Traditie si actualitate romaneasca vol. 2 — 1936

7 Kainis 


Traditie şi Actualitate 
Rominească 


CONFERINŢE ROSTITE LA 
SUBSECȚIUNEA DE CONFE- 
RINȚE FOCŞANI A 
FUNDAȚIILOR CULTURALE 
REGALE, DE: 


Simion Mehedinţi 
Mihail Sadoveanu 
D. Murărașu 

AL. V. Andreescu 
Ion Pillat 

loan Ciociîrlan 
Ion Diaconu 


Il 


SUBSECȚIUNEI DE CONFERINŢE FOCȘANI 
FOCŞANI 1936 


[Nu se imoru- | 


e Acasă» | 
Tradiție și Actualitate 


Rominească 


CONFERINŢE ROSTITE LA 
SUBSECŢIUNEA DE CONFE- 
RINŢE FOCȘANI A 
FUNDAȚŢIILOR CULTURALE 
REGALE, DE: 


Simion Mehedinţi 
Mihail Sadoveanu 
D. Murărașu 

Al. V. Andreescu 
Ion Pillat 

loan Ciocîrlan 
Ion Diaconu 


T 
Biblioteca Documantară | 


Piatra Neamt 


[] Regiunea Bacau 
n 


f 
4743 TIO. 
UBSECȚIUNEI DE CONFERINŢE FOCȘANI 
1936 


| | 
K-M. 3582| 


Anul |, al Il-lea şi al Iil-lea 
(1934, 1935, 1936) 


SIMEON MEHEDINȚI 
ES E E RC II NA a 


A 


I N Civilizația ne poate muta în orice colț al 
pămintulni ; cultura adevărată (adică originală) 
ne leagă numai de locul unde ne-am născut, 


LEGĂTURĂ 


La Soveja, am apucat în anii 
c U copilăriei mele toată viața ar- 
V RANCE A haică a neamului rominesc, 
Mai tirziu, am văzut cu ochii 
cea mai grozavă prefacere dintre toate, cîte au 
turburat vreodată ființa poporului nostru. Am fost 
martor an cu an la destrămarea unei civilizații și 
a unei culturi milenare. E sigur că răsboaele, ciu- 
ma, holera, cutremurele și năvălirile tuturor bar- 
barilor pînă la Huni (și dincolo de Huni, pînă în 
penumbra protoistoriei) au fost o nimica toată, 
față de cumplita sguduire din secolul trecut, E 
vorba de acea năvală de lucruri și obiceiuri stre- 
ine, provocată în deosebi de infiltrarea Evreilor — 
cel mai grozav fenomen istoric dintre cîte s'au 
petrecut pe pămîntul Daciei. 

Dela Zamolxe pină la Tudor Vladimirescu, 
temeiurile neamului legat de Carpați nu se schim- 
baseră atita, cit s'au prefăcut de pe la jumătatea 
secolului al 19-lea pină azi. 

lată dovada: 

Mai întii, o întreagă civilizaţie agricolă, păs- 


1 
ÎN 


lorească şi industrială (moștenită în parte din è- 
poca neolitică) s'a risipit şi se risipeşte sub ochii 
noştri. 

In satele de lingă munte, au fost pină mai 
eri case, în care nu se afla un lucrușor cit de 
mic, adus de aiurea —- pînă și cuele de bătut 
șindrila pe acoperiș, erau făcute de localnici din 
lemn de tisă. Toată îmbrăcămintea era lucrată de 
mîna ţăranilor, de asemenea și toate uneltele (doar 
fierul dacă venea din alte părţi, însă era aproape 
tot așa de rar, ca și aurul). Toate ale casei erau 
ticluite din lemn, lină, piele, in și cînepă sau coajă 
de teiu, după canoanele unei industrii străvechi, 
apucată din moși-strămoși (Oalele dela Irești sa- 
mănă și acuma cu ceramica neoliticilor). 

Dar lucrul capital era altul: meșteșugurile 
de odinioară erau ieșite din cugetul nostru și, în 
felul lor, erau perfecte, fiindcă nu vătămau de loc 
sănătatea locuitorilor și asigurau satului o nea- 
tirnare economică deplină. Nu era prea diferen- 
țiată munca rurală, dar era echilibrată. N'aveam 
nevoe să cumpărăm un capăt de aţă dela alții; 
ajunseserăm adică la ceea ce filosofii din vechime 
numeau autarkie (mulțumirea nevoilor vieții cu 
ceea ce scoji singur din colțul de ţară, unde te afli). 

Și iată, mi-a fost dat să văd cum sate intregi 
și-au părăsit traiul de odinioară, numai în citeva 
zeci de ani. Au lepădat mai întii portul, iar împre- 
ună cu portul au părăsit un şir întreg de munci 
plugăreşti, păstoreşti şi de industrie casnică, așa 
că săteanul — stăpîn altădată pe sine și pe ale 
sale — a ajuns un rob prostănac al mărfurilor 


TIEA ATEA ui 


impuse de moda negustorilor dela oraș (mai toți 
streini). Cu produsele eftine ale plugăriei, țăranii 
plătesc azi mărfurile scumpe ale fabricelor, 

O cumplită decapitare economică ! 


Dar tot așa de grozavă e și ruina culturii 
autohtone. 

Neamul care scosese odinioară la iveală „Mio- 
rița“ și dăduse atitea dovezi de simț etic și ar- 
tistic în proverbe, cîntece, cusături, basme și alte 
creațiuni ale geniului popular, s'a lepădat acuma 
de mintea lui cea veche, a deprins tot felul de 
obiceiuri streine și biigue toate neroziile aflate în 
Sunoiul tipăriturilor zilnice (1). 

Așa dar: o adevărată decapitare intelectuală, 
morală şi artistică. 

Atit civilizația, cât și cultura romiînească ve- 
che e pe cale de grabnică minare, 


Se putea altfel? 

Cei care fac zilnic gargară de vorbe, ameţindu- 
se și pe ei, ameţind și pe alții cu progres, sincro- 
nism, culturalizare şi alte formule de împrumut, 
vor răspunde iute și degrabă: nu! 

Aceia însă care nu gindesc după gindurile 
altora și nu vorbesc cu vorbele altora, ci privesc 
mai deaproape lucrurile, văd altceva: 

Poporul, ca și fiecare ins în parte, trece prin 
mai multe etăţi care se urmează la fel, Intăi, co- 
pilăria. Pruncul se simte la început una cu lumea 
dimprejur. El și universul e tot una, Intinde mîna, 
să apuce luna... Intregul lui suflet e ca un calei- 


3 
PD E E E E, 


doscop de imagini mereu mișcătoare... Și ani de-a- 
rîindu-l trăește pe jumătate ca în vis, închipuin- 
du-le toate după cum îi place. Scaunul e trăsură, 
umbrela e cer... Mintea lui e creatoare ca a unui 
zeu (Pentru el vivere-fabulari). 

Vine apoi un început de echilibrare tot mai 
statornică a imaginilor și a gîndurilor. Incepe în- 
șirarea lor pe anume linii de cugetare ordonată, a- 
dică urmează adolescența, și după ea linerefea. 
Se împuternicește tot mai mult raționamentul. To- 
tuși realitatea e încă amestecată cu multă fantezie 
(Mai toţi tinerii sunt, în felul lor, poeţi). 

Tîrziu, în sfîrșit, spre maturitate, cristalizarea 
e deplină. Ideile ajung să se întrupeze în fapte 
bine rînduite, cugetarea obiectivă birue tot mai 
complet emotivitatea. 

Așa dar, îmi dau bine seama că tinereța nu 
putea fi veșnică nici în viața poporului romîn. 
Etatea mitului a fost, cînd a fost... Alde Bulumej 
îmi spunea că a văzut cu ochii lui un „sorb“ care 
mergea cu capu'n nori și cu coada pe pămint. Se 
înțelege că cele spuse de Bulumej erau adevă- 
rate, fiindcă furtunile cele mari de cine ar putea 
să fie stirnite, de cît de smei...! Tot el povestea 
că acolo, unde se bat balaurii cap în cap, din 
spuma veninului lor se fac pietre scumpe... (Se 
poate o explicare mai dreaptă, pentru ce astfel 
de pietre sunt cu adevărat „scumpe“ și lucesc ca 
niște ochi de șarpe ?) 

Știu prin urmare și eu ce însemnează „lumea 
ce sîndea în basme și vorbea în poezii“. Și știu 
că numai o astfel de lume putea să creieze „Mio- 


E EE R T SEE 


T 


DU — ~ 


rița“, „Doina“, „Basmele“. Din călimara poeţilor care 
mușuluesc prin cărți, n'a eșit și nu va eși în vecii 
vecilor astfel de creaţiuni încintătore, după cum 
nici unchiașul nu mai poate ajunge flăcău ori copil, 
(Cine a început să zică Iunie în loc de Cireşar și 
Noembrie în loc de Brumar, acela e pe jumătate 
orb în fața naturii și orb va răminea pînă ce va 
închide de tot ochii). 

Ca etnograf îmi dau așa dar seamă că tine- 
reța neamului nostru (ca a oricărui popor, după 
ce a început să scrie și să citească) s'a isprăvit. 


Ce ne mai rămine de făcut? 

Mai întăi în latura civilizaţiei, adică a tehni- 
cei materiale, ne grăbim a mărturisi că nimeni nu 
se gindește să se întoarcă la uneltele de lemn 
ori de piatră. 

Dar asta nu însemnează că trebue să închi- 
dem ochii la primejdiile „etăţii de fier” în care 
am intrat. Dacă fabrica a ucis în alte țări pe meş- 
teșugarul care lucrează cu mina, asta trebuia să 
fie pentru noi o înveghere, nu o ispită să cădem 
în același păcat. In locul herăstrăului de apă, nu 
trebuia adusă fabrica de cherestea a streinilor, 
care a stirpit în cîțiva ani codrii netăiaţi de ni- 
meni, de cînd e pămiîntul-pămînt și a lăsat mun- 
ţii golași, lipsiți pînă și de țărina adăogată în mii 
și răsmii de ani la rădăcina copacilor. De cit 
mașina de foc, care taie și ziua și noaptea (pînă și 
la lumina electrică), pustiind ținutul întreg şi lăsînd pe 
oameni muritori de foame, judecata sănătoasă tre- 
buia să ne îndemne a răminea la civilizatul he- 


Îi 


răstrău de apă, care da de muncă mereu, cruța 
codrul mereu, păstra mereu sănătatea localnicilor 
și le asigura nepoților și strănepoților pentru tot- 
deauna viața cum o asigurase pe a moşilor și 
strămoșilor. 

Prin urmare, cu gindul la un real progres, 
afirmăm categoric că se putea şi altfel, dacă am 
fi avut parte de un om de stat, sau dacă ar fi 
fost măcar mai multă judecată și cinste la cirmui- 
torii din partea locului... Că țăranul, de cupul 
lui, nu face nici odată prostii atit de gogonate, ca 
ale șmecherilor din cluburi, din cooperative de 
consum „propriu“, și din alte ticluiri pentru civiliza- 
rea satelor (fie-le pe suflet și civilizația „și cul- 
turalizarea“ cu care au împodobit țărănimea noas- 
tră), În latura aceasta, am păcătuit grozav, iar 
vindecarea rănilor va fi extrem de grea. 

Totuși, printr'un „alt regim de muncă” e încă 
posibilă. 

In ce privește latura pur culturală, se pot 
iarăși lua unele măsuri, care să împiedice risipirea 
totală a creaţiunilor sufletului autohton. 

Mai întăi, e nevoie să adunăm cit mai iute 
rămăşiţele caracteristice ale vieţii noastre de odi- 
nioară. „Muzeul etnografic” din Focșani este un 
semn pipăit că tot mai sunt în Putna oameni cu 
un pic de sănătate sufletească. 

Al doilea, e nevoe să studiem cît mai repede 
la fața locului trecutul încă viu, în toate docu- 
mentele de civilizaţie și de cultură locală. Milcovia 
(cel mai de laudă produs al activității extra - șco- 
lare, de cînd sunt școale în Focșani) a îngrijit și 


— ———____  —— |. 
eee ie e |) RR 


nădăjduim că va îngriji mai departe, ca sarcina 
aceasta să fie împlinită în chip științific. Studiul 
trecutului, păstrat azi numai în unele sate ferite 
de năvala veneticilor, e numai de cît necesar pen- 
tru sporul culturii noastre mai înalte. Dela Alec- 
sandri și Alecu Rusu pînă la Goga și Sabin Dră- 
goi, toți cei cu judecata limpede au înțeles acest 
adevăr (La unele neamuri, care au băgat de seamă 
că orașul „ucide“, femeile sunt duse la ţară, cînd 
se apropie timpul să nască! Pină și primitivii al- 
tor continente știu că satul „învie“ pe om). 

In sfîrşit, convingerea că un popor preţuește 
în fiecare epocă atita, cît preţuesc oamenii săi re- 
prezentativi, ne face să așteptăm și pe „omul de 
stat”, care, legind firul cu trecutul, să redea sa- 
telor noastre o sănătoasă concepţie de viaţă, 
așa cum o avuseseră înainte de năvălirea barba- 
rilor moderni. 


Aceasta e părerea mea în legătură cu Vrancea. 
Ca unul care am apucat la munte obiceiuri 
ca cele din timpul descălicării lui Dragoș Vodă 
(ba ași putea spune că, în unele priviri, am a- 
pucat chiar traiul din zilele lui Zamolxe), eu știu 
bine că: 
Ce-a fost verde... s'a uscat, \ 


Ce-a 'nflorit... s'a scuturat. | 


Să înviem din morţi pe alde Toma Oslaghie 
din Nereju (cel mai drept cuvintător de limbă ro- 
miînească) pe Băsnă din Tulnici, pe Cherciu din 


Păulești, pe Gheorghe Buian, Niţă Singurel, Radu 


a a a 


8 


Ploscaru, Catrina lui Găneţ... și alți păstrători ai 
comorilor din trecut, asta nu se mai poate. 

Dar să păstrăm măcar ce ne-a mai rămas, ca 
să nu ajungem de tot robi veneticilor, asta se 
poate și suntem datori s'o facem. 

S'ar putea apoi să se nască și din neamul 
nostru un prooroc, Poporul danez, cind era aproape 
de pieire, acum vre-o sută și ceva de ani, s'a în- 
tremat ascultind iarăși vechile lui saga. Poate că 
un nou Eminescu, mergind pe urmele celui dintii, 
ne va deștepta din ameţeala în care ne-au cufun- 
dat negustorii de vorbe și ceata flecarilor porniţi 
pe înoire — cu orice preț. 

Poate că „Inainte Mergătorul“ va isbuti, ară- 
tindu-ne clar prețul datinelor, să ne lege iarăși 
de ceea ce este esenţial pentru păstrarea fisio- 
nomiei noastre ca neam înainte de a deveni carica- 
tura vieţii altora (2). 

Cel care scrie aceste rînduri n'a pierdut însă 
nădejdea că ne vom veni în fire. Generaţia tre- 
cută a crezut prostește în puterea învățăturii de 
carte, închipuindu-și că cel care știe, acela face / 
Nu și-a dat seama că voința, simţirea și caracterul 
conduc lumea, iar știința e numai o unealtă. 

Abia acuma se ivește generaţia realistă, care 
a înțeles că cine își pierde datinele, și-a pierdut 
punctul de sprijin în viață. Tineri din toate păr- 
tile ţării, cercetiînd satele de unde au plecat, ne 
dau de știre sub coperișul universității, că aproape 
în toate satele, civilizația și cultura autohtonă e 
pe cale de grabnică destrămare. 

E timpul deci ca toți cei care pot măsura în- 


tinderea răului, să caute a reda cit mai iute po- 
porului nostru echilibrul fără care nu mai poate 
dăinui. 

O publicaţie ca cea de față e un semn că 


x bi 


„generația nouă” nu va întîrzia să-și spună cu- 
vîntul său hotăritor. 


(1). In „Duminica Poporului“, am tipărit scrisori de 
dragoste ale tinerilor din sate, care samănă cu vorbirea 
oamenilor bolnavi la minte. 


(2). Pentru urmași, însemnăm aci o faptă caracteristică. 
Foaia preoțimei din Putna „Mina Mintuitoare“ arată că în 
timpul din urmă, moda orășănească a copleșit atît de mult 
satele, în cit țăranii au schimbat pînă și obiceiurile de în- 
mormintare : vopsesc cu roșu unghiile și buzele celor ră- 
posați, iar fața le-o acoper cu pudră, In locul priveghiului 
și altor datini străvechi din cultul morţilor, prin care bă- 
trînii arătau credința lor neclintită în puterile vieţii (mășcile 
mortuare se păstrează încă în satele din fundul Vrancei), 
am ajuns, fără să ne dăm seama, la profanarea prin ruj de 
buze și pudră ! 


MIHAIL SADOVEANU 
C E U E 


ION Imi veţi îngădui să întrebuin- 
CREANGĂ tez în astă-sară, în fața D-v., alt 
stil decît cel obişnuit conferin- 
telor. Expunerea mea e mai mult o serie de con- 
vorbiri cu mine însumi pe care vreau să vi le 
trec și D-v. Asemenea material nici nu l-ași fi pu- 
tut improviza. Şi nici nu vreau să-mi dau aerul 
că improvizez: am respect și pentru învățătorul 
meu și pentru D-v. Vă invit deci să facem împre- 
ună o șezătoare de taină în amintirea celui mai 
mare şi mai autentic prozator al literaturii noastre, 
Deși nu mi-am impus metodă și am ţinut să 
mă desfac de tipic, totuși în convorbirile mele se 
găsesc grupate întăiu unele informaţii despre viața 
lui Creangă, apoi citeva consideraţii despre prie- 
tenia cu Eminescu. Urmează cîteva relaţii despre 
spiritul lui Creangă. Insfirșit vom încerca să ex- 
plicăm arta lui, îndemnați la asta mai cu samă de 
caracterizarea „scriitor popular“, pe care încă o 
găsesc în publicistica noastră cînd se vorbește de 
Humuleștean. Confuzia Anton Pann - Creangă - Is- 
pirescu trebuie să înceteze. Nimene dintre D-v,, 
cred, nu pune pe Moș-Nechifor Coţcarul alături 
de Alexandria, ori Tilubuh- Oglindă. 
Nici informaţiile biografice, nici consideraţiile 


11 
ÎN N NN U 


12 


celelalte nu sînt complecte, pentru că bănuiesc la 
D-v, o cunoaștere indestulătoare a subiectului. Nu 
mă aflu aici ca să vă vorbesc, învățindu-vă, ci mă 
aflu lingă D-v., ca să vorbim amical despre ceva 
ce ni-i drag. 

Dacă timpul îmi va îngădui, voiu isprăvi ci- 
tind „Capra cu trei iezi”, ori un fragment din „A- 
mintiri”, 

Acum cîţiva ani Academia Romină a premiat 
o lucrare remarcabilă despre „Viaţa și opera lui 
lon Creangă”, tipărită în limba franceză de cătră 
d-l Jean Boutière. Cel care are cinstea să vă vor- 
bească în astă-sară a alcătuit atunci raportul de 
premiere, subliniind în fața Academiei valoarea o- 
perei sintetice a d-lui Boutière pe deoparte, iar 
pe de alta regretind că, într'atita vreme după 
moartea marelui povestitor moldovean, nu s'a gă- 
sit un cărturar romîn care să întreprindă aseme- 
nea analisă asupra celui mai tipic reprezentant 
artistic al poporului nostru, D-l Boutière a găsit 
o parte din materialul informativ deja dat la i- 
veală de publiciști autohtoni. E vorba de infor- 
mațiile asupra epocilor obscure ale vieţii lui Crean- 
să. Insă lucrarea de ansamblu își aștepta meșterul. 
Am avut surpriza, agreabilă și penibilă în același 
timp, să vedem ridicîndu-se acest meșter din A- 
pus, dovedindu-se bun cunoscător și sincer iubitor 
al limbii noastre și servind mai cu samă Semina- 
riilor noastre universitare de literatură o lecţie 
care sint sigur că va răminea fără efect. Munca 
disciplinată nu e încă o însușire a noastră. Subt 
firmele morilor, stau măcinători de vorbe. 


În această solidă lucrare se găsesc clarificate 
multe lucruri asupra cărora era îndoială, ori a- 
supra cărora d-l Boutière proiectează lumina unor 
ultime documente oficiale sau particulare. Intr'o 
singură chestie — remarcam eu atunci — criticul 
păstrează o greșală de informaţie : în chestia ca- 
tihetului dela Folticeni. 

Artur Gorovei a deslușit prea bine lucrul în 
ultimul timp, dind la iveală un fel de „memorii“ 
ale părintelui Vasile Grigorescu, din care se vede 
că nu el putea fi catihet dui Creangă la „fabrica 
de popi“ din Folticeni, în anii 1854-55, De mult, 
încă de acum treizeci și mai bine de ani, urmînd 
altă cale de investigații mai puţin științifică, ajun- 
sesem și eu la această concluzie. E adevărat că 
notele mele despre Ion Creangă nu păreau decit 
literatură și erau pline de lirism tînăr, deci nu se 
putea pune temeiu pe dinsele; cu toate acestea 
cuprindeau multe adevăruri. 

In 1906, mutindu-mă din București și întor- 
cindu-mă iar în Folticeni pentru un nou răstimp 
de doisprezece ani, m'am așezat în ulița Rădășe- 
nilor, celebra uliţă pe care a locuit și Creangă cît 
a stat la școala de preoţi. Incă trăiau, la epoca 
aceia, ciţiva bătrîni cărturari, care-și puteau aduce 
aminte, nu atit de scriitor, cit de stările de lu- 
cruri dela 1855 și de oamenii la care se referă 
Creangă. 

Intre aceşti bătrini care ţineau minte dede- 
mult se aflau mai ales doi, asupra cărora mi-am 
îndreptat atenţia : părintele Vasile Grigorescu, su- 
pranumit „Catihetul“, şi preotul Ion Savel, ins- 


În n i ii 


1 


3 


titutor pensionar. Ambii erau în deplinătatea fa- 
cultăților lor și vedeau clar în epoca aceia care 
mă interesa. Și eu, și Nicușor Beldiceanu, care 
era rudă cu părintele „Catihetu“”, am fost dispuși 
să vedem în bătrînul preot pe directorul de odi- 
nioară al școlii de catiheţi. Insă bătrinul nu-și a- 
ducea aminte de Creangă ; nici nu știa atunci la 
ce se referă acest nume. 

Prima lui nedumerire și declaraţia destul de 
categorică din primul moment s'au transformat în- 
cetul cu încetul. Ajutind virsta înaintată și suges- 
tiile, după un număr oarecare de vizite ale celor 
care umblau pe urmele lui Creangă, bătrînul preot 
a ajuns probabil să accepte această situație, care 
i se părea simpatică și plină de interes. Trebuie 
să mai adaug că singurul cusur al acestui bătrîn 
blind și bun era o vanitate naivă. li plăcea să-și 
vadă numele tipărit în gazete. Insă Artur Gorovei 
a dovedit categoric, ajutat chiar de mărturia scrisă 
a bătrînului preot, că, la epoca anumită, protoie- 
reu la Folticeni și conducător al școlii de catiheți 
a fost un preot Conta. Numele acesta de familie 
îl mai purta un preot din județul Neamţ, unde e 
și obirșia familiei Conta. Astfel, jocul de cuvinte 
al lui Creangă (de gust îndoielnic de altfel) — „în 
Conta sfinţiei-sale“, nu e o sreșală de tipar și 
corespunde unor raporturi reale. Aceiași informa- 
ție, în ce privește catihetul dela 55, mi-o dăduse 
și părintele institutor Economul Ion Savel. Și el 
știa că a fost un Conta protoiereu al județului. 
Trebuia să știe, deoarece era rudă prin alianță 
cu această familie. Soţia sa era din acest neam, 


14 
PL DOARE DI CC STI SE i re E EI PR CSE II ERE NP ITAA 


soră cu filosoful Vasile Conta. Trebuie să adaos 
că bătrinul preot Savel era bun cărturar, cunoș- 
tea opera lui Creangă și a putut să-mi dea și alte 
informaţii asupra unor personagii din „Amintiri“, 
ajutindu-mă să identific și casele de pe ulița Ră- 
dășenilor, unde locuise povestitorul. 

Părintele lon Savel mi-a lămurit că popa Bu- 
ligă din „Amintiri” a fost un preot cu numele 
Șoldănescu. Era un tip boieros, care ieșea în cer- 
dac, dimineaţa, cu ciubuc și felegean — goale a- 
mîndouă. li plăcea să fie văzut cu acest tabiet 
ciocoiesc și se umila, ca să zic așa, în giubea. 
Altfel era om detreabă și, după cum se știe, nu 
înconjura petrecerile cu danţ, muzică și băutură 
adevărată, 

Casa lui Pavăl Ciubotaru există și astăzi în 
ulița Rădășenilor — modernizată întrucitva, se în- 
țelege. Acum treizeci de ani era proprietatea unui 
mahalagiu, Vasile Alexandrescu, poreclit Vrăbioiu. 

Casa lui Vasile Fieraru, unde Creangă sa 
mutat cu tovarășii lui după isprava cu poștele și 
dărimarea sobei, se află ceva mai la deal, pe a- 
ceiași uliţă, iarăși în altă stare decît odinioară. La 
1906, purta numărul 45 și era proprietatea mea. 
Pe urmă m'am mutat în capătul dela deal al uli- 
tei, într'o livadă veche, unde mi-am construit o 
casă după gustul meu; dar căsuţa din vale am 
continuat s'o păstrez cit am locuit în Folticeni, în 
amintirea iubitului meu maistru Humuleșteanul. 

Călăuzit de bătrinul preot lon Savel, am în- 
cercat să identific și alte locuri ale petrecerii ti- 
nerilor catiheți dela 1855: crîșma unde vindea 


15 


16 


vin amestecat cu zimbete fata vornicului dela Ră- 
dășeni și casa preotului din Folticenii-Vechi, unde 
a petrecut tînărul învățăcel Creangă într'o după- 
amiază de toamnă, în mireazmă de mere dom- 
nești, cu fata cea singură și rușinoasă, 

Locul viran pe unde s'a întors la gazdă se 
află și acum absolut în aceiași stare, în dosul gră- 
dinilor de pe ulița Rădășeni. E o veche livadă în 
întindere de aproximativ douăzeci-și-cinci de hec- 
tare. Era loc de petrecere și de joacă a tineretu- 
lui din vremea cînd umblam și eu după flori de 
soare. Acolo, lingă un huceag de aluni, a lăsat 
Creangă pe Trăsnea năcăjindu-se cu gramatica lui 
Măcărescu și l-a găsit dormind dus și sforăind cu 
capul pe-o brazdă. 

În informaţiile biografice ale d-lui Boutière 
pare să mai fie un punct în litigiu. Profesorul A. 
C. Cuza dela lași susține că Ion Creangă și-a dat 
ultima suflare nu în strada Golia, cum glăsuiește 
actul de moarte oficial, ci în bojdeuca lui din 
strada Țicău nr. 4, unde locuia de multă vreme, 
cu suferinţile și amintirile lui. Deși un act oficial 
e un act oficial, domnia-sa se declară contra a- 
cestei atestaţii, opunînd o cunoaștere personală a 
împrejurărilor. În strada Goliei se afla debitul 
vechiu de tutun și locuia Zaheu, fratele povestito- 
rului. Creangă venea dese-ori aici, mai ales în 
anii din urmă, pe cînd era pensionar. Casa din 
strada Goliei era al doilea domiciliu al său. Do- 
miciliul principal, obștește cunoscut, era căsuţa din 
Țicău, unde obișnuise să-l cerceteze — înainte de 
1880 — prietinul său cel bun Eminescu. Dealtmin- 


teri, inainte de apariţia piesei oficiale, nimene din- 
tre admiratorii ieşeni ai lui Creangă nu se îndoia 
că ultimele clipe și le-a petrecut acolo șică Tinca 
Vartic, prietina anilor de suferință, i-a închis 
pleoapele pentru călătoria veșnică. 


La lași, în grădina Copoului, sa desvălit nu 
de mult un bust al lui lon Creangă. Municipiul 
i-a dat așezare într'un colț dintre cele mai înflo- 
rite în vremea verii, deși destul de retras, așa 
cum se cuvenea unui mare artist. 

Foarte aproape, în faţa bustului lui Creangă 
se înalță teiul lui Eminescu, subt streșinile bătrine 
ale căruia ne-am destătat și noi adolescenţa, cu 
visurile-i nelămurite. În preajma teiului s'a așezat 
de-atunci și un bust al lui Mihail Eminescu. A- 
propierea aceasta e dintre cele mai semnificative 
și mai atingătoare. 

Intre toate bucuriile care pot lumina viaţa 
unor scriitori predestinați mizeriei și nenorocirilor, 
prieteniei trebuie să-i dăm locul de frunte. Cartea 
și prietinul înfloresc orele scurtei noastre petre- 
ceri aici pe pămint. Între naștere și moarte, în 
definitiv, nu-i decit săgetarea unei rindunele care 
intră pe o fereastră și iese pe alta. In acest răs- 
timp se desfășură vertiginos filmul materiei; ce- 
iace este spirit însă rămîne ca o vibrare prelungă 
în infinit, asociindu-se luminii nepieritoare. Timp 
și materie sint în corelaţie ; spiritualul are alt ca- 
racter, de aici acea bucurie specială a lui, necon- 
tenit vibrantă și fără cădere. 

Dacă omul n'ar fi avut în destinul lui putinţa 


O E E R IE IE SEE a ECE E Et ISI 
bi 


18 


acestei eliberări din mizeria instinctelor — dacă 
voiți, iluzia acestei eliberări — atunci apariţia lui 
n'ar fi avut nicio noimă și stăruința luiin această 
vale a plingerii ar fi o absurditate. Deșertat de 
asta, avînd conștiința zădărniciei, individul trebuie 
să se suie în pod și să se spinzure de grinda cea 
mai înaltă, scoţind limba cătră stafia din umbră. 

Ce bucurii putea să aibă lon Creangă, des- 
rădăcinatul dela Humulești? Ce bucurii, în înţe- 
lesul curent și vulgar al acestui cuvint? Fata pe 
care o iubise la douăzeci de ani rămăsese în sat 
la Humulești. Bogăţie avea cît păr pe broască, 
Casa în care locuia era meschină, plină de fum 
şi de certurile nevestei. In tagma în care intrase 
se simțea cași cum ar fi fost o capră rîioasă a 
babei lrinuca. După ce i-a fost interzisă diaconia, 
la disprețul fariseilor s'a adaos isgonirea lui din 
învățămînt, I se îngăduie, ca unui păcătos oare- 
care, concesia unui debit de tutun, ceiace îl face 
și mai reprobabil tagmei din care ieșise, În sat 
la el, era hulit pentru răspopie. La douăzeci de 
ani după moartea lui, cînd m'am dus la Humu- 
lești pentru o serbare de pomenire, oamenii lo- 
cului nu-l cunoșteau decit pentru acest păcat. In- 
tr'o cuvintare pe care am rostit-o în biserică, a 
trebuit să mă străduiesc mult, ca să-l fac înţeles 
și acceptat în altă ipostază și pentru alt har, cu 
care Domnul-Dumnezeu îl binecuvintase. După ce 
a fost reintegrat în învățămînt de Maiorescu, viața 
nu i s'a ușurat; a rămas tot omul sărac din boj- 
deuca din strada Țicău, nr. 4; și nu mult după 
ce a dat lumii opera lui — un spaţiu de cîțiva 


EOE SAE SE PR IL RE LIS LER IFEI A SUI III E 


ani — boala nemilostivă l-a doborit, Încă din 1883, 
nu mai putea scrie nimic. Și el, cași Eminescu, 
și-a supraviețuit cu trupul, deci a avut parte de 
un exces de suferință. 

Ei bine, același destin inexorabil care i-a zdro- 
bit înainte de vreme a făcut ca, în scurta lor viață 
activă și luminată de forța de creaţie, să aibă cea 
mai curată mingiiere și răsplată. 

Prietenia dintre Eminescu și Creangă datează 
din toamna anului 1875, Toate scrisorile și măr- 
turiile concordă, atribuind acestei legături un ca- 
racter sacru, ÎIntr'o epocă de strimtorare, Eminescu 
a fost chiar adăpostit și ajutat de Creangă la boj- 
deuca lui din Țicău, în cerdacul căreia amindoi 
au stat la îndelungi sfaturi despre ce le era drag, 
Sufletul intelectualului rafinat și al ţăranului cul- 
tivat se adunau în focarul aceleași lentile, în dra- 
Sostea de popor și de manifestările lui artistice, 
Pentru Eminescu, Humuleșteanul era chiar cvinte- 
sența artistică a sufletului popular. Pentru Creangă, 
poetul avea prestigiul unui zeu tînăr. 

Amintirea lor se întovărășește iar, în grădina 
cea veche dela Copou. 


La desvelirea bustului despre care vorbesc, 
s'au rostit cuvinte frumoase și bune despre ma- 
rele scriitor. D-l Constantin Meissner, vechiu mem- 
bru al „Junimii”, evocind trecutul și amintirile 
personale, a adaos și cîteva luciri de zîmbet vieții 
aceluia care n'a ris decit ca să nu plingă. 

Creangă fusese clădit plin de exuberanţă, 
moștenind dela poporul din care ieșise umorul și 


E 


1 


9 


20 


mai ales acea înclinare de a răspunde cu zimbet 
mușcăturilor vieţii. Dacă alt destin l-ar fi orinduit 
să trăiască zile pașnice la apa Ozanei, dacă echi- 
librul lui fizic s'ar fi păstrat acolo într'o sănătate 
neșovăitoare, scînteierile lui de voie-bună s'ar fi 
adaos la cele pe care poporul le sporește de 
veacuri printr'atiția indivizi fericit înzestrați. Dar 
destinul lui a fost să fie un desrădăcinat și bucu- 
ria vieţii i-a fost întunecată de o crudă suferință. 
Izvoarele lui interioare, însă, pornite de mult și 
de departe, continuau să elibereze acele globurele 
de lumină care suie și exploadează la suprafață 
— pe cînd natura lui era iremediabil înveninată. 

Atitudinea lui Creangă la „Junimea“, spunea 
d-l Meissner, atitudinea lui Creangă, în ședința 
de primire, în toamna anului 1875, a fosta unui 
timid. Toată vremea a tăcut și-și ștergea fruntea 
de sudoare, cu basmaua lui de mărime necbiș- 
nuită. Mai tirziu, la alte ședinţi, și-a venit în fire, 
deşi rezerva i-a rămas caracteristică. Totuși, ace- 
lași Creangă timid își făcuse faimă în întrunirile 
politice ale vremii prin retorica-i plină de ironie 
și pilde, specială ţăranului moldovean, și prin a- 
propourile-i nostime. 

In conversații și scrisori, îi plăcea să vorbească 
de ţărăniile lui, de prostia lui; obișnuia să-și ia 
acest aer de umiliniă, ca să-și rezerve anume bu- 
curii lăuntrice. Timizii sint, deobiceiu, deosebit de 
mindri; din rezerva lor pot izbucni neașteptat; 
modestia lor poate fi o falsă modestie. Un ase- 
menea om face pe prostul, cu viclenie; vrea, cum 
spunea d-l Meissner, să ne prostească. Țăranii 


CEA N NEC E RR RE TRON JE E ECO IEI > 


moldoveni întrebuințează vocabule speciale pentru 
asemenea firi. Ei spun: om hitru, sau pișin. Ase- 
menea om hitru și pişin s'a dovedit a fi Creangă, 
în multe împrejurări. 

El a spus, la o întrunire, vorba aceia, pe 
care a consemnat-o răposatul lacob Negruzzi în 
„Electoralele“ lui: „In ţara asta, n'ar fi rău să fie 
bine“, Negruzzi a pus-o în stihuri, ironizind pe 
Părintele Smintină, cum era poreclit Creangă (Asta 
era inainte de prietenia cu „Junimea”). 

La o altă întrunire, cetățenii se perindau unul 
după altul la tribună, propunind, protestind, in- 
dignindu-se, entuziasmiîndu-se și isprăvind cu o 
formulă pe care o cunoaștem și noi, în zilele 
noastre; „Trăiască Măriile Lor Domnul și Doamna“. 
Era cald și înăbușitor. După mulţi vorbareţi, vine 
încă unul. Vorbește, spune, vcrbește — apoi, la 
un moment dat, începe a-și căuta finalul. E un 
moment critic ; oratorul se neliniștește ; e aproape 
a-și termina fraza și iar o reia; parcă ar fi un 
coteiu care se răsucește în loc, încercînd a-și 
prinde vîrful cozii. Voia și cel de pe vremuri să 
execute acest joc și nu izbutea. 

— Ştii ce? intervine Creangă, ridicindu-se 
dela locul lui și ștergindu-se de sudoare cu bas- 
maua-i roșie; spune și d-ta: „Trăiască Măriile 
Lor Domnul și Doamna“! și dă-ne drumul să ne 
ducem acasă, că nu mai putem! 

„lartă-mă că am scris așa de lung, zice el \ 
într'o scrisoare; dar nam avut vreme să scriu 
scurt“. 

Vorba asta a mai spus-o și o persoană rafi- 


21 


22 


nată din Apus, despre care Creangă probabil nu 
auzise niciodată. lar dacă auzise, poate dela Emi- 
nescu, e caracteristic că i-a plăcut atare fineţă în 
așa măsură, încit și-a însușit-o, 

— Domnilor și fraţilor, a zis el la un con- 
gres didactic, după trei zile de dezbateri; dom- 
niile voastre faceți întocmai ca acel vestit meșter 
ciubotar din Tirgul-leșilor : voia să coase o talpă; 
avea aţă foarte bine ceruită; împungea cu sula, 
vira firul, trăgea cu putere; iar împungea, iar 
vira și iar trăgea; și după trei zile bagă de samă 
că a uitat să facă nod la aţă! 

Mulţi cititori de literatură cunosc dale Artur 
Stavri povestea „Sfiriiacului“, care e o potrivită șarjă 
împotriva vorbăriei poetice. Sfiriiacul e tot ce a 
putut face un țigan dintr'o bucată de fier pe care 
un gospodar i-a dat-o s'o lucreze și s'o prefacă 
în ceva util: într'un fier de plug. După ce vede 
că meșterul n'a izbutit să alcătuiască fier de plug, 
gospodarul consimte să i se facă cel puţin o pot- 
coavă, Meșterul încercă; nu poate, Ei, dacă nu 
se poate potcoavă, fie șun cuiu. Meșterul faur 
pune în foc, suflă în foi, bate pe nicovală, sucește, 
învirtește. Ț! nu se poate face decît un sfiriiac. 
— Bine ! se învoiește Rominul; fă sfiriiac, să văd 


și eu ce-i asta, — Țiganul ia în cleşte bucata in- 
roşită și o aruncă în apă. Sfir! — Poftim, gospo- 
darule, adaogă el apoi biruitor. — Asta-i poezia 


dumneavoastră ! a zis atunci Creangă. 

Intr'adevăr, asta-i poezia lor... putem repeta 
noi astăzi, cu tristeță, vorbind despre poezia con- 
temporană. 


Intăia oară am simţit că se face nedreptate 
lui Ion Creangă, cînd am cetit, intr'o lucrare a 
lui Eduard Gruber, o paralelă între Alexandru 
Odobescu și povestitorul moldovean. De-atunci sînt 
treizeci şi şase de ani. Eram elev al Liceului Na- 
tional din lași și urmăream celebra colecţie a fra- 
ilor Șaraga, în care au apărut, în ediţii populare, 
poeziile lui Eminescu. Apăruseră tot acolo Cara- 
giale, Gane, Vlăhuţă. Am găsit între volumele a- 
celea ieftine, de un leu, și „Stil și Gindire“ de 
Eduard Gruber, Acest tinăr și interesant profesor 
cercetase pe Creangă, în ultimii ani de suferinţă, 
în căsuţa din Țicău. Împreună cu fraţii Stavri, cu 
Gorovei, Neculai Beldiceanu și alții, încercase a-l 
atrage într'un cenaclu tînăr de literatură. Dar 
Creangă își isprăvise de mult — încă din 1883 — 
cariera artistică, Rămăsese încă un Humuleștean 
hîtru, plin de anecdote, însă isvorul minunelor se 
istovise. 

In cartea sa, Gruber, stabilind o comparație 
între Creangă și Odobescu, lăsa să încline balanţa 
în favoarea celui de al doilea. Odobescu, afirma 
el, e un adevărat stilist, care-și compune savant 
și artistic fraza, imprimîndu-i un ritm admirabil, 
dindu-i coloare și spirit, adincime în aluzii, rezo- 
nante în antichitatea clasică. N'am la îndămină 
studiul lui Gruber, dar, pecît îmi amintesc, cam 
astfel era înfățișat autorul lui „Pseudokinegheti- 
cos”; pe cînd lon Creangă răminea cun bagaj 
destul de sărăcăcios, reproducind vorbirea și în- 
torsătura populară. E şi acesta un dar; dar nu 
presupune sforțare ordonată. Adică Humuleșteanul 


23 


24 


era în situația paserei care cîntă, pe cind Odo- 
bescu era un artist conștient. 

Geniul e o îndelungă răbdare ; stilul să-l șle- 
fuiești într'una și iar să-l șlefuiești, a mai spus 
cineva. 

Foarte adevărat; numai să nu se cunoască 
sforțarea. Păcatul artistului care a fost Odobescu 
e tocmai acesta, că i se observă sforțarea. De 
multe ori mozaicul lui, din cartea-i celebră despre 
vînătoare, își arată colțurile neîmbinate. 

Mă delectez și eu din vreme în vreme răsfoind 
acea antologie măiastră, în care Gogol stă alături 
cu scriitorii cinegeţi medievali şi antici, în care 
evocări de artă plastică se învecinează cu lista a- 
cademică de bucate a latinizanţilor de odinioară 
și cu povestea feciorului de împărat cel cu noroc 
la vînat ; însă descrierea minunată a Bărăganului 
o regăsesc în „Taras Bulba”; învățămintele de 
vinătoare sînt ale lui (Cornescu; „la chasse 
à courre" aparține altor neamuri, n'am văzut-o 
și nici nu țin s'o văd, pentrucă nu e vină- 
toare, ci o simplă petrecere mondenă ; considera- 
țiile asupra picturii și muzicii își au coresponden- 
tele în bibliotecile Apusului. Mă delectez și cu 
trăsăturile lui de spirit, însă știu că multe au 
scînteiat altădată subt pana altcuiva; şi-mi place 
ușoara lui ironie de om cultivat, foarte artist; 
însă nu pot înlătura observaţia că acest gentilom 
n'a cunoscut vînatul decit în farfurie, o farfurie de 
porțelan, bine-înţeles. Deși inteligent și fin, Odo- 
bescu a scris cindva un lung articol asupra „Mio- 
riței“, în care încearcă să dovedească urme orien- 


a e CEE RAI ES 


tule și turcești în balada populară, întemeindu-se 
pe două versuri: 


Mioriţă laie, 


Laie, bulucaie,,. 


„Bulucaie“ ar putea, desigur, să aibă legătură cu 
„buluc“; însă versurile baladei sună altfel: 


Mioriţă laie, 


Laie, bucălaie... 


lar „bucălaie“(bot-negru) poate duce la altă 
serie de consideraţii filologice și istorice, dacă 
problema n'ar fi numai de ordin literar. 

Pe cînd Creangă... 

Pe cind Creangă e simplu și redus ca po- 
porul. Creangă e un om cu puţină cultură. Are o 
substanță proprie, într'adevăr, însă aceia se con- 
fundă cu însăși substanța poporului care l-a pro- 
dus. „Ciîntă ca paserea...“, cum a spus cu alt pri- 
lej, despre altcineva, prietinul meu Eugen Lovinescu. 

Undeva, în remarcabila sa monografie, D-l 
Jean Boutière compară pe lon Creangă cu scriitori 
mari apuseni — Charles Perrault și Frații Grimm — 
şi constată superioritatea scriitorului nostru. În a- 
devăr, şi marele scriitor francez și culegătorii nemți 
de basme se găsesc în deficit față de Creangă cu 
interpretarea personală a ficţiunii populare și cu 
bogăţia de exprimare. Creangă a dat viață ascuțită 
poveștilor iui, situîndu-le în timp și în spațiu, cre- 
înd tipuri care se mișcă și vorbesc în chip unic. 
Pentru asta întrebuințează nu numai mijloace sim- 
ple și elegante de exprimare, ci un depozit secular 


25 


A a E 
Bibtiot a Nogom-atara 


Piatra Neamt 
Daninnea Bacau 


26 


al neamului, de o mare bogăție și o intensă fru- 
museță poetică. In plus, asupra întregului stă- 
pînește un fel de duh de voie-bună care sporește 
plăcerea cetitorului. 

Recitiţi, vă rog, „Capra cu trei iezi”. Găsiţi 
o căsuță săracă dintr'un sat din nordul Moldovei. 
În acea căsuță trăiește o văduvă cu trei copii; 
însă o văduvă harnică și energică. Işi lasă pruncii 
singurei, după ce le dă sfaturi bune și ea se duce 
să agonisească pînea cea de toate zilele. În lipsa 
ei, se întimplă o cumplită nenorocire. Un cumătru 
al caprei, nelegiuit negru, îi ucide doi copii. Nu- 
mai mezinul, cuminte și isteț, scapă și poate măr- 
turisi măicuţei lui cine a fost dușmanul. Biata vă- 
duvă, după crîncena lovitură, se reculege și ho- 
tărăște răzbunare. Pofteşte pe cumătru la praz- 
nic; își pune poalele în briu, pregătește toate 
pentru pomenire și dreptate și împlinește județul 
prăbușind pe ticălos într'o groapă cu jar. Felul 
cumătrei de a se purta, de a vorbi, de a face 
aluzii, de a strecura subințelesuri și epigrame 
este unic — și anume, e isprava unei muntence 
din valea Bistriţei, „Capra cu trei iezi“ eo nuvelă, 
nu o poveste ; în această bucată se găsesc toate 
argumentele împotriva acelei ciudate caracterizări 
care subsistă încă: Creangă, scriitor popular. 

Creangă e, în primul rind, un strălucit artist. 
Această mare calitate explică succesul operei lui 
în Apus. Traducerile scrierilor lui în englezește, 
franțuzește și italienește au fost primite deosebit 
de favorabil. S'a intimplat ca traducerea în engle- 
zește să apară în tovărășia altor traduceri din alți 


PROC APCE. e E Rp RR E NE IE PAI 


scriitori romini reputați. Cronicarii engleji au avut 
aprecierile cele mai elogioase pentru Creangă 
(„Moș - Nechifor Coţcarul“). Noutatea lui, pentru 
Apuseni, desigur în criteriul de apreciere ; dar en- 
glejii au prețuit îndeosebi umorul lui fin. Această 
ascuțime personală sporește însăşi valoarea crea- 
ției. Acest rural simplu a fost găsit foarte com- 
plex de rafinaţii occidentali, 

Astfel biruința modestului, amăritului și pri- 
gonitului fecior al lui Ștefan Ciubotariu dela Hu- 
mulești, începută tîrziu după moarte, urmează și 
crește, pentru ca să se plinească dreptatea lui 
Dumnezeu, pe care el l-a slujit întru curăţia inimii 
lui mai bine decit clericii. În această ticăloasă 
viață, ei i-au smuls dela gură pîinea cea de toate zi- 
lele. Acuma duhul lui împarte și celor buni și celor 
răi hrana cea fără de stricăciune, 

In orice limbă ar intra. această operă va duce 
cu ea nu numai o artă ageră,ci mai ales o origi- 
nalitate incomparabilă. 

Cînd treceţi pe la Humulești, opriți-vă o clipă 
la casa în care a trăit odinioară Smaranda Creangă 
cu copilul ei. Nu mai este aceiași casă decit în 
parte. Urmașii vă vor declara, cu mîndrie, că au 
prefăcut-o şi vor fi siguri că ați venit să consta- 
taţi mai ales acest eveniment capital. Au și gar- 
derobă, şi gramofon; acuma poate au și radio: 
sint simbolul tuturor celor care vor să înoiască 
literatura romînă. Pe cînd vechea căsuţă din „A- 
mintiri”, unde Ionică stătea de vorbă cu mama 
lui despre strigoii care linchesc smintina de pe 


oale, rămîne nestricată în sufletul nostru cași al 
tuturor generațiilor viitoare. 


27 


DEE IE IPEE EP EEE ED EI 


28 


Aţi băgat poate de samă și D-v. că țăranii nu 
vorbesc ca'n opera lui Creangă, după cum Ro- 
mâînii cultivați nu vorbesc ca Eminescu. Fără în- 
doială, poporul nu a povestit și nu povestește 
„Capra cu trei iezi” așa cum ne-o povestește 
Creangă. Sintaxa „Amintirilor“, în deosebi, e așa 
de complicată, balansarea perioadelor așa de ar- 
tistic cumpănită, încît a mai vorbi de literatură po- 
pulară aici, e cel puțin o naivitate. G. Ibrăileanu 
mai de mult a remarcat și elcă țăranii moldoveni 
nu vorbesc ca'n paginile lui Creangă ; totuși Creangă 
vorbește ca ei, atunci cînd sînt artiști, Altădată 
am arătat și eu în ce împrejurări am fost surprins 
că flăcăii moldoveni nu pot citi proza lui Creangă. 
E prea dificilă pentru ei, pentrucă e artă. 

Insfârșit, încă ceva. 

Paserea cîntă într'adevăr, avind dar dela 
Dumnezeu. Însă nu știu dacă criticii noștri care 
categorisesc pe Creangă au observat cum cîntă pa- 
serea, Eu am observat și lucrul e destul de in- 
teresant, 

In livezile și dumbrăvile în care am trăit, am 
ascultat deseori, primăvara, privishetorile și mier- 
lele. Cind veţi avea prilej, să le ascultați și dom- 
niile-voastre, în dimineţi limpezi. Soarele împrăștie 
o pulbere irizată asupra cuprinsurilor. Nu adie 
vintul ; plantațiile pompează cu hărnicie seva spre 
mugurii florilor. Din clipă în clipă, primăvara își 
desface semnele nebiruite ale vieţii. Dacă socoate 
cineva că o floare e perfect identică cu alta, că 
firul de iarbă e același, că lăutarii Domnului în- 
Sină același viers, se înşală. Din cînd în cind, în 


N E CR a N E E? ED 


N 


li dual 


tufărișuri, privighetoarea își încearcă glasul. Într'un 
ulm, s'așază un mierloiu tinăr și începe să îm- 
prăștie sonuri și să se asculte. Ambii sînt învăţă- 
cei. Meșterele cele mari privighetori cîntă noaptea 
la lumina lunei. Fiecare își are repertoriul pro- 
priu. Mierlele cele ajunse la maturitate atacă în- 
drăzneţ și ele începuturile lor de baladă. Tinerele 
— și privighetori și mierle — întăiu încearcă, în- 
drăznesc puţin cîte puţin ; se încilcesc și renunţă, 
revin cu îndărătnicie ; își au și ele școala suferinții 
lor artistice, Cîntecul e în aer șin lucruri; dar 
ele trebuie să-l interpreteze, eliberindu-l înoit. 

Unii dintre colaboratorii lui Ion Creangă la 
abecedarele pe care am început și eu învățătura 
cărții, au povestit cu haz celor care voiau să-i 
asculte, că tovarășul lor se găsea față de ei într'o 
stare de inferioritate vrednică de milă. Anume — 
scria greu. Pe cînd ei, într'o jumătate de ceas, a- 
șterneau pe hirtie tot ce poiteau, fără o ștersă- 
tură măcar, nefericitul Creangă se chinuia zile în- 
tregi, ștergind, adăogind, revenind, rupind tot și 
încercînd din nou altă formă, giliind și asudind, 
cașicum ar fi fost osindit la muncă silnică. După 
ce înjgheba ceva acceptabil, citea și se asculta, 
Punea pe alţii să citească și asculta cum sună și 
cu viersul altuia. Cinstiţii institutori, prietini buni 
dela Bolta-Rece, se stricau de ris. 

Astfel a hotărît Dumnezeu ca nașterea să se 
producă în suferinţă. Artiştii mari nasc lucruri u- 
nice, forme nouă, care nu ființau înaintea lor pe 
lume și care, ca o esență divină, se adaogă la 
totalitatea Creaţiei. 


RR RR RE RE RR RE RR 


_ qre 


DUMEI U MURAĂRAȘU 


EMINESCU Numeroasele cercetări literare 
ÎN FAŢA apărute în legătură cu Eminescu 
ar putea ușor duce la convin- 
CRITICEI gerea că despre acest unic poet 
LITERARE Și om de cultură al nostru s'a 
scris îndeajuns, poate chiar prea 
mult, că variate ediții ne-au înfățișat opera-i în- 
treagă, că personalitatea lui, oricît ar fi de emi- 
nentă, a fost descifrată în trăsăturile-i fundamen- 
tale și că e vremea să ne ocupăm și de alți scrii- 
tori caren umbra rafturilor de bibliotecă își a- 
şteaptă norocul unei pasiuni de cercetare. Nimic 
mai firesc ca un astfel de gind, în societatea noas- 
tră plină de nervi, dornică de schimbare, neo- 
bișnuită cu adincirea trudnică a problemelor lite- 
rare. Un profesor bucureștean a avut ideia de-a 
întreba pe elevii săi de clasa a VIII-a, ce părere au 
ei despre tot ce se scrie despre Eminescu și cum 
ar concepe un studiu despre poet. Răspunsul celor 
mai mulți a fost că de o bucată de vreme se face 
prea multă arhivistică eminesciană și că ar fi mult 
mai util să se scrie pentru uzul tuturor o sinteză 

în 20-30 de pagini. 
Totuși un ochiu matur scrutind realităţile de 


| 31 
SD RUPE TIT ÎNALT PALE DR PIZ OEI EEE) 0 NAOS 200 CC ET ORE 


32 


viață la noi după război, ar înţelege că fenome- 
nul Eminescu ne copleșește pe toţi, nu din por- 
nirea noastră de migăleală erudită și didactică, 
dar din însăși isvoarele de energie și de suflet pe 
care el le reprezintă. Eminescu e preocuparea 
celor mai mulți, spre el se concentrează cele mai 
multe studii, fiindcă întoarcerea la el în vremea 
noastră de criză sufletească e semnul că simțim 
încă nevoia să ne împărtășim de ideal, că avem 
deci încă în noi forțe salvatoare, gata să fie utili- 
zate pentru misiunea noastră ca entitate etnică. 
Eminescu e deci pe primul plan, fiindcă viziunea 
desvoltării noastre istorice, vrem ori nu, ni-l im- 
pune pe el ca punct de plecare ori punct de a- 
jungere, oricare ar fi problemele naţionale pe care 
le discutăm, 

De sigur în această conferință nu se pot trata 
toate problemele eminesciene atit de complexe 
care se pun minţii noastre. Am ales o chestiune 
care și'n ea însăși este plină de interes, dar tot- 
odată poate duce la o concluzie pentru cei ce-și 
iau ca muncă de viitor cercetarea literaturii noastre. 

A urmări felul cum un poet și scriitor de 
talia lui Eminescu a fost primit și apreciat de ge- 
nerația lui și de cele următoare, a-i avea în minte 
în întregime destinul literar în zigzagu-i de mistice 
slăviri și pătimașe coboriri, e pentru un istoric 
prilejul de a face procesul unei societăți care se 
arată în gusturile ei literare, în puterea-i de pă- 
trundere, în onestitatea-i intelectuală, în preocu- 
pările ce o frămintă. Întreaga psichologie a unei 
societăți cu tot ce are bun ori meschin, cu tot 


ÎN n 


ce-o înalță spre ideal ori o leagă de pămînt, å- 
pare în fața noastră desvăluită și cognoscibilă : în 
jurul eternului care-i opera literară, mișună mul- 
țimea celor ce-și exprimă părerea și care adesea 
nu înțeleg că atitudinea critică poate fi și o po- 
vară, poate fi și o răspundere în fața viitorului. 


Primele poezii apărute în Familia nu au re- 
velat în Eminescu pe un mare creator de verb 
rominesc, Aceea ce l-a preocupat dela început 
pe Vulcan n'a fost întrezărirea unui poet de viitor, 
ci faptul că numele acestuia nu părea destul de 
rominesc în forma lui primă. Norocul lui Emi- 
nescu începe odată cu venirea în contact cu 
Junimea și Convorbirile literare. Poeziile trimise 
lui lacob Negruzzi au făcut impresie asupra cer- 
cului literar ieșean. Articolul din 1872 al lui Ma- 
iorescu : Direcţia nouă în poezia şi proza romînă 
are o însemnătate deosebită în stabilirea curentu- 
lui de înțelegere a poeziei lui Eminescu. De pe 
acum el e citat după Alecsandri, i se spune că e 
„poet în toată puterea cuvîntului“ și i se recu- 
noaște farmec al limbajului, concepţie înaltă și iubire 
a artei antice. Venere și Madonă, Epigonii, Mortua 
est, cu toate micile lor stîngăcii, ajung la cunoș- 
tința unui mai larg public cetitor, și aceasta dato- 
rită lui Maiorescu. Din cercurile junimiste apar 
tot mai des părerile favorabile. Lui Xenopol îi 
place Făt Frumos din lacrimă, dar Mortua est i 
se pare „cam nebună“ (1); Slavici socoate Inger 
şi Demon „bunișoară“, iar în 1873 mărturisește 
că Epigonii era o poezie neinţeleasă în societatea 


33 


PS II DESI STII > ROOT UI E PE DEI II CIC 2 2 E TR, 


34 


din Arad (2). Inalta ideie a lui Slavici despre E- 
minescu este clar exprimată în 1874 într'o scri- 
soare către lacob Negruzzi, plină de gîndire și 
pătrundere psichologică, din nefericire insuficient 
luată în seamă de cei ce vor să fixeze trăsăturile 
personalităţii lui Eminescu; „Eminescu gindește și 
formează d'odată — pentru dinsul limba este mar- 
mura în care varsă chipul indirilor sale alese, 
Dar să cunoști pe Eminescu, și vei alla un om 
de felul în care natura nu produce decit în mo- 
mentele sale de preocupaţiune. Parcă n'a știut ce 
face, cînd a făcut, și părindu-i rău mai apoi, în- 
cepe a strica fapta sa. Eminescu este dintre acei 
puţini oameni care nu sunt meniţi a viețui în so- 
cietate, penlrucă nu-și află semeni. Indeobște el 
este nesuferit, pentrucă știe cine este el, știe cine 
sunt alții, nu-i pasă de o lume pe care trebue să 
o disprețuiască și stă ca și o carte deschisă ina- 
intea tuturora. Toate sufletele alese sunt nerezer- 
vate și tocmai pentru oamenii comuni lipsa de 
rezerve a unui suflet ales este nesuferită...“ (3). In 
1875, Maiorescu e de părere că poezia Strigoii 
a obținut admiraţia tuturor și că lucrările lui Emi- 
nescu au „nu știu ce suflare măreaţă“ (4). 

Paralel însă cu acest curent de valorificare, 
își face loc altul de depreciere. Unii lucrează pe 
față prin articole de ziar și revistă, alţii recurg la 
discretul gen epistolar pentru a pune stavilă tri- 
umfului. P. Grădișteanu critică Egipetul în Revista 
Contimporană, scoţind în relief greșelile de limbă 
și ritm și atacind în plin „direcţia nouă” (5). Miron 
Pompiliu, în scrisoarea-i din 1874 către lacob Ne- 


PT E III e CER III E E 


Gruzzi, nu găseşte nici-o valoare literară in Înger 
şi Demon și Egipetul (6). Pentru el Satira II a lui 
Negruzzi e o operă care „face mai mult onor li- 
teraturii noastre decit Epigonii“ (7). Angel Deme- 
trescu, sub pseudonimul Gr. Gellianu, încercă să 
dovedească greșala lui Maiorescu de a-l fi men- 
ționat pe Eminescu imediat după Alecsandri. Mor- 
tua est exemplifică „beţia de cuvinte“, iar Impă- 
rat şi Proletar plină de strofe lipsite de înţeles, 
arată că Eminescu e un poet neclar, neprecis care 
recurge la rime imposibile și la cuvinte fără sens 
repudiate de „sentimentul artei fie modernă, fie 
antică“, Pentru Angel Demetrescu versul ultim din 
Mortua est nu-i versificaţie, ci „odorogire“ (8). In 
aceiași vreme Perdaful ziar satiric și umoristic, 
parodiind pe Eminescu, urmărește să bagatelizeze 
ideile din Impărat şi Proletar. Călin-tile de po- 
veste, acest poem scânteietor prin lirism și imagini, 
cu pasaju-i nunta în codru, unic în literatura noas- 
tră, e pentru pseudonimul Rienzi dela Literatorul 
o poezie criticabilă, o dovadă mai mult că poetul 
aparține unei școli „boinave“ (9). 

Eminescu însă n'a fost numai un mare poet, 
ci și un ziarist fără egal. Slavici și lacob Negruzzi 
au recunoscut încă din 1877 frumuseţea deosebită 
a articolelor din Timpul (10); Maiorescu, în 1881 
dădea articolele lui Eminescu drept model de stil 
bun (11). Totuși Eminescu e încă departe de a fi 
apreciat la justa-i valoare. Un document caracte- 
ristic pentru epoca dinainte de îmbolnăvirea poe- 
tului, e articolul lipsit de omenie pe care-l publică 
Nicu Xenopol în Telegraful. Voiu cita un fragment 


35 


SSE SEE a aaa 


36 


referitor la Eminescu, din 1882, numai ca să se 
vadă pînă unde se poate cobori în polemicele 
sale un om care nu se gîndeşte și la judecata vii- 
torului: „Inţelegeam ca într'unul din acele articole 
care împodobesc prima pagină a Timpului, D-l 
Eminovici să scrie asemenea insanități ; lumea s'a 
deprins de mult cu ele și citește bazaconiile D-sale 
cu aceiași seriozitate cu care ar ceti bunăoară 
Perdaful sau Cucurigu-gagu dela Galaţi... Totuși 
acei care cunosc de aproape cine e D-l Eminovici, 
poate că nu se vor mira peste măsură de aceasta. 
Adeseori privirile trecătorului sunt atrase de un 
individ cu un ciudat cap în patru muchi, astiel 
cum Bucureştenii vor fi văzut uneori la lucrătorii 
bulgari (cu ocazia canalizării Dimboviţei este dat 
fiecăruia să constate acest fapt). Acest individ 
poartă pantaloni vineţi, un gheroc negru de îm- 
prumut și o pălărie neagră mare, întocmai ca aceia 
a nemților care umblă cu flașnetele în spate; e 
pururea plin de noroi și fața și miîinele sale poartă 
nenumărate urme de negreală violetă. Cismele le 
înlocuește adeseori prin papuci și în acest hal, i 
se întîmplă uneori să intre pe la Hugues spre a 
căuta vre un stăpin de ai săi, care nu știe săr- 
manul unde să se ascunză mai curînd spre a nu 
fi văzut de fostul grădinar... Cine a cetit poeziile 
sale Impărat şi Proletar, Strigoii, nuvela sa Săr- 
manul Dionis, care pe lingă o necunoștință de- 
plină a limbii romîne cuprind nenumărate exemple 
de aberaţiune mintală, acela desigur îl va ocoli 
cale de o poștie“ (12). 

Dela 1883 înainte simpatia tuturora se re- 


o a aa 


e caii 


varsă asupra poetului nefericit. Așa cum se for- 
mează și riurile prin micile șuvițe de apă care 
venind din tainice locuri, isvorăsc tumultos într'un 
singur punct, și simpatia larg înțelegătoare pentru 
Eminescu s'a format pe'ncetul din semne de ad- 
miraţie, din mici fapte care arată că o întreagă 
epocă se pregătea să trăiască sub obsesia poetului, 
Încă din 1874 Slavici într'o scrisoare spune că nu 
voește „a minți marea cu valuri“; în 1885 arti- 
colul de fond din 18 Iulie al ziarului Rominia li- 
beră se termină cu versul: „Imi vine a crede că 
toate-s nemică“, Afirmațiile de pe vremuri ale lui 
Titu Maiorescu nu mai uimesc pe nimeni. In Ro- 
minia liberă (1884, 25 Mai) apare articolul după 
Revue universelle internationale in care Jules Ler- 
mina și Ladislas Mickiewitz arătau valoarea lui 
Eminescu, În acelaș ziar la 14 Oct. Vlahuţă își 
publica poezia-i caldă Lui Eminescu. In Etoile 
roumaine (26 Oct. | 7 Nov. 1885) Duiliu Zamfirescu 
vorbind de articolele lui Eminescu în legătură cu 
pătura superpusă, recunoaște că au rămas celebre, 
Duiliu Zamfirescu nu-și precupeţește expresiile și 
scrie că Eminescu e un poet de geniu. In 1888 
un duel literar e pe punctul de a deveni duel 
veritabil, cind Toncescu dela revista Peleșul îl 
provoacă pe Vlahuţă pentru versurile : 


Măreţ pluti-va printre veacuri 
Maestrul dulce Eminescu, 

lar jos, cu-al lui bagaj de îleacuri, 
Toncescu fi-va tot Toncescu (13). 


Prin articolul său din 1889, Eminescu şi poe- 


37 


38 


ziile lui, Maiorescu îi dă poetului consacrarea de- 
finitivă. Articolul acesta e tot ce s'a scris mai bun 
în epoca de valorificare a poetului și denotă şi 
înălțimea spirituală a criticului /Junimei. Maiorescu 
încearcă să pătrundă psichologia poetului și să 
afle resorturile intime ale unei creaţii poetice în- 
tipărită de neindoelnică originalitate. Totuși se 
ivesc încă încercări de reacțiune. Vom menţiona 
pe aceia a lui Al. Grama. In epoca naţionalismului 
declamator pe care Junimea l-a criticat cu as- 
prime, se spunea că Eminescu era prea puțin 
însuflețit de ideia naţională. Stăpinit de idealul 
frumosului, poetul a știut să cînte sentimente o- 
menești care depășesc frontierile unei țări. Cum 
ar fi putut însă vibra esteticește la cetirea unor 
poezii atit de ample ca Scrisoarea Í, ori Luceafărul, 
oameni care nu concepeau poezia decit în formele 
cunoscute la Mureșeanu și Bolintineanu? Poetul 
ca naţionalist înfiăcărat a exprimat durerile na- 
țiunii, dar Scrisoarea II] și Doina erau sau rău 
înțelese, sau socotite o parte prea măruntă în an- 
samblul activităţii literare a poetului. Exprimind o 
astfel de stare de spirit, nu ne vom mira de cele 
scrise de Grama în lucrarea-i din 1891. Grama e 
de părere că un poet ca Eminescu va fi repede 
dat uitării, fiindcă la el „nu se observă nici un foc 
sau însuflețire națională“. In Satira III și în Doină 
așa se vorbește de Romini, că ni-i rușine de nea- 
mul nostru, iar Mircea pare un cerșetor. Toată 
vehemenţa autorului apare în cuvintele : „Ce e de 
zis dar, cînd timpitul, cosmopolitul Eminescu se 
aseamănă cu nobilul Leopardi cel consumat de 


A) N E a Ei 


iubirea patriei și a naţiunii sale“? Încercarea lui 
Grama de-a-l arăta pe pcet ca o primejdie socială, 
nu reușește, și astăzi ne surprind dureros insultă- 
toarele caracterizări ale improvizatului critic. 
Prima etapă de frămîntare pentru înţelegerea 
și impunerea lui Eminescu se încheie cu biruinţa 
poetului. Citeva lucrări interesante care apar acum 
continuă să întrețină cultul pentru Eminescu. Lu- 
crarea lui N. Petrașcu despre viaţa și opera poe- 
tului s'a bucurat de deosebită atenţie. Gherea prin 
studiile lui critice explică pesimismul epocei prin 
organizaţia noastră burgheză, dar recunoaște ta- 
lentul lui Eminescu. M. Dragomirescu, în 1895, prin 
Critica ştiinţifică şi Eminescu, reacţionind împo- 
triva istorismului și criticei literare a epocei, in- 
sistă asupra valorii poetului din punct de vedere 
estetic. Ca o singularizare ciudată apare articolul 
lui Hasdeu din Sarcasm și ideal, unde lui Emi- 
nescu i se contestă o valoare deosebită. Poetul se 
impune întregei generaţii ca un adevărat educator 
literar. Prin cultul poeziei lui se crează o limbă 
literară și se ajunge însăși la înălțarea concepției 
despre literatură. Nu va trece mult și cultul se 
va transforma în imitație servilă, pe care Vlahuţă 
o va condamna în Unde ne suni visătorii ? Acti- 
vitatea ziaristică însă a lui Eminescu a rămas în 
umbră. Prin Păucescu apar în 1891 o parte din 
articolele din Timpul, organizate așa ca să scoată 
în relief lupta împotriva partidului liberal. Articolele 
nu sunt reproduse în întregime, cuprind sublinieri 
interesate datorite editorului și se vede limpede 
că Păucescu a fost preocupat mai mult de nota 


39 


40 


polemică anti-liberală, decit de gîndirea politică a 
lui Eminescu. La sfîrşitul acestei prime etape 
lupta-i cîștisată, dar nu pentru un Eminescu așa 
cum este, ci pentru unul de proporții mult mai 
reduse, oglindit parţial în sufletul contimporanilor 
lui. 

De natură istoric-culturală, cu rădăcini mai 
îndepărtate în programul Daciei literare și cu altele 
mai apropiate în articolele politice ale lui Emi- 
nescu, Semănatorismul constitue o nouă etapă în 
valorificarea și completarea fizionomiei lui Emi- 
nescu. Pornind în acelaș timp ca o reacțiune con- 
tra junimismului estet, contra cosmopolitismului li- 
terar și contra conservatorismului politic, noul 
curent, prin N. Iorga, își capătă caracteru-i cultu- 
ral-naționalist și privește de ansambiu întreg ro- 
miînismul, așa cum dela Kogilniceanu nu-l mai 
privise nimeni. Prin dragostea-i pentru popor, pu- 
ternica-i întipărire poporană, desgustul pentru forme 
de civilizaţie secătuitoare de vlagă și critica străi- 
nismului, în special a franțuzismului introdus de o 
clasă dominantă de snobi, Eminescu se impunea 
Semănătorismului ca un adevărat patron spiri- 
tual. In adevăr, ideologia eminesciană reînvie, tre- 
cînd prin temperamentul vijelios și mintea larg 
sintetică a lui N. Iorga și deschide o nouă epocă 
culturală în preajma secolului al XX-a. 

Ne interesează aci numai aceia ce aduce nou 
Semănătorismul în opera de completare a cunoș- 
tințelor noastre despre Eminescu. Lucrări noi apar 
care pe deoparte arată părți insuficient cunoscute 
în epoca anterioară, pe de altă parte verifică ima- 


CIO E A E E a E 


ginea intrată în conștiința cetitorilor și cercetăto- 
rilor. Spre sfirșitul veacului al XIX-a, Eminescu în 
ochii marei mulţimi e cîntăreţul sentimental, autor 
de poezii răspîndite larg și prin muzica duioasă 
ce li se adaptează, e mai ales însă poetul pesi- 
mist din Scrisoarea I cu viziunea-i întunecată a 
existenţei, din Melancolie și Rugăciunea unui dac 
cu sfişierea sufletească fără de remediu, din Im- 
părat şi Proletar cu accentele-i de revoltă socială 
frîntă de gindul inutilității luptei și mărirei într'o 
viață prin natura ei sortită nimicniciei veșnice. 
Cit privește ideologia lui politică, etichetat ca a- 
marnic pamfletar contra liberalilor, Eminescu e 
scos din uitare numai prin ceea ce le convenea 
conservatorilor. Despre articolele literare ale poe- 
tului nu-și mai aducea nimeni aminte, despre cu- 
legerile lui populare se știa numai aceea ce apă- 
ruse în numărul jubilar din 1892 al Convorbirilor 
literare, cîteva culegeri și prelucrări reproduse mai 
apoi și'n ediţia de Poezii scoasă de Şaraga. Re- 
găsindu-se ca atitudine sentimentală și ca ideologie 
politică în Eminescu, Semănătorismul a fost o bine- 
facere pentru memoria marelui poet. In această 
epocă apare teza germană a lui I. Scurtu despre 
viața și opera lui Eminescu și numeroasele articole 
ale aceluiaș în Semănătorul despre Eminescu şi 
istoria naţională, Eminescu și diferitele provincii 
rominești, preocupările teatrale ale poetului, ce 
vede generaţia nouă în opera marelui poet. Mai 
însemnat ca acestea toate e însă ediţia bine in- 
tenţionată și frumos pornită a articolelor politice 
şi literare din Curierul de Iaşi și Convorbiri li- 


41 


42 


terare completate cu numeroase reproduceri după 
notele manuscrise ale poetului, păstrate la Academie. 
Lucrarea aceasta din 1905, cuprinzind material din 
anii 1870-1877, deci pină la venirea lui Eminescu 
la redacţia Timpului, e titlul cel mai merituos al 
lui I. Scurtu. In introducerea la această ediţie se 
afirmă aceea ce ar fi părut curios în epoca pre- 
cedentă, anume că Eminescu a avut mai mult ca 
oricare alt scriitor conștiința deplină a unității 
neamului său și că reprezintă cea mai cuprinză- 
toare expresie a sufletului rominesc: „Atit de or- 
Sanică era generalitatea conștiinței rominești în 
mentalitatea și'n simţirea lui, încît se poate do- 
vedi la orice prilej potrivit identificarea lui desă- 
virșită cu traiul și cu aspiraţiile Rominilor printre 
care se așezase vremelnic, asemenea unui mare 
apostol rătăcitor spre miîntuirea din rătăcire a 
obștei pe unde-l purta parcă o mină dumneze- 
iască“, Ediţia aceasta făcută de un om care se 
vede bine că-i format la o școală istoric-literară 
cu tradiție, aducea de-odată un ' Eminescu necu- 
noscut, un Eminescu frămîntat de probleme lite- 
rare și politice în legătură cu neamul său, om cu 
largă cultură filosofică și'n acelaș timp capabil să 
lupte pentru o ideie și să-și risipească energia 
spirituală în nenumărate coloane de ziar și pagini 
manuscrise. Însuși Eminescu scriitorul e cunoscut 
sub noi aspecte prin munca lui I. Scurtu. Acum 
apare încercarea de roman Geniu Pustiu păstrat 
pină atunci în manuscris, acum se atrage atenţia 
asupra încercărilor dramatice și ele tăinuite de 
manuscrisele din biblioteca Academiei. 


CI O O a A a ED 


Din acelaș curent semănătorist vine ca re- 
zultat firesc lucrarea lui Chendi despre Literatura 
populară a lui Eminescu. Citeva culegeri și pre- 
lucrări apar în Semănătorul din 1902, în Convor- 
biri literare din 1902 și'n sfirșit acelaș an, prin 
ediția amintită, se insemnează ca o dată deosebit 
de importantă pentru cunoașterea lui Eminescu 
folclorist. Lucrarea lui Chendi face impresia de 
ceva grăbit. Textele sunt necomplete, ordinea din 
manuscrise nu-i păstrată, transcrierile adesea sunt 
greșite ; totuși ediţia aceasta de Literatură popu- 
lară prin material necunoscut, nebănuit de nimeni 
că s'ar afla în manuscrisele poetului și prin in- 
troducerea care discută citeva probleme intere- 
sante în legătură cu Eminescu, a fost o revelație 
pentru cei mai mulți. 

Şi articolele politice ale lui Eminescu încep 
să fie cunoscute în alt spirit. Nu mai e nimeni 
preocupat de atacurile contra liberalilor, de săge- 
tile înveninate îndreptate impotriva lui C. A. Ro- 
setti, Carada ori Serurie ; însăși substanța artico- 
lelor atrage prin aceia ce se potrivea cu noul 
curent de eliberare de sub străinism și de întro- 
nare a realităţii noastre etnice în activitatea spiri- 
tuală care-i literatura. Aci vom aminti paginile de 
largă înțelegere ale lui N. lorga. Eminescu e pri- 
vit acum ca „un cugetător, un luptător, un profet, 
da nu profet, ca profeții vechii Iudeii, biciuind și ar- 
zind, de o parte, sfătuind și revelind de alta, în nu- 
mele aceluiaș Dumnezeu al înțelepciunii” (14). In alt 
loc N. Torga spune precis: „Eminescu e întruparea li- 
terară a conștiinței romînești una și nedespărțită” (15). 


44 


De acelaș curent se leagă părerile lui S, Mehe- 
dinți, în Semănătorul (IV, 1905), ale lui Slavici in 
aceiaș revistă. Tratind o problemă atit de simpa- 
tică  Semănătorismului, Poporanismul lui Emi- 
nescu, Slavici scrie aci pagini care arată că Emi- 
nescu se 'ntronase deja în conștiința publică prin 
ideologia lui deschizătoare de perspective și pro- 
fetică : „Cu cît mai mult ne apropiem sufletește 
noi, clasa cultă, de popor și cu cît mai mult ne 
deprindem a lua inspiraţiunea din nesecatul isvor 
al vieţii lui sufleteşti, cu atit mai mult ne pă- 
trundem de simțimiîntul că era în ființa lui Emi- 
nescu ceva profetic și providenţial, că drumul pe 
care a umblat el e acela ce duce spre mărirea 
culturală a neamului romînesc“ (16), Revista Ra- 
muri unde D. Tomescu închină poetului pagini in- 
teresante, urmează imboldului dela Semănătorul. 
In această epocă de meditare a articolelor politice 
și înțelegere a lor în ce au ca ideologie naţiona- 
listă apare și lucrarea lui Aurel Popovici: Naţio- 
nalism sau Democraţie, în care un întreg capitol, 
Al semnelor vremii profet, arată că Eminescu e 
pentru noi întruparea înţelepciunii populare a po- 
porului romîn. Culmea la care ajunge noul curent 
de valorificare a lui Eminescu este ediția dela 
lași, în 1914, prefațată de A. C. Cuza. Ediţia are 
intenția să fie, pe cît posibil completă, punînd 
într'un singur volum la 'ndemîna publicului poeziile, 
proza literară, folclorul și articolele politice și li- 
terare ale lui Eminescu. Fără să fie o ediţie cri- 
tică în sensul științific al cuvîntului, înglobînd tot 
ce se cunoștea pină atunci din opera poetului și 


Pa PP DEE O E E EEE EEE RI) 


O  ——-——— CD .— 


transcriind un matertal inedit după manuscrisele 
dela Academie, lucrarea a contribuit la fixarea 
unei noi păreri despre Eminescu. La sfîrşitul e- 
tapei semănătoriste, Eminescu nu mai e poetul 
pesimist și luptătorul polemist cu liberalii : e poetul 
naţionalist și luptător, vehement împotriva străi- 
nismului, legat adinc de popor prin inspiraţie și 
prin culegeri poporane, e ziaristul care-a formulat 
doctrina naționalistă din care se nutrește o în- 
treagă epocă din viața noastră culturală și po- 
litică. 

Din etapa sămănătoristă Eminescu iese mult 
înălțat. Aceasta explică și încercarea unora de-a 
scoate mereu pe primul plan pe poet și de-a 
trece în umbră o activitate ziaristică a cărei ideo- 
logie e socotită incomodă. lată-l deci pe Gh. Panu 
care scrie despre articolele lui Eminescu: „Tema 
pe care o susținea în acele articole era absurdă, 
el nu avea nici cel mai mic simţ politic“ (17). 

Un anonim scrie în Adevărul (1909, 15 lunie) 
că Eminescu a fost un conservator iremediabil, 
un reacţionar fără restricţiune. A confundat însă 
liberalismul sforăitor dela noi cu liberalismul în 
genere, minciuna liberală dela noi cu libertatea 
şi n'a avut nici o pricepere pentru problemele 
timpului. Tot un anonim, în acelaș ziar (1909, 16 
Iunie) scrie că articolele politice nu fac cinste lui 
Eminescu. Nu ni-l arată așa cum voim, cum tre- 
bue să-l considerăm din perspectivă istorică. Poe- 
tul apare prin activitatea-i ziaristică om cu slăbi- 
ciuni și pasiuni ca orice politician, ca un spirit 
strimt și reacționar, ca om fără pricepere pentru 


46 


timpul său. În sfirșit, scrie anonimul, publicarea 
articolelor de polemică, „desgroparea“ lor e o 
impietate față de memoria poetului. In Tara nouă 
(1911, n-rul 2, la Cronica zilei), tot la adăpostul 
anonimatului, un altul scrie că articolele politice 
sunt lipsite de valoare și că acei care le publică 
fac o faptă rea. Nu va trece mult și astfel de 
păreri vor ieși din anonimatul gazetăresc și se 
vor răsfăța și'n o carte de școală, în Istoria lite- 
raturii romine de Adamescu, unde activitatea 
ziaristică a lui Eminescu e condamnată cu vorbele ; 
„te întrebi dacă publicarea acestor articole a fost 
un adevărat serviciu pentru memoria lui”, 

În acelaș timp însă ideologia eminesciană ieșea 
din cercurile semănătoriste și devenea obiect de 
atentă cercetare în lucrările lui Rădulescu-Motru, 
în Cultura romînă şi politicianismul şi Naţiona- 
lismul. Pe de altă parte curentul poporanist dela 
Viaţa rominească va duce tot spre cultul lui E- 
minescu, iar mintea critică pătrunzătoare și lumi- 
noasă, Ibrăileanu, va împodobi paginile revistei 
ieșene cu valoroase studii despre Eminescu. Ima- 
ginea înălțată a lui Eminescu, reieșită prin cu- 
rentul semănătorist, s'a păstrat, așa dar, în con- 
știința publică șin acest stadiu ne-a prins răs- 
boiul de întregire. 

Unitatea naţională ne-a dat o importantă si- 
tuaţie politică aci la porţile Orientului. Pe lume 
însă prestigiul nu se ciștigă decit prin contribuţia 
de civilizaţie și cultură pe care o aduci, ca un 
bun pentru întreaga omenire. Nouă ni s'a con- 
testat dreptul de-a forma statul pe care-l avem 


PE e DE IE RC CC IE 5 6 2 EEE 


— 


azi și'n numele unei culturi mai vechi cu care se 
lăudau asupritorii de pină eri a unei bune părți 
din neamul nostru. E bine că ni s'a atras atenţia 
asupra necesităţii de a avea o cultură pe care să 
o valorificăm față de toți. Numai așa am început 
să privim mai serios aceea ce avem în trecutul 
nostru, numai așa am început să studiem aceea 
ce constitue originalitatea noastră de manifestare 
în domeniul cultural și artistic. Unitatea națională 
a fost semnul ajungerii noastre la maturitate ca 
națiune. Această maturitate și-a avut ca primă 
expresie cultul trecutului și spiritul tradiționalist 
pe care le-am văzut deodată tot mai mult trium- 
fătoare. De noua mentalitate romînească reieșită 
de pe urma situaţiei politice pline de prestigiu, au 
cîștigat și scriitorii noștri, în special a cîştigat E- 
minescu, În el am început să vedem cea mai 
înaltă expresie artistică a sufletului rominesc și 
mintea nu numai cea mai cultă, dar și cea mai 
clar văzătoare. Era firesc ca lucrările anterioare 
despre Eminescu să fie revizuite și să apară în 
alt spirit însuşi poetul care nu numai fusese vi- 
zionarul unor înfăptuiri politice viitoare, dar, prin 
articolele lui, de multă vreme ne arătase și calea 
pe care puleam ajunge un stat de ordine și de 
cultură originală. Eminescu nu mai este privit 
acum izolat. Lucrările care apar caută să-i fixeze 
locul în desvoltarea noastră culturală. Și studiile 
lui Ibrăileanu și acele ale lui Lovinescu și recenta 
Istorie a literaturii romine de N. lorga, sunt întipărite 
de această nevoe de a-l privi pe Eminescu în an- 
samblul mișcării literare și culturale dela noi. 


47 
EI DR ELI IAR PI AS A SEI LD DE IPEE RE e ci CELEI TETE 


48 


În această nouă etapă a triumfului lui Emi- 
nescu se fac studii speciale despre influența filo- 
sofiei antice și a clasicismului, cum sunt acele de 
Cezar Papacostea și Sulică ; despre influenţa fran- 
ceză, cum sunt articolele lui I. M. Rașcu; despre 
ideile pedagogice ale poetului, cum sunt studiile 
lui D. Mărăcineanu și preotului Toma Chiricuţă, 

Textele sunt revăzute și acum apar ediţiile 
lui Ibrăileanu și C. Botez, prima necompletă dar 
corectă și îngrijită, a doua tinzind să fie o ediţie 
critică dar din nefericire pornită dintr'o concepţie 
prea strimtă. Din aceeași nevoie de verificare apar 
edițiile dela „Scrisul rominesc” din Craiova a 
scrierilor politice, literare și a materialului fol- 
cloristic, 

Astfel se completează cunoștințele despre 
Eminescu. Acum abia se știe că ediția de pe 
vremuri a lui Păucescu era necompletă și plină 
de greșeli, că fragmente literare se găseau încă 
în manuscrisele dela Academie, că în sfirșit 
activitatea folcloristică a lui Eminescu a fost mult 
mai însemnată decit se putea bănui. 

Eminescu astfel tot mai mult cîştigă în pres- 
tigiu, și nu numai poetul care-i cercetat în is- 
voarele lui de inspiraţie și 'n temele-i fundamen- 
tale, dar și ziaristul; am putea spune chiar că 
ziaristul trece pe primul plan, și aceasta numai 
prin împrejurările de viață politică și socială. 

Azi în plin proces de transformare a socie- 
tăţii și de închiegare a statului reieșit din marele 
război, ideile și criticile lui Eminescu sunt per- 
fect actuale. Ele au fost formulate în altă epocă, 


POSEDE PCR A E JET SEE A IRI DOI BANAIS T E Cn CC DE EA ZE 


îm i 


dar în împrejurări asemănătoare, cînd statul nos- 
tru trăia procesu-i de desvoltare în urma răz- 
boiului Independenţei. Minus complexitatea reieșită 
din interdependența factorilor politici și economici 
ai vieții europene în plină criză, avem în cele 
două momente istorice, independența și unitatea 
naţională, similitudine de nevoi, similitudine de 
oameni „mici de zile, mari de patimi“, similitudine 
de lupte politice împinse pînă la neomenie și tri- 
vialitate. lată de ce, fără a fi atins în prestigiul 
lui de mare poet, Eminescu este cercetat și ca zia- 
rist și, putem afirma hotărît, ziaristul nu-i întru- 
nimic mai prejos de poet. 

In articolele lui Eminescu sunt idei perma- 
nent valabile și permanent pline de adevăr. Intre 
acestea, două revin adesea sub pana scriitorului; 
ideile de muncă și cinste, ca singurele capabile 
să realizeze un stat civilizat. Numeroase pagini 
din articolele lui Eminescu arată necesitatea muncii 
și-i slăvesc binefacerile. Convingerea lui Eminescu 
e că munca e o lege a lumii moderne și că tre- 
bue să ne supunem ei. lată citeva ginduri culese 
din articolele din Timpul: „Nici ziare, nici legi, 
nici academii, nici o organizație asemănătoare cu 
cele mai înaintate, nu sunt în stare de-a înlocui 
munca“ ; „Armata noastră poate cîştiga bătălii, 
Alecsandri poate scrie versuri nemuritoare, un 
ministru de externe poate conduce politica în a- 
fară cu nemaipomenită dibăcie : toate acestea îm- 
preună vor forma luxul istoric al existenței noas- 
tre, dar acest lux nu va opri descompunerea 
sîngelui nostru social, peirea noastră prin peirea 


49 


O O SEI IES DSA LE RE Pr AIE RES E A PE DOS AEP RI CIRIC SEA 


50 


muncii”. Ideia de cinste care trebue să insufle- 
țească pe conducătorii politici, e de asemenea ex- 
pusă de Eminescu, El arată într'un articol (9 Dec. 
1882) că discuţiile de principii între partide sunt 
inutile, că programele n'au importanță, că indi- 
ferent cine ar fi la guvern, principiul trebue să fie 
cinstea. 

Ne svircolim astăzi în nevoi și nu știm în- 
cotro să cerem un sprijin. Sprijinul e însă aci a- 
proape de noi, e în noi înșine. Să recunoaştem 
că lenea ne-a împiedecat să ne refacem în anii de 
după răsboi. Să 'ncălzim în sufletul nostru și să 
reînviem ideile de muncă și cinste și să ne bucu- 
răm că tot unul de-ai noștri ni le-a expus în 
scrisul lui avintat. Fără muncă și cinste nici azi, 
ca şi altădată, nu se poate înjsheba un stat viabil. 
Răminind mereu actual ca poet prin arta-i, Emi- 
nescu nu-i mai puţin actual ca ziarist prin formu- 
larea curajoasă a unor principii permanent la baza 
unei cu adevărat civilizate vieți de stat, 

Ideologia politică a lui Eminescu este actuală 
și prin felul cum a fructificat programul partidelor 
politice dela noi. Dela Eminescu pleacă ideologia 
antisemită a lui A. C. Cuza și Octavian Goga, dela 
el ideologia xenofobă a lui Al. Vaida-Voievod și 
tot dela el ideologia de stingă moderată, cuprinsă 
în formula „tat țărănesc“ a lui Ion Mihalache. 
Vom observa însă că aceea ce oamenii politici de 
azi văd sub un singur aspect, la Eminescu forma 
o splendidă sinteză. Pe măsură ce va întrevedea 
sensul istoric al desvoltării noastre ca neam, omul 
politic va înţelege în toată măreţia ei și sinteza 


E i N RR N N SRC RER RIC CRC tea 


din sufletul lui Eminescu. Ceea ce se poate ob- 
serva din frămîntările politice de azi, e că Ro- 
minia trebue să-și realizeze idealul ei de stat na- 
ional creator de cultură proprie și emancipat din 
punct de vedere economic. Aceasta va fi opera 
veacului al XX-lea pe care în întregime îl va do- 
mina ideologia înscrisă în articolele politice ale lui 
Eminescu. Rolul acesta îi este de pe acum recu- 
noscut și vom cita aci cuvintele lui Octavian Goga 
din Precursori : „Eminescu poetul e cel mai echi- 
librat creer politic al Romîniei în creștere. Citiţi 
articolele lui și veți vedea că staţi în fața unor 
axiome de valoare permanentă. Ele pot fi invocate 
la tot pasul ca un îndreptar de pedagogie naţio- 
nală”, 

Faţă cu rolul providenţial pe care-l va avea, 
i sa dat oare lui Eminescu de critica literară și 
istorică actuală atenţia cuvenită, are el ediţia și 
monografia pe care o merită? lată ce trebue să 
vedem acum, ca să știm ce s'a făcut și ce ne ră- 
mine să facem, 

Două direcţii distincte se observă în ce pri- 
vește lucrările despre Eminescu. Una-i formată de 
scrierile de caracter literar. De cîțiva ani a înflorit 
printr'o imitație de care ar fi fost de mirare să 
scăpăm, genul vieților romanţate, gen ușor și co- 
mod care fără să-ți dea muncă intelectuală, îţi lasă 
impresia că te-a pus în curent cu tot ce-i mai 
semnificativ în viaţa și opera unui scriitor, Că a- 
cest gen a prins teren și la noi este indiscutabil, 
că se bucură de succes nu o vom tăgădui. Aceea 
ce însă ne interesează e dacă transplantat la noi, 


51 
O T E E 


52 


genul e un bine ori un deserviciu adus literaturii 
noastre. 

Se știe de toţi că istoria literară a fost cul- 
tivată în apus pe o scară incomparabil superioară 
celeia dela noi. Şi cei mai mărunți scriitori au 
reușit să aibă ediţii critice și monografii care le 
fixează locul în mișcarea literară a ţării. Erudiţia 
istoriografică și-a dat maximum de contribuție la 
cunoașterea desvoltării culturale a țărilor apusene, 
și nu-i de mirare că utilizînd datele găsite cu 
multă trudă de înaintași și profitind de oboseala 
sufletească de după război, scriitori comozi au 
înjshebat un gen nou pentru o lume de cetitori 
comozi. În apus genul acesta nu poate pricinui 
nici un rău, căci un om cult, chiar dacă ar ceti 
cu plăcere o viață romanţată, atunci cînd va vrea 
să se informeze, nu se va adresa la ea,ci la stu- 
diile și monografiile scrise în spirit științific. 

Care-i însă situația dela noi? Poate că n ce 
privește istoria și critica literară batem recordul 
în Europa. Nu avem încă o bibliogratie completă: 
nu avem ediţii critice despre nici un scriitor al 
nostru ; monografiile noastre sunt ceva excepţional 
şi se pot număra pe degete ; istoria noastră lite- 
rară deși-i cuprinsă în vaste sinteze, prezintă la- 
cune la fiece pas: și totuși în loc să încurajăm 
munca în direcția științifică pentru ca și noi să 
ajungem la cunoașterea desvoltării noastre literare 
și culturale, lăsăm să se aclimatizeze un gen hi- 
brid, creaţie a unor oameni care n'au nici cunoș- 
tințele necesare ca să facă știință, nici imagina- 
ţia necesară ca să producă literatură pură. 


fn RER 7 RE 7 0 TR NIN RC e 


Dacă acești oameni ar avea măcar pretenţia 
că fac numai literatură, ar fi bine. In această ca- 
tegorie-i de exemplu romancierul Cezar Petrescu 
autor al Luceafărului care-i foarte bună scriere 
literară. Dar alţii au scopul să 'nlocuiască istoria 
literară, vreau să se impună ca oameni de știință 
și 'n acest caz trebue puși la locul lor. Cind E- 
minescu ni-i înfățișat beat, întinzindu-se peste masă 
și sărutindu-se cu Creangă; cind, prin binevoi- 
toarea imaginaţie a romancierului, îl privim în- 
tilnindu-se cu Veronica într'o cameră de hotel 
dubios și ni se dau și amănunte ațițătoare a sim- 
țurilor, nu mai avem decit proastă literatură căreia 
trebue să i se pue o stavilă. 

Tot ce-a apărut despre Eminescu în acest gen, 
e sortit uitării, ca tot ce iese din moda zilei: nu 
va fi niciodată știință nici Viafa lui Eminescu 
scrisă de Gh. Călinescu, în care materialul e or- 
ganizat pentru efect literar, nu pentru documen- 
tare, și nici Mite și Bălăuca lui Eugen Lovinescu, 
lucrarea din urmă o adevărată rușine în literatura 
noastră, 

Va fi avut și Eminescu măruntele lui păcate 
ca orișice om, dar nu acestea trebue să ne inte- 
reseze, căci nu acestea îi definesc personalitatea. 
Cînd vedem josniciile din amintitele romane, ne 
vine să spunem autorilor cuvintele lui Pușchin: 
„Revelarea josniciei umple de bucurie mulțimea, 
E mic ca noi! e josnic ca noi! Minţiţi, canaliilor! 
E mic și josnic, dar altfel, nu ca voi“! 

A doua direcție e reprezentată de lucrările 
științifice. In ce privește ediţia operelor lui Emi- 


53 


54 


nescu, va trebui să mărturisim că nu avem încă 
o ediție completă. Singură Literatura populară a 
lui Eminescu a apărut complet la „Scrisul Romi- 
nesc“ din Craiova; cît despre proza literară, în 
afară de aceea cunoscută din toate ediţiile și de 
citeva inedite publicate în ediția dela Craiova, 
sunt încă numeroase încercări între manuscrisele 
lui Eminescu. Fragmente pline de greșeli de tran- 
scriere se găsesc în parte în recentele volume ale 
lui Gh. Călinescu : Opera lui Eminescu. Poeziile ar 
fi trebuit să aibă un editor critic în C. Botez. 
Lucrarea însă-i necompletă, plină de erori și la- 
cune și concepută în spirit neștiințific, Scrierile 
politice fragmentare numai, dar organizate spre a 
scoate în relief concepţia conservatoare tradiţio- 
nalistă și naţională, au apărut în colecția clasicilor 


dela „Scrisul rominesc“. 
Astăzi deci deși Eminescu e la ordinea zilei, 


pentru documentare adesea ori trebue să ne în- 
toarcem la ediţiile lui Scurtu și A. C. Cuza, ori 
să reluăm cercetarea manuscriselor dela Academie. 

În ce privește însă studiile, vom aminti aci cu 
toată plăcerea comeatariile și scrisorile poetului 
publicate de I. E. Torouţiu, în Studii și documente 
și contribuţiile erudite atît de utile pentru mono- 
grafia care trebue să vină odată, pe care ni le-au 
dat Bogdan-Duică, G. Ibrăileanu, Cezar Petrescu, 
Leca Morariu, Al. Dima, I. M, Rașcu. 


În această direcţie trebue să încurajăm munca, 
deoarece numai astfel vom ajunge să creem pen- 
tru noi și pentru cei ce vor veni un instrument 
științific din care să se vadă cine a fost într' adevăr 
Eminescu, 


CNE. OI IOF DEN IE CER FE PPE Sare n 


E nevoie să înlesnim apariţia unei ediții com- 
plete care să cuprindă tot ce a publicat Eminescu, 
tot ce se găseşte în manuscrisele dela Academie, 
tot ce-a apărut în Timpul şi Curierul de laşi, în 
anii închinaţi de poet trudnicei ocupaţii de ziarist. 

Lucrul nu-i ușor, mai ales pentru articolele 
politice. Oameni interesaţi au căutat să distrugă o 
parte din scrierile politice ale lui Eminescu. In 
colecția ziarului Timpul, care se află la Academie, 
se constată ușor că numeroase pagini unde se 
aflau astfel de scrieri, au fost smulse ori tăiate cu 
foarfecele. 

Va trebui deci să se facă investigaţii pentru 
găsirea numerelor din ziar necomplete, ca să sal- 
văm astfel de uitare ceva din opra lui Eminescu: 
să o facem cu conștiința că salvăm de uitare ceva 
din sufletul neamului nostru. 

Alături de o ediţie completă, avem nevoie 
de o monografie științifică în care să se cuprindă 
viaţa și opera poetului. Vor trebui cercetate din 
nou toate manuscrisele, controlate toate contribu- 
tiile de pină acum și stabilite legăturile între opera 
originală și literatura noastră ori străină pe care 
Eminescu a avut posibilitatea să o cunoască, 

De sigur aceste lucrări nu ni le vor da acei 
ce zilnic își organizează reclama americănească 
prin ziare și reviste. 

Ni le va da însă o muncă statornică și meto- 
dică a acelora care 'n aceasta își vor găsi și cea 
mai înaltă mulțumire sufletească a lcr; ni le va 
da o minte critică plină de dragoste pentru trecut, 
dar și cu frică de judecata viitorului, o minte 


55 


ÎN O a O 


56 


care 'n munca-i utilă pentru cei de azi și cei de 
mini, să-și aibă mereu în față cuvintele bătrinului 


cronicar 
scriu“, 


(1). 
92, 104. 
(2). 
(3). 
(4). 
(5). 
(6). 
(7). 
(8). 
(9). 
(10). 
(11). 
(12). 
(13). 
(14). 
Eminescu. 
(15). 
(16). 
(17). 


: „Eu voiu da seama de ale mele cite 


L E. Torouțiu Studii și documente literare, pg. 


Ibid, pg. 193, 207. 

Ibid., pg. 270. 

Ibid., II, pg. 180. 

An. (I) 1873, pg. 384. 

Torouţiu, o. cit, I, pg. 251. 

Ibid, pg. 257. 

Revista contimporană, (IlI) 1875, pg. 268 şi următ. 
An. (I) 1880, pg. 82. 

Torouţiu, o. cit, Il, pg. 287; și IH, pg. 202. 
Neologismele, în Critice, II. 

An. (XII) 1882, 2 Aprilie. 

Rominia liberă, 1888, 14 Ianuarie, la „Mai nou". 
Semănătorul, (III) 1904, 11 lan. Un roman de 


Tribuna, (XHI) 1909, 16/29 Iunie. 
Semănătorul, (VIII) 1909, n-rul 24. 
Amintiri dela Junimea, Il, pg. 151-152. 


n 


ALEXANDRU V. 


ANDREESCU 


CIRCULAȚIA ASPECTELE LUMII EXTERIOARE. 


Cea dintăi impresie pe care o 


MATERIEI căpătăm privind lumea care ne 


înconjoară, începînd din preajma 


ŞI ENERGIEI noastră imediată și pînă în a- 


dîncurile Cosmosului, este aceea 

că în Natură totul e statornicit pentru veșnicie, că 
materia este rigidă în structura ei intimă, și că 
înfățișarea generală a Universului rămîne deapu- 
rurea neschimbată. Numai în lumea cea restrînsă 
a vieţuitoarelor s'ar părea că există mișcare spon- 
tană, prefaceri, simțire și viață, pentrucă numai 
acestea sunt înzestrate cu o „forță vitală“ miste- 
rioasă, de esență divină; iar în corpurile inerte 
zise „neînsuflețite” nu ar exista nici mișcare, nici 
simțire și nici un fel de activitate, pentrucă aci 
domneşte moartea cea rece cu repausul ei etern. 
Privind prin prizma gîndirii și a imaginației, 

ne vedem deodată cuprinși între două imensități 
— deopotrivă de insondabiie: una veste abisul 
cosmic care ne chiamă ca să ne absoarbă cît mai 
repede în imperiul lui cel rece și alta este abisul 
lăuntric al sufletului nostru care fringe în el bobul 


57 


58 


de țărină trupească căruia îi dăm numele nostru 
aci pe pămînt. 

În lumea exterioară privim adevărul în față 
în toată măreția și în toată grozăvia lui, privim 
Nimicul care cuprinde în el totul, privim rea- 
litatea cu legile ei eterne și nepătrunse. În lumea 
sufletească interioară trăim dimpotrivă o viaţă de 
închipuiri naive, de iluzii nevinovate, de senzaţii 
ameţitoare, de amăgiri plăcute, de himere vapo- 
roase. 

Invăluiţi fiind de ceața ignoranței, a nepăsării 
şi mai ales a preocupărilor materialiste de tot 
felul, noi nu ne dăm seama că dacă sărim numai 
un pas dincolo de umbra noastră pămintească și 
ne avintăm în cea transcendentală ultramaterială, 
întrebiînd știința dincotro venim și încotro mergem 
cu toţii, ni se deschide îndată un imens necu- 
noscut care ne aruncă în suflet tristeţe și descu- 
rajare. 

Intocmai ca și firicelul cel ușor de pulbere 
minat de vînt, tot așa de repede e dus și bietul 
om peste puntea care leagă cele două imensităţi: 
a visurilor tesute din lumină orbitoare și a reali- 
tăților scufundate în bezna fără margini. Vălul a- 
cesta de întuneric profund în care se văd doară 
ici - colo fulgerînd cite o scintee vertiginoasă ve- 
nind din adîncimile lui, ademenește pe omul isco- 
ditor să vină să-i vadă imensitatea, să-i înţeleagă 
tainele și să-i descopere puterile ascunse cari 
urzesc țesuturile ultra-fine ale lumii materiale. 

Omul de astăzi nu se mai mulțumește numai 
ca să contemple Natura dela depărtare, nici nu- 


DO i SAE E DE SIE o ION CIUR 3 


mai ca să implore mila ei, cum făcea altădată, 
ci dimpotrivă, el caută ca să smulgă unul cite unul, 
în mod metodic, toate secretele Naturii, pentru ca 
apoi să se inspire dela înțelepciunea ei; iar pe 
de altă parte omul caută să se înarmeze cu pute- 
rile Naturii, pentru ca apoi să lupte tot împotriva 
ei, adică împotriva elementelor ei deslănțuite. Cu 
alte cuvinte, omul poate să lupte împotriva Na- 
turii, dar întovărășindu-se cu ea și poate să în- 
vingă Natura, dar supunindu-se legilor ei... 

Iscodind în lung și în larg tot labirintul alcă- 
tuirilor universale, pînă în intimitatea elementelor 
celor mai fine, omul ajunge la rezultatele cele mai 
neprevăzute și mai uimitoare. În atomii cei pri- 
zăriți el vede prima închegare a lumii din protilul 
fără formă universal și tot din atomi vede pornind 
impulsiunile energetice cari agită masele materiale, 
cari aprind flacăra vieţii, cari schimbă aspectele 
lumii vizibile și invizibile și cari hotărăsc chiar de 
evoluţia întregului Univers. Vede că tot rostul 
lumii apropiate și tot înțelesul vieții pămiîntești 
trebuește căutat în infinitul mic atomic unde sunt 
acumulate energii formidabile, unde stau ascunse 
mistere nebănuite și unde se statornicesc legile 
complicate ale vieții. 

Lumea materială care e trecătoare s'a năs- 
cut din forțele cosmice, trăește în viforul lor și 
se va risipi din nou în nemărginire atunci cînd 
veacul ei va fi implinit. În lunga evoluţie a Cos- 
mosului, noi cei de astăzi suntem doar un punct 
de trecere care nu seamănă nici cu cele ce au 
fost, nici cu cele ce vor mai îi; suntem cu alte 


59 


E OCR E O OUR E IRINEI = CE IE, 


cuvinte martorii de o clipă ai filmului ceresc în 
care se desfășoară drama cea mare a Creaţiunii 
și a exterminării lumilor în trecut și în viitor, 

Drumul spre adevăr este lung, greu și trece, 
cum se zice, prin țara tuturor misterelor și a tu- 
turor surprizelor. Acest drum noi nu-l vom găsi 
niciodată dacă îl vom privi numai prin prizma 
bietului nostru ideal agitat care pune vederea 
deasupra nemărginirei și durata deasupra eterni- 
tății și care nu vede că dincolo de paradisul te- 
restru se întinde pustiul fără de margini al cărui 
suflu de ghiaţă îl simte abia atunci cînd se pră- 
bușește în imensitatea lui. Reazămul nostru mate- 
rial este o ficțiune, lumea exterioară e o iluzie, 
avînturile spre ideal o himeră. Acesta e adevărul. 

Știința trecutului zicea că lumea materială e 
constituită din niște părticele foarte mici numite 
atomi cari sunt compacte, omogene, indivizibile, 
indistructibile, mobile și eterne. Totul în Univers 
putea să fie vremelnic, trecător; însuși astrele și 
sistemele gigantice ale cerului au un început, o 
evoluţie și prin urmare un sfîrșit, numai atomul 
singur trebuia să fie etern. 

Dincolo de materia cu structură discontinuă 
se întind radiațiunile cu structură continuă care 
ondulează în Univers, conform unor legi indepen- 
dente de legile materiei. 

Știința veche era dominată în bună parte de 
un spirit mistic care regula evenimentele în timp 
și în spaţiu și care hotăra de mai înainte destinul 
fiecărui lucru și al fiecărei fiinţe. 

Pa Știința modernă a dărimat și apoi a reclădit 


E E S 09 (DEE a IO 0 E SI 


= — ————————— — e 0 Ma 


totul din temelie, nelăsind aproape nimic din ve- 
chile orinduiri ale structurii cosmice: moleculele 
puse într'o agitație violentă și perpetuă, atomii 
desfăcuți în corpuscule electrizate (electroni și 
nuclee), electronii asvirliți de pe orbitele lor pen- 
tru a produce radiaţii, nucleele sfărimate pentru 
a produce transmutații de elemente, energia con- 
centrată în atomi pentru a închega materia și 
apoi aruncată în afară pentru a ocoli întreg U- 
niversul sub formă granulară discontinuă... iată 
citeva din concepţiile revoluţionare ale științei 
actuale care pulverizează și destramă vechile al- 
cătuiri materiale — nu pentru a le complica, ci 
pentru a le unifica într'un singur substrat univer- 
sal care se modelează, cum vom vedea, sub toate 
formele și sub toate denumirile posibile. 

Știința cea sobră, cu legile ei neinduplecate, 
ne tălmăcește că lumea întreagă cu toate aspec- 
tele ei nici nu are o realitate profund fizică și că 
totul este numai o iluzie a imperfecțiunii simțurilor 
noastre, este adică un miraj al deșertului din Cos- 
mos unde stăpinește o singură entitate perpetuă 
și indistructibilă, numită Energia Universală şi 
care este a toate creatoare și a toate distrugătoare, 
Materia cea masivă și substanţială e numai o pă- 
rere amăgitoare, pentru că noi înșine, ca ființe 
vremelinice, suntem o alcătuire a elementelor nes- 
tatornice și un simplu episod al evoluţiei ener- 
giei universale. 

MOLECULELE sunt într'o agitaţie fără răgaz, fiind 
animate, cum se zice, de o „energie de mișcare“ 
în mod dezordonat și care se manifestă în afară 


N E N N N N N CR RE 


6 


1 


62 


sub formă de expansibilitate, difuziune, căldură. O 
moleculă de aer, în condiţiunile normale, se cioc- 
nește cu vecinele ei de 5 miliarde de ori într'o 
singură secundă. 

Între agitația moleculară și căldură există o 
echivalență și chiar o identitate desăvirșită ; aceste 
două fenomene sunt adică unul și acelaș lucru, 
Cînd căldura scade pină la temperatura de 0'ab- 
solut ( — 273° Celsius), energia moleculară e com- 
plet amorţită, moleculele rămîn imobile, materia 
e moartă, dar conductibilitatea electrică la această 
temperatură devine aproape infinită. 

Lord Kelvin și H, Poincaré au extins teoria 
cinetică a gazelor ultrarificate din vidul mașinelor 
pneumatice la ansamblul stelelor cari străbat vi- 
durile cerești, considerind Calea Lactee, prin ana- 
logie, ca fiind formată din stele-molecule depărtate 
una de alta la distanţe de acelaș ordin de mărime 
relativă, ca și moleculele din vidul cel mai înain- 
tat al recipientelor noastre, Ca și aci, stelele au 
mișcări libere și ciocniri rare dar existente. 

Am putea zice că mișcarea sorilor cerești e 
o mărturie a mișcărilor din intimitatea infinitului 
mic și, reciproc, agitările din infinitul mic sunt o 
oglindire a sborurilor măreţe din ceruri. 

Acelaș spirit de guvernare e pretutindeni și 
etern, Din nefericire pentru noi, aceiaș spăimîntă- 
toare distanță e dela limita vederii noastre pină 
în profunzimile haosului ceresc, ca și pînă în pro- 
funzimile haosului atomului infim, 

ATOMII, constituanți ai moleculelor, sunt la rin- 
dul lor constituiți din alte corpuscule și mai mici, 


PRR RP 22 E E O 


—. aa a  —— . 


— 


orinduite în diferite moduri și animate de mișcări 
de rotaţie foarte repezi unele în jurul altora, E- 
lectronii cari sunt formaţi din electricitate negaiivă 
se învirtesc foarie repede în jurul nucleului din 
centrul atomului care este încărcat cu electricitate 
pozitivă, 

Electronii exteriori produc fenomene de cohe- 
siune, reacțiuni chimice, lumină, curent electric, 
raze X, etc, Nucleele, cari sunt la rîndul lor cu 
atit mai compiexe cu cit ne scoborim mai jos pe 
scara greutăților atomice, dau masa și greutatea 
atomului, fenomenele de radio-activitate și de trans- 
mutație, întrunesc cu alte cuvinte întreaga perso- 
nalitate a atomilor din cari fac parte. Nucieele 
fiind o alcătuire oarecum forțată de diferite ele- 
mente mai simple îngrămădite sub un volum foarte 
mic, sunt într'o stare de echilibru mai mult sau 
mai puţin nestabil și tind să se disocieze în acele 
elemente componente, dînd cunoscutele radiațiuni 
radio-active alfa, beta, sama. 

Radio-activitatea e o manifestare a cataclismelor 
interne produse de exploziile nucleelor cari aruncă 
cu violență proectile în spaţiu cu viteze fantastice, 
Cu fiecare proectil pe care-l aruncă în afară, ma- 
teria își pierde ceva din esenţa ei, din greutatea 
și din caracteristicele ei și se degradează, scobo- 
rindu-se peste trepte din ce în ce mai inferioare 
în erarhia radio-activă. 

Radio-activitatea, care e proprietatea generală 
a materiei în diferite grade de intensitate, repre- 
zintă, cum vedem, o dezintegrare gradată a ato- 
milor complexi în alți atomi mai simpli și în e- 


63 
ÎN 


64 


nergie care se pune în libertate. Atomii radio- 
activi trebuie să dispară cu timpul și să se dema- 
terializeze. Ei au o durată de viață anumită. 

Un gram de radiu asvirle cite 30.000.000.000 
particule pe fiecare secundă, timp de 2900 de ani 
cît durează viața lui, degajind în acest răstimp o 
energie de 3.000.000.000 calorii care ar fi suficien- 
tă să vaporizeze 100.000.000 litri de apă, sau să 
ridice cu totul în sus un vapor uriaș de 50.000 
tone la 34 m. înălțime. 

RADIAȚIUNILE. Dincolo de materie și dincolo de 
sfărămăturile ei se întind radiaţiunile cari, potrivit 
concepțiilor moderne, închiagă Universul în toate 
formele și aspectele pe cari le vedem. 

După demonstrațiile făcute de Max Planck, în 
1900, de Einstein, în 1905, ș. a. radiaţiunile sunt 
de structură discontinuă, ca și materia, neputînd 
fi emise ori absorbite decit în granule elementare 
numite quante, adevăraţi atomi de energie ra- 
diantă. 

Granulelor speciale de lumină, li s'au dat de- 
numirea de fotoni (1926) și care apoi sa adoptat 
pentru toate felurile de radiații. 

Undele unei radiaţii au frecventa ei viteză 
(egală cu a luminei), dar nu au energie. Fotonii, 
pilota;i de unde, au viteză, energie, masă și greu- 
tate. Fotonii transportă prin spaţiu energia pe care 
o cedează atomilor din corpurile peste cari cad, 
exercitind o presiune și provocind o deplasare a 
electronilor de acolo. 

În ciocnirea dintre materie și lumină, zice 
astro-fizicianul James Jeans, se desfăşoară corp la 


corp, ca între soldaţii a două armate aaversare, 
atomii materiei deoparte și fotonii luminii de altă 
parte. Fotonii împreună cu electronii și protonii 
sunt constituanţii discontinui ai architecturii Uni- 
versului. 

Radiaţiunile cari brăzdează spaţiu: sunt emise 
de electronii cari oscilează în cuprinsul sistemelor 
microscosmice ale atomilor materiali. Cît timp e- 
lectronul se mișcă regulat pe una din orbitele lui, 
nu emite radiaţii; dar îndată ce el sare de pe o 
orbită pe alta, dela exterior spre interior, adică 
în timpul sguduirilor microscosmice, emite radia- 
țiuni, pentrucă el pierde 1, 2, 3 sau mai multe 
quante de energie. 

RELAȚIUNILE DINTRE MATERIE ŞI RADIAȚIUNI. 
In conformitate cu teoria structurii ondulatorii a 
materiei, întemeiată de către fizicianul francez 
Louis de Broglie (1923) și desvoltată apoi matima- 
ticește de către Schrödinger, Heisenberg, Born, 
oriunde există o undă trebuie să existe și un cor- 
puscul; și, invers, unde există un corpuscul trebuie 
să existe și o undă care-l pilotează. 

Razele corpusculare radio-active alfa și beta 
transportă cu ele electroni și helioni însoţiţi în- 
totdeauna de unde, tot așa după cum undele elec- 
tro-masnetice obicinuite sunt însoțite de corpus- 
cule energetice. Dualismul acesta există chiar în 
particulele interioare materiale din cari pornesc 
radiaţiunile. Razele alfa și beta prezintă în ade- 
văr fenomene de interferență și de difracție, ca și 
razele luminoase sau calorifice. 

Undele acestea, zise materiale, cari pilotează 


65 


E 50 E E RE = N II 7, 


66 


corpusculele sub-atomice (electroni și protoni) chiar 
înainte de aruncarea lor în spațiu, sunt un fel de 
unde captive, staționare și stau înghesuite sub as- 
pectul de „masă materială”, așa cum îl percepem 
cu simțurile noastre imperfecte, Fizicianul James 
Jeans se exprimă în mod plastic, zicînd că ma- 
teria e un fel de „radiaţie înghețată”. 


Energia se concentrează sub formă de materie 
în anumite regiuni ale spaţiilor cerești, iar mate- 
ria la rindul ei se dematerializează în energie în 
alte regiuni, și sub alte condițiuni, făcindu-se un 
schimb reciproc. Noţiunile de „masă“, „materie“, 
„radiație“, „energie“, nu numai că se apropie și 
se ating, dar chiar se identifică, pentru că în rea- 
litate sunt unul și acelaș lucru, adică sunt numai 
aspecte diferite ale energiei, Atomul e un simplu 
incident în spaţiu, Materia e o simplă iluzie amă- 
gitoare a simţurilor noastre imperfecte. 

Universul, care este un produs al energiei 
nestatornice, nu poate sta nici într'o clipă și nici 
într'un punct al lui nemișcat și încremenit, ci este 
antrenat într'o prefacere veșnică, și în timp și în 
spaţiu. Materia incandescentă a soarelui și a ste- 
lelor se transformă mereu în energie radiantă care 
se adună în anumite regiuni ale cerului, unde mai 
tirziu va lua naștere o Nebuloasă generatoare de 
lumi noui, viitoare. Aci, în cuprinsul nebuloaselor, 
sub acțiunea radiaţiilor continui a cîmpului elec- 
tric formidabil care se desvoltă și a presiunilor 
colosale, se produce crearea elementelor chimice 
materiale și apoi transmutarea acestor elemente 


unele în altele, incepind dela cele mai ușoare 


pînă la cele mai grele, 
Protilul fără formă, adunat la început în go- 


lurile cerești prin distilarea materiei din astre, se 
condensează treptat-treptat în substanță haotică, 
în gaze, în sori, în lumi planetare etc., iar acestea 
se vor risipi iarăși odată și odată în radiațiuni 
rătăcitoare ce vor renaşte protilul în care se în- 
chee, cum vedem, ciclul unei evoluţiuni grandi- 
oase, în răstimpul cînd acul dela ceasornicul cel 
mare al eternității săvirșește și el o evoluţiune 
întreagă. 

CIRCULAȚIA MATERIEI PE PĂMÂNT. Nu numai 
elementele macrocosmului circulă și se prefac în 
infinitul spaţiului, cum am arătat, ci însăși mate- 
ria brută din lumea pămîntească circulă fără în- 
cetare în preajma noastră, luînd diferite înfățișări 
și împlinind diferite roluri. Erupţiile vulcanice, 
precipitările aimosferice, respiraţia plantelor, oxi- 
darea metalelor arderea combustibilelor, descom- 
punerea cadavrelor etc., nu sunt decit manifestări 
ale circulaţiei materiei, care, în neastimpărul ei, 
sboară pretutindeni, schimbindu-și mereu alcă- 
tuirea, forma și numele. 

OXIGENUL este absorbit din atmosferă de lavele 
vulcanice topite, pentru a se preface în acizi sau 
săruri oxigenate ; de hidrogen sau alte emanaţiuni 
gazoase, pentru a forma apa sau alți compuși ; de 


animale, pentru a respira ; de combustibile, pen- 
tru a arde etc. 


Toate produsele de oxidare cari rezultă din 
aceste fenomene sunt purtate din loc în loc de 


67 
ÎN e 


68 


către elementele deslănţuite ale naturii, îndepli- 
nind diferite rolur;, pînă cînd intervin apoi alţi 
factori determinanţi cari ie redescompun, pentru 
a-și alege din ele părţile de cari au nevoie și a 
pune eventual în libertate oxigenul de care nu au 
nevoie. În special plantele, după ce își rețin car- 
bonui necesar structurii lor, redau atmosferei oxi- 
genul consumat, făcînd astiel posibilă viața noas- 
tră pe pămînt. 

Pădurile, livezile, grădinele cu pomi și cu 
flori nu folosesc numai ca să încînte ochiul obosit 
al muncitorului intelectual sau manual, nici numai 
să inspire mintea poetului cugetător, ci în primul 
rind ne asigură existenţa și ne înviorează puterile cu 
acest elixir de viață pe care îl revarsă cu atita 
mărinimie în atmosfera înconjurătoare. 

CARBONUL constituie piatra fundamentală pe 
care e clădită întreaga viață organică vegetală și 
animală, Incepind dela celula microscopică și pînă 
la ființa superioară cugetătoare, orice manifestare 
a vieţii sensibile este isvorită din complexul vieții 
intime a atomilor de carbon. 

In natură el trece pe rînd dela starea mai 
simplă de carbon mineral, la starea mai complexă 
de carbon vegetal; de aci se înalță pînă la treapta 
cea mai superioară de carbon animal, și în cele 
din urmă se desface în mod spontan în părți mai 
simple ce rămin în pămînt, în apă, sau în atmos- 
feră, adică din nou în regnul mineral din care a 
plecat, 

Din arderile de combustibile în uzine, vapoare, 
căminuri etc., precum și din respiraţia animalelor, 


IE o OR AI REC ARI IPA PI teo pe 


rezultă pe fiecare an o cantitate de peste şase 
miliarde tone de bioxid de carbon care, dacă s'ar 
menţine necontenit, ar viția grav atmosfera și ar 
face-o improprie vieții, Aerul atmosferic însă este 
regenerat în bună parte de către plante cari, 
prin mijlocirea clorofilei și sub influența radiațiu- 
nilor solare, săvirșesc în interiorul celulelor lor 
cele mai minunate şi mai complicate sinteze chi- 
mice, fabricindu-și aldehida formică, glucoza, celu- 
loza, alcaloizii, fibrina, albumina, legumina, și alte 
substanţe de cari au nevoie, și pun în libertate 
oxigenul dădător de viață. 

Animalele iau dela plante substanţele pe cari 
acestea le-au fabricat din corpi neorganici simpli 
ca: C0, H.0, NH, etc., le transformă în alţi com- 
puși, potrivit trebuințelor speciale ale organismelor 
lor, pentru ca apoi să le întoarcă atmosferii, prin 
ardere și oxidare, din nou sub formă de CO; H-0, 
NH, etc. 

AZOTUL este de cea mai mare importanţă pen- 
tru viaţă, căci însăși protoplasma — elementul viu 
dinamic al vieţii — nu poate fi lipsită de azot. 

Plantele iau azotul direct din atmosferă și din 
pămînt și-l transformă în combinaţiuni organice. 
Din plante il iau animalele erbivore, apoi cele car- 
nivore cari îl supun la prefaceri complicate și nu- 
meroase. Animalele îl elimină o parte chiar în 
timpul vieţii sub formă de dejecţiuni de tot felul, 
iar altă parte după moarte prin descompunerea 
cadavrelor, redind pămintului și atmosferei azotul 
pierdut, după ce a făcut acelaș imens ocol prin 
lumea atitor ființe vegetale și animale și după ce 


69 


70 


a dat o largă contribuţie perpetuării speciilor de 
viețuitoare cari populează lumea înconjurătoare. 

APA are de asemenea o însemnătate covirși- 
toare în toate fenomenele vieţii terestre, care de 
altfel nici nu s'ar putea concepe fără intervenția 
acestui factor determinant, Suprimindu-se apa, s'ar 
suprima însăși viaţa, 

Primul germen de viață, prima celulă vie a- 
părută pe pămînt, s'a născut fără îndoială în apă 
care alcătuiește astfel leagănul primei generaţii de 
viețuitoare. 

Ridicată prin evaporare din mijlocul mărilor, 
e purtată de vinturi și de curenții atmosferici pînă 
în locurile cele mai depărtate unde este cernută 
sub formă de picături peste cîmpiile cu roade, 
peste virfurile de munţi ori codri umbroși, adu- 
cînd înviorare, belșug și bucurie în unele părți, 
inundaţii, înecuri și prăpăd în alte părți. 

Apa isvoarelor și a rîurilor se reintoarce re- 
pede spre mare, iar acea care circulă prin spicele 
din lanuri, prin arbori, sau prin vinele ființelor 
vii, nu va zăbovi prea mult pină cînd va reveni 
și ea la făgașul cel mare din care odată a plecat, 

CALCARUL. Apele de ploae iau bioxidul de 
carbon din atmosferă, îl duc în pămînt unde di- 
zolvă calcarurile sub formă de bicarbonat de cal- 
ciu. Calcarul din pămînt îl iau plantele, odată cu 
apa, folosindu-l la constituirea corpului lor, iar 
din plante îl iau animalele și omul, pentru a-și 
forma scheletele cari apoi, după moarte, redau 
pămîntului calcarul ce i-a fost luat, 

In drumul lor spre mare, apele calcaroase 


TO RE E A E 


ale isvoarelor, cînd ies la aer liber depun o 
parte din calcarul lor pe pietre, pe frunze, pe 
iarbă, sub formă de tufuri calcaroase, stalagmite- 
stalactite ; iar ceia ce mai rămîne din calcar merge 
la mare, unde îl așteaptă alte milioane de con- 
sumatori (coralii, foraminifere, melci, scoici, plante 
aquatice) cari din calciul absorbit își formează 
scheletele. După moartea acestora, calcarul rămas 
se adună la fund, unde cu timpul se întărește sub 
formă de zăcăminte uriașe de cretă în răstimp de 
mii și milioane de ani. 

SCHIMBUL UNIVERSAL. Un schimb universal și 
perpetuu se săvirșește, fie între elementele iunda- 
mentale ale Cosmosului nemărginit, fie numai între 
ființele și lucrurile de pe pămîntul nostru cel măr- 
ginit, 

In cuprinsul Galaxiilor și al Universurilor 
pierdute în zările spaţiului, viața astrelor se des- 
făşoară în aspecte nespus de grandioase, dar to- 
tuși analoage cu viaţa efemeră de pe planeta 
noastră, pentru că toate au un început, o evoluţie 
și apoi un sfârșit, așa cum cere legea veșniciei. 

In elaborarea genezei unei lumi cerești anii 
și secolele noastre omenești nu prețuesc nimic; 
milioanele adăogate la milioane însemnează abia 
secunde la ceasul cel mare al eternității, în fața 
căruia mintea bietului om nu mai înțelege nimic. 
Calculul arată că durata Pămintului nostru poate 
ajunge pînă la 2 miliarde de ani, durata Soarelui 
pînă la 10 trilioane de ani, iar durata Galaxiei 
noastre (a Căei Lactee) la cel puţin de zece ori 
atit. Să ne sindim numai, ce însemnează întreaga 


71 


12 


istorie a omenirii pămîntești față de istoria unei 
lumi cerești oricare ar fi ea? E ca o simplă în- 
crețitură de val pe întinsul unui ocean, și nimic 
mai mult, 

Romanul cel mare al cerului e scris cu mînă 
măiastră, cu înțelepciune infinită, dar fără cuvin- 
tele amăgitoare din micul roman al aventurilor 
noastre de o zi. Dincolo de umbra noastră pă- 
mîntească în imperiul cel fără de nume al pute- 
rilor infinite, înțelepciunea e îmbrăcată în haina 
sombră a unui cer negru din adincimile căruia 
privesc ochii de foc ai astrelor; atotputernicia e 
arătată prin fiorii solului cel fără capăt, iar po- 
runcile de cîrmuire sunt trimise prin glasul tăcerii 
divine. Numai în măreția unei astfel de evlavii 
negrăite se poate asculta povestea Vieţii Eterne, 
al cărei înţeles se pierde în însăși imensitatea ei, 

Efectul circulaţiei elementelor îl vedem și aci 
pe Pămint, în jurul nostru, în fiecare moment și 
la fiecare pas, căci nimic nu rămîne veșnic și ne- 
premenit. Cu aceleași materii prime se clădește 
rind pe rind, dealungul timpurilor, tot ce există 
în lume, căci ele se perindează pretutindeni fără 
clipă de răgaz. Din sfărămăturiie unor foste ființe 
și lucruri se vor reface altele mai tirziu, după 
cum în noi cei de astăzi poate fi reincarnată cite 
o părticică din iluștrii cugetători ai omenirii, sau 
din obscurii strămoși ai cavernelor preistorice, 

Molecula de oxigen degajată din ramura unui 
arbore bătrin, doborit de povara secolelor pe cari 
le-a trăit, poate trece în pieptișorul plăpînd al co- 
pilașului abia născut care se leagănă sub ramurile 


lui, Molecula de bioxid de carbon ieșită din plă- 
minul muribundului care se sbate în spasmuri pe 
patul lui de durere, poate merge cîțiva pași mai 
încolo pentru ca să înflorească o corolă a tran- 
dafirului gingaș din grădinița care ne farmecă o- 
chiul. Azotul din cadavrele și din vegetalele in- 
trate în putrezire, îl vom regăsi ca miine în firi- 
celul de iarbă fragedă, în spicul de grîu, ori într'o 
legumă oarecare, de unde apoi prin circulaţie în- 
delungată și prin nutriment va ajunge în sîngele 
şi în creerul din care sclipește inteligența iscodi- 
toare a omului de știință. 

E cu putință deci ca în unii dintre noi, în 
momentul de faţă, să se găsească eventual și vre-o 
moleculă din acelea cari au existat odată în la- 
crimile Mintuitorului pe cruce, ori în ghețarii erei 
quaternare cu cari erau în luptă de apărare stră- 
moșii primitivi ai omului, 

Din leșurile noastre, nu vor mai rămîne cu 
timpul decit niște simple săruri inerte, iar tot ce 
am numit noi viu, sensibil, ginditor și sublim, s'a 
distrus într'o infinitate de moduri și sa risipit 
într'o infinitate de locuri. Ce să mai zicem despre 
gazele și vaporii cari ies din furnalele cremato- 
miilor moderne unde flacăra a prefăcut în fum și 
în scrum rămășițele unei fiinţe omenești și pe 
cari acum curenţii atmosferici și furtunile le duc 
departe, peste mări și peste ţări, pentru a le de- 
pune pe o stincă, pe o floare, pe un animal oa- 
recare, ori pentru a le împrăștia și mai departe 
în înălțimile atmosferii terestre ?! 

Privind la picăturile de apă ce le avem îna- 


73 


74 


inte, ne sindim cu melancolie prin cîte mări Și 
văzduhuri nu au fost ele purtate de vinturi, prin 
cite fluvii și izvoare subterane nu au fost tîrîte, 
prin cite erburi și ființe microscopice sau uriașe 
nu au circulat în decursul veacurilor vieţii teres- 
tre, pină cind ajunse un moment în paharul de 
aci, spre a ne potoli setea, se vor risipi iarăși a- 
colo unde miine le va duce din nou întîmplarea. 

In felul acesta elementele chimice cari pă- 
trund peste tot, leagă trecutul cu prezentul și cu 
viitorul, unifică personalitatea noastră care la toate 
viețuitoarele este de aceeași proveniență și ne 
face încă odată dovada că existența noastră nu 
este decit o mică parte constitutivă a existenţei 
planetei terestre, tot așa după cum frunzele unui 
arbore sunt numai un episod trecător al vieţii lui, 

Dacă considerăm chiar viața de ordinul cel 
mai înalt, adică ființa umană cugetătoare și idea- 
listă, constatăm că nu cuprinde în substratul ei 
material, în carne şi oase, nici măcar un singur 
atom care să nu se găsească și dincolo în lumea 
minerală, între cele 92 de specii de atomi cunoscute 
în chimie și care să nu ia parte la mersul circular 
al materiei. 

Forţa, mișcarea, viața, sănătatea, gindirea și 
toate manifestările dinamice ale vieţii stau în a- 
tomi și în gruparea lor, așa în cît în ultimă ana- 
liză totul se reduce la un complex de fenomene 
fizice și chimice, dincolo de cari plutește haosul 
elementelor rătăcitoare și nedefinite. 

CONCLUZII. Din cele spuse pînă acum, cons- 
tatăm că numai forţele cele uriașe ale Naturii 


PS E — a Re E 


sunt în stare să pună în mișcare elementele ei, 
adică să deslănţuiască uraganele, fulgerele, poto- 
purile, erupțiile vulcanice, cutremurile; să sfarme 
alcătuirile străvechi și să le pulverizeze în ele- 
mente rătăcitoare, să perindeze pe dinaintea noas- 
tră materialul brut scos din măruntaele Pămintu- 
lui, din adincul mărilor sau din înălțimile stratos- 
ferice și să le arunce prin locurile cele mai de- 
părtate ale globului; numai ele, în sfirșit, din 
vestigiile lucrurilor vremelnice pot urzi alte vieți 
trecătoare, perpetuind dealungul vremilor speciile 
de ființe și de lucruri, așa cum le vedem în ju- 
rul nostru. 

Materia circulă, lucrurile și ființele dispar, 
aștrii se transformă, Universul evoluează, natura 
își distruge opera ei însăși, pentru a o reface a- 
poi mereu cu aceleași elemente și după aceleași 
legi. 

Energia împreună cu timpul! iată entitățile 
fundamentale ale Universului, cari sfarmă și distrug 
totul, cari smulg dela făptura vie elementele al- 
cătuitoare și le aruncă în gura morţii; dar moar- 
tea nu păstrează nimic pentru ea, ci numai go- 
nește și risipește aceste elemente, pentru a le 
reuni apoi cine știe unde și cine știe cînd sub o 
altă înjghebare, sub o altă formă și apoi sub un 
alt nume. 

Moartea, la drept vorbind, nu e decît un a- 
gent de deplasare al vieţii, pe care o poartă din 
loc în loc, reînviind-o de nenumărate ori din ru- 
inele altor fiinţe și lucruri cari pier. 

Moartea, în concepţia rigidă a științei, nu în- 


15 


16 


seamnă repaosul, ci primenirea eternă a elemen- 
telor ; iar viaţa propriu zisă înseamnă citeva clipe 
de lumină rupte din eternitate, 

Lumina orbitoare a gîndirii și imaginaţiei e 
numai un scurt episod între două eternităţi ale 
morții; e o fulgerătură de lumină în mijlocul unei 
nopți fără de sfirșit, dar... această fulgerătură este 
pentru noi totul. În această scurtă sclipire avem 
totuși vremea să înțelegem că viața insuflețită în- 
samnă  știinţificește sbuciumul suprem al materiei 
supra-active ridicat pină la culmile spirituale, dar 
care repede - repede va fi potolit din nou de 
către Moarte — stăpîna eternă din sînul căreia 
viața a răsărit, 

Dar jocul acesta alternativ între elementele 
restrinse de pe Pămînt va trebui să înceteze șiel 
odată, pentru ca la sfirșitul lui să înceapă un al- 
tul cu mult mai măreț între elementele cosmice 
cari stăpinesc direct lumea noastră. 

Va veni vremea cînd Soarele îmbătrinit își 
va stinge strălucirea de pe cer și odată cu ea se 
va stinge și viața tuturor planetelor cari vor ră- 
mine scufundate în liniștea și în întunericul cel 
mai adînc. 

Pămintul, cimitir al gloriei, pasiunei, poesiei, 
egoismului, urii, al tuturor patimilor și virtuților, 
va alerga încă multă vreme prin paraginele spa- 
țiului, fără viață pe el, dar și fără nădejdea de a 
mai ieși vreodată din noaptea fără capăt în care 
se va fi scufundat, 

Mai tirziu, însuși acest bulgăre înghețat, pur- 
tător de amintiri ale unei omeniri dispărute, se 


OI E ICE ECE AIR IRENE E ECE PIPER PIECE E 


va destrăma în pulbere cosmică, în vîrtejuri ne- 
materiale cari se vor dizolva fără urmă în nermăr- 
Ginirea cerească. Nu va rămîne nici un semn că 
am existat vreodată, după cum nici noi cei de 
astăzi nu avem vre-un semn desore existenţa 
altor înaintași cari au dispărut dealungul timpu- 
rilor trecute din spațiul infinit, 


Să luăm deci aminte că trenul cel rapid al 
vieţii, în goana lui vertiginoasă, ne poartă zilele 
și făptura numai în luminișul cuprins între cele 
două imense tuneluri cari limitează viața la cele 
două capete ale ei: acel dela naștere prin care 
am apărut în lumina conștiinței, și acel dela sfirșit 
prin care intrăm în întunericul mormîntului, Trupul 
sfărimicios e ca o umbră, viața e ca un vis al a- 
cestei umbre. La socoteala pe care vom face-o în 
ziua cea din urmă a vieţii, vom scrie și noi pe 
fila cea din urmă din cartea ei că toată truda 
în lumea aceasta ne-a fost ca visul unei umbre, 
şi că noi înșine am trecut prin lume ca umbra 
unui vis. 


SUFLETUL Dacă aruncăm o privire cit 
CLASIC ÎN 
POEZIA ROMÎNĂ seama că de cite ori una din 


de iugară asupra desvoltării ma- 
rilor literaturi apusene, ne dăm 


aceste literaturi a ajuns la o e- 
pocă de înflorire, acest apogeu corespunde mai 
întotdeauna cu o fecundare a spiritului național 
respectiv prin o nouă întinerire, prin o viață nouă 
a clasicismului greco-latin. Așa s'a întimplat cu 
toate literaturile începînd cu cea italiană încă din 
quatrocento, trecind apoi în Franţa, Spania, An- 
glia și sfirșind cu Germania. Acest fenomen al 
Renașterei, adică al umanismului cu tot ceea ce 
implică în sine acest termen de forță vie și crea- 
toare, e de o importanţă capitală pentru desvol- 
tarea spiritului literar și pentru destinele poeziei 
europene, Poezia de atunci, cu aceeași frenezie 
cu care marii navigatori priveau de pe prora ca- 
ravelelor profilîindu-se în zare continente noi, des- 
coperea și ea tărimul minunat al sufletului antic, 
Pe harta spirituală a Europei întunecată de um- 
brele Evului Mediu își înscriu iar numele nepie- 
ritoare : Homer și Platon, Virgiliu și Horaţiu. Din 
conjuncția acestor astre fixe cu destinul planete- 
lor fiecărei națiuni — s'a putut statornici perihelia 


19 


n ii ii a e te a 


80 


vecinică, curba clasică a fiecărei literaturi, S'a 
puiut înlocui astfel hazardul dibuirilor individuale 
cu legile unei tradiţii colective, naţicnale. De acuma 
clasicismul greco-latin, prin altoire și transfuziune 
de spirit, naște un clasicism nou: italian, francez, 
spaniol, englez sau german, după ţară, neam și 
grai; școli clasice înrudite între ele cum sunt 
copiii aceleași mame, crescuți în împrejurări di- 
ferite. Fenomenul Renașterei, adică adăparea la 
un singur izvor de inspiraţie și adoptarea unor 
aceleași forme literare, a tuturor literaturilor din 
apus, fiice dealtmintrelea a unei aceleași biserici 
catolice universale — contribuie, cum au contribuit 
în Evul Mediu Papalitatea și limba latină comună, 
să dea oarecum o unitate spirituală, cel puţin în 
felu! ei de a se desvolta, poeziei și literaturii din 
Occidentul european. 

Poporul romîn prin așezarea lui geografică, 
prin legea ortodoxă de care se ţine, prin toate 
vicisitudinele istoriei sale, a fost scos din cercul 
firesc al Renașterei, la care Polonii sau Maghiarii 
chiar au participat într'o măsură destul de impor- 
tantă graţie religiei catolice și întrebuinţărei limbei 
latine în Biserică și dregătoriile Statului. Această 
izolare a noastră în Evul Mediu bizantin şi slav 
— o repetăm și aici — pînă tirziu, pină în sec, 
al XVIJi-lea la venirea lui Maior, Micu și Şincai 
în Ardeal, pină mult după 1821 la isbucnirea miş- 
Cării romantice, adevărata noastră renaștere na- 
țională, în Principate — a fost hotăritoare, din 
nefericire în sens negativ, pentru destinele noastre 
literare, Lipsa la noi a Renașterei, a unei împăr- 


tășiri cu sufletul antic, cu clasicismul greco-latiri, 
a avut ca urmare firească amorţirea întregei noas- 
tre culturi pină în secolul al XIX-lea în tiparele 
medievale ale cărților bisericești, sau ale chro- 
nicelor istorice, Ne-a lipsit astfel putinţa unui „se- 
col de aur“, unei epoci clasice rominești. Pierdere 
ireparabilă, căci nu e vorba aici de imprumutarea 
întotdeauna posibilă, a unei technice materiale, ci 
de reciștisarea spirituală a trei veacuri sufletești 
rămase în părăsire, 

Ar fi totuși nedrept să nu relevăm — fugar și 
ca jalon pentru desvoltarea de mai tirziu — chiar 
din secolul al XVI-lea, unele înriuriri ale spiritu- 
lui clasic în ţările noastre, In domeniul acesta nu 
există încă la noi studii temeinice, făcute cu toată 
rigoarea științifică necesară, așa cum aflăm în lite- 
raturile apusene pentru fiecare autor în parte, 
Numai după atari studii misăloase se va putea 
întreprinde vaste sinteze și caracterizări care astăzi, 
din lipsă de material documentar, riscă ușor să 
fie hazardate ca premize și eronate în concluzii, 

Imi fac o plăcere să citez totuși pentru acei 
cari poate ar dori să adincească puţin problema, 
cartea D-lui Profesor Cezar Papacostea : Filozofia 
antică în opera lui Eminescu, în care sunt stu- 
diate temeinic și pe rind mai întîi înriuririle o- 
rientale (Egipetul și India), apoi înriurirea greacă 
(Mitologia și Filozofia) — precum și documentatul 
studiu al D-lui Prof. D. Caracostea: /svoarele lui 
Gh. Asachi, unde un capitol întreg e consacrat 
isvoarelor clasice din care s'a inspirat poezia lui 
Asachi. O încercare de îmbrățișare mai generală 


81 
PD E 


82 


a subiectului ne-a dat D-1 Nicolae Sulica, profesor 
într'un liceu din Ardeal. Lucrarea d-sale, plină de 
merite, întitulată : Clasicismul greco-roman şi lite- 
ratura noastră (In special Eminescu; Is. 
Mureș, 1930) pe lingă afirmări de influențe foarte 
contestabile și chiar eronate, pe lingă o dispro- 
porție vădită în spaţiul rezervat diferiților autori, 
pe lingă ignorarea totală și cu nimic justificată a 
lui Duiliu Zamfirescu, post clasic prin definiție și 
adînc influenţat de iiteratura antică, aduce foarte 
mult material util, adesea indispensabil, și rămîne 
astfel pînă la noi publicări, singura călăuză ce 
posedăm în această direcţie, 

Această prea scurtă, din nefericire, bibliosra- 
fie fiind lichidată, mai țin — înainte de a intra mai 
adinc în subiect — să vă spun și părerea D-lui 
Prof. N. Iorga, expusă în Istoria Literaturii ro- 
miîne (București, 1929). D-sa pretinde că dacă 
n'am cunoscut Renaşterea „pe vremea cînd era 
o mișcare înoitoare pe toate terenurile”, am fi 
cuaoscut-c totuș în faza ei din urmă „in care ea 
devenise rece, înțepenită prin formule pedante de 
școală”, D-sa regretă că prăbușirea iui Despot- 
Vodă — acel extraordinar aventurier încoronat, 
om al Renașterei occidentale, fost student în Me- 
dicină la Montpellier, poet laureat și istoriograf 
al lui Carol Quintul, Despot-Vodă care înființase 
o școală latinească la Cotnari cu învăţaţi aduși 
din Apus — a zădărnicit o înflorire a Renașterii 
în Moldova. Credem că d-l lorga exagerează 
dealtminteri rolul cultural al acestui condotier care, 
străin de neam, n'ar fi putut avea nici legătura 


aceea de suflet cu țara, necesară pentru crearea 
unei atare mișcări. 

Dacă exceptăm cîțiva preoţi din Ardeal cu 
școală și carte latinească, așa cum era pe la 1570 
Dascălul Oprea din Brașov, trebue să adăstăm 
pînă la cronicari ca să găsim urme de cultură cla- 
sică mai sistematică, Dintre cronicari, pomenim în 
special pe cei moldoveni (din cauza înriuririi u- 
umanismului vecin polonez) și dintre aceștia mai 
ales pe Grigore Ureche. 


„Jreche — scrie D-l Prof. Iorga, pe care îl 
citez pentru frumoasa caracterizare ce o face cu 
acest prilej — este un om de stil latin. Nu are 


decit si. deschidă cineva orice pagină din cronica 
lui, pentru ca să simtă imediat modelul, care i-a 
stat de față. El nu se încurcă în amănunte; es- 
primarea lui este întotdeauna sigură și dreaptă: 
se vede disciplina admirabilă în care Ureche își 
făcuse învățătura. Astfel în descrierea dela Baia se 
distinge stilul arhaic, fraza latină lungă cu bucă- 
tile intercalate, frămîntarea acea de stil, care vine 
dintr'o lungă experiență seculară a scrisului din 
marele literaturi ale lumii. Aici este ceva care 
leagă logic toate elementele frazei găsind în gra- 
matică tot ce trebue pentru a pune împreună şi 
a confunda multiplele elemente într'un singur bloc 
de structură latină”, 

Alături de Grigore Ureche, care întrebuin- 
țează „cu o îngrijită cumpănire toate mijloacele 
setoricei latine”, trebue citați în a doua jumătate 
a secolului el XVII-lea Constantin Cantacuzino, în 
Muntenia, și Miron Costin, în Moldova, amindoi 


PPR IPC PR E E 2. DC 0 E a 


8 


3 


84 


înriuriți de cultura clasică, dar indirect prin șco- 
lile italiene pentru primul din ei, prin școlile po- 
lone pentru al doilea. In ce privește Dimitrie 
Cantemir, el a posedat bine limba grecească, dar 
și mai bine pe cea latină, în care a scris celebra lui 
descriere geografică și istorică a Moldovei, intitu- 
lată : Descriptio Moldaviae. Spirit superior și de 
o vastă erudiție, acest strălucit umanist ca lărgime 
de orizont intelectual, nu a fost din nefericire și 
un meșter al stilului clasic. Perioadele sale prea 
lungi, greoaie și încărcate, sunt mai mult „o de- 
calcare artificială” decit o recreare a perioadelor 
latine. 

Mai norocoși în strădania lor de a crea un 
stil literar, după un model clasic, limbei noastre, 
rămîn în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea 
scriitorii bisericești din Principate. Ei ne-au dat 
citeva admirabile traduceri din grecește, precum 
și cîteva tratate teologice după modelul literaturii 
bizantine. Cu un veac și mai bine înainte, un bo- 
ier moldovean — poate Eustratie Logofătul — fă- 
cuse în 1645, atunci cînd nicăeri în Europa nu se 
dăduse încă o traducere complectă a istoriei lui 
Herodot, o astfel de tălmăcire de o rară exacti- 
tate și frumuseţe a limbei. Această traducere des- 
coperită de D-l Iorga la minăstirea Coșula, a fost 
publicată în 1909 la Vălenii-de-Munte. 

lată tot inventarul, destul de sărac, al literaturii 
noastre vechi în ce privește influența clasică. Am 
ajuns la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cînd se i- 
vesc pe orizontul nostru literar cu şcoala latinistă 


din Ardeal, cu Samuil Klein (Micu), cu Gheorghe 


Șincai și cu Petru Maior, zorii unor vremuri noui. 
Acești erudiți patrioţi, grație contactului cu cla- 
sicismul latin și cu Roma eternă a lui Traian, re- 
iau cu alte mijloace istorice și filologice, teoriile 
asupra latinităţii neamului și limbei noastre, pre- 
cum și a unității etnice a tuturor Rominilor de pe 
cuprinsul Daciei de odinioară, expuse, adesea naiv 
și stingaci, de cronicari, de un Ureche, de un 
Miron Costin, și mai savant de Dimitrie Cantemir 
însuși. 

Dar din lipsă de simţ artistic şi de bun simţ 
filologic, latiniștii nu reușesc în tendința lor de a 
latiniza limba literară — mulțumindu-se să ne 
dea o limbă păsărească, artificială și bizară, im- 
proprie cu totul creațiunei poetice: Alecsandri și 
Odobescu trebuiau mai tirziu să ridiculizeze pe 
dreptate această încercare nereușită de siluire a 
limbei strămoșești. Adevărata influență a sufletu- 
lui clasic trebue căutată nu în limba deformată 
după criterii romantice a latiniștilor, ci în opera 
lor mare și durabilă : întărirea conștiinței noastre 
naționale prin dovada originei noastre romane. 
Redind mindria unei strălucite obirșii, unui neam 
oropsit de iobagi — au făcut, după modelul ero- 
ismul roman, pe terenul etic ce n'au putut înfăp- 
tui pe terenul estetic. . 

Să ne fie suficient aici să pomenim gustul 
poeților contemporani din Ardeal, pentru literatura 
latină clasică. Astfel, Vasile Aron traduce primele 
opt cărți ale Eneidei lui Virgiliu și prelucrează în 
legenda lui Pyram și Thisbe, Echo și Narcis, după 
Metamorfozele lui Ovidiu. Poemul său didactic 


85 


ÎI na a a] 


86 


Anul mănos e tot o prelucrare, de astă dată a 
Georgicelor lui Virgiliu. loan Barac ne-a dat și el 
prelucrări a Odiseei lui Homer și a Metamorfo- 
zelor lui Ovidiu. Cel mai artist insă dintre ei, în- 
zestrat și cu o temeinică educaţie clasică, Budai- 
Deleanu reușește să ne înfăţișeze prima și cea 
mai reușită pînă azi încercare de epopee eroi- 
comică în limba romînă, acea Țiganiadă, a cărui 
text definitiv și complect n'a fost publicat de că- 
tre D-i Gh. Cardaș decit în 1925. 

In Țiganiada, urmînd de aproape tehnica e- 
pică a lui Homer și Virgiliu, atit de bine cunos- 
cută lui, Budai-Deleanu nu cade în greșala creării 
unei limbi latinizante și falșe, ci caută în graiul po- 
pular isvorul viu al expresiei poetice, 

Astfel, clasicismul greco-latin departe de a 
strica poeziei, îi dă miez și formă. Dacă stilul 
compoziţiei lui Budai-Deleanu e inspira: de poe- 
mele homerice sau ae Eneida, satira decadențe: 
contemporane pusă în Tiganiada ca antiteză faţă 
de epoca plină de glorie a lui Vlad-Țeveș (aici o 
comparaţie cu Satira lui Eminescu ar fi intere- 
santă, de n'ar risca să ne ducă prea departe) ne 
apropie de Horaţiu, care și el se adresează în o- 
dele sale tinerimei romane cu îndemnul să se in- 
spire de tradiţia slavei strămoșești. Acestei tine- 
rimi, Horaţiu într'o epistolă i se adresează cu 
următoarele epitete : 

„Suntem întocmai ca și stricații peţitori ai 
Penelopei și derbedeii din jurul lui Artinous; o 
tinerime, care nu-și vede derit propria-i piele, mai 
mult decît ar fi cu cale și care-și găsește plăce- 


rea esclusiv în a dormi pină la amiazi și în a-și 
alunga somnolenţa la sunetul lirei“. 
lată acum și textul lui Budai-Deleanu (Ed. 


Cardaș, 1925, pg. 234, 36, 37): 


Oh! căruntă veche cinstită ! 

Unde-s a tale sinte tocmele ?... 

Ce urgie acum lumea întăsită 

Ş'o îneacă întru cel noian de rele? 
Perit-au credința cea bătrină ! 

Ah! lume intoartă, vreme păgină ! 


Au doar moleaţa de acum junie, 
Ce n'au învăţat altă nimică 
Făr'a vina după libovie, 

A căuta la sabie cu frică, 

Pe divan a trindăvi cu lene 

Ş'a căsca gurile prin dughene... 


A să împodobi cu gingășie 

Mai aleasă decit o femeie, 

A-și răpune în cărți toată avuţie: 
Intr'această faptele se încheie, 

A coconașilor cilibii 

A patrii noastre de-acum fii! 


Alta era junia romînă 

Pe vremea lui Vlad Vodă, ce frinsă 
Tabăra lui Mahomed păgînă 

Cu vărtute și în bătaie adinsă 

Dar au pierit acea voinicie 

Și tu gemi, supusă Murtenie!.. 


Rămasă multă vreme manuscrisă, neputind 
crea astfel lipsită de rezonanţe publicului, un cu- 


rent literar, încercarea atit de înaltă ca țel a lui 


87 


88 


Budai-Deleanu nu reuși să-și dea roadele firești, 
Limba literară a vremii nu era dealminteri destul 
de formată pentru un poem de atare anvergură, 

Intr'un studiu documentat pe care vi l-am ci- 
tat, D-l Prof. D. Caracostea ne indică isvoarele 
clasice ale lui Gh. Asachi. 

Găsim la Asachi reminiscenţe și împrumuturi 
din Homer, Eschil și Scfocle, iar dintre scriitorii 
latini din Virgiliu, Ovidiu, Marţial, și în special 
Horaţiu, care i-a servit nu numai de călăuză în 
concepțiile sale despre menirea poeziei (arta poe- 
tică), ci și ca îmbelșugat isvor de inspiraţie. Din 
nefericire Asachi a venit la o epocă în care limba 
poetică nu era încă destul de formată, ca această 
cultură clasică să poată da roadele așteptate și 
mai ales, ca să poată fiapreciată de contemporani, 
creind un curent larg literar în această direcţie, 
care era cea adevărată și singura firească pentru 
noi Romiînii. 

Dacă nu v'am vorbit de poezia de inspiraţie 
neo-anacreontică atit de dulceagă a unor poeți ca 
primii Văcărești, sau Conachi, am făcut-o cu tot 
dinadinsul, căci deși „stihurile” lor sunt pline de 
aluziuni mitologice, ele sunt, cum spune francezul: 
„de seconde main“, și doar oglindirea pală a li- 
teraturii neo-elene a epocei, ea însăși complect lip- 
sită de originalitate. Putem deci, fără nici o pagubă 
pentru spiritul clasic, să ignorăm ceea ce nu e 
decit imitarea unei imitații, 

Dar cred că e bine să pomenim aici pe lancu 
Văcărescu, acel poet care cel dintiiu introduce — 
înainte de Heliade, Cirlova și Alexandrescu, deși 


Po ORI a E 


într'o limbă rămasă adesea veche și stingace — 
preocupări poetice de un ordin înalt și adesea un 
metru și un ritm, în versul său, neașteptat de 
modern. Astfel, întrebuinţează cel dintiiu cu mult 
înainte de Eminescu : versul și strofa Luceafărului 
care ne-am obișnuit greșit s'o considerăm pur e- 
minesciană, Văcărescu era un italienizant distins 
și cunoștea bine limba germană și franceză; dar 
a avut și o educație clasică destul de adîncă, spre 
a-l face să scrie cu un sentiment de evlavie față 
de antichitatea ce ne mișcă încă și azi, cu toată 
stingăcia lor, versuri ca acestea, adresate Romei: 


Privind ce jalnic pieiră toate, 
Nimeni căderea-i să crează poate 
Şi de stă Roma de azi dovadă, 
Duh nu măsoară a Romei pradă, 


De stau zidirile-i tot măreţe, 
Unde Maeștrii vin mult să'nveţe, 
De vin aicea mulţi să se'nchine 
La-acel ce-a Raiului cheie ţine, 


Circul, Sfint Petru și Capitolul, 
Mai mult deșartă al Romei golul!! 
Vezi cu simţire înfiorată, 
Mai mult în Roma, Roma uitată! 
(„Roma cum este“). 


Sau evocarea „Romei cum era“, cum își in- 
titulează Văcărescu altă poezie, esclamind : 


Suflet avea Italia în latinele mușcele 
Car'însufla Eroilor mari fapte ca acele. 
Coriolan, fiu bunule ! zmerite Cincinate ! 
Ciceron! Caton! Cesare! o Tite! o Traiane! 


89 


„E SE SE L 


90 


care în vremea de atunci, și în stadiul de des- 
voltare literară modestă a epocei, însemna ceva 
și de care, cu toată stîngăcia aproape hazlie a 
expresiei, trebue să ținem seama și acuma ca pre- 
țuire a sufletului antic, 

Dar valul romantic, care se revărsase în Apus 
și de acuma creștea și în literatura noastră, tre- 
buia pentru cîtva timp să îndrume spre poezia 
franceză de atunci, spre Lamartine și Hugo și, prin 
intermediarul acestei poezii, spre Byron, interesul 
nostru literar. Influența clasicismului greco-latin 
suferă astfel o eclipsă de citeva decenii. 

Am arătat, pe vremuri, într'o prelegere pu- 
blicată apoi sub formă de studiu, care au fost ca- 
racterele adevărate și meritele mișcării romantice 
în poezia romînă: cum această mișcare de fapt a 
fost o renaștere, desrobirea sufletului și graiului 
nostru prin dubla influență a literaturii franceze 
și a spiritului ei de liberiate, pe de o parte; și 
pe de alta, a poeziei populare romine redate de 
Alecsandri conștiinței literare a neamului său. Ro- 
mantismul romîn — și faptul merită să fie relevat 
aici — tocmai fiindcă a fost în mare parte o miş- 
care de eliberare națională, a urmărit crearea 
unui suflet unitar romin și a visat o singură pa- 
trie pentru toţi fiii Daciei. Destul să reamintesc 
Istoria lui Mihaiu Viteazul a lui Bălcescu. Era 
firesc deci ca poeţii epocii să preamărească pe 
Traian și virtuțile romane, nu în spiritui unei in- 
fiuenţe sau admiraţii clasice — ci tocmai, invers, 
din patriotism romantic și rominesc. Așa, unele 
figuri romane : Traian, cuceritorul Daciei și colo- 


Îi d AL R N R T E AE DI 


n — 


nizatorul ei; sau mai tirziu Ovidiu exilat pe ţăr- 
murile noastre au devenit eroii romantici ai poe- 
ziei romîne. 

Nu cred inutil totuș să menţionez că un He- 
liade- Rădulescu, bunăoară, pe lingă traducerile 
sale din Lamartine, Byron sau Dante, a tradus 
din Horaţiu și din Sappho și a scris despre Ho- 
mer. Ar fi interesant, socot, un studiu serios care 
după cite știu nu s'a făcut, despre isvoarele cla- 
sice ale unora din poeziile sale. 

Dar cu ajutorul Sburătorului părăsim de acum 
anii de pregătire a poeziei romine, ca să pășim 
în epoca de realizări adevărate, în care nu mai 
suntera obligaţi să judecăm pe autori în funcția 
intentiilor bune și a vitregiei vremurilor, adică din 
punct de vedere etic, ci ne fixăm judecata după 
criterii pur estetice, considerind numai vaioarea 
artistică a operei în sine, 

Am ajuns la epoca Junimei, a acelei mari 
„forțe regulatoare și îndrumătoare a tinerei noas- 
tre poezii“, Societatea literară din lași începînd 
cu inspiratorul — ași îndrăzni să spun: dictatorul 
ei spiritual, Titu Maiorescu, numără mulți membri 
pătrunși de o temeinică și serioasă cultură clasică, 
asonisită la studiile făcute în Germania, unde dis- 
ciplina învățămîntului filologiei clasice luase pe a- 
tunci o importanță deosebită cu totul, Dacă din 
cercul Junirnei doar un poet ca Anton Naum a 
scris sub irfluența directă a clasicismului greco- 
roman, toată coctrina estetică a lui Maiorescu avea 
d2 fapt la baza ci opera marilor poeţi clasici la- 
tini (Virgiliu și Horaţiu) și a celor doi mari clasici 


91 


zel die az, ii T E m-a E o) 


92 


moderni germani: Goethe și Schiller. Această doc- 
trină estetică a lui Maiorescu nu e decit în mare 
parte repetarea și adaptarea la poezia romînă a 
principiilor de estetică ale școalei literare latine 
din așa numitul secol de aur al clasicismului romîn, 
Aceste principii generale întregei școli fuseseră 
codificate în scrisoarea a Il-a din cartea a Il-a 
(așa numita Arta Poetică) de către Horaţiu. Cri- 
ticul romîn, urmînd pilda poetului latin, cere și el 
opere perfecte și definitive așa cum le-a produs 
canonul clasic, și combate cu înverșunare poeţii 
de duzină, fără talent și cultură care invadaseră 
arena literară în detrimentul gustului public; în 
numele acestui canon clasic Maiorescu a combătut, 
ridiculizind-o mușcător, limba „latinizantă“ și gre- 
oaie a poeţilor ardeleni și dibuirile patriotarde și 
pretenţioase ale atitor nechemaţi. Printr'aceasta a 
permis afirmarea talentelor adevărate, consacrarea 
definitivă ca poet clasic romîn a lui Alecsandri, 
care scrie tocmai atunci „pastelurile“ și în acelaș 
timp înălțarea și prețuirea poeziei lui Eminescu. 
Și Alecsandri, și Eminescu depășesc cu mult Ju- 
nimea ; dar critica junimistă le-a netezit calea și 
le-a luminat-o prin ridicarea acelui ideal clasic, 
împrumutat — în parte prin intermediarul german 
— epocei de înflorire a literilor latine. 

Din toți poeţii romini, cu siguranță Vasile 
Alecsandri e acela care se apropie mai mult în 
opera sa (mă gîndesc mai ales la Pasteluri) de 
idealul de artă greco-latin, de canonul poetic cla- 
sic. Simplicitate, măsură, armonie sufletească, e- 
chilibru perfect între fond şi formă, claritate și 


Îi i aa 


u ad 


acel optimism sănătos care domină viața fiindcă 
o înțelege, trăind-o deplin — iată caracterizările 
fundamentale ale poeziei din Pastelurile lui Alec- 
sandri. Să mai adăogăm o distincție de patrician 
— adică o nobleță naturală, boierească și răză- 
șească în acelaș timp, fiindcă e adînc înrădăcinată, 
ca un copac viu, în pămîntul țării — și acel ca- 
racter de obiectivitate desăvirșită, proprie poetu- 
lui rustic, dușman al abstracțiilor goale, străin și 
de patimile dar și de otrava intelectuală a orașu- 
lui, străin pe moșia lui, legindu-și traiul și inspi- 
raţia de ritmul etern al anotimpurilor ; acest poet 
nu pierde din vedere constelaţiile cerului, dar nici 
nu uită să observe cea mai umilă giză, firul cel 
mai mic de iarbă, Viziune largă și exactă în a- 
celaș timp ; sentimente generale, dar adînc trăite 
personal; priveliști despicate atit de bine cu o- 
chiul, încît nu mai păstrează în versul definitiv al 
poetului decit atmosfera care le face universale 
cu individualizarea unei singure trăsături. Definind 
astfel poezia lui Alecsandri, și vorbim de cea ne- 
muritoare din Pasteluri, fără să vrem cităm înseși 
însușirile poeziei clasice. Şi e un adînc adevăr în 
anecdota povestită de D-ra Elena Văcărescu, care 
spunea că prezentind pe Alecsandri lui Leconte 
de Lisle, celebrul șef al Parnassienilor francezi și 
în acelaș timp savantul traducător allui Homer și 
al tragicilor elini, el ar fi exclamat: „Dar uitaseși, 
să-mi spui că voiai să-mi prezinți pe Virgiliu”! 
Sunt, într'adevăr, între autorul Bucolicelor și 
Georgicelor pe de o parte și autorul Pastelurilor 
pe de alta, asemănări ce nu provin dintr'o influ- 


93 


ÎI ————— 


94 


ență de cărţi cetite, sau de texte migălos cerce- 
tate, ci dintr'o realitate mult mai adincă. Și Lati- 
nul și Romînul și-au hrănit versul pe aceleași pla- 
iuri și le-au adăpat la aceleași isvoare. Natura 
rustică, peisajul cimpenesc, cercul nesfirșit al a- 
notimpurilor, legendele străvechi spuse dia fluer 
păstoresc „sub tegmine fagi“ (la umbră de fag), 
sau povestite în serile posomorite și lungi de iarnă 
„la gura sobei“, muncile cimpului: aratul, semă- 
natul, cosi:ul, secera, obiceiurile din bătrîni ia 
sărbătorile pămîntului, iată temele comune poeziei 


lui Virgiliu și poeziei lui Alecsanari, Ele — să 
adăugăm și temperamentul atit ae mediteranean 
a! cmului dela Mircești — trebuiau să producă o 


poezie înrudită, 

Ca să dovedesc acest lucru, ca să vă arăt 
cum poezia lui Alecsandri prin cunoașterea în a- 
mănunt a vieții dela ţară, a vieţii atît de patriar- 
hale încă, pe la 1870, din Mircești, prin farmecul 
de rusticitate autentică, pe alocurea chiar aproape 
technică în pasteluri, ca: Plugurile, Secerişul, Co- 
situl — amintește citeodată cele mai bune pagini 
ale Georgicelor, vă voi ceti mai întăi, în frumoasa 
tălmăcire a lvi Coșbuc, cîteva rînduri de Virgiliu 
luate din Cartea l-a (Agricultura), cărora le vo: 
face să urmeze versurile lui Alecsandri pe ace- 
eași temă, din Pasteluri. 

Citez pe Virgiliu : 

Prierul nou cînd munților suri le topește'ngheţata 
Apă, și'n vîntul de-Apus, muiat se deschide pămîntul, 


Chiar de pe-atunci să'nceapă la plug să-mi geam* 
de muncă 


Boii, și-adincul brăzdar lucească'n tărîmul ce-l scurmă. 


lată acum prima strofă din Plugurile lui A- 
lecsandri : 


Noroc bun !.. Pe cîmpul neted ies Rominii cu-a 

ior pluguri ! 
Boi plăvani în cite șese trag, se opintesc în juguri, 
Braţul gol apasă'n coarne ; ferul tae brazde lungi 
Ce se'nșiră'n bătătură ca lucioase negre dungi. 


Sper că demonstrarea mea poetică va cen- 
vins, 

Dar dacă — am văzut-o — prin Pasteluri 
Alecsandri se apropie mai mult de Virgiliu, prin 
filozofia vieţi: și prin poezia din cele două drame 
în versuri ale băirineţii sale: Ovidiu şi mai 
ales /Fintina  Blanduziei (corect ar fi trebuit: 
Fintina Banduziei, după celebrul isvor cîntat de 
Horaţiu : Fons Bandusiae), aici se adeverește 
frate cu poetul Odelor şi al Epodelor. Dealt- 
minteri cu Horaţiu s'a indentificat într'atita poe- 
tul nostru, încît în Fintîna Blanduziei, prin sura 
lui Horaţiu bătrîn, ne vorbește Alecsandri însuși, 
ajuns la culmea înzăpezită dar strălucitoare și 
senină a vieţii și atei sale. 


Horaţiu : 


Postum, ești încă tînăr și inima-ţi tot sburdă, 
La glasul Afroditei a mea acum e surdă. 

Tu ești de-abia în floare, eu sunt cu capul sur, 
Retras din tinerețe sub cortu-mi la Tibur. 

Am fost și eu pe marea iubirei furtunoase 
Ș'abia din ea scăpat-am,.. udat pînă la oase!, 


95 


ERE e PIERE CZE ERILL I oc AITA DEE IY CET AN TI" ME Ie PPR 


96 


E timp să las la alţii de soiul lui Postum 
Să schimbe în tămie a patimilor fum 

Și pe altarul Gnidei la Venus s'o închine 
În dor ca să atragă zimbirile-i divine, 

Cit pentru mine zioa-mi o văd spre asfințit, 
Sub valul vieţii focul se stinge potolit. 


și întralt pasagiu și mai caracteristic pentru fi- 
lozofia horaţiană a lui Alecsandri, luat tot din 
aceeaș piesă; 


Eu umplu a mea cupă cu vinul din amtoră 
Ș'o'nchin, făcînd libaţii, la vesela Auroră, 
Culcat pe iarba verde, aproape de-un isvor 
Ce-mi fură ochii, gîndul în cursul său ușor, 
Atunce, la răcoare, gustind o pace dulce 
Chem muza drăgălașă pe braţe-mi să se culce 
Și'ncoronat pe frunte cu foi de trandafiri 
Văd hore vii de Nimfe, de Fauni, de Satiri... 


Critica romînă, după umila mea părere, s'a 
ocupat în anii din urmă poate cam multde E- 
minescu, neglijind pe nedrept pe Alecsandri. 

Inălțărei, justificate, a lui Eminescu a coin- 
cidat o egală și nedreaptă micșorare nu numai 
a poeziei lui Alecsandri (bine înțeles, nu mă gin- 
desc la Doine, Lăcrămioare, Mărgăritărele și nici 
la Ostașii noștri), dar şi a întregei concepții de 
artă clasică și de tradiție rominească ce repre- 
zintă. 

E păcat, căci oricît de mare, de genială ar 
fi poezia lui Eminescu — poezia lui Alecsandri 
inferioară ca potenţial poetic și uman, o ega- 
lează poate prin expresie în Pasteluri și desigur 
prin atitudinea generoasă a artei sale, prin clasi- 


PE IPEE PPE, III EERO CP ET RE 


cismul ei înăscut. Alecsandri, care toată tinereţea 
și-a închinat-o romantismului francez, rămîne — 
orice-ar face el — cel mai desăvirșit clasic al 
nostru ; pe cînd Eminescu — care a cunoscut, 
vom vedea-o pe dată, infinit mai bine opera cla- 
sicilor greco-latini, care a fost influenţat de dinșii 
— nu ca Alecsandri, prin analogia temperamen- 
tului și a subiectului, ci direct: prin filiațiunea 
spirituală a gîndirii și a stilului — rămîne, chiar 
în formele sale clasice, cel din urmă mare repre- 
zentant al romantismului european. Acest roman- 
tism congenital ni-l mărturiseşte foarte clar Emi- 
nescu singur în poezia „postumă“: Eu nu cred 
nici în lehova... care se termină cu strofa : 


Nu'nvăluiţi a mea gindire 
Nici cu stil curat și antic! 
Toate-au fost deopotrivă ; 
Eu rămîn ce-am fost: romantic! 


Nu e mai puţin adevărat că Eminescu dela 
începutul carierei sale poetice a fost fascinat (așa 
cum numai un romantic poate fi fascinat) de visul 
artei clasice grecești pe care îl vedea întrupat 
aeve în marmura „ce palpită“, încă de viață a 
statuii Venerei de Milo: 

tinără și dulce veste dintr'un cer cu alte stele, cu-alte 
raiuri, cu alți zei (Veneră și Madonă, scrisă în 1869). 
Din acest citat, ca și din faptul caracteristic că 
acolo lumea clasică e o 

lume, ce gindia în basme și vorbia în poezii, reiese 
doar dorul romantic al tinărulu:i poet după visul 
elin pierdut de mult în negura vremii. Acest i- 


E o a 22 IP RE a IC COR 


98 


deal Eminescu și-l închipuia, printr'un proces sü- 
fletesc firesc tuturor romanticilor, tocmai fiindcă e 
depărtat și inaccesibil, cu atit mai frumos și mai 
bun — precum va face — de data aceasta cuun 
ipotetic veac de „aur“ romînesc de pe la 1400, în 
Satira III, sau nuvela Sărmanul Dionis. 

Asupra acestui clasicism greco-roman, atit de 
cald glorificat în întruparea lui marmoreană în 
Veneră şi Madonă, Eminescu trebuia să mai re- 
vină și mai tirziu. Am în vedere acel articol — 
care face atit de mare cinste puterii profetice de 
cugetare a ziaristului Eminescu, în chestia, arză- 
toare și actuală încă a învățămintului clasic. Emi- 
nescu scrie — și parcă ar scrie azi: 


Cultura clasică are calitatea determinată de a 
creşte; ea este în esență educativă și iată ceea cea 
lipsit şcoalelor noastre pînă acum, și le va lipsi încă 
mult timp înainte. A învăța vocabule latine pe dina- 
fară, fără a fi pătruns de acel adînc spirit de adevăr, 
de pregnanţă și de frumusețe a antichităţii clasice, a 
învăța regule gramaticale, fără a fi pătruns acea sime- 
trie intelectuală a cugetării antice, este o muncă za- 
darnică, o literă fără înțeles. Fixat odată pentru tot- 
deauna, nemai putindu-se schimba, căci aparţine unor 
timpi de mult încheiați, spiritul anticităţii e regulatorul 
statornic al inteligenței și al caracterului și isvorul 
simțului istoric, 

Cum observăm din acest citat, Eminescu pune 
problema învățămîntului clasic și însemnătatea lui 
surprinzător de just. Cînd vezi atit de clar cum 
și ce trebue să culegi din roadele clasicismului și 
cînd în plus ești pătruns de un dor atit de fier- 
binte după acel nostalgic; 


Îdeal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este... 


nu se poate ca influența clasicismului greco-latin 
asupra unui suflet pasionat și romantic ca acel al 
lui Eminescu -- să nu fi fost covirșitoare ca im- 
presie, extrem de bogată în fericite rodiri. 

Și D-1 Prof. Cezar Papacostea, și D-1 Prof. N. 
Sulica în eruditele d-lor studii citate de noi, aduc 
un foarte preţios material documentar de isvoare 
— unele nebănuite — precum și numeroase do- 
vezi culese în însăși opera poetului, despre aceas- 
tă norocoasă influență a antichităţii clasice, atît 
pe domeniul pur poetic, de care s'a ocupat D-l 
Sulica, în special, cît și din punct de vedere al 
filozofiei antice, pe care o relevează mai ales D-l 
Papacostea. 

Faţă de bogăţia aceasta a materialului ce-l 
avem la dispoziţie, față de gingășia și complexi- 
tatea problemelor, fie de literatură comparată, fie 
de literatură pură, fie chiar de psichologie emi- 
nesciană și de metafizică poetică pe care le ri- 
dică ele, mă simt nevoit dela început să vă măr- 
turisesc că ni-ar trebui nu o conferință întreagă, 
ci poate două sau trei, ca să urmărim și să elu- 
cidăm diferitele filoane de inspiraţie ca, odată bine 
lămurite, să le putem discuta în voie și analiza 
mai adînc nu numai la lumina acestor influențe, 
ci într'o măsură egală în funcția creărei poetice 
eminesciene însăși. Căci aici nu mai avem a face 
cu un poet relativ simplu de înţeles, ca un Bu- 
dai-Deleanu, un Asachi, dar cu un creator genial 
care nu imită, ci asimilează, făcînd adesea din 
substanțe străine — așa cum face un organism 


99 


CDS E E OS E IE O 


100 


viu și sănătos — un țesut organic propriu, singe 
din sîngele său. 

Mă voi mulțumi să iau o singură poezie, 
dar caracteristică pentru ce urmărim, ca să încerc 
să vă arăt pe un exemplu viu adincimea și com- 
plexitatea procesului de influenţă a sufletului gre- 
co-latin asupra lui Eminescu. Ce voi spune despre 
Oda în metru antic, ași putea s'o incerc și cu multe 
alte bucăţi. Am ales însă Oda tocmai fiindcă ea 
ne propune nu un fenomen de influență simplă, 
ci un conglomerat de influențe și de filiațiuni — 
unele indirecte. Am ales această poezie și dintr'o 


cauză mai subtilă — ca să vă arăt puterea de a- 
similare a poeziei eminesciene, tocmai pe tărimul 
cel mai străin ei — într'o formă metrică antică, 


unde poetul n'are la îndemiînă farmecul și arma 
propriului său vers. Dacă argumentarea mea e 
justă în ce privește Oda, cu atit mai mult rămîne 
valabilă față de celelalte poezii. 

lată Oda în întregime: 


Nu credeam să'nvăț a muri vr'odată; 
Pururi tinăr, înfășurat în manta-mi, 
Ochii mei 'nălțam visători la steaua 
Singurătăţii, 
Cind deodată tu răsăriși în cale-mi, 
Suferinţă tu, dureros de dulce... 
Pină'n fund băui voluptatea morții 
Ne'ndurătoare, 


Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, 

Ori ca Hercul înveninat de haina“i, 

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate 
Apele mării. 


TRETO i aul 


De-al meu propriu vis mistuit mă vaet, 

Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări... 

Pot să mai re'nviu luminos din el ca 
Pasărea Phoenix ? 


Piară-mi ochii turburători din cale, 
Vino iar în sîn, nepăsare tristă, 
Ca să pot muri liniștit, pe mine 

e3 Mie redă-mă ! 


Două lucruri lovesc dela început pe cetitorul 
cel mai neprevenit ca fiind luate de Eminescu din 
lumea clasicismului greco-latin : metrul şi aluziu- 
nile mitologice. În ce privește metrul, pe care au- 
torul îl denumește antic, el e de fapt safic, astfel 
numit după celebra poetesă Safo, sau mai exact 
Sappho, Psappha din Lesbos, care l-a întrebuințat 
cea dintii. Strofa safică a fost mai ales intrebuin- 
tată de Horaţiu care a scris în acest metru multe 
din Odele sale — și, fără îndoială dela dinsul a 
împrumutat-o și Eminescu, mare admirator și ce- 
titor pasionat a lui Horaţiu, cum o dovedește și 
această strofă dintr'o variantă a Odei publicată în 
Postume : 


Cum pe dulcea-i liră Horaţ cîntat-au, 

Astfel eu cercai să te cint pe tine, 

Incordind un vers tînguios în graiul 
Traco-romanic ! 


Strofa salică se compune din trei versuri mai 
lungi de cite 5 picioare și dintr'un vers mai scurt, 
la sfirșit, de 2 picioare, numit vers adonic. Că 
Eminescu cunoștea bine această denumire, reiese 
și din următorul vers din Scrisoarea V : 


101 
a ei a ae 


102 


El ar fringe'n vers adonic, limba lui ca și Horațiu, 


unde comparația cu Horaţiu se repetă. Pînă acum 
deci totul ne îndrumă în spre Horaţiu, cel puţin 
în ce privește forma. 

In ce privește aluziile mitologice din strofele 
3 și 4: prima ne aduce în minte mitul centauru- 
lui Nessus și al eroului Hercule. Eroul însuși tră- 
dat de Dejanira, care-i moaie haina în singele 
înveninat al Centaurului, pătruns pînă la os de 
otrava groaznică din cămașa ce i se lipește de 
trup, ca să pună capăt chinului de nesuferit, piere 
pe rugul aprins de Poion, tatăl lui Filatet. 

A doua, ne amintește de fabuloasa pasăre 
Phoenix (fenixul) a pustiului arabic care după ce 
trăia cîteva secole se ucidea singură, arzindu-se 
pe rug și renăscînd din propria cenușe. D-l C, 
Papacostea, în studiul d-sale citat, ne spune des- 
pre fenix : 

Epitetul luminos nu-i întimplător, cum sar 
părea ; fenixul avea pe cap o creastă scînteietoare; 
puful gitului îi era aurit, iar restul fulgilor îi erau pur- 
purii. Avea coadă albă, și ochii îi luceau ca două 


stele. In epoca creștinismului primitiv fenixul deveni 
popular şi era interpretat ca simbol al învierii. 


Aceste aluzii la miturile vechi elene, prin arta 
cu care sunt mînuite de Eminescu și prin discre- 
ţia cu care sunt evocate, dau întregei poezii o 
splendoare difuză — o încarcă de semnificări, de 
simboluri tăinuite ; îi dau o rezonanţă proprie în 
acord perfect cu măreţia metrului întrebuințat. 

Dar am greşi dacă am crede că influenţa an- 
tică se opreşte aici. Insăși tema inspiraţiei pare a 
fi „o suggestie de esenţă budistă”, după D-1 Pa- 


Pe e RR 


pacostea care vede mai ales în prima și ultima 
strofă a Odei o mărturisire la fel cu textul budist 
ce grăeşte : „Toate suferințele și plingerile, toate 
durerile acestei lumi, sub toate înfățișările, isvo- 
răsc numai din ceiace omul îndrăgește. Cind n'ai îndră- 
git nimic, nu sunt nici dureri. Bogați în lucruri, liberi 
de necazuri sunt numai cei ce nau nimica scump în 
lumea aceasta”, 

Știm ce răsunet, fie direct, ie prin opera lui 
Schopenhauer au avut gîndirea și filozofia indică 
asupra lui Eminescu. Dar această filozofie orien- 
tală a avut o adincă înrăurire și asupra sîndirei 
și cosmogoniei grecești — asupra concepţiilor E- 
leaţilor și în special prin intermediarul Stoicilor și 
asupra lui Horaţiu însuși, luat aici ca model de 
către Eminescu. 

Cind Horaţiu, parafrazind principiile filozofiei 
grecești, propovăduiește evanghelia stoică a impo- 
sibilității, a calmului sufletesc ca singura condiţie, 
ca suprema taină a fericirei umane, scrie: 

Niladmirari prope res est una, Numici, 

Solaque quae possit facere et servare beatum. 

Pe romînește : 

A nu admira nimic (adică a răminea complect nepă- 
sător în fața vieții) este singurul lucru, prietene Numicius, 
care te poate face și menține fericit (Prof. N. Sulica). 

Acest caracteristic nil admirari al lui Ho- 
rațiu, interpretat și comentat de Schopenhauer, 
Eminescu l-a cunoscut. Dovada: într'o variantă 
din Postume a Odei pe care o analizăm, îl găsim 
de două ori tradus literal de către poetul romîn. 


Citez : 


103 


Şi, de nimic nu mă mirai în viață 
Nu piramizi vechi împrejur etc. 


și mai departe strofa: 


N'admiram nimic... Fericit ca zeii 

Doară singur eu mă miram de mine 

Pină cînd trezit din uimire-adincă 
Singur rămas-am. 


Tot dela Horaţiu, a luat Eminescu ideia atit 
de scumpă poetului latin a singurătăţii, a izolării 
de vulgul profan : 


Odi profanum vulgus et arceo... 


Prima strofă a Odei definitive ne apare și 
mai evident horațiană, dacă o confruntăm și cu 
scrisoarea lui leronim către Cezara din nuvela 
Cezara a lui Eminescu. Citez ; 

De ce vrei tu să mă cobor de pe piedestal și să mă 
amestec cu mulțimea ? Eu mă uit în sus asemeni statuii lui 
Apollo... Fii steaua cea din cer rece şi luminoasă ! Și atunci 
ochii mei s'or uita etern la tine. 

Deci, în Oda lui Eminescu s'au suprapus pină 
acum : o sugestie de origină budistă, o influenţă 
stoică grecească și înriurirea formei, gîndirei și 
artei latinului Horaţiu. 

Dar nam sfirșit numai cu atîta: cîntăreata 
Safo, sau mai corect Psappha, care a dat metrul 
întregei ode eminesciene — a lăsat și ea o odă 
către Afrodita. Vă citez strofa ultimă, după tradu- 
cerea D-lui Papacostea : 


Vino dar și-acum de mă scapă-odată, 
Chinul greu din inimă, zină, ia-mi-l: 
104 


Dă plinire dorului meu din suflet, 
Luptă alături ! 


In această odă, poetesa greacă, suferind din 
cauza iubirii, roagă pe zeița Amorului, ca s'o a- 
jute și să-i aline durerea, dobindindu-i dragostea 
acelei ce o chinuește. In toată această odă, cum 
reiese din citatul făcut, e o atmosferă comună și 
o înrudire de ton poetic cu poezia lui Eminescu, 
care nu poate să nu ne impresioneze — mai ales 
că poetesa dă iubirei undeva'epitetul de „glikipi- 
cros” adică dulce-amară. Să nu fie oare aici is- 


vorul acelei 
Suferință, tu, dureros de dulce a lui Emi- 


nescu ? În orice caz, apropierea făcută de D-1 C, 
Papacostea e turburătoare, cum mi se pare con- 
vingător de data aceasta comentariul d-sale al 
versului : 


Pururi tinăr, înfășurat în manta-mi — în care pretinde : 


că aici mantia poetului nu e altceva decit mantia 
filozofilor stoici și cinici: „sobrul tribo n”, adică 
etimologic —- haina roasă — prin care înțelegeau 
să-și exprime indiferența față de lumea exterioară... 
îmbrăcîndu-se în „haina nepăsării“. Ce departe 
suntem de viziunea poetului, romantic înfășurat, 
ca într'o gravură a timpului, într'o capă byroniană ! 

Și totuși chiar acum cînd am văzut cu do- 
vezi și apropieri irefutabile că Oda eminesciană 
datorește totul — și fond și formă — clasicismu- 
lui greco-latin, de ce cind o recitim rămine totuș 
atit de romantic, atit de subiectiv eminesciană cu 


acea voluptate a morții și a suferinței dureros de 
dulce ? , 


105. 


106 


În zadar cu textele în mînă, drămuim influ- 
ențele : metrul, ideile, expresiile chiar... zadarnic 
invocăm pe Horaţiu și pe Psapia, fakirii indieni 
și stoicii greci... nimic nu poate impiedica impon- 
derabilul reacției personale atit de străină: 

Eu rămîn ce-am fost romantic— și puterea de a- 
similare a lui Eminescu e atit de mare, încit cu 
idei, forme și chiar sentimente clasice, el ne dă 
o poezie de esență pur romantică, 

Am putea să procedăm la fel in analiza noas- 
tră cu multe alte poezii și în special cu Luceafă- 
rul, în care pe lingă basmul lui Kunisch, Frumoasa 
fără corp, filosofia lui Plato e pusă la o atit de 
largă contribuţie. Plato a fost impreună cu Hora- 
țiu, cheia de pătrundere a lui Eminescu în dome- 
niul poeziei și gîndirii antice. Această imposibili- 
tate, cu toată asimilarea idealului greco-latin, de 
a-l și trăi obiectiv și senin, această incătușare a 
lui Eminescu în romantismul său genial dar sbu- 
ciumat și subiectiv, văzînd totuși clar unde era 
scăparea, l-au făcut pe poet, în 1888, cu citeva 
luni înainte de ultimul acces de nebunie, căruia 
i-a urmat moartea, să scrie următoarele, într'un 
articol — program al revistei Fintina Blanduziei : 

Arta antică, precum și cea latină din veacul de 
mijloc erau lipsite de amărăciune și desgust: erau un 
refugiu în contra grijilor și durerilor. Literatura și ar- 

tele sunt chemate dar să sanilice inteligențele de a- 

ceastă boală psihologică a scepticismului, şi de aceea în 

amintirea acelei arte, care putea face asemenea mi- 

nuni, am pus acestei foi numele: /Fintina Bianduziei, 


numele isvorului, ce răsărea de sub un stejar. în ve- 
cinătatea orașului Tibur, isvor care întinerea și inspira 


ÎI Ri 


ama cad 


și despre care Horaţiu spune (in piesa d-lui Alecsandri): 


Fintină Blanduzie, vei deveni tu incă 
Celebră'ntre isvoare, cînd voi cînta stejarul 
Ce'nfige rădăcina-i adînc în alba stincă, 
Din care ieși vioae, ca nectarul ! 


Dacă în autorii anticităţii plini de adevăr, de e- 
leganţă, de idei nimerite și cari vor răminea pururea 
tineri, găsim un remediu contra regresului intelectual, 
nu vom uita că și în timpurile noastre există un ase- 
menea isvor pururea reintineritor : poezia populară. 


Eminescu, ajuns la culmea vieții și artei sale, 
lăsîndu-ne această povaţă înainte de a muri și ca 
testament literar, indicînd culturei și poeziei ro- 
mine, de fapt, drumul lui Alecsandri și al tradi- 
tiei sale, ce subiect adînc de meditații, ce învăţă- 
mint neînțeles încă de generaţia și critica noastră 
de azi! 

Cu Eminescu însă un capitol al influenței su- 
fletului clasic asupra poeziei romîne se încheie. 

Un alt capitol în istoria acestei influenţe se 
deschide cu poezia lui Duiliu Zamfirescu. 

Spaţiul nu ne permite, într'adevăr, să ne o- 
prim cum am făcut-o cu Alecsandri și Eminescu 
— la Odobescu și Hașdeu — unul care a tradus 
mimiiambii lui Herondas și în versuri din Horaţiu, 
scriind pe lingă Psevdokynegelicos — splendidă 
incursie în domeniul artei antice — și un studiu 
asupra satirei latine, precum și 10 basme mitolo- 
gice; cellalt (Hașdeu) adînc cunoscător și admirator 
al clasicismului care ne-a lăsat în legătură cu exi- 
lul poetului Ovidiu la Tomi (Constanţa) două mi- 


107 


108 


nunate și prea puțin cunoscute traduceri în vers 
alb (Elegia a 10-a din cartea III-a Tristiilor, și Scri- 
soarea VIII, din cartea I-a a Ponticilor). S'ar 
putea de altminteri scoate în relief curiosul para- 
lelism care există între Odobescu- Alecsandri pe 
deoparte și Hașdeu- Eminescu pe de alta; s'ar 
putea vorbi de clasicismul temperamental al artei 
lui Odobescu și de romantismul înăscut al lui 
Hașdeu. 

Duiliu Zamfirescu înseamnă foarte mult în is- 
toria raporturilor dintre sufletul antic și lirica noas- 
tră, fiindcă e la noi primul poet adevărat, înzes- 
trat cu un temperament clasic prin definiţie, ce 
s'a bucurat și de o frumoasă cultură greco-latină 
pe care nu și-a asimilat-o numai prin spiritul căr- 
ților, dar și prin pilda monumentelor de pe Acro- 
polă și Capitoliu, in preajma cărora a avut prile- 
jul ca diplomat să trăiască timp indelungat. Această 
intimitate de fiecare zi cu cerul însuși și cu lumina 
sub care s'au plămădit roadele artei, poeziei și 
gîndirii antice nu le-a avut pînă la el nici Alec- 
sandri care în cursul călătoriilor sale romantice 
— ca și pe vremuri Bolintineanu — a fost atras 
mai mult de pitorescul atit de căutat în literatura 
de atunci —- și cu atît mai puţin nu le-a putut 
avea Eminescu în romantica și neînplinita sa nă- 
zuință după cerul nemuritor al Atenei și al Romei. 

Din acest punct de vedere importanța de 
precursor a lui Duiliu Zamfirescu rămîne unică, 
cum unică rămîne și prin atitudinea întregei sale 
poezii începînd cu Alte orizonturi, pină la ultimul 
său volum de versuri Pe Marea Neagră, care ur- 


CEEE a ERORI EEE) 


mărește mereu acelaș ideal de înpămîntenire å 
muzelotr de pe Helicon. Am analizat în altă parte, 
într'un articol din Giîndirea și întro conferință 
rostită tot la Focșani, publicată în revista Milcovia 
și închinată acestui mare poet — care ar merita 
să fie mult mai cunoscut decît este azi de tinerele 
generaţii — caracterele clasice și acele autentice 
rominești în sensul cintecelor noastre populare — 
din a căror fuziune armonioasă crește pururi verde, 
ca un dafin sudic sub un cer de lumină, poezia 
senină a lui Duiliu Zamfirescu. 

Spuneam atunci că această poezie 

stă la o răspintie între inspiraţia lui Horaţiu (dar mai 

ales a elegiacilor latini: Catul, Tibul și Properţiu) şi 

muza palidă a lui Leopardi, între optimismul antic și 
pesimismul modern. Dar ea e mai ales o apă crista- 
lină hrănită de două isvoare: unul îi vine din munţii 

Sabini, cind nu coboară de pe Parnas, celalt se naște 

din culmi carpatine. Dar filonul clasic e cel mai im- 

portant. 

Versul lui Duiliu Zamfirescu este clasic prin 
idealul de artă și viață la care aspiră și pe care 
Helada antică l-a întrupat în Panthenon : 

Tu ca toate ești în lume de substanță pieritoare, 

Dar în forma ta de astăzi pieritor nu e nimic; 

Tu ești toată poezia omenirei ginditoare 

Scrisă intr'un bloc de albă murmură de Pentelic, 
(„Pe Acropole“) 

Acestui vis de aur, poetul îi opune după pre- 
ceptul horaţian „squalida realitate” unde trebuie 
să trăiască „în capitala dauriei latine“; 

Și să am în loc de Platon, de profesor pe Arunu. 


(„Către Cleobul“) 


109 


110 


Dar poezia lui Duiliu Zamfirescu mai este 
clasică prin însăși caracterele ei. Simplă și nobilă, 
ea se echilibrează firesc în eleganța versului tot 
atit de plastic pe cît e de muzical. Senină și stoică, 
sănătoasă și sensuală, ea are toate însușirile artei 
păgine a unui Horaţiu. Acelaș dor de perfecţie 
formală, aceeaș nostalgie după frumosul veșnic, 
aceeaș oroare de gloata vulgară și neînţelegătoare, 
acelaș simț al vremii ce fuge, al iubirii ce te lasă 
ca toate în lume — aceeaș tristețe, ușor zimbi- 
toare, dar în fond acelaș optimism sănătos și lu- 
minos ca însă-și viața eternă. 

In iubirea pămintească numai zeii vechi sunt mari... 

Ne spune caracteristic poetul nostru în Nu- 
mai plinge care ar trebui citată întreagă, spre 
a evidenția ce diferită e o astfel de poezie a dra- 
gostei, de poezia de iubire (tot horaţiană ca in- 
spirație, am văzut-o) a lui Eminescu, și cît mai 
aproape de adevărata simţire clasică. 

Duiliu Zamfirescu este, poate, singurul poet al 
nostru adevărat sudic, dar cu suflet mai mult ita- 
lic decit elin. Să cităm poezia Crinul care este o 
dovadă : 


Din vremuri de demult purces, 
S'a 'nliripat regescul crin 

Şi-a răsărit neînțeles 

Pe-o stincă de pe Palatin. 


Streinii trec pe lingă el 

Și, în mirarea lor adîncă, 

Se 'ntreabă toţi în fel de fel, 

Cum de-a crescul un crin pe-o stincă ? 


Îi ae] 


ui e a ol 


Saxoni roșcaţi, şi Gali, și Huni, 
Neguţători de peste mări, 

Și barzi, și critici, și tăuni, 

Se rătăcesc în întrebări. 


lar el se leagănă în vint 
Pe piatra clasicului deal, 
Cu rădăcinile 'n pămînt 
Şi florile în ideal, 


Și cînd versul lui împrumută însă-și dactilii 
și trocheii anticităţii, spre a descrie o priveliște 
curat clasică, așa cum se întîmplă în strofele scrise 
De la villa Tusculana, el ne dă rodul cel mai 
desăvîrșit ce-l poate pretinde pe acest tărîm su- 
fletul greco-roman în poezia romînă. Citez, ca să 
termin, poezia întreagă ; 


Tristele umbre se lasă pe văi de sus de pe dealuri 
Singure, palide, pline de-o lume vie de basme: 
Bradul, umbrela și-o 'ntinde pe muchea arsei coline; 
Mierla șăgalnică ţipă prin grase tufe de lauri. 


Cicero, vechiule stilp al acestor clasice locuri, 
Scoală din pulberea vremilor. Uite: colo, pe valea 
Tibrului, urmele Romei antice tremură încă. 
Umbro-Sabelii și Quirium, Taţiu, Numa Pompiliu ; 
Zeii, pontificii, fraţii Arvali, Lupercii și Salii ; 
Piatra, și lancea, și focul din vatra Vestei fecioare, 
Toate sunt încă și azi în ființă. Timpul și forma 
Par că se schimbă. 


„Plin de un dor fără saţiu de lumea vremilor duse, 
Timpul şi forma de astăzi mă lasă rece ca ghiața. 
Toate sunt încă 'n ființă și totuș toate sunt moarte, 
Ochi-mi, o nobile Marcu Terenţiu, cată spre tine“, 


111 
III EI SERE CCI E E DEI Z DI N U ERE RE 


112 


Astfel grăește un glas din ruine. Nimeni n'aude. 
Braţe vînjoase întind Apeninii către cetate. 

Roma din vale privește pe ginduri coamele ninse. 
Soarele moare prelung în adincul mărilor Tusce. 


Toate sunt încă și azi și orice schimbare e 
doar o părere. 

Dacă poezia romină va ști să înțeleagă în- 
demnul lui Eminescu, pilda lui Alecsandri și 
a lui Duiliu Zamfirescu și va putea să se a- 
dape din plin din acele fîntîni pururi dătătoare 
de viață nouă, care sunt antichitatea clasică și cîn- 
tecul nostru popular, poate că acel „secol de aur” 
pe care n'au putut vitregiile soartei să i-l dăru- 
iască în trecut, îl va trăi literatura romină, și mai 
îmbelșugat, în viitor. Desvoltarea la noi a studiilor 
clasice și interesul tot mai viu trezit de ele în 
public, precum și admirabilele traduceri din timpii 
din urmă a D-lor: Prof. G. Murnu, Cezar Papa- 
costea, Teodor Naum și N. |. Herescu, din Homer 
și Platon, din Virgiliu și Horaţiu ne sunt o mare 
nădejde. Să nu uităm că Renașterea pe vremuri 
a fost precedată și ea de o bogată înflorire de 
tălmăciri și că în istoria literară ca și în cea poli- 
tică totul se repetă la infinit. 


IOAN oul Ori RIL A N 


AMINTIRI CARTEA LITERARĂ ȘI REVIS- 
TELE LITERARE PE VREMURI. 
LITERARE Acum 40 și mai bine de ani, 
între 1890 și 1900, cartea literară cuprinzătoare 
de pceme, schițe, nuvele, poezii ori romane, era 
foarte rară. Şi aceasta se datora în bună parte nu 
micului număr de scriitori de pe acea vreme, cît 
în deosebi faptului că publicul în măsură să ci- 
tească și să guste cartea literară, nu o cerea, mai 
ales pe cea romînească. Și puţinul cit se citea de 
către intelectualii vremii se compunea din opere 
streine — franceze ori germane. Despre un public 
cetitor pe atunci nu se putea pomeni. Școalele 
secundare și superioare, cu elevii și studenţii lor, 
asemeni nu cereau nimic pentru cetit în afară de 
cărțile de școală și specialitate. Ba ce e mai mult: 
chiar dacă s'ar fi găsit pe ici pe colo elevi din 
școalele secundare cari să caute și să ceară cartea 
literară, nu le era îngăduit s'o aducă și s'o ce- 
tiască, mai ales în școală. Nu erau rari cazurile 
cînd un elev era admonestat, ori cîte odată și e- 
liminat pe un timp oarecare dacă era prins în 
școală cu ceva din operile lui Eminescu, Creangă, 
Delavrancea. 


114 


Și ca o urmare á acestei opreliști, chiar ele: 
vii ei între ei se spionau, ca să vadă de nu citește 
careva poesii ori nuvele, Și în cazul cel mai fe- 
ricit pentru elevul care păcătuia, de nu era pirit 
direcţiei, apoi se alegea cu porecla de: Vlahuţă, 
Eminescu, ori alt nume al autorului cetit, 

Ca o urmare a acestei mentalități și stări de 
lucruri, în școală și în public — puţini scriitori 
se încumetau să-și tipărească operile, știind că 
trebue să cheltuiască bani buni ce nu se mai a- 
dunau apoi decit cu ţiriita, De editori nici nu se 
pomenea pe vremea acea — editori în înțelesul 
vremurilor de azi. La Iași, cam pe la 1893 — pe 
cit îmi amintesc — au încercat Fraţii Șaraga pu- 
blicarea unei biblioteci populare a 1 leu volumul, 
și a alteia de volume mici a 30 de bani. La Cra- 
iova, iar a făcut încercări Samitca ; și în București, 
Alcalay, sub conducerea lui D. Stăncescu, a înce- 
put puţin mai tirziu să tipărească „Biblioteca pen- 
tru toți“ a 30 de bani, și o foae de susținere; 
Foaea peniru toţi. 

Aceste edituri totuși mergeau greu, ori unele 
au încetat să mai tipărească, de oarece publicul 
nu doria, nu cerea cartea literară, iar școala nu 
ajuta cu nimic la răspindirea gustului de cetit. 

Abia mai tîrziu vrednicul transilvănean care 
a fost Gheorghe Filip, cu ajutorul bănesc al prin- 
tului Gr. Cantacuzino, a înființat editura „Miner- 
va”, singura care a contribuit în cea mai mare 
măsură la desvoltarea gustului de cetit în marele 
public romînesc, 

Editura „Minerva“, ca și celelalte, a avut de 


COCE RE E IE CI O RA 


i ai 


luptat cu indiferența publicului pentru cartea lite- 
rară, ori cu gustul neformat care cerea cel mult 
„haiducii” tipăriţi pe acea vreme, ori cărţile lui 
N. D. Popescu. Gh. Filip, prin biblioteca mare a 
clasicilor și cea mică a 30 de bani, a reușit să 
formeze în cîțiva ani un public cetitor; și ca ur- 
mare, autorii mai vechi și cei noi găsiau acum un 
editor, 

Ținînd seamă de toate aceste împrejurări, se 
poate înțelege de ce decada 1890-1900 a fost prea 
puțin productivă în opere literare, Pe atunci în 
librării abia de se găseau cîteva volume ale scri- 
itorilor mai de seamă din vremea aceea: N. Gane 
cu nuvelele, Delavrancea cu Sultănica şi celelalte 
volume ce-au urmat: Caragiale, Vlahuţă, Conta și 
Creangă. 

Revistele literare asemeni erau rari și de 
scurtă durată în ce privește apariţia. Cea mai de 
seamă incercare a vremii a fost revista Vatra, re- 
dactată de Coșbuc, Caragiale și Slavici și editată 
de librăria Sfetea, o minunată revistă ilustrată cu 
care s'a putut asemăna mai tirziu Luceafărul, e- 
ditată de Octavian Goga și Octavian Tăslăuanu. 
Dar n'a mers: n'a apărut nici Vatra de cît doar 
cîțiva ani. De alte încercări nici nu mai pomenim, 
Se puneau la cale scoateri de reviste: apăreau 
citeva numere și apoi piereau, 

Ca să se încredințeze ori cine de greutățile 
cu cari aveau de luptat în deosebi scriitorii ce 
s'au ridicat către sfîrşitul acestei decade — cum 
au fost: loan Adam, Șt. O. Iosif și alții — tran- 
scriu aci cîteva scrisori din corespondența mea cu 


115 
S 


scriitorii de pe vremea aceea, De aici se vede că 
cea mai mare parte din acești scriitori, negăsind 
editori, tipăreau cărţile pe cont propriu — de 
multe ori cu bani de împrumut — pentru ca a- 
poi să se trudească singuri spre vinzare. lată ce-mi 
scrie loan Adam, prin anii 1902-1903, cînd a scos 
în: primă ediție romanul Rătăcire : 


Te incumeţi prea mult cînd crezi c'ai putea des- 
face 20 vol. — ,dar dă, îi vedea și tu cum ieși cu încer- 
carea... Nu uita Panciul și Adjudul, Invăţ, [ătorilor] și 
preoţ.|ilor] precum și săracilor dă vol. cu 2 lei, ţin să 
fiu cetit de straturile acestea sociale, Colegilor de pe 
departe, celor ce se interesează de literatură, scrii-le 
cite o c. p. și întreabă-i de le poţi trimite romanul 
contra ramburs, Fă tot ce știi, numai să nu-mi vii a- 
casă cu romanul... Am virit în el o avere şi toată-i 
de împrumutat..! 


Tot loan Adam despre desfacerea poesiilor 
lui Şt. O. Iosif îmi scrie astfel: 
17 lanuar 1903 


„lată Iosif, poet de mare talent, muncește de 
zece ani pe ogorul literilor... Ce crezi că e? Abia zi- 
lele astea a putut fi numit custode (paznic) la biblio- 
teca Fundaţiunei Carol, 135 lei lunar. Să trăiască în 
Bucureşti..! Hai, bre, nu te mai năcăji, învirtește-te, 


înalță-te mîndru ! 


lar în altă scrisoare — din 2 Februarie 1903— 


spune : 
Cu volumul lasă care să fie bine — nu ești tu 
cel mai îndurerat — bietul Cocea, saracul, căzut la 
examen, rușinat în fața părinților — ce să facă ? — 


116 
Da RI O EEE aia 


Mai așteaptă și tu — căci nici un literat în fara ro- 
miînească n'a avut norocul să se vadă imprimat mai 
cu ușurință și mai iute. 

„Eminescu a trebuit să înebunească ca să se 
poată găsi și pentru el un editor. — Eu după ani de 
publicare, am plătit 500 lei lui Socec ca să-mi tipă- 
rească în edilura lui un vol. mizerabil șacum după 
ce are depositul exemplarelor, după ce mi-a încasat 
cei 500 lei, mă mai scoate dator cu 856 lei..! 


Reproduc altă scrisoare a aceluiaș, nedatată, 
sigur mai recentă: 


E ș'un fel de fatalism care apasă asupra ta... de 
mult ai fi fost tu tipărit în vol. dar uite care-i pricina 
amînărei — Cocea dă ultimul examen la drept, a că- 
zut pînă acum de 2 ori șacum dacă scăpă, mintuit 
era să fii și tu... Așa ne înţelesesem noi la București. 
Dar lucrurile s'au pus de-a curmezișul el a plecat des- 
curajat să-și treacă examenul la lași, căci cei de la 
București îi fac mizerii. Așteaptă și tu resemnat — 
înfrînge-te în singurătatea durerii tale... Mai tirziu c'o 
lună, sau mai de devreme, tot acolo ajungem... 

În privința cîștigului de pe literatură ai încă ilu- 
zii, tu nu știi ce negustorie proastă e arta... Eu am 
peste 2000 lei datorii de pe urma cărților — și tu te 
sindești la munţi (mușuroae) de pilaf... 


lar în altă scrisoare, cu 5 ani mai tirziu, în 


1908 ; 


Uite, eu muncesc de 6 ani, am tipărit cu banii 
mei 6 vol. sunt „doftor“ în drept etc... Crezi că 
sunt mai ocrotit de cît tine ?... Totuși muncesc și sper... 
învirtește-te, bre, la greu, și ferească D-zeu de prea 
mult bine... 


117 


Îi E L R 


lată ce scrie și Șt. O. Iosif despre desfacerea 
cărților sale ; 


București, 3 Noembrie 1903 


Iubite domnule Ciocirlan, 

„Eu însu-mi cu cărţile mele sînt foarte încurcat 
şi n'am cîștigat nimic pe urma lor, deși toată lumea 
mă felicită că se vind. Bine'nţeles afară de editori 
cari se tinguesc pe toate tonurile că nu și-au scos 
nici cheltuelile, 


Astfel relatează acești 2 scriitori despre vîn- 
zarea cărților literare ; dar de bună seamă că nici 
ceilalți nu aveau cuvinte de mai multă laudă. 

PRIETENII VECHI — IOAN ADAM. Pe astfel de 
vremuri m'am pomenit în Școala Normală dela 
Birlad, unde nu domnea altă mentalitate, de cit 
la fel cu cea înfățișată la începutul acestor amintiri, 

Totuși se înfiripă o  prefacere sufletească, 
Unii elevi — puţini, firește — cu riscul de a-și 
primejdui situația lor școlară, încep să citeas- 
că și alte cărți în afară de cele rinduite de 
programele școlare de atunci. Astiel, la Birlad din 
cele citeva sute de elevi s'au găsit patru-cinci 
cari să se avinte și în cimpul literilor. Aceștia 
erau: loan Adam, Gh. Marinescu, N. Catrinici, 
Gh. Croitoru și loan Ciocirlan — din diferite clase, 
e drept, dar strîns uniţi sufletește. 

Prin mijlocirea studentului ieșan de pe atunci, 
Spiridon Popescu, care în trecerile lui spre satul 
de origine s'abătea și pe la Şcoala Normală de 
lua contact cu uniia din noi, eram în curent cu 


întreaga mișcare literară. Ne lăsa de obicei cărți 


118 
CE E E e E 


și reviste pe la anumite gazde din oraș, dar mai 
ales îndrumări cum să ne formăm sufletește pen- 
tru vremurile noi cari aveau să vină, 

Și astfel au pătruns pînă și în pupitrele de 
școală: Poeziile lui Eminescu, Amintirile lui Creangă, 
nuvelele lui N. Gane, Delavrancea, ba chiar și 
Contimporanul. Uniia din noi au fost prinși cu a- 
ceste cărți și eliminaţi pe luni de zile chiar. Cei 
cari am scăpat mai ușor am fost eu și loan Adam, 
cari prin purtarea de fiece zi, în conduită și no- 
tele de fruntași elevi la studii, am putut afla în- 
durarea autorităţilor, 

Datorită acestei constringeri morale, mănun- 
chiul nostru s'a destrămat. Unul, în urma cîtorva 
eliminări, a părăsit şcoala; iar altul, loan Adam, 
sa mutat la lași, unde ni se spunea că ar fi o 
altă atmosferă, mai prielnică individualităților cari 
încercau să se ridice mai presus de mediul indi- 
cat de oficialități. Eu, ca fiu de văduvă, fără vre- 
un sprijin oare care, am fost nevoit să mai stau 
pe loc, cetind doar mai mult sărbătorile în biblio- 
teca D-rului T. Cerchez, profesor la noi, care în- 
țelegindu-mă sufletește mă lua sărbătoarea în fa- 
milia sa, unde după masă eram liber să-i cercetez 
biblioteca și să cetesc ce mă atrăgea pe acea 
vreme ; diferite cărţi literare și în deosebi revista 
ilustrată de familie Vatra. 

După 2 ani, cînd mă aflam în ultima clasă, 
îndemnat de prietenul loan Adam — care acum 
isprăvind Școala Normală, făcea Liceul — m'am 
mutat și eu la Școala Normală Vasile Lupu. Aici 
am isprăvit cursurile, e drept, în altfel de mediu, 


119 


a E RI RE E a Rat 


dar nu mult deosebit de celălalt de unde ple- 
casem ; și-am luat dela capăt liceul, ca să-l ajung 
pe prietenul loan Adam care se pregătea să plece 
în străinătate pentru studii, 

Destinul a făcut însă ca să mă reintorc în 
satul de unde plecasem. Moartea mamei și grija 
pentru cele 2 orfane rămase pe urma ei, mă si- 
liră să iau post în învățămînt. Mediul satului, vă- 
zut acum prin alți ochi și judecat cu altă minte 
de cît altă dată, m'a atras cu mirajul unui apos- 
tolat ce-avea să schimbe vieața trudită a celor 
mulți și uitaţi pînă atunci, Deci n'am mai apucat 
pe urmele prietenului Adam. Peste cîțiva ani l-au 
ademenit satele și pe el. M'a căutat, m'a găsit 
și-a venit la Păuneștii din Putna vacanțe întregi 
de-arindul, pentru ca în „liniștea și cuminţenia 
minunată a satului răzășesc“ să-și scrie cea mai 
mare parte din opere. 

Aici, la Păunești, într'o sală de clasă, sală 
mare, lungă dar joasă — căci era amenajată din 
mai multe odăi ale unei foste cîrciume — sală ce 
singur și-a ales-o ca reședință de vară, a scris în 
prima vacanță romanul Răfăcire, iar în cealaltă 
următoare romanul Sybaris. Ca să scape de orice 
legătură cu lumea din afară și să rămînă numai 
cu ceea a gindurilor lui, se închidea în sala sin- 
Suratecă ; și numai după multe ore de lucru apă- 
rea în pragul ușei deschisă larg strisindu-mă în 
gura mare, ca să-l aud de ori unde aș fi fost, în 
grădină ori gospodărie. Și îndată ce mă zărea, 
alerga spre mine, cu maldărul de foi scrise, gră- 


ind plin de bucurie: 


120 
PD RI EEE 


— Uite, măi cumetre, isprava mea pe ziua 
de azi... Vezi, nu-ţi stric merindele pe degeaba... 

Şi astfel, în fiecare după amiază se prezenta 
cu sute de pagini de caet, scrise într'o caligrafie 
minunat de frumoasă și caracteristică firii sale 
pline de neastimpăr. 

Dacă într'o mare parte a zilei era de nevă- 
zut, în schimb, îndată ce ieșia dela lucru, în după 
amezile răcoroase, s'arăta de-o veselie și-o sbur- 
dălnicie adevărat copilărească, 

Bine legat la trup, cu părul mare, creţ și bă- 
lan, ridicat deasupra frunței mari, boltite, și barba 
mare ce necontenit și-o resfira cu degetele pline 
de neastimpăr, s'avînta în grădină printre florile 
dragi cu cari vorbea de parcar fi fost vii și i-ar 
fi răspuns în graiu înțeles. Chema copii, finii mi- 
cuţi, cu cari s'alerga și se juca „de-a v'aţi ascun- 
sele”, Cu oamenii în vîrstă, cu sătenii în deosebi, 
era atit de prietenos, încît nu întilnea pe careva 
fără să stee de vorbă, să-l întrebe de nevoi ori 
bucurii. Și felul cum le vorbea, cum îi ţinea de 
mină, ori îi apuca pe după umeri, îi fermeca pînă 
într'atit, încit își deschideau sufletul, mărturisin- 
du-se ca unui duhovnic. lar cum era șugubăț în 
graiu, c'o znoavă spusă de el, deslega traista cu 
vorbe a povestașilor, încît el era mereu gata s'a- 
dune „taclalele“ moșnegilor ghiduși ce întimplător 
îi ieșau în cale. lar cînd întilnea vre-un sătean ce 
i se părea vrednic de studiat ca tip, pentru ro- 
manele sale, îl fermeca pînă întratit, în cît omul 
venia adesea de-l vizita, ori îl lua în gospodăria 
sa, mai ales sărbătorile. Pînă și fetele din hora 


121 


satului, de obiceiu sperioase față de tirgoveţi, cu 
loan Adam erau blinde, zîmbitoare și vorbăreţe. 
Avea un farmec deosebit de a-și apropia ori ce 
suflet. 

Mulțumită acestui dar, el a putut să adune 
dela vecinul nostru sfătos Alexandru Novac „care 
bea vin răvac“, cum spunea el în glumă, dela 
preotul bătrin Iordache Ionescu și dela alții cele 
mai frumoase glume și anecdote, strînse apoi în 
volume : Taclale şi glume ţărăneşti, și altele, Și 
dacă toţi cîți l-au cunoscut l-au iubit, apoi și el 
se simțea atras de meleaguri și oameni, căci iată 
ce mai scrie el despre venirea lui pentru a doua 
vară la Păunești : 


Dacă tu, cumetre, nu vei fi acasă cind voi 
sosi eu în Păunești, grijește să am o gazdă ori unde 
pînă sosești. Pot să rămîn și singur în satul tău. In 
ori ce caz, gătește-ţi hirtie și condee căci aș vrea să 
faci și tu vre-o ispravă, cît vom sta împreună. Dacă 
pleci, cum spui, la congres pentru citeva zile, găteș- 
te-mi culcuș la badea Novac de peste drum de tine 
— cel ce bea vinul ravac — sau și în altă partea 
satului. Vreau să mă folosesc de tot timpul, nu-mi dă 
mina să perd o zi măcar; vreau să-mi scriu numai 
decît a doua carte, al -lea roman! Mi-i dor de cu- 
prinsul vostru minunat, trăesc de mult, de mult, cu 
gîndul acolo printre voi. Voi sta întreaga lună Iulie, 
căci August mi-i rezervată pentru alte evenimente mari. 


Și astiel ne-am regăsit și împrospătat legătu- 
rile sufletești — noi cei doi prieteni vechi. In a- 
cești ani rind la rînd mi-a botezat și doi copii, 


pentru ca de aci înainte să nu ne mai chemăm 
122 
CER E E E E EEE) 


și scriem decit „cumetre“; și-am rămas nu ca niște 
cumetri, ci ca niște adevăraţi fraţi. Cind se vor 
publica scrisorile lui, în Studii şi documente lite- 
rare ce le tipărește D-l I. E. Torouțiu — la care 
se găsesc aceste multe scrisori ale celui ce a fost 
loan Adam, atunci se va vedea ce suflet ales și 
rar a avut acest scriitor fără noroc în viață, a- 
proape uitat, și pe nedrept, după cum spunea 
D-1 Torouţiu, răsfoindu-i scrisorile. 


In anii aceștia, 1901-1902, pe care Ioan Adam 
i-a petrecut în Păunești în mijlocul familiei noas- 
tre de fini și cumetri, n'a uitat că odată aș fi 
avut oarecare înclinare spre literatură și mă în- 
demna mereu să încep a scrie. Prins în vălmășa- 
gul greu al luptei de fie ce clipă, luptă pentru 
familie, școală și în deosebi pentru ridicarea eco- 
nomică a satelor (înființind banca populară și 
obștea de arendare „Sfinta Cruce“, obște care în 
1906 avea în arendă moșia Domnești, de peste 
1500 ha.), nu aveam timpul și nici nu mă gîndeam 
la literatură. Totuși în vara primului an cît a stat 
la noi loan Adam, mereu m'a îndemnat să scriu. 
Eu nu numai că nu aveam timp, dar nu aveam 
nici încredere c'aș putea să scriu literatură. Stă- 
ruințele cumătrului meu n'au încetat însă o clipă 
cît a stat între noi și nici după ce a plecat, cînd 
îmi scria mereu : 


lubite cumetre, Uite acum suntem mai departe 
unii de alții; totuși să nu crezi că vei scăpa de stă- 
ruințele mele, pină ce nu te vei hotărî să începi să 
scrii. Ascultă, bre omule, să știi că faci un mare păcat 


123 


124 


față de tine însuți și față de tinăra noastră literatură, 
dacă te încăpăținezi a-ţi irosi energia numai în nimi- 
curile vieţii de toate zilele, și nu te hotărăști să dai 
la lumină comorile de frumuseți ce stau ascunse în 
sufletul tău..! 

Hai, încearcă și vei vedea ce ușor îți vei căpăta 
încrederea în puterile tale de muncă literară. Eu aş- 
tept. Cind primesc primele tale schiţe ori poeme ? 


Apoi mai tirziu, după ce i-am expediat cele 


dintii încercări, îmi scrie ; 


Din scrisorile tale mi te-arăţi iar neincrezător în 
tine, dar și în ceilalți cari văd în tine un talent ce va 
face o deosebită cinste literaturei noastre. Cei dela 
București din cercurile literare, sunt încîntaţi de scri- 
sul tău. Şi tu mă bănuești de nesinceritate chiar și pe 
mine... Ei bine, tu poți să pui pe zisele mele crezarea 
ce-i socoti; eu însă știu că tot ce spun despre tine în 
scris ori în graiu e credința mea sinceră. Sper să fac 
mai multă școală cu tine la vară, așteptînd dela tine 
lucruri mari. Încep a binecuvinta împrejurarea că te-am 
regăsit și-am putut să te cunosc mai de-aproape ; am 
impresiunea că întimplarea m'a aruncat în drumul u- 
nei comori scumpe. 


lar mai tirzior, după ce incepuse să se pu- 


blice din încercările mele, scrie : 


„Isvorul” tău a scăpat la lumină, frumos și la 
loc de cinste cum i se cuvenea [e vorba de poe- 
mul Isvorul, mai tirziu în volumul Pe Plaiu/. 
Nuveleta e f. frumoasă, mult în 2 săptămîni va fi gus- 
tată de mii de suflete setoase. Vezi, de-acum nu-ți 
mai aparții, ești al lumei, varsă-ţi trupul lacrămă și 
cintecul armonie, [expresiuni din poemul /svorul/ 


EME re E RRC A, e EEE 


spune-ne ce-ai văzut acolo în besna adincă a gindu- 
rilor tale triste... Mîntue-ţi schițele, dă-te nouă cu în- 
credere, nu da înnapoi de la nici-o operaţie, calcă tru- 
faş în spre mîntuire, 

„Nu te uita cum îți par bucăţile după ce le scrii, 
așa e cu toţii, nu numai cu tine, nu te uita însă, scrie 
cu mult curaj, și trimite mie, că, tot ce va fi rău știm 
noi ce să facem, că nu degeaba mai sunt coșuri pe 
la redacțiuni. 

Eu azi am stat toată ziua cu lIsvorul deschis pe 
pat — dam unde dam, mă întorceam cu ochii la el, 
îmi împrospătam sufletul din unda lui curată. E cel 
mai frumos poem din cîte am citit de-un timp de 
vreme, ș'apoi mai e și simbolul acela dureros al nos- 
tru al tuturor celor părăsiți de D-zeu... Las'c'are să 
fie bine, ridică fruntea... 


Citeva rinduri dintr'o altă scrisoare, cu data 
de 18 Februar 1902, adică la 4 luni după ce ple- 
case din Păunești, cu romanul Rătăcire : 


Te plingeai astă-vară că te-ai simţi slab în des- 
crieri. — Ei bine află că ești un maistru, culorile tale 
sunt o minune, şai o putere rară de a le îmbina... 
Simt că mi-am cultivat singur rivalul, roșesc cînd e să 
mă compar cu tine. Ai peisage admirabile șo limbă 
musicală, cu armonisări viguroase. „In Munţi” mi te-a 
pus mai mult în lumină, 


E drept că loan Adam nu numai că m'a în- 
demnat și a stăruit mereu să scriu, dar după cum 
spune chiar el mai sus, m'a și cultivat... Fără în- 
demnul acestui bun prieten și fără îndrumările 
lui, poate că n'aș fi scris nici odată, Ce-a fost el 
pentru mine, o fire prea timidă, cum sunt, se va 
vedea din publicarea corespondenței lui ce-am 
mai putut păstra. 


125 
În i 


126 


Și cum în fragmentele de scrisori ce repro- 
dusei e vorba despre aprecierile ce le făcea Ioan 
Adam relativ la valoarea scrisului meu chiar dela 
început, cer voie cetitorilor să reproduc ceva și 
dintr'o scrisoare a poetului Șt. O. Iosif, pe care o 
am din timpul cînd abia îl cunoscusem;: 


București 6 Sept. 1903 


Iubite Frate Ciocirlane, 
Cu toată tărăgăneala pe care-o pune tipogralul 
în tipărirea cărţei [e vorba de volumul Pe Plaiuj, 


eu îi dau zor mereu cu corecturile și cred că în 
mai mult de o săptămină voiu termina — zic o săp- 
tămiînă pentru că eu aș fi gata și mai curind, dar toți 
tipografii sunt niște mincinoși. Recitind în corectură 
schițele d-tale rămii fermecat de atita armonie de 
limbă și simţire. Eşti un poet cum puţini avem noi şi 
nu mă îndoesc că volumașul acesta se va bucura de 
o primire entusiastă din partea celor cari pricep ce 
va să zică suflet rominesc. Țineam de mult să ţi-o 
scriu asta, și altele multe — sînt fericit că pot con- 
tribui şi eu la apariția volumului d-tale — a face co- 
rectura unei asemenea cărți e o adevărată plăcere. 
Să-ţi dea Dumnezeu sănătate ca să poți munci cu în- 
dirjire. Nu te lăsa! 
Al d-tale, Iosif 


Am reprodus acestea, așa mai mult pentru 
cei cari într'o vreme — acum vre-o zece ani — 
vor fi cetit în Adevărul literar — unde am co- 
laborat multișor — aprecierile unui domn oere- 
care Botez, căruia — deprins cu jargonul “din 
„Tîrgul Cucului" — nu-i plăcea limba din scrisul 
meu. 

lar cum D-l Profesor lon Diaconu stărue ca în 


chestia aprecierii scrisului meu să reproduc și alte 
două scrisori: una a D-lui Mihail Sadoveanu și 
alta a regretatului Jean Bart, eu mă execut, 

lată pe a D-lui Sadoveanu: 


Bucureşti 20 lanuar 1905 


Dragă D-le Ciocîrlan, 

Manuscriptul dumnitale de mult a sosit la re- 
dacție. L-am primit eu, fără să știu că l-ai întovărășit 
de o carte poștală. L-am citit și mi-a plăcut ca foarte 
multe din bucăţile dumnitale în care Singășia descrie- 
rilor vieţii umiliților e făcută cu o simţire aproape 
femenină. 


lar Jean Bart scrie: 


Constanţa 15 Noembrie 1902 


leşisem chiar acum de la o serată literară (așa să-i 
zicem): vre-o ciţi-va băeţi care ne întilnim într'o casă 
de rumîn, să pierdem o siară pe săptămînă întrun 
chip plăcut. 

Surpriza seratei a fost bucăţile citite de Adam 
(din caetul ce i-ai trimis). Mă aflu încă sub impresia 
lor ; sunt frumoase, calde și pline de adevăr. Primește 
o sinceră și frăţească felicitare, 


Jean Bart (L-t. Eug. Botez) 


MARIOARA FLORIAN. Pe vremea cind am 
început să scriu, 1900-1901, apăreau în București 
revistele literare: Curierul literar, condus de 
Constantinescu-Stans, Epoca literară, condusă de 
Alex. Antimireanu, Floarea albastră, Pagini alese, 
și altele. In acestea s'au publicat primele mele 
începuturi. Cum însă tineam ca să pătrund și la 
Sămănătorul, condus la început de Vlahuţă și 


127 
E 


128 


Coşbuc, am rugat pe loan Adam să trimită cevâ 
din bucățile mele și la acea revistă. Care va fi 
fost pricina, nu știu; loan Adam n'a reușit să mă 
introducă la această revistă (pe cît am aflat mai 
tirziu, raporturile lui nu erau atit de priete- 
nești cu maeștrii cari conduceau revista, „C 
Sămănătorul, sunt în mare vrăjmășie... din 
cauza principiilor în artă“ — îmi scria). Am in- 
cercat și eu direct, și tot fără rezultat. Aceste 
nereușite pe mine mă îndurerau. loan Adam iată 
însă ce-mi scria relativ la acest insucces: 

Iubite Cumetre, nu mai stărui atit să pătrunzi la 
Sămănătorul. Oamenii de-acolo au o mentalitate cu 
care eu nu m'am impăcat și de aceea am și plecat 
dintre ei. De altfel în Sămănătorul care nu apare de 
cit în 2000 exemplare, nu poți fi cetit de atita lume 
cum ești cetit de pildă în Epoca, ziar ce apare în zeci 
de mii de exemplare. Nu-ţi mai amări sufletul zadar- 
nic. Va veni în curind timpul să te roage ei să cola- 
borezi la Sămănătorul. Atunci, vezi să te ţii tare, s'o 
faci pe fudulul și să nu te dai cu una cu două în bra- 
tele lor. 


Erau sfaturile unui cunoscător ale celor ce se 
petreceau pe la redacţiile revistelor. 

Eu însă nu mă împăcam cu gîndul „așteptă- 
rii” și am alergat la o stratagemă: Le-am trimes 
bucăţi de-ale mele, semnate „Marioara Florian”, 
și în cel mai scurt timp, sub acest pseudonim, 
eram colaboratorul Sămănătorului, unde la „Poșta 
redacției” mi s'a răspuns cu laude mari, rugîndu- 
mă să colaborez regulat. Asemeni, mi-au și scris 
multe scrisori pe acest nume, din cari mi-a mai 
rămas abia una ce-o transcriu aci; 


Duminică 7? April 1902 
Domnișoară, 

Repet în numele tuturor redactorilor ai „Sămă- 
nătorului” călduroasa primire ce s'a făcut realului și 
profundului D-voastră talent. Păstrasem în adins Plu- 
tașul (nuvela Dv.) ca să figureze în numărul de Paşti. 
O nefericită întîmplare a făcut ca astăzi să nu mai 
fim în posesia acestui prețios manuscris. Vă rugăm 
deci a ni-l recopia, căci, tăcerea noastră, socot, n'aţi 
interpretat-o în alt-fel. După rugăciunile noastre nu- 
vela de va sosi Joi, se pune în numărul apropiat. 

Dar, D-voastră, nu sinteţi atît de încurcată; ne 
puteți trimete altă ceva. Vă așteptăm entusiaști și cu 
respectoasă simpatie pentru cea mai apreciată colabo- 
ratoare a noastră. 

V. Cioflec 
Domnișoarei Marioara Florian 
Focșani 


De reușita aceasta, firește că nu m'am bucu- 
rat eu atit, cît s'a bucurat prietenul meu loan 
Adam care îmi scrie : 


25 April 1902 Constanţa 

Dragă Cumetre. Din succes în succes să știi că 
«farsa ta va trece la posteritate. Mie îmi pare bine că 
vezi acum cum te apreciază cei mari, atunci cînd ei 
nu ştiu că ești modestul învățător Ciocîrlan. În timpul 
din urmă mă tortura chinuitor de tot un gînd: mi-era 
să nu crezi tu — cum ești din fire ipohondricos — 
că eu mă entusiazmez așa ca să te încurajez pe tine, 
asta m'ar fi durut mult. Azi cind primeşti curtea pre- 
țioasă a gravilor cînd mai vezi ce-ţi spun și cei de la 
Pagini [Literare], cred că voi fi ferit de ori ce bănat. 
Păstrează tot ce-ţi vor scrie ei continuă de a le tri- 
mite bucăți mici şi bine riînduite. Iţi înapoiez azi Plu- 
tlașul] și Cursa. Sunt de părere să nu pun nimic de 


129 


la mine să te las să crești de-acum singur, căci eu te 
simț stăpîn de tot pe vorbă. 


lar în lunie, acelaș an, cînd cei de la Sămă- 
nătorul au început să-mi tipărească bucăţile pe 
prima pagină, loan Adam îmi scrie din nou: 


Constanţa 1 lunie 1902 

Bravo, ţi-ai încoronat așteptarea dacă ai mutat 
și pe Ghilanul de Gorun din capul revistei, să știi că 
nu treci prin lume așa ne luat în seamă. Clipele a- 
cestea [face aluzie la bucăţile tipărite în Să- 
mănătorul sub titlul generic de „Clipe de la 
țară“] sunt o icoană rară, dacă continui seria, va fi 
un capitol admirabil din istoria sărăciei noastre de la 
țară, Eşti crud murdar dacă vrei dar spui adevărul, | 
și-n culori alese, 


colaborat la Sămănătorul doi ani încheieţi. După 
ce-am tipărit primul volum de schițe și nuvele, 
Pe Plaiu, în care era adunat și tot ce tipărisem 
în revistă sub pseudonim, odată cu anunţarea a- 
pariției volumului mi-am dat în vileag și adevă- 
ratul meu nume. Relativ la aceasta, ceva mai de 
vreme loan Adam îmi scrie: 


Și sub acest nume de „Marioara Florian“ am 
| 


28 Decembrie 1902, Constanţa 
„Cei din București sunt entusiasmaţi de tine. 
Sămănătorul e dispus să-ți dee numele adevărat, cu 
indicaţiunea că tu ai fost M.arioara] FI.[orian]... Iosif 
îmi scrie să intervin pe lingă tine să colaborezi mai 
regulat... Scrie-le ceva pentru Serbători. 


Și astfel și-a încheiat „Marioara Florian“ co- 


130 
SALATI S TTE pia e pe a N L mmm mic 6 e notat m er root ee, stiti 


laborarea la Sămănătorul, devenind „loan Ciocir- 
lan” odată cu apariţia volumului Pe Plaiu. 


SPIRU HARET ŞI N.N. SĂVEANU. Apariţia unei 
prime bucăţi literare într'o revistă, e ceva de mare 
însemnătate pentru autor. Emoţii... speranţe... și 
în deosebi o mare grije de părerea publicului 
cetitor și a criticei mai apoi... Apariţia primului 
volum însă e un adevărat eveniment. Mai tirziu, 
cu apariția treptată a celorlalte volume — dacă 
mai apar, înșirindu-se mai multe la număr — te 
deprinzi, și actul acesta poate deveni un eveni- 
ment pentru literatură și public; pentru tine — 
autorul — faptele acestea sunt din ce în ce mai 
puțin impresionabile, A da publicului un nou vo- 
lum, e ca și cum ţi-ai făcut o simplă datorie față 
de tine însuţi, întruchipind în haina slovei atitea 
gînduri și simţuri, cari prin imboldul de fiece clipă 
nu-ți îngădue nici-un răgaz pînă ce nu le-ai aş- 
ternut pe hirtie. Inchise între foi, atitea personagii 
— adesea cu năzuinți mai mult ori mai puţin năs- 
trușnice — amuţesc ca prin farmec... Nu le mai 
vezi, nu le mai auzi... și nu-ţi mai tulbură liniș- 
tea, pină ce nu te amăgește chemarea tainică a 
altor lumi ce „bat la poarta sîndurilor tale”, Ș'a- 
poi din ce în ce, spre maturitate, cu opere mai 
multe la număr... îmi închipui că autorii privesc la 
cărţile lor cu satisfacția omului care s'a scăpat de 
niște oaspeţi ce-ajunsese prea îndrăsneți și prea 
sgomotoși... 

Și poate că nu mă înșel. Anul trecut, cînd 
D-l- Mihail Sadoveanu — la Expoziţia cărții dela 


131 
PRM E A S E E RS 


132 


Focșani — se găsea în fața unui galantar ce în- 
chidea toate operile sale aproape de o sută de 
bucăţi... privea spre ele cu un așa aer și chip su- 
fletesc, de parc'ar fi zis tuturor personagiilor din 
operile sale : 

— V'am închis cu grijă între foi și scoarţe... 
pe fiecare din voi la vreme potrivită... ca să mă 
lăsaţi liniștit... Focșanii, văd eu, vau adunat pe 
toate laolaltă, pentru ca prin mulțimea voastră să 
mă impresionați și să dau semne de vre-o slăbi- 
ciune prea omenească... Ei bine, vă știu cine sun- 
teţi... Rămineţi liniștite acolo în rafturile voastre, 
după cum eu rămin, bine vedeţi, în seninătatea 
Sîndului meu... 

Cu alte vorbe, dar cam cu acest înțeles a 
răspuns D-l Sadoveanu, cînd D-l Profesor lon 
Diaconu l-a întrebat: ce impresie îi fac volumele 
D-sale cînd le vede pe toate la un loc. 

Eu, firește, sunt prea departe de ceea ce este 
D-l Sadoveanu și alţii ce se pot compara cu D-sa, 
dar spun ce-am simţit la începutul primului vo- 
lum și la celelalte într'un număr destul de modest. 
Primul volum... Emoţii... speranţe și-un întreg văl- 
mășag de griji... Nu le voi uita niciodată, dar nici 
pe acele personalităţi cari prin îndemnurile ori 
ajutoarele lor mi le-au prilejuit, 

loan Adam și Șt. O, Iosif m'au sprijinit su- 
fletește și poate chiar prin preţiosul lor timp li- 
ber, după cum se vede din scrisorile reproduse, 
Au fost alte două persoane cari pe lingă sprijinul 
moral n'au precupeţit nici pe cel material, sprijin 
fără care în acea vreme nu putea să apară un 


E T E RE E | EEE. ONE] COE RTT E = E 


AEAEE S 


volum ori cît de modest. Acestea au fost: Spiru 
Haret și N. N. Săveanu, actualul președinte al 
Camerii Deputaţilor. Spun acestea, pentru ca să 
se știe de ce prima ediţie a volumului Pe Plaiu 
a fost închinată D-lui N. N. Săveanu. Pentru Spiru 
Haret sorocisem închinarea volumului al doilea, 
Traiul Nostru. Manuscrisul acestui volum așa a 
fost trimes la Buda-Pesta Luceafărului care l-a 
tipărit în primă ediție. Avea o frumoasă închinare 
omagială pentru cel care era Spiru Haret. Dar 
spre durerea și spre surprinderea mea, volumul 
a apărut fără acea închinare. Ce-i vor fi hotărît 
pe editori să înlăture acele citeva rinduri de o- 
magiu, nu știu. Prin cele ce scriu acum, încerc să 
repar omisiunea de atunci. 

De altfel această întîmplare a fost mai mult 
neplăcută pentru mine, căci Spiru Haret, om su- 
perior cum era, îmi acordase sprijinul fără vre-un 
gind de precupeţire. Şi despre asta m'am încre- 
dințat ulterior : In toamna anului 1905 și primă- 
vara lui 1906, cînd acasă la el, în Str. Verde, am 
lucrat la întocmirea statutelor pentru înființarea 
obștei de arendare „Sf. Cruce”, precum și alcă- 
tuirea și autentificarea contractului prin care am 
luat în arendă moșia Domnești. In acea vreme 
— probabil că-i scrisesem, făcînd aluzie la gîndul 
ce-avusesem — Haret îmi scrie: 


București, 21 Decembrie 1905 
Stimate D-le Ciocirlan, 
Nu te turbura în chestia dedicaţiei. D-ta știi că 
eu nu mă uit la forme. Dacă voia bună a D-tale a 
fost, atita ajunge, și eu îţi mulțumesc pentru dinsa. 
Haret 


133 


E PRAI IPEE A DES PDC E PRECIP O E UIC NEC 


134 


Cu prilejul apariţiei celui de al doilea volum, 
Traiul Nostru, în ediția a 2-a, cuvintele de oma- 
gii au fost puse în fruntea volumului; și ca ur- 
mare, primesc scrisoarea de mai jos: 


București, 6 Septembrie 1906 

Stimate D-le Ciocirlan, 

Scrisoarea D-tale am primit-o cu multă bucurie 
și nu am cuvinte să-ți mulțumesc pentru dedicarea 
cărţii D-tale. Urez deplin succes acestui de al doilea 
volum, iar D-tale îţi urez să ne mai dai multe altele, 

Haret 


Cu D-1 N. N. Săveanu, discipol înțelegător al 
celui ce era Spiru Haret, lucram mai des și mai 
de aproape, Domnia-Sa pe-acea vreme fiind pre- 
fect al judeţului nostru. Clădiri de școală, cercuri 
culturale, bănci populare și obștii de arendare, 
atunci au răsărit și sau întruchipat ca prin far- 
mec. Și în afară de activitatea aceasta, D-1 N. N. 
Săveanu cerceta să afle și ce se poate scoate în 
lumină din podoabele artelor frumoase. Astfel 
au luat ființă la Mîndrișca Putnei cel mai frumos 
cor de adulți ce-a fost vre-o dată pe plaiurile a- 
cestea, cor format și condus de neuitatul și mult 
regretatul învățător T. Dragomir. 

În ce privește literatura, dacă ea va fi fost 
îmbogățită cu ceva și prin scrisul meu, apoi tot 
D-sa a fost cel care a contribuit într'o largă mă- 
sură. Spre documentare, voiu reproduce aci două 
din scrisorile D-sale. Una se referă la activitatea 
economică și a doua la cea literară: 


București 3 | 18 N-vre 1906 

Dragă Ciocirlan, Dacă nu ţi-am scris mai de 
mult în chestia cumpărărei moșiei Domnești de către 
obște, causa e că am așteptat un moment mai favo- 
rabil causei, ce representăm. Din împrejurări, pe care 
ți le voiu comunica pe larg prin viu grai după 15 
Noemvre cînd te rog să vii la Focșani, unde mă vei 
găsi acasă, momentul acela nu a sosit încă. 

Nevoind să avem un răspuns negativ, cererea nu 
am înregistrat-o ; înregistrarea ei ar fi fost nu numai 
fără folos, dar cred chiar dăunătoare. 

La revedere dară după 15 N-vre la Focșani. 


N. N. Săveanu 


A doua scrisoare e de dată recentă, trimisă 
cu prilejul apariţiei și prezentării romanului meu 


Du-te, Dor. 


București 12|5 1936 
Dragă D-le Ciocîrlan, 

Sunt mișcat sulletește cetind pe coperta unui 
roman... un nume, care evocă amintiri, ce-mi sunt atit 
de scumpe. Trecutul cu zilele lui bune — pe cele 
rele le-am dat uitării, — vechea noastră colaborare 
în scopul luminării unor sate, — pe care votul obștesc 
nu le impusese încă atenţiunei oamenilor politici, rea- 
pare în ochi-mi şi-mi vorbesc de o tinerească activi- 
tate prefectorială. 

Îți mulțumesc cu recunoștință că te ai gîndit la 
cel ce te-a prețuit pe cînd erai un începător şi mă 
felicit că ţi-am recunoscut talentul, pe cînd încă el nu 
era în floare. 

Voi ceti cu atenţiune și cu drag paginile ce ai 
scris, volumul D-tale va fi tovarășul meu de drum 
miine într'o călătorie ce fac cu drumul de fier. 

Cu mii de mulţumiri, rămîn al D-tale devotat. 

N. N. Săveanu 


135 


UN MĂNUNCHIU DE PRIETENI: ȘT. O. IOSIF, 
ILARIE CHENDI, IOAN SCURTU ȘI ROMULUS CIOFLEC, 
Acești patru Transilvăneni, buni prieteni, au fost 
printre cei dintii cari în primii ani au îngrijit de 
apariția revistei Sămănătorul. Mai tirziu s'au ală- 
turat lor D-l Mihail Sadoveanu, D. Anghel, C. 
Sandu-Aldea şi alţii. N'au rămas laolaltă însă 
decit pînă la sfirșitul lui 1905; iar cu începutul 
lui 1906, Gh. Coșbuc și I. Gorun ca directori, scot 
revista Viaţa literară, condusă în deosebi de Ila- 
rie Chendi. Nu tirziu după despărţirea aceasta, 
revista Sămănătorul trece sub direcţia D-lui Ni- 
colae Iorga. Cu toți acești patru primi redactori 
ai Sămănătorului am avut relaţii personale prie- 
tenești și o corespondență bogată din care puţină 
mai păstrez. Cu Iosif însă am fost ca fraţii, ca 
dovadă scrisorile ce mi le adresa cu titulatura de 
„lubite Frate”. 

De altfel, dintre acești trei prieteni, Iosif era 
cel mai blind, mai bun și în măsură să se lipească 
de ori cine cu căldura sufletului său. 

Chiar și în discuţiile ce le-avea în deosebi cu 


—_bătăiosul Ilarie, în ce privea chestiunile de redac- 


136 


ție la Sămănătorul, losif era cel care căuta să 
determine o atmosferă mai prietenoasă în tot ca- 
drul revistei. 

Parcă-i văd stind cîte-și trei la masa obici- 
nuită dela Kiibler — Cioflec adesea lipsea — a- 
vînd dinainte în amestec pitoresc: cești de cafea, 
halbe ce fusese folosite rind pe rînd și pe care 
nu îngăduia chelnerilor să le ridice, căci îi deran- 
jau. Printre aceste vase simpatice s'amestecau de 


PoE E ERE a 


obiceiu și călimări, condee ori creioane. I. Scurtu, 
un munte de om, domol de-abia să-l urnești să 
scoată o vorbă, stătea de obiceiu cu fruntea prop- 
tită în palma stingă, în timp ce cu dreapta își 
potrivea din cînd în cînd ochelarii cu lănţișor de 
aur, Pufăia din nelipsitu-i trabuc și cu privirile 
pierdute asculta graiul tăios al bundocului și neas- 
timpăratului de Ilarie ce stătea la mijloc între el 
și „Steo”, cum îi spuneau în intimitate lui Iosif. 

Acesta, în cealaltă aripă de tovărășie, cu con- 
deiul ori creionul în mină, schița pe foile nelipsite 
din față-i flori, figuri geometrice nedeslușite, ori 
capete de expresie de cele mai multe ori bine 
reușite, Şi cum nu-și lua ochii dela migala minilor 
sale, numai din auz doar de prindea frămintările 
bătăioase ale lui Chendi, care prin graiu ori ges- 
turi căuta să sfarme pe nechemaţii ce s'amestecau 
în cîmpul literilor. Intr'un tirzior, cînd credea că 
i-au trecut toanele, Iosif întrerupea o clipă migala 
lucrului făcut în neștire, ridica ochii mari albaștri 
către tovarășul neîndurat de alături, grăind într'un 
ton de nespusă blindeţe : 

— Fii mai bun, mai îngăduitor, frate Ilarie. 
Dacă ai să dobori deodată pe toți nărozii, pe 
urmă tu ce-ai să mai faci? Să-i făurești de iz- 
noavă, cred că n'ai să te apuci. Lasă-i mai domol, 
ca să ai cu cine te lupta încă multă vreme! 

La auzul îndemnului ce-l făcea blindul „Steo“, 
Scurtu ridica privirea din fundul ceștii de cafea 
unde-și scutura scrumul trabucului și privea im- 
pasibil, cînd spre unul cînd spre altul, iar Chendi 
răspundea ca un „nu“ scurt și respicat ce nu mai 


137 


Po RE a RE RR ONE Ea IAR 


aștepta vre-o replică, în timp ce Iosif, reluindu-și 
migala lucrului, zimbea senin, satisfăcut că pu- 
sese cuvintul cel bun pentru toți acei fără minte 
și har dela Cel-de-Sus, 

Cite-și trei, pe cit îmi amintesc, locuiau la 
Hotelul Imperial, lingă aripa stingă a Palatului 
Regal, petrecîndu-și bună parte din timp jos în 
cafeneaua Kiibler — așa se numea, mi se pare — 
unde de altfel era adevărata redacție a revistei. 

Iosif stăruia mereu în scrisori să cobor depe 
plaiurile mele spre București, ca „să ne vedem la 
ochi”, cum spunea el. N'a uitat într'o vreme să 
amintească într'o scrisoare, că de va fi să mă duc 
cumva cu soția — aveam de dat împreună 
niște examene — atunci „Doamna“ să aştepte 
jos în cafenea și sus să mă urc singur, să-i ves- 
tesc... „De, suntem cu toţii becheri... și nu te-am 
putea primi cu Doamna în cămăruțele noastre 
pline de dezordine“, adăuga Iosif. 

Şi-așa s'a și întîmplat în primăvara lui 1902 : 
soţia a așteptat jos, iar nu după mult timp mam 
scoborit cu cei trei prieteni: Iosif, Chendi și Scurtu 
— Cioflec lipsea — purtind fiecare în cinstea noas- 
tră de oaspeți vorbe dulci în grai și buchete mari 
de mărgăritărele în miini. Şi-am petrecut în to- 
vărășia lor citeva zile ce nu le voi uita nici odată, 

De aci înainte cu Iosif, acel suflet curat, fe- 
ciorelnic, am rămas ca frați. O vară, în anul cind 
s'a căsătorit, am petrecut-o laolaltă în Soveja — 
minunata noastră localitate de munte din ţinutul 
Vrancei, 

li vorbise loan Adam cu atita farmec de mun- 


138 


ţii Vrancei şi în deosebi de-ai Sovejei, în cit a fost 
vrăjit să-şi petreacă prima vară de tovărășie în 
pacea munţilor noștri. Mi-a scris ce fel de casă, 
cu ce fel de colț de natură să-i caut; și i-am gă- 
sit gospodăria minunată pe acea vreme a dască- 
lului I. Mehedinţi — moșul d-lui Prof. Simion 
Mehedinţi —- din cătunul Dragosloveni. Gospodărie 
liniștită, cu casă mare, bătătură largă țesută cu 
troscot mărunt și des, iar în gospodărie dascălul 
şi dăscălița oameni dulci și primitori de oaspeţi, 
căci n'aveau copii. 

Şi-am petrecut o vacanţă împreună. Cum mai 
trece timpul, și cu el se duc și uniia din oamenii 
cei mai scumpi și mai dragi! Am rămas, doar 
numai cu amintirea despre ei, plină de duioșii, cu 
cărțile lor cari le poartă bogăţia de gînduri și 
scrisorile pe cari le răsfoesc și le citesc cu pios 
respect despre ceea ce-a fost și nu va mai fi... 

DOMNUL NICOLAE IORGA, DIRECTORUL SĂMĂ- 
NĂTORULUI. După venirea d-lui Profesor Iorga în 
fruntea revistei Sămănătorul, ca director, și apa- 
riția celeilalte reviste, Viaţa literară, firește că ve- 
chiul grup de redactori s'a împărțit între cele 
două foi, și colaboratorii la fel. Parte din aceștia 
care nu prea cunoșteau tot adincul discordiei, co- 
laborau la amîndouă. Solicitat stăruitor de Ilarie 
Chendi, am trimis bucăţi și la Viaţa literară; am 
rămas totuși în cuibul vechiu care s'a dovedit a 
fi mai trainic și mai bine condus. 

Odată cu venirea D-lui Profesor Iorga în frun- 
tea Sămănătorului, casa D-sale era socotită ca re- 
dacția revistei și toţi redactorii și uniia din cola- 


139 


boratorii provinciali, cum eram eu, în biroul D-lui 
Iorga, în strada Buzești, ne adunam. Nu erau zile 
și ore hotărite pentru reuniuni. Veneam cînd pu- 
team, ori cînd ne chema maestrul, pentru ca să 
citim ori să primim anume indicaţii și directive, 
Cel puţin așa vedeam și credeam eu, cel care ve- 
neam mai rar din provincie. 

La început pînă cind i-am cunoscut într'o 
măsură oarecare temperamentul cu nesfirșita bo- 
găție de suflet și spirit, mă jenam să-l cercetez 
des, gîindindu-mă că i-aș putea fi o piedică în pro- 
digioasa D-sale ocupaţie. Astfel în prima zi de 
prezentare, cînd l-am găsit pe d-l lorga scriind, 
cu biroul morman de foi manuscrise și altele 
care nu mai avusese loc în vîrful movilei, lune- 
case pe jos în toate părţile, am vorbit cu D-sa 
ciîtăva vreme, fără să-și întrerupă scrisul însă. 

Inchipuindu-mi că această situație nu poate 
să dureze mult fără să-i fac încurcătură, ori la un 
moment dat să-și întrerupă lucrul, m'am sculat, 
cerîndu-i îngăduința dea pleca. Rizind și glumind, 
mă întrebă: 

— De ce atita grabă, Ciociîrlie dragă ? 

— Pentrucă D-v. sunteți ocupat și cu vizita 
mea prelungită să nu vă întrerup, Domnule Pro- 
fesor, i-am răspuns, 

Cu altă glumă aruncată din fugă și făcîndu-mi 
semn cu mîna să stau, adause iar: 

— Stai ori cît, fără nici o teamă. Vom tăi- 
făsui împreună și în acelaș timp eu îmi voi vedea 
și de lucrul început, pe care, de, nu-l las pînă 


cînd nu-l gătesc, 


140 
Ie E IE T 


—— ...— ——___ 


Şi-am vorbit de toate: de politică, de litera- 
tură, de revista Sămănătorul, de „fugarii” ce 
trecuse la „Viaţa neliterară”, cum îi spunea în 
glumă, precum și de satul meu cu mișcarea eco- 
nomică ce începusem. 

Mi-a vorbit cu multă căldură despre „Marele 
Haret” și sufletul lui plin de dragoste pentru pă- 
tura țărănească, În tot timpul acesta, glumele și 
spiritele tăioase la adresa unora ce plecase dela 
Sămănătorul s'au întrețesut destul de des în con- 
vorbirea noastră. lar cînd pe jos ce făcuse în ju- 
rul biroului alte movilițe din foile ce lunecau de 
sus, a strigat pe Doamna lorga, prezentindu-mă : 

— Uite, Catinco, îți prezint pe Ciocirlia cea 
voioasă dela Păuneștii Putnei. Vezi, el, măcar că 
are aripi și-ar fi putut să zboare amăgit din cui- 
bul lui vechiu, a fost cuminte și-a rămas cu noi 
mai departe să ne încînte cu pliscul lui fermecat. 

A ris maestrul, a rîs și Doamna cea blondă 
cu zimbetul de sfintă ; apoi după îndemnul pofti- 
rilor de rigoare m'a întrebat și Doamna multe de 
toate, în timp ce Domnul Profesor nu uita să a- 
runce alte glume. Într'un tirzior, la un semn al 
soțului, Doamna a început să adune maldăre- 
maldăre foile imprăștiate pe jos, iar apoi pe cele 
de pe birou, rinduindu-le pe toate cum se ce- 
reau să urmeze în continuarea scrisului. In vre- 
mea aceasta D-l Profesor, lăsind condeiul și a- 
pucind un coup-papier pentru ca să taie un volum 
ce-i stătea în față, adaugă: 

— Vezi, așa se ostenește des Doamna mea, căci 
altcineva mi-ar încurca tot, fără să mai dau de rost, 


141 
PR 5 CE RE CP SE EDC FE E EEE 


142 


Doamna zimbea, rinduind în tăcere foile tean- 
curi-teancuri pe alt birou mai liber de alături. 
Acum D-l Profesor tăia de zor foile volumului ce 
apucase în miini, aruncindu-și ochii doar fugi- 
tiv pe pagini, cum face orice om cind tae foile 
unei cărți. În acelaș timp continua vorba cu mine, 
cu Doamna Iorga, comentind și scrisul autorului 
din volumul ce-l urmărea. Crezusem o clipă că 
D-l Profesor făcea o pauză de lucru, ocupindu-se 
cu tăiatul foilor unui volum ce-l interesa, pregă- 
tindu-l pentru un timp tihnit de lectură. Dar care 
nu mi-a fost mirarea, cînd m'am încredinţat că în 
timpul simplei operaţii ce întreprinsese prin tăierea 
foilor, prin trecerea fugitivă a privirii peste pagini, 
D-sa cetise și conținutul, păstrînd în memorie a- 
nume pasage cu putință de-a indica și pagina 
unde se aflau. Despre asta m'am încredinţat în 
discuţia ce-a urmat în timpul mesei, și cînd a 
cerut de mi s'a adus volumul în chestie, ca să 
controlez adevărul acesta fenomenal. Atunci nu 
m'am mai mirat cum de-a înmagazinat D-sa a- 
titea cunoștințe în timpul studiilor, E un fenomen 
aparte, atit în ce priveşte puterile spirituale de a 
prinde și aduna cunoștințele, precum și în acela 
de a le plăsmui și reda apoi în opere de artă ori 
știință, 

In anii următori, înainte și după răsboiu, în 
vizitele ce-am avut cinstea săile mai fac în casa 
D-sale dela București, ori la Vălenii-de-Munte, am 
avut prilejul să mă încredințez despre fenomena- 
litatea personalităţii D-sale, în ce priveşte orice 
act de manifestare artistico-culturală, sau chiar 


pe Re pe ui 


politică. În privința acestei ultime laturi a activi- 
tății sale, politica, D-sa — cu spiritul fin și pătrun- 
zător, dar mai ales cu puterea de a hipnotiza 
masele tineretului, hotărîndu-le spre abnegaţie și 
sacrificiu — a făcut o adevărată școală spre ridi- 
carea tineretului către o altă viață politică și so- 
cială, mai curată. Şi dacă aceste generaţii de tineri 
crescute la școala D-sale politică, nu au perseve- 
rat să rămînă în juru-i pentru totdeauna, cum s'ar 
fi cuvenit, spre a forma un puternic partid, totuși 
elementele acestea crescute în școala „iorghis- 
mului“ politic, împrăștiindu-se și luînd posturi de 
comandă în alte partide, n'au putut să lepede la 
porţile noului partid toată ideologia tinereţii în 
care crescuse, Şi astfel s'a produs pe nesimţite 
acea primenire sufletească în cadrele tuturor par- 
tidelor, primenire cu care se laudă conducătorii 
de oameni, fără s'arate isvorul de unde pornise 
de fapt. Poate că văd greșit in chestia aceasta, 
dar e părerea mea sinceră, 

Din vremea directoratului D-lui Profesor lorga, 
la Sămănătorul, reproduc aci o singură scrisoare : 


29 Dec. 1905 


Dragă Domnule Ciocirlan, 

La „Luceafărul“ nu prea este nădejde [era vorba 
de o chestie bănească: dreptul meu de autor 
pentru volumul 7raiul nostru, editat de a- 
ceastă revistă] și alţii au păţit-o. Lui T. nu-i voiu 
scrie, dar voiu vorbi cu Goga peste citeva zile, la 


Sibii. Desigur că noul roman vrei să-l dai lui Filip și 
voiu vedea dacă n'ar fi dispus să-ți dea un avans. 


Eu cred să înduri cîtva timp încă o soartă rea, 


143 


144 


de care desigur că nu ești vrednic prin nimic. Cind 
va fi alt guvern, atunci se va putea vorbi unor oa- 
meni cari înțeleg și alt ceva decit lingușiri şi conside- 
rații electorale. Totuşi voiu vorbi cuiva care cunoaște 
pe Ghica: ai putea sta undeva de Paști, casă te faci 
voinic Și voios, 

Şi la Academie o să fac tot ce-mi stă prin putință, 

Îți mulțămesc pentru capitolul trimes, [capitol 
din romanul care a apărut abia anul acesta] 
care va apărea fără zăbavă. Să-ţi fie bun şi priincios 
anul care se deschide. Iţi urează al D-tale preţuitor 
și prieten. 


N. lorga 


BUCURA DUMBRAVĂ. Citisem Haiducul, mi- 
nunata viață romanțată a nobilului erou, vlăstar 
boieresc, Iancu Jianu, chiar dela începutul apari- 
tiei în traducerea D-nei Eliza Brătianu. Din no- 
titele critice care au urmat și din investigaţiile 
personale, aflasem că acest suflet nobil care se 
imbinase atît de minunat cu sufletul romînesc, în 
cît să-i înţeleagă ca nimeni altul pînă atunci tra- 
gica luptă a eroilor noștri naţionali, acest suflet 
rar de femee era Domnișoara Fani Seculici, prie- 
tenă a Reginei Poete Carmen Sylva. Ca fiică a 
financiarului Seculici, director general la Societatea 
de Asigurare „Dacia Rominia“”, probabil de origină 
cehă, care avea întotdeauna acces la Palat, Re- 
gele Carol apreciindu-l, Bucura Dumbravă cres- 
cuse în lumina ce-o radia Carmen Sylva în juru-i. 
Operele tinerei scriitoare au dovedit mai tirziu că 
autoarea meritase în adevăr prietenia ce i-o a- 
cordase Regina-Poetă. Cum după apariţia Haidu- 
cului, trecînd și viltoarea lui 1907, autoarea îşi 


pusese în gind să dea la lumină și vieaţa roman- 
țată a eroului Tudor Vladimirescu — Pandurul— era 
neostenită, alergînd necontenit prin țară, cercetind 
toate locurile cari ar mai fi păstrat ceva din a- 
mintirile eroului ce fusese Tudor Vladimirescu, 
Aduna date și tot ce i se părea că poartă ceva 
din autenticul acţiunei ce desfășurase eroul; dar 
pentru cadrul în care trebuia să așeze povestirea, 
întreba pe toţi și în toate părţile de anumite sate 
de răzeși, mari și frumoase, pentru ca să le vizi- 
teze și să adune materialul ce credea că-i este de 
lipsă. În casa tatălui său, cunoscind mulţi ingineri 
de seamă ce cutreieraseră țara pe la diferitele 
moșii ale Societăţii „Dacia Rominia“, a aflat dela 
bătrinul inginer Marin Petrescu despre satul mare 
Păunești din judeţul Putna, pe care l-ar fi putut 
vizita oricind, el fiind așezat în raza moșiei Dom- 
nești, proprietatea Societăţii. Și astfel, într'o pri- 
măvară, mi se pare în 1908, în tovărășia ingine- 
rului Petrescu și a veteranului N. Marin din Pău- 
nești, a vizitat satul în care eu eram învățător, 
conducind ca președinte și obștea „Sfinta Cruce“ 
ce ținea în arendă moșia Domneștii-de-sus, pro- 
prietatea contesei Divone. I-a plăcut satul, și în 
deosebi hora satului de pe atunci — era prezi- 
denta Societăţii „Chindia“ din București — horă 
în care s'a prins și ajucat, spre marea mirare a 
sătenilor, mai cu mult meșteșug decit cei cari se 
născuse, crescuse și trăise cu jocurile acestor me- 
leaguri. După horă,în sfatul ce-a legat cu sătenii, 
a intrebat, fireşte, de preoți şi învățători: cum îi 
cheamă şi cum se laudă satul cu ei. Intre învăță- 


1 


45 


tori am fost numit și eu. La auzul numelui meu, 
a stat puţin, s'a gîndit și apoi a întrebat; 

— Învățătorul D-voastră, loan Ciocirlan, nu e 
cumva scriitorul ? 

Sătenii, necunoscînd alt scriitor decit pe cel dela 
primăria satului... au stat nedumeriţi, neștiind ce 
să răspundă. Bucura Dumbravă, înţelegind repede 
situația sufletească a celor cu cari vorbea, i-a 
lămurit : 

— Este un învăţător, loan Ciocirlan, care a 
scris, a făcut niște cărți pe care le-a tipărit la 
București, In ele scrie frumos de viața D-voastră, 
a satelor. 

Oamenii mai dumeriți oarecum, răspund pe 
rînd, ori chiar și cîte mai mulți odată că: „De va 
fi scris învățătorul nostru pe la București cărţi, 
cum spuneți D-voastră, nu știm. Noi cunoaștem 
pe al nostru, și iată, putem spune ce-a făcut aci 
în sat: o bancă populară care ţine pentru noi în 
arendă moșia Domnești a Doamnei Contese“. 
„Așa-i, aveţi dreptate... Ce va fi făcut omul în afară 
de satul D-voastră, n'aveţi de unde ști. Dar o fi 
cumva acasă ? 

— Cum e sărbătoare, bănuim c'o fi. Moș 
Marin, omul D-voastră, poate afla. 

Și veteranul N. Marin, s'a grăbit să mă caute și 
să întrebe de pot primi pe D-ra Seculici dela Bu- 
curești, care vrea să mă vadă și să-mi vorbească. 
Şi astfel, în după amiaza acelei zile de Mai, în 
gospodăria mea modestă am făcut cunoștința scri- 
itoarei Bucura Dumbravă. Am fost nespus de fe- 
ricit, dar într'o măsură jenat, că mă vedea acasă 


146 
OE ca E 


la mine, așa cum nu s'ar fi așteptat să vadă pe 
scriitorul loan Ciocîrlan. Şi totuși de atunci am 
rămas apropiaţi sufletește. Mi-a scris, întrebîn- 
du-mă de nu mi-ar putea fi de sprijin prin tatăl său, 
directorul societăţii amintite ; i-am răspuns, primind, 
firește, propunerea ce-mi făcea. Și în adevăr, în 
afară că peste un an îmi boteza pe cel mai mic 
dintre copii, înainte și după acest botez s'a inte- 
resat de aproape de starea mea morală și mate- 
rială, sprijinindu-mă cum nimeni dintre scriitori nu 
m'a sprijinit, firește exceptind pe loan Adam şi 
Șt. O. Iosif — în felul lor, Transcriu aci una din 
multele ei scrisori în care pe lîngă chestia bote- 
zului pus la cale, se vede și grija ce-avea pentru 


adunarea materialului trebuitor volumului Pan- 
durul, 
București 5|8 Aprilie 1909 
Prea Stimate Domnule Ciocîrlan, 

Data ce ați hotărît pentru botez, îmi convine 
foarte bine, și sunt bucuroasă să fiu nașa copilului în 
ziua de 18 Mai. La 24 Martie, eram la Gura Motru- 
lui și la Ținţăreni cercetînd locurile, unde a trecut Tu- 
dor Vladimirescu cu pandurii lui. Cînd am avut plăce- 
rea, să vă văd la București, mi-aţi spus, că, dela Pău- 
nești, aș putea să mă duc și la mănăstirea Secul, și 
vași fi foarte recunoscătoare, să mă îndrumați, fă- 
cîindu-mi planul excursiunii. Aştept cu nerăbdare so- 
sirea cărții D-v, mulțumindu-vă pentru frumosul dar. 
Puteţi îi sigur că tatăl meu va avea în vedere ce- 
rerea D-v. |Era vorba de-o cerere ce-o adresa- 
sem Direcţiei Societăţii „Dacia-Rominia“, spre 
a mi se vinde o porţiune de 2% ha. loc în 
marginea Păuneștilor]. 

Primiţi, Vă rog, încredințarea deosebitei mele 
consideraţiuni. Fanny Seculici 


147 


Îi RP RN 0-03 IE 


148 


Cum în vremea aceia eram conferențiar la 
Cercurile Culturale, împreună cu Al. Vlahuţă, Gh. 
Coșbuc, Mihail Sadoveanu, Artur Gorovei și Doc- 
tor Andrei lliescu-Lespezi, la o întîlnire le-am co- 
muni-at dorința nănașii ca să ia cu toţii parte la 
botez. Propunerea a fost primită; și astfel naşii 
s'au înmulțit, vestind un botez ca o nuntă, precum 
a și fost, 

In ziua sorocită botezului, n'au sosit la Pău- 
nești decit Bucura Dumbravă, Mihail Sadoveanu, 
Artur Gorovei, Dr. Andrei lliescu-Lespezi și In- 
ginerul Marin Petrescu. Cei doi poeţi, Coșbuc și 
Vlahuţă, au lipsit. Cel dintii, după cum mi l-a 
pîrît, față fiind, Mihail Popescu într'o întîlnire la 


Slănic chiar în luna ce-a urmat, cică „sa rătăcit 


cu un grup de prieteni chiar în seara sorocită 
plecării la botez... și a doua zi cînd și-a dat seama 
de cele întimplate, era prea tirziu...“ lar Vlahuţă 
a avut în aceiași vreme nunta uneia din fiice. 
Totuși chiar fără cei doi decani ai scrisului de pe 
acea vreme, botezul nu a fost lipsit de cheful și 
veselia cuvenită. S'a început oficierea Duminică 
înainte de prinz și s'a isprăvit petrecania Luni la 
amiază. Vinul a fost bun, lăutarii meșteri, iar 
oaspeţii mulți la număr, adunaţi cu voie bună de 
prin multe și răspîndite meleaguri ale ţării, s'au 
arătat vrednici pentru toate cele cerute de vechile 
datini. Lumea care a luat parte la petrecerea a- 
ceia mai ține minte și-acum de minunatele jocuri 
purtate în frunte de nănașa cea îmbrăcată în iie 
și catrință, iar în picioare cu opincuţe. N'a uitat 
de altfel nici pe „nănașul Mihai, cel balai şi cu 


PORECLIT A E RR API EI A E AI EP E IPS DIAS EA 


ochii ca cicoarea”, cum îi zicea un mucalit moș 
din vecini. Voinic și meșter de să'ntreacă pe toți 
la joc, el purta horile cînd în frunte, cînd singur 
la mijloc. Și bătînd răzbit pămîntul, ca să nu se 
bage 'n samă că-s opinci pe-aproape la nănașa, 
purta un joc ca nimeni altul, din întreaga lui fi- 
ință : sălta din miini, sălta din umerii cei largi și 
se legăna în tact de cintec cînd într'o parte, cind 
în alta; pleca o clipă fruntea în jos, cătind 
spre'nseilarea jocului dela picioare și-apoi dintr'o 
mișcare avinta spre spate capul, de-astimpăra o 
clipă vilvătaia pletelor bălăi. Apoi cu ochii aprinși 
de scînteieri fantastice, înfiripa năstrușnice strigări 
ce stîrneau veselia tuturor. Și se minunau de-atita 
meșteșug în toate cei oaspeţi tîrgoveţi ; dar în deo- 
sebi sătenii cari nu mai văzuse așa „prubă de 
boier“. lată pentru ce-l ţin minte și unii și alţii, de 
întreabă și acum de maestru. Și, Doamne, mulți 
s'au dus din cei cari s'au veselit atunci laolaltă, 
și unii poate prea de vreme! Dar ce suntem noi 
oamenii în deapănul neîndurat al vremii ? 
CARTEA LITERARĂ DUPĂ RĂSBOIL. EDITORI ŞI 
SCRIITORI Am auzit spunîndu-se, ori am văzut 
scrisă undeva, o părere despre scriitorii din- 
naintea răsboiului. Se zicea că nu erau citu-și de 
puțin materialiști; scriind sub imboldul sfint al 
artei, nici nu le-ar fi trecut prin minte să ceară 
plată pentru colaborările pe ia diferite reviste. 
Dimpotrivă, unii din ei cari aveau şi ceva stare 
materială, o sacrificau, scoțind reviste cari în cele 
mai dese cazuri înghițiau bani buni, fără s'aducă 
salantonului editor decit deficite. Editorii de re- 


149 


in i E 


150 


viste erau bucuroși să meargă revista, iar ceilalți 
scriitori, colaboratori gratuiți, se mingiiau cu gin- 
dul că vor avea mai curînd ori mai tirziu bucuria 
apariţiei unui volum. O schimbare în această si- 
tuație— schimbare abia simțită — a adus editura „Mi- 
nerva", 

După răsboiu : alte vremuri, cu alți oameni 
și altă mentalitate. Scriitorii, și în deosebi roman- 
cierii, apar repede unii după alții și pe la revistele 
mai vechi Adevărul literar, Gindirea și altele, se 
colaborează numai în schimb de onorar. Volumele 
ce apar în diferite edituri, asemenea aduc un în- 
semnat drept de autor, chiar cu avansuri înainte 
de apariţie. Și era un semn îmbucurător și pen- 
tru scriitori, dar și în genere pentru literatură. 
Munca literară se plătea, și scriitorii se puteau 
dedica numai scrisului, făcîndu-și din el o profe- 
sie. Scriitorul nu mai era silit să-și irosească e- 
nergia în cine știe ce ocupaţii lăturalnice care de 
cele mai multe ori nu avea nimic comun cu lite- 
rele, iar scrisului să-i ofere doar puţinul timp li- 
ber de care mai dispuneau — și-aceasta de multe 
ori cu sacrificiul sănătății. 

i-ar fi fost foarte bine, dacă în acest început 
îmbucurător al literelor nu s'ar fi amestecat lă- 
comia de cîştig a multor editori. Aceștia, fără să 
țină seamă că depășesc rolul ce-aveau în desvol- 
tarea literaturii, comandau operele literare cum ar 
fi comandat o marfă oarecare. Bănuind, se vede, 
că gustul cetitorilor ar fi prins mai ușor în mre- 
jele unei urzeli literare erotice, au cerut scriitori- 
lor să scrie în felul acesta. Că sufletul poporului 


PR E RR N UNU, 


ar fi avut de suferit din răspindirea unor astfel 
de scrieri, editorii nu se îngrijeau. Pe ei îi preo- 
cupa câștigul, cîștisul cît mai mare și nimic mai 
mult, Şi scriitorii, în afară de oarecari onorabile 
excepții, au lucrat și-au furnizat marfa ce li se ce- 
rea și li se plătea destul de bine. Ciștigau astfel 
editorii din belșug, ridicind palate și adunînd multe 
milioane ; cîștigau și scriitorii. Literatura însă în 
felul acesta nu-și are valoarea estetică și morală 
ce i s'ar cere, pentru ca să fie la înălțimea unei 
adevărate literaturi; iar sufletul poporului se des- 
tramă, alunecînd în prăpastia nefiinţei, Și de această 
dureroasă rătăcire nu sunt de vină atit editorii, 
cît în deosebi scriitorii. Editorii, ca orice negus- 
tori, azi sunt cu multele lor bogății, iar miine se 
vor rostogoli în besna uitării cu tot aurul spurcat 
ce-au agonisit cu preţul nimicirii sufletești a unui 
neam întreg! Cei cari vor avea să răspundă în 
faţa istoriei sunt scriitorii, De ce oare nu-și dau 
seama că e mai de preț un nume fără pată, de- 
cît tot aurul de pe lume? 

Nu știu, dar mie îmi vine să cred că toţi a- 
cei cari-și vînd sufletul și-și comercializează scrisul, 
nu au nimic comun cu arta. În inima lor, în su- 
fletul lor sterp nu sălășluește nici măcar o rază 
din lumina adevărului și frumosului etern. Nu am 
fost bogat; ba poate am îndurat prea dureros mi- 
zeria vieţii, după cum se va vedea din corespon- 
dența mea cu alți scriitori; totuși m'am simțit 
mindru că pot să nu-mi prostituez condeiul, 

Și dacă atiţi cari n'au scris un rînd literar în 
viața lor, au fost în măsură să arunce pe piață 


151 


152 


multă maculatură pornografică, apoi cu atit mai 
ușor aș fi putut să mă înfig printre romancierii 
de după răsboi. 

De altfel, lucrări literare de oarecari dimen- 
siuni, ca chestie de pagini dar și de valoare es- 
tetică în ce privește cerinţele unei adevărate arte, 
am încercat încă dinainte de răsboi. Una din a- 
cestea e și povestirea Inimă de Mamă, premiată 
de Academia Romină și ajunsă în a IV-a ediţie 
la editura „Minerva”. 

Afară de acest volum, precum și de celelalte 
ce-am mai tipărit, am scris, firește, pe îndelete și 
poate cu o prea mare exagerare de auto-critică, 
începînd înainte de răsboi, romanul apărut anul 
acesta sub titlul: Du-te, Dor. Despre inceputurile 
lui pomenește Șt. O, Iosif în citeva scrisori ca și 
D-l Profesor Iorga. Amindoi avuseseră prilejul să 
cunoască anume capitole din roman și mă îndem- 
nau să-i dau forma definitivă. Eu însă nu m'am 
grăbit nici la îndemnul unor scriitori de valoarea 
celor pomeniţi, dar nici la ispita diavolească a e- 
ditorilor din vremurile noastre. 

Incă înainte de răsboi am publicat poate mai 
bine de jumătate din romanul amintit în revista 
Ramuri-Drum drept din Craiova. Cu venirea răs- 
boiului l-am întrerupt și apoi am reluat lucrul ceva 
mai tirziu, dînd cîteva capitole la Adevărul literar 
și alte reviste. Și l-am ţinut în saltar mulți ani la 
rind, revăziîndu-i adesea și întrebindu-mă dacă 
merită lumina tiparului. Şi poate că nu l-aș fi scos 
multă vreme cu gindul de-al tipări dacă nu mar 
fi îndemnat la aceasta o împrejurare tot neplăcută 


Pr e RI N IOANE EEE EAI 


din vieața mea de modest scriitor: 

Avind gata, un volum de poeme și nuvele 
In fața Judecăţii — volumul al 7-lea — m'am 
gîndit să-i dau rînd la tipar înaintea romanului. 
Și astfel, în 1924-25, l-am prezentat editurei „Car- 
tea Rominească“. Colecţia aceasta de bucăţi lite- 
rare cari iusese tipărite în reviste ca: Viaţa Ro- 
minească, Adevărul literar, Ramuri și altele, a 
stat cită-va vreme în cercetarea referenzilor dela 
editura pomenită, pînă ce m'am dus și-am aflat 
că mi s'a respins ca nepublicabilă, de oare ce cu- 
prinsul nu era scris „în nota vremii“. L-am luat 
de-acolo, dela acești cerberi ai scrisului în „nota 
altei vremi“ și l-am mutat la editura „Ciornei“. 
Aci am dat peste un om de bun gust literar, D-l 
I. A. lagnov, șef pe atunci al conducerii edito- 
riale „Ciornei“. Acesta, într'o discuţie foarte fru- 
moasă, m'a încredințat că editurile și publicul ce- 
reau nu bucăți mici: poeme, schițe ori nuvele — 
fire-ar ele cît de frumoase — ci volume mari de 
romane. Și astfel am primit îndemnul să le pre- 
zint un roman, 

Volumul de nuvele de care vorbii, după atita 
colindă se află și acum la o altă editură, la aceea 
a Fundațiilor Culturale Regale, cu nădejdea că 
se va tipări; iar eu am pornit într'o nouă bejenie 
cu romanul pe care în cele din urmă m'am ho- 
tărit să-l scot din saltar unde a stat atiţia ani. 

Astfel, acum 5-6 ani în urmă, am prezentat 
romanul sub titlul Dragoste Invrăjbită la concursul 
anunţat de editura „Cultura Naţională”, premiul 
„Eforia“. La acest concurs s'a premiat și tipărit 


153 


LE E e C 


154 


însă de casa editoare volumul „Maytrei“ al D-lui 
Mircea Eliade. 

Manuscrisul — de bună samă necitit: cam 
așa se întîmplă la astfel de concursuri — mi s'a 
înapoiat. Un exemplar din el, după oarecare timp, 
l-am trimes editurei „Adevărul“ și alte două exem- 
plare la alte două edituri. 

Dela Adevărul mi s'a comunicat prin priete- 
nul care a dus fnanuscrisul, că „în principiu sa 
admis editarea romanului și cînd îi va sosi rindul, 
se va da la tipar“. Timp de doi ani rîndul acela 
n'a mai venit, căci erau alți autori cu mai multă 
trecere pe cari trebuiau să-i tipărească, Pe aceștia 
îi întîlniau și-i vedeau adesea; pe mine nu mau 
văzut niciodată, 

N'am avut nimic de zis. Așa se petrec lu- 
crurile în lumea scriitoricească, în vremea aceasta 
de după răsboi. Ceea ce m'a scîrbit mult din tot 
contactul meu cu editorii, a fost îndrăzneala unuia 
care după ce a cetit manuscrisul romanului, mi-a 
cerut ca în capitolul VII unde tinerii eroi se în- 
tilnesc noaptea în grădină, să adaog citeva pagini 
mai „picante“, mai atractive pentru cetitori... Și a- 
ceasta în interesul nostru al amîndorura, în inte- 
resul adevăratului succes de librărie... Și mi-a 
schițat chiar în amănunt scenele ce aveam să le 
descriu. M'a cutremurat scabrozitatea acelor pagini 
cerute ca singură condiție peutru editare și-am 
spus că nu pot să scriu astfel. Condeiul meu și 
mintea mea refuză așa ceva. 

— Dă-ne voe să scriem noi acele pagini, și 
altele ce vom crede pentru capitolele următoare. 


DE EI 0 PPE. E e RR MR o EREI 


— Nu, nici asta nu o pot îngădui, căci în 
cazul acesta, n'aș mai fi eu autorul cărții, am 
răspuns, 

— Atunci cu părere de rău, nu vă putem 
edita cartea, a grăit a-tot-puternicul și a-tot-făuri- 
torul editor... 

Am luat manuscrisul și-am plecat. Am crezut 
că e mai demn pentru mine să nu apară volumul 
în condițiunile acestea. 

Cel de-al treilea editor căruia, potrivit cuvin- 
telor sale ce le-am crezut sincere, fiind el însuși 
autor de romane, i-a plăcut conţinutul manuscri- 
sului, fără nici o modificare ; mi-a cerut însă altceva 
poate și mai dureros. Despre acest fapt, care a- 
semenea m'a hotărît să plec iarăși cu manuscrisul 
acasă, voi vorbi mai departe la locul unde arăt o 
altă acţiune și mai dăunătoare literaturei, acțiune 
pornită din partea autorilor, a scriitorilor înșiși. 

Și astfel, după cîțiva ani de încercări zădar- 
nice m'am resemnat — la o vîrstă ca a mea e 
ușor — și am închis manuscrisul iar în saltar la- 
olaltă cu celălalt al volumului de nuvele In fafa 
Judecăţii. 

Nu mai ţin minte peste cîtă vreme după a- 
cestea, am cetit într'o revistă o frumoasă recenzie 
a unui volum de poezii, recenzie scrisă de D-l 
L E. Torouţiu. Se lăuda acolo armonia ce 
se desprinde din cuprinsul întregului volum, fru- 
museța limbei și în genere acea inspirație care 
pornia din curatul isvor ce te face să guști speci- 
ficul neamului romînesc. 

Aflarea acestui suflet care judeca astfel o o- 


155 


LA a e ac 


156 


peră de artă mi-a dat multe nădejdi și într'o bună 
zi i-am scris D-lui recenzent la tipografia D-sale 
„Bucovina“, unde-i aflasem adresa. 


Il întrebam dacă D-sa e în adevăr acel Domn 


cu recensia din revistă și dacă nu ar fi dispus să 
citească și să editeze un roman cu un conținut 
cum nădăjduesc să-i placă. 


Și nu peste multă vreme am primit între al- 


tele și următoarele rînduri ; 


București, N-brie 2, 1935 
Stimate Domnule Ciocirlan, 


Adevărat, am scris, pe vremuri la „Sămănătorul“ 
vre-o cîteva cîntece populare; deci nam fost și nici 
nu sunt poet, ba nici macar versificator. S'a mai ti- 
părit şi o schiță de-a mea, păcate ale tinereţelor, — 
căci pe atunci eram elev de liceu. 

V'aţi adresat pentru publicarea în editura „Bu- 
covina“ a romanului Dv. Nu era necesar să înșirați 
titlurile lucrărilor Dv., care aveţi un nume în circula- 
ție, deși nu cu gălăgia generaţiei tinere. Gălăgia însă 
nu e singura calitate care poate duce la consacrarea 
unui talent. Dimpotrivă ea îndepărtează și adevăratele 
talente de definitiva consacrare, de oare ce lumea sta- 
tornică a cetitorilor, nu mai pune nici un preţ pe ori- 
ce soiu de reclamă, fie ea înfășurată și întro mătă- 
soasă critică lăudătoare. 

Interdependenţa între critic, autor și editor, a 
fost de mult descoperită, și astăzi mai curind se vinde 
o carte aspru criticată, de cît cele lăudate. Cartea a 
trecut, ce-i drept, și ea prin criză. Nici nu se putea 
altfel, ca ea să nu se resimtă de neajunsurile vieții 
materiale și atunci a venit pe de-oparte producţia de 
gust mediocru, potrivită pentru lumea măruntă a lice- 
anilor, a servitoarelor sau meseriașilor, cărora nu le 


Îl 


plac de cît mincăruri tari; pe de altă parte interesele 
editoriale, au ridicat această maculatură efemeră la 
rangul de literatură. Acesta este, dacă nu mă înșel și 
înțelesul scrisorii Dv, De sigur că din avalanșa de ro- 
mane, nu vom putea spune că „lon“, „Pădurea Spin- 
zuraţilor“, „Răscoala“, ale lui Liviu Rebreanu, sau 
„Medelenii” lui Ionel Teodoreanu, „Intunecare“, „Sim- 
fonia Fantastică” și „Duminica Orbului“ de Cezar Pe- 
trescu, n'ar fi creaţii, cari vor supraveţui generaţia şi 
pe autori. Aș putea să vă așez alăturea de aceștia ca 
să vă pot edita ? Ar trebui să vă citesc întregul ro- 
man. Dintr'un capitol nu-mi pot face o părere dreaptă, 
Şi după ce-l voi studia vă voi spune părerea mea 
sinceră, fără nici un fel de înconjur. Poate să nu fie 
justă, dar sinceră va fi în tot cazul șicu tot respectul 
ce vă datorește un minor în ale scrisului beletristic, 


În urma acestei scrisori i-am trimes D-lui 
Torouțiu manuscrisul romanului, 

Intre timp, prin bunăvoința D-lui Profesor 
lon Diaconu, un alt exemplar din același ma- 
nuscris a ajuns prin Fundaţiile Culturale Regale 
la Fundaţia pentru Literatură şi Artă, Carol II 
pentru cercetare și eventual editarea lui în colec- 
ţia „Energia”, 

Aci, manuscrisul a fost găsit ca mai potrivit 
spre editare de către Fundația Culturală Regală 
„Principele Carol“ și anume în colecţia „Cartea 
Satului“. Dar nici aci nu se putea edita, volumul 
fiind prea mare. lată ce mi-a scris în această ches- 
tie D-l Emanoil Bucuţa, însărcinat cu cetirea și 
hotărîrea editării ; 


158 


București, 12 Fevruarie 1936 


Stimate Domnule Ciocirlan, 

De mai multă vreme romanul dumitale „Dra- 
goste învrăjbită” se găsește în mîinile mele. L-am cetit 
cu o duioșie care mă întinerea cu 25 de ani pentru 
că mi-aducea aminte de Sămănătorul și de flacăra 
curată care a ars acolo. Mi se părea că timpul stătuse 
în loc și că citeam ca atunci bucăţi pline de miros 
de țarină și de viață veche rominească, semnate de 
acelaș I. Ciocîrlan. M'am temut aproape, nu numai 
pentru noi dar și pentru dumneata, că n'ași putea să 
fiu un judecător nepărtinitor, 

Romanul este tocmai ceeace trebue pentru ca să 
nască din nou dragoste de viață de ţară și de dati- 
nile în care sufletul ei trăește intreg. Singura greutate 
ar fi numai dimensiile lucrării, care întrec prea cu 
mult cadrul „Cărţii Satului”, [urmează diferite con- 
siderații în sprijinul acestei păreri]. 

„Emanoil Bucuțą- 

Cetind scrisoarea D-lui Bucuța, eu mi-am spus 
că are dreptate nu numai în ce privește „dimen- 
siile", ci chiar și în ceea ce privește cuprinsul. 
Romanul meu nu era potrivit pentru săteni. 

Și-atunci, chestiunea atit de grea a editurii 
unui roman scris de un „sămănătorist“, care cu 
toate dăscălelile nu fusese în măsură să-și împo- 
dobească opera cu frumuseți artistice „în nota 
vremii”, a deslegat-o Domnul I. E. Torouţiu. Ce- 
tind manuscrisul, se vede că i-a plăcut și s'a ho- 
tărit să-l editeze. Într'o frumoasă scrisoare, cu a- 
precieri pe cari nu le mai reproduc aci, mă chiamă 
la București pentru stabilirea tuturor condiţiunilor 
cerute, pentru ca să se dee îndată la tipar „o 


~o O 


carte care ar fi păcat să rămînă mai departe tot 
în manuscris...“ 

În primăvara aceasta, înainte de Paști, am 
fost la București și-am aranjat ca volumul să a- 
pară negreșii pentru „săptămina cărții”, 

În ce privește „condiţiunile de editură“ ce 
stau la baza înțelegerii noastre, nu sunt cituși de 
puțin asemănătoare cu cele obicinuite în vremea 
aceasta între editori și autori. Nam primit acont 
în numerar, ci am dat eu ceva bani, și anume 
treizeci de mii, rămînind ca restul de șasezeci și 
cinci de mii cît mai trebuia pentru o ediţie de 
3.000 exemplare, să-i pună D-l Torouţiu. Vedeţi, 
un fel de tovărășie, unde tot editorul punea par- 
tea cea mai mare. In schimb însă din beneficii, 
dacă ar fi și-o astfel de eventualitate, D-sa își re- 
zervă dreptul să ia partea cea mai mică, adică 
numai 25 la sută, 

In ce privește această ultimă eventualitate, 
dela început nu ne-am făcut iluzii. Și de altfel la 
ce beneficii materiale am putea să ne așteptăm 
dintr'o astfel de afacere a doi naivi cari nu nu- 
mai că nu știu să înfiripe „afaceri“ din tipărirea 
unei cărţi, dar se și încăpăţinează, neacomodîn- 
du-se cerințelor vremii pentru reușita în afaceri ? 

lată, cartea a apărut de aproape cinci luni, 
sa răspîndit în ţară printr'o librărie, dar măsuri 
de publicitate și reclamă nici unele, cum se obiș- 
nuește pentru celelalte cărţi! Scriindu-i editorului 
meu in această chestie și pomenindu-i de reco- 
mandările ce mi-a făcut un prieten în privința 
ziarelor și persoanelor cărora să le trimetem ro- 


159 


OERSTE E EEE XD ECE EROU AR 


160 


manul, D-l Torouţiu îmi răspunde următoarele : 


București, 16 Mai 1936 


Scumpe Domnule Ciocirlan, 


Nu sunt de acord să faceţi risipa sugerată. Din- 
tre cei indicaţi, unii de vă vor lăuda, nu vă vor face 
nici o cinste şi eu vreau să vă păstrez numele și virsta 
nepătate, pentru respectul ce vi-l port și trebue să 
vi-l poarte oricine cinstește un trecut de muncă și 
realisări frumoase, 


În urma acestei scrisori și altor convorbiri, 
mărturisesc sincer că m'am simțit mîndru, nefiind 
editat de negustorii vinători de ciștiguri, ci de un 
idealist cercetător al scrierilor literare, de un mem- 
bru corespondent al Academiei Romine. Care 
dintre scriitori a avut norocul acesta ? 

Și-acum, cind de bună samă mi-am înstrăinat 
și mai mult simpatiile editorilor negustori, ba poate 
și pe ale criticilor la modă, mă gîndesc: ce se va 
alege de ultimul manuscris de nuvele In fața Ju- 
decăţii, care după multă colindă, reîntors în col- 
țul lui obicinuit din saltar, așteaptă? Cît va mai 
aștepta oare? Alte opere noi nici nu mai gindesc 
să pot făuri, chiar de-aș mai trăi, căci m'au îngro- 
zit vremurile acestea cu oamenii și mentalitatea 
lor. 

Dar primejdia pentru literatura noastră nu ar 
fi fost atît de mare, dacă scriitorii cei cari pri- 
miau sugestiile editorilor în ce privește nota ero- 
tică a scrisului nou nu sar fi strîns și ei întrun 
anume „cerc literar” zic eu, sau în „gașcă lite- 
rară", cum spunea unul din editori. Acești scriitori, 


cari mai toți sunt și redactori pe la diferite ziare 
ori foi literare, s'au gîndit să se organizeze așa 
fel încît prin reclama ce-și vor face ei singuri 
în ziare — sub diferite pseudonime -- să poată 
zăpăci spiritul publicului cetitor, așa fel ca volu- 
mele să se vîndă cu mare zgomot de laude. Lîngă 
reclama lor, cineva nu mai putea găsi vre-un colț 
de gazetă ori foae, unde să se vadă șialte păreri, 
prin care să se reducă la adevărata valoare opere 
ce în alte vremuri ar fi fost arse în piețele pu- 
blice, dacă nu cumva autorii, ei înși-și, tot în pieţe 
publice să fi fost siliți de către părinţii cu grijă 
de creșterea copiilor lor, să și le înghită foae cu 
foae. Indrăzneala acestor scriitori a mers pînă a- 
colo în cit și ei la rindul lor, au impus editorilor 
să nu primească spre editare un volum al cărui 
autor nu ar fi din cercul lor literar, sau în orice 
caz nu va fi recomandat de cariva dintre ei, Și 
cum oamenii aceștia nu glumiau, editorul care n'ar 
fi ținut samă de avertismentul cercului, s'ar fi ex- 
pus ca să i se critice ori să i se treacă sub tă- 
cere nu numai cartea celui care nu era din „cerc“ 
ori nu fusese recomandat, ci și oricari din operile 
editurii sale. 

Despre acestea m'a pus în cunoștință unul 
din cei mai de samă editori ai vremii noastre, 
căruia i-am prezentat manuscrisul romanului Du-te, 
Dor. 

Fiind și D-sa de altfel, autor de scrieri lite- 
rare, mi-a făgăduit că va ceti personal manuscri- 
sul și-mi va comunica rezultatul peste opt săptă- 
mini. Cind ne-am întilnit din nou în biroul D-sale, 


61 


11 


mi-a spus că i-a plăcut romanul și că-i hotărit 
să-l editeze ; însă cu o singură condiţie : 

— Cum nu trăești în București și deci nu ai 
contact de-aproape cu scriitorii mai noi cari se gă- 
sesc strinși întrun „cerc“, mai bine zis „Sașcă” 
literară, fă tot posibilul și vină cu unul din aceștia 
— mi-a înșirat nume — care să te recomande... 
„ca vrednic de editat” — a adăugat, rizînd, 

Văzînd că nu răspund și rămîn pe ginduri, a 
continuat tot D-sa : 

— Să nu crezi că glumesc. Dacă nu împlinim 
această condiție, nu te pot edita, pentru că m'aș 
expune pe mine, mi-aș expune editura la critici 
neîndurate, ori trecerii sub tăcere a tot ce tipăresc; 
și apoi nici D-ta nu ai avea vre-un folos, căci nu 
s'ar vinde cartea. ţi cunosc trecutul D-tale literar: 
e un trecut frumos; totuși nu ne putem bizui pe 
el în vremurile acestea, cînd reclama ce-asurzește 
e luată în samă. 

l-am răspuns că pe tinerii numiţi de D-sa 
nu-i cunosc și n'aș putea să mă adresez nici u- 
nuia pentru implinirea condiţiei puse. Dar cum și 
ceilalți scriitori pe cari-i cunosc, sunt mai tineri 
de cît mine, nu le pot cerși vre-o recomandare 
către editor. Am preferat deci să amin iar edita- 
rea în așa condiţii, și-am plecat cu manuscrisul. 
Numele acestui editor îl voi da, cu toate aceste 
amănunte, într'o „Spovedanie“ ce-am pus-o la în- 
ceputul manuscrisului Du-te, Dor, destinat să ră- 
mină Academiei Romine ca document. 

Ca să se vadă cit sunt de adevărate aceste 


mărturisiri, voi reproduce mai jos citeva fragmente 
162 


eea E PIE CCC TC RI EDS INI E E E > > 200 


a —— 


din scrisoarea unui literat, care deși tradiționalist 
și fără pornografii în scrisul său, a tipărit în di- 
ferite edituri patru-cinci volume în anii din urmă, 
între cari și două romane. Numele nu i-l voi da, 
ca să nu aduc vre-un prilej de nemulțumiri între 
D-sa și editori, 


23 August 1935 


„Iubite Ciocirlan, 


De mult îți datoresc eu ţie un răspuns și mult 
mă rog de iertare că ţi-l dau așa de tirziu; dar el 
nu e bun. 

Situaţia scriitorilor, în ce privește editura, dragă 
Ciocirlane, este, pur și simplu, tragică. Aproape toţi 
sunt siliți a face mii de compromisuri, sau să suporte 
grele indelicateţe, ca să-și poată pronunţa un manus- 
cris, Editurile nu socotesc manuscrisul în sine, — ci 
fie după ceea ce reprezintă autorul ca reclamă, fie 
ceea ce poate da el în schimb, de pildă scriitorii — 
gazetari, sau oameni politici, 

Eu, după o luptă foarte grea de douăzeci de 
ani, abia de doi ani am isbutit a găsi un om care să 
fie și de treabă — și să-mi aprecieze și manuscrisul, 


Cu bine, Al. L.-M. 


Cînd plănuiam să scriu acestea în amintirile 
ce mi se cereau, mă gindiam că se vor găsi cariva 
din acești scriitori vizaţi să conteste spusele mele. 
In timpul din urmă, un ziarist, ori poate numai 
critic literar dela „Universul“ în „însemnările“ sale 
publicate la 12 Sept. 1936 în ziarul arătat, spune 
următoarele, adeverind cele scrise de mine mai sus. 
„Însemnările“ acestea au ca titlu; „O asociaţie a 
Criticilor Literari” și din ele spicuim : ia 
3 


a „205 aaa 0 


164 


mln genere, lingă o gazetă se formează repede o bi- 
sericuţă literară, sau se desprinde una existentă de lingă o 
foae cu un tiraj mai mic îndrumîndu-se cu tot bagajul de 
ură și supărare lingă alta mai bine răspîndită. Să nu se 
supere acei cari practică acest sistem, căci îl admitem |su- 
blinierea e a noastră] și iată pentru ce : 

În genere bieţii recenziști cari iscălesc totuși cronice 
literare sunt foşti studenţi pe la matematici sau pe la fizică, 
cari aduc totuși în scrisul lor un spirit vioi și uneori o in- 
teligență evidentă, cari însă nu sunt suficiente, Ei au nevoie 
de informaţiuni precise. In schimbul acestora se mulțumesc 
să lanseze oameni despre cari nu s'a auzit niciodată, dar 
în definitiv aceasta nu-i mare lucru, dar oameni cari nu 
reprezintă nimic din punct de vedere literar, cari n'au nici 
o pregătire intelectuală şi mai presus de toate, nici urmă 
de talent. 

Am păcătui dacă am susține că n'avem cronicari lite- 
rari cari să facă dovada de reale însușiri. 

Scrisul și opiniunile lor nu sunt născute întotdeauna 
din sinceritatea unor convingeri, ci de muite ori din inte- 
resul unor drepturi apărate. E amic de al nostru, trebue 
încurajat. E un tînăr care face parte din cercul nostru, tre- 
bue lansat, 


De altfel susţinerile mele le-aș putea sprijini 
și cu alte multe dovezi. Am reprodus însă numai 
pe acestea, ca fiind cele mai proaspete. 

LITERAȚI IN GAZETĂRIE ȘI GAZETARI IN LITE- 
RATURĂ. lar acum, după ce arătai cam ce fel de 
literatură și gazetărie fac scriitorii din vremea 
noastră, îngăduit să-mi fie să amintesc cite ceva 
și despre înaintașii noştrii, înaintașii generaţiei 
sămănătoriste, 

Literaţii, adevărații literați din orice vreme și 
orice țară, cind au fost chemați de împrejurările 


Ra 7: Pat tea Ca E-TON SA TME A D 


însemnate ale vieţii neamului lor, au făcut cu a- 
celaș nerv al talentului lor și ziaristică, ziaristică 
militantă, cum n'ar fi fost în măsură s'o facă zia- 
riștii de profesie cari, orice s'ar spune, n'au putut 
să se măsoare în scrisul zilnic cu acei literați ce-și 
dedicau prisosul talentului ori geniului lor și pro- 
zei cerută de gazete. 

Astfel la noi Eminescu chiar în scrisul de fie- 
care zi dela ziarul „Timpul“ era acelaș artist de- 
săvirșit, acelaș apostol care se dăruise neamului 
cu tot sufletul și tot focul inimii sale. lată de ce 
tot ce-a scris el și ca ziarist s'a adunat în volume 
nepieritoare de-o adevărată artă politică, și eco- 
nomico-socială, ce se încadrează în necesităţile 
vieții poporului romînesc încă pe mulți ani chiar 
în viitorul depărtat. 

La fel au scris și ceilalți literați. Slavici tot la 
„Timpul“, iar Delavrancea în „Voința Naţională” și 
„Romiînul”, 

Dar aceștilalți gazetari, cari în vremea noastră 
o fac și pe literații ? 

Viabilitatea scrisului acestora nu trece dincolo 
de interesul meschin al unei zile. Și tot la fel și 
așa zisele opere literare ce se încumetă să le fău- 
rească, nu vor supravețui dincolo de cei cîțiva ani 
ai vieţii plină de tulbureala promiscuităţii în care 
s'au născut, 

Pot să bată tobele ori cît de mult ca ziariști 
și critici anonimi, pot să-și ridice lor înși-le ori cîte 
osanale în bisericuţile ce alcătuesc pe ici pe colo, 
căci e în zădar: totul va pieri, totul va trece, se va 
duce cu viltoarea ce i-a fost adus la suprafaţa 


165 


a EE 


166 


vieții noastre sociale și în apele liniștite ce vor 
reintra în matca cea veche, putregaiul nu va mai 
apare. 

Au fost și gazetari de samă cari au ținut să-și 
respecte breasla și condeiul. E destul să amintim 
doar numai de cîțiva din acești fruntași cari s'au 
dus. Să amintim, de pildă, în rindul întîi pe _Gh. 
Panu. Acest spirit cult și de un impetuos tempe- 
rament combativ, ca gazetar a făcut epocă, A pri- 
vit viața politică așa cum este, cu întregul com- 
plex de probleme și prin condeiul său — un ade- 
vărat bisturiu, în mîna unui chirurg social — diseca 
atacînd putregaiul ori unde îl afla. La literatură, 
la critică literară prin care să laude operile prie- 
tenilor, la asta nu s'a gindit. Nu era de talia lui. 

E drept, a fost ispitit ca din virful peniţii lui 
să schițeze o serie de portrete de oameni politici, 
de figuri parlamentare ce-i săriau în ochi prin in- 
teligenţă și vrednicie, ori prin fenomenala prostie. 
Și-a reușit, căci era și el un artist, Acele portrete 
vor rămîne nepieritoare, 

Au mai fost și alții: loan Nădejde, om erudit 
şi gazetar, dar care nici nu sa gindit să facă și 
literatură, ori să scrie critici anonime prin cari să-și 
laude măcar soţia ce scria romane. 

Dar loan Teodorescu de mai tirziu, dar Alex. 
Ciurcu, doi oameni vrednici ai cîmpului, ai vieții 
dela țară, dar și neintrecuţi mînuitori de condeiu! 

Dintre cei cari trăesc, asemeni se găsesc oa- 
recari exemplare de elită cari fac cinste breslei 
atit de nobilă, căreia și-au dedicat întreaga vieaţă, 
dar cari fac un mare păcat atunci cînd îngădue 


r eos 


să crească și-atitea burueni otrăvitoare în cîmpul 
gazetăriei, 

lar acum cînd am îndrăznit să înșir și aceste 
aprecieri, pot spune că am făcut-o în îndoita mea 
calitate: de scriitor modest și de gazetar la fel. 

Da, am fost, am făcut-o și eu pe gazetarul 
înainte și după război. 

Dovada o prezint, uite, prin angajamentul ce 
l-am avut cu direcţia ziarului Minerva. Din acest do- 


cument se poate vedea în atit calitatea de gazetar, | 


cît mai ales condiţiile cu cari se angaja cineva la 
un ziar, lată documentul : 


București 15 N-brie 1911 


Domnule Ciocîrlan, 


Ca răspuns la scrisoarea D-tale... Vă angajăm pe 
timp de un an ca colaborator la ziarul „Minerva“ şi 
sunteți obligat a ne da: 4 articole literare originale, 
adică unul pe săptămînă și 15 articole de ordin social, 
economic, în special economic, anchete privind în mod 
exclusiv populaţiunea satelor, diferiți funcţionari ai 
Statului cari trăesc în comune. Veţi vorbi totdeauna 
apărînd și dînd sfaturi bune unei categorii de oameni 
fără a vorbi de rău de altă categorie de oameni, nu 
veți indispune și ataca nici odată pe nimeni și mai 
puțin diferitele guverne. 

Vă veti ocupa prin urmare pentru a propovădui 
binele în toate direcţiunile, veţi face un plan detailat, 
la care vom adăoga și noi părerile noastre și diferitele 
chestiuni privind exclusiv populaţiunea satelor. Este 
bineînțeles că D-v nu aveţi voie a scrie în acest timp 
de un an la alte ziare saw reviste oricari ar fi ele, 
căci numai așa puteţi să vă dedicați cu totul ziarului 
Minerva. 


167 


Îi a SER 


168 


Articolele D-v... le veţi trimite totdeauna pe nu- 
mele G. Filip și scris pe plic, absolut personal, la 
ziarul „Minerva“ București. 

Fiţi încredințați, D-le Ciocirlan, că această colabo- 
rare vă va fi foarte folositoare în toate direcțiunile și 
vă va scoate la lumină căci „Minerva“ a avut această 
menire. 

Onorarul îl veți primi în mod regulat 150 lei în 
momentul cînd aţi dat 4 articole literare și 15 articole 


diverse. 
„Minerva“ ziar de dimineață 
Administraţia G. Filip. 


Și-am colaborat la Minerva pină la începutul 
răsboiului în condiţiunile văzute, iar după răsboi, 
Minerva ne mai apărind, împreună cu decanul 
ziariştilor de pe acea vreme, Costache Dumitrescu, 
am trecut la „Rominia Nouă“, de aci la „Dacia“ 
și apoi la „Universul“, unde am condus cîtva 
timp tot o rubrică a Satelor, pină ce s'a înfiinţat 
„Pagina agricolă” de azi. 

Și astfel, pe acea vreme, modest gazetar cum 
eram, totuși mi-ar fi stat în putință să strecor la 
ziarele unde colaboram, articole de critică literară 
prin cari să-mi laud mult-puţinul cît am scris. Dar 
nu mi-a trecut prin gind așa ceva. 

Aș fi putut s'o fac și-acum în vremea ce ne 
stăpinește, lăudîndu-mi romanul. Mi s'a sugerat 
ideea și mi s'a asigurat tipărirea ori cărui articol 
ce l-ași da sub pseudonim, lăudindu-mi cartea. 
Scrisorile de recomandare în acest senz le păstrez 
ca documente ; iar în ce privește critica, nu mă 
interesează : poate s'o facă ori cine ori cum, ori 
nimeni, trecîndu-mă în lumea tăcerii. 


m E N E CERE EEE 


——.— 


Eu voi rămîne același, ori lăudat ori criticat; 
iar cartea, un document al altor vremuri, poate 
își va cuceri, mai de vreme ori mai tirziu, dreptul 
ei la vieață. 

„NOTA VREMII” IN SCRISUL ANILOR DIN URMĂ. 
Mărturisesc sincer că nu ma mirat și nu m'a 
jignit cîtuși de puţin faptul că volumele mele din 
urmă : În Fața Judecății și Du-te, Dor au stat atita 
pe la diferite edituri fără să fie tipărite. 

Ceea ce n'am putut înțelege, a fost atitudinea 
unor intelectuali de samă faţă de scrisul curat, 
fără scene de erotism, numindu-l scris care nu este 
în „nota vremii“, Așa, de pildă, un profesor uni- 
versitar de valoare, care el însuși nu poate fi în 
„nota vremii“ prin ceea ce scrie și vorbește, fiind 
conducător de editură mare, mi-a respins volumul 
de nuvele pomenit mai sus pe motivul că eu, 
autorul, nu aș mai fi cu scrisul meu în „nota 
vremii”. Întilnindu-l la Casa Școalelor și luîndu-ne 
de vorbă în ce privește volumul respins de edi- 
tura D-lor, mi-a răspuns: 

—- De, dragă Ciocirlane, noi facem negustorie ; 
și cum scrisul D-tale nu e în „nota vremii“, nu te 
putem edita. 

— Dar bine, Domnule Profesor, i-am răspuns; 
nici D-v nu scrieți în „nota vremii“, ci altfel: cu 
un conținut moral și întro limbă minunată... și 
totuși cărțile D-v se tipăresc... 

A ris, fără să răspundă nimic, a ridicat din 
umeri și ne-am despărțit. 

Și te pomenești că acest Domn Profesor — 


169 


170 


mai curînd ori mai tirziu — se va ridica îm- 
potriva scrisului imoral al vremii de azi și va 
căuta vinovaţii cari au contribuit la răspîndirea 
scrisului în „nota vremii“, 

La fel a făcut alt scriitor, poet și profesor 
universitar, D-l Nechifor Crainic : a scos după răz- 
boi revista Gindirea și a adăpostit în paginile 
ei atîți poeţi și prozatori, lansindu-i ca pe mari 
talente, pentru ca mai apoi, în anii aceștia din urmă, 
pocăit, să se plingă împotriva editorilor evrei cari 
tipăresc în deosebi pe autorii lăudaţi și sprijiniți 
de Domnia-sa. Oare le-ar strica acestor pionieri 
ai culturei, dacă ar fi mai consecvențţi în vorbă și 
faptă, ori cu mai mult discernămiînt în ce spun 
și scriu ? 

Acum în timpul din urmă, cînd s'au văzut 
rezultatele acestei literaturi în vieaţa întreagă a 
neamului nostru, s'a pornit un fel de cruciadă 
împotriva „scrisului nebun“, a scrisului în „nota 
vremii”, 

Lupta au pornit-o unii oameni de-o mare va- 
loare literară și morală prin conferințe, ziare și 
foi literare mai vechi ori mai noi. Eu însă am 
convingerea că atîta vreme cit acești luptători nu 
vor dovedi o curată sinceritate în toată lupta ce-o 
duc, cîştig de cauză nu se va vedea. 

Și iată, de pildă, ce mă face să cred aceasta: 
Un ziar de mare tiraj—e nevoie să-i dăm nu- 
mele: „Universul“ — care face mare caz de naţio- 
nalism și scrie aprig în primele pagini contra li- 
teraturei pornografice, în celelalte pagini urmă- 
toare, în fiecare zi publică în chenare atrăgătoare 


N E PIE RARE aaa 


de luare aminte și în cuvinte alese de laudă a- 
nunțuri prin cari se recomandă publicului tocmai 
acele cărți împotriva cărora s'a tunat și sa ful- 
gerat. Ei bine, ce pot să creadă cetitorii gazetei 
despre acest procedeu ? Cea mai mare parte, de 
bună samă sunt încredințați că nu la cărţile cu 
reclama în chenare atrăgătoare se referă critica 
acerbă din primele pagini. Scandalizat de această 
tactică, am scris direcției acelui ziar de nenumă- 
rate ori, arătindu-mi nedumerirea în ce privește 
nesinceritatea criticei ce se face acolo față de a- 
nunțurile — gras plătite — prin cari se recomandă 
tocmai ceea ce se critică. Credeţi că s'a schimbat 
ceva din procedeu ? Nu. Ba ce e mai mult; acel 
ziar avînd și editură literară m'am gindit să le 
duc manuscrisul romanului meu, căci îmi ziceam: 
„e tocmai scrisul pe care spun că-l doresc să vină“. 
Am cercat citeva zile la rînd să pot vedea pe D-1 
Director al editurei, dar mi-a fost peste putinţă... 
Nu acorda audienţe, vorba ceea: de cît „pe sprin- 
ceană”, Într'o zi mai norocoasă, am fost primit 
doar numai cît să apar în biroul princiar, nu atit 
prin interior, cît mai ales prin „morga“ celui care 
acorda audienţele... In graiu de silă și fără să ri- 
dice ochii din anumite documente ce studia, mi-a 
spus să las manuscrisul... omului de serviciu și 
peste 4-6 săptămîni voi avea rezultatul. Și nu l-am 
avut nici peste un an, căci l-am retras, fără să fi 
fost cetit măcar. După ce am tipărit romanul, ca 
și la alte redacţii, s'a trimes și acelui ziar exem- 
plarele cerute de uzanţele presei, spre recenzare. 
Credeţi că s'a scris un rînd despre această carte? 


171 


172 


De alte ziare nu m'am mirat; acesta, naţionalist 
cum spune că este, și scrie mereu împotriva lite- 
raturei pornografice, ar fi avut ocazia să anunţe 
o carte pe plac. Dar ce le place și acestora de 
cît tot arginţii, vină ei ori de unde? lată de ce nu 
cred în sinceritatea gălăgiei ce-o fac unele ziare, 
Singuri Profesorii, luptători de elită și cu un 
trecut de cinste literară, pot fi ascultați, crezuţi și 
urmați în această luptă de curățirea ogorului li- 
terar. Dar și aceștia se vor zbate zădarnic fără 
sprijinul interesat al tuturor bunilor Romini și în- 
deosebi al părinţilor cari țin să-și apere copiii de 
o pierzare prematură. Și astfel vom rămîne încă 
cine știe cîtă vreme tot în această atmosferă pes- 
tilențială a literaturei zisă „în nota vremii”. 


lată, datorită stăruințelor depuse de D-l Prof. 
Ion Diaconu — stăruinţe des repetate atît verbal 
cît și prin scrisori —am dat pentru publicitate a- 
ceste „amintiri literare”. 


In iarna trecută și primăvara acestui an, mi 
s'a cerut ca aceste „amintiri“ să le desvolt într'o 
conferinţă la teatrul din localitate — în cadrul con- 
ferințelor prilejuite de Fundaţiile Culturale Re- 
gale, Subsecţiunea „Focșani“. Am ezitat să îm- 
plinesc dorința D-lui Prof. Diaconu, temindu-mă 
că suferind cum sunt, nu voi putea să fac față 
cerințelor unei adevărate conferițe de mare public 
auditor. Atunci mi s'a cerut — și cum arătai mai 
sus: cu o neîntreruptă insistenţă -- să scriu aceste 
amintiri, pentru ca ele să fie cel puţin publicate 
în volumele prezente de conferințe (Nădăjduesc 


PoE RI RE E OR 


să-mi îngădue sănătatea mea șubredă ca aducerile 
mele aminte să le rostesc în toamna aceasta. Poate 
vor sluji la ceva). Nu m'am dat prins la început 
şi mereu mi-am arătat îndoiala c'aș fi în măsură 
să-i satisfac dorinţa. Intăi, pentru că în tot timpul 
acesta nu prea stăteam bine cu sănătatea; iar 
apoi mă gindeam că nu prea era ușor să scrii 
„amintiri literare“, amintiri despre oameni și fapte 
în cadrul atitor zeci de ani trecuţi. 

De unde mai știi, îmi ziceam, că de voi 
spune ceva care să nu fie pe placul tuturor, 
îmi voi „aprinde pae în cap“, vorba ceea, tocmai 
acum la bătrineţe cînd am nevoe numai de liniște. 

Stăruințele D-lui Diaconu au fost însă mai 
puternice ca voința mea, și iată: le-am scris așa 
cum se văd și se citesc, 

Cu ce judecată și aprecieri vor fi primite, se 


E 
E 
va vedea, lar de simțit, va simți nu numai autorul, 


ci și acela care le-a cerut și publicat. 


Focșani, 1936 Septemvrie 8. 


173 


I O N Dp ihat- ON U 


ASPECTE Subiectul ce-l vom înfățișa 
poate să surprindă pe unii, în- 

ETNOGRAFICE trebîndu-se pe bună dreptate : ce 
PUTNE NE este etnografia? Disciplina a- 
ceasta e tinără. De aceea noi 

voind să discutăm cunoștințele ce se pot căpăta 
asupra etnografiei judeţului nostru, trebue să pre- 
cizăm dela început problema: ce e aceea „cu- 
noaștere etnografică” ? Este o nevoie primordială 
cînd vorbeşti sau scrii: precisarea dela început a 
conținutului unui subiect. Ea stă în delimitarea 
tendințelor sale, adică formularea dreaptă a ma- 
terialului conţinut. Dar acesta poate fi un scop 
dialectic. Motivul esenţial care ne îndeamnă să 
precizăm ce este efnografia stă altundeva : în con- 
tribuția ce-o poate oferi știința aceasta pentru o 
cunoaștere completă a ținuturilor ce locuim — 
dar cu o condiție: întii să-i cunoaștem menirea. 

Vă rog să iîngăduiţi acest adaos subiectului meu și 

să socotiți datele suplimentare ca pe un fel de 
introducere explicativă la o serie de conferinţe 
ce-o pregătesc despre etnografia ținuturilor noastre, 

In deobște, se știe că vieaţa trecutului for- 


175 
E E 0 RONI 


mează obiectul istoriei, disciplină care stabilește 
fasele evolutive ale popoarelor în lumina dovezilor 
documentare — arheologice ori scrise, Ce s'a pe- 
trecut însă în perioadele îndepărtate ale umanității, 
cind omul orbăcăia între instinct și inteligență, pe 
cînd cel mai uriaș instrument de reformă spiri- 
tuală — scrierea — nu era descoperit (ori după 
invenţia sa cunoscut redus), această perioadă — 
hotărit mai întinsă decit cea următoare în care ne 
aflăm și noi — ar răminea un semn de întrebare 
continuu dacă etnografia n'ar fi venit să arunce 
lumina ei. De sigur, ca orice gen de cunoaștere, 
și etnografia e adesea un mijloc palid de stabilire 
a vieţii omenești trecute. Perfecțiunea este, hotă- 
rît, impulsul fără repaos în lupta creatoare a 
omului, ca animalitatea să fie înirintă. Nu se știe 
de nu va rămiînea continuu setea aceasta chinui- 
toare a sufletelor de elită care vor să anuleze le- 
găturile cu țărina spre avintarea în lumina albă, 
dar care orbește. Lumină perfectă nu poate a- 
duce nici etnografia în precisarea epocilor istorice 
străvechi. Dar de cele mai multe ori contribuţia 
ei poate fi, cum se va vedea din cele ce vom 
arăta succint, de un folos surprinzător pentru istoria 
noastră și cea generală. 

Știință tînără, pe cale de a se preciza de 
cîteva decenii, etnografia și astăzi este vecină cu 
alte discipline, ca : sociologia, arheologia preisto- 
rică, folklorul, de pildă. Precisarea graniţelor ei 
este încă o controversă aprigă printre specialiști. 
Să se ştie că etnografia s'a ivit cu prilejul studierii 
vieţii popoarelor primitive, cam acum o jumătate 


176 
CCA RR E IRC RO AC ERE OR SCRIE SER PC IRECSON EREI 


de secol, și obiectul ei sia extins și asupra oricărui 
gen de vieață arhaică, adică a colectivităţilor ru- 
rale trăind într'un stadiu de civilisaţie și cultură 
proprie, fără să fie pătrunse de curentul civilisaţiei 
moderne. Etnografia însamnă, deci, astăzi — și 
pentru mulți specialiști — descrierea vieţii popu- 
lare în aspectele ei personale de desvoltare, re- 
dusă -- așa dar — la produse materiale și sufle- 
teşti proprii, numai rareori nealterate de influenţe 
și neinstreinate. 

Dar ca orice disciplină care se constitue, și 
etnografia e adesea un cal troian de ocasie : mulţi 
îi înțeleg greșit obiectul, o delimitează arbitrar, 
confundind noțiunile: cultură-civilisație, care de 
fapt au sens divergent. Fără să se supere nimeni; 
în scrisul etnografilor romini se întîlnesc des ju- 
decăţi care sint niște jucării de vocabular, alusii, 
rar suggestii, dar nu examinare atentă de ansamblu, 
Vom da citeva exemple din încercările neisbutite 
de precisare asupra etnografiei ale unui singur et- 
nograt — de altfel spirit muncitor și curios să afle. 
El scrie: etnografia se ocupă cu „resturile cultu- 
rilor materiale” ; sau : obiectul etnografiei țintește 
stabilirea „elementelor etnice constitutive“ ; sau; 
etnografia se ocupă cu descrierea comparativă pe 
regiuni a technicei materiale a grupurilor rurale, 
spre a stabili „zone de influenţa“, „zone de cul- 
tură”, „trepte de evoluție“, „epoci de cultură”; 
ori altă definiţie: numai „formele materiale” — 
uneltele — pot produce printr'o descriere com- 
parativă „cunoașterea amănunţită a grupurilor o- 
menești“, spre a se ajunge la „necunoscuta sufle- 


177 
Îi iii 


12 


iească” — „generatoare â culturii“ — un element 
aproape de nepătruns, dar primordial și necesar ; 
ori altă definiţie : etnografia este „fisiologia vieții 
sufleteşti și a culturii populare“ ; ea se ocupă cu 
„cultura materială și spirituală a diferitelor popoa- 
re” — definiție ce contrastează cu următoarea: 
etnografia e preocupată de „produsele culturii" 
și nu de ale civilisaţiei; sau definiția următoare, 
urmărind să distingă etnografia de etnologie : cea 
dintii vrea să însemne „simpla descriere a unui po- 
por“ ; modul comparativ al culturii lui materiale, 
spre a se ajunge la originea și înrudirile ei pos- 
terioare, cu scopul de a fi explicată „sursa” fap- 
telor, e obiectul einologiei. Etnografia este descrip- 


tivă ; etnologia, comparativă — aceasta tinzînd 
către stabilirea „factorilor intelectuali“ ai unui 
popor. 


lată atitea definiţii. Această strinsură de idei 
contradictorii, cum se vede, e un păcat al scrisului 
actual care fuge de precisie ca liliacul de lumină, 
Să păsuim asemenea alibiuri etnografice dela noi, 
căci în bibliograiia streină contusia noțiunilor în 
discuţie este la orice pas: preistoricul german Max 
Ebert socoate că etnografia se va ocupa tot cu 
„creaţiunile culturale” ale popoarelor, care sint de 
„ordin material” și „spiritual“ ; iar etnograiul Chr. 
Ranck vorbește insistent despre „istoria culturii... 
casei țărănești germane“. Se vede izbitor că vo- 
cabularul și atmosfera metodologiei în cercetările 
etnografice citate pornesc dela școala etnografică 
germană, care oricît de meticuloasă ar fi în pri- 
vința strîngerii și clasării materialului etnografic, 


178 


nu á supus unei atente analise noțiunile cardinale 
ale disciplinei : civilisaţie - cultură. 

Spre cinstea culturii romînești, un Sinditor 
contemporan închee discordia, statornicind hotarele 
și obiectul etnografiei. Să ne fie admis a socoti 
scrierile d-lui Prof. Simion Mehedinţi: Coordonate 
etnografice și Caracterisarea etnografică a unui 
popor cardinale în accastă direcție. Credem că din 
punct de vedere etnografic, D-sa rectifică întii 
sensul atit de disparat pînă acum al noțiunilor: 
civilisaţie - cultură, fundamentale în etnografie. lată 
precisările aduse de d-l Mehedinţi: 

Civilisaţie - cultură apar noţiuni esenţiale în 
sistemul d-sale etnografic, reprezentind pentru orice 
Srup uman moduri de existență — însă opuse deși 
simultane. Civilisaţie însamnă totalul uneltelor și 
meșteșugului lor — așa dar technică telurică —- 
servind adaptării omulu la mediul fisic. Ceea ce 
este în legătură cu circulația, haina (locuinţa) și 
hrana insului, deci orice mod de înfrîngere și su- 
punere a energiilor oarbe ale naturii care subjugă 
în general existența animală, intră în categoria 
civilisaţiei. Se înţelege că fiind vorba de invenţii 
technice, unealta și munca îndeplinită cu ea sînt 
unitatea de măsură a gradului de civilisație pentru 
orice inchegare socială omenească — dela hcrdă 
pină la popor și naţiune. Progresul ȘI aprecierea 
unei epoci de civilisaţie a oricărei închegări sociale 
stau în numărul, calitatea și originalitatea uneltelor 
întrebuințate. Civilisaţia are, deci, semnilicaţie prac- 
tică, rezolvind zilnic numai traiul biologic. 

Cultura este însă alt mod al vieții omenești : 


179 
ÎN S 


1 


8 


0 


ñu mai privește raportul fatal dintre om și mediul 
natural, ci-i ordonează existența pe plan spiritual, 
aşezindu-l, deci, în lumea valorilor ideale. Cultura 
este technică sufletească, mijlocind echilibrul o- 
mului în „universul spiritual“, adică învecinarea 
lui cu ceilalți factori sufletești individuali. Produ- 
sele psichice care caracterizează gradul de cultură 
al societăţilor — arta, ştiinţa și religia — se ie- 
rarhizează în judecata etnografică tot după nu- 
mărul, calitatea şi originalitatea lor. Conclusia e 
fățișe : atit cultura cît și civilisaţia sînt aspecte 
distincte de trai ale societăţilor omenești. Ele con- 
vețuesc. Punctul de plecare pentru amindouă e 
unealta. Aceasta este saltul omului din animalitate, 
fiindcă munca îndeplinită cu dinsa l-a desrobit din 
amorţirea vieţii instinctive animale. Toate genurile 
de activitate spirituală — artă, musică, știință — 
pornesc din exercitarea muncii corelative unelte- 
lor care sint cu atit mai semnificative, cu cit pot 
fi adaptate unor variate genuri de muncă. Nu 
numărul uneltelor, ci multiplicitatea intrebuinţării 
lor califică gradul civilisator al oricărui grup uman. 
Unealta (care nu e altceva decit o zvirlire a gin- 
dului în afară, adică un fapt de judecată prin care 
omul a repetat stereotip la început întrebuințarea 
unui obiect ce-i folosise cindva) a prilejuit, prin 
munca îndeplinită de ea, graiul — cealaltă unealiă, 
însă spirituală — care a îngăduit desăvirșirea 
traiului omenesc, adaptiîndu-l la conveţuirea cu 
lumea sufletească generală. Unealta a fest, deci, 
prilejul evadării omului primigen din gloata ari- 
mală în omenie. Conclusia: criteriul etnogralic 


pa iu 


pentru stabilirea și aprecierea etapelor evoluției 
omului stau în înțelegerea radicală a celor două 
noțiuni coexistente: civilisație - cultură. Omul 
cultural și omul civilisat sînt tipuri deosebite de 
existență. Civilisaţia supune pe om uniform și 
oriunde legilor comune ale traiului; cultura îl 
leagă de destinul unui colț de pămînt, e specifică : 
numai a unui grup restrins și înrudit. Latura ma- 
terială a vieții umane, cît și trăirea sa psichică se 
sprijină originar pe unealtă și pe munca variată și 
intensă ce-o poate îndeplini ea. Caracterisarea et- 
nografică a oricărui popor se statornicește în sis- 
temul etnografic al d-lui Mehedinţi numai așa. De 
aceea — arată tot D-sa — datoriile presentului 
în privința neamului nostru stau în îndeplinirea 
unei grabnice și atente colecționări a oricărui rest 
de civilisaţie și cultură populară. Această supra- 
veţuire de trai străvechi rominesc dispare treptat 
în fața civilisaţiei actuale care uniformizează grab- 
nic omenirea. Regiunile arhaice romînești trebuesc 
iute răscolite, spre a se scăpa ce n'a putut des- 
ființa urgia technisaţiei moderne — a doua invasie 
asupra umanității spiritualizate după aceea a bar- 
barilor. Pentru nevoile noastre regionale, prin spri- 
jinul d-lui Mehedinţi și al celor înțelegători, s'a în- 
jshebat un Museu etnografic care se află, cum se 
știe, la Liceul „Unirea”. Şi s'a înfăptuit ceva prin 
el. Însă rămîne să se muncească sirguincios. Este 
un îndemn pe care de atitea ori ni l-a dat crea- 
torul etnogratiei romînești. Unii l-au ascultat din 
omenie. Trebue să vie vremea să-l înţelegem toți 
în același fel și deasupra intereselor de reclamă. 


181 
IP CA: RE PS DR TE. E PER a ECF E eee 


182 


Fiindcă trecutul ne obligă. Cine dă cu dobindă 
trecutul, e un vînzător al sufletului părinţilor săi. 

Dar după ce am însemnat sumar în cechipe 
concepută acum etnografia, o întrebare licărește 
din cele expuse: cum poate sluji ea, reconstitui- 
rilor istorice ? Firește, la îndemîna fanaticilor et- 
nografia poate fi oricind o armă ridicolă de harță 
naționalistă. Istoria a trecut cîndva prin această 
crisă. Ne gîndim la vremurile de acum un secol, 
contrare Rominismului și actualizate, Vă amintiţi: 
pe atunci o școală filologică și istorică dela noi, 
asmuţită de scrisul amar și nedrept al unor pole- 
mişti streini — ei ne contestau originea romană — a 
scris, prefăcînd ideea nu în dovadă logică, ci în 
simțire aprinsă, exagerată. Istoria fu un pamflet 
vîrtos, cînd Școala latinistă a exagerat — e drept — 
dar pentru a impune vremii ei dreptatea istorică 
a unui neam urgisit. Răul poate este o corupere 
eternă a echilibrului moral, firesc omului deplin 
cugetător : iată că Schulzer și Engel sînt actuali — 
au vlăstare : în 1903, H. Schurtz spunea că po- 
porul nostru e un fel de „popor de amestecătură“, 
lar I. Peisker, în 1917, scriind tendenţios despre 
originea noastră, ne socotește că sîntem Mongoli. 
Oricît s'ar pregăti istoria să combată documentar 
asemenea erezii, nu va putea s'o facă în mod de- 
săvirșit, pentru că isvoarele scrise sînt absente la 
orice pas. Este un echivoc de logică: acești ad- 
versari combat încă problema alcătuirii noastre 
etnice și aceea a închegărilor poiitice primitive cu 
dovezi... verbale. Dar venindu-ne rindul să în- 
lăturăm falsul științific, nu putem astăzi obiecta 


ca latiniștii, Ne trebuesc argumente de netăgăduită 
integritate științifică, Și în adevăr, avem acum do- 
vezi de altă calitate decit vorbele — uneori sclave 
oarbe ale pasiunilor sărmane. Vă amintiţi pro- 
blema constituirii noastre etnice: îu evul-mediu 
cînd prefacerea etnică romînească a fost viguroasă, 
aflindu-ne fără stat alcătuit, reduși la o vieaţă 
pastorală de tip roman, în legături culturale slabe 
cu celelalte insule romanice, păstrînd vie în limbă 
întipărirea adincă a graiului latin și pe de-asupra: 
părăsiți de Roma civilisatoare în lumea barbară 
orientală, din pricina nevoilor strategice, de sigur 
că nu puteam avea mărturii culturale rafinate, a- 
testate și în scris. Insă ființa noastră etnică se 
consolida atunci, alcătuindu-și o cultură populară 
omogenă și avînd un gen caracteristic de vieaţă 
materială. Această ființă etnică socotim că în- 
samnă vieaţa proprie a unui neam, prinsă întrun 
mod de cugetare asupra lumii și existenţii în ra- 
port cu orice rod spiritual vecin asemănător. Este, 
exprimîndu ne în termenii originalului cugetător 
romîn Lucian Blaga, un stil de cultură particulară 
corelativ unui stil de vieaţă. Dela grai — care dă 
întîi pecetea sufletului unui neam — pînă la va- 
lorile esenţiale de cultură — artă și poesie — iată 
scara stării culturale și dovada afirmării lui în 
istorie. Noi nu ne exaltăm meritele cînd afirmăm 
că în cursul progresului european sîntem într'o 
situație unică: aveam artă și grai mărturisit într'o 
literatură populară excepţională — manifestări rea- 
lizate fără renașteri culturale și resfringeri de in- 
fluențe hotăritoare ca în restul lumii romanice. Și 


183 


184 


cînd neamurile vecine ne-au întilnit, ele nu ne-au 
dat după cit le-am imprumutat. Ei bine, tocmai 
aici rolul etnografiei e fertil: perioade întregi din 
istoria noastră ar fi neclare, dacă istoricul n'ar re- 
curge la datele etnografice. Astăzi istoria nu mai 
este o disciplină de birou, care să compulseze do- 
cumentele, iar cind nu le are să le fabrice, ori să 
tacă, sau să improvizeze. Geografia, folklorul in 
genere, științele economice, cele sociale, antropo- 
logia și mai ales etnografia îi împrumută date pen- 
tru un deplin studiu al popoarelor în fasa lor de 
existență inițială, 

Să cităm unele dovezi etnografice în legătură 
cu Istoria Rominilor. Citeva vor privi problema 
influențelor culturale dintre Romini și vecini, altele 
pe aceea a curentelor de civilisație și cultură 
preistorică la noi, iar unele — foarte sumare — 
vor înfățișa structura vieţei noastre materiale și 
sufletești în momentul închegării etnice. 

In 1926, învățatul sas A. Schullerus dove- 
dește că Sașii din Ardeal au împrumutat basmele 
dela noi. Conclusia e izbitoare: cultura noastră 
populară era superioară celei săsești în momentul 
colonisării acestora în Ardeal. Va să zică: o pro- 
blemă de prioritate etnică și de întietate culturală 
rămînea nedescifrată limpede fără contribuţia et- 


nografiei. 
Lucrul este mai surprinzător cînd ne referim 
la arta noastră populară — eminamente cu in- 


tipăriri trace. V. Pirvan, N. lorga, Al. Tzigara- 
Samurcaș, etnograiul austriac M. Haberlandt, ca și 
alți cercetători au dovedit că această artă popu- 


lară prin desenul linear, geometrizat, întrebuin- 
țind linia curbă continuă — acea spirală meandră 
în ceramică, ori linia dreaptă și frîntă în cusături 
și țesături — are un substrat străvechi trac, do- 
vedit comun în regiunea carpato-balcanică, numită 
așa de suggestiv de etnografii romîni actuali. Acest 
mod artistic: de a exprima ideea și sentimentul 
în chip abstract — adică linear, geometrizind ex- 
presia artistică, evitind conturul viu vegetal și a- 
nimal — este caracteristica unei stări arhaice în 
arta populară europeană — în orice cas ante- 
rioară artei egeeane: se află la noi în ceramica 
din Carpaţi încă din neolitic. Explicaţia e aceasta : 
Tracii dunăreni erau representanții acestui curent 
artistic preistoric. Influențele artei lor s'au răsfrînt 
asupra celei egeeane, abstractizind naturalismul 
violent al acesteia și prin aceasta pregătindu-i a- 
poseul. Conclusia e ușor de desprins: civilisaţia 
pre-străbunilor noștri Daci e anterioară celei gre- 
cești care s'a lăsat influențată de valul cultural - 
civilisator pornit din Carpaţi spre regiunile grecești, 
ajungind pină în partea insulară. 

Dar de aici se vede că elementul nostru fun- 
damental etnic, cel trac, nu poate fi invederat de 
nici un document istoric scris — care nu există — 
ci numai de deducţiile etnografice, bazate pe ma- 
nifestări artistice, paralele cu cele filologice — a- 
cestea nespus de reduse. Ramura tracă din nordul 
Dunării — Daco - Geţii — neam perseverent, 
în conflict cu Roma imperialistă, avind o civilisa- 
ție și o cultură specifică, nu a fost asimilată decit 
redus de romanisare. Expresia ființei sale soma- 


185 


CEE IE EI CO ema 


186 


tice pare să trăiască pînă acum în înfățișarea 
muntenilor noștri, după cercetările celui mai mare 
antropolog actual, E. Pittard. Dar fără lumina et- 
nografiei naționalismul eftin încă ne-ar socoti os 
din os roman... 

lată și alte resultate etnografice : portul nostru 
are la rindu-i substrat trac. Costumul ţăranului 
din Vrancea, de pildă, îmbrăcînd strîns corpul, în- 
semniînd perfect formele corporale cu cusături co- 
lorate care parcă hotărăsc încheieturile membrelor, 
e distinct de cel grec și roman care dădea un 
aspect statuar — omogen — corpului omenesc, 
El este al înaintașilor noștri Daci, aşa cum pot fi 
ei admiraţi în îngenuncherea lor nobilă în fața 
lui Traian, pe Columna sa vestită, 

Alt fapt: asemănări între portul romînesc 
nord - dunărean, cu acela al Bulgarilor din Rus- 
ciuc, cu al Sirbilor de lingă Mehedinţi, al Rute- 
nilor din Galiţia și cu cel al ţărancilor din regiu- 
nea Skansen din Norvegia dovedesc o comunitate 
de vieaţă artistică străveche, din veacul I d. Chr., 
a popoarelor trăitoare pe atunci în regiunile bal- 
canice. Istoria iarăși aici ar fi rămas cu lacune, 
fără ajutorul etnografiei. 

Un aspect al vieții noastre medievale, păstoria, 
la rindul său capătă preț în etnografie. Această 
ocupaţie care în decursul puhoiului barbar ne-a 
menţinut caracterul sufletului daco-roman e acum 
un capitol fundamental al etnografiei romînești. 
Cercetarea utilajului păstoresc ai nostru — în în- 
teles etnografic, deci comparativ — cu ce ne ofere 
lumea sud - dunăreană dovedește substratul comun 


daco-balcanic. De pildă, prin studiile în acest sens 
indicate de Th. Capidan, s'a stabilit că între Aro- 
mîni și Albanezi raporturile sînt mai intime decit 
între cei dintii și alte neamuri balcanice. 

In legătură cu problemele civilisației noastre 
arhaice este locuința. După părerile etnografului 
austriac R. Kaindl și ale lui V. Pirvan — în cu- 
noscuta sa Getică — locuința ţăranului nostru 
actual e getică. Tipologia gospodăriei aromino- 
albaneze e aceeași; de asemenea modul așezărilor 
sătești, lar dacă e vorba de vieaţa spirituală po- 
pulară dela noi, etnografia va dovedi un sincretism 
puternic între fondul străvechi daco-trac, peste 
care s'a suprapus cel roman, apoi credințe popu- 
lare recente provenite din contactul succesiv cu 
neamurile de vecinătate. 

Pe planul creaţiei artistice, același element 
etnic primordial se întrezărește : Mioriţa însăși — 
un rest de poesie păgină, cu reale elemente na- 
turiste, înfățișînd împreunarea sufletului ciobănesc 
cu imensitatea cosmică — nu e streină de fondul 
inițial trac. Ori cite suposiţii istorico-literare s'ar face, 
orice analise estetice s'ar încerca, Miorița e un 
zăcămiînt poetic de dincolo de adaptarea sufletului 
daco-roman la concepţia creștină a ispășirii prin 
iertare și faptă. 

Incursiunea aceasta am făcut-o mai cu samă 
spre a vă dovedi D-v. valoarea deducţiilor etno- 
grafice, care nouă Putnenilor ne trebuesc. La cîţiva 
pași de aici e Vrancea, regiune veche rominească, 
avind făţise urme daco-romane. Ea este astăzi în 
agonie : Vieaţa sa proprie moare zilnic. Pricinile 


187 


Îi ES E ED E. T E OR ET A TEE TIS ID 


sînt generale : Civilisaţia și cultura tind să devină 
astăzi ecumenice — să unifice umanitatea, distru- 
Sind, așa dar, aspectele deosebitoare etnice care 
pînă acum au stat la basa culturilor organice. Ca 
și altele, regiunea Vrancei va fi, deci, supusă ni- 
velării uriașe a civilisației tip-veac- XX. Istoria 
pare să devină un simplu inventar, redus la eve- 
nimente de aceeași calitate, determinate de ace- 
lași om — egal, uniform în vreme și spațiu. 
Istoria viitorului va fi în chipul acesta de o în- 
tinsă și absurdă monotonie: nici o variaţie în spa- 
tiu, de fel evoluţie particulară în timp. Dar pînă 
la termenul întunecat al acestui apocalips ipotetic, 
să nu uităm că avem polițe etnografice de plătit 
față de judeţul Putna — atit de caracteristic a- 
lăturea de altele. 

Ce reprezintă astăzi Putna din punct de ve- 
dere etnografic ? De sigur că este un judeţ ro- 
miînesc fruntaș. Ca aspect geografic și ca formaţie 
geologică Putna este o excepţie eminentă: are 
cîmpie și deal — acea Măgură a Odobeștilor, deal 
caracteristic în cercetările morfologiei geografice, 
după părerea geografului frances de autoritate 
europeană, Em. de Martonne. lar munţii Vrancei, 
așezați la indoitura Carpaţilor, ca structură geolo- 
gică au „stratele de Tisaru“ astăzi intrate în no- 
menclatura geologică internaţională. Parcă e o în- 
țelegere mută între pămînt și rivalul său — omul: 
unde au fost prefaceri profunde în istoria pămin- 
tului, acolo și omul s'a încleștat mai aprig cu 
vieaţa. Nu e de mirare de ce în Putna istoria ne 


arată de atitea ori crise de-ale Romînismului — 
188 


adică momente de nouă cumpănire istorică în 
drum spre spiritualisarea lui. 

Etnografia județului Putna nu pare ușor de 
întreprins : au fost pe pămintul Putnei variate și 
adinci prefaceri demografice. S'au petrecut și nă- 
văliri barbare din Carpaţi spre Balcani pe drumul 
pe care V, Pirvan, în Getica sa, îl arată mergind 
din cîmpia munteană prin Focșani și Panciu la 
Sura Trotușului; mișcările catolice, documentar, 
apar întîi după 1220 în țara noastră tot în Putna, 
și în legătură cu creștinarea Cumanilor — de 
unde acea vestită cetate Crăciuna dela Odobeşti. 
Deci putinţa de delimitări etnografice este apre- 
ciabilă fiind vorba de Putna. Dar pentru efectua- 
rea unor asemenea studii trebue competenţă, ab- 
negaţie și sprijin material. Noi, neputind imbrăţișa 
astfel de probleme variate și întinse în cuprinsul 
unei conferințe, ne vom mărgini la o succintă 
presentare etnografică a regiunei caracteristice din 


județul nostru — Vrancea. 
Intr'o lucrare a noastră de tinerețe — Ținutul 
Vrancei — căutam să înfățișăm resumativ toate 


cunoștințele etno-istorice cu putință pină atunci 
despre ţinut. Pe vremea aceea abia apăruse par- 
tea l-a din colecția competentă de documente a 
lui Aurel V. Sava. Din 1930 pînă astăzi sub ra- 
portul etnografic, ca și cel istoric, puţin s'a adaos 
celor știute. Revista Milcovia a publicat unele 
studii referitoare la poesia populară vrănceană, 
descrieri ctnografice detailate despre industria 
casnică ; Museul etnografic amintit puțin a putut 
colecționa din Vrancea din lipsa... banilor și a 


189 
PE CERE RER RER IE AR CR RC E E ICR 


190 


interesului public. lar studiile recente din revistele 
Grai şi suflet, Arhiva pentru ştiinţă şi reformă 
socială și Sociologie rominească adincesc tocmai 
acum cunoașterea acestui ținut, atita vreme ocolit 
de specialiști. Dar cu toate aceste strădanii tirzii, 
nu este încă depiin cunoscută Vrancea — unul 
din cele mai particulare ţinuturi rominești încă 
în vieaţă, cum ne mărturisia d-l Mihail Sadoveanu, 
după ce l-a străbătut, 

Documentar, ținutul ne era cunoscut prin do- 
cumentul fiului lui Alexandru-cei- Bun, din 1445. 
Cercetările recente ale d-lor Const. C. Giurescu și 
M. Costăchescu împing însă cronologia în urmă cu 
cîțiva ani: în 12 mart 1423, Alexandru-cel-Bun 
face danie de sate așezate „la Putna”; iar în 2 
iulie 1421 e vorba în alt document din epoca 
aceluiași despre „drumul Vrăncii” („per viam Va- 
rancha”). Ce se va fi petrecut în secolele inain- 
taşe — de pildă, în vremea luptelor catolice de 
pe valea Milcovului, ori mai înainte: în evul- 
mediu, sau în perioada închegărilor daco-getice 
din Carpaţi și cimpie — totul e o lacună conti- 
nuă. Dovezile etnografice însă în legătură cu păs- 
toritul, arta și poesia populară a regiunei dove- 
desc un aspect isolat de vieață regională, de sigur 
cu făţișe resturi de cultură şi civilisaţie dacă. 
Miorița, motivul sintetic al cîntecului nostru popu- 
lar, veţi vedea că în Vrancea e superior realizată. 
lar arta sa populară dovedește o categorică filia- 
ție dacică. Ceramica regiunei a avut în trecut 
spirala vaselor neolitice, după cum se vede și din 
descoperirile recente arheologice, întimplătoare din 


ui 


satul Birsești. Ornamentica vaselor actuale are 
același motiv spiral, iar ţesăturile și cusăturile au 
desenul abstract geometrizat, întrebuinţindu-se 
mai mult în execuţia lor coloarea roșie. Aceleași 
caractere de artă stilisată, într'o geometrisare pu- 
ternică, uniformă în tot ținutul, o au și sculpturile 
în lemn la „tiparele“ pentru pregătit cașcavalul la 
stînă și în gospodărie, pe stilpii caselor, ori pe 
„beţele ciobănești” și fluere, ca și pe furcile de 
tors. Zoomorfia în țesături și cusături e de influ- 
ență recentă, năpădind mai ales satele din veci- 
nătatea tirurilor, dar putindu-se rar surprinde și 
în arta specific vrănceană. 

Imbrăcămintea ţăranului cu ițari, suman, slugă, 
e dacă; iar nomenclatura uneltelor casnice ca și 
a technicei agricole are mărturii romane. Tot așa, 
păstoria are substrat latin, cum se poate vedea 
dintr'un studiu ce l-am publicat asupra acestei 
ocupațiuni. 

În privința structurii tipului vrăncean, cerce- 
tările antropologice în curs par să dovedească 
preponderența elementului dacic, după cum se 
știe cu părul blond și ochii căprii. Este în tot 
casul aici o populaţie străveche, ferită de încru- 
cișările variate demografice dela dealul și cimpia 
județului. Totuși puritatea rasei vrăncene nu s'ar 
putea dovedi nicăeri categorică. Oricit au fost de 
retrași și feriți Vrăncenii în munţii lor, ocrotiţi de 
anațoralele divanurilor și de cadrul geografic pri- 
elnic — ca într'o cetate a naturii — au primit 
totuși schimburi de sînge și imprumuturi culturale, 
Oieritul ardelean, strecurindu-se prin munţii Vran- 


191 


Îi e EES 


192 


cii pe drumuri frecvente (numite „hătașuri”) spre 
Buceag, Bărăgan și Mare s'a încrucișat cu același 
fenomen local de vieață autentică romînească. Aici, 
în Vrancea, prin acei ciobani rătăcitori din plai în 
plai s'a petrecut sintesa etnică a celor trei ramuri 
esenţiale ale Romînismului: Ardelenii, Moldovenii 
și Muntenii. Din confruntarea și suprapunerea vi- 
siunii acestora asupra lumii, din topirea laolaltă a 
unor eresuri pastorale primitive și din contempla- 
rea naturii unice de un excepţional pitoresc în 
Vrancea — s'a născut Miorița, adincă și defini- 
tivă mărturie a puterii noastre de creaţie literară. 
Poesia populară rominească ajunge la un grad excep- 
tional de simț artistic prin acest produs poetic, 
Spunea cineva cu dreptate — mi se pare d-l Si- 
mion Mehedinţi — că după un cataclism numai 
acest poem de-ar supraveţui, și-ar fi o dovadă 
măreaţă că Rominii n'au făcut zadarnic umbră 
pămîntului, 

lată-ne ajunși la produsul care califică exis- 
tenţa unui popor: literatura lui (arta credem că 
se adaogă acesteia. In sens etnografic, aceasta 
este adiacentă mai mult hilo-technicei — civilisa- 
ţia). Vieaţa curat vegetativă a popoarelor nu pre- 
zintă istoriceşte interes. Se află dincolo de cultură. 
Singură, existența politică a colectivităților e un 
fenomen caduc, o strangulare a lor în vieața o- 
mogenă. Societatea care nu poate desprinde din 
existenţa ei fapte culturale, e zdrobită de rutină — 
imitație — gen de existență vecin cu animalitatea. 
Un popor fără literatură și artă proprie e ca ori- 
care individ mediocru, supus legii fatale a dispa- 


CIRIC NOES SS, SSE E T DECE AICEA 


riţiei de pe planul spiritualității. Creaţiile spiritului 
prelungesc infinit existența umană. Restul e o hi- 
meră comodă, expedient vremelnic al imaginației 
elementare care are nevoie de presupuneri înve- 
lite în accente de poesie teologică pentru o sal- 
vare care nu va veni, 

Pentru înțelegerea conţinutului psichic al unui 
popor, poesia sa populară e dovadă majoră. Fiindcă 
ea este maturizarea artistică a colectivităţii rurale. 
lată de ce vom privi neaparat sub acest unghiu 
Vrancea — repetăm — ţinut de sintesă al sufletu- 
lui putnean și rominesc, 

Pe bună dreptate ne putem întreba: ce ex- 
cepțional material poetic popular ar fi oferit Vran- 
cea — această strungă a ciobăniei rominești — 
acum treizeci de ani, de s'ar fi găsit un cercetă- 
tor riguros. Folkloriștii noștri romantici de pe a- 
tunci vorbind de Miorița — culmea poetică a 
geniului păstoresc dela noi — bănuiau că pe aici: 
pe la unghiul acesta de curbură a Carpaţilor, în 
Vrancea ; ori ceva mai încolo, spre Transilvania, 
sau prin apropierea Ceahlăului — suggera recent d-l 
Mihail Sadoveanu — s'a plăsmuit motivul. Și spre 
mirarea - mirărilor, pe atunci din Vrancea era 
publicată o singură variantă a motivului. Și 
mai mult: intuitiv d-l Ovid Densusianu afirma cu 
reservă că motivul circulînd viu prin părţile sud- 


vestice moldovene, de aici se pare că a radiat 
spre toate ţinuturile romiînești. Deci, era un cas 
de conștiință naţională, oarecum, să ne sîrguim a 
lămuri problema Mioriței, cum spusei : prin exce- 
lență motivul culminant de realisare poetică al 
poporului nostru, 


193 


TIE ZOR e 
13 


Evident că nu din pornirea curiosității specu- 
lative (în firea intelectualilor noștri repeziţi de 
astăzi, niște enciclopezi de comandă) și nici prin 
excese de interpretare (ca — de pildă — să se do- 
vedească numai decit întietatea creaţiei noastre 
populare faţă de popoarele vecine) trebuiau între- 
prinse cercetările; ci — cum este adevărul — 
spre a se stabili că mergem pe aceeași linie de 
realisări poetice populare cu alte literaturi. Și cînd 
acum 8 ani am început să cercetez Vrancea — 
din îndemnul și cu sprijinul d-lui Prof. Ovid Den- 
susianu — pornisem îndoindu-mă la drum. Erau 
pînă atunci cunoscute 40 de variante ale Mioriţei 
din întreg teritoriul nostru folkloric. Și bănuiam 
că Vrancea nu-mi va oferi surprise. Dar spre mi- 
rarea mea, în cîţiva ani de cercetări continue am 
putut aduna variante destule, din care am selectat 
pentru publicare numai 90. Conclusia e fățișe: 
Vrancea se dovedește, din punct de vedere fol- 
kloric, faţă de celelalte ţinuturi, o regiune cu ade- 
vărat creatoare. 

In adevăr, regiunile favorabile prefacerilor fol- 
klorice, dar și unei aparte realisări literare în 
versul popular, sint acelea ferite de contagiunea 
vieţii de astăzi, dar în trecut destul de favorabile 
schimburilor de vieaţă primitivă. În inima drumu- 
rilor de transhumanță ale turmelor transilvănene 
din regiunea Săcelelor și Rășinarilor — în treacăt 
pe aici spre Dobrogea, iar uneori către Bucea$, 
ajungind pină în Rusia, Vrancea — această insulă și 
astăzi de ciobani — a fost secole întregi un puternic 
centru de pretacere etnică și un reservor de în- 


194 


d e iu 


delungă păstrare a creației populare. Au fost cîndva 
vremuri calme cînd pe potecile și drumurile tăi- 
nuite de munte se resfira albul turmelor de oi și 
din cavalul cioplit dintr'o creangă de cireș se cîn- 
ta „Cîntecul Mioarei“. „Numai popa în biserică 
nu cînta Miorița, îmi spunea melancolic un bă- 
trin vrăncean,. Nu ezit și aici să spun că pentru 
Vrănceni ciobănia a fost o distincţie etnică. Nea- 
vînd obligaţii directe față de dregătoria domnească, 
cu drepturi prin uric dela Ștefan-cel-Mare — spu- 
ne tradiția — în stăpiînire deplină colectivă a 
munţilor lui, Vrănceanul, retras în depresiune, pe- 
regrinul culmilor domoale după turma de oi și în 
voia impresiunilor naturii care îl învăluia din plai 
în plai cu taina ei adîncă, a putut plăsmui Mioriţa, 
sau celelalte motive lirice pornite de aici spre alte 
ținuturi, ori rămase locului. In procesul acesta al 
creaţiei populare vrăncenești, păstoritul este axa, 
Putînd fi urmărit pe cale documentară dela 1656 
încoace, acesi păstorit este dincolo dovedit numai 
de starea actuală etnografică a sa. Rezultanta a- 
cestei vieţi păstoreşti, pe lingă un aspect particu- 
lar sufletesc întipărit Vrăncenilor, a fost balada 
Mioriţei, expresie totală a sufletului popular ro- 
mînesc primitiv, 

Dar dreapta semnificaţie a acestui motiv nu 
sar putea evidenția, după noi, fără o prealabilă — 
deși succintă — parcurgere a folklorului poetic 
întreg din Vrancea. Evident că sărăcia creatoare 
populară de astăzi e o stare comună și altor re- 
Siuni. Acum nu se mai crează. Se pierde. Causa 
stă în uniformisarea omului de astăzi prin civi- 


95 
CRC N REC A RE NE RI i E E E E E, 


1 


196 


lisaţia crescîndă — am spus-o. Dar, oricum, motivele 
lirice, de pildă, surprinse de noi în Vrancea și 
pregătite pentru tipărirea apropiată, sînt de o a- 
parte esență poetică, Īntîi se arată preferate mo- 
tivele de haiducie. Și în Vrancea, ca și în alte 
regiuni bătrînii iubesc cîntece de haiducie, ca ur- 
mătorul : 


Foae verde iarbă neagră, 
Taica, maica tot mă'ntreabă: 
Care muncă mi-e mai dragă ? 
„Munca cea de vitejie, 
Pistoale de Vineţie“. 


Este, desigur, aicea, zbuciumul vre-unui haiduc- 
poet, așternut în vers ce amintește și despre stă- 
rile comerciale medievale. 

lar într'altă parte, poetul anonim desamăgit 
de vieaţa rătăcitoare și sinsurie din codru, își 
cîntă înstreinarea : 


Vai, mîncatu-s de streini, 
Ca iarba de boi bătrîni ! 
Is mincat de streinătate 
Ca iarba de vaci cu lapte! 
Şi sînt mîncat de nevoi, 
Frate, ca iarba de boi! 
Roată ţărilor am dat 
Odihnă n'am căpătat — 
Nici odihnă la culcat, 

Şi nici pace la mincat. 
De-aici pin' la mine-acasă 
Trei lumini de seu îmi arse; 
Ziua plouă, noaptea ninge, 
Nimenea nu le mai stinge, 


Ce ia 


Motivele de militărie, derivate adesea din cele 
haiducești, sint de o realisare admirabilă. lată 


pildă : 


Pusei la maica 'n grădină 
Trei tufe cu rujă plină. 
Nici o floare n'am purtat, 
Şi 'n armată m'a luat. 

Lăsai coasa în cicoare, 

Ș'o mindruţă ca o floare. 
Lăsai plugul încuiat, 
Măicuţa : plingind în pat. 
Trenule, n'ai avea parte 

De șuruburile toate 

Și de şina de sub roate! 
Că m'ai dus din gară 'n gară, 
Și m'ai scos din țar' afară, 
Şi mi-ai dat pine amară! 
Că n'am părinţi să mă cate, 
Nici soră să-mi scrie carte. 
Maica-i bătrîn '-a muri, 
Acasă la ce-oi veni ? 
Mindruţa s'a mărita, 

Acasă ce-oi mai căta ? 


lar lirismul liniștit adesea al doinelor de dra- 
goste din alte regiuni înfățișează în Vrancea un 
imagism năvalnic, rar întîlnit aiurea: 


Foae verde ș'o lalea, 
Cine strică dragostea, 
Usca-s'ar ca cremenea ! 
Și ca frunza la hotar, 
Cînd o bate vintul rar! 
Şi ca frunza cea de plop, 
Cînd o bate vintu 'n loc! 


197 


SE IESE CI PSESE SES E SPEED SR SE IEI E 


Şi ca frunza de alun, 
Cînd o bate vintul lin! 


Lipsită de manierism, dragostea este aici un 
sentiment discret și spontan. Inșelarea ei de către 
cel iubit prilejuește blestemul acesta : 


Foae verde arțăraș, 

Măi băiete, băieţaș, 
Ne-am iubit de copilași 
Și-acum te duci și mă lași. 
Băiete, nu ţi-e păcat? 
M'ai iubit şi mai lăsat 

Cu trupșoru 'mpovărat, 
Suflețelul în păcat. 

Eu, neică, te-oi blestema 
Să te-ajungă mila mea: 
Să te ţină, neică, 'n pat 
Din arat pînă'n cărat; 

Din culesul cînepii, 

Pină'n ruptul cămeșii. 

Şi mai rău te-oi blestema: 
Să te'nsori de nouă ori, 

Çi să ţii nouă muieri, 

Şi să faci nouă feciori, 

Şi iar verde lămiiţă, 

Cea de-a zecea : o fetiţă, 
Să te poarte pe uliţă, 

Să te plimbi din ușă n ușă. 
Să vii și la ușa mea, 

Că şi eu ţi-oi da ceva: 
Vre-o cojiță de mălai 
Uscată de nouă ani, 
Aruncată pe sub vatră, 

De cînd maica era fată. 
Nici pe-aceea nu ţi-oi da 
Pînă nu te-oi întreba : 


198 


FER PER SEE ERE) 


„Ti-am fost dragă eu, sau ba“ ? 
Și mai rău te-oi blestema: 
Să treci prin Pădurea-deasă, 
Lupii 'nainte să-ți iasă ; 
Calul să se poticnească, 
Drept în git să te trintească; 
Mina stingă să ţi-o frîngă 

Și pe dreapta să ţi-o rupă; 
Vederile să-ţi orbească, 
Picioarele să-ţi ologească ; 
Să tragi ţolul cu piciorul; 
Periniţa, cu guriţa ; 

Să te-adăpi cu lingurita ; 
Cînd ai da să ieși afară, 

Să te 'ntoarcă răul iară, 

Că prea te-am iubit cu jale, 
Neică, ca o fată mare! 

Şi iar verde bob năut, 
Fire-ai al dracului şi'n pămînt! 
Te-am iubit, nu pot să uit 
Pînă m'a băga 'n pămînt 

Și mi-a suna scîndura, 

Popa — cu cădelniţa. 

„„„Unul pune și-altul ia, 
De-mi retează inima, 

C'așa ne-a mers dragostea ! 


Sînt în aceste versuri, de un avint liric tu- 
multuos, zbuciumul și intensitatea de simţire ale 
unei excepţionale sensibilități poetice. 

Spiritul satiric, manifestat în strigături, este și 
în Vrancea rar mușcător, ori grosolan, ci mai în- 
totdeauna cumpănit. 

lar baladele ca: Mihul Copilul, Cîntecul Ge- 
rului, Cîntecul Soarelui etc., pe care le-am putut 


afla și publica, dovedesc aceleași teme existente 


199 
DP CITIRE CET OAIE RREO E PC RUPTE IO JOCI BCE, 


200 


și aiurea, dar osebit închegate, mai ales prin ele- 
mentele de structură epică. 

Prin acest material poetic, uneori puternic 
contaminat, regiunea dovedește înrudirea ei cu 
celelalte ţinuturi. Deci nu prin temele de circula- 
ție generală se poate aprecia Vrancea, ci prin 
Miorița care este prin excelență miezul poesiei 
regiunii. Poema aceasta a morții, în care senti- 
mentul colectiv popular față de moarte dovedește 
o concepţie păgină, cum sa spus — pentru că 
poetul-cioban caută aici eliberarea existenții pă- 
mintești nu în religiune, ci în natură — poema 
aceasta, zic, o surprinzi în Vrancea circulind ori- 
unde, Este un motiv general. Din 1600 de indi- 
vizi cercetaţi de mine în acest scop, vre-o 94 nu- 
mai au putut comunica motivul așa cum a fost 
publicat de noi. L-am surprins dela o copilă de 
12 ani, pînă la un bătrin de 110 ani. 

Așa cum se presintă în Vrancea Mioriţa, nu 
poate nici de data aceasta oferi cercetătorului do- 
vezi categorice despre locul ei de formaţie, ori 
despre aspectul său primitiv, ca și despre epoca 
de închegare — secolul XVI, ori XVII, cum a- 
firmă d-l Densusianu. Argumentele ce pot stabili 
adevărul sînt mai mult de ordin logic. 

Un fapt însă rămine dovedit definitiv de Mio- 
rifa vrăncenească: Alecsandri nu sa atins de 
fondul baladei, așa cum bănuise chiar cecetătorii 
autorisaţi. Poate să fi deplasat, inversind, unele 
elemente. Astfel, cei trei ciobani; „Munteanul”, 
„Moldoveanul“ și „Vrănceanul“ apar și aici, a- 
dăugindu-se uneori un „Săcelean“, ori fiind vorba 


Pi a anii 


şi despre „nouă ciobani” — ca și în variantele 
cunoscute pină acum, 

Apoi, mai departe, introducerea din varianta - 
Alecsandri : 


Pe-un picior de plai, 


Pe-o gură de rai... 
ori sfirșitul : 


Că la nunta mea 


A căzut o stea... etc., 


se surprinde abundent și aici, de sigur în imagini 
deosebite, poate resultatul prefacerii folklorice. 
Insă în ce se dovedește Vrancea superioară celor- 
lalte regiuni, este printr'o realisare epică mai con- 
cretă. La Alecsandri motivul este departe de a fi 
structurat ca povestire. E mai ales o poemă, în 
care pan-psichismul ciobanilor noștri — adică păti- 
maşa contopire a omului cu natura — se relie- 
fează viguros. În Vrancea însă complotul nu nu- 
mai că-i este destăinuit stăpînului de oaia năzdră- 
vană, dar vedem și îndeplinirea lui. Apoi ima- 
ginele poemei sînt de o remarcabilă subtilitate — 
pildă stă portretul ciobanului omorit, făcut de 
maică-sa. 

lată dintre cele opt variante realizate supe- 
rior în Vrancea, una întreagă, aleasă la întimplare : 


Erau trei ciobănași, 
Toţi trei tovărâși ; 
lar o mioriță, 


201 


Cu lina plăviţă, 
Mereu îmi zbiera, 
Nimic nu-mi mînca. 
Și-atita zbiera, 

Nu se mai curma; 
lar stăpinu-i zice: 
— Mioară, mioriţă, 
Cu lîna plăviţă, 
Lupii te-ar mînca, 
Furul te-ar fura, 

Că de trei zile 'ncoace 
Gura nu-ți mai tace, 
Nu știu ce nu-ţi place: 
larba de pe cimp, 
Sarea din burduf, 
Apa din uluc? 
Mioriţă lae, 

Lae, bucălae, 

Furul te-ar fura, 
Lupii te-ar mînca, 
Că tu-ţi faci de cap. 
—  Stăpine, stăpine, 
Nu mă blestema, 
Că nu-mi fac de cap, 
Toate mia-mi plac; 
Dar ai tăi tovarăşi: 
Ion Moldoveanu, 
Ghiţă Ungureanu, 
Ei mi s'au vorbit 
Ca să te omoare, 
Că ai oi mai multe, 
Multe și cornute 

Și mai frumușele 

Și mai ocheșele, 

Cai ne'ncălecaţi 

Şi boi ne'njugaţi, 
Galbeni neschimbaţi 


202 


Și vaci mulgătoare, 
Epe fătătoare”. 

El cînd auzia, 

Din bucium zicia, 
Dor la mă-sa ajungia, 
La ei se 'ntorcia 
Şi-așa le grăia: 
„Voi, fraţilor, 
Tovarăşii mei, 

Bine m'aţi slujit, 
Bine vam plătit; 
Dar voi vaţi vorbit 
Să mă omoriți. 

De m'aţi omori, 
Vite să 'mpărțiți, 
Să nu vă sfădiți. 
Voi să căutaţi 

În vatra focului 
E-o neagră găleată, 
Cu galbeni surpată, 
Pustia s'o bată; 

Și voi s'o 'mpărțţiţi, 
Să mă pomeniţi. 
Dar să nu mă 'ngropaţi 
Colo 'n dosul stinii, 
Unde zac şi cînii ; 
Ci să mă 'ngropațţi 
In strunga oilor, 

In jocul meilor. 
Fluerașul meu 

Să-l lăsaţi în briu ; 
Cind vintu-a sufla, 
Flueru-a suna, 

Oi s'or aduna 

Și m'or căuta. 

Și buciumul meu 
Să-l puneţi la cap; 


204 


Cind vintul a bate, 
Buciumaș mi-a zice, 
Oile s'or stringe, 

Pe mine m'or plinge 
Cu lacrămi de sînge”, 
Vorba o sfirșia, 
Unguru-l izbia, 

La pămînt cădia, 
Sufletul și-l da. 

lar maică-sa lui 

A luat în furcă 

Un caer de lină 

Și c'o drugă 'n mină 
Din picior mergia, 
Din gură "'ntreba — 
Pe cine să 'ntrebe 
De cît negura ? 

— Neguriţă, hăi, 
la-te de prin văi 

Și vin pe la noi 

Și mia să-mi spui 
De nu mi-ai văzut 
Feciorașul meu : 
Feţișoara lui, 
Spuma laptelui ; 
Mustăcioara lui, 
Spicul griului ; 
Ochișorii lui, 

Două mure coapte, 
Coapte la pămînt, 
Neajunse de vînt; 
Coapte de sub foi, 
Neajunse de ploi; 
Coapte la răcoare, 
Neajunse de soare, 
— De feciorul tău 
Eu îmi ştiu de el: 


l-am văzut oile 

Fugind ca păsările. 

— De cine fugeau ? 

— De Ghiţă Ungureanu, 
lon Moldoveanu ; 

Fi l-au omorit, 

Oile-au fugit. 


(lon Diaconu, Ținutul Vrancei, 1I, București, 1930, 120). 


Celelalte elemente epice, ca: mama bătrină 
care, spre a-și afla fiul, se preface în corboaică; 
ori dialogul bătrinei cu negura ; ori căsătoria de 
peste plai, sînt din belșug întilnite și aici, 

Conclusia care se impune este următoarea: 
chiar în vremea lui Alecsandri motivul circula 
puternic în variante și în cîteva tipuri. Ca şi as- 
tăzi. Din întîmplare poetul a găsit, ori i sa dat, 
varianta cunoscută, pe care a publicat-o în colec- 
ţia lui. 

Care va fi fost cu adevărat aspectul primitiv 
al motivului, adică dacă va fi fost motivul iniţial 
numai convorbirea dintre mioriță și cioban, fără 
presența maicii, nu se va putea de fel ști precis. 
Și nici despre timpul de formaţiune, nimic. 

Dar materialul Mioriței oferit de Vrancea, pe 
lîngă o realisare estetică superioară închee — nă- 
dăjduim — discuţia asupra teritoriului de forma- 
țiune al motivului. Argumentul spuneam că este 
strict logic: credem anume că extensiunea unui 
motiv oarecare într'o regiune, adică energia lui de 
circulație — noi îi spunem „dinamică folklorică” — 
pledează pentru nașterea lui intimplată aici. Un 
motiv popular cînd e surprins circulind viu într'un 


205 


206 


ținut, cu vagi resonanţe prin vecini, dovedește că 
a plecat din simţirea celor de acolo. La urma-ur- 
melor, prin instinct se păstrează mai mult de ori- 
cine ceea ce pornește din sufletul său. 

Astfel fiind lucrul, Vrancea trebue socotită 
eminamente regiunea unde s'a ivit motivul Mio- 
riței. Nicăeri ca în acest pămînt de aventură păs- 
torească nu se găsește astăzi trăind mai viu mo- 
tivul. Cine știe ? Cercetările care s'ar fi putut face 
înainte de război, poate ar fi prilejuit o soluţio- 
nare categorică. Acum, ne putem mulțumi cu con- 
clusia: că Vrancea, cunoscută numai după mîn- 
drețea numelui, ori după aritmetica electorală din 
vremurile noastre, a fixat în cadenţe de vers po- 


tolit — ca și liniile calme ale culmilor sale de 
plai — un aspect de vieață arhaică rominească: 
ciobănia. 


— 


“su td 


CUPRINSUL 


Simion Mehedinţi, In legătură cu Vrancea 

Mihail Sadoveanu, Ion Creangă 

Dumitru Murărașu, Eminescu în fața criticei literare 
Alex. V. Andreescu, Circulaţia materiei şi energiei . 
Ion Pillat, Sufletul clasic în poezia romină 

loan Ciocîrlan, Amintiri literare 


Ion Diaconu, Aspecte etnografice putnene 


113 
175 


TIPOGRAFIA „C