Revista Fundatiilor Regale — 1941 — Nr.10

REVISTA e a 
FUNDATIILOR REGALE 


ANUL VIII 1 OCTOMYVRIE 1941 Nr. 10 
D. CARACOSTEA. ..... Ce ne este cântecul poporan . . . ... 3 
BSCH za a Orestia (traducere de G: Murnu) . . . 19 
TEPE PROVICI 0 3 e O evocare de dascăl valoros: Ion C. 

GEOPLANA e Tea DE Sa 42 
II ARGHEZI a ge i IEtODIBEȚI ea a ara ara 0 avu S ASES 51 
ION MINULESCU ..... Nu «sunt: Ce par asfel ala le 55 
N DAVIDESCU... n Una din finic . . e e... ... 79 
OVIDIU CONSTANTINESCU Nunu descoperă viaţa ........ 87 
CICERONE THEODORESCU Ciclu din Pasărea Phoenix . ©... IOI 
LON EH IDEA iea, AV ETBULT eira e ARIE aT aia eul atei ENEAS 106 
CORNELIU CRĂCIUN . . . Structura naturalistă a «Istoriei critice » 

a: lui?B.+Pă Hasdeu: 2 aa ee 109 
D. CARACOSTEA. ..... Mit gi creativitate a ea aaa 122 

șI 


TEXTE ȘI DOCUMENTE 
BARBU THEODORESCU . . Fragmente din istoria unui concurs uni- 


VETBIțAt si i ae a ANA ata 142 
COMENTARII CRITICE 
DECARACOSTEA. . .... E EA ae e ele eee e 1156 
ION SÂN-GIORGIU .. . . Julius Petersen ......... sa a 6Q 
ANEI VIA eee S N e Paul Zarifopol şi estetica . . . . . . . 170 
CRONICI 


CRONICA SOCIALĂ de Emanoil Bucuţa ; ROMANOZGUARDINI: ESENȚA 
CREȘTINISMULUI de Petru P. Ionescu ; AMINTIRI CU PRILEJUL MORȚII * 
PĂRINTELUI JANVIER de G. de Foty 


O SCRISOARE A MAREȘALULUI I. ANTONESCU , 


ACTE ȘI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 


M. S. REGELE PE FRONT: — In Transnistria — Pe frontul Odesei — 

MAREȘALUL ION ANTONESCU: — Proclamaţia dezrobirii — După un an de 
guvernare dezrobitoare — Mareșalul la Chişinău — In mijlocul « tankiștilor » — 
Consacrarea meritelor Mareșalului Antonescu — Personalitatea Mareşalului — 

MARII COMANDANȚI ROMÂNI ŞI ALIAŢI: — Divizia Generalului Dăscă- 
lescu — f Generalul Al. Ioaniţiu — t Generalul Ritter von Schobert — 
'TIREA : — Operațiunile de pe front pentru cucerirea Bucovinei şi Basarabiei — 
Ocuparea Chișinăului — Faptele de arme ale diferitelor armate şi unități — 
In regiunea Mării de Azov — Locotenentul Agarici — Escadrila Căp. av. Gh. 
Em. Georgescu — f Comandorul Al. Popișteanu — Fapte exemplare 


ATESTAT NAȚIONAL... 


Generaţiile în război — 'Țăran şi Ostaş — Armata şi populaţia sinistrată = Unis 
ý 3: Saba tatea spirituală a neamului 


NUMĂRUL — 240 PAGINI — 40 LEI 


REVISTA 
FUNDATŢIILOR REGALE 


REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ, ARTĂ 
ŞI CULTURĂ GENERALĂ 


COMITETUL DE DIRECȚIE: 
I. AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI, D. GUSTI, 
E. RACOVIŢĂ, C. RĂDULESCU-MOTRU, I. SIMIONESCU 


Redactor șef: CAMIL PETRESCU 


TOTII 109 DE ADE TU LDA DT BALI a TI 


REDACȚIA 
ADMINISTRAȚIA 
DIRECTORATUL GENERAL 
AL FUNDAŢIILOR REGALE 
BUCUREŞTI III 


89, BULEVARDUL LASCAR CATARGI, 39 
TELEFON 2-40-70 


VITEL EREU bt ADDED AT aa 


ABONAMENTUL ANUAL LEI 480 
PENTRU INSTITUȚII ȘI ÎNTREPRINDERI PARTICULARE LEI 2.000 
EXEMPLARUL 40 LEI 


CONT CEC POȘTAL Nr. 1210 


ABONAMENTELE SE POT FACE ȘI ACHITA PRIN ORICE 
OFICIU POȘTAL DIN ȚARĂ 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZĂ 


EDITATĂ DE DIRECTORATUL GENERAL 
AL FUNDAŢIILOR CULTURALE REGALE 


REVISTA 
FUNDAŢIILOR REGALE 


ANUL VIII, Na. 1o, OCTOMVRIE 1941 





BUCUREŞTI 
UNIUNEA FUNDAŢIILOR CULTURALE REGALE 
39, Bulevardul Lascăr Catargi, 39 
1941 


CE NE ESTE CÂNTECUL 
POPORAN 


Critica literară a ultimelor decenii trece printr'o grea criză. 
Când istoricul literar va cerceta mâine orizontul criticii române 
de azi și se va întreba: ce aduce nou această critică pentru 
adâncirea şi eventual îndrumarea expresiei românești, va trebui 
să constate că, pe cât de asidue sunt manifestările, pe atât de 
deficitară este pregătirea chiar și a celor mai stăruitori și în 
aparență mai înzestrați. De aici evidenta lipsă de autoritate. Tot 
de aici alunecarea în curentele scăderi ale moravurilor literare. 

La ce se reduce în definitiv, pregătirea românească a acestei 
critici ? 

In afară de curentul contact cu unul sau altul dintre sistemele 
de estetică, fie în sens dogmatic maiorescian, fie în sensul unor 
formule la modă; în afară de calul de bătaie al generalităţilor filo- 
zofice și de gustul modelat pe calapodul beletristicei și criticei 
străine la modă, — nu văd trăsături mai relevante în critica ro- 
mână de azi. 

Intre altele, lipsește contactul adâncit cu ideologia acelei 
culturi care luptă azi pentru a da o nouă ființă științelor morale 
şi a trece dincolo de estetismul liberalizant, pentru care arta este 
o simplă desfătare, iar impresionismul busola judecății. ` 

Critica română la modă este azi operația de a da glas aventu- 
rilor unui suflet, când citește o carte. 

Dar impresionismul de orice fel, valorează atât cât plăteşte 
chemarea, pregătirea şi omul. Și cum oricine se simte chemat 
şi se crede centrul universului, nu e de mirare că judecata de 


4 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


valoare încearcă să-și găsească un refugiu în ceea ce se chiamă 
talent. 

Talentul este însă un concept atât de fluctuant şi, să avem 
curajul a o zice, atât de aproape de gregar (o, nesfârşitul șir al 
sgomotoaselor mediocrităţi cu talent...), încât cine clădește în 
critică pe talentul de a scrie, urmărește aplauzele grele ale nai- 
vilor, ori se amăgeşte. Talentul trebue să fie subordonat marilor 
imperative, care hotărăsc. Lipsa acestora ne îngrijorează mai mult 
decât unele scăderi curente ale moravurilor literare de azi. 

Apariţii de acestea își au, ca spectacol, pitorescul lor și cad 
dela sine. 

Mai gravă este problema criticilor de meserie, cu bagajul de 
pregătire arătat și încrezători în puterea mirifică a talentului. 

In literatura românească este nevoie de criticul care să zică: 

— In ziua când m'am convinscă n'am geniu, am refuzat să 
am talent... 

Și pentrucă nu putea să prindă până acum o astfel de critică, 
trebue s'o actualizăm cercurilor largi. Limpezirea atmosferii cere 
o reacțiune. Lupta pe care o deschid aici împotriva mentalități 
care nu, mai poate îndestula cerințele vremii, trebue să fie dusă 
nu împotriva scriitorilor, care se vor acomoda altor aşteptări ale 
publicului și nici personal împotriva criticilor (unii dintre ei îmi 
sunt omenește simpatici), — cz pentru o altă critică înțeleasă altfel 
decât un birou de înregistrare și gata să hotărască la nevoie, și în 
numele a ceea ce trebue să fie. 


* 
* * 


Pentrucă ideologic ne-am deprins să împrumutăm de-a-gata 
părerile criticilor străini, nu am integrat vederile noastre în to- 
talitatea vieții creatoare a neamului, descifrată din ce are ea mai 
caracteristic. 

Literatura fiind arta cuvântului, te-ai aştepta să vezi, dacă 
nu la criticii în plină maturitate, cel puțin la cei mai tineri, un 
plus de preocupări: în primul rând, acelea ale lingvisticei moderne, 
care privesc natura estetică a limbajului considerat în virtualitățile 
lui artistice și în sine, ca operă de artă. Azi este din ce în ce 
mai limpede că destinul unei literaturi este înscris în expre- 
sivitatea limbii materne. 


CE NE ESTE CÂNTECUL POPORAN 5 


In ultimii ani, am căutat să creez la hotarele dintre litera- 
tură şi lingvistică o disciplină menită să fie o prolegomena la 
orice adâncire a creaţiunilor românești, 

Mă îndrept acum spre al doilea mare domeniu de fapte 
artistice proprii poporului român: spre creaţiunea orală. 

Pentru cine vrea să descifreze ființa noastră din expresia ro- 
mânească, după limbă privită ca valoare, a doua mare întrebare 
este aceea cu privire la esența plăsmuirilor poporane. Fireşte, 
ne interesează îndeosebi cele versificate, iar dinţre acestea, pe 
primul plan stă cântecul nostru bătrânesc. 

Adâncirea acestei părți a expresiei româneşti cere o con- 
cepţie asupra cântecului poporan. Aici însă ne pândește o primejdie. 
Vom descifra oare această parte a etnicului românesc prin optica 
specialiștilor apuseni — fie romanici, fie germanici — sau în definiția 
cântecului poporan vom ţinea seamă de condiţiile noastre proprii ? 

Paginile următoare, deşi discută părerile unor însemnați cer- 
cetători străini, îşi au totuși reazemul într'un îndelungat contact 
cu materialul şi problemele românești, în chipul exemplificat 
prin discursul de recepție. Ele prefațează sondaje în etnicul 
românesc, arătând care este starea actuală cu privire la între- 
bările despre cântecul poporan şi originea lui. Este nevoie de o 
astfel de orientare, pentrucă se va înțelege mai ușor în ce chip 
se cuvine să privim problemele românești. Nu dăm însă aici 
un capitol de poetică şi de ideologie literară în sens maio- 
rescian, pentruca apoi să aplicăm fenomenului românesc expe- 
rienţa general-europeană, ci confruntăm materialul românesc în ce 
are el propriu cu vederile actuale, așa încât să ajungem la o defi- 
niție nu din optica apuseană, ci văzută cu ochii noștri, potrivit 
realităților noastre. 

După cum criticul trebue să facă jertfa de a deveni un 
lingvist, care să nu primească de-a-gata părerile, ci să și le 
făurească singur, tot astfel trebue să devie și un folclorist în 
stare să-și cucerească singur adevărul. In domeniul acesta, pen- 
tru a ne izbăvi de apele diletantismului şi ale generalităților, 
avem nevoie și de o prealabilă cercetare cu privire la modali- 
tățile proprii creațiunii poporane. 

Ca o introducere la cercetări de amănunt, asupra unor mo- 
tive tipice, să zăbovim deci la o discuție cu privire la însăşi 


6 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


definiţia cântecului poporan, migăloasă până la a părea didac- 
tică. Un astfel de pridvor ideologic este necesar și pentrucă 
din el ni se va dezvălui o perspectivă asupra funcțiunii cân- 
tecului poporan. Și tocmai această vedere funcțională a artei este 
ceea ce lipsește criticei noastre de azi. Intre creațiunea poporană 
şi cea cultă, fiind o deosebire de grad, nu de esenţă, cele ce 
vom constata la manifestări PERNS sunt de o ființă cu îm- 
plinirile de mai târziu. 
Zorile unei culturi tic pa desăvârșirile zenitului. 


* 
* kad 


Lăsând la o parte locurile devenite comune ale romanticei 
şi speculațiile filosofice care au predominat în Germania pånă 
către 1890 şi au avut răsunete şi la noi, mă voi opri la concep- 
țiile acelor specialişti care se întemeiază pe un material autentic 
poporan, sistematic cercetat. 

Cel dintâi cercetător care, către 1890, a afirmat un sistem 
de păreri întemeiate pe studii de amănunt este Austriacul 
Iosef Pommer din Viena, care a dat la iveală un periodic, 
Das deutsche Volkslied, Zeitschrift für seine Kenntnis und Pflege, 
în jurul căruia s'a grupat treptat o întreagă şcoală. 

După Pommer, adevăratul cântec poporan este acela care s'a 
născut în popor. El înțelege prin popor «acea parte a 
totalităţii care nu e părtașă la cultura înaltă. In sensul acesta, 
este deci necultivată, însă nu decăzută. Cu cât oamenii aceştia 
trăiesc mai departe de locurile supraculturii moderne, cu atât 
mai bine». Definind astfel poporul, iată acum în ce fel caracte- 
rizează cântecul poporan, «In sensul cel mai strict al cuvântului, 
denumim cu aceste cuvinte cântece care, ieşite din popor, sunt 
cântate ca expresia unor simţiri naționale şi-şi vădesc această 
origine prin cuprins și formă ». 

Fără aceste trei note: origine, cuprins şi formă, nu poate 
fi vorba de adevărat cântec poporan. 'Pommer deosebeşte 4suro- 
gatul» în ton popular, caracterizat printr'o falsă sentimentalitate, 
de naivitatea inconștient poetică a cântecului poporan. Dintr'un 
cântec cult, poporul face unul popular, însă niciodată unul 
poporan. Cântecul popular vine din păturile de sus; autorul 
lui poate fi deci cunoscut, pe când autorul adevăratului cântec 


CE NE ESTE CÂNTECUL POPORAN 7 


. 


poporan rămâne, în genere, necunoscut. In toate aceste păreri, 
dominanta este naşterea în popor. 

Această deosebire între « poporan » şi « popular » fisa fă- 
cută la noi de B. P. Hasdeu, în Cuvente den Betrani, încă dela 
1879. Ea a fost admisă și de filologii însemnați, de mai târziu, 
de pildă de cunoscutul romantist K. Voretsch. Q caracteri- 
stică asupra căreia insistă Voretsch prezintă deosebit interes, în 
legătură cu problema localizării baladelor. După el și mai ales 
după unii cercetători recenți, însăși fizionomia cântecului poporan 
variază dela ţinut la ținut. 

Un moment nou în discuţiile cu privire la originea cântecului 
poporan este acela introdus prin lucrarea lui Karl Bücher: 
Arbeit und Rythmus, care a avut o largă răspândire (la 19og se 
urcase la a patra ediție). Amintesc aici părerile lui, pentrucă 
şi ele au avut răsunet la noi, de pildă într'o lucrare a lui V. Ca - 
raivan, despre ritmul muncii în poezia noastră poporană, pu- 
blicată în Noua Revistă Română. Părerile acestea au putut avea 
cu atât mai multă răspândire la noi, cu cât și le-a însușit și cu- 
noscut folcloristul sas, A. Schullerus. 

Cartea lui K. Biicher este influențată de concepția economi- 
stului K. Marx. O influență mai mult vădită decât mărturisită. 
După cum K. Marx credea că nu inteligența și simțirea noastră 
predomină felul de a produce bunurile materiale, ci acest fel de pro- 
ducţie materială determină natura bunurilor spirituale, tot astfel 
şi K. Bücher, în opera aceasta. După el, ritmul plăsmuirilor po- 
porane este determinat de nevoia de a înlesni munca popoarelor 
primitive. Ritmul determină muzica şi aceasta cuvântul, poezia. 
Ceea ce este fix, este melodia; pe ea se împletește textul adesea 
improvizat. Numai poezia maselor împletită cu melodii tradițio- 
nale este adevărata poezie poporană. 

Poezia cultă este caracterizată prin aceea că în ea se separă 
muzica de cuvânt, care devine singurul purtător al plăsmuirii culte. 

Pentrucă la noi, datorită mai ales influenței d-lui profesor 
C. Rădulescu-Motru, a circulat mult concepția despre 
psihologia popoarelor, aşa cum a fost formulată de Wundt, 
voi aminti aici şi părerile acestui psiholog, întemeiate în ceea ce 
privește cântecul poporan mai ales pe vederile lui K. Biicher. 
După Wundt, oriunde observăm oameni într'o stare relativ pri- 


8 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


mitivă, găsim dansul, muzica şi textul întrunite: « Fiecare cân- 
tăreț reproduce melodii care, ca ritm şi ca temă, sunt tradiționale. 
Cântărețul are totuşi o relativă libertate de mișcare în limitele 
tradiţiei, poate, după nevoie, adăuga sau lăsa ceva». Cântecele 
acestea la popoarele primitive redau adesea o dispoziţie de mo- 
ment; sunt ceea ce el numeşte « Augenblickslieder der Natur- 
vâlker » În măsura în care aceste cântece de moment dau 
expresie unor sentimente bine definite, ele devin temelia dez- 
voltării cântecului poporan, care este un bun obștesc. Astfel 
de creaţiuni cu caracter colectiv sunt cântecele de muncă 
(Arbeitslieder). 

Discuţiile acestea au avut darul de a introduce o precizare 
în terminologie, întemeiată pe dezvoltarea treptată dela cântecele 
popoarelor în stare de natură, primitive, care sunt deosebite, la 
cântecele poporane propriu zise. Acestea stau la mijloc între 
cântecele primitive şi cele culte devenite populare. Distingem 
deci trei trepte: cântec al popoarelor primitive, cântec poporan 
propriu zis şi cântec devenit popular. 

Pentrucă ne interesează în primul rând definiţia cântecului 
poporan, în legătură cu acesta se pun următoarele întrebări: 
trebue el să se fi născut numai în popor și putem oare socoti 
cântec poporan orice cântec alcătuit de un om din popor? Cum 
am văzut, mulți cercetători și unii filosofi au mărginit conți- 
nutul noțiunii de cântec poporan la aceste note: naștere și răs- 
pândire în popor. 


Faţă de preocuparea aceasta de a limita originea cântecului 
la păturile necărturăreşti ale popoarelor, s'a ridicat o școală, 
aceea a lui John Meier, care, în Volksliedstudien (1917) şi 
într'alte studii, îşi propune să aplice la cântecul poporan metoda 
observării vieţii actuale, pentru ca din aceasta să scoată convingeri 
mai întemeiate cu privire la ce s'a întâmplat în trecut. Directiva 
aceasta este paralelă cu altele care s'au afirmat într'alte domenii 
de cercetări, în studiul lingvisticei, bunăoară; și adăugăm, trebue 
să se afirme și în studiul literaturii culte. Când, de pildă, am in- 
vitat pe scriitorii noștri să-și scrie mărturiile lor, pentru ca din 
ele să putem descifra procesul creator al fiecăruia — de fapt 
căutam nu numai un mijloc mai mult de a pătrunde în geneza 


CE NE ESTE CÂNTECUL POPORAN 9 


scrisului lor, dar o temelie pentru a putea descifra din actualitate 
o parte din forțele creatoare, care, subt alte forme, s'au mani- 
festat în trecut. 

Desprind dintr'o scrisoare publică a marelui inovator în lin- 
guistică, Hugo Schuchardt, următorul fragment pe tema 
ştiinţă și viaţă. « Prezentul în genere este totdeauna pentru știință 
mai important decât trecutul»... Numai din prezent putem să 
înțelegem ceea ce s'a întâmplat în trecut, trebue să ne actua- 
lizăm trecutul pentru a-l înțelege. Această unitate nedespărțită 
dintre viața actuală și "Ştiinţă, nu este numai caracteristica lui 
Schuchardt, dar a tuturor celor care nu se mai pot împăca 
astăzi cu metodele mecanizate în literatură și folclor. (Scrisoarea 
s'a publicat într'o culegere comemorativă: Hugo Schuchardt 
Brevier. Ein Vademecum der allgemeinen 
Sprachwissenschaft, 1922). 

In curentul acesta de idei, trebue să așezăm pe acei cercetători 
care caută să descifreze din studiul atent al actualității procesul 
de creațiune folclorică în trecut. Intr'unele privinţe, gândul de 
a urmări atent actualitatea, ca să-ți dai seama de schimbările 
introduse în motivele poporane, a apărut înainte de amintitul 
cercetător german, John Meier. Astfel e de remarcat că însuși 
întemeietorul geografiei lingvistice, J. Gilliéron, întrun stu- 
diu asupra unui motiv poporan: La claire fontaine, publicat în 
revista Romania (XII, pag. 307 şi urm.), după ce construește 
sub formă de rezumat un tip alcătuit din trăsăturile comune 
tuturor variantelor baladei, caută să-și dea seama de motivele, 
fie locale, fie psihologice, etc., care au determinat feluritele mo- 
dificări ale variantelor. 

Mi se pare că în studiile făcute cu privire la opera acestui 
inovator în lingvistică, se ține prea puţin seamă de experiența 
câștigată de el prin studiul acesta cu privire la balada amintită. 
Aici şi-a dat el seamă de condiţiile speciale de viață locală care 
determină feluritele modificări din variante și, prin analogie cu 
ceea ce a observat viu în folclor, și-a făurit metoda, care avea să 
revoluţioneze mai târziu lingvistica. 

Revenind la urmărirea discuţiilor din Germania, cu privire 
la cântecul poporan, voi caracteriza aici mai de aproape princi- 
piile călăuzitoare ale amintitului cercetător John Meier, care 


Io REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


sunt în opoziție cu ceea ce am arătat mai sus cu privire la Io sef 
Pommer și ceilalți cercetărori 1). 

Discutând aceste opoziții de idei nu urmărim să înșirăm o 
listă de nume și păreri, ci să adâncim starea actuală a întrebării, 
așa încât din aceasta să descifrăm, în chip critic, cum se cuvine 
să fie definit cântecul poporan, potrivit împrejurărilor speciale 
dela noi. 

Plecând dela ideea că nu poporul în totalitatea lui și nici 
acel mistic suflet colectiv al poporului, de care vorbeau repre- 
zentanții psihologiei etnice, este creatortil cântecului poporan, ci 
numai un anumit individ, John Meier, în Kunstheder im 
Volksmunde şi într'o lucrare anterioară despre Kunstlied und Volks- 
lied in Deutschland, îşi propune să observe prefacerile pe care le 
suferă cântecele individuale recepționate în popor. Pentru el, nu 
originea în popor, ci receptivitatea maselor este nota dominantă 
în cântecul poporan. In genere, autorii rămânând necunoscuţi, 
singura realitate pe care o putem observa este viața actuală a 
cântecului poporan. 

Concepții asemănătoare fusese exprimate şi înainte; ceea ce 
aduce nou John Meier este accentul deosebit pe care-l pune 
pe atitudinea dominantă a poporului față de bunurile recepţio- 
nate. De aceea el încearcă să intre în spiritul care a prezdiat 
la unele contaminări, învederând în acest fenomen unul din 
aspectele fundamentale ale cântecului poporan. Contaminarea este 
asocierea unui cântec cu note aparținând altuia, câteodată chiar 
cu câte un întreg complex dintr'un alt motiv. Ea poate merge până 
la completa împletire a două şi chiar mai multe motive diferite, 

Deși John Meier accentuează mai mult ca înaintaşii săi 
factorul acesta: contaminarea, pentru a învedera atitudinea domi- 
nantă a diferiților cântăreți față de materialul tradiţional, totuşi el 
n'a pătruns în inima acestui fenomen, în sensul că n'a căutat să dea 


1) Pentru încadrarea problemelor și precizări bibliografice, recomand 
lucrarea lui Paul Levy, Geschichte des Begriffes volkslied, 19x1. Dela 
data acestei lucrări, bibliografia poate fi urmărită în articolul « Volkslied > 
din Wörterbuch der deutschen Volkskunde, [1936] de O. Erich şi R. Beitl. 
Cu privire la controversele şi directivele actuale în folclor, informaţii în 
A. Bach, Deutsche Volkskunde, Leipzig, 1937. Vederile lui H. Naumann 
şi ale şcolii lui în opera acestuia Deutsche Volkskunde în Grundailgen, 1935. 


CE NE ESTE CÂNTECUL POPORAN II 


un răspuns la întrebarea: de ce cutare contaminare și nu alta? 
De abia încercări recente au căutat să explice resorturile adânci 
care actualizează în conștiința unui cântăreţ motive ce în chip 
curent nu intră în sfera unui cântec dat. Astfel, s'a pus între- 
barea de ce cutare cântăreț reduce un fragment sau îl elimină 
complet; Prefacerile se întemeiază, în genere, sau pe asocieri 
de motive, sau pe nevoia de a simplifica. Toate acestea sunt pentru 
John Meier dovezi că cel care cântă are față de bunul recep- 
ţionat o atitudine dominantă. Dar motivele intime ale arăta- 
telor prefaceri nu-l interesau. In direcția aceasta două întregiri 
sunt de semnalat. Unele din partea psihanaliştilor. In revista 
Imago, Zeitschrift für Anwendung der Psychoanalyse auf die 
Geisteswissenschaften, a apărut, în anul 1920, un studiu: Das Zer- 
singen der Volkslieder, Ein Beitrag zur Psychologie der Volkslieder. 
Autorul, Dr Hermann Goja, își propune să arate, pe bază 
de exemple, că modificările, de pildă cele datorite uitării unor 
anumite strofe, cuvinte, etc., sunt condiționate de tendința de a 
înlătura momentele care, în împrejurarea dată, puteau să deştepte 
neplăcere în cântăreț. Concluzia acestui studiu este următoarea: 
«lucrarea a arătat cum contaminarea cântecelor poporane este 
liberă de elemente întâmplătoare; a arătat că este condiționată 
de prefacerile sufletului omenesc, servind totdeauna fie să în- 
lăture durerea, fie să sporească plăcerea, a arătat astfel, şi în acest 
domeniu, că arta nu are decât un ţel pe care îl îndestulează tot- 
deauna: fericirea omului ». 

Fireşte, studiile acestea ale psihanaliștilor pun accentul pe 
psihologia individuală. Mult mai însemnată şi mai rodnică este 
direcția recentă, care integrează fu n cţional cântecul poporan 
în nevoile obşteşti. Amintesc, de pildă, lucrarea lui O. Mahr: 
Das Volkslied im bäuerlichen Jahr der Rhön (1939) care, între 
altele, arată că până şi cântecul pe care-l zice omul în singură- 
tate este condiționat de grupul social din care face parte, po- 
trivit situaţiilor tipice, în legătură şi cu ciclul anotimpurilor. 

Fireşte, studiile asupra contaminării pot să fie întregite; un 
lucru însă rămâne cert: a fost un merit al lui J. Meier că prin- 
cipial a făcut să intre contaminarea chiar în definiția cântecului 
poporan. Un alt merit este că a accentuat adevărul: între poezia 
cultă și poporană nu sunt deosebiri organice, de esență, ci de grad. 


12 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Pe baza tuturor celor arătate, cercetătorul acesta, care, la adânci 
bătrâneţe, conduce azi cea mai însemnată arhivă de folclor, rânduită 
pe motive, ajunge la următoarea definiție a cântecului poporan: 
«Poezia poporană este aceea care trăește în gura poporului 
— poporul în cel mai larg înţeles — faţă de care însă poporul 
nu ştie şi nu simte nimic despre drepturi individuale, de autor, 
aşa încât orice ins, în fiecare caz, ia o atitudine necondiționat 
autoritară şi dominantă ». 


Acestei libertăţi trebue să-i punem o serie de bemoluri. Intre 
altele, ea nu poate să treacă de anumite tipare stilistice. 

Reţinem că două păreri stau față în față: aceea care afirmă 
originea cântecului în popor și aceea care priveşte ca poporan 
tot ceea ce este recepționat de popor. 

Care dintre acestea două reprezintă adevărul? 

Observăm mai întâi că definițiile mai sus date s'au făcut 
pe baza unui material mărginit la un singur popor, pe o anumită 
treaptă de cultură. 

De altă parte, chiar din cele arătate mai înainte, discuțiile 
învederau că sunt trepte deosebite ale folclorului. Am reținut 
ideea că poezia popoarelor primitive este deosebită de cea popo- 
rană propriu zisă. Astfel, se naşte întrebarea dacă un popor cu 
un pronunțat caracter rural, ca al nostru, poate fi pus, în ceea 
ce privește definiția poeziei poporane alături de poporul german, 
care a dat materialul pe care îşi întemeiază J. Meier părerea. 

Pentru a lărgi baza materialului de discutat, voi înfățișa 
aici părerile celui mai de seamă folclorist grec, N. Politis. 
Intr'o comunicare despre Poeţii cunoscuți ai cântecelor poporane, 
ţinută la Atena în 1916, la societatea filologică 4 Parnasul », s'a 
ocupat și de acei poeți pe care conștiința obştească i-a recunoscut 
şi i-a confirmat ca poeți de primul ordin în domeniul poeziei 
poporane. Ei au ajuns cunoscuți datorită întâmplării, care a dat 
la o parte vălul anonimatului. 

Politis admite ca o dogmă ce nu poate deștepta nicio 
îndoială că poporul, ca un complex, nu este în stare să compună 
poezii. După el, poezia obştească ( « Gemeinschaftsdichtung » a 
Germanilor) este lucru imposibil. Unul singur dintre cei mulţi, 
având iscusin'a exprimării şi simțământul muzical dezvoltat, al- 


CE NE ESTE CÂNTECUL POPORAN n 


cătuește cântecul. « Cântecul acesta îl primeşte cineva cu aceeași 
cultură și îl repetă, când se află într'o stare sufletească asemănă- 
toare, din cauză că găşeşte în el, întipărite, gândirea și simță- 
mintele lui. Cântărețul, ca să statornicească mai complet legătura 
cu simțămintele lui proprii, adaugă câteodată schimbări. Astfel, 
cântecul devine proprietate comună. Fiecare cântăreţ simte în 
el toate elementele cunoscute; nimic străin sau mai presus de 
concepțiile şi simțămintele sale; iar dacă ar găsi ceva eterogen 
sau nepotrivit, el schimbă, sau îl dă la o parte». 

Cum vedem, Politis e de părere că rolul poporului în 
receptivitatea cântecelor nu este atât de necondiționat și absolut, 
așa cum îl înfățișează cercetătorul german. 

Sunt însă două cazuri când, după Politis, colaborarea 
omului din popor este mai mare. Primul este atunci când, din 
cauza unei melodii frumoase, el recepționează un cântec cult, 
care iese din sfera preocupărilor lui obișnuite. Al doilea, cu totul 
deosebit de primul, este atunci când un om lipsit de talent face 
totuși un câptec interesant, iar cei care-l repetă se mândresc să 
colaboreze la desăvârșirea lui. Politis amintește un caz re- 
latat de un prieten, care a primit următoarea lămurire în legătură 
cu un astfel de cântec slab întocmit: « cântărețele nu l-au modelat 
. încă, îl vor rotunji la anul». La aceasta, obiectăm că un an-doi 
contează prea puțin în procesul de recepționare. Un punct asupra 
căruia trebue să punem un deosebit accent, atunci când e vorba 
să definim cântecul poporan, este lunga lui durată în timp şi 
larga lui răspândire în spațiu. Nu orice cântec popular într'o 
regiune intră în sfera noțiunii noastre. N. G. Politis, citând 
un cântec lung de 400 de versuri, publicat anonim, după ce îi 
identifică autorul și împrejurările în. care s'a născut, relevându-i 
puterea de exprimare, afirmă că «nimeni nu se va găsi să nu-l 
recunoască drept cântec pur poporan ». 

Nu putem împărtăşi această părere, chiar atunci când, după 
impresia noastră, cântecul ar avea o deosebită valoare şi mar 
trece de mijloacele expresivității pur poporane. Și la noi se pot 
înregistra cântece ocazionale răşpândite într'o anumită regiune. 
Astfel, a circulat prin regiunea Târgoviștei și în alte părți, un 
cântec în legătură cu Heliade Rădulescu și revoluțiunea 
dela 1848. In Oltenia, mai ales, s'au alcătuit cântece în legătură 


14 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


cu răscoala țăranilor dela 1907. Arderea unui oraş sau a unei bi- 
serici, cum a fost cazul cu cea dela Costești, au răscolit imaginea 
unor cântăreţi poporani. Astfel de mărturii pot să fie documente 
importante pentru psihologia poporană, pot să arunce oarecare 
lumină, prin analogie, asupra procesului creator și funcţiunii altor 
bucăți. Dar ce garantează autenticitatea lor ca mărturie popo- 
rană? De sigur numai proba dăinuirii lungi în timp. lată de ce 
nu putem primi cântece ca cele mai sus amintite în sfera plăs- 
muirilor curat poporane. Eliminând din sfera poeziei orale plăs- 
muirile locale de scurtă durată, și mărginindu-ne la cele ce și-au 
făcut proba vitalităţii, constatăm că în ele cântărețul nu are o 
atitudine « necondiţionat dominantă ». Un factor asupra căruia nu 
insistă de ajuns John Meier este gustul poporan în sens de 
tipar stilistic, și, ceva mai mult: viziunea poporană. Stăruesc asupra 
acestui punct, pentrucă, mai ales în balada poporană, se cuvine să 
ţinem seama de rostul fiecărei plăsmuiri în configurația viziunei 
totale a lumii. Prezenţa unei balade în repertoriul unei regiuni nu 
este ceva întâmplător. Un motiv cere un altul și structura întregului 
complex al baţadelor este un tot organic. O poezie lirică o poate 
zice un cântăreț numai pentru el, în singurătate. Dar și atunci, oricât 
de individuală ar părea, trebue să fie privită funcțional. Balada însă, 
ca întreaga epică, nu poate să fie concepută fără două elemente: 
cântărețul și publicul. Acesta impune cântărețului anumite limite 
din care nu poate să iasă, oricâtă putere de inventivitate ar avea. 
Am cunoscut cazuri în care cântărețul era rectificat la petreceri, 
semnalându-se fragmente care nu plăceau. Aceste observări ne 
duc la relevarea unui alt aspect, acel stilistic, ca expresie a gu- 
stului poporan, înfrățit cu înclinările personale ale celor ce cântă. 
După cum limba prezintă aspecte constante, dar în același timp, 
în fiecare clipă a vorbirii noastre, este şi o creațiune individuală 
mereu reînnoită, în care apar tendinţele de prefaceri viitoare, 
tot astfel și cântecul poporan. Cercetarea materialului nostru se 
cuvine deci să ție seamă deopotrivă şi de schema constantă, tra- 
dițională, dar şi de înnoirile individuale. După cum limba este 
ergon, dar în același timp energie, tot astfel şi creațiunea po- 
porană. 

Inainte de a formula definițiunea care se impune în urma 
acestor observări, mai rămân de relevat două note. Este evident 


CE NE ESTE CÂNTECUL POPORAN 15 


că adevărata poezie poporană este nedreptățită de muzică. Dar 
muzica în fel poporan o poți întâlni și la mahala, și în teme străine 
de adevărata creațiune poporană. Din epoca agitațiilor electorale, 
ale votului universal, s'ar putea alcătui volume de propagandă 
cu ajutorul bietului cântec poporan. Lăutarii le învățau, le ziceau 
pe melodii poporane, Alegerile treceau și nimic n'a rămas din 
această literatură electorală, ca bun poporan. Deși în poezia po- 
porană muzica este nedespărțită de text, este evident că ea sin- 
gură nu poate să dea signatura cântecului poporan, ci numai 
alăturată la celelalte trăsături relevate. 

Rămâne de lămurit mult discutata întrebare: ce se cuvine să 
înțelegem prin popor? Pentru noi, aici intervine o notă diferențială. 
Cei care pun temei exclusiv pe recepționare și definesc, ca J. Meier, 
poezia poporană «cântece culte în gura poporului » (Kunstlieder in 
Volksmunde), nu iau oare fapte frecvente la popoarele de cultură 
înaltă drept caracteristice şi pentru popoarele care se află pe o altă 
treaptă de dezvoltare ? In noțiunea «popor », aşa cum e înțeleasă 
în Germania, unde și lucrătorul industrial, care audiază radio, 
e organizat în corporaţii, abonat la gazete şi ia parte la concerte 
- și reprezentații dramatice, intră în sfera noțiunii popor, e firesc 
să întâlneşti un mare număr de cântece culte devenite poporane. 
Și la noi pot fi date cazuri asemănătoare. Gh. Coşbu c pove- 
stește, de pildă, cum a întâlnit o strigătură alcătuită de el, cir- 
culând, după câțiva ani, întrun ținut îndepărtat, Dar privind 
lucrurile în generalitatea cazurilor, la un popor cu structura noa- 
stră, cu densitatea atât de redusă şi cu o receptivitate cărturărească 
atât de mărginită, problema se pune altfel. Caracterul rural al 
culturii poporului nostru este un element necesar în definiția 
poeziei lui poporane. Departe de primitivitatea popoarelor în stare 
de «natură », dar și de felul popoarelor apusene, de bună seamă 
factorul creațiunii și transmisiunii orale se înfăţişează la el cu 
particularități de care va trebui să ţinem seamă. 

Intemeiați pe toate aceste observațiuni, făcute atât cu pri- 
vire la părerile specialiştilor celor două şcoli în luptă în Germania, 
cât şi cu privire la arătatele păreri ale folcloristului grec N, Po - 
litis, ajungem la următoarea definiție a cântecului poporan, 
care ține seamă de ce este rezistent în arătatele păreri, dar și de 
condiţiile speciale ale creațiunii noastre poporane, 


16 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Cântecul poporan este un produs poetic și muzical totodată, atât 
de împământenit în masa rurală, printr'o lungă transmisiune orală, 
printro largă răspândire în spațiu și prin mijloace stilistice proprii 
acestei mase, încât cel care-l zice, fie ţăran, fie lăutar, îl zice în 
chip variat după timp, loc, împrejurări şi contaminări personale, 
şi nu simte întru nimic drepturi individuale de autor, cântecul apă- 
rând tuturor ca expresie vie a viziunii poporane făcând una cu vir- 
tualitățile limbii, 


Dar o definiţiune riscă să rămâie simplă operațiune nominală, 
dacă nu subliniază clar dominantele realități. In cazul nostru, în 
termenul variantă trebue să circule seva și el nu poate să fie simţit 
viu decât funcțional. A vedea funcțional plăsmuirile poporane în- 
semnează a le integra în viața comunității așa încât, dincolo de 
orice plăsmuire, să poți intui rostul ei condiționat de: vârstă 
şi sex, situație socială, poziție față de spațiul care modelează 
optica, față de ritmul anotimpurilor legat de cel al sărbătorilor 
păstrătoare a străvechilor viziuni mitice, etc. Structurii expresive 
îi corespunde o configuraţie socială cu o anumită viziune a lumii, 
Dincolo deci de mărturiile individuale și de jocul de libertate al 
cântărețului trăieşte o viziune de integrare în totalitate, In chipul 
acesta, expresia populară fiind o formă de artă integrată func- 
tional în viață este dintre toate structurile aceea care dezvălue 
semnificația legăturii între creativitate şi resorturile adânci ale 
existenței. Mai mult ca în orice domeniu al artei, avem aici 
posibilitatea de a intui în ce chip o formă de viață face una cu 
o formă de expresie, așa încât stil și experienţă sunt nu un joc 
individual ci fețe ale unei funcțiuni obștești. 

După cum din mărturiile scriitorilor s'ar putea alcătui o în- 
treagă estetică a creativităţii, tot astfel din însăși mărturiile cânte- 
cului poporan. Mărginindu-mă la un singur aspect al liricei, iată 
în ce fel un cântăreț exprimă înfrățirea lui cu doina de jale, 
legând simţirea autorului necunoscut cu propria simțire actuală: 


Frunză verde şi una, 
Cine-a zis dăinu-dăina, 
Arsă i-a fost inima 
Ca şi-a mea săraca; 


CE NE ESTE CÂNTECUL POPORAN 17 


Cine-a zis dăina dintâie 
Arsă i-a fost ca și mie. 
. 

Astfel, instinctiv cântărețul este în perfectă concordanță cu 
discuțiile, definiția și funcțiunile arătate. 

Ceea ce vechii esteticieni numeau eternul omenesc sau con- 
templare izbăvită de condiţiile spaţiului și timpului, etc., într'un 
cuvânt aspectul de întipuire artistică, apare astfel ca echivalentul 
stilistic al unor adâncuri dincolo de individ. In chipul acesta, 
rădăcinăm plăsmuirea în viață și, în același timp, păstrăm toată 
autonomia creațiunii. 

Dar toate acestea sunt, cum am zis, numai un pridvor teoretic 
şi trebue să fie văzute în concretul configuraţiilor poporane. 
Ceea ce ni se relevează prin creativitatea și creaţiunea poporană 
deschide o perspectivă și asupra problemelor actuale de literatură 


cultă. 


* 
% * 


Metoda funcțională, pe care am schițat-o numai în ultima 
parte a acestei lucrări, este un punct de vedere necesar și se cu- 
vine să fie extinsă la întregul domeniu al literaturii naționale. 

Dominantă intangibilă rămâne valoarea estetică. Aceasta asi- 
gură larga circulaţie și durata. Recunoscând, cum am arătat 
înainte, poeziei o funcțiune omenească și națională totodată, 
creațiunea nu mai rămâne un searbăd ostrov de contemplare în 
mijlocul vieţei. Dimpotrivă; pornită din viața, prin expresie slu- 
jește viaţa, cum o slujesc cântecele de nuntă, cele de leagăn, doinele, 
bocetele, colindele, basmele, legendele, baladele, întrun cuvânt 
toate formele expresiei poporane. In partea cea mai aleasă a crea- 
ţiunilor, poezia împlinește funcțiunea de a fi o cunună a vieții, 
nu a destrămării. 

Acestea şi toate câte vor urma le spun nu oportunist, dar 
de mult, cu preţul unei grele izolări care ştia că va veni vremea 
să fie spuse și cercurilor largi și impuse, nu pentrucă le afirm 
eu, dar pentrucă vin din însăși cerințele organice ale literaturii 
române, mai presus de generaţii. 

Și pentrucă am arătat mai înainte că nu putem separa 
știința de viaţă, oaplicare actuală se impune cu atât mai mult 
cu cât formele sociale noi cer și o nouă formă și funcțiune a criticii. 


2 


18 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


Ținând seama de imperativele estetice, 
fără de care nu este durată, criticii de forma- 
ţiune fie estetizantă, fie liberalizantă până la 
recepţiunea intrusiunilor rasial eterogene 
—ca să nu le zic pe nume—se cuvine să se 
pătrundă de adevărul că literatura nu este 
un vehicul de destrămare şi nici un simplu 
joc ornamental sau singularizant, ci o func- 
ţiune adânc omenească şi românească tot- 
odată, fără de care poezia nu poate fi inte- 
grată în cultura neamului. 

Adâncirea funcțională este cu atât mai necesară cu cât, în 
vremuri apăsătoare și la marile răscruci ale istoriei, simţim mai 
viu ca oricând tâlcul străvechiului mit al lui Anteu: ne încleștăm 
în patrimoniul funcţiunilor obşteşti. 


D. CARACOSTEA 


ESCHIL 


ORESTIA 


ACTUL I 


SCENA V-a 
AGAMEMNON, CASANDRA, CORUL, CLITEMNESTRA 


CORIFEUL 


O rege, care cucerit-ai Troia, 

Tu fiul lui Atreu, cu ce cuvânt pot eu 
Să te salut, să te măresc în toată voia; 
Cuvântul potrivit al meu 

Nici să-l cobor și nici prea mult să-l sui, 
Ci cum mai bine-i și la locul lui? 


I-iul BĂTRÂN 


Când tu pentru-o femee te 'narmai 

Cu oastea gata să te războești, 

i-o spun acum, că n'o să-mi bănueşti: 
Nepriceput cu totul te-arătai. 

Tu mintea-ţi bine nu o cârmuiai, 
Duceai doar în cutez nebun oștirea 

La prăvăliș și te păştea pieirea. 


AL II-lea BĂTRÂN 


Acum când tu ai isprăvit frumos, 
Cu drag și din adâncul nostru noi, 


9* 


20 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


O rege, te primim cu toţii bucuros. 
Cât despre cei care au rămas 'napoi, 
Departe de război, la ei acasă, 
Avea-vei în curând prilej, de-ți pasă 
Să cercetezi, să știi de şi-au ţinut 
Credinţa sau din drum s'au abătut. 


AGAMEMNON 


Intâi se cade a mulțumi noi zeilor 

Cei pământeni, care mi-au stat în ajutor 

La "'ntorsu 'n ţară și dreptatea mi-o cruțară 
In lupta mea cu Troia, Judecata lor 

Ei nu o 'ntemeiază pe cuvântul gol, 

Ci "n urma sângelui cel scurs în greu vânzol 
Ce-am dat sub zid duşman ca el să piară, 
Cu toţii sorțul lor de-osândă 'şi-aruncară. 
Nădejdea ne 'mplinită a rămas în urma 
Duşmanilor. Cenuşă-i azi şi fum 

Pe unde fuse Troia. Vifor de blăstem acum 
Mai vâjâie. Murind mormanele de spuză 
Răsfiră aburii comorilor ticsite 

De mai de mult. De-aceea ni se cade nouă 
Să tot le-aducem neuitată mulțumire, 

Cau pedepsit trufia lotrilor și-au risipit 
Oraşu 'ntreg pentru-o femee. Peste noapte 
Din namila de cal, mănunchiul de viteji 
Sărind cu armele sălbatec peste turn, 

Ca leul lacom de nesaţ, sorbi din sângele 
Domnesc. Întâiul meu salut e pentru zei. 
Cât despre legile ce 'nstrună pe supușii mei 
Noi cumpăni-vom totul între noi la sfat 

In adunare. Tot ce-i bine "'ntemeiat 

Vom face trainic să rămână'ndelungat. 

Iar unde trebuinţa de mijloace tari va fi 
Spre lecuit, noi arde-vom voios sau vom stârpi 
Din carne rana şi-astfel răul va "nceta. 
Acum intrăm în casă şi la vatra mea 

Ca să mă 'nchin la Zeii mei străbuni 


ORESTIA 21 


Ce mau întors precum m'au dus cu-așa priință 

Ca ei deapururi să-mi dea mie biruință. 

(Când e gata să coboare din car, ese din palat CLITEMNESTRA. Ea stă un 
moment tăcută şi nemișcată, apoi vorbește întorcându-se spre COR). 


CLITEMNESTRA 
Dragi cetăţeni, mărite căpetenii ale ţării, 
De nu mă ruşinez să cuvântez în față eu 
De-adânca mea iubire pentru soțul meu, 
De vină-i vremea care-alungă orice tremurat 
Faţă de oameni. Spun numai ce-am îndurat 
Sărmana 'n viața mea trăită așa de greu 
Pe când la Troia se lupta bărbatul meu. 
Nespus de rău i-unei femei când stă departe 
De soţul ei pustie ?n casă singură departe. 
Și chinuită de așa multe ştiri ce vin roind 
Prăpăstioase una dupa alta, tot mai glasnice 
Și mai năpastnice nenorociri menind, 
Atâtea răni bărbatul meu de-ar fi primit, 
Cum vestitorii 'mi povesteau la mine-acasă, 
El ar fi fost mai ciuruit decât o plasă, 
Iar de murea, cum se zvonea necontenit, 
El trebuia să fie uriașul Gerion 
De trei-ori-întrupatul, deci de trei-ori răposatul 
Cu fiecare din făptura-i osebită. 
De câte ori de-aceste zvonuri îngrozită 
Era să pier, de nu-mi săreau ai mei în ajutor 
Ca să-mi dezlege ştreangul meu ucigător 
Ce mi-l legasem de grumaz voind să mor! 
De-aceea nu-i pe-aici cum trebuia din fire 
Să fie Orest alături, a ta scumpă moștenire 
Chezașul legăturii noastre de iubire. 
Să nu te miri de asta. E adăpostit 
Prietenos de Strofiu, soț de arme al tău iubit, 
De când acesta-mi povesti 'ndoita cumpănă: 
Că-i viața ta 'n primejdie la Troia și că-i teamă 
Ca nu cumva poporul răsculat 
In Argos să răstoarne bătrânescul sfat 


22 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


(Cum omul calcă sub picior pe cel căzut) 
Și sfatul lui era în totul de crezut. 

Iar mie mi-a secat al ochilor potop 

De plâns și nu-mi rămase nici un strop. 
Am tot veghiat, am tot jălit, m'am istovit 
In lacrimi, în nesomn și 'n așteptare 

De 'nștiinţare a focului, şi ochii mi-au slăbit. 
Chiar zumzetul ușor al muștelor din somn 
Mä deștepta și 'n fața mea vedeam răstriști 
Mai multe de-ale tale decât visul meu 

Putea cuprinde. Aceste toate le-am răbdat 
Cu suflet dat ca un zăvod păzind un staul. 
Acum din plinul meu înveselită te salut! 

In tine văd frânghiile ce mântue corabia, 
Columnă de granit a unui nalt acoperiș, 

Ori fiul singurul născut al unui tată 

Bătrân, sau țărmul ce plutașilor s'arată 
Neașteptat, sau ziua ce din iarna 'ntunecată 
Străluce "'nseninată, ca isvorul răcoros 

In calea unui călător setos. 

De cald salut o cred eu vrednică mărirea ta. 
(Ea coboară treptele şi face câțiva paşi spre el). 

Dar naş vrea Zeii să te pizmue. Destul ce dat 
Ne-a fost de-a suferi îndelungat. 

Acum, coboară-te ființă scumpă, dar piciorul 
Să nu-l pui pe pământ, o rege, tu cuceritorul 
Cetăţii 'Troii. Șerbelor, ce staţi voi oare? 
Aşterneţi pe-acest neted drum covoare 

Şi cât mai repede să fie drumu 'mpurpurat, 
Neașteptată intră acum Dreptatea în palat! 


AGAMEMNON 
'Tu fiica Ledei, paza casei mele, așa 
Mi-ai cuvântat de parc'ai măsurat cu lipsa mea 
De-acasă al tău cuvânt: l-ai prea îndelungat. Apoi 
O laudă nu trebue să vie dela noi, 
Ci dela alții. Eu te mai rog să nu mă iei 
Molcuţ și dulce, așa cum ştiu nişte femei, 


ORESTIA 23 


Și nici să mă socoți ca rege de barbari străini, 

"Tăvalnică pe jos cu strigăte să mi te nchini, 

Și nu mi-aşterne purpură, ca deochiat 

Cumva să fiu, că asta numai zeilor e dat. 

Cum poate oare un om netemător 

Să calce astfel de mândrețe a podoabelor? 

Nu ca pe un zeu cinsteşte-mă, ci ca pe-un muritor. 

Mai mult decât scumpeturi și covoare 

Inalță-mi numele. Iar cumpăt și 'nfrânare 

E cel mai mare dar al zeilor, De prețuit 

E numai omul care moare fericit. 
CLITEMNESTRA 


Zi tot ce vrei, dar mie nu te 'mpotrivi. 


AGAMEMNON 


Să știi însă, din voia mea eu nu mă voi clinti. 


CLITEMNESTRA 


Ai juruit şi-acum te temi cumva de zei? 


AGAMEMNON 


Am chibzuit deajuns când eu ţi-am dat răspuns. 


CLITEMNESTRA 


Ce crezi c'ar fi făcut Priam învingător? 


AGAMEMNON 


De bună seamă-ar fi călcat porfiră sub picior. 


CLITEMNESTRA 


Ce-ţi pasă dar de oameni şi de gura lor? 


AGAMEMNON 


Grozav e murmurul ce vine din popor. 


CLITEMNESTRA 


Nu pizmueşti pe cine nu-i de pizmuit. 


24 , REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


AGAMEMNON 


Dar nici femeii nu-i stă bine la sfădit. 


CLITEMNESTRA 


Cum şade 'nvingătorului să fie biruit? 


AGAMEMNON 


Tu vrei să 'nvingi în lupta asta dinadins? 


CLITEMNESTRA 


Ascultă-mă și fii de bună voe învins. 


AGAMEMNON 


De vrei tu asta, iute atunci să mă descalțe 
De cizme, de-aste slugi ale piciorului, 

Ca astfel, eu pășind pe purpură, să mă fereşti 
De a fi ţintit de pizma ochilor cerești. 

Ruşine mi-e să mă ating cu pașii mei 

De-aste scumpeturi cumpărate pe bani grei. 
Destul cu asta, Acum prietenos primește 

Pe o străină ce-am adus, că Cel de sus 

La Domnii blânzi se uită doar cu gânduri bune, 
Căci volnic nimenea la jug nu se supune. 
Femeea asta, floare aleasă din avut prădat, 
Mi-i dată 'n dar de-armată și ea m'a urmat. 
(Scoboară din car). 

Iar pentrucă, plecându-mă, te-am ascultat, 
Pășesc pe purpură și intru în palat, 

( Merge spre poarta palatului ). 


CLITEMNESTRA 


Neţărmurită-i marea. Cine-o va seca? 
Nutreşte 'n scoicăria ei atâta suc 

De purpură spre a rumeni covoare! 

O rege, mulțumită zeilor, în casa ta-i 
Belșug din ea; noi nu cunoaștem sărăcia. 
Tu aș fi dat nenumărate petece de astea 


ORESTIA 25 


Spre-a fi călcate sub picior, dacă știam 

Prin ghicitori că viaţa ta o mântuiam. 

(Ii întinde mâinile). 

Frunzișul, dacă-i în adânc sădit, împrejmuind, 
De arșiţă fereşte zidul casei adumbrind. 

Și tu sosind acum la vatra ta izbânditor 

Imi eşti ca soarele în frig de iarnă 'ncălzitor. 
Și-atunci când fierbe vin în jar de soare 

Din aguridă, casa-i plină de răcoare: 
Bărbatul el întreg se simte 'ntors acasă. 


(Acum AMÂNDOI stau în portal, ea lasă pe AGAMEMNON să înainteze 
şi stă pe loc un moment). 


O, Zeus, împlinește, tu a-toate 'mplinitor, 
Dorinț a tot ce ai de împlinit în viitor! 


(Amândoi intră în palat). 


CORUL 
Imi flutură în ochi de-a-pururi 
Năluci de spaima bănuită 
A inimei care străvede groază. 
Cobeşte ca un bocet nestârnit 
Și neplătit de nimeni, 
Drept visuri năplăite 
Ca să 'ntronez nespaima 
Și 'ncrederea în mine? 
Ce lung stătură mucezite 
Corăbiile noastre odgonite 
In prund la Troia pân-ce oștile 
Suindu-le 'napoi veniră! 
Și, iată, astăzi eu sunt martor 
Cu ochii mei la "'ntorsul lor. 
Și totuşi dela sine îndrumată, 
De nici o liră înstrunată, 
Jălania mă tot descântă 
Ca de o furie 'nsetată 
De răzbunare, 
Și nu cutez să cred în bine. 
Nu aiurez și nici zadarnic 


26 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


In negre gânduri nu mă zbat; 
Aș vrea presimţul meu să mintă, 
Nimic să nu se 'ntâmple-adevărat. 
Cum sănătatea 'nfloritoare 

Stă veşnic răul s'o doboare! 

Cu boala-i tot învecinată, — 
De-același zid stă răzemată. 
Când umbli otova pe mare 
Pe-ascuns izbit de-o seninare 

De vrei avutul să nu-ţi piară, 
Din el_de-arunci în mare o parte 
Ce-ar fi de tine socotită, 

Oricât de mult o să te doară, 
Nu-i casa-ţi toată potopită. 
Belşugul mult cu care cerul 

In fiecare an s'arată 

Din rodul câmpului ţi-alungă 

Și foametea şi boala toată. 

Dar sângele vărsat odată 

Din trupul ce dobori, vai mie, 
Cu ce descântec o să poată 

Să mai învie? 

De n'ar fi fost cumva menit, 
Orânduit de zei, 

Intr'o măsură dată 

Hotar de-a pune soartei 

Prin altă soartă, niciodată + 
Din inima-mi nepregetată 

Nu mi se îndoia cuvântul. 

Dar ea de-acum prin noapte 

Se zbuciumă îndurerată 

Și nu-și răspică taina 

Din sinea 'nfierbântată. 
(CLITEMNESTRA se înapoiază în palat şi se îndreaptă spre CASANDRA ) 


ORESTIA 


SCENA VI-a 


CLITEMNESTRA, CASANDRA, CORUL 


CLITEMNESTRA (Casandrei) 


Hai vino 'ncoa, pe tine te poftesc, 

Casandro; zeul milostiv te-aduce-aici 

Ca să iei parte 'n casa noastră alături 

De multe slugi, să stai pe lângă altar. 
Coboară-te din car și nu te mai trufi. 

Se zice chiar de vajnicul Heracle 

C'a fost vândut și s'a hrănit din pâinea robilor. 
De-i astfel dat cuiva să fie pe pământ. 
Ferice-i dac’ ajunge 'n casă de avuţii străvechi ! 
Secerătorii de belșug pe negândite 

Sunt cruzi cu șerbii, fără milă şi măsură. 

La noi avea-vei tot ce-i drept şi cuvenit e. 


(Casandra tace). 


CORIFEUL (Casandrei) 


Regina ţi-a vorbit așa de lămurit. 
Cum tu eşti prinsă în rețea de fier ursit, 
Vei sta domol supusă, ori te vei împotrivi? 


CLITEMNESTRA 

De știe numai graiul ei străin a ciripi, 

Că pentru noi e păsărească limba ei, 

Eu n'o să-mi ies din fire, şi-o voi domoli. 
CORIFEUL (Casandre:) 


Urmeaz'o. Ea ţi-a dat cel mai prielnic sfat. 
Ascult'o, dă-te jos de unde 'n car te-ai întronat. 


CLITEMNESTRA 


N'am vreme-aici la poartă de pierdut, 
Că 'n sală pe la mijloc lângă vatra mea 
MP'așteaptă victimele gata de jertfire. 


27 


28 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


De vrei să vii năuntru, hai mai iute, vino 

Iar dacă nu "'nțelegi vorbirea mea, străino, 
Vorbește-mi, nu din gură, ci cu semne ca un mut. 
(Casandra stă nemişcată) . 


CORIFEUL 
I-ar trebui străinei un tălmaciu. S'arată 
Ca o sălbăticiune de curând vânată. 


CLITEMNESTRA 
Ce 'nverșunată e şi'n sine cufundată! 
Ea vine dintr'o ţară care abia e subjugată, 
Și nu cunoaște nicio înfrânare, 
De nu plăteşte scump a sa 'ncăpățânare. 
Destul. Eu nu mai vreau să mă "'njosesc vorbind. 
(Intră în palat). 


CORIFEUL 
Nu mă 'nciudez pe ea sărmana, că mi-e milă. 
Nenorocito, părăsește carul, du-te, 
Supune-te nevoii, 'ncearcă jugul nou. 


(Pauză, CASANDRA privește întâia dată şi vede în curte imaginea lui 
APOLON, îndrumătorul). 


SCENA VII-a 
CASANDRA, CORUL 


CASANDRA 
Vai mie, vai profetic zeu, 
Apolon, o Apolon! 


I-iul BĂTRÂN 


De ce te jălui astfel lui Apolon? 
El nu e zeul adorat cu vaete. 


CASANDRA 
Vai, mie, vai profetic zeu, 
Apolon, o Apolon! 


ORESTIA 


AL Il-lea BĂTRÂN 


(Aparte). Ea cheamă iar pe zeu și tot aşa hulind, 
Că nu-i iertat să i se 'nchine tânguind. 


CASANDRA 
Apolon, Apolon, o zeu 
Pe căi îndrumător, 
Şi pierzător al meu! 
A doua oară mă ţintești 
Cu arcul tău ucigător! 


AL III-lea BĂTRÂN 


Ea plânge patimi de-ale sale prorocind. 
Suflarea zeului o poartă 'n suflet, chiar robind. 


CASANDRA 
Apolon, Apolon, tu zeu 
Pe căi îndrumător 
Şi pierzător al meu! 
Spre care casă de-adăpost 
Duci pasul meu? 


AL IV-lea BĂTRÂN 
Spre cas’ Atrizilor. Dacă nimic nu ştii de ea, 
Sunt gata să-ți spun eu cum este-aidoma. 


CASANDRA 
Urgia zeilor, locașul martor 
De multe-omoruri dintre fraţi şi rude, 
De-al căror sânge fu stropit pământul: 
O peșteră grozavă de măceluri, 


I-iul BĂTRÂN 
Străin' adulmecă, de parc'ar fi copoi; 
Ea ulmă sânge şi-i va da de urmă apoi. 


CASANDRA 
Văd semne vii, mă 'ntemeiez pe mărturii, 
Scâncind copii măcelăriți și cărnuri fripte vii 
De-a lor, din care s'a 'nfruptat chiar tatăl lor. 


30 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


AL II-lea BĂTRÂN 


Cunoaştem darul tău prorocitor. Destul, te rog; 
Pe-aici n'avem nevoe de niciun proroc. 


CASANDRA 
Vai mie, vai, ce-i paşte gândul care? 
Ce-i astă cumplitate mare? 
Ce se urzeşte 'n casă? Ce durere 
Nevindecată, greu răbdat” a celor dragi, 
Departe de ajutor? 


AL III-lea BĂTRÂN 
Dar unde bate ea? Că nu mai înțeleg; 
Ce-a zis nainte știu. Vorbește oraşu 'ntreg. 


CASANDRA 
Nefericito, vai, ce pui la cale? 
Smomeșşti pe soţul tinereţii tale 
Spre-a-l răcori în bae? Cum să spun pe urmă? 
Va fi 'ncurând, că iată 'ntinde braţu "'ndată 
Și mâni se 'ntind, de stau cutremurată, 


AL IV-lea BĂTRÂN 
Sunt tot nedumerit. Din aste 'ntunecate 
Ghiciri nimic nu poate mintea mea răzbate, 


CASANDRA 
Ah, valeu, valeu, ce mi se năzare? 
I-un lanţ de iad, o înșfăcare 
De-arcan, o 'nsoţitoare 
De pat, bărbată mân’ ajutătoare 
La moarte. Haită hulpavă! 
Strigoiul casei care chiuie 
La jertfa ast 'a mârşăviei, 


CORUL 
Cuvintele-ţi mă 'ntunecă. În vine 
Ingheaţă sângele-mi ca unui luptător 
Rănit ce cade și se pierde 'n sine 
Abia zărind. Năpasta iute vine, 


ORESTIA 


CASANDRA 


Ha, iată, iată! Indepărtaţi buhaiul 

De juncă. Cu maramă 'nșelătoare 

De coarne negre-l prinde furia şi-l doare; 
El cade pradă 'n apa cea din cadă. 
Pricepi momeala băii pierzătoare? 


CORUL 


Ce veste de bine la oameni vine 

Dela oracole? Artă de multe "'nșirate 
Cuvinte, triste ca din morminte, 
Rostind numai jale și spaime şi păcate. 


CASANDRA 


Amar mie biata-mi! Ce stea urgisită! 

Răstriştea mi-o cain de plâns podidită. 
De ce m'ai adus tu în neagra genună 
Ca numai și numai să mor împreună? 


CORUL 


Cu mintea aiurită, de-un zeu rătăcită, 
Tu buigui un cântec-necântec 

Pe tine jălind, amintind 

Cu neobositu-i, ascuţitu-i glas 

Pe biata Filomelă, care dusă 

Ca şi răpusă de dor, cât viază 

Tot strigă pe Itys, după Itys oftează. 


CASANDRA 


O, Filomelă, dulce cântătoare, 
Melodioasă tu privighetoare, 

Noroc de tine! Zeii te 'ntrupară 

Cu glas de miere, cu pene ce sboară 
Ca viaţa s'aline cu farmec de suspine; 
Pe mine iată cum stă să mă răzbată 
O suliță turbată. 


32 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


CORIFEUL ` 


De unde așa, din ce blăstem de sus 
Răzbiră ’n tine şi te sbihue nespus 
Deşerte chinuri haine, 

De viersu-i fioros, ba în surdine 
De cobe, ba în glas răsunător? 


CASANDRA 


O Paris, jalnic nuntitor, 

Al casei noastre surpător! 
Scamandru, râul meu din țară, 
Cum eu pe malurile tale 

Voios crescui odinioară! 
De-acum pierdută în curând 
Pe țărmul apelor fatale 
Cânta-voi soarta mea plângând, 


CORIFEUL 


Ce vorbe limpezi ai ales! 

Şi un copil te-ar fi 'nţeles. 
'Te-aud, o suflet lăcrimos, 
Cum plângi cu viers așa duios 
Ursita-ţi şi de-a ta plânsoare 
Mă doare parcă sunt rănit 
De-un mursec și rămân uimit. 


CASANDRA 


O, sbucium din urmă ?n cetate ce cade! 
Jertfiri părintești de sub turnuri, bogate 
Prinoase pe-altare 'n zadar închinate, 

Că n'au mântuit osândita cetate, 

Şi eu, foc încins, mă duc sloi spre morminte. 


CORUL 


Grăit-ai cuvinte tot trist ca nainte. 

Ce demon avan strivitor în povară 

Te 'nvinge-a cânta numai cântec de jale 
Și moarte? Văd beznă pe urmele tale. 


ORESTIA 


CASANDRA 
De-acuma noima n'o să-mi fie 
Ascunsă ca mireasa 'nvăluită; 
Strălimpede spre-al razelor izvor 
Va izbucni şi ca un val cotropitor 
Tălăzui-va la lumină viforos 
De-un vaet și mai dureros. In grai noptos 
Eu nu mă 'nfrân. Urmându-mă napoi, 
Fiţi martori, spuneţi: dat-am fără greș apoi 
De urma fărdelegilor ce sângerară 


Acest pământ? Că niciodată n'a trecut un cor 


In casa asta laolaltă cobitor, 

Nicicând veselitor, domni doar înnoptare. 
Sorbi, spre a îndrăzni el și mai tare, 
Din sângele-omenesc şi-aici din temelie 
Neizgonit, rămâne cor de ospețţie 

A furiilor groa”nică prăsilă de frăţie, 

Aci 'n palat sălășluind descântă ne 'ncetat 
Blăstemu "'ncepător. Pe rând au înfierat 
Pe blestematul care a spurcat 

Al fratelui său pat. Oare am greșit 
Ghicind? Ori ţinta-mi bine-a nemerit? 
Sunt eu ușernic gureș zodier de rând? 
Mărturisiţi cu jurământ că niciodată 
N'ai auzit ce crime vechi au scufundat 
Acest palat? 


CORUL 
La ce bun jurământul meu întemeiat 
Oricât de cuvios şi de vârtos cu-adevărat? 
Dar stau mirat, că tu, străino, peste mare 
Crescută, ne vorbeşti cu-așa încredințare 


De-aceste toate ca și când cu noi ai fi trăit. 


CASANDRA 
Apolon însuși darul său mi-a dăruit. 


CORUL 
S'o fi 'ndrăgit de tine al profeţiei zeu? 


33 


34 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


CASANDRA 


Nainte mi-ar fi fost rușine s'o spun eu. 


CORUL 


E mai fălos tot insul fericit. 


CASANDRA 


El se 'mbulzea şi mă 'mbăta îndrăgostit. 


CORUL 


Și-aţi mers până la capăt împreună? 


CASANDRA 


M'am învoit, dar m'am ferit cu o minciună. 
> 


CORUL 
Și darul pân'atunci l-ai dobândit? 


CASANDRA 
Ghicisem tot ce-aveau ai mei de pătimit. 


CORUL 
Și cum de-a lui mânie neatinsă te-ai păzit? 


CASANDRA 


Din vina asta n'am avut crezarea nimănui. 


CORUL 


Dar noi avem încredere în tot ce spui. 


CASANDRA 


Vai, iar mă turbură 'nceputul, vântul 
Cumplit al căpierii mele; e frământul 
Profetic, şi 'n vârtej mă poart'avântul. 

Văd iar pârjol. Priviţi acolo în palat 

Cum stau copii, tot plodul tupilat 

De spaimă, palide-arătări visate. 

Ucişi de-o rud 'a lor din cele mai apropiate. 


ORESTIA 


Cu mâni de proprii cărnuri pline, un praznic 
De-al casei, trup și măruntae, un năpraznic 
Morman scârbos, de care parte are 

Chiar tatăl. De asta şi urzește răzbunare 

Un famen leu pândind în patu-i casnic 

Pe-al meu mărit stăpân dela război sosit, 
Pe-acel al cărui jug mi-i dat să-l duc, 

Erou al flotelor, năruitor al Troiei, 

Nu poate ști ce limbă de cățea 'nhăitată 
Viclean voios se gudură și-l tot îmbată, 

Ca o stafie 'n temelie-l sapă şi-l îngroapă. 
Sau ca ursita-l paşte să-l prăpăstue 

Sălbatec braț nebun, calău de soț în taină, 

O mască de femee! Cum, o iasmă, să te cheme? 
Balaur veninos, o Schilă, a mării bală 

Din cuib de stânci, topenia plutașilor, 
'Turbată furie din iad, neîmpăcată 

Urgie a propriilor fii. Nu chioti 

Ea, culmea îndrăznelii, ca un luptător 

Când bate în arme și dă chiote bărbate 
Parcă serba întorsul propriu 'n cetate? 

Eu vam vorbit, Nu-mi pasă dacă nu-mi veţi crede. 
Ce-i scris să vie, va veni. Și voi atunci, 
Pătrunși de jale, veţi vedea nezăbovit 

Ce sigur adevăr vam prorocit. 


CORIFEUL 


Ospăţul cărnii de copii al lui Tiest 

L-am înţeles, m'am îngrozit şi încă tremur 
De adevărul prorociei tale "'nalte, 

Dar nu m'am deslușit în celelalte. 


CASANDRA 


E vorba de-Agamemnon și de moartea lui. 


CORIFEUL 


Păzește-ţi gura! Nu cobi, nenorocito. 


36 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


CASANDRA 


Tăcerea mea nu-i poate fi de vreun folos, 


CORIFEUL 


O, nu, de-o fi cum zici — ferească cel de sus! 


CASANDRA 


Tu faci urări, când alţii nalță mâna spre-a lovi? 


CORIFEUL 


Dar crima asta cine-o poate înfăptui? 


CASANDRA 


N'ai auzit nimic din tot ce-am spus aci? 


CORIFEUL 


Ba da; ci pe făptaș eu nu-l mai pot ghici, 


CASANDRA 


Știu bine totuși graiul vostru elinesc. 


CORIFEUL 


Și prorocia care-i greu s'o lămuresc. 


CASANDRA 
Au! Au! 
Cum arde foc spre mine şi m'aprinde în vine! 
Vai mie! Apolon, iartă-mă, vai mie! 
Leoaica cea bipecă, a lupului soţie, 
In lipsa leului de sânge nobil, mă doboară 
Pe mine biata-mi. Ea, otravă pregătind 
In băutură și tăișul ascuțind 
Pentru bărbatul ei, se laudă c'astfel 
Pe mine se răzbună și de adusul meu pe el, 
De ce mai port ca preoteasă 'ntr'una 
Batjocur” asta, cârja 'n mână și cununa 
Pe frunte? Le dau foc pân” viața-mi nu se curmă, 
Hai jos cu voi, pieriţi, eu vin în urmă. 


ORESTIA 37 


Pe alta 'mbogăţiţi cu sarcin’ asta strivitoare. 
Apolon însuși mă despoaie de odoare 

In slujba lui, când chiar cu ele dăruită, 

Văzu ’ndelung cum fui batjocurită 

Tot una de prieteni și dușmani hulită. 

De mine toți râdeau ca de-o nemernică, 
Otreapă de răspântie, smintită de ușernică 
Beţivă și flămândă. Am îndurat 

Eu toate. Acum prorocul, care ma "'nzestrat 
Cu darul lui, m'aduse-aici unde mi-i scris sorocul 
Și ?n loc de-altar străbun m'așteaptă dar 

Un trunchi unde voi fi măcelărită. 

Dar moartea-mi nu va fi de zei nerăsplătită; 
Veni-va dintre voi răzbunător de seamă 

Al meu şi-al tatălui, un ucigaș de mamă 
Fugar, înstrăinat și lainic. El ducând 

Spre culmi blăstemul casei, vine în curând. 
Cu jurământ de-un zeu este legat 

S'asculte ruga tatălui său răposat. 

Dar plâng eu zărghită, de zbucium copleșită? 
Dac'am putut să văd prin ce-a trecut 

Orașul 'Troia și-acum mă uit la cei 

Care o prădară cum sunt judecaţi de zei, 
Voios mă voi supune tristei mele soarte. 
(Coboară întâia dată din car și pășeşte spre palat). 
Salut această poart'a iadului. O, s'am parte 
De lovitură grabnică de moarte 

Și, fără să mă zbat, să 'nchid a ochilor mei zare 
Cu cea mai blând 'a mea însângerare! 


CORIFEUL 


Femeie tot aşa de plâns și de 'nțeleaptă, 
Ce lung ai cuvântat! Dar dacă ştii cu-adevărat 
Pierirea ta, de ce tu, ca o juncă dreaptă, 
De sus mânată, ne 'nfricată mergi spre altar? 


CASANDRA 


Eu nu mai scap, e prea târziu, curând dispar. 


38 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


CORIFEUL 


Câştigă vreme cine mai în urmă moare. 


CASANDRA 


Văd zorile și fuga nu-i folositoare. 


l-iul BĂTRÂN 


Nenorocirea ta-i curajul tău nebun. 


CASANDRA 


I-o mângâiere de-a muri cu nume bun. 


AL II-lea BĂTRÂN 

Dar n'o cunoaşte omul fericit. 

(CASANDRA urcă treptele palatului. Se oprește un minut). 
CASANDRA 

Vai ţie, tată, vai de tine, de copiii dragi! 

(Ea se depărtează de poartă ca și cuprinsă de o groază subită). 
I-iul BĂTRÂN 

Dar ce te superi şi 'napoi te tragi? 
CASANDRA 

Oh! Oh! 


AL II-lea BĂTRÂN 


De ce te vaeţi? Ce stai îngrozit! astfel? 


CASANDRA 


Din sală simt un iz de sânge şi măcel. 


AL III-lea BĂTRÂN 


Miroase-a jertfe din altare sfinte. 


CASANDRA 


E abure ce mai răsuflă din morminte. 


ORESTIA 


AL IV-lea BĂTRÂN 


Nu-i mirodenie, scumpet din Siria? 


CASANDRA 


O dragii mei, mă duc. De teamă eu 

Nu tremur ca o pasăre ’n tufiș. 

(Se întoarce încă odată înapoi). 

Dar după moarte-mi, rogu-vă să nu uitaţi: 
Când o femee în locul meu va răposa 

Și un bărbat cădea-va 'n locul altuia 
Trădat de o femee, eu cu ast'atunci aştept 
Să capăt dela voi al ospeţiei drept. 


