Turci. Iară ea, la bätrinete au rămas și să- 
racă și ocărită, de voroava oamenilor și cu o casă 
plină de copii. Așa au plătit și Dumnezeu Ducăi-Vodă, 
precum au făcut și el altora. 


In vremea domniei a doua a lui Dimitrasco 


43 


44 


Cantacuzin, Neculce a văzut alte nenorociri și altă 
rușine a țării: 


Deci viind domnia în lași si asezindu-se în scaun, 
era mare foamete, că fusese ţara toată bejănită și nu 
putuse oamenii ara, și nu se făcuse pine ; erau oamenii 
tot lesinati, morţi, pe drumuri si pe ulite, cit se minca 
om pe om! și podgheazuri din ţara leșească totdeauna 
se slobozeau de stricau și prădau ; tălhărit mult era; 
si dela Cotnar în sus era țara pustie. 


Mai departe: 


Dimitrașco-Vodă era un om bătrin, Grec țări- 
grädean de neamul lui, de Cantacuzinesti ; si mai ina- 
inte vreme fusäse visternic mare în Tara Munteneascä, 
la Grigorie-Vodă Ghica. Si era om nestätätor la vo- 
roavä, telpiz, amägitor, geambas de cai dela Fanar 
din Tarigrad. Si dupä aceste, dupä toate, era bätrin 
si curvariu. Doamna lui era la Țarigrad; iară el aice 
își luasă o fată a unei rachierife, de pe Podul-Vechiu, 
anume Arhinoaie ; iară pre fată o chiema Anita. Siera 
țiitoarea lui Dimitrașco-Vodă ; și o purta cu sălbi de 
galbini și cu haine de șahmarand și cu șlic de sobol 
si cu multe odoare împodobită ; şi era tînără și fru- 
moasă și plină de suliman, ca o fată de rachieriţă ; și 
o trimetea cu careta domnească, cu siimeni și cu 
vornici și cu comiși, zioa amiazăzi mare, pe uliţă, la 
feredeu și pe la mănăstiri și pe la vii în primblări, și 
făcea si pre boieri de-si trimetea giupinesele cu dinsa ; 
si după ce venea dela primblări, trimetea giupineselor 
daruri, canovite, belacoase, căci i-au făcut cinste de 
au mers cu dinsa în primblare. Şi după ce s'au mazi- 
lit, au luat-o cu dinsul si au dus-o în Țarigrad si au 
măritat-o după o slugă a lui, după un Grec. Căutaţi, 
fraţi iubiți cetitori, de vedeţi ce este omenia și curvia 
grecească! Că el, de bätrin, dinți în gură nu avea; 
dimineaţa îi încleia de-i punea în gură, iară sara îi 
descleia cu uncrop, și-i punea pe masă. Și carne în 


toate posturile cu Turcii dinpreună mînca. Oh! oh! 
oh! săracă ţară a Moldovii, ce norocire de stäpini 
ca acesta ai avut! Ce sorti de viaţă ti-au căzut! Cum 
au mai rămas om trăitor în tine, de mare mirare este, 


cu atite spurcăciuni de obiceiuri ce se tragu pînă as- 
tăzi în tine, Moldovă ! 


La mazilia lui Dimitrașco- Vodă : 


lar Dimitrașco - Vodă, văzind aceste, plingea de 
se răsipea înainte a tot norodul. Şi s'au gătit a treia 
zi si au purces la Țarigrad, precum este obiceiul dom- 
nilor mazili. Și la purcesul lui Dimitrașco-Vodă din 
lași, s'au făcut mari gilcevi și calabalic. Fliondor ar- 
mașul și cu frate-său Gheorghiţă Ciudin cu Mitre Căpi- 
tanul, cu Milestii și cu alţii au burzuluit tot tirgul și 
slujitorimea asupra Grecilor, tot cu petre și cu bete, 
de era curtea domnească plină de oameni. Și pe zi- 
duri sta oameni. lar Grecii tot în casă ședea, lingă 
Dimitrașco-Vodă și se ascundea carii pe unde putea. 
Si mai vîrtos căuta un Grec, pre anume Saraeni, 
carele au fost de au fost bătut stupii lui Gavrilitä vor- 
nicului și au fost dat stiubeelor foc. Si oblicind Husain- 
beiu dela gazdă, au alergat mai degrabă cu citiva Turci 
slujitori ai lui și au început a batere și a imprästiere 
norodul. Şi au prins pe fratele Milescului, de l-au 
bătut prea reu cu buzduganul, Husain-beiu. Si purce- 
gind din lași Saraeni și alți Greci, tot dinaintea lui 
Husain-beiu mergea, ca să nu-l poată lua Moldovenii, 
Că se agiunsăse Dimitrasco-Vodä cu Husain-beiu, de 
ținea cu dinsul. Si la iesitul din curtea domnească a- 
răta fantazie, de zicea surlele și trimbitele și băteau 
tobele. Dar noroadele tot îl suduia și-l hitcăia și 
arunca cu petre și cu lemne după dinsul; și cu a- 
ceastă cinste frumoasă au ieșit Dimitrașco Vodă din 
Moldova | Şi i s'ar fi căzut pre cale și mai mare cin- 
ste să petreacă, că dela dinsul s'au scornit hirtiile ; 
el le-au scos întăiu, de este acel madem bun și până 
astăzi în Moldova! 


45 


E DEO E EI EREI EERO, PRE E e RR N AR EEE 


46 


Așijdere, la acea gilceavă, prins-au Fliondor Ar- 
mașul la gazdă pre un Grec, anume Mavrodin Pahar- 
nic, si l-au bătut și l-au dezbrăcat, de l-au lăsat nu- 
mai cu cămeșa. Si l-au legat și l-au pus pe un cal, îndărăpt 
cu faţa spre coada calului și-i didese coada în mini de 
o ţinea în loc de friu, și-l ducea prin mijlocul tirgului la 
Copou, la primblare, și-l privea tot norodul zioa amea- 
zăzi mare. Şi-i zicea feciorii ce-l ducea: „Zi, Grece: 
cal murg la fintina Bordii“. lar el nu putea zice cal 
murg la fintina Bordii, ce zicea: „Alogo murgo sto 
funtina Bordi". Iar slugile lui Fliondor îi dau palme 
și-i zicea: „Zi, Grece, bine, nu zice așa”!. Acest fel 
de zufet frumos i-au făcut. Si după ce au venit Can- 
temir-Vodă, iar l-au bătut și l-au surgunit; iar apoi, 
la Constantin Duca-Vodă iar au venit în țară, de au 
fost visternic mare; și mai pe urmă iar l-au prins 
Antioh-Vodă Cantemir și l-au jăcuit și l-au pus și în 
ocnă ; și la Mihai-Vodă iar au venit în ţară, de au 
trăit pină ce au murit de bătrin și nu sau putut 
curäti ţara de dinsul! Așijdere timplatu-s'au și alt 
Grec, la mazilia lui Antonie-Vodă Rusăt, anume Pa- 
laloga, de l-au luat cu pelea, gol, din feredeu și pre 
acela, de se pomenește pînă astăzi. Şi la Alexandru- 
Vodă Iliaș, iar, ce au pätit Batiste și alţii și la alf 
domni. Şi în Tara Muntenească de cite ori, in citeva 
rînduri, sau timplat Grecilor de au pätit necinste și 
räutate. Si nu s'au mai putut curäti aceste doue ţări 
de dinșii ! 

Așa socotesc eu cu firea mea aceasta proastă: 
cînd a vrea Dumnezeu să facă să nu fie rugină pe 
her, și Turci în Țarigrad să nu fie, și lupii să nu mă- 
nince oile în lume, atunce poate nu vor fi nici Greci 
în Moldova si în Tara Munteneascä ; nici or fi boieri, 
nici or putè minca aceste doue țări cum le minincä. 
lar alt leac n'au rămas cu condeiul meu să mai po- 
menesc, ca să pot găci. Focu îl stingi, apa o iezești și 
o abati pe altă parte, vîntu! cînd bate, te dai în la- 


PÉTER LIT ET iri 2 7 E ARC ESP EC ETER EI EE ES EET TROIS 


turi într'un adăpost și te odihnesti, soarele întră în 
nouri, noaptea cu întunerecul trece si se face iar lu- 
mină, iar la Grec milă sau omenie, sau dreptate, sau 
neviclesug, nici unele de aceste nu sint, sau frica lui 
Dumnezeu. Numai cînd nu poate să facă rău, se a- 
rată cu blindete ; iar inima și firea, to! cît ar pute, 
este să facă räutate. Cätati de cetiti la hronograful 
grecesc, de vă incredinfati și mai bine, pe cind au 
fost Grecii puternici și împărăţia era a lor, ce făcea 
pre atunce și ce lucra ! 


Tonul acesta de bun povestitor, vioviciunea 
aceasta, naturalefa, arta lui neprefäcutä într'un 
cuvint, le găsim în foarte multe pasagii ale cro- 
nicei lui. De pildă descrierea scenei de după ma- 
zilirea lui Duca-Vodă cel Tinăr în a doua domnie. 


Deci a doua zi îl gătiră de-l porniră, cu mult 
calabalic despre slujitori pentru lefe, și blestemuri 
multe dela oameni de-auzea cu urechile pentru vă- 
cărit, iar doamna lui, fata Brincoveanului-Vodă, fiind 
tînără şi dezmerdată de tati-säu, se bocea în gura 
mare, muntenește, de zicea: „Auleo! Auleo! Că va 
pune taica pungă dă pungă din București pînă'n Ta- 
rigrad ; și, zău, nu ne va lăsa așa și iar ne vom în- 
toarce cu domnia îndărăpt“. 


In altă parte: 


lară Duca-Vodă dac'a auzit că șăd Cantemirestii 
la casele lor cu pace, îndată se îmbrăcă cu cămeșă 
de ghiatä. 

Despre împăcarea Cantacuzineștilor cu 
Antioh-Vodă Cantemir: Si a așa au ţinut bine a- 
ceastă pace, precum ţin ciinii Vinerile. 

Portretul lui Petru-cel-Mare, cînd a venit în 
lași, la Trei Ierarhi, în vremea lui Dimitrie Cantemir : 


47 


DE RC PP E SE CBC RE PR IE PC OP ES 


Imparatul era om mare, mai nalt mai decit toţi 
oamenii ; iar nu gros, rotund la faţă și cam smad, oa- 
ches si cam arunca cite-odată din cap, fluturind. 


In sfirsit, dacă nu vi se pare vremea prea 
lungă, voi isprăvi cu o povestire pe care o găsim 
în ale sale „O samă de cuvinte“: 


Ghica-Vodă, de neamul lui fiind Arbănaș, copil 
tinär, au purces dela casa lui la Țarigrad să-și gä- 
sească un stăpin să slujească și cu dinsul s'au mai 
luat un copil de Turc, iar sărac, din satul Kiupri; și 
mergind amindoi dimpreună la Țarigrad, multe vorbe 
bune au vorbit de vor găsi pită, să se caute unul pre 
altul. Si au zis Ghica-Vodä : „Tu ești Turc, poţi să 
agiungi să fii om mare; şi ce mi-i face pre mine a- 
tunce” ? lar Turcul au zis atunce: „De voiu fi eu om 
mare, te voiu face de vei fi mai mare în Kiupri giu- 
decätor". Si mergind în Țarigrad, sau despărțit unul 
de altul să-și caute stăpini. Deci, copilul cel de Turc 
au nemerit la un agă, ce era de curtea împărătească ; 
si au slujit așa, din stäpin în stäpin, pînă au agiuns 
de era Pașă ; și fiind Pașă sărac, avea un prietin mu- 
saip împărătesc, și pre acea vreme se timpla de era 
multe zurbale în Țarigrad de nu se mai putea așeza 
Poarta. Deci, Kiupruliul au zis cătră acel prietin mu- 
saip de casa împărătească : „De m'ar pune pre mine 
vezir, eu ași potoli zurbalele aceste”. lar împăratului 
i se supărase cu zurbalele și se mira ce va face și în- 
treba sfat si pre unul si pre altul; și aflind vreme 
acel musaip împărătesc au spus împăratului că „este 
un Päsä sărac și el zice să-l pui Märia-Ta vezir, că 
a potoli toate gilcevile aceste, pre carele îl chiamă 
Kiupruliul”. Deci, împăratul îndată l-au adus si l-au 
pus vezir; îndată au şi pus de au strigat oaste și pre 
altă parte au început a tăia capetele celor vicleni, 
pînă i-au spăriat, de au așăzat toate zurbalele ; şi au 
rămas vezir lăudat la Turci, precum sau văzut şi se 


48 


vede si pînă astăzi neamul lui. Iară Ghica-Vodä in- 
trind în Țarigrad, au venit la capi-chihăile moldove- 
nesti de au slujit, apoi au venit la Moldova cu negu- 
titorie, apoi la Vasilie-Vodă, lipindu-se de curte, fiind 
si Vasilie-Vodä tot de un neam, Arbănaș și vrind și 
Dumnezeu, au ajuns de au fost capi-chihaie la Tari- 
grad și vornic mare aice în Moldova. Deci, timplindu-se 
atunce, la vremea lui Gheorghie Stefan-Vodä, de au 
fost la Poartă cu alți boieri, vezirul văzîndu-l l-au si 
cunoscut cine este, iar Ghica-Vodă nu-l cunoștea pre 
vezir, Deci, vezirul Kiupruliul, au și chemat pre ha- 
zuetarul lui și i-au zis în taină: „Vezi cel boier bă- 
trin Moldovan ce este la divan, să-l iei și să-l duci 
la odaia ta pînă s'a ridica divanul și apoi să-l aduci 
la mine în taină, că-mi trebuiește.“ lar Ghica-Vodă, 
după ce-l luase dintre ceilalți boieri, se spăriese tare, 
că nu știa povestea ce este, și după ce sau ridicat 
divanul și l-au dus la vezirul, l-au întrebat vezirul ce 
om este și de unde este și au zis: ,Cunoasti-mä pre 
mine, au ba“ ? lar Ghica-Vodă s'au spus de unde este 
de locul lui, iar a cunoaşte pre vezir nu-l cunoștea. 
Atunce vezirul Kiupruliul s'au spus, și au zis: ,Tii minte 
ce am vorbit cînd veneam amindoi pre cale“? Si au 
zis: „De ai uitat tu, iar eu n'am uitat, și iată că te 
voiu face domn în Moldova ; numai să taci mulcum“, 
lar Ghica-Vodă au și mers de i-au sărutat mina, și 
sau rugat atunce pentru stăpinu-său să-l lase să fie 
domn să nu-l mazilească. lar vezirul au răspuns: „Acum 
de odată il las să fie, iar mai pre urmă cuvîntul meu 
gios nu-l voiu lăsa, ce te voiu face pre tine“. Și pre 
urmă chiemind la Poartă pre Gheorghie Ștefan-Vodă 
si nevrind Gheorghie Stefan-Vodä să meargă, au pus 
pre Ghica-Vodă domn în Moldova, după cum scrie 
letopisetul. Așa au fost povestea ieșirei acestor doi 
oameni, Kiupruliului vezirului si Ghicăi-Vodă ; că unde 
este voia lui Dumnezeu se biruesc toate firile omenești. 


Aceiași simplicitate, aceiași naturaletä, ace- 
iași putere de expresie, care fac din lon Neculce 
cel dintăiu povestitor artist al nostru. Cași poezia 
populară, opera lui lon Neculce nu este îndestul 
de bine cunoscută și îndeajuns pretuitä. Cași poe- 
zia populară, paginile frumoase ale lui Neculce 
trebuie să fie un îndreptar pentru toți acei care 
tin, în țara noastră, un condeiu în mînă. Istoria 
trecutului nostru Neculce a avut-o „scrisă în inima 
lui“, cum singur zice, 

Ca să fim și noi, ca el, ai neamului nostru, 
trebuie să ținem neîntrerupt legătura cu tot ce-i 
caracteristic și frumos în trecutul nostru literar, 
cu izvoarele vii. Să ne începem ucenicia literară 
dela popor și dela dumnealui Ion Neculce, biv- 
vel-vornic în Tara-de-Sus. 


VO N -MARİN SADOVEANU 
(ERE E "| 


„TORQUATO Preocuparea noastră de astăzi 
TASSO” ÎN seîndeletniceşte nu cu un perso- 


CONCEPȚIA nagiu al istoriei politice europene, 

LUI GOETHE “n ê fost in cazul judecării 

unei importante părți din opera 

lui Shakespeare, intreprinsă altădată, cînd am a- 

vut de analizat existența reală și cea artistică a 

celor trei regi ai Angliei: Richard II, Richard III 

și Henric IV, ci, dimpotrivă, cu un personagiu din 

istoria literaturii europene și, anume, cu poetul 

Renașterii italiene, Torquato Tasso. Avem, așa dar, 

înaintea noastră o problemă îndoit de interesantă: 

un model literar excepţional, atit ca vieatä proprie 

cît și ca operă, și totodată o metodă intimă de 

prelucrare a acestui model, care e Torquato Tasso 

de către Goethe, în piesa cu același nume, de 
care ne vom ocupa îndată. 

Interesul suprem al acestei analize îl constitue, 
în fond, atitudinea goethe-ană înscrisă sau crista- 
lizată în acest „Torquato Tasso“, atitudine pen- 
tru a cărei înțelegere este nevoie de o laborioasă 
aplicare, mai ales pentru motivul că opera aceasta 
monumentală închide în ființa ei nu numai o re- 
alizare estetică, dar și un înalt sens moral, o per- 
fectie de pedagogie sau educaţie, constituind un 


51 
C O ë URSS RS 


5 


model de echitate, de structură etică și de trans- 
formare semnificativă a persoanei umane însăși. 
De aceea, „Torquato Tasso”, piesa lui Goethe, 
poate fi mai ales obiectul de admirație al matu- 
ritāții, care-i poate mai potrivit înțelege desvolta- 
rea și sensul. 

Inainte de a ne apropia de subiectul piesei, 
se cuvine să schitäm, pe scurt, însuși modelul 
piesei, pentru ca apoi så putem mai lesne vedea 
chipul în care Goethe și-a urmat modelul. 

Torquato Tasso este poetul Renașterii italiene ; 
si el iși găsește și apreciere pentru opera sa ca- 
pitală, care este „Ierusalimul Liberat“, și găzduire 
adevarată la curtea din Ferrara, unde domnea 
Cusa d'Este, In mijlocul veacului al XV-lea două 
case nobile iși disputau in Italia gloria și onoarea 
de a patrona și ,mecena pe artiști: casa d'Este 
la Ferrara, mai veche, mai nobilă și o casă mai 
nouă : casa unor negustori de curind imbogätifi și 
care vor ajunge la o puternică desvoltare, casa 
Medicis-ilor, dela Florenţa. O mare concurenţă 
se petrecea intre aceste două case, fiecare din ele 
straduindu-se să aducă la curtea ei pe cei mai 
renumiți artiști, poeţi, pictori și sculptori. 

In preajma acestei case d'Este, Torquato Tasso 
iși găscște realizarea sa, o realizare în operă, nu 
în vieatà, pentru că vieata lui este tot ce se poate 
închipui mai tragic ; și, lucru curios, în opera sa nu 
se resiringe nimic din tragedia vietei sale. Opera 
sa rămine de o impresionaniă puritate, plină de 
colori, de duiosie, de emoție, Și, ceea ce este im- 
portant pentru problema estetică, este forma a- 


a DN TTT îi PE et E 


ceea plină de robustete și construită pe o struc- 
tură remarcabilă, ceea ce îl diferențiază, în cadrul 
problematicei estetice a epocei sale, de predece- 
sorul său Ludovic Ariosto și de acel „Orlardo 
Furiozo“ al său, construit cu totul pe alt plan. 

Astăzi se păstrează încă la Ferrara, la margina 
orașului, casa lui Ariosto. Cine vizitează această 
casă, își dă seamă de vieata acestui Ariosto, care 
este complectamente opusă vietei lui Torquato 
Tasso. Ariosto era un om liniștit, burgezit ; și chiar 
casa lui este o casă de tranziţie între o mare casă 
burgheză și un mic palat ducal: cu grădină de 
flori și zarzavaturi, cu o bună gospodărie, în care 
acest diplomat-scriitor bine așezat ducea o vieatä 
tihnită — främintärile apărînd numai în cadrul 
operii sale, ca o creatiune a imaginaţiei. 

Cu totul altceva se întîmplă cu nefericitul 
Torquato Tasso. El însuși recunoaște că trei orașe 
din Italia i-au configurat ascendenta sa și anume: 
Bergamo, Napoli și Sorento. Din Bergamo era fa- 
milia tatălui său ; mama sa era o nobilă napolitană, 
iar la Sorento a văzut el lumina zilei în 1544. 
Citiva ani trişti i-au fost häräziti încă dela înce- 
putul copilăriei. Tatăl său a fost izgonit din Napoli, 
iar el a rămas pe mina unui unchi care a spoliat-o 
pe mama sa, Astfel Torquato Tasso încă din ti- 
nerete a cunoscut lipsa. La vîrsta de zece ani își 
părăseşte mama, spunîndu-i: „Nu te voi revedea 
niciodată“, Şi într'adevăr, nu a mai văzut-o. Dela 
această vîrstă Tasso începe să peregrineze dea- 
lungul peninsulei, fiind găzduit mai ales în mînă- 
stiri și spitale. In timpul celor 50 de ani, cît a 


53 


54 


trăit, nu găsește decit zece ani buni, zece ani li- 
nistiti și așezați și anume, anii dintre 1565 - 1575, 
timp în care își termină „„Jerusalimul liberat", la 
curtea din Ferrara. Tocmai pînă cînd, în cele din 
urmă, stricîndu-și prietenia cu Alfons al II-lea 
d'Este, pleacă din Ferrara și încearcă să treacă la 
Florenţa, la casa de Medicis, hoinărind prin Roma 
si Torino, dar negăsind nicäeri liniștea necesară. 

