Revista Fundatiilor Regale — 1937 — Nr.1

REVISTA 
FUNDAȚIILOR REGALE 








ANUL IV. 1 IANUARIE 1937 NR. 1. 
i N IORGA 3 e ia Visiuni. de Italie: -. i... .--3 
E ION MARIN SADOVEANU . . Terne ......... 2I 
GALA GALACTION?” . . . . Note din Tia E E EZA: 
; CHEBRAESCU seek i ADIN GLIA ie e E AN 37 
RA PAN M. VIZIRESCU . . . . Cântecele dimineții . . . . -5I 
SN AUREL LAMBRINO. ... .Putrezind . . .......- 57 
Î J. RĂDULESCU-POGONEANU Insemnările zilnice ale lui 
A, Titu Maiorescu. . . . « 69 
ARTUR GOROVEI Sa e e Persistente păgânești în dati- 
IE mele: noastre: > e ei: e 95 
NP ROSEIE TDI s ao es Antoine Mellet . ... ... III 
IEI CIOMAC: ec ea. Inceputurile muzicii . . . 120 


G. M. CANTACUZINO . . . Despre posibilitatea unei ar- 
hitecturi româneşti . . . 129 
ANTONI CESAR PARTENI . Energiile naturale . . . .. 135 
“VLADIMIR STREINU . . . . Dubleteleartistice. .. ... 149 
SERBAN CIOCULESCU . . . Poezia d-lui I. Vinea . . . 164 


CRONICI 


CAIN ȘI ABEL SAU DESPRE OPOSIȚIA CALOFILĂ de Camil Petrescu 
(180); DESPRE O ETICĂ A «PUTERII» de Mircea Eliade (187); DOUĂ 
“ENERGII EXCEPȚIONALE: FELIX FRANKFURTER ȘI R. M. HUT- 
CHINS de Petru Comarnescu (192); NOTĂ LA UN «MANIFEST PERSO- 
NALIST » de Mihail Sebastian (197); « YOGA» ŞI AUTORUL EI de C, Noica 
(202); ENESCU PRINTRE NOI de Emil Riegler (207); ACTUALITĂŢI 
ITALIENE de Alexandru Marcu (211); ACTUALITĂŢI CULTURALE 
EUROPENE de D. I. Suchianu (215); ACTUALITĂŢI FRANCEZE de 
Ion I. Cantacuzino (220). 


REVISTA REVISTELOR 
NUM AR UL. — 240 PAGINI — 25 LEI 





4 
E 
i 


REVTSTA 
FUNDATHECOR REGALE 


REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ, ARTĂ 
ȘI CULTURĂ GENERALĂ 


COMITETUL DE DIRECŢIE: 


I. AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI, O. GOGA, D. GUSTI, 
E. RACOVIŢĂ, C. RĂDULESCU-MOTRU, I. SIMIONESCU 


Redactor şef: Redactori: 
PAUL ZARIFOPOL CAMIL PETRESCU 
(1.1 — 1.V.1934) : RADU CIOCULESCU 


LU) AULLENE TELNE 


RER DANAC DEL A 
BHOS CURIE, Sie Mal 


30; BULEVARDUL LASCAR CATARGI, 39 
TELEFON 2-40-70 , 


AD MIE NII,S IL REA JIA 
CENTRALA EDITURILOR 


FUNDAȚIILOR REGALE 

SERVICIUL DE EXPEDIȚIE 

2 STR A DAC. A: ARS OES E DIDI, 2 
TELEFON 3-35-66 


IVI D100 Lt Dita 


AB O NAME N OSE a ANI; AN 05 EA Ea Oa 
PENTRU INSTITUȚII ȘI ÎNTREPRINDERI PARTICULARE LEI 1.000 


EXEMPLARUL 25 LEI 


CONT CE:CE POSTAL NR 1240 


ABONAMENTELE SE POT FACE ȘI ACHITA PRIN ORICE 
OFICIU POSTAL DIN ŢARA 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZĂ 


EDITATĂ DE SECRETARIATUL GENERAL 
AL FUNDAŢȚIILOR. CULIURALE REGALE 


REVISTA 
FUNDAŢIILOR REGALE 


ANUL IV, No. 1, IANUARIE 1937 


BUCUREŞTI 
MONITORUL OFICIAL ŞI IMPRIMERIILE STATULUI! 
IMPRIMERIA NAŢIONALĂ 


VISIUNI DE ITALIE 


I. NOTE VENEȚIENE 
TORCELLO 


Cine vrea să înțeleagă Veneţia, « Veneţiile », cum se zicea 
odinioară, trebue să plece dela 'Torcello. 

La prima înfățișare, pentru o populaţie de abia câteva sute de 
oameni, vieri, cultivatori de zarzavaturi, pescari și luntrași, un mal 
mărginit cu haracii viței, câteva crescătorii de găini, de rațe și de 
iepuri de casă, cărora li se consacră în apropiere un institut spe- 
cial de cercetări, câteva case prin ferestrele cărora se văd scânteind 
vechile arămuri de bucătărie, pe când vreascurile umede fumegă 
pe căminul de modă veche. In față, canalul dincolo de care se văd 
ușoare neguri până la pământul care mijeşte în fund cu altă pără- 
sire și altă sărăcie. 

Taina e însă la capăt, în cuprinsul larg al unei piețe unde nu 
se mai adună și nu se va mai aduna niciodată « poporul », unde nu 
vor mai porunci șefii lui autonomi, unde nu vor mai fi judecățile 
şi nu se vor mai împărți poruncile, turiștii, aduși în grupuri ca să 
plece tot așa de ignoranţi ca la sosire, fiind aici singurii oaspeți, 

Revăd acest loc de scumpe memorii și de sacră reculegere a 
doua zi după un congres de studii bizantine, care, între splendorile 
bogate, de o tehnică perfectă, ca pentru o republică înfloritoare 
și un împărat de lume, dela San-Marco și dela Ravena, ar fi putut 
să poposească aici pentru a vedea, pe de o parte, începuturile 
bizantine pe pământ italian și, pe de alta, transpunerea acestor 
reglementări de artă în naive și profund sincere, deci pentru noi 
adânc mișcătoare, înseilări de folklore, nu fără amestecul uneori 
al marii tehnice înseși, care înjgheabă pe aceste ziduri de basilică 
aproape rurală marile figuri ale închinării orientale. 


4 REVISTA FUNDAȚŢIILOR REGALE 


Să înlăturăm ceea ce s'a curățat, netezit, lins și adaus de 
restauratorii a căror eră se pare că nu s'a închis cu totul în Italia. 
In basilică se ciocănește și se lustruește; alături, la Santa Fosca, 
lucrul s'a și isprăvit și, în locul vechilor pietre, e acuma un pavaj 
de ieften ciment roșu ca la orice berărie. 

Dar în bisericuța legată de lăcașul cel mare printr'un per 
ristil cu delicate coloane de chiostro, cam așa cum s'au adaus în 
cazul, unic la noi, dela Bălteni lângă București, se recunoaște 
ordonanța interioară căreiazi corespund afară capacele suprapuse 
ale unui fel stângaciu de a realiza bolta: două semicercuri de 
ambele laturi înlocuesc ceea ce la noi se face, mult mai elegant, 
prin ceea ce Francezii numesc «trompes d'angle ». Incolo, goliciunea 
cea mai bine lustruită, izgonindunse şi cea din urmă umbră trer 
murătoare ce s'ar fi putut ascunde în colțuri nemăturate şi nescus 
turate. Dacă n'ar fi sfințenia locului, s'ar putea danţa la accentele 
unui «jazz ». 

Dar nicio reparaţie restauratoare nu va putea să înlăture scânn 
teierea strălucită a mozaicului pe fond de aur al basilicei. Jus 
decata cea de pe urmă e pe păretele dinăuntru, unde era odată 
ușa de intrare, pe când la noi aceste scene, în așa de puţin și de 
țărăneşte umil, se văd pe partea exterioară a acestui părete. 

E aici o rânduire iconografică de un caracter unic. Povestea 
e rânduită după un tipic pierdut, sau după fantezia unei minţi 
proaspete, capabile de o continuă creațiune. Ce nu se află aici, din 
Vechiul și din Noul "Testament, în jurul lui Isus marele și ultimul 
judecător ! Voinici îngeri cam greoi, cu faţa rotundă, lătăreţ senină 
și aproape surâzătoare, trupuri goale care așteaptă biciul ispășirilor 
fără sfârșit, scăfârlii care fac temelia însăși a acestor desfășurări 
în mai multe registre, un realist Sfânt Petru care, îngenunchind, 
își îndeplineşte și el rolul în această tragedie a sufletelor chegpate 
la marea alegere. Fiecare figură, fiecare atitudine merită o cercerz 
tare deosebită: nu e una care să nu adauge ceva nou la acea istorie 
a tipurilor care şisa căpătat un așa de mare rol în istoria artei, 

Intoarceate acum în cealaltă parte, spre cele trei abside de o 
atât de pur bizantină alcătuire pe care e pe cale să o strice acuma, 
într'un brutal conflict de linii, şirul de trepte, culese nu ştiu unde, 
care duce la scaunul episcopal de piatră dură în care tradiția popu- 
lară vedea însuşi ţronul lui Attila, iar turiştii prilejul de a se 


VISIUNI DE ITALIE 5 


încorpora, așezându-se pe dânsul, desvoltării unei depărtate 
istorii. 

Te vei găsi întâiu în faţa celei mai extraordinare figuri a Maicii 
Domnului. 

Ea se desfășură, se înalță, plutește pe toată întinderea puter- 
nicii bolți. Lunga haină de întunerec adaugă la proporţiile uriaşe. 
Mărunt, capul cuprins în vălul de același mister are în severitatea 
ochilor puternic sprâncenaţi o extraordinară putere de impresie. 

In dreapta, Isus, — nu fără oarecare similitudine cu acela care 
domină, ieșit din vreun adaus cu caracter popular, în mijlocul 
solemnilor apostoli în chiar principala boltă a basilicei marciene — 
are aceeași blajină înfățișare ca şi în scena Judeţului. Aici a inter- 
venit iarăși, cu lipsa-i de proporţie şi de măsură, dar cu sponta- 
neitatea-i vie, cu tendința-i de a se apropia de orice suflet, tradu- 
cerea în acea latinitate populară care începe aici, în veacul al 
XI-lea — poate și mai veche —, ca să ajungă, după multe alte 
împrumuturi din Constantinopol, la Duccio, la Cimabue şi la 
Giotto. 

Bizanțul iniţial e, de altfel, şi aiurea, în micul Muzeu ce dă figu- 
rile aspru modelate ale unei palla de metal, umilă corespunzătoare 
a celei dela San Marco, și prapurul, datat din a doua jumătate 
a secolului al XIV-lea, în care, Sfânta Tosca răsărind lângă Maica 
Domnului, felul de lucru, cu fir de argint pe mătasă și cu figurile 
schițate cu condeiul pe vechiul fond, par a fi numai continuarea 
unor obiceiuri de rit care trăiesc și până astăzi la noi. 


O INCERCARE DE INTOARCERE IN TRECUT 


O înviere a secolului al XVIII-lea se încearcă în cele trei rân- 
duri de înalte camere luminoase, de o așa de armonioasă împărţire, 
cu săli de recepții de care ar fi putut fi gelos Ludovic al XIV-lea, 
ale Palatului Rezzonico. 

Frescele lui Tiepolo, de o nesfârșită îmbielșugare în răspândirea 
unor alegorii cărora știe să le dea vieață și mișcare, pe urmele înain- 
tașilor, tot așa de meşteri în umplerea spaţiilor, dela sfârșitul seco- 
lului al XVI-lea, sunt pretutindeni pe plafoane, unele extraordinar 
de vii în colori, altele de o tehnică nouă și curioasă, revărsându-se 


6 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


şi pe ziduri. O altă frescă acopere încă păretele din fund al unei 
încăperi de dormit: acolo, secolul al XVIII-lea a ieșit din abstrac- 
ţiile franceze şi-şi caută subiectul în chiar vieața de toate zilele, 
prinsă aici în petrecerile, în mummerile sale, care continuau, rafi- 
nându-se, în ciuda decăderii politice a Republicii, căci societatea 
rămânea deosebit de vie și trăia în nestrămutata credință că nimic 
n'ar putea să dărâme așezământul, respectat până atunci de o 
lume întreagă, al strămoșilor. 

Căci e vremea lui Guardi și a lui Longhi. Pe când Canaletto 
se oprește asupra monumentelor înseși, văzute într'o atmosferă 
de convenție, astrală, lunară, fără niciun efect de coloare, fără 
niciun simț al luminii, oamenii nejucând niciun rol şi vieața mă- 
runtă a cartierelor îngrămădite nefiind vrednică de maestrul fron- 
toanelor și fațadelor, aceștialalți distrează şi înveselesc. Lon- 
ghi e corespunzătorul lui Goldoni; unul pare făcut pentru celălalt; 
ei se întregesc astfel. Nu se poate o mai bună ilustrație pentru 
poetul comic decât a acestui glumeţ al pensulei. Aş zice chiar că 
această adăugire e o necesitate. 

Revăd astfel scenele de interior care râd grațios asupra amă- 
nuntelor, sprinten sau umil umane, ale unei atât de ușuratece şi de 
simpatice societăţi care continua să se hrănească din colonii. Cutare 
pânză slăbuță prezintă o masă de mulți oaspeţi, cari nu se gândesc 
decât la fericitul seceriș al ceasului care trece. 

Când e vorba însă de vieața celor câteva mii de sus, aici e o 
grijă deosebită de o înaltă cuviință, de o nobilă demnitate. Co- 
media e pentru vulg—se mai reprezintă, ziua, pentru popor, 
Baruffe chiozzote a lui Goldoni —, și acea glumă de caricaturi 
umane, amintind pe Flamanzi și Olandezi, tot aşa. E stilul Rosalbei 
Carriera cu fețe și veșminte care par petale de floare. Chiar când 
Tiepolo își înfățișează soţia cu tâmplele înălbite ieșind ușor de 
de subt căița brodată, el nu uită să adauge figurii de o atât de 
autentic venețiană seninătate, puțintel melancolică, parcă ar fi 
întrupat amintirile, tot ce avea ea ca pietre scumpe la gât, la braț și 
degete, haina întunecată desfăcându-se maiestoasă în contrast cu 
atâta spumă de horbote, acoperind ceea ce a fost odată înflorirea 
triumfătoare á sinului. 

Costumul larg, măreț, de paradă orientală al veacurilor de 
cea mai mare prosperitate s'a dus. Lumea se întoarce la haina 


VISIUNI DE ITALIE 7 


strâmtă a evului mediu, dar ea nu prinde desaproape trupul, ci 
fâlfâie într'o spumă de danțele, înţr'o fluturare de mătăsuri, într’o 
coajă de catifea, aurul răsfățându-se în ramuri, florile stropind 
vestele. In maărea feerie a unei epoce care nu ştie ce o aşteaptă, 
revoluţii, cuceriri și tiranii, aducând spaima în mijlocul acestor 
răsfățaţi ai unui lux mergând până la copilărie, vor veni asprii 
oameni cu părul tuns, cu hainele strânse și șterse, cu mersul 
grosolan și ameninţător. 

Se vor goli încetul pe încetul palatele care până atunci sunt 
încă pline de mișcare și de bucurie. Se vor întuneca oglinzile, 
astăzi atât de pătate, în care cândva s'a răsfrânt atâta frumuseţă și 
atâta cochetărie. Și se vor închide în dulapuri, căci nu mai e 
cu ce să se deie ospețele, acele porțelane a căror înfățișare 
formează astăzi partea cea mai bogată şi mai atrăgătoare a acestei 
expoziţii. 

Ce nu este aici | O parţe străină, exotică, foarte dibaciu imitată: 
vase de China în vremea când Extremul-Orient începe să intere- 
seze, să atragă și să fie imitat— și aici e o cămăruță chineză. 
Se imită produsele saxone și vieneze, de oameni veniţi din afară, 
lucrând cu privilegiul. Catalogul ilustraț, La porcellanq di Venezia 
e delle Nove, dă momentul când se începe și aici arța cea nouă. 
Toț felul de desemnuri cu flori, unele din ele apropiindu-se chiar 
de stilurile arței noastre populare, cu o singură virgulă multicoloră 
în mijloc, nu se deosebesc de ceea ce s'a iscodiț, după vechi modele 
din evul mediu, în lumea germanică. Dar cu un Vezzi, apoi cu 
Geminiano Cozzi, asociatul « Nemţilor », care isprăveşte liberân- 
du-se de dânșii, vine o arță decorativă care se apleacă spre do- 
rințile populaţiei și ţine samă de nevoile și mijloacele ei ca 
şi în alte privinţi; totul, chiar când vine dela popor, se preface 
după aces mare mediu colectiv în care s'a topit atâta aristocrație a 
sângelui și atâta educaţie a vieţii istorice. 

Acești clienți vreau mărunte lucruri gentile. Dar la poporul 
care a dat în veacurile al XVI-lea și al XVII-lea atâtea peisagii, 
atâtea iesle și atâtea Patimi ale Domnului, cu un mișcător pate- 
tism țărănesc sau cu o duioșie plebee, o adevărată nouă ramură 
a sculpturii în mic, în modest şi sărac se adaugă atunci. E reprezintată 
de fabrica delle Nove. Ca și marea sculptură de catedrală, ea place, 
dar și învaţă în același timp. E şi, uneori, o caricatură care înve- 


8 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


selește și, altă-dată, o galerie etnografică, o prezintare de curiozități 
naționale, o exemplificare de costume. 

Sunt copilași, adevărați amorini, în acel port al secolului al 
XVIII-lea care le șede mai bine decât oamenilor în vârstă: unul, 
sprijinit de «camarazi » tot așa de fragezi, are beret ducal şi hlamidă, 
şi un îmblânzit leu al Sfântului Marcu cască spre dânsul. Femeia 
dela țară cu găina în poală oferă cu gestul grațios al unei doamne 
mari oul pe care vrea să-l vândă. Alta netezeşte pe copilul care vine 
cu fructe. 'Țărani de fantazie sunt totașa de cocheţi. Și țăranii 
aceştia, cari râd, cântă și joacă, vin toți din Pastor fido, dar au hazul 
care lipsește sentimentalității fără sânge din literatura curentă. 
Nu lipsesc declaraţiile de iubire subt copacul bătrân, slujnicuțele 
sprintene, care par a veni din Goldoni. 

Din lumea orășenească vin părechile ce cântă din gură și din 
teorbă înaintea ferestrelor unui palat nevăzut, membrii vechii 
arlechinade, grupurile mascate. Tot felul de oaste apare și ea pe 
farfurii. 

Dar iată o lume apropiată de noi sau chiar a noastră. Un tânăr 
Turc cu turban și haină stropită cu floricele se îndoaie de şale. 
Un deplin cunoscător al Orientului a putut reda singur așa de bine 
femeile, cu văluri și fără, cu lungile rochii vărgate dela numărul 124. 
Toată această societate orientală, care e așa de familiară prin comerț 
Veneţienilor, apare, cu eunucii negri în pantaloni înfoiați ca niște 
plapome, cu câzlar-agale grași, purtând pe cap pălăria lor cilindrică, 
cu dervişi purtând tiare. Și un Domn tânăr, bărbos al nostru îşi arată, 
încins cu galben peste un caftan uşor înflorit, calpacul alb de cacom, 
având fundul roșu. 

Dar această tovărășie așa de variată şi de interesantă n'a perit. 
Ea se continuă prin toată lumea care iese din stradelele înguste, 
care se mlădiază pe şerpuirea plină de surprinderi a Merceriei, 
care călătoreşte pe zaporetti. Aceleași tipuri se moştenesc din ge- 
nerație în generaţie: îţi trec înainte, în hainele vremii noastre, 
dogi şi proveditori, căpitani ai mării, generali, ostași. Când e un 
călugăr, o călugăriță, nu vezi măcar în costum vreo schimbare. In ce 
e pe ziduri, pe pânză, în marmoră și porțelan recunoşti pe aceia 
cari ţi-au trecut subt ochi și cari te aşteaptă afară, iar cei pe cari-i 
întâlneşti par să se fi coborit din tablouri, să fie chiar însuflețirea me- 
dalioanelor şi statuilor. Și la toţi, din cauza legăturilor ştiute şi 


VISIUNI DE ITALIE 9 


neștiute, din cauza acestui mediu de superioară și generală artă, 
e ceva dintr'o distincție supremă, care se manifestă în atitudine, 
în gest, în cuvânt, toate de o așa de armonioasă cuviinţă. Băietanul 
care vâsleşte în luntrea ce duce provizii are toată mândria și deli- 
cateța blondă a unui fiu de doge sau a unui paj de rasă. 

E curios cum lipseşte în artă acea iubire pentru copil pe care 
o găsești la un Murillo. Și totuşi ei, prin strigătele și piuiturile lor, 
prin exerciţiile de gimnastică uimitor de periculoase peste barele 
canalurilor, prin adunările lor sgomotoase și cântecele lor, prin 
neastâmpărul care ține toată ziua, sunt stăpânii cetății. 

Dar o umbră de cuminţenie trece asupra lor în aceste vremi 
grele când aerul sbârnâie de loviturile grăbite ale elicelor de aeron 
plane. Rareori vechiul șal își coboară franjurile pe spinarea voinică 
a unei popolane, vestitele puțuri sunt numai o piesă de sculptură 
și cu vieaţa lor s'a dus prilejul lungilor sfaturi cu cofele de aramă 
roşie înainte, și o întreagă fantazie populară s'a împrăștiat. Zeița 
standardizării, metalică şi electrică, domină tot ai mult şi aici. 


DUMINECĂ POPULARĂ VENEȚIANĂ 


Și azi nu e, subt raportul social, cu tot ce aduce deosebirea de 

clasă, o singură Veneţie, ci mai multe, caresși trimet oamenii de 
jos în sus, până la Merceria, până înaintea bazilicei admirabile şi 
a splendorilor Palatului ducal și Procuraţiilor, dar nu și de sus 
în jos. ; 
Dela Casa noastră Românească spre gară, tot marele centru 
străbătut de prelungirile Viei VittoriosEmmanuele e al « popo- 
rului ). Și în zilele săptămânii, când se lucrează în atelierele din 
cetate — dantelele, obiectele de sticlă, specialităţile și mândria 
Veneţiei, se fac afară, în alte insule —r, femeile, mai rar întrebuinn 
tate, după cât se pare, la lucrul de fabrică, sunt, în grupe sau sin- 
guratece, desaslungul celei mai netede şi mai frumoase străzi din 
lume. Dar simţul despre ce este în adevăr această populație muna 
citoare îl poți avea numai Dumineca. 

Atunci se revarsă necontenite valuri de mulțime, care în cea 
mai mare parte nu se duce nicăieri, căci aici cârciumele sunt 
extraordinar de rare, cafenelele, de tradiție mai mult austriacă, 


I0 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


adună mai ales oameni de afaceri și teatrele sunt puţine și scumpe, 
iar în împrejurimi, între copaci şi pe iarbă verde, nu se mai merge 
ca odată în secolul al XVIII-lea. Strada există pentru ea şi nu ca 
un mijloc de-a ajunge undeva. De aceea și acest mers așa de 
elegant unduios. Și din acest ritm, care prinde și farmecă și pe 
străinul cel mai puțin simţitor, se desface, ca şi din fericitul tempe- 
rament al rasei, acea mare mulțămire senină, acel luminos zâmbet, 
acea prietenoasă privire care, când se adaugă și frumuseța fe- 
meiască, așa de deasă aici, dă cea mai mândră icoană a omului 
care munceşte pentru a trăi, nu pentru a câștiga, și nu blăstămă 
pe acela care s'ar părea că are mai mult decât dânsul. O satisfacţie 
onestă trece dela unul la altul și adaugă luminii soarelui o altă 
lumină, încă mai sfântă. 

Pe lângă atâtea figuri de o nobilă frumuseță și de o elegantă 
armonie, încrucișările dese între aceleași neamuri, umezeala ca- 
nalurilor, lipsa de aer în casele dosite unde mulțimile se găvozdesc 
cum pot, miseria care, deși silită să se ascundă de o bucată de 
vreme, subsistă și astăzi, au produs şi multe șubrezenii și schilo- 
dituri: picioare scurte, diformări rachitice, cocoașe, orbiri, statări 
pitice. Dar aici nu se râde de aceste infirmități: copiii nu se țin 
de aceia cărora soarta le-a fost atât de puţin prielnică, De aceea 
oamenii cărora li s'a refuzat darul frumuseţii și puterii nu se 
ascund şi nu se sfiesc. Un sentiment de creştinească frăție îi 
îmbrățișează pe dânșii. Şi, dispărând stângăcia prigonitului, 
el nu sfarmă impresia întregului, care e de normalitate și de 
putere. 


UN GHETTO CARE MOARE 


Odată am căutat în ghetto al Veneţiei vechi halcografii și am 
găsit de acelea, de o execuţie precisă și cam rece, care se făceau, 
dedicându-le personagiilor importante dintr'o Austrie care vorbea 
italienește bucuros și chiar cu o oarecare mândrie, la începutul 
veacului al XIX-lea. 

Nădejdea unor asemenea descoperiri m'a dus și acuma în car- 
tierul aproape de gară, unde se ascunde lăcașul, odată lăcătuit, al 
Evreilor venețieni. 


VISIUNI DE ITALIE II 


Am trecut subt acelaşi discret pervaz de marmoră veche și 
m'am înfundat în aceleași străzi atât de strâmte și întunecoase, 
dincolo de care se răsuflă numai în largul « campo » sărac. Nicăieri 
vreun element de fațadă, vreun amestec de artă în jurul ferestrelor, 
vreun balcon. Frumoasa Jessica a trebuit doar să-şi aplece bustul 
plin peste cadrul ferestrelor banale, pe când tatăl său în prăvălia 
cu fundul misterios își va fi adunat pietrele scumpe și-și va fi 
cântărit ducații cu zimți. 

Și acuma sunt bătrâni orbi cari se târăsc, damblagii cari-și 
întind picioarele în stradă, femei în sdrențe, babe asiatice cu ochii 
bolnavi și, din rasa cu sânge spaniol și maur, figuri bronzate ale 
fetelor cu ochii adânci, care-ţi anină privirea și o rețin. 

Dar prăvăliile, unde se aleg sdrențele cu bastonul, nu mai 
cuprind nimic care să te poată opri. « Centrul a luat totul. » 

Numai copiii cej mai obraznici din lume, — dar nu cârdul sgo- 
motos de odinioară, — te încunjoară familiar. Unul îţi arată mândru 
cravata de hârtie ce şi-a făcut. Altul te întovărășește săltâpd în- 
dărăt. Atâţia se mulțămesc să te admire în credința că au dat de 
vreun coreligionar, căci «străinii nu mai vin». 

Ce a fost bogat, deștept, distins, a evadat. Ceilalţi n'au ce 
vinde şi se mănâncă între ei, ca vai de capul lor. Cutare vine şi, 
în aceeași iluzie ca tinerii fii ai lui Israel, te invită la sinagoga în 
care sunt și unele elemente de artă, dar care, strânsă între case 
banale, negre, murdare, nu se semnalează de afară, prin nimic. 
Și apoi te urmărește, el, fiul unei rase care nu cerșește decât în 
margenile credincioşilor, şi cu atâta discreție, cerâpdu-ţi o răs- 
plată pentru călăuzirea lui. Dela primul pas ţi se oferă tot ce vrei, 
tot ce au, tot ce nu se poate să aibă. — Tablouri? Sunt de sigur. 
E gata să te ducă la ele. — Nu caut prea vechi... — Avem oricâte 
vrei. Și se oprește numai când îi spui că ai cumpăra doar dacă 
el te-ar ajuta dându-ți banii. Deodată, dintr'un colț, unul îţi în- 
tinde o cutiuță cu o inscripție ebraică. — Pentru ce? — Degetul 
îți arată literele. — Nu cunosc limba. Mirat, se retrage. Barba 
mea îi promitea un rabin venit de departe. 

Și patrioți... Însemnări glorifică războiul, biruința, opera de 
civilizație. Sunt unele, foarte călduroase, pe care nu le-am mai 
văzut nicăieri. Dar, alături, pe ziduri: Viva zi Purim. Nicăieri 
evreismul nu s'a păstrat mai credincios originilor și obiceiurilor 


12 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


sale. El nu arată să fi trimes nimic dincolo de hotarele tristului 
cartier unde la mese goale se adună oameni fără ocupaţie, unde 
nu se cântă și nu se Joacă, unde totul e virtuos și veșted, fetele cu 
prelungile feţe brune şi ochii adânci așteptându-și pentru căsă- 
torie tânărul, de obiceiu urit şi fără haz, cu care să facă bani și copii. 
Nicio distracţie, niciun loc de petrecere, dar școli și case de ajutor, 
In loc de cofetării, tejghelele cu dovleac proaspăt sau cu dovleac 
uscat. Iar de dincolo, din cartierele muncitoreşti, nimeni nu-şi 
duce aici, în crasă şi întunerec, paşii, 


II. DIN ROMA DE AZI 


După Veneţia, orașul unde fiecare om se simte legat de altul, 
perfectă comunitate medievală, în care intră, imediat, dela sine, 
şi străinii pe cari aduc funcţiile întrun loc care domină pe toți 
prin marile sale amintiri și farmecul misterios care se desface din 
fiecare piatră și aburește din apele glauce ale oricărui canal, Roma 
face impresia unei lumi strânse de pretutindeni pentru a fi închisă 
întrun cadru de măreață ambiţie și prinsă în angrenajul unei 
mândre politice de Stat, 

Din Roma de pe la 1890, niciun șfert de an după « breşa dela 
Porta Pia », simplu cadru încă modest, aproape sărăcăcios pentru 
superbele ruine dominând totul, n'a mai rămas aproape nimic, 
Cartiere întregi s'au creat, de o maiestate impunătoare, cu cele 
mai largi trotoare de cel mai scump granit, cu imensele palate 
masive reproducând tipul celor din veacul al XVI-lea în mult 
mai largi proporții. Oteluri luxoase se înşiră unul după altul, 
gata să primească deopotrivă sancționişti și nesancționiști. 

Cu toată noua și vasta Via dell'Impero, menită să arăte în șir 
monumentele antice, unele descoperite abia acum în urmă, — și 
e o problemă dacă e sau nu un câștig în această ușoară prezintare 
pe un singur front, fără plăcerea descoperirilor în colțuri, unde 
romanitatea antică să izbucnească înaintea ochilor lacomi s'o 
vadă —, trecutul admirabil al vechiului Imperiu, pus atât de 
aproape de noile construcţii, iese scăzut, — aș zice aproape ne- 
norocit şi murdar. Mediul care-l punea în valoare a dispărut, şi 
o realitate crudă luminează totul complet, drept în faţă. 


VISIUNI DE ITALIE 13 


Fiecare vreme își are de sigur dreptul său, și cea de azi uzează 
foarte larg de al său. Protejează, expune, consacră, cataloghează 
un cimitir pe care-l striveşte prin faraonica mândrie a creaţiunilor 
sale. E o supra-Romă, față de care cealaltă are numai oasele risipite 
ale scheletului său. Ar fi fost altfel dacă aceste două lumi ar fi 
rămas fiecare acasă la dânsa, în domeniul ei. 

Şi aceste monumente roase de colții secolelor nu sunt în nicio 
concordanță cu lumea de acum. Ea pare chiar că nu se interesează 
prea mult de aceste rămășițe, care zic puţin unei populaţii în care 
nouă zecimi au venit de aiurea, odată cu Statul. 

De fapt însă ce e mai viu —și se poate vedea în fiecare 
Duminecă — e lumea muncitorească, pentru care regimul fascist 
a făcut așa de mult, crescându-i plăcerea de a trăi și adăugind 
mulțămirea că totul vine dintr'o cinstită muncă răsplătită. Sunt 
țăranii de odinioară cari şi-au găsit de lucru și au deprins disci- 
plina muncii. Aici nimic din tradiţiile, așa de profund aristocratice, 
ale Veneţiei. Ruralul din margine e pretutindeni. Pe Via Appia, 
unde, de hatârul automobilelor, abia răsare ici şi colo câte o 
lespede din vechea şosea care hurduca atâta, trece, alături de auto- 
mobile, de regulă rare, tot arhaicul vehicul cu înaltele roți, tras 
de calul împodobit cu tot felul de motocei colorați; prin suburbii 
femeile se adună ca la țară în grupe grămădite pe pământ ca la 
porţile satelor noastre: câte una-și scoate scaunul pe stradă în 
ciuda mașinilor care se urmează; în trăsurile care și-au păstrat 
fără schimbare formele vechi, vezi femei și fete vesele cu capul 
descoperit, uneori cu copii până la pruncii cei mai mărunți, și 
cu voinicii lor tovarăși. Această clasă laborioasă nu se strecoară, 
ci se afirmă cu mândrie, ca temeiul a toate. In fongd, de aici a 
venit şi fascişmul. 

Roma pontificală nu mai e împreună. Fragmentele se menţin 
cu o vieață scăzută. La Vatican, în fața căruia se fac însemnate 
lucrări de edilitate, mișcarea e uneori mai vioaie. La Lateran, 
abia urme din ce a fost odinioară, cu tot Colegiul Oriental de 
alături. Santa Maria Maggiore e numai o biserică asemenea cu 
celelalte. Călugări, călugărițe, pelerini se pierd în mulțimea de 
vieață modernă, care năvăleşte, tulbură şi acopere tot. 

De oboseala bătrânețelor care au trecut peste opţzeci de ani, 
de grija grea a lucrurilor unei lumi cu sufletul tulburat, de indig- 


14 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


narea pe care, întrun frumos discurs, a știut-o întovărăși de 
gestul supremei iertări și a dușmanilor Bisericii sale, Papa stă 
retras de mai multe luni de zile — cea mai lungă vilegiatură a 
unui pontif — la Castel Gandolfo, în fața acelui lac, — în legătură 
cu cel dela Nemi, —a cărui suprafață largă, subt căderea pră- 
păstioasă a dealurilor încă bine căptușite de păduri, are un farmec 
unic, venit din unirea apelor lucii cu un fel de neguri, care 
întră în ele şi se confundă cu liniștea lor, lac care pare el 
însuși sacru. In mijlocul grădinilor minunate, pe care nu le 
mai poate călca decât rareori un pas ajuns acuma nesigur, 
Piu al XI-lea e, pe un alt teritoriu rezervat suveranităţii sale, 
în lumea sa. 

Abia se simt carabinierii şi soldaţii de poliție or} administraţia 
provincială, modestă și fără pretenţii, față de valul, continuu 
înnoit, al pelerinilor, din toate clasele și din toate țările. 

Subt teribilul soare care dogorește în acest sfârșit de Septem- 
vrie, mulțimea se succedă în valuri, trăsuri, automobile ameste- 
cându-se, şi o nesfârşită răbdare îndură toate suferințile acestei 
arşițe cumplite ca să se vadă idolul, care e de fapt un om 
bun și înţelept, de o înaltă învățătură și ridicat sus deasupra 
patimilor umane, în aşteptarea momentului când va apărea 
înaintea lui Dumnezeu, pe care are conștiința de a-l reprezenta 
pe pământ. 

Membrii congresului au fost primiţi de acela a cărui autoritate 
religioasă se întinde asupra unei așa de largi părți din omenire, 
In mijlocul aplauselor, el a intrat în sala unde un tron de cel mai 
modern caracter, opus veșmintelor roșii și uniformelor istorice 
ale suitei, dăuna oarecum înfățișarea care, în această strașnică 
lumină, pierdea și din misterul ei. Cuvântarea a fost lungă, bună 
şi adânc înțeleaptă. Dar papalitatea se apleca și ea spre grijile, 
problemele vremii noi, care nu-i cere poate aceea ce ea însăși 
poate să-și dea, în margenile acelorași curente de idei. Voacea supra- 
naturală coborîndu-se din negura quasi-nevăzutului ar fi fost mai 
corespunzătoare cu sacra tradiție a îndoitului mileniu. Audienţele 
particulare au un scop specia] de care nu poate scăpa nici această 
maiestate, de un caracter atât de special, dar binecuvântarea cea 
mare poate să cadă mai venerată din degete care abia se văd și 
în cuvinte care par să vie din altă lume. 


VISIUNI DE ITALIE 15 


IMPREJURIMI ROMANE: GROTTA FERRATA, SUBFIACO 


Roma e şi acum încunjurată de lăcașurile care au început, în 
prima lor formă, așa de modestă, în timpurile când Imperiul își 
mutase reşedinţa și spiritul creştin de revoltă şi despreţ n'avea 
nicio tragere de inimă pentru ceea ce reprezintase atâta timp cea 
mai înaltă maiestate şi gloria cea mai strălucită. 

Am putut vedea, cu prilejul congresului, deci în circumstanţe 
speciale, două din aceste mănăstiri în care vechiul spirit a dispărut 
de mult, dar a rămas monumentul, și formele se păstrează, mai ales 
în unul din ele, cu cea mai desăvârșită pietate. 

Grotta ferrata, — ce icoane nu deşteaptă acest nume, « Peștera 
ferecată » cu tot ce s'ar putea găsi într'însa arhaic şi misterios | 
Deasupra, plutește amintirea Sfântului Nil, nu numai bizantin, ci 
grec din această lume a Italiei-de-Sud. Faima pe care o au manu- 
scriptele rare şi obiectele de artă păstrate în Muzeu adaugă la 
acest sentiment de venerație. 

Se ajunge, în faţa catapetesmei Munţilor Albani, cari-şi ridică 
la capătul tuturor drumurilor fațada, de păduri şi de vii, de case 
învălmășite, într'o borgata ca oricare altele. Un nor de copii do- 
mină, frumoși, cu ochii clari în faţa brună. Ei hotărăsc în toate, 
încunjură stropitoarea Primăriei, care lucrează de zor ca să ne 
răcorească, se suie pe dânsa, îi cercetează resorturile, le mânucsc 
şi cearcă să le strâmbe, apoi se urcă triumfători de-asupra și o duc 
înainte în urale, cu toată prezenţa plină de autoritate a comisarului 
grăsuliu, cu picioarele scurte, aşa de mândru în frumoasa-i uni- 
formă, gata să se ia la întrecere de alergare cu orice monello nu-i 
respectă autoritatea. Deasupra porţii, Monumento Nazionale. 
Un călugăr udă și leagă florile din grădinița care mărgenește un 
urît monument modern al sfântului. 

Dar formidabila cetate ridicată de urmaşii târzii — după cinci 
secole — ai sfântului dela Roma își păstrează crenele, turnuri, 
şanţuri ca pe vremea când în această « badia » a Grecilor poruncea 
singur egumenul. Doar în fund s'a adaus «abatoriul comunal ». 
Și comorile manuscriptelor dinăuntru ni se desfășură îndată. 

Glasuri de călugări bărboși, cu calota bizantină pe cap, unite 
cu isonul copiilor siliți la o clipă de mistice imnuri, se ridică în- 
viind în fața icoanei arhaice a Precistei cântări care încep din 


16 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


primele secole ale evului mediu. Ele sunt de o nesfârșită bjândeță 
în notele adânci, şi în cele de sus par a ieşi din trâmbiţile arhan- 
ghelilor, 

Dar ce căutăm noi acolo, erudiţi, doamne, copii, autorităţi în 
uniformă ? Ce caută orbitoarea lumină venită prin largile ferestre? 
Ce caută greoii îngeri cu obrajii umflaţi şi toată minoderia sculp- 
turală adausă de Papa din 1840? Și pictura atât de străină spiritului 
bizantin? Și Pontifjcii de ieri în medalioane lângă ale sfinţilor cu 
inscripții greceşti ca acelea care închină câte unui sfânt ortodox 
fiecare chilie? Restaurarea îngrijită a redat ea primul caracter al 
zidirii ? Și e atât de sigur că, deși este o școală de paleografie şi 
minjaturistică și o tipografie «orientală », toată lumea ştie gre- 
cește ? 

Dar mozaice se păstrează — acela dela ușă cu Isus între Maica 
Domnului și Sfântul Ioan fiind cel mai impresionant m—, ca și 
împodobirea sculpturală, poate nu chiar așa de veche, a uşii celei 
mari, Păcat că, în graba prezentării muzicei bizantine, ele au trecut 
neobservate și a fost imposibilă orice oprire asupra acestor opere 
de artă, în legătură și cu Vechiul Testament, ceea ce li dă și o 
înaltă valoare iconografică ! 

1 

Sfântul Benedict, disciplinatorul, ostaşul roman subt steagul 
lui Hristos, este el la Monte Cassino ? De sigur că nu, In loc, pom- 
poşii clăditori de marmură din secolul al XVII-lea și îmbulzeala 
Benedictinilor germani ca să comemoreze pe sfânt cu picturile 
lor moderne. E însă sfântul care a întemeiat, contra monahismului 
oriental, religia muncii, măcar la Subiaco, unde el e adorat sus, 
pe când, jos, marea clădire gaļbenă cu Jungjle culoare e închinată 
Sfintei Scolastice ? 

Pe Via Valeria, între povârnișuri din care o muncă păgână 
scoate singurul rod al viilor — și necurmat cazmalele scormonesc 
pământul —, se trece, cu perspectiva îmbrăcată în ceață a Munţilor 
Albani, pe la Vicovaro și Arsero, spre acea subită isbucnire de 
piatră care e Subjaco. 

Jos, copjlăret umplând de viaţă strada, bătrâni cari-i păzesc, 
câte un preot octogenar cu degetul arătător înțepenit într'o bene- 
dicțiune, Vechiu cuib țărănesc, cu cârciumile, ospătăriile, prăvă- 
liile de objecte de aramă, 


VISIUNI DE ITALIE 17 


Suișul pleacă, aprig și iute. Vechea lespede răsare din pietrișul 
care sucește și înțeapă picioarele. E o Via Crucis. Singur avântul 
grupelor de pelerini ai artei susține în mijlocul oboselilor ne- 
sfârşite. La capăt ești drept pe culme, și în față coasta de munte 
opusă își prăvălește mărunta pădure. Ziduri formidabile sunt 
înrădăcinate în adâncul văii: un cuib de uriași. Sfântul nu e aici: 
el n'a vrut aceasta. 

Când intri pe poarta al cării mozaic pomeneşte pe meșterii 
ce au lucrat în secolul al XIV-lea, te găseşti într'un lăcaș plin de 
spiritul celuilalt mai mare sfânt italian, Francisc. Ale lui sunt 
superbele fresce din viața Mântuitorului, de o așa de perfectă 
păstrare, asemenea cu cele dela Assisi, poate însă fără marele 
avânt de credință mistică de acolo. Doar că aici nu cântă păsărelele 
în marginea ferestrelor, ci clonțaţii corbi grași ai lui Benedict 
se hrănesc după cererea tradiţiei în cuiburile lor zăbrelite. 

Sfântul e doar în fund, unde păreții turnului sunt de o piatră 
goală şi aspră. Mâni nedibace au schițat o frescă, în care ochii 
mari subt sprâncene larg arcuite vin dintr'o influență siriană. 
Peste această nuditate s'au întins splendorile de aur, albastru şi 
roz ale franciscanismului dușman al acțiunii. 

Și, cum muntele e acuma mai mult părăsit şi munca o fac 
jos țăranii, și nu călugării deschizători de ogoare, Francisc a învins 
pe Benedict în Biserică, pentru ca în lume Benedict să învie pentru 
întreg poporul său în Benitto Mussolini, care e și el un Benedict. 


III. ICOANE DE « GRECIE MARE» 


Neapolul văzut după atâţia ani arată o prefacere tehnică totală. 
E o minune ce s'a putut face prin voința unui om neadormit, cu 
ajutorul devotat al celor cari-l încunjoară. Unde era o margine 
de mare îngustă și murdară, pe care se răsfăţa la soare obișnuința 
de a nu lucra a celor din urmă elemente populare, pentru ca, la 
căderea serii, prin colțuri, copii în sdrențe, părăsiți de toată lumea, 
să întindă mâna, se primblă astăzi oameni muncitori și mulță- 
miți de soarta lor pe o cale circulară largă, luminoasă. împodo- 
bită cu statuile generalilor războiului. Și de jur împrejurul imensei 
şi atât de frumoasei cetăţi s'a despicat înaltul mal de granit şi de 


2 


18 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


marmură pentru ca una din cele mai lungi serpentine din lume 
să domine Marea, pe când povârnișul pietros desfășură, în acest 
sfârșit a lui Septembre, şirurile de arbori peste cari aleargă viţa 
de vie încărcată de struguri albi și negri. Aceasta, fără a mai po- 
meni de autostrada de atâţia zeci de kilometri care dela Castella- 
mare, cu amintirea, pentru noi, a sfârșitului lui Alexandru- Vodă 
Ghica, duce în suburbiile napolitane. Și nu trebue să se uite nici 
liberarea din strâmtoarea leproaselor case populare a Castelului 
Angevin, care invită la cercetarea atât de vastului său cuprins 
prin extrem de delicata poartă de marmură albă în stilul Renașterii. 

Acuma, când s'au deschis noile orizonturi, se deosebesc neted 
toate păturile istorice din care s'a alcătuit cetatea, azi așa de 
veche, care era osebită odinioară după 4 noutatea » ei. 


« Grecia Mare », dela care vine atâta parte din viaţa actuală, 
n'a lăsat nicio urmă monumentală. Cei ce s'au așternut deasupra 
au distrus şi tot ce a putut să deie lunga stăpânire a Romei. Bi- 
zanțul însuși e neexistent aici. 

Am crezut că el trăește la Amalfi care e prezentat ca o cetate 
adânc înrâurită de legăturile cu Imperiul de Răsărit. De sigur că, 
așezată într'o poziție atât de fericită, prinsă de stâncă şi linsă de 
mare, cu coroana viilor împrejur, ea face încă impresie şi prin 
zidurile bătrâne, prin boşturile cărora te strecori ca să ieși iarăşi 
la lumină spre a fi sorbit de altă gură de întunerec. Dar biserica 
însăși, 4 monumentul național » cum o arată inscripția de pe zid, 
nu maj păstrează decât în linii generale, şi poate şi în turnul încă 
nerestaurat mm din fericire m, tipul dela început. Normand, în 
stilul francez mutat aici, în Italia-de-Sud, ca să capete o formă 
deosebită, e latul pridvor, dar căciulița din vârful clopotniţei e în 
acea ceramică arabo-iberică, ce a fost mutată aici în secolul al 
XVI-lea. Iar contemporanii au grămădit mozaice nouă, palide imi- 
taţii ale frescelor dela Assisi, capitele cioplite de ieri, făcând să 
dispară orice impresje de venerabilă autenticitate, 


Ceea ce la Neapole domină peste orice a putut să vie de aiurea, 
e tot solidul spirit normand, mai liber, doritor de măreție. Dela el 
vin sumbrele mase impunătoare, păstrate cu toate ascunzătorile, 
ferestruicele și crenelele lor, dela Castel dell Uovo, ca și dela 


VISIUNI DE ITALIE 19 


întăriturile, intitulate uneori «castele sarasine» (ca la Amalfi) 
din împrejurimi. In mijlocul chiar al vechii fundaţii elenice zidirea 
restaurată de Alfons Magnanimul înseamnă tiranica luare în stă- 
pânire. 

Când aceşti Aragonezi, venind din Catalonia, au adus spiritul 
spaniol, el s'a manifestat, până în epoca bourbonică și după aceea, 
prin caracterul mănăstirilor noi şi al palatelor unei regalități 
pentru cadeţii de familie dela Madrid. Dar modelul acestor imense 
zidiri masive, în ambele capitale ale dinastiei, e luat din Roma, 
care, prin Leon al X-lea de Medicis, împrumutase realizările pseudo- 
clasice ale Florenței de unde venea bogatul și luxosul înnoitor. 

Dar acestea sunt lucruri de suprafață, politice. Tot ce 
formează caracterul popular a rămas grec, de acum peste două 
milenii. Originea elenică e nu numai în figurile oacheșe, cu privirile 
dulci, în structura neitalică a trupurilor. Tot ce formează agitația, 
graba, frigurile, sgomotul de care e plin Neapolul e grecesc, cum 
greceşti sunt exhibiţiile în aer liber ale vânzătorului de stridii 
şi de toate comediile mării, precupeţia a tot felul de obiecte de 
curiozitate. 

Lucruri greceşti pe un fond vulcanic. Pentrucă fierberea de 
subt pământ se comunică misterios la suprafață, provocând în 
același timp furtuni subite care răstoarnă mesele restaurantelor 
de afară, strică globuri și farfurii, în cea mai comică din desordini 
la cei ce vreau să pue în siguranță persoana sau avutul lor, după 
care vin ploile teribile de cinci minute și triumfătoarea înviere 
a soarelui, făcând din oamenii înșii, prin neastâmpărul și vor- 
băria lor, de fapt aşa de simpatice, niște jucării ale puterilor ne- 
văzute. 


Această pecete normandă din Castelul Angevin, castelul cel 
mare, maschio pentru Napolitanii de astăzi, ca și, dincolo în Sicilia, 
de la Zisa, se sprijină, de altfel, pe tradiţia bizantină. 

Dela Bizanţ s'au luat, în adevăr, două lucruri. 

Intâiu proporţiile uriaşe. Ele sunt enorme aici, în castelul pe 
care l-a primit și l-a adăugit, l-a prefaţat cu luminosul lui arc de 
triumf de marmură albă, imitând Roma veche, Alfons de Aragon, 
Magnanimul, și l-a transmis Spaniolilor săi ca să-i mai facă adau- 
suri: 26 de metri de înălțime pe 26 de lăţime. Acuma, când nu 


2° 


20 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


mai sunt vechile tapițerii din secolul al XV-lea, când, afară de 
liniile păstrate în fundul bolților, ornamentele au căzut de do- 
goarea focului de acum vreo treizeci de ani, aceste proporţii în- 
spăimântă. Ce puteau să însemne făpturile omenești pe lângă 
această neagră imensitate, pe lângă acea scară-turn care suie pe 
margenea edificiului menit să ție în frâu această mulțime de gre- 
cească, de orientală agitație necontenită ! 

Odată, aici oricine simţea în el aspiraţiile către Imperiu. Ele au 
trecut la acei aventurieri normanzi, la început simpli «conți», 
apoi succesori ai ducilor bizantini, anunțând în titlu că vor fi şi 
domni ai Siciliei « prin graţia lui Dumnezeu și a Sfântului Scaun », 
ca să se anunțe apoi dajutători ai creştinilor », șefi permanenţi de 
cruciată și, prin toate calificativele din literatură, prin toată pompa 
de veșminte, monete și clădiri, rivali ai Cesarilor din Bizanţ. 
Aragonezul din secolul al XV-lea, stăpân al Cataloniei, Alfons, 
putea să apară deci ca un autentic «Împărat al Mediteranei », 
şi « Impărăţia » lui putea să steie larg în castelul cu bizantine 
rădăcini. 


Și Italia de azi? Pe lângă ce a dăruit munca ei de veacuri, 
potenţată așa de mult astăzi, ea se face simțită prin caldul senti- 
ment patriotic care animă întreaga regiune. Nicăieri nu sunt mai 
multe inscripțiile, pancartele cu Viza il Re, Viva il Duce, A noi 
Duce, Rex, Dux, cu pomenirea celor mai frumoase din învățăturile 
naționale ale d-lui Mussolini, decât aici, unde patriotismul se 
scrie pe toate fațadele, precum odinioară religia era săpată și zugră- 
vită în toate lăcașurile. Și, în ultima mea ședere acolo, am văzut 
orașul năvălit, cuprins, cucerit de treizeci de mii de fanti, infan- 
teriştii războaielor biruitoare, cari-și aduceau amintirile, rănile, 
bătrâneța încă zdravănă sau şi energia întreagă pentru ca înaintea 
Prințului Moștenitor să arăte că și ei sunt gata de orice împrejurare. 


N. IORGA 


TERȚŢINE 


PENTRU H, 


Arareori, când bucuria vine 
Și ca o apă sufletul tău crește 
De nu mai stă năvala lui în tine, 


Ca dintr'o cupă unda se pornește 
Și pe zăgazuri plinul şi-l revarsă. 
Și bucuria nalt te 'mpodobeșşte, 


Astfel că 'n piatra sufletului, arsă, 
Ca 'n albele fântâni italiene 
Primeşti și dai ţâșnirea ei întoarsă, 


Din clipe scurte, rare şi viclene. 


Când sare piatra şi aprinde pomul 
Și taie, toamna, sub țărână, viaţa, 
Ca piatra însăşi, neclintit stă omul. 


El crede că începe, dimineaţa, 
Mereu, o viață mică, de mărgele... 
Dar numărând-o i se schimbă fața — 


Ard vii şi codri, brusturi şi nuiele 
Și 'n ceasul roşu fără 'mpotrivire, 
Inalță moartea risipită 'n ele. 


Și-apoi, nădejdii 'n creanga lor subțire 
Ce numără mai rar, şi nu împarte, 
Căci ceasul ei e, undeva, departe. 


Ce greu străbați la puntea cea mai naltă 
A navei ce ţi-ai luat să treci prin vreme 
Cu frica şi speranța laolaltă. 


Eşti peste tot, dar sub mai multe steme: 
La cârmă, la lopată şi la vele, 
Și pretutindeni echipajul geme, 


Căci ești tot tu, la munci ce toate-s grele. 
Iar când ajungi pe puntea cea mai naltă 
De vezi în jur întregul câmp de stele, 


Simţi timpul cum te taie, ca o daltă 


1936 ION MARIN SADOVEANU 


NOTE DIN ITALIA 


PE DRUM 


Intrăm în Italia târziu, după miezul nopții. Ne-a bătut soarele 
de Iulie o zi întreagă, pe întinsele câmpii jugoslave, şi când am 
ajuns între munţii păduroşi şi în văile scormonite de torenţii flu- 
viului Sava, era întuneric de mult. 

La Postumia plouă... Formalităţile vamale se îndeplinesc cu 
deosebită curtenie... Pornim spre Trieste printre pâlcurile de 
pini suspendaţi şi printre stâncile cărunte — pe care le-am văzut 
altădată într'o albastră după-amiază — și pe care un cenușiu ră- 
vărsat de zori începe să ni le destăinuiască. Gările sunt învăluite 
în pâcla dimineții. 'Trebue să fie: San Pietro di Carso, Senosec- 
chia, Sesana... 

Pândesc, cu fruntea sprijinită de geamul vagonului, ivirea 
Mării Adriatice... O desluşesc cu greutate. Deocamdată, este 
amestecată cu cerul încărcat de nori suri şi grei... Pare a fi o 
răvărsare a cerului, dincolo de țărmul zbârlit de stânci şi înco- 
voiat în depărtări indecise. Dar ziua creşte şi Adriatica se des- 
face din amestecul ei cu norii. 

Alergăm spre Miramare... Trec, încă o dată, ca din zbor 
de pasăre, peste masivul de chiparoşi lângă care castelul arhidu- 
celui Maximilian ridică trepte de marmură spre tragice amintiri 
istorice... Sporesc vilele, boschetele, vasta panoramă a Triestului 
şi zecile de îmbarcații, priponite lângă țărm... O neuitată amin- 
tire personală creşte în sufletul meu, din revederea acestui fericit 


NOTE DIN ITALIA 25 


sân de mare plini de oleandri și de rodii. Era întâia oară când 
coboram dela Postumia la Trieste. Era la mijlocul lui Ianuarie 
şi lăsasem în urmă România și Jugoslavia, adânc învelite în pă- 
turile iernii. Urcând scara Alpilor, între Zagreb și Postumia, 
zgâriam cu unghia geamul spoit cu flori de ghiață și priveam imen- 
sitatea lanțurilor alpestre, încărcate de omăt şi de transfigurate pă- 
duri de pini... Era atât de frig că ţevile de apă ale vagonului 
îngheţaseră și călătorii nu puteau să se mai spele. M'am coborit 
la o gară, am așternut prosopul pe zăpadă, am adunat pe el un 
cogemite cocoloșul alb şi m'am urcat în vagon, să mă spăl cu 
zăpadă în loc de apăl... 

Și iată că, într'o singură noapte, din Alpii îngheţaţi, de lângă 
apele sleite, mă pomenesc lângă această Adriatică cu respiraţie 
umedă și temperată! In locul atâtor păduri — toate cu copaci 
de Crăciun ! — deschid ochii lângă boschete verzi și lângă flori 
care n'au ştiut de tristeța toamnei şi de prăpădul iernii! Și ui- 
mirea mea trăia mai departe. După Trieste, primăvara continua. 
Ianuarie rămăsese sus pe vârful munţilor și în câmpiile dela 
Răsărit. Euganeia, Emilia, Toscana... primeau pe uimitul « ţăran 
dela Dunăre », împodobite cu mirt verde și zâmbitoare!... E 
adevărat că, între Brenta şi Po, șesul larg și fertil îmi purta gândul 
spre mănoasele bărăgane românești, dar rețeaua de canale, dar 
puzderia de conace şi de crame, dar liniile nenumărate de duzi, 
legaţi între ei cu ghirlande de viță, mă puneau în faţa unei agere 
activități agricole şi la pragul unei stări sociale țărănești înalt 
evoluate. 

Unde sunt câmpiile noastre, de arătură ori de fâneaţă, pe care 
trebue să alergi, cu trenul și cu ochiul, minute întregi, până să 
găseşti o casă sihastră, sau un sătuc, adunat, în fundul zării? 
Dela Portogruaro la Mestre, dela Mestre la Rovigo, nu poţi să 
stabilești niciodată dacă eşti în câmpie, adică între sate, sau dacă 
nu cumva străbaţi, un sat infinit de case țărănești, așezate fie- 
care în reţea de canale, lângă câmp de grâu sau de lucernă, și 
în grădină de duzi cu centură de viță. 

Și pe când aceste înfățișări de muncă ordonată și stăruitoare 
se desfășoară în preajma călătorului, colo, spre miazănoapte, 
din vecinătăți de negură și de nori alunecați pe poale, se ridică 
în cerul Italiei, diadema Alpilor protectori. Peste șesul frământat, 


26 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


fără oboseală, cu sapa și cu plugul, în entuziastul ceas de 
față, tronează, în zarea zilei şi a istoriei, masivul amintirilor 
milenare ! 

Trecem prin Padova. Cu sfântă emoţiune ne aducem aminte 
de popasul nostru de altădată, de catedrala și de mormântul Sf. 
Antonie şi de atâtea comori de artă, totuși palide și de preț puţin, 
pe lângă tezaurul moaștelor Sfântului. La Monselice, văd, pe 
un dâmb surpat, rămășița sma unui castel ori a unei biserici din 
vremi uitate — martoră unui trecut plin de evenimente, de al- 
cătuiri politice succesive și de dramatică ascensiune, spre splen- 
dida unitate națională de astăzi. 

Incep dealurile, încep valurile împietrite și zbuciumul geo- 
logic care culminează cu catena Apeninilor. Și odată cu aceste 
culmi, încep castelele defuncte (sau transformate şi închinate 
unei vieți noi), încep monumentele trecutului italian, atât de 
bogat în stăpânire parcelată, în diviziune politică și în războaie 
endemice. Castel cu castel, cetate cu cetate, oraș cu oraș, au luptat, 
vremuri lungi, pentru stăpânirea pământului şi a mării, pentru 
afirmarea unei mândre independenţe și — mai frumos şi mai 
nobil — pentru întâietate culturală și artistică! 

Veneția, Ferrara, Bologna, Florenţa... apar, în amintire și 
în soarele istoriei, ca niște cataracte care răvarsă lumii: diaman- 
tele renumelui, clocotul pasiunii politice și galeriile artelor ne- 
muritoare. Azi, uităm pe' dogii, pe principii, pe podestaţii şi pe 
condottierii războaielor italiene și — sărbătorind pe principii artei 
şi ai poeziei — suntem fericiți să-i cugetăm și să-i numim: fiii 
unei singure Italii glorioase și indivizibile. 

Ferrara mm nume sonor și fastuos — recheamă strălucita curte 
princiară a casei d'Este, nimbul umanist al Renașterii şi începu- 
turile marelui și ultimului conciliu bisericesc, la care ia parte și 
Occidentul și Orientul. 

Bologna ne vorbește de lungile ei frământări politice mm Vis- 
conti, Pepoli, Bentivoglio... mm de dinastia ei de pictori şi de 
celebra icoană bizantină, atribuită Sf. Evanghelist Luca și exi- 
stentă în biserica Madonna di S. Luca, poate chiar aceasta, de 
pe dealul din față... Universităţi celebre, biblioteci auguste, 
nume de mari poeți şi opere fără de moarte răsar ca niște con- 
stelații, din noaptea vremilor trecute ! 


NOTE DIN ITALIA 27 


Intre Bologna și Florența zburăm peste Apenini. Așteptăm 
cu încordare să treacă gările din văi și să înceapă această măreaţă 
escaladare. Mi-aduceam aminte de impresiunile primei mele tre- 
ceri peste Apenini. Mi-aduceam aminte de cele cincizeci de tu- 
nele, mici şi mari, și de ciudatul nostru drum, ca prin inima unui 
flaut cu cincizeci de găurele !.. Urcam din ce în ce mai sus... 
De pe culmile muntoase, ajunse sau străpunse, și de sub tavanul 
norilor, ne licăreau, ici și colo, în văile albastre, depărtări câm- 
penești, scăldate în soare, sau vetrele unor mari orașe. 'Treceam 
prin atâtea tunele, dar și peste câteva viaducte. Sfredeleam, în 
fuga trenului electric, coastele stâncilor uriașe, dar, în același 
timp, alunecam peste prăpăstii, pe podurile zvelte, întărite între 
pereţii aproape verticali. Când, din zvârcolirea noastră de șarpe 
fantastic, coboram mai de vale și puteam să privim oblic prăpă- 
stiile escaladate, viaductele ne apăreau agățate și aieriane, ca nişte 
ghirlande sure. Ne dădeam bine seama de înțelesul călătoriei 
noastre peste Apenini: era un zbor pe deasupra lor și tot com- 
plexul de tunele și de viaducte însemna numai netezirea acestui 
zbor încovoiat, care pornea dela Bologna și se termina la Pistoia. 
Gările din vârful Apeninilor, pe lângă care treceam sau la care 
și opream, erau — după cât îmi dau seama astăzi — Marzabotto, 
Verguto, Bagni di Porretta, Sambuco și Pistoia. 

De data aceasta, plecând din Bologna, cu același minunat 
tren electric, pe care îl aşteptam cu nerăbdare, îmi dau seama 
treptat că nu urmăm linia cunoscută... Sunt alte gări, alt pei- 
saj. Nu urcăm Apeninii și nu descoperim zările din ce în ce 
mai largi pe care le cucerește ascensiunea... Pare-că nu urcăm 
de loc... 'Tunelele sunt multe și mult mai mari decât altădată. 
Tunelul al s-lea este uriaș; tunelul al zo-lea, al 12-lea, al 14-lea 
sunt foarte lungi... Tunelul al 16-lea mi se pare lung ca dela 
București până la Buftea ! 

Stau cu caietul deschis, pe genunchi, și cu creionul în mână... 
Sunt uimit şi copleșit! Evident, este altă linie decât linia de 
urcare, urmată altădată. Este o linie cu totul subterană, a cărei 
realizare te înfioară de admiraţie, la fel cu cele mai puternice 
opere, ieșite din voința și din geniul omului !... 

Mai târziu mă lămuresc și învăţ prin ce am trecut: este o 
lucrare de titani, care a sfredelit Apeninii și a unit, pe sub acești 


28 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


coloși, pe drumul cel mai scurt, Bologna cu Florenţa. Străbaţi, 
mai întâi, valea Savena, până la Pianoro. Aici este primul mare 
tunel — de 7 km. — pe sub muntele Adone. Ieși în valea Setta; 
treci pe sub alt tunel de 3 km. și apoi, dincolo de gara Casti- 
glione dei Pepoli, intri în marele tunel al Apeninilor, lung de 
peste 18 km., cel mai lung din lume, după tunelul Simplon! 
Scoţi capul, din acest tunel, la Vernio, în valea Bisenzio, și mergi 
pe fundul văii până ajungi la Prato. 

Cu Pistoia nu te mai întâlnești! Feeria de azur, de văzduh 
spintecat, pe aripi solare, și nălucirea Florenței, departe lângă 
Arno, rămân visul călătoriei din anii trecuţi și dorul vre-unei 
alte călătorii viitoare, cu alt tren mai puţin grăbit. 

Fluturele de altădată — invers de cum este regula naturii — 
s'a închis într'o crysalidă de piatră și de beton!... 

Apropiindu-te de Florenţa și adunând întrun mănunchi, de 
înțelegere deplină, uimirea, zguduirea şi admiraţia prin care 
ai trecut — străbătând ca o suveică electrică măruntaiele pămân- 
tului şi sfredelind tălpile Apeninilor, pe o distanță de peste go 
de km. — te luminează concluzia victorioasă: 

O energie nouă, cu antică amploare romană, și imperiul unor 
noi destine, grăbite să ajungă pe cele vechi, constrâng: piatra, 
inima şi viitorul, în această peninsulă predilectă Providenţei! 


II 
PALATINUL 


... Aşa dar, acum două mii de ani, aici unde sunt hoschete 
de oleandri, palmieri şi chiparoşi, erau palate împărăteşti, gardă 
pretoriană şi mii de sclavi care alergau să îndeplinească plăcerile 
şi capriciile Cezarului !... Această grădină zisă Farnesiană este 
din vremea Papei Paul III (din familia Farnese), deci de pe la 
mijlocul veacului al XVI-lea. Târziu de tot, aproape în vremea 
noastră, marile cercetări arheologice și dragostea de grădini au 
schimbat înfăţişarea pustiului și a morţii. 

Colea de vale, în acest Forum Romanum, unde se ridică spre 
ceruri atâtea visuri mutilate, atâta antică trufie secerată de coasa 
Timpului, a fost acum vreo patru sute de ani, un mormânt 


NOTE DIN ITALIA 29 


universal și anonim. Pământul şi uitarea acopereau toate aceste glos 
rioase rămășițe. Bălăriile şi trestiile înnăbuşeau inscripțiile latine. 
Boii şi bivolii trăgeau la căruțele țărănești, peste Via Sacra, adânc 
înmormântată... Amintirea Forului Roman se ștersese din su- 
fletul urmașilor. Intre Arcul lui Titu și Arcul lui Sever se îns 
tindea Campo Vaccino, adică un fel de toloacă de dejugat şi de 
păscut dobitoacele ! 

In grădina Farnesiană, se odihneşte arheologul Giacomo Boni, 
răsplătit şi învăluit de umbrele și de mireasma atâtor copăcei 
şi atâtor flori, pe care le-a adunat aici, în amintirea grădinilor 
de altădată. Sub palmierii, stejarii şi viile mozaicuri florale cu 
inimă de ape ţâșnitoare, stau, în adâncime, ziduri, beciuri, coris 
doare, sute de încăperi și de bolți, pe care cercetătorii de abia acum 
se străduesc să le descurce, ; 

Palatinul — acest labirint încă neidentificat, fiindcă tot nu știm 
bine dacă spre For stă palatul lui Caligula și spre Domus Liviae 
zac temeliile palatului lui Tiberiu — Palatinul poartă în frunte 
grațioasa (asina Farnesiana, cu fântâna ei îmbrobodită verde, 
cu terasa ei umbrită de doi pini uriași și cu tot aerul ei de loggia 
acoperită şi deschisă spre imensitățile rotunde ale basilicei lui 
Constantin, de pe dâmbul din față. In spatele acestei casine, este 
grădina botanică propriu zisă, cu flora ei clasică și cu bordura 
ei de stejari, 

Intâia oară când am văzut acest colț încântător, era în luna 
Ianuarie, dar pe spalierele grădinii se cocea la soare ultima sau 
poate prima recoltă de mandarine... Azi, zidurile și spalierele 
sunt acoperite cu perdele de zorele. In preajma lor, stau ~m năl- 
tuţe şi pline de ciucuri roșii — nalbele decorative. Din cercurile 
făcute de plantele scunde proeminează daliile puternice. Oleandri 
roșii şi albi sunt pretutindeni, când stingheri și răsfiraţi ca niște 
umbrele, când adunați în pâlcuri dese și umbritoare de poteci. 
Un răzor e cu deosebire de larg și de variat în țesătura lui. Dina 
colo de bordura largă de petunii, mușcatele și cârciumăresele 
fac trepte rotunde. Un palmier — înfăşurat până sus, ca un ber 
duin în brâul lui de păr de cămilă — desfășură în aer o coroană 
de săbii verzi. Palmieri mai mici, rodii înfloriți și trandafiri agă- 
țători fac un fel de culise acestui cuib fraged, luminos și miresmat, 
clădit deasupra zidurilor milenare și a labirintului de sub pământ. 


30 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Mai depazţe, pe cărările umbrite de chiparoși, de stejari şi 
de palmieri uriași, grădina Farnesiană ajunge austeră și gândurile 
cercetătorului, un moment dezmierdate de simfonia florilor, se 
întorc solemne spre marile destine desfășurate pe această Colină 
Palatină. 

Plimbându-te aici sus pe aleea paralelă (jos în adâncime) cu 
Clivus Victoriae, îţi dai seama, înfiorat, că stai pe creștetul unor 
ziduri ciclopeene. La capătul aleii, acolo unde ai sub picioare 
poate rămăşiţele palatului lui 'Tiberiu, este o terasă de unde pri- 
veliștea te ridică pe aripi până spre domul basilicei San Pietro 
și până spre monumentul lui Garibaldi, de pe Gianicolo. 

In colțul palatului-mormânt este Casa Liviei, rămasă ca prin 
minune de-a-lungul veacurilor și a fuzţunilor, cu zidurile ei de 
altădată, cu încăperile ei și, pe ici pe colo, cu frescele ei. Intre 
Casa Liviei şi palatul Flaviilor sunt ruinele templului lui Jupiter 
Biruitorul sau al lui Apollo. Apoi vin, unul lângă altul, palatul 
Flaviilor, palatul lui August, Hipodromul lui Domițian și pa- 
latul lui Septimiu Sever. Dar toate aceste palate zac îngropate 
în bălării, de mult decapitate și spintecate... Crâmpee de zi- 
duri, columne frânte, țăndări de statui, căptușeli de marmoră, , . 
au fost crâncen și ironic vânturate de vijelia vremilor ! Și precum 
se întâmplă uneori — cu zidurile vechi, cu clopotniţele în care 
clopotele au murit de mult mm că vine câte o barză și-și face cuibul 
în vârful unui perete rămas în picioare, așa s'a întâmplat și cu 
palatele Flaviilor și al lui Augustus. La începutul veacului al 
XIX-lea, englezul Mills — venind după familiile Spada și Mattei-r 
a construit o efemeră vilă albă, aici între chiparoșii întunecați 
și scufundatele plafoane imperiale, 

Insă există o lege, în payţe firească, în parte suprafirească, 
a restituirii integrale. Credinţa creștină face din această lege te- 
melia sublimelor ei aşteptări, mărturisite în « Simbolul Credinței », 
Aşteptăm cu tenacitate restituirea lucrurilor ce au fost odinioară 
și pe care pare că moapțea le-a înghiţit în întregime !,,, E o bu- 
curie mare să vezi această convingere (care se va încununa mi- 
raculos în ceruri), pilduită și dovedită, parțial, încă de pe pă- 
mânt, E zguduitor să vezi —ca un fel de început de probă — 
că trecutul poate să-și readune oasele și să facă, din inima noa- 
stră, o primă etapă, în calea spre «restitutio in integrum », 


NOTE DIN ITALIA 31 


Iată, deocamdată, acest palat al Flayiilor... Sunt aproape două 
mii de ani, de când stăpânii palatului au intrat în mormânt. Măr- 
turiile istorice și cercetătorii trecutului ne-au făcut de multe ori 
să revedem, în rechemări sugestive pe aceşti «imperatori» ai 
lumii romane. lată acum, că și palatul lor rupe cu greutate lin- 
ţoliul negru al puzderiilor grămădite şi reapare la lumina soa- 
relui și la vederea noastră. S'au dus acoperișurile, a căzut podoaba 
de marmoră a pereţilor, s'au prăbușit zecile de columne inte- 
rioare și exterioare, au secat fântânile țâșnitoare, şi miile de sclavi 
ai palatului s'au risipit ca fumul! Dar, redus la temelii și la schița 
mutilată a fiinţei lui arhitectonice, iată-l refăcându-se în viziunea 
noastră și sub splendoarea cerului de Iulie !... 

Iată aici, pe această falnică linie frontală — alcătuită de co- 
lumnele care nu mai sunt — imensa sală a tronului, cu o absidă 
unde era aşezat tronul împărătesc și cu șase locuri pentru șase 
statui atestate de soclurile rămase. Această (aula regia» are, 
într'o parte, tribunalul împărătesc, adică basilica, unde împăratul 
judeca pricinile rezervate supremei lui autorităţi, și, în altă parte, 
poate un templu intim, adică un Lararium. 

Din sala tronului, treçi într'altă şală tot atât de mare, tot pa- 
trată și cu un centru octogonal. Aici era peristilul, adică grădina 
palatului înconjurată de columne și de statui, deschisă zefirilor 
şi dezmierdată de egloga fântânilor murmurătoare, sub palmieri 
şi sub portocali. Prin această grădină interioară, împăratul și 
curtenii lui treceau în «triclinium p, adică în sala de mâncare, 
unde se încovoia imensa potcoavă alcătuită din mesele curtenilor 
şi având în mijloc masa împăratului. La stânga și la dreapta sălii 
de mâncare, conmesenii vedeau două bazine eliptice, ale căror 
ape dănțuitoare desfătau ochii şi răcoreau văzduhul. 

Sub picioarele patului, pe care împăratul mânca întins, după 
moda antică, era o pardoseală de marmoră și de porfir... 
A rămas până azi, ca și cele două bazine eliptice!... O 
vedem și azi, în absida semicirculară rezervată maiestății im- 
periale ! 

Și pare că-i vedem aevea și pe acești oameni extraordinari, 
care, după croiala lor pământească, erau soldaţi aspri, oameni 
practici şi duri, strănepoţii țăranilor din Laţiu și din celelalte 
provincii italice, cucerite treptat de Roma... 


32 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Acești oameni — prin care taină a Providenţei? prin care sen- 
tință a Voinţei Divine? — erau stăpânii lumii, au fost autorii 
celei mai mari împărăţii din vremea lor și au fost urzitorii noştri, 
ai popoarelor neolatine ! 

Am văzut pe fruntea unui edificiu din Roma această inscripţie 
vrednică de reţinut: 

Divina mens civitatem populi romani egregia temperatague re- 
gione collocavit, ut orbis terrarum imperio potiretur. 

Inscripțiunea aceasta vrea să aducă fluviul istoriei pe o matcă 
firească şi inteligibilă, dar ce vom face cu începuturile care sunt 
întotdeauna misterioase? De aceea, cu dreptate, inscripţia trebue 
să pună înainte «Mens Divina» ca ultima «ratio» a marilor destine ! 

Palatul Flaviilor nu s'a deșteptat singur. In jurul lui, de sub 
lespedea trecutului, se luptă să iasă și alte glorioase rămășițe 
arhitectonice. Forum Romanum se odihnește în soare, adunând 
în sine povestea a peste o mie de ani. Forul lui Traian, forul 
lui August, forul lui Vespasian au aruncat, sau sunt pe cale să 
arunce, grelele lor acopereminte funerare. Roma întreagă, care 
părea, până aci, că vrea să fie cel mai mare cimitir al gloriei, își 
deschide mormintele și cere iarăși soare și viață. 

Vechile înfundături sunt spintecate, astupăturile Evului Mediu 
sunt date la o parte, ulicioarele întunecoase, potmolul clădirilor 
târzii, cuiburile berzei... sunt mistuite de flacăra largă a ma- 
rilor şosele croite pe tiparul celor vechi. 

Via del Impero pare calea Arhanghelilor Invierii! Consulii, 
împărații, proconsulii, tribunii... când se vor ridica din urnele 
şi din mormintele lor, vor găsi, încă o dată, drumul bătut de le- 
giunile lor victorioase ! 

Dar e mai mult decât atât! Via del Impero e din nou largă 
și măreață nu numai pentru a da lumină templelor, columnelor 
şi nemuritoarelor monumente de acum două mii de ani, ci pentru 
a prelungi, sub ochii noștri uimiți, rediviva glorie romană ! 


III 
LA VILA d'ESTE 


Din Alpi şi până în golfurile cele mai dezmierdate ale Siciliei, 
de-a-lungul celor două mări, Adriatica şi Tireniana, pe poalele 
Apeninilor, Italia înfățișează nenumărate poziţii pitorești, nenu- 


NOTE PIN IȚALIA 33 


mărate cuiburi fericite, în care ai dori să petreci toată viața, Las 
curile dela miazănoapte, Bordighera, văile şi coastele munților 
centrali, țărmul clasic al Neapolului,.. chiamă, în fiecare an, 
pe toți oamenii doritori să cunoască frumusețile peninsulei 
latine. 

De sigur că n'am putea să deschidem un plebiscit pentru cea 
mai frumoasă dintre localitățile celebre ale Italiei, , , Fiecare dintre 
noi, poate fără să știe să se explice îndestul, are preferințele sale 
şi locul său predilect, Drept aceea, liber să fiu să declar că parcul 
cu cișmele al Vilei d'Este, dela Tivoli, reprezintă pentru mine 
locul cel mai frumos de pe pământ, Arhitectul acestei antica- 
mere a Paradisului este Pirro Ligorio, care, pe la jumătatea veas 
cului al XVI-lea, în ardoarea idealurilor de artă ale Renaşterii, 
a clădit-o pentru cardinalul Ipolit d'Este, 

Vila aceasta e la marginea străvechiului Tibur și sutele ei de 
fântâni țâșnitoare sunt din apele de munte ale râului Anio. Suna 
tem la picioarele munţilor Sabini, nu depagţe de băile sulfuroase 
Acque Albule, nu depazţe de ruinele vilei lui Adrian şi deasupra 
Campaniei celei pline de maslini și de podgorii, Drumul dela 
Roma până la Tivoli mm ca îndreptare generală aproape direct mn 
şerpueşte printre zeci de gospodării, printre risipite clădiri ale 
trecutului, pe lângă locul sfințit de magţira Simforoza și de cei 
şapte feciori ai ei, martiri cu ea, și destul de departe de frunțile 
muntoase, scumpe odinioară lui Virgiliu şi lui Oraţiu, 

Vila d'Este, concentrând în ea caracterele renașterii arhitec- 
tonice, izvoarele munților Sabini și bogăția vegetală a Campaniei, 
îmi apare ca un cuib minunat, care adună în el şi nobleța omului 
şi generozitatea naturii, Am cercetat încă o dată Vila d'Este, şi 
anume la miezul zilei, când vizitatorii sunt foarte rari și tot parcul 
miroase a rășină, De mult, acum vreaun sfert de veac, am ascultat 
o bucată muzicală întitulată: « Apele dela Vila d'Este p, executată 
la clavir de vizţuozul polonez Iosif Sliwinsky,,. In acea oră de 
audiție, fără să fi ştiut încotro vine Vila d'Este, am descoperit 
şi am iubit sufletul acestui parc al izvoarelor cântărețe, 

Vila d'Este, clădită pentru un cardinal, are înfăţişarea unei 
mânăstiri, Capela vilei întăreşte această impresiune monastică, 
In cugţea interioară macel patrat plin de flori, şi payţe însorit, 
pazțe umbrit, care se numește atât de frumos: «corțilep mr găsesc, 


? 