I-iul BĂTRÂN 


Te plâng, sărmano osândită tu de sus. 


CASANDRA 


Mai am de-adaos un cuvânt, e cel din urmă 
Suspin al meu, Acum cu stinsul razelor 
Murinde de-ale soarelui, eu rog pe zei 

Să mă răzbune pe dușmanii mei, ucigători 
Unei femei robite, o faptă de mișei! 

O, jalnic rost al omului! O umbră 

I-alungă tot norocul, iar obida-i 

Burete ud ce şterge scrisul ce pe tabli 

Și asta-i mai de plâns, mai dureros. 

(Intră în palat). 


SCENA VIII-a 


CORUL 


Nu-i nici un om sătul vre-odată 

De bună stare. Nu-i nimeni care-opreşte 
Să intre în palat râvnit de oameni 

Şi socotit un vistiernic de-avuţii. 

Lui Agamemnon îi meniră zeii 

Să ia cetatea neînvins'a lui Priam; 


39 


40 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Märit de ei, se 'ntoarse el în țară. 

Iar dacă vina sângelui străbun 
Plăteşte el murind şi pentru morți, 

In urmă-i lasă moartea moştenire. 

Ce om, ştiind aceasta, s'ar mândri 

Că nici o zestre de păcat nu moşteni? 


AGAMEMNON 
(Din interiorul palatului). 


Au! Au! Vai mie! Vai, de moarte sunt rănit! 
CORIFEUL 


'Tăcere! Cine a gemut așa morţiş lovit? 


AGAMEMNON 

(Aproape înnăbușit ). 

Vai, mă omoară! MPa răzbit a doua oară! 
I-iul BĂTRÂN 


Omor s'a 'nfăptuit. E regele care a gemut? 


AL II-lea BĂTRÂN 


Hai spuneţi fiecare ce-i mai bine de făcut? 


I-iul BĂTRÂN 
Părerea mea-i să dăm un strigăt de-ajutor, 
Să vie aici cu arme gloată de popor. 
AL II-lea BĂTRÂN 
Eu zic mai iute în palat să năvălim, 
Cu spada trasă crima s'o descoperim. 
AL III-lea BĂTRÂN 
Și eu sunt de părerea asta, să pornim 
La faptă repede, să nu mai zăbovim. 
AL IV-lea BĂTRÂN 


Văd apriat, sunt semne care-arată 
Că tirania va fi grabnic întronată, 


ORESTIA 41 


AL V-lea BĂTRÂN 
Noi pierdem vremea, pe când ei batjocorind 
Codirea noastră, nu mai stau cu mânile dormind. 
AL VI-lea BĂTRÂN 
Eu nu știu ce sfat să vă dau. Căci dacă vrem 
Să 'nfăptuim, se cere și să chibzuim. 
AL VIl-lea BĂTRÂN 
Gândesc la fel, fiindcă negreşit 
Vorbind, pe rege nu 'nviem, dac'a murit. 
AL VIII-lea BĂTRÂN 
Cum? Viaţa să ne-o terfelim în mârşăvie 
Sub jugul unor lotri de domnie? 
AL IX-lea BĂTRÂN 
Murim mai bine, nu putem răbda ticăloșie 
Ca asta, moartea-i mai ușoară ca o tiranie. 
AL X-lea BĂTRÂN 
Dar ce dovadă-i că al nostru rege a murit? 
Ne vom lua noi numai după auzit? 
AL XI-lea BĂTRÂN 
Să nu ne 'nflăcărăm pe neștiute; una-i 
Deplin să ştim și alta e să bănuim. 
AL XII-lea BĂTRÂN 


Numai un sfat e cel mai bun: S'aflăm întâi 
Ce-i sigur despre soarta regelui. 
(Când se pregătesc să intre în palat, canaturile porții se deschid vraişte. Pe prag 


apare CLITEMNESTRA cu securea în mână. In interior se vede cada, pânza, 
REGELE mort şi cadavrul CASANDREI). 


42 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


SCENA IX-a 


CLITEMNESTRA 
Trag masca, spun pe față, nu mă rușinez: 
Cu totul altfel ca nainte acum vă cuvântez. 
Când vrei să birui pe cei ce par prieteni buni, 
In ce chip altfel mreaja poţi s'o *'nstruni » 
Mai sus ca nu cumva ei peste ea să sară? 
De mult am pus la calea ast'amară 
De vrajbă veche, abia acum am izbândit. 
Aci stau, unde fapt'am săvârşit-o și-am lovit, 
E fapta mea şi nu mă lepăd nicidecum de ea. 
O largă mantie, drept un năvod la pescuit 
Am azvârlit asupra-i ca un giulgiu strălucit, 
De n'avea cum să scape fără arme, fără scut. 
Izbii de două ori. Și el după 'ndoit gemut 
Slăbi la 'ncheieturi. Iar cum se prăbuși, 
Izbesc a treia oară și-l trimit de-aci 
In dar de jertfă cuvenit lui Zeus cel de jos, 
Străjerul morţilor. Lungit așa își dă suflarea 
Și-i curge şuruind izvor însângerarea, 
De-mi răcoreşte fruntea roua sângerie, 
Și mă înviorez nu mai puţin decât ogorul 
Udat de ploaie ce-l înspică şi-i mărește sporul. 
Vă bucuraţi, bătrâni ai țării, de cumva 
De ast'aţi fi în stare de-a vă bucura. 
Eu tot tresalt. Și dacă peste morți se toarnă paos, 
Aici e drept, de mii de ori mai drept adaos 
Să curgă băutură, ca să vie el să bea 
Din urmă, din otrava de blăstem, cum altul nu-i, 
Cu care-umpluse şi-osândise casa lui. 


CORUL 
Stäm uluiți de-a ta smintire ne 'nfrânată, 
Cu care lauzi crima ta înfricoşată. 


CLITEMNESTRA 


Mă încercaţi ca pe-o femee nebărbată, 
Dar eu vorbesc cu inima ne 'nfiorată 


ORESTIA 


La voi ca să o ştiţi. Tot una-i de mă 'nvinuiţi 

Sau nu. Acest cadavru-i al aceluia 

Ce-a fost bărbatul meu, ucis cu astă dreapt'a mea, 
Şi fapta e făcută drept. Așa-i, aşa! 


CORUL 


Cu ce venin te-a otrăvit 
Pământul sau adâncul mării, 
De-ai îndrăznit, de-ai nebunit 
Să 'nfăptui culmea destrămării, 
Omorul ne mai pomenit? 
Blăstemul țării, țipăt din popor 
Te-a osândit la surghiunit, 

Că tu ești groaza tuturor. 


CLITEMNESTRA 
Mă osândiţi să fug din ţară dintre-ai mei, 
Să port mânia lumii şi blăstemul ei, 
Voi care n'aţi avut nimic de zis învinuind 
Pe-acest călău, care nimic mai mult neprețuind 
Decât un miel din turmele-i bârsane 
Jertfi pe fata lui, copila-mi dragă mie 
Din sângele durerii mele, ca el în loc s'aţie 
Duşmane vânturi ce-i veneau din Tracia. Pe el 
Voi trebuia să-l alungaţi ca pe-un mișel 
De greu păcat. Şi tocmai voi a mea purtare 
O judecaţi fără cruţare? Eu pot la fel, 
Să v'ameninţ. Sunt pregătită de război 
Şi pot să lupt. Invingeţi-mă 'ntâi, apoi 
Să-mi dați poruncă. Dar de-o fi să fiu mai tare, 
Vă dau eu pildă de ce-i cumpăt și 'nfrânare. 


In româneşte de G, MURNU 


O EVOCARE DE DASCĂL 
VALOROS: ION C. GEORGIAN 


In trecutul şcoalei noastre secundare, osebit de ceata nume- 
roasă a profesorilor fără relief, figuri spălăcite și mediocre, cu o 
notorietate extrem de limitată și chiar aceasta comică uneori, în 
sfârșit aparte chiar de aceia care își făceau convenabil datoria, co- 
respunzând fără nicio critică gravă unui oficiu modest și nepre- 
tenţios, a existat şi o galerie restrânsă de figuri proeminente, de 
oameni afară din comun, care se afirmau strălucit pe catedră, prin 
entuziasmul lor comunicativ, prin iscusinţa lor didactică, sau prin- 
tro știință întinsă și solidă, depășind cu mult pe aceea a manuale- 
lor. Aveai impresia că oamenii aceştia, într'o conjunctură mai 
favorabilă a vieţii, ar fi putut merge mai departe și ajunge mai sus, 
iar rămași aicea, fie din vina indolenţei lor, fie din acea a vitregiilor 
externe, întreceau cu statura lor spirituală nivelul colegilor obiș- 
nuiți, ridicând învățământul secundar însuși dincolo de treapta 
lui curentă și înviorându-l la orele lor de clasă cu adieri aproape 
universitare. 

Dela lecţiile acestor profesori reţii pentru toată viaţa cel puțin 
unele învățături răslețe, dar care s'au integrat pentru de-a-pururi 
în conţinutul sufletului tău, ajungând pe alocuri adevărate idei 
determinante, — iar când mai târziu îi compari cu alți magistri 
mai celebri, la care ai făcut ucenicie pe trepte mai înalte de învă- 
țământ, vezi că amintirea celorlalţi rezistă, și oricât îţi vei fi îm- 
bogăţit colecția de mândre icoane argintate, nu e cazul să dai la 
o parte vechile iconiţe la care ai învățat rugăciunile de bază, închi- 
nându-te de copil. 


O EVOCARE DE DASCĂL VALOROS: ION C. GEORGIAN 45 


Și totuși acei dascăli de valoare, dintre care unii n'au avut pici 
obiceiul scrisului și au rămas numai ca vie aducere aminte în su- 
fletul foștilor școlari, sunt greu amenințați de valul tot mai dens al 
uitării, pe care nu pot înrota mult timp la suprafață decât talentele 
excepționale sau oamenii care s'au opintit mai tare şi s'au legat 
mai temeinic de evenimente istorice importante. 

Printre aceste figuri deosebite pe care ar fi păcat să nu le fi- 
xeze, de sigur fără exageraţie dar cu pietate, acei care le păstrează 
în inima lor, este, cred eu, și fostul meu dascăl de Istorie, la liceul 
Sf. Sava, Ion C. Georgian. Il port neaburit în gândul meu, din 
ziua celui dintâi contact, în clasa întâia a liceului. Deprins în 
şcoala primară cu un singur profesor pentru toate materiile clasei, 
urmăream în primele zile, curios și intrigat, defilarea lungului 
şirag de dascăli, care se schimbau din oră în oră, fiecare având în 
sarcina sa altă materie a programei. "Ţin minte că Georgian a apă- 
rut mai la urmă. Până la el făcusem succesiv cunoștința altor ipo- 
chimene, belferi cu cap de caricatură și incapabili să impună tăcere, 
alții mai fercheşi dar permanent încruntaţi, socotind că trebue să 
ne îngrozească din primul moment, înghețându-ne cu prealabile 
vorbe de ocară şi căutându-ne gâlceavă din nimic. Alternând între 
senzaţii de spaimă şi de ilaritate, am ajuns la ora de istorie când 
îşi făcu apariţia pe ușă un omuleț mărunt, dar bine legat, cu căpă- 
țâna mare, cu părul negru lucios și cu mustața tunsă. Inaintând 
grăbit spre estrada catedrei, aşezându-se apăsat în scaun și rotin- 
du-și o vie privire împrejur — materialul uman al clasei îi era ne- 
cunoscut, și deci se mulțumea deocamdată c'o impresie de ansam- 
blu — profesorul, al cărui fluid ne-a stăpânit de îndată și ne-a lăsat 
cu ochii ațintiți de interes — începu prin a recomanda ca manual 
de clasă Istoria antică de Teodor Ionescu revăzută de Georgian, 
— adăugând cu ăioasă voce cadenţțată: «iar acest Georgian sunt 
eul». 

Nu ştiu în ce măsură a contribuit să ne impresioneze această 
calitate de semi-autor al cărţii; ce poţ spune e că din prima zi s'a 
statornicit autoritatea neclintită a profesorului, la a cărui oră lini- 
ştea nu cunoştea nicio defecțiune, deși nu era vorba de o tăcere 
îngrozită, ci numai de una respectuoasă, preocupați mai cu seamă 
să nu supărăm pe omul acesta ale cărui cuvinte la aşteptam cu 
nesaţiu și le sorbeam cu lăcomie... 


46 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Ce minunată era jumătatea de oră când Georgian începea să ne 
povestească evenimentele lecţiunii următoare! Cu ce interes am 
străbătut istoria omenirii, dela Egipteni până la Romani, mai ales 
pe parcursul Greciei vechi, dela încântătoarea ei mitologie până 
la eroica şi luminoasa ei istorie... 

Când mă gândesc la încordarea bucuroasă cu care urmăream 
firul istorisirilor profesorului, fără a pierde o silabă, şi fiind capa- 
bili să reproducem îndată cel puțin partea lor esențială, îmi dau 
seama cât era de nătângă pretenția pedagogiei docte care ne-a 
bântuit în anii următori, pretinzând invariabil, pentru toate obiec- 
tele, ca profesorul când explică să nu vorbească numai el, ci să-și 
fragmenteze expunerea, controlând atenţia elevilor și verificând 
într'una cât au reţinut și ce au înțeles! Ba chiar să scoată cunon 
ştințele nouă din bagajul mai vechi al copiilor, printr'un fel de 
moșie adesea artificială și nu arareori comică în toată puterea 
cuvântului. 

Georgian nu își întrerupea continuitatea organică a povestirii, 
— o condiţie, cred, a farmecului ei — dar nu era unul în clasă care 
să nu asculte și să nu bage la cap. 

De sigur la vârsta aceea nu știam nimeni ce înseamnă și ce este 
un orator, Poate nici nu cunoşteam cuvântul. Dar ceea ce eram 
absolut siguri, e că Georgian vorbește altfel decât ceilalți profe- 
sori, că fraza lui te înlănțue și te fură, că te face să pricepi ascul- 
tându-l, chiar reflecţii mai grele, și să cuprinzi cu înlesnire un nă- 
mol de detalii care, în gura altuia, te-ar fi copleșit de-a-binelea. 

O dovadă a gradului în care mă pasionase istoria omenirii, 
reînviată în explicaţiile lui, e că numaidecât ce am încheiat anul 
şcolar, mai înainte de a pleca în provincie, acasă, mi-am cumpărat 
manualul anului următor, Istoria Evului Mediu, plin de nerăb- 
dare să cunosc neîntârziat succesiunea evenimentelor, după căde- 
rea Imperiului roman. Când m'am întors în toamnă la școală, 
cunoşteam cu destule amănunte, la istorie, materia rezervată anului 
în curs. 

Dar în clasa a doua ne pândea o neașteptată lovitură. Profe- 
sorul Dobrescu, care preda istoria în cursul superior al liceului, 
încetează din viaţă, iar Georgian ne părăseşte, trecând în locul lui. 
Mare jelanie în clasa noastră, unde ne simțeam realmente neno- 
rociţi, Durerea s'a transformat într'o şedinţă lacrimogenă, atunci 


O EVOCARE DE DASCĂL VALOROS: ION C. GEORGIAN 47 


când Georgian, la ora când ar fi urmat să ne facă lecţia, dar acum 
se ducea în clasa a 7-a, mi se pare, a ţinut să s'abată o clipă pe la 
noi, pentru a-şi lua bun rămas, mângâindu-ne că despărţirea e 
temporară şi — cu ajutorul Domnului — ne vom reîntâlni peste 
doi-trei ani, în cursul superior. Slabă consolaţie, și-mi amintesc 
că în ziua aceea am fost cu toţii năuci și în rânduri compacte îi 
pândeam ieşirea din noile lui clase, unii cu speranţa puerilă că 
văzându-ne aşa de disperaţi, va consimţi să se întoarcă îndărăt, 
la noi! 

Reţin din vremea aceea încă două întâmplări care n'au putut 
decât să mă măgulească personal. Prima, că la examenul de fine 
de an, — la Istorie, clasa II-a — ne-am pomenit deodată în sală 
cu Georgian, care se așeză în bancă și trimise un bileţel profesoru- 
lui ce-i luase locul în cursul inferior. Numaidecât un coleg al meu 
și cu mine, deși nu ne venise rândul, după alfabet, am fost scoși 
la examen și interogați. Fuseserăm favoriţii lui Georgian și acum 
el venise să ne asculte. 

Nu mult după aceea, alt semn de atenţiune. Intr'o zi portarul 
internatului ne înmânează mie şi aceluiași coleg câte-o broșură 
din partea « d-lui Profesor Georgian ». Broșura era scrisă de dânsul ' 
și se intitula: « O pagină ignorată din domnia lui Ștefan cel Mare », 
având ca temă, aprig susținută, că marele voevod moldovean dom- 
nise şi în Muntenia 16 ani. Concluzia era în adevăr senzaţională, 
dar cercetările ulterioare nu au confirmat-o, aşa că ideea lui Geor- 
gian a rămas o ipoteză imaginară, de-a capul primită cu îndoială 
de alţi istorici, deşi, fireşte, pentru noi, şcolarii săi, a dăinuit mai 
multă vreme, legată de prestigiul unic al dascălului nostru... 

Alt moment important în legătură cu dânsul a fost vestea pe 
care ne-au adus-o elevii din cursul superior, că Georgian candi- 
dează la o catedră universitară și că are toate şanșele să reușească. 
Concursul s'a ţinut la Iași, doi ani consecutivi — fiindcă la prima 
dată rezultatul a fost nul, —iar adversarul profesorului nostru 
era foarte tânărul, dar de pe atunci fenomenalul Nicolae Iorga. 
De sigur, noi toți împărtășeam convingerea că Georgian era cel 
mai merituos, iar Iorga un protejat — frază pe care o primiserăm 
bucuroși din zborul vorbelor de clacă. Am socotit ca o nedreptate 
căderea lui Georgian, care nu ni s'a putut ascunde, dar cel puțin 
am rămas cu satisfacția că lupta a fost înverşunată, că diferența 


48 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


de notă a fost minimă, ba chiar că o parte din comisie se pronun- 
tase pentru Georgian. Zvonurile acestea nu erau de altfel complect 
fanteziste, fiindcă vreo doisprezece ani mai târziu, când m'am sta- 
bilit la Iaşi, odată cu începutul carierei mele didactice, am înre- 
gistrat încă ecouri de-ale acelei lupte epice, rămasă în memoria 
multor asistenți. Ba chiar doi foşti membri din comisie, profesorii 
Caraiani şi Alexandru Xenopol, mi-au vorbit de talentul de expu- 
nere al lui Georgian, de eleganța cu care înfățișa cunoştinţe bine 
închegate, în contrast cu torentul amețitor de fapte şi amănunte, 
evident mai bogate la Iorga, dar pe atuncea — pare-se m— mai puțin 
stăpânite şi turnate în perioade mai puțin magnifice decât avea 
s'o facă mai târziu. 

Căderea lui Georgian a prezenţat totuși pentru mine avantajul 
de a-l avea profesor în cursul superior. De aci păstrez o nouă 
pătură de amintiri, de alt ordin decât acelea povestite mai înainte. 
In cursul superior se relua din nou materia istoriei universale, nu- 
mai că se aducea până în zilele noastre şi oarecum urma să se desa 
fășoare pe un plan de interpretare mai înaltă. In cadrul acestei 
misiuni, Georgian își începea istoria omenirii, cu o vastă introdu- 
cere filosofică, în care ne descria formele structurale ale societăţii 
omenești și geneza instițuţiunilor. Am rămas cu multe cunoștințe 
de atuncea şi cu o amintire interesantă. Vrând să ne explice geneza 
religiilor, ne-a prezentat rând pe rând o teorie atee, care cobora 
religia la rangul unei superstiții, şi altă teorie, mai rafinată, care 
făcea din religie un adevăr suprem și implica necondiționat exi- 
stența dumnezeirii înseși. Ceea ce a fost curios, e că deşi Georgian 
insista stăruitor asupra superiorității ultimei teorii, noi am rămas 
mai convinși de cea dinainte, aţât e de adevărat că argumentele 
superficiale ale concepției atee sunt mai la îndemâna adolescenți- 
lor, decât acelea opuse, pe care sau le crezi fără discuţie, sau, odată 
ce admiţi discuţia, îți trebue, pentru a le sezisa adâncimea, o pre- 
gătire intelectuală ceva mai avansată. : 

Consideraţii de înţelegere filosofică Georgian nu s'a mărginit 
să facă în acea, pentru noi, faimoasă introducere, m— ci întovă- 
răşea cu ele expunerea întregii istorii universale, culminând cu 
disecția Revoluţiei franceze, eveniment care pe vremea aceea nu 
se învăța decât în cursul superior. In genere, nu era întâmplare 
istorică mai de seamă, la care Georgian să nu-și fi completat po- 


O EVOCARE DE DASCĂL VALOROS: ION C. GEORGIAN 49 


vestirea, prin judecarea ei din punctul de vedere al rosturilor ome- 
neşti, și nu era elev mai greoi la minte care să nu-și fi scuzat nota 
rea căpătată, invocând că profesorul — cu eterna lui manie inter- 
pretativă — l-a scos din povestirea faptelor, întrebându-l acel 
funest: « Cum trebue să judecăm şi ce trebue să înțelegem? »... 
care nu se găsea în carte și care, după opinia victimei, nici nu este 
istorie propriu zisă. 

In timpul meu de elev-superior, Georgian a luat iniţiativa 
unei « Asociaţii a Profesorilor secundari » cu rolul de a institui 
concursuri între elevii din toată ţara, anticipând misiunea « Tine- 
rimii >, dacă nu cumva aceasta din urmă nu va fi fost chiar o con- 
tinuare transformată a Asociaţiei în chestiune, 

Știu că am luat şi eu parte la cel dintâi concurs și am dobândit 
premiul « Rovine », — cu o cruciuliță de metal și o diplomă tipă- 
rită, pe care cred c'o păstrez. Dar partea mai importantă a fost 
alta, în sala Ateneului, unde a avut loc distribuirea premiilor și s'a 
desfășurat o solemnitate de care îmi amintesc deosebit de viu. 
Asista în lojă ministrul Haret, cu figura lui rece și impasibilă, 
iar Georgian a citit de pe scenă o cuvântare, pretenţios stilizată, 
rostind-o întrun ton declamator, emfatic, altul decât acela cu 
care ne obișnuisem și pe care îl preferam însutit. Frazele lui erau 
de asemeni destul de bombastice şi-mi amintesc până astăzi de 
una care ne vorbea de «undele cele mai amare ale lacului dez- 
nădejdei ». y 

Este o mare greșeală să cauţi a ieși din gen, și în cazul de față 
a înlocui genul academic, în care excelai, cu o săltare imprudentă 
în văzduhuri poetice, pentru care nu posezi aripi destul de sprin- 
tene sau articulaţii destul de viguroase, A fost o adevărată ușurare 
când el a terminat lectura și a cerut cuvântul un moşneguţ din 
sală, care a fost primit pe estradă cu vădite gesturi reverențioase; 
era faimosul retor Nicolae Ionescu, cândva şi el profesor de isto- 
rie la Universitatea din Iaşi. In contrast cu frazele chinuite din 
textul lui Georgian, Nicolae Ionescu a pornit să vorbească liber 
şi spontan, în fraze limpezi şi naturale, care curgeau sonore și 
lesne construite. Vreo cinci minute cucerise sala, după care însă 
a început să se încurce tot mai tare într'o reţea de fraze la fel de 
curgătoare, dar care parcă nu mai spuneau nimic. Aproape o oră 
şi-a întins vorbirea, dându-ți permanent impresia că ar vrea să 


4 


50 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


sfârșească, dar că nu ştie cum. În așteptarea unei concluzii fru- 
moase care însă îi scăpa într'una, ne-a adus la exasperare, reabili- 
tând parcă discursul lui Georgian. 

Am puţine lucruri de spus despre finalul dureros al fostului 
meu profesor. Eram mai de multă vreme student la Universitate 
şi — în altă arie de studii — mă gândeam mai rar la el, când 
într'o zi pe stradă mă oprește Virgil Popescu, dascăl și dânsul la 
Sf. Sava, de limba germană. 

— Ai aflat? mă întrebă, oprindu-se. Eri îl internarăm pe 
Georgian la Suţu. 

— Cum asta? răspunsei nedumerit. 

— Dădea el semne d= sminteală de mai multă vreme, era sucit 
şi curios, așa că îl botezaserăm, colegii, Harţă Răzeșul. Dar în 
ultimele zile înnebunise complect. 

Mai târziu am auzit că se îndreptase, căzând totuşi în manie 
religioasă. A fost pensionat dela catedră şi în urmă s'a retras la ţară, 
pe meleagurile lui natale, la Vorniceni, în Dorohoi. Viaţa totuși i 
s'a prelungit cu prisosință, căci, peste vreo şaisprezece ani, m'am 
pomenit cu o scrisoare dela dânsul, la Ministerul unde eram 
titular. Nu ne mai scrisesem niciodată, dar el nu pierduse 
din vedere evoluţia fostului său şcolar, iar acum găsise prilejul 
să-mi vorbească despre o lucrare a mea filosofică, ce îi căzuse 
în mână. Mă felicita pentru punctul meu de vedere « spiritualist », 
dar adăuga totuşi cu un ton de fanatică fervoare că nu ajunge să 
raționezi dialectic pentru a ajunge la înțelepciune, ci calea este 
alta, calea mi-o arăta dânsul, încheind epistola cu această apo- 
strofă: « Umileşte-te, umileşte-te în fața lui Dumnezeu! ». 

N'am cunoscut exact ziua morții sale și nu știu dacă a fost 
blândă sau frenetică. Insă oricum, nu pot să nu constat oarecare 
analogie între sfârşitul lui şi acela al rivalului său de o clipă: Ni- 
colae Iorga. Zilele amândorura s'au încheiat într'o tragedie ter- 
minală, înfrăţiți de securea unui destin nemilos, chiar dacă lovi- 
tura na fost de acelaş fel și de aceeași natură. Dar la amândoi 
viaţa n'a curs până la urmă în albia depănării normale, ci s'a frânt 
din calea ei firească sub aceeași fâlfâire a urgiei. 


I. PETROVICI 


LETOPISEŢI 


NOI MOȘTENIM 


Noi moștenim acest tărâm 

Dela măritul Impărat din Râm. 

Blagoslovit să-i fie osul 

Că şi-a trimis încoace şi prisosul 
Și legene-i țărâna și mormântul 

Și-adie-i-le vântul. 


Ne "'ncinse țarina cu brâu 

De râuri și-i urzi năframă 

Jur împrejur, de grâu. 

In soare bate-a zale de aramă. 


Strămoşul lui făcuse dintr'o piele 
Hotarul țării sale nou, 
Imprejmuind cu noduri de curele 
Croite din spinarea unui bou. 


« Socot cureaua, zise, ca un zid: 
Pe cine-l sare, îl ucid». 

Și fratele lui geamăn, este scris, 
Că l-a sărit în râs, Și l-a ucis. 


Dar, cel puţin, mărite Impărate, 
Acela i-a fost frate. 


4* 


ACI, LA NOI 


Aci, la noi, ne-ai dat vecine 

O 'nvălmășală de maimuțe și jivine, 
Cu graiul nădușit și "ntârâtat. 

De se mângâie, pare că se bat 

Pe demâncare și simbrie 

Și ocărăsc răstit când se îmbie. 
Strâmbi şi la gând şi la căutătură, 
Nasul turtit le stă lipit de gură 

Și nările sleite pe măsele 

Arată neamul bun, ca la cățele. 
Peltică 'n buze, limba lor trândavă 
Frământă vorba grea, ca o potcoavă. 
Gingia, rozătoare din părinţi, 
Rânjește și surâde furiș, cu patru dinţi. 
Șaşie mintea şi 'n deșert șireată, 

Te linge și 'mbălează totodată. 


Mărite Doamne, un dușman 

Ne "'nfruntă ’n fiecare an 

Și n'am avut, din leat în leat, 
Niciun cules netulburat, 
Mânjind mereu cu săbiile scoase 
Hotarul și porumbul cu mătase. 


Suntem, e drept, viteji din vrej 
Dar ne 'ntrerupt să fim viteji, 
Findcă poftește fiara la bucate, 
Din toate părțile nesemănate? 


BURUIANA ASTA 


Cu liftele de pe hotare 

Spadele noastre știu să se măsoare 

Și, slavă Domnului, s'au măsurat 

Și sus și jos, în lung și lat. 

Când nu le-am frânt, de mijloc, în pământ, 
Robia și răbdarea scrâșnită le-a înfrânt. 


Făptura lor ia fință numeroasă, 

Când gălbejită, vânătă, când grasă. 

Când se arată 'n turnuri și 'n cetate, 
Când iese 'n iarba din bucate, 

Stă când pitită 'n cărți şi călimară, 

Se mută şi, ca musca și molia, și zboară; 
Un mucegai, un lindin, o mușiţă. 

Se 'mpacă și cu gerul și 'mpuie în arșiță, 
Se 'ncuibă prin odăjdii, în altar, 

Ia chip cinstit de dascăl cărturar 

Și-ţi face axioane şi colinde. 

Te-a sărutat şi știi că te va vinde. 


Nu ai adus-o tu în ţară 
Otrava palidă și acrișoară. 


Voinic întors de pe hotar acasă 
O liftă mai ascunsă îl apasă, 

Mai molcomă și mai gingașe. 

O simte ca "n opincă și"'n cămașe. 
Tiptilul corci de mătrăgună 

Cu grâul crește dimpreună. 


54 


El s'a ivit, s'a strecurat, 

Pe arături, la semănat, 

Și-a prins atâta rădăcină 

Că țarina 'mpărate, este plină. 
Unde-și dă brazda rodul cel mai cald 
Acolo-i sare vârful mai înalt 

Și 'nfăşură tulpina, din răzor, 
Moalele zgârci, întins și târîtor, 


Și ce-i mai greu, nici coasa și nici focul 
Nu dovedesc să curățească locul. 
Au stăvilit voinicii, la graniță, năpasta: 
Ei nu pot să stârpească buruiana asta, 
T. ARGHEZI 


NU SUNT CE PAR AFI... 


Consecvent cu sinceritatea de care am dat totdeauna dovadă, 
atât în viață cât și în opera mea literară, mărturisesc că sentimentul 
cu care mă prezint astăzi în fața d-voastră, este un fel de jenă ca- 
raghioasă. Jena unui luptător de bâlci, care se trezește învins, fără 
să fi avut măcar ocazia să lupte. Şi ştiţi de ce?... Fiindcă n'am 
bănuit niciodată că aș putea avea dușmani. Abia astăzi, pentru 
prima oară, dau ochii cu dușmanii mei — adică cu d-voastră, cetitorii 
« Revistei Fundațiilor Regale », al căror director domnul profesor 
Caracostea, deși mi-l credeam prieten, de data asta îmi dau seama 
că a jucat, față de mine, rolul calului troian. 

Iată-mă dar, fără niciun fel de luptă, prizonierul domnului 
profesor Caracostea şi al d-voastră. Iată-mă forţat să mă desbrac 
de tot ceea ce constitue secretul decenței costumului meu artistic, 
sub care, până azi cel puţin, am reușit să mă strecor prin literatura 
română, fără să fi avut nevoie să afișez în mod public firma croito- 
rului care mi l-a confecționat sau a magazinului care mi-a furnizat 
stofa, 

Dar fiindcă aşa a fost scris să se întâmple, « T'reacă dela mine 
şi acest pahar », Vă previn însă că veţi afla lucruri de care o să vă 
cruciți. Deocamdată nu insist decât asupra unui adevăr pe care, 
probabil, nu-l bănuiți încă. Adevărul acesta este că un artist, ori- 
care ar fi el, cu cât încearcă să se explice, cu atât se și micșorează, 
Și eu cred că un artist, chiar când ar fi ceva mai mic, are interesul 
să pară ceva mai mare, Păcatul nu se motivează. Se mărturiseşte 
numai și atâta tot. Rezultatul? Se iartă sau sə pedepsește. Se 
iartă? Atât mai bine pentru autor. Se pedepsește? Atât mai rău 
pentru editor, Aitistul însă, adică omul care păcătueşte con- 


56 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


ştient, nu trebue să se lase terorizat de curiozitatea intransigentă, 
a celor care n'au cunoscut încă voluptatea păcatului în artă. 

Artistul adevărat își culege fructele numai din propria lui gră- 
dină. Şi în grădina oricărui suflet de artist crește totdeauna un pom 
al cunoștinței binelui și răului. Arta începe dincolo de zidurile 
chinezești ale Paradisului pământean. Ea este un dar dela Dumnezeu, 
graţie căruia, mai curând sau mai târziu, te poți întoarce iar acolo 
de unde ai fost dat afară. 

Vă las deci d-voastră întreaga răspundere, dacă, după sfârșitul 
spovedaniei mele, poetul Ion Minulescu are să vă pară mai mic 
decât este în realitate. La drept vorbind însă, mie personal îmi este 
perfect egal, fiindcă eu, propriu zis, rămân tot acela care sunt. 
Vreau să zic, o simplă pradă de război și nimic mai mult. D-voastră, 
însă, luaţi bine seamă, ca nu cumva cu prilejul acestei prăzi de 
război, în loc de un câștig real, să nu vă alegeți cu o simplă cimi- 
litură literară. 

r" 

Și acum, fiindcă vreți să aflați cine cred eu că sunt, iată, vă 
spun. Atât în viață cât și în opera mea literară, eu am fost și con- 
tinui să fiu expresia unor evenimente neprevăzute. Primul eve- 
niment, bunăoară, ar fi chiar naşterea mea. Nu este o glumă, ci 
este purul adevăr, fiindcă eu m'am născut întâmplător la Bucu- 
rești, când ar fi trebuit în mod normal să mă nasc la Slatina. M'am 
născut însă «copil postum », șase zile după moartea tatei la Bu- 
curești, unde mama venise ca să-l îngroape și de unde din cauza 
viscolului care înzăpezise linia ferată, nu s'a mai putut întoarce la 
Slatina, unde locuia întreaga mea familie și unde în mod logic ar 
fi trebuit să mă nasc și eu. 

Un alt eveniment neprevăzut este numele meu. Familia mea 
hotărîse ca în cazul când aș fi fost băiat, după cum de altfel se și 
întâmplase, să fiu botezat cu numele de Tudor, așa cum îl che- 
mase și pe tata și pe un alt ilustru ascendent al familiei noastre, 
Tudor Vladimirescu, care, după cum se știe, presărase pe ambele 
maluri ale Oltului o mulțime de copii. Cum însă eu mă născusem 
în noaptea Bobotezei spre Sfântul Ion, mau botezat Ion, adică 
Ion Botezătorul, deși după darurile cu care mă învrednicise cel 
de sus, ar fi trebuit să port numele lui Jon Evanghelistul. Păcat 


NU SUNŢ CE PAR A FI.. 57 


că n'am avut şi darul oratoriei, ca să mă mai pot numi şi Ion Gură 
de Aur. 

Şi acum daţi-mi voie ca dela București, unde mă născusem, 
să pornesc cu mine de mână la Slatina, unde trebuia să mă nasc, 
dar unde în schimb aveam să-mi petrec primii ani ai copilăriei 
sub numele de Ion, sau, după fantezia prietenilor de aceeaşi vârstă 
cu mine, Ionel. Dar de acest diminutiv astăzi nu cred să-și mai 
aducă aminte decât singurul și cel mai vechi prieten al meu Con- 
stantin Osiceanu, fostu! director al Societăţii Petrolifere « Steaua 
Română p, care pe vremea aceea nu se numea nici el Constantin, ci 
Codiţă. 'Trebue să mai adaog însă, că în familie, eram mângâiat 
cu numele de Bucu. Acest Bucu al meu trebue să fi fost pe vre- 
mea aceea un fel de Bizu al domnului Eugen Lovinescu de azi. 
Eu însă n'am făcut greşeala să-l plimb cu mine prin literatură, şi 
m'am cotorosit de el, chiar pe pragul primei clase primare. 

De când am început să mă numesc Minulescu Ion, numele 
acesta după cum vedeţi, l-am păstrat până azi cu toată sfințenia 
cuvenită unui nume adevărat, de care nu-ţi este nici ruşine nici 
teamă că ar mai putea fi purtat şi de altcineva. Vă spun lucrul 
acesta, fiindcă mă gândesc cu oarecare dezgust la atâtea nume de 
scriitori români pe care nu le descoperi că au fost false, decât 
abia după moartea scriitorului, când după lege, mortul trebue să 
fie îngropat sub numele lui adevărat, adică cel din actele sale de 
stare civilă, şi nu cel din revistele sau volumele prin care circulase 
în timpul vieţii. 

De nevoie, totuşi, din când în când, m'am prezentat şi eu pu- 
blicului cetitor sub nume false. Pseudonimele mele, însă, au fost 
trecătoare. Aşa, bunăoară, când eram debutant, iscăleam Nirvag. 
Dar după ce un director de revistă literară m'a repezit la 4 poșta 
redacţiei p cu apostrofa: 4 Nirvan?... In van, tinere! In van! p, 
am renunţat pentru totdeauna la acest pseudonim pretenţios, de al 
cărui exagerat exotism literar, mărturisesc că-mi vine să roşesc 
astăzi. Tot aşa, în ziaristică, am variat pseudonimele «Caran 
d'Ache p, « Koh-y-noor p şi 4 Hardmuth Nr. 2p după coloarea 
politică a ziarelor, unde eram plătit cu bucata. De asemenea, când 
eram funcționar la Constanţa, împreună cu regretatul Dimitrie 
Anghel, în colaborare cu care am tradus câțiva poeţi francezi, 
amândoi am semnat cu același pseudonim comun 4 Gabriel Suţu p. 


58 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Jată tot ce s'ar putea spune gespre numele meu, atât în viața 
mea dle toate zilele cât și în literatură, pe care eu, după cum cred 
că știți, am început-o cu «pentru mai târziu p, fără să bănuesc că 
voi fi nevoit s'o sfârșesc cu «a fost odată ca niciodată p. 

Nu vă temeţi, însă, fiindcă cu d-voastră voi începe-o altfel de 
cum am început-o cu mine. Cu mine, este drept, am început-o 
ge-a'ndaratele — o fantezie din tinerețea mea, pe care, ge altfel, 
astăzi o plătesc destul de scump. N'am putut intra niciodată la 
timp în actualitate. Am fost ursit să sosesc, când prea de vreme, 
când prea târziu. Çu d-voastră însă, voi începe așa cum este firesc 
să se înceapă cu orice spoveganie literară. Voi începe mai întâi cu 
ce-am fost odată. Vă voi lăşa apoi să ghiciţi cam ce sunt acum, 
şi în urmă vă voi ruga să-mi prognosticaţi ce-aș putea fi mai târ- 
ziu... cât mai târziu posibil... 

Abecedarul |-am învățat acasă. Gând am fost dat la școală 
ştiam să scriu și să citesc, nu însă «ca pisica în calengar p, ci chiar 
ca un oarecare impiegat la o percepţie de provincie. Çlasele pri- 
mare le-am făcut la Piteşti, la Școala Primară ge Băieți Nr. 2 din 
str. Ẹgalițății, care în capitala județului Argeș are şi astăzi încă 
cu totul altă importanță gecât str. Egalităţii din capitala Româ- 
niei. [n clasa Į, [] şi ĮY am fost cum se spune premiant Į cu cu- 
nună ge brad și cu «sol, si, re, sol, sol, re, si... solp cântat de mu- 
zica militară. [n clasa ĮĮ{, n'aşi putea preciza de ce n'am fost clasi- 
ficat decât al patrulea. Destul să spun, însă, că de atunci și până 
azi cifra trei, cifra clasei în care nu fusesem premiat, continuă să 
mă obsegeze în toate speculaţiile mele de fantezie pură. 

Şă trecem deci și cifra trei tot în categoria evenimentelor ne- 
prevăzute gin viața mea, şi să ne oprim la alte fapte mai pe înțe- 
lesul tuturor. 

La Piteşti nu |ocuiam decât în lunile ge şcoală. Vacanţele mi 
le petreceam la Şlatina unge locuia restul familiei, de care mama 
şi cu ine fusesem nevoiţi să ne gespărțim, gin cauza tațălui meu 
vitreg, ofiţer de cavalerie cu garnizoana la Piteşti. Pentru mine, 
însă, Slatina nu era gecât o simplă expresie geografică, deoarece 
locuința mea agevărată nu era în oraşul propriu zis, ci Ja via noa- 
stră strămoşească e pe şoseaua care duce la gară. Aci îmi petre- 
ceam timpu] într'un pătuiag primitiv dar foarte romantic, pe care 
tata mare mi-l construise în vârful] unui nuc secular. Primul meu 


NU SUNT CE PAR A FI... 59 


turn de fildeş a fost, după cum vedeţi, un simplu copac în vârful 
căruia ascultam uruitul trăsurilor ce treceau în spre gară, sau în 
spre oraș, lătratul câinilor de care împrejurimile erau pline, iar 
noaptea, mai ales, chiuitul pândarilor și chiar pocnetele pistoalelor 
cu cremene. Ceea ce mă impresiona însă mai mult decât toate 
aceste distracții naive erau apusurile de soare, când pe șoseaua 
fierbinte încă de soare şi plină de praf, grupurile de muncitori, 
bărbaţi şi femei, treceau spre casă, cântând în cor: 


Olteancă din Slatina, 

Cu ochi mari cât strachina. . . 
Olteancă din Drâgășani 

Cu sânii cât zece bani... 


Sunt primele versuri pe car: fără să le fi uitat le învățasem 
totuşi pe dinafară —cu ușurința lăutarului țigan, care-ţi fură melodia 
după ureche, — versuri care mai târziu aveau să deștepte în mine 
gusturi să mai învăţ şi altele, până ce într'o bună zi m'am trezit 
scriind versuri chiar și eu, Adevărul este că de mic copil începusem 
să citesc nu numai textele din manualele didactice, dar orice-mi 
cădea sub mână. Primul meu mare act de eroism a fost când din 
pură curiozitate copilărească am citit nişte cărți pe care le desco- 
perisem ascunse în podul casei noastre din graş, cărți pe care tata 
mare nu avea ochi să le vadă, fiindcă de câte ori mă prindea cobo- 
rînd scara podului cu câte o carte la subțioară mă mustra cu blân- 
deţe: « Mai dă-le dracului de hârţoage, că tot astea au smintit-o şi 
pe biata Lena ». Şi tata mare se gândea la una din fetele lui, o soră 
mai mare a mamei, care, trei ani după nașterea mea, murise ne- 
bună, fiindcă părinţii refuzaseră să-i dea bani ca să-şi continue 
studiile la Paris. Vă închipuiţi ce însemna pe vremea aceea la 
Slatina o licenţiată în litere care pretindea să plece singură la 
Paris. Nici mai mult, nici mai puţin decât o ruşine în familie. 

Dacă am insistat poate ceva mai mult asupra acestui amănunt 
intim, din cadrul pioaselor mele amintiri, este că sunt ferm con- 
vins că dela această mătuşă a mea m'am molipsit și eu de boala 
care formează obiectul spovedaniei mele de azi. 

Și acum daţi-mi voie să vă citez ca o simplă curiozitate câteva 
din titlurile volumelor pe care tata mare le numea hârțoagele cu 
bucluc: « Poezii populare ale Românilor, adunate și întocmite de 


6o REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Vasile Alecsandri », « Patimele junelui Werther, traducție din limba 
germană de D. V. Vermont, cu o introducție de Grigorie H. Grandea», 
« Istoria Manoni Lescaut, și a cavalerului de Grio, de Decanulu Prevo, 
tradusă de St. H. Băjesku şi tipărită cu a sa cheltuială în anul 
1857 ». Şi încă multe altele de ale căror titluri pitorești se leagă, în 
materie de literatură, primele mele nedumeriri de vițel la poarta nouă. 

In gimnaziu, pe care l-am urmat tot la Pitești, am luat primul 
contact cu poeziile lui Eminescu din volumul tipărit de Maiorescu, 
pe care mărturisesc fără rușine că le înțelegeam foarte greu. In 
schimb mă impresionase cu totul aparte « Un» și « O », faimoasa 
butadă literară a lui Alexandru Depărăţeanu, care pe vremea aceea 
circula printre elevi numai ca o anonimă, scrisă de mână. Tran- 
scriu trei strofe, pe care le cred cele mai reușite: 


Damicela de Caro, 

Spune lumei cam fost un... 
O iubeam ca un nebun, 

N’o vedeam că este o... 


Ii cântam sol, la, si, do, 
Din ghitara mea ca un... 
Nu găseam un fluier bun 
Să mi-o fluier ca pe o... 


Sentimental Romeo 
O iubeam nebun, ca un... 

Când colo, azi toți îmi spun : 
Julieta era o... 


`~ 


La fel şi această strofă, cu care îşi începe și-și termină « Ro- 
manţa realistă » contimporanul lui Depărăţeanu, poetul biurocrat 


Mihail Zamfirescu: 


Când ziua trece, când noaptea vine 
Aducând visuri d'amor cu ea, 
Spuneţi-mi mie, fraților, cine 
Face să zboare inima mea? — 
Nu e nici înger, nu e nici fee, 

E o femee 

E doamna A... 


NU SUNT CE PAR A Fl... 61 


Tot așa mă delectam și cu volumul lui Radu D. Rosetti pe 
care-l cumpărasem din economiile mele şi cu care dormeam sub 
căpătâi, de teamă să nu prindă de veste mama că citesc și altfel 
de cărți decât cele permise în școală. 

Tin să vă mărturisesc însă că dela primele mele lecturi chiar, 
ceea ce mă obseda mai mult, după cetirea mai ales a unei poezii, 
nu era atât cuprinsul ei literar, cât cadența ei muzicală. Abia mai 
târziu mi-am dat seama că obsesia mea din copilărie era firească 
şi că ceea ce se petrecea în mod instinctiv în sensibilitatea mea 
auditivă de pe vremea aceea, Paul Verlaine la o vârstă matură o 
cristalizase într'o formulă definitivă, care avea să servească de 
punct de plecare unei întregi școli poetice: « De la musique avant 
toute chose ». 

Prima mea poezie convenabilă de care mi-aduc aminte este 
următoarea: 


În lacul trist şi solitar 
Tronează, mândră, luna plină 
Ca o mâărgea de chihlimbar 
Expusă 'ntr'o vitrină. 


Restul ei nu mai are importanță, fiindcă este mai slab decât 
începutul. 

Prin clasa a patra ajunsesem la Vlăhuță și la Coşbuc, pe care îi 
înțelegeam mai uşor decât pe Eminescu și care reușiseră să mă 
depărteze aproape complet de Alecsandri, Bolintineanu, Grigore 
Alexandrescu şi alții, pregătindu-mi în schimb în mod instinctiv 
apropierea de Duiliu Zamfirescu şi Macedonski, din care mă 
urmăreau mai ales refrenurile: «Cum Paulo, sărmană, vii tu din 
Miramare... » şi « Veniti, privighetoarea cântă și liliacul a "'nflorit ». 

In clasa a VI-a un alt eveniment neprevăzut avea să mă hotă- 
rească să renunţ pentru moment la numele meu adevărat şi să 
semnez cu pseudonimul Nirvan. In tovărășie cu fostul meu coleg 
de clasă, poetul Albert Gherghel, mai târziu prefect de Constanţa 
sub guvernul Averescu, am făcut să apară la Pitești o revistă lite- 
rară « Luceafărul ». După primul ei număr, însă, revista a murit, 
fiindcă directorul liceului a prins de veste și ne-a ameninţat cu 
darea afară din școală. Pe mine, însă, nu mai era nevoie să mă dea 
afară, fiindcă aveam să plec eu de bună voie, de oarece rămăsesem, 


62 REVISTA FUNDAȚŢIILOR REGALE 


la început corigent şi în urmă repetent. Norocul meu că mama, 
de teamă să nu-mi periclitez viitorul, cum avea ceva stare pe 
vremea aceea, m'a trimis la Bucureşti ca intern în pensionul 
Brânză și Arghirescu, unde am trecut două clase întrun an, 
luându-mi chiar și bacalaureatul, în seria a așa zișilor « Desro- 
biții lui Haret». 

Și totuşi să nu credeţi că am fost un şcolar leneș. Dar la un 
moment dat îmi cam pierdusem busola, din cauza unei dragoste 
cu o modistă, începând să-mi exagerez față de profesori mân- 
dria mea caraghioasă de poet începător, fapt care bine înţeles 
în primul rând avea să exaspereze profesorii și în urmă, abia, 
familia. 

In romanul meu « Corigent la limba română » am explicat pe 
larg atât vina mea, cât şi vina profesorului meu de limba română. 
Incercasem la examen să-l conving că poezia « Umbra lui Mircea 
la Cozia » nu fusese concepută de Grigore Alexandrescu la fața 
locului, ci aiurea, la birou, pe o hartă geografică sau dintr'o lec- 
tură oarecare. Pentru mine dovada era clară ca lumina zilei. Pri- 
mul vers chiar «ale turnurilor umbre peste unde stau culcate » era 
fals. Realitatea era cu totul alta. Mai întâi mănăstirea Cozia are 
«turle » şi nu «turnuri » după cum o adusese din condei autorul, 
şi al doilea, turlele mănăstirii sunt la o distanță așa de mare de ma- 
lul Oltului că umbrele lor, la nicio oră din zi cu soare sau noapte 
cu lună plină, nu se pot întinde până acolo ca să se culce pe undele 
apei. Constatarea mea enervase pe profesorul meu de limba ro- 
mână așa de tare, că-l făcuse să-şi iasă din minţi. Pe mine, însă, mă 
pusese în gardă pentru viitor, când ochii sau urechile aveau să 
încerce să mă mai mintă, adevăr pe care de altfel îl constatase chiar 
Eminescu înaintea mea. 


* 
> + 


La București, un nou eveniment neprevăzut. Sensibilitatea 
mea artistică începe să-şi lărgească deodată orizonturile și să-mi 
deschidă porţi nebănuite încă. Aici reuşesc să-mi verific gustul 
pentru poeziile lui Ștefan Petică şi câteva din ale lui Iuliu Să- 
vescu, pe care până atunci nu-i citisem decât în treacăt. Restul 
grupului nu mă interesa încă. Cu timpul, însă, gândul că aş fi putut 
deveni şi eu un poet cunoscut, începe să-mi frământe mintea cu 


NU SUNT CE PAR A FI.,, 63 


atâta insistență, că la un moment dat se transformase într'o idee 
fixă, al cărei prim început de realizare era să fie plecarea mea la 
Paris. 


* 
* * 


Aci îmi căzu pentru prima oară în mână Baudelaire, Jules 
Laforgue, Lautreamont, Aloisius Bertrard și o mulțime de alte 
reţete la fel de miraculoase și diabolice pentru vindecarea boalei 
mele de origine divină, de care medicii din ţară nu aveau încă nicio 
cunoștință. La cafeneaua Vachette văzui celebra masă de marmură 
albă, pe care Verlaine într'o zi când n'avea bani să-și plătească 
porţia de absint, compusese în grabă faimosul său « Green », ale 
cărui prime două versuri nu mă pot abține să nu vi le citez: 


Voici des fruits, des fleurs, des feuilles et des branches, 
Et puis voici mon coeur, qui ne bat que pour vous... 


Iată cu ce fel de monetă își plătea acest « pauvre Lélian » por- 
ţiile cotidiene de absint cu care în ultimul timp își întreţinuse 
inspiraţia şi-şi scurtase viaţa. Lucrurile acestea mi le-au povestit 
cei care avuseseră norocul să-l apuce pe Verlaine în viață. Eu nu 
sosisem la Paris decât doi ani după moartea lui. 

In schimb la cafeneaua « Steinbach» de pe Bulevardul St. 
Michel, poetul Jean Mauras, care tocmai se desfăcuse de simboliști 
și fondase școala neo-clasică, pontifica până după miezul nopții, 
în mijlocul celor trei ciraci ai lui şi în compania lui Paul Mounet, 
dela Comedia Franceză. Ca un protest contra simboliştilor care 
beau numai absint, neo-clasicii beau bere neagră de Miinchen și 
mâncau cârnaţi de Strassburg. Acelaş lucru se petrecea la fel şi la 
cafeneaua «Closerie des Lilas» cu poetul Paul Fort care mai 
târziu avea să devină « Prințul poeţilor » și primul născocitor, dar 
fără succes, bine înţeles, al aşa zisului Teatru de Artă, care trebuia 
să fie realizat, mai târziu, de Copeau la teatrul « Vieux Colom- 
bier ». 

Vă închipuiți dar, ce impresie avea să-mi facă, încă din primele 
zile ale sosirii mele la Paris, contactul, deocamdată. numai vizual, 
cu aceşti oameni pe care imaginaţia mea îi vedea cu totul altfel de- 
cât pe toţi ceilalți cu care venisem până atunci în contact literar. 
Abia atunci mi-am dat seama ce-aş fi pățit dacă ași fi rămas în 
țară. N'aș fi găsit pe nimeni care să mă fi admis așa cum eram, 


64 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


adică un om în toate minţile. Toată lumea m'ar fi socotit scrântit 
la minte. La Paris, însă, aveam să mă simt fericit, fiindcă găsisem 
ocazia să trăesc în mijlocul unor oameni al căror ideal în viaţă era 
nu să fie sănătoși, dar să poată suferi de aceeași boală ca și mine. 

Pe cei mai de seamă dintre aceștia nu i-am putut cunoaște, 
însă, decât din cărţile lor. Dar și cărţile lor mi-au fost deajuns, 
fiindcă în poezia lor regăseam în proporţii mai mari, bine înţeles, 
aceleași emoţii de artă cu care îmi făcusem ucenicia în ţară. Găsi- 
sem un bogat material poetic, construit în formule noui, în ima- 
gini surprinzătoare cu repetiții obsedante, cu efecte onomatopeice 
şi mai ales cu ecourile proaspete și puternice ale unei muzici străine, 
care trebuia să devină mai târziu chiar muzica mea. 

Ca să mă fac și mai bine înţeles, dați-mi voie să vă citez câteva 
versuri din Laforgue, sub a cărui zodie poetică aveam să-mi 
croiesc primele mele directive conştiente, ca să zic așa, de-a-lungul 
câmpului arid și plin de scaieţi, în care mă trezisem rătăcit la un 
moment dat. 

Din « Complenta unui sărman tânăr » : 


Quand ce jeune homm rentra chez lui 
Quand ce jeune homm rentra chez lui, 
Il prit à deux mains son vieux crâne, 
Qui de science, était un putts ! 

Crâne, 

Riche crâne !. . . 

Entends-tu la Folie qui plane?. . . 

Et qui demande le cordon, 

Digue, dondaine, digue, dondaine, 

Et Qui demande le cordon, 

Digue, dondaine, digue, dondon !. . . 


sau din « Iarna care vine»: 


Les cors, les cors, les cors melancoliques !. . . 
Melancoliques !. . . 

S'en vont changeant de ton 

Changeant de ton et de musique... 

Ton, ton, ton, taine, ton ton!... 

Les cors, les cors, les cors 

S'en sent allés au vent du Nord!... 


NU SUNT CE PAR A Fl... 65 


Cine oare, în locul meu și la vârsta mea pe vremea aceea, ar fi 
cetit asemenea poezii și nu ar fi tresărit, bătându-se cu pumnii în 
cap și strigând: Asta este adevărata poezie !. . . 


* 
* * 


lertați-mă dacă, pentiu a vă explica adevărata poezie, v'am 
citat numai niște versuri obscure, şi nu vam prezentat şi faimosul 
așa zis Sonet al vocalelor de Rimbaud: « A noir, E blanc, I rouge, 
O bleu, V vert». 

E adevărat că acest sonet m'a impresionat odată și pe mine 
foarte mult. Mărturisesc chiar că l-am pus la contribuţie, în foarte 
multe din poeziile mele, ori de câte ori rezolvarea unei probleme 
de pură fantezie nu se putea obţine decât cu o așa zisă audiție 
colorată. 

Citez două exemple numai: 


De ce-ţi sunt ochii verzi — 
Coloarea wagnerianelor motive ?. . . 


ȘI 

Ne-am cunoscut în ţara *n care-alt'dată 
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux 
Intrun amurg de toamnă orchestrată 
In violet, 

In alb, 


In roz 
Si ’n bleu... 


Dar de aci și până la afirmaţia solemnă că acest sonet este 
« Alfa şi Omega» al poeziei franceze contimporane este o mare 
diferență. De asemenea nu vă repet nici copilăriile didactice ale 
unor anume istorici și critici literari, care pretind că simbolismul 
îşi trage originea din două poezii numai: una «Correspondances » a 
lui Baudelaire și alta «Les vers dorés» a lui Gérard de Nerval, 
care bine înțeles că mau devenit celebre decât după moartea au- 
torilor. 

In ceea ce mă privește pe mine, declar că nu m'am întrebat 
niciodată care anume poet mi-a deschis poarta grădinii în care 
îmi place să mă delectez și astăzi încă. Eu am găsit poarta grădinii 


5 


66 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


deschisă, fiindcă portarul nu avea probabil niciun interes s'o ţină 
închisă. 

Printre aceşti presupuși portari generoși, de sigur că în poezia 
mea se plasează în primul rând Baudelaire, dar nu cu « Corres- 
pondi nces ». Cu altceva. Cu foarte multe alte poezii mai puţin gen 
cimilitură decât « Correspondances ». Citez la întâmplare câteva frân- 
turi de versuri, care după mine şi poate chiar și după d-voastră 
sunt comparabile cu niște adevărate sentințe, în ultima instanță a 
Curţei de Casaţie. 

Bunăoară: «Je hais le mouvement qui déplace les lignes, et ja- 
mais je ne pleure, et jamais je ne ris», sau: «Ah! que le monde est 
grand à la clarté des lampes... Aux yeux du souvenir, que le monde 
est petit]... .»,sau: «P'ai plus de souvenirs que si j'avais mille ans h... 
sau: (Soss sage, 6, ma douleur, et tiens-toi plus tranquille... Tu recla- 
mais le voir, Il descend... Ie voici !...» sau: « Nous aurons des lits 
pleins d'odeurs légéres, des divans profonds, comme des tombeaux». 

Şi ca să nu vorbesc numai de Baudelaire, voi cita două exemple 
de grivoazerie franceză și cinism occidental și din Tristan Corbière : 
«Elle était riche de vingt ans, moi j'€tais jeune de vingt francs», sau: 
« Viens pleurer, si mes vers ont pu te faire rire... Viens rire s'ils Pont 
fait pleurer ». Ca să sfârşesc cu citaţiile, încă o invitație plină de gra- 
ţie și o urare plină de mister de Jules Laforgue: « Dans les jardins 
de nos instincts, allons cueillir de quoi guérir », sau: « Ah ! Tu m'aimes, 
je taime... Que la mort ne nous ait qu'ivres morts de nous-mêmes ». 

Și acum, ca să închei ciclul sacru al primelor şi adevăratelor 
mele izvoare de inspiraţie, în momentul cel mai hotăriîtor al uce- 
niciei mele poetice, daţi-mi voie să vă mai citez un cântec scurt și 
aproape obscur, dar care produce, veți judeca singuri, un ecou 
nesfârşit de lung şi orbitor de luminos. Autorul cântecului este 
Emile Verhaeren, poetul belg, care împreună cu compatrioții lui, 
Maurice Maeterlinck şi Charles Van Lerberghe, au avut, după așa 
zişii simbolişti francezi, cea mai puternică influență asupra sensi- 
bilității mele poetice. 

Iată-l: 

Il était deux enfants de rois, 

Que séparaient les eaux profondes 

Et rien là-bas... qwun pont de bois 
Là-bas... Très loin... Au bout du monde... 


NU SUNT CE PAR A FI... 67 


Ils s'aimerent... Sait-on pourquoi?. . . 
Parce que leau coulait profonde 

Et qwil était un pont de bois 

Ià-bas... Très loin... Au bout du monde. 


Iată diferitele materiale poetice, franceze și belgiene, cu care 
aveam să-mi construesc m:i târziu, în literatura română, piloanele 
podului meu personal pe care avem să trec de pe țărmul pe care mă 
născusem, pe țărmul pe care simțeam nevoia să trăiesc şi probabil 
să și mor. Bine înțeles că tot acest material poetic era străin numai 
în esența lui verbală. Eu cred, însă, că am reuşit să-l torn tot 
atât de solid şi în formele versului românesc, însuflețindu-l cu 
atributele unei atmosfere localnice, care nu aveau să aibă nimic 
comun cu mlădierea ideală şi mai ales cu muzicalitatea divină a 


versului francez. 


* 
* %* 


Cred că n'o să-mi luaţi în nume de rău, însă, dacă voi îndrăzni 
să vă pun în curent şi cu câteva amintiri personale asupra vieții 
literare româneşti ante-bellice. 

Amintirile mele asupra acestei vieţi încep din anul 1904, când 
soseam dela Paris, unde, după cum vă mărturisii, îmi făcusem uce- 
nicia de boem prin diferitele cafenele din cartierul latin, dintre 
care cafeneaua Vachette era locul de întâlnire al întregii tinerimi 
studioase româneşti din capitala Franţei. 

La București, centrul boemilor era pe vremea aceea cafeneaua 
Kiibler, unde ca şi în cafeneaua Vachette dela Paris, tinerimea 
serioasă sau «pierde-vară » nu admitea în materie de artă nimic 
din ceea ce se comitea în afară de cafenea. La Bucureşti ca şi la 
Paris, era deajuns să se strângă în jurul unei mese doi, trei boemi, 
că se şi constituiau într'un fel de Curte supremă, care condamna 
fără milă aproape tot restul activității omenești. Mi-am dat seama 
de acest adevăr în ziua când vechiul meu prieten de pension Eugen 
Ștefănescu-Est m'a introdus pentru prima oară şi pe mine în 
cafeneaua Kiibler. Deși la Bucureşti mă simțeam deocamdată tot 
așa de străin ca și la Paris, faptul că de data asta mă găseam în ţara 
mea mă făcea să-mi afișez personalitatea cu mai mult curaj, mai 
ales că primele mele încercări de versificare le făcusem cu patru 
ani în urmă, în colaborare cu Eugen Ștefănescu-Est. 


p* 


68 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


Regret că lipsa de memorie nu-mi permite să reproduc decât 
aceste patru rânduri, din nenumăratele noastre versificări «ad-hoc» 
fără cea mai mică preocupare de viitorul nostru literar: 


El e englez... Nea Stan Păpuşe a scos din lampă tot fitilul. 
Nu sa aflat nici până astăzi, de unde izvorăște Nilul... 

La cursele de astă toamnă, un cal şi-a frânt piciorul drept... 
Când sa bătut Herş cu Ghidale, Ghidale-i dete-un pumn în piept... 


Abia în cafeneaua Kiibler începusem să fiu şi eu cineva. Eram 
aproape la fel cu toți ceilalți boemi. Deocamdată însă nu bănuiam 
cam ce idee își făcuseră despre mine compatrioții mei boemi. 
Simţeam totuş că cei dela cafeneaua Kübler se interesau de mine 
mai mult decât cei dela cafeneaua Vachette. Faţă de Paris, Bucu- 
reștii erau pentru mine un fel de teren virgin, pe care îl puteam 
cultiva după placul meu. N'aveam decât să arunc în vânt o mână 
de seminţe selecționate și recolta ar fi fost gata... Nu-mi trebuia 
nici plug, nici greblă, nici sapă... Soarele și ploaia ar fi pătruns în 
pământul meu mai adânc decât orice fel de uneltă manuală. Așa 
era pământul țării noastre pe vremea aceea. Câte odată îl făceai să 
rodească numai cu gândul, cu voința şi cu... entusiasmul!... 
Păcat numai că boemii dela cafeneaua Kübler nu se ocupau şi cu 
agricultura. Nu ştiau ce să facă cu pământul ce-l aveau la înde- 
mână. Deşi, mai toți, de origine rustică, ei nu voiau să mănânce 
mămăligă și să umble desculți ca țăranii. Preferau să consume 
capuţinere pe credit şi să umble cu tocurile scâlciate. . . 

Numai că, la cafeneaua Kiibler, boemii erau împărțiți în două 
tabere, gata de luptă în fiecare oră, fie ziuă, fie noapte... Unii 
erau așa zișii: « Tradiţionaliști », iar alții așa zișii: « Moderniști ». 
Singura deosebire dintre ei era o simplă aparenţă. 'Tradiţionaliştii 
erau siniştri; iar Moderniștii erau caraghioși. Fiecare tabără, însă, 
îşi avea mesele ei unde se discuta tot așa de zgomotos şi se consuma 
tot aşa de timid. Discuţiile şi consumaţiile lor, însă, aveau un punct 
comun. Plictiseau deopotrivă pe clienţii dela mesele vecine. Dis- 
cuţiile sâcâiau pe anume oameni, adică pe clienţii care, nefiind boemi, 
consumau cu plată, iar consumaţiile plictiseau pe bieţii chelneri, 
care se resemnau servind boemilor numai consumații pe credit și 
fără bacşiş... 


NU SUNT CE PAR A FI... 69 


In schimb, Papa Kübler, patronul cafenelei, îi aprecia şi îi 
cultiva pe toți deopotrivă, ca pe niște buruiene de leac. Pe vremuri 
făcuse și el pe boemul la Heidelberg, fără să fi visat că într'o bună 
zi se va trezi la București, patronul unei cafenele de boemi şi al 
unui Hotel pentru cei care nu prea aveau unde să doarmă în câte 
o noapte. Colecţionar de pipe și de icoane vechi, Papa Kübler, în 
orele libere, se ducea să pescuiască prin lacurile din jurul Bucure- 
ştilor, unde probabil reuşise să dezlege secretul zicătoarei româ- 
nești că «peștele mare, cu râma mică se prinde », deoarece majo- 
ritatea clienților săi serioși, adică cei cu plată, nu veneau la fai- 
moasa sa cafenea decât de dragul celor câțiva boemi, porecliţi de 
către chelneri «chibiţi intelectuali ». Și totuși, în cafeneaua lui 
Papa Kübler, care monopolizase parcă pe toţi chibiţii din Bucu- 
rești, te puteai distra dela ora șapte dimineața până la miezul 
nopţii, mai bine și mai ieftin decât la orice alt spectacol bucu- 
reştean... 

Astăzi, mărturisesc că mi-ar fi greu ca după treizeci de ani şi 
mai bine să vă spun ce părere ași fi avut eu despre linia dominantă 
a atmosferei literare româneşti de pe vremea aceea. 

Mă voi mărgini să vă povestesc însă numai zig-zag-urile încer- 
cate în decursul acestor ani de actuala linie dominantă în atmos- 
fera artistică din zilele noastre. 

La început, cum era natural să fie așa, am căzut în braţele 
boemilor din tabăra tradiționalistă, care nu vorbeau decât de 
Creangă, Eminescu şi încă două alte mari entităţi intelectuale de 
pe vremea aceea — un profesor de istorie, cu o barbă lungă nea- 
gră și un tânăr poet ardelean cu plete blonde. Poetul Dimitrie An- 
ghel, care stătuse multă vreme la Paris, prinsese oarecare dragoste 
de mine, deși mă considera ţignit. Totuşi, stăruinţele lui pe lângă 
diferitele reviste la care avea trecere, nu dăduseră niciun rezultat. 
Abia după un an de aşteptare, reuşesc să public în « Semănătorul », 
sub pseudonimul Gabriel Suţu, o traducere din Henri de Re- 
gnier pe care o făcusem în colaborare cu Anghel. Când s'a aflat 
însă că unul dintre colaboratori sunt eu, scandalul a luat aşa pro- 
porții că bietul Scurtu a avut un atac de apoplexie, iar Anghel 
a rupt-o definitiv cu « Semănătorul », mai ales că se certase şi cu 
St. O. Iosif. Eu, însă, plăteam oalele sparte, fiindcă la un moment 
dat mă găseam complet ostracizat din poezia românească. Eram 


79 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


disperat. Poeziile mele nu plăceau nimănui. Ba, ceva mai mult, 
cele care mie îmi plăceau enorm, erau socotite chiar de către 
cei care îmi arătau o oarecare prietenie ca niște adevărate abera- 
ţiuni. Reuşisem totuşi să mă leg sufletește de Alexandru Stamatiad, 
Mihai Cruceanu, Eugen Speranţia și mai târziu de N. Davidescu 
şi M. Săulescu. 

Intre timp am făcut să apară « Revista celorlalți », al cărei arti- 
col-program începea cu fraza revoluţionară: « Aprindeţi torțele să 
luminăm prezentul literar... » şi aşa mai departe până la al treilea 
număr după care a dispărut. Tot trei numere am reuşit să mai 
public și din revista « Insula », importantă nu atât prin ce publica 
grupul nostru, ci prin zgomotoasa trecere de partea noastră a 
tradiționalistului Dragoslav, care ca un nou Sicambru literar, în 
articolul său « Eu » ardea ce adorase până atunci, şi adora ce ar- 
sese până atunci. 

In afară de mine, așa zisul «grupul nostru» era format din: 
G. Bacovia, Șerban Bascovici, Nic. Budurăscu, Mih. Cruceanu, 
Dim. Karnabatt, N. Davidescu, D. Iacobescu, Emil Isac, Claudia 
Millian, Adrian Maniu, Eugen Ștefănescu-Est, Mih, Săulescu, 
Eugen Speranţia, Theodor Solacolu și Al. Viţianu, iar sub pseu- 
donimul de Nae & Mitică se ascundea Nae Ionescu şi Dem. 
Teodorescu. 

Cam în același timp, după îndelungate tratative mai mult diplo- 
matice decât literare, reușesc să public în « Viaţa literară și arti- 
stică » a lui Ilarie Chendi, — care se găsea în ceartă cu « Semănă- 
torul » patronat de N, Iorga, — poezia « Celei care minte » pe care 
o prezentasem ca tradusă după un papirus egiptean. Poezia place. 
Place așa de mult că a doua zi, toată cafeneaua Kiibler recită 
pe dinafară primele două versuri, iar Chendi este felicitat chiar 
de către colegii lui dela Academie. Vesel de succesul noului său 
colaborator, Chendi renunță să mă mai cenzureze şi-mi publică 
cu plată chiar, mai toate marinele mele scrise la Constanţa, unde 
fusesem luat ca secretar de către defunctul lancul Păucescu, 
administratorul domeniilor Statului din Dobrogea. Tot aci am 
continuat colaborarea cu Dimitrie Anghel, traducând încă din 
Albert Samain, Charles Guérin și Henri Bataille... 

Paralel cu colaborarea mea la «Viața literară şi artistică» a 
lui Ilarie Chendi, reușesc, tot după un scandal, să devin colaborator 


NU SUNT CE PAR AFI... 71 


şi la « Convorbirile Critice » ale domnului Mihail Dragomirescu, 
de unde-i furasem pe Dragoslav. Prima mea poezie « Clopotele » 
trimisă la « Convorbiri Critice » apare publicată — e drept — dar 
însoțită de o variantă a directorului, pe care eu refuzasem să fie 
publicată în locul adevăratelor mele « Clopote ». Refuzurile cu care 
sunt primit de către pontifii zilelor de pe atunci mă îndârjesc şi 
mai mult, deşi parte din confrații mei, chiar de bună credinţă, 
continuau să mă taxeze drept: prost, caraghios, maniac şi încăpă- 
țânat. N'am intrat în gustul marelui public decât atunci când am 
început să-mi recitesc eu singur poeziile, cu prilejul şezătorilor la 
care, pe vremea aceea, scriitorii erau înlocuiţi cu actorii. Aș putea 
spune că mă molipsisem dela Victor Eftimiu, care-şi recita cu brio, 
în public, tiradele din « Inşiră-te Mărgărite » şi « Cocoşul Negru ». 
Lotul cel mare, însă, l-am câştigat în stima publicului, când s'a 
aflat de scrisoarea dela Berlin, prin care Caragiale, pe care eu nu-l 
cunoşteam încă, cerea domnului Dragomirescu informaţii asupra 
mea ca persoană şi ca poet de talent. 

"Ţin să se ştie că despre « Sâmbetele literare » dela « Convorbirile 
critice » ale domnului Mihail Dragomirescu păstrez cele mai plă- 
cute amintiri din viața mea de scriitor începător, până la interven- 
ţia plină de autoritate a lui Caragiale, care pe vremea aceea semna 
«Un mare anonim». Și când mă gândesc că tocmai un anonim, 
oricât de mare ar fi fost el socotit — şi pe drept cuvânt de altfel — 
avea să mă ridice şi pe mine dela anonimatul meu veritabil de până 
atunci, până la rangul de « Maestru ». Pe vremea aceea, în salonul 
domnului Dragomirescu, în afară de «marele anonim» nu mai 
contau ca « maeştri » decât deliciosul trubadur Cincinat Pavelescu 
Şi scriitorul prozator care obişnuia să vorbească chiar şi cu « Cei 
care nu cuvântă), regretatul Emil Gârleanu. Și totuşi, n'am să uit 
niciodată că tot grație domnului Dragomirescu am avut fericitul 
prilej să mă împrietenesc cu Liviu Rebreanu, Corneliu Moldo- 
veanu, Dim. Nanu, Mihail Sorbul, Ath. Mândru, cu originalul 
Dragoslav pe care reuşisem să-l fur pentru un moment numai, și 
cu domnul E. Lovinescu, care dela un timp ne-a părăsit pentru 
a-şi crea salonul său literar de mai târziu. 

Totuși, la «Viața romiînească » dela Iaşi, continuam să fiu 
respins. Intr'o zi, însă, când luam dejunul acasă la Ionel Brătianu, 
care mă cunoștea dela « Viitorul » unde eram redactor politic ano- 


72 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


nim, la sosirea cafelei, fusei invitat să spun câteva poezii pentru 
delectarea comesenilor care, afară de soții Brătianu, mai erau și 
defuncţii I. G. Duca, Vasile Morțun și Constantin Stere. Mi-aduc 
aminte că am recitat « Glasul morilor », « Romanţa Soarelui » și 
«Trec vagabonzii », după care Stere, sculându-se dela masă și 
îndreptându-se spre mine încruntat dar totuşi plăcut impresionat, 
mă întreabă de ce nu public şi la « Viața romînească». I-am 
răspuns că vina nu este a mea, de oarece eu le trimisesem chiar pe 
cele pe care le declamasem la masă, dar că mi-au fost respinse. 
L-am văzut pe Stere atunci încruntat cu adevărat. M'a rugat 
să i le aduc seara la Hotel, scrise cu mașina și mi-a dat un acont 
de 300 lei, ceea ce pe vremea aceea făcea 12.000 de lei de azi. 
De prisos să mai adaog că cele mai bune poezii ale mele le-am 
publicat la «Viața romiînească », deşi de câte ori am tipărit câte 
un volum fie de versuri, fie de proză, « Viaţa romînească » dela 
Iaşi mwa înjurat ca la ușa cortului. 


