Convorbiri Literare anul LXXIV, nr. 7, iulie 1941

£ ANUL LXXIV Nau? IULIE 1941 


CONVORBIRI 
LITERAE 


REVISTĂ ÎNTEMEIATĂ DE ,JUNIMEA" LA 1 MARTIE 1867 


INSCRISĂ LA TRIBUNALUL ILFOV, DOSAR 647/938 
ORDONANTA PREZIDENTIALA N-RUL 2708 рім 20 FEBR. 1939, 


APARE LUNAR IN 96—128 PAGINI 


ES REDACTIA SI ADMINISTRATIA 


BUCUREŞTI III, STR, ARGENTINA, 39 
TELEFON 2-10-43 


ABONAMENTUL PE AN:. 


PARTICULARI ...... 
ȘCOLI PRIMARE . . . . . 


360 LEJ 
ŞCOLI SECUNDARE . . 
INSTITUTII CULTURALE . . 
STRĂINĂTATE .. . .. 790 ,, 
ABONAMENT DE SPRIJIN . .1000 ,, 
NUMARUL«Za-« О nee 30 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


CONVORBIRI 
EITPEDADE 


ANUL LXXIV Nau 7 IULIE 1941 


DIRECTOR: L E. TOROHTTEH 


MEMBRI ÎN REDACŢIE; 
ALEXANDRU IONESCU 
TEODOR AL. MUNTEANU 
ȘTEFAN CUCIUREANU 


WBUCONNINA" L E TOROUTIU, BUCURESTI 


Ip, GK | 
SÉ 


CONVORBIRI LITERARE : 


CUPRINSUL 


»Convorbiri Literare“. 


D. lov i 
©. Tutoveanu . 
St. Soimescu . 
Vasile Posteucá 
Petru Iroaie . 
Sergiu Grosu . . 
"Lucia A. Popovici 
L Agárbiceanu 

L Gávánescul 


“Teodor Al. Munteanu ; 


Vasile Posteucă 

"Teofil Lianu М 
Tordache Nicoară 
N. Dunăreanu . 
ренип Antonescu 


George Voevidca . 
Coca Farago 

D. Nestorescu . 
Ciril Várnav 

D. A. Vasiliu: 


„Ovidiu 
G. Popa-Lisseanu 


Francesco Petrarca . 


Florin Niculescu 
` Alexandru Ionescu . 


ҮШ ШИШКЕ Т | 
Une, P.V, nie 
— mea 


Pentru un nou rásárit 

Pământul dela Nistru 

Copiilor nostri 

Nistrul 

а Pentru Bucovina 

Cántece din Bucovina 

Cântece din Basarabia 

Cântece din Transilvania 

| Vâltoarea 

Prin munţii și văile Moldovei 

TP СИС Сай Soaptá 

Scrisoare 

Boian 

Psalm 

Un strigăt în noapte 

- .' Insemnári 

Pulbere de fier si flori 

4 Autobiografia lui Cipariu 

loan Maiorescu, intemeietorul dialecto- 

logiei románe 

ү ruga. Elegie 

Elegie 

t Nun 

` “Cântec ciobănesc 

Sufletul -Románului în credințe, obice- 
iuri și datine 

Fastele (Trad. de Dimitrie Cuclin) 


"Caracterizarea elocintei lui Топ I. C. 


Brátianu 
Făpturilor ce locuiesc pământul (Trad. 
de H. SC 
` Psichologia pasiunii 
Evolutionismul lui Spencer 


708 


lon Deluy гулу: Din, domeniul „artei, ştiinţei УЗ vieţii 

LA d 4 UE H i uzi le i E Í / Lé ` j ) 
vk St: PL. ї | muzicale ` PA -MINA 
Eugeniu Micu . . . . „Peste vârfuri trece lună“ (Compoziţie 

muzicală) Es 

Alexandru Elian . . . . . . . . Intre critică si mistificare 
Савин s. s ovs . . . . Ráspuns d-lui prof. G. Guţu 
G. Guu . . . . . . . . + „Sed nunc non erat his locus“ 
І. Е. Torouţiu . . . . . . . . . . . Precizarea Redacţiei 
L E. Torouţiu . . . . . . . Note pe marginea unei cronici 
L E. Toroufiu . . . . . . . . Ediţii critice Eminescu (VI) 


INSEMNĂRI DOCUMENTARE 


Jon Petrovici, Amintiri din viaţa de student (Conferinţă) — G. Popa-Lissea- 
nu, О însemnare a lui: Alexandru Odobescu — Petru Aurel, Pictorul, Lu- 
iH chian (25 ani dela moarte). 


CRONICA 


D 


Florin Niculescu, I, Petrovici: Dincolo de zare (Problema supravietuirii in ca- 
drul criticii filosofice. — V. M. Plătăreanu, V. Gomoiu: Biserica şi medicina. 
= Victor Morariu, Hans Ehrke : Makedonka, ein Buch der. Balkanfront: (ro- 
тап). — Vasile Green, N. Cartojan: Istoria literaturii române. vechi, vol. I. 
Dela origini până la epoca lui Matei Basarab si Vasile Lupu. — Petre Ciu- 
reanu, W. von Wartburg: La posizione della lingua italiana ; Ștefan Cuciu- 
reanu:' Gramatica limbii italiene. — Petru Iroaie, Nicolae. Timiras:: Cánte- 
ceie.singurátátii (poesii). — Aug. Z. N. Pop, Ion Pillat: Umbra ba 
(poesii). — Vasile Posteucá: Grigore Olimp Ioan: Am fost un imbecil (ro- 
man). — Stefan Cuciureanu, Note: Pericle Martinescu: Sunt frate cu un fir 
de iarbă; G. St. Cazacu: Calea Sángelui; Mihai Beniuc: Cântece noui;-V. 
Oprescu-Spineni: Tara Dacilor. 
„Ejercito“, „Die Kunst im Deutschen Reich“, „Die Kunst“, „Deutsche Litera- 
turzeitung“, ,Kyrios", „Weltwirtschaftliches Archiv", „Die néue Rundschau", 
»Zeitschrift für Geopolitik“ (Caius Jiga) — „Cite nouvelle“, „Esprit“, Revue 
des Deux mondes“ (Florin Niculescu) — „Meridiano di Roma“, „Rivista mu- 
sicale italiana“, „Nuova Antologia“ (Stefan Cuciureanu) — „Ethnos“, (Vasile 
Posteucá) — „Biserica ortodoxă română“ (Teodor Iordache) — „Archivele 
Olteniei“ (C. D. Vasilcoiu) — „Viața Basarabiei“ (Teodor Al: Munteanu). 


BIBLIOGRAFIE 


PENTRU UN NOU RĂSĂRIT 


In zorii neuitatei și sfintei zile de Duminecă 22 Iunie, 
anul curent, la ordinul Conducătorului Stdtului Român, 
Generalul Ion Antonescu, investit cu depline puteri de 
către Majestatea Sa Regele Mihai I si си conducerea 
trupelor germane și române, de pe frontul româno-rus 
de către Fiihrerul Adolf Hitler, Armata Ţării pornește 
răsboiul sfânt de stăvilire şi distrugere a acțiunii ame- 
nințătoare pentru continent și omenire, întreprinsă de cel 
mai fioros dușman al valorilor sociale și creştine: bolșe- 
vismul iudeo-comunist al republicilor sovietice. 

Inainte cu o săptămână de împlinirea unui an dela 
dramatica răpire a celor două provincii ale eroicei Mol- 
dove : Basarabia și Nordul Bucovinei, de către vecinul 
tiran, care nu ne putea găsi nici o altă pricină, decât 
aceea de a sta prea dârzi în calea pe care voia să-și toarne 
veninul ucigaș in lume, Generalul Ion Antonescu páseste 
la împlinirea legământului pe care-l luase în conștiința 
sa adâncă, acela de a nu-și ingádui nici o clipă de răgaz 
adevărat, înainte ca să fi pus Tara în situaţia să-și reca- 
pete ceeace pe nedrept pierduse din substanța vie a for- 
telor sale, datorită unui concurs de împrejurări externe 
vitrege si unei conduceri politice in interior, dubioasă si 
rău luminată. 

- In sufletul său corect de militar distins si hotárit, 
Generalul Antonescu a înţeles din primul moment, că, 
pentru a răspunde. încrederii pe care Națiunea solidară 
cu tânărul ei Rege i-a incredinfat-o întreagă si pentru 
salvarea marilor nădejdi, pe cari Neamul aflat la grea 
răscruce le sprijinea, fără rezerve, în ultimă încordare a 
elanului, de grijile sale înțelepte, calea de urmat este una 
singură, fără alegere, fără ezitări, dar luminată de puterea 
netármuritá a convingerii și .sinceritátii. Vremea ambi- 
guităților, a diplomaţiilor insidioase, cu rol atât de nefast 
în evoluţia ultimelor evenimente ale Statului nostru, tre- 
buia să înceteze. Trebuia inaugurată era adevărurilor 


BIBLIOTECA CENTRALA E STAT 
Inv. P.V. 


| 


710 ; - «Convorbiri Literare» 


mari, a adevărurilor pline, a adevărurilor cari rămân ca 
atare chiar când sfásie si dor. 

Invátámintele mari ale popoarelor, când trec peste 
vrednicia fiilor lor de geniu, se nasc si cresc cu istoria, 
dar nimic nu rămâne în picioare, nu durează, fie în fapta 
individului, fie în cea a Neamului, dacă îi lipsește lumina 
adevărului si tăria dreptății morale. Sunt două condiții 
sine quibus non ale trăiniciei realității. Eroarea, falsitatea, 
minciuna, necinstea, nedreptatea, fãuresc cercul caduc al 
iluziei, norul difuz al aparenfelor, trama mobilă a infáti- 
serilor cele mai temporare, a suferințelor si nemultumi- 
rilor ce se tin lant. 

Ca militar, Generalul Antonescu a mai avut intuiţia 
fără tágadá, intuiţia legendarului meșter dela Curtea de 
Argeș, că acel care ridică operă trainică peste vremi tre- 
bue să rupă din sufletul său și să zidească în temelii tot 
се are mai înalt, mai drag, mai scump. El a știut că în 
glia noastră sunt zăvorite moaște de mucenici si eroi, in 
tot lungul frământatei noastre istorii, a cărei obârșie se 
pierde în neguri de timp; pe aceste moaște s'au clădit 
limba, credința, tradiția; s'a clădit Neamul românesc. 

Tot ca ostaș, a mai știut un lucru, pe care alţii nau 
vrut să i-l creadă la timpul său, că popoarele în luptă nu 
se ciocnesc mánate numai de ambiţii goale sau oarbe; 
în măsura intereselor celor mai adânci de viață si la 
nivelul celor mai înalte aspirații, ele își alătură si com- 
pară adeseori potenţialul unui randament general, pe în- 
treaga sa gamă de puteri specifice și diferite. Popoarele 
inclestate — sau în pregătire — de rázboiu dau, printr'o 
minunată coordonare a forțelor proprii, o producţie pe 
care timpurile si preocupárile normale nici nu o bánuesc 
indeobste. Industria, ca si stiinta, de rázboiu, a celor cari 
vor sau trebue sá invingá, cresc in chip vertiginos aproape, 
odată cu potenţialul lor sufletesc, lărgit de nezăgăzuitele 
torente pe cari le împing milioanele de izvoare indivi- 
duale, călăuzite de acelaș ţel. 

A știut că acel ce are alături de sine natia, adevărul 
și dreptatea nu trebue să se teamă. Și Generalul Anto- 
nescu nu s'a temut. Glasul sáu a mobilizat natia. Dela 
primele linii ale frontului de operaţii și până în hotarul 
opus, Tara intreagá a format un puternic dispozitiv de 
luptá, esalonat în adâncime, in spatele” conducătorului 
hotărît și viteaz. Dela soldaţii cu armele în mână și până 


“Pentru un nou răsărit 711 


la lucrátorii rámasi in fabrici si pe ogoare, constiinta Nea- 
mului a fost mobilizatá. Nimeni nu s'a temut. Ordinul de 
luptá, cu nerábdare asteptat, a fost primit cu bucurie si 
entuziasm de poporul contopit intr'un singur suflet, in- 
tr'un singur gând și-o singură simtire. Nimic nu s'a clintit 
în rosturile ființei și ocupațiile fiecăruia. Din contră, 
puterile și încordările s'au înzecit din partea tuturor, ca 
fiecare să fie la înălțimea chemării. Tot cursul vieţii Sta- 
tului și a poporului a urmat firesc; nici un semn cât de 
mărunt, care să vădească sdruncinul bunei dispoziţii, in- 
dividuale si colective, atât de trebuincioasá în clipe grele. 
Atacurile vrăjmașului n'au putut nici să clintească zidul 
de piepturi dela hotar și nici să turbure, prin bombarda- 
mentele aviației sale, ocupațiile celor rămași să poarte 
războiul din lăuntrul hotarelor Ţării. Mai mult chiar, or- 
ganele militare au trebuit să dea comunicate stăvilitoare 
pentru cei cari nu voiau să-și crufe viaţa de incursiunile 
aeriene ale inamicului, refuzând să părăsească ocupațiile 
și să se adăpostească; alții — nemaiavând răbdarea să 
aștepte primirea ordinelor de chemare—-le cereau, căutând 
să fie cu un ceas mai de vreme, în hora de foc și sânge 
` a marelui festin. 

Se poate teme un popor, care pleacă la luptă pentru 
apărarea crucii? Pentru apărarea a ceea ce a fost mai sfânt 
în frământarea zecilor de veacuri, cari au dus la făurirea 
lui? Temutu-s'a Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, atletul 
lui Hristos, Mihaiu Viteazul și toată galeria vie de dom- 
nitori ai celor trei principate românești, infipti de strajă 
în poarta carpatină, în calea hoardelor păgâne, năvăli- 
toare, pentru apărarea crucii si a civilizaţiei Apusului? 
Rolul nostru istoric, de apărători ai frontierii orientale a 
Europei, recunoscut de unii, ignorat de alţii, ne-a creat 
un destin ce ne-a trecut în sânge. Figurile mari ale trecu- 
tului nostru sunt săbii de foc, ridicate împotriva păgâ- 
nismului si anarhiei armiilor sau hoardelor náválitoare, 
al căror drum spre inima continentului noi îl interceptam. 
. Dar, părăsind perspectivele îndepărtate ale istoriei 
noastre și revenind în timpuri mai apropiate, la trecutul 
răsboi mondial, găsim afirmat încă odată, cu tributul său 
de sânge, rolul nostru de stăvilitori ai anarhiei. Armatele 
române, alcătuite din fii de țărani, legaţi prin cea mai 
adâncă și mai trainică iubire de glie, cu sufletele făurite 
de valorile tradiţiei, dau, încă în timpul marelui răsboiu, 


712 j «Convorbiri Literare» 


primul atac anarhiei bolșevice, pe care o împing peste 
Nistru, în cuibarul ei de vipere. 

Aceleași armate trec apoi Tisa și scot din Ungaria 
trupele evreului bolșevic Bela Kuhn, care reușise să plan- 
teze germenii cangrenei chiar în centrul Europei şi peste 
două decenii am ţinut piept la Nistru încercărilor de pă- 
trundere ale comunismului. 

Acestea nu sunt singurele probe când sângele ro- 
mânesc s'a jertfit, nu numai pentru dreptul său la viaţă, 
ci $i pentru nevoile de existență, libertate și ordine ale 
popoarelor vecine. Lupta dusă de poporul român nu a 
fost niciodată lupta mânată de poftele însetate de cucerire 
sau asuprire. A fost întotdeauna lupta dreptăţii, a drep- 
turilor proprii si a dreptăţii ca atare. Răsboiul pornit azi 
alături de armatele puternice ale marelui Reich este așa 
cum l-a numit Generalul Antonescu „Răsboiul Sfânt”, lupta 
de desrobire a fraţilor noștri căzuţi în mâna călăilor fără 
cruțare, dar si rásboiul de distrugere a celei mai barbare 
tiranii din câte a suferit omenirea dela începuturile ei si 
până azi; tirania ale cărei umbre sinistre, în numele min- 
ciunilor atrăgătoare întunecă orizontul întregii civilizaţii, 
aruncând propriul său popor în ghiarele celei mai primi- 
tive animalităţi. 

Mâine, când norii furtunii de foc se vor risipi, când 
lumina înţelegerii va cobori în minţile întunecate de pa- 
timile trecătoare, fátise sau ascunse, ale celor ce nu pot 
sau nu vor să vadă azi dreptatea cauzei pe care o îmbră- 
fisám în lupta noastră alături de trupele germane, isi vor 
da seama și ne vor fi recunoscători pentru sângele cu 
abnegaţie vărsat şi, poate mai mult decât ei, ne va fi re- 
cunoscător însuși dușmanul, pe care am pornit a-l scoate 
din propria-i capcană, unde-l paște pierzania pregătită 
altora. 

Lupta împotriva comunismului, întreprinsă încă dela 
inceputurile sale de fascismul iluminat al Ducelui Musso- 
lini si realizată apoi până in cele mai amănunțite arti- 
culatii, ca si în perspectivele sale cele mai largi de către 
Fiihrerul Adolf Hiller, care înfăţișază acum o culme a 
spiritului german în întruchipările date faptei și adevăru- 
lui, este lupta pentru salvarea neamului omenesc, în plină 
desfășurare a esentelor sale înalte, de primejdia otrăvi- 
toare a rezidiilor primitive, aruncate înlături din calea 
civilizaţiei și progresului, iar popoarele europene, în re- 


VES 


Pentru un nou rásárit 713 


centá luptá cu puterile axei, se lámuresc si se pátrund din 
се în ce mai mult de valoarea felurilor prin excelenţă 
umane, urmărite de aceste puteri si, poate, până la urmă, 
înseși popoarele rămase încă azi în război, deșteptate din 
somnul unor dogme mincinoase, vor întinde actualilor ad- 
versari, nu o mână inamică, ci una adânc recunoscătoare, 
primul semn de înţelegere și conlucrare la deschiderea 
unui mai trainic și mai luminat ev. : 

Tie, Ostas Román, care, azi, la un sfert de secol dela 
marea involburare, ai fost din nou chemat cu acelas glas 
al trámbitei veacurilor de incordári trecute si nádejdi ` 
viitoare, ai fost chemat la sacrificiul sfânt al sângelui si 
Neamului, fie ti se cuvine toată închinarea cea dreaptă 
si pioasă ingenunchiere, a generaţiilor de mâine și a po- 
poarelor din umbra crucii, pe care ai pornit s'o aperi. Pe 
căile înţelese ale firii ca și în cheile ascunse ale Dumne- 
zeirii, tu ești Arhangelul de foc și sabia ta de flacări arde 
rădăcinile răului; fiecare lovitură a ta, fiecare suspin de 
moarte sau strigăt de victorie, înalță temelia veacurilor 
viitoare. 


„CONVORBIRI LITERARE" 


PAMAN T U EDELA NISTRU 


Nici nu-si dau seamă cum au trecut Prutul. L-au trecut cu trenul, 
Lau trecut pe podul de căruțe, l-au trecut cu bărcile? Ochii le-au fost 
#rapšenjeniti de lacrimi; în inimi le ingenunchiase o durere nemaiintál- 
пий în viață. Ori se duceau, ori parcă se "napoiau dela о înmormân- 
tare, Fiecare ostaş îngropase între Prut si Nistru ceva din inima lui, să 
rămâe acolo o jertfă în pământul unde odihnesc străbunii cari au închis 
ochii luptând pentru stăpânirea hotarului la Nistru. 

Când a dat căpitanul repaos, nici o mişcare nu s'a făcut printre 
soldati. Au rămas toti, neclintiti, in fata armelor, ca la o judecată. 
Aveau ochii intunecati si obrajii supti. Era o linişte ca de moarte si din 
urmă, prin zábusala clocotitoare adia parcă un geamăt dureros. Pe urmă 
au plecat înainte. Cu cât se "ndepártau de Ungheni, cu atât se mai li- 
nisteau. 

— Domnule căpitan, îndrăzni soldatul Toma Moldovanu, mergem 
departe? 

Ofiţerul îl privi blând. 

— Incolo, pe Jâjia. Apoi, iar se uită la el, lung. 

— Eşti obosit poate, camarade? 

— ue obosât, dom'le căpitan, că nu sâ mai prinde obosala di 
noi, amu. 

— Atunci, de ce'ntrebi? 

— Intreb aga, dom'le căpitan, c'am dori să cim cât mai diparti 
di Prut, să nu-i auzâm plánsu.. Că spuneau bunicii nostri că slatunci 
când ne-o furat Basarabia s'auzia cum plânge Nistru. Apoi dacă 
plângă Nistru, Prutu trebue să plângă mai amar amu... 

Căpitanul Ştefan Gruia întoarse capul. Nu voia să i se vadă lacri- 
mile. 

Seara, compania a poposit pe malul Jájiei, într'un sat resfirat pe-o 
coastă, 

— Vom rămâne aici, cât mai multă vreme, pân'om primi ordin 
încotro să mai apucăm, lămuri căpitanul pe ostași, noaptea, adunaţi cu 
toţii în ograda unui gospodar, sub un cer ghintuit cu nasturi de aur. 
Vom rămâne aici si ne vom pregăti, ne-om pregăti pentru ziua cea de 
răfuială care trebue să sosească. Atunci vom vedea care pe care... 

— Аѕа-і, răspunde un soldat din ţinutul Bălţi, noi nu mai trăim 
dicât pentru ceasu despre care vorbiti dumneavoastră. 

— Eu, unu, дот Ле căpitan, vorbi altul, nu ştiu dici parcă nu mă 
sâmt c'am părăsit Basarabia. Parc'aşi fi vinit în Moldova după lucru 
О sâ muncesc o săptămână-două, о lună, sau poate páni'n toamnă si 
p'urmá mă ntorc acasă la Izvoare. $'o вй ne'ntoarcem cu toţii, domnule 


Pšmàntul dela Nistru 715 


căpitan, di asta n'avem grijă; numai cá tare-am ci dorit să ne-apucăm 
di chept cu dușmanu... 

— Са nouă, dom'le cápitane, nu ni s'o spăriet ochii di tancuri si 
di airoplane. Maşinării di aceste avem şi noi, dar noi avem ceava ci n'au 
ei, noi avem, dom'le căpitan, suflet românesc în noi si credință în Ceal 
de Sus, rosti caporalul Ion Vártej, sculándu-se să fie mai bine văzut. 

— Aşa e báeli, asa-i, cum spuneţi voi, avem credință "n Dumne- 
zeu tj "n dreptatea noastră. Furtuni de-acestea s'au mai abătut asupra 
neamului nostru, în mii şi mii de ani de când trăim prin aceste locuri. 
Dar, ca şi apele, vrájmasii Sau retras si-am rămas noi, ca stânci 

— Ca stáncili di granit di la noi di pi malu. Nistrului, di la Co- 
sáuti, râse soldatul Niculai Voebună. Le-ati văzut dumneavoastră, dom le 
căpitan? Dimineaţa când răsăria soarele, granitu ceala roşu parcă era 
di sânge. Sâ uitau moldovenii noștri di dincolo, dila Praguri, cum ti 
uiti la un pojar mare. 

Târziu sa sunat stingerea, adică în loc să se sune din trompet, un 
camarad începu încet si duios un cântec, pe care atuncia îl inchega: 


Foae verdi, foae răce 
Prutu ista iar Гот trece, 
lar la Nistru o să fim 
Cu părinţi să ne 'ntâlnim. 


Apoi noaptea înăbuși în tăcerea ei grea orice mişcare gin uriașul 
altar al cerului candelele vázduhului tremurau vesnica lor privighere. 


— Plotonier Oitá, poronci intr'o zi căpitanul Gruia, domnul co- 
lonél şi-a anunţat vizita. S'aduni compania si să vedem cum stăm cu 
echipamentul şi cu efectele. 

— Am înţeles, domnule căpitan. Când s'o adun? 

— In jumătate de ceas vin să fac inspecţie. 

Soldaţii insirati între nucii din livadă așteaptă. Toti sunt îmbrăcați 
curat, în strae bune si încălţăminte lustruită. 

Căpitanul Gruia poruncește repaos şi trece prin dreptul fiecărui 
soldat, după plotonier. 

In fata lui Toma Moldovanu se oprește. Plotonierul Oitá a băgat 
de seamă că buzunarul din stânga, la pantaloni, e umflat. 

— Soldatu Moldovanu ce ai în buzunar?, întreabă  plotonierul, 
îndepărtându-se puţin, să vadă mai bine. 

Soldatul se 'nroseste ca jarul și-l prind sudorile. 

— Ce ai în buzunar, camarade?, întreabă și căpitanul. Ce tu- 
multoc ai de stă buzunarul ghem? 

Nu всоаїе-о vorbă, tremură numai şi-i curge năduşala pe obraji. 

— Spune măi Toma, ce ai? s'amestecă şi caporalul Vârtej, ce-as- 
cunzi tu în buzunar? Spune, că doar te ştiu cá nu esti hot. 

— Eu bănuesc, domnule căpitane, ce are. Trebue să aibă tutun mai 
mult, că de câteva zile tot se plâng soldaţii că li se fură tutunu, făcu 
plutonierul apropiindu-se de soldat. 

Toma Moldovanu tresări, impuns parcă. Fulgeră pe gradat, apoi 
vorbi răstit: 


716 D. lov 


— Eu nus hot, domnule plotoner, eu-s ficior di gospodar di la 
Talmaz, di pi malu Nistrului... 

Gâjâi, ca si cum ar fi vorbit un ceas, apoi mai lămuri odată: 
«Eu nu-s talhar». 

— Caporal Vârtej ia vezi ce are în buzunar. 

Dar soldatul nu se lăsă să-l caute. 

— Nu vam spus eu, domnule căpitan? Are tutun de furat, în- 
tări plotonierul. 

— Moldovane ia să văd eu ce ai, glăsui blând căpitanul întinzând 
mâna spre buzunar. 

— Poftim, dom'le căpitan, întinse soldatul o băsmăluță plină şi 
închise ochii, dar lacrimile nu le putu opri. 

— Ce "nsamná asta, camarade? vorbi ofiţerul, deslegând batista. 

Multă vreme n'a răspuns nimic, apoi, îndemnat, începu să vor- 
bească repede. 

— Pământ, dom'le căpitane, ci vreţi ва cie al'ceva? Tiutiun, cum 
spune domnu plotoner? Pomânt, dom'le căpitan, di la Nistru... 

Se 'năduşia în vorbe. Răsuflă puţin, apoi fugări cuvintele. 

— Са eu-s di la Nistru, dom'le căpitane, di la Talmaz şi di la 
Tighina undi am stat noi pân'acasă sânt piste 20 di kilometri. N'am 
putut sá mă duc sâ-mi văd părinţii, Când ne-ati spus dumneavoastră hai, 
am pornit. Da’ eu m'am dus la Cetate sam scormonit pomântu gios acolo 
unde să spuni c'o fost paraclisu si-am luat în batista asta. Şi port pă- 
тапи ista cu mine, dom'le căpitan, si când mi-i jăli asa la inimă, уйг 
mâna în buzunar si parcă pun mâna pi brazdă... 

Oftează şi-şi şterge lacrimile. 


— $1 noaptea când mă cule, dom'le căpitane, după ce mă'nchin, 
îl sărut şi-l pun sub cap. Si mă sâmt mai ușurat, di parc'aş odihni. la 
mini la Talmaz, pi malu Nistrului... câ doar îi pomânt din Basarabia 
noastră, dom'le cápitane, 

Căpitanul Gruia se miră şi-acum, cum a avut putere să-i prindă 
capul, să-i sărute amândoi obrajii si să-i soptiascá, sprijinit pe umărul 
lui: «Frate Toma»... 


D. lov 


ӨӨ Рег LL O R N OSAR 


Mă uit la voi, minuni cu ochi de stele 
Şi plete-asemeni holdelor de grâu 
Şi glas vrájit, din şoaptele de râu 
Si din suspinul tainic de smicele... 


Şi vă privesc urcând pe drumuri grele 
Ca Făt-frumos, pe calu-i fără frâu, 

Cercând să "ncingeti paloşu-i la brâu 
In hotărîri náprasnice, rebele... 


Ce moştenire cruntă vă lăsăm: 
De griji. de dor, de sdruncin, de blestăm, 
De suferinţi, de lupte, şi de foc: 


O nesfársit'aprinsá "nfiorare... 
Că viața voastr'un singur rost mai are: 
Să repeziti hotarele la loc. 


G. Tutoveanu 


I S T R U 


Nistrule, bătrân ca vremea, ce din goluri te-a născut, 
Tu sortit ai fost, mosnege, ca să fii Moldovei.scut ; 
Inghetat de aspre vânturi, si 'ncălzit de-un soare viu, 
Tu hotar ai fost de veacuri între holde si pustiu. 
Ţi-ai spus jalea fără. margini apelor. ce-au curs: mereu, 
In cadente de psaltire ai slăvit pe Dumnezeu. - 
Intre margini care taie două lumi cu zid de maluri, 
Ai avut clipe le groază, unduiri de negre valuri. 

In adâncul văii tale, pietrele s'au întărit, 
Vremea, cu a ei povară, le-a 'nfundat, le-a stăvilit. 
Martore sunt azi de veacuri, că'n reflex de tricolor, 
Ţi-ai dus apele săltate de un viu și aprig dor. 

Jocul undelor rotite, pe întinsul apei vad, 

A cuprins în el sortireă usurpárilor ce cad. 

Desi stai, cum врипе п carte, ca hotar de mii de ani, 
Te-ai văzut călcat de hoarde, de sălbateci si tirani; 
Si de turme fără paznici, fără viaţă de popor, 

Fără lege, fără carte, -— turmă fără de păstor ! 


Petru Iroaie 


Dar, purtat de-a ta credinţă neaoşe de moldovean, 

Ai grăit în graiul nostru, şi-ai sfiruntat pe cel viclean, 
De-acum cerul se-oglindeste'n luciul apei de smarald, 
Și, din noaptea cea păgână, te trezeşti în soare cald. 
Val de sânge şi de soare împrăștiat-a ce-i nedrept, 
De-acum iar hotar de țară rămâi tare, sfânt şi drept. 
De-acum, Nistrule bătrâne, în Moldova ca stăpân, 
Va domni în toată voia, legea ta de bun român. 

Se va "neinge până'n mare, peste munţi şi peste tine, 
Hora dreaptă a României peste holdele latine. 


Stefan Soimescu 


E "E Nath BUCO VIN A 


Când s'o desface'n sesuri primăvara 
Şi в'ог imbrobodi, cu floare, prunii, 
Când vor scánci, prelung, sub zári lástunii, 
Să ştii că-s cei pribegi, strigándu-si ţara... 


Şi să "ntelegi. Voiu fi şi eu sub zare, 
Descătuşat de sbuciumări si lut, 
Intors, copilăria să-mi sărut, 
Pământul ţării chiotind de floare. 


Voiu bate'ncet cărări si dragi poene, 
Cántánd cu ierburile "nalte "n glas, 
Cu morţii care'n urmă mi-au rămas, 
Cu lacrimile dogorite `n gene. 


Si-or scutura corolele rotunde 

Parfumul tánár ca'ntr'un vechi poem, 
Din nou te voiu striga, dar ca'n blestem, 
Mereu departe, nu-mi vei mai răspunde. 


Si-atunci strângând pământul in nestire, 
La pieptul ierburilor crude, 

Voiu inváta cá Dumnezeu n'aude 
Strigoii blestemati cu. ne'mplinire. 


Vasile Posteucá 


CANTECE DIN BUCOVINA 
PLECARE 
Frunzá verde fárá nume, 


Eu má due, maicá, pe lume, 
Numai inima-mi rămâne. 


Cântece din Bucovina 


la, măicuţă, si mi-o leagă 
Intr'un corn de basma neagră, 
Dă-o Prutului să meargă. 

De-i vedea că ea pluteşte, 

Să mai tragi, maică, nădejde. 
De-i vedea că se cufundà, 

Să ştii, maico, că-s pierdută. 
De-i vedea că stă'n mijloc, 
Să m'astepti, maico, pe loc. 


JELE 


Jeluism'as şi n'am cui, 

Jelui-m'aș Prutului... 

Prutu are apă lină 

$i pe mine nu m'aniná !, 

Prutul are pietricele 

Și de mine nu i-i jele. 

Prutu-i plin de pietricele, 

Trupul meu îi plin de jele. 

Jelui-m'as şi n'am cui, 

Jelui-m'aş codrului... 

Codru are frunză verde 

Si pe mine nu mă vede. 

Codrul are frunzá deasá 

Si de mine nu-i mai pasá. 

Jelui-m'as şi n'am cui... 

Jelui-m'as cámpului. 

Câmpul are pelinitá, 

Dela nime n'am credinţă. 
(Dela Sáftica Saftencu, Rosa-Cernáuti, 25 VII. 1936). 


Petru Ігоаіе 


CANTECE DIN BASARABIA 
FRUNZĂ VERDE DOI ARGINTI 


Frunzá verde doi arginti, 
Am fost una la párinti 

Ca cum luna'ntre doi sfinţi. 
Párintii cu buná avere 
M'au avut de mángáere... 
Foae verde lemn uscat, 
Cánd am fost de máritat 
Mi-o venit mire din sat 

Şi părinţii nu m'o dat. 


1 Anină — cu asimilarea regresivă a lui 1 din calină». 


"Sergiu Grosu 


Frunză verde trii alune 
Mi-o venit mire din lume 
Cum calicii fár' de nume, 
Nestiut şi nevăzut 
Şi la părinţi le-o plăcut. 
Da mie mi-o părut rău 
Că mă duc din satu meu; 
Şi máicuta mea mo dat 
Si m'o dat din al meu sat. 
Nici o lună m'am plinit , 
Maica la mine-o venit. 
Şi máicuta m 'o'ntrebat: 
— Віпе-і, fiică, la bărbat? 
— Bine-i, maică, intr'al meu sat! 
Și îi spun cá nu mi-i rău, 
„acrimile-mi curg páráu... 
nd inghit o'nghititurá 
Mi-ajung lacrimilen gură. 
Rádic mána sà le sterg, 
Ele fac pârâu si merg! 
Páráus cu apă rece 
Prin poarta măicuţii trece: 
Ese maica să se spele 
Și vede lacrimile mele... 
(Auzită dela Petre: Potoroacă, din com. Mihai-Bravu, jud. Soroca). 


CÂNTEC DE SINGURĂTATE 


Frunză verde trii burcute, 
La casa cu geamuri multe 
Cărăruşile-s bătute. 

Numai la căsuţa mea 
Creşte-o buruiană rea 
Şi-mi mănâncă viaţa grea. 
Lasă са să înflorească 

Că n'am frati să mio cosească 
Si surori să mi-o plivească. 
Vai de mine mult dor duc, 
Numai seara când mă culc, 
La o vreme mă trezesc, 
Tot cu doru mă jelesc. 
Dimineaţă când mă scol 
Tot cu sânu plin de dor. 
Es afară 'ncetişor 

Si mă razăm de uşor 

Si mă uit în sat cu dor 
Cum merg părinţi la feciori 
Și fraţii pe la surori 

Şi mamele la nurori. 


Cântec vechiu 


Moşii şi mátusile 
Nu-mi mai deschid ușile. 
Fraţii si surorile 
Nu-mi mai bat cărările... 
(Auzită dela Petre Potoroacă, din com. Mihai-Bravu, jud. Soroca) 


Sergiu Grosu 


CE DIN TRANSILVANIA 
FRAGMENTE 


Pistie Murăş, pistie Tisă 
Mere-o copcilá deşcinsă, 
Zâs-a luna către soare: 
— Die-ar pási copeila tare 
Cá vinie Dunárea mare. 
Copeila din graiu gráia: 
— Las-să viie 

Sá má mâie 

Că n'am tată 

Să mă ţâie 

Nici maică 

Să mă mângăie. 


Tarbá criatá ca barba, 

Mni-o urât bádiea casa 

Lasă, lasă să mni-i urascá 

Numa să nu-şi bănuiască, 

Nu stă masa într'on picior 

Nice lumea într'on ficior. 

Masa stă'n patru рсісіоаге 

Mai sunt ficiori pi sub soare. 

(Dela nevasta Paraschiva Ciorba din Jabenita—Gurghiu-Murás). 


CÂNTEC VECHIU 


Trecu-i puntiea pi la lieasă 
M'o agiuns un dor die casá 
Die copii si die boreasá. 
Die-ar hi dor diela-a mea mumá 
Face mi-asi murgu tăt spumă, 
Die-ar hi dor diele copii 
Taşi da pintieni șî călcâiu, 
Die-ar hi dor diela boreasá 
Mni-asi lísa murgu sá pascá.: 

(Dela nevasta Susana Mare din Sânmihai Murüs-Turda). ` 

Lucia A. Popovici 


Partea I 


ju 


Când trenul porni din gară, lui Ion Mărginean ii păru totul ireal: 
compartimentul ticsit de lume, între care şedea strâmtorat pe o margine 
de lavitá; geamurile oarbe, bătute cu scândurele, printre cari tágneau 
dungi de lumină slabă; peronul gării intesat de uniforme vechi, mur- 
dare, înecate în valuri de negură rece cari se mișcau greoaie dealungul 
peronului şi îmbrăcau în globuri de-o lumină nesigură, gălbuie, cele 
câteva lămpi ce atârnau de tavanul peronului; garnitura trenului de 
marfă de pe linia vecină, ce aștepta să fie îmbarcată cu soldaţi, si 
care se înfunda în negură cu amândouă capetele. 

Însuşi oraşul pe care-l părăsise îi păru ireal, fumegând în ne- 
gura aceea deasă, care-și ridica rar perdelele la capătul vreunei străzi 
pentru a le coborî numaidecât. Oraşul era de nerecunoscut, deşi petre- 
cuse aici două luni din recovalescenta lui. 

Până la gară veni pe jos, ajutându-i ordonanța la cufărul prea 
greu. Nu aflase nici o trăsură, nici o căruţă liberă, dup'o căutare de 
două ceasuri. Proprietarii ovrei ai birjilor cu un cal, în aceeaşi vreme 
şi vizitii lor, nu mai răzbeau: când se cobora unul din brigca hodo- 
rogită, scâlciată, se urca altul. Caii slabi, ciolănoși, numai coaste şi 
şolduri ascuţite, păşeau într'o resemnare tragică, cu gâturile întinse, pă- 
rând adeseori, prin negură, niște reptile antidiluviene. 

Locotenentul Ion Mărginean într'o, parte de oras, ordonanța în- 
tr'altá parte, căutară zadarnic să afle vr'un vehicul. Adeseori se infuriau 
pe vizitii că nu opreau la strigătul lor, şi se întărâtau să ajungă trásura. 
Dar când se apropiau vedeau cá era ocupată, si uriașul cocostâre de 
рс capră arăta, mut, cu codárárstea spre pasager si bagajele lui. 

Toate vehiculele luau drumul gării şi acolo erau luate cu asalt, 
îndată ce se descărcau, de ordonanţe si ofiţeri сагі au cutreierat za- 
darnic prin oraş ca şi Mărginean şi ordonanța lui. 

Când era primejdie să scape trenul, ori să nu mai poată pătrunde 
în el, locotenentul prinse de lada lungă de lemn de brad, de-o parte, 
de cealaltă ordonanța, si porniră la gară. Lada mare si grea, îi făcu 
să poposească adeseori, lăsând-o pe trotuarul spart si umed de continua 
învăluire a cetii grele. Toartele de fier le tăiau mâinile. Ion Mărginean 


* Incepem cu n-rul de faţă tipărirea romanului «Váltoarea», pe care autorul, 
distinsul prozator ardelean părintele I. Agârbiceanu, a binevoit să ni-l incredinteze 
pentru cetitorii revistei noastre, «C. L». 


Vâltoarea 723 


ce nu aducea în ea? Tot ce putuse aduna si salva in patru ani de ráz- 
hoiu si de prinsoare! 

Când ajunseră la gară si văzu cá de aici se iau trăsurile libere, 
se înfurie şi voi să-l numească pe ordonanţă tâmpit pentrucă nu-i veni 
în minte să vină aci, cum au făcut alții. Dar repede isi dădu seama 
că şi el a fost tot așa de tâmpit, şi nu mai zise nimic, ci se mulțumi ca 
ordonanța să-i ajute să-şi urce lada în compartiment, Se trezi apoi 
imbrátisándu-l si sărutându-l pe amândoi obrajii, si îndesându-i în bu- 
zunar câteva bancnote. 

Dar ireal îi păru lui lon Mărginean si drumul pe care pornise 
acum: după patru ani se înapoia acasă! In semiîntunericul din com- 
partiment privea întrebător si oarecum înfricat, la tovarășii de drum, 
ca pentru a primi o confirmare. Era un compartiment de clasa a treia, 
rezervat ofiţerilor, plin încă cu cine a putut pătrunde înlăuntru: grade 
inferioare, soldati si vr'o cinci-sase ofiţeri. Nici bucăţi de sticlă nu se 
mai vedea în пісі un geam. Cine stie in ce îmbulzeli de soldati ruși 
sau români, au fost sparte de mult. Scândurelele bătute în locul lor erau 
învechite si murdare. Pe jos, scândura nu se mai cunoștea de jegul gros 
care o acoperea. 

In lăuntru, cu tot aerul sur ce pătrundea mereu prin crăpăturile 
dintre umplutura fereştilor, apăsa un aer greu de râncezală. Uniformele, 
vechi, ferfenitá unele, de atâta purtat, umede, grele de ceața plină de 
apă şi de mirosurile de pământ și de spital, se încălzeau în înghesuiala 
aceea, şi respirau o duhoare înecăcioasă, amestecată cu mirosul tutunului 
rău, a mahorcii. Totuși mireasma tutunului par'că mai curăța si mai în- 
viora atmosfera. 

Armata nobilă se scursese înainte cu vr'o lună din Moldova, o parte 
fiind demobilizată, iar alta trecând pentru a doua oară Carpaţii. Cei cari 
plecau acum spre interiorul țării erau, cei mai multi, recovalescenti din 
gripa сеа mare, invalizi mai uşor, sau oameni abia esiti din spitale. 
Chipuri uscate, pământii, cu obrajii căzuţi, cu multi ochi aprinsi încă 
de febră. 

Locotenentul Ion Mărginean făcea parte din corpul voluntarilor 
ardeleni şi bucovineni veniţi din Rusia. Mobilizarea a doua, din Noem- 
brie 1918, îl prinsă intr'un lazaret al unui regiment dintr'un orășel 
din nordul Moldovei. Nici nu mai putu lua cunoştinţă de ceea ce se 
întâmpla, vr'o săptămână a fost mereu între moarte şi viaţă. Numai la 
începutul covalescentii, după ce a fost adus în oraşul din care pleca 
acum, i Sa vorbit de marile evenimente ce se apropiau de efársit. I se 
păru şi atunci că ceea ce afla nu se putea întâmpla decât în vis. In 
vremea febrei celei mari multe lucruri minunate s'au apropiat de 
el. Desigur, 181 zicea, am încă febră. Dar zilele trecurá, si în fiecare 
ceas veniau vesti nouă în legătură cu evenimentele; gazetele scoteau 
ediţii speciale. El se convinse, în sfârşit, că nu mai tráeste intr'o lume 
ireală. Şi se simţi adânc întristat pentru boala lui: nu putuse lua şi 
el parte la evenimente! 

Ar fi voit să plece atunci îndată în Transilvania, acasă. Dar doc- 
torii nu-l lăsară. Si se раге că pe bun temeiu, pentrucă impresia pro- 


724 1. Agárbiceanu 


dusá de evenimente, i] puse din nou la pat pentru vr'o zece zile. Era 
înspăimântător de slăbit. 

In prinsoarea rusească fusese bolnav greu de febră tifoidă, Venise 
slăbit în țară, cu părul rar, cu un început de chelie, Se întremase însă, 
ba chiar începu să se ingrase, când izbucni epidemia de gripă, şi căzu 
la pat între cei dintâi, 

Chiar acum doctorii stăruiră să nu plece. încă la drum, să mai 
amâne vr'o două săptămâni, Dar nu ay" putere să mai aştepte. Trimisese 
știri acasă pe un camarad invalid, si primise vestea că ai lui trăesc. Era 
cea dintâi ştire de acasă după trei ani, de când căzu, în Galiţia, pri- 
zonier la Rusi. Erau sănătoşi cu toţii! Cum ar mai fi putut rămânea? 
Inainte nesiguranța si teama în care trăia, îi făcea mai suportabilă ră- 
mânerea în depărtări asa de mari. Dar acum, stiindu-i sănătoşi, trebuia 
să-i vadă numaidecât! 

Și totuşi nu-i părea real drumul de-acum care-l ducea spre casă. 
Se gândise la el de nenumărate ori în cei patru ani de războiu şi de 
prinsoare. Şi-l inchipuise subt toate formele, dar cel de acum nu se- 
măna cu niciunul din cele imaginate de el. 

Trenul eşise de mult din gară şi străbătea ceața grea pe câmpul 
deschis. О vreme-i fuse frig, H sezu zgriburit pe coltul lui de bancá, 
strámtorat intre ceilalti. Dar în înghesuiala aceea — între bănci stá- 
teau opt insi în picioare — mantalele umede de ceaţă începură să abu- 
reascá. Simti cum i se răspândește în trup o căldură molesitoare, ca o 
lesie, si se bucură. Se temea să nu se răcească din nou, doctorii il fă- 
cură bágátor de seamă: o recidivă putea fi fatală. 

In compartiment, pe coridorul asemenea orb, care gemea de lume, 
se vorbea rar. Cei mai multi trăgeau adânc din ţigări, şi punctele de jar 
luminau pretutindenea semiîntunerecul. 

Locotenentul Ion Mărginean nu avea nici un cunoscut în compar- 
timent. Dacă ar fi avut un tovarăș din Transilvania, ar fi crezut mai 
uşor în realitate, că era, adică, în drum spre casă. Dar cei mai multi 
dintre camarazii de-aici erau din Muntenia, din Oltenia, mai puţini dim 
Moldova si Dobrogea. Totuşi conştiinţa că şi aceştia se întorc la casele 
lor, îi întăriră încetul cu încetul certitudinea că nu visează. Iată, dela 
a cincia, a şasea gară chiar, unii dintre ei isi luau rămas bun şi se co- 
borau la ei acasă! 

A, opririle acestea prin gări! Nu se mai sfárgiau. $i până reușeau 
celea două locomotive să pună din nou trenul în mișcare, le treceaw 
toate năduşelile. Cum stătea cu ochii închişi Топ. Mărginean se gândea 
la unele scene văzute în copilărie, când care încărcate se intepeneaw 
in glod, şi oamenii suduiau si băteau vitele să le omoare, rágnind la 
ele. Aici nu răgnea nimeni, dar locomotivele defecte, reparate la mân- 
tuială putăiau si suflau pe toate glasurile, ca niște dihănii îngrozite că 
nu pot pleca mai departe. 

Și prin câte gări trebuia să oprească el până în staţia satului ace- 
Таја dela poalele muntelui Sibiiului! $i de câteori va trebui să schimbe 
chiar trenul! 

Totusi nu se supăra pentru acelea lungi opriri în gări, pentru greu- 
tatea cu care locomotivele porniau din nou trenul. li era mai mult 


Vâltoarea 125 


milă de ele, asa cum eşiseră din rázboiu hodorogite de prea multă 
folosinţă, de opintiri peste puterile lor, şi uneori apăsa instinctiv mâna 
în peretele vagonului, voind par'că să le ajute la urnirea din loc a po- 
verii celor patruzeci de vagoane, asa cum împingea în copilărie la 
carul încărcat, când urca un pripon. Asa cum ii era milă si de cálutii 
armatei, mucenici cu sira spinării arcuită, cum îi era milă de miile 
de camarazi cu feţele supte, şi chiar de pământul îndelung răbdător 
al Moldovei pe care acum îl părăsea. Fu cuprins de duiosia aceea pe 
care o simţi şi până a fost sănătos, decâteori vedea opintirile peste 
puterile firii, pe care le făcea un popor mic, strámtorat intr'un colt de 
țară, in fata пепогосігіог ce se grămădiseră peste el. După boală înduio- 
şarea aceasta intra în el tot mai uşor si tot mai des. In ea i se părea 
că nu este numai bunătate şi milă, ci şi un fel de recunoștință. Senti- 
mentul întreg avea senzaţia că-l purifică. li făcea bine, fără să-și dea 
scama pentru ce. 