34 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


la intrarea principală, o familie de păuni. Stau unii la umbră, 
alții la soare, și sunt adevărații paznici și ostiari ai acestui palat 
al artei și al visului, Prima cameră în care intru și altele în rând 
cu ea au câteva mobile arhaice, portrete pe pereţi și belșug de 
fresce. Pe jos, e pardoseală de cărămizi. E răcoare şi pace. Numai 
părinţii călugări lipsesc. 

Din camera centrală, ies într'un prim balcon, deasupra par- 
cului. E o măreață priveliște sintetică. Chiparoși falnici, stejari 
şi brazi, pini-umbrele și boschete amestecate și compacte lasă 
la mijloc o linie subţire şi luminoasă. Această cărare mediană 
cade în adâncime, din terasă în terasă, din fântână în fântână, 
până la un havuz zbuciumat de pe terasa penultimă şi se ter- 
mină, mai departe, la o poartă de fier din fundul parcului. In 
dreapta, e profilul unui sfert din orașul Tivoli, în față sunt dea- 
luri pleşuve, care încalecă unele peste altele, iar în stânga vibrează 
în soare depărtările Campaniei. 

Tablou surprinzător și rar: printre siluetele sumbre ale chi- 
paroșilor se amestecă, asemenea unor chiparoși-fantome, coamele 
albe ale izvoarelor țâșnitoare. Acest balcon de sus este despărțit 
de grădină, 

Reintru în castel şi pe scări interioare cobor în a doua ca- 
meră, aşezată sub cea de sus şi legată şi ea cu alt șir de chilii, 
De aci, ies pe o terasă largă, cu puternică balustradă, cu glastre 
mari, cu fântâni și cu scări-poteci spre inima parcului. 

Schematic, parcul tot este o scară de nivele: șase planuri, 
şase «viale» cu șase etaje de fântâni, la mijloc fiind totdeauna 
cea mai mare, Dela nivel la nivel, dela « viale » la « viale », coboară, 
afară de scările principale, diverse scări secundare, alunecă pe 
jghiaburi zeci de izvoare, stau amfore și glastre încununate, iar 
copacii seculari alcătuesc portice de ramuri. 

La nivelul al treilea, este o șoseluță pardosită, lungă cât tot 
latul parcului; pe marginile ei, într'o parte țâșnesc izvoare, iar 
în cealaltă parte cresc trandafiri și begonii. Acesta este: Viale 
delle cento fontane. Izvoarele dănțuesc pe trei linii paralele, iar 
apele lor se adună în două jghiaburi îmbrăcate în catifeaua verde 
a mușchiului, 

Așa cum este parcul, așezat și înfipt prin bătrânii săi copaci 
pe o coastă prăvălatecă, el se apleacă și se deschide spre Campania, 


NOTE DIN ITALIA 35 


dar se închide, se ridică și se agaţă, în partea opusă, de platoul 
pe care stă 'Țivoli. Aici, sub parapetul de stâncă al orașului, sunt 
cele două mari cascade, cele două fântâni monumentale cu aerul 
unor altare, ridicate divinităţilor fluviale. Cea dintâi este cascada 
zisă Fontana de la Sibilla. Este un uriaş evantaliu de ape care 
se încovoae într'un bazin. Deasupra lui, într'o absidă, stă statuia 
fântânii, iar mai jos este o semisroată de naiade care poartă urne 
gâlgâitoare. Această fântână-altar este închisă într'un «cortile p 
larg, cu patru platani în cele patru colțuri, cu bănci de odihnă 
şi cu două mese de marmoră. Cascada a doua mm cea din spatele 
bisericii vecine mm pornește ca din mijlocul a doisprezece geiseri, 
a douăsprezece columne diafane, șase la dreapta, şase la stânga, 
şi se frânge de câteva ori în bazinele de dedesubt, până să ajungă 
să se liniștească în acel trio de piscine, întinse jos pe ultimul 
nivel al parcului și sub coroanele stejarilor întunecoşi. Această 
cascadă, cu înfățișarea ei de orgă, este numită Fontana dell'Organo. 

Dincolo de piscina a treia, este o arenă liberă așezată ca o 
scenă de teatru deasupra Campaniei. După umbra din parc, 
după groteje răcoroase de sub fântâni și după adierea umedă 
a cascadelor, această eşire în gloria soarelui și a Carppaniei în- 
semnează iurușul unei clipe de aur. Privirea caută întrebătoare 
semnele orizonului. 'Țrei măguri depărtate şi stinghere, cu vechi 
castele ruinate pe creștete, stau ca o avangardă a munţilor Sabini. 
Un profil de oraș se ascunde sub faldurii terenului. In fund, 
pe linia ce desparte pământul de cer, se deslușește, ca un 
punct, stăpânitor şi simbolic, domul basilicei San Pietro. 

In zidul puternic, care ridică parcul Vilei d'Este în faţa pa- 
noramei Campaniei, se deschid arcuri acoperite de ederă. Lângă 
același zid, sunt încă două fântâni, una mai jos şi alta mai sus, 
cu grotele lor, cu « cortilele p lor, și cu bazinele lor, năpădite de 
plante cu frunze în chip de săgeată. Deasupra acestor două fân- 
tâni, este o terasă (și în acelaşi timp amfiteatru) cu belșug de 
izvoare şi de jghiaburi, cu statua Lupoaicei străbune și cu alte 
statui și simulacre. Aceasta este Roma antiqua, azi pe jumătate 
roasă de vreme şi mascată de mușchi. 

Am străbătut acest parc minunat în toate sensurile... Am 
ascultat toate izvoarele, am întârziat în cele două foişgare care 
dominează Fontana dell’ Organo. .. Am gustat umbra acelui mic 


36 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


belvedere, acoperit cu boltă de viță și închis de fântâna cea mai 
de sus a parcului... Aș fi voit să număr toate florile, să scriu 
câte o dedicație sub fiecare cișmea și să scrijelesc câte un psalm 
pe fiecare copac centenar ! 


Gli alberi dell' Eterno sono saziati, 

î cedri del Libano, ck egli ha piantati ; 

Gli uccelli vi fanno i loro nidi... 
(Psalmul 104, 16—17). 


Jos, pe ultimul plan al parcului, și anume pe cărarea lui din 
mijloc, este un ocol de mozaic, răcorit de patru fântâni și 
înconjurat de doisprezece chiparoși: șase spre Roma şi șase spre 
Fontana dell' Organo. Cei dinspre Roma sunt gigantici! Cred 
că ar trebui trei oameni voinici, care, cu braţe unite, să poată 
cuprinde trunchiul unui chiparos. Ridic capul și mă străduesc 
să văd până unde ajung vârfurile lor... 'Trudă deșartă! Ți se 
pare că vârfurile lor ajung până la ceruri; și, în fața acestor uriași, 
fiori de admirativă evlavie îți străbat inima, așa ca în fața unor 
capdeopere ale Creatorului! Sunt chiparoșii cei mai înalţi din 
toată alia !... E o notă culminantă a simfoniei de pitoresc, 
de ape zvonitoare, de flori și de aur, feeric picurat în acest abis 
vegetal. 


* 
* * 


Mă odihnesc, în cea din urmă clipă, în arena deschisă spre 
Campania și spre domul din San Pietro. 

Mi-aduc aminte că Franz Liszt a primit consacrarea de 
preot, sus în capela Vilei d'Este, din mâinile Cardinalului Ho- 
henlohe. . . l 

Cât îl înțeleg de bine!... Acest geniu muzical, după ce a 
cunoscut aici pronaosul Paradisului, nu mai avea altceva de dorit, 
decât să dobândească, preoțeşte, Paradisul Euharistic ! 


GALA GALACTION 


AMINTIRI 


ALGERIA. IN DRUM SPRE SAHARA. PLECAREA DIN LEGIUNE, 
AVENTURA DELA LEMBERG. INTOARCEREA IN ȚARĂ. 


Algeria, cea mai însemnată colonie a Franţei ca întindere şi 
bogăţie, cum ne-au explicat gradaţii la școala de caporali, este 
împărțită, din punct de vedere administrativ, în trei districte: 
Alger, Oran şi Constantine, iar, din punct de vedere al fertilității 
solului, în trei regiuni: Telle, cea de nord, acoperită de ogoare, 
de vii, livezi de portocali și măslini şi de culturi întinse de 
bumbac; regiunea podişurilor în vecinătatea Atlasului cu pășuni 
sărace, cu culturi de alfa din care se fabrica hârtie, scoarțe, în- 
călțăminte, şi regiunea Saharei. 

Ocupată în timpurile cele mai vechi de Berberi, a trecut pe 
rând sub stăpânirea Carthaginei, sub dominaţiunea Romanilor, 
a Bizantinilor, a Arabilor şi în fine a Turcilor. Sub pretext de a 
răzbuna o injurie — pe atunci se mai căutau pretexte — în 1830, 
Francezii au întreprins un război de cucerire, sfârșind prin a 
o stăpâni complet, abia către sfârșitul anului 1gor. Până la această 
dată, Algeria a fost, astfel, teatrul unui șir neîntrerupt de hăr- 
ţueli, între piraţii care înspăimântau populația, triburile de Negri, 
Cabili, Arabi, Mauri, și trupele coloniale franceze. 

Paralel cu opera de pacificare, se făcea instalarea întreprin- 
derilor de exploatare, defrișarea locurilor, construirea şoselelor, 
a drumurilor de fier, în fine stârpirea rămășițelor de tâlhari, a 
fiarelor — pantere, şacali și mai ales hiene — care, neavând cu 
ce se hrăni, urmăreau caravanele, pentru a sfâşia cadavrele aco- 
perite de nisip. 

Indigenii nu priveau cu ochi buni rasa albă, nici când le voia 
binele, 


38 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Indemnaţi de vrăjitorii lor, nu respectau nici misionarele, femei 
în vârstă, franceze sau engleze, nici mai ales medicii, care luau 
măsuri să-i apere împotriva dizenteriei și a malariei; căci dacă 
maicile le dăruiau, ca să-i atragă, să-i convertească, imagini co- 
lorate şi zaharicale, ceilalți îi sileau să bea doctorii amare. 

Din punct de vedere militar, Algeria era o stație de aclimar 
tare. Aci se concentrau pentru obișnuire progresivă, trupele de- 
stinate regiunii sahariene, pentru Madagascar, Tonkin şi Da- 
homey. Legiunea străină cuprindea două regimente de infanterie: 
întâiul la Sidi-Bel-Abbes şi al doilea la Saida. 

Am luat ucenicia militară dela "început, cu întoarceri pe loc, 
explicate trudit, intuitiv, sârguitor, de caporali care vizau per- 
fecțiunea, niciodată atinsă, Am debutat prost. Çu mine se exer- 
cita să devină caporal, un camarad Walter, fost seminarist, con- 
damnat m se şoptea m pentru viol și care-și pierduse urma în 
legiunea străină. Inalt, spân, deşirat, mă umfla râsul când îi 
venea rândul la exercițiul de comandă, oțărindu-se, întipzând 
gâtul ca să scoată un ton pițigăiat de cocoşel ce-şi încearcă glasul. 
Provocată de râsul meu nestăvilit, râdea căprăria și cu ea sergentul 
şi cei dimprejur, Sfârșeam prin a fi consemnat în cazarmă sau 
a petrece noaptea la arest. Am încercat, cum era şi acolo obiceiul, 
cum se obișnueşte în toate armatele, să mă învârtesc, cum zice 
o expresie consacrată. Aveam trei prieteni buni: un pictor bel- 
gian, Warny, care trăia bine pentrucă făcuse portretul tuturor 
gradaţilor, şi doi francezi, Riboulet şi Gauthier, actori. Cu ej am 
fost succesiv monitor de scrimă cu floreta, planton la intendenţă 
şi la garnizoană, cu voie permanentă în oraş. 

Dar mă plictiseam, Nu era ce visasem. Stam abătut, mai ales 
că primisem dela d-na Petit, proprietăreasa mea din Nancy, că- 
reia îi împărtăşisem isprava, vestea că tutorele meu, în urma 
telegramelor ce expediasem, se prezentase pentru a-i achita da- 
toria ce lăsasem, a doua zi după angajarea mea în legiunea străină, 
fapt care părea a-l fi impresionat foarte mult. 

Dacă aș mai fi așteptat câteva ore... 

Dar într?o zi, am fost duși pe neașteptate la vizita medicală. 
Medicu ne cerceta amănunțit, 

=- Cum te chiamă? 

mr Braesco. 


AMINTIRI 39 


r— Câţi ani ai? 

— Optsprezece. 

r— Bun de plecare, zise el, adresându-se furierului. 

Nu mai puteam de bucurie. Urma să plec cu cel dintâi de- 
tașament spre Sud. In două, trei zile am fost echipați din cap 
până în picioare, cu efecte noi, trecuţi în revistă de colonelul 
Zeny, comandantul regimentului. Mândrj, pozând deja în eroi, 
ca unii ce erau aleși pentru încercări grele, ne plimbam aferați 
prin curte, gătiți cu cască albă de explorator, sau ne înghesuiam 
gălăgioşi la cantină, cântând marșuri triumfale, exagerând, cum 
se cuvenea, beţia, de rigoare în astfel de împrejurări. 

Am plecat până la capătul liniei, cu trenul, apoi am luat-o 
pe jos. Raniţa tixită de efecte, îngreuiată cu manta, foaie de cort, 
pătură, cu gamela ce strălucea în soare, ne trecea de cap. Co- 
loana era mare. O companie de opt sute de oameni, împărţiţi 
în plutoane, după numărul posturilor pe care aveam să le întâl- 
nim succesiv în drum, la Tlemcen, AinaSefra, la Meheria, Bu- 
kanefis. Făceam parte cu prietenii mei din ultimul pluton, de- 
stinat postului celui mai înaintat la Malhfa, pe frontiera Saharei. 

Pe măsură ce ne depărtam de Sidi-Bel-Abbes, căldura de- 
venea nesuferită. In regiunile muntoase, arșițelor infernale le urmau 
nopți în care tremuram ca varga, înfășurați în mantale și jumăn 
tăți de pătură. Iar când ne coboram la şes, noaptea era mai înnă- 
bușitoare ca ziua. Respirai suflul Saharei. Umblam amețiţi, în 
neștire. Soldaţii cădeau ca muștele. Sanitarii se târau b|estemând, 
să ne dea ajutor. Ne mișcam moleșiţi, tăcuţi, învrăjbiţi, gata de 
ceartă. Spectrul morţii se ţinea de noj ca umbra. Totul era prilej 
de suferință: soarele arzător, câmpia uscată, vegetația ofticoasă. 
Albul fără sfârşit ne obosea ochii, provoca mirajuri, oglinzi de 
ape ce se împreunau cu cerul; crestele de nisip mișcate de vânţ 
păreau ondulări de valurj; piuitul urechilor, murmur de jzvoare. 

Alimentele se dedeau în natură: orez, pesmeți, cafea, legume 
uscate. Setea era îngrozitoare. Apa transporțată în burdufuri de 
tapi, clocită, mirosea dezgustător. Primeam trei rații: un pahar, 
un quart, cum îl numeau ei, pentru spălat pe ochi, altul de băut 
şi unul pentru supa de seară, la care nu aveai drept, dacă nu 
vărsai în gamela căprăriei raţia ta de apă. Am văzut soldați des- 
nădăjduiți, cu buzele fripte, cu priviri rătăcite, care încercau să-și 


40 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


potolească setea bându-şi urina, împrumutându-se la nevoie, å 
charge de revanche. 

Şi deodată ţi se făcea întuneric dinaintea ochilor. Zarea, cerul, 
nisipul, se opreau în loc. Rămâneai sleit de puteri, prins parcă 
într'o baie de plumb. De multe ori, Sirocco, vântul ce bântuia res 
giunea de Sud şi usca tot, aducea vârtejuri de praf ce se zăreau 
venind de departe. Coloane jucăușe se apropiau, înălțându-se 
nebune, întunecând soarele, culcând palmierii, cuprinzând lumea, 
îngropând animale, oameni și supa noastră. 

Detașamentul se destrăma, târîndu-se ca o râmă trunchiată, 
urmată anevoie de catâri, de trenarzi, de bolnavii ce se urneau 
șchiopătând. 

Noaptea, furnici mari, mici, negre, roșii, furnici de tot felul, 
țânțari de toate mărimile ne exasperau. Nu aflam odihnă. Țâs 
râitul neîntrerupt al greerilor, schelălăitul şacalilor și lătratul ner 
suferit, prevestitor de rele al hienelor, ce rătăceau prin apros 
pierea bivuacului, ne îndemnau la crime. 

Cu toate astea, se găseau printre noi oameni de fier, eroi, ce 
adăposteau sub umbrele făcute din frunze late, câte un papagal 
verde m— perruche — câteso maimuță istovită de friguri, urcată 
pe raniță. 

Și iarăși tabloul se schimba ca prin farmec. Palmieri, livezi 
de măslini, creste albastre de munţi, nori trandafirii, nopţi băs 
tute în stele, dormite liniștit pe iarbă, în oazele Biskra, Laghonal, 
ce apăreau ca nişte colțuri de rai, unde înfloreau curmalii... 
Nopți de visări poetice, turburate de împușcături pornite dela 
bande de tâlhari ce atacau pe furiș sau de strigătul înnăbușit 
al unei vedete, gâtuită fără veste. 

Vegetaţia se rărea apoi din nou. Mormintele, singurele urme 
de oameni, dovezi de zădărnicie, se răreau și ele. Incepea nisipul. 
Soldaţii nu puteau urni din loc catârii încăpățânaţi şi catârii nu 
puteau urni soldaţii, urcați câte doi în spinarea lor jupuită. Ras 
reori cădea din senin, ca la noi vara, pe neașteptate, o ploiță res 
pede, binefăcătoare, cenți amintea de Dumnezeu, pornită dins 
trun nouraș, din acei ce înconjoară îngerii în mijlocul unui cer 
albastru de catedrală. Vârtejurile de nisip dispăreau și ne abăteam 
ca lăcustele să secăm un pârăiaș ce se deşira limpede, ca un fir 
de argint, tors de cine știe ce zână ascunsă, binefăcătoare. 


AMINŢIRI PE: 


Dar bucuria era de şçurtă durată. Curând, pe pierdeam în 
tufărişuri de ierburi încâlcite şi de alfa, în care Qamenii căzuţi 
nu ṣẹ mai găşeau, rămânând pradă hiepelor ce nç urmăreau çu 
gura căşcată, çu urechile pleoștite, çu ochii rătăciți, rişipite Ga 
niste işcoade inamice Pe flancuri, la distanţă rsglementară. 

Pământul ingrat, şoarele perfid, patura întreagă şe răzyrătea 
Parcă; împotriva cuceritorilor, şugându-le şângele, oşificândusi, 
împrăștiind miroşuri peştilențiale, izvoare de molime: 

Dar uitam tot, când ne apropiam de cătunele ce apăreau 
neasteptat în fata noastră. Locuitorii păvăleau din celibele lor 
şărace, ce ne păreau palate. | 

Sogirea legionarilor dădea şatului puchioș, up aşpeçt înşu- 
flẹțit, pitoreze de bâlci. Mulțimea şe ştrângca amsştecându-şe: 
pantaloni roeşi milităreşti, çu piçi goale negre, masculi şupçrbi, 
bronzaţi de şoare şi femei iştovite de privaţiuni, de paşteri, de 
boli, de muncă, de ęxçęşç şexuale. Ne aduceau de toate: pășări 
îcheletice, curmale; șmochine şi lẹ dădeam în şçhimb nimicuri 
atrăgătoare. Pentru ọ păpusc de porțelan se încingeau bătăi crâp- 
çene între fete de măritat, priyite çu indiferenţă dişpreţujtoare 
de tinerii şatului. 

La fiecare pas întâlnsai mizsris, cum mintea omengască nu-si 
poate închipui. Te întrebai, cum încape atâta lume în celibele 
în care intrai pẹ brânçi. Incoace, încolo, uliti murdare, copii ştră- 
vezii çu burta març, çu ọçhi aprinşi de mirare şi de friguri. 

In grice parte, în împărăția şoarelui, te urmăreau leproșii. 
Zęçi dç leproşi şç târgu plini de răni uleeratg, cu piclea cosco- 
vită, çu corpul torturat ca up trupchi de şalcie, tineri şi bătrâni, 
femei ce lăptau copii fără nimic ọmẹnçşç în făptura lor. Şi ọrbi l.. 
Bărbaţi orbiți de şoare şi dẹ praf încercau şă se strecoare prin 
mulțtimç, asezati în şir, cu mâna aduşă pẹ umărul celui dinainte, 
călăuziţi de up copil şau de up chior, pe care îl plăteau în comun» 
din mila avară a trecătorilor. 

Ienoranţi, şuperştițioși, Arabii erau prada tuturor şarlatanilor: 
vrăjitori, care ştigu şă citească în oglindă, şă prezică nenoroțiri, 
cercetând ghiarele găipilor şau, pretindeau şă yindęçç boli in- 
curabile, ipvitând politice; duhul rău, şă plece de bupă Yoie, 
sfârșind prin a lua bolpavul la bătaie, adică duhul, care pu 
înțelegca de vorbă bupă. 


42 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


Când ne apropiam de vre-o localitate mai de seamă, Aga venea 
în fruntea notabililor, se prezenta grav, cu ploconeli rituale, cu 
medalii franceze, cusute pe burnuz, însoțit de muzicanți ce cântau 
din clarinete primitive şi băteau din tobe zise tam-tam-uri, me- 
lodii asemănătoare celor cântate la noi, de țiganii turci, pe la por- 
tile mahalagiilor, în ziua de Paşti. 

După discursul de bună sosire, tradus, Doamne apără şi pă- 
zeşte, de un interpret, ofițerii erau poftiți la masă. Se serveau ber- 
beci fripţi, înnecaţi în seu, kuskus, făcut din crupe de mei, lä- 
custe prăjite, prăjituri cu miere și alte bunătăți. După masă, oas- 
peţii arabi râgâiau pe întrecute, pentru a arăta gazdei că mân- 
carea fusese excelentă. 

Uneori, ofițerii erau invitați să asiste la « Fantasia», șarjă 
de călăreţi pe cai albi ca din povești, pe şei cu oblâncuri ce le 
treceau de mijloc, cu scări late, cu flinte lungi, ce le mânuiau 
ridicându-le, răcnind amenințător: Alah, il Alah, oprindu-se la 
picioarele asistenței brusc, ca şi cum S'ar fi isprăvit pământul. 

Când se însera, femei sulemenite grosolan cu sucuri de flori 
şi fructe, parfumate violent, jucau la lumina feștilelor de seu, 
în fața noastră, strânşi claie pe grămadă. Jucau pe rogojini de alfa, 
leneș, cu grație naturală, cu perversitate instinctivă, în sunet de 
tam-tam, cântând cu voce nazală, aspră, plângătoare. Apăreau 
întunecate, ursuze, fâstâcite parcă, de publicul străin, neașteptat, 
ce le privea lacom. Dar cum prindeau un semn de aprobare, le 
sticleau ochii, se încordau ambiţioase, se învârteau progresiv, furios, 
până la extenuare, căzând ær supremă eleganță — cu capul plecat, 
cu degetele dela mâini și picioare răsfirate, ca prinse de cârcei. 

Frumoase?.. Fără îndoială. Frumuseţe sălbatică. Dar parcă 
atunci se mai întreba cineva ?.. Ne roteam înfoiaţi ca niște curcani, 
ne întreceam în daruri, brățări ieftine, sticle colorate, bucățele 
de zahăr, ne sileam mm vorbind crâmpeie din limba lor: bond, 
bezejf, macàş, tram-tram, abia învăţate, care după modul de a 
le pronunţa ar fi stârnit râsul, dacă nu ar fi fost însoțite de ge- 
sturi expresive, pe înțelesul tuturor, căutând, astfel, să le cuce- 
rim preferința. Nu iubeau albii. Erau doar flămânde. Se ţineau 
de noi în marș, ne purtau ranița pe cap, ne spălau rufele şi ob- 
ţineam cu câțiva pesmeți sau cu o mână de orez, pasivitatea lor 
animală. 


AMINTIRI 43 


Imi plăcea cu deosebire și cumpăram altora rândul de a fi 
în garda penitenciarului. Puteam să observ nestânjenit oameni 
şi obiceiuri. Localul era simplu. Un rând de celule fără lacăte, 
înconjurate cu șanțuri, pe care nu avea de gând să le sară nimeni. 

Arabii erau conștiincioși. Găseau drept să-și ispășească pă- 
catele. Veneau de bună voie să primească osânda, apropiindu-se 
umil ca prepelicarul, care, după ce a încolțit prepelița, vine pi- 
tindu-se până la picioarele stăpânului, să mănânce bătaie fără 
să se plângă. 

Criminali din răzbunare, din mânie repezită, exasperaţi de 
foame sau îndemnați de vrăjitorii satului, servindu-le inconștient 
interesele, ucideau convinși că vor conjura vre-o nenorocire, 

Cei mai mulţi erau condamnaţi pentru furt. Copii mari furau, 
atrași de expoziția panoramelor instalate de colportori în grabă, 
în centrele populate, marfă ce strălucea ispititor: cuțite, pistoale, 
mărgele colorate sau câte un deșteptător cu muzică pe care îl 
atârnau de gât, fudulindu-se prin mulțime, fără altă grijă. 

In închisoare, ședeau la umbra zidului, legănându-se ca niște 
elefanţi legaţi de picior cu lanţuri. Se frecau cu nisip; își spălau 
cămășile cu cenușe. Cântau încet, nostalgic, litanii îngânate gu- 
tural, monoton, nesfârșit de jalnic. Jucau ţintar cu răbdarea în- 
gerească a oamenilor care nu cunosc valoarea timpului. N'aveau 
bani. Nu posedau nimic. O zdreanță săracă, un turban murdar 
ce le înfășura capul, era toată averea lor. 

La masă se întovărășeau câte doi, câte trei, rupeau pâinile 
bucățele, le puneau în comun, luând apoi din grămadă, pe rând, 
cu gesturi măsurate, identice, mestecând serioși ca niște preoți 
care slujesc leturghia. 

Şi când te așteptai maj puţin, se |uau Ja ceartă, rostogolind 
ochi bolovănoși sub fruntea încrețită ca de maimuţă. Dar nu se 
încăierau niciodată. Vorbind rar, așezat, câte un bătrân reușea 
să-i împace, judecând procesul, terminând sentinţa cu: «Șuia, 
barca !» (Destul, gata !). Și împricinaţii, pocăiți, se așezau din 
nou la masă, continuau să joace țintar ca și când nu s'ar fi pe- 
trecut nimic; alteori scoteau din sân șopârle, camejeoni sau șerpi 
cu ochi sclipitori, reci, ce-i răcoreau încolăcindu-se ca o salbă 
de smarald, pe gâtul lor negru. 


. a o a o a o . a . o . . 1. . 1. |. 1. cc 1. . . 1. . . . o 


44 REVISTA FPUNDAȚIILOR REGALE 


Sunt momente de descurajare, în care viaţa pare o tortură, 
Acest dezgust pornit din nimicuri, din nemulțumiri mărunte, adu- 
nate, prinde încet, încet consistență, crește cuprinzându-te, ur- 
mărindu-te obsedant, până la nebunia care duce la extravaganțe. 
Englezii îl numesc spleen, Francezii, vague ă l'âme, Românii, 
alean. Legionarii l-au botezat cafard. Pentru ei, cafard-ul este 
o exasperare a nervilor, pricinuită de viața inutilă, ce trece iro- 
sită în neștire. Reprezintă pierderea copilăriei fericite, amanta 
nestatornică, libertatea siluită, nenorocul care te urmărește, dorul 
de locurile, de graiul oamenilor în mijlocul cărora ai trăit şi care 
în străinătate apar minunate, încântătoare, neprihănite. Repre- 
zintă, în fine, clipa în care nu mai speri, nu mai aștepți nimic. 
Cafard-ul cuprinde pe robi, pe răzvrătiți, pe prizonieri, pe re- 
cruţi, pe cei sărmani, ca și pe cei ghiftuiți de plăceri ușoare. S'a 
îmbătat legionarul?.. L-a îndemnat cafard-ul. A comis vre-o ne- 
legiuire?.. Cafard-ul înțelegător îi acordă circumstanțe ușură- 
toare: «il a eu le cafard... ». 

Mă cuprinsese și pe mine. 

Surorile se căsătoriseră. Fratele meu de asemenea. Le duceam 
dorul. După scrisori repetate, stăruitoare, bădia consimți să ceară 
prin consulat anularea angajamentului pe cinci ani, ce contrac- 
tasem pe când eram minor. Eram cu atât mai bucuros să plec, 
cu cât îmi făcea cunoscut că pierd dreptul la supușenia română, 
ca unul ce am satisfăcut legea recrutării în țară străină. Formali- 
tăţile au durat mult. Nerăbdător, ca de obicei, pierdusem orice 
nădejde. Mă întorsesem la Sidi-Bel-Abbes. Paraponisit copilă- 
rește — pentru a-i învăța minte —am solicitat favoarea de a fi 
trimes în Tonkin. Cei aleși erau privilegiați. Nu mai făceau in- 
strucție, umblau de capul lor, părăduind, grozăvindu-se, pândiţi 
parcă de moarte sigură. 

Mă culcasem abia, când într'o seară, o veste crăinicită, tre- 
când importantă din gură în gură, mă făcu să sar ars. 

— Braesko, on t'appelle chez adjutant !.. 

Un fior îmi străbătu inima. Adjutantul vagmistru împărțea 
corespondența. Alergai cuprins de presimţiri rele. O fi murit 
cineva, de sigur... era ideea care-mi stăpânea mintea. 

Norocul însă mi-a surâs și mie o dată. Prezentându-mă la 
corpul de gardă, în prezența celorlalți camarazi, uimit ca de o 


AMINTIRI 45 


minune, factorul postal, ce aducea puțin cu Sf. Niculae, mă invită 
să iscălesc o hârtie şi-mi numără în fața tuturor, două mii de franci, 
sosiți telegrafic. Iar, coincidență fericită, a doua zi, la raportul 
companiei, căpitanul Drude m'a chemat în cancelarie și m'a 
anunţat indiferent: 

m— Eh, bien, vous êtes libre... Bonne chance!.. 

Afară soarele strălucea mai viu. Platanii înverziseră parcă 
pentru întâia oară. Vestea se răspândise. Camarazii entuziasmați, 
jinduiţi de dor răscolit, mă ridicară triumfător, împingânduamă 
spre cantină. Acolo, ca și la noi, ca în orice parte, evenimentele 
de orice natură se prăznuesc la un pahar de vin. 

— Sacre veinard !.. Ah, le cochon!.. Il faut boire ga... 

Am plecat cu primul tren. Cu câţiva camarazi care mergeau 
martori la consiliul de război, m'am oprit la Oran. Seara am 
fost la teatru unde se juca «La dame blanche » şi am avut surua 
priza să fiu interpelat dela galerie de o voce prietenoasă, ștrengară: 

— Tiens, te voilà, Braesko... Qu'est ce que tu f... donc?.. 

Era ordonanța colonelului meu, ultima amintire ce am înres 
gistrat plecând din legiune și nu cea mai puţin duioasă. Era un 
strigăt pornit din inima unui om desmoștenit, căruia camara- 
deria bruscă, născută din suferințe comune, ţine loc de familie. 

A doua zi, pe înserate, am plecat din Oran. 

De două ori am călătorit cu vaporul și nu am avut nici gândul 
nici inima să observ marea, câmpia luminoasă în care se răsfrânge 
cerul, cu toată gama de colori ce se pierd în zare. Pe bord, lume 
multă, oameni ce umblau de colo, colo și înapoi, ca nişte pui de 
găină în cușcă nouă. Englezi cadrilați, Americani cu gura plină 
de aur, Greci înfumuraţi, Chinezi singurateci, Armeni rezervaţi, 
Japonezi iscoditori. Eram pe vasul 4 Bretagne». Când feciorul, gătit 
ca un amiral, a anunțat masa — întâmplare sau ierarhie autocrată — 
călătorii s'au scoborît în ordine recunoscută, stăpânitoare, mon- 
dială: Englezii la cot cu Americanii, Francezii înghesuiți de Gera 
mani, apoi ceilalţi și, în urma lor, eu singur din țara mea. La masă 
însă, naționalitatea dispăru. Se silea fiecare să mănânce elegant, 
să pară om de lume. Eu, sărăcuţ îmbrăcat, neîndrăznind să mă 
așez între ei, am fost instalat din oficiu la o masă de patru pera 
soane, unde mai era un loc liber. Vexat că nu se uita nimeni la 
mine, am comandat tot ce era mai scump pe listă, am cerut șam- 


46 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


panie, ca să le arăt cu cine au de a face, contrariat că chelnerul 
nu s'a emoţionat de bacșișul gras ce i-am lăsat pe masă. Fumam 
ostentativ ţigări algeriene. Priveam comesenii pe deasupra fu- 
mului de țigare. Erau, sau se osteneau să arate că sunt de familie. 
Stăteau bățoşi, vorbeau încet, mestecau cu gura strânsă, în fine, 
se înțelegeau de minune: erau internaționali. Dar când circulară 
licherurile, ţigările și cafeaua aduse de un pui de turc cu fes, 
îşi dădură toți în petec. Englezii, Americanii, cu ochii turburi, 
cu faţa brăzdată de pete purpurii, vorbeau sinistru, monosilabic. 
Germanii, descheiaţi la jiletcă, râdeau larg, din toată burta. Fran- 
cezii discutau aprinși politică, Italienii cu cravate deochiate, zgâ- 
râiau mandoline, cu unghii negre. Eu, neputând să-mi arăt arama, 
mă coboram în cabină să mă culc, dar am fost ajuns de un Grec, 
ce se repezi pe urma mea: 

— Voulez-vous zouer écarté? 

— Non, merçi. 


Intors în țară, pe neaşteptate, am fost câtva timp sărbătorit. 
Sătul de năzdrăvăniile mele, bădia m'a sfătuit să cer emanciparea. 
Cucerit totuși de ținuta mea hotărîtă, de pipa ce fumam ca un 
explorator, de fața mea bronzată, mă prezenta tuturor, zâmbind 
satisfăcut, îngăduitor: « Nepotu-meu... Și-a făcut de cap, a fost 
în Algeria... ». 

Crescusem considerabil în stima familiei. Mamaia mă alinta 
ca pe un odor sfânt şi chiar țaca Tinca se închina râzând sedusă 
de așa poznă, scuipând ușor, de deochi. 

Dar după câteva zile de mese mari — 4 mănâncă sarmale, că 
le-ai dus dorul » mm de hoinăreală, familia puse din nou pe tapet 
viitorul meu. 

mm Ce ai de gând, măi băiete? 

Mărturisesc că n'aveam nimic în gând. Nu știu cine a venit 
cu ideea să fac şcoala de agricultură dela Gânsdorf, care urma 
să mă fericească, deschizându-mi drum sigur, spre proprietăți 
latifundiare. Eu nu mă așteptam decât să fiu convins. Prinsesem 
gust de aventuri. Devenit major prin emancipare, ca prim act 
de șelfgouvernement, am vândut niște prăvălii pe care le aveam 
în Târgul Cucului, un fel de hală de vechituri a Iașului. Am 
dat bădiei zece mii de lei, cadou, m'am plimbat câteva zile cu 


AMINTIRI 47 


Cosma și am păstrat restul, vreo nouăsprezece mii de lei, care 
pe atunci reprezentau o avere de om. După sfatul rudelor bine- 
vojtoare, am schimbat câteva hârtii mari, în galbeni, pe care i-am 
ascuns, ca să nu mi-i fure în tren, într'un chimiraş de căprioară, 
ce-l purtam pe sub cămașă. 

Așa am plecat singur, singurel, de capul meu, la Gânsdorf, 
fără să știu exact încotro se află. 

Bine îmbrăcat, fumând ţigări de foi, m'am coborit în gară la 
Lemberg. In restaurant m'am întâlnit cu Cezar Sidoli. Ne îm- 
prietenisem repede, încă de pe când eram copţi. Mă duceam re- 
gulat la repetiţijle dresorilor, ce aveau loc într'un cort mare, 
jnstalat la Iași, în uliţa rusească, unde mă dedeam peste cap, 
amestecându-mă printre cai și clovni. 

— Unde te duci, mă? 

m La Pesta. Incotro? 

mm Mă duc la Gânsdorf. 

— Ce faci acolo? 

— Școala de agricultură. 

mm Vino diseară la circ. 

— Viu. 

m A rividerci. 

mm Servus, am răspuns, cum auzisem vorbindu-se în jurul meu. 

După reprezentaţie, reprezentaţie de adio cu jumătate de per- 
sonal și doi, trei cai, ne-am dus la un restaurant, unde cânta o 
bandă de ţigani unguri. Cu noj era și jmpresarul evreu, de al 
cărui nume nu-mi amintesc și care ne propuse să jucăm treizeci 
şi unu. Am consimțit cu atât mai entuziasmat, cu cât nu jucasem 
cărţi niciodată și mă socoteam milionar. Am intrat în camera 
evreului, fără să mă uit măcar cum este mobilată, și ne-am așezat 
la masa din mijloc. S'a adus bere, țigări și cărți. 

Știu, vă închipuiţi de sigur, că am fost jefuit. Nu, de loc. E 
drept, nu cunoșteam jocul, dar era așa de simplu... Am jucat 
până la ziuă; nu pierdeam nici unul. Ne-am lăsat. Dar n'am putut 
rezista jspitej, de a le arăta comoara ce purtam cu mine și, desfă- 
când chjmirul, am răsturnat pe masă, galbenii noi de aur. I-am 
numărat așezându-i sclipitori în coloane de câte zece, prelun- 
gind plăcerea de a mă juca cu ei, sub ochii partenerjlor mej. 

— Ai, mă, isprăvește, să ne culcăm. 


48 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Hotărîndu-mă în fine, i-am adunat în palmă și luând din 
gură ţigara de care mă săturasem, cu un gest necugetat, am aruncat 
odată cu ea, pe fereastra deschisă la stradă, galbenii ce țineam 
în mână, 

Am rămas prostit, cu ochii după ei. Prietenii s'au repezit pe 
scări. In fața hotelului se încăerase lumea: birjari, comisionari, 
chelneri, picoli şi trecători. Luptându-se cu mulțimea, ajutate 
de portar, Cezar mi-a adus vreo șaptezeci de galbeni. Lumea se 
adunase ca la bâlci. 

mm Ce este?,. Ce este?.. 

mm Nu ştiu... Mi se pare că a înnebunit un tânăr. 

Atunci abia am înțeles ce înseamnă vorba «să arunci banii 
pe fereastră » auzită dela biata bunicuța. Am părăsit hotelul ru- 
şinat, strecurându-mă pe sub ochii femeilor care spălau scările, 
ai rândașilor care coborau cuferele, ai vizitiilor, ai mulțimii dela 
poartă, oameni necăjiţi, care-și câștigau pâinea cu sudoarea frunţii. 
Rușinat de ușurința mea mm portarul mă trădase prin semne, fă- 
cute în spatele meu mm m'am urcat în birja cea mai apropiată din 
cele ce așteptau dinaintea hotelului, grăbit să mă depărtez de locul 
dramei. 

Deprins cu Cosma, care atingând abia caii, plecam ca vântul 
când mă urcam în trăsura lui, tremuram de enervare, bătând 
din picioare ca un copil răsfățat, că birjarul nu se prăpădea cu 
firea. Dar n'aveam încotro. Am asistat, fără să vreau, la o lecție 
de ordine. 'Tacticos, neamţul a luat traistele cu orz dela botul 
cailor, i-a desfășat de pături, şi după ce le-a așezat la locul lor, 
s'a urcat pe capră. Intorcândusse, în fine, mă întrebă liniștit, 
fără să-și scoată luleaua: 

um Unde mergem? 

Nu prevăzusem întrebarea. Nu ştiam ce să-i spun. M'am po- 
menit zicând, după o scurtă îndoială: 

mm La gară. 

Era singura instițyţie pe care o cunoşteam, nu prietenoasă 
dar neutră, a tuturor, unde puteam lua o hotărîre. 

— Vrei să te speli, m'a întrebat ademenitoare, o femeie cu- 
rată, care străjuia uşa unei încăperi? 

M'am trezit ca din vis. Aveam în adevăr nevoie să mă ră- 
coresc, să mă scutur, să şterg urmele crimei. După o jumătate 


AMINTIRI 49 


de oră, spălat, periat, cu ghetele lustruite, am intrat în restaurant. 
Mă liniştisem, cu nepăsarea tinereţii, constatând în secret, la 
toaletă, că nu deșertasem toți galbenii din chimiraş, după cum 
socotisem ameţit de neodihnă, de fumat şi de bere. Aruncasem 
vreo două mii de lei. Inseninat, m'am așezat la masă, urmărit 
de binecuvântările femeii de servici, pe care, de bucurie, o răsa 
plătisem cu un galben lucitor. Am mâncat cu poftă o cafea cu 
lapte, vesel, că trebue să trec prin Viena, după cum mă infora 
mase ţalul, ca să ajung la Gânsdorf. 

Timpul a trecut repede. La Viena am tras din nou la Krons 
prinzhotel și cum portarul întârzia să mă recunoască, i-am amintit, 
salutândusl familiar, românește, că eu sunt acela care am fost 
şi lam întrebat atunci când misam lăsat bagajul... și i-am dăn 
ruit și lui un galben, amintindusmi că nu-i dădusem nimic. 

Trecând prin coridoarele aşternute cu covoare moi, escortat 
ca un negus de un pluton de cameriste blonde, rumene, înflorite 
cu șorțuri şi boneţele albe, m'am culcat visând că ploua cu 
galbeni. 

Când m'am trezit era ziuă. Nu ploua cu galbeni, cicu găs 
leata. Ce să facă un străin la Viena, când plouă... M'am scos 
borît în cafeneaua hotelului. După ce am consumat tot ce a fost 
cu putință, m'am aşezat lângă niște tineri care jucau tarok, cu 
nişte cărți mari, cum nu se obişnuiau la noi. Mare mjaa fost mis 
rarea, când isam auzit vorbind românește. Era o societate de 
tineri evrei, funcționari sau vânzători de prăvălie.’ Imprieteniţi 
repede, nesam dat întâlnire pentru seară şi pe urmă nu m'am 
mai despărţit de Abramovici, fiul unui bancher din Botoșani, 
care făcea practică într'o casă de comerț, exercitându-se să des 
vină milionar. Uitasem de școală. Çu el am cutreerat Viena, pe 
care o cunoştea, cum cunoșteam eu Iașul. 'Trăiam ca un fecior 
de bani gata. Mă sculam târziu, jucam biliard. Nopțile le petre- 
ceam la « Venedig in Wien », un câmp de Moși deosebit, cu atracţii 
felurite: teatre, circuri, trenuri aeriene,.roata uriașă, ce se învârtea 
ridicânduste deasupra orașului şi manej cu cai adevărați. Nu mă 
mai săturam. Pluteam în sfere ce mi se păreau cerești. 

Când vrea să te piardă demonul ispitei, te ameţeşte cu plă- 
ceri ușoare, te înalță, ca să cazi de sus, să te doară, când te vei 
izbi de realitate. 


50 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Intr'o Duminecă, Abramovici ma dus la cursele de trap. 
lubeam caii și caii m'au ruinat. Eşti trădat de cei pe care îi iubești. 
N'am pariat cum paria Abramovici şi toți cei din jurul meu, ur- 
mând pronosticurile presei de sport, ci la noroc, pe Norma, pen- 
trucă era şargă. Pentru zece florini, am luat nouă sute și am pier- 
dut apoi de zece ori nouă sute, fără să câștig un florin. Abia mi-a 
rămas cu ce să mă întorc la Iaşi... 

In tren, nu puteam să-mi rețin lacrămile la gândul că mă 
voi găsi din nou în fața judecătorilor, care mă vor întreba dez- 
amăgiți : 

— Ce ai de gând, măi băiete? 

Dar acum mi se închisese calea în codru. Nu mai aveam în- 
cotro s'apuc. Sfătuit prietenește, am intrat voluntar în regimentul 
7 Racova, Nr. 25 din Vaslui, unde se stabilise, după căsătorie, 
soră-mea Lenţa, care mă luă bucuroasă lângă ea. 

— Tot armata are să-i vină de hac, ascultați ce vă spun eu, 
declară cu voce groasă, țaca Tinca, ridicând ședința. 


GH. BRĂESCU 


CÂNTECELE DIMINEȚII 


PENTRU RUGĂ 


Eu cânt pentru aprinsul zorilor, 
Când soarele se varsă ca o apă 
Din care s'adapă 

Cirezile norilor. 


Și cânt pentru străvechile meşteşuguri, 
Pentru oftările noastre 

Instrunate pe coarne de pluguri, 

Pe loitre 

Ori pe muchii albastre; 


Pentru cea dintâi revărsare 

In care răsuflă pământul 

Cu boare, 

Când omu 'ngenunche smerit pentru rugă, 
Sărută pământul 

Și "'njugă. 


a* 


PENTRU FIECARE VEAC NOU 


Eu cânt pentru clipa dintâi 
Venită cu ziua în coarne, 
Când șipotul vremii începe 
Veac nou peste lume să toarne. 


Și cânt pentru premeneala cea nouă 
Măsluită cu sclipire de rouă, 

Pentru toate 'nceputurile de viață 

Care pornesc cu fiecare dimineaţă, 

Pentru rugă nouă, 

Pentru mers nou, 

Pentru fiecare plug și fiecare bou, 

Pentru toţi câţi încep veacul nou; 

Pentru fiecare viaţă care se lasă pe ogoare 
Mai vie şi mai plină de soare. 


PENTRU PÂINE 


Eu cânt pentru aprinsul zorilor, 
Când se urnesc pietrile morilor 
Și 'ncep să se verse 'n hambare 
Pulberi de soare 

Vrăjite cu basme și cântec. 


Și cânt de dragul descântecului 
Care macină rodul sudorilor, 
Al pământului 

Și încordările boilor. 


Și vesel dau chiot în roți 
Pentru tine, pentru mine, 
Pentru noi toți, 

Pentru bucata de pâine, 
Ziua de mâine. 


PENTRU CÂNTECUL DIMINEȚII 


Cânt pentru cântecul dimineții 

Când se pornesc cântăreții 

Pădurilor 

Să laude aprinderea zorilor, 

Când zările, urzite din ițe de borangic, 
Răsună de ciric-ciripit, til-ci-ric, 

De parcă ar fi o pădure sub soare, 

— Pădure de plante sfinte — 

Făcute să cânte 

De îngerii Domnului, 

Ca să descleșteze din braţele somnului 
Pământul cu viața şi firea lui toată... 


Eu cânt pentru imnul cântat pentru gloată, 
Şi cânt de dragul înstrunărilor 
Care aduc gând nou peste amarul oftărilor. 


PENTRU PLOAIE 


Cânt pentru ploile răsăritului 
Care spală fața pământului 

Cu zvonuri clipocitoare de șoapte, 
Ca să mi-l trezească din noapte; 


Pentru picăturile dese 

Care curg fără căpătâi, 

Ca o poveste ce-ar spune 
Inceputul dintâi: 

Când noaptea și-a rupt obezile grele 
Sub ploaia picăturilor de stele, 
Și s'a făcut revărsare de zori, 
Și sângele cerului 

S'a risipit de milioane de ori 
Și 'nsemânțându-se, a 'ncolţit, 
A crescut șa rodit 

Sângele cerului,. . . 


Ca firicelul de iarbă 
Pe care-l adapă 
Revărsarea asta de apă, 
A unui răsărit sfânt 
Pentru care eu cânt. 


PENTRU MIEII PRIORI 


Cânt 

Pentru cei dintâi miei, 

Care vin cu snopi de ghiocei, 
Când se crapă zorile dintâi, 
Să deschidă poarta primăverii 
Ca să intre i 
Sărbătorile 'nvierii 

Și să plouă, 

Să tot plouă: 

Numai soare, 

Soare ! 


Cânt 

Pentru mieii, mieluşeii, miei priori, 
Ce-și înmoaie boturile lor 

In văpaia zorilor, 

Și răscoală 'n țipete livezi 

Cu zvâcniri dospite sub zăpezi. 


Pentru îngerii cuminţi şi buni 
Cărora le punem noi cununi 

De cuțite şi de sânge... 

O! 

Plânge Dumnezeu, 

Soarele și primăvara plâng... 
Și pe boltă stelele se strâng. 


PAN M. VIZIRESCU 


PUTREZIND 


Restaurantul era gol, alb şi neplăcut ca un pat care-a rămas 
nestrâns de azi-dimineață până seara. Chelnerii moțăiau prin 
colțuri cu aerul unor muște mari deghizate în molii. Sunând gea- 
murile ca pe o sabie, tramvaiul se plimbă limbut afară, pe stradă. 

— Avem peşte proaspăt, dom” Nelu. Sau doriți ceva bu- 
lion, supă? 

Oftă. Ii era silă de glasul chelnerului ca de galoşii pe care 
totuşi — oricum — trebue să-i încalți pe o zi ploioasă. Ploaia lui 
din toate zilele: masa la restaurant. 

— Adu-mi un aniset. Văd eu... (și desfăcu lista de bucate 
ca pe o condică de prezență în care i se vor iscăli ochii cu leha- 
mete — cerneală de palimpsest). Unu’ dublu, adăogă me- 
canic — absent dar cu accent profesional, adică — aşa cum un 
domn distrat s'ar prezenta unei domnişoare melancolice: Po- 
pescu, avocat. 

« Crap prăjit, somn, morun pane ». Nu mi-i foame, nu-mi vine 
să mănânc. « Legume. — Borg de miel, de vițel, cap de miel 
rasol, creer rasol». Nu mi-i foame. «Tocană, tuzlama, curcan 
cu caise, purcel cu mazăre, văcuță cu... ». Nu mi-i foame. 4 Șnițel, 
şnițel, şnițel, rostbrat, ramstek, patricieni, mititei, cotlet, mușchi, 
uger pane, limbă pane ». Nu mi-i foame, nu mi-i foame, nu mi-i 
foame. «Creer pane, creer la capac, creer cu sos picant, creer 
defetist, creer de imbecil la tavă, creer nul, creer de arhivar, 
de arhimandrit, de arhimilionar, creer de uns păreții, creer cu 
migrenă, creer în țiglă... creer în clocote bain-marie. Creer în 
descuamație ». 

— Poftiți, coane. 


58 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Un aniset dublu, pe farfurie, (avea o singură talpă de lichid 
rotund) și privindu-l cu doi ochi negri de măslină. Ii împunse 
grăbit cu scobitoarea ca să le dovedească repede caducitatea. 

— Aţi ales, coane? 

Anisetul, după ce-i tremurase în mână («Ştii bine că-ţi face 
rău alcoolul; de ce bei iar? — «Nu ştiu; am cerut». — Ceri 
prosteşte uneori )), îi curgea pe gât cu focul blând; pe buze încă 
dăinuia usturimea lui dulce. Il privi pe chelner incert, așa cum 
se privea şi pe el însuși totdeauna, singur, acasă. Vru să-i răs- 
pundă că «n'a ales», cuvântul îi leșină în gură. Ii venea să spuie 
«creer cu ciuperci de umezeală ». Lista pe masă, desfăcută, mur- 
dară ca o zdreanță de femeie. 

— Dă-mi.... i 

'Tăcu. Se precipitase chelnerul: 

— Da, coane. 

Suspină: 

— ... un borş... 

— De care, coane? 

— De care vrei tu. 

— De miel. Foarte bun. 

De miel? Mieii au şi ei creer? Avu energia să facă un semn 
incolor cu mâna. Chelnerul pieri, luând cu el scheletele paha- 
rului gol și al sâmburilor. 

Creer, catapiteazmă, avânt, scorbut. Egal: cine mănâncă nu- 
mai un fel de gânduri capătă scorbut la creer. 

— Chelner ! Chelner!! Chelner!!! 

Nu sărise ars în picioare, dar avusese această tresărire. Stoian 
veni aproape în fugă, împiedicându-se în farfuria cu borş care-i 
scuipa din mână strănutând. 

— Da, coane. Vine, mă rog. Poftim. 

— Ce-i tăcerea asta? Ce n'aveți măcar un client aici afară 
de mine? 

— De! coane... Ştiţi. Vinerea-Mare... Vin ei clienții mai 
târziu, sunt la biserică. 


Nelu își trecu mâna prin păr. I se păru că aude un bâzâit 
intens de albine. Işi simțea pleoapele fierbinţi, fierbinți ca altă- 


dată (de demult; oh, de demult, când avea 19 ani), ca altă- 
dată obrajii. 


PUTREZIND 59 


— Să dăm drumu” la radio, coane Nelu. Muzică... 

Ii răspunse cum îi răspundea și birjarului în zori când cădea, 
la spatele lui, pe pernă, beat: 

— Dă-i drumu. 

Și aproape ca un act reflex: 

— Dă-mi un pahar de apă. 

Cu mâna sub robinetul radio-ului sub care stătea ca sub un 
duş de parfumuri grețoase (muzică |! o tânguială de jazz obliga- 
toriu ca ticăitul ceasului), chelnerul întrebă mirat (îi stricase 
toată voluptatea subite declanșări de artă as we like): 

— Poftiţi, coane? ` 

— Apă, bre! Un pahar de apă! Ce stai ca tontul acolo, pa- 
săre diplomatică japoneză în paralelipiped cub, și altele? 

Chelnerul se apropie alb ca un infirmier. Mâna lui neagră, 
întinsă, flutura ca un steag de pirați. 

Dintr'odată, restaurantul redeveni orizontal, scaunele goale 
stătură mai departe stupide, în patru labe şi cu coada fudulă. 
Nelu se îndreptă din șolduri iute, ca atunci când te silești să-ți 
iei mersul obişnuit după ce ai făcut un pas strâmb la mar- 
ginea trotuarului. Privi calm drept înaintea lui: 

— Umblă repede, Stoian. 

Și zâmbetul prăpădit pe care-l încercă îl duru ca o vânătaie. 
Stoian pleca încet, nedumerit. Nelu aproape se scuză, mărturisind: 

— Mi-i sete. 

Jazzul tăcuse. Vorbea un glas din cutie, bombardând cu con- 
soane. Și pe urmă, un piano picurând lin. 

Bău apa, și n'o simți; ar mai fi cerut un pahar dar nu îndrăznea. 
La piano trebue să fie vreo mână pricepută. l-auzi ce cădere 
tot mai repede de sunete joase. Și în dreapta, o împletire iute 
ca șipotul, de note mici, mici, tot mai mici, tot mai iuți. Tăcerea 
veni ca o mână albă, în zbor, pe ochi. 'Tăcuse acompaniamentul 
jos. Și gama din mijloc izbucni deodată, firească, sănătoasă. După 
tăcere, cântecul era verde ca după ploaie. 

— Se răcește borşul, coane Nelu. 

Parcă i-o spusese cu milă. Mai știi? Ei, aşi! N'a avut ce să 
observe. Ce știe el? I-o spune așa, fiindcă-l cunoaşte. Dar îl su- 
păra şorțul alb-pătat al lui Stoian, părul lui cărunt, ochii blânzi, 
înţelegători. Pe dracu, înțelegători acum ! Ochii lui Stoian, poftim | 


60 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Ochii aceștia de câint bătut... Il privi cu o simpatie de care 
vedea bine că nu-i responsabil: 

— Frumos mai cântă! 

Stoian îşi şi pierduse gustul acela jumătate duios, jumătate 
nemernic al privirii și devenise nemernic de-a-binelea. Crud, ca 
orice idiot, iscă două şuerături de vardist spiritual în aparat, 
anunțând: 

— Este şi mai frumos astăseară. La Bucureşti. Prohodu' 
Domnului. Să vedeţi. 

Il făcu să vadă (stele verzi) manipulând iarăși butonul, satis- 
făcut. Un glas de cleric gros, un tenor din cap, o soprană gĝ- 

Minţise Stoian; nu se răcise borşul. 

Printre hohotele preotului, printre urletele tenorului, pianul 
iarăşi de argint, numai pentru urechea lui Nelu. De ce nu-i spune 
lui Stoian să schimbe? a 

Nu știu, mi-i greu să vorbesc. 

Ii tremura puţin mâna şi lingura plină se clătina ca o coadă 
stufoasă. 

Aș mai bea un pahar de apă. Nu cred să 'nceteze tremurul. 

Ce primăvară bună fusese astăzi afară. Ce covoare de soare 
vechi scoseseră copacii în balcoanele lor. O pasăre ciudată se 
așezase pe prichici la un lat de palmă de umărul lui, când se re- 
zemase de perete lângă casa aceea albă, pe stradă, în amiază, 
fixat în chilimbarul ei ca într'o arheologie de viitor. 

Nu făcuse nimic de dimineață. Se sculase târziu şi strigase 
de bucurie văzând soarele în geamuri, galben şi mare, ca spi- 
narea de satin a unui clown gigant. Pornise, îmbrăcat în fugă, 
să hoinărească pe străzi, lacom de primăvară. Până când i se 
făcuse foame zdravăn şi redevenise lucid. Absurd. Doar nu era 
să colinde așa, toată ziua, ferindu-se de prieteni, evitând orice 
gând, îngropând orice plan, supus numai impulsului, numai bu- 
curiei blonde. Se trezea mm poftim ! mm la periferie, printre ma- 
gherniţe, prăfuit ca un câine vara, frânt de oboseală, flămând, 
flămând. Pe unde-o fi trecând aici tramvaiul? Intrebase pe un 
vardist. (« Faceţi la stânga, o luaţi pe Fericirilor şi daţi în Şapte- 
Oameni ».) A făcut la stânga, a luat-o pe Fericirilor, a dat în Șapte- 
Oameni şi a găsit o trăsură. La bărbier: 


PUTREZIND 61 


<a Dă-mi apă multă, multă de tot pe obraji. Și făsmi un 
masaj apăsat. 

Tot nusși revenea. Nu-i părea rău, dar se mira: din cauza 
unei simple dimineţi de primăvară? Alcool și primăvara? La fel 
încerca alte dăți să se dezbete cu apă multă, multă de tot; Șiaşi 
revenea incomplet. Ce murdari miss pantofii (probabil căsși re- 
venea bine dacă observase asta). La lustragerie. Și la masă. Mân- 
case fără poftă, se înciudase, băuse mult, singur. Turnase un 
pahar de coniac în cafea. Plecase ronțăind în vârful dinților, 
amuzament, o bucăţică de măr. 

Probabil că nu venise pe jos acasă, nusși mai aducea aminte. 
Era beat — comme un porțefaix ou comme un marquis m~ de- 
licios de beat. Primăvara însă dispăruse în dosul unor draperii 
(negre ? roșii?) caresi striveau pleoapele. Și căzuse pe divan dintro 
bucată, așa încălțat, cu mănușile boț în mână. Pălăria se trântise 
pe covor decapitată. 

Isa fost rușine când lsa trezit gazda: 

-~a Visi rău, domnu” Olănescu? 

Și adăogase imediat, dezgustată în fața privirii lui turburi, 
cleioase probabil: 

m Mă scuzați, v'am văzut c'ați lăsat ușa deschisă de perete 
şi dormeaţi așa... 

Geamurile erau de antracit; lumina din odaie, de untdelemn. 
Privi pendula: 8 și ro. Mormăi oftând: 

m M'am îmbătat. 

Parcă atâta aștepta madam’ Săveneanu; prinse curaj dintr'o- 
dată șisi pieri dezgustul: 

= De ce bei mata așa, domnu” Olănescu? Nusi păcat? 
Băiet tânăr. Ia uite ce tânăr ești. Și frumos, slavă Domnului, pot 
să țiso spun Căns femeie bătrână acu. Ce năcazuri ai, mă rog? 
Și chiar dac'ai avea; trebue să bei numaidecât? Eu nici nu mai 
înțeleg. Te lăudam la 'nceput la toată lumea că eşti ca o fată 
mare. Cuminte, bun, curat. Săsți fac mai bine o cafea, vrei? Una 
amară, bună. ţi trece. 

El stătea bleandă în colțul divanului. Mâna, pe genunchi, 
strângea prieteneşte ca peso mână mănușile. Ii era leșietic în 
gură, îl durea gâtul fiindcă dormise strâmb. Șopti fără nici un ton 
şi se miră cări suna glasul bolnăvicios: 


62 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


— Fă-mi. 

Cafeaua era oribilă, avea impresia că-și jupoaie cerul gurii 
şi gâtlejul. O băuse toată, lăsase să-i ia ceașca din mână și nu 
reacționase decât când încercase madam’ Săveneanu să-i ia și 
mănușile : 

— Nu, că plec. 

— Cum «pleci»? 

— Plec. Am treabă. 

Iși luase sprinten pălăria de jos sărind de pe divan, își scu- 
turase de formă pardesiul și pantalonii, şi-şi trăgea acum mănușa 
stângă. Consternată, madam?’ Săveneanu — o, sânii ei sub capot, 
vaști, imenși ca o mare pe furtună în cromolitografie proastă — 
îl privi gata să-l ţie 'n casă cu sila: 

— Cum să pleci în halul ăsta? 

El râse—ce sănătos răsunase atunci râsul—, se simțea 
dârz, voinic, tânăr: 

— Gata. Mi-a trecut. Cafeaua matale. 

Işi potrivi pălăria în cap în fața oglinzii și salută ceremonios 
tăcerea în plină fierbere de gânduri a lui madam?’ Săveneanu: 

— La revedere. Bună cafea. 

O mai auzi în urma lui, minunată, admirându-l. (Admirân- 
du-l! Ii venea acum să-şi tragă singur o palmă): 

— Dracu” gol, și pace. Măi, măi, măi! 

Il durea capul cum le va fi durând pe ghiulelele zvârlite din 
tun, izbite la sosirea 'n teren inamic și neexplodate. Greu, negru, 
fierbinte. Și-ar fi descojit fruntea ca pe o rană. Și inima dintro 
dată se urcă în ureche izbind cu picioarele în scări. In scările unui 
cal năpraznic ca amețeala care-l cuprinse pe neașteptate, puhoi. 
Se rezemă de un stâlp. Oftatul veni de jos în sus, sughiț diluat. 

Câte prostii nu şi-a mai debitat pe când se plimba singur, 
cu pălăria în mână — vântul i se prindea mereu ca pasările în 
laţurile părului lui zbârlit — singur, pe străzile lăturalnice, singur, 
ultimele fumuri ale beţiei ca ale unei ţigări se 'ndepărtau me- 
lancolice, singur. 


Dar când spusese să-i aducă biftecul? Și-l și mâncase aproape? 
Așa, în neștire? Și jumătatea de vin pe masă? 
— Stoian. 


PUTREZIND 63 


— Poftiţi, coane. 

Nu. Işi aducea aminte acum. Alesese doar biftecul în timp 
ce mânca borşul şi şovăise dacă să ceară vin. De ce nu s'a mul- 
tumit cu un şpriţ? De ce bei mata aşa, domnu” Olănescu?... 
Băiat tânăr... 

— Nimic. Dă-mi un măr. la astea de-aici. 

«De ce bei mata așa... Te lăudam la 'nceput... cuminte, 
bun, curat... Dacă ai ceva pe suflet, spune-mi mai bine mie. 
Zău așa. Hai. Ia spune. 'Trebue să fie vre-un drac de fată la mijloc. 
Așa-i? Ia spune. De, dacă nu vrei să spui... Ar fi mai bine; 
când se deschide omu” cuiva, îi altceva. Bună cafeaua? Cam 
amară, aşa-i? Ce să-i faci? Da'ţi place, văd. Taci, da” bei. Zău, 
să nu mai bei de azi înainte. Vezi ce-ai păţit?... cu ușa... Să 
dormi așa, să te vadă toți câţi or trece pe colidor. Tare-i rușine, 
domnu” Olănescu. Poate-ar fi mai bine să-ţi cauţi o slujbă. Io-te, 
nepotu-meu — ştii, Vlad, dela primărie — cum a găsit? Nu zic, 
mata pe semne că găseşti mai bun, da! tot... Orice-a fi, caută, 
găsești. Nu se poate... La... primărie, ori... știu eu? la poştă, 
la C.F.R. Găsești mata. Parcă ce, matale ți-i de parale? Că 
văd că ai, slavă Domnului. Iacă-i spuneam coanei Zânicăi a lui 
domnu! Lichiardopul dela vamă. Iaca, parcă la vamă niai putea 
intra, te faci acolo şef de birău ori inspector, că pe semne că poți, 
numa” să ai o treabă, să te scoli dimineaţa, să muncești. Mai piere 
năcazul. Așa, tot cu gându” la fata ceea, și tot cu gându! la fata 
ceea... Că-i spuneam coanei Zânicăi, zic, băietul cela (că eu așa 
îţi spun când nu miauzi; femeie bătrână, pentru mine, tot un 
băiet — acolo rămâi), zic băietul cela, domnu! Olănescu, eu nu 
ştiu ce-i cu el. Bun, n'am ce zice, plătește la timp, nu face scandal, 
nu-i murdar, da? ce are atunci? Bani văd că are, slavă Domnului. 
Mă temeam la 'nceput să nu fie altă niscaiva, Doamne fereşte, 
mai intru'n bucluc, da? nu. Am pus eu oameni, ș'am aflat. Ta-su 
îi trimite, dela Galaţi, că-i mare acolo, nu-și ce (mi-a spus cum- 
natu-meu, Ghiţă; — am uitat). Și el, zău așa-i spuneam, asta-i 
crucea, el ce face? Nimic. Ci-că pe la Universitate, nu-şi ce. 
Care Universitate? Că şade toată ziua "n casă şi doarme. Noaptea, 
el ştie. Numa ’n zori l-aud venind: criță. Mă mir cum mai ni- 
mereşte să se dezbrace. (Iaca azi, bată-te norocu! să te bată, nici 
nai mai putut să-ți scoţi haina. Ei! dacă te 'mbeţi îi greu. Şade 


64 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


rușine). Ei, el ce face? Zic. Ce face el toată vremea? Toacă banii 
lui ta-su. Și ta-su crede că cine ştie ce scofală face fecioru-său, 
zău așa-i ziceam coanei Zânicăi. Bine, zic, da? nu-i scandalagiu, 
nu-i auzi gura. — A, numa” ce-l vezi că patru zile'p capăt (ca 
mai săptămâna trecută) nu mai iese din casă, nici tu noapte, 
nici tu zi. O trimet pe Aglaia, fata, să vadă ce face. «Șăde, cu- 
coană, zice, șăde și cetește la masă ». « Tu, zic, ia du-te și "ntreabă, 
poate i-i foame, a fi uitat să mănânce». Da’ când vine Aglaia, 
zice că i-ai dat bani să-ţi cumpere de mâncare. « Da’ ce să-i cum- 
peri?» Zic. «Păi... ce-oi găsi... a zis că să-i aduc de mâncare 
ce-o fi, mezeluri » He, he! De nu eram eu... Ş'așa mă 'ntreb 
cât te-a fi furat la 'nceput Aglaia. Am pus eu rânduială în toate 
pe urmă. Așa-i că dacă-ţi vine gustul acuma s'o faci pe huhurezul 
în casă, ai mâncărică bună? Ştie ea madam’ Săveneanu ce face... 

Da’ să nu mai bei. lo-te cum te-ai ofilit. Faţă de băiat tânăr 
îi asta? Te-ai tras și te-ai supt ca o mâţă lehuză. Eu te văd în 
fiecare zi: ţi se 'ntunecă ochii iştia albaștri și frumoși și se tur- 
bură. Ai căpătat și crețuri la ochi, nu mă crezi, da” să te uiţi mâine 
în oglindă, pe lumină. Arăţi bătrân. Nu te uita că n'ai păr alb, 
albeşte el acuș, ori cade. Ai să rămâi chel. Ș'are să ţi se facă nasu” 
roş. Acu, cât ești frumos şi tânăr dacă năi trăi... pe urmă... 
sapa şi lopata. Nu zic. Ce-i drept îi drept. Da” dac'ai fi măcar 
scandalagiu, ori rău de plată, ori murdar (cum a fost scârbosul 
cel de Petreanu care l-am avut înaintea dumitale, nu i-aș mai 
auzi de nume). Ce ai, maică, ce ai? spune-mi și mie ce jar te arde? 
că ai un jar. Se vede, — he, hel— văd eu. Ai un jar. De ce să 
nu-mi spui? Te deschizi şi-ţi mai odihneşti sufletul şi știu și 
eu... Că lumea de-aceea-i lume, dacă nu ne-om ajuta unii pe 
alții... ca vorba ceea, cum spunea răposatu' bărbatu-meu... » 

— Nu, că plec. 

— Cum pleci ? 

— Plec, am treabă. 

— Cum să pleci în halul ăsta? 

— Gata. Mi-a trecut. Cafeaua matale. 

Râde fără să vrea, privindu-l drept în ochi pe Stoian: 

— La revedere. Bună cafea. 

Și-l doare capul, îl doare capul cu zgomotul pământului uscat, 
când treci cirezi de bivoli în goană, mugind cu coarnele aplecate. 


PUTREZIND 65 


— Doriţi o cafea, coane? 

— Nu doresc nimic, absolut nimic. Du-te, bre. 

— Numai să strâng astea. 

Nu i se mai întâmplase până acum niciodată să uite ce-a făcut, 
decât dacă faptul era din momentele de beţie cruntă. Și mai ales 
nu și-l reamintea precis’ niciodată. Nu-şi amintea să fi înţeles 
ceva, acasă, din tot ce-i spusese madam’ Săveneanu. Și, iată, cum 
auzise lămurit toată vorba ei lungă înregistrată pe nu știu care 
placă de patefon. 

Nu mi-e ruşine, madam’ Săveneanu, nu mi-e ruşine de loc. 
In fond de ce mi-ar fi? Cui stric? Insă mă doare capul, cucoană, 
asta-i partea proastă, şi-mi cam tremură mâinile. Nu te teme, 
că nu mor. (Lucrul rău nu piere.) De mi-era de murit, muream 
eu de mult și mai simplu. 

— Stoian, fă plata. 

Mai intraseră doi clienți și mâncau încet, vorbind pe îndelete 
şi bând chibzuit. Zece și douăzeci. Se terminase prohodul? Nici 
nu băgase de seamă. Nu, nu s'a terminat. 

— Pun şi jumatea la socoteală? întrebă Stoian cu ochii la 
sticla neîncepută. 

— Pune. 

Işi turnă — parcă-și vâra sifonul un deget lung în nas — sifon 
în paharul de apă. I se înnecară nările într'o furnicătură pișcă- 
toare de parcă i-ar fi amorţit. Ia uite, îl răcorea bine sifonul. Işi 
mai turnă un pahar. 

— 73 lei, coane Nelu. 

— In fond, de ce să plătesc vinul dacă nu-l beau, nu-i așa, 
Stoiane? Șterge-l. 

— 53, fără. Dacă n'o beţi, sigur, coane. Să trăiţi. 

De-abia în stradă, departe de restaurant, aducându-și aminte, 
s'a bucurat sincer că n'a băut. 

Are să trebuiască să se lase de asta. La drept vorbind, vorba 
lui madam’ Săveneanu, ce rost are? Un om întreg e cel care nu 
recurge la paliative. Orice monomanie se vindecă prin autosug- 
gestie. Cora? Monomanie. Ș'apoi nu s'a gândit vreodată serios 
la dânsa de când a 'nceput să bea. Ba da, poate, la 'nceput. Cât 
e de-atunci? Vre-un an, nu? Dar n'a băut ca să se răzbune pe 
Cora, nici, cum se zice, ca s'o uite. Cum s’o uiţi? Când ești beat, 


5 


66 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


ţi-e şi mai ciudă pe dânsa. De câte ori, spre dimineață, mai ales 
la 'nceput, în pat, își vâra colțul pernei în gură ca să nu ţipe. 
Ciudat, când e beat nu plânge niciodată. Nu poate plânge. De- 
cât rar. Și foarte puțin. Două lacrimi scurte ca două înțepături. 
In schimb, e aproape furios. Hm, noaptea aceea — trecuse de- 
abia o lună dela nunta ei — când o implora pe Cora să vie în 
odaie la el (« Ei. da, acuma, noaptea, sunt beat, poţi face micul 
sacrificiu să sari din pat de lângă bărbatu-tău și să vii la mine 
când te chem, am dreptul, îmi închipui... »), ca să-i arate el, 
să-i våre pumnul ăsta « romantic » sub nas, s'o «tragă de urechi», 
cum vroise ea atunci, dar nu în glumă, ci serios, serios, foarte 
serios, până i s'or face urechile cât niște hățuri. S'o lovească 
fiindcă merită, să-i dea cu palma plină palma înapoi pe care i-a 
dat-o ea cu o simplă telegramă: « Mulţumesc pentru felicitări, 
nu veni la nuntă». — Cora, mare măgărie ai mai făcut. 

Lacrimile care-i veniră 'n ochi nu usturau, ci le simţea bune 
ca apa rece. 

— Plâng? se 'ntrebă. 

Plânse. Întuneric pe stradă, nici un trecător afară de dânsul 
care avea scuza beţiei. Putea plânge, dacă-i făcea plăcere, n'avea 
nici un motiv să se refuze. Și plânse cu convingere, cu folos, senin 
cum și-ar fi spălat seara dinţii. Inima, încetând de-a mai sta mută, 
neauzită și dușmăneşte întrun colț, bocăni dintr'odată în ușă, 

— ... ușa sufletului... își spuse livresc — de parcă se vestea 
o vizită plăcută și veselă. Ca două mustăți pe oală, lacrimile i se 
înnodară în barbă. 

Fără vre-un gând, privi în sus și constată mândru că 'ntr'adevăr 
(era înnourat) luna plină ar putea trece ca un săpun de ras cu 
clăbuci de stele pe barba albastră a cerului. Verifică această ima- 
gine veche, de-acum un an, când nu reușea — nu 'nvățase încă — 
să se îmbete complet și-o implora toată noaptea pe Cora, plân- 
gând ca un vițel. (Viţeii plâng?) 

— Bravo. Nu-s prost. Sunt numai sentimental. 

Işi şterse cu dosul mâinii lacrimile, sărutând fără voie un 
deget sărat. Ce maniere. N'ai batistă, domnule? 

— Ba am, răspunse tare, într'adins, ca să-l sperie pe un 
alt domn care ieșise de după un colț, dar care nu se sperie de loc, 
ci îl consideră de sus. 


PUTREZIND 67 


— Atâta pagubă, — adăugă printre dinţi, și-și şterse obrazul 
cu batista, — « Ce trebue să fac acum? Să mă duc la Lulu, fleacul 
acela de fată superficială ? Minte cu o nerușinare de abate în exer- 
cițiul funcțiunii. Mă minte, fiindcă am și eu neruşinarea să mă las 
minţit. Nu, Mă duc acasă. Mă culc. (Numai de-oi putea adormi): 
De mâine, gata, Incep cura de lapte și ouă crude. Nu-s copil. 
O să trebuiască să sfârșesc odată de citit studiul acela care, ce-i 
drept, mă plictisește dar care va trebui păcălit în așa fel încât 
să nu mă mai plictisească, Cura de lapte și ouă crude... trebue 
s'o încep... Şi-i scriu mâine neapărat tatei; de când nu i-am 
mai scris, săracul. Cu ce-i de vină el că fecioru-său face pe 
dezolatul din pricina unor instabile fuste? Dezolat, pe dracu. 
Numai proştii sunt — și așa și trebue să fie — dezolați. 


I-a scris într'adevăr lui tată-su peste vreo zece zile, fiindcă 
simţea mereu mai mușcător regretul de a fi amânat zi cu zi lu- 
crul acesta care în definitiv era un fleac, Dar cu o săptămână 
înainte de a se sinucide cu un pistol dela 77 împrumutat — madam’ 
Săveneanu de spaimă s'a îmbolnăvit și-a zăcut — Nelu Olănescu 
scrisese următorul poem pe care-l supunem ochilor cititorilor 


numai sub titlul de document: 


ȚAL 


De plătit, am plătit cinstit, dar nu mai am un ban. 

Mie, întâi: mi-am acordat gratuitatea pe toate liniile ferate 
ale imaginației. 

Cărților apoi le-am clădit fiecăreia câte un castel în propria 
lor Spanie. 

Viața am îndopat-o cu cărbuni negri din sufletul meu, ca pe 
o locomotivă, care-i înroşea. 

Și fetele, ce mai risipă de confetti, de orz, de mărgărite fetelor. 

Flora: doi poli, amândoi ai pământului, plus zenitul și nadirul. 

Maggie: o serenadă, sănătatea și costumul uzat gris pe care-l 
purtam pe-atunci și pe care nu mi l-a mai înapoiat (aș avea ne- 
voie să port iar costumul acela vechi, pentrucă m'ar însănătoși 
ca un Palermo). 

Gertruda nu m'a costat nimic: era prea grasă și plângea fără 
spor, 


5* 


68 REVISTA FUNDAȚŢIILOR REGALE 


Sonia: un sân alb ca o ciupercă, untos, la grătar. Mi-a luat 
o noapte de vară pe care mi-a dăruit-o în același timp și miroase 
frumos şi astăzi. Singura fată ai cărei pași pe inima mea, ca pe 
nisip, au rămas cu urmele uscate, neumplute de apă (de apă la 
plămâni). 

Trei lupi: Sorana, ea şi Sorana. 

Sorana: mi-a scos ochii înțepându-mi-i pe rând, zilnic, cu 
toate firele de păr blonde din pletele ei. I-am semnat o poliţă 
în alb: în fiecare zi şi an, la cei 10 lei pe care i-a scris la început, 
adaugă câte un zero; uneori adaugă oo, rezultatul e același; de 
fiecare dată când îi reproșez că mă costă prea mult, o văd albă 
în patul ei, goală, cu inima mea pe sânii ei ca o cruce și cu intenţia 
— box în ochi — să moară așa. 

Ea? figurează numai cu numele aici, ca Domnul Nostru Iisus 
Christos în lista tuturor profeților lumii. 

Sorana cealaltă a vrut să lipească un geam plesnit, cu lut. 
Și-a reușit. Geamul era înăuntrul meu și-l tăiase Ea cu diamantul. 
Lutul era blond ca şi Sorana. Bucăţile de sticlă n'au stat alături 
nici o clipă, dar lutul subţire și în formă de stea încercând cu ele 
o sinteză ca una filozofică, a rămas (sistemele rămân), și-anume 
a rămas în formă de stea de lut cam arachnidă. 

Peste toate aceste, bine prăjite în untdelemn franțuzesc, se 
toarnă un bun sos Bechamel. Se servește rece. Unii preferă fier- 
binte sau cald, însă cade greu la stomac. 

Ca vinuri, ați servit, domnule, multe feluri și mai mult ați 
gustat. Vi le vom pune la socoteală cu reducere, fiindcă vrem să 
vă căpătăm de client. Mi-aș permite să vă aduc aminte că n'ați 
invitat pe nici una din doamnele acelea la supeul d-voastre solitar; 
o puteți face de acum înainte, sunt garantate de patron. Eu mă 
numesc Moartea și sunt de sex masculin (în loc de remiză). 


La înmormântarea lui Nelu Olănescu, timpul a fost nemai 
pomenit de frumos, ceea ce a determinat-o pe madam’ Săveneanu 
să le povestească mai târziu, convinsă, tuturor că lui bietu' domnu” 
Olănescu, murind, strașnic de rău i-a mai părut de viață. 


AUREL LAMBRINO 


ÎNSEMNĂRILE ZILNICE 
„ALE LUI TITU MAIORESCU 


Testamentul lui Titu Maiorescu, datat « Sâmbătă 23 Ianuarie 
1016», se termină astfel: 


De manuscrisele ce se vor mai găsi la mine, după multele ce 
le-am ars, va dispune fiică-mea Livia sau, în lipsa ei, d-l și d-na 
Racottă!), în înțelegere cu amicii literari: Iacob Negruzzi, 
Simion Mehedinţi, d-l şi d-na Rădulescu-Pogoneanu. Poate unele 
din manuscripte («jurnale », scrisori literare şi politice) ar fi de 
hărăzit Academiei Române. 


După încetarea din viaţă a lui Titu Maiorescu (Duminecă 18 
lunie/1 Iulie 1917, la ora 5 dimineaţa, în Bucureşti, în aparta- 
mentul ce ocupa în casa Racottă din stradela General Lahovari, 
Nr. 7), manuscrisele sale au fost păstrate la « Fundaţiunea univer- 
sitară Carol I», până la sosirea în ţară (în Martie 1922) a fiicei 
sale, căreia i-au fost predate. 

D-na Livia Dymsza a binevoit a-mi da sarcina de a publica 
jurnalele rămase dela părintele său. 


I 


Aceste însemnări personale ale lui Titu Maiorescu se cuprind 
în 44 de caiete, de format şi de mărimi deosebite. 


1) După moartea soției sale, în 1914, la un sanatoriu din Heidelberg, Titu 
Maiorescu a vândut casa sa din strada Mercur Nr. 1 şi s'a 'mutat lat d. Ni- 
colae Racottă, a cărui soție, născută Bengescu, este nepoată de soră a d-nei 
Ana Maiorescu. D. Racottă era numit executor testamentar, 


70 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Cel dintâi caiet începe cu însemnări din Noemvrie 1855, 
când autorul lor avea vârsta de 15 ani, iar cel din urmă — abia 
început la 23 Aprilie/6 Mai 1917 — are ultima însemnare zilnică 
a sa la 2/15 Iunie 1917, scrisă de o mână slăbită de gravul atac de 
stenocardie din ajun, ce avea să-l răpună peste 18 zile, în al 78-lea 
an al vieţii sale. 

Citindu-și  caietele-« jurnal >, pentru introducerile istorice 
la cele cinci volume de Discursuri parlamentare, precum şi cu alte 
prilejuri, autorul a însemnat la fiecare, pe copertă sau în- 
lăuntru, numărul de ordine al caietului și răspasul de timp al 
însemnărilor cuprinse în el. La aceste lecturi de mai târziu ale 
caietelor, a șters adesea din text cuvinte ori rânduri întregi, sau 
a tăiat foi ori părți din ele, iar uneori a adaos scurte note sau co- 
mentarii ulterioare datei însemnărilor; dar, în genere, în afară 
de foarte rare înlocuiri a câte unui cuvânt, n'a schimbat nimic 
din textul primitiv rămas. 

Până în Decemvrie 1886, însemnările sunt scrise uneori în 
românește, alteori în limba germană; dela această dată înainte, 
numai în limba română. 

Pentru înlesnirea lecturii însă şi spre a da publicației o unitate 
de limbă, am tradus în românește părțile scrise în limba germană, 
redând astfel tot textul numai în românește; am arătat însă în 
note sub pagină, la fiecare schimbare a limbii textului, care e 
limba originalului. 

In textul românesc din întâiele două caiete, din timpul când 
adolescentul era sub conducerea, influența și, cât a fost extern, 
sub supravegherea zilnică a învățatului său părinte, limba româ- 
nească a școlarului și a studentului Maiorescu este în scris, cea 
a tatălui său, are deci în ortografie și în factura cuvintelor formele 
sistemului etimologic latinizant de atunci al Ardelenilor, — pe 
care însă tânărul înzestrat cu spirit de cercetare critică nu numai 
l-a părăsit în curând pentru sine, ci l-a și dărâmat definitiv pentru 
toți, liberând astfel cultura noastră de greutatea înnăbușitoare 
a unor tipare absurde pentru limba literară a naţiunii. 

Publicarea acestor însemnări, neavând caracter filologic, ci fiind 
destinată marelui public, n'am păstrat în text decât foarte rar — 
ca o ilustrare în treacăt a unui momeât din formarea personalității 
lui Titu Maiorescu — aceste oitografieri sau forme caduce ale 


ÎNSEMNĂRILE ZILNICE ALE LUI TITU MAIORESCU ZI 


modei de atunci, pe care însă, când le-am înlocuit în text, le-am 
arătat în note sub pagină. 

Am socotit, având în vedere scopul publicării, că trebue să 
le înlocuesc cu formele reale ale limbii, care, de bună seamă, 
erau, chiar atunci, formele întrebuințate de autor în wiul grai. 
Dovadă de aceasta e faptul că adesea el începe a scrie forma vie 
ce o întrebuința în vorbire (cu mama, cu sora, cu tatăl chiar, cu 
compatrioții ce se aflau atunci la Viena); dar, — aducându-și 
îndată aminte că, în limba literară, Românul cult (cum vedea în 
manuscrisele tatălui său, care-l punea să-i copieze memorii și 
scrisori, precum şi în Gazeta Transilvaniei, pentru care încă de 
atunci scria el însuși articole) trebue să întrebuințeze alte forme, — 
el nu mai scria forma sau expresia reală ce-i venea întâi în mod 
firesc nu numai în gând, ci uneori și sub condei, ci o înlocuia 
cu forma savantă a «limbii literare» a tatălui. Alteori chiar uita 
că trebue să se exprime « literar »: după ce scrisese, d. e., « debuiă », 
« subieptivitate », «legu » ș. a. — peste câteva zile sau chiar peste 
câteva rânduri, în loc de aceste forme făurite, scria: «trebue», 
«sunt» «subiectivitate », « citesc », etc. Ba chiar, uneori dându-și 
seama de artificialitatea acelor forme, le şterge imediat, înlocuin- 
du-le cu formele vii ale limbei; d. e. la 4 Ianuarie 1857 scrie întâi: 
« Mai legu », taie însă îndată latinismul «legu » și scrie mai de- 
parte «cetescu », încât textul se prezentă astfel: «Mai (legu) 
cetescu Timon v[on] Athen de Sh[akespeare] ». 

M’am crezut deci îndreptăţit a proceda astfel, nu numai spre 
a înlesni tuturor cititorilor lectura textului, ci fiindcă sunt încre- 
dințat că tot astfel ar fi procedat, eventual, la publicare, autorul 
însuși. Pot adăuga la acestea o prețioasă mărturisire — parcă ad 
hoc ! — dintr?o scrisoare a lui Titu Maiorescu, din 27 Septemvrie 
1888, către sora sa (originalul în limba germană): 

Nu ştii tu oare următoarele: că eu, când mi-am dat odată seama 
de așa ceva [de o eroare] și am convenit că e așa, tocmai această 
[eroare] e în același timp lichidată, arsă din rădăcină şi extirpată 
pentru tot timpul vieții mele? 

Intrun lucru nu cad niciodată: a doua oară într'o eroare pe 
care am văzut-o că e eroare... 

Fiindcă am scris 20 de ani cu ortografie etimologică și mai târziu mi-am 
dat seama de greșala ei, am ucis-o pentru veșnicie în literatura română. 


72 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Intâiul volum din aceste însemnări, în care intră caietele nume- 
rotate 1, 2, o parte din 3, caietul 4, mare parte din 5 şi mai tot 
caietul 6, cuprinde, în ordine cronologică, însemnările dintre 
Noemvrie 1855 şi sfârșitul anului 1880, adică, din viaţa autorului, 
epoca dela vârsta de 15 ani până la 40 de ani. 

In acest interval, numai în întâii trei ani (Noemvrie 1855— 
Iulie 1858), adică în timpul școlarităţii sale din ultimele trei clase 
la 'Theresianum, ţine însemnări regulate, aproape fără întrerupere; 
din anul următor, dela Berlin (Noemvrie 1858—lulie 1859) sunt 
relativ puţine; lipsesc complet anii 1860—65 şi 1867—69; din 
1866 sunt câteva însemnări scurte, iar cele următoare, din 1870— 
1880, sunt destul de restrânse, afară de întinsul jurnal politic din 
Aprilie—Mai 1870 şi câteva scrisori și însemnări de mai târziu, 


O lămurire, în privinţa întrebuințării limbii germane. 

Că, fiind în școală la Viena, a scris uneori în limba germană 
aceste repezi însemnări zilnice —nu e de mirare. La început, 
ca şcolar la Theresianum, a făcut-o, poate, și ca un exerciţiu, 
spre a se întări în mânuirea curentă a acestei limbi de cultură, 
în care învăţa, în care trebuia să răspundă în clasă la profesori, 
să vorbească cu camarazii, să-şi scrie compoziţiile de școală, în 
care încă, cu ambițiile mari și planurile îndrăzneţe ale adolescenţei, 
chiar compunea în acel timp opere literare proprii, în versuri 
şi în proză 1) — elegii, meditații filozofice, satire, comedii, gân- 
dindu-se să trimeată una din acestea să fie jucată la unul din 
teatrele însemnate ale Vienei. 

Că a continuat astfel și la Berlin, iarăși e de înţeles. A urmat 
însă la fel și după întoarcerea în ţară, până în 1886. 

Precum atunci unii dintre cei mai mari scriitori ai noștri, 
cu cel mai profund sentiment naţional, care-și făcuseră studiile 
în Franţa, întrebuințau adesea ca limbă de conversaţie şi de cores- 
pondenţă cu ai lor limba franceză 2), tot astfel și acelor Români 
din generaţia lui Maiorescu care-și făcuseră cultura în școale şi 
universități germane, într'un timp în care nu existau încă univer- 


1) Despre care nu ştim să se fi păstrat. 

2) Cf. scrisorile lui Kogălniceanu către surorile sale, către Asachi şi către 
Domnitorul Mihail Sturdza, ale lui Alecsandri către soția sa, ale lui Odo- 
bescu asemenea. 


ÎNSEMNĂRILE ZILNICE ALE LUI TITU MAIORESCU 73 


sități românești, le venea uneori mai îndemână să vorbească și 
să corespundă între ei în limba germană, poate și dintr'o trebuință 
sufletească elementară, de a nu lăsa să moară în ei, prin neîntre- 
buinţare, sporul de viață ce-l aduce practicarea unei limbi de 
înaltă cultură. Ei crescuseră sufletește cu această limbă şi prin 
ea; ea făcea parte organică din personalitatea lor, aproape tot 
atât de mult ca și limba lor maternă. 

In această situație era şi Titu Maiorescu. Vorbind încă din 
copilărie și limba germană şi formându-şi cugetarea mai ales 
prin lectura literaturii ei clasice (precum și a celei franceze, ita- 
liene şi engleze), limba germană (ca şi cea franceză, de altfel) 
îi devenise pentru rostirea cugetării, în tot timpul vieţii sale, tot 
atât de familiară ca şi limba sa maternă. Nu numai că se deprinsese 
să cugete de-a-dreptul în ea, dar, trebuind să o vorbească zilnic, 
având soţie germană, un cerc de rude apropiate (cumnatul său 
Dr. Wilhelm Kremnitz și soția acestuia) și de prieteni intimi de 
aceeași formaţiune de cultură, cu care se vedea mai în fiecare 
zi şi care, ca şi el, aveau ca limbă de conversaţie între dânșii, 
pe lângă limba maternă și cea franceză, și limba germană, — în 
mod firesc unui om de cugetarea precisă şi abstractă a lui Titu 
Maiorescu, când avea să-și noteze repede pe hârtie însemnările 
zilnice, îi venea uneori mai îndemână să-și toarne gândul în această 
limbă. 

Această deprindere a oamenilor de cultură din acele gene- 
rații nu trebue deci judecată în atmosfera vremurilor de azi; 
în orice caz, ea nu are nimic a face cu snobismul unor Români 
și Românce de acum, care vorbesc sau scriu de preferență în 
franțuzeşte (unii având chiar ambiția de a fi considerați ca « scriitori 
francezi »), ignorând sau disprețuind limba neamului lor. 

Prin urmare, psihologiceşte este explicabil la Titu Maiorescu 
de ce întrebuințează adesea limba germană nu numai în aceste 
însemnări intime, ci şi în corespondența cu sora sa, cu Carp, cu 
Teodor Rosetti, cu Iacob Negruzzi, cu Eminescu 1). 

Despărțirea de întâia sa soție lămurește, poate, şi faptul*că 
dela 1886 înainte limba acestor însemnări e numai cea românească. 


1) Şi Eminescu scrie uneori în limba germană corespondenţa sa; d.e. 
scrisori dela Berlin către T. Maiorescu. 


74 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


De altminteri, cât prețuia Titu Maiorescu limba sa maternă, 
cu ce măestrie și iubire se servea de ea, o ştiu nu numai cei care 
i-au audiat prelegerile la universitate, ori l-au auzit vorbind în 
parlament, la întruniri publice sau în intimitatea convorbirilor 
familiare, ci o atestă anume studiile sale « Despre scrierea limbei 
române » (1866), « Limba română în jurnalele din Austria » (1868) 
şi întreaga sa operă literară. 


II 


După lămuririle ce am crezut necesare cu privire la aceste 
chestiuni de ordin mai mult exterior, să-mi fie îngăduit a spune 
câteva cuvinte despre natura și semnificația acestor însemnări de 
« jurnal », 


Dela cele dintâi până la cele din urmă din ele, se vede bine 
că, în gândul autorului, când le scria, ele nu aveau caracterul unor 
memorii redactate pentru cunoștință publică (dovadă: notarea 
unor mici «păcate » de vanitate ale copilăriei și a unor amănunte 
de puţină importanță pentru alții, dar necesare pentru sine — ca 
d, e. deprinderea de a nota temperatura zilnică a atmosferei, prețul 
drumului în călătorii, numele otelurilor în locurile unde avea de 
gând să se mai întoarcă ș, a.) —ci sunt numai simple însemnări 
zilnice scrise în fugă, spre amintire strict personală, ca un me- 
mento pentru mai târziu, la o privire îndărăt asupra vieții, sau, 
poate, pentru unele din ele, cu gândul de a fi utilizate cândva 
de el însuși, ca evocatoare a unor momente importante din viața 
politică a țării — cum a şi făcut într'adevăr în Introducerile la 
Discursurile sale parlamentare. 


Totuşi, sau tocmai de aceea, aceste notițe din «jurnalul » lui 
Titu Maiorescu sunt de un mare și multiplu interes de cultură. 


Mai întâi, prin însăși întinderea lor şi prin disciplina de viață 
ce o presupun, ele constitue, dacă nu în genere o raritate, în 
cultura noastră însă, până acum, un unicum, indiferent de cuprinsul 
lor și de însemnătatea excepțională a autorului lor. 


ÎNSEMNĂRILE ZILNICE ALE LUI TITU MAIORESCU 75 


Apoi, luând în seamă această însemnătate a exemplarului 
uman și etnic care le-a notat în timp de 62 de ani, ele desfășură 
înaintea noastră momente importante, uneori necunoscute și 
neașteptat de tragice, din firul vieții intime și a celei publice a 
unei personalități de o rară alcătuire și bogăţie sufletească, nu 
numai în comparaţie cu figurile proeminente din mediul nostru 
național, ci, în genere, ca tip de umanitate cultivată. 

Ce spectacol rar și ce material de studiu interesant, biografic 
şi psihologic, să vezi în ce ambianță s'a hrănit și a crescut sufle- 
tește un spirit eminent; mm cum s'a format din ceea ce a primit 
ca moștenire și influență părintească și ca izvoare de cultură din 
afară; m cum a reacționat față de întâmplările mari și mici ale 
vieţii, cu înfrângerile, cu succesele, cu îndoielile, cu vrăjmășiile 
şi cu loviturile soartei, de timpuriu; m- cum își determină el însuși 
linia destinului său pe lume și sensul vieții; m-cum plutește 
totdeauna, în cele din urmă, sigur și senin în mijlocul valurilor 
care ameninţă să-l scufunde; — cum dăruește altora, cu o dezin- 
teresare necurmată și cu o bucurie nemicșorată de nici o decepție, 
din timpul și din sufletul său; m- cum ajunge la o armonie de 
viață, la o stăpânire de sine, la un echilibru sufletesc de o rară 
esenţă și tărie, putând astfel suporta cu liniște și cu demnitate 
nedreptăţi, lăsări la o parte nemeritate, calomnii; m- cum, având 
prilejul și dreptul de a anula măsuri care erau abuzuri săvârșite 
deopotrivă în contra sa și a unui adversar politic, restitue drep- 
turile adversarului, dar nu și sie pe ale sale; — cum, având tot- 
deauna frâul vieţii în mâna sa și trăind mai mult în cercul restrâns 
al unor prieteni aleși de el însuși și în lumea ideală a artelor, el 
totuși se dăruește țării și culturii naționale cu o activitate care 
însemnează o nouă orientare în drumul culturii neamului său, 
împlinind un rol parcă predestinat, ca îndrumător și îndreptător 
de cultură, ca strălucit animator și educator al tinerimii univer- 
sitare şi al națiunii întregi, precum, de sigur, neamul nostru n'a 
avut un altul mai înțelept, mai iubitor de tinerime și mai trezitor 
de talente; — cum, în sfârșit, necăutând niciodată situaţii publice, 
și nefiind utilizate decât foarte scurt timp și la rare intervale, 
bogăția de cultură, pregătirea occidentală și cumpănirea judecății 
sale agere și drepte, totuși necesităţile imanente ale desfășurării 
vieții naționale îl aduc, fără dorința lui, să prezideze la sfârșitul 


76 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


vieţii la soarta țării, dând patriei sale, după secole de umilire și 
de amputări crude, cea dintâi mărire de teritoriu fără jertfe dure- 
roase şi prestigiul european al unei așezătoare de pace în colțul 
de lume cel mai expus atâta timp tuturor furtunilor. 


Din punctul de vedere mai general, al unei documentări și 
analize de psihologie individuală și de psihologie umană în de 
obște, în notările sale dela 15—17 ani, avem adesea pagini deosebit 
de sugestive pentru ilustrarea multor trăsături caracteristice ale 
psihologiei adolescentului. 

"Tată avântul de inteligență al acestei încântătoare vârste, 
cu întâia fâlfâire de aripi a judecății personale şi a sufletului 
frământat de implacabilul spirit critic ispitit spre marile probleme 
insolubile ale metafizicei; — iată inevitabila criză religioasă, 
urmată de nevoia imperioasă de demonstraţie și de propagandă 
între camarazi și cunoscuţi a noilor convingeri de negaţie a cre- 
dinței tradiționale şi a orânduirilor existente; — iată setea, de o 
intensitate arzătoare, după o prietenie ideală, și desperarea că cei 
în care o caută nu corespund idealului absolut pe care ar vrea 
să-l afle întrupat aevea în cineva; — iată întâia iubire, cu naivi- 
tățile şi cu seriozitatea ei absolută; — rigorismul moral în jude- 
carea caracterului oamenilor; — afirmarea îndrăzneață a personali- 
tății ce s'a deschis deodată, ca mugurul ce se trezește devenit 
floare; — năzuința de a-şi asigura un nume nepieritor, prin creaţii 
literare, alternând cu momente de desperare metafizică ce merg 
până la gânduri de sinucidere; — nemulțumit, firește, de lumea 
cum o vede, şi purtând în sine o lume viitoare, găsește în lumea 
închipuită a poeților și a dramaturgilor înălțimea și aerul pur 
ce-l cere sufletul romantic al vârstei; de aceea, fire mai tare, dacă 
nu evadează din cadrul orânduit al vieţii de școală și al vieții de 
familie de-a-dreptul în lumea vagabondă a teatrului, ca un Emi- 
nescu și un Conta, el caută, în lectura pasionată a marilor scriitori 
și în frecventarea teatrului, acel adaos de idealism, necesar aspira- 
ţiilor vârstei și ale temperamentului; — iată apoi, ca o răsfrângere 
firească a procesului de creștere organică și intelectuală, încrederea 
în superioritatea propriei sale inteligențe și fatala criză de despărțire 
în gândire de generația precedentă, desconsiderare a opiniei părin- 
ţilor ori depărtarea sufletească de ei; — sentimentul că nu e iubit 


ÎNSEMNĂRILE ZILNICE ALE LUI TITU MAIORESCU 79 


şi nu e înțeles de nimeni pe lume, afară doar de sora cam de aceeași 
etate, cu care, de altfel, nu lipsesc conflictele, ce se încheie, ne- 
greșit, cu împăcări duioase; —un puternic sentiment național, 
care însuflețește întreaga muncă și viață a prezentului şi inspiră 
mari planuri de acțiune pentru viitor; — plăcerea cugetării care-și 
simte puterea, jucându-se în aforisme și în antiteze. « Niciodată 
nu sunt fericiți cugetătorii plini de simţire; totuși între ei acela 
este cel mai fericit care în afară e nefericit »— e, poate, cea dintâi 
notiță a adolescentului (scrisă, în nemțeşte, pe fața internă a 
copertei întâiului său furnal). 


Și dintr'o altă lature, de psihologie generală, a formațiunii 
marilor personalități, sunt preţioase aceste însemnări din timpul 
adolescenţei și al tinereții: ele confirmă constatarea destul de frec- 
ventă că liniile mari ale caracterului și ale vocației oamenilor cu 
rol conducător în lume, în cercuri mari sau în cercuri mici, încep 
a se desena încă din pragul tinereții, ca o anticipare a ceea ce va 
să vină. i 

Astfel, din aceste însemnări, ies în lumină, dela început chiar: 

Disciplina și organizarea vieții proprii, cu orânduire precisă 
a muncii și a recreaţiei zilnice, cu plan amănunțit de lucru, cu 
trezire la ore foarte matinale și ocupare până în ore târzii ale 
nopții; 

Un zel neobosit de studiu, de lectură atentă a marilor scriitori 
ai lumii, de completare a culturii literare prin cultură muzicală, 
prin arta desenului, prin frecventarea teatrului, — o activitate 
necurmată, neobosită, veșnic proaspătă, cu năzuință permanentă 
de a se perfecționa; 

Punerea pe primul plan al vieţii a intereselor ideale — lumea 
artei (muzică, teatru, artele plastice), lumea literaturii și a cugetării 
filozofice, a preocupărilor de educație; 

O stăpânire de sine, o liniște în afară, uimitoare, ascunzând 
adesea mari furtuni lăuntrice; deopotrivă de superior și succesului 
şi neizbândei, prin atitudinea calmă cu care le privește şi le pri- 
mește pe amândouă; 

Un sentiment de demnitate a vieţii, care-i dă o aparenţă de 
răceală și distanță, dar în inimă cu o căldură pururea nestinsă și 
o trebuință de viață de societate în cerc intim, din care nu puteau 


78 REVISTA FUNDAȚŢIILOR REGALE 


lipsi, ca un element esenţial vieții și cugetării sale, farmecul feminin 
şi tinerime iubitoare de literatură și filozofie, cultivată, talentată, 
sau în care el credea a zări făgăduințe de viitor; 

O caldă, adâncă, dar conținută afecțiune și grijă pentru tineri 
în care descoperea o inteligență sau un talent remarcabil; nevoia 
sufletească de a-i căuta, bucuria de a-i descoperi, a-i ajuta, a le 
îndruma și urmări activitatea, a-i avea aproape de sine: ia, parcă 
dela început, ca regulator al vieţii, cugetarea lui Goethe (ce și-o 
notase, împreună cu altele): « Ni se duce tot câștigul vieţii, când 
nu ne putem împărtăși altora»; 

Un spirit critic de o logică sigură, de o cumpănire justă, de 
un gust desăvârșit, cu necesitatea morală de a se examina pe sine 
şi valoarea faptelor, a operelor și a oamenilor din jurul său, ne- 
cruțător, dar drept, onest, sincer, cu respectul adevărului, înainte 
de toate; 

Obiceiul de a nota pasaje interesante din lecturile făcute, 
fapte şi anecdote semnificative pentru caracterul oamenilor sau 
pentru nivelul lor de cultură; 

Deprinderea unui examen de conștiință la încheierea unui an, 
spre a stabili bilanțul moral al vieţii; fixarea planului de lucrări 
pentru anul ce vine; 

O misiune de conducător și educator, de animator dezinte- 
resat al unui cerc de prieteni, atrași de magia personalităţii sale, 
grupaţi în jurul său ca în jurul unui maestru, darul superior de 
organizator al unei activităţi colective de luminare și îndrumare în 
problemele culturii, în forme care să dea un cadru şi să asigure 
durata unor astfel de preocupări; 

O autoritate suverană, care se impunea dela sine în lumea 
în care apărea și lucra, un prestigiu neegalat la noi. (Mi-aduc 
aminte de expresia pitorescă, — caracteristică, în felul ei glumeţ, 
dar plin de venerație, pentru sentimentul contemporanilor despre 
această situație unică a lui Titu Maiorescu în cultura românească, — 
cu care-l numea seninul «junimist » loan Paul, profesor la Iași 
şi apoi la Universitatea din Cluj: « Tata Jupiter »); 

Pasiunea (devenită o regulă de higienă sufletească, urmată cu 
exactitate până la sfârşitul vieţii) pentru excursiuni în plină natură, 
călătorii spre vizitarea împreună cu alții a locurilor frumoase din 
țară și din străinătate, a muzeelor și colecţiilor de artă, a monu- 


INŞEMNĂRILE ZILNIGE ALE LUI TITU MAIORESCU 79 


mentelor și clădirilor interesante; o trebuință sufletească de comun 
niune cu natura, iubirea frumuseţilor ei (flori, peisaje, prinse 
uneori în desenuri proprii în album sau în vederi fotografice). 


* 
* * 


Insemngrile ne oferă astfel, în această întâie parte a lor, o 
intuiție clară despre temperamentul înnăscut, despre dinamismul 
puterilor în creștere, despre condiţiile excepţionale pentru fora 
marea unei inteligențe şi a unui caracter de conducător predem 
stinat, așteptat și sosit la timp. 


Crescut de o mamă iubitoare de cultură și de un tată cu largi 
orizonturi, devotat până la jertfă intereselor superioare naționale, 
corect, activ și sever, Titu Maiorescu, născut și trăind până la 
vârsta de 8 ani la Craiova, e adus de vicisitudinile țării şi ale 
vieţii părintelui său să se dezvolte sufletește mai departe, întâi 
între Românii ardeleni, în orașul de origine al mamei sale, apoi, 
tocmai în perioada hotărîtoare pentru solicitarea și nutrirea forțelor 
lăuntrice, într'o mare capitală europeană, iar acolo, într'o instim 
tuție de elită, cu un mediu social de viață aristocratică. 

Ca mediu exterior aici, un cadru de o severă măreție: la mar- 
ginea (pe atunci; după aceea în centrul) unui oraș imperial, într'o 
școală de mari proporţii, fostă palat de vară al familiei împărăn 
teşti, cu o fațadă impunătoare, cu o grădină de 6 hectare, pentru 
studiu, recreaţiile și sporturile elevilor, cu manej de călărie, pisu 
cină de înnot, sală de scrimă, de dans, de teatru, capelă, biblion 
tecă bogată, cu o viață de internat pe grupe (4 camerate »). 

Ca mediu sufletesc: profesori, cei mai mulți, dacă nu toți, 
din cei mai buni ai timpului, de o superioară pregătire, stimus 
lând inteligența şi dorința de cultivare a tinerilor încredinţaţi 
lor, dândusle cunoștința adâncă și iubirea literaturilor clasice, 
antice și moderne, priceperea și gustul filozofiei, stăpânirea a 
trei sau patru limbi de înaltă cultură (germana, franceza, ita- 
liana, — engleza, pe cât se pare, Maiorescu a învățatao prin lecţii 
particulare în casa părintească, în anii când era extern), îndes 
mânarea unei exprimări sobre, precise. Apoi camarazi, cei mai 
mulți cu titluri nobiliare, și din toate națiunile heterogenei Aus 
strii: Germani, Italieni, Poloni, Cehi, Sârbi, Unguri, Români, 


80 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Saşi; dintre aceştia, unii distinși și sufleteşte; alții mediocri, 
câțiva vulgari, — dând astfel unui cap îndreptat spre observare 
exactă și spre reflexiune filozofică un câmp de intuiție și de ex- 
periență largă despre tipurile umane, individuale și etnice. 


Nu ne mai mirăm atunci că, înzestrat cu pătrunzătoarea lu 
minte, cu o voință hotărîtă şi activă și cu o nobilă ambiție pentru 
sine și pentru națiunea sa, cum Îl arată încă dela început jurnalul 
său, tânärul Maiorescu, adus a se dezvolta întrun asemenea 
mediu, ne apare dintr'odată, la 16—17 ani, cu o înălțime de pre- 
ocupări, o maturitate de cugetare şi o îndemânare şi putere băr- 
bătească în exprimarea ei, cum nu suntem obișnuiți a ne aștepta 
la această vârstă în fierbere. 


La 31 Ianuarie 1856 (nu încă de 16 ani împliniți), exami- 
nându-şi conducerea vieții, el notează, într'o interesantă candoare 
şi îmbinare de sentimente şi ambiții de copil cu planuri de ac- 
tivitate de om matur (de remarcat observarea, încă de atunci, 
a fiului lui Ioan Maiorescu despre «lipsa de câmpul critic » la 
noi), cugetări ca cele următoare (originalul, în româneşte): 


Mă sculaiu la 6 ore şi studiaiu latinește şi Omer... Mă culcaiu 
pe la 11 ore, pentrucă mă apucaiu pe la 148 să scriu pentru mâne 
o istorie a literaturii germane pentru prof[esorul] Windisch, ca să-mi 
câștig un vorziigilich] la limba germană; modul cel mai bun. 

In luna aceasta fuiu diliginte cât putuiu; progresul evident e o 
cunoştinţă bânicică a lui Homer, şi o cunoştinţă foarte bună a Isto- 
riei. Tot aşa lucraiu foarte mult la desemn, în cât în semestrul viitor 
voiu începe a desemna după natură. În franţuzeşte ceva; foarte puţin 
în matematică. În luna asta fuiu amic literar cu Richard Capellmann, 
un tânăr cât se poate de aproape unui Ideal de amic. Avem tot ace- 
le[aşi] idei de nedreptatea monarhilor, absurditatea religiunei şi ridi- 
culitatea așa numitului bon-ton. Tot cu luna asta se închide şi se- 
mestrul; cred că voiu fi (cum am zis mai nainte) între [al] 6[-lea]— 
8[-lea]. Ce-mi pasă de testimoniu! Datoriile mi le-am făcut toate; 
datoriile mele sânt a ști: limbi şi istoria, — voia mea e a şti religiunea, 
spre a putea, poate, vr'o dată să-i demonstrez absurditatea. Istoria 
naturală o iau numai ca un studiu de plăcere; aşa dară nu fundamental; 
ci numai pentru ca să am vr'o idee de ea; matematica în gimnaziul 
de jos o ţin de un studiu foarte necesar; matematica în gimnaziul 
de sus e pentru mine un malum necessarium. La desemn vreau să o 
aduc la o perfecţiune oarecare; asemenea la flaut. Afară de aceea 


ÎNSEMNĂRILE ZILNICE ALE LUI TITU MAIORESCU 81 


vreau să ştiu cel puţin a ceti toate limbile europene ; perfect însă voiu 
a ști limba latină, româna, germana, franceza, engleza; semi-perfect 
cea italiană şi cea greacă vechie. — O să mă apuc în semestrul viitor 
să scriu la Gazeta Transilvaniei ; materie am destulă; mai întâiu voiu 
scrie despre: « Educarea fetelor române» —o filipică; apoi despre 
« literatura noastră în starea de acum — lipsa de câmpul critic; și 
aşa mai departe. Poate să trămit și traducerea lui Filota la Foaie. 

O să mă mai apuc de vr'o câteva novele umoristice. Afară de asta 
voiu căuta (cum am zis) să devin între cei dintăiu 3 ai clasei; dară 
cel dintăiu votu fi la: limba latină și greacă, la istorie, la desemn, la 
franţuzeşte. Intre cei dintăiu: la germănește şi la religiune. 


A doua zi, scrie: 


Mă sculaiu la 5 ore și finiiu compoziţia pentru Windisch. După 
prânz, la 1/5 ore fini semestrul. N'avem școală până Vineri acum; 
atunci căpătăm testimoniile; toţi în școală zic, că o să fiu al patrulea; 
nu e adevărat ; nu pot să zic că ar fi chiar nedreptate, când ași fi al 
patrulea, pentru că, zău, ași vrea să-l ştiu pe ăla, care a lucrat mai 
mult decât mine în este 4 luni (pe toată săptămâna cel puţin 6 ore 
perdute cu corectura 1); 3 ore desemn; 3 ore franțuzește; 5 ore en- 
glezeşte; 6 ore flaut; 6 ore Romulu, —afară de toate orele ordinarii 
de şcoală şi de învăţătură) — dar ceilalți au mai multă părtinire din 
partea profesorilor, și s'a întâmplat de alu] răspuns poate mai bine. 
Nedrept însă ar fi, dacă m'ar pune după [al] 8[-lea]. 


La 1 Fevruarie 1857 (originalul în românește): 


Rar mă simțţiiu aşa de izolat ca acum ! Singur şi dezolat!... Unger, 
cu care mă ocupasem atât de mult, pe care vruiu să-l aduc pe cale 
bună, să-l fac să studieze,... începu... a-și bate joc de principiile 
mele de studiare... Nemulţămitorul! Ozegowich e absolut pe lângă 
mine, mă stimă şi mă iubește; învaţă dela mine englezeşte... Helm 
învaţă dela mine flaut...  Kl[utschera]... după sfaturile mele stu- 
diază şi cele scolastice şi literatură; învaţă dela mine și flaut. Tot spe- 
rează că ne vom face amici. Nu ! El se ţine de mine, dar eu n'am ne- 
mica în el; un amic al meu trebue să aibă spirit literar viu. Dar lui 
când îi citesc ceva frumos din clasici, sau ceva din scrierile mele, stă 
ca un lemn şi cască, — Asta mă omoară ! Ori şi cum, nu e bine; când 
mi-ar arăta cineva scrierile lui, ce bucuros mi-ași cumineca eu şi pă- 
rerile mele, aș vorbi cu el despre stil, despre desemnul simțului, de- 
spre păreri religionarii etc. — O, ideal frumos | Poate nu te realizez | 





1) Corectura de tipar pentru memorii ele tatălui său. 


82 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Iar la 31 Decemvrie 1857, tânărul care nu împlinise încă 
Iĝ ani scrie astfel pentru sine (textul original în nemţeşte): 


Anul se apropie de sfârşitul său: e ora 10Y2 noaptea. Aş vrea să 
străbat iute cu gândul anul care-a trecut; dar sunt într'însul elemente 
așa de felurite şi de ciudate. În totul, e rece; apăsătoarea indiferență, 
acest colos de ghiaţă, căruia prin reflexiunea mea i-am căzut pradă, 
este prea destul exprimat într'însul. — Pentru direcțiunea mea ştiin- 
ţifică a fost de cea mai mare însemnătate cunoștința cu o privire ge- 
nerală asupra filosofiei și cu logica, această știință aşa de extrem de 
interesantă. Ea m'a adus să năzuesc spre cea mai bună formulare 
a cugetării, spre o exprimare fără greşeli, scurtă, adevărată, spre o 
ferire de acele cuvinte umflate şi goale, pe care tinerii sunt așa de 
aplecaţi să le întrebuinţeze; ea mi-a insuflat întâi într'adevăr iubirea 
pentru o direcţie de gândire de care niciodată nu mă voi despărţi. — 
S'a infiltrat însă în mine un scepticism deconcertant, o punere la 
îndoială a tuturor celor tradiţionale, ba chiar a ideii de D-zeu și de 
nemurirea sufletului — paralel cu imposibilitatea de a concepe ab- 
solutul. La ce oscilări e supus cugetul meu în această privinţă |! Cine 
mă constrânge să admit un D-zeu, care e cu totul de neconceput de 
raţiunea mea? Dar — în acelaşi timp mă constrânge să-mi zăpăcesc 
mintea prin necesitatea și totdeodată incomprehensibilitatea a ceea 
ce este dat necondiţionat. 

În timpul din urmă am citit o poveste cu stafii. Nouă frământare 
a minții, noi îndoeli, nouă imposibilitate de a pricepe. Întâmplarea 
aşa de deasă a legăturii a două fenomene despărțite în spaţiu, dar 
coexistente în timp, e o realitate. Ce însemnează asta? Ce e acest 
somnambulism, care-şi bate joc de cea mai puternică și cea mai ge- 
nerală dintre puterile până acum cunoscute nouă prin experienţă, 
gravitația ? — Îndoială, îndoială ! 

Am cunoscut și psihologia, ştiinţa despre suflet — ce este su- 
fletul ? Deslegaţi-mi întrebarea şi apoi vorbiţi; dar cine o desleagă?! 
Această uriașă problemă metafizică | — Pentru cultura mea filologică 
a fost de mare însemnătate prof. Lang, care m'a făcut, prin prele- 
gerile sale atrăgătoare, să cunosc frumuseţile operelor clasice gre- 
ceşti, şi, între ele, mai ales pe Demostenes. Afară de acestea, Dr, 
Goebel, acest critic rece, care aproape te îndepărtează, dar un învățat 
admirabil de pătrunzător. Apoi prof. Dr. Zhishmann, care a fost 
pentru mine un model în privinţa zelului ştiinţific care rămâne 
totdeauna egal cu sine însuşi, neturburat de nici o humoare (la in- 
terpretarea lui Sofocles). — În acest an am învăţat şi italienește, cel 
puţin pricep limba; şi englezeşte, într'asta merge bine; mult mai 
bine franţuzeşte, — Dintre operele altora, mai întâi Introducerea în 
filosofie a lui Herbart, pe care o prelucrez încă acum, apoi Goethe, 
Platen, mai intens Schiller și Herder,.,., 


ÎNSEMNĂRILE ZILNICE ALE LUI TITU MAIORESCU 83 


De când am ajuns să fiu pregătit în mod serios din punct de ve- 
dere ştiinţific, nu-mi mai reuşeşte nici o rimă; pe de o parte sunt 
bucuros că a încetat această ocupaţie neserioasă; pe de altă parte, 
poate şi din cauza asta devin din zi în zi mai rece, pentru cei mai 
mulţi din jurul meu mai indiferent. Îmi lipseşte acum un stimul 
puternic, indiferent de unde ar veni. — Dar în această încremenită 
magherniţă de convenienţă | — Şi apoi, pe lângă asta, nerecunoscut 
şi luat în râs şi urît mai de către toţi oamenii ! — Însă, din fericire, şi 
iubit şi relevat. 

O urmare a seriozității mele ştiinţifice a fost şi recunoaşterea din 
partea profesorilor, care m'au făcut întâiul în toată şcoala... In 
schimb, o greşală, care poate să fi născut din (ce-i drept, nu de in- 
vidiat) voinţa mea de a fi erudit, e obiceiul meu —s'o spun scurt: 
de a minţi! Ce-i drept, fac asta în lucruri neînsemnate, inofensive, 
dar lucrul ăsta este, totuşi, şi cu atât mai mult, nedemn, meschin. 
De ex. spun adesea că am studiat cutare ori cutare lucru în timpul 
nopţii, pe când adevărul e că-l citisem ziua; când intră cineva în 
cameră, vreau să mă găsească îngropat în cărţi; şi alte copilării de 
felul acesta. Asta va trebui neapărat să înceteze de azi înainte. 

Pentru acest an îmi propun, pe lângă examenul de maturitate, 
să termin o sistematizare, ce am început-o, a prelegerilor de logică 
audiate de mine. Aş dori să las această lucrare la câţiva din așa nu- 
miţii mei + şcolari +, la plecarea mea din Germania, ca amintire — 
anume, dacă mai trăesc atâta! Cine ştiel 


E scrisul unui adolescent? Ca direcţie și nivel al cugetării, 
ca plan de viață, ca respect al adevărului și necruțare față de 
sine însuși, ca preciziune şi bogăţie a vocabularului, mai ales 
în termeni abstracţi, — e o anticipare aproape completă a 
soartei și a activităţii scriitorului, criticului şi profesorului 
Maiorescu. E, virtual, în ghindă, toată tăria și măreția stejarului 
ce va creşte din ea. 

Cu vârsta, va câştiga încă, desigur, în adâncime a cugetării, 
în lărgire a orizontului intelectual și social, în perfecțiune a sti- 
lului; dar, în liniile mari ale personalităţii sale intelectuale şi 
morale, stă în fața noastră, în junele nu încă de 18 ani, bărbatul, 
cugetătorul, învățătorul şi educatorul de mai apoi al naţiunii, 
sufletul neuitatei Țunimi şi al Convorbirilor literare, organizatorul 
vestitelor cicluri de prelegeri populare, autorul lapidarei Logice 
şi al Criticelor, începătoare de o nouă orientare în cultura 
noastră. 


6* 


84 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 
III 


Din perioada a doua a însemnărilor din acest volum (adică 
pe lângă cele câteva dela 1866, cele dela 1870—80), e de relevat 
întâi o stare sufletească ce ne apare ca o descoperire neașteptată, 
părând neverosimilă, în discordanță cu tot ce cunoșteam și bă- 
nuiam despre ființa lăuntrică armonioasă și echilibrată a omului 
veșnic senin şi optimist, cum îl vedeam nu numai în manifestă- 
rile sale publice ca scriitor, ca orator şi om politic, ca profesor, 
ci şi în intimitatea vieţii sale. 

Incepând din Ianuarie 1876, Titu Maiorescu trece, timp de 2—3 
ani, cu alternări de momente sau răstimpuri mai senine, printr'o 
zguduitoare criză sufletească, care-l duce până la gânduri (şi 
aproape hotărîri) de sinucidere sau de emigrare în America, — 
așa taine extraordinare, așa vibrații nebănuite ascunde adesea 
adâncul nepătruns al apelor unui suflet la suprafață de o linişte 
desăvârșită, 


Stări de suflet analoge ne destăinuește jurnalul încă în anii 
adolescenţei. 

Dar acelea erau copilăroasele desperări, crize trecătoare, mai 
mult intelectuale, ale năvalnicei vârste. (La unele firi mai slabe, 
și acestea pot avea un sfârșit tragic; dar nu era cazul tempera- 
mentului robust al adolescentului Maiorescu). 

O criză de asemenea gravitate, în anii cei mai frumoși ai băr- 
băţiei însă, în mijlocul unei cariere literare și politice de stră- 
lucitoare succese la 34—36 de arii, nu se poate explica, pentru 
un suflet de tezistenţa şi superioritatea filozofică a lui Titu Maio- 
rescu, prin preocupări metafizice ori prin amare decepții în la- 
turea vieţii publice — care nu i-au lipsit nici atunci, nici mai 
înainte, nici îndată după aceea. 

Ea trebue să se fi pregătit pe nesimţite, în curs de mai mulți 
ani, înainte de a izbucni, și să fi avut cauze multiple. 


De bună seamă, vor fi contribuit şi acele decepţii la o slăbire 
a resorturilor optimismului său nativ. Una din ele fusese, cu 
câţiva ani înainte, îndoita sa înlăturare abuzivă din învățământ: 
întâia oară, de către adversari, iar a doua oară, parcă spre a se 


ÎNSEMNĂRILE ZILNICE ALE LUI TITU MAIORESCU 85 


împlini cu soarta lui toate paradoxele, de către ministrul de in- 
strucție al propriului său partid. 

Brutala măsură îl lovea îndoit: întâi tăindu-i mijloacele ma- 
teriale pentru existența familiei sale 1), apoi, privându-l de ac- 
tivitatea ce forma punctul central al vieţii sale, — profesoratul 
şi contactul cu tinerimea universitară. i 

Va fi fost și o oarecare oboseală fizică, sentimentul că-i scade 
vigoarea intelectuală: 


cAm ţinut Duminecă 6 Fevruarie [1872] întâia mea prelegere 
populară de esttimp... Nevastă-mea a fost foarte mulțămită... Şi 
alţii încă... Eu nu prea...; îmi părea ca şi când aşi vorbi dintr'o 
lume streină oamenilor, şi acel sentiment că sânt plin de vieaţă între 
ei, care mai "nainte mă cuprindea cu atâta entusiasm, nu l-am mai 
avut acum. În genere, am impresia că îmbătrânesc, că scad, cred chiar 
că-mi slăbește memoria... Dacă m'ași îmbolnăvi?... De-aşi avea 
un prieten cu mintea pătrunzătoare, spre a mă sfătui cu el!» 


Este evident însă că, pentru un suflet de tăria sufletului lui 
Titu Maiorescu, o asemenea grozavă zbuciumare lăuntrică trebue 
să fi avut încă alte cauze, din schimbări în viața sa intimă. 


De sigur, trebue să-i fi zdrobit inima moartea fiului său, 
excepţional de înzestrat, a « drăguțului şi încântătorului » Liviu. 








1) Rămânând fără catedră timp de 12 ani (1872—84), lipsit de orice 
avere, e silit să se consacre advocaturii. (Să nu se uite acest fapt, când i se 
impută de unii că a scris prea puţin: cât îl absorbea această profesiune şi 
cât era de ocupat zilnic acest spirit veşnic activ o arată, pentru cei ce n'o 
ştiau, publicarea recentă a unora din scrisorile sale către Duiliu Zamfirescu: 
v. Revista Fundațiilor Regale, 1 Sept. 1936, p. 643 şi 650—s52). Dar, până 
să-şi poată rezema partea materială a vieţii pe această profesiune, au trecut 
mulţi ani. Încă la 9/21 Iulie 1877 scrie în jurnal: 

e Grijă... apoi în privinţa banilor. Acum n'am chiar nimic, 6 
franci... Am de primit oarecare sume dela clienţi. Dar de două 
săptămâni nu vine nimic... În acelaşi timp însă cerinţe. Pentru pro- 
prietarul meu impozite go de franci... Mitei pentru Slavici 67 de 
franci, şi traiul zilnic... M'am adresat lui Melik, lui Stern — în 
zadar | ə 

lar la 21 lanuarie/2 Fevruarie 1878 (notând un vis): 

€ Orice îngheţ moral produce o ciudată apăsare şi vise ciudate... 
Eu însu-mi m'am gândit ieri mult la sinucidere și mi-am zis a suta 
oară că nu pot face asta cât timp nu las destui bani familiei mele... 9 


86 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


«A patra aniversare a zilei morței frumosului meu băiat neîn- 
trecut de inteligent », scrie dânsul la 26 Noemvrie/8 Decemvrie 
1876 în jurnal. Durerea pentru moartea unicului său fiu era încă 
extrem de vie, o rană încă sângerând și în anii târzii ai vieții, 
când își amintea despre pierderea copilului său. Așa de grozavă 
trebue să fi fost, ca o suspendare a însăși vieţii sale, încât nici 
nu o notează în jurnal la data când s'a întâmplat: ce-i mai putea 
fi aminte de «jurnal», în asemenea zile de durere! 


Apoi, pentru un suflet de învățător născut, ca al său, pentru 
car€ viața nu avea sens şi mulțumire decât dacă găsea în jurul 
lui o atmosferă caldă, de oameni care să prețuiască ceea ce pre- 
ţuia el, să se intereseze de ceea ce-l interesa pe el, era o profundă 
descurajare să constate lipsă de înţelegere și de căldură pentru 
felul său de a fi, pentru activitatea sa, chiar la cei mai de aproape 
ai săi. 

€ În timpul din urmă — notează el la 4/16 Oct. 1873 — mă iz- 
beşte din ce în ce mai mult ce tari piese de rezistenţă şi ce tari coe- 
ficienţi de fricţiune sânt oamenii. Nici unul nu-mi suggerează nimic, 
iar suggestiunile ce eu aşi vrea să dau sânt atât de amortisate, încât, 
cu înaintarea în vârstă, mă paralizez. Lipsă de entuziasm! ...Am 
încercat muzică; cu bucurie și emoţiune nu consimt la asta nici unul, 
e ca o povară... Le-am scos portrete egiptene — à peine, à peine 
le răsfoesc. Am vrut să sap la flori... — ei cască la asta, în curând 
se lasă... Să le citesc poezii ori altceva, — la așa ceva nici nu vreau 
să mă încumet... 
lată scriu cărți. Logica mea înaintează, alături de asta articole de 
critică, editarea lucrărilor anterioare... Nici unul nu întreabă de 
asta, nici unul nu are dorinţa de a intra împreună cu mine în viața 
d intelectuală, de a se lăsa transportat de mine acolo, de a simţi sufle- 
d teşte împreună cu mine. 
A năzui spre ceva împreună cu alții şi a trăi sufleteşte împreună 
cu alţii este un ideal irealizabil». 


Cumpăna sufletului spre asemenea gânduri ne pare însă că 
trebue să o fi aplecat în cele din urmă mai vârtos, o altă schim- 
bare în viața sa intimă, -care va fi constituit, poate, după cele- 
lalte zguduiri, o mare apăsare morală. 


Jurnalul ridică un colţ al vălului care acopere împrejurările 
precise ce au cășunat această profundă turburare a sufletului 
așa de perfect echilibrat. 


ÎNSEMNĂRILE ZILNICE ALE LUI TITU MAIORESCU 87 


Se pare că Titu Maiorescu, după 13—14 ani de căsătorie, 
nu mai găsea în intimitatea familiei acea atmosferă de conso- 
nanţă de cultură, de grație feminină și de stimul la creaţie in- 
telectuală, care erau o necesitate fundamentală pentru continuarea 
existenţei sale 1). 

Incă în 1872 se vede un sincer atașament către soţia sa. 


+ Heute, am 9/21 März, meines Clărchens Geburtstag 2, — 


notează el în jurnal, la Bucureşti (unde se găsea ca deputat), 
soția sa fiind acasă, la Iași. 
Aceeași stare sufletească încă în Februarie 1874: 


«La 10 Januarie generalul Tell dat demisia ca ministru de culte. 
Ci-că eu voiu fi succesorul lui... Des tiraillements infinis... Scri- 
soare Clarei mele despre asta». 


Dar, în curând, căldura încetează. 
La 1/13 Martie 1876, el notează în jurnal: 


În casă merge greu. Noul meu an începe în această privinţă cât 
mai rău, Sunt așa de iritat, încât am dureri de inimă de această rănire 
sufletească şi, probabil din cauza supraîncordării politice, nu mai pot 
păstra vechea răbdare. Ceea ce mă face să rămân liniştit, e momen- 
tana imposibilitate de a schimba lucrurile, Îmi trec prin minte tot 
felul de gânduri: ba să las pe nevastă-mea să trăească despărțită de 
mine, într'un alt oraş; ba să mă refugiez în America, uneori chiar 
să-mi iau viața... 


Jar la 11/23 August 1876: 


€ 1856, 1866, 1876, — 20 de ani petrecuţi cu conștiință de sine. 
Eu îmi par însă mie însu-mi ca un fruct copt gata să cadă, Ce-mi 
mai poate oferi nou viața? Cunosc femeia, ştiu ce înseamnă iubire 





1) Într'o mică fantazie literară (un «proverb > à la Musset) compusă de 
dânsul în franţuzeşte şi datată 11 şi 12 Decemvrie 1879 st. n., având titlul 
N'est pas ami qui veut, — în care se discută tema dacă e posibilă între un 
bărbat şi o femeie amiciţie adevărată, care să nu se schimbe în iubire, 
Titu Maiorescu exprimă, sub forma ficţiunii dramatice, propria sa convin- 
gere și profunda sa trebuință sufletească de acel etern feminin? pentru 
creaţii intelectuale: « Je ne connais rien de plus décisif pour L'intelligence 
de Phomme que l'amiti€ d'une femme vraiment suptrieure...; elle [e vorba 
de sora personajului] m'avait habitué à ne voir les choses que par son prisme 
délicat, et à chercher pour toutes mes pensées le complement nécessaire 
dans le coeur d'une femme ?. 


88 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


şi căsătorie, cunosc prietenia, [ m'am] urcat până în culmea ambiţie 
şi am simţit arta. Am fost profesor şi scriitor, — ce mai poate veni 
încă? Cine a agonisit în sine indiferența morţei, a 'ncheiat socotelile 
cu viaţa 3. 


Pare a fi contribuit la această schimbare a axei vieţii sale in- 
time tânăra lui cumnată, insinuanta și capricioasa Mite Kremnitz, 
venită şi stabilită în țară cu bărbatul său în 1874, în timpul pri- 
mului ministeriat al lui Maiorescu, şi intrată, îndată, prin el, în 
cercul literar al Junimii. Această femeie foarte inteligentă și cul- 
tivată, aducând în sfera vieţii pasionatului: de frumos, de artă 
şi literatură, o tinerețe mai strălucitoare, un stil de viață mai 
impresionant, o eleganță și o vivacitate de spirit cuceritoare, o 
rezonanță mai subtilă la gusturi și preocupări literare, scânteierea 
unui talent, — lucruri care au fost totdeauna un puternic ele- 
ment de atracție pentru Titu Maiorescu, — a infiltrat în sufletul 
său izbit de atâtea valuri un nou element turburător al echili- 
brului zdruncinat: Titu Maiorescu ia acum hotărîrea de a trăi 
despărțit de soția sa. 


La toate acestea, venise să se adaoge apoi, pentru omul po- 
litic capabil, activ, corect, cu grijă de țară şi doritor de a con- 
tribui cu bogăţia lui sufletească la consolidarea și la progresul 
instituţiilor ei, lovitura morală a dării în judecată ca fost mi- 
nistru (fapt ce-l află pe când se găsea ca reprezentant al țării la 
Berlin), pentru «răsipă şi deturnare de bani publici», fiindcă 
acordase mici subvenţii pentru continuarea studiilor în străină- 
tate tinerilor Eminescu, Slavici, Lambrior, Panu, G. Dem, 
Teodorescu, Meissner ș. a., cumpărase hărți şi alt material di- 
dactic pentru şcoale, cheltuise «pentru plata transportului (său) 
în inspecțiunea şcoalelor » o dată 320 de lei şi altă dată 1500 de 
lei — şi alte crime de felul acesta. 

Această brutală răsturnare a ordinii morale în viața publică, 
unită cu descurajarea în care-l arunca desființarea, de către gu- 
vernul partidului advers, a măsurilor şi directivelor date de el 
învățământului public al țării; — cu noua decepţie suferită, vă- 
zând că nici opinia publică nu a reacționat, nici Domnitorul nu 
s'a opus la nici una din aceste acțiuni politice care dărâmau cre- 
dinţa lui în biruința capacității şi a onestităţii în viața publică; — 


ÎNSEMNĂRILE ZILNICE ALE LUI TITU MAIORESCU 89 


unită încă cu perspectiva greutăților materiale și a pasivității, 
la care-l condamna prelungirea acțiunii judiciare — toate acestea 
au provocat în sufletul său un gol fatal, cu toată hotărîrea lui 
de a rămânea senin. 


«La 2/14 Iulie 1876, dat demisia din Berlin. Mi-a fost o zi grea, 
din punct de vedere general-filosofic. Este oare cu putință, îmi zi- 
ceam, să faci ceva de valoare într'o ţară în care poţi fi aşa de extraor- 
dinar de nedrept judecat şi calomniat?» 


Pe de altă parte, neliniștea conștiinței lui de soț și de părinte, 
imaginea desperării soției devotate, care-și vedea viața de fa- 
milie sfărâmată, crea în sufletul său un conflict moral, ce agrava 
acea stare de deprimare, din care, un timp, nu vedea altă scă- 
pare decât moartea sau emigrarea în alt colț de lume. 


Criza aceasta gravă ajunge însă, încetul cu încetul, în câțiva 
ani, la liniștire. Întâi, prin siguranța ce o poate avea în curând 
că advocatura îi va procura mijloacele necesare pentru soția și 
fiica sa, plecate pentru mult timp în streinătate; apoi, prin in- 
teresul viu din nou trezit pentru lucrări proprii și ale altora în 
cercul așa de distins al prietenilor săi literari; în sfârşit, prin 
împăcarea lui cu gândul duratei, într'un fel oarecare, a căsniciei. 


e Clara scrie din nou incoherent şi neliniștit, mie şi Mitei. Li- 
niștea mea la care visam n'a venit; une-ori îmi par ca un vagabond 
fără domiciliu. Afară de asta, şederea la Geneva, cu dubla gospodărie, 
e, din punct de vedere financiar, prea grea. Mai pre sus de toate: 
îmi stă pe suflet să ştiu acolo deux femmes éplorées à cause de mois. 


De aceea le chiamă acasă. 

Timpul apoi, cu răcirea sentimentelor ce-l aduseseră la 
criză; — cu ivirea, peste câțiva ani, a unei noi «primăveri» sen- 
timentale, ce avea să ducă la o statornică disciplinare a vieții 
afective; — cu perspectiva largă ce i-o deschide din nou, pentru 
activitate educatoare şi contact cu tinerimea țării, reintegrarea 
sa la Universitatea din Bucureşti, — va aduce iarăși seninul și 
acum definitivul echilibru în sufletul câtva timp așa de turburat. 

Această criză ne dă însă o nouă lumină asupra personalității 
lui Titu Maiorescu, lăsându-ne să vedem că făptura sa morală, 


9o REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


de o așa de rară armonie, nu era, în toate privințele, un dar hä- 
răzit din naștere, prin temperament, ci, în bună parte, o cuce- 
rire eroică a sa însuşi. 

Se poate spune că una din cele mai splendide opere de artă 
pe care a dăruit-o Titu Maiorescu culturii națiunii sale este 
însăși personalitatea sa excepţională, în care a izbutit să «subli- 
meze » porniri nearmonioase cu misiunea și cu idealul de viață 
al unei umanităţi superioare. 

Nu numai prin creaţiunile minţii, ci prin toată acțiunea sa 
în ordinea culturii și în ordinea organizării vieţii personale și a 
conducerii vieții publice, Titu Maiorescu, cu toate slăbiciunile 
omenești ce va fi avut, a stat, în cele din urmă, și va sta de-a- 
pururea între noi ca o întrupare rară a posibilităților de realizare 
ale rasei noastre, ca un model de educator al său însuși, al tine- 
rimii şi al țării întregi. 

Acea liniște şi seninătate superioară în fața întâmplărilor 
vieţii, care fac din Titu Maiorescu o excepție până acum unică 
între Românii cultivați, erau deci numai în parte reflexul sufle- 
tesc spontan al unei firi stăpânite dintru început. Intr'o largă 
măsură, impresionanta putere de dominare a tuturor coardelor 
simţirii era rezultatul final al unei mari şi lungi lupte lăuntrice, 
n care o voință neînfrântă a ajuns să reprime orice izbucnire 
n acte impulsive a unui temperament pasional, acordat la o 
înaltă presiune. 

O parte din acest fond pururea dinamic a canalizat-o spre 
literatură, artă, profesorat, lucrări de critică literară şi socială, 
activitate politică și profesională, călătorii regulate spre frumu- 
seți ale naturii şi centre de cultură, găsindu-și în acestea, din 
tinerețe şi până în cei din urmă ani, cea mai înaltă satisfacție 
a vieţii. 

+ Însă după aceea — zice dânsul, în urmarea pasajului citat despre 
demisiunea sa dela Berlin — m'am regăsit și mă duc cu îndoit curaj 


și seninătate în activitatea privată a advocaturei şi sper în mai mult 
timp liber ca dispoziţie ştiinţifică şi literară. Totdeauna marea fericire !» 


Cât despre cealaltă parte a fondului său pasional, aspiraţia 
spre acel «etern feminin », care (ca și la Goethe, cu care avea, 
de altfel, atâtea alte afinități) era simțită de dânsul ca o întregire 


ÎNSEMNĂRILE ZILNICE ALE LUI TITU MAIORESCU 9 


indispensabilă a ființei sale intelectuale, —= aceasta pare asşi fi 
găsit o deplină încadrare în a doua a sa căsătorie. 


Pe lângă dezvelirea acestei nebănuite crize în viaţa sa, a doua 
parțe a însemnărilor cuprinse în acest volum ne aduce interesante 
contribuţii la istoria vieții noastre politice., De exemplu, unele 
amănunte noi despre detronarea Domnitorului Cuza (altă atitun 
dine a lui Maiorescu atunci față de acest eveniment decât aceea 
de mai târziu, din introducerea la volumul I din « Discursuri 
parlamentare p; — ştirea că şi Carp şi Pogor făceau parţe din 
conspirație); —— împrejurările intrării « junimiștilor » ca grup (numai 
Carp și Pogor) în ministerul Manolache Costache-Epureanu şi a 
neintrării lui Maiorescu, cum fusese vorba între dânșii; — motis 
vele şi peripeţiile adesea tragiscomice ale demisiunii lui Pogor, 
după două săptămâni, fără a fi funcţionat efectiv ca ministru 
nici o zi; m patru admirabile scrisori ale lui Maiorescu către Carp 
(ministru interimar la instrucția publică, după demisia lui Pogor) 
în această chestiune și în privinţa anulării absurdei sale destituiri 
dela Universitate; — liste de persoane pe care credea că s'ar putea 
sprijini activitatea politică a 4junimiștilor p; — idei de reformă şi 
administraţie a învățământului; — intrarea lui Maiorescu în parla- 
ment, activitatea sa ca deputat, ca ministru, şi apoi ca agent diplo- 
matic al țării la Berlin; „— o curioasă informaţie (falsă?) despre o 
propunere a Franţei de alianță cu noi în 1870; mm indiferența lui 
Bismarck pentru Domnitorul Carol și pentru soarța României; mm 
vizita la laşi a perechii domnitoare în 1871; —s darea în judecată 
a ministerului Lascăr Catargi de către Camera liberală, cu scena 
de o dramatică frumuseţe a încercării de interogare a lui Maiorescu 
la Cameră, de către Fleva, ş. a. 

Apoi amănunte prețioase despre lecturi, lucrări, planuri de 
lucrări, conferințe publice, articole ale sale din reviste şi ziare; 
despre o interesantă vizită la Alecsandri la Mircești (cu notarea 
izvorului de inspiraţie a splendidei poezii «Pohod na Sibir»: 
o gravură); despre excursii în țară şi călătorii în streinătate (una, 
la Viena, la care a luat cu sine și pe Caragiale) ș. a. 

Intre acestea toate, o sumă de aforisme inedite, de observări 
şi aprecieri estetice, de extrase din scrieri citite, anecdote, notări 
despre persoane (adesea scurțe, dar pregnante portrete), menţiuni 


92 REVISTA FUNDAȚŢIILOR REGALE 


despre seri literare; — o notă: « Grea epocă Eminescu », urmată 
de însemnări care se referă la unele manifestări alarmante ale poe- 
tului, ce ar putea fi interpretate, acum, ca semne precursorii încă 
de atunci (lunie 1879) ale fatalei boale ce avea să izbucnească 
acut peste patru ani. 


Iată, dintre aforismele din această parte a jurnalului, unul 
de veșnică actualitate: 

— « Dar cu asemenea principii generale ideale d-ta nu vei putea 
străbate niciodată în ţara noastră | » 

Un principiu ideal nu străbate pur în nici o ţară; majoritatea îi 
este şi i-a fost totdeauna în potrivă. Dar cu nimic nu e mai mică 
obligația absolută a acelora care simt în sine asemenea principii 
de a flutura sus steagul lor. Numai prin aceasta omenirea rămâne la 
înălţimea sa, și fără ele ar cădea, cu siguranţă, mai jos. Idealismul e 
un element pentru obținerea rezultantei, cum şi o putere de tracţi- 
une în paralelogramul forțelor, care, cu siguranţă, ar da o rezultantă 
mai rea, dacă el ar lipsi. 

]dealismul nu e aşa de important prin ceea ce savârșeşte pozitiv 
în politică, cât prin ceea ce împiedică, — prin înlăturarea acelei vul- 
garităţi, care cel puţin nu cutează să se arate în fața lui. 


* 
* * 


Astfel cum se prezintă aceste însemnări de jurnal, ele sunt 
încă un dar ce-l face Titu Maiorescu culturii naţionale, 

Nu trebue să căutăm în astfel de notări ceea ce n'au avut 
intenția de a fi. Ele însă, în afară de importanța lor biografică, 
psihologică, istorică, vor constitui totdeauna, în deosebi pentru 
tinerimea noastră și în genere pentru educația, personală și cetă- 
țţenească a Românilor, pentru organizarea vieţii lor de cultură, 
o mare lecţie a unei lupte bărbătești cu sine însuși și cu alţii pentru 
formarea unei personalităţi vrednice de un nobil destin. 

Fără nici o intenţie de acest fel, se desprinde din ele o învă- 
țătură pentru drumul vieţii, înflorit, dar adesea cu spini și pe 
margini de prăpastie, —o învățătură de încredere în biruinţa 
finală a înțelepciunii şi a lucrării cinstite în care ambiția personală 
nu e niciodată despărțită de grija pentru sprijinirea celor mai buni 
din jurul său și pentru promovarea intereselor mari ale neamului. 

Din ele, se înalță la orice vârstă şi la orice situație îndemnul: 
Organizează-ţi viața pentru scopuri superioare, învață mereu, 


ÎNSEMNĂRILE ZILNICE ALE LUI TITU MAIORESCU 93 


cultivă-te metodic, munceşte cu stăruință, ai curajul adevărului, 
nu fi vanitos, nu te gândi numai la tine în ce faci şi în ce năzuești, 
fii vrednic de stima ta însuţi şi de a semenilor tăi. 

Aceste pagini de dincolo de mormânt adaogă o nouă privire 
şi o puternică lumină asupra formării intelectuale şi morale a 
unui talent binecuvântat şi a unui caracter de tăria de marmură 
a unei statui antice. 

Ne dăm acum seama mai limpede de puterile dintru început şi de 
sforțările ce au trebuit adaose de el însuși, un mare artist al vieţii, 
ca să sculpteze în ființa sa şi să creeze prin scrisul său nepieritoare 
opere, de o imensă valoare educativă. 


Au trecut 8o de ani dela întâile pagini ale scrisului său. 

Adolescentul începuse a-şi rosti cugetul în limba părintească 
în înfăţişarea uneori artificială a vremii de atunci; dar în curând 
cugetarea de o claritate de cristal birue forma greoaie, se liberează 
de latinismele şi de germanismele adolescenţei, şi găseşte una 
din cele mai elegante şi mai durabile înfățişări ale limbii româ- 
nești, 


Să ne gândim la scrisul tuturor contemporanilor săi; nu vorbim 
de cei mărunți și neexistenți astăzi, ca un V. A. Urechia, d. e., 
ci de cei mai mari; iar dintre aceştia să nu-l comparăm cu unul 
ca Hasdeu, d. e., care, născut și educat printre streini şi venit în 
mediul românesc ca om format, are, mult timp încă, ceva artificial 
sau stângaci în limba sa românească (şi totdeauna ceva de presti- 
digitator în scrisul său); ci, comparându-l chiar cu un Odobescu, 
ca să nu mai vorbim de loan Ghica, Kogălniceanu sau Alecsandri, 
contemporani mai în vârstă, — scrisul lui Titu Maiorescu e cel 
mai aproape de noi. 

La fiecare din acești străluciți înfățişători ai limbii şi ai cuge- 
tării româneşti găsim astăzi, din când în când, câte ceva învechit, 
în vocabular, în sintaxă, în articularea frazei. La Maiorescu — mai 
niciodată. 


Insemnările din timpul învățăturii ne dau acum lămurirea 
acestei trăinicii care parcă înfruntă timpul: a adunat-o—cu o 
atenţie şi o muncă niciodată satisfăcută de sine însăşi, şi cu un 


94 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


gust, având ceva din siguranța unui instinct — din cunoașterea 
directă a marilor clasici. Cugetarea justă, expresiunea precisă şi 
sobră, construcția firească, de o cadență și o îmbinare organică, 
s'au statornicit deodată la sfârșitul anilor adolescenţei, din adân- 
curile cugetului său ager, la studiul și lectura în original a clasicilor 
greci şi romani, a marilor scriitori ai literaturilor moderne şi a 
reprezentanţilor de frunte ai filozofiei. ` 

Din această cultură întinsă, adâncă, cu multe rădăcini, se 
trage la el, ca și la Eminescu, acea formă de cugetare și de limbă, 
care, scrisă acum 6o—70 de ani, pare că e scrisă astăzi, sau că e 
în afară de timp — deşi ştim bine că nici o limbă vie nu rămâne 
pe loc — întrupând la amândoi cea mai aleasă înfățișare a limbii 
românești, parcă într'o formă pentru veacuri. 

De aceea scrisul definitiv al lui Maiorescu, ca şi al lui Eminescu, 
nu are pecetia unei epoci, unei mode, unui curent sau unui 
cenaclu; nu are nimic artificial, ci curge ca din izvorul cel 
mai limpede și mai nesecat al limbii naţionale literare, proaspăt, 
neîmbătrânit. De aceea Titu Maiorescu şi Mihail Eminescu sunt 
cei mai clasici și mai autentici scriitori culți ai neamului românesc. 

Proiectată din nou și prin aceste însemnări schițate în mijlocul 
unei activități fără răgaz, figura lui Titu Maiorescu se înalță în 
lumea de azi cu o distincţie și o bogăţie sufletească fără seamăn în 
calitatea şi în armonia ei. 

Titu Maiorescu rămâne, în dezvoltarea noastră istorică, unul 
din acele exemplare superioare ale neamului, care ne dau con- 
vingerea că națiunea noastră are într'insa însușiri ce o pot ridica, 
uneo i, până la nivelul celei mai înalte culturi umane, când 
aceste însușiri de rasă sunt prinse statornic și până în adânc în 
severa disciplină de muncă și de viață a Occidentului. 

Vor trece însă multe rânduri de oameni până să răsară iarăși 
în pământul patriei un alt suflet de cuprinsul şi de acțiunea 
binefăcătoare a lui 'Titu Maiorescu, asupra orientării și educației 
spiritului public. 

I. RĂDULESCU-POGONEANU 


PERSISTENŢE PĂGÂNEȘTI 
IN DATINELE NOASTRE 


I 


Multe din datinele noastre le putem urmări în datinele po- 
poarelor din sângele cărora s'a zămislit neamul românesc, încă 
pe vremurile când creștinismul nu se ivise. 

Creştinismul a dus luptă crâncenă contra ideilor filozofiei 
antice — a filozofiei elenice, în special; templele au fost dă- 
râmate pretutindeni unde creștinii şi-au înfipt stăpânirea. Poli- 
teismul oficial era distrus, dar credinţa în existența și în puterea 
zeilor păgâni nu a putut să fie dezrădăcinată. 

In Grecia, în Asia Mică, în Italia, în cursul Evului Mediu, 
credința păgânească persistă, în o mulțime de obiceiuri și super- 
stiții populare, și acei care le practicau, pentru a scăpa de asprimea 
legilor, se ascundeau sub haine creştinești. 

Serbările prin care, mai înainte vreme, erau celebrate vechile 
divinităţi, se transformaseră acum în cultul sfinților. Aceste 
solemnități, care plăceau poporului, prin caracterul lor zgomotos 
şi glumeţ, erau totuşi îngăduite. 

Italia, și mai cu seamă Italia meridională, păstrează încă, în 
solemnităţile ei religioase, urmele păgânismului. Procesiunile 
care se făceau, odinioară, pentru zei, se fac acum pentru sfinți. 
Cultul popular al Madonei, la Neapole, este vechiul cult al Vestei 
şi al zeiţei Ceres. Vechile serbări în onoarea zeiței Ceres-Libera 
şi soțului ei Bacchus sau Liber, trăiesc în faimoasa procesiune 
făcută pentru « Madona dell'arco », în care pelerinii se întorc 


96 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


dansând tarantela, în sunetul instrumentelor, când toți își împodo- 
besc fruntea cu iederă, cu flori, purtând adevărate tirse, şi cre- 
dincioșii sunt trași în care împodobite cu frunziș. In fiecare bor- 
dei napolitan ard candele înaintea Fecioarei, care a înlocuit pe 
zeii Lares; aceste icoane venerate se moștenesc din tată în fiu, 
şi sunt implorate la orice nevoie, având în ele credință mai puter- 
nică decât în Dumnezeu, ceea ce se petrece și la Românii de 
pretutindeni. 

In Franţa, iertăciunile (les pardons), kermesele, păstrează de 
asemenea un caracter cu totul păgân. Mult timp au subsistat, 
în această ţară, obiceiuri care datează din timpuri anterioare intro- 
ducerii Evangheliei; fondul acestor obiceiuri erau pompe sau 
procesiuni, ca şi la serbările păgâne, şi de obicei, în fruntea acestor 
procesiuni era purtată câte o icoană, care înlocuia pe vechiul idol, 
după cum se obișnuește încă și la noi, de a se face procesiuni, 
cu icoanele în frunte, pentru a aduce ploaie sau pentru a împie- 
dica oarecare calamități. 

Obiceiul italian de a onora sfinţii şi pe Fecioara Maria cu 
un cult particular, este o rămășiță a politeismului roman, care 
celebra, la anumite epoci, serbarea divinităţilor unor anumite 


temple, după cum cultul icoanelor, la noi, are aceeaşi origine 
păgână. 

In Grecia, Fecioara Maria a înlocuit pe Aphrodita, Sfinţii, cu 
atribuţiunile lor diferite, amintesc pe vechii zei: Sfântul Neculai 
linişteşte furtuna, putere atribuită, la Corfu, Sfântului Spiridon; 
Sf. Gheorghe este protectorul agricultorilor; Sfântului Dimitrie i se 
închină ciobanii, iar Sf. Ilie a luat locul soarelui. In descântecele 
greceşti, găsim un exemplu de transiţie, prin care creştinismul a 
adoptat credințe păgânești, prea adânc înrădăcinate pentru ca să 
fie înlăturate. Numele de zei păgâni, care trebue să fi figurat în 
vechile farmece, au fost înlocuite prin acele de sfinți și martiri, 
profeţi şi îngeri, și astfel panteonul ebraic a fost stabilit în locul 
celui elenic 1). 

« Același proces se găsește în cele mai multe dintre ţările unde 
creștinismul a înlocuit un cult mai vechi, de pildă în Rusia. Pro- 


1) L, F. Alfred Maury, Histoire des religions de la Grèce antique, I. Extras 
din capitolul întitulat: ¢ Lutte du Christianisme avec la Magie». 


PERSISTENȚE PĂGÂNEŞTI ÎN DATINELE NOASTRE 97 


fetul Elijah, care printre slavi a moștenit atribuţiunile zeului 
tunetului, Perum — reprezentant al teutonicului Thor — în Pan- 
teonul modern grecesc, pare că umple tronul lăsat gol de vechiul 
Ilios, Soarele, sau de Apollo, zeul luminii. Cele mai înalte vârfuri 
de munţi sunt de obicei închinate lui, și sunt considerate adesea 
ca moaşte ale sale. Ca și Apollo, el e privit de mult timp ca vin- 
decător, o însușire recunoscută de Biserică, în a căreia istorie 
a sfinților el e descris ca împuternicit să alunge boalele şi să curețe 
leprele; pretutindeni, el împrăștie leacuri acelora care îl cinstesc, 
Asemănarea între numele Ilias și Ilios pare să fi ajutat, dacă nu 
a dat naştere chiar, la această identificare de litere. Nebunii și 
toate persoanele posedate de diavoli sunt recomandate milei 
Sfântului Anton, ale cărui fapte, celebre în câmpul viziunii și 
ispitei diavolești, îl fac un patron potrivit al pacienţilor atingi în 
modul acesta. Schilozii și orbii au un ajutor în «sfântul de toate 
îndurător ». Sfântul Modestos, de acord cu umilința cerută de 
numele său, e mulțumit cu o practică de medic veterinar și e 
foarte respectat de păstori și de agricultori. Sfântul Neculai e 
respectat mai mult de călătorii pe mare. Nu este corabie, pe 
apele grecești, care să nu aibă icoana sfântului la pupă, cu o lampă 
care arde în faţa ei, sau o icoană de argint a sfântului, fixată în 
catarg. In timp de furtună, numele Sfântului Neculai se ridică 
instinctiv la buzele marinarului grec, și i se promit lumânări și 
alte daruri. El este, pentru marinarul modern, ceea ce Poseidon 
era pentru strămoșii săi. Focurile Sf. Elmo, pe care cei vechi le 
atribuiau Gemenilor, zeitățile tutelare ale marinarilor, sunt numite, 
de marinarii greci moderni: «diavoli». Ei le privesc ca semne 
de dezastre și încearcă să le înspăimânte cu descântece şi zgomote 
puternice. lată deci un exemplu de zeități păgâne binefăcătoare, 
degradate în rândul diavolilor răi, un proces care se manifestă 
prin multe alte exemple» 1). 

Biserica, pe cale oficială, căuta să combată influenţa păgânis- 
mului asupra cultului. Dacă în biserici putea să aibă oarecare control, 
avea prea puţină putere în viața privată, unde vechile superstiții 
se perpetuau în toată libertatea şi se înrădăcinau și mai mult. 


1) C. F. Abbott, B. A. Emmanuel College, Cambridge, Macedonian Fol- 
klore, 1903, pp. 238—241. 


98 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


De aceea Catolicismul a fost nevoit să primească un număr de 
idei şi de ceremonii din regiunile politeiste, 

Se poate spune că, în Evul Mediu, Europa era pe jumătate 
păgână; toate superstiţiile vechi trăiau sub o mască nouă, fără 
ca fondul să fie schimbat, Religiile Galiei, Germaniei, ale Marii 
Britanii, ale tuturor țărilor scandinave și slave, mitologia Grecilor 
şi a Romei, trăiau pe atunci — şi trăiesc încă și astăzi — în o 
mulțime de datine şi legende populare, 

Intre practicele creștinești, care au înlocuit rituri păgânești, 
cu aprobarea tacită a Bisericii, a fost sanctificat, sub o formă as- 
cunsă, până şi cultul phallusului, cult consacrat, în Orient, la 
Ismailiteni. [n Occidentul Europei, în capela Saint-Vit sau Saint- 
Fix, lângă Schwitzerhoff, se păstrează un phallus, și femeile 
bolnave, sau care vor să devie mame, i se închină. [La 
biserica din Moutier, în Bresse (Franţa), este o piatră, rămășiță 
dintr'un vechi phallus, numită «piatra Sfântului Vit», despre 
care se crede că are darul de a întări pe copii, Statuile Sf, Vit 
sunt puse la răspântiile drumurilor, în locul idolilor cărora se 
închinau cei vechi, 


%* 
+ * 


` 


O reminiscență vagă, despre existența cultului phallic în dati- 
nele poporului românesc, o avem în comuna Bogdănești, pe apa 
Moldovei, în judeţul Baia, fost județul Suceava din Moldova, 

La sărbătorile Crăciunului se umblă prin satul acesta, ca și 
pretutindeni, cu [rozii, 

Intre personajele care compun convoiul Irozilor, este şi un 
flăcău ce poartă în brațe un phallus enorm, compus din cârpe 
învăluite în jurul unui băț, 

Cu acest phallus în brațe, colindă Irozii tot satul, intră în casele 
tuturor creștinilor, în văzul femeilor, al fetelor, al copiilor, fără ca 
nimeni să fie scandalizat, fără a se manifesta nici un fel de ostilitate 
contra acestei exibiţii, în care codul penal ar găsi elementele 
delictului de atentat la bunele moravuri, ceea ce constitue o do- 
vadă că datina aceasta este veche, și nicidecum farsa vre-unui 
glumeţ, 

Ce rost are acest phallus? 


PERSISTENȚE PĂGÂNEŞTI ÎN DATINELE NOASTRE 99 


Ce reprezintă el? 

De când datează acest obicei? 

La aceste întrebări nu se poate obține nici un răspuns altul, 
decât stereotipul: « Așa am apucat dela părinți ». 


II 


In satul Cotnari, vestita podgorie a Moldovei, o parte din 
populaţie ţine de religia catolică. 

Legenda spune că Ștefan cel Mare a adus viță de vie ungu- 
rească dela Tokai și a plantat-o la Cotnari; că, odată cu vița, 
au venit şi podgoreni unguri, care cunoșteau rostul culturii viței, 
şi aceştia ar fi fost primii locuitori catolici ai Cotnarilor, care, cu 
trecerea vremii, stau înmulțit. 

Realitatea pare să fie însă alta, deoarece, încă înainte de a se 
urca Ștefan Vodă pe tronul Moldovei, Cotnarii erau târg, și docun 
mentele de pe atunci vorbesc și de viile din jurul acesței localităţi. 

Catolicii din Cotnari au avut o măreață biserică de piatră, 
astăzi ruinată, care se crede că ar fi fost fundată în timpul domniei 
lui Eraclide Despot (1561m-1563), când s'ar fi întemeiat și o 
Universitate. Alături cu biserica ruinată, arsă în 1873, s'a construit 
alta, foarte modestă, în care se face astăzi slujba. 

Poporenii aceștia de origine Unguri, în număr de 40 familii, 
nu vorbesc altă limbă decât cea românească, nu se deosebesc 
prin port de ortodocşi, au aceleași datini ca ei şi nu sunt tocmai 
conștienți de temeinicia religiei lor catolice. 

Am stat de vorbă cu vreo câțiva dintre catolicii aceştia și i-am 
întrebat pentru ce se țin ei de credința catolică; le-am cerut să 
mă lămurească şi pe mine, ce deosebire este între religia lor şi 
cea ortodocsă, a celorlalți locuitori din sat. 

N'au știut să-mi răspundă, și când lesam spus: 

— Atunci pentru ce sunteți catolici și nu sunteţi ortodocși?, 
mi-au răspuns veșnicul: 

—r Aşa am apucat dela părinți. 

Catolicii din Cotnari formează o populaţie ce ocupă o anumită 
regiune, aceea pe care a fost așezat vechiul oraș Cotnari, în partea 
de jos a satului; ortodocșii locuesc regiunea mai ridicată, fără să 


7. 


100 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


fie nici un semn vădit de demarcaţie între aceste două populații, 
străine una de alta, prin originea etnică. 

Dovada acestei deosebiri de origine etnică o face şi un fapt 
rămas neobservat de acei care au avut prilejul să treacă prin această 
localitate, cu vreo câteva decenii în urmă. 

Inainte de război, casele mai tuturor locuitorilor din regiunea 
ortodoxă a satuluj aveau, la poartă, câte doi stâlpi de lemn de 
stejar, frumos ciopliți și ornamentaţi cu câte un balaur, sculptat în 
relief. Balaurii aceștia erau uneori vopsiți în negru și cu limba roșie, 

Stâlpii cu balauri erau un lux costisitor; fiecare stâlp se plătea 
cu câte douăzeci de lei, sumă considerabilă, pentru vremile acelea 
şi, mai ales, pentru un sătean. 

Astăzi, când lemnul de stejar se plătește cu kilogramul, şi se 
accentuează tendința de a se părăsi datinele strămoșești, stâlpii 
cu balauri sunt înlocuiţi prin simple bucăţi de lemn, ca şi în oricare 
alt sat, și abia doi gospodari, Gh. Savin și Ion Toma, mai au la 
porţile lor stâlpi cu balauri, probabil rămășițe din alte vremuri. 

Ar fi zadarnic să cercetezi ce-i îndemna pe sătenii din Cotnari, 
să-și ornamenteze stâlpii porților cu balaurii aceștia, spaima 
copiilor. Astăzi, ca și înainte de război, la întrebarea aceasta se dă 
același răspuns: 

wa Așa am apucat dela părinți. 

Catolicii din Cotnari n'au cunoscut și n'au practicat acest 
obicei, și cu drept cuvânt. 

Ungurii din Cotnari sunt urmașii unor colonişti stabiliți, în 
părțile acelea, înainte de întemeierea 'Țării Moldovei, prin 
veacul al XIII-lea. Ej trebue să fi adus vița de vie. 

Ar fi greu de admis că acești Ungurj s'au așezat într'o locali- 
tate nelocuită; Moldova nu era doar o ţară pustie, pe vremurile 
acelea, şi Cotnarii, fiind încercuiți, pe atunci, de codri bătrâni, 
constituiau un adăpost împotriva invaziilor hoardelor barbare şi 
întruneau deci condiţiile cerute pentru întemeierea unei aşezări 
omeneşti. 

In Cotnari, Ungurji au găsit o populaţie stabilită mai de multă 
vreme, trăind o altă viață, cu alte datini, şi care, față de (Ungurii 
veniți mai pe urmă, poate să fie numită populație autohtonă. 

Cine puteau să fie vechii locuitori aj Cotnarilor, pe care Yn- 
gurii j-au găsit băștinași aj localităţii? 


PERSISTENȚE PĂGÂNEŞTI ÎN DATINELE NOASTRE 101 


Cred că răspunsul îl aflăm în întrebuințarea, până în zilele 
noastre, a stâlpilor de poartă cu balaurii sculptați. 

Steagul național al Dacilor, era un balaur. Intre balaurul dac 
de pe columna lui Traian şi balaurul de pe stâlpii porţilor din 
Cotnari, este o asemănare uimitoare. 

Cotnărenii băștinași erau urmașii unor Daci creştinizați la 
venirea lor în contact cu Ungurii, dar care păstraseră, ca dovadă 
inconștientă a originii lor, amintirea balaurului, pe care neavând 
rostul de a-l purta în vârful unui băț, ca steag, îl sculptau pe 
stâlpi de lemn. 

S'ar putea presupune că, la început, balaurul dac a jucat rolul 
unui zeu, pe care-l adora poporul, iar Cotnărenii, sub influența 
religiei creştine, l-au detronat de pe vatră şi l-au așezat la poartă, 
cum s'a întâmplat în Occident unde phallusul, izgonit din biserică, 
s'a adăpostit la colțuri de stradă. 

Ungurii din Cotnari, care nu pot revendica nici un fel de afini- 
tate cu Dacii, n'au datina balaurului pe stâlpii dela porțile lor, 
pe când ceilalți locuitori ai satului, fie că au descălicat și ei în 
Cotnari de prin Ardeal, fie că sunt indigeni din codrii Moldovei, 
îşi dovedesc originea lor etnică prin menţinerea balaurului, despre 
al cărui rost sunt astăzi cu totul inconștienţi. 


III 


In satul Rădășăni, în imediată apropiere de orașul Folticeni, 
este o veche biserică de lemn, despre care tradiția spune că ar fi 
durată pe temelia făcută de Domnitorul Ștefan Tomşa, care ar fi 
învăţat carte la şcoala din acest sat. 

Legenda că Ștefan Tomşa a pus temelia bisericii din Rădăşăni 
nu este recentă; un document din 1733 o menționează. 

Documentul acesta, interesant pentru chestiunea ce atingem, 
cuprinde următoarele: 

« Milostive şi luminate Doamne, să fie Măria Ta sănătos întru 
« mulţi ani cu fericire în luminat scaunul Măriei Tale. 

«Cu pre plecata scrisoare noastră facem ştire Măriei Tale că 
«viind Svinţia Sa Ghedeoan egumen de Slatină cu luminata carte 
« Mării Tale, ca să mergem să hotărîm o bucată de loc ce au avut 


102 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


« danie și miluire de (la) răpăusatul Măria Sa Ştefan Tomșe Voevod, 
«den locul domnesc a tărgului Băi. Care noi după luminată po- 
«ronca Mării Tale am strâns mazili și oameni bătrâni de pe îm- 
«pregiur, chemând față şi pe tărgoveţii den Baia, și mergănd 
«acolo şi scoțind Svinţia Sa egumenul de Slatină patru oameni 
«bătrăni den sat den Rădășen, anume Grigorie a lui Andron, şi 
« Gavril Tăpălăge, și Grigorie Pletosul și Ioină Perjiul, și mergănd 
«de unde să începe capul hotarului acei bucăţi de loc ce este 
«dată şi miluirea de răpăusatul Domn Ștefan 'Tomşe . Voevod 
« svintii mănăstiri Slatini, lipită de moșie Rădâșenilor acea bucată 
«de loc, făcând Măria Sa și biserică în sat în Rădâșăni. . .». 

Hotarul acestei bucăți de loc domnesc, într'o parte: «din 
puţul lui Giurgiuman se întoarce hotarul spre miazănoapte și 
apucă drumul cel mare în sus pe deasupra Rădășânilor ». 

« Drumul cel mare », este calea mare, cum se numește și astăzi 
vechiul drum care, plecând din Suceava spre Baia, trecea prin 
Litenii Bucovinei, urca în Horodniceni, cobora în Rotopănești, 
satul lui Rotompan și apoi, pe deasupra Rădășănilor, cobora în Baia. 

In Rădășăni circulă mai multe variante ale legendei că Tomşa 
ar fi pus temelia bisericii. 

Se spune că Ștefan Tomşa se lupta cu Polonii, a cărora oaste 
era mai numeroasă. Ca să poată învinge, Tomşa se roagă Sfântului 
Mercurie ca să-l ajute, și după biruință a pus temelia bisericii 
din Rădășăni, pe care avea de gând să o facă din piatră. 

Se mai spune că Ștefan Tomşa era fugărit de păgâni, și ajungând 
în Rădășăni, s'a ascuns sub o tufă de soc, unde s'a rugat Sfântului 
Mercurie să fie scăpat de primejdie. Scăpând, a pus de s'a zidit 
temelia, pe locul unde era tufa de soc, a bisericii pe care s'o închine 
sfântului care l-a ajutat să scape de vrăjmași. 

Sunt legende care cuprind un sâmbure de adevăr; aceasta, 
însă pare a fi o simplă invenţie. 

Să fi învăţat Ștefan Tomşa carte la o școală din Rădășăni?' 

Ca să fi fost, în satul acesta, ascuns într'o pădure, o școală în 
care să poată învăța carte un viitor domnitor, este o ipoteză lipsită 
de orice temei. 

Situat la o margine a drumului dintre Suceava și Baia, înfundat 
într'o văgăună, satul Rădășăni nu avea importanță strategică şi 
nici nu prezenta vre-un interes, din alt punct de vedere, pentru ca 


PERSISTENȚE PĂGÂNEŞTI ÎN DATINELE NOASTRE 193 


să fi fost în el o școală în care să se fi predat cursuri trecând peste 
limita cunoștințelor unui dascăl de sat, învățătorii noştri până 
acum câteva decenii în urmă. 

Dacă Ștefan Tomşa a trebuit să înveţe carte în afară de casa 
părintească, nu ne arată rațiunea pentru ce s'ar fi ales un sat ca 
Rădășănii, când, la o depărtare de fugă de cal, era orașul Baia, 
o coionie săsească puternică, unde de sigur că erau școli în care 
se putea căpăta o cultură superioară. 

Cine cunoaște localitatea, nu poate admite că Tomșa, fugărit 
de niște păgâni, s'ar fi adăpostit sub un soc din Rădășăni. 

Dacă era fugărit și s'a îndrumat către Rădășăni, însemnează 
că intenţiona să ajungă la Baia, unde era cetate, ceea ce ar fi absurd 
de admis, deoarece târgoveţii sași din Baia erau catolici, împotriva 
cărora lupta Tomșa, căci nu poate să fie vorba decât despre Tomşa 
IX din a doua lui domnie, care a durat vreo două luni, și n'a avut 
timp să zidească biserica ale cărei temelii le pusese. 

Acest Tomşa n’a purtat nici un război cu Polonii, şi nici nu se 
pomenește despre vre-o fugă a lui din fața unui duşman care Isar 
fi urmărit. 

Isprava lui Tomşa, care Isa adus pentru scurt timp a doua oară 
pe tronul Moldovei, a fost uciderea lui Despot Vodă. Aceasta ar 
putea să fie victoria lui, pentru care ar fi ridicat un altar spre a 
mulțumi Domnului. Evenimentul acesta s'a întâmplat în ziua de 
5 Noemvrie 1563, vreme când nu se poate pune temelia unei clăz 
diri, în partea aceasta a ţării, unde iarna este așa de timpurie. 

Numai coincidența că, în cursul lunii Noemvrie, se sărbător 
reşte Sf. Mercurie, nu ar putea să fie un indiciu că legenda ar 
putea cuprinde și un sâmbure de adevăr, deoarece, peste două zile 
dela uciderea lui Despot Vodă, la 8 Noemvrie, este sărbătoarea 
Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, sfinți cu o suprafață mai mare 
decât Sf. Mercurie, și un bun creștin, cum se arată să fi fost Ştefan 
Tomșa, nu putea să ofenseze pe acești sfinți, neînchinânduale 
lor biserica. 

Când, pentru explicarea unui aceluiași lucru, sunt legende 
care se exclud una pe alta, aceasta este un indiciu că legenda nu 
are ca fundament un fapt istoric cert. 

In Rădășăni este o altă legendă, cu privire la întemeierea 
bisericii, care exclude povestea cu Ștefan Tomşa. 


104 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Se povesteşte că, într'o vreme, fiind o boală grea în Moldova, 
locuitorii din Rădășăni s'au rugat Sfântului Mercurie să mijlocească 
pe |ângă Dumnezeu ca să izbăvească lumea de boală, şi fiindcă 
ruga lor le-a fost primită, au ridicat biserica în cinstea şi pentru 
pomenirea Sfântului Mercurie. 

Această legendă este și mai puţin întemeiată pe un fapt necon- 
testat. 

In practica noastră religioasă, poporul are anumiţi sfinţi, a 
cărora intervenţie pe lângă Dumnezeu o solicită pentru a-i izbăvi 
de anumite boale, de anumite calamităţi ce se abat asupra |ui. 
Pe acești sfinți îi roagă poporul și, ca să obţie intervenţia lor, le 
oferă ofrande și se obligă să îndeplinească fapte creștinești anume 
determinate. Sfinţilor intervenienţi li se aprind |[umânări, li se 
făgădueşte un număr de zile de post, se plătesc pentru ei să- 
rindare, etc. 

Așa, păzitor a] copiilor de boale şi accidente, este Sf. 
Stelian. In multe case, înaintea icoanei acestui sfânt arde candela 
zi şi noapte. Sf. Spiridon vindecă boalele; de aceea şi biserica 
ocrotitoare a spitalului din Iaşi are hramul Sf. Spiridon. Sfinţii 
Cosma şi Damian, care au fost doftori şi umblau prin lume vin- 
decând pe bolnavi, sunt invocaţi în acest scop. Dintre «sfinţii 
mărunți », poporul se închină Sfântului Timotei, care apără de 
«cele rele»; Sf. Vartolomei și Sf. Elisei apără de furtuni și de 
grindină; Sf. Onofrei aduce belşug [a câmp, etc. 

In descântece,. care fac parte integrantă din viața poporului 
nostru, sunt invocaţi diferiți sfinți, și însăşi Maica Domnului, 
care vindecă și ea singură, recurge la ajutorul sfinților pentru a 
vindeca diferite boale. Maica Domnului cheamă pe Sf. Gheorghe 
să plesnească din bici, ca să ajunge moroii, după cum şi Sf. Ioan 
vine în ajutorul Maicii Domnului. Sf. Petru, Sf. Pavel, Sf. Dumitru, 
Sf. Neculai, cei doisprezece apostoli, sunt invocaţi în descântece. 
Nicăieri nu este pomenit Sf. Mercurie cu atributul de vindecător 
de boli; atunci rămâne inexplicabil faptul că numai în Rădăşăni 
oamenii au ridicat o biserică în cinstea Sfântului Mercurie, căruia 
nimeni nu era îndreptăţit să i se roage ca să-i scape de molima 
ce se zice că se abătuse asupra satului. 

Sf. Mercurie nu este indicat pentru a se recurge la protecția 
lui în contra epidemiilor. 


PERSISTENȚE PĂGÂNEŞTI ÎN DATINELE NOASTRE 105 


Despre Sf. Mercurie se spune că era fiul lui Gordian, de 
neam scit, şi că a fost ostaș roman sub Decie. In luptele Romanilor 
cu barbarii, Mercurie a ucis pe o căpetenie a Goţilor, care au fost 
alungați peste Dunăre. Ca răsplată, Decie l-a pus mai mare peste 
oştile din Dacia. Din Panonia a bătut din nou pe Goţi, despresurând 
Nicopolea. 

Mercurie avea un dușman, pe Caton, favoritul lui Decie, care 
l-a pârît că-i creştin. Decie l-a pus la cazne, și apoi l-a trimes la 
Caesarea Capadociei, unde i s'a tăiat capul, în ziua de 24 Noemvirie, 
anul 251 după Christos 1). 

In cartea bisericească numită «Prolog», se istorisește astfel 
viața Sfântului Mercurie: 

«Acesta au fost pe vremile împăraților Dechie și Valerian, 
«în anii două sute cincizeci și cinci, trăgându-se cu neamul dela 
« Răsărit. Și numărat fiind în polcul ce se numea a Martusiilor, 
« fiind fiu oarecărui « skith » ce se numea Gordian. Deci fiindcă 
« odată au făcut biruință asupra varvarilor, căci i s'au arătat înaintea 
«lui Ingerul Domnului, şi i-au însuflat în inima lui îndrăzneală 
« şi bărbăţie. Pentru aceasta s'au suit la vredniciea Arhistratigului, 
«adică s'au făcut Voevod. Deci acesta pentru mărturisirea lui 
« Hristos, au stătut înaintea lui Dechie și legându-l la patru pari, 
«i-au tăiat trupul cu cuţitele. După aceea l-au întins deasupra pe 
« foc, pre carele l-au stâns cu păraele sângiurilor sale. Apoi l-au 
« bătut, și l-au spânzurat cu capul în gios, legându-i o piatră grea 
«de grumazi. După aceea l-au bătut cu bice de ştreang ce era 
« arămite, iară la cea de apoi aducându-l la Kesariea Kappadokiei, 
«i-au tăiat capul. Și așa au luat pururea pomenitul cununa muce- 
« niei. Deci era sfântul, când au mărturisit pe Hristos, de douăzeci 
«şi cinci de ani. Mare la trup, frumos la față, galbăn la păr, pre 
«carele îl împodobea şi fireasca rumeneală, ce strălucea în faţa 
«lui». 

Aceasta este legenda, pe care însă documente istorice nu o 
confirmă. Descoperiri recente constată existența unui martir din 
Dobrogea, încât nu ar fi cu neputinţă ca și legenda lui Mercurie 
să cuprindă un sâmbure de adevăr, după cum crede Părintele 





1) Gherasim Timuș, Dicționar hagiografic ; I. Gorjian, în Almanah român 
pe 1866, 


196 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Nicolae Popescu, profesor de Istoria Bisericii Române la Facul- 
tatea de Teologie din București. 

Oricum ar fi, întemeiată pe un fapt istoric cert, sau neînte- 
meiată, legenda Sf. Mercurie este acceptată de biserică, și Sf. 
Mercurie figurează în galeria sfinţilor prăznuiţi, în cărțile noastre 
bisericeşti. 

Sf. Mercurie însă apare cu caracterul unui ostaş, al unui răz- 
boinic, a cărui viață s'a petrecut ucigând oameni, nu cruţându-le 
zilele, vindecându-le boalele. 

Sf. Mercurie nu era indicat să i se înalțe rugi pentru a scăpa 
satul Rădășăni de molima care-l cuprinsese; Dumnezeu nu era să 
alunge boala cu ascuțișul sabiei, dând putere Sfântului Mercurie, 
ostaş încercat, să facă operația aceasta. Un alt sfânt putea să fie 
indicat pentru acest scop. 

Legenda aceasta nu poate să fie primită pentru a explica ori- 
ginea hramului dat bisericii din Rădășăni. 

Este însă o altă explicație: Sf. Mercurie, pe care-l prăz- 
nuesc sătenii din Rădăşăni, nu este sfântul creştinesc, sărbătorit 
de biserica noastră în cursul lunei Noemvrie. 

Dar mai întâi o parenteză. 

In unele cărți cu cuprins religios, de pildă în volumașul « Patru 
conferințe religioase, ţinute la Societatea femeilor române», de 
Arhiereul Nifon N. Ploeșteanu, p. 114 (Bucureşti, 1905), şi prin 
unele calendare, se menționează că biserica noastră prăznueşte po- 
menirea Sf. Mercurie în ziua de 25 Noemvrie, odată cu a Sfintei 
Muceniţe Ecaterina. In cărţile bisericești însă, şi în realitate, Sf. 

ercurie se serbează în ziņa de 24 Noemvrie. Așa am citit în 
« Mineiul lunii lui Noemvrie), tipărit în Sfântă Mânăstire 
Neamţul la 1832, de Shimonahul Isaia tipograful şi de Ieromo- 
nahul Inokentie, şi numai în această zi se face, în bisericile din 
Moldova cel puţin slujba pentru acest Sfânt. 

In Rădăşăni însă, Sf. Mercurie (cu accentul pe silaba penultimă), 
este sărbătorit Miercuri după Paşti, în orice lună ar cădea Paştele 
şi deci şi Miercurea luminată. 

După canoane, nu este îngăduit să se citească în biserică 
rugăciunile pentru pomenirea unui sfânt, decât în ziua când i se 
prăznuește numele, şi la data fixată în Mineele respective. In 
săptămâna luminată, adică din Dumineca Paștelor până la Dumi- 


PERSISTENŢE PĂGÂNEŞTI ÎN DATINELE NOASTRE 107 


neca Tomei, se citesc numai rugăciunile anume indicate, cu pri- 
vire la Invierea Domnului, fără a se putea face slujbă pentru pro- 
slăvirea unui sfânt, fixată pentru o altă zi anumită, afară de cazul 
când Sfântul Gheorghe, de pildă, cade în săptămâna luminată. 

In ziua de Miercuri după Paști, canonicește, nu se poate 
prăznui Sf. Mercurie. 

Ar fi o impietate ca, odată cu cântările de veselie pentru In- 
vierea lui Christos, cântări în care răsună bunătatea, dragostea de 
oameni, pentru care el s'a răstignit, să se audă glas de preot care 
să preamărească vitejia ostăşească prin uciderea de oameni. 

Printre stihirile Sfântului Mucenic Mercurie, sunt şi acestea: 

«Cu apărarea Duhului, biruind pre înpotrivnicul, purtăto- 
« riule de chinuri Mercurie, ca un ostaș nebiruit cu arma Cre- 
« dinţii, ai tăiat multe mii de Ethiopi înțelegători, și sâvârșindu-ți 
«mevoința dupre lege, te-ai încununat cu toţi pătimitorii, mare 
« Mucenice prea fericite ». 

In ţara noastră mai sunt biserici cu hramul Sf. Mercurie, 
şi în toate el este prăznuit în ziua de 24 Noemvrie. Cum sar ex- 
plica faptul că numai în Rădășăni este sărbătorit în ziua de Miercuri 
după Paști? 

Locuitorii satului Rădășăni nu pot să fie confundați cu 
populaţia satelor vecine şi nici cu locuitorii altor sate din 
Moldova. 

Deși, dela înființarea orașului Folticeni, prin 1786, Rădășănenii 
au trebuit să sufere influența unei populaţii străine de firea 
lor, cu care au fost nevoiţi să vie în contact, totuși ei şi-au 
păstrat trăsăturile caracteristice prin care-și dezvălue taina unei 
origini etnice cu totul distincte. 

Satul Rădășăni nu are asemănare cu nici unul altul. 

Casele și curțile lor sunt de o curățenie exemplară; alcătuirea 
gospodăriilor lor poate să servească drept pildă. Vacile lor sunt de 
rasă nobilă; boi, aproape nu au, în schimb cei mai frumoși cai 
de rasă în Rădășăni se găsesc. 

Sănătoși, totdeauna curat îmbrăcați, fără haine peticite şi nicio- 
dată adormiţi de beție pe marginile drumurilor, pe Rădășăneni 
îi distingi cu uşurinţă întrun potop de oameni, după port şi după 
chipul lor. Costumul lor e sobru, fără excese de lux, de înflorituri 
care bat la ochi. 


108 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Deşi sat aşa de vechi, cu populație numeroasă, nu-și aduce 
nimeni aminte de vre-o crimă săvârșită de un Rădășănean, ori de 
o tâlhărie sau un furt întâmplate în acest sat, 

Oamenii aceştia sunt de o moralitate clasică. 

Buni cultivatori de pământ, dar mai presus de toate sunt în- 
zestrați cu un spirit comercial de care sunt cu desăvârșire lipsiți 
toţi locuitorii Moldovei. 

Piaţa orașului Folticeni este alimentată cu articole de ale 
mâncării, de Rădăşăneni. Nu este zi, în cursul anului întreg, în 
care femeia din Rădășăni să nu aibă ceva de adus în târg pentru 
vânzare: legume, lăptărie, pasări, ouă, fructe, semințe, flori, etc. 

Rădășăneanul este mare negustor de fructe. Merele din live- 
zile lor și acele pe care le cumpără, toamna, de oriunde găsesc, 
din satele vecine, din judeţele limitrofe, iar dela un țimp din 
Basarabia și Maramureș, sunt aduse în beciurile lor din Rădășăni, 
înmagazinate, selecționate și apoi, la timpul oportun, exportate 
pretutindeni. Cu căruțele lor solide, ei duc fructele de vânzare 
în toate părţile, ajungând până la Galaţi şi mai departe. 

Fără negustorie, un Rădășănean parcă nu concepe viața. 

Prin aceste manifestări ale ființei lor, locuitorii din Rădăşăni 
fac dovada evidentă că neamul lor se trage din altă seminţie decât 
a celorlalți Moldoveni. 

Originea lor etnică este o problemă încă nestudiată. 

Singura ipoteză posibilă este că sătenii din Rădășăni sunt o 
colonie de Saşi, descălecați prin meleagurile acestea cam pe 
aceeași vreme cu acei care au întemeiat, în vecinătate, orașul Baia 
şi satul alăturat, care poartă şi azi numele de Sasca. 

Timpul când s'a întâmplat aceasta, nu se poate preciza. Cel 
mai vechi document cunoscut până astăzi, care menţionează 
satul Rădășăni, este acel dela Alexandru Voevod, din 1424 Fe- 
bruarie 16, prin care dăruește popii Iuga și fratelui său, Nan, 
satul Buciumeni, lângă Baia, al cărui hotar era «până în părăul 
ce merge la Rădășăni» 1). 

Cine era pe atunci în Rădășăni, nu se spune în acest document, 
și nici în acel din 1434 Aprilie 24, prin care Ștefan Voevod dă- 


1) Mihai Costăchescu, Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, 
I, p. 386. 


PERSISTENȚE PĂGÂNEŞTI ÎN DATINELE NOASTRE 109 


ruește aceluiași popa Iuga, satul Rădășăni, «mai sus de Buciu- 
meni > 1). 

Saşii veniţi în Rădăşăni, chiar dacă erau creştinizaţi, puteau 
să fi păstrat, în calitatea lor de negustori, reminiscenţe despre 
cultul zeului Mercurius, pe care-l vor fi adorat în vechime. 

Mercurius, numele latinesc al zeului grecesc Hermes, era zeul 
comerțului. 

Este adevărat că Saşii de astăzi nu au, în Calendarul lor, un 
sfânt Mercur; aceasta însă nu exclude posibilitatea ca, pe vremea 
venirii Sașşilor în Rădășăni, ei să fi avut încă un rudiment de 
cult pentru acest zeu păgân, nerecunoscut de biserică, după cum 
în Occidentul mai civilizat se tolera, chiar în templele catolice, 
cultul phallusului. 

Veniţi în Rădășăni, au aflat despre existenţa, în biserica Răsă- 
ritului, a unui sfânt Mercurie, pe câre puteau să-l identifice cu 
Mercurius al lor, dar nu puteau să-l serheze la aceeași dată cu 
ortodocşii, şi profitând de asemănarea cuvântului cu numele 
zilei Miercuri, au ales această zi pentru serbarea zeului lor, şi 
dintre toate Miercurile de peste an, pe acea din săptămâna Paștelor; 
şi când, neasemuita putere de asimilare a poporului nostru i-a 
convertit la ortodocsism, după cum i-a convertit și pe Sașii din Baia 
şi din Sasca, acei din Rădășăni au identificat și ei pe zeul Mer- 
curius al păgânilor, în sfântul Mercurie al creştinilor ortodocși, 
dar au menținut hramul bisericii ce vor fi construit încă dela 
descălicarea lor, tot în ziua de Miercuri după Paști, datină care 
s'a păstrat până în zilele noastre. 

Pentru explicarea strămutării hramului Sf. Mercurie, din ziua 
de 24 Noemvrie, în Miercurea de după Paști, s'a inventat fecent 
o altă legendă, din Rădășăni, de către cărturarii satului. 

Se zice că preoţii bisericii, care erau în număr de șapte, aveau 
obiceiul, ca împreună cu epitropii, în serbările Sfintei Invieri, să 
ducă « plocon » protopopului, un coș cu ouă roșii şi pască, iar după 
trecere de câtăva vreme, darul acesta se schimbase într'un curcan. 
La înapoiere în sat, preoţii și epitropjj se opreau la biserică și 
|uau o gustare, în cinstea Sfintei Invieri și a Sfântului Mercurie. 


1) Idem, p. 386. 


110 REVISTA FUNDAȚHLOR REGALE 


Mai trecând timpul, au hotărît ca această cinstire să se facă Miercuri 
după Paști, când să fie şi hramul bisericii. 

Legenda e copilărească. 

Inainte de răpirea Bucovinei, capitala judeţului Suceava 
întregit era în orașul Suceava. Ar fi greu de admis că tocmai în 
timpul sărbătorilor Paștelor, preoții să părăsească biserica, pentru 
a călători până la Suceava, ca să ducă protopopului un curcan. 
Obiceiul acesta nu e menţionat pe la bisericile din alte sate, din 
jurul Rădăşănilor, obicei care s'ar fi menţinut, dacă nu până 
astăzi, cel puţin până acum câteva decenii în urmă, de pe când 
mai trăiesc oameni care să-şi amintească despre aceasta. 

Nu se poate admite ca, de dragul unei gustări, chiar de friptură 
de curcan, pe care o obișnuiau cei câţiva preoți şi epitropi ai 
bisericii, să consimtă un sat întreg la schimbarea datei hramului 
bisericii, ceea ce ar fi trebuit să se facă numai cu învoirea celor 
mai mari în ierarhia bisericească. 

Simţindu-se că explicaţia aceasta nu poate să reziste, s'a căutat 
o alta, tot așa de puțin admisibilă. 

Sărbătorirea Sf. Mercurie în a patra zi de Paști a fost hotărită 
de locuitori, fiindcă ziua de 24 Noemvrie este în vreme de ploi 
şi în post. 

Explicare și mai copilărească. 

Dacă ploile ar fi o pricină care să oprească pe creștini de a-și 
alege patroni ai bisericilor numai pe sfinţii care se prăznuesc 
în lunile de vară, toate bisericile ar trebui să aibă hram numai 
la Sf. Constantin, la Sf. Petru și la Sf. Ilie. 

Consideraţia postului nu ar fi putut să determine pe Rădășă- 
neni să-și schimbe data prăznuirii hramului. Biserica din Mănăstirea 
Slatina are hramul Schimbarea la față, la 6 August, tocmai în 
postul Sfintei Marii, și Slatina este mănăstirea apropiată care 
are strânse legături cu Rădășănii. 

Toate legendele acestea neputând să aibă nici o explicare logică, 
rămâne ca singură ipoteză mai aproape de adevăr, că Sf. Mercurie 
al Rădăşănilor este identificarea, în sfânt creştin, a zeului Mer- 
curius, identificare ajutată de asemănarea acestor două nume, 
după cum Sf. Ilie al creștinilor este o identificare a zeului păgânesc 
Ilios, înlesnită sau provocată prin aceeași asemănare de nume. 

ARTUR GOROVEI 


ANTOINE MEILLET 


In ziua de 21 Septemvrie 1936 s'a stins la Chateumeillant 
(d. Cher), înainte de a fi împlinit vârsta de 7o de ani, Antoine 
Meillet, născut la Moulins (d. Allier) în 1866, director de Studii 
la Școala de Inalte Studii din Paris, profesor la Collège de France 
şi membru al Institutului Franţei. Fusese lovit de paralizie cu 
câțiva ani în urmă. Dar inteligența îi rămăsese întreagă; nemai 
putând citi, punea să i se facă lectura lucrărilor noi şi dicta 
note scurte sau dări de seamă. 

Meillet a fost cel mai mare lingvist al timpurilor noastre. 
Mintea lui genială stăpânea toate domeniile, cu o egală compe- 
tență. Reprezentant prin excelenţă al celei mai înalte intelectuan 
lități franceze, el era produsul unei lungi serii de rafinări și cri- 
stalizări. Filiaţiunea familiei sale, cu vechi origini rurale, poate 
fi urmărită până în evul mediu chiar în regiunea Chateaumeila 
lant, unde savantul avea sănși fixeze mai târziu reşedinţa de vară. 

Cine la auzit vorbind pe Meillet, știe ce înseamnă sobrietatea 
în expresie, unită cu eleganța și preciziunea. Lecţiile sale erau 
un model de elocuțiune. El vorbea o limbă fără accent local, 
ieșită din temporal și parcă anume făcută pentru exprimarea 
gândirii abstracte. 

Darurilor sale naturale și aplecării firești pentru studiile de 
lingvistică li s'au adăogat influența mediului și aporturile muncii 
personale. 

Avea un trup firav. Faţa îi era slabă, osoasă; ochii mari, negri, 
adânci, arşi de lecturi, cu privirea interiorizată, aveau, sub stis 
clele ochelarilor, o căutătură așa de stranie, încremeniţi într'o 
atitudine de profundă și perpetuă meditare, încât cine ina văzut 
o singură dată nui va uita deapururi. 


112 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Fluxul vital, resortul intim care anima această ființă extra- 
ordinară, îi conferea mișcări repezi şi tinerești, care contrastau 
cu vârsta-i aparent înaintată. 

Era un mare amator de plimbări pe jos. Când se afla la țară, 
percurgea până la 40 de km. pe zi și era gata să continue, a doua 
zi, mânat de acel neistovit elan vital. 

A fost întotdeauna un mare cititor. Se spune că, în anii de 
pregătire, se scula în zori și îşi începea lecturile cu Voltaire și 
J. J. Rousseau, pentru a-și cultiva stilul. 

Nu i se poate aplica formula « le genie est une longue patience », 
dar un stil ca al său, sobru, elegant, precis, și o frază stăpânită, 
care spune întotdeauna exact ce vrea să spuie, nu se pot căpăta 
decât în urma unui lung exerciţiu și în virtutea unui comerț 
îndelungat cu marii autori. 

A studiat la Paris. Din toți profesorii pe care i-a avut, și-a 
recunoscut întotdeauna numai pe unul singur, care a exercitat o 
influență decizivă asupra formării sale: Ferdinand de Saussure 
(1857—1913). 

Despre influența lui de Saussure, Meillet s'a exprimat în mai 
multe rânduri, şi voi reproduce numaidecât trei pasaje ca- 
racteristice. 

Când, în 1880, F. de Saussure se fixează la Paris, exista în 
Franţa o bună școală de linguistică, dar ea nu avea forța, ve- 
chimea și strălucirea școalei germane. Reprezentanţii cei mai de 
seamă ai școalei lingvistice franceze erau Michel Bréal, Louis 
Havet, James Darmesteter și A. Bergaigne. 

F. de Saussure a fost un lingvist de geniu: dar Memoriul 
apărut în Decemvrie 1878 este de fapt singura carte publicată 
de dânsul (scrierile sale au fost reunite și publicate mai târziu, 
de elevi: Recueil des publications scientifiques de Ferdinand de 
Saussure, Heidelberg, Winter, 1922; Cours de linguistique générale, 
publ. de Ch. Bally şi A. Sechehaye, ed. 1, Paris, Payot, 1916). 
Invăţământul lui de Saussure este deci exclusiv oral. Persona- 
litate excepțională, el a marcat adânc cu pecetea sa pe toţi elevii săi. 

F. de Saussure s'a născut în 1857, dintr'o familie de nobili 
Francezi stabiliți la Geneva în secolul al XVIII-lea, din cauza 
persecuțiilor religioase. Bunicul său după tată a fost un celebru 
naturalist. Studiază la Leipzig, între 1876 și 1878, unde pro- 


ANTOINE MEILLET 113 


fesau atunci Curtius, Leskien, Brugmann, Osthoff, Huibschmann 
și Braune, personalităţi ilustre ce dădeau un mare prestigiu școalei 
lingvistice germane. Memoriul (Mémoire sur le système primitif 
des voyelles dans les langues indo-européennes), scris la vârsta de 
21 de ani, presupune o lungă pregătire şi lecturi imense; tânărul 
autor expune într'însul principiul alternanțelor vocalice în indo- 
europeeana comună; o singură şi aceeaşi vocală are când o formă 
(e), când alta (0), sau dispare cu totul (zero), după împrejurări; 
vocalele î şi u nu sunt vocale propriu zise, ci formele vocalice 
ale consoanelor y și w, astfel precum există forme vocalice ale 
consoanelor (numite «sonante ») l, r, m şi n. In felul acesta, vo- 
calismul indo-europeean era prezentat de autor ca un sistem cu 
alternanţe regulate, unde totul devenea explicit. Memoriul cla- 
sează dintr'o dată pe F. de Saussure printre maeştrii lingvisticei 
indo-europeene. 

La Paris, de Saussure profesează la Școala de Inalte Studii, 
dela 1881 la 1889 și dela 1890 la 1891. In acest așezământ de 
înaltă cultură unic în felul său, elevul, indiferent de vârstă, ti- 
tluri și naționalitate, poate intra în contact direct cu profesorul 
(directeur d’études) şi colabora chiar la opera ştiinţifică. Aci, de 
Saussure formează o serie de elevi, care erau să devie maeștri 
ai lingvisticei de astăzi: A. Meillet, L. Duvau, G. Mohl, M. 
Grammont, P. Boyer. Trecut la Universitatea din Geneva, în 
anul 1891, ca profesor de sanskrită și de gramatică comparată, 
iar pe urmă, de lingvistică generală, are aci ca elevi pe d-nii 
Ch. Bally şi Alb. Sechehaye care, mai târziu, vor publica cursul 
său de lingvistică generală ținut în anii 1906—1911. 

Nimeni mai mult ca Meillet nu a știut să redea în fraze la- 
pidare, cu o emoție stăpânită, farmecul acestei remarcabile per- 
sonalităţi : 


«F. de Saussure era un profesor în adevăratul înțeles al cu- 
vântului: pentru ca să fii profesor, nu este suficient să expui pe 
de rost, în fața auditorilor, știința unui manual corect și la curent; 
ci trebue să ai o doctrină și o metodă proprie şi să predai ştiinţa 
cu un accent personal. Informaţiile speciale pe care studentul le 
primea dela F. de Saussure aveau o valoare generală; ele îl pre- 
găteau pentru munca ştiinţifică şi îi formau mintea; formulele 


8 


114 


REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


şi definițiile sale se fixau în memorie ca niște călăuze şi modele 
de urmat. El făcea pe elevi să iubească şi să simtă știința pe care 
o profesa; cugetarea sa de poet dădea adeseori expunerii sale o 
formă figurată, pe care nu o puteai uita. In dosul amănuntului 
pe care îl indica, ghiceai o lume de idei generale și de impresii; 
de altfel, îti dădea impresia că nu aducea niciodată la curs un adevăr 
gata făcut; el pregătea cu grije tot ceea ce avea de spus, dar nu 
dădea un aspect definitiv ideilor sale decât atunci când vorbea; 
iar forma o stabilea numai în momentul expunerii; auditorul era 
suspendat de această cugetare în formaţiune ce se crea în pre- 
zența sa şi care, în momentul când era formulată în modul cel 
mai riguros și pătrunzător, te făcea să aștepți o formulă încă mai 
precisă şi mai pătrunzătoare. Persoana lui te făcea să-i iubeşti 
ştiinţa; și te mirai de a constata că acel ochi albastru, plin de 
mister, vede realitatea cu o atât de riguroasă preciziune; vocea-i 
armonioasă și voalată micşora ariditatea și asprimea faptelor gra- 
maticale; în prezența graţiei sale aristocratice și tinere, nu puteai 
să-ți imaginezi că ar putea fi cineva care să reproșeze lingvisticei 
că e lipsită de viață». 


Şi mai departe: 

« In ceea ce mă privește, nu e pagină pe care să o fi publicat 
fără a avea remușcarea de a-mi atribui singur meritul de a fi 
scris-o: cugetarea lui F. de Saussure era atât de bogată, încât 
am rămas cu totul pătruns de ea. Nu aș îndrăzni, în ceea ce am 
scris, să stabilesc cu preciziune ceea ce îi datoresc; dar sunt 
sigur că învățământului lui F. de Saussure îi revine în mare parte 
meritul pentru ceea ce judecători binevoitori au găsit câteodată 
de lăudat în scrierile mele », 


ca să sfârșească în chipul următor: 


«El a produs cea mai frumoasă carte de gramatică comparată 
din câte s'au scris vreodată, a semănat idei, a elaborat teorii ri- 
guroase, a marcat cu influența sa personală un mare număr de 
elevi, şi totuşi nu şi-a împlinit în întregime ursita ». (A. Meillet, 
Ferdinand de Saussure, în Ec. pratique des H-tes Etudes. Annuaire 
79I3—1974, p. 115 sq.) . 

E IE ) 


ANTOINE MEILLET 115 


Debuturile lui Meillet au fost grele. O boală de piept îl obligă 
să facă un stagiu în Alpi, pe care îi percurge pe jos. Condamnat 
de medici, i se recomandă o lungă odihnă într'o regiune mun- 
toasă. Dorinţa de a studia armeana, o limbă grea, pe care puţini 
comparatiști o pot mânui, îl face să aleagă ca loc de întremare 
fizică o mănăstire armeană din 'Turkestanul rusesc. Cu acest 
prilej, învață armeana și rusa. Se întoarce vindecat, în Franţa, 
după o oprire la Viena, unde ia contact cu frații Mekhitariști, 
care i-au tipărit mai târziu gramatica armeană. 

Primele lui lucrări sunt consacrate limbilor slave și armenei 
(vezi enumerarea de mai jos). In afară de lucrările întinse, consa- 
crate unei singure sau unui grup de limbi, Meillet a colaborat 
intens la o serie de reviste de specialitate: Mémoires și Bulletin 
de la Société de linguistique de Paris, Revue critique, Rocznik sla- 
zistycany, Revue des études slaves, Indogermanische Forschungen, 
Journal asiatique, etc. Dările sale de seamă anuale, apărute cu 
o admirabilă regularitate în Bulletin de la Société de linguistique 
de Paris, începând cu anul 1907, sunt celebre. Meillet vedea 
esenţialul, într'o lucrare, şi îl indica în câteva cuvinte. Critica 
lui, formulată de asemenea succint, era decizivă. 

In activitatea științifică a lui Meillet trebuesc deosebite două 
branșe: l 

I. Activitatea de comparatist. Meillet a descris şi studiat ma- 
joritatea limbilor ce s'au desfăcut, în cursul timpurilor, din 
trunchiul comun indo-europeean. In cercetarea istorică a lim- 
bilor grupului el a ţinut seamă de principiul genealogic, atât în 
clasificarea limbilor, cât și ca criteriu de descriere a unei singure 
limbi. 

Iată enumerarea luerărilor consacrate de Meillet limbilor indo- 
europeene: 

I1. Indo-europeeana comună: De îndo-europaea radice *men- 
«mente agitare » (Paris, Bouillon, 1897; teză de doctorat). Intro- 
duction à l'étude comparative des langues indo-européennes (Paris, 
Hachette, 1903; ed. 7, 1934). Les dialectes indo-européens (Paris, 
Champion, 1908; ed. 2, cu un supliment, 1922). 

2. Armeana. Esquisse d'une grammaire comparée de arménien 
classique (Viena, 1903, la P. Mekhitarişti). Armenisches Elementar- 
buch (Heidelberg, Winter, 1913). 


8” 


116 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


3. Iranica. Grammaire du vieux perse (Paris, Maisonneuve, 
1915; ed. 2, revăzută de E. Benveniste, Paris, Champion, 1931). 
Trois conférences sur les Găthăs de l Avesta (Paris, Geuthner, 1925). 

4. Tokharica. Le tokharien, în Indogermanisches Jahrbuch, I, 
I9I4. 

5. Slava. Recherches sur emploi du génitif-accusatif en vieux- 
slave (Paris, Bouillon, 1897). Etudes sur létymologie et le voca- 
bulaire du vieux-slave (Paris, Bouillon, 1902—1905). Le slave com- 
mun (Paris, Champion, 1924; ed. 2, revăzută de A. Vaillant, 
1934). Grammaire de la langue polonaise (Paris, Champion, 1922; 
în colaborare cu d-na de Willman-Grabowska). Grammaire de la 
langue serbo-croate (Paris, Champion, 1924; în colaborare cu A. 
Vaillant). 

6. Germanica, Caractères généraux des langues germaniques 
(Paris, Hachette, 1917; ed. 4, 1930). 

7. Limbile clasice: greaca şi latina. Acesta a fost domeniul 
de predilecție al maestrului, în special limba greacă, pe care a 
cultivat-o cu deosebire. Traité de grammaire comparée des langues 
classiques (în colaborare cu J. Vendryes; Paris, Champion, 1925; 
ed. 2, 1927) este o gramatică paralelă a latinei şi elinei. Urmează 
lucrări consacrate fiecăreia din aceste limbi. Latina: De quelques 
innovations de la déclinaison latine (Paris, Klincksieck, 1906). 
Esquisse d'une histoire de la langue latine (Paris, Hachette, 1928; 
ed. 3, 1933). Dictionnaire étymologique de la langue latine (în co- 
laborare cu A. Ernout; Paris, Klincksieck, 1932). Greaca: Aperçu 
d'une histoire de la langue grecque (Paris, Hachette, 1913; ed. 3, 
1930). Les origines indo-européennes des mètres grecs (Paris, Presses 
universitaires, 1923). 

8. Limbile moderne: Les langues dans l'Europe nouvelle (Paris, 
Payot, 1918; ed. 2, cu un adaos de L. Tesnière, 1928). In colabo- 
rare cu d. Marcel Cohen, a dirijat publicarea descrierii colective 
a limbilor vorbite pe întinsul globului: Les langues du monde 
(Paris, Champion, 1924). 

Dintre lucrările enumerate mai sus, unele sunt cărți tehnice, 
în care faptele sunt prezentate succint (gram. limbii armene, a ve- 
chii persane, a polonei şi sârbo-croatei); altele sunt cărți de lu- 
minoasă sinteză. Expunerea condensată, cu câteva exemple, acolo 
unde lucrul este necesar, presupune cunoaşterea aprofundată a 


ANTOINE MEILLET 117 


tuturor amănuntelor. Cartea consacrată limbii grecești, în special, 
izvorîtă dintr'o potrivire spirituală ce trecea peste veacuri, e 
considerată printre capodoperele genului. 

II. Activitatea de lingvist. Gustul pentru a formula teorii ge- 
nerale se vădește dela începuturile activității sale științifice. A 
dezbătut mai toate problemele mari ale lingvisticei generale, şi 
nu e o problemă care să nu fi fost măcar ameliorată prin con- 
tribuția sa. Aportul său personal consistă în a fi deosebit, în istoria 
limbilor, tendințe generale care lucrează întrun anumit sens şi 
transformă materialul lingvistic într'o direcție oarecare, tendințe 
care, după o epocă de întrerupere, pot redeveni active. Mintea 
lui Meillet era deschisă tuturor inovaţiilor. El a fost acela care, 
dimpreună cu F. de Saussure, pornind dela constatarea că limba 
e un fapt social, în momentul când Durkheim funda sociologia, 
a pus bazele lingvisticei sociologice. El a priceput imediat im- 
portanţa foneticei experimentale şi a geografiei lingvistice; iar 
acum în urmă a fost unul dintre singurii lingviști ai generaţiei 
sale care a întâmpinat cu voie bună lucrările « Cercului lingvistic 
din Praga » şi a arătat ce aduce nou fonologia d-lor Trubetzkoy 
şi Jakobsohn. 

O parte din articolele sale tratând diferite probleme de lingvi- 
stică generală au fost reunite în volumul intitulat Linguistique 
historique et linguistique générale (Paris, Champion, 1921); un al 
doilea volum trebuia să fie oferit maestrului, cu prilejul împli- 
nirii celor 70 de ani. Tot aci trehue amintită cartea care redă 
textul conferințelor ţinute de Meillet la Oslo, la « Institutul pentru 
studiul comparativ al civilizațiilor »: La methode comparative en 
linguistique historique (Paris și Oslo, 1925), sinteză elegantă a pro- 
greselor făcute în ultimii ani, cu indicația problemelor la ordinea 
zilei. 

* 
* * 


Meillet ajunsese de mult la apogeul carierei sale științifice. 
Imbräțişând întregul câmp al lingvisticei, se pronunțase în mod 
decisiv asupra majorității marilor probleme de actualitate: ori- 
ginile vorbirii articulate, problema genurilor, teoria vocabularului, 
problema limbilor mixte, a unei limbi universale, etc. S'ar putea 
alcătui, din pasaje bine alese din scrierile sale (câteodată un singur 


148 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


rând este revelator), un brezzar al tuturor problemelor, care ar 
deveni o « Biblie » a lingvistului de astăzi și de mâine. Profesor 
în cel mai înalt înțeles al cuvântului, căutând să-și apropie elevii, 
dându-le sfaturi, sprijinindu-i în toate împrejurările şi retrăgându-se 
spre a face loc celor tineri, Meillet a format la Ecole des Hautes 
Etudes, în cursul anilor, o pleiadă strălucită de lingviști care, 
fiecare în mod diferit, pe domeniul său special, a făcut să ros 
dească sămânța fecundă sădită de maestru. Printre elevii mai 
vechi, figurează numele maeștrilor de ieri: R. Gauthiot (com- 
paratist), Maurice Cahen (germanist) și ale celor de astăzi: J. Ven= 
dryes (celtisant), A. Mazon (slavist), J. Bloch (indianist), Alfred 
Ernout (latinist), A. Terracher (romanist), J Marouzeau (latinist), 
Oscar Bloch (romanist), Marcel Cohen (semitisant), iar, printre 
streini: Max Niederman (latinist), Viggo Bröndal (romanist), Alf 
Sommerfelt (celtisant), J. Kuryłowicz (comparatist), precum şi 
numele tinerilor învățați Francezi: E. Benveniste (comparatist), 
L. Renou (indianist), P. Chantraine (elenist), A. Sauvageot (finos 
ugrisant), d-na Sjoestedt-Jonval (celtisantă), etc. Meillet a con- 
tribuit în mod decisiv ca să facă din cercetătorii care iwau fost 
elevi, indiferent de specialitatea lor, în primul rând lingviști. 
Aceasta a fost o mare inovație, pentrucă dela Meillet încoace 
lingvistica s'a separat în mod definitiv de filologie. 

Locuința lui Meillet era vizitată zilnic de lingviști veniți din 
toate părțile lumii, ca să consulte oracolul. Ii primea pe toți, 
şi fiecare din ei pleca ducând cu sine părticica de adevăr ce i-o 
împărtășise maestrul. La Societatea de lingvistică din Paris, al 
cărei animator a fost până în ultimele clipe, nu era comunicare 
pe care să nu o rezume în câteva cuvinte, arătând ceea ce aducea 
nou. Căci nimeni, mai mult decât dânsul, nu a avut darul expus 
nerii concise. 

Genialitatea lui Meillet apărea însă mai bine la cursul său 
dela Collège de France. Auditorii săi, strânși în sala de semitică 
în care profesase odinioară Ernest Renan, în jurul mesei înguste, 
nu-l vor uita niciodată. Acolo, ei asistau la un rit sacru, oficiat 
de acest mag oriental, cu ciudata barbă străvezie. Glasul său, 
cu inflexiuni cristaline, depăna firul gândirii sale cu o grijă in. 
finită de a găsi expresia justă. Vorbea cu ochii închiși, pe care 
îi deschidea din când, în când mr şi atunci spectatorul era impre- 


ANTOINE MEILLET 119 


sionat de adâncimea lor, — pentru a se apleca repede deasupra 
notelor sale de curs. Auditorul urmărea, fermecat, firul acelei 
urzeli desfăcute de contingenţele terestre, ca să recadă brusc, 
la sfârşitul prelegerii, în vulgarul existenței de toate zilele. El 
asistase, în sala strâmtă, la închegarea duhului deasupra apelor. 

Nu-l vom mai revedea, nu-l vom mai auzi niciodată. Dar 
amintirea lui va stărui de a pururi trează în peisajul Greciei an- 
tice, în societatea spiritelor ce au dat omenirii o civilizaţie ne- 
muritoare,. 


AL. ROSETTI ! 


INCEPUTURILE MUZICII 


Nu poate fi vorba, atunci când vorbim despre începuturile 
muzicii, să facem istorie sau estetică propriu zisă. 

Mai întâi, pentru că ceea ce ştim despre nașterea cântului, 
primul element al muzicii, și al dansului, al doilea element cons 
stitutiv, este cu totul ipotetic. Se fac o serie de conjecturi, 
de presupuneri, mai mult sau mai puțin întemeiate. In privința 
muzicii primitive, ne călăuzim aproximativ prin ajutorul docus 
mentelor rămase, —m documente prin care nu înțeleg ceea ce se 
înţelege de obicei în zilele noastre, ca un complex de tradiţii, de 
mărturii orale, de amintiri, de inscripţii, în diverse materii, 
rămășițe de felurite instrumente muzicale, de cunoaştere a divers 
selor moravuri ale popoarelor considerate, încă dela originea lor, 
muzicale... Numai apoi putem lua în considerare legile sau teos 
riile propriuszise ale specialiștilor, în studiul specializat al unor 
timpuri mai apropiate de noi, când civilizaţia și cultura încep să 
se dezvolte. 

Mai este un alt izvor, extrem de preţios pentru descoperiri, 
anume cercetarea ce se poate face și azi în spirit științific, 
a muzicii la popoarele primitive, care trăesc contemporan cu 
noi în Africa, America şi unele ţinuturi ale Asiei, popoare săla 
batice, cum vor fi fost și strămoşii noștri acum câteva mii de 
ani. Fiindcă unghiul cel mai însemnat al privirii sumare ce o 
aruncăm asupra începuturilor este nașterea și desfăşurarea Mus 
zicii magice. Muzica magică, o spunem numaidecât, reprezintă 
pentru noi exact acelaşi lucru cu gescântecul, ce se pierde în 
noaptea timpurilor, cu incaņtația, care a fost de mult depăşită, 
dacă nu chiar părăsită de oamenii evoluaţi, dar care persistă “2. 


ÎNCEPUTURILE MUZICII 121 


azi peste tot, chiar la popoarele cele mai civilizate, în conştiinţa și 
credința maselor nenumărate. 

Cu muzica magică, cu incantația, cu descântecul, se reakzează cea 
dintâi organizare a sunetului şi totodată primul pas dela un fenomen 
sonor și acustic la disciplina unei arte. 

De altminteri, oricare dintre noi va recunoaște ușor că, în 
formaţia cuvintelor încantație, descântec, intră etimologicește 
noţiunea de a cânta. Treptat, se ajunge deci dela sunetul nearti- 
culat la limbajul articulat, dela strigătul, geamătul sau îngânarea 
unui glas — la un şir mai mult sau mai puţin limpezit de sono- 
rități, ce se leagă între ele și care ne dau elementele cântecului 
şi al vorbei. 

Pe atunci, în timpuri imemoriale, cântarea şi cuvântul erau 
mult mai unite decât în veacurile relativ moderne. Diferenţierea 
este sigur că nu s'a făcut decât cu timpul, şi multe sunt teoriile 
care vor să dovedească, fie că la început a fost cântul şi mai 
apoi cuvântul sau verbul, fie că, dimpotrivă, verbul a precedat 
emisiunea muzicală, 

Romanticii germani adorau muzica pentru puterea ei miste- 
rioasă de a spune mult mai mult în limbajul ei neprecis asupra 
adâncurilor vieţii. Și unii poeţi excesivi, ca Hoffmann sau Novalis, 
mergeau până la a crede că muzica, fiind limbajul cel mai complex 
şi cel mai expresiv prin care ne exteriorizăm subiectiv și obiectiv, 
nu este numai la originea tuturor limbajelor, dar e și finea către 
care trebue să tindem cu toții; adică într'o lume cu totul desă- 
vârșită, ce va să vie, nu vom mai vorbi pentru a ne înţelege unul 
cu altul, ci omul va trebui să cânte. Exagerările acestea provin 
dela credința că muzica şi poezia se unesc, fac aproape o singură 
putere, mult mai mare decât oricare alta, pentru cunoașterea 
lumii. Subiectul şi obiectul muzicii este același ca şi al poeziei. 
Sub semnul lirei, le concepem simbolic și astăzi pe amândouă și 
cele două arte imateriale sunt figurate de brațele venerabilului 
instrument — Jira, 

Ca să ne întoarcem iarăși la fazele principale și progresive 
ale muzicii ca artă, vom indica în primul loc muzica magică, 
ca întâia stare, ca întâiul capitol în istoria generală a artei su- 
netului. Am putea să vedem apoi că muzica de incantaţie, care 
presupune o știință din ce în ce mai adâncită și un efect din ce 


122 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


în ce mai general, va fi practicată tot mai oficial și va ajunge apa- 
najul mai cu seamă al oamenilor cultului, ai cultului religios. Şi 
vom avea a doua fază a artei noastre, muzica altarelor, a tem- 
plelor şi a bisericilor, muzica hieratică, eclesiastică, liturgică, ce 
a stăpânit lumea până în vremurile moderne. Paralel cu ea începe 
să se dezvolte, în marginea cultului, întrebuințând elemente ale 
muzicii religioase, muzica propriu-zis profană sau laică, muzica 
ce o facem pentru plăcerea noastră dea o cânta sau de ao 
asculta. Și acesta este stadiul final, al treilea capitol mare și cel 
din urmă în istoria și estetica muzicii. 

Intreținându-ne despre muzica magică, suntem conștienți că 
facem mai mult preistorie decât istorie adevărată. 

Cunoştinţele noastre sunt conjecturale, nesigure, în privința 
acelor epoci întunecate. Dar ştim că puterea ce se atribuia cântului 
sau descântului era atât de mare, încât pentru însăși importanţa, 
nu numai estetică, dar și socială a muzicii de totdeauna, nu putem 
să trecem cu vederea imensul rol pe care l-a avut, dela vârstele 
cele mai fragede ale omenirii. 

La început, simţurile şi imaginaţia omului erau peste măsură 
de impresionate de sunetul muzical, fie al vocii, fie al vre-unui 
instrument primitiv. Poate că omul era siderat, pătruns de un 
fior și de plăcere şi de teamă, când îl ajungea unda aceea sonoră, 
nevăzută, tainică și în care el era îndemnat să creadă că se mani- 
festau niște puteri suprafirești. Poate în atitudinea acelui pre- 
decesor ancestral al nostru, era ceva din simţul șarpelui țintuit 
de farmecul muzicii. 

Când am întrebuințat cuvântul farmec, am făcut-o cu intenție, 
fiindcă și această noțiune de farmec are două înțelesuri, acel al 
vrajei, al leacului, pharmacum, și acel al câptului pe de altă 
parte. Farmec ca și «charme» pe franțuzeşte e vecin și cu latinescul 
«carmen ). Carmen nu înseamnă numai cântec, ci lege, şir de 
sunete măsurate cu putere de normă, acumulare de formule incan- 
tatorii ce fixează oficial aproape o lege, o datină, o tradiție cântată, 
asemenea unei ode sau unui imn care leagă comunitatea membrilor 
unui popor sau al unei cetăți. Așa a fost acel Carmen saeculare al 
Romanilor, aşa au avut toate cetățile și naţiunile străvechi, cân- 
turile lor deținătoare de adevăruri mistice şi permanente, de norme 
conducătoare. 


ÎNCEPUTURILE MUZICII 123 


Dar încă nu insistăm asupra muzicii cultului, asupra muzicii 
culte. Care au fost începuturile ei în omenirea sălbatică, pre- 
istorică? Nu poate fi vorba încă de ceremonialul acestui cult, 
Lăsăm nerezolvită chestiunea priorităţii muzicii sau a cuvântului. 
Este tot atât de zădarnică după cum ar fi întrebarea: Cine s'a 
născut întâi? Oul sau pasărea? 

Nici chestiunea dacă muzica vocală a precedat pe cea instru- 
mentală. 

Am înclina mai curând să credem că întâi omul a cântat și 
a glăsuit, şi apoi, cu diverse instrumente rudimentare, a imitat 
efectul obținut de propria lui voce, sau a căutat să imite ceea ce 
auzea În jurul lui: ciripit de pasăre, muget de animale, murmurul 
apelor, al vântului, al frunzișului. 

Cum s'au inventat cele dintâi instrumente și care au fost ele? 

Pretutindeni, arcașii care au încordat arcul lor de vânătoare 
şi război au auzit sunetul coardei pe care o ciupeau și iată un instru- 
ment care este strămoșul nu numai al lirei cu 7 coarde, dar al 
harpei, al ghitarei, al clavecinului, al pianului şi al tuturor lăutelor, 
viorilor şi contrabaselor,. 

Vre-un primitiv a golit de măduvă o ramură de soc sau de 
tei, a suflat într'o trestie sau într'un os și iată născându-se fluerul, 
părinte al tuturor instrumentelor ca naiul, flautul, clarinetul, 
fagotul și oboiul. Iată că cel care a suflat întâi în vre-o scoică mai 
mare, poate fi socotit inventatorul buciumului, al trâmbiţei, 
al trompetelor și al tromboanelor noastre, 

Unii au combinat suflul pornit din vre-o băşică şi tuburile de 
trestie, și iată ivindu-se cimpoiul. Deci oamenii, din noaptea vre- 
murilor și până azi, au putut cânta şi să facă a cânta diverse instru- 
mente, pe lângă celălalt mijloc muzical de a emite sunetul prin 
percuţiuni, lovind un corp răsunător. Dar natura nu dă firesc 
dela sine sunete absolut precise şi prelungite. Și dacă voim să le 
obținem băgăm de seamă că lucrul e destul de greu, la început, 
şi cere o stăpânire a noastră înşine, căci sunetul emis în chip 
firesc tinde să urce, să coboare, să scadă sau să crească odată cu 
respiraţia, 

Odată fixate, limpezite, aceste sunete se vor înșira într'o rân- 
duială în care intră și voinţa omului şi chemarea firească. Și atunci, 
din fixarea acestui şir de sunete cu intervale precise, când după 


134 REVIŞTA FUNDAȚIILOR REGALE 


un sunet, la un interval acustic prevăzut, urmează un altul, apoi 
al treilea, al patrulea ș. a. m. d., se va naște o scară muzicală, o 
gamă, care este o definire exactă a sunetului și o așezare a lui, 
după proporţii precise. Ca să reproducem cuvintele teoreticianului 
Paul Bekker, «eliberarea acestei scări ce fixează distanța sune- 
telor formează baza și întâia manifestare a procesului artistic 
al muzicii». După popoare, principial, acest proces, chiar dacă 
ar fi același, execuţia lui e diferită. Sunt elemente care leagă 
omenirea și altele care o despart. Vom putea recunoaşte 
aceleaşi game la popoare atât de depărtate cum sunt Chi- 
nezii, Grecii antici şi Celţii, în speță gama de cinci sunete 
sau pentatonică şi apoi atâtea și atâtea alte feluri de a construi 
sonor gama. 

Climatul, constituţia fizică, limba, fiziologia şi psihologia 
diferită a neamurilor de pe suprafața pământului sunt elemente 
de diferenţiere. 

Noi ne vom ocupa mai de aproape numai cu muzica europeană. 

Ne dăm seama că, făcând aceasta, nu considerăm decât o 
ramură a întregului copac pe care ar trebui să-l cercetăm. 

Insă cercetarea cealaltă ar fi așa de complicată și de nesigură, 
în cât credem că e mai bine să ne restrângem la studiul muzicii 
europene occidentale. Considerabilă e importanța muzicii gre- 
cești antice: fiindcă teoriile ample ale Grecilor, pe de o parte, 
au avut un imens prestigiu şi o influență directă în tot cursul de 
până acum al evoluţiei şi transformării muzicii, și, pe de altă parte, 
ele sunt prea interesante pentru luminile ce ni le dau în studierea 
pasionantă a folklorului nostru. 

Să mai stăruim asupra naturii cântului magic. O facem pen- 
trucă vom vedea născându-se, odată cu el, unele legi ale muzicii 
de totdeauna. 

Primitivul a observat, sau a crezut că observă, că un cânt 
care l-a impresionat adânc poate să aibă același efect asupra 
puterilor invizibile, când îl va emite el însuși. 

Cântând, va putea să farmece, să atragă sau să alunge o putere 
nevăzută. Va conjura, fie în ajutorul lui, fie pentru a se apăra, 
spiritele, duhurile, pe care el le presupune că stau îndărătul tuturor 
fenomenelor. Va aduce prinos de incantaţii sau descântec pentru 
a provoca, de pildă, sau a îndepărta ploaia, vântul și trăznetul, 


INCEPUTURILE MUZICII 125 


pentru a opri scurgerea sângelui dintr'o rană, pentru a îmblânzi 
fiarele, pentru a împăca spiritele care mai târziu vor creşte până 
la noțiunea de zei. La toate lucrările lui, va sluji cântecul. Pentru 
scormonit pământul, pentru arat, pentru însămânțare, pentru 
creşterea plantei, pentru recolta favorabilă. In sfârşit, mai cu seamă, 
pentru seducţia erotică. Și unii teoreticieni cred că acest ajutor 
pe care muzica îl dă chemării sexuale și îndrăgostiţilor în general 
este așa de mare, încât aci ar fi însuși miezul și rostul muzicii. 
Demiker, observând dansurile alternate la popoare primitive, ale 
bărbaţilor şi ale femeilor, crede că la originea societăţilor ele au 
fost un puternic auxiliar al selecțiunii sexuale. 

De altminteri, dragostea este creație, cuvântul poezie în- 
seamnă iarăși a crea, a plăzmui, și am văzut că muzica și poezia 
sunt în esență același lucru. Dacă nu zămislesc ele însele, sunt 
fără îndoială un puternic stimulent de creaţie. Sub exaltarea lor, 
omul își simte puterile fizice şi morale sporite la infinit. Și viaţa 
însăși pare că se întăreşte în el ca şi cum ar fi pus în contact cu 
puterile primordiale ale firii. 

Cântul magic e studiat şi evocat poetic de Combarieu, la care 
trebue să ne referim mereu, întru cât mai ales el dă o dezvoltare 
intensă, poate exagerată, capitolelor privind începuturile muzicii. 

Cântul magic după el unește melodia cu vorbe de obicei nein- 
teligibile pentru cel neiniţiat. 

De ce cuvintele sunt de neînțeles? Fiindcă adresându-se unor 
forțe suprafireşti și misterioase, omul, prin imitație, crede că se pune 
pe același plan de taină la rândul lui. Formula, ca să fie efectivă, 
trebue să fie rostită fără greș şi repetată de un număr prescris 
de ori. Avem deci două legi importante, a imitației şi a repetiției, 

Aristotel face din imitație elementul principal al oricărei arte, 
care procedează după chipul și asemănarea celor văzute — sau 
a celor nevăzute, în cazul artei magice. 

Vreau să obțin ploaia și trăznetul, voi imita prin gesturi și 
prin sunet, cursul și zgomotul acestor fenomene ale naturii. Tot 
astfel voi proceda, în toate împrejurările, pentru a acţiona asupra 
aproapelui, a unui animal. 

Voind să fiu puternic ca spiritul focului, de pildă, sau ca zeul 
războiului, voi căuta să mă mișc, să iau înfăţişarea lor şi să mă 
vestesc prin glasul lor presupus. 


126 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


[mit mișcările bătăliei şi ale curajului ca să fiu victorios. 

Prin imitație se ivește mimetismul, pantomima și deci dansul, 
çare este jumătate muzică, prin ritm, jumătate sculptură, prin 
gest și atitudine. 

Acest ritm însuși, nu e născut numai din perceperea spontană 
şi imitarea ulterioară a unor fenomene cu sens de regularitate, 
ca răsuflarea, bătaia inimii și mersul, pasul omenesc, care deșteaptă 
imediat noțiunea de ritm. Ritmul este urmărit numai în mai 
mare în cursul periodic al soarelui, al lunii și al stelelor, ca și în 
simetriile lumii organice şi neorganice. El se vădește, se consolia 
dează, în muzica magică, prin repetițiile formulelor. Și acestea 
două, imitație și repetiție, sunt și la temeiul oricărei muzici, vechi 
sau moderne. 

In faţa naturii dușmănoase, omul crede deci în duhuri, rele 
sau bune, și cu ele intră el în legătură prin ajutorul muzicii, 
dar nu al çĝntecului cu totul slobod și improvizat, ci al unei muzici 
deja stilizate, tipice, aș spune specializate după caz, şi aci ar fi 
după noi, nu originea muzicii, çum susţine Combarieu, ci originea 
artei muzicale. 

Puterea de încântare a muzicii pe care o simțim Gu toții, 
nu mai suntem obișnuiți s'o socotim supra naturală ca primis 
tivii. Și atrag atenția că însuși acest cuvânt de «încântare », 
4 sunt încântat », cutare ființă sau lucru e 4 încântător » sau 4 îna 
cântătoare », —m această expresie presupune imediat o vrajă muzicală, 
mai mult nevăzută și inexplicabilă a unei puteri ce operează prin 
magie, și nu e de mirare că până și sălbatecii și troglodiții crea 
deau că muzica poate face minuni neînchipuite, venind dintr'o 
lume superioară, fiind de esență divină. 

In privinţa instrumentelor celor dintâi, în afară de cele de 
care am pomenit, au derivat și din ele atâtea altele, pe temeiul fie 
al unei coarde ce vibrează, fie al unei ţevi cu gaură, al unei pâlnii 
sonore, al unor bucăţi de lemn sau de metal, care, lovite, dau naștere 
la sunete numite de percusiune. 

In fabricarea acelor depărtate instrumente magice intra şi 
superstiția că, asemănătorul având influență asupra lucrului sau 
ființei asemănătoare, este bine ca instrumentul să fie făcut din 
materialul din care sunt constituite ființa sau lucrul pe care vrei 
să le descânţi. Magii, egiptieni, asirieni sau persani, de pildă, 


ÎNCEPUTURILE MUZICII 137 


cred că stăpânesc mai bine |umea vie având la îndemână instru- 
mente făcute din crâmpee în care intră toate regnurile naturii. 
Instrumenteļe ļor sunt făcute din trestii, din bambu, din găoace, 
din coaja fructeļor, din metal și din lemn, din piatră, piei de ani- 
male, carapace, oase, coarne și tibii golite, din fire felurite, coamă 
de cal, intestine și așa la nesfârșit. «Ils constituent un abrégé 
du cosmos et, par suite, ils permettent d'agir sur lui. C’est pourquoi 
dans les légendes, on ne manque pas de dire avec précision les 
materiaux qui sont entrés dans ļa fabrication de Pinstrument » 
(Combarieu). 

Știm de altminteri că și în descânteceļe pe care le fac vrăji- 
toarele noastre, ele au nevoie adesea, ca vraja lor să fie efectivă, 
să opereze cu o bucăţică de obiect care aparține persoanei 
vrăjite. Și mai de folos încă este pentru ele un fragment cât mai 
apropiat de lângă sau din chiar trupul ei, un smoc de păr, o 
unghie, etc... Toate aceste amănunte importante, de practică a 
magiei, care ne interesează din punct de vedere muzical, se pot ` 
studia prin documente şi monumente autentice. 

Ca și armonia socotită de filiaţie divină, după cum o spun Papa 
Sf. Grigorie: 4 Armonia vine dela Sfântul Duh ẹ, și Sf. Vasile: 
4 Psalmodia este o operă a îngerilor p, şi păgânii au atribuit aceleași 
origini cerești muzicii. La Germani, inventatorul muzicii este 
Odin sau Wotan. La Danezi, spiritele pădurilor sau Elfi (Ellefolk). 

lar cel mai iļustru mit este cel al lirei, născocită de zeul 
Hermes sau Mercur, care găsește o broască țestoasă în fața 
peșterii locuite de Maya. O golește, împlântă două tulpini de 
trestie în carapacea ale cărei două margini le uneşte cu o piele 
întinsă, potriveşte un căluș între cele două braţe ale instrumentului 
şi împlinește lira cu șapte coarde făcute din maţe de oaie. Ghitara 
era instrumentul lui Apollon Cytharesul; coardele ei se confundă 
cu razele soarelui, al cărui zeu era Phoebus-Apoljon. Iar flautul 
este născocirea zeiţei Pallas-Athena, care însă l-a lepădat, fiindcă 
îi deforma frumuseţea gurii și a obrajilor. Satirul Marsyas îl culese 
şi pretindea să-l întreacă pe Apollon. Pan avea multiplul flaut, 
care s'a numit 4 flûte de Pan p sau naiul nostru, care ne duce parcă 
în timpuri imemoriale cu vraja lui. 

Ceea ce muzica primitivă are comun cu poezja, eşte ritmul 
ce se va manifesta în vers; versul este zis și cântat. La noi 


128 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


cuvântul ziers are înțeles şi de cântec. « Viersul zis cu foc» nu e 
doar numai rostit. 

Astfel ajungem, din treaptă în treaptă, la dezvoltarea metrice, 
la prosodie, la ştiinţele ritmice minunat fixate de Grecii antici. 

Astfel muzica magică, devenită muzică religioasă, este o artă 
înaltă, cu o putere universală, ale cărei legi sunt legile lumii. 
Prin veacuri, o legătură se stabileşte între muzică și cele mai înalte 
concepții ale politicii, ale pedagogiei şi ale filozofiei. Intru cât 
filozofia are ca obiect cunoaşterea universului, Arta sunetelor, ce 
înalță, purifică, formează, instruește și dă putere omului, ar fi 
cea mai înaltă filozofie. 

Intruchipare spirituală a supremei armonii, ea contopește şi 
sublimează dezlănțuirea vieţii telurice în orânduirile luminii. 
Coardele lirei lui Apollon sunt înseși razele vibrante ale genera- 


torului universal — Soarele. 
EM. CIOMAC 


DESPRE POSIBILITĂŢILE UNEI 
ARHITECTURII ROMÂNEȘTI 


Prin serviciul de presă primesc, aproape în fiecare zi, un teanc 
de articole scrise în gazetele noastre, despre arhitectură, 

Sunt uluit de lipsa de seriozitate a majorităţii acestor articole. 
Mai toate se rezumă sau la jelirea Bucureştilor de altădată, care 
se duc ca toate celelalte lucruri de altădată ce se duc, sau lao 
critică ironică făcută din înălțimile esteticei pure, în contra noului 
aspect al capitalei Românești. Cuvintele de « modernism », « cu- 
bism », «urbanism», «edilitate », cedil», «spirit național», «stil 
naţional », « tradiție », «modă» ori «snobism », sunt întrebuințate 
fără nici un respect al conceptului respectivelor cuvinte, într'o 
proză smerită ori patriotardă. Și grație acestui cor de nechemați 
în ale frumosului, zăpăceala crește în spiritul publicului şi poate 
Chiar în acel al instituţiilor Statului. 

Inainte de a analiza încă o dată situația dela noi, să aruncăm 
o privire peste hotare. Din unele experiențe făcute la alții, vom 
deduce poate câteva principii care ne-ar putea călăuzi şi pe noi 
spre o auto-critică mai echitabilă. 


* zi * 

Noi ne preocupăm mult de un stil național. Școala d-lui P. 
Antonescu a făcut o primă încercare, care ar putea fi urmată și 
de altele. Dar un stil « naţional » implică noțiunea unei arhitecturi 
de Stat. Or, această arhitectură lipseşte la noi. Puținele monu- 
mente publice, care sunt o înfățișare a autorităţii Statului, ge 
contrazic în aspectul lor. 


139 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Iar astăzi se pare că s'a renunțat la căutarea unei plastici 
monumentale românești. 

De ce? 

Dar să privim întâi peste hotare înainte de a răspunde, 

Germania, Olanda și țările Scandinave au avut un rol hotă- 
rîtor în studierea şi promovarea stilului funcțional. In aceste țări, 
așa zisul «modernism» a fost studiat cu o metodă științifică, 
care a însemnat sfârşitul romantismului individual pe temele 
obosite ale Renașterii. Experienţa a fost depăşită de modă și o 
sănătoasă reacțiune a limpezit situația. Odată în posesia meto- 
delor funcționaliste, arhitecţii germani și confrații lor nordici au 
găsit în spiritul clasic noile teme ale compoziţiei arhitecturale, 
Păstrând din vechea zestre tradițională specifică fiecărei țări, 
numai esențialul unei evocări, ei au încadrat în ritmul celui mai 
riguros clasicism, atât metodele de construcţii funcționale, cât și 
unele forme ale trecutului, menite să înfrățească monumentele 
noi cu decorul istoric al orașelor, cu catedrale și domuri. Şi să 
fim bine înţeleși: când vorbim de clasicism, nu e vorba de ele- 
nismul arheologic sau de alte atitudini estetizante, Metodele clare 
ale funcționalismului, o dată scăpate de patima modei, și-au re- 
găsit, în mod firesc, disciplina clasică, care nu este decât un echi- 
libru fericit între util și frumos, între cunoștință şi sentiment. 
Acest drum a putut fi parcurs de arhitecţii nordici în mai puţin 
de 20 de ani, graţie intervenţiei continue a Statului, care își mani- 
festa prezența prin unele cerinți care au mers mereu crescând, 
Atât noile regimuri politice, cât și cele rămase în făgașul obișnuinţei, 
au privit arhitectura ca un puternic element de propagandă și 
afirmare a autorității Statului. In Germania s'au făcut lucrări 
uriaşe, toate însă fiind ale Statului; școli, spitale, centre studen- 
teşti, centre de educaţie, teatre, stadioane, palate administrative, 
aeroporturi, cazărmi, uzine, pieţe, poduri, toate prinse în fervoarea 
aceluiași gând de preaslăvire a Statului. Vechea idee a regilor, 
care botezaseră arhitectura «arta regală», a fost preluată de 
tinerele democraţii pe o scară și mai completă. Lucrările realizate 
pentru jocurile olimpice din Berlin sunt uimitoare și pot fi pri- 
vite ca cele mai de seamă și cele mai frumoase ale epocii noastre. 

In toate aceste lucrări, arhitecții germani au știut să benefi- 
cieze de izbânzile funcționalismului, fără a pierde din vedere 


DESPRE POSIBILITĂŢILE UNEI ARHITECTURI ROJÂNESTI 131 


nobleța clasică, compunând atât în urbanismul lor cât şi în arhir 
tectura lor monumentală, ansambluri de o ţinută uimitoare, în 
care personalitatea este menținută în hotarele unei demnități 
colective. Dar această înrâurire a Statului asupra spiritului conr 
structiv a urmărit, pe toate planurile, programul său de propar 
gandă socială, dând formă până şi celor mai umile căminuri de 
lucrători. 

Constatăm deci un program social bine chibzuit, posibilități 
întinse, toate centrate în jurul unei autorități puternice, 

In Italia problema era mai grea. La începutul erei fasciste, 
funcţionalismul pătrunse prea puţin acolo, iar arhitectura oficială 
lâncezea, copiind trecutul din ce în ce mai prost. O dată Statul 
fascist înființat, tema măririi romane a început să se impue. Dar 
pe când aliajul spiritului a dat, în Germania, o arhitectură de o 
perfectă unitate, în Italia, din cauza prestigiului antichității şi a 
Renașterii, spiritele par totuși veșnic îngreuitate de reminiscenţe, și 
stilul fascist caută între temele Romane și formele moderne, o 
linie medie. Totuşi, dacă nu s'a ajuns încă la izbândă, eforturile 
continuă şi entusiasmul există. Se poate vorbi de o arhitectură 
italiană şi mai ales de un spirit constructiv italian. 

Rusia Sovietică a început a îmbrăţișa fără control moder- 
nismul, uitând însă de metodele funcționale, adică de stricta adap- 
tare a formei utilului. Mai mult decât oriunde, s'a pus în U.R.S.S. 
problema propagandei. Dar pentru a construi, trebue un personal 
au crezut că o revoluție estetică se face la fel cu o mişcare de stradă. 
Dezgustaţi de rezultatele date de «modernism », ei au reluat drumul 
neoclasicismului țarist, înlocuind doar ornamentele de paradă 
de pe vremuri cu ciocanul şi coasa. Se pot vedea în fiecare primă- 
vară falange de tineri comunişti urcând plictisiți treptele acror 
polei, pentru a copia, fără nici o pregătire, ceea ce nimeni n'a 
putut şi nu va putea copia. N'au fost mijloace întinse pentru 
aplicarea unui plan constructiv. Moscova şi Leningrad rămân 
astăzi ca şi açum douăzeci de ani, în cea mai groaznică criză de 
locuinţe 1). 

LL Lai 

1) Vegi repudierea Iyj Le Çorbysier şi a întregii sale şcoli de către ofiz 

cialitatea rusă. 


9t 


132 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


Spiritul constructiv rus nu s'a manifestat însă şi nici nu ia 
calea vre-unei manifestări. 

Franţa a rămas dela război încoace marele atelier al tuturor 
experiențelor. Expoziţia care se pregătește este o experiență în 
plus. Dar e un lucru de observat: toate aceste experienţe au adus 
roade aiurea decât în Franţa. Arhitecții fiecărei națiuni au venit 
să-şi facă școala acolo. Sub imboldul studenților și artiștilor din 
toate ţările, s'au născut o mulțime de curente adesea contrare. 
In mijlocul acestei învălmășeli, viața socială n'a îngăduit o coordo- 
nare a tuturor acestor bogății spirituale. Cele mai frumoase expe- 
riențe s'au făcut în Franța, cele mai mari realizări de ansamblu 
s'au făcut aiurea. Dacă la Lyon, Tony Garnier a putut schiţa un 
măreț program de arhitectură socială, proiectând organizarea unei 
întregi regiuni industriale și executând o largă parte din acest 
proiect, graţie continuității primariatului d-lui Herriot, celelalte 
orașe n'au urmat acest exemplu (începând cu Parisul). Dacă 
episcopatul din Paris a avut o deosebită simpatie pentru fraţii 
Peret, care înfăptuiseră un nou și foarte original stil bisericesc, 
intervenţiile politice şi micile interese parohiale au zădărnicit 
organizarea pe o scară mare a construcțiilor bisericeşti. 

Malit Stevens a fost acela care a dus cel mai departe studiul 
arhitecturii industriale. Totuşi el n'a fost urmat de marii indu- 
striași. Puținele palate oficiale ale Republicii sunt cu totul lipsite 
de caracter, parcă i-ar fi frică acestei oficialități să se pronunțe 
într'o direcție sau într'alta. Arhitectura modernă franceză, cu mai 
mult gust, dar cu aceeași nehotărîre, se zbate ca şi Italia între tra- 
diție şi devenire. Dar, pe când în Italia se urmăreşte un program, 
în Franţa experiențele individuale continuă în toate direcțiile. Pe 
când în Italia oscilarea între un spirit de măreție roman și o metodă 
funcționalistă va duce în mod firesc la o expresie unitară a spiri- 
tului italian, încă nu se poate desluși care va fi sinteza experienţelor 
franceze. 

Puii 

Cu toate învinuirile care i s'au adus, România şi-a făcuţ expe- 
riențele singură. 

După epoca neoclasică, cea a stilului « național » și, în urmă, 
funcţionalismul. 


DESPRE POSIBILITĂŢILE UNEI ARHITECTURI ROMÂNEŞTI 133 


Fiecare din aceste țrei etape își găsește o explicație socială şi 
economică. 

Vechilor conace de influență fie rusească, fie ardelenească 
de pe la 1820, lesau urmat casele în stil franțuzesc. Deci, prima fază 
nu este decât continuarea unui stil tradițional, și el de influență 
străină. 

Schimbările sociale ge după război, nivelarea stărilor sociale, 
pauperizarea și democratizarea societății, neîncrederea în bani, 
devalorizarea, etc. au mânat opinia publică spre realizările func- 
ționaliste. Bucureștii, nemaiputând păstra forma lor patriarhală 
(și asta nu din cauza modei, dar din motive sociale cât se poate de 
valabile), au adoptat stilul funcţional. Curentul este atât de puternic, 
încât printre puţinele clădiri oficiale care s'au făcut, majoritatea 
sunt de spirit funcțional. 

In fața acestei stări de fapt, s'a născut o nedumerire și o nostalgie 
a formelor tradiționale. Ne găsim deci la o răspântie. A merge 
înapoi ar fi o eroare; a sta pe loc sau a continua pe poziţiile câştiz 
gate o repetare necontrolată de forme funcționaliste ar fi o egală 
eroare. (are ar fi atunci programul? Acela de a tinde spre o 
nouă fizionomie a civilizaţiei românești. Lucrul n'ar fi posibil însă, 
decât prin ţoordonarea eforturilor în sânul unei arhitecturi de 
Stat. Primăriile, palatele administrative, școlile, spitalele, cazărmile, 
bisericile, bibliotecile, ateneele populare, cantoanele, etc. ar 
putea fi studiate atât prin concursuri, cât şi de serviciile Statului. 
Dezbătândusse aceste probleme, aducându-se în discuție fiecare 
din ele, s'ar ajunge mai repede la o limpezire a spiritelor, la o 
precizare a noțiunilor, la o efervescenţă a spiritului nostru creator. 
S'ar putea ajunge la o intimă colaborare, care, bine condusă, ar 
aduce roadele cerute. In prezent, fiecare își face experiențele într'o 
totală izolare. Nici un organ valabil nu informează publicul, nicj o 
legătură nu este stabiţită între grupurile de arhitecți. Funcţionar 
liștii merg spre o suprimare a formei în folosul volumuluj, fără 
arşi da seama că un volum nu este necesarmente o formă şi că o 
formă care tinde către simplicitatea geometrică până la limită 
pierde forma. Tot ej sacrifică în numele unor principii transa 
cendente, intimitatea locuinţelor, reducând totul la utilul material. 
Or, există şi necesități spirituale, care ar trebuj să aibă priori- 
tatea. Se spune mereu: «trebue să exprimăm construcția ). Çare 

r 


134 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


construcție ? Dacă e vorba de cea spirituală, de acord; dacă e vorba 
de exteriorizarea momentelor de rezistență ale betonului, nu văd 
justificarea acestei aparente discipline. 

'Tradiţionaliștii încearcă să reînvie sau, mai bine zis, să continue 
formele vechi sau măcar să fure ceva din intimitatea și din farmecul 
lor. Incercarea lor va fi valabilă atunci numai când învățămintele 
funcționalismului nu vor fi uitate. 

Insă pentru a ajunge la o sinteză a celor două tendințe, tre- 
buesc teme destul de vioaie, probleme destul de bine puse, pre- 
texte prin care spiritul creator să-și ia avântul. Și asta nici vilele, 
nici casele-block nu le vor da. Trebue o arhitectură de Stat, 
Marile teme au dat marea arhitectură. Marile subiecte au dat fru- 
museţea spiritului, Căci nu există estetică fără etică. Și o etică 
a spiritului nostru românesc singură ar putea provoca o mare 
arhitectură românească. 

Arhitectul întruchipează mai mult decât oricare alt artist, 
vremea și societatea în care trăiește. Temele nu sunt puse de arhi- 
tecți, ci de societate. 

Cu vechea noastră zestre ornamentală, cu simțul nostru practic 
şi cu noțiunile noastre ale intimităţii locuinţelor, cu gustul nostru 
de simplicitate patriarhală şi cu viguroasele principii funcționaliste 
care au luat rădăcină la noi, momentul e prielnic pentru încercarea 
unei sinteze, peste capul modei și al ideilor preconcepute. 


G. M. CANTACUZINO 


ENERGIILE NATURALE 


Pentru dezvoltarea ei, omenirea din toate timpurile a simțit 
nevoia de a avea la dispoziţie izvoare de energie. Cantitatea de 
energie necesară variază cu stadiul de înaintare a civilizației, pe 
de o parte, şi cu posibilităţile de a o avea la îndemână, pe de altă 
parte. Istoricul științelor aplicate se confundă, în mare parte, cu 
dezvoltarea mereu crescândă a mijloacelor de stăpânire a diver- 
selor forme de energii naturale ce se găsesc în natură. 

Prima energie în serviciul individului şi a colectivității a fost 
energia produsă de om sau de animale. Se explică de ce societățile 
omenești în stadii inferioare de dezvoltare, având totuși nevoie 
de executat diverse lucrări, duceau lupte pentru a avea la dispo- 
ziţie aceste unice energii disponibile. In adevăr, în trib se răz- 
boiește pentru a stăpâni animalele sau pentru a utiliza ca lucrători 
indivizii altui trib, adică de a-i aduce în stare de sclavie. Popoarele, 
în forma lor modernă, duc aceeași luptă — poate mai dârză încă — 
pentru stăpânirea regiunilor în care se găsesc anumite energii 
naturale (cărbuni, petrol, etc.). Din punctul acesta de vedere, 
găsim o continuitate perfectă a cauzelor diverselor litigii, care au 
făcut să sângere umanitatea din epocile cele mai îndepărtate până 
în timpurile actuale. 

Energiile naturale, actualmente în serviciul omenirii, pot fi 
considerate din diverse puncte de vedere. Un aspect dintre cele 
mai importante este, fără îndoială, durata lor. Unele sunt în canti- 
tate finită (cărbuni — în general cărbunele negru — petrol, gaz 
metan, etc.); altele, dimpotrivă, sunt inepuizabile (cărbune alb, 
verde, albastru, auriu, etc.). 

O întreagă politică economică trebue stabilită pentru izvoarele 
de energie în cantitate finită și aci se dă lupta mare de stăpânire 


736 REVISTA FUNDAȚŢIILOR REGALE 


a regiunilor în care se găsesc sau măcar se bănuește că se vor găsi 
asemenea combustibili, Cităm, în treacăt, depozitele de cărbuni 
din Manciuria, care poate că n'au fost cu totul neglijate în răz- 
boiul ru-o-japonez din 1905 și nu vor fi lăsate la o parte nici în răza 
boiul în perspectivă, pe care Japonia îl va susține pentru ca această 
regiune să rămână sub zona sa de influență, Ne gândim apoi la 
energica ofensivă germană din 1916, pentru a stăpâni regiunea 
petroliferă din Muntenia și nu uităm că, îndată după armistițiu, Lord 
Curzon declara: « Viitorul va spune că aliaţii au fost duși la victorie 
pe un val de petrol »; reamintim serioasele conflicte dintre Anglia 
şi Turcia, pentru regiunea Mossul, bogată în petrol, recentul inci- 
dent dintre Anglia și Persia pe chestia unei convenţii petrolifere 
şi, foarte probabil, conflictul italo-abisinian, Dacă mai avem 
în vedere regiunile Sarre, Silezia, etc., observăm că şi marele 
război mondial nu a neglijat politica combustibilului, De sigur, 
nu este o simplă coincidență faptul că statele care posedă cărbuni 
şi petrol în cantităţi mari (Statele-Uhnite, Anglia) au reușit să aibă 
nu numai o supremație economică, dar și alta politică care, se 
poate. susține cu multe argumente, derivă în mare parte din 
precedenta, 

Įn situația grea economică, în care omenirea — învingători, 
învinşi şi neutri — se zbate după marele război din anii 1914— 
1918 şi care s'a accentuat în ultimii șapte ani, politica combusti- 
bilului are un rol deosebit de important, S'ar putea nădăjdui ca 
utilizarea rezervelor energetice în mod raţional să contribue, într'o 
măsură oarecare, la o cât de slabă ameliorare a crizei actuale, 


$ 
* * 


Vom examina mai întâi, combustibilii care constituesc energiile 
naturale în cantități finite, In această clasă intră cărbunele negru 
sub diversele sale aspecte: antracit, huilă, lignit, turbă și lemn; 
apoi petrolul și gazul metan, 

Cărbunii propriu zişi, adică «cărbunii negri », constituesc rea 
zerva cea mai importantă din categoria aceasta de energie natu- 
rală. O evaluare, chiar aproximativă, a cantităților răspândite pe 
suprafața globului este aproape o imposibilitate. Statisticile sta- 
bilesc totuși cantităţile disponibile, dar cifrele găsite nu pot fi 
decât foarte subiective și astfel se explică divergenţele între diverşii 


ENERGIILE NATURALE 137 


cercetători. In schimb, sunt date foarte exacte asupra consuma- 
ţiilor anuale. Se constată, în genere, o creştere a exploatărilor, în 
raport cu datele dinainte de război și, dacă am lua ca normă media 
ultimilor ani, s'ar putea deduce unele cifre care să dea o cât de 
vagă idee asupra duratei în ani a rezervelor estimate. Astfel cifrele 
date de diferiți autori variază în limite destul de largi. Cei mai 
mulți dau ca cifră probabilă 3000—45o00 ani. (După unele statistici, 
rezervele sigure şi probabile ar fi de cca ş mil. mil. tone, iar con- 
sumul anual actual de rooo milioane tone). Oricum, se vede că acești 
combustibili constituesc o rezervă foarte serioasă pentru stadiul 
de azi, cât şi pentru viitoarele progrese ale tehnicei industriale. 

In această categorie de combustibili trebue să socotim şi turba. 
Deşi un cărbune de calitate inferioară, prin importanța rezervelor 
existente, nu este totuși de neglijat. Actualmente se fac super-centrale 
electrice chiar lângă minele de cărbuni inferiori şi se transformă 
energia lor calorifică, în energie electrică, care, la rândul ei, este 
transportată foarte adesea în condițiuni mult mai avantajoase. 
De altă parte, s'au făcut încercări de a se trata turba, pentru a ṣe 
obține un randament calorific mai important. 

Trebue să mai adăogăm lemmul, care se găsește în cantități 
foarte mari şi poate fi cu succes utilizat pentru încălzit, înlocuind 
combustibili de calitate superioară. Prin introducerea gazogenului 
cu lemne sau cărbuni de lemn, vehiculele care întrebuințează 
«gazul de pădure» se bucură de diferite degrevări fiscale, în 
special în țările lipsite de petrol, economisindu-se astfel benzina. 

Nu tot atât de convenabil se prezintă chestiunea petrolului. 
După evaluările americane, rezervele mondiale sigure de petrol 
s'ar ridica la 4,5 miliarde tone. Ordinea țărilor cu rezerve mai 
mari și proporțiile respective ar fi: 


Statele Unite . . 49,15% Indiile olandeze. . 3,50% 
U.RS.S. .. . . 12,35% ROMÂNIA .. . 2,90% 
Irak .... . . 10,15% Columbia .... 1,65% 
Persia. ..... 910% Mexic... . . . 1,00% 
Venezuela . . . . 6,00% Diverse ţări . . . 420% 


După d. profesor L. Mrazec şi Geological Survey, rezervele ar 
fi de ro miliarde tone. (Presupunem că în aceste cifre intră și 
rezervele probabile de petrol.) 


138 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


Cifrele luate brut par foarte mari, astronomice am putea 
spune; dar astfel considerate nu spun nimic. Trebue să avem 
în vedere şi producţia anuală de petrol. După statisticile din 1934 
şi 1935, această producţie se ridică, respectiv la cca 207 şi 226 
milioane tone, care se consumă în întregime. 

In anul 1935, producția mondială de petrol a fost de 226.067.000 
tone, astfel repartizată: 


Statele Unite . . 60,61% Indiile olandeze. . 2,70% 
URSS. .... III% Mexic. .. .. . 2,44% 
Venezuela . . . . 921% Irak ...... 149% 
ROMÂNIA ... 3,71% Columbia . . . . 1,07% 
Iran (Persia) . . . 3,31% 


Nu putem să nu ne oprim un moment pentru a face oarecare 
constatări. In anii 1924mm1926, Mexicul se găsea pe al doilea plan 
al producţiei mondiale cu 15—8,4% din total, U.R.S.S. urma 
cu 4,5m-5;5%, iar Venezuela producea în acel timp 1,2—3,33%. 
Acum observăm că Rusia și Venezuela au roluri importante, ocu- 
pând rangurile 2 şi 3, cu 11,11 şi 9,21% din producţia mondială, 
în timp ce Mexicul produce abia 2,44% din totalul producţiei 
mondiale. 

Luând ca bază de calcul, producția de mai sus, care nu repre- 
zintă un consum obișnuit, rezerva mondială de petrol ar fi pentru 
aproximativ 20 ani; luând în considerare şi rezervele probabile, 
durata ar fi de 5o ani. Trebue însă să avem în vedere că, îndată 
ce criza actuală se va ameliora cât de puțin, consumul de petrol mru 
prin derivatele sale: benzină, motorină, etc. mm va crește mereu, 
datorită dezvoltării tot mai mari a automobilismului, aviaţiei, mo- 
toarelor Diesel în centrale, navigaţie, căi de comunicaţie, etc. 
Aceste produse ale petrolului ma pentru moment cel puţin sa nu 
pot fi înlocuite în condiții convenabile. Fabricarea benzinei sin- 
tetice, pornind dela cărbunii de pământ prin hidrogenare, se 
dezvoltă tot mai mult. Germania, Anglia, Franța, produc cantităţi 
din ce în ce mai mari, pentru a nu mai avea nevoie să importe 
petrol sau derivatele lui. Cu toate sforțările făcute, preţul benzinei 
sintetice, în stadiul actual de dezvoltare al industriei respective, 
întrece de 3mm3,5 ori prețul benzinei obținute prin distilarea 


ENERGIILE NATURALE 139 


petrolului. In Şpania, se încearcă şi hidrogenarea șisturilor bitu- 
minoase. 

"Țările sărace în petrol, cum e cazul Italiei, al Franţei, etc., se 
gândesc foarte serjos la posibilităţile de viitor, când statele cu 
rezerve importante în acest gen de combustibil, din care ele se 
aprovizionează, vor lua măsuri de limitare a exportului. Aceasta 
înseamnă o periclitare a normalei dezvoltări industriale, în timp 
de pace, şi un pericol din cele mai grave pentru apărarea naţională, 
în timp de război. Pentru a evita aceste posibilități dezastruoase, 
se studiază înlocuirea benzinei, adică căutarea unui carburant 
național. Din cercetările făcute, rezultă că alcoolul fabricat din 
fructe, cereale, etc., ar putea servi la acest scop. O lege franceză 
din 1931 obligă adăogarea a 25 litri alcool la zoo litri benzină 
grea; în acest fel, se realizează și o economie de combustibil al 
motoarele cu explozie, încât economia reală asupra benzinei este 
de 36%, cifră foarte importantă. Amestecul acesta este de asemenea 
obligator în Danemarca, Lituania, Elveţia, Italia și alte ţări, 
lipsite de petrol. 


Cărbunele roșu îl constitue gazele naturale. Ele se găsesc, în 
genere, în regiunile petrolifere şi carbonifere, având aceeași origine 
ca şi acestea. Şe mai găsesc și în regiunile vulcanice, gaze naturale, 
care sunt de altă natură decât precedentele, Gazele naturale, dacă 
ies singure din pământ, trebuesc numai captate; altfel sunt scoase 
cu ajutorul sondelor, întocmai ca la petrol. Lăsate libere în atmos- 
feră, constitue o pierdere foarte importantă, căci această energie 
este în cantitate finită. Gazele naturale pot fi arse în cazane, de 
unde le vine și numele de cărbune roșu, sau utilizate în diverse 
industrii chimice sau pentru aplicațiuni casnice. Energia lor calo- 
rifică variază cu regiunea de unde provin, dar, oricum, este foarte 
importantă, Utilizând în chip rațional această rezervă de energie, 
care altfel este pierdută, putem face simţitoare economii de alte 
categorii de combustibili tot în cantitate finită, mai ales de păcură 
sau lemne, păstrându-le pentru viitor. Țara noastră posedă can- 
tități importante de gaze naturale, dar exploatarea lor nu este 
din cele mai raționale. In 1930, pierderile de gaze în regiunile petro- 
lifere se cifrau cam la 50%, producția acestui an fiind de 1,25 
miliarde mc. 


149 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Trecem acum la examinarea celorlalte energii naturale, care 
nu sunt în cantitate finită. 

In primul loc, ne vom ocupa de căderile de apă. Se utilizează 
trecerea unei anumite cantități de apă dela un nivel mai ridicat 
la unul mai scăzut; prin această operațiune, sunt puse în mișcare 
turbinele hidraulice. 

Puterea datorită apei se poate căpăta printr'o cantitate de lichid 
relativ redusă și o înălțime apreciabilă, cum e cazul apelor de 
munte; energia astfel obţinută se datorește cărbunelui alb, după 
denumirea dată de Aristide Bergts. Alte ori, cantitatea de apă 
poate fi importantă, iar căderea mică, cum se întâmplă cu apele 
de şes; în acest caz s'a dat denumirea de cărbune verde, pentru a 
fi în concordanţă cu regiunile unde se instalează turbinele. 

Energia hidraulică, sub una din formele de mai sus, este între- 
buinţată din timpurile cele mai vechi mm se pare cu 2 secole înainte 
de era creștină mæ pentru diverse aplicațiuni. Utilizarea în mare a 
acestei energii n'a fost posibilă decât graţie următoarelor fapte: 
în 1827, Fourneyron construește cea dintâi turbină hidraulică, 
având o putinţă de 6 C.P. și lucrând sub o diferență de nivel de 
140 m, cu un randament convenabil, iar în 1869, Ar. Bergts 
este primul care are ideea de a folosi căderile de apă de înălțimi 
mari, amenajând una de 200 m și apoi alta de 500 m. 

Construirea uzinelor hidro-electrice este importantă, nu numai 
din punctul de vedere al energiei captate; în acelaşi timp, se regur 
larizează cursurile apelor respective, încât sunt folosite pentru 
plutărie sau navigaţie; totodată se evită inundaţiile pe regiuni 
destul de întinse, care devin cultivabile, iar pe de altă parte se 
pot organiza vaste lucrări de irigație pentru timpurile secetoase. 
Avem deci o serie întreagă de avantaje din utilizarea cărbunelui 
alb și verde. Energia hidraulică este însă foarte capricioasă, având 
mari variaţii, atât sezoniere cât și anuale. Pentru a realiza o putință 
cât mai continuă, sunt necesare lucrări importante, care cer capi- 
taluri mari de investiţii, ceea ce constitue un serios inconvenient 
pentru folosirea acestei energii. In schimb, instalaţiile hidraulice 
au avantajul de a avea cheltuieli foarte mici de exploatare. 

După Arrhenius, rezervele de energie în cărbune alb şi verde s'ar 
ridica la 790 milioane C.P. Statisticile publicate în Statele Unite 
dau alte cifre. După acestea, rezervele mondiale în acest fel de 


ENERGIILE NATURALE 141 


cărbune ar fi de 439 mil. C.P. (din care Europa ar avea 45 mil., 
America de Nord 62 mil., Asia 71 mil., Africa 1go mil., etc.). 
Căderile de apă se folosesc numai într'o proporție mică, anume 23 
mil. C.P., ceea ce revine la 5,25%; proporţia cea mai mare de utili- 
zare a cărbunelui alb şi verde este în America de Nord. 

In afară de apele râurilor curgătoare, s'a căutat să se utilizeze 
energia manifestată de apele mărilor şi oceanelor, Această energie 
poate fi captată sub forme deosebite. 

Valurile mărilor, mai ales pe timp de furtună, reprezintă o 
putere considerabilă, și s'au imaginat diverse procedee pentru a o 
utiliza. Prezintă însă dezavantajul de a fi foarte variabilă în 
timp. 

Mişcările regulate ale apelor din mările deschise, datorite 
atracției lunii, cunoscute sub numele de maree (fluxul și refluxul), 
pot fi economic utilizate în turbine. Se dă denumirea de cărbune 
albastru acestui izvor de energie. 

Utilizarea cărbunelui albastru este destul de veche; în Franţa se 
cunosc mori funcționând astfel de prin secolul al XI-lea; prima, se 
pare a fi fost construită la Dunkerque de un dulgher Perse. Utili- 
zarea energiei mareelor se poate realiza prin metode diferite: 
împingerea lichidului, viteza şi căderea apei. Pe acest din urmă 
principiu se bazează sistemele moderne, căutând a obţine o deni- 
velare a apei, ca astfel să putem pune în mișcare turbina. Când 
apa e în creștere, turbina e mișcată și anumite rezervoare sunt 
umplute, iar prin scurgerea apei, în epoca refluxului, maşina intră 
iarăşi în funcţiune. Turbina nu poate funcționa continuu, căci 
fiecare maree are e întrerupere de câteva ore, iar în mările moarte 
nu merge deloc. 

S'au adus diverse modificări acestui prim principiu, de 
Belidor, Decoeur, Maire, Parisot, etc., prin adăugirea unor 
basine suplimentare, care au avantajul de a permite utilizarea 
continuă a turbinelor. Acestea sunt caracterizate printr'o cădere 
de apă în cantitate mare, dar dela o înălțime mică (3—4 
metri). 

Sistemul mai bun este de a lucra cu basine conjugate, care se 
găsesc în regiuni de stabilire de porturi diferite. Prin punerea 
în paralel a centralelor electrice respective se poate asigura con- 
stanța putinței furnizate. 


142 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Utilizarea staţiunii mareo-motrice izolate nu pare destul de 
avantajoasă; combinată însă cu alte stațiuni pelagice, fluviale 
și termice, devine foarte interesantă. 

Aplicaţii ale acestor principii s'au făcut în America (la Rockland, 
o stațiune de 300—5000 C.P.), în Franţa (Rance, St. Malo şi e 
în curs de executare o stațiune la Aber-Wrach în Finister care 
va avea cca 1500 C.P.). Intre proiectele de seamă trebue să cităm 
acela conceput în timpul războiului mondial, de Esnault Pel- 
terie, de a construi uzine care să lucreze în paralel, situate în 
canalul Mânecii şi pe estuarul Tamisei; iar alt proiect gran- 
dios, studiat în Anglia, prevedea producerea unei putințe de 
500.000 Kw. 

Aceste instalațiuni necesită însă cheltueli importante de 
investiție — mai mari decât la energia hidraulică — și din această 
cauză nu sunt încă răspândite. 

Un alt izvor de energie, cunoscut din timpurile cele mai vechi, 
este energia datorită vânturilor sau eoliang. Vântul este de mult 
utilizat pentru propulsiune în navigaţie, la scoaterea apei din 
fântâni, la mișcarea morilor, etc. In ultimul timp se caută a se 
utiliza, pe o scară cât mai întinsă, la producerea energiei electrice. 
Se pare că energia vântului ar reprezenta mai bine de 10% din 
totalul energiilor naturale cunoscute. Arrhenius evalua energia 
aceasta la 5ooo ori energia produsă anual de cărbunele negru. 
Deși destul de variabilă, totuşi puterea vântului poate fi utilizată 
în anume condițiuni, mai ales că, din studiile făcute, variaţia ei 
ar fi inferioară variaţiei puterii apelor. Utilizând vânturile din 
regiunile ceva mai înalte ale atmosferei, se poate asigura o viteză 
mai importantă, mai ales dela 70 m în sus, și s'ar realiza o variaţie 
destul de rezonabilă, în ce priveşte putinţa furnizată, încât să per- 
mită o punere în aplicare a acestui izvor de energie naturală. 
Vânturile din munţii Siberiei ori de pe coasta mării de Nord 
n'au variații mai mari de 1 m/sec. la o viteză mijlocie de 8 
m/sec. în cursul întregului an. 

O realizare importantă în acest domeniu trebue semnalată 
în America. În vederea expoziţiei internaţionale, ce recent a avut 
loc la Chicago, s'a construit un turn de 6oo m înălțime. Acest 
turn era prevăzut cu roți având 150 m în diametru, iar putinţa 
furnizată se cifra la 75.000 C.P. Energia produsă în timp de un 


ENERGIILE NATURALE 143 


an s’ar ridica la roo mil. Kw-ore, ceea ce reprezintă cam un sfert 
din producţia totală a României, din 1930, în energie electrică. 

In U.R.S.S. s'a pus în funcție anul acesta o stațiune eoliană 
la Balaclava, pe ţărmul Crimeei. Viteza vântului este de 5,75 
m/sec., helicea are 30 m în diametru și face 30 învârtituri pe 
minut, prin reglaj automat. Putinţa staţiunii este de 93 Kw., iar 
energia furnizată, 300.000 Kw-ore pe an. Se va construi în curând 
o stațiune mai mare, de rooo Kw (care va furniza 2.300.000 
Kw-ore pe an), cu o roată de 50 m. în diametru şi un turn de 50 
m în înălțime; funcționarea va fi complet automată. 

Se proiectează de pe acum realizarea unor centrale plutitoare, 
de-a-lungul coastei Atlanticului, unde viteza vântului în mediu 
este de 8 m/sec, iar variațiile nu sunt prea mari. Înălțimea acestor 
centrale eoliene ar fi de 200 m, iar energia electrică produsă ur- 
mează a fi transmisă pe țărm, prin ajutorul cablurilor sub-marine. 
Se înţelege că punerea în aplicare a unor asemenea planuri, ar 
schimba complet faţa unor regiuni întregi, prin posibilitatea de 
a avea la îndemână, energie electrică, cu preţ redus. 


Un alt izvor de energie naturală este cârbunele auriu. Sub 
această denumire înțelegem căldura solară care ajunge la pământ, 
traversând atmosfera. Fără îndoială, această energie este cea mai 
importantă din toate câte le examinăm. Fără ea n'am avea nici 
pe celelalte. Am putea spune despre cărbunele negru, de pildă, 
că nu-i altceva decât o formă de cărbune auriu, depozitat în 
decursul epocilor geologice. Cea mai mare parte din căldura so- 
lară este însă pierdută, încât s'au căutat metode care să permită 
utilizarea ei în mod direct. Printre încercările mai importante 
semnalăm căldarea lui Mouchot (1866), bazată pe principiul ab- 
sorbției acestei energii, dar care n'a dat rezultate destul de satisfă- 
cătoare, din pricina randamentului său prea slab. Alte încercări 
având ca principiu concentrarea razelor solare cu ajutorul oglin- 
zilor conice sau parabolice, utilizate respectiv de Ericson, care a 
construit în America un motor de 15 C.P. și Shumann la Assuan 
pe valea Nilului, au dat oarecare aplicaţiuni realizabile. In Sahara 
există instalaţii bazate pe aceste principii, servind la purificarea 
apei şi la alte diverse aplicații; energia solară din regiune se eva- 
luează la 0,075 C.P. pe metru patrat. Se studiază de pe acum 


144 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


posibilitatea exploatării întinsului deşert, ca producător de forță 
motrice; printre primele plasamente ale energiei electrice astfel 
obţinute ar fi linia ferată transsahariană. 

O altă manifestare a energiei solare este evaporarea apei din 
lacuri sau mări închise. Dacă acestea sunt alimentate de ape curgă- 
toare cu cantităţi de lichid mai mici decât acele ce se prefac în 
vapori, rezultă o diminuare a nivelului lor și deci posibilitatea 
de a îndruma anumite cantităţi de apă,pe cale artificială, în acele 
lacuri. Bazat pe aceste idei, P. Gandillon, în 1925, a conceput 
trecerea unei anumite cantități de apă din Marea Mediterană 
în Marea Moartă printr'un canal lung de 70o km. Diferenţa de 
nivel între cele două mări este de 394 m. In felul acesta s'ar putea 
capta o putință disponibilă de peste 400.000 C.P. In același timp, 
s'ar fi putut amenaja terenuri cultivabile de cca 100.000 ha graţie 
irigaţiijor ușor realizabile, în afară că întreg canalul de mai sus ar 
fi devenit o importantă arteră de navigaţie. 

Semnalăm alte două proecte bazate pe același principiu, utiji- 
zând diferența de nivel între două lacuri apropiate: primul pe 
coasta franceză a Somalilor, cu o putință de 490.000 C.P.; al doilea 
în Venezuela, prin amenajarea canalului care leagă lacul Macaraibo 
cu golful Venezuela, cu o putință exploatabilă de 750.000 C.P. 

Ca manifestare a căldurii solare avem și utilizarea energiei 
termice a mărilor. 

După cercetările lui Bogulowski, temperatura apei la 1000 m 
adâncime ar fi de 4—5° C; răcirea aceasta se datorește curenn 
ţilor de apă rece, care vin dinspre mările polare. La suprafața apei, 
în regiunile tropicale, temperatura .variază între 26° şi zo1C, 
datorită încălzirii solare. Variația anuală nu depăşeşte 3° C. 

Georges Claude și Paul Boucherot, într'o comunicare făcută 
Academiei de Științe din Paris în 1926, propun să se utilizeze 
diferența de temperatură între suprafața și fundul oceanului 
pentru a face să se miște o turbină. In adevăr, apa la 24° C este 
aspirată într'un fierbător, astfel că va produce vapori; acești vapori 
trec spre condensor, în care se găseşte apa venită din fundul ocean 
nului; în trecere, aburii vor mișca turbina care este așezată în 
calea lor. Apa din adâncime se ridică aproape singură la suprafaţă, 
graţie presiunii, pe principiul vaselor comunicante. Îndată ce se 
produce o scădere de temperatură de 5° C, apa este înlocuită cu 


ENERGIILE NATURALE 145 


altă apă caldă dela suprafață și așa mai departe. Apa rece adusă 
din adâncime este utilizată în aceste regiuni călduroase, economi- 
sindu-se cantitatea corespunzătoare de ghiață. Socotind la 75% 
randamentul turbinei și având în vedere putinţa necesară pentru 
pompatul apei calde şi reci, extragerea apei răcite, a gazurilor dizol- 
vate, etc., se evaluează că o turbină, consumând un metru cub de 
apă de suprafață, pe secundă, va putea da goo C.P. 

S'au făcut — cum era și de așteptat — diverse obiecții, acestor 
proiecte. Inventatorii le-au combătut pe cale teoretică, dar au 
trecut și la fapte. Au construit o turbină de 65 Kw, care lucra 
între temperaturile de 33° C şi 13° C, obținute respectiv cu apa 
de răcire a cuptoarelor înalte dela Ougree (Belgia) și cu apa din 
Meuse. Primele experienţe, ale căror rezultate definitive au fost 
date în 1928, au confirmat în totul prevederile teoretice, randa- 
mentul întregii instalaţii fiind de 69%. In urma acestor reușite 
încercări, inventatorii au început construcţiile pentru montarea 
unor astfel de instalaţiuni, pe ţărmul insulei Cuba. In Octomvrie 
1930, o turbină de ro Kw funcţiona, fiind alimentată cu apa adusă 
dela 1o00 m adâncime. S'a ales această regiune, căci oceanul 
prezintă o mare adâncime chiar în apropierea coastei. Deși toate 
încercările făcute au dat rezultate mai mult decât satisfăcătoare, 
de sigur că mai sunt încă o serie de dificultăţi de învins, până ce 
uzine grandioase, de genul acesta, vor începe a funcționa. Intre 
greutățile mai importante este așezarea tubului pentru aducțiunea 
apelor reci dela rooo m adâncime și al cărui diametru poate să 
ajungă până la 15 m; apoi fixarea lui pentru a nu fi deteriorat sau 
deplasat de valurile oceanului. 'Trebue să semnalăm că, începând 
cam dela roo m adâncime, apa oceanului se găseşte într'o linişte 
suficientă pentru a nu mai fi temeri de deplasare a tubului. Incer- 
cările recente de a construi o uzină de putință mare nu au dat 
rezultatele așteptate, din cauza greutăților survenite cu așezarea 
tubului de adâncime. 

Au fost concepute uzine bazate pe acest principiu care să fie 
aşezate pe țărm, iar altele pe insule artificiale, încât să constitue 
adevărate super-centrale plutitoare. 

In Italia, Marius Doring și Boggia (din Milan) au propus să 
se utilizeze, în timpul verii, diferența de temperatură între apele 
dela suprafața lacurilor italiene din nordul Italiei, care ating 24* C 


10 


146 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


Şi apele produse de topirea ghețarilor care scad până la 8° C, Pentru 
mişcarea turbinei se preconiza întrebuințarea ca mediu intermediar 
a unui gaz lichefiat, cum ar fi amoniacul. Nu avem cunoștință dacă 
s'au realizat experiențe în această direcţie. 

O altă idee interesantă, bazată pe aceleaşi principii, este aceea 
enunțată de Bariot în 1928 de a utiliza diferența între temperatura 
din fundul apelor din regiunile îngheţate și temperatura exterioară. 
In adevăr, sub stratul de ghiață care nu depăşeşte 5 m, apa se 
găseşte foarte aproape de o° C, iar în exterior temperatura ajunge 
la — 40° C. 

Utilizarea uneia sau a alteia din aceste propuneri va permite 
să avem la dispoziție rezerve inepuizabile de energii naturale, 
care îşi au ca origine energia solară sau cărbunele auriu şi care 
constitue, de sigur, cel mai formidabil depozit de energie. 

Trebue să mai semnalăm energia datorită căldurii interioare 
a pământului, care ar putea fi utilizată în diverse moduri. Se stu- 
diază întrebuințarea căldurii ce o găsim la o oarecare adâncime; 
astfel la 3 km am avea cca 100° C. Sunt însă grele dificultăți de 
a pune în valoare această căldură, aşa că până acum nu o putem 
folosi la nimic. 

Nu tot aşa se prezintă situația cu izvoarele naturale de aburi, 
care sunt datoriţi tot căldurii interne a pământului. Aceşti aburi, 
după ce sunt curăţiți de diverse corpuri străine sunt introduşi 
în căldări şi lucrează ca orice mașină cu vapori. Instalaţii de felul 
acesta se găsesc în Italia, în apropierea unor vulcani; o astfel de 
uzină este de 7000 Kw. La Larderello, unde aburii naturali « sof- 
fioni » servesc la încălzirea cazanului, este o uzină geotermică, 
care conţine 4 turbine a 3000 Kw. 

Alte izvoare de energii naturale ar fi electricitatea atmosferică 
şi energia atomică. Până acum nu s'au putut găsi însă metode 
convenabile, care să permită utilizarea lor. 


* 
* + 


Cercetând diversele izvoare de energie naturală, consta.ăm că 
omenirea ar putea să nu fie îngrijorată de epuizarea, mai curând 
sau mai târziu, a cărbunelui negru, căci alte energii inepuizabile 
îi sunt de pe acum la dispoziţie. Posibilitatea de a se termina 


ENERGIILE NATURALE 147 


petrolul în special și cărbunele obișnuit în general m care prin 
hidrogenare este transformat în cantități mari de benzină —m cona 
stitue o problemă importantă pentru toate statele. Chestiunea 
este cu atât mai gravă, dacă ne gândim la dezvoltarea uriașă a 
tehnicei, care s'ar putea produce în viitor și care ar necesita cana 
tităţi tot mai considerabile de diverse derivate ale petrolului. 
Din aceste considerente, rezultă că este necesar de dus o anumită 
politică a combustibilului. Se impune realizarea celor mai mari 
economii, mai ales în consumul petrolului și apoi al cărbunelui. 
Aimé Witz spunea că este o crimă să se ardă petrolul pentru 
încălzit; totuși sunt atâtea țări, printre care și a noastră, care 
persistă în această eroare. Nu trebue să ne gândim numai la genes 
rațiile actuale, care probabil să aibă norocul de a nu vedea epuin 
zarea petrolului, în România cel puţin. Suntem însă datori să 
ducem o astfel de politică în ce privește economisirea combustin 
bililor epuizabili, încât patrimoniul primit dela generaţiile antes 
rioare să nu fie risipit, ci, în parte cel puţin, păstrat pentru genes 
rațiile ce ne vor urma. Se vede deci necesitatea de a utiliza la 
maximum gazul metan, care constitue o rezervă epuizabilă și 
care se pierde în cantități atât de mari actualmente. Urmează 
apoi utilizarea forțelor hidraulice și, în fine, a energiei solare după 
principiul Claude Boucherot, care socotim că este izvorul de 
energie naturală al viitorului. 


S'ar putea pune întrebarea dacă utilizarea pe o scară din ce în 
ce mai întinsă a energiilor naturale poateaduce vre-un avantaj 
omenirii. Din punct de vedere material, este neîndoios că răspunsul 
nu poate fi decât afirmativ. Posibilităţile ce se oferă pentru o 
viață mai confortabilă sunt în funcțiune sr în cea mai mare parte m 
de energia de care dispunem. Dacă, din punct de vedere material, 
răspunsul este cât se poate de convenabil, din nenorocire, întres 
barea referitoare la situaţia sufletească capătă cu totul alt răspuns. 
Din acest punct de vedere, toate cele examinate nu înrâuresc cu 
nimic asupra unora sau cu foarte puţin asupra altora. 

Este de remarcat totuși că starea bună materială are o influa 
ență vădită şi binefăcătoare şi asupra elementului sufletesc. Să 
sperăm că prin progresele viitoare, prin stăpânirea a cât mai multor 
energii puse în slujba oamenilor, se va realiza ce] puţin indirect 


10* 


148 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


şi o îmbunătățire în starea morală a omenirii. In felul acesta, atât 
indivizii cât și naţiunile vor părăsi vederea îngustă şi egoistă, 
pentru a se ridica la nivelul adevăraților reprezentanţi ai umani- 
tății, care, de multe ori, prin sacrificiu de sine, au contribuit la 
ameliorarea posibilităților de viață ale semenilor lor. 


ANTONI CESAR PARTENI 


DUBLETELE ARTISTICE 


Cercetarea prezentă încheind o expunere mai veche, voi aminti 
cetitorului că în eseul Despre o modalitate a judecății literare (R.F.R. 
Julie, 1936), porneam dela preocuparea după care operele arti- 
stice durează prin învestitura secretă a unei unicități oarecare. 
Afirmația nefiind nouă, i-am arătat atunci seria istorică, oricât 
de fragmentar; dar nu ca afirmație nudă, ceea ce ar fi făcut să 
nu se mai termine seria, ci numai ca atitudine critică față de feno- 
menul literar. Concluzia acelei expuneri era că a izola unicitatea 
lucrărilor de artă cade în sarcina exclusivă a criticului; și că, 
în vederea aceasta, e necesară mai întâi redijarea actului de pro- 
prietate spirituală a scriitorului de caracterizat, procedându-se 
ca în actele publice de aceeaşi natură, numind adică pe vecinii 
nouii proprietăți şi numai apoi inventariindu-i zestrea particu- 
lară. Dacă prin vecinătățile morale înțelegem, forțând uşor ter- 
menii, genealogia scriitorului, — cu inventarul, ca să păstrăm 
cuvântul, al fiecărui autor, chestiunea se complică. Ne mai fiind 
vorba de bunuri materiale, asupra semnificației utile a cărora 
cu toții convenim, asupra evidenţei cărora nimeni nu se îndoeşte, 
asupra neschimbării cărora, oricât ar trece din mână în mână, 
suntem de acord, proprietatea artistică, — în unicitatea ei, față 
de proprietatea juridică este de o natură subtilă și mai cu seamă 
subtilizantă. 

La reflecția cea mai adâncită, nicio valoare enumerabilă nu 
ține de complexul unic al operii artistice, complex a cărui întâe 
caracteristică este, ca să zicem așa, lichiditatea. Oricâte sforțări 
teoretice am face și oricine le-ar face, cuprinderea concretă, spe- 
cioasă şi de tainică inconsistență a artei, valoare unică, pe care, 
putând-o aproxima, niciodată nu o stăpânim în realitatea ei abu- 


150 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


roasă, rămâne etern liberă și, în cea mai interesantă parte, in- 
transmisibilă. Se pare că tocmai de acest adevăr fundamental va 
trebui să ţinem mai ales socoteală în judecata noastră critică. 
Despre faptul că de obicei nu se prea ia în seamă, ne vorbește 
ideea de perfecțiune, stăpână încă în cercetările literare. 

Căci perfecțiunea, ridicată pe nedrept ca măsură la care 
veşnic raportăm frumoasele produceri ale spiritului, criteriu 
de valorificare ce se aplică de mii de ani lucrărilor artistice, nu 
este decât starea ideală a materiei, eroarea întemeindu-se pe con- 
fuzia dintre spiritual și material. Am văzut mașini perfecte, jucării 
perfecte, cutii perfecte, lucruri cu scop imediaț practic sau di- 
stractiv, fel de fel, dar opere literare capitale, cărora să li se 
poată zice perfecte, n'am văzut. Perfect nu însemnează frumos, 
după cum urit nu e toț una cu neperfect. Cu aceasta nu excludem 
perfecțiunea din sfera frumosului ca idee, ci numai din aceea a 
frumosului ca realizare artistică, adică din estetică. Precizând ra- 
portul logic al celor două noțiuni între ele, sfera ideii de perfec- 
ţiune este subordonată aceleia de frumusețe. Evidenț, căutâpd să 
prefacem acest raport în convingere pentru cititor, întâmpinăm 
oarecare rezistență. 

Dificultatea vine din aceea că în limbajul obișnuit se dă cuvin- 
telor o întrebuințare abuzivă. Ce e artiştic şi ce e perfect? Artistică 
este o bucată picturală, literară, muzicală, etc...; este artistică 
(abuzul începe) lucrătura în argilă, o amforă sau un urcior, lucră- 
tura în fier, ca tot felul de grilajuri, lucrătura în sticlă, un vas 
de flori, lucrătura în fir, o fotă, o iie; dar ce nu capătă aceeași 
calificare în vorbirea curentă? 

Cât despre cuvântul perfect, el se aplică lucrurilor făcute în 
serie, împletiturilor din fir, din sticlă, din fier, din argilă ca și 
(începe abuzul) bucăţilor picturale, literare, muzicale, etc... 

Dacă observăm bine, ordinea enumerativă, coboritoare 
prima ma suitoare a doua, indică și sensul în care s'a abuzat, 
când de un termen, când de celalt. Extinderea primului (artistic), 
dela unele obiecte preponderent spirituale asupra tuturor celor 
exclusiv materiale, l-a degradat până într'atâț că și gimnaştii își 
execută figurile « artiştic ». Cuvâgtul, pierzându-și noblețea pri- 
mitivă, a deslocuit vorbe ca « îndemâgatic», «abil», «dibaci», 
«cu adresă», « meșteșugit », etc... 


DUBLETELE ARTISTICE 1ŞI 


Cu extinderea celuilalt termen (perfect) s'a întâmplat procesul 
invers: pornind dela obiectele materiale şi ajungând să califice şi 
pe cele cu deosebire spirituale, a cucerit o nobleţe pe care la în- 
ceput n'o avea. Așa încât, spunându-se una într'una că o clanță 
de ușă e artistică şi o capodoperă literară — perfectă, a deslipi 
înțelesul adevărat al cuvintelor de sensurile uzuale, a devenit 
nespus de greu; greu ca filtrarea esenţelor sau ca spălarea, în ape 
succesive, a nisipului aurifer. 

Potrivit acestor limpeziri, putem acum spune că perfecțiunea 
este un grad inferior al frumosului, frumuseţea artistică planând 
dincolo de stările ideale ale materiei. Iată dar pentru ce perfec- 
ţiunea nu ne poate servi drept criteriu al judecății în materie de 
artă. 

Trecând pe un teren mai ferm, în literatură, vom constata 
un neajuns cu-totul evident al conceptului perfecțiunii și anume 
lipsa oricărei fixităţi, adică lipsa acelei trăsături prin care o idee 
devine criteriu de judecată. Despre conceptul în discuţie, ce ştim 
noi? Știm că pe o faţă îl privește scriitorul și pe alta — criticul. 

Scriitorul, dacă este din genul artifex faber, își amendează 
creația neîntrerupt până la oboseală fizică, până la îndestularea 
setei de frumos, sete strict individuală; aceasta în cazurile cele 
mai fericite; iar în alte cazuri, şi-o amendează până în pragul unei 
necesități întâmplătoare cum ar fi apariția volumului. Că așa 
stau lucrurile, scriitorii cu oarecare experienţă înțeleg mai bine. 
Dar nici noi nu rămânem fără sprijin dacă vrem să le înțelegem. 
Manuscrisele rămase dela Eminescu cuprind numeroase variante 
ale aceloraşi poezii, fapt care vădește la marele poet român o 
neobișnuită aspirație la perfecțiune. Dar chiar ediția Maiorescu 
a poeziilor lui Eminescu cuprindea patru variante din Mai am 
un singur dor, toate patru realizând, pe lângă aceeaşi liniştită şi 
sublimă dorință de reintrare în circulația cosmică, un grad anumit 
al acestei realizări. Căci aspiraţia la perfecţiune, adică perfectibili- 
tatea, este ținta marilor artişti. 

In același chip ne instruim și din mărturisirile indirecte ale 
celui mai autorizat poet francez de azi. Într'adevăr, Paul Valery 
scrie: «Un poem nu este niciodată desăvârșit — totdeauna îl 
termină un accident, îl dă adică publicului: oboseala, cererea 
editorului, — creșterea unui alt poem. Dar niciodată starea însăşi 


152 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


a lucrării (numai dacă autorul nu e un prost) nu arată că n'ar 
mai putea fi dusă mai departe, că n'ar mai putea fi schimbată, 
considerată ca primă aproximaţie sau ca origină a unei noui cău- 
tări (Littérature). Ba încă Valery declară în același loc: « Gândesc, 
cât despre mine, că același subiect și aproape aceleaşi cuvinte ar 
putea fi reluate indefinit, ocupând o întreagă viață». Așa se 
prezintă, în perspectiva artiştilor creatori, ideea de perfecțiune; 
ca perfectibilitate. Este evident dar că nu putem face instrument 
de măsură dintr'un concept atât de variabil. 

Să-i privim totuși şi fața sub care se înfățișează comentato- 
rilor. Criticii, neavând nicio experienţă artistică proprie prin care 
să se instruiască asupra variațiunilor de mai sus, sunt constrânși 
să accepte ca perfecte atâtea opere câte străbat vremurile. La acestea, 
ca la adevăratele modele ale perfecțiunii, vor raporta ei producția 
nouă. Și până la un punct, dispensându-se de a reflecta teoretic 
la concept, sunt liberi să facă așa ceva, să ia cu alte cuvinte ca 
unitate de măsură în judecăţile lor operele clasice. Așa proceda 
Horaţiu în Scrisoarea câtre Pisoni, aşa proceda Boileau în Art 
Poétique : şi mau greșit, deşi pentru conștiința critică a ultimului 
se ridică, mustrătoare, umbra lui Ronsard. Tot așa, pornind dela 
aceeași convingere care este cultul excluziv al clasicilor, a pro- 
cedat şi Brunetitre față de Baudelaire; dar a greşit. Căci fie chiar 
Boileau, dacă s'ar fi născut în zilele noastre, cu greu i-ar fi venit 
să se oprească numai la scriitorii de felul acelora la care s'a oprit 
în secolul al XVII-lea. Timpul a scos la iveală noui niveluri de 
«perfecţiune », ca să zicem așa, şi noui tipuri de frumusețe arti- 
stică. In rând cu Eschil, Sofocle și Euripid s'au aşezat ei Racine 
şi Corneille, dar au luat loc şi stufosul Shakespeare, și cerebralul 
Ibsen, și modernul Wedekind. Alinierea s'a stricat. Perfecţiunea 
luată empiric, considerată în operele care au învins vremea, a 
variat și istoriceşte, Cu același titlu este perfect Shakespeare ca şi 
Racine. Către care din doi ne-ar fi orientat admiraţia și râvna un 
Boileau al timpului nostru? Așa dar, față de înmulțirea idealurilor 
sau tipurilor artistice, față de felurimea formulelor istorice, forma 
empirică a desăvârşirii poetice, variabilă şi ea, nu poate da un cri- 
teriu al judecății literare. 

In contra perfectibilității sau aspiraţiei la perfecțiune s'a păcă- 
tuit, şi se păcătuește încă, atât de des încât nu este fără folos a 


DUBLETELE ARTISTICE 153 


o fi subliniat. Când în Franţa avea loc marea desbatere asupra 
« poeziei pure », abatele Bremond, cu mare evlavie pentru « perfec- 
ţiunea » poetică, evlavie chiar agresivă, se închina la fiecare literă 
din cine ştie ce vers, rămas în forma în care îl cunoaștem din 
voia întâmplării, după cum văzurăm, sau prin abandonarea voită a 
poetului. Et les fruits passeront la promesse des fleurs. Câtă stăruință 
pe abatele academician să dovedească păcatul împotriva armoniei 
versului, în loc de Za promesse fiind les promesses. Chestiunea era 
că un a, unul singur, transformat în é, corupe edenica perfec- 
ţiune ! În legătură cu aceste excese de muzicism, îmi aduc aminte 
de o întâmplare. La un examen de bacalaureat, un candidat bine 
pregătit, pus să reciteze câteva strofe din Eminescu, a început: 


Porni luceafărul. Creşteau 
In cer a lui aripe, 

Și căi de mii de ani treceau 
In tot atâtea clipe. 


Un cer de stele dedesupt, 
De-asupra-i cer de stele — 
* Părea un fulger ne ?'ntrerupt 
Săgetător prin ele. 

« Ratâcitor prin ele», i-am atras atenţia. Dar în afară de im- 
pietatea de a fi modificat versul marelui poet, nimic de ordin 
estetic nu m'a făcut să-l corectez. Strofa păstra aceeași măreție 
cosmică, voluta largă a aceleeași muzici grave umilea destinul 
omului, iar făptura fantastică a Luceafărului nu fulgera mai puţin 
prin veșnicie. Cam în același timp, abatele Bremond apăra sunetul 
a, din versul lui Ronsard, într'un €claircissement dintre cele vreo 
douăzeci ale cărții sale. Cât privește la noi, chiar un critic apreciat 
declara mai anii trecuţi că «nicio virgulă» nu poate scoate din 
romanul scris (este și autor de romane), deoarece toată arhi- 
tectura operei s'ar prăbuși; în așa măsură totul răspunde unei 
necesități de construcție ! (Bine înţeles, asupra niciunei alte opere 
străine criticul nu se pronunţase atât de categoric). Aceste exemple 
au putut arăta până la ce aberaţii duce ideea de perfecţiune în arta 
literară şi cât de folositor este a avea în vedere numai aspirația 
artiştilor la perfecțiune sau perfectibilitatea. 


154 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


Ca să arăt că starea ideală de ne varietur a perfecțiunii literare 
este un mit, am sugerat prefacerea istorică neîntreruptă a frumu- 
seţii artistice, a tipurilor estetice. Procesul e cunoscut și nu pentru 
a-l formula ca nou l-am arătat, ci numai spre a-mi sprijini ideea 
despre vanitatea perfecțiunii artistice. Altfel, d. E. Lovinescu, 
interesându-se de procesul acesta în sine, despre chestiunea: 
evoluţia gustului estetic, i-a dat o amplă desvoltare teoretică în 
Mutaţia valorilor estetice (Ist. Lat. Rom., vol. VI). 

Și totuși, deşi cunoscătorii ideilor literare mai noui privesc 
în plin devenirile fenomenului artistic, eroarea de a crede încă 
în fixitatea conceptului de perfecțiune — dăinueşte. Arta literară 
continuă să fie considerată drept product material de manufactură, 
primind mereu când lauda 4 perfecțiunii », când obiecția nedesă- 
vârşirii, Dar chiar în cazul când limbajul critic are alte resurse 
lexicale, în loc de «perfect» servindu-se de modernul absolut, 
problema rămâne aceeași. Ba încă nu este nevoie nici de această 
primenire lexicală pentru a ne recunoaște chestiunea, Căci o 
identificăm totdeauna din felul cum se concepe obiectul 
operei de artă. Și în deobşte, baza fiind confuzia dintre 
frumosul material și frumosul spiritual, scriitorilor în general 
li-se elogiază trăsăturile pozitive şi li-se obiectează scăderile, 
lipsurile, neajunsurile sau defectele. Se procedează adică față de 
lucrarea artistică așa cum s'ar proceda, așa cum este firesc să se 
procedeze, față de un lucru material. 

Despre covorul la care privesc în acest moment, pot afirma 
că este ţesut din atâtea colori, că în arabescuri recunosc atâtea 
motive, că are anumite dimensiuni, că la colțul din dreapta uşii 
lucrătoarea a făcut o greșeală de țesătură, etc., şi astfel îl cunosc 
din fir în fir. Sunt dar în drept să laud pe lucrătoarea lui pentru 
ornamentație, pentru combinaţia colorilor, etc., după cum în 
drept sunt să o învinuesc pentru neobservări. 

Dar opera de artă literară este un product al spiritului, un 
moment de viață intensă, un flux al conștiinței omenești indi- 
viduale, pe care nu-l istovim prin enumerabilitate, ci îl cunoaștem 
numai prin aproximare. De când fac critică literară (cine n'o 
mărturisește, să se preschimbe în vânzător de covoare sau alte 
« frumuseți perfecte »), realitatea ultimă a marilor opere mi-a 
opus un refuz hotărît, fapt care se află la baza « modalităţii de ju- 


DUBLETELE ARTISTICE 155 


decată » ce înfățișez. Refuzul acesta, odată constatat, dacă nu îl 
înțelegem ca o congediere a criticului, poate fi înconjurat, misterul 
lucrărilor de artă rămânând în puterea de aproximaţie intuitivă 
a comentatorului. 

Incât, de îndată ce, într'o operă, dincolo de orice enumerare 
de elemente mai plutește o prezență misterioasă, față de acest 
nucleu lunecos, sau inconsistent, sau spiritual, sau unic ne orientăm 
atenţia critică. Și tocmai fiindcă unicitatea artistică ireductibilă 
a unei lucrări oglindește spiritul artistului, spirit omenesc, cu 
străluciri și opacităţi, cu prisosuri şi lacune, într'un singur cu- 
vânt — imperfect, adevărul acesta nu s'a putut învoi cu prejudecata 
perfecțiunii operei de artă. Pentru a se înlătura contradicţia, este- 
tica a formulat câteva ipoteze, adevărate poveşti, cum este «su- 
fletul frumos » al artistului, cum este momentul din întâmplare 
fericit al creaţiei, cum în sfârșit este disocierea personalității 
omenești de personalitatea artistică, numai şi numai pentru a salva 
un concept gol. Ideea de perfecțiune, concepută pe nedrept ca 
starea ideală a spiritului, a generat şi erorile de mai sus. Conjec- 
tura și arbitrarietatea dispare îndată ce înlocuim conceptul per- 
fecțiunii artistice prin criteriul dubletelor artistice. 

Punctul de plecare este personalitatea omenească. In conștiința 
noastră, însușirile folositoare, frumoase, pozitive și nobile duc un trai 
familial cu altele primejdioase, urîte, negative și de rând. Prin 
introspecție, ne descoperim unii energici, întreprinzători, cura- 
joşi, dar şi fără milă, violenți şi impulsivi; destui dimpotrivă — vi- 
sători, buni, plăpânzi, dar și nepractici, lăsători, fricoşi. Gruparea 
trăsăturilor în dublete morale este aci —nu zic — excesiv de 
logică, nu însă fără a fi înadins excesivă, adică pilduitoare. Altfel, 
caracterul omenesc poate vădi atât de neașteptate combinaţii 
şi poate ascunde pe altele atât de nebănuite, încât caracterologia 
îl aproximează de foarte departe; poate orice în anumite limite 
caracterul omenesc, dar să iasă din schema dubletului, variabil 
numai în termeni, nu-i stă în putere. Dubletul caracterologic 
e o valoare psihologică unitară, deși trăsătura pozitivă, pentru 
înțelegerea noastră logică, se înfățișează contrară celei nega- 
tive. In fapt, cu alte cuvinte în valoarea ei de viață, această 
pereche spirituală manifestă o deplină solidaritate a părţilor, o 
identitate vitală absolută: raport dela una la alta de necesitate 


156 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


şi nu, ca între cele două stări ale clişeului fotografic, de contras 
rietate. In așa fel, încât violența, spre exemplu, răspunde în eroism; 
îl alimentează. Suntem tari prin slăbiciunile noastre? Da, se poate 
spune. Pătrunzătorul moralist ce a devenit prin studiul de sine 
Paul Valery notează: « Spiritul» este atât de bizar, funcţie atât 
de capricioasă că nu putem niciodată hotărî dacă lipsa cutărei 
condițiuni sau cunoștințe nuri serveşte mai mult decât săal 
stânjenească » (Cahier B. 19170). 

Increzândusne în această schemă a personalităţii omenești, 
apare limpede că în orice acțiune neram manifesta, fie practică, 
fie artistică, ne manifestăm în întregime, ne exprimăm solidar 
întrun dublet sau complex de dublete. Este o ipoteză — evident, 
dar asupra altora are oricum un câștig: asupra aceleia pe care 
se întemeiază 4 sufletul frumos » al creatorilor câștigă în realism; 
asupra celeilalte cu « momentul din întâmplare fericit al creaţiei » 
ca şi asupra aceleia care disjunge personalitatea omenească de 
personalitatea arţistică, obţine un plus de rațiune; asupra câtor 
trele se înalță ca mai puțin arbitrară. 

Pornind dela ea, dela reflectarea omului în operă, reflectarea 
multiplicată prin sistemul secret de oglinzi interioare, dintre care 
arța este cea din urmă, reflectare purificată în sensul sublimării 
freudiene, cu menţinerea dubletului, dar cu disimularea termer 
nilor acestuia, ajungem să lichidăm definitiv şi conceptul perfeca 
ţiunii arţistice. Qpera de artă privită astfel, va fi un complex de 
calități şi defecte conexe, care se condiționează reciproc. 

Să ilustrăm aplicabilitatea acestui punct de vedere. In Eminescu 
găsim versuri de tipul celei mai înalte frumuseți speculative; 
ele sunt reflexele de arță ale unei concepții filosofice, pe care o 
cuprind infuză și asimilabilă cum îşi cuprinde mărul dulceaţa. 


Precum pulberea se joacă în imperiul unei rază, mm 
Mii de fire viorie ce cu raza încetează, wm 

Astfel, într'a veşniciei noapte pururea adâncă, 

Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă... 
Cum s'o stânge, totul piere, ca o umbră 'n întuneric, 
Căci e vis al nefiinţii universul cel himeric. .. 


((Șcrisoarea [) 


Aceste versuri constituesc suprema inflorescență a unei 
duble viziuni cosmogonice; frumuseţea lor, în afară de aceea, pe 
care o arată nemijlocit, gravă ca edictele unui Fatum, se nutrește 
din adâncurile cugetării cuprinse în dubla viziune, ca spuma 
valurilor — din adâncimea oceanului. lată de unde urcă sevele 


DUBLETELE ARTISTICE 


lăturalnice: 


de o 


Nălucirea haosului precreativ și a recăderii Cosmosului în 
principiul propriu se produce cu atâta forță concretă, încât, pri- 
vitor la evocarea marei liniști germinative, la evocarea potenţialului 
cosmic din care stau să se precipite sistemele, — cititorul se simte 
crescut zeește, dincolo de orice amintire rigvedică. Versurile își 
trag puterea din acel joc verbal, în care cuvintele oarbe bâjbâe, 
se ciocnesc de ele înșile, umplându-ne, în ciuda înfățișării lor 


La 'nceput pe când ființă a era nici neființă 

Pe când totul era lipsă de viață şi voinţă, 

Când nu s'ascundea nimica, deși tot era ascuns, 
Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns, 
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? 

N'a fost lume pricepută și nici minte s'o priceapă, 
Căci era un întuneric ca o mare făr'o rază, 

Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s°o vază. 
Umbra celor nefăcute nu 'ncepuse-a se desface 

Și în sine împăcată stăpânea eterna pace 


parte; iar de alta, tabloul stingerii universale: 


Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roş 
Cum se 'nchide ca o rană printre nori întunecoși, 
Cum planeţii toţi înghiață și s'asvârl rebeli în spaţiu 
Ei, din frânele luminii și a soarelui scăpați; 

Iar catapeteasma lumii în adânc s'au înegrit, 

Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; 
Timpul mort şi 'ntinde trupul şi devine veșnicie, 
Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, 

Și în noaptea neființei totul cade, totul tace 

Căci în sine împăcată reîncep” eterna pace... 


abstractive, de sentimentul nedeterminării iniţiale, 


158 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Cu recăderea în haos, a cărei virtute poetică este de o măsură 
tot uriașă, dar viindu-i din izvoare identificabile dintr'odată, se 
încheie ciclul temporalității, al lumii, al vieții omului; — din a 
cărei raportare la «noaptea neființei», la «eterna pace» şi la 
«timpul mort» se înalță cântecul grav al dependenții de ceea ce 
nu cunoaştem şi al piericiunii noastre: 


Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, — 
Mii de fire viorie ce cu raza încetează 


Alături de versurile arătate, nutrite evident din substanța 
poetică a reflexivității, se găsesc în aceeași Scrisoare I altele cu 
conținut prozaic, cum sunt: 


Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi 

Ne succedem generaţii și ne credem minunaţi; 
Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul 
In acea nemărginire ne 'nvârtim uitând cu totul 
Cum că lumea asta 'ntreagă e o clipă suspendată, 

Că 'ndărătu-i şi 'nainte-i întuneric se arată, 


Când Titu Maiorescu semnala pe tânărul Eminescu, mai înainte 
de a afirma că este vorba despre un «poet în toată puterea cu- 
vântului », printre caracterizări făcea loc şi aceleia de «reflexiv 
mai peste marginile iertate ». Se gândea criticul fără îndoială la 
câteva strofe din Mortua est, care, deşi declarată ca mai izbutită 
de cât altele, se desfășoară câteodată prozaic, adică după 
normele gândirii abstracte, ca şi versurile citate acum. Nici 
vorbă, că fragmentul de mai sus, luat izolat, devine imputabil. 
Dacă însă îl raportăm la evocările grandioase dinainte, observăm 
că în complexul geniului eminescian nu este cu putinţă să con- 
cepem aceste părţi, unele de reflexivitate poetică, altele de re- 
flexivitate curată, adică prozaică, în desunire, Ele se pricinuesc 
reciproc, în strânsă conexiune, servindu-ne un exemplu de dublet 
artistic (calitate şi defect) fundamental operei marelui poet. Exemple 
care să ilustreze aceeași pereche organică de însușiri, una pozitivă, 
alta negativă, putem scoate câte dorim din poezia filosofică a lui 
Eminescu. 


DUBLETELE ARTISTICE 159 


Cu mâne zilele-ţi adaogi... «e o pagină de filosofie schopen- 
haueriană versificată », scrie un eminescolog și nu greşește în 
totul. Numai strofa III din cele cinci pare a spune ceva mai mult 
decât filosofia celorlalte: 


Se pare cum că alte valuri 
Cobor mereu pe-același vad, 
Se pare cum că-i altă toamnă, 
Ci ?n veci aceleaşi frunze cad. 


ceva mai mult, deoarece se ridică la modul poetic al ideii, la fru- 
museţea speculativă, restul poemului, logic, apter şi gradual, reali- 
zând complementul negativ, excesul teoretic. Dubletul reapare 
acelaşi ca şi în cazul cu Scrisoarea I şi se repetă în toate poeziile 
cu pasta subţiată în apele reci ale abstracţiei, fiindu-le carac- 
teristic. 

Pentru geniul eminescian, distribuirea substanței lui în două 
planuri conjugate, astfel încât să realizeze o singură virtute con- 
stitutivă, nu este întâmplătoare. In poezia erotică, lirismul poe- 
tului nostru vădeşte acelaşi ritm compensator, care, prezentân- 
du-se, numai pentru mintea structurată logic, ca doi timpi, în 
fapt alimentează o fuziune unitară. Pe lângă plopii fără soț cuprinde 
astfel strofele: 


La geamul tău ce strălucea 
Privii atât de des; 

O lume toată 'nţelegea 
Tu nu m’ai înţeles. 


De câte ori am așteptat 
O șoaptă de răspuns ł 
O zi din viaţă să-mi fi dat, 
O zi mi-era de-a-juns; 


O oară să fi fost amici 
Să ne iubim cu dor, 
S'ascult de glasul gurii mici 
O oară și să mor. 


160 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Timbrul e de romanţă, adică de cântec sentimental cu revăr- 
sări de simţire brută; compunere exclusiv orășenească, soră bună 
cu șansoneta, mai superficială aceasta, mai sprintenă și mai ieftin 
distractivă, dispărută azi în așa de urît numitele șlagăre. Expresia 
în versurile acestea atinge un astfel nivel de paupertate, încât 
numai un adaos de muzicalitate exterioară, un complement 
muzical, o mai poate salva. In inexpresivitate, nu găsim să 
egaleze romanța decât libretul de operă. 

Dar numaidecât, continuând direct prisosul de sentimentalism 
brut, în aceeași poezie, răsar strofele următoare: 


Dându-mi din ochiul tău senin 
O rază dinadins 

In calea timpilor ce vin 
O stea s'ar fi aprins; 


Ai fi trăit în veci de veci 
Şi rânduri, de vieţi; 

Cu ale tale braţe reci 
Inmărmureai măreț 


Un chip de-a-pururi adorat 
Cum nu mai au părechi 
Acele zâne ce străbat 
Din timpurile vechi. 


Am citit undeva că prin tonul solemn la care poetul se înalță 
aci deodată, s'ar fi exprimând nu ştiu ce melancolie a instinctului 
sexual, un fel de tristeţe a procreaţiei interzise. Interpretarea 
poate că e doctă, dar în afară de versurile £i fi trăit în veci de veci/ 
Şi rânduri de vieți, care, considerate izolat, ar putea da « rându- 
rilor de vieţi » înţelesul de « generaţii» proprii, nu văd ce anume 
ar mai sprijini-o. Hotăriît, nu. 

Lirismul erotic în aceste strofe urcă până la solemnitate, 
intrând în relație cu o ordine superioară, cu conştiinţa de sine 
a poetului, cu conștiința perenităţii unei opere în care femeia 
iubită ar fi trăit veşnic, ca «insecta în chihlimbar»; «rândurile de 
vieți» nu sunt generaţiile interzise spiţei poetului, ci generaţiile 


DUBLETELE ARTISTICE 161 


de admiratori ai spectacolului etern de artă, în care femeia a 
pierdut prilejul de a împietri. Până la simbolul din Luceafărul 
nu mai e decât un pas; lipsește doar fulguranța deosebirii de 
destinuri și esențe dintre poet şi iubită, idee care plutește pe- 
aproape. lată dar direcţia în care putem întrevedea adevărata 
arborescență a romanţei din primele strofe, cunoscând astfel și 
musturile lirice care hrănesc momentul erotic cel mai pur: 


Un chip de-a-pururi adorat 
Cum nu mai au părechi 
Acele zâne .ce străbat 
Din timpurile vechi. 


Revenind la preocuparea principală a expunerii de față, ob- 
servăm că dela O oară să fi fost amici] Să ne iubim cu dor, etc... 
și până la strofa băsmuitoare de zâne, cu atâta sfințenie și vrajă 
poetică, străbatem tot registrul lirismului erotic eminescian, 
surprinzându-l în conexiunea erotismului de romanță cu extazul 
erotic. Dobândim astfel un alt dublet artistic fundamental liricei 
lui Eminescu. Și operaţiei, de a pune în cumpene spirituale ca 
acestea întreaga producţie a poetului, nimic nu i se opune. lar 
dela ansamblul dubletelor artistice, dela ramificaţiile şi raporturile 
lor între ele, căpătăm în sfârșit aproximarea cea mai din scurt 
pe care o îngădue natura vaporoasă a unicităţii artistice. 

Cum însă nu e vorba de studiul unui singur scriitor, cu care 
prilej ar trebui atunci urmărite toate consecinţele punctului nostru 
de vedere, să dăm o idee despre sfera lui de aplicabilitate. Dintre 
marii noștri scriitori, acela care a suferit mai mult, de pe urma 
neconsiderării dubletelor lui fundamentale, a fost I. L. Caragiale. 
Imprejurarea este cu atât mai fericită pentru demonstraţia noastră, 
cu cât Caragiale fiind un prozator, lasă să se vadă ușurința noului 
criteriu de a se aplica celor mai diferite concepțiuni literare. Și 
pentru a nu întreține pe cetitor cu chestiuni de mult cunoscute, 
îi voi aminti numai controversa iscată acum doi ani cu privire 
la Caragiale. D. N. Davidescu, criticul simbolismului românesc, 
obiecta (în Cuvântul Liber Nr. 3.VIIL.1935) marelui satiric « ina- 
derența » la spiritul naţional, ceea ce era adevărat, deși în artă 
lucrul nu e nici bine nici rău privit. Luând însă vânt, cum se zice, 


1] 


162 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


d-sa ajungea să-i înnumere toate lipsurile constitutive ale ge- 
niului, alcătuind din ele un clișeu negativ monstruos. In şirul 
neîntrerupt de lacune figurau: absența sentimentului de iubire, 
a elementului etic, lipsa feminităţii, a religiozității, a simțului 
naturii, etc... D. Davidescu nu observa pentru întâia oară aceste 
Carenţe și, ca şi cei câți l-au premers, le privea în ele înșile, 
izolate, în stare oarecum abstractivă, rupte adică din faptul vieții 
şi din complexul lor de corespondențe. Repuse îri funcția artistică 
din care au fost scoase, toate defectele cercetate de critic sunt 
calități răsturnate. Lipsa sentimentului de iubire răspunde în 
incizivitatea satirică, lipsa eticei duce la rigoarea spiritului, la 
luciditatea și criticismul artistului, lipsa simțului feminității dă 
în creaţia Coanei Zoiţica, etc... Sunt în opera lui Caragiale — 
este adevărat — o serie de carenţe, dar carențe nutritive ale spiri- 
tului și artei sale. Imputându-i-le nu facem decât să obiectăm 
reliefurilor luminate dintr'o parte că aruncă umbră în cealaltă parte; 
sau, mai sugestiv pentru stringenţa defectelor cu calitățile corespun- 
zătoare, nu facem decât să negăm muntele privind numai pră- 
pastia, datorită căreia muntele este munte. Căci altfel ar fi podiș. 
Dacă asupra realității şi aplicabilității criteriului arătat nu 
mai poate fi îndoială, procedarea disciplinată cere a-i trage și 
hotarele eficacităţii. Cu alte cuvinte, punându-ne din punctul 
de vedere al dubletelor morale şi artistice, până unde ajunge, 
în privința operelor literare astfel cercetate, raza cunoaşterei 
noastre? Răspunsul chestiunii stă în puterea intuiției critice a 
fiecăruia. Aceasta nu însemnează că renunțăm la ceeace am do- 
bândit până acum. Numai că silim intuiţia să treacă dincolo de 
acele dublete care ar încadra categoria artistului, tipul general, 
formula istorică, ţintind cu deosebire pe acelea specifice unui 
singur autor. Materia este atât de rebelă, încât ni se impune un 
fel de observanţă negativă: a ocoli formulele de caracterizare 
critică, prin care cuprindem mai mulți artişti în acelaș timp. 
Punând punct desbaterii criteriului, despre care ne ocupăm, 
orice alt exemplu nemaidovedind nimic în plus, deducem încheierea 
că dubletele artistice fundamentale sunt valori vii, unități concrete, 
în care numai prin analiză intelectuală le separăm fuziunea părţilor; 
că ajutându-ne de ele, mai ales după respectarea observanţei 
negative după care privim ca nesatisfăcătoare formulele critice 


DUBLETELE ARTISTICE 163 


cu conţinut promiscuu, dispunem de o modalitate de aproximare 
a unicității artistice, fiind pur mister ceea ce îi scapă încă; iar 
pe de altă parte ne instruim și asupra compunerii intime a artei, 
asupra necesităţii artistice a defectelor. Despre poeţi, Paul Valéry 
spune: «urechea vorbeşte, gura ascultă; inteligența, starea trează 
produce misterios şi visează; somnul vede limpede și fantasma 
priveşte; lipsa și lacuna creează (Littérature). Artiştii ştiu aceea 
ce Valery afirmă în ultimul rând (subliniat de noi) și li-se aplică 
tuturor în chipul cel mai profitabil pentru cunoașterea operelor 


respective. 
VLADIMIR STREINU 


11* 


POEZIA D-LUI I. VINEA 


Cercetarea poeziei d-lui I. Vinea nu este dintre cele mai les- 
nicioase. Ea caută să cuprindă într'o privire sintetică, o activi- 
tate aproape neîntreruptă, de două decenii, într'o perioadă de 
criză și de prefacere a liricei noastre. Şituat în permanență pe 
o poziţie înaintată, poetul militant a contribuit hotărîtor la pros 
movarea modernismului. In acest interval, de aproape un sfert 
de veac, autorul a pregetat mereu să-și adune la un loc produ- 
Gerile sale. Sa mulțumit să fie un ferment activ de înnoire, dar 
nu s'a îngrijit de propria sa cristalizare. Șisa respectat arta, cu 
o fervoare intransigentă, până la anularea încrederii în sine, care 
este principiul oarecum biologic al personalităţii. Documentarea 
cercetătorului, ţinut să reconstitue pentru folosința sa, totalitatea 
producției unui poet ca și inedit, duce însă la conturarea unci 
figuri literare bine definite. Este drept că fixarea în formulă a 
d-lui I. Vinea este destul de anevoioasă. Estetica sa, de o parte, 
este compusă dintr'o serie de valori negative. Din citirea poeziilor 
sale, care atestă o orientare nouă încă de pe la 1915 (adică la trei 
ani după debuturile sale), reiese limpede ceea ce poezia sa refuză 
a fi: convenţionalism, discursivitate, nediferenţiere, etc. Act lucid 
de reacțiune, poezia d-lui I. Vinea rupe cu tradiţia lirică, dar își 
întoarce primejdios asupră-și consecinţele extreme ale spiritului 
de negaţie. Intr'adevăr, ca un revers al spiritului critic, iese la 
iveală înfrânarea creaţiei libere, mortificarea temperamentului activ 
al producătorului de poezie. . 

Supravegherea strictă de sine, autocontrolul sever, împiedică 
la d. I. Vinea desfășurarea armonioasă a sensibilităţii sale de poet, 
de adevărat poet, care reacționează într'adevăr personal la ima 
presiile exterioare şi lăuntrice. 'Timbrul dolent al simțirii sale, 


POEZIA D-LUI I. VINEA 165 


de nenumărate ori, este înnăbușit, tocmai în clipa când îşi pre- 
vestea amplificarea. Se întrevede aşadar care este drama unei 
asemenea alcătuiri, coercitate de o estetică necruțătoare, 

De teama şi din ura sentimentalismului, artistul stăvileşte 
simţirea autentică a poetului și concursul oportun al inteligenței 
artistice se transformă în amortizator al energiei temperamen- 
tale. Nu suntem de acord cu unii cunoscători ai poeziei d-lui 
I. Vinea, care pun în sarcina instabilității sale, greutatea de a-l 
închide pe autor într'o formulă. Noi socotim că, dimpotrivă, 
anumite coordonate ale sensibilităţii sale i-ar fixa o fizionomie 
conturată, dacă nu s'ar ivi statornic conflictul dintre prejudecata 
modernă a lucidității și disponibilitatea simțirii. 

In definitiv, acest conflict, care se caracterizează prin aba- 
terea sensibilităţii emotive către un impresionism intelectualizat, 
constitue nota personală a d-lui I. Vinea. Critica universitară, 
care privește lirica noastră modernă ca un fenomen de «anarhism 
poetic » n'a înțeles resortul poeziei d-lui I. Vinea, dar, cu toate 
astea, a avut parcă presimţirea că d-sa, «prin inteligență și prin 
sensibilitate », este «cel mai rezistent dintre liricii anarhici »; și 
apoi că, la d-sa, modernismul nu este o atitudine, ci o «înclinare 
temperamentală ». In cercetarea care urmează, vom examina evo- 
lutiv, transformările prin care a trecut arta d-lui I. Vinea. La 
capătul întreprinderii noastre, se va vedea, credem, unitatea as- 
cunsă a acestei poezii, care, cu toate rigorile lucidității artistice, 


nu secătueşte virtutea emotivă a sensibilităţii. 
* 


Primele versuri ale d-lui I. Vinea au apărut în revista Sim- 
bolul, redactată de d-sa și de d. Tristan Tzara (pe atunci I. Io- 
vanaki şi S. Samyro). Poetul era în vârstă de șaisprezece ani şi 
se găsea sub influența poeziei lui Albert Samain, din care a dat 
două traduceri (« Cetatea moartă », în Simbolul, 1, 25 Oct. 1912 
și « Odihna 'n Egipt», în Noua Revistă Română, 3, 5 Mai 1913). 
Vom reproduce prima poezie originală a poetului adolescent, un 
Sonet autumnal: 


Supremă floare-a toamnii ’ntârziate 
Răsare 'n nesfârșiri pălitul soare, 

Și tainic ca "n chilii de închisoare 
Pătrunde 'ncet prin neguri sfâșiate. 


166 REVISTA FUNDAȚŢIILOR REGALE 


S'așterne 'n larguri palida-i ninsoare 
Și 'n calmul blond de raze 'mprăștiate 
Miresme de corole re 'nviate 

Plutesc, și iară vin să ne 'mpresoare. 


Ca un surâs pe buzele de moartă 
Seninătăţi de zile ce dispar 
Apuse veri, azuru 'n unda-i poartă; 


Și ochii trişti ce urmăresc himera 
Privesc spre cer, la norii care par 
Galere roze 'n drum către Cythera. 


(Simbolul, 2, 15 Noemvrie 1912) 


Melancolie ușor convenţională, fluență melodioasă, stăpânire 
precoce a meșteșugului caracterizează aceste versuri de începător 
abil. In alte câteva poezii din aceeași vreme, se manifestă un fel 
de elocință, uneori prozaică (« Lewdness » Simbolul, 3, 1 Dec. 
1912), alteori în stilul retoric al epocii. Fără să dezvăluiască în- 
râurirea obsesivă, ca d. Tristan Tzara, la Simbolul, versurile 
d-lui I. Vinea sunt saturate de vocabularul romanțelor minu- 
lesciene: de «fantastici albatrozi », cărora le răspund firește « pa- 
lizii matrozi», de «peregrinii azurului » de «năvi sfărâmate», 
de «catarge argintate ». Aceeași temă nostalgică, e reluată mai 
personal, cu un accent mai viril, într'o poemă de avânt şi suflu, 
dedicată viitorului tovarăș de năzuinţe renovatoare, d-lui Marcel 
Iancu: 


Spre farurile stinse și brațele de diguri 
înfrânte de-aşteptare sub cerul vechi și gol, 
pe harfele marine a suspinat Eol, 

vestind urîtul zării și-al apelor de friguri. 


Pe valuri, alcyonii, din ce în ce mai rari 
ca jerbe pe mormântul apuselor sirene, 
ne amintesc avântul anticelor carene 
spre stelele aprinse ca focuri de ghețari. 


POEZIA D-LUI I. VINEA 167 


Din lanţ de orizonturi robita mare sună; — 

„+ Hai, — poate ne vom smulge letargicului chei 
şi biruind întinsul în nopţile cu lună 

s'atingem țărmuri nouă, asemeni unor zei. 


Căci poate sunt, departe de marginile-avidei 
zări, castre şi regine încinse 'n vânt de nopți, 
ce-aşteaptă, neștiute de mult, cu sânii copţi 
pornirea reînviată de noi, a Eneidei. 


Căci vânt prielnic trece prin suflet de năieri, 
şi-i vreme ca, departe de țărmuri monotone, 
chemaţi spre amăgirea de Urbe şi Didone, 

să spintecăm talazul legendelor de ieri. 


(« Părăsire », în Noua Revistă Română, 16 Martie 1914). 


Elocința viguroasă din acel moment liric e numai o față a 
posibilităților autorului, care păstrează, din atingerea cu Albert 
Samain, o înclinare spre nu ştiu ce langoare bolnăvicioasă și mo- 
latecă: 


Veghezele de roze ard în sera 

Ce te-a primit pe umbre de parfum; 
Deci te-odihnește 'n sufletu-mi de acum 
Ca cei ce-așteaptă moartea 'n Riviera. 


Afară prin grădini şt podgorii pălita zi 
A 'nchis alene galbenele gene 

Plutesc spre zare corbi ducând în pene 
Culoarea orelor târzii... 

— Tu ai cules cu gesturi de lumină 

In mâinile prelungi şi străvezii 

Petalele cruţate de rugină. 


Și dormi pe-aroma lor; prin clare 
Cristaluri, te priveşte cerul mut; 
Vezi, timpu 'n el a fost bătut 

Cu ţinte largi şi reci de zodii rare.,. 


168 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Dormi deci, ca şi bolnavii 'n Riviera 
In legănarea 'ncetei agonii, 

Și Somnul de pe gene nu-l goni 
Căci plin va fi de armonii 

Acum când visul nostru-i litiera. 


Și maştepta ce nu va mai veni. 


(« Eternitate », în Seara, 30 Iunie 1914). 


In aceeași vreme însă se ivesc semnele emancipării de atmo- 
sfera lirică a clipei. O elegie ca « Amintirile false », încă melodică 
şi cursivă, vădește prezența demonului ironiei: 


«Și ninge luna clară, —o, lună nelipsităl— » 


dar mai ales voința de condensare şi de notație sobră: 


4... e noapte. Stele. Parcă m'am obosit. Şi-atât... » 


(Noua Revistă Română, 1 Iunie 1914 şi 
Seara, 30 Iunie 1914). ` 


« Cântec de noapte» este poezia prin care d. I. Vinea pivo- 
tează către un principiu literar mai riguros. Folosindu-se pentru 
prima dată de versul liber şi alb, în care mai păstrează ceva din 
tonalitatea sa emotivă, autorul nu mai manifestă numai o încer- 
care prozodică nouă, dar se leapădă de poezia din ajun, pe care 
o înglobează în sistemul « falselor măsuri »: 


«O, cum se 'nșală miile de guri 
ce m'au uitat 

străvechiul cânt de ieri... 
străvechiul cânt 

ucis 

de falsele măsuri ! 


(Seara, 11 August 1914). 


Cu aceasta, lichidează experiența sa poetică efectuată la Sim- 
bolul (1912), Noua Revistă Română (1912—14) și Seara (1914). 


POEZIA D-LUI I. VINEA 169 


Ca o curiozitate vom adăoga că poema « Cântec de Noapte » era 
însoţită în acelaşi număr din ziarul Seara, de o bucată: «Ca- 
pitolul. . . », care reprezintă complet genul de până atunci al d-lui 
I. Vinea: vers muzical, unduitor, lasciv, trezit uneori din legănarea 
sa dulce. Subtitlul «Poezie pentru Domnișoare » are caracterul 
oarecum al responsabilităţii atenuate. 

Noua orientare lirică a d-lui I. Vinea apare limpede în poezia 
« Doleanţe », care, dacă mai păstrează ceva din vechea rezonanţă, 
aduce în schimb un fascicul de notații noi, intelectuale: 


Gară peticită de lumini, 

şine verzi sub luna de venin, 
câmp în cercuri înțepat cu spini, 
ce tăcere suflete trecut, 

trenurile toate au tăcut... 


Vântul rupe rufe de mătasă, 
gândurile mi-au fugit din casă, 
vino, rece mână de mireasă 
pune-mi clopoței la gât 

ca să-ți treacă de urit. 


Ultim şir de roţi, porniţi alene; 
felinare, tremuraţi din gene; 
ţipă, desnădejde, în sirene; 
suspinați supape n unison. 
Sgardă, scutură-te pe peron. 


Gară luminată și pustie, 
trenurile pleacă pe vecie! 
leşi dintr'un sertar Melancolie, 
cu panglici, cu bucle și hârtie 
căci paiaţa-i fără de scufie. 
(Noua Revistă Romând, 24-31 Mai 1915). 


Poezia realizează un echilibru minunat între impresiile inte- 
lectualizate şi unda emotivă, reală şi pătrunzătoare. Prin această 
fericită îmbinare, « Doleanţe » este poema destinată să-l prezinte 
antologic pe autor. 


170 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


In revista Cronica de sub conducerea d-lui Tudor Arghezi, a 
început să se desfăşoare producţia de-acum înainte originală a d-lui 
I. Vinea. Cam în aceeași vreme, d. Tristan Tzara, emancipat de 
minulescianism, evoluiază oarecum în aceeași direcție. Poate că, 
în întrevederile lor prietenești, s'au limpezit apele. Câteva din 
producerile amânduror scriitorilor, păstrează însemnarea unei lo- 
calități de ţară Gaârceni, care le-a oferit fiecăruia, prilejul unor 
notații rurale inedite. Astfel d. I. Vinea, într'o interesantă poemă 
în proză, are însemnări de acest fel: 

« Cloşcă supranaturală, seara închide aripi de nori pe ouăle 
sătești, — şi pe un dâmb din fund Dumnezeu a jucat table și 
a scăpat Gârcenii, zaruri cu geamul rotund» (Cronica, I, 27, 16 
August 1915). 

Dintr'un interview al d-lui I. Vinea, aflăm un fapt semnifi- 
cativ. D. Tudor Arghezi ridica împotriviri şi tăia « bucăţile cele 
mai libere ». (F. Aderca: Mărturia unei Generaţii, 1929). Tendința 
modernistă a d-lui I, Vinea nu era deplin încuviințată de direc- 
torul Cronicei care de altfel nu s'a alăturat niciodată principial 
de revoluționarii liricei noastre. Nu e mai puţin adevărat că pa- 
ginile Cronicei au îngăduit d-lui I. Vinea, radicala transformare 
a expresiei sale poetice. 

Intr'o poemă amorfă (Soliloc, I, 29, 30 August 1915), găsim 
poate cheia temperamentului depresiv și sceptic al d-lui I. Vinea. 

E noapte; pe cer 


€... o singură stea 
o stea ca un pinten de aur...» 


Steaua sugeră autorului trei momente interpretative. Primul este 
fantastic: 

Grias de bună seamă, 

un arhanghel înarmat s'a oprit în acel loc 

şi cugetă la o nouă Bună-Vestire 

în pelerina lui de trenă cometară... » 


Al doilea este subiectiv și optimist: 


«Și mi-am mai zis, cu ochii țintă la stea 
la steaua mare şi luminoasă ca floarea soarelui 
rece și înaltă, 


POEZIA D-LUI I., VINEA 171 


către care urcam călare, pe drum: 

De sigur, Vineo, — asta e steaua ta, 

o stea de întâia mărime, 

pe care până acum n'ai văzut-o niciodată... p, 


Dar momentul al treilea pune capăt iluziei. Secolul nostru 
a ucis fantasticul și supranaturalul; mesianismul nu mai este cu 
putință. Cu un accent de sarcasm dezamăgit, poetul îşi spune 
că nu-i va fi dat să fie magul, pornit 


4... pe şosele biblice 
cu entuziasm de prooroci... ». 


Nota trebue reţinută, deoarece pe această cheie de boltă se 
reazemă şovăitoarea alcătuire morală a poetului. 

Peisajul rural, familiar d-lui I. Vinea, îi va servi, pe de o 
parte pentru a demarca o reacțiune împotriva pastelului tradițional, 
iar pe de alta, ca un decor în care se complace simţirea sa rănită. 
Anotimpul său preferat este toamna, şi momentul zilei, asfinţitul, 
dar crepusculele sale tomnatece nu mai păstrează nimic din fluența 
armonioasă şi enervată de pe vremea influenţei lui Albert Sa- 
main, poetul parcurilor melancolice. In decorul rustic odată 
(« Septembrie », Cronica, I, 34, 4 Octomvrie 1915), altădată ne- 
determinat (« Scripturi », Contimporanul, III, 47, Septemvrie 1924), 
este chemat personalul biblic Absalom sau Avesalon, care sim- 
bolizează zădărnicia revoltei și înfrângerea în viață. D. I. Vinea 
compune peisajul agrest din notații convergente, ca să-şi încheie 
apoi priveliștea cu o viziune organizată coerent: 


« Toamna a" mușcat podgoriile 

aerul e ca perlele bolnave 

luna fuge îngrozită peste păduri, 

Doamne, trebue să merg să mă culc 

vântul îndârjeşte trâmbiţele lui de țânțari 

şi toată, toată noaptea o să sune ploaia pe tinichelele 

cerului » 

(« Septembrie»). 


Caracterul subiectiv al sensibilităţii este disciplinat, nemai 
îngăduindu-i-se expresia nemijlocită. Tehnica autorului constă în 


172 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


alăturarea strânsă a notațiilor, care sunt tot atâtea găsiri inge- 
nioase, dar nesilite, printre care se strecoară, avară, sensibilitatea 
personală şi emotivă. Sentimentul este înfăşurat în metafore şi 
oarecum impersonalizat : 


Inima plânsă bate; a plâns și a crescut 
ca un burete putred uitat afară 'n ploaie... 


Mi-e lampa grea pe gene; ce cauţi cuget spart 
clopot bătrân ce chiamă și leagănă "nserarea, 
ţi-ai amintit simbolul şi-ţi joacă ?n față marea 
cu pasărea de lună pierdută de catart?... 
(« Păragină », Cronica, I, 42, 29 Noembrie 1915). 


Din aceeași vreme de rodnică organizare poetică, datează re- 
marcabila poemă « Mobilizare » (Cronica, I, 35, 11 Octomvrie 
1915). Versul amorf izbutește să închidă icoane de o plasticitate 
viguroasă: 


4... astăzi Mitropolitul a sfințit steagurile închinate 

W'au rostogolit ca grindina sunetele tobelor 

oştile s'au aplecat ca pădurile 

şi înfiorător și-au ridicat trompetele largi rugăciunea. 
(El avea platoşe moi de odăjdii 
şi mânecile grele atârnau de gâtul pumnului aurite 
ceea ce nesfârşea solemn binecuvântarea.) 


Regele, — l-am văzut — pe calul cum sunt brazdele câmpului 
turnat în fața steagurilor neliniştite 

cugetul nemilos îi crestase un şanţ decis pe frunte 

uitase de mult să respire. 


In jurul său sfetnicul cel mare şi miniştrii 

apoi ambasadorii cu guler de soare al ţărilor prietene 

generali cu privirea vastă ca zarea 

cu gestul categoric ca săgeata, 

și noi, spete împovărate, coame de şanţuri, 

pustii de spini de baionete care se-agită din adâncuri 

într'o mișcare ce sporeşte înaintând, dar se culcă şi tresare 
în rândul din față, — 


POEZIA D-LUI I. VINEA 173 


astăzi clopotele au legănat miezul nopţii 

metropola și-a vestit satele (și mă gândesc la cloșca cu pui) 
dealurile au încrustat răni în bezne, cu tufișuri de flăcări, 
coasele şi secerile au zăngănit... 


flamurile se zbat și trag de coarde 

fulgerul a cabrat vânturile 

nu mai auzim uralele, uzinele orașului toate ne salută 
printre clipe curg muzicile de alamă 

roțile se disting pe şine 

căci astăzi Regele a apărut ostașilor 

nemișcat ca statua lui viitoare.» 


Din această poemă admirabilă, citabilă în întregime, reiese 
puterea de organizare și viziunea plastică a d-lui I. Vinea, care 
a dat anticipativ şi vizionar, cea mai realizată icoană a evenimen- 
tului istoric dela 14 August 1916. Ca o ciudată coincidenţă, ca- 
maradul d-sale, d. Tristan Tzara, înainte de a se expatria şi 
de a da naştere mișcării dadaiste, la Ziirich, a dat expresie ener- 
gică poeziei de război, în « Cântecul Dezertorului ». 

In aceeași vreme, procedeul congestiei metaforice, care va fi 
reluat după război de ucenicii modernişti ai d-lor I. Vinea şi 
Tristan Tzara, este la cel dintâi doar ocazional (« Stelele », Cro- 
nica, I, 39, 8 Noemvrie 1915). 

Poetul a schiţat numai o metodă poetică posibilă printre altele, 
ca un joc de artist prestidigitator, fără însă a o transforma într'o 
manieră proprie şi permanentă. 

După război, d. I. Vinea colaborează la Gândirea cu scurte 
poeme de toamnă, în tonalitatea acelora din Cronica. Tot aci 
apare o remarcabilă poemă « Ioana », în care s'ar părea că poetul 
dă întrupare simbolică tristeței sale organice, în arătarea singu- 
lară a fetei din cimitirul bisericii (Gândirea, I, 18, 15 Ianuarie 
1922). D-sa colaborează în același timp la revistele Umanitatea, 
Clopotul şi Cugetul românesc. Poema « 'Târzie » (Cugetul Românesc, 
II, 3, Martie 1923), în care apare o femeie stigmatizată, răspunde 
încă o dată, simbolic, poeziei «Ioana», impersonalizând simţirea 
dezolată a autorului. 

In 1922, d. I. Vinea face să apară revista Contimporanul, 
cu caracter politic și social, transformată curând apoi în organ 


174 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


al mișcării moderniste, în colaborare cu pictorul Marcel Iancu. 
Din aceeași epocă datează o frumoasă poezie urbană, semnifica- 
tivă pentru tonicitatea îndemnului de primăvară, prin care în- 
cearcă un remediu împotriva depresivității sale: 


INGERUL A STRIGAT 


« Citadinule, vino în viață 
ferestrele, toate, au vibrat, 
fâlfâe primăvara în steagurile din faţă, 
monoplanul zbârnâie în azurul vărgat. 


Iată regimentul, cert: cel mai istoric, 

— şi ce glorii goarnele izbucnesc ! 

Purpură ! Vecinii-şi spun: se schimbă garda, 
— şi acceptă un fior milităresc. 


Nu vii și n'auzi, inimă cauterizată, 
nu-ţi scuipi ţigara, chip nevropat? 
Pe ulița grasă sună Primăvara 
şi rămâi în casă desperechiat v. 


(Cugetul Românesc, II, Aprilie-Mai 1923). 


Aspectele citadine își fac un loc de seamă în poeziile de la 
Contimporanul. Spre deosebire însă de caracterul ofensiv și mi- 
litant al urbanismului, din panoplia moderniștilor mai tineri, d. 
I. Vinea nu arborează poezia citadină cu un caracter programatic, 
spre complementarea esteticei constructiviste, reprezentată în pla- 
stică şi arhitectură de d. Marcel Iancu. D-sa, în definitiv, nu 
face decât să-și schimbe decorul unei tristeți organice. 

« Balul felinarelor » dă umbrei din cetate un «palid firma- 


ment»; prostituatele de pe asfalt găsesc în conştiinţa autorului 
o consonanță emotivă: 


«— caută, caută, căință 
gândurile pentru somn — NICIODATĂ ». 


(«La ora când cafenelele se închid», 
Contimporanul, Il, 35, 17 Martie 1923). 


POEZIA D-LUI I, VINEA 175 


Compasiunea poetului se îndreaptă către «izgoniții oraşului 
(«Lui Marcel Iancu», Revista Română, 3—4, August-Septem- 
vrie 1924) », ai oraşului care destramă sufletele celor slabi. Poezia 
cea mai caracteristică a inspiraţiei sale citadine este « Lamento », 
în care suferința generală se comunică de la obiect la natura inertă 
şi la individ. « Arborii-și fac semn ca surdo-muţii », într'o viziune 
grotescă, în care se încadrează, specific marilor oraşe moderne, 
schimbul afișajului, « Sfântul Bartolomeu al afișelor », reclamele 
luminoase şi «stelarele vitrine», cu nota finală: 


«— Nu mă vezi, sufăr, sub Cilindrul inutil ». 
(Contimporanul, II, 39—40, 1923). 


O altă poemă scurtă, « Răsunet» (Revista Română, loc. cit.), 
de impresii orăşeneşti, accentuiază tonalitatea îndurerată. Și mai 
departe într'o poemă instantaneu, care a scandalizat gratuit pe 
d. Const. I. Emilian, în lucrarea sa « Anarhismul poetic», spec- 
tacolul modern al metropolei adânceşte inconsolarea structurală 
a poetului. O reproducem pentru a evidenția odată cu substanța 
emotivă a poemei, arta superioară a compoziţiei, care dă cel mai 
concentrat pastel urban: 


«Pâclă şi brumă 

jertfa hornurilor nu mai e primită 
Lumini zgâriate pe cer 
N—S—E—W—vibrări 

farurile beau nimbul în care înaintează 
sonerii treeră chemări în săli — 
laolaltă împreună 

cu toții lunecăm spre o clipă la fel 
fără steaguri coborîm veacul 

cu umbra noastră veștmânt». 


(«Ev », Punct, 8, 9 Ianuarie 1925). 


Censorul universitar se lamentează că, cu această poezie suntem 
« readuși, iarăși, la banala exhibiţie grotescă » şi adaugă că nu se 
poate extazia «la lectura acestor plate asocieri de notații, remar- 
cabile doar prin obscuritatea şi capriciul lor ». Nu e nimic mai 


176 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


ușor decât exegeza acestei moderate poeme moderniste, care nu 
are într'însa nimic obscur, capricios, plat, banal, grotesc sau exi- 
biţionist, cum se pronunță în teza sa de doctorat, azistentul 
dragomirescian. Într'adevăr, să examinăm unul câte unul, ele- 
mentele acestui poem în raccourci. 

« Pâclă și brumă » serveşte ca indicație meteorologică; versul 
al doilea, ca să adoptăm un limbaj de seminar, care n'ar displăcea 
maestrului d-lui Const. ï. Emilian, aduce o notă mistică: Dum- 
nezeu respinge «jertfa hornurilor ». Mai departe e vorba de sem- 
nalizările reclamelor luminoase, integrate nopții; inițialele atât 
de obscure, dacă perspicacitatea nu ne înșală, arată punctele 
cardinale; farurile, îl asigurăm pe încruntatul adversar al mo- 
dernismului, sunt automobilistice și congruente în noapte (versul, 
de altfel, e dintre cele mai frumoase); soneriile sălilor de spec- 
tacol nu au la rândul lor nimic nepotrivit; în sfârșit, ultimele patru 
versuri, spre liniștirea criticului tradițional, afirmă o întristată 
solidaritate a poetului cu veacul. Cam acestea sunt, după apre- 
cierea superficială a interpretatorului, « contorsiunile acrobaticei 
stilistice» a d-lui ĮI. Vinea, care «se pierd în vid, fără nici un 
răsunet ». 

Departe de a fi totodată « plate asocieri » şi « contorsiuni acro- 
batice », printr'o apreciere mai puţin logică decât ne-am aștepta 
dela un universitar, notaţiile poetului sunt strâns organizate 
printr'o economie severă, foarte îndepărtată de delirul verbal al 
ucenicilor d-lor I. Vinea şi Tristan Tzara. Ele converg apoi către 
o interiorizare inhibitivă, care este în bună logică, tocmai con- 
trariul exibiționismului. 

De altfel, d. I. Vinea aduce cu propria sa experiență moder- 
nistă dela Contimporanul, un răsunet interior, cu care ne-au 
obişnuit prea puţin moderniștii noştri imediat ulteriori. O altă 
poemă deplin caracterizantă pentru felul în care poetul știe să-şi 
rezolve notaţiile în stări morale, este « Filtru »: 


4... Lacrima morţilor linişti încheagă 
Unde ești frate din pământ 

în gând suflat ca o umbră -— 

Clopot vechi întrebarea o scufundă — 
Ceasul de judecată atinge 


POEZIA D-LUI 1. VINEA 177 


amintirile în giulgiul lor de praf 

Amurgul e o mască de plumb 

sângele ochii îl plâng 

Cugetul orb își pipăe semnele 

Pământul simte apele și sicriele. 
(Contimporanul, III, 46, Mai 1924). 


Lipsa de punctuație dă un caracter aparent de nevertebraţie 
poemei care se organizează însă cu o perfectă logică interioară, 
acordând manierei d-lui I. Vinea un caracter de clasicitate în sânul 
modernismului. De bună seamă poetul a jucat un rol ponderator, 
care nu a fost urmat întocmai în mişcarea dela Contimporanul. 
Arta sa, în esență intelectualistă, este un meșteșug de selecționare 
şi de eliminare, care uneori izbutește să pună în echilibru inteli- 
genţa artistică cu simțirea interioară. D. I. Vinea nu a practicat 
niciodată metafora pentru metaforă și nu a cultivat delirul verbal, 
ca urmaşii d-sale dela Punct, Integral, 75 H.P. şi Unu. Abia dacă 
şi-a îngăduit, recreativ şi cu o rezervă ironică, să adopte stilul 
standard al școalei, afectat de succesorii săi. 

Un asemenea divertisment este poema franceză 4 Victoire en 
bleu », publicată în Punct, II, 30 Noemvrie 1924, unde vorbeşte 
cu o perfectă conștiință a vanității lucrului, despre: 


«La grande folie de ma libération », 


pastișând. veleitățile europeiste ale camarazilor mai tineri: 


« Me situer au milieu de l’Europe 
sous les trajectoires lisses des avions de M. Blank... 
— me dilater vers la mer Noire et la Lune». 


In timp ce poeții modernişti dela periodicele mai sus numite 
se complac uneori să-și prezinte poeziile în versiune franceză, pentru 
o comunicare pe plan european, d. I. Vinea, în a doua poemă 
a sa franceză (« Coma», Punct, 10, 24 Ianuarie 1925), arhaizează 
dinadins, arătându-se puţin solidar cu supralicitările bilingue ale 
celorlalți. 

Revista Contimporanul conţine fireşte şi un manifest-program, 
redactat de sigur de către director (Contimporanul, 46, Mai 1924). 


12 


178 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Ca toate manifestele de acest fel, specimenul din Contimporanul 
afectează într'un stil catastrofic, răsturnări globale și premeniri 
radicale. « Expresia plastică, strictă şi lapidară a aparatelor Morse » 
pe care o preconizează autorul manifestului, nu a fost însă nici- 
odată însușită de d. I. Vinea; stilul telegrafic și, adăogăm noi, 
incoerent, este al dadaiştilor, dar nicidecum al d-lui I. Vinea. 
D-sa, dimpotrivă, a ţinut să sublinieze categoric repulsia sa față 
de tehnica şi vocabularul mecanic: 


« D'opinion courante est que rien qu'en employant un 
vocabulaire de contre-maitre Wusine, en guise de paroles 
en liberté, on devient pour cela, poète moderne.... 

C'est une révolution de lexique. 

C'est une conception de gargon-coiffeur autodidacte. 
A quand la révolution de la sensibilité, — la vraie? » 
(« Vorbe goale », Punct, 14, 20 Februarie 1925). 


Intro altă însemnare, găsim o definiţie curioasă: 


«Art poétique: imposer au prochain son délire ». 
(« Puncte », Punct, 3, 6, Decemvrie 1924). 


Formula de sigur nu-l reprezintă pe d. I. Vinea, care nu s'a 
pus niciodată în stare de delir, ca dadaiştii şi succesorii lor direcți. 
Credinţele sale intime despre poezie, le-a exprimat în « Principii 
pentru timpul nou » (Contimporanul, IV, 61, Octomvrie 1925). 

Intr'o serie de aforisme, unele ostensibile și agresive, dar 
altele cât se poate de moderate, se poate citi: 

« Poezia e o stare sufletească. 
E o zonă aparte, o atmosferă în lumea simțţirii, o treaptă 

pe scara sensibilităţii. . . 

Pentru a fi redată, nu necesită nici obiect, nici anecdotă, 
nici logică, nici punere în scenă... 

Ea trebue exprimată pentru ca toţi să trăiască, simplu, 
într'însa. .. 


Poeţii posedă secretul stării de poezie ». 


Neanecdotică, neteatrală, netematică, poezia d-lui I. Vinea 
corespunde, prin valorile ei negative, conceptului modern al 
poeziei. In aparență, numai nelogică, dar cu armătura logicei 
interioare, ea tinde către expresia pură a unor stări sufleteşti. 


i PQEZIA D-LUI 1I. VINEA 179 


Formulările pozitive ale artei sale poetice sunt mult mai imprecise 
decât cele negative şi nu îngădue în consecinţă o verificare strânsă 
a practicei cu teoria. Oricum, teoreticianul preconizează o poezie, 
prin mijloace simple de sugestie, după câte subînțelegem, care 
să facă posibilă simţirea de către toţi a fenomenului poetic. Acest 
punct de program, ca să fim obiectivi, d. I. Vinea nu lua realizat. 
Pricina stă în intelectualizarea mijloacelor de sugestie, care pres 
ponderează asupra fluidului emoțional direct. Am ajuns aci la 
o problemă crucială a esteticei noi. Sfărâmând instrumentul 
discursiv al limbajului, poezia cea nouă, după experienţe în parte 
deficitare, a ajuns săsși pună ca o problemă de existență, ches 
stiunea dozajului dintre inteligență și simţire, pentru crearea unui 
instrument de comunicare, nou. Demarcaţia este destul de dificilă, 
după cum este tot atât de greu a delimita limbajul necesar de 
patinarea retorică a vorbirii. 

D. I. Vinea este dintre artiștii care au efectuat una din cele 
mai remarcabile experiențe de autenticitate a fenomenului liric. 
Drama acestui poet într'adevăr original stă, după cum am spus 
la începutul acestei cercetări, în conflictul nerezolvat dintre intes 
ligența sa artistică excepţională și tot atât de rara sa capacitate 
emotivă. Desa nu a atins echilibrul ideal dintre inteligența creas 
toare și sensibilitate, poate dintr'o pudoare inhibitivă care isa 
înfrânat simţirea. Cu toată această alcătuire organică, d. I. Vinea 
configurează în poezia noastră modernistă, talentul cel mai res 
prezentativ și o poziție de centru, care face dintr'însul un clasic 
al mișcării literare. Nu mai este nevoie să adăogăm că arta sa 
totdeauna umanizată, chiar dacă nu întinde punţile de simţire 
către mijlociul cititorilor, nu se încadrează constructivismului 
geometric, de filiație cubistă, a Contimporanului, reprezentat de 
codirectorul său, d. Marcel Iancu. Dar tocmai această neaderență 
la o artă pur cerebrală și inumană ne îndreptățește să credem 
că poetul, care șisa întrerupt de câțiva ani activitatea sa, se va 
întoarce la idealul limpede, enunțat în versurile de cântec pur: 

« Pe roza vânturilor 
am jurat 
în lotci desazur 
neram încumetat ». 
ŞERBAN CIOCULESCU 


13? 


CRONICI 





CAIN ŞI ABEL SAU DESPRE OPOSIŢIA CALOFILĂ 


S'a desbătut adeseori întrebarea despre dualismul oricărui ar- 
tist în tendinţele atât de contrarii care intră în componentele sen- 
sibilităţii creeatoare de artă. S'a remarcat în deosebi lipsa de 
corelaţie între ceea ce s'ar putea numi forță iruptivă (a geniului) 
și spiritul critic, ochiul întors înăuntru, care ar trebui să fie func- 
ţiunea regulativă a plăsmuirii. S'a recunoscut, în această privinţă, 
o ființare adecvată în literatura clasică şi, pe de altă parte, mai 
ales proza romantică a fost înfățișată ca lipsită de austeritatea 
răspunderii artistice, pe care o implică opera de artă. Fireşte că 
asemenea caz a fost totdeauna deplâns, iar relaxarea critică a fost 
în definitiv pricina pentru care coridoare întregi cu rafturi pline 
de opere literare din veacul trecut, de pildă, putrezesc uitate. 

Oricât s'ar părea de curios, aceste două feluri de a fi nu epui- 
zează schema virtualităților în procesul creeaţiei. Am impresia că 
mai există un caz şi poate că e cu adevărat cel mai interesant. 
Acela în care spiritul critic nu e numai un corelat inhibitiv al 
formei în sens banal, ci se opune, antagonic, propriei puteri creea- 
toare, în aceeași lucrare. E vorba de un ciudat excentrism, pe 
care l-am întâlnit în împrejurări foarte felurite, și mi se pare de 
asemeni ilustrat de unul dintre fruntașii scrisului românesc, 
un mare prieten al tuturor confraţilor săi în același timp, d. N. 
M. Condiescu. 

In personalitatea acestui pătimaș al cuvântului literar se res- 
ping puteri care ar trebui să se atragă, cel mult controlându-se, 
în scrisul său luptă fire care ar trebui să se împletească strâns, 
întregindu-se fie și prin însușiri contrare. Omul e un sentimental 
întârziat, un cordial fratern, un expansiv cu ochii instantaneu 
umbriți de ceața duioşiei. A iubit cartea pentrucă e frumos să 
iubeşti ceea ce te scoate din urâciunea cotidiană, a prețuit o viață 
întreagă, de când a deschis ochii inteligenții pe lume, tot ceea ce 
a năzuit spre floarea învoaltă a visului. Ca toți cei sufocaţi de 
urâciunea şi forfoteala zilei de azi, dezaxaţi oarecum, el se refugiază 
în trecut, în plăsmuirile de artă ale culturii de pretutindeni, 


CAIN ȘI ABEL SAU DESPRE OPOSIȚIA CALOFILĂ 18x 


O contradicție a destinului l-a dus în armată şi astfel oștirea 
română a avut sufletul lui Traian Demetrescu, în uniformă plină 
de aurituri și cu cifru scump inimilor româneşti pe umăr, de ge- 
neral. A târât în urma lui, ca într'un fantastic « Drei Groschen 
Oper», până la picioarele tronului, toată liota famelică a vagabon- 
zilor suavi cu smalţ și diamant în privire, iar când, solist, a dat 
glas durerii tuturor, mai an, a fost emoție în toată ţara. D. N. 
M. Condiescu are necontenit scriitori în jurul lui, ca o fată bă- 
trână sentimentală pisici în iatac, două pe divan, una la fereastră, 
trei-patru pe blănurile din colț. 

Acestei structuri îi corespunde în operă, distilarea gingașă a 
frumuseţii şi nostalgica evocare de umbre policrome în trecutul 
si în jurul lumii, din «Peste hotare», amorul «purificator » al 
lui Ion Brusture pentru midineta fragedă din « Conu Enache», ca 
şi acele rămășițe fără preţ din puritatea ateniană, ivite ca un surâs 
în pământ: 


« Intre azurul nemărginirii şi răceala albă a soclului de piatră, odihnește 
vasul străvechi, plămădit din huma de trei ori milenară. 

O mână tânără l-a înflorit cu ghiocei, înfrățind frăgezimea primăverii 
cu mumifiata lui rămășiță, scrilejuită de custura vremii. 

O melodie aeriană, simțită vizual, se desprinde din svelteţea lui armonică. 

Cândva, — la poalele Acropolei, în mahalaua Olarilor, — mâini înfrigu- 
rate, de femee îndrăgostită, au frământat lutul, şi degete binecuvântate de 
zei, l-au modelat cu meşteşug. 

Apoi, la Cap Sunion, asvârlit lângă coloanele albe ale casei lui Poseidon, 
vreme îndelungată, l-a dogorit arșiţa limpede a cerului atic și 'n pântecul 
lui a hăuit vuetul mării Egee. 

Nisipul marin l-a acoperit. 

Și-a stat așa, veacuri la rând, plin de lumină în întuneric. 

Oamenii de-acum i-au dovedit gropniţa și l-au dăruit iarăşi soarelui >. 


(Vasul grec) 


E Pan din « Insemnările lui Safirim » zeul păgân care, la plân- 
setul fratelui lăsat să se prăbușească în moarte: 


— Frate, era atât prisos de viață în mine... 


răspunde cu ușurătatea unei înțelepciuni milenare: 


e — Glume, — faţă de eternitatea neclintită. Gestul tău n'a schimbat cu 
nimic rostul armonios al celor înfăptuite. Marele meşter e surd şi inconştient. 
A creeat frumuseți pe care nu le-a putut înţelege niciodată, Fără control 
lăuntric, a zidit, împletind din nimic, minuni, de care n'are habar. Mani- 
festările omeneşti îi sunt necunoscute, şi chiar de-ar ajunge să le cunoască, 


182 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


mar putea să le priceapă. De abia noi, Dumnezei mărunți, stăpânitori vre- 
melnici peste lumi mici, dacă putem să vă înțelegem uneori. Ecoul tragediei 
umane nu trece de scoarţa pământului. Te miri? Talpa unui bocanc stri- 
vește, — fără să vrea, — o colonie de furnici. Din sbaterea celor din urmă 
nădejdi de scăpare străbate ceva până ’n simţirea omului, care trece înainte, 
senin, îmbătat de soare, de dragoste și de marea bucurie ce trăește ? Nu trebue 
să ceri mai mult puterii, care, oarbă, creează şi distruge, în numele unor în- 
demnuri care trec drept legi». 






uavitatea şi căldura evocării filiale a magistratului craiovean 
stau astfel alături de evocările ieșene ale poetului Fantomelor. 
Năzuinţa merge spre coloarea nuanţată și frumos, spre 
mângâierea şi lustruirea iscusită a cuvântului. Este un estetism 
burghez... Nu există multe pagini românești de proză, în afară 
de cele pomenite ale lui Anghel şi ale lui Matei Caragiale, 
în care bucuria aprigă de a stăpâni cuvinte cu un sunet încrustat, 
să fie mai mare. E un sentiment heraldic al vorbelor, aş zice. 







Căci asemeni femeii, cuvântul își pierde stima 
pentru scriitor, când îl vede prea cu mult gust pentru el, prea 
tandru şi cramponic devotat. Scriitorii mari au iubit cuvintele, 
dar cu ură apăsată şi cu voluptate rece. 

Și totuşi mai e un alt N. M. Condiescu, dar atât de străin calcu- 
lat, cât pot să fie doi fraţi care nu-şi vorbesc, disprețuindu-se zeci 
de ani, un frate care nu e primit la ospățul subțire, unde se dis- 
cută înalt, în sofrageria mobilată cu « obiecte de artă», ci e ţinut 
mai mult în odaia din fundul curții, fiindcă-i puțin cam zănatec, 
cu ochi rece și rău, nu respectă visul și distincția molatecă a 
celorlalți. 

E tăcut altfel, ocupă nesfârşit mai puțin loc în viață decât 
fratele cel cultivat şi poetic, e înăcrit, nu iubeşte pisicile, urmărește 
cu o privire scăzută căreia nimic nu-i scapă și e în sinea lui un mi- 
zantrop... E autorul lui Conu Enake, acest camarad de minister 
în viaţă, şi de oratorie, al fratelui «dela față». lar «Conu Enake» 
e una dintre cărțile pătrunzătoare și amare, cum puţine cunosc. 
E un portret de go de pagini construit cu voluptatea unei răz- 
bunări sublimate, un roman concentrat care, fireşte, a trecut ne- 
observat de critica noastră... (Aci trebue să fie puţin de vină 
de altfel și domnul cultivat din salonul cultural). 

Puterea de creeaţie e atât de mare, încât nu e alterată în fondul 
ei nici de intervenţiile fără gust, tutelare, ale fratelui mai senti- 


CAIN ŞI ABEL SAU DESPRE OPOSIȚIA CALOFILĂ 183 


mental, traduse în comentarii deplasate de ciocoi gingaș care-și 
bate, vezi dragă Doamne, joc de mitocani ca Enake. Câtă de- 
părtare e dela patetism, la artă, se poate vedea din deosebirea 
dintre acest Conu Enake realizat în deplinătatea vieţii, şi operele 
„de imitatori cam cu aceleași titluri și personaje care au apărut 
în urmă, şi unde nu găseşti decât colorile ţipătoare şi cariate 
ale satirei. 


Conu Enake e întreg în întruparea artistică, asemeni unei 
fiinţe vii, şi nu descripţia fizică a lui, uneori năprasnică, mi se 
pare de preț, cât anumite nuanţări, care dovedesc o subtilitate 
în cruzime, rareori întâlnită, când incidentele stau semnul unei 
semnificații adânci... Fireşte dacă iei lucrurile în glumă, nu există 
tragedie, dar cine ar putea spune că nu există tragedii? şi știu 
că până în ceasul din urmă îmi vor fi ochii arşi de amintirea vieții 
sociale cunoscute între 1914-n1930. 

Pe ministrul « desinteresat » care şi-a jertfit viața pentru bi- 
nele public, necerând nimic pentru el, iubitor de poezie, virtuos 
şi distant, factor al progresului național, membru al tuturor Aca- 
demiilor și purtător al tuturor decoraţiilor, muncind din zori 
şi până în noapte, îl cunoaștem toți, din toate discursurile ofi- 
ciale şi din toate articolele panegirice, din atâtea monumente 
în redingotă, pe la răspântii. 

Asta e o structură şi e literatura cea mai banală şi mai tristă 
cu putinţă. 

In realitate, sentimentul celor ceva mai inițiați e că asemenea 
aparență e chiar mai puţin decât o vopsea daţă cu bidineaua, 
ca să camufleze o viermuială adevărată şi hidoasă. Ministrul e 
în consilii de administraţie, jefueşte, e meschin, e câinos, e im- 
becil. Scriitorii pamfletari şi temperamentali denunță această a 
doua structură drept cea cu adevărat interesantă, realitatea min- 
ciunei, a prafului în ochi... Nici această a doua structură însă, 
după opinia noastră, nu merită vre-o preţuire. E o vedere, să zicem, 
gazetărească, nu artistică, 

Infinit mai demnă de interes e ceea ce, mai în adânc, am numi 
a treia structură de semnificații. Anume, acceptarea presupunerii 
că acest ministru e sincer în convingerea lui despre cultura şi 
despre noblețea comportării lui, despre sacrificiul permanent pe 
care-l face primind răspunderi (care nu sunt răspunderi), atât 
de costisitoare pentru țară, şi atât de gras retribuite pentru el 
de pildă... Abia acum suntem în structura artei şi e ceea cea 
realizat în zugrăvirea dragostei Flaubert și ceea ce Gaultier a 
generalizat sub numele de bovarism. 

Dar în afară, zona de dragoste, explicaţia bovaristă, n'a fost mai 
niciodată realizată în concret, sau din cale afară de rareori. E ceea 
ce face prețul rar al 4 Conului Enake p (când scuturăm cuarțul 


184 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


fin, de zgura ieftin satirică). Are toate fețele acest personaj, in- 
clusiv sentimentul propriei lui cohesiuni fără care altfel n'ar pre- 
zenta nici un interes... 

Mai întâi e foarte generos... Când într'o zi de vară tânărul 
cărturar, Brusture, lihnit de foame şi «aburit ca un câine » îi cere 
sprijin, obține mai mult decât spera. 


— «la loc tinere... şi spune, ce te aduce? 

— Domnule Ministru... am venit la Domniavoastră... 
— Ghicesc. Știu. Suferi lipsuri grele... Ce studiezi? 
— Literile. 


— Ce anume? (Degetele butucănoase ale dreptei, cu buricele late de 
flautist pensionar răsucesc voluptuos sfârcurile cosmeticate ale unei mu- 
stăți ungurești). 

— Istoria şi Arheologia. 

— Interesant. Da, foarte interesant. In ce an? 

— Al treilea. Dar nu ştiu dacă am s’o pot duce până la capăt... Pri- 
meam dela un frate al mamei, optzeci de lei lunar. A căzut la pat şi-s trei 
zile de când a murit. Era funcţionar la administraţia financiară din Turnu 
Măgurele. Sunteţi atotputernic şi mi s'a spus că înțelegeți... 

Un lacheu deschide ușa, rostind apăsat: 

— Excelenţa sa, Ministrul Germaniei. 

Brusture şi-a înghiţit cuvintele, frângându-se pentru închinăciune. 

— Du-l în salonul albastru... Stai jos tinere, mă interesezi mai mult 
dumneata. Prin graiul dumitale, glăsuește o generaţie întreagă, străbate vii- 
torul, nădejdea de mâine a patriei... 

Pendula bate rar patru ceasuri. Apoi, din pântecu-i cu rotițe, se des- 
prinde, în armonii de clopote, imnul regal. Excelenţa sa se ridică solemn, 
în picioare. 

— Sunt gesturi prin care trebue să dovedim totdeauna că ne cinstim 
țara. Iubirea pentru Suveran este chezăşia sentimentelor cu adevărat patrio- 
tice. Iată, de pildă eu, mă socotesc, — fericit şi cu mândrie, — cel din urmă 
servitor al Tronului, Nici o răsplată materială, nici una mă 'nţelegi? Mul- 
ţămirea morală ajunge... 

Lacheul: — Excelenţa Sa Ministrul Turciei. 

— Du-l în salonul roșu. Nu mai sunt acasă pentru nimeni, mă ’nțelegi ? 
Viaţă chinuită tinere... Viaţă ticăită, de rob, dăruită ţării... Spuneai că 
te specializezi în... 

— Arheologie. 

— Ei bine, te voi pune la încercare. Am aici niște documente, pe care 
le-am frunzărit în treacăt. N'am timp și nu-mi dau răgaz treburile să mă 
adâncesc în ele. Viaţa mea se dumică în fârmituri, pentru folosul obştesc: 
minister, Academie, comisiuni, societăţi... Studiază-le dumneata cu atenție. 
Cercetează-le sârguitor, cu interesul pătimaş al tinereţii, însetată de lumină. 
A, de-aţi şti voi tinerii, cum îmi mângâiaţi durerile cu seninul vostru |! 


CAIN ŞI ABEL SAU DESPRE OPOSIȚIA CALOFILĂ 185 


— Fiţi încredințat, Domnule Ministru... 

— Sunt. N'am nevoie de fraze. La mine faptele vorbesc. Munceşte. Iţi 
dau timp de o lună, să-mi aduci documentele deslegate, orânduite cum trebue 
şi însoţite de un studiu amănunţit, cu concluzii. Ține, dragul meu, ai pe o 
lună existența mai mult decât asigurată (îi trece cinci hârtii de câte două- 
zeci de lei). Dacă voi fi mulțumit, vom mai vorbi.., 

— Fiţi sigur că... 

— Nu-mi mulțămi, Ai micşora bucuria inimei mele. La revedere! 


E adevărat că exploatează pe cei care-l slujesc, dar asta este 

o trăsătură de etică proprie: «Să nu arăţi niciodată unuia mai 
mic, că ești mulțumit de ceea ce i-ai poruncit să facă». Sau: «Te 
pun în pâine, vezi s'o meriți», E adevărat că o să vadă el «ce 
amară e pâinea Conului Enake»... dar în sfârșit 
ta»?... E ificativă i 






du-și cu anticipație moartea: « Ce-o să vă mai faceți când n'oi 
mai fi eu» fiindcă el crede sincer că după el țara românească 
nu va mai merge. Bun, îi dă şi acestuia o decorație... Căci este 
şi un iubitor de literatură. După munca grea și desinteresată, 
noaptea chiamă pe Brusture să-i citească poezie din Bolinti- 
neanu, poetul său favorit, pentrucă mai presus de orice «a cântat 
patriotismul fără întortocheri de cuvinte şi fără să facă din ver- 
suri ghicitori cu care să-ți frămânți creerul, ca poeţii de azi», 

Cu câtă subtilitate observă Conu Enake ce-i lipsește unui 
secretar care nu ghicește superstiţiile patronului său: 4 Observ 
că n'ai încă desvoltat tactul deosebitei atenții şi al prevenirii» 
fiindcă într'adevăr o superstiție nu se mărturisește, dar e parali- 
zantă, şi nu rămâne decât să fie ghicită de subaltern... 
De altfel ar trebui citită toată agonia lui Enake, fiindcă adeseori 
atinge măreţia, de altfel în clipele în care intrat în descompunere, 
el rămâne încă intelectual punând pe secretar să-i citească, 


e După amiază mi-a spus: € Du-te şi tu în bibliotecă de te odihneşte...», 
N'am apucat însă să cucăi într'un fotoliu c'a început să sune... Şi m'a sunat 
de şapte ori... Şi osânda a început: 

— Vreau să-mi citeşti, caută-mi Iliada... 

Și iacă-mă's urcat pe scări, om gras ce mă găsesc, chiorându-mă prin 
rafturi, dibuind un sfert de ceas, până să dau de carte... 

— E, — m'am răsgândit, — susură încet, cu glas de fleoarţă leșinată, — 
vreau ceva mai romantic, de pildă «Le Roi s'amuse », mă 'nţelegi? 

— Cum Cucoane? 

— Auleo, — ești prost şi incult... Adu catalogul. 

Şi îl aduc. 

— Uite, adu cartea Nr, 763. 


186 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


— Citeşte, — adică declamă, auzi? așa cum făcea Brusture... 

— Păi, nu ştiu aşa de bine franţuzeşte, boerule... 

— Aoleo, auleo, auoleo !.. şi vai de mine, pe ale cui mâini am rămas 
eu, la bătrâneţele mele pline de suferinţi... Adu-mi atunci t Curcanii noştri » 
de Alecsandri, 

— Citeşte «Peneș Curcanul», 

Și citesc, 

— Declamă. 

Și declam. 

După câteva minute, privirea i se propteşte în tavan, apoi pleoapele i 
se închid, apoi se zbat pripit, apoi tresare, oftează și zice: « Declami prost, — 
gângăveşti, — te opreşti unde nu trebue şi te umfli ca un gâscan acolo unde 
trebue să fii duios... 


Epoca întreagă cu intrigi de familie, mișcarea intelectuală, 
viața politică a neutralității, sunt suggerate cu o plasticitate pă- 
trunzătoare, numai din înfăţişarea Conului Enake, așa cum un 
stejar găunos, cu frunzișul şi vlăstarii lui, cu ciupercile de dede- 
subt, poate suggera pădurea întreagă. Pasiunea cuvântului e şi 
aci evidentă, și deși ostil procedeului nu pot trece fără să 
remarc în paranteză măcar frumuseţea și delicatețea nuanţei po- 
pulare în vorbirea: «ne-am avut amândoi», față de monocordul 
şi trivialul franțuzesc « am avut-o » care s'a împământenit în scrisul 
de azi. 

Din păcate, puritatea creeaţiei nu e respectată, în acest magnific 
portret. 

Funcțiunea estetico-sentimentală din dubletul autorului gă- 
sește prilejul să se arate «de gust», invectivând pe bietul Enake 
şi apăsând toate adjectivele, ceea ce probabil a derutat cum am 
spus atenţia criticei. . . Noi însă am stăruit mai mult asupra acestei 
lucrări, pentrucă avem convingerea că din puţinele cărți de azi 
care vor mai fi cetite şi peste o sută de ani, va fi acest « Conu Enake» 
trecut azi în magazia din fundul curții. 

In « Insemnările lui Safirim », care sunt începutul unei fresce 
de mari proporții se pare, dualismul d-lui N. M. Condiescu e 
şi mai accentuat. Fratele cel cultivat e aci sub zodia lui Pan și 
a cuvântului potrivit cu patimă, a evocării lirice, dar alături de el 
răzbate cu împingerea unei forțe telurice, privirea pătrunzătoare şi 
rece a celuilalt, realizând cadrul orașului oltenesc de provincie, cu o 
plenitudine pe care abia la autorii moldoveni, despre largurile 
bistriţene o mai găsim, oferind acea halucinantă casă cu pisici 
şi galeria de tipuri xilografiate cu o intensitate şi o fineţe care 
aproape că dau relief (şi nu rămân totuși mai puţin plane), până 
la atâtea scene mici, câștigate împotriva unei apărări estete (acesta-i 
cuvântul fragmentar) şi până la episodul de mare viziune epică, 


DESPRE O ETICĂ A «PUTERII: 187 


amintitor de plasticitatea tolstoiană, a iubirii fierbinți dintre Coana 
Profira şi a svăpăiatului Colea, cu corolarul prezenței paralitice 
a băcanului înșelat. 

E numai un început de sigur, irumpând în epic, romanul se 
anunță cuprinzător, dar apăsarea estetizantă se resimte. E o intenţie 
de aservire stilistică, o anluminură plină de trudă, o întârziere 
pretențioasă și îndârjită, un ideal aprig și mediocru, care împie- 
dică orice expansiune, și dă la o parte orice înflorire zănatecă 
a vieţii... Un mamoş cu obsesii selective, maniac, amăgit de 
idealul estetic, cizelează cu bisturiul şi ajustează cu ferestrăul 
orice încercare de întrupare a vieţii, care nu se potrivește ca- 
noanelor subțirimii lui, 

Ghicești năzuința de înflorire plenară a vieții înăbușită din 
neînțelegere de către o tutelă cu gusturi tiranice și fără suplețe. 
Prin acea totalitare structurală în care întregul nuanțează partea, 
căpătăm și verificăm încă odată, în două replici care sunt leit 
motivul sentimental al cărţii, în alt plan, adevăratul tâlc al ro- 
manului. 


— « Frate, tot clocotul primăverii svâcnea în mine, 
— «Cain, ce ai făcut cu fratele tău? 


.„. Nu ni s'a oferit decât întâiul volum. Dar nu putem 
tăgădui că așteptăm urmarea cu neliniște. Ce nu cumva duiosul și 
returiul Cain să omoare cu adevărat geniul onest și rece al lui Abel. 


CAMIL PETRESCU 


DESPRE O ETICĂ A «PUTERII» 


«Un tratat de Etică — asemenea unui roman, unei piese de 
teatru sau unui poem — este, inevitabil, o mărturie personală ». 
Cartea lui Philip Leon — The Ethics of Power, or the Problem of 
Evil (Edit. George Allen and Unwin, Londra 1935, 315 pag., 
10 sh. 6 d.) — din care citez aceste rânduri, este chiar prea « per- 
sonală ;. Poate unul din motivele succesului său în Anglia şi pe 
continent (o traducere italiană, prefațată de B. Croce, stă să apară), 
a fost și această atitudine mentală sinceră, nedogmatică. Philip 
Leon — care s'a făcut cunoscut prin studiile sale publicate în 
Mind, Philosophy şi aiurea — și-a scris cartea, întemeiat mai ales 
pe analize concrete, pe fapte alese din literatura universală și 
din viața de toate zilele. Incepând cercetarea 4 egoismelor » şi 
« egotismelor » — el nu șovăiește să comenteze, cu infinită pătrun- 
dere, romanele Romola și The Egoist. Texte din La Rochefoucauld, 
episcopul Butler şi Hobbes — alături de « clasicii » Aristot, Platon 


188 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


şi Kant — sunt cercetate mai ales pentru conținutul lor «con- 
cret», pentru experiența omenească directă care le presupune, 
pentru capacitatea lor de a exprima nuanțele infinite ale egoismului 
şi egotismului. Rareori am cetit o carte care să trădeze o atât de 
adâncă și de susținută analiză a vieţii omenești concrete, o atât 
de minuțioasă nuanțare a raporturilor dintre oameni. Dela cele 
dintâi pagini, îți dai seama că nu ai în față una din obișnuitele 
cărți englezeşti de filosofie, bine clădită pe o mie de « documente » 
ştiinţifice sau psihologice, scrisă detașat și abstract. Eţica Puterii 
este, în primul rând, cartea unui om care dovedeşte o îndelungă 
observaţie şi o sinceră simpatie pentru moraliștii francezi, pentru 
clasici, pentru literatură. Pasionat de real, de multiplele aspecte 
ale concretului, Philip Leon preferă să urmărească un egoist 
într'un roman celebru, decât să-l reconstituiască schematic, 
definindu-i psihologia. 

Titlul cărții ar putea înșela un cetitor neprevenit. Nu este o 
apologie a «puterii»; dimpotrivă, în pasiunea omului pentru 
puțere, autorul vede izvorul Răului. Philip Leon și-a intitulat 
cartea The Ethics of Power, tocmai ca să-și justifice pătrunzătoarele 
sale analize ale tuturor poftelor pentru « putere », pofte care dove- 
desc, pe de o parte în ce mare mpn oamenii sunt nebuni, iar 
pe de altă parte, cât de dificilă este dobândirea și întruchiparea 
« Binelui ». Origina decadenţei civilizației noastre stă, după Philip 
Leon, în simplificarea extremă a ideilor, în barbarizarea și bruta- 
lizarea lor; ori, această barbarizare și brutalizare a ideilor este 
tot una cu «Răul» (p. 17). «Răul», păcatul, non-binele, nu 
are o «existență de sine », cum spune Şf. Thoma. « Încearcă să-ţi 
închipui Răul cu un obiect direct, pozitiv, și nu vei găsi nimic» 
(p. 34). Omul nerecunoscător nu iubește nerecunoștinţa, «răul»; 
dar mâna care îl ajută, îi rănește orgoliul său tot atât de mult 
ca și mâna care îl lovește. Omul practică «răul» nu pentrucă iu- 
beşte Răul, ci pentrucă se iubeşte pe sine (p. 37). După cum 
spune Episcopul Butler (Şermon X), « Viciul în general se dato- 
rește părerii prea bune pe care o avem despre noi, în comparaţie 
cu alţii». 





w 


arte a cărții sale, s 








încearcă, în cea mai 





p. 23). Apetiturile nu 
sunt, în ele înșile, «rele» sau «păcătoase»; nu fac nici un rău 
când mănânc atunci, când mi-e foame; dar săvârşesc «răul » când 
smulg pâinea altuia dela gură ca s'o mănânc eu (p. 276). In simplul 
act biologic al mâncării, nu e prezentă decât « Viaţa », care îmi 
cere să mă alimentez ca să supraviețuiesc și să creez. Când smulg 


DESPRE O ETICĂ A PUTERII} 189 


bucata altuia de pâine, nusmi satisfac numai instinctul foamei, ci 
satisfac, înainte de toate, setea mea de putere, dorința mea de a-mi 
verifica forța sau inteligența sau solidaritatea mea cu o clasă 
socială înaltă sau « personalitatea) mea (o anumită concepție 
de viaţă, eroică sau cinică, pe care o opun concepției generale, 
ca să mă izolez, ca să-mi dovedesc simbolurile « separaţiei » mele 
de restul muritorilor, etc.). 


Egoismul nu e prea mult deosebit de altruism; deosebirea 
este, în orice caz, de nuanţe şi orientare, nu de calitatea faptelor 
sufleteşti. Dacă egoismul poate fi definit: « dorința de a trăi un 
fapt, de a dobândi o experiență pentru sine y (limba engleză ex- 
primă mai precis: « processes lived by oneself )), atunci altruismul 
poate fi definit: «dorința de a vedea împlinit un fapt pentru 
alții» (p. 59, ete). Dar în această «dorință nu este întrupat 
Binele; instinctele noastre biologice, setea noastră de participare 
socială sau simbolică ne este satisfăcută prin altruism. Un părinte 
se sacrifică pentru copilul său, nu din cauză că a realizat Binele, 
ci pentrucă îşi satisface astfel orgoliul sau dorința de a proteja, 
nevoia sa de a iubi o ființă slabă, de a fi blând și iertător față de 
ea, :de a putea fi generos. « Dacă iubirea mea pentru mine este 
egoism, atunci iubirea mea pentru altul este a/teregoism ), scrie 
Philip Leon (p. 63). Altruismul poate fi uneori o virtute, dar 
virtuțile nu sunt, în ele înşile, întruchiparea (sau, mai precis, 
întruparea) Binelui. Eşti virtuos pentrucă ai învățat să fii astfel, 
sau pentrucă ştii că așa e frumos să fii într'o societate în care 
trebue să-ți păstrezi locul, sau pentrucă ţi-e teamă de consecinţe. 
Dar un om, care practică virtuțile pentrucă aşa a fost învățat, nu 
«realizează » morala, tot aşa după cum nu se poate spune, 
despre un om care afirmă că pământul e rotund pentrucă așa a 
fost învățat la şcoală, că 4 gândeşte » (p. 72mm73, etc.). 

Philip Leon nu opune degoismului), altruismul). Opune 
însă .egoismului mm egotismul. Sunt nenumărate, în această carte, 
paginile în care autorul analizează chiar și cele mai venerabile 
sentimente umane (dorința de frumos, pasiunea pentru ştiinţă, 
eroismul, etc.) și le arată străbătute, «infectate, de egotism. 
Formele egotismului sunt infinite, căci există atâtea specii câte 
ego sunt pe lume. Egotistul se iubește pe el în orice atitudine. 
De aci, marele «vicii y egotiste: lauda, îngâmfarea, trufia, sno- 
bismul, etc. Sunt unii oameni umili, serviabili, modești, care îşi 
caută întotdeauna idoli sau stăpâni, care se mărturisesc plini de 
păcate, de greșeli, de insuficiențe. Aj crede, când întâlneşti pentru 
întâia oară un asemenea om, că ai de a face cu un sfânt. Și cu 
toate acestea, câtă deosebire de un sfânt! Omul servil şi umilit 
este tot atât de egotist mm de însetat de puterea lui mm Ca şi ego- 
tistul obsedat de distrugere, de forță, de afirmare. Omul umil, 


190 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


« făcându-se singur non-rezistent și penetrabil, sau distrugându-se 
singur (în fața altora), îndepărtează chiar și iluzia de a fi distrus 
de altul. Mai mult, subestimându-și propriile sale puteri, ceea ce 
realizează i se va părea mare şi lui şi celorlalți » (p. 122). Philip 
Leon este atât de necruţător, încât chiar lupta savantului pentru 
cucerirea adevărului, chiar sacrificiile sale pentru înaintarea 
științelor sau pentru precizie, i se par uneori aspecte ale ma- 
relui izvor de deșărtăciune omenească, egotismul (p. 178). Sunt 
savanţi care îşi pierd viâţa nu pentru dorinţa de a cunoaşte Ade- 
vărul sau de a face să triumfe Binele — ci pentru a-şi arăta lor 
înșiși şi lumii întregi puterea lor de muncă și de sacrificiu, geniul 
lor, «deosebirea» lor de umanitate. Ei sunt «aleşii», oamenii 
«umili și modești» care se jertfesc pe altarul științei, martirii 
neglorificaţi. Ei au marea satisfacție egoistă de a fi separați, de 
a fi izolați. 

Analiza «sentimentelor frumoase», a caltruismelor» şi a 
celorlalte mari virtuți morale și sociale, este făcută de Philip 
Leon cu o obiectivitate lucidă şi necruțătoare, pe care numai 
tratatele de asceză creştină și buddhistă o mai au. Fărăa fi « pesi- 
mist », fără a încerca să explice lumea prin anumite criterii de 
psihologie sau patologie, Philip Leon recunoaşte că lumea e 
atât de însetată de putere, atât de egotistă şi de nihilistă (căci 
egotismul este, în ultimă analiză, nihilism), încât «adevăratul om 
moral e suprauman » (p. 189). Egoismul, cu presupoziţiile sale 
biologice, poate fi transformat în morală, cu « Bine ». Egotismul, 
însă, este obstacolul de neînfrânt în calea conversiunii. Omul 
refuză să se schimbe, nu din inerție, ci dintr'un sentiment egotist; 
căci a se schimba, înseamnă a recunoaşte că până acum n'a fost 
Totul (p. 170). Egotistul caută oriunde, în orice împrejurare, cu 
orice mijloace — Puterea. Chiar filosoful stoic, care se resemnează, 
este în fond un egotist, mulțumit de înțelepciunea lui, de capa- 
citatea lui de suferință (p. 148). Căci, dacă ar trebui să judecăm 
drept, omul nu se poate mândri că rezistă suferinței fără să se 
plângă. El e mai sincer când plânge și recunoaște că suferă. 
El e mai aproape de «Bine», când încearcă să evite durerea, 
căci astfel își recunoaște slăbiciunea. 


a fireşte, și un altfel de dra- 


goste — de «pierdere în celălalt »— asupra căruia Philip Leon 
nu prea stărue). Pentru autorul nostru, orice virtute se pietrifică 
în societate; o virtute n'are valoare morală, decât când ea e desco- 
perită individual, şi e aplicată dela caz la caz, în relaţii individuale. 
Egotistul nu se înșeală dintr'o eroare oarecare, în faptele sale, ci 
se înșeală pe sine, se păcăleşte singur (257). El „urea să fie astfel, 
tot aşa după cum neuroticul vrea să fie bolnav, ca să i se dea im- 






PESPRE O ETICĂ A «PUTERII» 191 


portanța, să se « singularizeze p, să provoace compătimire şi devo- 
tament. Egoismul unui om, în general, supără prea puţin pe 
vecinul său. Dacă omul e, pentru vecinul său, o brută sălbatică, 
aceasta nu se datorește faptului că omul îşi caută hrană, ca și 
animalele din junglă, ci faptului că, deosebindu-se de animale, 
caută mai ales putere și ambiţie. Omul nu se supără că vecinul 
său e lacom, sensual sau pierdesvară; se supără pentrucă e ambi- 
ţios, vanitos și trufaș; pentrucă e, întrun cuvânt, egotist (p. 222). 

Etica e posibilă numai dacă e posibilă schimbarea firii ome- 
nești (p. 237). O asemenea concluzie pesimistă îşi atenuează cru- 
zimea, dacă ne amintim că firea omenească a fost şi continuă să 
fie schimbată. Au existat sfinți, au existat oameni buni. Fiecare 
dintre noi am fost, cel puțin odată în viață, buni ; adică am întrupat 
Binele. 4 Conversiunea » este, fără îndoială, ea însăşi o pedeapsă 
(p. 272). Pentrucă se dobândește numai după nesfârșite suferinți 
și pregătiri. Dar conversiunea verifică schimbarea firii omeneşti, 
depășirea, cel puţin în parte, a egotismului, a setei de putere. 
Această conversiune nu poate fi făcută în mase (p. 274). Deși 
aparent anti-creștină, afirmaţia lui Philip Leon este insufleţită 
de cel mai autentic creștinism; metdnoia însemnează tocmai 4 ră- 
sturnarea tuturor valorilor omenești și instaurarea valorilor 
eterne p, iar această transformare calitativă nu se poate împlini 
decât în individ. 


De câte ori vorbeşte despre Bine (4 Goodness p), opunându-l 
egoismului (care poate deveni «bine ») şi egotismului (care e 
negația  Binelui), Philip Leon e silit să folosească doi termeni: 
obiectivitate şi individ. Binele este înainte de toate obiectivitate; 
omul care face binele, nu se preocupă dacă e moral sau nu, dacă 
e virtuos sau nu, ci se preocupă numai dacă ceea ce face ele 
drept, adică, dacă e obiectiv, dacă e în ordinea reală. Cunoașterea 
impersonală, obiectivă, stabilirea unei relații reale între om şi 
lucruri, între om și evenimente, este primul pas către Bine. 
i se cere să renunți și la subiectivitate și la egotism; să judeci 
şi să simţi obiectiv, «aşa cum stau lucrurile p. De aceea Binele nu 
poate fi definit, decât spunându-se că el e 4 obiectivitatea p. Un 
fapt moral nu e alterat nici de subiectivitate (părerea mea), nici 
de egotism (puterea, ambiția). El aparține ordinului real, pentrucă 
4 se naște p numai când concretul este înţeles și respectat ca atare. 
Cineva, care își ține cuvântul pentrucă așa e învăţat sau pentrucă 
nu vrea să facă să sufere pe prietenul său, e un egoist (ascultă 
de un imbold biologic sau de o qvirtute» învățată de-acasă). 
Egotistul își ţine cuvântul pentrucă nu vrea să-și piardă rangul 
social, pentrucă e un gentleman (ambiţie). Când un om moral 
(cel care întrupează, în această împrejurare, Binele) își ţine cu- 
vântul, el o face pentru ca să păstreze raportul de încredere şi 


192 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


comunicatibilitate între el și prietenul său, ca persoană; o face 
ca să nu ridice între ei o barieră, o separație; așa dar, ca să menţină 
comuniunea între persoane, singurul raport demn care poate exista 
între oameni (pp. 292—294). 

Cartea lui Philip Leon este o predică, așa cum recunoaşte 
dela început (p. 27). Dar o predică pe atât de originală, pe atât 
de semnificativă. Pentrucă, deşi vorbește deseori despre individ 
şi situații individuale, singurele care pot întrupa Binele, Philip 
Leon refuză toate filosofiile individualiste şi se reclamă dela 
misticii și teologii creştini, care puneau preț pe persoană, pe omul 
obiectiv, adică spiritual. Pe de altă parte, deși Philip Leon critică 
toate curentele politice şi toate «eroismele» contemporane, el 
ajunge tot la o concluzie eroică: a face Binele, înseamnă a fi 
supra-uman, a fi obiectiv, a renunţa la tine (înțelegând, a renunța 
la vanitățile şi subiectivismele tale). De mai multe ori în istorie, 
eroismul n'a însemnat numai dorința de putere, ci şi efortul de 
obiectiyizare, de depășire a condiției subiective, Această obiecti- 
vizare a fost, mai ales, calea creştinilor și a sfinților. 


MIRCEA ELIADE 


DOUĂ ENERGII EXCEPŢIONALE: FELIX 
FRANKFURTER ȘI R. M. HUTCHINS 


Se cunoaşte, de multă vreme, spiritul lipsit de prejudecăți al 
Americanilor, Şi se ştie destul de clar că, dintre toate popoarele, 
Americanii par a fi oamenii cei mai dispuși să încerce orice metodă 
nouă, orice contribuţie interesantă sau să dea putință unor oameni 
încă necunoscuţi să-și dovedească meritele sau calitățile ce și le 
afirmă. In Statele-Unite, necunoscutul nu constitue o barieră 
peste care să se treacă doar cu greu. Dornici mereu de progres, 
Americanii sunt gata să încerce lucrurile cele mai imposibile, şi 
o spun cu sinceritate că o reușită măreață răscumpără sute de 
eșecuri sau riscuri. Astfel de principii și metode sunt prezente 
nu numai în tehnologia americană, nu numai în lumea afacerilor, 
ci și în lumea culturii și a educaţiei, — domenii în care inovatorii 
au, în genere, multe de îndurat şi nu reușesc decât spre bătrânețe, 
în mai toate celelalte țări ale lumii. 

Dar acum nu intenționăm să desvoltăm nici un soi de conside- 
rațiuni generale, nici să facem, cumva, teoria experimentării 
noutății în cultură și educație. Ci doar să prezentăm două perso- 
nalități covârşitoare, care au reformat și spiritul şi metodele 
educaţiei din America, după cum au influențat şi întreaga-i viață 
socială. E vorba de Felix Frankfurter şi de R. M. Hutchins. 


FELIX FRANKFURTER ŞI R. M. HUTCHINS 193 


Felix Frankfurter ar putea fi descris ca un personaj demn 
de consideraţiile și judecăţile unui Xenofon sau Plato; ca un 
personaj exemplar și tipic pentru virtutea civică. Intr'adevăr, 
biografia și personalitatea sa ies cu totul din comun. Felix Frank- 
furter a fost denumit de Generalul Johnson, «omul cu cea 
mai mare influență în Statele-Unite, the most influential single 
individual în the United States». Și, totuşi, Frankfurter nu este 
decât un profesor universitar; e drept, la Universitatea cea mai 
veche și mai cu faimă a Americii: Harvard. In tinereţe, a fost 
avocat, procuror şi consilier al mai multor instituţii, cât și 
sfătuitorul permanent al unor oameni, care, apoi, au ajuns miniștri, 
președinți de republică sau judecători. Nu deţine, actualmente, 
nici o funcţie publică, în afară de cea de profesor universitar de 
drept la Harvard. Nu e ciudat, în asemenea condiţii, ca el să fie 
sau să pară omul cel mai influent al Americii? Și totuși, natura 
acestei influenţe este mai lesne de aflat, decât în ceea ce anume 
constă această influenţă. Și asta pentru simplul motiv că rezul- 
tatele și laurii sfaturilor și sugestiilor sale trec pe seama institu- 
ţiilor şi acţiunilor care îi urmează și-i desvoltă unele sfaturi şi 
suggestii. 

Felix Frankfurter este prietenul bun al Președintelui Franklin 
Delano Roosevelt. Când erau mai tineri, au lucrat împreună la 
Washington, întâlnindu-se ca avocaţi în diferite consilii oficiale 
sau semi-oficiale. Prietenii nu s'au despărţit, chiar dacă unul 
a făcut o splendidă carieră politică, iar celalt a rămas un simplu 
intelectual și atât. S'ar putea crede, din cele spuse până aci, că 
influenţa lui Frankfurter s'ar datora legăturilor de prietenie cu 
Președintele Roosevelt. Dar adevărul e tocmai opus. Și Preşe- 
dintele Roosevelt şi ceilalți conducători economici, politici și 
culturali ai Statelor-Unite colaborează cu profesorul dela Harvard 
pentrucă este o personalitate pricepută și cu inspirații fericite. 
El este şi rămâne un intelectual în sensul cel mai bun și mai creeator 
al acestei noțiuni. Frankfurter nu este un belfer oarecare și nici 
un dascăl care trece pe la catedră mai mult pentru faimă și leafă. 
Ascendenţa sa se explică prin două calități: prin aceea că s'a 
angajat de tânăr să apere interesele mulțimii, și prin faptul că 
profesorul și-a îndeplinit totdeauna datoria până la limita adevărată 
a misiunii sale. 

Democrat convins, Frankfurter și-a pus, deopotrivă, ştiinţa 
sa vastă şi aprofundată, ca și inima sa de iubitor al dreptății în 
slujba celor loviți de tendinţele monopoliste și de plutocratismul 
american de odinioară, care tocmai în anii debutului său culminau. 
In 1906, când campania anti-monopolistă era în toi, avocatul 
Frankfurter lupta şi apăra micile industrii, inițiativa privată, 
libertatea comerțului, afacerile independente. Apăra cauze juste 


13 


194 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


şi refuza pe cele nedrepte. Redactează, în calitate de consilier al 
diferitelor instituţii oficiale şi private, rapoarţe care impun. Pre- 
şedintele Theodor Roosevelt îl prețueşte și numai ceva mai târziu 
se depărţează de dânsul, pentrucă îi apare prea radical. Dar cons 
cluziile și atitudinile inau fost verificate de realitate. In 1911, 
când prietenul şi tovarăşul său de avocatură, cu care avusese ani 
de zile un birou la New-York, E ciao, ajunge ministru de război, 
sub președenţia lui Taft, Frankfurţer e din nou procuror și con- 
silier al biroului afacerilor insulare. Actualmente, e sfătuitorul 
Preşedintelui Franklin Roosevelt, deşi nu face parțe, propriu zis, 
din faimosul trust al inteligențelor. 

Dar a doua sa caracteristică ne pare mai excepțională și cu 
urmări și mai semnificative. Ea tălmăcește, în chip pozitiv, in- 
tlpența de care se bucură acest American recent, care la doisprezece 
ani nici nų ştia englezește, fiind abia un nou venit, un biet imi- 
grant provenind din sărăcimea Vienei. Acum nu mai e vorba 
de avocatul și sfătuitorul politic, Frankfurțer, ci de profesor. 
De profesorul care a fost şi este izvorul continuu de încurajare 
şi de utilizare al tuturor talentelor și vocaţiilor, cu care a fost în 
legătură. 

In contact direct cu studenţii celei mai strălucite Universități, 
profesorul, acum în vârstă de cincizeci de ani, a recomandat şi 
a impus pe toți tinerii valoroși. Recomandările sale ay avut, de-an 
lungul anilor, necurmate verificări, aşa că nu trebue să ne în- 
trebăm de ce mai toate instituţiile financiare, juridice say politice 
sau de ce marii conducători de întreprinderi ay apelat necontenit 
la acest intelectual, pentru a le propune şi recomanda avocaţi și 
jurişți de mari merite şi posibilități. 

Eficienţa și energetismul american au conceput, adesea, demo- 
craţia socială drept mediul de promovare al unei aristocrații a 
valorilor, selecționate pe tara meritului personal. Frankfyrțer a 
fost în această privință un model. Sute de conducători ai marilor 
instituţii economice, ca și figuri politice însemnate îi datoresc 
lui «lansarea p şi reușita în viață. In zadar, lesam cita numele. 
Sunt prea multe și prea necunoscute la noi. Dar ele umplu rarele 
pagini omagiale consacrate acestui personaj atât de retras și 
modest. 

Dacă astăzi educaţia şi chjar politica americană dovedesc un 
alt spirit, mai respectuos față de valorile şi vocaţia omenească, 
aceasta se datorește, într'o largă măsură, sistemului stimulat de 
profesorul dela Harvard, spirit și inimă care înţelege a prețui 
nu pe sțydenţii care inar repeta maimuțărește ideile say atitudi- 
nile, ci pe cei care-l pot contrazice când trebue; care pot vedea 
cu proprii lor ochi; care nų cred în infailibilitatea necesară a 
maeștrilor și nici că orice tânăr este, prin definiție, genial. Și 


FELIX FRANKFURTER ŞI R., M., HUTCHINS 195 


mai curios rămâne faptul că această metodă pedagogică de for- 
mare şi selecționare a energiilor sociale, atât de progresistă și 
novatoare, a fost efectuată în cea mai tradiționalistă Universitate 
americană, apărătoarea vechilor obiceiuri și caracteristice ale 
Noii-Anglii. 

Acest om tăcut, cu o față uriîtă, dar vie, cu ochi pătrunzători 
și un surâs puțin voltairian, păstrează ceva din nostalgia reforma- 
torului social şi din bunătatea însuflețitorului. E un om retras, 
după cum am arătat. Care nu se împăunează cu rezultatele gân- 
dirii și acțiunilor sale, atât de voitoare de bine general. Casa lui, 
frecventată de intelectuali de seamă, de politicieni care ştiu să 
primească sfaturile celor competenți şi de doamne care prețuesc 
mai presus de orice, inteligența, este, totuşi, o locuință modestă 
şi sobră. Judecătorul suprem Holmes a poreclit-o «casa adevă- 
rului ». 


Se înțelege acum de ce existența aceasta se potriveşte unei 
elevate descrieri de-a lui Xenofon şi de çe Frankfurter este atât 
de influent. Influenţa lui nu este produsul unui orgoliu indivi- 
dual, ci rodul plural al unei misiuni sociale, ce este continuată 
şi astăzi de colaboratorul Președintelui Roosevelt, ale cărui reforme 
au fost în parte propuse şi de Frankfurter, el fiind autorul moral 
al «actului de securitate» și al «actului de utilitate publică», 
primul stabilind, în materie de bursă, libera și echitabila compe- 
tiție, iar al doilea distrugând monopolul marilor întreprinderi în 
ceea ce privește lucrările publice. Se pare că şi constituirea insti- 
tuției N. R. A. a fost, măcar parţial, plănuită și de dânsul. Dar 
fiind vorba de o conlucrare între oameni cu toții de mare price- 
pere şi inspirație, nu se poate şti exact cât şi care este opera fiecă- 
ruia, câtă contribuție aduce omul şi câtă i-o suggerează spiritul 
vremii. 

Şi acum să schițăm personalitatea unui alt American, care 
probabil că mâine va cunoaşte o ascensiune și mai mare decât 
cea a lui Frankfurter, deşi nu-i va putea depăși autoritatea. E 
vorba de Președintele Universităţii din Chicago, Robert Maynard 
Hutchins, pe care studenţii îl numesc, pur şi simplu, «Bob». 

Bob e tânăr şi a avut o ascensiune probabil unică în viața inte- 
lectuală şi culturală a Statelor-Unite. La 19 ani este decorat de 
Italia pentru merite dovedite în război, la 24 de ani este secretarul 
Universității Yale (funcțiune foarte importantă acolo), iar la 26 
de ani ţine cursuri la Facultatea de Drept a acestei Universităţi, 
devenind decanul Facultății la 29 de ani. Dar asta nu e încă nimic. 
La 30 de ani are mulțumirea de a fi cel mai tânăr Preşedinte de 
Universitate. 

S'ar putea crede, totuşi, că e Președintele vreunei Universități 
oarecare. Nu. E Preşedintele Universităţii din Chicago, poate 


13 


196 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


cea mai imporțantă după Harvard şi Columbia. Universitatea din 
Chicago, pe care o conduce « Bob », a dat omenirii un mare număr 
de deținători ai premiului Nobel și a numărat sau numără în 
corpul ei profesoral pe fizicienii A. Michelson (pe-ale cărui experi- 
mente se bazează teoria lui Einstein), R. Millikan şi Compton, pe 
biologistul Jacques Loeb, pe filosoful și educatorul John Dewey, 
pe astronomul Frost și pe bine cunoscutul anatomist și gânditor 
Alexis Carrel]. Și n'am citat decât pe cei cu faimă universală, deşi 
poate nici lista acestora nu am epuizat-o, de vreme ce nu am po- 
menit de orientalistul Breasted sau de profesorul de politică 
Charles Edward Merriam. Așa dar, peste o astfel de tradiţie și 
pentru continuarea ei progresivă a fost numit, la 30 de ani, preșe- 
dinte, Robert Maynard Hutchins, un băieţoi cu față de boxer, 
cu ochii şi sprincenele rotunjite ca ale Chinezilor, cu un nas cârn 
de mops, dar cu o frunte largă și buze sincere, ca în opera vreunuj 
sculptor pătruns de unele principii de frumuseţe eugenică. 


« Bob » se evidenţiase dela început ca un mare orator și, dacă 
nu ar fi întâmpinat greutăți familiare și n'ar fi fost așa de sărac, 
ar fi preferat să profeseze avocatura. A rămas în lumea univer- 
sitară pentrucă dela început găsise aolo prețuirea talentului şi 
pregătirii sale. 

După şase ani de funcționare în fruntea Universităţii din Chi- 
cago, adică anul trecut, oamenii pașnici şi conformișşti au constatat 
că Președintele Hutchins revoluţionase întregul sistem de educaţie 
al Universităţii. A schimbat toate normele de promovare şi de 
apreciere ale studențimii. [n locul memorizării de papagal, el a 
cerut studenților să-şi dovedească puterea de pătrundere în pbiec- 
tele studiate. A impus să se prețuiască în primul rând puterea de 
interpretare personală şi râvna de a cerceta lucrurile mai adânc 
şi relațional. In locul frecvenței arbitrare, s'a lăsat fiecărui student 
mai multă inițiativă și mobilitate în alegerea cursurilor şi a profe- 
sorilor. I s'a dat putinţa ca să-și micșoreze durata studiilor, în 
raport cu vocaţia și intensitatea muncii depuse. Timpul, cu alte 
cuvinte, a fost calitativizat. De asemenea, materiile au fost grupate 
mai logic. După primii doi ani de colegiu (care coincid, la noi, 
cu anul I şi II de Universitate), studenții trebue să-și aleagă spe- 
cializarea în una din aceste patru diviziuni superioare: ştiinţele 
biologice, ştiinţele fizice, ştiinţele sociale şi umanităţile, 

Trebue să spunem că noua pedagogie profesată de acest tânăr 
nu este pe placul tuturor, Mereu revistele americane discută 
valabilitatea metodei de la Chicago și mereu progresiştii o salută, 
ca un act de desrobire a spiritului, pe când conservatiștii o con- 
damnă ca fiind prea liberală, prea puțin practică, prea «antre- 
nantă speculațiilor teoretice ». Conservatiștii se supără că departa- 
mentul umanist oferă studenţilor putinţa de a cerceta toate 


NOTĂ LA UN ¿MANIFEST PERSONALIST» 197 


ideile dela sursă şi că aceste idei nu le sunt date gata deformate, 
după anumite interese și momente prielnice sau neprielnice lor. 

Unele cursuri de sociologie şi politică le predă însuși Preşe- 
dintele Hutchins, sub formă de dialog (asemeni metodei antice), 
împreună cu filosoful Mortimer Adler, amândoi confruntând 
diferitele sisteme şi ideologii, arătându-le calitățile şi defectele. 
Pentru spiritele retrograde, distincția dintre a cunoaşte un lucru 
şi a-l valorifica nu a fost niciodată prea clară, aşa că nu trebue să 
ne mire faptul că Maynard este învinuit că profesează idei pe care 
el numai le cercetează pentru ca, numai apoi, pe bază de cunoa- 
ştere, să le poată eventual aproba sau respinge. La astfel de con- 
cepții greșite, făcea aluzie oratorul acesta strălucit, adresându-se 
studenţilor Universității sale şi spunându-le, printre altele: «' Teme- 
rile curente se reflectează, de asemenea, în prezentele atacuri aduse 
educaţiei superioare. Dintr'un punct de vedere, aceste atacuri sunt 
îndreptăţite. Din punctul de vedere al acelora care cred că para- 
disul este un club de petreceri, Universitățile sunt un lucru pri- 
mejdios. Dacă ceea ce doreşti este un nivel mort de mediocritate, 
dacă ceea ce doreşti este o naţiune formată din gemeni identici, 
fără iniţiativă, inteligență sau idei, atunci trebue să te temi de 
educaţia universitară. Din acest punct de vedere, Universitățile 
sunt subversive. Căci ele fac pe studenţi să gândească ». 

Nu se știe câtă vreme va mai rămâne Robert Maynard Hutn 
chins președintele Universității din Chicago, la care urmează 
13.000 de studenţi. Când s'a înființat instituția N. A. R., Preşe- 
dintele Roosevelt jntenţionase să-l cheme pe Hutchins la con- 
ducerea ei. S'a vorbit, recent, de alte funcţii excepţionale, menite 
acestui tânăr întreprind, la fel de bun gânditor ca și organizator, 
pentru care, după expresia unui distins profesor român, 4 gândul 
se trăeşte, iar viața se gândeşte » şi asta cu scopul de a realiza 
cât mai deplin şi adevărul, și binele. 

Am evocat două personalități atât de ipfluente şi eficiente 
din viața socială a Americii, pentrucă însăși realitatea lor ne dă 
atâta de gândit, de combătut şi de năzuit. Portretele și biografiile 
unor astfel de oameni, care întrupează o vrednică energie spiri- 
tuală în cadrele diversei şi inegalei noastre societăți contemporane, 
rămân nespus de vii odată ce nu te mai îndoești că pot exista 
asemenea oameni şi activități. 

PETRU COMARNESCU 


NOTĂ LA UN «MANIFEST PERSONALIST » 


Cred că nu suntem puțini cei ce rezistăm dublei somaţii, care 


Pe T 0 a ua 


198 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


In genere, prin însăşi vocaţia lor, intelectualii sunt destinați 
acestei căutări. Deoa i n ici la 
m. Ecou 7 Mn ei 

Trebue să recunoaștem că o asemenea poziţie este plină de 
primejdii. Nu numai primejdii de ordin politic care, în definitiv 
nu ne interesează, ci mai ales primejdii de ordin ideologic. 

A refuza și soluţiile de dreapta și pe cele de stânga poate să 
pară o poziţie neutră, timorată, pasivă, lipsită de iniţiativă, lip- 
sită de misiune. 

Nu este acest refuz un refugiu? Nu este o demitere, o de- 
zertare ? Nu este o soluţie prea comodă, pentru toate eventua- 
lităţile ? 

Nu cred. Sunt anumite refuzuri, care valorează cât o acţiune. 
Și când triumful politic al formulei « dreapta-stânga » este așa 
de general, simplul fapt de a-i rezista, este un act afirmativ și 
creeator, 


De altfel, între «dreapta» şi «stânga», dincolo de ele mai 
ales, este destul loc pentru 


realistă, care, plecând dela 
Ata nu piardă totuși din vedere obiectivele politice 
şi sociale. 























în volumul său « Teze şi 
Antiteze » — ceea ce nu era de altfel decât formularea coerentă 
a unei gândiri politice, pe care cetitorii acestui scriitor au ur- 
mărit-o încă de acum 15 ani 
O altă dovadă o constitu 
manifestate în ultimii ani cu deosebire în jurul revistelor 
«Esprit» şi «Ordre nouveau » şi ale căror directive principiale 
se găsesc indicate, cu o impresionantă silință de organizare 
doctrinară, în recentul Manifeste au service du personnalisme, 
semnat de d. Emmanuel Mounier şi tipărit în volum, după ce 
în prealabil ocupase întregul număr pe Octomvrie al revistei 
«Esprit». 


Nu am intenția de a face aici un rezumat al acestui mani- 
fest. El trebue neapărat cetit în întregime, nu numai pentru stră- 
lucitele lui calități de expunere, dar cu deosebire pentru efortul 
nobil de a cuprinde, cu o largă privire circulară, dramele isto- 
rice ale momentului şi de a le găsi un răspuns. 

Scris dela o înălțime ideologică, ce comandă de foarte de sus, 
aspectele politice, juridice, economice şi morale, ale civilizaţiei noa- 
stre, manifestul nu pierde totuși niciodată contactul direct cu 
realitatea și se folosește de o armătură dialectică și critică de o 
acuitate şi o stringență în totul remarcabile. 





NOTĂ LA UN MANIFEST PERSONALIST 199 


Economia sa este prea organică, pentru a o supune unui re- 
zumat. Sunt atâtea nuanţe în gândirea politică a manifestului 
personalist, încât el trebue cunoscut direct în versiunea d-lui 
Mounier. 

De altfel manifestul nu ne prezintă o formulă politică strictă, 
ci mai degrabă un cadru general pentru o întreagă serie de idei, 
ce vor trebui singure, prin liberul lor ziar, să-şi găsească expresia 
sintetică. 

Insăși definiția cu care începe manifestul, deși foarte clară, 
este lipsită de vigoare. 


« Numim personalistă orice doctrină, orice civilizaţie afir- 
mând PTT Erno SR Aaaa) asupra necesităților mate- 
riale şi asupra aparatelor colective, care îi susțin desvoltarea ». 
(Esprit. Anul 5, Nr. 49, pag. 7). 

E o declaraţie de principiu atât de largă, încât poate adăposti 
o sumă de (aspirații convergente, ce-și arată calea dincolo de fas- 
cism, dincolo de comunism şi dincolo de lumea burgheză decadentă ». 

Cu această frază, mișcarea personalistă își ia obligația de a 
se defini în raport cu valorile fasciste, marxiste şi burgheze. Este 
sarcina primă a manifestului şi d. Mounier o îndeplinește cu 
o putere critică necruțătoare. Este de altfel partea cea mai ar- 
ticulată, cea mai pregnantă şi mai decisivă a lucrării sale. 

Utilizând toate obiecțiile pe care «dreapta» şi «stânga» şi 
le-au formulat reciproc, şi dominând aceste obiecții de pe o po- 
ziție, ce se află cu totul dincolo de raza lor, d. Mounier reu- 
şeşte, fără violenţă verbală, fără excese polemice, să facă unul 
din cele mai analitice și mai severe rechizitorii ale marxismului 
pe de o parte, ale fascismului pe de altă parte și ale burghe- 
ziei, în primul rând. 

Neav ici 
sonalist 









Adevărul nu este nici la dreapta, nici la stânga sau, mai 
bine zis, este şi la dreapta şi la stânga şi, mai ales, mai sus de ele, 
dincolo de ele. 

«La moitié de nos valeurs était en otage dans les deux camps, 
avec la moitié du désordre (pag. 206). Va trebui deci ca valorile 
să fie degajate din desordinea celor două câmpuri adverse și 
aduse la lumină. , 

«Nous pensons —et işi nous nous rapprocherions du 
marxisme — qu’une spiritualité incarnée, quand elle est me- 
nacée dans sa chiar, a pour premier devoir de se libérer 
et de libérer les hommes d'une civilisation oppressive, au 
lieu de se réfugier dans des peurs, dans des regrets ou dans 


200 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


des exhortations. Mais nous affirmons contre le marxisme 
qu'il n'y a des civilisation et de culture humaines que méta- 
phisiquement orientés » 1). 

Manifestul nu se mulțumește a stabili poziţii principale față 
de problemele sociale. E adevărat că el pleacă metodic dela anu- 
mite lucrări de poziţie față de întrebările politice mari: libertate, 
individ şi colectivitate, Stat, economie dirijată şi liberă, capital 
și muncă, etc. Dar odată definite aceste atitudini de principiu, 
personalismul nu cade în ceea ce d. Mounier numește cu o 
expresie fericită un «somn dogmatic ». Este somnul celor care 
«au terminat revoluția când au aranjat conceptele ». 

Dimpotrivă, personalismul vrea să fie o mişcare activă. Mani- 
festul propune deci în a doua sa parte — după ce a terminat 
examenul critic al burgheziei, al fascismului şi al marxismului — 
un program. care nu mai este pur şi simplu « dogmatic », ci aplicat 
direct faptelor. Este un fel de constituţie a cetăţii personaliste, 
o definire a funcțiunilor ei sociale. Școală, familie, cultură, eco- 


1) In legătură cu acest citat şi de altfel cu întreg manifestul d-lui Mou- 
nier, sunt ispitit să mă refer la un text personal, scris la sfârşitul anului 1934, 
și în care găsesc astăzi o corespondenţă de poziţie şi uneori de termeni, ce-mi 
dă dreptul să cred că personalismul nu este o construcţie de cabinet, ci un 
curent viu de idei și atitudini, de vreme ce la o distanță de doi ani, în ţări 
diferite şi în circumstanţe diferite, oameni, care nu se cunosc, ajung să for- 


muleze, într'o manieră atât de apropiată, aceleaşi gâ 
Textul la care mă refer, se află în volumul meu + 
ligan » şi este un capitol denumit cu o ironie destul de citeață: « Despre arta 


de a fi reacţionar și bolșevic în același timp », Imi iau libertatea de a desprinde 
deacolo un citat mai lung, nu pentru plăcerea de a mă cita (lucru de care 
îmi cer sincer iertare), ci pentru a aduce în sprijinul manifestului d-lui Mou- 
nier un indiciu de solidaritate intelectuală, despre care de sigur nu s'ar putea 
spune că a fost o «probă preconstituită >, cum se zice în justiţie. 
€« Nu ştiu încotro ne vor duce revelaţiile de azi sau de mâine. Nu ştiu 
unde se va sfârşi procesul de descompuneri, pe care incontestabil îl trăim. 
Știu însă că există anumite valori umane indestructibile. Ele vor rămâne. 
(D. Mounier spune: Nous croyons à certaines données permanentes, 
et aussi à certaines vocations permanentes de la nature humaine. Pag. 13). 
Nici o revoluţie nu va anula în noi conştiinţa opunerii dintre «eu » 
şi elume». Nici o revoluție n'a suprimat-o până azi. Progresul este 
posibil pe orice plan numai pe acesta nu. 
(a L'apprentissage du 4 nous» en effet ne peut pas se passer de lap- 
prentissage du «je». Pag. 77). 
€ Sunt câteva drame esenţiale, care i-au fost date omului şi pe care 
el le va păstra, indiferent de condiţiile lui materiale. Nimeni nu ne 
poate da o dispensă generală de a trăi aceste drame şi de a le răscum- 
păra fiecare cu viaţa noastră. Nici un sistem social nu va escamota rea- 
lităţile de conştiinţă, prin care suntem oameni și trecem cu un cap 
mai sus de zoologie. 
(a Enfin quand la domination de Phomme sur la nature serait acquise, 
nous pensons qu'il ne serait point guerri de lui — même, On ne n'habitue 
à rien si vite qu'aux commodités et la solitude reparait. Pag. 53). 4 


NOTĂ LA UN «MANIFEST PERSONALIST» 201 


nomie, administraţie, organe de reprezentanță politică, își găsesc 
schițate în manifestul personalist nu numai liniile generale de 
orientare, dar chiar un statut scris cu anumită vigoare « consti- 
tuționalistă ». 

Se recunoaște în această parte a lucrării d-lui Mounier ca- 
racterul legiferator al spiritului francez. Umbra lui Montesquieu — 
un Montesquieu personalist — trece undeva pe aproape. 

Sunt de i i puţi ingă 
face loc aici 














ca şi în cele de dreapta sau de stânga, dar nu pentru 
a-l regăsi sub noi forme, în personalism. 

Această primejdie, d. Mounier o cunoaște şi împotriva ei 
spune cuvinte liberatoare în capitolul final al manifestului. 

« Le personnalisme n'apporte pas de « solutions ». Il donne 
une méthode de penser et de vivre, et ceux qui les ont con- 
duites à quelques résultats prient qu'on ne les apprenne 
point pour se féliciter d'un tel bonheur, mais qu'on aligne 
son effort sur le leur, et qu'on refasse la route avec ses dif- 


« Eu şi lumea» este o dramă pe care omul în uniformă nu o cu- 
noaşte. E un fericit, Fericit ca o albină, ca o furnică. Locul lui în lume 
e sigur, orizontul precis, funcția strictă, Dar umanitatea nu poate trăi 
prea mult din ignorarea propriilor ei legi. Că tinde uneori spre stup 
şi furnicar, este explicabil, stupul fiind regimul certitudinilor absolute 
şi deci odihnitoare. Dar condiţia noastră naturală este libertatea, stare 
dificilă, dramatică şi obligatorie. E mai ușor să fii albină decât om. 
Din nenorocire însă nu există putinţă de a opta. Vom rămâne oameni, 
chiar dacă vom încerca să nu mai fim, Libertatea nu este o revendi- 
care și nici un ideal, ci o puternică obligaţie structurală, împotriva că- 
reia ne revoltăm din când în când, invidioşi de fericirea furnicilor. 


<A rezista spiritului de stup, nu este o atitudine individualistă, ci 
dimpotrivă o afirmare a ideii de om, care trebue menţinută. Nu e nimic 
abstract în această rezistență. Nu este mai ales nimic egoist, 

€ Așa zisul nostru ¢ individualism > nu are nimic de împărţit cu o 
societate, în care nouă zecimi din oameni sunt ţinuţi în zdrobitoare 
condiţii de inferioritate. 

(... des hommes par millions sont ainsi écartés de la vocation de 
Phomme... Pag. 61). 

« Omenirea își va pune mai curând sau mai târziu problema săracilor 
şi a bogaţilor. Aşa zisul nostru «individualism > nu stă de-a-curme- 
zişul acestui drum. Dar e un drum care nu poate trece peste viața noa- 
stră interioară, nu poate nesocoti singurătatea noastră şi drepturile 
acestei singurătăţi, singură creeatoare de valori umane. 

(a Aucune société humaine ne peut donc éliminer les drames et les 
grandeurs de la solitude ». Pag. 77). 

« Marxismul și fascismul pot cuprinde o sută de adevăruri politice 
şi economice decisive, dar amândouă pornesc dela o groaznică igno- 
rare a omului. Este şi în marxism şi în fascism o lipsă de viaţă şi un 
abuz de scheme, care le face din capul locului artificiale. Acest lucru 
se va răzbuna astăzi sau poate o sută de ani, dar se va răzbuna. 


202 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


ficultés propres, afin que le résultat soit pour chacun une 

véritable résultante ». 

Cu această ultimă precizare, manifestul redevine un mesaj 
de raliere spirituală, ceea ce însemnează mult mai mult decât 
un program politic. 

MIHAIL SEBASTIAN 


« YOGA» ŞI AUTORUL EI 


Tineretul cărturar românesc stă, de o bună bucată de vreme, 
sub bănuiala că nu ar discuta decât problemele sale şi că ar re- 
cenza de preferință cărţile ieșite din sânul său. Am arătat, cu alt 
prilej, că o parte din vină, cel puţin, nu este a tinerilor: de vreme 
ce aproape nimeni altcineva nu-i citeşte, cu atât mai puţin recen- 
zează, ce pot ei face decât să se discute între dânșii ? Dar să admitem 
că o altă parte din vină este a lor, că ar fi prea indulgenţi unii 
față de alţii şi prea nepăsători față de înaintași. Un lucru totuși 
trebue să ni se acorde: că a ține seama de activitatea unora dintre 
tineri, nu mai reprezintă un act de camaraderie; ci, dimpotrivă, 
a nu ţine seamă de ea, ar reprezenta pur şi simplu o nesocotință. 
Dacă cineva se îndoeşte că acesta ar fi cazul pentru d. Mircea 
Eliade rândurile de mai jos, care nu vor decât să înfățişeze nu şi 
să aprecieze, sunt în măsură, poate, să-i dea un răspuns. 

Activitatea literară a d-lui Mircea Eliade nu ne interesează 
deocamdată. Despre cele şase sau șapte romane apărute până 
acum, au scris şi vor scrie criticii autorizați; ba, după câte se pare, 
chiar critica universitară a intrat în joc, dacă e adevărat că, asupra 
acestui romancier, care n'a împlinit încă 30 de ani, au început 
să se dea la iveală teze de licență. Nici o grijă, deci, în această pri- 
vință. Altfel stau însă lucrurile cu activitatea filosofică a d-lui 
Mircea Eliade, activitate ce, deşi la fel de întinsă, ca cealaltă, 
nu a deșteptat totdeauna un interes egal, deseori nefiind cu- 
noscută decât cu aproximaţie. Socotim deci că facem un serviciu 
cetitorului, reamintindu-i studiile şi lucrările care preced opera 
d-lui M. Eliade privitoare la originile misticii indiene, operă inti- 
tulată « Yoga» şi apărută nu de mult în colecţia scrisă în limba 
franceză a Fundaţiei pentru literatură și artă « Regele Carol II ». 

Pe coperta unei lucrări mai vechi a autorului nostru, se poate 
găsi această listă de studii publicate până la 1932: 1) «La vision 
chrétienne d'Ernesto Buonaiuti » în revista Logos, 1928; 2) 
« Problematica filosofiei indiene », Revista de Filosofie, 1929; 
3) « Umanismul indian», Gândirea, 1929; 4) «Introducere la 
filosofia Samkhya », Revistă de Filosofie, 1930; 5) «Il problema 


«YOGA. ŞI AUTORUL EI 203 


del male e della liberazione nella filosofia Samkhya Yoga », Ri- 
cerche Religiose, 1930; 6) 4 Contribuţii la psihologia Yoga)», 
Revista de Filosofie, 1931; 7) 4 Cunoștinţele botanice în vechea 
Indie », Bulet. Soc. de Științe Cluj, 1931; 8) «Il rituale hindu 
e la vita interiore », Ricerche Religiose, 1932. Lista poate fi în- 
tregită prin studiul, mai desvoltat, ce făgăduește să ia proporțiile 
de volum, 4 Alchimia asiatică » (Bucureşti, 1935) şi prin cel pu- 
blicat nu de mult în chiar această revistă, (Elemente pre-ariene 
în hinduism ». 

S'ar părea, după înșiruirea de mai sus, că avem un cercen 
tător al filosofiilor şi religiilor orientale. Lucrul nu este însă 
exact: trebue să ne grăbim s'o spunem că avem de-aface cu un 
cercetător al culturii orientale, ceea ce înseamnă cu un cercetător 
care vrea să facă filosofie a culturii, pur și simplu. Că studiile de 
orientalistică alcătuesc un mijloc şi nu un scop, nereprezentând 
deci preocuparea exclusiyă a autorului, ne-o dovedesc alte studii 
şi lucrări ale d-lui M, Eliade, necitate până acum. Astfel cele două 
încercări de primă tinereţe « Itinerariul spiritual », apărut mai 
de mult în foiletonul ziarului « Cuvântul», şi « Apologia virilității », 
apărută cam în aceeași vreme în «Gândirea» — amândouă cu răr 
sunet în tineretul românesc —trădau preocupări de filosofie 
religioasă creștină sau, mai bine, de spiritualitate creştină. Apoi, 
chiar în materie de filosofie propriu zisă, autorul nostru nu s'a 
interesat exclusiv de Orient, Cercetările sale în jurul filosofiei 
Renaşterii, mai ales Cusanus și Campanella, cercetări rezumate 
într'o teză de licenţă încă inedită, arată de asemenea un interes 
pentru Occident, cel puţin pentru un anumit Occident, In « Soli- 
loquii », apărute în 1932, cât şi în eseurile adunate sub titlul 
atât de sugestiv de « Oceanografie », varietatea de preocupări 
este cât se poate de manifestă. Jar cea mai bună dovadă că d, M. 
Eliade nu vrea să fie un simplu orientalist, o dă faptul că, în cursul 
liber pe care-l ţine de câţiva ani în cadrul Universităţii din Bucu- 
rești, d-sa nu alege doar subiecte de filosofie orientală, ci două 
din cursurile de până acum se intitulează: 4 Problema răului și a 
mântuirii » iar celălalt « Introducere în fenomenologia religioasă », 


In sânul acestei activităţi în care, așa dar, cercetările în jurul 
culturii orientale sunt pe punctul de a se echilibra cu cele în jurul 
culturii occidentale, apare în cursul anului 1936 lucrarea inti- 
tulată « Yoga, Essai sur les origines de la mystique indienney, 
Prin proporţiile și temeinicia ei, ar părea că rupe echilibrul creeat, 
punând din nou pe d. M. Eliade, și de astădată cu titluri cât se poate 
de serioase, în rândul cercetărilor orientaliști, Să acceptăm această 
situare a d-sale? Noi, cel puţin, nu suntem dispuși s'o facem. 
Stăruim în a crede că d. Eliade este un cercetător de filosofie a 
culturii; că prin urmare toate studiile d-sale, oricât de amănunțite 


204 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


şi erudite, nu năzuesc totuși decât să dea viziunea unui întreg, 
Orientul; şi că acest întreg nu poate fi determinat decât prin 
punerea alături cu un alt întreg, Occidentul, a cărui viziune d. M. 
Eliade va sfârşi, de sigur, prin a o căuta, dacă nu o şi caută. Că 
d-sa stărue totuşi atât de mult asupra formelor de cultură orien- 
tală, — iată ceva care nu trebue să surprindă. In definitiv, în 
materie de filosofie a culturii, ca şi în materie de filosofie pur și 
simplu, întru cât e vorba de un act de înţelegere, e greu să ajungi 
la «înțelesul » întregului, fără a te îndruma pe o cale anumită. 
După cum cineva porneşte mai de grabă dela Aristotel decât dela 
alt filosof, sau mai de grabă dela Kant, de pildă, tot așa poţi inter- 
preta interesul cuiva pentru o perioadă anumită sau chiar pentru 
o cultură anumită, drept o bază de plecare, pentru a atinge înțele- 
surile mari ale filosofiei culturii. Nu ne putem ridica la adevăratul 
« diletantism », cel despre care vorbesc filosofii culturii, decât pe 
căile unei specialități. Nimic mai firesc, deci, ca d. M. Eliade să fie 
un orientalist, în aşteptarea timpurilor mature, când va fi un filosof 
al culturii. 


In această lumină, cetitorul român va găsi, poate, că « Yoga» 
îi este mai puţin streină decât îi pare în primul moment. Ce ne 
interesează « Yogamărgatattvajnă », de pildă sau alte noțiuni de 
filosofie indiană, cu termenii lor tehnici corespunzători? Dar 
atunci ne-am putea întreba la fel de bine, sau aproape: ce ne inte- 
resează Kant sau ce ne interesează cutare problemă de filologie 
clasică? Și, de fapt ne interesează toate acestea, în măsura în 
care le facem în slujba culturii, în măsura adică în care noi sau 
alții, pe materialul adunat de noi, ne putem ridica la înțelesurile 
culturii. E adevărat că istoria Lituaniei ne interesează, în unele 
privinţi, nespus mai puțin decât istoria noastră românească. 
Dar dacă cineva cercetează istoria, cu gândul de a pune la punct 
o anumită problemă de cultură, de pildă stabilirea formelor de 
viață ale unui anumit timp, nu vedem de ce n'ar putea, fiind 
român, să cerceteze de preferință istoria Lituaniei, dacă întâmplarea 
sau un anumit destin l-au împins la cercetările acelea. Cu atât 
mai mult poate cerceta, fiind român, o întreagă cultură, cum e 
cazul pentru d. Mircea Eliade, care deci nu merită mai puţin 
interesul cetitorului român. 

De altfel « Yoga» însăși dovedeşte necontenit că, în ciuda 
materialului covârșitor de bogat și deseori foarte local ce serveşte 
la închegarea lucrării, autorul ştie să păstreze contactul cu lumea 
generalităților. 


Dela început, din « Avant-Propos », ni se spune că încercarea 
mare a lucrării a fost de a dovedi că Yoga, « departe de a fi patri- 
moniul câtorva secte ascetice, este o categorie specifică a spiritului 
indian » (sublinierea e a noastră). Sub diverse forme, în diverse 


«YOGA, ŞI AUTORUL EI 205 


epoci, cu diverse funcțiuni şi « valenţe », Yoga îndeplinește același 
rol, de a reacționa împotriva schemelor abstracte, spre a duce la 
concret, la experiență. După ce stabilește, în introducere, univer- 
salitatea practicelor Yoga de-a-lungul întregii istorii indiene, 
amintind de infiltrarea acestor practici în brahmanism și hinduism, 
autorul trece la cercetarea minuțioasă și plină de referinţe biblio- 
grafice a textelor Sâmkhya și Yoga, întru cât între cele două 
doctrine afirmă că se poate constata o întrepătrundere (p. 19). 
Nuşi ascunde, în cursul expunerii, că în doctrinele cercetate 
se întâlnesc unele lucruri paradoxale, de pildă situația sufletului, 
atât în Sâmkhya cât și în Yoga, suflet care, + deşi pur, veşnic și 
intangibil, acceptă totuși o iluzorie întovărășire cu materia) (p. 
41); trece apoi la expunerea amănunțită a filosofiei Săâmkhya și 
sfârșește capitolul prin discutarea raporturilor dintre budism pe 
de o parte și, pe de alta, atât Săâmkhya cât şi Yoga. Capitolul 
următor, intitulat « Les techniques de l'autonomie », analizează cu 
mai multă exclusivitate doctrina Yoga și anume după tratatul 
dat de Patayali; aci va putea să-și precizeze cetitorul ideile cu 
privire la renumita tehnică indiană. Tratatul amintit însă n'a 
făcut decât să dea o «justificare metafizică şi soteriologică » Yogăi 
(p. 98), a cărei istorie este de fapt mult mai complexă. 

Aci, cu partea a II-a, intră de fapt autorul în materia originală 
a cercetărilor sale. Considerarea practicelor Yoga ca fiind, la 
început, o «interiorizaţie rituală »; desvoltarea lor din sacrificiul 
vedic; infiltrația în Upanișade; răspândirea în întreaga literatură 
indiană medievală, începând cu răspândirea în mediile brahma- 
nice; prezenţa lor în Mahabharata şi în Bhagavad-Gita; capi- 
tolul — cu atât mai interesant pentru un cetitor european cu 
cât aci el este ceva mai în subiect — despre buddhism, cu acele 
concluzii ce ni se par demne de amintit: « Practicele meditative 
budice par « abstracte > fiindcă implică nenumărate « purificaţiuni } 
şi « concentraţiuni » ale conștiinței, adică pentrucă lucrează asupra 
unor elemente, să le zicem «psihologice ). In fond, conștiința, 
în India, are o valoare deosebită de cea care i se dă în Occident, 
şi ea este «experimentată » cu totul într'alt chip. A lucra asupra 
conștiinței nu înseamnă a se depărta de real, de concret și a se 
pierde în visări și halucinații. Este, dimpotrivă, a lua contact 
de-azdreptul cu «viața», a rămâne în concret d ); elementele 
de Yoga în tantrism, raporturile dintre Yoga și alchimie, tendința 
tehnicelor Yoga de a-și asimila tot ce e în India tehnică a concre- 
tului —— iată un câmp întins, unde mulți alţii s'au rătăcit de 
sigur, inspirați fiind de câte o problemă epizodică sau copleșiți 
de imensitatea materialului de cercetat, dar de unde autorul 
de față reușește să extragă un instructiv capitol de conclu- 
ziuni. 


296 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Rezultatele cercetătorilor de mai sus interesează deopotrivă 
istoria religiilor, filosofia religiilor şi filosofia culturii. Istoria 
religiilor va fi mulțumită să găsească în Yoga 4o minunată pildă 
a supraviețuirii substratului, în ciuda religiei și a culturii năvăs 
litorilor ». Filosofia religiilor află că 4 istoria practicelor Yoga este, 
de fapt, istoria conflictului dintre mistică şi asceză, dintre con- 
templaţie și meditație. Tendința spre concret, spre experiență 
personală. .. s'a manifestat paralel cu structura magică a religiei 
indo-ariene, și adesea împotriva ei... Conflictul dintre 4 structura 
magică p şi «structura mistică >, dintre asceză şi rugăciune, dintre 
meditație și contemplaţie, e un conflict veşnic al spiritualităţii 
omului ». (Ce interesantă idee și cât de sugestivă devine ea după 
toate desvoltările anterioare, fără de care înțelesul ei ar fi atât 
de sărac !). In sfârșit, filgşofia culturii pare a se îmbogăţi şi ea cu 
o constatare plină de sens, cum că Yoga ar fi fost 4 marele prins 
cipiu de unificare spirituală a Indiei p şi că 4 nici o mișcare spiri- 
tuală autentic indiană nu s'a putut lipsi de Yoga. Mai mult încă: 
4 Principiu de unitate spirituală indiană, Yoga a fost în acelaşi 
timp cel mai sigur instrument pentru cuceriri spirituale, cel mai 
fertil auxiliar al operii de expansiune hinduistă și buddhistă p. 
Dintr'o categorie a Indiei, Yoga tinde astfel să devină o categorie 
a Orientului însuși. Nu cumva este aceasta calea care să scoată 
pe autor din strâmtoarea specialități ? 


* 
t # 


Am înfățișat, în aceste câteva linii, activitatea filosofică de 
până acum a dlui Mircea Eliade și perspectivele spre care avem 
impresia că deschide ea. Intru cât nu suntem în măsură săsi sems 
nalăm scăderile mm dacă există —nu credem de căderea noastră 
să semnalăm nici meritele acestei activități. Aci, în România, 
unde cercetările filosofice și ştiinţifice abia au atins graniţele 
Europei, nu sunt firește mulți cercetători pregătiți să poată depăși 
aceste graniți. Aşteptăm de aceea ca truda d-lui Mircea Eliade să fie 
apreciată de cercurile cărora de altfel li se și adresează, de vreme 
ce lucrarea dssale cea mai însemnată de până acum e scrisă într'o 
limbă străină. Un lucru totuși am vroi să amintim: că, dacă până 
acum nu există la noi competență în ce privește unele dintre preocus 
pările științifice ale dalui M. Eliade, poate exista înţelegere, așa cum 
există faţă de orice operă de cultură. Și acest act simplu de înţele- 
gere autoriză pe oricine să gândească măcar atât: că are înaintea 
sa activitatea unui occidental, în destinul căruia trebue să crezi, 
dacă aştepţi ceva dela tineretul zilei de azi. 


CONSTANTIN NOICA 


ENESCU PRINTRE NOI 207 


ENESCU PRINTRE NOI 


Fuyțunos ca un Dyonisios la pupitru, Enescu, între noi, are 
ceva cucernic. Poate sunt gesturi ancestrale, moștenite dela bu- 
nicul său, preotul Enescu. Fără a fi franciscan cum a fost Franz 
Liszt, Enescu are în atitudinea sa de toate zilele ceva din omenia, 
din corțesia și fineţea unui episcop. Ca și marele virtuos romantic, 
Enescu e adorat de aristocrație. El şi-a făcut, de fapt, educaţia 
de adolescent la Paris, în casa principesei Bibescu. Sunt pasaje 
în Marcel Proust, în care se amintește de Enescu. In volumul « Du 
cote de chez Guermantes », Enescu, favorit al carţierului nobil 
din Paris, — Saint-Germain, — execută o sonată de Vinteuil. 

Om de rafinată cultură și apreciere, poliglot, magia personali- 
tăţii sale îl leagă în bucurie și suferință de intelectualitatea fran- 
ceză ca și de cea românească. In ultimul an, Enescu n'a mai con- 
cerțat. Absența i-a fost mult comentată, I s'a respectat tăcerea 
şi reculegerea. In anul 1935, în toamnă, a apărut o singură dată 
în studioul postului de radiodifuziune din București, pentru a-și 
acompania la pian liedurile pe versuri de Clement Marot, cântate de 
tenorul C. Stroescu. Cei privilegiați, care l-au văzut asistând vibrant 
întrun colț al studioului la conceşțul simfonic cu compoziţiile sale, 
au fost fericiți de apropierea uriașei personalităţii a Maestrului. Era 
într'o clipă de mulțumire. Primise primul exemplar, fără copeşţă, 
din opera « Oedip », redusă pentru piano. O dăruise criticului pos- 
tului de radiodifuziune, pentru o conferință ce o făcuse la micro- 
fon, despre opera lui. Cu acest prilej, Maestrul răspunzând cu 
un surâs, cu o strângere de mână, cu un calambur prietenilor, 
a dovedit că e mai tânăr și mai sclipitor de vervă, decât mulţi 
din generația tânără... 

A urmat în primăvara acestui an răsunătorul succes al 
premierei operii « Oedip » la Paris. Acesta a fost prilej de revizuire 
a întregii lui opere. Profilul lui Enescu capătă acum pregnanţă 
de efigie, 

In « Oedip » ca și în compoziţiile sale, geniul muzical autentic 
poarță pecetea românismului, pe planul universal în care vocea 
cântă în altă limbă decât în cea natală a autorului. Ceea ce multora 
li s'a părut în « Oedip » exotic, nu-i decât o expresie a melosului 
românesc popular și liturgic bizantin, cu fireasca moștenire a 
modurilor arhaice grecești. Şi pe deasupra întregii ţesături orche- 
strale, magica personalitate a unui român dă o expresie de tempe- 
rament familiarizat cu marile momente de extaz și de tragic mu- 
zical. Inălțimea morală şi aţistică din « Oedip » corespunde pro- 
fesiunii de credință a autorului, a aceluia care a proclamat în repe- 
tate rânduri emanciparea sufletească prin muncă impersonală. 
In fața megafonului, la audiţia premierii « Oedip » transmisă dela 


208 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


opera din Paris, o nemulțumire lăuntrică și-a făcut drum: De ce 
nu ne-am folosit de un asemenea prilej de premieră naţională, 
pentru a prezenta românismul muzical în străinătate prin postul 
de radio-difuziune din București? Când avem un Enescu, putem 
organiza cu compoziţiile sale, o săptămână de concerte și partituri 
« Enescu » la București. Astfel am atrage pe vecinii din Balcani 
și din Mica Inţelegere spre focarul de strălucire artistică ce sunt 
lucrările lui Enescu. 


Care este caracterul muzicii lui Enescu, în comparație cu 
muzica europeană de azi? Enescu nu face parte nici dintre coma 
pozitorii români care imită pe francezi, nici dintre acei care imită 
pe germani. El merge înainte cu mijloace proprii. Răsare ca un 
adevărat luceafăr pe firmamentul românismului muzical. În mâna 
lui sdravănă, cuprinde tot ce simțim românește și europenește. 

Tradiţionalist? Da, dacă avem în vedere faptul că tratează 
subiecte universale, ca tragedia antică a lui Oedip și cu mija 
loacele tehnice ale înaintaşilor. Intrunește astfel întreaga mun 
zică românească şi universală întrun om. Nu e revoluționarul, 
care mai întâi dărâmă, ca în urmă să afirme. Dar nusi nici un 
căutător sau un dibuitor. E un îmblânzitor al formelor noi 
şi vechi. 'Toată problematica trecutului și prezentului îi este 
familiară. Tot ce-i îngădue orchestrația artei contemporane, și-a 
însușit. Exprimă întreaga noastră gândire muzicală şi poetică, 
reprezentând prezentul prin trecut. Cu măestria ei, cu deplina 
stăpânire a mijloacelor tehnice actuale. Simţi în noianul de armonii 
deslănțuite, când în furtună în mase corale şi orchestrale, când în 
inefabile cantilene la unison după vechiul melos bizantin liturgic, 
simţi în toată gradația şi artistica dispoziție a punctelor culminante, 
o nemaipomenită forță și grație, în acelaşi timp. Se ia la întrecere 
cu orice realizare din trecut, din care, la el se poate spune fără 
ezitare, că nimic nu i-a rămas necunoscut. Ajunge înălțimile 
marilor mânuitori ai polifoniei moderne, se joacă cu orice primejdie 
şi realizează cu temperamentul românesc, într'o ritmică de 
un intens dinamism şi cu o măreție în care vaste atmosfere 
chiamă « dorul » specific românesc ca adâncile orizonturi în pictura 
lui Petrașcu. Nostalgia poetului și muzicantului după idealul 
omenesc e răscumpărată prin suferință, ceea ce răsare din etosul 
operei Oedip a lui Enescu. De aceea pasajele sinfonice ale lui Enescu 
şi cele mai obscure lasă o impresie atât de străluminată şi de 
duioasă. 


S'a spus că, cu toată virtuozitatea și minunea mozaicului 
orchestral cu game arhaice și moderne, diatonice, cromatice și 
cu sferturi de ton, cu toate curiozitățile armonice, cu toate 
ritmurile variate, -m s'a spus că Enescu mar fi totuşi în stare 
de a da emoția muzicală. E învinuit de a face sinteză, de a 


ENESCU PRINTRE NOI 209 


cădea câteodată în obscur, de a nu da adevărata emoție artistică 
de largă respirație. Dar tocmai în acele pagini neînţelese astăzi, 
Enescu salvează pentru critica de mâine autenticul românismului 
muzical. Uzează de sunetele de nevinovăție ca și de cele de pa- 
siune. In această privință, a rupt cu tradiţia, reintră în haosul 
unor căutări de exprimare muzicală, veșnic noi. 

Enescu n'a rămas nici măcar la formulele lui, din lucrările simfo- 
nice mai vechi, ca alți compozitori dintr'o generaţie mai tânără, pe 
care îi recunoști după procedee tipice armonice şi melodice, în 
orchestra cu reminiscențe de școală germană sau franceză. In 
sinfoniile și opera lui Enescu, auzi gingășii neîntâlnite la alţii, 
hieratisme cu totul noi, beatificări, întrezărite doar în unele 
liturghii bizantine ale bisericii ortodoxe. Presimţi o omenire nouă, 
înaintezmergătoare, pragmatică şi iertătoare, străluminată, înas 
ripată şi, totuși, cu amărăciune stoică față de sine însăși. Omenirea 
de azi şi, poate mai de grabă cea de mâine, care doreşte să se 
încreadă în sine și nu renunță la cele mai mari îndrăzneli tehnice, 
pentru a se lua ca Beethoven de piept cu destinul. Viziunea beati- 
ficării lui Oedip în epilogul operei! După tumult de disonanţe, 
de haotice încleştări ale corurilor și ale instrumentelor care bâjbâe 
în întuneric, liniile melodice şi armonice ! Din încolăcirile de furii 
se despletesc şi se limpezesc viziuni mărețe ! Lumina ne așteaptă 
la ieșirea din besnă, O atmosferă de înțelepciune împăcată cu sine. 
Oedip corespunde oarecum înaltei atmosfere de seninătate mos 
rală a poeziilor de vastă viziune cosmică a lui Mihail Eminescu. 
Numai Enescu şi nimeni altul ar putea reda în muzică înălțimea 
filosofică şi estetică a « Luceafărului ». 


Pe muzicantul tehnician îl minunează măestria tehnică a 
elementelor concertante. Instrumentele sunt tratate ca ființe vii. 
Enescu știe ce vrea o vioară. Ii dă putinţa să se tângue sau să 
jubileze. Cunoaşte secretele fiecărui instrument ca un sculptor 
ce privește formele adormite în marmoră. Vocea umană e tratată 
ca un instrument tainic, cu posibilități de concordanță și de ar 
monie nebănuite până la audiția corurilor, antifonariilor şi a recis 
tativelor din « Oedip ». Enescu prezintă şi groaza drept element al 
frumosului. Inextricabila tragedie a lui « Oedip » răsare ca aceea 
din grupul de marmoră al anticului Laocoon, încolăcit de şerpi. 
Românismul tragic şi nobil își unește prin Enescu sunetul instru- 
mentelor pastorale, cel al octoihului și al clopotelor din biserici 
cu instrumente noi, pentru a da în ansamblu dorit, o expresie 
de modernism universal. Căci deşi libretul e francez, deși muzica 
franceză își recunoaşte afinități în fizionomia formelor muzicale 
din «Oedip», totuşi aşa cum în picturile trecutului acelaşi 
lisus sau acelaşi Apostol are, după meşter, o aureolă şi o 


14 


270 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


îmbrăcăminte diferită, aşa anticul « Oedip » are la Enescu ceva 
din concepţia tragică şi resemnată proprie firii pastorale duioase şi 
aspre totdeodată, a Românului. Deasupra oricăror consideraţiuni, 
o personalitate puternică poartă în sine propria sa măsură. Se 
justifică după regulile ei şi nu după cele ale mediocrităţilor 
chemate să-l judece. 


Intrebarea pasionată a tinerei școli româneşti e dacă Enescu 
constitue o rezolvare personală sau e inițiala unei noi școli. 
Mulţi din tinerii compozitori se tem de Enescu, dar nusl urmează. 
Il laudă, dar nusi propovăduesc învățătura. Se poate spune că e 
un Mesia fără Apostoli. Altfel e cu danii Mihail Jora și I. Nona 
Ottescu, compozitorii de renume din generația imediată următoare 
aceleia a lui Enescu. Ca pedagogi, folosindusse tot atât de prudent de 
modernismul apusean şi rusesc ca și de folklorul românesc, dacă 
mau reușit să creeze încă un stil personal, acesta a putut 
deveni repede o avere comună a elevilor lor. Acolo unde e talent 
simfonic speculativ, ca la d. Paul Constantinescu, elevul dslui 
Jora, drumuri personale cu rezonanțe în folklorul şi melosul 
bizantin, se arată. 

Sinteza măreață a lui Enescu e cea mai autentică linie organică 
evolutivă a ultimei noastre epoce. Duce la un stil personal și la 
o oglindire a românismului muzical. Fantezia sa ritmică şi melos 
dică, fecundată de arta populară orientală și tehnica apuseană, 
adoptă forme care evoluează organic. Economia muzicii lui, încân- 
tătoare în prezentarea mijloacelor și bogăţia de invenții, constitue 
apa vie a artei moderne românești. Viitorul muzicii române atârnă 
de faptul dacă se va desvolta mai departe în spiritul acestei arte. 
Dacă exceptăm individualitățile mai aproape de influența muzicii 
franceze ca d. M. Mihalovici, a celei germane ca d. Ionel Perlea 
sau mai aproape de slavi și folklorul românesc ca danii Sabin 
Drăgoi, Mihail Andricu şi Martian Negrea, cele două tendinţe 
de şcoală sunt opuse. Tendința școalei d-lor Mihail Jora și Nona 
Ottescu și cea a lui Enescu. In școala dalor Jora și Ottescu nota 
dominantă e grotescul și câteodată grația picantă. La Enescu e 
tendința spre măreț. Tendința de a înfeoda toate mijloacele apu- 
sene pentru a da o liberă expresie temperamentului românesc. 
Acestea sunt calitățile care fascinează, atât în ultimele lui lucrări 
simfonice cât și în « Oedip ». Prin reprezentarea operei « Oedip» 
la Paris, prin răsunetul mondial pe care Isa avut, ora românismului 
muzical a triumfat azi prin trăsăturile de iubire de oameni, prin 
suferință și muncă, prin momentele de măreție tragică ale operei 
lui George Enescu. 

In unele ore de amurg întâlneşti pe acest gigant al muzicii 
româneşti hoinărind visător pe străzile Bucureştilor cu privirţ 
copilăreşti întrebătoare, absente de mulțimea trecătorilor. Mâna 


ACTUALITĂŢI ITALIENE 211 


dreaptă schițează cu falangele degetelor jocul pe strunele unui 
instrument imaginar. Poate e o reminiscență din copilărie, când 
își făurea în miniatura surcelelor, vioara mult dorită și visată. 
Maestrul e în căutarea unui motiv. Fără să vrei, îți aduci aminte 
de uriașul din secolul trecut, de Beethoven pe care Vienezii l-au 
imortalizat în statuia dela Heiligenstadt. Ca şi muzicianul nemu- 
ritor al unicei opere «Fidelio » și al celor nouă simfonii, bătut 
în pulpanele hainei și în plete de vânt, Enescu se plimbă între 
noi în căutarea veșnică a dumnezeieştilor motive muzicale. 


EMIL RIEGLER 


ACTUALITĂŢI ITALIENE 


Oricum ar căuta cineva să explice splendoarea civilizaţiei 
italice altfel, trebue să se întoarcă la constatarea că ea s'a datorat, 
de pe vremea Etrurilor şi a Romanilor, varietăţii regionale. In 
fiecare colț din această ţară, ceva, un monument, o particularitate, 
o glorie citadină, care să atragă luarea aminte a naţiei întregi 
asupra acelui loc. 


Iată de pildă Merano, o stațiune climaterică din regiunea alpină, 
cunoscută, e drept, sub numele de «locul celor patru primăveri ». 
Dar cunoscută numai de cei care se pot bucura, Italieni ori străini, 
de atari binefaceri. De curând însă, de câțiva ani, Merano şi-a 
popularizat numele în întreaga Italie, până în cele mai adânci 
straturi ale ei, prin altceva. Printr'o loterie. Luând asupră-șşi o 
adevărată manie a acestui popor: pentru «lotto» şi «lotterie 9. 
Modernizând înverşunata pasiune a poporului mărunt pentru 
această străveche rămășiță a cabalisticei numerelor, aducătoare 
de noroc; pasiune pe care literatura modernă italiană a consacrat-o 
în opere de artă ca JI Paese di Cucagna al romancierei napolitane 
Matilde Serao, iar statul italian a folosit-o, luând sub auspiciile 
lui tentaculara instituţie a loteriilor populare. Merano a deviat 
recent interesul pentru ele, făcând să se lege hazardul cifrelor 
câștigătoare, nu de visele de peste noapte, ci de rezultatul unei 
alergări de cai. Primele șapte numere câștigătoare a multe milioane, 
următoarele, până la cele de consolaţie, împart la noroc, de două 
ori pe an, aproape patruzeci de milioane lei de fiecare dată. Sumă 
din care jumătate este acordată numai premiului întâi. 

Așa s'a înjghebat la Merano cea mai formidabilă și populară 
organizaţie de acest fel din Italia, înconjurată de interesul activ 
al întregii populaţii. Numai la ultima tragere s'au realizat bene- 
ficii de miliarde, biletele vândute ducând faima acestui loc, Me- 


14 


212 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


rano, în cele mai depărtate colonii. Iată un alt nume ridicat la 
celebritate, în întregul spornic în emulație al regionalismului 
italian. 

Asfel, în afară de marile înfrigurări ale vieţii politice și ale 
înfăptuirilor care revoluționează, pas de pas, viața de Stat, existența 
cotidiană a acestui popor își trăește şi cursul pormal. In orice 
colț de provincie. Unde se refugiază şi poezia Italiei de azi. A 
poeziei lirice. Prin târgurile mici și calme de pe malurile celor 
trei Māri italiene. Pe Adriatica de Jos, în orăşelul San Severo 
al unui poet ca Umberto Fraccacreta; pe Riviera tireniană, în 
Casa Roșie dintre pinii maritimi și apele albastre, a unui poet 
academician ca Angiolo Silvio Novaro. Bântuit odinioară de 
vijelia futurismului; exasperat acum de trepidantul dinamism al 
unor temerare înfăptuiri practice, lirismul cuminte, calm, de 
cântec și înduioșare, pascolian, idilic, mai există în Italia. Poezia 
câmpenească, de casă, în poemele unui Fraccacreta. Mistică, 
blajină ca rugăciunea resemnată a omului care-a trăit și multe 
a văzut, ca laudele unui Jacopone, în poemele din urmă ale lui 
Novaro. In câptecele celui dintâi, regăşești literatura sănătoasă, 
burgheză dacă voim, a generaţiei cu adevărat lirice a unui Cara 
ducci, Pascoli, Gabriele D'Annunzio. Robusteţea apologiştilor 
gliei natale. Ca în poema Z Pane (Pâinea), cu fiul din parabolă, 
plecat în lume, dela țară, din pricina anilor răi și a dorinței înșen 
lătoare de altă viață; cu tatăl bătrân, rămas acasă, singur, an de an, 
vară de vară, în arșița câmpului şi belșugul holdelor; cu feciorul 
pocăit, apoi întors, în genunchi, să atingă cu buzele arse pământul. 

Aceeași elevație, același calm, același adânc sub aparenţe 
modeste îl ascund versurile cu rezonanță primitivă, medievală, 
mult asemănătoare cu lirica generaţiei « gândirii» roppânești, 
poemele lui Angiolo Silvio Novaro înfățișate recent sub titlul 
La Madre di Gesu (Mama lui Isus). Viața Fecioarei Maria în 
versuri umile, cu voite ecouri populare, «Ọ, Marie, Marie, ce 
rochie vei îmbrăca spre a-l sărbători pe bunul vestitor al cerului? 
Dac'ai avea, o, Marie, una albastră de mare și argint de lună! 
Pecetluită ţi-e gura, ci lumina pe pământ e răsfirată. Rândunica 
sburând atinge iarba. Izvorul cântă: zice: Sfântă! Sfântă! Iar 
tu visezi, căci visarea ţi-e vinul, credința pâinea, iubirea de- 
stinul >... Q Bună Vestire, ca în icoanele din chiliile lui Beato 
Angelico. Q poezie de o puritate eucaristică. Și totuşi nouă, ne- 
contaminată de artificializări, de virtuozități, de program etic 
sau, mai ales, catolia Descifrez în ea experiența religioasă a lui 
Giovanni Papini, ridicată de Novaro sus, pe înălțimea adevăratelor 
realizări poetice. Astăzi, în vârtejul de înfăptuiri mecanico- 
războinice, în stilul pe care Italienii îl denumesc atât de expresiv 
«il puro Novecento»: stilul caracteristic al secolului XX. Cu 


ACTUALITĂŢI ITALIENE 213 


foruri sportive în construcție, pe ale căror spaliere de marmoră 
se ridică statui imperiale de nouăzeci metri înalte, cu picioarele 
străbătute de ascensoare, până la terasele instalate în cutele hainei 
care învăluie gigantica statuie. Ori cu convorbiri radiotelefonice 
în patru: Marconi pe vaporul lui, într'un port de pe Rivieră, 
iar ceilalți convorbitori, în aeroplan, pe deasupra New-Yorkului. 


Șurprinzi astfel în Italia de azi o neîntreruptă confruntare de 
forme variate de viaţă și de poezie, pe care o poate preciza, mai bine, 
şi următoarea întâmplare: într'un colț retras din Genova, oraşul 
cu străzile în terase, acum 97 de ani se refugiase, tihnit, un schit 
de maici. Cu vremea însă, locul acela a fost tot mai prins în vârtejul 
vieții urbane, astfel că maicile, aristocrate retrase din viața plăm 
cerilor şi a sgomotelor de buna lor voie, nu s'au mai găsiț bine 
acolo. Deşi trăiau în schimnicie absolută, adică nu ieșea în nici un 
fel din chilie. De curând, şi-au făcut deci o altă mânăstire, sub 
coasta unui munte mai singuratic. Dar a venit ziua mutării. Din 
cele 21 de călugărițe, unele nu mai văzuseră lumea de 5o de ani. 
Iată-le, pentru o jumătate de ceas, din goana unui autobus în 
care le-au urcat cu sila, de frică, iată-le confruntate cu formele 
civilizației noastre mecanizate. Inchinându-se la tramvaie, la 
îmbrăcămintea femeilor de pe stradă, la casele cu rânduri multe, 
la aeroplanele de pe sus, la motociclete. 

Această putință de retragere în ea însăși a vieții sufletești, în 
locuri de refugiu, chiar când nu e vorba de clauzură monahală, 
garantează de fapt naţiei italiene autenticul ei. Am avut prilejul 
să verific observaţia iarăşi, recent, colindând Italia cea neștiută, 
a micilor centre de viață locală, de pe linia unui Itinerar Adriatic, 
pe care-l voi înfățișa curând într'o carte. Dela Veneţia, de sus, 
la Taranto, din fund de tot, jos, în golful Mării Ionice, prin Faenţa, 
Romagna lui Mussolini, Loreto, Recanati, Ascoli Piceno şi Bari. 
Pretutindeni oamenii se simt bine în locurile lor. Căci nu e colț 
de țară în care oamenii să nu creeze un prilej de orgoliu local, 
o glorie a lor, a lor întâi și apoi națională. Un cetăţean ilustru 
prin ceva, un moment, o ciudăţenie, care să te oblige a cerceta 
locul acela, oricât de umil, cu încredințarea că numai acolo îl vei 
întâlni. Iată ce este cu adevărat treaz în conștiința acestui popor; 
iată reazimul solid al celui care-l conduce șisl poruncește. Impres 
sionantă ambiţie locală, care înviorează toate colțurile vieţii nas 
ţionale, din proprie inițiativă. Nu e moment în care să nu sura 
prinzi comemorându-se acolo gloriile provinciale. Căci cultul lor 
stimulează, pune în valoare vitalitatea pe care-o poate încăpea, 
pentru posteritate, un mormânt. Centenarii şi comemorări fa- 
stuoase, pretutindeni. De oameni, dar și de monumente. La 
Ravenna, spre exemplu, de curând, comemorarea mormântului 
lui Dante, cu prilejul dărâmării caselor carei închideau ve- 


214 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


derea, spre a se asigura o «zonă a tăcerii» în preajma locului 
de odihnă a marelui florentin. Fapt edilitar, într'un târg al 
Romagnei, schimbat în eveniment naţional, în prezența Ducelui. 
Care lasă orice îndeletniciri aparent mai însemnate, pentru a 
sublinia cu gestul său autoritar, cu vorba sa, voința aceasta de a 
scoate din orice colț al vieții naţionale, în orice împrejurare, cât 
poate da sufletul italian ca vitalitate. Dar iată la Florența. Oraşul 
în sărbătoare, câteva zile de-a-rândul, spre a comemora cele 
cinci veacuri de când s'a înălțat peste Catedrală marea cupolă 
a lui Brunelleschi. Popularul « Hupolone », cum îi spun florentinii; 
acoperământul arcuit peste uriașa navă de marmoră albă-neagră, 
care pluteşte pe malurile Arnului, în cea mai grandioasă viziune 
arhitectonică din câte poți contempla. Seara, dela San Miniato. 
Alături de armonia de linii rotunde a cupolei, verticalitatea cam- 
panilei lui Giotto. Catedrala, centrul orașului. Cu faţade impo- 
zante, cu pieţe vaste. Cu turnul de piatră al clopotelor. Intregul 
oraş, identificat cu aceste monumente sacre, din cele mai depărtate 
timpuri. De aceea se şi vorbeşte în Italia de «campanilismo ». 
Prin care se înțelege, adesea în sensul criticat al cuvântului, o 
exagerată ambiţie locală, o excludere a celorlalte orașe rivale dela 
împărțirea gloriilor. Catedrala, piața publică, turnul clopotelor. 
Toate monumentale, spre a sili privirile să caute sus. Prin alte 
părţi, într'ale noastre, din păcate centrul așezărilor umane a co- 
respuns multă vreme, până acum, cu piaţa cealaltă: a cumpără- 
turilor de toată ziua, a târgului de săptămână. De aceea noi nu 
facem deosebirea dintre « piazza » și « mercato », mulțumindu-ne 
cu un singur cuvânt pentru două noțiuni atât de deosebite ca 
destinaţie edilitară. 


Din ce în ce mai actualizată, într'un fel sau altul, în conștiința 
Europei contemporane, Italia se pregătește să consacre și altfel 
realizările ei în atenția lumii. Printr'o grandioasă participare la 
Expoziţia dela Paris și, ceea ce-i caracterizează apriga goană după 
supremație, printr'o și mai uriașă expoziţie internațională, pe 
care o pregătește de pe acum, pentru primii ani de după 1940. 
La Roma. Cu toate că, între timp, și-a luat sarcina unei vaste 
expoziţii a romanității, în curs de organizare tot acolo. Pentru 
moment, înfăptuirile Italiei din punct de vedere tehnic şi artistic, 
vor fi puse în competiţiune mondială la Paris. Programul comi- 
sariatului acestei participări a fost publicat de curând. El ne 
interesează de aproape, dat fiind că se pun atâtea nădejdi întru 
ridicarea prestigiului României în faţa lumii, prin aceeași parti- 
cipare. Nu poate fi lipsit de semnificaţie, așa dar, felul în care 
va să se înfățişeze la Paris o ţară ca Italia. Prima grijă va fi de 
a se pune în valoare raportul organic dintre factorii producției 
naționale şi națiune. Pavilionul Italiei (conceput arhitectonic 


ACTUALITĂŢI CULTURALE EUROPENE 215 


destul de măreț, dar fără o notă voit precizată, între modernism 
şi stilul folkloristic), va fi deci expresia gândului naţional, a actuali- 
tăților naţionale, din punct de vedere social, urbanistic, arhitec- 
tonic, artistic. Din toate punctele de vedere. Nu demonstraţii 
documentare, de detaliu, ci enunțările marilor realizări, ale reîn- 
noirilor naționale, prin sugestii simbolice. Nici nu există țară, 
alături de U. R. S. S. şi de Germania, mai obligată ca 
Italia să se înfăţișeze cu ceva nou la expoziţia aceasta interna- 
țională. Văzute de sus, de pe galeriile pe care se vor perinda vizi- 
tatorii, se vor întruchipa, în plastice şi diorame de vaste proporții, 
regiunile asanate, autostradele, lucrările publice, tunelurile, por- 
turile, căile ferate electrificate, coloniile, Roma veche și cea de 
azi, realizările în direcția educării tineretului, industria de război, 
aviația, corporatismul, arta. Totul selecționat și expus cu grijă 
de subordonare şi ierarhizare, conform structurii unitare care 
alcătuiește însăşi baza vieţii de stat în Italia. Palatul ei la această 
expoziţie se va ridica, cu vederea spre Sena, între Turnul Eiffel 
și Noul Trocadero, lângă palatul Statelor Unite. Așa dar, în 
centrul grandioasei întruniri de civilizație mondială. Spre a fixa 
şi material, locul Italiei în complexul de competițiuni mondiale, 
astăzi. 
ALEXANDRU MARCU 


ACTUALITĂŢI CULTURALE EUROPENE 


ROMÂNISMUL 


Intr'o importantă țară din Europa Centrală, un profesor de 
filosofie, adânc cunoscător al ideologiilor politice, pentru a fi 
studiat, în cursul lungii sale vieți politice, fiecare partid politic 
în parte, publică acum o carte, pe care el însuși o numește, în 
subtitlu : « Catechism », și unde, criticând toate felurile de a fi 
naţionalist de până astăzi, propune la rându-i unul, în opinia 
sa mai logic şi deci mai eficace. 

Ţara de care vorbeam se numeşte România. Și cartea de care 
pomeneam — întitulată « Românismul » —e scrisă de d. C. Ră- 
dulescu- Motru. 

lată, în câteva cuvinte ideile acestui catechism. 

« De două mari slăbiciuni a suferit — spune d. C. R. Motru — 
în secolul al XIX-lea conducerea politicei românești : de lipsa de 
încredere în virtuțile neamului și de ușurința cu care străinătatea 
era imitată ». 

Aşa dar, autorul se plânge de proasta idee pe care Românii 
o au despre ei înşişi. Părere pesimistă pe care, de altfel, n'au desco- 


216 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


perit-o singuri, ci în colaborare cu calomniatori străini. Căci — scrie 
d. C. R. Motru — «ca neamul româpesc nu este un alt neam mai 
hulit pe lume. Neam de hoţi şi leneși, îl numesc multe cronici 
vechi străine. Neam viclean, laş şi mincinos îl înfățișa, până acum 
de curând, o răspândită enciclopedie germană. Și ce n'au scris 
scriitorii străini, care au vizitat țara româpească, în trecut, asupra 
locuitorilor ej? Și, înainte de străini, ce nau scris înșiși scriitorii 
români ? Nu l-au numit aceștia: popor de juisori, de beţivi, de 
subalimentați ?. .. ». 

De sigur, există şi mentalitatea contrarie : aceea a opțimismului 
beat, a laudei necondiționate a tot ce e româpesc. Dar alături de 
teoria entusiastă a calităţilor neamului există wa d. C. R. Motru are 
perfectă dreptate —o tendință de critică excesivă, care merge 
Până acolo, încât chiar calitățile Românului sunt prezentate ca 
defecte; astfel bunăoară inteligența Româpului, atunci când nu 
este contestată (căci și asta se întâmplă), este numaidecât pejo- 
rată sub nuanța desaprobatoare a adjectivului barbaristic de 
4 şmecher p (dela macher, maker (mecăr), exact sensul de « faiseur p 
francez, adică om de afaceri, moftangiu şi nesigur). Ambele exa- 
gerări, atât cea optimistă cât şi cea pesimistă sunt socialmente 
desavantajoase, și explică în parte criza de desorientare prin care 
trecem momentan : 


4 Şuntem — scrie d. C. R. Motru — un neam bogat în însușiri 
sufletești. Locuim pe un pământ măgos şi unitar din punct de ve- 
dere geografic. Avem o situație politică, în ordinea dreptului in- 
ternațional, invidiată de multe alte neamuri europene. Un Şuveran 
plin de bune intenții și energic conduce Ştatul. Oamenii de vo- 
cație nu lipsesc. Și toţuși, niciodată criza sufletească n'a fost mai 
acută ca astăzi. Șimţim că la baza vieţii noastre istorice este ceva 
fals, care ne face să rătăcim. Care este cauza?» 

Dar să revenim la descrierea faptelor și antecedentelor lor. 

Aşa dar, una din slăbiciunile veacului al XIX-lea este, după 
d. C. R. Motru, lipsa de încredere în virtuțile neamului. Exagerările 
pesimiste demoralizează, căci omul imparţial îşi zice că trebue 
să existe un sâmbure de adevăr la fundul oricărei calomnii. Exa- 
gerările optimiste demoralizează și ele, căci lauda prea mare 
discreditează toată întreprinderea şi la urmă suspectăm dacă este 
adevărat chiar şi ceea ce realmente este. 

A doua slăbiciune a veacului al XIX-lea, spune d. C. R. 
Motru, e 4 ușurința cu care străinătatea a fost imitată». Decât — 
adaoga autorul ma «aceste două slăbiciuni (neîncrederea și imita- 
bilitatea), în cursul secolului al XIX-lea, nu se întâlneau niciodată 
la aceiași conducători deodată. Unii păcătuiau prin aceea că n'aveau 
încredere, iar alții prin aceea că imitau. Cei dintâi făceau parte 
din partidele cu nuanță conservatoare, cei de al doilea din parti- 


ACTUALITĂŢI CULTURALE EUROPENE 217 


dele cu nuanță liberală. Conservatorii scoteau în evidență tine- 
rețea culturii româneşti şi, ca o urmare a acestei tinereți, conchideau 
că întreaga viață a instituţiilor româneşti este numai decor, 
fără realitate; iar liberalii, dimpotrivă, aveau încredere în matu- 
ritatea poporului, dar în schimb nu croiau nimic pe mășura lui, 
ci împrumutau totul din străinătate. In fond, exagerați erau și 
unii şi alții. Atât conservatorii cât și liberalii priveau alături de 
forțele vii ale neamului; nici unii nici alții nu făceau o adevărată 
politică românească ». 


Foarte interesantă această prezentare a deosebirilor ce îm- 
părțeau pe conducătorii noştri în două tabere, cu toate asemănările 
dintre ei, Căci sunt mulți acei ce susțin că pretinsele diferențe 
dintre cele două echipe ale «rotativei» erau invocate doar aşa, 
de ochii lumii, ca să se aibă aerul că se luptă pe un tărâm ideologic, 
şi nicidecum pe chestiunea simplelor prebende politicianiste. 
In fond, identitate din toate punctele de vedere: şi ca recrutare, 
şi ca moravuri, și ca stare materială. Un conservator nu se deosebea 
de un liberal. Deosebirile doctrinare se atenuaseră din lipsă de 
obiect. Conservatorii, mai ales junimiştii, care erau teoreticianii 
conservatismului, nu cereau reîntoarcere la Evul Mediu. Reformele 
liberale, absurde în sine, ar fi fost încă și mai absurd să fie des- 
ființate. Să ne mărginim, ziceau ei, doar a nu ne grăbi, pe viitor, 
şi să fim prudenți când o fi vorba să mai introducem altele (in- 
troducerea, principial, era admisă de junimiști). Pe de altă parte, 
liberalii își puseseră și ei frână. Se mulțumeau cu reformele exis- 
tente și nu mai cereau altele. Abia târziu, în celălalt secol, în 
veacul al XX-lea, s'a simţit nevoia unei reîntineriri de program, 
prin încorporarea «tinerimii generoasă» și a dublului ei dezi- 
derat: social (exproprierea) şi politic (votul universal). Deocam- 
dată însă, partidul liberal devine exact tot atât de conservator cât 
şi cel ce se intitula oficial astfel. Intre cele două partide, orice deo- 
sebire esențială părea a fi dispărut. 

Totuşi, o deosebire persistă, Și este meritul d-lui C. R. Motru 
de a o fi pus-o în lumină, prin observaţia citată de noi mai sus. Căci, 
chiar când conservatorii nu mai « bombăneau », ei totuși continuau 
să aibă o mediocră idee despre posibilitățile de desvoltare ale 
neamului; iar liberalii, chiar când renunțaseră de a mai (imita 9, 
continuau a privi cu un sentiment euforic tot ce imitaseră până 
atunci. Distincția semnalată de d. C. R. Motru, între neîncredere şi 
imitație, persistă deci chiar când cele două echipe ale rotativei 
nu mai difereau prin nimic, una de alta. 

In aceeași ordine de idei, trebue să mai facem o remarcă pentru 
a lăuda «sensul humorului » pe care îl întâlnim adeseori la d. pro- 
fesor C, R. Motru. D-sa arată caldul elan cu care au fost îmbrățișate, 
rând pe rând, de patrioţii veacului trecut, cele mai moderniste 


218 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


reforme apusene. Acest avânt generos — lasă d-sa a se înțelege — 
a făcut pe boierii reformatori să nu observe că țăranii pe care îi 
salvau ei de medievalism, munceau acum sub egida Constituţiei 
şi a Codului Napoleon, într'un regim de robi față de care regimul 
vechi fusese un ideal de blândețe. Probabil, de aceea, observă 
d-sa cu ironie: reforma a fost aşa de entusiast acceptată. Și de 
altfel tot pasajul unde, bucată cu bucată, d. C. R. Motru analizează 
Constituția României, mai ales aceea, din 1923, este plin de sa- 
voare. Intr'adevăr, autorul nu atacă chestiunea nerespectării legii, 
a neaplicării textului juridic. Această chestiune, spune d-sa într'o 
notă de o fină ironie, «iese din aceea ce formează preocupările 
noastre pentru moment ». Și când se ocupă de călcările de Con- 
stituție, d-sa nu acuză pe călcători, ci învinueşte Constituția că 
este de aşa fel, încât a fost călcată. Sub aspectul paradoxului, 
acest punct de vedere ascunde o idee foarte normală. Vina este 
a Constituţiei care, dela început nu sa potrivit, spune d. C. R. 
Motru, cu trupul țării pe care a vrut să-l îmbrace. De aceea haina 
a ajuns azi sdrențoasă. Culpa e a croitorului, nu a desbrăcatului. 


Asupra unui singur punct face d. C. R. Motru rezerve : e vorba 
de votul universal. Constituția dela 1923 este fundată pe votul 
universal. Acest fundament e în concordanță şi cu sufletul real 
al românismului. Dar să dăm cuvântul autorului: 


qAcei care au alcătuit Constituţia din 1923 aveau personal 
tot interesul să rămână la sistemul de vot care ar fi ridicat la o 
poziție dominantă în Stat pe acei cu avere şi cu titluri academice, 
fiindcă ei înşişi erau dintre aceştia. Cu toate acestea, spre surprin- 
derea generală, sistemul care a reușit să fie introdus în Constituţie 
a fost sistemul votului universal, singurul care punea țărănimea 
într'un rol dominant. Este cu atât mai mare surprinderea, cu cât 
ştim că țărănimea nici nu luptase pentru a avea acest sistem de 
vot. Votul universal, după toate aparențele, a fost dăruit țărănimii 
de partidul condus de I, I. C. Brătianu. După toate aparențele, 
da. In fapt însă, lucrurile stau altfel. I. I. C. Brătianu a convenit 
Ja votul universal, nu pentru a face pe placul democraților extre- 
mişti din partidul său, ci pentrucă nu putea, după întregirea nea- 
mului, să găsească națiunii române o altă ființă legală în afară 
de colegiile electorale ţărăneşti. Acesta este adevărul pe care 
îl știu toți câți au cercetat de aproape originile spirituale ale Con- 
stituției din 1923 şi care de altminteri este confirmat de toți băr- 
baţii de bună credință ». Și, maj departe: «'Țărănimea nu a fost 
dăruită cu poziția dominantă pe care o are astăzi în Statul român, 
ci ea a ocupat o poziție pe care a găsit-o liberğ (noi subliniem). 
După războiul de întregire al neamului, afară de votul universal, 
nici un alt sistem de vot nu ar fi putut păstra corpului electoral ca- 
racterul naţional. A trebuit să se identifice corpul electoral cu 


ACTUALITĂŢI CULTURALE EUROPENE 219 


populația țărănească pentru ca Statul român să se poată afirma 
ca Stat naţional, unitar şi indivizibil. Cu orișice alt sistem, viitorul 
Stat român ar fi fost ameninţat. Nici bogăţia, nici știința de carte, 
nici domiciliul la oraș, nici tehnica muncii nu asigurau Statului 
român o temelie națională, De aceea, votul universal în România 
întregită nu este un sistem oarecare, care se poate discuta şi înlocui 
după voie, ci este singurul sistem care dă Statului român posibi- 
litatea de a fi un Stat național. Aceasta trebue să o ştie, odată pentru 
totdeauna, lumea politică dela noi, ca să se ferească pe viitor de 
a-și mai pierde vremea cu planuri de reformă a sistemului elec- 
toral. Forţa de perpetuare a natiunii române stă în omogenitatea 
populației țărănești. De aceea Statul țărănesc, creeat virtualmente 
de Constituția din 1923, nu este datorit vreunei combinații de partid, 
sau vreunei ideologii împrumutate, ci este datorit instinctului de 
conservare al neamului ». 


Niciodată un Român nu a apărat mai călduros şi mai elocvent 
Constituţia dela 1923. Și cuvântul d-lui C. R. Motru are, în această 
chestiune, cu atât mai multă greutate, cu cât tot d-sa este acela 
care, întrun alt capitol al cărții, nu i-a precupețit criticile acestei 
Constituţii, căreia îi reproşa de a fi pe de-a-întregul nepotrivită 
cu realitățile românești. Cu atât mai interesantă apare atunci pa- 
sajul citat adineaori, unde se afirmă că această Constituţie, cel 
puţin în ce priveşte temelia sa —adică votul universal — este 
izvorită din adâncurile ființei noastre naționale. 

Cusurul cel mare al Constituţiei dela 1923 se învederează mai 
ales în materie economică: 

«Statul real român, scrie d. C. R, Motru, este, în ordinea eco- 
nomică, antipodul Statului din Constituţia scrisă. Acesta din urmă 
este liberal ; acel real este intervenţionist. El intervine între cre- 
ditor şi debitor, între proprietar și chiriaş, între producătorul 
agricol şi producătorul industrial, prin legi şi simple circulări ». 

Ne pare rău că studiul d-lui C. R. Motru, fiind consacrat mai 
cu seamă aspectului înalt cultural al Românismului, a trebuit fatal 
să elimine din discuție chestiunile strict economice. Ar fi fost 
interesant de analizat cum, din nepotrivirea aceea, semnalată de 
d. C.R. Motru, dintre Constituţie (cu concepția ei liberală) și na- 
ţiune (cu concepția ei intervenţionistă), a isvorit o tendință de a se da 
o interpretare intervenţionistă actualului articol 21 din Constituţie, 
care glăsuește astfel: « Toți factorii producțiunii se bucură de o 
egală ocrotire. Statul poate interveni printr'o lege în favoarea unuia 
din acești factori, pentru a preveni conflicte sociale ». 

Concluzia la care ajunge d. profesor C. Rădulescu-Motru este 
necesitatea stringentă a constituirii «Statului țărănesc » care să 
înlocuiască « Statul burghez» de astăzi. In termeni emoţionaţi, 
ne descrie d-sa legătura sentimentală dintre om și pământ și o 


220 REVISTA FUNDAȚIILOE REGALE 


compară cu legătura trecătoare ce există între lucrător și uzină, 
D-sa se abţine de a trage concluzia firească, și anume organizarea 
uzinelor astfel încât legătura dintre fabrică şi muncitor să aibă 
același caracter afectiv şi trăit ca aceea dintre sătean și moșioara 
lui. Deocamdată d. C. R. Motru insistă asupra aspectului rural al 
chestiunei. Și cartea d-sale, ca de altfel tot ce scrie d-sa, este o 
importantă contribuțiune la obiectivitatea ştiinţei româneşti și la 
imparţialitatea Românului. 
D. I. SUCHIANU 


ACTUALITĂTI FRANCEZE 


De abia acum, în cursul ultimei luni, odată ce am trecut de 
miezul toamnei, și am intrat temeinic în iarnă, s'a putut spune 
că sezonul literar a început în mod serios, și porțile vacanței, 
prelungite dincolo de normal, s'au închis definitiv. Dar, de astă 
dată, suntem în plină vâltoare a bătăliei de pe câmpul literilor. 
Iar prima fază a acestei bătălii s'a petrecut de curând, la Paris, 
în cadrul secular, solemn și impresionant al Academiei Fran- 
ceze, — unde au avut loc alegeri pentru patru jilțuri vacante. 

A fost, — cum se zice întotdeauna, — o alegere foarte 4 aca- 
demică ». Deci, şi cu alte cuvinte, nobila adunare şi-a respectat 
încă odată tradițiile, — reale sau presupuse, — obiceiurile şi 
micile manii de « doamnă » tri-seculară. Printre aceste tradiții, una 
singură pare să fie o autentică moștenire a testamentului lui 
Richelieu, care vroia ca sub cupolă să-şi ţină ședințele «o nobilă 
companie deschisă tuturor spiritelor frumoase ». Probabil că de 
aceea academicieni au făcut, printre candidaţii mai numeroși ca 
niciodată, o alegere raționată, înscăunând drept noi confrați un 
amiral, un episcop și un scriitor. 

Dintre aceşti trei, alegerea cea mai lesnicioasă a fost de altfel 
tocmai a celor doi dintâi, a marinarului și a prelatului. Marinarul 
este amiralul Lacaze, un soldat care a știut într'o lungă carieră 
să se acopere de glorie militară, care a fost în 1915 Ministru al 
Marinei și, în această calitate, a dat o deosebită atenție luptei 
submarine din decursul marelui război, înscriindu-şi numele în 
rândul făuritorilor victoriei. Dacă, prin faptele sale, amiralul 
Lacaze a «făcut» adesea istoria, activitatea sa literară a fost însă 
redusă și ermetică. Totuşi pentru fotoliul pe care l-a ocupat 
Jules Cambon, amiralul Lacaze a fost ales dela primul scrutin, 
împotriva d-lui S. Charlcty, rectorul Universităţii din Paris, şi a 
scriitorului călător Paul Morand. « Bătrânele doamne» sunt 
capricioase și uniforma are asupra lor, adesea, mai multă atracție 
decât tinereţea. . 


ACTUALITĂŢI FRANCEZE 221 


' Tot dela primul tur de scrutin episcopul Grente a fost ales 
în fotoliul vacant a lui Pierre de Nolhac, învingând pe poetul 
JeansLouis Vaudoyer. Episcopul Grente este un model al prela- 
tului literat și umanist. Scriitor de rasă și orator sacru celebru, 
călător care a știut săsşi povestească cu emoție impresiunile, 
istoric literar și hagiograf, dacă episcopul Grente nu are un bagaj 
literar comparabil cu al celuilalt prelat pe care vine săsl întâlnească 
sub Cupolă, cardinalul Baudrillart, el continuă însă cu demnitate 
linia eclesiastică şi culturală a lui Bossuet. Probabil că Richelieu 
ar fi mulțumit de alegerea făcută. 


Pentru singurul literat care a parvenit să intre, cu ocazia asta, 
la Academie, lucrurile n'au fost chiar așa ușoare. Alegerea lui 
Jacques de Lacretelle în locul lui Henri de Regnier a fost asigurată 
abia după al treilea vot, învinsul fiind poetul Fernand Gregh. 
Prin alegerea aceasta, Academia a chemat însă în mijlocul ei un 
scriitor de reală valoare, ale cărui romane, m totodată perfect 
obiective, clasice şi măsurate în construcția lor, dar de profundă 

sihologie și de turburător romantism refulat în adâncurile ana- 
izei, — se integrează perfect în marea linie de scriitori de sub 
semnul lui Stendhal. Prima carte a lui Lacretelle, Viața neli- 
niștită a lui Jean Hermelin datează din 1020. Dar gloria i-a 
venit în 1022, când romanul său Silbermann obţinu premiul 
Goncourt. A urmat apoi La Bonifas (1925), Amour Nuptial 
şi Le Retour de Silbermann în 1929 şi, începând din 1932, un 
vast roman în patru volume Les HautsıPonts, povestea unui 
domeniu de familie, în care se desprinde puternică poezia naturii, 
forța portretelor și energia construcţiei, toate echilibrate de o 
impresionantă simplicitate de ton. Romancier consacrat, Jacques 
de Lacretelle este în același timp și un eseist de valoare, dintre 
ale cărui lucrări trebue să desprindem Dix Jours è Ermenonville, 
Journal de Colère și recentul volum /'Ecrioain public. 

Afară de aceste trei fotolii, Academia Franceză trebuia să mai 
dea un urmaș și răposatului mare avocat HenrisRobert. Au fost 
aci 4 scrutinuri şi lupta s'a dat cu șanse variate, favoritul părând 
să fie în cele din urmă filosoful și scriitorul catolic Henri Massis. 
Dar, după al patrulea vot, această alegere a fost amânată, Massis 
rămânând încă în pragul nobilei adunări, așa cum au rămas încă 
odată Paul Morand și Francis de Croisset, căruia Academia îi va 
fi probabil în curând recunoscătoare de faptul că șisa retras candi- 
datura pentru a ușura alegerea episcopului Grente. 


Abia s'au liniștit apele literare turburate de academica luptă 
de pe Quai de Conty, când iată din nou atmosfera Parisului cul- 
tural frământată de o discuţie care datează de vreo 40 de ani, 
şi care ameninţă din nou cu alte valuri de cerneală. E vorba de 
cearta în jurul statuii pe care Rodin a dăltuitao în memoria luj 


222 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Balzac. Statuia asta a avut o poveste foarte agitată. Incă din anul 
morții lui Balzac, ideea de asi ridica o statue s'a impus și Dumas- 
tatăl a fost cel care a luat inițiativa primei liste de subscripţie. 
“Treizeci de ani mai târziu, Societatea Scriitorilor Francezi reluă 
ideea și încredință realizarea momentului lui Chapu. Dar acesta 
muri în 1891 şi atunci Societatea, după propunerea lui Zola, se 
adresă lui Rodin, pe atunci, — în vârstă de 5o ani, mm în culmea 
gloriei, obsedat de visurile unor sculpturi grandioase, tăiate în 
blocuri de munte, de proporţii danteșşti. Rodin se obligă să predea 
statuia în 1893, după un an şi jumătate, și primi zece mii de franci 
acont. 


Dar sculptorul nu se grăbi. Incepu prin aşi căuta un model 
care să semene cu Balzac. După multă căutare, descoperi în pers 
soana unui tânăr măcelar documentul natural de care avea nevoe. 
Pe îndelete, ca un om care -lucrează pentru eternitate, Rodin 
acumulă studiile, îl desenă șinl sculptă î în toate poziţiile posibile, 
din dorinţa de a ajunge săal cunoască mai bine, să transforme, 
încetul cu încetul, acest chip omenesc, în figura legendară de care 
voia să o dea lui Balzac al său. In timpul acesta amânările urmau 
altor amânări, spre marea disperare a Societăţii Scriitorilor. In 
sfârşit, cu 5 ani de întârziere, la Salonul din 1898, Rodin își pres 
zentă Balzacul mult așteptat. Un scandal imens, un râs universal, 
o ploaie de insulte, câteva ieşiri eroice ale apărătorilor benevoli, 
salutară apariţia acestei capodopere așteptate, dar care nu reușise 
să fie decât un vast prilej de ilaritate. Ceea ce supăra pe toată 
lumea era mai ales ideea pe care o avusese Rodin de a-şi îmbrăca 
eroul în halat. Şi totuși halatul acesta, haina de lucru în care ro- 
mancierul modelase ani desasrândul colosala lui operă, se legase 
de figura lui Balzac și intrase împreună cu el în legendă. Dar 
lumea nusşi pierdu timpul să caute a înțelege sensul acestei alegeri, 
nici să vadă întru cât putea să fie expresivă această vastă cădere 
de falduri în jurul corpului imens al lui Balzac, nici ce abilitate 
estetică reprezenta această descoperire a « meseriașului » Rodin, 
care știuse, îmbrăcândual astfel, să evite prezentarea corpului 
prea mare, cu picioare prea scurte, pe care natura îl dăruise pe 
Balzac, neglijând proporţiile corpului în favoarea spiritului. 
Halatul acesta, pentru parizieni, nu era decât un admirabil prilej 
de anşi exercita verva şi toate comparaţiile ironice se luară la 
întrecere, umplând jurnale, străzi şi convorbiri. 


Societatea Scriitorilor, care se simţea vinovată de a fi comanda 
« monstrul » nu mai îndrăzni săsl impună în vreo piață a Pari- 
sului unui public cu ironia deslănțuită. Sub un pretext oarecare, mm 
întârzierea comenzii, de pildă, — Societatea se grăbi să considere 
comanda anulată şi ceru lui Falguière un monument inofensiv, 
un Balzac așezat pe scaun, care, instalat undeva între două străzi, 


ACTUALITĂŢI FRANCEZE 223 


doarme acolo de 30 şi ceva de ani, fără să supere pe nimeni, 
fără strălucire, fără geniu. Doar câțiva membri ai societății, în 
frunte cu președintele, Jean Aicard, protestară printr'o inutilă 
demisie. 


Dar iată că, 40 de ani după acest scandal, discuţia ameninţă 
să reînceapă. Sub semnătura lui Georges Leconte, un veteran 
al luptei dela 1895, s'a format de curând un comitet pentru a face 
ca statuia lui Rodin, turnată în sfârşit în bronz, să-și capete locul 
pe care-l merită pe una din piețele Parisului. Alții, mai aprigi 
cer chiar ca acest loc să fie acolo unde stă astăzi statuia lui Fal- 
guière, şi în locul acesteia. Bine înţeles că din nou au apărut adver- 
sari ai monumentului, acumulând, — ca de pildă Clement Vautel, 
— argumentele și imaginile ironice împotriva statuii rătăcitoare. 
Intre aceste două tabere, discuția ameninţă din nou să ia proporţii 
de scandal. Și totuși, se pare că, până la urmă, umbra lui Balzac 
va căpăta satisfacţie, și Parisul va vedea înălțat acest monument 
în care, după cum spune Louis Gillet, « Rodin a parvenit să facă 
ceva mai mult decât portretul romancierului: Figura demiurgului, 
a puternicului vrăjitor, creeatorul unei lumi mai reale decât lumea 
celor vii, figura inspiratului, plin de o putere demoniacă, gata să 
absoarbă ca un arbore toate forțele haosului pentru a le trans- 
forma în arta și în universul său». 


* 
* * 


Acum, când încă un an își cerne sfârşitul, se cuvine să facem 
un mic bilanț al evenimentelor culturale mai de seamă din cursul 
lunilor ce au trecut. Pe primul plan, vom situa cincantenarul simbo- 
lismului care, în acest an, a fost prilejul unui salut adus poeziei, 
acelei poezii care, împotriva vremurilor, se încăpățânează să nu 
moară, şi pe care articole, expoziţii şi cărți au reamintit-o cu 
prilejul împlinirii a şo de ani de când câţiva tineri ce se socoteau 
revoluționari au făcut să apară o revistă care a constituit actul 
de naştere al mişcării simboliste. A fost un prilej de a evoca amin- 
tirea celor care au fost la origina mișcării, un Verlaine, un Mal- 
larmé, a celor care au fost vremelnic încorporaţi în ea, un Barrès, 
un Valery, un Gide... iar, pe deasupra tuturor, plutind, această 
credință pe care a avut-o toți simboliștii: transcederea vieţii prin 
vis, himeră şi forță a poeziei. 

Alături de această manifestare, o expoziţie care, timp de 6 luni 
a făcut vâlvă la Paris, a readus în actualitate opera picturală a lui 
Cezanne și, în acelaşi timp, l-a situat definitiv, 30 de ani după 
moartea lui, la locul pe care acest precursor al întregii picturi 
moderne îl merită în istoria artei. 


224 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Alte amintiri au fost consacrate, în acest an, lui George Sand, 
dela a cărei moarte s'au împlinit în Iunie 6o de ani, și lui Boileau, 
pe care criticii francezi sau comemorat zilele trecute, ca pe un 
ctitor al corporației, la 300 ani dela nașterea lui. N'a fost o comes 
morare de mare fast. Abia o masă, pe locurile pe unde a trăit, și 
al cărei menu a reprodus pe cel din vestitul Repas ridicule. 
Sărmanul Boileau, care suferise în ultimul timp nenumărate 
săgeți și o trecere ce ameninţa să fie definitivă în rândul paginilor 
necitite din manuale, s'a văzut .astfel actualizat și a căpătat în 
orice caz o compensație pe care, peste veacuri, o meritau calităţile 
sale de vervă, bun simţ, şi ura sa pentru tot ce e prefăcut și nes 
sincer, calități în definitiv foarte franţuzești și, de ce nu? foarte 
moderne. 


Printre celelalte evenimente care merită menţiune, sunt transa 
formările suferite de Muzeul Luvru unde, în mod treptat, de luni 
de zile, vechile săli sunt preschimbate, așezarea tablourilor şi 
luminarea lor fiind modificată, după decenii de neschimbare, 
întrun spirit mai nou, bazat pe toate cuceririle unei tehnici care, 
în cele din urmă, trebuia să pătrundă și în arta de a prezenta şi 
de a face să fie gustate capodoperile plastice. Luminate indirect, 
prin reflectoare, în sălile deschise în timpul nopţii, statuile antia 
chităţii, Venus din Millo și Victoria din Samotracia, au apărut 
publicului care vine la Luvru din toate colțurile lumii ca o reve- 
laţie nebănuită. Efortul Luvrului se situează astfel pe drumurile 
pe care toți cei care caută un exemplu bun ar trebui săsl urmeze. 

Odată cu schimbarea de regim guvernamental din vara trecută, 
se pare că scriitorii francezi vor beneficia sau vor suferi, și o 
schimbare de regim al profesiunii lor. In adevăr, ministrul Edus 
cației Naţionale din Franţa a anunţat un proiect de lege pentru 
o reglementare nouă a dreptului de autor care, dela 1791 și 93, 
de când Adunările Constituante și Convenţiunea Isau recunoscut, 
n'a mai suferit în Franţa nici o modificare. In spiritul noii legisa 
laţii, se pare că este ideea de a integra pe scriitori în cadrul unei 
categorii de muncitori, la fel ca toate celelalte, legăturile dintre ei 
şi editor fiind supuse condiţiilor unui contract definit în litera 
legii. Și acest proiect a fost un prilej de multiple discuții, fără ca 
până astăzi un acord să pară că s'ar fi făcut între scriitori, editori 
şi ministru. 

Dintre cărțile apărute în cursul anului, și atât cât ne îngădue 
perspectiva, încă prea apropiată, pe care avem, acea care pare 
că va rămâne sigur este impresionantul Journal d'un curé de 
campagne, pentru care Georges Bernanos a obținut Marele 
Premiu de roman al Academiei Franceze. Carte patetică, situată 
pe un plan înalt spiritual, de o turburătoare analiză sufletească, 
exprimând foarte bine în sufletul unui tânăr preot drama « mi- 


ACTUALITĂŢI FRANCEZE 225 


siunii » sale, care este drama întregului tineret de astăzi, romanul 
acesta e o carte care va rămâne, Vâlvă au făcut în acest an două 
cărți extrem de deosebite: L'homme, cet inconnu de d-rul Carell, 
carte de medicină și sumă a cunoștințelor medicinei care s'a bu- 
curat de un imens succes în lumea cetitorilor de literatură și 
Les Jeunes filles de Henri de Montherlant, care a trezit discuții 
cu ecoul încă viu, 

Iar acum în pragul acestui sfârşit de an, se pregăteşte marea luptă 
pentru cel de al 33-lea premiu Goncourt, pentru care doi scriitori 
par să plece favoriți: cel clasat, ca să zicem, așa al doilea anul trecut, 
Maxence Van der Meersch, autorul romanului Empreinte du 
Dieu şi Maurice Aymé, cu romanul Moulin de la Sourdine. 
Iar, pentru premiul Femina, ce se decerne în același timp cu 
celălalt, culisele şoptesc numele lui Louise Hervieu, autoarea 
romanului Sangs şi al lui Elvire Pélissier. Dar soarta acestui 
nou scrutin care va fi hotăriîtă în ziua când apar aceste rânduri, 
nu va decide însă decât soarta unei cărți ce nu mai face parte 
din anul 1937 și a cărei carieră va începe şi se va înscrie în anul 
care vine, 

ION I. CANTACUZINO 


15 


REVISTA REVISTELOR 





STREINE 





REVUE DE PARIS 
Anul 43 — Nr. 22 


D. Theodor Wolff, fost prim-redactor al ziarului « Berliner Tageblatt », 
unul din cei mai de seamă gazetari germani dinaintea erei național-socialiste, 
publică, sub titlul « O plimbare într'un parc», un articol interesant asupra 
stării de spirit a Impăratului Wilhelm al II-lea, în preajma războiului mon- 
dial. Impăratul şi cancelarul său, Bethmann Hollweg, sunt înfățișați ca doi 
jucători nechibzuiţi şi incapabili şi, potrivit observaţiei unui ambasador ita- 
lian, «cu mult mai puţin criminali decât am gândi şi de o mie de ori mai 
proşti decât am credea, 

Ce a putut îndemna pe Wilhelm al II-lea să facă jocul primejdios al 
aristocrației austriace şi să se pună, împreună cu poporul său, la dispoziția 
acelora care voiau să declanșeze războiul? Până acum, își dăduse seama, 
în trei rânduri, de prăpastia în care Austria voia să-l târască și refuzase cu 
energie să o urmeze. lată însă, că, de data asta, își pune curajul şi sabia în 
serviciul alianţei cu Austria. 

« Până acum însă, ori de câte ori Austriacii îi prezentau spre semnătură 
o poliţă în alb, ori de câte ori i se ceruse să pronunţe, nu cuvinte sonore și 
trecătoare, ci ultimul cuvânt, se trezise şi scăpase de cei ce-l asediau, câteodată, 
e adevărat, graţie ajutorului altora 2. 

De ce oare îl părăseşte instinctul său sigur în momentul critic? 

« lată adevărul: Wilhelm al II-lea nu credea în primejdie: refuzase să 
creadă că va fi poate obligat să-și ţie angajamentele. Ideea că această even- 
tualitate s'ar putea produce pătrundea numai până în pragul spiritului său, 
însă îi interzicea accesul. Țarul? Toți monarhii dădeau înapoi în fața ideii 
de a trage spada pentru o cauză atât de greu de apărat, în favoarea ucigaşilor 
moştenitorului unui tron. Nu spusese oare contelui Szoegeny că Rusia va 
cugeta de două ori înainte de a purcede la arme şi că nu era nicidecum gata 
de război? Acesta nu era un clişeu de circumstanţă; "Țarul nu încetase, în 
ultimele zile, să explice pesimiştilor şi scepticilor, motivele care impuneau 
Rusiei menţinerea păcii. Nu părăsise ea pe Nikita şi nu acceptase, de voie 
de nevoie, după ce fusese obligat să înghită anexarea Bosniei, ca accesul la 
Mare al Serbiei să fie interzis?» 


REVISTA REVISTELOR 227 


« Sărmanul "Țar ar vrea el să deslănțuiască un război în care şi-ar juca 
tronul? Wilhelm al II-lea era de altfel convins, și garanta că o schimbare 
de atitudine a României era cu neputinţă sub domnia lui Carol, un Hohen- 
zollern. Regele Victor Emanuel nu-i deschisese de curând, la Veneţia, inima 
franco-fobă a Italiei? Inconteștabil că lovitura de forţă a Austriei împotriva 
Serbiei va fi urmată de mare sgomot, de un acces de furie și de o criză 
gravă; autorii ei se îmbarcau pe vreme furtunoasă, şi aventura comporta 
riscuri serioase. Insă lumea va vedea ridicându-se în mijlocul furtunei, ne- 
clintit şi calm, un Roland german sub trăsăturile Impăratului și va admira 
chipul în care o voinţă de fier poate stăpâni elementele naturii >. 

« Mintea lui Wilhelm al II-lea nu strălucea prin limpezime şi logică. Când 
apleca urechea grijilor inoportune, când acelei voci interioare care îl consola 
şi îl liniștea; curajul său nu era lipsit de nervozitate, după cum dovedesc 
notele marginale scrise la repezeală pe bordul vasului Hohenzollern şi care 
parcă sunau alarma. Și aci, în cursul crucierei sale nordice, Wilhelm face 
figură de nerăbdător însetat de acţiune, însă, ca și în cazurile precedente, 
dacă nu îi era teamă de război, e pentrucă nu credea că va fi război, şi nu 
era însetat de acţiune decât pentrucă vocea aceasta, care-l liniștea, îi spunea 
că nu va fi obligat de a îndeplini fapte mari». 

Hotărîrile definitive cu privire la deslănţuirea războiului s'au luat în 
cursul unei plimbări în parcul castelului din Potsdam, de Wilhelm al 
II-lea, Bethmann-Hollweg și subsecretarul de Stat Zimmermann, 

...4 De sigur, nici el (Bethmann-Hollweg) nu voia războiul, şi la capătul 
drumului anevoios care i se deschidea în față nu vedea decât un însemnat 
succes diplomatic: situaţia Austriei consolidată prin umilirea Serbiei, redusă 
la tăcere; un aliat preţios care va fi recunoscător naţiunii amice pentru cre- 
dinţa ei; în sfârșit, valoarea conducătorilor germani recunoscută de toată 
lumea, atât de adversarii din afară cât și de batjocoritorii dinăuntru; Rusia 
şi Franţa, întărâtate de propria lor slăbiciune, acuzându-se reciproc şi cer- 
tându-se, amândouă decepţionate de Anglia care le dădea o nouă dovadă 
de perfidie. In criza bosniacă, Bülow bluffase, obligând prin atitudinea sa 
fermă, pe Ruși și clica lor, să părăsească partida. Şi altă lume învățase arta 
de a bluffa. Bethman ştia precis unde voia să ajungă; era deci cu totul inutil 
de a consulta și a introduce în secret cutare persoană sau cutare alta; nu avea 
nevoie de nimeni ». 

Şi iată că, fără să consulte pe altcineva, cei trei parteneri iau hotăriîri 
capitale, care aveau să provoace măcelul ce a însângerat mai bine de patru 
ani omenirea cilizată. 


D. Marcel Thiébaut începe publicarea unui studiu remarcabil despre 
Tolstoi şi ceea ce numește el «les fruits du journal-intimisme», care 
corespunde unei strădanii interesante de a restitui evoluției lui “Tolstoi, 
o unitate de gândire care nu i se atribue de obicei. Teza d-lui Marcel Thié- 
baut este că Tolstoi a avut obiceiuri de jurnal intimist care i-au determinat, 
în același timp, şi viaţa şi opera, şi care i-au provocat şi criza. Exaltat de 
cadrul pe care il oferea natura în Caucaz, Tolstoi a fost pe punctul de a 


13* 


228 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


ieși din cercul infernal al contradicţilor sale intime, Războiu și pace este 
adevăratul «bilanț» al lui 'Tolstoi, în care-şi recapitulează toate datele vieţii, 
« Se întoarce spre trecut, caută concluziile experienţelor pe care le-a trăit, 
şi examinează valoarea morală a situaţiei sale actuale; în fond, scrie romanul 
anilor săi de ucenicie, şi-şi cântărește prezentul. In timp ce îndeplinește 
această muncă uriașă, își întrerupe aproape cu desăvârşire jurnalul său 
intim, Căci, încă odată, acest roman care este propria lui sumă, o prezentare 
însufleţită a problemelor sale interioare, a investigaţiilor sale, se substitue 
jurnalului. E un jurnal intim recapitulativ şi transpus pentru mulţime v. 


Nr. 23 


D, Marcel Thiébaut continuă studiul său despre Leon Tolstoi, în care 
prezintă pe autorul marei epopei Război şi Pace sub un aspect cu totul nepre- 
văzut. Tolstoi ajunge la concluzia că eul n'are nici eficacitate exterioară nici 
libertate, şi se simte prizonierul acelui inutil «el însuşi » Căci Tolstoi măr- 
turisea: € Sunt singur cu mine și sunt o povară pentru mine însumi, Nu pot 
ieși din mine însumi», Drama sa interioară și-a ajuns punctul ei culminant 
în clipa când a avut revelaţia subită că până acum nu luptase decât împotriva 
iluziilor şi fantomelor, şi că eul nu există, « A crezut că deţine dela Sf. Marcu 
și dela Sf. Ioan, pentru întâia oară, acest adevăr liberator: iubind pe aproape 
scapi din încătuşarea eului și descoperi, pe cale de consecinţă, că această 
încătuşare era iluzorie », 

Tolstoi concepe religia ca un dialog între om şi Dumnezeu şi, de acum 
înainte, se întoarce cu tărie și hotărîre împotriva tuturor € soluţiilor » pe care 
crezuse de datoria sa să le accepte anterior şi, înainte de toate, împotriva 
religiei celorlalți. 

Concepţia socială a lui Tolstoi are ca punct de plecare această doctrină: 
« Știu că eu n'am nevoie de Stat şi n'am nevoie să mă izolez de celelalte na- 
ţiuni. Ştiu că eu n'am nevoie de toate instituţiile guvernamentale actuale. 
Știu că eu n'am nevoie, nici de administraţie, nici de tribunale; știu că eu 
n'am nevoie să atac oamenii celorlalte naţiuni ». Deci nici ceilalți nu au ne- 
voie de toate acestea. S'a scris că Tolstoi a fost răspunzător de revoluţia rusă 
şi cel mai de seamă precursor al bolşevismului. D. Marcel Thiébaut susține 
că este vorba de unele din erorile grosolane de care istoria abundă, 

« Tolstoi, care a pregătit întronarea bolşevismului, ar fi urît pe bolșevici. 
l-ar fi pus exact pe acelaşi plan cu Ivan cel Groaznic sau Petru cel Mare, 
Revoluţia la care s'a gândit Tolstoi a fost cea religioasă, iar bolşevismul a 
ucis religia; revoluţia la care s'a gândit Tolstoi ar fi suprimat Statul, iar 
Lenin l-a întărit mai mult decât oricând; revoluţia lui Tolstoi ar fi fost 
« interioară, pacifică », ar fi pus tnon-violenţa » în rândul dintâi al tuturor 
datoriilor, iar bolșevicii au făcut să curgă sângele în valuri. Revoluţionarilor 
contemporani, acelora pe care i-am numi astăzi militanţi, Tolstoi le arunca 
aceste cuvinte pline de dispreţ: « Poporul, spre binele căruia lucraţi şi vă agi- 
taţi, nu vă cere şi nu are nicidecum nevoie de ceea ce căutaţi să realizaţi prin 
mijloace atât de grosolane. El v'a judecat la adevărata voastră valoare,.... 


REVISTA REVISŢELOR 229 


Nu sunteţi decât nişte paraziți nocivi trupului Rusiei, căruia îi vărsaţi sâna 
gele şi îi transmiteți putreziciunea voastră.....9. De altminteri, Lenin nu 
se înşelase în ce privește deosebirile adânci care opuneau tolstoismul bols 
şevismului. 'Tglstoi e mare, scria el în 1908, însă, respingând politica 
şi predicând nonnwviolenţa, a fost € oglinda slăbiciunii, a lașităţii înnăscută 
a mujicatului înstărit >. A jucat «pe inocentul satului ? şi a predicat tunul 
din principiile cele mai ignobile din lume: religia, tendinţa de a înlocui 
preoţii-funcţionari de Stat prin preoţi de convingere, adică cultivarea clerig 
calismului celui mai rafinat și, prin aceasta, cel mai desgustător », 

Un an după moartea iui Tolstoi, Lenin scria că apostolul dela Iasnaiar 
Poliana era impregnat de acel spirit oriental care neagă progresul omenirii 
și ajungea la concluzia că & doctrina sa era esențialmente utopică şi reac- 
ționară », 

D. de Fels publică un articol important despre Oficiul grâului, iar d. 
E. Gaspardone un studiu de erudiție despre săpăturile din Indochina. 


MERCURE DE FRANCE 
Anul 47 — Nr. 922 — T. CCLXXII 


Ce e rasa? D, Henri Martial, care tratează despre rasă şi imigrație, o 
definește astfel: « Ansamblul unei populaţiuni ale cărei caractere psihologice 
sau manifestate (limbă, în deosebi) şi trăsături antropologice constituesc în 
timp (istorie), o unitate distinctă 2. In realitate, trebue să acordăm cuvântului 
rasă două sensuri a căror simultaneitate nu pare să fi fost percepută: un 
sens origină şi un sens rezultat ; numai acesta din urmă contează în materie 
de imigrație, căci o rasă în 1930 nu poate fi ceea ce a fost acum 6.000 sau 
20.000 de ani. Rasa rezultă din metisaj care, oricum ar fi, se opune rasisa 
mului. Metisajul mun bun metis fiind un om a cărui psihologie se înca- 
drează exact în aceea a mediului înconjurător —nu trebue să fie lăsat în 
voia întâmplării, ci trebue să fie obiectul unei selecțiuni serioase, care e cu 
atât mai importantă în materie de imigrație, cu cât străinul introdus într'o 
colectivitate nouă pentru el, poate să joace în cadrul ei un rol activ de ferr 
ment, ferment distructiv dacă psihologia sa se opune aceleia a colectivităţii 
şi, dimpotrivă, ferment binefăcător, când calitățile sale se adaptează bine 
solului și rasei pe care o întărește. 


REVUE DES DEUX MONDES 
Anul 106 — Vol. 36 — 2-e livraison 


In seţia e siluetelor străine >, d. Verax publică un portret interesant al 
dlui general Metaxas, preşedintele consiliului de miniștri al Greciei. Gener 
ralul e un bărbat soljd construit, simplu în ținută, gesturi şi cuvânt; are 
fața rotundă, sprâncene stufoase, frunte lată; în dosul ochelarilor, ochii au 
scânteieri latente, care cresc câteodată şi înlocuesc cuvinte de prisos, Primitor 
şi natural în gesturi, interlocutorul său e îndată izbit de luciditatea sa de 
spirit şi de impresia de putere şi de echilibru. Generalul se trage dintr'o fan 
milie aristocrată din insulele ionice, originară din Byzanţ. După căderea 


230 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE 


Constantinopolului sub Turci, familia sa emigrează în insulele grecești, 
dând Bisericii ortodoxe şi armatei venețiene o serie de prelați și de căpitani, 

Generalul Metaxas a intrat în 1890 în armata greacă, După ce ia parte la 
războiul din 1897, frecventează între 1899 şi 1903 cursurile academiei militare 
din Berlin. Venizelos îl ia de şef de cabinet, însă Metaxas nu este un simplu 
aghiotant, ci un consilier tehnic ascultat, iar mai târziu va juca un rol însemnat 
în negocierile care au urmat celor două războaie balcanice. In 1920 intră în 
vâltoarea luptelor politice și se opune la campania din Asia Mică, prevestind 
că va fi un dezastru pentru grecia. Işi dă demisia din armată când Stratos 
îi oferă portofoliul războiului, pe care-l refuză. După executarea lui Gunaris 
și a celorlalţi miniștri ai regelui Constantin, toţi antivenezeliștii îşi întorc 
privirile spre el; deabia acum se pune în fruntea opoziţiei, 

Se cunoaşte rolul pe care l-a jucat înainte şi după restaurarea regelui 
George al II-lea. 


Anul 106 — Vol, 36 — 3-e livraison 


D. Maurice Gargon studiază proiectul de lege asupra drepturilor de 
autor care, conchide autorul, are cel puţin un avantaj: acela de a pune pro- 
bleme, în toată sinceritatea lor, de a aduce o nouă definiţie a dreptului de 
autor, ceea ce constitue o inovaţie, şi de a indica prescripţii interesante de 
care trebue să se ţină seamă. 


DIE MUSIK 
Anul XXIX — Nr, 2 


In lumina perceptelor naţional-socialiste, transpuse în artă, d. Gerhardt 
Pietzsche se dedă la consideraţiuni interesante şi îndrăzneţe în ce priveşte 
e libretul operei moderne > şi menirea operei contemporane, 

Ne aflăm în plină criză a creeaţiei artistice, care se concretizează prin 
nevoia unui nou stil muzical, ce nu se va impune decât în clipa în care vom 
reuşi să ne desbărăm de concepţiile artistice ce ne-au călăuzit până acum, 
şi vom învinge idealul muzical valabil încă în zilele noastre. E ciudat că, în 
legătură cu aceasta, nu s'a pus niciodată accentul pe libret, în operă, cu toate 
că textul şi partitura constituesc o unitate, unul neputând fi imaginat fără 
celălalt, 

Criza operei nu poate fi explicată însă numai prin librete slabe, căci sunt 
multe opere care au la bază librete destul de bune, ci trebue pusă în seama 
unei deficienţe, care ţine nu numai de texte şi de partituri, ci de concepţia de 
viaţă care e la însăşi temelia operei, 

Ce e în fond opera? Produsul tartificial 5, construcţia conștientă de a 
reînsufleți drama antică. Izvorită din strădania artiștilor ce roiau în veacul 
al XVI-lea în jurul Curţilor florentine a Medicişilor, de a reînvia cultul artei 
antice, a ajuns o fabulaţie naivă, acompaniată de muzică, e adevărat că fas- 
tuoasă şi spectaculoasă, menită să desfete şi să înveselească, fie curţile prin- 
ciare europene, după modelul creeat de Ludovic al XIV-lea la Versailles, fie 
burghezia cosmopolită a Veneţiei. 


REVISTA REVISTELOR 231 


Aci îşi are originea prima criză a operei, căreia i-a urmat alta, la jumătatea 
veacului al XVIII-lea, ca o reacțiune împotriva stilului anacronic umanistic 
şi baroc, şi a libretelor şablonarde. Burghezia mijlocie care începe să aibe 
acces în sălile de spectacol, se ridică împotriva internaționalismului în artă 
şi cerea o operă naţională. Lupta împotriva operei italiene şi franceze începe 
în Germania, şi acum nu e vorba de probleme de stil sau de criterii artistice, 
ci de sentimentul naţional care reacţionează împotriva operelor de artă care-i 
sunt străine, 

Dar nici această criză nu a putut periclita existenţa operei, căci iată că 
opera naţională ia naştere simultan în Italia, Franţa, Anglia și Germania. 

Evoluţia operei în veacul al XIX-lea notează multe fluctuaţiuni, iar crizele 
parţial izvorîte din ele sunt repede învinse; prin recursul la o tehnică nouă. 

« Muzicanţii și poeţii trebue să se considere iarăşi exponenţii sau, mai 
bine zis, purtătorii de cuvânt ai comunităţii poporului. Ei nu trebue să umble 
pe căile lor propii, fără consideraţie pentru cei ce-i urmează. Nu are nici un 
rost ca un scriitor să plămădească un material dramatic bun, care-l interesează 
şi pe care-l trăeşte, dacă acest material nu e ancorat în simţirea și în ideile 
poporului său. E indiferent dacă va da acestui material o întruchipare sce- 
nică care să corespundă sentimentului romantic, clasic sau baroc, adică unei 
expresii a generaţiilor trecute. Nu va cuprinde niciodată în el expresia epocei sale 
şi nu va fi considerată de comunitatea sa ca exponent al voinţei şi simțţirii ei ». 

4 Poetul și muzicantul contemporan trebue să ne dea ceea ce poate să ne 
emoţioneze. 'Trebue să se coboare în popor şi să înveţe ce simte și cum gân- 
dește poporul. 'Trebue să aibă curajul să dea iarăşi o expresie artistică gân- 
dirii, sentimentului şi voinţei poporului său, așa cum au făcut și compozitorii 
veacului al XVIII-lea. 'Trebue să înveţe odată să renunţe la ambiția de a 
zămisli 4 opere de artă de valoare eternă » pentru a-şi clădi astfel o estatuă ». 
Căci dacă va rămâne autentic și veridic, va găsi rezonanţă în inima poporului 
său și va reuși să soluţioneze şi problema care ia naștere din talentul său şi 
din poporul său, pentru a creea, inconștient, valori eterne s. 

In sumarul acestui număr, figurează şi următoarele studii: Muzica uma- 
nistică de Egert, Valoarea pedagogică a orgei de Rehberg, Cercul prietenilor 
lui Richard Wagner în exilul dela Zurich de Gross, Dela maţele de oaie la corzi, 
Revoluţia muzicală a d-lui Engelsmann, Idei şi propuneri în vederea completării 
studiului profesional al muzicei, cât şi cronici şi însemnări asupra activităţii 
muzicale din Germania: operă, concerte, radiofonie, discuri, cărți, editură 
şi reviste muzicale. 


LE MOIS 
Nr. 70 


Revista care este în pragul celui de-al şaptelea an de apariţie, se prezintă 
sub un aspect nou, justificat astfel în avertismentul care-l deslușește: € Im- 
părţirea în trei părţi, în loc de șase, răspunde grijii primordiale de a da mai 
multă coeziune rubricelor înrudite, de a mlădia un cadru care, în forma sa 
nouă, oferă avantajul dea se adapta mai ușor mișcărilor capricioase ale vieţii +, 


232 REVISTA FUNDATIILOR REGALE 


p. Florian Pelherbe, analizând devaluarea francului francez, sub titlul 
sugestiv: « Falimentele naţionale trezi-vor cooperaţia internaţională ? », după 
ce examinează reacţiunile pe care le-a pricinuit acest eveniment mondial, 
încheie astfel: 


« Alinierea monetelor înfăţişează aspectul unei diversităţi haotice. Des- 
ordinea monetară nu face decât să reflecteze diversitatea economiilor naţio- 
nale. Fiecare din ele are de rezolvat problemele ei particulare şi va continua 
să le treacă înaintea oricărei consideraţii de înţelegere internaţională. Totuși, 
din 1933, economiile anglo-saxone s'au însănătoşit mai repede decât celelalte, 
ceea ce le permite astăzi să dea economiei mondiale un început de directivă 
care-i lipsea. Insă acţiunile directoare nu vor exercita puterea lor decât în 
funcţie de echilibrul lor intern». 

PD. René Gast ridică problema devaluării ideii comuniste în opinia radi- 
cală, care s'a manifestat cu ocazia congresului partidului republican radical 
şi radical-socialist francez dela Biaritz, unde partidul, această aripă burgheză 
a guvernului Blum a reacţionat energic împotriva comunismului care-și 
afirmă tăria în Franţa, bazat pe cele 72 de mandate ce deţine în Camera 
Deputaţilor. 

PDiscutând repercusiunile tragediei spaniole asupra politicei europene, 
d. Pierre Pescaves conchide aproape profetic: 

« Insângerată şi deja îmbucătățită, Spania de mâine, oricare ar fi ea, va 
deschide în viitor, în viaţa internațională, cu un proces de succesiune, o 
permanentă ocazie de intrigi, de neîncredere și poate chiar de conflicte. Şi pu- 
tem afirma că, o bucată de timp, Spania va juca în Europa rolul omului bolnav». 

Problema spaniolă este tratată și de d. Louis Lonay care încearcă să dea 
o + explicaţie a Spaniei », plecând dela « permanenţa sentimentală şi pasională » 
a poporului spaniol: 

+ Războiul civil are mai multe semnificaţii. Pe plan economic, înseamnă 
că venitul ţării a scăzut la jumătate și că sistemul în vigoare pentru producție 
și repartiție a acestui venit este cu desăvârșire desechilibrat. Independen 
de cine va fi învingătorul, va trece timp ca să se puie bazele unui nou sistem 
Pe plan sentimental, războiul civil manifestă permanenţa spaniolă. Insă sfâr-, 
şitul probabil arată că metodele care au reuşit la Valmy sunt anacronice și că 
ultimul cuvânt aparţine forţelor organizate şi comandate. In definitiv, faptul 
nou în istoria Spaniei e că ea iese la suprafaţă din diversitatea ei, şi că e pe 
cale să-și cucerească, în sângele războiului civil, un sentiment naţional. Po- 
porul capabil de asemenea minune e plin de sevă și de viitor ». 

Câteva pagini simţite despre Hugo Wolf, muzicianul nebun de poesie, 
semnează d. Georges Poupet: 

« Hugo Wolf ne-a apărut ca unul din cei mai dramatici eroi ai luptei dintre 
geniu şi om. Nu ştia încotro se îndrepta şi totuși, totul în viaţa lui pare să 
fi fost îndreptat către un scop bine definit. Când fu gata să-și transmită me- 
sajul, după ani plini de durere cum puţini oameni le-a fost dat să cunoască, 
apăru şi demonul său, făcându-l să treacă dela euforie la mizerie, pentru a-l 
părăsi numai în clipa în care sarcina sa fu îndeplinită: câteva lieduri de neuitat v. 


REVISTA REVISTELOR 233 


Cronica spectacolelor analizează ultimele noutăţi ale teatrelor pariziene: 
Madame Bovary în adaptarea lui Gaston Baty, Le camelot de Roger Vitrac, 
Geneviève şi Le mot de Cambronne de Sacha Guitry, iar în cadrul informaţiei 
literare, se găsește, sub titlul « Chronique de Roumanie», o notă despre d. 
Lucian Blaga, cu prilejul alegerii sale la Academia Română. 

Pe lângă acest material, revista de sinteză a activităţii mondiale conţine 
articole, note şi cronici care îi dau caracterul unui caleidoscop al activităţii 
omeneşti, în toate domeniile şi din întreaga lume. 


ROMÂNEȘTI 





SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 
An 1. No. 1. — Noemvrie 1936 


D. profesor Gusti semnează articolul « Invăţăminte şi perspective din 
a treia campanie a echipelor studențești >, în care expune în rezumat reali- 
zările de ordin practic ale acestei activități, dar mai ales se ocupă cu impor- 
tanţa sa din punctul de vedere al «pedagogiei naţionale». 

Foarte semnificativă scrisoarea ţăranului Silvestru Guşă, publicată în 
întregime în cuprinsul acestui articol, Este un mişcător document uman, 
de o sinceritate de expresie remarcabilă. 

D. Traian Herseni studiază cinci & Gospodării ţărăneşti din Nereju», 
lăsând să vorbească dela sine elementele strict documentare ale cercetării 
sale. Procedeul său este riguros informativ. Ni se oferă imaginea minuțioasă 
a unei gospodării nerejene, inventariate până la cel din urmă detaliu, astfel 
încât lectorul e pus în situaţia de a-și reprezenta întreaga viaţă ce se desfă- 
şoară în acest cadru. 

«Un inventar, pentru cine ştie să-l examineze cu atenţia — observă cu 
justeţe d, Herseni — exprimă în deajuns starea și felul de civilizaţie, nevoile 
oamenilor și ordinea de însemnătate a acestor nevoi, ca și influenţa trecu- 
tului, a categoriei sociale din care fac parte gospodarii, influenţa orăşenească, etc. 

« Mai fiecare lucru este o mărturie într'un fel sau altul, a oamenilor, a 
lucrurilor, a întâmplărilor şi a stărilor în care se aflăs, 

Dintre cronici și documente, reținem paginile d-lui P. Ștefănescu despre 
« Ion Cocul, zodierul şi vraciul din Iurceni » — admirabil text de psihologie 
ţărănească, transmis cu o vizibilă fidelitate de limbaj. 


GÂNDIREA 
Anul XV. Nr. ro. — Decemvrie 1936 


D. Lucian Blaga publică un eseu «Despre Mituri». 

Observațiile d-lui Vasile Băncilă despre « Noua generaţie > aduc într'o 
dezbatere, pe care o socoteam încheiată, concluzii scrise cu liniştea peda- 
gogică obişnuită acestui eseist de ton potolit, 

D. Ovidiu Papadima, care semnează cronica literară, este un bun în- 
drumător de lectură. 


234 REVISTA FUNDAȚŢIILOR REGALE 


CONVORBIRI LITERARE 
August—Octomvrie 1936 


D, profesor I. Petrovici evocă «O figură uitată: Andrei Naum». 

Este vorba despre un camarad de tinereţe, autor al unor versuri, publi- 
cate postum, căci Andrei Naum a murit în război, înainte de a-și fi putut 
realiza o carieră literară foarte modest începută. 

Versurile, reproduse cu o devoțiune uşor de înţeles, nu sunt de sigur 
convingătoare din punct de vedere literar, dar silueta celui ce le-a scris se 
desprinde cu melancolie și cu o trăsătură de umor delicat, din paginile d-lui 
I. Petrovici. 

Câteva t note dintr'o conferinţă » publică d, Ion Pillat, sub titlul « Poezia 
pură şi Eminescu ». Sunt preocupări de exegeză politică modernă, cărora 
d. Pillat se silește a le găsi un sprijin ilustru în trecut, Cu titlu de curiozi- 
tate, să menţionăm scrisoarea trimisă de G, Sorel în 1920 d-lui A. Slătineanu, 
care o publică acum într'un articol despre Sorel şi Lenin. 


REVISTA DE DREPT PUBLIC 
Anul XI. Nr. 2—3. Aprilie—Septemvrie 1936 


Un articol de strictă specialitate publică d. Woline, profesor la Facul- 
tatea de drept din Poitiers: « Nature juridique de la concession de mines ». 

Dimpotrivă, articolul profesorului Mirkine-Gaetzevich € L'tvolution con- 
stitutionnelle de l’Europe » definește mai mult o poziţie doctrinară, decât 
simple fapte de ordin istoric, 

Studii și articole semnează d-nii M. Hacman, Erast Tarangul, Oct. Io- 
nescu, V. Al. Georgescu. 


GÂND ROMÂNESC 
Anul IV. Nr. ro—z1. — Octomvrie-Noemvrie 1936 


D. Petre Georgescu scrie o cronică informată despre populaţia studen- 
ţească a Clujului în raport cu a celorlalte universităţi românești. Sunt reflexiile 
unui profesor asupra problemelor de viaţă universitară, reflexii grave, spri- 
jinite pe un serios material documentar și pe o cunoaştere directă a chestiunii. 

Descongestionarea universităţilor, organizarea învăţământului tehnic su- 
perior, selecţia riguroasă a valorilor sunt criteriile acestui articol, 


PAGINI BASARABENE 
Anul I. Nr. X—XI. — Octomvrie—Noemvrie 1936 


Un număr dedicat poeziei de toamnă. O adevărată antologie, care pleacă 
dela Eminescu şi Macedonsky, pentru ca trecând prin Arghezi, Blaga şi 
Bacovia, să ajungă până la cei mai tineri poeţi de azi. 

'Tipărită în excelente condiţii, revista aceasta îndeplineşte un rol de pro- 
pagandă literară, cu atât mai prețioasă, cu cât se exercită în Basarabia, unde 
generaţii noi de cetitori sunt pe cale de a fi treptat câştigate literaturii ro- 
mânești. 


REVISTA REVISTELOR 235 


« Paginile basarabene > ar trebui însă să-și adâncească semnificaţia lor 
provincială. Ele nu sunt o revistă bucureşteană apărând întâmplător la Chi- 
şinău, ci o revistă regională cu o fereastră deschisă spre întreaga viață cul- 
turală a ţării. 


ANI 
Revistă de Cultură Armeană 
Anul I. Volumul IV. — Noemvrie 1936 


Foarte variat sumar, în întregime dedicat problemelor de viață armenească 
în legătură de pe o parte cu anumite chestiuni de interes local românesc. 

D. profesor N. Iorga semnează un scurt articol + Ceva despre poezia 
din Evul Mediu». 

D. K. H. Zambaccian scrie despre 4 Vechi draperii de altar în biseri- 
cile armene din Moldova». 


REVISTA SCRIITOARELOR ȘI SCRIITORILOR ROMÂNI 
Anul X. Nr. zo—zr. — Octomvrie—Noemvrie 1936 


Un fragment din € Diana » viitorul roman al d-lui E. Lovinescu, ne lasă 
să bănuim că autorul încearcă de astădată o nouă formulă literară. E o schiță 
de satiră socială, pe care psihologismul rece și uneori abstract al cărților sale 
precedente, nu-l prevedea. 

Părintele Gala Galaction publică două pagini de evocare a unei viziuni 
marine, scrise cu o înfiorată melancolie de apus, 


MUZICĂ ȘI POEZIE 
Anul II. — Noemvrie 1936. — Nr. 1 


D. Em. Ciomac a întreprins traducerea poemului lui Edmond Fleg 
« Oedip », poem ce consfitue, după cum se ştie, libretul operii lui George 
Enescu, reprezentată pentru prima oară anul trecut pe scena Operii Mari 
din Paris. 

Găsim în numărul de faţă al revistei ¢ Muzică şi Poezie » tabloul ultim 
al actului al doilea. 

D. Adrian Maniu publică patru poeme, dintre care transcriem €Al- 
tarul din Peşteră »: 


€ Ca un vânat încolţit în viziunea lui, 

Regele —cu barba vâlvoi şi ochi verzui, 

A intrat în munte, sunând cornul de zimbru, 
Și din adânc a vuit cântec negru. 


Cei din urmă credincioși, istoviţi, sângerânzi 
S'au împărtăşit — nici în moarte blânzi, 
Bând setoşi mătrăgună şi laur, 

Din odoarele cu pui de aur. 


236 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 


In vrere dârje, deasupra sorții, străbătută, 
Să rămâe neînvinși sub pământ înfrânt 
Paznici pentru ţara pierdută v, 


De un deosebit interes și documentar, şi artistic, sunt textele folklorice 
pe care le tipăreşte d. Const. Brăiloiu. 


« Voi spune totuşi (precizează d. Brăiloiu) — ceea ce încă nu s'a spus 
niciodată limpede — că aceste cântece nu sunt bocete, cum [i s'a zis greşit. 
Sunt cântări rituale, mai bine zis ceremoniale, cântate de femei «anumite » 
care nu pot fi rude de aproape ale mortului, la anume vreme după anume 
legi. Bocetul este cu totul altceva: o revărsare melodică a părerii de rău. 

Textele culese de d. Brăiloiu trebue neapărat cetite în întregime. Sunt 
aci frumuseți folklorice nelămurite. 

'Transcriem câteva fragmente: 


— Bradule, bradule, 
Cin’ ţi-a poruncit 
De m'ai coborit 
Dela loc pietros 

La loc mlăștinos. 
Dela loc cu piatră 
Aicea la apă? 

— Mi? mi-a poruncit 
Cine-a pribegit, 

Că i-am trebuit 
Vara de umbrit, 
larna de scutit. 

La mine-a mânat 
Doi voinici din sat 
Cu părul lăsat, 
Cu capul legat, 

Cu roua pe faţă, 
Cu ceața pe braţe, 
Cu berde la brâu, 
Cu colaci de grâu, 
Cu securi pe mână, 
Merinde de-o lună. 
Eu de-aș fi ştiut 
N'aş mai fi venit 
Eu dacă ştiam 

Nu mai răsăream 
Când m'au doborît 
Pe min m'au minţit 
C'au zis că m'or pune 


REVISTA REVISTELOR 237 


Zână la fântână 
Călători să-mi vină 
Dar ei că m'au pus 
In mijloc de câmp 
La cap de voinic, 
Câinii să-i aud 

A lătra pustiu 

Ș-a urla mutiu 

Și să mai aud 
Cocoşii cântând 
Muierii mimăind 

Şi preoţii cântând; 
Ploaia să mă ploaie 
Cetina să-mi moaie; 
Vântul să mă bată 
Cetina să-mi cadă; 
Ninsoarea să ningă, 
Cetina să-mi frângă, 
Eu dacă știam, 

Nu mai răsăream, 
Eu de-aş fi ştiut 
N'aş mai fi venut. 


AZI 
Anul V. Nr. 25. — Octomvrie—Noemvrie 1936 


D. Anton Holban continuă a publica lungul său studiu despre Marcel 
Proust. Sunt însă mai mult notele de lectură ale unui cetitor, decât studiul 
analitic al unui critic. 

E de făcut o observaţie cu privire la celebra sonată a lui Vinteuil, despre 
care d. Holban spune lucruri de mult rezolvate în istoria literară proustiană. 

Cităm: 

« Dar după capriciul liricei melodice şi după fraza care revine... aş re- 
cunoaşte mai degrabă pe Cezar Franck», 

Din fericire, critica literară nu trebue să-și facă o problemă din această 
chestiune. Proust însuşi a dat cele mai precise explicaţii asupra sonatei lui 
Vigteuil, în lunga şi cunoscuta dedicație către Jacques de Lacratelle. 

Reproducem pasajul exact din această dedicație, tocmai pentru ca lectorul 
să o poată confrunta cu textul d-lui Anton Holban: 

« Mes souvenirs sont plus précis pour la Sonate. Dans la mesure où la 
réalité m'a servi, mesure très faible å vrai dire, la petite phrase de cette So- 
nate, et je ne l’ai jamais dit à personne, est (pour commencer par la fin), dans 
la soirée Saint-Euverte, la phrase charmante mais enfin mediocre d'une so- 
nate pour piano et violon de Saint-Saens musicien que je n'aime pas. (Je 


238 REVISTA FUNDAȚŢIILOR REGALE 


vous indiquerai exactement le passage qui revient plusieurs fois et qui était 
le triomphe de Jacques Thibaud). Dans la même soirée, un peu plus loin,’ 
je ne serais pas surpris, qu’en parlant de la petite phrase j'eusse pensé à lEn- 
chantement du Vendredi Saint. Dans cette même soirée encore (page 241) 
quand le piano et le violon gémissent comme deux oiseaux qui se répondent, 
j'ai pensé à la sonate de Franck (surtout jouée par Enesco) dont le quatuor 
apparaît dans un des volumes suivants. Les trémolos qui couvrent la petite 
phrase chez les Verdurin m'ont été suggérés par une chose de Schumann. 
Elle est dans la même soirée Verdurin un ravissant morceau de piano de 
Fauré +. 

In acelaşi număr al revistei € Azi», d. Zaharia Stancu publică un ciclu 
de poeme inedite, din care îl reținem primul, foarte frumos — nu însă 
fără a ne aminti un ecou din Iuliu Săvescu: 


Numele tău, simplu, ca al Maicii Domnului 
Mă înfășură cald, ca un şal, 

Zac uitat la porțile somnului 

Cu ochii spre celălalt mal. 


Pașii cenușii ca paşii zorilor 
Pe unde or fi? Nu-i mai aud. 
Cu inima, clopot al florilor, 
Sun către nord, sun către sud. 


REVISTA INFANTERIEI 
Anul XXXX, Nr. 10 


Publicaţiile de specialitate nu sunt de sigur destinate marelui public şi 
nici chiar celor doritori de o cultură generală. Totuşi în asemenea publicații 
se pot găsi discuții şi expuneri, care corespund preocupărilor vii ale unei 
epoce. In vremurile acestea nu sunt lipsite de interes, amănuntele de mai jos, 
redate după un specialist german. 

« Stabilindu-se principiile conform cărora se va desfăşura atacul cu carele, 
autorul trece la organizarea apărării anticar (menită să combată carele de asalt, 
tancurile, N. R.). El admite că o singură lovitură în plin este suficientă 
pentru a scoate din luptă un car. Pentru a obţine însă acest efect, trebuesc 
utilizate tunuri cu proectile de ruptură de calibru între 37—47 mm. Greu- 
tatea tunului anticar, în baterie, va varia dela 250—450 kg, în raport cu 
mărimea câmpului de tragere orizontal şi vertical, şi dacă este sau nu pre- 
văzut cu scuturi. 

Presupunem că o piesă anticar va scoate din luptă în mediu 3 care. Asupra 
acestei proporţii ar putea fi angajate de sigur discuţiuni, dar este incontestabil 
că tunul anticar fix, bine camuflat, are o superioritate considerabilă, în ceea 
ce privește precizia tragerii, faţă de carul de luptă, ce este greoi şi foarte bine 
vizibil, încât coeficientul luat pare admisibil. 

Cum pe un km front vor acţiona în mod normal 25 care de luptă, ajungem 
la concluzia că pentru o apărare anticar eficace, sunt necesare 8 piese. 


REVISTA REVISTELOR 239 


Pe de altă parte, socotind că o divizie va apăra în mod normal un front 
de 8 km, rezultă că divizia ar trebui să fie dotată cu 64 piese antitanc, cifră 
care pare foarte ridicată. Totuși, după părerea autorului, în practică, acest 
număr nu va putea fi micşorat în mod sensibil, căci trebue avut în vedere 
că inamicul ar putea ataca, cu o dotaţie dublă, în zonele de efort. 

Pornind deci dela premisa dotării diviziei cu 64 piese anticar, autorul 
trece la rezolvarea problemei foarte importantă: Cum trebue condusă şi 
executată apărarea anticar ? 

In această privinţă, pot exista numai două soluţiuni diametral opuse. 
Prima, de a ocupa dela început tot frontul cu aceste piese, şi a două de a le 
ţine reunite înapoi, angajându-le numai la nevoie, în sectorul în care se pro- 
duce atacul cu carele. 

Soluţia a doua este considerată de autor mai convenabilă, căci respectă 
principiul economiei forțelor. In acest caz, divizia de infanterie ar dispune 
de o unitate de artilerie anticar, compusă din circa 6o piese, ce s'ar găsi 
sub ordinele directe ale comandantului de divizie. Piesele anticar vor fi duse 
spre amplasamentele de tragere, trase fiind de autotractoare + tousterrains >. 

Când o divizie este chemată să ocupe un sector de apărare, comandantul 
artileriei anticar recunoaşte direcţiunile cele mai favorabile de atac pentru 
carele de luptă, şi alege, în raport cu ele, zonele de amplasamente cele mai 
avantajoase pentru artileria anticar şi accesul spre ele. Amplasamentele care 
asigură camuflajul pieselor până în momentul deschiderii focului şi oferă 
un câmp de tragere de cel puţin 500 metri sunt considerate ca avantajoase. 

Când sunt indicii că un atac inamic cu carele de luptă este iminent, piesele 
anticar ocupă amplasamentele alese. Dar totdeauna, atacatorul va căuta să 
execute atacul prin surprindere şi nu este deloc exclus ca apărătorul să fie 
realmente surprins. 

Despre cuprinsul în general al revistei vom menţiona judicioasa comentare 
a Regulamentului Infanteriei, cu privire la formaţia rezervelor care întăresc 
batalionul în atac, de d-nii maiori Petrescu Alexandru şi Teodorescu 
Grigore. Impresia noastră e că în general în R. I. se face prea mult loc 
discuţiilor cu caracter mecanic de şah chiar în tactică, unde o concepție 
modernă ar trebui să impue un spirit viu, adaptabil oricărei împrejurări con- 
crete, nu situaţiei mărunte şi abstracte care presupun situaţii ce nu se întâlnesc 
niciodată. Se ajunge altfel la automatizare. 


ĂFUNDAȚIA PENTRU LITERATURĂ 
ŞI ARTĂ «REGELE CAROL II» 











CPT.-COMANDOR P, C. FUNDĂȚEANU, Libertatea mărilor şi prizele maritime.. . . . . epuizat 


Au apărut: BIBLIOTECA «ENERGIA» 


M. CONSTANTIN-WEYER. Caveher de la Salle, traducere din limba franceză de Paul I, 
PRODAN oale tai e oi doline ei oroare END oaie ie etil > Iei 40 
L. F, ROUQUETTE. In căutarea fericirei, traducere din limba franceză de E, FLĂMÂN DA. S 40. 
ALAIN GERBAUI,T. Singur străbătând Atlanticul, traducere din limba franceză de A, VIANU » 20 
COLONEL T. E. LAWRENCE, Revolta în eeh traducere din limba engleză de Mircea ELIADE, 





cu o hartă (2 volume). . . . [) 60 
RENE BAZIN. Pustnicul din Sahara, “vizaja părintelui Charles de Fouchauld, traducere "din limba 

franceză de Alexandru HODOŞ.. .. . oan a re: lel o otee) Co eRe lei e Le dai E SO. 
MIHAI SADOVEANU, Vieaja lui Ștefan cel Mare (Ediția a III-a) . . < . ei. o. ee e 9 30 
C. ARDELEANU. Domnul Tudor (Ediţia a II-a) . . . . sees es . A H Ani hamse Te 
R. P, HUC, Descoperirea Thibetului, traducere din limba franceză de Apriliana MEDIANU se bdpalitu ga, 
HOMER. Odiseea, traducere în proză din limba elină de E. LOVINESCU (Ediţia a II-a) . » 60 


JAKOB WASSERMANN, Vieaţa lui Stanley, traducere din limba germană de Radu CIO- 


CULESCU so .. ES cu 8 
H., M., STANLEY. Autobiografie, traducere din limba "engleză de Mary M. POLIHRONIADE s 


? 

? 
R. M. HUC. In China, traducere din limba franceză de Natalia BĂLUȚĂ . . . . . e.. 5 40 
F. YEATS-BROWN. Bengali, traducere din limba engleză de Radu GEORGESCU. . . . 2 
JAKOB WASSERMANN, Christofor Columb, traducere din limba germană de I. SÂNGIORGIU » 
DEAN FARRAR. St. Winifred sau şcoala şi lumea ei, traducere din limba engleză de W. 

PICAN OICA Re i eL A aE Po e ta alesi rate 30 l oen oane en ovule pete ata aI CaS 0 aid e ala AAAI 


ASTOR BIBLIOTECA «INFORMATIVĂ » 
Ing. I. ORBONAȘ. Manual de atelier mecanic o o o-o . eo e . o oo . . . . o wosa o Lei 80 


2 ARN BIBLIOTECA « ARTISTICĂ 


O. HAN. Sculptorul D. Paciurea, cu 24 de plange. . . . . . ss. w.e o . snp e . . e o el 60 
AL. BUSUIOCEANU, Andreescu s e e e eee eee eee ee eee eee ese D120) 


7 E IE BIBLIOTECA 4 ORAȘE» 


MIRCEA DAMIAN, Bucureşti, cu 48 de plane . . . . sikerre sonona Tol pIo] o Aois sii ea Lei IX 20 
TUDOR ŞOIMARU, Constanţa, cu numeroase ilustraţii în texto o, ee e ele rele te Lleida) le, E AISO. 


BIBLIOTECA « DOCUMENTARĂ » 


Au apărut: 


Amintirile Colonelului Lăcusteanu, publicate de RADU CRUTZESCU .... ewe a Lein 70 
ELENA G-ral PERTICARI-DAVILA. Din viața şi corespondența lui Carol Davila. 5 ela 21.792.200 
E. DVOICENCO. Inceputurile literare ale lui B. P. Hasdeu s s . . . . . .. A E E 


pp Y BIBLIOTECA « ENCICLOPEDICĂ » 


CONST. C. GIURESCU, Istoria Românilor, I, ediţia II-a, revăzută şi adăogită, cu numeroase 
ilustraţii în text.. . . . If cu dac ETENE 7 tra taia aste ca IC pisi ATELA 
Dr. G. BANU, Sănătatea poporului “român, SĂ 2/0 apoi Areta ati O me lee | oa odă declara ele: IND. 2 010! 


SCRIITORII ROMÂNI CONTEMPORANI 


Au apărut: Romane 
JOACHIM BOTEZ. Insemnările unui Belen: Na eee ete ie adi 160 
C. GANE, Trecute vieţi de Doamne şi Domniţe, II, cu numeroase ilustrații ta text Dă AERO Du d ci) 
ADRIAN MANIU, Focurile primăverii şi flacări de toamna, do lose.) 3 no) n ae cee ee 5 o DA a GO: 
SĂRMANUL KLOPŞTOCK, Feciorul lui Nenea Tache Vameşul, II . . s soss sono d 70 
ISU CIAD EMEIRIU SI Dar eța aa oa e e aaa a ANT eoe De Dale po aaa Neue le le tal 0319 EERO; 
N. M. CONDIESCU, Insemnările lui Sațirim, I s... RSR e EN A 0 oala! Pt 60 
N. M. CONDIESCU. Peste mări şi ţări, cu 20 acuarele originale de S$. MUIZNER. . . . + 800 
Au apărut: Esseuri, Critică 
PAUL ZARIROPOI,. Pentru arta lilerară o s e o e one . oo e 3 ei e. cs oo. oa e Lel- 60 
PERPESSICIUS. Menţiuni critice, IL. s e so. e o cio ote o . . eho plore o o e . . 9? 80 
G M; CANTACUZINO. Isvoare:şi popasuri s e sses o . o... enorer ene cs aln ea 0O 
N, IORGA, Oameni cari au fost . . . . . ORI PD e EP ar af ei ca zi tit 
EM. CIOMAC. Viaţa şi opera lui Richard Wagner ALET ei osie e delta A ANI ROS U I Te 
MADURA E ASI 2107335 e EER notei o En odaie iiag Eoo o lo Lo A enep colita eu EAA AATA 
N. IORGA, Oameni cari au fost, II. . . esses. E CC CE ir DIO Pie dej) 
SERBAN CIOCULESCU, Corespondenţa dintre I. L. Caragiale şi Paul Zarifobol (1905—12) » 40 
G. CĂLINESCU. Opera lui Mihail Eminescu, II, III. . s e o s esse . . . . . noo 8 140 
C. ANTONIADE. Renaşterea italiană, Trei figuri din Cinguecento s.. ni oo e e oo. * 70 
N IORGA: Oâment-cari, aw fost, III e ni sro o se lo one Neo E A No se ema ai ol 3 19 290 
ALICE VOINESCU. Montaigne . . . e . . e . . . oro o orele E KE IE LE E et Ba ID O 
EM. CIOMAC, Poeţii armoniei, I. s s s ee ee eee eee 690 
G. CĂLINESCU, Opera lui Mihail Eminescu, IV şi V s. sos . . . . . ...... +. 9 150 
PERPESSICIUS: Mentiuni: Crico III ee ei a pie a ae opel ore) or aD e Feel te ete pie af 90 
DRAGOŞ PROTOPOPESCU. Fenomenul Englez . . . » s-o < o. . . . . . . . . a 1... ? 100 
N LO RGA ISTAT De INUN ENEC i aa ee ai ae Xa cae alai e ai 27 ee ze a aie o iau) 3 EDO, 


Au apărut: Versuri 
DEMOSTENE BOTEZ. Cuvinte de dincolo . . . 3 
Z. STANCU, Antologia poeţilor tineri, cu portrete de ‘Margareta STERIAN 
G. BACOVIA. Poesii, cu o prefață de Adrian MANIU, . e 
G. GREGORIAN, La poarta din urmă . . 
ADRIAN MANIU, Carica Ţării . ... 
G, LESNEA, Cântec deplin . . s.s. 
GEORGE SILVIU. Paisie psaltul spune 


= 
i-a) 
Q 


D ni 


V. CIOCÂLTEU. Poesii ,. . 
N. DAVIDESCU. Helada . . 
N. DAVIDESCU. Roma. . . 
ION POGAN, Zogar. . o... 
RADU BOUREANU. Golful Sângelui 
ION MINULESCU, Nu sunt ce par a fi... 
VIRGIL CARIANOPOL, Scrisori către plante 
ADRIAN MANIU, Poesii din Carmen Sylva, 
MIHAIL MOŞANDREI. Singurătăți (poeme) 

CICERONE TEODORESCU. Cieştar (poeme) . . . . . - Le, 


EDIŢII DEFINITIVE 
TUDOR ARGHEZI, Versuri e on. o oa e vi o vile la e otet e enine ce sec... e „ei 100 


TRADUCEREA SFINTEI SCRIPTURI DE Pr. V. RADU 
ŞI GALA GALACTION 


i $ 


O a A OE ST IEOS I S Te 


. . 
. . 
. . 
. . 
. . 
. . 
. . 


DE E S AIO ES 


. 
. 
. 
. 

. 


îi E A e E e ERIT lee 
fe te A a OE O OS 


v 9: si fila era. OS 


e 1.0.9 sal.osze On mele. e 
sie. si-o lao ne NS ai e! 
E ooipsiete oile ile d elite iel 16 
ele e tonă Melia TE R 


ssvsssvrvsvvvuvst 
A 
o 


Au apărut: 





IGâniă ea cântărilor e ae cei alee me cole vs e oaie. elevei o oo o 9 e acele ș ele ohay ETatuit 
Aaa IN IOV ae si e see olane A A 0) ee. ei eoliene prd e o ele: Ole E oo. » 
DOMENIA: a a po ee one ne. O soi e e lel 90 eee ein. e: ee se OE E oa ? 
Eclesiastul şi Cântarea Deborei . . .. o oio o- oce o on o . . eco oco . . ois . 1. cs. ə 
SCRIITORII STRĂINI MODERNI ȘI CONTEMPORANI 

Au apărut: : 
E. MADACH, Tragedia omului, traducere în versuri din limba maghiară de Oct. GOGA.. . Lei 40 
LUIGI PIRANDELLO. Râăposatul Matei Pascal, traducere din limba italiană de A, MARCU. 2 40 
M. CHOROMANSEKI. Gelozie şi medicină, traducere din limba polonă de Gr. NANDRIŞ . »? 50 
R. L. STEVENSON, Comoara din insulă, traducere din limba engleză de Radu GEORGESCU. 2? 50 

Au apărut: BIBLIOTECA DE FILOSOFIE ROMÂNEASCĂ 
D..D, ROSCA= Eistenja ARA e e. e... si. e o a. e se o: ao e o eo e: i... o. « e > Iei. 60 
T. VIANU, Estetică, vol, I.. e e s ee e eee e ee e e ee e eee e ese... d 100 
PETRE PANDREA. Filosofia Police gurina a lui Simion Bărnuţiu . . e.s.» » ea.s. 9 60 
LUCIAN BLAGA. Orizont şi sliil. s . . Fi sre iya det ae e tok aCA XI 60 
MIRCEA ELIADEg Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne - NE T D les E S 
T. VIANU, Estetică, vol, II. . . si-a oo 0 deea R EOE O a a 
C. RĂDULESCU- MOTRU, Românismul. ` Catehismul unei nowi spiritualități . s» e e.. .. 9 -60 
ALEXANDRU CLAUDIAN. Originea socială a filosofiei lui Augustie Comte. s =... .. » 70 


BIBLIOTHÈQUE D'HISTOIRE CONTEMPORAINE 
A apărut: 
Gecl SAI NU Napoleon TII etles nationalités e si more ee 3 co e 9e use T Le EGO 


OPERELE PREMIATE ALE SCRIITORILOR TINERI, 1934, 1935 şi 1936 


Au apărut: 
VLADIMIR CAVARNAII. Poesii . . e e essee 
EUGEN JEBELEANU, Inimi sub săbii, poeme . s s «+ 
HORIA STAMATU, Memnon, Versuri... s sv. . e» 
DRAGOŞ VRÂNCEANU. Cloşca cu puii de aur, versuri 
EMIL, CIORAN, Pe culmile disperării . . . « 
CONSTANTIN NOICA, Mathesis , s...» 
STEFAN BACIU. Poemele poetului tânăr . . 
VIRGIL GHEORGHIU. Marea vânătoare . . 
SIMION STOLNICU, Pod eleat . . . . . 
ION BIBERI. Thanatos s s. « s . .. . . 

asi 


Isa] 
n 
R 
R 
o 


sale T OOA OOE 


CA ..... 
EEA OTO 


V. GEORGESCU, Drept şi vieață, . s.a.. 
AL. DIMA, Zăcăminte jolklorice în poesia no 


side sti PAE done rele 
ERTI EE CIEE ioan le-o 
era LE O A 
EN ETIO F AOON 
EA ATIATI 
orso otadia eenaa 
LELIES E BO 
A SR A E oile e 
Raiena otar eot arIo 
Senots Cone lao So oeo 
PE EAO E EEE 
EPRA ETE PE T 
vvyvovvovvv vy 
5 


stră 


$ 
$ 
3 
à 
S 
Ei 
Š 
3 
~ 
3 
> 


Sub tipar: 
ST, TEODORESCU, Spre un nou umanism 


COMPOZITORII ROMÂNI CONTEMPORANI 
P. CONSTANTINESCU, Sonatină pentru pian şi violină s e.e. . . . . . . . . . . . + Lei 120 











Cărţile noastre se găsesc de vânzare în principalele librării 
din țară. Ele se pot trimite franco la domiciliu în toată țara, 


FUNDAȚIA PENTRU LITERATURĂ. 
ŞI ARTĂ REGELE CAROL II» 


r 39, Bulevardul Lascar Catargi, 39 — Bucureşti, I — Telefon 240-70 206-40 








M. O., IMPRIMERIA NAȚIONALĂ — BUCUREŞTI