* 
% * 


Iată ce am găsit cu cale să spun, ca să nu mai am nevoie să 
mă explic nici față de acei așa zişi «critici intransigenţi » care con- 
tinuă, încă, să mă privească cu nedumerirea « Viţelului la poarta 
nouă >. 

Ba nu zău!... Dacă sunt înțeles când cer un pahar de apă, 
de ce aș mai repeta celor care nu vor să mă 'nţeleagă că cer un 
pahar de H,O?... 

După cum vedeţi, eu sunt un poet care nu-mi ascund origi- 
nea, fiindcă nu mi-e rușine de ea. Imaginaţia mea poetică, recu- 
nosc, a păcătuit cu foarte mulți părinți vitregi și a cochetat cu şi 
mai multe femei pierdute. Merg până acolo chiar să mărturisesc 
că eu, ca poet, sunt un fel de «copil din flori». Nu-mi cunosc 
adevăratul tată, fiindcă probabil am avut mai mulţi. Am avut 
poate așa de mulţi, că mi-a fost imposibil să-i identific. De altfel 
nici n'am avut nevoie de așa ceva, fiindcă mi-am păstrat intactă 
originea familiei. Dacă ar fi fost să sămăn prea mult numai cu 
unul din ei, aş fi avut motiv să nu prea fiu mulțumit de mine 
însumi, fiindcă poezia mea n'ar fi făcut nicio impresie celor care 
mi-ar fi recunoscut părintele adevărat. Arta adevărată trebue să 
aducă cu ea și un element de surpriză. «In artă, găina łrebue să 


NU SUNT CE PAR A FI... 73 


clocească numai ouă de rață». Dacă o găină nu şi-ar cloci decât 
ouăle ei, v'aţi întrebat ce ar deveni neamul rațelor? Ar trebui să 
dispară. La fel se petrece şi în artă. Artistul nu-şi perpetuează 
aidoma părintele legitim. Ba, din contră, îl mutilează, pentru a 
putea, dintr'o existență trecută, să creeze forma nouă a unei exi- 
stențe viitoare. 

Ruinele se distrug, nu se transformă. La nevoie se pot chiar 
păstra. Dar asta înseamnă arheologie, nu artă. Ruinele nu se imită 
niciodată. Frumosul nu se poate încătușa într'o anumită formulă. 
Meșteșugul frumosului nu se perpetuează numai cu ce există, ci 
mai ales prin ceea ce are să existe în viitor. Cu cât o formulă nouă 
de artă produce mai multă nedumerire, în momentul apariţiei ei, 
cu atât mai mult ea capătă o mai lungă viabilitate în patrimoniul 
artistic al trecutului. In artă, un nou născut nu devine matur de- 
cât după ce începe declinul epocii care l-a produs. Cel care se 
adăposteşte numai sub acoperișul așa zisei tradiţii artistice, nu 
poate fi un artist adevărat. Tradiția n'a creat decât copiști, papa- 
gali, savanţi şi caligrafi. 

Vreau să spun că eu personal nu m'am agăţat niciodată de trena 
de mătase ademenitoare a tradiţiei, fiindcă o tradiție artistică nu 
înseamnă decât o artă tradițională. 'T'radiţională nu poate însă fi 
decât o dogmă religioasă, o datină populară sau o legendă naţio- 
nală, noțiuni din care nu se poate schimba nimic privitor la esența 
lor. Artă tradițională nu există. Există numai posibilități perso- 
nale de creaţii artistice variate, care cu timpul, însă, pot deveni 
tradiționale, dar numai sub forma unor opere definitiv realizate 
şi intrate în patrimoniul artistic al unui popor. Atât şi nimic 
mai mult. A face artă după tradiţie, înseamnă a prepara veșnic 
acelaşi medicament după o rețetă unică, fiindcă tradiția ex- 
clude noutatea, invenţia, fantezia, spontaneitatea, nebunia și 
păcatul... 

Tradiția artistică sărăceşte şi distruge arta. Ea nu botează ca 
Sfântul Ion pe Isus Cristos, ci îngroapă doar ca Iosif din Arima- 
tea pe cel botezat de Sfântul Ion. 

Arta este strict individuală, autonomă, absurdă și, dacă vreţi, 
chiar inutilă. Ea nu există decât în exemplare unice, ca și nedume- 
rirea lui Hamlet, în mijlocul familiei şi a demnitarilor dela curte 
— oameni normali și foarte cum se cade, 


74 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Arta este exteriorizarea brutală a unei entități sufletești rebele. 
Ea nu suportă şi nu impune niciun fel de disciplină. Ea se adre- 
sează numai celor cu resurse suficiente de a se apropia de artist. 
Restul mulțimii trebue să stea de o parte. Nu toată lumea simte 
nevoia asbolută de artă. Arta nu se poate cobori prea aproape de 
pământ fiindcă nu are picioare. Are numai aripi. Arta nu este o 
femeie de stradă, gata să se pună la dispoziţia primului trecător 
cu parale. Nu este nici o pacoste socială, nici o nevoie fiziologică. 
Este un capriciu divin, în existența unui muritor. Este o zeiță 
sacrificată, pe care nu o poți invita însă, nici la hotel, nici la ofi- 
ţerul stării civile. Cel care are norocul s'o recunoască din mulți- 
mea altor femei, se mărgineşte numai să o salute, să o urmărească 
dela distanţă și să se lase urmărit de obsesia imperativului ei cate- 
goric. Restul nu mai este artă. Este reclamă comercială... Repaus 
duminical... Ordonanţă polițienească, şi poate chiar... Stare 
de asediu... 

Nu ştiu dacă în opera mea literară, versuri, proză și teatru, am 
reușit să cad de acord perfect cu ideile mele în artă. De un lucru 
însă sunt singur. Cu eroii operelor mele am avut totdeauna curajul 
să stau față în față. A fost ca şi cum m'aş fi privit în oglindă pe mine 
însumi. In varietatea lor, nu mi-a plăcut să-mi văd decât diferitele 
ipostaze ale propriei mele personalități artistice, sufleteşti și mo- 
rale. Pe măsură ce reuşeam să mă cunosc mai bine pe mine însumi, 
simţeam că-i fac şi pe ei să meargă mai bine pe picioare. De altfel, 
în lungul carierei mele literare, eroii mei nu s'au împiedecat nici- 
odată de diferitele obstacole pe care le întâmpinau din partea criti- 
cilor literari, care le căutau nod în papură. Pe toate le-au înfruntat 
cu bărbăţie şi cu satisfacția de a fi ajuns acolo unde intenţionasem 
să-i duc eu, părintele lor spiritual. In schimb, nu le-am permis 
niciodată să se ia în serios de teamă să nu-mi devină antipatici 
mie însumi. Nu le-am permis niciodată luxul să-și facă de cap şi 
i-am ţinut totdeauna sub controlul strict şi pedagogic al persona- 
lităţii mele. Până ce nu i-am socotit ajunşi la aşa zisă vârstă a unor 
oameni maturi, nu le-am îngăduit lumina tiparului. Și tot aşa, nu 
le-am permis nici obrăznicia să se hipertrofieze mai mult decât 
atât cât le trebuia să rămână veşnic în ţarcul concepţiei mele. 
Altminteri ar fi însemnat să renunţ la prerogativele mele de crea- 
tor, şi să mă pun la remorca eroilor mei, care m'ar fi putut duce 


NU SUNT CE PAR A FI.,, 75 


acolo unde ar fi vrut ei, şi nu acolo unde îmi pusesem eu în gând 
să-i duc, Nu le-am permis decât un singur lux. Un lux de altfel 
care nu-mi şifona cu nimic amorul meu propriu de autor — luxul 
de a se prezenta câteodată în public sub diferite măști de carnaval. 
In felul acesta, am reuşit, cred, să-i prezint şi pe ei ca şi pe mine 
în adevărata lumină a vieţii noastre de toate zilele, care nu este 
decât tot un carnaval, multiplicat la infinit sub aspectul etern al 
aceluiași triunghi simbolic: o Colombină, un Lierrot şi un Ar- 
lechin, 

Mă opresc, însă, fiindcă nu văd nevoia să insist mai mult asu- 
pra realizărilor mele artistice care pentru contemporani nu pre- 
zintă decât importanța unor «fapte diverse » trecătoare. D-voastră, 
însă, vă voi înlesni un început de judecată colectivă invitându-vă 
să-mi cetiți din nou toate poeziile mele, pe care acum, când aţi 
aflat de unde le-am şterpelit, vași ruga să-le identificaţi izvoarele 
de origine, Mai înainte de a le ceti însă, ţin să vă fac o ultimă și 
supremă mărturisire. 'Toate poeziile mele, toate bucăţile mele în 
proză şi toate piesele mele de teatru au fost cugetate, elaborate, 
uvrajate, polisate, definitivate și aruncate în gura lupilor, cu con- 
ştiinţa fermă că ele n'ar fi putut fi decât operele mele personale 
şi ale nimănui altuia. 

De prisos să mai adaog că această convingere mi-a fost dată 
de voluptatea cu care am devorat totdeauna « fructul oprit », adică 
originea iniţială a păcatului artistic. Vreau să zic că mi-a plăcut să 
joc rolul spartanului din antichitate, căruia îi era permis să fure 
orice, dar cu condiţia să nu fie prins asupra faptului de către auto- 
ritățile legale. Ori în cazul de față, aceste autorități legale sunteţi 
d-voastră... Aşa dar, dacă voi scăpa teafăr din gura d-voastră, 
înseamnă că am fost un artist adevărat. Insist asupra califi- 
cativului «adevărat » şi nu «mare» fiindcă mărimea oricât de 
strigătoare ar fi, ea rămâne veșnic proporțională, pe câtă vreme 
adevărul adevărat este unul și acelaşi, oricare ar fi proporţia lui. 

Cred totuși că dacă am reușit să realizez cu «adevărat » ceva în 
plus, în vastul şi mult variatul domeniu al poeziei românești, n'au 
fost decât cinci preocupări mai de seamă din care mi-am bătut 
moneta așa zisei mele personalități. 

Vreţi să le ştiți?... Hai să vedem dacă o să cădeţi de acord cu 
mine: 


76 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


1. Preţiozitate în comparații; 2) Atmosferă plastică; 3) Peisaj 
sufletesc; 4) Muzicalitate melodică și 5) Respect pentru limba 
strămoșească și exigenţele gramaticei românești. 


* 
* * 


Totuși... 

Există un «totuși» care din anul 1908, când mi-am tipărit 
primul volum de versuri « Romanţe pentru mai târziu », a conti- 
nuat să mă chinuiască fără să reușească a mă convinge, dacă inte- 
resul meu, era să-l țin ascuns la infinit, sau să-l dau pe față cât 
mai curând posibil. Iată însă că după treizeci de ani, când a apărut 
al patrulea meu volum de versuri, m'am convins că interesul 
meu este să-l dau pe față, nu numai în titlul volumului « Nu sunt 
ce par a fi», dar chiar și în fruntea acestei spovedanii, care îmi 
place să cred că se va bucura de mai mulți cetitori decât volumul 
meu de versuri. 

Pentru cei care n'au avut încă curiozitatea să-mi citească acest 
volum, cred că reproducerea unei singure poezii din el va fi 
edificatoare pentru întregul lui rest. O reproduc deci, ca pe o 
cortină de teatru, care după sfârșitul ultimului act al piesei, nu 
poţi niciodată ghici, cam de câte ori se va mai ridica, reclamată 
de aplauzele publicului. De două, de trei, de patru, de cinci ori, 
sau numai o singură dată, fără obișnuitele aplauze, și atâta tot... 

Poezia poartă chiar titlul volumului: 


NU SUNT CE PAR A FI 


Nu sunt ce par a fi — 

Nu sunt 

Nimic din ce-aș fi vrut să fiul]... 

Dar fiindcă mam născut fără să ştiu, 
Sau prea curând, 

Sau prea târziu — 

M'am resemnat ca orice bun creştin 

Și mam rămas decât... cel care sunt]... 


Sunt cel din urmă strop de vin 
Din rustica ulcică de pământ 


NU SUNT CE PAR A FI... 77 


Pe care l-au sorbit pe rând 

Cinci generaţii de olteni — 

Cei mai de seamă podgoreni 

Dintre moșneni 

Și orășeni — 

Strămoșii mei, care-au murit cântând: 
« Oltule... râu blestemat, 

Ce vii așa turburat?... » 

Dar Oltul, i-a plătit la fel, 

Cum l-au cântat și ei, pe el... 

Și cum — mi-e martor Dumnezeu — 
Astăzi, nu-l mai cânt decât eul... 


Pe mine însă — 

Ce păcat, 

Că vechiul vin de Drăgășani 
MPa 'ntinerit cu trei sute de ani, 
Când « fetele din Slatina 

Cu ochii mari cât strachina », 
De câte ori le-am sărutat, 

M'au blestemat 

Să-mi pierd cu mințile 

Și datina, 

Să nu mai fiu cel care sunt 
Cu-adevărat, 

Și ca să fiu pe placul lor, 

Să le sârut doar la culesul viilor, 
In zvonul plumelor zvârlite 'n vânt, 
Pe care Oltul, când le prinde — 
Or cât ar fi de turbure — 

Se limpezește 

Și se "'ntinde 

Cu ele, până 'n Dunăre!... 


La fel şi eu, ca or ce bun creștin 
Pe malul Oltului, cândva, 
Mă voiu întinde tot aşa — 
Când cel din urmă strop de vin, 


78 


REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Il voi sorbi tot din ulcica mea, 
Nu din paharul de argint al altuia — 
Pahar strein!... 


Și-abia atunci voi fi cu-adevărat 
Cel care-am fost — 

Un nou crucificat -— 

În vecii vecilor... Amin]... 


Și-acum, declar solemn că nu mai am de adăogat decât: 


« Dixi, et salvavi animam meam ». 


ION MINULESCU 


DIN CICLUL «ȚARA ROMÂNEASCĂ» 


UNA DIN FINIC 


Una şi cu dragul ei 
Infloreau într'o grădină 
Plină de miros de tei 
Și de râuri de lumină. 


Pasările 'n preajma lor 
Erau cântece albastre 
In vârtejul sburător 

Al nisipului de astre. 


Florile erau făclii 
Risipite 'n întuneric 
Pe-ale-azurului câmpii 
Dimprejurul lor feeric. 


Arborii le povesteau 

Cu-ale frunzelor susururi 
Tot ce-a cunoscut, pe șleau, 
Tinereţea lor de-a-pururi. 


Guguici aveau feciori, 

Mulţi, înalți și plini de vlagă, 
Izvoriţi din vis, cu zori 

In făptura lor pribeagă. 


REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Nu erau de loc mai mari 

De cât boabele de-alună, 

Dar păreau că sunt stejari 
Când treceau prin clar de lună. 


Toţi purtau pe după braţ 
Ca pe-o treră de mireasă 
Al codiţelor lor laţ 

Și-a lor graţie aleasă. 


Se jucau prin frunze când 
Soarele pășea pe ele 

Și "'nșirau noaptea prin gând 
Stelele ca pe mărgele. 


Făureau imperii din 
Calda lor închipuire, 
Și-al iluziilor vin 
Strălucea ’n a lor privire. 


Una i-a 'ngrijit pe toți 
Cu-a ei dragoste curată, 
Ca pe-o ceată de nepoți 
O bunică de-altă dată. 


El de-asemeni i-a gândit 
Numai zbor și năzuință 
Și 'n adânc a plămădit 
Din avint a lor ființă, 


Soarta acestor guguici 
Se lega astfel întreagă, 
Cu făpturile lor mici, 
De-a cui sta să-i înțeleagă; 


De-a cui pentru ei era 
Dragoste nemărginită, 
Grije care tremura 
Pentru mica lor ursită, 


UNA DIN FINIC 


Pentru soarele din ei, 
Pentru lumea lor curată, 
Pentru sburda lor de miei 
Intr'a lor isteață ceată, 


Pentru ce nu putea fi 
Decât numai veşnicie 
In adâncul lor de-o zi 
Vrednică de nebunie. 


Una însă, oare când 

Intrun ceas bătut de soartă, 
S'a simţit alunecând 

Pe cărări de lume moartă, 


El a 'ncremenit pe loc 

Ca un trunchi de arbor straniu 
Și-a crezut că-l zvârle 'n foc 
Ameţelile din craniu. 


In adâncul lui senin 
Vântul a 'nceput să bată 
Și tulpinele de crin 

Au fost rupte dintr'odată. 


Ti 


«— Una, tu, limanul meu, 
« Dragoste de-amurg a mea, 
« Deget al lui Dumnezeu 

« Și lumină sus de stea, 


« lată-mă ce singur sânt 

« Și ce prăpădit îmi duc 
«Fără tine pe pământ 

« Umbra mea de veşted nuc. 


81 


82 


REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


« Soarele s'a stins de mult 
« Și-a rămas un negru punct, 
« Și-al luminei lui tumult 
«E un vis în noi defunct, 


« Luna ’n spaţiu s'a "'negrit 
« Și coboară 'ncet ca un 
« Șoim cu sborul ostenit 
«Pe-o întindere de scrum. 


« Stelele, de unde eu 

« Invăţasem să mă 'nchin 
« Arcului de curcubeu 

« Al surâsului tău fiu, 


«Pier ca nişte biete flori 
« Risipite fără rost 

« De cu seară până ’n zori 
« Intrun muced adăpost ». 


III 


Apoi n'a mai fost nimic 

De cât o tristețe-adâncă 

Sub un înflorit finic 

Sprijinit de-un şold de stâncă. 


Veac într'una după veac 
Adâncea vremea cernită, 
Şi finicu-ajuns copac 

Inflorea cu-a lui ursită. 


El în umbră-i s'a culcat 
Ca ?n adâncul unei rochii 
Și 'n uitare s'a 'ngropat 
Inchizându-şi umezi ochii. 


UNA DIN FINIC 


S'au întors atunci napoi 
Ca un vis cândva rostit 
Simţăminte veșnic noi 
Să colinde ’n infinit. 


Și-a plouat de-asupra lor 
Rouă limpede de vis, 
Basme 'naripate 'n zbor, 
Flori de crin din paradis, 


Cântec de privighetori, 
Clar de lună 'n flori de tei, 
Curgător sidef din zori 

Și miros de ghiocei. 


Guguicii trepădau 

Să găsească 'n univers 
Bob cu bob tot ce știeau 
Din făptura ei de vers; 


Mişunau din loc în loc, 
Căutau din stea în stea, 
Rătăceau prin ger și foc 
Ca să dea de ce-a fost ea, 


ȘI să lumineze iar, 
Plânși în sufletele lor, 
Al vieţei sale far 
Dintr'al inimei lor dor. 


Și-au făcut-o, dar încet, 
Din izvoare și din stânci, 
Din imagini de poet, 
Și-ale lor dureri adânci. 


El simţea că din finic 
Se ridică 'n aur nou, 
Cu ţinută de voinic, 
A) trecutului ecou; 


83 


84 


. 


REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Că-și ia forma ei din el 
Și din guguicii lor 

Și 'ntr'al dorului castel 
Freamătă stăruitor. 


IV 


« — Spune fată pe ce plai 

« Păru-acesta-al tău bălai 
«A văzut 

« Ziua fericită când 

« Zorii te-au adus cântând 
«Pe-al lor scut? 


« Frunza verde când ţi-a dat 
« Cântecul înaripat 
« De voinic 
« Când ai întrupat şi cum 
« Strălucirea ta de-acum 
« Din nimic? 


« Cine-au fost ai tăi părinţi 
« Și cu care soi de sfinți 

« Te 'nrudești 
« De-ai putut, venind, să dai 
« Inimilor noastre grai 

« Din poveşti? 


« Care 'mpărătesc tipar 

« Te-a turnat într'un ţipar 
« Roz şi cald, 

« Și sub ploapele de crini 

« Cine ţi-a aprins lumini 
« De smarald? 


« Din ce murmur de izvor 
« Minunatul tău picior 
«A ţâșnit, 


UNA DIN FINIC 


« Şi subţirele tău braț 
«Cu ce fel ar fi de laţ 
„« Potrivit? 


« Cu ce cald miros de stup 
« Poate fragedul tău trup 
«Fi la fel, 
« Şi ce neam de trandafir 
« Legănat de-al său zefir 
« Porţi în el? 


« Cine ești tu în sfârşit 

« Care 'n lume ai venit 
« Surâzând, 

«Ca să turburi la izvor 

« Cu-al tău mers legănător 
«Al meu gând? 


V 


A fost o bucurie-atunci grozavă 
Când guguicii şi-au văzut regina 
Că vine după veacuri de zăbavă 
Să-aprindă 'n inimioara lor lumina. 


Copacii-au început să ciripească 
De jocurile lor şi să murmure, 
Iar veselia lor copilărească 

Era de veveriţe prin pădure. 


Primiră, fiecare, socotită 

Pe cap de guguic şi pe codiţă, 
O câte-o nucă ?n aur învelită 
Și-o dublă porțioară de alviţă. 


El însă nu s'a mai simţit în stare 

Să 'nceapă basmul pentru-a doua oară, 
De-a căuta prin veacuri de-așteptare 
Un ceas măcar de-al lor de-odinioară. 


86 


REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Și, demon încordat de răzvrătire, 
Sau înger obosit de-atât repaos, 
S'a despărțit de omeneasca-i fire, 
Topit într'al mileniilor haos. 


N. DAVIDESCU 


NUNU DESCOPERĂ VIAȚA 


Duduia Marica intră, uşurel, în cameră. De obicei, când 
umbla «la parter », trântea toate ușile ori le lăsa deschise vraişte, 
iar când clanța dela antret, veche şi cu arcurile ruginite, se înțen 
penea, o smucea cu furie, ocărând și amestecând în sudălmile ei 
cele câteva vorbe străine, culese din cine ştie ce cabaret dunărean. 
Totuşi, în preajma odăii lor, pașii ei erau vătuiţi, mâinile ra aripi 
de vrabie, iar surâsul cules ca dintr'o carte cu chipuri de domnițe 
melancolice. Poate că și pleoapele acestea, pungite și negre, s'au 
coborit odinioară asupra miracolului unei povești şi au încremen 
nit într'un colț de frază, ca rătăcite la o răscruce într'un oraș străin, 
lăsându-și apoi închipuirile să cadă în apa amintirii, așa cum unii 
copii înneacă 4pozele p, numai din plăcerea de a le privi cum 
dispar încetul cu încetul. 

rm Ce faci? m- zâmbi ea spre Nunu, clătinând prosteşte capul 
ciufulit şi deschizând zâmbetul spre colțul drept al danturii, unde 
se vede o izbitoare lipsă. Nunu ridică umerii plictisit. 

— Sunt singur w- și, zvârlind în lături mâna, cu un gest de 
precoce blazat w- și chiar dacă ar mai fi cineva? 

Duduia Marica nu se dumeri cam cemar fi vrut să înţeleagă 
băiatul prin vorbele spuse, poate, la întâmplare. De mult se obicia 
nuise săsl privească pe Nunu ca pe un copil cam ciudat, cam 4 pe 
dos p, alțfel decât ceilalți, iar pe ea o atrăgea doar noutatea acestei 
purtări. 

w- Citeai, nu? Sau te gândeai? Nu e bine, ești prea mic. 

m- De ce nu e bjne?r-o privi Nunu atent, încruntând uşor 
sprâncenele. 

=- Aşa... Nusţi stă bine w- vorbi ea, căutând spre fereastră. 
« Parcă s'a auzit un pas). Nunu stătu o clipă la chibzuială. Era 


88 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


aşa de neverosimilă duduia Marica prin felul ei de a fi, fad, fără 
consecinţe, încât în fiece clipă se aștepta să culeagă de pe buzele 
ei o frază cu totul extraordinară, care să-i dea consistenţă şi cu- 
loare. Marica, însă, niciodată nu știe ce vorbește. Dacă ar fi între- 
bat-o acum: «Ce spuneai adineaori? », s'ar fi răsucit speriată, şi-ar 
fi încrețit fruntea, privindu-l năucă și ar fi rămas așa minute în- 
tregi, până ar fi aţipit iar de-a'npicioarele. 

— Domnul inginer nu trece astă-seară pe acasă? — își țuguie 
ea buzele, ca şi cum ar fi cerut, vulgar, o sărutare, 

— Nu. Mi-a lăsat vorbă să vin la masă, la Cazinou — îl întâl- 
nesc acolo. 

— Nu te duci? E destul de târziu, se întunecă — spuse ea 
repede, cu tonul de « Ce mai stai? Nu alergi, nu zbori? ». 

— Cred că am să rămân acasă... răspunse Nunu cu amplă 
indiferență, numai din voia de a o contraria. 

Duduia Marica începu să pledeze cu o falsă alarmă maternă, 
ca și cum lui Nunu i s'ar fi chibzuit între străini de seamă, în sala 
Cazinoului, întreg viitorul, iar el, din lene, ezită să meargă câţiva 
paşi, pentru a-şi spune şi el cuvântul hotăritor. Parcă prin Nunu 
ar fi trimes şi ceva din ea acolo — un surâs, o undă de căldură, o 
dorinţă, care să se lipească şi să îmbibe stofa hainelor lui Matei. 
Așa cum, în versuri naive, tinerele îndrăgostite de mahala roagă 
un porumbiel să fie sol pe lângă cel iubit. 

— Ai vreme încă, e lumină afară, chiar soare — la plaje poate 
că nici nu a plecat lumea. 

Nunu o privi curios, ca pe un gândăcel căzut pe spate, ce se 
zbate să-și recapete echilibrul, agitând fără rost picioruşele. Ma- 
rica se contrazice, nu-și dă seama? Mintea ei e moale şi nepu- 
tincioasă ca trupul obez al gândăcelului, se zbate doar. Ce vrea? 

— Dacă merg eu — mergi, nu? Uite, numai să-mi pui pălă- 
ria și sunt gata. Nu, nu, nu, trebue. Odată ce merg şi eu... 

Ca să pună capăt oricărei noui protestări, ieși val-vârtej și, 
coborând scările, încercă să-și gâtuie emoția ce se anunța, cu un 
cântec în fortissimo de coarde răgușite: «Gute Nacht, mein Kind, 
gute Nacht », din care știa doar aceste câteva cuvinte, ca o che- 
mare de dragoste în fanfare. 

In gând însă, Nunu renunțase mai de mult la rezistență. Işi 
sprijini coatele de pervazul ferestrei. De câte ori nu înţelegea ce 


NUNU DESCOPERĂ VIAȚA 89 


vor oamenii, se mohora. Soarele îi coloră fruntea cu un carmin 
ce încerca să înflăcăreze și părul prea blond, dar, cum cerul își 
stingea, una câte una, luminile la rampă, fruntea își spălă repede 
culoarea echivocă, redevenind curată și tristă. In curtea de peste 
drum ieşise la plimbare « pensionarul ». Mergea rar, cu mâinile 
strânse la piept, gest de om singuratec, fără afecţiuni, cu întreagă 
dragostea răsfrântă asupra celor două brațe secătuite și adunate 
lângă trup. Intre visurile lui romaneşti, trăia ca într'o grădină cu 
flori parfumate, pe care le cultiva cu grijă de maniac. 

— lar a dat spaima ?n uși, bombănea pe sală mama du- 
duiei Marica m ş'acu o porneşte ta-na-na pe străzi, ca o zăna- 
tecă. 

Nunu îi vedea ochii negri urmărind cu bănuială gesturile fetei 
și buzele intrate între gingii, murmurând inutil, așa cum ar încerca 
un coteiu să muște roțile unui automobil în goană. Marica îi da 
tot atâta atenţie ca unei mobile așezate, fără rost, în drum. Pe trepte 
se opri o clipă, ca şi cum ar fi ezitat sau și-ar fi inspectat îmbrăcă- 
mintea. 

— Am uitat mănușile, aduceți-mi mănuşile ! 

Intotdeauna, adresându-se mamei ei, întrebuința un plural ce 
căuta să-i șteargă rudenia, alăturând-o spălătoresei, băiatului 
«de suflet» sau vreunei neguțătorese ce se întâmpla să rămâie la 
vorbă, în bucătărie. De data asta, în sală nu se mai afla nimeni 
alt decât maică-sa. Nunu de mulţ surprinsese o nelămurită fereală 
între cele două femei. 

m Sunt elegantă? — îi zâtpbi ea accentuând iar lipsurile dan- 
turii. Vreau să nu-mi dau de rușine cavalerul — căută ea să-l fla- 
teze pe Nunu cel indispus. Se parfumase tare cu o apă de colonie 
proastă, căutând, parcă, să insiste asupra yjrosului neplăcut, aşa 
cum, din vulgaritate, insista asupra lipsei de gust a îmbrăcăminții 
printr'o floare artificială pusă la piept ori o geantă extravagantă, 
asupra maleabilitații vorbei printr'un termen întrebuințat anapoda 
şi cu îndărătnicie. 

Nunu o măsură cu oarecare irdulgență, mulțumindu-se să cla- 
tine aprobativ fruntea. 

— De ce ţi-ai luat umbrela? — nu e nici urmă de nor. 

— E nouă, rosti ea simplu, desfăcând-o ca să-i arate râurile 
galbene ale mătăsii. Am răscolit tot magazinul, ieri. 


9o REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Transparenţa zilei se voalase. In apus, un nor subțire, ca și 
cum cineva ar fi subliniat cu roșu o greșală pe fila de teză a cerului. 
Luceafărul clipea ca un ochișor sperios de găină. 

— l-auzi|! se opri deodată, în drum, Marica, și arătătorul 
dreptei punctă ceva nelămurit în aer. 

— Ce? 

— Patefonul vos... patefonul dumneavoastră. 

— Da. Poate. De câtva timp nu-l mai avem de loc. Matei îl 
împrumută la toți prietenii. 

— La cine o fi acum? Parcă ar fi la Grigoriu. Ăsta se ține nu- 
mai de petreceri. Am auzit că ar fi însurat? 

— Nu ştiu. Și dacă ar fi? 

— Și dacă ar fi... Și dacă ar fi?... repetă ea, reluând mer- 
sul, agale, îngândurată, ca și cum în cuvintele acestea s'ar fi aflat 
un nod al ițelor destinului — apoi pașii i se precipitară, zgomotul 
lor sec, pe străzile pustii, îi fură atenţia. Acum nu se mai gândea 
la nimic. Umbrela cu șnurul agăţat de mână îi lovea şoldul şi ea 
nici nu simțea loviturile, iar panglica albastră dela pălărie flutura 
comic, ca un semn făcut drumului lăsat în urmă. 

Nunu privea în jos la pavajul ce-și prelingea pietrele ca undui- 
rile unui râu subt pașii lor. Pavaj lichid. Mers pe ape. O ușoară 
amețeală ce-i tremura în ochi, în timp ce muchiile pietrelor se 
îngroşau, lăsând între ele mici pete cenușii, ca acele rămase 
pe tabla ştearsă cu buretele, după ce s'a uscat. Era ora când 
mișcarea se trăgea din vitrina străzii, în curțile largi, ameste- 
cându-se cu viața informă a orătăniilor ce-și căuta loc de odihnă, 
apoi se concentra între pereţii caselor, lăsând atmosfera nocturnă 
goală de sgomot, pentru ca greerii să-şi poată însăila în voie 
cântecul. 

Pe acoperișuri şi în răscrucile străzilor se aşternură file de lu- 
mină, decupate regulat — așa, ca și cum întreg orășelul și orizon- 
tul ar fi fost o cameră foarte mare și într'un colț s'ar fi aprins o 
lampă anemică. Marica ridică fruntea și, subt lună, petele de roșu 
din obraji se precizau ca o eczemă ce-i urâţea figura, și așa lipsită 
de frumuseţe. Buzele, fardate gros, erau aproape negre, doar ochii 
îi luciră o clipă, stins. Işi împreună mâinile — și degetele dreptei 
se adunară ca în jurul unei tulpini, pe inelarul stângii, pe care 
purta o verigă de aur. Nunu o privi curios. 


NUNU DESCOPERĂ VIAŢA 91 


— E lună plină — îi explică ea, apoi: Tu te-ai gândit la ceva? 

— La ce? 

— Eu ştiu... Ceva ce-ţi doreşti tu. Nu ai nicio dorință? 

— Nu, răspunse scurt Nunu, apoi înălțând umerii a dispreț: 
— Superstiţii! Așa își pierd femeile vremea. Ieri te-ai întors din 
drum pentrucă ţi-ai adus aminte că ai trecut pragul cu stângul. Apoi 
n'ai mai vrut să pleci pentrucă te întorseşi din drum. — Pufni pe 
nas un fel de râs ce semăna cu un fier roșu aplicat pe o rană. 
— Nu e caraghios? 

Duduia Marica, atunci când cineva ar fi îndrăznit să-i conte- 
steze buna ei știință în vreun domeniu cât de străin, ar fi sărit ca 
mușcată de şarpe. Lângă Nunu prostia ei categorică se înmuia și 
mai, mai, ar fi acceptat unele din sugestiile lui, dacă le-ar fi înțeles 
cum trebue. Acum, însă, tăcu și-și mângâie inelul de aur cu pri- 
virile plecate departe, pe câmpul ce se deschisese deodată, în mar- 
ginea orașului. Un câine urlă lung și trist, într'o curte. Un pom 
veni spre ei, clătinând molcom crengile, ca o plantă de apă, când 
o bat valurile. Un altul îi aștepta pe drum, mai departe, drumeț 
întârziat. Gândurile lui Nunu se agățaseră de cuvântul « dorinţă ». 
Doresc. Ce poate fi? Ce poţi să dorești? Să treci un examen? Asta 
e o necesitate. O prăjitură, o carte? E prea puţin. Mi-e dor... mi-e 
dor de cineva. Mama Maricăi spunea câteodată «am un dor de 
măsele ». Atunci dorul nu e sentiment. Ar fi ca un junghiu. Mi-e 
dor de mama... Unde era acum? Işi terminase cura la Vichy... 
Trecuse, poate, altă graniță, pentru altă viață. Mi-e dor de mama... 
Și totuși nu e o nevralgie. Parcă pleoapele vor să i se umezească. 
Și e atât de bine... aşa... să-i fie dor. Parcă în cuvântul acesta 
încap atât de multe. Mama, rochiile ei, măsuţa de toaletă cu zeci 
de flacoane şi cutii, casa, viața Bucureştiului, forfota şcolarilor 
în librării, la sfârşit de vacanță. Prea multe încap. Doresc ceva... 
e mai strâmt. Ce poți dori?... 

— Duduie Marica, vorbi el, având pentru întâia oară în seara 
aceasta, o căldură timidă în glas. Ce ţi-ai pus în gând? 

— Cum? Ce gând? —tresări ea. 

Nunu simţi o mică spaimă: Marica și-a uitat dorința? 

— Adineaori. Luna... inelul... 

— Prea multe vrei să ştii — reteză ea răspunsul și-și mută po- 
şeta dintr'o mână în cealaltă. Era stânjenită, dar Nunu nu-și da 


92 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


seama de ce. Poate într'adevăr își uitase dorinţa şi nu ștja ce să-i 
răspundă. 

— 'Țineai aşa de mult să se împlinească? — insistă el. Știi că 
eu nu spun nimic, la nimeni. Și njcj n'am cui să-i spui... La urma 
urmei, nu e așa de mare lucru o dorință. Dacă se împlineşte, tot 
am s'o aflu... Nunu se mira singur de atâta stăruință. Ce-i folo- 
sea lui secretul Maricăi? Dar poate asta îi ajuta să uite fantomele 
acelea de pomi, ce stăteau pe loc și totuși se apropiau de ei, pe 
nesimţite, așa cum se întinde o pată de cerneală pe sugativă şi nu 
o poţi opri, în niciun chip. Să privească, mai bine, în sus, spre cer. 
Luna are de sigur secretul Maricăi. Dar ce să facă el cu o dorință 
străină ? Nu-i trebue, ar fi ca și cum ar vrea să fure o umbră și să 
o ascundă în inimă, undeva. Dar dacă dorinţa aceea străină se în- 
tinde, se întinde pe inima lui, ca o rugină a sufletului? 

Pașii lui și ai Maricăi își întretaie ritmurile, se ceartă, se cioc- 
nesc pe drumul, bolovănos acum. Iată doi pomi îmbrăţișați. Plu- 
tesc deasupra întunericului, în întuneric, ca doi înnecaţi legați îm- 
preună cu sfori de alge. Nunu se ghemui în el şi refuză să privească 
arcada ce trecu amenințătoare peste ei. Picioarele li se cufundau 
acum în nisip, ca într'o mlaștină uscată. Nu mai era drum. Doar 
spinările dunelor — broaște țestoase în procesiune, fosile încre- 
menite în vreme. 

— Duduie Marica, eu vreau să știu. 

Femeia se opri în loc, își întoarse bustul foarte încet, neobicinuit 
de încet spre el, așa cum se mișcă unele manechine în vitrinele 
magazinelor de modă, astfel ca rochia să poată fi privită pe toate 
cusăturile. Figura îi era jumătate luminată de lună, jumătate în- 
tunecată și în ochiul luminat sclipiră paiete metalice. 

— Ce vrei? — rosti ea, ca în continuarea unui vis. Nunu se 
cutremură. 

— Dorinţa... do... ce te-ai gândit să... inelul — bâlbâi el. 

Duduia Marica prinse a râde, desțelenindu-se din irealul îm- 
prumutat fără voie. 

— Ce ţi-e cu copiii ăștia! 

Lui Nunu îi era rușine că se arătase o clipă slab. Și chiar dacă 
Marica nu băgase de seamă, el tot slab se arătase. Ca și cum cele 
auzite i-ar fi sugerat o atitudine, Nunu se așeză pe nisipul cald 
încă și, copilăreşte răsfățat, încăpățânat, amenință: 


NUNU DESCOPERĂ VIAȚA 93 


— Nu mai plec de aci până nu-mi spui. Vreau să știu, uite, 
așa, vreau și eu să ştiu! 

Duduia Marica rămase încurcată, fără a ști ce hotărîre să ia. 
Il rugă, se aşeză lângă el și-i mângâie fruntea, protestând că nu 
are și nu știe ce să-i spuie. Nunu sorbi cu toată pielea trupului 
căldura și parfumul mângâierii. Se întinse pe o coastă în nisip, simți 
cu obrazul ultima rămășiță de fierbere diurnă a solului. In ureche 
îi intrau fire mărunte ca niște furnici. Mâna Maricăi i se prelinse 
în păr. O pală de vânt aduse miros de sare și de scoici putrede. 
Umbrela foșni scurt, uscat, ca un mănunchi de foi de porumb. 
Femeia nu-i mai vorbea nimic. Uitase de toate, concentrând ră- 
mășițe de senzualitate în palma resfirată pe fața băiatului. Iar în 
trup, parcă i se deschisese un abces orb, ușurându-i-l, în sfârșit. 
In sfârşit, de ce? Ce se sfârșise. Nimic. Era bine — era cald nisi- 
pul, era catifelat obrazul băiatului, îi auzea răsuflarea aproape şi 
își apleca mereu, tot mai mult, urechea spre el, să culeagă omenia 
acestei răsuflări, virilitatea ei ce se anunța. Își lăsă obrazul în ni- 
sip lângă al lui Nunu, unde încropite de aer îi loveau ritmic gura, 
ca valurile țărmul. 

Mâna i se lăsă de pe obraz, pe gâtul băiatului — întâlni liga- 
mente întinse, apoi proeminarea claviculei și rotunzimea umărului,. 
Abia acum își dădu seama că Nunu era doar într'o cămașe merce- 
rizată, cu mânici scurte. Grija maternă se redeșteptă. 

— Unde ţi-ai lăsat haina, vrei să răcești? 

— O duceam pe mână — nu ai văzut-o? răspunse el, somno- 
ros, apoi tărăgănat: — Nu mai mi-e foame, rămânem aici. 

— Aici... încremeni ecoul pe buzele Maricăi, al cărei gând 
fugi peste câmp și peste ani, furat de o amintire. De mult... o 
voce groasă și răgușită, o suflare de animal frânt « Rămânem aici ». 
Nisipul umed. Mâna ei se juca în neștire cu fire de nisip. Marea 
se zbuciuma ritmic. Și tot atunci a auzit un tic-tac mic, ca de greer, 
la ureche. Un val se prelinsese, șarpe, în sus, pe plaje, apoi pe subt 
umerii ei. Și acum mai simte fiorul rece de atunci. Se ridică, scu- 
turându-și cu grije rochia de mătase. Cum de a uitat? Doar se 
duce la Cazinou și trebue să facă față privirilor doamnelor elegante 
de acolo. Matei are să o măsoare cercetător și are să-i poată sur- 
prinde apoi, un zâmbet mulţumit în colțul gurii, zâmbet de om 
sever dar cu inimă bună. 


94 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


— Mergem Nunule. Ai să capeţi un guturai — acum se ră- 
ceşte nisipul. 

— Da. Dar a ieşit luna. 

— Şi ce? Luna nu încălzește. 

— Ba da. Are lumină — și lumina e caldă. 

— Luna e rece. 

— Luna e caldă —se încăpățânează băiatul, deşi ştia prea 
bine că nu are dreptate, dar îl întărâta felul convins cu care își 
rostea totdeauna afirmaţiile Marica. 

— E moartă — spuse ea liniştit, cu o rezonanță adâncă în 
glas, ca şi cum ar fi vorbit despre un om drag, plecat dintre 
cei vii. 

— De unde ştii? se miră Nunu. Ai învățat la şcoală duduie 
Marica ? — şi se ridică vioi, curios, scuturând nisipul lipit de ge- 
nunchii goi. Nu și-ar fi închipuit-o vreodată școlăriță. Doar a 
surprins-o de atâtea ori păcătuind față de buna-ştiință. 

— Mi-a spus cineva... mărturisi ea, simplu. 

La o cotitură, ultimele tufișuri, sentinele la granița întunericu- 
lui, se risipiră deodată, așa cum s'ar împrăștia o mulțime la un 
spectacol sfârşit — înălțați ici-colo, pe dune, până departe, oco- 
lind plaja şi agitația mării, așa cum, când cineva din casă e tur- 
burat, toți ceilalți caută să-i înconjoare frământarea, să o lase să 
se macine singură. In față, un grup de lumini ciuruiau noaptea. 
Pasul li se înzdrăveni, incidentele drumului erau lăsate în urmă. 
Apropiindu-se, Cazinoul se înfățișa tot mai lamentabil, cu şipcile 
lui descheiate, presărate cu noduri destupate, prin care lumina 
se scurgea, ca apa dintr'un vas mâncat de rugină. Pe trepte Nunu 
se opri, ca să-i facă loc, galant, femeii. Marica, însă, se codi: 

— Intră tu întâi, fratele tău nici nu se aşteaptă să mă vadă. 

Se gândea, poate, că Matei nici nu ar recunoaşte-o dacă ar 
vedea-o fără Nunu, sau nu ar vrea să o recunoască. La început, 
intrând, cele câteva becuri li se părură feerice. In mijlocul sălii, o 
pereche dansa, leneș, un tangou. Și totuşi mișcările celor doi parcă 
umpleau întreg spațiul, parcă rămăseseră în succesiunea lor, 
fragmentar, ca marionete spânzurate de tavan. Retina căpătase 
memorie, 

Nunu era timid — Marica înceată în hotărîri și mișcări. Pe 
firul timidităţii lui, băiatul porni, ca pe o sârmă suspendată și, 


NUNU DESCOPERĂ VIAȚA 95 


cuprinzând braţul Maricăi, o conduse către întâia masă liberă, 
zărită. Aci se liniştiră. Fata își săltă puţin rochia, pentru a se 
așeza, apoi lăsă umbrela pe masă alături de poșetă. Işi adună 
picioarele subt scaun, încordându-le, pentru a le preciza, ele- 
gant, linia. 

Nunu încercă să facă pe gazda, invitând-o să-l întovărăşească 
la mâncare, dar Marica refuză, după ce socoti un timp dacă ar 
putea să ducă la bun sfârşit o friptură de pui, cu ajutorul cuțitului 
şi furculiței. 

— O limonadă — ceru ea, socotind că întrun local luxos 
femeile nu obicinuesc să þea vin. Stânjenit, pentrucă dela cele 
câteva mese ocupate se îndreptau priviri curioase și amuzate spre ei, 
Nunu vroi să lege o conversație cu Marica, însă observă cu mirare 
că figura duduii luase altă culoare, își recăpătase vârsta adevărată, 
ascunsă de farduri și oboseala nopților veghiate. Dela o masă, 
fratele lui îi făcea un semn discret de chemare. 

— Du-te, du-te, se repezi Marica. — Çine ştie ce-o vrea să-ți 
spuie ! 

Matei îl prezentă câtorva doamne cu priviri umede şi rochii 
spumoase de vară, apoi, luându-l de o parte, îi spuse repezit, cu 
voce scăzută: 

— Çe ţi-a venit să o iei cu tine pe fata aia? Nu ştii 
cine e? 

— E Marica, nu o cunoşti? se miră Nunu. 

— Eşti un prost. Ștergeți-o cât mai repede de aici — mă faci 
de ruşine. 

Marica îi zâmbea de departe. « Spune-i, spune-i cât de mult îl 
iubesc, vorbhește-i în Jocul meu » strigau, strălucitori, ochii ei şi 
mâinile i se împreunaseră strâns pe cureaua poșetei. 

Muzica încetă. Valurile băteau pilonii clădirii. Marea își de- 
păşise graniţele în seara aceasta. Plutea un ușor gust de catastrofă 
în liniştea adormită a sălii. Marica se aninase de privirile lui, cău- 
tând să citească solia lui Matei. Nunu zâmbi îndoelnic şi nu ex- 
plică nimic. Mânca cu gesturi încete, înciudat că degetele-i tre- 
murau apucând tacâmurile. 

— Çine erau cucoanele alea? întrebă ea — și vocea ei vulgară 
așeză în adevăratul plan toată întâmplarea. Intr'adevăr, de ce ve- 
nise cu Marica aci? I se făcu rușine de umbrela așezată pe masă, 


96 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


de pălăria ei cu flori multicolore, de ochii ei încercuiți cu negru. 
« Marica », îi șopti el în gând, trist şi un gust de lacrimi se ame- 
stecă în mâncare, «de ce oamenii nu se aseamănă?» 

« Și astă-seară în cameră va fi înăbușitor de cald, cearceafurile 
vor fi umede și fierbinți — îşi vorbea Marica — lampa va fumega, 
vor roi iar ţânțarii. Mi-a spus cineva că numai femeile ţânţarilor 
iubesc sângele. De ce oare? Eu leşin când văd sânge. In port, s'au 
bătut, odată, doi hamali. Pe pragul localului nostru era o pot- 
coavă, unul din ei a căzut cu fruntea peste potcoavă. Când sa 
ridicat avea toată fața roșie... Domnul inginer... Matei... Cu- 
coana aceea are mâini lungi ca picioarele unui țânțar. De ce nu se 
fereşte de ea? In odaia mea sunt numai țânțari — și zumzue, și 
zumzue... ». 

Fata își deschise ochii mari, ca să cuprindă lumină și culori 
pentru singurătatea multelor nopţi ce aveau să vie. 


* 


Mieta își trecu mâna pe fruntea încălzită, întorcând, în același 
timp, cu o mișcare repezită şi parcă furişe, capul. Din urmă, Ti- 
tina îşi chinuia picioarele subțiri ca nişte furculițe îmbrăcate cu 
ciorapi, răsuflând din ce în ce mai sgomotos, lăsându-și, din când 
în când, toată greutatea trupului pe şoldul drept — și piciorul îi 
sălta țeapăn ca o proteză, iar femeia avea atunci o mișcare bruscă 
a brațelor, ca și cum ar fi vrut să-l sprijine ori să-l ajute. Mieta 
simți ca două palme reci apăsate pe spinare. Când Titina se gră- 
bea astfel, nu putea fi lucru curat, măcar un incendiu, dacă nu o 
dramă cruntă, se întâmplase în mahalaua orășelului spre care se 
îndrepta. Curioasă și vrând să dea un cât de vag ţel orelor sărace 
ale dimineţii, fata se opri în loc, făcându-se că vrea să-și înoade 
şireturile pantofilor. Aplecată, printre șuvițele de păr, ce i se lăsa- 
seră peste ochi, ca o cortină, o zări pe Titina cum așteaptă, ne- 
dumerită, şi îşi răsuceşte trupul când la dreapta, când la stânga, 
parcă ar fi căutat un ghid. Faţa îi tresare acum, luminată, și face 
gesturi exagerat de vesele către o doamnă de pe celălalt trotuar. 
Mieta se ridică din mijloc și se întoarce deabinelea către ele. 
Bătrâna explică ceva şi se acompaniază de o gesticulație nervoasă, 
în timp ce interlocutoarea păstrează aceiași nedumerire pe figură: 
« Numai pentru asta m'a chemat? ». 


NUNU DESCOPERĂ VIAŢA 97 


La cabaretul din port orchestra şi-a început repetițiile. Violo- 
nistul a bătut cu arcușul pe muchia vioarei câteva măsuri, apoi 
pianul făcu o introducere nostalgică și înduioșătoare, ca o 
perucă mâncată de molii. Mieta, prinsă de farmecul muzicii, uită 
de Titina și gândurile ei devin fulgi în adierea cântecului. Nici 
doamna nu mai poate fi atentă la vorbele povestitoarei: 

— Ah! «Fetele din Baden »! exclamă ea cu bucurie, ca și cum 
până acum numele valsului, împreună cu o tinerețe uitată, i-au 
umblat în jurul amintirii și a reuşit deodată să le apuce din fugă 
şi să le oprească. Un trombon geme sfâşietor, ca o chemare de 
pasăre rănită, deasupra apelor fluviului, apoi pauză, și, domol, 
domol, valsul tresare și joacă subt arcușuri. Dar atenţia doamnei 
este smucită înapoi de un amănunt din povestirea 'Titinei: 

— Cum — un schelet, cu adevărat? 

— Cum te văd și cum mă vezi, răspunde bătrâna, puțin jig- 
nită de incredulitatea celeilalte. Sta în picioare, apoi s'a mișcat. 
Parcă, parcă vroia să danseze. — Titina avea ceva inspirat în voce, 
ca și cum ar fi urmărit firul propriei închipuiri. Și poate tot ce 
spusese până acum nu era decât născocire. De multe ori se împră- 
ştiau prin orășel fel de fel de scorniri și Titina era prima care să 
se mire de nerușinarea celui ce le împrăştiase. 

___ Doamna răspunse cu multă amabilitate la salutul Mietei și de 
abia atunci păru că o observă și Titina pe fată, măsurând-o cu 
ochi prefăcuți miopi, dar privirea îi lâncezi prea asupra ei. Mieta 
simţi iar fiorul de adineaori pe spate. Porni la întâmplare, pe străzi, 
dar, după un timp, auzi ca un trap înfundat, de cal șubred, ce 
vroia s'o ajungă. Fata se opri din nou, ca și cum şi-ar fi adus aminte 
de cine știe ce comision uitat, apoi se făcu a căuta în buzunarul 
rochiei de creton înflorat un bileţel cu vreo adresă sau cumpără- 
tuţi pentru casă. Dar cum în buzunar nu ținea decât batista, nu 
avu mult timp de pierdut astfel. Qbservă că şi Titina își încetinise 
mersul. Se răsuci brusc pe călcâi și o privi cu o sfidare încleştată 
pe bătrână, în așa chip, că aceasta își plecă repede ochii şi, gră- 
bind paşii, o întrecu. Mietei începu să-i placă jocul de-a pisica 
la pândă. După primul colţ, însă, Titina se opri iar: în fața casei 
Chehaia, ce era în dărâmare de câteva zile, se formase un grup de 
oameni curioși și agitați. Ochii Titinei, verzi-gălbui, ca ai găinilor, 
pironiră, de aci înaint, în lumina lor, toate mișcările fetei. Mieta 


7 


98 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


își simţi inima ca un pumn ce se strânge, se desface și iar se strânge. 
« Titina e o piază-rea ». Ştia acum că bătrâna nu începuse jocul 
decât pentru a o aduce pe ea aici, pentru a sufla cu spaimă asupra 
ei, pentru ca să-i poată urmări, lihnită, mișcările, tremurul mâi- 
nilor, vibraţiile fiorului de moarte pe obrajii ei. «A căzut vreun 
lucrător de pe schelă, poate », se gândi fata şi se apropie de privi- 
tori. Nu înțelegea nimic. 

— I-o fi luat măsura, maică, pentru temelie, că e veche casa, 
de nici eu nu ştiu când s'a ridicat, vorbi o babă și abia atunci 
Mieta văzu, ca o înflorire de linii frânte, ieşind din tencuiala unui 
zid, oscioarele unei mâini, orânduite cap la cap, ca pentru o piesă 
de muzeu anatomic; mai sus, dintr'un colț, înmugurise capătul 
unei clavicule. Un om sgâria cu grijă tencuiala, ca și cum ar fi 
procedat la o foarte fină disecție. 

— S'a găsit şi un inel, spuse cineva, un inel cu monogramă. 

Un bărbat cu falnice mustăți de argint ieşi din gloată, făcân- 
du-şi loc cu coatele. Proprietarul unicului restaurant din orășel 
era o persoană marcantă a locului, un om cu legendă cunoscută 
şi cu ticuri respectate de toți. Inălță sprâncenele şi, șugubeţ cum 
îl știa toată lumea, văzând-o pe bătrâna rămasă pe celălalt trotuar 
începu a cânta: 

— Eu caut pe Titina, Titina, ah, Titina! Văzuși coană, stră- 
moşii dumitale își făcură cavou clandestin. Neam nobil, ce să-i 
faci! Inel cu monogram. 

Titina se fâstâci. Domnul restaurator avea mania glumelor 
proaste — și ia-uite ce de capete întoarse! Ea vrea să fie lăsată în 
pace, ce mai vor dela ea? Bătrânul, însă, îi cuprinse braţul, curte- 
nitor, şi o trase după sine: 

— Hai coană să te cinstesc — tot căutam eu pe cineva, să mai 
punem ţara la cale. 

Mieta își uitase privirile asupra acelei ciudate flori din zid. Ce 
mână subțire și prelungă! Degete de femeie, mângâietori tezauriate 
în caseta zidului. Cine o fi vrut să le păstreze astfel? Dar iată că 
alături a apărut, vie, cu mișcări mici, căutatoare, logodnica mâinii 
din zid. Oare osul, modelat cu meșteră daltă în var și nisip, nu se 
înfioară de atingerea epidermei calde? Mieta ridica ochii pe 
mâneca unei haine gri, pe nodul cravatei albastre, pe marginea 
bărbiei rase — de aci trecând muchia unui nas drept, se opri pe 


NUNU DESCOPERĂ VIAȚA 99 


fildeșul frunţii, uşor pârlit de soare. Pleoapele stau aplecate. 
« Deschide ochii, deschide ochii!» gândi, concentrându-și toată 
voinţa în înțelesul cuvintelor — și pleoapele descoperiră lumina 
unor adânci ochi cafenii. Mieta răsuflă uşurată — era culoarea 
ce răspundea dorinței ei şi promisiunei virilității tandre a pro- 
filului, 

Tânărul, însă, nu mai zăbovi. Mieta nu-i putea comunica prin 
zidul mulţimei, fierbințeala şi zbaterea din pieptul ei. 

— Nunule! — chemă el și porni urmat de un băiat firav, cu 
pantaloni scurţi şi tricou marinăresc, 

Titina de bună seamă a deochiat-o. Altfel ce ar face-o să por- 
nească după tânărul în haine gri? 

Trecând prin fața restaurantului, prin ușa larg deschisă o zări, 
la, o masă, pe bătrână lângă proprietarul localului, care tocmai își 
întrerupsese vorba, pentru a azvârli pe gâtlej conţinutul unui întreg 
pahar cu vin. Domnul restaurator îşi netezi mustățile și continuă 
desfăşurarea elocinţei dumisale, așezând din când în când ară- 
tătorul dreptei între sprâncene, adică: «Fiți atenți şi pricepeţi 
rogu-vă », sau lovindu-și palma, ca o tipsie de toba pieptului. 
Afară începe a se întuneca. 

— Vezi dumneata, coană, un om e om, iar un lucru e tot lucru. 
Spune dumneata unui scaun: « Du-te mai încolo », și vezi dacă în- 
ţelege ceva. 

Titina clatină capul, vrând să se pătrundă bine de învățătura 
chivernisită a celui mai de seamă negustor din orăşel. Dar nu ştie 
de ce simte atâta amărăciune astăzi! De ce i se pare că străzile 
colindate atâţia ani, astăzi îi fug de subt picioare şi se întind, ela- 
stice, și despart de ea, iar singurătatea o apasă mai greu ca de 
obicei? 

— Vine furtună, rosti muzical o fetiță care ţinea strâns, în 
pumni, banii pentru târgueli. Spre miază-zi norii sau adunat în- 
trun fel de piramidă vânătă, iar cele câteva ochiuri de albastru 
rămase, parcă au cearcăne. Fulgeră. O femeie intră scuturându-și 
părul de primii stropi de ploaie. 

— Deci omul e dator să aibă un ţel —o ideie, în viață. 

Titina oftă și îşi privi mâinile împreunate pe genunchi. I-e 
teamă. De câte ori energiile naturii se frământă, se frâng și se iro- 
sesc în furtunile acestea, zadarnice în violența lor, se întristează 


ge 


100 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


şi o cuprind presimțiri cenușii. Sunt goluri în pieptul ei, ca şi în 
atmosferă. O vorbă rostită tare, un zâmbet chiar, i se par stridente. 
Ar vrea să fie linişte, liniște de tot şi toată lumea să asculte în 
reculegere cum se irosesc gemete și cântece în ceruri. 

«Era frumoasă — era tristă, sau neînsemnată, femeia aceea 
pe umerii căreia se rezemase o zidire întreagă, atâta amar de ani? » 


OVIDIU CONSTANTINESCU 


CICLU DIN «PASĂREA PHOENIX» 


HOTAR 


Au fost numai flori — smalțuri caste'n peceţi, 
Numai cer, numai catapetesme, 

Numai aur, numai miresme; 

Să le strângi între gene și adânc să le 'nveţi... 


Arcuite 'n poveri de belşug 

Au fost zilele, spicele, bolta — cu tine. 
Şi-a fost jaful să treere spicele pline 
Şi îngheţul, scrâșnind, colțuros tăvălug. 


Cu privirile mute azi chemi 

Numai ghimpii, din câmpul de ghiaţă, 

Numai ghimpii sticlesc şi 'n azur — şi te 'nvaţă 
Să urăşti, să refuzi, să blestemi... 


LEAT VECHI 


Trece printre frunze, orb să se răsbune: 
In mesteceni şi 'n cătanele bătrâne 
Fulgerul, domesticit, rămâne. 


Nu tăciune, când a fost lumină! 
Ci zvâcnirea pururi vie vrea să-și țină 
Ca un vierme, roșu, 'n rădăcină. 


Și mă bucur, stând la pândă, după vânt, 
Că mă scutur eu, mesteacănul cărunt, 
Și-or rămâne florile câte mai sunt. 


„„„Stau cu arma n umăr, dealul stă cu plopul; 
Firul ploii-l număr, gâlgâe potopul; 
Șterge norul stele, lacrimi — cu prosopul... 


Mă tot mângâie-o văpaie dinspre zare 
Dar se tângue șuvoaie spre hotare 
Și mă trag la fund, în unde călătoare. 


Umblă 'n umbră de prundiș și bălării, 
Nopți de apă, lungi năvoade argintii, 
Intri ?n ele să te 'ntorci — și nu mai știi... 


STEAUA CĂZĂTOARE 


Prin al văzduhului tragic frunziş, 

Peste țările lumii şi peste a mea, 

Se 'nvoaltă, mă fură 'n cădere, o stea 

— O stemă de foc, a nefericirii, 

Pe fruntea cerului şi-a amintirii — 

„Cu ea prăbușindu-mă pe-un povârniș 
Nesfârșit arcuit, de dogoare: 

E zvâcnetu-aprins al pândei de pulbere 
Tulbure? 

E-un golf de incendii curgând zburătoare? 
Sau marei corăbii albastre, e-o pânză 
Întinsă de urile vântului, 

Gonită de vântul de jos al pământului, 

Să spintece 'n spaţiu cu marginea-arzândă? 


Se rostogoliră — ce ochi de strigoi? 

Ce arşiță neîmpăcată e 'n noi? 

In gheizer se-aruncă pe cer şi 'n şuvoi 
Incandescente-apariţii fugare 

Cu-arătătorul enorm spre zare — 

Spre funduri de zare, 

Spre stingeri de taină 

Chemând, să se-arate 'n strălimpede haină. 


Ardeam şi-altădată, când steaua cădea, 
Acum mai sălbatec voi arde pe ea, 
Pe traectoria ei ca 'ntr'o şea 
Răsturnată, călare, 


104 


REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


Colindând lumea cu capu 'n jos, șui, 
Cu creștetu 'n şerpi de pară călătoare 
Vulcan de pădure 'n vijelia lui 

Rupt de sineşi, erupând pe depărtare, 
Gonind a cuprinde, flămând a rămâne, 
Arzând să sfârşească, bolnav să răzbune, 
Opintindu-se 'n vântul timpilor, 
Impotrivindu-se scoarței și ghimpilor, 
Intr'un iureș cu steaua ce suferea 

Peste țările lumii și peste a mea. 


Poate-o dâră de lacrimă numai, trecea 

Peste toate s'aline şi să cuprindă, 

Poate-un arc de ruină de aur subţire 
Pâlpâitoare în risipire, 

— Balaurul negru, cu-aripa lui largă 

Aproape ne-atinge, din urmă ne-aleargă, 

Dar jarul căderii, el singur vrăjită oglindă, 
Un fulger vegherii, o licăritoare oglindă 

Spre rânjetul iasmei zvârlind înapoi, ne păzea: 


— Basm împlinește-te ! 
Să nu ne prindă! 


— « Renăscând într'alt cer și 'ntr'o nouă za, 
Pururi va surâde steaua suferindă. .. ». 


— Nu lăsa în gura sumbrului balaur 
Inima în flăcări, flacăra de aur! 


— «Sâmbure de secoli, secolilor veștezi, 
Jarul cel de taină mântue-ţi, fereşte-ţi... ». 


...Tremur, Zorii urcă. Viaţa mea se-apropie. 
Și revin pe lâncede aripi de dropie. 

Tremur. Reîncepe tristul joc 

In loc 

Al zborului silnic 

In rotogol zilnic. 


CICLU DIN + PASĂREA PHOENIX » 105 


Inflăcărată prin secoli, prin nopți 

Ai mai străpuns tu, stea căzătoare, 

Ai mai deschis tu, cot de răzoare, 
Drumul albastru-al ciorchinilor copți... 


Nu te schimb, patimă năpustitoare, 
Tureşe sete de-arome avare, 

Geamăt în freamăt de vis — dar mai lasă 
Mai adă nocturnul sălbatec nimb, 

Mai ţine-i văpaia prin ea să mă plimb 
— Rästurnat, pe şeaua stelei căzătoare — 
Mistuit, fericit. Nu te schimb. 


Ci te-aştept să re’nvii pe-un alt cer, cu-altă za, 
Tu statornică veghe, călăuză tu stea, 
Peste țările lumii şi peste a mea... 


CICERONE THEODORESCU 


PESTE INGRĂDIRI 


Cu fiecare plop mă 'nalţ în vânt 
şi frunzelor le dau cuvânt. 

Lupt prin flăcări ca un zmeu, 
trupul țării-i trupul meu. . 

Cu cei cari sufăr, zări străbat, — 
în fiecare m'am aflat. 

Vâltori ţâşnesc din văgăuni, 
strădanii împletesc cununi, 
pentru frunți turnate ?n fier, 
pentru clipe ce nu pier... 


INCUNUNAREA FLORILOR PE LIVEZI 


In holda tainițelor verzi 

satul stă la sfat cu oamenii de treabă, 

rodul spicului valah întreabă 

despre 'ncununarea florilor cu rouă pe livezi, 


Din tunet plugăresc în nori 

din bucurie, schintee năvalnic lunecarea, 

“sosesc dăltuitorii istoriei încinși cu zarea 

şi clopotele românismului revarsă sunete în zori. 


Domneşte plugul pe brazdă de pământ, 
în loc de soare tânjala vremilor aduce 

pe Christos în inimi răstignit pe cruce, 
şi ţara nouă trăeşte în slavă și în cânt. 


CEAS NEVEDIT IN SUFLET 


Pe zăpodea sărutului din flori 

tăcerile s'au încuscrit cu fagii tristeților. 
Stăvarul poenilor cu brânduși de flori 
încuie ?n suflet privirile drumeţilor. 


Numai craiul din basm ardelean 

nu vine cu fluerul de frasin sub șerpar. 
Bucuria nevedită în minte de cioban 
argintează trecutul cu slove de tipar. 


Hei! S'a depărtat puterea din cuvânt 

şi troița zâmbetului a împietrit? 

Ca niciodată cerul se coboară sub pământ 
și-adună stelele pentru răsărit, 


ION TH. ILEA 


STRUCTURA NATURALISTĂ 
A «ISTORIEI CRITICE» 
A LUI B. P. HASDEU 


Intr'un articol anterior 1), am arătat că, influenţat de Comte și 
Buckle, de dezvoltarea științelor naturale şi de Laurent, B. P. 
Hasdeu concepe istoria, după 1870, în chip naturalist, Idealul 
urmărit de el îl formează tendința de a transforma disciplina 
aceasta într'o ştiinţă de legi, după modelul științelor naturii. Să 
urmărim acum, prin prizma rezultatelor câștigate, modul în care 
a realizat practic istoricul nostru concepţia înfățișată în articolul 
pomenit numai ideologic. 

Ideologia naturalistă impunând lărgirea domeniului de cer- 
cetare al istoriei, dela istoria biografică la istoria culturală, noul 
punct de vedere apare în istoriografia lui Hasdeu, sub forma 
istoriei culturale bazate pe ideea de naţionalitate. Obiectul istoriei îl 
constitue pentru el, « procesul de formare al naţionalităţii noastre ». 
Dar «zorile naţionalităţii române », — în sistemul lui Vico, împru- 
mutat de Hasdeu, epoca de «bărbăţie » a poporului român, — nu 
apar decât în secolul al XIV-lea. De aceea punctul de plecare 
în studiul istoriei Românilor îl formează, pentru istoricul 
nostru, secolul al XIV-lea, epocile anterioare, — în limbajul 
vico-darwinian folosit de el: copilăria şi tinereţea, — neintere- 
sându-l decât ca explicaţii accesorii ale « epocii de naționalitate » 2). 

Dacă Hasdeu începea, așa dar, istoria poporului nostru cu 
secolul al XIV-lea, aceasta se datora nu numai faptului că secolul 


1) Revista Fundațiilor Regale, Nr. 8—9, August—Septemvrie 1941. 
2) Cf. Ist. crit., 1874, p. VII. 


110 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


al XIV-lea reprezenta, pentru el, epoca cea mai însemnată a isto- 
riei noastre, — apariţia «staturilor exclusivamente române pe 
ambele maluri ale Dunării » 1), — sau importanţei deținute de ea 
în discuţiile politice dela cronicari şi până la Roesler, negațiunilor 
căruia intenționa să răspundă Hasdeu scriind Istoria critică 2), 
ci și concepției sale bio-sociologice asupra obiectului istoriei. 

Aceasta era, pentru Hasdeu, sfera obiectului istoriei delimitată 
în timp. Cât priveşte conţinutul ei, istoricul nostru afirmă că 
doreşte ca scrierea sa să « răsfrângă sub toate aspectele sale, traiul 
națiunii române în secolul al XIV-lea ». Care erau aceste aspecte, 
ni le enumeră altădată: teritorial, etnografic, dinastic, nobilitar, 
religios, juridic, economic, literar şi artistic 3). 

Aspectul teritorial al istoriei naționalității române în secolul 
al XIV-lea îl înfăţişează Hasdeu în primul volum al operei sale, 
intitulat: «Istoria critică a Românilor, pământul 'Ţării-Româ- 
neşti ). Restul volumelor nu le-a mai putut scrie — de altfel 
nici primul nu e terminat, — dar, din diferite aluzii pe care le 
face în decursul scrierii sale, se poate reconstitui, cu oarecare 
aproximaţie, planul întregii opere, dobândind, în felul acesta, 
perspectiva necesară adevăratei înțelegeri a lui Hasdeu ca istoric. 
Altfel, făcând abstracție de planurile lui şi mărginindu-ne numai 
la puţinul pe care l-a realizat el, nu vom putea înţelege niciodată 
însemnătatea acestui mare deschizător de drumuri noi în câmpul 
istoriografiei noastre. 

Aspectul etnografic al naţiunii române în secolul al XIV-lea 
trebuia să-l trateze Hasdeu în tomul al II-lea al operei sale: «Istoria 
etnografică a Munteniei », care avea de scop să ne expună « procesul 
formaţiunii naționalității noastre sub raportul genetic, ca o rezul- 
tantă directă sau indirectă a amestecului diferitelor neamuri » 4). 

Aspectul dinastic al naţiunii noastre în secolul al XIV-lea 
făcea obiectul celui de-al III-lea tom al Istoriei critice a Româ- 
nilor: «storia ierarhică a Munteniei». Ea cuprindea «istoria 
tuturor Domnilor Țării Românești » sau mai bine zis a familiei 


1) Ibidem, 

2) Cf. Negru Vodă, în Etimologicum magnum, tom. IV, Buc., 1898, p. XXVI. 
3, Ist. crit., 1874, p. VIII. 

*) Ist. crit., II, 1875, p. III, cf. şi vol. I, 1874, P. 199, sau Columna, 1873, P. 59. 


STRUCTURA NATURALISTĂ A ISTORIEI CRITICE» A LUI B. P. HASDEU 111 


Basarabilor, adică a acelei caste «a cărei existență a fost întotdea- 
una în cea mai strânsă legătură cu mărirea și puterea naționalităţii 
române » 1). 

Hasdeu mai vorbea despre câte o istorie a bozerilor, a armatei, 
a religiei, a dreptului, a economiei și a literaturii şi artei 2), iar 
odată spune că a împărțit întreaga materie în șapte cărți: T. « Pä- 
mântul şi poporul. 2. Tronul şi nobilimea. 3. Armata. 4. Crucea 
(adică istoria religioasă). 5. Economia și dreptul. 6. Limba și 
literatura și 7. Concluzii » 8). In total, deci, șapte tomuri pentru 
istoria Munteniei în secolul al XIV-lea. 

Dar cum sar fi înfățișat aceste tomuri? 

Primul tom, «Istoria teritorială a Munteniei », era proiectat 
în două volume. Din acestea a apărut numai vol. I, în întregime, 
şi o fascicolă din vol. II. La aceasta trebuesc adăugate însă mai 
multe articole publicate separat în Columna lui Traian, din care 
prima parte a fost inserată în fascicola apărută din volumul al II-lea, 
ceea ce ne dă dreptul să considerăm și pe celelalte ca făcând parte 
din același volum, cum se vede de altfel şi după problemele discu- 
tate. Lista acestor articole o dăm în notă €). 


1) Ist. crit., 1874, p. 69, cf. şi pp. 71, 97, 160 şi Columna, 1872, p. 129. 

2) Ist. crit., II, 1875, coperta. 

*) Columna, 1873, p. 144. 

t) Materie, spirit şi divinitate, Pozitivismul istoric. Columna, 1873, pp. 
144—149. Originea civilizațiunii, Idem, pp. 168—172; Alfabetul dacic. Cum 
scriau Românii până la anul 1500, Idem, pp. 186—194; Paleontologia vestmân- 
tului, armei şi locuinței în România, Idem, pp. 217—223; sSâncea, Notiţă fi- 
lologică, Idem, pp. 239—240; Muntenia sub Ptolomeu din punct de vedere al 
selecțiunii naturale, Idem, pp. 240—245; Frunză verde. O pagină pentru istoria 
literaturii române, Idem, pp. 263—264, (în revistă e dat greșit 240—243, 
toată paginaţia fiind greşită începând cu p. 256); Viaţa de codru în Dacia, studiu 
filologic, Idem, p. 244—246 (greşit în rev. 267—269); Toate aceste articole sunt 
înserate în prima fascicolă din vol. II (reacţiunea omului împotrvia naturii), 
apărută la 1875. Dar şirul lor se continuă cu: Originea agriculturii la Români, 
Columna, 1874, pp. 49—53; Originea viniculturii la Români, Idem, pp. 89—96; 
Originea păstoriei la Români, Idem, pp. 97—107, 156—156, 173—177, 234— 
235. Articolele acestea ar fi trebuit să constitue urmarea vol. II din Ist. critică. 

Ca supliment la Ist. critică, tratând aceleaşi chestiuni, trebue considerate 
(cf. Negru Vodă, Etimol., IV, p. XXIX) şi: Strat şi substrat, Genealogia po- 
poarelor balcanice, Etimologicum, III, Buc., 1893, pp. V—XXXVII; Românii 
bănățeni din punct de vedere al conservatismului dialectal și teritorial, Buc., 


112 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


Vol. I are trei capitole. Cap. I se ocupă de întinderea 
hotarelor Munteniei în diferite epoci ale secolului al XIV-lea. 
Cap. II tratează nomenclatura Munteniei în secolul al XIV-lea, 
căci cea dintâi obligație, când vorbeşti despre cineva, e, 
după părerea lui Hasdeu, să știi cum îl chiamă 1). In plus, prin 
lămurirea numelui se pot evita multe erori de interpretare a 
textelor 2). Prin urmare, întinderea şi numele teritoriului 
Munteniei în secolul al XIV-lea: acesta era obiectul primelor două 
capitole. Cap. al III-lea vorbeşte despre «influența naturii», 
adică influența teritoriului asupra formării naționalității române. 
După datele pe care i le oferea medicina și igiena modernă, Hasdeu 
arată aci că, veniți dintr'o regiune caldă, coloniştii romani nu 
se puteau aclimatiza temperaturii scăzute şi vânturilor din câm- 
pie şi nici nu puteau rezista paludismului din bălțile Dunării și 
mlaștinile Dobrogei. Tot ce-i aștepta în aceste locuri era sau o 
pierire deodată, sau o piticire treptată 3). Condiţii salubre de viață, 
ca şi adăposturi împotriva dușmanilor năvălitori, nu puteau găsi 
descendenţii coloniștilor romani decât în plaiurile munţilor Olte- 
niei şi Banatului, unde-i atrăgea şi asemănarea cu locurile mun- 
toase din patria lor de obârşie 4). De aceea Hasdeu credea că 
poporul român nu sa putut forma decât în plaiul munţilor 5). 

De pe aceste plaiuri au coborit Românii, mai târziu, în câmpie 
şi s'au întins în Moldova și Basarabia, iar unii au trecut în Sudul 
Dunării. 

Dar câmpia le-a impus forme specifice de viaţă, proprii 
naturii ei, și a determinat caractere morale deosebite în tempe- 
ramentul locuitorilor săi. Așa de ex. frigul, lipsa de lemne și frica 
de barbari a făcut ca Românii din câmpie să se adăpostească în 
bordeie 6) şi să nu poată avea construcţiile de lemn ale celor dela 





1896; Basarabii. Cum? De unde? De când?, Buc., 1894, publicat întâi în Re- 
vista nouă 1893, pp. 85—105; Originile Craiovei, 1230—1400, Buc., 1878 
(pub. şi în Columna). Articolul Asen din Etimologicum şi Negru Vodă, Eti- 
mologicum, IV, Buc., 1898. 

1) Jst. crit., 1874, Pp. 161. 

2) Ibidem. 

3) Idem, pp. 216—226. 

4) Idem, p. 2. 

5) Idem, p. 288. 

) Idem, p. 236. 


STRUCTURA NATURALISTĂ A ISTORIEI CRITICE, A LUI B. P. HASDEU 113 


munte. Pe de altă parte, întinderea nesfârșită, prielnică alergării, 
și lipsa unor ondulațiuni mai accentuate de teren care să îngreueze 
fuga și să poată oferi la nevoie cuiburi de rezistenţă, a făcut ca 
locuitorii câmpiei să dobândească un caracter nestatornic: « beli- 
coși », arțăgoși, gata de atac, dar și de fugă, îndată ce adversarul 
se dovedeşte mai puternic; pe când cei dela munte, necunoscând 
decât întărirea între zidurile lor de munţi și rezistența până la 
ultima suflare, au devenit caractere stabile: «forte», dispunând 
de mare putere de voință 1). 

Volumul al II-lea ar fi trebuit să trateze despre « reacţiunea 
omului » împotriva naturii. Această reacțiune e strâns legată de 
voința providenţială. De aceea Hasdeu discută întrun capitol 
introductiv despre rolul providenţei în istorie. Reacţiunea omului 
împotriva naturii înseamnă, pentru Hasdeu, civilizație. Istoricul 
nostru începe studiyl civilizaţiei române, urmărind cele mai ele- 
mentare forme ca: arme, vestminte, locuinţe, etc. căci, după 
părerea sa, «o armă, un vestmânt, o locuinţă, fie câtuși trele cât 
de grosolane, constituie primul pas de unde purced toate minu- 
nile civilizaţiunii »2). După aceea, Hasdeu trece la forme superioare 
de civilizaţie şi cercetează întemeierea «urbiilor » în Muntenia, 
împărțindu-le în oraşe de munte, câmpie și danubiene î); vor- 
beşte despre scrierea Românilor în Evul Mediu 4) și încearcă să 
stabilească originea şi stadiile ocupaţiilor principale ale Româ- 
nilor: agricultura 5), considerând-o de origine slavă şi datând 
din secolul al VIII-lea ê), vinicultura 7), pe care o crede mai 
veche decât plugăria, și păstoria 8), a cărei origine o socotește 
dacică. 





1) Idem, pp. 228—229. 

3) Ist. crit., II, 1875, p. 19. 

3) Cf. titlul general al tom. I, reversul copertei ed. 1873, sau cope:ta vol. II, 
1875. Aluzii la monografiile diferitelor orașe cf. Ist. crit., 1874, pp. 117, 138, 
18 nota 3, 265, 330 n. II. 

4) Cf. Ist. crit., II, 1875, p. 38. 

5) N’a mai fost adăugată în volum, dar v. Columna, 1874, pp. 49—53: e Ori- 
ginea agriculiurii la Români >, 

6) Idem, p. 53. 

7) Cf. « Originile viniculturii la Români», Columna, 1874, pp. 89—96. 

8) « Originile păstoriei la Români », Columna, 1874, PP. 97—107 156—156, 
173—177, 234—235. 


114 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Toate aceste forme de civilizație sunt creaţii ale omului, nu 
ale naturii. Producerea lor se datorește unei legi înscrise în natura 
umană. Această lege este o descoperire recentă, pentru vremea 
lui Hasdeu, a științelor naturale: posibilitatea de « aclimatizare » 1), 
sau în terminologia de azi: adaptarea la mediu. Omul caută să 
înfrângă mediul, adaptându-se necesităţilor lui. Astfel, la Nord 
el rezistă intemperiilor naturii, învelindu-se în blăni sau con- 
s:ruindu-şi edificii de granit; la Sud învinge căldurile sufocante, 
adăpostindu-se în umbrare de frunze. Pretutindeni, după măsura 
locului și a timpului, mintea omenească a născocit mijloace de a 
înfrânge natura. 

Dar în toată această luptă a omului împotriva naturii, omenirea 
are de întâmpinat un adversar foarte dârz, care nu se dă bătut 
dela prima încercare. De aceea în lupta cu natura, nu reușesc 
decât acei indivizi și acele popoare care sunt cele mai bine înzestrate 
şi chiar și acestea numai după îndelungată străduință în cursul 
căreia cele mai multe cad învinse de îndărătnicia naturii. Rămâne 
însă însumarea sforțărilor lor de care vor profita popoarele ce se vor 
așeza în locul celor învinse. De aceea « oriunde civilizația a reuşit 
să prindă rădăcini, a trebuit în curs de mii de ani să lucreze, 
unul după altul, sute de popoare, până ce, la urma urmelor, cel 
mai nou dintre ele să se poată bucura de stratificata muncă a 
tuturor predecesorilor săi » 2). Legii biologice a adaptării la mediu, 
i se opune, după Hasdeu, o altă lege, împrumutată tot din biologie: 
legea selecțiunii naturale, cea de a doua descoperire a lui Darwin. 

Legea aceasta îi arăta lui Hasdeu, de ce orașele muntene nu 
s'au putut întemeia decât numai în Mehedinţi, şi, din ce în ce 
mai puţine, în Dolj, Romanați și Vlașca, adică numai în munți, 
unde reacţiunea împotriva naturii a fost mai ușoară è). Rezultatul 
acestor analize era, pentru Hasdeu, că nu există cultură națională 
originară. Cultura e, după el, o însumare de aporturi împrumutate 
dela fel de fel de neamuri, aproape mai toate rasele pământului, 
fără ca în sângele acelei națiuni să intre vreo picătură din sângele 
tuturor popoarelor respective care au contribuit la civilizația sa 4). 


1) Ist. crit., II, 1875, p. 20. 
2) Idem, p. 54. 

3) Idem, pp. 57—76. 

4) Idem, pp. 38—39. 


STRUCTURA NATURALISTĂ A «ISTORIEI CRITICE, A LUI B.P. HASDEU 115 


Aşa se explică mulțimea de influențe străine întâlnite în civilizația 
românească veche, ca și întreg caracterul ei eterogen 1). 

Observăm, deci, că în scrierea lui Hasdeu, teritoriul are două 
semnificaţii: element al naționalității și, ca atare, cel dintâi aspect 
al istoriei culturale, și, în al doilea rând, ca factor explicativ al 
procesului formațiunii naţionahtății noastre. Sub această de a 
doua formă, el reprezintă una din legile mari ale istoriei: legea 
influenţei teritoriale directe și postume, despre care, din punct 
de vedere ideologic, am vorbit în studiul amintit din numărul 
trecut, 

Intregul tom avea de bază două idei: acțiunea naturii și reac- 
ţiunea omului, ceea ce explică de ce Hasdeu numeşte odată acest 
volum: « Pământul și poporul » 2), adică acţiunea și reacţiunea lor, 
denumire care lasă să se vadă și mai bine intenţia autorului, 

Tomul II, Istoria etnografică a Munteniei, trebuia să arate 
cum s'a născut naționalitatea română din amestecul diferitelor 
neamuri care au invadat cuprinsul Daciei lui Traian 3). Lipsindu-ne 
date sigure, ne vine foarte greu să ne imaginăm cam cum Sar 
fi înfățișat acest tom, Prin analogie cu primul, credem că și aci 
Hasdeu ar fi arătat mai întâi istoric, popoarele care au năvălit 
peste coloniștii lui Traian, iar pe urmă ar fi căutat să explice, 
prin acest amestec, naționalitatea română. După un studiu de etno- 
grafie, apărut mai târziu, despre care Hasdeu ne spune că nu e decât 
o urmare la Ist, critică 4): « Strat și substrat, Genealogia popoarelor 
balcanice », se pare că autorul distinge două elemente în formarea 
etnică a unei naționalități: un element primordial, numit, sub 
influența terminologiei geologice, « substrat » și un element supra- 
pus, numit «strat». După Hasdeu «raportul de strat și substrat 
constitue substanța unei naționalități )5), tot ce se mai adaugă 
după ce acest proces de strat și substrat a fost încheiat, nu formează 
decât « accidente, adică o intervenire superficială a unor elemente 
etnice străine, deja după formarea cea definitivă a unei naționali- 





1) Cf. Id m, pp. 29—54. 

2) Cf. Columna, 1871, p. 144. 

3) Cf. Ist, crit, 1875 p. III şi vol. I, 1874, p. 199, sau Columna. 1873, p. 59. 

4) Negru Vodă, în Etimologicum magnum, tom, IV, Buc., 1898, p. XXIX. 

5) Strat și substrat, Genealogia popoarelor balcanice, în Itimologicum, 
III, Buc. 1893, p. XXII. 


8’ 


116 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


tăţi » 1). Ele nu pot modifica întru nimic fondul etnic respectiv, 
pentrucă «din strat şi substrat se naşte organismul unei naționa- 
lităţi, accidentele nefăcând altceva decât — şi Hasdeu face caz 
aci de o teorie care pare astăzi foarte modernă — preînoesc mole- 
culele acelui organism şi activează circulaţiunea » 2). Biologicește, 
deci, noi suntem descendenţii Romanilor şi Dacilor, dar nu şi ai 
Goţilor, Hunilor şi celorlalți năvălitori care au fost înghițiți de 
elementul romano-dac din Nordul Dunării, pentrucă la venirea 
lor în Dacia lui Traian, toți acești năvălitori au găsit organismul 
naționalității noastre definitiv închegat. Și în istoria etnogra- 
fică, Hasdeu distingea, așa dar, o luptă între elemente opuse, 
De aceea credem că și aceasta s'ar fi înfățișat în două volume, 
unul cuprinzând raportul de strat și substrat, iar celălalt acci- 
dentele etnice, 

Cum Hasdeu vorbea despre necesitatea biologiei în istorie 3), 
despre « principiul atavismului » 4), «ereditatea sângelui » 5), desco- 
perită de Hume și Renan ê), despre selecțiunea naturală şi influența 
mediului, etc., bănuim că toate aceste legi trebuiau să-și găsească 
aplicarea în acest tom. 

In felul acesta se înfăptuia al doilea aspect al istoriei culturale: 
istoria etnografică, şi se punea la contribuţie, pentru explicarea 
«procesului formării naționalității române», a doua lege natura- 
listă: legea influenței rasei. 

'Tomul al III-lea, Istoria ierarhică a Munteniei, avea de obiect 
istoria Basarabilor, care erau, pentru Hasdeu, acei « oameni mari » 
ce pot înfrânge natura. După o cronologizare şi biografie a 
domnilor, Hasdeu va fi înfățișat aci modul în care, prin faptele 
lor militare, administrative, etc. domnii au influenţat formarea 
naționalității române. Și acest tom avea la bază un principiu 
antitetic, căci, după Hasdeu, faptele oamenilor mari sunt limitate 
de cele ale oamenilor mici. Această « limitare a acțiunii oamenilor 


1) Ibidem, 

3) Idem, p. XXIV. 

3) Ist. crit., 1874, p. XI. 
4) Idem, p. 171. 

5) Columna, 1871, p. 144. 
*) Ibidem. 


STRUCTURA NATURALISTĂ A ¿ISTORIEI CRITICE» A LUI B.P. HASDEU 117 


mari prin oamenii mici» o numește Hasdeu principiul « endos- 
mozului dintre geniu şi mulțime » 1). 

După Hasdeu, oamenii mari se impun mulțimii prin trei 
procedee: a) identificându-se cu mulțimea prin ghicirea aspira- 
țiilor ei; b) creind ei înșiși diferite dificultăți care să-i facă necesari şi 
c) afectând efectele vulgului, pentru ca, după ce ei se coboară 
în favoarea lui, să li se vadă superioritatea 2). In felul acesta «un 
geniu se impune mulțimii şi o conduce; astfel mulțimea se impune 
unui geniu şi-l conduce »; «fiecare din acești doi motori reprezintă 
vrând nevrând pe celălalt, deşi cei mici suspină mereu că nu 
sunt liberi, iar cei mari se frământă necontenit că nu sunt 
tari » 8). 

Hasdeu crede că «istoria trebue să descopere şi să precizeze, 
în șirul evenimentelor, partea oamenilor mari şi partea oamenilor 
mici »), Aceasta ne arată că și tomul III trebue să fie împărțit 
în două volume: unul tratând despre oamenii mari și altul despre 
oamenii mici. Hasdeu numeşte odată acest tom «'Tronul şi nobi- 
limea », ceea ce înseamnă că aci se cuprindea și istoria boierilor, 
dar o mărturie precisă nu avem. Felul cum ne-ar fi înfățișat 
Hasdeu raporturile dintre domni, nobili și popor, nu e greu de 
ghicit, dacă ne gândim la modul în care a vorbit el despre aceste 
chestiuni în Jon Vodă cel Cumplit și cum erau ele tratate de 
istoriografia romantică-liberală de pe la 1850, sub a cărei influ- 
enţă scrie și Hasdeu. 

Trecem peste Istoria armatei, a religiei și a dreptului, despre 
care nu ne-a rămas nicio urmă în scrierile lui Hasdeu. Acestea 
vor fi trebuit să arate influența diferitelor feluri de instituţii în 
formarea naţionalităţii române, căci am văzut că, de acord cu Hel- 
vetius, Hasdeu acorda o mare influență instituţiilor, în istorie. 
Pe de altă parte, se pare că şi acestea vor fi trebuind să fie con- 
stituite pe un dublu plan, căci, în ceea ce priveşte istoria religioasă, 
Hasdeu spune că Românii din Dacia erau, unii creștini, alții 
păgâni şi numai după «o seculară acțiune și reacțiune, ambele 





1) Columna, 1871, p. 144. 
2) Ibidem, 
3) Ibidem. 
t) Ibidem, 


118 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


credințe s'au amalgamat într'un singur tot, în care însă, pentru 
ochii istoricului, chiar astăzi încă mai trăiesc ambele » 1). 

In Istoria economică, Hasdeu spune că va vorbi, între altele, 
şi despre monede 2), și e probabil că el ar fi aplicat aci, ca și Buckle, 
legile economiei la explicarea istoriei române. Am văzut, de altfel, 
că el afirmă odată că fără economia politică «este imposibil a fi 
cineva istoric în secolul al XIX-lea » 8). 

Referitor la zstoria literară și artistică, Hasdeu afirmă că va 
înfățișa odată «mișcarea intelectuală la Munteni în secolul al 
XIV-lea » 4), iar altădată că va analiza din punct de vedere literar 
balada poporană 8), diverse cronici și probabil chiar documente €). 
Poate că aci Hasdeu ar fi arătat rolul ideilor şi al intelectului în 
istorie, în sensul lui Buckle. Dar câte ipoteze și câte adevăruri! 
Neantul a înghițit pentru totdeauna o bună parte din concepția 
istorică a lui Hasdeu! 

Prin urmare, în fiecare tom Hasdeu trata procesul formaţiei 
naționalității române, privit printrun anume punct de vedere 
şi în dependenţă de anume factor istoric. Fiecare aspect era con- 
siderat ca produs a două acțiuni antagoniste: pe de o parte o acțiune, 
pe de alta o reacțiune. De aceea credem că fiecare tom se compunea 
la rândul lui din câte două volume. Aşa că cele 7 tomuri enumerate 
de Hasdeu, despărțite în câte două volume, ar fi dat o istorie a 
Munteniei în secolul al XIV-lea scrisă în 13 volume, ultimul tom, 
cuprinzând sinteza, m'avea nevoie de desfășurare dialectică. 

Așa ar fi trebuit să se prezinte, probabil, « Istoria critică» a 
lui Hasdeu, privită în realizarea obiectului ei și legilor explicative 
ale formaţiei istorice, restrânsă, bine înţeles, numai la Istoria 
Munteniei și numai în cadrul secolului al XIV-lea. Dar planul 
lui Hasdeu nu se mărginea numai la atât. După istoria Munteniei 
venea rândul celorlalte provincii: « România 'I'ranscarpatină, 
România-danubiană și Moldova». Dacă Hasdeu începea istoria 
Românilor cu Muntenia, aceasta se datora faptului că «la Puntea 


1) Columna, 1882, p. 638. 

2) Columna, 1871, p. 140. 

2) Ist. crit., II, 1875, p. II. 

4) Columna, 1871, p. 169. 

5) Idem, p. 136, cf. şi Ist. crit., 1874, p. 30. 
6) Columna, 1871, p. 140. 


STRUCTURA NATURALISTĂ A «ISTORIEI CRITICE; A LUI B.P. HASDEU 119 


lui Traian fusese aruncată în brazdă prima fecundă seminţă a 
Latinităţii în Orient». Și am văzut că, după el, naționalitatea 
română s'a format în munţii dintre Oltenia și Banat, iar de acolo 
a coborit în câmpie, s'a întins în Moldova, în Ardeal și a trecut 
în Sudul Dunării. Planul lui Hasdeu urmărea, deci, evolutiv 
formarea și extinderea naţionalităţii române. 

Dacă privim felul în care s'a efectuat această extindere și fazele 
prin care a trecut, observăm că naționalitatea română s'a format, 
după părerea istoricului nostru, întrun spaţiu redus: plaiul mun- 
ţilor Olteniei şi Banatului, iar de aci, îngrămădindu-se populația, 
s'a extins, apoi, în rest. Era prin urmare un centru de conden- 
sare, din care a pornit expansiunea. In toată această vreme, adică 
în întreg secolul al XIV-lea, Oltenia, care s'a bucurat dela început 
de o «prioritate romanică », şi-a păstrat o vădită supremație, dar 
către sfârșitul acestei epoci «creerii» statului se mută din munte 
în câmpie, și odată cu aceasta, strălucirea Olteniei apune, urmând 
o epocă în care ea abia mai vegetează 1). Dacă trecem acum la 
istoria României danubiene, vedem că, și aci, la început a fost 
un centru primordial, de unde « ca dintr'un cuib comun se răspândi- 
seră copiii lui Aurelian până la Adriatică și Bosfor » 2). Acest cuib 
comun a fost, pentru Românii sud-dunăreni, Munţii Pindului 2). 

Națiunea română, atât în evoluţia ei pe întregul teritoriu 
daco-roman cât şi în cadrul restrâns al fiecărei provincii, s'a des- 
fășurat, după Hasdeu, cunoscând anume faze ascendente și des- 
cendente și anumite puncte de centralizare şi destindere. Toate 
acestea nu sunt însă decât legea vico-darwiniană a evoluţiei ciclice, 
în care-și integrează Hasdeu subiectul tratat, chiar dela începutul 
scrierii sale. Am ardtat în articolul amintit că, spre deosebire de 
influența naturii, a rasei, a instituțiilor, a oamenilor mari, a acci- 
dentelor locale, etc. care formau pentru el legile explicative ale 
istoriei, legea vico-darwiniană sus numild reprezintă, pentru istoricul 
nostru, drumul spiralat al evoluției istorice. 

Deasupra tuturor acestor legi planează, după Hasdeu, provi- 
dența, legea supremă care le cârmuiește pe toate. Aceasta s'a 





1) Ist. crit., 1874, Pp. 311. 
2) Idem, p. 60. 
2) Ibidem. 


120 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


manifestat în istoria noastră de mai multe ori. Astfel providenţa 
a condus încă dela început pașii lui Traian în spre munţii Olteniei, 
în locuri prielnice vieţii, şi l-a ferit de intemperiile câmpiei și de 
paludismul mlaștinilor ei, unde coloniștii romani mwar fi putut 
rezista şi poporul român mar fi luat naștere!). Și tot așa 
«una din misterioasele căi, prin care Providența se apucase de 
secoli a prepara treptat-treptat neisprăvita încă unitate română, 
a fost înălțarea unei singure familii pe îngemănatele tronuri din 
Moldova şi Muntenia » 2) (pentru Hasdeu dinastia Mușatinilor 
cobora din dinastia munteană a Basarabilor). 

Prin urmare, toate legile naturaliste despre care am vorbit în 
articolul de rândul trecut, își găseau o deplină aplicare practică 
în opera lui Hasdeu. Aceasta 'face ca Istoria critică a Româ- 
nilor în secolul al XIV-lea, a lui Hasdeu, să ni se prezinte într'o 
lumină cu totul deosebită de tot ce a dat istoriografia românească 
până la dânsul. 

Spirit pozitivist, nesatisfăcut cu generalizările pripite, pe care 
le respinge din capul locului, Hasdeu e gata să urmărească pas 
cu pas formarea și evoluţia naţionalității române, dela regiune la 
regiune și dela epocă la epocă. Aşa se explică înfățișarea monografică 
regională a istoriografiei lui și divizarea chiar a istoriei unei regiuni 
în diverse epoci, cum este de ex. Istoria teritorială a Munteniei, care 
e împărțită în trei părți: epoca lui Erodot, epoca lui Ovidiu și epoca 
formării limbii române. Dela o epocă la alta, teritoriul Munteniei a 
putut să se schimbe și odată cu aceasta şi influența exercitată de el 
să fie alta, de aceea, credincios metodei sale pozitiviste, Hasdeu nu 
ezită să urmărească în fiecare presupusă epocă formele teritoriului şi 
influenţa ce ar fi putut s'o exercite, chiar dacă concluziile rămâneau, 
în toate trei cazurile, aceleași și documentele îi arătau că nimic nu s'a 
schimbat în aspectul teritorial al Munteniei dela Herodot până azi 2). 





1) Cf. Ist. crit., 1874, P. 229. 

3) Idem, p. 93. 

3) Intr'o prefață la un studiu al unuia din foştii săi elevi, d. prof. S. Me- 
hedinți reproşează lui Hasdeu că, necunoscând înfăţişarea actuală a solului 
dacic, a considerat Bărăganul ca o tpustietate mlăștinoasă şi neroditoare, 
un fel de Sahara a Daciei ». Fireşte că observația este, în parte, justificată, dar 
să nu uităm şi punctul de vedere metodologic în care se situa Hasdeu. Studiind 
influenţa naturii asupra formării naţionalităţii române în sec. al XIV-lea, Hasdeu 


STRUCTURA NATURALISTĂ A «ISTORIEI CRITICE? A LUI B. P. HASDEU 121 


Concepţia pe care se sprijinea l-a dus pe Hasdeu la un plan 
atât de vast, că realizarea sa devenea o imposibilitate într'o viață 
de om. Astfel, am arătat că numai istoria Munteniei trebuia să 
cuprindă, după el, cel puţin 7 tomuri în 13 volume. Considerând 
că şi Istoriile Daciei Transalpine, Sud-dunărene și a Moldovei 
ar fi fost scrise după acelaşi plan, Istoria Românilor în secolul al 
XIV-lea ar fi trebuit să se prezinte, după Hasdeu, în 28 de tomuri, 
împărțite în 52 de volume, ceea ce era într'adevăr «colosal». 
Și aceasta era Istoria Românilor numai întrun singur secol. 
Ce proporţii ar fi avut atunci, pentru Hasdeu, Istoria Românilor 
dela început și până în vremea sa! Să nu uităm însă că istoricul 
nostru nu s'a gândit niciodată să dea el însuși o asemenea istorie 
în întregimea ei. Ceea ce urmărea Hasdeu nu este decât, cum el 
însuşi spune, să «pună o serioasă piatră de temelie », urmând ca 
cei ce vor veni după el să desăvârșească ceea ce el n'a putut decât 
schița. Fireşte însă că cu toată intenţia sa ştiinţifică şi cu toată stră- 
duinţa depusă de el de a întemeia la noi o istoriografie la înălțimea 
celei din Occident și după toate cerințele duhului ştiinţific care 
în vremea sa era la modă, un asemenea plan era ceva prea mult. 
In plus, el mai avea defectul de a trata atomic istoria noastră, 
fărămițând-o într'o sumedenie de bucățele, în care viziunea de 
ansamblu nu putea să fie prezentă. De aceea planul imaginat de 
Hasdeu n'a mai fost urmat. Totuşi opera sa rămâne și azi ca un 
netăgăduit monument de cugetare şi erudiție ştiinţifică româ- 
nească, în stare a da numeroase sugestii bune chiar și pentru cer- 
cetătorii actuali. 

CORNELIU CRĂCIUN 


n'a plecat dela înfăţişarea contemporană a câmpiei muntene, nu pentrucă n'ar 
fi cunoscut-o, ci fiindcă pentru el, adept al evoluționismului, aspectul teritorial 
al Munteniei a putut să se schimbe în decursul veacurilor și deci și influența 
exercitată de el să varieze. De aceea, dintr'un excesiv zel metodic, Hasdeu 
preferă să reconstitue după texte vechi presupusul aspect diferit din 
sec. al XIV-lea. Cum însă concluzia la care ajunge el, este că dela Herodot 
până azi nu s'a schimbat nimic în natura Munteniei, toate precauţiile meto- 
dologice luate rămân străduințe de prisos. Icoana contemporană a șesului mun- 
tean ar fi trebuit să-i vorbească mai mult decât toate textele vechi utilizate. 
După cum lipsa oricărei metode înseamnă haos ce nu poate duce la lumină, 
excesul metodologic poate fi tot atât de primejdios, diformând adevărul căutat | 
(Pentru părerea d-lui Mehedinţi, v. « O mărturie >, în Conea I., Corectări geo- 
grafice în istoria Românilor, Buc., 1938, p. 4). 


MIT ȘI CREATIVITATE 


Din mărturisirile scriitorilor cu privire la procesul de creaţiune, 
se vede cum alături de experienţa vieţii stă contactul cu literatura 
anterioară. Pe când scriitorii noștri vorbesc larg de prima formă 
a experienţei, informaţiile lor sunt reduse când este vorba de 
factarul cărturăresc. Cu atât mai mult se cuvine să-l adâncim. 
Incepem prin a arăta cum nu se cuvine să procedezi, când vrei 
să stabilești influenţe și izvoare, în deosebi când este vorba de 
contactul marilor creatori cu substratul paporan al intuiţiunilor 
mitice. 

In prefața volumului de material rămas dela Eminescu, Litera- 
tura populară, Il. Chendi formulează următoarea părere: Wie- 
land asemenea pare a-l fi preocupat îndelungat, căci Huon, numele 
eroului din Oberon, e numit adesea în manuscrisele lui; se pare 
că Oberon i-a servit chiar ca model în concepția și în scrierea pove- 
ştilor Fata din grădina de aur şi Miron şi Frumoasa fără corp. 

La prima dintre aceste povești, Chendi dă următoarea notă: 

« Povestea ce urmează poate fi considerată ca o variantă la Lucea- 
Jărul; ideea şi acţiunea este aceeași, versurile însă precum și 
cadrul de poveste sunt cu desăvârșire diferite ». 

Vom avea prilej să învederăm legătura de netăgăduit dintre 
această poemă versificată și capodopera: de mai târziu. Dar să fie 
adevărată părerea lui Chen di că Oberon este modelul basmului 
menit să devină mai târziu Luceafărul ? 

Sunt trei vagi apropieri ale unor aspecte parţiale care pro- 
babil au dus la această părere. 

In cântul al treilea, un uriaş ţine zăvorită într'un turn o fecioară, 
logodnica unui cavaler, Huon o liberează, Dar această liberare nu 


MIT ŞI CREATIVITATE 123 


vine, ca în Fata din grădina de aur, din iubirea eroului, ci din datoria 
lui de cavaler de-a ocroti pe cei slabi. 

Al doilea moment de vagă apropiere ar fi înamorarea în vis 
a lui Huon, după cum în Florin se deșteaptă din auzite iubirea 
pentru fata de împărat. Dar amănuntele sunt atât de deosebite 
şi motivul atât de frecvent în basmele poporane, ca și în cele 
culte romantice, încât nu poate fi vorba nici aici de o legătură 
între Wieland şi Eminescu. 

Dar mai e un motiv din romanul cavaleresc al lui Wieland 
care ar putea să înfățişeze asemănări, în aparență mai strânse, cu 
basmul nostru. 

Este episodul menit să arate de unde a purces despărțirea lui 
Oberon, regele «elfilor » de Titania. Orbul Gangolf, bătrânul 
nobil căsătorit cu tânăra şi frumoasa Rozeta, o ţine departe de 
lume, închisă într'o grădină înconjurată de ziduri mari. In sufe- 
rința ei, un tânăr slujitor de origine nobilă, supraveghetorul graj- 
durilor lui Gangolf, apare ca mângâietor (cântul VI, strofele 
57-60). Rozeta ştie să amăgească pe bătrânul ei soț, care-i ajută 
să se urce într'un păr, între ramurile căruia își făcuse cuib de 
întâlnire. După cum la Eminescu Smeul vede pe fata de împărat 
în brațele lui Florin, tot astfel la Wieland bătrânul, căruia Oberon, 
indignat de necredinţa soţiei, îi dăduse vederea, zăreşte pe Rozeta 
în brațele tânărului (cântul VI, strofa 90). Dar la poetul german, 
Rozeta izbutește să convingă pe bătrân că n'a văzut adevărat, 
încât el mărturisește în cele din urmă: «es ist nun sonnenklar, 
ich hatte falsch gesehen ». 

Ceea ce l-a făcut pe Chendi să vadă în Oberon modelul lui 
Eminescu a fost, de bună seamă, motivul acesta al dezamăgirii 
bătrânului Gangolf, care vede pe Rozeta în brațele tânărului. 
Dar acesta este un motiv atât de frecvent, încât, dând greutate 
unor astfel de apropieri, poți ajunge la cele mai neaşteptate legă- 
turi, când în realitate, n'ai indicat decât unele întâmplătoare 
vagi asemănări. 

De fapt, episodul amintit sună a snoavă, a «fabliau »; amin- 
teşte mai de grabă motive din proza unui Boccacio, decât atmo- 
sfera înaltă a iubirii dintre feciorul și fata de împărat din basmul 
lui Eminescu, necum felul sumbru al Smeului. Dacă studiul 
izvoarelor ar consta în revelarea unor atât de vagi asemănări, 


124 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


întâmplătoare coincidenţe cu care poți face orice legături, mai 
bine ar fi să renunțăm la munca aceasta. Pentru adâncirea poeziei, 
nu-ți spun nimic. Pentru înțelegerea procesului de creațiune, avem, 
în ordin literar, nimicuri mai inutile chiar decât mărunţișurile pe 
care, în ordin biografic, le dă amintitul pasaj din V la hu ţă. Eroarea 
lui Chendi vine mai ales din faptul că, dând pe Oberon ca model 
în concepţia şi scrierea Luceafărului, nu era lămurit asupra sensu- 
lui noțiunii de «model», care cuprinde în sine ideea și de «in- 
fluentă » și de «izvor». Lecturile unui scriitor nu sunt dovadă 
suficientă. Ca să poată fi vorba nu de o întâmplătoare asemănare, 
ci de izvor, trebue să se facă dovada filierii. Și pentru aceasta 
este nevoie de o pătrundere estetică exactă, atât a modelului cât 
şi a operii influențate. Eroarea lui Che n di vine deci și din faptul 
că n'a pătruns exact nici basmul versificat de Eminescu, nici 
Luceafărul. Numai cel care a adâncit o personalitate dată și o 
plăsmuire, în esenţa lor, are temeiul să vorbească fără rătăciri 
despre modele, izvoare şi forme anterioare. 

Sar părea că e de prisos să mă opresc la erori ca aceea a lui 
Chendi. Dar vom vedea că erori asemănătoare apar şi la cercetă- 
torii recenți, care s'au ocupat de influențe şi izvoare în legătură 
cu Luceafărul, după ce-am publicat izvorul principal. Cu atât mai 
necesar este să privim de aproape acest izvor, cu cât avem nevoie, 
în discuţiile viitoare, de un prim punct fix. Asupra lucrurilor 
acestora am mai avut prilej să vorbesc, dar într'un capitol izolat. 
Revin, pentrucă numai în ansamblul creativității eminesciene capi- 
tolul acesta își dobândește întreaga semnificație. 


%* 
* * 


Dela Eminescu însuși, avem o însemnare prețioasă, făcută în 
toiul muncii pentru desăvârșirea Luceafărului. In manuscrisul 
Academiei Nr. 2275 bis f. 56, pe marginea uneia dintre variantele 
poemei, el a dat următoarea însemnare, pe care o reproduc în 
întregime. Deși în parte a fost relevată, nu s'au scos din ea toate 
îndrumările pentru orizontul genetic al poemei și nici n'a fost 
lămurită în chip critic: « In descrierea unui voiaj în țările române, 
germanul K. povesteşte legenda Luceafărului. Aceasta este pove- 
stea. Iar înțelesul alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu 
cunoaşte nici moarte și numele lui scapă de simpla uitare, pe de 


MIT ŞI CREATIVITATE i25 


altă parte însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pe cineva, nici 
capabil de a fi fericit. El nare moarte, dar n'are nici noroc». Şi 
părându-i-se că nu este destul de lămurit, la stânga acestei notițe, 
între ea şi între text intercalează o altă însemnare: « Mi s'a părut 
că soarta Luceafărului din poveste seamănă mult cu soarta geniului 
pe pământ şi i-am dat acest înțeles alegoric ». 

Nu mai rămâne nicio îndoială: poetul însuşi indică izvorul 
dela care a pornit. Intrebarea este: cine să fie acel călător german 
la care Eminescu a găsit povestea? Dintre cei ce s'au ocupat de 
poetul nostru, I. Scurtu, în prefața ediției dela r908 a poeziilor 
lui Eminescu, spune misterios că, încă de pe când era student 
la Leipzig, susținuse ideea cuprinsă în nota lui Eminescu «spri- 
jinit pe acea carte germană pe care o descoperisem de pe atuncea, 
fără să cunosc mărturisirea poetului ». Cartea aceea misterioasă n'o 
numește; își rezervă surpriza pentru studiul ce avea să urmeze. 

Dar motiv de tăinuire nu era. Izvorul Luceafărului se ştia de 
mult. Incă din 1883, anul apariției poemei, M. Gaster în volumul 
Literatura populară română, pag. 549, afirmase că Luceafărul e 
inspirat dintr'o carte a lui R. Kunisch, Bukarest und Stambul. 
Skizen aus Ungarn, Rumunien und der Türkei, apărută în 1861. 
Deşi vorbim de bibliografie, felul primitiv cum este înțeleasă, 
explică de ce o indicație de valoarea acesteea a rămas, de fapt, 
neobservată. S'au scris multe despre Luceafărul şi nimeni n'a 
amintit măcar izvorul, până nu l-am dat la iveală. 

Cercetând volumul lui Kunisch, găsim în el două basme 
culese în Muntenia. Ambele au fost versificate de Eminescu: 
primul, Das Mädchen îm goldenen Garten a devenit Fata din grâ- 
dina de aur ; celălalt, Die Jungfrau ohne Körper, a devenit la poetul 
nostru Miron și frumoasa fără corp. 

De unde să fi cules, eventual cine să fi comunicat călătorului 
german aceste două basme? Kunisch făcuse studii de filologie 
romanică. Orientat astfel cu privire la limba română, i-a fost 
ușor să şi-o aproprie. Într'un capitol, ne încredințează că, în urma 
unei prinsori făcute cu un localnic, a învăţat, în primul timp 
al şederii lui aici, limba română «ale cărei elemente mi le însu- 
şisem ca student, cu prilejul studiului limbilor romanice surori ». 

Ceea ce l-a apropiat pe călătorul german de poveştile noastre 
a fost şi un îndemn de psihologie etnică: « Ceea ce mama pove- 


126 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


stește copilului, fata la tors și oamenii în serile de sărbătoare, 
ceea ce se propagă din generaţie în generaţie și este acasă în fiece 
colibă, ne dă mai sigur cheia fiinţei celei mai intime a unui popor, 
decât versurile măiestrite ale acelora ce-și scot hrana din sute de 
izvoare >, 

Dar și în literatură, dela program la faptă este oarecare depăr- 
tare. 

Condus de astfel de vederi, ne-am așteptat să avem la Kunisch 
precis indicat izvorul de unde a cules cele două basme. Evită însă 
şi se mărginește să spună că ele «după cât ştiu, n'au fost încă 
publicate nicăeri ». Lipsa aceasta, apoi faptul că el nu cunoaște 
destul de bine limba vie, după cum se vede dintr'unele citaţii 
greșite, în sfârşit împrejurarea că în vremea aceea, în mediul 
muntean, interesul pentru basmul poporan de abia mijea — iată 
atâtea consideraţiuni care îndreptățesc dintru început întrebările: 
să fi cules el într'adevăr basmele; și dacă da, să fie ele curat popo- 
rane, așa cum ar rezulta din mărturisita intenţie de psihologie 
etnică? 

Din volumul călătorului german, e greu de stabilit precis când 
a venit și cât a stat în țară. Deși cartea a apărut în 1861, din unele 
amănunte reese că șederea lui în Muntenia s'a încheiat la 1858, 
La această dată, Ispirescu nu începuse să publice; legături cu N. 
Filimon sunt greu de admis; Bolintineanu și Bolliac 
erau departe de orizontul basmului acesta, care avea să vorbească 
atât de mult lui Eminescu. 

Am arătat mai de mult că, fiind înlăturate aceste izvoare 
românești, singura dintre publicațiunile în limbi străine, care 
putea fi o sursă pentru Kunisch, este colecția din 1845 a fraţilor 
Schott, Walachische Märchen. Faptul că Ku ni sc h publică cele 
două basme sub același titlu general, pe care frații Schott l-au dat 
culegerii lor este o indicație că el a folosit această colecție. In ce 
priveşte însă țesutul motivelor şi concepţiile celor două basme, nu 
putem vorbi de o dependență a călătorului german de amintiţii 
culegători. Unele momente care ar părea că pledează pentru o 
dependenţă nu-s concludente, căci înfățișează simple paralele, aşa 
cum întâlnim adesea între colecții independente unele de altele. 

Faţă de această rezervă a mea, o lucrare recentă, care vrea să 
se ocupe de mit în poezia lui Eminescu, afirmă că sunt totuși 


MIT ŞI CREATIVITATE 127 


«o mulțime de dovezi » din care «reiese» că Kunisch sa folosit 
de colecţia amintită. Mulțimea de dovezi însă se reduce la o sim- 
plă caracterizare a smeului cu elemente pe care le întâlnim și 
la fraţii Schott. In schimb, în loc de motive care să dovedească 
dependenţa basmului de colecţia Sc hot, autorul înșiră un număr 
de paralele cu Ramayana de concludenţa acesteia: «Fii deci cea 
dintâi între soțiile mele », alături de cuvintele smeului din basmul 
lui Kunisch, «Urmează-mă și fii a mea», ambele cu sublinierile 
autorului şi, firește, pe două coloane. 

Necunoscând sursa basmului dat de Kunisch, cu atât mai mult 
se cuvine să-i descifrăm caracterul din însăși elementele lui alcă- 
tuitoare. Orice studiu al capodoperii lui Eminescu va trebui să se 
ocupe de izvorul dela care a purces, fixându-i caracterele, indivi- 
dualizându-l în cadrul tipurilor înrudite. Iată de ce l-am publicat 
într'o broșură, așa încât să putem urmări de aproape, în țesutul 
motivelor, în limbă, în imagini, modificările poetului, prima 
înfrățire a elementelor primite în terenul bogat al personali- 
tății lui. 

Ca să putem descifra caracterul basmului, e necesar să-i avem 
înainte scara motivelor. 

O fată de împărat este atât de frumoasă, încât tatăl său o 
închide, ca să n'o vadă nimeni; un fecior de împărat se îndră- 
gosteşte din auzite de ea și se duce la cele trei sfinte, care-i dau 
sfaturi şi ajutor, ca să ajungă la palatul tăinuit al fetei. Intre timp, 
fata, ne mai putând răbda viața în palatul acela, ceruse să i se 
deschidă larg ferestrele. Un smeu o vede, se aprinde de iubire pentru 
ea, se preface în stea, apoi în tânăr și-i cere să-l urmeze; ca să-l în- 
cerce, fata îi cere să se lepede de nemurirea lui și să se facă om 
ca ea. Dar tânărul fecior de împărat izbutește cu ajutorul darurilor 
căpătate dela sfinte să se facă iubit de fata de împărat. Ei fug 
împreună, fiind zadarnic urmăriți de tatăl fetei. In timpul acesta, 
smeul sburase la Dumnezeu, se rugase să-l facă slab şi vremelnic 
ca pe iubita lui. Dumnezeu îi amintește că tot ce e omenesc e ca 
spuma mării, apoi, ca să-l vindece, îi arată pe iubita lui fugind: 
smeul lăcrimează, apoi se răzbună, omorând pe fată. Despărțit 
de ce-i fusese drag, feciorul de împărat se stinge de durere. 

Acestea fiind motivele, vom putea mai ușor să individualizăm 
basmul și să deosebim ce este poporan de ceea ce este adaos cult. 


128 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Amintind aci atitudinile luate până acum față de el, le voi încadra 
în școala folclorică din care au purces. Se va învedera astfel de ce 
iau aci o altă cale. 


INTERPRETĂRI MITOLOGIZANTE ȘI FREUDIENE ALE 
BASMULUI IZVOR 


In lucrarea despre Luceafărul lui Eminescu, ocupându-se de 
basmul lui Kunisch, Bogdan-Duică întrevede în el un înțeles 
mitologic și dă următoarea explicare: « povestea din Ku nisch se 
explică — mitologic — așa: smeul sau balaurul (furtuna) voiește 
să prindă fata mireasa (lumina solară) și de el o scapă tânărul 
(zeul tunetului). Vântul, ploaia și curcubeul, în care se schimbă 
smeul, arată că această furtună este. Explicarea-i veche și eu nu 
mă îndoiesc că omniscientul Eminescu, folklore-ist pasionat, a 
cunoscut-o ». 

Este o veche şi îndoielnică idee despre mit și funcțiunea lui. 
Dar citatul nu este decât o notă în josul paginei. Unde se vede 
că-i dă însemnătate este când, rezumând în cap. XIV rezultatele, 
începe prin afirmarea că ceea ce a trezit fantazia alegorică a lui 
Eminescu a fost «un basm despre lumina solară în luptă cu fur- 
tuna care o întunecă », 

E drept, nenumărați cercetători, urmând direcții date de frații 
Grimm, susțineau până aproape de noi astfel de explicări mito- 
logizante. Ca şi aiurea, la noi acest fel de-a tălmăci a făcut adevă- 
rate ravagii, începând cu Athanasie Marienescu, cel care 
în toate faptele și personagiile basmelor noastre vede «zei păgâni 
degradați la oameni » sau «fenomene naturale fizice» şi sfârșind 
cu Th. Speranţia, pentru care Mioriţa, de pildă, « face parte 
din cultul Cabirilor şi anume din cultul Cabirilor egipteni- 
germani », iar lupta din codru a lui Mihu Copilul «este lupta lui 
Osiris cu cei ce l-au ucis». 

Azi, explicări mitologizante de felul acesta deşteaptă o tot mai 
hotărîtă rezervă. Citez pe unul dintre cei mai de seamă specialiști 
de azi. « Basmul și legenda, ca tot ce aparține mitologiei și rămâne 
misterios şi irațional, au fost expuse unor tălmăciri fără sens, 
goale, lipsite de temeiu și continuă încă să fie expuse. Aceasta 
a fost nefericirea părerilor fraților Grimm, că ele au ademenit pe 


MIT ŞI GREATIVITATE 129 


urmași să vadă în modestele persoane ale poveștilor nu numai 
zei și mițuri germane, dar lună și soare, noapte și zi, primăvară 
şi vară, toamnă şi iarnă, falsificând şi încâlcind astfel simțul pen- 
tru simplițatea, copilărescul și primitivitatea basmelor ». 

Mărginindu-ne la basmul transmis de Kunisch, oare se poate 
susține amintita explicare mitologică? Simplul conținut o tăgă- 
duește. Nu numai că fata — lumina solară —nu e scăpată de zeul 
tunetului, cum se afirmă, dar vedem că smeul-furțynă e mai 
tare decât tânărul zeu înamorat al] tunetului, care, vai, rămâne, 
cât e el de zeu, înfrânt şi neputincios, după o fugă ruşinoasă! 
Iar fata, lumina solară, este ucisă de trecătoarea furțună. 

Evident, aci nu există un substrat mitologic. Dar poate l-a 
văzut Eminescu, poețul care nu se mărginea la suprafața faptelor 
şi cerea mițului să fie însuflețit și înălțat de o idee? Dacă poetul 
ar fi simțit în basmul acesta explicarea mitologică admisă de d. 
Bogdan-Duică, basmul nu |-ar mai fi încălzit, poema nu s'ar 
fi născut. In citata interprețare mitologică, smeul înfăţişează aspecțul 
întunecos, negativ; în contrast cu aceasta, ceea ce a deșteptat 
dintru început căldura creatoare și fantazia poetului a fost o miş- 
care de simpatie pentru figura aceea menită să se identifice cu el, 
să devină purtătoarea unei înalte valori sufletești. Dacă ar fi văzut 
în smeu o întrupare a tendințelor telurice, nu s'ar fi săvârşit între- 
pătrunderea dintre poet şi materialul dat; procesul creator, care, 
dintru început, a asociat de smeu lunimoase însușiri, ar fi fost 
zădărnicit. 

Ceea ce a contribuit să susțină părerea că 'n poveşti dăinuiesc 
credințe mitologice în raporţ cu lupta dintre lumină și înțuneric, 
a fost un fenomen de expresivitate lingvistică din cele mai firești. 
Pentru un conținut sufletesc antipatic, limba pune la îndemână, 
în chip firesc, atribute şi imagini înțunecate; pentru unul simpatic, 
icoane luminoase. Urmărească cineva creațiunile cele mai depăr- 
tate de spiritul literaturii poporane şi, paralel cu acestea, expri- 
marea sufletească, zilnică, atât a omului din popor, cât şi pe a 
celui cult și va observa cum transpunerile acestea sunt fenomene 
de firească expresivitate, fără ca în ele să dăinuiască măcar urmă 
de cosmogonie mitologică, în sens de |uptă a stihiilor. 

Inainte de a lămurj basmul cu mijloace cerute de însăşi natura 
acestui domeniu poporan, amintesc şi o încercare de interpretare 


9 


139 REVISTA FUNDAȚŢIILOR REGALE 


psihanalitică, lucrarea d-lui dr. Vlad: M. Eminescu din punct de 
vedere psihanahtic. 

După cum explicările mitologizante reduceau totul la lupta 
dintre fenomenele atmosferice, tot astfel psihanaliștii vor să desci- 
freze originea şi evoluția basmelor din afirmările și stăvilirile 
instinctului sexual, încadrat în complexele afective ale vieţii pri- 
mitive. Ei duc mai departe direcţia antropologică, aceea care 
încercase să descifreze în basme resturi ale mentalității primitive. 
Deosebirea stă în aceea că psihanaliștii vor să reducă totul la cele 
două pârghii ale vieţii: de o parte erotica, de alta setea de a per- 
severa în existenţă. 

Fireşte, când astfel de extinderi ale psihanalizei au trecut în 
domeniul științelor morale (mitologie, religie, lingvistică, estetică, 
biografie, caracterologie, folklor, etc.), specialiștii au opus îndâr- 
jită rezistență. Azi, unii istorici literari afirmă, în certe cazuri, 
legitimitatea acestor investigații, întru cât ele sunt făcute cu tact 
şi nu introduc procedeele spiritului geometric, acolo unde se cere 
spiritul de finețe. Ceva mai mult: după cum creatori de mari 
valori artistice au văzut în filosofia lui Schopenhauer, de pildă, 
o lămurire a propriului lor fel de a fi, tot astfel unii poeți au găsit 
în Freud o lămurire a procesului lor creator. Dar vederile acestuia 
trebue să fie privite cu multă rezervă critică. In cazul special al 
lui Eminescu, la un poet care-și simţea atâtea aderente în filosofia 
lui Schopenhauer, psihanaliza, întru cât pune temei pe cea 
mai puternică manifestare a voinţii, pe instinctul erotic, nu se cuvine 
să fie înlăturată a priori, ci subordonată unor vederi mai largi. 
Din câte instituțiuni despre esența omului au fost formulate, este 
oare una mai apropiată de concepţia lui Schopenhauer despre 
voință decât concepția centrală a lui Freud, — libido? 

Deşi când citeşti încercări ca aceea a d-lui dr. Vlad sau chiar 
unele dintre contribuțiile publicate în revista freudiană Imago, 
închinată aplicărilor la științele morale, ai adesea o netedă impresie 
de caducitate, analoagă cu aceea deșteptată de explicările mitolo- 
gizante, totuși găsești și unele vederi, pe lângă care nu poți trece 
cu ușurință. Și pentrucă nu este greu și nici elegant să mă opresc 
la numeroasele scăderi explicabile la un nespecialist, relevez aci 
trei din aspectele aduse în discuție de d-l dr. Vlad. Ele merită 
luare aminte. 


MIT ŞI CREATIVITATE 131 


Este mai întâi un bloc de fapte care vădesc, în scrisul lui Emi- 
nescu, aspecte stranii. Poţi tăgădui explicările d-lui V la d, nu însă 
şi unele fapte relevate în lucrarea sa. 

Intr'al doilea rând, este încercarea de a rădăcina viața lui 
Eminescu cu experiența vieţii de familie, așa cum s'a cristalizat 
până la vârsta de șapte ani. 

In sfârșit, coloratura maternă (eu aș zice idealizantă) a eroticei 
bogat documentată, te introduce mai adânc în simţirea lui Emi- 
nescu, dezvăluind un aspect cu totul deosebit de tipul veneric- 
sexual în care stărue d-l Călinescu. Este aci o contribuţie utilă 
a d-lui dr. Vlad, cu atât mai bine venită după amintitele exagerări, 
cu cât o falsă icoană a vieţii erotice a unui poet liric duce la o 
înțelegere total greșită. 

Ca o documentare a aspectului matern al eroticei lui Eminescu 
semnalez aci o pagină surprinzătoare dintr'un manuscris al poetului. 

«A se lăsa iubit ca un copil, va să zică a iubi ca un copil. E 
tânăr şi frumos lucru a avea femeie care te idolatrizează, te giu- 
giulește ca o mamă pe copilul ei, să simți mânuţele-i dulci încun- 
giurându-ți fruntea sau ţinându-ţi ochii cu palmele, glumind cu 
tine cu acea duioșie de mamă, ca și când nai fi avut niciodată 
vârsta de 30 de ani, ca și când n'ai fi fost nici bărbat, nici bătrân 
şi tu singur să simți acea bucurie senină și inocentă, pe care o 
simțeai la laudele şi la desmierdările mamei. Să te simți virgin 
în inima ta, ba chiar vinovăția amorului să ți se pară ca și când 
ai dormi la sânul tinerei tale maici... sau la pieptul fratelui tău 
mai mare. În gândurile tale să te simți priveghiat, în neștiința ta 
să te ştii știut, singur să nu știi ce gândeşti și ce voieşti și ea să 
te știe, ca mama la copiii desmierdați. Și cât de bine o ştie aceasta 
mama | Să te simți încă odată de șapte ani, să asculți cu aceeași 
naivă curiozitate poveştile pe care ţi le spune ea, să simți cu aceeaşi 
pietate mâna ei, să te simți protejat de o mână albă frumoasă și 
fină — şi să ştii, să ştii totdeauna că acel amor al ei e flacără arză- 
toare, de care ea însăși te păzește pentru a nu te nenoroci. Și numai 
când ţi-e frig, foarte frig, ea te apropie de sine, îţi hrăneşte mintea 
cu povești, sufletul cu sărutări, până, căzut în niște friguri dulci 
şi fără durere, adormi liniștit şi surâzând, știind că ea, până și în 
somnul ei, lăsându-și capul pe pieptul tău, îți numără cu urechea 
deşteaptă încă bătăile inimii şi te iubește, — şi mult te iubeşte ». 


g+ 


132 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Fiind o pagină izolată, nu poți să descifrezi din context dacă, 
în momentul redactării, a fost gândită ca o parte dintr'un 'tot. 
Cert este însă că ea are timbrul unei confesiuni. Am dat-o în între- 
gime, fiindcă documentează faptul că, în erotica lui Eminescu, 
intrau elemente idealizate de tip matern. 

Dar când psihanalistul vrea să dea faptelor o interpretare de 
patologie, nu mai putem fi de acord. Între normal și patologic 
deosebirea nefiind de esență ci de grad, intuiţia personalităţii 
şi psihologia normală îmi sunt de ajuns. In genere, psihanaliza, 
întru cât răscoleşte tărâmurile destrămării, poartă tara originei 
semite a creatorului ei, al cărui dicton: Acheronta movebo este tipic. 

Coexistenţa în același suflet a absolutului patimii și idealizării, 
așa cum am arătat în Personalitatea lui Eminescu, întrepătrunderea 
organică a acestor factori — iată specificul eroticei lui Eminescu 
și originea conflictelor care au dus la Luceafărul. Eroarea d-lui 
Călinescu este că accentuează numai elanul fiziologic și dă cuno- 
scutul tablou; eroarea d-lui Vlad este că, după ce accentuează 
pe bună dreptate cealaltă latură, de idealizare, se lasă dus de preo- 
cupările de patologie și de categoriile psihanalizei şi separă în așa 
măsură ceea ce în viață a fost o unitate, încât întrebuințează 
chiar și cuvântul prin care se denunţă deficienţa fiziologică. 

Cea mai de seamă dintre modificările introduse dela început 
de Eminescu în basmul-izvor a fost să întrunească absolutul 
patimii și absolutul idealizării tocmai în figura menită să fie tran- 
sfigurată în Luceafăr și să devie purtătoarea experienţei lui tipice. 

Dar pentru a învedera aceasta este nevoie să ne întoarcem la 
basmul însuşi, să-l adâncim, cu alte mijloace decât cele arătate 
până acum. 


NECESITATEA TIPOLOGIEI FOLCLORICE 
ȘI LITERARE 


Pentrucă nu putem vedea, ca G. Bogdan-Duică, în mate- 
rialul prim dela care a plecat Eminescu un basm despre lumina 
solară în luptă cu furtuna (sondarea aspectelor mitice ale basmelor 
s'a desfăcut azi de jocul acesta al stihiilor simbolizate), de altă parte, 
pentrucă încercarea de explicare psihanalitică a basmului ne duce 
prea des pe un teren de controverse şi are elemente caduce, — 
rămâne să cercetăm basmul cu metode pur folclorice și literare. 


MIT ŞI CREATIVITATE 133 


Pentru a înțelege limpede procesul creator la Eminescu, avem 
nevoie de o astfel de lămurire a basmului, încât să fie primită 
cu necesitate de oricine vrea să-l adâncească, fie istoric literar, 
fie estetician, fie psihanalist, fie cercetător al miturilor. Numai 
fixându-ne bine asupra caracterului şi elementelor basmului, numai 
individualizându-l în cadrul motivelor folclorice înrudite, vom avea 
un sigur punct de sprijin pentru a putea urmări istoria creațiunii 
Luceafărului. 

Azi, cercetătorii se servesc tot mai mult, pentru identificarea 
şi caracterizarea basmelor, de lucrarea finlandezului A. Aarne, 
Verzeichnis det Mărchentypen. Intr'un domeniu atât de vast, se 
înlesnește astfel o binefăcătoare colaborare mondială. Ea este 
întregită în chip fericit de Morif-index of folk-hterature de E. 
Thompson (Helsinki, 1931 şi urm.). 

La noi, folcloristul sas, dr. Schullerus, a dat o prețioasă contri- 
buţie bibliografică, încadrând basmele noastre în tipologia lui 
A. Aarne. 

Privit în total, basmul publicat de Ku nisch se înfățișează ca o 
contaminare a două tipuri bine caracterizate: în partea întâia, 
recunoaștem ușor tipul cuceririi unei fete de împărat prin biruirea 
unor mari greutăți; în partea a doua, avem iubirea nefericită a unei 
fiinţe sapranaturale pentru una de pe pământ. Chiar formularea 
semnalizează, pentru partea a doua, străvechi viziuni, în care bas- 
mul e înfrățit cu mitul. 

Primul tip este, în felurite variante, foarte răspândit. 

Potrivit cerințelor gustului poporan, eroul, ca să poată câștiga 
pe fata de împărat, trebue să iasă biruitor din trei grele încercări. 
In primul tip, atât motivele cât și țesătura lor poartă întipărirea 
poporană, confirmată prin larga lor răspândire. Și totuși în felul 
cum sunt redate de călătorul german, apar unele aspecte care 
arată că el a înțeles să strecoare în basmul poporan și anumite 
intenții de literatură cultă. 

Bucuria fetei de împărat, când vede floarea cea adevărată, 
e un moment de iscusință cultă. Ca să sublinieze contrastul dintre 
artificialitatea vieții din palatul tăinuit şi viața plină a naturii, 
Kunisch pune mai întâi pe fata de împărat să împletească o cunună 
de flori artificiale, din pietre scumpe. Dar feciorul de împărat 
aruncă pe fereastră floarea dăruită de Sfânta Vineri. « Când ea 


134 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


zări floarea, care căzuse în poala ei, scoase un strigăt de bucurie 
şi aruncă pe toate celelalte... Și nu era decât o floare obișnuită, 
cum văzuse nenumărate, zilnic, în vremea când cutreera liberă. 
Și sărută floarea și, încântată, sorbi mireasma ei, și nu se putea sătura, 
privind vinele gingaşe ale frunzelor ». In acest contrast dintre artifi- 
cialitate și natură, apoi în momentul subliniat, sunt note care trec 
de sfera gustului și observației poporane, învederând că, în chiar 
cuprinsul primului tip, avem o îmbinare de elemente poporane și 
intenţii culte, note, deocamdată discrete, din ceea ce Germanii 
numesc « Kunstmărchen ». 

Aspectul acesta are însemnătatea lui. Notele de iscusință cultă 
sporesc în partea a doua a basmului. Dar dacă ele au avut darul 
să apropie materialul prim de sufletul poetului, au pus, în schimb, 
pe Eminescu în fața unei probleme estetice greu de dezlegat: 
atât în limbă cât şi în întregul țesut, se va simți în istoria Lucea- 
fărului greutatea armonizării a ceea ce e simplitate naivă a poeziei 
poporane cu iscusința, adâncimea şi orizontul proprii poeziei 
culte. Biruința acestor greutăți prin desăvârşita contopire a ele- 
mentelor eterogene a fost unul din marile triumfuri ale poetului. 

Cu uciderea balaurului și liberarea fetei din grădina de aur, 
basmul s'ar fi putut încheia. Dar cum se întâmplă adesea în teh- 
nica povestirii poporane, în desfășurarea primului tip se împletesc 
note care ne pregătesc pentru motivul esențial. 

Al doilea tip contaminat în basmul nostru este, larg formulat, 
acela al iubirii dintre o ființă suprapământească şi una muritoare. 
Dacă Eminescu nu întâlnea tipul acesta, cu modificările introduse 
de Kunisch, de bună seamă Luceafărul nu se năştea, iar expe- 
riența sufletească a poetului se închega într'alte forme, pe care 
nu ni le putem întruchipa. Cu atât mai mult se cuvine să privim 
cu luare aminte tipul acesta, definindu-l în cadrul motivelor înru- 
dite. Fiind de esență mitică, în el intră şi elemente magice, în 
însăși situaţia dată stând un izvor de nefericire | 

După cum ființa supranaturală înamorată este bărbat sau 
femeie, tipul nostru are două aspecte deosebite. Voi zăbovi să 
arăt tipologia ambelor aspecte. Am nevoie de ea, pentrucă vreau 
să arăt locul Luceafărului în cadrul întregii familii de motive. 
Datorită în parte unor recente îndrumări în psihologie, dar mai 
ales preocupărilor de-a scoate istoria literară din rutina pozitivistă, 


MIT ŞI CREATIVITATE 135 


se fac azi încercări de a stabili tipuri, fie în legătură cu stilul, fie 
în legătură cu personalitățile. Un preţios instrument de lucru ar fi 
însă mai întâi o tipologie a motivelor literare, dar nu o tipologie 
dedusă abstract, cum Sau făcut unele încercări în lingvistică, 
pentru a arăta toate fonemele posibile, ci scoasă din experiența 
istoriei literare. Grupând în jurul unor motive de însemnătatea 
celui de care ne ocupăm toate aspectele înrudite, vom avea la înde- 
mână un mijloc mai mult — și nu cel mai puțin prețios — de a indi- 
vidualiza plăsmuirile dominante și, prin ele, pe un poet. Iată în ce 
spirit voi încerca să dau aci schița unei tipologii în legătură cu 
Luceafărul. 

Deşi pare a privi numai conţinutul, o astfel de tipologie pe 
motive este mai adecvată plăsmuirilor literare decât tipologiile 
stilistice care, în timpul din urmă, introduc prea mult sugestii 
pornite din domeniul artelor plastice, deci nu totdeauna potrivite 
poeziei. Chipul cum tipologia motivelor poate fi utilizată compa- 
rativ pentru caracterizarea şi adâncirea stilistică, se va lămuri 
dela sine din paginile următoare. 


COMPLEXUL OM-ZEIȚĂ ÎN FOLCLOR ȘI LA EMINESCU 


Amintesc aici formularea la care ajunsesem în urma descrierii 
poemei: situația faţă de iubirea pământească a 
celui menit să privească viața sub aspectul 
veşniciei, a omului superior ursit creaţiunii, 
alcătueşte temelia acestei concepţii. Concentrând, 
aş zice: iubirea dintre ceresc şi pământesc, iată 
situația fundamentală. Cum apare ea în dezvoltarea lite- 
raturilor, mai întâi sub aspectul om muritor de o parte, zână sau 
femeie cu puteri supranaturale, de alta? Pentrucă un astfel de 
conspect privind o familie de motive nu s'a făcut nicăeri, nici 
în folclor nici în literatură, aici fiind încercat pentru prima dată, 
subliniez dela început că scopul unui astfel de instrument de 
lucru este să înlesnească o privire în configurația totală a moti- 
velor unui poet. 

Plecând dela folclor, voi ținea deci seama, la fiecare pas, de 
atitudinea lui Eminescu față de feluritele tipuri, arătând în ce 
măsură se oglindesc ele în opera lui. 


136 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


In tipologia lui A. Aarne, găsesc și următorul tip: « Un om 
trăieşte cu o zână. O părăsește. Ea își omoară copilul și-l mănâncă ». 
Gruzimea răzbunării vorbeşte despre vechimea tipului. In folclor 
și în literatură, el are aspecte din cele mai variate. 

I1. Atât la noi, cât şi în Balcani, precum și în întreaga literatură 
poporană universală, cunoaștem poveşti, care arată cum o zână 
sau zeiță se coboară și îndrăgește pe un muritor sau cum un tânăr 
surprinde o fecioară, lebădă ori samodivă, pe când ea se scaldă, 
şi răpindu-i cămașa, o silește să-l urmeze și să-i fie soție. Mai 
târziu, ea își redobândește rochița și izbutește să fugă. Câteodată, ` 
omul înamorat izbutește să-și aducă iubita din nou acasă, alteori 
ea rămâne pierdută pentru totdeauna. Intr'unele balade românești, 
soţul părăsit de zână este însuși Gruia lui Novac; de pildă, în balada 
cu acest nume din colecţia lui I. G. Bibicescu. Pe un fond 
asemănător, putem urmări motivul acesta până în străvechea litera- 
tură a Indiei. Atât vestita scenă din Rigveda, Puriravas și Urvaţi, 
cât și mărturisirile în legătură cu ea, arată cum zâna Urvaţi, după 
ce-a zăbovit patru ani la iubitul ei, a trebuit să-l părăsească. 
Iubirea este urmărită de fatalitatea originii diferite. 

Amintesc acestea pentrucă și Eminescu a fost atras de o formă 
a motivului, atunci când a încercat să versifice basmul Arghir și 
Elena, în care Arghir, răpind cununa zânei pe când ea se scălda, 
o silește să-l urmeze. Iar când ea fuge, el pleacă în căutarea ei. 
Din basme, motivul acesta a pătruns şi în balada poporană, în 
Ardin Crăișor. Mai amintesc că la noi tipul acesta, contaminat cu 
o legendă zoologică, a dat material pentru cunoscuta poezie a lui 
Alecsandri: Legenda rândunicăi în care, printr'o modificare 
puțin fericită a poetului, acela care răpește rochița este un 
sburător. 

2. Dar Eminescu a mai venit în contact, şi încă foarte de tim- 
puriu, cu un alt aspect al motivului. Intr'unele privinţi, aspectul 
acesta este mai aproape de cruzimea tipului primitiv, așa cum 
este formulat mai sus de Antti Aarne. Ela pătruns mai târziu 
în literatura noastră, și, în genere, în literaturile culte, poate 
tocmai din cauza notei de cruzime primitivă. 

In literatura noastră, balada Sirena lacului de G. Asa ki înfă- 
ţișează pentru prima dată tipul povestei în care zâna înșelată se 
răzbună împotriva iubitului necredincios. Motivul acesta urmează 


MIT ŞI CREATIVITATE 137 


foarte de aproape o baladă a lui Adam Mickiewicz și 
trebue să fie aşezat în cadrul motivului pe care, dela Fouqué, îl 
numim Undine. 

Scriitorul german zugrăveşte cum se apropie cavalerul de fru- 
moasa Undină, care mai târziu, din vina lui, îl părăseşte. Când 
cavalerul își sporește vina, căsătorindu-se cu alta, Undina, potrivit 
spiritului răzbunător pe care l-am văzut în pregnanta formulare 
a lui Aarne, se răzbună: «îl sărută cu sărutarea morții ». 

Motivul acesta a fost unul din cele care au vorbit mai de tim- 
puriu lui Eminescu. In Octomvrie 1866, el încercase o poezie: 
Ondina, în care cavalerul cântă, între altele, un cântec de prea- 
mărire a Ondinei. Citez pentru aspectul de idealizare: 


Ondină, 

Cu ochi de dulce lumină, 
Cu bucle ce "'nvălue ?n aur 
Tezaur. 

Idee, A 
Pierdută ?'ntr'o palidă fee... 


Dar motivul nu s'a putut închega, pentrucă mai întâi era 
prea mult joc literar și prea puţin experiență adâncă, apoi pentrucă 
era cuprins într'o nebuloasă de sentimente, care se luptau între 
ele. Oricum, menţinem că şi acest al doilea motiv a intrat, ca şi 
primul sub forma Arghir şi Elena, în sfera creativității emi- 
nesciene. 

3. Păstrându-şi situaţiile fundamentale, motivele evoluiază şi 
ele potrivit împrejurărilor sociale schimbate. Nu e de mirare că 
motivul acesta, învăluit la început în atmosfera de răzbunare, 
evoluiază mai târziu către o formă care face din zână nu o putere 
fatală, ci purtătoarea unui fel înalt, câteodată chiar binefăcător. 
(Ca să ilustrez mentalitatea poporană primitivă față de situația 
aceasta: om-zână, amintesc turburarea adâncă și revolta Frătu- 
tului Haciu, scutierul din Țigariada, când stăpânul său, Beci- 
cherec, vrea să-l dăruiască zânii care-l ceruse. «Zânele numai 
ca să strice oamenilor cată », protestează Haciu). 

Un tip mijlociu între zâna răufăcătoare și femeia cu însușiri 
cerești, care o apropie de înger, este acela pe care Eminescu l-a 
versificat în întregime în basmul Miron și Frumoasa fără corp, care 


138 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


urmăreşte de aproape al doilea basm publicat de R. Kunisch: 
Die Jungfrau ohne Körper. Mă opresc la el, pentrucă este un « pen- 
dant » la Luceafărul. 

Un fecior de cioban, dăruit cu toate bunurile, dar și cu ursita 
de a dori ceea ce e mai de preţ pe lume, ajunge să ia în căsătorie 
o încântătoare fată de împărat, dar mai presus de orice, află că 
numai fecioara fără trup n'are păreche în lume. Părăsește totul, 
ca s'o caute și o zăreşte când se scaldă. O urmărește în palat, dar 
îmbrățişările și sărutările lui pătimașe nu întâmpină decât aerul. 
Și când el dorește « O, de-ar avea şi trup !», ea îi răspunde: «sunt 
veşnic tânără, veşnic frumoasă; iubirea mea n'are sfârşit și scă- 
dere, dar corp n'am». După ce zăboveşte mult acolo, îl apucă 
dorul de soția părăsită, de îmbrățişările ei. Dar înapoiat acasă, 
totul îi pare searbăd, după ce văzuse pe fecioara minunată. Și se 
stinge, tânjind. 

Am descris basmul acesta, pentrucă, așezându-l în cuprinsul 
tipologiei folclorice, ne încredințăm că ceea ce este poporan în el 
este un « pendant » la motivul din care a crescut Luceafărul. Sub- 
stratul poporan este înamorarea unui om de o ființă mai presus 
de pământ, asemănătoare cu cele de care am vorbit mai înainte 
în legătură cu fecioarele-lebede, cu samodivele zărite pe când se 
scaldă. In tipologia generală a basmelor alcătuită de Antti 
Aarne, și în paralele de motive ale deosebitelor popoare, așa 
cum au fost publicate până acum în colecția internațională Folklore 
fellows communications, tipul acesta, deci privit izolat, este bine 
individualizat; iar din paralelele date de Bolte-Polivka la 
poveştile fraţilor Grimm, ne dăm seama de larga răspândire 
mondială şi de aspectele motivului. 

Din confruntarea cu materialul poporan, reiese că Kunisch 
a făcut numeroase modificări și că partea unde intervin cele mai 
însemnate schimbări e aceea care urmează întâlnirii dintre fecioara 
fără corp și nefericitul înamorat. 

Am arătat mai înainte că Eminescu s'a apropiat de alte forme 
ale acestui motiv, fără să stăruiască. De data aceasta, ceea ce 
i-a vorbit în basm n'a fost partea pur poporană, care se încheie 
cu ajungerea eroului la castelul zânei, ci partea reflexivă care, 
de bună seamă, a fost adăugată de călătorul german. Acesta a 
încercat să dea nu o simțire umană, ci un gând înfățișat alegoric: 


MIT ŞI CREATIVITATE 139 


suferința celui care se zbate între cer şi pământ: când se apropie 
de icoana platonică, îi lipsește căldura vieţii, iar când se apropie 
de viață, aceasta e lipsită de înălțimea ideală. 

Dacă materialul acesta, cu polaritatea arătată, S'ar fi actualizat în 
conştiinţa unei personalități ca Ibsen, caracterizată prin tragica 
viziune a imposibilității de a uni cerul cu pământul, ar fi deşteptat 
un larg răsunet şi poate s'ar fi închegat într'o trainică plăsmuire, 
Motivele au şi ele soarta lor. Există între material, motiv și perso- 
nalitate afinități care hotărăsc destinul creațiunilor poetice. 

Dacă materialul și gândurile din Kunisch au vorbit lui Emi- 
nescu și l-au îndemnat să versifice basmul, n'au căpătat însă dina- 
mismul care te face să stăruești, Inalta năzuință a eroului îl apropia 
de sufletul poetului; polaritatea iubire cerească și pământească 
făcea să vibreze nu numai o coardă romantică, dar şi una perso- 
nală. De aici, căldura primă. Dar elementele acestea nu puteau 
găsi în experiența adâncă a lui Eminescu un singur centru de 
cristalizare: setea lui de absolut îi cerea o atitudine hotărită; 
omul care, în erotică, unea absolutul patimii cu absolutul ideali- 
zării, nu se putea opri să plăsmuiască o figură care tânjeşte de 
contradicţia dintre cer și pământ. Chiar forma dată de el bas- 
mului arată că nu-l făcuse să vibreze adânc: dela început, presară 
gluma uşoară și ironia, spre deosebire de tonul înalt, de strofa 
maiestoasă, caracteristice primei închegări a basmului din care 
avea să iasă Luceafărul. In sfârşit, figurile alegorice ale celor două 
femei din basmul Fecioara fără corp rămâneau izolate, ca într'o 
icoană bizantină, nu puteau fi aduse într'un conflict. Acesta 
rămânea închis în sufletul eroului, așa încât materialul prim nu 
oferea posibilitatea unei vii încordări dramatice. 

Toate acestea explică de ce Eminescu s'a apropiat de motivul 
nostru mai mult decât de celelalte două cercetate până acum: 
l-a versificat în întregime. Dar n'a stăruit să-l desăvârșească. 
Dacă explicarea psihanalitică a eroticei lui Eminescu ar fi adevă- 
rată, dacă deci la Eminescu elanul erotic ar fi fost separat de idea- 
lizarea erotică; dacă, de altă parte, tabloul cu tipul sexual-veneric 
ar fi exact, atunci tocmai basmul acesta, și nu cel din care a crescut 
Luceafărul, i-ar fi vorbit mai mult, ar fi devenit capodopera lui: 
prin desfacerea de una din cele două extreme, poema putea să 
aibă, ca punct de oprire, ori absolutul sexualităţii, ori pe acela 


140 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


al adorării platonice. Poeţii se opresc cu toată puterea lor crea- 
toare anume la acel material, care corespunde mai adânc experien- 
tei lor fundamentale. 

4. In tipologia literară creştină, motivul nostru a dăinuit, 
suferind, firește, însemnate modificări. 

Ideea înălțării şi a răscumpărării a influențat, potrivit spiri- 
tului credinței. Contrastul dintre pământesc şi ceresc se accentu- 
ează şi avem un nou tip: îngerul de-o parte, rătăcitul sau demonul 
înamorat, de alta. 

Inălțarea sufletului prin iubire a dat prilej la multe povestiri. 
Chiar şi o ființă întinată, un înger căzut, înamorat de o 
muritoare, e înălțat prin iubire și milă, devine om: povestea înge- 
rului Cedar, înamorat de Daidha, din La chute d'un ange de 
Lamartine. 

Sub forma tragică a jertfirii fără izbăvire, a jertfirii îngerului 
pentru demonul care nu se poate pocăi, motivul s'a înălțat până 
la poemul-mister al lui Alfred de Vigny: Eloa, una din cele mai 
alese plăsmuiri din poezia lumii. 

Demonul lui Lermontov, cu care Eminescu a avut contact, 
nu este străin de acest tip. 

In dramă, una din cele mai înalte şi tragice întrupări e aceea 
a lui Wagner în Tannhäuser, păcătosul şi rătăcitul cântăreţ, 
mântuit prin jertfa plină de iubire a Elisabetei. 

In cadrul acestui tip, va trebui să individualizăm un aspect 
însemnat al creațiunii lui Eminescu. Sub forma de împăcare și de 
răscumpărare prin iubire, motivul înger și demon a frământat 
mult şi de timpuriu pe Eminescu, încă de pe vremea când lucra 
la Geniu pustiu. 

Din cele arătate până aici, rezultă că toate cele patru tipuri 
ale motivului om-zână sau ființă cerească au intrat în sfera crea- 
tivității eminesciene. Dintre acestea, Ondina şi Basmul lui Arghir 
au rămas în stadiul începuturilor fragmentare, Miron și Frumoasa 
fără corp a fost versificat în întregime, dar procesul creator s'a 
oprit la prima încercare. Toate aceste forme s'au mărginit la un 
răsunet literar, au găsit teren să prindă, dar mau găsit teren să 
înfrățească în experiența și personalitatea poetului. Singur motivul 
Inger şi demon a ajuns la o cristalizare aleasă. Și faptul acesta va 
trebui să fie lămurit. 


MIT ŞI CREATIVITATE 141 


In chipul acesta, am dobândit o vedere în structura motivelor 
eminesciene. Prezenţa tuturor aspectelor amintite nu poate fi o 
întâmplare. lar faptul că asupra unora sa oprit mai puțin, 
asupra altora mai mult şi numai conflictului dintre înger și 
demon i-a daț expresie durabilă, este semnificativ pentru crea- 
tivitatea poetului. 

Din configurația aceasta, un cunoscător putea să prevadă că 
postul avea să se oprească la un pendant din complexul femeie- 
zeu, şi că de plăsmuirea motivului acesta avea să atârne în mare 
parte destinul său expresiv, la zenit. 

După cum în limbă și în creațiunea poporană, tot astfel și în 
creațiunea unui adevărat poet există o solidaritate a aspectelor. 

Privind configuraţia totală a motivelor în devenirea lor, nu 
poate să fie tăgăduită o finalitate a expresiei. Se ridică astfel 
una din cele mai gingașe întrebări pentru critica literară: trebue ca 
să se mărginească a fi un simplu birou de înregistrare, sau se 
poate înălța la o colaborare de creativitate între poet și critic în 
sensul împlinirii destinului înscris în virtualitățile poetului ? 

Intrebarea trebue să fie adâncită pentrucă este în strânsă 
legătură cu ceea ce critica liberalizantă numește literatură diri- 
jată, crezând că este tot una cu economia dirijată... 


D. CARACOSTEA 


TEXTE SI DOCUMENTE 





FRAGMENTE DIN ISTORIA 
UNUI CONCURS UNIVERSITAR 


In legătură cu articolul d-lui prof. I. Petrovici despre frumoasa 
fugură de dascăl a lui I. C. Georgian, publicat în numărul acesta al 
Revistei Fundațiilor Regale, dăm următoarele pagini. 

Cu greu se poate afla în analele Universităţilor noastre un con- 
curs mai celebru care să fi făcut atâta vâhă, ca acela pentru ocu- 
parea catedrei de istoria universală dela Facultatea de Litere din 
București, rămasă vacantă la 2I Iulie 1593 prin moartea lui 
P. I. Cernătescu. Faima acestui concurs a fost provocată de 
participarea la examen a lui Nicolae Iorga și I. C. Georgian. 
N. Iorga, deși avea abia 23 de ani, se bucura de o largă popularitate 
în cercurile ieșene, iar Georgian, fost profesor la Botoșani al lui 
Iorga, era considerat ca un mare orator și un eminent profesor. 

In afară de acești doi rivali de moment, au mai candidat : Boni- 
faciu Florescu, G, I. Capitanovici și M. Calloianu. Primul a cerut 
catedra fără concurs, cerând să se aibă în vedere un examen al său 
din 1873. Calloianu, profesor din Craiova și partizan politic al 
lui Take Ionescu, publicase puțin 1) şi nu avea nici o pregătire pentru 
Universitate. De altfel nici nu s'a prezentat la examen. Capita- 
novici era doctor în istorie dela Berlin 2), unde studiase cu Kiepert. 
Deși părea că are o temeinică pregătire, totuși examenul său a fost 
dezastruos, luând la teze media doi. 

Cu totul în altfel se prezintă cazul lui Georgian. Titluri şi studii 
nu avea. Din actele prezentate comisiei examinatoare rezultă că nu 





1) Sortes séu respunsuri de oracol. € Revista pentru istorie ?, 1883, I, pp. 
155—161; Ştiinţa istoriei, « Ateneul Român », 1894, pp. 223—229, 383—391, 
478—490, 574—582, 946—955, 1895 pp. 141—151; Istoricul istoriei, € Ateneul 
Român », 1894, pp. 883—892. 

3) Până la concurs publicase: Istoricul întemeierii şcoalelor, « Tribuna 
pedagogică 2, 1894, pp. 73—80; Legătura ce există între studiul istoriei şi al 
geografiei, « Convorbiri didactice », 1896, pp. 864—875. 


FRAGMENTE DIN ISTORIA UNUI CONCURS UNIVERSITAR 143 


avea nici licenţa în litere. Poseda numai un certificat al școalei 
practice de studii înalte din Paris (11 Iulie 1886) și o adeverinţă 
de 15 ani de profesorat. Activitatea sa științifică se reducea la 
o broșură intitulată : O pagină din viața marelui Ștefan 5. Studiul 
era închinat lui Ștefan-cel-Mare şi câuta să arate că voevodul 
moldovean ar fi domnit în Muntenia 16 ani, dela 1477, când el 
ucide pe Țepeluș în bătălia dela Râmnicul-Sărat, și până la 1493, 
data întronării lui Radu-cel-Mare. Lucrarea a atras un vehement 
răspuns din partea lui A. D. Xenopol 2), din care reproducem căteva 
rânduri din concluzie: « În altă ţară, o scriere ca Noua pagină 
a d-lui Georgian ar duce imediat pe profesor î în judecata unui juriu, 
și fără îndoială că și-ar pierde catedra. La noi nare de ce să se 
teamă. Nu există doar măsuri contra neștiinței profesorilor ; cel 
mult dacă se ocupă legile și regulamentele lor. Știința este un lucru 
secundar. De aceea d-l Georgian poate să mai scrie încă minunăţii 
ca acelea din Noua pagină, și, dacă va învârti bine condeiul, poate 
să fie sigur de izbândă, căci va avea totdeauna majoritatea publi- 
cului pentru el». 

Cu toate acestea, Georgian avea reputația de eminent profesor. 
Era un bun orator şi un minunat pedagog. După cum vom vedea, 
aceste calități erau să-l ducă spre catedra universitară. 

Nicolae Iorga era singurul dintre candidaţi care îndeplinea 
toate condiţiile pentru a se putea prezenta la un concurs universitar : 
avea titluri și studii de specialitate. Avea diploma de doctor în filo- 
sofie şi «magister bonarum artium» a Universităţii din Lipsca, 
căpătată cu lucrarea despre Thomas al III-lea, Marquis de Sa- 
luces. Era diplomat al Şcoalei practice de Studii Inalte din Paris, 
secțiunea ştiinţelor istorico-filologice, prin lucrarea despre Philippe 
de Mézières. In afară de acestea, publicase sute de articole de istorie 
și critică literară, versuri, note de drum, colecții de documente, etc, 
Și avea 23 de ani. 

La 7 Martie 1894 Nicolae Iorga cerea Ministerului scoaterea 
la concurs a catedrei rămasă vacantă prin moartea lui Cernătescu. 
lată și cererea adresată Ministrului : 


Domnule Ministru, 


Subsemnatul, licenţiat în litere al Facultăţii din Iaşi, doctor 
în litere dela Universitatea din Leipzig, elev diplomat al Școlii 
de Inalte Studii din Paris, are onoare de a vă ruga să puneţi la 


1) Bucureşti, 1894, 90 p., publicată mai întâi în «Lupta», 1894, N-rele 
2439—2460. A mai publicat până la concurs: Incercare asupra metodei în 
istorie, « Revista pentru istorie ?, 1884, pp. 298—326 şi Domnia lui Ştefan cel 
Mare, + Ateneul Român ?, 1895, pp. 33—47, 174—183. 

2) « Arhiva», 1895, Nr. 1—2, pp. 85—99. 


144 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


concurs catedra vacantă de Istoria Apusului dela Universitatea 
din Bucureşti. 
Primiţi, vă rog, Domnule Ministru, asigurarea consideraţie 
mele deosebite. 
Neculai Iorga 


Take Ionescu, Ministrul Educaţiei, aprobă scoaterea catedrei 
la concurs. 

La 19 August același an, Iorga trimite din Milano înscrierea 
sa la examen, care începe la 1 Octombrie 1894, ținându-se la Iași. 
Comisia era compusă din : Aron Densusianu, A. D. Xenopol, T. Râș- 
canu, E. Leonardescu, I. Caragiani, A. Vizanti și Al. Odobescu. 

Nu toată comisia era favorabilă lui Iorga. Aron Densusianu, 
de pildă, avea o răfuială mai veche cu fostul său elev. In 1889, 
când Iorga și-a luat licența în litere, urmând numai un an şi câteva 
luni cursurile universitare, Densusianu a cerut rectoratului să-i 
anuleze examenele. Cazul de atunci a avut răsunet şi în presă, 
care era de partea lui N. Iorga. Pentru a ne da mai bine seamă 
de gloria cu care se înconjura Iorga încă de pe când era student, 
reproduc din Lupta o notiță. «D. Aron Densusianu, profesor la 
Universitatea din Iaşi, a înaintat vectorului acelei Universităţi 
o petițiune prin care cere ca tânărul student Iorga să fie împiedecat 
de a-și depune examenul general de licență. Cititorii trebue să știe 
că acest student este un talent rar, cum nu s'a văzut până acum, 
de când există Universitate la noi în țară. In timp de un an și-a dat 
toate examenele de litere şi filosofie şi acum se prezintă, numai 
pentru licenţă în litere şi filosofie. 

D-l Densusianu nu-l poate suferi, de sigur, pentrucă d-l Iorga 
știe mult mai bine ca d-lui să traducă și să interpreteze autorii 
latini. Consiliul Facultăţii în majoritate l-a admis pe d-l Iorga să 
depună examenele toate cu dispensa acordată de regulament şi d-l 
Densusianu pretinde să-i anuleze examenele depuse ale căror cursuri 
nu le-a ascultat d-l Iorga. Oare cu cine e dreptatea? »1). Peste 
câteva zile, același ziar anunța banchetul pe care Universitatea 
îl oferea tânărului licențiat în Litere 2). 

Deci, Aron Densusianu, căruia i se alăturase și I. Caragiani, 
a fost tot timpul în contra lui Iorga. 

Examenul începe la 1 Octomvwrie 1894. Tot Iașul lua parte cu 
emoție la examen, împărțindu-se în două tabere. Cei mai mulți erau 
de partea lui Iorga, considerându-l ca o mare glorie a Iaşului. Alţii 
erau cu Georgian, fiind atrași de farmecul vorbirii acestuia. Presa 
nici ea nu era absentă. In timp ce Românul scria de Iorga că « înăl- 
țimea cugetării sale nu trece nivelul colepgianilor prusieni », recoman- 


1) « Lupta», 6 Decemvrie 1889, Nr. 997. 
2) a Lupta », 24 Decemvrie 1889. 


FRAGMENTE DIN ISTORIA UNUI CONCURS UNIVERSITAR 145 


dându-i să învețe mai întâi cum se învaţă istoria, și să o priceapă, 
căci nu e o știință de tipic, pe care, memorând-o, să o reciţi meca- 
nicește pe catedră, — ziarul Lupta îi aducea cele mai mari elogii : 

« Iaşi 9 Octomwrie 1894 orele 9 seara a început concursul. Su- 
biectul era « Intruparea feudelor în domeniul regal francez». Asis- 
tenţa era foarte numeroasă, peste 1000 de persoane, public, studenţi, 
profesori, fiindcă erau doi studenți ieşeni cu renume: În special 
Iorga beneficiază de legendă. Acest tânăr ca student a trecut drept 
fenomen, un om pentru care știința nu mai are niciun secret, un 
înghițitor de opere. Zi bună, zi rea, Iorga înmagazina cunoștințele 
cel puţin dintr'un volum. Lecţiunea sa a fost făcută în genul lec- 
țiunilor profesorilor germani şi francezi dela Hautes Etudes şi 
Berlin ». 

Tezele, în număr de patru, aveau următoarele subiecte : Liga 
Hanseatică şi rolul ei în istorie; Compania Indiilor și dominația 
ei în Industan, Înrâurirea cultivării limbilor naţionale asupra 
desvoltărei popoarelor în statele din Mediul Ev și din timpii moderni 
și Conquistatorii spanioli și portughezi în noul continent. La oral 
sa tratat despre : Istoricul întrupărei marilor feuduri ale Franţei 
la domeniul regal; Starea Europei pe timpul lui Rudolf al II-lea 
de Habsburg; Organizarea statelor din peninsula Iberică până 
sub dominațiunea dinastiei Burbonice în Spania ; Acţiunea statelor 
europene în China și Japonia în timpii moderni. 


Rezultatul examenului nu a fost favorabil întru totul lui Nicolae 
Iorga. Comisiunea examinatoare înlătură definitiv pe Capitanovici, 
constatând « perfecta sa insuficienţă » 1). Cât priveşte ceilalți candidați, 
juriul le recunoaște unele calități cât și unele defecte. « D-l Georgian 
a dovedit că știe a trage din faptele istorice idei generale și filosofice, 
însă uneori cam unilaterale ; iar în modul său de predare se abate 
uneori dela gravitatea necesară unor cursuri universitare ». În ce 
privește Iorga, «a angitat o multiplicitate de cunoștințe în amănuntele 
istoriei ; juriul a observat însă că-i lipseşte până acum însuşirea 
de a alege punctele principale din subiectele istorice şi în expunerea sa, 
mult prea repede, oboseşte atențiunea auditorului, îngreunând urmă- 
rirea ideilor ». 

Cu toate acestea, comisia examinatoare, care nu fusese mulju- 
mută de modul de predare folosit de ambii candidaţi, e de părere ca, 
până la ținerea unui al doilea concurs, catedra să fie suplinită de 


3) Deşi era mediocru, luând Ja teze şi nota 1, totuşi a luptat cât a putut pentru 
a anula examenul lui Iorga. Printre altele a reclamat că Iorga «ascultă la ușe 
tot ce vorbeşte Georgian », Comisia trimete pe secretarul Universităţii să cer- 
ceteze, dar «l-am găsit pe d-l Iorga în clasa de matematici mult departe de 
sala de concurs, şezând pe un scaun și cetind un jurnal. M'am uitat pe borta 
cheiei şi nu am vrut a-l deranja ». 


10 


146 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


unul dintre cei doi candidați. Numai astfel s'ar « înlesni, fără îndo- 
ială, candidatului ce aţi prefera, mijloacele de a-şi putea dobândi 
prin practică calitățile mecesare unui perfect profesor universitar ». 

Referatul este aprobat de Take Ionescu, care numeşte pe Nicolae 
Iorga suplinitor pe ziua de 1 Noemvwrie 1894). 

Comparând tezele ambilor candidaţi, aflate astăzi la Arhivele 
Statului, ajungem la alte concluzii decât acelea ale juriului din 1894. 
Tezele lui Iorga sunt foarte clare, fără nicio ştersătură, mult mai 
bogate în date, în cunoștințe strânse din întreaga bibliografie cunos- 
cută pe atunci. Deși scria cel mai mult, el era cel care termina primul. 
Nu aflăm în ele nimic forțat, căutat. Totul e spontan, venit dintr'o 
vastă lectură cucerită din multe limbi străine în cei patru ani de 
studii în Italia, Franţa și Germania. * 

Tezele lui Georgian sunt clare, dar pline de ștersături şi cu o 
bibliografie mai săracă. Superioritatea lui Georgian faţă de Iorga 
constă în ușurința de exprimare. Având o experienţă de ani de zile 
în învățământul secundar — Iorga,.deși profesor la liceul din Ploiești, 
nu ținuse nicio lecţie în fața studenților sau elevilor de liceu — Geor- 
gian era un profesor medel. Vorba sa atrăgea prin căldura și prin 
metoda expunerii clare. In primii săi ani de profesorat, Iorga nu 
a fost un orator. Anii tinereții petrecuţi numai în biblioteci şi arhivă 
l-au făcut timid atunci când apărea în public. Apoi imensul material 
înmagazina încă nu se orânduise. Numai târziu, totuși cu mult 
înainte de 1900, deodată, spre surprinderea multora, Iorga uimește 
prin talentul oratoric. 


* 
* * 


Examenul se repetă la 1 Octomvrie 1895. Candidaţii sunt aceiași 
din anul precedent. Preşedintele comisiei trebuia să fie Hasdeu, 
care refuză pe motivul că un ar putea fi imparțial. « De altmintrelea 
participarea mea la acest concurs ar fi chiar de prisos, de vreme ce 
lucrările anterioare ale celor trei aspiranți lagacea catedră (Iorga, 
Calloianu şi Capitanovici) mi-au format de mai înainte opiniunea 
că numai d-l Iorga lucrează serios ». 

Lupta se anunța a fi foarte îndârjită. Fiecare candidat se pre- 
gâtise cât se poate de serios în acest interval, dela primul la al doilea 
examen. Calloianu se dusese la Paris, iar Capitanovici la Berlin. 
Totuşi, păstrând toată obiectivitatea, şi privind această curioasă 
luptă pentru ocuparea unei catedre universitare dela o distanță de 
50 de ani, încercările rivalilor lui Iorga par copilăroase, ridicole 
şi pline de râutate. Repet observația dela începutul acestui articol : 
singur Iorga avea titlurile şi studiile necesare pentru a fi numit, 


1) Adresa este trimisă lui N. Iorga în Str. Sf. Voevozi, 12, unde locuia în 
câteva cămăruţe foarte modeste. 


FRAGMENTE DIN ISTORIA UNUI CONCURS UNIVERSITAR 147 


Chiar fără concurs, profesor universitar. Calloianu nu publicase 
nimic, iar dela Paris cerea Ministerului să-i tipărească un simplu 
manual școlar, cu care dorea să concureze. Capitanovici abea de 
avea câteva articole de revistă. Georgian publicase curiosul studiu 
despre Ștefan-cel-Mare care, chiar dacă ar fi fost strălucit, privea 
istoria Românilor și nicidecum istoria universală, la care concura. 
In Schimb, Iorga prezenta 12 lucrări : Une collection de lettres de 
Philippe de Mézières; Thomas al III-lea, Marquis de Saluces ; 
Despre concepția actuală a istoriei ; Un projet relativ a la conquête de 
Jerusalem ; Une lettre apocryphe sur la bataille de Smyrne ; Despre 
utilitatea generală a studiilor istorice ; Acte și fragmente; Amintiri 
din Italia ; Schițe din literatura română ; Basta și Mihai Viteazul ; 
Poezii, cum și sute de articole în : Lupta, Timpul, Convorbiri Lite- 
rare, Arhiva, Revue historique, Adevărul ilustrat, Contempo- 
ranul, Constituţionalul, Era nouă, Literatură și Știință, Lumina, 
Literatură şi artă română, Revista nouă, Revista pedagogică, 
Revue critique d'histoire et de littérature, Revue internationale 
des archives, des bibliotheques, des musées, Revue de POrient 
Latin și Vatra. 


Activitatea lui Iorga era prodigioasă, deși el avea numai 24 
de ani. Xenopol, fostul său profesor, nu se sfia să spună : « Iată o 
activitate care face onoare numelui de Român și pentru care țara 
noastră trebuie să fie recunoscâtoare d-lui N. Iorga ». 

Cu toate că examenul nu-și mai avea rostul său, totuși s'a ținut 
în faţa comisiei formată din: Al. Odobescu, Ion Bogdan, A. D. 
Xenopol, Aron Densusianu, A. Vizanti, I. Caragiani și T. Rășcanu. 
Inainte de examen încep șicanele. Candidaţii, în afară de Iorga, 
trimet o telegramă la Minister, cerând înlăturarea lui Odobescu 
şi Bogdan. Motivele sunt foarte interesante : nu sunt obiectivi și 
«nu sunt specialiști în istorie ». In locul lor doreau pe : Tocilescu, 
Urechia, Francudi şi Quintescu. Capitanovici cere anularea exa- 
menului pe motivul că Iorga a lipsit 20 de minute dela o teză. Georgian 
cere recuzarea lui Xenopol, pe baza recenziei din Arhiva asupra 
studiului său despre Ștefan-cel-Mare. Capitanovici a fost execrabil. 
La prima teză ia media 2,42, iar la a doua teză nu i s'a mai dat 
nicio notă. Calloianu se retrage din examen, spunând că e prins 
de friguri. 

Cele patru subiecte dela teze au fost fixate de Xenopol, Odobescu 
şi Bogdan, tratând despre: Exarhatul de Ravenna (istoricul) ; 
Familia Borgia și rolul ei în Italia; Originea războiului franco- 
german şi chestiunea Orientului. La oral s'au tras la sorți urmă- 
toarele subiecte: Primele migrațiuni ale Goţilor, cu indicarea izvoa- 
velor ; Desvoltarea maritimă a Angliei până la Cromwell ; Emanci- 
parea Serbiei de sub dominaţiunea otomană și Progresele Rusiei 
în Asia. Mediile obţinute de Iorga şi Georgian sunt : 


10% 


148 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


N. Iorga Georgian 
Proba I scrisă ...... 9,56...... 6,86 
» II » rerea 8, I4 8,56 
» III » serere Q,00...... 8,43 
» IV » si piese 9,43... 8,86 
» I orală ...... 9,57-...-- 8,79 
» II » ia tsi "0003 ari 8,88 
» II » E 94087 T 040 
» IV » eee 9,28... 9,14 
Media generală ...... 9,19...... 855 


Pe baza acestui rezultat, Nicolae Iorga este numit profesor 
universitar. Prin aceasta nu s'a cdutat să se dea un vot de blam 
lui Georgian. Dimpotrivă, comisia ajunge la concluzia că « şi unul 
și altul au părut membrilor juriului în unanimitate pe deplin apți 
şi bine pregătiți spre a ocupa o catedră de istorie la Universitate ». 
Mai mult, juriul recomandă și pe Georgian pentru o viitoare catedră 
universitară, fiind îndreptățit pentru aceasta prin «talentul sdu 
de expunere ». 

Pe ziua de 1 Noemvwrie 1895, Nicolae Iorga ia în primire catedra 
de istorie universală la Universitatea din Bucureşti. Georgian nu 
a mai putut face nimic. Tristeţea lui a fost mare. Se păstrează o 
scrisoare, prin care cerea Ministerului să nu-l lase pe drumuri. 
In rândurile acelea se ascunde o întreagd tragedie sufletească. Se 
pare că Georgian nu a mai putut rezista moral după acest concurs, 
fiindcă nu sa mai auzit nimic de activitatea sa științifică. 

Redăm aici acum una din tezele lui Iorga, rdnasă inedită. 


BARBU THEODORESCU 


EXARHATUL DIN RAVENA 


Istoricul chestiune: 


Intre alte domenii pe care erudiţii veacului le-au transformat 
prin cercetări critice, e şi istoria bizantină. Acum câteva decenii, 
bizantinologia rămăsese la rezultate căpătate de Lebeau și istoricii 
secolului trecut. Și istoria politică era fixată în linii generale; 
asupra chestiunilor de organizare și de vină era în parte lipsa 
materialului dat în Apus de arhivele locale — nu se ştia aproape 
nimic. De un timp relativ scurt, trei centre s'au creat pentru 
studiul adâncit, înnoitor al lumii bizantine: în Grecia întâiu, 
în urma reabilitării imperiului de Constantinopol de către Papar- 
rigopulos; în Germania, în urma mișcării create de republicarea 
cronicilor bizantine la Bonn; în Franţa de elevii școlii din Atena, 
dintre cari până acuma unul măcar, Ch. Diehl, continuă cu stă- 
ruință studiile începute pe acest teren. De curând — înnainte 
publicațiile privitoare la imperiul de Răsărit apăreau în chip răs- 
lețit; între revistele franceze, mai ales în Mélanges d'Archeologie 
et d'histoire des écoles françaises d'Athenes et de Rome, unde a 
debutat și Diehl, — Krumbacher, istoricul literaturii bizantine, 
continuatorul în studiul lumii elenice medievale a lui Hopf și 
Fallmevayer a creat un centru pentru aceste cercetări prin a sa 
Byzantinische Zeitschrift (3 ani apăruți). 

Intre domeniile legate de istoria bizantină propriu zisă nu e 
niciunul mai însemnat decât istoria acelei rămășiți de stăpânire 
romano-orientală în Italia, exarhatul. Diehl a rezumat odată 
cercetările timpurilor mai nouă în această privință, ele urmează, 
şi de curând un bizantinolog german a tratat legătura, rău cunoscută 
până atunci, în care a stat Veneţia la începuturile ei, cu Imperiul 
de Răsărit. 


2. Cum s'a creat Exarhatul? 


Bizanțul n'a renunțat niciodată la drepturile sale asupra jumă- 
tății apusene a Imperiului. Acesta nu era şi nu putea să fie, în felul 
de a gândi al timpului, decât unul, înțelesul geografic, ca și în sensul 


150 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


polițic al cuvântului. Barbarii erau tolerați în provinciile occiden- 
tale: la Roma și la Constantinopol așezările lor n'au fost însă 
niciodată considerate decât ca provizorii. Prescripția a fost anulată 
oficial pentru durata stăpânirii vandale în Spania; oameni de mare 
folos, barbari setoși de civilizație, gata de a se contopi într'însa, 
n'au putut căpăta alte titluri decât acele care afirmau legătura 
lor de imperiu unic. Clovis a fost pațriciu numai; niciun Odoacru 
sau Teodoric ma căpătat dela Constantinopol acele ornamente 
imperiale, acel titlu de coleg, care, dat unui barbar, ar fi însemnat 
repararea ideală a imperiului. 

De aceea la Constantinopol, din momentul exilului hotărîtor 
al ultimului Cezar roman până la cucerirea din secolul al VI-lea, 
restabilirea unității, nu numai dorite, dar fatal (căci nu se puțea 
înțelege ceva normal în afară de dânsa) n'a fost pierdută nicio clipă 
din vedere. Pentru restabilirea acestei unități a fost trimes Teo- 
doric în Italia, pentru dânsa dibaci diplomaţi bizantini au aţâțat 
populaţiile peninsulei împotriva regelui eretic şi german, au spri- 
Jinit certele din familia regală a Goţilor răsăriteni după moartea 
regelui cuceritor. O sțăpânire cum era a Amalasuntei, o stăpânire 
împăciuitoare, romanizață, ar fi fost un pericol: s'a sprijinit deci 
din Constantinopol partida lui Teodat, partida curat germană, 
partizana unei veșnice separații între cucerit şi cuceritor, care 
în acest chip pregătea aderenţi devotați oştirilor bizantine. Acestea 
erau să vie îndată. Sunt domnii de noroc în istorie, care împodobesc 
pe suveranul ce trăiește în acele timpuri, cu o aureolă de glorie 
pe care însușirile omului n'o merită. O astfel de domnie a fost 
a lui Iustinian. 

In opera, izbutită pentru un timp, a reconstruirii aproape 
desăvârşită a imperiului, împăratul bizantin n'are ca parte a sa 
decât râvna deosebită pentru o idee ce se moștenea la Constan- 
tinopol, vederea clară a scopului de urmărit. Vremea potrivită 
i-a dat mijloacele: Perşii obosiţi de luptă seculară cu Hunii albi 
şi triburile muntene din Colhida, Vandalii decimați de climă, 
sorbiți de soarele Africei; Ostrogoţii și Vizigoţii îndușmăniţi cu 
supuși de altă limbă și altă religie, fără rădăcini pe un pământ 
străin de unde cel dintăiu vânt puternic putea să-i arunce. In 
sfârșit, oameni neobişnuiți în imperiul de Răsărit i s'au înfățișat 
înainte: un Belizariu, un Marses. 

Istoria războiului italian, care a creat dominaţia bizantină în 
peninsulă, nu ne interesează în amănunțimile sale. Deși decăzuți 
din înălțimea lor războinică deodată, Ostrogoţii, cari pierduse 
totuși de multă vreme deprinderea războiului, s'au opus cu îndă- 
rătnicie. Un şir întreg de oameni mai mult decât obişnuiţi au tinut 
piept armatelor romane: după Teodat, Vitige, Totila, Teias. 
Cuceritor al Ravenei, Romei, Neapolului, Belizariu ajunge a fi 


` 


EXARHATUL DIN RAVENA 151 


strâns el însuși de învinşi în Capitala imperiului de Apus. Popu- 
laţia romană n'a arătat entuziasmul pe care se răzimau năvălitorii 
bizantini: o mână de oameni (Ostrogoţii mau fost, desigur, mai 
mult de 200 de mii la coborirea lor în peninsulă, și lipsa căsăto- 
riilor mixte i-a împiedicat de a deznaționaliza) a putut rezista 
mai mult de 10 ani unor armate superioare pe care le aruncau 
flotele cu desăvârşire sdrobitoare ale lui Iustinian. Abia după 
Tagino şi Litterae (azi Lettere) Ostrogoţii aproape nimiciți prin 
acest războiu de distrugere, s'au supus. Nimic nu aminteşte 
în felul de a fi a populaţiei italiene de astăzi, scurta dominație 
ostrogotă; odată cucerirea făcută, rămânea organizarea ei. 


3. Cum a fost guvernată Italia de Bizantini? 


Imperiul de Răsărit a avut în adevăratul veac de mijloc o orga- 
nizare, care nu e încă lămurită cu desăvârșire. Supt Iustinian 
însă, totul rămăsese roman: limba oficială (cu manifestări destul 
de însemnate însă a elenizării) ca şi administrația, ca şi mora- 
vurile, ca şi spiritul. Ce era să se făcă cu noua cucerire? 

Dacă Leon ar fi izbutit unde a izbutit Iustinian, am fi avut, 
de sigur, trimeterea unui Anthemius oare care dela Bizanţ la Roma, 
şi administrația imperială păstrată în linii generale şi de Teodoric, 
ar fi fost restabilită. Dela uzurparea lui Odoacru însă, trecuse vre- 
me; lumea se deprinsese în Italia să cunoască numai un împărat, 
la Constantinopol. O fantomă imperială în Apus ar fi ațâțat poftele 
de epitropie ale vecinilor barbari din Galia. Apoi, peninsula italică 
şi coasta răsăriteană a Spaniei — căci atâta înnaintase vulturii 
bizantini în Occident — erau teritorii prea restrânse pentru 
a le acoperi cu vechea purpură imperială. Iustinian a găsit mai 
sigur, mai puțin anacronic să trimeată un reprezentant, un manda- 
tariu, un «exarch » în Italia. 

La început, peninsula toată e a lui. Are atribuţiile imperiale 
în toată întinderea lor, e cap al administrației, şef militar, fiscalul 
suprem al peninsulei. Asupra puterii religioase, care se ridică 
necontenit în Roma, are drepturile vechilor împărați. Pe când 
barbarii, Odoacru ca şi Teodosie, respectase marea autoritate 
morală a papei, îi impusese numai cu multă artă şi șovăire hotă- 
ririle lor. Bizantinii primesc în capul catolicismului apusean 
numai un funcționar al statului cu atribuţii religioase. 

In lumea germană, într'o parte din ea, măcar, preotul era 
deosebit de lumea războinică, în imperiul vechiu ca şi în restau- 
rarea lui, sacerdoțul face parte din imperiu. Papii Tiberiu şi Vir- 
giliu simţiră îndată, supt mâna violentă a lui Belizariu, schimbarea 
timpurilor. Exarchul pretinde, cași împăratul pe care-l reprezintă, 
întărirea alegerilor pontificale, judecata contestaţiilor, autoritatea 
superioară asupra puterii eclesiastice și actelor sale. 


152 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Acest despot bizantin are supt dânsul întreagă administrația 
dată de Bizantini Italiei, continuă vechile tradiții romane — un 
număr de duci, după schema constantiniană. In toate oraşele de 
căpetenie se întâlnește unul, afară de Roma. La Veneția, la Ge- 
nova, la Benevent şi Spoleto ei reprezintă absolut pe exarhul 
absolut din Ravena. 

Reprezentantul imperial şade în acest oraș. In această fixare 
a reședinţii nu trebuie să se vadă însă o concesie făcută papalității, 
o cedare a capitalei, făcută de Bizantini. Honoriu și Valentinian 
al III-lea stătuse tot aici, pe când episcopul Romei însemna mult 
mai puțin. Supt toate guvernele romane sau romanizante (Teodoric) 
Ravena se impunea ca reședință nu atât prin tăria sa militară 
neobișnuită (cingătoarea de canale), cât prin faptul că ea lega 
prin portul său, prin Classis cu lumea romană din Răsărit. Numai 
aici exarhatul putea fi în vecinătatea oare cum a stăpânului său. 

Abia douăzeci de ani ţine dominaţia bizantină p.ste toată 
Italia. Una din cauzele care trebuia s'o răpuie, o micşorează mult; 
celelalte o fac să moară pe încetul. 


4. Cauzele căderii exarhatului 


Cu toată legătura ușoară pe mare cu peninsula elenică, exar- 
hatul e totdeauna expus unui atac primejdios din Apus. Lumea 
germană nu s'a fixat încă: la Dunăre vălmășagul popoarelor ur- 
mează. La Longobarzii, Bărbile lungi, abia creștini, cu totul săl- 
bateci, biruitori asupra Gepizilor, lasă pe Avari în Panonia și se 
coboară în Italia. 

Imperiul era în altă situație decât la moartea Amalasuntei, 
Iustinian al II-lea era ocupat cu respingerea năvălirilor răsăritene 
şi Marses n'a putut, lăsat cu puterile sale proprii, să puie o stavilă 
acestui mare potop de popoare. Longobarzii n'au cuprins însă 
toată peninsula: soldaţii lui Albaius și Klepth erau puţini și 
şefii lor nu erau amalganizatori de popoare ca regii franci, ca Teo- 
doric. Năvălirea venise prin Alpii norici: Venetul, teritoriul 
Veneţiei, Liguria, Sudul Italiei au rămas neînecate. Longobarzii 
au stăpânit mai ales (și să se observe că barbarul stăpâneşte atâta 
cât ocupă un element barbar) partea din Italia, care și-a păstrat 
numele, Lombardia. Potrivirea e mai mare dacă se dă acestui 
nume înțelesul mai larg pe care-l are în cronicarii veacului de 
mijloc, înnaintând dincolo de Pad până la Bologna și Rimini. 

După așezarea Longobarzilor, Italia e împărțită în patru. 
Rămășițele exarhatului mărginesc despre Adriatică şi Tireniană 
pământul ocupat de barbari. Roma, înconjurată de Longobarzi, 
pe cari trecerea la catolicism, supt 'Tendelinda, nu-i împăca cu 
șeful catolicismului, aşteaptă un mântuitor. In sud, Bizantinii se 


EXARHATUL DIN RAVENA 153 


mai menţin în Benevento, Salerno, Gaeta, Neapole, în insule 
și în Sicilia. Ducii mai reprezintă autoritatea tot mai slabă a Bizan- 
tului. Exarchii au fost uneori oameni de pricepere și energie, ca 
Longin și alții. Poate că recâştigarea peninsulei le-a trecut ade- 
seori prin minte, Multe cauze au împiedecat aceasta. Între altele: 

1. Relaţiile Imperiului, deci şi ale exarhului cu papa. 

Acesta înseamnă pe zi ce merge mai mult în politică italiană. 
Autoritatea lui morală, care derivă în parte şi de independenţa 
sa teritorială, îl face un auxiliar foarte preţios. Bizantinii fac marea 
greşală de a și-l înstrăina. 

Abuzurile de putere ale exarhilor, desul lor amestec în aface- 
rile bisericii, crează dela început o stare de relații încordată între 
stăpânul real al Romei și guvernatorul nominal din Ravena. 
Totuși niciun papă nu rupe fățiș legăturile cu reprezentantul 
oficial al romanităţii. Populaţiile erau legate de aceasta; o încercare 
de revoltă ar fi fost neizbutită. 

Pe la mijlocul veacului al VII-lea, Bizantinii însă sfarmă 
aceste legături de simpatie. Împărații din “Constantinopol, îmbră- 
țişând iconoclastia, devin capii unei erezii, și nu numai Roma, 
dar Italia întreagă a fost provincia mai statornică în ortodoxismul 
ei. Biserica romană s'a ridicat tocmai prin reprezentarea constantă 
a credinții drepte: violențele exarhilor o întăresc în această purtare 
şi populaţia ascultă cu simpație protestările papei contra înnoirilor 
din Bizanţ. La acuzările de erezie, papa Grigore răspunde cu de- 
claraţii de războiu făţişe. Autoritatea împăratului eretic e con- 
stantă în peninsulă. Când icoanele vor fi restabilite în bisericile 
Constantinopolului, va fi prea târziu. Stăpânirile cad prin cauze 
pe care nu e de ajuns a le înlătura spre a aduce înapoi vechea 
stare de lucruri. 


Comunele 


In imperiul de Răsărit, curând nicio autoritate nu mai rămâne 
supt a împăratului. Când după cruciate, întâlnim în multe oraşe 
o organizare municipală, o clasă de . . , „ea este, cum dovedesc și 
numele, o parte din obiceiurile și instituţiile aduse de oamenii 
Apusului. Cu totul altfel în ţara de orașe înfloritoare a Italiei. Cu 
cât trece vremea, dezvoltarea autonomiei locale de sine stătător 
într'o societate bazată pe posesia teritorială. Papa Zaharia, apoi 
papa Ștefan al II-lea crează o nouă dinastie francă, o dinastie legată 
astfel de dânsul prin recunoștință. Celor două coronări ale lui Pepin 
cel Scurt le urmează două coboriri italiene, al cărora rezultat e 
înoirea pretinsei donaţii a lui Constantin. Din cele mai însemnate 
posesii ale exarhului se închiagă acea bază teritorială de care avea 
nevoie papalitatea, statele bisericii, dominium temporale. Biruinţele 
lui Carol-cel-Mare, distrugerea statului langobard, înlocuirea Gastal- 


154 REVISTA FUNDAȚŢIILOR REGALE 


dului prin ducele franc sunt sancţiunea acestei schimbări. Moşte- 
nitorul vrednic şi adevărat al imperiului roman de Apus își pune 
astfel stăpânirea pe centrul Italiei după trei veacuri dela căderea 
Romei. 

Veneţia e liberă, oraşele s'au dezlipit, autoritatea e stinsă. 
Vasilevsul dela Bizanţ trimite ducii săi numai în Sud. Aici însă 
mu mai au ce căuta: le lipsește puterea, le lipsește popularitatea. 

Pe când exarchatul moare în Italia, imperiul de Răsărit pierde 
provinciile asiatice și africane, Siria, Asia Mică, Egiptul înnaintea 
Musulmanilor. Nu la Italia se mai pot gândi împărații cari stă- 
pânesc cu frică dela o revoluție până la alta. 

Apoi acest imperiu e acuma cu totul grec; e aliceva decât 
vechiul imperiu de Răsărit al lui Iustinian, și pretenţiile aceluia 
nu le mai poate ridica. Numele împăratului nu mai face să vibreze 
inimile italienilor îngenunchiaţi de barbari. E o stăpânire străină 
ca oricare alta, care moare de slăbiciune în Sudul Italiei. 

In noaptea de Crăciun a anului 799 (și nu 8oo, care e socotirea 
more imperiali, anul început la Crăciun) papa înviase pentru un 
dinast depărtat titlul de împărat al Apusului. Acest imperiu 
devenise sfântul imperiu roman de naţiune germanică după înco- 
ronarea lui Otto I. Ca şi imperiul bizantin, acestălalt visa desă- 
vârșirea hotarelor sale prin înglobarea Italiei. Urmașii lui Otto 
se lovesc însă în Sudul peninsulei de rămășițele dominaţiei 
bizantine, de ducii aproape independenţi, cari își împărțeau 
Apulia. 

Cu aceştia se luptă Otto al II-lea și urmașul său, fantasticul 
Otto al III-lea, care visa Roma drept capitală a imperiului. Incer- 
carea nu izbutește: Otto al II-lea scapă pe o luntre de urmăririle 
Grecilor, cari se menţin înnainte. Căsătoria lui Otto al II-lea cu 
principesa bizantină 'Theofana nu adusese împăcarea intereselor 
celor două imperii în Sudul peninsulei. Niciodată, în tot veacul 
de mijloc, Bizanțul n'a recunoscut formal un imperiu de Apus 
german, în care vedea o uzurpație. 

Alţii trebuiau să gonească pe greci din Italia. Copiii unui 
mic senior normand, 'Tancrede de Hauteville, se prezintă pe la 
mijlocul veacului al XI-lea înaintea unei cetăți din Apulia, 
ameninţată de Saracini. Oameni viteji şi dibaci, ei scăpară cetatea, 
dar o luară pentru dânșii. Tot unghiul Sud-Vestic al peninsulei 
avu aceeași soartă şi un Hauteville, Roger, puse pe capul său 
coroana Siciliei. ` 

Astfel a dispărut, prin scăderi încete, o dominație menită 
sä nu cedeze. Imperiul de Răsărit nu mai putea cuceri, colonia 
sa italiană n'a întâlnit în peninsulă decât duşmani. Papa, barbarii, 
oase au făcut tot ce le-a fost prin putință ca s'o doboare și au 
izbutit. 


EXARHATUL DIN RAVENA 155 


Această insulă de civilizaţie n'a fost totuși fără folos în mersul 
istoriei omeneşti. Stăpâni ai porturilor, Bizantinii şi-au strecurat 
veacuri întregi mărfurile în toată Italia. Ceva din civilizația orien- 
tală a Constantinopolului a radiat din oraşele ducilor bizantini. 
Prin aceasta se explică începuturile prosperității comerciale, 
înfloririi artistice timpurii a Genovei, Neapolei, Veneţiei. 


N. IORGA 


COMENTARII CRITICE 





HOTARE 


1 


Am căutat un titlu mai potrivit pentru funcțiunea acestor 
crâmpeie, în care trebue să fixez o parte din reacțiunile necesare 
față de viaţa literară de azi. Crâmpeie, fragmente, firimituri? 
Nu spun deajuns că purced dintr'o vedere totală. Un moment, 
«firimitura » mi s'a părut un termen simpatic şi prin modestia 
lui și prin tot ce cuprinde ca sugestii din firimituri dela o masă 
mare. Dar te gândeşti numaidecât la firimituri dela masa lui 
Homer... Apoi, nu indică deajuns partea de luptă pe care mi-o 
cere vremea. O clipă mi-a lucit înainte titlul şiruri rupte. Dar nu 
am vrut să mă aşez sub constelația acelui unde-s șirurile rupte... 
ale poetului apăsat de presimțiri. 

Nici cuvântul marginalia nu m'a ademenit. Prea arată ceva 
periferic şi ocoleşte necesitatea unei poziții definite. 

Vremea cere afirmaţii hotărîte, dincolo de palidele înfiripări 
de problematică. 

Aţi observat cât de îmbătrânită este astăzi literatura de pro- 
blematică, aceea care cu un deceniu înainte părea însăși signatura 
vremii ? Omul modern are nevoie de un reazem în absolut. De 
aceea lirica şovăirilor, romanul nesfârșitelor controverse şi drama 
buridanească a liberalizanţilor par lucruri atât de învechite. In 
schimb, ne îndreptăm spre granitul marilor funcțiuni obștești, 
spre o literatură din generație, dar mai presus de generaţii. Ca- 
racterologia românească de mâine este chemată să ne-o dea teatrul, 
pentrucă el înfățișează omul în luptă cu destinul, printr'o hotă- 
rîre mai presus de om. 

M'am oprit deci la titlul generic Fotare, cuprinzător de mai 
mult dramatism. Și apoi ce caracteristic cuvânt românesc! Mai 
există oare o altă limbă care dela denumirea pentru graniță să fi 
derivat însuș termenul pentru deciziune: kotârire, hotăritor ? In 
cuvântul kotar, neamul românesc a pecetluit atâtea înțelesuri, 


HOTARE 157 


încât nevăzând altul mai potrivit pentru rubrica pe care vreau 
s'o deschid, o așez sub paza lui. 

Din timp și pentru timp este posibil un stil de a privi lu- 
crurile peste timp. 


2 


Adversarii, fie tăcuți fie făţişi, sunt o parte din destinul literar. 
Fără să ştie, ei dau contur unei concepții. În sensul acesta li se 
cuvine recunoștință. Cine își prețueşte destinul, ar trebui să-i 
îmbrăţişeze, chiar când recurg la arme piezişe. Nu este vorba aici 
de biblica întoarcere a obrazului, ci de voluptatea celui care știe 
că lovitura protivnicului dă neapărat greş. 

Nu înţeleg deci supărările celor care li se pare că sunt dimi- 
nuaţi într'o carte. Dacă eşti, într'adevăr, născut pentru ceva care 
te depășește, nu te supăra pe adversari, 'binecuvântează-i. Numai 
un spirit mediocru și care așteaptă totul dela vaza şi sancţiunea 
momentului, se supără că cineva l-a vorbit de rău. 

Când deci vizez un adversar, nu mă ocup de el, ci de ceea ce 
reprezintă el, de stilul lui de viață. In chipul acesta, un om de 
nimic poate deveni interesant ca tip de nepricepere, de ingrati- 
tudine, de vanitate. Văzând lucrurile astfel, birui în tine disprețul 
de a te ocupa de manifestări pe care nu le stimezi. 


3 


Una din cele mai mari liberări pe care le poate aduce arta, 
este a privi tot ce se întâmplă ca un torso dintr'o operă de artă. 
Nu este situație pe lume care să nu-și găsească planul de rezo- 
nanță, prin care realitatea brută să nu se preschimbe în poezie 
şi semnificație. Sub lumina aceasta, priveşte contrapunctul cel 
mai elocvent, ca şi uneltirea tăcerii. 


4 


Nu moravurile literaturii de azi mă îngrijorează, ci mentalitatea 
care le prezidează. 

Leacul împotriva scăderilor curente este să le Spui pe nume, 
privindu-le în esența lor. 

Chiar prin această operație se prăbușesc. 

Iată, de pildă, tipurile de fals mecenat, din âgonisirea altora. 

Ce credit să acordăm cutărei suprafețe literare, care ani de 
zile ar fi primit să privegheze, dragă Doamne, la destinele crea- 
țiunii omeneşti, fără să fi dat, nu zic o pagină de critică, dar po- 
sibilitatea unei proprii judecăți întemeiate și curajul, ca să nu 
zic eleganța și nobleța de a o apăra, adică loialitatea răspunderii ? 


158 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Și ce să zici de tiparul sufletesc al celor care, ajunși pe credit 
şi având datoria de onoare să dea în propria specialitate măcar 
zece pagini de adevărată cucerire ştiinţifică, — recurg la arta de 
a dansa pe funii în numele acestor mucenici, care sunt adevărații 
scriitori români? 

Numai privindu-le în esență, sub specie aeternitatis, micimile 
își pot găsi îndreptățire existențială. 


5 


In literatură, nu există loc comun, ci numai suflet comun. 


6 


Avem o recrutare specială a discipolilor filozofiei. 

Un tânăr sfios, cu capul în tumult, cu biata pregătire a liceelor 
noastre, se apropie de sanctuarul tainelor. Un glas îl iscodește, 
de pe trepied: 

— Tinere, ești tu un matematician? 

— Nu. 

— Eşti poate un spirit deprins cu observarea exactă? Ai nă- 
zuit şi te-ai pregătit să cucereşti o părticică de adevăr în stare să 
intre în patrimoniul științific al omenirii? 

— Nici atât! 

— Ai adâncit, poate, aspecte din viața sufletească a neamului 
tău sau a unui alt neam? Aplecatu-te-ai îndelung asupra culturii 
vechi şi lăsat-ai să pătrundă în sufletul tău senina frumusețe fără 
de moarte, altfel decât pe calea convențională și ornamentală? 

— Nu, nu... 

— Atunci, tinere, apropie-te și îngenunche în fața golului 
larg: voi face din tine un filozof. Prima lege este a « subiectivului » 
și a «obiectivului » A doua este trecerea dela fenomen la lucrul 
în sine, la «numen ». A treia este a incognoscibilului, din care am 
purces, în care dăinuim şi care ne înghite. Acestea sunt pietrele 
de temelie. Pe ele poți clădi talentos după pofta inimei. În semnul 
treimei acesteia vei fi consacrat cândva maestru filozof... 

Și se va săvârși minunea că te vei lua singur în serios: granit 
de hotar al lumii... 


7 


Am cunoscut un poet, în destinul căruia cred, şi care, în- 
trun cerc, jura sincer, că nu va mai crea, pentrucă poezia presu- 
pune neapărat seva tinereţii. Peste o lună, îmi vine cu o neaștep- 
tată lucrare. Un nou resort apăruse. Și dacă erotica nu-i mai 
vorbea, instinctul de familie sub forma dragostei de copil, îl trans- 
formase din povestitor, dramaturg. 


HOTARE 159 


8 


Sunt două feluri de confrerii. Una este a celor mici, care au 
nevoia să-şi simtă cotul. Alta este a comunității de creațiune. 
Critica trebue să lovească în prima, şi să înlesnească, dacă este 
posibil să creeze pe cea de a doua. 


9 


Cine cunoaşte bine ce însemnează publicul luminat pentru 
literatură şi ştie ce însemnează educația estetică și viața literară 
sub raportul creativităţii, înțelege limitele, dar și rolul criticului, 
care vorbește în numele a ceea ce trebue să fie. 

Aceasta însă este un lucru complicat, cum zicea Eminescu 
partenerilor-fantomă. 


10 


Talent și mediocritate sunt două lucruri care se ating adesea: 
istoria literaturilor este un cimitir de mediocrități talentate. 


11 


De când mam convins că n’am geniu, am refuzat să am talent. 

Oamenii de talent foiesc în jurul meu, ca și firmele de doctor 
în Drept dela Paris. 

Tinere însetat să intri în ordinul talentoșilor, ia seama că 
distincția aceasta începe să fie vecină cu abilitatea și să aibă ceva 
periferic și plebeu. 

Gloria însă nu vine după cine o caută, iar stilul de viață al 
viitorului duce la prăbușirea exhibiționismului. 

Nu vezi cum piedestalele de ghips ale tenorilor succesului se 
prăbuşesc la prima atingere ? 


12 


Știința creatoare a celor aleși este o formă a caracterului. 
Semnul caracterului este jertfa tăcută în fața marilor imperative. 
Astfel, ce hotărăşte lupta este tăcerea sfântă care o precede. 


D. CARACOSTEA 


JULIUS PETERSEN 


CONCILIATOR DE CURENTE 
ÎN METODOLOGIA LITERARĂ GERMANĂ 


La Murnau, în munţii Bavariei, a închis ochii în urma unui atac 
de cord Julius Petersen, profesor de literatura germană modernă 
la Universitatea din Berlin și ultimul descendent al marii pleiade 
de germanişti coborîtori din școala lui Erich Schmidt, acesta la 
rândul său elev al pozitivistului Wilhelm Scherer. 

Timp de douăzeci de ani Julius Petersen a deținut — fiind 
secondat întâi de Friedrich Gundolf şi acum în urmă de Franz 
Koch — catedra dascălului său, ocupată după un scurt interval al 
filologului Gustav Râthe. Julius Petersen aparținea așa dar bunei 
şcoli filologice, căreia istoriografia literară germană îi datorește 
marele ei prestigiu științific. Din școala pozitivistă a lui Wilhelm 
Scherer și a elevilor săi Erich Schmidt, Albert Köster, Franz 
Munker, Iakob Minor şi Julius Petersen, descind ultimele gene- 
rații de germaniști, care au dat cercetării filologice și istorico- 
genetice a textului toată știința lor migăloasă și exclusivă. Din 
această şcoală de minuțioasă cercetare a materialului literar, de 
epuizare a informației biografice și de reconstituire a laboratorului 
literar în care s'a zămislit opera, au ieșit nenumăratele ediții monu- 
mentale, marile monografii și toate acele studii și cercetări de 
detaliu care fac din ştiinţa literaturii în Germania un imens atelier 
literar și filologic. 

Julius Petersen a aparținut ca pregătire și în bună parte ca 
realizare științifică acestei școli, în care domină mai ales autorul 
cu biografia sa, precum și geneza operei, deslușită până în cele 
mai mici amănunte, decât opera însăși și arta ei literară. Julius 
Petersen a fost un spirit mult prea conciliant și eclectic, pentru 
ca să nu înțeleagă marea revoluție pe care a făcut-o în istoriografia 
literară germană apariţia unică a lui Wilhelm Dilthey, care vedea 
în poezie și în poet altceva decât un pretext de cercetări detailate 
filologice şi genetice. De altfel subt ochii săi cele două atitudini 


«JULIUS PETERSEN I 6 


aparent antagonice, istorismul şi psiho-estetismul literar, s'au în- 
tâlnit într'o ciocnire şi o încrucișare de polemici, care au făcut, — 
precum însuși Julius Petersen o recunoaște undeva în scrisul 
său, — ca fiecare profesor să râvnească să-şi aibă propria sa meto- 
dologie. Lupta întețită care s'a dat între germanişti nu s'a potolit 
nici astăzi, cu toate că punctul de vedere estetic a obținut o anumită 
precădere, nu numai de când Goethe al lui Gundolf — prima ediție 
apărând în 1916 —a impus psiho-estetismul lui Wilhelm Dilthey, 
dar mai ales de când Herbert Cysarz, cu strălucitorul său talent 
de liberă interpretare poetică, a afirmat punctul de vedere cel mai 
radical al metodologiei literare germane, încercând să situeze 
ştiinţa literaturii printre științele noologice şi făcând din ea o ade- 
vărată morfologie a poeziei. 


Julius Petersen, venind din marea școală pozitivistă a lui 
Wilhelm Scherer, nu s'a lăsat răpit de ispita care a cucerit și stă- 
pânit lesne pe inovatorii din generația mai nouă. El n'a fost însă 
de loc refractar încercărilor de înnoire metodologică. Mai ales 
atunci când acestea nu erau rezultatul unei fanteziste și superfi- 
ciale tentative de a înlocui cercetarea temeinică și adâncirea mate- 
rialului poetic cu deducții estetice sau cu consideraţii impresio- 
niste arbitrare. Profesorul de germanistică, răspunzător pentru 
evoluţia învățământului şi a științei pe care le reprezenta, nu 
putea lăsa frâu liber unei abstractizări subiective şi unui joc liber 
de deducţii literare, care ar fi târît ştiinţa literaturii pe calea unui 
diletantism suficient și ușurel. 


De aceea Julius Petersen și-a iubit, respectat și cultivat cu o 
sinucigașă pasiune catedra. Dacă prelegerile sale n'au avut stră- 
lucirea oratorică a germaniştilor tradiționali, cum a fost de pildă 
cazul lui Erich Schmidt și Albeyţ Köster, ele au adus totdeauna 
o limpezime de construcție şi o conştiinciozitate de detalii, care 
făceau din ele nu numai modele de ascuţită analiză literară, dar şi 
adevărate construcţii de originale caracterizări, Seminarul său, în 
care au fost zămislite atâtea teze de doctorat merituoase și unde 
şi-au făcut ucenicia nenumărați germanişti ajunși mai târziu uni- 
versitari, a fost atelierul în care marele dascăl a deschis drumul 
noilor generaţii și a supus unei aspre discipline cele mai delicate 
probleme de germanistică. Aici el a impus noilor generații de 
germanişti respectul față de textul cercetat și neîncrederea față de 
fanteziile metodologiei moderniste. Bibliograf de o rară meticulo- 
zitate, Julius Petersen era o imensă bibliotecă ambulantă, oferind 
studenţilor, colaboratorilor şi colegilor un uriaş material infor- 
mativ din vastul domeniu al literaturii germane contemporane. 
Astfel dascălul nu era numai un maor prudent şi un meto- 
dolog eclectic, dar şi o imensă sursă de cunoștințe pentru oricine 
îi era elev sau îi devenea colaborator. Catedra lui devenise astfel 


y 


162 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


cu timpul un for jgtelectual de prestigiw jpternaţional și nu rareori 
printre studenţii tuturor naţiunilor întâlneai și foarte mulți pro- 
fesori străini, care-şi împrospătau sau își revizuiau cunoştinţele la 
seminariile şi cursurile lui Julius Petersen. 

Nu trebue deci să ne mire că Julius Petersen a devenit în ulti- 
mul deceniu un adevărat plenipotenţiar al culturii germane în 
străinătate. Relaţiile şale internaționale au fost foarte departe 
ramificate, iar contactul său cu germaniştii din întreaga Europă 
şi chiar de peste ocean foarte intens. De aceea Petersen cunoștea 
activitatea germaniștilor străini și colabora cu ei fără să ostepească, 
spre a-i ajuta şi stimula în munca lor adesea atât de singuratică. 
Poate că această ramificare a activității lui Julius Petersen peste 
hotare, activitate prețioasă, pe care Germania oficială din zilele 
noastre i-a recunoscut-o, a fost ofranda sa cea mai interesantă și 
mai originală pe altarul culturii germane. Dacă profesorul a fost 
chemat să cinstească prin interesante prelegeri universitățile din 
New-York și Londra, Oslo şi Paris, Londra şi Sofia, savantul 
a fost primit în nenumărate academii străine, care toate s'au 
mândyit cu prezența, colaborarea și sociabilitatea sa culturală. 

De altfel nu numai prestigiul său ştiinţific, dar și sociabilitatea 
sa culturală, completate de un tact firesc, l-au făcut să joace în 
lumea intelectuală germană un rol de polarizator al celor mai 
felurite caractere şi mentalități. Numai astfel s'a putut menține 
mai bine de un deceniu în calitatea de președinte al Societăţii 
Goethe din Weimar, demnitate pe care n'a ocupat-o numai formal 
şi onorific, ci a cinstit-o cu o muncă şi cu o putere de organizare 
care l-au identificat cu interesele şi idealurile ei de stimulare a 
cultului goethean. Aceleaşi însușiri de suflet şi de temperament 
l-au adus în fruntea Academiei Prusiene, precum l-au cinstit și cu 
însărcinarea de rector al universității din Berlin. Julius Petersen 
n'a fost aşa dar numai un profesor de autoritate şi un savant de 
foarte adâncă știință, dar şi un desăvârșit intelectual reprezentativ 
pentru ţara și vremea sa. 


Cu toate că puternic absorbit de catedra şi seminarul său și 
cu toate că viața intelectuală reprezentativă i-a răpit atât de mult 
timp, Julius Petersen a fost un creator în istoria literaturii și în 
germanistică. El n'a fost numai prezent cu o puzderie de studii, 
articole și recenzii în periodicele germane de specialitate și în 
multe reviste străine, dar el a publicat o sumă de lucrări care îl 
situiază ca un conciliator de curente metodologice în centrul ger- 
manisticei contemporane. Dela ediția critică şi până la cartea de 
sinteză, niciuna din ramurile germanisticei n'a rămas neculti- 
vată de acest învățat eclectic. 

Domeniul germanisticei în care Julius Petersen şi-a concentrat 
la început activitatea de cercetător a fost Schiller. Pasionat pentru 


JULIUS PETERSEN 163 


teatru, lucrarea sa de debut, Schiller und die Bühne (1903), i-a stator- 
nicit numele în lumea învățaților germani. In colaborare cu Max 
Hecker a publicat în trei volume sub titlul Schillers Persönlichkeit 
(1904-1909) convorbirile lui Schiller, pe care le-a scos pe urmă 
singur într'o ediţie aleasă. Participarea lui Petersen la ediția secu- 
lară a lui Goethe din 1904, alături de dascălul său Erich Schmidt 
şi de marii germaniști Jakob Minor și Oscar Walzel, însemna adop- 
tarea lui de către restrânsa familie a învățaţilor care hotărau desti- 
nele literaturii germane. Prefaţa și notele sale la dramele Maria 
Stuart şi Jungfrau von Orleans sunt modele ale genului şi rămân 
pilduitoare pentru orice lucrări asemănătoare. De altfel intimi- 
tatea cu viața și opera lui Schiller l-a făcut să preia cu câteva 
luni înainte de moarte conducerea noii ediții seculare a lui Schiller, 
pe care o pregătește, cu contribuţii noi de material şi interpretare, 
Arhiva Goethe-Schiller din Weimar. Astfel Julius Petersen şi-a 
încheiat cariera de cercetător literar cu același poet german, care 
i-a îndrumat cu patru decenii în urmă pașii în ştiinţa literaturii. 

Ar fi însă fals să vedem în Petersen numai pe un ceditor » al lui 
Schiller. El a fost și un priceput interpret. Na scris, desigur, o 
lucrare mai mare despre Schiller, afară de studiul pomenit Schiller 
und die Bühne. Dar în nenumărate studii şi esseuri, împrăştiate 
prin publicaţiile de specialitate, Petersen a izbutit să rezolve o 
serie de probleme schilleriene sau să dea o interpretare nouă, ca în 
cazul lui « Demetrius », dramelor sale atât de felurit comentate. 

Aceeași multilaterală activitate desfășoară Petersen și cu pri- 
vire la cel de-al doilea mare clasic german; şi în cazul lui Goethe 
contribuţia lui Petersen e fragmentară şi variază dela meticu- 
loasa cercetare genetică până la caracterizările cu caracter defi- 
nitiv cuprinse în studiile nenumărate pe care le-a publicat în 
anii din urmă prin reviste. Precizia filologică și deducția logică 
au stat la îndemâna lui Petersen atunci când a căutat să rezolve 
una dintre cele mai grele probleme Goethene, aceea a autenti- 
cității scrierii « Convorbirile lui Eckermann cu Goethe ». Fiindcă 
aceste convorbiri, pline de miez filosofic şi literar, aruncând o 
lumină atât de felurită asupra lui Goethe, puteau firește fi puse la 
îndoială în ce priveşte autenticitatea. Nu fiindcă s'ar fi îndoit 
cineva de buna credință a lui Eckermann, ci fiindcă îndoiala în 
ce priveşte reproducerea exactă a convorbirilor avute cu Goethe 
era firească, când era vorba de o reproducere din memorie, In 
cartea sa Die Glaubensmwiirdigkeit der Eckermannschen Gespräche 
(1930), Julius Petersen a realizat un adevărat record de cercetare 
genetică și filologică a unui text literar. Confruntând relatările 
lui Eckermann cu jurnalul zilnic, scrisorile, însemnările lui Goethe 
şi cu comunicările de orice fel ale contemporanilor, privitoare 
la cele cuprinse în convorbirile lui Eckermann, Petersen a căutat 


11* 


164 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


să identifice autenticul în mărturisirile lui Eckermann. Cerce- 
tările lui Petersen au reușit să stabilească adevărul asupra unei 
bune părți din problemele discutate de Goethe cu Eckermann 
şi să aducă astfel o desăvârșită lumină într'o chestiune de isto- 
riografie literară, până la dânsul controversată și discutabilă. 

Aceeași migală filologică și interpretare precisă a textului se 
întâlneşte și în comentariul pe care-l scrie la o ediţie din Ham- 
burgische Dramaturgie de Lessing, la o ediție în douăsprezece 
volume a operelor lui Lessing, sau atunci când îl studiază pe 
Goethe, precum și în ultima sa lucrare publicată care este Fontanes 
Briefwechsel mit Bernhard von Lepel (2 vol., München, 1941). 
Chipul cum Petersen știe să împace excluvismul științific al metodei 
genetice și filologice cu suplețea de interpretare a metodei este- 
tice, trecând cu ușurință dela critica și geneza textului la înțe- 
legerea și prețuirea lui poetică, este ceea ce situiază pe Julius 
Petersen într'o categorie aparte a germaniştilor eclectici. Cea mai 
bună pildă pentru dualismul său metodologic poate fi găsită în 
nenumăratele sale studii şi cercetări privitoare la Goethe, la Schiller 
şi la unii scriitori romantici, studii apărute în diferite periodice 
germane. Ele n'au fost decât parţial adunate într'un volum colectiv 
Aus der Goethezeit (Berlin, 1932), cu prilejul centenarului morţii 
poetului. Editarea postumă a tuturor celorlalte studii şi cercetări 
ar completa imaginea conciliantă pe care a lăsat-o în germani- 
stică acest pasionat analist și totodată talentat creator de sinteze. 

Volumul Aus der Goethezeit are totuși o înfățișare unitară, 
cu toată diversitatea temelor, care nu privesc toate pe Goethe, 
dar care se situiază în epoca acestuia. Alte articole trebiuau să 
apară într'un al doilea volum de esseuri și studii intitulat Die 
Krisis der Literaturgeschichte, în care aveau să intre dintre stu- 
diile mai vechi Grimelhausens Teutscher Held, Die Idee des goldenen 
Zeitalters bei den deutschen Romantikern și Heinrich von Kleist 
und Torquato Tasso, iar dintre studiile mai noi Goethes Elsass 
şi Helene und der Teufelspakt. 


In fiecare dintre aceste esseuri Julius Petersen rezolvă fie o 
problemă de detaliu, fie una de interpretare, menținându-se pe 
linia polarităţii conceptului filologic și al acelui estetic, uneori 
lămurind esteticul printr'un exces de analiză şi de aplicare a 
metodei istorico-filologice, alteori folosindu-se de interpretarea 
estetică spre a lichida o chestiune de geneză literară, 


Cât de pline de înțelegere pentru arta cuvântului la Goethe 
sunt de pildă consideraţiile din eseul Goethe und die deutsche 
Sprache, în care grija continuă a lui Goethe de a-și înnoi și varia 
limba poetică este scoasă în relief cu un rar simț al frumosului 
şi al verbului! Și nu este oare un model de analiză și de geneză 
a textului, la care se adaogă un simţ precis de a discerne estetic 


Lă 


JULIUS PETERSEN 165 


şi caracteriza arta literară a lui Goethe, celălalt eseu, Goethes 
Mondled, care stabileşte geneza celebrului cântec goethean? 
Aceeaşi curiozitate și conştiinciozitate ştiinţifică, la care se adaogă 
gustul ales şi sigur al estetului, se întâlnește și în studiile privi- 
toare la Schiller, în Kleists dramatische Kunst şi în Jean Paul und 
die Weimarer Klassiker. Acelaşi spirit de sinteză, căruia i se adaogă 
şi o indiscutabilă minuţiozitate filologică se întâlnește de asemenea 
şi în studiile sale publicate în ultimii ani, dintre care Helene und 
der Teufelspakt (1940) şi Geschichtsdrama und nationales Mythos 
(1940) sunt cele mai caracteristice. 


Dacă în cel dintâi Petersen rezolvă cu mână de maestru o 
controversată şi periculoasă problemă faustiană, în cel de al doilea 
el ia atitudine față de o problemă estetică și teatrală de actualitate, 
bizuindu-se însă în lămurirea temei sale pe întreg bagajul literar 
pe care i-l putea oferi experiența și știința istoricului literar. 
Analizând drama istorică germană sub toate aspectele ei, dela 
mitul și legenda dramatică a lui Paul Ernst şi Kurt Langenbeck 
şi până la spectaculoasele reviste istorice ale lui Rehberg, Petersen 
stabileşte întâi filiatura lor istorică, insistând asupra tradiției ger- 
mane a acestui gen literar, dar indicând şi dificultățile pe care 
le întâmpină poeţii, ca atunci când opera lor este oarecum aran- 
jată și îndrumată oficial. Folosind o largă erudiție, Julius Petersen 
se opreşte la cele două tipuri permanente de dramatizare a istoriei: 
drama mitică şi drama istorică propriu zisă, din care derivă nenu- 
mărate subdiviziuni pe care le reprezintă mai ales dramaturgia 
contemporană germană. Julius Petersen s'a menținut aici în con- 
siderațiuni generale estetice, exemplificându-le cu întreg trecutul 
dramei istorice germane, ferindu-se în prudența sa caracteristică 
să dea îndrumări și să stabilească noi criterii pentru momentul 
actual al dezvoltării teatrului şi dramei germane. 

Două sunt însă lucrurile în care Julius Petersen ia atitudine 
față de marile probleme ale germanisticei contemporane: Die 
Wesensbestimmung der deutschen Romantik (Leipzig, 1926) şi Die 
Wissenschaft von der Dichtung (Berlin, 1939). Aici el a depășit 
punctul de vedere istorico-filologic şi a cuprins cu mintea încer- 
cată de atâtea cercetări de filologie şi estetică literară două domenii 
ale istoriografiei și esteticei literare germane foarte discutate în 
ultimii ani. Julius Petersen a adus ŞI în cazul de față dovada că 
nu ştie numai să descifreze texte, să stabilească autenticităţi poe- 
tice şi să rezolve probleme de detaliu filologic şi literar, dar că 
se pricepe să îmbrățişeze cele mai complicate probleme de este- 
tică și metodologie literară. 

In Die Wesensbestimmung der deutschen Romantik Julius Petersen 
aduce partea lui de contribuţie la cercetarea Școlii Romantice, 
care în veacul al nouăsprezecelea a trecut pe întâiul plan al pre- 


166 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


ocupărilor științifice. Petersen pornește dela ideea că ideologia 
romantică a înrâurit pe cercetătorii ei și că a avut puternice reper- 
cusiuni asupra metodologiei și istoriografiei literare moderne. 
Petersen încearcă să stabilească înțelesul conceptului romantic, 
polemizând cu istoricii literari și esteții și ocupând totdeodată un 
loc transacțional în discuția purtată în jurul antagonismului între 
romantică și clasică. Julius Petersen refuză să se situeze pe punctul 
de vedere al polarității conceptelor romantic și clasic. Mai ales 
teza lui Fritz Strich, care separă în chip radical aceste două noțiuni, 
reducându-le la cele două categorii estetice obișnuite — pentru 
dânsul antagonice — romantica și clasica. Că aceste două noțiuni 
nu se exclud una pe alta se vede din însuși destinul sufletesc şi 
estetic al lui Goethe, la care romantica și clasica duc cea mai bună 
casă. Concluzia transacționalistă a lui Petersen este următoarea: 
«clasica şi romantica germană nu se găsesc într'un antagonism 
diametral și nu se poate vorbi de o adevărată polaritate ». Petersen 
recunoaşte realizarea infinitului romantic numai în muzică și 
anume în muzica lui Wagner. El ajunge în sfârșit la punctul de 
vedere final că romantica nu poate fi deosebită de clasică, fiindcă 
«romantica include mai întâi toată clasica, precum clasica poartă 
în sine ca germene romantica ». 


Era natural însă ca în bătălia ideologică dezlănțuită în domeniul 
metodologiei istorico-literare, profesorul şi învățatul Petersen să 
stea deoparte. După ce s'a situat prin studiul său despre romantică 
la mijloc între cele două tabere metodologice și după ce în două 
studii Nationale oder vergleichende Literaturgeschichte (1928) și Die 
Literarischen Generationen (1928) a stabilit unele principii orien- 
tatoare pentru metodologii literari, Julius Petersen a voit să-și 
încheie activitatea ştiinţifică printr”o mare lucrare metodologică, 
în care să centralizeze şi să. împace toate curentele existente în 
domeniul metodologic al istoriei literare, dar să cuprindă, totodată 
stabilindu-le însemnătatea şi valoarea, elementele constitutive ale 
metodei de lucru proprii cercetătorului literar. In Wissenschaft von 
der Dichtung, vastă lucrare de erudiție istorico-literară, dar şi 
îndreptar metodologic şi estetic totodată, Julius Petersen avea 
să ofere nu numai bogata contribuție a erudiției sale, dar și 
o înțelegere surprinzătoare pentru mulțimea problemelor pe care 
le poate trezi poezia, poetul și știința despre ei amândoi. 


Julius Petersen a proiectat Die Wissenschaft von der Dichtung 
pe două volume, dar nu a izbutit să prezinte publicului decât, în 
1939, volumul întâi, purtând subtitlul « Operă și Poet». Acest 
prim volum tratează, după cum îi indică titlul, despre operă și 
poet, care sunt elementele esențiale ale oricărei cercetări literare. 
Dar Petersen nu plutește în generalități. El ştie că în metodologie, 
tocmai din cauza abuzului de teoretizare, lipsesc aproape cu totul 


JULIUS PETERSEN 167 


noțiunile simple și elementare. De aceea el începe din capul locu- 
lui cu începutul, adică cu însăși noţiunea de știință a literaturii, 
al cărei concept vrea să-l precizeze și stabilizeze. Fireşte că Peter- 
sen nu va evita în primul rând istoricul și evoluția acestei ştiinţe 
- a literaturii, pe care atâţi o contestă și căreia nenumărați susţi- 
nători vor să-i justifice necesitatea și să-i explice ființa. El va 
urmări, de aceea, întrun condensat capitol, istoricul ştiinţei lite- 
raturii, dela începuturile ei statistice, care nu erau decât o înşi- 
ruire de opere şi nume, şi până când pozitivismul lui Wilhelm 
Scherer făcu loc științei noologice a literaturii și celorlalte încer- 
cări metodologice mai noi. Trecând apoi la sistemul său propriu, 
Petersen pune la baza științei literaturii, precum era şi firesc, 
opera şi poetul. Amândoi sunt așa dar obiect al științei poeziei. 
Nu se poate despărți opera de poet şi poetul de operă. Unul explică 
şi-l întregește pe celălalt. Asta nu înseamnă, de sigur, că ştiinţa 
literaturii se va ocupa numai cu geneza operei şi cu istoria vieţii 
poetului, cum s'a făcut în epoca în care au domnit atotputernice 
filologia şi istorismul. Ci înseamnă că cercetării felurite şi adân- 
cite a operei îi va corespunde un studiu adâncit al poetului, care 
nu va urmări atât cronologia exterioară a vieții poetului, cât for- 
marea și evoluția lui lăuntrică. 

In ce priveşte opera poetică, Julius Petersen urmăreşte ştiin- 
ţificește toate fazele ei de existență, dela prima ei concretizare și 
până la închegarea artistică definitivă. Poate că seria de capitole 
privitoare la operă este oarecum didactică, ea era însă necesară 
într'o metodologie, care vrea să fie un îndrumător elementar în 
studiul poeziei. Niciuna din problemele şi tezele care pot interesa 
metodologia nu lipseşte din partea a treia a cărții care e şi cea 
esenţială. La baza oricărei cercetări se găseşte, după Petersen, 
analiza operei, care trebue să fie o amănunțită detailare a tuturor 
elementelor care pot compune o operă, un gen sau un motiv 
poetic. Nu lipsesc din această parte a volumului nici consideraţiile 
aprofundate asupra stilului, Petersen folosind şi în acest domeniu 
neglijat al esteticei literare o erudiție uimitoare. Aceeaşi multi- 
laterală preocupare și acelaşi variat dar metodic interes îl arată 
Petersen şi atunci când în partea a doua a volumului se ocupă 
cu studiul poetului. Și pe poet Petersen îl vrea cercetat după 
rasa şi regiunea cărora le aparține, precum și după caracter şi 
originalitate. Nu se vor neglija nici datele biografice, precum tot 
ce a contribuit la formaţia poetului: patrie, familie, mediu, pro- 
fesori, prieteni, lecturi și așa mai, departe. Petersen se opreşte apoi 
îndelungat la întreaga viață psihică a poetului, spre a insista la 
urmă asupra actului creator. Bibliografia excepțional de bogată 
care încheie volumul completează imaginea largă și multicoloră a 
unei ştiinţe, pe care Petersen o vrea lipsită de pedantismul sterp 


168 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


al istoricilor şi filologilor, precum şi de abstracțiunile deductive 
ale școalei psihologico-estetice. Ceea ce dă acestei lucrări o valoare 
excepţională este faptul că ea este în același timp un istoric al 
tuturor curentelor metodologice şi un sistem orientator al ştiinţei 
literaturii, așa cum o vrea acest eclectic învăţat. Scrisă adânc, 
dar şi cursiv totodată, cartea lui Petersen, care poate fi „socotită 
şi ca un manual de metodologie istorico-literară, va rămâne cea 
mai de preţ lucrare din toată opera învățatului. 

Julius Petersen a voit să puie la contribuţia fenomenului literar 
nu numai filologia, sau numai psihologia creaţiei poetice, ci şi un 
număr de alte ştiinţe, ca antropologia şi psihologia popoarelor, 
care alăturându-se la celelalte ştiinţe privitoare la poezie, cum 
sunt filologia, istoria literaturii și poetica, deschid perspective și 

entru alte sinteze. Primul volum nu a oferit decât o introducere 
în metodologia propriu zisă, fixând ca elemente hotărîtoare de 
cercetare și ca puncte de pornire esenţiale opera poetică și autorul. 
Volumul al doilea, după cum indică autorul în prefața la volumul 
întâi, trebuia să cuprindă, în trei cărți, problemele mari care se 
pun în legătură cu poezia. Cartea întâi intitulată « Ordnungen » 
avea să cuprindă categoriile « Raum, Zeit, Gesellschaft und Geist y; 
cartea a doua intitulată « Volker und Zeiten » avea să se împartă 
în patru diviziuni: « Nationale Literaţurgeschichte », « Geistsger 
schichte und Stilgeschichte », « Literaturvergleichung » şi « Welt- 
literatur »; în sfârşit a treia carte intitulată « Darstellung » primea 
diviziunile 4 Standort >, « Einfihlung und Intuition », 4 Ausbau » 
şi «Sinn der Literaturwissenschaft ». Astfel întregul macror 
cosm al creaţiei poetice avea să primească o vastă construcţie 
metodologică, aducându-se în sfârșit lămurire şi simplificare 
în nelămuritul problemelor atât de controversate ale ştiinţei 
poeziei. 

Julius Petersen a murit fără să-şi încheie opera capitală a 
vieţii sale. Poate că în materialul rămas cea mai mare parte a 
manuscrisului să se găsească gata de tipar. Sau poate că vre-un 
colaborator înţelegător să aibă putinţa să lege între ele fişele lăsate 
de profesor și să prezinte astfel printr'o colaborare postumă a 
două generaţii ceea ce dascălul și învățatul el însuși n'a fost lăsat 
de destin să desăvârșească. In orice caz atât cât a rămas și va 
rămâne din «Știința Poeziei) a lui Petersen va fi pentru cerr 
cetătorii literari un prețios îndreptar în metodologia poetică 
germană, care timp de două decenii a fost frământată de atâtea 
discuţii aprinse dar deseori inutile. 

Julius Petersen își încheie astfel viaţa şi cariera cu o mare 
operă de pedagogie istoriografică şi estetică, situându-se, într'un 
moment de tranziție al ştiinţei literaturii în Germania, pe un punct 
de vedere conciliant şi eclectic, izbutind totodată să înfrățească 


JULIUS PETERSEN 169 


precizia și meticulozitatea filologilor tradiționalişti cu elanul înnoi- 
tor și dorul de abstracțiuni al noilor generații de istorici și teo- 
reticieni literari. Prin moartea lui Julius Petersen știința şi lite- 
ratura germană pierd nu numai un temeinic cunoscător al poeziei 
germane contemporane, dar și un pedagog renumit, un teoreti- 
cian influent și un inițiator şi animator în largul câmp al ger- 
manisticei din patrie şi din străinătate, 


ION SÂN-GIORGIU 


PAUL ZARIFOPOL ŞI ESTETICA 


Paul Zarifopol n'a voit să aparțină de loc domeniului pur 
teoretic al esteticei filosofice. Impotriva acestei discipline el se 
ridică chiar — după cum vom vedea — acuzând-o de incapacitate 
organică de a pătrunde specificul fenomenului artistic. De 
altă parte nu s'ar putea spune că Paul Zarifopol a fost un mili- 
tant al criticii literare aplicate cu deosebită atenţie asupra de- 
scrierii şi aprecierii diferitelor fenomene estetice particulare ce 
se iveau în realitatea istorică. Intre estetica filosofică și critica 
artistică, activitatea lui deţine un loc median, în sensul că studiile 
și articolele sale, plecând dela anume manifestări artistice indivi- 
duale, se încoronau de cele mai multe ori în observări de natură 
generală, cu principii și norme estetice. Am fi chiar îndemnați 
să credem că între cele două tărâmuri cumpăna se înclina mai 
vădit — cu sau fără voia autorului — spre lumea principiilor, odată 
ce realitățile dela care purcedea îi foloseau chiar ca pretexte sau 
material ilustrativ pentru reluarea celor dintâi. P. Zarifopol tindea 
chiar spre orizonturile esteticei filosofice pe care din anume 
puncte de vedere o condamna, dar la care nu cuteza să năzuiască 
fără a călca pe treptele unei solide experienţe artistice. Citarea 
şi caracterizarea sa în cadrul acestui tablou al esteticei filosofice 
românești contemporane se impune deci neapărat, împotriva voinţei 


lui chiar. 
* 


x * 

P. Zarifopol n'a fost de sigur un arhitect de sisteme estetice. 
Agila lui cugetare ce se aplica mereu asupra aspectelor particulare 
ale artei, o puternică și remarcabilă doză de scepticism, formaţia 
lui structurală artistică inclinată spre individual şi pitoresc, îl 
îndepărtau de o asemenea misiune. Cum mai spuneam însă, 
fără să vrea, întocmai după cum Tolstoi —așa cum remarcă 
odată — împotriva tezelor sale morale a făurit asta în « Sonata 
Kreuzer >, P. Zarifopol a schiţat incidental, dar cu vădite aptitu- 
dini de-a-lungul lucrărilor sale, frânturi ale unei concepţii arti- 


PAUL ZARIFOPOL ŞI ESTETICA 171 


stice pe care ne propunem a le desprinde din contextul lor ete- 
rogen şi a le reconstitui în această prezentare a ideilor sale este- 
tice, obligându-ne fireşte a nu le fărâma originalitatea și finali- 
tatea iniţială. Ne vom pomeni astfel în fața unei hotărite pozi- 
țiuni estetice pe care P. Zarifopol a apărat-o cu armele ascuţite 
şi periculoase ale unui militant, ci nu cu liniştea înaltă a unui 
filosof care se mișcă senin și fericit printre ideile sale, 

Singura sa atingere directă cu estetica filosofică o constitue foarte 
personalul său studiu Kant și estetica («Viața Romiînească », 
1920, nr. 1) asupra căruia ne vom opri acum. După imensa bi- 
bliografie ce s'a scris asupra lui Kant și a esteticei sale, pășirea 
în arenă a lui P. Zarifopol însemna de sigur un act de o frumoasă 
îndrăzneală, cu atât mai mult cu cât nu un comentar elogios ne 
prezenta el, ci o opoziție fermă de tipul aceleia pe care autorul 
nostru a reluat-o de atâtea ori, lovind cu o diabolică persistență 
în idolii mari ai culturii europene. 

Prezentând în studiul citat estetica lui Kant, P. Zarifopol pă- 
trunde cu îndemânare în laboratorul şi mecanismul gândirii filo- 
sofului, dezvăluind metodele şi procedeele sale. Cu toată riguroasa 
şi teribila obiectivitate kantiană, autorul nostru îi descoperă « pre- 
ferinţe sentimentale » în deosebita apreciere pe care filosoful o 
dăruește cunoaşterii puse prin intelect în paguba celei prin sim- 
turi, încadrându-se astfel în vechea linie istorică ce încă din an- 
tichitate deosebea între cunoştinţa noetică şi cea estetică. Pe urma 
acestei moșteniri, Kant va acorda deci esteticei un rol secundar, 
întrucât în definitiv inferioritatea cunoștinței estetice față de cea 
pură și metafizică era și pentru el o dogmă. Evident, față de acest 
punct de vedere care nu reprezintă nici măcar o poziţie proprie 
şi originală kantiană, P. Zarifopol se va ridica în numele cultului 
independent al artei egal îndreptăţite de a fi stimată la masa va- 
lorilor spirituale. Pătrunzând mai departe în firele țesutului este- 
ticei lui Kant, P. Zarifopol va remarca metoda ei simetrică, ne- 
voia de a strânge problemele frumosului în cadrul prestabilit al 
sistemului său filosofic, căutându-le un loc de echilibru între cele 
două cărți anterioare asupra cunoașterii și voinţei. Se vădește 
adică artificialitatea construcției teoretice făcute cu tot dinadinsul 
spre a corespunde simetriei. Dar în cadrul acesteia se ivesc totuși 
inconsecvențe pe care P. Zarifopol le sesizează de îndată. Si- 
metria cerea într'adevăr ca cele trei facultăți ce alcătuiau subiec- 
tele Criticelor sale — intelect, rațiune, sensibilitate — să coexiste 


1) Dintr'o expunere critică a concepţiilor esteticii românești contimpo- 
rane (vezi studiile despre G. Călinescu (« Gând Rom. ?, 1939, Nr. 10-12), 
Lucian Blaga (+ Rev. Fund. Regale», 1940, Nr. 7), Nichifor Crainic (+ Rev, 
Fund. Regale », 1940, Nr. 11), Liviu Rusu (e Rev. Fund. Regale», 1941, 
Nr. 2), V. Pârvan (« Rev, Fund. Reg. », 1941, Nr. 3). 


172 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


independent cu egală îndreptățire ca un «agregat» cum spunea 
Kant, ci nu ca un «sistem», dar nu să se coboare una din ele — 
sensibilitatea — la rolul de mijlocitoare între celelalte. Simplici- 
tate naivă şi directă califică P. Zarifopol strădania lui Kant de 
a aplica greşit judecăților estetice formele și tiparele «Criticii 
rațiunii pure». Analogia forțează gândirea kantiană, înlăturând 
cele mai evidente realităţi. Căci iată cazul î însuși al judecății este- 
tice pe care Kant o introduce cu tot dinadinsul în apriorism, pentru 
a obține caracterul general al frumuseţii, dar în același timp ex- 
periența psihologică îi impune să accepte şi caracterul subiectiv 
odată ce în fond frumuseţea e un acord ce se produce între ima- 
ginaţie și înţelegere în sufletul individual. Faţă de această situaţie, 
Zarifopol va conchide categoric și fără timiditate: «e o arbitrară 
şi ciudată siluire a subiectivității de fapt a judecăților estetice 
şi o subjugare a lor inevitabilului apriorism ». Nota de generali- 
tate a frumuseţii e susținută de Kant — spune însă Zarifopol — 
şi pe o altă cale și anume «fiindcă altfel am ajunge la scepticism », 
Autorul nostru se va întreba de sigur de ce scepticismul trebue 
să fie numaidecât evitat, atunci când el «îşi avea un înţeles şi 
un rol în domeniul esteticei » Dogmatismul estetic al lui Kant 
respingea însă orice încercări subiectiviste şi relativiste ca o ati- 
tudine dela sine înțeleasă. Pentru purismul estetic pe care P. Za- 
rifopol l-a reprezentat totdeauna, e caracteristică adeziunea sa la 
« frumusețea liberă » a lui Kant, nu la cea «aderentă »; diferența 
o găsea el «deosebit de prețioasă», prin faptul că ea sprijinea 
independența esteticei. In numele aceluiaşi purism se ridica: P. 
Zarifopol împotriva « didacticismului extrem » al lui Kant care 
cerea o «tutelă morală artei » când scrie «gustul este în definitiv 
capacitatea de a judeca idei morale îmbrăcate în forme sensibile ». 


Concluziile acestei cercetări privind estetica lui Kant în lu- 
mină istorică sunt următoarele: « rămâne în tradiția veche a cre- 
dinţelor platonice și creştine », fiind vorba tot despre «depre- 
cierea lumii simțurilor ». Cu toată rodnicia ideilor esteticei kan- 
tiene care au fructificat întreg veacul al XX-lea, P. Zarifopol nu 
se declară mulțumit în această poziție subordonată și umilitoare 
ce se dă artei. Se desprinde prin urmare și de aici linia susținerilor 
estetice ale autorului nostru: arta este un imperiu independent 
pe care nici ştiinţa, nici filosofia n'au dreptul de a-l jigni, domi- 
nându-l și reducându-l la vasalitate. Va fi o poziţie pe care îm- 
potriva lui Kart şi a tuturor o va apăra cu fermă credinţă au- 
torul nostru. 


Expunerea esteticei lui Kant și a criticii lui, așa cum am în- 
treprins-o mai sus, trebue însă completată cu tendinţa explica- 
tivă cu care P, Zarifopol o prefaţează. In chip biografic și psi- 
hologic se încearcă această explicație vorbindu-se de « felul omului » 


PAUL ZARIFOPOL ŞI ESTETICA 173 


și al strucţyrii gâpdirii sale, întocmai cum procedează și critica 
artei, renunțându-se prin urmare la o exclusivă descriere a ideilor 
în afară de persoana creatorului. Pe această cale ca şi alți cerce- 
tători, P. Zarifopol va insista asupra mediocrităţii pregătirii şi 
experienţei artistice a lui Kant pentru care reflecţiile asupra este- 
ticei nu s'au ivit din împărtășirea-i cu harurile artei, ci din în- 
demnuri necesitate de sistemul său filosofic. Autorul nostru se 
va situa astfel în firească pentru el opoziţie cu o astfel de estetică 
filosofică pe care o respinge într'unul din reprezentanții ei cei 
mai străluciți, care cu toată nepregătirea lui estetică a însemnat 
o încheiere a trecutului strădaniilor estetice și o extraordinară 
stimulare a viitorului directivei. Care sunț însă motivele reale 
acestei înverșunate opoziții? P. Zarifopol ni le dezvăluie întrun 
pasaj (Pentru arta kţerară, p. 30) susținând că estetica filo- 
sofică a contribuit prea puțin la cunoașterea artei din pricina 
incapacității psihologice, organice a tipului filosofic «care se lo- 
vește de fapte cărora instinctiv și din imediata lui natură 
nu le poate găsi justificare », 4 date unice, individuale și perfect 
«iraționale » care se opun abstractizării și generalizării filosofice ». 
O atitudine de 4 perplexitate intelectuală », spune deci autorul no- 
stru, care duce la 4 cunoscuta gamă după interpretări ca acestea: 
opera de artă exprimă caracterul cel mai general al obiectului, 
tipul speciei, esenţa, idealul, este manifestarea sensibilă a Ideii, 
a Legii», etc. Acelaşi motiv psihologic îl îndeamnă pe filosof 
q să pună arta în absolută legătură cu religia și metafizica de multe 
ori pentru a o arăta ca o treaptă inferioară, o fază primitivă a 
acestora ». De asemeni se remarcă tendința criticilor de artă de 
a atribui operelor concepții filosofice unitare și sistematice. In 
concluzie dar: incapacitatea structurală a tipului filosofic de a pri- 
cepe arta însoțită de diversiunea prin care i se atribue misiuni 
analoage filosofiei, dar adesea inferioare acesteia. Se reia astfel 
şi de P. Zarifopol o mai veche atitudine de mai multe ori re- 
prezentată în istoria esteticei, printre alții şi de G. Vico. 


Incheierea lui P. Zarifopol e — după cum vedem — deosebit 
de gravă şi echivalează în fond cu o condamnare principială a 
esteticei filosofice ca și a strădaniilor ei istorice. Faţă de această 
opoziție să observăm mai întâi că în ce privește tendința filosofului 
de a pune în legătură arta cu metafizica și religia, e cu totul fi- 
rească pentru misiunea lui obișnuită de a privi în ansamblu va- 
lorile spiritului și a le unifica sub aceeași cupolă a umanităţii 
cuprinsă de setea comună a cunoașterii. Dacă e adevărat că i 
s'a atribuit artei un rol de cenușereasă în acest proces, nu e mai 
puţin adevărat că alteori i s'a acordat un rol de regină, ca de pildă 
la Schelling, sau cel puţin unul egal cu cel al filosofiei, ca la Bergson. 
Perspectiva izolatorie la P. Zarifopol este de sigur cea artistică, 


174 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


dar nu se dovedește ca tot atât de opacă pe cât e cea a filosofiei 
faţă de artă? Incapacitatea organică a tipului filosofic de a pri- 
cepe arta să fie însă reală? Putem noi afirma că multiseculara 
muncă a esteticei filosofice n'a adus contribuţii la cunoaşterea 
frumosului artistic, chiar atunci când la baza ei n'au fost aptitu- 
dini estetice deosebite de receptare sau sfera experienţei artistice 
s'a dovedit modestă? Ar fi să negăm realități prea evidente și să 
împărtășim atitudini de opoziție prea aprig geometrice. Pare că 
P. Zarifopol se află aici exact în postura pe care o critica la Kant: 
construcții de categorii și tipuri prea rigide și simetric opuse. 
E însă drept să adăogăm o nuanță: autorul nostru accentuează 
cu linii prea groase contrastele pentru a câștiga mai sigur sfânta 
sa luptă pentru autonomia artei și a specificului estetic. E o tră- 
sătură deci a caracterului militant al operei sale pe care o vom 
întâlni și cu alte prilejuri, mai departe. 

Susţinând aprig punctul de vedere al independenței artei, P. 
Zarifopol va trebui să ia poziție împotriva « criticei istorice », « ştiin- 
ţifice sau psihologice » întrucât toate aceste metode socoteau arta 
ca un («fenomen secundar », «ce nu importă decât ca document 
biografic sau de istorie socială » ( « Incercări de precizie literară », 
p. 12), dovedind astfel o « obtuzitate estetică remarcabilă ». Arta 
nu poate fi numai «un mijloc de informaţie istorică sau socio- 
logică » şi pentru a-şi sprijini teza P. Zarifopol face apel la concep- 
ţiile lui Flaubert. Se citează astfel pasaje din scriitorul francez 
care arată că explicaţiilor lui Taine îi scapă tocmai individuali- 
tatea și «fenomenul particular » reprezentat de artiști, « poetica 
lor inconștientă » Un atac mai precis împotriva «criticei ştiin- 
ţifice » întreprinde P. Zarifopol cu prilejul analizării unor păreri 
ale lui B. Shaw care lega anume caractere tehnice ale muzicii 
lui Wagner de unele elemente ideologice ale revoluţiei dela 48 
sau mai exact «tot ce pare a fi duet, terțet și cor după tradiții, 
nu-i decât urmarea strictă necesară a întâmplării că Wagner s'a 
desfăcut de ideologia politică a burgheziei liberal-socialiste dela 48 » 
(« Incercări de precizie literară», p. 72). Concluzia lui Zarifopol nu 
putea fi decât negarea categorică a putinței de «a deduce de- 
talii precise ale tehnicei artistice din generalități imprecise ale 
unei ideologii politice şi sociale » (op. cit., 72) sau şi mai ferm: 
« este aici un fel cu totul abuziv de a explica organic, cum se zice, 
creaţia şi structura unei opere de artă; se presupune între diversele 
feluri de activitate ale spiritului o conexitate strictă care nu cores- 
punde real libertății capricioase a vieţii interioare» (op. cit., 73). 

Concepută în felul acesta negarea «criticei ştiinţifice » e per- 
fect justificată şi P. Zarifopol se alătură aici unei direcții mai 
vechi care-și are istoria ei și la noi începând cu Maiorescu şi 
continuând cu M. Dragomirescu, unul dintre cei mai hotăriți 


PAUL ZARIFOPOL ȘI ESTETICA 175 


executori ai acestei metode. E potrivit aici să facem o distincţie: 
opoziţia lui P. Zarifopol se aplică înțelegerii « criticei ştiinţifice » 
ca explicând cauzal relaţiile artei cu celelalte domenii ale vieții 
sau prin «conexitate strictă» ce merge până la amănunte. Există însă 
şi conexități mai puţin stricte între « diferitele domenii ale spi- 
ritului », paralelisme evidente ce nu pot fi negate în nici un chip 
și pe care filosofia culturii le-a însumat sub conceptul stilului. 
Acestea fireşte nu trebuesc negate, fiindcă lasă încă destul joc 
«libertăţii capricioase a vieții interioare ». 

Condamnând critica istorică, P. Zarifopol va îmbrăţișa fireşte 
cu toată căldura pe cea estetică întrucât arta «trebue să fie con- 
siderată ca artă », «în natura ei proprie, iar aplicaţia istorică ră- 
mâne să se refere la rezultatele unei asemenea cercetări ». Cri- 
ticul nostru săvârşeşte astfel unul din acele acte de «precizie», 
care-l caracterizează atât de stăruitor și prin care năzueşte să 
cucerească pe seama artei o independenţă firesc meritată, dar pe 
nedrept tăgăduită. Care rămâne însă sensul metodei istorice în 
artă după P. Zarifopol? Cel însemnat mai sus de sigur. Ea trebue 
să se aplice după cercetarea estetică a artei. Soluţia este justă. 
Numai o critică estetică poate recunoaște și aprecia valorile ar- 
tistice, iar explicaţiile istorice vin ele ca epifenomene, ci nu in- 
vers. Este interesantă constatarea că în această privință P. Zari- 
fopol nu adoptă atitudini negativiste absolute, dar nici nu cedează 
din intransigenţa sa estetică. 

Criticul se alătură cel puţin formal metodei fenomenologice, 
întrucât voieşte să arate « ce e opera, cum e făcută », care e «struc- 
tura ei specifică» (« Incercări de precizie literară», 13—14) în afară 
de seriile cauzale care au predeterminat-o. De unde-şi va lua 
însă materialul informativ odată ce — după cum remarcam — este- 
tica filosofică nu i-l poate oferi? « Despre artă dela artişti trebue 
să ne informăm. Ei ne învaţă a deosebi arta de cine ştie ce alte 
fapte »; «artiştii hotărăsc ce are să fie arta», ne răspunde net P. 
Zarifopol. Fără îndoială aici este izvorul principal al cunoaşterii 
artei, în factorii ei creatori. Dar esteticienii filosofi n'au avut şi 
ei în vedere totdeauna un, anume câmp al experienţei artistice? 
Și apoi artiştii oferă numai materialul de cercetare al artei pe 
care esteticienii au a-l descrie, compara cu fenomene analoage 
şi a-i extrage esenţele, păstrând fireşte cu grije tocmai specificul 
artistic în genere pe care nu pot avea interes a-l volatiliza odată 
ce ei caută a-l întemeia și proclama în mod definitiv. Scepticismul 
lui P. Zarifopol față de estetica filosofică e de sigur nemeritat 
de această disciplină care luptă doar pentru aceleaşi țeluri ca și 
« critica artistică ». 


Cu poziția metodologică astfel precizată, să reconstituim tipul 
artistic aşa cum îl vede P. Zarifopol cu diferite prilejuri, înche- 


176 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


gându-l din opiniile şi frânturile semănate de critic sporadic, 
nesistematic în cuprinsul lucrărilor sale. Subliniem dela început 
că încercăm o 4 reconstituire » întrucât caracterul militant al operei 
criticului şi poate aversiunea sa față de filosofie l-au împiedicat 
să sintetizeze singur concepțiile sale. Ordinea însăși cu care vom 
prezenta trăsăturile tipului artistic ne aparține. Ne simțim astfel 
obligaţi să înfățișăm ca prim caracter al artei, după P. Zarifopol, 
puritatea ei faţă 'de imixtiunile din alte domenii. Cu această notă, 
criticul nostru e extrem de pretențios. El respinge cu hotărâre 
până şi arta clasică despre care esteticienii filosofi ai veacului 
al XIX-lea au crezut că e pură, pentru motivul că s'a produs 
o scăpare din vedere și o confuzie: «clasicismul francez sau 
antic nu s'a gândit nicidecum la artă pentru artă, ci a vrut să 
facă şi a făcut artă instructivă » { « Despre stil», 26). Ca o apli- 
cație a acestei observări va analiza P. Zarifopol schița lui Voltaire 
Hamalul chior spre a demonstra caracterul instructiv al artei cla- 
sice. Puritatea timpului artistic o va apăra mai departe criticul 
nostru și împotriva imixtiunilor moralizatoare. Măiastra analiză a 
« Sonatei Kreuzer » pornită cu astfel de intenții pe care talentul 
artistic al lui Tolstoi le învinge fără să vrea, dovedeşte că « efectul 
estetic primează cu orice preț». 


O altă trăsătură a artei pe care ne-o înfățișează criticul este 
raportul între fondul şi forma operei, între stil şi subiect. Se con- 
stată mai întâi istoricește că această separație purcede dela so- 
fiştii retoricieni care îmbrăcau în «stiluri» felurite aceleaşi teme 
generale, distingând prin urmare între subiect și formă. De aici 
a derivat și înțelegerea stilului ca ornament al fondului ca şi cum 
s'ar fi putut izola de el. Pentru Zarifopol fireşte ca şi pentru toată 
critica organicistă «subiectul unei lucrări literare e tot ce ne dă 
autorul în ea și întocmai cum ne dă acel tot; opera literară e acest 
tot de cuvinte care ne tiece sub ochi; toată cartea, toate cuvin- 
tele cu înțelesul lor sunt pentru noi subiectul și mare sens să 
vorbim de stil frumos pe subiect urât, de stil urît pe idei fru- 
moase » (« Despre stil», 10). Fuziunea desăvârşită a celor doi 
termeni e astfel definitiv precizată și de autorul nostru. Despre 
felul ei ne mai dăm seama însă cu un alt prilej, încă o relațiune: 
« munca și tehnica literară în înțelesul modern consistă doar în 
supravegherea scrupuloasă a gândirii — şi anume a gândirii prin 
cuvinte » (op. cit., 11) şi altădată «artistul vorbeşte singur sau 
mai exact gândeşte în vorbe», în care se distinge aceeași concepție 
ca şi la Croce despre intuiție ca expresie. 


Un nou caracter al artei asupra căruia se opreşte P. Zarifopol 
este necesara distanță ce trebue să se producă între momentul 
trăit şi cel artistic. El se va ridica împotriva artiștilor la care « su- 
biectele nu sunt bine desprinse din complexul sentimental pri- 


PAUL ZARIFOPOL ŞI ESTETICA 177 


mitiv, impresiile nu sunt de ajuns stâmpărate, lipseşte distanța 
estetică trebuincioasă producerii adevărului artistic » («Pentru lite- 
ratură şi artă », 63). Pe criticul nostru îl va impresiona de aceea stilul 
lui France pentrucă se «deosebeşte printr'o liniște statornică și 
multilaterală, suportă » (op. cit., 100) ca și felul comicului ace- 
luiaşi pentrucă «este o distanță estetică nouă de unde agresivi- 
tatea este exclusă » (op. cit., 122) în timp ce se va simţi depărtat 
de Maupassant, pentrucă era «sentimental nu estetic », «o decla- 
rare riguroasă a vieţii psihice imediate » (op. cit., 176). Subscria 
deci principiul lui Flaubert: «cu cât simți mai puţin cu atât 
ești mai apt a exprima un lucru așa cum este » (op. cit., 55). « Di- 
stanța estetică» față de viață a fost resimțită și comunicată de 
mulți oratori şi ea a părut de aceea ca un moment important în 
constituirea operei de artă care se dezvoltă pe un plan detașat 
de cel al trăirii imediate (vezi și T. Vianu, Estetica, vol. II, 98). 

O atenţie deosebită va acorda de sigur mai departe P. Za- 
rifopol expresiei, pe care, deşi n'o separă de «subiect», o urmă- 
rește totuși cel puțin metodologic ca pe o față distinsă a artei. 
Problema o atinge el cu prilejul discuţiei unei obiecţii ce i s'a 
adus lui Flaubert și după care principiul impersonalității pro- 
clamat în artă n'ar putea fi susținut odată ce artistul e în mod 
fatal personal și subiectiv. Replica lui Zarifopol e însă sigură, 
expresia «depășește subiectivitatea » dela sine, ea trebue să fie 
«obiectivă » întrucât exprimă pentru alţii un conţinut sufletesc 
personal. Pe această latură a expresiei lunecăm către sociologie 
din estetică și ne ridicăm problema publicului. Cu privire la ar- 
tistul contemporan, P. Zarifopol are însă să observe lucruri care 
contrazic fireasca obiectivitate a expresiei: « el scrie pentru dânsul 
ori pentru alți artiști, publicul va înțelege dac'o putea și-i va 
plăcea ori nu; de altfel acum ajunge a fi semn rău să placi pu- 
blicului », scrie criticul nostru (« Pentru arta literară », 68). Vremea 
noastră pare a cunoaşte tot mai mult tipul artistului solitar, me- 
ditativ, «emancipat de constrângerea socială », cu un public ce 
se lasă ek «siluit de voința artistului », «estetica noastră se orien- 
tează după impresia intimă, după intuiţia primă și individuală, 
nu după formularea logică, discursivă şi socială » (« Pentru arta 
literară », 239). Arta lui Proust reprezintă mai cu seamă această 
concepție în naturalismul ei psihologic ce dă lovituri «compoziţiei », 
« convențiilor literare », cadrului obișnuit, ficțiunilor ce « despart 
iluzionistic, pe autor de cititor », etc, Expresia devine astfel tot 
mai puțin comunicativă şi obiectivă şi-şi pierde sensul ei însuși. 
Dar în acest caz ne întrebăm dacă nu cumva se diminuează și 
valoarea artei ca atare, odată ce distanța estetică dintre viaţă și 
creator e aproape desființată în cadrul naturalismului psihologic 
al lui Proust și tendințele impersonale ale expresiei suprimate? 


12 


178 REVISTĂ FUNDAŢIILOR REGALE 


Inalta preţuire pe care P. Zarifopol o acordă lui Proust ne apare 
în contradicție cu norma distanței estetice și a obiectivității ex- 
presiei proclamate anterior. Atitudinea criticului e însă justificată 
prin hotărîta noutate a artei proustiene şi prin caracterul ei ico- 
noclast față de convențiile literare de altădată, trăsături pentru 
care P. Zarifopol era deosebit de sensibil. In problema expresiei 
tendința subiectivă rămâne totuși într'o măsură, după însăşi vorba 
lui P. Zarifopol în replica la obiecțiunea adusă lui Flaubert: 
«un non-sens» (op. cit., 95). 

Originalitatea e apoi mai departe o trăsătură de seamă a ti- 
pului artistic şi după P. Zarifopol, așa cum întrevedem din ob- 
servațiile de mai sus asupra artei lui Proust. Banalitatea, locul 
comun, întregul arsenal consacrat al formelor literare convențio- 
nale avea să fie de aceea cu asprime urmărit și desființat, chiar 
dacă apărea în operele celor mai iluștri scriitori. Cine nu-și amin- 
teşte de neînduplecata execuție a lui Renan, pentrucă «proza 
acestuia este un muzeu complet al frumuseţilor pe care le au 
în urechi și în armonie milioane de avocați, ziarişti, profesori 
şi alți cetăţeni care întrețin relații fragede în literatură » (ep: cit., 
169). « Despre banalitatea în artă», Zarifopol va scrie de altfel 
un eseu deosebit în care comentând o povestire de Rodenbach 
va conchide definitiv că «banalul e păcatul primordial al arti- 
stului » (« Despre stil » 41). De aici și severa execuție a « Clima- 
telor » lui Maurois. 

In mod stăruitor mai insistă însă P. Zarifopol asupra altui 
caracter al tipului artistic: « notarea impresiilor în afară de orice 
construcție logică » ( «Pentru arta lit. », 41), «prelucrare magi- 
strală a pitorescului pur sensual » (op. cit., 180), «ascuțimea sim- 
țurilor », «imaginea plastică și colorată », « detaliul concret», pi- 
torescul plin, « minuțiozitate extraordinară » şi atâtea alte expresii 
care în mod variat Și sugestiv redau puternica intuitivitate a artei 
față de care reprezentările omului obișnuit pălesc jalnic. Obiectul 
preferat al artei devine atunci individualitatea, aspectul particular 
al lucrurilor și P. Zarifopol se situează astfel în linia esteticii lui 
Croce sau Bergson. 

Caracterele artei se mai îmbogăţesc însă și cu alte note numai 
fugar înfățișate de critic. Le transcriem și noi aici: un anume 
sentiment al firescului, o atitudine ostilă deci patetismului (vezi 
şarja contra lui Zweig) şi oricărui lirism și retorism, «eleganța 
sobră », diversitate care nu se poate subsuma trăsăturilor detai- 


late mai sus. i 


* 
* * 


Reconstituirea ideilor artistice pentru care a militat cu înfo- 
cată credință P. Zarifopol ne fixează locuļ său în cadrul esteticei 
noastre contemporane. Fără a fi teoretician pur al artei, fără a fi 


PAUL ZARIFOPOL ŞI ESTETICA 179 


lucrat la constituirea vre-unui sistem propriu, P. Zarifopol a fost 
posesorul unei concepții estetice răspicate, al cărei focar central 
a rămas totdeauna sacra autonomie a artei. Din pricina ei a luat 
uneori poziții prea ferme și absolute, apărându-le cu armele fine 
ale ironiei, dar şi cu asprimile neașteptate ale omului de prea 
hotăriîte convingeri. Din scrisul său deosebit de viu şi ascuțit, 
legat în genere de anume fapte literare pe care le retrăia în toată 
frăgezimea lor iniţială, am încercat să desprindem mai sus sub- 
stanța gândirii sale care se încadrează în intuiționismul estetic 
modern. 


AL. DIMA 


12° 


CRONICI 


CRONICA SOCŢALĂ 


S'au sărbătorit zilele trecute, cu o îndreptățită mândrie, 75 
de ani de viață ai Academiei Române. (ei 21 de membri dela 
început, prezidați de Vasile Alecsandri, sunt prezenţi şi astăzi 
Ja fiecare ședință a fostei societăți literare române, din peretele 
de cinste a] sălii ei festive, păzită de capul încoifat a] Minervei. 
Deosebim între ei și mari argeleni. Țuseseră adunaţi la un Joc, 
atunci [a 1866, cei mai de seamă bărbați ai neamului nostru, fie 
că trăiau în Romĝnia ļiberă, fie că trăiau între Românii subjugați. 
Întâia unire a tuturor Românilor s'a făcut aici, în sânul Acade- 
miei Române. 

Nu trebue să uităm, însă, mai cu seamă în anu] acesta, că Tran- 
silvania dăduse naştere, cu cinci ani înainte, unei societăţi culturale 
a ei, care a ființat neîntrerupt până azi. Poate că nici Mitropolitul 
Angrei Șaguna, nici bărbaţii în numele cărora vorbea şi dintre 
care ce] puţin doi, Timotei (Cipariu și George Barițiu, se găsesc 
între cei dintâi membri ai Academiei Române, ca o punte ge legă- 
tură între cele două socjetăți, nu se gândeau, când cereau încă 
dela ro Mai 1361, (Guvernatorului Transilvaniei, Ducele de 
Liechtenstein, încuviințarea, ce unealtă minunată și de |ungă 
viață făuriseră mâinile lor. Asociaţiunea pentru literatura română 
şi cultura poporului român, cu numele prescurtat Astra, scos 
din întâile silabe ale celor gouă cuvinte Asociația Transilvană, 
împlineşte î în 1941, ĝo de ani. Ea este tot așa ge vie și de trebu- 
incioasă ca în întâia zi. 

Inceputurile Astrei seamănă puţin cu ale Academiei Române. 
Un istoric al ei, canonicu] Jon Georgescu, fost Secretar General 
a] Asociaţiei și rămas acum la Oradea, ca să-și apere acolo atât 
credinţa cât și manuscrisele lui Samuil Çlain, păstrate în arhiva 
Episcopiei Ųnite ca nişte acte fundaţionale ale neamului româ- 
nesc, e de părere că Astra a ieșit din lucrările comisiei filologice 
convocate de guvernul austriac la Sibiu, în anul 1860, ca să fixeze 
ortografia română. Era tocmai pe vremea când se făcea trecerea 
dela azbuchele cirilic la alfabetul |atin și Viena voia să tipărească 
Jegislaţia Impărăţiei în limba numeroaselor ei popoare. Preşedinţia 


CRONICA SOCIALĂ 181 


acestei comisii a avut-o Timotei Cipariu. Printre membri era şi 
George Barițiu. Toţi membrii ei au fost şi membri fondatori 
ai Astrei. Intvuna din dările de seamă de ședință putem citi, cu 
mirare, următoarea încheiere: « Comisia se folosește de prilej, 
ca să roage Inaltul Guvern al Majestății Sale ca să binevoiască a 
îngădui Românilor formarea unei societăți literare, a cărei chemare 
să fie nu numai cultivarea limbii române, ci în deosebi pregătirea 
unui dicționar etimologic ». Sarcina aceasta, chiar cu numele pro- 
pus aici, de societate literară, și-a luat-o peste şase ani Academia 
Română, în întâia ei formă, care și-a pus dela început cele trei 
ținte: ortografie, dicționar şi gramatică a limbii române. Ceea ce 
societatea, cerută Guvernului dela Viena, ar fi fost să lucreze 
pentru Românii din Transilvania, a luat asupra ei societatea dela 
Bucureşti, ca să lucreze pentru toți Românii. Propunătorii de 
dincolo de munți au fost dintre înfăptuitorii de mai târziu de din- 
coace. Eu aș fi pornit să le zic rădăcinile ardelene ale Academiei 
Române. 

Pusă la cale de cărturari și cu rosturi de Academie, având ca 
stemă pe Minerva cu suliță și bufniță, Astra a luat numaidecât 
altă înfățișare, pe care o cereau poporul român din 'Transilvania 
şi clipa istorică. Aceasta i-a dat tăria. Ea n'a fost a câtorva, ci a 
tuturor. Astra a chemat în fiecare an cele două stări ale Românilor 
transilvăneni, țăranii și domnii, în nişte adunări obștești, în care 
se cercetau şi se hotărau drepturile sufletești ale unui întreg popor 
la o ființă proprie şi la păstrarea ei cu orice mijloace curată de 
orice amestec. Dicţionarul l-au făcut alții, uneori cu ciudăţenii 
care se depărtau de limba vorbită și prin urmare o slăbeau. Ea a 
lăsat prin felul de întocmire şi de lucru, să curgă și să învioreze 
izvoarele cele nesecate şi hrănitoare ale graiului satelor. "Țăranii 
erau clasa noastră producătoare, iar domnii clasa de mijloc, bur- 
ghezia, dela preot şi învăţător, până la negustor, avocat şi medic, 
fie că trăiau la sat, fie că erau orăşeni. Astra a mărturisit și a întrupat 
această trebuință de viață pentru Transilvania, păstrarea unei 
legături între cele două pături și însuflețirea lor cu aceleași năzu- 
ințe. Ea nu era menită să fie cum fusese visată, un așezământ 
ştiinţific, un fel de Muzeu al Limbii române, ci un aşezământ 
cultural, o școală de putere a poporului. E caracteristic, de aceea, 
că opera de căpetenie a Astrei n'a fost Dicţionarul, de care nici 
nu s'a apucat, ci o Summă a cunoștințelor, Enciclopedia lui Dia- 
conovici, întâia pe care au avut-o Românii şi neajunsă nici astăzi, 
cu toate încercările şi silințele făcute de atunci încoace, adică dela 
1898. Fapta ei din urmă, care n'are decât vreo zece ani vechime, 
şcolile ţărăneşti, poartă aceeași pecetie. 

Iată de ce şi cum, când sărbăţorim 80 de ani dela înfiinţarea 
Astrei, cuvintele lui Andrei Șaguna dela 1864 își păstrează toată 


182 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


greutatea lor, de spuse ale unui om care vedea departe: « Să nu 
lăsăm să apună Asociațiunea noastră, s'o susţinem cu toate bra- 
tele, încât, dacă s'ar întâmpla să pierdem toate celelalte drepturi, 
la câte năzuim, să rămânem cel puţin cu acest mijloc de culțură 
a limbii şi a spiritelor. Zelul nostru pentru Asociaţiune să nu 
scadă ». Revista ei « Transilvania », tot așa de veche cât « Convor- 
birile Literare », nu este astăzi numai o publicație care luptă pentru 
întoarcerea Românilor, băgați din nou și fără voia lor în hotare 
străine — aceasta o fac și alte publicații — ci într'adevăr un glas 
din adâncuri, cerând dreptate. Adunarea dela Blaj, din 1911, 
când, cu prilejul împlinirii a 5o de ani de viață ai Astrei, zeci 
de mii de Români din toate unghiurile s'au strâns ca să-și spună 
dorurile, a fost ca o bună vestire a Unirii, care se pregătea. Toți, 
câți am fost acolo, eram plini de acest gând șirl simţeam aproape, 
fără să-i fi putut spune temeiurile. Astra a trebuit să se încingă 
din nou la lucru. E o luptătoare încercată, în care putem avea 
încredere. Dacă Unirea dintâi a fost stricată, să facem a doua 
Unire! Cum zicea baronul Episcop, atât cărturarilor cât şi țăra- 
nilor: « Zelul nostru pentru Asociațiune să nu scadă ». Am auzit 
de atâtea ori pe aceşti țărani înșiși, cu un zâmbet de duioșşie și cu 
mâna pe șerparul de piele, zicând şi ei: «Asociația noastră!». 
Ea face parte din viața Transilvaniei. E chemată să ia parte la 
dezlegarea oricărei pricini care-o priveşte, din viața de toate zilele 
sau din viața cea mare de peste veacuri. 


ta 


România, în aceeași măsură în care e o țară de munte şi o țară 
de șesuri, e o țară de apă. Las deoparte că întocmirile cele mai 
vechi de Stat ale Românilor au fost pe văi și le poartă numele, 
uneori până astăzi, cum e Moldova, Oltenia, Crişana. Dar Dunărea 
e împletită încă din întâile timpuri cu viața poporului nostru și 
spre Marea cea mare am năzuit tot de atunci. 

Una din cele mai grele lupte pe care le dăm e pentru gurile 
fluviului măreț pe ale cărui maluri s'au plămădit neamul și istoria 
noastră. ÎIntâii Fasarabi, încă din secolul al XIV-lea, au coborit 
în zale până la aceste locuri, la care legau dat numele. Chilia și 
Cetatea Albă au fost porțile "Țării Româneşti spre Răsărit, unde 
cei mai mari domni au stat de pază, cu pârcălabii şi cu pânzarele 
lor iuți. Au stat din zile când popoarele dela Răsărit gemeau sub 
jugul 'Tătarilor şi nici nu se gândeau că au să vie până aici, să 
pue cu putere mâna pe ele și să ne vorbească nouă, care vrem să 
le luăm îndărăt, de patria lor încălcată și de nu ştiu ce hotare 
sfinte răsturnate. Cuvintele au şi ele un înţeles al lor, care nu poate 
fi batjocorit. Patrie înseamnă și astăzi, cum a însemnat în toate 
timpurile, pămânțul în care ţi s'au născut părinții și strămoșii 


CRONICA SOCIALĂ 183 


și În care ei au pus ce au avut mai Bun, iar hotare sfinte, marginile 
acelui pământ locuit de urmașii acestor oameni. lată drepturile 
de proprietate, pe care noi le putem oricând scoate la lumină. 
Ceilalți, vârtejuri ale stepei, căutând să acopere totul în calea lor. 
Dunărea a avut şi ea să sufere. 

Am luat parte de curând la o adunare de sfârșit de an a Ligii 
Navale Române, care a strâns într'un mănunchiu oamenii pătrunși 
de însemnătatea apelor pentru o trainică dezvoltare a țării. Ascultam, 
pe lângă faptele de îmbărbătare, numele filialelor pierdute din 
Iunie 1940 şi până astăzi. Erau şi ele posturi de pază, care, alături 
de celelalte, au trebuit să cadă din întâile zile. La locul de frunte 
s'a arătat Cetatea Albă. Vedeam limanul, cu sânul de apă stăpânit 
de cetatea lui Ștefan cel Mare. Lespedea de deasupra porţii, cu 
bourul Moldovei, a fost dusă mai de mult în Muzeul dela Odesa. 
Va trebui, ajungând acolo, sănl întoarcem în sfârșit acasă. La 
cheiuri așteptau parcă un semnal cele 24 de cutere, şase bărci cu 
motor, cinci baleniere şi patruzeci și două de bărci cu vâsle ale 
Ligii. Se legănau la suf larea mincinoasă care venea de peste Nistru. 
Stăteau acolo când m'am oprit pe mal, privindu le cu mândrie. 
Eram tot poporul de apă de odinioară. 'Unda nu ne oprea, ci ne 
îmbia. Peste toate s'a lăsat deodată ca o pânză! Și s'au înșirat 
după aceea Cernăuţii, cu apele galbene ale Prutului, orașele cu 
cetăți de pe Nistru, Hotinul și Soroca, portul dela Dunăre, Ismai- 
lul, oraşele de câmp Chișinăul, Bălți, Cahulul. N'a trecut un an 
şi lista aceasta neagră a început să se lumineze. Nume după nume 
vine îndărăt. La fiecare, rostit tare, și cu răsunet de aramă prin 
toată istoria noastră, îl aşteptăm pe următorul. Viaţa de apă a ţării, 
cu populația ei de pescari, de marinari și de lucrători în porturi, 
întreruptă sălbatic un timp, îşi reia mersul plin de soare, Liga 
Navală Română ridică la catargele tuturor vaselor ei, steagurile 
de sărbătoare. Dunărea și Marea Neagră sunt din nou ale noastre, 
Moștenirea strămoșilor a rămas întreagă. 


.“. 

De mai mulți ani biserica română trece printr'o vreme de 
înnoire. Nu mă gândesc la legile ei de organizare, care nu înseamnă 
decât o stare de drept pentru o viață -adâncă și în necontenită 
mişcare, ci la puterile proprii și la ceea ce ele ajung să făurească 
singure. Scriitorii bisericeşti, prin cari se aude în lume glasul 
credinţei, sunt tot mai mulți şi mai îndrăzneți. Bisericile adună 
din nou pe credincioși, pentru mângâierile cele fără moarte. 
Aceşti credincioşi înșiși, în căutarea unei căi mai largi care să-i 
ducă la Dumnezeu, se strâng în frăţii de învățătură şi de luptă. 
După societățile mai vechi şi mai lumești, cu programe de lucru 
şi cu comitete, se ivesc adevărate mișcări, aproape anonime, ca 


184 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


şi mulțimea. Urmele lor încep să fie întâlnite în toată ţara. E o 
urzeală nouă care se întinde încet peste tot. 

Aceste gândurj le aduce cu sine adunarea dela Șibiu a Oastei 
Domnului. 

Mi-am dat seama mai bine ce a ajuns să însemne această frăție 
religioasă, într'un orășel din Moldova de miază-noapte. Mă du- 
sesem să văd o biserică a luj Ștefan cel Mare. Un om necunoscut, 
care nu știu cum auzise de dorința mea, m'a însoțit. Imi dădea 
toate lămuririle nu numai istorice, dar şi cele în legătură cu lucră- 
rile începute de mulţi ani. Eram tot mai plin de mirare. Ṣe vedea 
că era cineva care le urmărise cu adevărată patimă. Imi spunea 
cum s'au făcut discurile și farfurioarele verzi smălțuite, înşirate 
pe ciubucul de sub strașină, sau cum s'a încercat să se știrbească 
din vechea vatră a bisericii şi luptele date pentru câștigarea ei, 
așa cum se găsea în hrisoavele de demult. La urmă nu m'am putut 
stăpâni și l-am întrebat, de unde a adunat toate aceste cunoștințe 
şi la ce-i foloseau? El a zâmbit și m'a rugat să viu până la o casă, 
care se vedea dincolo de zidul bisericii. Peretele ei din fund era 
chiar acest zid. M'am dus. 

Acolo am aflat întâia oară, nu din cărți și dela străini, ci chiar 
dela credincioși, ce-i aceea Oastea Domnului. Nimerisem în 
sfârşit între oamenii lui Christos, aşa cum credeam că nu trăiseră 
decât în secolele dela început ale creștinismului; lângă biserica 
de piatră, monument istoric şi în care nu se slujește, ca o moşte- 
nire şi o mustrare a vremurilor de credință, biserica aceasta vie, 
în care Dumnezeu e totdeauna de față. Ṣe adunau acolo, singuri 
sau cu preotul, şi se întăreau sufletește prin schimb de păreri 
sau citiri sfinte și prin puneri la cale de fapte bune. Aveau în 
întâiul rând grija bisericii. Işi împărțeau între ei un număr de 
oameni săraci sau bolnavi pe care-i cercetau și-i ajutau. Șătenii, 
care veneau la târg, dădeau și pela casa lor, ca să audă un cuvânt 
şi uneori să spună cum merge mica frăție dela ei din sat. Din 
când în când aveau adunări ale mai multor frății în vreun oraş. 
Odată pe an se duceau la Șibiu. 

In adunarea aceasta dela Șibiu, prezidată de Mitropolitul 
ortodox al Ardealului, trebue să fi fost și oamenij mei din orăşelul 
cu biserica dela Ștefan cel Mare. Ei au poposit acolo ca la un 
izvor cu apă vindecătoare, din care să ia și să ducă și acasă. Mol- 
dova, cu sufletul ei mai blând şi mai aplecat spre zarea de linişte 
şi de iubire de aproapele a Evangheliilor, a răspuns numaidecât la 
chemare. Aceeaşi suflare de viaţă creştină ar trebui să fie mânată 
prin Moldovenii câștigați ei, şi între Moldovenii de peste Prut, 
unde are de vindecat atâtea răni și pustiiri. C[opotele dela Şibiu 
răsună până la marginile pământului românesc. 


* 
* * 


ROMANO GUARDINI: ESENȚA CREȘTINISMULUI 185 


Iese mai departe una din cele mai frumoase reviste de lucră- 
tori, care s'a tipărit vreodată, Am înaintea mea cel mai nou număr, 
cu strălucite ilustraţii. Pe vremuri am colaborat şi noi la ea. Are 
o ediţie care dă text românesc. E vorba de « Bucurie şi Muncă», 
organul oficial, cum îi zice acum, al Oficiului Central pentru 
buna așezare socială internațională. Se tipărește la Berlin în editura 
Frontului german al Muncii. Așa cum caută să fie și revista ita- 
liană a muncii, « Obârşia », ea îmbrățișează întreaga viață națională, 
în care de obiceiu viața muncitorească e numai încadrată și nu 
poate fi înțeleasă singură. Munca, în încordarea ei colectivă, 
creează cele mai de preț bunuri ale omenirii. De ce să fie arătată 
numai osteneala şi nu și încununarea ei, procesul muncii și nu și 
rezultatul? Iată aici, de pildă, frumuseţile coastei libiene pe care 
Italienii au tras şoseaua într'adevăr imperială, de 1.800 de km 
lungime și 7 metri lățime, prin deşertul fierbinte, dela graniţele 
'Tunisului până la acelea ale Egiptului! Iată câmpurile, tot altfel 
colorate, de lalele ale Olandei! Deoparte se deosebeşte în fund 
lucrătorul pietrar, gol până la mijloc, în arşița de foc, iar dincolo 
grădinarul tihnit, cu pantofi de lemn şi cu luleaua în colţul gurii, 
dar în față luând ochii şi născând avânt şi dragoste de viață, e 
drumul însuși cu clădiri albe cubice şi sunt florile răcoroase și 
pline de miros. Munca e atunci o bucurie și nu un chin. 

Ar trebui să împrumutăm mai mult dela această nouă înţele- 
gere a problemei muncitoreşti. 


EMANOIL BUCUŢA 


ROMANO GUARDINI: 
ESENȚA CREȘTINISMULUI 


Sunt nenumărate figurile caracteristice ale epocii noastre de- 
spre care informaţia noastră este adeseori mută. Personalităţi de 
proporții, de multe ori neobișnuite, sunt ignorate în bloc; probleme 
şi preocupări făcând epocă aiurea, de abia dacă își trimit până la 
noi ultimile lor slabe unduiri. Sau dacă sunt totuși cunoscute fap- 
tele şi oamenii ce le iscă, trebue să treacă mult până ce ecoul lor 
să ajungă la urechile noastre, de obiceiu puţin atente față de eter- 
nele preocupări ale spiritului. Cel mult dacă asemenea fapte, cu 
proporția unor adevărate evenimente de cultură, sunt cunoscute 
de către specialişti. Iar dintre specialităţile acestea, nu toate atrag 
atenția marelui public. Inclinaţi să dăm importanță mai mult eve- 
nimentelor artistice, literare, lăsăm la o parte, ca neinteresante, 
ramuri de activitate spirituală care, în alte părți, sunt de domeniul 
disputei publice. 


186 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


Pentru ca intelectualitatea noastră să ajungă să vorbească de- 
spre filosofia așa numită «existenţialistă » a trebuit să treacă un 
anumit timp, şi destul de lung. Nume cu oarecare vechime la ele 
acasă, de abia au început să intre, de curândă vreme, în circulația 
noastră. Așa numita «teologie a crizei » nu este cunoscută la noi 
decât de câţiva inițiați, de câțiva specialişti, de câțiva teologi și de 
un număr foarte restrâns, aproape esoteric, de filosofi. Iar în ceea 
ce priveşte mișcarea și direcțiunile actuale ale gândirii teologice 
din apus, catolicismul, protestantismul, protestantismul revolu- 
ţionar, risc să afirm că ne sunt complet opace pentrucă ne sunt 
complet necunoscute. 


Cartea lui Romano Guardini intitulată: «Das Wesen des 
Christentums » (Esenţa creştinismului) datând din 1939, în ediția 
din Würzburg, mi-a căzut în mâini cercetând «noutățile» din 
biblioteca seminarului de Apologetică a Facultăţii de Teologie din 
Bucureşti. Iar cartea însăși nu este decât o introducere, cum spune 
însuși autorul, la două lucrări fundamentale: « Icoana lui Isus 
Christos în Noul Testament » și « Domnul » (Der Herr); aceasta 
din urmă putând fi socotită drept cheia de boltă a unei profunde 
gândiri religioase. 

Omul însuși, lupta și personalitatea sa, ne sunt complet necu- 
noscute. Și cu toate acestea Romano Guardini (care nu este ita- 
lian) întruchipează o vibrantă personalitate. Cursurile şi conferin- 
tele sale au creat un adevărat curent, iar adâncimea reflecțiilor sale 
de esenţă strict teologică, se cer imperios cunoscute, nu numai de 
către specialiştii noștri teologi ci şi de marele public doritor de a 
fi la curent cu toate avatarurile spiritului uman. 

De altfel, la noi, o preocupare veritabilă despre problemele teo- 
logice nici nu există. A “face teologie, la noi, înseamnă sau a fi teo- 
log în sens academic, sau a fi rămas la anumite calapoade înve- 
chite. Putem face la noi misionarism teologic, în sensul unei difu- 
zări în masse a anumitor adevăruri eterne, fără ca acest misiona- 
rism, cu rare excepţii, să scape de o anumită boare de vulgarizare, 
fără a se ridica peste un anumit nivel, trebue să o recunoaștem cu 
toţii, foarte puţin elevat. Şi aceasta pentrucă la noi, o spun cu toată 
mâhnirea, teologia, ca preocupare spirituală pură, este desconsi- 
derată sau redusă la o activitate cu caracter prea restrâns, aș spune, 
un simplu caracter bisericesc și popular. O gândire teologică pură 
nu o întâlnim la noi decât în lumina câtorva piscuri. Că există și 
o «trăire creștină » manifestată popular în jurul bisericii, aceasta 
e foarte frumos. Dar în afară de trăirea creştină, de sigur necesară, 
o cultură, ajunsă la o oarecare maturitate, trebue să închidă în ea 
un sâmbure viu și trainic de gândire teologică. Iar gândirea teo- 
logică o înțelegem ca pe o țâșnire luminoasă, dincolo de dogme și 
adevărurile conţinute în Scriptură, izvor din pământul ei fecund. 


ROMANO GUARDINI: ESENȚA CREŞTINISMULUI 187 


O asemenea gândire teologică este aceea iscată de teologia gândito- 
rilor ruși (Berdiajew, Florensky, Bulgacov, etc.), a teologilor cato- 
lici sau protestanți de talia unui Scheler, Gogarten sau Guardini. 

Este interesant, de altfel, de notat că din numele citate, puţine 
au pătruns la noi cu înţelesul lor veritabil. In vreme ce, la toți 
aceștia, centrul de greutate e orânduit în jurul preocupărilor teo- 
logice, la noi ei trec drept gânditori pur și simplu. Atât un Ber- 
diajew cât şi un Scheler sau Gogarten sunt cunoscuţi la noi mai 
mult ca filosofi. 


O altă impresie ce se desprinde din cercetarea lucrărilor celor 
amintiți este o completă descătuşare de orice îngrădire de confe- 
siuni. Dacă teologia poate fi încă ortodoxă, sau catolică, sau pro- 
testantă, « gândirea teologică p, în măsura în care se coboară la 
descifrarea şi luminarea esenţelor, transcende îngrădirile confe- 
sionale. Ne găsim deodată într'o zonă de puritate absolută în care 
confesionalul de abia dacă se mai poate depista în vagi ecouri sau 
în penumbre pe care numai o foarte atentă analiză le poate distinge. 
Acesta este şi cazul lucrării de care ne ocupăm aci îndeosebi. 


Trebue să lămurim dela început termenii. Când zicem 4 cre- 
ştinism p, cuvântul poate să însemne sau noțiunea de (trăire cre- 
ştină p, şi atunci 4 esența creștinismului p ar însemna esența com- 
portării creştineşti, sau înțelegem prin creştinism o anumită formă 
istorică, aparițiune care angajează omul nu în atitudine practică, 
ci teoretică, adică o formă religioasă față de alte forme religioase 
anterioare. Guardini tocmai la această formă se referă. Când se în- 
treabă care este esența creștinismului, răspunsul lui este în funcție 
de creştinism înţeles ca formă religioasă. De aci compararea cre- 
ştinismului cu budhismul, sau, mai precis, compararea lui Buddha 
cu Christos. Dacă esenţa oricărei personalități religioase este să 
anunțe ceva, prima deosebire între Christos și Buddha sau între 
Christos și Moise este aceea că la aceştia din urmă 4 Solia p lor nu 
face parte integrantă din ființa lor. In vreme ce Buddha sau Moise 
sunt numai «vestitori) sau purtători ai unei vestiri, Christos 
este el însuși solia. Creștinismul nu aduce o « doctrină a adevăru- 
lui ». O doctrină a adevărului se află neapărat în creștinism, dar 
nu aceasta este esenţial. Pentrucă, esenţial, creştinismul, prin 
Christos, este el însuşi adevărul. Toate religiile, până la el, au 
putut aduce lumii «calea către adevăr, au putut arăta omului 
«viaţa p întru adevăr, dar adevărul era dincolo de ele. Misiunea 
lor era numai să-l arate. In creştinism adevărul este el însuşi. 
Persoana istorică reală care îl afirmă nu poartă o solie ci este ea 
însăşi solia, De aceea Christos afirmă: Eu sunt Calea, Adevărul 
şi Viaţa. E o afirmaţie unică şi absolută care situează creştinismul 
într'o lumină absolută. Vestitorul este obligat să spună: aţă pe 
cel care mă trimite. Moise, pentru a întări solia sa, aduce ca măr- 


188 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


turie tablele legii, nu pe sine însuși. Misiunea sa este o sarcină, o 
sarcină grea. Sacrificiul ce-l face îl face cu greutate. In nenumă- 
rate rânduri dorește să fie despovărat de misiune. El stă de o parte 
şi arată: Acesta e cuvântul Domnului, iar Domnul este acolo, 
undeva! Isus Christosul nu arată ci se arată. El singur poate afirma: 
Cine mă vede pe mine îl vede pe Tatăl; calea către Tatăl sunt Eu. 
Vestitorul nu are decât cuvântul pentru a vesti, pentru a releva. 
«Christos nu vorbeşte numai prin vorbă ci prin întreaga sa 
ființă ». El nu spune cuvânt ci este Cuvântul. Vestitorul este om 
înainte de orice. El poate fi necurat și împovărat de păcat; el poate 
«deveni» sfânt. Christos este întreg solie, pentrucă este întreg 
« în solie ». El nu devine sfânt ci este Sfântul, pentrucă este cură- 
tenie absolută. Vestitorul moare prin el și, am spune, pentru el. 
Moartea lui este o afacere personală fără legătură directă cu solia 
lui. Hristos moare prin om, pentru om; moartea lui este ultimul 
act al dramei trăite a revelaţiei. Ca esență de viață însăși, viața 
vestitorilor religioși, este omenească şi psihologică. Viaţa lui Chri- 
stos este de o esență superioară, pe care autorul o numeşte, odată 
cu gnosticii și după terminologia lor, pneumatică. Toată prezența 
reală a lui Christos în istorie este un simbol. Pragul morţii lui este 
pragul trecerii dela omul vechiu la omul nou. Iar sensul trăirii 
creștine se dezvălue de aci înainte cu limpezime de cristal. Chri- 
stos trebue să fie în noi și noi în Christos. A crede în Isus nu mai 
înseamnă deci un simplu proces psihologic ci o stare concretă de 
unire. Această existență în Christos are două laturi; o latură indi- 
viduală prin care omul se unește personal cu Isus, şi o latură 
colectivă, aceea ce numim «trupul lui Christos » şi care, în unita- 
tea sa absolută, este Biserica. In această unire concretă cu Fiul 
Omului trebue înțeleasă taina eucharistiei. 


Insăşși viziunea apocalipsului autorul o interpretează în sensul 
unei transfigurări simbolice a lumii vechi în lumea nouă pe care 
o realizează creștinismul. 

Dar cum intenţia noastră nu este de a rezuma cartea, ne oprim 
aci. Și pe bună dreptate, pentrucă însăși cartea cu pricina se opre- 
şte aci. 

Se poate ca autorul să nu fi spus, pentru un restrâns număr 
de cunoscători, lucruri noi. Mi se pare însă că o noutate există to- 
tuşi. lar această noutate rezidă în atitudinea autorului. Atitudine 
hotărită și precisă. A trăi creștinismul nu înseamnă a urma pe 
Christos, a-L imita, ci înseamnă a fi întru Christos. O spune auto- 
rul în primele rânduri. «In cursul vieţii creştine vine o vreme 
când credinciosul este el însuşi Christ. A fi Christ înseamnă tot- 
odată a fi credincios cât şi a fi sfânt ». 

Poate că aceste câteva gânduri vor rodi în sufletul lectorului 
dorinţa de a citi cartea în întregime, mai cu seamă că volumul nu 


AMINTIRI CU PRILEJUL MORȚII PĂRINTELUI JANVIER 189 


are decât 89 de pagini, de înaltă esenţă teologică şi în afară de orice 
încercare de transfigurare confesională. Nimeni nu se va simți 
astfel lovit în anumite convingeri intime. Pentrucă ţinuta cărții 
este de o rară sublimare filosofică. 


PETRU P. IONESCU 


AMINTIRI CU PRILEJUL MORŢII PĂRINTELUI 
JANVIER 


Leon Daudet a închinat memoriei Părintelui Janvier câteva 
rânduri, care evocă pentru cei ce au cunoscut pe predicatorul 
dominican dela Notre Dame o serie de amintiri așezate în preajma 
anilor 1919-1925. 

Izbânda schimbase Parisul întrun Babilon modern și așa cum 
se întâmplă în viața naţiunilor, după războaie de lungă durată, 
Franţa trăia o perioadă de destindere morală, pregătindu-și astfel, 
inconștientă, înfrângerea de mai târziu. Era timpul când Jean 
Cocteau inaugura le Boeuf sur le toit, când Sherezada devenise 
locul de întâlnire a lumii bune şi când era foarte riscant de a se 
pronunţa contra teoriilor, foarte la modă, ale d-lui Albert Bayet. 
L Humanité făcea din ce în ce mai mulţi prozai. Francezii uita- 
seră cei patru ani de război, cu privațiunile și suferințele lor. « Un 
vânt de nebunie suflă asupra poporului francez » se plângea Cle- 
menceau Mareşalului Pétain, neputincioşi de altminteri, unul și 
altul, să remedieze această stare de lucruri. 

Dar primejdia părea departe, dacă nu imposibilă, și idolul 
mulțimii de atunci, Briand, își dădea toată silința să adoarmă te- 
merile compatrioților săi. Impotriva acestui somn letargic al Franţei 
se ridica Pere Janvier. El vorbea despre lucruri care păreau vechi 
şi perimate atunci: Familia, Christos, Patria şi cărora împreju- 
rările tragice de astăzi le-au redat atributele eternității. P. Janvier, 
în amvonul pe care-l ocupaseră predecesori iluștri, și Jacques 
Maritain, la catedra de filosofie dela Universitatea catolică, erau 
cei doi şefi ai gândirii scolastice, împotrivindu-se fermentului 
păgân în teologie și artă. Lângă ei veniră mai târziu să-și unească 
eforturile pentru o biruință comună Max Jacob, Erik Sarie și 
alți câțiva convertiți la religia lui Christos, ale căror nume celebre 
au creat mare vâlvă. Moartea duhovnicească a lui Erik Sarie, 
împăcat cu Christos după o viaţă zbuciumată, e opera lui P. Janvier. 

Convertirea dela Meudon a lui Jean Cocteau, în anul 1925, 
a fost influențată de verbul dumnezeesc pe care preotul catolic 
îl exprima cu atâta artă. In scrisoarea sinceră a poetului adresată 
lui Jacques Maritain se pot regăsi perioadele strălucitoare ale 


190 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


oratorului catolic. Scrisoarea și răspunsul lui Jacques Maritain 
au fost publicate în 1925 de librarul Stock, şi ele oferă un 
document nepreţuit pentru cei care vor încerca să scrie istoria 
unei epoci și frământările unor inimi care se voiau mai aproape 
de Dumnezeu. Jean Cocteau mi-a vorbit despre influenţa pe care 
a avut-o, în convertirea dela Meudon, arta Părintelui Janvier, dar 
în starea sufletească în care se găsea poetul în 1934 cu greu s'ar 
fi putut reconstitui adevărul. Moartea lui Radiguet, care reuşise 
să dea, la vârsta de 18 ani, una din cele mai frumoase producţii 
ale epocii, adusese deznădăjduire în sufletul lui Cocteau. Aceasta 
a fost la baza convertirii dela Meudon; dar sămânţa convertirii a 
fost aruncată de Părintele Janvier. Luat de vâltoarea vieţii, lucrând 
pentru Marianne Oswald sau pentru teatrul /'Oeuore, Jean Coc- 
teau avea alte preocupaţii şi nu-și mai amintea de convertire 
decât ca de un fapt divers. Numai pentru numele Părintelui Jan- 
vier el avea o profundă stimă, o adevărată afecțiune. 


Părintele Janvier era un om modest și poate, pentru aceea, cuvin- 
tele sale păreau întipărite de har dumnezeesc, iar omiletica ade- 
vărurilor predicate mulțimii îmbrăca străluciri îngereşti. Et caro 
factum est. Era o minune, care dura timp de 6 săptămâni, dela 
prima Duminecă din postul mare până la Dumineca Tomei, 
sub ochii miilor de credincioși, care veneau să-l asculte pe 
Părintele Janvier. Verbul lui Dumnezeu se întruchipa sub înfăţi- 
şarea simplă, plăpândă, săracă a acestui umil servitor al Bisericii. 
Cuvântul sălășluia în acest trup slăbit de post, învins de boală, 
purificat prin rugăciuni. 

Ce modest azil alegea Dumnezeu să se sălășiuiască în Orașul 
Luminilor ! Inima acestui călugăr a fost sanctuarul Domnului, 
răstimp îndelungat. Buzele lui nu încetară de a proslăvi pe Domnul 
și mâinile sale de a tămădui. 

Multe doamne din înalta societate veniră să-l asculte, unele 
din curiozitate, altele călăuzite de un profund simțimânt religios. 
Ele deveniră ajutoarele Părintelui Janvier şi uneltele providenței 
divine, în mijlocul Parisului, unde sunt atâtea suferinţe de mângâiat. 

Imaginea pe care ne-o lasă amintirii Părintele Janvier este aceea 
a unui bătrân, bun cu cei drepţi, mânios cu cei păcătoşi, dar des- 
chizându-și larg braţele să primească sub aceeași tutelă cerească 
și pe unii şi pe alții. Parizienii au ascultat o serie de cărturari, de 
gânditori, de istorici, cu care, pe drept cuvânt, se mândreşte 
Biserica din Apus, după ce Părintele Janvier a părăsit amvonul din 
cauza bătrâneţii şi a suferințelor trupești. Câteva ordine au fost 
reprezentate la amvonul dela Notre Dame. Acolo a vorbit bunul 
și blândul Mgr. Baudrillat, membru al Academiei franceze. A 
venit, apoi, rândul cuvântului elegant şi strălucitor al lui Părintele 
Sanson, favoritul înaltei societăți pariziene. Expunerea sa avea 


AMINTIRI CU PRILEJUL MORȚII PĂRINTELUI JANVIER 191 


atâta căldură şi atâtea imagini luminoase, că inima nu putea ră- 
mâne multă vreme nepăsătoare. Câţiva ani după aceea, amvonul 
a fost încredințat gândirii aspre a Părintelui Pinard de la Boulaye. 

In răstimpul atâtor ani, inima multor parizieni a rămas cre- 
dincioasă accentelor Părintelui Janvier şi oricâtă artă ar fi avut 
aceştia din urmă, de oricâtă erudiție ar fi dat ei dovadă din am- 
vonul marei Catedrale, lumea prefera totuşi pe bătrânul predicator. 

Verbul său, expresia unei formaţii religioase severe, era cu 
toate acestea simplu și inteligibil chiar şi pentru cei mai simpli 
dintre ascultători. 


După alegerile din 1919, numeroşi deputaţi ai Camerei fran- 
ceze luaseră hotărîrea să asiste in corpore la predicele excelentului 
orator bisericesc. Era un triumf pe care Părintele Janvier îl oferea 
bisericii catolice care îndurase, numai cu zece ani înainte, perse- 
cuţia politică contra clerului și asistase neputincioasă la îndepăr- 
tarea ordinelor călugăreşti peste hotare. Unul dintre aceste ordine, 
acela al mânăstirii la Grande Chartreuse (Isere), nu s'a întors în 
proprietatea sa decât acum câteva luni, când Mareșalul Petain 
a suprimat verdictul de exil al ordinelor religioase. 

A face, deci, primul pas de înţelegere între Stat şi Biserică, 
după o rupere de relaţii de atâţia ani, înseamnă ceva şi această 
victorie a spiritualului asupra temporalului a fost desigur un mare 
merit al Părintelui Janvier. 


Părintele Janvier trecea drept un observator riguros al dogmelor 
şi un exponent fidel al exegezei catolice. El câştigase atât apro- 
barea cât și admiraţia Părintelui Peilleaube, decanul Facultății de 
Filosofie, socotit unul din severii și ascultaţii cenzori ai gândirii 
catolice. P, Peilleaube conducea de asemeni la Revue Philosophique. 

Ca decan al Facultăţii de Filosofie, ai cărui tineri elevi eram, 
ne duceam în fiecare lună să vedem pe Părintele Peilleaube, care 
locuia la Nr. 6 sau 8 din Rue des Bagneux, şi ne primea, oricât 
de ocupat să fi fost, cu aceeaşi bunătate părintească, într'un salon 
Empire, cu catifele verzi pe jumătate uzate, ce trebuia să fie un 
« parloir » comun. La fiecare despărțire el nu uita să ne recomande 
să asistăm la predicile Părintelui Janvier. 

Datorită unei serii de articole apărute în Revista Felosofică, 
mandatul Părintelui Sanson de a predica la Notre Dame încetă, 
fiind acuzat de Părintele Peilleaube de a fi săvârșit, în cursul 
expunerilor sale, erori de dogmă. El profită de această ocazie, 
pentru a-și mărturisi, încă odată, admirația pe care o nutrea pentru 
P. Janvier, a cărui virtute ascetică preotul marist o opunea spi- 
ritului modern al lui P. Sanson. 

In saloanele pariziene se afirma că această scurtă, dar vehe- 
mentă campanie contra exegezei Părintelui Sanson ascundea o 
veche rivalitate şi o neînțelegere între ordinele oratorian şi marist. 


192 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


P. Peilleaube nu ar fi fost, potrivit acestor afirmaţii, decât 
brațul care a lovit. P. Peilleaube era un om pașnic şi, mai cu 
seamă, suflet drept, aşa că îl cred incapabil de a fi lucrat contra 
gândului şi convingerilor sale intime. Și cine ştie? Poate eleganța 
părintelui Sanson și luxul admiratoarelor sale contrastau într'o 
oarecare măsură cu principiile instituțiilor catolice, 

Mă gândesc, cu câtă durere mulți dintre Francezii care au 
asistat, altă dată, la conferințele bătrânului predicator, au aflat 
de moartea Părintelui Janvier. O epocă întreagă din viața Pari- 
sului și a Franței, care, cu toate greșelile, nu a fost lipsită de înalte 
exemple și de nobile vieți, dispare odată cu Părintele Janvier, Dar, 
poate, cel mai îndurerat dintre toți, a fost, la ceasul morții sale, 
Père Janvier însuși. El a trăit să vadă împlinirea acelor cutremu- 
rătoare clipe pe care el le prevestise semenilor săi, 


G. DE FOTY 


O SCRISOARE A MAREȘALULUI 
I. ANTONESCU 


Numărul omagial Basarabia și Bucovina, închinat Mareşalului 
liberator, a fost onorat cu următoarea scrisoare, pe care o publicăm 
aici pentru satisfacția întregii intelectualități românești şi, totodată, 
pentru îndemnurile care pornesc din această scrisoare, ca şi din 
orice gest al Mareșalului. 


CONDUCĂTORUL STATULUI ROMÂN 
Sat București, 3 Octombrie 194I 


DOMNULE DIRECTOR GENERAL, 


Vă rog să primiți gratitudinea mea pentru calda închinare de 
dragoste și preţuire, adusă — prin numărul festiv al «Revistei 
Fundațiilor Regale » — sufletului românesc al scumpelor noastre 
provincii răsăritene, reunite în îmbrăţișarea ocrotitoare a Patriei. 
Omagiul exprimat strădaniilor mele de rezidire naţională îl socot 
îndreptat, cu toată dragostea și încrederea pe care o datorăm, spre 
glorioasa noastră oştire luptătoare, jertfele căreia luminează drumul 
împlinirii tuturor drepturilor Neamului, 

Vă rog să primiți asigurarea distinsei mele considerațiuni. 


ANTONESCU 


MAREŞAL AL ROMÂNIEI 
ŞI 
CONDUCĂTORUL STATULUI 


13 


194 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Pătrunsă de îndemnul acesta de a preamări eroismul oștirii, 
direcţia revistei deschide o rubrică nouă, menită să fixeze o parte, 
numai, din marea operă de răscumpărare prin jertfa ostăşească. 

Configuraţiile de încadrare a faptelor se vor desprinde din 
însăși formele vieții. 

Directivele sunt cele realizate în Aspectul psihologic al răz- 
boiului, în care s'a dat o doctrină românească a omului în luptă 
cu puterile destrămării, pe care trebue să le biruiască. Dincolo 
de orice mişcare şi izbândă, ca și dincolo de orice pușcă, mitra- 
lieră, tun, tanc, avion, este un suflet de om care trebue văzut 
şi în resorturile lui adânci — și în semnificaţii —. 


` 


ACTE ȘI MARTURII 
DIN RĂZBOIUL NOSTRU 





In această rubrică vom consemna actele de eroism şi de merit ale poporului 
nostru în actualul război, aşa cum le învederează comunicatele oficiale, ordinele 
de zi, articolele din presă, reportajele și mărturiile acelora care au avut mijlocul 
de a le cunoaşte şi certifica. Acest material, încă incomplet și adesea desputat de 
amănuntele semnificative, care pentru omul de ştiinţă şi pentru literat sunt uneori 
mai prețioase decât generalitățile, va putea sluji, totuși, pentru o cunoaştere și ju- 
decare ulterioară a spiritului național, precum și pentru diferite creaţiuni artistice. 

La rânduirea materialului am stat la îndoială între ordinea cronologică și 
ordinea relevanței, în sens şi de valoare, și de moment reprezentativ. Și pentrucă 
în jurul Majestății Sale Regelui se grupează în mod firesc măreția faptelor de 
arme, iar vizitele Lui pe front au un caracter de aureolă, începem cu mărturiile 
prezenţei regale în crearea noii Românii, prin luptă și jertfă. Sufletul şi căpetenia 
întregii mişcări de liberare fiind Mareșalul Ion Antonescu, este firesc ca al doilea 
capitol al acestor consemnări să înfățișeze o parte din dominantele acțiunii şi gân- 
dului său. In al treilea rând, deoarece prin războiul actual s'a făcut dovada me- 
ritelor excepționale ale comandanților români și aliați, ne vom opri la faptele de 
arme ale acestor comandanţi, dintre care unii şi-au jertfit şi viața pentru realizarea 
unei lumi mai bune și mai drepte, In sfârșit, pentrucă ostaşul rămâne marele simbol 
reprezentativ pentru întreaga străduință obștească şi mai ales eroul necunoscut 
prin care jertfa anonimă asigură nemurirea neamului, dăm o seamă din faptele 
colective sau numai individuale ale armatei, o parte din nesfârşitul șir de fapte care 
ar trebui amintite. 

Ştim bine că în această epopee, în care se hotărăşte destinul neamului românesc, 
zecile de mii de vieți jertfite rămân temelia viitorului țării, Prin forța lucrurilor, 
va trebui să fim incompleți, semnalând numai o parte din nesfârșitele fapte de arme 
pe care le va veșnici istoria. Dar pomenind cu toată admirația pe unii ostași, al 
căror eroism nu a rămas necunoscut, glorificăm, prin aceste cazuri tipice, un ne- 
sfârşit număr de cazuri rămase anonime, jertfe sublime ce au trecut în bezna tăcerii 
și a necunoscutului, construind în fața lui Dumnezeu şi a istoriei o nouă fară. 

Organizând această rubrică, ce se va completa treptat, am avut prilejul de a 
constata cât de hotărită şi limpede este la aceia care răsbund, în primul rând, de 
această revistă concepția că războiul nu este o dezlănțuire de forțe cosmice, în care 
rațiunea, prevederea, inițiativa personală şi conștiința ar fi elemente neglijabile 


12* 


196 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


sau aspecte minimale. O astfel de concepţie nu este nici a țării noastre şi nici a cărtu- 
rarilor ei, ci este concepţia rusească, așa cum va rămânea pentru totdeauna fixată 
în tipicul roman Război și Pace, atât în partea de zugrăvire, cât şi în aceea de 
filosofie și interpretare a războiului. Dimpotrivă, spiritul apusean, în care ne simțim 
definitiv integrați şi pentru a cărui lumină luptăm, acordă conştiinţei întâietatea 
și rostul suprem, iar nu întâmplătorului mistic, aşa cum face slavismul. 

De altfel, în mod firesc, se vor desprinde din aspectele propriu zis militare ale 
materialului publicat aici aspectele de psihologie socială, învederând sufletul na- 
tional. Pe măsură ce amănuntele și mărturiile personale vor putea fi exprimate 
cu toată amploarea lor semnificativă, aceste pagini vor putea deveni și mai bogate 
pentru cunoaşterea necesară scriitorului și gânditorului, artistului și eticianului, 
Cu timpul, vom căuta să publicăm mai ales acel fel de mărturii semnificative, din 
care să se închege istoria sufletească a națiunii, organizând eventual şi anchete 
pentru dobândirea unui material de experiență cât mai autentic şi mai expresiv. 
De pe acum, facem apel la aceia în stare a ne trimite mărturii care să ilustreze 
tipic idealurile, sentimentele și temele mari ale omeniei româneşti, aşa cum reiese 
ea din războiul actual. In cartea sa Aspectul Psihologic al Războiului, tipărită 
în 1922 și în care au fost consemnate şi interpretate o seamă de mărturii ale ofi- 
țerilor care au trăit și condus fazele însemnate ale războiului trecut, evidențiindu-se 
astfel temele mari ale existenței şi acțiunilor omeneşti legate de lupta şi jertfa pentru 
binele patriei, profesorul D. Caracostea a izbutit să exprime o seamă din caracte- 
visticile fundamentale ale neamului nostru, adâncind experiența războiului. E ceea ce 
intenționăm a realiza aici, aducând, alături de materialul prielnic unei cunoașteri 
mai temeinice, și piosul nostru omagiu acelora care s'au jertfit și au luptat pentru 
o viață națională mai dreaptă şi mai creatoare. 

Petru Comarnescu 


M. S. REGELE PE FRONT 


Prima vizită a M. S. Regelui pe front a fost în zilele de 9 și 10 Iulie. Repro- 
ducem după « Monitorul Oficial» din 5 August momentele însemnate ale aceste! 
vizite pe front : 

« Majestatea Sa Regele, însoţit de Şeful Casei Militare și Adjutantul de 
serviciu, a sosit Miercuri ọ Iulie dimineaţa, în gara Zorleni, unde a fost în- 
tâmpinat de d-nii: General Ion Antonescu, Conducătorul Statului și coman- 
dantul de căpetenie al forţelor româno-germane, Şeful Marelui Cartier General, 
comandant al armatei respective, Șeful Misiunii Germane în România şi ofi- 
ţerii din statele majore respective. 

După expunerea situaţiei generale de pe întreg teatrul de operaţiuni, Ma- 
jestatea Sa Regele împreună cu d. general Ion Antonescu, însoţit de suită, au 
plecat în automobile să inspecteze frontul. Ajunşi la Comandamentul unei 
mari unităţi din regiunea Fălciu, după ce Majestatea Sa s'a interesat de desfă- 
şurarea operaţiunilor locale, a mers la un post de observaţie înaintat de pe malul 
Prutului, de unde a urmărit atacul trupelor noastre pe înălțimile dela Est de Prut. 
Majestatea Sa Regele a observat înaintarea infanteriei şi tragerile infanteriei. 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 197 


D. general Ion Antonescu şi comandanții respectivi au dat Majestății Sale 
Regelui toate explicaţiunile asupra luptelor ce se desfăşurau. 

In urmă, Majestatea Sa Regele a inspectat o ambulanţă divizionară instalată 
în imediata apropiere a frontului. Aici Majestatea Sa a vorbit cu răniții care 
soseau de pe linia de luptă, interesându-se de starea fiecăruia şi împrejurările 
în care au fost răniți. Majestatea Sa a împărțit răniților ţigări şi cuvinte de îm- 
bărbătare, 

In după amiaza zilei de g Iulie, Majestatea Sa Regele împreună cu d. general 
Ion Antonescu au inspectat postul de comandă al unei alte Mari Unităţi aflat 
pe Prut în regiunea Albiţa. 

Comandantul Marii Unităţi a raportat felul cum s'au desfăşurat operaţiile 
în dimineaţa zilei. Majestatea Sa s'a interesat de aproape de funcţionarea Coman- 
damentului şi transmisiunilor acestei mari unităţi; de asemeni de situaţia apro- 
vizionărilor cu muniţiuni şi hrană şi de modul cum sunt evacuaţi răniții. 

Majestatea Sa Regele a avut prilejul să asiste la transportul auto al unor 
unități către front. 

In ziua de 10 Iulie, Majestatea Sa Regele, împreună cu d. general Ion Anto- 
nescu şi suita, au descins în gara laşi. De aici, în automobile, au trecut în Ba- 
sarabia. Străbătând drumurile basarabene, pe alocuri desfundate de ploi, au 
sosit la postul de comandă al unei Mari Unităţi care lupta în codrii Vărzăreştilor. 
Comandantul Marii Unităţi a arătat în detalii operaţiunile executate de trupele 
sale în zilele precedente şi în ziua în curs, Majestatea Sa a urmărit cu viu interes 
desfășurarea evenimentelor şi s'a interesat de starea trupelor. 

La toate unităţile întâlnite în drum Inalţi:i Oaspeți s'au oprit și au cercetat 
situaţia şi însărcinările unităţilor, 

In după amiaza de 10 Iulie, Majestatea Sa Regele a vizitat unele unităţi 
de aviaţie germane. Majestatea Sa a fost întâmpinat de comandanții unităţilor 
de aviaţie germane şi un mare număr de aviatori, care au primit cu deosebit 
entuziasm această neașteptată onoare. Comandanții unităţilor au dat Majestății 
Sale explicaţiuni relative la operaţiunile în curs. Majestatea Sa a asistat la îna- 
poierea de pe front a unei puternice formaţiuni aeriene germane şi a cerut să-l 
fie prezentate echipajele care în cursul acelei ieșiri repurtase victorii aeriene. 
Majestatea Sa a felicitat călduros pe aviatorii germani, 

Inapoindu-se la Iaşi, Majestatea Sa Regele a vizitat Spitalul Sf. Spiridon. 
La sosire a fost întâmpinat de medicul şef al spitalului şi de întreg corpul 
medical. 


Majestatea Sa a trecut pe rând în toate saloanele unde erau îngrijiţi răniții, 
oprindu-se mai ales la paturile ofiţerilor şi ale răniților grav, români şi germani. 
“Tuturor le-a împărţit cuvinte de încurajare şi Inalta Sa gratitudine pentru pur- 
tarea lor vitejească. Din partea Majestății Sale s'au distribuit răniților țigări. 

Spre seară, Majestatea Sa Regele s'a înapoiat în gara Iaşi. Inainte de plecare, 
Majestatea Sa a arătat d-lui general Jon Antonescu, Conducătorul Statului şi 
comandantul de căpetenie al trupelor româno-germane, Inalta Sa satisfacţiune 
pentru timpul petrecut pe front şi admiraţia Sa pentru frumoasele rezultate 
obţinute în operaţiuni de bravele noastre unităţi 2. 


198 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


M. S. Regele și Marcşalul Antonescu în Transnistria 


La sfârşitul lunii August, presa a descris vizita M. S. Regelui pe pământul” 
Basarabiei şi al Transnistriei. Impreună cu d. Mareşal Antonescu a vizitat 
Tighina, apoi s'a îndreptat spre Tiraspol, trecând pe podul de pontoane. « La 
Tiraspol, în piața oraşului, o companie de onoare prezintă arma Majestății 
Sale Regelui. Comandantul oraşului dă raportul; o delegație de transnistrieni 
urmaşi ai vechilor răzeşi ai lui Ştefan cel Mare, pe care astăzi armatele glorioase 
româno-germane i-au scăpat de urgia bolșevică, întâmpină pe Majestatea Sa 
Regele cu tradiționala pâine şi sare. In fruntea delegației este d. dr. Smochină 
şi primarul orașului Tiraspol, Petru Torpan. 

D. profesor George Alexianu, guvernatorul noii provincii dezrobite, ex- 
primă bucuria românilor transnistrieni de a vedea pe Regele lor, pe Regele 
tuturor năzuințelor româneşti, pe pământul Moldovei întregite pe vecie. 

D. dr. Smochină, reprezentantul Românilor transnistrieni, arată că datorită 
vitejiei fără precedent a armatelor Regelui Mihai I, conduse cu atâta bravură 
de Mareşalul Antonescu, Nistrul nu va mai fi hotar între fraţi. Majestatea Sa 
Regele stă de vorbă îndelung cu Românii transnistrieni, interesându-se de traiul 
lor de iad, sub tirania bolşevică. Automobilul regal pleacă mai departe, trecând 
prin oraș, apoi ia drumul către front. Peste câtva timp, Majestatea Sa Regele 
şi Mareşalul Antonescu se opresc la un aerodrom. Aici se află un grup de viteji 
aviatori români, încercaţi în lupte grele şi încununate cu laurii victoriei în toate 
cele 6o de zile de război. Majestatea Sa Regele și Mareşalul Antonescu vin 
să-i răsplătească pentru eroismul de care au dat dovadă aceşti zburători în lup- 
tele pentru dezrobirea Basarabiei și, acum, în bătălia decisivă pentru cucerirea 
celui mai însemnat port la Marea Neagră: Odesa. Intr'una din aceste lupte, 
o escadrilă românească, după ce a doborit şase avioane bolşevice, a pierdut 
pe temerarul ei comandant lt. comandor Alexandru Popişteanu. 

Adânc impresionat de pierderea suferită de aviația română prin moartea 
glorioasă a comandorului Popişteanu, Majestatea Sa Regele îşi exprimă dorinţa 
de a merge la căpătâiul bravului zburător. 

La Catedrala din Tighina, străjuit de patru camarazi, pe un catafalc acoperit 
cu tricolorul românesc, doarme somnul de veci comandorul Popişteanu. Este un 
moment solemn. Majestatea Sa Regele, întâmpinat de un sobor de preoţi, intră 
în Catedrală şi se inclină în fața catafalcului în care zace zburătorul-erou. 

Majestatea Sa Regele asistă în picioare, cu capul plecat, la întreaga slujbă 
a înmormântării comandorului Popişteanu. La sfârșit, Suveranul aşează pe 
pieptul eroului crucea ordinului « Mihai Viteazul » şi insignele ¢ Virtuţii Aero- 
nautice » de aur cu care acest as al aviaţiei româneşti fusese decorat cu câteva 
zile înainte, dar pe care eroica lui moarte nu l-a lăsat să le vadă strălucind pe 
pieptul său ». 


M. S. Regele și Mareșalul Antonescu pe frontul Odesei 


e Majestatea Sa Regele şi Mareșalul Ion Antonescu vizitează settorul de luptă 
dela Odesa unde bolşevicii încearcă prin disperata lor apărare să păstreze încă 
acest însemnat port la Marea Neagră. 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 199 


Sute de vehicule se scurg necontenit în susul și josul şoselei care merge 
de-a-lungul căii ferate spre Odesa, acum complet distrusă de către bolşevici. 
Străbaţi zeci de kilometri până când găsești un sat, o așezare omenească de-a- 
lungul lanurilor năpădite de bălării și lăsate în părăsire. Ici-colo, se văd încă 
urmele capcanelor şi minelor puse de bolşevici în retragere. Acum ele sunt 
distruse şi masate de pionierii români. 

Majestatea Sa intră într'o zonă recent cucerită de către bravele trupe ro- 
mâne. Un ofiţer motociclist dela o unitate de linia întâi întâmpină pe Ma- 
jestatea Sa Regele şi porneşte în fruntea coloanei de automobile pentru a arăta 
drumul. Incepe să se simtă tot mai mult apropierea frontului. Convoaie de 
prizonieri bolşevici sunt conduse spre interior; gropi de obuz au răscolit semă- 
năturile. Bombele grele ale aviaţiei noastre au lăsat cratere de vulcan de-a-lungul 
șoselei, arătând că aici luptele au fost înverşunate şi că bolșevicii s'au hotărît 
cu greu să părăsească poziţiile. Majestatea Sa Regele şi Mareșalul Ion Antonescu 
păşesc acum într'o zonă unde ostaşii noştri au presărat cu adăposturi indivi- 
duale tot câmpul. O pădurice din apropiere este retezată de obuzele care s'au 
tras până acum. 'Tancuri distruse, baterii de artilerie scoase din luptă, arată 
că acest teren a fost cucerit pas cu pas după lupte grele, în care vitejii soldaţi 
români mau precupeţit niciun efort. Majestatea Sa Regele și Mareșalul 
Antonescu se află acum la postul de comandă avansat al unei unităţi din 
linia întâi. 

Suveranul se interesează îndeaproape de situaţiunea operaţiunilor din sec- 
torul Odesa. I se raportează că trupele noastre se găsesc pretutindeni în 
înaintare. 

După ce dă unele indicaţiuni, Majestatea Sa se îndreaptă spre un alt post 
de comandă, bine străjuit de artileria antiaeriană. 

In timp ce Majestatea Sa Regele și Mareșalul Antonescu se aflau la acest 
post, trei avioane de bombardament inamice își fac apariția. Ele trec la o înăl- 
time destul de mică pe deasupra postului de comandă unde se află Majestatea 
Sa Regele și Mareşalul Antonescu. Aparatele bolșevice se întorc apoi spre pă- 
duricea unde se aflaseră, cu câteva minute mai înainte, Suveranul şi Mareşalul 
României. Majestatea Sa Regele, cu un calm de luptător oţelit, urmărește de 
afară zborul avioanelor dușmane. Imediat, artileria nostră antiaeriană intră în 
acţiune. Dela prima salvă, puncte negre de fum încadrează perfect cele trei 
bombardiere bolșevice. O nouă salvă a tunurilor antiaeriene româneşti și bom- 
bardierul bolşevic din dreapta începe să coboare vertiginos spre pământ. Un 
nor de fum gros se înalță de pe locul unde a căzut avionul inamic. 

După câteva minute, comandantul unităţii antiaeriene vine la postul de 
comandă şi raportează Majestății Sale Regelui. Majestatea Sa Regele se arată 
în întregime satisfăcut de precizia tirului artileriei noastre antiaeriene. Unul 
din avioane a căzut chiar în fața ochilor Majestății Sale, iar alte două ceva mai 
departe, tot în liniile noastre. 

Suveranul şi Mareşalui Antonescu iau masa la popota ofiţerilor corpului. 
După masă, Majestatea Sa îşi ia rămas bun dela generalii şi ofiţerii prezenţi, 
îndreptându-se spre altă parte a frontului s. 


200 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Vizita la Comandamentul unei Mari Unităţi 


Sosind în câteva maşini văruite cu noroi, pentru a nu călca consemnul 
camuflajului de rigoare în aceste sectoare, M. S. Regele şi d. Mareșal Antonescu, 
însoțiți de suita obișnuită, au coborit la Comandamentul Marii Unităţi che- 
mate să lămurească în această zonă soarta Odesei. 

Intâmpinaţi de d-nii general Ciupercă, general Sănătescu, general Ioanovici, 
general Atanasiu, colonel Creţulescu, Suveranul și Conducătorul coboară voioşi 
şi păşesc cu prietenie şi încredere printre rândurile de ofiţeri și soldaţi ai Co- 
mandamentului, — îngrămădiţi într'o admirabilă neorânduială, — spre postul 
de comandă. 

Conferinţa a fost lungă și n'a fost întreruptă nici de zgomotul infernal pe 
care l-a provocat un grup de vreo 20 avioane inamice. 

Unul după altul, trei mari avioane inamice de bombardament au fost lovite 
în plin şi pornite spre pământ în imense vâlvătăi de flăcări, 

Trei rânduri de aplauze, pentru cei ce le-au ochit, le-au însoțit în scufundarea 
lor pentru totdeauna spre pământ, 


După terminarea conferinţei de Stat Major la care au luat parte numai 
generali și ofițeri superiori, Majestatea Sa Regele și d. Mareşal Antonescu s'au 
întreţinut cu ofiţerii Comandamentului. 

Conducătorul chiamă mai aproape pe preotul maior al corpului, intere- 
sându-se de populaţia regiunii și de activitatea creștinească pe care o depune. 
Inalții oaspeţi au aflat cu bucurie că în această regiune au fost botezați, dela 
5 la 24 August, de preotul maior Altonie Fraveschi, 1203 copii, 

D. Mareșal se interesează despre cele petrecute cu prilejul atacului ae- 
rian inamic, apoi şi-a îndreptat paşii către bateria de apărare antiaeriană, 
aşezată în apropierea comandamentului, întreţinându-se cu locot. Const, V. 
Babii, comandantul bateriei, şi cu cei doi caporali ochitori Neamţu Gh. şi 
Alexandru Vasile, care mărturisesc că au la activul lor — fiind de scurt timp 
pe front — nouă avioane doborite. 

Suveranul şi Conducătorul le strâng mâna. D. Mareșal se interesează dacă 
au primit vreo decorație. 

— Au fost propuși, răspunde comandantul bateriei. 

— Să fie decoraţi, dispune Conducătorul. 


MAREȘALUL ION ANTONESCU 
Proclamaţia Dezrobirii 


Prin comunicatul din 25 lule al Comandamentului frontului româno-german 
din România s'a vestit : « Lupta de dezrobire a brazdei din Răsărit sa terminat, 
Din Carpați şi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune ». Ocu- 
parea Chișindului fusese anunțată în comunicatul din 17 Iulie. La 20 Iulie s'a dat 
următoarea proclamaţie semnată de Generalul Ion Antonescu : 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 201 


Basarabeni, Bucovineni, 


Cu vrerea Domnului, prin sângele eroilor noștri și al bravilor aliaţi ger- 
mani, am izgonit de pe pământul strămoșesc pe dușmanii Neamului, redându-vă 
libertatea şi credinţa, onoarea şi drepturile. 

Am prăvălit stăpânirea întunericului care a pustiit bisericile, casele şi avutul 
vostru. 

Am spulberat cu vitejia ostașilor cutropirea sălbatică a celor ce v'au ţinut 
în robie și au răspândit pe pământul nostru moartea şi focul. 

Ne întoarcem răzbunători în glia moldovenească a lui Ştefan cel Mare, 
reașezând deapururi temeliile Neamului românesc. 


Basarabeni şi Bucovineni, 


Anul zbuciumat de umilire și nedreptate, de cutropire şi vrajbă a luat sfârşit, 

Aţi simţit prin propria voastră suferinţă, prin sărăcia şi umilirea în care 
aţi trăit, ce înseamnă comunismul, 

Aţi putut judeca singuri că viaţa fără libertate şi proprietate, fără dreptate 
și familie, fără biserică și lumină, este mai cumplită decât moartea. 

Eroii și bravii armatei noastre v'au liberat! 

Cinstiţi-le jertfa şi lupta prin fapta voastră! 

Din încercarea şi jertfa noastră, să luăm învăţătură. 

Un Neam trăieşte și se înalță prin fapta de credinţă şi luptă, prin munca 
și zbuciumul fiecăruia din fiii lui. 

Din cenușa robiei şi din rănile încercării, să ridicăm azi noi temeiuri de 
viaţă. 

Trecutul s'a stins, să întemeiem viitorul. 

'Trebue să ștergem toate urmele prădătorilor şi să distrugem toate uneltele lor. 

Voi conduce Eu însumi organizarea Basarabiei şi Bucovinei şi voi reface 
toate așezările. 

In popasul acestui an de prăbușire, Țara noastră, vechea noastră Patrie, 
s'a schimbat. 

O domnie nouă și curată, o nouă ordine întemeiată pe cinste şi muncă, pe 
dreptate şi adevăr, stă azi chezăşie a viitorului. 

Vom duce lupta și înnoirea mai departe, prăvălind în ţăndări tot ce a împie- 
dicat Neamul nostru să se înalțe. 

Românii vor fi cu adevărat stăpâni în Țara lor, iar ţăranii vor simţi cu 
adevărat bucuria muncii şi rodul pământului lor. 

Voi veghea până la moarte ca drepturile voastre să fie simţite, ca viața nouă 
ce întemeiem să șteargă toate amintirile păcatelor noastre din trecut. 

Prindeţi-vă, dar, cu încredere, în rolul de muncă pe care îl începem astăzi. 


Basarabeni și Bucovineni, 


Prin disciplină, prin ordine, prin muncă, păşiţi în marşul învierii naţionale. 
Sub scutul armatei dezrobitoare, porniţi la fapta nouă. 
Am plătit scump blestemul greşelilor trecutului. 


202 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


Să răzbunăm prin vrednicia noastră de azi, uitarea de ieri. 

Meritaţi-vă morţii, meritaţi-vă Patria! 

Trăiască România! 

Trăiască Regele nostru Mihai I! 

Trăiască aliații noştri şi Marele Conducător al Germaniei, Adolf Hitler! 


General Ion Antonescu 


După un an de domnie glorioasă — 
După un an de guvernare dezrobitoare 
6 Septemwrie 1940 — 6 Septemorie 1941 


Fragmente din proclamația Mareşalului Ion Antonescu către tard: 


Români ! 

După un an de trudnică muncă şi de zbuciumare credincioasă pentru 
Neam, pentru Rege şi pentru Dreptate, vă înfăţişez împlinirile şi strădania, 
pentru ca să mă judecaţi toţi, şi Istoria să ne asculte mărturisirea. 

Am primit, la 6 Septemvrie 1940, zbuciumata povară a unui Neam frânt, 
lingur, dezonorat, dezorganizat şi descurajat. 

'Temeliile noastre de viaţă fuseseră zdrobite de descompunerea morală şi 
prăbuşirea sfintelor granițe... 


Români ! 

Să nu uitaţi. 

Eram atunci la un pas de cutropirea în afară şi zbuciumul dinăuntru era 
sfâşietor, 

M'am străduit să dau Țării onoarea și dezrobirea şi să şterg petele neiertă- 
toare ale trecutului, fiindcă fără onoare și drepturi, fără încredere şi dreptate, 
un Neam nu poate trăi. 

V'am cerut să mă ascultați. 

V'am cerut să mă urmaţi. 

V'am cerut să-mi daţi încredere. 

Şi, mai ales, v'am cerut să regăsiţi în suflete viforul drepturilor şi al cre- 
dinţei strămoșilor, mândria de Români şi onoarea de a aduce tot ceea ce inima 
și trupul românesc sunt în stare să dăruiască prin credință, prin muncă și prin 
jertfă, pentru Neam şi pentru Rege. 

Rezemat pe această încredere, pe acest suflet nou al Țării, am putut să ţes 
iarăși firele soartei noastre de peste graniţe, legând România printr'o alianță 
demnă cu Germania, Italia şi Japonia, care putea să ne asigure nu numai li- 
niştea, apărându-ne de cutropirea rusă și bolşevică, dar avea să ne aducă re- 
împlinirea sfintelor noastre drepturi. 

I-am dat alianței fidelitatea unui Neam care vrea să-și păstreze onoarea și 
pământul. 

De atunci am primit înţelegerea marelui Popor German și a Poporului 
Italian, sprijinul statornic și curat al Fiihrerului Cancelar Adolf Hitler, și daru ] 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 203 


de sânge al soldatului german care a luptat pe pământul românesc, umăr la 
umăr, pentru dezrobire şi pentru civilizaţie. 

Am spus numai atunci, când am încheiat această alianţă, temelie de drepturi 
și dreptate, că nu trădez nimic din ce este românesc şi că lupt pentru înălțarea 
demnităţii noastre. 

Azi, Români, puteţi să vă daţi seama cu toții că Țara noastră nu mai este 
singură, că am putut salva prin această alianță nu numai fiinţa teritoriului 
nostru frânt, pe care îl amenințau hoardele comuniste, dar am putut să dezrobesc 
pământuri româneşti, prin lupta dela Răsărit, spălându-ne dezonoarea prin 
sângele ostaşilor noștri... 

In acest an de trudă, de luptă şi de jertfă, Armata a adus cea mai însânge- 
rată şi mai sfinţită contribuţie. 

De aceea, ei trebue să-i închinăm cel dintâi gând de recunoştinţă la capătul 
acestui an de dezrobire. 

Români ! 

M'am străduit, în acest popas, ca şi înăuntru să refac temeliile zdruncinate 
şi să ridic credinţele de totdeauna, gospodăria şi munca. 

Ceea ce am înfăptuit în această vreme este hotărît o ridicare a puterilor 
românești deasupra cutropirei străine, prin românizarea vieţii și proprietății 
asuprite de vâscul semit, şi descătuşarea noastră, prin legi de românizare, 

Din înfăptuirile Guvernului pe care vi le prezint, veţi judeca singuri că 
n'a fost ogor de viață naţională, începând cu armata "Țării, trecând la agricultura 
românească şi la mărirea producţiei noastre, la ordinea şcolară, a justiţiei şi a 
finanţelor Statului, a sănătăţii şi a muncii, a comunicaţiilor și a operelor sociale, 
fără ca pretutindeni să nu se simtă pași noi de muncă și de înfăptuire, piatră 
nouă de zidire şi de înălţare. 


Români, 


In acest an au fost ceasuri grele pentru Neam şi au fost ceasuri cumplite 
pentru mine. 

Dumnezeu ne-a ajutat să le biruim şi să facem dintr'un început de înfrân- 
gere un an de dezrobire naţională. 


Români, 


Azi se dă în lume o luptă fără seamăn. 

Incleştarea vieţii şi a gândului a aruncat asupra Europei nu numai sânge 
cutropitor, dar ameninţarea gravă a anarhiei și a prăbuşirii comuniste. 

Suntem angajaţi într'o luptă sfântă, grea, necruțătoare, așa cum altădată 
Voievozii noştri luptau cu primejdii şi furtuni neînchipuite, păstrând aici în 
Carpaţi şi Dunăre lumina veșnică a civilizaţiei creştine. 

Să fim trezi, încrezători şi puternici, pentrucă veacurile îşi așează drumul, 
azi, sub ochii noştri. 

Acelora care s'au jertfit pentru Neam și pentru Rege, acelora care au luptat 
pentru Lege şi pentru Biserică, Neamul le închină azi toată tresărirea gliei ro- 
mânești, dezrobită prin jertfa lor. 


204 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


Cutremuraţi de sângele martirilor, să jurăm toţi, în faţa mormântului lor, 
că, uniți şi credincioși, muncitori şi Români, vom ști să le cinstim jertfa și să 
dăm Patriei tot ceea ce ei au fost în stare să-i dăruiască. 

Români, 

Un an de muncă s'a încheiat. 

Un an de luptă şi de zidire începe. 

Să ne turnăm în suflete şi în trupuri toată porunca ceasului de față. 

Dezrobirea n'a fost numai o dezrobire de pământuri, ea a fost o chemare 
nouă a Neamului nostru spre mari împliniri şi noi destine. 

Pentru vetrele strămoșilor ; 

Pentru credinţa părinţilor; 

Pentru mândria noastră; 

Pentru dreptul copiilor noştri; 

Pentru veșnicia românească; 

Cu Dumnezeu înainte! 

Trăiască Regele! 

Trăiască România! 

Mareşal Antonescu 


Mareșalul Antonescu la Chişinău 


« De câteva zile, Chişinăul — capitala Basarabiei românești — e din nou în 
stăpânirea românească. Generalul Conducător a vizitat ieri Chişinăul. Pe cât 
de mare i-a fost bucuria şi mulțumirea sufletească pentru strălucitoarea biruință 
a ostașilor români, pe atât de profundă mâhnire sufletească a avut Generalul, 
în clipele când a intrat în Chișinăul care astăzi e numai ruine. 

Primul lucru pe care Generalul Conducător l-a făcut, de îndată ce pașii 
săi biruitori au călcat printre ruinele Chişinăului, a fost o vizită la Guverna- 
torul Basarabiei. 

Generalul Conducător arată capilor autorităţilor ce trebue să se facă de 
îndată. Grija cea mare a Generalului se îndreaptă spre populația românească 
ce a mai rămas. Se iau măsuri spre ajutorarea ei de îndată. Serviciile admi- 
nistrative se şi instalaseră în oraş. Generalul convoacă personal pe șefii lor 
și le ordonă ce trebue să facă, cum trebue să lucreze, 

e Să se salveze ce mai e cu putință dea fi salvat? — dorește Generalul, 

Cu sufletul sfâşiat Generalul Conducător intră în Catedrala Chişinăului. 
Mai bine zis printre ruinele ei, căci nemernicii care au plecat, după ce au pro- 
fanat acest locaş, au turnat benzină și i-au dat foc. Cea mai mare parte a fost 
distrusă. N'au rămas decât zidurile, 

Şi aici Generalul ia măsuri ca de îndată să se aducă arhitecţi, pictori 
şi să înceapă opera de refacere a sfântului locaș. 

— Până la refacerea sfintei Catedrale, să se facă slujba religioasă în altă 
biserică mai mică, dacă există vreuna care a scăpat nemaipomenitei barbarii — 
spune Generalul Conducător. 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 205 


După aceea, Generalul se opreşte în câteva străzi unde cercetează amă- 
nunţit materialul de război, în mare parte nou nouţ, lăsat de bolşevici în re- 
tragerea lor în debandadă. 

Sunt câteva tunuri neatinse. 


In mijlocul « tankiștilor » 


Generalul își continuă apoi inspecţiile pe frontul de dincolo de Chişinău, 
spre Nistru, 

Vizitează încă una din numeroasele unități române care s'au distins în mod 
deosebit în lupte. E mai mulţumit ca oricând. Are și de ce — pentrucă din nou 
a ajuns în mijlocul bravilor săi ostași. 

E o divizie blindată, o unitate care s'a evidenţiat în mod cu totul strălucit 
în luptele date în faţa Chişinăului. 

După afirmaţiile ofiţerilor de Stat Major germani, această divizie blin- 
dată a luptat în mod supraomenesc. Niciun obstacol nu i-a putut rezista în cale. 

In luptele ce se duceau acum câteva zile în fața Chișinăului, o mare unitate 
a fost prinsă din două părți de forţe ruseşti. Divizia blindată română a fost 
chemată de îndată pentru atacul şi despresurarea acelei mari unități. 

Deși, din cauza ploilor, terenul era desfundat şi deși chiar giganticele mașini 
« Skoda» au întâmpinat dificultăţi în traversarea drumurilor, în unele locuri 
nemaiputându-se urni, — comandantul Diviziei blindate hotărăște imediat să 
nu se întârzie nimic şi dă ordin să se pornească de îndată la ajutorarea trupelor 
încercuite. Cu carele de luptă care înnotau în noroi până în șenilele de sus, 
pornesc către flancul inamic. 

Infanteria, care nu putea înainta, fusese urcată pe carele de luptă. 'Trebuia 
să se ajungă cât mai grabnic pentru a se începe un atac viguros în flancul inamic. 

Atacul se produce. 

Ruşii sunt în derută și fug dezordonat în faţa acestui formidabil atac. Si- 
tuaţia devine din ce în ce mai favorabilă pentru eroica Divizie blindată, care 
îşi reia marșul regrupată, pentru a izgoni inamicul şi pentru a împlânta dra- 
pelul românesc în capitala Basarabiei. i 

Motocicliştii Diviziei blindate surprind o coloană bolșevică din care fac 
mulţi prizonieri. Printre ei sunt doi ofiţeri de Stat Major din armata roșie. 
Asupra acestora se găsesc planurile atacurilor pe care bolşevicii proiectau să le 
dea în flancul şi în spatele trupelor noastre care înaintau spre Chișinău. 

Generalul comandant al Diviziei ordonă de îndată să se verifice veracitatea 
acestor planuri. 

Cu ajutorul altor unităţi motorizate şi al aviaţiei, se verifică dacă prescrip- 
ţiunile din ordinele bolşevice erau reale. Se constată că tot ce i-a căzut în mână 
e adevărat. 

De îndată o brigadă motorizată porneşte într'un iureş şi atacă unităţile bol- 
şevice care se grupau în vederea apărării Chișinăului, răspândindu-le. 

Din nou panică şi moarte în rândurile celor care voiau să apere Chişinăul. 
Se dejoacă astfel planul bolşevic. 


206 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Şi, în continuare, brigada motorizată își reia direcţia către obiectivul care 
i se indicase. 

La porţile Chişinăului, lupta devine din ce în ce mai înverşunată. Primele 
elemente au luat contact cu inamicul. O luptă scurtă. Fulgerătoare. Şi alţi pri- 
zonieri sunt conduși în faţa comandantului Diviziei blindate spre a fi cercetaţi 
cu atenție. 

Se constată că alţi doi ofiţeri de Stat Major au căzut în mâinile noastre. 
Asupra lor se găsesc planurile de apărare ale Chişinăului, planuri pe care ei 
își bazaseră organizarea întregii rezistenţe. 

Uluitor și drăcesc plan. 

Istoria Războiului îl va arăta în toată mârşăvia lui. 

Numeroasele forțe bolşevice sperau să facă din Chişinăul românesc o ci- 
tadelă roşie care să reziste timp îndelungat. În urma acestor informaţiuni, co- 
mandantul Diviziei blindate înţelege care e punctul slab din apărarea Chi- 
şinăului și ordonă să se activeze de îndată pe această direcţie. Ceea ce se şi face. 

Din nou un atac, un iureş extraordinar al Diviziei blindate. 

Inamicul surprins total e dezorientat și căile de retragere îi sunt amenințate. 

Cei care pot se retrag în dezordine, lăsând în urma lor depozite de material 
şi muniții. Apoi, triumfătoare, eroica Divizie blindată română, după ce înfige 
drapelul românesc la porţile Chișinăului, își continuă biruitorul ei drum spre 
malul Nistrului. 

Acolo a ajuns-o Generalul Conducător. 

De îndată tankiștii noștri sar de pe giganţii de fier și fac careu, dând onorul 
Generalului. 

Generalul Conducător, însoțit de Şeful Marelui Cartier General şi ofiţerii 
de Stat Major, după ce primește raportul, trece în revistă trupa. 

— Bună ziua, băieţi. 

— Să trăiţi! — izbucnește răspunsul, din piepturile bravilor noștri tankişti. 

Generalul se opreşte din când în când și dă mâna cu ostaşii. Apoi se adre- 
sează, cu următoarele cuvinte: 

— V'am urmărit în acţiunea voastră şi am avut satisfacția că instrucţia 
ce aţi primit-o dela comandanții voştri şi-a dat roadele în lupta însufleţită ce aţi 
dat-o pentru înălțarea Neamului Românesc. 

Vă felicit în numele armatei şi naţiunii. 

Mergeţi înainte pe calea gloriei». 

(Ziarele, cu data de 29 Iulie 1941) 


Consacrarea meritelor Generalului Antonescu 


În ziua de 6 August, d. General Ion Antonescu, Comandantul de Căpetenie 
al Armatelor germano-române din România, s'a întâlnit cu Fiihrerul Cancelar 
Hitler undeva pe frontul de Răsărit. Fihrerul a adus mulțumiri d-lui General 
Antonescu pentru splendida comportare a armatei româneşti şi şi-a exprimat 
bucuria că Bucovina şi Basarabia au fost recucerite prin eroismul soldaţilor ro- 
mâni şi germani. Aducând elogii Țării Românești, Fiihrerul a pus pe pieptul 
Generalului Antonescu Crucea de Fier în gradul de cavaler, clasa I şi clasa a II-a, 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 207 


astfel Generalul nostru fiind primul străin decorat cu ordinul de cavaler al 
Crucii de Fier, distincţiune care se acordă vitejilor între viteji. 

Pe ziua de 21 August, Generalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului 
şi Comandantul de Căpetenie al Armatei, a fost înălţat la demnitatea de Ma- 
reşal al României. Decretul Regal menţionează că această înălţare s'a făcut 
« pentru servicii aduse Patriei şi Tronului pe câmpul de bătaie în conducerea 
războiului nostru sfânt pentru dezrobirea hotarelor de Răsărit». 

Tot pe ziua de 21 August, M. S. Regele Mihai I a conferit Comandantului 
de Căpetenie al Armatei noastre ordinul Mihai Viteazul, clasa I-a, + pentru 
merite cu totul excepţionale în comanda armatelor române şi germane, în cursul 
marilor lupte dintre Nistru şi Bug — pentru continuarea războiului sfânt, care 
au condus la zdrobirea trupelor bolșevice şi eliberarea de sub tirania sovietică 
a populaţiei transnistriene, cât şi pentru curajul şi spiritul de jertfă manifestat 
în situaţiile cele mai grele, când, prin prezenţa sa în primele linii şi dispoziţiunile 
date pe câmpul de luptă, a dus la victoria unităţilor celor mai greu încercate ». 

Fiihrerul-Cancelar Hitler a decorat cu Crucea de Fier clasa I-a pe Ge- 
neralul de Corp de Armată Petru Dumitrescu și pe Generalii de Divizie Ra- 
coviță şi Avramescu, decoraţiile fiind înmânate de Generalul von Schobert, 
comandantul armatei germane pe frontul de Răsărit. 

M. S. Regele Mihai I a decorat cu ordinul Mihai Viteazul pe trei coman- 
danţi de mari unităţi germane de pe frontul român, decoraţiile fiind înmânate 
de Mareşalul Antonescu pe front. 


Personalitatea Mareşalului 


Revista Monatshefte din Berlin a publicat următorul articol al d-lui profesor 
Mihai Antonescu, vice-președinte al Consiliului de Miniştri, intitulat « Generalul 
Antonescu »: 

« Sunt ceasuri de plumb greu în viaţa unui Neam, când providenţa aruncă 
asupra lui poveri zdrobitoare și tragice. 

Dacă în aceste răscruci întunecate n'ar apărea, trimişi de providenţă, mari 
răzbunători de înfrângeri, luminători de drumuri, despicători de viaţă nouă, 
multe Neamuri şi-ar frânge condamnate prezenţa lor în Istorie. 

România se găsea în 1940 în prag de prăbușire. 

Granițele se rupeau neputincioase. 

Ordinea morală şi instinctul naţional erau amorţite la capătul unei tragice 
Domnii. 

Cugetele erau descurajate. 

Armata era umilită. 

Națiunea își pierduse fiorul vitalităţii. 

Iar Statul — o masă de ruine în care dărâmăturile granițelor tăiau toate 
drumurile. 

In aceste ceasuri apare, providenţial, Generalul Antonescu în istoria noastră 
politică, militarul care îşi aşezase viaţa pe o carieră de strălucire ostăşească. 

Sobru și vijelios, puternic şi neiertător, fostul Şef al operaţiunilor dela Marele 
Cartier General, fostul Șef de Stat Major al Armatei, reprezentase până atunci 


208 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


pe Catonele inadaptabil spiritului demoralizant al mediului politic şi amenin- 
ţarea înnoitoare de moravuri. 

Ostracizat, închis, umilit, Generalul Antonescu își mărturisise experienţa, 
zidind din ea, alături de valoarea militarului, marea credință a Omului de Stat. 

Cu instinct sigur, el a schimbat drumul politicii noastre externe și a aşezat, 
întrun popas scurt, Națiunea Românească în cadrul Axei, legându-şi printr'o 
loială adeziune la Pactul Tripartit toată misiunea sa românească de nouă orientare, 

Alergând la Berlin și la Roma, întemeind pe brava mărturisire a adevărului 
o loială încredere şi caldă înţelegere a Marelui Fiihrer Adolf Hitler, Generalul 
Antonescu s'a întors în "Țară consolidat din punct de vedere extern şi gata să 
se pregătească pentru marea bătălie ce avea să vină. 

In ordinea internă a pornit, cu aceeași vijelioasă putere, o totală înnoire. 

A trimis în judecată pe răspunzătorii trecutului. 

A reformat adânc structura societății noastre, scuturând-o de vâscul străin, 
prin legea antisemită care a expropriat bunurile evreilor în favoarea burgheziei 
și muncii româneşti. 

A râvnit să dea tineretului Neamului tot rostul în opera de înnoire; 

Și şi-a închinat armatei munca de consolidare, 

A pregătit războiul și l-a purtat pe câmpul de bătae, unind sub comanda 
lui trupe germane şi române, sânge german și sânge român pe pământul dezrobit. 

Increderea pe care i-a arătat-o Fiihrerul, dându-i Comandamentul germano- 
român în sectorul de Sud al frontului, a însemnat cinstirea Națiunii Române 
şi dovada că ea putea să se încreadă pe deplin în marele sprijin german şi în 
marele suflet al Fiihrerului. 

Sub Generalul Antonescu, Neamul Românesc trebue să-și urmeze fără 
șovăire, drumul său de împlinire de drepturi, pentru a da Națiunii satisfacția 
justiţiei naţionale. 

Reorganizarea Statului şi reîntruparea naţională într'un spirit nou vor adăuga 
Generalului Antonescu misiunea de ziditor de Țară, alături de aceia de împli- 
nitor de drepturi, 

Domnia Regelui Mihai I va străluci astfel prin fapta creatoare a Genera- 
lului Antonescu. 

Generalul aparține nu numai istoriei româneşti. 

El a intrat, prin curajul său, în gloria eroică a oamenilor noi, ziditor de lume 
nouă. 


Generalul nostru, l-a făcut Dumnezeu din piatră şi din fulger, 

I-a dat în suflet toată credința unui Neam şi în sânge tot viforul nostru 
de viaţă. 

In ochii lui de oţel stă ca un arc întins destinul aprig al unui Neam în luptă. 

Iar în surâsul său, ca o floare privind spre soare, stă bucuria de viaţă, sobră 
şi pământească, a unei Naţii eșite din pământul veacurilor şi pe care nicio cu- 
tropire străină n'a putut-o stinge, cum nicio nelinişte sau durere nu-i poate 
închide surăsul lui de sănătate. 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 209 


Generalul nostru nu este numai un Comandant. 

In el răsună ca într'un bucium voevodal tot instinctul de război, pe care 
l-au avut strămoșii. 

Generalul nostru nu este un om politic. 

Pentru el Țara şi Neamul sunt bunuri mai scumpe decât cerul, lumina 
şi viaţa. 

A fi Român însemnează pentru el mai mult decât a fi om. 

I-a dat Dumnezeu suflet adânc şi mare, ascuns în stânci de bunătate, ca 
un lac în munți. g 

De aci darul lui de a face binele; 

De aci blândețea lui pentru copii şi pentru săraci; 

De aci, nesfârşita lui dragoste pentru țărănime şi pentru truda satelor noastre. 

Ni l-a dat Dumnezeu la răscruce de veac. 

Ni l-a dăruit destinul, atunci când catapeteasma Neamului începuse să se 
prăbuşească, pentru ca s'o rezeme cu toată puterea făpturii lui neobișnuite. 

A luptat o viaţă întreagă pentru armată şi pentru ostaşi; 

A luptat în contra trădătorilor şi a laşilor, a hoţilor şi a uşuraticilor; 

A luptat împotriva tuturor, de jos și până sus, dărâmând în vijelia lui de 
credință înnoitoare tot ce a stat împotriva curăţirii Neamului, dela Tron şi până 
la colibă. 

A găsit o Țară prăbuşită, sărăcită, trudită, nesocotită. 

Şi în popas de câteva luni ne-a dat o "Țară unită, curată, sănătoasă, mândră, 
respectată şi carc își câştigă dreptul şi onoarea pe câmpurile de bătae. 

A trăi pentru Generalul Antonescu este o datorie; 

A muri pentru Generalul Antonescu este o onoare». 


MARII COMANDANȚI 
ROMÂNI ȘI ALIAȚI 


Divizia Generalului Dăscălescu 


+ Generalul, înconjurat de ofițerii săi de Stat Major, se găsește într'o co- 
mună basarabeană, la un post de comandament înaintat. 

E la Divizie. 

Comandantul, generalul Dăscălescu, își instalase aci postul de comandă 


de abia de o oră. 

Intr'o căsuţă sărăcăcioasă, — o colibă —, m'avea decât o masă de lemn, un 
scaun, o lampă cu gaz şi un pat cu rogojină. 

Din acest loc, generalul Dăscălescu conducea mai departe operaţiunile bravei 
sale Divizii, care, înainte cu câteva ore numai, repurtase unul din cele mai stră- 
lucite succese de pe front. 

Divizia aceasta, mai ales, ajutată în bună parte de către Divizia de Gardă, 
înfrunta forţele uriașe ale inamicului. 


14 


210 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Pe acest front bolşevicii aruncaseră trupe nenumărate şi material imens de 
război. Cele două mari unități românești și, în special, Divizia generalului 
Dăscălescu le intrase ca un cui în coaste. 

La un moment dat bolșevicii pregătiseră un contraatac extraordinar. 

Aruncaseră în luptă 3 Divizii roșii contra unei Divizii a noastr.. 

Ostașii s'au aruncat în luptă, sub comanda Generalului lor. 

In mai puţin de dovă ore, ei seceraseră primele două valuri ale celor trei 
Divizii şi erau pe cale să decimeze şi cel de al treilea val al armatelor roșii. 

Puţinii bolşevici rămaşi în viaţă au fost însă cuprinși de o panică de ne- 
descris. Au spart rândurile şi au început să fugă, care cum puteau, retrăgându-se. 
Unii dintre ei, de frică să nu fie ajunși, şi-au aruncat și căștile și chiar unifor- 
mele şi o luaseră razna numai în cămăși... Aşa se retrăgeau bolșevicii de pe 
câmpul de luptă, înspăimântați de vigurosul atac al artileriei noastre. 

Era poate cea mai dezordonată fugă a armatelor staliniste. 

La puţin timp după această strălucită victorie, Generalul-Conducător so- 
sește la postul de comandă al victorioasei Divizii. 

Comandantul dă raportul şi expune Generalului, amănunțit, fazele luptei. 

In sfârşit, Generalul Conducător felicită pe generalul Dăscălescu, de felul 
cum a condus Divizia în lupte. Apoi luându-și propria decorație e Mihai Vi- 
teazul », ce o purta pe piept, o pune pe pieptul generalului Dăscălescu spu- 
nându-i: 

— « Fiindcă n'am alta la mine în acest moment, îți dau, generale Dăscălescu, 
propria mea decorație. Te-ai învrednicit s'o porți». 

Apoi îl sărută pe ambii obraji». 


(Diferite ziare, 29 Iulie 1947) 


$ Generalul Al. Ioaniţiu 


Generalul Alexandru Ioaniţiu, Şeful Marelui Cartier General, a căzut la 
datorie, pe frontul dela Odesa, erou de frunte între atâţia eroi. Joi 18 Septemvrie 
sicriul cu rămăşiţele Generalului mort pe câmpul de luptă a fost adus şi depus 
în aula Marelui Stat Major, iar Sâmbătă 20 Septemvrie, în prezența Mareşalului 
Ion Antonescu, s'a oficiat la cimitirul militar Ghencea ceremonia înhumării. 
Discursurile funebre au fost ținute de d. Mihail Antonescu, vice-președintele 
Consiliului de miniştri, în numele Guvernului, General C. Pantazi în numele 
armatei, General von Speidel, în numele Misiunii aviatice germane în Ro- 
mânia, General Hauffe, care a vorbit româneşte, Colonel Metz, reprezentantul 
Armatei a 11-a germană şi Generalul N. Mazarini, subșeful Marelui Stat Major. 

In cuprinsul discursului său, d. Vice-Președinte Mihail Antonescu a citit 
telegrama Fiihrerului Comandant al Armatelor Germane către Mareșalul An- 
tonescu: 

« Soarta v'a răpit pe cel mai valoros tovarăș de luptă și Şef al Statului Major, 
Generalul Ioaniţiu. 

4 Pentru mine este o necesitate sinceră să vă exprim adânc simţita mea 
participare pentru această pierdere, atât Domniei Voastre cât şi Armatei Române. 


ACTE ȘI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 211 


€ Odată cu mine şi Poporul German, Armata Germană va păstra o neștearsă 
amintire, în special soldații luptători care, cot la cot, au trecut prin sânge și oțel, 
strâns uniţi cu soldaţii Domniei Voastre, Generalului căzut pe câmpul de 
onoare, care cu o inimă caldă păşea pentru victoria comună ». 


Adolf Hitler 


Biografia eroului a fost făcută de Generalul Pantazi, din a cărui cuvân- 
tare cităm: 

« De copil, din liceul fiilor de militari din Iași, şi-a manifestat însușirile 
deosebite intelectuale, dând la iveală factura unei inteligenţe eşite din obişnuit, 
cu vădite exteriorizări de atenţie, în înţelegere imediată și putere de sinteză. 

Intelectualitatea îi era dublată de un caracter constant, cu simţiri delicate, 
stăpânite de un temperament calm. Inteligența naturală și-a maturizat-o repede, 
printr'o cultură adâncită şi o instruire asiduă, controlate mereu de realitatea 
unui spiritualism superior şi conştient. 

In aceste posibilităţi distinse trebueşte căutată singulara lui modestie. 

In războiul trecut a făcut fapte vitejești în comandă de tânăr ofiţer, pe care 
imediat după ce le-a săvârșit ca un impuls natural, le-a şi uitat, deoarece spi- 
ritul lui avea tot timpul preocupări de realizare. 

Prin aceste indicii s'au manifestat primele simptome ale unei personalităţi 
creatoare. 

A terminat şcoala superioară de război în condițiuni strălucite, fiind după 
aceasta întrebuințat numai în funcțiuni de mare răspundere. 

Maturizat, acum începe să-și realizeze posibilităţile sale de creaţiune. 

Ca şef al secţiei istorice, în muncă tăcută, anonimă, scoate Istoricul Răz- 
boiului nostru de întregire. 

A fost apoi ani de-a-rândul șeful de Stat Major al cursului de coman- 
dament, la care se cristalizează învățământul conducerii războiului, la viitorii 
generali. 

După aceea a trecut succesiv la comanda Şcoalei Superioare de Război, 
la funcţiile de subșef de Stat Major, şef de Stat Major al Armatei de Vest şi 
din nou şef al Marelui Stat Major. 

La 6 Septemvrie, când d. Mareşal Antonescu a luat conducerea Statului, 
i-a încredinţat şefia Marelui Stat Major. Domnia sa a ales pentru acest post de 
mare răspundere pe tânărul general Joaniţiu, deoarece îi urmărise activitatea 
şi îi cunoştea puterea de înfăptuire. 

Imi amintesc că la această învestire, d. Mareșal i-a spus următoarele cu- 
vinte, pline de imensă greutate: 

« Joaniţiu, după cum vezi din istoria tuturor popoarelor, şeful Marelui Stat 
Major este răspunzătorul absolut de pregătirea pentru război a unei armate, 
faţă de ţara lui şi faţă de istorie». 

« Guvernele sunt răspunzătoare din punct de vedere politic; dar șeful de 
Stat Major răspunde față de naţiune, prin însăşi onoarea lui». 

Aşa i s'a așezat, în ziua de 6 Septemvrie 1940, greaua povară a şefiei Marelui 
Stat Major, pe care a purtat-o demn de onoarea lui şi de gloria istoriei. 


14* 


212 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


A muncit cu tenacitate fiecare clipă la reorganizarea armatei, reintroducerea 
disciplinei şi renașterea moralului, fiind colaboratorul cel mai intim al gându- 
rilor, îndemnurilor și înfăptuirilor Mareşalului, în domeniul militar». 


Generalul de Divizie von Speidel l-a definit astfel: 

« Noi îl cinstim şi ca om şi ca soldat, Personalitatea lui militară se înalță 
mult peste obişnuit. 

Un mare tăcut — un mare gânditor. 

In viaţa şi personalitatea generalului erau înscrise cuvintele de atitudine 
ale comandamentului general german: A crea mult, a ieși puţin în relief; a 
fi mai mult decât pari. 

Armata germană mulţumeşte în această clipă celui decedat pentru cama- 
raderia şi ajutorul său». 


Generalul Hauffe i s'a adresat astfel: 

« General Ioaniţiu. Armata germană și mai ales misiunea militară îți mul- 
ţumeșşte pentru ultima dată pentru tot ce ai făcut tu pentru noi. 

Vei rămâne neuitat în rândurile noastre. 

Generalii strâns aliaţi, purtătorul Crucii de fier cl. I generalul Ioaniţiu şi 
purtătorul ordinului Mihai Viteazul generalul Ritter von Schobert sau unit 
acum Şi prin moarte. Ambii generali au trecut acum în rândurile camarazilor 
români şi germani căzuţi pe câmpurile de luptă». 


Generalul Nicolae Mazarini a accentuat încă odată ilustra carieră şi sufletul 
ales al generalului Ioaniţiu. 

+ Blând și modest, generalul Ioaniţiu crea în jurul lui acea atmosferă caldă 
de simpatie în care se simţea parfumul culturii lui, inteligenţa fără ostentaţie, 
bunătatea fără slăbiciuni, înţelegerea fără a umili, delicateţea fără manierism 
şi acel dar nedefinit cu care Dumnezeu numai înzestrează pe anumiţi oameni 
aleşi de El». 


$ Generalul Ritter von Schobert 


Comandantul forțelor Germane de pe frontul Român, generalul Ritter von 
Schobert, a căzut pe câmpul de onoare, fiind înmormântat provizoriu la Ni- 
colaev, în Ucraina. La ceremonia înmormântării au vorbit Feldmareşalul von 
Brauchitsch, depunând în numele Fiihrerului Hitler o coroană de flori, ge- 
neralul de corp Petru Dumitrescu, în numele trupelor române cu care a cola- 
borat direct, Mareșalul Ion Antonescu şi generalul Salmuth. 

Cităm discursul Mareşalului Ion Antonescu, care a exprimat marea durere 
pe care o Încearcă țara noastră prin moartea eroului german: 

€ Generaloberst Ritter von Schobert a trăit ca un soldat şi a murit ca un 
soldat. 

Nu-l plângem, pentrucă el va rămâne veșnic în conştiinţa noastră. 

In numele ţării româneşti, care va fi veşnic recunoscătoare, și în numele 
Regelui Mihai I, depun pe pieptul de erou al generalului von Schobert ordinul 
celor bravi, ordinul ¢ Mihai Viteazul cl. II-a», în rândul cărora se înscrisese 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 213 


încă în urma faptelor de vitejie ale armatelor sale în lupta de eliberare a Bu- 
covinei şi Basarabiei. 

Poporul românesc va trece în cartea sa de aur pe generalul Ritter von Scho- 
bert. 

Iar căpitanului Suwelak, însoţitorului său de sbor în toate misiunile pe 
front, îi depun decorația « Virtutea Aeronautică clasa I-a ». 


ARMATA ROMÂNĂ 


Operațiunile de pe frontul germano-român la 28 Iunie 


Cartierul general al comandamentului frontului germano-român în România 
comunică: 

I. Acţiunea împotriva forţelor sovietice continuă din munţii Bucovinei 
şi până la Mare. 

Unităţile germane și române au izbutit pretutindeni să-şi aducă la îndepli- 
nire misiunile primite, Toate încercările inamicului de a contraataca au fost 
sfărâmate. 

In Deltă operaţiunile sunt în curs. 

2, Aviația germano-română a continuat operaţiunile ofensive şi de aco- 
perire a teritoriului, reuşind să-şi afirme superioritatea asupra adversarului. 

Înamicul a efectuat unele bombardarhente în regiunile Iaşi, Buzău, Galaţi 
şi Constanţa, atacând populaţia civilă cu bombe şi mitraliere, cu efecte neîn- 
semnate, 

In ziua de 26 Iunie, trei avioane inamice au izbutit, pentru prima oară, să 
arunce câteva bombe într'un cartier al Capitalei, fără a provoca pagube însem- 
nate. Două din cele trei avioane au fost doborite imediat de aviația de vânătoare. 

Au fost distruse în ultimele zile în lupte aeriene şi la sol circa 130 avioane 
sovietice, din care 32 de către aviația şi A. C., A. română. 

Am pierdut 3 avioane. 

3. In ziua de 26 Iunie două distrugătoare sovietice au apărut în faţa Con- 
stanţei. 

Distrugătorul Moscova a fost scufundat, iar celălalt avariat, 

4. Inamicul a lansat parașutiști în câteva puncte ale teritoriului. 

Majoritatea au fost prinşi. 

(Comunicatul Nr. 3 din 28 Iunie 1941). 


5 Iulie 1941 : Trupele române reintră în Cernăuţi 


Cartierul general al Comandamentului forțelor române din România co- 
munică: 

Acţiunea împotriva forţelor sovietice continuă cu succes pe tot frontul, 
Bucovina a fost eliberată. 

Primele noastre unităţi au intrat în Cernăuţi în seara zilei de 5 Iulie. In 
Basarabia trupele germano-române continuă înaintarea, 


214 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Pe Prutul inferior din Delta Dunării, operaţiunile sunt în curs. Au fost 
distruse două nave sovietice. 

Aviația a acţionat în special asupra comunicaţiilor inamicului. 

Pe frontul român au fost distruse 12y de avioane inamice, dintre care 74 
de către aviația şi A. C. A. română. Am pierdut nouă avioane, 

Escadrila 53 de vânătoare, comandată de căpitanul Georgescu Emil a ajuns 
la a 23-a victorie, fără nicio pierdere. 


(Comunicatul Nr. 4 din 6 Iulie 1941) 


12 Iulie: Zi de mare luptă și rezistență 


« Aduc aviaţiei Corpului V Armată şi Diviziilor XXI şi de gardă, recunoştinţa 
României pentru lupta şi rezistenţa lor eroică din ziua de 12 Iulie 1941. 
Mă închin respectuos în fața morţilor și mulţumesc luptătorilor pentru 
bravura lor. 
Comandanții, ofiţerii şi ostașii aviaţiei şi Corpului V Armată au bineme- 
ritat dela Patrie ». 
Ordinul de zi al Conducătorului 
de căpetenie al Oştirii, 
General Ion Antonescu 


17 Iulie: cheia strategică a Basarabiei în stăpânire românească ; 
la Cernăuți s'au redeschis bisericile 


e Cheia strategică a Basarabiei este în stăpânirea noastră. 
Bătălia pentru cucerirea și curățirea masivului Corneștilor s'a terminat, 
Hotinul, Soroca, Orheiul şi Chișinăul au fost ocupate». 


(Comunicatul Nr. 5 din 17 Iulie) 


« Cernăuţi, 17 Iulie. Populaţia orașului Cernăuţi a trăit Duminecă 13 Julie, 
după un an de robie în iadul bolșevic, momente de adevărată reînviere sufle- 
tească. Uşile bisericilor au fost redeschise, iar în altare preoţii îmbrăcaţi în sfin- 
tele odăjdii au înălţat celui Atotputernic rugăciuni de mulțumire că, după un 
an de întuneric, au fost învredniciți să trăiască iar timpul în care pot să se în- 
chine Dumnezeului strămoșilor noştri. Populaţia a ascultat îngenunchiată ru- 
păciunile care vesteau sufletelor lor reînvierea poporului românesc din Bu- 
covina de Nord». (Ziarele). 


« Dificultăţi neânchipuite » 


«In vreme ce se desfăşurau aceste operaţiuni, formațiunile germano-ro- 
mâne, puse sub înalta comandă a Generalului Antonescu, au forţat trecerea 
Prutului, care era apărat cu îndârjire, şi au eliberat Basarabia de sub ocupaţia 
inamicului, învingând o rezistență extrem de înverșunată și dificultăţile ne- 
închipuite ale unui teren aproape impracticabil. 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 215 


La terminarea acestor operațiuni, armata colonelului-general von Schobert, 
alcătuită din corpuri de armată germane și române, a început o mişcare în 
direcţia Nord-Vest, trecând Nistrul mijlociu, pentru a stabili legătura cu for- 
țele ce veñeau dela Nord. 

După cifrele cunoscute până acum, s'a capturat în acest sector al frontului: 
150.000 de prizonieri, 1.970 care de luptă și 2.190 de tunuri. 

Flota aeriană, comandată de colonelul-general Loehr, a contribuit în largă 
măsură la succesul acestor operaţiuni. Ea a doboriît şi a distrus pe sol ọ80 de 
avioane sovietice ». 

(Din Comunicatul cu data de 6 August 1941, dela Cartierul General al 
Fiihrerului, Raportul Nr. 2). 


Cucerirea Chișinăului 


a In tot cursul zilei, aviația sovietică a fost deosebit de activă. Escadrilele 
roşii, zburând cu predilecție deasupra norilor şi apărând apoi brusc, pentru 
a face recunoașteri, bombardamente sau mitralieri în coloană, ne-a hărțuit 
necontenit. Artileria antiaeriană românească, instalată rapid pe măsura înain- 
tării coloanei, şi avioanele germane de recunoaştere şi de vânătoare au paralizat 
însă eforturile aviatorilor sovietici, asigurând tot timpul supremația aerului, 

La km. 17 tirul artileriei sovietice, instalate la marginile Chișinăului, în- 
cearcă reperarea șoselei. Este ora 19. Se dă ordinul de înaintare prin salturi, 
Artileria noastră se instalează pe poziţii. Operația a durat câteva minute. Piesele 
intră în acţiune cu foc violent, încadrând obiectivul. Înaintarea continuă sub 
ploaia de obuze, care trec șuerând pe deasupra noastră și se sparg cu înfrico- 
şătoare, surde explozii de o parte şi de alta a şoselei. Prin mijlocul acestei grin- 
dini de foc, trec fără contenire, încărcate cu soldaţi, piese de artilerie grea, tunuri 
anticar, tancuri şi uriașe camioane Skoda cu dublă remorcă, încărcate cu mu- 
niţii. La un moment dat înaintarea e oprită. Dominând şoseaua, inamicul a început 
să dezlănţuie un violent bombardament de artilerie. Unitatea se instalează pe 
poziţie. Tancurile pornesc în recunoaştere, precedate de infanterie. Tunurile 
intră din nou în acţiune. E un adevărat infern. La un moment dat, generalul 
Comandant al Diviziei şi Statul Major părăsesc cota, înaintând până în linia 
de foc. Din urmă, tunurile noastre trag fără contenire. Nu mai sunt acum bu- 
buituri izolate. Exploziile izbucnesc în grup, pe baterii, iar şueratul obuzelor 
s'a transformat întrun adevărat viscol. După trei sferturi de oră, artileria ina- 
mică a amuţit. Umbrele albastre ale serii învălue frontul. In zare, Chișinăul 
în flăcări proiectează pe cer o pară uriașe. 

Zorile zilei de 16 Iulie au surprins întreaga unitate pe poziţii. Incremeniţi 
lângă cuiburile de mitralieră, în jurul chesoanelor sau risipiţi în trăgători de-a- 
lungul câmpului, ostașii vegheau, 

La ora 3,30 dimineaţa artileria noastră deschide focul. După un bombarda- 
ment numai de cinci minute, coloana se pune în mișcare, având în frunte ma- 
şinile Comandamentului. Inaintăm astfel până la km. 12, unde ne întâmpină 
o formaţie de avioane inamice. Tunurile antiaeriene intră imediat în acțiune. 
Escadrila dispare sub linia orizontului. Incă un km. şi după un cot al şoselei 


~ 


216 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Chişinăul apare resfirat pe vale. Orașul întreg e o mare de flăcări. Distingem 
centrul orașului profilat pe o perdea vânătă de fum. Pare o îngrămădire haotică 
de ziduri înnegrite, în jurul cărora flăcările se agită ca limbile de şarpe în după 
amiezile călduroase de vară. Singur, disprețuind parcă ruinele, pilonul staţiei 
de radio domină conglomeratul. 


O lacrimă pentru Chişinăul românesc distrus de hoardele sovietice şi apoi 
din nou înainte. Bubuitul tunurilor este completat acum de țăcănitul mitra- 
lierelor. Suntem în imediata apropiere a liniei de foc. La 200 de metri, într'o 
vâlcea, ne întâmpină primele gloanţe de armă şi obuze anticar. Ne strecurăm 
cu greu în spatele vâlcelei. Inaintea noastră, cu harta în mână, împărțind ordine, 
Comandantul Diviziei, înconjurat de ofiţerii de Stat Major, stă neclintit în bă- 
taia focului. Este ora 6,30 dimineaţa. Din flancul stâng al șoselei, de unde vine 
ploaia gloanţelor inamice, se aud strigăte de atac, vaete, urlete. Infanteria ro- 
mână a trecut la atac. In vacarmul luptei se disting îndemnurile ostaşilor ro- 
mâni, dezlănțuiţi pentru curățirea pământului strămoșesc. 

După o jumătate de oră de luptă, rezistenţa sovietică slăbeşte. Din porum- 
biște, înaintând în monom, cu mâinile ridicate, apar grupuri de soldaţi sovietici 
care se predau. Sunt dezarmaţi, interogaţi și trimişi înapoia frontului. La ora 
7,15 flancul stâng este curăţat. In faţă, primele grupe de cercetare ale noastre 
se găsesc la marginea Chișinăului. Reluăm înaintarea. Artileria inamică încearcă 
un ultim, disperat baraj. I se răspunde din plin, cu foc susținut din trei părți. 
Obuzele se sparg în jurul nostru. La 50 de metri în urmă, lângă postul de radio, 
un sublocotenent cade rănit de o schije. Pe șosea, înaintând prin răpăiala gloan- 
telor, ambulanţa Crucii Roşii înaintează pentru a ridica rănitul. In puţine mi- 
nute şi artileria sovietică amuţeşte. Acum câmpul de luptă se calmează ca va- 
lurile mării după furtună, Rar de tot câte o bubuitură de tun mai sfâșie liniştea, 

Pe marginea șanţurilor, în holde, pretutindeni, soldați frânți de oboseală 
ațipesc cu arma sub căpătâi. Singure posturile înaintate, Comandamentul şi 
bateriile veghează. 

E vară, e cald și lanurile unduiesc într'o neverosimil de patriarhală atmosferă. 
Dacă mar fi chesoanele de tun şi mulțimea ostașilor, ai zice că te afli întrun 
week-end nevinovat, afară la câmp. Iată, un fluture sboară gingaş din floare în 
floare şi iată și frizerul Diviziei care şi-a instalat atelierul 'pe un ataş de mo- 
tocicletă, . . 

Numai în zare, neroniana privelişte a Chișinăului în flăcări ne aduce la dra- 
matica realitate a luptei care s'a consumat în faţa ochilor noștri. 

Două ore de calm. Apoi, deodată, tunurile reintră în activitate. Instinctiv, 
simțim cu toţii că este ultimul efort al inamicului. Un efort disperat, faţă de 
care forţele noastre ştiu cum să răspundă. Artileria deschide foc de încadrare; 
tancurile primesc ordinul de atac. Iată-le, urcând panta șoselei și pornind cu 
huruit năpraznic spre obiectiv: dealul Rășcanu din marginea Chișinăului, de 
unde inamicul domină și supraveghează toate împrejurimile şi intrările în oraş. 
Pe urma lor infanteria motorizată, artileria, ambulanţele sanitare şi detaşa- 
mentele de motociclişti se scurg fără contenire. Batalionul 2 de Care încon- 
joară creasta, înaintând spre oraș. Tunurile anticar ale sovieticilor deschid focul. 


ACIE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 217 


Li se răspunde cu aceeași înverșunare. Incetul cu încetul, linia de rezistență 
sovietică cedează, iar la ora 11,30 începe curățirea periferiilor de cuiburile de 
unde mitralierele și puştile ţinteau în uniformele românești. 

La amiază, Divizia blindată, având în frunte pe comandantul ei, trecea linia 
de centură a orașului. 

Chişinăul a fost cucerit de armatele române Miercuri 16 Iulie, ora 13. Pe 
turlele Catedralei, minate de soviete şi distruse de incendiu, drapelul românesc 
îşi flutură majestuos colorile. 

Am fost printre primii ostaşi care au intrat în Chișinăul cucerit. Revederea 
acestui frumos oraş românesc a fost una din cele mai dureroase clipe ale vieții 
mele. Dureroasă, pentrucă din strădania generaţiilor de Români crescuţi şi trăiţi 
pe aceste meleaguri nu au mai rămas decât ruine înnegrite de fum; dezesperante 
ruine sub care zac cadavre mutilate, calcinate, intrate în destompunere. Iată, 
încă dela porţile orașului, sinistrul, dezolantul peisaj se reproduce la nesfârşit, 
în toate cartierele, pe toate străzile, la toate imobilele. Pretutindeni mâna cri- 
munală a armatelor roşii, a comuniştilor și jidanilor, a presărat dinamită şi foc, 
pentru ca nimic să nu mai rămână şi să amintească existenţa Chişinăului ro- 
mânesc. 

Cu o săptămână înainte de retragerea armatelor roșii, toate instituţiile, 
bisericile, fabricile și clădirile mari ale Chişinăului au fost minate. In noaptea 
de 14—15 Iulie exploziile au aruncat totul în aer, iar în dimineaţa de 15 norul 
de fum al uriașului incendiu era vizibil dela aproape 40 km. De atunci focul 
se întinde fără contenire, casă dela casă, cartier dela cartier. Şi pentru ca opera 
criminală de distrugere a oraşului să fie desăvârșită, ceea ce nu a putut face 
dinamita și incendiul au completat bombardamentele. Căci paralel cu ata- 
carea coloanelor româneşti care înaintau, artileria şi aviația sovietică au bom- 
bardat fără cruţare, în mai multe rânduri, orașul. Chiar în noaptea ocupării 
lui de către Români o escadrilă sovietică a ținut să-și descarce prisosul ei de 
bombe asupra ruinelor. 

Acum aspectul oraşului e deprimant. Pretutindeni ziduri năruite, fire elec- 
trice și telefonice căzute, gropi imense presărate cu schije şi materiale de răz- 
boi părăsite. Iar peste toate acestea, ca frunzele resfirate de vânt în toamnele 
întârziate, miile de nimicuri casnice ale locuitorilor stau aruncate de explozii 
la zeci de metri, laolaltă cu aşchiile mobilelor sfărâmate şi cu resturi de cadavre 
oribil mutilate. 

Trec pe acolo unde au fost odinioară edificiile orașului: Catedrala, Pri- 
măria, Ateneul Român, totul numai ruină. Faimoasa stradă Alexandru cel Bun, 
artera principală a oraşului, este de nerecunoscut. In spatele grădinii Sobo- 
rului, transformată într'un maidan răscolit de bombe, zace părăsită o baterie 
grea sovietică, nimicită de tirul carelor de asalt româneşti. In jurul ei, cadavrele 
servanţilor se înfrăţesc cu cadavrele cailor dela chesoanele de muniții. Şi pre- 
tutindeni fum acru de incendiu şi miros de cadavre descompuse. 

Mai departe, locul statuii lui Ştefan cel Mare abia poate fi ghicit. 

Am părăsit Chişinăul pe înserate. » 


(Articol semnat de sergentul t. r. C. Panaitescu, în Ordinea, 27 Iulie 1941). 


218 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Faptele de Arme ale Aviației şi ale Artileriei Antiaeriene 


« Având în vedere strălucitele fapte de arme, săvârşite de aviatori şi de uni- 
tăţile de aviaţie, care s'au distins în mod deosebit în luptele din zilele de 22—30 
Iunie 1941, 

Ordon: 

Citarea prin ordin de zi, pe întreaga Armată, a următorilor aviatori și uni- 
tăţi de aviaţie: ; 

1. Căpitanul aviator Manoliu Alexandru, dintro Flotilă de Vânătoare, 
pentru: 

Curajul cu care a zburat în fruntea Escadrilei sale, în toate misiunile execu- 
tate asupra inamicului ; 

Rezultatele remarcabile obţinute prin mitralierea şi incendierea avioanelor 
inamice, 

2. Locot. aviator Scurtu Dan, dintr'o Flotilă de Vânătoare, pentru: 

Curajul deosebit ce a dovedit cu ocazia atacului asupra terenurilor dela 
'Tatar-Copciac și Bulgărica, incendiind un avion trimotor sovietic și unde 
avionul său a fost lovit de trei proectile, 

Având profundorul rupt şi planurile găurite, totuși a aterizat în bune con- 
diţiuni la unitatea sa. 

3, Echipajul format din locot. observator Stoian Mircea, serg. t. r, Do- 
mișan Dumitru și sergent t. r. Bremen Panait, dintro Flotilă de Informaţie, 
pentru curajul şi abnegaţia cu care au continuat executarea misiunii de cer- 
cetare la inamic, în ziua de 24 Iunie 1941, culegând frumoase rezultate, cu toate 
că au primit 43 de lovituri în avion, din care una în cascheta pilotului. 

4. Escadrila de vânătoare, comandată de căpitanul aviator Georgescu E. 
Gheorghe, care, în luptele aeriene din zilele de 23, 24 şi 30 Iunie 1941, a doborît 
18 avioane inamice. 

Numai în ziua de 30 Iunie 1941, în luptele aeriene din Dobrogea, a doborât 
10 avioane inamice, fără a avea vreo pierdere. 

5. Un grup de Bombardament dintr'o flotilă de Bombardament, comandat 
de locot. comandor av. Landman Paul, care, în luptele din zilele de 22, 23, 25 
și 28 Iunie, a efectuat bombardamente asupra aerodromurilor, nodurilor de 
comunicaţie și coloanelor inamice, a susținut lupte aeriene și a distrus numeroase 
avioane, comunicaţii, scoțând din luptă numeroase formaţiuni inamice. 

6. Un grup de Bombardament dintr'o flotilă de Bombardament, comandat 
de cpt. comandor av. Cristescu Ioan, care, în luptele din zilele de 22, 26 şi 
28 Iunie, s'a distins în mod cu totul deosebit prin bombardamentele și luptele 
aeriene susţinute, prin care a distrus aerodromuri, noduri importante de comu- 
nicație, material de război şi importante instalaţii militare inamice. 

Prezentul Ordin de zi va fi adus la cunoștința întregii Armate», 

Comandantul de căpetenie 


al forțelor Româno-Germane 
General Ion Antonescu 


(Ordin de zi pe Armată Nr. 1 din 15 Iulie 1941). 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 219 


Flotila I şi III vânătoare şi Gruparea 2 A.C. A. 


Cartierul General al Comandamentului frontului româno-german comunică: 

De trei săptămâni, aviația și apărarea noastră antiaeriană duc zilnic, în con- 
dițiuni extrem de grele, o luptă de exterminare cu aviația inamică, întreprin- 
zătoare şi foarte îndrăzneață, atât în lupta aeriană cât şi în atacul trupelor terestre. 

In toate aceste lupte, aviația şi apărarea noastră antiaeriană au ieșit învin- 
gătoare. 

Zilnic au doborit, într'o frăţească colaborare, între cinci şi zece avioane 
inamice, în majoritatea cazurilor neavând nicio pierdere. 

Eri a fost o zi de glorie pentru aeronautică. S'au doborit peste treizeci de 
avioane inamice. Am pierdut numai două avioane. S'au distins flotila I și III 
vânătoare — Gruparea 2 A. C. A. 

Patria şi Armata le aduc mulțumirile lor recunoscătoare. 


(Comunicatul Nr. 8 din I9 August 1941}. 


Unităţi croice 


« Aduc aviaţiei Corpului V Armată și Diviziilor XXI şi de Gardă, recunoştinţa 
României pentru lupta şi rezistenţa eroică din ziua de 12 Iulie. 
Mă închin respectuos în faţa morţilor şi mulțumesc luptătorilor pentru 
bravura lor. 
Comandanții, ofiţerii și ostaşii aviaţiei şi Corpului V Armată au binemeritat 
dela Patrie». 
Conducătorul Statului și Comandantul 


de căpetenie al Oștirei 
General Antonescu 


433 avioane sovictice doborite 


Comunicat al Cartierului general al Fiihrerului. Inaltul Comandament al 
forțelor armatei germane comunică: 

4 Aviația română a luat o parte importantă la marile succese de pe frontul 
de Sud. Până la sfârşitul lunii August, aviația română a nimicit 433 avioane 
sovietice şi a susținut în chip admirabil operațiunile armatei terestre ». 


Marina Regală 


« In luptele pentru recucerirea Basarabiei, Batalionul 17 Infanterie Marină 
s'a distins în mod deosebit, în acţiunile dintre 2x1 Iunie şi 23 Iulie 1941, întru cât: 

— s'a menţinut în sectorul Periprava timp de 30 de zile într'un teren cu totul 
nefavorabil şi a respins numeroase încercări inamice de a ocupa acest punct 
important; 

— a organizat şi executat 4 incursiuni peste Brațul Chilia, cu care ocazie 
a luat prizonieri; ` 

— a distrus printr'un foc bine condus: 6 vedete, 1 şlep şi un remorcher 
și a produs avarii la două monitoare inamice; 


220 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


— a trecut Dunărea la 21 Iulie și, înaintând în marş forţat, a fost prima 
unitate română care a intrat în Tatar Bunar, în noaptea de 22 spre 23 lulie 1941. 
Pentru bravura, destoinicia și avântul de care au dat dovadă Comandantul, 
ofiţerii şi trupa Batalionului 17 Infanterie Marină, îi citez ca exemplu pe în- 


treaga Armată », 
Comandantul de căpetenie, 
Mareșal I. Antonescu 


(Ordin de zi pe armată, Nr. 5 din 6 Septemurie 1941). 


Bravura Regimentului 24 Artilerie la Odesa 
« In bătălia din jurul Odesei, în ziua de 2 Septemvrie 1941, bateriile Re- 
pimentului 24 Artilerie au dat dovadă de o deosebită bravură, sfărâmând prin 
focurile tunurilor şi prin luptă corp la corp, chiar cu grenada şi lopata, o în- 


cercare disperată a inamicului de a pătrunde în baterii. 
Cu un avânt deosebit, servanţii pieselor au contraatacat inamicul care se 


apropiase de tunuri sprijinit de care de luptă, punându-le pe fugă şi luând 
prizonieri. 
Pentru această vitejească purtare, le aduc mulţumirile mele şi recunoştinţa 
Patriei, și fi citez ca exemplu de bravură pe întreaga Armată ». 
Comandantul de Căpetenie, 
Mareşal Ion Antonescu 


( Ordin de zi pe Armată Nr. 7, din II Septemurie 1941, al Marelui Cartier 


General) . 
Armata a III-a binemerită dela Patrie 
e Unităţile Armatei a III-a s'au acaperit de glorie pe câmpurile de luptă ale 


Bucovinei, Basarabiei, Transnistriei şi Ucrainei, 
Prin luptele grele de zi şi noapte, unităţile Armatei a III-a au străbătut 


victorios peste 1.500 kilometri și au înfipt pe malurile Niprului Tricolorul 


Românesc, 
Fapta lor cinstește Națiunea. 
Pentru bravura și virtuțile lor ostăşeşti le aduc mulțumirile şi recunoştinţa 


Patriei şi a M. S. Regelui, 
Ofițerii, subofiţerii şi ostaşii Armatei a III-a au binemeritat dela Patrie». 
Comandant de Căpetenie, 
Mareșal Ion Antonescu 


(Ordin de zi pe Armată Nr. 8, din 14 Septemvrie 1941, al Marelui Cartier 
General). , 


Aviația și Antiaeriana citate pentru acte de bravură 


e Se citează pe armată Flotila 2 Vânătoare I. A. R., care a doborit, în luptă 
cu un inamic întotdeauna superior în număr, 58 avioane; bateria antiaeriană 
căpitan Popescu Aurel — sublocotenent Balmez Aurel, care a doborit 21 avioane 


inamice». 
(Comunicatul Nr. 9, din 4 Septemurie I941). 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 221 


18 avioane distruse în două zile 


« In ziua de 14 Septemvrie artileria antiaeriană şi aviația de vânătoare a 
armatei a IV-a au doborit în total ọ avioane bolşevice. 

In ziua de 13 Septemvrie aviația de vânătoare română a adăogat o nouă 
verigă lanţului de victorii aeriene. 

Intr'o luptă aeriană, în care bolşevicii erau superiori ca număr, vânătorii 
noștri au doborit alte g avioane de vânătoare sovietice pe frontul Odesei », 


(Comunicatul Secţiei Propagandei din Biroul Aeronautic). 


O patrulă românească a doborit 8 avioane sovietice din cele 20 
care o atacaseră 


In ziua de 22 Septemvrie 1941 o patrulă de 4 avioane I. A, R, din grupul 
Lt.-comandor Pârvulescu a angajat o luptă aeriană cu 20 avioane de vânătoare 
sovietice & Rata». 

Au fost doborîte 8 avioane inamice, iar restul izgonite. 

Patrula s'a înapoiat la baza sa fără nicio pierdere. 


La Est de Nipru, în regiunea Mării de Azov 


«1. In Ucraina, la Est de Nipru, în regiunea Mării de Azov, vânătorii de 
munte și corpul de cavalerie, luptând cot la cot cu armata germană, au respins, 
după lupte sângeroase, atacurile unui inamic mult superior în mari unităţi, 
tancuri şi artilerie grea. 

Inamicul este în acest sector în plină retragere, către Est, 

Vânătorii de munte și brigăzile V, VI și VII cavalerie merită admiraţia şi 
recunoştinţa Patriei. 

2. Pe frontul Odesei inamicul, aducând numeroase forţe și tancuri din 
Crimeea şi Caucaz, a încercat să spargă frontul nostru, La Est de limanul Cu- 
jalnic atacul a fost oprit, iar în regiunea Tatarca și Dalnic a fost respins după 
trei zile de lupte grele şi sângeroase. In acest ultim sector, a lăsat pe teren 30 
tancuri. Pierderile inamicului sunt foarte mari. 

3, Pentru acei care cred încă şi difuzează, intenţionat sau din uşurinţă, 
neadevărurile răspândite zilnic de anumite posturi de radio, Marele Cartier 
General comunică următoarele date: 

Dela începutul războiului am capturat peste 60.000 prizonieri şi avem 
15.000 dispăruţi, dintre care 7—8.000 trebuesc socotiți printre morţi şi numai 
restul printre prizonieri; 20,000 morţi şi 76.000 răniţi, din care circa 80% ușor 
răniţi şi recuperabili. 

In schimb, adversarul a pierdut, în sectoarele în care au luptat trupele noastre, 
70,000 morţi şi 100.000 răniţi. 

Am doborît 553 avioane inamice şi am pierdut 120, din care o parte sunt 
recuperabile. Am capturat foarte mari cantități de materiale şi muniții. Am 
pierdut, comparativ, mult mai puţin, 


222 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


S'au prins până acum peste 90%4 din parașutiștii aruncaţi din avion şi din 
organizaţiile teroriste lăsate în spatele nostru. Nici unii, nici ceilalţi nu au reușit 
să execute nicio distrugere, niciun atentat. Nu am avut niciun tren de muniții, 
niciun depozit, niciun pod şi nicio uzină distruse de bombe din avion. 

La Ploești pagubele provocate nu au atins nici 300 milioane de lei. 

Acesta este adevărul». 

(Comunicat publicat în ziarele cu data de 6 Octomwrie), 


Locotenentul Agarici 


+ Locotenentul aviator Agarici Horia, luptându-se singur cu o escadrilă 
inamică, a doborit trei avioane». (Comunicatul Nr. 2 din 25 Iunie), 


€ In clipa de față, fapta de arme a locotenentului pilot Agarici Horia e cu- 
noscută și preţuită de întreaga suflare românească. Vorbeşte singură și cei în 
drept s'au rostit la timp şi cum se cuvine asupra-i. Citarea ofițerului în ordinul 
de zi pe armată e cea mai înaltă confirmare a vredniciei militare la care un ostaş 
poate râvni. Cele ce urmează ca distincţiuni şi onoruri, nu sunt decât obișnuitele 
consecinţe firești. 

Locotenentul Agarici, oricât de convenabil ar fi aceasta unei prezentări 
romantice, nu e un unus multorum. Nu zic, s'ar fi putut să fie; dar nu e. 

E un exemplar selecționat dintr'o serie lungă de Agarici afirmaţi şi cunoscuți. 
Purtat cu cinste de Moldoveni de baştină, numele acesta nu numai că era cu- 
noscut şi eri şi alaltăeri, și mai de demult, dar ne lovim de el atât de des în 
o seamă de evenimente din ultimele decade, încât profesorul Nicolae Iorga 
sa socotit îndreptățit să scrie o broșură tipărită de Academia Română și în 
care vorbește de neamul Agaricilor, exclusiv. Așa că numele acesta nu numai 
că era cunoscut nouă Moldovenilor, dar odată cu unirea Principatelor Moldo- 
Valahe, trecuse Milcovul. Un Agarici figura în Divanul ad-hoc, un altul (cred 
că bunicul locotenentului) a prezidat Camera Deputaţilor sub Ion Brătianu, 
iar moșia Moara Grecilor, din Vaslui, a fost donată tot de un Agarici (dacă 
nu cumva tot acesta), Statului, pentru a se înfiinţa o şcoală de agricultură. 

Obscuritatea odată luminată, cu voia iubitorilor de adevăr și dreptate, arun- 
ca-voi o scurtă privire în intimitatea acestui neam. 

Unchii materni (Rusovici), toți iubitori de Țară și oştire, au slujit la vremea 
lor în arma cavaleriei şi anume în regimentul 7 Roșiori. Mi-i amintesc din co- 
pilărie ca buni călăreţi şi puşcaşi de frunte, toţi stăpânitori de pământuri întinse, 
în judeţul Iaşi, cu gospodării întemeiate și de o fermecătoare ospitalitate. 

Cultul Patriei, simţul datoriei și al onoarei, l-au întâmpinat din leagăn pe 
locotenentul Agarici. Întru ele a crescut şi prin ele a biruit. De aceea, eu știu 
bine că fapta locotenentului Agarici nu e o întâmplare. Fl n'a făcut decât să ducă 
la izbândă o poruncă ancestrală care prin el, iată, s'a împlinit. Ridicându-se 
în văzduh ca să se năpustească asupra năvălitorului, locotenentul Agarici auzea 
glasul poruncitor al tuturor Agaricilor care au apărat prin veac acest neam şi 
această ţară, strigându-i: loveşte, Agarici | 

Şi Agarici a lovit. 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 223 


De aceea, în Cartea de aur a acestui sfânt război şi pe foaia cea dintâi, cu 
vârful paloşului muiat în sânge duşman, noi trebue să scriem spre știință și pildă 
urmaşilor cât vor mai fi: locotenentul Horia Agarici ?, 


(Din articolul semnat de d. Al. O. Teodoreanu, în Universul, 30 Iunie 1941), 


Escadrila Câp. av. Gh. Em. Georgescu 


e In sectorul acesta nu se cunoaşte caz în care un avion de vânătoare bol- 
şevic să primească lupta cu un singur adversar german sau român. Bolșevicii 
atacă în formaţie mare şi prin surprindere, mai ales avioanele izolate şi de pre- 
ferințţă populația civilă, când nu +hiar delfinii. In vânătoarea de delfini s'au 
specializat mai ales bombardierele lor, operând la înălţimi mari, ceea ce ca sport 
e cu atât mai meritoriu, în cazul atingerii obiectivului. 

Pentru a ilustra afirmaţiile de mai sus cu un fapt, e suficient să citez cazul 
Bâzu Cantacuzino care în ziua de 13 Iulie e surprins şi atacat de o formaţie de 
circa 15 avioane sovietice. Lovit în motor, plan şi direcţie, prin manevre abile 
şi îndrăzneţe acrobaţii, reuşeşte să aterizeze. Numai un as de talia lui se putea 
descurca în asemenea situaţie. 

Cazuri în care unul sau doi piloţi de-ai noştri de vânătoare să atace o nu- 
meroasă formaţie sovietică, se întâlnesc zilnic. Iată câteva, la întâmplare: 


* 


In ziua de 23 Iunie, căpitanul aviator Gh. Em. Georgescu, comandantul 
escadrilei, întâlneşte 4 avioane, Le atacă şi doboară unul. 

E ziua în care Agarici atacă sponte sua 7, doborînd 3. 

In aceeași zi, adjutantul stagiar Popescu Constantin, întâlnind 7 bombar- 


diere, doboară unul. 
- 


In ziua de 24 Iunie, adjutantul șef Rădulescu Andrei întâineşte 7 avioane 
inamice şi doboară unul. 

In aceeași zi, locotenentul 'Toma Lucian şi adjutantul stagiar Camenceanu 
Eugen întâlnesc 3 bombardiere. Doboară fiecare câte unul. 


In ziua de 30 Iunie, adjutantul Camenceanu Eugen şi adjutant t. r. Pomuţ 
Constantin întâlnesc 3 avioane de vânătoare. Doboară două şi gonesc pe-al 
treilea, 

In aceeaşi zi, adjutantul şef Rădulescu Andrei şi adjutantul stagiar Popescu 
Constantin întâlnesc 15 avioane de vânătoare. Doboară: adjutantul Rădulescu, 
3; adjutantul Popescu, 1. 

In aceeaşi zi, adjutantul Cordescu Petru şi sergentul t. r. Culcer Nicolae 
se întâlnesc cu 4 avioane de vânătoare. Doboară fiecare câte unul. 

E ziua cea mai bogată în vânat. 


224 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


In ziua de 4 Iulie, căpitanul Gh. Em. Georgescu, comandantul escadrilei, 
şi locotenentul Agarici Horia se întâlnesc cu y4 avioane de vânătoare. Ambii 
doboară câte unul. E 

In ziua de 8 Iulie, locotenentul Toma Lucian și adjutantul Camenceanu 
Eugen întâlnesc 3 bombardiere. Camenceanu doboară două sigur şi unul 
probabil. 

In aceeași zi, adjutantul șef Rădulescu Andrei primeşte lupta cu 6 avioane 
inamice, doborînd unul. ` 

In ziua de 14 Iulie, adjutantul Camenceanu întâlneşte 3 avioane de vână- 
toare. Doboară unul. N 

Toate aceste victorii (am lăsat de o parte pe cele neomologate), au fost câști- 
gate în vânătoare liberă. Spre a fi găsit, inamicul a fost căutat de vânătorii noştri 
în adâncul frontului, deasupra teritoriului, la acea dată stăpânit încă de el. 

In rezumat, putem afirma că escadrila căpitan Gh. Em. Georgescu a vânat 
stricto sensu. 

Plecau vânătorii la Ruși, cum ar fi plecat la sitari sau becaține. Şi după cum 
gingașele zburătoare, când nu sunt în pasaj, prezintă serioase dificultăţi de ochire 
prin sborul lor capricios, tot atât de greu de vânat e şi ciolovecul zburător, care, 
izolat în spațiu, păstrează în faţa vânătorului o prudentă şi respectuoasă distanţă ». 


(Din articolul semnat Cpt. rez. Al. O. Teodoreanu, în Universul, 5 August 
1941). . 


Grupul aeronautic Lt-C-dor Popişteanu 


D. general de escadră Emanoil Ionescu a rostit în fața M. S. Regelui, cu 
ocazia glorioasei săvârşiri din viață a lt.-comandor Alex. Popișteanu, un raport, 
din care cităm următoarele : 


Majestate, 


Comandantul Aeronauticei raportează astăzi Majestății Voastre îndeplinirea 
datoriei, pentru unul din grupurile sale, pentru eroicul grup 7 de sub comanda 
]t.-comandor Popişteanu Alexandru. 

In 60 zile de luptă, zburătorii acestui Grup din faţa Majestății Voastre au 
executat: 

— 59 misiuni însoțite de bombardament; 

— 11 misiuni recunoaştere la inamic; 

— 9 misiuni atacuri la sol; 

— 144 misiuni vânătoare liberă în sector. 

Total 233 de misiuni la inamic, purtând 40 de lupte aeriene cu rezultatul 
următor: 

— 55 victorii aeriene; 

— 20 avioane lovite la sol. 

Total 75 avioane inamice distruse. 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 225 


In fruntea acestui Grup a fost exemplu viu de curaj şi sacrificiu lt.-comandor 
Popişteanu Alexandru, care are 35 de ieşiri la inamic în fruntea zburătorilor 
săi şi două aterizări în liniile de luptă terestră, pentru a-şi salva doi din zbură- 
torii săi, loviți de gloanțele dușmane în avion. 

De câteva zile vânătoarea inamică, superioară numericeşte, face eforturi 
de a zădărnici înaintarea trupelor noastre, dar curajul vânătorilor din Grupul 7 
micșorează în fiecare zi numărul lor. 

In ziua de 24 August 1941, la orele 18,30, în misiunea de vânătoare liberă, 
It.-comandor Popișteanu Alexandru, în fruntea a ro vânători din grupul său, atacă 
dela 3500 m. o formaţie de vânătoare inamică, superioară ca număr. Numai 
în această luptă sunt doborite 6 avioane inamice, dar această frumoasă victorie 
este plătită scump de Grupul 7 Vânătoare, prin însăși moartea eroică a Co- 
mandantului său. 

A căzut îndeplinindu-și datoria la postul de onoare pe câmpul de luptă. 
Fapta sa a înscris-o cu sângele său în Cartea de Aur a Aviației şi va rămâne 
deapururi un exemplu viu pentru toţi zburătorii 9. 

(Ziarele cu data de 1 Sebtemurie 1941). 


$ Comandorul Alexandru Popișteanu 


«În cele șaizeci de zile încheiate, cât i-a fost scris să-și conducă teribilul 
lui grup de vânătoare, n'a fost încercare grea în care să nu fi fost prezent şi n'a 
fost luptă crâncenă în care să nu-l găsim acolo. Lupta oricând, oricum şi cu 
oricâți... Cele mai mari onoruri îi reveneau de plin drept. I s'au dat, Însuşi 
Majestatea Sa Regele Mihai I, asistat de d. Mareșal Antonescu, care a înge- 
nunchiat la catafalcul eroicului zburător, i-a atârnat Crucea Mihai Viteazul 
pe pieptul fără suflare. E singurul aviator român pe vestonul căruia a strălucit, fie 
şi post mortem, această înaltă distincţiune, în actualul război. 


* 


Ofiţer de Stat Major, brevetat şi în ţară şi în Franţa, războiul îl găseşte 
ocupând un post de mare răspundere la un înalt comandament. 

Nimeni, în afară de vocaţie, nu-l silea să sboare. 

Nimic, în afară de patriotism, nu-l obliga să lupte. 

Nimic în afară de eroism, nu-l îndemna să lupte, cum lupta: fără frică, 
fără încetare, fără odihnă. 

Activitatea grupului său pare neverosimilă: 276 lupte aeriene, doborînd 
în luptă și distrugând la sol 156 avioane bolşevice. Dar dacă această simplă și 
laconică notare pare neverosimilă, amănuntele bătăliilor date de grupul Po- 
pişteanu ar fi de necrezut, dacă mar fi fost riguros controlate şi oficial con- 
firmate. Comandant excepţional, unitatea lui a excelat în misiuni excepţionale. 
Mai ales în acestea, Zic mai ales, pentrucă absolut toate au fost conduse per- 
sonal și la faţa locului de el, comandantul. 

— Cum să comanzi pe alţii, dacă nu eşti tu însuţi pildă ? — avea obicei să zică. 

Şi în adevăr, pildă a fost şi pildă va rămâne. 


15 


226 REVISTA FUNDAȚŢIILOR REGALE 


In afară de protecţia formațiilor de bombardament şi libera vânătoare, mi- 
siuni normale ale aviației de vânătoare, escadrilele acestui Bayard al văzduhului 
au executat misiuni de acoperire a operațiilor terestre, sondaje aeriene (me- 
teorologice, tăria aviaţiei inamice şi A. C. A.-ului), de interdicţie (oprirea aviaţiei 
inamice la hotarul zonei de operaţii a trupelor amice) și de atac al trupelor 
terestre, executat la înălțimi mici (misiunea cea mai grea şi o specialitate a 
grupului Popișteanu). 

Nu se poate cita o singură misiune neobișnuită în care cavalerul fără frică 
şi fără de prihană să fi fost absent. Ceva mai mult: oridecâteori se ordona o 
misiune din acelea pe care piloţii săi n'au mai avut prilejul s'o execute, cel dintâi 
o executa el, comandantul (pilda !). Așa, când s'a ordonat prima misiune A. C. A., 
misiune care constă în provocarea artileriei anti-aeriene să-și concentreze focul 
asupra-ţi, pentru a raporta apoi (dacă scapi cu viaţă), cu câte guri de foc ai 
avut aface, incomparabilul Șef a căzut un moment pe gânduri: 

— N'am pilot pentru asemenea misiune, a declarat el. 

— Ce ne facem, domnule comandor? îndrăzni un pilot. 

— Voiu pleca eu. 

Şi a plecat. 

+ 

Ii văd şi acum silueta elegantă şi-i aud râsul franc. Am iubit întotdeauna 
oamenii care râd în acest fel. I-am socotit şi-i socot oameni de nădejde și pe care 
te poţi bizui, Faptele o confirmă. Clipele cele mai amare ştia să le îndulcească 
„glumind. 

La cedarea Basarabiei, pe cerul căreia a făcut minuni, era amărît, foarte amărit. 

— La care circ să mă înscriu cu toţi piloţii mei? spunea el amicilor. 

L-am văzut petrecând. Mi-l amintesc dansând. Sunt convins că tot așa 
lupta. De altfel, voia bună dela comandamentul lui era cunoscută întregii aviaţii. 
Nu există pilot care să nu fi recomandat camaradului mai nou trimis în mi- 
siune din preajma acestui grup: 

— Dacă vrei să petreci câteva ore plăcute, opreşte-te la Popişteanu. 

Din această atmosferă, de aici înainte prin dispariţia lui întunecată, pornea 
viteazul comandor în strălucitele lui ieșiri. Treizeci şi nouă sunt la număr mi- 
siunile de luptă în care îl găsim în capul formațiilor din grupul său. Zbura, 
lupta, comanda: se realiza în cea mai superbă accepţie a cuvântului. Piloții 
îl urmau fără şovăire. Nu se şovăia în spatele comandorului Popişteanu. Ii ducea 
doar la victorie. De ce să șovăie? 

Adjutantul Milu îl apăra din urmă cu încăpățânare și devotament ca un 
bull-dog. O singură dată nu l-a însoțit. E ziua când a căzut. 


+ 


Dar acolo unde acest ostaş fără pereche e în adevăr inegalabil, e în felul 
în care îşi apăra piloţii în primejdie. Ii pescuia, acesta era termenul. 

In timpul unei lupte aeriene pe care o conducea de sus, unul din aparate 
e lovit grav. Pilotul e silit să sară cu parașuta. Inainte de a părăsi avionul pentru 
a se arunca în necunoscut, se adresează telefonic comandantului: 

— Domnule comandor, nu mă lăsa! 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 227 


Comandantul îl caută, îl găseşte, îl salvează. 

Acesta e şi cazul locotenentului Dan Scurtu. 

Silit să aterizeze la inamic, e văzut de ochiul ager al comandorului. Co- 
mandorul rupe lupta şi aterizează, sărind din carlinga monoplace-ului său de 
luptă pe o avionetă de legătură cu mai multe locuri. Protejat de doi piloţi de 
vânătoare, se îndreaptă hotărît spre liniile inamice, îşi caută pilotul şi-l descopere. 
Din păpuşoaie, infanteriștii roşii înaintau spre ofiţer, să-l ia prizonier sau mai 
probabil să-l căsăpească, Dar vânătorii comandorului îi dojenesc cu mitraliera, 
convingându-i să şază locului. Comandorul Alexandru Popişteanu aterizează 
cu avionul lui fără armă la bord, îşi ia camaradul și se întoarce cu el la escadrilă. 

Aceste spuse, lăsaţi istoria universală la o parte şi căutaţi, rogu-vă, cu atenţie 
în legendă şi epopee. Găsi-veţi oare pe acolo, prin plăsmuirile de basm ale închi- 
puirii omenești, un gest care să se apropie mai mult de sublim? Eu nu cunosc». 

(Din articolul d-lui Al. O. Teodoreanu, căpitan de rezervă din artilerie, 
publicat în Univessul, 30 August 1941). 


FAPTE EXEMPLARE 


+ În ziua de 26 Iulie 1941, Batalionul 3 V. M. înainta pentru a pune stăpânire 
pe satul Tibulevca. In faţa satului am fost opriţi de un foc puternic de artilerie 
și infanterie inamice, Artileria noastră nu era încă în măsură să ne sprijine, 
Pe la orele 18, după o pregătire puternică de artilerie, inamicul pornește un pu- 
ternic atac, cu care de luptă, din pădurea în faţa căreia se cramponase Batalionul 
3 V. M. 

Plutonul 3 Mitraliere, condus de sublocot. Bulinaru Pompiliu, era cu mi- 
tralierele în bătae şi trimitea gloanțe perforante, Un monstru de oțel se îndrepta 
către mitraliera la care trăgea sergentul Toader Nicolae. Acesta a stat neclintit, 
continuând să tragă până când a fost omorît, iar mitraliera lui distrusă de carul 
de luptă. La altă mitralieră caporalul Duicu Nicolae a fost rănit cu mâna pe 
trăgaci. Alți câțiva ostaşi au fost răniți la locurile lor, 

Tot atât de bravi, ostaşii din cealaltă companie au asaltat carele cu sticle de 
benzină, dându-le foc, iar alţii s'au suit pe ele, omorînd servanţii în car, In felul 
acesta, din cele opt care inamice, care au atacat batalionul nostru, doar două 
au mai putut scăpa fugind înapoi ». 

(Din Sentinela, gazeta ostășească a națiunii, Anul II, Nr. 36, 24 August 1941). 


— Soldaţii Manoliu D-tru, ctg. 1939, și Hodoroabă Ioan, ctg. 1933, au 
trecut Prutul pe podul dela Rădăuţi, în prima zi de război, împreună cu grupa 
ce păzea capul podului, pentru a permite echipei de pionieri să taie legăturile 
dela explozibilul pus de bolşevici la pod. 

— Soldatul Berjan D-tru, ctg. 1939, făcând parte dintr’o grupă încercuită 
de circa so sovietici, deschizând foc a reuşit să scape şi să anunţe unitatea, aşa 
că s'au putut lua măsuri din timp, limitându-se acţiunea recunoașterii sovietice, 

— Soldatul Chiroiu C-tin, ctg. 1933, fiind primit în satul Parcovo, cu 
focuri dintr'un beciu, a reuşit, împreună cu echipa sa, să neutralizeze pe inamic. 


15* 


228 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE. 


— Plutonierul major Crăciun D-tru, deși comanda trenul regimentar al 
unui escadron, în prima zi de războiu, a executat trei incursiuni, trecând înnot 
Prutul şi a adus informaţii precise asupra inamicului. 


— Sergentul major T. R. Pavel Marcel a comandat pe Prut un post de 
supraveghere, unde cu curaj a stat neclintit sub ploaia de proiectile şi sub focul 
armelor automate. Aceiaşi misiune a avut-o pe Nistru — la Verejani. A informat 
precis unitatea și față de măsurile luate nu a putut fi capturat de bolșevici, 
care trecuseră Nistrul la Volcineţ. In ziua de 12 Iulie 1941, inamicul executând 
o incursiune la Verejani, pe când era schimbat de Regimentul 7 Roşiori, deși 
primise ordin să se ducă la regiment, cunoscând terenul, s'a repezit şi a tăiat 
retragerea inamicului, cooperând cu Reg. 7 Roşiori şi reușind să nimicească 
pe, AURIE te (Revista Sentinela) 
o... 


4 Cu toată ploaia torențială şi drumurile desfundate, ostașii noştri înaintau 
de zor în inima Basarabiei, alungând pretutindeni dușmanul. Fiecare petec de 
pământ trebuia cucerit cu mari sforțări, cu mari jertfe, jertfe ce fac cinste bravei 
noastre armate, 

Aşa a murit şi Sublt. Săndulescu Jean. Era comandantul unui ploton din- 
trun regiment de vânători. In toate luptele era în fruntea ostașilor săi, trecând 
fără teamă prin focurile vrăjmaşe și capturând la Obileni numeroşi prizonieri 
şi material de războiu. 

A primit întotdeauna cele mai grele misiuni și s'a oferit de bună voie întot- 
deauna, când cineva mai destoinic nu se găsea să-i ia locul... 

E ziua de 24 Iulie. 

Bolșevicii fuseseră alungaţi pretutindeni. Satele pârjolite de urgia lor, ţă- 
ranii lăsaţi fără locuinţe îndârjeau și mai mult în lupte pe vitejii noștri ostaşi. 
Sublocotenentul Săndulescu se oferă de bună voie să fie comandantul unei 
grele misiuni pe malul celălalt al Nistrului. Impreună cu 6 ostași, în 3 bărci, 
trece fluviul pe la ora 3% dimineaţa. 

Imediat ce-au ajuns la locul indicat, sunt primiţi de un foc viu de mitra- 
liere, pornit dintr'o cazemată bolşevică. Ofiţerul, care era în prima barcă, co- 
boară pe mal şi împreună cu un ostaș aruncă 4 grenade asupra cazematei, re- 
ducând-o complect la tăcere. Apoi au pornit cu toţii înapoi, după ce, bineînţeles, 
își îndepliniseră misiunea cum nu se putea mai bine. Dar când mai erau 20 
de metri până la malul nostru, un glonte îl loveşte în cap». 


(Ziarul Soldatul, 20 Sept. 1941. Articol semrat de caporalul Grassu Const.) . 
e... 


« Infanteria noastră de peste Prut e în atac. Ne aruncăm într'o barcă și în 
câteva zeci de minute suntem lângă plutonul care şi-a impus să înfrunte mi- 
tralierele cazematelor din aripa dreaptă... Rușii au aci o rezistenţă excepţio- 
nală, favorizată de poziţia cazematelor lor adânc înfipte în pământ şi bine dotate 
cu mitraliere. 'T'rebue să fie distrusă cel puţin o cazemată, pentru ca înaintarea 
să se efectueze. Dar cu ce so distrugi? 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 229 


Iată, caporalul Videa Ion încearcă, în fruntea grupei sale, marea îndrăzneală 
eroică... Cu grenada în mâna dreaptă şi cu puşca mitralieră în mâna stângă, 
caporalul Videa se avântă, apropiindu-se de prima cazemată. Se produce apoi 
un lucru uluitor: Videa, singur, se apropie de cazemată și aruncă pe prima fe- 
reastră grenada... Protejat de perdeaua de fum, el îşi sprijină pușca mitralieră 
de suport şi trage înăuntru. Cumplitul seceriş lasă întinse pe podea 10 victime. 
Alţi 12 bolşevici ies în panică afară și o iau la fugă pe câmp... Caporalul Videa 
îi urmărește, ca și cum ar vrea să le pună mâna în gât. Aici el săvârşeşte o gre- 
șală pe care bolşevicii o surprind și care îi este fatală: entuziasmat de propria 
sa bravură, caporalul Bidea uită să mai tragă. Un bolşevic se întoarce, profită 
de acest moment şi. smulgând din mâna eroului puşca mitralieră, o îndreaptă 
spre el, perforându-i pieptul. 

Dar cazemata a fost cucerităl,.. 

eoe o 

La câteva zeci de metri, a căzut eri viteaz, ca un erou de baladă, caporalul 
Suditu, şeful unei echipe care transporta bărcile de trecere ale trupelor noastre 
peste Prut. 

A fost operaţiunea cea mai grea şi cea mai plină de primejdii dintre toate. 
Ruşii ne bombardau podurile. Trecerea primelor eşaloane trebuia făcută deci 
pe bărci şi € portițe », un soiu de bărci legate două câte două de un pod, de 8 
metri pe 4, şi având capacitatea de transport pentru 16 persoane. Soldații care 
au dus bărcile şi le-au pus în funcţiune s'au comportat cu toţii ca niște viteji. 
Iar caporalul Suditu a fost în fruntea lor — şi a căzut cu fața la duşman. 

Scena e dureros de vie în mintea noastră — şi deopotrivă de măreaţă. Ca- 
poralul Suditu făcea împreună cu echipa lui nu ştiu al câtelea transport. Inamicul, 
care ne reperase, pune în funcţiune artileria. Obuzele cad în jurul bravilor 
băieți. Mai sunt câţiva metri până la Prut. Cineva strigă: culcați. Camarazii 
caporalului se aruncară la pământ. Suditu măsoară distanța care-l mai desparte 
de ţintă şi încleștându-se cu toată forța de barca lui, rămâne în picioare, strigând: 

— «nainte, înainte!» 

Un obuz îl loveşte, frângându-l aproape în două. Peste câteva minute îi 
dăm onorul pe barca lui de erou şi îi jurăm, întunecaţi, răzbunare... ». 


(Din articolul publicat în Sentinela din 31 August, de Sublt. rez. Ieftimie 
Anastase) . 

o 0o o 

« In ziua de 9 August căpitanul Napoleon Popescu, fruntașul necontestat 
al unui regiment de Care de Luptă, primeşte ordinul să se deplaseze la coloana 
colonel Nistor, care se găseşte la cota rro Buzinova. 

Compania sa are misiunea să dea un ploton la avantgarda coloanei, pentru 
întărire, restul urmând să meargă în capul grosului coloanei, gata să intervină 
când va fi nevoie. 

Avantgarda primeşte ordinul să depăşească satul Colubuialik şi să atingă 
calea ferată. In frunte, cu plutonul de Care al sublocotenentului Nicolae Şte- 
fănescu, avantgarda atinge calea ferată, trecând peste un şanţ anticar şi punând 
pe fugă mai multe patrule de cavalerie şi căruţe de infanteriști, 


230 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


Siguranţa pe creasta din marginea de Vest a satului, pe tot timpul cât satul 
este traversat de plotonul de Care, o face restul companiei de sub comanda 
căpitanului Napoleon Popescu. Seara, comandantul coloanei, colonelul Nistor 
ordonă ca restul companiei — plutoanele 1 şi 2 —să se deplaseze la cota 95 
Vest de Colubuialik, pentru a face siguranţa grosului în timpul nopţii. Compania 
execută. 

In ziua de 10 August căpitanul Napoleon Popescu primeşte ordin de depla- 
sare. 'Trebue să-l urmeze pe colonelul Nistor şi să facă faţă unui contraatac 
inamic, ce trebue să se producă la Est de Colubuialik, în flancul drept şi în spa- 
tele avantgardei. .. Înstalat în fruntea + triunghiului morţii » căpitanul Napoleon 
Popescu trece cu cele două plotoane şi cu Carele dela comanda Companiei prin 
botezul de foc al artileriei inamice şi ajunge la 5 km. N. W. de gara Colubuialik 
unde se produsese un contraatac în flancul şi spatele avantgardei, respins de 
intervenţia fulgerătoare a plotonului sublocotenent N. Ştefănescu, care, cu acest 
prilej, a făcut 50 prizonieri, a produs inamicului pierderi grele şi l-a pus pe fugă. 

Intre timp, coloana colonel Nistor şi-a reluat înaintarea, ajungând la N.-W. 
de gara Colubuialik, unde maiorul Ivan, comandantul avantgărzii, a pus la 
cale un atac asupra gării. 

La orele 19, căpitanul Napoleon Popescu atacă gara, manevrând pe la Vest 
şi respingând câteva patrule de cavalerie și mai multe mașini cu infanterişti, 
Ocupă gara şi calea ferată. Lasă apoi un ploton la gară pentru siguranța avant- 
gărzii, iar restul îl retrage în capul « grosului ». Căpitanul Napoloen Popescu 
e mulțumit pentru ziua de azi — dar nu poate uita şi ierta că sublocotenentul 
său Ştefănescu a fost rănit la braţ.» 


(Dintr'un reportaj publicat în ziarul Viaţa, de slt. rex. Anastase Ieftimie) . 


« De cinci zile, lupta pentru Hâncești era în toi. Bolșevicii, mulţi la număr și 
bine armaţi, profitau de poziţii şi de regiunea păduroasă şi se apărau îndârjit, 

Din marginea satului pornește o vijelie de proectile de toate felurile. Odată 
ajunse în capul târgului, cele ro care ale companiei se răspândesc în tot târgul, 
pe care încep a-l mătura cu proectile şi gloanţe de mitraliere. Pas cu pas, urmă- 
riți de obuze şi proectile Brandt şi A. C., monștrii de oţel înaintează. Soldaţi 
şi civili înarmaţi se prăvălesc prin şanţuri; alţii, înnebuniţi de infernul venit 
pe pământ, fug în neștire. 

Un obuz exploadează în faţa unui car și-i schimbă direcţia. Pe blindaj 
schijele și gloanţele bat ca o grindină adusă de un vânt cu rafale. Din casele 
în flăcări, arzând de 6 zile, vin valuri de fum, care se amestecă cu gazele obu- 
zelor şi praful ridicat de explozii şi fac atmosfera din car de nerespirat. 

Ventilatorul aspiră, vâjâind căldura înăbușitoare. Năduşeala se face noroi. 
In vaporii de benzină, conductorul este mereu atent la sgomotul motorului 
și aşteaptă comenzile pe care trăgătorul-comandant i le dă prin atingere de 
umeri, într'o semnalizare specială. 

In urletul motoarelor, echipajele monştrilor se simt stăpâne pe tot ceea ce 
cu o oră înainte era al inamicului, O baterie ascunsă într'o văgăună e desfiinţată. 


ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU 231 


Tunul se călează; trăgătorul continuă cu mitraliera. Un car rămâne în pană. 
Nu se poate vedea sub schije, unde a fost lovit, dar nici nu poate rămâne pe loc; 
ar fi distrus imediat de artileria inamică şi pierdut odată cu echipajul. 

Comandantul plotonului, locotenentul Ilie Grigore, îl ajunge, deschide focul, 
apoi iese din car şi, sub ploaia de proectile, îl ia la remorcă. A remorca un 
tank, sub bombardament, este o manevră grea şi riscantă, Totuşi, locotenentul 
Ilie Grigore izbuteşte şi tankul, cu oameni cu tot, este salvat. 

Compania se întoarce către Mureşeni. Era şi timpul; benzina este pe 
sfârşite, i 

Artileria inamică, retrasă pe alte poziții, mai trage după care. La ieşirea din 
sat, compania se întâlneşte cu infanteria, care vine să exploateze succesele ca- 
marazilor ei, 

Astfel s’a ocupat localitatea Hâncești, după o luptă de trei ore, fără nicio 
pierdere de tankuri. 

Echipajele negre de funingine, cu gurile uscate, cu plămânii arşi, frânte 
de oboseală, ies din care, se numără din ochi şi controlează loviturile primite. 
Nimic important. Asta e esenţialul şi abia după aceea limbile se dezleagă și 
fiecare își spune impresiile, » 


(Articol publicat în Ordinea de Sergent T, R. Bălan N.), 
o ð © 


«In fața colhozului Şefcenco, compania din care făcea parte sergentul Serghie 
Constantin se găsea pe poziție. Ziua era liniştită, iar ostaşii profitau de clipele 
acestea ca să mai vadă şi de nevoile lor. Singur, pe o poziție înaintată, pândarul 
companiei veghea, Era pe la orele 5 după amiază, când, deodată, pândarul strigă: 
« Vin Rușii», 

Și întradevăr, cam la 100 metri, un lanţ de bolşevici venea la atac. O ră- 
păială de puşti, de arme automate, de mitraliere începu. Sergentul Serghie, 
care se găsea în fruntea grupei sale, zări deodată iarba din fața sa mişcându-se. 
Apoi o cască cu stea roşie apăru. Repede ca fulgerul, Serghie se dădu câţiva paşi 
înapoi, smulse din mâna trăgătorului pușca mitralieră şi ridicându-se în picioare 
începu să tragă, strigând în acelaşi timp cât îl ţineau puterile: « Ruşii vin prin 
iarbă ». 

Compania se ridică asemeni unui singur om şi, în puţină vreme, atacul 
bolşevic a fost oprit. In tot acest timp, Serghie trăgea, îndemnând şi pe cama- 
razii săi: « trageţi fraţilor », «pe ei, nu vă lăsaţi», 

In ziua următoare, compania lui, mereu în înaintare, ocupase un şanţ anticar, 
după o luptă îndârjită ce durase mai mult de 3 ore. 

Aproape de ora 11 dimineaţa, bolşevicii porniră la atac cam cu 2 plutoane, 
cu intenția de a elibera șanțul. Serghie îşi reluă puşca mitralieră şi urmat de 
caporalul Grăjdeanu şi de soldaţii Bută Vasile şi Coteanu Grigore cu altă puşcă 
mitralieră, sări peste parapetul șanțului şi începu să tragă. Luaţi pe neaşteptate, 
o parte din Ruși se predară, iar ceilalţi o luară la goană. Serghie îi urmări vreo 
400 metri, apoi se lăsă păgubaş, Nimeni n'ar mai fi putut ajunge pe Ruși în 
goana lor. 


232 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


La Vest de satul Carpova, compania abia trecuse linia ferată. O lizieră de 
salcâmi închidea complect vederea. Inaintând cu băgare de seamă, ostașii pă- 
trunseră în pădurice. Sergentul Serghie Constantin, ca de obicei, era în frunte. 
Printre crengile salcâmilor, zări pe drumul ce mergea paralel cu linia ferată 
o coloană de Ruși care se retrăgea în mare grabă, ducând cu ei și trei tunuri. 
Serghie înaintă cu pușca mitralieră, ce nu-l mai părăsea, într'o mână, iar în cea- 
laltă cu o batistă albă. Ajuns în vederea lor, le strigă în rusește să se predea. 
Câteva împușcături drept răspuns. Intre timp, se ivi întreaga companie, atrasă 
de zgomot și lupta începu. In timp ce două plutoane învăluiau inamicul 
prin stânga și prin dreapta, celelalte două plutoane îl ţineau fixat cu un foc 
viu şi bine întreținut de arme automate. Văzându-se încolţiţi, comandanții 
bolșevici fugiră în maşină, cărând cele trei tunuri şi lăsând coloana să le aco- 
pere fuga. 

Hoarda rămasă singură încearcă să opună rezistenţă, dar golurile făcute 
în rândurile ei de armele noastre o răzleți și peste puțin bolşevicii încercară 
să scape cu fuga. In mâinile companiei victorioase rămaseră 20 prizonieri şi 
destulă pradă de război, printre care două mitraliere şi 3 aruncătoare + Brandt ». 

Pentru tot ce a făcut însă până acum, pentru bărbăţia şi curajul său, Serghie 
a fost decorat. Acum regimentul său e din nou în luptă ». 


( Articol din Soldatul, 13 Sept. 7047, semnat de Caporal t. r. Radian Eugen). 


ATESTAT NAŢIONAL... 





Culegerea documentară de mai jos nu e nici completă, nici 
căutată în vreun fel. E în funcţie de întâmplarea că faptele 
— dintre multe altele — ne-au căzut sub privire și criteriul ale- 
gerii nu a fost decât emoția noastră însăși. Sunt întovărășite nu 
de vreo tălmăcire, ci numai de titluri și note scurte lămuritoare 


despre împrejurări. 


GENERAȚIILE IN RĂZBOI 


Paginile cu anunţurile mortuare din ziarele de dimineață au devenit una din 
lecturile cele mai copleșitoare ale acestor zile, în care, prin luptă şi jertfă, se plă- 
mădește sufletul național. 

Inștiințări de doliu, scrisori testamentare, relatări despre vreun serviciu fu- 
nebru sunt acte prin care viața însăși, cu toate dramele de familie, cu realitatea 
omenească, se integrează în istorie, pentru timpurile care vin. 

Alegem câteva, în care tatăl şi fiul comunică în jertfa aceleiaşi familii, la 
interugl de o generaţie. Sau altele în care se arată jertfa a doi fraţi. Le pu- 
blicăm fără niciun alt comentar. 


Zdrobiţi de durere și nemângâiaţi pentru toată viața, Eugenia Căpitan 
Ioan soţie, Lilioara fiică (de un an), Maria loan mamă, Aneta soră, Vasile şi 
Dumitru cu soțiile şi copiii, Alexandru şi Costică fraţi, Aneta Carp soacră, 
Elena şi Maior Petrescu cu copiii, Căpitan Carp Aurel, Cornelia şi profesor 
Robu, Margareta şi Locot. Georgescu, Marioara, Paulina, Tereza, Florioara, 
Viorica, Traian şi Romeo cumnate şi cumnaţi, precum și familiile înrudite, 
anunţă cu nesfârşită durere pierderea scumpului şi bunului lor Căpitan activ 
IOAN D. MIHAI (Mihăiţă), dintr'un regiment de artilerie. Căzut vitejește 
pe câmpul de onoare în faţa Odesei în ziua de 22 August 1941, — înmormântat 
provizoriu în cimitirul Eroilor din Tighina — mort ca şi tatăl său în războiul 
din 1917. 

e 0. 

Zdrobită de durere, Paraschiva Ştefănescu, mamă văduvă de război, 
Victoriţa soră, Titi şi Vetuţa Ştefănescu frate şi cumnată, precum şi familiile 
înrudite, anunţă că cel mai scump al lor Căpitan activ GHEORGHE N. 
ŞTEFĂNESCU (Gică), în vârstă de 32 ani, dintr'un regiment de infanterie, 
a căzut vitejeşte pe câmpul de onoare în lupta contra bolșevicilor, în ziua de 
14 Iulie 1941, asemeni tatălui său în războiul mondial. 


234 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Zdrobiţi de durere: Ritta și Căpitan Gh. Mehedinţeanu părinţi, Lucia, 
Constantin şi Victor fraţi şi cumnată, precum și familiile înrudite anunţă cu 
inima zdrobită de durere, moartea eroică a iubitului lor Locotenent IOAN 
EM. VURTEJANU (Bebe), în etate de 26 ani, dintr'un regiment de Vânători 
de Gardă, căzut vitejeşte la datorie în ziua de r9 August 1941, în Ucraina, 
unde a fost înmormântat provizoriu, la aceeași vârstă ca şi tatăl său mort în răz- 
boiul din 1917. 

o E 


Zdrobiţi de noua lovitură, cu care au fost încercaţi, fraţii şi surorile, cum- 
naţii şi cumnatele, nepoţii și nepoatele, au nesfârșita durere să anunţe rudele, 
prietenii și cunoscuţii, că dragul lor AUREL P. BOTA (Relu), Sublocot. rez. 
din Vânătorii de Munte a căzut eroic, în ziua de 26 Iulie 1941, într'o crâncenă 
luptă pentru Patrie şi Cruce pe Bug, unde a şi fost înmormântat provizoriu. 

Sufletul lui drag și scump s'a înnălțat astfel lângă cel al iubitului său frate 
Locotenent ION P. BOTA (Nelu), Observator aerian, dela a cărui eroică moarte 
la datorie se împlinește un an. 

Parastasul de pioasă pomenire al iubiţilor noştri fraţi se oficiază Sâmbătă 
7 Septemvrie 1941, ora 11, în cimitirul comunal din Sibiu, când se va sfinţi și 
crucea înălțată în memoria sfântului lor sacrificiu pentru pământul scump al Ţării. 

Să ne rugăm pentru ei! 

In veci nemângâiaţii lor fraţi. 


Zdrobiţi de durere: Eugenia mamă, Elena, Letiţia şi Eugen surori și frate, 
Marcel şi Virginia cumnaţi şi nepoţelul Viorel, aduc la cunoștința rudelor, 
prietenilor şi tuturor ce i-au cunoscut și iubit pierderea scumpilor lor: VIOREL 
E. TERCHILĂ, Sublocotenent de rezervă, şi EMIL E. TERCHILĂ, dintr'un 
regiment de infanterie, căzuţi la datorie. 


Cu inimile zdrobite de durere şi în veci nemângâiaţi: Natalia și Maior 
Ioan Dimitriu invalid din războiul întregirii, părinţi, mica 
şi scumpa lui Ionică fiică, Medic Maior Dr. Constantin Dimitriu şi Stella, 
frate şi cumnată, familiile: Profesor I. Panaitescu, General Ștefan Panaitescu, 
Prof. universitar Emil Panaitescu, Eugenia C. Panaitescu, Nestorescu, Măr- 
culescu, Donciu, precum și celelalte rude: unchi, mătuşi, veri și verișoare au 
nemărginita durere să anunţe moartea scumpului şi prea iubitului lor Maior 
DIMITRIU I, IOAN (Ionel), dintr'un regiment de dorobanţi, căzut eroic 
în fruntea batalionului în luptele dela Odesa. 

Suflet de elită, neînfricat și bun, s'a jertfit vitejeşte pentru Neam şi Lege. 


Sfâşiați de durere: Victoria soţie, Bebeluş fiu, Maria, Dumitru părinți, 
familia Roşculeţ socri, surori, fraţi, cumnate, cumnaţi, mătuși și unchi anunță 
celor ce l-au cunoscut pe dragul şi bunul lor EMANOIL IONESCU, Invă- 
ţător, Locotenent de rezervă, căzut eroic în ziua de 7 Septemvrie la Octiabri- 


ATESTAT NAȚIONAL .. 235 


Ucraina; şi a fratelui său scump CONSTANTIN IONESCU COPUZU 
(Tică), Invăţător, Sublocotenent rezervă, căzut la 15 Septemvrie la Dalnic. 
Scumpii noștri, în veci nu vă vom uita. 


Sublocotenentul aviator ARGHIR C. BORCESCU, dintr'un grup de vâ- 
nătoare, decorat cu Virtutea Aeronautică cu spade, Ordinul Crucea de Aur 
cu două barete, a căzut pe front la datorie la 2 Octomvrie 1941, lăsând îndu- 
reraţi pe Virginia mamă, Ioana şi Maior Ioniță cu Viorica, Zoe şi Colonel Bor- 
cescu cu Ulpian, Viorica și Lt.-Comandor aviator Borcescu cu Doina și Anghel, 
Valerica şi Căpitan Borcescu cu Pușa și Sanda, Elena şi Căpitan inginer Bor- 
cescu cu Adrian, Marioara şi Mircea Borcescu cu Florica și Anghel, Elev ad- 
jutant aviator Dumitru Borcescu, rudele, camarazii și prietenii. 

A fost înmormântat în cimitirul eroilor Ghencea. 


Ileana, soţie; Maria, mamă; surorile şi fratele; Ecaterina şi dr. Alex. Pişcă, 
socri; cumnatele și cumnaţii, precum şi familiile înrudite anunţă, cu neţăr- 
murită durere, pierderea dsagului lor Căpitan ŞTEFAN STĂNESCU, din- 
trun regiment de Artilerie de gardă, elev al Şcoalei superioare de război, de- 
corat cu Steaua României cu spade şi panglică de Virtutea Militară, căzut ca 
și tatăl său pe câmpul de onoare. 

Suflet minunat, dăruit sfintei jertfe, la 8 Septemvrie, pentru Cruce, drep- 
tatea neamului şi civilizaţie, 

Reînhumarea a avut loc la Piteşti, în cimitirul Eroilor, Duminică 5 Octom- 
vrie, ora 3 d. a. 

e 0 © 

«Eri dimineață a fost la biserica Sf. Ilie Gorgani pomenirea locot.- 
colonelului GICĂ POPESCU, din artilerie, mort pe zonă anul trecut la co~ 
manda unui grup de apărare antiaeriană, a maiorului MIHAI G. POPESCU, 
din artilerie, căzut la postul de comandă al divizionului pe frontul din Ucraina, 
şi a sublocotenentului aviator în rezervă CICERO G. POPESCU, mort într'o 
luptă aeriană în Basarabia, după ce doborise două avioane inamice şi după 
ce, într'o încordare extraordinară de voinţă, și-a salvat echipajul și avionul, 
aterizând în liniile noastre ». 


Asupra soldatului Sasu Haralambie, dintr'un regiment de infanterie, rănit grau 
în luptele din Ucraina și mort în ziua de 3 August într'un spital de campanie, s'a 
găsit scrisoarea de mai jos. Eroul a fost înmormântat în cimitirul eroilor din Soroca. 
Tatăl său a murit tot pe front în războiul din 1016. 


« Jubită mamă şi soră, 


In caz că timpurile de faţă nu mă vor mai ajuta ca să vin la scumpul meu 
cămin părintesc și la scumpa mea mamă și soră şi veri, unchi şi prieteni, atunci 
să primeşti iubită mamă și soră în locul meu aceste rândulețe scrise şi să nu 
fiţi triste, 


236 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


Să fiţi cu curaj fiindcă oricine ştie că nu-i ruşine pentru o mamă ca să 
nască şi să crească un fiu şi apoi să moară pe câmpul de luptă, fiindcă ştii bine 
mămică că şi scumpul meu tată tot pentru a apăra acest pământ românesc 
a murit. 

Dacă şi mie îmi va fi dată aceeași soartă nu mă voi da înapoi. 

Te sărut mămică şi soră şi vă zic să ne întâlnească Dumnezeu, dacă nu 
pe această lume, pe cealaltă, unde sunt toți făcătorii de bine. 

Rog pe cel care va găsi aceste rânduleţe scrise de mine, să nu le arunce, 
ci să le trimită mamei în comuna Gemenea, județul Dâmboviţa, cătunul 
Oneşti. 

Cel ce scrie aceste rânduri este soldatul SASU GH. HARALAMBIE din 
reg. infanterie, compania a s-a, batalionul II. 


Scrisoarea unei mame către Mareșalul Antonescu 


Domnule Mareșal, 


Subsemnata Avida N. Cotenescu, născută ïon Irimescu, domiciliată în 
comuna Cândești, satul Dragodăneşti, jud. Dâmboviţa, supun respectuos 
următoarea rugăminte: 

In August 1918 m'am căsătorit cu Niculae Rădulescu, învățător ca şi tatăl 
şi unul din fraţii lui în satul Dragodăneşti, ai cărui părinţi erau, ca şi părinţii 
mei, vechi moșneni și gospodari de frunte de pe Valea Dâmboviţei. Niculae 
Rădulescu abia se întorsese din războiul cel mare, unde luase parte ca lo- 
cotenent, fiind rănit pe front în anul 1917. Din cauza rănilor căpătate în lupte 
și a urmelor lăsate de tifosul exantematic, el a decedat la câteva luni după 
căsătoria noastră. 

Ca urmaş al lui, mi-a rămas un singur băiat căruia i-am dat numele tatălui, 
pe care el nu avusese fericirea nici măcar să-l zărească. L-am crescut în buna 
cuviinţă, cu dragoste de părinţi și Țară, în frica lui Dumnezeu. L-am dat la 
învăţătură la liceul « Mihai Viteazul » din Bucureşti, unde și-a luat bacalau- 
reatul, fiind unul din bunii elevi. A urmat un an la Facultatea de drept și apoi 
de bună voie s'a prezentat la examen la şcoala de Cavalerie, pe care a absolvit-o 
printre elevii de frunte, îmbrăţișând cu mult drag cariera armelor. A fost avansat 
de Majestatea Sa Regele la gradul de sublocotenent la ro Mai 1941. 

In acest Război Mare şi Sfânt de dezrobire, a pornit la luptă sub suprema 
comandă a Domniei Voastre cu regimentul ro Roșiori. 

În ziua de 17 Iulie 1941, după ce a cucerit cazemata 67, de pe malul Ni- 
strului, îndeplinindu-şi cu sfinţenie misiunea dată de către superiorii săi, a 
căzut dincolo de Nistru răpus de o grenadă, alături de camarazii lui, căpi- 
tanul Budurăscu și sublocotenentul Popovici. 

Am credinţa că el a căzut fericit că văzuse şi luptase pentru dezrobirea 
Basarabiei şi că se jertfește pentru dezrobirea pământului părinţilor şi stră- 
moşilor lui. i 


ATESTAT NAȚIONAL |. 237 


Eu l-am iubit ca pe lumina ochilor mei. Icoana lui frumoasă şi luminoasă 
va rămâne, cât voi trăi, săpată în sufletul meu îndurerat. 

Sunt mândră însă că a murit ca un erou. 

Mi-a rămas moştenire dela el, în afară de amintirea unui viteaz, averea 
pe care el a moștenit-o dela bunicul său. In această avere se află şi o casă, care 
este de ani de zile închiriată Ministerului Sănătăţii, pentru dispensarul cir- 
cumscripţiei. Este cât se poate de bună și amenajată pentru dispensar. Această 
casă cu curtea ei și cu tot ce se află în curte, magazie, bucătărie de vară și altele 
împreună cu terenul în suprafață de circa 1000 m.p. le donez Ministerului 
Sănătăţii pentru ca în mod definitiv dispensarul circumscripţiei să rămână în ele. 

Doresc şi vă rog respectuos ca dispensarul să poarte numele + Subloco- 
tenentul de cavalerie RĂDULESCU N. NICOLAE» din Regimentul 10 
Roşiori, jertfit pentru apărarea Țării, după cucerirea cazematei 67 de pe malul 
Nistrului. 

In curtea lui să mi se îngăduie să-i ridic un monument pe al cărui soclu 
să aşez chipul lui în bronz, făcut de un artist sculptor cu reputaţie recunoscută. 
(Cred că va fi prof. I. Blendea). 

In soclul de piatră al acestui monument voi așeza, când Țara se va linişti, 
racla cu osemintele lui sfinte, ca tot timpul vieţii mele să le am cât mai aproape. 

La acest monument, tot timpul să fie candela aprinsă. In timpul vieţii 
mele voi îngriji eu de lumină, iar după moartea mea să fie în grija funcţio- 
narilor dispensarului. 

Mai am dorința ca actele de donaţie autentice să fie atestate ca avocat 
de către fratele meu Ion Irimescu Cândești, avocat din Târgovişte, care face 
aceasta, în chip cu totul dezinteresat. 

Reparaţiunile ce vor mai trebui, dacă va mai fi nevoie pentru casă, le voi 
face eu, din ceea ce ţara şi legea va socoti că se cuvine urmașilor copilului meu. 

Pentru această casă cred că este de plată o sumă minimă drept impozit, 
sumă care socot că poate fi anulată, sau oprită din chiria în curs. 

Am credința, Domnule Mareşal, că cererea mea, pornită spre a cinsti un 
nume de Erou și a-i păstra numele în satul în care şi-a văzut lumina zilei, 
a copilărit, în care sunt îngropaţi părinţii și ai lui şi ai mei, sat pe care două 
neamuri de moșneni, Răduleștii şi Irimeştii-Popeşti, atât cei din trecut cât 
şi cei rămaşi în viață azi, au muncit spre înălţarea lui, va fi primită de Domnia 
Voastră, 

In durerea în care mă zbat fără a mai găsi vreun colț de linişte pe acest 
pământ, faptul pe care vi-l aduc la cunoştinţă, este singura alinare a unei mame 
cu inima sfâşiată şi mândră de copilul ei. 

Vă rog a da de urgenţă dispoziţii onor, Ministerului Sănătăţii, condus de 
d-l prof. Tomescu, eminent colaborator al Domniei Voastre, spre a încheia 
actele autentice la tribunalul Dâmboviţa şi a numi la acest dispensar un 
medic energic și priceput spre a veni în ajutorul populaţiei şi copiilor dintr'o 
regiune frumoasă dar decimată de boli. 

Primiţi, vă rog, Domnule Mareșal, respectul meu cel mai profund, 


Avida-Ehsabeta N. Cotenescu 


238 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


TARAN ȘI OSTAȘ 


«In ziua de 7 Iulie 1941, cu ocazia acţiunii de curăţire a paraşutiştilor 
sovietici dintr'o pădure, săteanul SÂRBU VASILE, din com. Tăcuta, înarmat 
numai cu un topor, a dat dovadă de un curaj fără margini, mergând până 
la sacrificiul vieţii sale. 

Aceste fapte au dus la prinderea parașutiştilor sovietici. 

De pe urma acestui sătean, au rămas nouă copii minori. 

Pentru a răsplăti înălţătoarea pildă de sacrificiu a acestui adevărat român, 
iubitor până la jertfă al pământului strămoșesc, Ministerul Apărării Naţionale 
a dispus: 

1, Decorarea « Post-Mortem » cu Virtutea Militară cu Spade cl. Il-a, 
pentru eroism civic, 

2. O primă de 20.000 lei pentru soţia săteanului». 


(Comunicat) 


ARMATA AJUTĂ POPULAȚIA SINISTRATĂ 


Ordin de Zi Nr. 24 din 13 August I04I 


Având în vedere raportul Nr. 2.234 din 8 August 1941 al Regiunii a 3-a 
Aeriană, prin care se arată că în noaptea de 12-13 Tulie a. c. apele râului 
Vedea revărsându-se şi ocupând aproape o treime din suprafața orașului 
Roșiorii de Vede, Comandorul aviator Stănculescu Ioan, comandantul Şcoalei 
de Subofiţeri Naviganţi, dându-și seama de proporţiile dezastrului, a dat 
alarma la ora 1 noaptea în școala de sub comanda sa și a ordonat ca întregul 
personal, elevi și trupă, să fie adus imediat în oraș pentru evacuarea populaţiei, 
totodată punând la dispoziţie toate mașinile ce le avea. 

Prin bravura şi curajul cu care au lucrat elevii și trupa, sărind în apă cu 
riscuri mari, au salvat pe toți dela înnec, fără să fie vreo victimă omenească, 
şi au salvat din gospodării ceea ce a fost posibil. 

Pentru spiritul de sacrificiu şi de abnegaţie de care cu toţii au dat dovadă 
în îndeplinirea datoriei, pentru elanul cu care au dat ajutor celor năpăstuiţi, 
cât și pentru fapta lor curat creştinească, de a ajuta pe cei în pericol, 


Ordon: 


Citarea prin Ordin de Zi pe Aeronautică a Şcoalei de Subofiţeri Navi- 
ganţi. . 
Prezentul Ordin de Zi va fi adus la cunoştinţa tuturor Comandamentelor 
şi Unităţilor de Aeronautică. 

Subsecretar de Stat pe lângă 
M. A. N. pentru Aer, 
General de Escadră aviator 
Gh. Jienescu 


ATESTAT NAȚIONAL, ,. 239 


UNITATEA SPIRITUALĂ A NEAMULUI 


Misionarismul Bisericii ardelene în Basarabia 


I. P. S. S. Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, împreună cu ierarhii 
și preoțimea transilvană, a adunat o numeroasă alcătuire misionară care în frunte 
cu Mitropolitul să meargă pe pământul dezrobit al Basarabiei pentru o acțiune 
de misionarism creștin și de îndlțare românească. 

Cu acest prilej, ierarhii ardeleni au adresat fraților dezrobiți următoarele cu- 
vinte vrednice de neuitare : 


Iubiţi Frați Basarabeni, 


Venim la voi — noi ierarhii Bisericii noastre din Ardeal şi un număr 
de preoți ardeleni — în numele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus 
Hristos. 

Venim de pe meleagurile Ardealului, noi ierarhii şi preoţii lui, să vă aducem 
cuvântul de mângâiere al credinţei după suferinţele prin care aţi trecut şi care 
au lăsat răni dureroase în sufletul şi în casa fiecăruia din voi. 

Venim să ne rugăm împreună cu voi pentru înfrângerea vrăjmașului şi 
pentru aşezarea pe veci a graniţelor scumpei noastre Românii acolo unde 
duce vitejia străbună reînviată. 

Nu vă cerem nimic, ci vă aducem toată dragostea noastră creștinească şi 
românească. Vrem să ne lipim sufletul nostru de sufletul vostru și să vă vorbim 
de Cel ce ne strânge pe toţi în iubirea Lui şi tămădueşte toată suferința, de 
Domnul nostru lisus Hristos, 

Cei ce v’au stăpânit în anul durerii care a trecut n'au avut decât cuvinte 
aspre şi lovituri neomenoase pentru voi. Aţi trăit ca niște orfani într'o lume 
de străini. V'au stingherit dela bucuria cea mai mare și mai sfântă a omului, 
aceea de a vorbi de Dumnezeu și de a se ruga Lui. Aţi rămas cei mai mulți 
fără părinţii voştri duhovniceşti care să facă rugăciuni pentru voi și să îm- 
blânzească firea omenească, cea ușor purtată spre răutate. 

“Toate acestea au trecut ca un vis rău. Dumnezeu, prin vitejia bravilor noștri 
ostași care şi-au vărsat sângele pentru libertatea sufletului vostru, v'a scos la 
liman şi v'a ferit de apăsări şi mai grozave care aveau să vie. Să-i dăm 
slavă Lui, să fim recunoscători morţilor și răniților noștri, să-i mulţumim 
Majestății Sale Regelui Mihai I și Conducătorului Statului, Mareșalul Ion 
Antonescu, care au purces cu iubire de Hristos şi de neam la această vitează 
faptă. 

Duşmanii crucii şi ai mântuirii omului fug împrăștiați şi se mistue ca în- 
tunerecul de faţa luminii. 

Adunaţi-vă,în jurul nostru să înălţăm, în slobozenie, rugăciuni de mul- 
ţumită şi de mărire Tatălui ceresc, să ne mărturisim credinţa nezdrun- 
cinată în puterea Domnului lisus Hristos şi în harul mântuitor al Duhului 
Sfânt. 

Numai unde stăpânește Sfânta Treime e liniște, pace și bunăvoire între 
oameni. Numai acolo coboară Dumnezeu dreptatea şi dragostea între ei. 


240 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Veniţi să cântăm Dumnezeului nostru. Slavă Ție Doamne, Slavă ie! 
Imbrăţişindu-vă cu dragostea Noastră cea întru Domnul, vă împărtăşim 
arhiereştile Noastre binecuvântări. 


Chişinău, la 3 Septemvrie 1941. 


t Nicolae, Mitropolitul Ardealului 
t Andrei, Episcopul Aradului t Vasile, Episcopul Timişoarei 
+ Nicolae, Episcopul Orăzii + Veniamin, Episcopul Caransebeşului 


RECUNOŞTINŢĂ «REGĂȚENILOR» 


O scrisoare de mulțumire din partea scriitorilor bucovineni 


Din partea d-lui Mircea Streinul, fondatorul « Societăţii Scriitorilor Bucovi- 
neni », ziarele au primit următoarea scrisoare : 

Anul de doliu cumplit, pe care l-a provocat răpirea Bucovinei de către 
hoardele bestialului tătuc Stalin, a luat sfârşit, Fiii Arboroasei se pot reîntoarce 
iarăşi la plaiurile lor însorite, binecuvântate cu Suceviţa şi Dragomirna pline 
de soare. Acolo, în Bucovina, îi aşteaptă o uriașă operă de reconstrucţie. 

Inainte de a se dedica în întregime lucrărilor de refacere spirituală şi ma- 
terială a Bucovinei, scriitorii arboroseni, pătrunși de un călduros sentiment 
de recunoștință sinceră, ţin să mulţumească din tot sufletul fraţilor ¢ regăţeni », 
care i-au primit cu atâta dragoste în mijlocul lor, făcându-i să suporte cu mai 
mult curaj grelele încercări trimise de o fatalitate nemiloasă. 

Editurile, revistele și ziarele din Bucureşti au sprijinit cu dragă inimă ma- 
nifestările poeţilor şi prozatorilor bucovineni. + Societatea Scriitorilor Români » 
i-a încurajat. Însuși marele public le-a venit în ajutor. 

Pentru toate acestea, scriitorii bucovineni rămân adânc îndatoraţi şi vor 
încerca să-şi arate prin scris și faptă recunoştinţa. 

Maica noastră a tuturora, România eternităţilor lăsate neamului de bunul 
Dumnezeu, a primit cu dragoste fiii fugăriţi de hoardele comuniste. Acești fii 
nu vor uita dragostea ei nesfârșită. 

Un cuvânt de adâncă mulţumire şi pentru şefii autorităţilor. Cu multă 
bunăvoință şi părintească oblăduire şefii autorităţilor au acordat un larg concurs 
creatorilor vitregiţi de soartă. 

In numele celor ce şi-au făcut un ideal de viață din răspândirea crezului 
românesc şi a valorilor lui spirituale în Bucovina, aduc autorităţilor, publica- 
ţiilor şi confraţilor mărturia întregii recunoştințe cu care se îndatorează, drept 
și cinstit, scriitorii bucovineni. 

Mircea Streinul 








INCUNOȘTIINȚARE PENTRU COLABORATORII 
NOȘTRI 


COLABORATORII REVISTEI SUNT RUGAŢI CA, ODATĂ CU 
MANUSCRISELE TRIMISE, SĂ MENȚIONEZE ADRESA EXACTĂ, 
UNDE SĂ LI SE EXPEDIEZE ONORARIUL ŞI, EVENTUAL, 
PRIMA CORECTURĂ. — AUTORII CARE DORESC SĂ LI SE 
TIPĂREASCĂ EXTRASE VOR CERE ACEST LUCRU ODATĂ CU 
TRIMITEREA MANUSCRISULUI, ARĂTÂND NUMĂRUL DE EXEM- 
PLARE DORIT, CARE SE VA IMPRIMA PE CHELTUIALA D-LOR, 


ÎN CEL MULT TREI LUNI DELA DEPUNEREA FIECĂRUI 
MANUSCRIS, AUTORUL VA PRIMI RĂSPUNS DACĂ MANUSCRI- 
SUL A FOST ACCEPTAT SPRE PUBLICARE. 


MANUSCRISELE ACCEPTATE VOR FI PUBLICATE DUPĂ 
NECESITĂŢILE DE ORDIN REDACȚIONAL, 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZĂ, AUTORUL 
CONSIDERÂNDU-SE OBLIGAT SĂ-ȘI PĂSTREZE COPIILE 
NECESARE. 





MONITORUL OFICIAL ȘI IMPRIMERIILE STATULUI 
IMPRIMERIA NAȚIONALĂ, BUCUREȘTI 1941 


C. 73.289.