Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1945_054_0008

UNIVERSUL 
LITIDAD = 








ci catea 
"vaga 


MARIA  CHELSOI CRISTEA NISSA (plaţă) 








La COLABOREAZA: 
Camil BALTAZAR G. MĂRGĂRIT 
L. BRATOLOVEANU Adrian MARINO 
Şerban CIOCULESCU PERPESSICIUS 
Emanuel CIOMAC Gr. T. POPA 
N. CONDEESCU lon Apostol POPESCU 
Alexandru FABIAN Al. POPOVICI 
lon FRUNZETTI ie Al. ROSETTI 
lon Th. ILEA Rt Aurel TITA 


Ion M. LEHLIU - TRE Etc. 





Elegie urbană 


Ce-ai căutat, Durere, ce-ai căutat 
In oraşul în care oamenii-s duşi de trolee ca tramvaiele, 
Cu debit electrie uniform, pe șinele moralei oficiale ? 


Ce-ai căutat, Cenuşăreaso, între gunoaiele 
omenești, comprimate *n cutia tip brevetat U. C. B, 
cu eticheta : „Metropolă“, pe eapacul etan3? 


Nu-i nimenea trist aici; 

Nu-i nici-o ruină !.. 

Sub molozul fardat al block-hauselor 

Cine să le ghicească scheletul de fier ruginit? 
Şi dincolo de arcul sprincenelor subțiate cu pensa 
Niei-o ochiadă nu-i pentru tine, Durere. 


Toată lumea e veselă, conform ordonanţei municipale 

Cu numărul :..., articolul :..., paragraful :... 

Tristeţea e o crimă de ltse-Inconştienţă, 

Chiar şi cârjele invalizilor, neprevăzute cu gumă la eapăt 
Se pedepsesc pe loe cu amputarea 

Pentru instigarea asfaltului la topire de milă. 


Pe-aici, monadele au uși capitonate 
Şi ferestre oarbe de sticlă incasabilă. 


Chiar dacă n'ar fi defect ascensorul 
Care să te conducă la etajul inimii, 
Svâcnetul ei toţ nu-l poţi auzi, 

sub blindajul bancnotelor 

purtate în buzunarul stâng al pieptului. 


Baţi degeaba la porţile sufletului eu inscripția : aaa că câine 
u“. 


Antenele, câte captează în spaţiul ionizat 
Miile de kilowaţi ai transmisiilor transoceanice, 
Sunt surde pentru lungimea de undă a unui oftat! 


în orașul cu oamenii duși de trolee ca tramvaiele, 
Ce-ai căutat, Durere, ce-ai căutat ? 


Ianuarie 1944. 


ION FRUNZETTI 


Scrisoare târzie 


Vezi, toamna care vine cu nordice 'afloriri 
Se-opri lângă ograda gândului din urmă, 
Un senmn ne-mai-știut în suflet îmi îndrumă 
Cocorii călători ai ultimei iubiri, 


In mine toamna a 'nfipt un deget de rugină 
Și "n vis au lăcrimat pădurile de-azur, 

ubito 'n schimb ce alb şi nepătruns contur 
In toamnă a primit făptura-ți de lumină, 


Iubito, vino azi în haina cea mai nouă 
Să-i zicem bun rămas mălinului pustiu 

Și ceasul depe urmă-al soarelui târziu 

Vii gata să-l desmierzi cu mâna ta de rouă. 


ION APOSTOL POPESCU 


sa 


Cantifenă peniru 


ingerul cu aripi frânte 


Răstignit de noi 

ca un Christ 

şi uitat, — 

SILVIA : un nume trist 

plâns de ploi 

intrun cimitir de ţară, depărtat... 


Incercând să-l desleg 

ca de un greu blestem, 

de nimic nu mă tem: 

Pământul şi Cerul îl neg, 

Lângă mormântul tău, cu ochii uzi, 
cu ce tăcere să te chem 

ca Să m'auzi ?.., 


In vânt, în pământ 

te iscodesc. 

Inima mea aude 

cum cresc 

in ea tăcerile-ţi crude 
ca iarba pe mormânt. 


Vârtejurile timpului, rebele, ie 
peste piept iţi trecură ca o turmă 
când verzi, când arămii, când pulbere 


de stele, 
când calde, când reci. 
Dar vârsta ta rămâne în veci 


cu ţărmul în urmă... 


AUREL TITA 
A e 
(Că Ina 
iată lauda veghei suave 
Cu ninse tăceri — crepusculen tihnă, 
Adie 'nfăşurată *'n slave 
Ansahoretică odihnă. 


Aşterne cina merindelor duioase : 
Ceaiul limpede-al privirel tale, 
Fructul copt 'n guri tămâioase, 
SŞervetul meselor frugale. 





Voi cină lângă trupul tău de rouă 
In tinda braţelor tale de fum, 

La bolți, ca'n mântuire nouă, 

Vor crește deşirări de fum. 


Salut această cea de taină cină 
Ca pe-un izvor albit de trepte; 
Saoră cuminte, soră făr de tină 
Primesc ospățul înălțimei drepte. 


G, MĂRGĂRIT 


Diverse 


Prancois Rabelais, |] 


de AL. ROSETTI 


Rabelais este savant până la pedanterie și, de multe ori, 
după propria lui expresie, extractor al esenței a cincea, ceeace 
echivalează cu a tăia firuwn patru. Dar unu trebuie să ne lăsăm 


îngelaţi de aparenţe, Aceste exerciţii scotastice nu pot intu-. 


neca tabloul de ansamblu. 

Ceeace trebue degajat, este concepţia foarte modernă despre 
educație pe care o expune Rabelais dealungul cărților sale. 

Cu ocazia descrierii educației ce se dă lui Pantasrual, 
luăm cunoştinţă de ideile lui Rabelais în acest domeniu, La 
baza edificiului stă cultul lui Rabelais pentru natură şi ade- 
ziunea sa întreagă la Reformă, o mișcare prin esenţă revolu- 
țlonară. Cu acest prilej, nenumărate sunt aluziile la cultul ca- 
tolic, și autorul nu se stieşte să parodieze genealogia lui 
Hristos. Până intr'atâţ Rabelais era pătruns de ideile Reformei 
şi de revoltat împotriva tiraniei autorităţii ecleziastice, Ceea- 
ce, trei secole mai târziu, Renan afirma nu fără sfială, bănu- 
ind tot felul de wmări neplăcute peniru dânsul, şi anume 
inexistenţa  miracolului, apare schițat la Rabelais, în plină do- 
minaţie ecleziastică meâievală, prin ironizarea miracolului, Şi 
mergând mai departe pe această cale, Rabelais vorbeşte pe un 
ton sarcastic de misterele creștine. 

Raționalismul lui Rabelais, independenţa sa, conferă un ca- 
racter unic scrisului său. Şi nu suntem prea departe de rea- 
litate afirmând că acest mare om visa, în secolul al XVI-lea, 
emanciparea religioasă totală, pe care Franţa nu a putut-o rea- 
liza decât în timpurile noastre, după nenumărate vlcisitudini 
ale istoriei sale. 

In rezumat, Rabelais; preconizează o educaţie laică, în mijlo- 
cul nâturei. In acest sens, el depășește cu mult secolul său şi 
apare ca un precursor al timpurilor moderne, 

Comerţul cu personajele din Gargantua, Pantagrue! și cele. 
lalte trei cărți ne-a lăsat o impresie neuitată, Pantagrual este 
idealul echilibrului moral, al înțelepciunii și blândeţei. Uriaş 
pentru necesităţile afabulaţiei, el se comportă ca un muritor 
de rând. i i 

Panurge (numele c explicat, în mod ironic, prin două cu- 
vinte grecești, cu serul de „bun la țoate“), tovarăș nedespăr- 
țit al lui Pantagruel, este tţipul șmecherului inteligent, șiret și 
minciuoa. Personajul e luat din romanele italiene contenpora- 
nc, dar Rabbiais i-a daţ o personalitate proprie. El reapare, 
apoi, dealungul literaturii franceze : este fanfaronui lui Mo- 
ilăre şi, prin auumite trăsături, Gavroche ai lui Victor Hugo. 

In sfârşii, Frtre Jean des Entomeures, egumenul-cruciaţ, 
mare soldat şi tot atâţ de celebru mâncău şi prietena al liba- 
țiunilor, alcătueşte una din figurile nemuritoare ala roimanu- 
lui, plină de dinamism. Cu Frăre Jean la luptă sau la masă, 
au te plictisești. Căci verva sa este inimitabilă, și paginile în 
care sunt reproduse conversațiile sau monoloagele sale se re- 
citese ta infinit, 

Pustiirile războiului sunt înfățișate Ja locul lor, şi act Rabe- 
lis se întâlnește cu Erasm, care, înir'o carte celebră, a 
descris ororile războiului şi sa străduit să demonstreze absur- 
ditatea lui, 

Personajele lui Rabelais se mișcă întrun cadru care nu e 
altul decât regiunea sa natală, așa numitul Chinonais, în 
TYouraine, 

Descrierile amănunțite ale casei şi terenului înconjurător, 
cu toate acăreturile, precum şi desele aluzii la cadrul exterior 
conferă cărții o căldură meaşteptată şi măresc forţa de per- 
zuasiune a anumitor pagini, Căci nimie nu e mai emoțţionant 
decâţ să regăsești în zilele noastre, cu mici schimbări, am- 
bianța în care eroii familiari şi-au desfășurat viața aventu- 
roasă, astfel încât cunoașterea realităţii măreşte până la halu- 
cinaţie realismul personajelor şi conferă ficţiunii e viaţă alevea. 

Ne place să ne regăsim în provincia lui Rabelais și să petre- 
eem în tovărăşia iluștrilor noștri prieteni, zile liniştite sau shu- 
ciumate, tolănindu-ne pe iarba din preajma casei natale sau 
inând parte la banchete prelungite, în prezența fratelui Jean. 

Rabelais, mai mult ca oricare alt autor, a creat o lume de 
care nu ne maâi putem despărți, mat intensă şi mai vie decât 
însăşi realitațea, 


it PALADE 


de ȘERBAN CIOCULESCU 


Dctaă recente eseuri despre maestrul Th. Pallady ono- 
rează deopotrivă critica noastră piastică şi arta graică ro- 
mână, Cei dintâi a fost tipărit la stârșitul anuiui trecut în 
Editura „Caminul Artei,” la Institutul de Arte Graiice 
„Marvar”, sub îngrijirea technică a d-iui Dyspre Palcclog 
şi cu textul de d. lonel Jianu, în format in-quarto, cu un 
tiraj de 350 exemplare pe hârtie Japon Chamois, cu patru- 
izeci şi opt planşe trase în otiset aplicate pe carton Bristol 
şi în o mie exemplare pe hârtie desen, — constituind primul 
volum dintr a serie de monostatii, în pregătire, dintre care 
următoarele vor îi consacrate lui lLoniiza şi d-lui 'Iser. 
Celalt, semnat de d. K. [H. Zambaccian, a apurut zilele trecute 
la Casa 3coaleleir lin-octavo, cu 9 planşe in culori şi alte 
22 ilustraţii, in tiraj de 3.05U exemplare, având pe copertă 
aceeaşi datare, Decembrie 1944), Deialiile bibliozrahce, chiar 
Incompleie, apar desigur prisosiioare cititorului proian, 
dar se vădesc necesare pentru amatorul bibliogratic, nu prea 
obişnuit cu tipăriiurile indigene, de fizionomie occidentală, 
Evenimentul este cu atât mai surprinzătey, cu cât se pro- 
duce intr'un moment de criză a tiparului, resimţită deopo- 
?rivă de iniţiativa particulară, ca şi de aceea oticială. 

Nici un cunoscător nu va fi. în schimb, surprins de coin- 
cidenţa inchinării acestor omagiale etorturi srahce, acelu- 
iaşi meşter aristocrat al penelului, Theodor Pailady. Artistul 
a fost totdeauna indiferent faţă de răsunetui public al pic- 
turii sale, Nu s'a grăbit, ca alţii, să-şi imoună numele, A 
expus intâia oară, la vârsta de 34 ani. Preocupat exclusiv 
je formaţia sa proprie, îinsufleţit de un ideal de artă, oare- 
cum netanşgibil, conştient până la suferinţă, de neputrivirile 
Wintre năzuinţe și realizări, maestrul n'a mers, cu procedeele 
curente ale publicităţii, în întâmpinarea succeselor, dispre- 
țuindu-le categoric. ; 

Admiratorii i sau ivit spontan, întrunind în fervența 
lor, respectul pentru opera de calitate atât de rară şi recu- 
poaşterea spiritualităţii implicate de estetica sa. 

Amândoi  comentatorii se învederează  fascinaţi : în 
esală măsură de opera plastică a vigurosului septuaenar, 
contemporan cu Matisse şi congenerul său, ca şi de seduc- 
ţia personală a marelui artist român. Din frecventarea omu- 
lui, fiecare a cules un mănunchi bogat de impresii, cu carac- 
ter anecdotic. ;O' lămurire se impune asupra termenului, 
pe drept cuvânt dubics, de anecdotă, mai ales când subiec: 
tul uman în jurul căruia. se cristalizează legenda anecdotică 
este un artist calitativ, un colcirist simfonic, iar nicidecum un 
pictor tematic. Cu toate acestea, contradicția stărus, măcar 
aparent: iar deslegarea ei ni se oferă în dualitatea reacțiu- 
nilcgr temperamentale. ID. Ti. Pallad:, prin privilegiul 
naşterii, apăriinie unor vechi familii din protipendada mol- 
dovenească; lormaţia sa plaslică este, pe de altă parte, 
franceză. Petrecându-şi mai mult de iumătate din existenţă, 
pe malurile Senz:, a adus cu sine, aci, la noi, odată cu de- 
prinderile vestimentare de bcoemă ralinată, atât de reobhiş 
nuite, un stil de viaţă necomunicativ, distant şi chiar rapezit, 
în atingerile cu mediul nostru plastic. O asemenea cenivr- 
maţie pare a denota un echilibru interior în afară de orice în- 
doială și o siguranţă de sine, afisată în disprețul chiar al 
convențiilor, de. care țin seamă, mai mult ca oricare alţii, 
rejetonii '/aristocraţiilor. Nimic mai 'inșelătoir însă, decât 
acestea. , 

La dreptul vorhind, sub aspectul colţuros al omului 
se ascunde nu timiditatea (explicaţie de psiholagie romane 
tică dulceagă), ci sentimentul carenţei, față de sublimul nă- 
zuințelor artistice. Th. Pallady este un absolutist. un cavaler 
al idealului interior, care nu se crede însă dator a-și ma- 
nifesta umilitatea, în vederea captării sufrasiilor; dimpotrivă, 
carapacea orsoliului său, uneori iritant, acopere desăvârşit, 
sbuciumul lăuntric al artistului, nemulțumit de realizările 
lui şi neîmpăcat cu condiţia însăşi a artei. făcută din înfrân- 
i, satele: în raport direct cu dilicultăţile pe care sinsur şi 
e iscă, 

Intr'adevăr, a fi pictor, dar a tăsădui materialitatea 
pastei coloristice; a figura printre contemporani, dar a năzui 
mereu către culmile atinse de maeştrii Penasterii: a se folosi 
de cadre prestabilite, ca acela al nudului, al naturii moarte 
sau al peisajului, cu indiferență față de aceste cadre şi cu 
exclusiva căutare de a fixa nefixabilul însusi, adică durata 
interioară; a împăca viziunea netă a contururilor, supusă 
voinței sale inflexibile, cu sama atât de nuanţată a sensaţii- 
lor, spre a traduce plastic, ritmul ondulat al stărilor sufle 
teteşti;' iată atâtea contradicții interioare, din care se nu- 
treşte dramatic, pictura meşterului. | 

Prin origine şi educaţie, Pallady nu-şi putea mărturisi 


3 


public sistemul de îndoeli şi de neliniști: spre a şi le tăinui, 
a adoptat atitudinile de spadasin şi deprinderea butadelor, 
cu care alimentează cronica vorbită a vieţii noastre plastice, 

Amândoi eseiştii s'au bucurat să culeagă o parte din 
acest material viu, anecdotic, spre a-şi agrementa expuiierea. 
Este însă un titlu de cinste pentru fiecare diulr'inşii, de a [îi 
pătruns mai adânc, acea esenţă a vieţii interioare şi a dra- 
matismului, prin care Pallady se deosibeşte de alţi meșteri 
ai picturii noastre lca Petrașcu bunăoară, care nu a cuncs- 
cut niciodată sbuciumul creaţiei, frământarea patctică a 
căutării, într'un cuvânt, problematica). D. lcemel „Jianu 
“mânueşte două instrumente paralele: investigația morală a 
subiectului uman şi analiza fenomenologică a tablourilor. 
iReţinem portretul prealabil. 

„Desigur, Palladv apare ca un om ciudat în ochii mul- 
țimii. Pălărie rotundă, neagră, cu boruri largi, de ooem, 
trăsăturile nubile şi severe ale îeţii, ochii cu sprinteneli 
de veveriţă, barba albă,mică, haina cărămizie şi pantalonii 
cadrilaţi, bastonul cu cap de fildeș — de care nu se des- 
parte decât pentru a-l schimba cu umbrela cu cap de pasăre 
— brelocul vechi, pe care-l poartă la vestă, legat de un 
xeas din alte vremuri, imens şi care-și sună drele cu un 
clinchet cristalin, gesturile brusce, privirea mereu ridicată 
şi uneori absentă, sulerul tare, despicat in faţă, nelipsita 
cravată „papillon”, galbenă-pestriţă, toate îi dau o inlăţişare 
Care îl deosebeşte dela prima vedere de omul obişnuit. Pe 
fapt, el nici nu caută să evite această Anosebire, ci trece 
nepăsător şi e mulţumit când poate să-i îndepărteze pe 
cei inoportuni, câte odată chiar printr'o agresivitate verbală, 
Verva caustică, ironia muşcătoare şi mai ales cuvântul de 
spirit care biciuieşte, loveşte just, dar necruţător, cu o abi- 
litate de tloretă, fac faima lui Pallady. Butadele sale, având 
uneori pecetea şi fineţea spiritului parisian, au puterea dz 
circulație a anecdotelor reuşite şi sunt citate pentru iste- 
lțimea şi verva necruțătoare“. 

După un larg excurs psiholosic și biografic. criticul de 
artă relevă „două trăsături fundamentale ale picturii lui 
Pallady : pe de o paste rolul predominant al spiritului, care 
construeşte şi justifică până la necesitate compoziţia ta- 
bloului, iar pe de altă parte corespondenta intimă dintre 
muzică şi pictură, subliniată în repetate rânduri de toţi 
cementatorii şi criticii de artă”, 

„_D, Ionel Jianu atrase luarea aminte asupra excelenţei 
lui Pallady. pe care îl consideră „cel mai de seamă pictor 
al nudului în «plastica română contemnorană“ ; în naturile 
moarte, relevă „spiritul de construcţie, de sinteză, de creare 
a unei cirdine noui, a unui echilibru armonios, întemeiat 
pe ritm şi corespondenţă”; d-sa vede in Pallady „în primul 
rând un pictur de intericr“, cu „rezonanțe lăuntrice“, cu 
„„Sttnete în surdină”, cu „expresia aproape muzicală a armo- 
niilor de colriare cu adâncă rezonanţă lăuntrică“, şi în 
peisagii, surprinde „aceeaşi discreţie de şoaptă, aceeași sur- 
dină în tonuri, aceeaşi atmosferizare rafinată“. lu concluzie, 
afirmă neavpartenența iui Pallady la o modalitate plastică 
națională şi spiritualizarea sa.  „Deshărat de subiect, de 
aspectul plastic, de materialitatea mdivului, Pallady nu 
aparţine vreunui loc, ci e un european a cărui operă are o 
valoare de circulație uriiversală”. 

„Redactat anterior, textul d-lui K. H, Zambaccian ajunse 
Ja impreşii similare, trecute prin focul unui temperament ar- 
zător şi sensual. 


Câte v definiţie e remarcabilă prin variaţia cuprinderii 
şi puterea de caracterizare, „nrtistul se ccuupiace in teme 
spirituale, în care materia abia miieşte, de aceea viziunea 
sa fcrmală e mai puţin plastică şi rămane mai mult pe un 
plan decorativ cu predilecţii pentru arabesc”. Sau: „Pallady 
e un visător, în cărui arta mai râsună ecoul unor strămoşi, 
cari se puriticau în rugă şi asceză, de aceea arla meşterului 
nu e sensuală, nudul pictat de cl nu e voinptate sanguină 
şi cărnoasă, ci un prilej de arabesc, un element pictuial, 
de aceea fisurile lui Pallady nu exprimă viaţă şi nici lrenezie 
ci morbideţe sau extaz.“ 

Expert plastic intuitiv, d. K. H. Zambaccian uneşte cu- 
noaşterea condiţiilor tehnice, indicate de congruent, cu sa- 
vurarea îndelungă a plăcerii, lată in ce termeni lâmureşte 
intimismul discret şi nuauţat zi artistului: „ralladv rase 
toarnă cupa plină şi se răcoreşte cu picătura de pe buze 
iține fereastra închisă, ca să nu se risipească partumul, trage 
vălul ca să capteze penumbra”. 

Mărturia marelui cueiecpiunar e deosebit de prețicasi, 
deoarece reflectă lamiliaritatea de un siert de veac cu 
opera admirată şi artistul iubit, 

N'aş îi încercat cu nici un preţ să încalc domeniul de 
snecialilate, care-şi are în pag:nile uceste .: .. 2 Crt 
4antul atitrat, dacă nu m'aş. îi simţit, întrun fel, atras de 
un aspect al picturii lui Pallady lrelevat de altminteri cu 
c$mpetenţă, atât de d. Zambaccian, cât și d: d. sani, Wiă 
'vefer la corespondenţa învederată pe care o susgeră la marele 
nostru artist culoarea cu sunetul și cu mireasma, pe un plan 
de certă spiritualitate, Ca în criptoţirafia bcudelairiană amin- 
tită de amândoi exegeiii: 

„Les parfums, les cowleurs et les sens se repondent“. 

Îmaterială, pictura lui Palladv are puterea de pătrun- 
dere insinuantă a semi-tonurilor muzicale învăluitoare şi a 
aromelor eterate, stăruitoare in flacoanele golite de conţi- 
nutul lor; cromatica ei se simfonizează srbtil, intrun grai 
de șoaptă, care vorbeşte sutleielar dolente, bolnave de mor- 
bu! literar, în deosebi, altoit peste propriile neliniști. 

Nu e semnificativ faptul că marelui artist nu i se găseşte 
pecetea unor influenţe plastice, cu acelaş temei cu care se 
identifică în pictura lui, ecaail profund al lecturii lui Baude- 
laire şi Mallarme ? De fapi, Pallady e inainle de orice 
expresia! “unei filiaţii literare. (Neurastenia „„mccbidezza“, 
ințuiția „;cdrespondenţelor”, !sunt baudelairiene. Spiritua- 
Vismut artistic, setea de absolut, intransisența, sunt mallar- 
miste, Precizia uneori aspră a desenului, aminteste articu- 
laţia robustă, clasică, a versului baudelairian. Nerostitul, 
muzicalul, precum şi drama artistică, turburâătome. sunt mai 
curând ale originalului epigon baudelairian, care a fast 
Mallarme 

Pe aceste căi, Palladv e mai aproape decât oricare alt 
artist plastic român, de sensibilitatea scriitorilor dela noi, 
krescuţi în cultul poeziei „pure“. Pcet al visării, al neliniştii 
metafizice, al nesatisfactiei realizărilor pronitiii dintr'o 
nestinsă sete de absolut, Palladv are mai multă priză decât 
ceilalţi meşteri ai penelului, asupra estetiştilor din literatura 
română, prin climatul spiritual de combustiune interioară pe 
care l-a impus cu autoritate, prestigiu şi nesfârsită seducţie. 

Pentru fervaarea şi pătrunderea lor simpatetică, eseurile 
d-lor K. H. Zambaccian și lonc! Jianu vor isi printre iubi 
torii de literatură frumoasă, o primire tot atât de caldă ca 
si între rândurile amatorilor de artă plastică. 








CAMBRIDGE 


de GR. T. POPA 


ducând cu el cufere mari, valize, lăzi, pline cu 
cărți, reviste, broșuri. S'a instalat într'un apar- 
tament, în tovărășia unei mașini de scris şi a început să 
scrie. A început să scrie şi a scris toată vara un studiu 
foarte lung şi foarte specializat. O jumătate de zi el bătea 
maşină, iar cealaltă jumătate se plimba şi participa 
activ la evenimentele din jurul lui. Un prieten curios l-a 
întrebat dece a venit el tocmai de la New-York cu tat ma- 
terialul pregătit pentru a-şi scrie studiul în Cambridge ? Și 

el a răspuns că avea nevoe pentru asta de: atmosferă. 
— Oricum, pe aici au mai seris şi alţii, răspundea eli 

au mai scris: Erasmus, Byron şi Newton! 

Ezwcentricul american a enunțat totuşi un mare ade- 
văr, Atmosfera în cazul acesta este un curent de tradiţii, 


4 


U n american a sosit într'o vară la Cambridge, a- 





de obișnuințe, de preocupări. Şi cine intră întrun loc 
unde este o asemenea tradiție, se influenţează fără voiu 
lui de ea, 

Cambridge-ul este un centru de mare tradiție cultu- 
rală, în care pluteşte o atmosferă de învăţătură, de e- 
ducaţie, de promovare a gândirii umane, Orașul este mic 
(ure cam 70.000 locuitori) și este un tipic oraş universitar, 
în care toată activitatea este centrată înjuru, studenţilor, 
Universitatea este una din cele mai vechi din lume, prima 
clădire. care a rămas până azi, fiind construită în 1284 
(Peterhouse). Organizaţia universitară din Cambridge (ca 
şi cea din Oxford, cu care rivalizează) este întemeiată pe 
sistemul colegiilor. 

Ce este un colegiu? Este un intemat, un cămin sau 
mai bine zis: un pension”, în care studenţii au locuinţă, 
hrană și educație. In Cambridge sunt 22 de colegii, din 
care două (recente) pentru fete. Cele mai multe sunt în- 
ființate între 1284 şi 1600. Fiecare colegiu are un condu- 
cător numit master”, „provost“ sau „prezident“, dupi 
colegiu: şi un corp profesoral format din „fellow“-i. Toţi 
au locuinţa. în colegiu ca şi studenţii. Fellow-i au şi rol 
de tutori, preparatori pentru examene. Toată partea e- 
ducativă şi socială a formării tinerilor este lăsată în sea- 


ma colegiilor. Cum trebue să se poarte cineva la masă, în- 
tre colegi, faţă de lumea străină; cum trebue să vorbească 
cu eaalii, cu subalternii sau cu superiorii; cum trebue să 
se cpere, cum să discute, cum să' se îmbrace, cum să com- 
cureze cu altii, toate acestea tânărul le învață, sub o 
strictă supraveghere. în colegiu. Educaţia fizică, conver- 
sația şi utilizarea limbilor străine sunt opera colegiilor şi 
tot a lor este si initierea religinasă, împreună cu prac= 
ticile ei. Viața în calegiu este viața unei mari familii, su- 
pusă unei autorități necontestate, plină de reguli şi de 
obişnuinte. Odată p2 zi colegienii iau masa cu toții im- 
preună cu „Master”-ul, cu preotul colegiului („Dean”) şi 
cu fellot.-i. Aceştia au o masă aparte, în jurul căreia sunt 
așezate mesele studenților. Intrarea și eșirea în sala de 
mese se face după o ordine anumită: master-ul, preotul 
şi fellow-i; studenți, trebue să fie deja în sală înainte de 
intrarea corpului profesoral. Toţi poartă o haină specială 
pe care o pun peste haina obisnuită, tar studentii poartă 
tunici pe care sunt cusute insianele colegiului. Şi la îmce- 
putul mesei ca şi la sfârsitul ei preotul spune o rugăciune 
în latineste, pe care tnată îumea o ascultă în picioare. A 
dona masă din zi studenţii o pot lua în apartamentul lor. 
unde este servit fiecare deosebit. Fiecare student are 2? 
sau 3 camere (duvă cât este de bogat colegiul): o cameră 
de dormit, una de lucru şi a treia (când este) de primit 
prietenii. 

Trăind. o astfel de viată comună, de care se leagă vele 
mai frumoose amintiri ale vieţii, coleaienii dobindesc un 
snirit de echină, o putere de mamifestane comună în ami- 
citie si jertfă, care le rămâne toată viata. Viața scială, 
sminaritaton în muncă si în aspiratii nu au eooală mai 
bwmă fecât oceete colewii. Putem spune ră spiritul da lo* 
întitate, rertirudinea şi înăltimea de vederi caracteristice 
unui „oentleman“ se formează și se întăresc în rolegiu. 
Snortu!l deasemeni. cu toate reoulile sale modelntoare, 
este cultivat în permonentă în mceste şcoli do înaltă edu- 
catie. Şi apoi extronrdinara putere a tradiţiei, ciproape 
milenară, are o pratundă influentă în formarea tinerilor. 
In Avalia nu există indiferentism fată de trecut si mici 
uenvătate în anrocioren îctoviei, Acolo se ştie mni hine 
dorât oriunde că existenta actuală este un rezultat isto- 
rie. care îmrme linii mari de rwiontare pentru viitor: si 
conștiinta acestui adevăr este făurită an de an. mni ales 
în acoete enlegii, de tineri care se educă mai înainte de 
a se instrui, 

Ereentricul american. pomenit la începutul acestui ar- 
ticol, avon drontate: mtmoefora este  esentinlă  nentru 
orice actimitate de intelect. Un mnre număr de xelebrități 
ale omenirii. nu numai ale Analiei. au trecut prim cole- 
niile dela Cambridge. Aini a loenit si a serie marele umn- 
mist Frasmus, odus din Olnmin la Omaenrntleae. Dinro!'o 
au mintit axeetitii fizicieni Camendish, Woacton, Jord 
Kolmin. Marvell, iar în timvul nostru Lord Ruthorfnnd, 
Pneti şi scriitori cm Milton. Marhmne, Chaurer. Coloridne, 
Byrrom. Tanmarenm. Ț)raetom  Perckerau. Maraulau si Words- 
annrth au vietuit în Camhridne si sau format în coloaii. 
Meniri si nnturalicti ca W. Harvey (descoperitorul circu- 
la!iei sânaelui), Glisson. Darwin (ee a scris origina spe- 
cti?or) şi-au petrecut tinerețea acolo. 

Fonnomisti ca Malthus si Kewnes: oameni politiri. ca 
R. Walnole. W, Pitt «îi O Cwomanell: uriasi ca [sac Notw- 
ton au învătat renulile mintii lor în Cambridoe. Si arpetia 
sunt numai ficurile cele mni proeminente, personalitătile 
care au contribuit la dirimiirea wrimeinală a spiritului 
uman. Pe lângă ei sunt sute de celebrită+i minore care mi 
călcat ne iarba Combridaa-ului. si-au format arolo sufletul 
şi minten și au lăsat dună dânsii o directivă. pe care vwrie 
s'a simtă şi americanul! penit din New-York si vrea s'n sim 
tă oricine wwe nomoru! să ajunoă în orest nrns universitar, 

Îmtmaren In Camhvidon aste de altminteri foarte ame- 
pninncă. Qrinimo vrea să studieze în Tlnipercitate, trebue 
să. don mai întâi un eramom de întrare întrun wrleqiu. 
[.ncurila sunt l'mitnte și odesea sunt mmaaiate cu doi sau 
trei ani mai înninta. Primirea în coleniu. cu tot errmennul 
dat. este conditinnată da primirea îm IImivorsiteta, umile 
so dă un mru emmen nentru apti*udine. In caz când can- 
dida! rade la acest examen nu-i mai folosește reușitu 
în colzaiu. 

Cu tnate acestea, în Cambridae nu studiază numai oa- 
meni bogaţi. O treime din studenţi sunt bursiemi şi aceştia 


“după ce au dat un al treilea concurs și cel mai greu) 
sunt primiţi fără să plătească un ban si sunt ținuti exact 
în aceleaşi condiții cu ceilalți ware plătesc. De fapt sunt 
foarte mulți copii din clasele sărace, care pe baza meri- 
telor personale au fost primiţi în colegiile acestea (în 
care sar părea că numai bogații pătrund) si care ajung 
apoi la cele mai mari distincții sociale sau ştiintifice. Dau 
ca exemplu pe cei trei laureați cu premiul Nobel pen- 
tru “medicină şi fiziologie, care sunt în viaţă: Sir Ch. 
Sherrington, Sir Henry Dale şi A. V. Hill. Toţi deștia, 
glorii ştiinţifice actuale, au fost oameni săraci și au stu- 
diat la Cambridge, ca școlari ai celui mai luxos colegiu : 
Trinity. Unul din ei. A. V. Hill, a fost chiar trimis în 
parlament ca membru al Universității din Cambridae. 
Această Iniversitate are doi asemenea deputați în Ca- 
mera Comunelor. 

Pe lângă colegieni sau mai admis în timoul din urmă 
și studenți necolegiați, care nu erau obligați să stea în- 
tr'un colegiu. Treptat, treptat aceștia s'au organizat totuşi 
după regulile colegiului; au un sediu comun și de favt 
e vo şi cum ar fi înființat um nou colegiu, numit: Pita 
William House. 

Disciplina colegiilor este foarte serioasă. Studenţii sunt 
supuşi la tot felul de reguli (urme ale unei lungi tradiții) 
care nouă ne par stranii. Asa do pildă ei mu pot ieşi pe 
stradă fără să aibă insianele colegiului pe tunica lor şi 
fără să puie pe ei un fel de scurtă pelerină cu mâneci 
larui. Nu au voie să iasă din colegiu după ora 10 seara, 
afară de cazuri speciale. Nu not să aibă purtări care să se 
abată dela un anumit ton universitar, Nu pot lipsi nemo- 
tivat dela prooramele Universităţii şi nici ale coleniilor, 
Pentru supraveaherea studentilor este o politie specială 
formată din „Proctori“, care ies noantea pe străzi, imtră 
prin localuri şi controlează buna ordine aemdemică. 

Viata universitară este însoțită de numeroase solemni- 
tăți, adesea pompoase, la care sunt obliaati să particive 
toți membrii, Numeroase întreceri, contestări şi lupte “n- 
tercolegiene sau interuniversitare du loc la amumite date 
şi în anumite locuri. unele din ele (ouwm ar fi de mildă în- 
trecerea de camotaj între Oxtord și Cambridnel fiind ade- 
vărate evenimemte naționale, la care participă toată An- 
glia. 

Universitatea propriu zisă este o emmmntie n coleniilor 
având totusi o existenţă proprie. Clădirile Univereitătii 
sunt altele decât cele ale colegiilor si mai toate sunt fă- 
cute din donnmtii particulare, la care uneori se asociază 
ajutorul statului. 

Dotarea Universitătii din Cambridge este extraondi- 
nară. Merită <ă amintim laboratorul de fizică exnerimen- 
tală (Cavendish) în care lucrează în permanentă 151 de 
cercetători, în afara studentilor. Iun fel putem să atraaem, 
atentia snecială asupra bihliotecii ventrale fn cărei rlă- 
dire n fost făcută recent dintr'o donatie a fundrtiei Ro- 
clefeller) şi care are un milion îumătate de nnlume. Dn 
toate laborntoarele «i toate instituţiile ştiinţifice o că 
diri minunate şi biblioteci speciale în care cercetătorul 
poate găsi tot ce-i trebue pentru o muncă utilă. Asa sunt 
institutele de chimie. fizioloaie. qeolonie, mnatomie şi om- 
tropologie, formacolooie, zoolocie, mineralogie, botanică, 
parazitolonie. geoorafie. arrheologie si etnografie, patn- 
lonie, biochimie, etc. Deosebit de frumoase sunt: scala 
nentru studiul dreptului (Law school): scoala me arte 

frumoase (Arts school); scoala de inginerie (Enaince- 
mina school) si muzeul Pitz Wiliam (cu bogate colecții de 
pictură şi sculptură). 

Organi”atin aemerală a Unimersităţii ieste diferită de 
cea a universităților noastre. Ea are 20 de fncultăţi nre- 
zate în 4 qrume. În prima arupă sunt focultătile de studii 
clacire ; de teologie, de limba engleză : de arte frumonrsa: 
limbi moderne şi medievale: muzică si limbi orientale. 
In grupa a doua sunt facultățile de economie si politică ; 
istorie : drepti stiinte morale. In a treia grupă: fartă- 
țile de inoinerie, geografie şi ceoloaie : matematică : fi- 
zică şi chimie. In a patra arună: facultățile de nmmirule 
tură. arheoloaie și antropolonie, biologie „A“. hinloaie 
„BP“ si medirină. Astfel întelesul de Miultnte rrte mai 
restrâns decât la noi, iar cel de disciplină ştiimțițică este 
moi lara. 

Nomăămul de studenți este mic și aproape fix: cam 
5.000 în totul. 

Pentru medicină studiul clinic mu se face în Cam- 


5 


bridge, ci în Lomdra. ori aiurea (Edinburg, Glascov sau 


Dublin), iar pentru politechnică practica te. face în între- 


prinderi, mine şi industrii A 

Gradele care se dau sunt: 1. Bachelor of Arts (baca- 
laureat) care se dă în urma umui examen, după trei ani 
de studii, 

2. Master of Arts (un fel de licenţă), titlu care se dă 
după un an dela bacalaureat, fără. examen, numai după 
aprecierea lucrului şi 

3. Doctor în diferite ştiinţi. Acest titlu se dă foarte greu 
după lucrări publicate şi după 10 ami dela gradul kile ba- 
calaureat sau Master. 

Universitatea mai are şi alte însărcinări. Ea este una 
din autorităţile cu care se dau examenele zise locale ale 
diferitelor școli din toată Anglia. In 1933 de pildă au dat 
examene sub egida Cambridge-ului peste 28.000 de van- 
didați. Apoi mai există şi o extensiune universitară, care 
organizează cursuri şi conferințe în toată Anglia. Aceeaşi 
extensiune are și un curs preparator (tutorial) precum şi 
cursuri de vară, 

Fireşte, nu pot da aici o idee complectă, într'un spaţiu 
atât de scurt, despre ce este şi ce înseamnă Cambridge-ul 


pentru englezi. Abea o schiță vulgară vi s'a prezentat aici 
şi încă o schiță moartă, căci tocmai ce este mai caracte- 
ristic şi mai fin nu se poate reda. Viaţa şi natura din 
Cambridge trebuesc trăite şi văzute pentru a simţi tot ce 
este de simţit în legătură cu acest mare centru de cultură. 

Verdeaţa aceea unică, casele acoperite cu ederă, grădi- 
nile îngrijite deosebit, podurile de peste Cam şi structura 
arhitectonică a colegiilor şi a cepellelor (între care se dis- 
tinge capelu Sft. Gheorghe) nu pot fi reprezentate printr'o 
simplă descripție. Dar, mai ales liniştea potrivită studiului 
lipsa de febrilitate şi agitație din centrele mari moderne, 
răgazul şi lipsa de grijă pentru cei ce se formează, consti- 
tuesc cea mai mare binefacere pentru un spirit meditativ. 

Acestea toate formează „atmosfera”, atmosferă în_care 
și trecutul și prezentul se întrec în a prezenta tinerilor 
exemple minunate vare pot să le sugereze un gen de viaţi 
spirituală şi socială de cea mai înaltă valoare. Dacă Anglia 
a ajuns la nivelul la care se ține de mai mute secole și 
care este un ideal de civilizaţie, asta o datoreşte în primul 
rând colegiilor din Oxford şi Cambridge în care s'au for- 
mat mai toţi acei care au avut un rol de căpetenie în con- 
ducerea ei spirituală, politică şi economică, 





Incă un cuvânt despre N. CARTOJAN 


de N. CONDEESCU 


UI 


Un savant care iubea atât de pasionat specialitatea sa 
nu se putea stinge decât în plină activitate, chiar dacă 
soarta i-ar mai fi dăruit câteva decenii de viață. Ţinea, 
mai presus de orice, să-și termine Istoria literaturii vechi, 
fiindcă, zicea el, un profesor universitar, în afară de 
lucrări inaccesibiie marelui public, trebue să lase măcar 
o carte-testament care să fie oglinda tuturor contribu- 
țiilor sale în domeniul de care sa ocupat la catedră şi, 
totodată, un instrument de cultură generală, pus la punct 
cu cele din urmă teorii și descoperiri. Din fericire, acea- 
siă operă ce răspunde întru totul dublei concepţii de 
care vorbii va putea apare întreagă: volumului III i-se 
fac ultimele corecturi de către un eminent cospecialist for- 
mat de el, iar cel de al IV-lea — epoca Fanarioţilor — 
va fi, desigur, reconstituit şi e!, după cursuri litografiate, 
prin munca celor mai buni continuatori ai înfăptuirilor 
sale. Păcat însă că n'a ajuns să închege şi versiunea 
franceză a acestei lucrări de încoronare a unei vieţi sau 
măcar să schițeze monografia despre Dimitrie Cantemir 
la care a reflectat toată vara trecută. l-a recitit atunci 
operele şi o hună parte din studiile moderne ce i-s'au con- 
sacrat. Câteva dim cele mai cu autoritate - îl memulțu- 
meau totuși prin insuficienţa informaţiilor asupra for- 
mării intelectuale a viitorului domn moldovean. Simţea 
că mediul levantin din Istanbul i-a transmis mult mai 
multe adieri occidentale decât se bănuiește şi se interesa 
de stilul preţios francez din sec. XVII în care vedem unul 
Gin modelele încâlcirilor cantemirești. 

Toţi foştii elevi şi studenți ai lui Cartojan vorbesc cu 
emoție de puterea de sugestie cu care acest om inspira 
dragoste faţă de materia socotită aridă a specialităţii lui. 
O făcea iubită fiindcă el însuşi îi era robit. Cred că ni- 
meni, nici chiar N. Iorga, nu a arătat față de cultura 
noastră veche o înțelegere mai plină de simpatie decât 
el. Calmut lui obişnuit se transforma în revoltă clocoti- 
toare când vreun istoric al literaturii noastre moderne 
îşi înălța domeniul propriu în paguba evocii precedente 
sau când vreun proiect de reformă a învățământului se- 
cundar bagateliza cronicarii, predosloviile și apocrifele 
religioase. Nu înceta atunci să repete că cel ce dispre- 
țueşte aceste titluri de veche nobleţă spirituală a nea- 
mului dovedeşte crasa lui ignoranță. Şi îndată înșira fără 
sforțare câteva din: periele de antologie ale scrierilor de 
acum două, trei sute de ani, narațiuni fermecătoare sau 
cuvinte înțelepte, absente din toate manualele noastre: 
o pildă din Floarea Darurilor, un episod din Neculce sau 


6 


vreo anecdotă din prea puțin cititul Cantemir, Iubirea 
lui față de literatura veche se învedera mai ales la 
cursuri: omul acesta distrat, care căuta laborios cuvin- 
tele când îţi relata o întâmplare oarecare de pe stradă, 
devenea la catedră un orator captivant. Nu-i rămânea 
atunci nimic din glasul stins şi din vocabularul aproxi- 
mativ al conversaţiilor lui despre banalităţi ce nu-l! inte- 
resau. Clar, răspicat, cu rostire caldă, cu termeni aleşi, 
proprii şi variaţi, cu metafore luminoase, însuflețit în- 
tvadevăr de o flacără lăuntrică, Cartojan vorbea în amfi- 
teatre fără a-și arunca ochii pe note și depăma convins 
şi armonios fie viata sbuciumată a lui Miron Costin, fie 
apostolatul de făclieri al călugărilor din vechime, fie mi- 
nunățiile din Archirie şi Anadan sau Varlaam şi Ioasaf. 
Acela era adevăratul Cartojan. albatrosul ce domina cu 
aripi uriaşe un ocean de ştiinţă, nu omuleţul timid, al- 
batros doborât pe punte de corabie, care pentru nimic în 
lume n'ar fi zis, întrun vulgar tramvai, vecinului cer- 
tăreţ, tradiționalul și românescul „ştii D-ta cine sunt eu?” 
Cred că taina influenţei lui universitare constă în elec- 
trizarea prin viziunea netedă ce avea despre realităţile 
omenești de dincolo de documentul searbăd şi rece, dornic 
însă de o interpretare inteligentă. Nimeni n'a văzut şi n'a 
zugrăvit mai plastic decât el pe călugării dela Neamţu 
şi Bistriţa, aplecați asupra chenarelor înflorite de pe 
evanghelii manuscrise, pe Popa Ion din Sâmpetru, pe 
Popa Grigore din Măhaciu, copiind la lumânare codicele 
lor, şi nimeni n'a simţit mai intens cum Alexăndria, 
Legenda Sfântului Sisoie şi Psaltirea lui Dosoftei se to- 
peau încet, încet, în folclorul țăranilor noştri, pe cât de 
cucernici, pe atât de lacomi de miraculos. Nu este deci 
de mirare că unii dintre studenţii lui scriu astăzi vieţi 
romanțate de figuri de cărturari de acum trei veacuri 
sau cântă în sonete domniţe bălaie „cu păr cârligăţe!”, 
Spre a simți și reda universitar poezia trecutului, este 
nevoie nu numai de sensibilitate și talent, ci şi de un ori- 
zont intelectual larg spre a putea compara, înţelege și 
evita interpretări anacronice. Acest orizont Cartojan îl 
avea, deşi nu făcea paradă de el și cu tot răgazul lui ab- 
sorbit în întregime de cursuri şi lucrări de strictă spe- 
cialitate. Citise variat, mai cu seamă în tinerețe, când ca 
student a] iui Maiorescu prinsese gust de filosofie. Am vă- 
zut, printre hârtiile lui, o lucrare de seminar de prin 
1902—3 despre Schopenhauer,  adnotată şi elogiată de 
Maiorescu care o distinsese cu bilă albă. Din anii de liceu, 
petrecuţi ca bursier la Sf. Sava, datează și întinsele ju 
lecturi literare, Devorase zeci de scriitori francezi încă 
din clasa IV-a, dar nu Păstrase nostalgia niciunuia din- 


tre ei. Mai târziu, cercetările în jurul iui Kogălniceanu 
l-au silit să ee intereseze de a dela 1840, de Franţa 
lui Ludovic-Filip şi de Prusia din ajunul Zollverein-ului. 
Nu era totuși omul refugiilor în romam, poezie sau îsto- 
rie pentru a se odihni de chirilice. Tot ce citea era în le- 
gătură cu cercetările lui. Primea un număr prodigios de 
cărți şi reviste dar nu le acorda decât o atenţie distrată. 
Tot în vederea unei mai ample documentări, şi-a asimilat 
și noi limbi srăine, în afară de cele prinse în liceu; astfel, 
după italiană, se aplica stăruitor la greaca nouă. 

Literatură propriu zisă n'a produs. Nu ştiu să fi făcut 
versuri, dar am auzit de schița unui roman epistolar din 
tinerețe. 

* 


Din ani: de profesorat liceal, la Mânăstirea Dealu, ia 
Giurgiu, la Seminarul Central din Bucureşti şi la cel Pe- 
dagogic unde a predat chiar după ce devenise universitar 
titular, Cartojan păstrase nu numai convingerea despre 
rolul covârșitor al acestui ciclu de învățământ, dar şi dra- 
gostea lecţiilor elementare de limba română. Eu l-am 
avut profesor numai câteva luni, în 1917, când liceul La- 
zăr din Bucureşti funcţiona în localul liceului Cantemir. 
Mi-a rămas neștearsă de atunci amintirea explicării unui 
basm de Ispirescu, în clasa II-a. Simplu, pe înţelesul 
minţilor de 12 ani, îi disocia momentele şi elementele, ca 
apoi, prin întrebări meşteşugite să ne facă a simți deose- 
birea dintre miraculos și uman. 

In sfertul de veac cât a funcţionat la Facultatea de 
litere ca asistent, docent, conferenţiar și profesor, a fost 
providența studenţilor. Le-a ascultat totdeauna păsurile, 
gata de îndrumări și ajutorări. Nici gând să fie distant 
cu ei. Iși stima colegii și venera pe cei mai valoroşi din- 
tre vârstnici. Arăta un respect deosebit lui D. Russo, după 
a cărui schimnicie ştiinţifică a căutat, parcă, să se mo- 
deleze. Era atât de lipsit de morgă încât nu se revolta 
câtuși de puţin când oameni mai tineri, foste sau viitoare 
excelențe, îi spuneau „Cartojan“ cu ifose de protecţie, 
după ce zece ani mai înainte îl salutaseră respectuos cu 
„Domnule... Mulțumită şi acestei amabilităţi a făcut 
şcoală mai temeinică decât alții şi lasă, pe lângă volumele 
publicației Cercetări Literare, zeci de profesori secundari 
crescuţi în cultul literaturii vechi, hotărîţi să scormo- 
nească provinciile în căutare de manuscrise încă necu- 
noscute, 

Respectul lui Cartojan faţă de marii săi înaintaşi dela 
Facultate sporea când aceștia erau academicieni. Pentru 
el, Academia Română, slujită cu râvnă ca funcționar, era 
o instituție vie, cu rol social şi cultural activ. A simțit 
deci o deosebită satisfacție când a fost chemat în sânuri. 
Iși pregătise cu grijă discursul de recepţie cu elogiile lui 
Ovid Densușianu şi Nicolae Drăganu și-l depusese la se- 
cretariat în vederea sesiunii din Mai. A fost deci o clipă 
de şi mai adâncă durere când, la funeralii, d. C. Rădu- 
lescu-Motru a amintit de acest discurs nerostit şi de în- 
sărcinarea ce primise dânul de a-i răpunde. 

Politică, N. Cartojan nu făcuse niciodată serios, gi di- 
recţia generală a învățământului superior, deţinută de 
el câteva luni, nu este deloc în legătură cu vreo adeziune 
de acest soi. In tinerețe, înclina spre naţionalimul lui 
Iorga; pe la 1930, a schițat vag gestul de a organiza par- 
tidul d-lui Gh. Brătianu în Vlașca. Gest de o zi, fără ur- 
mări. După cum mavea gust Pentru administraţie, nu 
simţea atracţie nici spre politica militantă. N'am bănuit 
să-și fi alcătuit vreodată un sistem, coerent, rigid, de gân- 
dire politico-socială. Nu însemnează însă că disprețula să 
ia atitudini sau că nu trăda afinități. Bun Român și fran- 
cofil sincer, a arătat repulsie față de dictatură și de afilie- 
rea acesteia la aventura germană. Dictatul dela Viena şi 
lipsa 'de curaj a ministrului de externe ce, după o sincopă, 
a sfârşit prin a-l semna, l-au indignat şi îndurerat. De 
atunci datează apropierea lui de a. Iuliu Maniu, simbol 
al Transilvaniei sfârtecate; la un 1 Decembrie îndoliat, 
i-a dăruit Literatura veche cu o inimoasă dedicație şi a 
primit o mulțumire profetică. Tot atunci a făcut Cartojan 
un act de curaj, remarcat de bună seamă de ascultătorii 
Jui radiofonici. Invitat acum patru ani să vorbească la 
microfon: despre Mihail Kogălniceanu, a insistat înadins 
despre atitudinea marelui bărbat de stat la Congresul din 


Berlin. „El n'a leșinat“, spunea Cartojan texztual, ci a apă: 
rat cu energie interesele noastre în faţa unui for inter- 
național, ; 

O altă prietenie ilustră a lui Cartojan din ultima vreme 
este cea a d-lui Mihail Sadoveanu. S'au apropiat, fireşte. 
prin cărţi. Romanele puternicului nostru prozator erau 
cam singurele ce le mai citea. La rându-i, d. Sadoveanu 
culegea din cărţile lui atmosferă de rmomânism vechiu și 
îndrumări spre izvoarele de înțelepciune orientală. Ulti- 
ma vară i-a apropiat şi mai mult. li văd ca ieri, unul 
înalt, spătos, masiv, altul scund şi subţirel, mergând agale 
alături pe coclaurile Pucioasei, vorbindu-și puţin, dar în- 
țelegându-se de minune, uniți prin bucuria comună de a 
gusta deliciile unei dimineţi însorite. Să fi lăsat dispăru- 
tului, aceste plimbări, o amintire atât de trainică încât 
să vadă în tovarăşul de atunci singura fiinţă, afară de fa- 
milie, dela care se impunea să-şi ia ziua bună în ajunul 
călătoriei celei mari? Fapt este că pe patul de suferinţă, 
cu Puțin, înainte de a se stinge, a cerut să-i vină Sado- 
veanu la căpătâi. Și-a exprimat însă această dorinţă la 
o oră atât de târzie încât n'a putut fi satisfăcut. 


ed Li 


Dacă este adevărat că nu murim definitiv, cum ne asi 
gură poetul, decât atunci când s'au stins toţi cei ce ne-au 
cunoscut şi prețuit, amintirea lui Cartojan mai are încă 
viaţă lungă, fiindcă toţi cei ce l-au ascultat sau consultat 


„îi păstrează iubirea și respectul lor. Părţi din opera lui 


s'ar putea să îmbătrânească — este doar soarta tuturor 
scrierilor științifice —, dar îndrăgostiţii de frumos cari 
îi vor mai citi cărțile de bază se vor contamina de focul 
sacru, mereu viu, din paginile lor și vor murmura: „Omul 
acesta a făurit aur din bulgări de pământ fiindcă a iubit 
acel pământ şi a posedat o alhimie proprie a transtormă= 
rilor magice“. 





Se 'nfrățesc destinele 


Plânsul anilor prin ploi 
aduce zorile 'napoi. 


Găleţi scurse prin canaluri, 
sunt pomeni lăsate ?n valuri. 


Bătrânul mort rămas în drum, 
scară-și face printre fum. 


Mai așteaptă surugiu, 
să bată cuele "n sicriu! 


Suferii înalţă rugă, 
necuratu-o ia la fugă. 


Doar fata biciuită 'n ploi, 
privește a stelelor convoiu. 


Se sdrenţuese giulgii pe cranii, 
ard pe buze vechi eazanii. 


Veacul purcede răsaduri, 
eurg râuri pe alte vaduri. 


Corbii ciugulese în lună, 
flutură pe vis cunună. 


Se 'nfrăţese destine noui, 
pe hotarul plâns de ploi. 


ION TH. ILEA 
? 


muddăogâni pagini peste pagim în unei asemenea lucrări care ar cinsti orice 


marginea unei literaturi pe care dacă am 
năzuit întotdeauna s'o înţelegem, şi mai 
drept este că totdeauna am iubit-o”. 


Acest moito s'ar putea aşeza pe întrea- 
ga producţie «a scriitorului  Perpessi-ius 
întrucât la baza exerciţiului său critic a 
stat întotdeauna dragostea. Nu cunosc al- 
tul care să fi reuşit mai bine ca Perpes- 
gicius să rămâe un ager și obiectiv croni- 
car, comprehensiv ia toate fenomenele și 
curentele literare şi înțelegându-le pe toa- 
te cu egală dragoste: Invinuit adesea că 
întelegerea lui acuză o linie de bunătate 
subiectivă, criticul de atâtea ori mușcător 
fără să fie veninos, a răspuns astei acu- 
zații — ce nu putea veni decât dela un 
cetitor neatent, — cu scrisul lui în care 
e foarte clar vizibilă demarcaţia între 
complezența convențională și săgeata ce 
ucide sau lauda ce consacră. 

A fost învinuit de bunătate mai ales 
pentru că aducea în personalitatea sa eti- 
că și în moravurile-i critice o ţinută de o 
nobleță pe care critica românească nu a 
mai cunoscut-o până la dânsul; nobleță 
uneori, alță dată generozitate, = mece- 
sară într'o epocă de formaţie, cum se gă- 
seşte literatura noastră, în care criticului 
îi revine un rol pozitiv și nu unul negativ. 
Imperativ pe care l-a mai înțeles tot a- 
tât de bine mumai E. Lovinescu. 

Tnind acest spirit pozitiv cu o probita- 
te rar întâlnită, Perpessicius şi-a completat 
activitatea cu o continuitate care, prin u- 
nitatea ei capătă un prestigiu de comanda- 
ment critic. 

Dacă la aceste însușiri mai adăugăm 
un stil ce beneficiază de o continuă și 
caldă inspirație, păstrând. tot timpul o 
prospețime florală, — stil căptuşit cu doc- 
te intepretări sau trimeteri la texte şi 
jecturi, cu nu știu ce graţie livrescă dar 
atât de naturală, cu o umotre personală— 
am dat numai o parte din profilul persa- 
nalității criticului, poetului și editorului, 
Am lăsat înndins la urmă pe editor, acti- 
vitatea lui fiind dintre acelea care cîns- 
tesc cultura unui popor, învederând stadiul 
înaintat a! acestei culturi, sau cu expre- 
sia mai proprie c lui Perpessicius : serin- 
zitatea acestei culturi. 

Primtre criticii care depășindu-şi leşul 
subiectiv, au scris răspicat elogiul cuve. 
nit măreţei întreprinderi a editorului E- 
diţiei de opere Eminescu, se afla şi d. Via- 
dimir Sireinu, ce a publicat aceste pre- 
țioase rânduri, prețioase când vin dela un 
ins foarte sgârcit cu elogiile : „Nimeni nu 
poale intuneca fericirea culturei româ- 
neşti de a fi dobândit voumul dintâi al 


cultură apuseană. — Ediția Emimescu în- 
toomită de Perpessicius este aşa dar eve- 
nimentul cultural cel mai de seamă al 
cercetărilor noastre literare din uitimul 
timp. Şi, se poate bănui că situaţia va 
xămânea aceiaș pentru un bun număr de 
ani chiar după încheierea marei lucrări 
abia începute“, 

Dar ceea ce nu sa relevat îndeajuns 
este -măreția întreprinderei și sacrificiul 
tiber consimțit care a prezidat-o. Preţul 
modestia implicată în afirmaţia d-lui Per- 
pessicius că ideia întocmirei ediției apar- 
ține editorului Ciornei, dar asta nu mă 
împiedică să desvălui că la temelia lu- 
crării stă, pe lângă uitarea de sine şi o 
jertță voluntară, ce e în linia tempera- 
mentală firească a acestui nobil scutier 
şi editor: e măreție în faptul de a fi de- 
păşit vitregele condiţii exterioare ce se 
interpuneau realizării monumentalei edi- 
ţii şi de a fi renunțat totodată la creațiile 
proprii, pentru a te pune benevol în sluj- 
ba  reconstituirii manuscriselor emines- 
ciene. 

Editor pios al lui lacobescu şi Mateiu 
Ion Caragiale, Perpessicius vrea să ate- 
maueze frumusețea întreprinderii sale, stre- 
curând că mici pe Eminescu nu l-ar fi în- 
teresat lucrarea aceasta. Lu care răspun- 
dem că până şi Eminescu și-ar fi schim- 
bat opinia sa despre critici dacă ar fi 
cunoscut evlavia cu care acest trudmic ce- 
titor şi restaurator de texte, îi umblă prin 
operă. 

Şi fiindcă veni vorba de Eminescu, păs- 
trând proporţiile, socat că autorul „Lucea- 
fărului“, aflând de condițiile în care au 
fost realizate primele 3 volume din mo- 
mumentul viu al operei sale, ar fi simţit 
cât de actuală este pătimirea lui de acum 
50 de ani și s'ar fi cutremurat! 

Căci se cuvine rostit cu răspicare: o 
lucrare de atari proporții şi grandoare 
trebuia înfăptuită în condițiuni de tesni- 
ciune, ușurință şi “u voe bună, nu cu îmi- 
mă rea. Ca unul ce am participat la ges- 
tația, travaliu! și chinul edificării — de 
amul singur a acestei mărețe opere, mă 
văd în situația să descopăr adevăruri 
crude, înregistrând fapte reale şi hâde 
în goliciunea și cruzimea lor: Combatant 
în războiul nostru de întregire și mutilat 
în luptele de atunci, — Perpessicius a dat 
sânge odată pentru țară, şi avea să dea 
a doua oară şi să fie încă odată mutilat 
în sufletul şi actul creaţiei sale de îm- 
piile mâini caracostiene — dând de astă 
dată fiere sub avalanșa stavilelor şi mes- 
chinelor șicane ce se puneau în calea tru- 
dei sale generoase: 


DE VORBĂ [ 


| 38 


de CAMI 


Licenţiat — în timpul nobilului trava- 
liu, din funcția ce deţinea la Fundaţie, s'a 
întâmplat să fie scos şi dela Radiodifu- 
Ziune. S'a nimerit ca la numărul potriv- 
niciilor și silmiciilor exterioare să şe a» 
dauge şi factorul boală, o boală crâncenă, 
anihilatoare. Dar partea dureroasă, trina- 
dă aș zice. a fost că toate acestea se în- 
tâmplou unui exemp'ar ales de umanitate 
cu spirit militant de cetățean, d> cetățean 
dciiv şi săritor pentru semenul său, aşa 
cum a fost memorabia sa intervenţie 
publică în favoarea lui F. Aderca, atunci 
când acesta a fost scos dela ministerul 
Muncii. 

Oricare altul ar fi dezarmat, dezertat: 
dar croit din ştofa autenticilor și tenaci- 
lor eroi pe care nu-i dă decât arareori 
țara românească — Perpessicius pentru 
a doua oară combatant. — de astă dată 
cu sineşi și cu dușmanii recrutaţi dinlăun- 
trul propriei sale țări, — a arcuit zâmbe- 
tul și simţul lui de umor deasupra sluţe- 
miilor şi adversităților din jur... 

Iată de ce dorindu-i să i se împlimea- 
scă dezideratul inserat în prefața vol. II 
din Opere ca „taţi cei îndrepiăţiți să pro- 
moveze o hotărire, patromi și ceiitori, vor 
fi ajuns la concluzia că prezentarea ope- 
rel integrale a lui Eminescu, se cade să 
fie asimilată ucrărilor de utiktate cultu» 
rală, ba chiar națională“, îi dorim totoda- 
tă ca să poată scoate celelalte 11 volume 
în cei 5 ani prevăzuţi, — spre a se putea 
întoarce la creaţiile sale originale, dân- 
du-ne acel roman despre care însuşi măr- 
turiseşte că trebue să fie și actul de jus- 
țificare socială al scriitorului, martor și 
actor al unui crâmpeiu de istorie contim- 
porană“ 

Folosind fericita formulă a lui Perpes- 
sicius vom spune că ea caracterizează şi 0- 
pera sa, ce are un vădit accent social ca și 
activitatea sa de cetățean în stujba aproa- 
pelui şi atunci se va înţelege de ce aşten- 
tăm dela d-sa romanul în care să poată 
da, nestânjenit, tot ce a adunat, compri” 
mat şi s'a stratificat în cele trei decade 
din urmă din sbuciumata sa viață — şi 
ceeace discreția, — ce ține tot de o no- 


bleță structurală, a ezitat să înfăţișeze - 


publicului, atât de dornic să cunoască și 
pe creatorul ce întregeşte pe critic. 


— Cum aţi început ? 

— Cum se începea, de obi- 
ceiu, pe vremea aceea, cu 30 de 
ani în urmă, când mai erai şi 
provincial: la Poșta Redacţiei. 
„Perp. Brăila. Imi pare că me- 
riți mai mult de două rânduri. 
La revedere în numărul viitor“ 
îmi răspundea, cu puţin înain- 
te de Crăciunul snului 1915, 
strălucitorul şi gemerosul scrii- 
tor, părintele Gala Gaiaction, 
codirector, de nu mămnșel, cu d. 
Tudor Arghezi, al revistei „Cro- 
nica“. Și zarul a fost decisiv. 
Căci nu numai am scris de a- 
tunci înainte, dar nici mam uitat 
clipa aceea sărbătorească, în 
care, fenit de ochii indiscreţi ai 
camarazi.or, spintecam, întrun co.ț de cafenea, paginile în- 
frigurate ale revistei ce-mi aducea așteptatul mesagiu. De 
atunci, păstrez o nealterată dragoste foștilor directori ai 
„Cronicei“, cărora, abia întors din Moldova refugiului, le de- 
dicam poeme de războiu, de atunci am rămas cu săbiciunea 


8 





debuturilor, ale mele şi ale eltora, şi în memoria lor am 
scris, cu 20 de ani în urmă, şi tot în coloanele acestei reviste, 
în 'care stăm acum de vorbă, un cursiv, pe care l-am adunat 
în voumul „Diciando divers“. Poartă titlul: „Poşta Redac- 
ției”. A urmat debutul dela „Letopiseţi”, cel dela „Românul” 
din Arad, unde se afla regretatui meu prieten Vasile Savel, 
dea „Spre ziuă“, în compania camaradului meu de litere 


„ F. Aderca, dela „Cuvântul Liber“, dela „Mișcarea Literară”, 


dela „Cuvântul“ dintâiu, a! libertăţii de opinii, dela „Re- 
vista Fundațiilor Regaie”, unde, la invitația d-lui Al. Ro- 
setii, am iniţiat un „Jurnal de lector” ş. a. m. d. 

2) Ce wa îndemnat să vă luaţi misiunea întocmirei ediției 
momumentale Eminescu. Cum v'a venit gândul ? 

— Imi place, scumpe Camil Baltazar, prestanţa termeniior 
ce foloseşti dar, din nefericire, ea nu ere ce căuta aici, Căci 
„gândul“ despre care întrebi nu-mi aparține iar a vorbi de 
„sMisiune” după apariţia a 3 din cele 14 voiume câte sar 
cuveni publicate, şi mu văd cum, mi se pare, de o exagerată 
prezumție. Ai cunoscut, desigur, pe editorul Ciornei şi im- 
pulsul pe care sa străduit să-l dea literaturii originale, cu 
15—20 de ani în urmă. Chemat într'o zi din vara anului 1933 
ta dânsul, am luat cunoștință de unele din procctele lui edi- 
toriale. Voia să publice pe ciasici în tipărituri comode şi iîn- 
tegrale. Pentru Emwescu,' modelul era gata ales: ediţia A, 
C. Cuza dela 1914, cu formatul aceia mare şi cu textu: pe 
două coloane. Ne aflam în plină vogă — Eminescu. Ibrăileanu 


| PERPESSICIUS 


BALTAZAR 


îşi continua studiile din „Viața Românească“, şi mai ales 
cele referitoare la „postume” și „ediţii”, el însuşi tipărise la 
Ciornei o ediţie a poeziilor lui Eminescu și se părea anga- 
jat în ediția critică, pe care Ccmstaalin Botez o pregătea la 
„Cultura Naţională”, d-l G. Călnescu începuse deshumarea 
atâtor inedite din manuscrisele neexplorate iar  semicente- 
naru: morţii poetului, pîmă la care mai erau șase ani în- 
cheiaţi, stimula toate ambițiile şi, desigur, toate poftele ne- 
gustoreşti. Intrun an, cel mult doi, noua ediţie proe-tată 
trebuia să vadă lumina tiparului, Așa de mult credea și dorza 
aceasta, încât toată înlesnirea financiară a editorului mu trecea 
de patru, pânăia urmă cinci luni, asistate cu câte zece mii 
lei pe lună, pe care avea să mi-i scadă din drepturile de 
autor şi din cari trebuia să-mi plătesc suplinitorul :a catedră, 
să suport întâile cheltuel: de materiai, fișe, repertorii, maşină 
de scris etc. Nu era nevoe de prea multă inteligenţă, şi nici 
de scrupule exagerate, ca să întrevăd: prăpastia la care mă 
angajam. Am început să argumentez, să aduc pilde dela nai 
şi de aiurea, doar oiu obţine un termea mai puţin rigid, o dată 
mai îndepărtată. Dar editorul cunoștea şi alte cântece de 
sirenă şi cum urmam să mă împotrivesc, a dat drumul și 
celui din urmă, cel mai ispititor dintre toate. Dacă promiteam 
Bă-i dau, cât mai repede cu putință, ediția râvnită, el îmi 
dăruia o casă, în care aș fi putut imtra de îndată. Ei bine, 
scumpe Cami! Baltazar, n'ai să crezi şi totuşi am făcut cea 
mai mare prostie 'din viața mea: n'am primit târgul. Astăzi 
aș fi fost proprietar iar iaeleganţa mea editorială ar fi avut 
tot timpul să se prescrie în avalanşa excrocheriilor, de tot 
soiul, prin care ne strecurăm de doisprezece ami încoace. A 
rămas să încep din toamnă, cu titlu de experienţă, e. con- 
vins că lucrul e simplu, mai ales că-mi punea la dispoziţia 
şi câteva file ale mu știu cărui simbriaş de al său, ce trecuse 
pe.a manuscrise (şi nu glumea spunând-o), eu, încredințat că 
dreptatea e de partea mea și că până la urmă voiu dezarma 
negustorul din «editor, silindu-l să adere și să subscrie sa 
proectul unei ediții integrale, cinstite, întemeiată pe cunoaş- 
terea intimă a manuscriselor, indiferentă deci la trecerea ani- 
lor şi necondiționată de numărul lor. Că săvârşeam cel puţin 
o imprudenţă, oricime înțelege, dar că trebuia să mă asvâri 
în vâltoarea aceasta, iată ce are mevoe de oarecari preciziuni. 
De mai bine de zece ani trudeam, pentru simpla existentă, 
cam 30 de ore pe săptămână la două şcoli, făceam gazetărie 
zilnică, țineam un foileton săptămâmal a „Cuvântul“ și încă 
unul la Radio şi perspectiva unui concediu, câț de mic, dela 
şcoală, avea de ce să mă ispitească. Lucrul de bibliotecă își 
are farmeceie lui incomparabile iar manuscrisele eminescirma 
îmi comunicâseră emoţii puternice, încă din vremea studen- 
ției, când regretatul Mihalache Dragomirescu, profesorul nos- 
tru de literatură ne trimitea să-i transcriem caete întregi, în 
vederea unei proectate ediţii, pe care n'a terminat-o niri odată. 
Și edevărul este că am petrecut doi sau trei ani dm cei 
mai frumoși în vechiul locai al bibiiotecii academice, atât de 
patriarhial, atât de comod și atât Ge călduros mai cu seamă. 
Primul an trecu în iniţierea de rigoare, în redactarea şi car- 
tarea fişelor, în adulmecarea unui sistem, cât mai apropiat şi 
mai conform cu spiritul şi vastitatea materialelor manuscrise 
La câteva luni de lucru, către sfârșitul toamnei 1933, apărea 
şi ediția Botez, al cărei exemplu îmi fu de netăgăduit folos, 
prin toată acea experienţă negativă, pentru care chetuise ani 
din cei mai buni, fără ca rezultatele să compenseze truda. 
Nu se implinise încă -anu: de când lucram şi editorul meu se 
risipea în interviuri şi în bătăi de clopot pentru iminenta 
și, desigur, extraordinara noastră ediție, integrală. Atunci am 
intervenit în nu mai ştiu ce publicaţie, atenuând entusias- 
mul şi așteptările şi lăsând să se înțeleagă de unde provine 
eroarea : editorul meu crezuse tot timpu: că integral înseam- 
mă și urgent. Din minutul acela mi-am văzut de lucru netul- 
burat şi oarecum deslegat de obligațiile editoriale. Incepusem 
să mă gândesc la restituirea celor 50 de mii de lei acontați, 
convins că ediţia, aşa cum se întrezărea, era de domeniul 
himerelor. Ce editor ar fi fost dispus să aștepte atâția ani 
şi după aceea să învestească atâta bănet îatr'o întreprindere, 
atât de exigentă ? Dar minunea pândea. In 1937 eram numit 
consilier literar la Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 
unde patrona o înaltă conştiinţă cultura:ă, asistată de cel mai 
desăvârșit animator al tiparului, profesorul Al. Rosetti, al că- 
rui coiaborator am avut fericirea să fiu şi dela care a piorat 
și sugestia transferării vechiului proect al ediției. Odată des- 
păgubit primul editor, am urmat lucrul nu numai cu sporite 


puteri dar și cu bucuria perspeciivelor realizabiie. Semicen- 
tenarul din 1939 grăbea și cu toate că noul locai ai biblio- 
tecii şi manuscriselcr, cu frigideru. lui de sticlă şi fier, stân- 
ienea entusiasmul favorizând  reumatismete, făcurăm toate 
dilizenţe:e şi la mijlocul iui Iunie, exact la timpul festivităților, 
eram, editor, editură şi ediţie, prezenţi în vitrină. Ce a urmat 
Gupă aceea interesează mai puţin. Să nu nesocotim, totuși, e 
semnala că mai bine de jumătate din răstimpul celor 5 ani, 
câți s'au scurs dea declararea războiului, din toamna lui 
1939. manuscrisele au fost când zăvorite şi când evacuate. Tim- 
pul pierdut ar putea fi recuperat, mai cu seamă acum când 
ne apropiem de golful limiştitor al Păcii „dar pentru aceasta 
»pseşte, mai putin entusiasmul, cât inițiativa. Din parte-mi, 
am spus tot ce trebuia în prefața volumului al III-lea, redac- 
tată acum aprcape un en, în ajunul. mtâiului bombardament 
al Capitalei. E rândul celeilalte părți. De a.tminleri, dacă 
m'ai întreba între patru ochi și dacă m'aș decide să fiu sincer, 
ți-aş spune că Emmescu nu are nimic de câştigat şi nici d> 
pierdut de pe urma acestei şi altor, oricâte şi de oricâte fe- 
luri, ediții. Intreruperea însă unui proect, care ar fi putut fi 
dus până la termenu. lui din urmă, e semnul neseriozității 
unei culturi, atât şi mimic mai mult. Iată, scumpe Camil 
Baitazar, două trei detalii dintr'un istoric, cu mult mai tene- 
bros, pe cari mam hotărît să ţi le destăinuesc numai în nă- 
dejdea că te vei tămădui de meteahna solemaelor cuvinte şi 
cari, să fim drepţi, nu interesează pe nimeni. Aproape că nici 
pe mine, - 

3). — Ca unul ce aţi suferit şi fizic și psihic, fiind lovit şi 
în pâine, de efectele vechiului regim — ce aveţi de spus de 
ramificaţiile influențelor sale pe tărimul cultural şi la Funda- 
ţia Regele Mihai? 

— Vechiul regim e gebutat 1a Fundaţie cu numirea profe- 
sorului D. Caracostea, care în scurt timp a izbutit să reali- 
zeze o epuraţie exemplară, de care ar putea fi geloși execu- 
torii de astăzi ai epurațţiiior. Admonestaţi, întâiu în Revista 
Fundațiilor Regale, eram după 2ceia isgoniţi din slujbe şi 
atribuţii şi cată să recunosc că măsura noului director nu m'a 
mirat şi cu atât mai puţin m'a scos din sărite. In fond, d-l 
D. Caracostea avea nevoe de consilieri după chipul şi ase- 
mămarea d-sale, şi era în dreptul său să şi-i ia de unde so- 
cotea de cuviință. A fi dubiaţ personalul era o măsură anti- 
economică, știut fiind că vechii funcţionari, neutilizaţi, ar fi 
fost reduşi la sinecurism. Supărarea noastră, dacă așa ceva 
a fost, privește mu atât sistemul cât manierele d-lui D. Cara- 
costea, lipsa d-sale de hotărire, minciuna unsă cu miere, cu- 
4itul ascuns în buchet, toate acele practici ale unui levanti- 
mism de *nferioară speţă, atât de greu de suportat dea o vârstă 
încolo. Fără ipocriziile acestea cusute cu odgonul, totul ar fi 
fost mai uşor de suportat. După cum regimul iasuşi, în an= 
samblui lui, nu ne vătăma altminteri, vorbesc de cee cultu- 
rale, de cât prin deşănțata lui propagandă, pe atât de goală 
şi vană pe cât de costisitoare. Căci prin risipa fondurilor, 
fostul regim a fost unu. dm cele mai culturale. Dar vina, de 
ce să nu recunoaştem cinstit, a fosţ şi a noastră. Căci am 
suporiat toate acele capricii cu resemnarea copacilor invadaţi 
de vâsc. Şi ca să nu luagim prea mult vorba şi să nu cădem 
în misantropie, ai, dumneata impresia că acum e mai altfel? 

4) — Wmhămându-vă la anevoioasa sarcină de a restitui pe 
Eminescu textelor originare, de a le desfrunzi, de a le comenta 
și adnota, truda asta de durată nu împiedică creaţia d-stră 
originală ? Știu că aveţi anunțate operele epice „Amor aca- 
demic“ Fatma sau focul de paie și două volume de versuri: 
PROVINCIALE şi STIHURI ALBE. Din ce perioadă au rezultat 
ele. In ce stadiu sunt toate aceste opere, Ce aţi scris recent? 

„Creaţia mea origina.ă”, pentru a folosi nobila d-tale for- 
muia, a încetat de mult, scumpe Camil Baltazar să fie alt- 
ceva decât o creaţie alimentară, mai exact, subalimentară, 
Afirmația, ştiu, va avea daru. să indispue şi în orice caz să 
intrige. Cum îţi vei spune dimpreună cu atâţia dintre spec- 
tatorii pieţii noastre literare, o huc-are de importanța şi lu- 
xul unei ediţii, ca aceca dela Fundaţiile Regale nu rentează 
îndeajuns? N'am să intru în socoteli şi să repartizez venitul, 
cum «e şi firesc, la 12 ani de trudă, îmvestit până acum, în 
lucrare. Şi n'am s'o fac, pentru simplul motiv că nu văd 
unde sar afa acest venit. El a mers, atât cât a fost, să um- 
pie go.urile unui buget de dascăl familist, lăsat la disereția 
unui Stat din ce:e mai exploatatoare, a Ugirului şi altor ur» 
gii ale fiscalităţii ce ne sufocă. 

Și atunci, te întreb, când să ne mai dedicăm şi lucrului da 
fantezie și reculegere, pe care l-ar pretinde un roman, chiar 
două, un volum de versuri, chiar două,. Tithurile ce-mi emin- 
tești, le recunosc, sunt ale ms.e şi n'am pierdut nădejdea să 
le văd prefăcute în cărţi. Cu atât mai mult, cu cât pentru 
mine romanul, pe lângă poezie, trebue să fie şi actul de jus- 
tificare socială a scriitoruiui, martor şi actor al unui crâm- 
peiu de istorie contimporană, cu atât mai mult cu cât „Provin- 
ciale”-le sunt tributul poeiului pentru frumusețea amară 
a Brăiiei, iar „Stihuri albe”, în majoritatea tor, glossele unei 
autobiografii dezamăgite. 

9 


DR) 


— Ştiu că sunteți vicepreşedintele A.RLU.S.-ului. Ca scrii- 
tor, vechi combatant întru susținerea revendicărilor profe- 
ionale, cum vedeți ancorat pe scriitor în social ? 

Sunt vicepreşedinte a! secţiei literare a Arlus-ului, societa- 
tea pentru strângerea legăturilor cu Uniunea Sovietică şi cred 
inutil să-ți împărtăşesc bucuria că particip, platonice deo- 
camdaiă, la o operă de importanţa şi consecințele unei atât 
de generoasc întrepiinderi. Zidul chinezesc, ce ne-a despărţit 
un sfert de secol si mai bine de universul dela Răsărit şi pe 
care, dimpreună Cu atâţia, mu chiar așa de mulţi, am căutat 
să-l intuese în justa lui lumină (să-ți amintesc, de pildă, de 
revolta enumitor cercuri literare deja noi, pentrucă exact 
acum 20 de ani reproduceam în paginile acestei reviste, ex- 
ivase din revelatoarea călătorie la Moscova „a lui Duhamel ?). 
începe să se destrame. Ne trebuie a lumină crudă și ciară o 
lucruriior, o informaţie netrucată a realităţilor, o asimilare, 
la sursă, a tuturor principiilor de viaţă, pe care marele la- 
borafor de energie şi artă care este Uniunea Sovietică, ni le 
poate oferi, din. belșug și este menirea Arlus-ului să iales- 
nească, în cele mai bune condiţii, procesul acesta de apro- 
piere şi întrepătruadere. Greutățile sunt încă mari și cele 
care privesc secţia noastră literară parcă şi mai acute, dar 
bunăvoințeie nu lipsesc și ele vor sfârşi, de bunăseamnă, să 
învingă dificultățile. 


Cum vedeți ameliorată situația scriitorului. inferioară pe 
treapta valorificării muncii sale ? 

-— La aceasta să-mi dai voe, scumpe Camil Baltazar, să-t: 
răspund cu un citat; „Scriitorul, scria acum 20 de ani în urmă, 
într'ua articol intitulat „,Protecţionism cultural” şi figurând 
în seria l-a din „Menţiuni Critice”, scriitorul va descinda 
din turnul lui de fildeş, adevărată fortăreață de temniţă mai 
adesea, și va participa la destinele poporului din care sa 
selectat. Devealt un factor social, el va putea Tâvni, cu mai 
muită îndreptăţire, o înseninare a zilelor lui. Statul are 
nevoie de promovarea culturii şi literaturii, fie clasic- 
autohtone, fie universale. El nu se mai poate izola între 
zidurile chinezești ale analfabetismului său de europeani 
faimă. Și paralel cu colecţia de modeme „doruri și amoruri” 
ale cutărui deputat a. partidului, statul va trebui să îngri- 
jească şi de opera imtrată în patrimoniul estetic al neamului. 
Ediţii critice din clasici, monografii sumare sau erudite, cres- 
tomaţii de pagini alese pentru scopul adulţilor şi biblioteci- 
lor populare, broșuri de vulgarizare, reviste de familie, ma- 
gazine literare, iată o întreagă campanie editorială, ale căre: 
amănunte le va stbili Stat majorul acului Consiliu al Lite- 
relor (a fost doar un svon — 1945) şi în ale cărui diverse co- 
mandamente, scriitorii îşi au locu! lor prin predestinaţie. Nu 
e vorba prin urmare de un protecţionism în genul celor în- 
dustriale. E ceva mai puţin, e aproape o auto-favorizare. In 
schimbul unor concesiuni materiale către ai săi, statul are 
prilejui să-și pue în valoare toate nesfârşitele bărăganuri ale 
vieți! lui sufleteşti. In locu! actualelor sisteme de pomeni 
anuale, umilitoare și insuficiente, în locul subvenţionării unor 
dubioase propagande culturale, vom avea raporturi demne 
dela stat la colaboratori, Oficiile seriitorilor nu vor fi cele 
mai costisitoare dintre concesiomările de stat. In schimb, a- 
vantagiile pentru stat, vor fi inestimabile. In 20c să continuăm 
a practica sistemul de până acum a! glorificării postume — 
veritabi. trafic de istorie literară — vom avea scriitori avân- 
taţi în viaţă, transformați din elemente de decor și umilinţă, 
în factori de utilitate socială. După ce se va fi asigurat con- 
fortul, ajuns legendă pentru contemporani „al scriitorilor în 
viață şi după ce se va fi venit în ajutoru! urmașilor scriito- 
rului decedat, atunci abia ne putem îngriji de statuile şi ţin- 
tirimurile lor”. 

Să-ţi mai spun, scumpe Camil Baltazar, că tema aceasta— 
singura fecundă, la care ne îmbie şi exemplul Rusiei Sovie- 
tice şi pe care Editura de Stat, proectată de actualul minis- 
tru al $coalelor, d. Ștefan Voitec, o actualizează cu atâta 
stră.ucire — am reluat-o de nenumărate ori, de 20 de ani 
încoace şi că dacă aş aduna toate tânguirile, risipite prin 
volume și pagini, ar face o adevărată vale a lacrimilor? 
Problema mi se pare atât de strâns legată de însăşi destinele 
literaturii, încât în seria V-a dia „Menţiuni Critice”, pe care 
d. Tudor Vianu, prietenul meu și actualui director al editurii 
Fundațiilor Regale, a bimevoit să o pue sub tipar, mi-am în- 
găduit să adaug la Anexe um articol despre „Literatură şi 
Sport. Sport şi Literatură”, una din nenumărateie variante 
ale aceleiaşi lamentaţii. Căci scepticismul meu, deși incurabil. 
nu dezarmează. 

— Ce proecte imediate aveţi? Ce scoateţi? Ce aveţi gata 
de tipar? 

— Nici un proect. Nimic. Nimic. 


10 


Note libere despre roman 


de ALEX. FABIAN 


Prejudecuta romanului ca înregistrare sau copie de a 
realităţii, mui pensistă şi azi în comentariile decadente ale 
umei estetice retrograde. Dejiniţia şi concepția de dicțio- 
nar pe care Littre o acorda acestui gen de literatură, a 
constituit un fel de voinţă și înțelegere tabu, atunci când 
sau luat în discuție arhitectura şi ţelurile romanului. Ro- 
manti, aservit reolității, pe care trebuia s'o redea cu o 
Dhunăvoinţă permanent politicoasă, romanul copie sau pna” 
ces-verba!, a monopolizat tonul şi moda umui gen. 

Oridecâteori s'a ivit ceeace cu termeni epuizați sa con- 
venit să se numească o „criză a romanului”, această criză 
wa fost raportată decât la modalităţile insuțiciente de a 
organiza realitatea în roman. Criza romanului sa conifun- 
dat cu criza realităţii în roman. 

Profesioniştii de vocaţii unilaterale au instaurat dealun- 
gul multor epoci de literatură un fel de tiranie a limbii, 
un fel de 'regim autoritar al realităţii în roman. Criticii cau 
vocații pătrate şi posibilități de înțelegere ajustată, esteti- 
cieni cărunţiți de dogme şi manii, au contribuit cu toţii la 
un fel de uniformă penibilă a romanescului. Romanul a 
devenit în acelaşi timp anexă şi perimetru „margine şi 
model tipic. 

Pentru această concepție strâmbă şi pentru natura și 
disponibilitatea lui reduse în acest fel, s'au descoperit ad- 
versari de natura unui Breton sau Valery. Şi wiversitatea 
a crescut, în măsura, în care arta modernă îşi dispune şi 

așează cuceririle prin eforturile ei de eliberare, de so- 
luţii răsfirate, de drumuri plurale. 

E foarte adevărat că oridecâteori se redesohid probleme 
care anunţă criza romanului, se invocă lipsa apăsătoare a 
unui Balzac modern, pentru o nouă concurență a stării 
civile, a unei moderne stări civile, Balzac este prototipul 
cer celor care constată, Sunt nedumeriţi, se agită şi 
cred, e d oa pu d 

E cât se poate de semnificativă msă invocarea unui moau 
Balazc. Toţi cei care stigmatizează _„psa unei bune şi în“ 
sistente organizări a realității în roman, ar trebui să se 
sprijine în rechizitoriul şi lumentele dor pe Zola și nu pe 
Balzac. i 

Pentrucă într'adevăr părintele maturaltsmului este acela 
“are a inaugurat guvernarea — aproape fotografică — a 
realităţii în roman. Romanul a devenit odată cu dl tocmai 
ceeace pretinde estetica ultimă care organizează discuţii 
în jurul crizei romanului, 

Există în această substituire a exemplului, un fel de lo- 
gică secretă, un tact de argumentare care se vrea subtil 
şi întâmplător. 

Adevărul e că toţi cei ce demonstrează cu Balzac ceeace 
a” trebui so focă cu Zola, sunt conștienți de golurile dis- 
onibile ale acestuia din urmă. 

Procurorii care enunță Tigoarea realistă sunt convinşi 
și nu uită că Zola ar putea să le răstoarne pretenţiile lor 
de estetică excesiv de dogmatică. Zola a primit realitatea 
cu răceala obiectivă a omului de știință, mizând pe o mo- 
dalitate de artă posibilă, tocmai prin această rezervă unes- 
tetică. Rezultatele sunt cunoscute. Valobilitatea lor «e te- 
merară, fragilă. Literatura lui Zola. e o literatură de epo- 
că, un bun limitat, o categorie de istorie, 

Balzac e, dimpotrivă, viabil, permanent. Creaţia lui se 
consumă în afară de istorie, cu toate că rezumă, afișează 
aparent istoria însăși. Explicaţia nu e nici misterioasă şi 
nici dițicilă. Balzac e uman. Opera lui mu primeşte reali 
tatea pentruca să facă din ea date de muzeu, el o re-crea- 
ză, o depășește prin eforturile lui de artist. 

De-aici și învățătura pe care trebue s'o primească şi cei 
ce-l invocă pe Balzac în crizele de realitate ale romanului. 
Balzac face apel — în travaliul lui de re-creuţie a veali- 
tății — şi la valori mai mult posibile decât reale. Cerce- 
tători recenți ai „Comediei umane” au selecționat și atu 
desvălmit, cu curiozitate şi consecințe, sectoare fantaste, 
categorii de irealitate, de iluzie în opera marelui roman- 
cier realist, 


Adevărul e că realitatea balzaciană rezistă în măsura 


in care nu exelude şi părţile subordonate ei, elementele . 


de fantastie și poezie. 

Romanul modern — în tot ceeace el cată să însemne 
mâi valabil — a surprins această notă de împăcare, de co- 
laborare a elementelor contrarii, ' 

Valorile fantastice invadează astăzi romanul fără jena 
și reticenţele de altădată. Bineînţeles că romancierul mo- 
dern, refraotar limitei, nu acceptă nici abuzul, oricare ar 
fi dimensiunile sau originile lui. Intre limită și abuz, To” 
mancierul modern plasează înţelegerea lui pentru sinteză, 
pentru acte şi realități întrepătrunse. 

Romanul devine în felul acesta o totalitute, un mod și 
o valoare întreagă de cunoaştere, de exprimare şi .rost. 

Pentru cucerirea ucestei totolităţi e insă nevesară și 
justă menţiunea suprarealismului. Eveniment important 
şi substanţial al secolului nostru artistic, suprarealismul 
a instaurat voinţa de eliberare cu orice preț a fiecărei arte 
în parte şi a tuturor artelor la un loc. 


romamuui, e categorică, cu sau fără asentimentul cenzo- 
rilor dogmatici, 

Nu pledăm pentru romanul suprarealist — pe care de- 
ultfel 1-a consacrat cu multă vitalitate Amdră Breton sau 
Georges Ribemont-Dessaignes. Intenţionăm numai să su- 
bliniem şi să atragem atenţia asupra faptului că supra- 
realismul a ușurat climatul de libertate avantajoasă 
pentru întreaga reabilitare şi regăsire a genului românesc. 
Contemporani cu opera de terapie valabilă pe care şcoala 
suprarealistă o făcea romamului, sau putut desăvârși şi 
impune aceşti doi mari corifei ai eliberării care au fost 
Andre Gide şi Marcel Proust. 

Şi nu e fără semnificaţii faptul că mici Aragon și nici 
Malraux —— romancierii realismului modern şi atât de pu- 
ternie — nu s'au trezit dintr'odată pe această ultimă po- 
ziție. Inapoia cbasicismnlui ostentativ de sănătos din „La 
Condition huanmine” sau „Le Paysan de Paris” stau măr- 
turiile explicative dim „Royaume Ferfelu“ sau „Anicet“. 

Romanul modern este o cucerire dispusă pentru toate 
“ontrariile, pentrucă el încearcă să-și apropie viața așa 


Contribuţia lui de aerisiri, de deșteptare şi re-educare a 














£ 7 aseaza PCA 
ca acea ICE Die prea 


ra Ra RR 


GEORGE LESNEA: Tălmăciri din Iosif Utkin, 


Versuri, Cartea Românească 


DL. George Lesnea deschide, cu volumul 
acesta de tălmăciri dn Iosif Utkin, se- 
zonul, ce se anunţă plin de promisiuni, al 
interpretărilor din literatu:a şi în deosebi 
dn poezia rusească. Sporadice şi întâm- 
plătoare, traducerile dn poezia rusă, în- 
şirate cum sunt pe spațiul unui secol și 
mai bine, nu sunt mai puţin semn'f cative, 
ch'ar dacă massa impresionantă de titluri 
şi nume e mai curând expresa unor îor- 
tuite împrejurări decât a unui plan coa- 
secvent, a unei politici literare, fie ins- 
tactivă fie deliberată.  Dela Constantin 
Negruzzi, traducând din Pușkin, pe care 
V-a cunoscut la Chişinău, când cu surghiu- 
nul acestuia în Basarabia sau din Antioh 
Cantemir şi până la tălmăcitorii zi.elot 
noastre, trauspunând în graiu românesc 
pe Block, pe Essenin sau pe Mai:akovski, 
ceeace a determina  asimlarea. de cele 
mai multe ori fragmentar, a unora şi ai- 
tora dintre poeţi! ruşi, a fost preferința 
individuală, favorizată câni de modă și 
când de afinitatea dintre modei și copie. 
Evident, cazul acesta e și cel mai fericit, 
şt'ut fiind că densitatea lirică a originalu- 
ui nu se tulbură şi cu atât mai puţin se 
alterează când structura recipientelor, din 
şi în care se toarnă, e mai înrudită. ŞI 
lucrul se poate urmări pe viu în ordinea 
diverselor şcoli literare. câte s'au succedat 
de um veac încoace, Mai mult: cu toate 
că romantici, Lamartine, Hugo, Afred de 
Musset și Vigny n'au fost în acelaşi chip 
şi grad as'milaţi de romanticii noștri. Ce 
convine lui Cârlova mu se potriveşte lirei 
de ma: aspre acorduri a unui Grigore A- 
lexandrescu. Eminescu a tradus excelent 
din Lenau și ar fi izbutit la fel din Leo 
pardi, dacă sar fi hotărît să-şi dubieze 
imagina lirică. Nu tot astfel s'a petrecut cu 
Duiliu Zamfirescu. Pamasianul peisagiilor 


de PERPESSICIUS 


tiburtine sau elenice nu avea cum să pă- 
trundă până la grota din adâncul sufle- 
tului lcopardian. Un mseşteşugar iscusit, 
lucrând în multiple tpare, a fost St. O. 
Iosif, dar tăimăciri:e din Verlaine, la cari 
a colaborat totuşi spritul galic al lui Di- 
mtrie Anghel, sunt mai puţin în nota 0- 
riginalului decât cele dia Heine sau chiar 
din Wagner. Baudelaire a avut mai mult 
noroc. Aproape toți poeţii contemporani, 
mari şi mici, şi-au dat tributul tălmăcind 
câte ceva încâţ n'ar fi exclus să se poată 
alcătui, dn fragmente, o traducere Inte- 
gra.ă a „Fiorilor Răului”, fără să mai a- 
mintim de exemplul, rămas în manuscris 
până azi, al tăimăcirii poetului bucovinean 
Niczlas Roșca, laureat nu de mult pentru 
excclentele lui interpretări baudelairiane 
şi care a și tradus. după aceea, toată 
opera l'rică a pse:ului francez. Tălmări- 
rile din ruseşte :unt, mai greu de judecat. 
Ele oferă dia când în când aspecte sur- 
prinzătoare, cum a fost, de pildă, cu două 
decenii în urmă, cazu! d-lui Ion Buzdugan, 
poet prin excelenţă tradiționalist, ale că- 
rui tă'măciri din Balmont şi Block sunt 
desăvârşite, cum îu, nu de mult, cazul 
d-lui George Lesnea, tălmăciad cu egală 
»rtuozitate din Lermoatov şi din Essenin, 
deşi temperamentul său liric e din altă 
emisferă, Paralel însă cu iniţiativele a- 
cestca ind'viduale, fragmentare prin forța 
iucruzilor, se schiţează dela ua timp și o 
inițiativă de Stat ce sar putea să augu- 
veze acea politică literară de.iberată, de 
care aminteam mai sus, Și mă gândesc, în 
primul rând, la concursul «nstituit de Mi- 
n'sterul Artelor pentru traducerea lui 
Puşkin în româneşte. Ideea e plină de 
consecințe şi de lecţii, pentrucă dacă mo- 
dermmiștii şi mil'tanți: ultimelor decenii pot 
fi cunoscuţi și în doze mici, un poet de 


um e sau poate deveni, 





complexitatea și de importanța istorică a 
lui Pușkin necesită o iniţiere temeinică, 
vectamă o cât mai amplă transpunere, Ce 
a însemnat Pușkin pentru cultura ruseas- 
că, nimeni poate a'a spus-o cu mai multă 
strălucire ca Dostoiewski. ȘI nu numai în 
diccursul festiv dela 1880, dar chiar din 
1861: „Importanţa acestui poet, spunea D,, 
in evoluţa poporului rus este profund 
semnificativă. Pentru toţi Rusii, el este 
comentariul viu, în toată plenitudimea ar- 
tistică, a ceeace este în sne sufletul rus, 
a hotarului! spre care se îndreaptă şi a 
ceeace constitue idealul omului rus. Apa- 
riția ui Puşkin e dovada că arborele civi- 
lizaţiei și-a dat fructele şi că, departe dea 
ii stricate, fructele acestea sunt, dimpotri- 
vă, rumene şi superbe. Tot ce am fi putut 
învăța dim întâinirea noastră cu Europenii, 
am învăţat-o prin noi înşne; tot ceeace 
ne-ar fi putut explica civilizaţia, noi în- 
şine ne-am explicat și cunoaşterea areasta 
ne-a fost revelată, în chipul cel ma: com- 
plet şi mai armonios, prin Puşkin. Grație 
acestui poet, noi am înţeles că idealul ru- 
sesc este plenitudinea, apropierea univer- 
sală, umanitatea integrală. Apariţia lui 
Pușkin ne explică deasemeni care va fi 
activitatea noastră în viitor. Sufletul rus, 
gândirea rusă nu şi-au găsit în Puşkin 
numai expresia lor, dar numai în el sin- 
gur ele sau manifestat în toată a lor ple- 
nitudine, manifestate ca fapt, complet şi 
desăvârşit”, 

După Lermontov și Essenin, d. George 
Iesnea oferă o culegere din poemele lui 
Iosif Utkin, poetul luptător al Uniunii So- 
vet.ce, pe care ginta noastră scriitoriceas- 
că a avut prilejul să-l apropie, în astă 
toamnă, odată cu armatele rusești, pe 
cari le însoțea asemeni aezilor în antichi- 
tate. Iosif Utkin a fost imagina cea mai 
sugestivă a poetului militant. O spun a- 
tât versurile, cât şi credințele lui, împăr- 
tășita cu hotărâre camarazilor săi români, 
la recepţia ce i s'a oferit şi din cari dl. 
George Lesnea transcrie câteva rânduri, în 
emoționantul 'd-sale cuvânt introductiv : 
„Ca să fii iubit de popor, spunea Utkin, 
trebue şi țu să iubeşti tot atât de mult, 
dacă nu mai mult, poporul, să-i cunoşti 
bucuriile, nevoile, necazurile şi să te inte- 
grezi în Yuptele iui, cu aspiraţiile lui. Block, 
Maiakovsky sunt tocmai de asta iubţ; de 
poporul sovietic, fiindcă și ei au iubit po- 
porul şi sau identifica cu lupta lui în 
momentele cele mai grele ca și în cela 
mai victorioase, Integraţi în realitate, poe- 
ţii au pot de câţ servi aceste realități, de- 
venind adevărații scriitori ai poporului. 
Scriitorul trebue să fie prezent pretutin- 
deni, să se afirme, să activeze, ca pârâul 


11 


ce-şi face ori unde loc, fie că este deasu- 
pra pămîntului, fie că este sub pământ, 
să învingă obstacole!e, elementele dure ce 
i se opun”. Cât de juste sunt afirmaţile 
arestea al'e lui Utkin despre comuniunea 
dintre scriitor şi lector, de ce prestigiu s2 
bucură pcezia, si nu numai aceen de ca- 
racter soual și luptător. se vede, între al- 
tele, în atât de semnificativul reman 
„Și a fost ziua a doua“ de Ilva Ehren- 
burg. Tinerii comromnli, c3-şi desăvâșesc 
stud ie tehn'ce la Tomsk, în Siberia, pre- 
use pcezia și ca pe un mijloc de cunnaş- 
tere și de purificare, „Totuşi, stă scris în- 
trum loc, versurile aeztea îi tălmăceau 
tristețea. El n'ar f: putut nic cdată s'o ex- 
prime atât da bime ca ele. Nu sa mai să- 
tura să rep=te p-emul, atât de mult îi 
plăcea. Putm câte puiim, muzica versuri- 
lor alunsă sunărarna din inima sa. Când 
eși din b bliotecă zâmbea — distrat și fe- 
Meit. Tot atât de fericit de parcă el în- 
suşi ar fi scr's acsste «tr-fe grozave“, 

Poezia lui Iosif Utkin, aşa cum apare în 
culegerea antolosică a d-lui George Les- 
nea, prezintă două aspecte. decpntrvă de 
izbutite, Este în'Âiu aspectul poeziei lup- 
tătoare, că-i Iosif Utkin s'a dăruit rovo- 
tuţiei dela întâle ei alarme. Rănit grav 
în iupteie pentru apărarea Mosrovei, Ut- 
kia na pregetat, odată însănătoșit, să-şi 
aşums noi riscuri până în toamna trecută, 
când, la putine zile după vizita âin Bucu- 
rești şi-a încheiat scurta-i viaţă (se 0ă- 
scuse în 1903) sub dărâmături'e avionului 
ce-l ducea spre frent. In p'anul acesta, 
Utkin evocă fe un crâmreoun din istoria 
revoluţiei în Siberia (.Iakutii”), fie un a- 
spect din viaţa de tabără. mânsâiată de a- 
cordur'la unei ch'tare (,„,Chitara”), fie um 
tabiou tumutuas din începuturile revolu- 
ţiei („Anul devăzeci”), întretesut d- apiri- 
ţiumi duioase, pe câre amintirea și dorul 
de cămin le flutură din trezut. Alături 
de versuri abrupte, se așează strefe ele- 
giace şi scurte pasteluri: de o comunica= 
tivă gingăsie: .Aici. unde mă strisă-un 
grâur, — Eu tineretea m-am cuies. — 
In mâ'ni cu cupe v=chi de aur — Cupolele 
în cale-mi ies”. Dar cea mai expresivă 
dintre posziiie arestui - scolcr, rămâne 
poema „De vei fi rănit, iubite...” tradusă 
în aceiași timp de d-ri Mihai Beniur și 
George Lezmea, retipărită în aproape toa- 
te publicaţiile nnastre şi în care prezia 
Juptătoare, altoită în tulp'na viguroasă a 
erotismului, a dat unul Ga fructele cele 
mai interesante. Că-i Utkin este, neîntre- 
rupt, şi în toate prilejurile, şi pcetul sen- 
timentai, care duce în toba sa toate frân- 
turi!e săgeților primite, săgeți de Cupidon 
şi sfărâmătuni de schijă, sau cu înșiși ver- 
surile sale, oarecum programatics, din- 
tr'o lungă poemă (,Revedere'): „Cât sunt 
de bucures — că spre limanuri paşnice, 
prin vijelie. — Am pu'ut să port cu des- 
toinicie — Bărbăţia cetățenilor, credinţa'n 
idee — Şi tbrica mătăsosului păr de fa- 
mec“. 

Cum este în realitate şi în întreg'mea 
ei poezia lui Iosif Utkin n'am putea spu- 
ne cu ceri:tudine, dar, presupunând că 
antologa d-lui George Lesuea, alcătuită 
şi după sugestiile poetului însuşi, repre- 
zintă, în mic, o secţiune fide'ă în geolo- 
gia lirice: lui Utkin, am fi înclinați să a- 
flăm oarecari apropicri — cât de aproxi- 
mative, nu mai e nevoc să adăugăm — 
între  poctul rus, născut pe ţărmuriie 
Baikalului şi năsăudeanu: nostru George 
Coşbuc. Este în poezia amândorura un 
motiv comun, al vântulu:, îmehipuit ca un 
genius loci, a cărui prezentă, asiduă şi 
activă la Coşbuc ia proporţiile unei mi- 
tologii, şi este, după accca, un humor de 
caracter rustic, o predispoziţie la glumă, 
a cărturarului sau poetuui pepular, dis- 
pus să surprindă  contradicțile aparente. 
„Dar poet, poet cu judecată — Spuneţi în 


12 


ce veac s'a mai văzut?“ exclamă Utkin 
la finele unei poeme mai lungi, în care 
cântă farmecele Dalilei şi trăsătura a- 
minteşte de pseudcepigramsle lui Coşbuc, 
de categoria „fresco-rituimole-or“ sau a 
cunoscutei : „Popa Toader, din scripturi — 
Dă lui Mitru 'mvăţături etc.“ 

Incă odată, apropierea e cât se poate de 
tangenţială, Căci totul, altminteri, deose- 
bește erotica viguroasă a lui Coşbuc de 
poezia sentimentală a lui Iosif Utkin. Stu- 
diu a: erosului rustic la poetul nostru, 
poezia de dragoste a lui Utkin, subicetivă 
și uşor elegiacă, folosește foarte adesea 
termenul de comparaţie, m'ca alegorie, 
tâlcui abia ascuns într'um simbol, de pil- 
dă: dragostea ce piere asemeni „urmelor 
de sky“ sau aceea care nu se încheagă 
pentrucă, spre deosebire de peisagiul pre- 
text, între cele două inimi „nu-i niciun 
pod și mici un vad“. Sunt însă şi cazuri 
când me'ancalia, funriară, pare-se, a tem- 
peramen'k.ui lui Utkin se traduce în poeme 





de simpiitatea, cu adevărat induioșătoare, 
a motaţiiior din „Ospitalitate“ : „Iubim cu 
toții casa — Unde găsim iubire, — De-i 
umedă, de-i scundă şi cu pereţi bătrâni,.— 
Doar ca'da, nesfârşita şi simpla 'nsufle- 


țire, — De-ar înflori în ochii duicşiior 
stăpâni. — In fie:are hartă, oricât e de 
departe, — Uşor noi casa asta ciudată-o 
vom afla. — Acolo lung e ceaiul, — 
Sfics e şorțul, foarte, — Acolo, decpotri- 
vă'n dccembie sau marte, — Tentâmp'mă 
o faţă — Cu soarele — Pe ea!“ Sobrie- 


tatea unor atari poeme, cu iz ronsardian, 
arată că Icsif Utkin era nu nume: un mi- 
litant-post dar şi un artist, atemt la de- 
taiiile poeziei intimiste pecât era de pa- 
sicnat și de credin-:os marilor teme ale 
poeziei luptătcare. Dar toate acestea, me- 
lancclii sau accente de trâmbiţă, au amu- 
țit la un singur gest al Destinului orb. 
Antologia d-lui George Lesnea are, între 
altele, şi meritul că-i perpetuiază me- 
morta printre noi, 








CRONICA MUZICALĂ 


SZOSTACOVICI, M. ANDRICU, 
MATEI SOCOR 


Concertul simfonic al orchestrei „Radio” 
din 4 Martie avea semnificație tinerească, 
aşi zice aproape revoluţionară, întrucât și 
conducătorul lui, domnul Matei Socor, şi 
<cmţinutul programului ne-aducezu lu- 
cruri cu totul noi. Erau ca, prime audiții, 
o simionie de marele compozitor modarn 
rus Dimitrie Szostacovici, a V-a, și două 
lucrări ale compozitorilor români Mihail 
Anaricu, şi Matei Socor. Să spunem 
câteva cuvinte despre autorii și operele 
acestea inedite, 

Nici unul dintre muzicianii Republicilor 
Sovietice nu are mai mu'tă faimă atât în 
țara lui cât și în străinătate ca Dimitrie 
Szostacovici. Simfaniile lui mai cu seamă 
sunt cântate în toate centrele muzicale 
ale lumii și nu numai că au acest privile- 
giu de a interesa în moi egal pe cunos- 
cătorii şi marele public dar e atâta spon- 
taneitate, o artă atât de directă şi de 
sinceră în ele încât e imediat apropiată 
de inima marelui public. Desi formele 
sunt în genere cele tradiționala, răsbate 
prin ele un accent personal și modernis- 
mul ce] mai acut e vecin în ele cu toate 
achiziţiile tradiției. 

Pe lângă aceasta Szostacovici reflectă 
adesea sufletul colectiv, scrie simplu, 
povular şi grandios pentru mase, are 
melodia generoasă şi chiar dacă sunţ pe 
ici pe colo pagini ce mar pute părea ca 
un ccou al unor refrenuri voit banale sau 
triviale ele sunt căvtuşite cu o sumedenie 
de amănunte pitoreşti expresive ce 
poariă merca originală a compozitorului 
modern, Szostacovici s'a născut în 1908 
dacă nu mă înșel chiar în scumra sa cani- 
tală de altă dată a Rusiei, Leningradul 
pe care acum în urmă l-a cântat în toiul 
luptei eroice, Studiile le-a făcut Ia Con- 
servatorul din oraşul său natal şi l-a ab- 
solvit în anul 1925. A fost elev al [ui Gla- 
zunow, Miaschowski şi Steinberg, însu- 
şindu-și dela aceşti maeștri rutinaţi şi 
cu renume european un meșteșur com- 
plet. Toate genurile de comnoziţii le-a 
ilustrat Szostacovici încă de tânăr. Are 
şante simfonii și o dovadă că ţările 
străine n'au așteptat clipa de faţă când 
Rusia joacă un rol atât de cavital în is- 
toria lumei, ca să execute lucrările, dovada 
că ele au atras atenţia cercurilor muzicale 
celor mai eminente din lume e că întâia 


de EMANOIL CIOMAC 


simfonie a fost adoptată de Arturo Tos- 
canini, am putea spune cei mai mare con- 
ducățor de orchestră actual, în reperto- 
riul său şi că e aclamată peste tot. După 
Tascanini au interpretat-o cu falangele lor 
instrumentale Artur Rosinscki în fesţi- 
valul! dela Salzburg și chiar la noi Filar- 
monica Sub conducerea d-lui George 
Georgescu a executat-o cu mult succes 
acum vreo zece ani. In vasta sa operă ire- 
bue să mai numim un Concert pentru 
pinm şi orchestră care a avut ca interpret 
pe faimosul Horovitz. Și Artur Rubinstein 
inzcrise-e în programele sale şi a cântat 
la Ateneul Român 12 preludii urmate de o 
polkă ale lui Szostacovici. Aceasta cu 
câțiva ani înainte de război. Ca lucrări 
teatrale Szostacovici s'a distins cu opera 
„Ledy Machtbeth întrun mic oraș“ şi 
cu opera comică „Nasul“! după Gogol. 
Cea dintâi a stârnit foarte multe discuţii 
— dar după ce reușita ei a fost recunosa 
cută în Europa și America, cred că n'a 
mai întâlnit nicăeri adversitate, şi mulţi 
sunt care o consideră ca pe un cap de 0- 
peră a muz'cei de astăzi. Ea unește fon- 
du] tragediei lui Shakespeare, universa- 
litatea şi eternitatea sa, cu o acțiune din 
lumea prozatcă în mijlocul căreia, trăim. 
Tocmai aceasta a fost trăsătura carac- 
teristică umanităţii largi a creatorilor 
ruşi, să păsească și să exprime Jaturile 
firei omeneşti cele mai elocvente, cele mai 
adânci, întrun mediu mărunt cotidtan. 
Ca lucrări pentru muzica de cameră ci- 
tăm: quartete numeroase, în special so- 
nate'e lui pentru tot soiul de inbinări 
instrumentale, 


Putem vorbi în cunoștință de cauză 
de o foarte frumoasă sonată de violoncel 
şi piano pe care la conferințele noastre 
de astă toamnă despre muzica rusă au în- 
terprețat-o d-nul Ion Fotino şi d-na 
Grette Milet'neanu. Și în această sonată 
arhitectura, clasică și o sens'bilițate ade- 
seori romantică se împreună cu tehnica 
și cu câştigurile moderne. Lucrarea ce a 
trâmbiţat la culmi gloria de artist și 
cea, de cetăţean luptător a, lui Szostacovieci 
este însă Simfonia sa uliimă, a şaptea, 
zisă 2 Leningradului. Concepută, compusă 
ch'>r în tim»ul teribilualui asediu în anii 
tragici ai acestui. război, cum, odată gata, 
nu putea şi tipărită în orașul asediat, ma- 
nuserisul partiturei ei a fost fotografiat 
pe un film îngust şi trimisă prin avion 
la New-York. Celebrul Toscanini o pri- 


PF 


mește, o editează și, învățând-o pe dina- 
tară, o conduce în studioul mare de patru 
mii de locuri N. B. C.E o lucrare despre 

"care am vorbit mai de mult şi care 
urmează să fie condusă în curând de în- 
suși George Enescu la unui dintre con- 
certele din această stagiune ale Filarmo- 
nicei. Mai adăogăm că simfonia Lenin- 
gradului durează ca execuţie o oră şi două- 
zeci. Finalul ei e un marş funebru închi- 
nat eroicilor şi biruitorilor luptători ai 
Leningradului. 

Simfonia a cincea mu are proporţiile a- 
cestea gigantice, deşi e o lucrare de 
putere şi de eroism polifonice. In partea 
întâi, după o introducere plină de poezie 
în mișcare lentă, caracterul aprig, bătăios, 
se afirmă alternând cu paginile de etu- 
ziune lirică, uneori pastorale. In Ailegretto 
care ar ţine locui Scherzului sunt din 
acele teme tipice lui Szostacovici, pline 
de farmec ingenuu, candid, naiv, copi- 
lăresc. 

Adagio patetic, dar de un sentimenta- 
lism stăpânit, revărsându-se în lungi pe- 
rioade face să cânte larg instrumentele 
de coarde. In concuzia lui atragem aten- 
ţia asupra unui efect al imperecherei de 
timbre (şi totodată de expresie) plină de 
o suavă poezie, când harpa, celesta și 
viorile în tremolo-ul registrului acut își 
picură mărgăritarele. Finalul are părţi de 
Kermessă populară, o muzică de mulţimi, 
când mânate de acelaş sufiu de luptă, 
când bucurându-se, petrecând în plin aer. 

Poemul pentru violonce! şi orchestră al 
d-lui M. Andricu a fost compus în anul 
1944, an special de rodn'c în creaţia 
d-sale, In genere, compozitorul nostru se 
distinge printro notă de muzică populară 
românească, prin ecouri de folklor, a- 
proape in toate lucrările d-sale. Poate 
numai primul său poem pentru pian și 
orchestră şi acesta din urmă pentru vio- 
loncel au atenuat acest caracter voit na- 
țional. Totuşi tema a doua din bucata 





construită în formă ternară de lied are 
ceva de dans popular românesc. Ca de 
obiceiu muzica lui Andricu e limpede, 
concisă, excelent construită, fără desvol- 
tări prea complicate, acestea repugnând 
temperamentului de latin al compozitoru- 
lui nostru. 

Va veni ziua când i se va recunoaște 
desigur influenţa în sensul acesta, in- 
fluenţă şi estetică desigur conformaţiei 
noastre asupra întregei producţii muzicale 
a tinerilor compozitori dela moi, Par- 
tea violoncelului expune ideile princi- 
pale in special de cantabile. După partea 
a doua a bucății, ce se cântă fără oprire, 
e un recitativ şi o decadenţă solistică ce 
ni se pare în special de reuşită, 

Passacaglia d-lui Matei Socor a fost 
compusă în 1944, prima ci formă fiind 
destinată vioarei şi pianului. Sub înfăţi- 
şarez aceasta, a fost la început trimeasă 
maettrului George Enescu căruia îi era 
și delicată. Acum d. Socor a transtor- 
mat-o într'o pagină ce îşi găseşte, într'o 
orchestră redusă, dar plină de etecte de 
timbru seducătoare și într'o parte obli- 
gată de violoncel, mai multă amploare 
şi o sonoritate mai colorată. Passacaglia 
este un dans vechi de caracter lent şi so- 
lemn. O temă în ţinute lungi e repetată 
obstinat iar deasupra ei, dânsa trecând la 
bas, înfloresc tot soiul de variaţiuni care 
o îmbracă fără s'o deformeze. Acest plan, 
ca întrun arc de curcubeu, l-a urmaţ şi 
compozitorul, 

Un sentiment adânc elegiac de o mare 
și o nobi:ă durere se revarsă din pagina 
care mai cu seamă cu concluzia ei, e de 
o emoţionantă poezie. 

Orchestra Societăţii de radiodifuziune 
sa dovedit a fi un singur  înstrument 
multiplu, disciplinat, bine sunător. E în 
plină ascensiune, Iar d-l Matei Socor a 
repurtat un succes personal în tripla-i 
calitate de compozitor, de capelmaesiru şi 
de luptător pentru o lume nouă. 








Cronica ideilor 





BANALITĂŢI MODERNE 


Obscuritatea poetică 


Comentatorii poeziei lui Mallarmâ şi 

alery au speculat până la saturație 
asupra virtutilor poexice legate de er- 
metisn: şi obscuritatea formală. Expre- 
sia care opune rezistențe cititorului n2- 
experimentat, savanta iaterierenţă de 
idei poetice, impreciziunea voită în iu- 
rul firului principai, pcpibilitatea unei 
variate interpretări lăsate deschisă la 
Hecare pas. toate acestea ar spori într'o 
măsură nebănuită valoarea poetică a 
versurilor respective. Emoţia poetică 
nar ieşi decât întărită “dintru asttel de 
stilizare alambică, câștisând în același 
timp şi în directia „purității“. Cât de 
inedită este în realitate „pozzia pură” 
vom avea prileiul să discuiăm cu alt 
prilej, Deocamdată reținem, ca un fapt 
incontestabil, doar această aplecare cer- 
metică a unei apreciabile părti din poe- 
zia modernă, strâns legată în același 
timp de convinserea că valorificarea 
obscurităţii pcuetice este o rafinată şi 
exclusivă descoperire a timpului nostru, 

Adevărul este însă altul. Poezia er- 
metică sa făcut încă dn antichnate si 
tot acum apare şi constiinta valorii es- 
tetice a acestei „obscurităţi“, prea ade- 
sea revendicată drept suprema cucerire 
a sensibilităţii moderne. Nu s'ar puiea 
spune că faptul n'a inceput să tie cbser- 


îti 
vat, anumite investigaţii istorice risi- 
pind treptat din convingerea unei abso- 
lute originalităţi contemporane. O cer- 
cetare recentă întreprinsă de d. Tudor 
Vianu („noie asupra obscurităţii poeti- 
ce“, R. F. R, 1 Oct, 4944, p. 159-167) 
impinge, de pildă, rădacinele unei ast- 
iel de idei în plină tradiție medievală, 
începând cu distincţia dintre trobar cius 
şi trobar clar a trubadurilor provensali, 
trecând prin tradiţia alegorizantă a li- 
teraiurii creștine, seicento, cu diferitele 
sale perspective estetice  (conceptism, 


sargarism, etc), pentru a ajunse la cele - 


din urmă la romantismul lui E.T. A. 
Hofiman, Gerard de Nerval şi de aici 
la Mallarme şi Valery. 

Ceea ce ne pare însă interesant de 
observat este existența muit mai veche 
a acestei profunde intuiţii, întâlnite — 
după cum aminteam — în plină antichi- 
tate, lapt în  senere  neinrefistrat de 
exegeţii moderni ai problemei. Cazul 
„obscurului”” Heralcit este celebru... Din- 
tre numeroasele scduții propuse pentru 
explicarea dificultăţilor de expresie în- 
tâlnite la acest filosof, cu totul remar- 
cabilă ne pare a fi opinia lui Diogene 
Laerţiu (ci. Heraclit din Efes, traducere 
cu un studiu introductiv de H. Mihăe- 
scu, laşi, 1943, p. 11—12), Biograiul cre- 


de, cu multă probabilitate, într'o obscu- 
ritate cultivată sistematic, aproape la 
modul esiel, iorma adesea ermetică a 
fragmentelor din Heraclit impiedecând 
trivializarea gândirii sale. printr co- 
municare iacilă cu vulsul isnar. atât de 
protund disprețuit de tilosot. 

Tinuta sa abstrusă ar Îi asemănătoare 
intenției de singularizare, specilică poe- 
tului “modern, conştiinţa unui miiloc de 
expresie voit dificii, în vederea nealte- 
rării esențelar, care sar volatiliza, la 
contactul unei comunicări directe, apă- 
rând încă dela 'nceputul istoriei gândi- 
rii eline, în plină auroră filosofică a 
umanităţii. Dar ideea poate fi urmărită 
şi mai departe. /rasmentele păstrate 
din poetul Thimotheos din Milet (450-360 
a. C), autur de nomi şi dithyrambi, ne 
pune în faţa vnei expresii „ermetice” 
asemănățuare  icf.  Aristctel, Purtica. 
traducere, introducere comentariu de I). 
M Pippidi, Buc., 1040 p. 97), Aristat 
însuşi putând îi invecat în discuţie, 
atonci când cerea: „Darul cei mai de 
preţ al sraiului e să fie [i FezigI fără să 
cadă în camu! “ (Pootrca,. XXII) 

Stagiritul ilustra în mod vădit o po- 
ziţie ostilă ermetismulri, e esenţă ho- 
tărit clasicistă, precentul lui Boileau să- 
sindu-și a prefisurare antică, exemolul 
cel mai caracteristic ue intuiție referi- 
toare la valoarea roetică a obscurităţii 
fiind întâlnit la un seriilor srec din epo- 
ca romană, un contempuran al lui Plu- 
tare, pe nume Demetrics. cutor al unui 
Tratat despro sti! recent tradus în ro- 
mâneşte (Y'ra!intul despre stil al lui De- 
metrios, traducere, initroduczre, comea- 
tar de C. Balmuş. Iași, 1543), Demetrios 
observă cu multă finețe că . „preciziunea 
excesivă dovedeste un spwit mărginit” 
II, 53), că „nu trebue să spunem toate... 
(IV, 222), expresia însăși de „obscuzi- 
tate” asociindu-și acum cea mai surprin- 
zătoare valorilicare produsă de spiritul 
antichităţii, de o netăsăduită valoare 
amticipativă ; „Și, pe zei! adesea chiar 
obscuritatea dă frazei vigoare, căci tot 
ce-i numai bănuială imoresionează mai 
tare, iar tot ce-i lămurit nu prea e luat 
în seamă“ (V, 254), Nu este nimic nou 
sub soare nici în domeniul estetic... 


SUPRAREALISMUL 


Ideea că suvrarealismul revrezintă o 
cucerire strict originală a esteticii mo- 
derne continuă să circule cu aceeaşi te- 
nacitate. întreținută în bună narte chiar 
de poetii interesaţi. Dacă prin „supra- 
realism" se înțelese o teorie poetică far 
mulată în mod Incid, deliberat, noetul 
suvrarealist având conștiința pe deplin 
lămurită asuvra tuturor obiectivelor ur- 
mărite de acest vres&ram estetic, atrnci 
fantul ar nutea Îi en Grau nefat. Dacă 
însă poezia suprarealistă îşi trase izvo- 
rul din annmite stări d= constiință, pro- 
prii sniriinlui uman de totdeauna, ţi- 
nând fie de normalitate, fie de natolo- 
gia mentală, atunci ştiuta modalitate 
poetică încetează de a mai fi o cuce- 
rire exclusivă a mentalităţii estetice 
moderne, 

În fond, metoda suprarealistă, asa 
cum este formulată în pasinele teore- 
tice ale lui Andre Breton, se reduce în 
cele din urmă la simola tehnică a dic- 
teului automatic, sforţarea de transcrie” 
re directă a mecanismului pur al sândi- 
rii, integral sustrasă cenzurii logice, 
fiind acum, întreprinsă în vederea uner 
precise intenționalități estetice. Dacă, 
în esenţă, situaţia psiholosică a supra- 
realismului se prezintă astiel, atunci re- 
zultă că ori de câte ori subiectul, din 
diferite cauze, s'a simţit îndemnat să-şi 
pună pe hârtie automatismele pronriei 
sândiri, e! nu intreprinde în realitate 
nimic altceva decât ceeu ce sa numit, 


13 


întrun târziu, „suprarealism“, În acea- 
stă privință, L. Aragon ct C-ie are o 
serie întreagă de precursori cu totul îs- 
noraţi, exemple concludente putând fi 
căutate în sectorul oarecum umbrit şi 
neprevăzut al misticei. 

Cercetările lui Janet ne pun la înde- 
mână suficiente pilde, de cea mai pură 
substanță suprarealistă, aparţinând însă 
domeniului generali al patologiei men- 
tale. Un exemplu literar, cu totul sem- 
nificativ in cadrul unei discuţii estetice, 
poate fi întâlnit la un alt psiholog, de 
o competenţă deosebită în materie de 
misticism. james H. L.euba /Psychologie 
du mwsticisme relgieux, Paris, Alcan, 
1926, p. 120--121) observă în repetate 
rândnri fenomene tipice de scriere au- 
tomatică ja diferiţi: mistici, cazul d-nei 
Guyon (1648—1717!, celehra iniţiatoare 
franceză a mişcării qudtiste, fiind cu de: 
săvârşire relevant, M-me Cuvon prac- 
tica, în desele sale crize extatice, tac- 
mai această ţinută „creatoare“ pur pa- 
sivă, de presupusă descoperire mudernă, 
fără insă a avea în niciun iel conștiința 
ineditului experienţei sale estetica : 

„C'est automatiaement quelle redigea 


le plus câl&bre de ses ouvrages, Les 
Torrents, ainsi que ses commentaires 
interminables et fantaistes sur les livres 
de la Bibie. Au moment de prenâdre la 
plume, elle :ignorait completement, ce 
qu'ellc alizit €crire: „cela coulait com- 
re au fcand, ei ne passait pas par la 
ele, . 

Necunoaşterea directă a operii Les 
Torrents ne impiedecă dela stabilirea 
unor precise corelaţii şi analosii, cu 
producţiile poetice actuale, în vederea 
unei depline şi hotăritoare clarificări, 
Este însă de pe acum evident că M-me 
Guyon făcea, în fond, suprarealism fără 
să ştie, metoda dicteului automatic du- 
când la conceperea de scrieri literare cu 
mult timp inaintea poeţiior francezi mo- 
derni: Aragon, Breton, Eluard, Sou- 
pauli. Suprasrealismul, ca şi elogiul ob- 
scurităţii, răspund în realitate unor 
vechi aspirații şi modalități ale spiri- 
tului uman, mereu regăsite sub cele mai 
acoperite forme. Dar aceste manifestări 
estetice, cu rădăcini adânc înfipte în 
timp, nu sunt deloc unice... 


ADRIAN MARINO 








NOTE TEATRALE 


ANUNŢURILE... 


Coloana anunţului de căsălorii din ziare, 
Reţine — poate — una din cele mai in- 
teresane indicaţii în ce privește prețuirea 
ce se acordă azi profesiunilor. 

In adevăr, majoritatea amatoarelor la 
„Isaiia dănțuește“ nu se referă ia alt 
meșteșug al „viitorului” decât, în primul 
rând, să fie negustor de alimente, apoi 
doctor. pe urmă farmacist, inginer, avo- 
cat, ba chiar tuncţicnar, dar unui care să 
fie pela vre-o cooperativă. 

Nam întâinit un anumţ care să se re- 
fere şi la vreun actor. 

Pentrucă de viața acestora se leagă doar 
împărăția unei munci şi bogăţia unui ta- 
lent, nu și asigurarea unei inavuțţiri. 


TEME..; 
Indoplecaţi până la marginea unei largi 


înțelegeri ne stăpâneşte — totuşi — re- 
fuzul de a ceda preconizării aitei intuiţii 





in teatru decât aceleia pe care el se apri- 
jină: omenescul. 

Dramaturzul debutant — fie că sha- 
țirdu-se furat de mai veohes lui preo- 


14 


cupare decât teairul, poezia sau proza — 
trebue să stabilească în lucrarea sa dra- 


matică unităţi de vederi privind un an- 
samblu de situaţii din care — în primul 
rând — omenescul şi realul să nu lip- 
sească, 

Ispitit de frumuseţea ce-i acordă pei- 
sagiul poetio într'o acţiune dramatică, 
neglijează adevăratul schelet al piesei 
câre cere doar dialog viu, omenesc, ade- 
vărat, fiindcă interiorizarea ca şi grada- 
rea necesare vin dela interpret. 

Pe seama, acestor considerente punem 
iema „mărturisirilor“* de Duminică dimi- 
veața dela Studio, despre „poet şi dra- 
maturg“, 


INFORMAȚII... 


Ceeace am văzut publicat în ziarul care 
apare la noi în limba engleză, am fi dorit 
să vedem apărut şi într'unul din săptămâ. 
malele teatrale, care în preocupările Lor 
găsesc necesar să scrie despre cu totul 
altceva decât meritul unor fapte, | 

Este vorba de citarea” d-nei Maria 
Voluntaru, dela Teatrul Naţional, care în 
timpul când îngăduința manifestării sen- 
timentelor omenești ern interzisă „din or- 





dim”, și-a desăvârşit în. 


totuşi 
demnul prin a ajuta câtiva prizonieri en- 
glezi, 

E ceeace complectăm nui ca o măsură 
de riguroasă stimă ce i se cuvine d-nei 
Voluntaru. 


FUNCȚIUNI... 


Din prestiglul cuvenit îndatoririlor pe 
care fiece slujitor de teatru e dator 
să-l păstreze, grila impusă de cele mal 
modeste pretenţiuni w'ar trebui să lip- 
sească, tocmai ca funcțiunea pe cara o 
exercită să capete micvăratul sens al da- 
toriei. 

Plecând deia ipoteza „drepturilor“ ce i 
se cuvin fiecăruia, fără ca munca depusă 
să-i fie prea cunoscută, nu însemnează 
altceva dccât o ştirbire adusă prestigiu. 
lui și tot pa atât datoriei impusă celui 
obligat sa presteze, 

Ceeace esta mai îngrijorător este atunci 
când revendicările vin pe baza unor pre- 
supuse „drepturi“ determinate de presu- 
puse persecuțiuni irecule, cum are aerul 
să vie o doamnă „secretară literară”, 

Atunci prablema devine mai uingagă şi 
are neapărată nevoe de o grabnică re- 
salvare. 

1. M. LEHLIU - 








— ——— — rea rare 


CRONICA FILMULUI 


REGAL: „LENIN IN OCTOM- 
BRIE:* 


Cinematografia sovielică in linii gene- 
rale, pe lângă opera de culturalizare a 
maselor, mai poate fi discutată şi din 
punctul de vedere al contributici pe care 
c aduce la reconstituirea si elucidarea a- 
devărului strict isieric. Fiimele rusesti 
au un dinamism tiu, sunt însullețiie. 
pregnante, evocateare şi pline de miş- 
cară, respiră un aer tare. de stepi şi 
mireasmă campestru, au un clocat de 
cavalcadă în iureş, un ritm şi o deslă- 
şurare proprie, sunt concepute pe planuri 
vaste, furtează linii. râstoarni legi sta- 
bilite, pun accentul pe reafități d» viată 
şi mai putin pe mestasug sau formule 
tipice de laborator. Aici stă marea art 
a regiei sovietice, asa se exnlicii elv- 
mentul-surpriză care a făcut din. tilmoia 
rusesti o capodoperă a vennlui si a re- 
vdlutionat —nrintr'un comolex de ele- 
mente aborigene — arta cinematografiei 
mondiale. 

Redizorul sovietic nu promovează in- 
divizi, VI colectivități. EI zugrăvește, 


nu fotografiază, Subiectul e doar un 
pretext pentru u pune în cvidență con- 
Flictul. El redă vialu, așa cum se mani- 
festă şi există în realitate, nu formule 
trecătoare ale ei, Înir'un cuvânt, el con- 
strueste, nu imitează, fiindcă nu partea 
efemeră a lucrurilor îl interesează, ci 
latra nohilă şi eternă a sufletului ome- 
nesc, 

Prii orta lui, regizorul Psovietic ne 
citată cuie adevurului, drumul spre mai 
bine cure nu poate fi obtinut Jără luptă. 
Froii pe care in majoritatea cazurilor îi 
culeg» din viață şi-i transnune pe ecran, 
suut înfotdeauna sublimi, exiraordinari, 
sidicându-se la o potență de înțelegere 
și sacrificiu din cele mai generoase Struc- 
tura lor sufletească e simplă, deloc ful- 
şificată, ca dealtfel structura întregii 
comunității ruse. Nu e de mirare deci, 
că la fiecare film sovietic pe care-l vizi- 
cnăm, prin fața noastră defilează oameni, 
oameni adevăraţi, oteliți 'sufleteşte şi 
scuturati de vechi prejudecăţi, mişcân- 
du-se într'un decor în care minciuna şi 
ipocrizia de mult au fost izgonite. Civi- 
lizația şi progresul care s'au plămădi! 


A. 


Ei 
LN 


acolo, după revolutia din Octombrie 
1977, sunt rezultatele unei perfecte ar- 
monii sufleteşti colective. Comunitatea 
e o realitate concretă, un tot omogen, 
care nu cunoaşte alte legi în afară de a- 
ceea a respectului de om şi a ideil de 
progres. | 

ilmul „Lenin în Octombrie“, operă 
de consacrare a regizorului Mihal Romm, 
ne redă cu multă bogălie de minutie do- 
cumentară 'activilatea ' revoluționară a 
lui Vladimir Ilici Lonin şi a colabora- 
torului 'său apropiat Stalin, în timpul 
care a precedat marele eveniment isto- 
rie din Octombrie 1917, 

Sosit din Finlanda la Petrograd în 
mod clandestin, Vladimir Ilici e pe 
punctul de a fi arestat de soldati din 
armata țaristă. Măsurile luate de Keren- 
ski în acest sens nu duc la nici un rezul- 


iat, fiindcă printr'o manevră îndrăzneață, 
tovarășul Vasile în paza căruia e da! 
Lenin de câtre comitetul revolutionar, 
reuşeşte să-! salveze şi să-l pună în con- 
taci cu Stalin, 

După o discuție furtunoasă, de patru 
ore, care avea să pregătească revolu- 
ția mult așteptată de întregul proleta- 
rial rus, comitetul central hotărăşte în- 
armarea a două batalioane de muncitori. 
Cu puiin timp însă înainte de actul ho- 
tărâlor. nlanurile lui Lenin sunt deiju- 
cate, În presa subordonată guvernului 
Kerenski, apare hotărârea luată de comi- 
tetul revoluționar, datorită unui spion 
venal din însusi sânul partidului, astfel 
că Vladimir Ilici se vede pus într'o si- 
tvatie din cele mai delicate: sau să freacă 
cu orice pret la 'acțiune, coca ce ur îii 
mării riscurile în urma actului de tră- 








CARNET LITERAR 


dintre cetitori articolul d-lui M. R. Pa- 


ANTOLOGIA PLASTICEI 
ROMANEȘTI 


„În editura „Căminul Artei” unde a 
apărut sompluosul album Pallady, va 
ieşi in curând un volum la care se lu- 
crează mai de mult şi'n care vor fi pre- 
zentate cincisprezece personalități ale 
plasticei românesti. Prezentările acestea 
critice vor fi făcute de d-nii Fr. Şirato, 
Tudor Vianu, H. Blazian şi Petru Cao- 
mărnescu, 


CLAUDE FARRERE: CEASUL 
AL UNSPREECEL EA 


În tălmăcirea d-lui A. lacobescu, care 
iscăleşte şi o foarte frumoasă iraduce- 
re a „Amintirilor din „Casa morţilor” a 
lui Dostoeusky, a apisut romanul „La 
Onzitme heure“, scos de edilura Con- 


iemporana- Agred"”. 
TUDOR ARGHEZI INJURAT 


E atâl de uşor să înjuri și să negi 
când n'ai nimic de creat. S'ar zice că 
acei ce creiază n'au timp să înjure și aşa 
e. Ultimul care atacă personalituicu in 
atâtea privințe miraculcasă a poetului şi 


prozatorului ce a încântat câteva gene- 
rații de.:cetitori şi estați şi îi mai des- 
fată și acum, volumele sale de versuri 
fiind —— după Eminescu, ceie mai cău- 
iale si cetile, — e un demn M. R. Pa- 
raschivescu. care, l-a alacat mai da “nult, 
— si fot intrun articol de ziar... pe 
Eminescu încercând să-i n:ge valoarea, 

L-a atacut pe Eminescu spre a-l lăuda 
— întrun al doilea articol, p2 Vasile 
Alecsandri, laudă aproape lârc rezerve! 

Ne mintim că si lon lurhu. iu mamo- 
rebilul articol din „ldzea Europeană” a 
incercat să clatina temoeiia statuii vii și 
prezente a lui Tudor Arghezi. 

Articolul a fost uitat: azi îi reprotă 
şi autorul său virulența verbală. Poazin 
lui Arghezi a rămas şi e mai vie şisnai 
interesantă ca oricând, întrucât, ca în 
HORE, poetul o împrospătează cu o 
tinerețe şi un accent social ce îi dă u 
permanentă  uciualitate. Cât  desnre 
permanenta valorii ei— oricât ar deni- 
sra-o băieții, băietoii şi invidioșii, ea ră- 
mân= o evidență unanim recunoscută de 
critici de loc conformişti. 

Si-a ecuta să umbreşti crcatiu proteică 
a lui Tudor Anghezi vorbind de doti- 
ciantelo si păcatele omului înscamnă, sii 
cotori planul însăşi al discuţiei polerni- 
ce. lati ce a displăcut la cei mai riuiji 


raschivescu şi cărora el li s'a părut un 
lucru penibil și dessustător. Autorul lui 
avea vrilejul să atace din plin creația 
lirică a lui Arghezi, desvăluindu-i punc- 
tele vulnerabile. Dar să confunzi omul 
cu scriitorul şi să-i ameosteci spre a-l 
scobori pe.creator, îti lrebue măcar oa- 
vecar2 talent de pamllotar de clasă, nu 
numai deprinderea invectivai. Şi d, M. 
R. Paraschivescu nu îl are. 

Tudor Arghozi rămâne. M. R. Paras- 
chivescu irece, 


UTKIN IN ROMANEŞTE 


D. George Lesnea, care s'a înurednicit 
să iraducă încă de acum apt ani pe Ser- 
ghei Esenin în limba română, dându-ne 
în anul 1939 și poemul Demonul de Mi- 
hoil Lermontov, — ne oferă un voluni 
de Tălmăciri din losit Utkin, însoțit de 
o preiață continând note bibliosratice 
și intime despre postul-combatani. 

Dacă poeziile, — puline câte au apă- 
rut în ultima vrenie, din Uihin — au 
mers îa safletu? cetilurului, omoționânid 
prin francheţec lor, moartea ccestui rap: 
so, — luptitor, întâmplată într'o mi- 
siune de sbor, e de natură să cutremure, 

Scriam în cliă partie despre conceptu! 
de. poezie irăită ; lirica lui Uikin o în- 
fățişează prin cxcelentă ea rezultând din 
experiențtu căritărețului cu frontul şi 
toate incidentele» ce decurg din activita- 
fea de comtbatent a soldatului, ca poariă 
odata cu ranițu, aninată de umeri solia 
de poat. Dar sa legilimezi conceptul de 
poaziv trăită, lupiând efoctiv şi, asemeni 
lui Saint Exunory, să cazi în misiunea 
de shor, iată n frumusețe și o sfintenie 
pe care ne-o invață !/tkin şi odată cu o? 
inlrea sirul de scriitori combatanți ce. 
ca și dânsul au căzut cu fata la inamic. 
îniru'cât acesica sun! cazuri frecventa în 
fIniunea Soriviică. 

Cotind paivtirele riscuri ale pretaţei 
poetului Lesnca, în care povesteste cum 
văduva și-a putul reccpita leșul arhan- 
ghelului-lupiă!cr spre a.) ingropa în le- 
sea lui, Utkin fiind soriitor sovietic dar 
de  cbârşie  ccreu -— ne-am  amintii 
că ultimul siiu volum de versuri de răz- 
boiu ediial la Moscova, se cheamă : De- 
spre patrie, prietenie şi dragoste. Prin 
moartea lui, Uikin scrie cu sânge, al 
patrulea cuvânt fundamental, ca adaus 
la poemele sale însăilate în răspasul din- 
fre două lupte: moarte. 








C.B. 


dare, sau să amâne aplicarea deciziei 
luate de comiiet, in cure timp reacțiile 
nea ar piuea su inubuşe revusuția şi sa 
aresieze pe capii mişcurii. 

ar Viadumur iiici nu e omul care cu- 
noaşte şavuaila, el nu dezarmeaza în 
fața nici unui obsiacoi ce ta prima im- 
presie pare de neintuturat. U noua tnitre- 
vedere cu Stalin, în prezenia membrilor 
comitetului central revoluționar,  Siar 
bieş:ie dara de 1/ Uciomorie ca ziua 
inceperii acțiunii de preiuarea puterii 
din mâinile lui Kerenski, — şi lucrurute 
odată hotarâte, nu se aşteapiă decât 
semnalul trecerii la fapte. 

Între timp, adică în urome ce Lenin 
se retrăsese în casa tovarăşului Vasile 
să întocmească planul de luptă, o ma: 
şină încârcată cu. soldati din regimentul 
de ardă se îndrepta în mare vileză 
spre ascunzâtoarea acestuia, cu ordinul 
să-l aresteze. La volan, lânsă conducă- 
torul maşinii, se afla spiunul care divul- 
gase hotărârea comitetului reveluționar. 

— Unde mergem ? il întrebă la un 
moment dat şoferul. 

— FEhei — îi rânjeste acesta — mer- 
gem s&-! arestăm pe Lenin. 

Conducătorul volanului, care la lol 
ca. majoritatea soldatilor 'impărtăşea 
ideile partidului comunist, înțelege peri» 
colul în care se află capul mişcării şi 
ca să facă imposibilă arestarea, schimbă 
directia maşinii apucând pe un drum 
lăturalnic. Dar ofițerul comandant sur- 
prinde manevra și-l ucide cu câteva focuri 
de revolver. Şoferul moare urând pentru 
triumful ideilor lui Lenin, după ce în 
prealabi! avusese grija să distrugă cu 
câteva lovituri de cutit, cauciucurile a- 
ulomobilului, 

Rămas in miilocul drumului, dar fără 
a renunţa la arestarea lui Viacimir Ilici, 
ofiterul işi adună oamenii şi întâlnind o 
patrulă de soldati câldri, le ia caii şi 
porneşte in goană vijelioasă spre locu- 
inta lui Lenin. 

Dar acum e prea iârziu. 

Revolutia a izbucnit, astfel că Vladimir 
Jlici şi ceilalti capi ai miscării sunt 
puşi lu adăposi, Rând pe rând, punctele 
sirategice ale oraşului sunt cucerile de 
câtre muncitorii care au trecut la ofan- 
siză. După lupte îndârjite, păiatul de 
iarnă în care se adăpostea clica reac- 
tionarilor >ste asediat— și giivernul pro. 
vizoriu arestat, 

Puterea trece în felul acesta din mâna 
reprezentanților reactiunii în aceea a 
proletariatului — şi filmul se închele cu 
eceste cuvinte pe care Lenin le aare- 
seazd mulțimii revolutionare: „1 ova- 
Paşt, revoluția pe care am visar-o şi 
peirru care am luptat, s'a întâptuit (”.., 

Hotul lui Lenin este interpretat de po- 
putarul artist V, Şukin. Interesant de 
norat, este taplul că pentru a putea reda 
caracierul lui Lenin, sub diferitele sale 
aspecte: „voința nestrămutată, grija sa 
pentru tovarășii de luptă, ura pentru 
trădători. simplitatea purtării sale față 
oameni, humorul lui sănătos“, — Şulkin 
și regizorul filmului Mihal Romm, au 
fost nevoiti să cclinde muzeele „pentru 
u sindia materialul în legdtură cu Lenin. 
Ascultă discur' pentru a se deprinde cu 
fimbrui vocii lui şi consultă seriptele 
relative la Vladimir Ilici, spre a-i reda 
imaginea exactă“. 

La fel de fidel artistul B. Ghelovani 
a interpretat rolul lui Stalin, iar N; 
Otlopcov şi Vanin au redat figurile ce- 
lorlalti do: revoluționari: tovarășii Va- 
site şi Matvuev. ” - 

etimul „Lenin în Octombrie” — uşa 
cum pe Qrept ni-l recomanaa casa :m- 
portatoare de filme sovietice in Komania 
esre ună din cele mai bune proauczii 
artistice ale cinemaloprariei ruse. 


LIVIU BRATOLOVEANU 
p 15 


LA 


capitolul „poezie simfonică”, în- 
cercând să delimităm prin această ana- 
logie de ordin muzical factura unui gen 
descântat de autor să vrâjească pe mai 
multe căi odată contemplatorul, reali- 
zând captarea lui totală, prin izbirea si- 
multană a cât mai multo» simțuri, con- 
vergndu-si sensatiile, întrun tumuit di- 
rijat — dacă se poale snune către rea- 
lizarea unei halucinatii pluri-sensariale, 
să cităm din No, —2, lanuarie-Februa- 
vie, al Revistei „Viaţa Românească“, 

E vorba de „Viziunea“ poetului Al, 
Philippide, acest atât de nabab în mij- 
loace scriitor, acest unul din puținii care 
nu sacrifică arhitecturii poemului, amă- 
nuntul, nici giuvaergicalelor decorative, 
bolțile catedralei. 

Temele inspirației marelui poet mol- 
davean sunt, obișnuit, cele sismice. O 
geologie precară, cu urnirile greoaie ac- 
celerate înir'un ritm cinoematogratie, stă 
la baza viziunii sale de lume şi viată, 
Alexandru Philippide o un tip inthro- 
patic din categoria „motricilor“, poate 
tocmai datorită încapacității sale mol- 


doveneşti de acțiune, sublimată poelic, 


printrun mecanism antagonic simplist, 
psihanalitic. Poetul cosmic cu viziune 
geologică a universului adulmecă de data 
aceasta procesul de degradare a vietii, 
reîntoarcerea erei animate la vegetal, 
Insă nu printr'o istorie naturală „& re- 
bours“, de tip evoluționist, ci printr'un 
cataclism voit, paradoxal voit, provo- 
cat de plante, de regnul vegetal, spon- 
fan dotat cu voință, care se revoltă, 
„Visez o răzvrătire a lumii vegetale“, 
scrie poetul, şi visul prinde viați: 
„Dela lichenii palizi ai cercului polar 
Pina giganții arbori ai zonei tropi- 


cale, : 


Ciuperci sau flori, mlădițe sau trun- 
chiuri colosale 
Pornesc sănfrunte Omul, şzurpator 
tlecar i | 
Al mutei lor domnii primordiale“, 
Această „în integrum restitutio“ de 
suveranități, mobilizează toată biosfera, 
împotriva civilizației. Şi când 
min Orice vrej, în orice floare 
demonul revoltei, subtil şi violent, 
Eucalipti şi cedri cu ramuri uriaşe 
Şi baobabi bubonici cu trupul numai 
noduri 
Se năpustesc năprasnici spre marile 
oraşe 
Zdrobind palate, fabrici, gări, hale, 
turnuri, poduri“. 
Năpraznicul „untersang“ al civilizatiei 
umane se desfășură strategic, după toale 
regulele artei militare. Asitol, după ce 
„Din ecuatorialele coclauri 
Lianele cu brate de hidre şi balauri 
Se furişează și se'ntind 
1și iau avântul 
pin ile retea de funii vii cuprind 
ământul... 
cevu moi jos, inifiativa se desvăluie : 
„Un pâlc de mari seguoia porneşte la 
asalt”. Nu lipseşte nici orsanizația re- 
zistenței partizane, în spatele frontului: 
„Ciuperci pocnesc jranate şi 'macii 
copți împroașcă 
Din măgălii, șrapnele subtile ca un 
scrum : 
Şi floarea, ieri prietenă, acum 
Îți mângâie obrazul cu cleşte d» ră- 
dașcă. 
In orice fir de iarbă un ghimpe încol- 
teste 


NOTE 


In fiecare frunză un ochiu duşman 
palpită, 
Și sub pământ, tuberculă şi bulbi 
i scobesc hoteşie, 
O boştiură perțidă ce-i gata să te'n- 
ghită“... 
Perfida subminare a supremaţiei omu- 
lui n'are asadar numai aspecte de gi- 
ganionomie Esiodică. Reportaiul haluci- 
nației acesteia cosmice este cu atâ! mai 
pasionani, cu cât el desvăluie o palin- 
genezie ciudată, de tip spiraloid: o vizi- 
une solenoidală a istoriei lumii, în care 
erele se succed după fluxuri şi refluxuri 
cosmologice. Pentrucă dupăce... „era ve- 
gotală re'ncepe pe pământ“... poetul nu 
uită sd sugere presimtirea celei minerale: 
Până atunci când, poata 
Metalele din beznă şi pietrele scuipate, 
Surori cu-acelea care ard în stele, 
Din noaptea nemișcării se vor, Fes 
şi ele! 
Frate cu Goethe-le din Faust şi cu 
epicii marilor epopei cosmice, dela SF. 
Joan din Pathkmos la Dante. „piritul pa- 
etului Philippide este singular în cul- 
tura românească, şi măreț ca un damn, 


REVISTA FUNDAȚIILOR 


publică în numărul 2, un  splen- 
did poem de Geo Bogza, intitulat „Co- 
pacul simfonic“. 

Viziuiea tui Geo Bogza este de esența 
celei mai adevarate poezii: aceea care 
contopeşte înir'o imagine halucinantă, 
simboluri şi tropisme inexplicabile altfel 
decât suprarealist. Este o interpretare 
mistică a cosmosului, de forța vorsete- 
lor Apocalipsei, în care metatora scapă 
ades de pe muchea rezervată itinerarului 
ei propriu, spre alegorie. Imaginea co- 
pacului cosmic care „printre ceilalți 
copaci liniştiți... părea aproape un ne- 
bun“... este făcută sensibilă cu întreagă 
magia unor forte de sugestie de care 
numai marii creatori pot dispune: 

„multiplu se ridica din pământ cu 
zeci de brațe pe care şi le flutura patetic 
în vânt. Deslănţuit era, şi străbătut de 
atâtea fluide încât privirilor noastre 
păru un frenetic dirijor conducând, 
plin de pasiune, mersul simfonic al lumii. 

nul lângă altul atunci am auzit svonul 
chemat de brațele lui din materie un 
cân'-- imens, un zumzet cosmic, nemăr- 
ginit.“ E: 

Suueta uriașă a arborelui erect, ca un 
nou Îsdrasil, pe fondul iactescent de 
constelații al (în incrzalei, capătă sigan- 
ticele dimensiuni ale titanomabhiei. 

„Tălăzuirea soncră a lumii spre eter- 
nitate“, auzită de poet, ni se face sensi- 
bilă cu mijloace de o putere cu atât mai 
inexorabil resimțită, cu cât ea este a 
unui flux subteran versului, construit cu 
mijloace ritmice şi de vocabular, dintre 
cele mai simple, Ca să se împlinească 
dogma că lucrurile mari sunt totdeauna 


simple. ion frunzetti 
N. SECĂREANU 


Asistam nu de mult Ja reprezentația 
operei din Bucureşti cu „Lakmâ“, Nu voi 
scrie în această notă despre valoarea o- 


perel sau de calitățile vocale ale intepre. 
ților, ci vreau numai să pomenesc despre 
revelația pe care mi-a pricnuit-o Jocul 
scenic al d-lui N. Secăreanu, D-sa făcând 
aproape excepție de ceilalți interpreți, 
posedă o uimtoare gamă de măşti pe 
care cu o mimică inteligentă le adaptează 
oricărei noi situaţii. 

In Faust, Boema, sau akm pomenind 
numai câteva opere, D-sa stăpâneşte sce- 
na cu o impunătoare prestanță dominând 
prin mișcare și gest. Sentimentele cele 
mai omeneşti suat transfigurate cu o 
măiastră aptitudine la înălțimea actori- 
lor primelor noastre scene. De aceia prin 
adevăratele creiaţii pe care d-sa le îm- 
parte cu dămicie, oferă operei noastre 
unul din cele mai plăcute şi occidentale 
aspecte, fără a mai pomeni despre puter- 
nica voce pe care o posedă. 


î ai. popovici 
VICTOR BILCTURESCU 


Cu împlinirea unei munci pe care nicio. 
dată n'a vrut s'o ştie terminată şi pe care 
niciodată n'a lăsat-o în afara primei sale 
datorii, scriitorul  Vicţor Biloiurescu e 
plecat pe drumul ce duce spre veșnicie, 

Câştigat de pasiunea, scrisului, autorul 
cunoscutelor versuri „In fânul de curând 
cosit“, m'a ştiut cui aparține mal mult: ta- 
miliei?... sau artei?.. 

Fiindcă din respectul de a nu ştirbi pres 
tigiul şi sentimentele faţă de cea dintâi, 
a ridicat — totuși — obligaţia talentului 
său, cuvenit celei de-a doua, până într'a- 
tâta încât — ca să nu facă una separată 
de alta, le-a unit întw'o singură şi temei- 
nică dragoste. 

Pe acest unic şi protund sentiment, seri- 
sul mneobositului Victor Biiciuresou şi-a 
cucerit respectul, fiindcă el venea de 
acolo de unde nimic mai de preț nu-l gira 
decât o sinceră gi devotată pasiunea. 

Numai aşa se explică dece asacrifialul 
material al autorului volumului „In pa- 
timi“ a, trecut măsura unei personale griji, 
făcând din averea lui personală o sub- 
venţie pentru „Revista nouă“ a lui Haj- 
deu, unde era prim colaborator alături de 
Delavrancea. 

Azi — pe tristul sfârșit al une! munot 
creatoare — punem sprijinul unei întâi. 
niri cu. scrisul lui Victor Bilctureseu a 
ternut în altimul său volum intitulat: 


„București şi bucureșteni“ care va apare 
în curând, 
ion m. iebltu 


TONIȚA 


va fi cel de-a doilea magnifice volum e- 
dițat de „Căminul Artei“, datorit criticu- 
lui plastic Ionel Jianu. Reproducerile fo- 
tografice vor fi îmbogăţite cu două în 
colozi, 

Wp. 


DINTR':0 REGRETABILĂ 


eroare, Cronica plastică din numărul tre- 
cut al revistei noastre a apărut sub sem- 
nătura d-lui Şerban Cioculescu, în locul 
d-lui Petru Comarnescu, titularul rubri- 
cel. Facem cuvenita rectificare, 


O 20 pt a d RI A n E E E d d RI a A a A a a a PP 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVBRSUL«* 
Iascrisă sab No, 163 Trib, Ilfov 


ABONAMENTE: 


autorități şi instituţii 4800 iei 
particulare 12 iuni 2400 „ 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23—2% 
XSLIFON 3.20.19 


Apare săptămânal 
PREŢUL 80 LEI 


[oc Seb ode Ia I PIE  SOGNENRC IRM. AO: EREI tn nt e Ata am ARO SENINE FO N E Sa 


16 


* 


iile ea