Trenul se târa de mult prin noapte. Mulţi dintre camarazi ador- 
miră şi sforăiau sinistru. Cei сагі moțăiau în picioare în vagon sau ре 
coridor, cu tot chinul ce îndurau izbucneau uneori în hohote de râs, 
aga de neaşteptate, de ridicole, de neomenesti, răsunau uneori hor- 
căiturile. 

Lui Ion Mărginean nu-i venia somnul. Nu pentru originalitatea 
sunetelor ce trimbitau cei ce dormiau, cari îi aduceau si lui zâmbete 
pe buze, — era obicinuit din lazareturi și spitale cu ele, — dar pen- 
trucă atâta durmise — îşi zicea el — în cele două luni de covalescenţă, 
încât îi era de ajuns pe viaţa întreagă. 

Nu se mai putea îndoi: era în drum spre casă, după patru ani, 
şi trei luni dela plecare. Când va ajunge? Peste patru zile, peste o 
săptămână? Nu se putea sti. Nu putea fi încă vorbă de o circulaţie 
normală a trenurilor. Cele personale, abea fură puse pe linii de vr'o 
două săptămâni. Puţine, şi numai pe unele linii. 

Dar nu era nici un necaz! Va ajunge când se va putea, după 
-puterile pe cari si le adună tara secătuită de duşman si de războiu. 
Toată lumea intilegea legea asta si i se supunea ei fără să cârtească. 
Nime nu protesta, nu aștepta imposibilul. Oamenii isi simțeau urmele 
rănilor lor, si simțeau rănile ţării... 

Apoi, nici nu putea ajunge așa nepregătit acasă! Sentimentul a- 
cesta îl urmări decând avu cele dintâi știri dela ai lui. Avea nevoe 
de timp să se pregătească. Pentru ce? Cum, anume, avea să fie această 
pregătire? Fl nu-şi putea da încă seama. Sentimentul era însă nedes- 
lusit. 

De când fu trimis pe front, în Octombrie 1914, în Galitia, el fu 
susținut mereu de credinţa că se va înapoia acasă. Dar întoarcerea nu 
fu nici odată actuală. Isi zicea mereu: mă voiu gândi mai târziu cum 
va fi această întoarcere. Mai puţin sigur а fost în mijlocul întinderilor 
îngheţate ale Siberiei. Acolo-i părea capătul lumii. Cum va mai stră- 
bate o astfel de depărtare? Drumul până acolo tinuse o vecinicie. Dar 
ajuns pe pământul României credința îi reveni si mai puternică. To- 
tusi nu îşi dădu osteneala să se tt ut урд pentru întoarcerea acasă, cum 
credea acum că-i necesar. 


726 I. Agârbiceanu 


Imprejurarea cá atâta timp n'a mai avut nici o ştire de acasă, il 
făcea să nu cuteze a se gândi cum va fi întoarcerea. Zadarnic şi-ar fi 
închipuit'o. Poate băiatul, poate fetiţa, poate chiar nevastă-sa să nu 
mai fie їп viaţă! Şi atunci zadarnic şi-ar închipui cum se va apropia, 
cum va vorbi cu fiecare. 

Acum însă, ştia cá toti ai lui tráesc; si uneori i se părea că acesta 
e lucrul cel mai însemnat din întreg răsboiul, din toate evenimentele 
celor patru ani. Şi acum simţea nevoia unei pregătiri pentru. înapoierea 
lui la vatră, 

Dar gândul lui era ostenit, si în toropeala de năduf ce umplea 
compartimentul, el mişca greu din aripi, şi locotenentul adormi în 
rând cu ceilalţi cari avură norocul să prindă un соц de bancă. 

„Alta e gândirea în trezire si alta e fuga gândului şi a închipuirii 
iu somn, în vis! Aici oboseala nu mai avea nici o însemnătate. Dimpo: 
trivă! Ştia şi din vremea febrei tifoide, şi din cursul acelei gripe conta- 
gioase, că în vis fantasia lucrează cu atât mai înfierbântat cu cât trupul e 
mai slab, Nu se gândi, desigur, la constatarea aceasta înainte de a atipi, 
dar ea fu confirmată şi acum. Avu peste noapte visuri limpezi şi tari, 
cari îi revenirá în minte cât ce se desteptá în dimineaţa următoare... Dar 
nici nu erau toate visuri. Unele erau amintirile de groază ale unui trecut 
apropiat. ..Se văzu la atacul cu baioneta, în iureşul în саге fu luat pri- 
zonier, ruşii învăluindu-i la amândouă aripile. Văzu căzând pe spate di- 
hania din fata lui, simţi un val de căldură pe obraz si apoi se văzu 
descult, în rând cu alţii, pe un drum prăfos... Se trezi într'o locuinţă din 
Siberia, reslăţită de sat, cu alti zece camarazi, si simţi cum se apropie de 
el о rusoaică scárboasá, mare si lábártatá са o matabală, cu obrazii căzuţi, 
diformi, roşii de băutură, cu ochii de bufnitá, legănându-se pe două lástare 
groase, cu mâinile în şolduri, inmbiindu-i.. dragostea ei. Da! acestea nu 
erau visuri! Erau amintiri cari îi turburau adeseori somnul. Avu însă 
si un vis adevărat. Amintindu-si-l, se simţi rău, cuprins par'cá de o ne- 
putinţă fizică... 

Părea că e lângă satul din care plecase la războiu. Râul de munte 
inundase cát vedeai cu ochii, iar în matca lui tulbure valurile зе 
alungau ca nişte armăsari furioși. El se trezi pe podul de fier de peste 
albia râului. Nu putea trece, apele inconjuraserá podul. Vuetul lor il 
asurzea. Mirosul sărat, de glod, pişcător, umplea văzduhul, si el ins- 
pira aerul pestilential, care-i făcea rău. Se apropie de o margine. a 
podului si privi cum se alungă, mugesc si spumegă murdar valurile. 
Isi spunea cá va rămânea aici până se vor retrage apele. Nu văzuse 
niciodată râul lor inundând atât de furios. Dar ştia că apele se vor 
retrage în câteva ceasuri. Cum privea de pe marginea podului zări o 
vâltoare subt picioarele lui. Apele soioase roteau în cerc larg, din 
care se desprindeau nenumărate cercuri, tot mai mici, atrase spre cen- 
tru unde erau absorbite ca intr'o pâlnie largă, prin care puteai vedea. în 
răstimpori, până în 'adânc... De-odată “dădu un țipăt: un om era prins 
iu vâltoare, si, rotindu-se în cercurile acelea, se apropia tot mai, mult 
de gura pálniei, cu toată lupta lui desnădăiduită de-a se îndepărta de 
centrul vâltorii. Se uită îngrozit la om si dădu alt țipăt: părea cá el 
era nenorocitul pe care-l sugea chiar acum vâltoarea, acoperindu-l va- 


Vâltoarea 721 


lurile. Inlemni de groază, cu mânile inclestate pe marginea de fier a 
podului, urmărind cursul apelor. După clipe cari-i рӣгигӣ veacuri, văzu 
pe om aruncat de valuri la suprafaţă şi înotând spre o salcie bătrână 
de care se căţără, în care se urcă apoi, de-asupra valurilor. 

Răsuflă din adânc şi-şi şterse sudoarea ce-i îmbrobodea fruntea și 
se scurgea pe obrazii livizi. Omul scăpase si nu putea fi el, devremece 
el era aici pe pod, iar acela în salcie, Era sleit de puteri, ca şi când 
ar în luptat el însuşi cu valurile. 

Din visul acesta nu se trezi, ci căzu într altul. Se făcea că era 
acasă si porni la drum cu nevastă-sa. Nu ştia unde merg, dar de-odată 
soţia îi apucă înainte, întâi grăbită, apoi fugind, si el n'o mai putea 
ajunge. Incepu s'o cheme, so strige, dar ea nu-l auzia, nu-și încetinea 
pasul, şi dispăru după muchea unui: deal El rămase înfricat, deso- 
rientat: părea cá e întrun ţinut necunoscut, nu mai era acasă, când 
descoperi o cărare pe care o cunoștea bine. Porni pe ea si nimeri in 
grădina lor. Prunii, merii, perii, erau în floare, si aerul grădinii era 
plin de mireasmă îmbătătoare. Zumzetul de albine se tesea dulce si 
adormitor printre ramurile înflorite ale pomilor. Grădina era inundată 
de lumina strălucitoare a soarelui tânăr de primăvară. Pe subt pomi 
crescuse un covor verde de iarbă proaspătă, fragedă. D simţea mireasma 
îmbietoare si nu se mai putu împotrivi: ве lăsă pe pajistea nouă, se 
întinse pe spate cu braţele subt cap, cu ochii la florile învolte ale po- 
milor, printre. сагі se vedeau ochiuri de cer albastru. О albină începu 
să-i bâzâe pe la ureche. Se temu să nu-l împungă şi vru să se mişte, s'o 
alunge. Dar trupul întreg îi era intepenit, părea că prinsese rădăcini. 
Albina îl gâdeli un restimp pe obraz, cu piciorusele ei de aţă, apoi isi 
luă zborul. Se simţea odihnit si la adăpost, desi avea  sensatia cá pă- 
mântul îl tine rodit, prin rădăcinile ce crescuseră din trupul lui in 
huma reavănă de subt pajiştea tânără. 

Fu luat apoi de alte închipuiri, de alte. vise, din cari nu mai re- 
tinea decât fragmente fără nici un intáles. 

Toate îi trecură prin minte dimineaţa când se trezi într'o gară 
mică. Ceaţa deasă încă nu se imprástiase, si oamenii de pe peron păreau 
fantome. Sensatia de irealitate cu care plecase din Moldova se păstra încă. 

Se trezise obosit, ca după o noapte de cosmar nu de odihnă. Su- 
dori reci îi brobodau fruntea. Se șterse cu batistă arhaică. Isi dădea sea- 
ma că oboseala i-o pricinuise mai ales visul cu vâltoarea. Ѕіпцеа si 
acuma o suferinţă fizică pe urma lui. 

«Poate avea dreptate doctorul», isi zise el «Ar fi trebuit să mai 
aştept cel puţin o săptămână. Se vede că nu sunt restabilit deplin». 

Gura-i era amară, si simţea o pustietate in deserturile din el. Ii 
venea să icnească. «Semn rău» isi zise el, si duse instinctiv mâna la bu- 
zunarul interior al bluzei, scoase o eticlutá lată, roşie, si înghiţi o gură 
bună de rom. I-l dăduse doctorul la plecare; in oras nu se putea că- 
păta nici un fel de alcool. 

Băutura îl făcu să se scuture, dar se simţi mai bine si mai trase 
o duscá. Incepu să se încălzească si abia acum băgă de seamă cá în- 
cetase un tremurat uşor, ca o furnicare, ce-i umblase prin trup. Vázu. cá 
îmbulzeala în compartiment si pe culoar nu mai era aşa de mare. 


728 1. Agârbiceanu 


Chiar în gara asta mică coborirá vreo zece. In compartiment, în picioare, 
între bănci nu mai erau decât trei soldati. In schimb pe bănci se îm- 
bulziră mai mulți decât la plecare. Se mira cum s'au putut cuibări atâţia 
insi pe un loc atât de strámpt. Unii, — se vede cei cari au ajuns mai 
târziu la un colt de bancă, — donneau încă. Cu feţele diforme, cu 
gurile căscate, păreau duşi din lumea asta, eufundati undeva in mijlo- 
cul pământului, si horcăiau ca sugrumati. Vederea morţii e mai supor- 
tabiiá decât oboseala asta, îşi zise Ion Mărginean. Cei din faţa lui nu 
erau nici morţi, dar nu mai erau nici oameni: păreau nişte ființe in- 
termediare, groaznice la vedere, si cari totuşi nu inspáimántau pe nime, 
ci storceau din cei trezi o nesfârşită milă. 

Locotenentul, simțindu-se mai înzdrăvenit se ridică vrând să des- 
copcre prin luminigurile dintre scândurelele geamurilor, numele gării. 
Dar afară totul era învăluit încă în ceaţă. 

Un soldat care stătea în picioare-i spuse numele gării. A, era încă 
aşa de aproape de locul plecării! Numai de nu i-ar reveni boala! Mai 
supse o înghiţitură de rom, şi-l îmbie pe soldatul care i-a spus numele 
gării, să sadá în locul lui. 

— Poate o să închizi ochii pe vr'un ceas! 

— De-acum mi-a fugit somnul, domnule locotenent. Omul privi cu 
compătimire la fata răvășită a lui Ion Mărginean. «Sedeti mai departe 
dumneavoastră. Se pare cá ati fost bolnav, nu ?» 

— Da, am fost! Cine-a scăpat de epidemia asta? Dar o gură de 
rom о să-ţi facă bine si dumitale! 

li întinse sticluta látáreatá si soldatul biu o duşcă. 

— N'am mai gustat rom decánd am fost în exantematic», zise sol- 
datul multumindu-i. 

— Când Lai avut? 

— Inainte cu o jumătate Je an. 

— Bine c'ai scăpat! 

—Multumitá lui Dumnezeu. Am acasă nevastă şi patru copii. 

— Ai ştiri dela ei? Tti tráesc? 

— Trăesc, mulţumită lui Dumnezeu. 

Trenul se urni cu greu, dup'un efort desnădăjduit. Locotenentul 
ве aşeză iar pe colţul lui de bancă, pe care trebui să-l recucerească pe 
încetul dela cei doi vecini cari sforăiau. 

Convorbirea cu soldatul îi aduse din nou zminte că mergea acasă. 
Toată lumea din tren mergea acasă! D păru din nou, că-i realitatea cea 
mai valoroasă din întreg războiul. Şi-i părea aproape cu neputinţă ca 
toţi camarazii aceştia să nu meargă acasă, când în urma lor au rămas 
cu nemiluita să putrezească departe de vetrele lor, Nu era o adevărată 
minune? 2 

Numai de l-ar feri Dumneezu să nu se îmbolnăvească in drum! Ce 
Sat alege de el? Dar nu: acum când ştia cá ai lui trăesc, nu se mai 
putea imbolnávi! Pipái sticluta din buzunarul bluzei ca pe un talisman. 
Nu! E încă slab, adevărat, dar nu mai este bolnav, Negura asta putredă 
e de vină si la cosmarul din noptea trecută! Umezeala asta care pătrunde 
prin materialul rărit al uniformei până în măduva oaselor. Dar va da 
Dumnezeu un vânt, şi va împrăştia-o. Trebuia să se împrăștie si să vină 


Văltoarea 129 


lumina când si in depărtări nevăzute, si adânc în ființa lui lumina, as 
cuns încă, soarele: acasă! 

Acasă, unde n'a mai fost de patru ani si trei luni! A, plecarea 
aceea din Octombrie 1914! 

Se dăduse ordin ca personalul administrativ conducător, strict ne- 
cesar, să rămână la posturile lor. Trei luni nu-i veni nici un ordin de 
mobilizare, nici un ordin de chemare. Rămăsese el singur: titularul pos- 
tului în biroul notarial. Subnotarul Vasile Muntean fu dus cu valul prim 
al mobilizării. Primarul, ajutorul de primar, casierul, juratii satului, 
membrii consiliului comunal afară de patru cari erau trecuţi de cinci- 
zeci de ani, porniră rând pe rând, în primele trei luni dela izbucnirea 
războiului. Nime nu se gândea că va veni si rândul notarului. El mai 
puţin ca oricare altul. Ba, adevărat, soția lui Emilia, se temea uneori, 
iar îngrijorată era mereu, așa că el trebuia să o înfrunte adeseori să 
nu-şi mai facă în zadar inimă rea. : 

Si de-odatá, intr'o Vineri, la începutul lui Octomvrie, îl chemă 
prim-pretorele la telefon şi-i anunţă vestea că i-a sosit ordin de chemare. 
«Trebue să fie o greşală» spunea primpretorele, pe care eu o regret са 
şi dumneata, dar nu avem încătrău. Cu armata nu se poate glumi. Am 
cerut telegrafic revocarea ordinului, dar totuși dumneata să te prezinti 
la unitate. Până diseară ordinul iti va fi adus dela postul de jandarmi». 

li răsunau si acum în urechi cuvintele primpretorului spuse la te- 
lefon. Se auzeau greu, firul era deranjat si câteva cuvinte trebuiră re- 
petate de către superior. 
` — Dar cui predau, domnule primpretor? N'am pe nime aici, cum 
ştiţi, decât patru membri din consiliul comunal. Dar ei ce se pricep? 
Va trebui să sigilez totul în faţa lor şi să le dau cheile în păstrare. De 
vr'o activitate nici vorbă nu poate fi. 

Superiorul nu află nici el o altă soluție. «Fă cum crezi. In cel mult 
cinci zile vei fi înapoi la oficiu. E limpede şi cert că s'a făcut o greşală!» 

Dar nevartă-sa Emilia nu putu fi convinsă nici pe-o clipă că ar fi 
vorba de o greşeală! Și certitudinea ei încăpăţânată clătină în asa mă- 
sură încrederea lui în cuvintele primpretorului, încât socoti necesar să 
iea la repezeală câteva hotărîri în legătură cu gospodăria lui, să iscá- 
lească o serie de cambii, dându-i îndrumări soţiei la ce bancă să le 
ducă, să scrie o scrisoare părinţilor si alta восгПог. Soţia văzându-l ce 
pregătiri face începu să plângă, báetasul Ionel, de trei апі, să se agate 
de fustele mamei sale, iar el se trezi, la sfârșitul tuturor pregătirilor, că 
are aceeaşi certitudine ca si Emilia: nu era o chemare din gresalá, și nu 
avea să se mai întoarcă la oficiu. 

Isi aducea aminte si acum sensalia ce o avu atunci, după ce 
porni trenul care-l ducea spre unitatea lui: îl ducea un puvoi deslăn- 
tuit de-odată, ca un trăznet din senin, și pe care nimic nu-l mai putea 
opri. Acelaşi puvoi care-i curátase satul de feciori şi de bărbaţi. Şi simți 
o singurătate, un pustiu si o tristejá de moarte. Părea că firul vieţii s'a 
rupt dintr'odată, şi tot ce se întâmplă acum e absurd. 

Da! Biata Emilia mai flutura o batistă pe peronul mic al staţiei. 
Tn ultima clipă desnădejdea i se risipi, şi-i spuse că desigur e о gresalá 


730 1. Agârbiceanu 


şi se va întoarce. Dar numai desperarea îi putu aduce un asemenea gând! 

Da! Soţia lui a aflat cuvinte să-l îmbărbăteze, când i-a apropiat 
copilita, pe Nica, ce o tinea în braţe, să o sărute, după се el se ple- 
case la pământ să-l iea în braţe și să-l sărute pe Ionel. 

Locotenentul încercă să ве rásuceascá ре colţul lui de bancă. I se în- 
călzise inima la amintirea alor săi. Ionel va fi acum de şapte ani, Nica 
de cinci! «Doamne, dar nici n'am să-i mai cunosc!» îşi zise el, şi lacrimi 
i se iviră între genele negre... lar ei, cu siguranţă se vor uita la mine 
ca la un strein!» 

Da! Adevărat! Le va vorbi Emilia, îi va pregăti. Le va spune cá 
se întoarce tata... Doamne sfinte! Ce ciudat lucru să nu-ţi poti închipui 
pe copii tăi asa cum vor fi acum! Dar chiar Emilia! Patru ani tre- 
cuti! Cum va arăta? O vor fi îmbătrânit necazurile. 

lon Mărginean se trezi că se gândeşte pentru întâia oară mai viu, 
mai cu căldură la cei de acasă. Şi-i părea că chiar așa se pregătia pen- 
tru, întâlnirea cu ei, 

Zadarnic se cufunda însă în amintirile trecutului: nu putea aduce 
în jurul său atmosfera aceea de intimitate din cercul familiar. El era 
încă un străin, şi călătorea prin locuri streine, între oaimeni necunoscuţi. 
Din «acasă» părea că nu se poate închega nimic în apropierea lui. Nu 
putea vedea, nu-şi putea imagina decât ceea ce а fost, nu ce era acum, 
ce avea să afle la întoarcerea lui. lar între trecut si prezent era o de- 
părtare care nu putea fi umplută prin nimic. Depărtarea o simţia în 
el însuși, nu numai în timp. O simţea în acel «altul» сате se întorcea. 
Poate de aceea se gândea mereu că trebue să-i pregătească întoarcerea. 
Dacă ar fi tot el cel de acum patru ani, ce nevoe simţea de pregătire? 
Ori, poate, se simţea altul numai pentrucă era încă între străini, pe pă- 
mânt etrein? Nu-şi putea da seama. Ori îi păreau tot atâtea veacuri 
cei patru ani scurgi, numai pentzucá era încă slăbit de boală, si simtu- 
rile lui nu erau în stare să reacționeze sănătos? Sau depărtarea din 
Octambrie 1914 până їп Ianuarie 1918 se inchega din mulțimea eveni- 
mentelor cari au rávásit lumea? 

li era cu neputinţă să-și închipue în situația de acum familia, Se 
silea, cel puţin, să se convingă că Emilia si copiii nu vor fi trecut prin 
greutăţi prea mari. Ei au locuit în casă proprie, clădită cu trei ani îna- 
inte de izbucnirea războiului. De-acolo nu i-a putut scoate nime. Ce no- 
roc că aveau casa lor, şi nu au locuit în cvartirul oficial din clădirea 
primăriei. Ori cine ar fi fost notar” nou venit, i-ar fi pus pe drumuri. 
Dar oare să fi venit notar nou în locul lui? lată un gând care nu-i trecu 
niciodată prin minte! Dar, desigur, că va fi venit, isi zise el. Cum să 
rămână o comună așa de mare fără notar patru ani? Cine a mai po- 
menit aşa ceva? Dar atunci el se întoarce la un post ocupat de altul! 
Ei, se va gândi mai târziu la asta. Lucrul de căpetenie era acum să se 
întoarcă acasă. 4 

Și iarăşi se gândi la soţie ві copii. Mulțumită lui Dumnezeu, aveau 
casă şi o moşioară în sat. Apoi socrii nu erau așa departe, şi Emilia a 
avut în ei un razim ca si în părinţii lui, de altfel, Grant fruntași în al 
treilea sat de la ei. Lucru de căpetenie, — ава cum a văzut el pretu- 
tindenea în cei patru апі de înstrăinare — era ca omul să aibă ce mânca. 


Vâltoarea 731 


Bani nu va prea fi avut Emilia, dar in acesti ani de blestem si iepásire 
aurul era pânea. $1 páne va fi avut Emilia si copiii lui! 

Socrul sáu era un doctor de circumscripție, pensionat cu trei ani 
înainte de izbucnirea războiului, dar la declararea lui fu chemat din 
nou în funcţiune. Tatăl său era irccut de sasezeci de ani, asa că nu era 
cu putință să-l mai fi dus si pe el în războiu. Da! Era bine să ai pe 
cineva asa de apropiat, isi zicea el cu satisfactie. In prăpădul care a 
trecut o rudenie apropiată s'a adeverit mereu prietenul cel mai nedes- 
minţit. 

Ajunse într'o gară mai mare în care trebuia să schimbe trenul, era 
un nod de căi ferate. Trebui să aştepte aici o jumătate de zi. 

Se porni un vânt subţire dela miază-noapte care începu să miște 
ceața deasă si s'o rupă în grămezi surii, în perdele fumurii, lăsând pe-o 
clipă porţi deschise până în albastrul cerului, până în zări departe, unde 
se zăreau munţii. Lupta tinu vreme îndelungată, până ce adierea de 
vânt se schimbă în сгіуй{. Când cerul fu măturat la repezeală, umidita- 
tea atmosferei se curáti, şi sănătatea însăşi părea că vine cu aerul rece, 
uscat. Soarele lumina întinerit, coborât pe bolta dela miazăzi. La de- 
părtări pe umerii munţilor mai atârnau încă nori alburii de neguri, 
schimbându-și mereu formele, neguri cari se refugiară aici, înainte de-a 
fi zvârlite în cer de crivát subt formă de pâlcuri de nori şi nourasi, cari 
presărau acum bolta. 

lon Mărginean şedea în sala de aşteptare pe lada lui. Lo aduserá 
din trei doi soldati, pe cari îi omeni cu ceaiu tulbure si sălciu, același 
pe care îl sorbea si el fără insufletire. Cei doi camarazi o să-i urce 
lada si în noua garnitură; călătoreau si ei cu același tren, desi cu o des- 
tinatie cu mult mai apropiată decât locotenentul. 

Privea obosit prin sala restaurantului de clasa а doua, ticsitá de 
uniforme vechi spálácite. Cei cari aveau un scaun, sau un colt de la- 
viţă, durmiau ori motáiau cu toti. Unii durmeau cu capul pe mesele din 
fata lor. Restaurantul, ca si intreaga cládire a gárii, avea aspectul desolant 
al caselor vechi, nelocuite de mult, in paragine de ani, si cari de-odatá 
sunt suprapopulate. Ráni de gloante in ziduri, spárturi de obuze, ciocá- 
nituri de mitraliere in tencuiala exterioará, ca si cánd o grindiná cát 
nucile ar fi bătut pereţii; geamuri sparte, astupate cu gazete sau cu 
scânduri; podea ce пи se mai cunoștea din stratul gros de tiná și mur- 
dšrie bătrăcită; pereti interiori afumati, scaune rupte, mese hodorogite, 
pahare stirbe, — totul arăta prin ce vremuri a trecut clădirea gării. 

Lui Топ. Mărginean îi făcea impresia unei ființe ursuze, care bu- 
curos s'ar fi lipsit de toată lumea asta, pentru a se retrage şi a se odihni 
în suferinţa sa. 

Nu mai putea isprăvi de băut ceaiul tulbure, cu gust de lesie. Cine 
ştie ce frunze vor fi fiert la bucătărie în loc de ceai! Și nu era un strop 
de băutură în tot restaurantul. 

Işi scoase sticluța cu rom — mai ега de vr'o trei degete — și pi- 
cură în ceai. Lichidul căpătă de-odată gust. 

De-odată văzu că se propteşte în fata lui cineva care-l privea întins. 

— Dumneata esti, locotenente Mărginean? 


132 . 1. Agârbiceanu 


Omul ridică privirea şi descoperi semnul doctorilor pe uniforma 
ce-i stătea în faţă. 

— Da, eu sunt... Dar nu-mi aduc aminte... š 

— Doctorul Panaitopol! Cum sá-ti aduci aminte? Eu te-am avut 
in grije în săptămâna când dumneata te urcasesi în al nouălea cer. Acum 
pot să-ţi spun: nu credeam să scapi. Şi regretam sincer. Imi ziceam: Се 
păcat de băiatul ăsta! Să se înnece ca tiganul la mal! Acum că unirea-i 
făcută, că Transilvania e dezrobită, el să nu mai ajungă să trăiască în 
libertate. Blestemam pe toti spaniolii cu gripa lor. Te înapoiezi acasă? 

— Da, domnule doctor. La mobilizarea a doua eram încă bolnav, 
şi acum nici nu știu unde mi-e unitatea. De-ocamdată am fost trimis la 
vatră. Mă leg de prilejul acesta să-ți mulțumesc pentru grija ce mi-ai 
purtat-o. Mi s'a spus numele d-tale. şi mi s'a mai spus cá vegheai cu 
nopţile la căpătâiul meu. Iti sunt foarte recunoscător. 

Doctorul ridică uşor braţele, ca si când ar fi spus: «Ei, lasă!» Ii 
puse apoi mâna pe umăr si zise, cu un fel de duiosie în glas: 

— Ai ştiri dela cei de-acasă? Tti sunt bine toti? Doamna Emilia, 
Ionel, Nica? 

Mărginean îl privi mirat. 

— Sunt bine toţi, mulțumită lui Dumnezeu. Dar, dumneata de 
unde... 

— Ei, de câteori n'ai vorbit cu ei în aiurările dumitale! Numai 
decât am înţeles că Emilia ега soţia, şi Nica si Ionel, copiii... In fişa 
dumitale era însemnat că în Siberia ai fost bolnav de febră tifoidă, îi 
adause el, părând fără nici o legătură cu ce spusese mai înainte. 

— Da. 

— Nu a fost exantematic? 

— Nu. 

— Dumneata ai avut cazul cel mai grav de gripá dintre cari le-am 
văzut. Imi explicam prin organismul slăbit încă din boala trecută. Acum... 
te simţi bine? 

— Da, așa cred. E cam obositor drumul ăsta, îmbulzeala. 

— Nu simţi nici o rămășiță rea în trup? 

Ce voia 'să spună? Sensatia rămasă în urma visului acela cu vâl- 
toarea încă nu se risipise. Dar mai era ceva la care nu voia să se gán- 
dească, ce nu-i părea de-o importanţă oarecare: Ceva cu care se sculă 
din pat, și-l purtă în tot timpul covalescenfii fără a pomeni cuiva. Era 
o strânsoare, o înmănunchere de junghiuri par'că, subt umărul stâng, în 
spate, cât tinea coasta, Ceva ca de reumatism, care-i îmgreuna mișcarea 
braţului stâng, şi uneori chiar întoarcerea capului în partea stângă. Dar 
era mai mult o indispozitie a mușchilor, isi zise el, care nu poate avea 
nici o importanţă. 

li spuse totuşi doctorului: 

— Da, ca uqmare a bolii, zise el repede ca ві când era familiar 
cu astfel de urmări. Poate ai părăsit prea repede -patul. Dar nu e pri- 
mejdios, în caz că nu recidivezi. De aceea eu, în locul colegului care 
ţi-a dat drumul, te-aş mai fi reţinut zece zile. Poate se mai îmbunătă- 
fea circulația trenurilor, Acum e o nenorocire cu mersul lor. Nu mai 
sunt decât nişte biete epave scăpate din dezastru. 


Vâltoarea 133 


— Ca toti oamenii ăştia, de altfel, zise Mărginean. 

Doctorul aruncă o privire fugară prin. sală, apoi se uită întins la 
locotenent. Isi spunea: vede pe ceilalţi, nu pe sine. Ion Mărginean avea 
obrazii palizi, căzuți. Buzele fripte şi vinete, fruntea uscată. 

— Mizeria сеа mare e că tara ne-a rămas secătuită. Nemţii au dus 
tot ce au putut. Oamenii întorși la vetre nu pot avea о hrană substan- 
tialá. Să sperăm că în "Transilvania уа fi mai bine, Dela armata de acolo 
ne vin ştiri bune. Oamenii şi animalele au ce mânca. Dacă ajungi in 
pace acasă să te pui pe traiu bun. Sá laşi de-ocamdată ocupațiile la о 
parte. Ce esti dumneata în viaţa particulară? 

— Notar comunal. 

— Е un noroc să tráesti acum la un sat. Afli mai uşor alimente. 
Mai ales la dumneavoastră unde spoliatiunea si jaful n'au putut lua pro- 
porţii ca la noi, nefiind teren de operaţiuni. Lapte, ouă, brânză, vei 
atla cu siguranţă. Să faci o cură de lapte de-o lună cel puţin. 

Mărginean începu să-l asculte neliniștit. Pentru ce se interesa doc- 
torul aşa de aproape de el? Era cumva bolnav şi acum? 

— Câţi ani ai, domnule notar, îl întrebă doctorul. 

— Treizeci şi doi am împlinit în Septembrie. Am fost de douăzeci 
şi opt la mobilizare. 

O lumină trecu repede prin privirile şi pe faţa doctorului. 

— Oh! Eşti asa de tânăr încă. Sá n'ai nici o teamă! Tinereţea 
toate le învinge. Eu, adăugă el cu melancolie în glas, am împlinit pa- 
truzeci şi opt. Totuşi vreau să trăesc încă mult să mă bucur de Ro- 
mânia mare. д 

— Să-ţi jute Dumnezeu, domnule doctor. 

Dar pentru ce-l întrebase de vârstă? De ce-i spusese cá tinereta 
toate le învinge? E] nu s'a gândit nici o clipă că viaţa lui ar fi în pri- 
mejdie. 

— Şi dumnitale! răspunse doctorul. Dumneata vei intra in cu- 
rând în mijlocul unui mare ospăț, al unei fericiri се freamătă dela 
unire încoace. Camarazi cari vin dela trupele de dincolo spun că de- 
lirul nu mai are sfârşit. O mare frământare sa pornit: o aşezare de 
ţară nouă. Probabil cá nici dumneata nu vei mai rămânea notar într'un 
sat. Are nevoie, tara are nevoie de toti intelectualii, de toţi oamenii 
cu pregtăire pentru ‘organizarea provinciei. 

Ion Mărginean ascultă si nu înțălegea. Pentru ce nu ar mai ră- 
mánea el la sat? Ce ar putea face pentru altă slujbă pentru care nu 
era pregátit? 

— Eu sunt fecior de ţăran, domnule doctor, si slujba mea e la 
ţară. Nu cred că o să má misc din satul meu. Vor fi destui cari вй iea 
locurile de conducere din administraţie. 

— In locul dumitale, vr'o jumătate de an cel puţin, nici eu nu 
m'as mișca de acasă. 

Pufăind ostenit, un tren întră și se opri, ecártáind strident din roțile 
cu osiile neunse, un tren de marfă, care avea si vreo trei vagoane de 
persoane. A 

Doctorul suspină a ușurare. 


734 L Agârbiceanu 


— In sfârşit a sosit! Ştii de când astept aici? Dela miezul noptii. 
li strânse mâna, spunându-i: 

— Mi-a părut aşa de bine să te văd! 

— Cu cea mai sinceră recunoştinţă domnule doctor. Dacă nu e cu 
supărare, as avea o rugăminte. 

Doctorul ciuli urechea, cu un nor de îngrijorare pe faţă. 

— La primăvară, la vară, la toamnă, când veţi putea, as fi fericit 
să petreceti câteva săptămâni în familia mea, la mine la țară. 

— A, dar e admirabil. Să ştii că am să vin când voiu lua concediu. 

Ei isi dădură împrumutat adresele şi strángándu-si din nou mána, 
trenul se îndepărtă. 

— «О să và petrec, trenul meu nu a sosit încă», spuse din urmă lo- 
cotenentul. 

— A, nu, te rog să rămâi în sală. A inceput un indrácit de сгіуй[! 
Nu, te rog. Eşti foarte amabil, dar rămâi la adăpost. De altfel cine ştie 
când se va urni şi trenul meu? 

Vântul bătea întradevăr cu strásnicie. Castanii goi, cu ramurile ne- 
gre, se îndoiau. Vântul vuia sinistru în clădirea gării, fluera subţire prin 
crengi, izbea în şirul negru de vagoane. Soldaţii cu obrajii invinetiti îşi 
strângeau mantalele pe trup, se întorceau cu spatele împotriva bătăii, si 
se strecurau în sălile de aşteptare, în restaurant, umplându-le până la 
saturație. Ion Mărginean, de pe lada lui, asculta şueratul vântului, Cu- 
nostea din copilărie toate întorsăturile şi glasurile vântului, şi avu sensatia 
că se simte mai puţin străin, mai acasă. Ti părea că o fiinţă cunoscută îi 
dă de ştire că-i aici, în apropiere, că-l ştie şi-l cunoaşte, Nici șesul întins 
pe care-l străbătu cu trenul, nici satele şi oraşele pe lângă cari trecu, nici 
gările prin cari se oprise, nici miile de soldaţi, nu-i putură da senzaţia că, 
oarecum, e acasă. Zadarnic isi spunea că tot pământul ăsta e românesc, 
cu sate, cu oraşe, cu oameni; că, de-aici încolo ori unde trebue să se simtă 
ca acasă, — totul îi părea străin până ce auzi şueratul crivăţului. Pentru 
a nu se simţi atât de izolat în lungul drum, încercă, mai înajnte să re- 
trăiască sentimentul de «acasă», pe care-l avu când a venit din Rusia, de 
îndată ce a pus piciorul pe pământul românesc. A, ce căldură îi inundase 
atunci sufletul! Cât s'a simţit de la adăpost, cât s'a simţit de acasă la 
el! Deşi veni în locuri si între oameni pe care nu-i văzuse niciodată în 
viaţă, toate-i păruză cunoscute, prietene, toate ca şi când ar fi proprie- 
tatea lui. $i sentimentul acesta dăinui până la sfârșitul războiului, până 
la boala lui. Când se sculă din boală şi află că războiul e încheiat în toată 
lumea, că armatele române au trecut Carpaţii, unde nu-i mai așteaptă 
lupte ci brațele deschise ale fraţilor, el se simţi singur şi părăsit în 
străinătate. Şi senzalia aceasta îl urmări până acum, la glasul cunoscut al 
crivátului. 

I se părea că vijleia de afară i-a adus de-odatá aerul, atmosfera din 
satul lui. 

Isi stránse si el mantaua pe trup. Cánd se deschidea uga restauran- 
iului, — si era deschisá mereu — unde îngheţate de vânt pătrundeau 
înăuntru, primenind aerul Bros şi greu din sală. Nu-si mai putea da seama 
decând asculta cântecul crivăţului. Călători departe, in copilărie si în 
anii trăiţi la ţară, şi vedea locuri şi oameni cunoscuţi. 


Vâltoarea 735 


Târziu isi dădu seama cá în sală se aprinse o lampă de petrol, atár- 
nată in tavan. Un fior de frig îi cibori, serpuitor ca nitșe boabe mărun- 
jele ce aleargă repede, de-alungul şirii spinării. Isi strânse mai bine 
mantaua. 

Auzea vorbe, auzea şoapte: trenul avea întârziere mare. Poate nu 
vor pleca decât pela miezul nopţii... 


Se trezi în zorii zilei în trenul ce urca încet, gâfâind și scârțâind, 
valea Prahovei. Ninsese peste noapte, si ningea încă si acum, crivățul 
schimbându-se în viscol. 

Nu-şi putea da seama, nu-și aducea aminte, cum a esit din gară, 
cum a urcat în tren. li păru la început că visează. Dar, în faţa lui pe 
lavitá, recunoscu pe cei doi soldati cari îi coborirá lada din trenul celă- 
lalt, şi-i făgăduiră să i-o urce si în noul tren. 

Când îl văzură că deschide ochii ce doi camarazi zâmbiră. Măr- 
ginean, privindu-i întins, cu mult interes, se simțea stánjenit, rusinat. 

— Aţi dormit bine, domnule locotenent? zise unul. 

— Da... da, însă nu ştiu, nu-mi amintesc. 

— Aţi adormit încă în gară, pe ladă. Şi încă aşa de adânc încât a 
trebuit să vă aducem de subsuori şi să vă urcăm în tren. Se pare că 
ati fost foarte ostenit, 

— Da, am fost, zise cu greutate, miscándu-si umerii. Părea că 
simte un lucru strein, un lucru greu pe el. 

Un soldat se ridică şi-i desfásurá mantaua lui de pe spatele locote- 
nentului. Mărginean abia acum văzu că soldatul nu era îmbrăcat cu 
mantaua. 

V'am pus-o în spate azi noapte, că viscolul bătea din lături drept 
în scândurile ferestilor. M'am temut să nu vă ráciti. Când doarme omul 
ава de adânc, se răceşte mai uşor decât dacă e treaz. 

— Da, adevărat... vă mulțumesc, zise omul zăpăcit. 

Cum se putea să nu-şi aducă aminte de nimic? Să... să бе într'a- 
devăr bolnav încă? Pentru aceea a stăruit si doctorul Panaitopol atât 
de mult în jurul lui? 

— Vă simtiti bine? întrebă celălalt soldat. 

— Da, aşa cred, bine! 

— Dar aţi fost bolnav mai înainte? 

— Da, de gripă. Dar înainte cu două luni. 

— Nu vă trage pe la scândura aceea? 

Era scândura ce ţinea loc geamului de lângă el. Era o singură tablă. 
Totuşi ate de vânt se prelingeau pe la marginile ei. 

Indemnat de cei doi, schimbă locul cu unul dintre ei, desi aici era 
cu mult mai strâmtorat. Dar vedea acum printr'un geam gol al corido- 
rului regiunile prin care trecea. 

Trenul urca încet spre munți. Ajunse într'o regiune cunoscută, prin 
care trecuse, cu prilejul expoziţiei jubiliare din 1906. Tot mai înalte 
se înălțau coastele împădurite, de amândouă laturile, si tot mai prăpăs- 
tioase. Da, era valea Prahovei, urcau spre Sinaia. Fluturii mari şi desi 
de zăpadă erau involburati de crivăț. Pădurile se legánau pe culmi, se 
zbuciumau uneori. Pe-aici era zăpadă groasă. Se vede.că ningea de mult. 


1. Agârbiceanu 


Ion Mărginean văzuse regiunea în timpul verii, totuşi multe piscuri 
îi erau cunoscute. li trecură prin minte scene din acele vremuri fericite: 
era lumină şi bucurie pretutindenea. Excursionistii fură primiţi cu stea- 
guri, cu muzici, cu discursuri, cu banchete. Dar lumina şi fericirea era 
mai ales în sufletele excursionistilor, dintre cari cei mai mulţi veniseră 
întâia oară în Regatul liber. Se uitau extaziati la toate. 

Şi acum România nu era numai aici, era si peste munţi, până de- 
parte în şesurile Tisei, Şi totuşi nu chiuia nime de bucurie, — îşi zicea 
el amintindu-și de excursia aceia —, nu cântau muzicile, nu se ţineau 
discursuri. Numai crivățul vuia, şi cernerea zăpezii întuneca văzduhul. 
Numai trenul ăsta nesfârşit sufla greu, urcând încet, ducând atâtea va- 
goane pline de oameni tácuti, par'că un tren de bolnavi. ; 

Dar, acum e după rázboiu si rănile încă nu sunt vindecate nici in 
trupul ţării, nici în sufletul oamenilor, isi zicea el. Уйла de-alungul liniei 
gări şi clădiri în ruine, şi morminte o mulţime, nu in cimitirile satelor, 
ci afară pe coastele. dealurilor. Soldaţii se uitau întins la mormintele 
acelea. Unii dădeau desluşiri: luaseră şi ei parte la luptele din. partea 
locului. In compartiment se vorbi un restimp în şoaptă, apoi se puse 
iar tăcere grea. 

La Predeal schimbă din nou trenul. De-acum nu-l va mai schimba 
până acasă. Aşa spusese conductorul. Alţi doi soldaţi îi mutară lada 
în celălalt tren, cei cari îl ajutará până acum coborîră de mult. 

Trenul nu plecă însă decât dupăzeci şi patru de ceasuri. Vântul 
se mai potoli, dar peste noapte se însenină şi se puse ger. 

Nu mai putea rămânea în vagon. Ori cât ar fi tropotit din bocanci, 
în тапа cu ceilalţi, frigul, luându-l dela picioare, i se urca tot mai sus. 
în trup, In sticlutá nu mai avea nici un picur de rom. 

Cobori şi cu mare greutate se strecură intr'o sală ticsită, Nu mai 
ştia dacă e sală de aşteptare, restaurant, ori altă cameră dintr'o locuinţă. 
Dar acolo se îndesau toti cei cari tropoteau din bocanci pe peron. 

In lăuntru era acelaşi aer pestilential ca şi în restaurantul din gara 
cealaltă. $i un fum, de tutun gros să-l tai cu cuțitul care te pigca dureros 
şi de ochi si de vârful gátlejului. [ 

Căuta, par'că instinctiv, să afle ceva pe ce să seadá. Dar nu găsi 
nimic, Ceea ce-i păru la început că erau lavite întinse, nu erau decât 
trupuri de soldati culeati pe podea. După ce stătu un răstimp în picioare, 
răzimat pe alte trupuri, tot în picioare, între cari era strâmtorat, se gândi 
ce bine trebue să le fie celor ce erau culeati pe jos. Şi dorea si el să 
se culce. Dar nu mai era loc liber să pui nici talpa unui picior, dar încă 
un trup culcat de-alungul. ' 

De-odată simţi că-l înconjură niste braţe, Ce putea fi? Se îmbulzeau 
mai tare în el? Nu se îmbulzeau, ci par'cá-l sprijineau.., 

Se trezi pe-o lavitá de lemn în odaia de serviciu a şefului de gară. 
Când îşi simţi respirarea îşi dădu seama că băuse rcm. Cine i-a dat rom? 

— Vă simtiti mai bine, domnule locotenent? îl întrebă slujbasul. 

— Da, mai bine, pentru, ee întrebaţi? Abea acum i se deslusi cá 
nu era nici în compartiment, nici-in sala aceea plină de lume. t 

— Plecarea nuii „decât peste vr'o circi ceasuri. Ar fi bine să. vă; 
odihniti puţin aici pe bancă. Nu-i prea lungă, dar totuşi se poate folosi. 

Nu mai întrebă de nimic, ci se întinse pe bancă, adunându-și picioa- 


váltoarea 737 


rele. Se invártea lumea cu el, îl durea capul. Ce bine ar fi să nu trebu- 
iască a merge mai departe, ci a rămânea aici, pe. banca asta, pe vecii 
vecilor, Noţiunea «acasă» nu mai avea nici o însemnătate pentru el. Fu 
cuprins de febră, şi după ce adormi începură aiurárile. 

Totuşi când îl trezi şeful, căci trenul era gata de plecare, se simţi 
mai bine. 

— M'am gândit mult, şi am ajuns la concluzia că tot e mai bine 
să plecaţi. In cel mult zece ceasuri veţi fi acasă. In Ardeal trenurile cir- 
culă mai repede si mai regulat. Aici nu ati putea avea încă o îngrijire 
de-ocamdată. 51 parcă v'ati simţi mai bine. 

— Desigur, mulțumită bunátátii dumitale. Nu mai am nimic. Eram 
ostenit, apoi frigul acela din vagon, aerul greu din sală. 

— Frig o să mai fie si de acea te-as ruga să primeşti o pătură de 
lână dela mine. Am уго trei. Mi-o poţi trimite ocazional prin oricare 
mecanic sau şef de tren. 

— Vă sunt foarte recunoscător. O să v'o trimit îndată ce voiu ajunge 
acasă. Cred să o dau chiar la insotitorul acestui tren. 

— Nu e nevoe de nici o grabă. Dela gară poate aveţi încă drum 
de făcut. 

In vreme ce-i dădea adresa, Mărginean vorbi cu înflăcărare, ca si 
când i-ar fi spus un lucru de mare însemnătate, care-i privea pe ei 
amândoi. 

— Ce depărtare? Avem gara în capătul satului. Cred că va fi ză- 
padă pela noi şi drum de sanie. 

Când esi din birou funcţionarul privi cu o duioşie îngrijorată în 
urma lui. «Are încă febră», îşi zise, dar aici n'aveam ce face cu el. Cred 
că tot e mai bine că merge acasă!» 


La gara din sat nu-l aştepta nime. Nu ştiau nici că vine, nici când 
soseşte. El nu se gândi nici să le scrie, nici să le telegrafieze. De altfel 
nu stia dacá functioneazá posta, si dacá se pot da telegrame. Incá inainte 
de plecare se interesá, dar nime nu stia să-i spună. Apoi, cu circulația 
de acum a trenurilor, cum ar fi putut şti ziua sosirii? Se mai gândea 
si la surpriza ce le va face-o. 

La gară era însă un ţăran cu sania. Omul îi cobori lada, o puse în 
sanie, şi abia când se urcă şi Mărginean, păru că-l recunoaşte. 

— Cum? Dumneata? Domnul notar? Maică Precistá! Am auzit cá 
veniţi. Dar ега să nu vă cunosc. Aţi fost bolnav? 

— Da, da, am fost, răspunsă cu insufletire Ion Mărginean, ca $i 
când sar lăuda cu ceva de mare pret. «Acum mi-a trecut, nu mai sunt». 

Dar vorbind încă începură să-i dârdâe dinţii în gură. 

Omul întoarse capul, îi dădu un tol de lână: 

— Acoperiţi-vă bine, zise el, dând bici cailor... 

Nu-si mai aminti eum a ajuns acasă. Se trezi în pat, în fața lui 
cu Emilia care-i întindea о ceaşșcă cu vin fiert: 

- - Mai bea-o şi pe asta!: să te încălzească. 

Dar noaptea începu să aiureze. Dimineaţa sosirá socrii, părinții. 

Bătrânul doctor, socrul său, recunoscu gripa, care făcuse ravagii și 
în circumscripţia lui, dar nu avu de unde sti că era o recidivă. 

L. Agârbiceanu 


DELA DURAU LA DORNA, PRIN BORCA SI BROSTENI 


\ 


Pe valea Bistriţei. Coborim repede valea pârăului Schitului, pe- 
Fiorii primejdiei si trecuţi de dulcele cântec munmurat de apa isvo- 
ai sublimului. rasului; ne venea să-i adresím veselulri drumet 

curgător naiva întrebare drăguță, plină de filo- 
sofie naturală, a lui Goethe : 


Pârâiaș cristalin 
De unde vii și und'te duci? 


Facem îndărăt, acum la întoarcere, calea dela Răpciuni-Călugă- 
reni, şi de aci o luăm în susul Bistriţei, pela Popeşti, către Borca si 
Broşteni. Ni se spune că drumul e nesigur. Intrebám pe cine intálniam 
mergánd cu cárutele inainte or venind la vale: 

— Cum e drumul? 

— Cam greu la podul cutare, ba la isvorul cutare, ba la vadul 
cutare. 

Trecurám fără primejdie, cu bágare de seamă, toate podurile, po- 
detele, isvoarele si vadurile. Nu se întâmplă nici o nenorocire. Emotiile 
n-au lipsit, fireşte, pentru naturile mai efioase, prea sensibile la nevoi. 
Drumul îngust trecea, pe unele locuri, aproape de tot de marginea de- 
spre malul adânc al Bistriţei. Necunoscutul controler dela Petru-Vodă 
avusese grija să ne spună: 

— Pela Săvineşti şi Popești n-o să puteţi merge cu trăsura asta. 
Abia încape una mică de doi cai. Patru cai cam greu. E riscat. 

Ideia pericolului prevestit făcea mai mare efect decât realitatea 
însăși, 

Cei care îşi puteau păstra libertatea spiritului — majoritatea con- 
voiului, de alt-fel — aveau de gustat plăcerile contemplării unor positii 
pitoreşti încântătoare. Esclamatiile de admiratie- răspundeau celor de 
fricá, uneori s'auzeau $n acelaş timp, s'amestecau într'un concert straniu 
de emoţii opuse, cu discordante wagneriene. 

— Ah ! ce frumos! Ta te uită! 

— Oh! n» răsturnăm... Opreşte, birjar! 

Câteodată priveliștea se impunea cu atâta putere de farmec pri- 
virilor, încât primejdia, reală or închipuită,: intra în umbră, se uita. 
Și atunci acordul suna ca o dulce melodie sentimentală a unei opere 
italiene, mai ales din cele vechi: 

— Ah, ce frumos! " 


Prin munţii și văile Moldovei 739 


Unele locuri ne aminteau positii din Valea Oltului; altele, vederi 
дере Rin, depe Dunăre, din Elveţia. 

— Admirabil! 

— Superb! 

Bistriţa serpuia în ocoliri márete printre dealuri verzi, acoperite de 
păduri sau de pășune. Brazii înalți se coborau pe alocurea, ca niste 
pereți de verdeață, pânăla marginea apei, oglindindu-și vârfurile co- 
nice în undele repezi ale râului. Si páraele, pârăiașele, isvoarele, gârlele, 
alergau în calea noastră, din toate văile, din toate culmile, către Bis- 
trita. «Atâta murmur de isvor» ne-a întâmpinat intrarea mai adâncă în 
regiunea munţilor! Par'că circulația vieţii ar bate svâcnind tot mai 
puternic în arterele pămânului, cu cât te urci spre înălțimile trupu- 
lui planetei. Munţii isi arătau piscurile pe deasupra dealurilor, dând 
panoramei nota impuntăoare a máretei lor perspective. 


La Borca. Ajungând la Borca, trecerea podului din faţa văi- 

lor încrucişate ale Bistriţei si Sabasei, cu profun- 
dele lor deschideri de orizont larg, vesel, atrăgător; vederea clădirilor 
cochete ale administrației domeniilor Coroanei, cu grădinile si inscrip- 
tiile lor îngrijite; te fac să crezi că intri intr'o staţiune climatericá din 
humea culturei europene superioare, centru de repaus, de reculegere, de 
sport, de excursii. lar, după mulțimea plutelor, după sgomotul cheres- 
traelor, te crezi într'un centru de muncă industrială îmbelșugată. Si 
Dorea este, în adevăr, sau poate să fie de toate acestea. 

Ne-am oprit de am luat dejunul în pridvorul hotelului administra- 
tiei, depunând o parte din bagaje — hainele — pe scaunele din sala 
teatrului țărănesc si pe scena lui. Destinat a ridica trebuintele sufle- 
testi ale ţăranului la înțelegerea şi gustarea frumuseţilor literare si mu- 
zicale, încercările acelui teatru de a duce binefacerile artelor si către 
sufletul poporului, din al cărui geniu a isvorit bogăţia de frumuseți a 
basmelor, báladelor, legendelor si poeziei populare, se vor socoti odată 
ca o întreprindere de valoare istorică, în desvoltarea generală a culturei 
noastre naţionale. 


Dela Borca la Broş- După prânz, dupáce mai lăsarăm caii să se odih- 
teni. Simtirea in-  nească si mai schimbarăm câteva vorbe cu prie- 
'ensá а contemplá-  tenii si cunoscutii întâlniți în Borca, si ne mai 
rii colective. plimbarám pe jos pe şoseaua satului, admiránd 

grădinile si curţile împodobite, mai mult decât 
aiurea, cu îngrădirea veselă si pitorească a scoruselor de aur, luarăm 
calea mai departe spre Broșteni. 

Simţul estetic, ispitit de frumusețea scoruselor, deveni гарасе. 
Unul din noi rupse câteva crenguţe de un roșu viu, strălucitor, ca niște 
mărgele de foc, şi ne împărtăşi pe toti din încântătoarea pradă, cu câte 
о rámuricá, pe саге o aninarăm la butonieră. 

O fină şi scurtă bură de ploae, ca un perdaf rarificat, de pulbere 
lichidă, ne stropi fata, răcorind molesala nămezilor, ca să ne trezească 
atenţia și sensibilitatea pentru privelistile ce urmau până la Broşteni, 
dealungul minunatului curs al Bistriţei. 

Entuziasmul nostru nu se obosia, sporit mereu de simjirea multi- 


140 L. Găvănescul 
plicatá prin puterile comune 'ale mai multor suflete, unite in urmárirea 
frumosului. Exclamatia unuia măria delectarea estetică a altuia, care 
răspundea la rândul lui cu noi observaţii, ca stimulente pentru alte a- 
vânturi agere să cuprindă din toate părţile clipa deliciului oferită de na- 
tură, odată pentru totdeauna în vieaţă. Fie-care vedea o particularitate, 
o trăsătură a tabloului, o întorsătură deosebită a perspectivei, o grupare 
trecătoare a elementelor peisajului, o nuanţă momentană a luminei 
dealurilor. $i natura, prinsă deodată de mai multe priviri pline de ado- 
ratie pentru minunile ei, îşi destindea generoasă taina frumuseţilor. 
Simteam fiecare cu puterea obsteascá a sufletelor tutulor celorlalți. Se 
făcuse parcă un soiu de suflet colectiv, gata să se impresioneze la fel 
de atingerile lumii din afară. 

In apropierea Brostenilor, cursul Bistriţei isi impodobia : malu- 
rile cu spalierul pădurilor de brazi ce se coborau depe dealuri. 


La Broşteni, Incă un In Broșteni ne aștepta colegul B., naturalist, care 
prieten de excursie. acum, ca ві alţi ani, dearándul, îşi alesese Broste- 
Buna dispozitie.«Be-. nii ca reşedinţă centrală de vară pentru excursiile 
tia de aer». In apele lui științifice în munţi. 
Bistriţei, sunt şi nu Ocuparăm camerele rezervate la hotelul așezat 
sunt püstrüvi. Soap- їп o cotitură a Bistrieti, cu o vedere panoramică 
tele Bistriţei. asupra podurilor, asupra râurilor Bistriţa şi Nea- 
gra, ві asupra pădurii дере dealurile din faţă. 
Ne plimbarám, pe poteca din pădure, ре malul opus al Bistriței, 
în o bună dispoziţie neistovibilă. Colegul B. se simtia cam dezorientat 
si strein în mijlocul glumelor noastre, formulate în cuvinte şi sentinţe, 
al căror înţeles complect era adesea un secret al societății noastre. 
După o vieatá nomadă de câteva zile, vieatá izolată de restul lumii, În 
plină natură, comunicând numai între noi anumite idei ieşite din o 
experienţă numai a noastră, şi sentimente, şi griji, speranţe, iluzii şi 
deziluzii comune, ajunsesem aproape să ne făurim un limbaj al nostru 
propriu. Acest limbaj oglindia experienţa noastră, exprima fericirile şi... 
nefericirile noastre particulare, сагі nu aveau poate interes si nici înțeles 
pentru altă lume. Nu numui numele lucrurilor era câteodată altul decât 
cel obşinut, dar şi al persoanelor. Cineva dintre noi se numia, bunioară, 
B-Mare si altcineva B-Mic. Dece? O taină pentru omenirea întreagă, 
reprezentată atunci prin colegul B. Intâmplări, chiar banale, luaseră, în 
«istoria universală» a societăţii noastre călătoare, importanța marilor 
evenimente, cari trebuiau povestite oamenilor, ca să nu se uite, si deci 
povestite nu odată. N 
Devenise o adevărată scie, pentru bietul nostru coleg, povestirea 
împrejurărilor în cari prietenul Drag îşi pierduse umbrela, pe drumul 
spre Borca. O biată umbrelă de excursie căzuse depe capră, si când 
Drag observă lipsa ei, trimise pe Avrum, într'o doară, s'o caute pe 
unde trecusem. După câteva minute de aşteptare, birjarul veni cu ea. 
spre mirearea noastră exagerată, care îi făcu o primire de un entuziasm 
comic. Intâmplarea asta s-a povestit de o, mie de ori. Și mai totdeauna: 
povestea se începea aga: 


prin munții și văile Moldovei 741 


— Inchipuieşte-ţi, mon cher... 

Buna noastră dispoziţie a fost caracterizată bine de colegul B., 
cunoscător al minunilor vieţii în plină natură: 

— Beţie de aer! 

La întoarcerea spre hotel pentru masă, văzurăm niște țărani pes- 
cuind cu undita în apa Negrei, în apropiere de revărsarea ei în Bistriţa. 

__ A! Păstrăvi! Ne gândirăm noi. La masa dela hotel să ne dea 
numai decât păstrăvi. 

—  N'are, ni se răspunse. 

__ Cum să n'aibă? Nu-s doar Bistriţa şi Neagra, ca mai toate 
apele de munte, purtătoare de păstrăvi? 

— Da de unde? 

__ Се fel «da de unde»? întrebarăm noi, tot mai miraţi. De unde 
s'adue doar păstrăvi la oraşe? Nu de p'aici? 

— Ba de p'aici. 

— Atunci cum nu sunt? 

— Sunt, dar nu se gásesc. 

— Dacá sunt, se gásesc. 

— Nu asa usor. 

— Ce pescuiesc oamenii ăia, dar? Nu păstrăvi? 

— Cine ştie? 

— Să-i întrebăm. 

— Nu, că se supără. 

— Dece? 

— Sunt atenţi la mişcările unditei. Nu le place să-i tulburi. 

Ne aduserăm aminte de întâmplarea deia Pipirig, şi nu mai cer- 
cetarăm. Dacă n'am găsit brânză de Pipirig la Pipirig, cum о să găsim 
păstrăvi la Broşteni? Ne resemnarăm ca în fata unei legi fatale. 


Trecurám podetul Negrei. La podul cel mare al Bistritei, niste 


mese si scaune, aşezate intro adáncáturá, ne atraserá. Cátiva din noi 
тїшавегйт să ne odihnim pe ele, contemplând curgerea râului. Cei- 
alţi se duserá la hotel să comande masa şi să îngrijească de provizii de 
drum pentru a doua zi. Băcănia cooperativei, istalată în hotel, nu se 
deschide mâine, Duminică. Şi apoi, mâine o să plecăm foarte de dimi- 
meaţă: la şease, pe drum spre Dorna. 

In dulcele amurg, senin si liniștit, ascultarăm, depe pod, așezați 
comod pe bănci şi la mase, susurul Bistriţei, cántándu-si cântecul vieţii 
еі de nesfársite schimbări, în сагі ea se simte mereu aceeași, alergând 
mereu. cu alte valuri, eu alte unde, între aceleaşi maluri, printre ace- 
leasi dealuri, zărind. mereu piscurile aceloraşi munti. Cui ştie să-i în- 
teleagă viersul câte nu spune ea din călătoria ei dela isvor, unde isi 
priveşte obârşia înaltă in norii plutitori ai cerului, şi până la mare, 
unde o duce dorul ei si o trage larga putere a Siretului si Dunării! 
Fără să deslușim spusele ei, îi ascultarăm glasul mângâios, alintător, ca 
un cântec de leagăn, ca un nani nani duios si odihnitor. 

Privirám pe malul 'de dincolo, rápos, al Bistritei, femeile .silin- 
du-se, cu mare greutate, să adune hágchiile de scânduri. risipite pe 
marginea apei. Dela pod, pelângă albia Bistriţei, în susul malului înalt, 


742 d 1. Gávánescul 


printre strâmtori pietroase, greu de străbătut, o cărare îngustă, ane- 
voioasă, ducea la un sat се se vedea în apropiere. Nici n'ai fi gándit 
cá p'acolo este drum de umblat, dacá n'ai fi vázut oameni trecánd, cu 
dibăcie sprintená de capră, legănându-şi ugor si ager corpul în cumpă- 
neli echilibristice, cu toată povara traestelor şi sarcina uneltelor ce 
duceau pe spinare si în mâini. 

Frumuseţea împrejurimilor si întăritoarea înviorare fizică deo- 
sebită a mediului ne sugeră şi aici, ca la Durău, sub altă formă, în- 
trebarea despre lungimea vieţii oamenilor de pe-acolo. Răspunsul obti- 
nut fu de un laconism foarte elocvent. 

— Trăiesc mult oamenii p'aici? 

— E, he! 

— Dar... mulți din ei? 

— 0, ho! 


După două zile de vilegiaturá, prima masă mai ingrijitá, luatá in 
pridvorul hotelului Brosteni, ni se păru un adevărat deliciu gastric. 
Admiratia şi exclamárile începură dela mastică. Се mai mastică! Vine 
ciorba: Ce mai ciorbă! Smântâna: Ce mai smântână! Perele. Ce mai 
pere! Mi se pare că nu prea. Toate au fost, dealtfel, «ce mai» si «nu 
prea». 

După noaptea dela Durău, unii din noi dormiră admirabil, în 
patul curat și moale. Pentru alții, micii duşmani negri, sprinten sări- 
tori, aì schitului, își găsiră momentul răsbunării sau, poate, în felul 
lor, momentul de a-și arăta recunoştinţa că au fost aduși intr'o loca- 
litate mai umblată, cu mai multă lume, cu mosafiri noui! Ce mai no- 
roc pe ei! , 


Plecarea din Bros- Toţi ne scularám de dimineatá. Totul era gata 
teni.Noui planuri de de plecare, — afară de trăsură. Caii nepuși, Avrum 
drum. Când vom fi zăpăcit da din colt în colt. I se incuiase poarta, 
îndărăt la Oglinzi?  n'avusese pe unde să iasă, caii n'avuseserá de mân- 
Pe unde şi cum? care: — tot felul de explicaţii, lipsite de rațiune 

suficientă lámuritoare, Am, pierdut maj bine de 
un ceas din orarul drumului plănuit. 

Și socoteala noastră despre durata excursiei se cam schimbase 
de împrejurări. Contasem pe cel mult patru-cinci zile. Două se trecuseră; 
una vom face până la Dorna, alta dela Dorna îndărăt pânăla Broşteni 
său Borca, cu plutele; d'aici, în fine, alta, cu trăsura, până la Oglinzi. 
Teşia o zi, poate două, mai mult. Nicio supărare, Ba cu atât mai bine, in 
o privinţă. In altă privinţă, nu tot aşa de bine. Data întoarcerii acasă nu 
era deloc indiferentă, pentru unii din noi. Grija ei ne urmária. 

In Broșteni poate ne vom opri, numai timpul necesar ca să lăsăm. 
pe colegul B., care ne Însoția în excursia la Dorna, înadins pentru 
marea partidă de plăcere a întoarcerii pe plute; şi са să luăm cu noi 
păstrăvii comandaţi, hotelierului pentru ziua trecerii noastre îndărăt 
prin Broşteni. Mai mult nu vom rămânea, Calcularea zilei de întoarcere 
acasă. revenia mereu în chibzuielile noastre. Prietenii H. își lăsaseră 
copiii la Oglinzi: aveau grija lor, deşi de altminteri nu îi lăsaseră singuri. 

— Haide, Avrum! 


Prin munții și văile Moldovei 743 


Ciasul de întârziere ni s'a părut un veac. Jidanul, simțind mânia 
noastră şi înțelegând ce ar face-o să izbucnească, tăcea, aștepta să treacă 
furtuna, abia îngânând încet, cu o sfială priincioasă, bine socotită, 
duuă de scuză. 

— Haide! 


o vorbă 


Valea Negrei. Unică Curând după ce părăsirăm Broştenii, în susul 
în frumuseţe ! râului Neagra, intrarăm într'o vale uimitoare, ne- 

închipuită, o vale unică în frumuseți pe pământul 
tării româneşti, atât de bogat în frumuseți pitoreşti, 

Valea Negrii e neîntrecută. Parcă intri într'un pare mare, încon- 
jurat pe alocurea din toate părţile de dealuri verzi, cu perspective 
încântătoare, şi străbătut de cursul neted al Negrei, un râu frumos, 
cu o albie egală, strânsă între linii aproape paralele, curgând pe o 
pajişte de grădină verde, aci în orizont deschis sub cer liber, aci pe 
sub umbră de arbori, brazi si mesteacăni. In atâtea locuri te opresti 
cu gándul si iti ziui, oftánd din fundul inimei: 

— Oh! aici să am eu o casă! 

Trásura trece, si vezi alt loc si mai ispititor. Vederile se schimbă 
din drăgălaşe in mai drügálase. Ocup locul pe capra trăsurii, ca să 
pot vedea mai bine, expropriind pe bunul prieten B., naturalistul 
care, în multele lui excursii de studii, văzuse locurile acelea de nenu- 
mărate ori. Ne da lămuriri la tot pasul. Ştia toate cotiturile, toate col- 
тиге, toate vârfurile, cu numele şi însemnătatea lor. Dintre ceilalți 
tovarăși, fermecati de natură, unul se asezase în genunchi pe scăunelul 
din dosul caprei trăsurii, cu mâinile împreunate, ca în rugăciune; iar 
altul găsise mijlocul de a-şi face, din învelișul de dindărăt al trăsurii, 
un tron înalt de observaţie. Entuziasmul se ridicase în suflete, si cu el 
ne urcasem şi noi pe poziţii înalte de contemplatie. 

După Dármoxa, ne oprirám la umbra unui copac, pe malul pârâului 
Мергіѕоага, să lumăm о mică gustare, cât să ne țină până la Panace, 
locul destinat prânzului. 


Urcarea pe muntele O mică parte din drum trebui s'o facem, după 
Vânătul. Bura pul- aceea, închişi în trăsură. Plouă uşor. Soarele nu ne 
berii de argint ín uită însă; apăru curând, din nou, pe seninul dru- 
soare, pe culmea malai său albastru. 
Vânătului. Urcarăm muntele Vânătul pe o vreme de un 
farmec neuitat. Verdeata înflorită a colnicelor, a 
tăpşanelor, a văilor, a culmilor, a podișurilor; mulțimea culorilor, ne- 
sfârșit de variate, ce se ridica din iarba fină, înaltă, în lumina soare- 
lui dulce; un nu ştiu ce aer de răcoroasă seninătate pătrunzătoare — 
transformau mersul încet al trăsurei, ce suia muntele, într'un fel de 
treptată şi neîntreruptă ascensiune sufletească în regiunile visului. Parcă 
ceva din dorurile nerealizabile, ale capritiului se isvodia aevea, intr'o 
clipă fugătoare a vietei, coborítá din vecinicie са să se întoarcă din nou 
în ea, pentru totdeauna. 
Un fenomen гаг, de о ciudátenie frumoasă, răpitoare, ne-a fost. ге- 
zervat pe vârful muntelui Vânătul. Din cer senin si plin de soare ве 
lăsă deasupra noastră o fină pulverizare de mici stropi de bură, cari 


744 1. Găvănescul 


licáriau in zare ca infinit de multe punctulete de mărgăritărele aeriene, 
— un cer de stele microscopice căzut în pulbere de argint peste lume. 
Тіпеат umbrelele deschise, în aclaş timp, şi pentru ploae si pentru 
soare. 

Pe culmea Vânătului, cát etete trăsura pentru odihna cailor, con- 
templarăm privelistile munţilor depártati, şi urmărirăm, în vale, drumul 
tovarășilor cari urcaseră pe jos o parte a muntelui şi se coboau acum 
pe potecuţe ascunse în florile coastelor verzi ale dealului. Siluetele lor 
înălțau уіеаја inepiratoare a peisajului, adăugând, la farmecul naturei, 
motivul simbolic al vieţii si simţirii omenești. 


Dela Panace la Dor- In Panace, prânzirăm în casa ospitalieră a preo- 
na. Muntele «Ouso- tului. 
rul». «Cam spune a După dejun pecând ne pregătiam de plecare, 
ploaie». părintele ne arătă în fundul zării, departe, mun- 
tele Ouşorul, care îşi merită numele, după formă, 

— socotind, firește, diminutivul gramatical ca o glumă familiară a ironiei 
populare. 

— Ăla e «calendarul» nostru, 

— Ce fel? 

— După el ştim noi cum o să fie vremea. 

— Ei, şi cum o să fie? 

— Cam spune a ploae... 

— Nu пе pasă. Avem landou închis. 


Urmarám dela Panace in sus, spre Dorna, calea pitoreascá a munti- 
lor, însoţiţi şi întâmpinați mereu de párae, de páráiase, vorbitoare in 
limba lor cristalină, şi alergând repede, unul după altul, unul către al- 
tul, ca să-şi ducă parcă o veste dela piscurile graniţelor țării, si să fugă 
cu ea în lume, so împrăștie, cu glasurile din ce în ce mai mari ale 
râurilor, în toată tara, dela munte până la mare. 

Privirăm coroana munţilor ce despărţise regatul nostru de Aus- 
tria (!), munţi românești, cu nume româneşti, unii în Bucovina, alţii 
în Transilvania, alţii in Moldova: Călimanul, Pietrosul, uşorul, Cretul, 
Muncelul, Scăriciea..., şi câţi alţii, mai mari, mai mici, mai depártati 
şi ascunși, sau mai iesiti în raza vederii. 


Planuri de mers cu Mergem la Dorna cu planuri clare şi hotirite. 
pluta dela Dorna — O să ne oprim în Șarul Dornei, numai ca să re- 
Primejdia €Toance-  gulăm pregătirea plutei pe a doua zi, si trecem să 
lor». dormim în Vatra-Dornei, în Bucovina, sau Dorna- 

Vatra, cum îi zic Austriacii. Pentru facerea plu- 
telor, aveam cui să ne adresăm, unei persocne bine cunoscute de vnul 
din noi, şi în stare să chibzuiască şi să alcătuiască, în cele mai bune 
condiţii, o plută, cu un cârmaciu destoinic, care să ne ducă fără niciun 
neajuns pela vestitele Toance. 


1 Excursia descrisă aci s'a făcut si scris înainte de rüsboiul Intregirii. In copia 
pentru tipar, s'a schimbat timpul verbului despart din prezentul de atunci în trecutul 
de azi. 


Prin munţii și văile Moldovei 745 


— Cu un plutas dibaciu, să n'aveti nicio grijă, ni se spunea când 
vorbiam de primejdiile de pomină ale trecerii plutei prin cotiturile 
stâncoase şi repezi ale Toancelor. 

Ca să ne încurajeze şi să ne asigure că pericolul călătoriei cu pluta 
nu mai este la Toance, şi că a rămas din groaza lor numai o legendă, 
ni se amintea vorba poporului din poezia 


Dela Dorna pânla Vrancea 
Nu-i loc rău ca la Bogancea. 


Pe la Bogancea fusesem si anul trecut si anul acesta, fără să ştim 

sau să aflăm din experienţă, că 
...Nui loc rău ca la Bogancea. 

— Dar dacă o ploua? 

— Ei, ploae de munte. Aci te stropeste puţin, or te răpăeşte o le- 
cuti; aci senin. La munte, nu poti conta pe senin lung, dar nici ploile 
nu tin mult. 

— Deci «nu spera si nu ai teamá». 

— Si apoi, o să se facă un fel de adăpost din scânduri pe plută 
pentru vreme de ploae. 

Toate bune. Hotărîrea noastră învingea orice gând de împotrivire. 
Călătoria noastră, visată cu atâta drag, ве va îndeplini — сое que сойе! 


Clipe de natură ne- Indrăsneala noastră parcă avu darul să provoace 
căjită. Mânia fulge- puterea elementelor naturei.. O mobilizare trep- 
relor, a  tunetelor, tată de mase de nori se scorni, са de comandă. 
a ploii torențiale, De după munți, de ici, de colo, din toate părţile, 
a căderii norilor de se ridicau încet, încet, si manevrau demonstrativ, 
piatră! ingrosándu-se, colosale corpuri de armată plutitoare 

a norilor. Асі albiau zarea, sclipind ca niste gră- 
mezi de cofuri argintii în soare, aci se incruntau amenintitor, negri 
de. electricitate ascunsă, gata să ragă cu glasul de leu înfuriat al tu- 
netului depărtat. 

Contemplam desfăşurarea forţelor cerului, cu interes estetic. Era 
o splendoare, defilarea lor. Rostogolirea, când mai domoală, când mai 
grăbită, a uriaselor grămezi de nori, purtătoare de fulger, pe deasupra 
capetelor noastre, da îndârjirii noastre parcă numai prilej de antrenare 
pentru eventualitítile de а doua zi. 

Tn urma noastră, cerul se îmbrăcase în mantia plumburie a norilor 
de ploae. Inaintea noastră, bucăţile de azur hrăniau speranța că vom 
ajunge la ţintă fără să recurgem. la. închiderea carapacei. Ploaia “din 
urmă poate nu ne va ajunge. Dar spaţiile albastre, cari se jucară câtva 
timp cu noi de-a «v'ati-ascunselea», în curând dispărură de tot, sub siru- 
rile îngrămădite ale coloanelor groase de mori ce păreau că-și schimbă 
jocul manevrelor in plan hotărît de răsboiu. Fugeau unele după altele, 
unele peste altele, cu iuteli deosebite, şi toate dinceince mai incruntate. 
Răcnete cereşti surde, când mai scurte, când mai prelungi, începură să ве 
audă. Se simţea parcă greutatea văzduhului deasupra noastră, Unele mase 
de nori, apăsate de înălțimea straturilor de peste ele, se îndesau pe loc, 
fără să se scoboare, si apoi se scoborau ingrosándu-se, prin condensare. 


746 1. Gávánescul 


Ca plumbul de vânăt-negru şi cu nu ştiu ce fel de luciri umbrite, de 
întunerec sclipitor, un val de munti plutitori ne da ocoale, parcă ar fi 
vrut să ne închiză drumul, după o Strategie neînţeleasă, abia miscándu- 
se, încărcat de gânduri ascunse. 

Răgetele 'tunetelor se înteţiră. Cu cât urcam mai sus pe Sarul 
Dornei, aproape de intrarea în Bucovina, spectacolul devenia tot mai 
impunător. Fulgerele, ca nişte săgeți de foc, brăzdară cerul. Zigzagurile 
înfiorătoare ale unora se vedeau frângându-se în linii orbitoare de lu- 
mină albá-viorie, sfâşiind întinderea văzduhului dela un capăt la altul al 
zărilor. Tunetele urlau înspăimântător si se Spárgeau cu rüsunete ínze- 
cite, repercutándu-se dela o margine la alta a cerului. Sulitele sbură- 
toare ale fulgerelor, urmate de groaznice detunări, despicau tot orizon- 
tul, care parcă se crăpa în explozia asurzitoare a trăsnetelor. 

Priviam inmármuriti descărcarea puterilor suverane ale firii. Chiar 
$i în ochii celor mai fricoşi, se zăria farmecul piveliştii. Măreţia specta- 
colului da privirilor expresia unică a fricei învinse de vraja sublimului, 
Mă uitam, cu un deliciu, rar încercat în viaţă, când la teribilele frumu- 
seti ale prăpădului dinprejur, cánd la oglindirea lor in sufletele ce le 
contemplau cu ochi speriati, dar rápiti de admiratie. 

Trásura urca incet, Caii se opriau, cáte putin, din cánd in cánd. Ne 
gândiam că poate curentul de aer, făcut de mersul trăsurii, să nu abată 
direcţia fulgerelor asupra ei. Totuşi, părerea cuminte de a închide lan- 
doul, n'a fost ascultată, Ce mijloc de apărare se putea găsi în fata ce- 
rului răsvrătit în mânie groasnică? Suntem în puterea lui. Cel puţin, dacă 
o fi să pierim, clipa de farmec а sublimului să ne fie cea din urmă 
scăpărare de conştiinţă a sufletelor noastre pe pământ. Inainte cu 
Dumnezeu ! 

Din înălțimea unui vârf de munte, în stânga noastră, un nor plum- 
buriu îşi scoborî intunecoasa-i greutate de balaur încruntat. Ce negru 
şi amenintátor se lăsă din fundurile văzduhului ! 

Un ţăran, care călăria de mult în urma trăsurii noastre, vorbind 
din când în când cu noi, dete căleâe calului, și. luându-și pălăria în 
mână, trecu repede pe lângă noi. Ne arătă norul: 

— Piatră! 

Si fugi înainte, în goana calului, cu capul gol. 

Norul se scobora prelungindu-se pe coasta muntelui, prefăcându-se 
în ceață rară către marginea lui despre pământ. Şi ne minunam ce 
frumos mângâe ceața aceea panta dealului, întrebându-ne încotro o să 
apuce. Şi încă admiram aces sbor eterice al perdelei fine de gaz plutitor, 
când simtirám câteva picături mari si grele. 

Abia apucarăm să zicem: 

— Să închidem trăsura! 

Picăturile mari si grele se îndesiră, si pocnituri tari de piatră ră- 
păiră peste noi. Ne ajunsese norul, ne coprinsese, eram în el, tocmai pe 
culmile Sarului Dornei. : a 

Până. să închidem repede trăsura, puhoiul ploii, amestecat cu 
torentul grindinei, avu timp să năvălească pe noi si să ne arate. că lan- 
dourile închise nu folosesc la nimic, pe ploae, în „momentul când... sunt 
deschise. Birjarul avusese grija să iea toate precautiile necesare ca să 
ne dovedească ceva $i mai important: că trăsurile închies nu folosesc asa 


Prin munţii $i văile Moldovei 747 


mult, pe ploae, nici cánd sunt inchise. Pe fereastra din stânga, tocmai 
de unde venia ploaia, apa intra ca din râu. Lipsia geamul, pe care î 
scoasese desteptul de Calman-Centaur încă dela Tg. Neamţ, ca să-l pue 
numai la nevoe mare, adică bunioară ca in momentul acesta, când astu- 
pam fereastra cu haine, înloc de cu geam. 

A fost o clipă grea, de mare strâmtoare. Caii stătură în loc, sub 
loviturile indesate si intetite ale grindinei. Urla spatiul, posomorát, de 
cionirea puhoiului de pietre cázute din vázduh si isbite de pámánt, cu 
repezealá puternicá. Parcá se prübusiau cataractele cerului, sfárámate in 
cascade grozave. 

Doamnele, tulburate, strigau: 

— Sá tragă la un adăpost! La o casă de om! Nu putem sta în 
potopul ăsta de grindină! 

Partea bărbătească cerea hotáüritor: 

— Inainte! La Dorna! 

Deocamdată, în clipa aceea, de crudă nehotărîre a grăbirii incolti- 
toare, nu se putea aduce la indeplinire niciuna nici alta din dorinţele 
opuse. Caii nu mai mergeau. Si adăpost de casă de oameni nu se zăria 
pe nicăiri. 

Trăsura, când putu să pornească, înainta încet si se mai opria câte 
puţin, sub avalanșa infernală a căderii norului de piatră. 

Noroc că prăpădul se termină şi el, odată. Ne mirarăm că, după 
ceasornic, nu ţinuse asa mult. După măsurătoarea impresiilor sufle- 
testi, a durat parcă o vesnicie. 

Când puturăm să privim mai liber, pe ferestre, straturile de piatră 
mare albiseră drumul şi tot câmpul. Ploaia urma să cearnă mai potolit, 
si din ce în ce mai uşor. Mânia înfiorătoare a tunetelor, cu scăpărările 
tresăritoare de fulgere, încetase, decând furia cerului începuse să se 
descarce sub formă de grindină. 

Liniştea apărea din nou, treptat. Picăturile se micsorau, se răriau. 
Ploaia se prefăcu în bură ușoară. 

Repede se desfăcu, ruptă de vânt, perdeaua subtiat a norilor, si 
petece de azur aduseră din nou în suflete seninul lor plin de speranţe 
asigurătoare. 

Ne mângâiarăm si noi, uşor. 

— Nu e nimic, A fost o furie... A trecut. 


DELA DORNA ÎNDĂRĂT SPRE BROȘTENI... 
PLAN ȘI REALITATE 
PLANUL: РАМАГА BROSTENI, CU PLUTA... 


REALITATEA: PÂNĂLA PANACE... PRIN NOROIU SI PLOAE, CU TRASURA 
NECAZUL $1 HAZUL. 


lar. glumele necăji- Comandăm întocmirea plutei pentru a doua zi. 
toare ale naturei. La 10 dimineața vom fi îndărăt la Vatra Dornei 
Ba da. Ba nu. şi vom ‘роті din Dorna cu pluta spre Broșteni. 
Curând după intrarea în Vatra Dornei un curcu- 
beu grandios încinse tot cerul. П privirám încântați, ca ре un sol de 


748 L. Găvănescul 


pace. Se inseniná de tot. Ne puturám. plimba prin Oras, si ne culcarám 
linistiti cá a doua zi, luni, ne vom vedea visul cu ochii, drumul cu pluta 
până la Broşteni. 

Unii din noi dormirăm duşi, după oboseala drumurilor şi a emo- 
tiilor. Alţii — oh, alţii nu puturá inchide ochii; si aceştia ascultará toată 
noaptea... Ce au ascultat ei toată noaptea, e de necrezut, si totuși ade- 
várat. Au ascultat un fenomen natural, de altfel nu tocmai extraordinar; 
ba chiar cam obișnuit, prea obişnuit, neaşteptat de obişnuit, şi deci prin 
aceasta, devenit aproape extraordinar. Au ascultat sgomotul monoton, ne- 
întrerupt, îndelung, al unei ploi neîncetate, cu răpăeli, până dimineaţa. 
Cei cari sau deşteptat la ciasul obişnuit al dimineţii, n-au mai auzit 
nimic. Povestea tovarășilor truditi de insomnie o vedeau, firește, adeve- 
rită de străzile şi trotuarele ude, şi mai ales de albia crescută a râului 
Dorna, ве ce zăria depe fereastra hotelului. 

Dar acum era senin. Ce a fost, a fost. Acum, hai cu Dumnezeu îna- 
inte! Pluta ne aşteaptă la Dorna, 

Mai cumpărarăm câteva provizii de drum, şi la ciasul 9 pornirăm, 
cu două trăsuri de piaţă, din Vatra Dornei. Landoul nostru nu mai era 
cu noi. Dăduserăm ordin strașnic lui Avrum ca, luni desde dimineaţă, 
să se întoarcă numaidecát la Broșteni, si să ne aştepte acolo, odihnind şi 
hrănind bine caii, ca să poată tine apoi la drumul spre Oglinzi, unde 
voiam să ajungem cât mai curând posibil. 

Avrum, deştept si supus, mai supus decât la plecarea din Broşteni, 
poate tocmai ca să repare greşala de acolo, a găsit cu cale să plece chiar 
duminică seara din Dorna, să mâie noaptea în Panace, şi de acolo să plece 
luni dimineaţa, ca să ajungă mai devreme la Broşteni. Era, negresit, o 
îndeplinire inteligentă a gândului din ordinul dat de noi. Numai că su- 
punerea ві inteligența lui au pândit parcă prilejul să se arate, toamai 
când ar fi fost mai bine să lipsească. 

Pe drum, între Vatra Dornei şi Dorna, ne întâlnim cu o trăsură, din 
care un domn ne făcu semn să oprim. 

— D-Voastră ati comandat pentru azi la 10, o plută, ca să mergeţi 
la Broșteni? 

— Da, noi. 

— Tocmai pe D-Voastră vă căutam. Veniam să vă spun că e cu 
neputinţă să se plece cu pluta, nici azi, nici mâne, şi poate o săptămână 
şi mai bine, de azi înainte. 

— De ce?... 

Intrebarea avea alt înțeles decât cel obișnuit, si exprima ceva mai 
mult si mult mai grav decât mirarea si surpriza. 

— Ploaia torențială de azi-noapte, care a fost probabil o rupere de 
nori, a umflat peste măsură albia Bistriţei. In multe locuri apa s'a re- 
vărsat din matca ei. E inundație. Torentul a smuls plutele legate de 
țărm, le-a luat în: fuga valurilor, le-a rupt, şi a umplut, cu scândurile 
lor risipite, tot lungul malurilor si toate podurile. Nu e chip. Nici de 
gândit... O-săptămână si mai bine, daci înainte, poate să treacă, până 
să se limpezească albia Bistriţei pentru trecerea liberă a plutelor. 

Ne uitarăm unul la altul. 


Prin menfii si všile Moldovei 749 


i După o lungă pauză de tăcere perplexă, se formulă sugrumătoarea 
întrebare a ananghei: 


— Ce e de făcut? 


Va să zică... visul nostru, alintat cu atâtea drágálase impodobiri ale 
închipuirii, dorul nostru de poezia dulce a plutirii line pe Bistriţa, sub 
mângâetoarea privire a lunei pline — s'a dus! 

Regretul pierderii unor plăceri estetice, mult dorite, fu, in mo- 
mentul acela, repede înecat în preocuparea practică îngrijorată: 

— Ce facem? Cum ne întoarcem până la Broşteni? 

Cerul se inchisese din nou a ploaie. Sperând că poate Avrum o fi 
păstrat obiceiul — ce bun ni se părea, de astă dată, acest obiceiu — să 
nu execute precis ordinele primite, spuserăm birjarilor să mâne înainte 
mai repede la Casa Vămii dela Dorna: poate 'om avea norocul să apu- 
căm încă landoul. Poate spiritul practic al jidanului, inspirat şi de in- 
teresul lenii, Lo fi sfătuit să nu plece, văzând vremea urâtă, asa de 
amenințătoare. 

Dela Casa Vămii aflarăm că landoul trecuse p-acolo spre Panace 
încă de aseară. 

— Să telefonăm la Panace, ca să-l oprească acolo! Să telefonăm la 
satele din drum, ca să-l întoacă îndărăt. 

— Să telefonăm! 

— Alo! alo! alo!, de zece, de o sută de ori alo! 

Tăcere. 

— Alo! alo! alo!, de 200 de ori, de 500, de 1000 de ori alo! 

Tácere. 

Si acum răsună în urechi: 

— Alo! alo!... alo! alo!... 

Si decâte ori mă gândesc la fosta vamă a noastră dela Dorna, parcă 
văz pe bietii slujbaşi amabili, doritori de а ne servi, schimbându-se unul 
după altul, ca să învârtească aparatul soneriei de desteptare al telefonu- 
lui şi să strige, până li se rosia fata. 

— Alo! alo!... alo! alo!... 

Se cercetează la primărie, se fac investigaţii; se constată: telefonul 
nu funcţionează. Linia a fost stricată de as-noapte. 

— Să trimitem pe cineva călare după trăsură. 

— Cine ştie unde îl găseşte pe Avrum, şi când soseşte cu el aici! 

— Vom aştepta. 

— Unde dormim? 

Si pe urmă, dacă îl aduce dela Broşteni până aici, poti să te întorci 
cu caii obosiţi imediat la Broşteni? Si când o să poti pleca, apoi, dela 
Broşteni, înainte, cu aceiași cai?... Când o să ajungem la Oglinzi? 

— Nu e chip! Sá renuntám la trásura noastră, cu Avrumul ei, cu tot. 

Dar, atunci, din nou intrebarea ananghei: 

-— Ce e de fácut? 


аа 


e 


750 Я L. Găvănescul 


Criticám trecutul, са Până să ne vină idei noui, se începură obişnui- 
să explicăm necazu- tele corectări ale trecutului, inspirate de necazu- 
rile prezentului, rile prezentului supárátor. 
proslăvim trecutul, Prezentul nu este fiul trecutului? Trecutul n'a 
ca së ne impücüm stat odată in puterea noastră, pecánd era «pre- 
cu greutățile pre- zent»? Dacă trecutul ar fi fost altfel, si prezentul 
zentului. — Date ar fi fost altfel. Şi acum refăceam în minte si 
pentru o filosofie a îndreptam hipotetic ceeace fusese odată Si nu se 
istoriei.., mai putea schimba acum, ca să plăsmuim posi- 
bilitatea unei alte stări mai bune decât cea de faţă. 

— Dacă opriam landoul aici, ce bine era! 

— Se'ntelege! L-am fi luat cu noi pe plute... 

— Dacă sosiam cu o zi, cu o jumătate de zi mai de vreme la Dorna, 
am fi putut face si partea excursiei cu plutele. 

Si găsiam cauza încurcăturilor noastre. 

— Nu trebuia.să ne schimbăm planul croit la început. Ne-am luat 
după necunoscutul ăla dela Petru-Vodă, si, inloc să venim drept la 
Brosteni si de acolo la Dorna, am, perdut o noapte la Durău. 

Dupăce refáceam astfel evenimentele istorice, schimbând ordinea 
faptelor și lanţul cauzalitátii immutabile, imaginaţia întorcea foaia în- 
tâmplărilor posibile din cartea destinelor, şi ne zugrăvia, în locul pre- 
zentului acesta nemultumitor, altul şi mai rău, îngrozitor, dacă lucrurile 
nu ar fi fost în trecut aşa cum au fost, 

— Inchipuiti-vá că ruperea teribilă a nirilor de as-noapte şi căde- 
rea torențială de apă, ca o furioasă Niagară, s'ar fi întâmplat cu o jumă- 
tate de zi: mai târziu, după îmbarcareta. noastră pe plute. 

Ne vedeam pluta mânată repede, cu putere ne-invingibilă, de torentul 
valurilor, împinsă din urmă de sfărămăturile plutelor luate de puhoiu, 
isbită înainte de stâncile malurilor rápoase şi întortochiate ale Toancelor. 
lar noi, in váltoarea valurilor încărcate de scândurile plutelor. sfárá- 
mate, repezite asupra noastră, sub răpăiala căderii cerului prefăcut în scoc 
de moară. esiti or scoşi la mal, mai mult morti decât vii, şi poate chiar 
v-unul din noi... 

— Destul!... 

Pecând acum, iată-ne toţi in fiinţă, la adăpost, în vestibulul larg 
al Casei Vămii, vorbind cu oameni amabili, între cari găsirăm şi cunoş- 
tinte din Iaşi, 

Iată şi un «сирі» drăguţ de munte, un dolofan de căţel lános, gule- 
rat alb la gât, vioiu si neastâmpărat, cu priviri simpatice. Latră şi ni se 
rostogolește la picioare. Lâna lui moale, mătăsoasă, stufoasă te invită să-l 
mângâi. Alintările lui de copil sglobiu te fac să te joci cu el. 

Gândul vechiu de a duce acasă un câine frumos de munte se trezi 
în unul din noi. à 

Grijile situaţiei generale a societăţii noastre rămaseră un minut ui- 
tate în fata jocului vesel cu cátelusul. Contrastul dintre gravitatea lor 
posacă si glumeata seriositate a căutării unui «cutu», n-a fost desigur 
fără efect, a servit poate de primum movens al tendinței de reacţie а 


Véi 


Prin munlii si váile Moldovei 151 


spiritului care căuta prilejul să-și reia libertatea şi puterea de a se ridica 
d'asupra neajunsurilor plicticoase, deşi trecătoare, ale momentului. 


Dela Dorna la Pa. Soluţia se găsi şi hotărîrea fu repede luată. Ple- 
nace, сш trăsura, cám la Panace chiar cu trăsurile cari ne-au adus 
vrin lapovitá si no- ` dela Vatra Dornei la Dorna. Erau trăsuri de piaţă 
roiu. — Dealungul си doi cai, poate nepregătite pentru un drum mai 
Bistriţei | revársate, lung. Dar caii páreau buni; birjarii, tineri, deci 
cu poduri si plute buni bucuroşi să se inhame curajos la o hotürire 
sfărâmate. luată asa deodată. O aventură şi pentru ei. Poate 


р vor сеге mult. Desigur. Fie. Dám cát or cere. Alt 
mijloc nu iesia la orizontul gândirii și închipuirii noastre. 

Planul nostru era: să căutăm în Panace alte trăsuri pentru Broșteni. 

— Dar vom găsi? 

— E, he! Ba bine că nu! 

Optimismul neclintit al colegului B. se întemeia pe lunga lui ex- 
perientá şi pe multele lui cunoștințe, bune, în Panace şi împrejurimi. 

Prinserăm curaj. 

Ploaia măruntă începu să cadă din nou, statornică, împânzind, cu 
umezeala ei, tot mai rece, orizontul întreg, to: mai jilav. Intre cer si 
pământ se întinsese vălul închis cenușiu al nesfársitului element pri- 
mordial din care intáiul filosof al Greciei vechi, Tale sau, cum il nu- 
miau Grecii, Thales (sau, românizat, într'un fel, de un fost profesor al 
meu, 'Talete) credea că a luat fiinţă şi s'a desvoltat lumea cu tot ce este 
pe ea, si pământul şi aerul, si chiar focul. Acum se părea că toate lucru- 
rile şi lumea întreagă tind să se întoarcă la obârşia lor dela început, să 
intre din nou în sânul elementului din care s'au născut, să se prefacă 
toate în apă. 

Apă, apă, apă şi iar apă, mereu apă, pretutindeni apă, în cer, în 
spaţiu, în aer, pe pământ, pe trăsuri, în trăsuri, în tindele caselor, pe 
umbrele. sub umbrele, pe haine si sub haine. 

Birjarii, deşi tineri, inteleserá situaţia si profitară. Binevoiră a ceda 
stăruințelor: noastre si а пе lua să ne ducă la Panace, cu întreit prețul 
obişnuit. à 

Privelistea, cât puteam să o vedem de sub cosurile trăsurilor, máz- 
gălia o panoramă ce avea nevoe de multă fantazie, ca să devină intere- 
santă; de un ciudat simt artistic decadent, ca să pară frumoasă; si de o 
dragoste afară din cale de oarbă, de natură, ca să placă. Drumurile şose- 
lilor isi uitaserá menirea lor obişnuită. Prefácute în strat gros de noroiu, 
tineau rotile trásurilor si copitele cailor in loc. Inaintam greu, ca in 
cogmarele când visezi că esti urmărit, si cá fugi, si cá dai din picioare, dar 
nu înaintezi. Urcusurile le ridicam cu greu, dar si mai greu coboram 
povárnisurile, Totuşi nimeni nu îndrăsnia să se dea jos din trăsură in 
apă, ca să mai uşureze sarcina bietilor cai. 

Dela o vreme, ploaia se mai opri, si puserám să se lase poclitele, ca 
să privim mai liber drumul. Râurile, ráuletele, pârâele, páráiasele, is- 
voarele, toate iesiserá din matca lor, invadaserá câmpiile, şoselele; rup- 
seseră pe alocurea podurile. Prăpădul inundatiei ne întâmpina pretutin- 


752 I. Găvănescul 


deni in cale, Treceam uneori pe şesuri de apă întinse între dealuri, ca 
pe lacuri îngrădite în ziduri uriaşe de verdeață. Pe albia Negrei, plutele 
sfărâmate își lăsaseră, împrăștiate dealungul malurilor, mebrele lor de 
scânduri desprinse. 


Haz de necaz. Cân- Cu cât înaintam, contrastul între vieata noastră 
tecul «Nanetei». internă şi înfăţişarea monotonă a mediului, creş- 

tea. Melancolia ruinelor semănate de furia nebună 
a elementului a-toate-născător, după filosoful Tale, se prefăcea în poftă 
de glume. Ne tachinam soarta. Făceam haz de necazul nostru. 

De zile întregi ne tot urmăria şi ne suna în urechi un cântec în- 
vitat, cu o lună înainte, dela niste ţigani lăutari proști, pe Ciahlău, când 
er aa. dus acolo cu prilejul serbării de inaugurare a nenorocitei prime 
cabane. 


Naneta este bună 
Naneta este rea... 


Ni-l cântaseră lăutarii, cu accentul lor hazliu ţigănesc, pocind pro- 
nuntarea populară a cuvintelor: 


Naneta iaste bună 
Naneta iaste ră... 


de atâtea ori, asa de des, aşa de mult, că efectul anost de «scie» al bie- 
{ог aezi caraghiosi se prefácuse, mai târziu, într'o amintire de o pu- 
tere de reviviscenţă incápátánatá. Ne treziam cu ea, când cu gândul nu 
gândiam, şi ne pomeniam, când unul, când altul fredonând încet, în ne- 
ştire: 

Naneta iaste bună 

Naneta iaste ră... 


Ca un fitil aprins într'o erbárie explozibilă, primele intonári, pri- 
mele cuvinte făceau să circule prin sufletele tuturor tovarășilor de excursie 
aceeași impresie, care atingea rezortul mecanismului sufletesc al aminti- 
rilor organizate în lanţuri de mişcări automatice; şi, pe rând, unul câte 
unul, începeau toti să cânte: 


Naneta iaste bună 
Naneta iaste ră... 


De astă dată cântecul devenia uneori eliptic, se auzia numai 


Naneta iaste rá!... 


In mintea noastrá, «Naneta» se prefácuse in simbol: insemma na- 
tura prigonitoare, însemna vremea геа, însemna ploaia si inundația, gâr- 
lele revărsate, ruperea podurilor, sfărâmarea plutelor pe râuri, nimici- 
rea planurilor noastre de plimbare poetică cu plutele pe Bistriţa, însemna 
întoarcerea noastră prin lapovitá îndărăt, pe acelaș drum, aproape de 


nerecunoscut, spre Panace. 
I. Găvănescul 


Uite ce plin 
Fructu'i de brumš! 
Drumule, du-mă, 
Curge-mă lin, 


Uită-te, ia! 
Naltá cát este 
Clipei aceste 
Floarea de stea. 


Copt amiros 
Fâlfâie, suie; 
Frunza descuie 
Glasuri de os. 


Luná "n pelin, 
Cámpuri de brumá. 
Drumule, du-má,: 
Curge-má lin... 


Teodor Al. Munteanu 


R O A R 


(MAMEI MELE) 


Ca mâne se 'mplineste anul 

De când nu ţi-am mai scris un rând, 
De când te port, drumet, în gând, 
Crescándu-ti, sbuciumat aleanul... 


Un an şi-mi pare-un 'veac de vreme. 
Şi amintirile se şterg ! 

Degeaba 'n urmă mai alerg 

La graniţele cu blesteme. 


Prin noaptea ce musteşte "n mine 
Te strig, máicutá, năucit, 

Dar, din tăcerile de schit, 

Nici strigătul nu mai revine. 


Vasile Posteucá 


Mă roade veşnic o 'ntrebare 
Nădejdea junghiind-o'n sbor: 
S'o fi mutat de-atáta dor, 

Sub brazii depe dealul mare? 


Pe unde-i mâna ceia mică, 
Cu steme mari la "ncheeturi? 
In florile depe răsuri, 

In creanga verde de aglică? 


Şi zâmbetul de sub broboadă? 
Și el, căzut în asfintit? 

Ce stimá rea ne-a răvăşit 

Tot bribănocul din livadă? 


Vor fi uscat, lângă port, 
Tufanii "nalti de trandafiri, 
In svon pierdut de pribegiri, 
Nuntirea ta de mioriţă... 


Măicuţă, cugetul mă "nsealá, 

Ori glasul tău îl mai aud, 

Prin toamnele cu cer zălud, 
Purtându-mă, spre târg, la şcoală... 


Imi spui că slova-i o comoară. 
Să-ţi dau şi-acuma crezământ? 

He', slova-i piatra de mormânt, 
Pentru copiii fără ţară ! 


| n 
| 

| 
Е 

{ 


Si-am deslegat minuni la şcoală... 
Am răsvedit adânc in pagini! 

Și chiar de-am pluguit paragini, 
Am pus, din gândul meu, betealá., 


Si, ştiu, acum, m'ar ştire lutul! 
De-acolo port povara grea: 
Am tălmăc't, sub vrej de stea, 
Dreptatea voastră şi trecutul! 


A fost! Pe cine să "nspáimánte, 
Răsvrătul závorit in пой? 
Destin de câne, cer cu ploi, 

Si crucea strâmbă la ráspánte!... 


Ni-i trupul rană lângă rană, 
De-atâta sbatere'n: veleat. 

In besnele ce ne-au furat 

Doar tara ne-a rămas icoană! 


Mă strigá'n urmă viaja 'ntreagá, 
Pescar páraielor de pláns, 

Cu suferintele ce-am stráns, 

Cu anii râncezi in desagă... 


Dar calea nu se vrea întoarsă, 
Chemarea-i fără de răspuns. 
Rea, presimtirea mi-a străpuns 
Şi cântecul şi geana arsă... 


De când ne "ngroapá depărtarea, 
Máicutá, se'mpl'nește-un an... 
Şi creşte noaptea uragan, 
De veci întunecându-mi zarea! 
Vasile Posteucă 


O A 


I 


Amurg de aur, vis împărătesc: 
Trei turnuri, trei biserici cresc; 
Pe ele Dumnezeu trudit isi culcă 
Tristetea Lui, ca bruma peste luncă. 


S'apleacă pomii de atât troian, 

O stea s'aprinde "n slavă cât un bou 
Si altele mai mici şi încă una; 

De către câmp, albeşte cerul luna. 


Din case luminate, lângă drum, 
Se'naltá "n aer caere de fum, 

Iar plopii, stau de strajă, albe suliti 
Şi noi ne pierdem prin tăcute ul, 


n 


In Iunie. Sámánátura mare, 
Lumina zilei clară, fără nori, 

Pe sape se apleacă prăşitori, 
Pelinu-i nalt si socul greu de floare: 


Sub peri umbrosi amiaza "neet se cerne 
Prin ramuri cu frunzișul răcoros. 

E cerul lângă ierburi, cerul jos, 
Amestecat în miros de lucerne. 


Cu gene lungi de aur sânziene 

Si-apleacá frunti curate la pământ. 

In boarea caldă, morile de vânt ; 
„ 181 răsucese aripile alene. 


lordache Nicoar& 


HI 


Bate luna numai lutul, 
Numai valea, numai Prutul 
Şi se lasă "nceea parte 
Dupá somn si dupá moarte. 


Sălcii joase, jos frunzișul, 
Albă-i valea, alb prundişul; 
Murea'n foi de iasomie 
Culcă-şi fruntea azurie. 


Se apleacă "n somn alunii; 
Stele mari în vârşa lunii; 
Şi nisipul, ca ghiocul, 

Isi priveşte "n apă jocul. 


Peste loz:a înaltă, 

Drum pe lumea ceealaltă. 
Sboará pasăre străină, 
Fără grai, fără hodină. 


S A L 


De va fi, Doamne, ca să cad sub vie, 
Sub crugu'nalt pe care l-ai: deschis 
Uimiţilor si fericitilor de noi; 
De-o fi ca să 'ngenunchiu sub glonț flămând 
Sau ca să pier, in temniti, ars de gând 
Şi lutului să-i dau dobânda înapoi, 
In ceasu-acela greu de "nduiosare 
Când chipul tău va fulgera pe zare 
Si-o să mă soarbă adâncuri de senin, 
In ceasu-acela, Doamne, printre stele 
Voiu tăbârci cu dorurile mele 
Suind, înlăcrimat, să ti-le'nchin. 
Că toată'nfiorarea pământeană 
Tot ce-a fost crin si'nrourári de glană, 
Din palma Ta le-am adunat, Părinte, 
Si tot ce-a fost duios popas sub vise 
Suflet prieten, plaiuri larg deschise, 
De Tine-au fost lăsate să ne-alinte. 
Copilărie dulce, de candoare, 
Tubiri ca limpezimile stelare, 
Та, Doamne, ni le-ai răsădit în carne 
De-au înflorit, mirate clematite, 
In incropite ape otrávite. 

Iordache Nicoară 


UsN""S"TRIGAT IN NOAPTE 


N'am să uit niciodată, cát am suferit din pricina cântecului acela, 
pe care lam auzit, acuma 15 ani, la Jabenita, in Transilvania. Il cânta 
un lăutar bătrân, în chioscul băilor, cu o voce cam răguşită, dar me- 
lancolicá şi plină de regret. 


О floare "nfloreste 'n grădină, 
Dar mâine o scutură vântul... 


La început, melodia aceasta mă impresionase atât de puternic, încât 
о inviítai pe de rost. Dar cu cât zilele treceau, observasem că ea pátrun- 
sese în carnea si nervii mei si se tinea de mine ca boala de om sănătos. 
Acasă, pe drum, în pădure ori la masă, in mijlocul unei discuţii, mă 
pomeneam fredonând fără voie melodia duioasá, un adevărat blestem. 

Cărora dintre d-tră, dragi cititori, nu vi s'a întâmplat, măcar odată 
în viaţă, să nu fiti obsedati de un cântec, un vers, ori o glumă, ca apoi, 
făcându-și loc în sufletul vostru, să nu vă mai puteţi izbăvi de dânsa? 
Aşa şi cu mine. Chinuit de versurile ţiganului bătrân, începusem să mă 
turbur, să ocolesc chioscul, să fug departe în pădure, unde fluerând ori 
tipánd ca un zănatec, cercam s'alung pacostea, care se cuibărise in lä- 
Caen) sufletului meu si mă urmărea ca un duşman. Căutai scăpare în 
cetirea cărților mai alese. Straniu lucru — în puterea nopții, din mij- 
locul celor mai frumoase pagini, mă pomeneam lăsând cartea din mână 
si fredonând: 


O floare "nfloreste'n grădină... 


Ajunsesem acuma să-mi fie frică de mine si fel de fel de gânduri 
ciudate să-mi colinde creerul. «Oare moi fi bolnav de ceva?» mă în- 
trebam ades. Hotărîi să părăsesc stațiunea, înainte de sfârşitul сиге, 
când o întâmplare neașteptată veni să schimbe înfăţişarea lucrurilor. 

Trebue să lămuresc pe cetitorii mei, înainte de a povesti cele în- 
tâmplate, ce este Jabenita! O staţie de cură, cu ape sărate, la șase 
kilometri de Reghinul-Săsesc, în preajma munţilor Ghiurghiului. Un 
tren forestier te lasă la marginea unei păduri de plopi bătrâni, iar de 
aici, pe o cărare bătătorită, în mai puţin de zece minute, dai de-un 
sir de clădiri neingrijite, cu temelia de cărămidă, roasă de ploi. Lacul, 
cu apele lui sărate, in tot'timpul zilei, e vânăt, şi numai dimineaţa, la 
răsăritul soarelui, ori în amurgul împurpurat, îşi schimbă culoarea. Im- 
prejurul lui se ivesc vile modeste, ascunse între mesteacáni si brazi ofiliti. 
La zece seara totul e mort. Rar câte un patefon, rágusit, mai trimite sin- 
gurătății câte-o melodie răsuflată. Oamenii vin aici pentru sănătate. Se 
culcă devreme şi se scoală dis-dimineatá. Gospodinele, târguesc, in mica 
piaţă din fata băilor, unde vin tíráncile cu toate bunătăţile, se tocmesc 
pentru un leu, gátesc la primus si se plimbă pe asa zisa promenadă 


758 e N. Dunăreanu 


ceasuri întregi, ținând în mâini câte-o crengutá, ca ei se apere de tán- 
fari, mai ales în zilele umede, când vântul aduce dintr'o băltoacă în- 
depărtată stoluri de țânțari. O staţie de oameni modesti. Mai toti şi-au 
socotit acasă punga de zece ori înainte de a porni la băi. De aceia, res- 
taurantul, în tot timpul săptămânei, e aproape gol, şi numai Sâmbăta, 
când tineretul, plin de viaţă, organizează o petrecere, vezi tinere do- 
lofane, la braţul cavalerilor dansând, sub privirile severe ale mamelor, 
care au uitat că şi ele în viață au fost odată tinere și au iubit... Satul, 
en două biserici, e împărţit: între uniti şi greco-catolici... Două biserici, 
la o depărtare de câteva sute de metri se privesc faţă'n . faţă... Una 
măreaţă, cu vârful ascuţit în stil gotic, ascunsă între brazi, pruni şi meri 
sălbateci, învăluită intr'o singurătate grozavă, din pricina bălăriilor 
care-o înconjoară; lângă dânsa. cealaltă, modestă, cu turla umflati са un 
burduf uriaş, a ortodoxilor, plină de viaţă, cu locuinţa parohului, ade- 
vărat boerească, cu cimitirul îngrijit şi mormintele din jurul ei, mai 
toate povestitoare a ne-uitare. Da, două biserici creştine si acelaş neam 
în faţa vieţii și a morţii. 

Era spre seară... Pădurea se întuneca... Aerul proaspăt şi umed, 
Peste zi căzuse o bură de ploaie și pe florile din grădină rămăseseră 
încă stropi de apă, strălucitori si vii. Din depărtare, străbătea un glas 
de fligorn vioiu, străpunzător. si peste măsură de metalic... Moldovanu, 
gazda mea, sta în uşa bucătăriei cu nevastă-sa. Cu ochii ridicaţi spre cer, 
ascultau... Stüteau. ca două stane, nemişcate, prinse ca de-un fior, si 
când mă zăriră, începură a râde... 

— Domnule profesor, asa ceva la d-trá se întâmplă? vorbi Moldo- 
vanu si-mi arată cu mâna în depărtarea munţilor... 

Pe acoperişul unei clădiri, ridicată 'n lemn, zării o umbră de om... 
Silueta lui se desena uriaşă sub cerul moale si catifelat. Fantoma aceia 
ве mișca, în toate direcțiile si trámbita, Când fu cu faţa spre noi, su- 
netul veni si mai puternic, iar văile repetară páná'n adâncuri acordurile 
metalice. 

— Ce-i aceasta? întrebai eu nedumerit. 

— Primarul nostru, D-1 Jerebiţă, a făcut un hotel şi-acuma cá a 
ajuns la acoperiş, vestește în cele patru părţi ale lumii, isprava lui... Aşa 
e obiceiul la noi, când se ridică o clădire, se urcă pe acoperiș un 
trümbitas şi dă de veste. f 

Nu isprăvi el vorba. când porţile se deschiseră si'n curtea mare 
si largă apăru un furgon, încărcat până peste măsură cu snopi de grâu... 
In faţa noastră, furgonul se opri... Caii voinici băteau din picioare, ner- 
vosi, așteptând graidul. 

— Ai venit, Valer... Ei bravo... trage căruţa si decham?. vorbi 
Moldovanu, tatál lui. 

Un báetan, voinie si gros, cu fata asudatá, cu picioare butucănoase, 
un adevărat urs, prinse frâul cailor si 'mcepu să strige cu-o voce ascuţită 
$i aspră: 

— Hiiii măăiii... băeţii mei... % 

Furgonul se clătină, caii se opintiră, şi, când trecu prin fata mea 
din vârful clădit al snopilor. răsări un căpuşor blond de fată, cu ochii 
albaștri şi bluza roşie... Când trecu pe lângă mine, clătină cipusorul si 
dete bună seara cu un accent străin... 


"Un strigăt în noapte 759 


— lacă, domnule profesor, fata asta, care stă pe vârful snopilor, e o 
rusoaică, tocmai dela Volga... 

— Dela Volga, da...? 

— Adevărat... răspunse el... si rugându-mă să-l iert, plecă în 
fundul curţii, după furgon... să ajute la deshămat. A 

Nu trecură câteva minute, si pe portiță răsări o bătrână puţintică, 
cu ochi stersi, fata vânătă-gălbuie, păr bărbătesc pe bărbie... Bătrâna se 
opri, clipi din ochii mici si ster, făcu câţiva pași si cagicánd ar fi 
cercetat ceva, îmi dete bunăseara... și porni spre fundul curţii, unde se 
opri furgonul... Chipul babei, cu bariz negru pe cap si ochii clipiciosi 
îmi era cunoscut.., din fata băilor, unde venea în fiecare seară si dimi- 
пеа{й, cu două capre negre, pe care le mulgea în fata clienților. О fe- 
meie săracă și văduvă. O cocioabă dărăpănată, ascunsă într'o văgăună sub 
mmchea unui deal, care amenința vecinic să se surpe... și caprele, toată 
averea. Satul si toti vizitatorii o cunoşteau. Clienţii ei cei mai multi, 
copiii, după ce beau laptele cald sub ochii părinților, mângâiau caprele, 
se jucau cu ele şi bietele animale stau cuminţi, supuse, clipind din 
ochi ca şi stăpâna lor. 

Moldvanu se întoarse spre mine... Bătrâna îl urmă... Seara cădea... 
Si de pe vârful acoperişului, fligornul trimitea tot mai răsunător accente 
străpungătoare si totuși melodioase. Cei doi intrará în bucătărie... Din 
vârful furgonului, rusoaica arunca snopii cu furca jos. Ochii mei ur- 
măreau acuma chipul copilei acelea dela Volga. Mișcările ei, vioaie și 
energice, îmi impuneau o mai mare admiraţie decât ale lui Valer, 
voinicul cu chip de urs, care se mărginea doar să-i ridice de jos și 
să le dureze în cápità.. Intr'o vreme, Moldovanu esi în curte, şi-i strigă 
ре. cei doi la cină... Fata trecu ре lângă mine, lăsând ochii în jos. 

" — Eşti ruscá? o intrebai eu rusește. 

Ea tresári casicánd ar fi fost sguduită de-un fior... Ochii ei albaștri 
cătară întrebător... 

— Sunteţi rus?... întrebă fata. 

— Nu... ráspunsei eu. 

— Dar știți rusește... 

— Sunt din Basarabia... Si cum te cheamă? 

— Pelaghia... 

— Eşti dela Volga? 

— De unde știți? 

— Mi-a spus domnul Moldovanu. 

Obrajii fetei se colorară întrun roz aprins... Cu mâinile tremu- 
rând, prinse capătul gălbui al broboadei. ce-i acoperea chipul frumos și 
părul blond, ві'псери să-l îndrepte... Ochii ei re măriră... corpul îi tre- 
mura... Se vedea cuprinsă de-o mare neliniște... 

Voii s'o mai întreb ceva, dar bătrâna, cu chipul vânăt şi ochi cli- 
picioşi, se ivi în ușă și cu o voce ascuțită, îngâimă: 

— Haide vino să mănânci. 

Fata lăsă capul în jos, şi supusă ca un copil ascultător pási pragul 
bucătăriei. Rámisei intrigat. Nu pricepeam nimic. О rusoaică dela 
Volga rătăcită aici prin munţii Transilvaniei. Ce să fie oare?... Cu cát 
minutele treceau, curiozitatea mea deveni tot mai mare... Intro vreme. 
bătrâna plecă şi Moldovanu o întovărăși până la poartă... Multă vreme 
ig äs 

PERIODICE 


760. N. Dunáreanu 


cei doi şoptiră tainic... în marginea drumului. Când se întoarse, Moldo- 
vanu părea mai vesel ca de obicei şi împotriva obiceiului începu să 
strige... 

— Valer... Valer. 

— Cei vrei... Ce vreeiii? s'auzi un glas ca un mormăit, care venea 
din usa grajdului. 

Mă retrăsei în odaia mea, ca să nu dau de bănuit, să nu. creadă 
că fata aceia frumoasă mă interesa... totuşi aşteptam cu nerăbdare pri- 
lejul s'o văd, să-i vorbesc... să aflu taina înstrăinărei ei pe plaiurile noas- 
tre... Curiozitatea îmi fu satisfăcută mai repede decât mă aşteptam. Mol- 
dovanu veni în camera mea şi mă rugă să beau cu el un pahar cu bere. 
Меуавій-ва, o femee slabá, márunticá, cu jumátate de cap alb, aduse o 
mescioará, două pahare si le puse dinaintea noastră. Pe portitá, se ivi 
Valer, cu douá sticle cu bere. 

— E proaspătă? întrebă tată-său. 

— Da-a-a, răspunse el prelung, neridicând privirea din pământ... 

— Te duci la culcare, mâine vă sculati dis-dimineatá, să porniti 
la câmp... Vin si eu... 

— Binee... mormái-uriasul neridicând ochii din pământ şi fre- 
când între degetele lui puternice o sapcá cadrilati... 

Băurăm un pahar; la al doilea Moldovanu deveni şi mai guraliv... 

— Ei, domnule profesor, vorbi el, stergándu-si cu mána, spuma 
berii care-i rămăsese pe mustetele surii.. Să vedeţi cum am căzut pri- 
zonier... Isi trase scaunul mai aproape si începu: 

«Era o noapte umedă şi întunecoasă să nu vezi la doi paşi... Aceasta 
era deasupra Udinei — în Italia — în anul 1916 toamna. Stam la tranșee, 
învăluiţi în mantalele noastre şi aşteptam ordinul de atac. In jur linişte 
de moarte, şi nici-o impuscituri.. Părea că toată suflarea omenească 
a pierit... Numai rar câte-un oftat, pe româneşte, ori câte o înjurătură, 
sau un blestem, făcea să-mi mai aduc aminte că sunt între ai mei. De- 
odatá, pe neasteptate, cum stam de veghe, zárii prin intuneric niste 
umbre... Se apleacă, dispar, iar se ivesc, mai aproape, tot mai aproape... 

— Ce să fie oare, întreb eu pe un unter ofițer din compania noas- 
tră, şi-l fac atent... 

— La mitraliere, foc, strigă el, italienii... 

Dar n'apucá să repete comanda, şi umbrele se si iviră în faţa tran- 
şeelor noastre. Atâta am auzit: En avant messieurs... Nici n'am avut 
vreme să ne retragem si inamicul a sărit peste noi. 

Moldovanu se opri ca să răsufle, şi-şi trecu iarăşi mâna prin mus- 
titi... 

— Să bem încă un pahar, domnule profesor... si turná din nou be- 
tea spumoasă... Când ne-am trezit din buimăceală, în faţa mea, la lu- 
mina unei lămpi electrice şi cu revolverul Intro mână, sta un om înalt 
cu-o pelerină mare şi-o șapcă de vânători pe cap... : : 

— Rumân, bolboroseam eu — iar el: Roumain, bon, bon... 

Pe urmă am aflat că erau frantuzii, vânătorii lor alpini. 

Dar asta n'a tinut mult... urmă Moldovanu. Ungurii dacă s'au. re- 
iras, au $i deschis focul asupra tranşeei noastre. Un glonte m'a lovit în 
picior, un altul în umăr. Si-am căzut plin de sânge, M'am desteptat а 
doua zi, în spital intr'un orăşel din Italia... Acolo:m'a ţinut două săptă- 


Un strigăt in noapte 761 


mâni... Apoi m'au dus la Padova unde m'am lecuit... Când m'am înzdră- 
venit, ne-au pornit in lagărele din Franţa... Pe mine m'au dus la Gre- 
noble. Dar ia să mai bem un pahar... d-le profesor... 

Moldovanu turná iarăși si bău paharul până'n fund... 

«lată asa e, când are omul zile, vorbi el lăsând cu grijă paharul jos. 
Dacă am venit acasă, am găsit toată gospodăria răvăşită... A vrut Dumne- 
zeu, si le-am pus în rânduială, și suntem în România noastră liberă... 
Am de toate, slava Domnului, numai un gând mă mai muncetse, să-l văd 
pe băiatul ăsta, la casa lui, că dă, nu mai sunt acuma tânăr si zilele 
omului nu se ştiu... 

Moldovanu Gen si oftü.. Ei dacă ai sti prin câte am trecut sub 
unguri, dar eu nu m'am dat... am ţinut sus neamul meu, că mi-s român, 
din obârşie mocănească... 

Mă uitam la omul acesta, plin de energie, înalt, pásind drept si 
hotărît, ca un tânăr de 20 de ani, cu figura serioasă si vorba limpede şi 
nu-mi venea a crede с'а trecut de 55 ani... 

— Dar cine e rusoaica asta, care nu ştie o vorbă româneşte? Cum 
de-a căzut aici? îl intrebai eu ре când să ne despártim... 

— О biată rusoaică, dela Volga, a adus-o cu el feciorul babei Ca- 
terina, aia de vinde laptele de la caprele ei... A adus-o când a venit din 
printoare, dela rus... Vrea să se însoare cu dânsa. 

— $i el unde-i? . 

— L-au luat la bătălie, la Tisa — când cu Bela-Kun... Si cum, 
n'are cu ce-o tine, am luat-o la lucru la mine... mi-a fost milă, da asa e... 
Că-i frumoasă rusoaica, vorbi Moldovanu zâmbind. 

— Da, frumoasă. 

Ne desărţirăm... Noaptea devenea tot mai гесе... Aerul intepátor, te 
strângea în spate... Luceafărul răsărise sus, în fundul pădurilor si lumina 
lui deslusea vârful unui munte si siluetele câtorva brazi singuratici. In- 
colo întuneric de iad... şi-o linişte înspăimântătoare... Fligornistul tă- 
cuse de mult... Adormii într'un târziu, dar acum melodia ţiganului bă- 
trân nu mă mai chinuia ca altădată... 

Când m'am sculat, soarele răsărise de mult. Peste noapte, o ploaie 
fină stropise florile, copacii, pământul... In curte se cunoşteau urmele 
roţilor şi-ale copitelor pe pământul jilav. Peste tot pustiu, în văzduh lu- 
mină si linişte, afară de cârâitul neastâmpărat al gaitelor care sburau din 
pom în pom, căutând ghindă... Pornii spre locul băilor. Femei învăluite in 
saluri groase, cu feţele aburite si abia întrevăzute, cu sáculetele pline în 
mâini, se întorceau dela cură... Tárance cu coşurile pline se îndreptau 
spre piaţă... Şi cum ajungeau, se aşezau în rând, aliniate ca pentru o 
comandă, desfácánd produsele lor si înşirându-le într'un singur sir, pe 
două coloane, lăsând loc la (mijloc cumpărătorilor. 

Imi fácusem baia si mă intorceam spre casă, când deodată la ca- 
pătul aleei zării bătrâna cu cele două capre... Fără să stau la gânduri 
má'ndreptai spre dânsa... Bătrâna sta nemiscatá si clipea din ochi... Ca- 
prele cuminţi, casicánd aveau de îndeplinit o misiune, o priveau li- 
nistite, nedánd seamă la trectăorii, cari grăbiţi se strecurau pe lângă dân- 
sele. Ochii lor mari, ingráditi de un cere gálbicios, pareš ar fi voit sá 
spună ceva... Stăteau lângă bătrâna scorojită, cu ргіуігеа! stinsă, 'ca și 
când i-ar fi înţeles durerea si resemnate se supuneau voinței Celui 


ee 


——r 


- — n 


762 N. Dunáreanu 


de Sue... Trei fiinţei nenorocite... trei suflete... legate parcă de veacuri 
ántr'acelas gând, aceeași durere şi voinţă... de a suferi. 

— Bună dimineaţă, bătrânică... 

— Bună dimineaţa, răspunse ea... poate vrei lapte?... 

— Da... da... 

Bătrâna, se aplecá, depărtă piciorul unei capre, prinse táta si cu 
mâinile ei slabe începu a strânge ugerasul dolofan. Laptele tásnea ca o 
săgeată în ulcica de lut... capra sta cuminte, supusă, într'o liniște desă- 
vársità, caşicând nimic nu s'ar fi întâmplat... 

— Ai fost aseară la noi? vorbii eu după ce băui laptele cald plin 
de spumă... 

— Poate tráesti la Moldovanu... A da... îmi aduc aminte că te-am 
văzut... Nu eşti d-ta, boerul acela dela Basarabia? 

— Chiar eu... mătuşică... Dar ce-i cu Pelaghia? 

— Pelaghia..? vorbi ea ridicând spre mine ochii sting şi clipi: 
cioşi... apoi s'a dus la lucru... că eu de... n'am cu ce-o ţine... iacă, că- 
pritele astea mă hrănesc... si-s văduvă de 20 de ani... dar poate mai vrei 
o cană de lapte.., cá tarei bun pentru piept... 

— Se poate, mătuşică, răspunsei eu, căutând să-i intru în voie... 

Bătrâna se aplecă spre cealaltă capră şi prinse a o mulge. 

— Si cum a fost cu ficiorul d-tale? o intrebai eu, pe când sor- 
beam a doua cană... 

— Păi, cum să fie, răspunse ea mai voioasă... A venit dela bătă- 
lie, după cinci ani dela rus și mi-a adus-o pe rusoaica asta... Cică să 
se însoare cu ea... Da aici în sat nu-s fete de ale noastre... fete de 
gospodari, cu câte cinci iugăre de pământ... ne-a trebuit o sărăcie... 
străină de neam... că noi oare nu suntem săraci... vai de noi... 

— A iubit-o, mătuşă; ce vrei, asa-i tinerețea... 

Bătrâna nu-mi răspunse... si mormăi ceva neînțeles. Táücu câteva 
clipe. apoi într'un oftat... ridică spre mine ochii. 

— De-ar da D-zeu să vină sănătos, de acolo dela ungur, că iacă e 
luna si n'am primit nici o veste... Dar d-ta, n'ai aflat când oare o să 
fie pace?... 

Căutai s'o mângâi, cu vorbe de nădejde, și îmi luai ziua bună, 
promitándu-i că atâta vreme cát oiu rămâne la băi, am să viu în fiecare 
dimineaţă să beau lapte, că tare-i bun... 

— Să-ţi ajute D-zeu... vorbi ea petrecându-mă cu ochii clipiciosi si 
plini de lacrimi. 

Soarele se ridicase sus, pe cánd furgonul, cu cei doi cai voinici, in- 
ira încărcat cu впорі pe poarta cea mare... Cai scoteau aburi şi se 
apărau de muște... Pelaghia venea în urma furgonului, ținând în mână 
o creangă de mesteacăn... Valer închise porţile şi prinse a trage furgo- 
nul în curtea din fata hambarului... Pelaghia trecu pe lângă mine... 

— Bună ziua Pelaghia... 

— Bună ziua, răspunse ea... voioasă şi ochii ei albaştri ca cerul de 
primăvară mă priviră zâmbitor. 

— Ei cum merge lucrul? 

— Foarte bine, vorbi ea, lăsând capul în jos şi strângând între 
degetele subțiri. frunzele verzi: 

Acuma:i văzui chipul asa de blând. cu obrajii rumeni, cu nasul po: 


“Un strigăt in noapte 763 


trivit si fruntea largă... Părul blond, ca aurul, era strâns în două cozi 1е- 
gate la spate... Purta o fustă gălbue, care lăsa să-i se vadă picioarele 
rotunde si pline... Bluza era închisă până aproape de piept, dar de sub 
dânsa răsărea obraznic sânul pietros si rotund. 

— Nu Ge dor de Rusia? 

Pelaghia nu ráspunse... 

— Dar dela război, dela unguri, nu știți nimic, întrebă ea ridicând 
spre mine o privire gânditoare. 

— Are să fie curând pace, Pelaghia, ai să te bucuri. Dánsa răs- 
punse printr'un zâmbet si se depărtă. Valer deshămă. Observai acum. că 
umbletul lui în jurul cailor semăna cu al ursului, când se ridică în două 
picioare si vrea să păşească cu jumătate de trup și cu labele dinainte 
atârnând în jos... Foarte tăcut, liniştea aceasta, sunetele care le scotea 
prelungi si stridente şi numai atunci când era întrebat, mă făcură să 
bünuesc că omul acesta nu-i în toate minţile. M'apropiai de el... 

— Valer... cum merge cu snopii...? 

— Bineee.. răspunse el c'un háráit ascuţit si respingător... 

— Şi mai aveţi mult de cărat.? 

— Da-a-a-a.... mult... 

Pelaghia sta la umbra unei mesute, sub un stejar bătrân pe lângă 
Curtea cea mică, din fata unor căsuțe joase, unde dormea seara... 

— Dar pe fata asta o cunoşti? E rusoaică dela Rusia.. 

— Nuuu... răspunze el cu vocea întunecată... și fruntea îngustă i se 
încreţi pe dată, ochii plini de ceaţă şi turburi se inrosirá.. Părea cá o 
furtună Sa iscat în sufletul lui, la întrebarea mea... Când mă intorsei 
dela masă, Pelaghia aduna snopii cu furca si cu o mișcare ritmică, aici 
îi prindea din fundul furgonului, са în acelaș timp să-i svâzle în usa 
hambarului. Valer îi ridica și-i clădea în hambar. Moldovanu se ivi pe 
poartă si veni ёрге mine... Purta cizme si de-asupra cămăşei de pânză 
albastră un surtuc cadrilat şi galben... Pe cap pălărie mare din pai de 
grâu şi-n mână o biciuşcă. 

— Ce mai faceţi, d-le protesor? Nu ne-am văzut deaproape două 
zile... 

Apoi, caşicând şi-ar fi cerut scuză, urmă: 

«Aşa-s de ocupat... la câmp... la stână... Acuma e vremea muncii... 
strânsul, apoi treerul, la iarnă stăm degeaba... apoi păscutul oilor mult 
má chinueste... 

— $1 de ce-i mai váráti in hambar, dacă-i vorba să-i treerati...? 

— Ne e frică de ploi, d-le profesor, spicul e asa de copt, că dacă 
ar cădea două-trei. ploi bune, nu s'ar alege nimic din toată munca. Mai 
bine oleacă de cheltuială si sunt liniştit... Dar nu doriţi să luaţi un pă- 
hărel de rachiu, făcut de casă? 

` Mă scuzai cum putui, mai ales că stătusem la masă. Moldovanu nu 
mă slăbea... In bucătărie, la o masă mare, totul era pregătit pentru 
patru persoane... Valer veni împreună cu rusoaica... 

Bratele lui de otel prinserá epeteaza scaununlui şi-l dete la o parte 
ca o minge... 

Se apropie de plita încărcată $i trăgând in nas mirosul de mân- 
care proaspătă vorbi prosteste: 


N. Dunáreanu 


— Hiii ce mâncare buni-i-i.. dă-mi să mănânc... 
— Ai răbdare, vorbi mamă-sa... aibi răbdare. 

— Avem şi supăăă... şi gulas, vorbi el, frecând palmele şi apoi scăr- 
pinându-se în cap de bucurie şi râzând prosteste. 

Pelaghia veni si S'asezá timidă, trăgând scaunul mai departe de 
Valer... 

— D-le profesor, intrebati-o... are párinti, familie la Rusia... vorbi 
nevasta lui Moldovanu, aducánd un castron mare cu supă si punându-l 
pe masă... La toate întrebările mele, Pelaghia răspunse scurt, ţinând ca- 
pul în jos, 

— Ei Doamne, tare-i ruşinos băiatul ăsta al meu, vorbi Moldovanu, 
turnánd dintr'o sticlă verzue cu buriene, băutura... La vârsta lui, nu ră- 
тайвеве fată să n'o curtez. Asa-i nevastă? 

Nevastă-sa zâmbi şi dădu din umeri. 

— О fi, poate... e mult de atunci. 

Moldovanu turnă si fetei şi neveste-sii câte-un pahar... Pelaghia nu 
voi să bea... 

— Nu... eu nu pot... răspundea еа în rusește... 

Moldovanu o prinse de mână, şi făcu semn cu mâna la gură... Ei 
ce nu bei, la Rusia... se bea... dar cum se bea... am aflat eu... 

După al doilea pahar mă desprátii. Mărturisesc că scena aceasta nu 
prea îmi plăcu, prea se uitase induiositor la Pelaghia, Moldovanu, apoi, 
toată ziua la câmp cu ei. Dar n'aveam nici un indiciu, pe ce să bazez 
bănuiala mea... si totuşi, nu știu ce mă făcea să cred că Moldovanu, om 
încă tânăr, pusese ochii pe fată. Cât priveşte de idiotul de ficioru-său 
nici vorbă. Seara, bătrâna, cu ochii clipiciosi si bărbia plină de pár, se 
ivi in uşă. Multă vreme stătură în bucătărie, băură, si la plecare Mol- 
dovanu o petrecu la poartă, stând iarăşi de vorbă în drum, lungă vreme. 
Seara adormii târziu. gândurile má chinuiau. dar nu acelea. care, cu 
câteva zile mai înainte, «cântecul lăutarului», «О floare "nfloreste'n gră- 
dini». O altă floare, cu ochi albaştri, o fiică a stepei nemărginită, se 
pusese între noi şi cu cât îmi chinuiam mintea, cu atât mai dureros 
pentru mine, că nu-i puteam afla deslegare... Dacă Moldovanu o silueste 
şi în urmă răsare feciorul Catrinei, logodnicul ei... Ce se va întâmpla? 
Dar dacă bătrâna înlesneşte toate acestea, ca să scape de viitoarea ej 
noră? Adormii într'un târziu şi visuri ciudate începură să-mi tulbure 
creerul... Câte ceasuri să fi fost, nu ştiu, dar tresării speriat... Un strigăt 
auzii în noapte. Intr'un lac de sudoare, sării din pat. Inima-mi svácnea. 
Tâmplele deasemenea. Mă apropiai de fereastră si o deschisei. Lumina 
lunei îmi năvăli în faţă. Un aer proaspăt mă izbi pe dată şi-mi cuprinse 
întreaga fiinţă, făcându-mă să tremur... Imi era frig şi nu stiv dece, frică. 
Razele lunei ce târau în odaie şi parcă-mi spuneau ceva... Se părea că 
au în ele ceva sinistru... semănau a ceva de mormânt... Sub pătura groa- 
să, sub care mă vârâi din nou, tremuram ca prins de friguri. Imi aco- 
perii capul, mă strânsei grămadă, nici o scăpare... Atunci făcând o sfor- 
fare puternică, má repezii spre fereastră s'o închid. In aceeasi clipă, mi 
se păru că aud acelaş strigăt... prelung s.i scurt... ca mai înainte... Tâm- 
plele imi svâcneau mai tare, inima-mi bătea să ee rupă. Nu ştiam ce-i 


Un strigăt în noapte > E 765 


cu mine, sunt sub puterea visului, ori e realitate. Mă hotürii să deschid 
usa $i printr'o fortare disperată întorsei cheia. Esii în ceardac.. Un 
murmur de voci veni până la mine... 

— Cine-i acolo? strigai eu cu toată puterea. nedându-mi seamă 
ce fac. d 

— Eu, Pelaghia, s'auzi un glas în rusește. Ca un nebun, străbătui 
ceardaeul. Spre capătul celălalt al curţii, lângă cšsutele de lângă grajd, 
se zăriră câteva umbre. S'auzirá gemete, icnituri inádusite. Fără să-mi 
dau seamă, mă repezii într'acolo si mă oprii în fata lor. 

— Ce-i aici, strigai eu cu voce disperată. Юла, domnule  Moldo- 
vanu? 

Incremenise când mă văzu si ridică mânile în виз ca intr'o apă- 
rare... iar lângă el, idiotul de fecior gemea. Trântit la pământ, se văita în 
neştire, cu voce răguşită, ca o fiară rănită... Pelaghia, în usa întredes- 
chisă, cu un picior în afară si jumătate de corp înăuntru, hohotea ine- 
bunită, gemând printre lacrimi. 

— Ei Doamne, ei Doamne..., nu mă lăsaţi... Sfinte Dumnezeule... 
Maică Prea Curată, ajută-mă. 

— Ce-i cu d-ta, domnule Moldovanu? strigai ei, înfuriat peste 
măsură. 

— Scăpaţi-mă, vorbi fata în ruseste cercând să deschidă usa si în 
aceeași clipă isbucni ca o nălucă si se alipi de mine, căzând în genunchi. 

— Va să zică, d-ta. om în toată firea, te cobori aşa de jos, te legi 
de o biată fiinţă, nenorocită, care n'are nici un sprijin. Ce murdărie! Ce 
nerusinare ! Să ştii că chiar acum mă îmbra с si má duc să te reclam. 
Murdarule!... gemui eu... 

— Domnule profesor, nu má biestemaţi vá rog, vorbi el, ridicând 
braţele spre cer... 

— А voit să mă batjocoreascá, ingáná Pelaghia, printre iacrimi... şi 
în aceeași clipă, ca o săgeată, se smulse din spatele meu şi ca o ne- 
bună o sbucni spre poartă, o deschise într'o clipă si se făcu nevăzută în 
noapte... Alergai după dânsa, dar fata era departe. Moldovanu, veni spre 
niine, începu să se roage, să plângă. 

— Nu má nenorociti, nu sunt vinovat... N'am făcut-o pentru mine... 
pentru el, şi arătă cu mâna spre idiotul acela cu chip de urs, care ge- 
mea la pământ în fundul curţii... 

— Lasă-mă, strigai eu în culmea disperării, si ca un om, care și-a 
pierdut raţiunea, sării în treptele balconului și mă vârâi în camera mea... 
Până la ziuă mai erau câteva ceasuri. Mă îmbrăcai, așteptând răsăritul, 
ca să mă duc să-l reclam, fumai ţigară după ţigară. Moldovanu încercă 
în două rânduri să vină la mine, dar îl repezii. O ură de moarte mă cu- 
prinse împotriva acestui nemernic. Imi făcui bagajul să pot părăsi ime- 
diat locuinţa aceasta murdară, in care fiece minută de adăpostire era 
mai mult decât un chin. Va să zică, iată la ce recurse, ca eo scape ре 
bătrână de rusoaică... Da, desigur cá o cumpărase, cu bani, că la urmă.. 

Frazele acestea, le repetam mereu, plimbându-mă în lungul came- 
rei, într'o mare nerăbdare. Dimineaţa, veni plină de purpură şi de stră- 


766 N. Dunšreanu 


lncire... Dar toată măreţia naturii, solemnitatea severă a munţilor, impá- 
duriți, nu-mi mai făceau nicio impresie. j 

«Omul e un animal, o fiară si isi bate joc de natură si de Dumne-: 
zeu»... má gândeam, străfulgerat până "n ultima fibră a existenţei mele. 
La ce, dacă tot се e bun în noi e suprafaţă, iar fondul o minciună 
nesuferiti şi goală, imi repetam eu, mereu. 

— Domnule profesor, — “auzi o voce la fereastra mea, pe când 
mă pregăteam să plec la Jandarmerie. 

— «Domnule profesor, vă rog să mă iertati, s'auzi vocea lui, peste 
câteva minute... 

— Poftim să-ţi plătesc... eu plec chiar acum... 

Moldovanu intră umilit. 

«Fapta D-tale e fără pereche, iată-ți banii, — şi-i aruncai două 
hârtii pe masă... 

— «Domnule profesor... nu-s vinovat... vá rog să iertaţi... să mă 
credeţi... nu cunoaşteţi... nenorocirea vieţii mele... 

— «Nenorocire! fícui eu în râs... şi d-ta cu feciorul? 

— «Da vă rog să credeţi... că băiatul acesta... e un bolnav... pentru 
el. pentru mine... pentru neamul meu... am făcut această nerusinare... 
căci am crezut... să-l pot scăpa... 

Moldovanu începu să plângă... rămăsei încurcat. Nu ştiam ce să 
cred... Trâncănelile lui... pentru... mine... neamul meu... mi se părură 
ciudate... Şi totuşi, omul acesta sdravăn, fost prizonier în Franţa, bun 
gospodar, plângea ca un copil in fata mea. 

«Când a fost mic, d-le profesor, a căzut de pe o cápitá, urmă el — 
printre lacrimi... şi s'a lovit la creerul mic... şi de-atunci când l-apucă 
furiile, iesă în noapte, de urlă ca lupii... dar nu l-aţi auzit încă... Degeaba 
am fost cu el la Budapesta, la Viena... 

— Şi cu această miselie, ai voit să-l scapi? 

— Nu, d-le profesor... nu, am voit să am urmaşi... Aici în sat ni- 
meni nu-l vrea... cea mai nenorocită fată... fuge de el... i-e frică să n'o 
strângă de gât. Şi toti îi spun nebunul... Şi е singurul meu copil... se 
stinge neamul meu. 

Moldovanu începu să plângă cu faţa în palme: «sunt un părinte 
nenorocit». Apoi deodată se opri... Figura lui deveni severă: «Să vezi 
că nu rămâne nimic după tine, e groaznic! La ce am strâns? La ce îmi 
trebuie muntele acela? Stâna... aceia...?» 

Moldovanu Zei înălță privirea si întinse o mână spre usa deschisă, 
de unde în dimineaţa limpede se zăreau pădurile de brazi fumegând a- 
buri moi... La ce-mi trebue bogăţia aceasta, când eu n'am urmași. Aşa 
с. d-le profesor? El isi fixă spre mine întreaga privire, iar ochii lui în- 
cruntaţi păreau că voesce să-mi sfredelească sufletul... 

—. «Bine, d-le Moldovanu, dar d-ta nu te-ai gândit cá fata aceasta 
are un logodnic, pe care îl iubeşte şi îl aşteaptă din zi în zi? 

Moldovanu clătină capul. 

— «Logodnieul ei... Dumnezeu să-l ierte... si isi făcu cruce clăti- 
папа capul. 

— «Cum, a murit pe front? i 

— «Da, e adevărat... tot satul stie, numai sármana lui mami, nu... 


Un strigăt în noapte 167 


Urmará minute de tăcere... grele, chinuitoare... Mă uitam la dânsul 
şi nu puteam spune o vorbă... gura mi se inclestase parcă... îi dădui bună 
ziua şi plecai zdrobit. 

— «Nu mă urâţi, d-le profesor, poate că odată aveţi să-mi dati 
dreptate», vorbi el în urma mea, pe când coboram scările casei lui... 
Ocolii băile şi trimesei să-mi aducă bagajul, iar eu о luai prin sat, 
doar voiu da de urma Pelaghiei. Intrebai pretutindeni, dar nimeni 
nu-mi putea da vreun răspuns. Fata intrase în pământ. Trecuse de a- 
miază şi eu pierdui nădejdea s'o mai întâlnesc. O luai atunci in nestire, 
prin păduricea de plopi, care ducea la linia trenului forestier. Pe căra- 
rea bătătorită, nici o suflare de om. 

Doar cintezoii săreau din drum pe ramuri, scoțând sunete crista- 
line şi privindu-mă blând.: Când să ies din pădurice, zării între tufe 
rezemată de trunchiul unui copac o figură înghemuită. Mă uitai lung. 

— «Pelaghia, strigai. 

Fata tresări, speriată şi întoarse spre mine chipul ei plâns si sfâr- 
şit de oboseală. 

— «О Doamne, cum să vă mulţumesc? şopti ea printre lacrimi, 
pe când má apropiam de ea... dacă nu erati d-tră... Nam să vă uit nici- 
odată...» 

— «Si acuma ce faci, unde te duci?» 

Pelaghia dădu din umeri, rezemându-şi de trunchiul plopului obra- 
zul ei delicat... 

— Şi cum ai venit din Rusia până aici? 

Dänen nu-mi răspunse, si lăsă capul in jos. Imi păru rău de între- 
barea mea si schimbai repede vorba. 

— «Te întorci la bátrána...? 

— «Nu... nu, niciodată, răspunse ea hotărît. Am să muncesc... $i 
am să-l aştept... dar mi se pare că el e mort... vorbi ea cu îndoială... şi 
începu să plângă din nou. 

Soarele scobora spre apus si în retragerea lui măreață vărsa, ре 
frunze si ramuri, o lumină palidă ca un regret, al zilei care murea. In 
pădure era linişte, adâncă... De departe, dinspre munţi, trecu un vers de 
bucium prelung si induiosátor. O păsărică, cu ciocul galben, sări de pe o 
cracă, se opri în fata noastră, ne privi întrebător, dădu cochet din cap, 
apoi sbură mai departe, scoțând un sunet trist ca un adio, al despărțirii. 
Stam amândoi, faţă în faţă, si nici unul parcă n'aveam putere să rupem 
tăcerea... 

— Spuneţi drept... vorbi ea încet, după un timp, neridicând ochii 
din pământ... n'ati auzit nimic de logodnicul meu? E adevărat cá el a 
murit? 

— Nu-i adevărat Pelaghia... cine ţi-a spus minciuna asta? 

— In sat... se vorbeşte... dacă e asa, atunci, vorbi ea peste puţin, 
şi eu sunt pierdută... Si începu din nou a plânge. Cercai so linistese, 
dar vorbele mele n'aveau nici o putere. 

— Nu-i adevărat... Pelaghia... crede-má, incercai eu din nou... Cum 
puteam. să-i spun adevărul acestui suflet sbuciumat? Fata păru că se 
mai linişteşte si ridică spre mine privirea ochilor ei frumoşi cu două 
cearcăne mari şi vinete. Momentele despărțirii se apropiau. Ѕеоѕеі din 


768 N. Dunăreanu 


buzunar o sumă și i-o intinsei. Pelaghia luă banii, se uită la ei... şi mi-i 
întinse înapoi. 

— Nu, nu... nu primesc... vă mulțumesc... 

— Pelaghio, te rog, nu mă refuza... eşti în ţară străină ві n'ai ре 
nimeni.., 

— Am să muncesc... vorbi ea si am să-l aştept; 

— Pelaghia... te rog... nu refuza... 

Cu greu, fata luă banii. Incercai să plec... dar nu puteam... ceva 
má retinea.. Ога era înaintată şi ceasul sosirii trenului la Reghin se 
apropia... Apoi bagajul îl trimisesem înainte pe alt drum, cu căruţa. 

-— Pelaghia., vorbii eu... Adio... 

Dânsa ridică spre mine ochi înduioşători... 

— Plecaţi? sopti ea încet, strângând între degetele subțiri, nervos, 
hârtia pe care i-o dádusem. 

— Rămâi sănătoasă... opt? eu intinzándu-i mâna... D-zeu să-ţi 
ajute... 

Pelaghia îmi întinse mâna... si mă privi drept în ochi. Câteva 
clipe rămaserăm asa nemiscati, unul in faţa celuilalt... 

— Adio, îngâimai eu din nou, si cu o sforțare făcut doi paşi... 

— Adio şi D-zeu să vă ajute, sopti ea încet şi cuprinzându-și fata 
în mâini, începu a plânge... 

Când să ies din pădurice, întorsei capul, s'o mai văd odată... dar 
Pelaghia nu mai era acolo... plecase... 


Trecuseră trei ani. Serviciul de inspector mă obliga să umblu pe 
meleagurile basarabene, pe drumuri. desfundate, sate izolate. dealungul 
Nistrului, prin păduri bătrâne si singurătăți înfiorătoare. Intr'o seară 
de toamnă, călătoream spre mânăstirea Calarașovea, din Газа Moghilău- 
lui. Un vânt tăios ca briciul sufla pe Nistru dinspre Ucraina. Valuri pu- 
ternice loveau țărmul, si murmurul lor inádusit se prelungea departe, 
până în inima pădurilor, care se iveau la dreapta mea, negre ca tăciu- 
nele. Când si când, sentinelele noastre mă opreau: «Cine е? Stăi!» 

Cárutasul, un bătrân basarabean, deprins cu felul acesta de că- 
lătorie, fără să mai aștepte mult, oprea căruţa. Caii singuri. păreau că 
înțeleg porunca şi se supuneau. Soldaţii noștri, grănicerii, cu baioneta la 
armă, la lumina unei lămpi electrice. îmi cercetau documentele și se re- 
trăgeau, lăsându-mă să plec înainte. Nu ştiam câte ceasuri să fi fost, când 
am intrat pe poarta Mânăstirii... Am trecut pe lângă biserica rece si 
închisă, cu pietre mari albe de marmoră la intrare ві ne-am оргіі în 
fata chiliilor. Pustiul învăluia totul... Nici o urmă de viață. Turlele bise- 
ricii se desenau în noapte pe fondul tuciuriu al cerului cu umbre uriașe. 
In spate, stăpânea pădurea, neagră, rece ca moartea si de nenătrune... 
Cárutasul îndemnă caii. In fata Arhondaricului ne oprirăm din nou. 
Din ferestrele mici se punctau pete de lumină roșie-gălbue. Un felinar 
spânzurat intr'un colt arunca raze de lumini bolnave în jurul lvi, des- 
lusind un fâlfâit de umbre, o pânză neagră care se juca pe peretele alb. 
Străbăturăm curtea cea mare și ne îndreptarăm spre locuința staritei. 
In fata paraclisului má oprii. Prin geamurile mari sbucnea o lumină 


Un. strigăt în: noapte 769 


slabă, iar, din lăuntrub se rásfrángea pe usa intredeschisá un svon de 
cântec, duios si trist, un adevărat imn al morţii. Mă оргіі pironit locu- 
lui, neștiind ce să fac. In aceeași clipă, usa se deschise. In prag răsări o 
umbră... o călugăriţă... 

— Ce-i aici înăuntru, privighere?... 

— Da,privighere... răspunse un glas moale ca într'o soaptá venită 
de departe... 

O soră de-a noastră a răposat întru Domnul, eri seara, si-acuma-i 
slujim: ultima noapte, înaintea drumului уесіпіс; Călugărița se aplecă 
smerită si dispáru cu pasi usori ca de vis. O neliniște îmi străbătu tot. 
trupul. Tremurând ca prins în friguri, dădui uşa la o parte şi păşii ner- 
vos pragul micii încăperi. Pâlpâitul lumânărilor juca pe chipul sfinţilor 
de pe páretii intunecati cercând să Je desluseascá bărbile mari si co- 
roanele aurite de pe cap. In micul cuprins mirosea a tămâie şi mucegai. 

In mijlocul paraclisului, pe-un catafale în doliu, cu cruci mari 
albe pe márgini, într'un sicriu mic de brad, hodinea un trup. La capătul 
sicriului, două sfesnice mari, cu lumânări de ceară ` galbenă, ` desluseau 
chipul unei moarte, al cărei căpuşor ridicat pe-o perină albă se ivea în 
umbrele morţii. Alături, deoparte si de alta a sicriului, două călugărițe 
cântau in cor rugăciuni nespus de duioase. Din când în când se opreau 
şi fără să se fi uitat una la alta, după o mică pauză, începeau un «Doam- 
ne milueşte» prelung, intr'un minor pe cât de trist, pe atât de dureros. 
Ca împins de-o putere nevăzută, mă apropiai de catafale si ochii mei 
dintr'odată imbrátisará chipul moartei. Un fior mă străbătu... Ochii mi 
se umplurá de ceaţă. 

x — Cum o chema, pe sora voastrá, intrebai eu cu o voce nesti- 
pânită. 

— Ninodora... răspunse cea mai bătrână. 

— Nu-i spunea Pelaghia când a venit la Mânăstire şi nu era de la 
Volga? 

— Ba da, răspunseră călugărițele întrerupând cântecul. 

O durere fără margini îmi cuprinse fiinţa. Mă apropiai mai tare şi 
privii chipul moartei. Pelaghia dormea somnul  vecinie, cu mâinile pe 
piept, cu degetele albe ca de ceară, pe crucea mică, pe care se desena 
chipul Maicei Domnului. Flori de câmp îi acopereau o parte din obraz... 
pieptul... hainele. Rămăsei împietrit lungă vreme lângă sicriul ei, fără 
să pot spune o vorbă, să vărs o lacrimă. Stareta, o bătrână foarte res- 
pectată, dintr'o bună familie moldovenească, auzind numele meu, nu mă 
făcu mult s'astept... 

— Dar de ce sunteți așa turburat... ori n'ati fi bolnav, vorbi ea, 
după un timp, privindu-má cu multă bunăvoință. 

li povestii in. cuvinte scurte cele văzute... 

— Păcatele omeneşti, vorbi ea după o scurtă tăcere... Asa suntem 
noi oamenii, Domnule Inspector, căutăm fericirea, umblăm după himere 
și numai după ce nenorocirea ne-a izbit, dorim liniştea si izbăvirea în 
mâinile a Celui A-tot-puternic... Așa si cu răposata... D-zeu so primească 
în Împărăţia lui cea mare. A venit aici, acum trei ani, într'o seară târzie 
de toamnă... Şi-a bătut la poarta Mânăstirei... Zdrentuitá ca vai de ea... 
Si-am primit-o... Mi-a mărturisit... totul... Cum a plecat de-acasă, dela 


5 


110 j ; N. Dunáreanu 


Volga, dupá un román, traneilvánean, si el a murit in lupte, la Tisa, 
cu ungurii. Mereu se gândea la tara ei... Nu odată mi-a spus, că dacă 
“ar deschide graniţa, şi-ar pieri bolşevicii, are să se întoarcă їп Rusia, | 
să intre acolo, într'o mânăstire. Era asa de bună si cânta asa de fru- 
mos! La toţi ne era dragă... Acuma, umbla mai mult prin sate. Vindea 
cruciuliţe, buruieni pentru leacuri la oamoni nevoiaşi si mai mult pe 
degeaba. Dar ce să facem? Puterea lui Dumnezeu! Şi Lui i-a fost dragă 
şi ne-a luat-o. A mrit de oftică. Dar poate vá e foame, vorbi ea după o 
clipă de tăcere. Vă rog să nu vă ruşinaţi. Aici în pustiul acesta... Stim 
noi cât e de greu, pentru oamenii Statului. 


Multă vreme nu: putui dormi, în camera mea pliná de icoane si 
chipuri de Mitropoliti, Arhierei, Stareti moldoveni, unii cu numiri ru- 
seşti, din vremuri îndepărtate. Amintirea Pelaghiei má chinuia. Dimi- 
пеаја, ре când ceața se ridica din vadurile Nistrului şi îmbrăca, în 
sdrente fumurii, pădurile de sălcii, am pășit pragul paraclisului. Ochii 
aceia albaştri, pe care-i întâlnisem pentru prima oară la Jabenita, erau 
acuma închişi pe veci... Deşi eram grăbit, am rămas la înmormântare. Un 
clopot suna mereu într'o limbă, solemnitatea ceasului din urmă, şi vaetul 
lui murea departe, prin goluri nevăzute. După legile bisericii, n'o puteau, 
s'o îngroape înainte de sfârşitul liturghiei, fiind Duminică. Am rătăcit, 
în vremea aceasta, prin pădure, în preajma Nistrului, adunând de pre- 
tutindeni flori de toamnă, bătute de brumă, flori duioase şi singuratice, 
timide şi neprihănite, ca si sufletul aceleia care mai avea puţin ca să 
intre în liniștea de veci... Au pornit-o pe la orele două după prânz, în 
colțul cimitirului, din spatele Mânăstirii... Groapa era săpată lângă un 
măr cu frunzele ruginite şi bătute de vântul toamnei... Un preot bătrân 
însoțea cortegiul... Maicele cântau fără 'ncetare «Sfinte Dumnezeule». 

Inainte de-a o coborî în mormânt, am pus pe pieptul moartei, bu- 
chetul de flori pe care-l adunasem în amintirea ei... Nam putut rămâne 
până la sfârșit... 

Nu ştiu cum, dar durerea era mai puternică de cât voinţa mea... In 
curtea Mânăstirii mă aştepta căruţa înhămată. Pe când, treceam poarta 
Mânăstirii, din fundul cimitirului veni până la mine ecoul melodiei 
întristătoare... «Vecinica pomenire». In sgomotul roţilor sin tropotul 
cailor cari zoreau pe drumul sgromturos, chipul moartei mereu ве ivea, 
înaintea mea, se depărta ca să revină iar, iar versurile acelea din grădina 
bšilor, dela Jabenita: 


О floare 'nfloreste'n grădină, 
Şi mâine o scuturá vântul 


îmi dădeau acum imagini tainice, pline de un farmec dureros si pro- 


fund omenesc... e SAS 


TEOHARI ANTONESCU: INSEMNARI 


= 


J. Bomiface - Hétrat. 


Un alt tip, Boniface Hétrat. Omul ásta are ceva sentiment, ba poate 
foarte mult şi face poesii. O drăcie întreagă cu poesia lui citită intr'o, 
Vineri la Arhiva, cu subiect marin. Era un sonet, compus din 6 sonete, 
fiecare o desvoltare a unei idei care termina sonetul anterior. Un marinar, 
un «lup de mare», bătrân, își uitase pipa într'o insulă. De pipă îi erau 
legate o mulțime de amintiri dela nevasta sa, care murise si, cu toate că 
marea din pricina vijeliei era mâniată, pleacă în toiul furtunii spre insula 
cu bucluc să-şi caute pipa, cu toată opoziţia tovarásilor săi. Pe mare 
valurile îl joacă întocmai ca pe-o minge si în fine îl cufundă în adâncul 
mării şi se îneacă. lată subiectul. Cuza i-a făcut o critică şi anume: 
prea multă vorbă pentru nimic; dacă ar fi fost un marinar tânăr şi în 
insulă vreo adorată, as mai înțelege atâta polologhie, dar pentru o pipá, 
ce mai vorbá! Pompiliu Miron la atacat si el foarte violent, precum si 
Volenti. Eu n'am spus decát numai cá: toatá greutatea sonetului stá in 
versul: «ce, lásati-má în pace; omul о soartă are si de steaua lui stă să-i 
pice din cer, tot piere, măcar oricât s'ar păzi». Prin urmare, pentru 
dânsul furtuna nu putea fi grozavă, căci ce e seris, in frunte-i pus. Am 
spus lucrul acesta doar ca să spui şi eu ceva. A doua zi au discutat 
Boniface cu Paul, cu Miron Pompiliu si alţii şi spunea poetul: «voi toti 
ati vorbit un ceas fiecare si ati spus numai prostii; Antonescu a spus 
numai trei cuvinte şi a vorbit serios, că ştie ce vorbeşte». Poesia foarte 
bine poate exista pe fondul de mai sus, dar totuşi e prea particular 
lucru, şi în poesie se cere şi ceva mai general, mai lipsit de notele par- 
ticulare ce o fac neinteligibilă pentru multi. Dar, chiar şi aşa, dacă 
artistul mi-ar fi descris cu artă furtuna şi motivat interesul pescarului 
pentru pipa lui, poesia ar fi fost admirabilă, ceia ce lipsea mult pán' 
acolo. De altminteri, Boniface e dintre acei oameni care sar putea numi 
«grandioloqui»; face gesturi spăimântătoare, vocea devine «teribilă», cu- 
vinte prea mari pentru situaţii mici si o agitaţie în disproportie cu s'tua- 
tia; încât pe el îl vezi gesticulând sau înflăcărându-se, dar tu rămâi 
perfect rece şi te miri de ploaia lui de cuvinte şi sentimente. «Trebuie 
omului un ideal, trebuie ceva serios; îi trebue o ancoră de care să se 
agate (si aici strânge degetele ca niste ghiare de pisică înăuntru podului 
palmei ca o pisică ce stă să sgârie) în mersul său în viaţă, trebuie să. 
crează în ceva care nu e material... etc. ete...» 


77. . — E FPES er n :Teohari Antonescu 


Scrieri ce au rámas dela Odobescu. 


Mat ales am fost ві Vineri si Sâmbătă seara la biserică şi am as-: 
cultat cuvântul Domnului. In orice caz, foarte frumoasă este Evanghelia. 
numai mai deslusit de-ar vorbi şi cânta popa. «Şi au venit Margareta şi 
au plâns, si au prăvălit o piatră pe usa mormântului», este singura 
bucată pe care am auzit-o, dar așa de frumoasă, încât toată săptămâna 
am pronuntat-o şi repetat-o si în loc să mă urăsc cu dânsa, tot mai mult 
îmi place. Ce frumoasă limbă are bizerica; de ce nu 9 întrebuinţează şi 
poeţii noștri? 

Ce mai pot serie? Am vorbit aseară cu Petrescu; acesta mi-a vorbit 
de multe scrieri-care s'au: mai găsit printre! hârtiile lui: Odobescu. S'a 
dat. pește.-un. catastit scris-cu. litere cirilice, unde, el isi face un plan 
despre ceiace аге să „compuie; acolo, se: vede planul Doamnei, Chiajna 
şi apoi, bifat, semn că. o. isprăvise si tot asa cu celelalte, Trebuie să. fie 
foarte interesant. Mi-a vorbit despre scrisorile rămase dela, dânsul; zicea 
că după luarea otrávei primise o scrisoare. dela fiie-sa si că avusese 
energia să scrie o lungă scrisoare unde îi spunea causele morţii sale... 
«Mai bine să mă ştiţi mort asa, decât înglodat în noroi si în ticăloşie». 
A scris lui Poni, nevesti-si, lui Steriade, etc. Voeşte să facă un nou volum 
cu scrierile rămase. Şi am vorbit eu despre arta saseanidá, din cave 
Odobescu îşi” pregătise tabelele; nu ştiu dacă s'or găsi cumva scrieri 
mn i acestui iid г 


ханы Junimei: banchetul dela otel Bulevard їп :1908. 


4 
1908, lanuarie 21, laşi, 


La 19 lanuar in sala otelului Bulevard dän București a. avut: loe 
aniversarea a 45-a a Junimei si а:41-а.а «Convorbirilor. Literare». Invi- 
tatia, Poftirea, a fost, scrisă in versuri de cătră Negruzzi, foarte, gingase; 
Împreună cu Stayri Predescu, pe care l-am întâlnit in fata Universităţii, 
am pornit-o, spre otel. Mergând, Stavri imi vorbea de un alt banchet la 
care am fost împreună ca simpli studenti cu 22 ani mai în urmă. Imi 
vorbea el, care-și aducea mai bine aminte despre acest lucru, de faptul 
că banchetul ne costase câte 5 lei si că noi amândoi, care eram datori, 
făceam socoteala la.fiecare fel de mâncare cât ne costă, pentru ca să nu 
trecem cumva peste suma de 5 lei. Dar, tempi passati. 

Comesenii erau in număr de 42 sau 43 și stăteau rândüiți astfel: 
Ea mijloc- era Maiorescu, preşedinte; la dreapta lui Maiorescu: Carp, 
Gr. Buincliu, Marghiloman, P. Missir, vam P. Negulescu; Jan Ata- 
nasiu, X, X, Prae; Staicov 

I La stânga: T. Rosetti, Nieu..Gane; Arion, X, Bosie. de la Casaţie; 
Teodor Nica, Antonescu Теоћһагі, Rasidescu; Evolceanu, Floru, I. Rádu- 
lescu-Pogoneanu, . Basearabescu, Teodorescu-Kirileanu.$i A. A. Naum. In 
fata. lui. Maioreseu;. la: mijloc, era Jae. Negruzzi; la.stánga: Mehedinţi, 
N. Filipescu, .Jean..Mielescu. АЈ. Floreseu, X, „Ет, Antonescu, Tzigara 
Samurcas. La dreapta: Bogdan. Delavrancea, Dr. Marinescu, Hiotu, Cru- 
penschi, Predescu, Mironescu. D 


fnsemnári 113 


Când am intrat, sala era goluță. Câteva strângeri de mână în 
dreapta si în stânga .Am vorbit ceva cu Delavrancea si cu Maiorescu 
«are venise pe lângă noi. «As dori să văd de se prinde» zicea Maiorescu: 
La 8 punct soseşte si Carp. Fiecare Zei ia locul şi începem acțiunea de- 
feitoare. Cá a fost veselie, că a fost vorbă multă si schimburi de idei co- 
muenicative, aceasta se înțelege dela sine. Eu fiind lângă T. Nica, finan- 
ciarul cu fata rotundă, roşie, grasă, cu cioc alb în bărbie și ochelari de 
aur la nas, am schimbat mai multe cuvinte asupra trecutului Junimii, 
la ale cărei banchete ades a luat parte. Dar vin la discursuri. 

Întâi a luat cuvântul L Negruzzi: «D-lor, originile Junimii se pierd 
în noaptea timpurilor», acesta este cuvântul stereotip cu care începea 
orice discurs de aniversare. Si a început să arate «cum doi membri, as- 
tăzi foarte respectabili (am aflat că erau Maiorescu si T. Rosetti), aflân- 
du-se în una din nopţile senine de vară ale anului 1863, într'un local 
foarte suspect din preajma bisericii Banului, au petrecut împreună. 
Ce-au făcut acolo, nimeni nu poate spune; sigur este că acolo sa ză- 
mislit începutul Junimii, a căreia aniversare o sărbătorini astăzi. Acest 
copil a crescut. In scurt timp s'au alăturat la societate şi P. Carp, Ne- 
gruzzi şi Pogor. Din trecutul glorios al acestei Junimi literare ce vă pot 
spune? Ea a existat pe mai multe terene: pe cel al scrisului, al vorbirii 
şi al actelor. Multe a produs Junimea, dar momentul ei cel mai stră- 
lucit a fost atunci când Convorbirile au publicat o operă poetică de cea 
mai înaltă valoare, întitulată La noi e putred mărul, operă semnată de 
P. A. Călescu si având o asa alcătuire a versurilor, încât primele litere 
din fiece vers formau acrostihul Convorbirile Literare. De atunci fiece 
poesie, mai mult chiar, fiece prosă era cercetată de nu forma cumva un 
acrostih de acelaş fel cu a poemului lui Păcălescu (alias B. P. Hasdeu). 
Dar Convorbirile au strălucit si prin grai, prin conferințele sale. Cea 
mai strălucită conferință însă a fost a lui T. Rosetti, care a vorbit des- 
pre... (nu ştiu numele subiectului). Lume a fost multă şi oratorul a fost 
aplaudat. Atunci s'a petrecut un fenomen foarte straniu: oratorul făcea 
gesturi exagerate, dar, după părerea tuturor, nimeni n'a auzit nimic». 
(Nica îmi adăoga că Rosetti s'a emoţionat puternic, că a citit propo- 
ziţiile principale ale subiectului său, fără a fi epus ceva). Cu acest prilei 
Negruzzi a felicitat generaţia cea nouă, care ia asuprá-si conducerea unei 
Junimi si urează d-lor Filipescu, Marghiloman si Delavrancea strlucite 
succese literare. Această urare a fost salutată cu aplause de cătră mem- 
brii cei tineri, care au înțeles minunat ironia si gluma la adresa celor 
3 oameni politici, care numai de succese literare nu le ardea acum. 

Maiorescu, ca şef al nebunilor, a luat cuvântul după dânsul. А 
făcut un calambur cu privinţă la cine are paternitatea Junimei, zicând 
<š nu trebuie, ca si legislaţia franceză care nu se ocupă cu aflarea pater- 
mităţii, să căutăm cine a avut ideia unei alcătuiri de societate. După ce 
arată meritele lui Negruzzi, care timp de 29 de ani a fost si redactor 
gi secretar si casier si expeditor al Convorbirilor, trece la Bogdan, apoi 
Ла Mehedinţi. Vorbeste despre spiritul de jertfá al generatiei lor, care 
deşi putea să ceară bani dela puternicii zilei pentru menţinerea gazetei, 
a preferat totus să plătească din ап in an deficitele bugetare, numai 
să nu atingă idealul pe care membrii Convorbirilor şi-l pusese înaintea 


774 ] š Teohari Antonescu 


ochilor lor. Discursul lui Maioreseu n'a făcut o, impresie prea vie asupra 
ascultătorilor. Slab, foarte slab a fost discursul lui Bogdan; nota dis- 
cursului sáu se poate resuma în următoarele: Junimea a produs eub. 
conducerea oamenilor mari născuţi din ea lucruri de-o mărime şi însem- 
nătate extraordinară. Când a luat-o el, revista era în plină cădere, defi- 
citele erau numeroase si mari, nimeni n'o mai citea. «Ат căutat s'o ri- 
dic, dar n'am isbutit. Ca să fie ce-a fost, este cu neputinţă, căci oamenii 
cei mari nu-i mai văd», A spus el multe, o pelteă lungă și obositoare 
şi era de-o stângăcie teribilă. 

Mehedinţi era mai bine. A arătat progresele pe care revista le-a 
făcut de când o dădăceşte dânsul, numărul colaboratorilor a crescut. 
Felul cum se presintă, publicarea ei, cu acele ilustraţii, a făcut-o sim- 
patică publicului; numărul abonamentelor a crescut (Rasidescu tipogra- 
ful mă asigura că din 300 de abonaţi a ajuns la 600 acum), iar influența 
ei se lărgeşte mereu. Peroratia lui cu privire la idealul pe care vechea 
Junime l-a urmărit, a fost foarte frumoasă. 

Marghiloman a spus câteva cuvinte şi a ridicat un toast în sănă- 
tatea noilor directori ai revistei şi spre prosperarea ei, P. Missir a fost 
însă minunat în nota hazlie, singură care era cea junimisto-zeflemistă. 
«Mă cunoaşteţi şi vă cunosc, zicea el cu un accent pe nas, ca si cum ar 
fi fost cherchelit; si eu am colaborat la Convorbiri. Nu doar cá as fi 
scris sau as fi vorbit pentru dânsele, ferit-a Sfântul să fi făcut pozna 
aceasta, Şi totuş am colaborat. D-lor, n'a fost ceai care s'a dat, fie la 
Florescu, fie la Crupenechi, ori alţii, la care să nu fi fost si eu. Nam 
lipsit niciodată v'o jur, am luat ceaiul cu mare poftă. Dar am si vorbit, 
D-lor. Eu nu sunt din generaţia bătrânilor, eu sânt din generația a doua, 
iar rolul meu a fost si este să trec de la cei bătrâni la cei tineri nu nu- 
mai gândirile cele sublime, dar şi obiceiurile lor cu totul». Era aşa 
humor în cuvintele lui Missir şi atâta joc în imitarea cherchelitului, în- 
cât cu toţii am râs de el mai mult decât la ori care altul. Erm. Pangrati 
a vorbit pe tema excedentului bugetar al Convorbirilor, arătând cá a- 
ceastă crimă, oribilă de-a produce excedente în loc de obisnuitele de- 
ficite, nu a fost cu adevărat comisă: excedentul arătat de Mehedinţi 
este numai pe... hârtie, nu și în realitate. 

Au mai vorbit Nolică Antonescu, Delavrancea demonstrând impor- 
tanta lui Maiorescu pentru formarea limbii si «reintegrarea bunului 
simt în literatură», şi alţii. Mai înainte de Delavrancea însă a vorbit 
P. Carp. 

Desigur, cel mai frumos discurs dintre toate, după al lui N. Gane, 
a fost al sefului. Nota dominantă stă în demonstrarea că «nebunii din li- 
teratură şi gogomanii din politică au urmărit un ideal, care i-a făcut să 
dispretuiascá foloasele materiale ale vitii, urmărind o himeră: în lite- 
raturá alcátuirea unei literaturi, in politicá triumful sinceritátii si ade- 
várului. Acel ideal a fost in stare sá ne dea cele mai mari multumiri, 
multumirea pe care o găsești in tine însuţi; tot el ne dă astăzi biruinta 
inimii, care ne despágubeste in deajuns si cu folos de slăbiciunile bă- 
trâneţii». Era asa accent concentrat si atâta simţire, caldă si adâncă, încât 
a produs asupra tuturor o emotiune puternică. Intr'un moment, răpit de 
frumuseţea vorbirii sale, am zis: ce frumos vorbeşte! 


Insemnári 775 


Discursul lui N. Gane, şeful celor 9, sau cgracudelor clefáitoare, 
a fost de asemenea interesant: era o ferestruie deschisă asupra trecutului, 
unde ne înfățișa petrecerile celor din Junimea de acum 30—35 de ani. 
Impresia aasupra tuturor a fost plăcută. De sigur, viitoarea întrunire 
dela anul, va fi mai cercetată şi de asemeni mai intimă decât era; aci 
nu trebuie să uităm că la această aniversare, au luat parte 4 generaţii: 
generaţia lui Maiorescu, generaţia lui Marghiloman, Missir, generaţia 
noastră sin fine A. A. Naum înfățișa generaţia după noi. 


'Teohari Antonescu 


PULBERE DE FIER ȘI FLORI.. 


Când se usucă şi petalele sunt intepütoare. 
* 


Inainte si dincolo de maturitate, generositatea-i corb alb. 
* 

Tineretul este nedrept ducă aşteaptă dela oameni ajunşi la o anume vârstă ca 
ei să mai continue a răsturna munţi; datoria lui e să caute şi să găsească metale 
preţioase în răsturnările înaintaşilor. 
` E 

Sunt gânduri si sim(iminte, dureri sau bucurii, a căror exprimare prin cuvinte 
înseamnă sacrilegiu. Din trup şi suflet strivit, în desființarea lor de-o clipă, natura 
alchimistă adună vuetul lăuntric si comprimându-l dibaciu, crează sinteza lacri- 
mei, care ustură si arde, vindedă şi răzbună dumnezeeşte, cum se răsbună cerul. prin 
căderea miliardelor de stropi. y 

* 

Când strada trăeşte la o temperatură ridicată, cine mai poate fj responsabil de 

vânturile cari vin si ating biata flacără a unei biete vieţi omeneşti? 
* 

Rătăcit printre atâtea celebrităţi, tu însuţi începi a deveni celebru prin а 

nu fi nimic... 


Ite 


— ia 


-—— 


AUTOBIOGRAFIA LUI CIPARIU 


In Biblioteca centrală a Blajului zac comori literare ascunse ca 
aurul în filoanele munţilor apuseni. Nici chiar blăjenii nu le ştiu si nu 
le cunosc. Abia acum d. Ştefan Manciulea, profesorul si directorul li- 
ceului istoric, care are în grija sa şi această mină de aur, începe să 
scoată la iveală-câte un cristal cu flori aurite sau câte o «stufá». 

De acest fel este brosura de 48 pag. ce a scos-o acum de supt presa 
Tipografiei Seminarului din Blaj, ca o retipărire dintr'o revistă clausu- 
lată, şi care se intitulează: 

Timoteiu Cipariu — Inceput de autobiografie. 

Veşnică pagubă, că e numai început, care nu are continuare si nu 
a ajuns la sfârșit. Totuși acest fragment, ca orice, piatră minerală cu 
conţinut nobil, oricât de fragmentară ar fi, are aur pur în toate sfărmi- 
tarile sale. 

T. Cipariu, ca toti marii bărbaţi ai renașterii, ce a constituit-o uni- 
rea Românilor din Ardeal cu biserica Romei, si prin ea cu leagănul 
obârşiei noastre nobile, sunt prea puţin cunoscuţi. Vina se poate găsi în 
multe părţi, dar mai întâi chiar la Blaj, care sa complácut a se închide 
în scoica strălucitoare a fiinţei sale, de distincţie, a aștepta са alţii să 
vină, de cine ştie unde, să-i scoată vredniciile şi comorile la iveală. 

Greşită, fundamental greşită atitudine. Abia acum încep unii din 
fericitii possidentes a scoate la iveală posesiunile si mai fericite si a ne 
face pe toti părtași comorilor obștești ce destinul le-a aglomerat în 
această Romă-mică, cu menire mare, dar nu şi cu mare gospodărie în 
slujba menirei sale, 

Toată lauda se cuvine d-lui Ştefan Manciulea, şi acelor puţini, cari 
ca şi d-ea scot la iveală câte ceva din comorile literare ale Blajului, cum 
s'a arătat mai pe urmă si de d. prof. Nic. Comşa, care în anuarul liceu- 
lui istoric a «Sf-lui Vasile cel Mare» pe anul 1939/40 ne dá, pe vre-o 50 
pagini, câte o schiță biografică a fiecărui profesor, cam 350 de toti, cari 
dela deschiderea scoalelor şi până la anul 1918 — adică în curs de 164 
ani — au servit ca dascăli ai acestor scoale, cele dintâi şcoale naţionale 
în toată românimea aceasta. 

Încercarea e lăudabilă, dar ea însăşi dovedește, că opera de a face 
cunoscută activitatea de două veacuri a hisericei unite, nu numai a Bla- 
jului, nu este cu putinţă pentru unul sau altul, singuratic. Ea cere o 
muncă colectivă, organizată pe temelii mai largi, temelii atât intelec- 
tuale, cât şi materiale. Nu e destul un om, oricât de devotat, care mai 
are şi alte zilnice îndatoriri, pentru a scrie Dascălii Blajului, cum crede 
d. prof. Comşa. Nu e destul nici când e un Manciulea, care dovedeşte o 
putere de muncă rară, dacă e vorba de a face cunoscute obștei romá- 


Autobiografia lui Cipariu T" 
nesti comorile culturale ale Blajului. 91 e timpul suprem să se facă, gi’ 
una ві alta. ` 

Lucrarea d-lui Comsa merită toată lauda, ca o schitare de plan si 
o lucrare de pregătire a marei Enciclopedii: Dascălii Blajului. Un ziar! 
binevoitor i-a adus laude că şi-a văzut introdus în ea şi omul politic, pe 
care-l servește, $i nime nu va avea de cât laude pentru o lucrare de di- 
mentiuni aga mari, ca aceasta. 

In magnis et voluisse sat est! 

Dar sinceritatea, ce o datorăm causei, peste orice cossideratie per- 
sonală, ne obligă să spunem adevărul, fără nici un gând de supărare, 
că lucrarea, cum a ieșit din munca unui singur om, ori cât de bine in- 
tenţionat, este foarte defectuoasă şi slabă. Nu vine pentru un dascăl al 
şcoalelor din Blaj nici -măcar o jumătate de pagină, са să măsurăm lu- 
crarea aşa, grosso modo. Cât pentru valoarea intrinsecă e foarte minoră. 
La multi din acești dascăli nu se stie nici unde s'au născut, sau unde au 
murit, Chiar la cei mai noui, cari mai sunt în viaţă, se dau date absolut 
greșite şi neadevărate. La biografia subsemnatului, care am slujit şi eu 
doi ani la aceste şcoale, nici o singură asertiune din cele 12 rânduri nu 
acopere realitatea, si totuşi nu sunt de necunoscut. D. prof. Toroutiu în 
ale sale «Studii şi Documente Literare» a dat intr'o notă o biografie com- 
pletă, la care nu am nimic de corectat. ! 

De aceea zic, la o operă de astfel de importanţă trebuie să se anga- 
jeze mai mulţi, cari să facă cercetări metodice, cu bună împărţire: a 
muncii. In acest scop munca trebuie organizată. Agru-l sau o altă orga- 
nisare mai specială, de acest fel, chiar o Academie a unirei trebuie: în- 
jghebată anume. pentru valorificarea literară a materialului aglomerat 
în Blaj. Momentan vremurile nu sunt prea favorabile, dar salvez ideia 
pentru a se cerceta şi a se prepara realisarea ei. 

Revin însă la autobiografia lui Cipariu, care mi-a inspirat ideia, şi 
pentru care datorăm toată recunoştinţa publică d-lui Prof. St. Manciulea. 
Ea ne presimtá pe Cipariu într'o nouă si mai bună lumină, care ni-l 
face si mai-simpatic. Autobiografia a fost scrisă în toamna anului 1855 
(mu 1885, cum se dă greşit, la pag. 4) când Cipariu împlinise 50 de ani. 

O introduce cu o escursie istorică-filosofică, în care face profe- 
siuni de credinţă caracteristice. Motivele ce-l determină să o scrie sunt: 
ca să dea «impuls conationalilor mei la asemeni scrieri originale»... şi 
pentrucă printr'o astfel de scriere — cum zice: «me voiu vedea nu de 
tot a fi mort si după moarte-mi, ci sufletul mieu încă va via întru acest 
popor, pe care Provedenta mi l'a asemnat ca sí-mi fie pe pământ pă- 
rinte si frütietate, şi de care пісі după moarte nu voiu a me des- 
părți» (p. 4). 

Ce coincidenţă! In 1855 se gândeşte Cipariu la acest principiu: 
«non omnis moridr», şi poetul Coşbuc, la 1887, când aude vestea morţii 
lui, îi serie o odă, ce o publică în «Tribuna» din Sibiu cu titlul şi pe 
motivul horatian: non omnis moriar. 

Latinitatea noastră, principiu fundamental al scoalei latiniste $i a 
lui Cipariu, strábate deja in. primele ránduri ale introducerei. : 

i «când cuget la trista soartă a acestui popor, — zice el — rupe- 
mi-se inima văzând cât de înapoi a rămas, după alte popoare, care 


778 Dr. Ше Dăianu 


dacă suntem romani, cum cred, ne sunt spre rusinare, ele mai înainte 
barbare iar acum noi înşii, devenind barbari ре lângă dânsele». 

Şi strigă, că e timpul «să ne scuturăm întunerecul de pe ochii cu- 
getului» — apoi zugrăvește acest sumbru tablou al situaţiei timpului său. 
El zice: 

«Suntem noi, Românii acuma, când întru regeneratiunea lumei noi 
singuri dormităm. Au nu ne răsună urechile de tumultul Europei agi- 
tate în fierberea entusiasmului spre mai mare cultură? Ce facem noi, 
când toată lumea civilizată este în cea mai neastâmpărată lucrare, când 
lupta între despotismul barbariei şi libertatea culturei, între spiritul în- 
tunerecului si geniul civilisatiunei, arde mai cu furie ca oricánd?.. Noi 
dormim. Abia câte un cuvânt se aude din când în când, demn de civili- 
zatiunea de astăzi, ci fapte mari nicăeri. Nici ştiinţe, nici arte la noi nu 
înfloresc, nici comerciu au economie, nici talente de stat au de arme, 
nici scoale, nici scriitori de celebritate la noi, Românii, nu se află. In 
România (înţelege Muntenia) un Colegiu, în Moldova o Academie, în 
celelalte părți româneşti câte un biet gimnaziu, sărac, flămând, ca vai de 
el. Suntem noi Romani?» 

` ` Observati contrastul si paralela între Români si Romani! lar în 
acel «biet gimnaziu sărac, flămând, ca vai de el», — cine nu recu- 
погвіе alusia la liceul din Blaj? 

In această situaţie jalnică şi ruginoasá, zice că toţi cari simt ceva 
în sine caută să treacă în altă tabără... «şi alergară mâncând pământul 
să ee ufunde între Sârbi, Unguri, Greci, încă şi între tatari, numai să nu 
le zică cineva că-s Români». 

Citează pe Dim. Cantemir, care «cu toate că era prea învăţat, fe- 
nomen rar de științe între Români — prefera să-şi deducă originea 
dela Chan-Tătarul, decât a se tinea de Román». Mai citează exemple 
mai apropiate chiar, în timp si spaţiu: 

«In Haţeg, nobilii originari, cu tundrá albă până astăzi, pentru lu- 
mea asta nu Sar zice, că-s români, ci nemesi» (p. 6). Recunoaste deci 
că în fapt si de drept a fi român, e mai mult decât a fi nemes, — după 
cum striga oarecând Samoil Micu-Clain: «că mare lucru iaste a fi ro- 
mân». De aceea el cere, ca un adevărat latinist, ca să răspundem în 
faptă şi în purtare la nobleta obâriei, romane, că altfel... «să știți, că 
de vom rămânea tot așa (adică români numai cu numele, dar nu si cu 
cultura si cu fapta) nepoții noștri, de ruşine, se vor face orice, încă 
şi turci...» 7 

După această introducere, in care străbate zbuciumul de a preface 
pe románi, prin culturá constientá in adevárati romani, vrednici de 
blasonul nobletei lor, Cipariu trece la autobiografia sa, care ne reservá 
multime de surprize. Nu le vom expune toate, ca sá nu lipsesc pe citi- 
tor de fireasca dorință de a citi cartea d-lui Manciulea, ci voiu releva 
numai câteva momente mai bătătoare la ochi prin noutatea lor inedită. 

Intâi originea. Cipariu din Pănade, j. Târnava-Mică, mărturiseşte, 
că originar familia sa este venită din Moldova precis din Peatra-Neam- 
tului, tara lui Creangă, care la rândul său era originar din Ardeal. Ina- 
inte cu 150 ani — deci cam pe la 1700 — ar fi venit din Piatra un 
tânăr, care a intrat în serviciu la Niculae Cipariu, jobag al familiei un- 


Autobiografia lui Cipariu 719 


ёчге! Toroczkai; la urmă i-a lust în căsătorie fata, care era schioapš 
şi i-a luat şi numele. Cine ştie de ce-și va fi ascuns numele său. Moldo- 
veanul anonim se cunoştea, că venia dela un târg, că pe fiul său Du- 
mitru l-a dat la învăţătură, şi l-a făcut popă în sat, Popa Mitrea. Acesta 
era om harnic şi soţia sa, Stana, tot așa de vrednică. Ducea cu poala 
banii ce-i lua pe bucate dela Motii cari veniau cu câte 10—20 de cai 
din Munţii lor, şi-i legau de gardul cu strașină, până-și umpleau dăsagii 
cu grâu sau cu mălaiu. Dar Popa Mitrea se făcu popă — cel dintâi 
popă unit în Pánade — fără știrea ві învoirea boerului, în a cărui iobă- 
gie intrase, şi acel Toroczkai îl si luă, cu toată popia lui, în slujbă, la 
caii săi, până într'o zi, când, cine ştie prin ce mijloace, şi-a câștigat 
carte de eliberare, în temeiul căreia şi-ar fi putut câștiga si un fel de 
micá boerie — armalis, — dar n'a mai umblat după nemesug. D ajun- 
gea preoţia şi bunăstarea materială ce şi-a creat prin hărnicia sa. Seri- 
soarea, dată sub numele Mariei Theresia, poartă datul de 1721. Popa 
Mitrea avu trei feciori, lon, Popa Nicolae, . ce-i urmă în preotie si 
Alexandru. Dela Ion s'a născut Iacob, tatăl lui Cipariu, care a fost om 
cu cunoştinţă de carte, şi avu un frate, cu câteva clase de liceu şi cantor 
al bisericei. 

Popa Mitrea, cu ficiorii săi şi nepotul său lacob Cipariu, au fă- 
cut biserica de lemn din Pănade, pe care a apucat-o Timoteiu Cipariu, și 
a citit văleatul deasupra usei ei dintre tinda femeilor si naia bisericei: 
1765. Dela Popa Mitrea au rămas cărți bisericeşti pe care le-a cunoscut, 
şi dela tatăl său a cunoscut Alexandria, din care pruncul de 7 ani cetia 
fluent oamenilor ce se adunau la câte o oală de vin în casa părintească. 
Se mirau oamenii de minunatul copil cum merge pe carte şi o babă a 
satului, ce asculta uimită, spunea cu convingere că «nu-i nici o carte in 
lume ca Alexandria» (p. 9). 

Casa părintească era cercetată si de baronul Torozkai Gàbor, fi- 
ciorul celui ce avusese iobaj, dar îl eliberá, pe Popa Mitrea, si când 
îl vedea venind bunicul Ion striga la soţia sa, bunica lui Cipariu: tu 
soră, pune oala cu cucuruz la foc, să omenim pe jupânul Gàbor». Si 
când era fiert cucuruzul bunica il punea pe farfurie si turna miere de 
stup asupra lui, si asa se îndulcea jupânul Găbor la casa ficiorului Popii 
Mitrea. Baronii din Pănade nu erau prea fuduli, se duceau bucuros pe 
la casa oamenilor gazdă si cu puţin nemesug, că erau mai aproape de 
săteni, gi nici cu portu nu se prea deosebiau. Că purtau niste «nádragi 
strámti vineti, cu cisme, sapcá pe cap si o dulmană pe umeri, iar lai- 
bárul era cu bumbi (nasturi) de argint, cari dacă ee strica laiberul îi 
lua jos şi-i cosea pe cel nou». Cá «bumbii» ăștia de argint erau dis- 
tincţia rangului nobilitar. Aşa purta si Gheorghe Şincai nobil de Sinca- 
vechie, care era cam contimporan cu jupánul Thoroczkai Gàbor și cu 
tatăl lui Cipariu. 

Printre oaspeţii casei era uneori si fostul Episcop, antagonistul lui 
Şincai și P. Maior, înainte de a fi vlădică, pe când era numai «decima- 
tor» la călugării din Blaj, cum fusese si al lesuitilor. Că spun — zice 
autobiograful — că-i plăcea buna petrecere şi moșul meu era om jovial; 
(dintr'astă cunoştinţă se trage si aducerea lui aminte de părinţii mei și 
bunăvoință spre mine). Mama-mi spunea, că mosu-meu făcea joc, unde 


[c me en 


780 Dr. lie Dăianu 
juca şi decimatorul cu surorile tatălui meu, că mama pe atunci abia 
era născută; apoi că lui îi încredința și decimarea din Pănade» (p. 10). 

Din genealogia minunat desfășurată de autobiograf se vede, că 
Cipariu a fost văr cu Nas-Aaron, poetul popular, саге a scris si «Leonat 
cu Dorofata» si «Patimile lui Cristos» ete. Mai mult; a fost înrudit, 
după mamă, şi cu lon Maiorescu (Trif) din învecinata Bucerdea-grânoa- 
вй, deci si cu Titu Maiorescu, care: aşa de fără crutare La forfecat în 
Criticele sale. 

Din autobiografie mai iese că Cipariu a avut lucrări poetice mai 
multe decât se stia până acum, ba a scris si în limba greacă două ode, 
care ni-se dau în original si traducere. 

Suntem siguri cá d. Manciulea ne va mai da multe contribuţii ine- 
dite la cunoașterea marelui român, filolog si scriitor, care a fost T. 
Cipariu. 

Dr. Ше Dăianu 


TOAN MAIORESCU. ÎNTEMEIETORUL 
DIALECTOLOGIEI ROMANE 


«El a pus cel dintâi piatra fundamentală 
dialectologiei române. El a ştiut cel dintâi 
că limba noastră trăeşte în dialecte». 


Iosif Popovici 


Tată! criticului «Junimii» se chema, la început, Joan Trifu (1811— 

1964) şi descindea dintr'o familie transilvăneană înrudită cu cărturari 
ca episcopul Iosif Vulcan dela Oradea şi Petru Maior 1. Crescut în epi- 
ritul Școlii Ardelene, el isi schimbă numele, în semn de admiraţie pen- 
tru Maior, din Trifu în Maiorescu 2. Si'n semnul latinismului isi croi viața 
familiară (copilului îi dă nume din analele literaturii romane: Titus 
Livius) ; si tot astfel şi activitatea culturală si şcolară, care aducea concrete 
realizări pentru glorificarea nobilei origini a poporului român. Dar opera 
ce i-a înveşnicit numele este al său Itinerar în Istria și vocabular istriano- 
roman, scris în urma călătoriei din anul 1857 la Cirebiri si tipărit postum 
de fiul său Tit Liviu Maiorescu, întâi în Convorbiri literare (1874), apoi 
in ediţie specială, la Iași (Tipo-litografia Н. Goldner) 1874. 
‹ ftinerar in Istria éste о carte (neredactată definitiv sin parte ne- 
terminată) scrisă cu multă dragoste, subtilă pricepere si în concordanţă 
cà lingvistica дере acea vreme, la care; autorul aduce o remarcabilă соп: 
tributie. Tráità în adâncul sufletului pârguit de ştiinţă şi experienţă a 
Imi Ioan Maiorescu, ea este totodată — prin acele alese ` observații, vii 
iniuitii, evocatoare si plastice imagini — expresia literară a unei inimi 
plină de vibrații artistice în fata viétii. Ereziile filologice ale timpului, 
care-i stropşiau vorba sub forme eliadiste sau pumnuliste, se destramă în 
nevolnicia lor atunci când fraza colcăie de viață națională, trăită peste 
veacuri gi ţări 3. 

«Acest munte (Monte Maggiore) dede Românilor un propumnacul 
ce-i asecura dela spate si de care rezemându-se putură înturna pieptul 
cătră inimic spre a se apăra din partea cealaltă. E icoana acelui ostaș 
brav, care, după ce luptându-se bărbăteşte a pierdut toate pusetiunile mi- 
litare, rupt de cătră soţii săi «le arme, se trage înapoi, apărându-se de 
inimicul ce-l împresură de toate laturile, până ce dă de un arbore, de 
o piatră mare, sau de un alt mur naturale, subt al cărui scut asecurat 
de o parte, tine în frâu pe inimicul ce nu-l mai poate ataca de toate 
laturile. Subt această icoană mi se presintă micul popor din Valdarsa». 


1 Cfi. V. Barițiu, Ioan Maiorescu in «Transilvania», X, 1877, pi. 159. 

2 Ibid. . : : e 

3, Ioan. Maiorescu, Itinerar în Istria, pg. 19—20. In 'citatéle noastre, actualizăm 
ortografia lui І. Maiorescu. A? 


me EE — 


— r A 


782 Petru lroaie 


Gândul scriitorului scrutează momente caracteristice şi reconstitue 
viața familiară a Istrorománilor, ca, bunăoară, această viziune a intimi- 
tátii cárbunarilor din Jeiăn (ibd. pg. 68):- 

«Cu toate că mâncasem 4 ouă si o strachină bunicică de lapte cu 
páne dumicată, dar nu mă lăsai să fiu întrecut de cătră Potestatul şi doi 
unuci (nepoti) ai lui, tineri frumoşi si bine făcuţi, după cari se uitau 
şi poate si oftau toate frumuselele din Jeiune, şi la a căror privire, 
unchiul (stritul, ce le tinea loc de tată, se transpurtă cu gândul în 
epoca când două nurori — căci aşa le putem numi — se vor întrece 
care de care a-i ieşi înainte când se va întoarce (de) la Fiume si a-i 
scutura pulberea de cărbuni de pe vestminte». 

Deci, pus in disponibilitate de guvernul austro-ungar *, Ioan Maio- 
rescu, în loc să-şi caute de sănătate la Karlsbad, cu sprijinul dobândit 
din partea domnitorului Muntemei, pleacă la fraţii din Istria. «Evident 
е, că dragostea lui I, Maiorescu față de neamul românesc e mult mai 
mare. decât se poate închipui, căci el preferă studiile dialectale sănă- 
tăţii», comentează intelegátor Iosif Popovici 5. Îşi începe călătoria ciri- 
birologă la 22 Iunie 1857. Pornind cu diligenta dela Triest, se opreşte 
la Pisino şi apoi descalecă în satele de sub Monte Maggiore (25 lunie— 
4 Iulie), la Albona (4—5 Iulie), Schitazza (6 Тае), Castua (7—12 Iu- 
lie, la preotul Micetici de origine istrorománá), la Jeiăn (12 Iulie), apoi 
iar în Castua (13—15 Iulie), la Fiume (14—17 Iulie) si în insula Veglia 
(17—19 Iulie). E cel dintâi dacoromân care vizitează şi studiază sistema- 
tic tustrele grupurile cirebire (din Schitazza, satele ucicáresti şi Jeiăn) 
şi-şi expune clar rezultatul cercetării, dând concluziile ce i se impuneau. 
Mai ales relatările asupra Morlacilor din Schitazza constitue singurul ma- 
terial în această privinţă 8, dat fiind că Românii de acolo, desnationalizán- 
du-se integral, de mult nu se mai pomeneşte urmă de ei. Apoi Maio- 
гевеи é primul ce pune la contribuţie informaţii istorice despre Cirebiri, 
întrezăreşte o distincţie între cele trei idiomuri (din Schitazza, Valdarea 
şi Jeiăn) şi încearcă o caracterizare a istroromânei în raport cu cele- 
lahe -dialecte: aromân şi dacoromân. Pe atunci meglenoromána nu era 
încă pusă în relief. Ne mai dă un bogat material etnografic si observații 
critice asupra vieţii sociale a Românilor din Istria. 

Etnografia şi viaţa socială а Cirebirilor. Situația geogra- 
fică, observă І. Maiorescu, i-a apărat pe Românii din Istria de desna- 
tionalizare: «Pusetiunea geografică a locului deminte singură această 
ipoteză, şi arată învederat, că dacă mai existu astăzi Români in 
dosul lacului Cepici, în fata muntelui Maggiore, cauza e păretele natu- 
rale format de poalele acestui munte, care a dat aci Românilor adăpost, 
asecurându-i de la spate şi separându-i cel puţin în partea aceasta de 
contaptul nemediat cu Slavii. Combinând ştirile istorice, ce ne lásará To- 
masini si Ireneo della Croce, . . . e învederat. . . că desnationalizarea 
Jor a urmat dela Marea Adriatică spre m. n., devenind cei de pe mar- 


d L Popovici, Dialectele române din Istria, I, 141 si L. Morariu, Istro-Ro- 
mânii, Cernăuţi, 1927, 28. 

5 Popovici, ibid. 142. 

в Cfr. S. Puşcariu, Studii istroromâne, III, Acad. Rom. 1929, pg. 26—27. 


loan Maiorescu, intemeietorul dialectologiei române ` 783 


ginea márei — Italiani, cei mai din intrul tárei — Slavi, şi scăpând din ei 
numai o fránturá la poalele muntelui Maggiore, a cărui coaste despre 
m. z. seci, sterpe şi repezi nu se putură împopula de oameni» (pg. 19). 
Numele de Cirebiri e o ocară dată de Slavi (25). Trăiesc în mare mize- 
rie si lipsă de igienă: «n'am văzut casă, ai căreia páreti să nu fie afu- 
mati, nici cămin care să nu afume. De aici şi cauza principală a necu- 
răţiei. Exteriorul caselor, cari sunt toate de peatrá, mule cu câte o ri- 
dicătură sau etagiu, unele si cu două, si acoperite or cu papură or cu 
olane, ar promite mai mult; dar ilusiunea piere îndată ce intri în 
tindă şi dai cu ochiul de cămin, care e o vatră largă, deasupra căreia, 
pe o columnă, se ridică o boltă, destinată a recepe fumul și a-l conduie 
în horn» (pg. 38—39). În tindă stau gobăile şi uneori vitele (pg. 39). 
La Cirebiri, ca la toţi Tstrienii, nu tes femeile, ci bărbaţii, de obicei friu- 
lanii (locuitori din Friuli), de unde ţesătorul se cheamă, în cirebiră, 
furlan (pg. 41). Noteazá cu aplomb spusa preotului de acolo, că: «acest 
popor e mai sángios şi mai dedat la voluptáti decât Slavii» (pg. 51). 
Foarte just, ceeace au constatat si cercetătorii posteriori, observă loan 
Maiorescu că: «mi sa părut în Berdo si tipul oamenilor şi portul lor 
mai curat, peste tot rasa oamenilor mai vânoasă... Berdo e meziu-puntul 
teritoriului român de sub Monte Maggiore, si pusetiunea lui cea înaltă, 
mai ales dela biserica şi casa parohială, admite a ochia cu o cáutáturá 
tot pământul locuit astăzi de Români, si a-ţi întipări în memorie figura 
locului» (pg. 52). Pretioaeá este relatarea despre creşterea de cătră Ts- 
trorománi a copiilor din flori sau găsiți, porecliti muli (pg. 53—55), care 
concordă cu cele arătate de Puşcariu 7 si unul din cântecele ` ізіго- 
române culese de noi 8. Bagă de seamă că menţinerea românismului e 
sprijinită si de evitarea prea stránselor rapoarte cu Slavii. În Ciceria 
de pildă (fapt се se 'ntâmplă si astăzi). «Jeiunesii nu duc cărbuni nicio- 
dată la Trieste, ci la Fiume, şi Munesii niciodată la Fiume, ci numai 
la Trieste, deşi calea dela Mune la Trieste e ca 1 oară şi 1/2 mai lungă, 
decât dela Mune la Fiume» (pg. 66). Si mai notează despre Jeianti: «Lo- 
cuitorii comunelor vecine au frică de ei; se spun istorioare de când 
se purtau niste pălării cu totul singulari, lungi dinapoi de atârnau până 
la brâu. Această dependintá a lor o aruncau peste cap şi-şi ascundeau 
fata, când din înfundăturile pădurilor lor se repezeau asupra trecăto- 
rilor, ce li se păreau a fi mai grei la pungă. în fine guvernul a deman- 
dat abandonarea acestor pălării, dar a fost lipsă a le tăia cu putere de- 
pendintele pălărielor până ce se părăsiră de ele» (pg. 68—69). Semna- 
lează pe unelocuri, câte-un Istroromân ce-a fost la Craiova (pg. 50) sau 
la Filiasiu (pg. 67) si care vorbeşte dacorománeste. 

Limba Istrorománilor. — Scopul principal al călătoriei lui 
Ioan Maiorescu este studiul limbii cirebire, ре care o notează la fiecare 
pas, dându-ne dialoguri, fraze şi vocabular. îndurerat, cercetătorul 
arată că ?n Istria «Românul mare nimic al său, decât cerul, apa si рех 
trele, unde româneşte vorbeşte numai între 4 páreti, unde chiar și nu- 
mele de Roman ce-l avea până dăunăzi, l-a lăsat în gratia atrăinului» 


1 8. Puşcariu, Studii istrorománe, IL, 43. 
A P. Iroaie, Cântece populare istroromâne, Cernăuţi, 1938, LXVII v. 3. 


784 " à Petru Iroaie 


(pg. 7). Evitá вй: vorbească. limba lor între străini (11—12), dar, în 
schimb, şi-o păstrează cu evlavie (pg. 25). Biserica îndeosebi le înstrăi: 
nează graiul: «Îndelungatul uz al limbei slavice în rugăciuni a făcut pe 
acești Români să creadă, că nu pot zice rugă în limba lor» (49). Din 
această cauză, Maiorescu ia atitudine de apărător al románismului şi pu 
rificator al dialectului cirebir de expresii croate: «Se înţelege de sine că 
eu făceam propagandă în contra slavismului limbei lor, si nu-i. sufe- 
ream a zice vorbe-slavice, unde știam că au si alt cuvânt bun». (pg. 24). 
Şi câte n'a mai încercat! Marea su strădanie era şi aceea de-a le reînvia 
rugăciunile în limba română; «le-am zis Tatăl nostru şi Crezul pe 
limba lor, curátind-o pecât am putut de slavisme, însă aşa ca să mä în- 
ţeleagă» (50, cfr. si pg. 56257). Călătorul nu-și dădea seama că truda 
individului de-a schimba sensul limbii rămâne zădarnică, dacă nu poate 
schimba mai întâi conditiunile sociale! 

Ceeace a rămas din osârdia lui I. Maiorescu е materialul lingvistie 
$i bunele observaţii. Dar și aici, tendinţele sale au intervenit une- 
ori, cel puţin în mod inconştient, prezentând forme de limbă inexistentă. 
Din ăcest punct de vedere, cercetătorii Itinerarului în Istria. trebuie să 
consulte, critica lui Puscariu. ?, care, cu discernământ. lingvistic, separă 
materialul autentic de cel introdus de filologismul lui 1. Maiorescu. 
Noi arătăm acele, specimene de autenticitatea cărora s'a îndoit Pușca- 
riu, dar care sânt. atestate -de studiile posterioare. Astfel aen (I. 
Maiorescu, pg. 94, 101), pe саге: Puşcariu (Studii ir. HI, 29) îl consideră 
ca latinism al autorului, de fapt există în cirebiră alături de ăsăm, săm 
St ec 10; acest sum, fiind, bineînţeles, altă înfăţişare a croatului sam 11. 
Tat aşa bravo coexistă alături de pravo, aşa cum: a notat I. M. (pg. 23) 
si. aitii 12. Pentru  dacoromânul a se mânia, cirebira de azi are, în Jeiăn, 
тійалёї-ѕе 13, iar in satele ucicăreşti, numai iadi-se (croatism). De- 
oarece Maiorescu ni-l atestează, cuvântul latin a existat si în satele de 
sub Monte Maggiore sub aspectele * măriă si măriă (sau mai degrabă 
mănavi), conform fonetismului local, forme pe care cercetătorul de a- 
tunci le notează (la infinitiv) : mártià si márià. Fonemul n intervocalic ne- 
Fotacizat din prima formă (mânià), trebuie să-l socotim. palatal (ñ). са 
in spuntavăi 14 (alături de spuravéi 15, ue care Maiorescu avea де: gând 
să-l noteze distinctiv, dar moartea la strâns înainte. de a-şi sistematiza 
lucrarea. Că e chiar aga; ne confirmă si caracteristicile locutii înregistrate 
de Maiorescu: (pg 50): «m-am miniat cu ie, esmu miniaţi urii си ои», 
pentru corespondența științifică a cărora propunem: m-am măravăit cu 
ie», etc. 

Necunoscând idiomul din Jeiăn, care pe-atunci încă nu era îndestul 


9.5, Puşcariu, Studii istrorománe, ПІ, Acad. Rom, 1929, pag. 25—26, 

10 escu e notat si de Maiorescu. 

11 Cfr. P. Iroaie; Grai si băsmuire cirebiră, L Iaşi  («Arhiva» XLVI), pg. 24; 

ta 19.5 . I £ 

xa 12. Cfr.. «Bravo sinco», Leca Morariu, De-ale Cirebirilor, I, 11; «Brâvo, Trien- 
tine», Iroaie, ibid. L. 1/7 etc. 

13 Cfr: «вай cu mire miftavéit»s, Iroaie, Cântece populare  istrorománe, 
XXVII, v. 5. 

14 Cfr. Iroaie, Grai, L. 4/22. 

15 S. Puşcariu; Studii istroromâne, T, - 31/5. 


loan Maiotescu, întemeietorul dialectologiei române 785 


de exploatat, Puşcariu se putea indoi (IL 33) până şi de declinarea en- 
clitică feminină (asemănătoare cu cea aromână) din limba Cicilor! De 
fapt, loan Maiorescu, primul explorator dacoromân al Cirebirilor, a con- 
statat, că, după regiunile ce le ocupă, Istroromânii vorbesc trei idiomuri 
distincte. Jeiănenii (sau Jeianţii, dacă vrem să "ntrébuintám numele ce 
si-l dau ei), declină substantivele si cu articolul postpus, asa eum a 
arătat Maiorescu (pg. 32) şi-a accentuat Leca Morariu 16, având un ge- 
netiv și dativ ca acesta: a mul'érlei, mul'érlei... Maiorescu observă că în 
Jeiăn conservatismul e mai mare si notează cuvinte deosebite de celelate 
localităţi (pe саге noi le ortografiem sub forma lor autentică, dând în pa- 
ranteză grafia lui Maiorescu; pg. 63) «inteléje («a înțelege») — în sud 
«razumi», mai rar «capi», iar pe timpul lui Maiorescu (cfr. pg. 10) 
«capescu», «intendescu», «tendescu»; depărte («departe») iar sub Monte 
Maggiore «largo» («de largu», Maiorescu), albire (pg. 84), etc. den 

Pentru Schitazza, oferind unicul material lingvistic de acolo, Maio- 
rescu semnaleazá alte aspecte distinctive: «nu moaie ca Valdarsenii» (pg. 
58). Au unele forme nerotacizate (pg. 98): gălină (Pentru celelalte loca- 
litáti, cercetátorul dá galirá si gaira: «Se zice rar şi găină» —gal'ire), 
apoi ponestra (pg. 61, 86 si 110), vulpe («Numai in Schitazza», pg. 102) 
etc. Asupra acestor caracteristice stăruim, pe larg, în alt loc. 

Pretioasá mai e cercetarea lui Maiorescu prin faptul că materialul 
său pune bazele unui studiu asupra evoluţiei dialectului cirebir, care, 
dela 1857 până astăzi a pierdut multe cuvinte din patrimoniul străbun. 
Pe-atunci, în Jeiăn, se mai zicea încă munte (pg. 88), astăzi numai brig. 

Cercetătorul are serioase cunoştinţe şi pătrundere lingvistică, își dă 
seamă de tendințele, fonetice, observă judicios caracteristicele graiului 
cirebir şi uneori ajunge la concluzii de precizie susţinute şi astăzi de 
specialiști recunoscuți. Astfel ne apare atât de explicabilă diversitatea 
unor aspecte a textelor diferiților cercetători (Weigand, Popovici, Pus- 
cariu, Morariu, Tr, Cantemir) chiar numai in baza constatárilor dialec- 
tologului dela 1857 (pg. 34) : i 

«Românii. istriani nu pronunţă pe c înainte de e şi i ca tz, cum 
fac Macedo-Românii, ci pronunţă în cele mai multe са ë (tech) întocmai 
са noi, iară în unele ca un sunet mijlociu între č şi z, însă mai aproape 
de с... Această pronuncie a Românilor Istriani trebuie a se considera cu 
atât mai caracteristică si înrădăcinată cu cât în dialeptul italic din Istria, 
mai nu se aude ce (tsch), ci pretutindenea tz, ba încă chiar şi piaze 
în loc de piace, când, din contra, Românii, cari, fără îndoială, au luat 
pe piajé dela Italieni desi nu Lau făcut chiar ce, dar, cel puţin lau 
muiat din z in j». y 

Confirmá etimologia dată de G. Pascu 17 si e cát se poate de stiin- 
tifie Ioan: Maiorescu in nota explicativă pentru musàt (pg, 33): 

«Їп locul nasterei mele un loc ee se Une de acea parte a 'Ardealu- 
hii unde limba arată că s'au așezat Romanii aduși de regele L. de peste 


16 Presupunem că vol. TIT din Se. ir. (1929!) era sub tipar când apăruse (1929) 
cartea Lu frati nostri a lui Leca Morariu “cu revelatoare texte din Jeiăn. 
17 С, Pascu, Dictionnaire étymologique macédoroumain, 1, (C. N. pg. 123): 


тизи < frumusat, frumosat < * formosiatus = formosatus. P 


786 Petru Iroaie 


Dunăre, ве aude şi mușatu; dar se zice numai pruncilor celor sugaci şi 
până la 2—3 ani, de cătră mume ori alţii cari îi desmeardă...» 

Originea Istroromânilor și clasificarea graiului lor.— Ioan Maio- ` 
rescu a rămas ferm convins că Cirebirii sânt bástinasi în Istria. Se cio- 
rovăia cu oricine l-ar fi contrazis din acest punct de vedere (cfr. pg, 3—4 
etc.), iar opiniunea şi-o sprijinea pe atestări istorice ce cu greu-nevoie 
le-a putut culege din specialele sale lecturi. Cunostea si celebrul pasagiu 
din Historia di Trieste (1697) a lui Ireneo della Croce, pe care-l ci- 
tează şi comentează cu mult zel (pg. 6 seq.). În afară de localităţile 
atestate de cronistul triestin, mai târziu pierdute pentru cirebirime, el 
arată că Românii din Istria aveau o extensiune considerabilă, iar, cu 
timpul, au fost: desnationalizati de Croati si Italieni (pg. 19 seq.). 

Spre-a fixa locul cirebirei între celelalte dialecte românești, loan 
Maiorescu invocă trei aspecte importante care-i apropie de Dacoromâni: 
1. conservarea intactă a labialelor în poziţie palatală /b+i, pi: bire, 
picior); 2. rostirea lui ce si ci ca în nordul Dunării (nu te, ti cam aro- 
mână); 3. existenţa unor fonme caracteristice de conjugare са?п daco- 
română (auxiliarul am, nu «avem» can aromână, pentru pers. l-a plur. 
la timpurile compuse; căderea dezinentei -ște la pers. 3-a sing. a pre- 
zentului verbelor terminate in -esc, chiar si la cuvintele împrumutate: 
capă, piajé). Oricum, chiar numai aceste consideraţii au fost de-ajuns 
să-l pună pe calea cea dreaptă, demonstrându-i că în adevăr istroromâna 
e mai apropiată de dacoromână decât de aromână. (Rotacizarea lui n 
intervocalic, despre care I. M. isi dădea limpede seama, n'a fost pusă 
la contribuţie, deşi-i găsise corespondenţă în graiul Moților! „ 

Luánd în consideraţie si fenomenele care-i apropie de Aromâni 
(păstrarea lui P palatal: fi?u, cfëmu; comunitatea unor expresii) si cele 
care eánt caracteristice cirebirei, Maiorescu conclude cá Românii din 
Istria nu se trag nici din Aromâni, nici din Dacorománi si (pg. 35—36): 
«poate nu se trag nici din amándouá aceste ramuri de Románi, ci sunt 
Românii aceia, cari au fost totdeauna dela începutul colonielor romane, 
anume Romanii, cari au bătut pe primii Slavi (după Nestor) dela Du- 
năre, — Romanii, cari au ţinut Panonia, adecă Schiavonia, Sirmiul, Croa- 
tia si Dalmatia, — prin urmare cari căutând spre răsărit, tindeau braţul 
lor cel stâng fraţilor lor din Dacia lui Traian începând dela Banat în- 
colo, iar braţul cel drept fraţilor lor din Dacia lui Aurelian, din Tesalia, 
Macedonia şi Albania, — Românii ce s'au format aici începând dela 
200 înainte de Chr.» 

Justă e intuirea aşezării lor, dar pentru evul mediu. De-altfel, pe 
acea vreme, dialectologul nici nu se putea gândi la o primordială pa- 
trie comună de obârşie a tuspatru dialectelor românești. 

Dar şi astăzi, ținând seamă de anumite principii şi note vremelnice, 
Ioan Maiorescu poate fi luat de călăuză în dialectologia românească, ceea 
се a şi făcut Iosif Popovici. Pentru noi el rămâne întemeietorul acelei 
Ştiinţe care mai аге de scrutat negura evenimentelor nationale pierdute 
în veacuri şi milenii. 


Cernăuţi, 27 Aprilie 1940. 
Petru Iroaie 


G 


In metru antic 


Surd maciná timpii suri. 
Zilele turbur sivoaie. 
— Lacrimă-i amintirea, azi, 


care chipul ti-oglindá, 


Fosnesc desfrunziri în noi. 
Visele se desstelează. 

— Veştede cad cununile 
tineretii fugare. 


Ci sufletu-ti, covársit 

de frumuseţe deplină, 

cald ca lumina-l simt şi mi-e 
scump ca binecuvántul... 


Dar azi de-i mai greu umbrit 
gându-mi — e. vai, că má 'nfrânge 
chinul de-a nu putea "nstrunà 
cântec vrednic de tine. 


George Voevidca 


L E G I 


Numai tristetile iubitului 

Gárbovesc năvalnica primăvară din fereastră, 
Dacă prea ştiu cum fiecare bătaie a inimii 

E o amarnică treaptă 

Spre de nicăieriul viers al şoptirilor 

Din care nespusele încă regăsiri 

Tihnita ivire-si adulmecă. 


E adevărat: călătoriile-mi încep si sfársesc aici, 
Unde peisagiul de întotdeauna pândeşte 

Nicicând ajunsul anotimp 

Menit să-l dăltuie după chipul şi asemănarea lui, 
Aici, unde nimic nu mă chiamă 

Si de unde nimic vreodată nu'ncearcá să mă gonească. 
(Tristetile iubitului dau şi cer 

Doar cerului şi pământului alt nume). 


D. Nestorescu 


Da, numai tristetile iubitului 

De vină sunt 

Că nu te recunose, învolburată lumină peste grădini, 
Deşi surâs nou a pornit să-mi dibuie privirea, 

lar pe mâini soarele îmi încheie brățări 
Tremurate, asemeni petalelor cu amintiri 

De vestirile altei minunate iubiri tainic rávásite. 


„Oameni mulţi, 

Ascultati-mi tăcerea ca pe o insinguratá 
Poveste cu domnite, 

Cáci spre máinile gándului vostru se'ndreaptá 
Ruginitul sbor al merelor de aur 

Desprins din tristetile iubitului, — 

Surori ale fántánilor si amurgurilor, — 
Surori ale melodiei vane de sub támple... 


Coca Farago 


U N T 


Adiere si vestire de rai, 

Isi trece asa Cineva pe plai 

Mâinile de borangicuri dalbe; 

Rásar atunci nuntile plaiului salbe 

De 'mpliniri înflorite. | 

Mătăsoase amiezi însorite 

Pristavii din vis trimit albele lor chemări 
Din trámbitele neauzitelor cântări. 


Isi şterge plaiul de funingini nádejdile, zările; 
Isi trage depe toartele cerului punţile, scările; 
Isi pune pe strae toate sărbătorile, 

Toţi luceferii, toate comorile, toate zorile. 


Depe coclaurii veciei, 

Vin toate rădvanele tăriei К 
Си era 'mpărăţiilor din altite si doine. 
Peste sloate si moine, 

Mâinile dalbelor domnite 

— Din istetii de spate si ite — 

Astern páenjenig argintiu de scumpeturi, 


Isi croeste plaiul măestre acareturi 
In belsugul jocului de tinà. 
Pentru fecioriile lui de vis, de umbră, de lumină. 


Cántul, mireasma si jocul 

Cu toate comorile își umplu obrocul 
Si trimit din chiot ciocárliile 

Pánà unde fac hore stihiile. 

Sborul si pasul 

Isi primenesc si creanga si ceasul. 


O, plaiule, nuntile tale nunti, 

Pasi împărăteşti pe háuri fără punti, 
Crengi inflorite in zárile albelor vestiri, 
Urniri stelare în noi zámisliri !... 


O, plaiule, nuntile tale nunţi, 
Chemári spre vis ale dalbelor frunti, 
Care au dus odatá horbote de poteci 
Spre besnele cu fagurii seci !... 


O, plaiule, nunțile tale nunţi, 
Impáráteascá semánare de gráunti 
Pe noroiul, in care rodeste clipa, 
Pe frágezimea, depe care Cineva îşi desface aripa |... 
D. Nestorescu 


Qin Ano N rina Bara a Со aB lAn N. E. S.C 


Cum vara este pe sfârşit 
Ca merii care n'au rodit 
Ochii in jos tácut mi-aplec 
Şi toate florile se trec, 
Şi toate florile se trec. 


Cu ursul nu mai mă 'ntâlnese 
La smeură să-l ocolesc: 

Uscat, pe sub păduri ascuns, 
Tot {апа 'n mogáldeatá strâns, 
Tot fánu "n mogáldeatá strâns. 


Cicoarea ochilor ei stinsă. 
Mâna de bătături împunsă 
Sub pieptárasul ei de miel 
Si-a strecurat-o numai el, 
Si-a strecurat-o numai el. 


Cu moaca de scorus la piept 
Ti stan potecă, o aştept, 
Miroasă-a brad, miroasă-a zăr 
Al obrazului domnese măr, 
Al obrazului domnesc măr. 


Ciril Vârnav 


SUFLETUL ROMÂNULUI IN CREDINȚE, 
OBICEIURI SI DATINE 


In rândurile cari urmează nu este vorba de un studiu, ci de o 
expunere şi comentare a materialului cules în cercetările făcute prin 
diferitele părţi ale ţării. Având. ca scop culegerea si prezentarea mate- 
rialului folcloric, ne-am îndreptat cercetările prin regiuni cu o popu- 
latie mai caracteristică şi mai păstrătoare, atât din punct de vedere al 
folklorului cât si al etnografiei. In materialul acesta cules se oglindește 
întreaga viaţă a satelor noastre, cu nenumăratele ei credințe, superstiții, 
datini, obiceiuri şi cu arta ei populară. Este tot ce se referă la «Ele- 
mentele principale ale naturei» în mijlocul căreia trăiește săteanul şi 
pe care o slăveşte de atâtea ori, la «Pământ, Apă, Cer si Fenomenele 
lui», la «Floră si la Faună»; este vorba de «Fiinte supranaturale, Tra- 
digi istorice», despre «Omul şi viaţa omenească, Soartea, Viaţa religi- 
oasă, Viaţa casnică si socială, Viaţa la ţară, Petreceri şi Jocuri» si în- 
treaga «Literatură populară». Toate fac să vedem felul cum simte po- 
porul, care sunt stările lui sufletești în multe împrejurări și care sunt 
contribuţiile nenumăratelor lui manifestări pentru cultura spirituală a 
neamului. Comoara aceasta sufletească, păstrată din generaţie în gene- 
ratie, sub forma cea mai curată, trebue scotocitá din stráfundurile sufle- 
tului celor ce o detin si datá la ivealá, pentru a fi studiatá si bine 
tălmăcită. Numai așa vom ajunge să cunoaștem sub o adevărată formă 
sufletul poporului nostru şi să îndepărtăm unele păreri greşite ce le 
avem despre el. Prin această adevărată cunoaștere putem obţine un real 
folos ştiinţific si national Aceste consideratiuni ne-au călăuzit, când am 
cutreierat nenumărate sate, începând în vara anului 1931, si termi- 
одра cu aceea a anului 1937. Stánd prieteneste de vorbă, cu bătrânii 
în special, fie pe prispa sau în ograda casei lor, fie la muncă ре ogor, 
sau în preajma stânelor din munţi, am. putut descoperi si înregistra, 
aproape tot, ceeace gândesc, ce fac şi ce spun despre lumea care-i în- 
conjoară. Așa am putut descoperi nenumăratele lor credinţe, obiceiuri 
şi datini pe care le păstrează cu sfinţenie şi le practică cu multă înde- 
mănare. Aşa am putut cunoaşte lumea lor aparte în care trăiesc, de- 
parte de artificialităţile multimei orășenești. 

Culegerea şi aranjarea acestui material le-am făcut după «Chestio- 
narul folkloric» al Institutului de Filologie si Folklor de là Facultatea 
de Litere şi Filosofie din Bucureşti. După! comentarea pe scurt а ma- 
terialului cules, pe capitole, am cáutat, să redăm acest material pe cât 
a.fost cu putinţă, în graiul local. f 

De asemenea, pentru a zugrávi mai bine diferitele manifestári ale 
poporului, am reprodus pe ici, pe colo cáte o copie de pe cliseele pe 


Sufletul Românului în credințe, obiceiuri și datine 791 


care le-am luat de prin satele cercetate. In ele vedem: «Locuri de 
închinare», «Ocupatiuni feminine», «Ocupatiuni bărbătești», «Industrie 
mijlocie», «Aspecte din viata pástoreascá», «Costume nationale», «Case 
ţărăneşti» şi «Artă populară»; «Petreceri cámpenesti», «Furca (Claca)» 
din Gorj, etc., etc. 


PĂMÂNTUL 


Imaginaţia atât de fecundă a poporului nostru a creat, în legătură 
cu pământul, o mulțime de legende, în care se oglindesc fel de fel de 
credinţe, care mai de care mai intersante. Cu privire la crearea pămân- 
tului, circulă «Legenda ariciului», ca;e legendă am găsit-o în diferite 
regiuni. Asa, bunăoară, in Bátinesti-Putna: 

Am auzit si eu din bătrîni, cá D-záu di pi ci о urzit pămîntu, 
so gîndit ci n'ari sî "neapi tot. Atunci el o chemat toate lighioanili si 
li-o întrebat ci sî faci cu el. Dintri toati so dat cu ideia numai ariciu. 
El o spus si-l mai strîngî, si mai pui pi ici, pi colo cîti-o moghili și si pui 
păduri pi el. D-zău l-o ascultat, o mai strîns pámintu. In 'unili locuri eo 
făcut munt, in unili locuri pámintu s'o crapat, s'o făcut rîchi, in alti 
locuri eo făcut văi. După aceea, D-záu i-a spus ariciului sî hie îngrămă- 
dit ca munţii, să aibă táchi pi el si sî si hrăneasc? numai cu sárchi, si 
sî nu вї aprochie nimini di eL». 


Iordache Pírlea, de 68 ani. 


Tot în Putna, în Vrancea, această legendă cuprinde un nou ele- 
ment, albina, care face legătura între D-zeu şi ariciu: 

«Dumnezău o urzit pámintu. O urzit pámintu mult șî nu i-o agiuns 
să-l cuprindă. So dus di-o întrebat pi агіёї. So întrebat pi mult şi nu 
i-o dat răspuns. Dumnezău cum ега să întrebi? Si o trimes pi alghină: 

«Du-ti di intreabi pi aricíu, сї бї si fac?» $1 s-o dus alghina la 
arită, : 

«Či caut alghini pi aici?» 

M'o trimes Dumnezáu si ti intreb». 

«Da ti si mă intreghi?» 

«Si ti întreb, co urzit Dumnezău pámintu prea mult si nu-l cu- 
prindi éeriu». 

«Ei, asta-i acuma! О agiuns vremia sî mă întrebi pi mini! Stringi 
pšmintu, sî faci munti». 

Ea a zbirniit di-acolu. 

«Minca't'-ar scirna Cini ti-o trimes! Ti-o trimes la mini un ghebog. 
Eu cum má string?! El nu poati sî strîngî pámintu?» 

Ion. Tutu, de 84 ani, Tulnici-Putna. 


Legenda creerei pámántului, cu ajutorul ariciului, este ráspánditá 
aproape pe întregul cuprins al țării noastre, în special in Moldova. 

Forma pământului nu poate fi decât rotundă. Pământul este întins 
ca masa, iar după alții ca un ou. 

«Pământu a fost întins са masa si nu s'a ajuns ceru să-l acopere; 
era mai mic. Dumnezău La întrebat pe ariciu ce să facă, cá nu s'ajunge 


792 s D. A. Vasiliu 


s'acopere tot pămîntu. Ariciu a spus să facă dealuri, enunţ gi văi, вй 
s'acopere cu сеги, Ş'a făcut Dumnezeu sub pământ, apă». , 
Dumitru Pepenel, de 72 ani, Cheia-Prahova, venit 

din Cámpulung-Muscel. 


«Pámintu esti rătund $i stă pi patru stilki, pi pesti si pi api». 
Dumitru Zugravu, de 72 ani, 'Tîrnoaca-Dorohoi. 


El se sprijină pe trei sau patru stâlpi, cari la rândul lor sunt fixati 
pe cei patru Evanghelisti sau pe niste pesti. Numai în comuna Dobriţa, 
judeţul Gorj, bătrânul Barbu Bobulete crede că pământul stă în văz- 
duh, ca si cerul... Când peştii mişcă sau dau din coadă, când zgriptorii 
rod din stâlpii pământului, când se slăbesc furcile de la marginea pă- 
mântului, când bate un vânt rău, sau când vr'un vultur fâlfâie din aripi, 
atunci pământul se cutremură. 


«Pămîntu-i pi api. Trebui sî hie niscai stilki acolu, si-l tie, tre: 
bue să hie si ei pi temelii». d. 
Ion Tutu, de 84 ani, Tulnici-Putna. 


«Pümintu stă pe trei stilpi, in trei colțuri. Pentru asta ies izvoare 
din virfuri de munte si după trei ani ajung de să fac alte izvoare, se 
întoarce apa înapoi pe sub pămînt». 

Dumitru Repenel, de 72 ani, Cheia-Prahova, 
venit din Cámpulung«Muscel. 


«Pământu-i ca un ou. Stă pe patru stâlpi şi pe patru Evanghelisti. 
Zgriptorii rod stâlpii pământului. Dacă n'ar fi Evanghelistii, zgriptorii 
ar roade stálpii». 

Ghiţă Stănoiu, de 80 de ani, Cerasu-Prahova. 


«Pámántu e drept şi stă pe apă. S'o cotat, să vadă unde este mij- 
locu lui si lo gásit chiar aici in Căvăran, pământ curat, cu oameni 
buni». 

Dimitrie Fiat, de 79 ani, Căvăran-Severin. 


«Pământu-i са masa. El stă pe stâlpi deasupra apei. Să mişcă din 
pricina stâlpilor». 
Zamfir Pirici, de 81 ani, Arcani-Gorj. 


«Pământu n'are sfârşit, ca şi viața omului dată de Dumnezău». 
Gh. Gruescu, de 74 ani, Izvarna-Gorj. 


«Pámántu stă pe văzduh, Când eram mic, credeam că stă pe apă: 
Acum ştiu că stă pe văzduh ca şi ceriu. Când se cutremură, să micoteste 
(să strică puţin), să duce tare încolo, s'apoi vine iar. Cred că niscai vân- 
turi îl suce. Pământu, să zice că, să suce; cum devin stelele după yâr- 
teju lui?!» 

Barbu Bobulete, 84 ani, Dobrita-Gorj. 


Sufletul Românului în credinţe, obiceiuri și datine 793 


«Pământu stă pi trii stâlki. Desubt esti api $i acolu un pești, cánd 
sî zvircolesti, dá cu coada $i pământu să eutremuri». i 
Gheorghe Bobălan, de 70 de ani, Soveja-Putna. 


Credinţa că pământul se cutremurá din. cauza unui vânt, credință 
întâlnită în Dobriţa-Gorj, credem că este una $i aceași cu așa zisul 
«vânt iute», produs de aripile unui vultur, pe саге am găsit-o în Nămă- 
esti-Muscel. Dar cutremurele se produc si din alte pricini mai grave: 
din pricina multelor păcate ale oamenilor, cari fac ca pământul să de- 
vină greu; de aceeà, el trebue să se scuture de acele păcate. 

Cutremurele prevestese. revoluţie, răsboiu si alte semne rele: foa- 
mete și boale grele. Numai în urma acestor cutremure lumea se va în- 
drepta, se va face mai bună. 


«Cutremuru e din slăbiciunea ceriului. Să slăbesc furcile de la 
marginea pământului, unde stă ceriul. Zic firoscofii ăștia cá pământu să 
invárteste împrejuru lui, soarele împrejuru soarelui; atunci cleanturile 
ar cădea, nu ar sta aşa». i 

Alexandru Murgan, de 81 ani, Gureni-Gor j. 


«Ci-că este-un vultur la marginea pământului, unde s'a 'nodat 
pámántu cu ceriu. Ci-cá a dat din pene oleacá, a rásuflat si a venit 
aeru acela iute si sa zgiltinat. pámántu». 

Anica Pârșe, de 97 ani, Nămăești-Muscel. 


«Se cutremură pământu de greutate, de păcatele ` oamenilor. Soa- 
rele nu se mai duce dirept, nu mai răsare din locu de mai nainte». 
Dimitrie Fiat, de 19 ani, Căvăran-Severin. 


«Cutremuru trebui si hie din pritina unui peşti di pi lingi 
stilki. S'alituri di stilki si atunăi stilkii sî clatini d pămîntu si cu 
tremurî». 


Ion Tutu, de 84 ani, Tulnici-Putna. 


«Când Dumnezeu să uită pe pământ, pámántu să cutremurá; să 
scutură de păcate». 
Irina Bucur, de 105 ani. Cheia-Prahova. 


«De când s'o zgándárat pământu, s'o schimbat timpurile în rău». 
Paraschiva Bobulete, de 51 ani, Susen:-Dobrita, Gorj. 


«Arati Dumnezău prubi, aşa ca si creadi oaminii în El, si nu lu- 
crezî în sărbători. Oaminii fac cruci, са sî li hii ghini». 
Dumitru Zugravu, de 12 ani, Târnoaca-Dorohoi. 


«Cutremurile sânt niet sămni di la D-zău, ca sî mai pedepseasci pi 
oamenii Zei răi. Când îi cutremur si trag eloapitili ca sî stea. Am apu- 
cat si eu, când eram copchil, un cutremur mari, când so zguduit pă: 
mántu di 12 ori, ş'a fost asa di tari сї o răsturnat $i opaitu, сї pi vremia 


194 D. A. Vasiliu 


aceea nu erau lănchi. Cutremure de aistea о si mai hie, cî prea eo în- 
ráutátit lumea, nu mai vrea si mai stie di D-zău». : 
Mihai Gurüu, de 82 ani, Bătineştť Putna. 


«Sá sgátáná pámántu. Odatá, stam in pat si icoana a cázut jos din 
cui. Nu ştiu de ce să zgátánà pământu, da, sámne trebue să fie, arătări. 
Lumea a greşit multe înaintea lu D-zău. S'a mániat D-zău pe lume». 

Nicolae D. Banciu, de 66 ani, Vaideeni-V âlcea. 


«Сапа est: în casă să simte tremuru. Arată Dumnezeu sau ră: 
boaie sau timpii, se rostește a foamete. Lumea să închină, să ne erte 
Dumnezeu de-l de astea. Să ne fere Dumnezeu de războiu, că n'avem 
bucate destule». 

Ion N. Ruşescu, de 67 ani, Vălari-Gorj. 


In popor există credința că pământul are si el «buric», socotit 
centru ai pământului. Acolo, unde interesele locuitorilor sunt în joc, s'a 
urzit această credinţă, răspândită si în alte sate. Asa, de exemplu, lo- 
cuitorii din Vrancea, fiind mândri de originea lor Vrâncenească, şi fiind 
apărători dârzi ai vechilor privilegii asupra ținutului, ce le conferă Sta- 
tul, au răspândit această credinţă, că în munţii lor este buricul pă- 
mântului. 

«Buricu pământului îi în munţii Vrancii. Sânt chiar mocani cari 
spun câ au acti cu buricu pământului pi munţii lor». 

Iordache Párlea, de 68 ani, Bütinesti-Putna. 


In alte locuri, credința aceasta este în legătură cu spiritul religios 
mai desvoltat; de aceea, buricul pământului nu poate fi decât la Eru- 
salim: 

«Să zâce că buricu pământului ar fi la Erusalim, aşa ne spuneau 
bătrânii, De acolo să răspândește, să imparte pământu». 

Grigore Băncescu, de 62 ani, Vaideni-Vâlcea, 


Ne mai iubindu-ne Dumnezeu, pământul se va sfârşi. Bátránul Di- 
mitrie Fiat, 11 spune păsul, deoarece până mai în anii trecuţi a fost 
dascăl la biserică, iar acum nu se poate împăca cu orânduielile noului 
calendar. 

«S'o sfirsi pămîntu cînd n'o mai fi credință. О să-l răstoarne Dum- 
nezău, o să-l sute, ca să nu mai fie nimic pe el. Dumnezău nu ne mai 
iubeşte. Invăţaţii ne strică, ne schimbă sărbătorile, ni le mănîncă. Cînd e 
sărbătoarea noastră, nu să mai stie». 

Dimitrie Fiat, de 19 ani, Căvăran-Severin. 


Tot cu privire la sfârşitul pământului, unchiasul Dumitru Zugravu, 
a-tot-stiutorul din. Tárnoaca-Dorohoiu, spune că pământul se va sfârşi în 
anul 2000. 

«Sfirsitu pămîntului ştie Dumnezău cînd so 'mplini, ci-i făcut pi 
2000 di ani»: , 

Dumitru Zugravu, de 12 ani, Tárnoaca-Dorohoi. 


Sufletul Românului în credințe, obiceiuri și datine 


APA. 


«Apa cure din pămînt, са si sîngele dip om», aşa spune bătrânul 
Gheorghe Gruescu din Isvarna-Gorj. Ce poate fi mai sugestiv decât a- 
ceastă comparaţie? Si cu drept cuvânt: Apa este unul dintre elementele 
principale, fără de care nu se poate concepe viața pe pământ. Ea joacă 
un mare rol în descântece, în leacuri și credinţe, de aceea nu poate fi 
decât vie, moartă, ori rătăcită, cu efecte miraculoase, în special, de inti- 
nerire. 

«APA cure din pământ, са si sângele din om. Care iese din івуог, 
este apă vie; cea din baltă, este moartă; cea din fântână, asudă din 
pământ», А 

Gh. Gruescu, de 78 ani, Isvarna-Gorj. 


«Fântânele sânt răsuflători din vine є apă, ca si sângele din 
vinele omului». 
Dymitru Pepenel, de 72 ani, Cheia-Prahova, 
venit din Cámpulung-Muscel. 


«Apa din fántánisuri vindecă boala de racit, cea din bunar nu 
vindecă (fíntinis = izvor curgător; bunar-— fîntînă stătătoare). 
{ Paraschiva Matei Sosoi, de 50 ani, Pestisani-Gor j. 


In leacuri, apa joacă un rol covârșitor. Dacă se ia apă de la întretăeri 
de ape, în trei sticle, în timp ce nu se pronunţă nici un cuvânt, însă se 
face semnul crucii si trei mătănii, iar sticlele să fie cu gura la vale, acea 
apă este cu leac. Ea se toarnă peste cel bolnav si se spune: 

«Apă goală, 
Să-l speli pe... de boală». 

Numărul fatidie, 3, se întâlneşte adesea în leacuri, asa după cum 
în general numerele fatidice se găsesc peste tot în basme. Se face semnul 
crucii de trei ori, se spune descântecul de trei ori, se face semn cu cles- 
tele de trei ori, se pun adesea trei cărbuni şi descântătoarea cască tot de 
trei ori. In basm, tatăl are trei feciori, sau trei fete, iar eroul basmului 
săvârşeşte trei isprăvi. 

«Se duce o femeie cu trei sticle, unde se "nchearbá apele, fără 
a spune ceva, face două mătănii, umple sticlele cu apă tinindu-le cu 
gura la vale, (ca să fie cu leac si mai face o mătanie șî ia si în sticla 
a treia, zicind în gând: «lau apă să-l spăl pe... de boală». 

Vine acasă, îl pune pe bolnav să se desbrace, îi toarnă apă pe 
cap, sticlele le pune jos cu gura la vale. In tot timpul descîntătoarea 
tace, la urmă zice: 

«Apă goală, 
«Să-l speli pe... 
«De boală!» 
` ^ Maria Gh. Iordaconiu, 38 ani, Topesti-Gor j. 


Tn legáturá cu <apa vie», este interesantá legenda comunicatá de 
Irina Bucur, de 105 ani, din Cheia jud. Prahova, în 'care se vorbește 


796 do D. A. Vasiliu 


despre Alexandru Impărat (Makedon), de Ifrapt (Eufrat) şi Por Im- 
părat. De asemenea, se vorbeşte despre metamorfozarea în Iele а trei 
slugi, din pricină că au băut apă vie. Poemele indiene, mitologia greacă 
şi latină ne oferă un material bogat în metamorfozări 'de felul acesteia. 
Cauzele metamorfozárii sânt numeroase: Necesitátile luptelor impun. a- 
desea schimbări de acestea. După cum prietenii lui Ulise sunt  meta- 
morfozati in porci de către Circe, cu ajutorul unei băuturi, tot astfel 
şi în legenda noastră, eroii povestitoarei noastre s'au transformat în Iele. 
Fără îndoială că, în ceeace priveşte motivul metamorfozelor în folklorul 
nostru, putem afirma că el este o moștenire transmisă din orientul an- 
tic. El se găseşte intr'o mare măsură în basm şi baladă, în colind: şi 
legendă, datorită receptivitátii suficiente a sufletului poporului nostru. 
Imaginaţia sa le-a cultivat, adăugând uneori amănunte paralele. 

«Apa vie se găseşte în câmpiile raiului, unde este Sfânt Impărat 
şi-a dat-o і Alexandru Împărat, eo bea, când o îmbătrâni să întine- . 
rească. El n'a băut. Nu stia pe unde să vie înapoi din lume, Sfântu Im- 
părat i-a spus să se întoarcă pe apa lfrapt, de vale, că va nemeri. Sa 
dus atunci la împărăţia lui Por Impărat de s'a bătut cu oastea lui. Stând 
la masă, ucenicu (bucătarul) care a gătit bucatele, i-a dat un pahar cu 
otravă; apa vie o dăduse în mâna slugilor. Slugile, până să vie cu apa, 
Alexandru a murit. Apa vie o băut-o cele trei slugi, şi au zburat. Sânt 
şi în ziua de astăzi; s'au făcut iele. 

Ducipal, cu corn în frunte, a străpuns sluga cea cu apa moartă. 
Calu a fost názdrávan. El iese din ostroavele mării, din trei în trei ani, 
şi-l strigă pe Alexandru». 

Legenda aceasta se datoreşte romanului popular «Alexandria» sau 
romanul lui Alexandru cel Mare care a avut o largă răspândire în toate 
ţinuturile țării noastre, Coloritul mitic al acestui roman popular а în- 
fierbântat sufletele putinilor cunoscători de slovă românească de pe 
vremuri, cari adunau în jurul lor, la licărirea unui opait, tineret si 
bătrâni, să asculte minunatele expediţii ale lui Alexandru Impărat. El 
se mai păstrează treaz încă pe alocurea în minţile multora de la sate. 

Mai există apă rătăcită, care, dacă. este băută, omul ori face gus, 
ori ráguseste. Ea se găseşte numai în anumite locuri. $1 în sfârşit, mai 
este si «Apa Sâmbetei». In jurul acestei ape s'au creat multe legende, 
mai cu seamă în Moldova de Nord. Raiul este înconjurat de Apa Sâm- 
betei şi câte odată chiar şi iadul este străjuit de această apă. 

Apa rătăcită, e cea din turugi (lemne bătrâne, coapte), cuvită, 
adunată din apă din ploi, Dacă se bea, omu ori guşează, ori ráguseste. 

Paraschiva Matei Sosoi, 50 ani, Pestisani-Gorj. 


«Când ёіпеуа vorghesti asa in dodii, ca un nebuu, si spuni сї vor- 
ghesti ca pi apa simbitii». 
Mihai Gurău, de 82 ani, Bătineşti-Putna. 


In general, pentru apá s'a urzit un adevárat cult, gásit chiar si in 
practicele religioase. La capitolele respective vom aráta felul cum se 
«sloboade izvorul, in Tismana-Gorj, şi puterea pe care o exercită apa 
în leacuri, descántece si farmece. 


Sufletul Románului in credințe, obiceiuri și datine 
CERUL ȘI FENOMENELE ATMOSFERICE 


Cele nouá ceruri stau nemiscate. In ele se găsesc: ploaie, grindină, 
zăpadă, geruri cu vânturi si vifore. Ele se razimă pe pământ şi sunt ase- 
mănate cu niște cuptoare de făcut pâine. Mai toate aceste ceruri sunt dela 
Dumnezeu, care locueşte în al IX-lea cer, de unde veghează bunul mers 
de pe pământ. Tot aici este si locuinţa îngerilor, cari sunt creațiuni dum- 
nezeesti. 

«Cerul nu şade ca norii și vânturile care trec de colo, colo. El nu 
se mişcă». 

Gh. Gruescu, 15 ani, Izvarna-Gorj. 


«Sánt nouă ceruri până la Dumnezeu: Nori cu ploaie, cu piatră, 
cu zăpadă, cu geruri, eu vânturi, vifore. Mai toate 's de la Dumnezeu. 
El sade în al noulea cer». 

Ilina Bucur, 105 апі, Cheia-Prahova. 


«Ceru trebue să ве razime tot pă pámánt са si un cuptor de pâne: 
Il începi de la pământ şi deasupra îl aduci de-l inchei». 
In сег locueşte Stăpânu, Tatăl-cerese, care а zidit ceru cu In- 
gerii lui. 
Grigore Băncescu, de 62 ani, Vaideeni-Válcea. 


Cu mult mai mare decât pământul, dar la fel cu el, este Soarele, 
care, având putere dumnezeiască, poate sta în aer. De aceea, lumea se 
închină lui si se roagă lui Dumnezeu. Omul, după cum nu trebue să 
vadă pe Dumnezeu, nici la soare nu trebue să se uite. 

«Puterea dumnezeiască stă deasupra soarelui. Soarele e mai mare 
ca pământu, si la fel cu el. Stă în aer cu puterea lui Dumnezeu». 

Moise Nichiforescu, 82 ani, Nămăești-Muscel, 


«Soarele este puterea lui Dumnezeu. E mic la vedere deasupra 
noastră. Lumea se închină la soare si se roagă lui Dumnezeu. Acuma 
nu mai are lumea credinţă ca mai înainte. 


I. N. Rusescu, 80 ani, Válari-Gor j. 


«Soarele nu mai răsare din acelaș loc, cá pámántu s'o clátit ( иён). 
La soare ou? slobod să se uite omu, nici la Dumnezeu nu-i slobod să 
te uiti. Soarele e puterea lui Dumnezeu. El e aburu lui Dmnezeu 
afántu». 
Dimitrie Fiat, 19 ani, Cáváran-Severin. 


La fel cu soarele, purtátoare de luminá si ger, este luna, atunci cánd 
e plină. Si despre ea circulă multe credințe in popor, dintre care una 
este strâns legată de felul de ocupatiune păstoresc al poporului nostru, 
anume că în lună se vede un cioban mort, atârnat deasupra unei căl- 
dări, în care căldare curge în fiecare an câte o picătură de sânge. Dacă 
în Bănat se crede, asa ceva, nu-i de mirare când găsim în Gorj o altă 
credință, tot o reminiscență păstorească, anume cum în lună se vede un 


798 D. A. Vasiliu 


cioban uscándu-si obielele pe o cujbă. Vecinătatea celor două regiuni, cum 
şi ocupatiunea păstoritului care este şi astăzi încă în floare, ne face să 
credem existenţa acestor credinţe din acele regiuni destul de justificată, 
fie pe cale de moștenire, fi pe cale de împrumut. 

Ca element etnografic găsim obiectul cujbă, element găsit de obi- 
ceiu în domeniul păstoresc. Acelaşi elament etnografic se găseşte adesea 
$1 prin părţile Neamţului sub forma metatizată de cubjă, în loc de 
cujbă. 

«Luna are o pată; ar fi un cioban mort, pus pe o căldare. În căl- 
dare curge în fiecare an câte o pictăură de sânge». 

Dimitrie Fiat, 19 ani, Căvăran-Severin. 


«Luna este cu lumina si geru ei. In ea este un cioban, isi usucă 
obielele puse pe o cujbá». 
Catinca Dumitrescu, 46 ani, Vânăta-Tismana, Gorj. 


«Luna e făcută de putere, s'aratá numai cu vederea; aşa a lăsat-o 
Dumnezeu, a despártit-o de soare. Ea e sor cu soarele care n'a gáeit'o 
muere si а vrut s'o ia pe soru-sa. Dumnezeu atunci i-a despărțit: unu 
la răsărit, unu la apus, să nu ве mai întâlnească, nici când...» 

Dimitrie Fiat, 19 ani, Căvăran-Severin. 


Tot din Bănat am cules legenda «Soarele şi luna», care circulă şi 
prin multe părţi ale Moldovei. Soarele, desi frate cu Luna, a căutat s'o 
ia în căsătorie, de aceea Dumnezeu l-a pedepsit să n'o mai întâlnească 
niciodată: Unul să stea la răsărit, şi celălalt la Apus. 

Aceşti astri, desi cu puteri Dumnezeesti, totuşi nu sunt scutiţi de 
primejdii. Bálaurii si şerpii, cloncanii, váreolacii, gadinele şi bitanii, toti 
muşcă dn еі şi-i intunecá, pentru ca doar-doar vor izbuti să-i  nimi- 
cească. Numai în urma nenumăratelor rugăminţi şi practice ocazionale, 
Dumnezeu se îndură le împrăștie burhaiul (ciata) care întunecă văz- 
duhul. Este ceea ce numim «Eclipse de Soare, sau de Lună». 

De observat că denumirea de «cloncan» este dată diavolului, iar 
aceea de «gadine» este dată animalelor sălbatice: lupi, urşi, vulpi, etc., 
expresiuni pe care poporul nu le pronunţă. Este interzis a le pronunţa, 
pentru a nu aduce nenorociri; este ceea ce numim «tabu». 

«Bălaurii se adun împrejurul soarelui şi-l întunecă. Si'n prejurul 
lunei să dau tot аза. Ei lapădă ceva din aerul lor sa să-l poată întuneca». 

Barbu Bobulete, 84 ani, Dobrita-Gorj. 


«E un abur de la cloncanul care a răsuflat oleacá de sa cutre- 
murat pământu. Dacă răsuflă oleacă, vine burhai şi se pune în dreptul 
soarelui si lunii; dacă el şi-a strâns penele şi s'a lăsat în jos, burhaiu 
ăla, s'a spart, cloncanul so băgat în pământ. El acolo dá din pene si 
din cioc si rămâne o găurică mică pe unde iese abur. E cu calea depăr- 
tată cât Dumnezeu ne tine». А 

Anica Pirse, 82 ani, Nămăeşti-Muscel, 


«Lo mâncat pe soare várcolacii, niste gadini. (lei, tigri, lupi, etc.., 
D. A. Vasiliu 


(Sfârşitul în n-rul viitor). 


Өнөр D I U: F A S T E L E 


Memeriei lui Alexandru Nicolescu 
fost profesor de limba latină la liceul 
«Vasile Alecsandri» din Galaţi. 


CARTEA I 


Să cânt, cu pricinile lui, 

veleatu "nfipt pe anul Romei, 
Cum ies — si-apun sub zare stelele. 
Germanice, ăst rod mi-l ia cu paşnic gând; 
Călăuzeşte п zbor corabia-mi fricoasă: 
Privirea nu ţi-o "ntoarce 

depe slaba mea cinstire, 
Fii bun cu dania "nchinatá tie! 
Vedea-vei slujbe sfinte 

re 'nviind din vechi hrisoave 
Şi "n cari isprăvi fu însemnată fi-ce zi, 
Serbări de ale noastre 

ce vi-s vouă casnice: 
Ades pe tatăl tău, 

ades pe-al tău bunic citi-vei: 
De faima lor ni-s pline Fastele, 
Răsplată ce 'ntâlni-vei însuţi tu 

şi Drusus, frate-tău. 
Cânta-vor alţii armele lui Cezar: 

eu, să-i cânt altarele 
Si zilele de el trecute. ‘п rândul celor sfinte. 
Ingádue-mi ca să străbat 

prin faima celor alor tăi; 
Din inimă să-mi scuturi spaima; 
Dă-mi-te blând 

Sei da putere cântecelor mele: 
Odată cu privirea-ti 

mi se "naltá-ori stánge-avántul. 
Cántarea-mi tremurá 

sub ochii unui invátat Fruntas 
De parcá-as spune-o Zeului din Claros. 
Simtit-am vraja slefuitei tale cuvántári 
Cánd pentru bieti nápistuiti 

purtat-ai armele de cetăţean. 
Si ştim, avântul când te-aduce "n 

mestesugurile noastre, 
Din istetime-ti cum tásnesc şuvoae : 
De-i cu putință si "voit de zei, poete, 

tine "n frâu poetul 


Dimitrie 


Ca sub proteguirea ta 
să '"nainteze pe-anu 'ntreg cu bine. — 
Când ziditorul Romei împărţi veleatul, 
Din zece luni îi hotări el anul. — 
Desigur, Romulus, 
ştiai mai mult războiul decât stelele: 
Mai mare grijă să-ţi răpui vecinii. — 
Si totuși, Cezar, si ре dânsul 
l-a mânat o judecată 
$1 i se sprijină greşeala. 
Cât timp ia pruncului 
рап’ ce să lase sânul maicii 
Atât a hotărît că-ajunge anului să tie. 
Atâtea luni soţia, decánd mort i-i soţul, 
Păstrează tristul doliu "n casa-i pustiită. 
De-acestea tinu seamă regele Quirinus 
Când anul legiuit-a 
pentru neamurile-i aspre. 
Si 'ntáia lună fu numită după Marte; 
după Venera, a doua: 
Isvorul rasei lui, aceasta; 
cellalt, însuşi al său tată: 
A treea, după cei bătrâni; 
și după tineri, cea de-a patra: 
Mulțimea lunilor ce mai urmau, 
„cu câte-un număr fu "nsemnatá, 
lar Numa nu uită pe lanus 
şi nici umbrele paterne; 
Și anticelor luni 
li-a mai adáogat si dânsul două. 
Cunoaste-asezámántul totusi 
al atátor felurite zile: 
Nu toate-s hărăzite-aceleeaş rostiri. 
Nefastă-i ziua "n care 
cele trei cuvinte nu se-aud: 
Și fastá, "n care 
poarta legii se deschide. 
Și nici vei crede că vre-o zi 
nu-și schimbă rostul; 
Căci fastă-acum, 
nefastă poate ziua să fi fost în zori, 
Odată măruntaele jertfite Zeului. 
dezleagă-se cuvântul 
Și prea cinstitul pretor 
slobod e să-și dee hotărîrea, 
Sânt zile legiuite 
pentru a se "ntárcui norodul: 
Sânt zile cari se "ntorc din nouă "n nouă. 
Junona-si are cultul ce protegue 
Kalendele romane: 


Cuclin 


Ovidiu: Fastele 


Lui Jupiter, o mare oae albă 
iaduc Idele ca jertfă: 
Dar nici un zeu 
nu are grija Nonelor. 


Ziua veciná-acestora 

— Păzeşte-te să nu te 'ngeli -— 

e neagrá. 
Таг prevestirea-i trasă din pátite: 

in acele zile, Roma 
Fu vătămată rău, 

având pe Marte împotrivă-i. 
Acestea spuse-odată, 

cum se tin de toate Fastele, 
Eu nu le voi mai grămădi, 

са să nu turbur şirul: lucrurilor. 
Şi iată cá vestindu-ti 

un an norocos, Germanice, 

In cântul meu apare lanus, cel dintâi. — 
О, Ianus! tu, cu, două chipuri, promotorul 
anului ce se strecoară pe tăcute, 

Tu singur dintre. Cei de Sus 
ce poti să vezi si "n urma ta, 
Plăcut fii capilor a căror trainică strădanic 


Dă linişte pământului bogat, și mărilor. 
Sustine-ti senatorii si norodul lui Quirinus: 
Cu-un semn deschide strilucitele-ti altare. =; 


Răsare-un soare cu noroc: 
vă ţineţi glasul, sufletul; 
Intámpinati acum o bună zi 
cu vorbe bune. 
De judecăţi auzul fie-ne ferit; 
de-acum departe să stea certurile 
Nesănătoase; - orice ispravă - amáná-ti-o, 
mânie-a gurii! 
Vedeţi văzduhul strălucind de parfumate focuri 
Și spicul de Cilicia 
cum páráe in vatrá. 
Cu luciul ei vápaia 
ве răsfrânge "n aurul altarelor, 
Si tremurânda strălucire 
se imprástic pe boltă. 
Cu nou vestmânt se merge 
spre "náltimile Tarpee: 
Norodul şi-a "nsusit culoarea sărbătorii. 
Şi iată fasce noui mergând în frunte, 
iată strălucind noui purpure; 


Dimitrie Cuclin 


Si "n văzul tuturor ivoriul 
îndurând o greutate nouă. 
Securii 'şi dau grumazul tineri tauri 

încă ne "njugati, 
Hrániti în câmpul lor 

cu iarbá de Falisca. 
In lumea 'ntreagá cum priveste 

Jupiter de pe "náltime-i, 
Nu-i cade sub priviri 

decát impárátia Romei. — 
Salut, o fericitá zi! 

şi te întoarce "ntr'una tot mai fericită ! 
Ti se cuvine-a fi sărbătorită 

de un neam atotputernic! 


Sá deslusesc eu totusi ce Zeu esti 
o, lanus! cel cu douá capete? 
Cáci Grecia nu are zeu la fel cu tine. 
Şi spune si dece tu singur dintre cei nemuritori 
Vezi si ce este 'n urmă-ţi, şi ce ti se dă "nainte ? — 
Cum aplecat pe tablele-mi 
má frământam cu mintea-asupra-acestora 
Vád locuinta-mi 
că-i mai luminată decât cum fusese. 
Atunci divinul Ianus, uimitor prin chipu-i dublu, 
De-odată mi se arătă 
cu cele două fete ale sale. 
Fui uluit; de teamă îmi simtii măciucă părul — 
Și inima, deodată, numai ghiatá. 
“Ţinând in mâna-i dreaptă un toiag 
şi-o chee în cea stângă, 
El cel dintâi vorbind, îmi glăsui acestea : 
— «Trudit poet al zilelor, 
cunoaște fără frică 
Ce vrei să știi; cu mintea prinde-mi vorbele, 
Cei vechi mă chemau Chaos, 
căci un lucru vechiu sânt eu. 
Vezi de ce multă vreme 's 
faptele ce le voi povesti. 
Văzduhu-acesta limpede 
si celelalte trei stihii, 
Pământul, apa, focul, erau toate o grămadă. 
O răzvrătire osebi aceste lucruri felurite 
Cari, desfăcute din amestec, 
îşi luară nouele lor locuri: 
Sus focul se 'nălță; 
se asezá vázduhul mai aproape; 
Pământul, marea, prinsu-s'au la mijloc. 
Atunci eu, ce fusesem o plămadă fără chipuri, 


Ovidiu: Fasiele 


Mă "ntruchipai în chip si trup 
ce's vrednice de-un Zeu. 
Şi-acum, uşoară urmă-a unui fel de-a f$» 
nelámurit altdată, 
Din faţă cum arăt sânt şi privit din spate; 
Auzi şi ce-altă pricină-i acestei 
nemaipomenite '"nfátisári: 
Ca în acelaș timp să-mi ştii si rostul, 
Tot pretutindenia ce vezi, 
cer, apă, nori, pământuri, 
Tot, mâna mea îl face şi desface: 
Şi mie unuia-i sortită paza largii lumi; 
Şi dreptul de-ai întoarce osia:i întreg al meu. 
Când vrea să părăsească Pacea 
adăposturile-i liniștite, 
Ea slobod merge pe cărări neîntrerupte. 
In sânge-aducător de moarte 
va să fie-amestecată 'ntreaga lume 
Cătuşele-mi ne 'nfránte 
de n'ar tine "n frâu războiul. 
In paza mea sânt porţile cereşti 
cu pasnicele Ore: 
Prin mână-mi e orânduit 
să treacă însuși Jupiter: 
De-aceea îmi zic Ianus: 
căruia când preotul 
Laduce turta Cereală 
si amestecul de sare și făină, 
Vei râde de ce nume-mi dă : 
în gura lui sfințită 
Mă chiamă când Patulcius, când Clusius; 
Fără 'ndoialá că acea vechime necioplită 
A vrut prin două nume ce se bat 
s'arate feluritele-mi însărcinări. 
Puterea-mi ti s'a spus; 
acum să ştii pricina "nfátisárii mele: 
In parte totuși însuţi tu o vezi. 
La toată usa două fete sânt, 
de-o parte si de alta, 
Din cari priveste una "nspre norod 
si înspre Lari cealaltă. 
$i dupácum. portarul vostru 
stând în pragul: primei încăperi a casei 
Pándeste şi intrarea si eşirea, , 
Asa si eu, portar al regiunilor cereşti; 
Privesc si părțile de 'către Eos 
$i pe-acelea dinspre pm 
deodată: 
Ştii de Hecata cu trei chipuri 
cum se-apleacă "nspre trei zări 


— Z. E 


Ca să vegheze la răspântii — 

desfăcute în trei drumuri. 
Şi ca să nu-mi pierd vremea întorcându-mi capul, 
Mi-e dat să pot privi în două larguri 

fără să má mise din trup». 


Vorbi; si fata lui-mi mărturisi 
că de-as fi vrut să ?ntreb mai multe, 
El nu s'ar fi împotrivit. 
Mă 'mbărbătai 
si Zeului îi multumii em nie o teamă. — 
Cu ochii ^n jos grăii: puţine-aceste vorbe: 
— «Deci spune, rogu-te, din ce pricină 
deschid anul gerurile, 
Cu primăvara când i s'ar fi cuvenit mai bine 
să pornească? 
Atunci înfloresc toate; 
atunci e noua vârstă-a epocei 
Şi mugur nou se umflă 
din erenguta "mbelsigatá; 
Si-acuma tocmai se 'nveștmântă 
pomu "n frunze împlinite 
Si spicul verde despicând sămânţa 
sue peste brazdă; 
Şi păsări mângâe 
cu ciripitul lor 
văzduhul  încropit; 
Si zburdă si prosperă turma "n pajiști. 
Şi dulce-i soarele; 
înstrăinata rândunică ni se "ntoarce 
Si sub înalta strasiná jet înfige 
cetățuia ei de lut. 
Acum ogorul se deschide pentru muncă 
si sub plug se re'noește: 
Cu drept acesta s'ar numi 
un început de an». 
In multe lucruri má 'ncu-casem: 
dânsul, neobișnuit cu multe, 
Impreuná în vers 
aceste două. vorbe ale sale, 
astfel: 
— «Cu bruma, începutul ric 
de sfârșitul: pribegiei soarelui se leagă: 
Cu Phoebus împreună nosies i 
anul stăpânește începutul». „1; 
Mă minunai apoi dece nu fu оргій munca 
In prima zi: — «Pricina, iat-o ly — zisă, Ianus. 
— «Fu dată ziua nou născută, lucrului, 
Sub primul semn să nu tânjiască, întreg anul. ; 


Oricine-şi ceürcá meșteșugul, 
în acea măsură-atunci muncindu-l: 
Isi consfinţeşte lucrul nu mai mult ea de-obicei». 
Indată eu: — «Dece 
când mi se dărue-ajutorul 
altor Zei 
Eu ўе, lanus, îți aduc 
floarea tămâei si a vinului curat ?» 
— «Ca să mă 'ndur să ai prin mine 
ce slujesc la poarta bolții 
Intrare dreaptă la oricare dintre Zei». 
— «Şi pentruce se spun voioase vorbe 
la Kalendele-ale tale 
Şi între noi schimbăm urări de fericire ?» 
Atuncia Zeul, rezemându-se "n toiagul 
strâns în mâna-i dreaptă: 
— «Еһ obiceiul prevestirilor» — făcu El — 
«ca acestea de 'nceputuri să se lege. 
La cele dintái vorbe temátor plecati auzul: 
Si-amurgul prevesteste 
după pasărea întâi zărită. 
Altarele şi-a Zeilor milostivire se deschid; 
din glas de om nu se desprind 
Urări deşarte; 
şi cădere 'şi are toată spusa». 
Si isprăvi putinele-i destăinuiri: 
mult nu tăcui: 
Si-acoperii cu vorba-mi cea din urmă-i vorbă : 
— «Се táleuri au» — zisei — «curmalele, 
zbárcitele zmochine, 
$i mierea albá 
dată "ntr'un ulcior alb са zăpada?» 
«Este-o urare» — zise — «ca viaţa 
tot asa gustatá să urmeze 
dulce, să-și plinească anul 
calea începută». 
«Dece se "mpart acele dulciuri, văd: dar banii ? 
dă-mi şi rostu-acestui lucru 
să nu-mi scape nici un înțeles 
al sărbătorii tale». 
El râse si: — «O, ce departe esti 
de vremea voastră» — zise — 
«De crezi că mierea e mai dulce decât banul! 
Pecând domnia Saturn deabia "'ntâlniam vreunul 
In suflet cui să nu-i fi-adus câstigul desfátare. 
Cu vremea s'a "ntetit dorința de avere. 
azi la culme; 
De-abia-ar putea întrece margina ajunsă. 
Mai mult cerută-i bovătia ari 
decât în vremea veche: 


Sárman era poporu "n veacul Romei nou náscute; 
Quirinus, fiu lui Marte, : d 
se tinea ántr'o căscioară, 
Şi stuful fluviului îi da pátutul. 
Şi Jupiter mai că intra întreg 
în strâmtu-i templu; 
lar fulgerul din mâna dreaptă 
îi era de lut. 
Cu frunze, "n loc de nestematele de-acum, 
împodobiau ei Capitoliul ; 
Şi senatoru-si păştea singur turma. 
Ruşine nu era 
să-ţi iei pe pae-odihna liniștită, 
Pe fân să-ţi razimi căpătâiul, 
Lăsându-și plugul consulul da legi norodului; 
Şi o foiţă doar de-argint era nelegiuire. 
Dar dupăce Norocu-acestui Joe îşi scoase, capul 
Şi Roma coperi pe Zeii "nalti cu crestetu-i, 
Crescură. bogăţiile 
şi apriga rávnire-a lor; 
$i cát de multe ar avea 
vor oamenii să aibă şi mai multe, 
Doar spre-a le risipi le cată 
şi se 'ntreé spre-a 'nlocui risipa; 
Si-aceste schimbări însăși 
sânt desfrâului o hrană. 
Astfel, cei căror s'a umflat dinnuntru 
pântecul, cu apă, 
Cucât ar bea, cu-atât li-ar creşte. setea. 
In pret stă pretu-acum; în bani stă cinstea, 
In bani prietenul; 
dar pretutindeni sărăcia e răpusă, 
Şi "ntrebi tu totuși dacă 'n ban 
stă prevestire cu folos 
Şi mânii-mi dece-i place-arama învechită: 
Altdată-mi dau aramă; astăzi, 
auru-i mai de noroc: 
Si "nfrántá, loc făcu báncuta veche celei пош. 
Şi nouă chiar ne plac altarele. de aur 
Oricât am crede celor vechi, 
căci unui Zeu îi şade măreţia. 
Celor de-alt dată li dăm laudă, — 
şi faptă celor de-astăzi: 
Dar ambele-obiceiuri totuşi 
sânt la fel de vrednice 
de-a fi urmate». 
Sfársi sfătosul: tot asa, 
acum la urmă, ca "nainte, 
Cu vorbe blânde grăii însumi ч 
către Zeul care tine cheea: Dimitrie Cuclin 
(Sfârșitul în n-rul viitor). 


Dimitrie Cuclin 


CARACTERIZAREA ELOCINTEI 
LUI.ION L.C BRĂTIANU: 


Referindu-se la o anecdotă din vremea celebrului Pitt, citată în 
«Istoria guvernamentală a Angliei», anecdotă în care se vorbea despre 
calităţile cele mai necesare pentru un prim-ministru: elocinta вап ¿us 
"nostintele, ori munca sau răbdarea, Titu Maiorescu, întrun remarcabil 
articol publicat în «Convorbiri Literare» din 1902, fără să se pronunțe 
asupra acestor calităţi, impártia pe oratorii parlamentari români in ora- 
tori, propriu zis, in retori si în imbuti. Cu prilejul aceluiaşi articol Titu 
Maiorescu stabilia, în acelaşi timp, diferitele epoci de desvoltare ale elo- 
cintei române, dela început până la publicarea articolului său, 

Fără să considere elocinta ca principala calitate pentru un prim- 
ministru ci, mai degrabă, condamnând «politica de vorbe» şi aducând, 
pentru a dovedi aceasta, exemplul oratorului-poet Lamartine şi pe cel ai 
oratorului-storic Castelar, dintre cari unul à fost o amară  deceptie 
pentru Franţa, iar celălalt pentzu Spania, Titu Maiorescu ajunge în stu- 
diul său là concluziunea că astăzi un discurs nu mai are trecere decât 
în măsura comptintei si autorităţii celui ce-l pronunță і, iar că 
&mbelsugatele înfloriri literare, afirmările nemotivate, necum frazele în- 
sirate fără rost, nu mai pot întâmpina favoarea de odinioară şi poate 
nici indulgenta cea veche. $1 Titu Maiorescu isi încheie luminosul său 
articol cu constatarea că astăzi am ajuns să simţim mai exact deosebi- 
rea valorilor parlamentare, căci ascultăm pe orator, surâdem la retori şi 
râdem de limbuti, зук 

Această caracterizare a elocintei române, făcută de cel mai de 
seamă dintre criticii nostri literari din ultimele decenii este, fără indo- 
ială, justă şi ea exprimă în mod precis şi învederează în chip real pro- 
gresul ce a făcut în opinia publică simțul de apreciere al valorilor ora- 
torice. 

Dacă Titu Maiorescu nu se înşală în aprecierile sale şi în deduc- 
tiunile sale logice — şi noi avem simţământul că nu se înşală — şi dacă 
în adevăr competinta și autoritatea sunt măsura elocintei unui parla- 
mentar, atunci de sigur Ion L C. Brătianu este un orator si ca unul 
care în ultimele decenii s'a bucurat de cel mai mare prestigiu ві de сеа 
mai mare autoritate în politica ţării si a fost socotit ca cel mai compe- 
tent bărbat de stat al României, atunci el este, fără îndoială, un mare 
orator. 


+ Articolul acesta era destinat să apară în volumul de omagiu pentru I. I. 
C. Brătianu, volum ce nu sa mai publicat. 

1 Cam același lucru îl snsține si Cicero in Brutus. 6, când spune: Dicere 
bene, nemo potest, nisi qui vrudenter intelligit; adecă orator nu poate së fie 
decât omul înțelept și prevázátor 


k j 3 ЯА S I ЯЯ Т Wop- 


» 

Vom adânci puţin, in cele următoare, această chestiune si vom 
supune unei scurte cercetări discursurile lui Топ I C. Brătianu, dis- 
cursuri pe cari regretăm că până astăzi nu le avem, pe toate, strânse la 
un loc, ele fiind oglinda întregei vieţi politice a României din ultimele 
decenii şi vom examina, dacă chiar în temeiul clasicei teorii a ştiinţei re- 
torice, discursurile ce el a rostit corespund sau nu afirmatiunii noastre 
de mai sus. 

Ion I. C, Brătianu, în lunga sa carieră politică şi in lunga sa 
vieaţă parlamentară si de când a intrat în cabinetul prezidat de stoicul 
Dimitrie А. Sturdza, a avut prilejul, ca ministru, apoi ca sef de partid, 
„să pronunţe. tot felul de discursuri. A cuvântat in Parlament, , .susti- 
папа sau combătând legi, a cuvântat în adunări şi întruniri publice, apă- 

rând o idee sau reprezentând un anumit punct de vedere, a ridicat toas- 
turi, a rostit panegirice, a răspuns la alocutiuni şi a rostit cuvântări oca- 
zionale. In afară de genul deliberativ al discursurilor judiciare — el 
n'a fost de profesiune advocat — a pronunţat discursuri, de toate cate- 
goriile. 
š Toate cuvântările rostite de Ion I. C. Brătianu poartă pecetia omu- 
lui de ştiinţă şi a bărbatului care, în aprecierile sale şi in rezoluțiunile 
ce ia, contează în totdeauna cu realităţile prezente. Si, în această pri- 
vinfá, de sigur nu puţin va fi contribuit asupra formării mentalitátii 
sale, în afară de elementele interne și subiective, elemente cari vin pe 
lume odată cu noi, înseși studiile cu cari s'a îndeletnicit. Aceste studii 
au fost ştiinţele cari i-au slujit spre a-şi forma profesiunea sa de inginer 
şi apoi studiile literare, în special cele istorice, pentru cari a avut o deo- 
sebită; predilecție si сагі i-au completat educaţia literară, pe lângă cea 
ştiinţifică. Şi am avut prilejul să constat, încă din anul 1913, spre 
marea mea surprindere, că atunci când îi aduceam la cunoștință că la Si- 
listra, a existat odinioară, o episcopie şi, la un moment dat, chiar o pa- 
triarchie, Ion І. С. Brătianu stiea despre toate episcopiile greco-romane 
din Dobrogea noastră de dinaintea războiului balcanic. 

Inzestrat. dela natură cu o minte clar: văzătoare, moștenind aptitu- 
dinile unor, părinţi de a căror, activitate politică se resimte si de. multe 
ori tinea să o accentueze, încălzit de razele culturii clasice, al căreia 
admirator totdeauna a fost, Ion І. C. Brătianu dă dovadă în toate .dis- 
cursurile sale de superioritatea unei inteligente care pătrunde repede si 
cu preciziune toate situatiunile grele: a căror soluţionare i se cere. 

Asa se expliă, fără îndoială, marea-i ușurință in împrovizări şi sim- 
plitatea cu care isi exprimă asa de repede gándurile. De aceea, chiar şi 
cele. mai studiate, discursuri ale sale iti dau impresia unor imptgvisis) 
nesilite şi nemuncite. 

Actul! de gándire se produce în genere în laboratoriul minţii ome- 
neşti înaintea exprimării materiale a gândului. De cele mai multe ori 
însă el se produce în acelaşi timp, şi numai câteodată, în cazuri anor- 
imale, vorba o ia înaintea operaţiei de cugetare. In improvizări cele două 
acte psichologice se produc cu atâta- repeziciune cá. timpul ce trece 
între ele fiind aproape imperceptibil ne dš impresia că se produc în 
aceeaşi vreme. Exteriorizarea gândirii prin cuvinte materiale se face cu 
atât mai liber si mai precis, cu cât elaborarea ideei va fi fost mai ușoară 


Caracterizarea elocinfei lui lon I. C. Brătianu 809 
în laboratoriul minţii noastre. Și, de sigur, oamenii cari nu se repetă şi 
Ton 1. C. Brătianu nu repetă niciodată vorba, au posibilitatea ca actul 
de gândire să-l elaboreze deodată, precis şi fără ezitare. n 

In afară de aceasta, spiritele superioare ca si talentele cele mari, 
au putinţă să stabilească între noţiuni raporturi pe cari spiritele de rând 
nu pot să le prevază. De aceea, acea iunctura callida; de care vorbeşte 
Horatius si care constitueşte ceea се se numește originalitate, adecá acea 
legătură dintre noţiuni diferite constituind judecăţi sintetice, este carac- 
teristica gândirii oamenilor mari şi pe care foarte rareori o întâlnim la 
oamenii de rând sau la oamenii inferiori, Aceştia nu vorbesc în jade- 
cáti sintetice, ci în judecăţi analitice, spunând lucruri cunoscute de toată 
lumea, spunând lucruri banale, fără să aducă în vorba lor vr'o idee nouă. 

Ion I. С, Brătianu stie să prinză în discursurile sale raporturi noui 
dintre noţiuni si chiar când expune lucruri cunoscute, le prezintă în 
vorbirea ва în asa fel că ele apar ca idei noui gt pentru prima oară spuse. 

In, discursurile sale Ion I. C. Brătianu nu este preocupat пісі de 
regulele oratorice stabilite de marii retori ai antichităţii în frunte cu 
Quintilian, şi admise şi în retoricile moderne, nici nu-şi şablonează ideile 
intr'o anumită înlănțuire si într'o anumită dispozitiune, fixată de mai 
înainte, ale diferitelor părţi ale cuvântării: exordiu, propositio, divisio. 
narratio, confirmatio, concessio, refutatio, peroratio si conclusio. Căci, 
în afară de exordiu pe care îl întrebuinţează mai întotdeauna si în afară 
de peroratio pe саге o întrebuinţează câteodată, celelalte părti ale dis. 
cursului său le tratează fără vr'o preocupare expresă, a. regulelor elo- 
cintii. Ideile sale ca ale unui vir bonus dicendi peritus, bărbat de treabă 
cunoscând arta oratoricá — după definiţia clasică a oratorului, — curg 
impetuos, ca un torent de munte, fără împiedicare, fără repetare şi: fără 
să uite ceva din cele ce: constituesc argumentele discursului. 

Si, odată intrat in tratarea subiectului се; are, de desvoltat, după 
un. început destul de; liniştit, şi măsurat, având ideea principală. drept 
călăuză, fără să se oprească spre a face popasuri, cu vocea. din ce. ince 
mai ridicată, cu gesturi nu prea largi, dar energice si în-ritm cu vocea, 
agitat cu întreaga sa făptură, totdeauna serios şi grav, îşi urmează până 
Ja sfârşit întreaga sa cuvântare într'o tăcere profundă -a auditorului 
convins, cá are. să, asculte adevăruri; dintr'o, gură autorizată şi plină. de 
răspundere. tiu 

Şi, dintre cele trei scopuri pe cari le urmărește fiecare'orator prin 
discursul sáu, ut probat; un delectet, ut flectat, Ion L C. Brătianu cás- 
Пай biruinţa în totdeauna prin cel dintáiu, prin: probatio, celelalte: wr- 
mänd dela eine, Şi aceasta este cu. atât mai firesc, cu cât majoritatea 
discursurilor sale fac „parte. din genul demonstrativ; ele neavând scopul 
вй atáte şi să răscolească patimile şi nici să târască după sine masele, 
ci tintind la stabilirea stiintificeste a unuia sau mai multor adevăruri. 
Deaceea, Ton І. С, Brătianu învinge nu atât prin puterea unei elocutiuni 
formale, cât mai mult prin cea a soluţiunilor: ce. propune sau a 'rezolu- 
tiunilor ce ia. Aceste solutiuni sunt, după: constatarea tuturora, cele 
mai potrivite eu situatiunile date: 

Urmărind, deci, să probeze în primul rând teza pe care o susține, 


810 
G. Popa-Lisseanu 


ch я Ke nu riscă nici odată afirmári pripite sau eronate $i toc- 
4 îşi câştigă încrederea auditorului, conditiune princi- 
pală pentru un orator, | ç 
: Топ Т. C. Brătianu nu tine prea multe discursuri. Il întâlnim vor- 
bind numai în ocazii mari şi solemne, pe cari nu le caută, dar cari în 
mod firesc 1 se prezintă; atunci este stăpân pe chestiunea ce tratează 
şi-i dă toată amploarea pe tare ea o comportă. Si, în general, Ion I. C. 
Brătianu nu vorbeşte prea mult, fapt care i-a atras epitetul, mai ales 
în timpul marelui războiu, de Sfinxul. 

Este şi aceasta una dintre calităţile de căpetenie pe care Pitt ar fi 
trebuit să o treacă printre cele mai necesare însușiri ale unui prim-mi- 
nistru. De altfel, Horatius socoteste discretia ca una dintre cele mai mari 
virtuti, punánd-o alăturea de curaj, caracter, onoare, etc. 


Est et fideli tuta. silentio 
Merces. 


In discursurile sale Ion Y. C. Brătianu este in deobste sobru, nea- 
vând nimic teatral sau emfatic. El nu este nici frazeolog, nici un orator 
plebeu; cuvântările sale nu sunt prea lungi. 

Cu o voce clară si sonoră, urcând încetul cu încetul scara tona- 
litátii, când vrea să expună o chestiune gravă, cu mâinile in solduri sau 
cu gesturi puţin largi si făcând ritm cu gândirea ce exprimă Ion I. C. 
Brătianu cu pasiunea omului ce ştie să se stăpânească, nu se ridică la 
tribună decât spre a susținea o cauză ce i se pare dreaptă, fiind con- 
vins că numai dreptatea are temeiu, iar nedreptatea este menită să se 
prăbușească. 

Cei mai mulţi dintre oratorii nostri parlamentari când vorbesc 
îşi balaneazá necontenit trupul, făcând mișcări când în dreapta când 
în stânga. Cei mai multi iti reamintesc spirituala vorbă a lui Cicero: lo- 
quitur o lintre. lon L C. Brătianu, când vorbeşte stă aproape nemișcat, 
înfipt ca o statue; iar ochii săi, fideli interpreti ai spiritului și oglin- 
dinduii întregul interior sufletesc, par că se aprind de căldura adevăru- 
rilor ce enunţă. 

Ton Т. C. Brătianu nu încălzește, deci, prin melodia unor vorbe 
alese, cât mai mult prin aprofundarea situatiunilor si prin soluționarea 
lor. Astfel, el dezice maxima latină, poéta nascitur, orator fit, căci ora- 
torul nostru nu este rezultatul unor studii aprofundate de retorică, ci 
este un talent oratoric înăscut. 

Cu toate acestea, Топ I. C. Brătianu, deși are o elocintá naturală, 
totuşi nu nesocoteste în discursurile sale artificiile oratorice, Astfel, spre 
a preciza o situaţie sau pentru a da mai multă energie unei expreeiuni, 
el întrebuințează adeseori comparaţiunea, metafora, ironia, gradatiunea, 
litota şi celelalte figuri retorice si de cugetare. In ultimele sale dis- 
cursuri întâlnim: 

«Dacă vreţi să schimbaţi temeiul statului român — spune în răs- 
punsul său dat senatorului Arthur Polony, în! şedinţa” dela 11 Martie 
1925 — şi toată viața politică, iar Constituţia să o suprimaţi, înaintea 
actului dela Alba-Iulia, atunci eu refuz să vă urmez pe acest drum şi 


дији, deg lui top Gem, ` I SU TS 288 


repet cum am spus: temeiul statului nostru. este tratatul şi dorobantul. 
Domnilor, má înşel, temeiul statului nostru este o mie de ani de energie 
bărbătească, este rezistența și lupta acestui popor şi încoronarea facul- 
tátilor sale de energie etnică şi de simţiminte nationale». 

«Dar, poate vreti sš ajungeti la altceva — spune ironic in acelasi 
discurs — vreţi să fim un stat poliglot! Aceasta nu se poate — Una este 
cultura diferitelor minorităţi, alta este limba statului — Să nu pierdem 
din vedere aceasta: clădirea statului nostru trebue să se compună din 
mult si diferit material Aşa au vrut vicisitudinile istoriei. — Eu apre- 
ciez valoarea cărămizilor şi a pietrelor cu cari pot să contribue, la a- 
ceastă clădire, diferitele minorităţi, fiecare cu aptitudinile ei, fiecare 
cu puterile ei. Dar să nu pierdeţi din vedere că pentruca clădirea să se 
facă îi trebuie un temeiu şi un ciment şi acest temeiu şi acest ciment 
este neamul românesc». 

In general, discursurile lui Ion I, C. Brătianu se disting printr'o 
deasă dramatizare a situaţiilor şi printr'o abilă întrebuințare a contraste- 
lor. De asemenea, el are o predilecție pentru gradatia ascendentă. 

«Unirea Basarabiei, — spune intr'un discurs rostit la Chisináu — 
este legală, fiindcă a fost reclamatá de Sfatul Ţării D-voastră... ea este 
dreaptă, fiindcă ea corespunde conştiinţei nationale, ea, este consecința 
morală a repetatelor protestări ale Moldovei şi României». 

«Nu veţi aştepta dela mine, cu experienţa care mi-o dă trecutul 
meu, cu simtámántul pe care îl am, al datoriei, cu devotamentul, cu 
respectul, cu admiraţia pe care o am pentru Acela care poartă coroana»... 
spune în discursul rostit la Cameră, la 4 Ian. 1926... 

«Aceste simtiminte, în urma atâtor încercări, în urma atâtor jertfe, 
în urma atâtor împrejurări, în urma unor asemenea izbânde, s'au trans- 
format, s'au sporit... sunt simtiminte de devotament, de recunoștință, de 
admiraţiune...» š 

Din cele de mai sus se desprinde, fără îndoială, adevărul necontes- 
tat cá elocinta lui Ion L C. Brătianu, după chiar definitiunea lui Titu 
Maiorescu, este elocinta nu a unui orator, ci a unui mare orator care 
întruneşte in sine, în cel mai înalt grad posibilitatea armonizării fon- 
dului si a formei. Prin această armonizare Ton L C. Brătianu putea să 
producă pe terenul elocinţii opere permanente cari să poarte în sine 
caracterul operilor de artă. 

Dacă Ion I. C. Brătianu ar fi posedat şi discernământul psichologic 
în acelaşi grad în care a fost stăpân pe gândirea logică, atunci fără 
îndoială ar fi atins idealul bărbatului politic, ideal ce se găsește nu- 
mai în concepţia filosofilor. 

G. Popa-Lisseanu 


FAPTURILOR CE LOCUIESC PAMANTUL" 


om GANZONIERUL LUI FRANCESCO PETRARCA —" 


Fápturilor ce locuiesc pámántul, 

Şi nu s'ascund cu gând vrăşmaș de soare, 
Li-i dată truda numai cât e ziuă; 

Dar când si-aprinde ceru-a sale stele 

Se "ntorc spre case sau se "ncüibá ^n codru 
Si pace au măcar până vin zorii. 


Doar eu, de cum s'aratá mândri zorii 
Să scuture de negure pământul 
Trezind făpturile în orice codru, 
N'am pace, si suspin cât timp e soare. 
Apoi când iar înflăcărate stele 
Lucesc eu plâng cu dor să fie ziuă ?. 


Când seara alungă luminoasa ziuă, 

Si umbra noastră altora li-i zorii, 
Privesc îngândurat crudele stele 
Ce-mi dăruiră cu simţuri pământul °, 
Şi blestem ziua primului meu Soare * 
Ce-mi dete chip de om trăit în codru. 


Nu cred să aflu, rătăcind prin. codru; 

Nici. noaptea fiar'asa de rea, nici ziua 
Ca-acea 5 pe care-o cânt în nopti si "n soare. 
Si mu má 'nving. nici primul somn pici zorii, 
Că. de mi-i, trup de muritor pământul 
Coboară dorul meu nestins, din stele. 


1 E sextina: «A qualunque. animale alberga in terra»... 

2 Aceste două sextine, pline de amănunte care. pot constitui un, balast; foarte 
putin poetic, deoarece nu-i vorba decât 'de un simplu contrast, ne amintesc, prin 
identitatea procedelui de evidentiere a stării de singurătate sufletească, ter(inele 
simple; sobre si răscolitoare ale lui Dante de care Petrarca, până la 55 ani, s'a lepădat 
cu prudență că l-ar fi citit: 

Lo giorno se n'andaya e l'aer bruno 
Toglieva gli animai che son in terra 
Alle fatiche loro; edio sol uno 

„3 Pământul: Lutul fiinţei mele, corpul. 

4 Soare. Ne însuşim interpretarea lui Leopardi, care prin acest «soare» în- 
telege «frumosu! chip al Laurei, prima cauză a suferințelor sale». Alţii cred că ar 
fi vorba de ziua naşterii. Ar rămâne însă inexplicabil versul următor: «Ce-mi dete 
chip de om trăit în codru». š 

5 aceea; Laura. 


Fápturilor. се locuesc ` pământul 


Cât nu mă întorc la voi lumini de stele $, 
Uri nu cobor în primitorul codru? 
Primindu-mi trupul sfărâmat pământul, 
Indură-se de chinu-mi ! și 'ntr'o ziuă 
Uita-voiu anii 5, şi găsi-m'or zorii 

Mai fericit * decât apusul soare. 


Cu ea să fiu 1%, când razele de soare 
Se sting. si nu se arată decât stele, 
Măcar, о noapte ! О п'аг mai fi zorii ! 11 


M'apparecchiava a sostener la guerra 
Si del cammin e si della pietate 
Che ritrarra la mente ene non erra (Inf. П. v. 1—6). 


In treacăt observăm. deasemeni. се, deosebite preocupări. frământau pe cei 
doi poeți: 


Dar ea să nu s€ schimbe ‘п ram de codru 1 
S'o pierd din brate cum fácu in ziua 
Când Apol'o-urmári pe "mtreg pământul 1. 


In lemn uscat m'o odihni pámántul, 
Vor străluci, in zi, mărunte stele 
Si eu tot n'oiu vedea dorita ziuă! 


Trad. de Horia Tănăsescu 


6 cât nu mă ^ntorc la-voi. Prin moartt îndrăgostiți se vor sui în al treilea 
cer. cf. Dante Par. IV. 23—24. 


Parer tornarsi l'anime alle stelle 
Secondo la sentenza di Platone. 


7 în brimitorul codru; în pădurea în care după Virgiliu (VI 440. şi următoa- 
rele) locuiesc. sufletele morţilor din dragoste. 

8 Vita-voiu anii; toti anii de chin provocati dt depărtarea ci. E unul din 
acele «accente! insinuante» cum le-a caracterizat De Sanctis. 

9 mai fericit ; zorii zilei în care ea se va'ndura de mine mă vor găsi mai feri- 
cit de cum eram la apusul soarelui. In text: Ea mă poate {егісі dela -apusul soarelui 
până mai 'nainte de zori. 

10 Cu ea să fiu... măcar o noapte. Nu e numai o dorinţă dar şi un strigăt 
de implorare. 

11 O. mar mai fi zorii ! Noaptea aceea o doreşte veşnică. 

12 verde ram de codru: în dafin sau laur. In text expresia e si mai forţată 
din pricina necesităţilor de formă. Se spune acolo: Dar ea să nu se schimbe în «verde 
selva», (pădure verde) ceeace e contrar şi adevărului mitologie și frumuseţii imaginei. 

13 Petrarca identifică pe Laura cu Daphne. Apolo îndrăgostit de frumoasa 
și casta Daphne o urmărea pretutindeni. Aceasta, rănită de sñgeata cu vârful de 
plumb'a lui Cupidon, nu avea pentru Apolo decât desgust.” Ajunsă însă de el, prin 
rugăminţi fierbinţi Daphne fu transformată de mama sa Gheea (pământul) în verde 
laur; cu frunzele căruia în semn! de iubire veșnică Apol si-a încununat deatunci fruntea. 


PSIHOLOGIA P'YXSTU'N' TT 


Educatia noastrá mai mult sau mai putin sistematicá, lecturile pe 
care le-am făcut, conversațiile, discuţiile zilnice sau ocazionale, ne-au 
obișnuit în mod exagerat să invocăm «pasiunea» în explicaţia și justifi- 
carea anumitor conduite omeneşti, fără ca să ne străduim să pricepem 
ce anume fapte se ascund dincolo de aceste etichete. Cine nu e în stare 
să explice cutare sau cutare acțiune omenească insolită, rostind solemn: 
«pasiunea, ea este de vină; nu se poate lupta contra ei»? In penalitate 
există o categorie de crime, pe care juriștii și cu ei presa cotidiană si 
marele public, le numesc «pasionale». Pentrucă în această distincţie 
este implicată şi o concepție care apropie pasiunea de fatalitate, justiţia 
a ţinut să se adapteze, în oarecare măsură, ei. Crimelor pasionale D se 
acordă, în genere, сігсопѕќапќе usurátoare. Din aceste constatări, reiese 
că înţelesul obișnuit al pasiunii este acela al unei forțe oarbe, care duce 
pe om la săvârşirea actelor celor mai reprobabile, dar scuzabile, uneori. 
Concepţia nu este nouă, Medicul Galien, care era contemporanul lui 
Marc Aureliu și căruia îi plăcea să facă observaţii asupra conduitelor 
oamenilor, spune categoric în al său «Tratat asupra pasiunilor sufletului 
și a erorilor sale»: «Declar eroare ceeace ia naştere dintr'o părere falşă 
şi pasiune, ceeace derivă dintr'o energie neînfrânată, rebelă în noi 
şi contrară raţiunii» (trad. fran. Robert Van Der Elst, pg. 32, Paris). — 
Această idee, care are în ea un pronunţat conținut afectiv, este favori- 
zată în bună parte de puternica dorinţă de a înregistra senzaționalul, 
dându-i proporţii şi mai mari, datorită intervenţiei imaginaţiei. Ceea-ce 
iese din comun și e marcat de o intensă descărcare de energie afectivă, 
nu numai că solicită curiozitatea, dar produce și o plăcere specială, per- 
тапа cele mai extravagante presupuneri, și eșafodări dintre cele mai 
complicate. Nu este poate. exclusă din această atitudine faţă de Senza- 
fional, nici plăcerea inconștientă de a proecta ipotetic. şi inocent, propriul 
nostru eu în situaţia personagiului pasional, despre care citim în romane, 
în presa interesată, sau în reclamele bine ticluite. Dacă observaţia noa- 
stră n'ar conţine puţin adevăr, atunci cum am putea înţelege interesul 
manifestat de atâţia, pentru «eroii» posedaţi de un gând, de un avânt 
nestrunit, de o poftă, de o «pasiune»? Fiecare din noi simțindu-se atras 
de vraja-tumultoaselor trăiri, аге impresia car fi putut, sau car putea 
să fie el însuși eroul în “chestiune. Dar ridicarea unei insidioase cola: 
borări între pornirile de multe ori nesatisfăcute ale sufletului nostru 
şi a unor evenimente «emotionante», la rangul de ideie ştiinţifică, nu 
este totdeauna potrivită cu cercetările „psihologiei... Avântul dragostei, 
la un Romeo și Julietta езе măreț; şi el exprimă partial 'carâcterele 
unei “pasiuni, al cărui desnodământ fatal sgâlție” sensibilitatea noastră. 
Nu este însă absolută nevoie ca dragostea să-i ducă la distrugere, pen- 


Psihologia pasiunii 815 


tru ca să putem simţi pasiunea lor. Ea putea foarte bine să aibă un alt 
rezultat. Literatura, cu sistemă sau fără, s'a adaptat mai degrabă logicei 
afective şi mai puţin celei raţionale. Vom încerca așa dar, să contribuim 
la înțelegerea din punct de vedere științific a ideii de pasiune. 

> Pentru aceasta, este nevoie sá incepem prin a aminti cá, afecti- 
vitatea care derivă din satisfacerea sau contrarierea tendinţelor de tot 
felul, „din punctul de vedere al intensității şi al duratei, se împarte, în 
emoții si sentimente.. Primele sunt afecte caracterizate prin intensitate 
puternică, manifestare «explozivă» si durată. scurtă. Маша, frica în 
faţa, unui pericol neașteptat, bucuria determinată de surpriză, sunt 
emoții, care după situaţiile în care ne aflăm, se exteriorizează datorită 
organelor și functiunilor anatomico-fiziologice, cu rapiditate mai mult 
sau mai puţin pronunțată şi cu descărcare de energie, variabilă dela 
caz la caz. In genere însă, forta emotivă este năvalnică şi se iradiază în 
întreaga fiinţă a individului, fie el animal sau om. Doi savanti-filosofi, 
W. Tames si Lange, cáutánd sá explice fenomenele emotive, au stabilit 
raporturi constante între feluritele modificări periferice: sburlirea pá- 
rului, încreţirea pielii, congestionarea fetii, circulaţia sângelui, ritmul 
respirației — manifestări la care fiziologii moderni au adăugat felurite 
secretiuni reflexe operate in organism — și conştiinţa imediată ce avem 
despre ele, formulând această lege: emoția nu poate fi separată de 
expresia ei fiziologică. Primul a tras chiar câteva consecinţe paradoxale 
din teoria sa. El a arătat — şi faptele se verifică experimental — cá 
este de ajuns să provocám unele fenomene fiziologice care însoțesc. о 
anumită emoție, pentruca emoția corespunzătoare să se producă. lată 
două din paradoxele sale : «Nu plângem fiindcă suntem trişti, ci suntem 
trişti pentrucă plângem»; «nu dansăm pentrucă suntem veseli, ci suntem 
veseli fiindcă dansăm». Proba este uşor de fácut. Mimând semnele 
plânsului, «storcând» ochilor lacrimi, ne trezim cu adevărat. cuprinşi 
de tristetá şi plângem deabinelea. Am avut ocazia să întâlnim, în această 
privință, mărturii elocvente. Persoane care participând la înmormântări, 
din simplu protocol, si văzând în jurul lor jale şi doliu, ca să intre în 
nota tristetii, au simulat atitudini adecvate, până ce au devenit trişti. 
Procesul invers este iarăși posibil. De câte ori, ca să «spargem» apăsarea 
unei depresiuni sufleteşti, sau să uităm fie numai pentru câteva clipe 
chinul istovitor al unei vesti sdrobitoare, nu recurgem la cântec, reu- 
şind în chipul acesta să determinăm cu adevărat veselia ? Fără îndoială 
că în asemenea împrejurări, contagiunea afectivă, joacă un rol de mâna 
întâia. Se cunosc exemplele tipice de panică, sau de bucurie freneticá, 
atunci când ne găsim în situaţii și în medii sociale susceptibile să oca- 
zioneze atari emoţii. Cunoastem întâmplarea unui. tânăr care, aflându-se 
departe de familie, primi într'o zi știrea că părintele її murise, fără să i 
se fi putut anunţa la timp nenorocirea. Vestea căzu cu putere asupra lui. 
Avu totuși tăria să se retragă în camera sa, unde rămase complet de- 
primat, până târziu noaptea. Revenindu-si, căută un divertisment într'o 
plimbare, dar trecând prin fata unui local de dans, intră aproape auto- 
mat, rămânând și dansând până la ziuă. Atmosfera veselă din juru-i, 
luă treptat locul durerii şi, după spusele lui, clipe îndelungate, uitarea 


816 Florin, Niculescu: 


emotiei anterioare devenise un fapt, real. De a doua zi, tristeţea сати, 
considerabil şi'n sufletul sáu nu mai dăinuia decât regretul de a nu fi 
avut prilejul să-și ia adio dela părintele, pe care nu incetase de a-l iubi. 

Spre deosebire de emotii, sentimentele au nevoie de oarecare timp 
de înfiripare, durează în deobște mai mult si se mapifestá си o anten- 
sitate oarecum moderată. — Consideraţi oricare sentiment: prietenia, 
iubirea, devotamentul, gelozia, invidia, patriotismul, etc. şi veți găsi în 
ele caracteristicele semnalate. Toată lumea, stie că o prietenie nu se 
încheagă decât cu timpul, dacă anumite alte condițiuni sunt satisfăcute, 
că ea se manifestă discret și cu grija de a nu plictisi persoana asupra 
căreia se fixează, că ea nu dispare la prima deceptie $1 nu se transferă 
dintr'o dată si integral, asupra altei persoane. О insultă venită dela 
cineva Саге me este antipatic, ne face din contră să izbucnim, 
pentruca satisfacția avută, să reintrăm iarăşi în normal. Şi pentrucă veni 
vorba de transfer afectiv, socotim că nu este inutil să amintim, pentru 
cei cari sunt în curent cu problemele de psihologie, în ce constă acest 
fenomen. Psihanaliza si psihanalistii ca şi psihiatrii fac mare uz de acest 
termen, în descrierile si explicaţiile unor conduite. morbide. Ni se sem- 
naleazá cazuri curioase chiar, Oameni cari, pierzând ființe се le-au. 
fost scumpe, isi concentrează dragostea, până la obsesie, asupra, diferi- 
telor lucruri rămase dela ele: o suvi(& de păr, o bijuterie, o poză, o 
haină etc.; sau transferă inconștient dragostea, lor asupra unei alte 
persoane, care ar asemăna cu aceea dispărută. Asemenea procese. sunt in 
genere însoţite si de unele turburári ale conştiinţei, ale echilibrului su- 
fletesc. A insista, este de prisos. Socotim mai util să arătăm că feno- 
menul este general şi-l intálnim la fiecare pas în viaţa zilnică. Soţul 
care, certându-se cu sofia şi neputând acţiona direct asupra ei, spre 
a-și descărca mânia, bate pe servitor; soa(a indignatà contra soţului 
sparge farfuriile; profesorul contrariat de un coleg, îşi «varsă focul» 
asupra elevilor, săi; funcţionarul mustrat de directorul, său, se «ră- 
coreste la suflet» pedepsind pe subalterni. Psihologia mulțimilor ne 
oferă exemple şi mai expresive. Cutare, colectivitate, fiind pusă în 
neputinţă să-şi manifeste ura contra adevăraţilor ei duşmani, le in- 
sultă chipul. In timpul Renaşterii, epocă de mari frământări, se spune 
că statuia lui Erasmus dela Rotterdam, a fost rând pe rând dărâmată 
de pe soclu, aruncată în râu, apoi scoasă de tabăra adversă si pusă la 
loc. Dar nu numai emoţiile, ci și sentimentele și pasiunile. propriu 
zise, după cum vom vedea, sunt supuse şi ele legii transferului. Am- 
biţia de a parveni într'o direcţie dând gres, este orientată și fixată 
în altă parte. Se zice că Victor Hugo, fiind tânăr, era luat în râs pen- 
tru disproportia arhitecturii sale corporale. Succesele pe lângă sexul 
plăcut fiindu-i îngreuiate, se hotári să cucerească, graţie talentului 
literar si inteligentii sale. Afectivitatea, sa, sentimenul de a. fi 
cineva, se concentră asupra, activității artistice. Acest sentiment, după 
cum se, ştie, nu l-a părăsit până, la bătrâneţe. Si ca să rămânem pe 
acelaş teren, amintim. faimoasa vorbă a lui Balzac, referitoare la Na- 
poleon; vorbă care trădează „existenţa: unui sentiment adânc. si din care 
de altfel, unii biografi fac centrul structurii lui psihice: «Ceeace el. a 
început cu sabia, eu voi termina cu pana». 


Psihologia pasiunii 817 


dl Producţia prodigioasă de mai târziu a dovedit tăria sentimentu- 
lui îndreptat în această direcţie. Ca să explicăm relativ complet legea 
transferului afectiv, ar fi trebuit să analizăm în deaproape şi modali- 
tatea $i cauzele care-i dau naștere. Ne propunem să revenim cu su- 
plimente în legătură cu pasiunile. 


Discuţiile întreprinse ne îngăduiesc să considerăm pasiunea ca 
un fapt intermediar între emoție si sentiment. Să analizăm, sumar, una 
din numeroasele pasiuni: Bibliofilia, sau plăcerea de a colecţiona cărţi, 
de obiceiu rare, chiar dacă ele nu sunt niciodată studiate cu adevărat 
de cel care le strânge. Această pasiune presupune unele condiţii externe 
şi interne. Ca ea să existe efectiv, este nevoie ca bibliofilul să aibă 
mijloace bănești, legături strânse cu librarii, anticarii, sau cu agenţii 
specialişti. Pe planul subiectiv, se cere ca persoana în chestiune să 
vădească un interes continuu și susținut pentru asemenea lucruri, să 
cunoască anumite indicii după care să poată stabili valoarea cărților 
şi ierarhia lor în ordinea valorii. Trecând la analiza modulu de ma- 
nifestare a pasiunii, vom observa că o bună parte din energia sufle- 
teascá este concentrată în această direcţie, că succesul sau insuccesul 
determină emoţii corespunzătoare puternice, că acţiunea care exprimă 
starea afectivă, sau interesul, este de lungă durată. După primul aspect, 
pasiunea se apropie de emoție; după al doilea, de sentiment. Ea este, 
deci, o stare afectivă intermediară între emoție si sentiment.. Carac- 
terele ei sunt: intensitate puternică şi durată îndelungată. S'a afirmat 
că pasiunea este o emoție permanentă. (Th. Ribot). Si pentruca înţelesul 
să fie si mai bine precizat, vom adăoga că pasiunea este un fapt ex- 
clusiv omenesc. Animalele au si ele emoții; cel puţin după comporta- 
mentul lor, le putem acorda și sentimente, indiferent de chestiunea 
dacă sunt, sau nu, conștiente de trăirile lor afective. Câinele este sim- 
bolul devotamentului, după cum pisica este simbolul trădării. La mai- 
mute se observă sentimente de prietenie, emoţii de ură, sentimente ma- 
terne şi de ajutor reciproc, dar ne îndoim că ele sunt în stare să aibă 
şi pasiuni. Pasiunea, contrar ideilor curente, implică o conștiință pre- 
cisă a faptelor îndeplinite sub imperiul ei, cu toate că spiritul critic 
este scăzut. 

Vom încerca să arătăm acest lucru, când va fi vorba de raportul 
între pasiune şi rațiune: Jucătorul pasionat de cărţi, alpinistul neo- 
bosit, cercetătorul neinfricosat al teritoriilor celor mai nesigure, ca şi 
femeia îndrăgostită până la pierderea proporţiilor între real si ireal, 
sunt indivizi care posedă o puternică şi persistentă conştiinţă a acţiu- 
nilor ce au de înfăptuit. Ei știu că au un tel de atins şi către acest fel 
isi organizează toate mijloacele sufleteşti de care dispun. Si această 
sinergie, nu este opera exclusivă a hazardului şi a inconstientei. De altă 
parte, pasiunea presupune un obiect unic, central, asupra căruia. se 
fixează, ре câtă vreme sentimentul, ca şi emoția, pot sä se împrăștie 
între mai multe obiecte. Cea mai selectivă dintre stările sufletești, după 
credinţa noastră, este pasiunea. De unde provine, sau ce 'explică această 

8 


818 Florin Niculescu 


selecţie ? Afectivitatea se structurează pe baza celor două. coordonate 
bio-psihice fundamentale: plăcerea şi neplăcerea. Prima, ca şi a doua, 
îşi înfige rădăcina în structura organică a fiinţei individului și este 
condiţionată de satisfacerea multiplelor nevoi si tendinţe. 

Contrarierea lor, are ca efect neplăcerea. O laudă ce ni se adresează 
produce plăcere, deoarece răspunde unei nevoi a eului, aceea de a fi 
apreciaţi si ne ridică prin urmare pe o treaptă superioară de pe care 
avem posibilitatea să dominăm, prin calităţile lăudate, pe cei care 
ne sunt inferiori. Şi tendința către dominare este instinctivă. Ofensa 
şi deprecierea, provoacă din contră, o stare de neplăcere, tocmai pen- 
trucă individul se simte, în acest caz, scăzut faţă de semenii săi şi 
refulat pe o treaptă inferioară. Emoţiile ca şi sentimentele deci, pot 
fi sau plăcute, sau neplăcute. Nu tot aga se întâmplă cu pasiunea. 
Aceasta, indiferent de obiectul, la care se aplică, tinde totdeauna către 
realizarea unei plăceri. In această privinţă, sunt de remarcat fapte 
paradoxale. Ceeace pentru unii este izvor de mari neplăceri, pentru 
pasionaţi este ocazia adevăratei satisfacţii şi voluptáti. A sta imobilizat 
ore întregi, aplecat peste lentilele microscopului, pentru un individ 
care nu simte nici un imbold spre cercetări, înseamnă un chin; în timp 
ce aceasta constitue o plăcere deosebită pentru savantul pasionat. A 
colinda nopți întregi prin cârciumi, a-şi irosi sănătatea cu băutura, 
sunt acţiuni ce pot provoca oroare unui om obişnuit cu programul 
unei vieţi ordonate, dar aceleași acţiuni, desi sunt vătămătoare orga- 
nismului, conţin în ele doza maximei plăceri ce şi-o poate oferi pa- 
sionatul respectiv. Normal, emoţiile şi sentimentele alternează între plă- 
cere si neplăcere, după situaţii si împrejurări. Pasiunea tinde tot- 
deauna către plăcere şi mimic nu-i poate menţine această exigenţă, 
decât o puternică stăpânire și conturare a obiectului asupra căruia 
sa fixat. 

S'ar putea totuşi opune acestor reflecţii, fapte care denotă din 
contră, existenţa suferintii, uneori sfâşietoare, când pasiunea nu-și 
atinge scopul, sau este profund contrariată. Negreșit. Dar dece în ca- 
zul acesta pasiunea nu dispare şi individul găseşte o împăcare faţă 
de sine si de raţiunea sa, persistând în căutarea exasperată a satisfac- 
tiei? N'ar fi deloc o erezie dacă am obliga psihologia ştiinţifică să 
recunoască drept adevăr ceeace artiştii şi marii poeti au remarcat de 
mult: suferința rezultând din contrarierea unor pasiuni, este altfel 
simțită decât suferinţa obișnuită. Individul care suferă din cauza pa- 
siunii lui, găseşte în aceasta un mijloc puternic de subiectivare, de 
adáncire a eului său; el dă obiectului pe care-l doreşte cu ardoare, cu- 
lori noi şi îi atribue calități necunoscute. Si în această frământare, pa- 
sionatul găseşte o satisfacţie. Eroinele lui Racine, roase de gelozia dra- 
gostei lor nesatisfácute, se simt totuşi multumite că pot ridica prin 
aceasta, pasiunea lor la potente nebănuite. Imaginaţia aservită pasiunii, 
devine un instrument de mâna întâia pentru împlinirea simbolică a 
dorințelor. Pasiunea, în aceste cazuri, se hrănește: din propria ei sub- 
stant&. ` Altfel, nu gar putea ` înţelege sacrificiul considerat | dureros 
de oamenii de rând, dar pe care marii pasionaţi il realizează си o se- 


Psihologia pasiunii 816 


ninátate şi o mulţumire extraordinară. Si fiindcă fácurám aluzie la 
Racine, să ne De îngăduit să citám câteva motive si replici din tra- 
gediile acestui minunat explorator al sufletului omenesc. Phédre iu- 
bind pe fiul ei vitreg Hippolyte, se străduește să isgonească pasiunea 
ei din suflet, dar cu cât reacţiile se înmulţesc, cu atât pasiunea creşte 
în intensitate. Ea este în fond şi obiect şi subiect. Neron, ros de pa- 
siunea măririi, vrea să curețe din calea lui orice piedică. Moartea lui 
Britanicus este deci o condiţie. Modalitatea pasiunii lui, se adaptează 
perfect naturii ei: «Imbrăţişez pe rivalul meu, dar pentru a-l înăbuși». 
Replica psihologică i-o da mama sa, Agripina: «Ura ta, mărindu-se dela 
sine în cursul său, va pecetlui toate zilele tale cu un sânge nou». Prin 
acest caracter, insuficient remarcat de psihologii pozitivişti, pasiunea 
poate să atingă culmi metafizice şi să devină izvor de creaţii. Ea an- 
gajează întreaga personalitate a individului şi-l ridică pe înălţimi inac- 
cesibile sufletelor comune. Ethosul lui Socrate rămâne neînțeles соп- 
timporanilor săi; iar judecata magistraţilor cetăţii îl condamnă la 
moarte. Punând capăt pulsaţiilor inimii prin inghitirea otravei, Socrate 
surâde morţii şi o primeşte cu plăcere, căci el simte în adâncul firii 
lui, că pasiunea care-l dusese la moarte, va da forţă si viaţă spiritului 
liber şi cercetător. d 

Rezumánd caracteristicele pasiunii, cel puţin asa cum le-am pu- 
tut disocia si analiza, le vom grupa în următoarele puncte: 

a) intensitate puternicá; 

b) durată lungă; 

c) obiect unic, central şi completă posesiune a lui; 

d) sinergetică: cea mai mare parte a forțelor organice $i sufleteşti 
fiind canalizate către obiectul corespunzător pasiunii; 

e) selecție maximă, dar cu ierarhizári si aderențe precise; 

f) esentialmente umaná; 

g) vizează totdeauna obţinerea unei plăceri. 


Inainte de a trece la precizarea altor câtorva întrebări, să ne 
oprim o clipă la discuţia unei idei care, dacă nu este integral eronată, 
este unilaterală, întrucât asimilează pasiunea cu viciul. In viciu, netă- 
găduit intră și pasiunea, dar viceversa este inexactă. Viciul este definit 
după distanța cu care pasiunea se depărtează de anumite regule mo- 
rale specifice grupului social, în mijlocul căruia individul trăieşte. O 
acţiune este prin urmare imorală, în măsura în care, trecând peste 
normele obligatorii, respectate de societate, are ca efect un rău produs, 
fie individului care o săvârşeşte, fie colectivităţii. Pasiunea, ca orice 
stare afectivă, tinde să se exprime în acţiune. Efectele ei vor fi sau de 
matură pozitivă — un bine făcut societăţii — sau de natură negativă. 
Sunt cazuri când natura efectelor ei nu este nici pozitivă, nici negativă, 
<i pur şi simplu neutră. Sá examinám câteva exemple. Pasiunea jocu- 
Jui de noroc. În genere, morala socială o condamnă, deși nu o poate 
anihila în totul. Lăsând la o parte consideratiile în legătură cu ideea 
că un câştig trebue să fie rezultatul muncii efective, ea se strádueste 
să stăvilească această pornire, cu scopul, de cele mai multe ori nemăr- 


820 Florin Niculescu. 


turisit, de a evita abuzurile si dramele care se pot ivi. Cáci in aseme- 
nea cazuri, cu toate «codurile de onoare» artificial creiate, existá nu- 
merogi indivizi pentru care câştigul apare ca ultimă rațiune a acţiunii 
lor şi deci înșelătoria si furtul fac un menaj perfect, cu pasiunea 
initialá. 

Spre a-și atinge scopul, pasionatul renunţă cu uşurinţă la orice 
echilibru moral, devine incapabil să reziste tentaţiilor care intră în 
câmpul pasiunii sale ; inteligenţa lucrează pentru găsirea mijloacelor 
apte să dea o satisfacţie maximă pornirii afective si voinţa îşi pierde 
vigoarea de a mai reacţiona, în acord cu idealurile morale, contra si- 
tuatiilor degradante pentru individ. Pasiunea de a strânge bani fără alt 
scop decât acela de a poseda cât mai mulţi, este deasemenea socotită 
vițiu, tocmai pentrucá este contra moralei sociale. Banul nu constitue 
un scop în sine. Produs al nevoilor sociale si al civilizaţiei, el are o 
funcţiune de îndeplinit în economia. colectivităţilor. Tezaurizàndu-l si 
împiedicându-l de a circula, se ating indirect interesele vieţii econo- 
mice. Societatea simte si înţelege intuitiv că este furată. Dar nefiind 
un furt obișnuit si neputând pedepsi legal pe avar, ea luptă contra 
acţiunii în sine, reprobându-o şi izolând pe agentul ei intr'o sferă in- 
ferioară. Nu tot așa este judecată pasiunea filantropului, a bibliofilului, 
a colectionarului de obiecte artistice, a cercetătorului naturii. Pasiunea 
deci, nu se confundă în întregime cu vitiul. Caracterele ei de morali- 
tale sau imoralitate sunt relative la obiectul si efectele ei sociale. 


Altă problemă interesánd îndeaproape psihologia pasiunii, este 
raportul ei cu raţiunea. Clasicii considerau această funcțiune sufle- 
teascá, drept «frâna» pornirilor rebele ale omului. Filosoful Descartes, 
care credea că rațiunea este darul prin excelenţă al omului, o asimi- 
lează bunului simt si face din ea «facultatea conducătoare» si supe- 
rioară a psihismului individual. Neglijând în studiul de fatá rolul 
atribuit raţiunii în elaborarea ideilor abstracte și a ştiinţelor și pla- 
sându-ne lămurit din punctul de vedere al conduitei practice, nu vom 
ezita să aderăm la părerea lui Descartes, pentru faptul că ceea ce nu- 
mim bun simţ, este tocmai acest spirit critic, această orientare con- 
ştientă a atitudinilor noastre, în funcţie de ce trebue şi cum trebue să 
facem, faţă de feluritele situații în care пе aflăm. Rațiunea apare sub 
această perspectivă, ca o funcţie de măsură și de înţelepciune practică. 
Realitatea exterioară solicită în fel și fel de chipuri simţurile și senti- 
mentele noastre, dar aceeaşi realitate este ordonată şi organizată de 
rațiune ; activitatea datorită căreia, omul nu este «o trestie în bătaia 
vântului», o jucărie în voia întâmplărilor sau o «corabie lăsată voiei 
valurilor», ci o forţă ce-și deschide drumul printre obstacolele din 
afară și-și strunește pornirile dinláuntru. 

Se înţelege că- rațiunea nu este ceva dat dela început, ináscut. 
Ea se formează prin educaţie si convietuire cu semenii nostri, dela 
care ne vin primele struniri şi constrângeri. Montaigne pomeneşte în 
Essais-urile sale despre «comerţul» de idei ce-l facem cu oamenii şi 
de «şlefuirea» creerului nostru prin «frecarea» lui de creerele: altora. 
. Si el are multă dreptate. Auto-controlul ce-l exercităm ca adulti asupra 


Psihologia pasiunii 821 


noastrá ingine, nu este in fond decát «interiorizarea» controlului exer- 
citat mai dinainte de către generaţia inaintagá, asupra conduitelor noa- 
stre, la care se adaogá conştiinţa propriei răspunderi. Măsura care o 
atribuim raţiunii, armonia și echilibrul către care se tinde, este rezultatul 
numeroaselor dezacorduri ce au existat şi continuă să existe, între noi 
şi cei care ne-au guvernat în anii copilăriei. Dar această măsură, este 
ea oare o realitate de fapt? Omul complet icalculat, proporţionat са 
gând și acţiune, nu este el mai degrabă un ideal etico-estetic ? Tipul 
clasic îl întâlnim rareori. Şi chiar acolo unde îl găsim, ca ţintă exte- 
rioară, la un examen psihologic sistematic, descoperim că atitudinea lui, 
n'a fost posibilă decât cu sacrificiul a numeroase tendinţe și pasiuni 
ale eului său. Priviţi din afară, un Platon, un Erasmus, un Goethe, un 
Titu Maiorescu, ne fac impresia unor «olimpieni», pentru cari măsura 
și înţelepciunea, par să fie normele organice ale conduitei şi caracte- 
rului lor. Si totuși, câte lupte nu s'au dat pe arena nevăzută a sufletului 
lor, până ce au ajuns la întronarea gi supremaţia raţiunii ! Platon îşi 
sublimează nemulţumirile si pornirile într'o filosofie idealistă, spiritua- 
hzată la maximum, са un flagrant contrast între ceeace dorea să fie și 
ceeace era realitatea; Erasmus, deşi ne declară în celebrul său «Elogiu al 
Nebuniei» că forţele iraționale conduc lumea, nu se supune acestor 
forte, își ascunde meșteșugit anumite inferioritá(i legate de naşterea sa 
şi adoptă poza raţiunii reci şi măsurate; Goethe, el însuşi ne-a declarat 
că a simţit în sinea lui clocotul pasiunilor și al crimelor, dar s'a zbătut 
să le înfrângă; Maiorescu, așa cum reiese din «Jurnalul» său, a ţinut 
piept cu o viguroasă tenacitate, unor porniri ale firii sale. Asemenea 
oameni sunt exemplare excepţionale. De regulă, pasiunea absoarbe ra- 
ţiunea. Nu trebuie însă să credem că această absorbţie merge până la 
completa anihilare a celei din urmă. Se cunosc cazuri de pasiuni, faţă 
de care raţiunea nu mai poate absolut nimic. Marii viciogi, ca şi pose- 
datii de un gând măreț, sunt stápániti de puterea afectivității lor. Dar 
şi aceștia sunt excepţii. Ca să vorbim de raport normal între pasiune 
şi rațiune, este nevoie să admitem cá ele coexistă în același individ. 
Situaţia se schimbă, în felul acesta. Pasiunea tinde puternic şi constant 
către acţiune. Rațiunea temperează avânturile ei şi caută soluţiile cele 
mai potrivite. Este o relativă colaborare. Alteori, raţiunea poate să 
apară ca o forţă antagonistă, încercând să refuleze pasiunea, dar cu 
aceasta, ea nu o distruge. Alte căi şi posibilităţi se ivesc. De multe 
ori, aparent sau chiar real, pasiunea îmbracă haina raţiunii şi, deghizată, 
se strecoară către țelul ei. Ceea ce înseamnă, cá nu este cu putință să 
vorbim. despre un raport unic între ele. Atunci când individul aderă în 
întregime la pasiunea sa, pe el nu-l interesează de loc măsura si calculul 
raţional. Sau tot, sau nimic. Compromisurile nu sunt compatibile cu 
natura lui; viziunea şi concepţia despre viaţă fiind la el cu totul deo- 
sebite de ale celor pe care-i numim normali. Poate să fie şi aici un calcul, 
o rațiune. Orientarea ei însă, nu merge orizontal, ci vertical. Cazul cel 
mai tipic îl găsim, credem, la Dostoievski. Biografii lui ni-l prezintă ca 
fiind stăpânit de pasiunea puternică de a gust din plin viaţa, de a 
trăi intens, de a înţelege prin experienţă ceeace altora le era interzis. 
Durerea este pentru el bucurie, pentrucá îl ofeleste îm arta rábdárii; 


822 Florin Niculescu 


banul îl socotește ca un mijloc efemer, pe care-l aruncă fără niciun 
scrupul pe masa de joc, Eroii săi, în bună parte, sunt obsedati de o 
idee, dusi de iureşul unei pasiuni irezistibile şi sfortárile lor, atunci 
când licăreşte raţiunea la suprafaţa conștiinței, rămân fără efect durabil. 
Aici, raţiunea în înţelesul pe care i-l dăm în mod obișnuit, nu există. 
Dacă n'am avea gândul cá exagerám, am fi ispitiţi să afirmăm că 
pentru asa oameni, compentenţa psihologiei științifice este redusă, de- 
oarece pasiunea depăşeşte pe individ și mediul social contemporan lui; 
că ea se suprapune destinului si intră prin această poartă în domeniul 
metafizicei. Poate că intuiţia acestui fapt a contribuit și ea la asimilarea 
pasiunii cu fatalitatea oarbă a metafizicei populare. Discutia acestor 


raportul dintre rațiune și pasiune. In comparaţie cu adaptarea la reali- 
tatea obişnuită, la «simţul comun», spiritul critic al pasionatului este 
scăzut ; elementul afectiv predominând asupra celui de măsură și calcul. 
Când si pasiunea si raţiunea se întâlnesc ca forte relativ egale; raportul 
poate fi antagonism, sau de. colaborare. Este cazul cel mai normal si 
cel mai frecvent. La marii pasionaţi. rațiunea este aproape integral 
pusă în serviciul pasiunii ; lumea lor diferentiindu-se în mod accentuat 
de aceea a oamenilor mijlocii. 


Cum ia naştere pasiunea, care este geneza ei ? Vechile credinţe, ca 
şi cele care dăinuesc încă în anumite medii sociale, recurg la explicaţii 
exira-cauzale. Individul cuprins de «patimă» este considerat ca o vic- 
timă a duhurilor rele, cuibárite în sufletul sáu. Este o caracteristică a 
mentalităţii magice, de a pune pe seama unor forte iraționale, orice fapt 
insolit şi de a-l trata în consecinţă. Evul-Mediu, consecvent explica- 
tiilor pe care și le dădea, găsea că lucrul cel mai normal era să anean- 
tizeze pe individul «posedat», crezând că distruge odată cu el și «spiritul 
rău», care-l poseda. Chiar Renașterea, deși liberală gi pornită către for- 
marea unei mentalități noui, nu este scutită de asemenea conduite. Câte 
minţi chinuite de pasiunea cercetărilor nau plătit cu prețul vieţii sau 
al libertăţii lor, plăcerea ce o găseau în urmărirea de neînfrânt а gân- 
dului ce-i stăpânea ? Giordano Bruno este ars pe rug, Galileo Galilei 
suferă persecuțiile drastice ale inchizitiei, Michel Servet este ars din 
ordinul lui Calvin, pentrucá nu renunţă la cercetările asupra circulaţiei 
sângelui între inimă și plămâni. Şi câţi alţii! In zilele noastre, lucrurile 
nu sunt radical schimbate. Credinţa că pasiunea este rezultatul unor 
influenţe misterioase, sustine încă practicarea atâtor magii în legătură 
cu dragostea, de pildă. Nu numai în mediile rurale, dar și în cele ur- 
bane, printre oameni саге au primit oarecare instrucţie, descântecele 
şi «facerile de dragoste», precum şi intrebuintarea «rituală» a unor 
plante şi obiecte, sunt în vigoare. 

Contra acestor concepții si interpretări agtiintifice, luptă acelea 
ale psihologiei. Dar nici această ştiinţă nu este în măsură să ne spună 
totul, cu privire la felul cum se nasc pasiunile; Observațiile culese sunt 
preţioase, achiziţiile de idei referitoare la instincte şi afectivitate sunt 
remarcabile, faţă de ipotezele goale din trecut. Totuşi, multe semne 
de întrebare se (in pe picioare. De câte ori nu citim despre «pasiunea 


Psihologia pasiunii 823 


ináscutá» a cutárui sau cutárui individ ? Inăscută ? Cum ? lată ce nu 
putem pricepe. Se cade să admitem că ereditatea, ca și constituţia cor- 
porală, au un rol în geneza pasiunilor, însă în nici un mod nu se poate 
admite că ele sunt înăscute. Când le atribuim asemenea calităţi, credem 
că facem mai degrabă o judecată metaforică, decât una ştiinţifică. 
Părerea noastră este că pasiunea, ca multe alte trăiri sufletești, se 
formează treptat. Еа pare să aibă un germen înăscut: instinctul. Indi- 
vidul se naşte cu tendinţe, care sunt dirijate către anumite scopuri, 
adaptate unor realităţi, fără să fie nevoie de o învăţare sistematică. Ace- 
ste tendinţe, ca manifestare, se caracterizează prin intervenţia unor serii 
de reflexe, sau de acte automate, coordonate, sau apte să se coordoneze 
rapid prin exerciţiu. Cel puţin aşa ne învaţă cele mai noui experiențe 
de psihologie genetică. De altă parte, fiecare instinct are o anumită pe- 
rioadă de exprimare si afirmare, afară de acelea care durează toată 
viața, cum sunt instinctele de conservare şi apărare. Pe instincte se 
altoegte şi afectivitatea noastră. Am arătat că satisfacerea tendinţelor 
produce plăcere; contrarierea lor, dă naștere la neplăcere. Cum se face 
însă trecerea dela aceste conduite, la cristalizarea acelor serii de acţiuni, 
susținute de emoţii prelungite, a căror caracteristică este căutarea plă- 
cerii cu orice preţ, pe care le întâlnim în orice pasiune, fie la viciu, sau 
virtute ? Problema este complicată. Nu ne gândim să o rezolvăm. Vom 
da câteva sugestii şi păreri, servindu-ne de progresele psihologiei si 
ale psihanalizei. Orice pasiune, își plámádeste sămânţa şi se desvoltá 
hránindu-se dintrunul sau mai multe instincte. Explicatia este ușoară, 
pentru pasiunile comune : deliciile legate de alimente, au ca fond satis- 
cerea instictului de hrană; pasiunea de a vâna, a pescui, poate să par- 
ticipe in același timp $i în grade deosebite, atât dela instinctul de hrană, 
cât si dela acel combativ ; pasiunea alpinistului este o formă de plăcere 
izvorâtă din instinctul de luptă, sub aspectul mai rafinat al învingerii 
unor obiecte de altă natură, decât acelea care provin din opoziţia oame- 
nilor. La fel pasiunea. de a polemiza, de a critica. Analiza devine însă 
mai dificilă, pentru pasiunile care duc la sacrificiul de sine. Pasiunea 
părintelui care nu ezită să facă sacrificii imense, găsind în aceasta plă- 
cerea de a-şi vedea copiii rándui(i, deşi nu pune probleme prea com- 
plexe, deoarece poate să fie apropiată de instinctul patern, sau matern 
în cazul mamei; aceeași pasiune, pe un alt plan, apare de neînțeles. De 
pildă individul care-și sacrifică agoniseala muncii sale, averea sa, aju- 
tând pe sărmani. Şi toate sacrificiile sunt urmate de plăcere, chiar dacă 
ele privează dela multe «bucurii». O asemenea pasiune, pare să infirme 
teza susținută de noi, întrucât ea ar merge mai degrabă in contra in- 
stinctelor eului individual. Lucrurile nu stau însă astfel. Instinctele omu- 
lui, spre deosebire de ale animalului, sunt susceptibile de transformările 
cele mai neașteptate. Este meritul psihanalizei de a ne fi demonstrat 
aceasta. După vechile idei, se credea că instinctul este un fapt per- 
manent identic cu el însuși, o entitate neschimbătoare, fatală. Desi sâm- 
burele pare că nu se schimbă, formele lui variază. Să considerăm câteva 
fapte, în legătură cu instinctele. Instinctil de hrană, originar, este o 
tendinţă organică, susținută de reflexe organice, al cărei scop este să 
întreţină gi să permită organismului să se desvolte, datorită alimentelor 


824 Florin Niculescu 


consumate, atunci cánd nevoia cere. Animalul nu face altfel. La om 
însă, prin educaţie şi convietuire în societate, prin integrarea în atinos- 
fera culturală şi civilizată de care grupul dispune — si orice grup ome- 
nesc posedă un minimum de cultură şi civilizaţie — instinctul se com- 
plica, suferă transformări. Hrana nu este numai un element de satis- 
facie curat individuală. Ea devine un mijloc de comuniune. socială 
(mese în comun, agape, banchete, etc.), după cum poate duce, în alte 
împrejurări, şi în unire cu instinctul combativ, la antagonisme și lupte 
sociale. Instinctul cel mai organic deci la origine, se. socializează. Şi 
concomitent cu socializarea, instinctul se spiritualizează ; el devine func- 
fie de idei nobile. Aşa critica, polemica, lupta de idei, sunt forme ale 
instinctului combativ, dar în loc de a ne bate cu:pumnul şi cu gloanţe 
— cum din nefericire se continuă încă — ne batem cu spiritul ; si 
această combativitate este generatoare de adevăr și frumos. Care este 
mecanismul socializării si al spiritualizării ? Făcând o scurtă paranteză 
asupra emoţiilor si sentimentelor, am vorbit de transferuri afective. 
Instinctele intră și ele în această lege. Ele pot schimba obiectul şi direc- 
tia iniţială. Instinctul de colectionare de exemplu, care stim cá la unele 
animale se manifestă prin strângerea. de provizii, iar la copil prin 
strángerea de jucárii, poate fi canalizat cátre acumulare de timbre 
postale, clasarea si cunoaşterea lor, sau către colectionarea de plante, 
obiecte de artá, etc.; actiuni ce depășesc scopul initial al instinctului. 
O ilustrare a canalizării instinctului combativ, ştiută de toată lumea, este 
sportul. In sport avem toate. elementele instinctului, afară de obiectul 
originar: dușmanul real. Aici, dușmanul este simbolic partidă ad- 
versá. Scopul este de a invinge ; lupta insá se duce in conformitate 
cu anumite regule stabilite, a cáror respectare este supraveghiatá de 
reprezentantul conştiinţei sociale —  arbitrul. Unele din. aceste. ele- 
mente pot lipsi, depinde de felul sportului ; spiritul rămâne același. 
Ceeace este caracteristic canalizării, este tocmai schimbarea obiectului 
şi a direcţiei iniţiale a instinctului. Noţiunea de sublimare implică încă 
şi o transformare mai adâncă: dintr'o pornire care la origină. este în- 
dreptată spre rău, se obţine o pornire în serviciul binelui. De câte ori 
nu Sau văzut foști criminali convertiți, deveniți. după aceea poliţişti 
exemplari? Sau soldati a căror plăcere de a ucide se transformă, în 
diferite împrejurări, în plăcerea de a lupta pentru triumful ideilor re- 
ligioase, menite să ucidă păcatul şi pe satan? Exemplul lui Ignatiu 
Loyola, fondatorul Iezuitilor, este clasic. Este de prisos să insistăm asu- 
pra rolului pe care-l au în această privinţă mediul social şi întâmplarea. 
Factorii aceştia însă, ca şi firea înăscută a individului, sunt arme tu 
două tăișuri. Nu totdeauna ei favorizează spiritualizarea și socializarea 
instinctelor, sublimarea, lor. Sunt frecvente cazurile în care ei aiută, 
din contră, ceea-ce psihanalistii au numit fixarea şi regresiunea instinc- 
tului, împiedicând evoluţia în bine şi.favorizând în mod exagerat fixa- 
rea sau revenirea la obiectul si direcţia iniţială. Şi într'aceasta stă oare- 
cum diferenţierea. pasiunilor în vicii şi calităţi. 

Ne va fi acum mai ușor să pricepem nașterea. unei pasiuni. Satis- 
facţia dată instinctului produce plăcere. -Plăcerea reînviată tinde să se 
repete si mai mult, si cu atât mai vârtos cu cát acţiunea individului, a 


Psihologia pasiunii 825 


avut la început succese. Ca să nu se confunde integral pasiunea cu de- 
prinderea, vom face următoarea observaţie : deprinderea se altoeşte şi 
ea pe nervi, tendinţe şi instincte și concură prin urmare la cristalizarea 
şi, manifestarea pasiunii, dar în timp ce aceasta din urmă sfredeleşte 
conştiinţa, o adânceşte în raport cu obiectul ei şi atrage în juru-i, ca o 
forţă magnetică, mijloacele apte să o servească, prima este numai un 
mijloc și reprezintă o mecanizare a conștiinței. Să luăm un caz concret. 
Pasiunea jocului de cărţi. Pasionatul îşi urmăreşte obținerea plăcerii 
cu toată luciditatea conştiinţei. El stie ce vrea şi cum îşi poate atinge sco- 
pul. Dar, în acelaşi timp, el are deprinderea drumului care-l duce la 
club sau la tripou, deprinderea de a mánui cărţile, deprinderea voca- 
bularului specific acestui joc, ochiul format pentru a distinge cu repe- 
ziciune valoarea cărţilor «ce-i intră'n mână», a identifica dintr'o ochire 
pe cel ce-i face concurență, etc., etc. Toate aceste acţiuni se manifestă 
mai mult sau mai puţin automat, din deprindere; ele nu sunt însă pasiu- 
nea însăși, desi o slujesc. Pasiunea preexistă deprinderii, ea o cheamă 
şi o formează. Izvorul ei se găseşte în instincte. Si ea capătă forma şi 
obiectul instinctului, la un moment dat. Forța instinctului, exagerarea 
lui, iată origina pasiunii, care urmează în deaproape transformările şi 
subtilitățile lui. Dar instinctul este numai forţa latentă; experienta si 
viața exploatând această energie potenţială, o transformă în acţiune. 
Poate că la acest fapt se gândea și H. F. Amiel, când spunea : «Fără 
pasiune, omul nu este decât o forță latentă, o posibilitate, ca un cremene 
care aşteaptă amnarul pentru a scăpăra scântei» (Journal Intime Vol. 
I, pag. 188). Individul, ca si mediul social, concură la formarea şi men- 
ținerea pasiunilor. 

Dar dacă pasiunile au o perioadă de formaţie şi de vitalitate, ele 
sunt supuse de asemenea legii degradării. Intuitivul psiholog, care era 
fabulistul La Fontaine, ne avertiza : «Fiecare vârstă îşi are defectele şi 
calităţile sale». Vârsta aduce schimbări adânci în mecanismul pasiunilor. 
Căci acestea cer o mulţime de condițiuni: vigoare corporală, inteligenţă, 
etc. Vârsta cronologică este în genere un indiciu de vitalitate a pasiu- 
nilor, desi coincidenta nu este totdeauna perfectă. Bátránetea, dezagre- 
garea psihică, atrag după sine degradarea anumitor pasiuni. Fenomenul 
degradării mai poate fi în funcţie de insuccesele initiale repetate, de 
uitare. Se stie că unele pasiuni, negásindu-si prilejul de a se mani- 
festa vreme îndelungată, sfârșesc prin а fi uitate, sau cel puţin scăzute 
ca intensitate. Terapeutica psihiatrică cunoaşte foarte bine lucrul acesta. 
Câte vitii nu sunt supuse unei «intárcári», numai datorită faptului că 
indivizii în chestiune sunt puși în situații de a nu si le putea; satisface? 
La asemenea tratamente însă, se adaogă acela al canalizării şi poate că 
pretinsa extirpare artificială a unei pasiuni, nu este în fond decât o 
abilă canalizare. Proverbul popular: «cui pe cui se scoate», nu este 
lipsit de semnificaţie din acest punct de vedere. Pasiunii de a strânge 
avere cu mijloace ilicite, i se poate substitui aceea de a stránge idei, de 
a fi cineva datorită «averii spirituale». Degradánd în acest fel o pasiune, 
care este un vi(iu, îi dăm individului în schimb, mijlocul de a simţi 
plăcerea şi de a-şi conserva-o, cu alte mijloace îngăduite de morala 


826 Florin Niculescu 


socialá. Ni se va obiecta. Sunt insá gi pasiuni care se pare cá mor, dis- 
trugándu-si obiectul., Y 

Cel putin pasiunea dragostei cu deznodáminte «explozibile» ne-ar 
indreptáti să vorbim de atare cazuri, desi aici intervin o mulţime de 
elemente sufletești adiacente, dintre care răzbunarea este cel mai banal. 
Dar este aici, într'adevăr, vorba de pasiune ? O pasiune ce-și aneanti- 
zează obiectul, fiindcă nu-l poate domina ? Nu observăm noi oare că 
de regulă eroii «pasiunilor de dragoste» își găsesc foarte repede alte 
obiecte asupra cărora. să-și exercite pasiunea, după ce au distrus pe 
cel inaintas ? Credinţa noastră nu poate împărtăși acest punct de vedere 
al marelui public. Dar răzbunarea nu este o pasiune? Nu. Ea este o 
emoție, care efectiv se descarcă în momentul în care poate, sau bánue 
că poate, să-şi atingă țelul. Incheiem seria acestor reflecţii cu o jude- 
cată paradoxală : Pasiunea ce-și anihilează obiectul, cu conștiința că se 
anihilează pe sine, este în fond o pseudo-pasiune. Ea procedează astfel, 
tocmai pentrucă n'a dispus niciodată în mod autentic de obiectul ei. 
Neputând să-şi pedepsească incapacitatea, ea recurge la pedepsirea obiec- 
tului concret, care n'a fost apt să o satisfacă, conform aşteptărilor ei 

Semenii lui Barbă Albastră, ca şi acei cari se sinucid «din dra- 
goste», nu sunt propriu ziși pasionaţi, ci simpli emotivi. Injghebánd 
faptele într'o idee, vom recunoaşte uşor că în realitate nu-i decât un 
transfer afectiv, cu urmări negative dintr'o parte sau de alta, sau chiar 
din amândouă. O ultimă întrebare care merită să fie pusă și cel puţin 
în treacăt discutată este: are pasiunea rol în viaţa artistică și științifică, 
sau este pur si simplu o descărcare si o cheltuire inutilă de energie ? 
Soluţia este relativă la obiectul pasiunii şi la personalitatea celui pasio- 
nat. Sunt pasiuni sterile, după cum sunt si oameni incapabili să pro- 
ducă ceva de seamă, chiar dacă doresc intens acest lucru. In genere, orice 
creaţie : ştiinţifică, artistică, practică, presupune o pasiune puternică. 
Nu vom tăgădui însemnătatea mijloacelor tehnice și raţionale, a muncii 
şi voinţei, dar acestea, ca să fie susținute, cer un minim de energie 
pasională. Noi ştim partea ocupată de studiu în arta lui Leonardo da 
Vinci, a lui Corot, Mozart, Balzac, Zola, Flaubert, dar cunoaştem şi 
influenţa covârșitoare a pasiunii de a cerceta, la un Pasteur, Marconi, 
D-na Curie și alţii. Selectivă si sinergetică, pasiunea sustine efortul 
omului de ştiinţă sau al artistului, îi procură voluptatea descoperirii şi-l 
întoarce dela gustul vieţii comode. