VIANU, O. I.ocr_pypdf2

(GERMANIA) 


TUDOR VIANU 


OPERE 


SCRTERI LITERARE 


Antologie, note si postfatá de 
GELU IONESCU 


Ediţie îngrijită de 
SORIN ALEXANDRESCU, MATEI CALINESCU 
GELU | IONESCU 


EDITURA MINERVA 
Bucureşti, 1971 


NOTA ASUPRA EDITIEI 


Ediţia de față apare cînd se împlinesc şapte ani de la moartea 
lui Tudor Vianu 51 este destinată să reunească cea mai mare parte a vastei 
şi atit de variatei opere lăsate de Tudor Vianu culturii româneşti, 
^e poate spune că însuşi autorul a început-o, publicînd două masive 
volume : Studii de literatură universală ji comparată, 1963 şi Studii de 
literatură română, apărut postum, în 1964 (dar al cărui sumar a fost 
controlat de autor) largi culegeri ale studiilor ?i articolelor din 
aceste două domenii. In ultimii ani, Tudor Vianu vorbea despre proiectul 
unei vaste ediții — 51 cele două volume mai sus amintite reprezintă 
Începutul doritei întreprinderi de mari proporţii. Multiple motive au 
tăcut ca părţi deosebit de importante ale creaţiei sale să întîrzie a fi 
republicate. Reaparitia Artei prozatorilor români, 1967, şi a Esteticii, 1968, 
erau de mult aşteptate ti, cu diverse ocazii, Tudor Vianu a sugerat — nu 
fără o umbră de tristeţe — necesitatea reeditării lor, mult cerută de 
noile generaţii de cititori si specialişti ; circulaţia restrinsá a  Esteticii îl 
făcea pe Tudor Vianu să constate că această cercetare de mare interes 


national, unică în genul ei, a rămas necunoscută şi chiar neinteleasiá. 


Necesitatea publicării unei cuprinzătoare şi sistematice ediții de 
Opere ale lui Tudor Vianu nu mai trebuie nimănui explicată. In această 
munci, cei care îşi asumă acum responsabilitatea editării (Sorin Aie- 
xandrescu, Matei Călinescu fi Gelu lonescu) s-au hotărît pentru imbi- 
narea criteriului sistematic cu cel cronologic. Proiectul de editare auto- 
graf, descoperit în arhiva T. Vianu, datat „6 oct. 1940", este conceput 


(cum se va putea vedea mai jos) după criteriul sistematic. Volumele 


mai sus menţionate (Studii de literatură universală, 1963 ;i Studii dc 
literatură română, 1964), alcătuite sub supravegherea autorului, oferă o 
sistematizare mai strictă chiar decît cea a planului din 1940. In sfirgii, o 
privire asupra operei face ineficientă tipărirea scrierilor în ordine crono- 
logică : Tudor Vianu s-a ocupat, încă din deceniul al 3-lea, simultan de 
mai multe discipline — unele de perspectivă mai largă (filozofia 
culturii sî estetica), altele de analiză riguroasă a unor teste (stilistică). 
Mare parte din cele mai mult de 60 de volume publicate de Vianu nu 
erau întru totul unitare, ele reuneau, adeseori, sercer.aiile cele mai recente 
în diverse direcţii ale activităţii sale. 


Dacă editorii au înțeles si-si însuşească disciplina de editare a auto- 
lului, care în mod evident este şi cea mai adecvată operei, ei au inter- 
venit, după cum se va putea vedea, doar în ordinea în care vor fi 
tipărite secţiunile mari, ce corespund domeniilor abordate de autor. 
Ei au preferat să urmele, de data aceasta, criteriul cronologic, adică 
să înceapă cu scrierile literare si apoi cu studiile de literatură români 
(care sinc primele in care Tudor Vianu s-a manifestat) ti ia ^ficseasci 
cu studiile de stilistică si literatură universală, de care autorul s-a ocupat 
cu precădere în ultimii douăzeci de ani de viaţă. Aşadar ei au urmjrii, 
fireşte, cu o oarecare flexibilitate, cronologia disciplinelor abordate de 
autor şi nu a scrierilor propriu-zise, apartinind diferitelor discipline. 
Tot criteriul cronologic va mai deveni operant ari de cîte ori în inte- 
riorul unei secțiuni T. Vianu se va referi la o aceeaşi problemă sau 
un acelaşi autor studiat. 

Dar, înainte de a arăta planul editorilor, transcriem din manuscris 
planul de editare' de care a fost vorba mai sus : 


* Sub titlul Arhitectul unui singur edificiu. H. Zalis a publicat în 
România literară, nr. 2, din 8 ianuarie 1970, manuscrisul dactilografiat al 
unui plan de editare oferit de T. Vianu Editurii „Casa Scoalelor", datat 
„LI august 1943". Planul cuprinde o reeditare aproape a fiecărui volum 
publicat pînă la acea dată, anuntind si alte scrieri, din care unele au 
apărut, altele nu au mai fost scrise. împărțit iri patru secțiuni: Studii 
sistematice. Monografii fi mici studii de filozofie fi literatură, Studii 
dt literatură română, Imagini, acest plan nu porneşte de la un criteriu 
sistematic ca cel autograf datat „6 o:t. 1940" (a! cărui cuprins se poate 
ciu mai jos) şi poartă mențiunea „de revăzut". Mai sumar, mai eterogen, 
acest proiect ni s-a părut inoperant, în primul rînd pentru că nu există 
în el intenţia de a aduna într-o singură secţiune toate studiile date de 
T. Vianu într-o anume disciplină, cum credem că era, încă de pe 
atunci, necesar, şi cum autorul însuji va proceda in 1963 si 1964. Retinem 
din el următoarea consideraţie a lui T. Vianu : ,.Autorul se găseşte astăzi 
într-un moment în care înțelege că, oricît de numeroase si variate au fost 
temele cercetării lui, ele au aparținut aceleiaşi opere, pe care n-a încetat 
a o defini în unitatea ei mai adîncă. Ansamblul studiilor de filozofie,. 


VI 


fi 


TUDOR VIANU 
OPERE 


Voi. I (circa 350 p.) 
FILOZOFIE 


A. Problema culturii si a valorilor 


l. Rafionalism fi istorism (Bucureşti, „Tiparul universitar", 193B). 

2. Originea fi valabilitatea valorilor (din Slugii de filozofie si estetică. 
Buc, „Casa Scoalelor", 1939). 

3. Introducere in teoria valorilor. 

4. Filozofia culturii. 


B. Contribuţii la geneza şi tipologia 
culturii moderne 


1. Idealul clasic al omului (din volumul cu acelaşi titlu, Buc, „Vremea“, 
1934). 

2. începuturile irationalismului modern (din Studii de filozofie fi estetica). 

3. Goethe fi timpul nostru (din Idealul clasic al omului). 

4. Faust fi civilizaţia modernă (din Generaţie fi creaţie, „Biblioteca pen- 
tru toti"). 

4 bis. Imanenfá fi transcendentá la Virlor Hugo (din Studii de filozofic 
ji estetică). 

5. H. Ibsen fi idealurile moderne (din Idealul clasic al omului). 

6. Fr. Nietzscbe ji filozofia cu formă de viața (din Idealul clasic al 
omului). 

7. Filozofia lui H. Bergson (extras dia Istoria filozofiei moderne, voi. IV, 
Buc, 1940). 

H B. Crace (din Idealul clutic al omului). 

9. Paul Valiry fi neoclasicismul (din Idealul clasic al omului). 

10. V. Párvan fi concepția tragică a existenței (din Idealul clasic al 


omului). 


estetică şi literatură se leagă prin numeroase fire de opera care tncepe 
astăzi să vadă lumina zilei şi alcătuieşte împreună cu ea o unitate con- 
sacrată domeniului de legătură între Filozofie si Literatură.” Consideratie 
pe care editorii nu au dorit decît să o respecte în planul lor de editare 
propus în paginile următoare. 


VII 


11. Conceptul omului ín filozofia d-lui C. Rădulescu-Motru (din Studii IC. Cultura estetică (din Fragmente moderne, Buc, „Cultura Naţională", 


fiportrete literare, Craiova, JU muri", 1938). 1926). 
12. Adincimea filozofica (din Studii de filozofie ţi estetică). 11. Dispariţia artei (din Fragmente moderne). 
13. Metodă fi obiect (di D Studii de filozofie fi estetică). 12. Eternitatea fi vremelnicia artei (din Arta fi frumosul). 


14. Stil fi destin (din Studii de filozofie fi estetică) 13. Emoţie fi creaţie artistică (din Arta fi frumosul). 


14. Tip fi normă in estetică (din Arta fi frumosul). 


C. Critica timpului ü 15. Personalitatea artistului (din Arta fi frumosul). 
1. Generaţie fi creaţie (din volumul cu acelaşi titlu). « 
2. Fatalitate fi tehnică (ibidem). B. Din istoria esteticii 
3. Specialişti si diletanti (ibidem). 1. Kant fi curentele esteticii moderne (din Istoria esteticii ín texte aiese. 
4. Prioritatea documentului (din voi. Generaţie fi creaţie). Buc. 1934). 
5. Valoarea sportului (ibidem). 2. Ideile lui Goetbe asupra artei (din Generaţie fi creaţie). 
(e. Psihanaliză fi morală (ibidem). < 3. Spiritul nou în estetică (din Fragmente moderne). 
7. Thomas Mann (ibidem). 4. Idei noi despre sentimentul estetic (din Arta fi frumosul). 
8. Aria fi munca (în revista Muncă fi voie hund, 1939 sau 1940). 5. Autonomizarea esteticii (din Arta fi frumosul). 
9. O filozofie a muncii (ibidem). 6. Alegorie fi simbol (din Studii de filozofie ji estetică). 
10. Prometeu (ibidem). 
11. Transformarea ideii de ont. C. Artă si critică artistică 
l. Arta copiilor (din Generaţie fi creaţie). 
Voi. II (circa 350 p.) 2. Arta fi fcoala (din Arta fi frumosul). 
STUDII DE ESTETICA 3. Expresionismul (din Fragmente moderne). 
4. Note asupri cubismului (din Fragmente moderne). 
A.Dinproblemele metodei, obiectului şi normei 5. Din estetica fi sociologia cinematografului! (din volumul Politica cul- 


turii, Ed. „Institutul social român"). 
. Das Wertunpproblem in Schilltrs Poetik, Buc, 1934 (teza de doctorat). 


6. Valorile estetice ale culturii franceze (din Studii de filozofie fi estetică). 
. Dualismul artei. Buc, 1925. 


6 bi'. Literatura fi cunoafterea omului (din Viaţa românească, 1940). 
.Asupra ideii de perfecţiune în artă (din Studii de filozofie ji estetică). 


A UNS 


: ` . 7. Duminică germană (din Fragmente moderne). 
. Despre citeva prejudecăţi estetice (din Simetria, II). Estetica mate- 


; i A 8. Imagini italiene* (Jurnalul de călătorie al unui estetician) (volumul cu 
rialelor (Simetria). & C )( 


de acelaşi titlu, Buc, „Vremea", 1933). 
5. Filozofie fi poezie (volumul cu acelaşi titlu, Oradea, 1937). i ) 
6. Construcţia obiectului in estetică (din Studii de filozofie ji estetică , fo : da va LUE 

: ( filozofie j ) ' Tot textul pînă la consideraţiile asupra radiofonici j' cinemato- 
7. Proiect de prefaţă (din Studii dr filozofie fi estetică). grafului sonor (n.a.). 
8. Artă si natură (din Studii de filozofie fi estetică). ' Se vor integra in text şi poeziile cu subiecte marine si italiene, 
9 


aflate în ms. (O parte din acestea au apărut si în Viața românească, 


. Paradoxul poeziei (din Studii de filozofie fi estetică). noiembrie 1933) (n.a.) 


vin Ix 


9. Notá despre Ed. Munth (din Fragmente moderne). 

10. Th. Pallady (din Fragmente modeme). 

11. /. Tbeodorescu-Sion (din Fragmente moderne). 

12. C. Medita (din Fragmente moderne). 

13. Sculptura româneasca (din /Irio fi tebmcá grafică, 1938). 


14. G. Petrafcu desenator. 


Voi. III (circa 500 p.) 
SISTEM DE ESTETICA 
(ed. II, „Fund. pt. lit. şi artá", 1939). 


Voi. IV (circa 550 p.) 
CRITICA, STILISTICA, ISTORIE LITERARA 


A. Critică şi istorie literară 


1. Poezia lui Eminescu (volumul cu acelaşi titlu, Buc, „Cartea româ- 
nească", 1930). 


1 bts. Istoria junimismului. 


2. Al. Macedonski (Introducerile la. voi. I, ILI... din Opere, Editura „Fund. 


pt. lit. si artá", 1939 sj urm.) 


. Matei» Caragiale (din Studii si portrete literare/. 

. Lucian Blaga poetul (din Studii fi portrete literare). 

. Teatrul d-lui Lucian Blaga (din . Masca timpului. Oradea, 1926). 
. Octavian Goga (din Studii fi portrete literarei. 


i00 O0 t B Uv 


. La mormîntul lui Panait Islrati (din Studii fi portrete literare). 
10 Poezia lui Ion Pillat (din Studii fi portrete literare). 

11. L. Rebreanu (din Masca timpului, Oradea, 3926). 

12. D. lacobescu (din Masca timpului). 


13. Amintiri despre Al. Macedonski (din Studii fi portrete literare). 
14. M. Dragomirescu (din Revista de filozofie, 1939). 


15. Ideih estetice ale lui Titu Maiorescu (din Arta fi frumosul). 


„Ion Barbu (volumul cu acelaşi titlu, Buc, „Cultura Naţională", 1935). 


Octavian Goga vorbind studenţilor (din Studiu fi portrete literare). 


16. T. Maiorescu estetician fi critic literat (din Viaţa românească, apri- 
lie 1940). 

17. Personalitatea Iui Eminescu (din Fragmente moderne). 

18. Cb. Baudclaire ca poet sentimental (din Fragmente moderne). 

19. Influența lui Hegel in cultura români (volumul cu acelaşi titlu în 
Analele Academiei Române, Buc, 1933). 


B. Stilistică 
l. Atitudinile fi formele cului in lirica Ud Eminescu (Revista Funda- 
fiilor, 19397 " 2 ~ ~ ~ ~ 
Problema stilistică a imperfectului (Revista Fundațiilor, 
martie 1940). 


Mai-mult-ca-perfectul şi tehnica narațiunii (Revista Fun- 


un dațiilor, aprilie 1940). 

volum : 

de- i. Prezentul etern în narațiunea istorică (Revista Fundațiilor, 
OMbIt. : 

vel. V mai 1940). 


5. Tehnica basso-reliefului în proza lui Báleescu (Revista Fun- 
dafiilor, iulie 1940). 
Arta  prozatorilor români, 1941 (Editura Contemporană). 


Trei critici literari (M. Dragomirescu, T. Maiorescu, E. Lovinescu). 


C. Perspective 


1. România fi Occidentul (în rev. Libertatea, 1, 2—3, 1933). 

2. Ce s-a schimbat ín literatura romanească... (din Studii fi pottretr 
literare). 

Criza lirică (din Studii fi portrete literare). 

. Structura junimistă (din Studii fi portrete literare). 

. Masca timpului (din volumul cu acelaşi titlu, primul articol). 

Caracterele artei románefti (din Masca timpului). 

. Limba literară (din Masca timpului). 


9 a. 0 ^ Bx 


. Critica literară fi răspunderea morală (din Generaţie fi creaţie). 


6 oct. 1940. 


Cîteva observaţii cu privire la acest plan se impun : 

Oprindu-se la sfîrşitul anului 1940, el nu cuprinde, cum este firesc, 
operele mai noi, publicate fie în volum, fie rămase în periodicele vremii, 
fie în manuscris. 


Proiectul de opere nu cuprinde deci volume ca : Figuri fi forme lite- 


XI 


rare, Buc., „Casa Scoalelor", 1946j unele contribuţii din Transformarea 
ideii de om fi alte studii de^esteticá fi morală. Buc., ,Traditia", 1946 ; 
Vollaire, Buc., E. X, 1955 ; Probleme de stilji qrti literară, E.S.P.L.A., 
Buc, 1955 ; Literatura universală si literatură nojionjilá, F SJ?.L.A^ — 1956..; 
Problemele metaforei si alte studii de stilistică, E.S.P.L.A, 1957 ; Versuri, 
E.S.P.L.A., 1957; Ideile lui Stendhal, E.S.P.L.A., 1959; Jurnal, EJ.L., 
Schiller, E.T., 1961 ; Goetke, E.P.L., 1962; Argbezi, poet al 
ommlui, E.P.L, 1964. 


Prin publicarea Studiilor de literatură universală si a celor de lite- 
ratură română, însuţi autorul a modificat partial, cum se poate observa, 
proiectul său mai vechi. Dar şi aceste volume sînt încă incomplete, 
unele din scrierile mai vechi şi a căror importanță nu a scăzut nu au 
fost cuprinse în volum din moiive independente de voinţa autorului. 

Astfel că sumarul fiecărei secțiuni trebuie revizuit, proporțiile modi- 
ficate ; de asemeni, în aceste condiţii, sînt necesare unele transferări de 
la o secțiune la alta, după caracterul dominant al scrierii si dintr-o altă 
perspectivă asupra operei, cunoscută azi în întregime. 

Editarea Versuri/or din 1957, precum şi apariţia unor scrieri cu caracter 
autobioRtaiic-memorialistic impun o nouă secţiune ce reuneşte „scrierile 
literare* ale lui Tudor Vianu. 

A fost conceput, aşadar, următorul plan de editare : 

l. Scrieri literare (poezii, tălmăciri, cugetări, pagini autobiografice, pagini 
de călătorie, alte scrieri cu caracter memorialistic). 


2. Literatura română (studii, cronici, portrete etc). 


3. Estetica (sistemul de estetică, problemele metodei, obiectului şi normei, 
studii de istorie a esteticii etc). 


4. Filozofia (problema culturii şi a valorilor, critica timpului, studii de 
morală, studii de istoria filozofiei etc.). 


5. Literatura universali fi comparată 


6. Stilistica*. 


7. Studii de artă (pictură, sculptură, teatru şi arta actorului, cinematograf, 
muzici). 


Atu secțiunea de literatură universală şi comparată, cît şi cea de 
literatura româna vor fi imbogátite cu contribuţii mal noi sau mai vechi, 
pe care autorul le-a omis din sumarul culegerilor sale. 


» Volumul Studii de stilistică, E.D.P,, 1969, va fi „| |] 
completat cu unele scrieri de mai micá proportie din acest domeniu care 
n-au intrat in sumar, precum şi , conţinutul integral al volumelor 
Metafora fi alte studii de stilistică Arta  prozatorilor români. 


XII 


8.  Corespondența. 
9. Cronologie, bibliografie, indici. 

Consecventi cu criteriile de editare ajiuntate mai sus, editorii au 
optat pentru publicarea mai întîi a unui volum de Scrieri literare, voind 
să readucă publicului imaginea cît mai completă a omului şi scriitorului, 
aşa cum a lăsat-o el însuşi în scrieri cu pronunțat caracter confesiv. 
Organizarea internă a acestui volum — şi el selectiv — a avut 
în primul rind scopul de a face biografia autorului. A fost deci urmărit, 
tn diversele secțiuni, procesul său de autodefinire, dîndu-se prioritate 
textelor mai importante în acest sens. Multe din aceste „scrieri literare* 
nu au fost de multi ani reeditate, fie că ele se aflau în volume, fie că 
se puteau găsi doar în periodicele vremii. Dacă selecția lor a fost uneori 
prea largă, dacă ordinea în care au fost reeditate aceste scrieri a urmărit 
cronologia vierii şi nu întotdeauna pe cea a operei, faptul se datorează 
ir. întregime dorinței de a lumina, din cît mai diverse unghiuri, biografia, 
formaţia şi personalitatea umană a lui Tudor Vianu. 


Cîteva precizări în ceea ce priveşte editarea operei ştiinţifice: 

Detalii cu privire la sumarul şi organizarea internă a fiecărei secțiuni 
sau subsectiuni se vor afla în notele ce vor însoţi editarea treptată a 
operei. 

Editorii au crezut necesară alcătuirea unor Addende la sfîrşitul fie- 
cărei secţiuni, care să complete7e anumite aspecte ale operei sau să 
saiistacă un interes documentir. In sf'rşit, ei socotesc că. dacă va fi 
necesar, dacă în urma editării vor fi comunicate publicului, pe diverse 
căi, alte materiale inedite de reală importanţă, dacă vor fi semnalate unele 
omisiuni care să afecteze cunoaşterea operei lui Tudor Vianu, să com- 


pleteze ediția cu un volum sau cu o Addendă la unul din ultimele 
volume. 


Avînd acest plan (arătat mai sus), editorii vor oferi o echilibrată 
selecţie, lăsînd la o parte unele scrieri, însemnări sau note de interes mai 
modest. Nu vor fi cuprinse, de asemeni, traducerile de amploare. 
Editorii nu-si prOpun sá aducă U tipar schemele cursurilor lui T. Vianu ; 
ceea ce autorul a considerat ca fiind o contribuţie mai de seamă a fost 
redactat şi a constituit cuprinsul unui studiu. 


Cercetind arhiva rămasă, editorii consideră ineficientă tipărirea va- 
riantelor ; numai modificările sau variantele cu interes excepţional vor 
fi aduse la cunoştinţă. In spiritul modificării, modernizării unor forme 


lexicale, a ortografiei si punctuatiei, făcute de Tudor Vianu cu prilejd 


XIII 


unor reeditări (Versuri, 1957, Studii de literatuj^camánaY 1964.etc.) editorii 
au operat la rîndul lor unele modificări" similare. De asemeni, trebuie 
menţionat că, orî de cîte ori a fost posibil, editorii au folosit spre 
retipărire ultimul test revăzut de autorul însuți. 

Din toate aceste motive teilul va fi însoţit de note, cu precizări, 
consideraţii ji trimiteri necesare, pentru a uşura atît lectura cît sl cerce- 
tarea. Fiecare secţiune va fi de asemenea însoţită de un studiu critic 
avînd ca obiect scrierile adunate in cuprinsul ei, locul pe care acestea 
îl ocupă în întregul operei. 

Editorii au crezut prematură alcătuirea unui tabel cronologic complet 
ti amănunţit. Atit despuierea unei vaste corespondențe, cît si unele date 
noi ce vor fi aduse la cunoştinţa pe parcursul editárii, vor face posibilă 
această acțiune abia la sfârşit. 

Alcătuirea prezentei ediții a fost mult uşurată de apariția lucrării 
Tudor Vianu,  Biobibliografie, datorată unui colectiv al Bibliotecii Cen- 
trale Universitare (1967). Credem că acest preţios instrument de lucru, 
bogat în informaţii, ar trebui să devină un bun public. Aceluiaşi colectiv 
i se datorează şi sortarea provizorie a arhivei rămase, operaţie dificilă şi 
migăloasă la care editorii au mai contribuit doar cu unele precizări. 

Colaborarea directă cu I, Stoica de la Biblioteca Centrală Universi- 
tară a dus la unele precizări, atîc pentru tnunc* de editare cît şi pentru 
cea legată de bibliografie ; drept pentru care editorii mulțumesc ti pe 
această cale. 

Ediţia prezentă publică şi o parte din inedite, comunicate, în cea 
mai mare parte, de H. Zalis în diverse periodice ; pentru confruntarea 
lor cu manuscrisele, atunci cînd ele au putut fi găsite, si cu datatea 
propusă de H. Zalis, trimitem la notele respective. La capătul muncii de 
editare a secţiunii Scrieri literare sperăm ca cel puţin toate textele im- 
portante de interes autobiografic şi memorialistic să se fi reunit aici {cu 
privire la cuprinsul acestei secţiuni, la selecţie, datare etc, trimitem la 
notele respective). 


De asemeni, editoții mulțumesc pentru uEele informaţii de ordin 
bibliografic lui N. Liu, realizator în 1968 al unei frumoase şi bogate 
expoziţii dedicate celor 70 de ani de la naşterea lui Tudor Vianu. 

Pentru entuziasmul şi atenţia acordate muncii noastre, mulțumim 
crilduros şi Nadiei Lovinescu, colaboratoarea apropiat! a lui T. Vianu 
pe cot timpul cît acesta a fost director al Bibliotecii Academiei, precum 
si tuturor colaboratorilor noştri din Editura Minerva. 

Informaţii, sugestii binevenite am mai primit şi de la Emil Mânu, 


Ion Frunzecti şi Mihai Rădulescu {care a comunicat şi comentat ineditul 


XIV 


jurnal de călătorie în U.R.S.S.). Editorii le mulțumesc lor. ca şi celor 
care, inițiind sau editind alte culegeri sau din postumele autorului, au dat 
unele informaţii folosire dc noi (Geo Şerban, I. lanosi. Marin 
Bucur etc). 

Socotim necesar iâ menţionăm lucrarea lui Ion Biberi, Tudor Vianu 
— lucrare ce, reunind mărturiile unora dintre colaboratorii siu apro- 
piatii lui T. Vianu, completează imaginea pe care aewta a lăsat-o poste- 
ritátii- 

Mulţumim Măriei Vianu-Alexandrescu si lui P. Alexandrescu perttru 
amabilitatea arătată in împrejurările acestei munci. Dar mai cu seamă 
doctorului Ion Viinu. tel cu care editorii au colabcat îndeaproape, în 


fiecare etapă a muncii lor. 


SORIN ALEXANDRESCU. MATEI CALINESCU, GELU IONESCU 


* Un prieten tînar a avut ideea să culeagă din vechile 
reviste poeziile publicate de mine Ia rástimpuri ; i-am pus cu 
plăcere la dispoziţie şi pe acele rămase prin sertare ti, astfel, 
într-o zi,m-a surprins cu prezentarea unui dosar care cuprin- 
dea partea cea mai neprevăzută a lucrărilor mele. Este adevărat 
că, în jurul vîrstei de douăzeci de ani, am simțit chemarea 
poeziei. Prieteni m-au condus în salonul lui Macedonski, unde 
am recitat aşezat pe prima treaptă a tronului său. Am publicat 
în Flacăra, atras de grupul tinerilor asociați la conducerea 
revistei, printre care Ion Pillat. Profesorul meu Ovid Densu- 
sianu mi-a publicat versurile in Vieaţa nouă. Primeam regular 
de la el, în plic închis şi însoţită de scrisoarea sa cu caligrafie 
măruntă, corectura poeziei, pe care i-o înapoiam găsindu-l în 
locuința din strada Coitei, printre turnuri de cărţi, îngropat 
în manuscrise. într-o zi, după cum mi-a mărturisit mai tîrziu. 
Ion Barbu a trăit emoția descoperirii numelui meu pe coperta 
albă a revistei lui Densusianu, expusă la chioşcul de ziare 
din fata Ateneului. Peste drum, la Cafeneaua Imperial, se 
adunau poeţii. Mai existau cîţiva din oaspeții mesei lui Mircea 
Demetriade, cărora li se adăugau acum produsele ultimelor 
recrutări ale boemei. Grupul noctambul dezbătea controversele 
poeziei pînă la ivirea zorilor. într-o noapte de iarnă am alergat 
pe străzile oraşului, sunînd la farmacii, unde ceream baloane 
de oxigen pentru Macedonski, care se stingea. 


Acest text a apărut ca Postfatá a volumului Versuri, 1957. 


2* 


Poezia a fost pentru mine, ca pentru atîțîa alţii, un început 
de cale, o primá formá a incercárii de a te exprima in materia 
lumii. Pe urmă am făcut alte descoperiri şi mi s-a părut cá 
pot înlocui cîntecul prin cercetare. Nu voi trata însă cu supe- 
rioritate pe tînărul care compunea poetic cu patru decenii în- 
urmă. Versurile lui aparţineau unui curent de afirmare a vietii,, 
în rebeliune față de deceptionismul eminescian, asociat cu toate 
încercările moderne de renovare a expresiei poetice. Ce se 
intimpia ? Era ca o voinţă de creştere. Vázusem încă, in oraşul 
dc provincie in care am copilárit, pe tinárul pesimist, asteptind 
pe băncile parcului public binefacerile unui politician local, 
în timp ce mustata îi devenea din zi în zi mai stufoasă. Era 
o figură a vremii vechi, a ţării demoralizate, un produs al 
ci Isteţii atit de generale in Orient. Acestor stări de spirit li se 
opuneau curentele moderne ale literaturii. Modernismul a de- 
venit un termen echivoc, dar eu ştiu că, în epoca în care s-a 
răspîndit intrebuintarea lui, însemna voinţă de prefacere, de- 
creaţie, pornită dintr-o concepţie activa ti optimistă. Mace- 
donski a cîntat bucuriile vieţii. Am trăit lîngă Densusianu 
revelația cîtorva din valorile civilizaţiei moderne. înţeleg mai 
bine acum din ce stări de spirit se alimentau acele versuri ale- 
începuturiior. Rccitindu-le cu detaşarea pe care o îngăduie 
manifestări atît de îndepărtate în timp, mi-am spus că pot 
primi pe unele din ele în acest volum întîrziat. 


Nu voi insista asupra împrejurărilor care m-au ţinut departe 
de îndeletnicirea poetică. Treceau ani după ani, fără să mai 
simt îndemnul de a grupa cuvintele in rîndurî egale, de a le 
măsura şi de a le potrivi după sunetul lor. Continuam totuşi 
să trăiesc în universul poetic. Un critic, un istoric literar, un 
filolog intretin cu poezia legăturile medicului cu boala de care- 
a suferit în tinereţe. Cine se decide să studieze expresia lite- 
rară si sentimentele omeneşti luminate in ea permite tot- 
deauna prezumtia cá názuinta poeticá nu i-a fost stráiná. De 
ce sá studiem poezia si nu cárbunele, cancerul sau rotatia li- 
chidelor in vase inchise, dacá poezia nu-ti este un lucru cunos- 
cut dinláuntru si un punct problematic al constiintei tale ? 
Ba chiar legăturile criticii cu creația mi se par mai strînse. 
Criticul se ocupă cu sentimentele omeneşti manifestate în 
opere, trebuie să descrie caractere şi temperamente, destine 
în lupta cu epoca lor. Materia criticii aparține lumii morale, ca 
>i a poeziei. Această materie trebuie exprimata şâ, astfel, pro- 


et 


blemele criticului se dezvoltă, pînă Ia un punct, în paralelism 
cu ale poetului. Am întotdeauna în preajma mea vraful de 
cărți ale lui Sainte-Beuvc si nu sfirgesc niciodată să citesc 
în ele portrete, naratiuni, pagini dramatice. Cînd apoi părăsesc 
aceste volume si deschid pe ale Comediei umane nu am impre- 
sia cá trec intr-o lume cu totul deosebitá. Valorile estetice ale 
criticii literare n-au fost incá bine studiate, dar existenta lor 
incontestabilá ingáduie afirmatia cá autorul acestora poate fi 
considerat poet prin partea activitátii sale consacrate expresiei 
sentimentelor şi caracterelor omenesti. 

Ar fi rizibil sá se spuná despre critic cá este un poet care 
se nesocoteste. Ignorarea de sine este un fenomen al primiti- 
vitátii şi al involutiei. Un bun mestesugar stie bine ce unealtă 
are în mînă, ce poate face cu ea. Dar criticul, cum am spus, 
are faţă de poezie o atitudine problematică, făcută din elanuri 
şi opriri. Criticul este un cititor mai bun, mai atent, mai sensi- 
bil, dar totodată analistul stărilor lui şi ale operei care le pro- 
voacă. Criticul trăieşte şi se observă trăind. Se dăruieşte şi se 
rezervă. Primeşte impresii puternice, dar apoi le clasifică, le 
grupează împreună cu altele în categorii generale, le leagă 
de cauze obiective. Admiră pe poet, dar nu se poate împiedica 
să observe procedeele luî, să-i descopere şi să-î demonteze 
mecanismele. Un curent refrigerent trece prin masele în fu- 
ziune ale sentimentului poetic trăit de critic. Acesta este deci 
nu numai un cititor mai bun, dar şi unul care şi-a pierdut 
naivitatea. De aici, nevoia, căreia criticii i-au dat adeseori 
urmare, de a reveni la spontaneitate, la creaţie. Poezia a de- 
venit pentru ei atunci nu numai un început de cale, dar şi 
ceva ca îmbăierea intermitenta în apele regeneratoare ale fin- 
tînii Hippokrene. 


Recitesc poeziile adunate, din epoca următoare începuturilor, 
şi descopăr acolo o altă viaţă, mărturia altui om decît acela 
care a dat atîtea ştiri despre sine în lucrări de analiză. De 
cînd am citit printre regulele metodice ale lui Bacon recoman- 
darea de a păstra tăcere cu privire la noi înşine, de nobis 
ipsis silemus, mi-am însuşit această maximă. Important este ce 
producem, ce dăm altora. Datoria cea mai înaltă este să te 
dăruieşti lumii, pentru a o îmbogăţi cu putinul de care te poti 
invrednici, pentru a contribui, oricit de modest, la lucrarea 
de transformare a lumii în sensul exigenţelor umane. Poate 
vă aici trebuie căinată explicaţia lungilor mele intermitențe 


poetice şi a apariţiei atît de tardive a acestui volum. Au trebuit 
sa treacă multi ani, să ma găsesc în pragul bátrinetii ti poate 
să fi dat partea cea mai întinsa a lucrărilor mele, pentru a 
socoti că am rămas dator cu ceea ce ani învăluit atîta vreme. 
Recitesc deci cu surpriza cînleccîe închinate farmecului vieţii, 
dorurilor, deznádejdilor, sperantelor mele. Cine se hotărăşte 
sá publice un volum de versuri, trimite un mesaj cáruia poate 
să nu-i urmeze un răspuns sau să-i urmeze unul întîrziat. 
Ecourile menite a ne da de ştire ca ne găsim în lume şi că 
există posibilitatea asocierii cu cel puţin un alt om. aceste ecouri 
străbat uneori căi lungi ale văzduhului pînă să ajungă la noi. 
Publicîndu-şi intimitatea, poetul execută un act hotáritor, care 
trebuie să se însoţească ou resemnarea. în ştiinţă există posibili- 
tatea adaosurilor, a revenirilor, a rectificărilor. Poetul nu mai 
are nimic de adăugat după ce cîntecul luj a fost adresat. 


[1 9571 


NORII 


Fatii cernite de vázduh, o, Nori, 
Necontenit cálátoriti in zare, 

in schimbátoarea voastrá-nfiripare 
Voi rámineti aceiaşi călători. 


in tot vá regásesc, náluci fugare, 
Şi peste noi tronati biruitori, 
Voisinteti suflete de luptători 
$i-a dorului eterná intrupare. 


..91 de cádeti cu rodul unei ploi 
Sau cu-a zăpezii albă risipire, 
Sinteti avîntul către forme noi. 


Spre voi se-naltá-ntreaga-ne iubire 
Căci în a voastră fugă şi-nnoire 
O, Norilor, ne recunoaştem noi. 


f1914—]1916 


O, GÎNDUL MEU DE SEARA... ASCETUL 


O, gîndul meu de seară aducător de pace, S-a țintuit acum pe arhitrava 

Cum îmi strecori în suflet lumina lunei pline. Ce-a dăinuit din portice bátrine ; 
Cum mi te-aştemi pe rană cînd zbuciumarea tace Sodoma greacă-n urma lui rămîne ; 
împrăştiind odihnă şi farmece senine, Din neființă soarbe el otrava. 


Cum îmi strecori în suflet lumina lunei pline ! 


— Acel sărac in Paradis intra-va ! 


în noi sînt suferinţe şi doruri seculare, Atit a fost. Şi-a început să-ngîne : 
La raza ta de aur se liniştesc deodată, — „Te voi urma. Da, te-oi urma, stăpîne 
Ca urşii albi pe-minsul cîmpiilor polare Dar cîinele în veci de veci lătra-va. 


Cîmd pe cuprinsul bolţii luceafărul se-arată. 


Cu pietre şi cu bice îl bătură 
O, gindal meu de seara, eşti piatra peste care Şi-o zi întreagă-l rîseră-n agora, 
Zidesc cu noi speranţe cetăţi ce nu s-or stinge, Spre blîndul sclav uitîndu-se cu ură. 
Adinca ta tăcere e-un cîmp de germinare 
în care va renaşte dorinţa de-a învinge. 
Si-atuncea cînd, în rîsul tuturora. 
Ei l-au orbit, i-au răsărit, sub pleoape, 
Un soare nou, păduri, cîmpii şi ape. 


[i914—]1916 


[1914 — 11916 


PALINUR 


— „O, Palinur, fii cu luare-aminte 
Căci stelele ingealá, maTea minte !" 


$1 ei plecat-au ; iar spre largul márii 
Albastra noapte prinse sá coboare. 
Sirenele chemau din tármul zárii 


Spre-a fundurilor magicá splendoare. 


Iar luna apáru : o luná pliná 

Ce poleia a undei nesfîrşire 

Cu revársári de-argint si de luminá 
Dar glasul îi striga a prevestire : 


— „O, Palinur, fii cu luare-aminte 
Căci stelele ingealá, marea minte !* 


Şi din a undelor prelungă îngînare 
Se ridica o blîndă melopee, 
Pierdutul cîntec rătăcit pe mare, 
Părelnic precum este o idee. 


— ,,O, Palimir, fii cu luare-aminte. 
Cáci stelele ingealá, marea minte !" 


Şi-a undelor puternică chemare 
îl îmbia cu tremurări de gene, 
Iar Palinur alunecă în mare... 
O, fermecatul cîntec de tirene ! 


Şi valul lin îl duse, tot îl duse... 
Tăcerea se întinse-n nesfirsire, 
Zadarnic nentelesul glas îi spuse 
în semn de-niunecată prevestire : 


„O, Palinur, fii cu luare-aminte 
Căci stelele înşeală, marea minte !" 


1li914—158917 


14 


DE LA FEREASTRĂ 


De la fereastra cea mai Înălțată 
Priveam oraşul cum se risipea 

iu simțeam în suflet nici o pată. 

a o zi înaltă şi bogată, 
Nencăpători. noi ne simțeam pe noi. 
Eram alături doi, nu eram doi 
Şi am fi vrut să fim cît lumea toată. 
Eu mîna ţi-am întins-o : — „Vrei să vii 
Pe tármuri depărtate şi pustii ; 
Ne-am pierde, mici, sub bolți nemásurate 
Dar ridicîndu-ne deasupra lor, 
Le vom sorbi adînc, cu voluptate 


Şi vom pieri în focul cerului cotropitor"... 


Nu mi-ai răspuns, dar ocliii ţi-am privit 
Şi am vá2ut cum cerurile toate 

Se adunau în bolți încovoiate, 

Cum apele lor clare de azur... 
Se-ntunecau în clarul tău azur... 

Nu mi-ai răspuns, dar surd am auzit 
Venind, vuind cu murmur nesfJrsit, 
Am auzit din depártári venind 
Rostogoliri si-nvolburári de ape... 
Şi-am presimtit st am ghicit 
Răspunsul tău vislind din Nesfirsit... 


Dar unde largi şi mari, nemásurate, 
Pornit-au sá ne ducá osteniti 
Cu miini lăsate, ochi pe jumătate.. 


1919 


ut; 
"iK 


SEMN 


Am vázut ca-ntr-o fereastrá 
Un mort sub apă... 
Algele-mpleteau pe el o scumpá hainá 
Mii de flamuri verzi, 

Mii de degete uşoare, 

Brate lungi adause alor sale, 
Plete lungi, fremătătoare, 

Şi o barbă lungă de monah... 
A venit o undă şi-l atinse 

Sec lovind fn țărm 

Şi din apa verde, putrezită, 
Faunul, rîzînd ca de-o ispită, 
Mă chemă la el... 


1920 


ÎN ODAIA DOCTORULUI FAUST 


Ne-a robit cu lanţuri încăperea : 
Peste cărți si peste file rupte 

— Ochi truditi şi buze arse, supte 
Am răstălmăcit adînc durerea. 


în a doctorului Faust închisoare 
Fiecare dintre noi am stat... 

Dar o rază a pornit din soare 
Şi-n odaia doctorului Faust 
Rostul vieţii noastre s-a schimbat., 


Las Theosofia-n praf să cada 
— Viaţa nu ne cere explicări — 
Las pe Aristoteles în ladă... 

Ah ! oglinda soarelui din mări, 
Dealul care cîntă în lumină 

Şi pădurea neagra de metal, 
Parfumatele efluvii de sulfiná 
Şi zefirul meridional !... 


in odaia doctorului Faust, 

Mefistofeles voit-a sá ne fure... 
...S81 cu ochi de negre diamante, 
in adincuri sumbre de pádure, 


3 - Opere voi. I — Tudor Vianu 


Vrăjitoarele, în slujba lui Satan, 
Pregăteau plăcerile savante... 
Dar, cuprins de-a bucuriei plasă 
Şi-mbătat de-a bilciului murmure, 
Pe Mefisto l-am uitat în casă 

lar pe Vrăjitoare în pădure.... 


11 91 8 —11 920 


3* 


ÎN VIE 


Eu vin la tine-n vie : te rog sá má primesti, 

iti voi culege via şi-ţi voi propti butucii, 

Nu-ti cer nici pat, nici masá ; ci ca sa gázduiesti, 
Ma lasa-n miezul zilei sub umbra ce-astern nucii, 
Má lasa-n timpul noptii sá dorm culcat in fin 

$1 sá presimt cum vraja lactee-ncet má ninge ; 
Má voi hráni cu ierburi, cu fructe si parfum 

$1 voi simti cum pacea inaintind ma-nvinge. 


Vezi tu ? Eu vin in vie ca-ntr-un refugiu bun 
$1 dacá nu-ti cer masá, nici pat si nici simbrie, 
Am fost piná la tine minat de-un dor strábun 
Cc-n fiecare toamna má-ndeamna cátre-o vie. 
Se vede cá ne tragem din neam de podgoreni 


— O, nimeni nu mi-a spus-o, desi o stiu prea bine —- 


Si cá acum cînd bruma se prinde pe poieni, 
Bunicii din podgorii făcut-au cramă-n mine. 


Făcut-au cramă-n mine bunicii din podgorii 
Şi simt cum fierbe mustul dorințelor uitate 
Iar vita mă primeşte cu gestul cald al sorii 
înfăşurîndu-mitrupul cu braţe delicate. 


1) 


Da, vita mă primeşte ; mă recunoaşte vita : 
Arac i-aş sta sa urce, un trunchi pletos mă facă 
Şi ploaia să mă ude, usuce-mă arsita, 

Voi prinde rădăcină în țarina uscată. 


Voi prinde rădăcina şi mă voi bucura 

— Ah, bucuria vieţii în larguri răspîndită — 
Dar toamna cînd cu pete de sînge s-o lăsa 
Voi slngera-mpreună cu vita însoțită. 

M-or apropia amncea flăcăi înalţi şi bruni 
Şi desprinzînd ciorchinii bogaţi şi aurii 

Pe care-i pîrguisem cu dorul din străbuni, 
Vor duce în panere profunde nostalgii. 


Ah ! vui simți băieţii cá sub călcîiul lor 

Va plinge-ntreg un suflet în crudă remuşcare 

Că viaţa i se scurse aşa, neştiutor, 

Prin săli orgolioase şi umede hambare ? 

Şi vinul cînd va plînge în cazile de lemn 

— Helitre transparente ctnd le-o-ncreţi întinsul - 
Afla-vor în aceste cei dimprejur un semn 

Că sufletu-i de floare îşi plînge-atunci învinsul! 


Afla-vor toate-acestea şi le vor presimti 

Flăcăii, podgorenii şi oaspeţii din vie 

Cînd cănile cu smalturi şi flori le vor ciocni 

Şi vor ura : „mulţi anii şi multă bogăţie !" 
Pitrunde-voi în vine întreg, cu dorul meu 

Sau poate voi rămîne ospetelor strein ? 

Oricum, aici, sub ziduri, îmi simt pămîntul greu. 


O, lasa-mă în via ta sa vin... 


[1918—71920 


APE SI MUNTI 


Visez de mult ţinutul cu ape de cleştar 
Pe care bărci cu pînze alunece arar. 


Să fluture zefirul în albele vîntrele 
Şi ochii să le piardă uitîndu-sc la ele... 


Pădurea peste unde plecată înainte 
Adînca şi-ntristată să stea în zăcăminte 


Trecînd prin frunzătura copacilor, suflarea 
Să fure din adîncul pădurilor răcoarea. 


lar mai departe munții, zăpezi trandafirii 
Reverse din cratere cu clinele pustii... 


Arunce pe întinsuri o străvezie pata 
Sub care doarmă apa, pădurca-munecată.. 


La ora aceasta ceasul ÎI auziti cum bate -° 
Cum uruie şi scapă din roţile dinţate ?.. 


21 


Benedictin, din vraful de cárti, eu má ridic — 
Mă uit in depărtare şi nu privesc nimic... 


Au ce cîntări uşoare se iscă în aduicuri, 
Pe cînd alint în palmă mătasea de la ciucuri 


Aici, din mănăstire, fereastra dă pe lac 
Răsar în încăperea pervazului sărac. 


Din fundul de-ntuneric m-aplec pe jumătate 
Şi-aud sub largul bolţii cum inima îmi bate, 


M-aplec în adîncime şi mă ridic puţin 
Ca un potir pe care o mină nu-l vrea plin, 


Dar stau în nemişcare şi ochiul mi-l atint 
Zărind trandafiriul zăpezii de argint. 


Şi cad într-o plutire pe care n-o mai ştiu, 
în apa de răcoare a spiritului viu, 


Cînd pe întinsul luciu al apei de cleştar 
Apar vfiltrele albe cu tremurul arar... 


192 1 


PE STÎNCI 


Unde e sufletul meu, 

Ce-am făcut sufletul meu — 
De mă tîngui şi sufăr şi gem 
Cu suflare de moarte ? 


Iată veniră la noi 
Albele zile de toamnă. 
Stau, sus, pe stînci, şi privesc 
Cum se coace porumbul... 
Unde e sufletul meu 
Cu dureri aşa fericite ? 
Vine o pală de vînt şi mă bate 
Cînd aprinsa, 

cînd rece... 


[1920—1 1921 


Stám azi la pupá si privim la semnul 
Cu care ne legám de tármul dus. 
Rápit de zarea veche şi îndemnul 
Călătoriei noastre spre Apus. 


Nu-i pată, nu e nici o tremurare 
Cînd lunecăm incremeniti pe ape, 
Ca două faruri luminind pe mare, 


SEA Lucind tîrziu, stingîndu-se aproape. 
CALATORIE PE MARE 1556 


puternică si pură laolaltă, 

Stea din tăria cerului înalt. 

Adie, pîlpîieşte si se-nvoaltă 
pe-un tărîm pe celalalt. 


Nu-i zi aprinsă dincolo de zare. 
Nici telegari invápáiati la car 
Nu scapără copita pe amnar 
Zbucnind infricosati din mare. 


Egala noaptea pururea cu sine 

Adie blind din cerul mai curat : 
Ca fata unduirilor marine, „< 
Ca valul sur de care ne-am legat. 


Noi nu ştiam atunci cahuoria 
Fiindu-ne în adevăr un drum, 
Că vom afla o ţintă sub tăria 
Apropierii înalte, fără scrum. 


FLORENTA 


Ştiu zárile cá nu-i pe lume 
Cetate dulce dupá nume, 
Mai dirzá decît e Florenta. 
lat-o 
Cum se clădeşte dinspre San Miniato. 


Rostogolind sub ceruri blocuri sure 
Cu vuiet de armuri şi de pădure 
Se-naltá drept şi în pămînt se-mplinta 
Puterea ei de şapte ori nenfrîntă. 


Trecutul tău, cetatea mea. mă-ndreaptă 
A-ţi recunoaşte pilda inteleaptá :^ 
Cînd veacu-i molesit şi fără vlaga, 


Tu spargi văzduhul cu puterea-ntreaga. 


Cu zeci de turnuri roşii şi de arcuri, 
Ca fulgere încremenite-n veacuri, 
întipăreşti şi azi pe cerul serii _ 
Logodna Frumusetii şi-a Puterii ! 


Dar ascultăm acum pe Puntea Veche 
O forfotă pe care-o tii-n ureche 

Şi-o duci cu tine ca un cînt ce-n minte 
Se prelungeşte fără de cuvinte, 


în timp ce pe sub punie Arnul, 

Cu undele-nroşite ca mărgeanul, 
îşi urcă duhul răcoros şi-l varsă 
Pe fete-aprinse şi pe piatra arsă. 


Colinele ce cîntă şi unduie 

îşi duc pe umeri şi spre cer le suie 
Pădurile de noapte şi de pară 
Suflînd o boară rece şi amară. 


Dar negrul cer al nopţii se învoaltă 
Din campanila Domnului înaltă, 
Pe cînd luceferi scăpărînd în zare, 
Supus, orasu-ti cade la picioare 


I1931 — Jt932 


CANICULARÁ 


Pámintul s-a rotit pe jumátate 

Cu pînzele întinse si umflate 
Corabia cînd ne-a lăsat pe maluri. 
Sáltati uşor din spuma şi din valuri 


încrucişată zodia din vecie 
Urneşte semnele şi le îmbie 
Înspre cáteaua cerului bolnavă, 


Muşcînd din zare şi scuipînd cu lavă. 


Străbatem dar cetate cu cetate 

în dăngănit de ore numărate, 
întîmpinînd din turnuri şi pridvoare 
Năluca Soarelui săgetătoare. 


La Fiesole praful urcă-n trîmbe 
Şi ne îngroapă pînă la carîmbe, 
îşi scutură cipreşii frunza rară 

De praful care-i arde şi omoară. 


Pasc caprele un fir ck iarbă seaca, 
Un mărăcine dîrz care îneacă, 
Dezgrádininddin pietre şi din sare 
O rădăcină raspîndind răcoare. 


Martiriul Soareiuíi tintind din creste 
Ne umfla vinele cumplit şi peste 
Puterea ce Ie tine şi le leagă, 
Lăsîndu-ne pierduţi şi fără vlaga. 


Dar cînd sub frunti simțim vápaia bolii, 
Pătrundem în Viale dei Colii 

Şi căutăm sub ramuri aplecate 

De pace cuibul morţii minunate. 


[1931 —]1932 


30 


HERCULE COPIL.. 


Hercule copil se joacă : 
Frînge-n două sabia în teacă, 
îi suceste leului grumazul, 
Tine apa-n moară cu zágazul. 


Prinde-un fulger şi-l azvirle-n munte, 
Fierb speriate apele sub punte 

$1 se-ntorc grăbite spre sorginte 

Cînd cu palma vrea să le alinte. 


Urcă sprinten culmi de Phedriade, 
Stînca o căzneşte pîna cade 
Uruind în golful depărtării 

De se-naltá-n trimbe apa marii... 


însă Midas care povesteşte _ 

Tot ce Hercule copilul ispráveste, 
Simte, pe cind gura i1 indrugá^ 
Cum ii cresc urechile sub glugá. 


1934 


TESTAMENT 


Lume fárá iubire, 

Cerurile tale sint atît de înalte, 

Atît de adinca e umbra copacilor, seara 
Brizele marii vin cu veşti de departe. 

Ah, crucificat pe marea ta frumuseţe, 

Lume, trăiesc durerea de-a nu te şti deopotrivă 
Cu tine în sîngele viu al inimii tale. 

De ce apusul şi zorile, oceanul şi stelele 

Trimit doar lumină, murmur şi zîmbete ? 

De ce sub raza şi sub glasul lor 

Nu ne simţim atît de plini de iubire 

încît, stringindu-ne beti laolaltă. 

Să intocmim sub marele, sub tragicul cer al nopţii, 
Muntele viu al fericirii. 

Stám dezbinati şi trişti 

In fata frumuseţii tale, lume. 

Şi deznădejdea noastră învaţă 

Că măreției tale îi lipseşte o treaptă. 


1939 (1937] 


3l 


MOARTEA MESTESUGARULUI 


Lucrarea vieții mele s-a stîrşit: 

Pun deoparte daltă ti cuţit, 

Ase2 în rafturi sculele pe rînd, ^ ^ 
Precum le-aveam în gînd si numarînd. 


Mi-au fost iubite, rostul le ştiam, 
Ata cum invátind, le invátam 
Supuse miinii mele şi supus 
Temeiului lor limpede de sus. 


Privesc fn jurul meu ti nu-i un semn 
Din ce-a fost osteneala si indemn. 
Podetul rinduit ti curátat 

Odihnei reci ii face loc si pat. 


Ma-ntind sá dorm, aga cum ma trezeam 
$1 sá termin, ata cum incepeam, 

Din capetele firului siirşit 

Să întocmesc un lucru cumpănit. 


1940119471 


HOMBRE SECRETO 


Te-neacá plinsul: pune-ti mască ! 
Şi iadul dacă gurile îşi cască 
Aruncă-i simulacrul ti porneşte 
Pe culmea de lumina, vultureşte. 


Doar masca mea o veţi avea, duşmani, 
în tot acest amar de ani 

S-a întocmit puterea măştii mele, 
Ascunsă-n sine, trainică la rele. 


Suspinul meu de om şi de părinte 
Nu are pret de bani nici de cuvinte. 
Nu-1 cumpárá vecia-ntreagá, 

N-o să-l dezlege, n-o să-l înţeleagă. 


Ah, de-aş avea un singur [rate 
Cu faţa goală m-aş abate 

în praful drumului şi în neture 
Aş plînge de durere şi iubire. 


Dar toc ce-n mine este moliciune-,. 
Se face piatră dură şi táciune, 
Şi-n vuietul puterilor rebele 
Se-naltá întrebarea fini mele. 


Curat prin masca ce má înfăşoară 
Voi străluci in lume-a doua oara, 
Diamant păstrat în teaca de cărbune, 
Iubire-n zgura de amărăciune. 


1 9 40 


«Jk. 


ULISE 


întocmai ca Ulise de catarg 

Am pus să-mi lege brațe si picioare. 
"Sirenele cînd le aud în larg 

Strig soților să strîngă si mai tare. 


Uimiti stau corábierii-n jurul meu 
Privind cum má frămînt si pling în funii 
Dar cîntecul sirenelor doar eu 

îl ştiu şi îl ascult sub geana lunii. 


Vibrează vîntul lung în pînze şi 
Viu se repede nava peste unde : 
Nu ştii orcanul cum de se ivi, 
Prăpastia în tine să desfunde. 


Suflări de pretutindeni peste noi 
Gonesc miresme calde către pupă 
Si trîmbe se anina dulci şi moi 
Dar zguduie catargul ca să-l rupă. 


35 


— Ah, fraţilor, cunoaste-veti curînd 
Că dorul meu s-a potolit odată 

Cu mîinile pe piept încrucişînd, 

Cu inima ce-a încetat să bată. 


1947 


CONSACRARE 


Banchet la curtea zeilor, cîntare 

Cu rosturi dulci ti picurári arare — 
Din coardele de aur, din chimvale 
Se-nlántuie ti se desprind agale. 


Stá sufletul bolnav de bogátii 
Cind joacá-n fulgere tipsii 
Şi cînd din jaspuri şi agate 
Te-neacă negre apele bogate. 


Un singur strop din vinul de ospete 
Te inzecette-n gînd şi tinereţe — 
Dar totdeodată zîmbetul pe gură 
Şi ochiul cu a lui căutătură 


încremenesc şi se dărîmă-n tine 
Arhitecturi de raze şi lumine 

Cînd Zeus se ridică şi se-ndreaptă 
Inelul să ţi-l puná-n mina dreaptă.. 


Ai stat în cumpănă şi ai dorit 
Cu sufletul secat şi urgisit ^ 
Să fii în clipa asta fulgerată 


O lespede sub talpa Lui curata.. 


1935 


ZEFIR 


Albastră urcă seara. Cerul lin 
Adie răcoros şi cristalin 

Doar pînzele-aninate de catarg 
"Ne dau de ştirea vîntului din larg, 


Cînd tremură în unduiri mărunte 

'Şi cînd se-nidoaie boltă peste punte, 
Suflate-n buciume din zori 

De îngeri şi Zefiri buccinatori. 


îi văd tăind cu aripa pe sus 

'Drum lung din Răsărit către Apus, 
Vislind prin cerul curăţat de nori 
*Cu tipete şi zarvá de cocori. 


Le flutură vestmîntul lor de in 
Şi-n cerul miruit şi mai senin 
Piciorul dezgolit pătează seara : 
'-Un trandafir ca zorii şi ca para. 


Cálátorim sub blindul lor indemn, 
Ne poartá lin corabia de lemn 
$i zborul lor se-naltá-n tremurate 


Roti mari in pacea noptii legánate. 


1931 —]l932 


CLOCOT 


Pururea păzit, sufletul are 
Margine de piatră grea şi tare. 
Muchie înflorită-n stîncă dură 
Lucie în geruri şi căldură. 


Valul care tot mereu îl bate 
Intră-n el prin golfuri privegheate 
Şi topeste-n apa lui de moarte 
Spuma răscolită de departe. 


Ce nu duc la capăt dinafară 
Valurile care tot îl ară, 

Zarea care scade mult şi creşte, 
Unda dinláuntru izbuteşte. 


Apele alunecînd pe prund 

Pot să-l incresteze piná-n fund — 
Stau cu meterezele solide : 
Clocotul din mine má ucide. 


193 8 


CÍNTEC 


Din atîtea doruri, cîte-am împlinit ? 
Palide de gînduri, nopţi cîte-am jertfii i 
A vislit din funduri setea mea aprinsă, 
Malul a primit-o lînceda şi stinsa. 


BineenvtriTarea ce-mi stătea pe buză 
Fără de nădejde licăre sub spuză 

Şi blestemul negru cînd să-l scot afară 
A murit în gura rece şi amară. 


Patima de viaţă, setea de plăcere, 

Stau culeate-n iarbă fără mîngi:iere, 
Caută în preajmă fir de leac, subțire — 
Află doar otravă de neîmplinire. 


Din fágáduinte cite má legară, 

Cite înfloriră, cîte scuturará ? 
Sirurile frinte tiuie-n ureche, 

Ah ! cíte náluce fostu-mi-au pereche ! 


1938 


ALIUNDE 


Nu am vrut să cred, nici n-am vrut să ştiu 
Toate-aceste veşti îmi veneau de unde ? 
Valul cu sirene, limpede şi viu, 

Se umfla sub barca noastră Aliunde. 


S-a zmucit deodată pînza ce dormea, 
Sforile întinse au pornit să cînte. 
Şi-au grăit în taină, om, catarg şi stea 
Pîn' la jumătatea nopţii de pe punte. 


Au trecut pe zare fulgere de foc, 

înir-un rînd delfinii au jucat pe-aproape, 
însă Aliunde prinsă în mijloc 

Rostrul ei subţire s[-a muiat in ape. 


Aliunde, care zodie te-a păzit 

Mini prea înțelepte cînd ti-au dat măsura 
Ta de aur şi a-ndumnezeit 

Zveha ta povară, legea şi armura ? 


1932 


KALE-MEGDAN 


Replicá lui Ion Fnmzetti 


Statuia a cázut in genunchi ca sá-i lase 
Liberá privirea poetului spre cer : 

Steaua tremura rece, peste pomi, peste case 
$1 zimbi prieteneste poetului stingher. 


Privind cum cade în genunchi statuia de bronz şi rugină 
Şi cum fruntea i se lasă ostenită pe scut, 

Ochii mei n-au purces mai departe spre recea lumină 

Şi n-au primit de la ea zîmbitoru-i sărut. 


Ah, bronzul se moaie, rugina palpită 

Şi oare genunchii se-ndoaie in fata cui ? 

Cine a învins cerbicia cumplită 

Descătuşînd mişcarea cucernică a bronzului ? 


Aninasem de tine, cruntule erou din vechile lupte, 
Speranţa inimii mele slabe şi mici. 
Văzînd cum expiri pe columná, cu coardele rupte, 
Nu indrázneam să-ţi strig porunca : 
„Ridică-te r 
Şi mă-ntrebam cu nelinişte : 
„Ai să te ridici ?" 


Ce durere cutreiera lumea nebună şi geme 

Că bronzul se face carne şi falnicii eroi se prăbuşesc ? 
Pe Kale-Megdan sînt vrăji şi sînt semne. 

Vechiule luptător, te iubesc .' 


Ai îngenuncheat să culegi de pe jos floarea durerii 
Urcă din nou sevele ei spre zenit. 

Se lămuresc noi înțelesuri în brizele serii : 

Omul e-ntreg. Veacul nu este sfîfşît! 


1 946 


46 


ADEVĂR SI POEZIE 


Primesc din cînd în cîndjji eu 

O invitaţie ce mă-încurcă : 

Mi s-a cerut deunăzi un eseu 

Şi iată gîndul cum coboară, urcă 


Şi caută pe scara lui mereu 

O treapta unde să se-oprească. 

De ce vreţi, domnilor, eseu ? 

Nu mă rábdati în formă pămînteasca ? 


Eseuri am tot scris şi publicat, 
Cît valurile într-o mare. 

Voi, cruzilor, cu acul m-ati fixat 
îu rubrica istoriei literare. 


Dar ati văzut şi ati simțit — o ştiu — 
Cá-n tot ce-am scris, am pus simtire vie. 
îl veţi găsi mereu pe omul viu 

De-ati smulge-o foaie dintr-o mie. 


Problema mea, oriclt luptai avan 
Realitátii ce nu iartá 
Sá má supun ca teoretician, 


Problema mea a fost problemă de-artă. 


Nu pot deloc sá má abat 

Din calea care mi-a fost trasá : 
Frumosul dacá e adevárat, 
E-adeváratá pagina frumoasá. 


Má-ndrept spre umbrá, insá tot precum 
Am fost in anii tineretii mele, 

Cind scriu má-ntreb si ce si cum : 

Asa imi suflá vintul in vintrele. 


String faptele cu grijá si cu sirg 
Şi nu-mi ajung o sută şi o mie ; 
Dar după ce le-aleg şi dau în pîrg 
Vreau să obţin cu ele armonie. 


Din mii de mărturii un lucru-ntreg ! 
Vreau să îl tes din mii de fire. 
Cum pot eu oare sá il inteleg 
De nu il pot cuprinde cu-o privire ? 


Orice ai face, cît te-aî strádui 
Pret n-are fapta ta truditá 

Decît dacă ridici din temelii 
Lucru rotund, o faptă cumpănită. 


Deci dacă vreți eseuri noi 

Şi adevăr îmi cereti mie 

Vil dau aşa cum îl doriți şi voi 
Sj-n forma lui firească : poezie , 


1956 


47 


Cum se-aprind pe baltá fulgerele mari, 
Zguduind pámintul, aprinzind stejari. 


După ploaie mierla fluierá în foi, 
Răspîndind în aer cercurile-i moi. 


îi ráspunde-n lanuri prepelita sură ; 
STEFAN SI CENTAURUL * Searpele sub pietre fuge de cáldurá. 


Şi-a pornit prin iarbă carăbuşu-n zale, 
Poartă greu povara smalturilor sale. 


Caut un centaur pentru Ştefan prunc. 


Plasa ca sl-tprindă unde s-o arunc ? m X 
Cirtita scobeste negre galerii; 


Pruncul să învețe neamurile mii. 


Să-1 învețe bine cîte plante sînt, 


Cîte roade poartă dulcele pămînt. * TS 
Sá deprindá pruncul bunul mestesug, 


Cum se-nfige-n brazdă fierul de la plug, 


Ce comori ascunde cripta táinuitá, 


Adincite-n pacea lor nedesluşită. i . i 
Spicul copt cum cade sub tăişul coasei 


Clatină-se carul greu în drumul casei. 


Ard în soare flăcări mari în vîlvătăi 


Fumurii ocheane le-au văzut întăi. i -— . 
Aprig bate maiul jos la temelie, 


Cum se-naltá casa socoii sá Stie, 


Le-a privit uimitul, bunul meu centaur : 
Clocotesc acolo munti de plumb si aur. Ochi de apă steie-n tumpeni liniştit, 
Tie plumbul firul potrivit la z d. 


Afle ucenicul lumile de sus, 
Cum se-nclir,ă crugul lor către apus. Numărul, măsura stau la început : 
Răgător de seamă fă-l şi priceput. 
" Poeziile Steian )' centaurul ţi Shakespeare au fost publicate de 
Vianu în pciiodite, după apariţia volumului de Versuri. 
Mina lui dibace, liberă-n mişcări, 
Ritmul cînd îl bate gravelor cîntări, 


5 — opere voi. I — Tudor Vi, 


Cind il trece-n piatra chipului cioplit 
De la tine-nvete pruncul fericit. 


Sprijiná-1 de umár lira heptacordá 
Peste ce dezbina, afle ce s-acordá 


Şi se întregeşte-n chipul armoniei, 
Slobod de pornirea urii ţi-a miniei. 


la-l apoi în cîrcă, scapere scimei 
Cînd lovetti copita pe cărări de stei. 


Şi să-l duci pe țărmul mărilor îţi cer 
Unde chiparosul se înfige-n cer. 


Să i se deschidă largile portate. 
Printre colonade, păsurilor sale. 


Lînga vechi palate umbra-i mai adîncă. 
Se preling izvoare peste muşchi şi stîncă 


Treci printre popoare de eroi şi zei, 
Statui cu privirea albă pe alei. 


Şi în săli márete pînzele arată 
Cum luptă cu Perşii Alexandru-odată. 


Afle din vechime cum pe Pelion 
Ossa o azvirle groaznicul Typhon, 


Dar giganti cu brate-o sută îi supune 
Zevs, aducátorul legii celei bune. 


Sufletul se umple-atunci de pietate 
Pentru stlpinirea lumii másurate. 


Afle toate-aceste cum le spun poeţii; _ 
Filozofi si dascáli cu-amanunt tnveti-1 1 


Sufletul puterea lui şi-o va spori 
Cînd şi-o trage hrana din didascalii. 


Fa-l să poposească apoi in dumbravă 
Unde filomela inima-i bolnavă 


îşi alină-n noaptea plină de suspine. 
Fă-l să se oprească-o clipă lînga mine 


Margine de piatră să-l atiná paşii 
Şi să-şi stea în faţă motul şi urmaşii. 


U964] 


SHAKESPEARE 


Poem 


Privind spre fundul pesterii admir 

Tot ce-mi vrájeste William Shakespeare. 
In pestera lui Platon mi se-arata 
Natura-ntreaga, omenirea toatá. 

Oricii se-ntinde lantul, nu mi-e dat 

Sá vád lucind izvorul luminat. 
Cerescul brit trimite doar o razá : 
De-ajuns e lumea ochiului s-o vazá. 


Vád vesele cetáti italiene, 

Un tárm pierdut de-ocean, páduri ardene, 
Cîmpuri de luptă, tuba a sunat, 

Se prábusi pe calu-i înspumat _ 

Oşteanul la Pharsala. în tintirim 

Jeleşte buha şi pe cruci citim _ 

Rămase atîtea nume din vechime 

De nobili, de ierarhi şi din mulțime. 


Luceşte rouă, zburdá pricolici. 

Au fost odată jocuri pe aici, _ 
Cîntări au fost, imbrátisári fierbinţi. 
Iubire dulce oare nu ne minţi ? 
N-au fost aceste toate în zadar ? 
Sărută Titania pe măgar. 


Dar Porţia frumoasă si-nteleapta 
Rosteşte-n cazul strîmb sentință dreaptă. 


Sporovăiesc cumetrele în stradă. 
Se taie slujitorii crunt în spadă, 
Se-aprinde urbea-n vîlvătaîe mare 
De vajnice porniri de răzbunare. 
Frumoşii tineri s-au găsit în fine 
Dar noaptea trece, dimineaţa vine 
Ie scînteie în ochii lor tăria 
Si-aud un cînt urcînd : e ciocîrlia. 


Ah, cum vuieşte vîntul peste cîmp ! 
S-au aciuiat doi oameni subt un dimb : 
E un nebun, un fiu gonit de-acasă. 

De suferinţa prea puţin îi pasă ! 

Acum aflaşi durerea tuturor 

Cînd însuţi eşti pribeag şi cerşetor, 

O, rege Lear, nebunule bátrin — 

Yu eşti nimic, cînd nu mai esti stăpîn. 


De cea mai hîdă-a inimii pornire 

E vinovată-ntreaga omenire. 

— Nu-s om şi eu ? întreabă cămătarul, 
Cînd potriveşte-n talgere cîntarul. 

— Mi-ai smuls albita barbă, m-ai tîrît 
Prin pulbere şi tină, m-ai urit. 

Mă gidili, rid. Mi-e somn, adorm. Ca voi 
Scap udul cînd îmi cîntă din cimpoi. 


Stă un castel sub nori. Pe metereze 
Veghează paznici. Trupeie-i viteze 
Le-aduse Macbeth ; silnic a prădat, 
Pe paznici de pe zid i-a aruncat, 
Baronului copiii i-a ucis. 

Macduff aude, cade ca-ntr-un vis. 


Durerea-si intelege abia atunci 
CJnd îşi sopteste : — El nu are prunci. 


Bat grelele ciocane-n grinda. 

Deschisá-i poarta. Forfotá in rindá. 

E regele si cere adápost. 

— Acum vei arăta, Macbeth, ce-ai fost, 
Thane de Cawdor sau om de rînd ! 

Se aud in noapte lupi fláminzi urlind ! 


Strigári sub baldachin : porni spre Domnul 


Un duh. Lady Macbeth ucise somnul. 


Un general cu-obraz intunecat 

Adus e sá declare in Senat 

Ce uneltiri urzi pe mári, departe 

$1 cum avu de Desdemona parte ? 
Stau senatorii-n jilturile lor : 

Arapul este oare vrájitor ? 

La inima copilei cum ajungi ? 

—  Sosind trudit din drumurile lungi. 


Are-n Atena Timon multi amici, 
Copii din case mari si máscárici. 

In pungá cind nu mai gási nimic, 
Nu-1 mai cunoaste nimeni pe amic. 
Surghiun ursuz aflá-n singurátate 
— Ah, cadá buba neagrá pe cetate ! 
Veni sá plingá-un slujitor umil 

Şi Timon a surîs ca un copil. 


Afle, Horatio, de-a fir în păr 
Hamlct ce a voit în adevăr ? 

Ce zbucium fost-a pînă cînd ştiu 
Cum s-a urcat pe tron regele viu, 
Cum mama adultera a uitat 

Pe regele cel mort înveninat. 


Sînt oare-n lume inimi ferecate 7 
Moare Hanilet: — Restu-l tăcere, frate ! 


Sîntem tesuti din vise, ne adumbra 
Neguri de somn, ținuturi mari de umbră. 
Povesie-i viaţa, spusă de-un netot. 
Jucăm pe-o scenă ; actele de tot 

Sînt şapte : eşti copil, şcolar apoi. 
Amant suspinător, pleci în război, 
judecător hapsîn, bătrîn avar, 

fe-ndoi din şeale şi copil eşti iar. 


A fi sau a nu fi ? De-am avea ştire 
Ce soartă ne aşteaptă-n nemurire, 
Dac-am cunoaşte ce e cind se-opreste 
Ceasornicul şi timpul împietreşte. 
Am mai răbda noi jugul şi i-am zice : 
Apasă mai departe pe cerbice '7 

Şi nedreptatea cocotatá sus 

Ar mai găsi în noi un ins supus ? 


Se-opreşte mîna pe stilet şi iată 
Palori crepusculare ni se-arată, 
Reflexele livide se rásfatá 

Pe ape, pe păduri, pe miini, pe fata. 
Pe lac pluteste moartá printre nuferi 
Ofelia şi nu mai poti să suferi. 
De-acuma poate Fortinbras sá vie : 
Aprinde-ti candela. Melancolie ! 


Sau lasá-te sáltat de-un rîs voinic : 
Sc-ndoapá Falstaff, omul de nimic, 

Şi betivanul Sly cînd se deşteaptă 
Vede curteni surizátori c-aşteaptă ; 
l-aduc pe távi de-argint mîncări alese. 
I le refuzá tinerei mirese 


Petruchio, imblinzitor de fiare, 
De nazuri muieresti patibulare. 


Dar e mai intelept sá liberezi 

Pe duhul Ariei, acum cînd vezi 
Caindu-se duşmanii tăi cei cruzi. 

In faţa liniştită, ochii uzi 

Văd pe Miranda, pe Ferrando cum 
Vor duce omenirea pe alt drum ; 
Iubirea daca pururea învie 

Nu moare nici speranţa, chiar tirzie. 


Magia devenit-a de prisos, 

O, Prospero J Aflaşi că-i de folos 
Doar omul cu puterea-i de la fire. 
Gindeste pentru-ntreaga omenire ! 
Deci lasă insula, -n Miian te-ntoarce, 
Le taie firul fuselor la Parce. 
Ştiinţele invatá-le pe toate — 

Şi nu uita : dreptate fă-n cetate ! 


11964] 


[SONETUL 54] 
dupá Michelaagelo 


Ştiu să citesc în fata ta curată 
Totce cuvîntul meu nu poate spune, 
Privindu-te, descătuşat de lume, 

Se urcă sufletul spre cer şi i se-arata. 


Mulțimea, clevetind cu josnicie, 
Vinovateste propria-i simtire, 
însă iubirea mea n-are clintire, 
Rámine-ntreagá názuinta-mi vie. 


Frumosul izvorăşte din fintina 
Etern-a indurárii. Laolaltá 
Cumintii, pricepindu-1, îşi dau mina. 


Nici alte roade, nici dovezi coboará 
Din cer mai limpezi. Cine te exaltá, 
Urcînd, îşi simte moartea mai uşoară. 
1956 [1950] 


59 


SONEI'E 


dupá Giordano Bruno 


[SONETUL 575] 


Parnasul socotesc a-l fi găsit 

în mine însumi, astfel încît muze 
Doar propriile gîndiri le-am socotit 
Si mi-au fost martore şi călăuze. 


Sărmanii ochi plîngînd mi-au fost doar ei 
Izvoare-n Helicon curgînd pe stîncă 

Şi-n mine-aflai pe zei şi semizei, 

Cum e-a poetului chemare-adîncă. 


La ce-aş dori să fiu ştiut de regi 
Şi răsplătit de împărați şi papă ? 
Menirea în viaţă tu ti-alegi, 


lar faimă şi cinstiri nu ma adapă. 
Destul îmi c să cuget şi-am cuvînt 
Cununi doar să doresc de laur sfin t. 


tl 96 4] 


fSONETUL 5831 


Insignele inaltului amor 

Le recunosc speranţe cînd îngheață, 
Dorinti cînd se trezesc din somnul lor, 
Cînd pling si rid, 51 cînd pe faţă 


Mi se citesc tristeti şi bucurii, 

Şi lacrimi curg şi flacără nebună 
Se-aprinde-alături, încît ştii 

Că Tetis şi Vulcan pot sta-mpreună. 


Iubesc pe altul, însumi mă urăsc, 
Tn umbră mă cufund, cînd se ridică 
Pe stîncă dorul meu dumnezeiesc. 


De-a pururi fuge, pururea mi-e frică 
Să-l pierd cînd cred a-l fi găsit, şi-oriunde 
Pe cît îl caut, tot mai mult s-aseunde. 


11964] 


61 


62 


[SONETUL 593] 


Zburdalnic fluture nu stie 

Că-l mistuie lumina ce iubeşte, 
Nici cerbul la izvor dnd se îmbie 
Mu simte vînătorul că-l pîndeşte. 


Prin dulci alei licorna a păşit, 

Nu bănuieşte latul ce-o va strînge 
Dar eu cunosc cui sînt făgăduit, 
Izvorul ştiu că-l voi roşi cu sînge. 


Mi-e cunoscut arcanul trădător 
Şi rugul ce va consuma îndată 
Nebunul ins cu firea-i blestemată. 


Cum aş putea porni pe-un alt prîpor 
Cînd însăşi întocmirea mea cuprinde 
Săgeata, streangul, torta ce aprinde ? 


1196*! 


[SONETUL 605] 


Pe cái abrupte şi ocolitoare 

Urme de pradă că se-ntreabă cum 
Ducîndu-si cîinii lui la vînătoare 
Acteon a găsit destinu-n drum ; 


Ce-i muritor divin e totodată, 
Cînd vede trup din unde, cizelat 
în aur, fildeş, marmură curată — 
Şi vînătorul deveni vînat! 


Copoii-n lantu-i nu-i mai stápineste 
La semnul Dianei, ei s-au azvirlit 
Pe Acteon să-l sfişie cîineşte. 


O. cugete al meu prea chinuit, 
înaltele gîndiri le-avînt spre stele 


Dar împotriva-mi vin şi mor prin ele. 


I 1964] 


63 


1/ 


64 


SONETE 


după Shakespeare 


[SONETUL LXXVJ 


tşii pentru suflet, cum e-o-mbucatură 
De piine — acelui care e flămînd, 
Ca ploaia eşti în brazda cea obscură, 
Ca punga-i pentru-avarul tremurînd. 
îmi apartii şj-n taină jubilez, 
Trist sînt cá nu vei fi a mea-n vecie ; 
Doar pentru mine-a; vrea să te păstrez 
Şi lumea toată as dori s-o ştie. 
Pnvîndu-te aş sta pînă la moarte 
Ca să cerşesc fugara ta privire r 
De-atît noroc nu-i nimeni s-aibă parte — 
Doar de la tine-aştept milostivire. 
Mă cred cînd prea bogat, cînd mă dezic i 
Am tot ce vreau şi nu mai am nimic. 


[1964] 


ISONETUL XCVJIIJ 


Plecat de Ungă tine, cînd floarea se deschide 

Şi cînd april punîndu-şi sărbătoresc vestmint 

în orice suflet tînăr o candelă aprinde 

Şi cînd Saturn, bătrînul, danteazá-n ritm şi cînt, 

Nici briza ce-ncovoaie petale zugrăvite, 

Nici ciripit de păsări şi nici parfum de flori 

Nu mai mă pot decide corolele iubite 

Să le culeg şi cîntec sá-nalt ca alte ori. 

Să laud roza roşie nu mai mă voi pricepe 

Şi crinul candid nu ştiu acum să-l preţuiesc, 

Deopotrivă totul de-aici-nainte-ncepe 

Sa-ti semene ca umbra modelului ceresc ; 
Totul îmi aminteşte de tine, te imită. 
Dar fără tine — totul c iarnă amorțită. 


1956 


05 


(SONETUL CXXXI 


Nu-ti seamáná privirea cu un soare, 

Márgeanu-ntrece gura ta carminá, 

Ca sinul táu stiu nea mai lucitoare 

$1 multi privind pe oachesi vor lumina, 

invoalte roze albe si-nfocate 

Decit iti stau pe fatá poti s-admiri 

$1 am simtit in vint imbálsámate 

Suflári mai dulci ca cele ce expiri. 

Şi glasul tău melodios îmi pare, 

Dar muzica mai mult m-a desfătat, 

Nu am văzut trecînd zeite-n zare 

Cînd ritmul paşilor ţi-am măsurat. 
Doar neghiobii poetii-n ode zic : 
înveţe de ia tine ce-î unic- 


( 9641 


[SONETUL CXLIII] 


Cum gospodina fuge ca sá prindá 
Cocosul de pe gard care-a zburat, 
Lásindu-si pruncul párásit in tindá 
Si-aleargá toate strázile din sat 
Si nu aude pruncul ei cá plinge, 
Şi surdă e şi oarbă, plná cînd 
Cu tălpi rănite şi cruşite-n sînge 
A prins nebun cocoşul, blestemînd, 
Aşa şi tu, sleită de puteri, 
Vei alerga s-aduci din drum pribeagul, 
Fugarul tău iubit de pînă ieri, ^ 
Dar tinta de-ti ajungi, imi calcápragul : 
Revino si samtá pe copil, 
Pe-acel ce vrea să-ţi fie pururi Wd. 


1 1 964] 


67 


[SONETUL CXLVIIJ 


Iubirea mea-i ca febra, năzuieşte 
Spre ce-i aprinde şi mai mult pojarul 
Şi se hrăneşte doar din ce-i hrăneşte 
Lingoarea, desfătarea şi amarul. 
Vraci priceput e buna judecată, 

Dar m-a lăsat, dispretuindu-i sfatul ; 
întreaga nebunie mi se-arată 
Şi-amarnic se căieşte vinovatul. 
Nădejdea să mă vindec a pierit 

Şi bîlbîi ca un orb lăsat în drum ; 


Nu ştiu ce-am vrut, ce simt şi ce-am vorbit. 


Se-ndeasă-n juru-mi umbrele duium. 
Te-nchipuiam scăldată-n foc de soare 
Te aflu sumbră, răspîndind oroare. 


[196*] 


REVOLUȚIA FRANCEZA 
după Wordsworlh 


O, cîmp frumos al voiei cea bune şi-a nădejdii ! 
Prin forţele în luptă, prin multele primejdii 
Ni se părea că-i gata în fiecare oră 

S-apară fericita, sublima auroră ! 

Eram atît de tineri, aproape mult de cer 

Şi căile aride şi fără de mister 

A legilor civile, alese dintr-o mie, 

Păreau că se transforma subit în feerie. 
Rațiunea suverană îi arătă deodată 

Umanei noastre ginte o cale neumblată. 
Privea sever în lume bătrîna Vrăjitoare 

Dar Primăvara-n lume zîmbea, şi era soare ; 
Trona Fágáduinta deasupra-ntregii lumi, 

Şi mugurii cu coaja lor verde-abia plesnită 
îmbălsămau mai tare ca roza fericită. 
Nicicînd nu aprinsese, mai vie, bucuria 

In piept de oameni tineri curajul şi mîndria. 
Şi dintr-un cap al lumii şi pînă-n celălalt 
Simteai cum se propagă prin cer un vis înalt. 
Iar cel ce alesese o cale liniştita 

De studii si-armonioase gîndiri fără ispită, 
Chiar el simţea sub pasu-i, intrînd în noi tipare, 
O plastică argilă spre-o nouă-ndestulare. 
Sunase ora-n care puteai sa întrupezi — 

Nu pe un țărm utopic, pe care nu îl crezi, 

în insula de basme în care niciodată 

N-a răsunat sandala cea grea şi ferecată, 


99 


Ci pe pămîntu-n care de-a pururi ne e dat 
Viaţa să ne-o ducem cu pasul măsurat — 
Să întrupezi unica, rîvniia fericire, 
De care-i însetată întreaga omenire. 


De ce n-as spune astăzi ce am simţit atunci... 


Pámintu-ntreg, cu ape, cu dealuri şi cu lunci 
îmi apărea asemeni cu-o nouă locuință 

Mai ieri necunoscută şi azi spre folosinţă : 
Deschizi o uşă, cauti, strábati odăi în rînd 

Şi planuri minunate ti se-rvtocmesc in gînd, 
Din ochi dai la o parte pereți sl tai fereşti 
Şi-n casa ta cea noua stăpîn acuma eşti. 


: 95 6 


PE LAS6 


dupa Goeihe 


Nou sînge, hrană pură 
Din larga lume-adun ; 
Prea darnica natură 
Mă leagănă la sîn. 


Corabia o saltă 

In tact un lopatar 
Şi sub câViula-naltă 
De picle munți apar. 


De ce vá aplecati, de ce, 

Voi, ochilor, sub vise aurite ? 
Ah, dispáreti, oricît de strălucite, 
Cît timp aici iubirea doamnă e! 


Pe valuri scinteie 
Stele o mie; 
Pîclele turnuri 
Clădesc spre tărie. 


Adie din zori, 
Se-ndoaie copacul, 
Roadele-n pîrg 
Rás/r!nge-le lacul. 


195 6 


71 


72 


SUFLETUL LUMII 
dupá Go eihe 


Porniti spre patru puncte cardinale 
Din Iocu-acestor falnice ospete 
Siintocmiti prin zonele astrale 

Un univers cu mii si mii de fete ! 


in depártári ce nu cuprinde gîndul 
Vi se arata visul unor zei, 

Aprindeti-vá, fragede, de-a rindul 
In spaţiul plin de flăcări si scintei. 


Înaintaţi, puternice comete. 
Porniti tot mai departe si mai sus, 
Un labirint de sori şi de planele 
Vă taie calea voastră spre Apus. 


Pámintul neformat îl veţi cuprinde 
$i-1 veţi lucra cu tineresc avînt. 

Şi chipul Iui mai viu se va aprinde 
în tineresc etan cîntînd. 


DOR 
după Goethe 


înțeleptul doar s-o ştie. 

Nu şi prostul ce rînjeşte 
Vreau sa cînt viața vie 
Ce spre moarte se doreşte. 


în rácoarea noptii-n care 
Te-ai născut şi-ai procreat, 
Aţintit spre luminare 
Dorul te-a înfăşurat. 


Noaptea nu te mai opreşte. 
Desfăcut din umbra-ti lungă 
Dorul tău vrea şi sileşte 

Spre-alte-ngemănări s-ajungă. 


Nu ţi-e grea vreo depărtare, 
Vii înaripat, zorit, 

Plnă cînd în luminare 
Aripa ti-ai mistuit. 


TA 


Loc de rátacire-n viatá 
Este sumbra ta stihie. 
Dacá dorul nu te-nvatá : 


Mori şi reînvie! 


i 95 6 [1 9 32] 


SONETE 
dupá Goethc 


VIATA NOUA 


Se zbate-un fluviu din stînci să scape, 
Cu Oceanul să se împreune : 

Reflexe ceru-n undele lui pune — 
Lărgime vor turbatele lui ape. 


Demonic deodată se prăvale — 

Şi munţi, păduri de-a curmeziş se-aşează 
Oreas stă o clipă, meditează, 

Nu-i chip de fel să-nainteze-n cale. 


Dau undele asalt, se zbat în van, 
Se umflă şi se beau apoi pe sine, 
Zadarnic vor spre tatăl Ocean. 


Dar iatá-le : s-au liniştit în fine. 
Le scoate noaptea stelele in fata 
Şi lacu-ncepe-acum nouă viaţă. 


[1964 


75 


76 


TNTILNIRE 


investmituat in mantia ta largá, 
Urcai pe-un drum de stîncă povirnit, 
Cătînd zăpezi cu gînd nelinistit 

Şi inima-ti bătea în piept să-l spargă 


S-a luminat deodată ccru-n zare 
Şi parcă apăru o nouă zi. 

Pe drumul povirnit cînd se ivi — 
Si-a incetat orice cutremurare. 


Ţi-ai strîns mantaua-n falduriJe-i dese, 
De drum vázindu-ti, ochii in pámint, 
Gonind simtirile abia-ntelese ; 


Dar o urmai de-aproape, pina cind 
Din cale-i se opri, si de manta 
Scápindu-te c-un gest, a fost a ta. 


[19 6 4] 


VORBEŞTE O FATA 


Eşti grav, iubite ! Chipul tău îmi pare 
Sculptat în marmoră, aşa-i de rece : 
Nici un surîs de-amor pe el nu trece ; 
in piatrá chiar záresc o-nduiosare. 


Sc-ascunde inamicul sub un scut ; 
Prietenul se cade sá se-arate. 

Te caut : esti in zone depártate. 
Rámii statuie deci ca la-nceput. 


Spre care din voi doi să má íindrept t — 
Spre chipul cel cioplit, spre omul viu r 
Le simt ráceala deopotriva-n piept. 


Mai mult deci nu voi mai vorbi-n pustiu. 


Ci, sărutînd statuia mult şi bine 
Aştept, gelos, să má rápesti la tine. 


[19 6 4] 


AVERTISMENT 


in ziua judecátii de apoi, 

Cînd lumea o s-ajungá la sfîrşit, 
Sever ni se va cere, negresit, 

Sá explicam tot ce-am vorbit in doi. 


Ce o să spun atunci, iubito, cînd 
Ni se va cere-n fine socoteala 

De vorbele şoptite cu sfială, 

De implorări cu glasul tremurînd ? 


De-aceea te întreabă : drept a fost 
Zadarnic să mă fi lăsat a spune 
Un flux de vorbe fără nici un rost ? 


Mi-e teama inutila rugăciune 

Dorind s-o-ndreptátesc cum se cuvine 
Că ziua ceea ani întregi va tine. 
[1964] 


DIN „POEZIE SI ADEVĂR" 
după Goethe 


De ce mă chemi şi fără voia mea 
în preajma-ti strălucită ? Mie 
Au mult mai bine nu-mi era 

in noaptea cea pustie ? 


Sub luna pliná-n chiliuta mea 
Státeam scáldat in toti fiorii ei, 
Ascuns si singur, fárá de temei. 
$1 sufletul din mine amurgea. 


La ceasuri aurite eu visam, 

La multele plăceri, fără de pată, 
Şi-n suflet îmi întipăream 
Icoana ta curată- 


La masa verde, stînd tîrzîu la joc, 
Să fiu tot eu acela care 

îi cer un semn batrînului noroc. 
Cu insi nesuferiti la luminare ? 


79 


A primáverii floare niciodatá 
N-o regásesc la fel de pura ; 


Oriunde esti, o, ingere, se-aratá. 


Iubire, bunătate şinatură. 


1 95 6 [1 955] 


OCTOMBRIE 1849 


după Heine 


S-a potolit furtuna mugitoare 
Şi iar e linişte acum, 
Germania, copilul mare, 

îşi tese visul de Crăciun. 


Detunături se-aud. Rachete 
Zbucnind, salută din mormînt 
Un praznic închinat lui Goethe : 
O liră veche, vechiul cînt. 


Şi urlă, latră, grohăie, abia 

Pot suporta mirosul care-mi vine. 

Dar linişteşte-te, poete, inima 

Ţi-a obosit. Eşti bolnav. Taci mai bine 


1956 


7 — Opere voi. I — Tudor V.anu 


81 


32 


ENFANT PERDU 


dupá Heine 


Post depártat in lupta libertátii 
Slujit-am credincios treizeci de ani. 
Nu am crezut cá prin verdictul sortii 
Ma voi intoarce-ntreg dintre duşmani. 


Am stat de veghe-atîtea nopţi de-a rîndul 
Şi nu puteam să dorm, întins sub cort 
Cu-atitia dragi prieteni, ascultindu-i 
Cum sforăiau c-ar fi trezit şi-un mort. 


Mă cuprindea adeseori uritul 

Şi frica (numai prostii nu o ştiu) 
Şi ca s-o uit îmi fluieram eu cîntul 
Cu rimele obraznice-n pustiu. 


Da, am vegheat^ cu puşca lîngă mine 
Şi de se apropia vreun duşman 
Ti trimiteam, să-l tie minte bine, 
Un glonţ fierbinte drept în burduhan. 


Dar s-a-mîmplat ades ca prostánacul 
Sá stie sá ocheascá tot Ia fel, 

Ah, ránile in trupul meu, sáracul, 
Au desfundat izvorul smgelui dm el. 


Un post e liber ! Ránile se cascá, 

De cade unul, altu-i încă drept, 

Dar cad, nebiruit, iar scut şi cască 
întregi îmi sînt; nu inima din piept. 


NĂPĂSTUIŢII 


(fragment) 
după VictorHugo 


Fiindcă nenorocirea în lupta dă poveri, 

Copii, să stăm de vorbă de rostu-acestei vieţi, 
îmi amintesc, odată, mergînd printr-o pădure 
C-am întîlnit prăpăstii sălbatice şi dure, 

Un loc pustiu, de ierburi ti spini acoperit 

Unde sfirseste drumul, pîrîul a pierit 

$i am văzut prin pietre, prin ghimpii cei luciosi, 
Un coperiş de trestii şi fum urcînd din coş 
încet, cu greutate, prin crengi împreunate. 
Lumina în colibă intra prin despicate 

Obloane şi, desigur, mi-am zis că stîncă vrea 
S-ascundă mohoritá în mica ei vílcca 

Această locuință cázind pe brinci, umilă, 

Cá fluierind prin ramuri, scatiilor li-e milă 

$i-o pling, asa de slabá si de tristá imi párea ' 
Deci cufundat în gînduri mă îndreptam spre ea 
Cînd m-a ajuns din urmă un om cu-asinul lui, 
Cîntînd de zor, mînîndu-l cu coada biciului. 
L-am întrebat: — „Au cmc aici s-a cuibărit ?" 
Iar el cîntînd într-una : — „Un biet nápástuit". 


Mergînd către coliba pierdută-n locuri joase 
Mesteacănul cu creanga-i de care se-aninase 
Un cerceluş de apă, părea că îmi arată 

Cu degetul intrarea, iar vîntul dintr-o dată 


Usita îmi deschise şi-aflai pe duşumea 

Stînd un bătrîn cu-o haină pe umeri, de aba. 
Moşneagul lîngă vatră uscînd nişte obiele, 
Veghea în locuinţa deschisă pentru stele 

Şi pentru trecătorii pierduţi în curmătură 
Stînd singur cuc, şi fără vreun cîine-n bătătură, 
Şi fără gard, şi fără o cheie-ntoarsá-n poarta : 
Păzeşte sărăcia pe-acel ce-n spate-o poartă. 
Găsii moşneagul apă bind, molfăind în gură 
Un măr, dar fără pîine măcar o-mbucătură. 
Mă întrebam cum viața să-şi ducă va putea ? 
E greu s-o duci cu geamul căzut din cercevea. 
Cumplită era iarnă în locul fioros. 

Nici un culcuş ca lumea. Oare dormea pe jos ? 
întins pe nişte paie, pe-un loc afar' din cale 
De mic : — „Nu este bine în colţul dumitaie, 
Unchiaşule, ţi-e soarta prea negrăit de tristă”. 


„Ei, fiule, pe altul îl plînge că există. 
Eu stau aici în codrul măreț şi sub un cer 
Strălucitor de raze ; n-am pat şi nici nu cer, 


Dar pot să dorm. Cînd zorii se-aprind şi-atuncea cînd 


Privesc trăind pădurea, miresme-adulmecînd, 
Şi flori, izvoare, nu am ca să má plîng temei: 
Aceasta mi-este casa şi sînt stăpînul ei. 
Rău n-am făcut în viaţă şi, vezi, o duc prea bine 
Cu mere pádurete şi zdrentele pe mine. 
Prieten mi-este Domnul, prea bunul megies, 
îl simt în cuiburi, roiuri, copacii urieşi. 
Din care glásuieste o voce dulce,-I ştiu 
in umbra sfintá-n care am apárut om viu 
Şi în azurul unde mereu, mereu m-afund. 
Divinitátii nu-i cer nimica : pînă-n fund 
Dorinţa mi-e-mplinită, cînd mi-este dat să am 
Culeasă fraga-n iarbă ; castana de pe ram. 
Sînt mulţumit cu Domnul ; e mulţumit cu mine, 
Sînt fericit." 

Ca şi astăzi, alt'dată, prin mulțime 
Treceam pribeag, cu ochii incetosati de vise, 
Privind de sus, prin nouri, spre-adincile abise, 


85 


Morminte scînteînde, minciuni, stafii în rînduri, 
Joc de lumini si umbre, cu fruntea grea de gînduri, 
De-a pururea instinctul făcîndu-mă-a pricepe 

De unde omeneasca durere grea începe. 

Prăpastia suferinţei m-atrage. Alţii sînt 

Scafandrii fără teamă-ai oceanului profund. 

O, vînt, ei scurmă-adîncul, pe care-l mături tu, 

Ei se-adincesc în valuri, eu-în rana ce duru, 
Grozav le e noianul, dar nu precum e-al meu, 
Nu-i pizmuiesc, cáci drumul imi e cu atit mai greu 
$1 inteleg ca cerul va ráspláti odatá 

Culegátorul perlei ti mintea luminatá. 


1956 


Este arta o mmgfiere ? Grozav mi-e teamá cá nu. Os- 
tenit de munca, asediat de griji sau de necazuri mai márunte, 
mi s-a intimplat adeseori sá caut refugiul artei. Balsamul ei 
mi s-a părut că vindecă rănile mai uşoare. Mi-am dezvelit 
fruntea în fata adierii ei răcoritoare. M-am odihnit o clipă 
în umbra şi liniştea ei. Dar cînd o mare durere s-a abătut 
asupra mea, atingerea artei mi ifa-părut nelegiuitá şi profa- 

"TratoaTeTlDurerea mea incremenitá dorea să rămînă singură. 
Voluptatea artei devenea un blestem şi o sfidare. Poţi să vor- 
beşti celui strivit de rosturile şi aşezările lumii despre far- 
mecul şi splendorile ei ? Arta ofensează adeseori durerea 
umană. Reprezentarea acesteia în artă pare că nici nu bă- 
nuieşte suferința vie a rănii sîngerînde. Nu, pentru acel care 
a coborit in abisul durerii, arta nu mai este o mingiiere. 


Cîntecul bun este tovarăşul muncii. Sá lucrezi liniştit şi 
"regulat, în acord cu tine şi cu acel mic folos pentru alţii, 
care alcătuieşte conştiinţa bună a muncii, să-ți simți puterile 
acordate armonios şi să asculti cîntecul care se însoţeşte cu 
sfortarea ta prielnică şi uşoară, iată partea cea mai bună a 
fericirii noastre. 


/ Beethoven e uman, adînc uman. Wagner e suprauman, 
' eroic. Mozart e angelic. Bach este divin. lată ierarhia onto- 


89 


logica a celor mai de seamă creatori muzicali ai culturii 
noastre. 


Interesul tineretului pentru literatura provine din nevoia 
lui de viată. Interesul pentru literatură se menţine cu vivaci- 
tate atha timp cît durează epoca de descoperire a vieţii. în 
epoca maturității, literatura nu-ți mai poate descoperi viața. 
Ea poate cel mult s-o divulge. 


Arta nu este aliata durerii omeneşti. Ea este tovarăşa bună 
a fericirii. în tinerețea noastră ne simțeam uneori îmbătaţi 
de bucurii atît de vaste şi de covîrşitoare, încît numai spa- 
tiile imense ale unui Beethoven sau Shakespeare puteau să 
le cuprindă şi să le adăpostească. 


Omule, esti un cetățean liniştit, eşti avocat, medic sau pro- 
fesor, ingrijesti de copii şi de casă, plăteşti impozite, citeşti 
gazete, votezi la Cameră şi la Senat şi abia dacă îţi dai seama 
că pe buzele tale stă veşnic gata să nască un imn şi că, în 
sufletul tău, vibrează delirul lui Corybant. 


Beethoven este ilustratia muzicală a dialecticei hegeliene. 
Sensibilitatea lui se dezvoltá prin antitezá si sugereazá iden- 
titatea profundă a contrariilor : durerea în fericire şi fericirea 
în durere. 


Heraclit a spus că totul merge. Cu aceeaşi dreptate s-ar 
putea spune ca totul stagnează şi că, scăpate din mîna Crea- 
torului, evenimetele lumii vin să îngroaşe imensele depozite 
moarte ale trecutului iremediabil. 


90 


..Orfeu, semizeul míngiierilor. Eliberind pe Eurydice din 
Infern, el ne invatá cá nimic nu este impietrit in Jume si cá 
iotul se poate intoarce in pasta moale a posibilitátilor. Dar 
Orfeu pierzind pe Eurydice... 


X. imi spunea cá ori de cite ori a fost obiectul unui atac 
al ráutátii sau prostiei, un cîntec tainic de jubilare îi vestea 
trăinicia substanţei lui intime. 


Vizitînd acum cîţiva ani Ospiciul din S., am înţeles în ce 
constă cazul patetic al nebunilor, adevăraţi martiri ai..inter 
ligentel, victime ale marilor "riscuri pe'care şi le-a asumat 
—Ss-pirta-noastrá angajindu-se pe căile gîndirii. 


M-au interesat totdeauna ratatii, veleitarii, provincialii 
nenorociti, oamenii din umbră, naturile secrete, toate acele 
larve obscure ale fantaziei, în care mi s-a părut a recunoaşte 
materia primă a genialitátii. 


Spiritul teoretic a devenit una din marile calamitáti ale 
omenirii moderne. Atît de mult a avut de suferit lumea de 
azi de pe urma principiilor abstracte, încît pentru a-şi tămă- 
dui rănile, ar trebui să se decreteze că, timp de mai multe 
decenii, nu mai are dreptul să se exprime în teză generala 
şi ca nu mai este îngăduită nici o comunicare scrisă sau ver- 
bală care ar putea contrazice cunoştinţa unui fapt particular 
şi precis..Delirul teoredc trebuie neapărat înăbuşit, dacă ome- 
nirea vrea să-şi crute multele suferințe care o mai pot aş- 
tepta. 


Omul de cultură stie că o abstractiune este o aproxima- 
tie, o plásmuire a inteligentii care eliminá multe din faptele 


91 


pe care pretinde a le reprezenta. Semidoctul îşi închipuie cá 
abstractiunea este un fapt si că e, poate fi invocată cu si- 
guranta cu care ne referim la obiectele experienţei. 


îmi spui, iubite tinere, că vremii noastre îi lipseşte cre- 
dința.. Mie mi se pare că vremea noastră ar avea nevoie si 
de putina îndoială. Lui Dumnezeu nu-i poate fi neplăcută o 
inima care se frfnge. 

Suferințele oamenilor nobili iau totdeauna forme generale 
Oamenii nobili sînt conştiinţa îndurerată a Universului. 


9'** P^'"'* halca st de pret se înrădăcinează într-o 
taina a sufletului. De aceea indiscretia este pácatul cel mai 
mare de care ne putem face vinovati fatá de semeni — si nestá- 
pinirea, vina cea mai grea față de noi înşine. 


_ _ Un singur cuvînt mai mult decît trebuie, o simplă mártu- 
risire nelalocul ei, umple o conştiinţă delicată cu tristeţea şi 
remuşcarca unei nopţi de orgie. 


Este deopotrivă de grozav gîndul că sîntem ţinuţi incovo- 
iati ^sub legea fatală a naturii noastre si gînduf că pucînd-o 
înfrînge oricînd, ar fi stat în puterea noastră să dăm împre- 
jurărilor vieţii o altă îndrumare. 


^ Orice hotárire suprinu unul din aspectele posibile ale lu- 
mii. Este în orice hotărîre un grăunte de brutalitate. 


Viaţa repetă în fiecare moment drumul dintre posibil şi 
iremediabil. 


92 


Melancolia Divinitátii meditind la toate aspectele univer- 
sului anulate prin actul creatiunii ! 


Bogăția experienţei interne împiedică sistematizarea ci. 
Există un scepticism al abundenței. 


Sinceritatea fiind acordul faptei cu gîndul, se înțelege“ că 
ostenelile lămuririi propriului gînd sînt dificultăţile sinceritátii. 


Nu putem fi sinceri decît în raport cu gîndul care, lămu- 
rindu-se în noi, a devenit obiectiv şi prin urmare mai puţin 
al nostru. Orice sinceritate devine aşadarproblematică. 


Există o sinceritate din uşurinţă. Un scrupul adînc face 
sinceritatea imposibilă. 


Un gînditor a observat odată ca există un aer de rudenie, 
o afinitate misterioasă între caracterul omului >i evenimentele 
vieţii sale. Prostul ,.da în gropi”, pentru că paiii săi îl poarta 
cu dinadinsul pe drumuri desfundate. Un şir de întîmplări 
nenorocite devine aşadar demoralizator nu numai prin con- 
secintele de care tTebuie să te temi, dar şi pentru că poate 
face pe cineva sá se indoiascá asupra valorii intrinsece a na- 
turii sale. Dimpotrivă, ce profundă este jubilarea mistică a 
fericitului î 


în ziua cînd am citit pentru întîia oară una dm “comediile 
Iui Shakespeare, am fost uimit să găsesc o analiză a ei in 
prima carte pe care intîmplător am deschis-o, prietenul pe care 
nu-l mai întîlnisem de zece ani mi-a vorbit de ea, numele ei 


93 


mi-a apărut deodată răsfoind o revistă veche si ridicind un 
colt. de hîrtie azvirlit în strada am citit titlul ei. Astfel de 
întîmplări revin în experiență de atîtea ori, încît ne putem 
întreba dacă viața este în adevăr un drum pe care inaintam, 
pentru a întîlni în dreapta şi stînga oameni şi lucruri felurite 
sau dacă nu cumva ea este mai degrabă o înaintare de serii 
compacte de evenimente către noi. 


Degetul destinului întors către noi arată în acelaşi timp 
către fundul lumii. 


Omul tînăr este indiscret, zgomotos, neliniştit, excesiv şi 
veşnic preocupat de sine. Toate defectele plebeene se întîlnesc în 
el. Aristocratia caracterului nu se poate dobîndi decît cu pier- 
derea treptată a singurului bun pe care, cu toate acestea, 
avem dreptul să-l regretam, şi numai pe drumul durerilor care 
te închid în tine, insul poate cuceri rezerva, măsura, calmul, 
cumpătarea. 


Remuşcarea este singura durere fără alinare. 


Dispretul este mai puternic decît ura, căci ura luptă, pe 
cînd disprețul se poate scuti de a lupta. Ura combate un duş- 
man în carne şi oase, o fiinţă validă şi primejdioasa. Dispretul 
are însă de-a face cu o umbră, cu învelişul unei realități 
scursă de vlaga şi rătăcită în orice substanţă. Sufletul care 
ştie să dispretuiascá poate deci rămîne liber de pornirile şi 
vehementele urii. La ce bun ai mai dori distrugerea fiinţei 
pe care ai izbutit s-o asimilezi pe deplin în sufletul tău ? Nu 
cumva atunci disprețul este reacţiunea unei conştiinţe care 
ocoleşte lupta ? Poate că da. în tot cazul, disptetu! presupune 
o adincá mizantropie, în timp ce ura subintelege, dacă nu iu- 
bire, cel putfn interes pentru fiinta uritá. Pentru reabilitarea 
dispretului, să spunem însă cá nu există suflet mare si cale 


94 


dreaptă în viață care să he lipsita de manie Wi energii «- 
curabile Forţa eliberatoare a dispretului este neintrecuta. Ea 
netezeste caile noastre si ne redă certitudinile intime, scopurilor 
imanente. 


Avem datoria intelectuală de a spune adevărul; pe acel fo- 
lositSf;'constructiv si'intáritor, dar şi pe acel primejdios, de- 
moralizant şi diabolic. Echilibrul sufletesc al oamenilor tre- 
buie din cînd în cînd turburat şi compromis. Elementele con- 
strucţiei interne trebuiesc eliberate, smulse din unitatea lor, 
încredințate anarhiei primitive. Certitudinile láuntrice tre- 
buiesc înlocuite prin îndoieli si superba siguranţă de sine prin 
deznădejde. Numai asa ideea omului se poate îmbogăți ti 
adinei. Cine doreşte perfecționarea tipului omenesc trebuie 
să-şi dorească toate durerile şi toate prábugirile. 


PAGINI DE MEMORIALISTICA 


PROBLEMELE MEMORIALISTICEI 


A fost o vreme cínd istoria era consideratá ca o discipliná 
care, prin preocuparea dc a stabili fapte şi serii de fapte indi- 
viduale, nu-ţi pierdea totuşi caracterul ei de ştiinţa, adică de 
cercetare capabilă de a stabili adevăruri, raporturi dintre oa- 
meni şi lucruri independente de noi. Astăzi ştim însă mai bine 
că istoria este construcţie, sinteză imaginativă şi că faptele ei 
nu devin adevăruri decît în măsura în care le înviem prin 
spiritul nostru, le facem ale noastre şi le producem oarecum 
din nou. Puzderia de informaţii găsite într-o arhivă nu devine 
istorie propriu-zisă decît în măsura in care, prin împrumuta- 
rea suflului vieţii personale, izbutim sa le dăm o configuraţie 
unitară şi vie. Din aceasta pricină, poate că lucrarea istorică 
cea mai tipică este aceea a memoriilor, a povestirii faptelor 
trăite, a celor care ne privesc în chip direct şi a celor la care 
am luat parte dintr-o strînsă apropiere şi cu un rol mai mult 
sau mai puţin activ. A-ti istorisi viața ta nu este un lucru 
deosebit de acela care constă în povestirea unor vieţi străine, 
a altor oameni, a unor societăţi, a unor instituţii, a unor dez- 
voltări spirituale în vreunul din domeniile culturii. Ba chiar, 
abia în povestirea vieţii tale proprii, mecanismul analog al 
lucrării istorice se luminează pe sine şi devine evident. 


Problemele istoriei sînt din această pricină şi problemele 
memorialisticei. Cea dintîi dintre acestea este aceea a origi- 
nilor. Cînd începe viața ta ? Cînd privim în trecut, este cu 
neputinţă a nu afla un moment în care tu nu erai încă tu 
însuți. Cînd ai început sa devii tu însuţi, prin ce eveniment 


99 


de seama s-a produs acea grupare de atitudini, dc aspiratii, 
de sentimente in a cărei relativă stabilitate obişnuieşti a te 
recunoaşte pe tine ? Adevărul este însă cá multi memorialisti 
nu pornesc de la un astfel de punct al inchegárii, ci dincolo 
de el si mai adinc in trecut, uneori in trecutul unor impreju- 
rári care nu apartin propriei lor vieti individuale, cautá si 
izbutesc să găsească unități mai largi, continuitáti mai mis- 
terioase. Augustin porneşte în Confesiunile sale de la criza 
convertirii lui creştine. Rousseau şi Tolstoi îşi încep povesti- 
rea cu amintirile copilăriei. lorga începe însă cu evocarea stră- 
moşilor *— şi unele din lucrurile cele mai interesante pe care 
le-a spus despre sine rezultă din ceea ce credea despre acele 
vechi fundamente în care se înrădăcina sentimentul său de 
viaţă. 

O altă problemă a memoriilor este aceea a periodizării. 
Din cite răstimpuri este făcută viața noastră, prin ce eveni- 
mente se articulează ea în fragmente mai mult sau mai puţin 
distincte ? Dar există oare astfel de fragmente, sau viaţa este 
mai degrabă un continuum melodic, un flux care izvorăşte 
necontenit şi nu poposeşte niciodată într-o etapă de oarecare 
i fixitate ? Există de fapt două tipuri de memorii, unele care 
e au o structură oarecum spaţială, arhitecturală, altele care au 
'o factura pur temporală, muzicală. Prima varietate este mai 
des reprezentată. Cea de-a doua, apartinind unei concepții mai 
noi a timpului, este aceea a lui Marcel Proust in  U re- 
cherche du temps perdu, cea mai de seamá opera memorialis- 
ticá a vremii noastre. 

Care este partea intimplárii şi care este acea a voinţei de- 
liberative în alcătuirea destinului nostru *— este o altă între- 
bare în faţa căreia se opreşte memorialistul. Există memorii, 
ca acele ale unui Bismarck, în care trăieşte icoana unui carac- 
ter voluntar, artizan al soartei sale individuale. Şi totuşi, chiar 
în astfel de cazuri, rolul întîmplării nu este niciodată negat 
de memorialist. Unul din interesele cele mai de seamă ale 
memoriilor stă tocmai în relevarea acelui caracter al vieţii 
care ne face să înțelegem că ceea ce smtem şi ceea ce am de- 
venit s-a produs, cel puţin într-o anumită măsură, printr-o 
contribuţie străină, prin amestecul unor puteri care ne depă- 
şesc si pe care, numai din pricina ignoranței sau a lipsei noas- 
ire de pătrundere, le atribuim întîmplării. Accentul patetic al 
tuturor memoriilor provine tocmai din sublinierea părții de 


100 


[necunoscut pe care trebuie s-o admitem în constituirea unui 


| destin omenesc. 
în sfîrşit, toti memorialiştii dau un sens finalist relatiunei 
lor, arătînd cum toate seriile de întîmplări ale vieții concurg 
către un scop şi compun o unitate expresivă. Cazul unui me- 
morialist care să-şi infátiseze viaţa ca o absurditate nu este 
cunoscut în literatură. Confesiunea spontană a unui om unul 
şi nenorocit poate să ia o astfel de formă. Niciodată însă 
confesiunea cuiva care, scriind-o şi incredintind-o obstei ome- 
neşti celei mai largi, manifestă, o dată cu aceasta, dorinţa de 
a extrage un sens. 
în legătură cu stilizarea finalistă a povestirii vieţii, apare 
şi dorinţa justificării sau a apologiei. Desigur, sînt destule 
momente-ale autoacuzării m marile memorii, dar peste ceea 
ce alcătuieşte vina parţială, recunoscută şi regretata şi, une- 
ori, prin ea, cu ajutorul ei, din materia erorilor sau păcatelor, 
viaţa memorialistului se arată cîştigînd unele valori şi în-_, 
scriind în cîmpul etic al omenirii unele merite.("Scrie memorii 
cine doreşte să se justifice sau să se exalte pe sine, printre îm- 
prejurări care ÎI ap.tsá sau ameninţă să-l nimicească. Litera- i 
tura de memorii este una din formele luptei" omuhu cu destinul. J 


ti 91 I] ~~ 


$, Bi NOT ECA 
(* 
gi AS 


Ir saca sut Mb 


CUNOASTEREA DE SINE 


[SCHIŢA UNUI AUTOPORTRET] 


De cîteva ori, în cursul timpului, s-a format în mine do- 
rinta de a nota împrejurările vieţii mele. Prins de multe alte 
treburi, plănuind mereu lucrări ştiinţifice şi literare si reali- 
zînd pe unele din ele, n-am găsit niciodată răgazul unei na- 
raţiuni ca aceea pe care doresc s-o întreprind acum. O poves- 
tire autobiografică cere nu numai un timp sustras sarcinilor 
prezente, dar şi un fel special al timpului, o vacanţă, un in- 
terval în care să nu te simți solicitat de obligaţii mai urgente. 
Condiţiile acestea mi se par acum împlinite. De cînd m-am 
înapoiat de la Belgrad, trăiesc aproape fără planuri de viitor. 
Las vremea să se scurgă. Mă scufund mereu în vremea care 
s-a scurs. Cînd eram copil şi-l auzeam pe tată-meu povestind 
evenimente care se întîmplaseră cu treizeci sau patruzeci de 
ani în urmă, resimteam un fel de ameteala. Profunzimea 
timpului imi aşeza o ceață pe minte. Astăzi călătoresc cu uşu- 
rintá pe drumurile trecutului ; fantomele lui îmi sînt fami- 
liare, uneori le evoc de mai multe ori pe zi. 

A Am împlinit cincizeci de ani. Sînt un om de statură potri- 
vită. Am o structură fizică echilibrată, dar nu prea rezistenta. 
După ce, în prima tinereţe, am trăit în sentimentul puterii 
mele, pe la treizeci de ani am început a crede că voi muri 
tuberculos. Sănătatea mi-a revenit apoi într-un regim care 
nu tolerează excesele. Sînt brun pe fond palid, dar nu livid. 


încă din adolescenţă, ba poate chiar din copilărie, m-a sur- 
prins alternanata dispoziţiilor mele. Predomină ntel?"- 
colia, dar nu placiditatea, cu unele izbucniri de violentá. O 


105 


societate restrinsá si aleasa imi face plăcere. Multimea în ju- 
rul meu mă obligă insa să mă refugiez. Mă asociez cu usu- 


i rintá, dar nu cu oricine. îmi este necesar climatul stimei re- 
J ciproce. Sînt foarte sensibil la ofensă şi vexatiune. ' 
' Toti oamenii din familia mea au cultivat sentimentul min- 
driei personale, vizibil in portul inalt al capului, in impimerea 
distantelor necesare. Nu sînt totuşi un om orgolios şi ermetic. 
Ma^eschid cu uşurinţă, uneori cu naivitate, pentru cá imi 
place să stabilesc relaţiile cu ceilalți oameni pe claritate. 
N-am nici morga, nici pretenţii. Sint un _ lucid modest. 
Am simtámintul viu al limitelor personale, pe care nu caut 
să-l acopăr nici altora, nici mie. Trăiesc deci sentimentul unei 
injustitii comise împotriva mea, atunci cînd mă izbesc de în- 
fumurarea altora. Efortul meu spre limpezime şi simplitate 
mi se pare că-mi dă dreptul a-l cere şi altora. Mă înveninează 
deci insolenta si stupiditatea. împotriva acestora am dispus 
multa vreme de arma tăioasă. 3 .dispretului. Am căutat însă 
să combat defectul unui caracter dispretuitor. Progresele ex- 
perientei cred că m-au făcut mai tolerant, mai înţelegător, 
mai calm, dar mi-au diminuat în acelaşi timp temperamentul. 
S-a dezvoltat în schimb ceea ce era în mine pasivitate, per- 
plexitate a voinţei, oarecare lene fizică, un fel de tristeţe răb- 
dătoare“ căderi repetate în mohoreală şi neg"atiuVie. Yotuşi/în 


' societatea copiilor mei, a unor oameni tineri sau a unor prieteni 
pe care îi cunosc bine, pot fi vesel, spontan şi chiar copilăros. 
Dispretuiesc emfaza, gesturile patetice, cuvintele răsunătoare. 
Am totdeauna grijă sa cobijjr vocea cu un ton. Cînd mi-am 
dat seama că am un glas c^nT^rea^pTmVanTTnceput să vorbesc 
mai stins. în cariera mea profesorală, cînd am observat că 
am oarecare tendinţa spre oratorie, m-am constrîns la expu- 
nerea rece şi tehnică. 

Deşi am un sentiment viu al onoareî, nu-l manifest decît 
îr. momentele de criză. Nu-mi aleg niciodată partea leului. Ce- 
dez totdeauna primul loc. Mă aşez în rîndurile mai indepár- 

~t>reT"Nu reclam ma"rTie bunuri ale vieții şi distinctiile, iar cînd 
mi s-a inrîmplat să cadă în lotul meu, m-am hotărît cu des- 
tulă uşurinţă să mă despart de ele. Nu sînt de loc aprig la 
cîşiig. Am un fel de dezinteresare materială, în care mî se 
pare că desluşesc iubirea bunurilor pe care le resimt supe- 
rioare, a unei vieţi simple, fără eforturi, făcută din bucurii 
fireşti, poate şi o comoditate care dezarmează voinţa de a le 


106 


menţine. Deşi nu-mi place să extind şi sa aglomerez sfera 


; bunurilor mele, mi sînt poate lipsit de egoism. Am oarecare 


tendinţă spre lăcomia gastronomică. îmi iubesc lucrurile, car- 
"tife, táotourile, casa. Manii nu-mi "curg printre degete ; dar nu 
le vacrific nici una din plăcerile mele temperate., Sînt cu de- 
savîrşire lipsit de ferocitate. îmi apar prost interesele. Duio- 
şia pe care mi-o provoacă tinereţea mă îndeamnă să încerc 
a o ajuta şi a mă deschide ei ca un camarad fără pretenţii. 
Cultiv prietenia. N-am pace pînă cînd nu-mi spun cuvinml -meu 
şi nu fac gestul în favoarea prietenului căzut în nenorocire. 
Frica, i^shaie^, poltroneria mă umplu de oroare. Acord însă 
prietenia mea cu greutate. Am putut părea deci adeseori in- 
diferent, pentru ca legătura cu oamenii îmi impune mari exi- 
gente. Nu sînt senzual, dar sînt erotic. în tinetete, má îndră- 
gosteam in fiecare zi. bunávointa si credulitatea mea putea 
sa transfigureze pe oamenii cei mai ordinari. Am avut multă 
vreme o tendintá ridlculá spre idealizare, ceea ce a provocat, 
ca un remediu, dezvoltarea spiritului ironic, ba chiar asprimea 
cinica. Mi se intfmplá sa intrebuintez cuvinte grosolane, sá 
sfîşii cu brutalitate vălurile colorate şi să demasc bestialita- 
tea. Mintea mea pare a nu suporta iluziile. Dar, pe de alia 
parte, am aaTecare aplicare spre misticism, spre tehnjcele 
magice şi Q_sensibilitate religioasă, în forma revirimentului 
interior, a căderii "şi a regenerării, a fervoarei şi a elanului. 


Toata viaţa mea m-am rugat, deşi religiozitatea mea a rămas 
totdeauna puţin organizată. 


[1 948 — 1949] 


IDEI TRÁITE 


Cind privesc peste cele patru decenii ti mai bme care má 
despart de inceputurile mele ca student ai stiintelor umaniste, 
constat o asemenea varietate de curente, dintre care unele 
m-au atras 51 toate împreuna m-au provocat ta clarificarea pro- 
priei mele poziţii, încît îmi spun că am fost martorul unei 
perioade a istoriei contemporane a ideilor, în stare să vor- 
besc despre acestea din proprie experienţă. Astăzi, cînd mi 
se cere sa arat drumurile dezvoltării mele, m-am hotarît sa 
expun, în aceste puţine pagini, împreună cu rezultatele cele 
mai generale ale lucrărilor mele, dezbaterile de idei la care 
am asistat si care au putut avea o influenţă asupra-mi. Istoria 
simțită dinláuntru, în resorturile care au mişcat-o, îndreptă- 
teste forma autobiografică a expunerii ei. 


înainte şi îndată după primul război mondial, ştiinţele fi- 
lozofice erau dominate de gîndirea lui Kant. Ideea conştiinţei 
active, care îşi construieşte obiectele ei, producea consecinţe 
în diferite domenii ale cercetării. Trecuse, desigur, vremea 
marilor construcții idealiste de la începutul veacului trecut. 
Sistemele post-kantiene, acele ale lui Fichte, Hegel şi Schel- 
ling, deveniseră obiecte ale studiului istoric. Mulţi tineri în- 
cercau sa pătrundă în aceste grandioase construcţii, adevărate 
epopei ale spiritului, care arătau cum spiritul se realizează 
pe sine, ajunge să-şi simtă propria lui incerioritate, creînd 
lumea, şi cum aceasta izbuteşte să se reprezinte pe sine însăşi 
în conştiinţa omului şi în formele succesive, istorice, ale cul- 
turii lui. Conceptul kantian al conştiinţei active, sprijinit de 
10a 


'datele ştiinţelor istorice, imbogátite în romantism, stă la baza 
irnarilor sistematizári filozofice în care încercam să pătrund 
la începutul studiilor mele. 

Autoritatea acelor sistematizári rămăsese atît de mare, 
încît se putea semnala preocuparea constantă de a salva prin- 
ciptile lor fundamentale cu ajutorul  constatărilor făcute de 
noile ştiinţe filozofice. Prin Herbart, şi după el, idealismul 
post-kamian devine psihologism. Spiritul, conştiinţa sînt de 
fapt realităţi psihologice şi ştiinţa consacrată studiului acestora, 
psihologia, părea în drept să răspundă tuturor problemelor 
filozofice. Totul se psihologizează la un moment dat; logica, 
estetica, morala, teoria cunoaşterii. Toate problemele puse de 
aceste discipline filozofice şi de altele sînt studiate cu mij- 
loacele psihologiei şi soluţiile sînt aşteptate de la observarea 
conştiinţei individuale şi a chipului in care se înlănţuiesc 
fenomenele ei. Psihologia devine psihologism. întregul cîmp 
al cercetărilor psihologice era dominat de marea personalitate 
a lui Wilhelm Wundt, care făcea să profite lucrările sale de 
noile cîştiguri ale fiziologiei moderne şi de metodele experi- 
mentale introduse de către Fechner. Wundt ajunsese însă la 
un concept psihologic fundamental, transmis prin Herbart. un 
concept foarte apropiat de ideea kantiană a conştiinţei active 
şi care părea s-o confirme pe aceasta : ideea apercepției. Tot 
ce se petrece în conştiinţă este fapt de aperceptie, adică selec- 
tie, asimilare cu datele mai vechi ale conştiinţei, structurare 
a datelor provenite din lumea obiectivă. Apercepţia este 
activitatea continuă a conştiinţei, act de voinţă. Prin 
Wundt,  psihologismul devine voluntarism. Cînd  formulez 
aceste idei nu pot să nu-mi aduc aminte de acel care, prin 
scrierile şi cursurile sale, le-a răspîndit în junii lui, a creat 
interesul pentru cunoaşterea izvoarelor originale, le-a îmbogă- 
tit în parte : fostul meu profesor C. Raduleseu-Motru, filozof 
kantian, elev al lui Wundt. 


Singurul studiu al conştiinţei individuale a apărut la un 
moment dat insuficient, pentru ca alături de aceasta se 
impunea din ce în ce mai mult ideea realității sociale. Wundt 
însuşi a simţit cá raza cercetărilor sale, aşa cum le întreprin- 
dea în laboratorul de psihologie, nu se întinde mult departe 
de fenomenele psihice în imediată conexiune cu acele studiate 
de fiziologie. De aceea, reluînd îndrumări mai vechi, desprinse 
din Herbart si din lucrările elevilor acestuia, Lazarus şi 


109 


Steinthal, a întregit studiile de psihologie fiziologică ţi de 
osihologia omului ti a animalelor, prin vasta sa sinteză de 
psihologia popoarelor (Volkerpsychologie) Abia această nouă 
disciplină putea oferi cadrul studierii fenomenelor sufleteşti 
complexe şi superioare, aţa cum apar în creaţiile culturii: 
limba, religia, morala, arta etc. 

Din Franţa venea, prin contribuţia lui E. Durkheim ti ca 
o consecință mai îndepărtată a pozitivismului, ideea consti- 
intei sociale, înţeleasă ca o realitate obiectivă, un lucru, res, 
prin puterea ei de a conduce, de a limita ti uneori de a i se 
opune individului. Durkheim si elevii lui au dat o intinsa apli- 
care ideii conştiinţei sociale în diferitele ramuri ale cercetării 
filozofice. Toate formele culturii erau studiate în funcţiune de 
societatea pe diferitele ei trepte, (a diferitele niveluri ale dez- 
voltării ei. Fenomenele psihologice eTau înţelese ele însele în 
conditionarea lor socială. Psihologismul era înlocuit prin 
sociologism.. 


Dacă reflectez acum la curentele de idei care se încrucişau 
în timpul studiilor mele, mi se pare că toate împreună tin- 
deau să impună problema culturii şi a istoriei pe primul plan 
al interesului filozofic. Era aci tot o urmare a kantismului 
şi a sistemelor idealiste post-kantiene. Cele trei critici ale lui 
Kant puseseră pe rînd problema posibilităţii cunoaşterii ade- 
vărului, a faptei morale, a aprecierii frumosului, adică cele 
trei mari valori ale culturii. Problema istoriei lipsea însă din 
sistematizarea  kantiană, ca din toate filozofiile vechiului 
regim. După marea revoluţie burgheză în Franţa, realitatea 
istorica nu mai putea fi nesocotită de oamenii care asistaseră 
la prăbuşirea absolutismului francez. Problema istoriei se 
impune deci în filozofiile romantice, apoi în scrierile epocale 
ale lui Karl Marx. Cercetările filozofice mai noi puneau în 
evidenţă acum conexiunea dintre problema istoriei şi a cul- 
turii. Studiile istorice, care luaseră o dezvoltare atît de mare 
în secolul al XIX-lea, cereau stabilirea bazelor lor metodolo- 
gice, adică ceva analog cu ceea ce Kant obținuse mai înainte 
pentru Ştiinţele exacte, pentru mcrala şi pentru csretică. 
Ncokantienii încearcă această lucrare şt astfel se stabileşte, 
de pilda de către H. Râckert, distincția dintre metoda genera- 
lizatoare operantă în ştiinţele naturii şi metoda individuali- 
zatoare, activă în ştiinţele istorice. Se arăta apoi că faptul 
istoric se precizează ca fapt de cultură, ca o realitate care 


110 


contine sau stă în legătură cu o valoare a culturii. Din preo- 
cupările în legătură cu metoda în istorie apăruse şt lucrarea 
lui A. D. Xenopol, Principiile fundamentale ale istoriei (în 
versiunea franceză La tbeorie de l'bistoire, 1906), opera cea 
mai cunoscuta în mişcarea filozofică internațională dintre 
lucrările vreunui cugetător român. Noţiunile de ştiinţe ale 
naturii si ale spiritului (Geuiesitissenschafeen), acestea din 
urmă numite uneori ţi ştiinţe ale culturii /Kulturwissemckaf- 
ten), sînt roade ale aplicării kantismului la fundamentarea 
cunoatterii istorice si a tuturor disciplinelor care lucrează cu 
ideea de valoare. Cum vor fi studiate ştiinţele spiritului sau - 
ale culturii ? Cum trebuie sa înțelegem valoaTea ? Iată două 
întrebări care au urmărit insistent pe cei ce au studiat filo- 
zofia în jurul primului război mondial. 


în ce priveşte istoria, pozitivismul impusese metoda sta- 
bilirii exacte a faptelor trecutului, prin utilizarea critică a 
izvoarelor, apoi stabilirea legăturilor dintre aceste fapte. Cred 
că A. D. Xenopol făurind conceptul seriilor istorice a descris 
de fapt procedeele ştiinţei istorice în faza ei pozitivistă. O altă 
caracteristică a istorismului pozilivist a stat în aceea că suc- 
cesiunea faptelor era totdeauna urmărită înlăuntrul unui 
singur domeniu. Au rezultat asifel aşa-zisele istorii interne, 
adică istoria economiei, a dreptului, a moralei, a religiilor, a 
literaturii, a artei, a filozofiei, toate acestea urmărind gene- 
rarea succesivă a faptelor respective, dar fără preocuparea de 
a surprinde legăturile dintre diferitele domenii şi ale tuturor 
împreună cu societatea în care ele se dezvoltă şi pe care o 
exprimă. în vechea universitate dobîndea înriurire ideea, pro- 
venind de la W. Dilthey. a structurilor spirituale. în cărţile 
numeroşilor filozofi germani ai istoriei puteam urmări felul 
cum se grupează feluritele manifestări ale culturii in inte- 
riorul unei anumite societăţi sau al unei anumite epoce, dar 
fără să se arate alt factor mai adînc care produce această 
grupare si dobtndeste expresie prin ea, decît mitul dominant 
al fiecărei culturi în parte, adică grupul de sentimente şi 
reprezentări religioase presupuse a sta la originea tuturor cul- 
turilor. De fapt, în felul acesta, se menținea ideea provenind 
din secolul al XVIII-lea ti transmisă romantismului, ideea cá 
în religie sta celula germinativă a tuturor concepţiilor ome- 
neşti. Au luat astfel naştere o serie întreagă de tipologii ale 
culturilor şi o teorie generală a morfologiei culturii, pe care 


lil 


intr-o vreme le-am studiat cu de-amánuntul. Mi-aduc aminte 
impresia incercatá cind am citit cartea atit de rásunátoare a 
lui Qswald Spengler, Der Vntergang des Abendlandes, in care 
culminează stráduinte ca cele descrise mai sus şi în care sînt 
descrise diferitele culturi de însemnătate mondiala, ca nişte 
organisme naturale sau ca nişte opere de artă, între care n-ar 
exista nici o legătură şi a căror succesiune n-ar indica nici 
un sens. Activitatea de.cultură a omenirii apare în sinte2a 
lui Spengler ca un joc steril, ca un /usus naturae, pe care la 
fiecare etapa o aşteaptă moartea. Excluderea oricărui gînd de 
finalitate în filozofia istoriei lui Spengler nu m-a putut cuceri 
niciodată. 

In ce priveşte ideea de valoare, psihologismul şi sociolo- 
gismul contemporan nu puteau produce decît înțelegerea valorii 
ca reflexul azvirlit peste lucruri de tendințele individuale sau 
sociale care se îndreaptă către ele. Dar pe calea acestor expli- 
cări nu se putea trece dincolo de relativismul şi scepticismul 
etic şi estetic, căci tendințele si interesele omeneşti  găsin- 
du-se în permanentă schimbare, valorile n-ar avea mai multa 
stabilitate decît acestea. Ne găseam deci într-un moment ase- 
mănător cu acel al sofismului antic. Cum îl puteam depăşi ? 
Era căutată o valoare superioară şi stabilă care să le deter- 
mine pe toate celelalte. Unii credeau că o pot descoperi în 
viața: are valoare tot ce dezvoltă şi exaltă vitalitatea. Astfel 
de idei ne veneau din scrierile lui Nietzsche, un filozof care 
absorbise, din vechile Iui izvoare greceşti, relativismul sofis- 
tic, împreună cu vitalismul orgiastic al culturii prehomerice. 
Mărturisesc atracția pe care a exercitat-o acest filozof asupra 
mea. Incisivitatea aforismelor sale, facultatea lui de a sur- 
prinde actul de viatá si vointá ascuns in toate formele cul- 
turii, pornirea lui romantică de a urca pînă la originele cele 
mai indepártate ale civilizatiei, imi produceau un fel de betie 
intelectuală. Mă cufundam apoi în elanul -uitai al lui Bergson^ 
părîndu-mi-se că sesizez factorul cel mai adînc al creaţiei în 
natură. Filozofia devenea senzație. M-am trezit din aceasta 
beţie numai atunci cînd am înțeles cá postularea vieţii ca 
valoare supremă autoriza nu numai toate demisiunile cuge- 
tării, dar şi revărsarea cea mai bestială a vitalitátii, cu toate 
denegatiile ei în paguba culturii şi a civilizaţiei. 

La Facultatea de filozofie şi litere din Bucureşti am studiat 
sub conducerea lui C. RădulescuMotru, minte productivă, 


112 


foarte la curent cu cercetarea modernă, caracter uman. P. P. 

Negulescu, om studios şi talentat, era un gînditor pozitivist. 

Filozofia era pentru el ansamblul, pentru a nu spune agre- 

gatul, rezultatelor celor mai generale ale ştiinţelor exacte. Ne 

deschidea unele perspective asupra ştiinţelor moderne ale 

naturii, dar îi scăpa lumea valorilor şi a culturii. Mihail Dra- 

gomirescu preda estetica într-o sistematizare originală, dar 
alimentată de sursele post-kantiene, printre care acele cuprinse 
în Lumea ca voinţă şi reprezentare a lui Schopenhauer deve- 
nise si pentru noi un izvor esenţial, ca pentru atîţi tineri! 
români de la Maiorescu şi Eminescu încoace. Ovid Densusianu , 
ne aducea exemplul unui savant riguros si al unei minţi cu' 
larg orizont, foarte deschisă pentru noutate, în cursurile sale 
de istoria limbii române, de folclor, de literaturi romanice. 
Clasicismul părea cam ostenit la Universitate. Păstram deci 
cele mai bune îndrumări clasice de la profesorul de latină din 
liceu, Hildebrand Frollo, şi căutam să le dezvolt şi să le fruc- 
tific prin cercetare personală. 


Cînd am plecat, în primăvara anului 1920. la Viena. am 
i găsit acolo o universitate care căuta să se refacă din marile 
[ încercări ale războiului. Plecam să studiez psihologia. Motru 
1 îmi dăduse recomandatia să urmăresc şi doctoratul în medi- 
cină, dar această idee s-a pierdut pe drum. La Viena, labo- 
ratorul de psihologie n-avea o mare dezvoltare. La Universi- 
tate, mai existau cîțiva psihologi din şcoala lui Brentano şi, 
deşi neoscolastica acestora nu se potrivea cu îndrumările mai 
noi, aflam la ei o sistematizare de noţiuni cu precizări sub- 
tile care mi-au folosit. Emil Reich făcea cursuri de estetică 
literara. Joseph Strzygowski preda istoria artei cu perspective 
îndepărtate asupra originei „artei nordice". Cursul său despre 
metodele de analiză a unui tablou sau a altui monument de 
artă ne înzestra cu cunoştinţa unor categorii stilistice, întru- 
cîtva înrudite cu acele predate de Wolffh'n la Miinchen. LJn 
admirabil pedagog universitar, cu o foarte întinsă stăpînire 
asupra tuturor domeniilor filozofiei, era Wilhelm Jerusaiem 
Murise Dvorak, marele cercetător al barocului, dar cărţile lui 
erau în toate mîinile. începuse faima lui Sigmund Freud, 
profesor al Facultăţii de medicină. 
Cînd, de la Viena, am trecut la Tiibingen, am aflat aici o 
universitate şi o aşezare de viaţă care satisfăceau toate încli- 
nările mele romantice. Mă gáseam în locul unde studiaserá 


113 


Opere voi. I — Tudor Vianu 


altádatá Hegel, Schelling si Hdlderlin. Pe malul Neckarului 
se vedea incá turnul in care acesta din urmá tráise anii lungi 
ai crepusculului sáu. Evocam trinitatea acelor prieteni iluştri 
trecînd pe sub zidurile seminarului teologic, vestitul Stift. O 
parte din cursuri se ţineau în noul local al Universităţii, pe 
Wilhelmstrasse, dar o alta în vechea Aulă, unde predaseră 
altădată Uhland şi Friedrich Theodor Vischer. Acum  ascul- 
tam pe Erich Adickes, filozof panteist, editor al operei pos- 
tume a lui Kant. Constantin Ritter, care adusese metode filo- 
logice noi în lucrarea de datare a dialogurilor platoniciene, 
preda filozofia veche. Konst. Traugott Osterrekh făcea cursuri 
de psihologie patologică şi arăta interes pentru fenomenele 
parapsihologice, pe care le trata în spirit ştiinţific riguros. La 
Facultatea de medicină, Kretzschmer făcea prelegeri despre 
caracterele omeneşti în legătură cu structura somatică. Am 
avut mai inult de-a face cu romanistul Haas, care preda limba 
franceza veche şi, în cursurile sale de istoria literaturii fran- 
ceze, dădea un loc mai întins epocelor mai vechi ale istoriei 
literare. Am ascultat cursuri de germanistică, de istoria artei, 
de pedagogie, de istorie, cu acea pornire de a imbrátisa totul, 
căreia i-a trebuit -multă vreme pentru a se fixa şi a se 
specializa. 


Profesorul de care m-am legat cu deosebire a fost Karl 
Groos, care se găsea acum în faza a doua a cercetării sale. 
îşi cîştigase un renume solid prin studiile sale asupra jocului 
la oameni şi animale, asupra plăcerii estetice pe care o punea 
în legătură cu fenomenul imitafiei interne (die innere Nacb 
ahmung). Era un reprezentant al curentului simpatiei estetice 
(Einfüblung) care, prin lucrările iui, ale lui Volkelt, ale lui 
Lipps, domina încă cercetarea estetică a vremii. Karl Groos 
era oarecum tipul filozofului psihologist. Toate problemele 
filozofiei deveneau pentru cl probleme ale psihologiei. în peri- 
oada mai noua a cercetării sale se consacrase problemei por- 
tretului psihologic ' (Bismarck, Metternich), urmărise datele 
senzoriale în operele mai multor poeţi (Goethe, Schiller, 
Shakespeare, Wagner); ba chiar sistemele filozofice erau stu- 
diate de el după tipul lor de construcţie, analizat cu metodele 
psihologiei. Făcea cursuri din toate domeniile filozofiei, pre- 
zentîndu-le în lumina directivei lui fundamentale. în semina- 
rul lui, citeam pe clasicii filozofiei, cu analize de conţinut şi 


114 


<Æ izvoare si cu o metodă exacta de extragere a tuturor impli- 
catiilor textului, care mi-a folosit mult. 

Cursurile şi lucrările lui Karl Groos veneau în întîmpi- 
narea directivelor cu care venisem din ţară. Şi cum profeso- 
rul meu recomanda studenţilor teme legate de ceea ce el 
numea psihologia literaturii, am încercat în teza de doctorat 
o aplicaţie a metodei lui în studiul tratatului lui Schiller despre 
Poezia naivă şi sentimentala, fn care descopeream un caz de 
folosire a fictionalismului in problema valorificării estetice. 
Comparatia dintre poezia antică şi modernă provenea din 
discuţiile literare de la sfîrşitul epocei clasice (la querelle des 
anciens et des modernes), dar era rezolvată de Schiller într-mn 
spirit mai apropiat de istorismul modern, atent la individuali- 
tatea formelor de cultură. Schiller nu se mai întreba, ca vechii 
francezi, care din cele doua varietăţi de poezie era superioara 
celeilalte, ci le înțelegea în legătură cu cele două forme posi- 
bile ale raportului omului cu natura, caracteristice celor două 
momente ale culturii omeneşti. Poezia antică exprima împă- 
carea naivă cu natura ; poezia modernă exprima, în idilele, 
in satirele, în elegiile sale, conflictul nelinistit al omului 
modern cu natura şi societatea. Dar după ce stabilea această 
tipologie, Schiller abandona principiul care îl ajutase s-o cons- 
truiască, deoarece trebuia să găsească poeţi sentimentali in 
antichitate (ca Ovidiu şi toti elegiacii latini) sau poeti naivi 
în epoca modernă (ca Moliere sau Goethe). Schiller folosise 
deci o ipoteză fictivă, ca acele pe care Vahinger (în Pbilosophie 
des Als Ob) le identificase în domeniul tuturor ştiinţelor. 
Lucrarea epocală a lui Vahinger reprezenta un moment al 
psihologizării metodologiei ştiinţelor. Ea era bine văzută şi 
adeseori recomandată de Groos. Teza Das Wertungsproblem in 
Schillers Poetik, 1924, aducea, împreună cu constatări ca cele 
de mai sus, mărturia interesului pentru problemele de istorie 
literară, de estetică, de morfologia culturilor, de teoria valo- 
rilor, adicl tot atîtea domenii care, de aci înainte, aveau să 
ma rerie multă vreme. 


Mi-este foarte greu să vorbesc despre toate lucrările mele, 
mai întîi din pricina varietátii lor. Apoi, un cercetător care 
se găseşte încă în activitate şi n-a terminat să-şi pună de 
acord observaţiile şi ideile, se poate înțelege pe sine mai puţin 
decît o poate face cineva care îi consideră opera ca pe un 
lucru exterior. Cunoaşterea presupune eterogenia dintre subiect 


115 


9 


şi obiect si nu aste o barieră uşor de înlăturat faptul de a 
trebui să vorbeşti despre unele lucruri ca despre nişte eveni- 
mente ale subiectivitátii tale, deci fără perspectiva clară şi 
liniştită din care putem privi ceea ce stă în afară de noi. 
Daca ceea ce am publicat în decurs de patru decenii va con- 
tinua să intereseze, este probabil că se vor găsi si cercetători 
îndemnați să studieze toate acele numeroase şi variate contri- 
butii, prin care am luat parte la mişcarea stiintifica a ţării 
într-o epocă destul de lunga. Mie nu-mi este dat să notez aci 
decît, împreună cu evocarea curentelor de idei contemporane, 
motivul intim al cercetării mele şi să ajut astfel lucrarea de 
caracterizare pe care alţii o pot face mai bine. 


Am amintit şi mai sus pornirea de a imbrátisa ansambluri 
largij mai puternică în.mine dectrtendinta deamă limita si 
"de a máspecializa. întreaga ştiinţă modernă a fost însă rodul 
specialitátilor. îndată după perimarea marilor sinteze ale 
romantismului şi pe măsură ce triumfau noile meiode de 
observaţie şi de descriere ale pozitivismului, cercetarea nu mai 
considera decît fragmente izolate ale realităţii. Acum cîțiva 
ani, într-o discuţie filozofică, s-a observat că cunoaşterea şti- 
intificá este totdeauna fragmentară. Dar tot atunci s-a repli- 
cat cu ideea venită din tabăra dialecticii că o simplă cunoaş- 
tere fragmentară, lipsită adică de perspectivă către totalita- 
tea lucrurilor, n-are aproape nici o valoare teoretică. Este 
punctul de vedere care m-a călăuzit şi pe mine. Am aspirat 
totdeauna către o zare mai întinsă ; m-3 insufletii tendinţa de 
a plasa diferitele teme ale studiului în totalitatea care le putea 
cuprindeîn chip firesc. Am căutat să combat în mine însumi 
şi în alţii îngustimea privirii, lipsa de perspectivă, dar pentru 
acest motiv nu m-am simțit mai puţin obligat de a îmbogăţi” 
baza de fapte a generalizárilor si de a perfecționa metodele 
de observaţie. Am încercat să folosesc tot ceea ce a adus 
pozitivismul în domeniul stapînirii faptelor, dar în acelaşi 
timp să-l depăşesc, printr-o cuprindere mai largă a lor. Aceasta 
a fost una din tendinţele devenite mai limpezi pentru mine în 
cursul cercetării. 
într-o primă epocă, domeniul meu a fost estetica. Dintre 
toate curentele esteticii occidentale, în care am încercat să 
ma orientez prin cunoaşterea cît mai completă a izvoarelor, 
mi s-a părut că direcția metodică cea mai acceptabilă o 
constituie curentul esteticii si ştiinţei artei  (Aestbetik und 


allgemeine  Kunstwissenscbaft), aşa cum o preconizase Max 
Dessoir, Emil Utitz. Sintezele de estetică provenite din roman- 
tism, epocă în care estetica a produs mari rezultate, dădeau 
o filozofie a artei, conceptul ei teoretic, şi regăseau realitatea 
concretă a artei, urmărind dezvoltarea acelui concept în istorie. 
Schelling şi Hegel erau convinşi ca pe simpla cale a specula- 
tie1 dialectice poate fi refăcută întreaga varietate istorică a 
artei. Dar după progresele unor discipline particulare, ca 
istoria artei, etnografia, preistoria, folclorul, psihologia, toare 
ştiinţele sociale, speculatia romantică nu mai er, suficientă. 
Devenea evidentă ideea că plăsmuirea estetică foloseşte toate 
elementele culturii, le introduce în sinteza ei, încît opera de 
artă trebuia studiată atît în ea însăşi, ca pură organizare for- 
mală, cît şi în toate legăturile ei cu interesele extraestetice ale 
omului şi ale societăţii. De aci nevoia de a dubla vechea 
estetică, prin mai noua ştiinţă a ariei. in Estetica, 2 voi., 
1934-19J6, am adoptat acest punct de vedere, prezentind mai 
întîi opera de artă în planul ei autonom estetic, adică în forma 
organizării ei, apoi în planul eteronomic, adică în legăturile 
şi influența ei asupra societăţii, apoi în planul pantonomic, 
adică în felul în care ana imbogáteste şi innobileazá cultura 
materială a societăţii. Studiului operei de artă îi făceam să-i 
urmeze apoi studiul creaţiei şi receptării artei. Una din ideile 
fundamentale aHc CiU/k'd a*"fost aceea"ca opera "ele"arta, ca 
produs al transformárii unui material, se deosebeste de toate 
celelalte forme ale muncii omenesti, prin aceea cá atinge per- 
fectiunea produselor naturii. Operele tehnicii nu sint nicio- 
dată perfecte si dc aceea se înlocuiesc unele pe altele, într-o 
stráduintá continuă de a atinge perfecțiunea. Artisiul este 
însă autorul unei lucrări perfecte şi aceasta nu poate fi înlo- 
cuita, împrejurarea a fost recunoscută de Goethe. atunci cînd 
spunea ca „arta se găseşte totdeauna la scopul ci”. Dar dacă 
arta este opera perfectă a muncii, se înțelege că munca ome- 
nească, oricare dintre formele ei, trebuie să se stráduiascá spTe 
condiția artei. intrezáream astfel o epocă indepártata a civi- 
lizaţiei în care toate muncile omeneşti să ia forme artistice 
şi muncitorul să obţină conştiinţa unui artist prin dăruirea 
entuziastă către lucrarea sa finita şi armonioasă. Eliberarea 
muncii ar atinge atunci punctul ei cel mai îndepărtai. Unele 
din temele acestei desfăşurări de gînduri le-am formulat si 
în memoriul Sur l'idee de perfection dans l'art, comunicat 


117 


Congresului de Esteticá, tinut la Paris, in august 1937, sl 
publicat in actele acestui congres. Am cunoscut, in această 
împrejurare, pe Victor Basch, profesorul de estetică al Uni- 
versitátii din Paris, unul din cei mai buni cunoscători ai este- 
ticii lui Kant, pe care memoriul meu l-a interesat prin părţile 
consacrate interpretării kantiene. Paul Valery, care a făcut 
cîteva apariţii la lucrările congresului, ca un om de pe atunci 
obosit, a fost interesat de concepţia artistului faber, inrudita 
cu propria lui concepţie. Venise ti Emil Utitz, pe atunci pro- 
fesor al Universităţii germane din Praga, cu care m-am putut 
regăsi pe terenul îndrumărilor „ştiinţei artei". Max Dessoir. 
care prezidase congresul anterior de estetica, la Berlin, nu 
putuse veni. Mai tîrziu am intrat cu el în corespondenţă ti 
revista lui, Zeitscbrijt fiir Aesibetik und  allgememe | Kimst- 
r.issenscbaft, a publicat un articol al meu asupra esteticii 
româneşti şi o recenzie a lui N. Bagdasar asupra Zsteticii mele. 


Nu pot relua aici toate temele acestei lucrări care, deşi 
a avut trei ediţii, a rămas oarecum necunoscută. Numai aşa 
se explică faptul că adeseori critici improvizati şi superficiali 
au caracterizat concepţia mea drept „autonomistă". Una dintre 
temele esenţiale ale Esteticii a fost însă ideea că în formele 
organizării ei esietice, ana introduce toate valorile culturii şi 
că, prin conţinutul ci extraestetic, arta dobindette expresivi- 
tate umana, ia parte la mobilismul vieţii istorice şi exercită 
marea ei putere asupra societăţii. Fifetica se pronunţă de mai 
multe ori împotriva curentelor^puriste, care in epoca elabo- 
rării ci, prin lucrările lui Paul-Valery şi H. Bremond, atrágeau 
multe spirite. Poziţia mea era anunțată, deşi nu deplin lim- 
pezită, încă din lecţia de deschidere a cursului început la 
Universitate în 1927, Eternitatea şi vremelnicia arcei, reprodus 
apoi în volumul Arta şi frumosul, 1931. Faptul că, în ciuda 
insistențelor depuse, lucrurile au putut fi prezentate în chip 
contrariu felului in care le înfăţişasem eu însumi, îmi arătau gre- 
utátile unui autor de a se face înţeles. Dar în loc de a revent 
şi de a lupta pentru a face poziţiile mele cu totul limpezi, am 
urmărit zîmbind drumurile falsei interpretări, convins că ele 
sc OT _ lichida de la sine. Trebuie sa recunosc aici un neajuns 
al firii mele, înclinată mai mult spre cunoaştere şi contem- 
platie decii spre acţiune. Ori de cîte ori m-am simţit deci rău 
înțeles, n-am căutat să răspund, socotind că pot da o între- 
buintare mai bună timpului, făcînd să înainteze adevărurile 


118 


mele, decît sa rectific greşelile altora. M-am lăsat deci rareori 
tîrit în polemici şi n-am tresărit cu mînie decît atunci cînd 
mi s-a părut că onoarea mi-a fost lezată şi cînd am văzut 
nedreptatea în jurul meu. Astăzi îmi apare mai limpede că un 
cercetător are datoria nu numai să îmbogăţească ştiinţa, dar 
ti să apere şi să impună adevărurile care i s-au lămurit. 

In Estetica rezervasem un capitol ideii de valoare. Am 
arătat şi mai sus cum această idee stătea în centrul sferei 
de probleme a noilor ştiinţe ale spiritului. Apărea astfel ultima 
formă a interpretării kantiene, direcţia neokautismului. Filo- 
zofia lui Kant, expusá in cele trei Critice ale sale, incepuse 
a fi inteleasa ca o filozofie a valorilor abia in vremea din 
urmă, sub influența şcoalei din Baden. Această şcoala men- 
tinea problema axiologicá în centrul preocupărilor. Exista însă 
o mare varietate de păreri în ce priveşte felul de a înțelege 
valoarea. Centru psihologişu, valoarea era obiectul unei dorinţe, 
un lucru care a satisfăcut o tendință de-a noastră şi pe care, 
pentru acest motiv, îl dorim. Se înţelege ca, în lumina acestei 
concepţii, valorile culturii erau amenințate de  relativizare. 
Căci tendinţele omeneşti se pot schimba ti, atunci, ceea ce a 
apărut odată ca o valoare, pDate să-ți piardă acest caracter 
în momentul următor. Lumea modernă era amenirtfaiá de o 
alunecare, ale cărei consecinţe ne era dat să le trăim curînd 
cu cea mai tragică uimire. Şi după cum, într-un moment ase- 
mănător al lumii greceşti, au apărut Socrates şi Platon pentru 
a reclădi măreţia idealurilor omeneşti, după impasul în care 
le condusese relativismul sofistic, tot astfel acum se produceau 
diferite încercări de a salva valabilitatea valorilor. încercarea 
se făcea tocmai cu mijloace platonizante. Influenţa idealismu- 
lui platonic în constituirea metodei fenomenologice este cunos- 
cută. Rupind cu inducția pozitivistă, Husserl arátase ca reali- 
tátile ideale pot fi cuprinse prin acte speciale ale spiritului, 
prin, vestita contemplatie a  esentelor (Wesensschau), care se 
poate dispensa de cunoaşterea cazurilor particulare. Aplicarea 
acestei metode în axiologie infirma conceptul relativist al 
valorilor si le postula pe acestea ca nişte esențe ideale şi 
obiective, sustrase oscilaţiilor subiectivitátii omeneşti. Citirea 
lucrărilor lui Max Seheler i ale lui Nicolai Hartmann a con- 
stituit pentru generatia mea un mare eveniment intelectual. 
Am stat şi eu sub înrîurirea acestor opere, prin care puteam 
depăşi neosofistica lui Nietzche. Mai ales cînd in Germania 


119 


hitleristă imi venea ştirea nenumăratelor acte de denegare a 
dreptăţii, de cruzime, de înjosire a culturii, simțeam nevoia 
asigurării obiectivitătii şi valabilitátii valorilor. In 1934 publi- 
casem Idealul clasic al omului, care analiza şi recomanda 
concepţia de viaţă formată în clasicismul antic, afirmat acum 
drept singura temelie fermă a culturii. Această mică scriere 
întrunea diferite studii în care se putea întrezări aderarea la 
programul umanismului european, printre care unul consa- 
crat lui Vasile Pârvan, dispărut atunci de curînd şi care miş- 
case lumea noastră intelectuală prin exemplul austeritátii 
sale mîndre şi solitare, nutrite de cultura tragică a grecilor. 
Acum reluam problema cu mijloace filozofice mai noi. 


La Congresul de filozofie din Paris (Congre's Descartes), 
ținut cam în aceeaşi vreme cu congresul de estetică, amintii 
mai sus, am prezentat comunicarea Origine et validite des 
zaleurs, în care de fapt punctul de vedere psihologist nu este 
abandonat. Valoarea îmi apărea încă drept un concept rela- 
tional, drept expresia unui acord între eu şi lume, cu adaosul 
ca această relație are o valoare obiectivă, deoarece ca exprimă 
o posibilitate umană de care spiritul poate avea nevoie oricînd 
şi pe care el o poate înţelege, chiar dacă n-o mai simte ca 
produsul unui act al subiectivitátii sale. Mi se părea deci cá 
pot disocia între origina subiectivă a valorilor şi valabilitatea 
lor obiectiva şi generală. De fapt, acest mod de a pune pro- 
blema urmărea asigurarea marilor tradiţii ale culturii, pentru 
care publicasem manifestul /dea/ului clasic. Cînd, în fine. 
războiul a izbucnit şi simţeam că baza morală a existenţei 
noastre se poate surpa oricînd, am reluat vechile gînduri. 
dindu-(e o forma sistematica în Introducere în teoria valori- 
lor, 1942. Plecam în fiecare dimineaţă, pentru a-mi conduce 
băiatul la şcoala, apoi mă înapoiam făcînd mari ocoluri, în 
timpul cărora puneam la cale redactarea paragrafului zilei. 
Reveneam, şi apoi, în timpul zilei, redactam cu cea mai mare 
rigoare, fără incursiuni şi aplicaţii istorice, în stil fenomeno- 
logic, atintit spre esentialitate. A rezultat o mică scriere, 
foarte concentrată, una din cele mai intens gîndite pe care 
le-am compus vreodată. Nu voi încerca aci analiza acestei” 
lucrări, Sn care foloseam conceptele psihologiei empirice a lui 
Brentano şi scoalei lui. Influenţa brentanianá se vădeşte st 
în titlul întreg al acestei mici opere : Introducere în teoria 
valorilor întemeiată pe observația conştiinţei. Dar dacă renunţ 


1 


120 


sa refac aici şiru] analizelor si deductiilor acesiei scrieri, vTeau 
să caracterizez rendinta ei fundamentală. In general lucrare, 
despre valori tindea să asigure filozoficeşte tradiția de cultută 
a umanismului, nu sa deschidă zarea către o vreme nouă. 
Această tendință corespundea stării mele de spirit de-atunci. 
inspáimintatá de prăbuşirea culturii. în tragica alarmă, doream 
sa contribui la menținerea cuceririlor vechii culturi, descriind 
actele adecvate prin care putem cuprinde valorile, caracteri- 
zîndu-le pe fiecare în parte şi încereînd o ierarhizare a lor 
Nu-mi ascundeam conflictele care pot apărea între valori S' 
întte preferinţele acordate unora sau altora, adică toate con- 
flictele care pot apărea în societatea omenească, dar afirmam 
că este datoria omului să-si extindă conştiinţa pentru a o face 
receptivă pentru toate valorik' culturii şi să-fi ducă lupta sn 
m> împotriva unora dintre ele, ci împotriva nonvalorilor. 


Mai tîrziu. in reflectile grupate sub titlul Filogeneza idea- 
lului, scrise cam în acelaşi timp şi publicate apoi în ZTransfor- 
mările ideii de om, 1946, împreuna cu alte articole de morală, 
arătasem că toate cuceririle etice, din lungul trecut de cui 
tură al omenirii, se integrează trepiat şi alcătuiesc ceea ce sc 
poate numi  general-omenescul, desi la fiecare etapă acele 
cuceriri etice sînt altfel grupate, altfel ierarhizate şi trecute 
sub cîte o altă dominantă. Antichitatea n-a cucerit idealul 
înţelepciunii pentru a-l pierde mai apoi ; nici puritatea omului 
creştin, nici simţul cavaleresc al onoarei, nici politetea curtea- 
nului, nici oroarea de prejudecăţi, înțelegerea filozofică a 
vieţii, aprinsă în omul luminilor, n-au existat în zadar. Toate 
aceste idealuri ale omului s-au insumat în conştiinţa noastră 
morală, deşi fiecare din ele se colorează într-un mod deosebit 
prin însuşi faptul grupării în unitatea lor de azi. Această uni- 
tate multiplă a culturii omeneşti inspira tendința scrierilor 
mele din timpul războiului. în cartea citată mai scriam 
Despre entuziasm şi Despre fidelitate, adică despre senti- 
mentul revelatiei valorilor şi despre legătura pe care o con- 
tractăm cu noi înşine, pentru a nu pierde, pentru a păstra dc-a 
pururi semnificația lor umană. îmi întocmisem în acel timp 
o devizá : Amor veteris mundi, pe care, scrisă frumos, o tineam 
mereu sub ochi. Temele noi ale muncii culturale nu erau nici 
măcar schitate in scrierile melc din această vreme, peste caic 
am încercat curînd sa fac un pas mai departe. 


121 


Teoria valorilor este o parte integrantá a filozofiei cul- 
turii, partea consacrată idealurilor culturii. Despre filozofia 
culturii nu începuse să se vorbească decît în mişcarea filo- 
zofică mai nouă, deşi problematica culturii apăruse încă din 
antichitate in speculatia sofiştilor, apoi a cinicilor, iar în vremea 
modernă J.-J. Rousseau îi dăduse o actualitate care nu s-a mai 
pierdut niciodată. Mai ales, după primul război mondial, cînd 
trecerea către o nouă orînduire socială în Rusia Sovietică 
punea atît de viu problema moştenirii culturale,  reflectia 
asupra culturii se impunea tuturor spiritelor. Lenin arătase 
că revoluţia socialistă va menţine toate marile achiziţii ale 
culturii mondiale. Dar fascismul, care apare puţini ani după 
instaurarea noii orînduiri în Uniunea Republicilor Socialiste 
Sovietice, şi, în cele din urmă, fascismul german, care Tas- 
tuma cu atîta brutalitate punctul de vedere al culturii, negînd 
superioritatea inteligenţei creatoare de cultură şi proclamînd 
pe aceea a aspectului zoologic al omului germanic, a rasei lui, 
cerea fiecăruia adoptarea unui punct de vedere lămurit. 


Citeam în vremea aceea cu mare atracţie pe Thomas Mann 
şi cred că am fost unul dintre cei dintîi care au atras atenţia 
publicului nostru asupra operelor acestui mare scriitor. Tn 
(impui războiului, Thomas Marn nu stătuse prea departe de 
poziţiile imperialismului german, mai ales prin rezistenţa sa 
față de doctrinele progresului social, după cum o dovedeşte 
cartea Die Betracbtungen eines  Unpolitischen, Dar perspec- 
tivele lui Thomas Mann păreau a se fi schimbai în marele 
său roman Dtr Zaitberberg, pe care în 192? îl luasem cu mine 
la Paris, citindu-l şi recitindu-l in odáita sărăcăcioasă a unu: 
hotel din rue de l'Abbe de T^Eaee^Eroul romanului, Hans 
Lastorp, suporta tentat)unea"—-a doi maeştri, italianul Settcm- 
brini, reprezentant al unui liberalism latin, şi a lui Leo Naphta, 
fost elev al jesuititor, un reprezentant al doctrinelor reac 
tionare, figura enigmatică şi dubioasă, cum trebuiau să apară 
aiîtea in epoca hitlerismului. Hans Castorp sfárimá în cele din 
urmă cercul vrájit pe care îl mentinea în jurul sáu seductia ce- 
lor doi falsi profeti şi coborind să lupte in marea învălmă- 
seala a războiului care începuse, deşi se pregăteşte să moară, 
simte că a optat pentru viaţă. Urmăream dezvoltarea tînă- 
rului Hans Castorp, nenumăratele lui experiențe de natură 
şi cultură, cu sufletul la gură, pentru că în fond problemele 
lui erau ale mele şi soarta lui ar fi putut deveni a mea. Der 


122 


"auberberg este una din cărțile cele mai mari ale vremii noas- 
tre ; în formele ei romaneşti, este confruntarea cea mai pro- 
fundă a conflictelor de idei şi de sensibilitate în epoca de la 
începutul secolului nostru. De cînd l-am citit in odáita din 
Paris, n-a fosr pagină de-a lui Thomas Mann care să nu-mi 
fi trecut sub ochi şi cuvîntul său a fost aşteptat de mine ca 
acela al unui învăţător. în Germania, dar continuînd un in- 
teres ivit de timpuriu, má adîncisem în lectura marilor ruşi | 
ai secolului al XIX-lea şi al XX-lea. Citisem pe Puşkin, pe l 
Gogol, pe Saliikov-Scedrin, pe Ostrovski, pe Turghemev, pe ) 
Gonciarov, pe Korolenko, pe Cehov, pe Gorki, de mai multe 
ori in toate operele sale pe Leon Tolstoi, dar mai ales pe 
Dostoievski, fascinat de admcimea si precizia analizelor sale 
şi zguduit de acea teribilă imaginaţie a suferinței umane, des- 
pre care îmi spuneam că va contribui în mod substanţial sa 
răstoarne nedreptatea şi  înjosirea. Mesajul realismului rus 
este unul din cele mai puternice adresat omenirii moderne 
şi nu esie cu putință a înțelege iot ce s-a întîmplat în lume 
tară a nu ţine seama de el. Octavian Goga a povestit odată 
cum lectura lui Dostoievski i-a provocat o criza morală în 
care i-au devenit mai limpezi şi mai săgetătoare toate con- 
flictele sociale şi naţionale ale tinereţii lui. Am auzit această 
mărturisire din gura lui Goga şi, ascultîndu-l, îmi spuneam 
că acesta trebuie să fi fost sentimentul multor tineri ai lumii, 
în epoca extraordinarei difuzări mondiale a operelor lui Dos- 
toievski. 


Acum, la Paris, şi mai tîrziu, citeam pe Paul Valery, atras. 
de armonia prozei lui. Mi se părea că găsesc in expunerile 
sale ceva din metoda reductiei fenomenologice în tratarea di- 
verselor probleme de filozofic şi estetică, un dar de a cuprinde 
esentialul, eliberat de toată povara eruditiei moderne, care re- 
făcea pentru noi un moment cartezian. Dar ce drum îmi des- 
chidea Paul Valery ? Marile lui claritáti luminau un peisaj 
polar, o lume a íinghetului. Monsieur Teste al lui îmi înfăţişa 
drama inteligentei pure, flij mesaj uman Am expus intr-un 
studiu, publicat apoi din nou in voluinuT"/(Vo2o//e fi poezia, 
1943, fondul de dezolare, sentimentul pesimist de viata al con- 
structiei lui Valery. Acest ginditor a formulai elememelc cri- 
zei spiritului occidental, dar n-a propus nici un drum al ieşirii 
din mrejele ei. Valery este un filozofia! decadentei. Uneori 
mi se lămurea ceva ca o incredereirT"iuetodeTe^exacte ale in- 


123 


2 


teligentei tehnice, o filozofie inginereascá. Dar inginerii alcáj 
tuiesc si executá proiecte, dar nu pot ei singuri sá stabileascá 
țintele morale ale omenirii. Citeam în acelaşi timp pe Proust, 
pe Andre Gide. Marcel Proust a renovat formula romanului 
conten"upo7^n-^iTlmbogátit cunoaşterea psihologica a omului, 
coborind în interstitii, în spaţiile microscopice neexplorate mai 
J înainte de psihologi şi romancieri. Viziunea lui prezintă ana- 
J logii cu aceea aplicată de kiologii moderni in studiul organis- 
I mului fizic. Această viziune se întemeiază pe o înţelegere a 
omului, asemănătoare cu fiziologia interstiţiilor si umorilor, 
după cum am încercat să arăt în introducerea traducerii ro- 
mâneşti a marelui roman al lui Proust. Sufletul acestui seri- 
ilor se aprinde de iubirea anei, a frumoasei şi vechei lui pa- 
trii franceze, dar aceste simtiri nu mîngiie profunda lui me- 
lancolie, mizantropia si blazarea lui de om de lume. Cit des- 
pre Andre Gide, citeam tot ce publica in volume sau în La 
Nouvelle revue francaise, parcursă in fiecare număr al ei, dar 
cu aceleaşi concluzii cit priveşte carentames^ului său. 
Luciditatea, penetratia, exactitatea lui conTiriuălnTia moralis- 
tilor francezi. întrezăream în unele din operele lui Gide un 
ideal vitalist, o invitaţie spre ruperea legăturilor conformiste, 
un cult al libertăţii care devine absurdă atunci cînd ajunge 
la „actul gratuit", perspicacitatea lui intelectuală se asociază 
pe-alocuri cu un lirism exaltat ; dar fondul caracterului lui 
rămîne ezitant, este gata în orice moment să se întoarcă de 
pe drumurile lui şi să te abandoneze, încît acest scriitor sa- 
gace n-a putut deveni un îndrumător. Cei trei mari scriitori 
ai Franţei, în epoca dintre cele două războaie mondiale, sînt 
figuri ale unei epoci de tranziţie, sufletele care simt conflictele 
vremii, dar nu le pot propune decît fidelitatea față de tradi- 
tiile umanismului si, în primul rînd. faţă de marile tradiţii 
ale culturii franceze. Desigur că şi sub influența lor, propria 
mea poziţie era orientată mai mult spre trecui, era marcată 
prin ataşamentul față de umanismul european, nu numai în 
Teoria valorilor, dar şi în nenumărate alte studii şi eseuri 
publicate în acelaşi timp. Thomas Mann prezintă afinități cu 
scriitorii francezi amintiţi. Este şi el o personalitate a tranzi- 
tiei. Printre  afectele lui cele mai stáruitoare întîmpinăm 
proasta conştiinţă a desfacerii de trecut, simtirea descompu- 
nerii clasei lui de mari burghezi, melancolia obsesivă a morții, 
refugiul într-o artă care nu vindecă, dar alină sufletul lui 


124 


—Ciiiteru4- astoW, nedesplirfft^e-tbá!c-"guT^ 


ulcerat, de pildă în muzica romanticilor şi a lui Wagner. Filo- 

zofia vieţii cu rădăcini în Nietzsche intra şi în formula spiri- 

tuală a lui Thomas Mann, ca şi în aceea a lui Gide. Dar în 

timp ce acesta din urmă îi dă o consecință în inconformismul 

personal, în recomandarea aventurii, în exaltarea lirică, Tho- 

mas Mann arată, la un moment dat, preocuparea de a o dez- 

volta într-o soluție valabila pentru întreaga omenire. De ase- * 
meni, ca toti scriitorii francezi discutati aici, Mann este profund 1 
legat de tradiţia umanistă, este o verigă în lanțul ei. Dar spre J 
deosebire de ei şi atunci cînd prăbuşirea culturii devine evi- 

dentă in propria lui tara, pe care trebuie s-o părăsească, şi 

cînd în Germania lui Hitler se pregăteşte războiul cu valul 

lui de distrugeri şi moarte, Thomas Mann recunoaşie în so- 

cialism singurul mijloc capabil de a--salva -viata si cuitara. 

> 
pus de atîtca ori în situația de a se recunoaşte în sentimen- 
tele şi ideile lui, a ascultat cu o ureche foarte atentă acest 
avertisment. 


Aş vrea să adaug aici, în această rapidă analiză a curen- 

/ telor contemporane de idei, ceva şi despre psihanaliza lui 
I Sigmund Freuch Am început să citesc operele lui Freud încă 
* de la Viena şi am continuat să le studiez şi mai tîrziu, împreuna 
cu acele ale elevilor şi continuatorilor Iui, atras mai ales de 
numeroasele consecințe pe care ele le dădeau în atîtea domenii 
ale stiintelor spiritului, în etnologic, în istoria civilizațiilor, in 
estetică, chiar în stiinta limbii. Prelegerile de psihanaliza ale i 
lui Freud alcătuiesc o carte foarte bogată în idei. plină de | 
îndemnuri noi şi sugestive. Este o sinteză cum nu se mai 
dăduse din epoca marilor sistematizări romantice, din care de 
Fapt descinde, dar scrisă din marea apropiere de faptele stu- 
diate a unui clinician. Influența psihanalizei lui Freud asupra 
culturii contemporane a fost imensă, şi opeiele marilor scri- 
itori ai vremii, din rîndul cărora fac parte si acei amintiți mai 
sus, n-ar putea fi înțelese, dacă n-am tine seama de această 
influența. Cred că psihanaliza a adus o contribuție de seama 
la opera de eliberare interioară a omultjj, de £libeiai£.de<.-suh 
^fama părții obscure 3 constiintei lui. Am spus că principala 
operă a lui Freud este o lucrare de tipul romantic, dar opera 
lui întreagă este si o manifestare a iluminismului, a gindirii 
eliberatoare a omului. Voltaire ar fi apreciat-o. Psihanaliza 
a mijlocit omului de azi citirea mai clara în sine însuşi şi 


123 


l-a scuturat de persecuţja,. subconstientului sau. Psihanaliza 
a făcut să înainteze stápTnirea ştiinţifică a vieţii, rationalis- 
mul, cu un mare pas înainte şi a introdus liniştea cunoaşterii 
acolo unde se agitau în confuzie multe din teoriile şi super- 
stițiile omului arhaic. Dar curînd a trebuit să întregesc această 
apreciere şi cu mari rezerve, dintre care am formulat unele 
in Psihanaliza si morala din culegerea Generaţie şi creație. 
Liniştea, eliminarea conflictelor interne pe care le aduce psi- 
hanaliza par a nu fi folositoare creaţiei de cultura. Orice 
creaţie de acest fel, arta, filozofia, religia, pornesc din nevoia 
de a aplana un conflict, de 3 găsi o soluţie pentru una din 
dificultăţile vieţii şi înlăturarea acestora lipseşte pe creator 
de unul din resorturile cele mai importante ale faptei lui. 
Freud a înțeles bine origina conflictuală a creației de cultură, 
dar de aci n-a tras consecinţele unui etician, ci ale unui medic 
preocupat numai de vindecarea bolnavilor săi. Este limpede 
apoi că conflictele omului cu sine însuşi nu sînt singurele 
existente şi că, alături de ele, apar acele impuse de orînduirea 
socială, de lupta dintre idei în munca de stăpînire teoretică 

a lumii. Pe acestea însă Freud, care scria în epoca psiholo- 
gismului, nu le-a luat de loc în seamă. Există limite importante 

în psihanaliză, probleme pe care această disciplină nu şi le-a 

pus sau unele rezolvate de ea fără preocuparea de marile 

interese ale culturii. M-am depărtat deci de Freud şi, astfel, am 
putut să discut ideile sale cu deplină libertate critică în diferite 
puncte ale scrierilor mele. 


Am avut curînd prilejul sa mă opresc mai cu stáruintá 
asupra problemei filozofice a culturii. încă din 1930, am început 
să predau la Facultatea de litere din Bucureşti, în afară de 
obişnuitul curs de estetică, un curs de filozofia culturii. Cursul 
acesta, audiai de studenţii tuturor secţiilor facultăţii, îmi fusese 
încredințat la propunerea lui D. Gusti, profesor informat, har- 
nic şt deschis la ideile noi, cu care am lucrat mulţi ani de 
zile la facultate si la revista lui, Arhiva pentru ştiinţa şi re- 
forma sociala, S-a produs la cursul de filozofia culturii, o 
neobişnuită“ afluentá studenţească, cum nu mai mi se întîm- 
plase la nici unul dintre cursurile melc, in general mult 
frecventate. Predam într-un an filozofia culturii in formă sis- 
tematică ; în anul următor reluam problema pe plan istoric, 
expunînd Ideile fundamentale ale culturii moderne. Acest din 
urmă curs n-a văzut niciodată lumina tiparului, dar a rămas 


126 


în fascicole litografiate după note stenoerafice destul de im- 
perfecte. Cel diniîi curs l-am publicat în 1?44. sub titlul Filo- 
zofia culturii  încereînd să elimin particularităţile stilistice 
orale, dar izbutind numai pe jumătate în această încercare. 
Cum a doua zi după apariţie, întregul stoc de cărți a ars 
într-unui din incendiile provocate de bombardamentul aerian 
german, editorul a publicat îndată o a doua ediţie uşor rema- 
niată şi mai liberă de numeroasele greşeli de tipar ale primei 
ediţii. Pînă să ajung a închega o unitate sistematică, mi-am 
adunat întregul material şi astfel am putut publica în Arhiva 
lui Guşti, foarte iubitor de astfel de lucrări, o întinsă Biblio- 
grafie a culturii, in care titlurile erau grupate după probleme 
şi urmate de scurte analize si de indicații relative Ia filiatia 
ideilor. Era a doua lucrare bibliografică, dar mai dezvoltată, 
p^:are o dădeam după aceea din /storia esteticii. Texte alese, 
1934. Fiindcă parcursesem o mare parte a materialului, puteam 
schița şi istoria problemei moderne a culturii, în lunga dez- 
voltare de la J.-J. Rousseau la Nietzsche, cu unele concluzii 
sistematice. Este ceea ce am făcut în Rafionalism si istorism, 
extras mai întîi din Arhiva, apoi publicat încă o dată în 1938. 
Războiul pusese in chip acut problema contrastului dinire 
concepţia progresistă a culturii, dominantă printre intelectualii 
francezi si anglo-saxoni şi concepţia istoristă, precumpănitoare 
în Germania. După cea dintîi dintre aceste concepţii, cultura 
propune întregii omeniri scopuri comune, în sensul dezvoltării 
raţiunii şi a asigurării libertății şi egalităţii dintre oameni. 
Istorismul nu cunoaşte omenirea decît în forma individualizată 
a diferitelor naţiuni şi acestora nu le propune decît dezvol- 
tarea originalității lor. De fapt, era reluată astfel dezbaterea 
dintre iluminismul francez şi romantismul german, aţa cum 
acesta îşi precizase tendinţele în epoca luptelor contra lui 
Napoleon şi a încercării lui de a unifica Europa după prin- 
cipiile liberalismului burghez, ieşit din marea revoluţie a fran- 
cezilor. Contrastul acesta revenise în actualitate cînd cele două 
tabere din primul război al imperialismului simtiserá nevoia 
să-şi dea o justificare. Broşurile de propagandă publicate în 
stringa si în dreapta Rinului îl reluaseră cu mare insistenţă. 
Thomas Mann, în prima etapa a cugetării lui, îl pusese la 
temelia cărții sale amintite şi mai sus, Consideraţiile unui 
apolitic. După război, problema reapare în scrierile profesori- 
lor şi savanților. Se angajează o polemică în care din partea 


127 


franceza îți fac auzit cuvintul germaniştii francezi, un 
Ch. Andler (de altfel încă din 1915) în cărțile sale asupra 
pangermanismului, apoi P. Lasserre, E. Vermeil, E. Seillere. 
H. Massis (din punct de vedere catolic), cărora le răspund 
profesori germani, ca romanistul E. R. Curtius. în acelaşi timp 
E. Troeltsch publica marea lui operă de sinteză, Der Histo- 
rismus und seine Probleme, 1922. Ecouri ale acestei lupte de 
idei in tara noastră se găsesc destule în ziarele şi revistele 
politice şi literare ale vremii, unde ele aşteaptă să fie studiate. 
Memoriul Rafionalism şi istorism se încadrează în aceste pre- 
ocupări, cu rezultate pe care le expun aici pe scurt, fără refe- 
rinte, şi într-o forma mai doctrinară, deosebită de aceea a 
memoriului, unde expunerea păstrează caracter istoric şi cri- 
tic. Nu puteam ramîne Ia raționalismul iluminist, după ce neo- 
umanismul german afirmase idealul său uman mult mai amp(ti. 
mai bogat, mai armonios. Nu mă puteam opri nici la istorism, 
după ce se văzuse că polemica lui împotriva conceptului uma- 
nitátii ca un corp solidar, cu idealuri comune, justificate sepa- 
rarea si antagonismul naţiunilor, războiul. Arátam că isto- 
rismul, în marile sinteze ale lua Herder şi Hegel, nu se putuse 
constitui decît absorbind elementele fundamentale ale rationa- 
lismului, prezentînd istoria culturii ca un proces unitar şi as- 
cendent, deşi slujit Ia fiecare etapă a lui de spiritul unei naţiuni. 
Istorismul recomanda cunoaşterea acestui spirit, în originalitatea 
lui, şi îndrumarea întregii culturi după această cunoaştere. 
O Idee asemănătoare apăruse şi în discuţiile noastre de idei 
în jurul „specificului national", pentru care militau la Iasi. 
în Viața românească, G. Ibrăileanu si M. Ralea. Afirmam eu 
însumi idealul originalității nationale, dar mai mult ca o ţintă 
a muncii de cultură, decît ca un punct de plecare. întrebarea 
„cine sîntem, care este originalitatea noastră ?" se limpezeşte 
pentru fiecare popor abia prin operele lui numeroase, într-o 
lunga epocă de creaţie culturala. Popoarele cu un lung trecut, 
cu o întinsă şi bogată activitate, sînt şi acelea care dobîndesc 
o fizionomie precisă în concertul celorlalte popoare, îşi cîştigă 
originalitatea lor. Mă opream deci la o concepţie activistă 
a culturii, cu atît mai multe motive cu cît, luînd pozitie..fata 
de rationalism şi istorism, dădeam temeiurile sistematice pentru 
care cultura îmi apărea ca o întregire a naturii, ca o umanizare 
continuă a naturii. 


128 


îmi dau seama că am expus aceste idei îinprunvutînd ceva 
cărții care a întregit memoriul despre rationalism şi istorism, 
filozofia culturii, îmi va părea totdeauna rău că am publicat 
această carte după note stenografice de curs şi ca nu am 
scris-o din nou, cu mai multe dezvoltări şi cu folosirea boga- 
telor referinţe, care îmi stăteau la îndemînă, aşa cum fácusem 
tn Estetica. Filozofia culturii contine elementele unui sistem, 
începe printr-o teorie generală a culturii şi a valorilor, stu- 
diază apoi conflictele dintre valori şi posibilitatea unificării 
lor, apoi condiţiile materiale ale culturii, în fine mijloacele 
şi idealurile ei. Această din urmă parte, consacrată studiului 
idealurilor culturii, reia şi îmbogățeşte ideile cuprinse în 
Rafionalism şî istorism; restul este nou. Nu pot referi aici 
desore toate ideile cuprinse în această carte. Mă voi mărgini 
si de data aceasta la caracterizarea tendinţelor ei generale. 
"Dezvoltind o linie kantianá, am arătat, în Filozofia culturii, 
ca diferenţierea modernă a valorilor a fost una din condiţiile 
progreselor moderne în toate domeniile culturii. Cîtă vreme 
diferitele valori ale culturii au suportat autoritatea şi au pri- 
mit îndrumarea lor de la una singura dintre valori, de pildă 
de la valoarea religioasă în epoca medievală, atît ştiinţa, cît 
şi alte multe valori morale şi sociale, au fost împiedicate în 
dezvoltarea lor. Diferentierea si autonomia relativă a valo- 
rilor, un proces început în Renaştere, a permis creatorilor de 
cultură să se concentreze asupra sarcinii lor ti a asigurat 
marele avint mai nou al creaţiei culturale. Autonomizarea 
valorilor în epoca modernă s-a însoţit însă ti cu un mare 
neajuns, pe care nu mi-l ascundeam. Această autonomizare 
a dus la izolarea valorilor şi pe slujitorii lor la pierderea 
perspectivei de totalitate asupra lumii şi vieţii. Problema „spe- 
cialitátilor' moderne a fost una din acele care mă preocupau 
mai mult în această vreme. îi consacrasem un eseu în Gene- 
ratie şi creație, 1936, un volum in care adunasem şi alte 
.contributii la critica timpului". Reluam acum problema cu 
concluzia că, dacă specialitatea este una din condiţiile muncii 
actuale de cultură, specialiştii au totuşi posibilitatea ti datoria 
sa rectstige punctul de vedere al totalitátii, să ajungă la ple- 
nitudine umană. Specialistul mărginit nu este un tip omenesc 
recomandabil; dar nici diletantul. Mi se părea că trebuie 
recomandat specialistul cu orizont, acela care aprofundînd 
poziţiile specialitátii sale şi folosindu-le în judecarea lumii şi 


10 


în conduita vieţii, izbuteşte să devină un om întreg. Un om 
întreg, construindu şi concepţia despre lume şi cáláuzindu-si 
viaţa după rezultatele obţinute în munca sa de specialitate, 
mi se părea a fi tipul omenesc pe care îl cereau vremurile 
noastre. O mare parte a Filozofiei culturii este consacrată 
întemeierii sistematice a acestui punct de vedere şi dovedirii 
faptului că oricare ar fi locul cuiva în munca de cultură a 
epocii, zarea cea mai largă asupra lumii îi rămîne deschisă. 


intrebuintez mereu cuvîntul ,,muncá" si el este, în adevăr, 
acela care revine mai des în scrierile mele din acel timp. 
O impresie formată în mine, după înapoierea din Germania 
şi la întoarcerea din toate celelalte călătorii pe care le-am 
făcut în țările din occidentul Europei, era cá la noi s-a lucrat 
prea puţin. Nu constatam, străbătînd ţara, acea bogăue a 
inventarului naţional, acea dezvoltare a culturii materiale în 
jurul nostru, mărturia continuă a creaţiei omului sl a inter- 
ventiei lui în natură, care má izbise în alte tari si aş fi dorit-o 
la noi. Concepţia activistă a culturii, reluată în Filozofia cul- 
turii, se inspira din această constatare şi din sentimentul unei 
lipse, pe care aş fi dorit-o împlinită. Făceam această consta- 
tare şi simţeam această lipsă, cu o stringere de inimă cu atit 
mai mare, cu cît îmi spuneam că față de insuficienţa culturii 
materiale, cultura spirituală a românilor făcuse mari progrese 
în secolul al XIX-lea. Am avut, în această vreme, mari scri- 
itori, artişti şi savanţi, dintre care unii au dobîndir reputaţie 
mondială. învățămîntul românesc a fost foarte bun şi oameni 
cu calificarea cea mai completă şi cea mai înaltă s-au putut 
forma în şcolile ţării. Pătura intelectuală româneasca s-a ri- 
dicat necontenit, în decursul ultimului secol şi jumătate, în 
timp ce structura socială a ţării şi civilizația ei materială 
provocau, printre intelectuali, sentimentul unei aspirații nesa- 
tisfăcute, a unei descumpăniri. Se poate spune deci că, pe 
cînd multi români urcaseră toate treptele culturii, clasele con- 
ducătoare, personalul politic, nu răspunsese sarcinii de înăl- 
tare socială a ţării, de înlăturare a injustiţiei seculare, de ridi- 
care a claselor populare din condiţiile atît de primitive ale 
felului lor de viaţa, de înzestrare a țării cu bunurile mai înalte 
ale civilizaţiei. Generaţia mea mai păstrează încă amintirea 
răscoalei ţăranilor in 1907 şi a ripostei care li s-a dat de 
către conducerea de stat, cu vehementa unui război purtat 
împotriva unui popor străin. Unul din sentimentele cele mai 


130 


stăruitoare în sufletul intelectualilor onesti a fost deci sen- 
timentul remuşcării sociale, pe care este interesant a-l urmări 
în scrierile poeţilor, ale cugetătorilor, ale savanților români 
ai secolului al XIX-!ea şi al XX-lea. Civilizaţia românească 
trebuia neapărat ridicată şi, astfel, Filozofia culturii preconiza 
eo concepţie activistă, pe care o deriva din prometeismul filo- 
zofilor şi poeţilor de la începutul secolului al XLX-Iea. lată 
deci cum omul aplecat mai ales către temele cunoaşterii şi 
ale contemplatiei venea să poposească într-o concepţie prac- 
tică şi activă, să propună noi deprinderi de munca şi acea 
aspirație către măestrie, către împlinirea exactă şi cît mai 
desávirsitá a sarcinii fiecăruia. Concluziile cărții de filozofia 
culturii regáseau deci pe acele ale Esteticii, fiindcă ele rezul- 
tau deopotrivă din realitatea țării, din trăirea ei cu preocu- 
parea de a fi de folos, de a sluji. Ma gîndeam tot pe atunci să 
adîncesc, mai departe, principiile unei filozofii a muncii. La 
Belgrad, în 1947, cînd mă găseam spre sfîrşitul însărcinărilor 
mele în acest oraş ca ambasador al ţării, am aşternut cîteva 
din tezele unei Filozofii a operei, dar această lucrare a rămas 
Determinată. 


La sfîrşitul anului 1947, cînd tara se pregătea sa se anga- 
jeze pe drumul nou al construirii socialismului, m-am înapoiat 
acasă, mulţumit să mă regăsesc în vechiul meu cadru de acti- 
vitate. Diminetile liniştite, cu lucru în bibliotecă, apoi, după 
pregătire minuțioasă, apariţia în sala de curs, în fata unui 
public tineresc, foarte atent, iată forma de viața în care eram 
fericit că mă pot înapoia. A urmat însă o epocă de frămîntări, 
de lupte cu mine însumi, pe care într-o vreme n-am ştiut 
dacă le voi putea duce la capăt. Izvoarele mele se găseau 
toate în vechea cultură a ţării, apoi în tradiţiile umanismului 
clasic şi modern. Puteam sa ma lepăd de mine ? Puteam oare 
să renunţ la ceea ce mi se lămurise ca adevărat şi nobil? 
Cei care îmi cereau o adaptare rapidă la noile exigente ale 
culturii se înşelau asupra firii mele. Oportunismul şi min- 
ciuna mi-au apărut întotdeauna vrednice de ură şi dispreţ. 
Mă vedeam, în fiecare zi, cu vechiul meu prieten Ralea şi 
opoziţia punctelor noastre de vedere lua uneori forme atît 
de violente, încît ne despárteam istoviti. în cursul acelor dez- 
bateri furtunoase, s-a format în mine un îndemn : îndemnul 
de a nu părăsi pe acei care păreau că au nevoie de mine, de 
a nu accepta exilul intern, de a trăi viața ţării, de a nu ma 


131 


10* 


desparti de sufletul ei. Acceptarea socialismului nu mi s-a 
părut grea. fiindcă ştiam de mult ca principiile lui sînt 
conforme raţiunii umane. Există oare om de buná-credintá, 
cu mintea cumpănită, cu sufletul drept, care să nu admită 
că este just şi folositor ca fiecare ont să trăiască din munca lui 
şi nu din exploatarea muncii altora ? Trecerea tuturor ener- 
giilor în tabăra producţiei este menită să asigure unei ţări 
progresele cele mai mari. Pretuirea muncii se formase in mine 
din însăşi considerarea realitátilor ţării, aşa cum am arătat 
mai sus. Íntelegeam că întregul dinamism al muncii i.u se 
poate descătuşa decît în socialism, prin îndrumarea tuturor 
forţelor unei țări către temele creaţiei. Acum ca erau evocate 
la cultură milioane de oameni, ținute altădată departe de ea, 
nu era probabil că se vor selecta mai multe capacităţi, mal 
multe talente ? Mihail Sadoveanu a arătat odată că el este 
primul ştiuior de carte din familia mamei sale. Frumosul luî 
geniu, plin de îneîntări, a scăpat prin plasa deasă a orîndui- 
riior de altădată, adueîndu-ne mesajul neamului său vechi, 
îmi închipuiam acum, venind căno noi, nenumărate alte su- 
flete mari, apărute prin rețeaua lărgită a libertăţii, dînd 
expTerie sufletului adînc al ţării. Rer-htenta faţă de socialism 
mi-a apărut inspirată de motive egoiste, de gînduri neoneste, 
de inerție morală, de îngustime de minte, de lipsa facultăţii 
de a privi departe. Apoi, oamenii care muncesc au nevoie de 
pace, singurul climat favorabil creaţiei; deci socialismul pro- 
pune lumii pace. Iubesc pacea atelierului meu, care nu este 
posibila decît în pacea lumii întregi. Alegerea mea a fost 
săvîrşită. Dificultăţile nu apăreau pentru mine decît în legă- 
tură cu problema moştenirii culturii. Mă întrebam dacă tra- 
diţiile umanismului se vor putea transporta în socialism şi 
dacă acesta Ie va accepta. Dar cînd, traducind pe Shakespeare 
şi Goethe, am văzut cum cărțile lor dispar în cîteva zile, 
absorbite de marea sete de cultura a maselor chemate la viaţa 
mai înaltă a spiritului, cînd am văzut aceeaşi împrejurare 
repetată jn nenumărate alte cazuri şi, în general, o extindere 
a activităţii de cultură a ţării, fără analogie în tot trecutul ei, 
îndoielile mi s-au risipit. Socialismul mi-a apărut ca un cadru 
propice înfloririi culturii. în noua aşezare nu trebuia să mă 
despart de nimic din ceea ce îmi apăruse adevărat şi nobil 
în tot trecutul de creație al țării şi al omenirii întregi. N-aş 
vrea sa las impresia că profesez un optimism oficial. Nu vor- 


132 


besc în numele nimănui; vorbesc în numele meu. Ştiu că 
au fost greutăţi, neajunsuri, greşeli, înlăturate în parte şi 
susceptibile de a fi înlăturate în viitor prin funcțiunea cri- 
ticii, care atunci cînd este exercitată cu buná-credintá cred 
că ajunge să se facă auzită. 

în ultimii ani m-am consacrat în special studiilor literare, 
filologiei, lingvisticii. E. Lovînescu îmi reproşase pe vremuri 
că nu mă fixez la critica literară, adică la studierea şi apre- 
cierea producţiei literare contemporane, în curs de afirmare. 
Este, nici vorbă, mare nevoie de aşa ceva. Critica literară 
activă, militantă, creatoare de valori, în luptă cu nonvaloarea, , 
este o îndeletnicire de care o cultură are mai multă trebuintá. « 
Dar obiectul adevărat al criticii literare este opera _unică,j 
privită oarecum independent de legăturile ei. îndată ce sta- 
bileşti o filiatie, o comparaţie, îndată ce grupezi mai multe' 
opere înlăunmil activităţii unui singur scriitor şi, cu atît 
mai mult, într-un cureru:, un tip de artă, o epocă de cultură, 
nn mai faci criiică, ci istorie literară, estetică, filozofia cul- 
turii. Sint mîhnii că l-am deceptionat pe Lovinescu, de care 
m-a legat o caldă prietenie şi admiraţie sinceră pentru talentul 
sau, dar felul firesc în care s-au legat ideile mele, m-au dus 
către comparaţie, către imbrátisarea ansamblurilor mai largi, , 
către generalizare. Nu voi da aci o analiză a tuturor lucrărilor! 
mele în domeniul cercetării literare, începînd cu Poezia lui 
Eminescu, 1930, un subiect la care am revenit adesea, într-o 
serie de contribuţii pe care mă gîndesc sa le înmănunchez 
odată într-un singur volum. Eminescu a fost pentru mine, 
ca pentru toti românii care au ajuns la impresiile culturii în 
cele trei sau patru decenii după moartea lui, evenimentul 
capital al formaţiei mele de tînăr. Am căutat mai tîrziu sa 
tălmăcesc aceasta însemnătate şi felul influenţei exercitate de 
poezia lui Eminescu asupra mea, ca şi asupra altora. Am arătat 
in Cuvím despre Eminescu cá prin perspectiva pe care o 
deschide asupra lumii, asupra originilor şi finalitátii ei, asupra 
temeiurilor ei eterne, asupra trecutului celui mai îndepărtat 
al ţării, asupra adîncimii vieţii interioare a omului, imaginea 
universului a dobindit, pentru primele generaţii dc cititori 
ai poeziei lui Eminescu. o extensiune în loate direcţiile, o 
vastitate care lipseau mai înainte culturii noastre. Orizontul 
de gîndire al poeziei eminesciene este imens. In această lume 
a vastitátii, gîndirea românească a găsit spaţiul dezvoltării 


133 


celei mai îndrăzneţe. Pun în legătură deci progresele culturii 
româneşti în epoca mai nouă cu acea îndepărtare a limitelor 
lumii produsă de poezia eminesciană. în 1930 nu vedeam în 
efectul acestei poezii decît descoperirea vieţii interioare, eli- 
berarea unei mari provizii de forte lăuntrice, ceva asemănător 
cu criza de adolescență a omului. Ceea ce se numise pesimis- 
mul eminescian, pe care îl studiam din punctul de vedere al 
istoriei temelor în legătură cu romantismul german şi cu 
Schopenhauer, nu mi se părea decît un aspect, plin de tul- 
burare, al acestei descoperiri a oceanului lăuntric. Cartea se 
termina cu o invitație de depăşire a acestei crize, a pesimis- 
mului eminescian, către temele bárbátiei. Vázusem în jurul 
rreu pe tînărul pesimist, pe Dan al lui Vlahuţă, pe Andrei 
Rizeseu al lui Brátescu-Voincsti, pe omul apăsat de conflictele 
rării vechi, suportate de el cu tristeţe, fără voinţa şi puterea 
de a le rezolva, un tip moral dispărut de atunci. Dar alături 
se forma o altă figură, deschisă spre înnoire, mai afirmativă 
în tendințele ei, căreia simțeam că mă pot alătura. Pe plan 
literar, fácusem descoperirea poeziei vieţii, a fericirii de a 
trăi, în opera lui Macedonski, un poet cu atîta înrîurire asupra 
dezvoltării literaturii noastre mai noi, ale cărui opere urma 
să le public, din 1939 înainte, în ediția critică în patru vo- 
lume. La Facultatea de litere si in revista sa, JVieafa nouă, 
Ovid Densusianu deschidea perspective înnoitoare asupra po- 
eziei, asupra întregii culturi moderne. Publicam versuri în 
revista lui Densusianu şi-mi plăcea să-l ascult în cercul de 
scriitori, de profesori pe care-l adunase în jurul său şi-l 
patrona cu mare urbanitate. 


Cursurile de filologie romanică ale lui Densusianu au fost 
pentru mine primele exemple de cercetare tematică, de stu- 
diere a fotmelor literaturii. Densusianu era un filolog în ac- 
ceptiunea mai veche a cuvîntului, aceea care nu introdusese 
încă deosebirea dintre faptele de limbă şi faptele literare, ba 
chiar le înţelegea pe acestea ca o dezvoltare a celor dintii. 
Excelenta sa Literatură româna modernă, 3 vo]. 1920 şi urm,, 
publicată după notele de curs mai vechi, este plină de fine 
caracterizări de limbă si stil, într-un fel pe care, pe-atunci, 
nimeni nu-l practica la noi în acelaşi fel. Evoluția estetică 
a limbii române, cursul său din mai mulţi ani, n-a luat însă 
niciodată forma unei lucrări încheiate. Alături de Densusianu, 
un alt romanist, Ramiro Ortiz, un italian care a tiait mulţi 


134 


ani între noi, şi-a cîştigat simpatii şi a format elevi, făcea 
cercetări de literatură comparată, după metoda care se im- 
punea în acel moment în cercetările literare, studia izvoarele 
externe ale literaturii, urmărea dezvoltarea unei teme în mai 
multe literaturi naţionale. Am dezvoltat mai tîrziu orientările 
primite de la maeştri români. Metoda franceză a explicatiei 
de texte, dar mai cu seamă lucrările lui Karl Vossler, ale lui 
Leo Spitzer, acesta din urmă vădind o adevărată genialitate 
în reconstituirea profilului unui scriitor din observaţia parti- 
cularitátilor lui de limbă si stil, au întărit în mine temeliile 
metodice pe care aveam să construiesc mai tîrziu propriile 
mele lucrări. Cît despre disciplina literaturii comparate, 
aceasta din urmă studiată mai ales în lucrările franceze ale 
unui Paul Hazard, F. Baldensperger, Paul Van Tieghem ş.a., 
ea a fost una din acele care mi-au dat mai mult de gindit, 
mai ales in momentul in care noi însărcinări la Facultatea 
de filologie m-au obligat să examinez încă o dată bazele ei 
metodice. 


Din studiile mai vechi de filozofie, retineam maxima kan- 
tiană că „intuiţia fără concept este oarbă, dar conceptul fără 
intuiție este gel". Punerea de acord a conceptului cu intuiţia, 
a generalizării filozofice cu cunoaşterea pozitiva a faptelor, 
a fost pentru mine o preocupare constantă. De ce n-aş spu- 
ne-o ? Uneori generalizările filozofici mi s-au părut prea 
largi ; am avut impresia că ele depăşesc temelia de fapte care 
le autorizează. Scrupulul conştiinţei intelectuale m-a pus ade- 
seori în conflict cu unele din generalizările filozofiei. Deprin- 
derea gîndirii filozofice are, fără îndoială, un mare rol în 
formarea unui cercetător. Această deprindere îi dă lărgime dc 
vederi şi acea consecvență serioasă şt adîncă, prin care lu- 
crarea sa poate pătrunde pînă la esenţial, pînă la cauzele 
îndepărtate şi pînă la totalitátile mari. Aş dori pentru stu- 
dentii mei de azi să studieze mai multă filozofie, întreaga 
istorie a ideilor. Dar le-aş atrage în acelaşi timp atenţia ca 
dacă cercetătorul pregătit filozofic nu se controlează prin 
fapte, prin ancheta întinsă şi exactă asupra lor, generaliză- 
rile Iui pot deveni goale, cum este, după maxima lui Kant, 
conceptul lipsit de intuiţie. Orientarea istorică şi filologicá 
pe care am dat-o lucrărilor mele după 1940 corespunde acestor 
dezbateri cu mine însumi. După alte studtt de istorie literara, 
am început în 1944 să public, împreuna cu Şerban Cioculescu 


13J 


şi Vladimir Strcinu, o /storie a literaturii romane contem- 
porane, din care n-a apărut decît primul volum, în care am 
scris capitolele despre mişcarea de la Convorbiri literare, in 
epoca lor ieşeană, deci despre Titu Maiorescu, M. Eminescu, 
I. L. Caragiale, I. Creangă, I- Slavici ş.a. în legătură cu aceştia 
se formează conştiinţa artistică superioară a literaturii române 
şi începe o nouă epocă, epoca clasicismului românesc. Atunci, 
prin contribuţia lui Maiorescu, se aştern la noi bazele este- 
ticei ca disciplină filozofică, adică se creează un cadru al 
cercetării în care m-am mişcat eu însumi mai tîrziu. Capito- 
lul despre Matorescu, recunoscind meritele criticului, nu as- 
cunde limitele lui, incurajarea data virtuozitátii formale a 
oratoriei de catedră, dar mai ales lipsa criteriului istoric în 
judecarea literaturii, punerea problemelor în absolut, expli- 
cabila prin izvoarele gîndirii lui, provenite toate din idea- 
lismul german. în aceeaşi generaţie, C. Dobrogeanu-Gherea 
dădea primele modele ale înţelegerii istorice şi sociale a li- 
teraiurii, urmărită de el în producţia contemporană. Am socotit 
că înţelegerea Istoricá şi estetică a literaturii se pot întregi 
şi, din această poziţie, a rezultat Arta prozatorilor români, 
în 1941. Aceasta carte urmăreşte progresele prozei româneşti, 
studiată în procedeele ei de artă, în valorile ei de stil. Ară- 
tam acolo cum de la scriitorii retorici înainte se desface o 
linie a realismului, care culminează în operele marilor clasici 
amintiţi mai sus, apoi In ironiştii si umoriştii de mai tîrziu, 
pînă la reprezentanții romanului modern. Această linie se 
încrucişează cu una descriptivă, lirică şi estetică şi se conta- 
minează din cînd în cînd cu cea dintîi, pentru a produce 
cîteva din aspectele mai noi ale prozei româneşti. Stabileam 
astfel, studiind pnzatorii români sub aspectul artei lor, seni 
stilistice, pe care un cercetător tînăr va găsi poate interesant 
udată să le urmărească mai departe sau, dacă materialul de 
fapte o va cere, să le îmbogăţească. Arta prozatorilor români 
a fost una din cărţile mele mai mult utilizate şi publicarea 
ei din nou a fost adeseori cerută. Alte studii despre stilul 
scriitorilor români am mai dat, pînă în  194fe, în Figuri si 
forme literare, unde se mai găsesc şi alte contribuţii relative 
la ptobleme de literatură, privite pe planul mai larg al com- 
para'ism ului. 


Despre activitatea mea mai nouă mă voi ocupa mai puțin, 
pentru că face parte din mişcarea ştiinţifică actuală si este 


de presupus că cititorii o cunosc mai bine. Cînd, în 1948, am 
fticeput să predau literatura universală la Facultatea de filo- 
logie, m-am găsit în faţa unei sarcini noi, dar care corespun- 
dea názuintei mele de a contribui la transportarea marilor 
bunuri ale tradiţiei umaniste în socialism. Trebuia să prezint 
curentele literaturii universale în secţiuni orizontale, adică 
în felul în care ele trec prin literaturile mai multor naţiuni, 
vădind neîncetatele împrumuturi pe care acestea şi le-au fă- 
cut de-a lungul veacurilor. Pentru o astfel de sarcină, care 
depăşeşte cadrul unei singure specialităţi, era necesar să de- 
vin eu însumi student mai întîi. Au urmat ani de muncă intensa, 
cu nopţi de studiu pînă în zori, în timpul cărora am încercat 
să-mi însuşesc cunoaşterea apropiata a mai multor literaturi 
occidentale, mai puţin frecventate de mine pînă atunci. Cer- 
cetările comparatismului francez şi german m-au ajutat să 
înţeleg mai bine unitatea de cultură a lumii, pe care din 
unghiul socialismului o priveam în înaintarea ei continuă 
căire realizarea postulatelor rațiunii practice a omului. încă 
In Rafionalism ti istorism arătasem că sintezele istorismului 
în secolul al X VUl-lea şi al XIX-loa nu se putuseră întocmi fără 
ajutorul raționalismului. Dacă istoria nu trebuie să devină o 
simplă puzderie de fapte, dacă ea nu trebuie să se înapoieze 
către forma mai primitivă a cronicii sau dacă nu se cuvine 
a rămîne o simplă galerie de tablouri, pe care nu le putem 
privi decît cu singurul interes esteiic, atunci trebuie introdus 
tn istorie gîndul unităţii şi al finalităţii umane, adică postu- 
latele raționalismului în istorie. îmi însuşeam adică punctul 
de vedere al lui Herder, al lui Hegel, al lui Karl Marx, studiat 
de multă vreme, dar reluat acum în lumina mareî însemnătăți 
pe care gîndirea sa a dobîndit-o în lumea modernă. Urmă- 
ream marile momente de expresie ale geniului uman, etapele 
progresului în operele de scamă ale literaturii. Metodele ma- 
terialistmilui istoric mă făceau să înțeleg mai bine chipul în 
care operele literare se degajeazá din viaţa societăţilor şi să 
dau explicatiei istorice a literaturii un loc mai mare decît 
acela pe care l-aş fi acordat fără ajutorul lor. între marile 
opere există legături, unele transmise prin opere de mai mică 
însemnătate, dar a căror valoare a fost stabilită de anchetele 
comparatismului modern. Aceste anchete au notat un număr 
unens de f»pte. însă comparatismui a trecut rareori peste 
recoltarea acestora şi peste punere lor în relaţii de suoce- 


1^7 


siune, adicá peste stabilirea influentei izvoarelor externe. Com- 
paratismul a fost si el un rod al pozitivismului in istorie si, 
profitind de toate foloasele pe care aceasta indrumare le-a 
adus in directia cunoasterii faptelor, a suferit si de neajun- 
surile acestui curent : refuzul lui de a pátrunde la cauze, de 
a imbrátisa totalitátile largi. Problema influențelor literare 
externe a fost una din cele care m-au preocupat mai mult 
îi; timpul pregătirii noilor mcie cursuri. Mi s-a lămurit însă, 
în cele din urmă, că influențele externe nu operează decît 
acolo unde- natura terenului social le cere şi le absoarbe, că 
influenţele literare sînt de fapt alianțe ideologice, că studiul 
influențelor trebuie completat prin acela al receptării lor şi 
că, în definitiv, perspectivele comparatismului trebuiesc in- 
tegrate în istoria naţională a literaturilor. Am expus aceste 
principii într-6 comunicare făcută cu ocazia unei sesiuni şti- 
intifice la care, în 1955, am fost invitat de Academia ungară 


de ştiinţe şi, împreună cu alte studii, în volumul Literatură 
universală si literatură naţională, 1956, urmat de Studii de 
literatură universală şi comparată (sub tipar). 


După evenimentele din 1944 şi, mai ales, după acelea de la 
începutul anului 1948, literatura română a intrat într-o fază 
nouă a istoriei ei. Tendintele şi conținuturile literaturii au 
cunoscut o adîncă transformare, corespunzătoare noilor îm- 
prejurări ale ţării. Engcls a arătat odată, într-o scrisoare către 
Fr. Mehring, cá în toate epocile de început conținuturile artei 
precumpănesc asupra formei ei. Dar ce înseamnă forma în 
artă ? lată una din noţiunile mai greşit înțelese într-un lung 
răstimp al istoriei ideilor de estetică. în toate momentele în 
care s-au adoptat modele literare mai vechi, în absenţa reali- 
tátilor corespunzătoare, adică in alexandrinism, de atîtea ori, 
în literatura latină antică şi medievală sau în unele din operele 
Renaşterii în declin, s-a produs o disociere între concepţii şi 
felul manifestării lor în limbă. Pentru că legătura de idei a 
concepţiilor nu mai avea însemnătate, nu mai corespundea 
unui factor intern, atenţia se putea îndrepta asupra felului 
aparentei lor lingvistice. Disocierea dintre cei doi termeni 
dădea naştere unui concept al formei ca decorație exterioară, 
ca simplă podoabă. Aşa ceva era, de fapt, forma la autorii 
antici de tragedii şi epopei, din epocile în care sufletul tragic 
şi eroic murise, la poeţii latini ai evului mediu şi ai Renaşterii 
sau chiar la unii din acei care, scriind în limbile vulgare, 


138 


moşteniseră procedee de stil întrebuințate în absența ^reali- 
tátii interne, sociale si morale, care le justificaseră altădată. 
A scrie literar însemna a scrie frumos, împodobit, cu între- 
buintarea figurilor de stil moştenite din vechime. înţelegerea 
formei literare ca decorație, transmisă prin vechile tratate 
de retorică şi poetică, s-a înrădăcinat atît de adînc, încît o 
mai putem regăsi şi astăzi în unele din consideratiile esteticei 
şi criticei literare. Am încercat să modific acest concept tra- 
ditional al formei, al formei decorative, prin adevărata ei 
înțelegere, a formei ca individualizare a conţinutului. Cînd 
un poet întrebuințează un epitet, o comparaţie sau o metaforă, 
el nu adaugă o podoabă concepţiei sale, dar o adînceşte, o 
nuanteazá si o imbogáteste pe aceasta. Forma este continu- 
tul însuşi privit în ceea ce are el mai original şi deci mai 
insemnat. Unii critici, ocupindu-se de acest fel de a prezenta 
lucrurile, au crezut cá pot recunoaste aici o manifestare de 
formalism şi, ca de atîtea ori în trecut, a trebuit să zimbesc. 
Ceea ce s-ar fi putut reprosa conceptiei mele despre raportu- 
rile dintre conţinut si formă nu era formalismul, ci continu- 
tismul, faptul cá absorbeam forma in continut, descopeream 
in realizarea lingvistica a operei aspectul ce] mai personal si 
cel mai interesant al conţinutului. Oamenii primesc însă cu 
greutate o idee nouă şi, astfel, puteam face observaţia că, în 
timp ce mă străduiam să introduc o astfel de idee, unii critici 
continuau s-o audă pe a lor, ideea obosită din \echile tratate 
de poetică. 


în lumina înțelegerii mele despre formă, teoretizată în 
primul studiu al volumului Probleme de stil şi artă literară, 
1955, puteam să-mi dau seama că scăderea de nivel artistic 
a unei părţi a producţiei literare, în epoca de după 1944, nu 
corespundea faptului cá se urmărea introducerea unor noi 
conţinuturi literare, dar împrejurariică aceste conţinuturi nu 
erau adînc, personal şi original gíndite. Teoria despre formă, 
expusă în volumul de mai sus şi apoi într-o serie de alte 
contribuţii, conţinea un ascutis polemic împotriva sloganului 
în literatură, împotriva conventionalismului şi a superficia- 
lităţii literare. O producţie literară, menţinută în planul con- 
ventiei, degradată în formele jurnalismului plat, se lipseşte 
de puterea înrîuririi ei asupra societăţii. Trebuia deci rea- 
dusă în atenţia scriitorilor şi a publicului problema măiestriei 
artistice şi a stilului, analizînd procedeele în operele scriito- 


130 


rilor mai vechi şi mai noi, nu pentru a le recomanda, ci pentru 
a crea climatul favorabil preocupárii de artá. Este ceea ce 
am încercat sa fac, utilizînd metode lingvistice, in Probleme 
de stil si and literară, apoi în Problemele metaforii ţi alte. 
studii de stilistică, 1957 si în Simbolul artistic (în curs de 
tipárire). Aceste douá din urma volume aduc contributii ceva 
mai vechi si incearcá sá fixeze, intr-un sistem general al 
simbolurilor, locul metaforei si al expresiei artistice în ge- 
neral, concepute ca simboluri nelimitate şi deci mereu vii, 
susceptibile de noi interpretări, în întreaga istorie a culturii. 
Studiile de stilistică pe care le-am dat în anii din urmă şi 
care continuă pe acele din Arta prozatorilor români, cu toate 
rezistentele intimpinaie, au atins pe tinerii cercetători, sen- 
sibili, desigur, la aceleaşi neajunsuri ale creaţiei literare în 
prima epocă de după 1944, care au constituit şi motivul cer- 
cetării mele în acest domeniu. S-a format astfel un curent 
ştiinţific, cu variate şi numeroase contribuţii, care se găseşte 
de altfel în prima fază a afirmaţii [ui. 


Stendhal a spus odată că cel mai greu dintre cuvintele pe 
care le poate pronunţa un scriitor este cuvîntul eu. N-am 
întrebuințat niciodată acest cuvînt în lucrările mele şi, cel 

—puţin dirr'ăcest punct de vedere, scrierea lor mi-a fost uşoară. 
De curînd am atins o vîrstă care, după unele păreri, înseamnă 
începutul bátrinetii. Am fost oarecum surprins de acest eve- 
niment şi m-am întrebat, am căutat să citesc în mine: nici o 
modificare esenţială în sentimentul corpului, în puterea de 
muncă a zilelor mele care încep foarte devreme, se termină 
foarte tîrziu. Numeroşi publicişti, foşti elevi, tovarăşi ai dru- 
murilor de viaţă, au scris, cu prilejul amintit mai sus. despre 
lucrările mele, cu o înţelegere si o bunăvoința pentru care 
le sînt adînc recunoscător. O editură mi-a cerut o expunere 
asupra activităţii mele, menită să se alăture, în acelaşi volum, 
autoreferâtului altor cercetători în domeniul diferitelor spe- 
cialitáti ştiinţifice. M-am rinduit deci alături de publicistii şi 
prietenii care s-au ocupat de scrierile mele, încereînd să arăt 
la rîndu-mi în interiorul căror curente de idei au apărut, din 
ce izvoare s-au alimentat, ce scopuri şi-au propus, ce tendinţe 
au slujit. Am ajuns astfel sa mă ocup de o tema noua, evitată 
în trecut, s] pagincle acestea au fost desigur cele mai dificile 
pe care le-am aşternut vreodată. 


„încercarea de a se înțelege pe sine este una din temele 


140 


cele m«i importante ale cercetătorului, dar el n-o poate re- 
zolva cu oarecare succes decît într-un stadiu relativ înaintat 
al lucrărilor sale. Pînă atunci, omul nu ştie bine nici cine 
este, nici ce anume vrea. Cunoaşterea de sine nu este atît 
un punct de pornire, cit un rezultat, devenit manifest în acti- 
vitatea, în operele omului. în aceste opere se obiectivează per- 
sonalitatea lui şi poate deveni obiectul unei cunoaşteri mai 
sigure. Şi astfel, cîtă vreme această cunoaştere este mai puţin 
data, activitatea rămîne mai eziiantă, contradicții se introduc 
adeseori între manifestările lui, în timp ce o dată cu progre- 
sele cunoaşterii de sine, drumul omului devine mai sigur, 
contradicţiile sînt treptat eliminate. Este deci de dorit ca un 
cerrelător sa lucreze îmr-o lungă epocă, pentru ca el să gă- 
sească mijlocul înlăturării contradictiilor sale şi concluziile 
sale să devină cu totul limpezi. Dar cînd ajunge într-un punct 
atît de îndepărtat al vieţii şi investigaţiei sale, cercetătorul 
care iți întocmeşte autobiografia i'nieleciualá are tendința 
să simplifice, să selecteze, din ghemul destul de încîlcît al 
trecutului, o linie unică, aceea care a biruit pînă la urmă. 
Este probabil ceea ce mi s-a îmîmplat şi mie în aceste puţine 
pagini, care nu s-au ocupat nici de toate scrierile mele, nici 


„de toate nepotrivirile care ar putea fi semnalate între ele. 


Am căutat numai sa extrag o linie generală de direcţie, şi 
aceasta îmi arată un drum către lumea obiectivă, pe care îi 
este dat omului s-o influenţeze prin activitatea lui, în sersul 
exigențelor rațiunii şt sprijinindu-se pe toate marile achiziţii 
ale culturii. Lumea obiectivă este pentru toti oamenii natura 
întreagă, toată cultura oamenilor ; pentru grupuri mai res- 
trînse, lumea obiectivă este patria fiecăruia. Este dat numai 
spiritelor celor mai mari să poată influența întreaga natură 
şi întreaga cultură a lumii. Dar oricine, chiar omul cel mai 
modest, poate aduce o contribuţie la înălţarea si perlectio- 
narea mediului său apropiat, a ţării sale. De altfel, lucrind 
în felul acesta, muncitorul cel mai umil, chiar fără să-şi pro- 
pună anume, dă un sens uman faptei sale, deoarece generalul nu 
există decîi în forme particulare şi omenirea în popoarele ei. 
Eram tînăr de tot, după sfîrşitul primului război mondial, cînd 
în discuţia dintre patriotism şi umanitarism (o problemă care 
se dezbátea pe-atunci) am făcut în Sburătorul observaţia cá 
iubirea de omenire se arată mai întîi în iubirea față de poporul 
tau, aşa cum iubirea naturii se poate vădi şi în îngrijirile pe 


141 


care cineva Ie dá florilor din ghiveciul asezat in fereastrá. 
Aceasta idee este însă o vedere filozofică, un produs secundar 
şi ulterior al reflectiei care poate să nu se lumineze în hota- 
rlrile şi faptele noastre, în chiar momentul în care le săvîrşim. 
Deci, dacă mă gîndesc bine mi se pare că n-am dat inter- 
ventiei mele o destinaţie foarte îndepărtata, ci am adresat-o 
stărilor şi oamenilor din preajmă, acelora în care un curent 
de viață venit din trecut şi călătorind spre viitor s-a aprins 
într-n lumină a conştiinţei dornică să le slujească, înainte de 
stingerea ei. 


Martie 1958 


[FRAGMENTE AUTOBIOGRAFICE, II 


[Naşterea, familia, copilăria] 


Pentru luminarea celor cîteva documente pe care le-am 
Ktrins pentru Institutul de istorie literară şi folclor, cred că 
trebuie să dau unele lămuriri, fără să mă gîndesc de altfel la 
o lucrare autobiografica. 

După cum vej vedea din actul de naştere, sînt născut la 


[ 27 decembrie 1897, in Giurgiu, unde tatá! meu era medic al 


județului Vlasca. Tatăl meu se născuse în Bucureşti in 1855. 
Era veteran din rázboiul 1877/78 siinvalid de rázboi 1916/18- 
Prin 1891 era profesor de mediciná legalá la Scoalá de stiinte 
politice şi administrative din Bucureşti şi publicase un curs de 
medicină legală. in timpul răscoalelor din 1907, îngrijise în 
penitenciarul din Giurgiu pe Vasile Kogălniceanu, arestat ca 
instigator", cum se spunea pe atunci. Se ducea în fiecare zi 
să facă analiza mîncarurilor care se dădeau deţinuţilor în 
penitenciar, căci Vasile Kogăiniceanti se temea că ar putea fi 
otrăvit. Cînd, mai tîrziu, s-a judecat procesul ţăranilor răscu- 
lati, tatăl meu, ca prim-jurat, a citit un verdict de achitare în 
fata Curtii cu jurati din Giurgiu. Devenit suspect pentru 
simpatiile arátate táranilor, a fost mutat la Slatina, ca medic 
al judetului Olt, unde a rámas vreo trei ani si unde, intr-o 
vreme, l-am însoţit şi eu. Mi-aduc aminte cá prefectul era 
Constantin Anghel, fratele poetului. Date biobibliografice 
despre tatăl meu ,u fost publicate, la moartea lui, in 1926, în 
revista de popularizate medicală Sănătatea şi în lucrarea de 
bibliografie medico-legală a lui N. Oancea. 


143 


Am pierdut pe mama mea în 1912. Ea era din lagi. învă- 
tase cîteva clase la Institutul doamnei Humpel, sora lui Ma- 
iorescu, Ne povestea cá fusese colegă cu fetele Veronicái Miele, 
De care o zărise într-un rînd însoțită de un domn frumos 
Mihail Eminescu. Asta se petrecea prin 1877/79. Fetele ştiau 
cine era Eminescu. Deşi nu făcuse multă şcoală, mama avea 
oarecare cultură. Poseda o bibliotecă a ei, cu cărți frantuzesti 
şi nemtesti. Mi-aduc aminte cá, în zilele care au precedat 
moartea ei, după o boală foarte scurtă, citea Crimă si pedeapsă 
de Dostoievski. 


Din cei cinci frati şi surori, citi am fost noi, a avut legă- 
turi ^u literatura Fratele meu Alexandru, ,Alecu" cum ii spu- 
neam noi. Alecu studiase dreptul la Bucureşti şi Paris. A fost 
ucis de o septicemie, în trei zile, provocîndu-mi o durere pe 
care n-am putut-t> mingiia niciodată. După moartea lui, in 
1936, am tipărit articolele publicate de Alecu într-un volum, 
p; care l-am intitulat Libertate si cultură şi l-am însoţit de 
o prefaţă. 


Mi-au rămas multe amintiri din vremea copilăriei mele la 
Giurgiu. Din cînd în cînd am simţit îndemnul să le evoc 
într-o autobiografie si am aşternut si cîte o pagină, pe care 
am părăsit-o îndată, răpit mereu de alte teme, de multele 
lucrări pe care le-am întreprins. Sînt sigur însă că voi reveni 
la idee, deocamdată, din multele amintiri ale acelor ani, vreau 
să rețin numai pe cele în legătură cu viaţa literară. Casa 
noastră era plină de cărţi şi părinții mei vorbeau limbile 
străine. Tatăl meu era un adevărat poliglot. Cînd Dragoş Pro- 
topopescu s-a înapoiat de la Londra şi m-a vizitat, a fost sur- 
prins să poată întreține cu tată-meu o conversaţie în cea 
mai bună englezească. Nu era totuşi un tip literar. în afară 
de medicina lui, îl interesa istoria şi geografia şi se înconjura 
de scrieri istorice, descrieri de călătorii, hărți şi atlase. îi 
interesau apoi limbile străine, din care ar fi vrut să-şi însu- 
şească un număr cît de mare. într-un rînd a început să înveţe 
turceşte. Intrase în legături cu cercurile esperantiste, primea 
metode şi se exercita în teme de esperanto. Era, în fine, 
filatelist si numismat, si colecţiile lui mai există pe undeva 
prin lăzile mele. 


144 


[Primii prieteni, primele lecturi] 


' 


La 12 ani m-am îmbolnăvit de scarlatiná şi cînd, după ce 
am zăcut şase săptămîni, m-am sculat din pat, am început s» 
«Sriu poezik îndemnul se datora poate faptului că, în timpul 
bolii mele, venea să-mi tie de urit un băiat ceva mai mare 


*cai mine, Mitică Georgescu, tolerat lîngă patul meu, fiindcă 


el însuţi zăcuse mai înainte de aceeaşi boală. Mitică Georgescu 
mi-a adus volumul de poezii al.lui Eminescu, pe care l-am 
citit şi recitit cu incintire.si.uimire. ÎTTvara următoare mi-au 
cSzut în miini Flortfe sacre ale lui Macedonski, apărute atunci. 
AU timbru aci. Păgîniîmul şi estetismul lui, iubirea de viaţa 
ti viziunea plastică a lumii mi-au vorbit puternic. Am putut 
cuprinde pe ambii poeţi în aceeaşi admiraţie pentru că apar- 
tineam unei generații pentru care nu mat avea nici o realitate 
adversitatea care opusese pe unul celuilalt, in timpul vietii 
lor. Mai tirziu am consacrat deci lucrári critice si lui Emi- 
nescu si lui Macedonski, iar indicele pretuirii mele n-a rămas 
in echilibru indiferent. Mi-am dat repede seama cá Eminescu 
a fost un poet si o constiintá cu mult superioará, poate ale 
celui mai de seamá román care a tráit vreodatá. 

Citeam, în copilăria mea, Viaţa româneasca la care tată- 
meu era abonat si Noua revistă romană a lui C. Rădulescu- 
Motru, in care gáseam interesante articole de idei, pe care le 
comentam cu un coleg de clasá, Simon Bayer, astázi avocat 
în Bucureşti, inlr-o zi, în gradina publică, la ,, Alei", am făcut 
cunostintá cu un băiat cu doi ani mai mare ca mine, fiul 
preşedintelui tribunalului, venit atunci de curînd la Giurgiu. 
Era Dan Barbilian, a cărui faimă de genial matematician 
precoce îl precedase în lumea şcolilor. Nu mai întîlnisem nici- 
odată un exemplar omenesc atît de ori^már^I^E^C"^2?: 
sant. Rapiditatea miritir tui, felul atir de personal al expri- 
mării care asocia cuvintele in legaiuri inedite si neaşteptate 
produceau o senzaţie de rară incintare intelectualaV4upă cum 
veselia lui, absoluta lui inapthuding pentru melancolie, marea 
lui sociabilitate îl făceau sa fie pretuTTcá"cei rriai"bun dintre 
camarazi. Dan Barbilian, devenit mai tîrziu poetul Ion Barbu, 
a rămas unul din prietenii de care am fost mai puternic legat, 
I deşi impulsivitatea si nestatornicia lui mi-au produs uneori 

I amărăciuni pe care bátrinetea le priveşte acum cu toleranţă. 


145 
11 — Opere, voi. I — Tudor Vlann 


[Liceul la Bucuresti] 


in 1912, dupá moartea mamei, am venit si eu la Bucuresti, 
unde eram nedespártit de Dan. invátam la Liceul Lazár^sj 
locuiam la pensionul lui N. Popesci>ULmu. La Liceul Lazăr, 
profesoruLcare a avut mai multă înrîurire asupra mea afost 
latinistul Hildebrand Frollo, căruia mai tîrziu, cînd el dispă- 
ruse dintre cei vii, am avut prilejul sa-î aduc omagiul meu 
într-un articol publicat în volumul comemorativ al liceului. 
Am spus acolo ce îi datorez lui Hildebrand Frollo : senti- 
mentul stilului, care era de fapt al stilului clasic. Baza clasică 
şi latină a culturii mele i-o datorez lui. La Universitate am 
vrut să studiez filologia clasică, dar m-a abătut de la această 
țintă înclinatea către generalizarea filozofică cu care am în- 
ceput sa mă lupt de la o vreme... Dar fiul meu Ion, care citeşte 
în original pe Plaut, pe Cicero sau Plinius, realizează astăzi 
o aspirație a tinereţii mele. 


[Universitatea. începuturile 
poetului. Neutralitatea] 


Curînd după intrarea în Universitate, unde urmam deo- 
potrivă cursurile Facultăţii de drept si de litere, am început 
să frecventez cercurile literare. Un prieten, Vasile Olănescu, 
mort pe front în 1917, în luptele de la Mărăşti, mi-a făcut 
cunoştinţă cu Marcel Romanescu. Ne-am recunoscut ca doi 
poeţi. La cursurile de drept roman ale lui Longinescu ne aşe- 
zam în fundul clasei şi traduceam din poeţi francezi, pe care 
în alte ore ale zilei îi citeam împreună. Cînd compuneam cîte 
o poezie, alergam unul al altul pentru a ne-o citi. Ne pretuiam 
desigur ca nişte mari poeti. Era vremea ,Terasei". Purtam 
lavalierá si ne petreceam noptile absorbind svarturi si debi- 
tind teme obscure de esteticá. La masa noastrá de tineri mai 
veneau Al. Colorian, Serban Bascovici, Mihai Celarianu, acesta 
din urmă cu aureola unei călătorii prin stráinátáti şi cu mis- 
terul făpturii sale aeriene. îl frecventam pe Macedonski, a 
cărui uşă rămînea deschisă toată noaptea pentru boema noc- 
tambulă. Nimeni din noi nu se culca înainte de revărsatul 
zorilor. Ne gáseam în epoca neutralității şi Bucureştiul vuia 
de „bătăile de flori” ale zilei, într-un carnaval fără întreru- 


146 


pere, de zgomotoasele petreceri ale nopţii, în nenumăratele 
baruri şi cabarete, pline de politicieni, de traficanţi, de străini 
veniţi să cumpere grînele României. „Micul Paris" se pregătea 
să primească vizita dugmanului. Patriotii cereau intrarea în 
război, pentru cucerirea Ardealului. Grupuri de manifestanți 
parcurgeau Calea Victoriei,' în frunte cu Nicu Filipescu, cu 
Delavrancea, cu Goga şi Popa Lucaci. Se auzeau accentele mar- 
şului lui Castaldi, compus pe versurile lui St. O. Iosif. într-o 
zi s-a răspîndit vestea ca poeiul s-a azvirlit de la fereastra 
camerei pe care o ocupa la Spitalul Colentina. îi zărisem de 


mai multe ori silueta firavă, capul delicat cu ochii uşor exof- 
talmici. 


[întîlnirea cu Coşbuc. Zepelinul] 


Cînd m-am întors în Bucureşti, în august, după ce petre- 
cusem vara la Strimba în judeţul Romanați, la un cumnat 
al meu, războiul se declarase. Tatăl meu, plecat pe front, se 
instalase într-o cameră la familia Flodos (Ion Gorun) într-o 
casă de pe Calea Plevnei, al cărei parter era ocupat de 
Gh. Coşbuc. Chiar din primele zile ale războiului, bombarda- 
mentele avioanelor germane fac victime în dosul Poştei, apoi 
pe o stradă din apropierea Bulevardului Elisabeta, unde văd 
într-o zi victimele măcelului, încă  neridicate. Cînd suna 
alarma, coboram prin apartamentul familiei Coşbuc, pentru 
a ajunge la gura pivnitei. într-o seară, Coşbuc mă opreşte. 
Nu cobora în pivniţă, prefera să rámina în sufrageria lut", cu 
sticla de vin în față. Poetul trăia deznădejdea pierderii fru- 
mosului şi înzestratului lui băiat, Alexandru, mort de curînd 
într-un accident de automobil, la Tismana. Nu doream sa 
rămîn cu el, să ciocnim un pahar de vin ? Mă aşed în fata 
lui si má silesc să golesc paharul. Conversatia începe greu. 
Coşbuc e taciturn. Observ că pentru orice nevoie a comu- 
nicării, are un proverb sau o zicere populară la dispoziţie. 
Aş vrea să-î spun cá mă îndeletnicesc cu compunerea unui 
poem dramatic pe tema amorului lui Aeneas cu Didona, dar 
nu îndrăznesc. Detunáturi înfricoşătoare se pornesc afară. 
Dibuim prin casa cufundată în întuneric către ferestrele salo- 


147 


nului dinspre stradá ti vedem evoiuind pe cer un astru nou, 
un fei de uabuc incandescent; zepelinul! 

După euforia provocata de trecerea armatelor române peste 
Carpaţi, o acţiune tn timpul căreia cad poetul Mihail Săulescu, 
criticul Ion Trivale (de Ia Noua revistă română, un elev al lui 
Mihalache Dragomirescu), un coleg de facultate, Pantu, ştiri 
rele vin de pe front. Armatele române se retrag. Generalul 
Iliescu pierde bătălia de la Turtucaia, unde va cădea prizo- 
nier Topîrceanu, iar Socec, care nu poate ţine linia Neajlo- 
lovului, esce acuzat de trădare. După cîteva luni, la lagi, ca 
elev al Şcoalei militare, asist la degradarea lui Socec, căruia 
i se frînge sabia în faţa oştilor adunate în careu şi i se smulg 
epoletii, după care este condus spre dubă în huiduielile ti sub 
loviturile mulţimii : rit barbar, care mă umple de revoltă. Dar 
pînă a ajunge la aceste întîmplări, prezenţa dusmanului Ia 
porțile capitalei produce fluxul populaţiei din tara invadată 
către Moldova. Tată-meu, înapoiat de pe frontul din Dobrogea, 
ne încarcă în Gara de Nord, în trenul luat cu asalt încă din 
orele nopţii şi, după o călătorie de trei zile şi trei nopţi, so- 
sim Ia laşi. 


[Reviste: „Noua revistă română" 
ti „Ideea europeaná"] 


In toamna anului 1318» curînd după înapoierea din Mol- 
dova într-un moment în care trupele de ocupaţie se mai găseau 
în ţară, un mic cenaclu conspirativ, insufletit de dorinţa liber- 
tátilor nationale ti de aceea a găsirii unui criteriu de gru- 
pare în jurul unei reviste şi poate a unei acţiuni politice, se 
întorcea în mica redacție a Noii reviste române din Pasajul 
român. Locul întrunirii era pus la dispoziție de C. Beldie, 
fostul secretar de redacţie al Noii reviste române, devotat al 
d-luî C. Rădtalescu-Motru ţi student .întîrziat, care după o 
scurtă activitate redacțională, cu un temperament valorificat 
mai tîrziu în lungi ti vesele mese prietenesti, trebui să pre- 
fere pînă la urmă afacerea, sterilelor îndeletniciri cárturáresti, 
întilneam acolo, convocati de Beldie, pe D. Ioanitescu, pe atunci 
tînăr profesor de liceu, mai tîrziu deputat liberal şi om cu 
multe legături politice, înainte de moartea lui prematură, 
pe Cora Irineu, scriitoarea atit de înzestrată care cîțiva ani 


148 


1 lati. I. M. Marinescu era vărul lui Ion Marin Sadoveanu ti în 
apartamentul acestuia din Calea Victoriei ne întîlnfsem de 
„ai multe ori, pentru a constata că putem convorbi cu plăcere, 

i tn primăvara amintită, aveam destul timp la dispoziţie. Ma 

J, Mapoiasem din străinătate după o lipsa de aproape un an şi, 

K tnainte de a lua o nouă hotárire, risipeam un timp pe care un 

I om de douăzeci şi ceva de ani n-are de ce să-l economiseascá. 

jt Ma imprástiam în lecturi variate, nutream proiecte literare 

(t pe care de cele mai multe ori le părăseam în drum şi ma 

«e exercitam stilistic. Lucrarea aceasta din urmă era una din 

£ Întreprinderile mai serioase cărora m-am dăruit în acei cîţiva 
ani ai căutării de drum, care au început o dată cu sfîrşitul 
războiului. Státeam de veghe nopţi în şir, într-un fum de 
tutun prin care obiectele ajungeau să nu se mai zărească, 

k pentru a compune zece sau douăsprezece rfnduri de proza 

densă, în care cuvintele se încatenau în propoziţii principale 

f si subordonate, grupate cîte trei sau cîte patru, alcătuind largi 
perioade pe care îmi plăcea să le recitesc cu voce lare. Nu 

f voiam să notez sau sa exprim ceva. Agregatul sonor imi ajun- 

J. gea. Nimeni n-a ajuns să cunoască aceste elaboratii tainice 
ale nopţilor mele. Le ascundeam sau le disirugeam cu grije 

; ca pe nişte exercitii absurde, de care s-ar fi cuvenit să ma 

ruşinez, deşi pentru mine ele aveau un pret şi o semnificaţie 
precise. 


— 


Epoca acestor secrete studii nocturne a fost intrerupta prin 
invitatia pe care I. M. Marinescu ne-a adresat-o, lui Sadoveanu 
si mie, să-l insotim la laşi, pentru a petrece citva timp îm- 
preuná. Marinescu stătea în casa bátrineascá a lui Nicu Gane, 
unde, alături de apartamentele lui, trăiau cîţiva din membrii 
ajunşi la strîmtoare ai familiei povestitorului. Am stat atunci 
vreo două săptămîni in lagi în care răchitele începeau sa in- 
verzească şi în care ceasuri de plimbare şi reverie alternau, 
după obiceiul locului, cu generoase libaţii..entuziasta. Nu mai 
fusesem in lagi din vremea rázTioiuTui, cînd aşezările caracte- 
ristice ale oraşului dispăruseră de fapt sub puhoiul turbure al 
refugiului Nu regáseam deci latul, ci îl descopeream, cu far- 
mecul lui molcom, in care erai uimit să găseşti atîtea suflete 
neliniştite şi acel stil specific al unei inteligent* „ai vii, mai 
îndrăzneţe. 

M-am dus în primele zile să vizitez redacţia Vieţii româ- 
neşti, unde publicasem cîte ceva si unde număram cîţiva 


153 


cunoscuţi. Pe unii dintre ei îi mai intfinisem ; pe alții îi vedeam 
acum pentru întîia oară- Am întîlnit acolo pe Toptrceanu, căruia 
ti trimisesem poema După melci a lui Ion Barbu, intervenind 
pentru publicarea ei. Topîrceanu îmi răspunsese cu bune cu- 
vinte de aprecieri a poemei, care îl interesase şi prin acele 
răsunete de limbă de prin părțile Argeşului şi Muscelului, de 
unde el însuşi se trăgea, dar şi cu unele obiecţii cît priveşte 
claritatea logică a poemei. Propunerile de modificări, în care 
(culmina scrisoarea pe care o păstrez încă, au fost respinse de 
„ autorul ei cu un umor propriu, atît de viu, încît replica mea 
nu mai avusese locul să se producă. 


[1 953—1954?] 


FRAGMENTE AUTOBIOGRAFICE [II] 


Psihologism 


La începutul studiilor mele mai înalte, domnea în facultăţi, 
în lucrările filozofice, psihologismul.  Psihologismul în dife- 
ritele lui forme. Curentul era alimentat de kantism şi de filo- 
zofia germană post-kantiană, mai ales Schopenhauer, care 
a fost unul dintre gînditorii cei mai citiți la noi. Slavici amin- 
teşte sfatul primit o dată de la Eminescu, la Viena, pe cînd 
erau amîndoi studenti : „Citeşte-l pe Schopenhauer". Prin 
Schopenhauer se putea găsi drumul cel mai lesnicios către 
Kant, iar acesta a fost de-a lungul întregului secol al XIX-lea 
şi mai tîrziu autoritatea cea mai de seamă în învățămîntul 
filozofic al universităţilor. Cînd am ajuns, în 1922, în Germa- 
nia, Karl Groos m-a îndemnat: „Studiază-l în special pe Kant. 
Kant este filozofia." I-am consacrat deci pârlea cea mai întinsă 
a studiilor mele. Urmáream acolo cum conştiinţa creează ima- 
ginea lumii, prin formele şi categoriile ei. Dar dacă conştiinţa 
îşi creează obiectul, atunci toate problemele filozofiei sînt 
probleme psihologice.. Kantismul sfirşea în psihologism. Ur- 
măream să descopăr felul şi condiţiile proceselor "psihologice 
care determină reprezentările şi aprecierile noastre despre 
lume. Teoria cunoaşterii, morala, sociologia, estetica, meta- 
fizica, logica însăşi îmi apăreau drept capitole ale psihologiei. 


într-o zi am citit în Memorabilele lui Frauenstădt povesti- 
rea unei convorbiri a lui Goethe cu Schopenhauer, relatată de 
acesta din urmă : „Goethe era în asemenea măsură realist, 
* încît nu voia sa admită de loc că obiectele ca atare nu există, 
decît pentru că spiritul cunoscător şi le Teprezmtă. într-un 


155 


rind mi-a spus, privindu-má cu ochii lui de Jupiter : «Cum, 
lumina existá pentru cá o privesti dumneata ? Mai degrabá 
dumneata n-ai exista dacá nu te-ar privi lumina»." Am 
rămas pe gînduri. Trebuia asigurată filozoficeşte obiectivitatea 
lumii. Ani început să gîndesc altfel. 


Istorie 


Nu m-am putut despărți niciodată de adevărul că conştiinţa 
nu primeşte în chip pasiv întipăririle lumii exterioare, ci le 
alege, le grupează, le asociază cu înțelesuri determinate de 
interesele care o domină, de momentul istoric căruia îi aparţine. 
Constiinta este activitate. Constiinta este o formă a muncii. 
Constiinta este plasată în istorie, primeşte inriuririle ei şi, 
în acelaşi timp, o creează prin fiecare act al ei, dar numai 
întrucît este purtătoarea marilor forte ale istoriei. Cînd gîndim, 
cînd pronuntám o vorbă sau cînd executám o faptă oarecare 
contribuim la creaţia istorică, ajutăm lumea să înainteze pe 
drumul ei. Problema cea mai interesantă pentru filozof este : 
„Cum am ajuns în momentul în care mă găsesc, la felul gîndi- 
rilor, sentimentelor, deprinderilor mele ? Ce lume nouă pregă- 
tesc prin ce cuget, simt, faptuiesc ?" Fiecare dintre noi este 
moştenitorul istoriei şi creatorul ei. Mă simt apăsat de întregul 
trecut şi răspunzător pentru întregul viitor. Istoria este spațiul 
în care trăim şi ne mişcăm. Istoria este de aceea obiectul 
cel mai interesant al cunoaşterii şi elementul fundamental al 
culturii. Este cult cu adevărat numai omul care ştie de unde 
vine şi încotro se îndreaptă. O parte a acestui adevăr a re- 
cunoscut-o Cicero, cînd a observat: ,Rámii de-a pururi copil 
dacă nu ştii ce s-a întîmplat înaintea naşterii tale" (,Nestire 
quid ante quam natum sis accident id est semper esse pite- 
rum". De oratore, 34, 120). Dar maxima ciceronianá ar trebui 
completatá : Mori cu adevárat numai dacá nu contribui la 
cládirea lumii viitoare. 


Nemurire 


Am ajuns sá má indoiesc de timpuriu de mitul nemuririi 
sufletului, dar l-am recucerit oarecum atunci cind mi-am spus 
cá putem trái de-a pururi prin ceea ce introducem în circulația 
morală a omenirii, nu numai prin opere de seamă dar şi prin 


156 


fapta de creaţie cea mai modestă, prin exemplul hărniciei şi 
onestitátii noastre. Soarta omului e măreaţă. 


Tara 


Cunosti tara, mai intii, intr-o parte limitatá a ei, din leagá- 
nul copilăriei tale. Au căzut zăpezi mari şi vîntul suflă cu 
furie de la miazănoapte. Oamenii înaintează ca pjin depozite 
uriaşe de vată. Nu se aude nici un zgomot. A căzut o seara 
mohorîta peste oraşul singur pe lume. Dar în puterea nopții 
s-a aplecat asupra patului tău un uriaş cu barba prinsa în 
turturi de gheaţă, intrat pe uşă o dată cu frigul de afară. îngri- 
jeşte, ca medic, satele şi cătunele judeţului şi a venit ceasuri 
întregi, umblînd alături de căruță, urmărit de lupi. Dunărea a 
înghețat pînă în fund şi treci peste ea, către malul bulgăresc 
mai înalt, ca pe un pod de cristal. Apoi au început să plu- 
tească sloiurile de gheață, vremea- s-a încălzit şi“salcia şi-a 
coborit mláditele tinere în apă. Giurgiul este încă încins de 
centura lui de podgorii. înaintăm de-a lungul tármurilor sco- 
bite de apă şi prádám ciregii, duzii şi corcoduşii. Bivolii se 
tolănesc în nămol sau despică şuvoiul iute al apelor. Sîntem 
în zilele cele mai fierbinţi ale verii. Pe alocuri cresc smochinii, 
plantați în vremuri vechi de turci. Ne spînzuram hainele în 
răchita ostroavelor şi căutăm răcoarea undelor bogate. 

Abia mai tîrziu cunoşti tara întreagă, ascultind pe bătrîni, 
deplasîndu-te în spațiu, călătorind în timp, citmdu-i hrisoavele. 
Mergi pînă la granițele ei, care sînt ale naturii : lanţuri“ de 
munți, cursuri de apă. între ele se adăposteşte grădina ţării. 
Te desfătezi de savoarea mîncării frugale. întîlneşti copii din 
toate unghiurile ţării, şi tu, ca un copac cu ramuri bogate, 
scuturi peste tot seminţele prieteniei, fericit dacă vreuna din 
ele va găsi brazda roditoare, pentru a deveni o legătură trai- 
nică, mîngiiere viitoare a vieţii. Eşti de pe atunci o natură 
sociabilă, convivială, încrezătoare. Mergi la şcoală şi, curînd, 
citeşti poeţii. într-o zi, pe cînd erai bolnav, slăbit şi credeai 
că este greu să trăieşti, cineva ţi-a strecurat o carte cu melodii 
răscolitoare : 


Mai suna-vei, dulce corn, 
Pentru mine vreodată ? 


157 


Cine cîntă asa ? Ne gáseam încă în epoca eminesciană. Nu 
trecuserá nici treizeci de ani de la moartea poetului. Eminescu 
devine un eveniment hotáritor pentru cititorul lui de atunci, 
tn cartea lui lumea se extinde în toate dimensiunile : îi masori 
profunzimile originare, depărtările nelimitate ale cosmosului, 
trecutul adînc al țării. In această lume uriaş extinsă dincolo 
de leagănul copilăriei este loc să crească un suflet mare. Ai 
nevoie de puteri înmiite pentru a cuprinde lumea descoperită 
tie de Eminescu. Doreşti să absorbi întreaga substanță spiri- 
tuală a lumii. Setea ta de învățătura nu se astîmpără nici- 
odată. Ai noroc să întîlneşti multi profesori eminenti. La Uni- 
versitate poti să-ţi însuşeşti atîtea dintre ştiinţe în formele 
lor cele mai înalte. Eşti discipolul scoalelor ţării tale. Te în- 
telegi între zidurile lor. 


Ger mania 


O serie de ani, începînd cu anul 1920, am trăit printre ger- 
mani, ocupat cu lucrările lor. Iegeam din război, dar nu mă 
lăsam stăpînit de resentimente, pentru că de fapt mă duceam 
sa găsesc Germania veche, dinaintea epocii imperialiste. Am 
trăit cîţiva ani după gustul meu. Am preferat centrele mici 
marilor capitale. Cuceream din trecut o viaţă provincială, nu 
prea îndepărtată de natură, cu oameni învăţaţi şi cu moravuri 
simple, dar atît de liberi în ideile lor, cu un orizont atît de 
larg deschis asupra lumii, încît mă făceam bucuros discipolul 
lor. Ce admirabilă epocă a culturii umane a fost, în Germania, 
în micile ei oraşe, la Weimar, la Jena, la Heidelberg, la Tiibin- 
gen si în alte zeci de oraşe, sfîrşitul veacului al XVIIMea şi 
începutul celui următor aşa cum le recuceream din mărturiile 
filozofiei şi literaturii clasice germane, din vestigiile pe care 
le puteam surprinde la profesorii şi colegii mei actuali. Ger- 
mania îmi deschidea calea către vechea Grecie. La Tubîngen, 
pe aleea platanilor, imi recitam distihul dedicat de Hbi'lderlin 
lui Sofocle : 


Multi încearcă zadarnic sS spună suprema plăcere 
Plăcut, dar o afli în fine, aici, învelită în jale. 


Alături se oglindea, în Neckar, turnul in care a trăit Hb'l- 
derlin lunga lui noapte, traversată de atîtea fulgere orbitoare. 
Descopeream în grădina botanică statua poetului nudá, ca a 


158 


unui zeu. Cîntau privighetori în dumbrăvile Neckarului. Lo- 
cuiam într-o veche moară, citind fericit în tăcere, pînă cînd 
mă aduceau la fereastră chemări zgomotoase, invitîndu-mă 
să sar în luntre. Urcam alteori străzile în pantă. Treceam pe 
sub zidurile masive ale vechiului seminar teologic, asa-zisuJ 
Stift, unde într-un rînd au fost colegi Hegel, Schelling, Holder- 
lin. Tinerii filozofi au sădit un arbore al libertăţii în ziua în 
care le-au sosit ştiri despre revoluţia franceză. Ce uimiior 
de libere sînt privirile pe care le îndreaptă asupra lumii cuge- 
tătorii acelui timp ! „Istoria este tribunalul lumii* spusese Schil- 
ler. Citesc in Hegel ca lumea esle desfăşurarea ideii şi cá 
esenţa acesteia şi scopul istoriei este libertatea. Filozofia lui 
Hegel este grandiosul poem al naturii şi istoriei, în năvalnica 
lor înaintare spre condiția libertăţii ; nimeni nu coordonase 
cu mai mult succes decît Hegel întreaga experienţă de cultură 
a omenirii, simțită în unitatea şi continuitatea eî. Omul îşi 
îndeplineşte o parte însemnată a destinului sáu realizind în 
sine întregul cuprins de cultură al lumii. Ma îmbăt de cultură. 
Vreau sa desfund toate izvoarele istoriei gîndirii şi ale litera- 
turii, ale artelor şi ale vechilor religii. Curiozitatea germană 
pentru toate creaţiile spirituale ale omenirii este neistovită. 
Găsesc aici cea mai bogata literatură de traduceri şi operele 
unor specialişti de mare valoare în toate ramurile istoriei 
culturii. însă de la Herder ni se deschide poarta către întregul 
orizont spiritual. Goethe anunţă sosirea epocii literaturii mon- 
diale. Lucrez la o teză despre Schiller. în fiecare dimineață 
mă regăsesc în fața imaginii omului înalt şi roşcovan, cu 
stigmatele ftiziei care-l rodea. Este un om febril, dar care 
aspiră spre perfectia personalităţii libere de conflicte ime- 
rioare, ajunsă la plenitudinea armoniei estetice. Goethe reali- 
zează idealul: este un hamerid. La început, Schiller încearcă 
sentimente de pizmá : „Am faţă de el simtirile lui Brutus pentru 
Caesar". Pe urmá se pleacá in fata exemplului Iui Goethe si 
caută să-l realizeze în sine. Trăiesc într-o excitare continuă. 
Ctnd trec prin fata catedralei protestante, simt cum trec peste 
mine si mă răscolesc acordurile perfecte, gîndirea muzicală 
atît de matematic exactă a cantatelor lui Bach. Mi se pare că 
asist la creaţia lumilor. „Lumea se naşte prin calculul divin" 
(„Cum deus calculat, fit mundus", Leibniz). In sala de concert 
ascult pe Beethoven şi înţeleg cum se iveşte bucuria din 
durere : viaţa are un sens eroic. Cînd mi-e drag un tînăr aş 


159 


vrea să-l azvîrl în acea lume de entuziasm, de revelații, a 
tineretii mele. 

Ce deceptie crudá si amará in epoca hitleristá ! Natiunile 
cădeau pe rînd sub agresiunea cea mai neruşinată. Se aprin- 
deau ruguri de cărţi. Oamenii erau azvirliti în cuptoare. Un 
tiran ventripotent fágáduia compatriotilor lui o caná de bere 
şi un cîrnat gros in fiecare zi. Un altul declara că-i vine să 
scoată revolverul şi să tragă, atunci cînd aude vorbindu-se 
de cultură. Ascultam, la radio, un ins răguşit şi urlător, un 
energumen zguduit de demoni, proferînd ameninţări şi injurii. 
O, ce vreme a dispretului! Aceştia sînt urmaşii lui Goethe, ai 
lui Schiller, ai lui Hdlderlin, ai lui Bach şi Beethoven, ai lui 
Hegel si Wilhelm Humboldt, minţile si sufletele cele mai înalte 
ale vremii lor, invátátorii mei ? Tirania a fost cálcatá in pi- 
cioare, s-a prábusit, cáci fárá intelepciune puterea se ruineazá 
prin propria-i violenţă, aşa cum ne învaţă Horaţiu : „Vis con- 
suli expers mole ruit sua" Sînt adînc recunoscător germanilor şi 
doresc din toată inima vindecarea sufletelor lor. 


Muncă şi patriotism 


M-am înapoiat în țară. Vreau să fac ceva, să fiu de folos. 
N-aş vrea ca lumea să se facă fără mine, fără ajutorul meu, 
oricît de modest. Predau în şcolile secundare ; dar privesc mai 
departe, dincolo de acest cerc al activităţii. Călătoresc prin 
tara veche si má mir ce gol este spaţiul social, ce puţin s-a 
construit în secolele trecute. Nu întîmpin castele şi palate, 
oraşe bine zidite, fundaţii de tot felul, bunuri numeroase adu- 
nate de-a lungul secolelor. Sînt unele locuri care par a nu 
fi avut o istorie. Inventarul naţional are în cea mai mare 
parte o vechime de abia cîţiva zeci de ani. Tara a fost prădată 
vreme de secole, avutiile ei au fost mereu exportate. Din cînd 
în cînd mă duc la laşi, pentru a-i vizita pe Ibrăileanu şi pe 
Ralea, şi acolo mă găsesc într-un oraş de artă, cu o civilizaţie 
mai densa, cu o societate foarte spirituală şi cultă, dar totul 
pare ameninţat de ruină. Simptomul este mai general. într-un 
rînd vine în țară Hermann Keyserling. Filozoful asistă la o 
sărbătoare naţională şi are prilejul sa observe lipsa de entu- 
ziasm a mulțimilor, blazarea lor. Deprinderile de muncă sînt 
slab dezvoltate. Puţini sînt aceia care-şi fac datoria cu zel, 
cu pasiune. Oamenii îşi lasă curţile în paragină, străzile sînt 


160 


prost întreţinute, treaba se face mai pretutindeni pe jumătate, 
neorinduiala, necurátenia se văd adeseori. Există şi oameni 
activi şi întreprinzători, o clasă întreagă de speculanti şi po- 
liticieni, care doresc să se îmbogăţească în timpul cel mai 
scurt. Aceştia construiesc, dar fără nici o atenţie pentru ima- 
ginea globală a oraşelor, pentru nevoile generale, ca şi cum 
şi-ar ridica o locuinţă, fie şi confortabilă, undeva, în America, 
în preajma unei exploatări de aur. Nu se încheagă nici un 
stil constructiv fiindcă nu există nici un suflet care să se ex- 
prime în el. Se improvizează însă averi însemnate, de altfel 
repede exportate. Multimile lucrează pentru exploatatorii lor, 
şi o fac fără entuziasm, cu ostenealá. Constiinta de cultura 


a multor români s-a dezvoltat mai repede decît civilizatia^ma- ; 


terială în jurul lor. De aceea ei se simt trişti şî dezamágiti, 
în acei ani ai începuturilor mele. îmi spun că întregul nostru 
cadru de viaţă ar trebui înălțat şi perfecţionat. Dar pentru 
aceasta este nevoie de mai multă muncă şi de mai mult pa- 


tnotism. 


Estetică 


în legătură cu gînduri ca cele de mai sus, întrevăd o idee 

pe care o pun la baza cursurilor de estetică“ începute Ia uni- 
versitate. Arta îmi apare ca o formă a muncii, dcoarece repre- 
zintă un caz de transformare" a materiei,,.ca oricare dintre ieh- 
"Tuceie'""omenesti?"Tranlibrmihcl materia, artistuT* obţine“ un 
obiect cu expresivitate umană, o lucrare deplin închegată, o 
operă perfectă. Toate tehnicile se silesc spre perfecţiune“ dar 
rezultatele lor se înlocuiesc mereu, ceea ce dovedeşte că ele 
nu sînt niciodată perfecte, în timp ce artistul este creatorul 
unei opere de neînlocuit, desávirgite. „Arta se găseşte jn orice 
moment la scopul ei* observă Goethe. Arta indică deci muncii 
tinta ei cea mai înaltă, fiindcă orice activitate omenească se 
sileşte spre desávirsire, dar arta o atinge de pe acum. Fiind 
o formă a muncii, activitatea estetică este susținută de nume- 
roşi factori conştienţi şi rationali. Urmáream pe artist in cáu- 
tările, cumpănirile, adaptările succesive la viziunea sa iniţială, 
în întregul proces al creaţiei lui. Artistul este om al timpului 
şi societăţii sale şi, ca atare, introduce în creaţia lui tendin- 
tele vremii, întregul cuprins al culturii contemporane. Redusa 
ta simpla închegare formală a unor materiale străine de viaţa, 


161 


mo. 


eu toate rádácinile táiate cátre realitatea socialá din jur, arta 
sáráceste in continutul ei, influenta ei asupra oamenilor se 
reduce. 

Văd posibilitatea unei inriuriri a artei asupra întregii cul- 
turi moderne. Se discută mult, de la Nietzsche, pe care îl ci- 
tesc mereu, de la Spengler, mult discutat în Germania, despre 
criza culturii moderne, despre apusul culturii occidentale. O 
cultură dezvoltă datele unui mit, care n-ar fi altceva decît 
forma simbolică a unei afirmări fundamentale de valori. Ce 
voieşte cultura modernă ? Ce afirmaţie de valoare o sustine ~i 
- CE mit .o poate mspira ? Nu mă pot resemna cu ideea că sîn- 
tem sortiti morții. Pare a fi intrat în faza crepusculară numai 
o anumită cultură, cultura „decadentă" burgheză a secolului, 
dar niciodată n-a fost mai vie tendința de stăpînire şi de 
transformare a naturii, pentru a o face să răspundă mai bine 
scopurilor şi nevoilor omeneşti. 


Asistăm la cea mai uriaşă sfortare de umanizare a univer- 
sului. Trăim în era mitului prometeic. A început adevărata 
civilizaţie a muncii. Oamenii au muncit totdeauna, dar abia 
acum au ajuns la înțelegerea întregii ei valori, abia acum 
munca a ajuns să se pretuiascá drept cea mai de seamă forță 
a lumii, abia acum se descătuşează întregul dinamism al 
muncii. Tipul modern uman este exemplarul creator. Socialis- 
mul îmi va confirma şi întări necontenit de aci înainte această 
concepție. Artistul este reprezentant de seamă al forțelor con- 
structive ale lumii. Perfectiunea lucrării lui, entuziasmul pe 
care i-l consacră ne arată în artist pe primul muncitor liber, 
într-o lume“ care inlántuia munca. Munca a fost vreme de mi- 
lenii osindá, poena. Dar tot timpul artistul ni s-a înfăţişat 
ca un muncitor eliberat prin iubirea cu care îşi execută lu- 
crarea lui perfectă. Arta este creație în bucurie. Cînd orice 
muncitor va dobîndi conştiinţa unui artist, fata lumii se va 
schimba. 


Specializare 


Citesc în Wilhelm Meister de Goethe „Ceea ce are însem- 
nătate este să pricepi ceva bine şi să-l poti face ca nimeni 
altul în jurul tău." Este nevoia de însuşirea adincá a unei spe- 
cialitáti. Specialitatea este prima condiţie a muncii moderne. 


Specialismul pare însă a îngusta orizontul spiritual al omului. 


]fi2 


S, 
B« 
K 
Wg 


MJ;': 


9f 


*6/ 


B. 
K 
K 


ft 


e» 


Privesc cu nostalgie cátre tipul de culturá al altor epoci, cátre 
umanistul Renasterii, uomo universale. .Continuatorul aces- 
tuia, in lumea moderná, este bietul diletant. Dar mi se pare 
cá in jurul locului pe care-1 detine, din punctul lui de vedere, 
orice specialist poate să refacă întregul orizont spiritual al 
omului. Pretuiesc mai mult, printre toate incarnárile de cul- 
tura ale vremii noastre, pe specialistul cu orizont. Dacá nu-mi 
aduci punctul de vedere al unei pregátiri si al unei activitáti 
speciale, o experienţă cîştigată în stapînirea temeinica a unui 
domeniu, o personalitate formată în lupta cu greutăţile uneia 
dintre formele speciale ale creaţiei, nu mă interesezi. Orizontu- 
rile de cultură desfăşurate în jurul fiecărui lucrător al culturii 
ajung să se suprapună într-o depărtare mai mare a zării. Spe- 
cialitátile moderne pot, trebuie sa crească în atmosfera întregii 
culturia lumii. 


Máiestrie 
Sá cunosti ceva temeinic si sá faci ceva mai bine ca altii, 
să-l faci cit mai bine, dacă se poate să-l faci perfect. Sá fii 


un artist, un maestru. Lucrul táu sá se inchege cu armonie, sá 
devii autorul unei lucrári rotunde, complete si frumoase, al 


unui cosmos. Sá stabileşti între elementele cu care lucrezi le- 
gaturi atit de numeroase si adinei, sá te ridici deasupra diver- 


sitátii brute, sa ajungi la unitate. Dacá lucrezi in domeniul 


stiintelor, iti vei forma convingerea cá lucrarea frumoasa are 


multi sorti să fie şi adevărată. Căci adevărul este potrivirea 


ideilor cu realitatea, dar şi potrivirea ideilor între ele, rîndui- 
rea lor în sistem, rezultatul consecventei gîndirii. Frumosul 
este toi un caz al potrivirii, al convergentei, al unităţii. Dacă 
ai făcut o lucrare frumoasă, ai obţinut cel puțin o jumătate 
din dovada că ai făcut şi o lucrare adevărată. Există două 
tinte ale cercetării: una vrea să descopere amănunte noi, să 
îmbogăţească conținutul experienţei ; cealaltă sa-l sistemati- 
zeze, să-l unifice. Nu te opri din drum, depune efortul cel 
maî ostenitor, mergi pînă la capăt, atinge limita, restabileşte 
unitatea. Merită să le sfárimi în această încercare. Dacă ai 
eşuat în tema propusă, din îngustime de spirit sau din indo- 
lentá, nu numai tu, dar lumea întreagă a pierdut o ocazie, 
în lucrarea frumoasă, lumea dobîndeşte un exemplu, i se lu- 
minează scopul ei, căci întreaga lume se sileşte către elimi- 
narea treptată a contradictiel, către armonie, dar aceasta se 


]R3 
12. 


realizează de pe acum în opera frumoasă. încearcă a deveni 
un artist, un maestru. 


Catedră 


Intri în clasă. S-au adunat multi studenti. Din atîtea su- 
flări fierbinți s-a format o ceață uşoară care estompeazá fun- 
durile amfiteatrului. Te privesc sute de ochi şi tu nu poti 
prinde decît, din cînd în cînd, cîte o privire curioasă şi în- 
trebătoare. Cu timpul ajungi să identifici toate tipurile vîrstei 
ascultătorilor, pe tînărul corect care notează harnic în caiet, 
pe distrat, pe visătorul care şi-a sprijinit capul în palmă şi 
se uită în altă parte, pe înfumuratul care priveşte cu supe- 
rioritate, pe cel care te consideră cu simpatie şi dă semne că 
te-a înţeles. Tu doreşti sa încurajezi zelul, să atragi pe cel 
distrat, să trezeşti pe visător, să ruşinezi pe înfumurat, să 
arăţi simpatizantului că poate s-a grăbit şi că trebuie să mai 
depună un efort. Dar fereşte-te de tonul şi mijloacele capta- 
tiunii. Ai nevoie de consensul unor spirite critice, de acordul 
cu ei si cu tine al unor oameni întregi. Fii serios si modest, 
nu-ți ascunde limitele şi chiar ignorantele, evită orice poză, 
orice imposturá. Nu căuta să fii admirat, ci crezut. Tinerii 


aceştia s-au adunat pentru a învăţa ceva şi tu eşti dator să 
le oferi atîta cît ştii si poti afirma, dezváluindu-ti izvoarele, 

însumînd toate rezultatele tale, cu cea mai perfectă bună-cre- 
dinta. Nu fi posac, máret sau nestatornic, sîcîitor şi pedant, 
dar nici nu incerca sá complaci, oferind un spectacol, má- 

gulind vreo prejudecată, vînînd popularitatea, mintind pe ju- 
mátate sau in intregime. in unele cazuri este mai bine sá-ti 
bruschezi sala, decit sá incerci a o cuceri ca un curtezan sau 
un bufon. Acesti tineri s-au adunat nu numai pentru a asculta 
un profesor, dar si pentru a primi exemplul unui om. Dacá 
tu gindesti ce însemnătate au avut maeştrii tăi pentru tot ce 
ai devenit mai tirziu, simte-ti intreaga ráspundere atunci cind 
ai devenit tu insuti profesor. in toatá activitatea ta vei fi neli- 
nistit de o intrebare si purtat de un dor. Printre tinerii adu- 
nati in jurul catedrei, cite lumini se vor aprinde, ce vocatii 
îşi vor lua avîntul: dar mai cu seama fi-va printre ei un 
spirit mai bun ca al tău, o inimă mai încinsă, capabilă să 


164 


me 


facă ceea ce ai dorit şi n-ai putut duce la capăt? Ai dori ca 
omul acesta să existe şi tu să-i poti fi de ajutor. 

Divina comedie 

Mergi pe drumurile tale. Te încarci de muncă. Ai depus o 
sarcină si iei pe umeri o alta. Aduni cărți. Cunoşti mii de oa- 
meni, dar nu toţi te vor însoţi. Pierzi pe urni pe drum şi-i regă- 
seşti după decenii, pentru a măsura împreună timpul trecut. 
Ai avut, fără să ştii, un prieten sau un duşman. îţi place să 
te aduni cu alţii, dar nu cu oricine şi nu tot timpul. Ai nevoie 
de singurătate ca de ape lustrale. De mai multe ori ai zăcut 
bolnav si ri-ai dat seama cá trebuie sá fii pregátit pentru 
a-ţi încheia socotelile oricind. Pe urmă sănătatea a revenit, 
în căldura căminului clădit de iubirea ta. Te-a apucat iar dorul 
de viaţă. Călătoreşti în locuri străine, cu grădini frumoase, 
printre coloanele palatelor márete, îmbătat de efluviile altei 
flore, la țărmul mărilor îndepărtate. Călătoria este un joc. 
Adevărata ta viaţă este la tine acasă, printre cei care au ne- 
voie de tine. implineste-ti munca vieţii tale, fracționată în sar- 
cina fiecărei zile. Ajutá-ti prietenul nenorocit. Mărturiseşte 
pentru nevinovat. Sprijină pe cel slab şi nu uita ce grele sînt 
începuturile de viaţă. Fă ce poti pentru ca lumea să devină 
mai dreaptă. 

Din cîte ti s-au întîmplat, din miile şi miile tale legături cu 
oamenii, ai ajuns sa rînduîeşti sufletele într-o divină comedie 
a ta. Trimiti in fgc sj .^ care-ti 
şoptesc HTureche un zvon ticălos, pe uneititorii din umbră, t 
pe cei pe care-i irită orice formă a meritului străin, pe acel 1 
care fuge din locul primejdiei; pe cei care-şi întorc fata ca f 
sa nu vadă durerea, pe tovarăşul care se desparte de tine în ; 
punctul cel mai greu al urcuşului, pe acel care nu este în 
stare să se aprindă, pe acel care se stinge uşor, pe acel care j 
vrea să-ți stoarcă inima maimutárind suferința, pe cel fără ;* 
mîndrie, pe leneş, pe omul acoperit de necurátenii, pe înşe- 
lător, pe avar, pe hoţ. Dar urc pe podişuri înalte şi-i menesc 
luminii pe cei drepţi şi adevăraţi, pe cei naivi din încredere 
acordată oamenilor, pe cei care-şi spun cu uşurinţă gîndurile, 
pe cei credincioşi prietenilor, pe cei care nu-şi uită cuvîntul 
dat, pe acei care-şi lasă inima mişcată, pe acel care este gata 


165 


sá sará in ajutor, pe acel cu sufletul aprins, pe acel care arde 
lung, pe acel care ştie să îndure suferința, pe cel mindru, pe 
cel curat, pe omul darnic, pe cel care rámine sárac, pe luptá- 
tor si pe viteaz. Doresti sá fad parte din tabára acestora si sá 
stai cu ei impreuná in luminá.' 


[1957] 


Paginile (ie față sint ,/ragmerne" după cum arată litiu] lor, numai 
..fragmente". Ele reprezintă reflectia autorului într-un anumit moment al 
socotelilor Jui de viaţă. De oînd au fost scrise, în 1957, am simţit adeseori 
nevoia întregirii lor prin ceea ce timpul ji dezvoltarea tirii au adăugat 
acestor concluzii ale existenţei. Uneori am încercat să satisfac această. 
trebuintá, dar proiectul unei lucrări autobiografice mai complete si răgazul 
dc a o iintreprin.de riimin încă o posLbilititc a viitorului (n.a.). 


IFUTLRLA GRAIULUI j 


Aveam paisprezece, aveam cincisprezece ani cind mi-am dai 
seama ce putere stă in graiul oamenilor ? La acea vîrsta, gin- 
durile se reped în fugă ti cu greutate izbuteşte mintea să le 
aleagă, să le lege între ele şi sa le fixeze. „Fii atent te 
îndeamnă şi te ceartă profesorul în clasă. Te indrepti o clipă, 
trunchiul si capul ti se înalță, priveşti nemişcat spre cel 
care-ţi vorbeşte ; pe urmă porneşte iar iureşul fără odihnă 
al gîndurilor tale. Sînt frinturi de înțeles săltate deasupra va- 
lului turbure, ca resturile unei corăbii sfărîmate de furtună, 
inghitite de ocean. Dar dacă ai prins una din aceste epave si 
vrei să spui ceva despre ea, deodată apele se liniştesc şi o 
lumină limpede şi egală se coboară asupra ei. Atenţia care ţi 
se cerea mai înainte, şi reuşeai atît de puţin s-o statornicesti, 
se formează de la sine îndată ce începi să vorbeşti. Te simți 
stapîn pe tine şi pe lume. în lumina proiectată a atenției tale 
scînteiază un adevăr. 


CARUSEL 


Giurgiul este unul din oraşele cele mai regulat tăiate ale 
întregii ţări. Administraţia lui KJseleff a sistematizat vechiul 
tîrg balcanic, plantînd o grădină circulară în jurul foişorului 
rămas din vechime, de unde străzile principale se întind ca 
razele unui cerc tăiat la miazăzi de tabia Dunării şi, în cele- 
lalte părţi, de centura de podgorii, foarte exuberante în timpul 
copilăriei mele. Străzile principale sînt apoi legate între ele 
de o reţea de străzi transversale, din ce în ce mai întinse, 
pînă la bulevardele exterioare, căi bolovănoase, cu gospodării 
ca la ţară, cu cumpene şi pătule, în care bivolarii îşi adunau 
recoltele lor. Privit în întregimea lui, planul oraşului semăna 
cu o pînză de păianjen. 

Gradina circulară din mijlocul oraşului, despărțită de 
stradă printr-un trotuar înalt şi deci prin rigole adînci, menite 
să strîngă, într-o vreme în care canalizarea lipsea, apele ploi- 
lor abundente, era unul din locurile de adunare şi de plimbare 
ale giurgiuvenilor. Am mai întîlnit o astfel de grădină cir- 
culară in Italia, la Padova, renumitul Prato, numai că acolo 
ea era aşezată spre una din marginile oraşului, în preajma 
catedralei Sfîntului Antoniu, tn timp ce aici, la Giurgiu, ea se 
găsea în centrul geometric al urbei. Centrul era de altfel nu- 
mele cu care localnicii o desemnau. La ,centru" pulsa viața 
cea mai vie a oraşului natal. Aici se adunase comerţul de lux, 
farmaciile, restaurantele si cafenelele oraşului. O cafenea se 
găsea şi în mijlocul grădinii, cu mese înşirate sub acoperişul 
de lemn înălţat la poalele vechiului foişor. De acolo mă ajun- 


170 


geau, în nopţile de vară, sunetele tarafului de lăutari, acom- 
paniind uneori pe vestita ciíntáreatá tigancá cu voce de bas, 
care, intonind Porumbița hi Alecsandri, dădea cíntecului ei 
accente atît de tragice şi ráscolitoare, încît sufletul meu^de 
adolescent singuratic se simţea rănit şi singera sub zarzării 
stufoşi ai curţii párintesti. 

O dată sau de două ori pe săptămînă, în timpul verii, la 
centru cînta muzica militară. Arii din operele şi operetele 
timpului răsunau pînă noaptea tîrziu şi vîntul cald care se 
pornea să sufle dinspre Dunăre alunga melodiile pe străzi ca 
pe o coamă despletită. Uneori le fura şi le ducea atît de iute, 
încît nu mai ráminea în urmă decît indirjirea tromboanelor, 
ritmul sacadat al tobelor. Un public numeros venea sa asculte 
eoncertul muzicii militare, completat in ocazii mai de seamá 
cu Visul rezervistului, improvizatia muzicală şi dramatică a 
unui sef de muzicá neamt din generatia de l, 1900, menitá 
să evoce poezia vieţii ostăşeşti, căci, în pauza care urma unui 
andante duios, trompeti ascunşi în foişorul din mijlocul grá- 
dinii sunau ,onorul" sau ,stingerea" : visul rezervistului ador- 
mit cu gîndul la tineretile lui. 

Multimea adunată pe înaltul trotuar al centrului forma 
două fluvii cu apele învălmăşite, care curgeau în direcţii con- 
trarii, astfel încît oricine se amesteca într-unui din ele putea 
întîlni pe cunoscutii cufundati în celălalt fluviu de două ori; 
o dată în partea mai luminoasă a restaurantelor şi cafenelelor, 
a doua oară în regiunea mai umbrită a magazinelor, care-şi 
lăsaseră obloanele şi păreau adîncite în somn. Defilau astfel, 
salutîndu-se, zîmbindu-şi, aruncîndu-şi cîte o vorbă în treacăt, 
femei cu pălării împodobite cu pene, cu flori, cu gituri de pá- 
sări, bărbaţi cu ochii scimeind către ele din umbra pălăriei 
de paie cu marginile late. Tumultul glasurilor, al rísetelor, 
al exclamatiilor devenea atit de puternic, încît, acoperind mu- 
zica, nu-l mai puteau domina decît cu greutate şi la răstim- 
puri ceardaşurile demonice ale Prințesei Marita şi trompetele 
răsunînd în visul rezervistului. 


M-am amestecat şi eu o dată în această mulţime frenetică 
şi undele fluviului care má inghitise mă purtau mereu din 
partea luminată a centrului către partea lui umbroasă şi din 
nou în lumină şi iar către umbră. Eram băiat ca de vreo 12 


171 


sau 13 ani si privirle mele au intilnit pe acele ale unei fetite 
grecoaice, pe care o mai văzusem şi altă dată. Rudele si copiii 
de vîrsta ei o numeau Calipso. Ochii ei s-au oprit într-aî mei, 
dar n-am apucat să-î Întreb şi să capăt un răspuns, că valul 
a împins-o departe de mine. Am întîlnit-o din nou în umbră 
şi mi s-a părut cá fata ei se întoarce către mine, dar ochii 
ei nu i-am putut vedea. în lumină, ei mi-au scăpărat din nou 
aprinşi şi pătimaşi. Abia am avut timpul s-o observ ceva mai 
bine. Mergea între părinţii ei, in rochita ei albă, cu coadele 
răsfirate pe spate. O clipă doar mi-a fulgerat profilul pur, 
fruntea nobilă. Lumea a dispărut atunci pentru mine şi, îna- 
intînd către partea întunecată a grădinii, am simțit ca 
sînt singur cu stelele acelei înalte nopţi de vară, cu vîn- 
tul care smulgea melodiile şi le alunga pe străzi. Inima 
îmi bătea nebuneste aşteptînd întîlnirea cu ea. în lumină ochii 
noştri voiau să-şi spună cît mai multe ; în umbră, capetele ni 
se plecau într-un salut tăcut şi plin de evlavie. întîlnirile 
noastre se petreceau la fiecare trei sau patru minute, dar răs- 
timpurile acestea ni se păreau imense. Despărțirea ma lăsa 
în restrişte ; revederea mă făcea să jubilez. întocmai ca su- 
fletele în Paradisul lui Dante, circulînd pe braţele unei cruci 
şi aprinzînd o lumină mai puternică în punctele întîlnirii lor, 
încrucişările mele cu Calipso, de două ori pe fiecare parcurs 
al grădinii circulare din Giurgiu, scápárau o fosforescentá în 
noapte. N-aveam timpul să adresez clipei îndemnul să se 
oprească, dar ştiam că va reveni şi, cînd această clipă revenea, 
ştiam cá o voi pierde. M-am înviîrtit astfel timp de cîteva 
ceasuri în cerc, în alternanța fericirii şi a dezolării, pînă cînd 
mulțimea s-a rărit, muzica a tăcut, noaptea s-a făcut mai rece 
şi Calipso n-a mai apărut. Delirul meu s-a calmat în zilele 
următoare, dar despre această întîmplare atît de inconsistentă 
a trebuit sá-mi aduc aminte după ani şi ani. 


Mă gáseam într-un oraş din Germania de sud, aşezat vre- 
melnic acolo pentru studii. Sosisem de curînd în acel mic 
oraş, nu cunoşteam pe nimeni, vorbeam cu greutate limba 
țării si, în aşteptarea deschiderii Universităţii, sufeream sub 
apăsarea unui urît de moarte. Nu eram în stare să mă apuc 
de vreo treabă mai temeinică, începeam şi părăseam îndată 
diferite lucrări, citeam distrat şi la întîmplare, trăiam dezor- 


172 


T 
li 


donat. Uneori ieşeam din oraş si má îndreptam către satele 
din apropiere, ráminind nemîncat cîte o zi întreagă şi rătă- 
cind drumul la înapoiere. Locuiam la văduva unui meşteşugar, 
care-mi servea ceaiul de dimineaţă şi mă privea ca peun om 
ciudat. Camera mea dădea direct pe scara care ducea către 
alte etaje şi către apartamentele altor familii. Cum stăteam 
destul de mult în casă, ajunsesem să cunosc pe locuitorii imo- 


W-i bilului după paşii lor. Dimineaţa, foarte devreme, tropáia un 


| 
R 


H 


soldat care se ducea la cazarmă. O femeie bătrîna şi greoaie 
se înapoia către ora prînzului cărîndu-şi coşul ei cu legume. 
Un student cu şapcă, pe care îl întîlnisem la intrare, se întor- 
cea seara tîrziu, lovind cu bastonul fiecare treaptă a scării 
de lemn. Cîţiva copii se lăsau să alunece pe balustrada scării 
şi ţîpau, în dialectul locului, cuvinte pe care nu le puteam 
desluşi. Unul singur dintre paşii care treceau prin fata uşii 
mele nu ştiam bine cui îi aparţine. Erau ai unei fete sau femei 
tinere, care pleca dimineaţa şi se înapoia seara, sărind cîte doua 
trepte, într-o dispoziţie de mare voioşie, pentru ca o auzeam 
mai totdeauna cîntînd sau rîzînd cu persoanele care o strí- 
gau pe numele ei: Grette. Dintre toti paşii şi toate glasurile 
scării, acestea mi se păreau cele mai simpatice. Ipohondria 
mea se alina ori de cîte ori auzeam paşii zvelti ai fetei sau 
tinerei femei necunoscute şi-i ascultam rîsul prietenos şi cîn- 
tecul plin de voioşie. Dacă oamenii pot fi atît de veseli, îmi 
spuneam, tristeţea mea n-avea temei. într-o zi am deschis 
uşa, chiar în clipa cînd paşii cunoscuți se apropiau, si am 
văzut atunci o tînăra ca de vreo optsprezece ani, îmbrăcată 
cu simplitate şi cu un aer inteligent şi deschis. Ochii noştri 
s-au întîlnit şi fata ei a schiţat zîmbeiul unei bunávointe pe 
care am înţeles că fata îl adresa omenirii întregi. Era poate 
o tînără functionará sau lucrătoare, poate şi o studentă, în 
tot cazul condiţia ei dispărea în vesela şi naiva vitalitate care 
mi s-a părut că o face atît de atrăgătoare. 


Am început de-atunci s-o aştept şi s-o pîndesc, întîlnînd-o 
uneori pe scară, la intrarea casei sau pe stradă, dar Grette, 
maí totdeauna in tovărăşie numeroasă, deşi má recunoştea de 
fiecare dată şi-mi zimbea, nu părea să dea surisului ei altă 
semnificaţie decît aceea a amabilitátii ei fireşti şi generale. 
Aparenta ei era atît de deschisă, plină de încredere si de nai- 


173 


vitate, incit dezarma perfidiile oricárei galanterii. Simteam cá 
drumul cátre inima acestei fete trebuia sá treacá prin priete- 
nie si prin camaraderie. Dar cum puteam deveni prietenul si 
camaradul lui Grette ? Simplitatea ei era o treaptá pe care 
n-o puteam atinge. Totuşi, încercînd mereu s-o intilnesc si 
privind-o cu o insistență pe care la un moment dat mi s-a 
părut că o remarcă cu o oarecare mirare, dar fără supărare, 
fata a început să-mi acorde un interes mai special. In acelaşi 
moment însă zimbetul ei obişnuit a dispărut şi am avut im- 
presia cá peste figura ei s-a lăsat o umbră. Bunávointa ei 
generală părea acum că se suspendă în ce mă priveşte, fără 
a fi putut spune deocamdată care alte sentimente o înlocuiau. 


Se aşezase în apropierea casei noastre, la loc deschis, lîngă 
mica pădure care începea de-acolo, un carusel, sclipind din 
zeci de lumini colorate, cu muzică de flaşnete. O veselă mul- 
time populară, iubitoare de astfel de petreceri, se îndesa în 
preajmă. Abătîndu-mă într-o zi pe acolo, am văzut-o pe 
Grette sosind cu obisnuitii ei prieteni şi prietene. Societatea 
a ocupat îndată faetoanele şi centaurii caruselului, în timp 
ce eu, rămas spectator, primeam, o dată la fiecare rotaţie, ful- 
gerele privirilor fetei, încărcate acum cu noi înţelesuri. Venea, 
repezită din cer către mine, ca un uliu, pentru a mă sfişia 
cu ochii ei incárcati de dorinţă. Dar caruselul mi-o rápea din 
nou în cer. Jmi revenea trufaşă şi dispretuitoare, dar ochii 
mei căutau să rețină din zbor imaginea"" sinului mic, a braţelor 
şi pulpelor zvelte dar puternice. Lumina se întuneca, dar ea 
îmi fulgera din nou, aprigă amazoană, cu coama în vînt, che- 
mîndu-mă parcă s-o însoțesc în nebuna ei cavalcadă. Trece- 
rile îi erau atît de repezi, încît expresia ei, pe care încercam 
s-o desluşesc, îmi rămînea de cele mai multe ori enigmatică. 
Voiam s-o văd mai de aproape, să studiez mai cu de-amănun- 
tul chipul de care nu mă putusem niciodată apropia, dar în 
zborul ei abia dacă puteam distinge buza umedă şi cărnoasă, 
ochiul albastru, sprinceana subţire. întindeam braţele s-o 
primesc, dar braţele rămîneau nemişcate pentru a o cere şi 
a o plinge. Jubilam că-mi revine şi mă dezolam că-mi pleacă. 
O salutam în acelaşi timp pentru revedere şi pentru adio. Ca 
altă dată, pe trotuarul circular al centrului din Giurgiu, cîş- 
tigam şi pierdeam în acelaşi timp iubita, şi neliniştita mea 
aspirație către ea era făcută din fericirea unei fágáduinte in- 


174 


LM 


finite şi a unui doliu iremediabil. Curînd, roata caruselului 
s-a oprit si Grette, împreună cu vesela ei trupă de prieteni 
şi prietene, a plecat fără să arunce o privire în urmă. Au 
scînteiat multă vreme în seara aceea luminile multicolore ale 
caruselului, au gemut şi au tipat flaşnetele, mulţimea a for- 
fotit pînă tîrziu, dar eu am fugit de-acolo ca un blestemat 
şi ca un surghiunit. 


[19 5 9] 


FEREASTRA LUMINATA 


Spre sfîrşitul anului 1918, după înapoierea din război, am 
locuit cîteva luni în curtea unei biserici, pe una din acele 
rare coline ale Bucureştilor, de pe parapetele căreia ochii cu- 
prindeau neregulata aşezare a unui vechi cartier descinzînd 
către cheiurile Dimbovitei. Erau zile şi nopţi aprinse de 'ará. 
Zgomotele oraşului se potoleau tîrziu, după miezul nopţii. 
Bucureştii atipeau o singură clipă, la ora cînd expira ultima 
suflare fierbinte a caldarimului şi cînd, dincolo de barierele 
îndepărtate, se pregătea noua năvală care urma să-l cuprindă 
şi săi umple de tumult. îmi plăcea atunci să mă aşez în fata 
ferestrei deschise şi să privesc adierea milostivă a nopţii. Ra- 
murile unui salcîm se întindeau prieteneşte pînă aproape de 
mine. Desluşeam linia cheiului tăcut şi, dincolo de el, silueta 
caselor înalte. Somnul stăpînea oraşul. Dar într-una din ca- 
sele pe care le zăream, o fereastră nu se stingea niciodată. 
Dreptunghiul ei de lumină cădea peste cele două braţe ale 
cheiului, aprindea cu o flacără delicata copacii din faţă, tăia 
şuvoiul leneş al apelor şi se întindea, ca un covor, pînă în 
dreptul meu. Pe cine veghea neostenita lumină fără somnr 
Dincolo de cadru! sărac al ferestrei, razele ei cădeau oare 
deasupra capului unui lucrător de noapte, al unui cercetător, al 
unui desfrînat, al unui bolnav ? Luni de-a rîndul gîndul meu şi-a 
trimis întrebarea lui neliniştită către dreptunghiul solitar de lu- 
mină si, ca un uriaş fluture al nopţii, rătăcea în jurul lui cu 
uimire, cu speranţă, cu teamă, cu milă. Semnalul ferestrei lu- 
minate cuprindea un mesaj de luptă sau de pace, de bucurie 
sau de întristare ? 


17B 


Am avut multă vreme obiceiul să colind străzile Bucureş- 
tilor, noaptea. Am rătăcit pe străzi măturate de vîntul toam- 
nei, prin zăpezi înalte, prin leneşele parfumuri ale verii şi, 
totdeauna, ochii mei întîlneau pe-alocuri, cu recunoştinţa sau 
tulburare, dreptunghiul cîte unei ferestre luminate. Enigma ei 
dădea o ţintă trecătoare rătăcirii mele, şi cînd, după ce ma 
scăldam în apele ei viorii, mă afundam din nou în noapte, 
ochii mei căutau ţinta unei alte ferestre, a unei alte lumini. 
Cite o fereastră luminată a seînteiat în peisajul tuturor nop- 
tilor mele. 


Dar n-am aprins oare si eu o astfel de lumina a noptii 
pentru visátorii caselor din preajmá, pentru rátácitorii strázi- 
lor adormite ? Ani de-a rîndul, lampa mea s-a stins scursă 
de puteri, suptă de strălucirea mai mare a zilei. Tîrziu de tot 
am renunțat la deprinderea lucrului de noapte. Munca înce- 
pută dimineaţa, cu Fruntea răcorită, cu ochii spálati, a fost 
o muncă metodică, de execuţie. îndemnurile initiale, toate 
marile hotáriri au germinat pentru mine în timpul nopţii, în 
dosul unei ferestre luminate. Vreau să adun rodul mai bun 
al veghilor mele şi să-l infátisez încă o dată. Fereastra mea 
luminată vrea să vorbească pentru toti citi s-au întrebat ce 
s-a putut ascunde dincolo de tainele ei. 


[1961 '] 


13 — Optre voi. I — Tudir Vianu 


ÎNCHINARE 


Stau şi-mi privesc copilul. Viaţa care se deşteaptă în el 
este gratioasá şi curată. Are atitudini de tînăr animal, obser- 
vat in culcuşul lui. Ochii îi sînt atît de limpezi, încît mi se 
pare a putea privi prin ei în fundul veacurilor. Abia ştie să 
spună cîteva cuvinte, dar în toată expresia figurii citesc pece- 
tea spiritului, suflarea lui Dumnezeu jilava încă pe huma 
moale, plăsmuită desávirgát de mîinile lui. îmi ascund fata în 
miini şi má duc departe cu gîndul, departe în viitorul lui, 
în trecutul meu. Dar de ce deodată această duioşie, această 
durere care se zvîrcoleşte în sufletul meu ? De ce acest val 
care se umflă în mine şi se sparge de stînci nevăzute? A, 
suferințe ale omului, slăbiciuni şi infringeri, umilinte nemeri- 
tate, aspră tortură a nedreptátii, chin mai cumplit al nevoii 
veşnic nesátule, mereu la pîndă, pururi înarmată 1 Ce gust 
amar mi-a lăsat viaţa 1 Dar toate aceste dureri ale omului nu 
Ic primim, Doamne, de la creatura ta necuvîntătoare şi sin- 
guratică, nici de la fiarele nevinovate, nici de la aceşti plopi 
tremurători în fereastra mea. Cînd durerile vieţii ne-au cople- 
şit, căutăm prietenia animalelor şi a pădurilor, Omul este duş- 
manul cel mai mare al omului, tovărăşia lor — pentru a se în- 
junghia mai bine, asuprirea celui mai puternic, ura celui mai 
slab. Dar in nesfîrşitele atentate ale omului împotriva omului, 
o singură clipă de pace, aceste zori care mijesc la începutul 
vieţii. Copilul este omul înaintea vieţii sociale. Numai pri- 
vindu-] pe el puiem să ne facem o închipuire despre copilă- 
ria în paradis a lumii. Şi dacă n-ar exista copii, dacă n-ar 


178 


exista^ aceastá singurá clipá spiritualá si purá, viata n-ar me- 
rita să fie trăită. Copilul justifică si izbăveşte lumea. Privin- 
du-te pe tine, copilul meu, m-am hotărît să mă gîndesc mai 
ou dinadinsul si să dau o ordine amintirilor mele din copilărie, 
pentru a rectstiga propria mea imagine din vremea cînd nu 
eram rău şi nimeni nu era nedrept cu mine. Tu, rámii acum 
aşa, înfloreşte în paza nopţilor tale, sub sclipirea rece a stele- 
lor. 


[19 35] 


13» 


[SINT UN STUDENT BÁTRÍN...] 


in pragul acestui nou an scolar, cind tot vázduhul vuieste 
de greaua bátaie din aripá a cruntei Nevoi, vestita Ananke 
a celor vechi, sentimentul ráspunderii ne sileste sá ne intoar- 
cem privirile cátre trecut, pentru a vedea in ce chip ne-am 
făcut datoria către timpul si poporul nostru. Un cercetător şi 
un profesor, ca acela care vă vorbeşte astăzi la începutul celui 
de-al şaptesprezecelea an de activitate la catedră, are datoria 
să supună unui nou examen rezultatele cercetării şi directivele 
învăţămîntului său, pentru a vedea ce poate fi încă păstrat 
din acestea şi pe ce căi se cuvine ca pasul să i se îndrumeze 
de aci înainte. Voi întreprinde acest examen de conştiinţă în 
spiritul acelei sinceritáti față de mine şi față de domniile- 
voastre, iubiţi ascultători, care mi-au procurat singurele bucu- 
rii adevărate ale unei vieţi pe care n-am conceput-o altfel 
decît ca rigoare personală, ca efort către exactitate şi adevăr. 
Un adversar literar credea ca mă umileşte, spunîndu-mi 
odată : „Eşti un student bátrin". Rareori o vorbă pronunţată 
cu intenția de a răni, a fost primită cu conştiinţa mai impá- 
cată de către acel căruia i se adresa. Am rămas, în adevăr, 
student. Sînt un student bătrîn. Toată viața mea am învăţat, 
am trăit între cărți, am luat note, am strîns observaţii, am 
încercat să-mi limpezesc ideile şi să le leg între ele în între- 
guri cît mai bine ordonate. Dar făcînd astfel, rămînînd adică 
student, simțeam lămurit că execut o lucrare care poate in- 
teresa si pe alții. Bătrînul Seneca scria lui Lucilius cá cine 
învaţă pe alţii se instruieşte el însuşi, docendo discimus (Epis- 
folae, I, 7, 8). Constatarea s-ar putea întoarce, pentru a afirma 


180 


Bl 
Bj: 
mt 
Bi 
H| 


R 


oM —Ó-— 


B|. 
Bj^ 


cá cine învață, învață si pentru alții. După cum în universul 

fizic nu se produce nici o mişcare care să nu se resimtă pînă în 
punctele lui cele mai îndepărtate, tot astfel nu există efort 
intelectual de adîncire sau de limpezire care să nu se reverse 
în circulația generală a universului moral. Nimeni nu duce în 
mormint stiinta sa. Adevărul acesta poate mîngîia pe cel mai 
modest dintre ostenitorii stiintei. Căci recunostinta noastră se 
cuvine a se îndrepta nu numai către acele capete glorioase, 
care au făurit unele metodice noi sau care au smuls necunos- 
cutului noi adevăruri, dar şi către ceata numeroasă a stu- 
dentilor din toate timpurile, peripateticienii Liceului antic, 
Şcolarii si magistrii medievali, nenumărații învățăcei ai ma- 
nástirilor de altădată, ai laboratoarelor, institutelor si univer- 
sitátilor de mai tîrziu, care prin sírguintá si ostenealá au dez- 
voltat structura intelectualá a omului, au mentinut atmosfera 
prielnicá cercetárii adevárului, au creat regula vietii studioase 
şi au păstrat în tezaurul mintal al omenirii, impiedicind să 
ortos să se risipească, roadele cele mai bune datorite rîv- 
"i maestrilor. Din cînd în cînd, din rîndurile acestora s-a 
desprins cîte un suflet înflăcărat de dorința de a lămuri al- 
tora ceea ce se lămurise pentru el, sufletul unui profesor. 
Esenţa profesiunii este comunicarea, iubirea comunicării, comu- 
nicarea în iubire. Unda caldă a sufletului de dascăl cuprinde 
în elanul aceluiaşi entuziasm adevărul si pe  discipo!tul în 


mintea căruia doreşte să aprindă lumina lui. Este profesor 
acela care, primind impresiile hotarîtoare ale vieţii în şcoală, 
doreşte să rămînă în atmosfera ei, la tipul de activitate ai 
şcoalei, în comunitatea de muncă şi iubire a tinereţii stu- 
dioase. Din această pricină un profesor este totdeauna un stu- 
dent bătrîn. hi nu poate fi altceva decît un student bătrîn. 
împrejurarea aceasta o înregistrează mai bine studenţii tineri, 
ei înşişi, care, dintre toate tipurile sociale şi profesionale, re- 
simt ca fiind mai apropiat tot pe acel al profesorului. Nu 
există student care, cel puţin o clipă în timpul şcolarităţii 
sale, să nu fi dorit pentru el viaţa şi destinul unui profesor. 
Ceea ce atrage pe student în persoana maestrului său este 
presimtirea unei nelinişti deopotrivă cu a sa, a unei cercetări, 
a unei limpeziri ca aceea pe care o doreşte pentru sine. Stu- 
dentul recunoaşte cuuşurinţță adevărul acesta... 


f] 940—194 1] 


HEINRICH ROTBART 


Mă inapoiam într-o zi acasă, pe Ia orele amiezii, cînd în 
fata locuinței mele am observat un om prăbuşit lîngă poartă, 
în prada unei vădite şi cumplite suferinţe. Era un bărbat între 
treizeci şî patruzeci de ani, îmbrăcat curat, cu privirea albas- 
tră, cu mustata roscovaná. Omul părea un negustor sau un 
meşteşugar, poate patronul vreunuia din atelierele mecanice 
care de la o vreme se inmultiserá în cartierul meu. Mlinile 
sale erau ale unui om care lucrează şi, de sub pălăria căzută 
pe trotuar, ieşea la iveală un cap blond, cu un început de 
calvitie. Nenorocitul se închircise mai întîi, lásindu-se pe vine, 
dar cum spasmul care-l cuprinsese nu slăbea de loc, se prop- 
tise în mîini şi degetele lui încercau zadarnic să străpungă 
asfaltul. Era desigur un bolnav, cuprins de o criza acută, avind 
nevoie de un grabnic ajutor. „Nu mai pot! Mor! Mă pră- 
pădesc", gemea bolnavul. Ochii îi ieşiseră din orbite, vinele 
capului i se umflaseră, şiroaie de sudoare îi curgeau pe frunte 
şi pe obraji. 

Era o zi de primăvară la începutul lui mai. Copacii înver- 
ziseră. Un vint cáldut trecea prin frunza tînără. Cîţiva trecă- 
tori se opriseră împreună cu mine: o doamna bătrînă, un 
soldat, un ucenic. Cercetat, bolnavul ne lămurea, în cuvinte 
întretăiate, chinul lui. Suferea de piatră la băşică, se tînguia 
el, şi nu putea urina. Medicul îi introducea sonda de două ori 
pe zi. Dar acum se depărtase de casă, plecat dis-de-dimineatá 
după treburi, şi nevoia îl ajunsese aci. Cunoştea un medic în 
apropiere, dar n-avea bani pentru a plăti intervenţia devenită 


182 


atît de urgentă şi nici birjarul care ar fi trebuit sa-l trans- 
porte pînă la salvatorul lui. „Domnule, mi se adresă bolnavul, 
tintindu-má cu privirile-i sticloase, fie-vă milă de mine. 
imprumutati-mi o mie de lei. Vă aduc mtine banii. Sînt un 
om cinstit. Lucrez la Uzinele Lemaître, Sînt strungar în fier... 
Ma numesc Rotbart Heinrich", adăugă el, şi, scotocindu-se în 
buzunare, scoase şi ne întinse un carnetel foarte uzat, legi- 
timatia lui. Ochii trecătorilor se opriră o clipă asupra docu- 
mentului infátisat... Rotbart Heinrich... Alături, fotografia lui, 
poate ceva mai veche ; un tînar cu o aparență plăcută, cu 
obrajii plini, purtînd cărarea la mijloc şi o floare la buto- 
nieră. Cum soldatul care privea peste umeri mai silabisea din 
nou numele, bolnavul ne lămuri : „Nu sînt străin, domnilor. 
Sînt român. Tatăl meu era de origină germană. Eu sînt 
român." Am scos bancnota de care Heinrich Rotbart avea 
nevoie şi, împreună cu soldatul, cu ucenicul, cu doamna bătrînă, 
îl urcarám în trăsura pe care unul din aceştia o oprise 
între timp. 


Eram foarte tînăr pe atunci. Predam filozofia într-un liceu 
particular de băieți. Mă întorceam la prînz acasă şi mă 
aşezam în fata dejunului frugal. După masa, deschideam 
ferestrele si, primind efluviile grádinitei din fata casei, unde 
un domn bátrin îşi îngrijea florile si straturile de verdeață, 
şi urmărind cum umbrele se lungesc, cum limina scade, trăiam 
ceasuri de mare mulțumire. Am avut totdeauna o vocaţie 
deosebită pentru fericire. Fericirea îmi apărea în anii aceia 
în forma unui puternic şi armonios tumult interior, în timpul 
orelor în care citeam operele poeţilor şi filozofilor. Ceea ce 
se petrecea în mine rămînea să se întrupeze în afara, dar 
multă vreme nu izbuteam să obțin mai mult decît să între- 
prind lungi plimbări nocturne, pe străzi singuratice, printre 
nălucile caselor bátrine, ritmind frînturi de fraze pe care nu 
le-am scris niciodată. Neconstringindu-má să zidesc o operă, 
n-aveam prilejul s-o critic, nici să fiu nemulțumit de ea. 

în ziua, apoi în noaptea care a urmat întîlnirii cu Hein- 
rich Rotbart, fericirea mea a fost uşor tulburată. îmi repre- 
zentam cu uşurinţă durerea lui bestialá. Vasele, țesuturile 
organelor nu pot avea o elasticitate nelimitată. La un punct 
oarecare al presiunii, băşica se poate sparge, vasele pot exploda, 
îmi închipuiam durerea grozavă, alarma vitală a insului care 
simte apropierea momentului cînd rînduiala internă a orga- 


183 


nelor urmeazá a se desface, apoi valul fierbinte al hemoragiei 
invadlnd perineul, scurgtndu-se in afară. Dacă Heinrich Rot- 
bart s-ar fi gásit intr-un loc pustiu, intr-o pádure, pe un tárm 
pierdut de mare, acesta ar fi fost sfîrşitul lui. Dar Heinrich 
Rotbart s-a aflat printre oameni, într-un oraş civilizat, unde 
medici iscusiti pot veni în ajutorul suferințelor, printre inimi 
capabile să vibreze cu durerea semenilor. Nesuferita, cruda 
obsesie a închipuirii mele, evocînd necontenit paroxismul 
durerii fizice, s-a mingiiat într-un tîrziu printr-un fel de 
recunoştinţă față de oameni, faţă de aşezările vieţii lor. Pe 
urmă, cum n-am mai avut prilejul să-l văd pe Heinrich Rot- 
bart niciodată, amintirea lui s-a scufundat într-un colt foarte 
obscur al memoriei. 

Din deprinderile primei tinereti mi-a rămas pînă tîrziu 
obiceiul neostenitelor, îndelungatelor plimbări nocturne. Rit- 
mam ca altădată fraze rămase nescrise, dar visarea mea trează 
se amesteca acum şi cu multe preocupări ale vieţii. Făuream 
planuri pentru a doua zi, uneori continuam să discut cu 
oameni pe care tocmai îi părăsisem, alteori mă certam cu ei. 
Tumultul meu interior nu mai era atît de armonios. în orches- 
tră se auzeau cîteva stridente. Trecuseră zece, poate doispre- 
zece ani de la vechea întîmplare, cînd plimbările mele de 
noapte mă duseră într-o stradă îndepărtată, în preajma unor 
mari grădini. Era pe la sfîrşitul lui martie şi zăpezile se 
topiseră de curînd. Rigolele curgeau. Un vînt umed şi rece 
mişca ramurile uscate. Cartierul era slab luminat. Călcam prin 
băltoace şi, cum începusem să tuşesc, îmi spuneam că a doua 
zi mă voi trezi bolnav. Pornirea mea nestăpînită de a colinda 
trebuia în noaptea aceea să calmeze o mare mîhnire, durerea 
unei ofense şi a unei nedreptàáti. 

Am auzit un glas slab, implorîndu-mă din umbra unui zid: 
„Domnule... domnule”. Am tresărit şi m-am oprit în faţa unui 
omulet, cu obrajii scofilciti, sprijinit într-un baston. „Dom- 
nule, se umguia omul, ajutati-tna să trec drumul... sînt bol- 
nav, sînt slăbit... nu pot înainta decît tinindu-má de ziduri... 
Nu vă supăraţi... treceti-má drumul..." Am privit cu neîncre- 
dere pe omul^care mă oprise în strada pustie, la un ceas 
tîrziual nopţii, şi prima mea idee a fost că trebuie sa má 
îndepărtez în grabă. Dar cuprins îndată de ruşine, am luat.de 
braţ pe bietul om lipsit de puteri şi, lăsîndu-l să se sprijine pe 
mine, am început a-l conduce în direcţia pe care mi-o arăta 


184 


cu bastonul. Cine era necunoscutul ? La întrebările mele, el 
începu să se destăinuiască. Era un lucrător tipograf, greu bol- 
nav de tuberculoză. Rătăcise mult în aceeaşi zi prin birourile 
asigurărilor sociale pentru a obţine internarea lui într-un 
sanatoriu, la munte. Vorbise cu multi funcţionari, îl văzuseră: 
medicii. într-un tîrziu s-a dovedit însă că o parte din cotiza- 
tille lui nu fuseseră achitate şi convoiul asiguraţilor care tre- 
buia să plece din Gara de Nord, chiar a doua zi, urma să se 
îmbarce fără el. Dacă ar fi avut o sumă mai importantă de 
bani, cu care să-şi achite cotizatiile rămase în urmă şi să-ţi 
procure puţinele lucruri necesare călătoriei, ar mai fi putut 
prinde convoiul bolnavilor convocati a doua zi, în Gara de 
Nord. De unde să găsească însă banii trebuinciosi ? Hotărîres 
lui era luată. Se ducea să zacă în cocioaba lui, la marginea Bucu- 
reştilor, şi să-şi aştepte moartea. Vorbirea necunosoutulta 
mi s-a părut simplă şi fără afectare. în slaba reverberatie a 
nopții am văzut un profil osos, o gură tremurátoare. 


Atunci s-au risipit in mine negurile mîhnirii, amintirea 
nedreptátii şi a ofensivelor suferite şi, cuprinzînd mai puternic 
braţul omului pe care-l insoteam, ruşinîndu-mă de ce aveam 
de gînd să-i spun, i-am oferit ajutorul meu, modestul meu 
ajutor. Un ajutor ? Necunoscutul ÎI refuză fără mînie. El nr 
era un cerşetor. Ajutorul meu nu-i putea fi de nici un folos. 
Lui îi trebuia o sumă mai mare de bani, cum eu nu-i puteam 
oferi. Şi desprinzindu-se fără violență de brațul meu, omul 
începu să păşească singur, spriiinindu-se de zidurile ude. 
Valul ruşinii, al remuşcării, al dezgustului se umflă atunci 
năvalnic şi mă acoperi în întregime. Un necunoscut se pre- 
gătea să moară lîngă mine şi putina, socotita mea caritate 
nu-i putuse propune decît un modest ajutor. Nu intelesesem 
de ce era vorba. Mă simțeam mărginit şi meschin. Am căutat 
deci în toate buzunarele şi, adunînd tot ce aveam, am ajuns 
pe necunoscut din urmă şi i-am strecurat suma de bani în 
mîna care nu se întinse. Omul nu avu timpul decît să îndrepte 
către mine o privire uimitá, resemnatá şi măreaţă, pentru că, 
fără să mai aştept vreun cuvînt al lui, am început să alerg 
în direcția opusă. 

Trecură alte cîteva luni de la această întîmplare, cînd, prin 
nu ştiu care jocuri ale asociaţiei de idei, s-a stabilit în mintea 
mea o legătură între Heinrich Rotbart, omul căruia îi crăpa 
băşica udului, şi tipograful tuberculos, care, într-o noapte 


185 


umedá de manie, imi provocase o emotie destul de penibilá. 
Ma gáseam într-un ceas al destinderii, cu alti trei prieteni 
U un pahar de vin. Din cele douá intimplári am fácut o sin- 
gură povestire, pe care am debitat-o amicilor mei. „Ai haz, 
imi spuse unul dintr-ingii. Heinrich Rotbart si tipograful 
tuberculos sînt una ti aceeaşi persoana. Toata lumea îl 
cunoaşte. Am avut şi eu o întîmplare cu el. O să ţi-o spun 
îndată. Este un impostor de geniu." „îl cunosc şi eu, grăi al 
doilea prieten, este un mare actor." „Şi eu îl cunosc, adăugă 
cel de-al treilea, e un profund psiholog." Am ascultat toată 
seara povestirea întâmplărilor trăite de prietenii mei cu Heinrich 
Rotbart, falsul tipograf, omul care se pricepea să răsucească 
şi să stoarcă sufletul îndurerat al omului. Şi după ce se linişti 
în mine revolta şi admiraţia pentru máreata lui abjectiune, 
am încercat pentru el şi un fel de recunoştinţă, şi, desigur, 
nici un fel de compătimire pentru mine însumi. 


[194 6] 


CITIRE ŞI PRIVIRE 


Un prieten, pe care îl cunosc de multi ani, îmi spunea: 
„Am dat partea cea mai întinsă a vieţii mele lecturii. Cînd 
consider trecutul, îmi amintesc de multele lupte ale vieţii, de 
evenimente de tot felul, de cîteva călătorii; dar trebuie să-mi 
spun că timpul cel mai lung l-am consacrat cititului. Ocup 
o catedră de peste treizeci de ani şi, pentru a mă susţine în 
locul meu, am avut nevoie de multe, de neîncetate lecturi. 
Deşi mijloacele mele materiale n-au fost niciodată prea mari, 
am strîns mereu cărţi în jurul meu. S-au adunat în rafturi, 
pe mese, pe scaune, pe podele. imi croiesc drumul printre ele 
şi, uneori, trebuie să întind pasul, pentru a găsi, deasupra lor, 
loc limpede, cum zicea odată Caragiale. Mă scol dimineaţa cu 
grija de a controla o dată, de a regăsi un citat. în babilonia 
mea de cărți, operaţiile acestea nu sînt uşoare. Pierd uneori 
ceasuri pentru a afla o carte pe care n-am mai avut-o în 
mînă de ani întregi. Muncesc din greu, deplasînd zeci de kilo- 
grame de imprimat, transpir şi mă acopăr de praf. Răsplata 
îmi vine atunci cînd, pornind la vînătoarea paginii cunoscute, 
descopăr o alta, pe care n-o cunoşteam sau o uitasem, mai 
inteleaptá sau mai frumoasă. Citesc atunci cu glas tare, rit- 
mez puternic versurile, mă îmbăt de sunete şi armonii. Aşa 
îmi petrec o mare parte a zilelor. Nopțile, pînă la ceasuri 
tîrzii, nu mă pot sătura de cărţile mele. Sînt aproape bolnav 
de patima mea. De unde vine această suferință ? Găsesc un 
strămoş şi un suflet înrudit în Petrarca, în al cărui epistolar 
aflu această confesiune : "Nu mă crede lipsit de toate slă- 


167 


biciunile omeneşti. O poftă nesátulá má stăplneşte şi, pînă 
azi, n-am putut şi nici n-am vrut sa-i rezist. Vrei să ştii felul 
răului de care sufăr ? Nu pot să ma satur de cărţi ! Am cărți 
destule, poate mai multe decît îmi trebuie. Dar se Intîmpla 
cu cărțile ca si cu atîtea alte lucruri, că rîvna de a le dobîndi 
este şi un pinten al cupiditátii. Cînd este vorba de cărți, 
pintenul acesta se înfige mai adînc. Aurul, argintul, giuvae- 
rurile, purpura  veşmintelor, marmora  biruintelor, cimpiile 
bogate-n roade, caii bine echipati şi atîtea altele produc numai 
o plăcere superficială, care nu ne grăieşte adînc. Cărţile însă 
ne desfătează pînă-n măduva oaselor. Grăiesc cu noi ; ne dau 
sfaturi. Se unesc cu noi prin legăturile unei familiaritáti vii 
şi pătrunzătoare. O carte nu se mulţumeşte să se strecoare în 
intimitatea cititorului său ; orice carte creează dorinţa unei 
alteia. lată ce pot spune pentru a-mi scuza vitiul si pentru 
a-mi míngíia confrații. Dacă mă iubeşti, deci, încredinţează, 
rogu-te, prietenilor tăi siguri şi învăţaţi următoarea misiune : 
fă-i să parcurgă Toscana, să cerceteze dulapurile călugărilor 
sau ale altor oameni studioşi şi să vadă dacă nu pot scoate 
ceva de-acolo, pentru a stinge setea mea sau pentru a o 
aprinde.» Epistolae familiares, III, 8). 


O, Petrarca, bărbat ilustru şi dilect, marea ta sete de cunoaş- 
tere s-ar putea îndestula astăzi şi pe alte căi; nu numai citind, 
dar şi privind. Lumea de astăzi priveşte mult. Priveşte foto- 
grafiile ziarelor şi ale foilor ilustrate, la cinematograf şi la tele- 
vizor. Află astfel ce s-a întîmplat peste mări şi ţări, la 
antipozi, în fundul oceanelor, in depărtările astrale. in fil- 
mele zilelor i se arată moravurile animalelor sălbatice, sur- 
prinse în vizuinile lor, ce se întîmplă cu organismul omului, 
cum operează un mare chirurg, cum se naşte o maşină com- 
plicata în uzina ei. Omul merge pe stradă de-a lungul zecilor 
de afişe colorate, care-şi însoțesc obiectul anunţului lor cu 
imaginea acestuia, făcută de un artist capabil să-şi concen- 
treze impresiile într-o schiță rapidă şi sintetică. Acest om 
pătrunde în expoziţii şi vede operele artiştilor mai vechi 
şi mainoi. Muzeele au existat altădată numai în utopii. Le 
preconizau autorii de romane fanteziste şi politice ai Renag- 
terii. Astăzi ele fac parte din orizontul nostru urban. Avem 
muzee de toate specialităţile, cu toate ramurile lor. Trans- 
portăm un sat sau mai multe într-un parc, pentru a le privi, 
nu deplasindu-ne in muntii [or, ci gásindu-le in apropierea 


188 


noastră. Aducem în săli de muzee timple de vechi biserici, 
porti frumos sculptate ale gospodăriilor munteneşti. De ce n-am 
reconstitui, în sălile muzeelor, o stradă întreaga de altădată, 
un cartier întreg ? în unele oraşe lucrul s-a făcut. Într-un loc, 
după un ghişeu, afli templul întreg de la Pergamon, te urci 
pe scări şi te opresti in cella lui. Ce să mai spunem de toate 
bogăţiile artei, ale tehnicii, despre toate produsele civilizaţiilor 
îndepărtate sau străine, pe care le poti afla într-un muzeu ? 
Posibilităţile de a te instrui prin ochi au crescut enorm în 
vremea noastră. Gindeascá-se cineva cum trăiau oamenii cu 
cîteva sute de ani în urmă şi va Înţelege cîte mijloace noi de 
cultură are omul actual şi cît de mult aceste mijloace se 
adresează ochiului, privirii sale. 


Fiindcă sînt un om, continuă să mi se spovedească vechiul 
meu prieten, care mai mult am citit decît am privit, am învă- 
tat mai mult din cărți decît din imagini, mă resimt în felul 
culturii mele. Cuvîntul nu exprimă o impresie individuală 
decît în opera poeților ; altfel el este purtătorul unui sens gene- 
ral, al unei generalizări făcute asupra lucrurilor. Astfel, cerînd 
mereu cuvintelor tipărite în cărţi ştiri despre lucruri şi oameni, 
cultura mea are mai mult un sens generalizator, filozofic. 
Tinerii de astăzi ştiu mai multe lucruri particulare, determi- 
nate, cunosc mai bine geografia, călătoriile, sporturile, tehnica, 
mărfurile şi schimburile comerciale. Eu trag mereu concluzii ; 
ei înmulțesc mereu documentele concrete în jurul lor. Opera 
de stăpînire prin minte a mediului material este mai bine 
dusă la capăt de către ei. Pentru a-mi tămădui metehnele, am 
de gînd să mă duc zilnic la cinematograf, să-mi petrec serile 
la televizor, să citesc trei reviste ilustrate pe săptamînă, să 
privesc afişele, să revăd muzeele, şi să primesc astfel lecţia 
necesară a lucrurilor văzute." 


11957] 


VIZITA POETULUI 


A intrat pe uşă un tînăr sfios. Şi-a spus numele. A venit 
dintr-un oraş de provincie destul de îndepărtat, pentru a 
încerca să publice în revistele din capitală şi, dacă se poate, 
pentru a-şi face un drum în literatură. Se vede bine că a 
trebuit să lupte cu unele împrejurări şi să se convingă pe sine 
înainte de a se hotărî să bată la uşa mea. Cînd mi-a întins 
caietul pe care pînă atunci 11 purtase in buzunarul hainei, mi 
s-a părut că mîna lui tremură puţin. Se exprimă Insa bine, 
limpede şi complet, ca un om care şi-a meditat ideile şi şi-a 
pregătit demersul. în provincie a trăit destul de retras, ca 
funcţionar într-o administraţie locală. Darul şi îndeletnicirea 
lui poetică n-au avut încă martori. S-a gîndit că, la Bucureşti, 
ar putea găsi pe cineva care să cîntărească înzestrarea lui şi 
să-i indice caile de a se realiza. Ce fericit ar fi sa poată deveni 
poet, scriitor cunoscut ! Nu este una din cele mai înalte tinte 
ale vieţii aceea de a putea cîştiga puteri asupra sufletelor 
omeneşti, de a le face să cînte sub arcuşul tău ? Aspiratia de 
a te exprima, de a limpezi clocotul tău în cuvinte frumos 
rînduite, calde şi îmbietoare, este o soartă căreia nu i te poţi 
sustrage. Tînărul poet crede că îi este rezervată o astfel de 
soartă. 


Răsfoiesc caietul scris cu slovă măruntă, dar armonioasă 
şi citeatá. Mă opresc la cîte un vers, la cîte o bucată întreagă, 
vreun sonet. Parcurg caietul de la prima la ultima lui filă 
şi mă întorc la început, în timp ce poetul face să ardă cu 
grabă ţigara lui. Am în fata mea opera unui începător inte- 


190 


ligent şi talentat. Noul scriitor ştie să compună versuri ; folo- 
seşte o limbă nobila şi destul de bogată ; regiunea tarii de 
unde a venit a fixat în vocabularul său cuvinte mai rar întflnite, 
dar expresive şi bine alese. Construcţiile lui sînt mlădioase, 
încît într-o frază scurta poate introduce multe determinări, 
multe nuantári ale gîndirii. Cinta o poiană umedă dintr-o 
pădure, un parc tomnatic, cu oglinda fumegiudá a bazinelor 
lui. Am mai citit aşa ceva. într-un rînd se apostrofează pv 
sine, pronuntindu-si numele şi scoate un nostalgic ,,hei!" Altă 
dată a văzut o sondă la poalele unui deal şi schelăria i s-a 
părut cá se pierde în azur. Poetul a citit pe poeti. Pînă Ia 
urmă închid caietul şi-i netezesc coperta lucie. Mă întorc 
către omul uitat o clipa, dar care părea mulțumit că nu tre- 
buia să vorbească. 


Aflu cîteva din împrejurările şi'din ideile lui. A studiat 
ceva, dar nu şi-a încheiat studiile. O şcoală mai înaltă dusă 
pînă la capăt pregăteşte pentru o carieră şi el no doreşte 
pentru sine o altă carieră decît aceea a literelor. Se miră că 
am vorbit de lecturile lui, căci n-are mai multe decît oricine. 
A citit pe poeţii români, pe Eminescu, pe Macedonski, pe 
Coşbuc şi Anghel, pe Topîrceanu, pe Arghe2i şi Beniuc, dar 
a înţeles că în poezie interesează originalitatea, şi preocupa- 
rea lui a fost de a se sustrage influențelor, încît — lucru 
curios — deşi plăcerea lui cea mai mare este să citească pe 
poeţi, se simte nevoit să le combată înrîuirea şi să facă a 
amuti ecourile lor, atunci cînd se apleacă să construiască 
sintezele Iui. Se caută pe sine? Negreşit că se caută. S-a 
găsit vreodată un scriitor, înainte de a se căuta ? Deci privi- 
rile lui au fost mereu întoarse către sine, cu preocuparea de 
a-şi descifra propria enigmă, de a se pricepe, de a se defini. 
Nu este sigur că a izbutit să facă lucrul acesta pînă acum 
şi, de aceea, caută pe cineva să-l ajute, să-l îndrumeze pentru 
a ajunge să se priceapă mai bine. Cînd va atinge acest punct 
este sigur cá va da opere cu un ecou puternic. Pasiunea 
expresiei o are de pe acum ; îi mai trebuie să execute pro- 
gresele hotáritoare în direcţia cunoaşterii proprii. 


Tînărul vorbeşte ca un om cuminte ; se rosteşte clar şi 
exact, dar mi se pare ca nu a spus tot ce aşteptam de la el. 
Nu sînt un oracol şi mă feresc să dau sfaturi, deoarece ştiu 
că numai concluziile experienţei personale sînt folositoare 


191 


cuiva. Dar a venit la mine ti nu pot rámine mut in fata lui. 
Va fi citit poate o fraza, un cuvlnt pe care nu stiam cui le 
adresam, dar le-a simţit ca pe o chezăşie a încrederii. îi spun 
deci necunoscutului de pînă atunci că studiile cele mai departe 
împinse mi se par indispensabile pentru formarea unui scri- 
itor. Eminescu a fost un om foarte învăţat. Am admirat tot- 
deauna întinderea şi precizia cunoştinţelor de limbă, de istorie, 
de folclor, de viață populară ale lui Sadoveanu. Este bine ca 
studiile să-l ducă pe scriitor la o carieră, la o activitate bine 
conturată într-unui din domeniile creaţiei de bunuri materiale 
sau culturale. Desigur, Rebreanu, Arghezi şi Sadoveanu au 
trăit numai ca scriitori, în primul rînd ca scriitori, şi împre- 
jurarea nu s-a legat cu nici un neajuns pentru ei. Dimpotrivă, 
întinderea şi bogăţia operei lor se explică şi prin faptul că i 
s-au putut consacra în întregime. Astăzi, cînd cercul citito- 
rilor s-a extins atît de mult, cînd masele populare cele mai 
largi au fost chemate la viaţa culturii, scrisul literar a devenit 
o profesiune si scriitorul i se poate dedica în întregime. 
Continui totuşi să cred că este folositor scriitorului, cel puţin 
pentru începuturile lui, însuşirea temeinică şi exercitarea unei 
profesiuni. Printr-o profesiune te legi de viață, dobîndeşti un 
punct de observaţie asupra ei si îți formezi deprinderi de 
muncă, folositoare şi activităţii literare. Daca au existat scri- 
itori care au reuşit, rămînînd numai scriitori, pot fi amintiţi 
şi alții, pierduţi prin boemă, prin lipsa legăturii cu viaţa, cu 
una din formele muncii care alcătuiesc conținuturile ei. 


Cultura profesională mi se pare că trebuie să se însoţească 
cu cea literară, cu cea mai întinsă şi mai adîncă dintre ele. 
Mi-ar plăcea să-l amintesc aici pe prietenul meu Al. Philippide, 
unul dintre scriitorii cei mai culti ai generaţiei mele, pe M. 
Beniuc, pe Perpessicius, pe G. Călinescu, pe Alfred Margul- 
Sperber. Toti aceştia sînt adevăraţi eruditi, nu numai in lite- 
ratura lor naţionala, dar în mai multe literaturi moderne sau 
das^ce.Cine cunoaşte multe lucruri din literaturile lumii nu 
riscă nicidecum să-şi limiteze originalitatea. Te sufocă o sin- 
gură influență tiranică, dar te eliberează un orizont larg des- 
chis, o vedere întinsă asupra culturii omenirii. Cine nu poate 
compara între ele multe modele literare riscă să alunece sub 
dominaţia unuia singur dintre ele. Se ridică deasupra lor 
numai cine, dispunînd de multă modestie, ştie să le limiteze 
si să mărginească puterea lor asupra lui. 


192 


Desigur, originalitatea este pentru un artist rațiunea exis- 
tentei lui. La ce bun să scrii dacă nu aduci un sunet nou, un 
mesaj personal, vigoarea unei forte proprii în serviciul unei 
cauze comune. Vrei să-ți slujeşti patria sau omenirea prin scri- 
sul tău, dar n-o poti face bine decît inmultind cu o energie 
nouă şi, deci, personală numărul forţelor care luptă pentru 
cauza patriei sau omenirii. Imitatorii, epigonii, pastişorii, aca- 
demiştii, mînuitorii formelor consacrate şi uzate alcătuiesc 

ulberea istoriei literare, ecourile pierdute în văzduh. Este 
eo deci aspirația spre originalitate, dar este greşită şi 
primejdioasă metoda căutării ei prin concentrare asupra fon- 
dului tau, prin întrebarea istovitoare adresată firii tale. Origi- 
nalitatea este mai mult un punct de sosire decît unul de ple- 
care. Tînărul porneşte, de obicei, de la un fond nebulos, dar 
activitatea îl limpezeste, îi dă formă şi relief. Nu căuta deci 
originalitatea întorcîndu-te către tine, ci proiectîndu-te în 
afară, în multele fapte ale creației harnice, entuziaste şi devo- 
tate. Nu te închide în tine si nu te izola de lume. Imaginea 
poetului solitar a fost făurită de un romantism decadent. în 
turnul de fildeş nu locuieşte un om viu, ci o stranie ființă 
rituală, un palid muezin. Cum vrei să te defineşti dacă nu te 
mişti, dacă nu intri într-o rețea de relații complexe, dacă nu 
cobori în viață, dacă nu te lupti ? Cauti cumva o rețetă lite- 
rara ? Nu există rețete literare. Există numai creație de artă 
ca formă de viață. Nu-ti pot spune decît un singur lucru 
trăieşte ! Se întîmplă atîtea lucruri însemnate, grele de viitor, 
în largul lumii, în țara noastră. Ia parte la toate aceste lucruri 
mari, fii omul timpului tău, Íntelege-I si deschide-te in fata 
lui cu inima largá si generoasá. Vei fi fericit si poate vei fi 
creator. 


[19 6 0] 


ASUPRA UNEI MAXIME DE GOETHE 


Citesc in Maximele lui Goethe: „Iubirea adevărului se 
aratá in tendinta de a descoperi si de a pretui binele pe unde 
se află". Frumoasă şi adincá vorbă, vrednicá de acel ce a 
pronuntat-o! S-ar părea că icoana limpede a adevărului, 
reproducînd chipul realităţii, n-are de ce să se tulbure dacă 
răsfrînge figura senină a binelui sau imaginea Mda a răului. 
Adevărul regăseşte însă valorificarea morală !ntr-un plan mai 
adînc, mai ascuns. Avem nevoie şi de adevărurile triste şi 
amare, pentru ca ele ne îndeamnă sa luptăm pentru modifi- 
carea iumii în care astfel de adevăruri pot apărea. Creaţia 
binelui şi a frumosului strîmtează în jurul nostru zona rău- 
lui şi a urîtului. în vecinătatea mea erau mai multe locuri 
virane, pline de bălării şi de necurátenii. Pe unul din ele s-a 
ridicat o casă cu portalul în arc, cu balcoane de fier bătut, 
cu ferestre largi, în dosul cărora tremură apa curată a unor 
museline. Pe un alt loc a fost rînchnt un parc, cu plopi tineri, 
cu ronduri de flori, printre care aleargă copiii. Sufeream din 
pricina uriteniei locurilor ; am dorit înfrumusețarea lor. Dacă 
aş fi întors capul şi n-aş fi vrut să contemplu hidosul, mi 
m-aş fi bucurat atîta de înlăturarea acestuia, de îngustarea 
2onei urîtului în jurul meu. Avem nevoie de negatiune, de 
indignare, de amărăciune, de sarcasm. Acestea sînt pîrghiile 
creaţiei. Satana, spiritul negatiei, este şi el robul Domnului. 
Ne învaţă tot Goethe, în Fanst al sáu. 


Dar este totul rău şi urît în realitate? întreaga lume se 
sileşte spre armonie, spre ordine, spre organizare. Materia 


194 


haotică intra mereu tn tiparul formelor, spiritul o animă, 
duhul frumuseţii şi al binelui coboară neîncetat asupra ei. A 
şi coborit, a învins în parte, învinge mereu. Izbînzile trecute 
ale binelui şi frumosului anunţă pe cele viitoare, le pregá- 
tesc şi ne dau dreptul să le aşteptăm. Pentru cá au existat 
creaţii frumoase şi victorii ale dreptăţii, sînt posibile nenu- 
mărate aîte creaţii şi victorii de acelaşi fel în viitor. Imagi- 
nea exclusiv negativă şi sarcastică a realităţii este deci nu 
numai falsa, dar şi defetistă. Cine nu găseşte realității nici 
un merit nu poate spera şi nici nu află energia pentru a perfec- 
tiona lumea, pentru a o înălța către bine si către frumusețe. 


Maxima lu! Goelhe are un larg orizont şi pare sa ne 
comunice un îndemn. Ea vrea parcă să ne spună: Nu fi amar- 
nic, răuvoitor, cîrcotaş, prost dispus, cusurgiu, meschin, năzu- 
ros si mizantrop, mereu scîrbit, pus pe gílceavá, veşnic 
nemulțumit, nu căuta neîncetat nod în papură şi pete în 
soare, nu fi plin de fiere, pizmuitor şi bánuitor, urícios şi 
posomorit. Dimpotrivá, cautá a fi binevoitor, tolerant, filan- 
trop, generos, márinimos, caritabil, plin de politete, larg in 
idei, deschis la noutate. Numai astfel vei afla adevárul. Nu 
te mlnia ca trebuie să găseşti şi merite realităţii. Fii bucuros 
cînd le găseşti şi propune-ti să le sporeşti pentru tine si pentru 
alții. Aiina-ti melancolia, uşureaza-ţi inima grea. invatá-te să 
*surizi. Priveşte cu interes constructiv către lucruri şi cu prie- 
tenie către oameni. Fii un binevoitor al acestei lumi. 


Apoi închide cartea lui Goethe, dar deschide-o din nou şi 
adeseori pentru a afla în ea noi motive de a spera si de a iubi. 


( 95 fi 


14" 


„TĂCEREA ETERNA A SPAŢIILOR INFINITE 
MA INSPAIMÎNTA" 


Părăseşti oraşul într-o noapte de vara si, îndată ce ai 
trecut de marginile lui, miile de zgomote ale vieţii citadine 
se unifică într-un murmur îndepărtat şi muzical. Nu mai auzi 
glasurile oamenilor ce vorbesc tare pe bulevarde aglomerate, 
nici claxoanele automobilelor, nici stridenta roţilor pe şinele 
metalice, nici geamătul cárutelor încărcate, nici lătratul di- 
nilor. Zgomotul a devenit armonie. Ceea ce îţi era nesuferit 
a devenit o respiraţie liniştită. Priveşti spre cerul înstelat 
Şi-ţi spui că undeva, departe, pe o culme foarte înaltă, s-ar 
putea să cuprinzi toate zgomotele pămîntului, toate strigătele 
şi suspinele lui într-un singur sunet grav şi melodios. Te 
închipui mai departe, mai sus, într-un punct în care n-ar mai 
?]1'"78' vP^S ' ^^ "kcît foşnirea îndepărtată a oceanelor 
fără odihnă. Dar mai sus, acolo unde niciodată n-a existat 
vreun germen de viaţă, domneşte tăcerea cea mai adîncă. 
Acolo s-a transportat cu închipuirea Pascal şi a exclamat: 
„Tăcerea eterna a spaţiilor infinite má înspăîmîntă"  (Pen- 
Jee^XXV.Ig). A 


Exclamatia lui Pascal este un preţios document de epocă, 
un moment din istoria culturii. Cuvîntul infinit, cuprins în 
fraza lui Pascal, ne duce cu mintea la cîştiguri relativ recente 
ale astronomiei, în vremea cînd această frază er, aşternută. 
Icoana astronomică a unei epoci anterioare înfăţişa o lume 
finită, dispusă pe cele şapte sfere cereşti în jurul pămîntului 
imobil. Abia speculatia astronomică a Renaşterii, prin opera 
unui Nicolaus Cusanus, Giordano Bruno, a unui Galilei, a 


1P6 


distrus vechea imagine finită a lumii şi a înlocuit-o cu una 
dotată cu ,dimensiunea" infinitului. Pentru scolastici numai 
divinitatea era infinită. Giordano Bruno recunoaşte infinita- 
tea universului. Pascal ni se arată deci ca un om al epocii 
următoare Renaşterii, atunci cînd vorbeşte despre spaţiile 
infinite ale lumii. 

în aceste spatii infinite domneşte tăcerea eternă. După dis- 
paritia vechii astronomii, nu se mai putea vorbi nici despre 
muzica sferelor, în care credeau pitagoricienii. Rotatia astre- 
lor este mută în spaţiile lor vide. lar această tăcere_ este 
eterna, pentru că nimic n-a putut-o tulbura vreodată şi n-o 
va putea întrerupe in viitor. Pascal sena într-o epocă în care 
ipoteza ereationistá era încă puternic ancorata în spirite. Nu 
apăruse încă ideea lumii ca proces. Natura, în concepţia oame- 
nilor de atunci, n-avea o istorie. Universul, fiind creat o dată 
pentru totdeauna, nu se va schimba niciodată. în spaţiile infi- 
nite domnea deci tăcerea eterna şi această tăcere îl inspai- 
mîntă pe Pascal. il inspáimintá ca tot ce amenință să zdro- 
bească, prin grandoarea dimensiunii, mica şi slaba noastră 
alcătuire umană, ca tot ce opune sensibilităţii noastre lipsa 
de sensibilitate a naturii mute, indiferente. „Tăcerea eterna 
a spaţiilor infinite má înspăimîntă !" Strigătul lui Pascal este 
unul din cele mai zguduitoare ale cáitii lui grele de gînduri. 
Acest strigăt a fost auzit şi reprodus de multi alti ginditori 
şi poeţi. Spaima în faţa naturii infinite şi mute a devenit o 
temă literară şi filozofică, a cărei istorie, extrasă din compa- 
ratia literaturilor, ar putea fi scrisă de un cercetător învăţat. 


Mă gîndesc că strigătul lui Pascal n-ar mai putea fi repetat 
astăzi, după ce sateliții artificiali trimit semnalele lor sonore, 
înregistrate de toate posturile de recepţie radiofonică ale glo- 
bului. Un sunet pus la cale de om ne vine din regiuni în care 
niciodată n-a mai răsunat un glas pentru vreo ureche ome- 
nească. Tăcerea eternă a spaţiilor infinite a fost întreruptă, 
înțelegem bine ce înseamnă aceasta ? Puterea omenească s-a 
întins necontenit asupra naturii, a supus-o şi a folosit-o. 
Totuşi puterea omului avea o limită, se oprea acolo unde omul 
însuşi nu mai putea să trăiască. în toată superbia forței ?i 
indeminárii lui, omul rămînea încă o ființă legată de pămînt, 
de atmosfera care învăluie pămîntul şi face posibile combus- 
tiunile vieţii. Deodată aceste limite au fost depăşite. O inter- 
ventie omenească s-a produs într-o parte a lumii, inaccesibilă 


19? 


pînă ieri. Ne vin de-acolo sunete cunoscute, ca acelea pe care 
le emit izvoarele sonore ale lumii apropiate. Pe unul din sate- 
litii artificiali trăieşte o ființă asemănătoare cu noi, un vechi 
tovarăş al omului, un prieten al lui. Sateliții artificiali trec, 
Ia ore apropiate, deasupra fiecărui punct al pămîntului si 
oamenii îi pot vedea ca pe nişte astre ale veşniciei, ca pe 
Hesperus călătorind pe mări. Fiecare nouă cucerire a puterii 
omeneşti a însemnat o scădere a terorii arhaice în fata lumii. 
Natura, monstrul devorant care îi pune întrebări luî Oedip, 
a fost necontenit supus, îmblînzit, adus la măsura omului. 
Oedip a găsit tot alte şi alte răspunsuri pentru enigmele 
complicate şi perfide ale Sfinxului. Dibăcia şi cumintenia lui 
rămîneau însă perplexe si inspaimimate în fata tăcerii eterne 
a spatiilor infinite. Semnale sonore ne sosesc acum din aceste 
spatii. Sufletul omului reduce o altá parte a terorii strávechi, 
cistigá o altă regiune a încrederii în lume. S-ar putea, citind 
în gazete despre aceste noi minuni ale geniului omenesc, sa 
ne obişnuim cu ele. Este necesar deci să ne spunem că am fost 
contemporanii lor şi ca ne-a fost dat să asistăm la începutul 
unei ere noi în istoria lumii. 


[| 95 7] 


HILDEBRAND FROLLO 


In aceastá clipá a amintirii imi place sá pronunt frumosul 
nume al lui Hildebrarud Frollo, fostul meu profesor de lati- 
neste la Liceul Lazár. Sint peste douázeci de ani de atunci, 
dar nu pot uita prima intrare in clasa magistrului care avea 
să însemne atît de mult pentru mine. îl precedase faima lui 
de mare cunoscător in ale limbilor clasice, iscusinta lui de 
traducător al lui Catul, al lui Heine si Carducci. Unele din 
aceste tálmáciri le citisem în paginile Convorbirilor critice si, 
mai tîrziu, în raftul unui anticar, descoperisem un secret: vo- 
lumul de versuri Inima de student, care completa cu un accent 
grațios icoana profesorului nostru. Cite lucruri nu se sopteau 
între noi i Se pomenea de îndepărtatele lui proiecte de a intra 
într-un ordin călugăresc si de nu roai ştiu ce întîmplari ale 
unei tinereti romantice. Grija noastră aştepta un pedagog 
înarmat cu ferulă şi nerăbdarea noastră nădăjduia un om de- 
săvlrşit prin ştiinţă şi experienţă. 

Cînd Hildebrand Frollo, îmbrăcat în redingota demnităţii 
lui profesorale, luă loc pe catedră, aflarăm din primul mo- 
ment că nu ne înşelasem. Ochii lui scăpărau vioi sub sticlele 
ochelarilor prinşi în ramă de aur şi toată viaţa trupului pu- 
tintel părea a se fi strîns în ei. Omul începu să ne vorbească 
şi glasul lui topea cuvintele unui grai românesc deosebit de 
curat în melodia idiomelor italice ale străbunilor săi. N-am 
ascultat de-atunci o altă voce mai cordială, mai pătrunsă de 
ecoul unei inimi în statornică vibraţie. Blindetea şi toleranța ce- 
lui care ne vorbea astfel era nesfirsitá. Humorul lui nu ostenea 


201 


-..ş.cALI,:--:i- 


nici o clipă. Numai rareori, atunci cînd zburdálnicia noastră de- 
păşea limita cuvenită, sîngele sudic al magistrului făcea o 
singură roată si indignarea glasului care ştia să devină puter- 
nic şi autoritar ne umplea de ruşine şi de cáintá. 

Invátámintul lui Hildebrand Frollo era, comparat cu al 
atitor dascáli pe care i-am cunoscut de-atunci, unul din cele 
mai substantiale si mai sugestive. Bogăția nesfirşită a cunos- 
tintelor lui permitea profesorului, care nu se simtea niciodatá 
legat de un plan prea rigid, articulat in cinci sau mai multe 
trepte formale, sá asocieze abundent, pornind de la testul ver- 
şiunei noastre. Urmáream plini de admiraţie cristalizarea 
treptată care transforma un paragraf al lui Caesar într-o lec- 
tie de strategie şi o perioadă ciceroniană într-o prelegere de 
etică. Pedagogii de strictă observantá vor declara ca digre- 
siunea nu este o metodă. Dar tocmai în aceasta stătea taina 
eficacitátii deosebite a cursului lui Frollo, în lipsa lui de 
metodă constrîngătoare, care oferea elanului nostru spaţiu şi 
libertate. MS întreb şi astăzi, după atiti ani petrecuţi în multe 
şcoli, dacă lucrurile cele mai de preţ pe care le-am putut cu- 
noaşte le datoresc celor care m-au supravegheat mai mult 
sau dacă ele n-au fost cumva rodul întîmplator şi fericit al 
rătăcirii. 

Dar bunut cel mai de preţ pe care l-am cules personal din 
doctrina de aur a lui Frollo a fost un anumit sentiment al 
stilului şi o mare iubire pentru formele sintetice şi lapidare 
ale exprimării. Exercitiul traducerii devenea în clasa lui Hil- 
debrand Frollo o cercetare laborioasă, menită să găsească 
treptat termenul cel mai propriu şi formula cea mai concisă. 
Să nu intrebuintezi in traducere cu mult mai multe cuvinte 
decit cuprinde textul latin devenise norma care conducea ti- 
nára noastră sirguintá. Ostenindu-ne astfel, mintea noastră 
pricepea că vorbirea proprie şi scurtă este nu numai o po- 
doabă estetică, dar şi un merit moral. Ne deprinsesem de pe- 
atunci să recunoaştem în insul care-şi economiseşte cuvintele, 
pentru că nu le întrebuințează decît cu multă socoteală, pe 
omul de elita, pe cînd în gîngavul care se rosteşte întortocheat 
şi nu-şi poate comunica niciodată pe deplin gîndirea, inváta- 
sem a dispretui pe exemplarul trivial si plebeu. învățămîntul 
lui Frollo era pătruns de astfel de evaluatii etice şi estetice, 
al căror răsunet m-a urmărit multă vreme. 


202 


Am avut mai tîrziu prilejul să-i exprim lui Frollo recunoş- 
tinta pe care i-o datoram. Era într-una din frumoasele zile 
de toamnă ale Bucureştilor, în preajma şcolii în care fostul 
meu profesor se pregătea să reia o activitate care trebuie să 
fi fost istovitoare, pe măsura pasiunii cu care se cheltuia în- 
vátind pe alţii. Zi de aur şi de împlinire, abia înfiorată de 
o adiere iscata prin vîrfurile marilor copaci ai Cismigiului, 
pe atunci o grădină mai stufoasă decît astăzi, plină de umbre 
mai romantice, de colțuri mai tăinuite. Cuvintele stinjenite ale 
efuziunii mele au găsit în acela care mă oprise din drum un 
suflet emoţionat şi timid. Cîteva luni mai tîrziu primeam ves- 
tea morții lui premature. 

Iubite magistre, astăzi cînd se stabilesc fastele vrednicilor 
învăţători, îngăduie unuia dintre discipolii tăi să preseze în 
cartea amintirii frunza de laur, mirtul şi asfodela culese de 
pe mormîntul tău. Primeşte în jalnica ta lume de umbre În- 
chinarea veneratiei şi fidelității mele. 


[193 5] 


ALEXANDRU MACEDONSKI 


La festivalurile literare pe care le organiza uneori, Alexan- 
dru Macedonski apărea într-o redingotá de catifea neagră, 
pantaloni cenugii ce se strîmtau către gleznă şi care petreceau 
pantofilor de lac souspied-uri de mătase ; o cravata albă tip 
Le Bargy îi acoperea în falduri tot pieptul. Cu acest costum, 
Macedonski voia să reînvie elegantele defuncte ale saloanelor 
de la 1830. 

îmi amintesc că după un asemenea festival am avut onoa- 
rea să fiu prezentat poetului care, cu o grijă politicoasă, 
ştiu să acorde noului-venit un plus de atenţie şi preocupare. 
Aveajirta desăvîrşită a unui om de lume. Asculta cu răbdare, 
combătea cu transigentá ti nu obosea nici o clipă. l-am ad- 
mirat totdeauna această superioară disciplină în relaţii, această 
linişte şi indulgență a dispozitiei care, pînă in anii săi ultimi, nu 
cedase nicidecum durității mohorite a bátrinilor. în acest fel 
de a se conduce intra într-o bună parte şi conştiinţa de no- 
blete pe care Macedonski a nutrit-o de-a lungul întregei sale 
yieti. E probabil cá tot destinul nostru se reduce la unica 
idee ce ne-o facem despre noi, la stima sau dezgustul pe care 
le concepem cu privire la persoana noastrá. Macedonski trebuie 
să fi fost adese sfigiat de îndoieli şi dezgust. în ultimul sáu 
volum, Flori sacre, publicul a fost surprins să citească, alături 
de poeme savante, o Doina sărăciei prevăzută cu nişte accente 
incontestabil grotesti. 


S-a zîmbit. S-a vorbit de inegalitatea acestui poet care 
amestecă lucruri de calități aşa de deosebite : de lipsa sim- 


204 


tului autocritic. Un recenzent pe care, de altfel, volumul 11 
entuziasmase observá cá Florile Oltului, ciclul din care Doina 
sărăciei face pane, este „un omagiu tîrziu adus pe altarul poe- 
ziei populare". Macedonski era foarte nemulțumit. Dacă ii vor- 
beai de Lewki sau Noaptea de decemvrie, el te întreba de 
Florile Oltului. Intransigenta lui aci era mai mare. Voia cu 
orice preţ să se facă înţeles. în adevăr, pentru cel care urmă- 
rise în totalitate opera lui Macedonski, doina citata avea far- 
mecul ei particular. Era ceva din sarcasmul pe care poetul 
il răspîndea adeseori ca o a doua faţă a unei opere întregi. 
Macedonski concepea poezia, în asemenea cazuri, ca un instru- 
ment personal de protestare fata de amáráciunile vieţii. Era 
pesimist atunci ; dar de un pesimism aplicat, realist. Pesimis- 
mul acesta îl ducea apoi la satiră. Dar nici satira nu rămînea 
in general, ci se alimenta din nemultumirea imediatá, per- 
sonalá. Mi se pare cá nici satiristii latini nu -fáceau altfel. Iro- 
nia lui Horaţiu se nutreşte, adest-ori, din „cancan" şi amănunte 
proprii. E caracteristică pentru felul acesta bucata Castele în 
Spania. Poetul îşi închipuie că ar cîştiga la loterie şi, pus 
în asemenea condiţii, îşi construieşte viața. S-ar retrage în 
singurătate, şi-ar organiza o existență confortabilă... Sînt aici 
cîteva strofe pline de umor sau delicateţe. Aşa, de pildă, iată 
unul din felurile în care i s-ar arăta norocul: „Ca-n basme 
masa mi s-ar pune i şi s-ar deşterne tot ca-n basme, I buca- 
tele cele mai bune I ar apărea ca prin minune I pe tăvt aduse 
de fantasme. I Prin vase de aur şi prin cupe I de corjialina 
şi agată, I de silfi uşori, geniile trupe, l ar tot turna, zburind 
în grupe, I o ambrosie delicată. / ... / Fíntíni de ape săritoare f 
ar rácori în orice clipa j cu picaturi nălucitoare / ce-n urmá-n 
limpede izvoare / s-ar scurge leneş sau ín pripa". 


E una din bucăţile bune, prin discursivitatea ei uşoară, 
prin delicatetea amánuntului. Cu toate acestea, continuă poe- 
tul, dacă aş cîştiga la loterie poate că aş fi şi eu ca ceilalți... 
Şi găseşte accente sarcastice. Poezia e totuşi mai mult senină. 
Dar ea ne indică o atitudine, un fel şi o cale mai generală... 
Macedonski a împletit totdeauna firul lirismului cu firul sa- 
tirei. E o caracteristică a sa. Poemele sale de extensiune, 
Noaptea de mai, Noaptea de decemvrie, Stepa, Minăstire, 
Lewki, care toate sint construite din amănunte de idilă, se 
ridică totuşi de la idilă la concepţie, prin cadrul lor generat 
de satiră. E un blestem aruncat societăţii şi o evadare în na- 


205 


tura reparatoare. Cînd insa cele două fire împletite se desfac, 
opera lui Macedonski se imparte în epigrame şi romanțe. Nu 
găsesc alte noţiuni mai potrivite, nu ştiu cum aş denumi altfel 
micile poeme personale, născute din accidentul, amărăciunea 
şi dezgustul său imediat şi celelalte mici poeme, de care vom 
vorbi mai tîrziu, suave şi muzicale; nu ştiu cu ce alte denu- 
miri s-ar completa opera poetului Nopfíilor si a celorlalte cî- 
teva poeme de extensiune. Şi e bine de a face deosebirea şi 
precizările acestea, căci o părere care tinde să se raspîndească 
şi pe care am văzut-o consemnată în notele mai multor croni- 
cari, acordă cu generozitate Lui Macedonski darul unei inspi- 
ratii distinse dar rare, reclamind o selectiune aprigă în ma- 
teria operei sale. Se va vedea însă că atunci cînd va fi bine 
înțeleasă, opera lui Macedonski poate rămîne mult mai bogată. 


Am ascultat multe în seara în care, pentru întîia oară, 
Macedonski imi apáru în costumul elegantilor romantici. El in- 
suşi găsea o plăcere deosebită în discuţie. Natura lui era 
atunci favorabil solicitată. In preocuparea de a se conduce 
bine, în acel savoir-vivre pe car* îl încuraja conştiinţa de 
nobleţe pe care a nutrit-o toată viaţa, era un derivativ fericit 
la amărăciunea sau dezgustul care a prilejuit operei sale o 
caracteristică aşa de stabilă. îşi reinálta dispoziţia şi pentru 
că numai în singurătate putea rodi deznădejdea aspră din cî- 
teva din poemele sale epigramatice, avea acum, vorbind chiar 
despre nemulțumirile sale, tonul mai mult vioi din Castele 
în Spania. Rostea rar şi cu un glas care era numai al său; o 
voce de bariton coborind din cap... îşi termina totdeauna Iraza 
Si iti asculta pînă la urmă răspunsul. Opiniunile sale erau 
însă ciudate şi preocupările diverse. 

Macedonski riu discuta numai literatură. Prefera chiar să 
discute altele. îi plăcea să vorbească despre oameni. Era, în 
sens clasic, un moralist. Scruta mobilele acţiunilor omeneşti 
şi, pentru învingătorii vieţii, care, în concepţia sa, erau numai 
nişte şireţi indeminatici, el găsea epitetele pe care de obicei 
le acordam creatorilor de artă. Discuta apoi ştiinţă ; avea însă 
o ştiinţă a sa. 

în 1913, revista Mercure de France publică rezultatul expe- 
rientelor făcute de poetul român Alexandru Macedonski. Ma- 


206 


cedonski pretindea cá lumina nu străbate vidul. Asezase prin 
urmare, un aparat fotografic sub clopotul” unei maşini pneu- 
matice şi după ce scoase aerul, îl ,,declansa" cu ajutorul unui 
dispozitiv special. Placa nu înregistra nimic sau numai urme 
slabe, cîte pot corespunde atmosferei relative care stăruie în 
imposibilitatea de a provoca vidul absolut. Aşadar, lumina e 
i» funcţie de atmosferă ; ea e materială ; ea nu e un simplu 
proces în ochi, dar o existenţă spaţială. Macedonski îmi expuse 
această teorie. Rămîneau însă dificultăţi grave. Cum se face 
ea experimentatorul continuă să vadă aparatul fotografic în 
recipientul maşinii pneumatice chiar după ce aerul a fost 
scos ; cum putem privi dincolo prin acest recipient ? Mace- 
donski zimbi cu un vast subinteles şi îmi răspunse 


— D-ta imi obiectezi stáruind în punctul de vedere al teo- 
riei pe care ai invátat-o prin şcoli... Priveşte te rog din punctul 
meu de vedere şi vei vedea că atîta timp cît atmosfera exista 
în jurul recipientului şi în jurul nostru, nu putem face nici 
o obiectiune serioasă. Greutatea ar reveni însă dacă experi- 
mentatorul însuşi aşezîndu-se în vidul recipientului, ar conti- 
nua să vadă obiectele din jur. Mărturisesc că această expe- 
rientá e greu de făcut. Pînă atunci vom menţine că toate 
explicaţia întregii mecanice cereşti. Cuprindeti toate urma- 
lui devin unde luminoase... Şi nici un argument de rațiune 
nu mai poate ataca încheierile pe care le aduce fenomenul plă- 
cii fotografice care nu înregistrează în vid. 

Experienţa ducea chiar mai departe. Dacă lumina este ma- 
terială, înseamnă că între noi şi corpurile cereşti de la care 
această lumină emană, exista un strat solid şi lucitor care 
le împiedică să se ciocnească. Corpurile cereşti care se rosto- 
golesc în spaţiu n-ar putea înainta decît pînă la marginile 
sferei noastre ; de aici înainte, spre noi, li se opun propriile 
lor unde energetice transformate în lumină materială. Aici stă 
explicaţia întregii mecanice cereşti. Cuprindeti toate urmá- 
rile poetice ? Corpurile cereşti sprijinîndu-se unele pe altele, 
prin picioare fluidice şi trepidante de lumină strălucitoare... 
E o fantezie demnă de Platon. 

Macedonski făcea o mulțime de ipotze de felul acesta. în 
colecţia Forfei morale se poate citi o conferință a sa, despre 
Suflet, care se recomandă prin însuşirea unei aceleaşi dialec- 
tice — foarte liberă desigur, dar îndrăzneață şi pitoreasca. 
Acest spirit paradoxal nu se înspăimîntă de nici o întrebare. 


207 


in timpul discutiei, subit, pentru orice chestiune, inteligenta 
sa se adapta cu uşurinţă şi, fără să-şi destáinuiascá surpriza sau 
entuziasmul pentru propria-i idee, dezvolta încet, liniştit, sub 
circonflexul unui zîmbet care trebuia să te țină în rezervă. 

Cînd trecurăm la literatură opiniunile sale nu mi se părură 
mai puţin ciudate. 

Macedonski credea că „buna tradiţie" a literaturii române 
încetase o dată cu generaţia de scriitori pe care o ilustrase 
T. Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu şi D. Bolintineanu. 
Pentru toată literatura care urmase de atunci el avea cuvinte 
mai mult aspre. Tendintele acesteia el le rezuma în trei for- 
mule, întovărăşite respectiv de sancţiunea lor: „auspicii ger- 
mane" nepotrivite felului românesc, o „ignorare a formei" şi 
prin înclinarea arhaizantă, prin preferința arătată slavisme- 
lor, prin cenzurarea excesivă a neologismului, o piedică în 
dezvoltarea limbii, o ,stilcire" a ei. Cu 20-30 de ani mai înainte 
poetul propusese o reformă a ortografiei în sens etimologic. 
Această idee el o susţinea şi în timpul din urmă, iar lipsa 
de respect a tipăriturii contemporane care nu retinea de pe 
manuscrisele sale, formele : chyp, ferână, îl umplea de mîh- 
nîre. Este interesant mai ales felul cum poetul susţinea 
ideea ortosrafiei etimologice. Argumentului bine cunoscut al 
originii, el li mai adăuga unul : 

— De ce crezi, mă întrebă Macedonski, cá literatura fran- 
ceză a ajuns la prestigiul pe care îl are astăzi ? Cum şi-au 
dobîndit toate literaturile Occidentului caracterul lor de 
supremă distincţie ? Vor fi multe motive. El se datoreşte însă 
mai ales felului hermetic al scrisului, acelui ,esoterism" care 
tine pe profan la o distanță respectuoasă. 

Explicaţia mi se păru aşa de imposibilă încît încercai să 
mă opun. Macedonski avu însă un uşor gest de enervare: am 
înțeles mai tîrziu că aceasta era una din ideile de care era 
legat mai mult, unul din felurile rezistenţei sale față de epocă. 
N-am^putut cu toate acestea să-mi înfrîng pe deplin opoziţia. 
Am răspuns şi am primit răspunsuri. Sub politetea statornicá 
a formei strábátea o indirjire. Filozoful acesta indulgent şi 
ironic,  scepticul care în convorbirea sa cultiva distincția 
expunerii şi frumuseţea fantezistă a ideilor, avea pentru unele 
chestiuni o evidentă lipsă de stăpînire. Erau acele chestiuni 
care făcuse din el un bloc si o stîncă aruncată în furtuna 
timpului. Nu era oare în dreptul său apărîndu-şi originalita- 
te 


SA B& 
^B]. 


J^Hi 
AA KE] 


Hr 
jjBSr 


fE5M' 


Sfe^ 
9B|, 
^ep 
ifljB 
"TO. 

ti 


D 


tea care, împiedicată de împrejurări de a se desfăşura în 
fericire si variaţie, stáruia să păstreze totuşi într-o izolare 
care trebuie să fi fost mai mult decît amara, ghemul său de 
principii şi formule ? 

Literatura care înlocuise „buna tradiţie nu respectase 
aşadar nici conditiunea de nobleţe a scrisului etimologic. 
Simţul practic şi realist al şefilor ei paralizase încercările lati- 
niştilor de la începutul secolului. Totul se várimase în urmă: 

—- Am încercat să menţin în această cădere, adăugă el, 
steagul bunelor principii. Pentru aceasta am avut mult de 
luptat. Literatura română a fost cuprinsă la un moment dat 
de o mînă de oameni care inteleserá să impună prin violență 

punctul lor de vedere, îl introduseră în şcoli, convertiră gene- 
rațiile, falsificará mentalitátile. Nu era de ajuns ; au luptat 
pe toate căile împotriva celor ce le stau în cale. Crezi d-ta 


m 


că eu, de pilda, n-aş fi pătruns mai adînc în conştiinţa publică 


dacă, în urma celor urzite împotriva mea, lucrările mele n-ar 
fi lipsit timp de decenii din librării şi biblioteci ? 

Noi putem s; nu credem în această personificare a cauze- 
lor. Sîntem convinşi că Macedonski a fost nedreptăţit; că 
meritele sale stau mult deasupra pretuirii ce li S-a acordat. 
Nu credem însă că insuccesul care i-a înveninat existenţa şi 
l-a împins departe în ciudátenie şi exces, se datoreşte unei 
voințe conştiente intrată in luptă cu alte voințe si alte con- 
ştiinţe. Nu credem în puterea omului de a conduce fenomenele. 
Dar aceste idei simple, Macedonski nu voia să le admită. El 
credea în ,urzeli", în gînduri oculte înapoia faptelor şi credea 
in ,Providentá". Această idee primară, firească şi naivă, el o 
invoca adeseori în ajutor şi drept garanţie 3 destinului său 
literar. Providența trebuia să-l scoată odată la liman şi la 
lumina. Dacă aceasta nu s-a întîmplat totuşi în timpul vieţii 
sale, poate ca nu va lipsi să >e producă în conştiinţa poste- 
ritátii. Apelul la Providentá si posteritate e un accent adeseori 
prezent in opera lui Macedonski. E un motiv care revine in 
acele mici poeme pe care le-am denumit epigramatice — şi 
care amestecă un suspin apelant printre accentele personalis- 
mului său rănit. E o durere, ce e drept, fără o clevatiune deo- 
sebita dar cu realitate... Şi cînd va fi înţeles şi lucrul acesta, 
acele cîteva poeme vor intra in opera definitivă a poetului- 


209 


15 — Opere voi. I — Tudor Vianu 


Dar care e cauza acestui insucces ? Care sînt cauzele obiec- 
tive, reale, efective ? Acum citeva luni o revista, inspiratá de 
altfel mai mult simpatic, cáuta sá le explice, infátisindu-i pe 
Macedonski ca pe un autor pe care societatea românească nu-l 
.Selectase". Revista arăta, pe de altă parte, dorința cinstita de 
a relua opera poetului şi de a stabili valoarea ei. Lucrul fe- 
buie, în adevăr, făcut. Pînă acum, de cîte ori un glas auto- 
rizat se ridica, el era pentru condamnare. Ştim că Maiorescu 
infátisa Direcţia nonă triumfátoare peste rătăcirile lui Aricescu, 
Scrob si Macedonski ; cunoaştem diatribele lui Vlahuţă din 
Universul si Din goana vieții, nu ne scapă cá în dicţionarul 
lui Diaconovici pentru prețuirea operei poetului se face o 
trimitere la vechiul articol polemic al d-lui Petre Misrir 
{Convorbiri literare, 1882) si că Dobrogeanu-Gherea înfățişa 
tot ce poate fi acceptabil din opera lui Macedonski ca por- 
nind din influența lui Eminescu... Astfel generaţia în care cei 
mai însemnați scriitori ai noştri s-au valorificat şi din care 
Macedonski a făcut parte, n-a vrut să-l primească. S-a întîm- 
plat atunci ca ştiinţa s-a făcut fără el. S-a înfiripat o istorie 
a literaturii în care Macedonski n-avea nici un loc. Unde -A 
găseşti poetul care nu figura nicăieri ? Şi oamenii de mai 
tîrziu s-au dovedit timizi şi incurcati. Nu se putea vorbi de 
acest poet fără a strica economia ştiinţei. 


Generaţia care l-a respins pe Macedonski avea totuşi drep- 
tatea ei obiectivă. între aceşti scriitori care au asistat la for- 
marea regatului român, Macedonski nu şi-a găsit locul săi 
firesc. Printre aceşti scriitori luminoşi, care trebuiau să creeze 
baza modernă şi critică a culturii noastre, alături de Maio- 
rescu şi Caragiale, ce se putea face cu acest romantic acritic. 
excesiv şi bizar ? Macedonski n-a fost selectat de societatea 
timpului sáu ? Observatia poate să fie dreaptă, dar ea tul- 
bură. E în spiritul ei un utilitarism şi o îngustime. Rămîne 
într-o literatură numai ceea ce răspunde nevoilor respective 
ale epocilor? Nu e mai degrabă — semn al unei adevărate 
literaturi, vii, tráitoare — interesul şi bucuria variatiunii care 
înregistrează ,calitátile" pe unde se găsesc şi, preocupată mai 
puţin de sistema existenţei ei, ştie să exercite un gust sigur 
şi o înțelegere lámuritá } Cînd acest spirit nou îşi va face 
loc, ni se va pare ridiculă „controversa Macedonski”, care a 


2J0 


lăsat atîta vreme în discuţie existența unui poet, cînd ar fi 
fost mai curajos si mai folositor o confruntare voioasá cu 
opera lui. 

Dar, încă o dată, omul acesta nu era al vremii lui, într-o 
epoca în care un asemenea conformism era poate necesar. în 
închipuire, se retrăgea adese în perioada dinaintea regatului 
şi a dinastiei actuale, cînd trăiseră şi scriitorii al căror urmaş 
se socotea. Din aceste excursii pe tărîmurile trecutului 
ne-au rămas cîteva evocări în Cartea de aur (1902) pe care 
Macedonski o scrie cu dalta ascuţită a rniniaturistului şi care 
vesteşte de pe atunci stilul artistic al lui D. Anghel. Sensi- 
bilitatea sa, dimpotrivă, era exceptional modernă. Era sensi- 
bilitatea unui individualist care tine mai presus de toate le- 
gea senzatiei sale. De aceea el nu putu urma aritudinea pe 
care şi-o fixase la 26 de ani, cînd se crezu iniţiatorul unei 
poezii sociale. Dacă totuşi el mentinu, de-a lungul operei sale, 
elementul satiric, Inspirația sa porni totdeauna din acciden- 
tul său personal pe care îl transcrise de-a dreptul, în felul 
ironiştilor antici. Cînd din nemulțumirea sa personală a des- 
făcut o linie mai generală, ne-a dat poemele de extensiune 
pe care le-am amintit. Dar interesul nu cade atunci asupra 
satirei ; acesta serveşte numai să dea lărgimea de cadru a 
unei conceptiuni. 


în sfîrşit, în celelalte poeme, de care pînă acum n-am avut 
ocazia să vorbim, individualistul se afirmă. în Imn la Satan 
e declaraţia curajoasă a omului modern, îndreptîndu-se cu si- 
gurantá către ştiinţă, dominație, voluptate şi fericire. in ju- 
rul ei se grupează toate acele romanțe din Excehior (1895) si 
Flori sacre (1912), care notează o senzaţie, un transport al su- 
fletului sau o melancolie. Sînt mici poeme muzicale, delicate 
şi suave : romanțe. E bucuria individualistă a simtirii, pe care 
Macedonski a exprimat-o în strofe nenumărate, din care pu- 
tem alege la întîmplare : 


S-oriunde o natură tot tinăta, tot blondă, 
Şi-n cer, pe car de flăcări, Apollon crud şi blind, 
Lucind într-o părere de cursă vagabondă, 
Jucíndu-si caii de aur, si-n inimi sagetínd. 


in felul acestei simtiri, unii din poetii cei mai noi s-au 
recunoscut, afirmind in Macedonski pe un inaintas al lor. La 


21) 
15* 


rîndul sau, poetul nostru, prin relatiunile-i apropiate cu li- 
teraturile străine, prin caracteristica lui preocupare de a muta 
cuvintele si inspiratiile acestora pe tărîmurile noastre si de a 
trece cu cuvîntul său pe tărîmurile lor, a fost un ferment de 
universalizare in cuprinsul productiunii româneşti si a prac- 
ticat în ea unele coridoare de ventilaţie. 

Astfel, opera sa n-a rămas fără răsunet, deşi viaţa acestei 
figuri romantice, trăite într-o epocă de criticism dar înzes- 
trate cu o sensibilitate modernă, a fost mai mult lipsită de 
bucurii. 

Mă gîndeam la toate acestea încă de la prima mea întîlnire 
cu poetul Macedonski. Convorbirea căzuse asupra influenței 
pietrelor preţioase. îşi privea inelele mari pe care le purta 
la degete si alăturînd rubine de smaralde îmi explica influ- 
enta combinată a focurilor lor. Apoi îndrepta o privire între- 
bătoare spre mine. 

Mi se păru că trebuie sa aduc un omagiu de recunoaştere 
placată acestui bărbat înseninat şi bizar. Am răspuns deci: 

— Cred fără îndoială în puterea pietrelor preţioase. 


1192 1] 


AMINTIREA LUI MACEDONSKI 


Am fost printre martorii ultimilor ani de viaţă ai lui 
Alexandru Macedonski. Am asistat la sfîrşitul lai. Sinr trei- 
zeci şi patru de ani de atunci. S-a împlinit un secol de la 
naşterea sa. Multe s-au schimbat în tara noastră în aceste 
lungi răsrimpuri. Dar s-a schimbat şi felul de a privi figura 
marelui poet şi modul de a pretui opera lui. Cît timp a trăit 
a fost nerecunoscut, ţinut departe de viața publică a ţării, 
calomniat adeseori, luat mereu în ris. Şi-a publicat cu greu- 
tate cărţile. Nu era loc pentru el nici în antologii, nici în 
revistele şi ziarele mai importante ale vremii, nici la Acade- 
mie, in nici unul din forurile conducătoare ale țării. Trăia 
dintr-o mică sinecurá la Comisia monumentelor istorice, su- 
primata periodic. Ori de cîte ori rămînea fără mijloace de 
existență, prietenii se adunau pentru a iscăli un protest. Pînă 
cînd să se restabilească dreptatea atît de fragila, poetul ofe- 
rea magnatilor zilei, spre cumpărare, vreunul din volumele 
lui, insotindu-1 cu cîte o scrisoare in stil înflorit, susţinută de 
formulele unei politeti cam exagerate. Circulă încă mai multe 
din acesie scrisori. Unele din ele mi-au căzut şi mie în mină, 
dar nu le-am putut citi decît cu o mare amărăciune, fiind 
în măsură să-mi închipui momentul şi împrejurările în care 
au fost compuse. 

Macedonski a fost un izolat, dar nu un singuratic. Ce mişu- 
nare de oameni, ce forfotă în jurul lui! Timp de patruzeci 
de ani, n-a fost tînăr candidat la gloria artistică sau literară 
care să nu bată la uşa lui sau să nu se oprească la masa ca- 


213 


fenelei de unde el privea convoiul celor porniti cátre notorie- 
tate, putere si bogăţie. îi vedea trecîndi devenind oameni cu 
vază, covírsiti de onoruri şi ocupaţii, uitátori si distrati din 
pricina lor, in timp ce poetul rămînea mereu la locul lui, în- 
semnînd cîte un vers pe peticul de hîrtie strecurat repede în 
buzunarul hainei. Erau unii care se simțeau strábátuti de un 
fior considerînd figura acestui om ciudat, aiît de nedibaci în 
administrarea intereselor sale, încît doar sărăcia şi poezia ra- 
mîneau partea lui. Acest visător incápátinat constringea to- 
tuşi la admiraţie. Nu i se spunea altfel decît ,,maestrul". Cine 
anunța cá la întîlm't pe ,maestrul" comunica fără putință de 
înşelare că l-a întîlnit pe Macedonski. Maestrul făcea impre- 
sia unui om bătrîn, deşi nu împlinise decît şaizeci de ani, cînd 
am deschis si eu uşa casei sale din calea Dorobanţi, 23. 

Casa mai există încă, dar a pierdut balconul dinspre stradă, 
unde poetul putea fi văzut adesea, odihnindu-se în serile de 
vară si ascultind freamátul frumosilor platani de sub feres- 
trele lui. Intrai prin stradela care-i poartă numele, prin uşa 
totdeauna deschisă, pe scara îngustă şi destul de şubredă. Nu 
te oprea nici un paznic. Nu te întreba nimeni pe cine cauti. 
Băteai de-a dreptul la uşa marelui salon, unde Macedonski 
putea fi găsit, înconjurat de poeti la orice oră a nopții. Exista 
o boemă bucureşteană cu multiple ramificații. Tinerii auzeau 
vorbindu-se de întrunirile ei la Fialkowski, dispărut atunci de 
curînd. Acum frecventau Terasa Oteteleşeanu, aşezată pe locul 
actualului Palat al Telefoanelor şi cafeneaua Imperial, peste te- 
meliile căreia s-a întins aripa dreaptă a Palatului Republicii. 
O caricatură din epocă a lui Iser, apăruta în Rampa din 1912, 
cu inscripţia Academia Terasa, ne înfăţişează pe Macedonski 
avînd în jurul lui pe Mircea Demetriade, traducătorul Chime- 
relor lui Gerard de Nerval, apoi pe I. Dragoslav şi pe Stama- 
tiad. Grupul boem al Terasei apare, într-o componenţă dife- 
rită, şi într-un alt document iconografic al vremii, în marea 
compoziţie in ulei a lui Camil Ressu. Cînd controversele de 
arta şi literatură se istoveau la Terasă sau la Imperial, dar 
entuziasmul poetic rămînea întreg, locul dezbaterilor putea fi 
mutat în salonul lui Macedonski, oricît de înaintate ar fi fost 
orele nopţii. ..Ce-ar fi să mergem pe la maestru ?" Macedonski 
lucra pînă către miezul nopţii. Pregătea ediţia definitivă a ope- 
relor sale, pe care mi-a fost dat s-o public în seria celor patru 


214 


bag 


volume apărute de la 1939 înainte. Cînd liniştea nopții se fă- 
cea mai adinca şi copitele cailor inhámati la birjele vremii se au- 
zeau mai rar şi mai sonor, oaspetii lui Macedonski deschideau 
uşa camerei sale de primire. Maestrul recita vreunul din poe- 
mele sale, în varianta ultimă şi definitivă, mult curățată de 
latinismele si eliadismele de care nu fuseseră scutite incepu- 
turile sale. Citea cu ciudata lui voce baritonalá si slábitá, dar 
care poate să fi fost puternică odată, deoarece, după cum îî 
plăcea să povestească, vorbind o dată din mulțime lui Mounet 
Sully, venit să joace la Bucureşti, marele actor l-a recunoscut 
mai tîrziu la Paris, numai după vocea lui. Ii urmau alti poeti, 
unii care cuceriseră renume şi alții care se găseau la primele 
lor încercări. Aceştia din urmă îşi cercetau buzunarele şi, în- 
fringind sfielile explicabile, descopereau pachete destul de 
groase de sonete, pastele si elegii, fragmentate dramatice si na- 
ratiuni in prozá sau versuri. Pe cine n-am ascultat in acele 
nopţi ale cîntecului ? Voi aminti de unul singur, pentru cá 
este cu totul uitat. Este vorba de Oreste (Georgescu), poetul 
care uimise, încă de pe băncile liceului, pe profesorii lui de 
la Sfîntul Sava prin precocitatea înzestrării sale, manifestată 
mai intîi prin traducerea în hexametri a lui Hermann şi Dom- 
thea de Goethe, frumosul tînăr cu pletele blonde şi privirile 
albastre, mort în timpul iernii din 1918, în Bucureştiul ocupat 
de germani, autorul Himerei şi al Cireşului înflorit, în care 
se găsesc notații poetice nu lipsite de gratie si suavitate. Poe- 
til erau invitati sá ia loc pe tronul ridicat pe douá trepte, 
sub baldachinul vişiniu, pe al cărui spátar, pictorul Alexis 
Macedonski, fiul mai mare al maestrului, aşezase reliefurile 
reprezentînd scene din Thalassa, curiosul roman care, după 
versiunea lui franceză, începuse atunci să apară în revista 
Flacăra. „Poetul — spunea Macedonski — este un rege şi i 
se cuvine un tron." Regalitatea poetică, în care nu încape în- 
doială că şUo închipuia pe a sa, nu-i acorda însă decît prero- 
gativa să-şi crească cu nesfirgite greutăți cei cinci copii ai 
sai, dar şi să compună în versuri şi proză pentru urechile 
surde ale vremii. 


Citi au ştiut şi au îndrăznit să spună. în timpul vieţii sale, 
că Macedonski este unul din cei mai de seamă scriitori ai 
literaturii noastre ? Numărul acestora a fost mic, cu mult mai 
mic decît al acelora care au căutat Ia el o vorbă de încurajare, 
o îndrumare a începuturilor. în timpul unei cariere foarte 


215 


lungi, deoarece debuturile sale datau de la 1872, el n-a izbutit 
să se impună pretuirii oficiale. Istoria literaturii romane se 
fácea fárá el. Se opunea suflul atfc de indráznet inovator al ope- 
rei sale, minia cu care ţi-a urmărit contemporanii, campaniile lui 
antidinastice. felul lui bucuros de luptá, cu arme din care nu 
lipsea nici sarcasmul cel mai muşcător. Dar pentru cá sîntem 
datori prietenilor nostri cu adevărul, cu tot adevărul, trebuie 
să adăugam că combativitatea lui Macedonski nu a putut tot- 
deauna să ocolească nedreptatea. A comis-o de cîteva ori, dar 
inima lui care ştia să se frîngă a dat explicaţii, care n-au 
mai fost ascultate şi a adus omagii tardive, care n-au mai fost 
luate în seamă. Armele lui s-au încrucişat cu ale lui Eminescu 
şi Caragiale, dar dreptatea nu era de partea lui. 


Ajuns tîrziu în ceata restrinsá a admiratorilor lui Mace- 
donski, într-un moment cînd ecou] vechilor lui nedreptáti 
slăbise, l-am putut cuprinde în sfera aceleiaşi veneratii cu 
Eminescu şi Caragiale. Vechile injustitii ale maestrului nu mai 
aveau pentru mine aceeaşi realitate ca pentru martorii 
lor directi. Generaţia nouă începuse să pretuiasca în opera lui 
expresia unei iubiri a vieţii şi a energiei, care o scotea din 
lînceda atmosferă a epigonismului de la sfîrşitul veacului tre- 
cut. Macedonski a fost un poet al bucuriei de a trăi. A iubit 
şi a cîntat viața, natura şi civilizația. Operele frumoase ale 
artei inspirau cîntecul sáu, ca şi corabia pornită cu pînzele 
întinse spre larg, ca idila unei nopţi de mai, ca o fintlná 
murmurîndu-şi cîntecul în singurătate, ca trandafirii care se 
pleacă, infiorati de mari presimtiri, cînd anotimpul înfloririi 
lor începe să decline. Realitatea dobîndeşte valori şi se îm- 
bogáteste cu înţelesuri şi farmece noi sub pana lui Macedon- 
ski. Scriitorul a fost, mai ales în proza lui, un om al vechimii, 
un martor al vremurilor de altădată, din care a evocat atîtea 
figuri şi moravuri, drumul de poştă, cîntecul lui Verigá-tiga- 
nul, unde se adunau toate florile şi miresmele cîmpului, Bu- 
cureştii lalelelor şi trandafirilor, paşnica aşezare a casei cu 
nr. 10. A fost un om venit din timpurile mai vechi, pe care 
nu le putem cu totul uita, dacă vrem să luptam bine în pre- 
zent şi să construim temeinic pentru viitor. 


Pentru că nu mai asistam la felul in care mînia lui 
putea deveni injustă, cunoşteam acum, în omul ajuns în vîrsta 
bátrinetii, numai laturile atît de umane ale caracterului sáu. 
Citiva din vechii tovarăşi, cu care debutam în viaţa literară 


216 


înainte de primul război mondial, păstrează desigur, ca şi 
mine, îngropată adînc în inima lor, imaginea omului sensibil 
la durerea străină, pentru că o încercase adesea şi atît 
de amarnic pe a sa, gata să ajute ti să aline, plin de jndul- 
genta şi chiar de generozitate pentru tinerii săi invátácei, des- 
fătător prin conversaţia lui, în care se amestecau ecourile unei 
lungi experienţe de viață, multe amintiri ale unui trecut în- 
depărtat, o fantezie nesecată, bucuroasa de pilde şi poveşti. 

Lumea noua îi face lui Macedonski dreptatea de care a 
fost atîta vreme lipsit. Fie ca nava renumelui său, clătinată 
uneori de furtuni, amortitá adesea in smircurile indiferentei, 
sá inainteze mereu spre zarea cea mai luminoasá. 


11 954] 


OVID DENSUSIANU 


Aveam optsprezece ani cind l-am cunoscut pe Ovid Densu- 
sianu. Numele lui, intilnit cu regularitate pe ingrijitá coperta 
a Viefii noi, era pentru unii dintre noi un punct al atentiei 
ferme. Pe atunci, prin 1913, tensiunea dintre simbolisti şi sá- 
mănătorişti nu slábise. Cele două tabere îşi aveau susţinătorii 
lor în toate clasele cursului superior de liceu şi în sălile Fa- 
cultátii de litere. Aderasem la grupul simbolist, împreună cu 
Alexandru Colorian, pe care il intilneam, înfăşurat in larga 
lui mantie cu guler de catifea, pentru a ne recita versuri din 
Viele-Griffin sau din Charles von Lerberghe. Grupul nostru 
mai cuprindea pe George Raceanu, astázi colonel sau general 
şi care pe-atunci, părăsind cu sáptáminile şcoala, se refugia 
in sala Bibliotecii Socec, unde custodele Mihail Sáulescu ii 
punea la dispozitie volumele poetilor vechi si moderni. Intram 
şi eu, adeseori, în Biblioteca Socec, ale cărei colecţii le-am 
regăsit mai tîrziu în mansarda unui imobil de pe cheiul Dîm- 
bovitei, şi acolo, lîngă soba de tablă, studiind activ în orele 
singuratice ale dimineţii, citeam cărțile de critică şi filozofie 
ale vremii, volumele lui Remy de Gourmont şi Emile Faguet, 
ale lui Nordau, Ribot şi Arreat. Uneori schimbam decorul şi 
escaladam cele două sau trei etaje ale „Casei Şcolilor”, 
cerînd cartea dorită bibliotecarului Athanase Mîndru, 
care, fumind una din nenumăratele lui țigarete,  înşira 
lungile versuri ale poemului Floarea Tibrului. întîl- 
neam acolo pe Gheorghe Teodorescu, înzestratul poet şi sculp- 
tor, alt coleg al tînărului nostru grup simbolist, pe care l-am 


218 


regăsit de atîtea ori şi în curtea caselor părinteşti de pe strada 
Virgiliu, pînă cînd moartea lui m-a lipsit de un tovarăş şi 
de o nădejde. Pe aceştia şi pe alții multi îi evoc din ceața 
anilor 1912—1915, cînd ,simbolismul" era pentru mine un cu- 
vînt cu miezul bogat. Prieteniile tinereşti, spune un scriitor, 
sînt ca sutele, ca miile de flori pe care le risipesc zarzării şi 
corcoduşii, primăvara, şi din care numai unele, foarte puţine, 
întîlnesc pămîntul fecund, prind rădăcină, se înalță si rodesc. 
Risipa sufletului omenesc, dáruindu-se în iubire şi prietenie, 
deopotrivă cu aceea a naturii, întreţine climatul propriu socie- 
tátilor umane şi garantează îngusta bază a fericirii noastre. 
Să ne socotim privilegiați de soartă dacă, din multele iubiri 
şi amiciţii ale tinereţii aprinse, stăruie pînă tîrziu cîte o co- 
loană retezată, de care să ne putem sprijini fruntea, în umbra 
căreia să putem adormi. De obicei înfloririle primăverilor 
noastre dispar fără urmă şi, după multă vreme, mîna vechilor 
prieteni este rece cînd ne atinge. 


Cînd mă gîndesc de ce putea fi simbolist un tînăr aspirant 
literar român în lustrul care a precedat trecutul război mon- 
dial, regăsesc, dincolo de aprecierea literară a curentului, ceva 
din stările de spirit şi ideile care se încrucişau cu veacuri în 
urmă, cînd spiritele frumoase ale Franţei erau partizanii anti- 
cilor sau ai modernilor. Simbolismul românesc a fost un capi- 
tol în permanenta querelle des anciens et des modernes. Ne 
insufletea ideea cá viata moderná poate intra in sinteza uni- 
versalá a artei si cá, depásind arhaismul si traditionalismul 
motivelor literare consacrate, un poet trebuie să încerce dru- 
mul către temele proprii vieţii şi civilizației din vremea lui. 
Acest program îl găseam realizat nu numai în lungile poeme, 
cam prolixe, ale lui Ovid Densusianu, dar şj în toate amănun- 
tele revistei lui, tipărită cu multă regularitate din modestele 
resurse ale lefii lui de profesor. Tînărul student îşi procura 
ultimul număr al Vieţii noi de la chioşcul din fata grădinii 
Atheneului şi întîrziind un ceas sau două, în fata meselor de 
marmoră ale Cafeului Imperial sau la acele acoperite cu cristal, 
ale cafenelii Fîigh-Life, citea versurile originale ale poeţilor 
grupului, articolele lui Densusianu despre noii poeti fran- 
cezi, englezi si spanioli, bogatele ecouri spicuite de harnicul 
cercetător din numeroasele reviste străine ale vremii, cînd nu 
privea cu uimire reproducerile din operele noilor pictori apu- 
seni. A fost o frumoasă revistă Vieata nouă, inspirată de un 


210 


autentic sentiment modern al vietii si cáláuzitá de un concept 
al artei, mai bogat decit acela care putea sta la dispozitia celor 
mai multi dintre intelectualii vremii. Densusianu a fost, in 
epoca lui, unul din oamenii care au inteles mai bine intinderea 
locului pe care îl deţine categoria estetică in formula modernă 
a culturii generale, si Asociația pentru cultura artistică în 
şcoli înfiinţată de el şi cu un început de realizări in liceele 
capitalei, căreia i se datorau poate şi numeroasele reproduceri 
artistice pe coridoarele Liceului Lazăr, pe atunci sub direcția 
lui Marin Demetrescu, însemna un program vrednic a fi ori- 
cînd reluat. 


Publicasem cîteva poezii în Flacăra, cînd Densusianu m-a 
chemat la el. M-am dus să-l văd, însoţit de Alexandru West- 
fried, şi l-am găsit în primele ceasuri ale după-amiezii, în 
locuinţa lui de pe Bulevardul Colţei, îngropat între cărţi si 
manuscrise, alături de farfuria în care se sleise prînzul lui 
sărac. Aşa l-am regăsit de nenumărate ori pe Densusianu. Mă 
duceam la ora-2 sau 3 după-amiază şi-i întindeam compunerea 
mea. Densusianu o citea cu atenţie, şi dezamăgirea mea era 
mare cînd îl auzeam mărginindu-şi observaţiile la unele par- 
ticularitáti lingvistice sau gramaticale, la forma unui plural, 
la concordanța timpurilor. Am înțeles mai tîrziu ce delicată 
discreţie îl împiedica să comenteze fondul sentimental al bu- 
cátii sau împrejurarea care a putut-o inspira. Punctul de ve- 
dere filologic era pentru el o mască şi o mănuşă. 


Il întîmeam alteori pe Densusianu parcurgind drumul cá- 
tre Academie, furisindu-se pe lînga ziduri cu mersul lui clau- 
dicant, şi întîlnirea cu frumoasa lui figura trista, acolo, pe 
acea portiune^aCáii Victoriei, dincolo de Ministerul Finan- 
telor, unde grădinile purificau deodată atmosfera şi zgomotul 
trasurilor se vătuia, lua caracterul unei revelații. Densusianu 
hazardîndu-se pe străzi era ca o pasăre rară scăpată din coli- 
vie. Cînd becurile lămpilor cu gaz aerian se aprindeau, îl re- 
vedeam din nou pe Densusianu într-una din midie săli ale 
Facultăţii de litere şi, timp de o ora, ascultînd pe omul mă- 
runtel, cu fruntea vastă, peste care aluneca suvita rebelă a 
părului lucios, încercam să rețin din vorbirea lui uşor peltică 
misterele vocalismului si ale consonantismului şi grațiile poe- 
ziei simboliste, ^in care el vedea una din formele de manifes- 
tare ale geniului latin. 


220 


B Mai tîrziu, tînărul colaborator al Vieţii noi a fost admis 
S în intimitatea cenaclului. Sîmbătă seara, într-unui din spa- 
B tiile mai ascunse ale restaurantului Mircea sau pe terasa lui, 
B> cu ochii către vitrinele Minervei, luau loc în jurul mesei ro- 
B tunde elegantul Constantin Damianovici, impetuosul Stama- 
H riad, zîmbitorul Mihail Cruceanu, veşnic încrezător în viață, 
Bj! poetul si filozoful Eugeniu Sperantia, ale cărui plete teribile con- 
B trastau atit de îmbucurător cu blindetea şi modestia expre- 


se siei sale, I. M. Raşcu, mai marele nostru P. V. Hanes. Densu- 
Hf sianu se transforma în cercul prietenilor lui, se însufleţea, 
Br comenta cu pasiune actualitatea politicá si literará, si lungile 


Bf discuţii se prelungeau uneori pînă către primele ore ale dimi- 
H> netii, cînd geamurile restaurantului Mircea deveneau violete 
şi bulevardul pustiu ne primea cu fragedele lui parfumuri răs- 
B,-  colite. Cenaclul a emigrat mai tîrziu în Salonul roşu, la etajul 
Br., imobilului, astăzi darîmar, din faţa corpului de gardă al Pa- 
flt. latului Republicii şi l-am regăsit, în vremea trecutului război, 
Mp după încercările exodului spre Moldova, în laşul înfometat, 
K încereînd să înfiripeze din nou o masă Ia Pavilion, deasupra 
V hrubelor aromate. 
Wt. Densusianu se. inapoiase din Rusia, unde il gonise inain- 
V tarea nemteascá si oroarea posibilei intilniri cu casca detes- 
W tată. Fişele pentru cel de-al doilea volum din H'tstoire de la 
M langue roumaine il precedaseră acolo si cum, în marea învăl- 
S măşeală de atunci, nu le mai regăsise niciodată, regruparea 
M pretiosului material i-a ocupat, mai tîrziu, multi ani al vieții 
i sale de mare muncitor. Trebuia ascultat Densusianu comen- 
A tînd mersul războiului, producînd documentele zdrobitoare 
d impotriva nemtilor si fáptuirilor lor in Belgia si Franta, adu- 
x 


cînd argumentele încrederii în victoria finală, pentru a fi în- 
teles fondul pasionat, vehement, al acestui om delicat si debil,, 
ducînd viața unei mucenicii intelectuale, în care întîlnirile cu 
prietenii însemnau o pauză necesara, poate o simplă precauție 
igienică. Acolo, în Iaşi, a publicat Densusianu ultimele numero 
ale revistei sale şi discipolii Iui au fost uimiti sa citească, 
într-o zi, ieşite din pana lui cam artificială, pierdută în aso- 
ciatii abstruse, în alegorii, în întrebări fără răspuns, versurile 
din Alion Ciobanul, întruparea poetică a viziunilor culeso 
din studiul folclorului, din teoretizarea transhumantei, dar mai 
ales scurtele, săgetătoarele versuri din La ráspíntkt neagra, 


221 


neaşteptatul omagiu adus umilului țăran român care făcuse 
războiul. 

Lipsit de Vieata nouă si de grupul prietenilor pe care pu- 
blicarea ei îi aduna în jurul său, concentrat tot mai mult asu- 
pra întinselor lui cercetări, din care apăruse acum şi al doilea 
volum din Histoire de la langue roumaine, şi cele trei volume 


ale Istoriei literaturii romane — în care, realizind mai vechi de- 
ziderate metodice, îmbinase atît de fericit punctul de vedere 
istoric cu acela al aprecierii estetice — grăbîndu-se să dea 


tomurile succesive din colecţia Grai şi suflet, trăind între fişe 
şi corecturi, încărcat de muncă, mereu mai izolat, felul pro- 
priu al caracterului lui Densusianu, firea lui querulanta, 
oprită asupra unei aluzii, asupra unui cuvînt, necontenit tăl- 
măcit, se dezvoltase enorm. Vechii colaboratori ai Vieţii noi 
erau imtimpinati cu o învinuire mută sau expresă cînd riscau 
să dea contribuţia lor unei alte reviste şi un grup de cercetă- 
tori, care îi dedicase lucrarea lor colectivă, primi observaţia 
acidă, poate indreptátitá după forma lucrurilor, că orice dedi- 
catie trebuie pregătită prin consimtámintul dedicatarului. Cine 
a cunoscut, ca tînăr, lumea universitară maî veche, cu scrupu- 
lele ei atit de argutioase, in care se exprima hipersensibili- 
tatea în respectul de sine a unei elite şi poate a unei caste, 
recunoştea în Densusianu pe unul din reprezentanţii ei cei 
mai tipici, mai senzitivi în controlarea atentă a raporturilor 
cu lumea. Omul nu întreținea acum multe prietenii, se ferea 
de cele noi, cenzura pe cele vechi, se închidea în sine, şi 
adîncul lui fond de melancolie, pe care apucasem să-l văd 
acoperit de trecătoarea însuflețire a unei scurte tinereti, ieşea 
mereu mai evident la iveală pe figura slăbită, devorată de 
marii ochi gîndltori. într-o zi am aflat că Densusianu se su- 
pusese unei grele operaţii şi că primejdia trecuse, dar mai 
înainte de a-i putea aduce mărturia unei afecțiuni timide, 
pentru că nu ştiu dacă ar fi primit-o, dar pe care amintirea 
zilelorîn care recunoscusem în el un îndrumător i-o datora, 
ne sosi vestea morţii lui, acolo, în reduta de cărți şi manu- 
scrise“ unde cu două decenii mai înainte îl văzusem observînd 
greşelile de gramatică ale tinerilor lui colaboratori. 


[1 945] 


UMBRA POETULUI 


Menţiuni de istoriografie literară şi folclor, culegerea de 
studii ale lui Perpessicius, în care minutia eruditiei se uneşte 
atît de fericit cu lărgimea perspectivelor şi grația expunerii, 
aduce, printre atîtea alte contributiuni, pagini de evocare a 
poetului Artur Enăşescu şi de stabilire a bibliografiei lui. Per- 
pessicius l-a cunoscut pe Artur Enăşescu, a asistat la debutu- 
rile iui, atît de făgăduitoare, a urmărit scurta lui evoluție în 
periodicele anilor 1914—1927, şi l-a mai văzut mai tîrziu, ca 
noi toti (cu cîtă stringere de inimă !), rátácind pe străzile 
Bucureştilor, în forma celei mai grozave decrepitudini fizice. 
Umbra poetului, purtînd în mîini o floare reală, ne-a mai apă- 
rut pînă in 1942, zguduindu-ne de fiecare dată cu înfăţişarea 
sa şi cu gîndul că nimeni nu găsea mijlocul să aline o durere 
atît de mare. 

Amintirile mele despre Artur Enăşescu urcă în timp pînă 
prin anii 1915—1916, cînd il intilneam pe coridoarele si sălile 
de curs ale Facultății de Utere şi filozofie din Bucureşti, mai 
totdeauna în tovărăşia viitorului scriitor şi filozof I. Gherea, 
fiul criticului. Era un tînăr înalt, cu o aparență îngrijită si 
plăcută, ceva mai vîrstnic decît colegii ]ui si bucurîndu-se, în 
ochii acestora, de prestigiul pe care i-l dădeau colaborările 
sale la Convorbiri literare, la Flacăra. Se înapoiase de curînd 
de la Paris, unde ascultase cursuri de filozofie, si părea cá se 
pregăteşte să devină poetul Convorbirilor. Eminescu stabilise, 
pentru conştiinţa contemporanilor şi urmaşilor, tipul poetului- 


223 


filozof, pe care îl ilustrase pe rînd, după marele înaintaş, 
D. Nanu, rázletit de grup, P- Cerna, mort de curînd, poate si 
alţii. Erau semne cá succewrul tuturor acestora, in noua ge- 
neratie, va fi Artur Enaşescu. 

A izbucnit apoi războiul şi am îmbrăcat cu toţii tunica mi- 
litară. L-am reintilnit pe Artur Enaşescu, în primăvara anului 
1917, la Botoşani, oraşul său de baştină, revenit acolo ca elev 
al Şcoalei pregătitoare de ofițeri de rezervă. într-o duminică, 
l-am vizitat în casele bătrîneşti ale părinţilor şi am schimbat 
gîndurile noastre de atunci pe prispă, privind către grădina 
plină de flori. Dar am avut tot atunci, pentru întîia oară, 
impresia unei ameninţări în preajma prietenului meu. Artur 
era un elev absolut inadaptabil la rigorile regimului militar. Pă- 
răsea frontul rătăcind cu arma în mînă prin fineturi si îşi 
umplea cartuşiera cu manuscrise. A trebuit să repete stagiul 
pregătirii sale şi a plecat, ca simplu soldat, la unitatea lui, 
în fata inamicului. in 1919, Artur Enaşescu a reapărut în 
Bucureşti. Venise cu cîteva poezii de război, printre care Cruce 
albă de mesteacăn, pe care o aud cîmată încă la radio, fără 
să se amintească şi de autorul versurilor devenite atît de 
populare. Atunci începe şi colaborarea lui Artur Enaşescu la 
Luceafărul, reapărut într-o nouă serie. Nu vreau să dau o 
analiza a operei poetului. Perpessicius îl caracterizează drept 
un parnasian şi, fără îndoială, afinitatea poetului pentru so- 
net, pentru temele exotice şi antice, pentru meditaţia filozo- 
fica în formele prozodiei celei mai riguroase înrudeşte poeria 
lui Artur Enaşescu cu aceea a grupului parnasian, reprezentat 
şi în literatura noastră. Mă mulţumesc deocamdată să notez 
cîteva amintiri. 


în timp ce se desfăşura activitatea lin literară cu poezii, 
cu cronici teatrale, cu recenzii, cu articole bine gîndite, Artur 
Enaşescu începea sa dea semne ale întunecării sale. A putut 
sa publice totuşi volumaşul de versuri Pe gînduri, 1920, sin- 
gurul pe care Ya supravegheat el însuşi. într-o noapte mi-a 
mărturisit teoriile lui şi mi-a cerut să-l însoțesc pînă în pra- 
gul sárácácioasei lui locuințe din strada Vasile Lascăr, unde 
pretindea că-l aşteaptă adversari, care urmăreau să împiedice 
căsătoria sa cu o iubită, evocată în acelaşi timp ca Rifa fi- 
ganca, ale cărei ritmuri legănate îmi răsună de asemeni în 
emisiunile radiofonice, cu aceeaşi ignorare a autorului lor. 


221 


pentru că oameni răi împiedicau întîlnirile sale cu Rita, co- 
municarea poetului nefericit cu iubita lui trebuia restabilită 
pe altă cale. Luni de zile Artur şi-a petrecut tot timpul în 
vitrina cafenelei Imperial, cartier general al vechii boeme, 
unde poetul arăta trecătorilor o hîrtie de format mare cu in- 
scripţia ştirii pe care dorea s-o transmită iubitei, A urmat 
apoi pindirca ei într-un colt al Caii Griviței, pe unde treceau 
birjele cu călătorii descinşi în Gara de Nord, printre care s-ar 
fi putut sa apară si Rita. Situaţia devenise atît de gravă, încît 
rude îndepărtate din Botoşani au trebuit să îngrijească de 
internarea bolnavului într-un spital din Sibiu, de unde sînt 
datate cîteva din poeziile pe care Perpessicius le mai publică 
în Universul literar, apărut în redacţia lui in 1926—1927. Ar- 
tur Enaşescu reveni de la Sibiu la Bucureşti, dacă îmi aduc 
bine aminte, prin primăvara anului 1924 şi cura la care fusese 
supus părea a fi dat unele rezultate. Problema întreţinerii 
sale rămînea însă nerezolvaiă şi ajutorul toane modest al 
Societăţii scriitorilor români, venit tîrziu, n-a putut împiedica 
treptata decadentá fizică şi spirituală a poetului, care şi-a su- 
pravietuit cu o tenacitate uimitoare. Atinsese aproape vîrsta 
bátrinetii, pentru că, născut prin 1888, după cum ne asigură 
Antologia poeţilor de azi a lui Pillat şi Perpessicius, Artur 


Enaşescu trebuie să fi avut vreo 54 de ani în momentul morţii 
sale. Cum s-a putut menţine atîta vreme un corp atît de în- 
cercat, în condiţii de existenţa atît de mizerabile, încît simpla 
lui alunecare pe străzile oraşului trezea în trecători remus- 
care şi revolta fală de barbaria societăţii care tolera o astfel 
de osînda ? Recunoştea pe vechii prieteni, le zîmbea cu dul- 
ceaţă, le adresa cuvîntul în franţuzeşte şi le comunica noile 
sale planuri literare şi filozofice, fără nici o altă menţiune 
despre condiţiile de viață, care făceau cu totul improbabila 
realizarea acelor planuri. 


Perpessicius crede în talentul lui Artur Enaşescu. Nu s-a 
îndoit de el nici unul din contemporanii care i-a urmărit pro- 
ductia literară, pe măsura apariţiei în periodice. N. lorga l-a 
apreciat cu generozitate. După moarte, poetul a găsit un apo- 
loget în Ştefania Stîncă, editoarea unei noi culegeri din poe- 
ziile lui, Revolta zeului. Umbra poetului va fi tresărit în re- 
giunea de neguri, unde dispăruse cu totul. Perpessicius o sem- 
nalează din nou. M-aş bucura sâ pot cili încă o d.itá poeziile 


225 
16 


lui^Artur Enăşescu, să ie confrunt cu vechile impresii, să-l 
regăsesc m al doilea volum al Antologiei pregătită de E.P.L. 
Nimic din ce a însemnat un spor al puterii de expresie a limbii 
noastre nu se cuvine a ne rămîne indiferent, mai ales cînd 
acel spor s-a bucurat de o răspîndire atît de întinsă ca aceea 
a poeziilor cintate ale lui Artur Enăşescu, a cărui soartă tra- 
gica îmi apare ori de cîte ori mă ajung ecourile lor. 


[1957] 


AMINTIREA LUI E. LOVINESCU 


Curind dupá incetarea rázboiului, prin 1919, viata literará 
tncerca sá se reorganizeze. Literatorul lui Macedonski apáruse 
cîteva luni si atitudinile pline de ciudátenie ale bătrînului 
maestru îl siliseră încă o dată să înceteze. Din laşi veneau 
însemnările literare, cu articolele lui G. Ibrăileanu anunțînd 
„istovirea programului poporanist. Vieafa nouă a lui Densu- 
sianu, după cele cîteva numere apărute în refugiu, la Iaşi, 

% îşi încheiase şi ea ciclul. în Bucureşti, un tînăr, Paul Prodan, 
care dăduse în laşi cronici dramatice Neamului românesc, în- 
cearcă o Revistă critică, fără program şi fără concursul unei 
personalităţi mai puternice care s-o sprijine. Dádusem arti- 
cole literare şi versuri mai tuturor acestor publicaţii. Cineva 
îmi transmise atunci invitaţia lui E. Lovinescu, care, punînd 
la cale Sburătorul, spera să regrupeze forţele literare din 
Bucureşti, în felul în care izbutise s-o facă Flacăra lui C. Banu, 
în anii dinaintea războiului. 

M-am dus să-l văd pe Lovinescu în locuinţa lui din str. 
Cîmpîneanu, 40, în imobilul dărîmat astăzi şi care adăpostise 
redacţia şi tipografia Flacărei. Cele două etaje ale scării ne- 
îngrijite, care ducea prin fata cîtorva apartamente ocupate 
vremelnic de redactii de ziare sau de birouri comerciale, se 
opreau înaintea locuinţei lui Lovinescu, ca în faţa unei gospo- 
dării burgheze. L-am găsit pe Lovinescu în fata biroului său 
de lemn lustruit, într-o cameră înconjurată de biblioteci 
scunde, de divane, de puţine şi mediocre opere artistice, printre 


227 
18* 


care bustul in gips al lui Victor Eftimiu, pástrat in toate lo- 
cuintele de mai tîrziu ale criticului. 

Lovinescu era atunci un bărbat sub 40 de ani, înalt, de c 
corpolenta cam exagerată, fără să dea totuşi impresia vigorii 
fizice. Mina sa te făcea să simţi un sistem muscular destins 
şi vocea sa, mai degrabă subțire, te uimea, ieşind dintr-un 
piept de mare amploare. Părul alb de pe-atunci, dominînd o 
figură brună şi palidă, cu trăsături regulate si mari ochi ex- 
presivi de oriental, întreaga lui aparență făcea o impresie 
plăcută, deşi oarecum întristătoare. Omul părea un sedentar, 
un refulat, cu toate că rezerva demnă a tinutei lui nu te în- 
dreptátea să-î scormonesti intimitatea sufletească, nici să-i 
deschizi pe a ta. 


Ce voi fi vorbit cu Lovinescu în acea primă zi a intil- 
nirii noastre mi-a dispărut de mult din minte. Intre noi s-a 
stabilit însă o legătură cordială, care modifică pentru mine 
imaginea lui mai generală şi chiar pe aceea pe care ar fi 
dorit s-o impună despre sine. In autobiografia (semnată 
Anonymus Ndtarius) din fruntea volumului omagial de la 
Vremea, Lovinescu s-a înfăţişat ca un om „rece", explicînd 
această trăsătură a firii lui prin înrîuririle mediului său de 
familie. Despre această ,rácealá" trebuie sa se fi vorbit uneori 
în intimitatea lui domestică, încît nu mica mi-a fost mirarea 
cînd, ducîndu-mă să-l văd pentru ultima oară pe vechiul pri- 
eten, mort în aceeaşi zi, am auzit pe servitoarea lui, cunos- 
cută de mine încă din strada Cîmpineanu, explicindu-mi 
împrejurările morţii lui solitare : „Ştiţi, domnul, care era un 
om rece, n-a vrut sa aibă pe nimeni lingă el"... Ráceala lui 
Lovinescu nu era totuşi atît de mare pentru a nu îngădui din 
cînd în cînd semnele inclinatiei şi ale afecțiunii. in nenumára- 
tele ore pe care le-am petrecut împreună, adeseori convor- 
birea noastră a luat forma unui acord sufletesc de care trebuia 
să ne bucurăm şi unul şi altul. 


în Sburătorul îmi luasem sarcina unei cronici a ideilor, 
o rubrică pe care sub acest titlu n-o mai întîtmsem înainte, 
dar care de-atunci a reapărut în numeroase publicaţii. Scriam 
aceste cronici cu mare greutate şi eram cu totul nemulţumit 
de ele. Cultura mea nu era pe-atunci închegată şi arta scri- 
sului mi se părea că-mi lipseşte cu desăvîrşire. Stilul meu 
ayea ceva obscur şi supraîncălzit. Asupra anilor mei de-atunci 
făcuse mare impresie „ideologiile pasionate" ale lui Barres, 


228 


astfel că nu este exclus ca ceva din felul marelui scriitor 
[. francez, atît de admirat încît multa vreme am citit şi rás- 
A citit cu grai tare paginile lui, să se fi strecurat şi în producţia 
I: tinereţii mele. Pasiunea concentrată, asociată cu ideologia care 
I o extinde şi o adînceşte, era modelul atitudinii mele. Reuşeam 
Insă aşa de puţin să realizez imaginea care má domina, încît 
t mai bucuros as fi fost să depun condeiul, pe care simțeam 
I cá îl luasem prea devreme în mina. Aspiram să găsesc posi- 
l bilitatea de a studia mai departe, doream călătorii în ţări 
I «răine, cu răgazuri suficiente pentru a gîndi şi a má forma. 
I începusem să resimt un fel de repulsie pentru viaţa literară 
care simțeam că mă fură înainte de a fi dobîndit conştiinţa 
I că o pot sluji cu folos pentru ea şi fără pagubă pentru mine. 
[, într-o zi am Luat o hotărîre ; nu voi mai scrie la Sburătorul 
şi în nici o altă revista, înainte de a simţi semnele., categorice 
ale maturizării interioare. Pe ascuns, ferindu-mă să întîlnesc 
i" vreun cunoscut, am urcat deci scările casei din strada Cîm- 
t pineanu şi am depus o scrisoare în care explicam binevoito- 
N rului meu prieten mai vîrstnic motivele tăcerii în care voiam 
Fsă mă închid. Actul literar, scriam acolo, este un act moral, 
"documentul unui sullet omenesc. CunT poate ET el apreciat prin 
Lcriterii estetice ? Critica literara construieşte însă pe această 
„antinomie, în ce mă priveşte, rezolvam contradictia hotărîn- 
du-mă să nu mai scriu. Lovinescu n-a înțeles însă zbuciumul 
meu şi amarnică mi-a fost surpriza cînd, la sfîrşitul aceleiaşi 
săptămîni, Sburătorul a publicat scrisoarea mea împreună cu 
răspunsul directorului, care, declarindu-se dc acord cu mine, 
aducea laude caracterului meu. Crezuse oare Lovinescu că 
textul meu era o falsă scrisoare, un pretext pentru a angaja 
o discuţie de idei ? Viaţa literară mă încleştase cu prea mare 
putere. Atunci am înțeles că trebuie nu numai să tac, dar 
sa şi fug. 


' 


—*-— Ptná la plecarea mea la Viena am continuat să frecventez 
cenaclul Sburătorului, dar niciodată după înapoierea de la 
studii. Totul se opunea în mine acelor intilniri cu oameni pe 
care altfel n-aş fi dorit să-i văd, apoi întregii comedii a vani- 
tăţii literare^j^ care Lovinescu.Jiorea- de"" altfel s-o evite, 
Tu^árindu^sT^uneori la acte de brutalitate in verdictele sale 
táioase. Atmosfera cenaclului era, in fine, prea dominatá de 
femei şi (trebuînd să fac puţine excepţii, printre care pe aceea 
a d-nei Hortensia Papadat-Bengescu, o adevărată scriitoare) 


2:9 


femeile in literatură mi-au apărut de cele mai imilu- 
ori in forma acelui veleitarism, fata de care toată viața am 
simtit o surdá impotrivire. Tinerele fete si femei care au 
rămas si mai tîrziu, pînă în zilele bátrinetelor comune, garda 
credincioasă a maestrului, compuneau nelimitat în versuri şi 
proză, alinînd suferinţe vizibile. Mecanismul mi se părea prea 
, transparent. Femeile scriitoare îmi păreau apoi cá întrupează 
j vitiul literar prin excelenţă, pornirea de a-ţi publica intimi- 
* | tatea^pe care o respingea in mine acea mîndrie personala, pe 
H—caTe^ot s-o si mărturisesc, de vreme ce ea mi-a Fost de atîtea 
l ori luată in nume de rău. 


Am încetat deci să mai frecventez cenaclul şi ostilitatea 
acestuia a trebuit să izbucnească la un moment dat. Lovinescu 
însuşi se plîngea uneori de ceea ce putea să creadă că este 
.defectiunea" mea şi, într-un mic portret pe care mi l-a con- 
sacrat, într-o vreme cînd nu puteam aspira de loc la aceasta 
onoare, a atribuit depărtarea mea din critica literară militantă 
drept un act calculat, menit sa-mi mijlocească avantajele unei 
cariere universitare. Procesului injurios de intenţii i-am repli- 
cat răspicat în paginile unei reviste. Dar cînd, tot aici, am 
consacrat o recenzie, cu anumite rezerve, uneia din scriitoarele 
Sbiiratornlui, un secundant s-a însărcinat cu un răspuns, căruia 
din partea mea nu i-a mai urmat nici unul. Incriminările 
maestrului erau reluate şi aci, cu adausul propriu al bagate- 
lizării, şi despre puterea de străbatere, într-adevăr miraculoasă, 
a oricărui cuvînt scris, am avut ocazia să mă conving mult 
mai tîrziu, după vreo douăzeci de ani, cînd găsindu-mă in 
cercul intelectualilor unui oraş de provincie, unde tinusem o 
conferinţă, un inginer, un om foarte cumsecade şi care n-avea 
de loc intenţia să mă jignească, ci dimpotrivă, voia să-mi dea 
dovezile îmregei sale consideraţii, mi se adresă la un moment 
dat, spunindu-tni : ,TJumneavoastrá, care ati preferat cariera 
universitară criticii literare..." Am rămas fără de grai, cuprins 
de un fior de admiraţie in fata .virtutilor actului literar. lată 
deci cá nu scrierri. zadaraicA Orice"cuvint încredințat hiîrtiei, 
cel rriaî sublim ca sl ceFriTâi nerod, călătoreşte în omenire şi 

„poate reapărea cine stie cînd., întocmai ca priceputii înotă- 
tori care străbat itiari distanțe sub apă, tăcerea şi uitarea care 
îl acopere cîtva timp nu este decît condiţia ivirii lui în împre- 
jurări şi cu funcțiuni atit de deosebite încît iti vine a spune 
că scopul pentru care aşternem un rînd este puţin lucru față 


—. — 


230 


>< 


'de scopurile numeroase si variate pe care, fără ştirea noastră, 
«l le poate servi cîndva. Solidaritatea intelectuală a întregii 

J- omeniri este un fapt vrednic în adevăr de meditaţia filozo- 
fului. Dar ea nu este în acelaşi timp si motivul care ar trebui 
să inspire conştiinţa tuturor scriitorilor ? 

Clintirea bunelor mele raporturi cu Lovinescu a durat 
cîtva timp, dar n-a fost definitivă. Niciodată nu m-am simțit 
adversarul lui şi cred că nici el nu mia consacrat vreodată 

^sentimente cu adevărat neprieteneşti. Ceea ce m-a împiedecat 
să trec în tabăra numeroşilor lui duşmani, care au acumulat 
1 Împotriva lui contestatia si apostrofa, a fost sentimentul ca 
l-omul era victima unei nedreptáti, pe care n-aş fi dorit njfiLv- 
I| decum s-o sporesc eu iristirtli! S-a mtlmplat cu EovInescu un 
fapt aproape unic în societatea noastră. Evident, nu voi repeta 
naivele incriminări împotriva instituţiilor care n-au făcut din 
Lovinescu nici profesor universitar, nici membru al Academiei, 
P nici laureat al premiilor naţionale. Un om poate trăi foarte < 
bine fără aceste onoruri şi este o dovadă de pusilanimitate să ' 
*socotesti că, în lipsa lor, destinul cuiva a rămas neimplinit. 
Jn om, mat cu seamă un om.p.ublic, ae însa nCYPie. de „stima si | 
„ibirea celor maT bum dintre contemporanii săi. Nimeni nu 

Sjá'TTtaesie'lffumosV da'cá'iri" Jurul 'Mii riu-se adună simpatia 
contemporană, ca o asigurare că moartea nu-l va găsi singur. 
Acest lucru s-a întîmplat însă cu Lovinescu, cu toată prezenţa 
în juru-i a unui mic număr de tineri scutieri pînă în ulti- 
mele lui zile. Nici unul însji din oamenii aceleiaşi generaţii 
cu el nu 1-^ iubitjpeLovines^ in 

"millocui-ioc7etatii timpului sáu este un fapt dintre cele mai 
ciudate. Acest om talentat si foarte cultivat, devotat cu totul 
cauzei literare, de o incontestabilă distincţie personală, ,,cludad^ 
viaţa exemplară a unui muncitor intelectual, acest €fr bontts 
în înțelesul deplin al cuvimului, s-a bucurat atit de^ptrthVde 
stima şi iubirea contemporanilor săi, încît numele lui pro- 
ducea iritare în cele mai variate medii în care ar fi fost 
pronunțat. Ostracizarea lui Lovinescu din situaţiile oficiale 
are o importanță numai ca semnul acestei reactiuni atît de 
generale împotriva lui. Care au fost pricinile sentimentului 
public astfel colorat în relaţie cu personalitatea lui ? 

; Altá datá am scris cá independenta judecátii i-a adus lui 
Lovinescu cele mai multe duşmănii. Niciodată condeiul lui n-a 
ezitat cînd a fost vorba să-şi mărturisească gîndul. Scrisul lui 


231 


nu mărturiseşte niciodată intenţia de a-şi menaja vreo relaţie 
utilă. Chiar afecțiunile care i se arătau erau sacrificate cu 
uşurinţă de scriitorul care, detinind puterea sub o singură 
formă, nu înțelegea să renunţe la ea în favoarea nimănui. 
Prieteni de care se despártise de trei sau de patru zile se 
puteau vedea innegriti în vreunul din foiletoanele lui, fără 
vreo consideraţie pentru buna întreținere a relaţiilor perso- 
nale. Victima trăgea atunci consecințele şi un nou adversar 
pîndea de aci înainte într-un colt oarecare al terenului social. 


Dacă victima era înzestrată cu o deosebită dulceaţă a 
caracterului sau pentru vreun alt motiv interesat înțelegea să 
intretie mai departe relaţiile, Lovinescu era bucuros să le 
continue, cu atît mai mult cu cît în felul acesta se stabilea 
în favoarea sa un raport de subordonare, care părea că-i 
produce o deosebită satisfacţie. Mi-am spus adeseori că sen- 
timentul care l-a dominat în chip mai statornic pe Lovinescu 
^ fost acela al puterii, nevoia imgerJQasJ..de a. 3P^1'^''* 
refuzîncTu-i-seîrrtoăte formele ei comune, reapărea sub forma 
cenzurii critice intransigente. Această nevoie de a domina, de a 
se aşeza mai presus de obiectul cercetării sale, îl îndemna să-l 
aşeze pe acesta mai prejos de nivelul care i s-ar fi cuvenit. 
Omenirea este supusă unui proces de micşorare şi chiar de 
înjosire in criticile şi memoriile lui Lovinescu. f^eincj;ederea 
sa faţă de laturile rnai înalte ale caracterului omenesc,. £ste 
o'a'rec*Qfh absolută. Mal Hegrabă doreşte el să afle resortul 
vulgar al faptelor umane, să surprindă ridicolul sau vitiul. 
Trebuie spus că în această operaţie el reuşeşte foarte bine şi 
că viitorimea va citi din maldărul de pagini aşternute de el, 
tocmai pe acele pentru care contemporanii l-au iubit atît 
de puţin. 

De la o vreme Lovinescu dădea semnele unui dezechilibru 
organic mai adînc. Unui medic care îi solicitase un articol 
pentru rubrica literară a foii sale de popularizare, el îi tri- 
mite cîteva pagini evocînd probabila lui moarte viitoare, ful- 
gerat de apoplexie la un colt de stradă. Moartea lui n-a fost 
însă a unui om pletoric, împovărat cu un sînge prea bogat. 
Paloarea, atitudinile lui uşor deprimate, poate şi felul functiu- 
nii lui critice, care nu putea să nu stea în legătură cu circu- 
laţia bilei, ar fi îndreptăţit pe un cunoscător să ghicească 
ce fel de ntoarte i se pregătea. Spinul iritativ stătea la el 
înfipt în ficat. Omul slăbea, se micşora, devenea din ce în ce 


232 


f mai galben ; cîteva luni de zile a purtat printre cei vii masca 
luT mortuară. Continua să scrie, cu obișnuita lui hărnicie, 
"Manifestarea de simpatie a unui grup tineresc din Ardeal, 
; el o face mai departe cunoscuta prin articole proprii şi cum 
( intimii lui se adunau cu inima strînsă în jurul omului care 
f' dădea semne evidente cá nu va mai trăi mult, îi adresează 
|! lui T. Arghezi o scrisoare conținînd uimirea sa în fata iubirii 
I care i se arăta, desi el însuşi nici n-o ceruse, nici n-o acor- 
I dase cuiva. Conştiinţa criticului, adică a omului care trebuie 
| să-şi mentie răceala inteligenței pretuitoare la adăpost de 
| contaminárile posibile ale sentimentului uman, îimpezindu-se 
I complet era pe cale să se depăşească în tăgăduirea de sine. 
f£ Atunci l-a ajuns moartea, în singura zi de suferință petrecută 
f departe de masa lui de lucru, de care vreme de patruzeci de 
t ani îl încleştase o rară voință de a cládi o operă si de a 
îndeplini o funcţiune. 


o... 


[19451 


AMINTIREA LUI LIVIU REBREANU 


Dacá as fi putut ajunge la Prislop si as fi putut vorbi 
concetátenilor lui, dintre care unii l-au văzut crescind, le-aş 
fi povestit cîteva din amintirile care ma leagă de el. Eram 
mai tînăr decît Rebrcanu, dar nu într-atîta încît să nu se fi 
putut tese între noi o prietenie făcută din admiraţia celui mai 
tinár pentru cel mai virstnic, din interesul si increderea aces- 
tuia pentru cel venit in urma lui. Má gáseam la vlrsta cind 
omul se cautá pe sine, iar Rebreanu se gásise. Liviu Rebreanu 
a fost, pentru anii inceputurilor mele, primul scriitor care m-a 
făcut să înţeleg ce fel de activitate omenească este munca 
literară şi ce virtuţi omeneşti impune aceluia care i se consacră. 

Era în 1919, ma întorsesem din război şi Rebreanu îşi regă- 
sise căminul lui, după ce trebuise să se refugieze în Moldova, 
pentru a scăpa de justiţia marţială a trupelor de ocupaţie. 
Locuia pe strada Niculae Bălcescu, in fundul unei curți, Într-o 
căsuță dárimata de atunci, la doi paşi de casa tot atît de 
modestă unde se sfirgise Luchian. Ferestrele lui Rebreanu, zárite 
printre copacii curţii, rămîneau luminate în tot timpul nopţii. 
Mă întorceam tîrziu acasă şi o chemare înceată îmi deschidea 
uşa camerei sărace, despărțite prin două trepte de bucătăria 
familiei. Rebreanu scria atunci, a cincea, a şasea oară, roma- 
nul Jon. Munca începea o dată cu căderea serii şi continua 
pîna la revărsatul zorilor, cu mare abuz de cafea, de tutun, 
din cînd în cînd cu răcorirea fruntii înfierbîntate. întreru- 
perea provocată de vizitatorul nocturn nu părea a-i fi neplă- 
cută. Stăteam o clipă în jurul unei noi ceşti de cafea şi 
234 


f comentam împrejurările zilei. Alături aştepta vraful foilor 
manuscrise, cu impecabila lor caligrafie. 
Cind a apărut Jon am fost cel dinţii care i-am consacrat o 
„recenzie, in Viața românească. Ibrăileanu îmi cedase această 
„prioritate, urmînd să revină el însuşi mai tîrziu. Am „, scris 
paginile mele într-o singură noapte şi i le-am citit a doua zi 
| lui Rebreanu, în dosul rafturilor de cărţi din fosta b'brárie 
t lui Alcalay, trecute atunci, de curind, în proprietatea Vieții 
țrotnânesti. Rebreanu aştepta cu nerăbdare primul ecou al 
l'operei sale, de care lega mari speranţe. Pîna atunci activita- 
|.te£ lui nu atinsese treapta căreia îi era menită. Cînd venise 
tla Bucureşti, Mihail Dragomirescu îl prezenta ca traducător 
pal lui Tolstoi. Urmaserá apoi schițele din Convorbiri critice, 
J adunate în volumul Golanii. Paralel, dezvoltase o activitate 
E de cronicar dramatic. Dar opera hotărîtoare, aceea care tre- 
K buia să-i fixeze fizionomia de scriitor, apăruse abia acum. Se 
| ivise, în adevăr, un scriitor epic de mare amploare şi semni- 
Ijficatie. într-o compunere bogată, în care alergau alături, se 
|; încrucişau, se despárteau si se uneau din nou firele mai 'mul- 
gi; tor naratiuni, cu cîteva zeci de personaje, Rebreanu înfăţi- 
W--tase o întreagă societate într-unui din momentele conflictelor ei 
g cele mai acute si evocase instinctele fundamentale care explicau 
l,perseverenta ei în împrejurări neprielnice. Scriitorul manifesta 
| o imaginaţie capabilă sa cuprindă vaste ansambluri, o ascu- 
time a înțelegerii psihologice coboritoare pînă la datele ele- 
mentare ale fiinţei omeneşti, o vigoare şi o tetnenicie a puterii 
constructive, necunoscute încă în literatura noastră. Avuse- 
sem multi povestitori pînă atunci, dar nu încă un romancier 
în sensul modern al cuvîntului, acel care i se potriveşte lui 
Balzac şi Zola, lui Tolstoi şi Dostoievski, lui Thomas Mann 
şi Galsworthy. Prin Rebreanu, romanul românesc se angrena 
în circuitul mondial al genului şi, prin calitățile lui, făcea 
pane din şirul acelor fapte de creaţie izvorite, la sfîrşitul 
primului război mondial, din názuinta mai generală de a rea- 
liza stilul major al culturii noastre. Rebreanu devenea unul 
din lucrătorii acelui moment. Pentru o operă ca a lui era 
necesar un regim de muncă făcut din efortul cel mai stărui- 
tor si cel mai minuţios, susținut de vitalitatea cea mai 
rezistentă. 


Omul părea apt să se adapteze acestui regim de munca, 
îl vedeam în cafeneaua literară a vremii, în salonul lui Lovi- 


235 


nescu, cu statura lui inaltá, cu miini mari, cu grumazul puter- 
nic, albit incá de pe atunci, azvirlind cu smucituri ale capului 
suvita rebelá alunecatá pe frunte. Privea stáruitor cu ochii 
lui albastri, cam vitrosi, si pe fata depigmentatá si palidá se 
citea mai totdeauna osteneala. Cînd se arăta in lume, Rebreanu 
părea ca un om beat de muncă, ieşit parcă atunci din gale- 
riile unei mine sau din dogoarea marilor furnale. Deşi firea 
lui nu era de loc nesociabilă, se socotea oarecum dispensat 
de a oferi oamenilor mai mult decît le dăruise în nopţile lui 
de patimă scriitoricească, la masa de lucru, alături de bucă- 
tăria unde clocotea a douăzecea ceaşcă de cafea a nopţii, lîngă 
robinetul sub care îşi punea din cînd în cînd fruntea înfier- 
bîntată. Acolo se desfăşura oficiul iui esenţial, încît oameni- 
lor intilniti în timpul zilei el nu li se mai simţea îndatorat 
decît cu vorba lui rară, distrată, şovăitoare. Efortul expresiv 
al lui Rebreanu în convorbirile cu prietenii şi cunoscutii lui 
era atît de avar pentru că îl consacra în întregime operei lui 
vaste, adînci şi exacte. 


Aşa l-am văzut pe Rebreanu in timpul celor douăzeci de 
ani si mai bine, cînd el a scris şi Pădurea spínmrafilor, -şi 
Răscoala, şi Adam şi Eva, şi Ciuleandra, şi toate celelalte opere 
ale lui. Autorul tuturor acestora n-ar fi vrut să fie decît 
scriitor, dar programul acesta a fost uneori înfrînt de el. Con- 
ştiinţa lui artisticá era o conştiinţă profesională, una din cele 
mai riguroase, mai pline de zel, slujite cu un risc suprem; 
osteneala coborise astfel asupra lui o pecete noua. Figura lui 
părea acum sculptată într-o marmură pura, cu reflexe şi 
iradieri delicate, dar urechea percepea o valoare a glasului, 
şi asculta cu îngrijorare respirația devenită dificilă. în ulti- 
mele lui luni^nu l-am mai văzut, şi moartea lui, după grele 
încercări, apărea prietenilor si  cunoscutilor ca rezultatul 
oarecum previzibil al unei vieţi puse în serviciul unei opere. 
Ideea de operă, voinţa dirzá de a o construi a dominat întreaga 
viaţă a lui Rebreanu şi aceasta din urmă n-a fost pentru el 
decît elementul operei sacrificat cu bună ştiinţă în combus- 
tiunea edificării ei. Am fost martorii acestui sacrificiu si, la 
Prislop, unde se va păstra partea cea mai bună a amintirii lui 
Rebreanu, creatorul unei opere atît de vii, n-ar fi nepotri- 
vita inscripția definitorie : A dat vieții o operă şi operei o 
viață. 


[9571 


VASILE PARVAN 


Academia a comemorat pe Vasile Párvan, de la a cárui 
naştere s-au împlinit şaptezeci şi cinci de ani şi de la a cărui 
dispariție prematură au irecut treizeci. Figura lui a rămas 
însă vie pentru toti citi l-au cunoscut, şi expunerile pe care 
le-am ascultat în şedinţa comemorativă au fost rostite de 
foşti elevi ai magistrului, în mijlocul unei asistente formate 
itin numerosi alti discipoli şi colaboratori. S-advocat singu- 
rătatea morală a lui Pârvan, dar, privind în jur "şi coTitrolin- 
-4u^»t-a4» HHfHW-a' tr«bnrr-s^^-^ptrn-'ct'putini alti profe- 
sori şi învăţaţi ai vremii au fost mai mult şi mai bine încon- 
jurati. Pârvan a fost, în ştiinţa noastră mai nouă, unul din 
puținii creatori ai unei şcoli, nu numai în sensul unei gru- 
pări de cercetători, dar şi al unei comunităţi spirituale. For- 
marea unui ,cenaclu", într-un sens oarecum asemănător cu 
acela al bisericii primitive, corespundea unui principiu al 
maestrului. Apliclnd principiul, mi se pare că la un moment 
dat a luat fiinţă şi o asociaţie a foştilor elevi ai magistrului, 
pe care îi unea de altfel mai mult înrudirea preocupărilor 
ştiinţifice decît reluarea unei atitudini şi cultivarea unui tem- 
perament. Acestea au rămas la Pârvan singulare şi, pînă la 
un punct, curioase. 


L-am cunoscut pe Pârvan prin 192C şi veneam la el ca 
scriitor. Profesorul se găsea atunci în fruntea unei edituri 
care-şi propunea, printre altele, publicarea în traduceri a 
tuturor marilor scriitori ai literaturii universale. Programul 
a fost reluat şi dus pînă aproape de realizarea lui abia în 


237 


zilele noastre. Dar de pe atunci Pârvan întocmise un întins 
indice de opere ale poeziei şi înţelepciunii, a căror tălmăcire 
românească urma să fie făcută prin toate forţele literare ale 
momentului. în aceste împrejurări l-am vizitat şi eu în camera 
sa de lucru de la Muzeul national de antichităţi, în aripa 
astăzi dispărută a Universităţii. Găseam un om suferind, stînd 
mai totdeauna culcat în mijlocul cărţilor şi manuscriselor sale, 
dar primitor şi plin de bunăvoință. Exprimarea lui era simplă 
şi colegiala. îşi scotea carnetul lui de note, în care transcria 
toate pasajele interesante din multele şî variatele Iui lecturi 
în mai multe limbi şi părea că-i face plăcere să se ocupe de 
chestiuni literare, care întrerupeau grelele şi ostenitoarele lui 
elaborări ştiinţifice. Aşa l-am văzut pe Pârvan pînă în 1926, 
cînd l-am regăsit în locuința sa din strada Biserica Amzei, 
colt cu Calea Victoriei, în fata manuscrisului Geticei, sinteza 
cercetărilor lui. 


Ce deosebire între omul firesc şi comunicativ al întîlnirilor 
particulare şi magistrul la catedră sau in fata pupitrului sáu 
de conferenţiar ! Aici oficia un preot, un aed inspirat. îşi citea 
expunerile lui cu o intonare exagerat muzicală, gravă, pătrunsă 
de melancolie, care descătuşa un fior printre tinerii lui ascul- 
tători Un savant este totdeauna un spirit critic, un om al 
cumpănirii, care, pornind de la îndoiala metodică, îşi cuce- 
reşte certitudinile cu sînge rece, cîntărind ipotezele, grupînd 
argumentele lui. Aşa făcea şi Pârvan în scrierile lui ştiinţifice, 
dar la catedră el părea a voi să dea despre sine o imagine 
hieratică | surprinzătoare. Lecţiile lui inaugurale şi celelalte 
discursuri academice, întrunite în /dei fi forme istorice, dar 
mai ales cele din Memoriale sînt compuse ca nişte poeme în 
proză“ cu o stilizare care acoperă de fapt emoția spontană si 
umană. Aceste compuneri literare au stirnit o dată impacienta 
lui Paul Zarifopol, spirit altfel orientat, adversar al tuturor 
formelor artificiului, care a consacrat poemelor în proză ale 
lui Pârvan, in Convorbiri literare, o analiză cu concluzii 
negative. 


L-am întîlnit pe Zarifopol curînd după apariţia articolului 
din Convorbiri. Pârvan ne părăsise, provocind mare emoție 
în rîndurile discipolilor lui, dar şi printre acei care priveau 
mai de departe desfăşurarea activităţii lui de mare învăţat, 
încercasem o schitare a sistemului sáu de idei. Am susținut 
deci, si cu prilejul acestei întîlniri, valoarea contribuţiei de 


238 


_ 


gînditor a lui Pârvan. Credeam atunci, sl mi se pare şi astăzi 
că, faţă de pozitivismul istoric al momentului, era recoman- 
dabilă încercarea de a prelungi cercetarea istorică în dome- 
niul generalizárilor, de a o asocia cu perspectivele cele mai 
largi. Era în gindirea. lui.Párvan CLavintare, o Jndráznealá 
generoasă de a regăsi, sub puzderia faptelor^ rădăcina lor 
comună, care însufleţea tineretul momentului şi aspiraţiile 
cele mai înalte ale gîndirii. Găseam în paginile lui Pâvan, 
pe alocuri, reflecţiile unui moralist grav, pe care se putea 
sprijini zelul unul tînar, "ca" de pildá"atunci cn^"c«getitortll 
recomanda erica muncii, căci, spunea el, „fiece neglijenţă, 
fiece slăbiciune, fiece adăstare, fiece îndoială înseamnă laşi- 
tate, fiece neluptă e necreare, o dezertare de la demnitatea 
umană. Oamenii care nu sprijină viaţa în ei înşişi şi în aproa- 
pele sînt apostati şi ei otrávesc societatea, trădează viaţa si 
sprijină moartea." 


îmi plăcea să găsesc în paginile de moralist ale lui Pârvan 
îndemnul către o existență eroică, mîndră şi _ nobilă. Chiar 
tragismul lui Pârvan mingiia nu ştiu ce veleitate ascunsă a 
tînărului, care prefera calea grea şi plină de lupte soluției de 
viață confortabile şi lage. Am rămas deci totdeauna recunos- 
cător lui Pârvan pentru aerul tare, de piscuri, în care m-a 
făcut să respir la un moment dat. 
> Dur astăzi mă întreb ce se poate reţine din unele maxime, 
precum : „Evoluţia spiritului omenesc e istoria ritmului vieţii 
creatoare. Cultura omenească e ritm solidificat în fapte." 
Riim solidificat în fapte? Aceasta pare o idee care nu este 
una : este mai mult o aparenţă de idee, un faux semblant, 
cum zic francezii. în altă parte citesc: „Este în ritmul activ 
o parte foarte însemnată de ritm pasiv, de rezonanţe străine 
ideii ritmice pure". Ritm pasiv ? Conceptul acesta nu mi se 
pare foarte clar. Subliniez pe ici, pe colo diferite alte idei şi 
expresii de acelaşi fel, care fac de cele mai multe ori discu- 
tabile generalizările lui Pârvan. Cu o generaţie mai înainte 
sinteza de filozofia istoriei a lui A. D. Xenopol, în Teoria isto- 
riei, mi se pare mai solid gîndită. 

Se spune uneori că ştiinţa îmbătrîneşte curînd. în adevăr, 
progresul observaţiilor, acumularea documentelor lasă rareori 
o operă ştiinţifică valabilă, chiar după trecerea unei singure 
generaţii. Rare sînt contribuțiile ştiinţifice care evită soarta 
perimării şi, după cîteva decenii, pot fi numai completate, nu 


şi infirmate. Dar dacă aceasta este soarta ştiinţei, cu cît mai 
tragica este aceea a speculatiei filozofice, care, manevrînd 
concepte imperfect elaborate şi smulgîndu-se cu grabă de pe 
terenul faptelor, zboară în azurul ipotezelor incontrolabile. 
Mi-e teamă că acesta a^fost adeseori cazul filozofiei istoriei 
a lui Pârvan. Mult mai temeinica pare contribuţia lui ştiin- 
tificá, epigrafică şi arheologică. Ceea ce făcea Pârvan pe san- 
tierele lui de săpături şi în camera de lucru de la Muzeul de 
antichităţi pare a fi constituit cuceriri mai durabile decît acelea 
proclamate cu voce inspirată de la pupitru] şedinţelor aca- 
demice festive, pentru a fi văzut şi ascultat. într-un rînd i-a 
scăpat lui Pârvan o reflecţie, care este o mărturisire: „A fi 
observat este o nemurire în miniatură". Da, da, ne place să 
credem ! Dar, ca de atîtea ori în decursul anilor, mă gîndesc 
cu emoție la destinul învăţaţilor, cărora drumul lung al pos- 
teritátii li se deschide nu prin orgoliul lor, ci prin poarta 
îngusta a cercetării modeste, atente şi exacte. 


Este o impreiuran; de la care tineretul are de învăţat ceva. 
[19 3 7] 


mr EI 


ÎN AMINTIREA LUI G. IBRÂILEANU 


Au trecut peste treizeci de ani de.cînd, într-o zi de pri- 
măvară, regáseam laşii refugiului şi ai războiului. Reveneam 
în laşi pentru a mă infátisa lui G. Ibrăileanu si pentru a 
cunoaşte mai de aproape cercul literar al Vtefw româneşti, al 
cărui colaborator devenisem de puţină vreme. Puternice şi 
neuitate impresii ale tinereţii 1 Párásisem cu vreo trei ani 
înainte un oraş răvăşit de război, cu aspectele lui obişnuite 
acoperite de forfota momentului, Cîte ceva din firea oamenilor 
şt aşezărilor îmi apăruseră si atunci, în locuinţa lui Mihai 
Codteanu, care, fntirziind aproape 2Îlnic în jurul unei mese 
de prieteni, oferea tînărului soldat şî poet prilejul să cunoască 
boema vechiului oraş. Dincolo de poarta lui Mihai Codreanu 
sau de aceea a lui Ovid Densusianu, revenit de curînd din 
Rusia şi adăpostit de familia dr, Puşcariu, se tntind-a însă 
un laşi care nu era al tor, ci al nostru, al refugiaților şi osta- 
şilor, trăind în case neîncăpăţoare, hrániti rău, tremurînd de 
frig, grăbiţi sa-l părăsim. laşii, pe care îi aflam acum, erau 
alţii şi erau cei adevăraţi. Desigur, nu mai vedeam acum 
grupul scriitorilor bucureşteni intrind în redacţia României, 
nici pe N. lorga scriindu-şi zilnic articolul. în cadrul marii 
ferestre neacoperite a redacţiei Neamului românesc, asezata 
pe ulicioara care lega str. Lăpuşneanu cu str. Pieței. îmi lip- 
sea figura dureroasă a lui Aurel Metroniu, tînărul erudit mort 
în greaua iarnă a primului an de război. Nu-t mai vedeam 
nici pe Vasile Bogrea, nici pe Stamatiad, citindu-mi, într-o 
febră specială, cîte unul din psalmn săi, compus în aceeaşi 


241 


17 — Opere voi. r — Tudor Vianu 


zi. Obisnuiam atunci să-l caut in vechiul şi modestul Hotel 
Metropol, pe al cărui cerdac privind către lunca Bahluiuluj 
întîlneam adeseori figura romantica a unui tînăr jurist şi 
italienizant, dr. Felix. Plimbarea mea, în rarele zile de odihnă 
şi libertate, trecea pe acolo, apoi pe aleea plantată din vastul 
parc al Mitropoliei, dar se oprea, cu lungi răgazuri si cerce- 
tări, în anticaria lui Kuperman, unde în iarna 1916-1917 se 
mai găsea încă o bogată colecţie de cărți, provenite din biblio- 
tecile numeroşilor oameni învăţaţi ai oraşului, multe opere de 
literatură şi filozofie, mai ales de filozofia istoriei, manifes- 
tînd un interes local pentru o sferă de probleme din care 
la un moment dat s-a cristalizat La tljearie de l'kistoire a 
Iui Xenopol. Acolo, în rafturile lui Kuperman, am găsit lucrá- 
rile lui Buckle, ale lui Drapper şi Lecky. Dincolo, mai departe, 
în vitrina lui Saraga, se mai găseau, expuse vechile publica- 
tii ale editurii şi uneori anunţul cîte unui studios care căuta 
pentru cumpărare operele lui Ravaisson sau Cournot. Urcam 
apoi frumoasa stradă a Copoului ; mă opream în strimta sală 
a seminarului filozofic, unde nu o data am zărit pe palidul 
şi firavul studios Petre Andrei, si îmi continuam plimbarea 
pînă in fata Universităţii, unde intram pentru a asculta lec- 
tille de istorie universală ale lui Iorga. Lumea nu era prea 
fericită in laşii războiului. Era o vreme de griji şi de lipsuri. 
Un tînăr nu are însă niciodată dreptul de a se plînge de ceea 
ce împrejurările vremii nu-i pot da sau îi refuză. Sentimen- 
tul dezvoltării personale, al progresului interior, neîntrerupt, 
transformă si infrumuseteazá spectacolul lumii. Simteam cu 
putere lirismul vîrstei, cînd, rátácind pe Păcurari, privirile 
îmi scăpau, printre spaţiile libere, peste întinsele perspective 
din vale, sau cînd, de pe strada Sărăriei, priveam către dea- 
lurile înconjurătoare. Sălciile înverzeau, cu o favoare specială, 
pentru noi, rătăcitorii tineri ai unor locuri bătute de alti 
mulți visători în trecut. 


Mă inapoiam deci in laşii în care nu ştiu dacă fusesem 
fericit, dar în care fusesem tînăr. şi aflam acum un oraş mol- 
com, cu o circulaţie potolită, respirînd liniştit din toate curţile 
şi grădinile lui. Locuiam la profesorul I. M. Marinescu, în 
vechile case ale lui NicoUe Gane, acolo unde în 1906 se pusese 
Ia cale Viața românească. în fruntea grupului stătuse atunci 
şi continua să domine acum G. Ibrăileanu, domnul Ibrăileanu, 
cum i se spunea de întreaga lume a scriitorilor şi a elevilor 


242 


Iui, cu modularea unui respect pe care nu-l putea explica decît 
cunoaşterea omului înzestrat cu un prestigiu personal atît de 
puternic. Ibrăileanu locuia atunci în strada Coroiu, într-o casă 
aşezată în mijlocul unei curți întinse, puţin îngrijite, vechea 
casă a lui Vasile Pogor, unde altădată se tinuse adunările 
.Junimii". Pînă să pătrunzi în odaia în care era aşezată 
bogata lui bibliotecă, treceai printr-o altă încăpere, unde se 
îngrămădeau obiectele cele mai eteroclite, mai mult un depo- 
zit decît un spaţiu făcut pentru a fi locuit. Ibrăileanu era 
atunci un bărbat sub cincizeci de ani, slab şi înalt, cu părul 
şi barba mare, cu frumoşii ochi orientali arzînd puternic în 
mijlocul figurii smolite. îl zărisem şi altă dată trecînd spre 
Universitate, înfăşurat în larga-i pelerină, cu capul acoperit 
de pălăria cu margini foarte largi, aceeaşi pălărie pe care o 
purtau atíti din intelectualii Iaşilor, şi pe care o numisem, cu 
referință la capetele materialiste şi atee împodobite cu ea, o 
pălărie monistă. Aici, în interiorul plin de fumul nenumă- 
ratelor ţigări ale gazdei şi oaspeților lui, puteam privi pe 
Ibrăileanu de aproape şi mă puteam pătrunde de caracterul 
individual al figurii şi manifestării lui. Omul, cu tinuta-i uşor 
depresiva, cu privirile mobile, cu vorbirea precipitată, apărea 
ca un amestec destul de rar de inteligență lucidă şi de sen- 
sibilitate vie, aproape romantica. Ivirea unui străin, chiar a 
unuia atît de tînăr şi de necunoscut cum era vizitatorul lui 
din acea zi, îi dădea un fel de emotivitate, din care vorbea 
plăcerea de a descoperi un om nou, de a-l ctntări şi înțelege, 
cu calda si vibranta lui acceptare, atunci cînd atenta exami- 
nare dădea rezultate pozitive. Multe lucruri am vorbit cu 
Ibrăileanu în acea primă întîlnire, prelungită ceasuri întregi, 
pînă dincolo de miezul nopţii. Părea mult preocupat de sănă- 
tatea lui. „Tată, îmi spunea, sînt un om suferind de mai bine 
de două decenii. Zilele mele sînt ale unui bolnav. Numai cînd 
se lasă seara, regăsesc ceva din încrederea şi hotarirea de 
lucru a omului sănătos. Trăiesc deci mai mult noaptea". Toată 
lumea vorbea de ipohondria lui Ibrăileanu şi diagnosticul nu-i 
era necunoscut nici lui. Cînd, mai tîrziu, am trecut eu însumi 
printr-o criză de sănătate, cu tot ceea ce orice încercare 
a corpului aduce ca demoralizare (cîci orice boală este şi a 
sufletului), Ibrăileanu m-a prevenit printr-un prieten : „Spu- 
ne-i să nu cedeze ipohondriei. Cine alunecă pe aceasta pamă 
nu se mai poate opri". Nu m-am convins însă niciodată că 


2 « 


17* 


existá cu adevárat ipohondri, in intelesul vulgar care se dá 
acestui cuvini, adică bolnavi inchipuiti, sensibilitáti nevrozate 
locuind în corpuri cu functiuni normale si active. Un dezechili- 
bru organic oarecare sustine totdeauna starea de alarmá vitalá 
a ipohondrului ti, din nefericire, constatarea aceasta s-a 
dovedit exactă pentru Ibrăileanu. Caracterologic vorbind, 
Ibrăileanu era o figura oarecum tipică a veacului al XIX-lea, 
in care au trăit atiti senzitivi claustrati, oameni cu funcțiile 
de relaţie zdruncinate, dezvoltați în latura inteligenţei lor prin 
tot ce viaţa trebuise să le refuze. Tipul lui sufletesc se găsea pe 
linia marilor psihologi suferinzi ai veacului din urma, un Mâine 
de Biran, un Amiel, un Guyau, un Proust, adică tocmai scriitorii 
ale căror cărţi se găseau de atîtea ori în mîinile sale. Dar pe 
cînd toţi aceştia, oameni cu structuri ipohondrice, lucide, sen- 
zitive, retrag în cele din urmă interesul lor vieţii practice, se 
refugiază în psihologism, în atitudini  spectaculare față de 
existență sau construiesc vaste şi îndepărtate utopii, Ibrăi- 
leanu n-a încetat niciodată să rămînă oarecum un om practic, 
dînd partea cea mai întinsă a timpului său organizării ti con- 
ducerii unei reviste, urmărind atent lupta politica, intervenind 
cu sfatul ti îndrumarea sa pe lîngă prietenii angajaţi în bătă- 
lia pentru care el însuşi nu se simţea apt. Omul care cerea 
Supunerea la ohíeet (o expresie care revenea adeseori în vor- 
birea lui) înţelegea în acelaşi timp valoarea atitudinilor subiec- 
tive, parţiale, pasionate. „Trebuie să fim fanatici”, îmi spunea 
el chiar în timpul acelei prime vizite din strada Coroiu: o 
vorbă pe care mărturisesc cá nu o intelegeam bine. 


Convorbirea noastră s-a oprit mai multă vreme, în acea 
neuitată seară a primei întîlniri, asupta lui Eminescu. Ibrái- 
leanu a fost cel cliniîi om care m-a făcut să înţeleg ce a fost 
Eminescu pentru generaţia ajunsă la impresiile culturii după 
1880. Din amintirile lui Ibrăileanu am aflat mai întîi reacţia 
de uimire şi farmec pe care a provocat-o, încă din timpul ulti- 
milor săi ani de viaţă, opera lui Eminescu. Cînd încercam să 
mă asociez impresiilor sale, criticul mă privea cu simpatie dar 
nu fără oarecare neîncredere : poate înţelege cu adevărat pe 
Eminescu cine nu-i moldovean ? Totul i se părea în versurile 
marelui poet legat de pămîntul şi atmosfera Moldovei. Pei- 
sajele lui Eminescu, îmi spunea Ibrăileanu, nu sînt generale, 
ci moldoveneşti, şi începea să-mi recite: „Pe aceeaşi uli- 
cioară / Bate luna în fereşti...” Aspectul acesta, adăuga el. 


244 


hm —. 


"muc: 


| sd e- —— — 
ve VG T 


nu e de oriunde, ci numai din Moldova si nu-l poate înțelege 
in justa lui intenţie decît cineva care a trăit şi a fost indrá- 
gostit la douăzeci de ani într-unui din tîrgurile noastre. Carac- 
terul provincial, profund moldovenesc, era unul din cele mai 
izbitoare in personalitatea lui Ibrăileanu. Omul descindea 
dintr-o familie armenească, aşezată ele multa vreme în Mol- 
dova şi legătura lui cu pămîntul, cu cerul, cu aerul vechii 
provincii se stabilise prin mai multe generaţii. El poseda deci 
criteriul interior, experimental, pentru a judeca valoarea 
asertiunii rasiste. Realitatea Moldovei in sufletul sáu era un 
fapt indiscutabil, oricare ar fi fost izvorul din care picurase 
sîngele sáu. Cînd auzea deci despre contestatiile nationale la 
care putea fi supus un om de obirsie străină, nerábdarea sa 
devenea din cele mai maci, cáci acest om pátrunzátor ti onest 
ştia bine cá însuşirea națională, un element profund al psi- 
hologiei oricărui om, se formează prin încrucişarea altor influ- 
ente si dupá alte legi dech acele ale biologiei. 

imi aduc aminte cite lucruri mi-a spus Ibráileanu atunci 


despre anii sái de formatie si despre repercusiunea lor asupra 
atitudinilor sale de critic literar. Ibrăileanu fusese elevul Şcoalei 
normale superioare din laşi, o instituţie care a dispărut poate 
prea devreme. Tînărul simţea vocaţie pentru studiul ştiinţelor 
naturale şi ar fi putut deveni un bun biolog sau medic. Dar 
în secția ştiinţifică a Şcoalei normale superioare nu mai erau 
locuri libere în momentul în care Ibrăileanu îţi începea stu- 
diile înalte. A intrat deci în secţia literara. „Ce am eu de-a 
face cu literatura ? — mă întreba Ibrăileanu cu o modestie 
din care nu lipsea urma unei cochetării vizibile. Opera literară 
este pentru mine un obiect de observaţie. Privesc acest obiect 
cu atenţie, îl întorc pe toate fețele, îl leg de cauzele lui, aşa 
cum aş face cu o specie animală sau cu un fenomen fiziologic." 
Sunetul nu era cu totul nou. îl mai auzise contemporanii lui 
Sainte-Beuve şi ai lui Taine. Multă vreme lucrările lui Ibrá- 
ileanu s-au situat pe linia vechii critici biografice şi explica- 
tive, aşa cum aceasta se formase către mijlocul veacului tre- 
cut, o dată cu pătrunderea metodelor naruralistice în studiul 
literaturii. „Dv., criticii din Bucureşti, sinteti mai aresti, 
continua Ibrăileanu. Cînd scrieţi, se vede bine că doriți să 
plăceţi. Intenţia de a face stil nu vă este străina. lată-l pe 
Lovinescu. Vanitatea literară este evidentă la el. în ce mă 
priveşte, eu compun un articol de critică aşa cum aş scrie o 


245 


cane poştală. Scriu ce am constatat şi nu mai má preocup 
de rest. Sînt om de ştiinţă. Nu mă simt de loc literat. Nu 
aparţin tagmei voastre." De la un timp, concepţia critică 
a lui Ibrăileanu a evoluat. Lucrarea lui, înțeleasă mai înainte 
ca o prelungire a ştiinţelor biologice şi sociale, se deschidea din 
ce în ce mai mult problemei estetice a formei. întîlnirea cu 
Paul Zarifopol poate să nu fi fost cu totul străină de noua 
îndrumare. Zarifopol revenise în ţară, după o lungă perioadă 
de formaţie în Germania, înarmat cu cele mai noi metode ale 
esteticii şi filologiei. Punctul său de vedere era strict estetic 
şi hedonist. îi plăcea literatura ,,amuzanta" şi devenea impa- 
cient față de sociologismul şi filozofismul literar, pe care. 
înaintea Iu! Ibrăileanu, îl practicase cu atîta răsunet socrul lui 
Zarifopol, C. Dobrogeanu-Gherea. „Domnule Zarifopol, îi spune 
într-o zi directorul Vieţii româneşti, mi se pare că aşa-zisa 
critică estetică nu este de loc rentabilă. Cu observaţii de formă 
poţi compune un paragraf, dar nu poţi umple un întreg articol 
de critică”. Cu toate acestea, de la o vreme, el se lăsă cucerit 
de interesul problemei stilistice, a cărei urmărire poate da cri- 
ticului satisfacția de a putea aplica metode minutioase şi exacte. 
Paginile Studiilor literare sînt produsul acestei orientări. 


L-am revăzut de mai multe ori pe Ibrăileanu. De cîte ori 
mă duceam la Iaşi, pentru a-l vizita pe Ralea, se ştia că vom 
petrece o seară lungă de discuţii în tovărăşia lui, pentru a 
găsi acea senzaţie de febră intelectuală, trăită de atîtea ori 
în cercul Vieţii româneşti. Ultima oară l-am regăsit la Sana- 
toriul Diaconeselor, în Bucureşti. Suferise o primă intervenţie 
chirurgicală şi cea de-a doua era mereu amînată de medic. 
Bolnavul era foarte slăbit, dar plăcerea lui de a se informa şi 
de a discuta nu diminuase nicidecum. Masa aşezată la căpătiiul 
lui era plină de gazete şi de cărți, printre care am remarcat 
multe relaţii de călătorie în Rusia Sovietică, urmărita în ecou- 
nle ajunse pînă la dînsul cu un interes deosebit. Cred că l-am 
văzut ultima oară pe Ibrăileanu cu puţine zile înainte de 
moartea sa. Vioiciunea lui intelectuală nu slăbise de loc. Dar 
era în privirea lui ceva ca o dorinţă de a încheia mai repede 
o existență săracă în bunurile comune, pe care nu s-ar putea 
spune că le-a disprețuit: o pot mărturisi acei cîţiva, puţini, 
care s-au^apropiat de intimitatea Iui caldă, adeseori romantică, 
străbătută de acel elan către viaţa şi tinereţe, straşnic păzit 
de altfel de discretia lui delicata şi pudicá, care nu-i îngăduia 


246 


mai mult decît singura expresie a vieţii lui intelectuale. Mare 
surpriză a fost cînd Ibrăileanu a publicat Adela. Dar acest 
roman, în care confesiunea subiectivă cedează atît de des locul 
reflectiunii generale a moralistului, a fost scris de Ibrăileanu 
într-un moment în care întocmirea sa ceda. Imaginea omului, 
un produs al culturii ştiinţifice şi sociale a veacului din urmă, 
ar fi lamas incompletă fără Adela şi fără acei puţini martori 
ai existenţei lui, atît de rezervate, care au închis In inima lor, 
amintirea unui om foarte complex şi delicat. 


[19447 


PRESTIGIUL LUI IBRÁILEANU 


Am luat parte un timp destul de lung Ia viata literará si 
am cunoscut pe mai multi din şefii ei de echipă. Niciodată 
n-am întîmpinat însă personalitatea unui animator de curent 
care să se fi bucurat de prestigiul lui G. Ibrăileanu. Contribu- 
tiile lui la Viața românească erau aşteptate cu cea mai mare 
nerăbdare, cuvintele lui erau comentate, gesturile lui erau ur- 
mate, în jurul lui plutea o atmosferă de respect şi afecţiune. 
Nu vreau sa spun că activitatea lui Ibrăileanu n-a fost nici- 
odată supusă contestatiei. Dar aceasta pornea întotdeauna din 
afara sferei pe care o domina personalitatea lui. înlăuntrul 
acesteia au rămas necunoscute cazurile de opoziţie, abaterile 
şi protestele. Pentru grupul colaboratorilor şi discipolilor lui, 
marea autoritate morala a lui Ibrăileanu lucra fără excepţie. 
Din ce provenea netăgăduitul prestigiu al lui G. Ibráileanu i 

Mai întîi din perfecta lui dezinteresare materială. Ibrăileanu 
a trăit şi a murit sărac. Atinsese vîrsta bătrîneţâi cînd, prin 
insistența prietenilor şi cu ajutorul unor instituţii de credit, 
a putut să se mute Intr-o locuinţă a sa. Era o căsuță modestă, 
expresia omului care şi-o alesese. Singurul decor care o împo- 
dobea, cînd pătrundeai în aceasta locuinţă, erau cărțile înşirate 
pe rafturile lor de brad, cărţi foarte ostenite de omul care le 
cerceta. Avea Ibrăileanu şi alte nevoi ? Viaţa lui s-a desfăşurat 
cu cea mai mare sobrietate. N-a petrecut, n-a călătorit (afara 
de o singură dată, piria in Germania), n-a adunat náci uo 
fel de bunuri. Funcțiunea lui esenţială era cugetarea, şi aceasta 
şi-a îndeplinit-o în cadrul unei existente provinciale, apărate 


248 


de cea mat mare modestie. In cetatea existenţei de cugetător 
a lui Ibrăileanu inamicul nu putea intra, fiindcă nu existau 
pentru el nevoi exorbitante care să-i deschidă porţile. 

Adunarea lucrurilor în jurul unei persoane manifestă, fără 
îndoială, ideea exagerata pe care aceasta şi-o face despre sine. 
Un eu gigantic se leagă întotdeauna de exploatare. Modestia 
materială a lui Ibrăileanu se împerecfiea cu modestia lui mo- 
rală. Era un om lipsit cu desavîrşire de vanitate. Nu vorbea 
niciodatá*-inTrcrmelg vreunei supenoritaţi. Nu concepea socie- 
tatea dispusáTpe""trepte si slstemănzăta printr-o ierarhie. Era 
perfectul egalitarist. Ceea ce m-a surprins cînd, încă foarte 
tînăr, l-am cunoscut, a fost constatarea de a-l vedea dispus să 
se aşeze pe orice treaptă cu tine. Un „salut" luat din limbajul 
militarilor sau al funcţionarilor te întîmpina de la intrare. 
Admitea orice discuţie şi nu manifesta niciodată, în timpul 
desfăşurării ei, argumentul vîrstei, al trecutului, al insemnátátii 
sociale. N-a existat un om mai străin de orice fel de ,,morga". 
Persoana lui particulară se concepea ca un simplu instrument 
de propagare a ideilor. Acestea, pornind de la el, se avîntau 
în lume, fără sa împrumute nimic din sensibilitatea, aspiraţiile 
egoiste, închipuirile de sine de care ne este atît de greu să ne 
dezbărăm. Dezinteresarea materială a lui Ibrăileanu se întregea 
cu extrema lui simplitate şi onestitate intelectuală. 


Ignorînd vanitatea în toate întruchipările ei, era străin şi 
de vanitatea literară. în scrisul sau expunea, argumenta şi 
lupta. Vroia să convingă şi sa cîştige o bătălie, dar nu vroia 
să placa. Nu adăuga expresiei nude a ideilor sale nici o intenţie 
de captatie, nici o nuanță menită sa cucerească pe cititor 
printr-o suşestie adresată sentimentului sau închipuirii lui. 
S-a spus, din aceasta pricină, că scrierile lui Ibrăileanu sînt 
lipsite de ,stil". Si, în adevăr, dacă ,stilul" este decorație, 
ornament aşezat dinafară, fiorituri pe tema principală a gîn- 
dirii, atunci Ibrăileanu nu era un stilist. Dar dacă ,stilul" este 
înţeles, aşa cum se cuvine, ca expresia unei individualitáti 
originale, atunci scrierile IM Ibrăileanu au, desigur, stilul per- 
sonalitátii sale virile, stilul unui logician combativ, foarte dirz 
în demonstrarea şi impunerea ideilor sale. 

A fost unul din oamenii cei mai inteligenţi ai vremii luî. 
Desi cei care au^tráit aproape de ei i-atr cunoscut bunătatea 
şi chiar o anumită pornire romantică a sensibilităţii, inteligența 
era funcțiunea lui esenţială, Inteligența lui se manifesta mai 


249 


intii ca luciditate. Nu primea nici o idee convenitá, nu se lása 
amăgii de nici r> iluzie. Om al secolului al XIX-lea, în care 
ştiinţele naturii au făcut mai multe progrese decît în toate 
secolele anterioare, înţelegea totul, societatea, istoria, cultura, 
ca pe nişte produse ale forțelor elementare ale naturii. Stu^ 
tbase socialismul ştiinţific şi găsise aici disciplina lui de bază. 
Totdeauna gestul inteligenței lui a fost sa descopere forţele si 
raporturile adinei şi fundamentale. A cunoaşte însemna pentru 
el a descompune o aparenţă, a smulge o mască, a risipi o iluzie. 
N-a căzut însă niciodată în cinism sau mizantropie, pentru că 
această forță nemiloasă a inteligenţei lui se-punea.in.servici.ul 
idealurilor de libertate şi dreptate, de a căror. realizare.. nu 
s-a îndoit niciodată. Inteligența lui se vădea apoi ca putere de 
punere în relaţie a ideilor. Era un meşter neîntrecut în arta 
de a urinări şi de a denunța eroarea de logica, prejudecata si 
absurditatea. A fost unul din cei mai iscusiti polemişti. Poate 
partea cea mai interesantă a operei lui este cuprinsă în rubri- 
cile redactionale ale Vieţii româneşti* care aşteaptă încă să 
fie adunate într-un volum. Nimeni n-a minuii mai bine ca el 
argumentul reducerii la absurd, demonstraţia prin a contretrio, 
reliefarea falselor silogisme, sofismele de toate categoriile. Cine 
citeşte paginile polemice ale lui Ibrăileanu primeşte impresia 
unei inteligente de o neobişnuită agilitate. 


Avea idei şi credea în ele. Gînditorul care nu tolera nici 
o iluzie, nu scotea de aici filozofia unei ingáduinte universale. 
Sînt unii care socotesc că, deoarece realitatea adîncă, simpla 
si dură se învestmîntă intr-arîte» valuri înşelătoare, este da- 
toria noastră să le sfişiem, dar fără minie. Unei condiţii atît 
de generale i se poate arăta toleranţă. Ibrăileanu n-a tras 
niciodată această concluzie. N-a fost un sceptic amabil şi blînd. 
A fost un intransigent. Iluzia nu î s-a părut inevitabilă. A 
visat aşezarea lumii pe adevăr. Rigoarea lui începea cu sine 
însuşi. Descoperea pretutindeni, în jurul sau, natura elementară. 
Dar îşi pretindea sie şi tuturor oamenilor care îi cereau încre- 
derea un nezguduit idealism moral şi social. 


A avut multi prieteni şi simţea nevoia de ei. Acest om 
retras, deseori suferind, înzestrat cu o sensibilitate foarte vie, 
nu era un om nesociabil. Dimpotrivă, simţea necesitatea oame- 
nilor în jurul sáu şi întreținea culmi prieteniei. înțelegea însă 
prietenia, ca în antichitate, drept legătura între bărbaţi aso- 
ciati printr-o názuintá înaltă. Punea la baza prieteniei stima 


250 


şi admiraţia. L-am auzit vorbind de Raicu lonescu, prietenul 
iubit din tinereţe, de Calistrat Hogaş, de Al. Philippide, care 
i-a fost profesor, de Francisc Rainer, înţeles de el ca o perso- 
nalitate complexa şi adinca, de G. Topîrceanu. unul din cola- 
boratorii lui cei mai devotați. Niciodată imaginea acestora 
nu s-a oglindit mai frumos. într-o zi ne-a povestit o călătorie 
cu plutele, în tovărăşia lui M. Sadoveanu, şi am desluşit atunci 
admiraţia cea mai mişcată pentru chipul în care se încheagă 
o impresie de artă în sufletul unui creator. A însoţit aproape 
întreaga operă a lui Sadoveanu prin comentariul său, şi ima- 
ginea pe care o avem despre acest mare scriitor io datorăm 
în primul rînd lui. 


Dar dacă nevoia lui de a admira era veşnic trează, nu mai 
puţin izbitoare erau impotrivirile şi mîniile lui. L-am auzit 
o data explicind că inimicitiile sînt absolut necesare in forma- 
rea unui om. O personalitate n-ajunge să se definească decit 
prin adversitátile pe care Ie trezeşte. Adversarii precizează limi- 
tele şi deci forma noaStrá."Kezistenta măsoară forţa. Valoarea 
unei acțiuni se defineşte prin ceea ce ea combate. A înaintat 
deci pe drumul vieţii, luptînd. N-a combătut numai idei, dar 
şi oameni şi moravuri. îl sufoca spectacolul tranzacţiei politi- 
cianiste, aranjamentele de culise, lipsa de cuvînt şi de onoare. 
Mai puternic decît minia putea deveni disprețul sáu. Nu con- 
simtise niciodată să cunoască personal, nu schimbase un salut 
ti nu adresase vreodată o vorbă unui profesor al Universităţii, 
cu care coexistase timp de patruzeci de ani în acelaşi oraş st 
pe care îl întîlnea în fiecare zi, dar în care recunoscuse ne- 
gatia ireductibila a tuturor idealurilor sale. 


Pasiunea era atitudinea lui cea mai obişnuită. O depunea 
în toate formele activităţii lui. Pregătirea unui articol îl ocupa 
săptămîni întregi, luni de-a rîndul, îşi expunea ideile mai 
întîi prietenilor, le examina minuţios împreună cu ci, îşi grupa 
argumentele, prevedea obiecțiile. Un articol de-al lui Ibrăileanu 
era de cele mai multe ori rezultatul unei lungi dezbateri orale. 
Cînd o astfel de pasiune se pune în serviciul unei activităţi 
continue, vorbim de devotament. Devotamentul lui Ibrăileanu 
în conducerea Vieţii romaneşti poate rămîne pilduitor. A citit 
timp de aproape trei decenii toate manuscrisele trimise revistei, 
a propus îmbunătăţiri, a dat un timp foarte întins colabora- 
torilor şi discuţiilor principiale cu ei, a recenzat şi a purtat 
polemici, a întocmit toate sumarele revistei şi, într-o vreme, 


' 


251 


a corectat-o minutios : toate acestea fárá nici o altá recompensa 
dech aceea adusă de opera temeinică ti bine întocmită. 

Prestigiul lui Ibrăileanu, atît de izbitor pentru acei care 
au cunoscut vechiul cerc al Vieţii româneşti, provine din dezin- 
teresarea, din modestia, din absoluta lui lipsă de vanitate, din 
pătrunderea neobişnuită a inteligenței lui, din intransigenta 
$i pasiunea lui luptátoare, din marea lui vocatie pentru prie- 
tenie, din devotamentul lui, adică dintr-o totalitate de însuşiri 
intelectuale şi morale rareori întîlnite în acelaşi om. Prin 
acest prestigiu, Ibrăileanu a susţinut o mişcare de cultură, 
în care trebuie să recunoaştem una din etapele cele mai în- 
semnate din trecutul democraţiei româneşti. 


( 956] 


FR.RAINER — SAVANT SI UMANIST 


Pentru cineva care apare în mijlocul unui cerc de antro- 
pologi, venind de la ştiinţele umaniste, adică de la acele orien- 
tate către studiul creaţiilor de cultură ale omului, nu este 
posibil ca termenul ,antropologie" sa nu evoce, pe lîngă inte- 
lesul lui biologic actual, pe acela cuprins in intrebuintarea lui 
mai veche. în acest din urma înţeles, care este acel al secolului 
al XVIII-lea, antropologia conţinea pe lîngă studiul realităţii 
fizice a omului, pe acel al realităţii lui psihice şi pe al năzuin- 
telor lui morale. Cu acest multiplu înţeles este folosit, de pilda, 
cuvîntul antropologie în renumita operă a lui Im. Kant, 
Anthropologie in tragmatiscber | Hinsickt, 1798. 

A fost deci o vreme cînd acelaşi savant putea cerceta deopo- 
trivă structura somaticá şi funcțiunile omului fizic, viaţa lui 
sufletească, adică psihologia lui, ca şi principiile mai înalte 
ale acţiunilor omului, adică etica lui. Deosebirea riguroasă 
dintre diferitele domenii ale cunoaşterii nu produsese încă 
toate efectele ei. Studioşii s-au deprins între timp a socoti că 
uri învățat nu poate da maxima eficacitate investigaţiilor sale, 
decît precizîndu-şi bine domeniul, adică stabilindu-i hotarele şi 
închizîndu-le față de celelalte domenii, mal apropiate sau mai 
îndepărtate. N-a fost însă totdeauna aşa. Pentru a nu mai 
vorbi de ştiinţele antice, unde un Aristoteles, în al IV-lea 
secol i.e.n., a dominat şi a organizat întreaga masă de cunoştinţe 
a timpului său, încît istoricul tuturor ştiinţelor omeneşti tre- 
buie să înceapă firul expunerii sale sau să-l facă a trece prin 
opera lui, remarcăm aceeaşi situaţie şi în epoca modernă, adică 


253 


în aceea care începe cu marele avînt al ştiinţelor în Renaştere 
şi continuă pînă în pragul secolului al XIX-lea. în această 
epocă de patru ori centenara au putut exista figuri ca Leonardo 
da Vinci, Descartes, Voltaire sau Goethe, al căror interes stiin- 
tific, pentru a nu mai vorbi de creatia de artá a unora dintre 
ei, cuprindea toate preocupárile omenesti, pe acelea consacrate 
fenomenelor naturii, ca si pe acelea relative la produsele 
culturii, întregul glob intelectual. 


Este necesar a spune îndată că dacă această universalitate 
a intereselor ştiinţifice a putut apărea şi s-a putut menţine 
în epoci variate, şi în epoci destul de lungi, împrejurarea se 
explică prin aceea că fiecare din aceste epoci dispunea de un 
număr relativ restrîns de fapte în fiecare din domeniile îmbră- 
țişate şi introduse în globul intelectual, larg sau deplin stă- 
plnit. Cînd însă, încă din primele decenii ale secolului al 
XVII-lea, prin contribuţiile unui Galilei, ale unui Bacon sau 
Descartes, s-a produs reînnoirea metodelor cercetării, puse de 
acord cu názuintele de atunci ale burgheziei de a cunoaşte, 
de a stápini şi de a exploata natura, şi cînd dogmatismul sco- 
lastic a început a fi înlocuit prin demersurile observaţiei şi ale 
experimentării, numărul faptelor acumulate de fiecare din do- 
meniile ştiinţei a devenit atit de covîrşitor, încît puțini savanţi 
mai puteau stăpîni mai multe din aceste domenii sau pe toate 
împreună. Procesul acesta a Înaintat şi s-a desăvirşit în prima 
jumătate a secolului al XIX-lea, cînd, sub influenţa pozitivis- 
mului, ştiinţele şi-au recunoscut drept principala lor sarcină 
investigația minuțioasă şi exactă a tuturor faptelor de sub 
incidenţa fiecăreia din ele, generalizarea a devenit mai pru- 
dentă şi legăturile dintre ştiinţe s-au relaxat. Oamenii de 
ştiinţă au pierdut, in epoca pozitivismului, punctul de vedere 
a! totalitátii. Globul intelectual s-a sfărîmat. A apărut epoca 
.Sspecialitátilor" şi a ,specialistilor". Aspiratia de a reface globul 
intelectual nu s-, pierdut însă niciodată. Materialismul dialec- 
tic pune în lumină interdependenta dintre toate fenomenele, 
integrează o concepţie generală asupra lumii şi cere fiecărui 
savant acel larg orizont în care se limpezeşte interacţiunea 
tuturor forţelor universului şi totalitatea lui. Deşi cred că 
trebuie să păstrăm din pozitivism rigoarea în cercetarea fap- 
telor, putem spune că în materialismul dialectic expiră şi 
este depăşită era pozitivismului. în aceste împrejurări revine 


254 


printre noi, cu o deosebita semnificaţie, amintirea lui Francisc 
Rainer. 

Nu-mi este dat mie să vorbesc despre contribuţia lui Fran- 
cisc Rainer în diferitele ramuri ale biologiei, abordate de el. 
Alţii pot vorbi şi pot aprecia aceste contribuţii mult mai bine 
decît aş putea-o face. Voi vorbi deci despre Francisc Rainer, 
nu ca un specialist, cum nu mi-ar fi de loc la îndemîna, ci 
punînd la contribuţie cîteva amintiri despre el şi puţinele 
atestări literare rămase de la dînsul. 

îl văzusem încă din anii tinereții mele, cînd mi se întîmplase 
ca paşii să mi se încrucişeze cu acei ai bărbatului înalt şi 
slab, smolit la față, cu păr bogat, cálcind rar şi ginditor, cu 
capul descoperit, cu picioarele goale în sandale, înfăşurat în 
larga lui pelerină. Cine era acest filozof antic, parcă în protest 
față de orînduirea burgheză a epocii, aşa de deosebit ca înfă- 
tisare față de toti oamenii vremii lui ? Am aflat cá era dr. Fran- 
cisc Rainer, profesor de anatomie la Facultatea de medicină 
din Bucureşti, venit de curînd de la Iaşi, unde îşi începuse 
cariera profesorală. Maî tîrziu am mai aflat că Rainer ajunsese 
la notorietate ştiinţifică încă de pe cînd era prosector la 
Spitalul Colțea, in serviciul profesorului Stoicescu. Avusese o 
lunga epocă de pregătire. îşi trecuse doctoratul tîrziu, la in- 
sistentele prietenilor si maestrilor lui, poate din pricina inhibi- 
tillor pe care le simțea în fata oricărui examen. Alte ştiri 
despre Rainer am primit de la cineva care mi-a fost ca un 
părinte, dr. Ştefan Irimescu, cu care fusese coleg în scurtul 
timp cît Rainer a avut o activitate clinică la Spitalul de tu- 
berculoşi de la Filaret, şi cu care rămăsese legat printr-o 
strînsă prietenie. Ştiam acum că, în lungul răstimp al formaţiei 
lui, Rainer îşi însuşise multe şi variate cunoştinţe în limbile 
clasice, în istoria artelor, în literaturile vechi şi moderne. 
Cunostintele lui de filolog clasic erau atît de temeinice, încît 
nu numai că putea citi un text grecesc sau latinesc, oriunde 
l-ar fi deschis, dar pentru fiecare din aceste texte cunoştea 
istoria lui, codicele prin care fusese transmis, numele emenda- 
torilor lui mai vechi şi pe al editorilor mai noi. Dr. Irimescu 
îmi povestea cá, în odáita pe care o ocupa la Colțea, Rainer 
fixase pe perenele spálátorului liste cu numele artistilor si ale 
operelor lor, din diferitele şcoli de pictură, pentru a Ie par- 
curge încă o dată, în timp ce îşi făcea toaleta fiecărei dimineti. 
Era mare amator de muzică; cunoştea bine tot repertoriul 


255 


clasic. In casa lui aveau adeseori loc auditii muzicale si unele 
din acestea au lost evocate de Hortensia Papadat-Bengescu 
in romanul Concert din muzicá de Bach, unde unul din perso- 
najele naratiunii, dr. Rim, reproduce trásáturi ale personali- 
tátii lui Rainer. Cunostea bine literatura, pe poeti şi pe critici. 
Ca multi intelectuali care se formaserá către sfîrşitul secolului 
al XIX-lea, citise mult si atent pe H. Taine, care a dat o incer- 
care de explicaţie deterministá a literaturii şi artei, şi ale 
cărui opere le-am regăsit apoi frumos legate si rînduite în 
biblioteca lui Rainer. Dintre poeţi prefera pe Goethe, în care, 
de altfel, admira deopotrivă pe gînditor si pe înţelept. Ştia 
multe din poeziile lui Goethe pe dinafară. După moartea lui, 
d-na dr. Martha Rainer, soţia lui, mi-a povestit cá, în nopţile 
de vară, îl găsea adeseori pe Francisc, aşezat pe o bancă a 
grădinii din jurul casei lor din str. Belgrad, recitind în singu- 
rătate, cu glas emoţionat, poezii de Goethe. Era în firea lui o 
trăsătură romantică, ferventă şi entuziastă, care se echilibra 
cu pasiunea cunoaşterii şi cu o deosebită hărnicie în cercetare. 
Tot după moartea lui, d-na dr. Rainer mi-a arătat bogata co- 
lecție de reproduceri de artă, opere ale sculpturii şi picturii 
din diferite epoci, pe care Rainer le grada în centimetri şi 
le brăzda cu linii în diferite direcții, în căutarea proporţiilor 
perfecte ale organizaţiei fizice a omului, aşa-zisa „secţiune de 
aur" o problemă provenită din Renastere. Contemplatia unită 
cu cercetarea era o trăsătura care îl unea mai profund pe 
Rainer cu Goethe. Sí în legătură cu acesta din urmă s-au produs 
şi cele mai semnificative dintre întîlnirile pe care am avut 
norocul să le am cu el. 

L-am văzut pe Rainer adeseori, la el acasă, la d-rul Irimescu 
sau în cercul Vieţii româneşti, unde, în timpul războiului, ne 
tntJlneam, împreună cu Ralea şi alti prieteni, ca un mic grup 
în protest față de regimul fascist şi de războiul în care tara 
fusese tîrîtă. 

Mai multi ani de-a rîndul, Rainer fusese ca un punct de 
raliere a gîndirii libere din ţara noastră. Cînd mişcările reac- 
tionare, îndată după Marea Revoluţie din Octombrie, dar mai 
cu seama după 1920, începuse să se agite şi la noi, şi găsiseră 
un teren al insámintárii lor în Facultatea de medicină, valu- 
rile acelei mişcări s-au spart de turnul înalt şi singuratic, 
de meterezele solide ale personalităţii lui Rainer. Elemente 


256 


huliganice si carieriste, grábite să ajungă la beneficiile cabi- 
netului medical, găseau în Rainer un dig al stăvilirii lor. 
Situaţia se complica prin faptul că Rainer, sprijmindu-se pe 
convingerea că un medic trebuie să posede puternica temelie 
a pregătirii anatomice şi biologice, arăta în lucrările practice 
cu studenţii şi la examene o exigentá didactică si o intransi- 
genta a aprecierii, menite să indispuná pe incapabili şi pe 
arivişti. Ani de-a rîndul, Rainer a fost expus insultei în catedra 
pe care o ocupa cu o atît de înaltă demnitate, a fost expus 
atentatului fizic şi chiar amenințării cu moartea. Dar Rainer 
nu era omul care s-ar fi putut cu uşurinţă pleca. Atitudinea 
lui Rainer în acea epocă - repetiție generala a fascismului 
care trebuia să-i urmeze — a fost un capitol al luptelor cetă- 
tenesti din tara noastră. Cineva ar trebui să-l studieze şi să-l 
scrie odată. Cînd, în sfîrşit, fascismul s-a instalat la putere şi 
`a produs consecinţa lui inevitabilă, al doilea război mondial, 
Rainer a răspuns chemării grupului de la Viaţa românească, 
unde, altădată, aflase în G. Ibrăileanu pe cel mai bun prieten 
al anilor petrecuţi la Iaşi. Păstrez multe amintiri despre atjtu- 
dinea limpede şi hotărltă a profesorului In timpul întîlnirilor 
cu el la Viața românească, mutată la Bucureşti, şi unde con- 


w wyar w w 


B< vorbirea cu el depăşea din ctnd In cînd preocuparea politica, 
flt într-una din aceste întîlniri, venind vorba despre Goethe, 
B Rainer mi-a recitat oda adresata de acesta La craniul lui 
B< Schiller, Recita cu acea intonatie emotionatá şi cu acea pro- 
9: nuntie distinctă, cu acea artă perfectă a elocutiei, care era sl a 
Wt prelegerilor si a conferintelor lui publice. Poetul evocá mo- 
li' mentul cînd, pătrunzînd în cripta unde, alături de alte oseminte, 
» se găsea şi craniul lui Schiller, simte o bucurie zeiasca la 
N contemplarea formei care adápostise un spirit atît de mare si 


conserva intipárirea functiunilor lui. In oda lui Goethe se 
pástrau deci reminiscente din fiziognomica lui Lavater, stiintá 
conjecturalá, astázi cu totul depásitá, dar pentru care poetul 
se pasionase in tineretea lui. Reproduc aici traducerea romá- 
neascá a acestei poeme, cerindu-mi scuze pentru imperfectiu- 


nile ei : 
In cripta unde oasele pe rind 
Se înşirau, o feastá lingă ţeastă, 
Stăteam la vremea sură cuget'md. 
257 
18 


Aláturea acei ce-n lumea asta 
Urítu-s-au si s-au lovit plíngind 
Se odihneau, ciolane ce adastá. 


Desprinse clavicule I Ce-au purtat 
Nu-ntreabă nimeni. Membre fine, 
Săltate din întregul ce-a fost dat. 


Zadarnic v-au depus în adincime, 
Nu afi aflat menita voastră pace, 
Si v-au redat luminii cea sublime. 


Dar învelişul care-i mort şi tace 
Nu vrea să ştie nimeni ce-a purtat, 
Ce nobil miez, ce splendid şi sagace. 


Gindeam ce greu e de aflat 
Prea sacrul înţeles, cînd am zărit 
Un craniu frumos întruchipat. 


Zăcind in mucegai strivit, 
S-a bucurat atuncea simțul cald, 
Izvorul vieții cum s-ar fi ivit. 


Jn  desfătări mă-nfăşur şi mă scald ! 
Divina urmă, cum de s-a păstrat f 
Privind-o doar, din marea de smarald 


Un val m-a luat cu el ş't m-a purtat, 
Alături de atitea forme pure 1 
O, vas misterios, divinizat, 


Smt vrednic să te tin cu miini impure 
Dar praful sculurínd, l-am înălțat 
Spre soare, covirşit de pietate. 


Si-am înțeles ce revelări sînt date 
Fiinţei muritoare a deține, 
Zeiesc secretul firii în mişcare : 


Solidul mort cum duhul viu devine 
Si duhul ce-a creat cum se menține. 


Poezia lui Goethe face parte dintr-un întreg ciclu tematic 
care, ivindu-se mai întîi în Anglia secolului al XVIII-lea, de 
pildă cu Nopțile lui Young, sa răspîndit apoi în toate lite- 
raturile europene. Dar pe cînd alti poeti, comemplînd mormin- 
tele si gîndindu-se la resturile omeneşti care se găsesc închise 
în ele, scot de aici invátáminte despre egalitatea Fiintelor ome- 
neşti în fata morţii, despre cruzimea si injustitia morţii care 
a putut reteza destinul de ináltare al unui copil sau al unui 
tînăr, sau, aşa cum se întîmpla în literatura româna, de pildă 
la un Grigore Alexandrescu, despre măreţia străbunilor în 
contrast cu micimea descendenților lor, Goethe innoieste semni- 
ficatia vechei teme, interpretînd-o într-un sens filozofic, legat 
de direcţiile mai generale ale cugetării lui. Privind craniul lui 
Schiller, Goethe înţelege încă o dată acea interdependentá din- 
tre formele şi funcțiunile organizaţiei ființei vii şi, aş spune, 
acea unitate dialectică a lor, o concepţie cu numeroase atestări 
în scrierile lui. Emotia pe care Rainer o exprima, prin intona- 
tiile sale, recitind poezia lui Goethe, era o înaltă emoție in- 
telectualá, provenea din atingerea acelor adeváruri care do- 
bindiserá o însemnătate atît de mare pentru cercetarea si 
invátámtntul lui. „Odei la craniul lut Schiller i sar putea 
asocia, domnule profesor, scurtul poem Da'tman, din seria stan- 
telor orfice ale lui Goethe", i-am spus lui Rainer. El mi l-a 
recitat indatá : 


Wie an dem Tag, der dich der Welt verlieben, 
Die Sonne stand zum Grusse der Planeten, 

Bist alsobald und fort und fort gediehen 

Nach dem Gesetz, wonach du angetreten. 

So musst du sein, dir kannst du nicht entfl'tehen, 
So sagten scbon Sibyllen, so Propbeten ; 

Und keine Zeit und ke'ine Macht zersliickek 
Geprăgte Farm, die fabend sich entwickelt. 


259 


18* 


Strofa aceasta a fost tradusă odată de Eminescu şi a fost 
publicată, din manuscrise, ca operă postumă : 


Că-n ziua-n care lumii te dete mai întîi 

Sta soarele pe ceruri spre-a saluta planeţii; 
Crescufi după-acea lege, de ea şi azi te fii 

Cum o urmaţi pe-atuncea, păşind in drumul vieţii; 
Nu scapi de tine însuţi, cum eşti trebui să fit, 

Din vechi ne-o spun aceasta sibile ti profeții; 

Şi nici un timp, cu nici o putere laolaltă 

Nu fríng tiparul formei, ce vie se dezvoaltă. 


Interesul deosebit al acestei strofe goetheene provenea, pen- 
tru Rainer, din faptul cá ea conţinea in versul : , Geprágte 
Form, die lebend sich entwtckelt (tiparul formei, ce vie se 
dezvoltă)”, adevărul care devenise, pentru el, maxima lui fun- 
damentalá, aceea înscrisă ca devizá în sala lui de cursuri: 
Anatomia este ştiinţa formei vii. Aceeaşi maximă l-a ajutat 
pe Rainer să organizeze cursul său de anatomie, nu ca pe o 
simpla expunere descriptiva a unor forme statice, ci ca pe o 
disciplină genetică, cu referiri permanente la evoluţia filogene- 
tică şi ontogenetica a acelor forme. 


Discutînd adeseori cu Rainer despre Goethe, care devenise 
un punct al apropierii noastre posibile în orice moment, al 
unei apropieri dintre un maestru şi un ucenic, mă gîndeam 
că în personalitatea, în multele izvoare de cultură, în doctrina 
acestui mare profesor, globul intelectual se reîntregise. Mi-a 
fost dat să primesc confirmarea rădăcinilor goetheene ale con- 
ceptillor lui Rainer, cînd el a publicat, în Adevărul literar fi 
artistic din 27 martie 1932, cu prilejul împlinirii unui secol 
de la dispariţia lui Goethe, un articol despre contribuţiile 
acestuia în domeniul ştiinţelor naturii: Goethe, omul de ştiinţă. 
în această scurtă expunere, Rainer începe prin a arăta unitatea 
dintre activitatea ştiinţifică şi aceea de artist creator a lui 
Goethe. „Goethe, scrie Rainer, a considerat egal indreptátite 
activitatea sa ştiinţifică şi cea poetică. Tinta sa supremă, în 
toate, fiind Jdeea, el a urmărit s-o desprindă din fenomenele ' 
naturii ca om de ştiinţă, iar ca poet s-o imprime materiei 
arte! sale. Opera de artă mare, în concepţia lui, era un produs 
al naturii realizat conform legilor ei : aceasta a fost lauda cea 
mai mare pe care el a putut-o aduce artei eline." Mai departe, 


2Go 


Rainer caracterizează stilul gîndirii lui Goethe, gîndire con- 
creta, în care intuiţia obiectelor particulare, oferite simțurilor 
omului, este grea de înţelesul ei general. în fine, Rainer amin- 
teşte de ideile lui Goethe în domeniul diferitelor ramuri ale 
ştiinţelor naturii, în geologie, unde a combătut teoria, foarte 
răspîndită în acea epocă, a cataclismelor naturale, ca expli- 
catie a fenomenelor studiate de geologie, în teoria culorilor, 
unde Goethe a făcut observaţii valabile despre efectul fiziologic 
şi psihologic al culorilor, în anatomie, unde a reuşit să descopere 
osul intermaxilar la om, trecut neobservat mai înainte, dar 
mai ales în domeniul morfologiei, unde, emitind ipoteza unei 
plante originare (Urpflanze), diversificată apoi în diferitele 
organe ale plantei şi în diferitele specii botanice, deschisese 
un drum transformismului modern. Conceptiile lui Goethe 
s-au extins apoi şi asupra lumii animale, unde a făurit, de 
asemeni, ipoteza unui animal originar (Unier). Călăuzit de 
această ipoteză, Goethe putuse ajunge la concluzia că oasele 
craniului sînt vertebre modificate şi că între elementele orga- 
nismului diferitelor specii animale există analogii care permit 
comparaţie între ele şi face posibilă o ştiinţă nouă : anatomia 
comparată. Aceasta era ştiinţa profesată de Rainer. 

Ce păcat cá Rainer n-a lăsat mai multe analize ale izvoare- 
lor cugetării sale. Numerosii lui discipoli şi admiratori regretau, 
în mod mai general, relativa greutate a profesorului in hotári- 
rea de a publica rezultatele cercetărilor sale, întreprinse de 
altfel cu multă hărnicie în laboratorul unde se închidea zile 
întregi şi unde statuia omului jupuit, arătînd sistemul muşchi- 
lor şi ligamentele lui, operă a sculptorului Brâncuşi, devenise 
un punct de atracţie al vizitatorilor. Abia în cele trei volume 
de opere ştiinţifice, publicate după moartea lui Rainer, spe- 
cialiştii au putut afla, întrunite laolaltă, rezultatele investigaţiei 
riguroase şi exacte ale unei vieţi întregi, consacrate ştiinţei, 
în acelaşi timp, admiratorii şi discipolii lui Rainer mai făceau 
şi o alta descoperire. în numerele din noiembrie şi decembrie 
1945, Revista Fundațiilor publica fragmente din jurnalul lui 
Rainer, şi anume acele notate de el în timpul cît fusese profesor 
la Iaşi. Jurnalele intime sînt, de obicei, opere ale naturilor 
senzitive, introvertite, mai mult ale firilor de artişti, decît ale 
oamenilor de ştiinţă. în veacul trecut, au dat astfel de jurnale 
poeţi şi literați ca Hebbel, Amiel sau Jules Renard. Abia dacă 
le putem alătura acestora numele unui filozof, dar pc al unuia 


261 


care punea la baza speculatiei sale experienta interna, introspec- 
tia, filozoful Máine de Biran. Jurnalul intim al unui biolog, 
cercetátor al sálii de disectie si al laboratorului, unde are 
de-a face cu problemele lumii obiective si nu acele ale eului 
său, rămîne un lucru destul de rar. Faptul cá îl intimpinám 
la Rainer este încă o dovadă a amplitudinii şi bogăției perso- 
nalitátii lui. Citind si recitind fragmentele publicate ale jur- 
nalului intim, ne reprezentăm limpede pe savantul care, în 
timp ce urmărea rezultatele obiective ale investigaţiei sale, 
consacra un gînd vieţii lui interioare, greutăților sau progre- 
selor lui, ostenelilor lui de a ajunge la o forma mai înaltă a 
personalității. Jurnalul consemnează de asemeni lecturile lui 
ştiinţifice, întîlnirile lui cu oamenii, felul sáu de viaţă, în 
care lungile plimbări pe jos, exerciţiile de scrimă, exerciţiile 
de elocutie, grijile igienice, făcute necesare de o sănătate 
şovăitoare, ocupă un loc întins. Asistăm uneori la formaţia 
concepțiilor lui. Astfel, Ia 6 decembrie 1914 Rainer notează : 
„M-am sculat tîrziu şi cu capul greu. Am străbătut, in pat 
fiind, ri insistînd asupra unor pasagii, o broşură interesantă 
a lui Abderhalden : Die Bedeutung der Verdauung jiir den 
Zellstofiwechsel. Cuprinsul esenţial i1 cunosteam din publi- 
catii^ lui ulterioare. M-au interesat însă unele dezvoltări. 
Trebuie să-mi alcătuiesc un dosar care să cuprindă materialul 
pentru o concepţie vie asupra organismului uman, şi deci şi 
pentru lecţia mea de deschidere anuală a cursului de anatomie. 
Acea lecţie, pentru mine mai mult ca pentru ceilalţi, va trebui 
sa caracterizeze nivelul cunoştinţelor mele despre organismul 
uman, luat ca un întreg. Voi avea grije, de fiecare dată, ca s-o 
tin în astfel de condiţii, încît sa pot desfăşura pe deplin, adică 
>u toată amploarea lor, calităţile intelectuale la care tin : pu- 
terea de a alege faptele caracteristice şi de a le prezenta în 
aşa fel şi incaşa ordine, încît să rezulte în mintea ascultătorilor 
(deşteptată în chipul cel mai viu prin ciocnirea cu cele auzite) 
o senzaţie intensă, o quasi înțelegere, prin anticipare, a ches- 
tiunii mari puse : problema formei omeneşti”. Dacă astfel de 
însemnări se referă la viața intelectuală a autorului, altele 
stau in legătură cu viaţa lui afectivă, ca de pildă în pagina de 
la 12 februarie 1915 : „Azi-noapte insomnie. Tot mai limpede 
am senzaţia ca pentru o săritură puternica înainte. Sărăcia 
sufletească de acum va dispărea. Mi se oteleste voința, ca prin 
ceatá záresc lumina farurilor mele. Nu má voi mai simti, ca 


262 


g UU ug WE 


ny 


pînă acum, copil fără de nici un sprijin, lovit de nenumărate 


ori, care nu se aşteaptă la nimic bun din partea nimănui şi 
nu pricepe nimic din toate acestea. Am reacţionat, desigur, 
de multe ori în viaţă, si in mod eficace ; dar aceste reactiuni 


n-au pornit dintr-o convingere adincá." 
Profesorul Rainer căuta această convingere adincă, temelia 
vieţii lui morale, acordul profund cu sine însuşi şi cu lumea. 
A găsit oare Rainer această „convingere adîncă" ? ^Asa cum 
l-am cunoscut şi cum ni-l înfăţişează documentele păstrate ca 
prin noroc, cred că ceea ce este mai izbitor în firea sa este 
neliniştea căutării. Înviind încă o dată imaginea lui, îmi amin- 
tesc de vorba lui Lessing, care spunea că dacă i s-ar oferi 
cu o mînă adevărul şi cu cealaltă drumul către el, căutarea 
adevărului, el ai alege pe aceasta din uimă. Cred că Rainer 
a fost ispitit de aceeaşi alegere. Dar cine a fost omul cu statura 
înaltă, cu privirile adînci, tăcut, puţin comunicativ şi din pri- 
cina unei surditáti care I-a chinuit încă din anii tinereţii şi s-a 
accentuat cu timpul ? Cine era acest om oprit mereu în fata 
enigmei vieţii, căutînd s-o dezlege în laboratorul sáu, veghind 
pînă la ore tirzii ale nopţii, studiind necontenit, luptind cu 
debilitátile lui, încereînd neîncetat să se perfecționeze, aspirînd 
spre „convingerea adincá" ? Acest neostenit cercetător a aparti- 
nut tipului faustic al civilizaţiei noastre. A fost un nobil exem- 
plar uman, una din figurile înalte şi pilduitoare ale vieţii 
intelectuale româneşti din prima jumătate a secolului nostru. 
Sînt în măsură de a vă prezenta un nou document, rămas 
pînă azi necunoscut, foarte interesant pentru cunoaşterea per- 
sonalitátii lui Francisc Rainer. Este copia dactilografiată a 
scrisorilor trimise de el între 1898 şi 1939 aceleia care a fost 
d-na dr. Martha Rainer, soţia lui. Nu ştiu dacă originalele s-au 
păstrat; mi-e teamă că ele s-au pierdut. D-na dr. Martha 
Rainer a pus să se copieze aceste scrisori, după moartea soțului 
ei, le-a colationat cu originalele şi a îndreptat pe-alocuri cîte o 
greşeală a transcrierii, dar şi-a permis pe-alocuri şi cîte o 
ştersătură, care lasă de altfel vizibil rîndul şters. Examinarea 
acestui document nu lasă nici o îndoială asupra autenticității 
lui. D-na dr. Rainer mi l-a încredinţat puțin timp înainte de 
moartea sa, iar eu l-am păstrat cu grijă, am dispus să fie 
rînduit în serviciile Bibliotecii Academiei R.P.R. după crono- 
logia scrisorilor care îl compun şi, astăzi, el se găseşte în 
trei voluminoase dosare, împreună cu indicele lui. 


X53 


Corespondenta adresatá de Francisc Rainer aceleia care 
trebuia sá-i deviná logodnicá, apoi sotie, aratá unele aspecte 
ale vietii sentimentale a autorului, multe amánunte despre viata 
medicalá si universitara intr-un timp de peste patru decenii, 
impresii din călătoriile profesorului, ecouri ale studiilor lui, 
particularităţi ale caracterului său ; un bogat material pentru 
oricine va socoti interesant studiul personalităţii aceluia care 
a format atitia discipoli şi a lăsat o amintire neştearsă tuturor. 
El a fost oferit Centrului de Cercetări Antropologice al Aca- 
demiei Republicii Populare Române şi introdus în biblioteca 
acestuia, unde cercetătorii îl pot citi sau cerceta. 

Nu ma îndoiesc că lărgirea contactului cu mărturiile pro- 
venite de Ia dr. Francisc Rainer va da roade. Mi s-a întîmplat 
uneori sa vorbesc tinerilor despre felul în care mi-a apărut 
el şi, în cei mai buni din aceşti tineri, am simţit cum se 
trezeşte acel entuziasm pentru ştiinţă si pentru o viaţă con- 
sacrată ei, acea aspirație spre cuprinderea întregului glob in- 
telectual, acele înalte názuinte ale omului, pe care Rainer le-a 
întrupat într-un mod atît de eminent. Fie ca pilda vieţii şi 
stráduintei lui să rodeascá mereu ! 


[196 2] 


DESPĂRȚIREA DE CAMIL 


RA Mi-e foarte greu să vorbesc astăzi despre Cărnii Petrescu. 
^Nu mi-am închipuit această situație niciodată. Camil,.iăcea 
J?arte djnj?eisajul meu SL^isnaritia lui, rni.se. pare ca Ptotiuce 
^Tásemenea schimbare in lume, încît privesc uluit în jur. 
încerc să-l smulg timpului ireversibil, să-l adun din sutele 

l^de mărturii ale memoriei. Au trecut mai bine de patru decenii 

|;.de cînd întîlneam pe coridoarele Liceului Lazăr din Bucureşti 
| >n elev cu chipiul înalt al bursierilor de la Sf. Sava, veniţi în 
|; şcoala noastră pentru a urma cursurile secţiei reale. Era un 
ff'báiat cu neliniştite priviri albastre, îndreptate cu inteligență 
| * asupra oamenilor, asupra lucrurilor. Am aflat mult mai tîrziu 

„drama venirii lui pe lume. Tatăl lui murise înainte de naşte- 
rea lui Camil, mama curînd după acest eveniment. N-avea 
rude. Crescuse aproape singur şi învățase să se lupte de 

£ timpuriu. Lupta a fost partea dăruită lui cu mai multă gene- 

' rozitate. Ce putea face tînărul menit să înfrunte singur urgiile 
vieţii ? Se hotărăşte să-şi facă serviciul militar şi rămîne 
aproape tot timpul în armată, pînă la sfîrşitul războiului. 
Vedeam din cînd în cînd pe firavul sublocotenent de infanterie. 
Cînd izbucneşte războiul pleacă în primele rînduri. O rafală 
de mitralieră îl culcă la pămînt pe Piatra Craiului. Dar se 
înscrisese mai înainte la Facultatea de filozofie din Bucureşti 
şi ne întîlneam uneori la cursurile şi seminariile lui Motru, 
ale lui Negulescu. Acesta din urmă observase pe auditorul lui 
din primele bănci. După citirea fiecărei lucrări seminariale, 
Negulescu întreba : „Ce părere are domnul Camil Petrescu ?" 


265 


Domnul Camil Petrescu avea totdeauna o părere neaşteptată, 
foarte originală, debitatá cu precipitarea minții lui rapide. 
Dădea cîte un articol la Facla, la Rampa lui Cocea, la Cronica 
lui Arghezi. Aceşti doi maeştri au priceput îndată cu cine 
aveau a face şi că tînărul lor colaborator va fi un scriitor 
despre care se va vorbi odată. Uneori mă duceam să-l văd în 
odáita lui, pe o stradă din coasta Arsenalului. „Am de gînd 
— iini spunea el — să scriu o dramă şi un sistem filozofic." 
A scris multe drame, dar şi sistemul lui filozofic, pe care 
deocamdată nu putem decît să-l reconstituim din mărturiile 
variate ale operei lui critice şi literare. Camil avea o mare 
consecvență în idei, o voinţă clară şi activă, şi nu lăsa nici- 
odată un proiect nerealizat. După război încearcă un început 
de carieră profesorală şi ziaristică la Timişoara. Scotea acolo 
un ziar de format mic, care-şi propunea, printre altele, să în- 
vete româneşte pe şvabi. în fiecare zi apărea lecţia de română 
pe care Camil o dădea şvabilor, înşirînd întrebări şi răspunsuri 
în două limbi. într-o zi vine de la Timişoara cu un caiet de 
versuri de război care îi fac mare impresie lui Lovinescu, prin 
spontaneitatea şi  frăgezimea impresiilor, prin inspiraţia lor 
atît de umană. Sburătorul publică îndată un grup din poemele 
lui Camil, împreună cu, comentariul meu înaintea lor. Aşa 
a apărut atelajul nostru pe arena literară. Mi-a fost dat să 
supraviețuiesc vechiului tovarás, comiîlitonului din anii înde- 
pártati ai tinereții si să mărturisesc durerea despărțirii de el. 


Vă rog să nu-mi cereti un elogiu academic. N-aş avea pu- 
terea să-l fac, şi lui nu i-ar fi plăcut de loc. Era unul din adver- 
sarii cei mai hotáriti ai formelor consacrate. însuşirea principală 
a lui Camil era legătura directă şi absolut sinceră cu oamenii, 
cu lucrurile, cu situaţiile. Scrierile lui sînt pline de atacuri la 
adresa idealismului vaporos, care aşază fantoma lui de neguri 
intre mintea noastră şi lucruri. Marea lui inteligenţă avea ne- 
voie de cunoaşterea exactă, precisă. Pe aceasta o cerea obser- 
vatiei nemijlocite a lucrurilor concrete, a tuturor lucrurilor. 
Nu era rostire care să trezească mai mult impacienta lui 
Camil decît vorba pe care o pronunţă uneori indolenta sau 
uşurătatea noastră : „Aceasta n-are nici o importanţă". „Cum, 
UUS) 7" ° "«Portantá ? se revolta Camil. Totul are impor- 
tanta,  loate lucrurile, toate întîmplările, toate cuvintele noas- 
tre apar in țesătura imensă a realităţii şi se leagă, uneori prin 
fire nevăzoite, de lucrurile, de întîmplările, de cuvintele cele 


266 


I mai îndepărtate şi mai deosebite. Priveşte bine, deschide ochii 
I'-.tnari, fii atent şi serios : o lumină noua, revelatoare, vajrobori 


atunci asupra lumii. Parcă aşa ceva vrea să ne spună inte- 
lepciunea iui Camil şi din aceste maxime s-a inspirat arta 
lui literară. Acolo unde un alt scriitor vede materia unei 
observaţii de zece cuvinte, Camil descoperă o lume de o bogăţie 
neobişnuită şi scrie zece pagini de un mare interes. Agera lui 
privire scrutează gestul abia schiţat, vorba spusă în treacăt, 
ascultă inflexiunea cea mai delicată a intonatiilor, surprinde 
înmugurirea unei idei, a unui sentiment, pătrunde in interstitii, 
valorifică cu mare măiestrie detaliul semnificativ. Interesul 
romanelor lui Camil, al Ultimei nopți, al Patului lui Procusi, 
sta, printre altele, în ascutimea şi exactitatea investigaţiei lor, 
oarecum în aventura .extraordinară a descoperirii concretului. 
Niciodată Camil n-a scris numai din închipuire, fără a pune 
la baza actului literar observaţia cea mai întinsă şi mai minu- 
tioasá. Cînd scria Un om între oameni, care este un roman 
istoric, şi ajungea să descrie cîmpul lui Eliade sau dealul 
Rlaretului, se ducea la fata locului, îl observa în toate amá- 
°k nuntele şi se impregna de atmosfera lui. Redacta în general 
1, numeroase fişe de observaţie, inmultea în jurul lui documen- 
| tele iconografice şi literare, despuia toate arhivele accesibile, 
Ş apoi sistematiza întregul material imens, astfel încît în jurul 
modestei lui mese de lucru se organiza un vast şantier. A visat 
totdeauna o cameră de lucru cum îi trebuia lui, cu multe uşu- 


i rinte pentru cercetarea de bibliotecă şi arhivă. Mai tîrziu, cînd, 


la vîrsta de şaizeci de ani, a ajuns să-şi construiască aceasta 
cameră, n-a mai putut s-o folosească. Am bănuiala că la ori- 
ginea bolii care l-a ucis sta surmenajul neobişnuitei munci de 
cercetare pe care scriitorul atît de pasionat de adevărul 'lucru- 
rilor concrete o punea la baza operei lui. 

A fost nu numai unul din scriitorii cei mai veridici, unul 
din acei care au dus mai departe metodele realismului, dar şi 
unul a cărui pasiune luptătoare nu era mai puţin evidenta. 
Cineva arfi putut spune CJLiácea parte dintre oamenii care 
TTiTpotaclrnT^ dreoBte, Dar, la'urma urmei, 


^"dece^sILafirmi ceva claca n-ai de gind sá-ti aperi afirmatia ? 


Spiritul lui nu era atins niciodată de ostenealá, de îndoială. 
A fost un om bucuros de luptă. L-am văzut adeseori stápinit 
de mînie, urmărindu-şi adversarii cu perseverenţă, strîngîn- 
du-i în chinga tare a argumentelor lui. Căci era un om care 


267 


credea in ratiune si pe aceastá temelie, mai tare ca grezia, 
era incredintat cu nestramutare cá lumea poate fi cláditá din 
nou. Toate lucrurile au insemnátate si toate sint deopotrivá 
clare dacă izbuteşti sa înlături multele pricini de înşelăciune 
strecurate în spiritul nostru: superstitia, prejudecata, egois- 
mul, tradiţiile ruginite, acele pe care nu le garantează valoa- 
rea lor, ci nepăsarea noastră. Cînd întîmpina una din aceste 
piedici în drumul minţii lui, nu ostenea în lucrarea de a-i 
dovedi absurditatea. Si acest scriitor, atit de activ, atît de. 
harnic, cînd era vorba să stiinga documentele concretului, 
păstra aceleaşi însuşiri cînd trebuia să ducă pînă la capăt 
argumentarea lui zdrobitoare. îşi redacta cu grija dovezile, 
Ie producea în ordinea lor cea mai bună, le sprijinea unele pe 
altele, după metoda rationamentului matematic. Cum putea 
renunța deci la dovada dreptăţii cauzei lui, cînd el o întemeia 
pc rațiune ? Nimeni nu se poate sustrage evidenţelor ratio- 
nale şi siguranța ca luminile acestora pot grupa pe oameni 
a inspirat o parte întinsă a activităţii lui. Era un om aprins, 
dîrz, nebiruit, şi cerea aceleaşi calități prietenilor, colegilor 
lui, pe care îi dorea alături de el, împreună cu el, împotriva 
tuturor formelor absurde ale vechilor orînduiri. 


O părere adeseori reluatăde Camil era că în vechea so- 
cietate intelectualii, adică .*àdmirniffl&mtft'TVfállíir^ómank, nu 
alcătuiau o forță sociala mimai *pgHfflrtfrvtrstmi-j£se orga- 
nizeze. De aceea, în revistele sale, în Săptămîna muncii inte- 
lectuale, în Cetatea literară, a tratat numeroase probleme 
teoretice şi practice de organizare a profesiunilor intelectuale 
şi, în primul rînd, a celei scriitoriceşti. A fost deci unul din 
publicistii care au dat un înțeles mai bogat si mai precis ter- 
menului de intelectual şi a contribuit mai mult la lămurirea 
rostului acestuia într-o orînduire bazată pe rațiune. Şi cum 
ideile se legau strîns în mintea lui Camil, în timp ce milita 
pentru drepturile şi îndatoririle intelectualului, creația lui li- 
terară îl figura în luptele lui. Acesta a fost în definitiv singurul 
subiect pe care, în întrupări diferite, I-a tratat în romanele, 
apoi în piesele Iui de teatru. Pretutindeni apare aici un inte- 
lectual izbindu-se de prejudecățile, de ostilitatea mediului, lup- 
tînd pentru cucerirea fericirii lui, silindu-se către claritate. 
Cercetînd trecutul, i-a apărut figura unui mare intelectual, 
devenită exemplară în noile împrejurări ale țării. Şi l-a dus 
astfel pe Bălcescu pe scenă, apoi în romanul Un om între 


268 


oameni. Exista unele asemănări între Bălcescu şi Camil: 
| aceeaşi neîntinare a sufletului, aceeaşi pornire pasionata şi 
£ lucida a firii lor, aceeaşi hărnicie în cercetare, aceeaşi dorința 
de a sta la începutul unei lumi noi. Nici un poet nu-si alege 
Si CU indiferență eroul si în portretul acestuia orice scriitor în- 


cearcă sa se înțeleagă pe sine. Apropierea aceasta mi s-a părut 
tncá o data posibilă şi într-un rînd i-am spus lui Camil: 
„$ălcescu eşti tu". Camil a 2Îmbit surprins şi a încercat să 
se apere : ,»Nu, nu, Bălcescu ar trebui să fie fiecare dintre noi". 

Evenimentele din toamna anului 1944 nu l-au găsit pe 
Camil nepregătit. Era un om din popor, unul din acei cărora 
B se cer jertfele cele mai grele. Era un mare muncitor, cineva 
care răzbise cu greutate spre lumină şi avea elementele pentru 
a înțelege pe toti nedreptátitii lumii. A aderat la socialism cu 
buná-credintá, cu hotărîrea de a sluji. Noul regim popular a 
erecunoscui meritele lui. Camil a primit numeroase distincții, 


. "a participat la conducerea mai multor instituții, a fost colegul 


liostru la Academie, dar nu şi-a recunoscut niciodată mai 
*inulte drepturi decît îndatoriri, îndeplinite mereu cu zelul său 
pasionat, pînă la frîngerea lui. 

Ce om viu a dispărut dintre noi! Nu vom mai sta niciodată 
"sub oţelul privirilor lui şi nu ne vom mai lăsa fermecati de 
delicata înflorire a fiinţei lui, rămasă neschimbată pînă in 
»nii cînd, pentru alţii, începe băirîneiea. Nu ne vom mai bucura 


K' de entuziasta, de generoasa lui Intîmpînare. Dar vom păstra 


comoara amintirii lui şi vom contribui ca mesajul lui să-şi 
atingă tinta cea mai îndepărtată cînd şirul nostru de oameni 
se va istovi, dar urmaşii noştri vor continua să crească în 
putere şi dreptate, prin lumina operei lui. 


[1 95 71 


TINERETEA LUI CAMIL 


Zilele trecute mi-am luat rámas bun de la Camil Petrescu. 
Dispárea un om de şaizeci şi trei de ani, dar aveam impresia 
cá ne despártim de un tînăr, şi doliul care cobora asupra 
noastrá era deopotrivá cu acela provocat de toate pierderile 
premature. Impresia aceasta n-a fost numai a vechilor prie- 
teni si colegi, care închideau în inima lor imaginea lui Camil, 
aşa cum le apăruse cu multi ani înainte. Camil n-a imbrátrinit 
niciodată. în sala Academiei, apoi la locul unde va trebui să 
ridicăm un mausoleu, se adunase o mare mulţime venită pen- 
truja. se simţi încă o dată în preajma lui. Priveam peste rîn- 
durile dese ale amfiteatrului, peste marea de capete, în gră- 
dina în care, pînă în vremurile îndepărtate, se vor legăna plo- 
pii, se vor topi zăpezile, vor îmbălsăma tufişurile. Vedeam mai 
mult figuri tinere, pline de mihnire. intelegeam că dispăruse 
cineva care ocupa în sufletul juvenil al ţării un loc asigurat 
de propria lui tinereţe. 

Cînd încetează vîrsta tînără a omului ? Un filozof a spus 
odată că atunci cînd dispare posibilitatea de a-ţi alege drumul 
vieții. Pornim, o dată cu intrarea în lume ca ființe autonome, 
pe un drum cu multe ramificații, putem cod la dreapta sau 
la stînga. Ne putem întoarce după cîțiva paşi, pentru a ne 
angaja pe o altă cărare. De la un timp, căile laterale se îm- 
putineazá, dispar, devenim călătorii unui singur drum. Atunci 
începe batrinetea. Camil n-a ajuns niciodată la acest punct 
al călătoriei sale. A înaintat mereu într-o grădină cu zeci de 
poteci, pe care putea rătăci în voie. Cînd avea douăzeci de 


270 


H ani se întreba dacă se va consacra studiului sau creaţiei lite- 
H rare. A dat o parte din timpul sáu şi uneia si celeilalte. A 
[B; lásat o. operá de cugetátor si una de scriitor. A fost poet, autor 
Bt dramatic şi romancier, ziarist si polemist, cronicar dramatic, 
B militar şi sportiv. Şi-a spus părerea in mai toate problemele 
B epocii destul de lungi, pe care a însoţit-o prin comentariul 
B - său. Se va ajunge vreodată la publicarea operelor complete 
ale lui Camil Petrescu ? întreprinderea n-ar fi de loc uşoară, 
pentru cá vor trebui desfundate foarte multe izvoare şi edi- 
torul unei astfel de publicaţii va trebui să fie la curent cu 
nenumăratele evenimente ale epocii prin care a cotit activi- 
tatea atk de bogată a scriitorului, înzestrarea lui atît de mo- 
bilă, inventivitatea lui nesecatá. Nu pot să-mi fac nici o idee 
precisă deocamdată, dar cred că, dm tot ce a scris Camil, 
partea publicată în volume reprezintă un mic fragment. Ne-ar 
ajuta să ne facem o idee clară în această privință alcătuirea 
unei bibliografii, pe care unul dintre nenumáratii devotați ai 
amintirii scriitorului ar putea s-o întreprindă de pe acum. 
Sg. Chiar simpla parcurgere a unei astfel de lucrări ne-ar arăta 
Ii, marea varietate a preocupărilor lui Camil, înaintarea lui pe 
jB nenumăratele cărări ale peisajului cultural al vremii sale. Si- 
|B| tuatia aceasta s-a menținut pînă în ultimii lui ani, cînd, după 
B ce publicase atîtea drame, atîtea romane, atîtea culegeri li- 
9J' rice, atîtea eseuri, ne mai putea surprinde printr-o poemá 
fp  eroic-comicá, nepregátitá de vreo altă scriere anterioară. Nu 
t'l se poate spune cá admirabilul nostru Camil a refuzat specia- 
> lizarea, pentru că a avut, ca poet şi teoretician, mai multe 
specialități. A păstrat însă, pînă la sfîrşitul său, facultatea de 
a-şi alege un alt drum. A rămas deci mereu tînăr. Nu s-a 
găsit niciodată prizonierul unei singure căi. N-a fost niciodată 
bátrin. 


TOME 


w AUD Ud dx IX 


Impresia de tinereţe pe care o sprijinea şi înfăţişarea fi- 
zică a lui Camil, înflorită si gracilá pînă tîrziu, provenea si 
din faptul că în toate operele lui a zugrăvit conflictele unui 
tînăr cu societatea vremii sale, cu timpul sau, cu sine însuşi. 
De la Suflete tari la Jocul ielelor, la Ultima noapte si la Patul 
lui Procust, apare mereu acelaşi tip^sufletesc, în care tine- 
retul febril, la începutul luptelor vieţii, în căutare de sine, s-a 
recunoscut cu recunoştinţă pentru scriitorul care-l pricepea atit 
de bine. Ba chiar în romanul Un om între oameni, adică în- 
tr-o compunere clădită pe temelia faptelor istorice şi a docu- 


271 


meritului obiectiv, reapare problema esentialá a intregii crea- 
tii a scriitorului, care era in acelaşi timp problema lui per- 
sonalá, imprejurarea nu pare surprinzátoare pentru cine cu- 
noaşte biografia încă nescrisă a lui Camil, începuturile lui atît 
de dificile, experiențele lui initiale atît de amare. în timpul 
întregii lui existente de scriitor, Camil a dus cu sine năluca 
tinereţii sale, şi opera lui, clădită cu exactitatea analitică a 
unui logician, este străbătută de un discret curent liric. Com- 
punînd romane obiective, drame cu eroi foarte deosebiți în- 
tre ei, Camil nu s-a uitat niciodată pe sine, astfel încît, în 
transparenţa tuturor dramelor şi romanelor sale, cititorul în- 
trevede o palpitare lirică şi autobiografică, ceva ca amintirea 
experienţelor agonistice ale tînărului rămas nealterat chiar în 
scriitorul matur de mai tîrziu. Realitatea acestui curent sub- 
teran în opera lui Camil explică atracţia exercitata de ea asu- 
pra tineretului. 


Scriitorul care trăise atît de patetic problemele tinereţii 
sale nu voia de altfel să treacă drept un sentimental. Afişarea 
sentimentelor personale a fost totdeauna lucrul cel mai greu 
pentru Camil. Şi cu toate cá, în multiele sale polemici, a vorbit 
adeseori despre sine şi despre greutăţile lui, el a facut-o cu ati- 
tudinea omului care recunoaşte în cazul său o situaţie gene- 
rală, tipică pentru o categorie întreagă. Era un om format în 
disciplina ştiinţelor. Spita lui scriitoricească nu se trăgea din 
tradiţiile filologice şi retorice ale clasicismului, cît din cultura 
disciplinelor exacte. Răsfoiesc cărțile lui Camil si ml con- 
ving că întreaga lume a figuratiei sale stilistice i-o pun la 
îndemînă matematicele, fizica şî chimia, cu paralelele, cu dia- 
gonalele, cu iradiafiite, cu nucleele, cu cristalele, cu triunghiu- 
rile, cu ciclurile, cu egalitáfile, cu  feeriile lor siderale. S-ar 
spune că poetul a privit totdeauna lumea prin prisma răci- 
toare a noţiunilor ştiinţei. Este în toată poezia lui şi, aş 
spune, în întreaga creaţie literară a lui Camil un simbure de 
foc, sîmburele aprins al sufletului său agonic şi al sensibilităţii 
sale extrem de vii, pe care nu-l ghicim însă decît prin mediul 
rece al inteligenţei sale exacte şi abstractive. Curioasá şi rară 
îmbinare, vrednică a fi studiată! Această îmbinare alcătuieşte 
rezerva, ţinuta mindrá şi discretă de care ne-am adus încă 
o dată aminte în ziua despărțirii. 

In ierarhia valorilor lui Camil, şi cu o izbitoare deosebire 
faţă de alti poeti, inteligența trecea la el înaintea tensibili- 


272 


f 


.átii, care, de altfel, la acest om cu organizaţia nervoasă cea 


]"- mai fină şi cea mai mobilă, era foarte mare. Scriitorul a pus 


ejti 


insă totdeauna sensibilitatea sa sub controlul intelectului. A 
dat scrisului sáu, ca un om de stiinta, scopurile cunoaşterii. 
Unele din adjectivele care apar mai des sub pana lui sînt 
precis şi exact, adică acele care exprima calitățile cerute de 
e| mai cu dinadinsul spiritului său. Afectele sale sînt sau acele 
legate de viața simțurilor lui atît de agere, sau de inteligența 
lui curioasă si miratá, pe care o simte mereu uluitd, ah epitet 
frecvent şi expresiv pentru felul de a fi al acestui scriitor. 
Exista deci o tensiune continua în opera lui, i? încordare care 
sileşte pe cititorul său la o atitudine asemănătoare. Niciodată 
Camil n-a dat semnele vreunei oboseli spirituale, şi sfîrşitul 
său a fost al unui tînăr săgetat. 


[1957] 


19 — Opere vot I — Tudor Vlanu 


ÎNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE 


DUMINICA GERMANA 


Dintr-un jurnal de cS'lătorie 


Níci un popor nu dovedeşte mai mult respect pentru du- 
minică decît germanii. Funcțiunea sărbătorii s-a păstrat Ia 
acest popor protestant, dacă nu în intregimea intelesului ei mo- 
ral, cel puţin cu toată intensitatea ei primitivă. Pui în mirare 
pe oricine dacă vorbeşti cumva de treburile pe care le-ai lăsat 
pentru duminică. Sînt cu toate acestea avînturi care nu pot 
n retezate şi lucrări pentru care nu există decît un început. 
Consideratia aceasta nu abate însă pe nici un german. De 
sîmbătă seara toată lumea, de la lucrátorul de fabrică şi pînă 
Ia profesorul universitar, întrerupe orice activitate. Dacă luni 
dimineaţă ei regăsesc uşor continuitatea, aceasta stă în felul 
analitic al muncii lor. Germanul integrează, chiar în activi- 
tatea literară sau ştiinţifică, prin acumularea amănuntului 
sau urmărind linia unei arhitecturi premeditate. Sînt însă pa- 
gini în Taine sau Renan, atît de solidare cu întregul din care 
fac parte, încît este imposibil de a le gîndi altfel realizate 
decît dintr-o singura respiraţie. Unitatea melodica a unui 
essai de Taine, observaţia particulară, pitorescul expresiei, 
toate acestea sînt ftucte ale clipei, lucruri care nu pot fi ami- 
nate şi găsite a doua oară.. 


Duminică dimineața oamenii părăsesc patul mai devreme 
ca oricînd. O preparatie înfrigurată are loc în fiecare casă si 
înaintea prinzutui oraşele şi satele îşi schimbă între ele lo- 
cuitorii. Această emigrație de o zi îşi are fără îndoială expli- 
catia in natura peisajului german. într-o ţară alcătuită din 
cîmpii întinse, monotone, fără umbră şi adăpost, o ceată de 


277 


oameni care ar porni spre nu ştiu care loc mai depărtat, ar 
alcătui un trist convoi. Dacă apoi populaţia ar fi mai rară, 
centrele de aglomeratie omenească mai îndepărtate între ele, 
numai puţini s-ar încumeta să plece într-o călătorie care ar 
lua o zi întreagă. Germania este în cea mai mare parte o 
țară de dealuri şi coline, 51 comunele sînt 35a de apropiate 
unele de altele încît, privit din vîrful unui turn, teritoriul în- 
fátiseazá in mare densitate complexele de clădiri ale locali- 
tátilor mai vechi alături de şirurile simetrice aie noilor oraşe 
industriale. Un turn se găseşte de altfel mai pretutindeni şi 
este plăcerea germanului să-l ia ca ţintă a excursiei sale şi să 
privească mai apoi de pe balustrada lui, contrastele terenului, 
bogăţia văilor şi răsărirea în adevăr minunată a oraşului din 
respirația tăcută a naturii. Simţul acesta pentru perspectivă 
a fost cu buni dreptate socotit, de către Oswald Spengler, 
drept unul din semnele distinctive ale omului din Apus. 


Dacă una din localităţile unei regiuni se bucură de avan- 
taje pitoreşti deosebite, devine atunci ţinta unui adevărat pe- 
lerinaj. Aşa se întîmplă şi cu orăşelul universitar în care tră- 
iesc de mai multă vrane. Liniştea din timpul săptămînii este 
întreruptă duminica de o zarvă, de o agitaţie care de altfel 
nu poate supăra. Mulțimea pornită din tîrguri încă mai mici 
sau dinspre capitală, nu da loc niciodată unei îmbulzeli de 
masă. M-am întrebat mereu care să fie secretul acestei ani- 
matii care coboară peste oraş cu delicatetea guralivă a unui 
cird de păsări călătoare. Germanul se grupează cu naturalete 
şi resemnare în rînduri regulate. La Universitatea din Viena 
întreaga studentime îşi dă întîlnire simbatá, la ora prin2ului, 
sub arcadele curtii interioare. Esti putin surprins sá vezi cum 
cîteva sute de oameni găsesc mijlocul să umble într-un spaţiu 
restrîns fără sa se amestece. Urmează o lungă defilare circu- 
lară de perechi în jurul nobilei grădini din curtea Universită- 
tii. Această festivitate tradiţională se sfirşeşte simplu. Toată 
lumea se răspîndeşte după ce s-a plimbat astfel vreme de un 
ceas. E aici un caracter care îmi scapă. PUcerca aceasta fără 
excitare mărturisesc că mă minunează. 

Aşa ji în localitatea universitara de care vorbesc. Dinspre 
gară se îndreaptă către oraş companii de oameni tineri, bă- 
ieți şi fete. în tovărăşii mai intime vezi cîte un cintáret în 
costumul muntenilor. Fără nici o îndoială de sine omenirea 
asta îşi permite să fie humoristică în ochii celor care îi pri- 


278 


vesc. Panglicile ghitarelor flutură şi cei care sc iubesc se ţin 


' 


inlántuiti de dupá mijloc 

Alteori manifestatiile acestea sint de un stil mai inalt. Ade- 
sea am fost răpit către ferestre de un cîntec care răsuna Ia 
ora încă rece şi umbroasă a dimineţii. Am văzut şiruri strînse 
înaintând într-un pas hotarît, cintareti cu privirile serioase in- 
mnînd un inin adre.at Naturii şi Vieţii. Porneau de bună 
seamă către un loc mai îndepărtat, poate către una din acele 
înălţimi unde ascultă neclintită căprioara. Urmáream multă 
vreme discantul vocilor bărbăteşti, ritmul paşilor porniţi că- 
tre cucerirea unui suiş greu. Acolo, în pîlpîirea de splendoare 
a primelor ore din zi, se întîmplă în fiecare suflet iniţierea 


botezului : 


„Die Geistsri^elt ist nicbt verschlossen ; 

Dein Sinn ist zu, dein Herz ist tot! j 
Auf, bade, Schiller, unverdrossen 

Die ird'sche Brust im Morgenrot!" 


(Lumea spiritelor nu e ínchisa ; 
Simţul tău e închis, inima ta e moarta | 
Ridică-te ti scaldă-ți neobosit” şcolare, 


Pieptul pámíntesc in aurora .') 
Goethe. Fausl, 1. 


Este poate unul din semnele distinctive ale culturii ger- 
mane nevoia de a cunoaşte ultimele realităţi, ,germenii", 
„aeonii". în Fausc trebuinta aceasta evoluează dramatic de la 
magie către încrederea reconfortantă în productivitatea su- 
fletului omenesc. In toate grupările tinereşti care pornesc as- 
tăzi în natura, cu o seriozitate religioasă, se multiplica spiritul 
pe care Goethe l-a dăruit lumii. Vizitatorii străini în Elveţia 
urca munții dintr-un interes diletant. Aici mî-a vorbit tot- 
deauna un alt glas. Este un eroism în aceste elite pe care tre- 
buie sá-[ trăieşti la fata locului pentru a-l înțelege. 

Dar chiar în lumea modestă venita aici pentru ziua de du- 
minică există o atitudine morală conştientă ; ideea că atinge- 
rea omului cu natura nu este numai un exerciţiu sportiv, o 
plăcere higienká şi onesta, ci im oficiu mai însemnat. De aici 
marşul silitor şi tăcut către tinta hotărîtă. Itinerariul nu se 
modifică după capriciul potecilor sau după seductia pîrîurilor, 
pentru că nu este vorba de a rătăci la vota mtimplárii si 


279 


a te lăsa furat de amintiri. Drumul este studiat de mai înainte, 
discutat de specialişti, însemnat pe hartă ti executat cu stric- 
tete, pentru că orice clipă risipită în zadar întîrzie ti abate 
cîştigul pozitiv care se urmăreşte. Pelerinii duminicali străbat 
astfel oraşul ca şi cum s-ar îndrepta către o importantă ocu- 
patie ti zarva lor are ceva din armonia oamenilor la muncă. 
Grupuri de cîte douăzeci ţi treizeci se încrucişează la răspîn- 
tii, urcă în pas grăbit strada principala sau dispar deodată sub 
meterezele castelului. Atmosfera este plină de ecouri şi sub 
unele bolți sunetele îndepărtate se unifică muzical, amintind în 
acelaşi timp singurătatea străveche a oraşului şi fierberea sa 
din ziua duminicii. Nici un izvor tămăduitor nu atrage această 
mulțime, ci numai cele cîteva poziţii predominante de unde se 
pot vedea două braţe liniştite de apă strîngînd buchetul in- 
sulei cu plaiani. 


Ce felurite sînt toate acestea de „tristeţea duminicalá" des- 
pre care se vorbeşte în lirica flamandă ! O naţiune catolică 
se trezeşte duminecá dimineața sub amenințările zilei de apoi 
— acea zi de minie — şi în aşteptarea graţiei pe care cerul 
o poate refuza muritorilor, gîndurile sînt îndreptate către un 
sever şi dureros control de sine. în plictiseala laică din poe- 
ziile lui Rodenbach vorbeşte aceeaşi nelinişte a omului care 
ştie ca în combinaţia destinului nostru se amestecă veşnic un 
element lugubru. Cu totul alta este duminica germană. 

[1925] 


IMAGINI ITALIENE 


VENEŢIA 


Există locuri comune 2le peisajului, după cum exista lo- 
curi comune ale dicționarului. După aceste intipáriri confor- 
tabile, Venetia este o „cetate a morţii". Eminescu, care nu cálá- 
torise niciodată la Veneţia, dar preluase locul comun care o 
priveşte de la poetul de-a treia mînă Gaetano Cerri, sileşte 
încă atitudinea românilor care debarcă acolo în nişte cala- 
poade care nu i se potrivesc întocmai. în locul unei cetăţi 
moarte, e drept însă cá nu regăsim o cetate propriu-zis vie, 
dacă înţelegem să rezervăm acest atribut oraşelor a căror viaţă 
se ţese sub ochii noştri din sutele de relaţii ale activităţii pu- 
blice şi private. 

în Palatul Public al Sienei exista fresca lui Ambrogio Lo- 
renzetti care, potrivit gustului alegoric al timpului, înfăţişează 
viața citadină sub oblăduirea unei bune stápiniri. într-o îm- 
pletire sugestivă de motive, fresca ne arată cum meşterii 
înalță case, cum n-igustorii îşi mînă asinii incárcati cu mărfuri, 
în timp ce profesorul împarte învățătura sa ucenicilor adunaţi 
să-l asculte şi străzile sînt pline de bărbaţi şi femei îndrep- 
tindu-se deopotrivă către tinta cotidiană a existentii. Această 
activitate, această însuflețire temperată sînt ale păcii. Viaţa 
este asigurată într-un astfel de cadru al muncii şi creaţiei 
şi viitorul se pregăteşte fericit, după cum arată silueta ma- 
troanei gravide prinsa in lanţul femeilor din primul plan al 
tabloului. 

Venetia este departe de a ne da impresia acestei vieți sin- 
cere si nemijlocite, în care armonia geneTalá se tese din aspi- 


281 


ratia particulară a fiecărui ins. Detaliile practice sînt in Ve- 
netia o excepţie pitorească, revenind în tematica generală a 
oraşului cu un accent paradoxal pentru care nu există ana- 
logie într-un alt oraş al lumii. Cile o corabie neagră, ca un 
sarcofag plutitor, descărcînd în etajul inferior al clădirilor 
înălțate din apă provizia trebuincioasá de cărbuni sau zvirlind 
pe cheiul halelor de pe Canal Crande mormanele de fructe 
şi legume, nu îndreaptă mintea către nevoile practice şi reale 
care sînt vehiculate în chipul acesta, ci o opresc la contempla- 
rea gratioasei linii a îmbarcaţiei ,a salturilor ei uşoare şi rit- 
mice, a culorilor proaspete şi variate care în atmosfera im- 
pregnată a cetăţii capătă o strălucire unică. Faptul ca oraşul 
are nevoie de căldură şi hrană dabîndeşte în aceasta orientare 
estetică a atenţiei forma unei constatări cu totul paradoxale. 


Este drept că Veneţia dezvoltă o activitate comercială ne- 
asemănată. In strimtele ulite ale Merceriei şi in jurul Puntei 
Rialto, negoturile se îngrămădesc într-un număr şi cu o den- 
sitate care lasă nedezlegată întrebarea cum se face că în reali- 
tate ele nu se sufocă unele pe altele. La drept vorbind, însă, 
întrebarea ne-o punem mai puţin, pentru cá in neuitatele 
după-amiezi în care valul mereu izvorîtor al lumii ne împinge 
la ráráciri indelungi, din Piaţa Sfiutului Marcu. dincolo de 
Santa Fosca, şi pînă în proximitatea gării, urechea şi ochiul, 
mirosul şi gustul, toate simțurile sînt solicitate fără crutare 
de vitrinele scăpărînd din pietre preţioase, stofe şi broderii, 
de aerul cu slabe adieri în care s-au topit laolaltă aroma cafe- 
lei, a vinului şi a tabacului, de muzicalul tumult unanim care 
ajunge să altoiască, în cele din urmă, pe conştiinţa noastră 
asurzită şi crepusculară, grefa unei noi conştiinţe lucide, 
aprinsă pentru vinătoarea plăcerii. 

Venetia este un exemplu unic în lume de felul în care viaţa 
poate fi ridicată în planul artei şi transformată în iluzie. Lu- 
crul valorează mai întîi pentru arhitectura ei, care n-a format 
niciodată o şcoală şi n-a găsit nicicînd imitatori, fiind conce- 
pută in^ realitate în vederea acelei asociaţii decorative între 
piatră şi apă, care nu se mai putea repeta şi aiurea. Arhitec- 
tura Veneţiei este prima manifestare a acelui spirit estetic ve- 
netian, care se dezvoltă fără consideraţie pentru nevoile sin- 
cere^ale vieţii. Astfel, din cele două componente genetice ale 
oricărui stil“ arhitectonic, utilitatea şi decorația, aceasta din 
urma a căpătat în Venetia o supremație indiscutabilá- Pala- 


282 


teie Veneţiei nu mai pot fi deci diferenţiate după scopul pri- 
mordial căruia ele vor fi fost destinate. Particulare şi publice, 
ele sînt unificate într-o aparenţă din care motivul diferentierii 
lor după scopul util a fost eliminat, toate deopotrivă devenind 
pure şi oarecum inutile combinaţii decorative. Dacă arhitec- 
tura a putut deveni vreodată o artă pentru artă, lucrul nu 
s-a întîmplat decît în Veneţia. 

Am spus că arhitectura venefiană a fost gîndită în vede- 
rea asociației dintre piatră şi apă. Nici un element al fațadei 
împodobite nu înaintează din planul ei şi nu se rasfrînge ca 
o pată fără formă în apa care scaldă temeliile palatului şi 
nici nu împiedică răsfrîngerea părților superioare ale clădi- 
rii, care se poate oglindi astfel de sus pînă jos, obţinînd o ima- 
gine neturburatá. Şirul coloanelor subțiri, ogivele, rosacele cu 
nervuri fine completează o fațada în care liniile sînt in total 
mai izbitoare decît planurile şi pe care apa o primeşte ca o 
limpede imagine bine articulată. Toate palatele Veneţiei sînt 
dublate astfel cu icoana lor din apă şi şirul lor împodobit se 
însoţeşte necontenit cu fantoma lor răsturnată în unde. 

Veneţia este o cetate a iluziei. Carnavalul a fost aci, din 
secole îndepărtate, una din sărbătorile preferate ale poporului 
şi patricienilor. Si, după cum oamenii au simtii o plăcere ca- 
racteristică să-şi ascundă chipul sub mască, tot astfel locuin- 
tele lor au fost gindite pentru a acoperi viața adevărată tráita 
înlăuntru. De aceea călătorul trăieşte dezlegarea unei enigme 
cînd, înconjurînd de pildă Palatul Dogilor, contemplă după 
magnificenta fațadei sinistra Punte a suspinelor şi umedele 
închisori cufundate sub apă. Pentru a ascunde violenta exis- 
tentelor adăpostite acolo, era fără îndoială nevoie de farmecul 
şi fastul fațadelor imaculate. Palatele Veneţiei nu vor fi 
prin urmare locuri de apărare. Intrarea lor primitoare, întreaga 
delicateţe a aparentei lor n-are nevoie de pavăza forţei, pentru 
că venețienii au descoperit pentru a se apăra arma mai bună a 
perfidiei, pe care, printre atîtea din detaliile istorice păstrate în 
Muzeul civil, o regăsim în forma prefăcutei cărți de rugăciune 

în care Dogele Cornaro ascundea pumnalul, de care s-ar fi 
putut să aibă nevoie chiar în clipele în care îs! practica devo- 
tiunile. Pumnalul ascuns în cartea de rugăciune era o subtilă 
invenţie a acelei epoci dominata de geniul perfidiei. 
Iluzia ia in Venetia si forma feeriei. Cînd priveşti într-o 
oră a diminetilor însorite bazilica Sfintulut Marcu, cupolele ei 


2f3 


aurite, mozaicurile frontonului scáldate de asemeni în aur, co- 
loanele din scumpe pietre colorate, intelegi ca aci a vegheat 
o intentie constructiva fabuloasá. Prin aceastá poartá deschisá 
cátre Orient vor fi intrat basmele povestind de vreun cálátor, 
de vreun fiu de impárat, care, pornind pe drumuri indepártate, 
va fi aflat un palat fácut numai din aur ti din pietre pretioase. 
Constructorii bazilicei Sfîntului Marcu au vrut să dea un trup 
aievea închipuirilor feerice ale basmelor. Din feluritele mo- 
duri ale sublimului, palatele Florenței au dezvoltat sublimul 
forţei, în timp ce barocul roman a speculat ideea festivitátii, 
dar numai arhitectura Veneţiei a izbutit să obțină expresia 
feericului. 

Psihologia feericului nu poate fi studiată decît în Venetia. 
TeericuT^Í'Te'reveia acolo mai întîi că o aglomerare de ne- 
crezut de materiale preţioase. Profunzimea de aur, de mar- 
mură, de porfir, de jasp, de ivoriu, de eben este primul ele- 
ment al impresiei feerice. Sublimitatea tratata cu minutie este 
al doilea element al feeriei, şi astfel în plimbările noastre, 
ochiul contemplă cu uimire colonada Palatului Dogilor, unde 
puterea nesecată a invenţiei variază detaliile de la capitel la 
capitel sau mozaicul pavajului interior al bazilicei, unde 
forma, culoarea şi dispoziţia incrustaţiilor se deosebesc cu fie- 
care poligon. Mozaicul are de altfel o întrebuințare mai gene- 
rală în Venetia, pentru cá minutia sa savantă şi aplicată face 
din el unul din mijloacele cele mai proprii de exprimare ale 
feericului. Din această lungă practică a feericului s-au dez- 
voltat în Veneţia industriile ei specifice, ale cizelatului, ale 
broderiei şi ale sticlăriei, tot atîtea arte în care inexpresivi- 
Wtea sau rigiditatea materialelor sint înmladiate şi făcute, 
elocvente ca prin minune şi prin puterea unei imaginatii ple- 
torice. Se poate spune astfel că arcele minore ale Veneţiei ana- 
lizează feeria cadrului ei general şi izolează cu multă forță 
unul din elementele lui alcătuitoare, şi anume virtuozitatea 
care istoveşte detaliul. 

Se înţelege din toate acestea care poate fi sentimentul de 
sine al călătorului care întîrzie in Venetia. Azvirlind ancora 
necontenit în iluzie, călătorul încearcă în Venetia fericirea de 
a se simți eliberat de condiţiile realului, dar şi amenințarea 
de a pierde de sub picioare terenul solid al oricărei certitudini. 
Intuitia artiştilor a simţit uneori aceasta. Thomas Mann a pu- 
tut aşeza deci în cadrul Veneţiei povestirea dureroasă a des- 


264 


sfîrşitul ei. 


APUS PE ADRIATICA 


Populaţia de copii a Veneţiei este cu totul uimitoare. 
Strînsă In ulițele înguste şi comprimatá de forfota fără pere- 
che a acestei cetăţi, ea pare cu atît mai densă. Un grup de 
copii se găseşte pretutindeni. In cartierul popular din insula 
Giudecca, apariţia lor are ceva halucinatoriu, aşa cum îi regá- 
sim la o cotitură brusca a străzii, irumpînd dintr-un gang, 
pititi pe o punte, ca într-o adevărată multiplicare instantanee. 
Sărăcăcioasa viaţă de familie a cartierelor venețiene, soarele 
puternic, veselia străzilor trimite sau cheamă afară pe toti 
aceşti copii. în lunile de vară, vaporetele care fac cursa către 
micile insule din apropiere îi încarcă deopotrivă, pentru a-i 
lăsa o zi întreagă pe plajă. 


Ne întoarcem acum de la Chioggia şi la fiecare stație a 
vaporului încărcăm cîte un nou transport de copii, pentru a-i 
înapoia în Veneţia. Coverta devine neîncăpătoare. Stăm «rînşi 
între grupuri compacte, supravegheate de vreun frate sau 
o soră mai mare. Prin fata noastră defilează țărmul şirului 
de insule, succedindu-se la mici intervale : Pellestrina, Ma- 
lamocco, Lido. Aşezarea Veneţiei se repeta aci într-o copie ne- 
izbutitá si mizerabila. Casele stau cufundate si aci cu teme- 
liile in apă, dar undele linistite nu primesc rásfringerea feerica 
a palatelor de marmurá. Umezeala urcá in schimb pe sub ten- 
cuiala zugrăvită cu galben, cu roşu sau cu verde si desem- 
neazá figuri fantastice, o florá mucedá si leproasa. Moartea 
care amenintá Venetia incepe din aceste periferii lacustre. Sub 
coasa ei au început să cadă străzile deserte, cheiurile incár- 


286 


cate de gunoaie. Ne îndreptăm deci privirile către întinsurile 
salubre ale mării. E ora amurgului care ia pe Adriatica o 
înfăţişare neuitatá. Nu regăsim nicidecum zarea tragică şi in- 
candescentá care i-a inspirat poetului nostru versul cu- 
noscut 


„Apusul îşi întoarce cirezile prin singe." 


Acest apus este al cerului nostru. Aci e altceva. O intensa 
răsfrîngere aurie a inundat deodată întreaga atmosferă. Plu- 
tim într-o revársare de aur, într-o baie de raze cáldute care 
poleieşte întreaga suprafață a mării, înecînd liniile palatelor 
din zare. Fiecare picătură de apă a văzduhului saturat a topit 
în sine o picătură din aliajul unanim şi privirile desluşesc 
cu greu drumul vaporului, care înaintează acum într-o glorie 
delicată şi paradisiacă. 

în vremea aceasta vaporul se apropie de coasta micii 
insule San Servolo. O plantație deasa de chiparosi a strîns 
între ramurile ei întunericul gata să izbucnească îndată ce 
iradiatia amurgului se va istovi. Undele se umbresc de ase- 
meni în apropierea țărmului şi luntrea care Ie desparte, inain- 
tînd către mal, pare a se reculege vislind către această insulă 
a nopţii şi a tainei. Dar în aceeaşi clipă, copiii care ne întovă- 
răşesc pe vapor par a fi cuprinşi de o veselă agitaţie, pe care 
nu ne-o lămurim. Zeci de batiste încep să fluture cu prietenie 
către insula San Servolo, saluturi si exclamatii sînt trimise 
în văzduhul care le înghite îndată, în timp ce cîteva braţe 
se silesc sa răspundă din desişul nemişcat al chiparoşilor. Pe 
insula San Servolo se găseşte un spital de nebuni şi în fiecare 
zi, în această oră a amurgului, nebunii şi copiii schimbă salu- 
turi insufletite şi cordiale, pe cînd vaporul se mistuie in au- 
reola apusului pe Adriatica. 


IL SANTO 


în curţile interioare ale Mănăstirii Sfîntului Anton din 
Padova, II Santo, cum îi spun localnicii, care îl recunosc al 
lor, -viata se scurge liniştită şi cucernica. Aceste întinse pă- 
trate de verdeață, mărginite de colonade reci şi sonore, rás- 
pîndesc un farmec rafinat şi compus. O curte interioară este 
în adevăr un loc al naturii si ai artei, cu înțelesuri şi înrîu- 
riri imperecheate si contrarii. Pătratul de verdeață îndoit cu 
acel al cerului întregesc o icoană tăiată în nesfirgitul naturii, 
capabila în acelaşi timp să dilate şi să mărginească. Zborul 
tremurat al sufletului către profunzimile azurului este prins 
şi stilizat de laturile pătratului făcut din arcuri şi bolți. Gestul 
de evadare al spiritului se însoţeşte astfel cu mişcarea lui de 
concentrare si țărmurile. Curțile interioare ale mănăstirilor 
italiene imi^par a fi cu adevărat nişte simboluri ale vieţii 
religioase, făcută din reverie şi disciplină, din avînt şi măsură 
a sufletului, din pornirea lui de a se pierde în energia infinită 
a Divinitátii şi din aceea de a se păstra mărginit şi individual, 
pentru a aduce o închinare cu atît mai smerită Părintelui ce- 
resc al lumii. 


Am petrecut mai multe ceasuri în curţile interioare ale 
Mănăstirii Sfîntului Anton, bucurîndu-ne de răcoarea cîştigată 
asupra  argitei oraşului. Frámintám acum impresiile trăite 
înăuntru, pe  lespedeie bisericii. Amintirea Sfîntului Anton 
menţine întreagă şi proaspătă imensa construcţie de coloane 
şi cupole. Reparatiile se urmează aproape tot anul şi mai în 
toate colțurile. Şi astfel vechimea locaşului, animat de muiti- 


238 


mea închinătorilor şi a mesterilor care îl ridică necontenit, 
provoacă impresia concretă a continuității în spirit şi materie 
a unei organizaţii de şapte ori centenare. Credincioşii local- 
nici nu pot resimti totdeauna aceasta si neluind seama la 
întregul care se tese neîncetat, refăcîndu-se din el însuşi, 
merg ţintă către umbritul loc de sub colonada, în fata grila- 
jului unei mici capele mai ferite, unde rugăciunea lor va fi 
mai bine ascultată. Trecem printre şirurile lor şi privim gale- 
ria de figuri a publicului catolic, fizionomia înlăcrămată a ba- 
trînei care spune cu şoapte mari vechea ei rugăciune lati- 
nească, chipul îngrijorător al muncitorului, al doamnei ele- 
gante şi dezolate, al domnului corect şi grav, care nu se stie 
dacă nu împlineşte acum un oficiu al onestitátii lui civile. 


Dar ne abatem privirile de la chipurile oamenilor, pentru 
a urmări pe acele ale artei. Imaginile tăiate în marmură de 
mai mulţi meşteri ai veacului al XVI-lea, printre care cele 
ale lui Lombardo si Sansovino, aşezate în jurul mormîntului 
votiv al Sfîntului, îmi readuc în față faptele-i minunate de 
taumaturg. înfăţişat îndeobşte cu copilul Isus în braţe, amin- 
tirea Sfîntului vine către noi încununată cu toată blindetea 
franciscană a ordinului sau. Dar minunatele reliefuri sculp- 
tate de Lombardo si Sansovino povestesc mai mult, despre în- 
tîmplările eroice şi pioase ale Sfîntului, despre dreptatea sí pu- 
terea credinţei lui. Tot atîtea întîmplări în care copilul revine, 
chiar în afară de înțelesul direct al scenei, dar ca o trimitere 
către înţelesul ei simbolic şi spiritual. Copilul l-a însoţit tot- 
deauna pe Anton în spirit şi l-a ajutat de mai multe ori în 
minunile lui. Se găsea astfel în Ferrara, cînd Anton a făcut 
pe pruncul femeii acuzata cu nedreptate de bărbatul ei, să 
mărturisească nevinovăția mamei. Copilul s-a ridicat de la 
sînul doicii şi a început sa vorbească, pronuntind numele ta- 
tălui neîncrezător. Cuvîntul revelator al pruncului era un răs- 
puns prietenesc la întrebarea arzătoarea Sfîntului, amic el 
însuşi al Pruncului ceresc. Prietenia copiilor, despre care vor- 
besc mai toate reliefurile lui Lombardo şi Sansovino, se des- 
face astfel din trunchiul verde al naturismului franciscan, ca 
o ramură deosebit de înflorită şi parfumată. 


Comunitatea cu natura cea mai umilă, chiar cu cea sub- 
umana, este de altfel reprezentată în viața lui Anton, ca si 
în aceea a lui Francisc. lată asinul infometat care refuză sacul 
cu gráunte pentru a îngenunchea în fata cuminecăturii. lata 


2B9 
20 


apoi pestii sáltindu-se din apa pentru a asculta cuvintul lui 
Anton, dupá cum pásárile ascultaserá predica lui Francisc. Mo- 
mentul e celebrat nu numai de sculptorii decorativi ai capelei 
sarcofagului, dar si de Veronese, in tabloul renumit pe care-1 
adáposteste astázi Galeria Borghese. Nici sculptorii, nici pictorii 
n-au fost insá interpretii fideli ai subiectului lor. Maniera an- 
tichizantă a lui Lombardo si Sansovino, ca şi fastul venetian 
al lui Veronese, se situează in alt plan decît acel al pietátii 
franciscane, pliná de o poezie naivá si ferventa. Anton n-a 
avut astfel norocul întemeietorului ordinului, care a aflat în 
Giotto pe evocatorul genial al minunatei lui întîmplări. Pri- 
vim deci mat departe frumoasele reliefuri ale veacului al X VI- 
lea, resemnati a nu găsi în ele duhul propriu al lui Anton, 
într-o plastică neîntrecută, cu mari gesturi dramatice, relie- 
furile ne înfăţişează pe rînd momentele in care Sfîntul a 
risipit minunile vindecărilor şi învierilor lui. 

El continuă să le acorde încă acelora care vin sa se închine 
mormintului său. Se îmbulzeşte aci o viața plina de freamăt. 
Nu voi uita niciodată crispatia atîtor miini agátate de mar- 
mura rece a sarcofagului. Septicentenarul morţii lui Anton 
a adus o mulţime neobişnuită de oameni mínati de mijeala 
unei speranţe sau de jubilarea unei recunostinte. în jurul sar- 
cofagului s-au adunat obiectele cele mai eteroclite, daruri vo- 
tive, flori şi coroane, cîrje ale unei neputinte învinse, mon- 
struoase proteze ortopedice, atestate povestind minunea trăită 
de credincioşii dáruiti fie cu sănătate, fie cu un alt noroc oare- 
care. Lămurim apoi fotografii de copii scápati prin interce- 
siunea Sfîntului de la o moarte sigură şi pe care pietatea pă- 
rintilor i-a îmbrăcat pentru ocazia fotografierii în costumul 
franciscanilor, după cum miliarismul părinţilor din alte țări 
îşi costumează copiii cu hainele, socotite hazlii şi drăgălaşe 
pentru ei, ale ofiţerilor. Gustul acestui omagiu fervent este 
mai degrabă îndoios. Momentul nu este însă al ironiei. Zeci 
de braţe în jurul nostru se întind către marmura sarcofagului, 
dezlegînd pentru o clipă marele suspin de iubire şî durere, 
pe care orice suflet îl regăseşte pururi nemíngiiat în sine. 

Din biserică ne strecură-m în una din curţile interioare ale 
mănăstirii, unde meditaţia noastră se urmează acum. Este ora 
vecerniei, pe care toate clopotele oraşului o anunţă într-un 
ritm contrapunctat de dăngănituri grave, de semnale înalte şi 
mai scurte. Diferentiate după depărtare si intensitate, sune- 


290 


tele acestei complexe armonii se situează în planuri succesive 
şi construiesc pentru noi o arhitectura savantă. Un dangăt 
care se sparge lîngă noi e ca o cupolă apărută brusc la o co- 
titură a drumului. O succesiune rapidă de sunete alarmate e 
ca scunda colonadă a unui etaj înalt. Sunetele apropiate al- 
cătuiesc oarecum fațada edificiului închipuit, pe cînd cele mai 
depărtate îi dau corp şi adincime. Cînd în sfîrşit clopotele 
încetează, intră în scenă murmurul pierdut al oraşului, ca 
fundul peisajului din care se desprinde construcţia sonoră, 


I proiectată de noi în spaţiu şi contemplatá cu incintare. 


20» 


MOARTEA IN RAVENNA 


Venetia n-a murit. Ciudata ei insufletire, existenta ei fan- 
tomatică filtrează încă in suflete otrava iluziei şi a remuşcării. 
Moartă cu adevărat este numai Ravenna. Frumosul titlu al 
volumului lui Nichifor Crainic, Țara de peste veac, se potri- 
veşte Ravennei cum nu se poate mai bine. Ravenna este o 
adevărată „ţară de peste veac". Mişcarea vieţii s-a suspendat 
aci într-o clipa a imobilitátii eterne. Nimic nu se schimbă şi 
nu æ mai mişcă in Ravenna. Această cetate care a încetat 
să trăiască acum cîteva sute de ani, vorbeşte călătorului numai 
prin amintirea morţilor ei iluştri. Mausolee şi morminte, al 
Gallei Placida, al lui Teodoric, al lui Dame, sînt printre eta- 
pele de căpetenie ale contemplatiei în Ravenna. Gîndul se în- 
dreaptă către moarte ca înspre întrebarea pe care o trezeşte 
oricare din înfăţişările acestui oraş. însăşi natura care îl în- 
conjoară pare a fi ajuns la acea stare de decrepitudine care 
precedă moartea. Joasele şesuri Impregnate lasă loc liber pri- 
virilor care se întind în zare, în timp ce urechea culege vuietul 
zadarnic al marii apropiate. Există totuşi o pădure în apro- 
pierea Ravennei. Este renumita pineza, pădurea altădată mă- 
reata, de pini, tare i se părea lui Dante cá tine basul in veselul 
concert al păsărilor adăpostite în ramurile ei. Pineta s-a rărit 
astăzi cu totul si prin poienele ei bătrîne, printre ramurile 
ei smulse şi aplecate cu jale, vîntul sărat al mării găseşte cu 
uşurinţă calea cetăţii. Valul vizitatorilor ocoleşte însă Ra- 
venna, respectuos parcă în fața morţii şi a lîniştei care nu 
trebuiesc turburate. Trecem astfel tácuti pe străzile calcinate 


292 


şi pustii, căutînd in această oră a amiezii zona de umbră 
subtiatá lînga zidurile care par a nu mai adăposti pe nimeni. 
De cîteva zile suflă cumplit vîntul de sud. Subtila lui flacără 
ne ajunge fără încetare. Dar în camera hotelului unde ne re- 
fugiem în fiecare după-amiază, pentru a petrece ceasuri de 
adîncă extenuare, numai tíintarii, plaga acestor regiuni mlăş- 
tinoase, par a fi atinşi de o recrudescentá de vitalitate. Tiuitul 
lor blestemat se zvoneşte brusc din întunericul sufocant al 
încăperii şi se întăreşte deodată lîngă urechea noastră, şi 
anume chiar în clipa cînd somnul voia parcă să ne elibereze 
de chinul acestor sieste bolnave. 


Moartea Ravennei este însă deosebită de moartea altor 
aşezări mai vechi. Aşa de pildă moartea forului roman tre- 
zeşte ideea unui loc al civilizației omeneşti din care s-a retras 
sufletul care îl susţinea altădată. Căderea în ruină a forului 
roman alcătuieşte oarecum produsul unei morţi naturale. 
Ravenna n-are însă nici o ruină. Vechile ei biserici se bucură 
încă de o anumită prosperitate. Sufletul vechii Ravenne este 


. incá viu, dar el trăieşte acea existenţă de pesze veac care a 


prezidat construcţia ei în veacurile bizantine. Am spune astfel 
ca moartea Ravennei este realizarea unui fel de idee imanentă. 

Plimbările noastre ne poartă deci de la S. Apollinare in 
Classe, la San Vitale şi la S. Apollinare Nuovo, pentru a 
admira mozaicurile care atrag aci pe cei mai mulţi vizitatori. 
Aceste lucrări de o artă minuțioasă şi împodobită, datînd în 
cea mai mare parte din veacul al VI-lea, păstrează încă o mare 
frăgezime. Timpul n-a izbutit să şteargă contururile, nici să 
veştejească sau să întunece verdele lor proaspăt, aurul lor 
strălucitor. Dar în această lungă fidelitate a materialelor s-a 
întrupat o inspiraţie care tinteste dincolo de imobilitatea şi 
relativitatea vieţii, către eternitatea şi absolutul morţii. lată 
pe Sfîntul Apollinare, iată pe Theodora şi pe Justinian, iată 
şirul Martirilor şi al Fecioarelor, repetînd cu o consecvență 
care nu conchide şi nu se ascute în nici un efect final, acelaşi 
tip şi aceeaşi atitudine. Nici o expresie a figurilor, nici un 
gest, nicî o relaţie între persoane. Imobilitatea lor abstractă 
nu este din această lume. 

Ravenna a ascultat pînă la urmă marea lecţie a artei sale. 
Retrasă din frămîntările istoriei, care o ináltase în doua rîn- 
duri la situaţia unei capitale, a imperiului lui Teodoric şi a 
exarhatului lui Justinian, potolindu-se din luptele lăuntrice 


293 


ale evTjlIui-mediu, ea se văzu izolată chiar de elementul naturii, 
care îi aducea altădată rangul şi prosperitatea. Aluviunile care 
nu încetară să se depună în veacurile mai apropiate, îndepăr- 
tará undele mării care îi mîngîiau în trecut temeliile turnuri- 
lor şi parapetelor. 

Ce impresie de eliberare am avut într-acestea, cînd rătăcind 
prin micile săli ale muzeului dantesc, clădit alături de mor- 
mintul poetului, am _ descoperit bustul lui Cane de la Scala, 
podescatul Veronei şi gazda lui Dante, mai înainte ca acesta 
sá fi gásit ospitalitatea lui Da Polenta in Ravenna. in starea 
de spirit pe care Ravenna o transmite, cîtă prietenie şi încre- 
dere ne-a insuflat figura cavalerului, care, de sub viziera lui 
ridicată, ne zîmbeşte cu privirile încărcate de înţeles. 


had o 


CETATE ŞI NATURA 


Privit în lunile verii dintr-un loc înalt, Bucureştiul apare 
ca o masă di verdeati, din care răsar acoperişuri sau fațade 
ale vreunui etaj superior. Se pare că întreg oraşul, cu strá- 
zile şi pieţele lui, a fost tăiat în desişul unor plantaţii stră- 
vechi. Străinii care ne-au vizitat au admirat totdeauna în Bucu- 
reşti această permanentă tovărăşie cu naura, care dă capitalei 
noastre un farmec tihnit şi reparator. Umbra unui copac sau 
a unei bolți de vie este un element al gospodăriei, pe care 
românul îl pretuieste mai mult si a cărui lipsă el o resimte 
cu mai multă părere de rău. O masă bine umbrită, pentru 
adunările prieteneşti de după-amiază sau pentru prilejul celor 
două ospătari ale zilei, face parte din concepţia românească 
despre tihnă şi confort. 

Această structură generala a Bucureştiului, dar şi a tuturor 
oraşelor româneşti, ilustrează cu încă un aspect lipsa evului- 
mediu apusean din istoria noastră. Prin vegetaţia lor, oraşele 
româneşti se continuă în cîmpia sau pădurea înconjurătoare. 
Se poate spune astfel că oraşele noastre sînt deschise şi că 
raportul lor cu natura este de cea mai apropiată familiaritate. 
Contrastul dintre oraş şi natură nu este resimţit de noi nicio- 
"3aT&-STcte""aceea toate "acele lamentatir-^te" Ofigi pedagogii 
sociale importante, care deplîng pentru români lipsa moravu- 
rilor care îi scot pe apuseni în natură, sînt în ce ne priveşte 
lipsite de orice înţeles. De ce ar îmbrăca românul haina 
excursioniştiilui german, cînd din propria lui curte sau din 
vecinátátile ei, adierea plină de frágezime a copacilor rás- 


295 


punde fără nici o osteneală dorinţei lui permanente ? Românul 
nu caută natura, nu din pricina cá iubirea pentru ea îi lip- 
seşte, dar pentru cá în ce-l priveşte o dorinţă veşnic trează 
este necontenit satisfăcuta, fără nici o osteneală din partea lui. 

Mă gîndesc la toate acestea, colindînd prin aceste oraşe 
ale Italiei, unde iubirea lumii vechi mă poartă de cîteva săp- 
tămîni. Oraşele medievale ale Italiei înfăţişează un alt tip al 
legăturii dintre cetate şi natură. Gindttc mai întîi ca locuri 
de apărare, ideea aceasta continuă să explice structura lor. 
Florenţa, Siena, San Gimignano, Perugia, Assisi, mai toate 
vechile oraşe ale Toscanei şi Umbriei, opun masa lor de piatră 
naturii unduioase din preajmă. Este chiar de mirare cum evo- 
lutia acestor oraşe n-a izbutit să introducă între zidurile lor 
ceva din fluxul naturii înconjurătoare, care se opreşte într-un 
avînt retezat in fata vechilor lor porti de apărare. S-ar spune 
că o dată cu iarba, cu florile şi copacii, vechii florentini sau 
sienezi se temeau tí nu intre şi duşmanii înarmaţi ai cetăţii. 
Această temere conformează şi astăzi în Italia raportul dintre 
natură şi cetate. Contrastul lor este evident, dar tocmai el 
alcătuieşte acel farmec care lipseşte oraşelor noastre, compen- 
sîndu-l pe acela care se poate găsi în ele. 

Atingerea cetăţii cu natura alcătuieşte în atîtea locuri ale 
Italiei o adevărată  inclestare violentă, pe care sufletul o 
resimte cu o rară intensitate. Edilii mai apropiaţi au favori- 
zat de altfel impresia, şi anume în două feluri, care rămîn 
tipice : fie deschizînd oraşului o perspectivă asupra naturii, 
fie situind în natură un loc de privelişte asupia miraculoasei 
înfloriri de piatră a oraşului. în primul fel lucrează parapetele 
grădinii Lizza din Siena sau acea terasă înaltă a Perugiei, 
unde Carducci a simţit ináltindu-se în sine strofele poemei 
Canto del'Amore. în al doilea fel lucrează însă perspectiva 
asupra Florenței, degustatá pe înălțimea de la San Miniato. 


Privind de pe Li2za colinele Sienei si înconjurimea lor, 
ochiul descoperă si o altă caracteristică a oraşelor italiene, 
şi anume lipsa lor de periferie, de mahala în înţelesul nostru, 
Upsa acelor aşezări incerte, în care locuinţele omeneşti se 
învecinează cu terenuri inculte sau insalubre. Despărțirea 
dintre cetate si natură este aci atît de radicală, încît între ele nu 
mai încap acele vagi înjghebări urbane, care compromit ade- 
seori impresia pe care o primim chiar de la unele din cele 


296 


mai îngrijite oraşe ale Apusului. Vechile cetăți medievale ale 
Italiei nu ne pricinuiesc niciodată această deziluzie. 

Stam la San Miniato, bucurîndu-ne de o clipă rară, în 
amurgul încărcat de duhul amar al chiparoşilor. Oraşul se 
profilează cu înmiitele lui ziduri, peste care se înalță domi- 
natoare cupolele domului şi crenelurile vechiului palat al 
Senioriei. în fund, colinele dimpotrivă, cu unduirile lor pre- 
lungi, întregesc tabloul. Este o clipă de perplexitate, cînd în 
acest dulce şi paşnic farmec al naturii, ochiul^ descoperă încă 
o dată vechiul oraş de piatră, ciudatul cuib al luptei şi 
împotrivirii. 


AURORA ȘI CREPUSCULUL 


Grija faraonilor de a-si intocmi un loc al odihnei eterne, 
deopotrivá cu strálucirea lor in viatá, n-a pierit o datá cu 
dinsii. in mica Florenta, familia Mediatilor a dorit pentru 
mormintele lor un adápost plin de fast. Dacá palatele prin- 
cipilor au fost totdeauna o proiectie a puterii si siápinirh lor, 
un fel de vestmim dezvoltat din mîndru! lor sentiment de ei 
înşişi, mormintele Medicisilor vor să manifeste ceea ce ei 
socoteau desigur despre indreptátirea lor la gloria eternă. 
Pasiunea pentru glorie era un sentiment obişnuit în sufletul 
acestor prinți individualişti ai Renaşterii, la care meritul apă- 
sătoarei lor puteri publice nu le revenea decît lor, dirzei 
vitejii care şi-o cucereau în fiecare clipa. Străbatem, gîndin- 
du-ne la acestea, capela principilor, legată de biserica Sfîntului 
Lorenzo, máretul octogon îmbrăcat in marmure scumpe, unde 
odihnesc unii din membrii dinastiei, feluritii Cosimo, Ferdi- 
nand şi Francisc. Pe sub bolți joase si prin lungi coridoare 
ajungem în fine la noua sacristie, unde sînt sarcofagiile lui 
Giuliano şi Lorenzo II, ale căror statui in nişe sînt încadrate 
de renumitele perechi de statui simbolice, Aurora şi Crepus- 
culul, Ziua şi Noaptea. Interpretul sentimentului dc sine al 
Medicişilor, al conştiinţei lor de glorie şi putere, a fost aci 
Michelangelo. 


Grupurile de marmură stau față în față şi îşi trimit inte- 
lesul lor ca în două oglinzi paralele, pe planuri nelimitate 
şi din ce in ce mai adinci. Epocile zilei sînt nişte robuste 
figuri prăbuşite pe culcuşul arcuit deasupra sarcofagiilor, stă- 


298 


pînite parcă de o egală şi nesfirsita ostenealá. Aurora care 
se deşteaptă şi Crepusculul, bátrinul cu fata care abia se 
lămureşte din cadrul bărbiei bogate, bărbatul în care s-a 
întrupat puterea înfăptuitoare a Zilei şi Noaptea adormită şi 
plină de uitare, ne vorbesc deopotrivă cu aceeaşi energie 
ajunsă la limita ei şi gata să so transforme în ceea ce. i se 
opune. lată seara cea sură. Ochiul obosit al bătrînului mai 
priveşte o dată în urmă, pe lungul drum al zilei trăite. Bátri- 
nul va fi ascultat învățătura împăratului-filozof, a lui Marcu- 
Aureliu, şi nu se lasă în prada somnului înainte de a-şi fi 
reamintit faptele zilei şi de a fi deosebit între ele pe cele 
bune de cele rele. Socoteala inteleptului trebuie să fie gata 
în fiecare seară. Cine ştie miine ce ne aşteaptă ? Dumnezeu 
ne poate chema la judecată în orice moment. Examenul de 
conştiinţă al stoicului antic se uneşte astfel cu prevederea 
creştină. înţelepciunea păgînă şi pietatea creştinească ne vor- 
besc aci de sub aceeaşi mască. Aceeaşi este însă şi atitudinea 
Aurorei şi fără îndoială că sculptorul va fi dorit sa trans- 
porte în faptul zilei preceptul de seară al împăratului şi să-l 
facă valabil pentru ostenelile care încep atunci. Aurora se 
pregăteşte în adevăr să trăiască, dar, în această clipă a deş- 
teptării, ea se cufundă în plenitudinea puterii ei, cugetind la 
bogata zi care începe şi pe care ar dori-o cit mai desăvîrşită. 
Dar dacă Crepusculul, lăsînd sa cadă una cîte una amintirile 
zilei trăite, va fi numărat cîte din avînturile lui au fost rete- 
zate, Aurora prevede şi ea avînturi, doruri şi speranţe, menite 
nimicirii şi înşelăciunii, chiar în clipa în care ele se pregă- 
tesc sa trăiască. 

Oboseala vieţii care începe a fost un motiv care a mai 
neliniştit şi altădată adîncul cuget al lui Michelangelo. Bolta 
Capelei Sixtine cuprinde deopotrivă pe bătrînii profeti ai 
evreilor, pe Sibilele mitologiei, dar şi pe primii oameni, copiii 
adulți ai creaţiei, pe Adam şi Eva în clipa în care primesc 
atingerea insufletitoare a Domnului. Cîte amarnice gînduri se 
vor fi zbátind sub întinsa lespede a fruntii lui Ieremia ! Pro- 
fetul îşi lasă capul ostenit în palmă, ascunzîndu-şi gura care 
nu mai are nevoie să cuvinte, cu un gest obişnuit bătrînilor. 
Dar In acelaşi moment neschimbat al celor eterne, dincolo, 
mai departe, se naşte Adam, înfiorat de o singură atingere 
a Creatorului. Durerea chemării la viaţă e atît de mare, încît 
frumosul trup al adolescentului se zvîrcoleşte într-un spasm 


299 


de silá ti împotrivire la intrarea în lumea aceasta nedorită. 
Te întrebi dacă e mai mare durerea bătrînului care cunoaşte 
viața sau a primului om care o presimte ? 

Renaşterea a cultivat cu multă asiduitate genurile literare 
ale idilei ti utopiei. Fericirea omenirii proiectată în trecut sau 
viitor lasă trează speranța că speța noastră o va întâlni, 
refăcînd drumul civilizaţiei înapoi sau urmărindu-l vitejeste 
înainte. Privirile orientate către trecutul care mîngiie ti către 
viitorul care întăreşte se frîng deopotrivă în ochii figurilor 
lui Michelangelo. Adincul lui pesimism cunoaşte  inanitatea 
puterii celei mai robuste, pe care a reprezentat-o plastic cu o 
intensitate în care se reflectă tragismul zădărniciei ei. Sub 
contrastele cele mai radicale, Michelangelo ştie apoi să găsească 
unitatea lor. Un acelaşi gînd se desprinde astfel din viața care 
începe şi din aceea care ia sfîrşit, din Adam şi Ieremia, din 
Aurora şi Crepusculul. Comparatia e reluată apoi în alăturarea 
Zilei şi a Nopţii şi rezolvată după spiritul întregului, ca deopo- 
trivă lasitudine a forței pe culmea făptuirilor ei şi în uitarea 
plină de pace a somnului. 


Iulian şi Lorenzo domină grupurile. Iulian tine sceptrul în 
mînă şi frumosul lui cap de tînăr, amintind pe acel al lui 
David, grumazul voinic, genunchiul atletic, ne vorbesc de o 
forță pe care o innobileazá privirea serioasă şi castă. In fata 
lui stă însă Lorenzo ,,ginditorul", cu braţul dezarmat, cu trupul 
mai molatec sub hainele-î de cavaler, şi capul lui, ascuns sub 
coif si odihnind pe mînă, cugetá un tilc adînc, de care tine- 
reasca încredere a lui Giuliano se va speria in curînd. 


SAN GIMIGNANO 


Coborim din tren la Poggibonsi si refuzăm a lua loc în 
autobuzul care încarcă în acelaşi moment vreo cinci carabi- 
nieri, pentru a-i transporta la San Gimignano. Primim mai 
bine propunerea hazliului ţăran care ne lámureste cu gesturi 
multe şi interjectii tari, bune pentru mentalitatea noastră 
simplistă de străini, cit de frumoasă e trásura lui şi calul 
care ne va purta ca fulgerul. După vreo zece minute de aştep- 
tare, țăranul îşi face apariția cu trăsura şi calul, astfel impo- 
dobit cu o pană de cocoş în creştetul capului, încît închipuirea 
noastră îl aseamănă îndată cu licorna care întovărăşeşte pe 
Sfînta Justina, în tabloul lui Moreno da Brescia. 

Nu ne pare rău că am preferat trăsura. Drumul către San 
Gimignano e frumos şi merita să fie privit cu mai multă liber- 
tate, în timp ce licorna ne duce, legănîndu-ne, privim în 
dreapta şi stînga culturile bogate ale locului. Podgorenii nu 
întrebuinţează aci barácii viilor noastre. Ei urcă vita în 
copaci, din care nu păstrează decît ramurile cele mai groase, 
pentru a o lăsa să se reverse grațios ca dintr-o urnă prea 
plină. Măslinii îşi tremura la marginea drumului frunza 
argintie; iar mai departe şi mai sus, pe colinele care nu 
încetează să se înalțe cu cît ne depártám de  Poggibonsi, 
odihnesc păduri negre de chiparosi. Din cînd în cînd, ridi- 
cîndu-se din verdeata deasă a locului, cîte un conac clădit 
din piatră. Amurgul care se lasă în roate mari peste întregul 
peisaj ne face să ne strîngem mai bine în hainele noastre. 
Atunci, din adîncimi uitate ale sufletului, un tovarăş care nu 


301 


e totdeauna cu noi, însoţitorul plimbárilor de altădată pe 
cîmpiile ţării, se anunţă si ne face să-l recunoaştem. Bucuria 
de a trăi ne dă chef să cîntăm şi să facem versuri. Silabe 
întîmplatoare, cuvinte pe care nimeni nu le-a pronunţat, izvo- 
răsc necontenit si se adună în ritmuri sáltárete, pe care le 
punctează copita calului care aleargă, osia ruginită a trăsurii, 
care scîrțiie. 

încă o cotitură de drum şi, pe cel mai ridicat dintre dea- 
lurile întîlnite pînă acum, San Gimignano apare ca o arătare 
fabuloasă şi de necrezut. Zeci de turnuri pătrate, care îşi 
schimbă poziţia reciprocă şi întocmesc figuri variate, după 
cum drumul se invirteste în jurul lor, fac din San Gimignano 
un arici uriaş cocotat pe stincá lui. A fost o vreme cînd ceta- 
tea ar fi numárat 76 de asemenea turnuri, ridicate care de care 
mai înalte, pentru a vesti gloria şi puterea familiilor nobi- 
liare, care le ináltau pe lingá palatele lor. Pe-atunci cetatea 
era liberă. încă din veacul al XIV-lea, Florenţa o supuse însă, 
şi existenţa ei de învinsă nu mai lasă loc nici unui avînt 
înnoitor, nici unei schimbări mai de seama, încît oraşul rămase 
acelaşi în ultimele şase sute de ani. Din atîtea turnuri despre 
care vorbeşte amintirea legendei, n-au mai rămas decît trei- 
sprezece în picioare şi mai multe altele retezate şi năvălite 
dt ierburi şi muşchi. Statismul multisecular al acestei aşezări 
medievale, în care stilurile nu s-au suprapus, în care desfă- 
şurarea istoriei n-a adus nici o modificare, alcătuieşte un 
document şi o ciudátenie atit de mare, încît statul italian a 
declarat oraşul in întregimea lui monument istoric şi-l păzeşte 
acum de deformările de care în trecut a avut grija numai 
valul vieţii care la ocolit. 


Intrarea în oraş, pe sub antica poartă San Giovani, este 
destul de grea, din pricina străzii care urcă în piept. Părăsim 
deci trăsura şi păşim pe lîngă ea, făcîndu-ne loc prin mul- 
timea de oameni care umple străzile strimte, în această oră 
a seri. Ajungem astfel în piața Cisternei şi  descindem la 
hotelul cu acelaşi nume, instalat într-un vechi palat, transfor- 
mat pentru noua lui întrebuințare. Camera noastră răspunde 
pe o largă terasa care priveşte către bogata Val d'Elsa, pe 
care tocmai o străbătusem cu cîntece în suflet. Dar ne grăbim 
să descindem şi în jurul Cisternei de bronz găsim un popor 


302 


ft în curînd pe 


WII g 


întreg de copii, mişcîndu-se în largul pietii datate. Obiceiul 
patriarhal a! adunării de seară în jurul fintinii este aci încă 
viu, ca şi la Siena, în máreata piață unde se găseşte Fonte 
Gaia. Bătrînii stau deci pe treptele de marmură, în timp ce 
perechile de băieţi şi fete se încrucişează necontenit. Sînt 
grupuri nevinovate, care zburdă cu o larmă asurzitoare. Dar 
sînt şi perechi mai reculese, pentru care această înaltă noapte 
de vară are un înțeles tainic şi turburător. in lumina -tremu- 
rătoare ne place să distingem cîte un profil frumos de fată 
sau băiat, un bust tînăr, o frunte pură, arcul nobil al sprin- 
cenelor. Tineretul pe care-l privim trăieşte deci în decorul 
acestui oraş-monument istoric, şi ora odihnei îl va răpi 
stradelele repezite în pantă, pe sub zidurile 
mucezite care încep a se desface chiar din acest loc mai descă- 
tuşat al pietii. Dar este cu putință ca vreun gînd nou, vreun 
talent îndrăzneţ sau chiar numai hotărîrea energică de a fi 
fericit, bogat şi puternic să se aprindă în vreuna din existen- 
tele legate de acest loc, de aceste ziduri ? 


A doua zi, un functionar al primáriei, care ne aratá colec- 
tille depuse in Palazzo del Popolo, ne lámureste cit de grea 
e viata in San Gimignano. Oamenii tráiesc numai din cimpiile 
si podgoriile lor. Produc putin si nu ajung sá trimeatá ceva 
dincolo de hotarele cele mai apropiate ale regiunii. Stráinii 
sint rari. Nici o intreprindere nu se poate dezvolta in aceastá 
retrasă şi greu accesibilă cetate a Toscanei. Evenimentele, 
aşa-zicînd, ia ordinea zilei şi de care lumea continuă să se 
preocupe, sînt încă cele întîmplate cu şase sute de ani în urmă. 
lată sala Consiliului unde la 7 mai 1 300 Dante Alighieri a 
ținut memorabilul lui discurs în favoarea ligii guelfe toscane, 
De la fereastra sălii, privim în fata noastră şi la dreapta 
palatele familiilor vrăjmaşe Ardinghelli şi Salvucci, cea dintii 
partizaná a guelfilor, cealaltă a  ghibelinilor. Tráind într-o 

vecinátate de citiva metri, cele douá familii ajunseserá sá se 
urascá atîta, încît aceeaşi piață a catedralei, peste care feres- 
trele lor se deschideau deopotrivá, vázu cázind din ambele 
párti mai multe capete. ,Omul este un animal nesocial", 
exclamă odată Leopardi, tágáduind vechea afirmaţie a lui 
Aristoteles. Iată în adevăr pe aceşti Ardinghelli şi Salvucci 
urîndu-se parcă după proporţia răsturnată a vecinátátii care-i 
unea. 


303 


Etapele artei sint numeroase in San Gimignano. Admirám 
în vechiul dom romanic, care ni se deschide la ieşirea din 
Palatul comunal, capela, decorată de Ghirlandaio, a Sfintei 
Fina, cucernica fetiță a oraşului, care pînă la 15 ani a putut 
cuceri pentru ea, mîntuirea si gloria veşnică. După cum Siena 
are pe Caterina, Padova pe Sfîntul Anton, Assisi pe Francisc, 
San Gimignano îşi încredinţează micei fete Fina, lotul pietátii 
ei. Pictorii au celebrat deseori pe Sfintá si astfel, chiar numai 
în cuprinsul domului, frescele lui Ghirlandaio rivalizeazá cu 
acelea ale lui Bârna. Aci pictează Bârna şi scenele din viaţa 
lui Isus, de pe peretele din dreapta intrării, dar nu le ter- 
mină, căci ucigîndu-se într-o cădere de pe schele, penelul lui 
trece în mîinile lui Giovani da Asciano. 


Marea atracţie artistică a oraşului sînt însă frescele lui 
Benozzo Gozzoli din biserica Sfîntului Augustin, celebrind 
întîmplările vieții acestuia. Folosind un  anacronism care 
| Bg nu stînjenea pe nimeni, Gozzoli ne dá cu episoadele 
ui augustiniene, momente, devenite pretioase astázi, din viata 
florentinilor din veacul al XV-lea şi aceasta cu un adevăr 
psihologic, cu o vioiciune şi prospeţime a imaginaţiei care nu 
încetează să încînte. Nouă ne place însă să ne înapoiem la 
Muzeul Comunal unde inima ne-a bătut mai tare în faţa a 
două pînze, încadrate rotund, ale lui Filippino Lippi, infáti- 
şînd pe îngerul Gabriel şi pe Fecioara primind vestea mater- 
nitátii ei. E un motiv pe care l-am urmărit cu dinadinsul în 
recentele vizite prin colecţiile Florenței. Cine va putea spune 
felul cum îl regăsim tratat acum, acea sfială, acea resemnată 
pudoare în expresia Máriei, care ne îneacă inima cu o dulce 
şi sfintá blindete ? 


Motivul  Buneivestiri ne-a mai oprit o singură dată 
într-un fel asemănător. Era într-una din sălile Galeriei Uffizzi, 
cînd privirile noastre au trebuit să  întîrzie îndelung 
pe tabloul lui Simone Martini si Lippo Memmi. Pe 
fondul auriu al vechii maniere bizantine, care în această 
clipă a veacului al XIV-lea era totuşi întrecută, în- 
gerul si Măria găsindu-se față în faţă, întregesc o scenă 
de o intensitate interna unică. Apariţia cu totul învinsă a 
Măriei, enigma din privirile atintite ale îngerului, intimitatea 
castă şi totuşi grea de înţelesuri a confruntării lor, urcă din 
planuri puţin frecventate ale sufletului. Abia atunci am inte- 


304 


les pînă în ultima ei intenţie poezia lui Rainer Măria Rilke, 
al cărei echivalent plastic mi se părea a-l avea acum în faţă: 


Nu o sperie intrarea Îngerului, 

dar apropierea chipului lui de băiat, 

atit de înclinat asupra ei, încît uitătura lui, 
şi aceea cu care ea îl privea, unindu-se, 
totul păru a se fi golit deodată — 

şi tot ceea ce milioane de oameni privesc şi poartă 
páru a se fi strîns în ei: în ea şi-n el. 
Privire si privelişte, ochiul şi desfătarea lui, 
nimic altceva nu mai era acolo. 

Aceasta o sperie. Şi amindoi fremătara. 
Atunci cîntă îngerul melodia lui. 


Pinacoteca Palatului Comunal ne aducea satisfacția de a 
întîlni într-o nouă colaborare pe cei doi maeştri şi anume 
în minunata Majestă a lui Memmi, reproducind pe aceea 
a lui Martini din Primăria Sieneî. Madona cu Isus în braţe, sub 
baldachin si înconjurată de sfinți şi îngeri, imi readucea pe 
chipurile acestora din urmă ceva din tainica expresie care mă 
oprise altădată la Uffizzi. 


21 — Opere voi. I — Tidoi Vlanii 


CASA SFINTEI CATERINA 


Pentru a atinge la Siena vechea locuinţă a Sfintei Cate- 
rina şi a părinţilor ei, în partea oraşului numită Fonte- 
branda, trebuie să descinzi o cascadă întreagă de străzi. Plim- 
barea are un farmec deosebit. în orice punct al coboririi te 
găseşti mai sus sau mai jos decît vreunul din punctele celor- 
lalte două coline care întregesc aşezarea Sienei. Cum, pe de 
altă parte, aproape la fiecare pas întîmpini o poartă sau un 
arc, un loc liber deschis privirilor către colinele dimpotrivă, 
plimbarea se desfăşoară printre tablouri variate, adevărate 
instantanee aje farmecului italian. 


Ajungem în sfîrşit la Casa Sfintei Caterina, şi ne oprim 
o clipă pentru a îmbrăţişa cu ochii modesta locuinţă, strinsá 
între construcţiile care n-au încetat de atunci să se aglomereze 
împrejur. Este şi aceasta o casă de negustori, întocmai ca 
aceea din Assisi, a lui Bernardone, tatăl lui Francisc. lată 
intrarea “către încăperea în care Giacomo Benincasa, tatăl 
Sfintei, îşi pracrica negotul lui. întocmai ca Bernardone din 
Assisi, Benincasa vindea stofe si le vopsea, şi comerţul între- 
prins cu înţelepciune făcea să se adune ban peste ban. Dar 
întocmai ca la Assisi, la Siena, din rosturile aşezate ale acestei 
existente burgheze, se putea ridica deodată o mare viaţă închi- 
nată cunoaşterii lui Dumnezeu şi iubirii oamenilor, o viaţă 
peste care cumplita furtună a pasiunii pentru Isus putea 
spulbera” orice cumintenie. Burghezia nu era pe atunci o formă 
de viață opusă sfinteniei. Ba chiar, pentru a înţelege misti- 
cismul acestor veacuri medievale, trebuie să ne spunem ca 
ele cunoşteau tocmai o strînsă legătură între burghezie şi sfin- 


306 


tenie. în cadrul de sobrietate şi supraveghere de sine al vieţii 
burgheze, în onestitatea atmosferei de familie, prin şirul zile- 
lor închinate agonisirii cinstite a pîinei, peste care totuşi 
mina lui Dumnezeu era socotită mai puternică, se putea 
aprinde din cînd în cînd rugul tainic al unei inimi arzînd de 
iubirea lui Isus. 

Aşa s-a întîmplat şi aci. Iată treptele de piatră ale casei 
pe care în amurgul zilelor de vară, Lapa, mama Caterinei, se 
va fi aşezat cu cumetrele din vecini. Ce va fi simțit Lapa, 
ce-şi vor fi spus frații şi surorile Caterinei, cînd ieşind pe 
neaşteptate din casă, vor fi gasit-o pe Caterina îngenuncheată 
şi susținută în aer de o putere neştiută ? N-avea decît zece 
ani în această vreme, dar inima ei se aprinsese de pe-atunei 
cu o flacără înaltă. Caterina nu alerga la fereastră să vadă 
tiecînd soldaţii timpului. Farmecul nelămurit, cu care lumea 
trimite în sufletul fetelor chemarea ei, era trezit pentru Cate- 
rina de procesiunea călugărilor dominicani, aşezaţi în mînas- 
tirea din apropiere. Burghezia putea fi un cadru al sfinteniei, 
dar nu totdeauna aliata ei. Ani îndelungi, Lapa se dezola de 
aplecarea fetei. Dar nici lacrimile ei, nici părăsirea vremel- 
nică a Sienei, pentru ca fata sa se regăsească în condiţii 
schimbate, nu o putură îndepărta de la ceea ce ea simţea că 
trebuie să-i fie soarta. 


Caterina avu o viaţă in care evenimentele externe rama- 
seră oarecum mai prejos decît cele ce se urmară furtunatic 
înlăuntrul ei. Bolnavá mai tot timpul, sleita de puterile pe 
care ea le dăruia lui Dumnezeu în nesfîrşite mortificári ale 
trupului, ea se cobora către sárácimea suferinda a regiunii, 
căreia îi ducea, o dată cu mîngiierea ei, flaconul de parfu- 
muri înviorătoare, păstrat încă în chilia plina de atîtea amin- 
tiri, de cilicea împletită din noduri, de bolovanul pe care Sfîntă 
îşi odihnea capul. Dar în această viață a caritátii şi morti- 
ficárii, ia loc o altă teribila patimá şi două fapte istorice 
însemnate. Patima era pentru sîngele umanităţii, pe care 
Caterina îl simțea ca un năvalnic fluviu curgînd fără să se 
întrerupă prin vinele tuturor oamenilor. Prin sîngele nostru 
ne unim cu toti fraţii noştri si cu Dumnezeu, din care el 
izvorăşte tulbure, necontenit şi mereu mai tare. în sîngele 
umanităţii doreşte Caterina să se cufunde, sa se îmbăieze în 
el, să se îmbete de caldul lui miros sălbatec. E un punct pro- 
blematic şi neliniştitor al biografiei Caterinei, acela în care 


307 


se duce sá primeascá la sinul ei capul lui Nicola di Tuldo, 
nefericitul cavaler condamnat la moarte. Executia se intimpla 
in bratele Caterinei si simtirile pe care ea le incearcá atunci 
fură atit de puternice si delectabile, încît ea nu  consimti 
niciodată să şteargă urmele sîngelui tignit pe vestmintele ei. 
De fiorul şi clamoarea sîngelui, scrierile Caterinei sînt pline. 
Şi aceasta este prima mare faptă istorică a Caterinei, minu- 
nea pe care o alcătuieşte acea operă unică de poezie şi cuge- 
tare, dictată desigur de focul unei inspiratii vehementei unei 
persoane lipsită altfel de cea mai elementară cultură. A 
doua faptă capitală a Caterinei e amestecul ei în criza papală 
a timpului, călătoria la Avignon şi hotărîrea papei, a lui 
Grigore XI, să se înapoieze la Roma. 


La intrarea în casa Caterinei ne întîmpină o scenă ciudată. 
Un' stol de tineri ciocli se abate asupra noastră, cuprinşi de 
o veselie pe care mai întîi nu ne-o explicám. Ferim în lături, 
lipindu-ne de ziduri şi lăsăm pe aceşti zvápáiati să zbucneascá 
afară. Abia sus, la etajul superior al locuinței, grupat în jurul 
unei terase pătrate, ni se lămureşte întîmplarea. Casa Sfintei 
este locul de adunare al unei societăţi catolice de binefacere. 
Membrii ei, tineri scolari şi lucrători, se întîlnesc aci, pentru 
a deprinde practicele necesare in cazul înmormînţărilor de 
săraci, pe care ei doresc să le asiste. într-una din camerele 
care răspund pe terasă, distingem un catafalc pe care odih- 
neşte un simulacru de cîrpe. învăţăceilor asociaţi li se făcuse 
tocmai o demonstraţie practică despre felul cum cadavrul 
trebuie să fie ridicat şi transportat. Dar ora repaosului sunase 
şi lecţia terminată, băieții se grábeau cu mare veselie să se 
împrăştie, cînd erau să ne răstoarne la intrare. 

Pe profesorul lor îl cunoaştem în acelaşi timp. E un preot 
catolic, vorbind o frantuzeascá cu mult inferioară ideilor pe 
care le exprimă. Sfînția-sa e un om vesel. Recunoaşte cu 
bucurie naționalitatea noastră şi îi place să repete vreo doua 
cuvinte în limba pe'care o vorbim noi, auzite şi învăţate de el 
în anii tinereţii. La întrebările noastre, el ne răspunde cu 
excelente îndrumări. Ne recomandă vinul de Chianti (un pro- 
dus de primul ordin) şi priveliştea domului sienez, luminat 
noaptea cu  reflectoare. Ambele senzaţii le încercasem însă 
mai dinainte. Conversatia alunecă atunci asupra iconografiei 
Sfintei şi ne apucăm să comparăm între ele portretul contem- 
poran al lui Andrea Vanni, cu cele două fresce ale lui Sodoma, 


308 


aflătoare deopotrivă la San Domenico. Sodoma e „,frumos", 
dar Vanni e ,spiritual". 

Copia pe care profesorul zburdalnicilor tineri, ucenici în 
arta inmormintarilor, ne-a vindut-o, ne readuce acum viu în 
amintire capodopera lui Vanni, infátisind pe Sfînta cu o ramură 
de crin în mînă. Blinda mişcare a capului care se apleacă se 
continuă în vălul care-i atîrnă pe git şi de aci prin toate liniile 
vestmîntului ei şi ale credincioasei îngenuncheate pentru a-i 
săruta mîna. E o fluentá generală de gratie mistică şi exiatica. 
Frescele lui Sodoma, infátisind viziunea si leşinul Caterinei, 
n-au fárá indoiala simplitatea reculeasá a unui veac care 
păstra neştirbită credinţa. Arta lui Sodoma e savantá, prin 
decorativa dispoziţie arhitecturală a grupurilor, prin fondu- 
rile în care se disting fermecătoare peisaje cu arcuri, poduri, 
temple şi palate. Priviţi însă expresia Sfintei în clipa în care i 
se arată Fecioara cu copilul [sus în braţe. Femeile C3re o 
întovărăşesc nu pot participa la viziunea ei. Ele văd numai ce 
se desemnează pe chipul Sfintei şi se simt uimite şi învinse. 
Un fior inefabil se rasfrînge de sus pe fata Caterinei şi de aci 
pe aceea a insotitoarelor, într-o circulaţie de un adevăr psiho- 
logic si de o frumuseţe omenească fără pereche. Priviţi apoi 
fresca leşinului. Isus se înalță deasupra coloanei în jurul căreia 
întreaga compoziţie este organizata. La baza «i Caterina se 
prăbuseşie. Ochii ei s-au închis, mîna a primii stigmatul şi 
felul cum cade, cum se fringe, sleită de ultima putere, pune 
in luminá, printr-o mestesugitá inversare a accentelor, un corp 


de o mare frumuseţe plastică, voluptuos si cald în puritatea 
lui. 


SUFLET SI SPIRIT 


Avem o clipă rară de emoție contemplînd tn sala de consiliu 
a Palatului Public din Siena fresca lui Simone Martini, înfă- 
tisInd pe cavalerul Guido Riccio da Fogliano. Sentimentul 
cavaleresc al vieţii care a creat în atîtea locuri ale Toscanei 
ti Umbriei castele şi cetăţi, întreaga civilizaţie a regiunii, ne 
vorbeşte aci cu o elocventá pe cate n-am mai întîmpinat-o 
aiurea. Guido Riccio a lăsat în urmă cetatea naşterii sale şi 
se îndreaptă acum călare către Montemassi, cetatea asediată 
unde-î bate inima însetată de lupta. Drumul urcă în spirală 
către locul înalt dominat de turnurile întăririi şi cavalerul 
se găseşte acum aproape de locul unde începe urcuşul. Fresca 
nu arată altceva decît cele două cetăți fantomatice prin alba 
şi deşartă lor strălucire şi pe cavalerul care se află între ele, 
sporit în dimensiunile oarecum exagerate ale primului plan. 
Calul care îl poarta e îmbrăcat Într-un vestmînt brăzdat de 
două şiruri mari de romburi, care revin ti pe hainele cavale- 
rului. Cerul este abia indicat şi atmosfera atît de puţin zugră- 
vită, încît nu ttim dacă e noapte sau zi. Nici un semn de 
viață în cetăţi, nici o ființă şi nici o vegetaţie în preajmă, 
întreaga viaţă a lumii s-a strîns parca în trapul măreț al 
calului, în ținuta dirză a cáláretului. Cavalerul este deci singur 
cu calul său. Dar o prezenţă tainica şi inefabilă ni se lămureşte 
treptat, plutind în jurul lor şi alcătuind adevărata atmosferă 
a tabloului. în marele lui cadru de pustietate, Guido Riccio e 
însoţit de sufletul său. înţelegem acum că puternicul efect al 
Iresci'i lui Simone Martini, inexplicabil într-o compoziţie în 
310 


care fizionomia individuala nu joacă aproape nici un rol, pro- 
vine fără îndoială din sugerarea acelui principiu dezvoltat din 
singurătatea locului, din duşmănia şi primejdia împrejurării. 
Sufletul este deci o creație a singurătăţii, a riscului şi a luptei, 
în singurătate si în fata vrăjmăşiei omul se regăseşte cu 
adevărat pe sine însuşi, in intimitatea naturii sale creatoare 
şi rebele. Ne apare lămurit aceasta acum, cînd ne spunem 
că pe colinele acestei ţări, din viața de rătăciri şi lupte a 
cavalerismului, s-a născut o parte din sufletul omenirii mo- 
derne. 


Dar dacă Simone Martini ni se arată în sala de consiliu a 
Palatului Public din Siena ca un pictor al sufletului, numeroşi 
sînt artiştii pe care în preumblările noastre prin Galeriile 
Italiei îi recunoaştem ca nişte pictori ai spiritului. Deosebirea 
dintre suflet şi spirit, existentă în atîtea dintre filozofiile mai 
vechi, a fost aproape părăsită de cugetarea modernă, care a 
menţinut ca obiect unic al meditatiei sale pe omul social. 
Psihologia curentă a devenit în aceste împrejurări o ştiinţă 
infátisind un om nesocotit în elementul cel mai preţios al 
naturii lui, acela derivat din singurătatea şi intima lui con- 
fruntare cu sine. Se înțelege atunci că ştiinţa omului lipsit 
de suflet, desi posedind un spirit, s-a dovedit pînă la urmă 
fără nici o posibilitate de a răspunde la atîtea din problemele 
vieții omeneşti. Pictura Renaşterii ne oferă documentul cel mai 
ilustrativ al epocii în care se elaborează viziunea omului spi- 
ritual, mişcat adică de acel principiu intern capabil să răs- 
pundă la nevoile întîlnirii şi comunicării dintre oameni. Faţă 
de singurătatea şi vitejia cavalerismului medieval, Renaşterea 
a fost o epoca prin excelenţă sociala şi tare prin virtuțile com- 
promisului. Cavalerul eroic a fost înlocuit acum cu atîtea 
apariţii ale vieţii practice, cu prințul diplomat, cu bancherul, 
cu umanistul. Pictura a urmat şi ea aceeaşi evoluție. 

După hieratismul picturii bizantine, omul este coborit din 
postura absolută în care el figurează acolo şi redat în deter- 
minările particulare ale fizionomiei lui. Dar fizionomia omului 
nu se poate determina decît prin introducerea lui într-un 
mediu uman. în orele petrecute în Cappelîa degli Scrovegni a 
Padovei, Giotto ne-a apărut ca cel dintîi pictor al omului socia- 
bil ţi spiritual. în întîlnirea lui luda cu Fariseii, a lui loachim 
cu Ana, a lui Isus cu Magdalena şi în atîtea din situaţiile care 
se succed pe zidurile vechiului loc de rugăciune, vedem cum 


311 


se zugrávesc pe chipu] personajelor care se mttmpiná si pe 
al acelora care le însoțesc, expresii felurite, reacţii ale spiri- 
tului, cum sînt perveisitatea ti veselia, durerea, uimirea şi 
pudoarea. Grupul pictural a fost marea invenţie a Renaşterii 
începătoare şi Giotto a fost iniţiatorul lui în mişcarea plastică 
a timpului. Căci grupul nu este numai o colecţie de persoane, 
dar prezentarea lor în acele legături de societate care lc sensi- 
bilizează spiritul şi Ie creează fizionomia individuala. 

Curînd însă studiile de fizionomie n-au mai avut nevoie de 
metoda grupului. In acel moment a apărut portretul, ca o 
reprezentare a omului urmărit deopotrivă în planul lui spiritual. 
Portretul stabileşte cu persoana care îl priveşte o legătură 
prin excelență socială. Lauda cea maî de seamă care se aduce 
portretelor Renaşterii, aceea care le recunoaşte o putere de 
expresie atît de mare, încît ele par pregătinduse să vorbească 
în adevăr, pune în lumină felul relaţiei sociale care se sta- 
bileşte între fiinţa portretului şi a omului care îl priveşte. 
Gîndit însă pentru un asemenea gen de comunicaţie, portretul 
manifestă numai viaţa spirituală a omului pe care-l infáti- 
şează, calitatea lui socială, dar nu şi sufletul lui etern. Portre- 
tul are astfel numai adîncimea relativă a unei expresii, capa- 
bilă să fie apreciată şi înțeleasă psihologiceşte, dar nu şi 
adîncimea metafizică şi insondabilă a sufletului. 

în sfera largă a picturii italiene, dacă primitivii sînt mai 
degrabă pictori ai sufletului, artiştii care o reprezintă pe culmea 
înfloririi ei sînt mai ales pictorii spiritului. în timp ce însă 
mişcarea se îndruma către aceste tinte mai laice n-au lipsit 
încercările de a elibera sufletul din necuprinsele şi pecetluitele 
lui tainite. în Florenţa, Perugia şi Roma vastele compoziţii 
ale unui Perugino ne-au oprit de atîtea ori cu emoția de a regăsi 
personajele lor stînd alături fără să comunice între ele, absor- 
bite parcă in contemplarea extatică şi cu totul imerioará 
a sufletului lor. 


ÎNGERI SI CAVALERI 


Charlemagne nu putea cuceri Narbonna, Trupele şi căpe- 
teniile ostenite în lungul război al Spaniei doreau acum grab- 
nica înapoiere la căminuri. Zadarnice sînt chemările împăra- 
tului, îmbărbătările si fágáduintele lui. Cavalerii cei mai în- 
cercati nu ştiu acum decît să refuze. Naymes, duce de Bavaria, 
Dreus de Montdidier, Hugues de Cotentin, Richer de Norman- 
die. Contele de Gand, Eustache de Nancy, Gerard de RoussiL 
Ion, toti vitejii de altădată cugetá Ia înapoiere ţi apelul impá- 
ratului rămîne fara răsunet în sufletul lor. O, de-ar trái 
Olivier şi Roland ! Dar oasele lor înăibesc acum în munți. 
Durerea lui Charlemagne e nemăsurată, cînd un tinerel îm- 
biăcat în armură 1 se înfăţişează : „Sfîntul Denis păzească pe 
regele Franţei". Victor Hugo ni-! zugrăveşte sub neuitatele tră- 
sături ale lui Aymerillot: 


„L'empereur ]nt surpris de ce ton d'assurance. 

II regarda celui qui s'avancait, et vit, 

Comtne le roi Saiil lorsque'ap parul David, 

Vne espece d'enfant au teint rose, aux mains blanches, 
Que d'abord les soudards dorit l'estoc bat les hanches 

Prirent pour uite fille babillee en garton, 

Doux, frele, confiant, serein, sans ecusson 

Et sans panache, ayant, sous se; babits de serge, 

L'air grave d'un gendarme et l'air froíd d'une vierge." 


Printre idealurile cavalerismului medieval a existat fără 
îndoială şi acesta. Sub pavăza credinţei, bárbátia în lupte a 


31 


putut lua înfăţişarea unei tinereti plină de curăţenie si mo- 
destie. Gingásia ti suavitatea infátisárii nu exclud puterea si 
intransigenta, dacă acestea îşi înfig rădăcinele într-un anumit 
fel de a fi a! sufletului, în curăţenia şi naivitatea lui. Ba 
există aci un vechi vis al umanităţii. S-ar spune cá reaua 
conştiinţă de sine a forţei, pentru a se răscumpăra, a simţit 
nevoia alianței cu tinerețea plină de gratie si puritate. David 
înfruntînd pe Goliath înalță puterea curată peste aceea diabo- 
lică şi bestialá. Gratia tinereţii păşeşte neştiutoare de sine şi 
isprăveşte cu cinci pietre netede de rîu, ceea ce nu poate între- 
prinde nici puterea încercată în lupte a lui Saul, stăpînitorul 
de oameni. îngerii Domnului fulgerind de asemeni duhurile 
răsculate, zdrobind păcatul, práválindu-1 în focurile Ghenei, 
nu găseau oare în nevinovăția lor forța sanctiunii care pe- 
depseşte si  extermină ? Reprezentarea îngerului a fuzionat 
deci cu a cavalerului producînd în arta timpului acea generaţie 
de adolescenti in care martialitatea se uneşte cu feciorelnicia 
$1 care ne amintesc acum pe Aymerillot al lui Hugo. 

Pe unul din aceştia l-am aflat într-una din capelele do- 
mului sienez. Este Cavalerul din Rhodos al lui Pinturjcchio, 
îngenuncheat pentru rugăciune în apropierea unui palmier a 
cărui gracilitate consuna minunat cu aceea a trupului strír.s 
în armură. Cavalerul a lepădat mănuşile de zale, a depus coiful 
împodobit şi ceea ce a teşit la iveală sînt un obraz plin de 
gingăşie, două miini subţiri şi prelungi impreunate în gestul 
rugăciunii. Evlavia reculeasă a tînărului răspunde ca într-un 
ecou în celălalt cavaler cruciat al lui Pinturicchio, aflător în 
aceeaşi capelă şi ale cărui vestminte sînt monahale. Fervoarea 
vorbeşte însă aci de sub armura şi în această asociaţie re- 
cunoaştem străvechiul ideal cavaleresc al forţei ráscumpárata 
prin sufletul care o întrebuinţează. 


Pinturicchio n-a fost singur atras de acest ideal. Perugino 
a mers uneori pe aceleaşi drumuri. Cîteva zile mai tîrziu 
admiram la Perugia, pe zidurile Colegiului del Cambio, ale- 
goriile Curajului si Temperantei, figurate prin şirul acelor 
eroi şi înţelepţi antici, la care linia plină de gratie a forţei 
tinereşti se învecinează cu gravele atitudini ale înțelepciunii, 
într-o tovărăşie devenită conştientă de sine. în trinitatea eroi- 
lor, Lucius Sicinius tine scutul în poziție de odihnă, cu un 


314 


gest care aminteşte pe al Sfîntului Gheorghe de Donatello ; 
Leonidas îşi bagă spada în teacă, în timp ce Horatius Cocles 
aşteaptă înarmat, dar fără să amenințe. Forţa n-are astfel 
nevoie sa dezarmeze. Cînd spiritul devine tovarăşul şi sfătuito- 
rul ei, o mişcătoare frumuseţe florală vine s-o înnobileze ca 
în aceste mlădioase siluete de tineri cavaleri pe care îi datorăn 
înțelepciunii lui Perugino şi Pinturicchio. 


NOAPTE. IN ASSISI 


Rareori sa întîmplat ca un peisaj să se fi asimilat cu un 
suflet, într-un chip mai desávirgit decît sufletul lui Francisc 
cu peisajul in care rásare Assisi, dulcea si rodnica vale um- 
brianá. împrejurarea a devenit sensibilă pentru noi chiar din 
prima noapte a sosirii aci, petrecută pe jumătate si fără pu- 
tintá de a ne răpi farmecul ei, pe terasele hotelului Subasio. 
Aceste terase, trei sau patru la număr, descind în felul ita- 
lienesc, către adincimea peisajului, ca un şir de trepte şi 
odihne, menit să te apropie din ce în ce mai mult de sînul 
răcoros al naturii şi să te oprească la fiecare etapă, pentru a 
imbrátisa cu uimire vasta ei perspectivă. Din înălţimea acestor 
terase, ochiul domină fundul văii pe care trenul ne adusese 
de la Perugia. Pe nesfirşita întindere, copacii care susțin vita 
de vie întruchipează pătratele unei imense tabele de şah, îr, 
timp ce luna mutînd cu fiecare oră umbrele lor, ne apare ca 
jucătorul solitar adîncit în problemele lui. 

Ce este liniştea care, coborînd către noi, ne înalţă către ea, 
spre înălțimile arcuite .ale cerului adiind din mii de stele": 
Sînt poate ceasuri de cînd auzim, dar ascultam abia acum cin- 
tecul greierilor, aspru şi uscat ca însăşi stînca de unde ne vine 
clamoarea lor. Această stîncă porneşte din imediata noastră 
apropiere, din partea dreaptă a teraselor pe care ne aflăm. 
Meşterii au sprijinit-o de mult cu un sir euritmic de arcuri 
şi oontraforti si,. temelia aceleiaşi stînci întărite, ei au clădit 
cripta lui Francisc şi cele două bazilice suprapuse. De sute de 
am stau faţă în față şi se privesc in nemişcare, monumentul 
sacru închinat amintirii lui Francisc şi vastul peisaj în care 


316 


s-au desfăşurat ostenelile vieţii sale. Dar dacă trupul lui 
Francisc zace acolo, în taina pecetluită a criptei, peste care 
oamenii au aşezat îndoita povară imutabilă a celor două bazi- 
lice, sufletul lui se găseşte afară şi chiar în această clipă noi 
îl simțim în largul cîmpiei lunare. 

Solidaritatea Sfîntului Francisc cu pămîntul care l-a văzut 
născînd a fost atit de mare, încît deşi zelul pietátii lui l-a 
hotărît la călătorii îndepărtate, sub zidurile cetăţii asediate a 
Damietei pentru a îngriji pe ciumati si la curtea sultanului 
egiptean, pentru a dovedi adevărul credinţei lui, oferind proba 
de foc inspáimintatilor preoţi musulmani, drumurile vieţii l-au 
înapoiat necontenit către Assisi şi împrejurimi. Legenda s-a 
contopit astfel adînc cu peisajul şi ochiul care măsoară dru- 
murile, trece de pe-o colină pe alta, urcă pantele înverzite ale 
Apeninilor apropiaţi, răsfoieşte în acelaşi timp paginile grele 
ale unei cronici eterne. 

lată drumul către Perugia, pe care o zărim scîntejnd pe 
colinele ei. într-acolo se va fi avîntat Francisc, îmbrăcat în 
zalele şi armura cavalerilor, de două ori în zilele tinereţii sale, 
dornică de lupte şi renume. Dar a doua oara boala îl readuce 
înfrînt acasă şi această trădare a corpului a fost decisivă pentru 
soarta lui. Veselia tînăruîui fiu al lui Bernardone, cunoscut 
pentru petrecerile care turburau pînă tîrziu liniştea oraşului, 
se umbri deodată. Nimeni nu se vindecă de boala de care a 
suferit cîndva. întipăririle primite în corpul nostru ne însoțesc 
pînă la desfacerea lui. Sentimentul corpului joacă un rol de 
seamă în biografia lui Francisc şi cuvintele pe care ni le-au 
transmis cronicarii Sfîntului, vorba despre „fratele măgarul", 
pe care îl încărcăm cu toate ostenelile şi durerile vieţii, grija 
pe care el o manifestă uneori pentru locuința vremelnică a 
sufletului, sînt tot atîtea raportări către un anumit punct de 
căpetenie al conştiinţei lui. în slăbiciunea şi suferința corpului 
găsi Francisc prima legătură cu ireparabilul şi deci cu eterni- 
tatea. Sufletul lui deveni dintr-o dată maî grav. Conversatia 
lui cunoştea acum tăceri subite, absente inexplicabile. „Desigur 
că Francisc cugetă să se căsătorească", glumi odată un tovarăş 
de petreceri. „Da, răspunse Francisc, cu cea mai nobilă şi mai 
frumoasă doamnă, cu Sărăcia". 

lată drept in fata noastră biserica Santa Măria degli Angeli, 
clădită pe locul primei aşezări monahale a lui Francisc. Aci 
era odată umila Portiuncula, unde Francisc se retrase îndată 


317 


ce depuse in miinile bogatului sáu tatá, o datá cu hainele 
scumpe pe care le primise de la el si al cáror dar nu mai 
voia să-l păstreze, şi legăturile condiţiei sale burgheze. Cîţiva 
oameni veniră să i se întovărăşească. Un negustor bogat şi 
bine văzut în oraş, Bernard de Quintavalle, îşi împărți întreaga 
avere săracilor şi consimti să guste cu Francisc plinea cerşită 
la porțile oamenilor şi dulceata nespusa a unei existente descá- 
tuşate. Lumea din Assisi îşi pierdea fără îndoială capul. Multă 
vreme rumoarea scandalului general însoţi pe străzile oraşului 
trupa zdrentuitá a lui Francisc, cărînd pietre pentru bisericile 
ruinate din preajmă şi răspîndind învăţătura de miere a iubirii 
lui Dumnezeu şi a lumii celei frumoase. Un astfel de atentat 
la ordinea socială existentă, prin seductia şi declasarea sufle- 
telor era în Assisi o împrejurare fără precedent. Trupa uceni- 
cilor lui Isus trebuie să fi neliniştit mai puţin pe oamenii din 
Ierusalim. lată însă pe acest fermecător Francisc atacind so- 
cietatea contemporana în poziţiile ei cele mai întărite, izbutind 
sa-şi asocieze pe unii din oamenii bogaţi şi serioşi ai locului 
sau hotárind pe Clara, mláditá de familie nobila si cavale- 
reascá, să-şi depună în mîinile sale, cosita ei retezată, ca un 
legámint al noii vieti inchinate Iui Dumnezeu. 


Clara deveni mai tîrziu stareta mănăstirii Sfîntului Damian. 
Noaptea ne împiedică să vedem mica sihăstrie dată astăzi în 
stăpînirea fraților minoriti si pe care o vom descoperi abia 
a doua zi, în timp ce ne continuam plimbarea dincolo de 
Porta Nuova. Acolo vom afla într-o oră a amurgului micul 
chiostru înflorit, unde Francisc a compus Imnul Soarelui. Blîn- 
detea si armonia locului e atît de mare, încît ni se pare a 
prinde la izvorul lor, cuvintele de laudá si iubire adresate 
fratelui Soare, surorilor noastre Luna si Stelele, Apei umile 
şi caste, Focului frumos şi puternic. Comentatorii lui Francisc 
se găsesc încă în fata unei întrebări nedezlegate, comparind 
viața de asceza a eroului lor cu iubirea pe care o purta tuturor 
înfățişărilor firii. Nu ne pierdem însă iubind ? Iubirea nu 
cere oare de la noi jertfa existenţei care îşi capătă tocmai de 
la ea cuprinsul şi înțelesul ? Marele suflet erotic al lui Francisc 
a înţeles aceasta. Paradoxalele momente ale carierii lui, gestu- 
rile neaşteptate şi pitoreşti ale acestui poet genial şi boem al 
credinţei au în acelaşi timp ceva din exaltarea unui amant 
patetic. 


318 


— — m — 


Dar privirile ni se intorc asupra Poniunculei. Aci a re- 
venit Francisc pentru a muri, dupá ce pe muntele Alvern, 
contempltnd marele Arhanghel răstignit pe cerul nopţii si 
străbătut de gladiu, el resimti durerea săgetătoare a milei şi 
a stigmatelor primite în palme şi picioare, in coapsá si pe 
frunte, pe locurile unde Isus fusese impuns de cuiele, de 
lancea si de spinii crucificárii. Francisc reveni cu totul slábit. 
El ceru să fie aşezat gol pe pămîntul gol. între el şi buna 
natura a lui Dumnezeu, în care iubise elementele prietene, 
corpurile cereşti, florile si animalele, Francisc Jepádase una 
cîte una scutecele izolatoare ale averii, ale condiţiei si consi- 
SATAtiei sociale şi părăsind acum şi ultimul sau vestmînt, 
întreprinse în aceeaşi noapte călătoria către Domnul, tot aşa 
cum o începuse printre podgoriile şi pădurile acestei rodnice 
văi a Umbriei, pe care o ținem sub privirile noastre pînă cînd 
cerul păleşte şi noaptea devine mai rece. 


PIETATE SI IMAGINATIE 


Păşim prin încăperile casei lui Bernardone, tatăl lui Francisc. 
Din atîtea locuinţe ale vechiului Assisi, nu este o alta mai 
glorioasă. Sîntem deci chiar la obîrşia minunatei legende, care 
a încins de iubire sufletul omenirii. Pătrundem pe sub bolțile 
joase, dornici de a lega de vreun detaliu particular şi concret 
sfîntă amintire de şapte ori seculară. Dar toate încăperile au 
fost transformate în altare şi zidurile batrine nu spun nimic 
cit priveşte viața de odinioară. în fata unei uşi scunde, un 
episod precis al biografiei lui Francisc ne vine totuşi in minte. 
Aci este intrarea către carcera în care Bernardone şi-a închis 
băiatul. 

Francisc se ruga în mica biserica a Sfîntului Damian, cînd 
crucifixul in fata căruia se prosternase, începu a-şi mişca 
buzele“ spunindu-i: „Francisc, du-te şi repară casa mea. Nu 
veri că se prăbuşeşte din toate părțile ?" Pînă să lămurească 
adevăratul tilc al cuvintelor auzite şi cărora n-avea să se 
supună decît întemeind puternicul său ordin, Francisc crezu 
ca poate răspunde şi cu o faptă mai mică. El întocmi un 
balot mare din stofele tatălui şi porni către tîrgul din Foligno. 
' Vînzînd acolo marfa şi calul care-l adusese, fiul iui Bernardone 
alergă către mica biserică ruinată, pentru a-i duce banii ne- 
cesar ridicării ei din nou. Zidurile bisericii Sfîntului Damian 
mai păstrează încă urma micii ferestre, pe unde Francisc 
aruncă banii. E renumita „fereastră a dinarilor", care nu se 
poate vedea însă decît din interiorul bisericii, căci pe dinafară 
ea a fost zidită, ca una care nu poate primi un dar mai 


prețios si nici nu poate lăsa să se furişeze o privire mai 
limpede şi mai pioasă decît aceea care iscodea întunericul 
navei şi altarului acum şapte sute de ani. 

Bernardone nu se arăta de loc mulţumit de felul în care 
fiul lui înțelegea să-î folosească averea. El dorea să-şi vadă 
înapoiată marfa sau banii pe care ciudatul său fiu îi dobîndise 
clin vînzare. Ceea ce ruinata biserică dinafară zidurilor primise 
era spre paguba sa, şi Bernardone se împotrivea ca bunul ce-i 
aparţinea să fie întrebuințat peste voința lui, chiar dacă el 
era adresat mai departe şi mai sus. Pînă cînd judecătorii sa-i 
recunoască dreptatea lui cea tare, el închise pe Francisc in 
carcerá. Aci începe aşadar martiriul vieţii lui Francisc. în 
fata acestei uşi coti drumul vieţii sale. 


Dar uşa ni se deschide. Si ce vedem în strimta încăpere a 
carcerii r Ce descoperim acolo unde nu aşteptam să ni se arate 
decît goliciunea zidurilor pătrunse de umezeală ? Chiar pe 
Sfîntul Francisc în mărime naturală, în genunchi şi luminat 
de o aureolă, dibaci combinată din mai muhe globuri elec- 
trice. Simulacrul făcut din ceară aşteaptă necontenit acolo, 
pentru a surprinde pe vizitatorii care deschid uşa, fără să fie 
preveniti. in fata uşii carcerii se aud deci exclamatii de uimire, 
care după felul persoanei care le scoate, înseamnă fie scurta 
teroare a unei prezențe neaşteptate, fie mila dăruită amin- 
tirii unei sfinte dureri, fie admiraţia pentru înscenarea atît 
de bine izbutită. 

Noi însă recunoaştem aci gustul bisericii apusene pentru 
infátisárile sensibile si înclinarea ei de a cuceri inimile pe 
xalea imaginaţiei. De atîtea ori am fost surprinşi în bisericile 
catolice, imimpinind alături de fresce şi tablouri de pret, alături 
de marmure renumite, în care chipurile şi întîmplările creştine 
apar în marea transfigurare a artei, naive reprezentări ale 
aceloraşi figuri şi momente, făcute cu intenţia de a obţine o 
asemănare mai deplină şi mai săgetătoare decît aceea a artei, 
îeslele Nativitatii, Madona cu Copilul, vreun halucinant Cru- 
cifix, executate în lemn sau teracotă şi într-un fel care imita 
mai de aproape culorile realităţii, dublează în atîtea biserici 
catolice întruchipările artei. S-ar părea că din rădăcina ace- 
leiaşi pietáti, un brat a! imaginaţiei urcă spre transfigurárile 
artei, în timp ce celălalt se opreşte în regiunea unui realism 
capabil să cucerească sensibilitátile, într-un chip pe care arta 
nu-l năzuieşte niciodată. 


32) 
22 


Arta italieneascá n-a fácut totdeauna aceastá deosebire. 
Realismul lui Giotto este incá impregnat de o intentie nara- 
tivá, menitá sa aducá viu ti dureros in fatá impresia concretá 
a atitor evenimente ale trecutului creştin. Acelaşi accent realist 
l-am întîmpinat apoi de atîtea ori în muzeele Italiei, o data cu 
vreo scenă a decapitării lui Ion, din al cărui grumaz sîngele 
tisneste în valuri bogate sau cu înfăţişarea trupului chinuit al 
lui Cristos, a cărui inimă ni se arată cum palpita cu adevărat, 
de sub coastele descărnate. în mod general, veacurile Renaş- 
terii ajung să întreacă acest realism şi în timp ce pînzele şi 
marmurele ei se purifică artistic tot mai desávíirgit, vechiul 
realism îşi continuă existenţa lui naivă şi populară, în acea 
margine exterioară a artei, unde întîlnim acum şi simulacrul 
din carcera casei lui Bernardone. 


ÎNGERI MUZICANTI 


Muzica îi vorbea puternic Sfîntului Francisc. Pica, mama 
lui, va fi adus la Assisi, din Provența unde se născuse, o 
mulțime din romantele pe care trubadurii le cîntau din loc 
in Ioc. Ínalta názuintá a lui Francisc de a deveni un jongleur 
al Domnului, pástra desigur in sine dorinta de a fi, in cinstea 
lui Dumnezeu, un cintáret cu tot atîta farmec ca şi aceia care 
tăceau sa vibreze cerul Proventei. Iubirea Sfintimii Francisc 
pentru muzică a fost îndestulată de Dumnezeu în două rînduri. 
Era odată în zilele maturității lui, cînd amintindu-si de cînte- 
cele petrecerilor din tinereţe, dar temîndu-se să tulbure liniştea 
gravă a locaşului unde se afla cu sunetul lor, Dumnezeu îi tri- 
mise cîţiva îngeri, care începură a intona chiar doritele melodii 
ale veseliei şi lipsei de grije. în noaptea aceea, peste zidurile 
mănăstirii ţi deasupra severului chiostru al reculegerii, a răsu- 
nat un cor de pámintesti cîntări, ceea ce dovedea că tinereţea 
cînd petrece poate fi plăcută lui Dumnezeu, prin însăşi veselia 
şi gratia ei. Altădată Francisc se găsea pe Alvern şi, dornic 
să regăsească patria cerească a sufletului, el se ruga de Domnul 
să-i dăruiască mai dinainte ceva din nesfirgita beatitudine a 
lumii de dincolo. Dumnezeu îi trimise un serafim, purtînd în 
mînă vioara şi arcuşul. Serafimul începu să cînte atît de dulce 
şi fioros, încît Francisc simți că ar fi putut muri de voluptate, 
dacă melodia n-ar .fi contenit mai curînd. Beatitudinea ce- 
rească este aşadar de acelaşi fel cu muzica pămîntului. Para- 
disul va fi fiind un loc al cîntecului neîntrerupt, un mediu 
sonor în perpetua vibraţie, prin care sufletele se vor fi mişemd 
neştiutoare de lume, ca peştii în marile adîncimi ale Oceanului. 


323 
22- 


ingerii muzicanti ai lui Francisc, serafimii care au alinat 
îr, sufletul Sfîntului dorul de trecut şi iubirea tînjitoare către 
lumea de dincolo, au trecut apoi în pictura italienească. Un 
stol de îngeri muzicanți au coborit pentru a insufleti tablourile, 
populindu-le în marginea lor ti umplind inchipuitul lor spaţiu 
cu nesfirsite cîntece de slavă. Ideea pare a-i fi venit mai întîi 
Iu Bellini. Dar ea s-a răspîndit apoi printre multi dintre 
pictorii primei Renasteri. 


îngerii muzicanți nu sînt totdeauna violonişti. în tabloul 
lui Botticelli de la Uffizi, infátisind pe Fecioara oferind Pruncu- 
lui rodia despicată, roiul lor copilăresc cînta din deschisele cărți 
de rugăciune. Privirile îndurerate ale Madonei, suflul ei delicat, 
înfiorînd parcă buzele uşor umflate de plinset, consuná cu 
ultimul accent expirant al melodiei, în timp ce din ochii înge- 
rilor-copii pornesc privirile în sus şi în jos, ca tot atîtea raze 
încrucişate. Nimic nu ne-o spune anume, dar subtila prezenţă 
a muzicii o simțim lămurit cum înclină capetele şi face să 
alunece privirile. 

Alteori însă stolul îngerilor apare ca o adevărată trupă 
orhestrantă şi astfel în tabloul lui Fiorenzo din Lorenzo, care 
ne-a oprit mai multă vreme la Perugia, adoratia Fecioarei 
şi a Magilor se înalţă tremurata şi se topeşte armonic cu 
cintecul^rásunind din citere, harfe si viole. O dulce influenţă 
muzicală a trecut ca un táválug peste sufletul mistic al Um- 
briri Şi “Toscanei în jurul anului 1400. Inspirația franciscană, 
îndrumătoare încă în multe privinţe pentru pietatea regiunii, 
favoriza această eflorescentă a armoniei. Pictura deveni atunci 
o descriere a indescriptibilului, o expresie a inexprimabilului, 
o redare a sentimentelor fără fund si cu înmiit ecou. lată 
tablou] lui Domenico di Bartolo, din Academia de belle-arte a 
Sienei, unde“ adincá simtire care apleacă pleoapele Madonei, 
duce la gură, în semn de căinare, pumnul Copilului, înalță 
privirile şi îneacă în plîns chipul îngerilor, ni se manifestă 
cu deplină adecvare abia în sunetul închipuit al viorii minuite 
de îngerul din stînga. Ceea ce Wagner a înțeles mai tîrziu, 
?deea pe care el a construit întreaga sa invenţie dramatică 
şi în care muzica apărea ca un mijloc de expresie superior 
tuturor celorlalte, chemat să intervie atunci cînd toate celelalte 
sc_ dovedeau insuficiente, a fost presimtit de aceşti pictori 
mistici la care apariţia îngerului muzicant vine să sprijine 
adîncă şi blînda lor pietate. 


324 


ANTICHITATE ŞI EV-MEDIU 


Vorba că civilizația modernă descinde din aceea antică, pe 
care a moştenit-o, devine îndoielnică pentru cine face plimbă- 
rile arheologice ale Romei. Intre Roma veche şi cea modernă, 
care este într-o măsură coviîrşitoare aceea a Renaşterii si a 
Barocului, vizitatorul are prilejul să resimtă o cumplită surpă- 
tură pe linia timpului. 

Vechile clădiri ale Forului roman au crescut, ce e dreptul, 
pînă la un moment dat, prin adăugiri de straturi, ca un copac 
care îşi inmulteste necontenit zonele concentrice ale trunchiu- 
lui. Aproape de drumul care urcă spre Palatin, vechea biserică 
Santa Măria Antiqua lasă cu uşurinţă să i se recunoască în 
ordine răsturnată straturile restaurărilor ei succesive în decurs 
de şase secole, pînă la construcţia primitivă care pare a fi 
fost a bibliotecii Templului lui August. Lucrarea creşterii în 
afara încetase de mult, cînd arheologii secolului nostru au în- 
ceput munca inversă de dezgropare a straturilor mai vechi. 
S-a început atunci o ciudata întreprindere de a restabili ruina 
primitivă. „Antreprenorii de ruine", de care vorbeşte odată 
Leon Bloy există cu adevărat. Ei sînt arheologii timpului 
nostru care nu şi-au terminat opera, căci între Forul lui 
l'raian şi vechiul For roman lucrările care se continuă sînt 
menite să restituie amintirii şirul de ruine care se găsesc astăzi 
sub temeliile construite în veacurile mai apropiate şi să obţină 
o promenadă arheologică unică în lume, cum se spune cu 
mindrie la Roma. 


32", 


Pasiunea arheologică de a înlocui clădirea prin ruină este 
unul din semnele cele mai caracteristice ale civilizaţiei noastre. 
Avîntul constructiv al secolelor trecute pare a fi suferit aci o 
curioasă deviare. Ştiinţa, energia si adeseori gustul arheologilor 
contemporani nu par a fi mai mici decît ale arhitecţilor care 
au creat în trecut Goticul si Renaşterea, dar direcţia sfortárilor 
lor a primit un semn negativ, ca într-o operaţie algebrică. 
Poate pentru întîia oară în istoria lumii s-au grupat atîtea 
însuşiri omeneşti, aiîta muncă organizată şi consecventă nu 
pentru a produce lucruri noi, ci pentru a restitui pe cele vechi 
într-o formă cît mai apropiată de tipul lor primitiv. Această 
nouă orientare n-ar fi fost însă posibilă fără acea întîlnire 
dintre spiritul romantic, iubitor al trecutului şi spiritul cerce- 
tării ştiinţifice precise. Logodna s-a petrecut în adevăr, dar 
ceea ce a rezultat n-a fost o lume reînviata, ci una care nu 
dovedeşte decît adînca ei dezbinare de lumea noastră. Senti- 
mentul continuității neîntrerupte pe care vizitatorul îl trăieşte 
fn atîtea din bisericile şi palatele comunale ale evului-mediu, 
lipseşte aci. Antichitatea apare moartă cu adevărat şi arcurile 
gloriei de altădată, coloanele retezate, porţile şi termele ro- 
mane ne apar ca tot atîtea mărturii ale unei vieți care nu mai 
are nici o legătura cu a noastră. 


Călătoria în Italia a fost pentru noi un prilej neîntrerupt 
de comparare între epoca antica şi medievală, între moartea 
uneia şi prospetimea celeilalte. în curtea Universităţii din Pa- 
dova, sub bolțile Bazilicei Sfîntului Francisc la Assisi, în sălile 
Palatului comunal al Sîenet am simțit neîncetat cum formele 
de viaţă au rămas aproximativ aceleaşi în decurs de mai 
multe sute de ani sau cum noile conţinuturi au găsit calea 
adaptării la vechile forme. Tipismul medieval prescriind oame- 
nilor reguli stricte, constituind atîtea din manifestările vieții 
într-un ritual rigid, a făcut clipele timpului asemănătoare unele 
cu altele şi a menţinut continuitatea lumii medievale. Cum 
acest tipism a funcţionat cu mat multă rigoare în domeniul 
vieţii religioase, se înțelege că impresia continuității este mii 
covirsitoare aci. Dar şi în unele sărbători ale poporului sau 
în viața universităţilor oamenii trăiesc astăzi în cadre şi cu 
simtiri rămase neschimbate de şase sau şapte sute de ani. 

îmi amintesc de promoția doctorala la care am asîsji.u în 
sala festivă a Universităţii padovane. întreaga înscenare ri- 


336 


tuală a promoţiei ridica pe candidatul norr-cos într-un vene- 
rabil cadru de fixitate şi certitudini tradiționale. Băiatul pleca 
acasă, cu coroana de lauri pe frunte, înconjurat de camarazi 
şi ritmînd cu o inima nouă, tacturi repetate de multe mii de 
ori. Viaţa începea pentru el, revenind identică în sublima 
monotonie a veacurilor. De pe galeria încărcata cu blazoanelc 
vechilor şi noilor corporaţii studenţeşti, priveam grupul tumul- 
tos al tinerilor înconjurînd pe laureat şi încadrindu-se in ar- 
cada porții monumentale, ca o stampă adresată de secolele 
trecute secolelor viitoare. Acolo îmi aminteam de propria pro- 
motie a privitorului într-una din universităţile Apusului, si 
îmi lámuream un anumit îndemn al inimii viu pînă în acea clipă 
şi care n-a slăbit de-atunci. Ntetzsche spune odată ca printre 
foloa-elc studiilor istorice exista şi acela de a dărui omului 
ereditatea pe care o doreşte şi pe care o consideră mai pre- 
tioasá, în vasta unitate a culturii omeneşti, un fir al tesáturii 
apare astfel mai trainic st mai aparent, legind pe omul de 
astázi cu cine siie care strámos jl sáu. Cálátoria este in mare 
másurá un astfel dc joc al afinitátilor elective, un excitant 
a! imaginaţiei şi al memoriei ereditare a spiritului cultivat, 
probînd în om supletea şi universalitatea culturii lui. Nu cálá- 
torim pentru a ne instrui, cît pentru a ne regăsi în posibilită- 
tile noastre tainice şi multiple. Vechiul îndemn al peregrinárii 
care ne purta altădată între zidurile micului burg germanic, ne 
făcea solidari ca prin minune cu scholarul medieval sau cu 
studiosul romantic si revenea acuma aidoma, ináltind sub pi- 
cioarele noastre postamentul de granit al unei vechi traditii spi- 
rituale nedezmintite. Si în această oră a îndepărtatelor visări, 
simțeam cum înviorăm şi ducem cu noi un legămînt de 
iubire şi fidelitate pentru acel suflet al Occidentului uma- 
nistic şi creştin. 


Mărturiile Romei antice nu ne vorbesc însă niciodată cu 
aceste solicitări adresate memoriei adînci a culturii noastre. 
Amintirile romane nu se produc decît ocolind prin Renaştere. 
Drumul direct către ele este pe toată suprafaţa surpat. Tre- 
cem prin Forul roman ca printr-o lume fantomatică. Cultura 
a fost redată aci naturii. Spiritul a retrogradat deodată cu 
două sau trei mari trepte ale creaţiei şi ceea ce a fost monu- 
ment a redevenit piatră, vechea ordine şi armonie inapoindu-^c 
în haosul elementelor amorfe. N-a siăruit într-acestea decîl 


327 


am cu a fost necesar pentru a dovedi cá aceasta dezordine 
nu este a începutului, ci a sfirgitului iremediabil şi tragic. 
Soarele ne tinteste cu nui de săgeți şi pasul nesigur osteneste 
printre pietre si buruieni. Urcám astfel piná la Orti Farne- 
siani, de unde ochiul imbrátiseazá încă o dată prăbuşitul ci- 
mitir al civilizației romane. Un brad rotat ne primeşte pe 
una din terase in umbra lui, lásindu-ne sá ne odihnim in 
marele ceas nemişcat al amiezii. 


TIVOLI 


I j 


Ca aceste reflecții timpul ne trece uşor pînă la Tivoli. Minu- 
Inata regiune care ni se înfăţişează chiar de la ieşirea din gară, 
lare o specialitate care alcătuieşte şi principala ei atracţie. 
j-Anienul care curge pe lîngă oraş se prăvăleşte de mai multe 
Eteri, formînd şirul acelor renumite cascade pe care călătorii 
“ajunşi în Tivoli vor să le viziteze mai întîi. Una din aceste 
(cascade, cea mai mare dintre ele, este anexată parcului cu 
l'alei descendente către fundul unei prăpăstii adinei, numită 
Villa Gregoriană. Coborîm deci către terasa apropiată de punc- 
tul în care Anienul, ieşind din tunelul săpat în veacul trecut din 
ordinul Papei Grigore XVI, se azvirle de la o înălțime dc 
peste o. sutá de metri. Ne place sá ne oprim mai multá vreme 
in acest loc, pentru a ne lása asurziti de mugetul masei de 
apă in prăvălire, în timp ce fata şi mîinile ni se întind către 
răcoarea pulberii desprinse din torent şi adiind în valuri suitoare 
către noi. în ce stă oare farmecul cascadelor, captat oarecum 
aci, cu acea preocupare a administraţiei italiene de a trata 
natura ca pe o operă de arta ? 


Cascada este acea infátisare in care elementul fluid apare 
transformat în atributele lui, in aşa fel încît natura abátindu-se 
de la propriile ei moduri obişnuite de a fi, introduce în rigoarea 
şi monotonia necesității ei accentul unei libertăţi fermecătoare. 
Curgerea apei în matca rîurilor nu sugerează in mod obişnuit 


329 


irneea greutăţii ei. Cascada ne face însă a regăsi ideea greutăţii 
apei şi faptul cá uriaşa ei masă fluidă se prăvăleşte ca un 
corp solid, oferă imaginaţiei populare iluzia unei libere variaţii 
a procedărilor obşteşti ale naturii. Reprezentarea apei este 
legată apoi de direcția orizontală. Faptul deci că în cascade 
întîlnim un riu care curge vertical întăreşte impresia elibe- 
ratoare a fanteziei care se joacă. Pravălindu-se de pe pragul 
căderii in mari pînze line, este de ajuns un colt mai ieşit de 
stîncă şi cursul ei se modifică, ramificind o nouă panglica 
strălucitoare. Cascada izvorăşte astfel din toate punctele ei 
şi se compune liber într-o structură complicata de planuri 
care alunecă, de arcuri care se îndoaie deasupra lor. Prietenia 
noastră pentru natură sporeşte cînd asistăm la această muncă 
a inventivitátii ei. 

Dar ne continuám plimbarea dincolo de terasa marii cas- 
cade, speriind sopirlele din cale, cátre fundul prápastiei din 
care, la o nouá odihná a drumului, vizitatorii plecati inaintea 
noastră ne apar in proporții minuscule. Drumul coboară astfel 
pînă la grota Sirenelor cu noua ei cascadă şi începe apoi să 
urce către Templul Vestei şi al Sibilei. Le lăsăm şi pe acestea 
în urmă şi ne îndreptăm către Villa d'Este. Gustul pentru 
marile lucrări inginereşti, alimentat de ştiinţa revolutionatá 
către finele Renaşterii, a construit aci unul din cele mai minu- 
nate monumente ale hidraulicei. Un braţ al Anienului a fost 
captat şi prin conducte subterane făcut să izbucnească din sute 
de jocuri de apa, într-o profuziune uimitoare de forme şi 
efecte. Fără îndoială că motivele naturii tiburtine, amintitele 
căderi de apă, au fost reluate aci într-o intenţie artistică de 
către meşterii arhitecţi ai veacului al XVI-lea care primiseră 
comanda cardinalului d'Este. Arta a vrut să rivalizeze cu 
natura şi s-o întreacă. Toată lumea va recunoaşte cá în- 
drăzneala artei n-a fost zadarnică. Rătăcim pe largile alei 
umbrite de imenşi cipreşi, rácorite de tisnituri de apă, de 
coloane fluide care prelungesc balustrada unei scări, de cas- 
cade azvirlindu-se in mai multe planuri simetrice, de bazine 
care culeg toate aceste ape şi le opun ca o oglindă liniştită 
cerului nepătat. Frăgezimea locului e nespus de mare, mi- 
reasma lui e dulce şi pătrunzătoare. Mugetul torentului patetic, 
şoaptele fîntînilor, murmurul lor îngînat se adună în urechea 


330 


noastră într-o impresie muzicală plină de vrajă. Rătăcim, ne 
oprim locului, pîndim revenirea unui sunet, ne întoarcem către 
unul din colţurile de unde ne smulsesem cu greutate. Sufletul 
nostru e încins de farmec. Ne legám cu făgăduinţa de a nu 
uita şi ne simţim plini de jale la gîndul că momentul de fata 
nu va reveni niciodată aidoma în amintire. 


„UNA BELLA PASSEGGIATA" 


Abia coborisem din tramvaiul care ne adusese prin trimbe 
de praf alb la Fiesole, cînd un bătrînel, proprietarul uneia din 
trăsurile cu cort care stationeazá în Piazza Mino da Fiesole, 
puse stăpînire pe persoanele noastre. , Facíamo una bella pas- 
seggiata, Signore^ne propune el. Plimbarea cea inimoasá era 
in intentia noastrá, dar am fi dorit mai inainte citeva clipe 
de răgaz pentru a ne bucura in voie de máreata perspectivă 
asupra Florentei. Refuzul nostru nu dezarma însă pe bătrîn. 
„De ce să nu” începem îndată plimbarea, observa el, vremea 
este călduroasă şi de sub cortul cel răcoros, vom putea cu mai 
multă plăcere privi ruinile etrusce si romane, vechile biserici 
ale locului, frumoasele panorame care se deschid de pe espla- 
nadele oraşului. în acelaşi fel am putea reveni apoi în Flo- 
renta, ocolind prin Vincigliata si prin pădurea de chiparoşi 
care se continuă _ neîntrerupt pînă aproape de intrarea în Flo- 
renta. Toată plimbarea aceasta se poate face numai pentru 
120 lire". „Prea multe parale, răspundem noi. Banul nostru este 
numărat şi pentru că plimbarea cea frumoasă este atît de 
costisitoare, ne vom înapoia în Florența cu tramvaiul, aşa 
cum venisem." „Dacă 120 de lire este mult, replica bătrînul, 
100 de lire va fi destul de convenabil. Haideti, domnilor, urca- 
ti-vá şi să pornim. Nu-mi veți plăti decît dacă veţi găsi singuri 
ca plimbarea e în adevăr frumoasă." Tocmeala continuă însă 
şi, pornind din punctele noastre de vedere opuse, preţul părea 
a se statornici în jurul cifrei 50. „îţi dám 40 de lire", spuneam 
noi. „îmi veţi da 60 de lire, dacă veţi găsi că plimbarea e 


332 


xn "M : . i Lais 

frumoesá , ráspundea bátrinul. Desi consideratia esteticá poate 
7deveni cu greutate condiţia unui contract, ideile noastre despre 
[frumos fiind în genere nebuloase şi vagi, ne urcarăm în trăsura 
tbătrînului şi pornirăm. 

I. De pe parapetul Sfîntului Francisc, Florenţa ne apare in 
tfundul unei perspective mai îndepărtate decît de la San Mi- 
Exe Monumentala si austera grupare a cládirilor Florentei 


atenuatá in acest punct al privelistii. Masa de piatrá se 


[difuzează în culoare si se subtilizeazá în atmosferă. Filmul 
[Florgnţei si al înconjurimilor se desfăşoară în fata noastră, 
CDR cînd ne găsim în pragul pădurii de chiparosi. Bătrînul 
|se întoarce în acest moment către noi şi ne spune: „Conti- 
[nuăm aşadar plimbarea si îmi veți da 60 de lire". „Nu-ţi vom 
[plăti decît 40 de lire", răspundem noi. „îmi veţi plăti 60, cáci 
[plimbarea vă va plăcea foarte mult", răspunde el. Caii 

[îndemnați  într-acestea prin vorbele neintelese ale bătrînului 
Hi rácoarea pădurii ne uşurează deodată de povara căldurii 
[resimtite pînă atunci. Adierea înviorătoare a locului, mireasma 
[lui rece şi amară ne desfătează. „Nu este aşa că e răcoare şi 
[plăcut aci? ne întreabă bătrînul. Frumoasa plimbare. Una 
Xbeila passeggiata !" Drumul trece pe sub întăriturile unui castel 
e cumpărat de curînd de o bogata americană. Ne oprim şi privim 


donjonurile castelului, vastele lui dependinţe de piatră şi minu- 
natele alei cu flori, întinzîndu-se pînă în marginea zidurilor. 
„Frumos, prea frumos", admiră bătrînul într-un dulce şi uşor 


Y extaz. Cu neputinţă de a spune că nu e frumos. Esteticele 


T 


noastre gata sá se puná de acord asupra acestui punct, indru- 
mau fără îndoială soluţia contractului pe care-l angajasem, 
în sensul dorit de bătrîn. 


Dar ne continuăm drumul şi ne găsim acum în punctul 
cel mai adînc al văii pe care o coborisem de la Fiesole. Cîteva 
izvoare au găsit drumul suprafeţei şi un murmur, un fermecător 
cîntec îngînat se amestecă cu adierea şi parfumul locului, 
pentru a ne odihni de ostenelile zilei, pentru a reface puterea 
noastrá si conştiinţa plăcerii în noi. în acest punct o floren- 

o din popor, şi-a instalat negotul ei de îngheţată 
şi siropuri, pentru rarii clienţi care pot trece pe aci. Ne oprim 
în fata cáruciorului cu bunátáti şi ne place un moment să 
glumim cu cei doi copii ai vinzátoarei, o fetiță şi un băiat, 
inteligenţi şi frumoşi. Copiii se apropie cu o sfială politicoasa 
de noi şi, sub privirile mîndre ale mameî, ştiu să ne dea ras- 


333 


punsuri másurate si precise. Copiii n-au mai mult de cinci sau 
sase ani dar semnele rasei lor se pot citi de pe-acum in privi- 
rile clare, in trásáturile pline de armonie ale fetii. ,,Frumosi 
copii, ne ghiceste gîndul bătrînul. Una bella passeggiata." 
Conducătorul nostru strîngea astfel documente zdrobitoare îm- 
potriva noastră şi cerbicia noastră urma să fie pînă la urmă 
înfrinta. 

Poposim astfel o dată cu umbrele serii în faţa hotelului şi 
scot din punga mea 40 de lire pentru a plăti bătrînului. „îmi 
dai 40 de lire ? se mira atunci bătrînul. Se vede că plimbarea 
nu v-a plăcut? Se vede, adăugă el cu sarcasm, că răcoarea 
pădurii n-a fost plăcută, ca n-a fost destul de frumoasă pa- 
norama Florenței şi nici castelul întîlnit in drum. Se vede 
că băiatul şi fetiţa vînzătoarei de siropuri şi îngheţate n-au 
fost frumoşi de loc. Dacă nimic nu v-a îneîntat din ceie ce ati 
văzut, daca nu e nimic frumos în Florenţa, dacă nu vá simtiti 
nicidecum înviorați şi intáriti după această frumoasă plimbare, 
dati-mi numai 40 de lire, le primesc". 

„Domnul meu, răspunsei atunci bătrînului care începuse să 
se supere, ai legat preţul d-tale de o condiţie dintre cele mai 
fragile : de ideile noastre în legătură cu natura frumuseţii. 
lată, iti voi mărturisi, sînt profesor de estetică în tara mea 
$; m-am consacrat acestei ştiinţe încă din anii primei mele 
tinereti. Formula frumuseţii îmi apare nesigură la acest ter- 
men al meditatiilor mele. Deşi încerc să ma ridic necontenit 
peste execrabilul relativism estetic, sufletul meu îndreptat că- 
tre absolut şi etern nu este încă împăcat cu sine. Dogmatismului 
d-tale j-aş fi putut opune un relativism foarte generalizat. 
D-ta ai strîns însă cu multă grijă probele tezei d-tale şi chiar 
acum în urmă ai citat laolaltă frumuseţea pădurilor, a castelelor 
şi a copiilor. Frumuseţea e în adevăr una şi toate infátigárile 
ci pe acest pămînt participă deopotrivă la esența ei veşnică si 
divină. Minunata d-tale patrie italiană o dovedeşte cu priso- 
sinta. Totul e frumos in Italia. Un val de nobleţe si gratie 
trece deopotrivá in Italia peste infátisárile naturii, peste operele 
oamenilor si peste chipurile lor, legindu-le de un tîlc mai 
adinc. Primeste deci modestul pret cerut de d-ta ca o recu- 
noastere a mîndrului şi justului d-tale patriotism." 


[193 1 — 1932] 


ADUNARE DE FILOLOGI LA BERLIN 


Spre sfîrşitul lunii iulie am fost opt zile în Germania. 
. Am zburat cu avionul pînă la Berlin timp de cinci ceasuri. 
Cînd nava noastră ne-a depus pe aeroportul de la Schb'nefeld, 
n-am simţit nici urma unei osteneli. Transportarea în condiţii 
atît de deosebite, după un răstimp atît de scurt, cuprinde în 
sine ceva uimitor. Cîmpiile şi pădurile se strînsesera pentru 
noi ca nişte batiste. Munţii se ghemuiserá sub privirile noastre. 
Măsurăm cursurile riurilor de la obírgia lor. Aveam sub ochi 
chipul unei părți a planetei în reliefurile unei machete reduse 
la scară de sute de ori. Nu cucerisem depărtarea bucată cu 
bucata, nu ne ostenisem aproape de loc pentru a ne atinge 
tinta. Primeam un dar pe care ne întrebam dacă-l merităm, 
de vreme ce 11 dobindisem cu atîta inlesnire. 

Veneam în Germania pentru a lua parte la lucrările sec- 
tiunii de limbă şi literatură a Academiei de ştiinţe din Berlin ; 
o adunare de filologi. Dar chiar în după-amiaza sosirii alu- 
necam cu automobilul spre Lipsea, unde a doua zi urma să 
felicităm pe profesorul Theodor Frings, vestitul germanist, 
sărbătorit pentru cei şaptezeci de ani ai săi. Automobilul alerga 
pe autostrada despărțită în doua betele, traversate la scurte 
intervale de arcurile unor poduri de piatră sau fier, desfăşu- 
rîndu-se în neîntrerupta linie dreaptă printre lanuri bogate, 
printre păduri în care cresc căprioare. Frumuseţea acelei regiuni 
nu stă în accidentele pitoreşti ale terenului, ci în buna ei 
întocmire, în perfecta grijă gospodărească a administraţiei care 
o privegheazá. 


335 


„Seara, iu marile spatii elegante ale hotelului International, 
aflam o numeroasă societate de germanişti,_ veniţi din univer- 
sitátile Germaniei răsăritene şi apusene şi din acele ale multor 
țări străine, din Uniunea Sovietică, din Ungaria, Cehoslovacia 
vi Bulgaria, din Franţa, din Danemarca, Norvegia şi Islanda, 
din Statele Unite ale Americii. Adunarea era prezidată, cu 
blinda lui autoritate, de profesorul Frings. O societate de 
oameni apropiați ca formaţie şi preocupări ştiinţifice stabileşte 
repede o atmosferă de cordialitate. Unii se recunosteau din 
vremea studiilor sau din lucrárile lor si a fost un bun moment 
acela in care ne-am dat seama ca, peste contradictiile si ten- 
siunile epocii, ştiinţa şi cultura regáseau chipul armonios şi 
paşnic al omenirii care cugetă şi munceşte. 

A doua zi, într-o sală a Academiei saxone, ornamentată în 
gustul secolului al XVIII-lea, filologii au prezentat felicitările 
for sărbătoritului. Am ascultat un quator de Mozart şi unul 
de Beethoven. Theodor Frings a rugat pe profesorul american 
Bluhme să stringá mîna celor două fetițe chineze, studente 
ale Universităţii din Leipzig, care se găseau în sală. Sub acest 
pod al prieteniei, omenirea putea trece către ţintele ei de 
pace şi construcţie. Ne-am pătruns de valoarea acestui îndemn 
din gura unui învățat german, cînd am rătăcit, în timpul acelei 
zile şi al zilei următoare, pe străzile oraşului. Nu mai fusesem 
de treizeci şi şase de ani la Lipsea, unde venisem atunci pentru 
a regăsi Universitatea lui Wundt, a lui Lamprccbt, a lui Vol- 
kelt, a lui Veygand, a lui Karl Bticher, aşa cum făcuse alte multe 
serii de români înaintea mea. Am alergat îndată pentru a mă 
regăsi în faţa edificiului pe al cărui fronton stătea inscripția 
Vnivershas ariium Lipsiensis, o inscripţie care altădată mă 
pusese in legătură cu temeliile medievale ale învățămîntului 
universitar al Apusului. Aláturi, in muzeul de arta, cáutasem 
a-iut face o idee despre tendintele mai noi ale artei, privind 
pînzele lui Bocklin, plastica policromá şi marile compoziţii 
ale lui Max Klinger, cu care aveam să mă lupt atîta. Máretele 
edificii priveau acum prin ferestre prin care izbucniserá flăcări. 
A trecut rázboiul pe aici. Lipsesc, in multe puncte ale orasului, 
cartiere întregi, vaste ansambluri urbanistice, pe care le în- 
locuiesc destul de rău scuarurile improvizate între calcaruri 
ieşite la iveală. Am regăsit neatinsă vechea primărie cu etajele 
ei sub acoperişurile tuguiate. în fata ei, în privința Auerbach, de 
unde doctor Faustus îşi luase zborul călărind pe un butoi, ger- 


336 


—. 


maniştii celor două emisfere se adunaseră la un pahar de vin. 
La Thomaskirche m-am rezemat o clipă de piatra mormîntală 
a lui Johann Sebastian Bach. Am stat să privesc monu- 
mentul lui Goethe tînăr, îmbrăcat în costumul lui rococo, în 
fata Bursei vechi, lovite greu şi înconjurate acum de schelele 
reparatiel. Marea construcție a depozitului legal al cărții ger- 
mane, Deutsche Bucherei, este întreagă şi funcţionează cu buna 
ei rînduială de totdeauna. Lipsea a fost mult încercată, dar 
există şi se reface. 


A doua zi, în drumul către Dresda, am poposit cu plăcere 
la Meissen pentru a vizita castelul Albrechtsburg, construcţie 
a veacului al XV-lea, nu prea fericit restaurată în interioarele 
lui, în secolul trecut, dar de pe terasele căreia ochiul cuprinde 
cu îneîntare idila oraşului răspîndit pe cele două maluri ale 
Elbei. Un furnicar omenesc vesel şi activ se încrucişează pe 
largul pod de piatră, animă întreg oraşul. Vestita manufactură 
de porțelan, creatiunea lui Bbttger, cea mai veche din Europa, 
ne deschide porțile pretioasei ei colecţii şi ne desfatam privind 
gratioasele opere ale secolului al XVIII-lea, în care geniul 
timpului îşi găsise unul din materialele Iui adecvate într-o 
mare .b>găţie de forme : coşuri cu fructe şi flori, plastica 
animalieră, capete de expresie, vădind uneori interes pentru 
tipurile exotice, busturi şi grupuri în scene de moravuri, din 
cînd în cînd încercări, de altfel repede părăsite, de a folosi 
materialul gingas al portelanului pentru plastica monumen- 
tala ; operele unui şir de artişti numerosi, printre care strálu- 
ceşte numele lui Kaendler. Plecăm de la Meissen, ducînd cu 
noi cîte un dar, si ne pregătim să ajungem la Dresda. Trecusem 
şi altădată pe acolo şi păstrasem amintirea plimbării pe terasa 
Bruhl, cu frumoasele ei perspective asupra Elbei. Pătrunsesem 
în clădirea Operei, lucrarea lui Semper. Căutasem să ne 
descurcăm prin străzile oraşului vechi, unde tînărul Goethe 

ăsise găzduire, odinioară, in casa cizmarului pietist, a cărui 
Guin avea armonia reculeasă a interioarelor din tablourile 
de gen ale flamanzilor şi olandezilor. Dresda a fost teribil lovită 
de aombardamentul american din 1945. Regăsim, din fericire, 
palatul Zwinger, restaurat, cu pinacoteca lui restituită de 
Uniunea Sovietică. Şi-a reluat locul ei Madona Sixtină a lui 
Rafael, întregul Inestimabil tezaur. Dar în jurul Zwingerului 
vestitele biserici Kreuzkirche si Frauenkirche sînt distruse. 
Pe ruinele uneia din ele cresc salcîmi. Din piața Zwingerului 


337 


23 — Opere voi. I — Tudor Vlanv 


' 


inainte, piná dupá vechea gará, se intinde un cimp cu iarbá 
ti márácini. Datele oficiale arata cá au fost distruse 12 000 
constructii : 18 km pátrati de ruine. Dresda, unul din cele mai 
frumoase oraşe baroce ale Europei, aproape cá nu mai există. 
Ne amintim de paginile pe care 1 le consacră Goethe in Poezie 
si adevăr. Ne spunem că acolo a trăit Winckelmann, propagind 
în lume idealul uman al seninátátii greceşti. Reconstrucţia 
oraşului este cuprinsă în actualul plan cincinal al Republicii 
Democrate Germane şi, cu toate multele lui încercări, viața 
industrială a oraşului, cu numeroasele lui fabrici de maşini, 
aparate optice, chimicale, confectiuni, continuă să fie bogată 
şi activă. 

Seara, ajungem la Berlin, pătrunzînd prin aleea Karl Marx, 
întinsă arteră cu mari blocuri de locuit, cu magazine, cafenele 
şi restaurante pe cele două părți ale ei, despărțite prin largi 
peluze de iarbă şi flori. Ne aştepta sesiunea ştiinţifică a Aca- 
demiei, la care lusesem chemaţi, şi delegaţia română a avut 
de mai multe ori prilejul să-şi aducă contribuţia în discuţiile 
începute chiar de-a doua zi. în pauzele lucrului nostru, vizitam 
Berlinul. Distrugerile au fost şi aci intense. Din 1948 , început 
reconstrucția marii capitale şi chipul pe care ni-l arată este, 
desigur, deosebit de acela pe care îl va fi avut cu opt ani 
înainte. Ne place să regăsim Universitatea cu cele două statui 
ale fraților Humboldt în faţa ei, Biblioteca de stat, Muzeul 
istoric şi acela de pe malul Spreei, care adăposteşte rezultatele 
săpăturilor arheologice germane din Asia Mică, printre care 
templul reconstruit de la Pergamon. Dar unde se afla operele 
păstrate altădată în Muzeul de artă universală ? Unde este 
Omul cu coif al lui Rembrandt ? Colecţia pe care o vedem, 
foarte imputinatá, cuprinde numai operele minore. Lacunele 
urbanistice ale Berlinului au rămas enorme deocamdată, cu 
toată marea activitate a reconstrucției. în unele puncte privirea 
alunecă liberă peste cartiere întregi. Se mai văd pe-alocuri 
echipe de tineri care fac muncă voluntară, strîngînd molozul 
şi încărcîndu-l în camioane. Marile distrugeri par a fi imputinat 
numărul acelora care locuiesc aici, încît după ora 7 seara, 
cînd se închid magazinele şi birourile, se coboară asupra oraşu- 
lui o linişte ciudată, intervine o suspendare aproape totală a 
circulaţiei. PHmbindu-ne pe Unter den Linden, prin fata monu- 
mentalei ambasade a Uniunii Sovietice, putem număra pe de- 
gete trecătorii ramaşi de-a lungul uriaşei artere întinse pînă 


338 


Ia Brandenburger Tor, lipsită acum de quadriga monumentala 
care o împodobea altădată. 

O undă de mingiiere a trecut prin sufletul nostru cînd, la 
sfîrşitul lucrărilor academice, gazdele noastre ne-au oferit două 
zile la Weimar. Am locuit în vechiul şi frumosul hotel 
Elethant, venerabilă casă din vremea lui Goethe, unde Thomas 
Mann plaseazá actiunea primei párti a romanului sáu Lotte 
in Weimar. Sintem toatá ziua pe strázi si in parcuri. Iatá casa 
lui Herder, locuinta vremelnicá a lui Bach, casa lui Goethe 
din oraş si locuinţa lui de vară, pe malul Ilmului, în parcul 
ducal, casa lui Schiller, arhivele celor doi mari scriitori, unde 
lucrează o echipă de învăţaţi. Acolo, la Weimar, către sfîrşitul 
secolului al XVIII-lea şi începutul celui următor, mi s-a părut 
încă din anii tinereţii că spiritul european a atins potenta lui 
cea mai înaltă de pînă atunci. Antichitatea greacă, Renaşterea 
şi iluminismul au intrat acolo într-o sinteza nouă, făcută din 
cea mai umană înțelegere a lumii şi din cea mai înțeleaptă 
conduită a vieţii. Rătăcesc prin camerele locuinţei lui Goethe, 
pe care el însuşi o organizase ca un loc al studiului şi al 
creaţiei sale. Privesc colecţiile lui de copii antice, laboratorul 
experimentelor lui naturaliste, colecţiile mineralogice şi ana- 
tomice, camera de muzică, biblioteca, odăile de locuit, a Te- 
rezei şi a poetului, cu ferestrele către gradina închisă din toate 
părţile, cuprinzînd pe lînga patul şi masa de lucru, atît de 
modeste, fotoliul în care a expirat bătrînul. Afară trăieşte 
oraşul, cu multele lui case cu coamă, după felul locuinţelor, 
germane, dar şi cu frontoane şi coloane, dezvoltînd linia clasică 
gcetheană. în apropierea oraşului, la Tiefurt, caut umbra ră- 
coroasă în preajma castelului, unde Goethe a jucat rolul lui 
Oreste în tragedia Ifigenia. 


Am mai petrecut o zi la Berlin, gásind timp pentru a reve- 
dea Potsdamul, refácut din incercárile rázboiului. Se lása seara 
şi n-am mai putut.pátrunde în castelul Sans-Souci, dar ne-am 
plimbat pe terasele luî şi ale Orangeriei, bucurîndu-ne de 
miresmele îmbălsămate ale parcului uriaş. Pergolele, chioşcu- 
rile, serele, marile perspective ale aleilor în fundul cărora se 
profilează dependințe monumentale, întreaga decorație plas- 
tică a grădinii, cercurile de busturi şi statui, printre care dis- 
tingem atîtea figuri ale antichităţii, dar şi scene ale mitologiei, 
multe teme împrumutate Metamorfozelor lui Ovidiu, splendoa- 
rea vegetației, întreținută proaspătă şi viguroasă de veacuri, 


23% 


totul imbiná pentru noi o imagine a naturii ti culturii, conci- 
liate intr-o armonie amplá si bogatá. Acel echilibra a trebuit 
să se surpe mai tîrziu. Romanticii se vor duce să caute natura 
in pustietáti, la tármurile oceanelor muginde, in savanele Ame- 
ricn. Voltaire o putea găsi, plimbindu-se în haine de mătase, 
pe aleile geometrice ale parcului din Potsdam, fárá sá se mire 
a afla în drumul lui bustul lui Caton şi al lui Cicero, pe Diana 
transformînd pe Acteon în cerb, pe Dafne în clipa cînd braţele 
şi picioarele i$ devin ramuri şi se îmbracă în frunze. 

Părăsisem cu o zi mai înainte pe colegii filologi adunaţi la 
Berlin din multe părți ale lumii. Filologii sint o clasă de 
oameni consacraţi interpretării cuvîntului scris, în mare mă- 
sură a celui scris înaintea noastră. în mîna lor stă depozitul 
culturii create în trecut pentru a servi de temelie creației noi, 
puse in serviciul noilor idealuri ale dreptăţii şi libertăţii. 
Filologii adunaţi la Berlin, din est şi din vest, au văzut însă 
marile distrugeri ale ultimului război şi nu cred să fi fost 
linul din ei care, în clipa cînd şi-au strîns mîinile la despărţire, 
sanu se fi legat printr-un acord tacit pentru a împiedica în 
viitor acele acte ale dispretului uman care ne-au aplecat frun- 
tile cu tristețe de atîtea ori în timpul celor opt zile petrecute 
în Germania. 


[1 956] 


INDIA 


A PRIVI 


De ce, în tot timpul călătoriei în India, am fost urmărit 
de cîntecul lui Lynceus, paznicul turnului, în partea a doua 
a lui Faust ? ,JZum Seben geboren, I Zum Scbauen beştelit, I 
Dem Turne geschworen I Gef'dllt mir die Welt." („Născut pen- 
tru a vedea, / Pus sá privesc, / Jurat turnului, / Lumea imi 
place.") Paznicul Lynceus vede lumea de sus ca pe o imensá po- 
doabá. Am privit-o la fel din zborul avionului. Altádatá cirti- 
sem împotriva perspective! aviatice. Pámintul, devenit o 
machetă în care pot fi privite toate reliefurile, fluviile cotind 
printre ele, mările ca nişte ochiuri de apă îmi păreau că reduc şi 
sărăcesc cuprinsul vast al lumii. Ce privilegiu totuşi să poţi 
privi lumea cu ochii vulturului! Ce splendoare, ce 
triumf ! Aceasta este deci lumea ! Este a mea, este a noastră. 
Apoi pasărea uriaşă s-a aşezat lin pe pămînt si, părăsind aripile 
eî, am privit lumea Indiei din mijlocul ei. A privi de sus în- 
seamnă a privi cu fixitate. Aduni din zborul avionului, din 
vîrful turnurilor, de pe înaltele terase o imagine vastă dar 
incremenitá. Depártarea elimină mişcarea. Ochii tái se atintesc 
ca ai păsărilor de pradă care privegheazá de pe înălțimi. în- 
dată ce te regăseşti pe pămînt, mobilitatea se instalează din nou 
în priveliştea ta. Arătările ti se înfăţişează pentru o singură 
clipă. îţi alunecă privirile după ele. Eşti în mijlocul furnicaru- 
lui imens al Indiei, tîrît de valul neistovit al omenirii, care se 
multiplică acolo tn fiecare an, cu un excedent de cinci milioane 
de naşteri. Te opreşti în fata monumentelor vechi şi noi, rátá- 
ceşti prin grădini, priveşti fauna şi flora ciudată, marea varie- 


341 


tate a chipurilor. N-ai timp să întîrzii. Fiecare arătare iti pune 
o problemă. Contemplarea devine cercetare. 

— Ce-ai făcut în India ? 

— Am privit, 

A privi este o metoda a cunoaşterii, pe care am folosit-o 
destul de puţin. Oamenii de laborator, medicii şi naturaliştii 
privesc. O evaluare a simţurilor stă totdeauna la temelia lu- 
crării lor. Marea amărăciune de a fi privit destul de puţini 
$1 acum, în anii tăi înaintați, zile întregi, săptămîni dăruite 
privirii. Savoarea, suculenta extremă a spectacolului lumii mă 
îmbată. Privitorul este un artist, pentru că oricare ar fi consis- 
tenta şi tăria legăturii dintre aspectele lumii, el este acela care 
Iu alege, le compune într-o imagine, le înzestrează cu un 
inteles. Am trăit aproape două luni privind India. Acum, cînd 
mă regăsesc, în liniştea aşezării mele, încerc să regăsesc 
imaginile călătoriei. Uneori tresar în fata unei descoperiri 
omise. îmi apar figuri, conexiuni pe care clipa nu mi le 
dăruise. Nu eşti niciodată destul de atent în timpul unei călă- 
torii. Poate că amintirea estompează priveliştile, dar le dă şi 
prilejul de a intra în noi legături. N-aş viea totuşi să uit, prin 
reflecţie, bucuria descoperirilor. Fiecare clipă conţinea făgă- 
duinta duratei. M-am legat de zeci de ori cu mine însumi să 
nu uit, să-mi aduc aminte. Acum, cînd sînt întrebat despre 
India, totul îmi apare în forma unei regăsiri, ca împlinirea 
unui juramînt, ca onoarea fidelității. 

/" Pentru a putea spune ceva despre India, trebuie să încep 
I prin a mă împiedica să vorbesc. Mi-e teamă să nu trag între 
I amintiri şi mine cortina unei formulări. Nu cumva am vorbit 
! prea mult ? De pe acum regăsesc în locul imaginii vorba prin 

; care am încercat să o evoc. A evoca înseamnă a rămîne con- 
temporan cu trecutul. Mai este posibil? Strălucesc sub lună 
cupola, minaretele Taj Mahalului. Au atipit papagalii tn copacii 
Fortului roşu, la Delhi. A căzut umbra peste grădinile suspen- 
date la Malabar-Hill. 


CĂLĂTORIE SPRE INDIA 


Reiau, după cîteva luni, redactarea impresiilor din timpul 
călătoriei spre India şi din India, Alte multe gînduri m-au 
împiedicat mereu să revin asupra lor, dar la prima chemare 
le-am regăsit întregi, poate numai ceva mai concentrate, ca 
parfumurile din care au dispărut eterurile uşoare, dar s-au 
păstrat cele grele şi mai puţin volatile. Puterea seducţiei lor 
n-a devenit mai mică. 

Ce mă face să cer încă o dată amintirii imaginile călătoriei ? 
Cînd a fost să plecăm de la Roma, am aflat că nu vom mai 
putea zbura deasupra Egiptului. Izbucnise ostilitățile în canalul 
de Suez. Noul itinerar al companiei aviatice ceyloneze ne fixa 
ca primă etapă oraşul Khartum, capitala Sudanului. Spre 
sfîrşitul lunii octombrie, cerul Italiei îşi mai păstrează limpe- 
zimile. La Roma era cald, n-aveam nevoie de haină mai 
groasă si am fost mirati cînd, aşezîndu-ne pe terasa unei ca- 
fenele, am simțit fierbinteala radiatorului aninat de cornişa 
edificiului. Puteam sta foarte bine afará, cel putin cít soarele 
era pe cer, sorbind din cafeaua adusá la forma de cristalizare 
a zăpezii. Abia dacă am înregistrat o înfiorare sub bolțile 
catedralei Sfîntului Petru, unde nu mi s-a părut că statua 
uriaşă a sfintului are degetele picioarelor mat roase decît cu 
două decenii în urmă. Cînd ne găseam în forul roman, a 
început să cadă o ploaie cáldutá, de care s-au bucurat copacii 
încă nedesfrunziti si ne-am înapoiat spre hotel, săltaţi de 
trăsura uşoară, trasă de un cal impodohit cu o pana în frunte, 
ca o licorna. 


343 


A doua zi s-a pornit un vint mai puternic, nu rece, simtit 
in zguduirea avionului cvadrimotor, care zbura spre sud, deasu- 
pra marii. Mai departe, mai spre sud, am pátruns in regiunea 
liniştii. Priveam şirul Insulelor Lipare, cu mici aşezări ome- 
neşti. Sînt stîncile cu care au azvirlit lestrigonii după Ulise 
şi însoțitorii lui ? Una din ele, prezentînd relieful unui munte, 
este insula vulcanică Strombou. Trecem deasupra strîmtorii 
Messina. Sicilia este un masiv uriaş, cu crestele împădurite. 
St vad bine albiile riurilor. Privind în urma, disting bine vîrful 
cizmei italice, prinsă într-un inel de spumă. 

După trei ceasuri de zbor, începe să ne fie cald. S-au 
răsfirat norii deasupra cărora am zburat după ce am trecut 
de Sicilia. Ni se arată terenul arid al Africii. Mici pete negre 
indică totuşi culturi. Dar curînd nu mai zărim decît nisip. Sînt 
dune destul de înalte, pentru cá azvirl umbre mari. Unele din 
ele s-au grupat în circuri uriaşe ; altele în amfiteatre cu zeci 
de trepte. Sfntem deasupra Saharei şi má simt cu totul covirgit 
de imensitatea solitară a acestui peisaj fără nici o determinare. 
Abstractia devine aci impresie sensibilă. Grecii puteau des- 
coperi într-un tufiş, într-o mică dumbravă, într-o apă curgă- 
toare prezenţa particulara a unei divinităţi gratioase şi amicale. 
Deşertul nu putea inspira popoarelor lui decît ideea măreției 
divine, fără atribute concrete. Divinitatea nu putea fi decît 
una, una singură, fiindcă natura care o sugera n-are nici o 
articulaţie, nu se compune din tablouri particulare, deosebite 
unele de altele. Privesc pînă în zare şi ochiul nu este oprit 
de nici o privelişte izolată din întregul fără chip. Nu văd decît 
totalitatea. Monoteismul a fost un produs al deşertului. 


Mai spre sud încep să se ivească lanţuri de munţi, masive 
colosale, pereţi stîncoşi uriaşi, printre care cotesc albii uscate 
de rîuri. lată, în fine, o coama împădurită. O umbră enormă, 
cît desertul, devorează totul, în timp ce ochiul cuprinde aurul 
în fuziune al orizontului, deasupra căruia disting zonele de 
verde si liliachiu, cu transparente delicate de acuarelă. Cînd 
noaptea s-a lăsat de-a binelea, o vedere măreaţă ne întîmpină 
beteala de mireasă cu trei cozi a Khartumului, scînteind din 
miile lui de lumini galbene, roşii, verzi, albastre. Se vede bine 
aşezarea uriaşă a capitalei Sudanului la confluența celor două 
Niluri. întreaga viața a deşertului pare a se fi concentrat aici, 
în acest furnicar uman, cu miile lui de fosforescente. 


344 


Coborîm pe aerodromul din Khartum şi sîntem conduşi în- 
dată la restaurantul aerogării. Ni se serveşte ceaiul de către 
slujitori sudanezi în lungi cămăşi albe de in, încinşi cu briuri 
verzi sau roşii, cu capetele acoperite de turbane. Sînt oameni 
negri, care se mişcă repede şi vorbesc în şoapte. Căldura este 
atît de mare în sala restaurantului, cu toate ventilatoarele 
rotite deasupra noastră, încît căutăm răcoarea uscată de afară, 
li marginea terasei bine întreţinute, unde luăm loc pe fotolii 
de paie, în fata straturilor de flori, alături de tinerii aviatori 
negri, echipați americáneste. 

Escaia n-a durat decît doua ore. Vom zbura în timpul nopţii 
pînă în insula Bahrain, în Golful Persic, unde vom ajunge la 
şase dimineaţa, o data cu răsăritul soarelui. Şi aici, ca şi la 
Khartum, prea scurta, prea superficiala atingere cu realitatea 
locului, atîta cît permit condiţiile corecte ale traficului inter- 
naţional, în aerogări bine întreţinute, cu alămurile lucioase 
şi mobilele confortabile ale sălilor de aşteptare şi de restaurant. 
A dispărut tipul african. Ne găsim în Iran, într-o ţară musul- 
mană. Paznicii gării poartă burnusuri albe şi legături de cap, 
atîrnînd peste umeri, ca ale Sfinxului egiptean. Se anunță 
tipul indian, căci printre călătorii care aşteaptă să se îmbarce 
împreună cu noi, vedem oameni cu scurte bárbute negre si 
lucioase, cu feţele smolite, cu ochii codati, îmbrăcaţi în uşoare 
redingote cenuşii peste pantalonii albi, strînşi pe pulpe, cu 
turbane de toate culorile. Rezerva absolută a acestor călători 
interzice orice apropiere de ei, cu toată dorința noastră de a-i 
cunoaşte, de a-i pricepe. Părem însă două lumi deosebite şi, 
pe cînd ochii nostri îi cercetează uneori, nici o privire, nici 
un semn al unei curiozitáti oarecare nu scapă de la ei către 
noi. Ne găsim în faţa unei enigme şi unul din scopurile călăto- 
riei este s-o descifram, 

Am zburat aproape toată ziua următoare pînă la Caraci, în 
capitala Pakistanului, unde va trebui să înnoptam în hotelul 
aerogării. Este o clădire uriaşă, cu un hol circular pe două 
etaje. Din hol şi de pe galeriile etajelor pornesc, ca tot atîtea 
raze, coridoarele către care se deschid sălile comune şi camerele 
hotelului. Largi terase privind către aeroport şi către piaţa 
din fata lui, de unde se desface lunga şosea întinsă în linie 
dreaptă pînă în oraş, înconjură edificiul din toate părțile, 
întîmpinăm în tot locul oameni înalţi, cu figuri osoase. Paznicii 
sînt încinşi peste lungile lor haine albe cu centuri metalice. 


345 


pe care distingem semilune si inscriptii in caractere musul 
mane. Un popor intreg de slujitori intretine cu griji cládirea si 
aşteaptă pe coridoare pentru a răspunde cu lămuriri, pentru 
a ne oferi serviciile lor, ori de cîte ori intredeschidem uşile 
camerelor noastre, pentru a lua cunostintá de ce se petrece 
afará. Una din aceste usi a rámas larg deschisá si, dincolo 
de ea, vedem un călător ca şi noi, dar un om al locului, bucu- 
rindu-se de popasul lui, dupá drumul lung si obositor al zilei. 
Este un om mai în vîrstă, de o corpolentá cam exagerata. 
S-a aşezat cu picioarele încrucişate sub el, pe divanul camerei, 
şi îşi soarbe liniştit cafeaua, cu capul uşor aplecat, privind 
în sine, în postura exemplară a odihnei. Pe terase s-au adunat 
şi alti călători indigeni care vor pleca mai devreme. Doi dintre 
el s-au rázletit din grup şi, într-un loc mai retras al terasei, 
s-au aşezat pe covoraşele lor şi îşi fac rugăciunea ; stau ne- 
miscati, se prosterneazá, se ridică apoi în picioare si îşi înalță 
capetele, privind în sus, făcîndu-mă să înțeleg că au luat un 
contact indiscutabil cu cineva. Lîngă balustrada terasei, călă- 
torii privesc avioanele care decolează sau sosesc la scurte 
intervale unele de altele. Printre ei stau ghemuite la pămînt 
femei acoperite în întregime de voalurile lor, într-o absenţă 
totală a relaţiei cu lumea exterioară. Ne întrebăm care poate fi 
virsta lor şi descoperim, cu oarecare uimire, că sînt mame 
tinere, deoarece, atunci cînd grupul lor este mînat în fine 
către avioane, le vedem luîndu-şi în brațe pruncii, tirind după 
de copii foarte frumoşi, fetițe cu mari ochi negri şi lucioşi, 
báietasi cu salvari colorati şi cu fesuri. 


Dorim să vizitám oraşul şi automobilele care ne-au cerut 
mai întîi o sumă, dar au consimţit să ne transporte apoi pentru 
jumătatea ei, ne-au dus în treizeci sau patruzeci de minute 
pînă în centrul comercial al Caraciului. De sus, din avion, 
regiunea ni se păruse fecundă. Acum, cînd o vedem din apro- 
piere, descoperim cîmpii nesfirgite pe care creşte o vegetaţie 
măruntă, de savana. Din cînd în cînd se arată palmierul. Trec 
cărucioare uşoare, cu patru locuri, trase de cai, mecanizate 
sau conduse de un ins care pedalează. La căruțele grele sînt 
înhămate cămile. în suburbia oraşului vedem nesfîrşite şiruri 
de ateliere şi prăvălioare adăpostite sub rogojini aninate de 
cîțiva pari. Ne oprim în fata unui mic comerț alimentar, unde 
oamenii aşezaţi la mese îmbucă ceva, în timp ce în cuptorul 
săpat în pămînt se coace pilnea plămădită în fata noastră. 


346 


Ocolim băltoace şi nu ştim cum sa ne salvam din praful în 
care ne cufundăm. Insalubritatea locului esie extremă. Aspectul 
mizerabil al oamenilor n-are asemănare. Roiesc în jurul nostru 
biete făpturi lipsite de orice vitalitate, cadavre mumificate, 
dc care atîrnă zdrente sordide. în figura lor scînteiază ochi 
aprinşi, cu expresia celei mai mari suferințe. 

Principala stradă comercială a Caraciului desfăşoară un şir 
nesfîrşit de prăvălii instalate în dughene, pe tarabe, în dulapuri 
nu prea spatioase, dar care adăpostesc, împreună cu marfa, 
şi pe negustorul ei, în fine mari prăvălii spatioase, instalate 
modern. Sînt mărfuri de tot felul, din toate ramurile comerţului 
alimentar, vestimentar şi tehnic, drogherii şi librării cu toate 
publicaţiile anglo-saxone, atrăgînd de departe atenţia prin co- 
pertele viu colorate, prin fotografiile revistelor ilustrate de 
mare tiraj. Unde se ascunde cartea şi publicaţia locului? Nici 
o inscripţie în alfabetul țării printre miile de firme, totdeauna 
mai mari decît dimensiunea lor obişnuită în zona noastră. 
Nimic nu ne face să bănuim că ne găsim într-un stat naţional. 
Regimul colonial a extirpat orice manifestare a unei culturi 
originale în decorul public al oraşului. 

Pe marea stradă comercială, forfota trecătorilor este ameti- 
toare. Copii în zdrente cer „bacşiş". Trece un bătrîn oib dus 
de o fetiță. Barba albă îi înconjoară ovalul pur al figurii; 
poartă fes şi turban. Şi cum lăsăm să cada un ban de aramă 
în mina fetiţei, pe care aceasta îl trece îndată 
în mîna uscată a bătrînului, unchiaşul se opreşte, ne bine- 
cuvînteazâ, povesteşte în limba lui necunoscută nu ştiu ce 
întîmplare de demult, începe să plingá şi trece mai departe, 
continuînd lamentările lui. Trece şi un public burghez, ieşit 
la cumpărături, bărbaţi cu calpacul scund, femei îmbrăcate în 
voaluri bogate. în faţa cinematografelor, încadrate în rame mari 
de lumină oscilantă, s-a adunat tineretul care ne priveşte cu 
interes. Şi de unde în aerogara de la Bahrain nu putusem prinde 
nici o privire a călătorilor, ea ni se dăruieşte acum la orice 
semn al interesului nostru, cu risete şi degete îndreptate 
către noi, încît simțim că, din partea noastră, este mai reco- 
mandabilă rezerva cea mai ermetică. Continuăm să rătăcim 
pe străzile oraşului, printre prăvălii şi birouri, care şi-au tras 
obloanele, printre case de locuit cu unul sau două etaje, izo- 


347 


late de privirile strázii, dar si de puternicul soare al zilei, 
prin deasa impletiturá de bime a balcoanelor. 

Ora înaintată a nopţii ne înapoiază la aerogara, in hotelul 
nostru. Petrecem noaptea linistiti, într-o atmosferă destul de 
răcoroasă, asa încît putem opri ventilatoarele cu mari aripe 
care piná la o vreme s-au rotit deasupra noastrá. in zori ne 
adunám din nou în restaurantul aerogárii, unde prinzim, după 
moda englezească, cu fulgi de ovăz în lapte fierbinte, cu ouă 
şi slănină, cu ceai foarte tare. Au luat loc la mesele din jurul 
nostru călătorii care ne vor însoţi pînă la Bombay, oameni de 
toate felurile şi toate culorile, un olandez cu familia lui, repre- 
zentantul firmei ,Philipps", care va coborî apoi pînă în Ceylon, 
centrul afacerilor sale, frumose doamne anglo-indiene, purtînd 
costumul patriei lor, cu fustele lungi şi colorate, înfăşurate în 
mari voaluri bogate, dar manifestînd în atitudine şi în felul 
elocutiei distincția educaţiei lor. La alte mese recunoaştem 
personalul avionului, însoțitorii noştri şi de aci înainte. Sînt 
tineri englezi, aviatori, mecanici, telegrafist! şi stewarti ai liniei 
Ceylon-Air, impecabili în ţinuta lor şi atît de puțin diferen- 
tiati după funcţia îndeplinită de ei, încît nu neam mirat de 
loc să vedem că stewartul care ne-a servit mai întîi bulionul, 
ficatul de giscá cu trufe, puiul gătit frantuzeste cu ciuperci şi 
bucățele de slănină, compotul de fructe exotice, cafeaua exce- 
lentă va lua el însuşi loc într-un fotoliu şi se va lăsa servit 
de un ofiţer al echipajului, colegul lui. Dar frumoasa egalitate 
se menţine şi dincolo de cala avionului ? 


Coborîm la Bombay către ora prînzului. Căldura tropicală 
a locului ni se pare intolerabilă. Formalitátile menite să ne 
îngăduie accesul oraşului sînt lungi şi obositoare. Trebuie să 
facem dovada că sîntem vaccinati împotriva malariei, a frigu- 
rilor galbene, a febrei tifoide, a ciumei, a holerei şi a vărsa- 
tului. Cunoscătorii ne asigură că primejdia contagiunii tuturor 
acestor boli este ca şi inexistentă, deşi propriile noastre obser- 
vatii imediate ne arată, văzînd marele număr de oameni ciupiti 
de vărsat, că cel puţin această molimá din urmă este foarte 
răspîndită şi face ravagii. Ne vom feri însă, aşa cum vom putea, 
bind^ numai sifon, mîncînd fructele curățate de coaja lor cu 
mîinile noastre, consumînd pîinea prăjită, oferită de altfel pe 
mesele tuturor restaurantelor. Vom rămîne numai cîteva ore 
la Bombay, unde ne vom înapoia la sfîrşitul călătoriei. Căldura 
umedă, fără crutare, ne covîrşeşte si face necesar adăpostul 


348 


într-un loc răcoros de odihnă! II vom găsi la Cricket-Club, 
unde sîntem acceptaţi după ce facem o cerere de înscriere prin- 
tre membrii lui, cu specificarea că dorim să obținem această 
calitate pentru o singură zi ; ne înscriem cu numele si functiu- 
nea noastră într-un mare album, adevărate anale ale călăto- 
rilor Commonwealth-ului. La Cricket-Club aflăm camere bine 
întreținute, cu pavimentele cernite, prin care sufla vijelia ven- 
tilatoarelor rotite cu mare viteză, despărțite prin perdele de 
creion de odăile învecinate, de terasele încinse, de camerele 
de baie obscure, unde aflăm deocamdată locul cel mai potrivit 
cu trebuintele noastre. Cînd starea noastră fizică pare a se fi 
îmbunătăţit, mergem într-un salon al clubului cu vederea către 
terenul de sport, unde o echipă joacă cricket chiar la această 
oră a caniculei şi unde prînzim cu fiertură de cereale, cu to- 
cana de berbec, cu gîturi de raci şi pilaf colorat cu sofran, cu 
prăjitură de ananas, dar fără nici o băutură spirtoasă, căci 
ne găsim într-un punct al Indiei atins de legea prohibitiei. 

Bombay este unul din oraşele cele mai mari ale Indiei. Are 
trei milioane de locuitori, în orice clipă, afară, sub cerul care 
varsă văpăi, chiar în aceste luni ale toamnei. Animatia strá- 
zilor este imensă, în cartierul comerţului popular sau pe pro- 
menada întinsă de-a lungul țărmului mării, plantată cu pal- 
mieri şi unde trecem prin fata clădirilor cu cinci sau şase 
etaje, construite într-un stil modern, cu lungi balcoane care 
acuză orientalitatea lor si se rotesc în jurul colturilor, pentru 
a mijloci locatarilor perspectiva asupra străzilor învecinate. 
Clădiri mai expresive sînt acele ale veacului trecut, ale bogatei 
burghezii victoriane, dispunind în posesiunile şi exploatările 
lor de o linişte dispărută de atunci, dar care le-a permis sa 
ridice la Bombay mii de clădiri solide şi îmbietoare, cu etaje 
de două ori mai înalte decît ale construcţiilor mai noi, cu 
terase şi colonade, cu peroane coborînd cu două sau trei trepte 
către parcuri stufoase, unde tignesc fîntîni arteziene şi maimu- 
tele se leagáná pe ramurile noduroase ale copacilor seculari. 
Faci însă cîțiva paşi mai departe şi, dincolo de aceste cartiere 
ale bogatilor, întîmpini poporul Indiei, cu grozavul Iui contin- 
gent de oameni fără ocupaţie, de bolnavi, de cerşetori. Ca şi 
în alte oraşe ale Indiei, cartierele construite alternează cu 
mari locuri virane, în care la orice oră a zilei vezi oameni dor- 
mind sau dedicîndu-se la micile îndeletniciri ale existenţei lor. 
Se ridica leneş de pe locul unde dormiseră pînă atunci, pentru 


340 


a-şi găsi un culcuş mai încolo, oameni foarte slabi, cu trunchiul 
şi membrele acoperite de noroi uscat, infágurati cu o zdreantá 
în jurul mijlocului, dar cu capul acoperit de turbanul mai 
necesar decît cămaşa, decît sandalele pe care n-ar avea de 
altfel cu ce să le cumpere. Unul din ei s-a aşezat in fata 
bărbierului care-l sápuneste s—1 rade. Şi-a scos, în această 
singură împrejurare, turbanul şi vezi un craniu ras, şi din 
moalele capului atîrnînd o suvitá de păr, după obiceiul milenar 
al mongolilor. Dincolo, mai departe, vedem două paturi aco- 
perite cu toale imunde. Este locuinţa unei familii care trăieşte 
pe maidan, fără nici un acoperiş, căci femeia a aprins focul 
alături şi pregăteşte fiertura prînzului. Din acest popas al 
nomazilor pornesc pe toate străzile oraşului, pînă în cartierele 
lui cele mai bogate, miile, zecile de mii de cerşetori, bărbau 
foarte numeroşi şi copii care te urmăresc cu neostenită perse- 
verentá, te imploră cu miíiniie impreunate în fata pieptului, 
pînă cînd inima ta se moaie şi laşi să alunece cîte un bánut 
către ei. Un cerşetor bitrin, cu membrele atrofiate, nu-şi mai 
poate da nici o osteneală, Şi-a întins şirul de oase pe trotuar, 
în fata unui magazin elegant, cu stofe de caşmir şi şaluri de 
mătase, şi a adormit în mijlocul forfotei trecătorilor care tre- 
buie să-şi lungească pasul, pentru a trece deasupra lui. Mina i 
se sprijină pe o cutie de tinichea, în fundul căreia va găsi poate, 
cînd se va trezi, cîţiva gologani. 


Mizeria poporului indian, alternată totuşi cu prosperilaiea 
destul de evidentă a burgheziei, va rămîne mereu, pînă la 
sfîrşitul călătoriei noastre, aspectul cel mai izbitor şi acela 
care va reface mereu întrebarea relativă la împrejurările de- 
terminante ale acestei stări pentru unul din cele mai vechi 
şi mai originale popoare ale lumii. An trecut pe-airi stăpînitori 
teribili. Arienii au introdus regimul castelor. A sunat pasul 
falangelor lui Alexandru. A suflat vijelia pustiitoare a mon- 
golilor. Cei din urmă au fost englezii veniți ca negustori, ca 
pastori, dar şi ca soldati şi au desfăşurat opera lor de capitatie, 
cu rezultate atît de remarcabile prin răspîndirea limbii engleze, 
singura limba unitară a indienilor de azi, prin transmiterea 
culturii atît de adînc asimilate în unele clase ale societăţii, 
încît tipul gentlemanului oxfordian reapare de nenumărate 
ori sub masca de culoare închisă a indigenilor bogaţi, dar fără 
nici un cîştig mai de seamă cit privi.şte tămăduirea rănilor 


350 


milenare ale celor multi. Colonialismul a avut aici una din 
redutele lui cele mai puternice. 

Am plecat o dată cu căderea serii din Bombay şi, înainte 
de miezul nopţii, am ajuns la Delhi. Am părăsit puternicul 
cvadrimotor care ne-a dus pînă la Bombay. De data aceasta am 
zburat cu un bimotor al companiei Air-India, admirabil prin 
stabilitatea lui şi prin toate acele înlesniri ale construcției 
care ies în întîmpinarea fiecărei nevoi, a fiecărui gest. La capă- 
tul oricărei mişcări afli obiectul de care ai nevoie şi acesta are 
tocmai forma prin care îl poţi cuprinde mai bine. Piciorul ţi 
se întinde în spaţiul făcut pentru el şi fotoliul se poate răsturna 
pentru a deveni pat sau pentru a primi, în arcuri anume 
dispuse, tablaua în care paharul, farfuria sau tacîmul îşi găsesc 
locul de unde nu alunecă. Un ochi de lumină ti se aprinde în 
spătarul fotoliului pentru a-ţi lumina cartea pe care o citeşti 
şi, în fiecare clipă, ti se serveşte o tabletă de gumă, o bomboaná 
sau un pahar cu suc de fructe. Astfel rásfátati ajungem la 
Delhi. 


Am stat mai multe săptămîni în Delhi şi temelia impresiilor 
mele despre India s-a constituit aici. Am făcut treptat desco- 
perirea acestui oraş, şi unele din aspectele lui au intrat în 
legături de idei care vor putea apărea şi în afară de scurta 
descriere pe care o încerc acum. Tinta călătoriei noastre a 
fost New Delhi, capitala Indiei. Dar oraşul acesta, cu cele trei 
sute de mii de locuitori ai lui, nu este decît anexa oficială, 
construită după toate regulile urbanismului modern, a celuilalt 
Delhi, veche aşezare mongolo-indianá, în care locuiesc trei 
milioane de oameni, cu deprinderi moştenite din secolele ante- 
rioare. 


FECUNDITATE 


intinsá vegetatie de savaná. Vrejurile se amestecá intre 
ele. Micile covoare ale culturilor se aştern ici şi colo. Dar 
pămîntul nu este în întregime cultivat. Terenuri întinse, 
sterpe sau cuprinse de buruieni despart loturile cultivate. Către 
Gange şi, de aci înainte, pînă către Golful Bengalic, deasă 
reţea a irigatiel, menită să se extindă în cel de-al doilea plan 
cincinal. Pămîntul Indiei, incomplet cultivat încă, produce 
fructele îm cu o exuberantá rareori întîlnită în alte părți ale 
lumii. Bogăția solului indian devine evidentă pentru noi, mai 
ales în aspectele pe care ne este dat să le vedem, în pieţele 
oraşelor, pe străzile lor, aproape oriunde. Brutarii frămîntă 
pîinea în văzul tuturor si o a2virlá în cuptoarele de pămînt, 
de unde o scot necrescută, o turtă rumenă. Alături fierbe 
laptele în mari patere de aramă smolită, puţin adînci, dar 
late de un metru si mai bine. Sfîrîie uleiul în tingiri. Mîncă- 
ruri pe care nu le cunoaştem se îmbie trecătorilor din multele, 
din nenumăratele bucătării prezente în orice loc. Alături, vîn- 
zătorul de betel înfăşoară mirodeniile lui în frunze verzi, 
învîrtite ca nişte cornete. Nu este indian să nu-şi întrerupă 
cursa lui grăbită pentru a înghiţi unul din aceste cornete, 
care-i lasă înroşite buzele, limba, cerul gurii. Adunarea flo- 
rilor şi a fructelor in marea piaţă a Bombayului, pe uneie 
din străzile care radiază din Connaught-Place, la New Delhi, 
desfată ochiul şi mirosul. Plutesc pretutindeni eteruri uşoare, 
evaporate din marile depozite de banane, de portocale, de 


352 


mere, de dovleci cu miezul dulce, de ananaşi, de chitre, de 
rodii, din nenumăratele specii de mirodenii, pipárate, ati- 
tátoare. Mirosul este necontenit solicitat in India şi funcțiunea 
lui dezinteresată, artistica, face parte din nevoile sensibilităţii 
locale. Negustorii ambulanți ard pe străzi, lîngă tarabele lor, 
*betisoare de ambră si mosc, care le vor atrage clientelă. în 
unele adunări festive gazdele te înrfmpină aruncindu-ti în 
jurul gîtului colanul de flori proaspete şi-ţi întind un firişor 
de pai, în vîrful căruia stă ascunsă in puful ei sáminta bine 
mirositoare de santal. 


Vegetaţia este deasă şi monumentală în curţile şi parcurile, 
pe străzile oraşelor. Şiruri nesfîrşite de palmieri, de curmali, 
de cocotieri, în frunzele cărora se ascund fructele uriaşe, mari 
cît un bostan, ca în fabula cunoscută. Copaci uriaşi cu trun- 
chiuri înfrăţite, .provenind din rădăcinile aeriene, caută ume- 
zeala devenită săracă îndată ce trece epoca ploilor. Aceste 
rădăcini aeriene se înfig pînă la urmă în pămînt şi adaugă 
încă un trunchi copacilor, astfel încît fiecare din aceştia devine 
un organism complex, plin de o rară vigoare, o adevărată 
colonie de copaci, atît de întinsă încît n-o poate cuprinde 
o horă de trei, de patru oameni. Arbori cu frunza îngustă, 
ca a salcîmilor, cresc înalți, dar se dezvoltă mai ales în lá- 
time, în lungi ramuri şerpuitoare, care-şi aruncă umbra peste 
arii întinse. Nu cade frunza, nu ingálbeneste. în luna decem- 
brie, vegetaţia este verde şi lucioasă, florile se învoaltă. Chiar 
dacă ziua este mai scurtă acum, soarele nu lipseşte niciodată. 
Nici o zi înnourată, în timpul celor două luni, nu ne-a în- 
tîmpinat cu mohoreala ei. Gáseam pămîntul, iarba măruntă 
şi deasă a gazoanelor acoperite de bruma groasă, suptă îndată 
de soarele răsărind triumfător, de căldura devenită puternică, 
arzătoare, pîna la ora prinzului. 


Mişunarea vieții animale este fabuloasă. Cînd se ridică un 
stol de vrăbii din copaci, este ca o năvala, ca o furtună. Nu 
o dată mi s-a întîmplar să găsesc în camera mea o pasăre 
rătăcită din cîrdul ei compact. în biblioteca Universităţii din 
Bombay zboară rîndunelele. Se rotesc deasupra oraşelor mari 
vulturi, ulii cu aripile întinse. Prin parcurile din apropierea 
marilor monumente arhitectonice ale Mogulilor, care au folosit 
substanța cîte unui munte întreg, zboară papagalii, tăind spa- 
tiul cu aripile lor verzi, abătîndu-se prin halele enorme, po- 
posind pe capitelele colonadelor. Maimutele aleargă pe culmea 


353 
24 


zidurilor înalte, sáltind printre creneluri, escaladind cupolele. 
Oriunde, pe şosea, oprind automobilele, se aduna cu zecile, de 
loc înfricoşate de om, venind să cerşească cu laba întinsă o 
nucă, o aluná. Din bolțile marii moschei, la Delhi, atîrnă ca 
nişte saci stupurile viespelor. Trec care grele, înălțate pe 
roţile lor cu obezile groase, trase de cămile costelive. In păr- 
tile vizitate de noi n-am văzut elefantul care face parte din 
peisajul sudului. Boul Zebu, cu cocoaşa lui de grăsime, mat 
mică decît a dromaderilor, trage la carul străbun şi, lucru 
curios pentru noi, bou] aleargă. Oamenii îi vopsesc coarnele 
cu aur, cu albastru ceresc ; îi pictează roba imaculată cu mo- 
tive decorative, cdorate în galben, în ocru. Caii roibi sint 
puternici, bine intretinuti. Curge prin vinele lor sîngele ară- 
bese ? Rătăcesc pe străzi bivoli de catran, cu coarnele întoarse 
spre spate, vaca de care nu se atinge nimeni, pe care nimeni 
n-o sacrifică, astfel încît şeptelul Indiei este unul din cele 
mai numeroase ale lumii. Le vezi rătăcind pe străzile aglo- 
merate ale bazarurilor, tolănindu-se pe trotuare şi trecătorii 
le ocolesc cu respect şi cu blindete. Caprele urcă scările uriaşe 
ale marii moschei din vechiul Delhi, rátácesc printre nesfir- 
sitele dughenc, grupate sub terasele de gresie roşie ale acestui 
impunător monument, Mangusta aleargă printre colonade, ori- 
unde este o aşezare de piatră, pe terasele grădinilor. Mişuna 
şopîrla pînă în camerele hotelurilor, în unele vitrine, pîndind 
nemişcata musca pe care o culege din zbor. Nu ne-au înspăi- 
mîntat niciodată şerpi in libertate. Dar oameni veniţi de la 
țară, aproape goi, îi varsă din sacii sau din panerele lor şi-i 
fac, în sunetele ascuţite ale fluierului, să se lupte cu man- 
gusta. Cobra îşi înalță capul trunghiular si se ridică asemeni 
unui vrej de la pămînt, prinde în inelele ei trupşorul de 
veveritá, cu coada lungă şi stufoasă a mangustei ; însă aceasta 
Îşi înfige dinţii ascuţiţi tn beregata şarpelui. Îndată ce cădea 
noaptea, la New Delhi ieşea din mărăcinişui terenurilor necul- 
tivate sacalul, cu ochii sticliti, alerga să scurme gunoaiele, 
si urletele lui se auzeau pînă dimineaţa. Spectacolul vieţii 
animale face parte din priveliştea oraşului, cu aceleaşi drep- 
turi; cu aceeaşi abundență ca ale vegetației. în zonele noastre 
omul combate naitura, îngustează cercul ei în jurul lui. Aci, 
în India, natura se revarsă peste civilizație, insotind-o în 
toate aşezările, în toate monumentele ei. Adoratia naturii este 
unul din faptele cele mai evidente ale călătoriei în India. Cînd 


354 


cineva a vrut să strivească odată o lăcustă răsărită în preajma 
noastră, insotitorul indian a oprit mişcarea stupidá si cruda 
şi a împins lácusta cu palma, binişor, către rázorul apropiat. 
Fecunditatea Indiei este aceeaşi la toate nivelele vieţii. Fur- 
nicarul uman este de necrezut în punctele atinse de noi. La 
orice oră a zilei, în orice cartier al oraşului, mulţimea izvo- 
răşte ca la ieşirea lucrătorilor dintr-o mare uzină, ca după 
sfirşitul unui miting sau al unei mari adunări sportive. Flu- 
viul uman se revarsă pe toate arterele, umple toate ungherele 
şi înaintarea, pe străzile înguste ale Benaresului, se produce 
într-o materie compactă. Aleargă trăsurelele uşoare trase de 
cai, de velocipedisti desculți. Trece mulțimea îmbrăcată în 
pînze uşoare, astfel răsucite în jurul trupului încît lasă un 
picior dezgolit; trece burghezimea în redingote cenuşii sau 
de culoarea tutunului, cu pantalonul alb, strins pe pulpe, tii 
calpacul scurt sau cu turbane de toate culorile, cu fruntea 
vopsită, cu părul şi barba colorate în roşu, femei în sariun 
somptuoase, dar şi multi oameni in zdrente sau goi, cu barba 
inculta, cu par femeiesc. Trece mîndrul sikî cu barba neagră 
şi lucioasă, prinsă în legătură petrecută sub bărbie şi de-a 
lungul fălcilor. Sînt femei si bărbaţi înalți, cu musculatura 
bine dezvoltata. Femeile înaintează în voalurile lor, păşind 
cu măreție si gratie, ca navele avintate în larg. în fețele de 
culoare închisă se deschide lumina zîmbetului, a ochilor de 
indicibilă dulceata şi înțelepciune. Tipul fizic al indienilor 
mi s-a părut unul din cele mai frumoase ale lumii. Venus- 
tatea tinerelor femei te opreşte in loc. Bărbaţii îmbătrînesc 
cu demnitate, şi barba albă încadrează chipuri pe care s-au 
gravat experiențele, di'nd trăsăturilor nobleţe şi seninătate. Co- 
pii sînt admirabili prin facilitate şi  inocentá. Pri- 
vesc furnicarul omenirii din junii meu şi, cînd un chip se 
desprinde cu mai multa claritate din mulțime, mi se pare că 
primesc mesajul suflatului indian, pe care as do/i să ajung 
a-l cunoaşte. 


24* 


MODERNISM SI ARHAISM 


in multe privinţe, India este o tara moderna, în sensul 
european al cuvintului. Evolutia et tn decursul ultimului secol 
ti jumátate, desigur sub influenta dominatiei engleze, a intro- 
dus institutii, elemente ale decorului public, forme de viatá 
$i de culturá deopotrivá cu acele din tárile Europei ti Ame- 
rica, pe care noul stat indian le păstrează si le dezvoltă. 
Capitala Indiei, Noul Deliii, este un orat de tipul Washing- 
tonului, o cetate-grádina cu splendide constructii cu colonade, 
rásfátate in mijlocul grădinilor lor, cu márete palate guver- 
namentale, cu largi bulevarde plantate, cu un centru comer- 
cial, radiind dintr-o imensá piatá circulará, vestita Connaught- 
Place, scinteind din vitrinele sutelor de magazine înşirate 
sub arcade, pe care nu Ie poti strábate decit intr-o plimbare 
de o oră întreagă. Toate marile oraşe ale Indiei sint capitale 
moderne, cu nimic mai prejos decît acelea ale Europei. Per- 
spectivele marilor artere care se întretaie, la Bombay, în 
jurul fîntînîi Flora, amintesc pe acelea ale Parisului şi ale 
Vienei. Mijloacele colective de transport, tramvaie şi auto- 
buze, cu imperialele lor, trec printre şirurile de construcții 
monumentale, mari magazine, bănci ti administrații publice 
şi private, în care lucrează o armată întreaga de funcționari, 
care-ţi adresează cuvîntul în limba engleză si sînt educati 
englezeşte. Facilitátile de viaţă, localurile şi hotelurile ora- 
şelor satisfac exigenţele cele mai delicate. Inventarul tehnic 
pare enorm în oraşe, judecind după faptul ca telefonul, apa- 
ratul de radio si cel de aer condiţionat, ba chiar şi frigiderul,. 


35fi 


instalat în camera de baie, stau la dispoziţia oaspeţilor adá- 
postiti în hotelurile mai mari. Tara este străbătută de şosele 
asfaltate. Pe căile ferate, trenuri de lux circulă cu cea mai 
mare precizie. Companiile indiene de aviaţie sînt dintre cele 
mai vestite, prin calificarea personalului şi perfecţionarea 
avioanelor. India are márete porturi, utilate pentru a adăposti 
cele mai grele nave de comerţ şi de război. Am în mînă o 
publicaţie oficială, Anuarul Indiei pe 1956, sl, răsfoindu-l, 
urmăresc cu uşurinţa progresele moderne ale Indici în dome- 
niul democratizării statului, a organizaţiei juridice si econo- 
mice, a agriculturii, industriei şi comerțului, a armatei, a 
mişcării cooperative ti a comunicaţiilor, a legislaţiei muncii, a 
învăţămîntului public. Multe dintre problemele vieții moderne 
de stat India le pune şi le rezolvă într-un spirit nou, cu mijloa- 
cele puse la dispoziţia ei de bogatele resurse ale țării. Mişcarea 
culturală, prin activitatea universităţilor şi a institutelor de 
cercetări ştiinţifice, printr-o presă foarte bine făcută, prin 
bogata activitate a editurilor, prin colecţiile preţioase ale 
muzeelor, suporta comparaţie cu aceea a oricărei țări de 
veche cultură. îniîmpîni pretutindeni oameni foarte cultivați, 
de o politetá pe care o face mai prețioasă bunătatea firească 
a poporului. Deprinderile de viaţă ale oamenilor din oraşe 
sînt acelea ale Europei. Tineretul frecventează  dancingurile 
şi sălile de cinematograf, în fata cărora se adună cu sutele, 
pentru a-şi aştepta rîndul intrării. Sportul joacă un mare 
rol în viaţa acestui tineret. Cluburi sportive, organizate după 
modelul englezesc, se găsesc pretutindeni. în fata ferestrelor 
hotelului, unde am locuit la Bombay, funcţionarii unei admi- 
nistratii instalau, în birourile lor, după terminarea serviciului, 
mese de ping-pong, în jurul cărora domnea o mare animaţie. 


Privind numai o parte a vieţii indiene, n-ai de loc impresia 
că ai părăsit Europa, cu felul de viaţă, cu instituțiile şi nevoile 
existente în regiunile ei cele mai înaintate. iti spui cá, de- 
sigur, aceste forme de viață corespund unor aspirații generale 
ale omului modern, de vreme ce ele s-au putut incetáteni 
într-o ţară cu o evoluție milenară arh de deosebită de a 
Europei. Continentul nostru a fost adeseori cîrtit, prin gîn- 
ditorii lui, în legătura cu principiile care susțin civilizaţia 
sa, dar iată că această civilizație se impune pretutindeni, ca 
o soluţie de viață pe care nimeni, nicăieri, n-o mai poate 
nesocoti. Alături de modernismul european al Indiei. căJă- 


357 


torul intimpmá însă India arhaică, imobilă în lormele ei 
milenare de viaţă. Alăturarea acestor două aspecte, coexistenta 
lor, alcătuieşte tensiunea proprie a vieţii indiene si oarecum 
dramatismul ei. în alte tari, care au adoptat stilul vieţii euro- 
pene, dar au ajuns mai tîrziu la el, formele arhaice ale vietii,, 
chiar atunci cînd mai pot fi recunoscute, sînt pe cale de dis- 
paritie, nu mai pot fi semnalate decît ca nişte urme în lichi- 
dare. Aici, în India, aceste forme arhaice au încă întreaga 
vitalitate, slujesc de cadru de existenţă unei părţi covîrşîtoare a 
populaţiei, colorează cu un pigment puternic întreaga civilizaţie 
a tarii. Caracteristica Indiei nu este pătrunderea unui stil nou 
de viaţă în dauna celui vechi, ci simultaneitatea lor uimitoare. 


Alătur! de Noul Delhi există cel vechi, cu străzile şi ba- 
zarul luî, trăind ca în secolele anterioare. Negustorii aşteaptă 
pe tarabele lor, aşezaţi, cum se zice, turceste, uneori în strîmte 
dulapuri care îi cuprind împreună cu marfa lor. Meseriaşii 
lucrează în văzul străzii, croind, cîrpind, ciocănind metalul, 
cîntărind cantităţi de aur şi argint care vor intra în compo- 
zitia bijuteriilor atît de căutate Trec prin fata sutelor de 
dughene, oprindu-mă pentru a privi nu numai unul din cele 
mai bogate depozite de mărfuri, dar şi chipurile acelora care 
le păzesc si le oferă. Marele amestec de rase şi popoare, 
produs în India în decursul secolelor, n-a alterat puritatea 
tipurilor străvechi, încît regăsesc figurile atît de frumoase de 
oameni maturi, de bătrîni şi de tineri, ale vechilor miniaturi 
indiene şi persane, în costumele rămase aceleaşi de multe 
sute de ani. Toată această lume este plină de atenţie pentru 
tine, dacă te hotărăşti să păşeşti pe taraba ei, înălţată cu o 
Treaptá sau doua de la stradă. Iti întinde un scaun pentru a 
te aşeza, îţi oferă cîte o băutură răcoritoare, îţi arată mărfurile, 
adunîndu-le în mormane enorme şi nu arată nici o supărare 
daca nu ie hotărăşti să cumperi ceva. Negustorii ambulanți 
'irigă numele mărfurilor lor şi te înconjoară cu zecile, pentru 
a |i le oferi pe un pret, pe jumătate, pe sfertul lui. 


în fata pupitrelor joase stau chirciti scribii, care compun, 
cu caligrafie impecabila şi cu frumoase motive decorative 
în jur, o scrisoare către ruda de la ţară a culiului analfabet, 
o jalbă adresată autorităților, o rugăciune. Prezicătorii îşi 
deschid cărţile lor şi te invită să Ii te aşezi în faţă pentru 
a-ţi căuta în palmă, pentru a-ţi spune viitorul. Sînt multi 
oameni amatori să-şi învioreze circulația singelui, suportind 


358 


un masaj. Vezi deci oameni bătrîni sau obosiţi, care, întinşi 
pe marginea trotuarelor, îşi lasă trupul netezii de mi/ni ex- 
perte. Alţii se aşază în fata unor operatori speciali, are, cu 
pense fine, le scot ceara din urechi. Bărbierii îşi practică 
arta lor în mulţime, printre trecătorii care trebuie să-i oco- 
lească. Trec vaci, bivoli şi capre. Locuitorii aşază în copaci 
sau anină de sillpii de telegraf tăvi de lemn încărcate cu 
gráunte sau cu resturi alimentare, pentru a îndestula păsă- 
rile cerului, vrăbiile şi nenumáratii corbi şi ciori grase, rás- 
fátate desigur nu pentru frumuseţea lor, ci pentru că există 
şi trăiesc. 

Mergînd spre Agra, am trecut prin mai multe sate indi- 
ene. Pe ici, pe colo, zăreşti vechea locuinţă indiană, încon- 
jurată de ziduri cu arcade în jurul curţii interioare, in mij- 
locul căreia vezi ghizdurile de piatră ale fintinii. Mai deseori 
îndmpini însă casa de lut galben acoperita cu stuf şi care nu 
pare a se sprijini pe un schelet de bîme, într-atît sînt de ondu- 
lati pereţii ei, gata a se prăbuşi. Alteori, țăranul şi-a scurmat 
bordeiul într-o rîpă sau sub pămînt. N-am văzut decît pluguri 
de lemn, grape de lemn. Animalele de muncă sînt însă bine 
întreţinute, şi clinii, împrumutând dulceata de suflet a stă- 
pînilor, nu se îndîrjesc împotriva vehiculelor care trec cu 
repeziciune, ci le urmăresc din pragul locuinţelor sărace, pri- 
vindu-le cu ochi plini de blindete şi resemnare. 

Arhaismul vieţii indiene este izbitor mai cu seamă la 
Benares, cel mai însemnat centru religios al Indiei. S-ar putea 
scrie zeci, sute de pagini despre Benares. Este unul din locu- 
rile cele mai ciudate ale lumii. Spre deosebire de alte centre 
ale cucerniciei, spre deosebire, de pildă, de Assisi, n-am simţit 
aicea liniştea, duioşia inspirată de amintirea, trecută în piatră 
şi imagini, a unui suflet sublim prin bunătatea şi caritatea 
lui. La Benares m-am simţit neliniştit şi framîntat şi acolo 
a fost poate popasul călătoriei în care am înregistrat mai 
puternic caracterul atît de eterogen a] unei anumite tradiţii 
indiene. Era o zi în care se aştepta o eclipsă de soare. Venise 
mulțime de oameni dinafară, sate întregi, pentru a se scălda 
în apele sfintite ale Gangelui. Poporimea se imbulzea pe stră- 
zile largi cît braţele întinse ale unui bărbat voinic. Ajungem 
pe strada mai cuprinzătoare care duce către malurile înalte 
ale fluviului. Sus, pe postamente de piatră foarte înalte, 
pentru că, atunci cînd se revarsă, Gangele inundă rlpa malu- 


359 


rilor piná la culmea lor, stau palatele maharaiahilor, templele 
prelungite prin înalte trunchiuri de piramida. Din cînd în 
cînd, rîpa este bine consolidata si o scară cu zeci de trepte 
largi de piatră descinde către Gange. Pelerinii o coboară cu 
evlavie, pătrund în apele lustrale, şi, întinzînd mîinile îm- 
preunate în semne de rugăciune către -soarele răsărit asupra 
țărmului dimpotrivă, arată expresia inefabilei fericiri. Sînt 
oameni de toate felurile, de toate vîrstele, printre care multi 
afectaţi de o boală sau suferință, multi oameni schilozi sau 
diformi, cu plăgi nevindecate, femei gravide, inşi cu figura 
depigmentatá a leproşilor. Pe maluri ard ruguri, stive de 
lemn pe care se consumă cadavre, înconjurate de rudele mor- 
tului. Slujitorii adună în găleți cenuşa combustiunii şi o azvírla 
apoi în apele sacre. Pe rîpă, sus, dar şi în alte puncte ale 
oraşului, yoghinii (fakirii, după expresia râspîndită în lumea 
musulmană) stau cu trupurile minjite de cenuşă, în fata focu- 
rilor din care urcă fumul ametitor. Stau în poziţiile cele mai 
ciudate, înnodîndu-se cu propriile lor picioare, trecute sub 
subtiori şi în jurul gitului, cu limba strápunsá de un ac mare, 
culcati pe paturi de cuie, pe aşternuturi de ghimpi. Au do- 
bîndit o putere atît de mare asupra corpurilor lor, încît vor 
deveni curînd în stare să le nege, să extermine în ei orice 
voinţă de a trăi. Populaţia li înconjoară cu venerație SÍ le 
aduce daruri. Nu vreau să notez aici decît ce-am văzut, nu 
ce-am citit. Atîtea mi-au fost însă de ajuns pentru a ma simţi 
în fata unuia din paradoxele cele mai ciudate ale naturii 
umane. M-a cuprins însă o îndoială cînd, în seara aceleiaşi 
zile, directorul hotelului unde locuiam a venit să ne anunţe 
că vom primi, pe terasa hotelului, vizita unui voghin. A venit 
un om mărunt, aproape gol, cu barba şi parul crescute în 
neorînduîală, care, după ce ne-a arátar meşteşugurile lui de 
mare gimnast, a trecut cu tinicheluta prin fata noastră, ce- 
rîndu-ne cîte un mic dar în bani. Pe stradă treceau, în vremea 
asta, oameni despuiati, singuratici, veniţi de departe, spriji- 
nîndu-se în bite, femei cu pietre sau ornamente metalice 
fixate în nara lor, cu inele aninate de nas. Trecea mulţimea 
arhaică a Indiei, neatinsă de civilizaţia modernă a marilor 
oraşe. 


Dar poate aspectul cel mai izbitor al arhaismului Indiei îl 
constituie sărăcia poporului, pe care stăpînirea engleză n-a făcut 
nimic pentru a o remedia, în lungul interval al prosperității 


360 


et. Mulțimea cerşetorilor este de necrezut, chiar în punctele 
cele mai civilizate ale metropolelor. Sîn: oameni şi femei 
bătrine, copii care se prosternează şi-ţi depun pe picior săru- 
tul cules de pe buzele lor, îşi bat pintecele pentru a arăta 
că este gol, împreună mîinile, rugindu-se. Un mare număr 
de oameni n-au locuințe, dorm pe străzi, sub colonade, prin 
grădini sau pe maidane, infásurati în pfnze albe. Alţii au 
cîte un pat pe care se aduna întreaga familie; alături clo- 


coteşce o fierturá pe pirostrii ; uneori Se vede şi o vaca 
priponită în preajmă. în vechile ziduri ale cetăţii, la Delhi, 
sărăcimea a smuls pe alocuri pietrele pentru a-şi forma un 
adăpost. Cerul Indiei este în cea mai mare parte a anului 
milostiv; nopţile sînt calde. Dar cînd începe musonul, epoca 
marilor ploi, o pane a acestei populaţii atli de nefericite 
este exterminată cu o cruzime pe care trebuie s-o atribuim 
oamenilor nedrepti si neîndurători, nu naturii adorate mai 
departe cu unul din sufletele cele mai iubitoare ale lumii. 


FEERIE 


Cine spune vorba, de altfel destul de banalá, cá India este 
tara basmelor, poate înţelege mai întîi cá de acolo au pornit 
multe, foarte multe din basmele lumii. Au existat necontenit 
în India oameni cu închipuirea fecundă, cu mintea adincá, 
cu rostul dulce. Din povestirile lor s-a látit deasa reţea a 
fictiunilor încărcate de înţelepciune, care au desfátat popoa- 
rele. Dar India este tara basmelor si in sensul cá tendinta 
de a face să coboare basmul în realitate, înclinarea d, a crea 
atmosfera feeriei au mişcat necontenit pe conducătorii Indiei 
ti au găsit răsunet in inima neamurilor ei. Dacă nu ţinem 
seama de categoria feericului, de aspiraţia de a face viața 
asemănătoarecu basmul, ne lipsim de una din ideile cele mai 
utile în aprecierea civilizaţiei indiene. Iată, s-a construit mult, 
cu măreție ti frumuseţe, în toate părţile lumii, dar nicăieri 
cu scopul arJt de evident de a produce uimirea, de a provoca 
acea suspendare a bătăilor inimii în fata miracolului de ne- 
crezut, ca în opera de construcție a Indiei. 

Am fost necontenit stápinit de această emoție, vizitind 
marile monumente ale regiunilor străbătute în tara basmelor. 
La Delhi, Fortul Roşu arată pe dinafară masivele lui ziduri 
de gresie, peste care plutesc vulturii. Pătrunzi în el printr-o 
stradă de bazar, acoperită cu bolți, unde negoturi de toate 
felurile tin în umbră deasă pe vînzatorii lor. Se vind acolo 
mai ales produse ale vechilor arte decorative. Sînt frumoase 
aceste obiecte? Negresit, dar mai ales sînt uimitoare. Cum 
a putut im meşter să sape într-un dinte de elefant o lume 


3C2 


intreagá de formt umane si animale, nu sculptind suprafata, 
ci practicind ferestre in ea si modelind adincimea ? Cum au 
putut apárea toate aceste forme, cine le-a plásmuit cu atita 
exactitate, cine le-a poleit cu atita grijá ? Cine a introdus 
într-o sferă de fildeş o altă sferă şi i-a dat o mişcare de 
rotație lină şi regulată, deşi mica fereastră prin care priveşti 
minunea nu te lămureşte de loc cum a procedat mesterul i 
L-a ajutat oare o ziná prietenoasá, regina furnicilor ? in unele 
basme, eroii sint pusi sá execute fapte mai presus de fire 
prin răbdare si indeminare. Astfel de eroi au fost adeseori 
meşterii Indiei, şi cînd luăm în mina una din operele lor ne 
credem în adevăr în lumea basmelor. 


După ce ai ieşit de sub bolțile bazarului ti se năzare 
grădina cea mai uimitoare. Peste pajişti îşi întind _ ramurile 
copaci puternici, ca-n epocile cele mai pline de vigoare de 
la începuturile lumii. înaintezi de-a lungul strimtelor canale, 
ocoleşti bazinele prinse în marmuri lucitoare. Oglinda lor 
liniştită răsfrînge cerul de-a pururi senin. Pătrunzi în con- 
structiile de piatră roşie si de marmură, printre colonade pe 
care le lasă deschise către exterior lipsa unui perete, a porţii. 
Sînt săli hipostile, pe zidurile cărora, pe colonade, pe micile 
estrade de marmură, făcute numai pentru odihnă, sînt încrus- 
tate motive decorative florale, făcute din pietre colorate, apar- 
tinind varietátilor preţioase. Pe peretele din fund al tronului 
înalt îşi desfac păunii cozile lor de nestemate. Pe alti pereţi, 
în alte hale, curg riulete răcoroase de apă, care se scurg cu 
murmur dulce către grădini. Parfumul, frăgezimea, splendoarea 
acestor locuri îneîntă inima care cere clipei să întîrzie puţin. 
Cum te-ai rătăcit pe-acolo ? Ai ieşit pentru o clipă din viaţă 
şi cînd, ca la Fatihpur-Sikir, găseşti un oraş întreg cu palatele 
şi moscheile lui, părăsit de veacuri, impresia rătăcirii într-o 
lume fabuloasă devine încă mai puternică. £oate nicăieri însă 
mai mult ca-n Agra, la Taj Mahal, fantezia feerică n-a lucrat 
cu atîta forţă. Este un monument funerar ridicat de Sah 
Jahan în amintirea unei sorii care a rămas totdeauna o iubită. 
Vezi un dom de marmură albă înălțat pe o imensă terasă 
înaltă. O cupolă îl încunună, patru minarete îl străjuiesc în 
colţurile terasei. Cobori în hrube şi, acolo, la temelia monu- 
mentului imaculat, stă sarcofagul, reprodus şi în încăperea 
centrală de la nivelul terasei, în mijlocul vastului ansamblu 
hexagonal, care prelungeşte cu raze în toate direcţiile spaţiul 


363 


consacrat amintirii şi reculegeri. Sălile sînt despártite între 
ele prin broderii de marmură. Mozaicurile interioarelor sînt 
încrustate cu porfir şi lapis-lazuli. Sub lună, masele enorme 
ale acestui monument se diafani2eazá şi apariţia lui, de la 
oarecare distantá, devine o nálucire. in partea opusá a ora- 
sului se ridicá máret forul marilor Moguli, cu perspective 
îndepărtate asupra dumbrávilor Jumnei. Rătăceşti pe terasele 
palatelor, atent ia fiecare amănunt al acestei minuni. O fe- 
reastră este făcută din mici ovale de cristal strălucind în 
soare. Unul singur din aceste cristale, pe care trefauie să-l 
descoperi şi uneori iti este arătat, este astfel orientat către 
perspectiva Taj Mahalului încît reflectă în întregime monu- 
mentul Si ca în oglinda fermecata, zăreşti ceea ce ai vrut 
să nu uiti şi eşti fericit să vezi încă o dată. 

Indienii îşi oferă o feerie în toate împrejurările mai de 
seama ale vieții publice. Focurile bengale spun destul despre 
originea lor. în timpul călătoriei mele în India, tara a fost 
vizitată de împăratul Abisiniei, Haile-Selassie. Cum cădea 
seara, se aprindeau lumini în copaci, fructe enorme de toate 
culorile. Porţile vechilor cetăţi, arcurile sub care trec atîtea 
din străzile capitalei, culmea marilor paiate se aprindeau 
fără să se consume, în marile lor cadre de lumină. Feeria 
se prelungeşte şi în ocazii ale vieţii particulare. M-am încru- 
cişat de mai multe ori pe străziie oraşelor Indiei cu cortegii 
nuptiale. Păşeşte in frunte fanfara, sprijinită puternic de 
tobele ei. Urmează convoiul rudelor, al prietenilor. In mijloc 
călăreşte mirele, care merge să-şi găsească mireasa. Un slu- 
jitor poartă pe un par înalt baldachinul care acoperă pe mire. 
Alti slujitori pásesc în marginea convoiului, purtind pe cap 
candelabre arzînd din multe focuri. Ajung cu toţii la locul 
ceremoniei nuptiale, care se va desfăşura sub cort, pe pajiştea 
acoperită cu scumpe covoare. Fumegă tortele la intrare. Mar- 
ginile cortului, casele din jur sînt prinse în contururi de 
lumină. Pe masa întinsă sînt aduse în farfurii de argint mîn- 
cărurile, mîncare fără cuţit si furculitá, ca în vremea veche, 
culese din bliduri şi frămîntate cu mîna pînă ajung să for- 
meze o pasă cu gustul puternic a] mirodeniilor parfumate şi 
iuți. Este o zi a slavei şi desfătării. Mirele şi mireasa sînt 
sárbátoriti în această zi a glorie' lor ca nişte stăpînitori ai 
vechimii, ca nişte maharajahi. 


3C4 


in Noul Delhi, palatele guvernamentale au fost construite 
dintr-un material asemánátor cu acel al vechilor forturi ale 
Mogulilor. S-a pástrat linia traditionalá a arhitecturii indiene. 
Pátrunzi în interiorul lor printre metereze de piatră, strá- 
bati colonade monumentale, ajungi în grădini cu mari pe- 
luze, cu întinse perspective de pergole, cu trepte şi terase. 
Intrarea este străjuită de gărzi călare, îmbrăcate în mundire 
roşii, nemişcate sub înaltele lor căciuli stufoase. Alături se 
profilează domul circular al Parlamentului, cu galeria lui de 
coloane. Apele ţişnesc din cupa fiminilor. Mai departe se desfac 
grădini, separate cu gard viu de piaţa în care se încrucişează 
mai multe bulevarde. Este un ansamblu urbanistic din cele 
mai grandioase. Căzuse seara şi liniile bulevardelor, palatele 
guvernamentale, clădirea Parlamentului străluceau din mi» de 
focuri. Am asistat atunci la o scenă caracteristică. Se strecurase 
pînă acolo, în acel loc atît de păzit, un copil aproape gol, 
unul din acei nenumărați copii pe care îi găseam dimineaţa 
in fata hotelului, făcînd roata sau trecînd prin înguste cercuri 
de fier, pentru a-şi face recompensate indeminarite lor de 
perfecti gimnaşti. Se furişase printre gărzi şi ajunsese U mar- 
ginea parcului. Privea, sprijinindu-se^cu mîinile în pămînt, 
minunea palatelor şi expresia lui arăta ca micul spectator 
ajunsese la unul din scopurile lui. Razele luminilor din depăr- 
tare, jucindu-se pe fata lui oacheşă, arătau uimirea în fata 
feeriei indiene, ca în vremea cînd regele Asoka planta coloana 
lui nemuritoare, cînd unul din sultanii din Delhi ridica turnul 
de la Kutub-Minar, cînd marii Moguli construiau forturile 
lor sau cînd au fost săpate templele rupestre, de necrezut, 
de la Ajanta, de la Elora, de la Elefanta. 


TEMPLE 


in marele templu brahman din Noul Delhi, consacrat zeu- 
lui Narayan si zeitei Lakshmi, intra lumea in cete neistovite. 
Este zi de sárbátoare si au venit oameni de departe pentru a 
se prosterna la altare si pentru a admira monumentul a cárui 
faimă nu provine din vechimea lui, ci din motivul că l-a 
inaugurat acum vreo douăzeci de ani Mahatma Gandhi, pro- 
fetul modern al indienilor, figurat în toate administratiile 
publice si particulare ale tarii ca o apariţie diafană pe acelaşi 
tablou cu Javaharlal Nehru, căruia pare a-i inspira gîndurile 
si hotáririle. Monumentul păstrează linia arhitecturii tradi- 
tionale a templelor Indiei cu marile lor turnuri ca nişte pi- 
ramide trunchiate şi curbate spre vîrf. Este un ansamblu 
de terase, de trepte, de curți interioare, de peluze de grădini. 
Lepezi incáltámintea Ia intrare si pátrunzi în marele templu, 
unde vei păşi numai pe dale lucioase de marmură, pe pavimente 
de mozaic. Templul nu este numai un loc al inchinárii, dar şi 
un loc de adunare al poporului întreg. Pe unele gazoane şi-au 
şasii odihna călători truditi. Unii s-au întins cu braţele sub 
jap. alţii şi-au desfăcut merindele şi ospătează, dar cu mare 
orijă sa nu lase vreo urmă de necurátenie. într-o curte mai 
ferita, mulțimea s-a adunat în jurul unui atlet care ridică 
greutăţi. Perspectivele sînt întrerupte din cînd în cînd de statui 
gigantice de piatră care înfăţişează elefanți, tigri ai Bengalului. 
Plăcerea de a întîmpina pretutindeni imaginea animalelor 
iubite ale tarii se vădeşte şi in arta grădinarilor Indiei care. 


366 


nu Oo dată, taie stufişurile, gardurile vii ale parcurilor în 


forme animale, redate cu o mare vigoare. 

Pătrunzi în templul construit pe două etaje. Jos sînt alta- 
rele zeilor brahmani, despărțiți printr-un grilaj d. mulţimea 
din care se desprinde cîte un închinător, rămas multă vreme 
cu mîinile impreunate, în reculegerea cea mai adincá. A venit 
cu un coş plin de petale de trandafiri, pe care le răspîndeşte 
in fata statuii zeilor. Aruncă şi bani de aramă şi de argint, 
pe care îi vor strînge paznicii templului pentru nevoile admi- 
nistratiei lor. Trecem printre închinători, observindu-i, reflec- 
tînd la problemele lor. Brahmanismul a ajuns la o concepţie 
monoteistă din vremea veche a Vedelor, a  Upanisadelor. 
Brahma este considerat proiecția sufletului universului nemu- 
ritor, atotputernic, omniscent, infinit. Dar de sub unitatea lui 
Brahma a ieşit mereu la iveală un panteon întreg de zei, un poli- 
teism care întreţine cultul lui Vişnu, al lui Shiva, al lui Krişna, 
al zeităților femeieşti Parvati, Kali, Radha si al atîtor altora. 
Fiecare dintre aceste zeități deţine cîte o funcţiune în procesul 
universal şi toti sint adorati de către credincioşii lor. Sistemul 
brahmanic nu este cu totul închis. Cînd secolul al VUI-lea 
a rămas triumfător pe teritoriul Indiei, prin înlocuirea 
definitivă a  budhismului, apărut cu un mileniu si 
jumătate înainte în cîmpia Gangelui şi care, luîndu-şi zborul 
de aici, convertise regiuni întinse ale Asiei, brahmanismul 
s-a dovedit tolerant. Templele budhiste au rămas ca unele 
din cele mai impresionante monumente ale ţării. La răstim- 
puri s-au putut clădi si temple budhiste noi, ca aci, lîngă 
templul Lakşmi Narayan, pentru cei inapoiati în sînul bise- 
ricii. Mai mult decît atît, cîte o statuie a lui Budha a rămas 
şi în templele brahmane, înconjurată de respectul credincio- 
şilor. Privesc pe una din acestea în marele templu brahman 
din Delhi. Mă opresc în fata cîte unui dar de pret, vreun 
obiect votiv, vreun vas uriaş, trimis în dar brahmanilor din 
India de către o comunitate budhistă din străinătate. 


Am ajuns la etajul de sus şi, după ce străbat coridoare 
împodobite cu picturi murale, infátisind scene din mitologia 
şi istoria Indiei, cu inscripţii sacre, pătrund într-o sală unde 
un preot îşi declamă imnurile sale, într-un recitativ muzical, 
susținut de percutia tamburului. Credincioşii s-au aşezat la 
pămînt, cu picioarele încrucişate sub ei. îmi pare rău că nu 
cunosc şi nu pot urmări textul imnului. Mă mulțumesc să 


ascult accentele lui patetice, întovărăşite de larga gesticulatie 
a miinii rămase libere. Este probabil cá fiecare dintre gesturile 
recitatorului are o semnificaţie precisă, ieroglifică, după cum 
voi înţelege mai tîrziu din explicaţiile unei dansatoare care 
ne-a expus într-un rînd, la Bombay, amănuntele artei ei. 
Gesticulatia este, în arta coregrafică indiană, figuratia spa- 
tialá a unui eveniment mitic. Gestul spontan si emotiv este 
înlocuit în arta indiană prin gestul figurativ, cristalizat într-o 
lungă tradiţie. Plastica statuară reprezintă şi ea pe zei exe- 
cutînd gesturi tipice, descriptive, așa-zisele tundra, analizate 
cu minutie şi clasificate cu grijă de către istoricii artei şi 
arheologi. Această funcţiune mi se pare a avea şi gesticulatia 
care însoţeşte recitativul preotului din marele templu brah- 
man de la Delhi. 


Am văzut numeroase temple în India, mînat de dorinţa 
de a cunoaşte mai de aproape viaţa religioasă, cu un rol 
atît de însemnat în cultura tarii. La Benares, în templul 
cu cupolele aurite, rătăcesc vacile; unele din ele s-au tolănit 
pe pavimentul răcoros si au atipit în umbră. Există un templu 
numit al maimutelor, pentru ca aceste animale îl stápinesc cu 
adevărat. Mişună cu zecile în interiorul lui, deasupra arcadelor 
consolidării lui exterioare, pe ziduri, pe acoperiş, pe cupole 
pînă în vîrful lor, folosind ca nişte trepte bogatele reliefuri 
ale arhitecturii indiene, care nu lasă nici o suprafață liberă, 
neumplută de bogata invenţie a fanteziei decorative, atît de 
caracteristice pentru arta indiana. în templul lui Kama, zeul 
amorului, ráminem uimiti privind reliefurile care înfăţişează 
grupuri obscene. înţelegem că vechea religie a indienilor nu 
stabileşte unele din distinctiile, din separările de domeniu, din 
disocierile obişnuite mentalitátii noastre. Granițele dintre natură 
şi spirit, dintre permis şi nepermis, dintre decent si indecent 
erau inundate şi dispáreau pentru vechii închinători ai vieţii 
universale, vrednică a fi adorată în toate formele, în toate 
actele care o perpetuează. Retinem şi ne concentrăm asupra 
impresiei ciudate de a întîmpina manifestările unei vieţi reli- 
gioase, foarte generale înainte de iudaism, de creştinism, de 
mahomedanism, învăţăturile care au introdus în mentalitatea 
omenirii moderne separatia riguroasă a naturii de spirit si 
au asociat strîns religia cu morala. 


Impresia călătoriei într-un ev îndepărtat al omenirii este 
foarte puternică în India. în Grecia, la Roma, în Sicilia, în 


36!î 


~ 


sudul Franței, monumentele vechii civilizații nu mai aparțin 
peisajului lor actual de cultură, au rămas propriu-zis nişte ves- 
tigii, în India, vechile monumente se integrează într-o evo- 
lutie niciodată întreruptă si față de care epoca actuală nu este, 
in multe privinte, decit o nouá etapá. Pornim cu aceste idei 
către insula Etefanta, care-şi înalță masivul ei páduros la in- 
trarea golfului de Bombay. Dupá un ceas si mai bine de plu- 
tire debarcám pe insulă şi ne angajám pe uriaşa scară, cu sute 
de trepte tăiate in roca insulei, teşind nefolosite litierele pur- 
tate de oameni care ne îmbie la debarcare. Sus, pe vîrful mun- 
telui, vînzători de nuci de cocos ne oferă băutura dezalterantă 
cuprinsă în ele, pe care o putem sorbi printr-un paj, ca în 
barurile moderne. Ne găsim chiar în fata grotei amenajate 
ca templu încă din veacul al VHI-lea, la sfîrşitul epocii bu- 
dhiste. Templul este consacrat lui Shiva, zeul distrugerii uni- 
versale, acela care cu numeroaseie-i perechi de braţe, în dan- 
sul lui etern, transformă lucrurile în elemente pentru a per- 
mite acestora să se grupeze în lucruri noi. Simbolul lui Sh-'va 
este unul din cele mai adinci ale mitologiei indiene, unul din 
acelea care cuprind o generalizare mai întinsă asupra obser- 
vatiei naturii. Privim reliefuri uriaşe cu numeroase figuri, 
statui înalte de mulți metri. Expresia figurilor este foarte po- 
tentatá. Ne găsim într-o fază a barocului. Alături de Shiva 
se arată soţia lui, Parvati, astfel sprijinită într-un picior încît 
celălalt împinge în afară soldul fecund într-o poză de o sen- 
zualitate barbară. Ne vin în minte imaginile zeitelor greceşti, 
atît de caste şi uneori atît de crude, ale Dlanei care a asmutit 
haitele de cîini împotriva lui Acteon, pentru vina privirii în- 
dreptate către nuditatea ei. Plastica grecească nu inspira nici 
o senzualitate. Totul s-a transformat în imagine pură, în apa- 
ritie estetică. Aici, în fata operelor plasticii indiene, simțim 
tulburele val al vieţii, asociat mereu cu reprezentările artei. 
Disocierea esteticului, înălțarea lui într-o senină zonă a apa- 
rentei nu s-a produs niciodará. Folosul călătoriei în India este 
şi acela de a ne face să ne pricepem mai bine. 


T-emplele rupestre se urmează în jurul vîrfului stîncos al 
insulei, dar unele au rămas neterminate, altele s-au ruinat 
în cursul secolelor, încît nu mai găsim nici unul atît de intere- 
sant ca cel vizitat mai întîi. Ne pregătim să părăsim insuk 
Elefanta, cînd ne opreşte în loc un spectacol neaşteptat. Tiner. 
şi tinere au aşezat un patefon pe sol şi dansează jocuri mo- 


2M 


25 — Opere voi. I — Tudor 


derne, in sunetul melodiei amplificate asurzitor, aici, in pra- 
gul templelor rupestre. Prostul-gust burghez, atit de rar in- 
tilnit in India, se rásfáta în voie. Dar mai departe, la cîteva 
sute de metri, intr-un pavilion circular, sprijinit de coloane, 
a poposii clasa mixta a unei scoli primare. Institutorul a im- 
provizat o productie artisticá si, observind oprirea noastrá din 
mers, ne-o adresează cu prietenie. Un báietas a instrunat unul 
din vechile instrumente cu coarde şi s-a înălţat in tăcere un 
cîntec simplu, foarte atrăgător. S-au ridicat apoi două fetiţe 
pentru a dansa şi, cîntîndu-şj singure melodia acompania- 
mentului, se rotesc grațios, se încovoaie pînă la pămînt, zim- 
besc din ochii lor adînci şi mînuţele lor gesticuleazá, istorisind 
poate povestea copilului năzdrăvan Krişna, zeu] străbun. 

[1 95 7] 


CINTARETI SIDANSATORIINDIENI 


Pentru cine a atins, în drumurile sale, puncte puţin înde- 
părtate ale lumii, spectacolul dansatorilor si cintáretilor in- 
dieni a însemnat ceva ca o cufundare într-o civilizaţie foarte 
deosebită de a noastră, curioasă şi neaşteptata, dar a cărei 
umanitate nu întîrzie să ni se releve. Altădată s-ar fi putut 
auzi destul de rar următorul dialog : — „Ai fost în India ?" 
„Da, am zburat pînă la Delhi şi de acolo la Madras." Astăzi, 
în noile relaţii politice ale lumii, dialogul acesta se aude din 
ce în ce mai des. India a intrat în cîmpul nostru optic, dar 
continuăm să ştim atît de puţine lucruri despre ea, încît pás- 
trăm în ce o priveşte naivitatea unor copii. 

Cu această atitudine am urmărit Şi noi spectacolul cîntă- 
retilor şi dansatorilor indieni, ascultindu-le melodiile si pri- 
vindu-le dansurile. Am fost sensibil mai întîi, cum era si 
firesc, Ia tot ce este deosebit şi ciudat în ceea ce am auzit 
şi am văzut. Am ascultat instrumente necunoscute, chitare cu 
coarde numeroase, cu mari cutii de rezonanţă si giturile 
lungi ; apoi un fel de foaie care suspină în acompaniament, 
apoi instrumente de percuție de o deosebită sonoritate si al 
căror timbru pare că se schimbă de ia clipă la clipă. Sînt 
produse ale industriei muzicale indiene, dar ne interesa să re- 
cunoaştem prototipul lor primitiv şi arhaic : coaja bostanului 
sonor, cupa anumitor fructe, trestia armonioasă. Răsuna din 
ele un cîntec altfel constituit decît cele cîntate la noi. Gama 
indiană e mult mai diferențiată decît a noastră, impártita pre- 
cum e în jumătăţi, treimi şi sferturi de ton. Ne este greu să 


311 


25* 


recunoaştem, ascultind cîntecele indiene, aşa cum facem cînd 
ascultăm pe ale noastre, un motiv fundamental, o mică fraza 
muzicală, pentru a urmări cum se răstoarnă, cum primeşte va- 
naţiuni şi cum se repeta. Ascultám la indieni un debit muzi- 
cal continuu şi care ni se pare monoton pentru ca nu izbutim 
să percepem bine intervalele dintre sunete. Urechea noastră 
pare mai puţin dezvoltată faţă de a prietenilor care ne-au 
irimis solii lor, şi ea pare izbită de o anumită surditate. Me- 
lodiile indiene, vocale sau instrumentale, sînt desigur foarte 
nuantate, de vreme ce mijloace atit de minutioase le stau ia 
indeminá, dar noi nu ajungem sa le asociem cu propriile noas- 
tre simtiri şi să le recunoaştem pe acestea în ele. Ni s-a părut 
apoi că indienii dispun de un alt sentiment al spaţiului şi, 
mai ales, al timpului. Grupurile dansatoarelor apar în şiruri 
unduioase, pline de graţie, dar într-un fel care rezervă fiecă- 
reia un spaţiu destul de larg în hir, menit să le confere o 
anumită autonomie a staturii şi a figuratiei. Unitatea compo- 
zitionalá, atît în cîntece cît şi în dansuri, se constituie apoi 
într-o durată care depăşeşte pe acele obişnuite nouă. Este ca 
şi cum aceste cîntece şi dansuri ar fi adaptate Ia dimensiunile 
uriaşe, proprii lumii indiene, a acelei lumi care ocupă spaţiile 
imense dintre şirul munţilor Himalaia şi arhipelagul malaiez 
si care, cu multe mii de ani înaintea noastră, se găseşte încă 
în interiorul istoriei ei. 


Dincolo de eterogenitatea primelor impresii, ni s-a arătat 
însă o omenire atrăgătoare. Tipul ei fizic este adeseori pur şi 
nobil. Din ochii mari 51 prelungi pornesc priviri pline de căl- 
dură şi nevinovăție. Trupurile sînt zvelte şi mládioase. Dan- 
satoarele prezintă centura lor dezvelita, dar mai adesea cor- 
purile atît de gratioase se ascund sub bogata draperie a cos- 
tumelor, a căror policromie, cu roşu aprins, galben de India, 
oranj şi albastru ultramarin, constituie o imagine coloristică 
foarte pitoreasca. Oîntăreţu unei echipe de instrumentişti îşi 
zîmbesc între ei, incurajindu-se într-un crescendo strălucitor. 
Pluteşte deasupra întregului spectacol o atmosfera senină de 
veselie măsurată, de senzualitate tînără şi sănătoasă, lipsită 
cu desăvirşire de orice lascivitate. Cîntăreţii, dansatoarele ri 
dansatorii, cînd sînt răsplătiți de aplauzele publicului, multu- 
mesc împreunîndu-şi mîinile în faţa pieptului, cu gestul prin 
care -oamenii nonelor noastre mulţumesc cerului pentru bine- 
facerile lui. 


372 


Existá mai multe stiluri ale artei coregrafice indiene. Unele 
datează din epoca arianá, aceea care a produs Vedele, cule- 
gerea sanscritá a scrierilor religioase ale brahmanismului, 
compuse cu două milenii înaintea erei noastre. Altele, de ase- 
menea foarte vechi, sînt contemporane cu marile poeme epice, 
cu Mahabharata şi Ramalana, şi dezvoltă temele legendare 
cuprinse în acele compuneri. Apariţia musulmanilor în viața 
Indiei, cu importantele lor formaţii statale, mergînd pînă la 
unificarea unei mari părţi a teritoriului actual al Indiei, şi-a 
dat de asemenea expresia ei coregrafică. Epoca cea mai nouă 
a creat un alt stil, prin transpunerea plastică şi dinamică a 
unor teme lirice, ca acelea culese din opera lui Rabindranath 
Tagore, marele poet cu un răsunet atît de răscolitor in toată 
lumea contemporană. Eruditii şi cunoscătorii se vor fi aplecat 
să urmărească deosebirile dintre aceste stiluri, pînă la detaliile 
cele mai gingaşe ale tematicii şi tehnicii lor. Dar marele public, 
adunat cu simpatie în faţa dansatorilor indieni şi care nu 
urmăresc altceva decît să se bucure de producţia lor, a putut 
înțelege destul chiar fără ajutorul tratatelor învăţate. Toată 
lumea şi-a dat seama că unele dansuri aveau un caracter 
ritual sau sacru. Au fost şi dansuri magice, ca acela care repre- 
zenta o vinátoare de păsări, spaima în fata leului apărut pe 
neaşteptate, uciderea căprioarei. Dansatorul s-a grimat atunci 
într-un fel care făcea trăsăturile lui înfricoşătoare ; figura lui 
s-a transformat într-o mască. Prin astfel de mijloace oamenii 
de altădată voiau să influențeze vînătoarea adevărată în pre- 
gătire, deoarece, după mentalitatea magică, scena mimată poate 
sa determine pe aceea reală aşteptata. Au fost sj scene ale 
vieţii private: un preumblător privea peştii dintr-un bazin, 
culegea flori, urmărea cU ochii o femeie care se pieptăna şi 
pe una care se juca cu mingea, traducînd prin mimica sa sce- 
nele contemplate de el. Adevărul gesticulatiei a fost atît de 
expresiv, încît oricine regăsea cu cea mai mare înlesnire 
înțelesul jocului. O floare ridicata de pe pămînt era văzută 

aievea fn mîinile dansatoarei care o figura cu mumie ei, cu 
palma ei colorată cu carmin. încît recunoşteai îndată .petalele 
floarei, tulpina ei subtiricá. N-am întîmpinat nicăieri în dansu- 
rile indiene o înlănţuire pur decorativă de mişcări, vreun 
abstractism coregrafic. Totul se raporta la o imagine a naturii 
sau a societăţii ; totul avea un caracter descriptiv şi pantomi- 
tic. Trăim, privindu-i pe dansatorii indieni, în idila unei 


373 


naturi exuberante, printre oameni consacraţi cu.cern.kiei şi 
voluptátii. Peste toată manifestarea lor pluteşte duhul unei 
împăcări, al unui acord panteistic cu natura, din care lipseşte 
insă tragismul, opoziţia solitará şi mindrá a unui erou față de 
lumea lui, ca in drama elenă, care era şi ea, în mare măsură, 
o manifestare mimică şi ritmică, adică un dans. 


Tehnica dansurilor indiene nu este mai puţin uimitoare. 
Dansurile cele mai vechi sînt jucate cu o anumită rigiditate; 
membrele corpului se mişcă cu o mecanică şi intră în combi- 
natii geometrice deosebite de ale trupului omenesc în functiu- 
nea lui normală, constituind configurații triunghiulare si tra- 
pezoidak ca in vechea plastică indiană care desigur că n-a ră- 
mas fără influență asupra compozitorilor coregrafici din aceeaşi 
epocă sau de mai tîrziu. Hieratismul străvechi a fost cu timpul 
înlocuit printr-o dinamică mai firească. Oricare ai fi însă 
epocile din care provin temele şi motivele lor, dansatorii in- 
dieni joacă nu numai cu braţele şi picioarele, dar cu fiecare 
parte a trupului, cu degetele, cu toti muşchii feţei, cu fiecare 
fibră a corpului, astfel încît admirabila Sitara Devi, tînăra ar- 
tistă a ansamblului, radioasá de tinereţe, cîntă cu cei trei 
sute de clopoței aninati de picioarele ei, reduce treptat sunetul 
lor, îl creşte apoi din nou şi-l conduce pînă la armonia lui 
cea mai amplă. Corpul dansatoarei Sitara Devi are vibralitatea 
unor helitre şi intensitatea vieţii care o animă se manifestă 
pe spaţiul cel mai restrîns, prin cea mai mare economie de 
gesturi. .lfens agitat moiem, spiritul însufleţeşte materia. A 
fost, în acest dans al Sitareî Devi, nu numai un moment de 
neîntrecută virtuozitate, format, desigur, Intr-o lungă tradiţie, 
dar şi ceva ca expresia unei semnificații mai generale. 


Ne-am despărţit cu admiraţie de cintáretii şi dansatorii 
indieni care au adus printre noi arta patriei lor îndepărtate şi 
mărturia unei civilizaţii milenare, bucuroşi s-o cunoaştem mai 
bine acum cînd drumurile noi ale prieteniei ni s-au deschis 
către ea. 


[195 6] 


POPAS LA VIENA 


După treizeci şi cinci de ani de cînd am părăsit-o, m-am 
găsit acum cîteva sâptăinîni, din nou, în capitala Austriei. Si 
mai înainte de a cerceta centrul atît de însufleţit al oraşului, 
înainte de a-i revedea muzeele, de a-i răscoli librăriile, de-a 
mă aşeza în preajma caselor de bilete pentru a obţine un loc 
la Operă sau la Burg, am alergat pe locurile unde am tost 
student odată, grăbit să surprind năluca trecutului. Ce putere 
are trecutul, în ce prestigii se învăluieşte pentru ca amintirea 
lui legată de lucrurile cele mai umile să-ți facă inima să bată 
mai puternic ? Oare revenirea în locurile tinereţii te mişcă 
pentru cá iti face sensibil timpul ireductibil, pentru cá te 
constrînge la grava examinare a făgăduielilor si a împlinirilor 
tale ? Am gonit îndată către Albertplatz, unde din numeroase 
case datînd din secolele anterioare n-a mai rămas decît una 
singură. Pe locurile devenite libere prin distrugerile războiu- 
lui, acolo unde n-a rămas un maidan pentru parcarea auto- 
mobilelor, s-au înălțat construcții noi, fără pecete stilistica şi 
fără expresie, mari masim de locuit. Am coborit pe Alser- 
strasse, cu inima vibrîndă, închipuindu-mă alături de Alfred 
Swoboda, de Virgil Zaborovski, de Lucian Blaga. M-am oprit 
în faţa cafenelei Alserhof, unde am găsit de atîtea ori o sală 
de lectură, am trecut de-a lungul marilor ziduri ale clinicilor 
universitare. in fata catedralei' Votivkirche, am lăsat ii treacă 
peste mine, ca un plug care ară adînc, acordurile orgei uriaşe. 
Am ajuns la Universitate şi-am urcat panta intrării, pete care 
castanii începuseră să-şi scuture frunzele. Am înconjurat 


curtea interioară, sub arcade, oprindu-má în fata busturilor 
vechilor profesori. Escaladez scara uriagá si má gásesc in fata 
auditorului, unde am ascultat altádatá pe Wilhelm Jerusalein, 
pe Stbhr, pe Hofler, pe Reininger, pe Reich, pe Strygowski. 
în jurul meu roiesc figuri tinere, multe chipuri din táule 
sudului, intr-o foşnire ca a mării. încep să murmur împreună 
cu vechiul poet goliardic, exagerînd desigur: 


Divei eram et dilectus 
Inter parei preelectus : 
Modo curvat me senectus 
Et aetate suni confectus. 


Má trezesc din nou afará si cuceresc pas cu pas orasul. 
Viena a rămas, in liniile ei mari, aşa cum am lisat-o. Este 
un mare oraş baroc, cel mai de seamă al zonei lui stilistice, 
cu cupolele lui verzi vestindu-se din depártare, cu portaluri 
uriaşe, cu atlaşi si cariatide sustinind balcoanele, pázind intrá- 
rile cu grilajuri aurite, capodopere ale feroneriei, cu márete 
monumente ecvestre, cu fîntîni printre ale căror ape tîşni- 
icare apar statui gigantice, michelangelestj, Herculi ucigind 
hidre sau doborînd leul din Nemeea, Alunec de-a lungul unor 
perspective întinse, cum există puţine în alte capitale ale lumii, 
trec pe sub bolți, cobor în subterane, unde timpul sta încre- 
menit în preajma sarcofagelor. întîrzii prin grădini, de-a lungul 
zidurilor de verdeata, rátácesc pe aleile labirinrelor vegetale. 
Regăsesc vechile colecţii de arta, pe maeştrii austriaci ai vea- 
cului al XV-lea la Belvedere, pe Velasquez şi pe Brueghel la 
Muzeul de istoria artei. Muzeul de etnografie este o colecţie 
reorganizată, una din cele mai bogate ale speciilitátii ei, cu 
admirabila-i succesiune a tuturor civilizaţiilor pămîntului. 
Teatrul şi Opera sînt perfecte. Vedem la Burg pastorala lui 
Shakespeare, Cum vă place, unde regăsesc pe unul din repre- 
zentantii vechii dinastii actoriceşti a  Thimigilor. La Opera 
ascultăm Othello si Tristan ti Isoldj, pe aceasta din urmă 
Cu intervenții inexplicabile în constituirea Finalului. Dar ce 
voci, ce ansamblu ! Programul arată numeroase nume străine, 
fiindcă Viena cheamă pe scenele ei lirice soliştii cei mai buni 
ai lumii. La Volksoper se mai cînta Walzertraum într-o regie 
care pune la contribuţie cinematograful, dar ne mirăm, urmă- 
rind spectacolul, cum publicul se mai amuza de vechile intrigi 
ale curților. Nunta lui Eigaro se joacă într-una din sălile de 


376 


bal ale fostului palat imperial, pe fundalul amánuntelor arhi- 
tectonice si decorative ale acestei sáli strálucite. La Musik- 
verein ascultăm concertele lui Herbert von Karajan, care 
apare ca un tinerel zvelt, cu toate bogatele Iui state de ser- 
viciu, atit de impetuos, incit într-un rînd fringe cu mîna-i 
nervoasă bagheta lui de dirijor. Cercetam pe anticari, libră- 
riile, expoziţiile, cheiurile. Ne odihnim în umbra catedralei 
Sfîntului Ştefan, care îşi înalţă tocmai atunci clopotul cel mare. 
în turnul reclădit de curînd. Ne ducem sa întîmpînăm toamna 
în pădurea vieneză, care continuă aşa de firesc oraşul; li 
cuprindem pe acesta, ca pe un ocean de piatră, de pe 
Kahlenberg; ne oprim pe ulicioarele Grinzingului si pătrun- 
dem în curatele taverne, unde oameni numeroşi, bucuroşi de 
a fi laolaltă, ascultă pe titeristi şi beau vinul uşurel, de un 
an, stors din podgoriile dealurilor din preajmă. 


Deşi găsim atîtea aspecte cunoscute ale Vienei, nu putem 
trece cu vederea pe cele noi. Oraşul are o circulaţie mai mare 
decît cea cunoscută. Noaptea, automobilele sînt lăsate pe 
străzi. Materialele plastice noi dau un lustru proaspăt fata- 
delor, vitrinelor, firmelor. Străzile setnteiazá în feeria becu- 
rilor de neon. Turismul este înfloritor şi animația străzilor 
era, în vremea vizitei noastre, sporită de desfăşurarea con- 
ferintei atomice, care urma să lase la Viena o instituţie 
permanentă.  Distrugeri de-ale războiului se mai văd pe 
alocuri. S-a reconstruit mult, totuşi nu cu preocuparea de a 
menţine vechiul caracter al oraşului. Stilul functional a 
înlocuit pe cel baroc. în fața catedralei Sfîntului Ştefan s-a 
ridicat o clădire imensă, dar fără nici o fantezie arhitectu- 
rală, un furnicar cu o mie de ochi. Uneori întîmpini cîte o 
încercare de zgîric-nori. Americanismul vrea să se infiltreze 
în moravuri ; se bea coca-cola, şi tineretul, din nu ştiu ce 
categorie, afişează o ţinută extravaganta, cu surtucuri lungi şi 
pantaloni strînşi pe gleznă, cu părul ca o perucá de teatru. 
Am vorbit cu mulţi vienezi, oameni care muncesc şi îşi iubesc 
oraşul, şi mi s-a părut că nimeni dintre ei nu  pretuieste 
noutatea agresivă, că vechea conştiinţă de cultură a capitalei 
este trează şi că toata lumea doreşte păstrarea neutralității 
şi pacea. Regăsesc vechea lume politicoasă şi amicală. Fetele 
din magazine intonează o mică frază muzicală cînd te saluta. 
Chelnerii şi agenţii de circulație sînt cetăţeni  respectabili, 
gravi sau plini de umor, care te iau sub protecţia lor. 


377 


Am venit la Viena pentru a instala o placá a amintirii pe 
casa unde a locuit George Enescu ca student al Conservato- 
rului de muzicá. S-au tinut discursuri. Muzicieni eminenti au 
cîntat octuorul lui Enescu. La Musikverein s-au executat 
bucăţi simfonice de Enescu si lieduri ale acestuia ti ale lui 
Jora. Ziarele vieneze au înregistrat cu simpatie manifestările 
artistice româneşti. Conducătorii mai multor instituţii ne-au 
primit cu prietenie şi, ascultîndu-i, am avut impresia posibi- 
litátii reluării unor legături culturale, atît de active şi fecunde 
altădată : în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cînd 
au studiat, în capitala Austriei, Micu şi Şincai, acum o sută 
şi cincizeci decani, cînd zăbovea pe acolo cu interese stiin- 
tifice si artistice Asachi, acum aproape 100 de ani, cînd 
Eminescu şi Slavici deveneau studenţii Universităţii — şi de 
atunci” nenumărați alti tineri din toate părţile locuite de 
români. Viena a fost mereu o staţie a drumurilor noastre şi 
ne-a plăcut să poposim si de data aceasta între zidurile ei, 
pentru a regăsi sentimentul participării la o înaltă şi umană 
cultura, căreia tinereţea noastră t-a rămas  indatoratá cu 
atîtea preţioase cîştiguri şi amintiri. 


Fi 957] 


ÎN CASA LUI TOLSTOI 


La Moscova, unde am zăbovit cîteva zile, către sfîrşitul 
anului trecut, adus de împrejurarea unei consfătuiri stiinti- 
fice, am vizitat printre multele locuri, vrednice a fi văzute în 
această capitală, casa lui Tolstoi, pe strada care-i poartă 
numele, la numărul 21. Este o casă de lemn cu un etaj, la 
marginea dinspre stradă a unei mari grădini, peste care se 
aşternuse zăpada. Transformată în casă memorială, locuința 
lui Tolstoi, în epoca dintre 1882 şi 1901, cînd nevoile instruirii 
copiilor îl adusese în capitala cu multe şcoli, păstrează între- 
gul ei inventar. Rareori s-a putut conserva ambianța materială 
a unui mare scriitor atît de întreagă precum o găsim în casa 
în care Tolstoi a scris Moartea lui Ivan Mici, Puterea íntune- 
ricului, Sbnata Kreutzer, Învierea, Stăpm si slugă, Ce este 
arta ?, Hagi Murad si alte multe opere. impártindu-si timpul 
între lunile de vară, cînd se ducea la proprietatea sa de la 
Iasnaia Poliana, si acela care-l înapoia o dată cu apropierea 
iernii în casa de la Moscova, regăsim aici toate urmele unei 
prezenţe foarte vii. Rătăcim prin multele încăperi ale casei, 
in sufrageria de la parter, unde masa este aşezata, în salonul 
cu harfá si clavir, în care s-au perindat atiti dintre artiştii 
vremii, în modesta odaie de culcare, în camera de lucru unde 
mai există încă sfeşnicele şi luminările mesei de scris, în came- 
rele fără podoabe ale copiilor. Servitorii locuiau în interiorul 
casei, în odăi care se deschideau pe acelaşi coridor cu ale copiilor. 


Primim explicaţiile conservatorului casei. Scriitorul îşi 
începea ziua aducînd apă din rîul Moscovei, pe sania încar- 


379 


catá ou o butie mare. O fotografie ni-I infátiseazá cálare, gata 
poate sá porneascá pentru aceastá expeditie. intr-un colt al 
coridorului ne oprim in fata mesei de cizmar, cu calapoadele, 
custura şi bodreagul, unde Tolstoi lucra cizmele personalului 
casei. Pe o masă se înşira toată incáltámintea copiilor, curá- 
tatá şi lustruita în fiecare dimineaţă de stăpînul casei, domi- 
nînd de autoritatea unui patriarh plin de grijă pentru lumea 
lui. Detaliile nu-i sînt indiferente, înțelege să împartă muncile 
servile cu slujitorii, pe care nu se cuvine a-i lăsa să execute 
singuri zecile, sutele de munci alcătuitoare, laolaltă, a rînduie- 
lii unei vieţi de familie. Impresia generală degaiată din această 
locuință este aceea a austeritátii. Nu este o locuinţă bogată 
şi fastuoasă ca aceea a atîtor alte interioare aristocrate, cum 
palatele Moscovei prezintă în număr atît de mare. Familia 
Tolstoi, cu cei nouă copii ai ei, trăieşte într-un cadru de viață 
bine rînduit, dar cu modestie. Nici mobile scumpe, nici colec- 
ţii de artă, în afară de cele cîteva pînze, copii după tablouri 
de familie, sau portrete executate de Tatiana, fiica înzestrată 
pentru pictură. Mă gîndesc la casa lui Goethe la Wehrtar, cu 
aranjamentul ei de muzeu, cu bogatele ei colecţii de artă, 
tablouri, gravuri, ghipsuri, obiecte naturalistice, aparate pentru 
experienţele savantului, cărți adunate într-o cameră specială 
de bibliotecă. Am trecut odată pe-acolo, gîndindu-mă la omul 
mereu activ în operaţiile de strîngere şi de clasare a mul- 
telor documente, adunate de pasiunea colectionarului şi stu- 
diate necontenit de hărnicia cercetătorului. Viaţa de familie 
este cu totul acoperită, în casa lui Goethe, de foarte întinsul 
. aparat de informatie şi delectare de care savantul şi artistul 
aveau nevoie. Aici, la Tolstoi, imaginea casei este dominată 
de existenţa familială şi, o dată cu aceasta, se aşterne peste 
mediul existenţei marelui scriitor un accent uman, în care se 
controlează principala impresie emanată din opera lui. 


întîrziez mai multă vreme în pragul camerei de lucru, cu 
masa ei de scris, cu fotolii şi scaune de piele uzate. Marea 
bibliotecă a rămas la Iasnaia Poliana. Aici este un atelier şi o 
cameră de primire, în care au intrat multi oameni veniţi de 
departe pentru a cere sfat şi alti multi chemaţi de scriitor 
pentru a afla de la ei tot ce îi era necesar să ştie despre 
împrejurările şi soarta oamenilor din vremea lui. Au venit aici 


şi multi scriitori, Korolenko, Cehov, Gorki. Cîţi alții ? Ni s-a 
-au 


3Bo 


pástrat ecourile unora dintre convorbirile desfásurate intre 
acesti pereti fárá podoabe. Pe celelalte le refacem din márturia 
operelor meditate si scrise in acest spatiu. Dupá 1880, Tolstoi 
intrá in faza ultimá a creatiei sale. A trecut invápáierea tine- 
retii, dar omul nu încetează să lupte. Nu mai luptă acum cu 
sine, cum ne aratá pentru o epocá lungá Confesiunile lui, dar 
luptá cu atit mai avan cu lumea, cu vremea lui. Dupá desfiin- 
tarea iobăgiei in 1861, cum ar fi putut crede ca a fost găsită 
o solutie pentru cel infometat de adevár, de dreptate ? in 1882, 
cind se instaleazá la Moscova, in casa in care ne este ingáduit 
acum sá circulam, se precizeazá criza moralá a lui Tolstoi. in 
Ce este de făcut ? el scrie în aceasta vreme : „Cum poate trái 
un om care nu este complet lipsit de constiinta si de ratiune, 
dacá nu ia parte la lupta intregii omeniri pentru existentá, 
márginindu-se sá consume munca acelora care luptá cu pretul 
vietii lor si márind prin pretentii nesábuite aceastá munca ?" 
O mare neliniste, sentimentul cá viaţa lui si a familiei, în 
orînduirea vremii, nu este conformă cu lumina răsărită în 
el, ÎI tulbură adînc. Mărturii ale celor apropiaţi de el ne 
vorbesc de paşii care se auzeau pînă către zi în camera de 
lucru, unde un om nu-şi găsea odihna şi nici nu se putea 
hotărî s-o caute. Curînd după aşezarea la Moscova, este ordonat 
recensămîntul municipal. Tolstoi se înscrie ca recenzor voluntar 
şi are prilejul să cunoască viaţa profundă a capitalei, marea 
suferință acoperită de luxul şi desfătările bogatilor. Se simte 
vinovat, împreuna cu lumea lui, de această suferință. Atunci 
se hotărăşte să-şi schimbe viața, să-şi împartă bunurile, să 
îndrumeze în alt chip existenţa alor săi. Sint de înțeles rezis- 
tentele mediului său apropiat, împreună cu ciudátenia inope- 
rantă a proiectelor făurite în nopţile albe, ritmate de paşii 
auziti pînă tîrziu din camera de lucru. Nu actul unui singur 
om, ci revoluţia unei clase întregi putea schimba orînduirea 
vremii, prin trecerea tuturor oamenilor în rîndurile muncii. 
Lenin a arătat, în articole celebre, caracterul contradictoriu 
al concepţiilor tolstoiene formate acum. într-o zi, scriitorul îşi 
ia toiagul şi traista şi iese pe poartă, hotărît să înceapă o altă 
viață. Era în apropierea zilei cînd Sofia aştepta un capii, si 
Tolstoi se înapoiază după cîteva ceasuri. Se naşte Vama, a 
cărui cameră, cu jucăriile lui, cu foile primelor lui compuneri, 
ni se păstrează aşa cum a lăsat-o, pentru durerea fără mingiiere 


381 


a părinților, copilul rápii de o boală necruțătoare. Ia vîrsta 
de 7 ani. 

-Epoca petrecută de Tolstoi în casa din Moscova este aceea 
în care se cristalizează etica scriitorului si se dezvoltă acţiunea 
lui cu un ecou atît de puternic în lumea întreaga. Sosesc în 
fiecare zi scrisori din toate colțurile lumii ; oameni nenumărați 
cer intrarea in curte, pătrund prin uta vestibulului ti urca 
scara care duce de-a dreptul în camera de sus, unde ne-am 
oprit în prag, înviind în inimile noastre marea frămîntare 
care s-a desfăşurat acolo. Tolstoi a dat sentimentului său, în 
acei ani dramatici, alte consecințe decît acele pe care istoria 
trebuia să le confirme. Dar acele simtiri trăite de el cu intensi- 
tatea geniului profetic au intrat în substanța morală a lumii 
moderne ţi, într-un anumit fel, în compunerea marii acţiuni 
care trebuia să înceapă după patru ani de la părăsirea Mosco- 
vei, apoi să se angajeze pe drumuri fără întoarcere după alti 
şapte ani de la moartea scriitorului, din al cărui mare suflet 
omenirea întreagă a scos unul din suspinele durerilor ei. 


[1960] 


ADDENDA 


POEZII DIN PERIODICE (1916—1921) 
SI INEDITE (1914—1941) 


CUVINTUL 


Cuvîntul este sunet şi coloare : 
E mesagerul gîndului uman, 
El pune haine rupte de sárman 
Sau preţioase zale sclipitoare. 


Era din sttncă rupt verbul roman : 
Menit era a fi peste popoare. 
Cuvîntul atic, undă cintătoare. 
Năştea pe buze dulcele aiean. 


Cuvîntul e putere fermecată : 
Sub cer de foc înaltă piramide, 
El linişteşte marea turburatá, 


Deschide porti de raiuri ti le-nchide. 
Cuprinde-n el şi cerul şi pămîntul 
De-aceea : la-nceput a fost Cuvîntul! 


fi 9 14 —1916] 


ILUMINARE DESÁVÍRSIREA 


Se-iicovoiau cu ramuri la pămînt A vrut sá dea gîndirii lui ființă, 

Copaci bătrini sub aspra vijelie. Desávirgirea omeneascá-n stîncă dură, 
Părea că din a cerului tărie Si dea el stîncii gesturi, chip, căldură — 
Se prábutise tronul Celui Sfinc Dar cum s-ajungá alba názuintá ? 


in dalta lui el puse focul sacru 

Şi din adînc chemind puterile de viaţă, 
Menit era să fugă în vecie Cum soarele aparc-n dimineață 
Drumetul ce cu pletele în vînt Aşa păru fiinta-n simulacru. 
Nu auzea nici chiar al său cuvînt 
în aspra hohotire de mînie. 

...Si sta artistul dus de fericire 

Iar dintre plopi un murmur de uimire 
Din adîncimea-albastrei lui lumini Sc resfira prin albe colonade. 
Se-mpreună o lacrimă cu alta. 
Aşa cum două pale flori îmbini ; 

Cum soarele se-ascunde-adesea vara 

Aşa se-ntunecă la chip sculptorul. 


Dar se-arătă uriaşul disc de viaţă... Izbi cu dalta-n blocul de Carrara, 

Ca un artist ce îşi încearcă dalta Fárámitá în pulbere odorul. 

El îşi ciopli un blind surîs pe faţă. Grái plîngînd : „Eu de te-am smuls din mine 
[19 14 _ 1916] Şi de-ti împrumutai din a mea viaţa 


De ce-aî tăcut, o, zeule de ghiatá ?" 


Iar praful se urcá dintre ruine.. 


[19 14 — 1916] 


388 


CÁTRE AMURG 


Amurg insingcrat cu pleoape obosite, 
Liman inváluit in umbre-odihnitoarr*. 
Tácutá cetatuie! 


Departe se aude un murmur care moare, 
Vag circulá in aer rásuflete trudite, 

Din cînd în cînd un cîine... 

O goarna ce aduce accentul înserării. 

O lacrimă în gene ; e ora remuşcării, 
Nădejdeapentru miine! 


Amurg însângerat, te cheamá-nsingeratii !. 
fi914—19161 


NEMURIRE 


Atlet frumos cu fruntea-n veci seniná. 
Cu unduiere de caval in glas, 

în ochi iti rásáreau flori de lumină, 
Iar lespedea cinta sub al táu pas. 


învingător tu ai păşit în lupte, 
Hlamida ta fu martură-n victorii — 
Dar ai murit. Acum cu buze supte 
Fecioarele te plîng pe-altarul gloriei. 


Iu ai murit cînd tinára-ti făptură 
Se înălța în imn de primăvară, 

Cînd stelele împrăştiau căldură, 

lar frunzele şopteau cîntări de seară. 


Dar nu eşti mort. în pomul ce-nfrunzeşte 
Şi-n florile ce ramul învestmîntă 

Fiinţa ta întreagă retrăieşte. 

lar în şoptirea frunzelor ea cîntă. 


[1914 — 1916] 


383 


3W 


MOARTEA 


Ce lot căzuți 


Eu am văzut-o neînduplecată, 
Născînd superbă din sáminta urii ; 
Cu nimicirea ea unea deodată 
Puterea creatoare a naturii. 


Eu am văzut-o presărînd petale — 
Petale negre cu miros de ceară —- 

Fugea scrîşnind din zori si plnă-n seară, 
Dar zîmbete îi înfloreau în cale. 


Pe zbucium ea punea un văl de pace 
$1 oboselii îi dădea odihnă, 

Lăsa pe ochi pleoapele opace 

Şi sátura pe-nserosati de tihnă. 


Dar o mulțime prea neinteleaptá 

O urmárea cu blesteme si urá. 

Vai, nne-ar mai simti o ura dreaptá 
Privind în a ránitilor cáutáturá ? 


[19 14 — 1916] 


FUGARII 


De unde vin fugarii cu ochi de spaimá plini, 
Ce zeu ii infráteste cu zarea si durerea ? 

Ei murmurá blesteme. Dar moarta e puterea 
Ce incolteste-n pieptul bărbaţilor deplini. 


Ce zeu îi izgonirá cu furie din tara 

în care înflorise copilăria lor, | 

De ce-au lăsat întinsul şi rodnicul ogor 
Si-au luat în pribegite toiagul şi povara ? 


Ei murmură. Darpumnulnu il înalță drept. 
Nici ochii n-au într-inşii străfulgerări de ură ; 
Cu frică-şl împreună ei mîinile pe piept 
Privirea lor se-ascunde ca focul roş sub zgura. 


Din cînd în cînd un zgomot le înlemneşte pasul ; 
Trosnind se-aud departe cum ard păduri de brad 
Mai trist şi mai sfielnic se face-atuncea glasul, 
lar zgomotele-n urmă se-nalta şi-apoi scad. 


391 


Si calea li se-ntinde-nainte tot mai lunea 
$1 praful se ridicá sub trudnicul lor pas 
Jar noaptea şi cu ziua se-alungă să se-aiungá ; 


£lea 


se-apnnde-n ceruri : e ora de popas 
[19 14—19161 


NOAPTEA 


„Caro m'i'l sonno, e piá i'esser di sasso. 
Mentre cke'l danno e la vergogna dura ; 
Non veder, non sentir m'e 96ran ventnra ; 
Pero nou mi destar, deh ,' paria basso." 


Michelangelo — pe statuia Nopții 


„Tăcere ! Dorm ! Artistul m-a cugetat în piatră 

Si somnul fără vise m-a prins din clipa vieţii ; 

Să nu trezeşti cenuşa tăciunilor din vatră, 

Căci focul ar aprinde fáclia Dimineţii... 

Eu vreau să dorm, vreau somnul adînc şi fără vise ; 
Atîtea lacrámi plinse pe tristul sarcofag 

îmi spun că lîngă mine sînt doruri şi abise... 

Nu mă trezi : mi-e somnul de piatrá-atit de drag". 


Dar soarele răsare spumînd în flori o mit. 
Voi din brazdă iarba spre cer să se avînte 
Şi-n alba, infinita, divina feerie 

Statuia ridicată a început să cînte. 


[1914 — 1916] 


393 


304 


NEMÁRGINIREA 


„Ai fătul un infinit din mint..-" 


R. Tagore 


Vrei tu sá stii nemárginirea ce e, 

Vrei s-o cuprinzi cu-o singurá privire, 
Ascultá-adinca, nepátrunsa cheie : 
Nemárginirea e doar în iubire. 


Iubesti un om, un fluture, o floare, 
Iubirea ta sonaltá-n colonade, 
Atingi cu ea a lumilor hotare, 

O prăvăleşce-n urmă în cascade 


O prăvăleşte in rîuri de lumină 
imbrátisezi cu ea întreaga fire, 
Te-anini de tot si totul ti se-aniná : 
Nemárginirea e doar în iubire. 


[19 14— 1917! 


E-o fortá-n dragostea-omeneascá 
Ce ar preface intr-o clipá 

Un rost universal de lucruri 
Ce-n mii de ani se înfiripă." 


Dar tace mincinoasa vorbá 
$1 prinde noaptea sá coboare 
Iar sufletul se reculege 

in linistita ei splendoare. 


395 


Şi-n tata pulbere! de astre 
Din [egile nestrámutate, 

Pe aripi albe de ecouri 

O undá-n piepml tau strábate. 


Şi-ncrederea nemásuratá 

Ti se preface-n umiiintá 

Cum creste viermele pe-o glorie 
Si-nfringerea pe-o biruinta. 


(19 14 — 1917] 


CASA MORTILOR 


Este palatul albelor táceri, 

Vin mortii-ncet ti te ating peumár. 
Cu pasi ginditi, cu gesturi de páreri 
Ei iti îngînă şoapie fără număr ; 


— iti amintesti gradina fermecată 

$1 ináltimea cerului de vará ? 

— Se-aude un cîntec... — lat-o nestematá ! 
— Ce visuri dulci aripa-şi scuturară ? !... 


Un mort bátrin isi sterge rouá fetii, 
O moartá te priveste printre gene, 
Cu toti dispar in albul diminetii : 
O undă de eter îi duce-alene... 


119 14 — 1917] 


398 


AD HOSTEM 


De ce ne ati adus in suflete ura ? 

De ce-ati vrut sá stingeti adincá si pura 
Iubire de oameni ? 

Cind sufletul nostru chemári la iubire 
Primea din a firii eterná vorbire. 

Cind aripi uriase de pasáre rará 

Cu-n imn ne purta spre cerul de vară, 
Cînd dornice braţe am vrut să întindem 
O lume întreagă în piept să închidem, 
Cînd noi v-am ti dat din trup chiar căldura, 
De ce ne-ati adus în suflete ura ? 


Pe noua ruină o lacrimă cade. 
Prefă-o, a nopţii măiastră regina, 
în nimb de lumină ! 


[1914—19171 


ÎNTÎIA RAZA 


Lui Al. T. Sramat iad 


Veneam tîrziu spre casă pe largul bulevard, 
Sc prelungea în suflet cîntarea auzită... 

Mă profilam subţire pe albul unui gard. 
Murea orice dorinţă şi orişice ispită. 


Se prelungea în suflet cîntarea auzită 

Si mă simţeam mai bine sub cerul înstelat 
Cádelnita miresme o creangă înflorită... 

— De ce nu sînt un înger cu mers înaripat ? — 


Şi mă simţeam mai bine sub cerul înstelat 

Iar din abisul nopții năşteau dorinţe nouă... 
Un suflu de iertare plutea pe-orice păcat 

— Simteam cum peste mine petale albe plouă 


Şi mă simţeam mai bine sub cerul înstelat, 
Se prelungea în suflet cîntarea auzită, 

Un suflu de iertare plutea pe-orice păcat. 
Năştea întîia rază şi cea dintii ispitá... ! 


[19 14 — 1917] 


393 


400 


DIALOG ÍN AMURG 


St isprávise ziua şi obosiţi de munca 

Noi ne priveam, cu ochii uimiti că ne privim. 
Din înălțimi stelate veni, ca o poruncă, 
îndemnul către ceruri şi dorul să iubim... 


— Dă-mi mîna ta ; da-mi mîna... Sînt obosit şi singur. 


Priveşti ? Pe bolta largă o lume s-a născut... 
Cunosti povestea veche ce spune cá din hao;; 
S-ar fi-ntrupat fiinţa cu-al soarelui sărut ? 
Dă-mi mîna ta ! Te uită în ochii mei acum : 
Eu simt că doar prin tine puterea fără nume 
Din nou mă va sustine pe nesfîrşitul drum. 


— Stápine ! Pot eu oare ? Pot să-ţi redau puterea ? 
Iubeste-má, stápine... Prin tine astăzi sînt, 

in tine má sádeste ! Simt cum rodeste-n mine 

Din forte neratrupate, în viitor, un cînt... 


Un fluture-adormise pe-o floare de verbină, 
Polenul din stamine se scutura uşor... 

Iar floarea atipitá sub scumpa ei povară 
Visa, nevinovată, un fruct aromitor. 


[19 14 — 1917] 


ALTER EGO 


Am rătăcit atîta timp prin stele 
Şi nentrupat am fost atîta timp, 
Am străbătut atîtea tármuri grele 
Şi atîtea piscuri albe de Olymp ; 


Atît de muh am plins cătîndu-mi firea 
Şi bratele-am întins atît de mult, 

Atît am cercetat nemárginirea 
Şi-atîtea şoapte-am stat ca să ascult, 


încît, înfrînt, eu m-am închis în mine 
Ca-n scoica lui mărgăritarul rar, 
Dar după iarnă zilele-s senine — 

Şi se-arătă doritul marinar. 


în suflet el purtă o altă gemă 

Şi căuta mînerul iscusit... 

Ne-am înfrățit pe-ngusta lui trirema 
Şi am pornit în largul nesfirsit... 


27 — Opere voi. 1 — Tiidor Viarni 


€ 
KCAUbt MA 


401 


Si, fericind láuntrica comoara, 


Plutind, noi am uitat cá sîntem doi : 


Aceiagi ochi vedeau aceeaşi vară, 
Acelaşi cîntec se năştea în noi... 


[1914— 191 71 


FRAGMENT ANTIC 


AENEAS SI DIDO 


(fragment dramatic) 


Lui H. Frollo 


Aeneas, prinț troian Achates. tovarăş credincios al lui Aeneas 
Didona. regina Chartaginei Pyrrhus si Pygmalion, servi ai Didonei 


27* 


La curtea Didonei, în Chartagina. 


Aeneas 


Pe valuri saltă albele trireme, 
Tovarăşii se roagă la altare ; 

Iar vînturile parcă vor să cheme 
Pe cei ce-şi lasă nava lor pe mare. 
Neptune Caruleus, fii cu mine... 
De voi ajunge-n țara mea cu bine 
jertfi-voi turme albe pe altare. 


Didona 


Stăpîne crud, ce dor nebun te cheamă r 
Rămîi aici. Ucigătoare teamă 
Patrunde-n sufletu-mi. Rămîi, stăpîne. 
Şi inálta-voi către zei o rugăciune : 

Pe coasta aceasta mîndră si bogată 
Pergamul să se-nalte-a doua oară, 

Să-i dea lui luliu viatá-ndelungatá 

Si lui Anchises loc unde să moară. 


403 


Aeneas Didona 


Cum n-as rămîne aicea, o regina, E slabá vorba mea sá te opreascá 
Scutindu-te de chin. Dar, ce-i de viná Cind sufletu-mi cu dorurile sale 
Fiinta omeneascá-n !ut duratá Nu pot sá ti se-mpotriveascá-n cale... 
Cind zeii prigonesc cu ura toatá 

Má cheamá marea cu-nvrájbite valuri, Aeneas 

Necontenit tintesc spre alte maluri en . . 

Mi-e dor de liniste, mi-e dor de pace Gráieste inteleptu-n tine acuma 


Dar zarea tot mai largă se desface Şi-un sfat mai bun nu ţi l-ar da nici muma. 


Didona Didona 


O, nu, Aeneas. Sfatul nu-i acesta... 

Ci viaţa mea în dar o cere Vesta. 

Chiar tu mi-ai spus că vocea sybiliná — 
Ecoul ei în liniştea deplină 

Răspunsul trimitind prin trei portaluri — 
Prezisu-ti-a cá sumbrele canaluri 

Aeneas Ce poartá pasul umbrelor cátre Infern 
Te vor avea drept cálátor pe tine 

Dar nu tintind locasul cel etern 


Nu mai vorbi cáci imi strecori veninul, 
Vai, cine scoase-n calea mea străinul ? 
De cînd eu îl zării, de-atuncea plînsul 
A izvoriît cu dorul pentru dînsul. 


O, lacrimile tale curgătoare 
îmi sîngerează rana mea şi-adînc mă doare. Ci căutînd helenele coline. 


Si iarăşi spus: de va voi destinul De-aceea eu ca să-ţi apar în drum 
Curma-voi suferința ta şi chinul Mă voi jertfi. Didona de acum 
Căci poate ca în lunga-mi rătăcire Va fi o umbră. 

Să-nduplec pe Junona la iubire 
Statornicindu-mápetármurile-ac este. 

Dar iatá soarele se-ascunde dupá creste 
Si-Achates, iatá, vine cátre mine 

(Către Achates.) Tovarás drag, să fii venit cu bine 


Aeneas 


Taci, Didona, taci ! 
Tu vrei din Aeneas un sclav sá faci, 
Un sclav al deznádejdii ? Vrei sá mori ? 


Achates O, nu-ntrista mai mult pe cálátori... 
, "D De te-aş vedea cu ochii stinşi şi reci 
Stăpîne mare, năvile sînt gata Infernul m-ar retine-n veci de veci. 


Şi corăbierii-şi pregătesc avîntui 
Pe țărm te-aşteaptă fiul tău şi tata 
lar marea doarme. Bun e-acuma vintul. 


O, lasă să-mplinesc a mea ursită 
Şi-ursita ta s-o împlineşti de-asemeni 
— Nu iese grîu cînd doar neghina semeni 
Cînd rătăcirea mea fiind sfîrşită 
Aeneas Şi viaţa ta ferită de cruzime 
Vor fi chemate-n sumbra adîncime 
Te las, Didona, zeii te păzească ! Ne vom uni din nou... 


406 


Didona 


lini ceri rábdare ? 
Ce crud esti ! Dorul táu nu-i mare... 
O, te-nteleg. Ghicesc. O stiu prea bine. 
Aeneas, nu mai tac. Ti-o spun de-acuma 
Cá te urásc. Da, te urásc ca muma 
Pe-acel ce-odrasla ei nápástuieste. 


O, tu ma minti : imi spui de... larga zare, 


Îmi spui cá un îndemn te chinuieste, 
Mi te arăţi furat de val, de mare, 

iti cauti párintestile coline... 

Dar nu uita ca esti acum sub mine, 
Cá dac-as vrea, Anchises sicu tine 
Si cu odrasla ta ati fi táriná. 

O, nu uita c-ai sárutat o miná, 

O mînă de regină... Şi cine poate 

Sa mi se-mpotrivească cînd pe toate 
Mai mare sînt. Sá nu mă miniezi... 


Aeneas 
Reginá, slobodá esti orisice sá crezi 


Dar bine-ar fi să ştii că-i sclav bărbatul 
Numai atunci cînd linguşeşte patul... 


Didona 


Má-nfrunti, nebunule, ma-nfrunti pe mine ? 


Ti-oi arata acum cá de la tine 

ŞI pin* la mine este depărtare 

Ca între-un sclav şi-un zeu. Arare, 
Doar arare eu am văzut un sclav 


Ce-nfrunt-un rege. Sau poate eşti bolnav, 


Bolnav de minte. Dar eu te-oi vindeca — 
Sa vie Pyrrhus şi Pygmalion să vie ! 


(Strigtnd.) Pygmalion ! Din fata mea să-l ia 1 


Ti-oi arata ca esti pe-a mea mogie... 
(Striga.) Pygmalion ! 


(Apare Pygmalion ínsofit de Pyrrhus.) 


Pygmalion 
(apleci 'idn-st) 


Reginá ! 


Pyrrhus 
(aceld)i joc) 


Stăpînă ! 


Didona 


Cuprinde-mi-l de gît si tu de-o mînă 
Şi du-l în galerii întunecate 
Pe-Anchises şi pe fiu să-i ie de-asemeni 
Şi pe umilul, credinciosul lui Achate, 
Cu-ale lor oase cîmpul să mi-l semeni. 
Aţi înţeles ? Şi nici o şovăire... 


(Către Aeneas.) Acuma taci ? Şi nu răspunzi nimica. 


Ori limba-n gură ţi-a-ncleştat-o frica ? 


(Rizind.) Ha-ha...! Pricepi că sînt regină ?. 


(Aeneas tace.) 


Achates 
(după o pauză) 


în pieptul lui e linişte deplină... 


Didona 


E linişte deplină ? Li-ni-sti-re... 
Cînd inima-mi se frînge în iubire ? 


O, crudule! (Plinge.) Vai, sînt nebună ! 


(Cu  indirjire către Pygmalion.) 


Cum îndrăzneşti tu, sclav, să-l iei de mînă, 
Să pleci din fata mea ! Cînd eu iubirea 
Mi-O-ndrept spre-un singur om, tu i rei pisîrea 


Sá i-o aduci... O, sclavi smintiti... 
PygmaliDn 


Stápiná, noi facem ce porunciti... 


407 


408 


Didona 


Nebunilor, porunca-i cu hotare 

Şi nu ştiţi cá minia graniti n-are... 
Plecati ! 

(Pleacă. Toți tac. 

Didona începe să plingă. Se  înnoptează.) 


Didona 
(către Aeneas) 


Spune-mi o vorbă, numai una 
— Cum străluceşte-n noaptea asta luna ? -— 
Ce crudă-am fost, ce rea şi ce nebuna, 
O, iartă-mă, Aeneas! Vino, lună! 
Şi aureste-i părul lui de noapte 
Pe buze pune-i dulci şi blinde soapte, 
îmbracă-l în argint. O, vino, vină 
Şi fă-mi din dînsul visul de lumină 
Spre a-l putea să-l pierd ca pe un vis. 
în cartea sorții astfel mi-este scris. 
Dar spune-mi un cuvînt, Aeneas, spune 
Si uită vorbele şi faptele nebune... 


Aeneas 


Regină, eu le uit, le uit pe toate, 

Le-am şi uitat. A le mai şti se poate 

Cînd mă priveşti cu ochi ca valul mării ? 
Nu creşte-n mine germenul mustrării, 
Nu vreau să plec, ci ca să plec destinul 
Mă-mpinge, aducîndu-mi chinul. 


Didona 


Esti bun, Aeneas, sufletul ţi-e mare ; 

Vrei să şedem puţin, să-mi spui povestea 

Ce-am ascultat-o de atîtea ori. Cîntare 

Tu ai în glas. Vai, farmecele-acestea 

Curînd îmi vor pieri. 

(Îl atrage către o bancă de piatră. 

Se aşează. ífi apleacă capul pe umărul iui.) 
Dar spune, spune... 


„ieiicas 


Din nou îmi porunceşti, regină scumpă, 
Ca valul amintirii să se rumpa ? 

Din nou voieşti ca doru-mi să tresalte, 
Să-mi sîngereze rana mea din nou voieşti ? 
Eu mă supun. Dorintele-ti înalte 

Le-oi intrupa în graniti omeneşti. 
Ascultă deci. Ti-oi spune o poveste 

In care rînd pe rînd se împletesc 

Un chin ce-a fost cu-o raná care este. 
Acum s-asculti ; incep sá povestesc : 
Dormeam în Troia beti de fericire, 
Zeiescul cal intrase în cetate 

Şi ne-ntrebam cu mintea în uimire : 

— Cu gînd vrájmas de-acum cine-o mai bate 
In porţile Scheene ? O nime, nime... 

Ce fericiți eram ! Din adîncime 

Venea o boare dulce şi curată. 

Deasupra mării, bolta înstelată 

Ne trimitea surísuri opaline 

— Nu te-oi uita surîs perfid de stele — 
Şi ne lăsam în legănări senine 
S-alunecăm către destine grele... 

Dar iată că în visul meu, deodată, 
Hector mi se-arată. Durerea toată 

Pe care-un muritor o poate-avea 

In ochii lui, pe fata lui stătea. 

De ce era sălbatic în privire ? 

De ce plingea ? Adincá lui mîhnire 
Mă-nduioşă cu lacrimi şi pe mine 


S1 întrebai : 


— O, tu podoaba Troii, 


De ce mi-apari cu gene-nlacrá mate? 
Au fost goniti din Elyseu eroii 
De te cobori sub pleoape-mpovărate ? 
lar el : 
— O, fiu al Venerei din valuri 
Deşteaptă-te din somnul tău şi fugi. 
Au năvălit duşmanii prin portaluri 
în alte ţări să duci ai Troii rugi 


Pe alte tármuri să aşezi Penatii. Aeneas 

Vei rátáci de-acuma ani de zile 'Se ridică iluminat. 

Şi numai cînd profetica Sybile Capul Didonei se lasă pe spătar in bălaia lumi) 
iti va spunea că tara e găsită 

Te vei opri. Venea nelămurită, 

Venea din zări o şoaptă şi-un murmur... 
— O, Hector, un bărbat trăieşte-n mine 
Şi tara voi gási-o. Da. Ti-o jur ! 
M-amdesteptat: erau acum ruine 
Cetatea care ieri mat dáinuise 

Cáci, n-avusesem mincinoase vise... 


Dreptate ai : din nou má cheamă viața. 
Deci s-o pornim. Aici rámine visul, 
Aici ramîne-odihna, somnul, ceata... 
Cu braţe de ocean ma cheam-abisul 
Mă cheamă dorurile nentrupate, 

Mă cheamă un popor ce va să vie, 

Mă cheamă marea ce-n zăgaz se zbate. 
Si totuşi inima mi se sfişie. 

(Ocbti i se umezesc. 

Priveşte pe Didona, apoi cerul.) 

Din drumul tău de foc, din alte sfere, 
Ocrotitor priveşte-mă, Apollo, 

De mă retine-un vis, alt vis má cere ; 
E blind aici, dar viata e acolo... 


Didona 
(din somn) 


Vai, visu-mi fuse atît de mincinos... 


Aeneas (P. hotărî 
ornesc cu hotărire. 
(surprins, către Ack.ites care stătuse în umbră; Se aude din ce în ce mai slab.) 
Ea doarme ! Acolo ! Acolo ! Acolo 
Acbates Cortina 
Doarme ? I 1914—1917] 
Aeneas 


( privind-oj 


Ca un copil frumos ! 
(Ginditor.) Şi ce copil... şi totuşi ce iubire... 
O, inima-mi se frînge de mîhnire. 
Din blîndul vis acum ce mai râniîne... 


"oí 


Achates 


Destinul táu ce-mpiedicá, stápine. 

Sá te-ntirzii in blinde legături ; 

Gindeste-ie cá peste-ntinse mări 
Te-asteapt-un tárm sá-i fii de-a pururi domn 
So párásim cît este încă-n somn... 


-10 


412 


ÎMPĂCAREA 


Am názuit cu Norii, cu  Umilinta-am plîns 
Şi-n fiecare clipă jertfindu-mă pe-altarul 
Frumosului de mîine ce mi-a întins paharul, 
Senina-Ntelepciune în sufletu-mi am strîns. 


Deci vie valul vieţii sa mă izbeascá-n plin : 
Eu sînt acum ca digul ce-un maistru venețian 
L-a ridicat în mare să-l bată valul van — 

La toate voi răspunde cu sufletul senîn. 


Am străbătut materia ca să descopăr visul 
Dar azi slavi-voi faptul şi-l voi primi aşa, 
Voi nábusi un suflet ce vrea şi veşnic vrea 
Şi în actualul vieții căta-voî paradisul. 


...lar cînd cu gene plînse şi grele-Nduiosarea 
imi va întinde mreaja şi tainici-i fiori 

( a regele Otama voi rupe numai flori 

Căci sufletul acuma doreşte împăcarea. 


[19 14—1918] 


MUNCITORII 


O, muncitori cu piepturile largi — 

Oricine ati fi : obscur şi bun plugar, 

Miner ce stîncă de granit o spargi 

Şau lucrător în încăperi de jar ! 

O, tu ce ştii cum bolțile albastre 

Se-ntorc ; o,tu ce-ai măiestrit adînc cuvîntul 
Umil mă-nchin cu vitejiei voastre ; 

Sinteti ca soarele, ca apa, ca pămîntul... 


Vă văd roind prin negrele oraşe 
Sau ráspinditi pe-ntinsele cîmpii, 
împrăştiind voința pătimaşe 

Şi voluptatea epică de a fi. 

Vă văd, secerăiori de lanuri grele, 
Urcati pe sfîntul piedestal, avintul. 
Cum înfruntaţi puterile rebele 

Şi soarele şi apa şi pămîntul... 


Comori rodesc din muşchii de oţel 

Ce bat ciocanul greu pe nicovală ; 
Sudoarea voastră, sacru hydromel, 

t dalba rouă — voi sînteți petală. 
Sinteti bărbaţii ce au zdrobit fecioare 
Cînd semánati cu gestul vostru, vintul 
înrodnicind ascunsele comoare 

Ca soarele, ca apa. ca pămîntul... 


413 


Amurgul cînd vá-moarce către ca^á 

Al vostru este orice dor străin ; 
întocmai lui Isus, şezînd Ia masa. 
Iubirea voastră schimbă apa-n vin. 
Simtind prăpastia forţelor deşarte 

*— Acelaşi cer şi-a înstelat vestmintul --* 
Ființa voastră darnic se împarte 

Ca soarele, ca apa, ca pămîntul.. 


[19 18] 


Nu vei ghici misteru-acestor file 
O, cititor cu zimbete ugoare — 

Tu nu vei sti ce fermecate zile, 

Ce zbuciumári divine de aripá, 
Sfidind fáptura noastrá muritoare, 
Au vrut sá-nalte gîndul peste clipă. 


Tu nu vei şti cît te-am iubit, o, frate, 

Că singur dacă aş fi fost în lume. 

De n-ai fi fost, suprema bunătate 

A gîndului ce vrea sa sc-mprumme 

N-ar fi avut în univers un nume —- 

Iar dorul mi s-ar fi zdrobit în pjingeri mut 


Tu nu cunoşti obscura vitejie 

A nopților pierdute penir-un vis, 
Avintul către marea armonie 

Ce se înfrînge-n haosul vorbirii, 
Viziuni de noapte — fulgere-n abis — 
Şi aspra nostalgie-a nemuririi. 


415 


Cînd má citeşti, scandind un vers alene, 
Nu bănuieşti, sárman neştiutor, 

Cà floarea ghidului a rourai pe gene 
Voind sa treacă într-un fruct deplin. 
Că am trăit un dureros fior 

Şi, poate, c-am dorit un alt destin. 


[19 18] 


ARMONIE 


Cînd soarele în cumpănă se-nclină, 
Cînd florile se-nchid, cînd viaţa tace 
O, suflete, de trup mi te desface 
Şi-mprăştie substanţa ta senina. 


Trăieşte, suflete, o clipă mare 

Cu fiecare floare din grădină, 

Cu muncitorul simplu ce se-nchină 
Şi fii tu însuţi zări crepusculare. 


Adînc tu vei pătrunde taina firii: 
Mişcarea frunzei o vei înţelege, 
Vei fi ca vrabia umilă ce culege 
Şi vei păli în rond cu trandafirii. 


Cînd geana lungă ispiteşte somnul 
lar noaptea umedă si deasă s-a lăsat, 
în trup tu vei descinde împăcat — 
Odaia ta va găzdui pe Domnul. 


[1918] 


..LUME NOUA 


Stau in odaia mea — afará plouá — 
Si rásfoiesc, tácut, tácute cárti. 

Şi stampe vechi si-ngálbenitehárti... 
Dar cine mi-a şoptit de-o lume nouă ? 


Dar cine mi-a şoptit — cînd totu-i mort — 
De-o lume nouă, de îndemnuri bune — 

Şi cine a venit, încet, a-mi spune 

Că-n mine, germeni de viaţă nouă port ? 


Se poale lume nouă sa răsară, 

Cînd toiul este vechi şi putrezit ? 

Stau în odaia mea şi rásfoiesc Ia nesflrsit ' 
Şi plouă greu si plouă trist afară. 


11 91 8] 


SERI LUNGI 


Seri lunjti de iarnă, dureroase seri 
Cînd sufletul se-apleacă înspre ieri, 
Cînd sufletul te poartă către vară 
Pe aleea fermecată de-odinioará... 


„„„Şi Psyche plînge căutînd pe-Amur ; 
— „De ce-a plecat copilul zburător i" 
Afară lupii urlă a pustiu : 

„Pe urma ta, Amor, eu am să viu...' 


L-a căutat umblind după păreri 

Pe drumurile înfloritei veri 

Şi l-a găsit în alba-i nuditate 

Iar Psyche-n lăcrămi a zîmbit : „o, frate !* 


Dar lampa îndreptînd razele ei 

S-a revărsat, înflăcărat ulei. 

Si-Amor sfirşi sub floarea de lumina. 

— „Amor, Amor, vai! Sufletu-i de vină 


419 


Pe-aleea fermecată de-odinioará 

Azi vîntul suflă ca-nir-un tub de fier 

Şi cineva în uşe bate afară: 

— O, moarte, mi intra, nu vreau să pier... 


11 91 8] 


LA BANCHETUL LUI PLATON 


Lui D. Caracoitex 


Veniră la banchetul lui Platon oameni mulți 
Dar nu erau aceiaşi ce mitul ni-i numeşte 
Lipsea sofismul, gluma, Alcibiad lipseşte : 
Copilăria lumii în trupuri de adulți. 

$1 Platon în uimire, inspáimintat priveşte 

Şi nu îi recunoaşte pe oaspeții desculți ; 
Veniră la banchetul lui Platon oameni mulți. 


Dar unul din umila şi-ntunec.ita turmă 

Rosti : — „Stăpîne mare, noi siat-am pe la porti, 
Noi nu sintem in viatá, desi nu sintem morti, 
Sintem la masa-aceasta chematii cei din urmá. 
Noi sîntem prihegitii pe drumurile Vieţii, 

Am aşteptat in umbră, infometati si goi, 

Ca somnul sá cuprindá pe oricare din voi 

$1 sá putem deschide banchetul Diminetii !" 


Platon sub tirania de-ambrozie şi vin 
Adoarme. Fiecare îşi ia un loc la masă ; 
Iluzia se-ntrupeazá intr-un real deplin 

51 toti in aiurarea betiei dulci se lasă. 

In jurul lor se tese Istoria, activ 
Şi-ncununîndu-şi verbul cu flori de fantezie 
Un oarecare Dante incepe reflexiv 

Sa spuie primul cîntec din Diva Comedie, 


[1918] 


421 


422 


ANIMALELE 


in lumea lor má simt atit cie bine 
Si-mi aflu idealul natural 

O viață aşczata-n actual, 
Instincte simple, sigure, depline. 


lar dacă vreau a vieţii felurime — 
Iubire sau mîndrie sau cinism — 
O regăsesc în vastul simbolism 
Din instinctiva bestiei adîncime. 


- Şi totuşi în destinul lor real 

Nu se cunosc... ţi asemănătoare 
Aceeaşi viaţă omenească-i doare 
I>ar ele sînt ca trestia lui Pascal 


Ce zeu răutăcios ce veşnic cată 
Sa-mbine-n armonie ce e ură 
Le-a dat lor fericirea cea obscură 
lar noua suferința luminată P... 


IZVORUL VIU 


Din stîncă izbucneste ca o minune nouă : 
Din clipa-aceea viaţă creează un destin. 
Ce-i pasă că odată, cu apa care plouă. 

Se va preface-n fluviu cu mersul larg şi lin 


Prin frunze el încearcă să-şi facă o cărări 
Si uneori spre seară el prinde cîte-o stea... 
Necugetat şi vesel, să ştie el nu vrea 

Că marea-l va cuprinde în apele-i amare. 


Alunecă pe-o albie săpata in granit... 

Ce-i pasă lui că unda ce vede numai cer 

Va oglindi, chiar mîine, sub bolți de asfintit, 
Cetăți de melodramá înarmurate-n fier. 


Ce-i pasă că în porturi, în timp ce negustorii 
Visează bogăţia din ţările de sud, 

Destinul complotează, obscur, viclean şi crud. 
Să facă din catarge protap spînzurătorii. 


423 


Ce-i pasa ca poetii intirziind pe maluri — 
In vreme ce amurgul lumina lui îşi cerne - 
Vor cadenta, retorici, uitindu-se la valuri 


i-igura învechită a "Gurgerii eterne" 


Ce- pasa... din admcuri un zvon de şoapte creste 
Cu l,n.tea serală răsfrîntă din senin * 
Izvorul^viu aleargă şi cîntă şi vorbeşte 

Ş. parca nde-n sine de propriul său destin. 


DE SENTINELA 


in adincul noptii tropote de cai 

Călători de noapte cer un adăpost. 

Trei strigári azvirlá — lovituri de mai — 
Sentine! a-n post. 


Nimeni nu ráspunde : glontul a pornit - 

Un burghiu strápunge umedul opac — 

A tipat deodatá cineva ránit: 
Zgomotele tac. 


Sufletul se-ntreaba si s-a-nfiorat 

Ar dori in noapte citeva scintei. 

Sentinela calcá ritmic si-apásat 
Unu, douá, irci. 


ii 9 18] 


425 


4G 


POEMUL TARII MELE 


Iu m-am născut pe locurile uncU 
Se-abate Dunărea în largi cîmpii 

Şi am aflat din răzvrătiri de unde 
Eternul nerv al brazdelor fecunde 
Şi misteriosul duh de rodnicii. 


Din strălucirea cerului de vara 
Sau din metalul cerului opac. 
Din unda Dunării etern fugara, 
Din înflorirea oricărui eooac ; 
Din tot ce face timpul şi desface. 


Din cruntul viscol sau senina pace. 


Din a naturii ordine fatală 
Aflai prefacerea universală, 


Sugînd la sînul mamei elixirul, 

La gura sobei ascultînd pe tată — 
In vreme ce armonica clavirul — 

Batrîna vitejie de-altadată. 

Purtat pe braţe învechite-n treabă 
Sub ochi ce te alintă şi te-ntreabă - 
Cum rodul iese dacă harnic sameni 
Rodi în mine dragostea de oameni. 


Din floarea apărută în grădină 

Si din a lunii umedă lumină, 

Din marea taină-a fructei pirguite, 
Din tremurarea buzelor iubite, 

Din a naturii mare feerie 

Aflai, în fundul vieţii, poezie. 
Pierdut în nori pe culmile muntene, 
Rătăcitor pe dealuri moldovene. 

In adîncimea codrilor Vlăsiei. 

Pe tot cuprinsul sur al României, 
Sub grindina, sub ploaie sau sub pară 
Te-am cunoscut şi te-am iubit, o, ţara 


O, tara mea, cC sînt mai bune-n mine, 
Ce Dumnezeu; lăsă mai bun în fire. 
Sub cerul iáw-naltatu-s-au depline. 
La gîndul tău, ca într-o mănăstire. 
Eu îmi închid evlavios durerea 

Şi peste tot ce fu prostie sau ruşine 


Tremurător, aştern în urma mea, tăcerea. 


Nu te-am iubit destul, o, sfîntă ţară ! 
Şi gîndul nostru-adesea supărară 
Bătrînele şi sfintele ogoare 

Dar azi cînd îmbulzire de popoare 

în miros de sudoare şi explozie 

Te-au cotropit, o, sfînta mea ambrozie, 
O, sfînta noastră cuminecătură, 
Iubirea noastră toată fă-o ură ! 


Şuvoi vrájmas nc fă iubirea toată 

S-o năpustim pe blestemata gloată. 
„Şi fiindcă n-am fost vrednici în iubiri 
Inaltá-ne prin ură-n Nemurire... 


427 


De nu te-om răzbuna, o, ţară sfîntă, 
Să piară glasu-acesta ce cuvîntă, 

Să se usuce dreapta-n rădăcină 

Si să orbească-a ochilor lumină 
Batjocoriti să fim şi de ocará 


De nu te-om răzbuna, o, sfîntă ţară !... 


[1918] 


IN CAPUL SCĂRII 


O scară albă : douzeci de trepte 
Largi, albe, mari — o repede cascadă 
Ce cade-n falduri netede şi drepte — 
în capul scării creşte-o colonadă. 


în larga piaţă ce primeşte fcara 

Poporul fremătează şi adie. 

De trei ori a cîntat acum fanfara 
Căci împăratul e-aşteptat sa vie 


Deodată totul a tăcut; deodată 

A înflorit, superb, printre coloane, 
Un zeu cu ochi adînci şi fruntea lată, 
învestmîntat în văluri diafane. 


i19 1 S] 


429 


430 


VIZIUNI BOLNAVE 


Viziuni bolnave: zile mai senine 
Noi aşteptăm curînd ca să răsară.. 
Dar cine este oare trecătorul 

Ce s-a oprit şi bate-ncet la scară ? 


Au vine el ca Vestea să ne-aducă. 
Sa ne aducă Vestea aşteptată ? 

Ah ! cine poate uşa să-i deschidă 
Şi să-i privească fruntea luminată ? 


Ci noi ne temem : glasu-i de furtuna, 
Privirea lui, ne vor schimba îndată 
în stîlp de sare... Cine-i trecătorul 

Ce a venit la scară să ne bată ? 


[19181 


PE SUB PAMINI 


Pe dedesubt, pe sub pámint 
Acolo negre rádácini 

Se impletesc, se-ncolacesc 
Ca niste negri márácini. 


Pe dedesubt, pe sub pámint 
Croieste cirlita poteci ; 

Sint inchisori de surghiuniti 
Cu ziduri negre, ziduri reci. 


Dar sub pámint, pe dedesubt, 
Pátrunde apa răbdător 

$1 frámintind si prefácind 
Reurcá-n seva florilor. 


Şi sub pămînt, pe dedesubt. 
Dorm morţii palizi în convoi 
Şi zimbiton si liniştiţi 
Aşteaptă ziua de apoi — 


Pe dedesubt, pe sub pămînt. 


[918 


431 


432 


[O, FRATE PALTIN...] 


O, frate paltin, iti aduci aminte 

De seara-n care te-am cuprins la piept. 
Erai frumos, inalt si drept 

Dar ai lásat trei ramuri sá m-alinte. 


Pe coaja ta, o palrine bătrîn, 

Am pus o omeneascá sárutare — 
Tu te-ai mişcat în caldă fremătare 
Cuprins de-o bucurie de págin. 


Şi seva mea cu seva ta, iubite, 
Amestecîndu-şi ritmul lor 
Au vrut să dea viaţă tuturor : 
Aşa erau de generos unite. 


In urmă toamna a venit ; izvorul 
Prinsese ca să mucezească-n vad; 
M-a-mprăştiat La patrucolţuri dorul— 
Un dor ce creşte, apele cînd scad. 


Cînd m-ai văzut: că plec, din depărtare 
Tu ai mişcat un braţ, carbonizat 

Şt m-ai chemat : pustia ta chemare 
Doar astăzi m-a trezit şi m-a aflat. 


2S) — Oper; vot. I — Tudoc Vianu 


{FEREASTRA  ACEASTA...] 


Fereastra aceasta m-a uimit deodatá, 
E cristaliná ca un lac de munte : 

Nu o brázdeazá nici un val — dar iatá 
Cá razele spre ea intind o punte. 


Deci, vád prin sticla fárá de prihaná 
Cum viata ultragiazá bolta-albastrá 
$1 penir-un ochi ce vede prin fereastrá 
Materia e o hainá diafaná. 


II 


Pe strázile cetátii zbuciumate 

Trec muritorii-n cete nesfirtite 

Cu toti purtind Himera lor în spate : 
Au ochii adinci ti gesturi obosite. 


De ce-au plecat ; si au plecat de unde 
Cu bestia ce-i ucide sub povară ? 
Fereastra aceasta mută ma-nfioară 
Căci taina ei adînc mi se ascunde. 


III 


S-a înserat. Contururile toate 

Un cenuşiu ie-atrage în abis 

Şi noaptea cade-n largi ţi negre roate 
Dar taina lucrurilor s-a deschis 


Ca din fereastră, linii opahne 

tn chip de zeu cu ochi imaginari 

Au izbucnit printre luceferi rari. 
Şi-n chipu-acela m-am găsit pe mine, 


[1918 7] 


436 


CÍMPIE SI SERA 


Cimpia strájuia bogate sere 

lar grádinarul lor în orice zi 

Privea cum muncitorul veşnic cere 

Cu ochii-n sus un rodnic strop pentru cîmpii. 


Le spuse grádinarul : ,,Ruga voastrá 
Ma-nduioseazá mult si mult ag vrea 
Sá se-mblinzeascá zeitatea rea 


Ce-ntinde peste-un cîmp sărac o bolta-albastrá. 


Dar cerul e hain : veniti la mine 
in sere veti gási palmierii rari 

Şi irişi parfumati şi nenufari 

Şi senzitive flori cu şoapte şi suspine... 


De ce să vă truditi prin lanuri grele 
Cînd viaţa c un cîntec printre flori, 
Cînd din polenul lor rodesc comori — 
Veniti, veniți, spre rafturile mele /" 


5n seara-aceea a-prii muncitori 
Cum se-ntorceau acasă pe tácute 
Vázurá-n zári cum norii cálátori 
înaintau cu gesturi largi şi mute... 


Şi cum stăteau in strimtele pndvoaie 

Cu ochi-nlácramati şi trupul frint — 
Căzură ale bolților závoare 

Şi Dumnezeu în chip de ploaie pe pămînt. 


Strigînd ei alergară pe ogoare 
Si-ncununindu-se cu márácini 
Sorbeau parfum de azimi viitoare 
in timp ce fruntea singera sub spini. 


Dar cum simteau cá Pacea se coboará 
Se-nduiosará si au plins amar 

Căci sufletele lor din astá-seará _ 
Purtau un chip ispititor de grádinar... 


[1918] 


Si dupá ani si ani Peer Gynt 
Se-ntoarce cu suvite de argint. 


El o privi: — „Soiweigh, îţi cer iertare , 
Dai fiindcá noaptea se lásase ca o plasa 
Ea nu vázu cá-n ochiul hu tresare 

O lacrima — si parca obositá 

De-atita lunga si tăcută aşteptare, 

Cu paşi uşori se strecurá în casa- 


SOLWEIGH 
19151—1918] 


Soiweigh rámase-n prag surizatoare 
Peer Gynt se depárta şi deodată 

O cotitura îi fură. în soare 

Juca un praf subţire de agată. 


De după culmi se auzi în urma 
Un cintec şi Soiweigh îşi spuse-n sine : 

„Peer Gynt de-acum vinătoarea-şi curmá", 
Dar soarele sfinți — Peer Gynt nu vine ! 


$i noaptea cobori — Soiweigh ramase 
Pe pragul mut al asteptárii sale... 

...Si dac-o rază nouă luminase 

A muntilor intinderi minerale 

Şi daca iarăşi noaptea se lăsase, 
Doritul mire nu se mai ivi... 


Dar Soiweigh pururea pe prag sopti : 

— „Peer Gynt, de-acum îţi sint stápinitoare !' 
$1 zilele in fugá cálátoare 

O regăseau pe Soiweigh 2Îmbitoare... 


438 


440 


EVADARE 


Ne-a robit cu lanturi incáperea. 
Peste cárti si peste file rupte — 
Ochi truditi si buze arse, supte - 
Am rástálmácit adinc durerea. 


In a doctorului Faust inchisoare 
Fiecare dintie noi am stat — 
Dar o razá a pornit din soare 
Si-n odaia doctorului Faust 


Rostul vietii noastre s-a schimbat; 


Las Theosofia-n praf sá cadá — 
Viaţa nu ne cere explicári — 
Las pe Aristoteles in ladă... 

Oh ! oglinda soarelui din mári, 
Dealul care cintá in luminá 

$1 pádurea neagrá de metai. 
Boarea parfumatá de sulfiná 

$i zefirul meridional 


In odaia doctorului Faust 
Mefistofeles a vrut ca sa ne fure ; 
Şi cu ochi de negre diamante, 

în aaîncuri .Mimbre de pădure, 
Vrăjitoarele în slujba lui Satan 
Pregăteau plăcerile savante... 

Dar cuprinşi de-a bucuriei plasă 
Si-mbátati de-a bilciului murmure, 
Pe Mefisto l-am uitat in casá 

Iar pe vrájitoare in pádure... 


191 8[?) 


441 


442 


PAPAGALUL 


„Nostalgie de^ perroquet repetam desespe- 
rement a satiete le mot appris: soleil, comme 
i'll en comprenait la signification". 

Maurice Roiiinat 


A învăţat să spuie vorba : soare 

Şi toată ziua micul papagal 

Cu ochi sticloşi şi cu panaş regal 
Sărea pe mobile şi pe covoare. 


Un fel de obsesiune-ncîntătoare 
îl ispitea în ritmul său egal 

în ceasul matinal sau vesperal 
Către silabele revelatoare. 


îmbâtrînise ; trece vremea iute 
Şi multe-n casa-aceea s-au schimbat 
Şi glasuri vii cindva, erau azi mute 


Dar papagalul nostru neîncetat 
Furat de abstractiunea vrăjitoare 
Tot repeta, o, soare, soare, soare ! 


[19 187] 


SPIRIT PUR 


Sint omu-ncununat cu vita. 

Beau si cint — 

Stau jos aici şi podgoresc pe dealuri, 

Duc plugul, port mistria, învîrtesc pumnalul 
Şi sufletul spre stele mi-l avînt. 


Acesta-i felul meu să stau aicea, jos, 
Şi totuşi pot să urc spre cer 
De par un meteor stingher 
înflăcărînd cu-o dirá roşie spaţiul. 


Sînt zile cînd sînt trist, 
Sînt trist şi-aş vrea 

Să sparg pereții inimii 

Şi bînd azurul —- 

Aş vrea azurul să mă bea. 


Şi vin şi multe zile vesele cînd eu, 
Jucîndu-mi sufletul pe dealuri şi coline, 
în noaptea care cade proaspătă pe mine, 
M-aprind, n.ă zbat, rn-ascut 

în mii de focuri jucăuşe... 


Spirit pur alergînd împrejur 
Şi incendiu tară cenuşc... 


E192 1] 


443 


414 


SOMN 


Mă-nrind să dorm, si cad bucată grea : 
Plumb închegat din viața 'urnii, viaţa mea. 
Totul se-nto arce-ac urna la-nceput. 

La blocul greu din care-am apărut. 
Mă-nchid prin suprafeţe în afar' 

Şi cad în mine perpendicular. 

Granița vieţii de-aici începe-acuin, 

La mine se sfirşeşte-al vieţii drum. 

Pe bolta lumii sînt piron bătut 

S-opresc mişcarea sferelor fără-nceput. 


1926 


EPITAF NESCRIS 


Cînd voi muri, nimeni 
Nu va şti că a murit un erou — 
Şi acele lupte îngropate în mine, 
Ca într-un dmp învăluit de noapte, 
Acele lupte fără martori, fără tovarăşi, 
Purtate fără glorie, fara stindarde, 
Pentru care nici o inimă nu s-a grăbit 
Si nici o lacrimă nu s-a vărsat de durere 
Sau de speranţa, 
Sutele de lupte în care demonii 
Au fost infrinti, 
Multele meie osteneli, sîngerările mele, 
Şi acele victorii cîştigaie fără nădejde, 
Nimănui folositoare, nimănui, 
Nu vor săpa nici literele unui epitaf 
Pe lespedea mormîntului 
Greu prăvălită peste 

necunoscut şi tăcere. 


1 94 1 


445 


TREI POEME ÍN PROZÁ 


PARABOLA FIULUI RĂTĂCIT 


Cînd servii venirá şi anuntará bátrinului, pe care durerea 
îl impietrise în uşa casei, că fiul, fiul rătăcit, coboară povir- 
nişul ce duce înspre oras, bătrînul simți cum puterile îi revin 
şi alergă spre întîmpinare. 

în adevăr, fiul venea, era chiar el şi nu o închipuire, cum 
adeseaori îi năzărea bătrînului cînd ziua îmbinîndu-se cu noap- 
tea ridică aburii pămîntului, ce în înălțarea lor către cer par 
chipuri omeneşti. 

în adevăr, fiul venea — dar aproape nu-l mai cunoscu, 
atît de mult se schimbase în zece ani de rătăcire. 

O, copilul alb de altădată, frumos ca o plăsmuire de vis, 
cu pasul măreț şi privirea încrezătoare. 

Fiul era acum o ruina omenească, adus de spate, cu pri- 
virile ascunse şi pasul şovăitor. 

..Dar bătrînul nu se opri mult Ia lucrurile acestea si cá- 
EÍndu-i la picioare îi sărută sandala. 

..Si bátrinul începu să plingá, si fiul, plingind si el, îi 
spuse : 

— O. tată. nu sînt demn de iertarea ta, caci port cu mine 
toate păcatele Sodomei şi toată învățătura Alexandriei... şi pu- 
treda lepră îmi manîncă trupul! 

Dar battînul nu vru să ştie de aceste şi îndată porunci 
să se răscolească în cele mai ascunse colțuri ale pimnitei şi 
cele mai mîndre dintre cornute sa se jertfească îndată. 

Şi încingîndu-se mare sărbătoare, lumea se adună din tot 
cuprinsul; iar bătrînul strîngîndu-şi odorul la piept se adresă 
lumii: 


446 


— Să mi se spună cine e mai bogat ca mine !... şi cine are 
un copil mai frumos!... şi cine e mai fericit ca mine! ...Şi 
lumea zîmbea, dar nu îndrăznea să se apropie. 

Dar bătrînul nu mai voia să ştie de nimic şi toată noaptea 
bău nesocotind slăbiciunea bátrinetii. 

Şi fiul bau si el, dar cu tristeţe. 

Şi a doua zi si în zilele următoare, bătrînul era atît de 
fericit, încît sufletul lui aspru altădată deveni milostiv şi gla- 
sul ce altădată nu se auzea decît în rare cuvinte, acum răsuna 
în cîntece tinereşti. Dar fiul era trist şi închis. 

S bătrînul vázindu-1 astfel îl întrebă : 

— De unde, copilul meu, tristeţea asta ? Nu eşti tu întors 
la casa părintească ; şi tatăl tău nu e fericit că te-ai întors, 
şi bogăţiile îngrămădite în casa asta şi întinse împrejurul ei 
nu sînt ale tale ? 

„lar fiul, neîndrăznind să-şi ridice privirile, îi spuse: 

— Tată, má întristează fericirea ta ! Si bătrînul, auzind 
acestea, porunci să vie slcavii cu bice şi acestora le spuse: 

— Biciuiti-má pînă cînd sîngele va tisni şi trupul meu va 
fi numai o raná ! 

Dar pe cind bicele cádeau cu putere pe trupul slábit al 
bátrinului, ochii sái stráluceau de o tainicá fericire. 

$i a doua zi, vázindu-si copilul din nou trist, bátrinul il 
intrebá : 

— De ce, copilul meu, din nou esti trist ? Oare durerea mea 
nu te-a inseninat ? 

Dar fiul ráspunse: 

— Tată, fericirea ta má întristează ! 

Şi bătrînul porunci să se aprindă cele mai bogate hambare. 
Dar pe cînd hambarele ardeau, flăcările îi luminau chipul mai 
fericit ca orieînd. 

Şi după ce astfel o mare parte din avutia lui fu nimicită, 
bătrînul îl întreba : 

—* Şi nici acum liniştea nu s-a coborit în sufletul tău? 

Iar fiul ca şi cînd n-ar fi ştiut decît o vorba : 

— Mă intristeazá, tată, fericirea ta ! 

Şi a doua zi dimineaţa, după ce toată noaptea se sfătui 
cu sine, chemă pe copilul său şi pe sclav şi spuse acestuia 
din urmă : 

— ]a-ti secerea si taie mîna asta ce nu e în stare să mîn- 
aîie o frunte. 


447 


Şi sclavii! tăindu-i mina, sîngele începu să curgă atU di 
mulc şi bătrînul astfel se simţi de slăbit, incît se întinse pe 
pat, intelegind că sfîrşitul i se apropie. 

..Si pe cînd pieptul îi sălta tot mai încet, bătrînul nespus 
de fericit, crezind cá jerfa lui c desavirşiu, îşi inváiul tntr-o 
privire de dragoste copilul. 


Dar acesta, luîndu-şi toiagul din colţ, măsură cu tristeţe 
zarea şi pomi către o nouă rătăcire. 


1918 


IZBIND A 


Războiul făcuse sa  infloreascá  Suferinta. Puternicá şi 
luxuriantă, ea se aşeză pretutindeni. Pe copii îi gonise din 
scoli, pe bătrîni din azile si, în locul lor, Suferinta venea cu 
pasul cuceritorului, aducind în urma ei sumedenie de oameni 
"cbilozi, cu cărnuri putrede, cu fete supte, cu ochi pierduţi în 
întunericul orbitelor. în aceasta vreme îl întîlnii pe El. Nu-i 
văzusem de ani de zile : purta un par mare, răsfrînt abundent 
pe după urechi, iar barba îi crescuse sălbatică, acoperindu-i 
astfel faţa, încît doar ochii mai luceau ca nişte mistice lumini. 

Mă îndreptai către el, cu fata omului bucuros de o plá- 
cută intilnire — dar el má întîmpină încruntat şi începu să 
îmi vorbească : 

— Cum, şi tu eşti din acela ? Ati zidit palate Suferintei 
Ati decorat-o ?... Si i-ati făcut onoruri ca şi cum regina lumi- 
nilor ar fi binevoit să coboare printre voi ? Şi tu eşti dintre 
aceia care iubesc Suferinta, cum ai iubi frumosul ?.. Pe schi- 
lozi ca pe eroi — boala ca virtutea ? 

Aţi poruncit muzicilor să cinte, ca şi cum şchiopii ar putea 
sa dántuiascá, cei cu limba smulsă să strige bucuroşi la ceruri... 
Ha-ha-ha!... Şi începu să rida desfrînat, tăsîndu-se pe spate. 

Am vrut să ma depărtez... dar el mă apucă de mînă şi 
începu să strige, din ce în ce mai tare : 

— A ! vrei să fugi ?... Mă crezi nebun pentru cá am nebu- 
nia să-ți spun adevărul r ! Ei bine, adevărul ramine. Sá dam 
foc spitalelor ! Să ardă închisorile murdare în care Suferinta 
s-a cuibărit... Sá dám foc spitalelor ! Să dám foc spitalelor !... 


4 
30 


Lumea se adunase : soldati, copii, femei. Cu totii se rup- 
será din rátácirea lor şi-l înconjurau. Nebunul deveni apostol 
sl, suindu-se pe o înălțime, începu să le vorbească : 

— Oameni buni ! Vă iubesc pentru cá sînteţi tineri, frumos; 
ti sănătoşi. Altădată lumea era plină de oameni la fel cu voi. 
Astăzi însă, cei imbátriniti, bolnavi ti uriti v-au depăşit cu 
numărul si urzesc o cumplită lovitură împotriva voastră. 

Nu simtiti voi că aerul e otrăvit cu mirosul hoitului lor r 
Nu vedeţi voi că in apa pe care o beti sint mucede suvite 
din singele ce se scurge din ránile lor ? Nu auziti gemetele 
lor de milogi, care ascund blesteme impotriva vietii gi a fru- 
musetii ? 

Oameni buni, să dám foc spitalelor, pentru că între ei si 
noi s-a săpat o adîncă prăpastie, pentru că ei sînt duşmanii 
noştri... 

lar mulțimea încremenise, privind ţintă în ochii vorbito- 
rului, care se lărgiseră ca porţile deschise ale unei închisori. 

Deodată, din uşa unui spital din apropiere, ţîşni un şir dc 
ologi, zvirliti afară pentru a face loc altora mai proaspeţi: 
vorbitorul îi arăta imperativ 

—  Priviţi-i! Priviţi-i cum vin : ruşinea cărnii şi blestemul 
vieţii. Pe ei! Fiţi viteji, copii! Fiţi frumoşi şi puternici! 
Ucideţi-i! 

lar ascultătorii se aruncară asupra cetei mizerabile şi o 
luptă se incinse: mîini viguroase se încrucişau în ură cu 
míini ofilite, piepturi de atleti cu piepturi scobite, pulpe sta- 
tuare cu păcătoase puipe de suferinţă. 

Dar o minune se întîmplă atunci: ologii îşi ridicară cîr- 
jile şi cei frumoşi şi tineri căzură. 

..Si puternic sînge roşu începu să curgă din miini vigu- 
roase, din piepturi de atleti şi pulpe statuare. 

Iar unul din mizerabila ceatá rosti 

— între ei şi Dumnezeu eram noi! 


Iar altul, aplecindu-se asupra lor, Ie mingiie fruntile si 
buzele le sărutară. 


[1918] 


CARTEA ADEVĂRULUI 


într-o ţară din nord a trăit D familie de pictori, de a căror 
iatá s-a legat o asemenea fatalitate, cu o asemenea încă- 
átinatá şi vădită obsesie, încît povestea lor pare că este 
săşi povestea lumii. 

Strămoşul familiei de care povestirea mea sc ocupă era un 
pictor pe care istoria îl nesocoteşte. în adevăr, de-a lungul 
întregii sale vieţi, munca sa s-a risipit într-o seamă de încer- 
cări fără însemnătate. impovárat cu o familie grea, el tre- 
buia să fie atent la susţinerea acesteia şi penelul lui mer- 
cenar slujea vanitatea cîtorva familii de negustori bogaţi, 
care voiau cu orice pret să-şi nemureascá, în linii ti culori, 
chipurile lor bine hrănite. 

Dar către sfîrşitul vieţii, nemulțumit de umilinţa unei arte 
fără entuziasm, el vru să dea într-o pînză de dimensiuni uriaşe 
o concepție ce rodise în anii fericiți ai tinereții. Astfel el nu 
intirzie să-ţi întindă pinza sa pe o mare schelă, se înconjură 
de scări si pensule numeroase, sparse zidul în ferestre cuprin- 
zătoare pentru ca lumina să intre puternica şi generoasă şi, 
în dimineaţa cînd toate pregătirile fura isprăvite, el îndreptă 
către soarele ce tocmai răsărea, următoarea rugăciune : 


— Puternic soare, dátátor de viaţa, tu ce ajuţi umilului 
*fir de iarbă să se ridice din bezna subpámintului la lumina 
şi frumuseţea zilei, ajută-mi şi mie sa scot din rodnicia unui 
suflet prea adesea încercat, ceea ce la lumina ta va fi gloria 
lumii. 


431 


30* 


Apoi se aşeză la lucru. Sub jocul miinii sale, apárurá 
zvelie colcane cu capiteluri dorice, un templu minunat pe al 
cárui fronton era scris In litere sculptate ; Veniti la templul 
lieţii!. între coloane, la poarta templului si deasupra unor 
vaste propilee, albe zeițe sub valuri transparente aruncau 
daruri scumpe unei numeroase cete, ce, cu braţele întinse şi 
cu privirea fascinată, căuta spre ele... 

Dar soarele nu-i ascultă ruga şi, într-un amurg, bătrînul 
obosit şi neputincios de a mai urma, îşi spuse : 

— Val, sufletul meu e trist, nespus de trist. O viaţă am 
minţit stăruind într-o existenţă ce n-avea nici un farmec... 
Si acum, după ce am încercat toate umilintele şi toate dure- 
rile, voi lăsa urmaşilor o opera ce minte, spunînd că viaţa 
e un templu de unde fermecătoare zeițe ne aruncă daruri. 

..$i cum soarele apunea lăsînd pe cer o crudă aureolá 
postumă, el îşi încrucişa braţele si sfirşi lîngă pînza neter- 
minatá. 

Fiul sáu cel mai mare il găsi astfel si vărsă lacrimi de 
grea suferintá pe trupul neinsufletit al párintelui sau. 

Dar cum pînza trebuia sfirsita — aşa socotea dinsul — în 
curînd se aşeză la lucru. 

întîmplarea părintelui său nu întîrzie însă să-i dea oare- 
care invátaturi şi el începu o altă pînză care infátisa tabloul 
netennînai al părintelui său şi pe acesta mori alături... Şi 
viața lui se scurse ca o zi şi, aflindu-se bătrîn şi obosit, el 
îşi spuse : 

— Cum oare ar putea fi pline de veselie acele zeițe, cînd 
ceata întinde mîna în neputinţă şi cînd creatorul lor zace 
mort alături. O. viaţa e o minciună, o dezgustătoare minciună ! 

..Si scotindu-si pumnalul şi-l infipse în piept, stropind cu 
dinge zîmbetul mincinos al zeitelor. 

Iar fiul^acestuia — pictor si el — gásindu-si astfel párin- 
tele exclama : 

*— Ce subiect!... si nu întîrzie să se aşeze la lucru, ca să 
redea acea sublimă sfortare scăldată în singe. 

Dar după ani de stráduintá, el înțelese că talentul nu-l 
ajută pentru un astfel de scop şi într-o clipă de deznădejde 
cl îşi puse capăt zilelor. 

..91 destinul, neinteleasá voinţa, legă de această pînză, în 
care viața si moariea generaţiilor trecute se răsfrîngea în 
planuri suprapuse, cum doua oglinzi multiplică la infinit un 


453 


acelaşi obiect aşezat între ele, destinul legă de aceasta pînză 
viaţa şi moartea unei mulțimi de generaţii viitoare. 

Dar unu] dintre cei mai depártati urmaşi, întru toti mai 
Înţelept, plingind intr-o dimineaţă moartea părintelui său, îşi 
spuse : 

— Aceasta este Cartea Adevărului! Puternica şi neindu- 
rătoarea carte ! Nici o literă dintr-însa nu poate fi schimbată. 
Ar vrea fiecare să adauge un rînd de la sine : dar cartea u-ire 
file decît pentru cuprinsul ei. 


„„„Şi soarele răsare şi soarele apune. 
li 91 SI 


PAGINI DE  MEMORIALISTICA 


[GENERAȚIA MEA] 


Contemporanii no>iri care te apropie acum de patruzeci dc 
an) si pe care războiul i-a surprins în limpu) formaţiei lor uni- 
versitare au adeseori prilejul să resimtă că ţin sufleteşte de 
doua lumi deosebite. Problemele creşterii unui om au variat 
într-anta o dată cu trecerea de la epoca de dinainte de război 
la aceea care i-a urmat, încît acei care au mers în şcoala 
vieţii şi a ştiinţei în ambele aceste intervale de timp, au tre- 
buit să obţină pentru ei două adaptări felurite şi atunci cînd 
cea din urmă n-a izbutit sa înlocuiască cu desăvîrşire pe cea 
dintîi. au stăruit în sentimentul unui conflict interior, foarte 
caracteristic pentru zugrăvirea unui tip omenesc mult răspin- 
dic astăzi. Anii care au precedat războiul, cu relativa lor sta- 
bilitáti; socială, linistiti prin fermitatea unor cadre in care un 
tînăr putea evolua fără multă preocupare pentru ce se petrecea 
în jurul său, puneau acestui tînăr probleme inieresînd mii; 
ales formaţia sa individuală. Fără îndoială că temperamente 
sociale se puteau selecta şi dezvolta şi în acest timp. Dar cine 
nu resimțea ca preponderent acest interes şi cine, potrivit 
structurii lui interioare, organizase un sistem de valori în care 
treapta cea mai înaltă o deţinea perfecțiunea individuală, putea 
să se consacre culturii eului la adăpostul garantiilor de sigu- 
ranta pe care societatea i le oferea. în aceste împrejurări a 
intervenit războiul şi multi dintre noi au văzut în el un răstimp 
de suspendare a lucrării de întocmire internă, care trebuia 
reluată îndată ce zgomotul armelor se va fi potolit. Erau alții 
care înțelegeau ca o dată cu războiul se va decide nu numai 


destinul viitor al naţiunilor, dar şi aşezarea socială a obştei 
omeneşti în toată lumea. Noile aşezări erau aşteptate ca un 
rezultat mai mult sau mai puţin spontan, care o dată precipitate 
din marea efervescenţă a timpului, fiecare îşi va putea relua 
lucrarea în adîncime şi intensitate. Aceste speranţe s-au 
dovedit zadarnice pînă la urmă. Anii s-au scurs numeroşi de 
la război, fără ca omul să regăsească vechea lui situaţie 
interioară. Preocuparea colectivă a lăsat în umbră pe cea 
individuală. Cadrele vieţii s-au dovedit fragile şi instabile şi 
energia tineretului s-a simțit atrasă spre revizuirea lor, 
uneori mai mult către distrugerea decît înspre înlocuirea lor. 
Cultura eului, desávirgirca lăuntrică, interesul pentru stilul 
personal al vieţii au devenit uneori atît de puţin însemnate, 
încît alăturarea unor oameni dezvoltați înainte sau după răz- 
boi face imediat sensibilă deosebirea dintre ei. Cred că un 
tînăr de astăzi nu trebuie să se formalizeze, dacă în legătura 
cu generaţia lui se poate observa ca noua recolta de oameni 
este în genere mai puţin informată şi mai frustă. în schimb, 
dispoziţiile active ale voinţei, simţul realului si atenţia practică 
se găsesc sporite. De asemeni capacitatea de devotament pentru 
colectivitate, puterea de organizare, simţul ierarhiei, supune- 
rea față de comandament se găsesc şi ele în progres. Socie- 
tátile omeneşti au nevoie şi de astfel de însuşiri, încît ceea 
ce s-a pierdut în direcţia culturii omului s-a compensat prin 
ceea ce s-a cîştigat cît priveşte dispoziţiile necesare menti- 
nerii şi progresului colectivitátii. 

Trebuie să fac aci mărturisirea că în 1916, cînd a izbucnit 
războiul nostru, mă număram printre acei care au consimțit 
cu iubire curata la sacrificiul preocupărilor lor celor mai 
intime, în nădejdea că ele vor putea fi reluate curînd, la 
adăpostul unei organizări naţionale şi sociale mai drepte şi 
mai sigure. Ideea justiţiei şi a siguranţei erau pentru mine 
strîns unite. Liniştea socială îmi apărea ca fructul dreptăţii. 
Concepeam dreptatea naționala şi socială ca un cadru nece- 
sar destinului imanent: al omului. Cînd în gropile mele de pe 
unul din fronturile Moldovei, má gîndeam la zilele de recu- 
legere şi studiu care trebuiau neapărat să vină, simţeam o 
fericire atît de delectabilă, încît bucuros mi-aş fi azvirlit viața 
ca o greutate neînsemnată în balanţa, întocmai ca unul din 
acei jucători care, nádájduind cîştigurile cele mai mari, mi/eazá 
cu întreaga lor avere. Am crezut o clipă că această speranţă 


este împlinită, cînd doi ani după terminarea războiului m-am 
îndreptat către universitățile germane pentru a studia filo- 
zofia si estetica. 

După o staţiune la Viena, m-am dus în Germania, dar aci 
n-am rămas nici la Berlin, nici la Lipsea, nici la Miincben. 
Am preferat un mic oraş universitar de pe malurile Neckaru- 
iui, Tiibingertul, unde am petrecut cîțiva din anii mei cei mai 
mulțumiți. Am găsit în Tubingen un oraş romantic, potrivit 
cu aspiraţiile mele ascunse. Cartierele noi, cu institutele şi 
clinicele lui bine instalate, nu precumpăneau în icoana ora- 
şului amintirile vechiului burg, din care îşi luaseră avintul 
la începutul veacului trecut cîteva din destinele cele mai 
hotârîtoare în mişcarea romantică. Neckarul tăia oraşul în 
două, trecînd pe sub podul dominat de statuia grafului 
Eberhardt, întemeietorul Universităţii suabe în secolul al 
XV-lea, şi de aci curgea udind cu apele lui, de o parte tár- 
murile aleii cu platani, singuratica culisă a visurilor, de 
cealaltă parte malul abrupt al oraşului, peste care se ingrá- 
mádeau unele din constructiile lui cele mai vechi. Din umbra 
umedă si răcoroasă a aleii cu platani priveam în momente 
lungi casele dimpotrivă. Vedeam printre ele tumul circular, 
în care zăcuse timp de doisprezece ani marele poet Holder- 
Vin. înapoiat din rătăcirile lui şi din adîncile lui cufundări în 
lumea de frumuseţe a Heladei în azilul melancolicei lui 
demente. Mai departe se înşirau masive zidurile mánástiresti 
ale internatului teologic, in care studiase altădată Hegel şi 
Schelling. Aci se puseseră bazele acelei názuiri idealiste a 
lumii, prin care Germania îşi cîştiga compensatia ei spirituala 
fata de  oprimările suferite în timpul epocii napoleoniene. 
Infrîntă si slabă politiceste, sfigiatá în zeci de state care nu 
găsiseră încă formula conlucrárii lor. condamnate parca la 
neputinţă pentru tot viitorul ei lumesc, afirmațiile, idealiste 
ale unui Hegel şi Schelling erau o adevărată compensație în 
spirit. Nietzsche trebuia să divulge mai tîrziu slăbiciunea 
disimulată sub masca idealistă. Dar în acel moment începuse 
sa se rostească o altă Germanie, deosebită de aceea pe care o 
regăseam încă la Tubingen. în perspectiva idealismului, arta 
este unul dtn momentele in care se manifestă mai limpede 
struitura şi destinația lumii. în operele ei se celebrează logodna 
ideii cu sensibilitatea, a spiritului cu materia, a infinitului cu 
Unitul. Pentru Hegel, ea este o etapă indispensabilă a pro- 


456 


cesului de realizare a ideii, care se cunoaşte pe sine mai întîi 
în arta, prin valurile sensibilităţii, înainte de a se concepe in 
I. pura sa abstractiune, aşa cum se întîmplâ tocmai în filozofia 
I idealistă. Pentru Schelling însă, peste artă spiritul nu mai are 
să străbată o altă etapa. Arta este la capătul silintei spirituale 
a omului, întrucît o dată cu ea este întrecuta şi adusă Ia 
* armonie divergenta universală dintre spirit şi materie. Taina 
şi ţinta universului ni se destăinuiesc în artă. Din aceste afir- 
matii idealiste s-au alimentat în prima jumătate a veacului 
' trecut sirguincioasele cercetări ale esteticei, care fac din 
forma modernă a acestei ştiinţe o disciplină mai cu seamă 
germană şi idealistă. 

Interesul pentru estetică se alimenta şi în mine dintr-o 
astfel de afirmație idealistă a vieții. Atitudinea spiritului 
orientată către sine însuşi este o atitudine prin excelență 
idealistă. Cine întrevede în cultura eului cuprinsul cel mai 
important al vieţii, leagă de idee o valoare superioară tuturor 
A lucrurilor şi evenimentelor în afară de cu. Pe de altă parte, 
interesul pentru artă concentrează pc om către sine însuşi. 
Arta si reflectia filozofică cu privire la ea devin astfel unul 
din capitolele de căpetenie în formaţia eului individual. Stu- 
diul esteticei n-a însemnat pentru mine cercetarea unei teme 

I obiective, întreprinsă cu acea răceală şi depărtare de obiect 
care este necesară şi recomandabilă în ştiinţele exacte. Este- 

J tica era pentru mine un moment constitutiv al întocmirii mele 
interioare. 

Anii pe care i-am petrecut la Tubingen s-au desfăşurat 
într-o astfel de atmosferă de gînduri. Nimic nu mă chema 
în afară de mine în curgerea liniştită a zilelor în Tubingen, 
făcute din studiu, din citirea poeţilor, din ascultare de muzică, 
din plimbări în natură. 


PI 


[GIURGIU (ISARLIK)] 


La inceputul veacului nostru, Isarlikul pástra neschimbatá 
forma pe care, cu şapte decenii mai Înainte, i-o imprimase 
concepţia administrativă a generalului Kiseleff. Tăiat ca o 
roaca, cu spitele adunate către centru, imaginea lui părea o 
emanatie directă a raţiunii. Nici o amintire din vechile aşe- 
zări ale oraşului, din creşterile lui încete sau întîmplătoare 
nu mai puteau fi recunoscute în planul lui actual. Guverna- 
torul rus care aplicase un ucaz al stăpînirii îndepărtate, lucrase 
cu rigla şi compasul închipuind o abstractiune care trebuia 
să devină, față de capitala ţării, portul dunărean cel mai 
apropiat. Este probabil de altfel că munca generalului Kise- 
leff nu va fi fost din cale-afara de grea. Pentru a obţine acest 
cadru de o simetrie perfectă, nu fusese nevoie să se abată 
cartiere vechi şi încărcate de amintiri sau să se răstoarne o 
rînduială întocmită pe îndelere. Conceptiile urbanistice ale 
administraţiei ruseşti fuseseră pregătite şi făcute posibile de 
nimicirile pe care, de-a lungul veacurilor, armatele turceşti le 
provocau cu elanul unei mínii descărcate asupra victimei celei 
mai apropiate. Nicăieri nu rămăsese piatră peste piatră, urma 
unei gospodarii imbogátite cu timpul sau locaş de închină- 
ciune în care pátrunseserá mai multe generații de-a rîndul, 
în clipa în care Kiseleff poruncise să se taie un oraş nou, 
în forma cea mai cuminte. Lanţul şi ocheanul inginerilor 
hotărnici nu îmîmpinaseră nimic în calea lor sau aflaseră 
numai construcţii atît de puternice, pe cît ingáduia intelep- 
ciunea oamenilor, care ştiau ce pradă merită să fie oferită 


453 


prăpădului care se putea porni a doua zi. Tirnácopul şi Caz- 
maua stüpinirii putuseră lucra fâd muka supărare. In puțin 
timp, bunicii nostri vázurá ridieindu-se un oraş de tipul 
radiar, cu centru şi bulevarde exterioare, întrerupte către 
partea de sud de panglica alburie a Canalului Sf. Gheorghc. 


în acest cadru desávirgit, închipuit de gustul pentru civi- 
lizatie al stapînitorilor vremelnici, vjata continua să se dezvolte 
în formele vechi. Bulevardele exterioare, tăiate cu toată pre- 
vederea pentru viitoarele aglomerări urbane, cuprindeau lo- 
cuintele unor oameni care nu păreau a fi simțit vreo nevoie 
de spaţiul care li se rezervase. Multe din ele coborau ci» trei 
sau patru trepte sub pămînt, biete bordeie croite din bîrne 
şi lut, deopotrivă cu acele care adăpostiseră pe oamenii locu- 
lui în toate secolele anterioare. De altfel, o dată cu întoarce- 
rea timpului frumos, viata acestor locuitori se muta din casa 
în stradă, astfel încît rarii vizitatori străini ai acestor cartiere 
puteau vedea oala si pirostriile gospodăriei instalate în mai- 
danul apropiat, printre groasele frunze de lipan şi pe copii 
yucîndu-se în praful de-o şchioapa al drumului, alături de bi- 
volul tolănit, care găsea în densitatea şi moliciunea acestor 
depozite, ceva din firea elementului lichid. Tárani şi orăşeni 
în acelaşi timp, cărăuşi după profesiunea lor, locuitorii măr- 
ginaşi al Isarlikului trăiau ajutindu-se de bivol, greoiul ier- 
bivor de catran, pe care nimeni nu poate spune cine il va 
fi adus de pe marginile Gangelui. Am observat multa vreme 
acest animal si melancolia pe care am observat-o totdeauna 
în ochii lui mi s-a părut a fi a emigrantilor care au găsit în 
noile lor condiții, siápini aspri şi, uneori, neindurati. Vigoarea 
şi rezistența acestui animal erau de cele mai multe ori su- 
prapretuite de bivolar. Şi pentru cá bivolul nu putea da atîta 
cît stăpînu] lui îi cerea, amurgul se cutremura uneori pînă în 
depărtare de loviturile si înjurăturile care cădeau în ropot. 
Erau îndemnuri şi interjectii patetice, cuvinte de ocară sau 
blesteme nemaiauzite, pe care cărăuşul sufocat de ură sau de 
deznădejde le întorcea uneori asupra sa însăşi, asupra soartei 
sale de muncă şi necaz. Omul şi animalul păreau astfel înlăn- 
tuiti într-acelaşi destin şi sălbăticia cu care era chinuit ani- 
malul nu părea atunci mai mare decît propria suferință a 
muncitorului  necăjit. 


[BUCURESTII] 


ORASUL 


Cineva, in publicistica noastrá, se plinge de uritenia Bucu- 
restilor pe care-i locuim. L-ar dori ,latin" si schiteazá, cu 
vagul dezideratului, un întreg proiect de reformă. Gînd bun 
şi pios. Pretuiesc îndeajuns îngrijorările harnicului ,dvis" 
pentru soarta cetăţii sale. 


Mîndria sa sporeşte, cu frumuseţile aceleia şi, in temeliile 
acesteia din urmă, zac răsucite în ghem bucuriile sale de mai 
lîrziu. Numai că, în ceea ce-l priveşte. Bucureştii noştri sînt 
lipsiţi pentru totdeauna de o frumusetá ce li s-ar fi potrivit. 
Căci, iată, nu e vorba de a ne construi un „oraş latin" după 
modelul cutării prompte vederi panoramice, prinse de un abil 
lotograf, în vîrful unui turn ; e vorba de a ne păstra un oraş 
care a trăit. Cine tn:ă ar putea să-mi spuie că din zidurile 
oraşului nostru urcă .mireasma venerabilă a vieţii care a fost 
şi că deasupra întregii sale construcții, deasupra pietrei noi 
care apasă vechea cărămidă înnegrită, planează emoția fra- 
ccdá a vieții care persistă ? Frumuseţea unui oraş nu se pre- 
tuieste după codicele nu ştiu căror legi stabilite în etern, ci, 
intelegir.d că oraşul e o ființă şi că viaţa sa palpită, după cri- 
teriul pozitiv al lucrului care viază — dispoziţie organică 
:;i viitor care rodeşte din trecut. Dorim ca oraşul să fie o 
*uárturie, îi pretindem să aibă un caracter. Şi —* dacă nu pu- 
tem nega că în Bucureşti s-a clădit fără frumuseţe — trebuie 
*a recunoaştem, într-o măsură la fel, că s-a dărîmat fără în- 
telegere. De aici, întreagă acea înfăţişare de agonisire pripită 
ta gospodăria unui om ce se înnoieşte după un incendiu ruină- 


460 


tor. în luciul noilor mobile, chipul aceluia se răsfrînge ca de- 
zolarea rizibila a unui figurant venit din altă lume şi rătăcit 
în propria sa casă. Nimic din mata şi discreta strălucire a 
lemnului încrustat de suflet ; nimic din calda şi intima armo- 
nie a încăperii locuite. 

Istoricul şi sociologul vor recunoaşte în această aşezare 
orăşenească concepția rationalistá a generaţiei care a ridicat-o 
şi care, după formule la fel. a vrut să construiască o ţară, 
ca o geometrie, sub un cer de axiome. A venit însă vremea 
criticii şi a trecut... In chestiune, ne lepădăm de avantajele 
inteligenţei. Nu-l vrem pe Heliade, întemeietor de oraşe; 
preferăm bunul instinct al castorului. 


Răsfoiesc, cu acest prilej. însemnările mele în timpul unei 
repezi treceri prin Ardeal. Trec şi mă întorc la prima pagină: 
Braşovul. Cu muntele său sădit în mijlocul oraşului ca să spri- 
jine, parcă, nevoia de absolut a omului; cu limpezile sale pî- 
riuri şoptitoare printre severe instituţii de cultură ; cu acel 
neanalizabil pitoresc al vieţii şi al costumului. Complex or- 
ganic de condițiuni în care ochiul recunoaşte viaţa în eflo- 
rescentă : satul meritîndu-se în oras, ,„.paganus" în ,urbani" — 
silintáà şi bucurie a unui fragment de umanitate proptit între 
munți. Sibiul apoi, cartierul de jos si cel de sus, evul mediu 
şi timpurile noi, bulevardul rcctilm şi strimtele străzi coti- 
toare, edificiul cu largi ferestre şi mica fortăreață cu ferestre 
înalte şi înguste: peregrinatia spiritului însuşi de-a lungul 
veacurilor. 

în însemnările mele citesc printre amănunte: Aradul îşi 
desface, în tot timpul dimineţii, pe aleea mijlocie a apuseanu- 
lui Corso, un tîrg întreg adăpostit sub subrede maghernite 
de lemn. în stînga, micile prăvălii încărcate. Palatele din 
dreapta se aprovizionează. Ele nu se sfiesc de a-şi desfăşura 
la picioare nevoile sincere ale existentii. E o franchetá si o 
sănătate desávirgitá. La capătul străzii, între două clădiri, e 
strînsâ frumoasa biserică catedrală *— participantă la armonia 
vieții integrale. Clujul, cetate trufaşă totuşi, mişcă cu apele 
Someşului, în mijlocul său, greoaiele pietre de moară : oraşul 
lucrează şi hrăneşte. Cînd conditiunile stagnează, viaţa nu se 


45) 


preface: avem atunci Sighişoara, burgul de altădată si de 
acum. * 


Oraşele Ardealului ilustrează astfel, cel puţin în parte, fru- 
museta organica ce le convine. De aceasta poate fi vorba şi 


nu de alta: de conştiinţa vie a unei i ; 
: à ons 5 i EFE, df o armonie 
interioara adaptatá la un scop social. 


fi 919] 


URBANISM ŞI UMANISM 


Edilii care deschid noi perspective oraşului şi care îl în- 
zestrează cu palate, cu pieţe şi grădini nu trebuie să uite că 
un oraş poate fi transformat prin voinţa cîtorva, dar nu poate 
fi păstrat în frumuseţe şi măreție decît prin sufletul tuturor. 

Printre creatorii oraşului care se pregătesc, nu trebuiesc, 
aşadar, trecuţi numai arhitecţii şi urbaniştii, dar toţi acei care, 
sub o formă oarecare, se străduiesc să dea lumii care ne va 
urma, un suflet iubitor de frumuseţe, de trăinicie şi de ordine. 

Bucureştii de mîine vor fi opera umanismului românesc. 

In strălucirea şi puterea lui aşezată se vor perpetua va- 
lorile umane pe care le creează zi de zi poeţii şi ginditorii. 

Progresul umanismului în sufletul concetátenilor nostri va 
remedia desigur multe din neajunsurile oraşului în care trăim. 
Mai mult bun-gust va aplana contrastele între care ne plim- 
bám uimiti, va reduce şi unifica haoticul amestec de stiluri în 
care dobîndeşte expresie anarhia sufletească a unor proprie- 
tari fără nici o înţelegere pentru nevoile şi demnitatea între- 
gului. Mai multă conştiinţă solidară va obţine, prin îngrijirea 
lucrului propriu şi prin respectul lucrului obştesc, impresia 
de armonie a marilor oraşe. 

Să nu uităm că noblețea unui oras este făcută nu numai 
din chipul în care se înfăţişează lucrurile dar şi oamenii tui. 

Strălucirea unei mari cetăți reflectă şi inteleaptá aşezare 
a oamenilor dintre zidurile ei. 


463 


Bucurestii nu vor urca apoi pe treptele mai inalte ale des- 
tinului sáu, decît atunci cînd oricare din oamenii care îl lo- 
cuiesc va manifesta demnitate şi respect de sine. 


Sa luam aminte la mulţimea cerşetorilor, la nefericitele 
epave umane care completează aspectul străzilor ti pieţelor 
noastre. Trebuie găsit mijlocul de a remedia nu numai aceste 
înfăţişări, dar şi stările care le determină. Cu sălbatica bandă 
dezlántuitá a vtnzátorilor de ziare, care străbate in zdrente 
oraşul, Bucureştii nu pot fi o adevărată „Capitala'. 


Spiritul umanismului, adică al respectului pentru om c> 
expresia cea mai înalta a firii, trebuie să aducă şi în această 
privinţă ceea ce administraţia singură nu este tn măsură sa 
facă. 


[1933 


BUCUREȘTII DE AZI 


După ce am evocat, privind tablourile Iui Luchian, vechea 
mahala bucureşteană, mi-am spus că rostirea mea a rămas 
Incompletă şi că mai sînt şi alte aspecte ale Bucureştilor, des- 
pre care este necesar să spun un cuvînt. Ne simțim răspun- 
zători de felul în care arată şi se dezvoltă oraşul nostru, de- 
oarece trăim şi muncim în el, îi fixăm înfăţişarea prin deprin- 
derile noastre, prin gradul şi felul culturii pe care ne-am în- 
suşit-o. Un oraş este expresia unui grup uman şi judecata 
pe care o purtăm asupra lui este, în acelaşi timp, judecata 
ținută asupra calităţii şi meritului oamenilor care l-au con- 
struit. Multă vreme, după ce oraşul a atins forma cristalizării 
lui, simțim lămurit treapta umană a predecesorilor cu recu- 
nostintá numai dacă ei ne-au lăsat moştenire un cadru de 
viatá demn şi frumos. Deci, atenţie 1 Bucureştii se găsesc în- 
tr-un moment important al transformării lor şi după felul în 
care ne vom pricepe a le da forma menită să înfrunte secolele, 
vom merita de la urmaşi dragoste şi admiraţie sau dezapro- 
barea lor. 


Faţă de vechii Bucureşti, avem sentimente împărţite. Pînă 
pe la mijlocul veacului trecut, Bucureştii se dezvoltaserá în 
mare neorînduială. Dimbovita, care îi străbătea în întregime, 
era un curs de apă atît de întortocheat, încît bucureştenii, 
traversînd mereu podurile legănătoare aruncate asupra ei, nu 
ştiau bine dacă se găsesc pe malul drept sau pe cel stîng al 
rîului. Citiva afluenţi alimentau Dimbovita în cuprinsul ora- 
şului. Terenul mocirlos făcuse necesare mai multe poduri de 


45 


31 — Opere voi. I —* Tudor Vianu 


scinduri si, printre acestea, podul Mogoşoaiei, pe care trecá- 
torii intirziati fl traversau cu riscul de a simţi cum le scapă 
piciorul în locurile unde lipsea cîte o seîndură. Feudalitatea 
a înzestrat capiiala ţării cu foarte numeroase biserici, ale 
căror cupole, înălțate în cerul ei, î-au dat pîna astăzi unul 
din caracterele ei cele mai izbitoare. Dar feudalitatea n-a dat 
expresia deosebita a puterii ei politice si, după arderea ti rui- 
narea Curţii vechi, n-a mai rămas decît casa domnească de 
la Mihai-vodă, ridicată pe una din înălțimile oraşului, pentru 
a da de ştire despre vechea putere a voievozilor. Bucureştii 
ne-au fost transmişi deci ca un oraş cu întinsă dezvoltare in- 
ternă de tîrg, cu aşezările de dughene şi ateliere ale breslaşi- 
lor în preajma Dîmboviţei, de unde se ráspindeau )n roată 
largă curțile caselor, unele ale boierilor bogaţi, grădinile tă- 
iate în pădurea neredusa de creşterea oraşului. Ca în toate 
oraşele ţării, lipsa zidurilor de cetate lăsa natura să se pre- 
lungească în oraşul nostru, încît pînă asiăzi încă ceea ce bucu- 
reşteanul de baştină admiră mai mult în capitala lui este pu- 
terea şi fecunditatea naturii, Tevărsate în parcuri, în curţi şi 
pe străzi, cu copacii ei bătrîni, cu plante agátátoare, cu pro- 
fuziunea uimitoare a florilor. Lovitura de baghetă magică a 
primăverii trezeşte la viață, uneori într-o singură zi sau în. 
două. toată această vegetaţie, în mijlocul căreîa trăim ca în- 
tr-un leagăn de desfătări al paradisului, în toate lunile verii, 
pînă cînd primele răsuflări ostenite ale toamnei şi primele ei 
adieri mai reci spulberă feeria mirajului de frunze şi flori, 
într-una din cele mai grandioase tragedii autumnale pe care Ie 
poate cunoaşte ochiul iubitor de culori şi inima aplecată spre 
melancolie a omului. 


Problema pusă edililor moderni a fost aceea a sistemati- 
zării oraşului. Dimbovita a fost închisă între taluzuri gazonate 
şi făcută sa curgă în linie dreaptă ; s-a omis însă alimentarea 
ei prin cursurile de apă adiacente, încît Dimbovita a rămas 
canalul colector descoperit al oraşului, un fir subţire de apă 
murdară, pînă în momentul în care planşeul venit să-l as- 
cundă a reparat marele neajuns, dar numai pentru partea 
centrală a capitalei. S-a procedat şi la alte lucrări de siste- 
matizare, dintre care cea mai importantă şi cea mai reuşită 
a fost acee.i a bulevardelor înşirate de la apus la răsărit, a-jâ 
de bine ticluite încît cine înaintează în serile limpezi către 
Cotroceni, merge tot timpul scăldat în pulberea de aur a apu- 


466 


iuiui. Sistematizarea oraşului pe direcţia nord-sud a mers mult 
mai greu, ţinută în loc de politicianismul vremii. Casa unui 
înalt şi influent magistrat a întrerupt multă vreme perspec- 
tiva mai largă care tindea să se stabilească. Aceeaşi perspec- 
tivă este gituitá apoi în punctul în care înrîurirea unui mi- 
nistru liberal a scutit imobilul sau de speculă de exproprierea 
devenita necesară. în epoca de la începutul secolului pînă la 
primul război mondial s-a construit, în anumite puncte ale 
capitalei, cu oarecare grijă şi frumuseţe. Mici hotele particu- 
lare, după modelul franțuzesc, s-au ridicat pe ici, pe colo, 
foarte deosebite de aşa-zisele case boiereşti din ultimele de- 
cenii ale veacului trecut. Au apărut partere înalte, cu largi 
ferestre, cu peroane, cu portaluri. Tot atunci s-a pus problema 
alcătuirii unui stil naţional, prin folosirea unora din liniile ve- 
chilor cule şi de cîteva ori prin dezvoltarea lor în proporții mo- 
numentale, încercarea n-a reuşit însă şi Bucureştii n-au putut 
dobîndi acea pecete stilistica naționala, pe care o poseda toate 
oraşele frumoase ale lumii. Un stil nu se improvizează nici- 
odată ; el nu poate fi produsul fanteziei individuale a unui 
artist ; el este totdeauna expresia unei naţiuni întregi, într-unui 
din momentele ei istorice, a necesităţilor ei de viaţă, a sentimen- 
telor ei obişnuite, a concepţiei ei despre lume. Această origina- 
litate a poziţiei in fata lumii a lipsit însă burgheziei liberale si 
astfel se explică eclectismul constructiv, fara viaţă şi fără 
suflet, în perioada dintre cele două războaie, cînd au apărut 
pe toate străzile, chiar în cele mai retrase, şi uneori alături 
de maghernitele mahalalelor, blocuri cubiste ca la Amster- 
dam sau case cu intinse suprafete de zid spre stradá, cu in- 
guste ferestre zábrelite, cu madone in firide ca Ia Tetuan sau 
la Sevilla : un amestec eteroclit, fárá nici o legáturá cu su- 
ticlui tan'i, vrednic de ris. in timp ce initiativa individualá 
si fantezia unei páturi inavutite, fárá nici o culturá, dádeau 
un caracter bastard oraşului, s-a făcut prea puţin pentru sis- 
tematizarea lui. Terenurile, devenite scumpe, au fost folosite 
la maximum şi, în locul vechilor curţi atît de frumoase, .tu 
apărut mici case de raport. înghesuite unele într-altele, ca ex- 
presie a unei lacomii meschine. Lipsa de supraveghere a con- 
structiilor a adus alternarea unor case de stiluri şi înălțimi 
diferite, aşa încît trecătorul pe străzile Bucureştilor, chiar pe 


467 
3). 


cele centrale, iti opreşte mereu privirea în calcanele dezgolite, 
unul din lucrurile cele mai urîte care pot fi văzute într-un 
oTat. Este drept a spune că, în aceeati vreme, au fost ti oa- 
meni care au simţit caracterul propriu al peisajului bucures- 
tean ţi au căutat să-l dezvolte într-un efect urbanistic mai 
larg. Bucureştii stau în mijlocul unei cîmpii joase, presărate 
cu numeroase lacuri. Lacul Floreasca, Herăstrău şi Băneasa, 
Mogoşoaia, Tei, Colentina şi Fundeni, Márcuta ti Pantelimon, 
pentru a nu mai vorbi despre acele lacuri care ne înconjoară 
mai de departe, ape stătătoare în care creşte stuful ti se în- 
multesc crapul şi ştiuca, alcătuiesc stilul natural al peisajului 
nostru. Anexarea acestui sector la peisajul oraşului a fost o 
idee fericită, singura contribuţie pozitivă a urbanisticii mai 
noi, totuti încă insuficient si timid exploatată față de posi- 
bilitátile capitalei noastre de a deveni un orat al apelor, cu 
perspective şi refugii către insulele şi zăvoaiele lor. 


Aşa ne găsim astăzi într-un oraş în momentul şi forma 
tranziției, plin de viaţă şi de mişcare, împodobit de splendida 
iui vegetaţie. Oraş cu multe şcoli ti locuri de muncă de toate 
felurile, Bucureştii apar ca un oraş al tinereţii. Tabloul stră- 
zii, mai mult decît în alte capitale, este dominat de tineretul 
care, prin lipsa de pretenţie a tinutei lui, împrumută ansam- 
blului urban caracterul unei circulații de plajă sau de parc. 
De la o vreme a reînceput cu multă vigoare campania de con- 
structii, menită sa aducă o soluţie problemei locuinţelor, des- 
tul de grea la noi, ca ti in multe alte oraşe mari ale lumii. 
Cum, pe de altă parte, conştiinţa cetáteneascá a crescut şi, 
prin difuzarea mai larga a culturii, nevoile civilizației au 
sporit pentru fiecare din noi, este momentul de a urmări mai 
atenți şi de a contribui, prin mijloacele discuţiei publice, la 
rectificarea imaginii viitoare a capitalei noastre. Cîteva prin- 
cipii solide s-au ancorat în conştiinţa bucureştenilor. Nu mai 
vrem anarhia campaniilor constructive mai vechi. Nimeni nu 
construieşte numai pentru sine, ci pentru oraşul întreg, pentru 
imaginea lui globală. Este necesar deci să se elaboreze un pro- 
gram de ansamblu şi să se precizeze maximele noii politici 
ti ale noii estetici urbanistice. Presupunem cá se face undeva 
lucrul acesta. Dar de ce nu ni se vorbeşte despre el? Vrem 
să se reducă marile contraste care ne înrîmpină aproape pre- 
tutindeni, bordeiul alături de palat, locul viran lîngă furni- 
carul blocului de locuit. Terenuri neclădite se mai găsesc încă 


468 


pînă în centrul oraşului. Ele trebuiesc date marilor instituţii 
care, construind pe suprafața lor, ar putea elibera vechile case 
de locuit, atît de nepotrivite pentru nevoile unor administrații 
publice. S-au ridicat obiecţii împotriva prea marii întinderi a. 
Bucureştilor şi s-a propus dezvoltarea lui verticală, nu ori- 
zontală. Propunerea mi se pare valabilă numai pentru partea 
centrală a capitalei, în interiorul unei circumferinte determi- 
nate, dincolo de care trebuiesc păstrate vechile grădini ale 
oraşului, partea cea mai valabilă a stilului său. Trebuiesc des- 
fiintate prea numeroasele gherete, chioşcuri, tarabe în strada, 
care contribuie la impresia de dezordine a arterelor princi- 
pale. O gheretă, de la o anumită depărtare şi dintr-un anumit 
unghi, poate ascunde un palat. Ştiinţa urbanistică nu poate 
tolera această situaţie. Gradul civilizaţiei noastre nu mai poate 
admite piaţa ieşită în stradă, pe tarabe, ca în formele primi- 
tive ale comerţului. Toate activităţile omului civilizat trebuiesc 
legate de construcție, adăpostite între ziduri solide şi în spaţii 
potrivite cu felul acelor activităţi. O parte însemnată au vi- 
trinele în constituirea imaginii urbane. Mă opresc uneori cu tris- 
tete, chiar pe căile si în pieţele cele mai importante, pentru 
a privi furnituri modeste sau grămezi de zarzavaturi expuse 
în vitrine, acolo unde mi-ar fi plăcut să văd obiectele fru- 
moase ale artei sau ale industriei de artă. Perfecţionarea ca- 
drului nostru urban cere curățenie, mai multă curăţenie, pe 
care nu numai municipalitatea, dar fiecare om o datoreşte 
concetátenilor săi. Nu mă îndoiesc de loc cá prin conştiinţă 
cetáteneascá, prin dezvoltarea culturii, prin formarea specia- 
liştilor, prîn asocierea artiştilor la conducerea muncipală, prin 
folosirea datelor naturale ale oraşului ti ale părţii bune din 
tradiţia lui, capitala va deveni cadrul frumos şi demn al vie- 
tii noastre : o perspectivă care nu poate rămîne indiferentă 
patriotului şi muncitorului în toate domeniile construcţiei 
sociale. 


[1957] 


REVERIE IN EXPOZITIA LUI LUCHIAN 


Am petrecut un ceas al diminetii in fata picturilor Iui Lu- 
chian, adunate in mare numár la Muzeul de Artá al Republi- 
cii. Má gindeam, zábovind in fata lor, cá acei dintre vizitatori 
care au mai cunoscut înfățişările ţării vechi au o calificare 
specială pentru a înțelege mai bine imaginile pictorului, cu 
o simpatie mai adincá pentru sufletul cu care a intimpinat-o. 
Nu l-am vázut pe Luchian niciodatá, dar nu mi se pare necu- 
noscutá figura slábitá a autoportretelor, cu ochii lor plini de 
bunătate, uneori mai incruntati, alteori cu o lucire îngrijoră- 
toare in ei. imbolnávindu-se încă din vîrsta tinereţii şi du- 
cîndu-şi apoi, de-a lungul anilor, martiriul suferinţei, artistul 
a ţinut necontenit să se infátiseze pe sine. într-o operă sus- 
ținută de un curent liric atît de personal, era necesar să se 
arate ce fel de om a fost pictorul care a privit către infátisá- 
rile ţării sale, în formele lor rămase neschimbate de multă 
vreme. A fost un om al epocii, în care genialitatea sau numai 
superioritatea de un fel oarecare a spiritului se însoțea atît 
de des cu boala, cu durerea, cu singurătatea, încît un zăbranic 
de doliu pare a coborî asupra acelui răstimp. Soarta lui Lu- 
chian reproduce unul din destinele româneşti ale generaţiei 
post-eminesciene, pe al lui Iosif şi Anghel, pe al lui Ilarie 
Chendi şi Coşbuc, pe al lui Ştefan Petică, P. Cerna, şi Emil 
Girleanu, şi pe al atîtor altora, neajunşi la notorietate, ságetati 
în zborul lor. Şi iată că-mi apar, din trecut, zeci şi zeci de 
oameni, imbolnáviti de tineri, ingenuncheati curînd, prieteni 
şi tovarăşi ai tinereţii, de a căror bunătate şi inteligență m-am 


470 


bucurat, pierduţi pe drumul vieţii, plînşi la vremea lor. îi 
adun pe toţi într-o singură imagine şi pe aceasta o recunosc 
în autoportretele lui Luchian. 

O, prieteni ai vechimii, al căror nume mi-l silabiseşte 
amintirea | Ne întîlneam în mahalalele copilăriei, pe străzile 
vechi ale oraşului nostru. S-a construit mereu de-a lungul 
deceniilor, dar rareori cu preocupare de frumuseţe sau de du- 
rată. Astăzi încă, în uneie din punctele oraşului vechi, mă ui- 
meşte modestia aşezărilor omeneşti. Ce gîndeşte despre sine, 
ce drepturi îşi recunoaşte, ce pretenţii înalță în fata vieții 
emul care ridică în grabă, în neorînduială, cu materiale infe- 
rioare, un adăpost sumar, pentru el, pentru familia lui, pentru 
calabalicul lor ? N-a fost frumoasă si nici fericită mahalaua 
românească. Frumuseţea presupune în acel care o întocmeşte 
afirmaţia optimistă a vieţii, bună dispoziţie, bucurie şi încre- 
dere în viaţă. Dar acolo, în Mahalaua dracului, pe care o zu- 
grăveşte Luchian, bucuria şi încrederea în viaţă n-apar în nici 
una din formele lor. Adeseori m-am întrebat, strecurîndu-mă 
pe lîngă zidurile caselor abia mai înalte decît un stat de om, cu 
ferestre înguste către strada bolovănoasă, dacă un suflet mare, 
o concepţie îndrăzneață a minţii pot înflori în acele vizuini. 
Cadrul a fost, desigur, strimt, apăsător, dar sufletul omului 
a tresărit şi acolo, şi cîteva din mesajele româneşti au pornit 
din neorînduială şi tristeţea mahalalei. Luchian i-a dat, în pic- 
tura lui, un loc pe care îl găsesc mai mare decît ma aşteptam, 
acum cînd îi privesc lucrările adunate laolaltă. îl însoțesc în 
plimbarea lui pe străzile copilăriei, cu inima răpită de un dor, 
de o aspirație către frumuseţe şi lumină, care a fost a atîtora 
de-a lungul generaţiilor. 

Din cînd în cînd se arăta şi cîte o locuință mai bine clădită, 
împingeai poarta de fier scîrțiitoare, treceai printr-o perdea 
de copaci, străbăteai curtea năvălită de ierburi şi puteai apoi 
să te odihneşti pe treptele casei, printre efluviile grădinilor, 
ale cîmpiilor din preajmă. Creşteau acolo margarete şi dumi- 
irite, gălbenele, violete si párálute, garoafe şi crizanteme, al- 
băstrele, tufánele si trandafiri, gura-leului şi irişi, flori de 
cîmp sau de grădină, împodobite sau umile, atît de deseori 
botezate cu diminutive de către dragostea gospodariilor si gos- 
podinelor care le adunau în jurul lor pentru a înveseli fe- 
reastra, straturile curţii, grădinița dinspre stradă cu adresări 
speciale pentru trecătorul lipsit de grabă. Luchian le-a pictat 


471 


pe toate, fácindu-le sá se aprindá, sá ardá ca un jeratec, sá 
stráluceascá nu printr-o luminá primita de la un izvor exte- 
rior, ci prin propria lor incandescentá. S-a vázut mereu in 
Luchian pictorul florilor, ata cum contemporanul lui, 
D. Anghel, a fost poetul lor. Florile ocupa un loc întins în 
pictura tui Luchian si, desigur, nimeni mai bine ca el nu le-a 
infátisat strălucirea, suavitatea lor tactilă, inocenta înfloririi 
lor. Totuşi, florile lui Luchian trebuie înţelese şi simţite în 
ansamblul operei lui, în legăturile lor cu toate firele țesătura 
iui tematice. Creează un artist opere felurite, fără raporturi 
între ele, sau, mai degrabă, o operă unică, opera vieţii lui 
Tema centrală a picturii lui Luchian a fost un anumit raport 
dintre natură şi civilizaţie, caracteristic ţării noastre din tre- 
cut, pe care mi se pare că-l întrevăd. 


Mă inapoiez. la pînzele, la pastelurile, Ia acuarelele, la de- 
senele care imi vrăjesc felul de viaţă, cadrul copilăriei înde- 
părtate. Mă găsesc din nou la marginea oraşului. Perimetrul 
aşezărilor noastre urbane n-a fost împrejmuit cu ziduri, con- 
solidat ca o cetate. Feudalitatea românească n-a construit şi 
nu s-a apărat ca aiurea. Cînd veneau turcii sau tătarii, ar- 
caşii nu se urcau pe metereze. Oamenii îşi strîngeau bunurile 
şi îşi mînau vitele către plaiurile înalte, în cetatea munților. 
Oraşul rămînea deschis către cîmpie şi aceasta năvălea asu- 
pra lui, suflindu-si miresmele, trimitindu-si seminţele din care 
cresteau tufanii puternici, ráchitele mládioase, socul mirositor. 
A căzut zăpada şi marginea oraşului a fost cotropitá de ná- 
meti. Dántuiau nebuneste virtejurile în jurul gheretei părăsite 
la răscrucea drumurilor ca nişte bărăgane, unde mîine dimi- 
neatá oamenii îşi vor aştepta pîinea, tropáind ca să nu îngheţe, 
iovindu-se cu palmele peste coaste. Ce doliu s-a aşezat peste 
marginea oraşului ? In lumina scăzută se zăreşte mai departe 
şirul de căsuțe clădite din chirpici, unde ajung mai întîi si 
deshamă chirigiii inapoiati de la ţară cu saci de porumb, cu hîr- 
dăiaşe de borhot. 

Treci mai departe şi simţi ca o uşurare, o regenerare din 
restriştea mahalalei. După ce au căzut ploile primăverii, lunca 
lalomitei musteşte de apă si, sub iarba fragedă, piciorul se 
înfundă în băltoace. Au pornit sevele şi se urcă în tulpinele 
subţiri ale plopilor, în tufişurile acoperite de flori albe ca 
spuma laptelui în clocot. O potecă alunecă departe, fără ţintă 
vizibilă, în inima caldă a tarii. Trec carele grele, trase de 


472 


boi care se căznesc în jugul lor. Rumânul i-a dejugat la mar- 
ginea pădurii şi vitele pasc, întinzîndu-şi giturile peste oiştea 
protápitá în pămînt. în altă parte, cireada neagră a bivolilor 
mspăimîntă lumea. La Chiajna, sălciile au crescut şi s-au re- 
pezit către ape, mînate parca de furtună. Treci pe Ungă hanul 
părăsit în marginea drumului. Pe alocuri s-a clădit puternic, 
pentru toate vremurile viitoare, dar oamenii şi-au uitat stră- 
bunii şi mănăstirea Comana şi-arată zidurile ruinate. Luchian 
trece prin sate fără oameni, vede turnuri de biserici, case 
albe sub umbra copacului din bătătură, în a cărui coroană s-a 
urcat cumpăna fîntînii cu ghizduri. în bucătăria bine rinduitá 
a mănăstirii fierb mfncáruriie cálugáresti pe soba de zid 
spoită, nalucitoare. Oamenii muncesc la cîmp. Se întorc tîrziu 
de la muncă, incovoiati, sub sarcini parcă mai mari decît pu- 
terile lor. îi vezi săpînd pămîntul. Duminica au îngenuncheat 
la liturghie, rinduiti unul după altul; îşi tin căciulile în mlini 
şi abia unul din ei îndrăzneşte să privească spre iconostas. 


Umanitatea nu este deci absentă din pictura lui Luchian, 
dar ni se înfăţişează cu aceeaşi umilitate a aşezărilor ei. Ce-i 
pasă de petrecerea chefliilor cu gulere tari, de femeile care 
le trec prin braţe ? Artistul arată sarcasm față de adunarea 
lor. Sindrofia ne arată o societate distinsă. O femeie cu um- 
breluta de soare deschisă a adunat pe rochia ei toate florile 
cîmpului : e un moment de idilă, o clipă desfătătoare a con- 
sonantei cu natura. Dar mai des l-a oprit pe Luchian exem- 
plarul uman popular, lucratorii pămînrului, moşnegi cerşetori 
în dulămile lor zdrentároase, copii, mai ales copii. lată-i în 
grup, incotosmániti de iarnă ; iată-l pe flăcăiaşul în nádragi, 
cu mîna dusă prosteşte în gură; iată-l pe micul vînzător de 
nuiele. Gracilitatea trupurilor se ghiceşte sub zăbun, sub bo- 
cănea groasă. Micul cárbunar cu páláriuta aşezată într-o parte, 
cu chipul mînjit, are eleganța juvenilă şi farmecul unui Pier- 
rot, un Pedrolino al comediei italiene. O mamă îşi laie copilul 
deasupra albioarei cioplite de rudar. Safta florăreasa este un 
exemplar măreț al rasei ei. S-a desprins din sălaşul țigănesc, pic- 
tat întrun rînd, pentru a arăta lumii splendoarea tînără a trupu- 
lui, ovalul perfect al figurii, al gurii de pe care se desprinde 
un suspin. Tot de-acolo a pornit de mult moş Nicolae cobza- 
rul, păstrătorul tuturor cîntecelor ţării. Chipul lui revine me- 
reu în picturi, în desene, ca al unui martor încercat al vechi- 
mii, cu fruntea grea sprijinita intelepteste în palmă, alteori 


473 


privind către chitara supusă mîinii lui, inginind cu vocea-j 
de bătrîn cîntecul trezit pe coarde. Dar artistul a văzut şi 
cealaltă latură a ţării. Ţăranii s-au adunat în curtea boie- 
rească la impártitul porumbului ; este un grup compact, re- 
vendicativ, cu expresii mînioase şi amenințătoare. Luchian îl 
pictează cu un singur an înaintea răscoalelor din 1907, cînd 
ne va arăta femeile căutîndu-şi morţii pe cîmpul de măcel a] 
represiunii, grupul fantomatic al ţăranilor bájeniti, împinşi 
prin zloată de una din suflările aprige ale lui martie. 

întocmai ca toti marii artişti ai lumii, Luchian este un 
pictor profund naţional, înzestrat cu o întinsă ştiinţă a tuturor 
infátisárilor ţării, a oamenilor ei. Vibratia lui în fata realitá- 
tilor locale este adincá si ráscolitoare si focul simtirii Iui tre- 
zeste pe a noastrá, pentru a ne face sá pricepem mai bine 
lumea in care am tráit. A evocat, cu o putere rareori atinsá 
de altii, vechea noastrá tará, spatiile oraselor si ale satelor, 
natura pretutindeni mai puternicá decit constructia oamenilor 
şi pe aceştia în simplitatea modesta a destinului lor, de atîtea 
ori plin de vitregie. Copacii cresc zvelti sau robusti în pinzele 
lui Luchian, cîmpiile impregnate vor purta roade bogate şi 
peste tot fructe şi flori ale cîmpului, ale gospodăriilor, ale 
grădinilor, adunate în mari coşuri, rînduite şi îngrijite de ti- 
ganca florăreasă cu cataveica verde. 


[1957] 


E CU PUTINTA O DISOCIATIE ? 


Stimate domnule Lovinescu, 

în clipa de a porni la tipografie cu manuscrisul noii cro- 
nici, pe care urma s-o încep în Sburătorul, am fost oprit în 
loc de o întrebare ciudata. 

Cronica era gata. Curátasem fraza, proporpenasem compo- 
zitia, revizuisem informaţia. Cronica era gata şi eram multu- 
mit de ea. în alte împrejurări aş fi dus-o vesel la tipografie 
şi aş fi aşteptat cu oarecare nerăbdare corectura, pentru a 
consulta sugestia textului tipărit. Vedeţi, în orice activitate 
profesională se produce o deturnare a atentiunii de la fondul 
ei de umanitate către resorturile mecanismului său. Orice pro- 
fesionist e un tehnician. Mi-aduc aminte de stăruința unui 
bătrîn maestru de la Iaşi în a discuta, într-un articol de ziar, 
felul în care un tînăr violonist se comporta cu instrumentul 
sau. Funcţionarul observă simetria hirtiei, logica exterioară a 
rezolutiilor de pe ea ; pictorul, anatomia figurilor şi amestecul 
pastelor. Se gradează în estetică interesele diverselor categorii 
de indivizi in relatiunile lor cu opera de ari£. Cel mai steril 
dintre acestea, cel mai vid, cel mai formal este acordat artiş- 
tilor înşişi : interesul tehnic. Ce departe sîntem cu aceasta de 
conceptiunea poeţilor 26-ates. Nu fără prezumtiune, Lamartine 
reclama pentru sine titlul de diletant. 

Asadar, cronica mea era gata si eram multumit. Desi, tot- 
deauna, călăuzit de un bun instinct, am simtit şi am căutat 
sá ocolesc primejdia ce exislá tn profesiune, de data aceasta 
má uitam. Má simteam multumit. S-a petrecut atunci o bruscá 


475 


întoarcere in gîndurite mele către mine, o reurcare a unui 
vechi fond de ingenuitate, nu stiu ce amestec de fericit pri- 
mitivism si noutate a constiintei. Eram turburat. Cronica des- 
pre care va vorbesc era o încercare despre cîteva chestiuni ac- 
tuale în sfera literaturii. Printre unele cuvinte bune se gă- 
seau destule rele privitoare la cîțiva oameni cunoscuţi si ne- 
cunoscuţi. Cu alte cuvinte, pornind de la anumite date şi com- 
parîndu-le cu anumite credinţe ale mele, fcirmulam judecăţi. 
Eram cinstit şi poate eram în dreptul meu s-o fac. 

Mi-aduc aminte de cuvîntul unui tînăr critic francez, care 
cerea pentru aprecierile sale, onoarea adevărului în raport cu 
sine. Ar fi fost şi greu de cerut altceva. 

Oricum, în clipa despre care vă vorbesc, m-am simţit clă- 
tinat în tăria mea şi temelia dreptului meu am simtit-o foarte 
şubredă. Trăiam o clipă rară. Două idei se disociau : ideea de 
faptă şi ideea de răsplată. Munca şi prețuirea sa. Visurile şi 
realitatea. O amintire din copilărie îmi veni în minte : 

Pe d-l Arghir, grădinarul, nu l-am uitat. Era cărunt, umbla 
zdrentuit şi avea slăbiciunea să poarte o pălărie tare în cap. 
Noi, copiii, ne veseleam mult în apropierea d-(ui Arghir, căci 
in purtarea sa fata de flori avea feluri noi şi plăcute de a fi. 

Cînd te uda, le vorbea ca la pasári : 

—  Pui-pui-pui-pui 

Şi cînd le scobea pămîntul la rădăcină, le certa : 

— Misele ! Misele ! Nemernicelor... 

Bun grádinar, artist, d-1 Arghir avea slábiciunea báuturii, 
în vremea prînzului, d-l Arghir se întorcea şi uşa grădinii 
ii scăpa cam tare. Ştiam atunci că d-l Arghir caută răcoarea 
beciului, de unde nu ieşea decît cînd soarele se trecuse şi flo- 
rile ofilite aşteptau, în umbra obosită, stropii lui Dumnezeu 
şi vorbele d-lui Arghir. Cum într-o zi se uitase, stăpînul casei 
îl tntimpiná mustrător, în clipa chiar în care vinovatul înainta 
greu şi nesigur din gura beciului t 


— Frumos, frumos, domnule Arghir ! D-ta dormi şi flcrile 
aşteaptă însetate de ceasuri... Asta e trîndăvie, d-l, Arghir, 
trîndăvie... 

— Trîndăvie... trindávie ? repetă şi d-1 Arghir. 

Se transfigura. Ochii se máreau în orbitele lor şi obrajii 
cădeau. 


476 


— E trîndăvie ? 

Crud ofensat, omul se incápátina într-un cuvînt. Apoi, re- 
pezindu-se ca un vîrtej tn mijlocul florilor, destelenind cu 
picioarele buchetele înfipte în pămînt, smulgind frunzele ar- 
buştilor graşi: 

— Asta e trîndăvie, urla d-l Arghir, asta e muncă, e 
muncă, e muncă. 

în cîteva secunde, sub grindina năprasnică a  miniei, 
gradina zăcea devastată. 

Trebuia să plece. Stăpînul nedrept îl opri în uşă întinzîn- 
du-î socoteala ; dar d-l Arghir refuza : 

— N-am pentru ce... 

Pretuindu-se în munca sa, d-l Arghir cerea înțelegerea ei. 
Fiindcă aceasta i se refuzase, el se simţea nedemn de răsplată. 
Mai mult, fiindcă munca sa nu se rostea în roadele sale, el 
n-a stat la îndoială să le distrugă. Ce puteau însemna roa- 
dele ? Numai sfortarea sa omenească sădită în fragilul mate- 
rial purea să însemne ceva. Şi d-1 Arghir, care era un mare 
disociator de idei, plecă fără o părere de rău pentru docilele 
existente rinduite în zvelte acolade şi ronduri bogate. 

în vremea lui, Isus disociase şi el, ca d-1 Arghir. 

Ideea de iubire strîns unită cu aceea de plăcere trupească, 
prin sfortarea de atenţie a geniului, el o desparti, ináltind-o 
în puritatea şi absolutul ei. Oamenii avură pentru Dumnezeu 
adoratia şi pentru semenii lor caritatea, „fără de care totul 
este ca arama sunátoare". A fost un cîştig pentru umanitate, 
dacă nu pentru societăți. Scăpată de relatiunile satisfactiei, 
iubirea îşi merita pentru Intîia oara numele. Scăpată de rela- 
tiunile recompensei şi ale rezultatului, munca d-lui Arghir fu- 
sese o adevărată munca. 

Plecati peste sute şi sute de file avem impresia dureroasă 
si aproape unanimă a naufragiului. îndrăznesc sa cred că în 
proportiunea uriaşă a  productiunei literare, realizările se 
pierd printre neglijentele calculului. E induiosátor de contem- 
plat trista armată a nevoiasilor de ideal. Sub greutatea înari- 
pată a visului lor, fiecare cade la rîndul său. Cine s-ar putea 
ridica spre a le cere ceea ce ei nu pot da? Şi cine ar putea 
sa-i certe pentru aceasta ? O asemenea pretentiune ar fi ne- 
justificată şi într-un fel inferioară. in grijile ortodoxe ale es- 
tetului puritan ghicesc încă un egoism al naturii umane. El 


477 


vrea o satisfactie depliná ; dar el vrea o satisfactie. Muncii 
artistice el ii cere un rod ; visului, o realizare. El cere ; cere... 

Munca îşi ajunge însă sieşi şi prezenţa visului motivează 
absurdul şi chiar hidosul. 

Pentru că în timpul din urmă am vorbit despre umanita- 
rism mă gîndesc că într-o asemenea societate astfel ar apare 
şi ar fi prețuit omul. în perpetuarea neconstrinsa a naturii 
sale, fiecare şi-ar afla rostul existenţei. Plini de griji ne-am 
apleca, unul asupra celuilalt, nu pentru a ne judeca, ci pentru 
a ne înțelege; pentru a ne bucura de umanitatea fiecăruia 
din noi. 

M-am întrebat In clipa de a vorbi despre oameni, cine îmi 
dă dreptul de a o face şi dacă prezența umanităţii nu-mi 
ajunge. 

Eu ştiu că o asemenea solutiune este primejdioasă si cá 
într-o asemenea fericită contemplatie, destinele omeneşti ar 
mistui termenul evolutiunii lor. Indulgenta nu e recomanda- 
bilă. 

O utopie valorează însă cît un sens, cît sensul unei ten- 
dinte. 

..Si fatá de atiti cerberi pázitori reamintirea omului poate 
fi folositoare. 

Acestea pentru a explica lipsa mea. 


Tudor  Vianu 


Scumpe domnule Vianu, 

. Ne cunoaştem puţin. Noi oamenii. Ne atingem, de obicei, 
prin fatete trecátoare ; ne ferecám in conventionalul unei ati- 
tudini : ne zimbim ; pozám. Si atît. Viaţa e prea grăbită pentru 
a simţi nevoia adincurilor. Si, dintr-un îndemn de pesimism, 
aş putea spune şi prea urîtă pentru a o merita. Trecem deci 
unii pe lîngă alţii, în infátisári hieratice şi cu priviri distrate. 
Jucám cadrilul vieţii cu ceremonie şi cu deferentă. Rar se 
întîmplă numai cá de sub învelişul conventionalului să ţîş- 
nească un cuvînt sau un gest care să trădeze un suflet şi să 
demaşte un om. Ceea ce mi s-a întîmplat cu d-ta. 

Vorbindu-mi odată de un prieten din generaţia d-tale, de 
care te leagă o solidaritate atît de pasionată, îmi spuneai: 

— Scrie poezii de o rară emotiune. 

— Toţi poeţii scriu poezii de o rară emotiune. 


418 


— Are talent... 

— Ce-i talentul şi cine n-are talent ? 

$1 atunci cu o sfioasá iluminare : 

— Şi apoi e un om care stie pretui munca si meritul altuia. 
Din fiecare stie alege partea buná pentru a o respecta. 

Pe negindite ti-am spus : 

— Unde ti-e prietenul, ca sá-1 cunosc mai repede. E, ín, 
adevár, un om rar... 

Nu stiu dacá prietenul d-tale pretuieste, in adevár, meritul. 
Din flacára ochilor si din convingerea glasului am avut insá 
intuiţia cá d-ta îl pretuiesti. Din clipa aceea te-am cunoscut. 

Ceea ce n-ar fi putut face ani şi multa literatură a făcut 
o singură vorbă. Am văzut în d-ta nu numai darul însemnat 
al impartialitátii grave, ci şi dragostea de om şi de umanitate 
Mi-am adus aminte de filozofia bátrinului Luca din Azilul de 
noapte al lui Gorki, pe care o repetă în fumurile alcoolului 
betivul Satin : 

„Nu există decît omul, tot restul e rodul miinilor si al 
creierului lui. O-mul ! Ceva măreț! Omul, să respectám 
pe om. 

Sau in altá parte : 

„Nu jigni pe om." 

Sau: 

„Să cinstim pe tot omul.” 

Nu ştiu de te vei simți umilit, dar filozofia d-tale e filozo- 
fia lui Satin. Şi a mea. Sîntem discipolii vagabondului Luca. 
De cincisprezece ani strig mereu : 

—* Să respectăm pe om. 

în scrisoarea d-tale faci acelaşi lucru... 


Aşadar sa cinstim pe om şi umanitatea. „Să ne aplecăm 
unul asupra altuia, nu pentru a ne judeca, ci pentru a ne 
înțelege; pentru a ne bucura de umanitatea fiecăruia din noi." 

E un program, un nobil şi frumos program, pe care mi 
l-am pus de mult. Conştient — căci din instinct lucrează în 
mine ca şi în d-ta principiul negatiunel. Nu ne lipseşte spi- 
ritul critic. Vedem răul tot atît de bine ca şi alţii. Este chiar 
o mare virtute şi stoicism de a te face că nu-l vezi. 

A nu te opri asupra lui nu înseamnă însă a-i tăgădui criticii 
existența, după cum nu înseamnă nici a abdica de la ea. 
Criticii îi mai rămîne încă un rost fecund. 


479 


Munca nu-şi ajunge sie. înseşi, şi nici prezenţa visului nu 
motivează absurdul şi chiar hidosul, decît în formula unui pa- 
radox. O astfel de disociare ar duce la anularea oricărei ju- 
decáti şi distincţii. Estetica s-ar reduce l, concepţia mecanică 
a unei înregistrări a muncii. De fapt, numai roadele sînt va- 
labile : o ştii tot atît de bine ca şi mine. Respectăm munca, 
dar n-o pretuim decît în rezultate. Să ne aplecăm însă asupra 
lor cu pietate şi umanitate. Să le căutăm : trebuie să fie. Ar 
fi anormal ca o muncă să se piardă in sfortári cu totul inutile. 
Iată datoria criticii pozitive ; imens cîmp de investigaţie cu 
ajutorul lanternei simpatiei. Nu cred deci in defectia d-tale 
de la datorie. Vei reveni la brazda pe care o începi, şi pe 
care^eu o sfirsesc poate. Nu putem sta cu braţele încrucişate. 
Dacă nu putem crea, să ajutăm creaţia prin apa înţelegerii 
simpatice. Intr-o lume de negatie măruntă şi violentă, gestul 
d-tale de solidaritate umană va putea părea anticipat. Nu va 
fi lipsit însă de o nobilă frumuseţe morală. 


[19191 


E. Lovinescit 


„CRITICA GENERAŢIEI NOASTRE" 
ŞI DL. E. LOVINESCU 


Publicul cunoaşte poate vorba pe care unii din scriitorii 
noştri contemporani o repetă cu mare insistență, şi în această 
privinţă cu o unitate de vederi care face să pălească alături 
deosebirile lor de temperament şi crez literar: „generaţia 
noastră n-are un critic”. Pentru unele motive această vorba 
îmi sună mie destul de des la ureche, şi cineva insufletit de cu- 
riozitate pentru psihologia omenească ar putea găsi plăcuta 
ocupaţia de a distinge în felul în care această judecată este 
pronunțată diferitele nuanţe sentimentale care se succed sau 
se topesc laolaltă într-un complex acord. Eu, unul, am fost 
conştient că întîmpin cînd imputarea, dulce sau mai vehe- 
menta ; cînd accentele unei dezamăgiri profunde, ca şi cum 
interlocutorul ocazional ar fi vrut să spună: „mai bine n-aş 
mai scrie" ; cînd sunetele orgoliului în care caz părerea compri- 
mată este : „criticii din ziua de azi sînt atît de inferiori încît 
nu mă pot înţelege" ; cînd şiretenia extraordinară de a voi să 
trezeşti o vocație socotită absentă ; cînd vanitatea rănită ; 
cînd melancolia ; cînd disprețul. Le-am auzit pe toate acestea 
rînd pe rînd sau fuzionate într-o sonoritate unică. 


Vorba că „generaţia noastră n-are un critic" tinde sa devie 
un loc comun al timpului, repetat printr-o deprindere mecanica 


481 
32 


a spiritului. De vreme ce locutiunea aceasta are atita valoare 
de circulatie şi este angrenată într-un complex atît de bogat de 
interese sentimentale s-ar cuveni s-o luăm în cercetare şi s-o ve- 
dem — cel puţin în unele împrejurări — cît pretuieste. 

Ocaziunea bună se prezintă. De curînd această vorbă a 
revenit sub pana d-lui E. Lovinescu care îi dă o aplicare cu 
privire la modesta mea activitate şi mai cu seamă la persoana 
mea. N-aş îndrăzni să fur timpul cititorului intretinindu-I 
cu acest episod dacă aplicaţia d-lui Lovinescu n-ar fi ea însăşi 
o aplicaţie. 

Aşadar, d. E. Lovinescu scrie în cartea sa despre Evoluţia 
criticii literare: „Acum cîţiva ani am fi putut spera în d. Tudor 
Vianu pe adevăratul critic al generaţiei ce se ridica. Această 
speranţă pare însă a nu se fi realizat; nu este chiar nici o spe- 
rantá că ea se va realiza odată." Constatarea aceasta îl întris- 
tează în mod deosebit pe d. Lovinescu : „O spunem aceasta — 
scrie d-sa — cu o durere cu atît mai sincera cu cît avem con- 
ştiinţa că necesitatea unei cariere mediocre a asasinat în d. 
Vianu uu critic literar”. 


Mărturisesc că durerea d-lui Lovinescu mă mişcă profund. 
Oamenii sînt uneori atît de răi încît se bucura de nenorocirile 
noastre. Nenorocirea ce mi s-a îniîmplat, aceea de a nu fi 
puuut deveni „criticul generaţiei noastre”, îl umple de durere 
pe d. Lovinescu. Această delicată reacțiune mă invadează cu 
un frenetic sentiment de gratitudine. îl rog însă pe d. Lovinescu 
să se consoleze. Eu îmi suport cu stoicism nenorocirea. Lacri- 
mele d-sale nu pot decît să mă turbure. îl rog să nu-mi năru- 


iascâ echilibrul sufletesc. 


Pentru interesul cauzei în sine d. Lovinescu nu trebuie nici- 
decum să regrete. Destinul mi-a interzis numai mie să devin 
„criticul generaţiei noastre" ; pe d-sa l-a favorizat. „Generaţia 
noastră" n-a pátit buclucul să rămînă fără critic ; ÎI are pe 
d. Lovinescu. Se ştie că d-sa rezervă un loc în volumele sale 
unuî mare număr de debutanţi. Cum pentru debutanţi aceasta 


482 


este oricum o situatie, d. Lovinescu este foarte cáutat, are 
ocazia să citească şi să audă multă literaourá recentă, mai cu 
seamă versuri, şi poate astfel să devină nu numai „criticul ge- 


neratiei noastre", dar şi un critic de la derniere heurc. 


Şi altădată, mai demult, d. Lovinescu a fost criticul gene- 
ratiei sale. Dar pentru cá de atunci generaţia noua a înlocuit pe 
cea veche d. Lovinescu a încetat să mai fie criticul generaţiei 
vechi şi a devenit criticul generaţiei noi. în definitiv, numai 
generaţiile s-au schimbat, d. Lovinescu a rămas acelaşi: cri- 
ticul permanent al generaţiilor. Rezultatul acestei situaţii este 
continua prelucrare a părerilor şi volumelor d-sale în scopul 
de a le pune la curent cu ultima generaţie. Variația părerilor 
d-sale este însă, de fapt, numai învelişul unei profunde con- 
secvenţe. 


Aşadar, criticul generaţiei de astăzi n-are nevoie să fie 
criticul generaţiei de ieri şi nici criticul generaţiei de mîine 
Miihe, criticul generaţiei de atunci va accepta din literatura 
de ieri, adică de astăzi, numai ce va măguli sentimentul mo- 
mentului. Dar o va face cu toata seninătatea, chiar dacă ieri, 
adică a9tăzi, dovedea pentru această literatura severitáti din 
cele mai grave. 

Cît despre scriitorii de astăzi ei risca sa sufere mîine 
destinul celor de ieri — astăzi : adică să fie trimişi la plimbare. 
Complicatiile acestei dialecrice d. Lovinescu Ic-a apftcat cu un 
rafinament remarcabil. Analiza operelor sale dovedeste oricui 
cá d. E. Lovinescu posedá sentimentul relativitátii timpurilor 
nu numai într-un grad foarte dezvoltat, dar şi cu o nuanță 
foarte utilă. 

Stînd astfel — ca şi cronicarul — sub cumpăna vremurilor, 
nu există oare riscul ca însăşi „critica generaţiei noastre” să 
sufere rigorile regimului pe care ea îl aplică generaţiilor de 
ieri > Va veni oricum un moment cînd critica generaţiei de azi 
va deveni dacă nu critica generaţiei de ieri, în tot cazul o cri- 
tică a caret unică preocupate Va fi fost să se pună cu suplete 


4B3 
32. 


Si simt practic /a curent. Si atunci ? Atunci ,critica generatiei 
noastre" va avea ocazia sa regrete cá s-a lásat impresionatá de 
generatia sa ca masá, cá n-a stiut sá ráminá independentá chiar 
dacá ar fi fost sá raminá izolatá, cá n-a pretuit dezvoltarea 
organicá a cugetárii sale mai mult decít satisfactia de a te sti 
sef peste o masá improvizatá anume sá te proclame. 

in ochii acestor generaţii mai îndepărtate, sustrase în sfir- 
şit curtezanilor ei critici, formula „critica generaţiei noastre" 
va apărea numai ca o vagă aluzie ji invitaţie la o tovărăşie 
menită să procure contractantilor satisfacţii de amor-propriu 


literar. 


ITINERAR ÍN U.R.S.S. 


La 5 oct. am tinut o prelegere de o ora si jumátate 
la Facultatea de filologie din Moscova în fata unui grup de 
studenti de la franceză, despre Formarea ideii de literatură 
universală (trunchiată). Prezentat de prof. Budagov. 

A doua zi, 6 oc t., vizită la Institutul de literatură univer- 
sală Maxim Gorki, unde mă primeşte Samarin şi colaboratori 
de-ai săi. 

Samarin doreşte date despre Shakespeare în România. O 
referință de a mea despre Utrecht. 

O altă colaboratoare a institutului doreşte material ico- 
nografic despre Gorki pe scenele româneşti. 

La muzeul Puskin, revăd sălile franceze : Matisse, Mar- 
quet, Derain, Picasso, Van Gogh, Gaugain, A. Rousseau, Bon- 
nard, Renoir, Sisley, Utrillo, Manet, Monet, Cezanne, Courbet, 
Corot. 

Fac o gradatie : 

Pictori ai obiectivului 

— aireactiei impresive la obiect (impresionistii) 

— ai reacției senzitive la obiect (Van Gogh, Marguet) 

— ai reactiei intelectuale la obiect (intr-o másurá Matisse, 
dar mai ales Picasso — admirabil cind reconstruieste obiectul 
din datele analizei, dar nu dominá totdeauna elementele ana- 
lizei). Obiectivitate, subiectivitate, o nouá obiectivitate : rea- 
lism critic. 

In sala pictorilor flamanzi, observ un Rubens care infáti- 
şează satiri si satirese (femele) aláptind mici bestii verzui, 


pruncii ler. Prin vălul mitologiei sentiment extraordinar al 
naturii animale. Mitologie încă vie a barocului! 


în apartamentul lui Dostoievski (unde scriitorul a trăit pînă 
la 16 ani), într-o casă din curtea spitalului unde Dostoievski 
tatăl era medic. Material arhivistic, în parte fotocopiat. Mo- 
bila apartamentului distrusă într-un incendiu. Mă impresio- 
nează mica odáitá (cu masa veche, păstrată), separată de sala 
contiguă printr-un paravan fix pînă la 3 sferturi ale înălți- 
mii, cu zidul unei sobe mari, încălzite din camera vecină. Un 
bust al lui D. sculptat încr-un trunchi de copac: Dost. gîndi- 
torul ! Biblioteca conţine Balzac, Eugenie Grandet (pe care o 
traduce), Eug. Sue, V. Hugo, Mizerabilii, O invitaţie la un Con- 
gres al scriitorilor europeni, cu răspunsul lui D., care se scuză 


că boala îl împiedică de a lua pane. — în curte, monumentul 
lui D. în bronz, o figură în veşmîntul lung al unui pelerin, 
pe care îl desface la piept. — Copacii au îngălbenit. — Ne dă 
explicaţii o femeie în vîrstă, foarte mică de statură, şchioapă, 
pare inteligentă si sensibilă : o figură dostoievskiană. — Lipsa 
materialului românesc în vitrinele consacrate difuziunii lui D. 
— Promit broşura mea. — Aceeaşi lipsă a materialului româ- 


nesc şi la Institutul Gorki, unde mi se arată totuşi o carte 
de vizita a lui Panait Istrati, insotind desigur o carte trimisă 
lui Gorki: P. I. Absent de Paris. Deci nu era cazul confirmării. 


La Casa muzeu Lenin (la Gorki, 35 km de Moscova). Locul 
unde trăieşte Lenin bolnav, după atentat, trei ani. — Mate- 
rial facsimilat.— Activitate intelectuală intensá.— Schițe ale 
discursurilor politice.— Fotografii numeroase. Cáruciorul în 
care era plimbat.— Un cărucior electric, trimis ca dar de mun- 
citorii englezi.— Bastonul cu vîrf de cauciuc.— Odaia în care 
a murit, aceea în care a fost expus apoi. Fotografii din teri- 
bila zi de iarnă a înmormîntării (ian. 1924).— Casa, un pavilion 
în gustul sec. 18, a aparţinut comandantului jandarmeriei, în 
mijlocul unui parc admirabil.— Loc de răscruce [?] al lumii t 
— Aud glasul lui L. dintr-o bandă de magnetofon: voce 
înaltă, nici o declamatie; pondere judicioasa.— Sînt f. im- 
presionat. 

7 oct. Lacul lebedelor la Balşoi Teatr cu solişti populari 
aclamati. — Spectacol perfect. — Mă gîndesc cá dominarea 
corpului, a mecanicei lui, este yoghismul modern si apusean. 


486 


Feudalitatea dá materie basmelor. — In antracte observ, 


amuzante. " . 


in auditoriul meu la Fac. de filologie observ figuri inte- 
resante, drágute ; multá atentie. 


Stau mult in casá (la Hotel Ucraina, dupá ce am stat o 
singurá noapte intr-un hotel cam improvizat, tapajos, cu un 
vis care m-a trezit — ciudat!) Citesc W. Kayser: Das 
spracblicbe Kunstwerk. 


7 oct. încerc să obţin casa noastră la Bucureşti. La 4Vs 
d.a. (ora Bucureşti). Nu răspunde nimeni. Ce să fie? — Cer 
din nou comunicare pentru mîine 8 oct. la ora 9 dim. (vaii 
duminică, imposibil să nu mi se răspundă). 


Rămîn singur mai toată ziua şi, în afara meselor in marea 
sală de restaurant de la Ucraina, plimbări pe jos pînă la 
Piaţa Rosie, sau cel puţin, pe Arbat pînă la stația de metro : 
clte o oră jumătate-doua ore de mers pejos. Continui să-mi 
supraveghez regimul, dar fumez. Mă simt bine. 


întîlnire, încă din prima zi, cu R. B. care pleacă la Taşkent, 
Samarkand, Buhara. îmi dă indicaţii folositoare pentru Lenin- 
grad si Tbilisi. Vorbeşte mult. Vede pe toată lumea. Ui procură 
toate adresele. Plin de intiative'. — Iese in relief (dacă se 
poate spune !) temperamentul meu cam pasiv ! 


Rationalism si monumentalitate. 


Blocul de locuit e un oras cu locuinte, comertul si servi- 
ciile publice necesare locuitorilor lui. 
De ce se clădeşte fără balcoane ? 


Mincare excelentá, delicatá, la Ucraina, de asemeni vodka ; 
descopár cá îmi place. — îmi supraveghez stragnic regimul. 


Toată vremea la Moscova, zile splendide de toamnă, cu 
soare cáldut. Nu mă aşteptam. Dar în hiperboreanul Leningrad? 


Ciudată impresie a singurătăţii. Cum pot rămîne atîta 
vreme numai cu mine însumi? Monolog interior nesfîrşit. 
Con malinconie in infinitum ! 


487 


Malinconie ; Sinnende Melancholie (Darum behagt dem 
Dichtergenie das Element der Melancholie). L'ennui ce 
monstre delicat. Car c'est la pire peine I De ne savoir paur- 
quoi I Sans amour et sans haine I Mon coeur a tont ae 
peine. — O poezie de tinereţe de-a mea (publicată — cred — în 
Letopisefi) şi care pare a-i fi plăcut lui lorga, fiindcă o repro- 
duce în Istoria lit. rom. mod, voi. Il : „Stau în odaia mea, 
afară plouă I Şi rásfoiesc tăcut, tăcute cărţi / Si stampe vechi 
şi-ngălbenite hărți / Dar tine mi-a şoptit, cînd totu-i mort I 
De-o lume noua, de îndemnuri bune ? j Si tine a venit încet 
a-mi spune I Că-n mine germeni de viaţă nouă port? / Se 
poate-o lume nouă să răsară I Cînd totul este vechi si putre- 
zit ? I Stau în odaia mea [i răsfoiesc la nesfirşit I Şi plouă 
greu şi plouă trist afară." 

Nu^voi spune cá e un topos fiindcă am trăit aşa o viaţă 
întreagă. — Kierkegaard. „Am trăit cu inima grea”. — Aveam 
vreo 6-7 ani cînd am spus aşa ceva bătrînei doamne Carna- 
bat. Ce mirare în întrebarea bătrînei! Dar de-atunci ? Cicluri ? 
Mai degrabă melancolia, cu animări pasagere în societate. 

Obiectivitatea cunoaşterii, exactitatea procedárii — ca 
antidot. 


Pretuiesc în frumuseţe meritul ei moral: cumpătare, hăr- 
nicie sprintená, spontaneitate, omenie, in fond: gratie, har. 
Pulchritudo — splendor bord. 


Ultima zi (8 oct.) la Moscova, cea mai bogată dimineaţa, 
întîlnire cu Motileva, amabilă, cu iniţiativă. Biblioteca Lenin 
(sălile de lectură, a revistelor, a microfilmelor cu aparate de 
două tipuri). Intensă şi vastă perspectivă de scări. Catalogul, 
la etaj, pe cele două laturi ale holului lung, cu balustrade 
privind către holul de jos. Bogată bibliotecă uzuală în săli 
conexe altui hol circular de unde se desfac sălile imense. 
Mare activitate duminica. Un tînăr literat se ocupă de noul 
teatru francez ; citeşte acum Les moucbes de Sartre. în sala 
revistelor bogată colecţie de periodice străine, ştiinţifice şi 
tehnice, dar nu filologice, filozofice, literare. Acestea din urmă 
sînt în altă parte. O sală specială expune cărțile noi, sovie- 
tice şi străine, probabil unele din ele. Numeroase anunţuri pe 
tablele intrării: cinematograf, concerte, teatre; cel studen- 
tesc este foarte apreciat de public. Este anunţat un curs spe- 


488 


cial (de trei conferințe) pentru iniţierea în folosirea biblio- 
tecii, în sala studenților din clădirea vechii biblioteci, stu- 
dentii aşteaptă înşiraţi în coadă pt. a obţine un loc. Sala — un 
furnicar. Nimeni n-a plecat să se plimbe în ziua această de 
duminică ? Mare seriozitate, ca peste tot. 

Văd, în fine, ceva mai de-aproape metroul. Staţia cea mai 
veche clădită în 1935, este a statuilor de bronz, cîte patru 
prelungind pînă la sol arcadele ; toate tipurile vieţii sociale : 
revolutionarul, minerul si ceilalți muncitori industriali şi 
agricoli, inginerul, studentul, militarul, sportivul etc. Un popor 
de bronz. — în alte părți mozaicuri cu tematică socială în 
bolțile puţin adinci ale culoarelor separate prin arcade de 
cheiuri. Marmore albe şi colorate. Porţi de feronerie aurită. 
Stucărie. Construcţiile mai noi, prin care linia iniţială s-a dez- 
voltat în reţea sînt mult mai simple dar şi aici e remarca- 
bilă calitatea autentică a materialelor. Intrările, uneori ca por- 
taluri de temple greceşti, duc către covorul rulant care des- 
cinde la mari adincimi în inima pămîntului, cîte 60 sau 80 de 
metri. Imensá animaţie a oamenilor foarte ocupați, deplasin- 
du-se în toate direcţiile. 


Coada aşteptărilor pentru a intra în mausoleul lui Lenin, 
pe care l-am văzut in 1959, se prelungeşte pe o distanță de 
kilometri, de aproape patruzeci de ani, ocupă o parte din 
Piața Rosie, de-a lungul zidurilor roşii ale Kremlinului, prin 
parcul de la poalele acestora. 


Seara, împreună cu Melicsohn, mă plimb pe strada Gorki 
(cu suita ei de monumente : Puşkin, Maiakovski, Gorki pe 
soclu monumental foarte înalt). O bătrînă face observaţia : de 
ce la pus aşa de sus ? Trebuia aşezat mai jos, în mijlocul 
poporului. Moduri de a gîndi comune, organice, asimilate, pe 
care le-am observat şi Ia Motileva, o intelectuală foarte 
instruită. 

Este ziua poeţilor. S-au scos volume cu cele mai bune 
poeme ale anului. în Piaţa Maiakovski, cu monumentul uriaş 
al poetului, se realizează programul acestuia : poezia să coboare 
în stradă. S-au adunat pe tribună un grup de poeti de Ia Mos- 
cova şi din alte republici pt. a citi din operele lor cu tematică 
specială. Sînt poeţi mai bătrîni, foşti camarazi de-ai lui Maia- 


48» 


kovski (Jarov ti altii), sau mai tineri, ascultati si aplaudati 
de multimea imensá. Revolutia este incá vie. 

[T 

La 23,55 plec spre Leningrad cu un tren expres, Săgeata 
roşie, în vagoane de dormit foarte confortabile şi chiar 
elegante. 

Ajung la 9 dini. şi sînt primit în gară cu flori de Repina 
Golubeva (fosta auditoare la cursurile de vară de Ia Sinaia), 
prof. C.~, titularul catedrei de romanistică de la Fac. 
de fii. din Leningrad, care îmi adresează un mic discurs, urmat 
de răspunsul meu. Sînt instalat la Hotel Astoria, iuxoasă 
instalație din sec. XIX. 

Cobor îndată în stradă, pentru a lua un prim contact cu 
oraşul. Catedrala St. Isakie, aproape de hotel, este acum muzeu 
de artă prin bogatu-i inventar : mozaicuri, porți de bronz 
sculptate. Dom circular cu triplă colonadă la intrare (coloane 
de porfir în subasamente de bronz); înăuntru coloane de 
marmură, porfir, malachit — foarte verde. Continuăm pe 
cheiul Nevei, identificînd palatele din preajmă sau de pe malul 
opus, foarte îndepărtat, căci Neva e un fluviu larg, cu apele 
negre, ca otelul topit. Strálucesc în soarele frumoasei zile de 
toamnă săgețile aurii ale Amiralității, ale fortărețe! Petru şi 
Pavel, pe celălalt mal. In parcul Alexandru cetățenii stau pe 
bănci, la soare, înconjurați de copii. Mica locuință a lui Petru 
I, a doua după cea de lemn, prima aşezare a capitalei țarilor, 
este astăzi muzeu, conservînd cîteva obiecte de mobilier, hai- 
nele de uriaş ale Iui Petru, atelierul lui cu strunguri şi aparate 
meteorologice încă în funcțiune. Sălile de audiențe, de lucru, 
sufrageria, bucătăriile, tronul țarinei, de care fosta femeie din 
popor nu se despártea nici în călătoriile ei. De la ferestre, 
frumoasă vedere către Neva şi către canalul ramificat din ea. 

In piața Ermitajului, se vede poarta prin care au intrat 
trupele revoluționare pentru a lua cu asalt palatul de iarnă : 
palat baroc cu intensă fațadă verde în stil baroc, cu fronton 
central triunghiular, ferestre încununate de arcuri frînte, cu 
figuri în medalioane şi un popor de statui pe cornişa edificiu- 
lui, figuri rotite felurit pe axa lor, încît totul pare viu, totul 


' Mic pasa; indescifrabil. 


490 


se mişcă. Piaţa vastă e admirabilă ca încadrare prin clădirea 
colegiilor aşezate la mare distanță de palatul de iarnă; în 
mijloc imensă coloană de marmura înfiptă în soclul ei uriaş 
şi dominat de îngerul păzitor al oraşului. Inscriptii noi, cu 
creta, ale studenţilor, proslăvesc în toate limbile pe Gagarin 
şi Titov. 


Admirabil e monumentul ecvestru al lui Petru I pe cheiul 
Nevei. Puşkin l-a privit. Se aşeza apoi pe una din băncile 
parcului pentru a scrie. Trebuie să extrag ecourile petersbur- 
giene din poeziile lui Puşkin. Ar trebui să fac acelaşi lucru 
pentru Dostoievski, Nekrasov etc. 


Seara pe Nevski Prospect, cu animaţie pînă 'tirziu, remarc 
cafenelele, un templu al gastronomiei ca al lui Eliseev la 
Moscova, pe strada Gorki, dar aici consacrat numai vînzării 
fructelor, sub inundația de lumină a arcadelor de becuri 
electrice. 

Apoi, la circ, cu ansambluri sovietice (admirabili sînt călă- 
retii osetini) si din democratiile populare. Un tablou vivant 
arată un negru cu cătuşele sfárimate. 

Zebra e un lusus naturae. Elefanții, dresați de un ceho- 
slovac cu surisul plácut, filozofi si dc-cili. Un bun clovn rus, 
cu mimicá expresivá, mimeazá personajul inabil si perplex. 

Citesc Les informations de Moscou cu o bună descriere 
frantuzeascá a ţării lacuţilor, unde dificultăţile construcției 
pornesc de la faptul cá solul nu se dezgheatá niciodatá, piná 
la mari adincimi, nici in timpul verii scurte, cu cálduri insu- 
portabile. 


Multimea tipurilor exotice Ia Moscova, Ia Leningrad t natio- 
nali-sovietici sau străini. Arabi, persani, indieni, negri, mon- 
goli, chinezi, ribetani dar si multi francezi, germani, englezi, 
americani. La Teatrul Mare din Moscova un englez face cunoş- 
tinte plăcute. 


10 oct. dimineaţa, la Tsarskoe Selo, reşedinţa de iarnă a 
țarilor şi liceul nobiliar, unde a învățat Puşkin, transformat 
în muzeu. îl găsim închis. Ne mulțumim sa admirăm pe dina- 
fară faţada barocă cu coloane, medalioane, hermeşi, cariatide, 
ferestre ovale, pătrate şi dreptunghiulare suprapuse, fromoane 


491 


şi arcuri frinte, festoane şi scoici, cu alternári de suprafeţe 
albe şi albastre. Palatul a fost in parte distrus de bombardamen- 
tul german al ultimului război, apoi refăcut; dar se mai 
lucrează, Parcul cuprinde o mulțime de alte pavilioane în 
cărămidă aparentă, în stil clasic sau baroc, o galerie cu bus- 
turj antice, istorice şi mitologice, copii turnate la finele sec. 
18 în Academia de arte frumoase a Petersburgului; apoi 
oglinzi de apă, un lac mai întins, alei cu frumoşi arbori secu- 
lari. Este o zi de toamnă nordică, rece, cu vfnt care alunga 
norii negri. 

Apoi la mănăstirea Nevski, unde, în afară de muzeul de 
machete şi reproduceri de opere de sculptură ale oraşului, sînt 
conservate monumente funerare şi pietrele mormîntale ale 
foştilor notabili din vremea țarilor. In cimitir mormîntul lui 
Lomonosov, al lui Dostoievski, Ceaikovski, Mussorgski etc. 

După-amiază, în parcul unde arde flacăra nestinsă pe mor- 
mîntul frátesc al luptătorilor morti în Revoluţie. Se întune- 
case, nu cuprind bine ansamblul peisagistic. 

Seara, la cinematograf, sală modernă cu largi degajamente, 
unde văd filmul francez L'U.R.SS. a coeur ouvert, infátisind 
latura moderná si delectabilá a vietii la Moscova, dar si spár- 
gátorul de gheață cu energie atomică, deschizind cale uşoară 
vapoarelor care, prin nord, nu mai au drum prea întins pînă 
la coasta americană. Apoi scene din balete, dintre care cele 
mai moderne Othello,  Ciabukiani, Păgânim arată arta unor 
mari dansatori şi mimi, cu un joc de un patetism extraordi- 
nar, însemnătatea baletului, artă colectivă, de forţă si preci- 
zie în civilizatia sovietică. Baletul este o instituție naţională, 
una din cele mai importante. Filmul arată şi instruirea tine- 
rilor dansatori, mládite indispensabile ale noii civilizații. 


11 oct. Dimineaţa (II-I2V2) lecţie I, Facultatea de filo- 
logie (Shakespeare ca poet d Renaşterii), Mă prezintă prof. 
de franceză Eliseev. Mai sînt de față numeroşi profesori, printre 
careAlexeev şiun grup de studenti de la frafrtezá"ti engleză. 
Lectia merge bine, mai bine decít la Moscova, unde a trebuit 
să  bruschez finalul. Felicitárile de rigoare. il întreb pe 
Alexeev care a citit Metafora şi studiul despre Lumea ca 
teatru care, trimis lui pt. referintá in vederea publicárii in 
revista lui Zvorikin, are sá-mi spuná ceva despre aceasta din 
urma. Alexeev e de părere cá teatrul înseamnă lucruri dife- 


492 


rite în tratarea aceleiaşi teme şi cá sensul temei nu este 
.melancolic". Nu înţeleg ce vrea sa spună. E de părere că 
ambele contribuții (a mea şi a lui) ar trebui publicate împre- 
una. Darunde ? 

Prima cufundare apoi, în Ermitaj, unde după ce trec prin 
cîteva din cele 100 şi mai bine de săli foarte împodobite, văd 
mormîntul de argint al lui Alexandru Nevski şi ajung la 
etajul II, în sălile franceze, poposind mai mult la impresio- 
nist! şi post-impresionişti. Sala Matisse mă bucură ca o săr- 
bătoare. Voi reveni la Ermitaj. 

Seara, în teatrul Kirov, reprezentatia de balet (mediocră) 
cu Fínttna din Bacciserai (Asafiev). Retin dansul hoardei tătă- 
resti, ca momentul cel mai Dun al spectacolului. 


12 oct. Dimineata, la Institutul Smolny, vechiul internat 
pentru fetele din aristocratie, palat cu terasa impodobita cu 
coloane, in mijlocul unui parc, unde se poate vedea camera 
locuitá de Lenin in primele zile ale revolutiei, atit de simplá 
cu cele doua paturi de fier dincolo de un paravan fix ; apoi 
sala in care a fost proclamatá Constitutia Sovieticá, gravatá 
acum pe table de marmură aşezate în fundul sălii. 

Mănăstirea Smolny este un frumos ansamblu arhitectural, 
clădit în stilul baroc rus (cupola rusă peste aceea occiden- 
talá) ; biserica nu pare restaurată. 

Apoi, la Razliv cu cabana de paie, aşternută cu paie, unde 
se ascundea Lenin, de curînd înapoiat, în mijlocul pădurii, 
trăind viaţa tăietorilor de lemne. Impresionantá fotografia care 
îl reprezintă în acest moment, conservată acum în micul 
pavilion clădit în acelaşi loc, unde se mai păstrează obiectele 
de care se slujea Lenin, toporul, oala de bucătărie, cîteva cărţi 
de-ale lui Marx, traduse in ruseşte etc. — La mică distanţă, 
locul unde a debarcat Lenin, adus pe lac. De cealaltă parte 
a limbii de pămînt, ţărmul golfului finic unde vara se face 
plajă, dar acum, în lumina scăzută a nordului, ţipă goelanzii, 
se zbuciuilra^iárrfif tepoasá înfiptă în dună. 

Revenirea în oraş pe prospectul Kirov, cu totul nou, înlo- 
cuind vechile cartiere. Peisajul urban al lui Dostoievski nu 
mai există. Trecerea prin fata moscheii, a templului tibetan 
(budhist), a unei mici biserici gotice de cărămidă. — Ne abatem 
spre insula cetății Petru sí Pavel, unde se mai păstrează, în 
afară de biserica cu săgeata aurie, și celalalte construcții ale 


493 


sec. 18, pavilionul locuit de Petru I. Celulele inchisorii in care 
au stat Kropotkin, Dostoievski si atiti alţii, sînt in zidurile de 
cărămidă roşie care înconjoară cetatea, mai frumoase de 
văzut pe dinafară. 

După-amiază, plimbare pe Nevski Prospect, prin bazarul 
din Gostinii Dvor, din Pasaj, unde o mulțime imensă cumpără 
mărfurile modeste. Mă opresc într-o cafenea la subsol şi observ 
figurile celor veniți să-şi ia masa de seară. 


13 oct. Dimineaţa, lecţie bine frecventată de profesori şi 
studenti. Revád pe Jirmunski, cu care discut. îmi promite 
studiul lui despre Herder, aşteptat să apară şi in nemteste, 
îmi spune că nu există probă istorică după care s-ar putea 
spune că Herder ar fi citit pe Vico. Nici eu n-am găsit-o 
consemnată undeva, totuşi... Vine decanul, amabil, să mă vadă. 
O profesoară de lit. română, Grinberg, îmi cere lămuriri în 
legătură cu lucrările ei (Odobescu). După-amiază, nouă vizi- 
tă la Ermitaj, tezaurul scit (cu piese din al treilea mileniu 
1.e.n.), apoi bijuteriile imperiale, sala spaniolă, flamandă şi 
olandeză (mult Rembrandt: întoarcerea fiului risipitor, o 
Danae, portrete de bătrîni, autoportrete). Rubens. Micii maeş- 
tri. Ceva din Italieni. — El Greco, în sala spaniolă (Petru şi 
Pavel). în fine plimbarea prin oraş, în Piaţa Artelor, de-a 
lungul canalelor Nevei. Mare urbanism, poate cel mai vechi 


al Europei. — Rămîn mai tot timpul taciturn. Nu sînt sociabil, 
dacă nu má animă un interes emotiv. Lectură din Kay- 
ser. — Vecini zgomotosi. — Protestez cu bătăi în uşa despár- 


titoare. Succesul intervenţiei rămîne foarte relativ. 

Plouă din cînd în cînd, pentru puţin timp. Din cînd în 
cînd se arată soarele. Zilele nu sînt reci. Mi se spune că sezo- 
nul este excepţional. 

într-o cafenea de pe Nevski nu se fumează. Sînt trecut 
într-o altă sală şi sînt sfătuit sa fumez sub fata de masă. 
Cafenea igienică ! A s 


Kayser: ritmul nu poate fi redus la metrică. Distincţii 
subtile, de caracter fonetic ; trebuie să le revăd. 


14 oct. între 11 şi 4 d.a. vizită la Institutul de lit. rusă 


(Casa Puşkin), cu muzeul lit. ruse, secţia ms. (printre care 
toate ale lui Puşkin si Lermontov : buni desenatori). Apoi la 


494 


Bibi. st. Salticov-Scedrin (cu altă secţie de ms. şi biblioteca 
Voltaire). Mai organizaţi. Alexeev la cel dintii, îmi dă material 
pe care-l voi elabora la Buc. (Biblioteca Voltaire; Corespon- 
denta străină din Institut). Distinsul tînăr Zaburov. Seara, Ia 
o Casă de cultură, serată a prieteniei sovieto-române, unde 
sînt invitat să iau loc în ,prezidiu" ; apoi concert de amatori. 
Mă inapoiez la hotel şi vorbesc la telefon cu Mimi, cu Ionel. 
Erau toţi adunaţi la ora mesei. Citesc pînă tîrziu. Nu pot dormi. 
Mă scol destul de obosit la 15 oct. 


„Aurora" — muzeul vasului. 
15 oct. Metro-Balet: Călărețul de aramă — după-amiază 
primesc pe Ida Semionova-Grinberg. — Seara, lectură din 


Kayser. Mă odihnesc mai bine. Plouă. 


16 oct. A treia prelegere la Universitate pt. studenții la 
lb. română. Apoi la muzeul de Ist. religiilor şi ateism insta- 
lat in marea biserică de pe Nevski cu cvadruplă colonadă 
hemiciclică voind să amintească Sf. Petru din Roma. Mă 
întorc obosit la hotel. Seara masă la Repina Golobeva. Mîn- 
care puţină ; bun vin gruzin. 


17 oc t. Drumul, prin Kiev, pînă la Tbilisi cu TU-108 ; mai 
puţin de cinci ore cu escală la Kiev, străbatem prin nori, la 
soare. Moment de mare alegrete. Capacul de nori ca o imensă 
cîmpie de zăpadă, adunată pe alocuri in dune, cu spărturi în 
nori ca nişte lacuri albastre. Munţii păduroşi ai Caucazului. 

Sînt aşteptat de prorector şi de un docent de istorie care 
ştie puţin nemteste. în aceeaşi zi, seara, cu automobilul pe 
înălțimea cea mai mare din jurul Tbilisului, Ia staţia termi- 
nală a funicutarului. Vedere panoramică a Tbilisului ilumi- 


nat. — Noapte lungă şi ceva mai bună. 
ie det . 35 $ pe E 
Ji  1)8i'fücarte»" P'^^ ""S' P^ înălţimea unde se găseşte 


V sec. XIII. Peste rîul Kura, în faţă, cetatea 
u 200c^.ieVa regelui Vahtang care a împuşcat porumbelul 
cazurile iZvorul fierbinte, unde este regăsit fiert. Apoi în ora- 
şul nou, cu multe construcţii moderne şi un parc admirabil, 
cu aleile roşii, floră subtropicală, în fundul unei depresiuni, 
spre care conduc largi propilee. Oraşul vechi se catárá pe 


495 


stinci ; case clădite chiar la marginea stincii, la o mare înăl- 
time deasupra Kurei. Clădiri de cărămidă cu pridvoare de lemn 
si scări exterioare. — Apoi la mausoleu, cu urcuş greu la 
jumătatea drumului pînă la staţia .terminală a funicularulul. 
în jurul celor două biserici, mormintele împodobite cu monu- 
mente ale celebrităților locului, printre care a lui Griboedov 
şi a soţiei lui (nobilă gruzină), care îi deplînge moartea găsită 
în răscoalele Iranului : ,J3e ce a supravieţuit dragostea mea ?TM 
La muzeul de arte, icoane şi obiecte de cult coborînd pînă 
în sec. VI (gruzinii au fost crestinati în sec. IV de Sf. Mina). 
Profuzie de aur (cloisone şi repousse) cu figuri, ornamente 
abstracte şi florale. Mozaicuri, fresce, reproduse. Mare ima- 
ginatie de forme. — în sala de artă modernă, doi pictori gru- 
zini. Nico Pirosmanşvili (un Douanier Rousseau) si Gudiasvili, 
format la Paris, cu oarecare influenţe din Picasso. Şi alte urme 
ale trecerii artiştilor gruzini la Paris dar cu o cromatică şi o 
atmosferá proprie : mult negru, un verde inchis. Rátácim prin 
orasul animat mai ales pe strada principalá : Rustaveli Pros- 
pect, cu tineri îmbrăcaţi in negru. lau ceaiul într-un .pavilion 
hemiciclic cu două etaje şi terase, în cristal. 


Sînt la o margine îndepărtată a Europei, cu cultura acesteia. 
Să caut ecourile vechi din Herodot, Prometeu, Jason şi Medeea, 
Argonautii. Pompei luprindu-se cu Mitridate a fost pe-aproape. 

Seara, baletul Don Quijote, regizat de Ciabukiani, cam 
operettenahft. Plec după actul al doilea. 

Mare circulație pe Rustaveli. Mă gîndesc la oameni din 
tinereţea mea care au dispărut. Plimbarea pe strada princi- 
pală e desigur o voluptate pentru acest tineret, ca şi pentru 
mine acum peste 40 de ani, cînd întîlneam pe preumblătorii 
serilor de toamnă, de vară, pe Calea Victoriei, pe Lovinescu 
(mort Ia 60 de ani, care îmi spunea, puţin înainte de a muri: 
„îmi curge lumină prin degete"), pe morţii profesori: fizicianul 
Stătescu si romanistul Corodeanu (care şi-a suoravietuit în 
teribilă decrepitudine ani lungi cu o nevastă ""', se sinu- 
cidea de cîteva ori pe an), pe Nae Ionescu j>* "Sfbtttj i ^ 
dar inteligent, încît ştia desigur ce face, purică. Distincţii 
stat la oO de ani), pe I. Vmea (pe care-l reiauu. r. 
cu un fel de tinereţe păstrată, dar, ca şi atunci, c .,du 
ce reticente sfîşiate de explozii cinice, amuzant dar în fond 
greu accesibil). De ce má gîndesc la morti şi la vii ai zilelor 
îndepărtate î Umblu acum pe drumuri depărtate, 4 luni din 


496 


ultimele şapte, fugind de mine, de alţii, căutînd ceva, ce? 
M-am hotarît să scurtez sederea la Tbilisi, să plec sîmbăţă 
(21) şi din Kiev marti (24). Mi-e dor de-ai mei ; îmi ştiu 
zbuciumul ? Mă gîndesc să întreprind din nou o lucrare mai 
întinsă, cum de fapt n-am mai făcut din 1943. 

înapoiat la hotel, un ziarist îmi cere un interviu, fotografi 
mă fotografiază. Sin; un personaj oficial? Dar inima mea ? 

Nu mănînc (ca de cele mai multe ori aici). Mă culc. Voi 
încerca să dorm. 


19 o c t. Notez de fapt acestea la 22, în Kiev, unde am sosit 
ieri după-amiază (ora 2), după ce am aşteptat patru ceasuri 
în aerogara din Tbilisi. 

Deci, numai pentru memorie, la 19 oct. : dimineaţa excursie 
la Djvari (sec. VI) şi Mzcheta (fosta capitală a Georgiei, cu 
o biserică din sec. 13 ; o piatră încrustată în zid arată mîna 
mînuind echerul arhitectului, tăiată după ce a ridicat bise- 
rica). Ca şi la Djvari, biserica înconjurată de ziduri de cetate. 
Apoi, la săpăturile arheologice, din epoca romană, de lîngă 
Mzcheta. Podul lui Pompeius. Bătrînul cu turban care ne 
invidiază că noi românii, sîntem douăzeci de milioane, dacă 
ar fi şi ei, gruzinii, aşa numeroşi, ar fi terminat de mult cu 
Eisenhower, Accent asemănător la paznicul bátrin de la stația 
de funicular. 

La înapoiere, ora 14,30, lecţie la Universitate (despre 
Shakespeare) ascultată de un public în care nu toţi ştiu fran- 
țuzeşte, întrebări, cam naive, din partea a doi profesori, dintre 
care unul (mi se pare Kakadze) mi s-a părut destul de la 
curent cu literatura germană mai nouă. 

Seara, vizită Ia Gudiasvili, pictor vizionar, cam depresiv, 
cu nevasta lui aşa de tipic georgiană. în casa Bagration are 
la dispoziţie o sală de bal pt. pînzele lui de mari dimensiuni 
(compoziţii alegorice, dar cu forța viziunii în artă a desene- 
lor). Moare de dorul Parisului (paradisul pierdut al tinereţii), 
îi scriu în cartea lui de aur admiraţia mea. 


20 oct. Mă scol tîrziu după o noapte rea, provocata de 
vinurile si fructele mîncate la Gudiaşvili. întîia lecție la 
Inst. de limbi străine (Eminescu), unde, la sfîrşit, îmi iese din 
nou în cale un studentas, întîlnit la facultate, care îmi spune 
că citeşte pe Camus, Gide, îmi recită pe Baudelaîre, mă întreabă 


i?7 
33 — Opere voi. 1 — Tudor Vianu 


dacă arn fost la Paris ctc. Ca în toată lumea iradiatia mare- 
lui prestigiu. O fată îmi oferă flori, un vas. la sfîrşitul con- 
ferintei. 

Apoi vizitá la Voks (pentru a vedea un bun film docu- 
mentar) şi la admirabila grădină botanică (cu floră subtropicală) 
unde întîlnesc copii frumoşi, bătrini în fata rondului din jurul 
marmurei lui Cupidon. 

Seara, masă patriarhală la Mahavadze cu mîncări necunos- 
cute (turte de ierburi aromate frămîntate în ulei, vinete, pui 
reci, purcel de lapte, scordolea de pui, fructe, dulciuri, 
brînzâ). Beau, cam mult, vin din corn de bou şi oala de lut 
tuguiatá pentru a fi înfipta în pămînt. Mă simt ametit, mă 
întind, stau nemişcat şi plec acasă, refăcut, după vreo două ore. 


21 oct. Călătoria, intirziatá cu patru ore, pînă la Kiev 
unde mă aşteaptă decanul. Fac. filologice, germanist, fost 
ofițer în armata de ocupaţie la Berlin, la curent cu lit. ger- 
mana mai nouă, pe care o predă, despre care scrie. Vizite 
prin magazine unde constat că este greu de cumpărat ceva, 
prin oraşul monumental, foarte viu. Masa împreună cu deca- 
nul care mă invită. Sînt terorizat de regimul alimentar aşa 
de nepotrivit. Mă culc, dorm vreo zece ore şi mă scol întreg. 
Beau ceai. 


22 oc ţ. — Penultima zi la Kiev. Cumpăr magnetofon si 
stilouri chinezeşti. Apoi, pe nepusă masă, fac o expunere de 
o oră şi jumătate la un cerc de lb. şi lit. franceză, condus de 
titularul acestor specialităţi, la Univ. Public eterociit dar cu 
interese de cultură. Totul se petrece într-o sală a Bibi. par- 
tidului unde sîm trei săli de lectura, un public de duminică, 
studios cum am văzut pretutindeni în Un. Sov. 

După masă, după scurtă odihna, vizită prin oraş, condus de 
inteligentul Semcinski (care predă româna la Univ. şi vor- 
beşte foarte bine). Aflu de la el despre moartea lui Sado- 
veanu. Amintiri emotionante de la laşi, 1921, cînd mergeam în 
grădinile de vară împreună cu Topîrceanu, Ralea, Oct. Botez, 
Demostene Botez şi I. M. Marinescu (la care locuiam). Apoi 
scena de la Hotel Union, în ajunul alegerii mele Ia Acad., 
în 1936. Călătoria prin ţară cu şezători literare in 1939 sau 
1940 (Timişoara, Arad, Cluj). Si de atunci, de atîtea ori, piriá 


49fl 


acum vreo tuná de zile, cind l-am vázut ultima oará, — Sem- 
cinski mi-aratá marile monumente ucrainiene, cu sentiment 
patriotic. Seara, biserica Sf. Andrei, vechile porti ale oraşului, 
monumentele lui Bogdan Hmelnitchi, Taras Sevcenco etc. Ne 
plimbám de-a lungul malului inalt al Niprului cu vaste pers- 
pective asupra braţelor fluviului, asupra insulelor cu dum- 
brăvi pălite de toamna, la monumentul soldatului necunoscut, 
înconjurat de pietrele funerare ale eroilor ultimului război. 
Mi se arată şi piaţa unde au fost spinzurati conducătorii căzuți 
prizonieri ai trupelor nemţeşti. — E vreme rece, deşi senin. 


Seara, la Taras Bulba, opera lui Líscenco, unde plec, obo- 
sit, după primele trei tablouri. Noapte lungă, cu întreruperi 
ale somnului, dar odihnitoare. 


23 o ct. Ultima zi întreagă la Kiev. 


N 96 1] 


33% 


NOTE 


POEZII 


Opera poetică a lui Tudor Vianu a fost împărţică de 
editori în trei subsectiuni, după cum urmează : 


Versuri, conținînd numai poezia originală. A fose repro- 
dusă aici selecția făcută de autorul însuți în  volumui 
Versuri, 1957 (al cărui tiraj de 4.000 exemplare e azi de 
mult epuizat), mai precis numai p. 5—62 şi 89—92, precum 
şi poeziile Ştefan ji centaurul şi Shakespeare (ambele 
publicate de T. Vianu în periodice, 1964). Cu 
privire la ordinea si datarea lor, vezi notele in continuare. 

Tălmăciri. Subsectiunea cuprinde toate versiunile din 
lirica universală pe care T. Vianu le-a publicat independent. 
Sînt reproduse aici p. 65— 88 din volumul Versuri, mai sus 
amintit, precum şi toate celelalte tălmăciri pe care T. Vianu 
le-a publicat după 1957, în diverse periodice. Cu privire 
la intitulare, organizarea internă a secțiunii etc., vezi notele 
în continuare. 


Poezii din periodice si inedite, la Addenda acestui volum, 
cuprinde cea mai mare parte din restul creației originale 
a lui T. Vianu, nestrînsă în volumul din 1957. Sumarul 
acestei secțiuni a fost alcătuit, în ceea ce priveşte perioada 
1914—1919, după cele cîteva proiecte de volum aflate în 
ras. Cu privire la introducerea lor în prezenta ediție 
etc, vezi notele în continuare. 

Cîteva observații cu privire la editarea poeziilor. 

T. Vianu a lăsat poeziile în ms. în formă definitivă sau 
aproape definitivă, avînd obiceiul de a distruge ciornele. 


Variante au apărut deci în foarte rare cazuri si de aceea 
n Je-am mai publicat, detaliind numai acolo unde am crezut 
cá erau necesare unele precizári. Au fost reproduse, In 
puține caZuri, îmbunătățirile autografe ulterioare publicării. 

Cele mai multe greutăți au apărut la daiare. Confrun- 
tarea cu nu. fi cu prima publicare in presă a dovedit ci 
datarea făcută de T. Vianu în Versuri era uneori inexactă, 
făcută probabil din memorie iau luînd în considerație nu- 
mai anul prunei apariţii. N-am adoptat acest criteriu, dind 
prioritate ms. ji corelînd, cînd a fost posibii şi cînd se impunea, 
cu alte date: ordinea poeziilor în caietele ms., ocazia 
scrierii etc. 


In unele cazuri datarea rămîne ipotetică, relativă, edi- 
torii neavînd încă date suficiente pentru a o preciza. Cores- 
pondenta vastă si încă superficial cercetată va aduce 
unele lămuriri ji în acest sens. La sfîrşitul ediţiei, dacă va 
fi cazul, editorii vor reveni. Din toate aceste motive am 
păstrat datarea autorului (cînd ea exista) ji am adăugat 
înire paranleze drepte datarea propusă de noi. 


Am folosit ms. aflate în arhiva familiei, cea mai mare 
parte din versuri af]indu-se în trei caiete de dimensiuni 
diferite pe care, pentru simplificare, le-am cotat astfel : 


Caietul ms, l, 132 p. (numerotate de autor), cuprinzind 
cea mai mare parte a versurilor din tinerețe ti împărțit 
pe ani: 1914—1917, 1918, 1919. Acest caiet figurează în 
Tudor Vianu, Biobibliografie, B.C.TJ., 1967, la nr. 1777. 


Caietul ms. fi, 47 p. (numerotarea editorilor), unde se 
găsesc transcrise, într-o ordine adeseori intimplátoare, poezii 
din deceniile 3, 4 ji 5. Unele din ele sînt datate autograf. 
Acest caiet figurează în Biobibliografia mai sus amintită la 
nr. 1775 (cu inexactitáti de cuprins). 


Caietul ms. III cuprinzînd 9 p. .(numerotarea editorilor), 


însumînd trei poezii, transcrieri ulterioare,  figurind în 
Biobibliografie la nr. 1778. 


Alte manuscrise au fost găsite pe foi răzlețe (vezi notele 
de mai jos). 


Cele trei caiete conțin atît poezii publicate cît ți ine- 
dite. Ordinea lor este întîmpfatoare, ele fiind transcrieri 
pe curat. Doar primul caiet, unde apar şi multe corectări 


ulterioare, împărțit pe ani, oferă o mai mare siguranță în 
succesiune. 

Multe din ms. aflate pe foi volante au pe verso proiec- 
tele editării unui volum, nedatate, apartinind cu siguran^l 
anilor 1916—1917. 

Despre aceste proiecte de sumar, cea 5 la număr, vezi 
ti nota la Poezii din periodice fi inedite, din Addendă. 
Adăugăm doar că titlurile din aceste sumare sînt toate 
cunoscute, ceea ce ne face să credem că, cel puţin din 


această perioadă, nu s-au pierdut ms. 


Au fost de asemenea redate toate dedicatiile care s-au 
găsit în ras. Ele fuseseră (în cea mai mare pane) ficuie 
ulterior, autograf, în creion. 

Pentru alte detalii cu privire la : variante, datarea, irrti- 
lularea, ordinea editării în Poezii din periodice t» inedite, 
organizarea  Tălmăcirilor, existența unor cicluri tematice, 
împrejurările scrierii etc, vezi notele mai jos; im crezut 
necesar si dăm cititorului mai intîi note cu privire la 
fiecare subsectiune în parte si apoi să detaliom la fiecare 


«criere, în funcție de informațiile pe care le avem. 


[Un prieten tînăr...] 


Reproducem aici textul Posífefei la volumul Versuri, 
1957 (vezi nota de la p. 503) Am considerat necesară retipă- 
rirea ei în chip de „prefață" nu numai pentru cá esce unicul 
text lásat de autor cu plivire Ia poezia sa, dar mai ales pentru 
cá el defineşte poziţia autorului față de această parte a 
„lucrărilor* sale, stabileşte climatul în care au fost 'scrise 
poeziile de tinereţe, explică apariţia atit de  mtirziatà a 
volumului, insotind-o cu o meditaţie asupra actului critic. 

Este sigur ci iniţiativa publicării volumului de versuri a 
aparţinut unora dintre elevii lui Tudor Vianu si nu Jui însuți. 

Emil Mânu, apoi Liviu Călin (redactor de carte al 
volumului in 1957) au strîns din  periodicele anilor de 
inceput poeziile risipite, pe care apoi T. Vianu le-a selec- 
tionat si cárora le-a adus mici modificári pentru publicare, 
adáugind cîteva inedite si datindu-le. 


506 


VERSURI 


Cuprinsul acestei secțiuni a fost arătat in nota de la 
p. 503. Textul ti ordinea din Versuri, 3957, au fost respectate 
integral ; insági ordinea autorului nu respecta o strictá crono- 
logie. A fost propusá modificarea datárii unor poezii, precizári 
ti justificări ale acestor modificări aflindu-se în notei? de 
mai jos. 

Au fost adăugate la sumarul volumului Versuri poeziile 
Ştefan si centaurul şi Shakespeare, ultimele si dintre cele 
mai reprezentative din întrerga operă poetică. Acestea sint sin- 
gurele pe care T. Vianu le-a mai publicat după 1957 — na 
se mai cunosc alte versuri în ms. din această ultimă pe- 
rioadă. 


JVorli 


A apărut in revista lui Ovid Densusianu Vieaţa nouă, 
nr. 2, aprilie 1916, împreună cu /luminare (vezi Addenda) 
— primele poezii publicate de T. Vianu. tn ms. caiet t. 
ce cuprinde aproape toate poeziile din anii 1914—1919, 
această poezie era destinată, într-un prim proiect, a da 
titlul volumului intenționat (cu privire la aceste intenții de 
editare vezi nota la Poezii din periodice fi inedite din 
Addenda). 


Nu este exclus ca poezia să fie scrisa înainte de 1916. 
(Sub titlul Norii, purtat de caietul ms. I, c scris: „Poezii 
1914—1917" ; poezia Norii este a doua in ordine, la p. 7.) 


O, gîndul meu de seara... 


Apărută în Vieafa nonă, nr. 3, mai 1916. In ms. caiet I, 
1* p. 11, fără alte modificări ulterioare, decît adăugireaa 
două versuri : „O, gîndul meu de seară... ci fumul din altar / 
Tu îmi aduci ispita odihnelor din urmă !" scrise deasupra 
titlului, adăugare făcută ulterior (după ortografia folosită), 
dar pe care nu ştim unde, în cuprinsul poeziei, autorul ar 
fi voit să o introducă ; probabil la final. 


Ascetul 


Publicată în Flacăra (director C. Banii), nr, 3, din 
noiembrie 1916; in ms, caiet I, la p. 37, apartinind altui ciclu 
dec îl primele două poezii de mJi sus ; datati 1914—1916. 


Palinur 


Puhlicată in  Vieata nouă, nr. 1—10, martie-decembrie 
1"]7. In ms. c-iiei ], din aerisi ciclu 1914—1916, la p. 39, 
purtind dedicatia autografá, adáugatá ulterior in creion, ca 
majoritatea dedicatiilor din acest caiet : „.lui I. PiUat". 

Palinur este numele unui personaj din Eneid* Kii Ver- 
giliu. Refrenul acestei poezii cite cuprins intr-o scurtá scri- 
soare (carte pot'alá) a lui Ion Barbu adresatá lui T. Vianu 
la 13 iulie 1936 din Oslo. Iat-0 : 


„Vaporul Kang Dag 

3 noduri la sud de insula LAESE. 
Duminicá 13 iulie 

ora 6 


«O, Palinur, lil cu luare-aminte 
Căci stelele Ingeal6, marea minte...» 


Convexă, fixă, densă ca o linie 
De insule încinsă ca un jnur 
Aceasta mare-a doua aduce aminte 
De versul tău mai tînăr, Palinur! 
L-aud în centrul verzilor incinte 
Cum virginal, virgilian cînta. 

O nuie aud, sálbatecá * a ta 

De voci iápalá-n urmă, înainte.. 


lon Barbu' 


De la jereastră 


Publicată în Sburătorul, nr. 43, martie 1920 ; apoi, o 
altă variantă, mult deosebită, in România nouă, suplimentul 
literar nr. 3, februarie 1921, «fufe poartă, datarea 1918. In 


ms. caiet I, la p. 130, sub datarea 1919, se găseşte o a treia 


507 


variantá care este corectarea unui text mai vechi, sten, ce 
poarcă însemnarea autografá ..corectat 5 febr. 1921* ; aceasta, 
este asemănătoare cu variau» publicată în România nonă. 
In sfirsit, printre hirtii volante, am găsit o a patra va- 
riantă nednatâ, deosebită de toaic celelalte, scrisă sau pro- 
babil copiată cu o ortografie mai nouă. 


Volumul Versuri, 1957 (cu datarea 1919) reproduce va- 
rianta din Sburătorul (1920), fără următoarele trei versuri 
ce erau intercalate între versul 20 ji 21 : „Asemeni herghe- 
liilor sirepe / Ce, tropotind, gonesc din zări de stepe / Spre 
rácoroasele fintini ce-o să Ie-ad»pe?... 

In prezenta ediţie reproducem acelaşi text din Versuri 
fal cărui ms. lipseşte), cine a părut autorului (ti editorului) 
£«l mai izbutit, ceJ socotit definitiv. Am crezut inutilă edi- 
tarea celorlalte variante. Intre atîiea <kte (1918—1921), am 
optat pentru cea lăsată /n Versuri, desi este posibil ca 


varianta definitivă să fi fost realizată la începutul lui 1920. 


Semn 


Apărută in Umanitatea din laji (director Eugen Re)gîs>. 
nr. 5, octombrie 1920, împreună cu Pe stínci si Închinare 
apoi in: I. Pillat si Perpessicius, Antologia poeților de azi, 
voi. 11, 1928. Tradusă în limbile germană si maghiară (vezi 


detalii in Tudor Vianu, Bibliografie), Lipsă manuscris. 


In odaia doctorului Faust 


Publicată în Letopisefi, nr. 7, februarie 1919, apoi in, 
I, Pillat )i Perpessicius, Antologia poefilor de aii, voL II. 
1928. In nu. caiet I, Ia p. 105, datatá 1913. tnuuok nu exiwá 
nici o modificare ulterioară în test. propunem ji această 
datare. 


In vie 


Publicară In Letopiseti (revisii condusă de Dragos Pro- 


topopescu), nr. 5—6, decembrie 1918 — ianuarie 1919, apoi 


In : I. Pillat si Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, voi. n, 
1928, în sfirsit, în Tînărul scriitor, nr. 12, decembrie 1957, 
cu ocazia împlinirii a 60 de ani, împreună cu evocări sem- 
nate de Ion Marin Sadoveanu ji M. Cruceanu. In ms. caiet L 
h p. 124. datat 1918, apoi copiată }> în caietul ms. II. Ia p. 9, 
firi datare. Tnirucit nu existá decit neinsemnate modificári 
ulterioare (mai ales de punctuatie) propunem ;L aceastá 


datare. 


Ape $i munți 


Apărută in Sburătorul, nr. 43, martie 1921, apoi în: 
I. Pillat ti Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, voi. II, 
1928. tn ms. caiet II, la p. 5, fără datare. Am păstrat datarea 
făcută de autor în volumul din 1957, dupS anul primă 


publicări (mai sus atentionate). 


Pe stínci 


A apárut tn Umanitatea, nr. 5, octombrie [92C (impreuná 
cu Semn fi închinare), apoi în: 1. Pillat si  Perpessi- 
ciui, j4.rt(o/ogi» poefilor de azi, voi. II, 1928. Tradusă îs 
limbile germană ji maghiară (vezi Tudor Vianu, Biobiblio- 
grafie). Lipsă manuscris. Text după volumul din 1957, 
ce reproduce pe cel din Umanitatea „ propunem datarea după 
prima apariție mai sus menționată. De altfel, o dovadă So 
plus că datarea îs acest volum a fost făcută de T. Vianu din 
memorie este ji această inconsecventá : Semn si Pe stinci, dei 
au apărut în acelaşi număr al Umanității, sînt datate, în Ver- 
s»rj, cu 1920 pentru Semn ji 1921 pentru Pe stínci. Opiăra 
deci pentru daurea ambelor poezii cu anul 1920 


Călătorie pe mare 


Apărută mai întîi cu titlul Închinare la deschiderea 
volumului Imagini italiene. Buc, liditura ,, Vremea", 1933, 
apoi în VeriH'F. 1957, iun prezentul titlu. In ms. caiet II, la 
p. 2, ncdatală JJ în ms. caiet III, la p. 7, unde poarta datarea 
auiografă : „Buc, 6 aprilie 1930*, precum ;i dedicatia ,lIi.* 


501 


510 


(viitoarei sale sotii, Elena Vianu). in ambele ms. cu titlul 
Călătorie pe mare. 

A nu se confunda cu poezia închinare, publicată in 
Umanitatea, nr. 5, octombrie 1920, in grupajul amintit in 
notele de mai sus. Aceastá poezie are urmátorul text (lipsi 
ms. redăm după U.) : 


„Te bucură de le/u! meu 

Căci cu sînt brazda fericirii tale. 
Ca griul te înalță, 

Străpunge-mă cu mii de rădăcini.,. 
St degetele-nfingind ín | humá. 

Cu ochii befi de vit ji de durere 
Spre tine am privit...' 


Florenţa 


Face parte tot din cuprinsul volumului Imagini italiene 
(vezi nota de mai sus). în ms. caiet II, la p. 16, nedatacă. 
Păstrăm datarea lăsată de autor (1932) in Versuri, 1957, pre- 
supunînd că poezia a fost scrisa, în orice caz inspirată, de 
călătoria făcută de T. Vianu împreună cu soția sa în Italia, 
1931 (vezi nota Ia Imagini italiene). 


Caniculară 


A apărut împreună cu Zefir în Viaţa româneasca, nr. 11 
bis, noiembrie 1933. tn ms. caiet II, U p. 20, nedatacă. Din 
cuprinsul poeziei, precum ji dintr-o notă de subsol din 
planul de editare a operei (vezi Notă asupra ediției) 
reiese clar c.i si aceste poezii aparţin unui ciclu „italian“. 

Ciclul „imaginilor marine $i italiene" în poezia lui 
T. Vianu ar fi deci alcătuit din următoarele titluri : închinare 
(sau Călătorie pe mare), Florenţa,  Caniculară, Zefir. 

Păstrăm datarea din Versuri (1932) ca si în cazul de 
mai sus, neexcluzind posibilitatea ca poeziile Florența, Cani- 
culară şi Zefir să fi fost scrise chiar in 1931, in timpul 
călătoriei italiene. 


Hercule copil... 


Din Versuri, 1957. tn ms. caiet II, p, 30, nedatată. Tradusa 
în. limba maghiară (vezi Biobibliografia mai sus menţionată) 


Poezia a fost inspirată de un incident din viața fiului său 


Ion. Mentinem datarea din Versuri. 


Testament 


Apărută in Versuri, 1957. în ms. caiet II, p. 4î, punînd 
datarea autografă : „Sinaia, 22 august 1937", pe care ne-o 
"însutim ; cea din volum (1939) era făcută probabil din 


memorie. 


Moartea mejte fugarului 


Tot din cuprinsul Versurilor, 195/, reprodusă apoi in 
Gazeta literară, nr. 22, mai 196*. în numărul de doliu a! 
revistei (cu ocazia morţii scriitorului la 21 mai 1964). In ms. 
caiet II, p. 34, cu datarea autografă : „28 Vll-a 1947", pe care 
o propunem si pentru ediția de față. Dararea 1940 (din 


volum) era Făcută probabil tot din memorie. 


Hombre secreta 


Din Versuri, 1957 ; în ms. caiet II, la p. 36, fără datare, 
purtînd titlul : Mască, şters apoi de autor. In caiet, după 


Ulisc şi Moartea mi Şlejugariilui, ambele datate cu 1947 


U tis e 


Din seria ,ineditelor" date in Versuri, 1957. în ms. caiet 
IL la p. 32, cu datarea autografá : „10 Vll-a 1947". Tra- 


dusă în limba maghiară (vezi Tudor Vianu, Biobibliografie). 


Consacrare 


Tot din Versuri, 1957. In ms. caiet II, la p. 39. fărâ 


datare, purtînd titlul şters apoi de autor : „Banchet la curtea 


zeilor”. 


511 


513 


Desi avem dubii, din aceleaşi motive ca si pentru 
Siambre secreta (vezi nota de mai sus) retinem datarea din 
Versuri: 1935. 


Este posibil ci, in afara poeziilor datind cu siguranta 
din aceastá perioadá, T. Vianu si fi transcris in acest caiet 
ms. II ti alte poezii mai vechi, în care regásea o aceeaşi 
stare de spirit. Din citeva márturii reiese cá T. Vianu a mai 
traversat alte perioade depresive, una din acestea datind 
In jurul anului 1940 ji fiind declanşată, printre altele, de 


cunoscutele evenimente istorice. 


Zefir 


Publicată în Viafa românească, nr. 11 bis, noiembrie 
1933, împreună cu Caniculară. In ms. caiet II, la p. 20, 


oedatată (vezi nota la Caniculară). 


Clocot 


Tot din seria ineditelor apărute pentru întîia oară tn 
Versuri, 1957. In ms. caiet II, la p. 23, nedatatá. Mentinem 


datarea autorului : 1938. 


Ci nt ec 


Aceleaşi precizări ca si pentru Clocot (vezi nota de mai 
sus) In ms. caiet II, la p. 45, nedatatá. Mentinem datarea 


autorului : 1938. 


Aliund e 


Tot in volumul din 1957 apare pentru prima datá. In 
ms. caiet II, la p. 28, nedatatá. Numele care a dat titlul 
poeziei este o creaţie a autorului prin transformarea în 
nume propriu a adverbului latinesc ce înseamnă „din altă 


pacte". Mentinem -datarea autorului : 1932. 


K ale-M e gdan 


Replică la o poezie a lui Ion Frunzetti cu acelaşi titlu, 
cuprinsá in volumul Ostrovul meu. Cei doi poeti se aflau 
în misiune diplomatică in Iugoslavia, ambele poezii fiind 
Inspirate de un monument local pe care l-au vizitat îm- 
preună. In ms., pe o foaie volantă purtînd antetul Ministe- 
rului Afacerilor Externe, datată : „13/14 IV 1946", 


Textul si datarea din Versuri, 1957, unde si apare intiia 


oară. 


Adevăr fi poezie 


Publicată in Tínárul scriitor, nr. 5, mai 1956 — după 
“cum reiese chiar din conținut, oferită în locul unui „eseu 
teoretic". 

De Fapt, această poezie are semnificația unei reveniri 
publice la poezie, după o absență de mai bine de 20 de 
ani. A urmat publicarea tălmăcirilor, apoi a volumulai 


Versuri, în fine a ultimelor poezii de mai jos. Ms. lipseşte. 


Stefan fi centaurul 


Publicată in Gazeta literară, nr. 7, februarie 1964, scrisă 
cu ocazia naşterii nepotului sáu. Stefan, in ms, purtind 


datarea autografá : „2B I-a 1964". 


Shakespeare (poem) 


Apărot în Secolul 20, nr. 4, aprilie 1964 (nu mult timp 
după moartea autorului) ; citită 'a radio in luna aprilie, 
cînd aveau loc manifestările cvadricentenarului Shakes- 
peare. Scrisă deci în martie sau aprilie 1964, este ultima 
poezie a lui T. Vianu. 

Imaginea ultimă a lui Tudor Vianu este legată, pentru 
multi din cei ce îi vizitau, de recitarea atît de savantă a 
acestei poezii, pe care scriitorul o oferea ascultătorului, cu 


acel zîmbet de satisfacție ce-i strălucea pe față ori de cîte 


513 


514 


oii dădea glas unui text de care se simțea legat ti mîndru. 


Ms. lipseste. 


TĂLMĂCIRI 


Am adunat aci tălmăcirile cuprinse in volumul Versuri, 
1957, p. 65— S8, precum si celelalie versiuni româneşti din 
lirica universală pe care autorul le-a publicat în periodice, 
intre 1957 si 1964. 

Activimca de traducător a lui Tudor Vianu s-a mani- 
festat cu intrrmitente de-a lungul întregii sale cariere. Astfel, 
i se datoresc lui T. Vianu, printre altele, remarcabilele tra- 
duceri din Charles Maurras: Viitorul inteligenței, Fun- 
dárii culturalá, Buc, 1914, Coethe: Porzre fi nderar, 
F.S.P.L.A.. 1955, precum (i traducerea „tragediilor romane" 
ale lui Shakespeare, apárute in editia Operelor (lulius Cezar 
in voi. 2, Amoniu fi Cieopatra, voi. 9, CoriaUn, voi. 10). 

Har, din necesități si in scopuri didactice, prniru exem- 
plificare la curs sau seminar, T. Vianu a dat nenumărate 
tálmáciri, fragmente de cele mai multe ori, din multe opere 
ale literaturii universale. Lipsa traducerilor, sau existenta 
inora ce nu satisfăceau exigenta profesorului, a fos: su- 
plinita prin traduceri proprii. O singurá culegere de astfel 
de texte a apărut, cea de „texte alese" intitulată Istoria este- 
ticii de la Kant pină azi. Buc., 1934. 

Restul au rămas împrăştiate ca citate în volume; un 
icpenoriu complet al acestora, cu detaliile necesare, rînrine 
Knal din obiectivele editorilor, la capătul reeditării celor- 
lalre secțiuni ale operei. 

In unele cazuri însă, T Vianu a publicat independent de 
scopul didactic o parte a acestor tălmăciri, eoniiderîndu-le 
rezultatul unei munci finite. O parte din ele au fost strînse 
în Versuri, 1957, altă parte ráminind needitate. in periodi- 
cele de după acest an. Acestea au fost adunate aici. 
N-am vrut să ne abatem de la acest criteriu mal sus menti- 

t'ionat, lăsînd pentru repcrioriul final chiar traductri integrale, 
cum ar fi cea a Odei la craniul lui Schiller de Goethe, 
aflatá in articolul Fr. Rainer — savant ii umaniit (vezi sub- 
secţiunea Oameni), a unui sonet din De la cousi. 


34* 


principia e uno de Giordano Bruno din studiul /storia ideii 


de geniu (Postume, 1966). 

Cu privire la titlul 7ă/măciri, el a fost adoptat după 
titlul unui grupaj de ms. dactilografiate găsit în arhivă, 
grupaj ce reunea o parte a sumarului nostru, ji care purta 
pe prima foaie acest titlu. 

Cu cîteva excepţii [semnalate în note), am dat aici 
versiunile publicate în presă, nebeneficiind de confruntarea 
cu BS De altfel, T. Vianu. după [957, cînd a inceput sl 
sufere de „crampa" scriitorului, a lăsat o parte din ultimele 
sale ms. în forma dactilografiată. 

Asa cum a procedat ji autorul in volumul V'ersHri, ma- 
terialul a fo?i grupai pe literaturi si autori. In general, 
datarea adoptatá a fost cea datá de publicarea tálmácirilor 
in presá, cu citeva exceptii semnalate in notele respective. 

Au trebuii stabilite pentru fiecare poezie cuprinsá in 
sumar opera sau volumul si, eventual, numărul poeziei 
(pentru sonete) date pe care autorul nu le-a precizat la 
publicare. 

Alte informatii asupra activitátii de traducátor a lui 
T. Vianu se mai pot afla si din Tudor Vianu, Biobiblio- 


grafie, la p. 116 si urm., lucrare citatá si mai sus. 


Sonet [ui % 41 
dupâ M icheljnsela 

A apárut in Steaua, nr. 4, aprilie 1956 (inrr-un grupai 
de tálmáciri care mai cuprinde următoarele : Sonet (XCVIIIj 
după Shakespeare, Revoluția franceză după | Wordswortli, 
Dor după Goethe, Octombrie t$49 şi Enfane perdu după 
Heine, Năpăstuiții după Victor Hjgo), apoi în Versuri, 1957. 
Dna din puținele tălmăciri pentru care exişti un ms. în 
caietul II, p. 49, unde poartă titlul Sonet platonic... datat 
autograf : „30 Xl-a 1950" — datare ce ne-o însuşim )i in 


prezenta ediție. 


515 


Acest sonet a fost identificat, dupá textul lui Guasti 
(Saemmttiche  Gedichce  Miclielangelo's in  Guasti's Text, 
Leipzig-Verlag von Alphons Diirr, 1875) a fi cel ce poartá 
numárul 54. 

Opera poeticá a lui Michelangelo pate sá fi fost cunoscutá 
lui T. Vianu incá din prima tinerete : poezia Noaptea (vezi 
Addenda prezentului volum) poartă un motto din Michel- 
angelo. Si Imagini italiene, unde sint ample impresii despre 
sculptura lui Michelangelo, precum si prefata lui T. Vianu 
la prima rraducere amplá a Sonetelor lui Michelangelo, dato- 
rată lui C. Zeletin, atestă o veche pasiune şi o amplă cu- 
noaştere a operei marelui artist italian. 


Sonete 


Publicate in Gazeta literară, nr. 12, martie 1964 (de 
unde le reproducem), apoi ca exemplificare în studiul său ne- 
terminar, Istoria ideii de geniu, cap. 16, din volumul Postume, 
!96b ; pentru prima oară în volum. 

Identificarea lor (după volumul Opera di Giordano 
Bruno e di Tommaso Campanella, Riccardo Ricciardi Editore, 
Milano-Napoli, 1956) ne-a dus la concluzia cá aceste sonete, 
purtind numerele 575, 583, 593 ji 605 fac parte din De gli 
eroici furori, 1585, operá formatá din mai multe dialoguri. 
Ordinea tipáririi din Gazeta literará era intimplátoare, astfel 
cá clc au fost aşezate în ordinea exactă, fâcînd parte fiecare 
din primele 4 diak>guri ale operei mai sus menţionate. După 
indicaţiile ;i notele critice datorate editorilor (Augusto 
Guzzo si Romano Amerio) ne îndoim că cel de al 4-lea sonet 
(605) ar aparţine lui Giordano Bruno. Editorii italieni, după 


' stilistice si prozodice, identifică sonetul 605 ca 


trăsături 
apartinind poetului Luigi Tansillo, mult prețuit prieten al 
lui Giordano Bruno, mort în 1568 şi care este, în semn de 
omagiu, unul din personajele dialogurilor din De gli eroici 
furori. In această operă. Bruno a amestecat propriile sale 
producţii poetice cu cele ale lui Tansillo — de unde şi con- 


fuzia pe care a făcut-o, probabil, Tudor Vianu. 


T. Vianu a citit aceste sonete (împreună cu cel rămas 
nepublicat în presi şi care este unul din primele sonete 


“cuprinse în altă operă a lui Bruno: De la causa, principia 
e uno) in una d:n ultimele sale prelegeri (inuie la Cursul 
special de literatură comparată cu tema Istoria ideii de 
geniu (1963—64), pentru care vezi Postume, E.L.U., 1966. 


Sonde 


dupl Shakespeare 


Publicate astfel: /Sonetul XCVIIIJ in Steaua, nr. 4, 
aprilie 1956 (vezi nota de la Sonet după Michelangelo) apoi 
în Versuri, 1957. Sonetele LXXV, CSXX, CXLIII, CXLVII 
tn Gazeta literară, ar. 15, aprilie 1964, cu ocazia cvadricen- 
tenarului Shakespeare sub acest titlu generic. In prezenta 
ediție ele au fost aşezate în ordinea lor originală (ordinea 
traducătorului fiind şi aci întîmplătoare) ; au fost iden- 
tificate si  numsrotite după o ediție în limba originală 
(Shakespeare Sonnets-London, |. M. Dent and Sons, New 
Yotk EP. Duiton, 1949). 

Am adoptat o altá dispozitie a versurilor decit cea de 
In aparitia in presá, adicá cea conformá tuturor editiilor 
«nglcze cunoscute de noi. 


Revolufia francezá 
dupá WordsworTh 


Apărut in Steaua, nr. 4, aprilie 1956 (vezi nota de la 
Scnet după Michelangelo), apoi in Versari, 1957. Poezia a 
fast identificată ca făcînd parte din Poemele imaginației 
(Paems of the Imagination, compusă de | Wordsworth 
in 1804. 


Pe lac 


Publicată in Versuri, 1957, tálmácire a poeziei cu acelaşi 
titlu cuprinsă in volumul Cíntece (Lieder) din 1789. Men- 
tinem datarea din Versuri. 


Sufletul lu mit 
dup£ Goethe 


Apărută tot m Versuri, 1957, reprezintă tălmăcirea pri- 
melor 4 strofe aii- poeziei cu  acelasi nume din  volu- 


517 


518 


mul Dumnezeu si lumea (Colt und Welt) din 1804. In 
Versuri, singuratálmácire nedatatá. 


Do . 
dupi Goethe 


Publicată in Gindirea, nr. 3, martie 1932, într-un număr 
dedicat centenarului morţii lui Goethe, număr în care 
T. Vianu mai semnează şi articolul Goethe si timpul nostru. 
Poezia a fost apoi reprodusă în Steaua, nr. 4, aprilie 1956 
(vezi nota la Sonet după Michelangelo), apoi in Versuri, 1957. 

Titlul original este Selige Seknsucbt si face parte din 
culegerea Divanul apusean-răsăritean (Der W'rst-ostliche Di- 
van) din 1814. 

Am propus datarea 1932, ea fiind menţionată si în caiet 


ms. II, unde se află la p. 25, cu adnotarea: „publicat în 
Gíndirea, 1932". 


ionele 
dnpi Gocibt 

Apărute în Contemporanul, nr. 16, aprilie 1964, sub acest 
titlu generic ; pentru prima oară în volum în ediţia de față. 
Ele au fost identificate a fi tălmăcirile primului (Viață 
nouă — titlul original : Máchtiges Uberraschenl, celui de al 
doilea (întilnire —  Freundliches Begegnen), al patrulea 
(Vorbeşte o fată — traducerea exactă) şi al treisprezecelea 
(Avertisment — traducerea exactă) sonet din volumul Sonete, 
apărut în 1815. 


Din „Poezie sl adevár" 
dupá Goethe 


Apărut în cuprinsul traducerii integrale /Poezie si ade- 
văr, E.S.P.L.A., 1955, in voi. II, la p. 254) apoi in Versuri, 
1957. 


Este un fragment din partea a IV-a, cartea a 17-a a 
acestei opere, apărută in 1831. 
Propunem datarea 1955, cea a primei apariţii. 


Octombrie 18 49 şi Enfant | per du 
după HeinE 
Apárute in Steaua, nr. 4, aprilie 1956 (vezi notă la 
Sonet după Michelangelo) apoi in Versuri, 1957. Prima tălmâ- 


cire cuprinde strofele 1, 5 şi 15 din poemul cu acelaşi nume, 
cea de a doua, cu titlul original în limba franceză, e o 
tălmăcire integrală. Ele fac parte din volumul Romancero, 
poezii scrise între 1847—1851, din cartea a Il-a, Plingeri (vezi 
şi H. Heine — Versuri, E.S.P.L.A., 1956, unde aceste poezii 
figurează în alte traduceri). 


Nápástuifii (fragment) 

dup Victor Hogo 
Apárut in Steaua, nr. 4. aprilie 1956 (vezi nota pentru 
Sonet dupá Michelangelo), apoi in Versuri, 1957. In unele 
ms. dactilografiate din arhivă figurează cu titlu! Nenoro- 

cifii, schimbat de autor autograf, ulterior. 
Reprezintá un fragment, primele 70 de versuri din totalul 
de 375 ale poemului bes malheureux, aflat in cartea a V-a, 
fin marche, a ciclului Aujourd'bui din Co'itemplations, 1855. 


BRE VI AR 


Necunoscute, niciodată publicate (din cîte ştim pînă 
acum) în timpul vieţii amorului, cugetările lui T. Vianu 
au fost găsite in arhiva familiei şi, o parte din ele, inven- 
tariate (vezi Tudor Vianu, Biobibliografie. Ele au apărut, 
fiind comunicate de noi cu prilejul împlinirii a 70 de ani de 
la na^ieiea autorului, în numerele comemorative ale Vieţii 
româneşti (1/1968) şi Contemporanului (1110/ianuarie 1968) 

Din totalul de 32 de cugetări, primele 15 figurează pe o 
pagină dactilografiată purtînd titlul Breviar (însuşit de noi 
pentru întreaga secţiune), nedatat, dar probabil datînd din 
deceniul al şaselea. Următoarele 13 se află pc un ms. auto- 
graf, 2 foi, fără titlu şi datare. O mare parte din acestea 
din urmă, plus următoarele 2, precum ;i cltevi variante 
pentru unele din primele 15, s-au mai gásit gi intr-un caiet 
cart purta titlul Skepsis, ms. autograf, nedatat, dar desigur 
mult mai vechi. Ultimele douá au fost descoperite pe spatele 
ms. Giurgiu (Isarlik), cuprins in prezenta editie la Addenda ; 
si aceste autografe, in creion, nedatate. 

Prin urmare, editorii se gásesc in imposibilitatea de a 


dati măcar unele dintre aceste cugetări ; chiar după cer- 


519 


520 


nealá, ortografie si grafie, datarea ar fi riscatá — toate 
ms. dovedind a fi copiile probabile ale unor ms. mai vechi. 
Dupá ortografie insá, ele sint scrise inainte de 1955—56 
(anul reformei ortografiei). 


PAGINI DE MEMORIALISTICA 


Importanta continutului acestei sectiuni e lesne de in- 
teles. Existenta unor ,memorii" ale lui Tudor Vianu ar fi 
de o inestimabilă valoare. Martor al culturii si istoriei 
noastre timp de o jumătate de veac, T. Vianu a fost un 
om de o mare obiectivitate şi statornicie. In lipsa acestei 
scrieri, ne-am străduit să adunăm cît mai diverse pagini 
cu acest caracter, grupîndu-le după importanța şi proporţia 
informaţiei autobiografice şi după caracterul (genul) lor, 
în patru subdiviziuni : 


Prima reuneşte texte ce ar putea alcătui o incompletă 
autobiografie, pe care am intitulat-o Cunoaşterea de sine 
(după titlul ultimului capitol al Jurnalului” 1961). 

A doua, intitulată SituatU-Gínduri (preluind alte două 
titluri tot din Jurnal), cuprinde o selecție de diverse- 
„însemnări" (cum singur Ie intitulează uneori), în care amá- 
nuntele biografice se îmbină cu reflecţii despre viaţă, carieră 
şi propriile-i atitudini, precum şi cu unele elemente ima- 
ginare — ce nu contravin însă caracterului predominant 
memorialistic. 

Cea de a treia, Oameni (titlu preluat tot din Jurnal) este 
o selecţie de amintiri despre unele din cele mai apropiate 
personalităţi (marea majoritate literare), de care autorul s-a 
simţit cu deosebire legat în decursul vieţii sale. 


A patra, ultima, a fost întitulată însemnări de călătorie 
si reuneşte toate memorialele do călător ale autorului, intre 
care cele mai importante sînt Imagini italiene si India. 

Ordinea în care au fost puse textele cuprinse în aceste 
patru subsectiuni a urmărit mai cu seamă cronologia vieţii 
autorului. 


Pentru fiecare subsectiune, vezi notele în continuare.. 


Problemele memorialisticei 


Apărut în Familia, seria IV, nr. 9—10, septembrie-octom- 
brie 1941, acest text defineşte unele opinii ale lui T. Vianu 
despre literatura memorialistică. Ar putea fi deci conside- 
rată ca o prefață „ad-hoc" (poate chiar prezumtivă i) a 
paginilor de memorialistică de mai tîrziu, cu atît mai mult 
cu cît consideratiile teoretice cuprinse aici sini în perfect 
acord cu felul cum autorul ţi-a conceput, ulterior, pro- 
priile-i fragmente de memorii. 


CUNOAȘTEREA DE SINE. SITUATII—GINDURI 


Aceste scrieri tîrzii, cu caracter predominant confesiv, 
autobiografic, au un caracter eterogen. Cu excepţia Ideilor 
trăite şi a singurului autoportret (fi acesta neterminat), care 
deschide subsectiunea Cunoajterea de sine, textele au fost 
grupate în ordinea cronologiei vieţii şi a unor posibile 
.Cicluri" tematice ; au fost selecționate in SituatU-Ginduri 
numai cîteva din textele susceptibile de a intra în acest 
subcapitol, adunate altădată fi în Jurnal, 1961. Editorii nu 
au pretenţia de a fi delimitat cu absolută rigoare Situafiile 
de Ginduri şi sînt convinşi cá o astfel de delimitare, in 
cadrul literaturii memorialistice în genere şi în cea a auto- 
rului în special, nu e cu putinţă. Această grupare de în- 
semnări completează imaginea preponderent autobiografică 
din Cunoaşterea de sine, mai cn seamă din unghiul reflectiei 
morale sau filozofice. 


Contacte întîmplătoare, evenimente cotidiene în cea mai 
mare parte, sînt un prilej de meditație pentru autor, 
meditaţie ce ni-l comunică — portretul reconstituindu-se 
din aceste ginduri şi atitudini disparate. Cîteva din aceste 
însemnări sînt fragmente publicate postum. Ele au fost de cele 
mai multe ori redate aici după ms. (vezi notele în conti- 
nuare pentru fiecare scriere). Din toate aceste motive citito- 
rul va putea lesne observa cá, adit în Cunoaşterea de "ne 
cît şi in SituatU-Gínduri, unele idei, unele formulări chiar, 


relatarea unor evenimente se repetă. Există o disproportie 


521 


intre numărul, importanța ii detalierea consideratiilor pri- 
vind anii de formație ai autorului (copilăria, tinerețea, stu- 
diile) fata de perioadele următoare ale vieţii sale. Intenţia 
autorului, deseori repetată, dc a-ji scrie memoriile, n-a fost 
dusă al capăt si astfel, cu privire la anii de după 192), 
există, în aceste scrieri, puţine detalii. Cel mai important 
text, o autobiografie spirituală, o explicaţie a preocupărilor 
si atitudinilor autorului pe parcursul aproape întregii sale 
vieţi, ráminc /dei trăite. 

Lirismul unor pagini se face simțit; din perspectiva 
întregii opere putem observa că acest ton a fost mult mai 
frecvent în ultima pane a activităţii scriitorului. 

Pentru alte detalii, vezi notele în continuare. Vezi, de 
asemeni, alte texte la Addenda. 


CUNOASTEREA DE SINE 


[Schița unui autoportret! 


Text inedit pînă la publicarea postumă sub titlul Reve- 
lare autobiografică in numărul dedicat de Viaţa roma- 
ncjscá (1/19681 comemorării a 70 de ani de Va naşterea lui 
Tudor Vianu. Titlul Schița unui autoportret ne aparţine, 
celălalt párindu-ne impropriu. in ms, fără titlu, probabil 
neicrminat, scris — după cît se pare — in 1948 sau cel 
mult 1949, cum reiese din text : cet cincizeci de ani impliniti 
îi fixarea redactării puțin timp după reîntoarcerea din am- 
basada de la Belgrad, care a durat din martie sau aprilie 
1946 pînă în decembrie 1947. 


Este singurul autoportret cunoscut pînă azi şi el va 
contraria în anumite privinţe imaginea ,olimpianismului", 
pc care unii dintre cei ce au încercat să realizeze un portret 
lui Tudor Vianu au propus-o. 


Idei trăite 


Publicat în Viața românească, nr. 4, aprilie 1958, de 
unde ÎI reproducem după confruntarea cu ms. ( pentru 
prima oară în volum în prezenta ediţie. Datare autografá : 


„martie 1958". Cum arătam mai sus, este cea mai completa 


autobiografie spirituală a autorului, scrisă la vîrsta de 60 ani, 
text fundamental pentru înțelegerea vieţii, carierei şi con- 
cepţiilor autorului. 


/Fragmente autobiografice. I] 


Text postum comunicat de H. Zalis in Gazefa literara, 
nr. 3 si 4, ianuarie 1967, sub titlul (ce ni se pare nepotrivit) 
de Pagini de jurnal. Nepotrivit pentru cá T. Vianu n-a 
tinut niciodatá ceea ce se numeyte un jurnal. Textul (in- 
complet) pe care îl reproducem din Gazeta literara este, 
după cum ne asigură c«l ce La comunicat, un montaj dc 
iragmente disparate. Din pácate, ms. complet nu ne-a par- 
veni, fiind in situatia de a confrunta cu ms. numai primele 
cîteva pagini, pînă la subtitlul: Reviste: Noua re-tiistá 
Jomaná , „Ideea europeană”. Restul acestor fragmente îl re- 
producem după Gazeta literară. 

Textul nu are deci un titlu şi, fiind alcătuii din frag- 
mente, nu are unitatea celui care urmează (Fragmente 
autobiografice [II], apărut în Jurnal, 1961), dc la care am 
împrumutat acest titlu, mai potrivit scrierii. 

Deci : litlul şi subtitlurile ne aparțin ; acestea din urmă 
au fost inspirate de subimpártirea făcută de autor în 
aceleaşi Fragmente autobiografice [II]. Primele pagini, acele 
pentru care am avut ms.-ul, sînt destinate lui H. Oprescu 
care, după informaţiile primite, a fost însărcinat de G. Căli- 
nescu (pentru Institutul de istorie literari şi folclor) să 
primească datele de la autor, în scopul alcătuirii unei fişe 
biobibliografice mat ample. G. Câlinescu se referă si el, 
intr-o scrisoare cátre Tudor Vianu din 3 mai 1954, la mate- 
rialele cerute pentru Institut. 

Cu privire la datarea textului, eronatá la comunicarea 
lui in presa, citám mai întîi din test următorul fragment : 

„La Universitate am vrut sa studiez filologia clasică, 
dar m-a abătut de la această ţintă înclinarea către genera- 
lizarea filozofică cu care am început să mă lupt de la o 
vreme... Dar fiul meu Ion. care citeşte în original pe Plaut, 
pe Cicero sau Pliniui, realizează astăzi o aspirație a 
tinereții mele.' 


Dr. Ion Vianu 3 începu: studiile de filologie clasică în 
> 952. studii pe care le-a părăsit apoi pentru a urma cariera 
medicală în vara lui 1954. Deci, textul acesta datează din 
perioada cînd încă fiul său mai urma studiile clasice, adică 
din 1953 sau 1954, după cum îsi aminteşte chiar dr. I. Vianu, 
si nu din „ultimii ani", cum propune H. Zalis. Şi scrisoarea 
de la G. Călinescu confirmă că textele sînt anterioare 3ui 
mai 1954. în altă ordine de idei, observăm că relatarea începe 
pe un ton mai sec, care însă se topeşte încet într-un discret 
lirism, de care autorul n-a putut să nu se lase cuprins. 
De altfel, această ,alunecare" este caracteristică majoritátri 
scrierilor cuprinse în acest volum. 


Fragmente autobiografice [II] 


Publicate în Jurnal, 1961, de unde le reproducem. Acest 
text continuă cumva. în mod cronologic, amintirile lui 
T. Vianu, începînd cu anii studiilor universitare si ai for- 
matiei sale. Textul are unele fragmente de confesiune si în 
general el schiteazá evoluţia atitudinilor autorului, schiță 
ce va fi mult întregită in Idei trăite. El datează, după cum 


autorul arată în nota finală — o autocaracterizare a textu- 
lui — din 1957. „Proiectul unei lucrări autobiografice mai 
complete ţi răgazul de a o întreprinde rămîn încă o 
posibilitate a viitorului” — o posibilitate niciodată realizată. 


SITUATII—GINDURI 


/Puterea graiului; 


Text inedit, in ms. pe o foaie rázleatá, fără titlu, comu- 
nicat de noi in Steaua, nr. 12, 1969, număr jubiliar. Nu 
avem posibilități de datare. Titlul ne aparţine. Text revela- 
toriu pentru ceea ce ni se pare a fi una din convingerile 
cele mai intime si mai statornice ale autorului, convingere 
ce s-a manifestat în întreaga sa activitate (vezi In loc de 


postfață). 
Carusel 


Publicată in Steaua, nr. 4, aprilie 1959, apoi în Jurnal, 
1961, de unde o reproducem. Ajungem, prin ceea ce putem 


numi „biografia sentimentală", la o altă epocă, funda- 
mentală pentru formarea autorului : studiile din Germania. 
Oraşul unde se petrece cea de a doua parte a întîmplărilor 
evocate este Tiibingen. Cum se va purea vedea şi cu alte 
prilejuri, T. Vianu revine din unghiuri de vedere deosebite 


asupra aceloraşi situații. 


Fereastra luminată 


Apărut în Jurnal, 1961, ca un text introductiv, de unde 
îl reproducem. Nu cunoaştem anul cînd a fost scris, rámi- 


nem la datarea primei apariţii. 


Inchinare 


Text publicat postum în numărul 1/1968 al Vieții romá- 
neşti, număr consacrat comemorării a 70 de ani de la 
naşterea autorului. Scris la un an după naşterea fiului său 
Ion, în ms. datat „mai 1935?. Notăm intenţia scrierii amin- 
tirilor, anterioară vîrstei de 40 de ani. 

Fragmente din acest text au mai apărut in Tribuna, 
nr. 45, noiembrie 1966, in cadrul Memorialului de călătorie 
în U.R.S.S, comunicat de Mihai Rădulescu (vezi nota la 
Itinerar în U.R.S.S., din Addenda). 


[Sint un student bátrín...] 


Text inedit, neterminat si fără titlu in ms. comunicat 
fragmentar de noi în Steaua, nr, 12, 1969, număr jubiliar. 
Este începutul unei lecţii de deschidere la facultate, după 
cum reiese din text, probabil în toamna anului 1941. 
(T. Vianu vorbeşte de „începutul celui de al şaptespre- 


Aa" 


zecelea an de activitate la catedrá", activitate ce a inceput, 
după cum reiese din Memoriu de titluri si lucrări, in 
februarie 1924, o datá cu recunoasterea titlului de doctor in 
filozofie obţinut la 3 decembrie 1923 la Tiibingen, si cu 
numirea sa ca suplinitor la cursul de esteticá de la facul- 


tate. Un raport de activitate seminarialá de la sfîrşitul 


anului 3924 indică acelaşi an.) Titlul ne aparţine, insprrat 
de test. 


într-un interviu luat în Adevărul din 1 mai 1937 la 
ancheta cu titlul Cea mai humoasă amintire din viaţa de 
student, Tudor Vianu (printre alţii! răspunde, citindu-şi 
prietenul — pe Camil Petrescu — care-l numise într-o oca- 
zie „un student întîrziat" ; Vianu corectează : sînt „un stu- 
dent etern" (cum e ti titlul răspunsului său). Apoi 
continuă : 


„Am fost si ani rămas un student. Un student romantic, 
întreabă pe vechii met camarad, pc Marcel Romanescu, 
pe Mihai Ralca, pe Alexandru Busuioceanu, pe lon Barbu, 
pe Stefan Nenitescu, pe Alexandru Claudian, pe George 
Fotino si vei afla cá cei douázeci de ani ai nostri au fost 
insufletiti de pasiunea cunoasterii si de cultul poeziei. Nu-ti 
pot spune acum cît datorau elanurile mele de atunci exem- 
plului si învățăturii unuia dintre marii profesori ai 
generației mele, d-lui Ovid Densusianu. Ştiinţa şi poezia 
se îmbinau armonic si decurgeau paralel din influența lui. 
Am dus cu mine în război aceste elanuri şi pe masa 
bordeiului meu de artilerist de la Tuta (în coloanele ziarului — 
.lirta", o greşeală de tipar ce a putut fi corectată prin 
descoperirea in caiet ms. I de versuri a unei menţiuni 
scrise citet — vezi nota din Addenda la poezia Seri lungi, 
n, n.) stăteau deschise Datele imediate ale conştiinţei si 
poeziile lui Goethe". 


In continuare, Vianu se referă la o conferință ţinută 
la o societate turistică despre amintirile sale de la Tiibin- 
gen, conferință pentru care, ca o plăcută surpriză, a primit 
din partea Rectorului Magnificient de la Tiibingen calde 
felicitări şi mulţumiri emotionante. 

Vianu s-a socotit pe sine un etern student... 
Această idee reapare si în alte alocutiuni adresate tine- 
retului universitar : T. Vianu identifica în profesor pe eter- 
nul student, devotat cercetării continue si neobosite. 


Heinrich Rotbart 


Apărută sub titlul /n reverberatia nopții, în Rampa, 
nr. 7, octombrie 1946, purtînd următoarea notitá : „Distinsul 
profesor universitar si subtilul scriitor d. Tudor Vianu, fost 


director a( Teatrului Naţional din Bucureşti şi actualmente 
ambasador ai României la Belgrad, ne trimite pentru primele 
numere ale Rampei acest articol, care, sigur, va fi întîmpinat 
de cititorii noştri cu meritată preţuire. Sîntem fericiți să 
anuntám cá d. Tudor Vianu ne-a fágáduit colaborarea d-sale 
si în viitor." Apoi retipărită în Jurnal, sub titlul prezent, 
de unde o reproducem. 

Heinrich Rotbart nu este o ,schitá" ci o amintire, ba- 
zindu-se pe un eveniment real, dupá cum T. Vianu a povestit 
mai multor intimi, printre care si fiului sáu, eveniment 
ce pare sá fi avut loc dupá reintoarcerea sa in tará din 
decembrie 1923. Notarea : ,predam istoria si filozofia intr-un 
liceu particular de báieti" nu ne-a putut lámuri exact asupra 
anului ; se stie ca T. Vianu a functionat in 1924, pentru putin 
timp, ca profesor la mai multe discipline si la Liceul 
„Mihai Viteazul". 

Evocarea lungilor plimbări nocturne, menţionate şi cu 
alte prilejuri, ne indică acest obicei aproape zilnic al 
autorului, rămas pînă în ultimele luni de viață. Multi din 
intimii săi i-au însoţit plimbările îndreptate către lacurile 
Bucurestiului, în timpul cărora scriitorul se abandona, cu 
mare plăcere, unor monologuri nesfirsite. 


Citire si privire 


Apărut în Gazeta literara, nr, 50. decembrie 1957, apoi în 
Jurnal, 1961. T. Vianu se mărturiseşte ca fiind esențial 
un om d! cărților. De aceea, toată viaţa (ca şi acum, cînd 
împlinea 60 de ani) a simţit nevoia completării culturii sale 
vizuale. Paginile de călătorie ti cele de ..spectacol" sint, 
poate, tocmai rezultatul acestei atitudini de continuă auto- 
educare şi instrucţie. împreună cu Vizita poetului ele pot fi 
considerate ca dialoguri ,imaginare" : deşi nu este de loc 


exclus ca la baza lor sá stea evenimente reale. 


Vizita poetului 


Apărută in Luceafărul, nr. 9, mai 1960, apoi în Jurnal, 


1961, de unde o reproducem. Textul cuprinde o definiţie a 


poetului, aşa cum îl concepea T. Vianu, definiție ce mai 
apare si in lire scrieri. 


Asupra k n li maxime de Goethe 


Publicati in Guteta Intrară, nr. 2, ianuarie ]OSB, apoi in 
Jurnal, 1961, de unde o reproducem. Aceleaşi idei, în for- 
mulări uneori apropiate, apar şi în unele din cugetări 
(«zi Breviar'. 


Dialogurile anterioare (Citire fi privire. Vizita poetului) 
par a se prelungi în aceste însemnări, ca şi în cele ce 
u/mează, a se prelungi fără interlocutor, iau avtnd întregul 
public ca interlocutor. Recomandările autorului au un pu- 
ternic caracter confesiv. 


„Tact rea ecerni a spațiilor infinite 

mă ins p di mintă" 

Din Gazeta literară, nr. 46, noiembrie 1957, apoi în 
jurnal, 1961, de unde o reproducem. Aceasta Însemnare este, 
într-un anumit fel, specifică autorului pentru modul de a 
recepta un eveniment ce purta în sine o mare semnificație, 
T. Vianu avei acei capacitate, specific intelectuală, de al 
recepționa cu o vizibilă dar cumpătată satisfacție, apoi de 
al aşeza în cadrul său axiologic, de a-i face istoria şi 
prevedea dezvoltarea. O uimire ingenuă si, în acelaşi timp, 
o riguroasă disciplină se îmbinau. Vianu respecta fapta si 
gîndul deopotrivă. Toate aceste texte oferă cititorului pri- 
lejui de a medita la cel ce a fost moralistul Tudor Vianu. 


OAMENI 


Sub acest titlu am selecționat paginile de evocare pe 
care T. Vianu le-a dedicat cu precădere unor personalități 
literare de care anumite momente importante ale vieții sale 
au fost intim legate. Scrieri în genere mai noi, aceste evocări 
se referă precumpănitor la anii tinereții autorului, ca de 
altfel majoritatea paginilor memorialistice. 

Dificultățile selecției de față au provenit din. faptul că 
în opera lui T. Vianu este aproape imposibilă o delimitare 


exactă între specia portretului [i cea a amintii" — mai 


mult chiar, în unele studii apar inserate amintiri, pagini 
de un lirism mărturisit. Cităm doar cîteva exemple: 
Personalitatea lui Gala Galaction, Cofbuc traducător al lui 
Dante, amplul studiu introductiv la ediția Operelor lui 
Al. Macedonslti. 

In scrierile selectionate aci ni se pare dominant carac- 
terul memorialistic deşi, in aproape toate aceste ,amintiri", 
apar şi considerații ,critice", judecăţi de valoare, schiţe de 
situare a personalității evocate in concertul literaturii noas- 
tre. Criteriul nostru a fost deci, în cele din urmă, unul de 
».proportie* ji de ton : preponderența „memorialisticului" 
asupra ,stiintificului". Scrierile in care raportul e invers 
vor face parte din secţiunea studiilor ti portretelor de lite- 
ratură români. 

Ordinea ce am adoptat este cea a cronologiei vieţii auto- 
rului si nu a operei. Căci, ca în întreg cuprinsul acestui 
volum, interesul nostru a fost acel de a lumina din 
cît mai diverse şi posibile unghiuri biografia autorului. 

Interesul istoric fiterar al acestor pagini se răsfrînge în 
două sensuri ; al celui evocat ii al celui ce evocă; un 
raport de la un caracter la altul, de [a o personalitate Ia 
alta, raporturi față de care cel ce le evocă nu-şi îngăduie 
nici tea ma) mică umbră dc neclaritate. 

Stilul, corectitudinea şi prețuirea pe care Vianu o dădea 
relaţiilor cu oamenii se schiteazá şi în aceste pagini. Căci, 
permitindu-ne şi această paranteză, credem că unul din 
sentimentele cele mai constante, mai stimate, mai funda- 
mentale ce a nutrit Tudor Vianu a fost sentimentul prie- 
teniei ; deşi atic de reţinută in ton, această trăire intensă 
a sentimentului se face deplin simțită în multe din paginile 
adunate aici. 


Hildebrand Frollo 


A apărut in Monografia Liceului „Gheorghe Lazăr! 
(1860—193S), Bucureşti, 1935, cu prilejul împlinirii a 75 de 
ani de La infiintarea liceului. In ms. text identic. 

Profesorul Frollo, a cărui personalitate a impus cu 
deosebire autorului, mai este evocat şi ia /Fragmente auto- 


biografice, 1]; tot lui îi este dedicat si „fragmentul dra- 


35 — Opere voi. I — Tudor Vianu 


mavic* Aeneas fi Dido (vezi Addenda, Poezii din perio- 
dice Ji inedite). 

T. Vianu, evocind în fugă anii scolaritátii sale cu pri- 
lejul sărbătoririi centenarului Liceului ,Gheotghe Lazăr". 
la 27 iunie 1960, aminteşte ti cu acest prilej de Frollo. Dar 
aceic text, nepublicat, prezintă un interes modest, drept care 
n-a fost introdus în ediția de față. 


Alexand'» Macedonski 


A apărut in Sburătorul, nr. 39, februarie 1921, apoi in 
Masca timpului. Arad, 1926 si in Studii ji portrete literare, 
Craiova, 1938.  Atit această evocare, cit şi cea intitulată 
Amintirea lui Macedonski atestă marea simpatie ti pre- 
ture pe care T. Vianu a  arátat-o față de un, 
din acele mari personalități care i-au îndreptat 
primii paşi în literatură. Editorul de mai tîrziu al lui Mace- 
donski a fost dintre primii critici ce reabilitau posteritatea, 
atît de zbuciumată, a autorului Nopților, Am ales aci doar 
două din textele dedicate, din unghi memorialistic, lui Mace- 
donski. Restul sînt inserate în studii cu caracter critic, pe 
care le vom edita în volumele dedicate studiilor de literatură 
română. 


Amintirea lui Macedonski 


A apărut în Gazeta literara, nr. 2, martie 1954, apoi în 
volumul Literatură universală si literatură naţională. 1956, 
de unde o reproducem. 


Ovid Densusianu 


Apărută în Lumea, nr. 5, octombrie 1945, apoi în 
Jurnal, 1961, de unde o reproducem. 
Alie referiri despre Densusianu, în Pagini de memoria- 


listică. 
Umbra p ostului 


Apărută in Zrihuna, nr. 33, septembrie 1957, apoi în 
Jurnal, 1961, de unde o reproducem. 


35% 


Amintit ea lui E. Lovinescu 


Apărută în Lumea, nr. 2, noiembrie 1945, de unde o 
reproducem ; pentru prima oară in volum în ediţia de față. 

In cuprinsul acestei evocări T. Vianu vorbeşte despre 
schimbul de scrisori între cei doi scriitori apărut in Sluji- 
torul, la 18 octombrie 1919, sub titlul B cu putință o di- 
jot.jjie? 

Reproducem acest schimb de opinii sub acelaşi titlu 
la Addenda, considerînd că, din punctul de vedere al carierei 


lui T. Vianu, acest „amlnunt" este dintre cele mai importante. 


Amintirea lui Liv'm Rebreanu 


Apare în Tribuna, nr. 19, iunie 1957, apoi în Jurnal, 
1961, de unde o reproducem. 
Date despre Rebreanu şi despre locul său natal mai sînt 


cuprinse ji in Serbări la NaiSud (vwi Jurnal, 1961). 


Vasii e Pârvan 


Apărută în Gazeta literară, nr. 4, decembrie 1957, apoi 


în Jurnal, 1961, de unde o reproducem. 


In amintirea lui G. Ibrăileanu 


Apare în Viafa romanească, nr. 12. decembrie 1944, apoi 
in Jurnal, 1961. 

In continuare, Prestigiul lui Ibrăileanu apărut tot în 
Viaţa românească, nr. 3, martie 1956, apoi in Jurnal (de 


unde reproducem ambele articole). 


Fr. Rainer — savant fi umanist 


Alocutie academică la comemorarea lui Ft. Rainer în 
Academia R.P.R., publicată în Viafa romanească, nr. 9, sep- 
tembrie 1962, prima oară în volum in prezenta ediție. 

In a/ara interesului memorialistic, această scriere con- 
ține unele idei ale autorului despre Goethe, precum şi tra- 


ducerea integrală a Odei la craniul lui Schiller. 


532 


Despărțirea de Camil 


Apare în Gazeta literară, nr. 21, mai 1957, apoi in Jur- 
nal, 1961 ; din ciclul celor trei articole scrise la moartea 
prietenului său, dintre care mai reproducem şi Tinereţea lui 
Camil, apărut în Tribuna, nr. 26, mai 1957, apoi în Jurnal, 
1961. Cel de al treilea, neselectat în prezenta ediţie, în care 
sînt repetate aceleaşi calde consideraţii, este intitulat Mor- 
mint intangibil şi a apărut în Contemporanul, nr. 24, iunie 
1957. 


ÎNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE 


Au fost reunite aici: volumul Imagini italiene, Buc, 
1933, India, capitol din Jurnal, 1961, precum si relatările 
mai scurte : Duminica germană din Fragmente moderne. 
Buc, 1925, Adunări de filologi la Berlin, Popas la Viena, 
In casa lui Tolstoi din Jurnal, 1961. 

T. Vianu a călătorit mult, a cunoscut aproape întreaga 
Europă. O li*tă completă a călătoriilor sale, cu datele exacte, 
scopul si prilejul cu care ele au avut loc, nu a putut fi 
încă stabilită — parcurgerea corespondenţei sale ne va per- 
mite să oferim cititorului date precise şi în această privinţă. 
Ea va figura în cronologia cu care editorii vor încheia munca 
lor, renuntind să publice aici un ms, listă a călătoriilor 
întreprinse de autor între 1955—1963. 

Scurte „note" de călătorie mai apar şi în alte scrieri cu 
caracter memorialistic, cele cuprinse în Cunoaşterea de sine, 
cum ar fi unele pagini cu privire la anii de călătorie şi 
studiu în Germania. 

T. Vianu s-a delectat cu scrierea notelor sale de călătorie, 
însemnate întotdeauna în urma unei puternice impresii năs- 
cute, mai cu seamă, din contactul cu țări şi popoare ce-i 
erau mai puţin cunoscute : Italia mai indi, apoi India, în 
cele din urmă Uniunea Sovietică (vezi la Addenda). Despre 
Tudor Vianu călătorul, vezi, la sfîrşitul volumului, In loc de 
postfață. 


Duminică germană 


A apărut în Revista romană, nr. 6—7, 1925, apoi în 
Fragmente moderne. Buc, 1925. Conţine însemnări sl detalii 


cu privire la atmosfera şi peisajul în care T. Vianu a pe- 
trecut aproape doi ani de studii la Tubingen. La aceeaşi 
perioadă şi peisaj S-a mai referit autorul ti în Carusel 
(vezi Situatii—Gtnduri), precum şi, in mod accidental, 
in alte scrieri din aceeasi sectiune. 


Imagini italiene 


Au apárut mai intii in Gíndirea, nr. 10, 11, 12, octom- 
brie-decembrie 1931, si nr. 2, februarie 1932, cu subtitlu! : 
„Note răzlețe dintr-un jurnal de călătorie". Apoi in volum, 
cu acelaşi titlu, la Bucureşti, în Editura ,Vremea", 1933, 
de unde le reproducem. Călătoria făcută de T. Vianu îm- 
preună cu soţia sa a avut loc în vara anului 1931. Perioada 
exactă a călătoriei n-a putut fi cu precizie stabilită : autorul 
se referă la temperaturi toride ; din notele cu privire la 
popasul în Padova, reiese că ar fi asistat la procesiunile 
religioase cu prilejul sărbătoririi a şapte sute de ani de 
la moartea Sf. Anton din Padova, sărbătorire ce are loc 
la 13 iunie. La prezenta reeditare au fost eliminate cele 
două poezii : închinare (Călătorie pe mare), care, în ediţia 
din 1933, deschidea volumul, şi Florența, care figura între 
capitolele Aurora şi crepusculul şi San Gimignano. Aceste 
poezii apar în ediţia de față în secțiunea Versuri. 


Adunare de filologi la Berlin 


A apărut în Gazeta literară, nr. 33, septembrie 1956. 
apoi în Jurnal, 1961. 

Călătoria, în scopul participării la „lucrările Sectiunii 
de limbă şi literatură a Academiei de ştiinţe din Berlin", 


a avut loc în iulie 1956. 


India 


Apărută sub forma unor fragmente, capitole, în Gazeta 
literară, nr. 1, 2, 3 4, 7, 26 din 1957, cărora autorul le-a 
adăugat, la publicarea in volum, sl articolul Cíntárefi ji 
dansatori indieni (din Contemporanul, nr. 38, sept. 1956). 

Călătoria a avut loc în lunile octombrie-decembrie ale 


anului 1956 şi este singura pe care T. Vianu a întreprins-o 


533 


534 


In Extremul Orient, cu prilejul celei de a IX-a Conferinte 
generale U.N.E.S.C.O. Din delegatia románá mai fácea parte, 
printre altii, Mihai Ralea. 


Popas la Viena 


" 


Apărută in Tribuna, nr. 43, noiembrie 1957, apai 
Jurnal, 1961, Revederea Vienei, dupá 35 de ani, a avut loc 
la sfîrşitul lui septembrie ;i începutul lui octombrie 1957 ; 


n 


T. Vianu a făcut atunci parte dintr-o delegaţie care a instalat 
„o placă a amintirii pe casa unde a locuit George Enescu 
ca student al Conservatorului de Muzică“, delegaţie ce mai 
cuprindea si pe Alfred Alessandrescu şi lon Dumitrescu. 

Dăm mai jos, în completare, un fragment dintr-o scrisoare 
ce conţine primele impresii despre Viena (şi Germania în 
general) datînd din 1920, scrisoare reprodusă fragmentar în 
Ideea europeană, nr. 43, iunie 1920 : 

„Am văzut o lume nouă şi am văzut-o într-un moment 
de criză. La Leipzig am cunoscut un pastor cu care împre- 
jurarea mă legase puţin prieten. Era un om cumpătat, puţin 
glacial, dar de frumoasa obiectivitate a culturalului apusean ; 
i-am putut astfel vorbi cu sinceritate, m-am plîns de speța 
de xenofobie care in Germania m-a muteai la fiecare 
răspîntie. Pastorul meu mi-a răspuns cu adincime: 
«înainte de război nicăieri ca în Germania nu erau mai bine 
primiţi străinii. A fi străin era o excepţie privilegiată care 
merita onoarea tuturor excepțiilor. Şi ştii de ce? a adăugat 
cu un zîmbet uşor... Pentru că nicăieri mai mult ca la noi 
n-a existat gustul, interesul şi înţelegerea pentru străini.» 
Apoi a tăcut. Eu trebui să completez. 


Neamul ăsta de oameni avea atîta inwrei şi înțelegere 
pentru străin) pentru că cl însuşi se simţea foarte unitar, 
foarte omogen, foarte deosebit. Intr-un tîrg plin de oameni 
din toate locurile un străin nou pe cine mai poate interesa? 
Simtindu-se bine delimitat si continuu, poporul S(ta era 
făcut să simtă deosebirile şi să le aprecieze ca atare. 
Pune acum funcțiunea asta să lucreze sub apăsarea unei 
infringeri ca aceea pe care a suferit-o : calitatea devine un 
defect. Simtitori la deosebiri, ie resping cu o înciudare 
jignitoare. 


Ara fugit din Germania si m-am adăpostit aci. Societatea 
e pută mai bllrină ; atmosfera mai îngădui'oare, ca ti nu 
zic mai pasivă. Astfel într-un mediu mai deosebit pot urmări, 
totuşi, manifestările germanice. Sub multe aparente uma- 
nitariste, vechiul fond se exprimá cu strágnicie. Ba incá 
cred cá lumea aceasta abia acum ajunge la realizarea ei. 
Anii dinaintea războiului concurgeau astfel în sensul ace- 
leiaşi realizări." 

Aşadar, aclimatizarea cu lumea germană a avut loc în 
cursul lunilor de studii petrecute la Viena în 1920. După o 
scurtă perioadă pettecurl în ţară, T. Vianu s-a reîntors in 
Germania, la TObingen, alegînd un centru universitar renu- 
mit pentru tradiţia sa, mai liniştit şi mai îmbietor atmosferei 
de studiu în tare s-a adincit pentru aproape doi ani, pină 
la obţinerea doctoratului in filozofie, la sfîrşitul lunii noiem- 
brie 1923. 


In casa lui Tolstoi 


A apărut în Gazeta literară, nr. 20, mai apoi în 
Jiu nai, 1961. Inspirată de prima sa călătorie in U.R.S.S., 
ce a avui loc la sfârşitul lui octombrie 1959, cu prilejul 
unei consfátuiri U.N.E.S.C.O. Atunci, T, Vianu a vizitat 
Moscova şi Odesa. 


ADDENDA 


POEZII DIN PERIODICE (1916—1921) SI INEDITE 
(1914—1941) 


Gruparea Poezii din periodice (1916—1921) fi inedite 
(1914—1941) icprezintá restul creatiei poetice a lui Tudor 
Vianu, pe care autorul nu a selectat-o pentru volumul Verswri, 
1957. Cea mai mare parte din aceste poezii apartin anilor 
1914—1918 si majoritatea lor (aláturi de cele datind tot din 
această perioadă, selecţionate in Versuri) alcătuiau cuprinsul 
unui volum pe care autorul intenţiona să-l publice în anii 
primului război mondial. La sfîrşitul anului 1918 această 
intenţie era încă valabilă. Ce a determinat pe poet să renunţe, 
probabil în cursul anului 1919, sau să amine publicarea, e 


535 


536 


greu de precizat. Autorul a fácui uneori aluzie la abando- 
narea unu! astfel de proiect, fárá a preciza circumstantele 
si cauzele renuntárii. 

Au fost incluse aici poeziile publicate in periodicele 
vremii. Dar cea mai mare parte o constituie ineditele, poezii 
ce se gásesc, majoritatea lor, in cele trei caiete ms. mentionate 
(vezi nota de la Poezii). In sfîrşit tot în aceleaşi caiete, 
au mai fost găsite şi cea 10 poezii pe care autorul Ic-a 
exclus din diversele proiecte ale volumului. Editorii s-au 
conformat acestei opţiuni. Valoarea multor poezii din Ad- 
denda e modestă şi ele pot interesa mai cu seamă pe spe- 
cialist. 

Au fost găsite în arhivă, de cele mai multe ori pe verso 
manuscriselor unor poezii, mai multe proiecte de volum, 
cuprinzînd între 15 si 30 de poezii, cu sumare diferite, 
uneori Împărțite pe cicluri ce purtau titluri ca: Norii, 
Chipul din fereastra. Poemele serii, Viziuni senine. Fereastra 
lirică. Sufletul de pretutindeni, In odaia doctorului Faust. 
Poate că unele dintre ele reprezentau chiar titlul volumului. 
Din păcate, nici unul din aceste proiecte nu este datat. 
Dar ele menționează poezii scrise cu siguranță în 1918, 
fapt care ne-a permis unele precizări în acest sens. 

Şi cu această ocazie am întâmpinat greutăți în datarea 
unor poezii (cu atît mai mult cu cît anii propuşi în 
Versuri s-au dovedit uneori inexacti). Cînd a fost cunoscut 
anul publicării, acesta a putut fie să precizeze, fie să 
limiteze datarea în intervalul 1914— 1917, sub care în caie- 
tul ms. I sînt incluse mai mult de o jumătate din poezii. 
Acest caiet începe cu poezii din 1914—1917, între care unele 
sînt, desigur, versiuni mai vechi, copiate şi îmbunătăţite, 
schitate probabil la vîrsta de 15 sau 16 ani. Astfel că anul 
apariţiei în presă nu a fost adoptat ca o datare definitivă 
decît atunci cînd el corespundea şi celei din ms. ; pentru fie- 
care poezie in parte trimitem la notele de mai jos. 


în general, editorii au dat prioritate formei publicate, 
intervenind numai cînd ms. găsite erau ulterior corectate 
autograf. 

Ordinea sumarului este cea cronologică : pentru fiecare 
an, mai întîi poezii publicate (în ordinea apariţiei lor), apoi 


cele nepublicate, în succesiunea în care ele se găsesc în ms. 


Cuvintul 


Prima poezie publicata de Tudor Vianu, la 18 ani, in 
Flacăra lui C. Banu, nr. 23, din 19 martie 1916. 

In ms. caiet I, la p. 3, făcînd pane din ciclul datat 
autograf 1914—1917, poezie destinată a deschide proiectatul 
volum de versuri. O altă variantă nu atestă modificări 
substanțiale. Elogiul cuvîntului, al verbului creator a cărui 
putere e nelimitată, constituie o temă frecventă a litera- 


turii lui T. Vianu. 


Iluminare 


Publicată in Vieafa nouă, nr. 2, aprilie 1916, împreună cu 


Norii. In ms. caiet L, la p. 9, din ciclul 1914—1917. 


Desăvirjirea 


Publicată în Flacăra, nr. 28, aprilie 1916. In ms. caiet I, 
Ia p. 27, din aceeaşi perioadă, 1914—1917. Poate că şi această 
poezie e un ecou michelangiolesc (ca şi Noaptea, vezi mai 


joi noti respectivă). 


Către amurg 


A apărut tor in Flacăra, nr. 34. iunie 1916. In ms. 
caiet L, la p. 42 din ciclul 1914—1917 ; aci, poezia e ştearsă 
de autor, eliminată din cuprinsul volumului proiectat. Tot 
aci, dedicatia ulterioară autografá : „lui S. Baier". Către 


amurg e singura excepţie ce am făcut, republicind-o (desi 


ştearsă in ms.), datorită faptului cá ea a apărut totuşi în 


presa timpului. 


Nemurire 


Publicată în Vieafa nouă, nr. 5, iulie 1916. In ms. caiet I, 
la p. || apartinind aceluiaşi ciclu 1914 —1917. Reprodusă 
în Contemporanul, nr. 32, august 1967, cu ocazia aniversărilor 
victoria de la Mărăşeşti ; anterioară cu mai mult de un 


538 


an evenimentului istoric, aceastá poezie nu poate fi decit 
o ,presimtire" a eroismului de mai tîrziu. 


Moartea 


Publicată in Vieata noua, nr. 6—8, august-octombrie 
1916, republicatá in Literatorul nr. 10, august 1918, fárá 
tnentiunea-dedicatie „Celor căzuți" ți avînd modificate 
patru versuri. Din ciclul 1914—1917. 

In ms. caiet I, Ia p. 47, unde poartă si corecturile ulte- 
rioare .(cele ale versiunii din Literatorul), Dăm aci prima 
versiune, care ni se pare mai reuşită. 


tugar ii 


Publicată in Flacăra, nr. 1, octombrie 1916. In ms. caiet 
I, la p. 43, din acelasi ciclu 1914 — 1917. 


Noaptea 


Publicată in Vieața nouă, nr. 10—12, decembrie 1916— 
februarie 1917. In ms. caiet I, la p. 17, din acelaşi ciclu 
1914—1917. 

Motto-ul reproduce inscripția lui Michelangelo de pe 
statuia Nopții Ja mormîntul lui Giuliano de Medici, din 
capela Medici, Florența. Am corccut textul motto-ului (care 
pare să fi fost transcris şi în ms. şi la publicare din me- 
morie) după originalul Inscriptiei, al cărei text l-am găsit 
în Herman Grimm — Michelangelo, Safari Verlag, Ber- 
lin, 1943. 


Nemărginirea 


Test inedit. In ms. caiet I, la p. 13, din acelaşi ciclu 
datat 1914—1917. 


Umilinţa 


Inedită. In ms. caiet I, la p. 25, din acelaşi ciclu 1914 — 
17. Poartá dedicatia ulterioará autografá: ,lui Dan Barbi- 


lian". Aceastá poezie era indicatá a deschide un nou ciclu. 


care-i purta si numele, dupá primul (intitulat Norii) in pro- 
iectatul volum de care a fost vorba in notele de mai sui. 

Poezia contine o replică la elogiu! elanurilor vitale, 
dionisiace, din poezia de tinerete a lui Ion Barbu. 


Casa mortilor 


Tot inedită. In ms. caiet I, la p. 35, din acelaşi ciclu. 


A d hostem 


Ineditá. In ms. caiet 1, la p. 45, din acelaşi ciclu. 


l n ti ia rază 


Inedită. In ms. caiet I, la p. 55, purtînd dedicatia auto- 
grafá ulterioará : ,lui Al. T. Stamatiad". Din acelagi ciclu. 


Dialog in amurg 


Publicatá in revista lui Caion, Cronicarul, nr. 37, noiem- 
brie 1918. In ms. caiet I, la p. 53, din ciclul 1914—1917. 


Alter ego 


Publicatá in Revista criticá (director Paul Prodan), nr. 8, 
noiembrie 1918. In ms. caiet I, la p. 57, purtind dedicatia 
autografá ulterioară : „lui Marcel Romanescu". Din acelaşi 
ciclu 19H—1917. 


Fragment antic 


Aeneas şi Dido 


Poem inedit, în ms. caiet I, la p. 67— 85, dedicat auto- 
graf : ,lui H. Froilo", profesor de limbá latiná Ia Liceul 
Gh, Laiár", cáruia T. Vianu i-a purtat o mare stimá si 
caldă amintire (vezi date referitoare la H. Frollo in Frag- 
mente autobiografice, precum şi evocarea Hildehrand Frollo). 


Aceastá micá incercare de poem dramatic face parte 
din acelaşi ciclu 1914—1917 şi indică timpuriul gust pentru 
clasicitate al lui T. Vianu, gust dezvoltat de profesorul său. 


539 


căruia îi dedică poemul. Aeneas fi Dido este o certă inspi- 
ratie vergilianá (mai precis, poetul s-a inspirat din cartea 
a IV-a a Eneidet). 


împăcarea 


Această poezie inedită, aflată in ms. caiet I, la p. 51. 
din ciclul 1914—1917, apoi refăcută la p. 93, în 1918 (va- 
riantă ce o dăm în prezenta ediţie), era indicată a deschide 
un al treilea ciclu (cu acelaşi titlu) din volumul proiectat în 
ms. 

(După cum se poate observa, n-am putut preciza exact 
anul scrierii poeziilor cuprinse în ciclul datat 1914—1917 ; 
atunci cînd ele au fost publicate în acest interval, adică 
începînd din 1916, am putut doar limita, excluzînd anul 
1917). 


Muncitorii 


Publicată în Literatorul, nr. 4, iulie 1918, în ms. caiet I, 
la p. 113, din ciclul 1918 ; în ms. apar si cîteva îmbunătățiri 
ulterioare publicării, însuşite de noi în prezenta ediţie. 


Epilog 


Publicată în Literatorul, nr. 15, octombrie 1918, cu speci- 
ficarea „la volumul de poezii". In ms. caiet I, la p. 118, 
din acelaşi ciclu datat 1918 ; pe un alt ms., foaie volantă, 
acelaşi text cu titlul (şters apoi): Poetul. Indicată a fi 
deci încheierea volumului proiectat, la a cărui editare nu 
renuntase încă, după cum se poate vedea, la sfîrşitul lui 1918. 


.rmonie 


A apărut în Literatorul, nr. 17, octombrie 1918 ; in ms. 
caiet I, la p. 103, din acelaşi ciclu 1918. 


..L urne nouă 


Publicată In Letopisefi, nr. 2, noiembrie 1918 ; în ms. 
caiet I, la p. 122. Poezie caracteristicá pentru sentimentul 
dominant din acei ani de la sfirsitul primului rázboi 


«Hal, sentiment asupra căruia T. Vianu va reveni in Postfafa 
la voi. Vvrsuri, 1957. 


Seri lung i... 


Ineditá, in ms. caiet L, la p. 89, cu următoarea speci- 
ficare : „scrisă pe front la Tuta (jd. Bacău)". Se 
stie cá T. Vianu a apartinut, dupá terminarea stagiului de pre- 
gătire militară in şcolile militare de la Botoşani si Iaşi, 
unei unităţi de artilerie antiaeriană cu care a fost pe 
front în două localități: Tuta (si nu Tîrta, cum a apărut 
printr-o greşeală de tipar în Adevărul, nr. 16338 din 1 mai 
1937, la rubrica de răspuns a anchetei Cea mai frumoasă 
amintire din viața de student, sub titlul Un etern student — 
vezi nota la Situafü-Ginduri; iSint un student băir'sn...], in 
prezenta editie) si Verdea (in Vrancea). 


Din ciclul 1918 ; corespunde datarea cu imprejurárile 


de viatà. 
La banchetul lui Platon 


Poezie ineditá in ms. caiet I, la p. 91, din ciclul datat 
1918, purtind dedicatia autografá ulterioará : ,lui D. Cara- 
costea"!. 


Animalele 


Text inedit ; în ms. caiet I, la p. 95, din ciclul datat 
1918. 


Izvorul viu 


Inedită, in ms. caiet L la p. 107, din ciclul datat 1918. 
Ultima strofa, adăugată ulterior în lungul paginii, cu o orto- 
grafie şi grafie ceva mai nouă. Datorită acestei dispoziţii 
a strofelor in ms nu ştim exact care era ordinea lor; 
am adoptat pe cea care ni s-a părut mai probabilă. 


De sentinelá 


Inedită] în ms. caiet I, la p. 109, din acelaşi ciclu datat 
1918. 


542 


Poemul ţării mele 


VibrantS poezie patriotică publicată postum în Luceafă- 
rul, nr. 29, iulie 1966. In ms, pe o foaie volantă, datată 
autograf 1918. Scrisă în plină desfăşurare a primului război 
mondial, pare dedicată unei imediate publicări, ca de altfel 
întreg ciclul inspirat de eveniment (1916—1918) ; e de mirare 
ci aceste poezii, atît de semnificative pentru momentul 
istoric, nu au fose publicate atunci. 

Putem considera că există în poezia lui T. Vianu un 
ciclu inspirat de război, care cuprinde: Către amurg si 
Nemurire (poezii în care apare presentimentul războiului ce se 
va porni puţin timp mai tîrziu), Moartea, Fugarii (imaginea 
retragerii), Ad hostem. De sentinelă ti Poemul tarii mele. 


In capul scării 
Ineditá. In ms. caiet I, Ia p. 112, din ciclul datat 1915S. 
Pe o foaie de ros. volantă, acela;! text cu datarea auto- 
grafă : „mai 1918". 
Viziuni bolnave 
Tot inedită, in ms. caiet I, la p. 123, scrisă în iceeisi 
perioadă cu... Lume nouă ; din ciclul 1918. 
Pe sub pămînt 


Im ms. caiet I, la p. 129, ultima din ciclul poeziilor 
datate 1918 ; inedită. 


IO, frate palti n...] 


In ms. pe o foaie volantá, fárá titlu. Datarea, probabil 
1918, a fost fácutá dupá proiectul de volum aflat pe verso, 
proiect m care sint cuprinse ;i unele din poeziile scrise Cu 
siguranță in 1918. Inedjiă. 


(Fereastra ac e as t a.../ 


In ms, cot pe o foaie volantá, fárá titlu. Pe verso un 
alt proiect de volum in ms, mai detaliat, dar oprindu-se 


tat la poeziile anului 1918. Si ms. poeziei ti cel al proiec- 
tului sint nedatate. Poemul /F'ereastra aceasta.../ pare să fi 
fost conceput in mai multe părți, din care reproducem 
nnmai prima, cea găsită în ms. Ca fi în cazul de mai sus, 


am datat prin deducție. 


Cîmpie si seră 


Publicată în suplimentul literar al României noi, 
nr. 27, din septembrie 1920 ; în ms. caiet I, la p. 97, din 
ciclul datat 1918. Tot conform ms. am optat pentru datarea 
1918, indiferent de anul publicării (ca 51 la Soiweigh). 


Soiweigh 


Publicată în suplimentul literar duminical România nouă, 
nr. l, ianuarie 1921, unde poartă datarea 1915 ; în ms. caiet I, 
la p. 101, din ciclul 1918. 

Desigur, cum arată chiar ms., T. Vianu transcria în 
caietele sale poeziile ce le socotea a fi ajuns la o formă 
finita, sau aproape finită. E de presupus deci că Soiweigh, 
ca 51 altele, vor fi avut variante anterioare, necunoscute 
nouă. Indiferent de acest fapt, prezența acestei poezii sub 


ciclul datat 1918 ne face să propunem [i această datare. 


Evadare 


Publicat de asemenea în suplimentul României noi, nr. 9, 
martie 1921. unde poartă datarea 1918. Datorită faptului ca 


ms. nu a fost găsit, mentinem datarea 1918. 


Papagalul 


Ineditá ; in ms, pe o foaie volantá smulsă dintr-un 
caiet cu hircia si liniatura identice cu cele pe care se află 
si ms. poeziei /Fereastra aceasta...] ; grafia ji cerneala asemănă- 
toare ne-au determinat să presupunem că Papagalul a fost 
scrisă tot în jurul anului 1918. Această poezie nu figurează 


543 


544 


îosă pe nici un proiect de volum, fapt ce îngreunează posi- 
bilitátile de datare. 


$piril ţar 


Apárutá in Cuvíntul liber, nr. 3, martie 1921. tn ms. 
caiet Iîl, la p. 3 (caiet in care sînt copiate poeiii mai vechi), 
unde poartă datarea autografá : „Buc, 1 I-a 1921". tn acest 
ms. două versuri din versiunea publicată în Cuvintul liber 
(versul 19 si 20) sint comprimate într-unui singur, formă 
definitiva pe care o adoptăm si în prezenta ediţie. 


Somn 


Inedită ; în ms. caiet III, Ia p. 1, purtînd datarea auto- 
grafă ; „Predeal, iulie 1926", pe care ae-c însutim si pentru 
ediția de faţă. 


Epi taj nescris 


Poezie publicată postum de editori in Viața românească, 
nr. 1, 1968, număr dedicat comemorării a 70 de ani de I» 
na fierea scriitorului, tn ms. caiet II, ia p. 17, cu datarea, 
autografá : „6 Il-a 1941". Este una din cele mai tulbură- 
toare poezii confesive ale autorului. 


TREI POEME IN PROZA 

Trei poeme in proză (Parabola fiului rătăcit, Izbînda, 
Cartea adevărului), publicate de T. Vianu în Literatorul, nr. 
1, 6 şi respectiv 8. din 1918. Ms. nu au fost găsite ; inspiraţia 
e evident livrescă, stilul „biblic", mai ales în Parabola fiului 
rătăcit, Sînt Singurele încercări de acest gen cunoscute în 
creația lui T. Vianu, gen care n-a mai fost abordat de autor. 
N-au fost niciodată republicate ; T. Vianu nu a făcut nici- 


odată vreo aluzie la ele. 


PAGINI DE MEMORIALISTICA 
[Generaţia mea/ 
Text inedit, neterminat şi fără titlu, în ms. urmat de 


schema ideilor si faptelor ce ar fi trebuit dezvoltate. Ace» 


plan pare să fi fost folosit (partial) de autor în elaborarea 

Ideilor trăite (poate şi pentru Fragmente autobiografice [II]). 

N-am redat acest plan fiind imposibilă o stabilire exactă 

a punctajului, scris indescifrabil, un ms. complicat. 
Titlul ne aparţine. 


[Giurgiu (I sa  rlík)i 


Text inedit, in ms. cu acest titlu adáugat ulterior (fárá 
a fi siguri cá el e autograf). Text precumpánitor informativ, 
despre cadrul copiláriei autorului. Continutul lui este oare- 
cum reluat in Carusel, unde intervine însă şi ceea ce am 
putea numi o „biografie sentimentală" a autorului. Mai 
ales în partea finală, impresiile imprimate în anii copilăriei 
au o deosebită vigoare, revelînd o precoce reflexivitate şi 
an spirit de observaţie de o caracteristică exactitate. Copi- 
lăria lui T. Vianu n-a fost niciodată înfăţişată de autor cu 
nimbul fabulosului unei vîrste feerice şi hiperdimensionate 
nostalgic. 

Virsta preferată, cea mai des evocată de T. Vianu. a fost 
tinerețea, epoca cunostintei de sine. 

Textul nu poartă nic! o dată. O datare după grafie ar fi 


riscată. 


[Bucureştii] 


Sub acest titlu ce ne aparține, ani grupai un număr 
de trei articole, niciodată strînse la un loc sau publicate 
în volum : Oraşul, publicat în Neamul românesc (director 
N. lorga), nr. 193, septembrie 1919 — care este, în mod 
evident, o intervenţie într-o discuţie a timpului — apoi 
Urbanism fi umanism din Comuna, aprilie 1938, precum 
ji Bucureştii de azi, din Gazeta literară, nr. 38. septembrie 
1957. Un mic eseu intitulat Bucurejti, datorat lui Al. Vianu, 
fratele mai tînăr, a apărut în Floarea de foc, nr. 1, 1% 

Cum s-a putut remarca din cuprinsul întregului grupa, 
T Vianu a fost continuu preocupat de soarta urbanistică a 
capitalei. Fiind un ios ,urban" prin excelență, T. Vianu căuta, 
în orice aşezare a sa, fie chiar temporară (cum arată 
si însemnările de călătorie), să găsească şi să stabilească 


55 


relieful arhitectural al locului : cáuta semnele omului, imbi- 
narea cládirii lui cu natura, traditia ce se citea pe ziduri 
ti pe strázi — specificul. 


Cu atit mai mult, interesul pentru Bucuresti trebuie 
subliniat ; aceste texte sint incá... actuale — ceea ce justificá 
de altfel republicarea lor. 


Reverie ín expoziția lui Lut b i an 


Apărută in Gazeta literari, nr. 37, septembrie 1957, apoi 
in Jurnal, 1961, de unde o reproducem. Scrisă cu prilejul 
retrospectivei Luchian, adăpostită în sălile Palatului Repu- 
blicii, în 1957. 

Am crezut de cuviință să introducem acest articol 5n 
prezenta suită, căreia credem cá i se potriveşte, ca ideatie 
si Mare sufletească, mai bine decît în secțiunea ,Scrierilor 
despre artă, pentru care ar părea mai indicată după titlu, 
fsie, cum arată titlul, mai mult o „reverie, o amintire, 
decît un studiu dedicat pictorului, avind în primul plan 
peisajul tárii, al Bucureştilor de altădată. 


E cu putință o disociatie? 


Vezi nota la Amintirea lui Lovinescu, în acest volu 
la capitolul Oameni. 


„Critica generaţiei noastre” 


fi dL E. Lovinescu 


A apărut înir-un grupaj de cronici din Gîndirea, 
nr. 9—11, octombrie-decembrie 1926, ca răspuns la repro- 
şurile pe care E, Lovinescu le făcea lui Tudor Vianu în 
Evoluţia criticii literare (Istoria literaturii române con- 
temporane, voi. II, p. 280—282) cu privire la abando- 
narea criticii literare etc, ,Dosarul" relaţiei cu Lovinescu 
este strîns în prezentul volum : vezi Amintirea lui Lovinescu 
(la secțiunea Oameni), E cu putință o disociatie f şi „Critica 


generaţiei noastre” şi dl. E. Lovinescu. Vezi, de asemeni, şi 
In loc de postfață. 


Jtinerar ín | U.R.S.S. 


Cálátoria in Uit.S.S., in scopul tinerii unor prelegeri 
la universitátile din diverse orase, a avut loc in octombrie 
1961. T. Vianu era atunci pentru a doua oará in Uniunea So- 
vieticá. 

Ceea ce publicam acum sub titlul Zzinerar în V-R.S.S. 
sînt notele unui jurnal apărut postum în Zribuna, nr. 45, 
noiembrie 1966, sub forma unor extrase comentate de Mthai 
Rădulescu. In prezenta ediție reproducem textul integral 
după caiet ms., care, pe lîngă aceste notații, cuprinde si o 
listă a tuturor călătoriilor făcute de T. Vianu cu menționarea 
scopului lor, din octombrie 1955 pînă în ianuarie 1963. 

Ms. greu descifrabil; într-un loc, consemnat de editori 
printr-o notă de subsol, textul nu a putut fi descifrat. Este 
vorba de cîteva rînduri. O parte din aceste note de călătorie 
a fost dezvoltată de autor într-un articol intitulat Moscova, 
Scinteia, nr. 5388, decembrie 1961 — text nesemnificativ. 
Despre pictorul L. Gudiasvili menționat în acest ZZinerar 
T. Vianu a scris articolul Lado Guttíajvili, din Arta plastică, 

nr. 2, 1962. Poezia pe care O citează din memorie este 
«Lume noua din 1918 (vezi Poezii din periodice si ineditei. 


ÎN LOC DE POSTFATA 


Aruncindu-si privirile pe sumarul primului volum de 
Opere ale lui Tudor Vianu, cititorul va descoperi — poau- 
„cu surpriză *— cá nu operele ştiinţifice, care l-au consacrat, 
au „fost destinate să deschidă această ediţie, ci altele, mai 
puţin cunoscute, adunate sub titlul de Scrieri literare. 

Sînt in acest cuprins pagini si aspecte mai rar 
discutate de istoria literară. Se ştia, desigur, că autorul 
Eiteticu a scris versuri, adunate într-o selecție acum 
aproape 14 ani, ci a evocat cu o discretă fervoare unele 
prezenţe umane si cîteva locuri care l-au trecut prin exis- 
tentá, infrumusetindu-i-o ; au fost citite, la timpul lor. o 
parte din scrierile sale autobiografice, dintre care Idei trăite 
stîrneau, in 195B, o vie impresie. Dar s-a uitat că autorul 
încercase în tinereţe si poemul in proză, nu s-a ştiut pînă 
„de curînd de existența unor cugetări, descoperite ;I comu- 
nicate postum de editori ; o parte a versurilor sale n-au 
foi; niciodată publicate, altele au rămas în colecţiile pe- 
riodicelor din anii 1916—1919. 


împrăştiate in volume, uitate în periodicele vremii, uncie 
abandonate în arhivă, aceste scrieri inspirate ti dedicate cu 
precădere unor împrejurări dominate de afectivitate, adaugă 
operei lui Tudor Vijnu un plan secund, mai mult bănuit, 
aproape ignorat în timpul vieţii sale, dar care s-a bucurat, 
în scrierile destinate lui din ultimii ani, de o deosebită 
atenţie. 


Disparitia exemplaritátii umane ti profesionale prin care 
Tudor Vianu s-a impus generaţiilor de elevi ti de colabo- 
ratori a făcut să se resimtă întreaga noastră cultură. Dar 
tocmai acestei dimensiuni, acestui respect ie  datoreşte 
ji timiditatea celor care au început să schiteze exegeza 
operei sale. Vastitatea culturii şi operei, certitudinea că ea 
este rezultatul unei cu rotul deosebite înțelegeri — amplă, 
dară, profundă — a fenomenelor culturii, intimideazá pe 
cercetător, îi dă sentimentul cá se află in fata unor adevăruri 
evidente ce-i anihileazá, întrucîtva, spiritul critic. Astfel 
ca, din toate aceste motive, preocuparea a deviat adesea 
de la operă Ja autor, de la iavant la om. 


Personalitatea lui a fost căutată în mărturiile celor ce 
l-au însoţit iin cursul vieţii şi carierei, a fost, în parte, 
c.iuiată si in scrierile sale ,literare". A apărut astfel cartea 
lui I. Biberi, care ne-a dat un Tudor Vianu „prin alții" 
— şi vedem în această documentară monografie o expresie 
a unei prime etape a posterităţii lui Vianu, Lucrarea lui 
I. Biberi nu este însă numai atit, ta 'ndatoreazá pe oricine 
se va apleca asupra întregii si variatei opere lăsate de 
Tudor Vianu. 

Această deviere de care vorbeam mai sus se datoreste. 
îi bună măsură, si unei proprii initiative ,literare", mult 
mai frecventă in scrierile lui Vianu de după 1957 ; publicarea 
unor evocări, a însemnărilor cu caracter autobiografic cu- 
prinse in Jurnal, 1961. selecţia Vcf(«ri/or, 1957, ofereau o 
altă imagine, nu mai puţin autentică dar nu identică celei 
formate în 40 de ani de creaţie ştiinţifică, universitară, 
academică. 

Scrierile literare îşi justifică şi mai mult. în acest con- 
: CM. locul în reeditarea operei. Ele oferă, în totalitatea 
lor. un Tudor Vianu „despre sine". Alcătuiesc aşadar un 
amplu autoportret, cu zone precis detaliate, cu altele abia 
schitate. Deci, aşa cum există la un loc. Scrierile literare 
nu ne dau posibilitatea unei defir-iri totale — şi dacă ele 
aparțin, ca gen, pe rind, poeziei, memorialisticei, jurnalului 
de călătorie, unitatea lor constă în sinceritatea autodefinirii. 
Scrierile literare au semnificaţia unei reconstituiri postume 
portretul se conturează oarecum (ără voia autorului, din 
fragmente, atitudini şi mărturisiri disparate, tinzind fiecare., 
în esență, să transmită un dat lăuntric legat de un eveni- 


ment care e proiectat în generalitate, în spaţiul valorilor 
umane şi existenţiale obiective. 

Autorul însuşi n-ar fi putut să alcătuiască acest volum. 
In mod deliberat, am fost uneori ,infideli" față de probabila 
sa exigentá: dacă nu toate aceste pagini au un cg^l 
interes estetic, n-am omis în selecţie acele scrieri care pot 
să adauge o tuşă portretului reconstituit. A rezultat o ima- 
gine a cărei autenticitate e impresionantă, poate tocmai 
pentru că cea mai mare parte a acestor pagini n-au avut 
ca scop ,autoportretul". Aşa fiind, ele se sustrag incredibi- 
litátii care amenință scrierile in mod destinat autobiogra- 
fice, memoriilor constituite ca opere de sine stătătoare. 
Nu le putem plasa nici lîngă Însemnările zilnice nici 
lingă romanele lui G. Calinescu. Destinația lor ocazională, 
caracterul lor fragmentar, lipsa acelei tentaţii de a modifica 
realul în scopul unei subiectivitáti acaparante, ce fac” fer- 
mecătoare parcurgerea acestui gen de opere, in fine , desti- 
nul" lor — acel prin care abia acum şi aici, peste voința 
autorului, a făcut ca ele să ajungă laolaltă — toate aceste 
date fac din Scrierile literare ale lui Vianu un „întreg" 
care înseamnă ultimul său gest creator. Un rezultat care 
l-ar fi uimit prin varietatea, volumul şi efectul ce-l poate 
produce, tot aşa cum în 1957, culegerea propriilor Versuri, 
întreprinsă de elevii săi, î-a produs o vie surpriză, surpriză 
ce n-a rămas fără consecinţe (vezi Postfaía la vylumu! 
Verjwrjj. 

Personajul reiese de sub invelisul literar, ocazional. 
Căci, într-o viață dedicată Jitetelor, T-iidor Vianu a fost 
arareori şi cu .mari imtenmitente tentat să-şi exercite verbul 
ca scriitor. Alte legi au patronat scrisul său, altor moduri 
de comunicare, altor rigori s-a supus; tocmai dc aceea 
credem că şi ceea cc am intitulat Scrieri literare trebuie 
să se Wadreze disciplinei întregii opere, stilului, criteriilor 
şi vocației pc care singur şi le-a creat. 

Sinceritatea lor evidentă este numai în parte izvoritá 


dm lirism. Ea s-a născut din contemplarea continuă a unui 
id«al uman pe care Tudor Vianu l-a definit prin întreaga 
Si viață şi operă, L-a definit şi recomandat, astfel încît 
opera sa este opera unui moralist. Faţă de acest ideal se 


situează pe sine, definindu-se cu spirit critic, luciditate. 


uneori cu autoironie, neocolindu-si limitárile mai îngă- 
duitor acum cu propria-i tinerete — aspru cu tot ceea ce 
contravine înaltei păreri ce ţi-a făcut-o despre om. Putinele 
pagini de directă  autocaracterizare sînt completate prin 
modul său de a reacționa în fata unor situații, unor oameni 
evocati, conţinut în altele. întotdeauna este propusă o exem- 
plaritate. Dar nu cáutind-o numaidecát in sine — ci mai 
mult in alții, în afară, sfătuind uneori, dînd pilde, aliin- 
du-se sau desolidarizîndu-se cu atitudinile curente ale vieții. 
Vianu e grav aproape întotdeauna pentru că iti ia ráspun- 
derea celor ce propune. Omul se corectează continuu şi 
ne-o mărturiseşte direct. Recomandarea sa, generoasă si 
modestă, este însă directă şi hotáritá. 

Un înveliş literar variat acoperă această substanță. Aci 
intilnim caracteristicile stilului său, îmbinate cu o afecti- 
vitate stăpânită, exercitate într-un gust al savorii cumpătate 
a cuvîntului. Fraza se construieşte totdeauna în cadentele 
unui clasicism robust, de o mîngiietoare vitalitate, învă- 
luitoare mai ales pentru cel ce osteneşte să citească atent. 
Ajungi atunci la farmecul acestor pagini clare, în care 
efortul stápinirii duce în zonele unei linişti ináltátoare, 
liniştea unui om care cunoaşte tumultul şi cumpăna, dar 
care s-au consumat înainte de scris. 

Subiectivitatea lui Tudor Vianu, în aceste scrieri, este 
subiectivitatea demnităţii. 

Cerute de posteritate. Scrierile literare adună tot ceea ce 
Tudor Vianu a spus esenţial, direct sau indirect, despre 
sine. Doar  Corespondenía mai poate nuanţa, prin inti- 
mitatea ei... Dar aci intrăm îa regula generală a posterităţii. 


Ne-am propus in cele ce urmează să adîncim cîteva 
perspective, mai structurate prin consistenţa materialului pe 
care acest volum îl pune k dispoziţia cititorului, să discutăm 
despre două din preocupările literare ale lui Tudor Vianu ; 
poezia si însemnările de călătorie. Cine a fost călătorul şi 
poetul, valoarea acestor părţi ale operei, dar mai cu seamă 
care a fost atitudinea autorului față de ele. Incercînd să 
le situăm în cadrul întregii opere, am dorit să lámurim 
ce anume au reprezentat ele pentru autor şi ce anume 


interesează azi în ele ; care este tonul aparte al „subiecti- 


vitátii" specifice şi inerente acestor genuri, am ele se 
subordonează concepţiilor fundamentale ale autorului, desfă- 
şurate în principalele opere ştiinţifice. 

Am apelat uneori şi la biografie, pentru a arăta uni- 
tatea între existență şi operă, convinşi că orice cititor care 
va parcurge acest volum va primi, în linii mari, expli- 
carea felului cum s-a constituit viața, opera şi cariera lui 
Tudor Vianu. Scrierile sale literare sînt, în fond, gesturi 
ale unui anumit mod de a-şi concepe existența (si 
opera) — lucid, perfectibil, precis. Semnificaţia unora din 
aceste gesturi ne apare abia azi clară, în ciuda faptului că 
rareori cultura românească a avut un reprezentant care 
să fie atfc de stâpîn pe propria sa cunoaştere, pe propriile-i 
mijloace, capacităţi şi idealuri, ca Tudor Vianu. 


Credem că Tudor Vianu se sustrage, prin publicarea Ver- 
surilor din 1957 şi a altor scrieri cu caracter mai pronunțat 
beletristic de după acest an, posibilității de a considera 
această parte a operei sale ca ,,minorá", cum în mod obişnuit 
sînt calificate scrierile ce nu fac parte din domeniul 
care a consacrat un autor. Versurile au, dincolo de valoarea 
estetică — discutabilă fireşte, ca orice altă operă — o semni- 
ficatie cu precădere confesivá. Acestea au apărut, aşa 
cum vom încerca să arătăm mai jos, dintr-o dorință de a 
corecta imaginea pe care publicul şi-o făcuse despre ma- 
gistru — ji nu din ambiția de a afirma un multiplu talent 
ignorat. 

Ce înseamnă, mai întâi, această culegere tirzie de poezii, 
scrise în mare parte cu 40 sau 30 de ani mai înainte? 
Credem că ea este o acţiune destinată a fi o reamintire a 
unui mod de a fi, altul decît cel cu care obişnuise pe cititorul 
Esteticii şi al studiilor sale din atîtea domenii ale umanisticii. 
Vianu s-a lăsat ignorat ca poet cu bună ştiinţă. Amintirea 
debuturilor sale era aproape ştearsă, imaginea unui savant 
si om se formase aşa cum acesta voise, cum, dincolo de 
tipar, omul intră în conştiinţa publicului şi prin atitudinile 
sale .în alte ordini. 

Tipărirea Versurilor, la 60 de ani de viață şi după aproape 
40 de volume publicate, nu poate însemna o dorinţă sau o 
veleitate de impunere, de îndrituire a unui poet uitat, ci 


556 


doar o corectare a unei viziuni instaurate : corectarea ima- 
ginii reci, aulice, a savantului, a profesorului academic. 

S-ar putea replica : orice om, savant are capriciile sale 
si, iatá, Versurile sinr un capriciu. O replicá posibilá pentru 
cel ce nu cunoaste indeajuns de bine opera si cariera lui 
Vianu. 

Cititorul va observa desigur cá una din trásáturile fun- 
damentale ale lui T. Vianu a fost oroarea de capriciu. In 
mai multe prilejuri, dar si independent de mărturisirea 
directă, Vianu a manifestat o anume permanentă perplexi- 
tate, un cult sau poate chiar o obsesie față de ceea ce 
numea puterea cuvintul ni. 

Vianu nu s-a putut abandona capriciului in nici o impre- 
jurare care implica o rostire publică. Era am de dominat de 
puterea pe care cuvîntul o are asupra omului, încît poate 
nimic nu i-a fost mai imposibil decît să se abandoneze 
impreciziei, gratuitátii, improvizatiei: omul poate şi trebuie 
să se cemunice, comunicarea depinzînd de exactiraiea şi 
precizia folosirii termenilor, în funcție de scopul dat. 

Puţini intelectuali români au avut această rigoare atît 
de adînc structurală, provenită  dintr-Ain imens  respeC- 
— luînd uneori forma obsesiei — pentru consecințele pe 
care cuvîntul le poate avea. Această atitudine se vădeşte 
încă dintr-o timpurie tinerețe. De aci încolo, toată viaţa şi 
opera lui T. Vianu este un perpetuu efort dc stăpînire a 
cuvintului, de probitate, de însuşire a proprietăţii termenilor, 
de precizie, de responsabilitate faţă de cultură şi tot ce 
implică aceasta : oamenii, creaţia lor, propria sa prezență. 
Va fi trecut, fără îndoială, prin crizele unor paralizări în 
exprimare, dar stápinindu-si o atare inhibitie, ce putea fi 
fatală, Vianu a devenit unul dintre cei mai exacti şi probi 
mînuitori de noţiuni şi cuvinte pe care i-a avut literatura 
românească. Un efort de voință şi dc aci o disciplină exem- 
plară, pe care, fără a fi cunoscut întotdeauna acest substrat 
ce ni se pare esenţial, cei mai multi dintre cei ce s-au 
apropiat de ora şi i-au cercetat opera au admirat-o cu 
deosebire. 


O prună manifestare a acestei atitudini timpurii o«, 
constituie părăsirea lumii literare în anul 1919. Tudor Vianu 


renunţa, atunci, la rubrica sa intitulată Cronica ideilor din 


Sburătotul, rubrică oferită de E. Lovinescu, ce credea — şi 
a continuat să creadă totdeauna — că Tudor Vianu era sau 
trebuia să fie ,,criticul" generației sale. Istoria acestor telatii 
este interesantă sub raportul istoriei literare şi ea a fost 
deseori evocată, chiar de cei doi preopinenti (vezi in acest 
volum ; Amintirea lui Lovinescu, E cu putinţa” o disociafie f 
şi „Critica generaţiei noastre" ji dl. E. Lovinescu). Să reținem 
doar renunţarea lui Vianu, retragerea sa din lumea litfrară, 
o retragere pe care, într-un anumit sens, am putea-o socoti 
definitivă. Schimbul de scrisori cu Lovinescu, apărut sub 
titlul E cu putință o disociafie e relevant. Vianu renuntá 
din respect pentru puterea cuvîntului, dinir-un sentiment 
al unei nedreptáti morale ce contine o critică în raport 
cu munca şi cu iluzia oricărui scriitor. 

Departe de a fi un capriciu, o demisie din coloanele 
L-neî reviste, cum a crezu! Lovinescu, abandonarea criticii 
literare curente este o opţiune dictată de o precisă con- 
ceptie despre scris, ráspunderile şi menirea lui, o hotárire 
maiurá. față de care autorul va rămîne întotdeauna con- 
secvent. O hotărîre care corespundea, foarte probabil, si 
unui dat temperamental. 

Explicîndu-i toate acestea în mod confidential lui Lovi- 
nescu, are surpriza de a le vedea publicate şi greşit înţelese 
de mentorul Sburătorului. Această publicare i se pare lui 
Vianu o indiscretie, produeindu-i o adevărată amărăciune. 

Iatá cum ii de ce Vianu se izoleazá de ceea ce numim 
lumea literară cotidiană, cu ciocnirile si aplauzele ei, dese- 
ori nedrepte, pătimaşe, indiscrete, folosind cuvîntul cu uşu- 
rintá în scopurile cele mai diverse. Căci pentru T. Vianu 
respectul pentru cuvînt se îmbină cu discretia, cu echilibrul, 
atitudini aproape incompatibile cu iniemperiile zilnice ale 
eternei vieți literare. 

E un punct de vedere şi, indiferent dacă in abstracta 
eşti sau nu de acord cu el, trebuie semnalat şi considerat 
ca fundamental în ceea ce-l priveşte pe Tudor Vianu. 

Izolarea sa de viaţa literară nu înseamnă abandonarea 
activității *— şi tot ce a urmat este mult mai cunoscut. 


T. Vianu a mai setis cronici literare, alteori chiar cronică 


557 


558 


dramaticá, Jar o ,distantá* s-a stabilit pentru totdeauna. 
A scris Ja apari[ia unor volume de Lucian BUga, Ion Pillat, 
Camil Petrescu... ; însăşi această enumerare e concludentá 
in aceea cá Vianu a aplicat judecata sa unor valori sigure, 
aii clasice, denotind un anume fel de a Înţelege critica 
literară, care va fi analizat la momentul editárii acestei 
părţi a operei sale. Desigur cá si această „.depărtareTM de 
critica zilnică a impus respectul de care s-a bucurat activi- 
tatea ;i persoana si... F treu de presupus t3 distanţa 
însemna pentru Vianu şi un anume dispreţ. Desigur ci, 
în unele împrejurări, a insemnat si asta. Dar niciodată Vianu 
nu a manifestat orgoliul neintelesului, pentru cá intot- 
deauna el s-a făcut înțeles. Nu există — desprindem de aci 
o akă consecință definitorie pentru autor — nici o pagină 
a cîreî claritate să nu fie perfectă. Indiferent de punctul 
său de vedere, indiferent de valoarea scrierii — există şi 
pagini mai puţin importante, pe care. de altfel, editorii 

ti-au propus să le lase deoparte — Vianu s-a făcut tot- 

deauna înţeles, cu o rigoare, un efort care i-au format un 

stil exemplar din acest punct de vedere. Scrierile sale sînt 

consecinţe ale unei temeinice clarificări interioare, de- 

monstratii de exactitate, ce ajung totdeauna Ia cititor. Ceea 
ce li mîhnit într-adevăr — şi ita. a reacţionat, cum am 
arătat mai sus, pînă la sfîrşitul bietii — a fost neintelegerea 
celor scrise de el. Neintelegerea din rea-vointi, din super- 
ficialitate sau din prostie. Ceea ce l-a mîhnit adine a fost 
tăcerea impusă... 


Mai mult : consecvent cu sine, Vianu a refuzat în scrisul 
său digresiunea în afara subiectului, a cultivat „supunerea 
la obiect" ce admir» atît la Ibrăileanu, şi-a reprimat diva- 
gatia şi tentatiile eseistice, chiar cele mai nobile şi mii 
interesante. Le-a reprimat conştient — scrisul său o atestă 
ori de câte ori simți cum autorul se opreşte pentru a nu 
da curs unei idei tencante dir divergentă subiectului. Le-a 
reprimat în ciuda admiratiei sale pentru marii eseişti, cum 
de pildă toată viaţa a admirat pe Paul Valery — sau tocmai 
de acrea — supunîndu-se unei stricte limitări, în cadrul că- 
reia efortul său era total pentru claritate, pentru respectarea 
strictă a obiectului cercetării. Ne-am întrebat deseori care 
e ,secretul" acestei claritáti, acestei construcţii care ti se 
impune ca o evidență, cum această evidență nu devine 


banalitate ci, dimpotrivă, dă cititorului sentimentul ci par- 
ticipi 'a cultură, cá o înţelege, ajutat, dirijat cu o ştiinţă, 
cu o metodă fără fisură. Ni se pare că secretul constă în 
aceea cS Vianu nu „experimenta* niciodată în scris sau in 
disctus, ci tot ceea ce exprima era pe deplin probat, lămurit, 
indiferent daca decuta, aeintclegtrea, impasul existaseră — 
si nu putuseră să nu existe într-o muncă atît de scrupuloasă, 
atît de tenace, dusă cu o pcobirate indubitahilă. Tudor 
Vianu nu experimenta”, fiindcă no-si dădea dreptul de a 
"! contrazice, pentru că avea puterea să aştepte, să verifice 
ir.tuiiia, să reziste acelei porniri pasionale si patetice în 
fond. care face şi din critic un scriitor. Un lung exerciţiu 
i-a format - şi de aci eruditia — o mare voinţă şi, iarăşi, 
c impresionantă omoaşieie ;i consecvență cu sme i a fost 
un spirit olasic de 0 subtilă şi modernă puritate. Cum spunea 
odată Ion Barbu, Tudor Vianu „îşi concepea scrisul ca o 
magistraturi"... 


Tudor Vianu nu a făcut o carieră de poet în înțelesul 
obişnuit al cuvîntului. Ceea re frapează in primul rînd pe 
cititor este că şi in poezia lui Vianu esenţială este toi 
claritatea. O poezie fără ambiguitáti, cu o idee ce se exprimă 
exact, în cuvinte simple şi străvezii. Se poate pune între- 
barea daca mr.i este atunci vorba de poezie, dacă csista 
poezie fără „ambiguitatea creatoare", d.ieá poezia nu e 
cumva rezultatul unei atitudini complet opuse în ceea ce 
priveşte cuvintul. Un răspuns nu se poate da în cîteva 
rinduri şi nu e aci locul cel mai indicat pentru a răspunde 
unei probleme irit de complicate. 


Interpretam aşadar publicarea Versurilor m 1957 ca un 
gest de nuantare a unei optici asupra sa, constituitá prin 
ani. O reamintire pentru unii. pentru altii un altfel de 
contact, necunoscut, poate surprinzátor. Un gest de lirism, 
de confesiune, de corectare a propriei posteritáti. Desigur, 
un mod mai direct de a insinua, cu discreţie, individul 
in operă. 

Un gest tirziu, lipsit di veleitatea descoperirii senza- 
tionale, o revenire (in alte împrejurări) asupra unei „ne- 
dreptáti" ce singur şi-o impusese. Căci, nu întîmplător, toi 
din 1919 datează (după proiectele de sumar ale unui pro- 
babil volum despic care a fost vorba în aparatul critic ăl 


559 


560 


secţiunii respecrive) si renunţarea la un plănuit volum de 
poezii. 

Cura vedem, ti ieşirea poetului din viaţa literară e*te 
încă de atunci aproape definitivă. Ce a determinat gestul e 
greu de ştiut cu precizie. Se pot face presupuneri, se pot 
construi interesante raționamente. Important este însă tot 
aerul renunțării, egal cu o definitivă opţiune ; nu credem cî 
el se datoreşte. în primul rînd, nemulțumirii autorului față de 
scrierile sale. In  Postfaía la volumul de Versuri, Vianu 
schiteazá contextul, atmosfera si direcţiile sub care s-a 
constituit ,lucrarea" versurilor lui. Ei nu ignoră ,poetul" 
ci, o dată pornit pe un alt drum, se obligă sâ-ji ignore 
propria poezie, lasînd-o să mai apară diicret, din cînd în 
cînd, ca o amintire. Vianu si-a reprimat o vocaţie, adu- 
nîndu-si forța creatoare pentru alte scopuri. A ales, simplu, 
un alt mod de a se comunica, mai metodic, mai riguros, 
mai ,neliterar". Ceea ce a făcut ca, in conştiinţa contempo- 
ranilor, Vianu să rămînă un poet care s-a autonegat. Şi 
Camil Petrescu ti G. Cálinetcu, ca şi alţii, au consemnat 
această opinie. Unii au întrezărit chiar un act de orgoliu... 
acolo unde nu era decfe un sentiment de proprietite a 
uneltelor, a mijloacelor. 


Vers«ri/e din 1957 vor să reaminteascá un personaj uitat 
care îi revine cu insistență în memoria anilor unei vîrste 
ct a semănat atit de puţin cu bátrinetea... 

La umbra prestigiului slu Vianu n-a vruc să recupereze 
pe poet, să-l oblige unei rectificări. Dorința sa de discreție 
era satisfăcută, un timp lung căzuse peste versurile sale, 
desprinzîndu-le de memorie, lăsînd Ia suprafață doar cîteva 
din trăsăturile unui om generos, sensibil. încercat de tu- 
multuri totdeauna ^ápinite, dar adinei ji consumatoare, 
tinăr în sentimente veşnic deschis lumii ji poeziei. 


Cele 70 de po.zii rămase de la Tudor Vianu achiteizá 
mai multe direr ji teme. fără a ne indica o preferință, un 
sistem. Existența Atowz cicluri — cum ar fi bunăoară ciclul 
italian şi marin sau acel al poeziilor inspirate de război — 
leagă transmiterea poetică de evenimente certe ale exis- 
tentei autorului. Chiar Tudor Vianu propunea o auto- 
caracterizare, definindu-si poezia ca ,ocazionalá", în sensul 


în care Goethe folosea termenul pentru propria sa poezie. 
Ceri este că ti diversitatea poeziei lui T. Vianu confirmă 
această atitudine, lasindu-nt să-i distingem sinceritatea, dar 
toiodată să constatăm inexistența unei arii prin care autorul 
s-ar impune în mod absolut într-o istorie a liricii româneşti. 


Cea mai mare parte a poeziilor lui Tudor Vianu ne vin 
din adolescenţă si, ca aproape orice poezie a adolescenţei 
de la începutul veacului nostru, se resimte de fiori romantici 
jau simbolişti. *n care candoarea se amestecă cu gesturile 
patetismului nocturn — moment al întrebărilor şi tumultu- 
rilor fundamentale. Ciudat că, deşi a debutat sub auspicii 
m.icedonskienc, încă de U început tînăcul poet subordonează 
dezlántuirea, o purifică In idee ; destinul uman e constatat 
fără revoltă SJ viaţa c glorificata ca pane a „muncilor uni- 
versale", chemind pe autor spre contemplarea principiilor 
eterne de frumuseţe ce o conduc. Elanul tinde spre o disci- 
plină a initictu in apolinic, în solar. Glasul sirenelor îi 
relevă ideile platonice, adîncindu-l si fáclndu-l să părăsească 
uşoarele nostalgii si visări („Ce visuri dulci aripa-şi scu- 
turará?") tineresti. Cintind comuniunea, o bucurie naivá il 
cheamă mereu spre vitalitatea naturală, admirabilă da' nu 
exaltantă pină intr-atit incît <ă facă uitată măsura umană 
(Altei ego, Împăcare, Epilog... Lume nouă). Dorinţa de armo- 
nie e peste tot prezentă. Experienţa tinde mereu să se paci- 
fice interior, îi armonic e descoperită salvarea. Peisajul 
propice acestei aspirații e „noţional"”, de o clasicitate stră- 
vezie, blîndă, temperată. Tinărul oscilează între realitatea 
idedor si de'fâ'.urarea vieții concrete. Urmele cărților se 
văd, dar poezia lui Vianu din totdeauna nu e livrescă în 
înțelesul comun. Vianu nu propune lecturi şi existente 
violente, ci adinciri in ider — nu prin viziuni halucinante 
ti prin apropieri ratkmale care far din înțelegere însăşi 
esența armonici. 


Poezia sa nu e ,revelatie", infiniti nu îl absoarbe, ci îl 
face să se resfringá într-Insul, în cáu ea acelui dr^im, 
paradisiic uneori, “pre armonie. Un crtjj un balans între 
state şi idee caracterizează poezia lui L, Jor Vianu. Iluzia 
c acceptată ca artificiu poetic şi nu ca o posibilirar- ue 
trăire poetică. Lipsettc repetiţia, obsesia unei viziuni. 0 
viziune care sá te capteze, duc'ndu-te într-un loc al iimtirn 
tale poetice care c unic si niciodată repetat de vreun a!: 


37 — Opere vot. I — T. Vianu 


561 


poet. Conrinuitatei unei opere poetice constituite lipseste 
in versurile sale. Modul de existentá interior ni se comunicá 
in segmente, ea atitudini definitive, nelásind loc pentru 
reveniri, dezvoltári devorante, extaz. 

Poate tocmai de aceea poezia lui Tudor Vianu nu ne 
transmite in primul rind sensibilitate, ci o comunicare 
clară, statornică, echilibrată  Fiorul cuvintelor împerecheate 
poetic străbate poezia sa ; dar cu cit ne apropiem mai 
mult de experiență, de confesiune, cu atit ne depărtăm 
mai mult de poezie. Există o parte, cea mai ,literari" a 
poeziei sale, in care plăcerea cuvîntului, a imaginii, a rostirii 
slăpîneşte pe fli tristalizînd o savoare aparte, cea a 
„conştientei"” literaturii. Enumerăm citeva din titlurile ce ni 
se par caracteristice acestei atitudini : poemul Shakespeare, 
Ştefan si centaurul. Palinur (cu al sáu adagiu avertizam 
„O, Palinur, fii cu luare-aminte / Căci stele înşeală, marea 
minte!"), ín vie, Aliunde, Florența; ^n ele dezvoltarea 
poetici e deplină, formularea adeseori memorabilă. 


Dar cea mai mare pane a poeziei lui Tudor Vianu e 
discret confesivá, strávezie, „prozaici”. 

Portretul spiritual al autorului e ieine de refăcut prin 
existenţa unor situaţii si teme preferate; scriind rar, cu 
mari intermitențe, poezia lui Vianu teoretizează stările su- 
flete)» dominante în diverse perioade ale vieţii. Ca SJ în 
cazul celorlalte scrieri literare, portretul trebuie reconstituit, 
el reiese după ce a devenit, reiese din aceeaşi sinceritate. Sin- 
ceritatea sa nu trebuie însă confundată cu  dezváluirea 
propriei intimitáti. Discret, dominat de pudoare, versul 
său semnalează experienţe variate ale condiției umane în 
genere, în care autorul identifică propriile experiențe, fără 
patimi, fără  veleitatea  irepotabilului. Este aci trăsătura, 
specifică a clasicitátii sale. 

Cititorul de poezie va găsi deci satisfacție în limpezimea 
versului simplu ci structura, accesibil fără efort — căci 
efortul e anterior exprimării, în timpul cit în  adincuri 
friimiritările s-au consumat. Tensiunea e întotdeauna, sau 
aprpipr; întotdeauna, anterioară exprimării ; medita- 
tia ramine elementul ce leagă cei doi timpi,  risfrin- 
gindu-se în vers, dindu-i cadenta calmă. Profesind o religie 
a iubirii universale, o satisfacție neascunsi pentru viaţă. 


poetul c aproape întotdeauna iertátor cu viața însăşi, cînd 
aciuia îi aduce dureri şi drame inerente. Dar Vianu nu 
implică cititorul in zbuciumul său. 


Existenţa unor poezii ca Testament, Moartea mestesu- 
şcraUi, Hamhre secreto. Epitaf nescris, Cínttt descumpá- 
neşte. Sub paloarea aparentă itbucneste în ele un tragism 
nebánuie Poezia e aici ,sacrificatá" unei mărturisiri care 
Tastoarni imaginea propusi anterior. O crîncenă solitudine, 
un teribil efort, un tragic sentiment al existenței — toate 
acestea spuse direct, aproape nefiresc de simplu. Reflec- 
tînd momente de criză, aceste prea grave pagini nu ne pot 
însi modifica sentimentul că toate celelalte sîn. mai puţin 
sincere... Nu ne-im închipuit niciodată că Vianu a foit un 
„olimpian" şi de data aceasta exista mărturia directă a unei 
existente mult mai convulsive, mai tragice decît ne-a lăsat 
s-o vedem. Calmul, siguranța, încrederea, credința in om, 
în bine, adevăr ti frumos sînt rezultatul unui efort aproape 
insesizabil dar care, iată, se dezvăluie a fi atît de adînc 
consumator : efortul stăpînirii unui suflet torturat de soli- 
tudine (vezi citeva reflecţii în atrlaşi sens si Jn Itinerar 
in URSS), de îupiele „îngropate în mine", însîngerat de 
suferință si de neîncredere, patetic, ,crepuscular", minat de 
dileme. 


Acest efort de stápinirc nu falsifică ci, dimpotrivă, ca- 
racterizează totul. Vianu cel adevărat este deopotrivă şi 
cel ce se stipineste cu noblețe si cel ce, în puţine clipe, 
arata împotriva a ceea ce a trebuit si lupte întreaga sa 
e*istentá. O mare forță sufletească, ca aceea care a avut-o 
Tudor Vianu. face posibil acest paradox. Sinceritatea sa 
este sinceritatea voinţei, stăpînirii ; căci înțelegerea omului, 
îndreptarea lut prin instrucţie şi educaţie, prin dragoste 
ii responsabilitate, au constituit însuşi scopul existenței si 
operei, condusă de un înalt ideal, căruia singur i s-a supus, 
cu orice sacrificiu: „Spirit pur alergînd tntpreiur . Şi 
incendiu fără cenuşă". Omul, un mare şi autentic melancolic, 
işi privea viati... 

Tonul rămîne reținut însă şi de această dată- 

Poate ci tocmai această reținere permanentă face 
dificilă receptarea : ceea ce în restul operei constituie prin- 


cipala şansă a cititorului de a urma pas cu pas ideile si 


demonstrațiile autorului, in poezie se manifestă ca o difi- 
cultate -, dificultatea ci poezia lui Vianu pare, datorită 
claritátii si reţinerii, de undeva cunoscută, consumaiă. 

Un cercetător care ar dori să identifice ecouri, remi- 
niscente livresti în poezia lui T. Vianu, ar puica pomeni 
nume ca : Eminescu, Macedonski, Goethe, Hugo, Vergiliu — 
după cum unele versuri plutesc in atmosfera comună a 
începutului de veac. Dar, din nou ne este greu să dám o 
definiţie, să semnalăm un loc aparte : căci nu e vorba nici 
de un epigon, nici de un precursor. Poezia lui Vianu 
adaugă o nuanță autorului, ca si cea a lui Călinescu de 
altfel, ea se înscrie într-o epocă, reprezentind-o ji nu sus- 
tiăgîndu-se ei, o epocă ce a născut cîțiva mari poeţi. Face 
parte din decorul ei ji ar fi o impietate să 0 supunem 
exceselor de zel, într-un sens sau altul. Căci găsim în ea 
multe din locurile eterne ale poeziei: nopţi de vis, elogii 
ale luminii, semnele lăsate de cărți, elanurile vitale, de 
dăruire si de refuz, dureri si exaltări, iertári, avînturi, 
viziuni ale genezei si prefaceri universale, avinturi pa- 
triotice si resemnári amare ; lipseşte cu totul lirica de 
dragoste, in schimb multe versuri sint strábátute de un 
amplu sentiment al prieteniei. Ura un om al literaturii ce 
cunoştea uneltele ei si le încerca deschis, cu o simplitate 
ingenuă ; este o poezie a afecțiunii şi nu a adoratiei, a căl- 
durii şi nu a incandescentei, a statorniciei şi nu a fanatis- 
mului, a melancoliei şi nu a scepticismului. 


Poezia lui Tudor Vianu e cea a unui „suflet frumos". 


într-o istorie, nescrisă încă, a literaturii româneşti de 
călătorie, Tudor Vianu reprezintă „momentul estetic”. O 
astfel de istorie s-ar putea schița intr-o seric de momente 
ale ,descoperirii" de către români a continentului, apoi a 
planetei noastre, descoperire ce ar putea — credem — dovedi 
existența unui mod specific de receptare. In varietatea pro- 
digioasă a posibilităţilor de a reface în scris itinerarii 
parcurse ,fizic", am numi moment estetic acela în care 
jurnalul de călătorie se constituie ca o meditație subordonată 
esteticii şi categoriilor sale. Preponderenta  consideratiilor 


de ordin estetic deosebeşte jurnalul de călătorie al lui Tudor 


Vianu dc cele ditorate foarte numeroşilor scriitori români 
care au abordat genul. La Golescu, Codru Drăguşanu, 
Alecsandri, Bolliac lorga, Rebreanu, Sadoveanu, Camil Pe- 
trescu sau Ralea memorialul de călătorie e constituit în 
genere dintr-un conglomerat de consideraţii politico-istorice, 
sociale, chiar economice, etnografice, fireşte şi estetice, 
dintr-o relatare de amănunte mai mult sau mai puțin senza- 
tionale, pitoreşti sau livreşti. Această conglomerare impură 
rămîne in fond specifică genului, mai dependent de o reali- 
tate istorică şi geografică mărginită, mai ocazional şi „do- 
cumentar" decît oricare altul. 

Formaţia de estetician a lui Tudor Vianu se vădeşte şi 
în atitudinea sa de călător-memorialist, pe care şi-o 
defineşte de altfel singur într-un fragment din Imagini 
italiene ; „Călătoria este în mare măsură un astfel de joc 
al afinitátilor elective, un excitant al imaginaţiei si al 
memoriei ereditare a spiritului cultivat, probind in om 
supletea ji universalitatea culturii lui. Nu călătorim pentru 
a ne instrui, cît pentru a ne regăsi în posibilitățile noastre 
tainice ti multiple". 

Definitia aceasta fixeazá citeva trásáturi generale pentru 
orice călător, propunind o acceptiune evoluatá a acestuia, 
dar dă si diferenţa specifică tipului de călător care a fon 
T. Vianu. ,Afinitáti elective" — fără îndoială, ele trebuie 
să apară la orice călător, alegerea unei anume țări sau 
continent reprezintă prima şi cea mai importantă afinitate. 
Vianu se referă la călătorul ,chemat" de o anume realitate, 
neexcluzînd însă „jocul" posibil, aventura căreia autorului 
însuşi ii plăcea, cu o măsurată curiozitate, să i se abandoneze 
cînd şi cînd. „Un excitant al imaginaţiei" — desigur, fun- 
damental pentru orice călător care nu e numai un turist, 
adică un călător care doreşte să se informeze în locurile 
comune ale lumii — ghid de muzeu. „Memoria ereditară a 
spiritului cultivat" — trasează diferența, definitiv, între că- 
lătorul cultivat care detaliază, medilează, retine prin selec- 


tie, față de cel ce se entuziasmeazá nu pentru valoarea în 
sine a unei ,intílniri", ci pentru faptul cá acel loc, acel 
contact e ,celebru". O „memorie ereditara", adăugăm, e po- 
sibilă doar într-o tradiție intelectuală, inregratá civilizaţiei 
unui continent ; iată aci deosebirea între primit noştri că- 


566 


Sători si scriitorii intelectuali de după 1900 — ;, ..j PË. 
de jumátate de secol ,memoria ereditará" devine implicita. 

„Probînd suplet/J şi universalitatea culturii .. pentru a 
ne regăsi în posibilităţile tainice si multiple" - iată o condiţie 
specii)3 ; ,supletea Ji universalitatea unei culturi" atestă 
călătorul avizat care, contemplind, ñşi regăseşte „posibilită- 
tile tainice ti multiple" capabile să-l adiitcească, să-i adîn- 
ceasci certitudinile, iă-i limpezească structurile, sl-i rafineze 
personalitatea, spiritul si simtirea. 

Călătorul definit astfel e un om matur (ji nu un tînăr 
ce se formează, scolindu-se), care-şi certifică certitudinile 
propriului sistem, corect!ndu-se sau descoperind ceea ce 
itia" de mai înainte. De la această cuprinzătoare definiţie 
ti pînă la aplicarea ei în direcția predilectă a preocupărilor 
pentru estetică şi morfologia culturii nu e decit un pas — cel 
al unei specialităţi, al unei vocatii. 

Lectura paginilor de călătorie ale lui Tudor Vianu ne 
aduce în preajma unui spirit european. încă dc la Imagini 
italiene, primul şi cel mai important jurnal al său, autorului 
ii deveniseră structurale datele conştiinţei unui om de cultură 
europeană. Vianu reacţionează şi se comportă ca un euro- 
pean, mai precis ca un european de centru; reacţia sa e 
una de nuantare — cultura, studiile în cîteva universităţi 
europene, călătoriile anterioare ne explici prezenţa unui 
personaj familiar cu tot ceea ce geniul european a produs. 
Vianu e ,integrat", relaxat, îmbătat de revelații subtile. 
Degajarea lui nu e caracteristica în general autorilor me- 
morialelor de călătorie româneşti. Călătoria rămîne pentru 
scriitorii nostri tel mai adesr) un eveniment exceptional, 
dîndu-le stări paroxistice uneori — cum ar fi în cazul lui 
Camil Petrescu. Chiar Ralea, dezinvolt şi senzual, dincolo 
de hotarele Franţei, atît de familiare iui, poartă cu sine 
surplusul de nonşalanţă al moldoveanului oriental ce se 
răsfringe într-o fermecătoare şi discretă tulburare a fru- 
moaselor sale relatări de călătorie. 


După susţinute studii clasice, încă din copilărie, după 
anii definitivi ai formării, dominați de marile sinteze filo- 
zofice ii literare ale romantismului german, călătoria în 


hîlia nu reprezintă pentru Tudor Vianu revelaţia culturii 


roediteranietie, a clasicitátii greco-latine (aja cum S-a în- 
timplat în genere cu romanticii germani), ci descoperirea 
acelei epoci de tranziţie către lumea moderni — lumea in 
cart evul mediu şi Renaşterea se împletesc într-o Armonie 
unică doar în tara lui Dante. Cert este că, aşa cum se 
teface călătoria în Imagini italiene, spiritualitatea, mitologia, 
civilizaţia acestei epoci de tranziţie îl înconjoară, stîrnin- 
du-i o adincá satisfacţie, ce trece mult de zonele senzatiei, 
prezente şi ele, îo altele mai profunde, în cate se limpezesc 
conceptele morfologiei unei culturi. Pe acest itinerar ideatic, 
călătorul operează numai cu categoriile filozofiei culturii, 
neglijînd actualitatea ori de cîte ori aceasta nu li se supune. 


De fapt. ,tema" însemnărilor de călătorie ale lui Tudor 
Vianu aparţine esteticii şi filozofiei culturii : armonii ca 
produs al sintezei unor categorii fundamentale r arta. natură, 
cetate, religie. Autorul descoperă pretutindeni un „geniu al 
locului", ca expresie a îmbinării acestor categorii în structuri 
specifice, caracteristice. lată cîteva exemple 

Venetii reprezintă feericul : arta iji multiplică fastul 
în natură, oglindindu-şi miile de detalii într-o infinită re- 
verberatie. Padova îi relevi sacralitatea — reculegerea, pacea 
eite produsul armoniei din curtea mănăstirii Sf. Anton, 
unde verdeata ierbii înconjurate de zidurile sobre, calme, 
echilibrate, se împlineşte în plutirea albastră a cerului pur. 
Ravenna e relicva istoriei, condamnaţi la eternă stagnare, 
fiind cetatea părăsită de natură. Florenţa, în fata căreia 
efuziunea autorului e cu greu stăpînită, îi apare lui Tudor 
Vianu ca forma perfectă a delimitării: natura si cetatea 
stau față în fata, definitiv despărțite. Eliberatá din încleş- 
tare, icfuzind orice penetratie, Florenţa inspiră conştiinţa 
propriei glorii, produs exclusiv al individualismului uman. 
Dimpotrivă, la Assisi natura şi religia au colaborat într-un 
cîntec al blindetii universale, un imn al voluptátii împăcării. 
Sienna revelá călătorului caritatea şi  mortificarea, după 
cum în Roma, Vianu observă cum arta antichității de- 
sacralizate. lipsită de fervoarea omului, a reintrat în ci- 
clul formelor naturii milenare. Privind cu atenţie observăm 
în cadrul categorial arătat opoziţiile ce s-au stabilit: Assisi 
e opus Florenței, Venetia Siennei, Roma Ravennei. Spiritul 
de ordine reface armonia acestei lumi, acestei culturi. 


566 


Sub aceleași auspicii, coniinuind disociaţiile, vianu cre- 
ioneazá citeva tipuri culturale istorice, náscute de  aceleasi 
realități r Sfîntul (fervoarea), Cavalerul (solitudinea), Artistul 
— in multiple Ínfátisári, de la îngerii muzicanți pînă Ia 
Michelangelo —  intrupare a capacităţii artei de a armoniza 
si unifica lumile, 

in „iubirea lumii vechi", sentiment dominant, Tudor 
Vianu e continuu uimit de viabilitatea mitologiei creştine 
di: întruchipările sensibile cu care atrasta continuă să cap- 
teze omul prin forța anei ti prin sensul lor umanitar. 
Credinţa în miracol îl impresionează ; neascunzindu-si unele 
zlmbcte față de rit, Vianu retine naivitatea sufletului masei 
dar si accesul ei la sublim. O lungă şi frumoasă digresiune 
despre „suflet 5! spirit" încununează aceste consideraţii. 

De altfel, proza liberă alunecă deseori spre studiu. In 
aceste pagini, Tudor Vianu inițiază unele din cercetările 
sale comparatiste asupra ,,motivelor" literare si artistice de 
circulaţie în epocă. 

Partea ,psihologicá" a Imaginilor iuhene se alcătuieşte 
din notatiile fugare de ordin moral si mai ales din înre- 
gistrarea senzatiilor născute de unele împrejurări : mal cu 
scamá In paginile dedicate Veneţiei — tărîm al ,perfidiei", 
generator de „voluptăţi Interzise" — ele colorează cu discre- 
tie afectivá expunerea. Viziunea sl cadenta scrierii sint cla- 
sice, înflorite cu italienizári, cu mici rerorisme de amintire 
roman:lcá. In fapt, ordinea clasică este cea in primul rînd 
admirată, efectul ei artistic i cîmpul semănat pare o „tablă 
de şah", o cascadă e o arhitectură a lichidului şi a sonorului. 
Viziunea apare în genere arhitecturală — ca şi în poezie 
Vianu e mai aproape de sculptural decît de culoare. Sînt 
căutate ,principiile" si odată descoperite ele se urmăresc 
pînă l.i detaliul semnificativ, expresie a organizatului si nu 
a accidentului inspirat. Si sonoritatea şi muzica se înca- 
drează unei armonii largi, arhitectură unică. îmi pare că, 
mai mult ca oriunde, Italia a dat lui Tudor Vianu sentimentul 
perfecțiunii ; cu această călătorie, cultura, sistemul estetic, 
personalitatea autorului erau deplin şi definitiv formate. 

Aproape 30 de ani mai (îrziu, „imaginile indiene" sînt 
memorialul unei călătorii într-o lume total deosebită, o 
lume a turprizei, a necunoscutului , lipseşte, cum e şi firesc, 
ace! sentiment al integrării caiacteristic, lip'eşte siguranța 


înaintea unei lumi cunoscute ferm. „Memoria ereditară" este 
deci contrazisă sau inoperantă, ,supletea" se manifestă doar 
in efortul de adaptare. Vianu descrie mai mult şi meditează 
mai puţin ; India e pentru el un imperiu al vizualitátii inva- 
datoare. Europeanul e însă în permanență uimit, asediat, 
rationalistul deseori perplex. Reacţiile sale nu sînt diferite 
In mod fundamental de cele ale primilor călători în Orient: 
captat de exotic, tulburat de o noutate ce greu se poate 
disciplina în categoriile noastre, Vianu descoperă ,ciudatul", 
enigmele, semnele unei lumi ce scapă conceptelor şi cri- 
teriilor Europei. 


Cea mai mare parte a europenilor reacţionează astfel. 
Extremul Orient ne este în fond la fel de depănat ca ti 
strămoşilor noştri din Renaştere... căci, în ciuda contactelor, 
a circulaţiei şi anulării factorului distanţă despre care vorbea 
Paul Valery în Regards sur le monde actuel, spiritualitatea 
Orientului ne este încă fundamental necunoscută. Un efort 
de înțelegere, o vizibilă încercare de disciplinare a aceleiaşi 
vizualitáti si populari debordante fac şi Vianu şi Călinescu 
în scrierea sa Am fost tn China nouă ; autorii au calmul 
necesar pe care Ralea, de piidá, şi-l refuză cu pri- 
lejul călătoriei sale în Egipt, unde sentimentul unei in- 
securități fizice II copleşeşte. Dintre români, doar Mircea 
Eliade, spirit deschis dimensiunilor altor culturi, a „forţat" 
cunoaşterea Indiei, consacrînd o mare parte a vieţii sale 
integrării, înțelegerii si explicitátii, in parte, pentru eu- 
ropeni a uneia din cele mai vechi culturi si religii ale 
lumii, efort care i-a produs mutații adinci. 


Tudor Vianu nu era în situația de a face aceste lungi 
şi grele eforturi şi de aceea se mulţumeşte să rătnînă bucuros 
de experiență, tulburat si consecvent european: pentru 
Vianu. India e o ţară a ,feeriei", a fabulosului — categorii 
pentru care găseşte aci întruchiparea ideală. In ordinea 
preocupărilor estetice, autorul constată de la început Impo- 
sibilitatea separării conceptelor fundamentale : ana, na- 
tura, religia, civilizația se prelungesc unele în altele, într-o 
fuziune uimitoare şi generoasă ; fecunditate, feerie. 


Tocmai de aceea autorul nu-şi ascunde satisfacția ori de 
cîte ori întîlneşte semnele Europei şi, ceea ce niciodată nu 
făcuse, se bucură dc comoditátile civilizației noastre, regă- 
site cind si cînd. In fapt, contrastul îl stimulează, ca şi 


569 


pe Călinescu, dar perspectiva rámine în fo,| iributará 
structurilor  civilizatiei europene.  Simultaneitate» lumilor 
(arhaism, modernism) este resimțită ca dramatică de autor; 
dar pentru el India, ca si lumea întreagă, nu poate avea 


decît un singur sens de dezvoltare — acel către curope- 
nism ! O concluzie discutabilă dai., din nou specifică 
europeanului. 


In India Vianu e mai „literar* ca in orice altă scriere a sa. 
Imposibilitatea desfăşurării pe larg în planul esteticii y. 
filozofiei udturii il conduce la o savuroasă literaturizare 
(permanentă dc pildă în scrierile de călătorie ale lui Mihai 
Ralea), dar pe care o întilnim destul de rar în scrisul sáu. 
India e relevanti pentru curiozitatea autorului pe care, dc 
data asta, îşi permite să o ,descopere", să o savureze chiar, 
renuntind — prin forţa împrejurărilor -— Ia stilul său stiin- 
tific. Ceea ce în adincuri a fost poate tulburat prin contactul 
cu un atît de diferit mod de a înțelege lumea, nu s-a 
comunicat explicit în afara; /ndu. jurnal al unei subtile 
51 lîrzii aventuri, este poate cea mai naivă scriere a lui 
Tudor Vianu. 


în rest, paginile de călătorie din Germania sînt o căutare 
1 tinereţii proprii, o tinereţe peste care a trecut un timp 
al distrugerii, ale cărui urme mîhnesc mult pe autor. Mat 
degrabă expozitive, aceste pagini sint nostalgice rememorări, 
verificări ale memoriei personale, propriu-zis evocări. Vianu 
Siria în India - „A evoca înseamnă a rămîne contemporan 
cu trecutul”; iată cam te-a mai rămas din trecut — pare 
si exclame autorul, bucuros de a găsi supraviețuirea, dar 
si cu regretul unei prea lungi despártiri, o despărțire defi- 
nitivă, ca în moarte ; tot ce înțelesese vreodată pe aceste 
meleaguri fusese comunicat — în altfel de opere, în îlte 
discipline. Si in paginile dr călătorie in Uniunea Sovietică, 
fragmentate, notatille se aşază în acelaşi ,sistem", fără dez- 
voltări însă. Apar cîteva comparații (cum ar fi cea sugerată 
de casa lui Tolstoi față de cea a lui Goethe), clementele 
unei civilizaţii noi sînt semnalate, w pot intui unele din 
consideratiille dc ordin morfologic si estetic pe care Vianu 
nu le-a mai dezvoltat în scris. 

însemnările de călătorie ne certifică alte trăsături ale 
personalităţii lui Vianu : vigoarea 51 vioiciunea unei prezențe 
continue in lume, atribute ale umanistului, eforiul său 


continuu de a-şi perfecționa şi cultiva sensibilitatea vizuală 
(pe care o admira mai cu seamă la tinerele generaţii), 
blindetea atitudinii ce se ascundea sub  sobrietate, atenția 
ci o are pentru prezentele româneşti de pretutindeni. Cine 
va voi să afle dimensiunea patriotismului lui Vianu — de 
iapt Întreaga sa creaţie este izvorîtâ din acest înalt sentiment 
şi din intenția de a aplica întregul său efort consolidării 
intelectuale a culturii noastre — va avea în acest volum 
destule documente. 


încheind aceste rinduri — şi o dată cu ele editarea 
primei secțiuni a Operei lui Tudor Vianu — vrem să atragem 
atenţia cititorului si exegetului asupri scrierii semnificativ 
intitulată dei nítle (cuprinsă în sumarul acestui volum), 
scriere ce cuprinde cea mai completă explicare pe care 
Tudor Vianu a dat-o operei sale ; principiile pe care aceasta 
se fundamentează, sursele si me:odele aplicate, ceea ce a 
determinat pe autor să abordeze anumite discipline uma- 
niste ii ce a intenționat să demonstreze prin cercetările sale. 
atitudinea sa (aţă de cultura românească si universală. în 
sfirsit, poziția sa faţă de istorii națiunii şi culturii noaitre 
de-a lungul întregii sale vieți. Idei trăite este scrierea 
de la care trebuie să înceapă cercetarea 51 editarea operei 
sale ştiinţifice, situarea lui Tudor Vianu în istoria culturii şi 
literaturii noastre ; ca este cel mai ceri îndreptar de tare 
beneficiem. 

Intre operele nescrise care ar fi dat literaturii noastre o 
altă tradiţie şi greutate se număra şi Memoriile lui Tudor 
Vianu Ne mulțumim azi doar cu aceste pagini din volumul 
de fată, schitári, amintiri şi fragmente al căror cuprins 
este, dc cele mai multe ori, tulburător si exemplar. 


GELU IONESCU 


INDICE DE NUME' 


Abderhalden, Emile : 262 

Aderca. Felix : 149 

Adickes, Erich : 114 

Alecsandri, Vasile : 171. 565 
Alekseev, Mihail Pavlemci : 492. 495 
Alessandrescu, Alfred : 534 
Alexandrescu, Grigore : 208, 259 
Amerio, Romano : 516 

A miel, Henri Frederic : 244, 261 
Andler, Charles : 128 

Andrei, Petre : 242 

Angliei, Constantin : 143 

Angliei, Dimitrie : 191, 211, 470, 471 
Anton de Padova : 288—290, 304, 533 
Arghezl, Tudor ; XII, 191, 192, 233, 266 
Aricescu, Constantin : 210 

Ariitotel : 253, 303 

Arreat, Lucien : 21K 

Asachi, Gheorghe : 378 

Augustin (Augustinus Aureiius) : 100 
Azn.ivorian, Hurmuz P. : 149 


Alcátuit de Xadia Lovinescu. 


B 


Bach, Johann Sebastian : 89, 159, 160, 337, 339 


B.icon, Francis : 5, 254 

Bagdasar, Nicolae : 118 
Baldensperger, Fernand ; 135 
Balzac, Honore de : 235, 486 

Banu, Constantin : 149, 227, 507, 537 


Barbu, Ion (Dan Barbilian) : X, 3, 145, 146, 154, 507, 526, 538 559 


Bárna : 304 

Barres, Maurice : 228 

Basch. Victor : 118 

Bascovici, Serban : 146 
Baudelaire, Charles : XI, 497 
Báuraker, Clemens : 151 

Bayer, Simon : 145, 537 
Bálcescu, Nicolae : XI, 268, 269 


Beethoven. Ludwig van : 39, 90, 159, 160, i76 


Beldie, C. i 148, 150 

Bellini, Giovanni : 324 
Benincasa, Giacomo : 306 
Beniuc, Mihai : 191, 192 
Berceanu, Mibail : 149 

Bergson, Henri : VII, 112 
Bernardone : 306, 317, 320—322 
Biberi, Ion : XV, 552 

Bismarck, Otto von : 100, 114 
Blaga, Lucian : X, 375, 558 
Bloy, Leon : 325 

Eiuhme : 336 

Bocklin, Arnold : 336 

Bogrca, Vasile 241 
Bolintineanu, Dimitrie : 208 
Bolliac, Cezar : 565 

Bonnard, Pierre : 485 

Botez, Demostene : 498 

Botez, Octav : 498 

Bottger, Johann Friedrich : 337 


Botticelli (Sandro di Mariano Filipepi) - 324 


Brátescu-Voinesti, I. Al. : 134 
Bráncusi, Constantin i 261 


574 


Bremond, Henri : H8 
Brentano, Franz : 113, 120 
Bruegel, Pieter : 376 


Bruno. Giordano : 60—63. 196, 197, 515—517 


Brutus, Marcus Iunius : 159 

BQcher, Karl : 336 

Buckle, Henry Thomas : 242 
Bucuri, Emanoil : 149, 150, 152 
Budagov, Ruben Alexandro viei : 485 
Busuioceanu, Alexandru : 526 


C 


Caion (Constantin A. lonescu) : 539 
Camus, Albert ; 497 

Caracostea, Dumitru : 421, 541 
Caragiale, Ion Luca : 136. 187, 210, 216 
Caragiale. Matei Ion : X 

Carducci, Giosue : 201, 296 

Castaldi, AJfons : 147 


Caterina de Siena (Caterina Benincasa) : 


Catul (Caius Valerius Catullus) : 201 
Călin, Liviu : 505 


304, 306—309 


Călinescu, George : 192, 523, 524, 553, 560, 564, 569, 570 


Cebov, Anton Pavlovtci ; 123, 380 
Celarianu, Mihai] : 146 

Cerna, Panait : 224, 470 

Cerri, Gaetano : 281 

C6zanne, Paul : 485 

Cezar (Caius Iulius Caesar) : 159, 202 
Charlemagne iau Carol I cel Mare : 313 
Chendi, Ilarie : 470 


Ciabukiani, Vahtang Mihailovici : 492, 496 


Cicero, Marcus Tullius : 146, 156, 523 


Cioculescu, Şerban : 135 
Claudian, Alexandru : 526 
Cocea, N. D. : 266 

Codreanu, Mihai] : 241 
Codru-Drágutanu, Ion : 152. 565 
Colorian, Alexandru : 146, 218 
Corodeanu, N. : 496 


575 


Corot, Camille : 485 

Cosbuc, George : 147, 191, 470, 529 
Courbet, Jean Desire' Gustave : 4S5 
Cournot, Antoine Augustin : 2+2 
Crainic, Nichifor 292 

Creangá, Ion : 136 

Croce, Benedetto : VII 

Cruceanu, Mihail : 221, 509 
Curtius, Ernst Robert : 128 
CiKiaiM, NitoUus : 196 


Damianovici, Constantin : 221 

Dante Alighieri i 172, 292, 294, 103, 529 

David : 314 

Delavrancea, Barbu : 147 

Demetrescu, Marin : 220 

Demetriade, Mircea : 3, 214 

Densusianu, Ovid : 3, 4, 113, 134, 218—222, 227, 241, 506, 526, 
530 

Dcrain, Andre : 485 

Descartes, Rene : 254, 422 

Dessoir, Max : 117, 118 

Diaconovici, Cornrliu : 210 

Dilthey, Wilhelro : 111 

Dobrogeanu-Gberea, Constantin (vezi Gherea) 

Domenico di Bartolo : 324 

Donatello (Donato di Betto Bardi) : 315 

Dostoievschi, Fiodor Mihailovici . 123, 144, 235, 486, 491, 493, 
494 

Dragomirescu, Mihail : X, XI, 113, 148, 235 

Dragoslav, loan : 214 

Draper, John William : 242 

Dumitrescu, Ion : 534 

Durkhein, Emile: 110 

Dvorak, Max : 113 


576 


Eftimiu, Victor : 228 

El Greco (vezi Greco) 

Eliade, Mircea ; 569 

Fminescu, Minai : X, XI, 113, 133, 136, 144, 145, 155, 158, 191, 
192, 210, 216, 223, 244, 260, 281, 378, 497, 564 

Enasescu, Artur : 223—226 

Enescu, George : 378, 534 

Fngels, Friedrich : 138 


Faguet, Emile : 218 

Fechner, Gusiav Theodor : 109 

Fichte, Johann Gottlieb : 108 

Filipescu. Nicolae : 147 

Fiorenzo di Lorenzo : 324 

Fotino, Geor-ge : 526 

Francisc din Assisi (Giovanni Bernardone) : 289, 290, 304, 306, 
316—321, 323 

Frauenstádt, Julius : 155 

Freud, Sigmund : 113, 125. 126 

Frings, Theodor : 335, 336 

Frollo, Hildebrand : 113, 146, 201—203, 403, 529, 530, 539 


G 


Gagarin, Iuri Alekseevici : 491 

Galaction, Gala : 529 

Galilei, Galileo : 196, 254 

Galsworthy, John : 235 

Gandhi, Mabatma : 366 

Gane. Nicolae : 153, 242 

Gauguin, Paul ; 485 

Gherea (Dobrogeanu-Gherea), Constantin : 136, 210, 246 
Gherea, Ionel : 223 

Ghirlandaio (Domenico di Tommaso Bigordi) : 304 
Gide, Andic : 124, 125, 497 

Giotto di Bondone : 290. 311, 312, 322 

Giovanni da Asciano : 304 


577 


Girleanu, Emil : 470 

Goethe, Johann Wolfgang von : VII, IX, XII. 7L— so. ]14 115, 
117, lil. 155, 159. 161. 162, 194, 195. 215, 254, 2S(, 26U 
279, 337—339, 380, 395, 514, 515, 517, 518, 526. 528, 531, 
561, 564, 570 

Goga, Octavian : X, 123, 147 

Gogol, Nikolai Vasilievici : 123 

Galescu, Dinicu : 565 

Goliat : 314 

Gonciarov, Ivan Aleksandrovici ; 123 

Gorki, Maxim (Aleksei Maksimovici Peskov): 123, 380, 479, 
485, 486 

Gourmonr, R£my dc : 218 

Gozzoli, Benozzo (Benozzo Di Lese) : 304 

Greco (El) (Domenico Theotocopuli) : 494 

Grigore Xi, papa ((Pierre Roger de Beaufort) : 308 

Grimm, Herman : 538 

Grimberg, Ida Semionova : 494, 495 

Groos, Karl : 114, 115, 155 

Guasti, Cesare : 516 

Gudiasvili. Lado : 496, 497, 547 

Gusti, Dunitrie : 126, 127, 151 

Guyau, Márie Jean : 244 

Guzzo, Augusto : 516 


H 


Haile Selawie I (Tafari Makonnen) : 364 

Hanes, Petre V. : 221 

Hartmann, Nicolai : 119 

Hazard, Paul : 135 

Hebbel, Friedrich : 261 

Hegel, Georg Wilhelm Friedrich: XL 108, 114. 117, 128, 137, 
159, 160, 456 

Heine, Heinrich : 81—5S), 201, 518, 519 

Heliade-Ridulescu, Ion : 208 

Heraclit din Efes : 90 

Herbart, Johann Friedrich : 109 

Herder, johann Gottfried : 128, 137, 159, 339, 494 

Herodot : 496 

Hodos, Alexandru (Ion Gorun) *, 147 


578 


Hofler, Mois : 36 

Hogaj, Calistrar ; 251 

Holderlin. Friedrich : 114, 158—160 

Horatiu (Quintus Horatius Flaccus) : 160, 205 

Hugo, Victor Márie : VU, 84, 313, 314, 486, 515, 519, 564 
Humboldt. Wilhelm v,n : 160 

Humpel, Emilia : 144 

Husserl. Edmund : 119 


lacobescu, D. . X 

Ibsen, Henrik : VII 

Ibráileanu. Garabec : 128, 160. 227, 235. 241—247, 248—252, 25". 
531, 558 

Uiescu, Dumitru : (48 

IoanitescV, D. -. 148 — 150 

îonescu. Nai: 150, 151, 496 

lonescu-Rion, Raicu : 251 

Iorga, Nicolae : 100, 152, 225, 241, 242, 488, 545, 565 

Iosif, Stefan Octavian : 14^, 470 

Irimescu. Stefan : 255, 256 

Irineu, Cora : 148, 149 

Istrati. Panait : X, 151. 486 


Jarov, Aleksandr : 490 

Jerusalem, Johann Friedrich Wilhelm : 113, 376 
jirmunski, Viktor Maksimovici : 494 

Jora, Mihai! ; 378 


K 


Kant, Immanuel : IX. 108, UO, 118, 119, 135, 155, 253 
Karajan. Herbert von : 377 

Ksyser, Woifgang : 487, 494, 495 

Keyserling. Hermann : 150, 160 

Klerkegaard, Soren Aabve : 488 

Kiseleff. Pa vel Dimitrievici : 170, 458 

Kiinger. Max : 336. 


579 


Kogalniceanu, Vasile : 143 

Korolenko, Vladimir Galaktionovici ; 123, 380 
Kretzschmer, Ernst ; 114 

Kropotkin, Piotr Alekseevici : 494 


Lamartine, Alphonse de : 475 

Lamprecht, Karl : 336 

Lasserre, Pietre : 128 

Lavater, Johann Caspar : 257 

Lecky, William : 242 

Leibniz, Gottfried Wilhelm : 159 

Lenin, Vladimir Ilici : 122, 486, 493 

Leonardo da Vinci : 254 

Leopardi, Giacomo : 303 

Lermontov, Mihail lurievici : 494 

Lessing, Gotthold Ephraim r 263 

Lipatti, Valentin i 505 

î.ippi, Filippino : 304 

Lipps, Theodor : 114 

Lisenko, Nikolai Vitalievici ; 499 

Lombardi, Alfonso : 289. 290 

Longinescu, Stefan : 146 

Lorenzetti, Ambrogio r 281 

Lovinescu, Eugen : XI, 133, 227—233, 245, 266, 475, 480—483- 
496, 531, 546, 557 îi 

Lucaciu, Vasile : 147 

Luchian, Stefan : 234, 465, 470—474, 546 

Lucilius Junior : 180 


M 


Macedonski, Alexandru : X, 3, 4, 134, 146, 191, 2C4—212, 213—217, 
529, 530, 564 

Macedonski, Alexis : 215, 227 

Maiakovski, Vladimir Vladimirovici : 490 

Mâine de Biran (Mărie Francois Pierre Gonthier de Biran) : 244,262 
Maiorcscu, Tiru : X, XI, 113, 136, 210 

Manet, £douard : 485 

Mann, Thomas : VIII, 122—125, 127, 235, 284, 339 


580 


Manolescu, Sirgiu : 149 

Mánu, Emil : 505 

Maro Aureliu (Marcus Aurelius Antoninus) : 299 
Marinescu, I. M. : 152, 153, 242, 498 

Marquet, Albert : 485 

Martini, Simone : 304, 305, 310, 311 

Marx, Karl : 110, 137, 493 

Massis, Henri : 128 

Matisse, Henri : 485 

Maurras, Charles : 514 

Medrea, Cornel : X 

Mehedinti, Simion : 152 

Mehring, Franz ; 138 

Memnii, Lipipo : 304, 305 

Metroniu, Aurel : 241 

Metternich-Winneburg, Klemens r 114 
Michelangelo, Buonarroti : 59, 293—300, 393, 515—519, 538, 568 
Miele, Veronica : 144 

MlIcu (Ciain), Samuil : 378 

Minulescu, Ion : 150 

Missir, Petre : 210 

Mindru, Athanase : 218 

Moliere (Jean-Baptiste Poquelin) : 115 

Moner, Claude : 485 

Moretto da Brescia (Alessandro Bonvicino) : 301 
Motileva, Tamara Lazarevna r 488, 489 
Mounet-Sully (Jean Sully Mounet) : 215 
Mozart, Wolfgang Amadeus r 89, 336 

Munch, Edvard : X 


Nanu, Dimitrie : 224 

Napoleon I Bonaparte : 127 

Negulescu, Petre P. : 113, 265 

Nehru, Jawaharlal : 366 

Nekrasov, Nikolai Alekseevici : 491 
Nenitescu, Stefan I. : 149, 526 

Nerval, Gerard de (Gerard Labrunie) r 214 


Nietzsche. Friedrich: VII. 112, 119, 125, 127, 162, 327. 45 
Nordau (Mas Siidfeld) : 218 


Cancca. N. : 143 

Olanescu, Vasile : 146 

Oprescu, Horia : 523 

Oreste (Oreste Georgescu) : 215 

Ortiz, Ramiro : 134, 149, 150 
Ocsterreich, Traugoit Konstantin : 114 
Osirovski, Nikolai Alekseevici : 123 
Ovidiu (Publius Ovidius Naso) : 115, 339 


P 


Pallady, Theodor : X 

Papadat-Bengescu, Hortensia : 229, 256 

Pascal, Blaise : 196, 197 

Párvan, Vasile : VIL 120, 237—240. 531 

Perpessicius (Dimitrie S. Panaitescu) : 192, 223—225. 508, 509 
Peiugino (Pietro di Crisioforo Vannucci) : 312, 314, 3J5 
Peticá, Stefan : 470 

Petrarca, Francesco : 187, 188 

Pttrascu, Gheorghe : X 

Petrescu, Camil : 265—269, 270—273. 526, 532, 558, 560, 565, 566 
Petru I cel Mare : 490 

Pbilippide, A1, A. : 192, 251 

P.'casto, Pablo (Pablo Ruiz Blasco) : 485, 496 

Pillat, Ion : X. 3, 225, 507—509, 558 

Pinruricchio (Bernardino di Betto) : 314, 315 
Pirosmansvili, Nico : 496 

Platon : 119, 207 

PJaut (Titus Maccius Plautus) : 146, 523 

Pliniu cel Bátrin (Caius Plinius Secundus) : 146, 523 
Pogor, Vasile : 243 

Popescu-Ulmu, N. : 146 

Prodan, Paul : 227. 539 

Protopopescu, Dragos : 144, 508 

Prousi, Marcel : 100, 124, 244 

Puskin, Aleksandr Sergheevici : 123, 491, 494 


582 


Raffaello Santi sau Sanzio : 337 


Rainer, Francisc losif, 251, 253—2*4. 531 


Rainer. Martha : 256. 263 


Ralea. Mihai: 128, 131, 160, 246, 256, 498, 526, 534. 565 


569, 570 
Rascu, I. M, : 221 
Ravaisson-Mollien (Fellix Lacher) : 242 
P.âccanu, Gcorge : 218 
Rádulescu, Mihai . 525, 547 


566 


Rădulescu-Motru. Consrantin: VIII, 109, 112, 113, 145, I4g 149 


151,265 


Rebreanu, Liviu : X, 192, 234—236, 531, 565 


Reich, Emil : 113, 376 
Beininger, Robert : )76 
Relgis, F.ugen ; 508 


Rembrandt Harmenszoon Van Rijn : 33B, 494 


Renan, Ernest : 277 

Renard. Jules : 261 

Renoir, Auguste : 485 

Reoina. Golobeva : 490, 4-fi 
Ressu, Camil : 214 

Ribot, Theodule Armánd ; 218 
Ricciardi, Riccardo : 516 

Rlckerc. Heinrich : 110 

Rilke, Rainer Mária : 305 

Rinei, Constantin : 114 
Rodenbach, Georges : 280 
Rollinat, Maurice : 442 

Pomanescu, Marcel : 146, 526, 539 
Rousseau, jean Jacques : 100, 122, 127 
Rubens, Petrus Paulus -. 485, 494 


Sadoveanu, Ion Marin : 153, 509 


Sadoveanu, Mihail : 132, 192, 251, 498, 565 


Saintc-Beuve. Charles Angustin : 5, 245 
Saltikov-Scedrin, Mihail F.vgradovici : 


123 


541 


Samarin, R. M. : 485 

Sansovino (Andrea Contucci) : 289, 290 

Sartrc, Jcan-Paul : 488 

Saul : 314 

Sáulescu, Mihai ; 148. 218 

Scheler, Mas : 119 

Schelling, Friedrich Wilhelm : 108, 114, 117, 159, 456, 457 

Schiller, Friedrich von : VIII, XII, 114, 115, 159, 160. 339 

Schopenhauer, Anhur : 113, 134, 155 

Scrob, Carol : 210 

Scillere, Ernest : 128 

Semper, Gottfried : 337 

Seneca, Lucius Annaeus : 180 

Shakespeare, William : 52, 64—68, 90, 93, 114, 132, 376, 485, 
492, 497, 513—515, 517 

Sisley, Alfred : 485 

Sitara Devi : 374 

Slavici, loan : 136, 155, 378 

Socec, Alexandru : 148 

Socrate : 119 


Sodoma (Giovanni Antonio Bazzi) : 308, 309 
Sofocle : 158 

Spengler, Oswald : 112, 162, 278 

Sperantia, F.ugeniu ; 221 

Spcrber, Alfred Margul ; 192 

Spitzer, Leo : 135 

Stamatiad, Alexandru T. : 214, 221, 399, 539 
Stateseu. Constantin : 496 

Sreinthai, Heymann : 110 

Stendhal (Henri Beyie) : XII, 140 

Stohr, Adolf : 376 

Stincá, Stefania : 225 

Stoicescu, Gcorge : 255 

Streinu, Vladimir : 136 

Strzygowski, Josef : 113, 376 

Sue, Eugine (Márie Joseph) ; 486 

Swoboda, Alfred : 375 


Sincai, Gheorghe : 378 


584 


Tagore, Rabindranath : 373, 394 

Taine, Hippolyte : 245, 256. 277 

Tansillo, Luigi : 516 

Teodorescu, Dem. : 150 

Teodorescu, Gheorghe : 218 
Thcodorescu-Sion, Ion : X 

Titov, Gherman Stcpanovici ; 491 

Tolstoi, Lev Nikolaevici: 1CO0, 123, 235, 379—382, 535, 570 
Toma, Alexandru : 481 

Topírccanu, Gcorge : 148, 154, 191, 251, 498 
Trivale, Ion : 148 

Troeltsch, Ernst : 128 

Turgheniev, Ivan Sergheevid : 123 


U 
Uhland, Ludwig : 114 
Utitz. Emil : 117, 118 
Utrlllo, Maurice : 485 

V 


Vaihinger Hans : 115 

Yalery, Paul Ambroise : VII, 118, 123, 558, 569 
Van Gogh, Vincent : 485 

Van Lerberghe, Charles : 218 

Vanni, Andrea : 308, 309 

Van Tieghem, Paul : 135 

Velasquez de Silva, Diego : 376 
Vermeil, Edmond : 128 

Veronese, Paolo (Paolo Caliari) : 290 
Vianu, Alexandru : 144, 545 

Vianu, Elena : 510 

Vico, Giambattista ; 494 
Viele-Griffin, Francii : 218 

Vinea, Ion : 496 

Virgiliu (Publius Vergilius Maro) : 564 
Vischer, Friedrich Theodor : 114 
Vlahuţă, Alexandru : 154, 149, 210 


Volkelt, Johannes : 114, 336 
Voltaire ( Francois Márie Arouct) : XII, 125, 254, 340 
Vossler, Karl : 135 


W L 


Wagner, Richard : 89, 114, 125, 324 
Westfried, Alexandru : 220 
Weigand, Gustav : 336 
Winckelmann, Johann Joachim : 338 
Wolfflin, Heinrich von ; 113 
Wordsworth, William : 69, 515, 517 


Wundt, Wilhelm : 109, 336 CUPRINSUL 


X 
Xenopol, Alexandru D. : UI, 239, 242 Notă asupra ediției V 
Y 
POEZII 
Young, Edward : 259 
[Un prieten tînăr,..] 3 
Z 
Zaborovski, Virgil : 149, 375 Versuri 
Zalis, Henri. VI, XIV, 523, 524 Norii 9 
Zarifopol, Paul : 238, 246, 481 O, gîndul meu de seară,.. 10 
Zeletin, C. D. : 516 Ascetul 11 
Zola, Emile : 235 Palinur 12 
Zvorikin : 492 De la fereastrá 14 
Semn 16 
în odaia doctorului Faust 17 
In vie I 
Ape si munti 21 
Pe stinci 23 
Călătorie pe mare n 
Florenta 26 
Caniculará £8 
Harcule copil... 30 
Testament 31 
Moartea meste fug arului I 
Hombre secreto 33 


5B7 


588 


Ulise 

Consacrare 

Zefir 

Clocot 

Cintec 

Aliunde 
Kale-Megdan 
Adevár si poezie 
Stefani ti cáminarul 


Shakespeare (poem) 


Tălmăciri 


Sonet [ui 54] tdupá Michelangelo) 
Sone;e (după Giordano Bruno) 
[Sonetul 575] 
jSonetul 583] 
'Sonetul 593] 
(Sonetul 605] 
Sonete (dupá Shakespeare) 
(Sonetul LXXV] 
[Sonetul XCVIII] 
[Sonetul CX XX] 
[Sonetul CXLIII] 
[Sonetul CXLVTU 
Revoluţia franceză (după Wordsworth) 
Pe lac (după Goetht) 
Sufletul lumii (după Goethe) 
Dor (după Goethe) 
Sonete (după Goethe) 
Viaţă nouă 
Intilnire 
Vorbeste o fatá 
Avertisment 
Din „Poezie si adevăr* (după Goethe) 
Octombrie 1849 (dupá Heine) 
Enfant perdu (dupá Heine) 
Nápástuitii (fragment) (dupá Victor Hugo) 


37 
39 
41 
Ey) 
43 
44 
46 
48 
52 


59 


60 
61 
G2 
63 


64 
65 
66 
67 
68 
69 
71 
72 
73 


75 
76 
T] 
78 
79 
81 
82 
84 


BREVIAR 


PAGINI DE MEMORIALISTICĂ 


Problemele memorialisticei 
Cunoaşterea de sine 


[Schița unui autoportret] 
Idei trăite /f "V 

[Fragmente autobiografice, I] Ay 
Fragmente autobiografice [II] 


Situaţii — G  îndur i 


[Puterea graiului] 
Carusel e! 
Fereastra luminată 
închinare 

[Sînt un student bătrîn...] 
Heinrich Rotbart 
Citire şi privire  ., 
Vizita poetului 


ta 


Asupra unei maxime de Goethe 


„Tăcerea eternă a spațiilor infinite mă înspăîmîntă" 


Oameni 


Hildebrand Frollo 
% Alexandru Macedonski 1 
V Amintirea Iui Macedonski 
f Ovid Densusianu - Uem 
Umbra poetului 
Amintirea lui E. Lovinescu "b AMT 
*^ "^ Amintirea lui Liviu Rebreanu 
Vasile Párvan E 
' K în amintirea lui G. Ibrăileanu 
«Prestigiul lui Ibráileanu "unt 
Fr. Rainer — savant şi umanist 
il Despărțirea de Camil 
Tineretea lui Camil 


«7 


99 


105. 
108 
143 
155 


169 
170 
176 
178 
180 
182 
187 
190 
194 
196 


201 
204 
213 
218 
223 
227 
234 
237 
241 
248 
253 
265 
270 


589 


590 


însemnări de călătorie 


Duminici germina 
Imagini italiene QT 
Venetia 
Apus pe Adriatica 
11 Santo 
Moartea in Ravenna 
Cetate si naturi 
Aurora si crepusculul 
San Gimignano 
Casa sfintei Caterina 
Suflet si spirit 
îngeri şi cavaleri 
Noapte in Assisi 
Pietate şi imaginaţie 
îngeri muzicanți 
Antichitate şi ev-raediu 
Ti voii 
„Una bella passeggiataTM 
Adunare de filologi la Berlin 
India 
A privi 
Călătorie spre India 
Fecunditate 
Modernism şi arhaism 
Feerie 
Temple 
Cintáreti si dansatori indieni 
Popas la Viena 
In casa lui Tolstoi 


ADDENDA 


Poezii din periodice 


şi inedite 
Cuvîntul 
Iluminare 
Desăvîrşirea 
Citre amurg 
Nemurire 


- A' 


(1914—1941) 


(19 1 6-1 


38ii 
386 
387 
388 
389 


Moartea 

Fugarii 

Noaptea 
Nemárginirea 
Umilinta 

Casa mortilor 
Ad hostem 

Intiia razá 
Dialog in amurg 
Alter ego 
Fragment antic. Aenea* Şi Dido 
împăcarea 
Muncitorii 
Epilog 

Armonie 

..Lume nouă 

Seri lungi... 

La banchetul lui Platon 
Animalele 

Izvorul viu 

De sentinelă 
Poemul ţării mele 
In capul scării 
Viziuni bolnave 
Pe sub pămînt 
[O, frate paltin...] 
[Fereastra aceasta...! 
Cîmpie şi seră 
Soiweigh 

Evadare 
Papagalul 

Spirit pur 

Somn 

Epitaf nescris 


Trei poeme în 


Parabola fiului ráiácir 
Izbinda 
Cartea adevărului 


proză 


Pagini dc memorialisticá 

[Generatia mea] 
[Giurgiu (Isarlik)j 
(Bucurestii] i 

Oraşul 

Urbanism 51 umanism 

Bucureştii de azi 
Reverie in expoziția lui Luchiai ' E 
E cu putință o disociatie ? 
Itinerar in U.R.S.S. 
„Critica generaţiei noasrre" st F. Lovinescu 


Note 
in loc di postfata 


IndUe de nume 


Lector * MARGARETA FISJiARU 
Tehnoredactor ; TRAIAN ARGETOIANU 


Apárui 1971. Hirue tipar înalt tip A de 03 g'm' For- 
mat S«X540,16. Coli ed. 2623. Col) tipar 35. Plart.s? 
tipa 1. A. nr. 10 902/1S70. CZ. pentru bibliotecile mari 


şi 711tei S5S—o 


TiparuL execurat sub comanda nr. O2a la 
Combinatul Poligrafic ..Casa Scintell", Piata 
Sctntcii nr. 1, Bucuresti, Republica Socialistá