Torquato Tasso ajunge la glorie foarte de 

timpuriu și tot ce poate gusta un om din răsfă- 
tarea celebritätii îi este dat dela 18 ani. Torauato 
Tasso era student la Padova cînd s'a ilustrat în- 
tr'o dispută de ordin literar. Se punea tocmai 
problema esteticei în cuprinsul Renașterei veacului 
al XV-lea, cu privire la epos, la epopee. Intre- 
barea era : epopeea italiană trebue să rămie așa 
cum a lăsat-o Ariosto, adică o îngrămădeală, fără 
mult plan, a unor episoade strălucite; sau, dim- 
potrivă, epopeea italiană a Renașterei trebue să 
fie o constructiune frumoasă, cu un gînd condu- 
cător dealungul ei și luind ca pildă în special mo- 
delul latinesc al lui Virgiliu ? Aceasta era disputa 
literară asupra Esteticei care se purta atuncea în 
facultăţile italienesti, 
Torquato Tasso îmbrățișează al doilea punct 
de vedere, pe care îl și realizează, scriind „Jeru- 
salimul liberat“, cu totul altfel construit decît „Or- 
lando Furiozo". 

Goethe cunoaște bine această problemă și în 
actul I din piesa sa, ce se petrece în acea idilicä 
și incintätoare atmosferă dela curtea din Ferrara, 
la castelul de vară Belriguardo, cele două Ele- 


onore, d'Este și de San Vitale, se îndeletnicesc să 
creeze această atmosferă de dispută poetică și 
împletesc două cununi cu care împodobesc două 
busturi: unul este bustul lui Virgiliu, iar al doilea 
bustul lui Ludovic Ariosto, predecesorul lui Tor- 
quato Tasso. 

Atmosfera aceasta idilică cristalizată de Goe- 
the, a existat la Ferrara în timpul în care Tor- 
quato Tasso a fost primit acolo cu brațele des- 
chise de Alfons al II-lea. 

Dar la 1575, Torquato Tasso își sfirșește „Je- 
rusalimul liberat“ și nu mai poate sta locului. Un 
fel de enervare anumită îl cuprinde și-l face să 
părăsească pe Alfons și Curtea din Ferrara, ca să 
se ducă la un fel de scaun de judecată literară 
la Roma, unde vrea să examineze, punct cu punct, 
valoarea literară și estetică a nouei lucrări. 

Alfons îl lasă cu greu. Totuși pleacă. In drum 
aude de splendoarea casei de Medicis și se duce 
la Florenţa, dar nici aici nu poate rămine și în- 
treprinde acea călătorie de revedere a locului de 
naștere. Se duce la Neapoli și la Sorento unde 
găsește pe Carolina, sora lui, măritată cu un pes- 
car. Încearcă o bucurie, revăzindu-și familia. 

Iarăşi, o mare analogie între Goethe și Tor- 
quato Tasso : Goethe a avut o singură soră care 
se numea tot Carolina, și revederea cu sora sa 
are ceva din această bucurie a lui Tasso la reve- 
derea dela Sorento. 

Goethe a cunoscut și el itinerarul acestei că- 
lătorii din Nord, dela Curtea din Ferrara, înspre 
sud, către locurile natale ale lui Tasso, nevoind 


55 


s'o lase în lături în piesa sa. Trebuia să o aducă 
cu abilitate în piesă, fiindcă toată acţiunea ei se 
petrece în 24 de ore și călătoria aceasta care im- 
plica o așezare mai revărsată, nu putea fi oricum 
introdusă, Abilitatea lui Goethe introduce această 
călătorie în scena finală, în scena dureroasă de 
despărțire dintre Principesa Eleonora si Torquato 
Tasso, în care el își ia rămas bun, parafrazind 
călătoria ce-o va intreprinde pină în sud. 

Aici, în sud, Tasso are citeva săptămini de o- 
dihnă ; însă tot aici își face apariția lucrul care 
va avea să-l chinuiască tot restul vietei: boala sa 
de nervi. Torquato Tasso era un melancolic, în 
înțelesul patologic, un melancolic care uneori mer- 
gea pinä la clipe de nebunie. Caracteristica aces- 
tei depresiuni nervoase era mania persecuţiunei, 
Nu cunosc în întreaga istorie a literaturei decit 
pe încă cineva care poate să stea alături de Tor- 
quato Tasso, cu privire la mania persecutiunei ; si 
aceasta este Strindberg. In această privință ambii 
stau pe același picior de egalitate. Ar mai fi cineva 
în ceea ce privește forma pitorească a contactului 
cu lumea de dincolo, lumea iadului: acel E. T. 
A, Hoffman, care atunci cînd vorbea cu dracul 
lui favorit, vorbea numai în frantuzeste, fiindcă 
dracul nu înțelegea nemteste. Torquato Tasso are 
în el un asemenea drăcușor, spirit simpatic dar 
care avea mania să-i ia tot ce avea în mînă. In a- 
fară de aceasta drăcușorul era un spirit bun; și 
aceasta este partea frumoasă a nebuniei lui Tor- 
quato Tasso. 


Există și o parte neagră a nebuniei lui Tor- 


56 
UEO 0 RS CEE. 


quato Tasso, parte care se caracterizează prin 
faimoasa scenă din camera contesei Urbino, cînd 
Torquato Tasso scoate pumnalul și omoară un 
servitor pentru motivul că îl bănuia a fi în slujba 
inchizitiei, deşi el era bun catolic și lucra singur 
cu inchizitia. 

După acest gest, Alfons al II-lea îl închide 
într'o casă de nebuni, unde rămine aproape 12 
ani și unde nu încetează de a scrie, 

Era o casă de nebuni cu o celulă îngrozitoare 
ce se păstrează și astăzi, celulă pe care Goethe 
nu a vrut să creadă că este chiar celula lui Tasso, 
— şi bine a făcut —- deși un altul, înaintea lui, 
a crezut orbește ; și acest cineva a fost Lord By- 
ron. În romantismul lui generos, cînd s'a dus la 
Ferrara și a văzut această celulă, Lord Byron a 
cerut să fie și el închis în ea, ca să vadă cea 
suferit Torquato Tasso. Goethe, mult mai sceptic, 
nu a vrut să facă lucrul acesta și a trecut mai 
departe, ca să găsească urmele lui Torquato Tasso 
dincolo de Ferrara, la Roma. 

In cele din urmă, după interventiunile cardi- 
nalului Ipolito, Torquato Tasso este eliberat. Este 
distrus, însă, și deși nu are decît 56 de ani, ma- 
nia persecuției și peregrinările permanente l-au 
ruinat complect. Nu e nicio mirare că pare ca un 
bătrîn de 70 de ani. 

Pentru răsplătirea acestei vieţi de chinuri, 
Tasso este chemat în 1593, toamna, de către papa 
Clement al VIII-lea, spre a fi încununat pe Capi- 
toliu, ca cel mai mare poet al epocei sale. Tor- 
quato Tasso se duce la Roma și-și așteaptă săr- 


57 


58 


bătorirea. Intră într'o mînästire de pe muntele Ia- 
niculum, mînăstirea Sfintului Onofriu, unde lîngă 
un stejar își află locul favorit, de sub el putind 
privi spre Roma. Primăvara, însă, cu două săp- 
tämini înainte de a fi încununat ca cel mai mare 
poet al epocei sale, Torquato Tasso moare ; și atit 
de mare este blestemul acestei existente, încît chiar 
stejarul, la două-trei zile după moartea lui, moare 
și el. Se spune că a fost trăznit și despicat în 
două de-o furtună. 

Vedeţi cine este Torquato Tasso cel adevărat; 
cine este acest poet cu un destin atit de tragic, 
dar cu o operă atît de limpede, stăruitor rămasă 
în admiraţia generaţiilor care-i urmau. 

Din acest destin tragic Goethe s'a simţit în- 
sämintat la o anumită epocă a vietei sale; si a- 
ceastă epocă este în preajma anului 1780, pe cind 
era încă la Weimar. 

Cît de bucuros a primit Goethe ideea lui 
Torquato Tasso, ne relevă un fragment din jur- 
nalul său intim. In 1780, Martie, Goethe scrie în 
jurnalul său intim : „Am făcut o plimbare bună în 
Italia și în plus am găsit un lucru minunat: ideea 
lui Torquato Tasso“. După un an el împărtășește 
prin scris Doamnei von Stein nu numai bucuria 
pe care a încercat-o la descoperirea acestei idei, 
ci și funcțiunea pe care această operă o va în- 
deplini în propria sa vieatä sufletească : funcțiunea 
de eliberare a clipei în care se găsea Goethe în 
acel timp. El scrie Doamnei von Stein: „Atittimp 
cît din pämint și piatră mai sunt în stare să fac 
piine, nu sunt încă pierdut. Acest „Torquato Tasso" 


pentru mine cred că va fi o mare salvare“, Mai 
adaug acestor două linii documentare din mate- 
rialul rămas dela Goethe încă două faimoase ver- 
suri din „Torquato Tasso”, care spun: „Mă simt 
fericit că un zeu mi-a dat puterea de a fi în stare 
să spun ce sufăr“, 

Veţi vedea îndată că „Torquato Tasso” con- 
stitue o mare funcţiune de eliberare și de crista- 
lizare a mentalitätii goethe-ane din epoca aceea, 
mentalitate în analiza căreia vreau să intru acum, 
în faţa D-v. 

Pentru a cerceta, însă, lucrul acesta în dea- 
proape, trebue foarte sumar să vi-l reamintesc pe 
Goethe și să-l schitez, pentru ca să vedeţi unde 
se afla el tocmai în clipa aceasta. 

Stiti cum debutează Goethe tinär ; cunoasteti 
acea faimoasă epocă de titanism ; știți acea ase- 
zare centrală a lui Goethe dela Strassburg în mij- 
locul tuturor sperantelor vietei. Ştiţi că în această 
poziție centrală goethe-ană se promovează revăr- 
sarea și revalorificarea tuturor conţinuturilor, fie 
din Antichitate, fie din Evul-Mediu german cu 
folklorul și credința germană. Revalorificarea prin 
acea speranţă goethe-ană injectată tuturor formelor 
de vieatä directe sau literare. Titanism specific, că- 
ruia îi datorăm „Prometheul“, partea l-a din 
„Faust“ și mai ales acel „Werther“; acea des- 
frînare a personalităţii și mai cu seamă a perso- 
nalismului, care nu cunoaște nici o stavilă, din 
„Sturm und Drang“. 

Așa era Goethe la Weimar, sau așa s'a ma- 
nifestat în vieata sa literară. Și așa manifestindu-se 


59 


EEE TT | 


60 


dela început, a pricinuit acel desgust al Doamnei 
von Stein, care abea în urmă avea să i se ata- 
seze totuşi. 

Doamna von Stein era o femee de obirșie 
aristocratică, măritată cu căpitanul von Stein, avînd 
o serie de copii în jurul ei, o stare consolidată în 
atmosfera curţii dela Weimar și nu putea să su- 
fere pe acest tînăr desfrinat și fanfaron, și mai cu 
seamă nelimitarea temperamentului pe care-l purta 
în sine, Și atunci încep, încetul cu încetul, frecă- 
turile între Doamna von Stein și Goethe, și acea 
pedagogie a Doamnei von Stein asupra lui Goethe, 
pentruca în puţini ani Goethe să ajungă a spune 
că Doamna von Stein îi este cu adevărat peda- 
goga sa. Si Goethe într'o poezie celebră cîntă cele 
două făpturi cari l-au slujit să realizeze: Shake- 
speare și Doamna von Stein, — unul care i-a dat 
entusiasmul putin monstruos al „Sturm un Drag'-u- 
lui și cealaltă care a avut sarcina să corecteze pe 
acest desfrinat al „Sturm und Drang''-ului. 

Aceștia sunt anii de pregătire dela Weimar, 
înainte de călătoria în Italia. Încetul cu încetul, 
Goethe trece la ideea acestei disciplinări — și 
lucrul acesta trebue reţinut, pentru că este o idee 
centrală și la baza celor două piese cari desăvir- 
șesc această idee centrală de transformare goethe- 
ană, „lphigienia” și „Torquato Tasso”, idee cen- 
trală ce accentuiază adevărul că nu se poate, ori- 
cît de genial ar fi un temperament și oricît de 
remarcabilă o personalitate, ca el să-și dea frîu 
liber și să treacă peste toate așezările, fie că sunt 
legile naturei, sau legile sociale. 


DA E a Rac za 


Pentru prima oară, Goethe începe să recu- 
noască faimoasa așezare a legilor și a osaturei so- 
ciale, cari ne cer și ne ţin să intrăm sub discip- 
lina lor și în puterea lor. 

Pe acest moment de tranzitiune dela „Sturm 
und Drang” înspre umanismul echilibrat, înspre 
clasicul Goethe — cum se spune de obicei— pe 
această încheietură atît de interesantă și plină de 
transformări sufletești, se așează perechea de piese 
„Iphigenia“ și „Torquato Tasso“, promovindu-se 
două atitudini deosebite: ,Iphigenia“ acceptind, 
ca personagiu principal, dela început această dis- 
ciplină din alară și supunindu-se acestei severitäti 
a legilor naturale sau sociale; „Torquato Tasso“ 
sfărămîndu-se, ducindu-se la fund, präbusindu-se 
sub efortul rezistenței; însă și aici, în înțelesul 
social, realizindu-se o închinare, o recunoaștere a 
acestor discipline și legi in afara personalismului 
nostru, prin pierderea pe care o suferă și prin 
distrugerea lui în fața acestor legi. 

Aceste lucruri fiind spuse în general, dati-mi 
voe acum să povestec în cîteva cuvinte subiectul 
lui “Torquato Tasso“. 

Piesa nu are decît cinci personagii: Alfonso 
al Il-lea, Torquato Tasso, Principesa Eleonora, 
cealaltă Eleonora de San Vitale și Antonio. 


Alfonso al Il-lea și Eleonora de San Vitale 
sunt personagii ajutătoare, iar celelalte trei nu sunt 
altceva decit trei figuri ale unui același sentiment 
și idei, trei figuri rupte din Goethe și rostite la 
trei voci, cari toate la un loc alcătuesc nu numai 
drama, dar și tragedia goethe-ană intimă din mo- 
mentul redactării operei. 


61 
RSS [EEE E PT PTE ELI II DE AL E CIP E EE 


62 


Cum spuneam, suntem la Belriguardo. Toată 
lumea este fericită și Tasso este încununat de cele 
două Eleonore pentru sfîrşitul atit de glorios al 
„Jerusalimului liberat". La sfîrşitul actului Il, a- 
pare personagiul care avea să-l tulbure atit de 
mult pe Tasso, apare chemat de Alfonso II, An- 
tonio. Acest Antonio nu este altceva decit omul 
realității — în opoziţie cu Tasso — funcţionarul 
Principelui, omul care realizează pe pămînt, omul 
care munceşte si se luptă cu adversitatea lucru- 
rilor dimprejurul său. Il reținem, deci, pe Antonio 
cu totul în opoziţie cu acest creer cald, cu acest 
suflet înaripat, cu acest entusiast care este Tor- 
quato Tasso, 

In actul I, fericirea fusese deplină pentruca 
în actul il, o convorbire între Principesă și Tasso 
să-i dea eroului piesei o stare de necunoscută 
euforie, Succesul literar, de o parte, și dragostea, 
de partea cealaltă, îl fac pe Tasso să aibă o a- 
titudine copilărească în entusiasmul său, aceea ce 
determină ca relaţiile lui cu Antonio, omul reali- 
tätilor, să-l ofenseze și dealungul actului IL La 
sfirșit, ajungem la un conflict între Torquato Tasso 
si Antonio, astfel că Tasso își trage subit sabia 
ca să se lupte cu Antonio. Acum intră Principele, 
cere foarte mirat explicatiuni și îl pedepsește pe 
Tasso cu închisoare in camera sa. 

In actul al III-lea Tasso nu apare. Principele 
cere Eleonorei de San Vitale să-l hotărască pe 
Tasso să se împace cu Antonio. Principesa se în- 
voește, dar suggerează că este mai bine ca Tasso 
să plece, Principele e de acord, iar Eleonora de 


San Vitale caută să se servească pe sine, sfătuind 
pe Tasso să meargă impreună cu ea la Florența, 
crezind astfel că din gloria literară a lui Tasso se 
va restrînge și asupra ei o glorie mondenă, toc- 
mai așa cum s'a revărsat o asemenea glorie de 
pe urma lui Petrarca sau Dante. Pentru acest lu- 
cru ia și consimtämintul Principesei. 

In actul IV, Tasso continuă să fie turburat, 
Și se simte aici — Goethe a putut să ne facă 
so simțim — mania de persecutiune, tragedia 
intimă a lui Torquato Tasso, transpusă istoric toc- 
mai aici, în actul IV. Tasso este enervat, se află 
într o stare de nervi, în care nu poate să-și gă- 
sească liniștea nicäeri; și cînd vine Eleonora de 
San Vitale și-i spune că și Principesa a admis ca 
el să plece, are loc acea scenă patetică în care 
se concentrează, printr'un scurt dialog între două 
monologuri, toată durerea lui Tasso. 

Este obiceiul lui Goethe, și în „Iphigenie” ca 
și în „Tasso“, de a concentra într'un loc anumit, 
întreaga problematică intimă a personagiului. A- 
celași fel de monolog il găsim în ambele aceste 
piese. 

Și Tasso se hotărăște să plece, 

In actul al V-lea Principele incuviintindu-i 
plecarea, îi dă citeva sfaturi și, în primul rind, să 
vadă pe Principesă. Tasso părea a se fi desprins 
și de dragostea lui pentru Principesă; însă, într'o 
scenă finală din actul V, complect desechilibrat 
— pentru că așa este privit și de Goethe: ca un 
desechilibrat — de unde pînă atunci stăruia să 
plece, cînd are prima explicafiune cu Principesa, 


63 


E RP EN VE ES ZE A E „EEE 


voeste să rămiie la Ferrara și să rămiie orice, 
grădinar, servitor, numai să fie in preajma Prin- 
cipesei. 

Firește că Principesa, această Eleonora d'Este, 
creiată de Goethe pe-o înaltă scară de puritate, 
este o femee delicată, intelectuală și cu mari sub- 
tirimi sufletești, însă, și cu o specifică nobletä ce-i 
ține sentimentele la un nivel cu totul înalt și în 
care aceste främintäri de desechilibrat nu pot să-și 
facă nici un loc. Deși îl iubise și rana pe care 
i-o pricinuia plecarea lui era adincă, Principesa 
primește pe Tasso cu demnitatea înaltă a senti- 
mentelor ei si dela această înălțime il alungă, îl 
repudiază. 

In această situație, Tasso face un gest des- 
perat: o îmbrățișează pe Principesă și o strînge 
în braţe, Scena este văzută de Alfonso al Il-lea, 
care ordonă ca Tasso să fie luat din camera Prin- 
cipesei și aruncat în închisoare — fapt care co- 
respunde cu adevărul istoric. Astfel tragicul cu 
care se sfirseste această piesă a lui Goethe în- 
cheie o lucrare de linii drepte, fără prea mult 
sbucium și acțiune dramatică, dar care în sub- 
stanta sa închide poate cea mai frumoasă expe- 
rientä si strădanie din toată existenţa goetheană. 

S'a spus în critică — a spus-o odată și 
Goethe — că Torquato Tasso în realitate nu 
este altceva decit un „Werther“, un Werther” 
ridicat la o mai mare potentä sufleteascä. Este 
ceva adevărat aici, dar tocmai prin ceea ce se 
deosebește „Werther“ de „Torquato Tasso“, prin 
contrast, prin deosebire. Nu uitaţi că atunci cind 


64 


PR CELE CE NC ICC IE EC NE 0 


ia contact cu realitățile vietei, Werther este nimi- 
cit de aceste realități. Werther dispare; dispare 
în contact cu vieata, dar dispare pe urmă — aș pu- 
tea spune. Werther nu a avut nimic de cîştigat 
dela această vieatä și cînd se sacrifică, jertfa lui 
este complectă, însă oarecum inconștientă. Pe cîtă 
vreme în acest Torquato Tasso, după ce eroul se 
nărue în contact cu realitățile, mai rămîne încă 
un coeficient deasupra acestei năruiri și tocmai 
aici este tragismul. Werther tăgăduia realităţile ; 
Torquato Tasso, prin Goethe din această epocă, 
nu le mai tägädueste. 

Goethe dela aceastä epocä, si Torquato Tasso 
nu tägädueste faimoasa așezare a legilor cărora 
trebue să li se supună. Nu li se poate supune 
Torquato Tasso? Atunci este nimicit de aceste 
legi cu cari se află în luptă. Și tragismul este cu 
atit mai mare, cu cît te nimicește o forță pe care 
o cunoști și nu una pe care nu o cunoști, cum 
este cazul cu Werther, 

Mai trebue să arăt că in ideea aceasta a lui 
„Torquato Tasso“, Goethe se apropie mai mult 
de Antonio — recunoscînd valoarea acestui per- 
sonagiu real — decit de poetul fantezist. 

In piesa „Torquato Tasso“ ideea a evoluat si 
nu sa cristalizat deodată, ca în „Iphigenie“. Au 
fost doi Torquato Tasso. Goethe l-a inceput la 
Weimar, în 1782, l-a luat cu el în Italia și după 
un timp scrie din Italia la Weimar: „Torquato 
Tasso crește, dar crește încet, întocmai ca un por- 
tocal. Sper că pinä la sfirșit va da fructe tot atit 
de dulci ca și portocalul”, Se întoarce, însă, cu 


65 


CEI O Tie AM FAIR Ne ee RE 0 IO RR 


66 


acest portocal neterminat și numai la Weimar, în 
1789, deci după 7 ani, își termină opera. 

Intre primul și cel de al doilea „Torquato 
Tasso” este o mare diferență de conceptiune, Pri- 
mul este mult mai aproape de „Werther“. O pro- 
blemă de dragoste care duce pină la nimicire, iar 
personagiul numit Antonio, pe care va cădea ac- 
centul din adevăratul „Torquato Tasso“, joacă aici 
un roi cu totul secundar, Al doilea „Torquato 
Tasso“ accentuiazä pe acest Antonio, gata evo- 
luat. Recunoscind valoarea educativă și pedagogică 
a legilor sociale și naturale, cărora trebue să ne 
supună, Goethe, mergind spre limpezeală, spre 
clasicism, recunoaște și se îndreaptă cu simpatia, 
în concluziuni, către acest Antonio care este re- 
prezentantul realitätilor, reprezentantul actiunei di- 
recte în lucrurile înconjurătoare și merge tägädu- 
ind pe acel „Torquato Tasso” care este reprezen- 
tantui lui Gocthe, din ceea ce a fost el cindva în 
„Sturm una Drang”. 

In acest sens, „Torquato Tasso” trebue privit 
ca un efort întreprins de Goethe de a înmorminta 
pe acel om de „Sturm und Drang", care se pre- 
face, se curăță, se cristalizează complect in me- 
diul acesta pedagogic si educativ socialmente, dela 
Curtea din Weimar: pe Goethe, cel de odinioară, 


Nu trebue uitat, în sfîrșit, că în „Torquato 
Tasso” mai există ceva și anume acel sbucium pe 
care Goethe l-a prins așa de bine, pe care ni l-a 
infiltrat lui Tasso si pe care îl păstrează intre 
două pirghii — una de jos, alta de sus — cari 
il leagă și îl silesc, din ce în ce, constringindu-l 
să intre într'un tipat de ordine. 


i ZI PT REDRESAREA IDD E 


Pirghia de jos este tocmai acel Antonio, cu care 
Torquato Tasso are conflictul, iar planul de sus 
este cealaltă imagine a lui Goethe, räsfrintä în 
Principesa d'Este, care nu-i permite să se realizeze 
în destrăbălarea lui și care îi cere o disciplină în 
dragoste, o disciplină în sentiment și o disciplină 
în frumos. 

Intre aceste două pîrghii, de sus și de jos, 
cari amindouä îl leagă pe Torquato Tasso cu tot 
vulcanismul lui eruptiv, la mijloc, silindu-l să in- 
tre într'un tipar armnonios, se petrece întreaga tra- 
gedie și se picură substanța însăși pe care Goethe 
a smuls-o din viaţa directă a lui Torquato Tasso 
și a transpus-o, pentru nevoile sale personale, în 
această piesă, care nu este altceva de cit cristali- 
zarea sbuciumului sufletesc al lui Goethe, care 
vrea să se transforme, vrea să treacă dintr'o formă 
de tinereţe la o formă de maturitate. 

Acestea ar fi explicatiunile și aderentele in- 
time aie lui Goethe cu opera pe care a realizat-o, 
Această operă, ca si ,Ïphigenie” dealtmintrelea, 
face parte dintr'un grup de piese denumite piesele 
tragediilor sufietești. 

In istoria literaturei europene nu Goethe este 
acela care a inventat tragedia sufletească, ci alt- 
cineva, înaintea lui și acesta este Racine. Racine 
este inventatorul unei analize chinuitoare, unei a- 
nalize drăcești, ce merge pînă la fundul sufletului, 
El urmărește, fapt cu fapt, toate stările sufletești 
și desface sufletul cu cruzime, cu sadism. Dar atit. 

Peste această metodă a lui Racine vine Goe- 
the ; și dacă primul o întrebuinţează dindu-i o va- 


67 


68 


loare etică mult mai mare și care interesa așa de 
mult la epoca aceea, celălalt, Goethe, găsește în 
fiecare rană pe care o deschide în suflet, o poartă 
prin care pătrunde încă ceva în subiect, nu nu- 
mai o ameliorare, dar ceva din constituția subiec- 
tului însuși, care trebue să renască perfect, intr'o 
nouă vieatä morală. 

Aceasta este învățătura mare a lui Goethe 
din această epocă și anume: că numai marile su- 
ferinte pot să construiască o nouă vieață morală și 
pot să aducă din ce în ce atitudini morale mai 
frumoase, lar marea preoteasă a acestei dureri 
purificatoare, pe care o propagă Goethe, din a- 
ceasiä epocă, și în „Iphigenie“ și în „Torquato 
Tasso", este femeia. Marea pedagogä a acestei 
şcoli de durere, în conceptiunea și sub mina lui 
Goethe, este femeia. Așa că poate el este primul 
mare scriitor care dă în opera sa acest rol atît 
de înalt femezi, după ce, firește, în altă parte și 
în special în partea de tinerețe, în „Faust” partea 
l-a şi mai ales în acea scenă dintre Margareta și 
Mefisto, femeea este prezentată putin cam trivial. 
Astfel se răscumpără Goethe de tot cea făcut 
Frederikăi la Sesenheim, de tot cea pricinuit 
Charlottei si tuturor femeilor abandonate in ur- 
mărirea ideilor sale literare. Se răscumpără, dind 
această valoare morală si estetică lemeei, în „Ip- 
higenie” și în „Torquato Tasso". 

Această dramă sufletească de care vorbeam, 
are o caracteristică specială, o caracteristică de 
chin sufletesc, care a rămas și la Racine și la 
Goethe și care va fi reluată pe urmă de altcineva, 


E RRC CREA CC EVENE EPL PISE TTL DEEE TIM AoC a NPC RER DORE EE EE 


care va amplifica drama sufletească, îi va da o 
altă valoare și un alt plan, pentru că lucrează și 
cu muzica, și acesta este Richard Wagner. Această 
dramă sufletească se continuă la Wagner. Mă 
gindesc la un erou care este mai aproape de a- 
ceastă frumoasă atitudine de renunțare din „Ip- 
higenie“ și „Torquato Tasso“, care e mai aproape 
de atitudinea Principesei d'Este, mă gindesc la 
Hans Sachs din „Maeștrii cîntäreti“, care renunță 
nu numai la Eva, dar care renunţă, odată cu Eva, 
și la întreaga lui rivnä artistică, incununind ca 
biruitor în cîntec pe acel Walter, pe care l-a a- 
daptat ca un copil sufletesc. 

Același chin, aceeași caznă, aceeași tăetură 
sufletească, aceeași frumuseţe morală a renunțării, 
— firește mult mai pură și mai robustă la Wagner 
— în acest Hans Sachs decit la Goethe, de oarece 
terenul este mai larg și proectiunea mai mare, pe 
un cadru mai corespunzător. 

După această schitare generală a lui ,Tor- 
quato Tasso”, cred că trebue păstrată o unică 
idee și anume: puterea lui Goethe de a armoniza 
pe cei doi oameni din el, pe Tasso și pe Anto- 
nio — pentru că ambii convietuesc în el — de 
a-i armoniza într'unul singur și de a creia, cu a- 
ceastă antinomie totuși, un lucru armonios și va- 
loros, așa cum sunt operele lui și mai cu seamă 
acest „Torquato Tasso” pe care ni l-a lăsat drept 
un bun artistic și moral atit de semnificativ. 


CE ZAR PED R E-S. CU 
DÅ- 


ACTUALITATEA Ingäduiti-mi să încep cu un apel 

la indulgenta Dumneavoastră. Nu 

LUI sunt vorbitor, Nici conferenţiar. 
EMINESCU Nici măcar un bun lector. 

Indeletnicirea mea scriitori- 

cească m'a învățat să iau legătură cu publicul 

prin mijlocirea cărților si a ziarelor. Să-mi încre- 

dintez gîndurile hirtiei, între patru pereţi. Să le 

las apoi să-și facă drum singure, atit cit isbutesc 

și așa cum isbutesc, după puterea și meritul lor, 

Astăzi, inimoșii și stăruitorii conducători ai 
asezämintului D-voastră cultural m'au scos din 
birlogul meu de scriitor. 

Vina va fi deci a Dumnealor, dacă veţi auzi 
un simplu scriitor și gazetar împărtășindu-și sim- 
timintele și ideile sale despre Eminescu, în loc de 
un strălucit conferențiar, meșter în patetica frază 
care smulge aplauzele. 

O netămăduită slăbiciune a firii nu-mi permite 
să răspund răspicat „nu“! — cînd mi se adre- 
sează un apel la modestele mele priceperi, în 
numele culturii. 

Așa se întîmplă că mă aflu astăzi în fața 


D-voastră, cum m'am aflat astăvară în fața unui 
71 
RER SNS ER EDO DER 


12 


insufletit și tineresc public iesan, mai apoi la Su- 
ceava, veche cetate de scaun domnesc a Moldo- 
vei, în alte orașe, 

Mi s'a cerut mie, Moldovan, biet epigon al 
lui Eminescu, să vorbesc despre Moldovanul E- 
minescu, în acest oraș dela hotarul Moldovei și 
al Munteniei. 

Vedeţi bine că nu mă puteam înpotrivi. M'am 
supus unei triple datorii. De Moldovan, de scriitor 
și de gazetar, care pe aceste trei tărimuri urmez 
tradiția rominească a acestui mare înaintaș al nos- 
tru: Mihai Eminescu. 

Incredintat că am isbutit să cistig indulgenta 
D-voasträ, voi incerca sä arät cit de apropiat este 
sufletul lui Eminescu de sufletul nostru, cît de 
actuală și vie i-a rămas opera, cît de profetic a 
întrevăzut el un viitor -- care pentru generația 
noastră si, vai! pentru cea mai tînără decît a 
noastră, a devenit un prezent. 

Această minune se întîmplă rar, chiar cu poeții 
și cu ginditorii cei mai mari ai timpurilor. 

Stiti bine, că de cite ori un poet nu se prea 
bucură de prețuirea contimporanilor, se consolează 
cu speranţa posterității. 

Il va înţelege posteritatea. Il va reabilita pos- 
teritatea. Il va răsbuna posteritatea. Posteritatea 
se dovedește însă des, tot atît de ingratä ca pre- 
zentul. 

Poetul și opera cad în uitare. Sau își mai 
găsesc pomenire în manualele de istorie literară, 
spre desnădejdea elevilor care mai au de reținut 
citeva date în plus, despre un autor obscur și o 


carte două, atunci cînd elevii au de reținut date 
și nume mult mai importante. Cit cîntărește un 
campion de box, si după al citelea rond a fost 
proclamat campion mondial. Cum a fost primit 
Gogea Mitu la Paris și care echipă de bob a luat 
premiu la St. Moritz. 

Soarta aceasta ne așteaptă pe toţi. O accep- 
tăm plini de resemnare. Cărţile noastre sunt pie- 
ritoare ca iarba cimpului. 

Cu opera lui Mihai Eminescu se întîmplă în- 
tru totul altceva. 

E în afară de timp. 

Fiecare generaţie află altceva nou în ea, ca 
întrun pom care în fiecare primăvară dă altă 
floare și în fiecare toamnă alte roade — aceleași 
și totuși altele. 

Chiar în parcursul unei singure vieţi, aflăm 
după vîrstă, succesiv, alte pricini care ne apropie 
sufletește de opera lui Eminescu. 

Suspinăm în adolescenţă cu poeziile sale de 
dragoste. La vîrsta amarelor experienţe sentimen- 
tale, deci a amarei intelepciuni, ne căutăm alinare 
în Luceafărul. Mai apoi, descoperim clarviziunea 
doctrinei politice din articolele risipite în Timpul, 
care pot sluji și astăzi de îndreptar cugetătorilor 
politici — dacă această speţă nu se va fi stins 
cumva, 

Acum aproape 40 de ani, Titu Maiorescu 
scria în fruntea unui studiu : 

“Tinära generaţie se află astăzi, la 1897, sub 
influența operei poetice a lui Eminescu...“ 


E cunoscut, că nu mult după această dată, a 


73 
Dee —.— 


74 


urmat un soiu de reacţie. Critica descoperise că 
pesimismul lui Eminescu a copleșit vlaga tinereții, 
că a lucrat ca un toxic asupra generaţiilor care 
l-au moștenit. A cerut altceva, această critică. Nu-i 
plăcea „Nirvana“ lui Eminescu, panteismul și bu- 
dismul marelui nostru poet. 

lar acest altceva, s'a dovedit de îndată pieri- 
tor. Umbre de fum, topite în fum. 

Ne-am întors la Eminescu, întocmai ca tinăra 
generaţie dela 1897. Cu o singură deosebire: 

In pesimismul atît de osîndit atunci — și de 
altfel atit de discutabil! — am aflat un dinamism, 
o forță creatoare, o biciuire a energiilor, nu 
un îndemn la lincedă visare, la dezarmată pasi- 
vitate. 

Cäci Eminescu n'a fost numai poetul dureri- 
lor de dragoste, al suspinelor „pe lingă plopii fără 
soţ“ și „pe aceiași ulicioară“. N'a fost numai poe- 
tul Melancoliei, autorul Luceafărului si al Scri- 
sorilor. 

Despre acest Eminescu al poeziilor si al pro- 
zei sale literare nu pot cuteza să pomenesc în- 
tr'o rapidă schi;are critică, fiindcă opera lui nu 
se împacă, îmi pare, cu atmosfera unei săli cu 
mult public. E o operă care cere reculegere și 
singurătate. Cartea pe masă... Mina sprijinind frun- 
tea,,, 

O apropiere intimă și sfielnică, asemenea a- 
celeia de altare. 

O analiză a Luceafărului, bunăoară, aș ase- 
mäna-o, nu știu de ce, cu mina botanistului des- 
foind floarea să ne explice rostul sepalelor și pe- 


talelor, a staminelor și polenului. Vom fi invätind 
ceva. Dar floarea nu mai e floare: poezia își 
pierde polenul și parfumul. Intră în ierbar. 

Mă voi mărgini, deci, să cercetez cealaltă o- 
peră a lui Eminescu. 

A ctitorului și apărătorului de doctrină poli- 
tică si naţională. 

Căci Eminescu a fost un cugetător cu temei- 

nică pregătire, care a sfredelit cu ochi lucizi me- 
tehnele prezentului, a aflat unde stătea răul, a 
întrezărit, peste timp, dincolo de timp, desnodă- 
mintele unor procese de dizolvare, pe atunci în 
curs. 
__ Tot ce-a scris ziaristul Eminescu în Timpul 
vreme de 7 ani; mai înainte de aceasta în Cu- 
rierul de laşi; tot ce-a formulat el în acea minu- 
nată și substanțială prelegere publică: Influența 
austriacă asupra Rominilor din Principate — 
prelegere rostită la 14 Martie 1876, în lași, sub 
auspiciile cercului Junimea — tot, fără excepţie, 
a rămas actual, de cea mai nevestejită prospețime. 
A fost verificat și confirmat de timp. 

A dovedit că geniul poetului depășea caetele 
sale de stihuri. A dovedit că acest geniu se îm- 
plinea cu o tot atit de genială intuiție a cugetă- 
torului politic. 

Problemele puse de scriitorul naţional și so- 
cial Eminescu, dăinuiesc şi astăzi, 

Nu odată, noi, ceștia mai mărunți, care îi căl- 
căm pe urme, cu sfialä în această istovitoare si 
vitregă îndeletnicire a scrisului zilnic: nu odată, 
la el ne întoarcem ochii pentru a căpăta lumină, 


75 


16 


la el ne întoarcem ochii pentru a culege o mai 
temeinică argumentare, pentru a ne ridica dela 
un amănunt divers, la o viziune mai generală și 
mai durabilă a problemelor, 

Prin anul 1907, Alexandru Viähutä scria, în- 
tre altele, aceste cuvinte despre autorul articolelor 
nationaliste si traditionaliste din Timpul: 

„Cele mai glorioase pagini din ziaristica ro- 
mină vor trebui căutate în cei șase ani de sala- 
horie ai marelui nostru poet. Ani petrecuţi fără 
vacantie și fără odihnă în redacția Timpului. Ani 
de mistuitoare muncă, de luptă cinstită pinä din- 
colo de puterile lui; ani grozavi care au fost cei 
din urmă ai amăritei sale vieți pămintești. 

„Ca orice fire de erou, Eminescu nu face 
socoteli, El își duce acolo tot sufletul împodobit 
cu cele mai alese daruri. Și în schimb nu cere 
nimic, nu așteaptă nimic pentru el. 

„Cum îl privesc cei pentru care se luptă — 
îi este aproape indiferent. 

„Unii se uită la el prin sticla unui monoclu 
și-i întorc spatele, ca unui fichu-drôle, decîte ori 
își permite să-și ridice ochii de pe hirtiutile lui si 
să se amestece în istoria neamului rominesc, pe 
care numai ei au dreptul s'o știe. 

„Alţii, foarte puţini, aceștia, il preţuiesc ca 
pe-un om care aduce partidului servicii ce nu se 
pot plăti cu bani. 

„Și doi sau trei, deabia, în tot partidul, cu- 
nosc în el pe marele cintäref și profet al neamu- 
lui nostru. Aceștia îl iubesc într'adevăr. Dar și ei, 
ce puteau face ? Venea vara... Plecau toţi la aer 


D E C O O a e] 


curat si la odihnă, unde cetiau cu entuziasm fru- 
moasele articole ale neobositului Eminescu. El 
răminea la post... Se dăruia..." 

Și mai adăoga atunci, la 1907, Alexandru 
Vlăhuţă, aceste cuvinte : 

„Astăzi, adică în 1907, Eminescu ar fi un om 
de 57 ani. Om în putere încă. Om în putere dar 
tot atit de sărac, fiindcă în convingerile lui ar fi 
rămas tot atit de dezinteresat. Doar dușmani ar 
avea mai mulți. 

„Noi nu l-am pretui mai mult. O! Nu! Cu 
siguranță că nu... L-am întilni pe stradă... Am 
sta de vorbă cu el... Ne-ar plăcea să-l vedem la 
petrecerile noastre.. Și încă nu l-am înţelege. 
Căci numai moartea desvăluește oamenii aceștia 
și ni-i arată cît au fost de mari... Mă gindesc la 
sfiala lui de copil... 

„Mă gindesc pe de altă parte, la lipsa de 
sfială, a celor care se îndeasă mortis la locuri pe 
care nu le merită. Si mă întreb: Ce-ar fi azi 
Eminescu ? 

„Ar fi prim-redactor la Epoca, sau Conserva- 
torul. Atit și nimic mai mult, Politica s'ar fi ales 
dela el cu o sumă de articole admirabile, pe care 
mai tirziu, tot literatura ar fi trebuit să le culeagă, 
pentruca să se mai despăgubească de poeziile pe 
care n'a avut vremea să i le mai dea... Și încolo 
nimic..." 

Și încolo nimic !., 

Vlähutä avea dreptate, 

Eminescu omul, Eminescu poetul ar fi plătit 
încă mai greu, cu o caznă mai îndelungă si fără 


PO SE CEE 


7 


7 


78 


nădejde, opera ginditorului politic si national, 
Eminescu. 

Fiindcä spre deosebire de contemporanul, de 
confratele si pinä la un punct de prietenul säu 
Caragiale, Eminescu nu s'a socotit un salariat al 
condeiului. Nu vindea idei. Nu era un mosafir 
trecator, dintr'o redacţie de ziar politic, în aita. 

Mulţi dintre biografii și comentatorii lui Emi- 
nescu i-au adus pînă mai deunăzi această ofensă. 
Și-au explicat atitudinea sa în fața problemeior 
politice și sociale drept o simplă și accidentală 
si obligatorie atitudine de mercenar al scrisului, 
drept o răsbunare pentru anumite suferinţe și ne- 
plăceri personale. 

Adevărul e altul, 

Adevărul stă aiurea. 

Eminescu n'a adoptat o doctrină, fiindcă doc- 
trina era a ziarului unde își cistiga cu atita amar 
piinea cea de toate zilele. A mers către acel ziar, 
fiindcă într'acolo îl mîna cugetul și inima, 

lar ia Timpui, el a creiat doctrina conserva- 
toare si tradiționalistă ; el a justificat-o istoricește 
si economicește ; el a anticipat programele de mai 
tîrziu ale partidului conservator, fracțiunea junimistä. 

Căci în multe discursuri-program rostite de 
șefii partidelor junimiste și conservatoare — chiar 
într'un faimos discurs al lui Petrache Carp — gä- 
sim după ani de zile, reluate și amplificate, ideile 
lui Eminescu îngropate atita vreme în Timpul. 

Işi amintește oare cineva, poate identifica oare 
cineva un articol politic de gindire și de credință 
al gazetarului Caragiale ? 


A ETER e BI LI IEI SI IRT PER A OI PR SL ZE PE EL O CEI 3 


Autorul Scrisorii pierdute și al Momentelor 
se socotea deasupra acestor preocupări. Dacă 
lupta pentru existență il silise să se încadreze 
într'o redacţie de ziar astăzi, în alta mîine, el nu 
lăsa nici o urmă de lungă durată. 

Se păstra intact pentru creația pur literară. 
Își trata cetitorii, așa cum își trata eroii, Cu un 
suris sceptic, zeflemist, disolvant. 

Eminescu s'a dat cu totul, fiindcă într'adevăr 
avea ceva de spus și fiindcă avea un crez sta- 
tornicit pe îndelete. 

Doctrina sa nationalist-traditionalist* era fruc- 
tul meditaţiilor, al observaţiilor și al unei expe- 
riente de viaţă, care se confundă cu începuturile 
adolescenţei sale de pribeag. Atunci cînd fugarul 
dela gimnaziul dela Cernăuţi a colindat pe rînd 
Bucovina, Ardealul, Banaiul —- ţinuturi romînești 
sub apăsare străină. 

O mărturisea singur, cînd voia să explice de 
ce apăra el cu ardoare un crez care pentru aiţii 
a fost adeseori numai un simplu și gratuit joc al 
dialecticei, sau — mai rău! — numai o simplă 
proiesiune de bursieri ai idealului national. O 
mărturisește cu aceste cuvinte: 

„Intimplarea m'a făcut ca din copilărie încă, 
să cunosc poporul rominesc din apele Nistrului 
începind, cruciș și curmezis, pînă la Tissa și'n 
Dunăre...“ 

Aceasta e mărturisirea, 

Pentru biografi, documentul semnat confirmă 
legenda junelui gimnazist și privatist din Cernăuți, 
care a colindat într'adevăr ținuturile rominești cu 


79 
N i NN N RA a N 


trupa Fani Tardini, mai apoi cu trupa lui lorgu 
Caragiale și a lui Pascali... 

Dar pentru noi mai înseamnă și altceva... 
Pribegia aceasta ne lämureste cum s'a cristalizat 
încă din vîrsta turbure a adolescenţei, o doctrină 
de înalt și nestrămutat naționalism. 

Intr'adevăr, ce-ar însemna documentul acesta 
privitor la oricine în afară de Eminescu ? 

Dovadă că un elev indisciplinat, cu neputinţă 
a se împăca pe rînd cu asprimile școlii și ale îa- 
miliei, a pornit-o razna în lume pe urma unei 
trupe de actori. 

Insă elevul Eminovici, fiul Căminarului din 
Ipotești, nu era un oricine, Copilul nu era fiul 
risipitor din parabolă. Drumurile de-a-lungul și de- 
a-curmezișul țării de-atunci și ale ţării de astăzi, 
i-au înlesnit să cunoască realitățile romînesti, așa 
cum erau intr 'adevăr, 

A găzduit la ţărani si la preoți. A dormit în 
hanuri. A'ospătat la mesele ciobanilor și la po- 
pasurile cäräusilor. Adunind în carnetelul său de 
pribeag cîntece si zicale populare, odată cu a- 
ceastă pregătire a viitorului poet, el pregătea, 
poate fără s'o știe și fără so presimtă, invätä- 
mintele pentru viitorul doctrinar naţionalist. 

' Căci observaţiile adunate atunci de privatistul 
hoinar din Cernăuţi s'au cristalizat mai tirziu, după 
Viena, Berlin si Iaşi, pentru a întări o doctrină 
sprijinită cu temeinicie din învățătura cărţilor. 

Cintäretul Nirvanei budice a fost în acelaș 
timp un foarte realist cugetător politic. 

Și aceasta numai fiindcă dincolo de filele căr- 


80 


filor, știuse să vadă cu ochi vii realitățile romi- 
nești așa cum erau, așa cum mai sunt încă... 

Cărturar înnăscut, pătimaș cetitor din copilă- 
rie, minte cu una din cele mai alese pregătiri fi- 
losofice și politice ale timpului său, așa după cum 
o recunoaște în primul rînd Maiorescu, dela înăl- 
timea titlurilor și rosturilor sale academice, acest 
fanatic al scrisului și cetitului n'a avut niciodată 
superstiția cuvîntului scris, N'a adoptat doctrine, 
fiindcă erau susținute într'o formă ademenitoare 
de cutare filosof, istoric sau sociolog, cu prestigiu 
universal. A cernut ideile, le-a confruntat cu rea- 
litatea, a interpretat realitatea cu ajutorul lor u- 
neori, fără însă a lua de bun și de sfint, ceia ce 
aiurea poate că într'adevăr era bun și sfint, 

El n'a căutat să impäminteneascä teorii și 
doctrine de import, cum era moda timpului si 
cum mai este încă. S'a mulțumit să observe fapte, 
să le înregistreze, să le dea un tilc. 

Vom dovedi-o ușor. Nimic mai ușor de do- 
vedit ca adevărul! 

Să ne oprim la o singură poezie: Doina. 

De către mulţi critici, această poezie a fost 
considerată ca un manifest xenofob, care coboară 
dela înălțimile siderale, prea pe pämint, geniul lui 
Eminescu. 

Intr'adevăr, se întrebau onoratii critici: oare 
cum a fost cu putință ca un om planind în sfe- 
rele înalte ale cugetării, să lunece pinä la aseme- 
nea blesteme de bocitoare ? 


81 


EL M 


De-i suna a treia oară, 
Toţi dușmanii or să piară 
Din hotară în hotară, 
Indrăgi-i-ar ciorile 

Si spinzurätorile !., 


Imi amintesc că acum vreo 7-8 ani, marele și 
regretatul meu prieten Panait Istrati se indigna 
grozav de aceste versuri care nu se împăcau de 
iel cu generosul său umanitarism, pacifism și in- 
ternationalism din acea vreme. 

Cu vehementa lui obișnuită — și atît de dragă, 
fiindcă era sinceră — mă întreba, plimbindu-se 
prin cameră ca un leu intr'o cușcă prea strimtä : 

„Măi! Cum poţi tu numi această poezie fru- 
moasă și mare ?.. Păcat de Eminescu... Păcat de 
geniul lui... A văzut prea mic. Prea strimt. Prea 
numai in hotarele ţării lui... Puțin umanitarism 
dacă punea în această operă, avea drept să fie 
trecut printre cei mai mari poeţi ai tuturor nea- 
murilor și tuturor timpurilor !.." 

Acestea le spunea acum 7-8 ani. Ce i-am 
răspuns, nu are astăzi nici o importanță... 

Dar după călătoria lui în Rusia, după ce l-a 
chemat un instinct ascuns să-și trăiască ultimii ani 
în adevărata sa patrie, altfel gîndea și altceva 
spunea. Făcuse o amară experiență. Observase 
alte realități. Isi dădea seamă că umanitarismul, 
pacifismul și internationalismul servesc de paravan 
unor interese mai puţin nobile, mai egoiste de 
de cum i s'au părut în tinerețea lui de socialist 
integral. 

Și acum, cu aceiași sinceritate, mărturisea : 


82 


„Măi! Mare dreptate aveai si mare naiv am 
mai fost !.. Acum abia înțeleg eu deplin pe Emi- 
nescu... Invätase el la Viena si la Berlin, era dis- 
cipol al lui Kant și Schopenhauer, visa, tinjea după 
o Nirvană budică... Dar era de aici. El era de-al 
nostru. Cinta o durere a noastră si striga pentru 
o dreptate a noastră..." 

Fiindcă acesta și așa era vagabondul Panait 
Istrati, o altă replică rominească a hoinarului E: 
minescu din adolescență. Un om de sinceritäti 
succesive și de convingeri succesive, în fața unui 
om de-o singură sinceritate și de-o singură și ho- 
tărită convingere : Eminescu !.. 

Și să ne întoarcem acum la accentele Doinei, 

Cum a putut oare blestema Eminescu înstră- 
inările, adică occidentalizarea noastră, cu atit de 
aspre și violente cuvinte ? 

E atit de simplu a înțelege! 

Eminescu n'a fost un copil fără patrie. Nu 
s'a născut într'o stradă oarecare, a unei mari ca- 
pitale oarecare, cu un vecin de-o nație oarecare 
la dreapta și altul de-o limbă oarecare la stînga, 
așa cum cresc într'o atmosferă de promiscuitate 
internaționalistă copiii orașelor cosmopolite. 

El era feciorul Căminarului Gh. Eminovici din 
Ipotestii Botosanilor. 

Și, ca atare, veacul a răspuns în el cu reali- 
tățile veacului și ale locului. Ecoul a răsunat mai 
tirziu. Realitätile însă au rămas aceleași. 

Să recapitulăm. 

Botosanii sunt așezați ca tîrg de margine și 
de popas, pe-un vechiu vad al negustorilor care-și: 


8 


3 


84 


uleseseră calea de cărăușie între apus și răsărit, 

Legătura țărilor dunărene cu Galiţia a fost 
într'o vreme mult mai însemnată decit acea a 
Munteniei cu Sasii din Ardeal. Incă de pe vremea 
lui Alexandru-cel-Bun au rămas hrisoave domnești, 
pomenind despre drepturile de trecere ale acestor 
negustori, 

Drumurile erau anevoioase. Calea pînă la Ta- 
rigrad dura cel putin 6 săptămîni. 

“In deobste o caravană alcătuită din 60 de 
cară, cu 6 cai de car, cu respectivii conducători 
și călăreţi de pază, își căutau locuri sigure de 
popas. Adăpost pentru oameni. Adăpost și hrană 
pentru tabăra vitelor. 

Este destul să privim harta Moldovei. Vom 
afla de acolo deslegarea acestui paradox econo- 
mic: al tirgurilor care au luat ființă departe de 
apele mari, au prosperat în aceste condiţii oare- 
cum ingrate. Cernăuţii, Dorohoii, Botoșanii, Hirlău, 
lași, Vaslui, Birlad, Tecuci, pînă la Galaţi — toate 
reprezintă popasuri la aceiași distanţă, cale de-o 
zi, mers cu o căruță cu 6 cai și încărcătură. 

De cealaltă parte, pe valea Siretului și Mol- 
dovii, drumurile erau priporoase. Brăsdate de a- 
fluenti năvalnici, fără poduri. Căi de primejdie, 

Pe drumul Botoșanilor, călătorii știau că nu 
vor intimpina piedici, știau că vor afla o regiune 
bogată în finețe pentru vitele de povară, bogată 
în grîu și bogată în vinuri... pentru cărăușii care 
nu prea duceau la ureche, 

Așa s'au format aceste orașe de stepă. Inflo- 
rirea lor a durat de pe urma lui Alexandru-cel- 


IE IN aa PRE 


Bun si a lui Stefan-cel-Mare, a lui Petru Rareș. 
Odată cu drumul de fier, rostul geografico-econo- 
mic a dispărut, Tirgurile au intrat în decadentä. 
Asupra lor a potopit sărăcia. S'a întîmplat cu ele, 
cam tot ceia ce s'a întimplat cu faimoasele por- 
turi din Antile și din Mexic, părăsite de marinari 
atunci cînd corăbiile cu pînze au fost înlocuite de 
vapoarele cu aburi care și-au ales alte drumuri 
pe apă. Aceste căi ferate au mai dat drumul și 
puhoiului galitian care a populat nordul Moldovei, 
înlocuind mica burghezie și mica industrie a ora- 
selor. 


Si cum vin cu drum de fier, 
Toate cîntecele pier... 


lar pe de altă parte, e poate locul să amin- 
tim că studentul Eminescu dela Berlin a fost se- 
cretarul particular al Agenţiei diplomatice romîne, 
tocmai în vremea cînd se lichida concesiunea 
Strussberg pentru căile ferate — un scandal de 
pominä. 

Poetul avusese, astfel, prilej să vadă de-aproape 
și o altă față a acestei occidentalizări cu mare 
viteză. Atlase ce interese de lacom cistig intraseră 
în conflict cu slabele puteri de apărare ale micei 
țărișoare rominești de-atunci. Cancelarul Bismarck 
bătea cu pumnul în masă, silindu-ne să ne occi- 
dentalizăm și să plătim, fiindcă acționarii germani 
ai căilor ferate romine aveau nevoie de benefi- 
ciile stoarse dela dezarmatul contribuabil romin. 

Deci pe deoparte, o ruinare a unui sistem de 
viață patriarhală ; calea deschisă invaziilor de stră- 


85 


CE E EE 


86 


ini veniți, la propriu și la figurat, cu drumul de 
fier ; pe de altă parte, o nouă vasalitate, de o 
altă natură, a micii Rominii abia scăpată de su- 
zeranitatea, sau — hai să-i spunem — de pro- 
tectoratul turcesc. Robia capitalului străin — care 
ne civiliza după sistemul coloniilor. Indigenul cu 
munca — străinul capitalist cu beneficiile. 


i 
Si cum vin cu drum de fier, 
Toate cîntecele pier... 


Pe-o asemenea precisă realitate istorico-eco- 
nomică se sprijină Doina lui Eminescu. Nu e o 
potrivire de cuvinte ce din coadă va să sune, ci 
înregistrarea unei stări de fapt, care pe alt plan 
își află o verificare statistică. 

Exemplul nu e izolat în opera lui Eminescu. 

Dacă am stăruit asupra lui, e numai fiindcă 
îmi pare un exemplu caracteristic. 

Toată opera lui Eminescu de dincolo de re- 
gistrul liric, toată poezia naționalistă care com- 
plectează cu alt răsunet articolele și studiile sale 
asupra stărilor din Principatele-Unite, este inspi- 
rată de asemenea realități pipäibile. 

Poet ? Visător ? Incorigibil boem? Va fi fost 
în viaţa lui tăinuită și dureroasă. Dar ginditor, 
cercetător și scriitor politic, Mihai Eminescu nu 
s'a îndepărtat o clipă dela realităţile concrete — 
pe care, paradoxal s'o spun: le ignorau tocmai 
oamenii politici ai timpului său. Și să adăogim: 
ai timpului nostru ! 

Cît sunt de aproape de noi judecätile lui E- 
minescu, ne-o dovedesc cu o stranie și usturătoare 


[e a ana EL ca 


actualitate pasagiile din prelegerea rostită acum 

60 de ani fără unul, sub auspiciile Junimii. 
lată numai două paragrafe, din memorabila 

conferinţă : 

De aceia — spunea Eminescu atunci — 

partidele noastre nu le numesc conservatoare sau li- 
berale, ci oameni cu slujbă: Guvernamentali — și oa- 
meni fără slujbă — opoziție. De acolo veșnica plin- 
gere că partidele la noi nu sunt partide de principii, 
ci de interese personale. Fără îndoială că și principiile 
sunt oarecum interese. Dar interesele unei clase pozi- 
tive.. Să ne oprim la un exemplu din Anglia. Acolo 
se află clasa pozitivă a proprietăţii teritoriale: tory 
conservativ ; clasa industriașilor și negustorilor ; clasa 
lucrătorilor — socialiștii. Unde sunt la noi aceste clase 
pozitive ? Aristocraţia istorică — şi ea trebuie să fie 
întotdeauna istorică, pentru a fi importantă! — a dis- 
părut aproape. Clasa de mijloc pozitivă — nu există, 
Golurile sunt implinite de străini. Clasa țăranilor e 
prea lipsită de cultură — și deși singura clasă pozi- 
tivă — nimeni n'o pricepe, nimeni n'o reprezintă cu 
adevărat, nimănui nu-i pasă de ea... Cum am tratat 
noi pe acești țărani ? Am clădit un aparat greoiu pe 
spatele sale, aparat reprezentativ cum îl numim, și 
care nu-i decit pretextul pentru a creia din ce în ce 
mai multe posturi plătite tot din punga lui, direct sau 
indirect... 


Şi mai departe, spunea tot Eminescu atunci, 
cum ar avea cuvînt s'o spună și acum; 


Răul e deci înlăuntru... Nestabilitatea este cauza 
căderii proprietății teritoriale. Căderea aceasta e strîns 
legată de căderea breslelor. Iar aceste clase au format 
în disolutiunea lor o clasă de proletari care trebuieste 
deprinsă la muncă disciplinată, îndelungă, productivă... 
Decit un mare orator sau un dibaciu avocat, decit un 


87 
Lu den on | 


deputat cu trecere sau un porte-parole al doctrinelor 
libertare și egalitare din apus, ne-am mulțumi cu oa- 
meni de-o modestă activitate creatoare. Grădinarul 
cultivindu-si grădina. Plugarul îngrijindu-și ogorul. Mi- 
cul breslaș lucrind cu cinste în modestul său meșteșug. 
Pe aceștia se reazămă o ţară, nu pe vinturătorii de 
vorbe... Nu dreptul public, ci păstrarea nationalitätii 
noastre e lucru de căpetenie pentru noi; încît mai 
bine ar fi să nu avem legi care să vă îngăduie a a- 
lege deputaţi, decit să piară natia rominească. 


Le rostea acestea Eminescu la 1876. Ce s'a 
schimbat de-atunci? Actualitatea întrebărilor si 
mustrărilor sale rămîne vie, fiindcă e o realitate 
organică. După aproape 60 de ani, doar aparen- 
tele s'au schimbat — de se vor fi schimbat pe ici 
pe colo — însă raporturile au rămas aceleași, 

Deoparte fascinația apusului cu alt trecut is- 
toric, alte formaţii, altă tradiţie, alt ritm de viaţă. 
De ceastălaltă parte, noi, popor de plugari și de 
păstori, care am lepădat minteanul și opinca pen- 
tru cravata și ciorapul dela Paris, fără a ne schimba 
odată cu ele și sufletul. Căci sufletul ne vine mai 
de departe și se primenește mai încet. 

Din asemenea dezechilibru, din asemenea con- 
traste, e alcătuită realitatea noastră socială și psi- 
hologicä. 

Adoptăm forme. Adică straiul exterior. Nu 
ni se potrivește pe trup. Adoptăm doctrine, ina- 
inte de a le asimila. Nu ni se potrivesc la reali- 
tätile noastre lăuntrice, spirituale. Se ivește o criză. 
Și alta. Și altele, Unele morale, altele economice, 
altele sociale. 


Nu ni le poate tămădui un leac din afară — 


88 
D E PR 


o soluţie de împrumut, remediul care a fost in- 
cercat și poate a dat rezultate în Anglia, în Franţa, 
în Germania, în Italia, în Rusia. Ce este bun si 
vindecător acolo, nu e bun neapărat și neapă- 
rat vindecător în Rominia, la un popor cu altă 
formație spirituală, alt element uman, alte tradiţii. 

Leacul se află în noi. 

Avem nevoie de-o intoarcere la noi înșine, 
Avem nevoie de reazămul pe care ni-l dă tradiţia ; 
cunoașterea trecutului ; cunoașterea sufletului ro- 
minesc, pe care l-a turburat cu stricăciune o po- 
liticărie, o expioatare fätarnicä si oportunistă a 
doctrinelor de import. 

Eminescu ura din instinct profesionistul poli- 
tic, fiindcă își dădea deplin socoteală că are de 
a face cu un vameș al nevoilor și al iluziilor ob- 
stesti. Si tot prin instinct, oamenii politici, chiar 
cei din partidul căruia îi dăruise o doctrină poli- 
tică și 6 ani de scris zilnic la gazetă, chiar aceia 
nu-l iubeau prea mult. Era prea incomod. Prea 
spunea răspicat cele ce avea de spus. 

Nu este oare semnificativ faptul că din toată 
alcătuirea Junimii cu atiţia profesori universitari, 
atiția miniștri și atitia academicieni, cei care au 
supravetuit sunt tocmai modestii prietini de atunci 
— Mihai Eminescu și lon Creangă, doi moldoveni 
cu obiîrșia în lumea satelor ? 

Erau doi prieteni care fugeau de deșertăciu- 
nea strălucitelor situaţii sociale. Nu-si regizau viața. 
Nu-și potriveau de-acasă o anume înfățișare, ca o 
vitrină împodobită pentru ochii lumii. Au trecut 
prin viață umili, asupriti, näpästuiti; dar au adus 


89 


E OE O E a IO RUE) 


90 


cu dinsii o luminiţă care nu era a lor: transmisă 
de o lume a satelor, cu rădăcini adincite în veac, 
în experiența și înțelepciunea poporului. 

Timpul este neiertător, Se răsbună, 

Atotputernicii din epoca lui Eminescu au co- 
borît în neant. Ce-a rămas din miniștrii stäpiniti 
de nesatiul puterii ? Ce-a rămas din trufașii care 
îi stropeau hainele lui de șiac cu noroiul roților, 
cînd treceau tolăniţi pe perne puhave de caleascä ? 

Nici pulberea nu s'a ales de aceste faime tre- 
cătoare ! Osemintele lor au mucezit în reci cavo- 
uri, care nu spun nimic, nimănui. Ne mirăm doar 
că au putut umplea o epocă numai cu găunoasele 
lor făpturi, cu desäntata lor trufie, cu atita neant! 
Cum de altfel se petrec lucrurile și sub ochii noș- 
tri, într'o epocă în care aproape fiecare Romin 
care se respectă a fost, este, ori va fi măcar 
subsecretar de stat... 

Dar în ciuda acestor stări, sau tocmai din 
pricina acestor stări, trăim o reînviere a cultului 
eminescian. Monografii, studii, ediţii critice, des- 
mormîntarea articolelor de ziar — toate mărturi- 
sesc o întoarcere la acest mare poet și profet al 
natiei noastre, 

Fenomenul nu este un accident. Nu este o 
modă vremelnică. E rezultatul, consecința unor 
analogii de situații. 

Astăzi climatul Rominiei-Mari nu este prea 
deosebit de cel al Principatelor-Unite, după înscă- 
unarea lui Vodă Carol I. 

Harta hotarelor s'a lărgit. Sufletele și ades 
mințile au rămas pe măsura cea veche, îngustă, 


Atunci se ducea o surdă răfuială între Munteni și 
Moldoveni ; astăzi una între Ardeleni si Regäteni, 
Basarabeni și Regäteni. Trecătoare, firește. Expli- 
cabilă pinä la un punct, firește. Dar tristă, dar 
urită ! 

Plutește o dezamăgire fără pricini definite. E 
sigur că trăim o răscruce de destine, 

Altfel am visat că va fi Rominia-Mare — și 
altceva este! Tot așa, cum altfel a visat generaţia 
lui Eminescu o Rominie-Micä, dar pe veșnicie u- 
nită — Regatul lui Vodă Carol I, de atunci. Si 
altfel a fost ! 

În asemenea deșert, ochii caută împrejur, în- 
därät. 

lar reazămul acela spiritual, în asemenea ceas 
de descumpănire, îl aflăm tocmai în scrisele și în- 
dreptarul poetului, atita vreme învinuit de pesi- 
mism dizolvant. De ni s'ar naște cite un aseme- 
nea pesimist dizolvaat măcar odată la un veac! 

Viaţa cere jertfe... Viaţa lui Eminescu a fost 
o jertfă. Și-a zidit sufletul în opera nesfărmată de 
timp, așa cum meșterul Manole din legenda Curtii- 
de-Argeș și-a zidit soata în tencuială și lespezi 
de piatră. 

Dar cu prețul suferințelor numai de dinsul 
stiute, abdicînd dela îndestularea muritorilor de 
rind, ne-a lăsat nu numai singura carte nepieri- 
toare a literaturii rominești — volumul cu mai 
putin de o sută de poezii — ne-a lăsat și o că- 
lăuză pentru cugetarea și fapta politică. 

Dincolo de aceasta ce ne mai putea da? 

Singur și despoiat de toate bunurile pämin- 


91 


92 


teşti, cu mîinile strînse la piept, cu fruntea greu 
plecată într'o istovire neagră a cugetului, îl vedem 
încă indepärtindu-se de noi, întrun pretimpuriu 
amurg de viaţă. 

Să-l chemăm. Poate ne va auzi glasul. Poate 
că se va întoarce cu fața către noi. Poate că ne 
va ceti desnădejdea si dezorientarea din ochi. Si 
poate că ne va îndrepta să găsim povatä, să ne că- 
lim puterile, să ne luminăm mintea, în marea și 
romineasca lui operă, care trăiește în afară de 
timp, în afară de noi, peste capetele noastre: ale 
umililor și märuntilor săi epigoni. 


AL. TZIGARA-SAMURCAS 
ET (E RI E ES 7 S] 


RECTIFICĂRI SI Nicolae Grigorescu este în- 
ADAOSURI LA deobște recunoscut ca una din- 
BIOGRAFIA LUI tre personalităţile cu care se 
N. GRIGORESCU poate mindri neamul rominesc. 
—CRÎMPEE DINTR'O n Ceai mai curată glorie a Romi- 
CONFERINŢĂ (1) niei”, a zis despre el Barbu De- 
lavrancea (2) ; iar după scurgere 
de cincisprezece ani dela moartea artistului, Dr, 
I. Cantacuzino repetă, în 1925, formula fericită a 
lui Vlähutä: „un héros de l'âme roumaine“ (3). 
La moartea lui, Grigorescu a fost -consacrat 
în țară „cel mai mare Romin“ (4), pe cînd în stre- 
inătate reputatul critic de artă William Ritter îl 


arată ca „l'un des plus grands artistes de notre temps, le 
fondateur de l'école de peinture roumaine... une des 
plus grandes gloires de la Roumanie; il en sera une 
universelle avant peu“ (5). 


E. Bénezit (6) clasează pe Grigorescu : 


„le génial artiste qui par son oeuvre magistral devait 
placer la peinture roumaine au rang des plus illus- 
tres écoles. Il a été acclamé comme peintre national, 
Le peuple roumain a senti que cet artiste résumait 
l'âme de la Patrie”. 


lar ca încheiere adaogä : 
93 


[oo EEE E PE RR E Re Cre E) 


94 


„Grigorescu occupe aujourd'hui une place d'hon- 
neur en Roumanie; ce n'est qu'une justice partielle, 
car il a droit à l’admiration universelle". 


Impotriva tuturor acestor păreri consfintind 
că „lui Grigorescu îi revine un loc de cinste în- 
tre fruntașii neamului rominesc“ (7) se ridică im- 
provizatul critic de artă, d-l G. Oprescu, vrind să 
răpească întîietatea consacrată lui Grigorescu în 
istoria picturii rominesti. In ultima sa lucrare (8) 
însinuează că Grigorescu nu merită „d'être placé 
au dessus de son contemporain (|. Andreescu) 
comme on l'a fait et comme on le fait encore“ 
(p. 33); aiurea adaugă: calitățile lui Andreescu „le 
mettent sonvent au dessus de Grigorescu, son ri- 
val victorieux, naguère encore, dans l'opinion des 
amateurs“ (p. 10). 

Asemenea vagi argumente în favoarea lui An- 
dreescu, culminind în contrazicătoare ,énergie vi- 
rile empreinte d'une mélancolie (sic) forte" (p. 33) 
nu ajung pentra a motiva intervertirea rolurilor 
atribuite celor doi artişti contimporani. D-1 Busu- 
ioceanu, în decurînd apăruta sa excelentă mono- 
grafie închinată lui Andreescu (9), apreciind la jus- 
ta-i valoare opera artistului, o clasează în înche- 
iere „printre cele mai de seamă creații ale geniului 
rominesc", fără însă a stabili vre-o comparație 
defavorabilă lui Grigorescu, pe care nici nu-l ex- 
clude, 

Față de concluziile conștiinciosului și foarte 
interesantului studiu obiectiv și aprofundat al d-lui 
Busuioceanu, părerea d-lui Oprescu, strecurată în 
cele cîteva pagini ușurele despre Andreescu, nu 


FE RO= E E RR 


mai are nici o valoare. Deși „artist în adevăr ex- 
cepțional“, după cum afirmă d-l Busuioceanu (p.9), 
Andreescu, mort din nefericire la virsta de 33 de 
ani numai, nu întunecă cîtuși de putin gloria bine 
întemeiată a operei vaste și cu caracter așa de 
specific a consacratului nostru pictor naţional. 

Mania d-lui Oprescu, de a incerca răsturnarea 
valorilor unanim recunoscute, nu se resfringe nu- 
mai asupra lui Grigorescu ; în aceiași carte d-sa 
desființează și pe I. Mincu, promotorul mișcării 
arhitectonice din ţară, numele său nefiind nici chiar 
pomenit în tot capitolul despre „arhitectura romi- 
nească dela 1800 pînă în zilele noastre“. In schimb 
citează numai pe doi preferiti ai săi, unul fiind 
d-l Petre Antonescu, marele vinovat de greșita 
îndrumare si inestetica înfățișare a clădirilor din 
ultimele decenii. 

In domeniul picturii, d-l Oprescu merge cu 
părtinirea prietenilor săi așa de departe în cit, 
nesocotind chiar ordinea cronologică, începe insi- 
rarea operilor rominesti prin a reproduce in capul 
lor două portrete de Anton Chladek, pe care il 
pune în evidență numai pentru că este bunicul 
unui prieten al d-sale. lar pentru a da o aparență 
de motivare preferintei sale față de acest nein- 
semnat ceh, dela care după d-sa purcede arta ro- 
mîneascä, d-l Oprescu, după ce menţionează mi- 
niaturile lui Chladek adaogä : „De plus (?) il a la 
chance d'être le maître du jeune N. Grigorescu, 
de guider les premiers pas de ce Grand artiste", 
Pe asemenea căi piezișe caută a legitima introdu- 
cerea, și încă la loc de cinste, a „miniaturistului” 


95 
RS C ECE RE E E AC E 


96 


ceh, care de altfel nici n'ar trebui să figureze în- 
tr'un tratat consacrat „artei romînești“, cum pre- 
tinde titlul lucrării. 

Incercata mistificare este însă dejucată prin 
mărturiile contiporanilor lui Grigorescu, în fruntea 
cărora stă Al. Vlähutä, prietenul intim și confi- 
dentul pictorului. Cartea acestuia poate fi consi- 
derată drept „Evanghelia“ lui Grigorescu, cuprin- 
zind ştirile fundamentale despre marele apostol al 
artei rominesti. Aprecierile asupra acestei lucrări 
vor indura probabil fluctuațiile modei ; fără con- 
sultarea însă a acestui documentat studiu nu se 
va putea da nicicind o imagină adevărată a lui 
Grigorescu, 

Un alt prieten, căruia s'a mai spovedit ar- 
tistul, e academicianul Barbu Delavrancea. In- 
tr'un vijelios și entusiast articol, el a consemnat 
principalele momente ale pictorului, concordind în 
totul cu cele așternute de Vlähutä. 

La nici unul dintre cei doi biografi contim- 
porani ai artistului nu se pomenește de Chladek, 
pe care d-l Oprescu îl menţionează pentru întîia 
dată în conferința sa, din 1921, asupra lui Gri- 
gorescu, publicată în nfräfirea din Cluj. Însinuînd 
că iconarul, „om sucit“, la care ne spune Vlăhuţă 
că a lucrat Grigorescu, ar fi Chladek — deși a- 
cest nume nu e pomenit — d-l Oprescu, fără altă 
dovadă, acuză pe autorul Evangheliei grigoresciene 
că se sprijină „ori pe o falsă interpretare, ori pe 
uitarea unor lucruri vechi”, amenintind „să arate 
acest lucru într'un articol viitor“, ce na mai a- 
părut, bine înţeles, 


CE E E ET CI. a IEEE 


Pravoslavnicul Grigorescu nici nu putea să 
facă ucenicie intrind „comme apprenti“ la un pa- 
pistaș, care, după cum ne spune chiar d. Oprescu, 
nu făcea icoane, ci portrete în acuarelă, sau pas- 
tele, din care reproduce chiar două în cartea sa, 
Repulsiunea tinărului Grigorescu pentru streini o 
semnalează și d-l Virgil Cioflec (10) care, deși fără 
alte dovezi, menţionează pe Chladek, adaogind 
însă că ucenicul Nicu trece pe la mai mulți meș- 
teri, pe cari „inadins par'că i-ar alege să fie ro- 
mini”. Tot aci mai aflăm, de astă dată din măr- 
turiile sigure ale unor contimporani ai artistului, 
că acesta „a eșit calfă din atelierul lui Nae Pan- 
telimonescu Zograful”, 

In afară însă de Vlähutä și Delavrancea, sin- 
gurii lui prieteni romini, Grigorescu a mai primit 
în intimitatea sa pe elvetianul William Ritter, prea 
cunoscutul om de litere și mult apreciatul critic de 
artă, care a stabilit faima artistului romîn în stre- 
inătate. Destănuirile d-lui William Ritter, în do- 
meniul picturii mai ales, capătă o deosebită auto- 
ritate emanind dela un rar specialist mănuind cu 
aceiași măestrie condeiul cași penelul, explicîndu-se 
astfel simpatia și prea strînsa intimitate ce, de în- 
dată, s'a stabilit între tînărul elveţian și maestrul 
romin, altfel foarte rezervat față de conaltionalii 
săi chiar. 

In literatura rominească asupra lui Grigorescu 
neutilizindu-se încă pretioasa sorginte de informa- 
ţii ce ne oferă scrierile și spusele lui William Rit- 
ter, să-mi fie îngăduit să profit de această adevă- 
rată comoară de mărturisiri, mare parte încă ine- 


97 


[n E O EI PE CE 0 E E 008 


98 


dite. Intrebind, deci, pe d-l William Ritter în chestia 
Chladek, d-sa s'a grăbit să „nege categoric” su- 
poziţiile d-lui Oprescu. „Je n'ai jamais entendu 
prononcer par Grigorescu la non de Chladek”, 
mai adaogă d-l William Ritter întraltă scrisoare 
a sa din acest an. 

Această mărturisire a d-lui William Ritter 
fiind, alături de ale lui Vlähutä, cele mai preţioase 
documente pentru fixarea definitivă a biografiei 
artistului nostru, voi comunica aci unele din ele, 
în aşteptare ca criticul elveţian să reunească, cum 
are intenţia, într'un volum toate articolele și a- 
mintirile sale asupra lui Grigorescu, 

Numai dia această sorginte sar mai putea 
adăoga ceva nou la „evanghelia“ lui Vlăhuţă, căci 
alți intimi, în afară de cei citați, pictorul nu a 
avut; memorii n'a conceput și nici la descoperi- 
rea unor scrisori ale lui nu ne putem aștepta pen- 
tru a-i complecta biografia (11). Căci Grigorescu 
nu scria decît în cazuri extrem de rare și, atunci, 
în stil telegrafic. Antipatia lui contra scrisului ne-o 
confirmă, și mai precis ca ceilalți intimi ai săi, d. 
W. Ritter în scrisorile adresate pictorului. 

Prin bunavointa d-lui G. Grigorescu, fiul ar- 
tistului, mi s'a pus la dispoziție întreaga colecţie 
de epistole primite de artist din partea mai tină- 
rului său prieten elveţian. Sînt în totul vre-o 40 
de scrisori adresate pictorului între 1890 și 1901, 
fără ca d-l W. Ritter să fi fost provocat la scris 
prin vre-un răspuns din partea lui Grigorescu. 
Aceasta reiese clar din scrisoarea din 5 lan. 1891, 
a d-lui W. Ritter din Monruz, près Neuchâtel, în 


RP NEO SIN I SEINS 


care se plinge că „des reponses je n'en attendrai au- 
cune ; vous m'avez prevenu que vous n'ecririez jamais, mais, 
des nouvelles par d'autres...”, Sau, în acelaș sens, în- 
tr'o scrisoare din Viena, din 1894: „Comme c'est 
triste d'être toujours ainsi, sans nouvelles de vous"! 

In schimb, cînd Grigorescu voia să multu- 
mească criticului pentru vre-un articol dintr'o re- 
vistă streină, venea singur să-i aducă o pinzä de 
a sa. „Il arrivait vous surprendre à l’improviste, n importe 
ou, por économiser un timbre, disait-il, en réalité parce 
qu'une lettre à écrire lui était un supplice et un gros em- 
barras“, ne afirmă tot d. W. Ritter, în articolul său 
la moartea pictorului (12). 

Rezultă, deci, că o eventuală descoperire a unor 
scrisori dela Grigorescu nu avem de așteptat, ră- 
minind ca numai din cele ce i s'au adresat lui să 
putem extrage amănunte spre complectarea bio- 
grafiei acestui artist așa de retras de lume. Cit de 
greu era să se apropie cineva de el, reiese și din 
precauţia cu care prietenul său de mai tirziu se 
crede obligat să i se adreseze prin prima scrisoare din 
Mai 1890, pe care o publicăm aci și din care se 
văd si intenţiile de serioasă cercetare a operii 
maestrului din partea criticului elveţian. 


Bucarest, 9 Mai 1890, 
Strada Piacia Amdi 5, 


Cher et venere maître, 


„On me remet à l'instant votre carte. Merci de 
votre amabilité. Je tiens à vous mander sans retard 
la très grande impression que m'a produite votre oeu- 
vre. Vous êtes le premier Roumain rencontre jus- 
qu'ici qui connaisse et aime la Roumaine telle que je 


99 


IE E RS D) 


100 


la comprends et je compte profiter de l'exposition de 
vos tableaux pour analyser votre vie et vos travaux 
consciencieusement. Je n'ai fait que jeter l'autre jour 
un coup d'oeil très général dans votre atelier. Jai- 
merais y commencer la notation que j'achèverai à lex- 
position... Je ne voudrais pas vous déranger, je note- 
rai en silence, et ne vous questionnerai qu'à vos mo- 
ments de loisir. Je compte que vous voudrez bien me 
raconter de votre vie tout ce qui en est caractéris- 
tique et par conséquent intéressant à publier. 

Quand me permettrez-vous de venir, sans façons, 
carnet à la main ? Encore une fois j'aimerais faire ma 
petite besogne sans aucunement vous gêner... 

Je bénis M. S... de m'avoir donné l'occasion d'ap- 
procher de vous, en qui je salue un homme d'autant 
de coeur, et d'enthousiasme, et de jeunesse que de 
génie. 

Croyez-moi donc, cher et vénéré maitre, le plus 
convaincu de vos admirateurs". (ss) William Ritter 


Cit de conştiincios s'a achitat criticul de sar- 
cina ce-și asumase prin această scrisoare dovedesc 
numeroasele și importantele studii răspindite în 
revistele de artă din streinătate, unde, astfel nu- 
mai, a ajuns să fie cunoscut și apreciat pictorul 
nostru, care, în modestia lui, nu era încîntat de 
faima mereu crescindă ce se lega de numele său. 
Reiese clar din scrisoarea din Viena, dela 24 A- 
pril 1894, prin care, după ce primise observaţiile 
pe care Grigorescu i le transmisese prin interme- 
diul amicului comun Leo Bachelin, William Ritter 
răspunde maestrului : 

Maintenant que j'ai mes entrées à la Gazette 


des Beaux - Arts et à quelques revues importantes (14), 
je tiens à pouvoir clamer bien haut et l'admiration 


RS CS ECE 


que j'ai pour vous, et celle qu'on vous doit; dire 
que vous êtes le premier peintre roumain, me semble 
la plus élémentaire vérité, et aussi de dire que vous 
êtes le seul à avoir compris votre pays... Enfin comme 
je suis libre de dire bien fort mes admirations où je 
veux, je continuerai à le faire. Vous peignez, j'ai le 
droit de dire que ce que vous faites est beau“, 


lar ca răspuns la reproșurile primite, d-l W. 
Ritter închee : 


„Lorsqu'on a accompli les oeuvres que vous avez 
accomplies, tout doit vous être permis, aux yeux de 
l'enthousiaste de votre oeuvre que je suis“. 


Nu trec doi ani dela această indispozitie a 
celui prea lăudat și, în urma unui nou articol 
probabil, W. Ritter primește o nouă dovadă de 
mulțumire din partea maestrului, căruia îi răs- 
punde astfel prin scrisoarea din Viena, dela 24 


Aprilie 189% : 


Cher Maitre et ami, 

„Je suis en possession, par l'entremise, de la ravis- 
sante petite pochade que vous avez bien voulu m'ac- 
corder et quim'a causé une joie excessive. Vous avez 
été le premier peintre qui m'ait jamais offert quelque 
chose, et la joie que j'avais eue de votre premier ca- 
deau est encore aussi fraiche qu'au premier jour, 
bien que vous m'ayez fait depuis lors bien d'autres 
joies qui ont égalé celle-là mais toujours en ravivant 
la première. Cette fois-ci je me garde bien de trans- 
porter en Suisse le petit bijou que j'ai là sous les 
yeux. J'entends l'y avoir toujours, en jouir tous les 
jours de la vie, et qu'il me console de ne pouvoir 
emporter avec moi partout les autres petits trésors 


101 


RE E RI DO S 


signés de vous qui rendent si joli mon petit apparte- 
ment de Monruz. Hélas! En même temps qu'une im- 
mense joie ces beaux souvenirs de votre si bienveil- 
lante et indulgente amitié me rendent un peu triste 
de n'être pas du tout riche. Je serais si heureux de 
leur donner de nombreux compagnons... d'infortune, 
car ce doit être une infortune pour toutes ces fraiches 
et jolies choses de quitter l'atmosphère où vous les 
avez crées et les regards dont vous les caressez. Je 
tâcherai cependant de faire à votre petite dernière 
l'exil pas trop penible ni trop dur. 

A force de l'aimer je lui ferai moi aussi une at- 
mosphère où elle se plaira un peu; et elle me par- 
donnera de vous l'avoir prise en voyant les dévotions 
que je ferai devant elle à votre nom, et les tendresses 
dont je l'accable personnellement. Encore et encore 
vous remercier, cher Maître et ami, de tout le plaisir 
que vous venez de me faire. La moindre chose de 
vous me ferait plus de joie que la plus considérable 
de tel ou tel autre: c'est vous dire qu'un petit chef- 
d'oeuvre aussi coquet, aussi jeune, gracieux et frais 
que l'exquis brin de fille que voilà me met au septième 
ciel, et que cet amour de petite roumaine vaut pour 
moi toutes les houris du paradis de Mahomet. 

Dans ma joie et ma reconnaissance je vous em- 
brasse de tout mon coeur et vous dis encore une fois, 
avec tout mon respect et toute mon admiration, mon 
absolu dévouement". (ss) William Ritter 


Corespondenta e des intreruptä prin lungile 
vizite pe care criticul elvetian le face maestrului 
Grigorescu venind în ţara noastră, despre care 


mărturiseşte : „J'ai eu ces deux dernières années bien 
des occasions de me convaincre que l'amour du pays rou- 
main s'ancre toujours plus en moi, puisque jy suis revenu 
encore tout un été volontairement et préférant ce voyage 
connu à d'autres où j'aurais pu voir bien des choses nou- 


102 


Le ee RE UE M A SN S 


velles" (Scrisoarea din Monruz près Neuchâtel, 15 
Januarie 1899). 

In timpul șederii sale în ţară, criticul de artă 
trăește în intimitatea maestrului, al cărui oaspe 
este și care-i îngădue chiar să fie însoţit cînd lu- 
crează afară din atelier. Această extrem de rară 
favoare, d-l W. Ritter a eternizat-o pe o pinzä a 
sa, în care se vede, întrun peisaj din jurul Cim- 
pini, silueta din spate a maestrului Grigorescu lu- 
crind la șevaletul său, schițat de tovarășul său 
elveţian, care ocupă primul plan al picturii, 

Prin această intimă colaborare se explică și 
interesantele amănunte ce ni se dau, mai puţin 
asupra firei și vieţii artistului (15) decit asupra 
metodei sale de lucru, care interesează cu atit 
mai mult, cu cît sînt mai rare la ceilalți amici și 
biografi literari ai lui Grigorescu. Prin criticul el- 
veţian. aflăm că: 


„Sa composition était toute spontanée et se creait 
en présence même du motif. Je l'ai vu abattre cinq 
tableaux par jour... des pochades d'une hardiesse et 
d'un charme inoubliables, où il avait tout, de la lu- 
mière roumaine, de la fine couleur, de ces sols bizar- 
res dans la lumière, de la grâce sans apprêts, de ces 
motifs où ciel et terre à l'horizon se brouillent dans 
du mirage et où toutes choses à l'avant plan se nuan- 
cent délicatement dans la poussière”. 


Multe din principiile lui estetice si din apli- 
cările lor practice se găsesc și în Evanghelia lui 
Vlähutä, de unde le-a coordonat cu priceperea 
specialistului, așezindu-le în lumina cuvenită din 
punct de vedere al producerii artistice, profesorul 


103 


104 


pictor Fr. Șirato, in excelentul său studiu din 
Gindirea, din Sept. 1926. Unele din mărturisirile 
redate de Vlähutä se regăsesc, deși sub altă for- 
mă, și în împrăștiatele studii ale lui W. Ritter, azi 
așa de greu accesibile. Ele ne sînt preţioase pen- 
tru analiza operii maestrului, de oarece ne vin 
dela un estet dublat de un artist pictor și mai 
ales acuarelist și un sincer admirator, după cum 
am văzut, al lucrărilor lui Grigorescu, de care 
este înconjurat. Căci în decursul anilor, d-l W. 
Ritter a primit 14 pinze, pe cari însuși maestrul 
le alesese ca cele mai caracteristice și dind, în 
rezumat, oglinda întregii sale activități atît din 
punct de vedere al technicei cît si al predilectiei 
subiectelor. Se găsesc chiar două picturi unice în 
felul lor, fiind singurile salvate din călătoria pic- 
torului dealungul coastei mediterane în 1873 - 74. 
Unul din tablouri reprezintă Napoli, iar altul A- 
cropola, cu turnul genovez, dărîmat de mult. 

Toate celelalte picturi cu subiecte din țară 
sînt datate, permitind astfel urmărirea evoluţiei 
artistului, ce se complectează prin amintirile pre- 
tioase ale posesorului asupra fiecăruia din odoa- 
rele sale. Aflăm astfel că unul din peisagii, „Va- 
lea Prahovei“, este lucrat numai cu vîrful cutitu- 
lui, în lipsa pensulei, ce artistul uitase să o ia. 
Verva neobșinuită a technicei trădează starea de 
contrarietate, din care pictorul reuși să scape cre- 
ind o neașteptată operă de artă. 

Spre a preveni ca, după d-sa, această așa de 
unitară colecţie să fie împrăștiată, d-l W. Ritter 
s'a decis, cu resemnare, să o cedeze, cu condiţie 


de a fi neștirbit menţinută, Băncii Naţionale a 
Rominiei, pentru care a fost achiziționată de pri- 
ceputul fost Guvernator M. Oromolu, în 1926. 
(vezi articolul meu din Rampa, din 2 lan. 1926). 

Toate comunicările d-l W. Ritter despre Gri- 
gorescu, cuprinse, în afară de notele inedite, în 
vreo 20 de articole publicate în diferite reviste, 
după cum îmi afirmă într'o scrisoare din 16. IV. 
a, c., sînt de cea mai riguroasă exactitudine, după 
cum am avut prilejiul să constat și în privința o- 
chelarilor pictorului, de care singur criticul ne 
vorbește. El ne spune că, în ultima decadă a vie- 
ţii sale, „sa presbitie l'empêchait de voir ce qu'il peignait. 
Il courut chez tout les occulistes d'Europe, sans arriver à 
se faire confectionner comme il le souhaitait sa paire de 
lunettes à double foyer, un pour regarder au loin, l'autre 
de près sa planchette”. 

In ultimele-i scrisori din anul acesta, d-l W. 
Ritter istoriseste cu mult haz cazna ce a avut-o, 
timp de trei ani, de a explica opticianilor ceia ce 
voia să aibă maestrul. Nemulțumit de oculistii din 
Viena, fugea la Paris, pentru ca deacolo să se în- 
toarcă iar la Viena, în căutarea ochelarilor, pe 
cari, în cele din urmă a reușit să și-i fäureascä 
aşa cum voia. Fiul lui N. Grigorescu posedă mai 
multe perechi de asemenea primitivi ochelari cu 
două focare ; cei dintii sint cu două sticle supra- 
puse, în chenare de metal deosebite, prezintindu- 
se în formă de 8, cu sticla de sus pentru depăr- 
tări, iar cea de jos, mai mare, pentru lucrul de 
aproape. La alte perechi, sticla e împărţită în 
două ; dar, îmi adaogă d-l W. Ritter într'o ultimă 


105 


106 


scrisoare, „ces pauvres lunettes tranchées par cet axe bru- 
tal qui lui envoyait des scintillations dans l'oeil”. Astäzi 
problema e perfect rezolvată, dar: „que de Grigo- 
rescu ont dû se plaindre pendant ce bon tiers de siècle 
avant que le progrès se soit réalisé”, adaogä fostul mar- 
tor al neïntreruptelor incercäri ale pictorului ro- 
min de a corecta släbirea vederii sale. Nereusind, 
„il se résigne à peindre à peu près sans contour, d'une vi- 
sion décolorée et exquise; et ce sont peut-être ses oeu- 
vres les plus extraordinaires, les mieux roumaines. Tout se 
joue dans le blanc; les plus fortes ombres sont un bleu, un 
rose ou un gris très fin. Cela ne ressemblait plus du tout 
à ce que nos yeux à nous voyaient. Et pourtant nous ne 
savons rien qui donne mieux l'impression dela Roumanie“. 


Cu aceastä splendidä caracterizare a picturii 
grigoresciane, din ultimii ani, vom încheia acest 
crimpei de adaosuri, în parte inedite cu speranța 
că îi va fi hărăzit amicului William Ritter să în- 
făptuiască acea expunere critică asupra märetii 
opere a lui Grigorescu, pe care d-sa, mai mult 
decit oricare, e chemat să ne-o dea, salvînd pres- 
tigiul maestrului nostru necontestat. 


(1). Intr'o conferinţă destinată marelui public se dau, 
în chip fatal, o serie de comunicări de ordin general, fără 
pretenţie de originalitate, dar cari sînt absolut necesare pen- 
tru desävirsita prezentare a subiectului, de cele mai multe 
ori fixat de organizatorii conferințelor, ca în cazul de față. 
Pentru a evita reeditarea unor împrumuturi din scrierile 
altora, sau din propriele-mi două articole asupra lui Grigo- 
rescu (Arta în Rominia, vol. I), nu voi reda deci aci decît 
contribuţiile inedite, sau unele interpretări noui a materia- 
lului existent referitor la subiectul conferinţei cerute. 

(2). Articol din 1902, reprodus în Epoca (20 Iulie, 1907). 


POST PI EI TINE a S 


(3). Catalogue de l'Exposition de l'art roumain ancien 
et moderne, Paris, 1925, p. 72. 

(4). N. Iorga, Neamul rominesc (25 lulie, 1907). 

(5). La Roumanie (9 August, 1907, după Gazette de 
Lausanne). 

(6). Le Dictionnaire critique et documentaire des pein- 
tres, etc. Tome II, Paris, 1913. 

(7). AL Tzigara-Samurcas : Convorbiri literare (August, 
1907), si Arta în Romiînia, Bucureşti, 1909, p. 197. 

(8). G. Oprescu: L'art roumain de 1800 à nos jours. 
Edition John Kroon, Malmö (Ediţie franceză și engleză, 
subventionatä de Stat; v. darea de seamă din Convorbiri 
literare, lan.-Mart, 1936, p. 135-137). 

(9). In Biblioteca artistică a Fundaţiei Regele Carol IT; 
1 vol., 61 pag. si 66 reproduceri, București, 1936. 

(10). Virgil Cioflec: Grigorescu, 1 vol. fol. București, 
1925, 37 pag. text și 131 ilustraţii. 

(11), Foarte interesante amănunte noui asupra zugrăvi- 
rii bisericii din Agapia ne aduce d-l Mihai Popescu prin 
publicarea, în Convorbiri literare (Martie, 1934, p. 274-7), 
a Contractului pictorului Grigorescu cu Mănăstirea Agapia, 
din Aprilie 1858. Se arată cari icoane, din Catapeteazmă și 
aiurea „vor fi zugrăvite chiar cu mîna sa“, cari părți revin 
„Zugravului de ornamente“ şi altor vre-o două calfe ce a- 
vea pe lingă el. Se arată și modalitatea plăţii celor două 
mii galbeni, cît a costat lucrarea. 

Tot d-l M. Popescu a mai publicat (în Convorbiri lite- 
rare, Mai, 1934, p. 560-562) actele oficiale referitoare la 
bursa de 260 galbeni ce i se acordă lui Grigorescu pe cinci 
ani, precum și cererea de eliberarea gratuită a pasportului 
pentru acelaș „june pictor romîn“, care, după părerea ar- 
tistului Siller, lăsase la Agapia „un monument unic în arta 
picturii”, 

(12). In scrisoarea sa din 7. II, 1936, d-l W. Ritter 
îmi repetă : „les lettres de Grigoresco sont très peu nom- 
breuses, très brèves, sans intérêt réel autre que de fixer cer- 
taines dates ; il n'arrivait que talonné pas la nécessité. Je 


107 


108 


crois aussi qu'il se faisait aider; en tous cas en français, 
Généralement il aimait même prendre le trains et apporter 
la réponse de vive-voix". 

(13). Publicarea, parţială de altfel, a scrisorilor d-lui W. 
Ritter se face cu autorizaţia ce mi-a fost dată prin epistola 
sa din 26 April 1935, din Melide. 

(14). In Kunst fiir Alle, din Febr. 1897, apare un 
studiu despre Grigorescu; altul în l'Art et les Artistes; 
în revista La Normandie. etc. 

(15). Nici asupra datei nașterii lui Grigorescu, azi atit 
de controversată, nu ne dă știri mai precise, mulfumindu-se 
odată cu simpla indicație „vers 1830", iar altă dată, in 
The Studio, dînd ca an al nașterii 1838. După bogat 
documentatul studiu al d-lui H. Blazian (Centenarul lui 
Grigorescu, din Viaţa rominească, Aug. 1934), ar rezulta că 
Grigorescu s'ar fi născut în 15 Mai 1834. 

Despre origina pictorului nostru, W. Ritter susține că: 
„sa famille était d'origine grecque", adăogind însă imediat 
„il n'aimait pas à ce qu'on le lui rappelât” (în Gazette de 
Lausanne, 1907). Afirmarea lui W. Ritter ar corespunde cu 
acea a lui Delavrancea: „părintele său era arendaș“ care, 
ca mai toţi pe atunci, poate să fi fost de origină greacă. 


A. T-S. 


TEODOR: 10 RDAĂANESCU 
e N RS € II 


HORAȚIU, S'au împlinit, la 8 Decembre 

1935, două mii de ani de cînd 
POET o licărire de viață apărea în o- 
EDUCATOR rășelul Venusia, din sudul Ita- 
liei, Zeii care prezidau la naş- 
terea copilului, nu știau nici ei ce va deveni acest 
suflet, căci destinul e mai presus de zei și el ho- 
tărăşte viaţa și moartea; și cum spune un poet 
indian: „Dacă o picătură de apă cade pe un fier 
roșu, nu lasă nici o urmă; cäzind pe o foaie de 
lotus, are strălucirea unei perle, iar dacă în con- 
stelația Svăti pătrunde într'o scoică, devine un a- 
devărat mărgăritar“. Picătura de viață ce a văzut 
lumina la 8 Decembre, anul 65 a. Chr.,a devenit 
Horaţiu, mărgăritarul preţios care a străbătut vea- 
curile și a ajuns pină la noi cu aceiași strălucire, 
în cît se cuvine să-l sărbătorim în toată splen- 
doarea, împreună cu tot ce omenirea are mai sim- 
titor pentru cultură și alesul estetic, 

Din America îndepărtată, unde Horaţiu va fi 
sărbătorit în mod cu totul deosebit, și pină în 
colțurile cele mai retrase ale bătrinului continent, 
toți intelectualii și toate instituțiunile de cultură 


au anunțat serbări, conferinţe, piese de teatru, ex- 


109 
E RER 


poziţii horatiene, premii pentru cele mai bune lu- 
crări asupra lui Horaţiu, excursiuni în Italia, unde 
poetul a trăit și a visat. Așa dar, serbarea ce fa- 
cem în astă seară nu este izolată, ci în concertul 
serbărilor lumei culte, care dacă vrea să cunoască 
viaţa popoarelor, trebue să citească pe poeții lor. 

Este greu să vorbesc despre întreaga operă 
a lui Horaţiu ; de aceia mă voi märgini la poeziile 
lirice ale lui, cunoscute sub numele de „ode“, și 
mai cu seamă la acelea care auun sens educativ, 
acelea care expun programul de reinoire politică 
și morală al lui August, prevestind sfirsitul acelei 
grozave epoci de fier. Adevărata glorie a lui Ho- 
ratiu este aceia de a fi scris odele și de a fi dus 
acest gen la perfecțiune. Poetul liric este acela, 
care nu-și tace chinul său, ci căruia îi este dat să 
spună ceia ce sufere; și Horaţiu este unul dintre 
aceștia, Odele lui plac pentru că ele sunt evoca- 
tiunea evenimentelor publice, ale moravurilor, o 
serie de sfaturi si lectiuni, o interpretare a trecu- 
tului și o viziune pentru viitor — scrise adesea pe 
un ton patetic. 

Italian din sud — căci Horaţiu era din Ve- 
nusia, în Apulia, o veche colonie de soldaţi ro- 
mani — poetul se gindeste adesea la frumoasa 
localitate, unde se înălța Voltur, muntele cel peste 
1000 de metri; iar din munte, vijelios se rostogo- 
lește Aufidus. De cite ori în copilărie nu rătăcea 
prin pajiștile parfumate de flori, sau în pădurile 
întunecoase, adormind între munţi și dafini, peste 
cari sburau porumbeii sălbatici! 


Tatăl poetului, care era pristav la vînzările 


110 
EL E 


publice, văzind în fiul său aptitudini alese, îl duse 
la Roma ca să înveţe carte, necruţind nici o chel- 
tuială, spre a-i complecta educatiunea. Astfel, Ho- 
ratiu asistă în Capitală la strălucitele cuvîntări ale 
lui Cicerone, văzu triumfurile lui Cesar și Pompei, 
precum și certurile lor, în urma cărora se părea 
că întreaga lume se prăbușește în încurcăturile ce 
provocau luptele acestor doi uriași. La moartea 
lui Cesar, Horaţiu studia mulțumit la Atena — 
împreună cu fiul lui Cicerone și alți tineri romani, 
de obirșie nobilă — virtuțile, ce trebue să le prac- 
tice si viţiile, de care trebue să se ferească, Scopul 
său era să devină avocat; și pentru aceasta se 
cerea nu numai știința dreptului, ci și învățătură 
filosofică. Dar în acest timp trimbita războiului 
sună și Brutus, omoritorul lui Cesar, ridică stea- 
gul libertăţii contra dictaturii și absolutismului ce- 
sarian. Horaţiu se înrolă în armata lui Brutus; 
dar aceasta fiind învinsă la Philippi, poetul nostru fu 
nevoit să fugă. Intors în Italia, Horaţiu își găsi 
moșioara luată de veteranii lui Octavian, așa că 
fu nevoit să-și găsească o mică ocupatiune la Roma. 
Aici însă situatiunea era foarte încurcată ; și Oc- 
tavian se silea în zadar să-și asigure puterea în 
Italia, care era blocată de piraţii lui Sextus Pom- 
peius. Poporul dela țară se ridică în conira noii 
domnii; Fulvia, soția lui Antoniu, această femee- 
bărbat, agită contra lui Octavian; drumurile sunt 
pline de tilhari, ceia ce face pe Horaţiu să scrie 
cea dintii epodă politică a sa (|. 14}: Grozavă este 
viața; îţi vine să-ţi iei lumea în cap. In zadar a 
învins Roma pe Hanibal, pe Cimbrii și pe Teutoni; 


111 


acum se prăbușește. Fiare sunt pe străzi ; să cäu- 
tăm o altă ţară, pe care zeii ne-au rezervat-o — 


țara visurilor — și să nu ne mai întoarcem de 
acolo pînă cind erefii nu vor fi prieteni cu po- 
rumbeii, 


„iar în unda cea sărată 
Tapul lepădindu-și părul cu plăcere va pluti 
Si de leul cel prădalnic turmele nu s'or mai teme! 


(v. Q. Horatius Flaccus, Ode, Epode, Carmen 
saeculare, trad. D. C. Ollănescu-Ascanio, București, 1891). 


Dar situatiunea politică se îndreaptă și Horațiu 
aruncă pe fundul lăzii epodele, care incetaserä de 
a mai fi expresia timpului. Mecena, marele om 
de stat care ajuta pe August fără să primească 
nici o demnitate, caută să atragă în jurul suvera- 
nului său pe toţi oamenii, ce ar fi putut să-i facă 
vre-o opoziţie, si deci pe intelectuali. Intre cei mai 
intimi prieteni ai lui Mecena și August deveni 
Vergiliu, si după recomandatia acestuia, Horaţiu ; 
așa că atunci cind aceștia, împreună cu Mecena, 
luau parte la marea bătălie dela Actium, Horaţiu 
nu voește să se depărteze de prietenul său : 


Ce mă voi face oare 

Eu care a mea viață doar numai lingă tine 
O trec cu mulțumire, iar tu fiind departe 
Imi este o povară (Epode, I. 1). 


Dar cînd Horaţiu văzu că Octavian a învins, 
scrise o altă epodă plină de veselie și dragoste 
pentru protectorii săi, compusă chiar pe corabia 
cu care se întorceau dela Actium (Epode, I. 9). 


112 
ED iii I SERRE 


Contra lui Antoniu și a tragicii lui soarte 
Horaţiu se remarcă prin tăcere, ba chiar dedică 
si o odă lui lullus fiul lui Antoniu, care era în 
oarecare favoare la curtea lui August (Ode, IV, 2), 

Nu tot astfel fu cu Cleopatra, căci despre 
moartea ei vorbește Horaţiu îndată ce se räspindi 
svonul că și-a curmat zilele cu o viperă, Toţi se 
bucurau, ca și cum toate păcatele au murit îm- 
preună cu ea și vitiile Orientului s'au depărtat de 
Roma. Astfel se născu oda lui Horaţiu care în- 
cepe cu strigătul de bucurie : „Nunc est bibendum“ 
(Ode, I. 37). Oda aceasta pare că este un portret 
istoric, schițat în momentul cînd Roma se bucura 
de moartea femeii care timp de 15 ani tinuse a- 
tintite privirile întregului Orient asupra ei. Crima 
ei cea mare era ca ea, femeea orientală, care pu- 
tea să fie sclavă, aspira să troneze la Roma. To- 
tuși aci stătea încă statuia Cleopatrei; și nimeni 
nu ne spune că a fost dată jos. Era o statue de 
bronz aurită și fiecare trebuia să o vadă, căci 
Iulius Cesar o așezase lingă statua sa. Republica- 
nii romani crezuseră că prin aceasta se introna 
absolutismul și din această cauză se  înfipse- 
seră pumnalele în inima lui Cezar. Octavian era 
acum singur stăpinitor, dar nu despot; și fiindcă 
pacea lumii fusese asigurată, nimeni nu mai dorea 
să reînvie timpurile republicane. In această situa- 
tiune, Octavian fu ajutat de cei pe cari îi ajutase 
și poeţii din jurul său deveniră educatorii multi- 
mei. De aceia nu trebue să ne mirăm că alături 
de Horaţiu galantul, găsim pe poetul educator; 
căci atunci chiar cînd iubește și chefuește, nu lasă 


113 


114 


tonul de sfătuitor, fiindcă el spune fiecăruia să nu 
treacă măsura. 

Să vedem cum se găsea Roma din punct de 
vedere cultural și moral cînd Horaţiu își scria o- 
dele și epodele sale. 

De mult timp Roma devenise un centru de 
cultură grecească și depozitara bunurilor spirituale 
ale Greciei. Cele mai bune biblioteci grecești la 
Roma existau ; iar spirite de elită ca: medici, in- 
gineri, poeţi, tot la Roma își găseau centrul lor 
de ocupatiune. Cei ce stau departe: în Efes, A- 
lexandria, Antiohia, pindeau ocaziunea să roiască 
spre Roma. În școli se începea cu alfabetul gre- 
cesc, în saloanele oamenilor mai subţiri se vorbea 
grecește, cum se vorbește la noi iranfuzeste ; și 
ori cine avea oare care cultură își presăra scriso- 
rile cu citate grecești. Cînd veni la Roma vestea 
despre lisus și învățătura sa, cei dintii creștini se 
rugară în grecește, iar apostolul Paul își scrise e- 
pistola către Romani tot în grecește. Cele dintii 
poezii ale lui Horaţiu fură scrise tot în grecește, dar 
o revelatiune divină îi spuse în vis: „Vrei să duci 
lemne în pădure ? Sunt destule poezii în grecește, 
pentru ca ale tale să mai aibă valoare“. Această 
influență a grecismului pătrunse la Roma, după 
cuprinderea Tarentului, dar în același timp deș- 
teptă și sustul pentru o literatură proprie, iar 
Romanii începură să traducă comedii și tragedii 
grecești, prin care se făcea adevărată educaţie, 
căci erau pline de maxime și pilde pentru viaţă. 
Dar lumea simplă de odinioară se dusese și stri- 
căciunea venise odată cu cele dintii cuceriri în 


LEI RR E E PORC O EA RER ENE CRC SIE IT ESB EEE 


Orient. Este adevărat că educatiunea fusese pînă 
acum în mîinile părinţilor: mamele și bunicile a- 
veau întreaga educatiune a copiilor. Dar demni- 
tatea femeilor scäzuse si legäturile familiare se 
slăbiseră. Vitiul pătrunsese în familii, divorturile 
erau la ordinea zilei, ba chiar politica nu era stre- 
ină de femei, cum s'a văzut în conjuratiunea lui 
Catilina și în alte ocaziuni. In adevăr, se ridicau 
din cînd în cînd voci de indignare, cuvintäri de 
dojană în senat, care mergeau din mînă în mînă 
ca niște tratate de morală ; dar toate scrierile mo- 
rale ce se citeau nu făceau de cit să aurească 
vitiul. Lipsa aceasta de educaţie făcea ca luptele 
politice să fie mai aprige și să degenereze chiar 
în crime, ca sîngele să curgă pe străzi și chiar în 
for, așa că nimeni nu se mai indigna, chiar cînd 
soldaţii organizaţi în bande se puneau în serviciul 
aceluia care plătea mai mult. 

In mijlocul haosului sta Catone stoicul, un 
print al moralei si un educator cu înaltă chemare; 
dar el pieri în serviciul idealului său republican 
— poate că era un nebun, pentru că credea într'o 
îndreptare. Și Cicerone era un suflet curat, însă 
slab și mlădios, așa că părea puternic și mare nu- 
mai cînd vorbea sau scria, Și el voia să fie edu- 
cator, scriind operele sale didactice în sensul scrie- 
rilor grecești care erau prea depărtate de actua- 
litate, așa că avură influenţă mai mult asupra 
generatiunilor viitoare. lată deci că în mijlocul a- 
titor tragedii grozave, cind se executa în masă, 
cînd se omora pe stradă, cind se cheltuiau miliarde 
și se fura la fel se găseau și oameni, care să se 


115 


116 


+ 


îngrijască de soarta poporului lor. In adevăr, pá- 
cea universală aduse oarecare liniște ; și încercări 
pentru educatiunea poporului începură să se i- 
vească, 

Noul spirit al timpului se arătă în Horaţiu 
cind era încă de 20 de ani și cînd lipsit de mijloace 
de existență începu să scrie satire (,paupertas 
impulit ut versus facerem“; Epist, WH. 2, 51), 
cu un humor scinteetor, făcînd aluziuni și chiar 
punînd în scenă persoane cunoscute., 

Nu numai contra celor ce păcătuiseră se ri- 
dica Horaţiu, cît mai cu seamă contra proștilor, 
și bădăranilor cari mișunau în societate, contra 
lăudăroșilor fanfaroni, contra sgircitilor, nestator- 
nicilor și altora, presärind descrierile sale vii cu 
anecdote glumete. Este de mirare cit de tînăr era 
Horaţiu și ce cunoștințe despre oameni avea, căci 
el nu scrie ca filosof, ci ca practician al vieții, 
care se mișcă tot așa de sigur în cercul celor 
mari, ca și în speluncile murdare ale celor nein- 
semnaţi, Horaţiu a început, deci, ca educator și 
tot astfel va continua, căci nici o vorbă nu este 
zadarnică, dacă se adresează către cei buni, așa 
că Horaţiu continuă și în ode. 

Platon, cel mai mare moralist al omenirii, era 
foarte sever. El elimina din statul său (republica) 
chiar nobila tragedie, care înalță prin frumusețe, 
conține maxime înțelepte și învaţă frica de zei, 
dar provoacă pasiuni, cari sunt dușmanii aceluia 
ce aspiră după libertatea spiritului divin. Horaţiu 
nu aparţinea acestei categorii de moraliști, ci a- 
celora care se bazează numai pe ceia ce se poate 


RMN RECEA + Emme E MUR | A 


dobindi. El voeste să facă mai buni pe semenii 
săi prin farmecul satirii sau prin grația și nobleta 
cuvîntului, care cîştigă și inläniueste. Dar poezia 
distractivă, adică satira, este supusă peirii, căci 
gluma care trebue să fie nouă este ca o rachetă; 
cind se urcă, se sparge și se stinge. Morala fusese 
însă apanagiul filosofilor și chiar în timpul lui Ho- 
ratiu educatorii și predicatorii erau prozatori, căci 
poezia rămăsese numai un joc al sentimentalismu- 
lui. Religiunea creștină, care își făcuse apariţia, nu 
se servea de versuri. Parabolele Mintuitorului nu 
erau în versuri, ci în proză, deși multe din ele au 
calități poetice. 

Erau în anticitate o sectă de oameni, cari se 
asemănau cu primii apostoli și care se așezau în 
străzi și predicau, atrăgind mulțimea prin modul 
lor de a vorbi și a trăi, cum au fost la Roma 
Sextii, tatăl și fiul. 

Cu Horaţiu lucrurile stau altfel. El nu era o- 
rator popular, nu era un om de luptă, ci un poet, 
un artist cu simț critic, care își fasona cuvintele 
înainte de a le transmite mai departe; și un ar- 
tist poate să-și îndeplinească misiunea lui de e- 
ducator. Dacă odele lui Horaţiu în care se arată 
ca un perfect educator vor fi reușit, nu se poate 
ști; dar de sigur efectul asupra contimporanilor 
va fi fost destul de adînc. Horaţiu se uita în jurul 
său: liniștea complectă, pacea mult dorită, acel 
otium cîntat, își întindea aripele asupra colinelor 
Romei. Dar această pace adusese lăcomia de plă- 
ceri; iar sperata stäpinire de sine nu se vedea, 
ci din contră: desfrinarea, dezordinea, nerușinarea, 


117 


EEE 


118 


parvenitii, îmbogăţiții de război, vitii ce văzurăm 
si la noi, după un război așa de sîngeros. Horaţiu 
vedea toate acestea și se întreba: Unde se mai 
găsesc adevărații Romani? Dorinţa înfocată, stri- 
sătul după vechea virtute romană răsună și tresar 
în atîtea din odele pe care le scria în acele tim- 
puri. Era chiar dorința timpului — poate o do- 
rintä zadarnică, dar a tot puternică pentru trecuta 
curăţenie și (mărire a poporului roman. Cu cît 
Horaţiu venea mai direct în contact cu cercurile 
conducătoare ale Romei, cu atît mai mult se sim- 
tea împins să ia cuvintul. El se adresează cînd 
poporului din Roma, cînd prietenilor săi, cînd 
către tinerimea ce se ridica, către fiii și ficele 
Romei. 

Cel ce ajută pe Horaţiu în opera sa educa- 
tivă era însuși împăratul, Cu doi ani mai mic de 
cît Horaţiu, Octavian după ce luase puterea, se 
transformase cu totul. Deși oare care păcate nu 
putuseră fi sterse, totuși ca împărat se silea să 
dea exemplu de hărnicie, de moralitate și drep- 
tate. El vedea bine că pentruca Roma si Italia să 
rămînă centrul imperiului și să nu fie înăbușite de 
provincii, trebuia să fie salvată si restabilită ve- 
chea rasă romană a cărei rezistență și hărnicie se 
sprijinea pe o sănătoasă educaţie în familie. In- 
săși August evita orice pompă care să-l deose- 
bească de un particular, deşi nu reuși să impedice 
luxul destrăbălat al nobilimei veritabile și neverita- 
bile. De multe ori mergea în senat și citea tratate gre- 
cești de morală, ca și cum ar fi cetit o biblie șise 
îngrijea pentru räspindirea unor asemea cărți. El nu 


voia ca în zadar să fie numit mare pontifice, ci 
se silea să restabilească și să reinoiascä viaţa re- 
ligioasă în sensul moralei stoice. Roma trebuia să 
rămină centru pentru pietatea lumei, deși cucer- 
nicia nu folosește fără virtute. 

Scriitorii din jurul lui August făcură cor cu 
împăratul lor și Horaţiu fu cel dintii. In oda a 2-a 
(din cartea II) se adresează Romanilor și acelei ti- 
nerimi care ajunsese să uite, să ridiculizeze sau 
să despretuiascä vechea severitate a vieţii stră- 
mosești. La începutul odei Horaţiu ne amintește 
de acea constantia, prin care reușiseră Romani să 
domine, pentru ca apoi să ne arate că „virtus et 
fides Romana“ sunt stäpinii imperiului. Și iată 
cum ar dori el să fie tinerimea romană : 


Romana tinerime la oaste otelitä 

Deprindă-se să rabde cu inima tihnită 
Strimtoarea sărăciei si crinceni călăreți 

Să ia cu lancea'n goană pe Parţii indräzneti 

Şi să-și petreacă viața la adăpost sub ceruri 
Continuu în primejdii cu strălucite țeluri ! 

E dulce, mindrä moartea, cînd pentru ţară mori! 


acel renumit „dulce et decorum est pro patria mori“. 


Virtutea, ea deschide al cerului altar 
Acelor demni să treacă de-aici la nemurire. 


și mai departe — „fides Romana“: 


Tăcerea credincioasă e încă răsplătită ! 

Eu n'ași primi în casa de mine locuită 

Pe cel ce-ar da pe faţă al Cererei cult sfint, 
Nici n'asi voi să intre în vasun care sunt. 


119 


120 


Cu un pesimism negru incepe Horaţiu oda a 


6-a din cartea a I-a, căci virtutea și moralitatea 
romană decăzuseră, familia nu mai putea produce 
caractere necum eroi, iar templele erau dără- 
pănate sau neglijate : 


Romane, tu vei expia, deși nevinovat 

Păcatele strămoșilor, cît timp dărăpănat 
Lăsa-vei templul zeilor, altarele sdrobite 

Şi statuele lor a fi de negru fum minijite ! 
Iubirea zeilor ţi-a dat domnia pe pămînt 

Căci începutul tuturor și sfîrşitul ei sunt. 

Dar voi uitatu-i-ati s'atunci în dreapta lor miînie 
Cu cîte rane n'a bătut cernita Hesperie ? 


S'acum se'ngimiă barbarii cu-a lor biete colane 
Pe care le-au impodobit cu präzile Romane ! 
Puțin lipsit-a Dacilor, cei ageri săgetari 

Si flotei Egiptenilor cu vrednici lopătari, 

Să cotropească într'un avint de crîncenä lovire, 
Cetatea Romei ce ferbea în plină răsvrătire ! 
Al nostru secol criminal a pingärit întii 

Familii, generatiuni și sfinte căsnicii ; 


Aci poetul ne arată decăderea familiei și des- 


trăbălarea tinerimii, care nu era departe de ceia 
ce vedem azi și a cărei îndreptare e greu să o 
poţi face, cînd familia te-ajutä așa de putin. 


Mai departe Horaţiu spune : 


Nu din asemenea părinţi în timpii vechi ieși 
Junimea care'n sîngele Cartaginei roși 

Intinsul mării și-a înfrînt pe Pyrrhus prea mindritul, 
Pe marele Antiochus, pe Anibal cumplitul ! 

Erau copii voinici, vlästäri din vechi țărani soldați, 
Cari sub povata mamelor severe stau plecaţi, 


Îi Ea a 


Deprinși pămîntul a lucra cu sapa lor sabină 

Și a aduce din păduri tăiate din tulpină, 
Tufanele de lemn de foc, cind soarele 'ntinzind 
Pe șesuri umbra munţilor si dela jug scotind 

Pe boii obosiţi, greoi, readucea ușoară 

Si dulce ora linistei, ce'n caru-i grabnic sboară ! 
Dar ce rămîne neștirbit de timpul sdrobitor ? 
Părinţii noștri nu erau virtoși ca moșii lor, 

Noi de cit ei purtăm mai grea povara de păcate, 
lar fiii noștri vor avea năravuri mai stricate ! 


Ce adevăruri crude expune poetul și cît de 
plastic le exprimă ! Dar Horaţiu nu obosește pre- 
dicînd. Omul nu trebue să se forțeze mai mult 
de cît poate, ci să se înveţe cu cumpătarea. Dacă 
se poate dormi bine în coliba unui ţăran, de ce 
atita lux? Grija stă în spatele celui ce călărește 
pe o mirtoagä, ca si pe corabia marelui negustor; 
și dindu-se pe sine de exemplu, zice: „Eu nu voi 
schimba liniștitul meu colț din Sabina pe toate 
bogăţiile lumii, căci ele nu-mi aduc de cit griji 
si osteneli“, Apoi vitejia romană ce frumos ne-o 
zugrăvește acest genial poet! „Fii spăimîntător în 
pericol, așa ca dușmanul să zică: Vai! iar luptăm 
cu Romanii? De ce întăritarăm leul“? lar acel 
„dulce et decorum est pro patria mori“, care a 
devenit nemuritor, ne arată sentimentul naţional 
al Romanilor pină la sacrificiu. „Străduește-te după 
ceia ce este drept și legal, spuneau ei; și cînd ai 
dreptate, ţine cu tărie la hotărîrea ta, așa ca să 
nu te inspäiminte nici ameninţarea tiranului, nici 
revolta poporului. Așa erau Romanii din timpul 
lui Romulus ; de aceia zeii le-au dat să stäpineascä 
lumea. Sacrifică-te pentru Roma, tinere Roman, 


121 


122 


cum se sacrifica odinioară Regulus ; chiar dacă vei 
peri, patria să trăiască, nu tu”. „Nici o pace cu 
un inamic neînvins“, formează tema odei adresată 
lui Regulus. Ce eficace învățătură pentru tinerime 
și în genere pentru cei ce învaţă carte! Cit pa- 
triotism luminat nu se revarsă din versurile lui 
Horaţiu ! 

In alte ode Horaţiu se ocupă cu contrastul 
între bogat și sărac și se entuziasmează pentru 
starea societăţilor și a popoarelor primitive. Idealul 
vieţii credea că se adeverește la popoarele din 
stepele necunoscute dincolo de Dunăre și Don, 


dincolo de Geti si Sciti (Ode, III, 24). 


Scitii ce trăesc pe cimpuri și-și duc subredele case 
In cärute, dupä datini vechi, mereu din loc în loc 
Sunt mai fericiţi, iar Getii cei virtosi mai cu noroc 
Din mănoasele ogoare fără färmuri stăpinite 

Işi culeg cu toţii roade ce de Ceres sunt sporite, 
lar la anul, fără grijă, dela noul muncitor 

Işi iau partea cuvenită strinsă dintr'un nou ogor, 
La ei soata cea de-a doua este blindă si ia samă 
De copii mici din casă, care sunt lipsiţi de mamă, 
Si femeea cea cu zestre nu-i stăpină pe bărbat, 
Zestrea mare pentru dinșii e virtutea părintească, 
E iubirea și credința infrinind pofta trupeascä. 


Contra luxului se ridică de asemenea Horaţiu 
în oda a 18-a (cartea a Il-a), căci räzboaele 
civile schimbaseră cu desävirsire moravurile severe 
ale Romanilor. Usurinta cu care se imbogäteau 
Romanii din aceste vremuri, abuzurile, care nu 
erau mai mici ca acele din timpurile noastre, de- 
moralizaseră poporul care cu vitejia sa cucerise 


lumea. Această depravare a institutiunilor și mo- 
ravurilor, precum și iubirea de bogății, care făcea 
să răsară parveniti pe toate drumurile, făcu pe 
Horaţiu să dea drumul indignării : 


În casa mea nu strălucesc 

Nici aurul, nici fildesul, pereţi n'am poleiti 

Si stilpi în Africa ciopliti 

Cu marmură dela Himet nu mi-o impodobesc. 


(Ode, II. 18). 


Cine vizitează si azi lacul Garda, sau golful 
Neapole, sau Porto d'Anzio, vede urmele și rui- 
nele palatelor romane, care așezate pe stincile 
prăpăstioase, parcă atîrnă deasupra mării, iar în 
boltele și beciurile lor de altă dată bat cu furie 
valurile. 

In acest sens, contra maniei de a clădi palate, 
scrie Horaţiu oda a 15-a (din cartea a Il-a): 


Putin pămînt vor mai lăsa palatele regesti 
Plugarilor peste curînd şi iazuri pentru peşti 

Mai largi de cit lacul Lucrin în toată ţara 

fi-vor, 

Nu astfel de învățături, în sfintele-i porunci 

Ne-a dat cu pilda-i Romulus, nici Catone cel mare 
Nici rinduiala celor vechi cu aspra-le purtare. 

In vremea lor omul privat avea un mic venit, 

Dar al Republicei era a tot nemărginii. 


Cu același idei se adresează Horaţiu către 
prietenii săi și chiar către Mecena. Astfel, în oda 
către Grosfiu se critică mania celor ce caută că- 
lătorii în țări streine, cînd locuri dacă nu mai 
frumoase, dar tot așa de plăcute se pot găsi în 
patrie (cartea a Il-a, 16). 


123 


124 


De ce ţara noastră ne-am părăsi 
Cätind sub alt soare päminturi străine ? 
Plecind în exiliu au fugi și de tine? 
Căci crincena grijă în suflet intrată 

Se sue cu omul în nava armată. 


În oda IlI. 16, se adresează Horaţiu către 
Mecena, ca și cum i-ar spune: „Vezi, ce fericit 
sunt eu în simplitatea mea“ ? 


Mai mindru sunt de-a fi stäpin al unei mici moșii 
Nepizmuit, de cit sărac, în sin de avuţii, 

C'un petec de pădure eu, c'un limpede isvor 

Si sigure semănături pe-un credincios ogor, 

De cît satrapul îngimfat al Africei fertile 
Avea-voi mai plăcute zile, 


şi drept concluzie: 


Nu poate mulțumi 

Nimic pe lacom! 

Fericit cel cui se dăruește 
De Zei doar cit îi trebueste ! 


Cine nu a cetit cu emotiune, şi cîț nu au 
voit să imiteze renumita odă a 14-a (din cartea a 
Il-a), adresată lui Postumus, în care poetul vede 
cum anii grabnici se scurg mereu și cu rugăciuni 
nu este cu putință să oprești pripita bătrinețe; 
sau oda a 2-a (din cartea a H-a), adresată lui 
Salustiu, în care setea de aur se compară cu apa 
dintr'un  hidropic, care crește mereu, ispitito- 
rul metal pätrunzind prin toate crăpăturile, prin 
toți porii. 

Ca exemplu unei calde efuziuni a sufletului 
poetului — și care nu poate fi imitată — este 


DE AR a E crt a EN a nuj 


oda discretă adresată prietenului său Deliu, unde 
pulsează dragostea de viață, dar și tabloul sum- 
bru al morţii, căci: 


Sortul fiecărui este într'o urnă vinturat ; 
Mai tirziu, ori mai de vreme, tras el va căta să fie 
Pentru-a ne'ndemna cu barca spre exilul de vecie ! 


Acest mare admirator al naturii însă pare că 
vede pesimist chiar frumusețea primăverii, care se 
deşteaptă, ca și cum mormîntul ar sta deschis în 
spatele lui. Zădărnicia mortei o simte Horaţiu 
tocmai aici în desfätarea primăverii, în învierea 
întregii vieţi, căci speranța nu se întinde dincolo 
de moarte. Aici ne întîmpină ideea antică trecută 
în creștinism : „Gindește-te că fiecare zi este cea 
din urmă, și deci fiecare oră să-ţi fie mai preti- 
oasă“ ; sau cum spune Seneca: „lubesc viaţa pen- 
tru că trebue să mor". 

Tot în acest sens se adresează Horaţiu către 
Sestiu, o natură bolnăvicioasă și după cît se pare 
necăsătorit și fără copii. 

In același fel, plină de precepte educative 
este oda adresată lui Liciniu, acel conspirator con- 
tra lui August, care, deși cumnat cu Mecena, fu 
omorît. Acestuia îi recomandă Horaţiu un trai 
cumpătat, acea faimousă expresiune, aurea medio- 
critas : 


Ori-cine traiul mijlociu, cel făr' de pret iubește 
Intr'al miseriei locaș nu se adăpostește 

Și cumpătat în näzuinti el fuge de palate 

De pismă doar impresurate. 


125 
SRE mec LE CE ETER EU RAE 


126 


Horaţiu se adresează ca educator și sfătuitor 
nu numai bărbaţilor, ci și femeilor: cu aceleași 
frumoase maxime, pe aceiași temă — că viața este 
trecătoare și să nu concepem o speranță lungă. 
Păcat că femeile, către care se adresează Horaţiu 
sunt așa de puţin cunoscute, în cît adesea par a 
fi nişte anonime. Cu cîtă drăgălășenie se adre- 
sează acelei Leuconoe, drăgălașe prin însăşi nu- 
mele ei, obișnuită să viseze viața mai mult de cit 
s'o trăiască ! Aci găsim exprimată în cuvinte lapi- 
dare uitarea zilei de miine: „carpe diem guam 
minimum credula postero“, care cuprinde întreaga 
filosofie a vieții : 

Nu cäta, Leuconoe, căci nu-i bine să se știe 

Cit de lungă viaţa Zeii ne-au lăsat ţie ori mie. 

Nici te încerca zadarnic ceasul morţii să-l ghicești 

Vinturind cu nerăbdare socoteli babilonești. 

E cu mult mai bine omul întimplărei să se plece, 

Dăruiască-ţi Joe încă multe erne-a mai petrece, 

Ori din ele cea din urmă pe aceasta de fi-ar da, 

Care'n stincile peptoase ne'ncetat va sfärima 

Marea cea Tyreniană ; tu nai grijă, fii cu minte, 

Limpezeste-ti vinu'n pace şi-ţi măsoară mai nainte 

A speranţelor lungime cu al vieţii scurt cuprins 

Noi vorbim acum si virsta fuge, fuge într adins. 


Să ne veselim dar astăzi, iar credința să ne fie 
In ziua de mini mai mică. Miine ? miine ? cine ştie ? 


Mai interesantă și chiar mai armonioasă este 
oda adresată Fidilei, poate o tinără văduvă, ce-și 
îngrijește proprietatea cu acea dragoste de ogor, 
care caracteriza pe vechii Romani ; și cu acel sen- 
timent religios, în cît crede că nu are lucruri de 
pret să sacrifice zeilor. Dar doctrina stoică pre- 


O DN e OR RE FO ES Qi 


dica încă demult timp că ceremoniile exterioare 
nu au nici o valoare înaintea zeilor, ci singurul 
sacrificiu primit este virtutea omului ; dar pentru 
Horaţiu care se adresează unei femei, zeii se vor 
mulțumi cu cununi de mirt si de rosmarin. 

Anul 17 a. Ch. trebuia să aducă lui Horaţiu 
o nouă distinctiune. In acest an serbă August 
printr'un act religios amintirea fundării Romei care 
se repeta odată la o sută de ani. Serbarea era 
cu atit mai importantă, cu cît perioada războae- 
lor civile ce făcuse ca să fie aminată, trebuia în- 
mormintatä și o nouă eră a păcii să fie introdusă 
printr'o strălucită sărbătoare, Pentru această sär- 
bătoare se prevăzură trei zile și trei nopţi. In 
ziua a treia care era la 3 lunie trebuia să se 
cînte „Carmen saeculare“, compus de Horaţiu, de 
către un cor de 27 de bäeti si 27 de fete, căci 
numerile 3 şi 9 ca și rezultatul lor erau sacre. 
Corul trebuia să cinte pe Palatin unde era tem- 
plul iui Apoline și al Dianei și pe Capitoliu unde 
se afla templul lui Jupiter. Se cîntă două rugă- 
ciuni: una invocînd zeița protectoare a nașterilor, 
llithya, Parcele și pe Terra mater; cealaltă rugă- 
ciune adresată lui Jupiter și Junonei, zeitățile Ca- 
pitoline. Cîntecul începe cu Apoline și Diana și 
se isprăvește la fel. Această poemă a lui Horaţiu 
este frumoasă prin simplicitatea sa și prin senti- 
mentele ei adinci care ne mișcă; dar sufere de 
oarecare răceală, ca orice produs oficial și poruncit, 

Dragostea lui Horaţiu pentru natură, pentru 
Singurătate, pentru carte, pentru viața dela ţară, 
se vede in o mulțime din odele lui. Splendizii 


127 


ST TE E 


128 


munţi din Sabina, liniștitele grădini de maslini, 
mindri stejari după deal, Algidus alb de ninsoare, 
spre care privirea rămîne aţintită, murmurul isvo- 
rului de munte, care spumegă, erau imagini scumpe 
inspiratiunii lui Horaţiu. Pentru el livedea este 
mai frumoasă decit cel mai artistic mozaic din 
palate ; iar piriul ce șerpuește segalnic este mai 
majestos decît cel mai mindru apeduct din Roma. 
Natura este cauza existentii noastre, pe care chiar 
dacă o gonesti cu furca, ea se întoarce înapoi, 
Scăpat din sgomotul orașului, exclamă : „O rus / 
quando ego te aspiciam“ ! Nici odată livezile nu-i 
par mai verzi și cerul mai senin. Respiră fericit 
mirosul ierbei cosite și se bucură de orizontul 
întins ce i se deschide înaintea ochilor. Totul îl 
isbeste, totul îl incintä ; priveliști pe care le-a vă- 
zut de sute de ori acum i se par noi. 

In scrisorile sale Horaţiu ne descrie în mod 
mișcător farmecul gospodăriei sale dela Sabina. 
Dar între ode, Fintina Bandusiei este un adevărat 
mărgăritar al inspiraţiei lui Horaţiu ; și deși această 
odă nu este mai mare ca o epigramă, totuși nu 
se putea scrie ceva mai grandios : 


Fintinä-a Bandusiei cu unde cristaline, 

In cupa 'ncununată cu flori, eu pentru tine 
Inchin azi vinu-mi dulce, iar mîne îți voi da 
Un ied a cărui frunte de coarne nmuguritä 
La lupte şi amoruri fudul îl îndrepta 
Zadarnic, căci, odrasla zglobie e menită 

Cu singele-i piriul tău rece a-l roși. 

A lui Cuptor căldură cumplită, arzătoare 
Pe tine nu te-atinge, căci turmei călătoare 


Şi boilor ce'n pluguri ajung a obosi 

Le dai răcoarea dulce ce'n sinu-ti se ascunde 
Și numele tău falnic prin veacuri va pătrunde 
Fintinä mult iubită, căci azi cu versul meu 

Îți voi cînta stejarul ce umbra își apleacă 
Spre tainița de piatră din care'n lume pleacă, 
Cu murmur lin de ape voios isvorul tău, 


(Ode, III, 13). 


S'a pus de unii chestiunea, dacă Romanii în- 
țelegeau natura cum o înțelegem noi. In adevăr, 
pentru oamenii anticităţii un peisaj nelocuit părea 
pustiu și neinteresant, ca și cerul fără stele. Acest 
lucru avu influenţă în timpul renașterii, la Claude 
Lorrain și la alţi pictori, pentru care natura pă- 
rea fără viaţă dacă îi lipsea figurația ; căci omul 
aparține naturii și chiar unde nu sunt oameni, este 
Dumnezeu. 

Horaţiu era un copil al anticităţii. De aceia 
în singurătatea pădurii el devine vizionar si vi- 
sează figuri de basme, cu care insufleteste natura, 
unde i se pare că vede și aude spirite divine. Aci 
dansează Venus cu grațiile pe livedea smältatä cu 
flori, colo faunul cîntă în desișul dumbrăvii, ba 
chiar zeul Bachus apare în singurătatea stincoasä : 
iar nimfele îi sorb cîntecele, pe cînd satirii trag 
cu urechile lor pleoștite. Nici o mirare că in is- 
voare trăesc nimfe, care sunt sufletele lor, căci 
pretutindenea unde este mișcare este și suflet, 
Nimfa Bandusia, nume plin de înțeles, care nu 
este de cit grecescul Pandosia ‘care dă toate' în- 
sufleteste isvorul. Toate darurile pentru oameni, 
animale și ogoare, vin din acest isvor; căci la 


Ce NI IP EEE EPS dE ne | 


129 


sud se insetează repede și toate au nevoe de apă. 
De aceia miine poetul va sacrifica un ied, al că- 
rui singe va rosi cristalinul isvor ; iar vinul se va 
oferi din cupe gătite cu flori, ca o jertfă bine pri- 
mită de zei. Poetul fixase această odă — în care 
exprima promisiunile sale într'un așa de fin lirism 
— pe stejarul din apropierea isvorului, ca să fie 
mărturie a sentimentelor sale religioase și umane. 
Aici el îmbină așa de splendid elegia cu oda. 

Tot între odele cu înţeles educativ putem 
considera și pe cele religioase, dintre care oda 
34, din cartea l-a, merită o deosebită atențiune, 
căci ne arată pe Horaţiu ca pe un mare conver- 
tit, asemenea modernilor: Fr. Copé, Huysmanns, 
Bourget, etc. 


Prea avar și nestatornic Zeilor închinător, 

Intr'o nebunească lege mă găseam rătăcitor, 

Dar acum pinzele mele a le 'ntoarce sunt silit, 

Ca să iau din cap iar calea ce de mult am părăsit; 
Căci al zeilor părinte care despica odată 

Norii cu luciri de fulger, azi pe bolta 'nseninată 
Cai'i tunători si caru'i aripat el repezita | 

A pămîntului povară din temeiuri tresärit a 

Cum si apele pribege, Styxul negru și cumplitul 
Adăpost al locuinţei lui Tenar prea urgisitul, 
Tremurat'a și Atlasul pe-a pămîntului hotare ! 

Joe poate tot să schimbe! pe cel mic îl face mare, 
Întunericul ‘1 aprinde si lumina o răpune; 

lar norocul cel prădalnic din aripe șuerind 

De ici smulge o coroană ce colo, apoi rizind 

Pe o altă frunte-o pune! 


Poetul ni se spovedeste în această odă in- 
spirată, cum a venit la adevărata credinţă, cum 


130 
Ce CN IZA ZI CERERE TICO > EA PERDEA ITI STIE PP DEP 


își găsește pe zeii săi perduti; și acest lucru il 
face în puține cuvinte, dar care dau mult de 
gindit. Ca tinär care credea că dela el începe lu- 
mea, era un liber cugetător, care despretuia reli- 
Siunea poporului său. O revelatiune, o arătare a 
lui Jupiter, care își manifestă a-tot-puternicia des- 
picînd bolta înseninată a cerului cu luciri de ful- 
gere îi insuflă frica religioasă. Aceasta îl face să 
se întoarcă la religiunea copilăriei sale și să a- 
runce cărțile lui Epicur. In oda amintită, Horaţiu 
ne expune în 16 rînduri ceia ce Augustin poves- 
teste în zece cărți. Ideea ce se desprinde e a- 
ceasta : Lingă Jupiter stă înaripată Fortuna, care 
„De ici smulge o coroană ce colo, apoi rizind 
Pe o altă frunte-o pune!“ 

Să vedem acum putin și credințele religioase 
ale lui Horaţiu — așa cum le căpătase în școlile 
pe care le frecventase — și modelul lor de evo- 
luare. In adevăr, Horaţiu copil adora în casa pă- 
rinfilor săi pe zei și le aducea sacrificii împreună 
cu ei. Dar copilul crescu și ca tînăr plecă la A- 
tena, unde viaţa veselă de student, cu distractiu- 
nile ei, dar și cu atitea învățături filosofice, care 
se räspindeau din atitea școli, atrăgea studenți din 
toate părțile. Astfel Horaţiu fu atras mai întîi de 
materialismul epicurean așa de plăcut tinerilor 
dornici de a profita cît mai mult de viață. In a- 
devăr, Epicureii învățau că nemurirea este o pros- 
tie și sufletul piere odată cu corpul. Raiul și ia- 
dul : credință de babe; deci linistiti-vä frica de 
zei, Poate că zeii există, fiindcă și artiștii noștri 
de geniu îi zugrävesc ; dar acești zei sunt fericiți 


131 
DR REED FE A E E CR RC RE OI 


132 


și nu ascultă rugăciunile noastre ; căci în acest caz 
ar trebui să aibă griji, să se supere sau să com- 
pătimească, lucruri ce nu sunt compatibile cu di- 
vinitatea. 

În nemärginire nu există numai o singură 
lume, ci o mulțime de lumi care se mișcă fără 
încetare. Unde locuesc zeii? Ei locuesc între a- 
ceste lumi, în așa numitul mefacosmos sau inter- 
mundia, ca să se poată bucura de adevărata fe- 
ricire. De aceia Epicureii nu trebue să se roage, 
sau să sacrifice zeilor, ca să nu le deranjeze 
fericirea cu rugăciunile lor. Această învăţătură o 
pune Horaţiu în aplicare într'o mulţime din odele, 
satirele și epistolele lui. 

Dar la Atena mai învăța o altă sectă, aceea a 
Pitagoreilor, pe care Horaţiu nu o neglija și dela 
care află că în adevăr sufletul este nemuritor, dar 
că el nu merge după moarte în altă lume, ci că- 
lätoreste în alte corpuri de animale, întrun cerc 
fără sfirsit, așa că moartea nu este de cît replan- 
tarea unui suflet. Din această filosofie se inspiră 
Horaţiu mai tirziu într'o odă (cartea I, 20) în 
care își face propria apoteoză, presupunind că 
după moarte va fi schimbat într'o lebădă, pasăre 
consacrată lui Apoline: 


Pe-o aripă puternică, de om necunoscută, 

Prin aerul cel străveziu la cer mă voiu urca; 

Poet cu două însușiri, ființa'mi reținută 

Nu va mai fi pe-acest pămînt ci mindru voiu călca 
Peste invidii, părăsind cetăţile lumești ! 

Copil de oameni nevoiaşi nu voiu muri eu dară, 
Eu cel pe care, scumpule Maecenas, îl numeșii 


Amicul tău, nu voiu muri și unda cea amară 

A Styxului n'o să mă ia! — Simtesc că pe picioare 
O piele aspră'mi crește-acum și capu'mi s'a făcut 
Ca și al lebedei de alb, iar pene lucitoare 

Pe umeri si pe degete cu 'ncetul mi-au crescut. 
De cît Icar al lui Dedal mai repede sburind, 

Pe tärmurii Bosforului cel mugitor călca-voiu 

Si cintäreatä pasăre făcîndu-mă, curind 

În cîmpii hyperboreeni sin Syrte mineca-voiu. 

Si la Gelonii depärtati la Dacul ce ‘si ascunde 
De Marșii noștri spaima sa, la ai Colchidei fii, 
Si la Iberul mai cioplit, ferice vor pătrunde 

Si la ai Rhonului voinici, a mele poesii! 

Cînd voi muri deci în zadar să nu mai pregătiți 
Nici doliul cel mohorit, nici cîntece de jale, 
Lăsaţi funebrele dureri, de geaba nu bociti 

Și nu'mi mai faceţi de prisos onoruri mormintale ! 


Tot la Atena Horaţiu ascultă și pe alți filo- 
sofi, cari admiteau nemurirea sufletului și existența 
zeilor, ce însuflețesc totul. Sufletul omului este o 
parte din sufletul divin care se revarsă din zei 
în oameni, pentru ca apoi să se întoarcă iarăși 
acolo. 

Zece ani de activitate literară Horaţiu fu e- 
picureu. În acest timp el devine agricultor, iar la 
țară se uită ironic cum sclavii și lucrătorii sacrifi- 
cau și mulțumeau pentru că zeii le-au ajutat să 
petreacă ziua cu bine. Dar într'o zi, tocmai pe 
cînd voia să citească scrisorile lui Epicur, un tunet 
din senin îl făcu să revină la credinţa cea ade- 
vărată și să dea la o parte pe Epicur, recunos- 
cînd lui Jupiter grija ce are pentru omenire; și 
de aci înainte Horaţiu recunoaște numai credinţa 
statului. 


133 


TUE RTTE OOA RSE, SO RE TUE SEEE O E EE ES 


134 


În lirica lui Horaţiu se cîntă în mod deosebit 
prietenia, căci inima lui simtitoare nu putea să nu 
vibreze pentru un așa nobil sentiment. Prietenia 
lui pentru Vergiliu, pe care îl numește dimidium 
animae meae — jumătatea sufletului meu — pen- 
tru Varius, a cărui moarte o plinge așa de duios, 
pentru poetul Tibul și alţii, a trecut la posteritate, 
Dar unde mai ales vedem o prietenie strinsă, acea 
consensio omnium rerum humanarum divinarum- 
que — acordul perfect în toate lucrurile divine și 
umane — a lui Cicerone, este dragostea lui pen- 
tru Mecena și August. Mecena, nobilul etrusc, din 
strămoși regești a căror origine se perdea în Li- 
dia fericitului Kroesus, era o minte ascuțită, un 
spirit liber, un estet cu o judecată cumpănită. In- 
drăgostit de poezie, dans și muzică întocmai ca 
un oriental, iubea în același timp parfumurile, îm- 
brăcămintea elegantă și mesele alese. Il tortura 
orice dizonantä, mediocritatea îi făcea rău și nu 
putea suferi lucrul artificial; tot ce-l înconjura, 
era artistic și de pret. Dar sensibilitatea la astfel 
de oameni ajunge la o nervozitate bolnăvicioasă. 
Tot așa si la Mecena: natura sa aproape feme- 
nină îi dădea tot felul de suferințe care îl cufun- 
dau neputincios în negre presimtiri; de aceia și 
plingea ușor. Natură suferindă, se gindea mereu 
la moarte; și deși avusese în viață o strălucire 
orientală, dorea o imormintare simplă: „Nu-mi 
ziditi nici un mormint; natura va îngriji de imor- 
mîntarea mea“. Aceste ginduri fură împărtășite 
lui Horaţiu printr'o scrisoare, la care el răspunse 
prin oda a 17-a (din cartea a Il-a), care este cel 


mai splendid monument al prieteniei acestor doi 


oameni 


. Ce poate fi mai frumos, mai duios și mai 


plin de poesie de cît: ille dies utramque ducet 
ruinam. În traducerea lui Ollănescu-Ascanio : 


De 


ce'mi tot singeri inima cu plingerile tale ? 


Nici Zeii nici eu nu voesc să iei a Mortei cale 
Maecenas înaintea mea, ilustre Protector, 


Al 


bunurilor mele scump și glorios odor! 


Ah! daca'l mortei braţ grăbit îmi va răpi cu tine 


O 
Pe 


parte a sufletului meu, cine-ar putea reține 
cea-l-altă pe pămint, pe cea mai fără preţ, 


Lipsită de 'ntregimea ei dînd viaţa cu dispreț. 
Tot într'o zi și tu si eu muri-vom deodată 


Și 
Ce 
Vo 


jurämintul ce-am făcut nu'l voi träda. Indată 
drumul mi'l vei arăta, vom merge amindoi, 
m merge făra soväi pe calea cea de-apoi. 


Chimera cu suflarea ei în flacări prefăcută, 
Sau Gyas dac'ar învia cu bratele'i o sută, 


De 
A 


lar 


tine nu m'or despărţi, căci ast-fel a vroit 
tot puternicul Destin si Parcele-au menit. 
dacă 'n lume am intrat sub a Balantei stele, 


Sau martor hidul scorpion a fost nasterei mele, 
Ori Capricornul, cel tyran al mărei din apus, 


A 
Tu 


noastre zodii se unesc cu mult drag colo sus! 
, pentru care Jupiter lumina'i priincioasă, 


Opus'a stelei lui Saturn, cea mult primejdioasă, 
Inlăturînd al mortei sbor asuprä'ti prea grăbit, 
Tu, de poporul numeros, cu sgomot întreit 


De 
Un 
De 
Al 
Cu 


viu aplaus salutat la Teatru cu onoare 

trunchiu căzînd pe capul meu era să mă omoare, 
nu cu grabă Faunul, protector minunat 

celor de Mercur iubiți, nar fi înlăturat 

dreapta", lovitura lui. Tu deci îți amintește 


A ridica templul promis lui Joe $si'i jertfeste 
Victimele ce 'i-ai ales, căci l'aunului meu 


Un 


mielușel mai umilit îi voi aduce eu! 


136 


Prevestirea lui Horaţiu se împlini, căci Me- 
cena moare la anul 8 a. Chr., iar la vre-o șapte 
săptămîni după el muri și Horaţiu, la 27 Noem- 
bre, în timpul consulatului lui Censorinus, pe care 
il cîntase putin mai înainte în oda 8, din cartea 
a IV-a. El muri în vârstă de 57 ani, probabil de 
arterio-scleroză pe care medicii cei vechi ca și cei 
moderni nu știu s'o vindece. In ultimele momente 
poetul voi să-și pecetluiască testamentul ce-l scri- 
sese mai demult, dar mîna îi fu prea slabă; cu 
limbă de moarte lăsă însă moștenitor pe August, 
așa cum făcuse și Mecena. Horaţiu muri la Roma, 
deși ar fi preferat să moară la Tibur (Tivoli), sau 
la Tarent, căci dorința lui de poet era să moară 
într'un colț frumos al pămîntului, pentru ca ultima 
sa privire să se îmbete de frumuseţile naturii și 
ale peisagiilor din sud, care îi oferiseră atitea su- 
biecte de inspiratiune. Această dorință o expri- 
mase tinărului său prieten Septimius, în oda a 6-a 
din cartea a Il-a, în cuvinte de o duioșie și de 
un lirism cum numai în sufletele extra-sensibile 
găsim : 

Tu care-ai vrea să mă 'nsoţești la Gades dragul meu 

Si la Cantabrii ne ‘nfrinati de jugul nostru greu 

Si pin’ la Syrtele barbari bătute ne 'ncetat 

De-al Africei val frămîntat ; 

O Septime, Tiburul cu străvechea colonie 

A Argosului, aș dori locaș tihnit să mi fie 

La bătrineţe și hotar la luptele pustii 

Și trudnice călătorii ! 

Gonit de Parce de voi fi dintr 'insul, merge-voiu 


Pe tärmii riului Galaes, dragi oilor de soi, 
Sau în ţinutul unde fu de oaspeţi priimitor 


Phalant Spartanul domnitor. 

Acel colț de pămînt mai mult de cit ori-care ‘mi place, 
Mai dulce miere ca a lui Hymaetul chiar nu face 

Si nici Venafrul inverzit măsline n'ar putea 

Mai bune de cit el să dea., 

Acolo ernile sunt dulci și primăveri lungi sunt, 
Acolo Aulonul dă, din rodnicu'i pămînt, 

Un vin ce poate ţine piept — de Bacchus ocrotit — 
Falernului cel mult vestit. 

Acesta'i locul norocos a cărui dulci coline 

Ne chiamă blind pe amindoi, acolo pentru mine, 
Poetul și amicul tău, cu lacrime 'ntro zi 

Cenusa'mi caldă vei stropi! 


Nu știu dacă acest Septimius era de faţă cînd 
poetul Romei, al patriotismului și naţionalismului 
neprecupetit zăcea pe catafalc, înconjurat de chi- 
parosi si vase cu tămie. Nu știm nici ce înmor- 
mintare va fi avut, nici cu ce pompă va fi fost 
dus la ultima locuință. Nu s'a găsit nici o inscrip- 
tie care să amintească de gloria poetului; bine 
că cel putin este menţionat în programul serbări- 
lor seculare, simplu ca și viaţa sa: Carmen com- 
posuit Q. Horatius Flaccus. De sigur că August 
se îngriji de îmmormîntarea lui Horajiu lingă prie- 
tenul său Mecena, pe Esquilin, așa că ambii to- 
varăși de drum spre împărăția umbrelor, uniți 
după cum doriseră, puteau să-și întindă mîinile 
lor diafane sub umbra chiparosilor jalnici. Miini 
prietene și pioase îngrijiră ca ultimele lui gindiri 
și visări să vadă lumina zilei: cartea a IV-a de 
ode. 

Horaţiu era mindru de opera sa lirică și si- 
Sur de nemurire, căci poetul este vasul zeilor; si 


137 


ceea ce el aduce este revelatiunea lui Apolon si a 
muzelor. De aceea el cîntă în cîteva ode înălță- 
toare pe aceşti patroni ai artei, cărora nu le cere 
de cit să-l țină cu mintea întreagă, și pînă la a- 
dinci bätrinete să nu fie lipsit de inspiratiune : 


de pildä, în Ode I, 31: 


Ce uräri poetul face cind un templu se inchinä 

Lui Apollon ? Ce-o să'l roage el golindu și cupa plină 
Cu vin nou? Nu o să'i ceară nici ogoarele mănoase 
Din Sardinia fertilă, nici cirezile frumoase 

Din Calabria fierbinte, nici al Indielor aur, 

Fildeș, ori cimpii pe care Lirisul tăcut balaur, 

Cu-a lui undă liniștită îi va roade ne'ncetat! 

Acei cărora norocul vie la Cales le-a dat, 

Roadele-i să le culeagă, iar avutii negustori, 

Cari nevätämati colindă, pe an de trei, patru ori 
Ocrotiti de înșiși Zeii marea lui Athlas, golească 
Vinul din cupe de aur ce în schimb au să'l plătească 
Cu-ale Syriei parfumuri. — Hrana mea 'ndestulătoare 
Sunt maslinele și nalba cea ușoară și cicoare. 
Rogu-te fiu al Latonei, de avutu'mi bucuros 
Ţine-mă cu mintea ’ntreagä, fă să fiu tot sănătos 

Și păstrindu'mi bunul nume, lasă-mă să 'mbătrinesc 
Nesilindu-mă vre-o dată lyra să mi-o părăsesc ! 


căci Roma, regina lumei, îi dăduse un loc 
de seamă printre poeții gingasi, cum se exprimă 
el într'o altă odă adresată Melpomenei (v. Ode 
IV, 3); iar în epilogul dela finele cărţii a IIl-a, 
scrise acel solemn: Æxegi monumentum aere 
perennius : 


Am sävirsit un monument mai trainic și mai tare 
De cît arama şi mai nalt de cit îi cea mai mare 


138 


Din piramidele regești ; nici Crivăţu 'ntețit 

Nici rosătura ploilor, nici șirul infinit 

Al anilor, nici virstele cu grabă curgătoare 

Nu vor avea asupra lui putere săl doboare! 
Murind nu pier cu totul eu, căci din ființa mea 
O parte, cea mai nobilă, trăi-va după ea. 

Si pe cit timp la Capitol urca-vor pe-o cărare 
Pontiiul și Vestalele tăcute, tot mai mare 

Se va 'ntinde faima mea cea tînără pe veci. 

Si iată se va povesti, pe tärmurii cei reci 

Pe care Aufidiul mugeste cu minie, 

Si 'n toată ţara secetei, în care sub domnie 
Avuta Riga Daunus popoare cîmpenești ; 

Cum neamul ilustrindu-mi eu, în cinturi Latinesti, 
Fui cel dintii care-am făcut cu farmec să răsune 
Măsura lyrei lui Eol. O Melpomeno'ţi pune 
Mindrie dreaptă 'n suflet dar și 'n buna-voia ta 
Vin laurii lui Apollon pe frunte-a'mi așeza. 


Profeţia poetului s'a implinit, căci pontificele 
tronează încă la Roma, deși nu se mai urcă la 
Capitoliu ; iar operele lui Horaţiu capătă o faimă 
tot mai mare. Ele sunt cunoscute și studiate nu 
numai la Roma, ci și la Dunăre unde locuiau 
Dacii cei ageri săgetători ; și în stepele de Nord 
unde locuiau Germanii; pe el îl studiază Anglii 
și îl cunosc Gelonii (Rușii, Sciţii) din extremitățile 
Europei. Dar ceea ce nu i-ar fi trecut prin gind: 
operele sale au străbătut oceanul fără margini și 
azi ocazionează serbări mai cu fast de cît chiar 
în patria lui, 

In adevăr, viața noastră modernă este plină 
astăzi de lupte parlamentare, de mașinism mo- 
dern, trusturi, crize economice și sociale, de spor- 
turi, de noile directiuni în morală și religiune; 


139 


140 


dar toate acestea nu a reușit să înlăture faima lui 
Horaţiu. Cintäretul naturei, al dragostei, prieteniei 
și patriotismului trăește și azi în mintea și inima 
a sute de mii de oameni, căci sufletul omenesc 
rămîne veșnic asemenea lui însuși ; și dacă această 
identitate nu ar exista, nu ar fi cu patintä să în- 
telegem nici istoria, nici literatura de altă dată. 
Opera lui Horaţiu este viața însuși: cu toate bu- 
curiile și neajunsurile ei, complexă și variată, plină 
de contradictiuni, dar omenească. Cît timp va 
exista o viață spirituală, Horaţiu nu va dispare; 
căci lectiunile eterne de morală, de dreptate, de 
patriotism, de necesitatea muncii și de dragostea 
pentru tot ceea ce este înălțător nu se poate găsi 
de cît în cîntecele inspirate de zei și muze, așa 
cum au fost ale lui Quintus Horatius Flaccus. 


CUPRINSUL 


Ion Diaconu, Cuvint lämuritor 
loan Petrovici, Confesiuni filosofico-religioase  . - m 3 
C. Rădulescu-Motru, Rominismul și noua spiritualitate 

europeană : ; 4 ; > ; ; i „SI 
Mihail Sadoveanu, Jon Neculce, scriitor artist i 3 „23 
lon-Marin Sadoveanu, „Torquato Tasso“ în concepția lui 

Goethe . : - ` ; 3 ; ; : | 
Cezar Petrescu, Actualitatea lui Eminescu . i 3 A 
AL Tzigara-Samurcaş, Rectificări şi adaosuri la biogra- 

fia lui N. Grigorescu ; ; ; ; i . 93 


Teodor lordănescu, Horaţiu, poet educator . ` h „ 109 


m a 


TIPOGRAFIA „CULTURA OC ANI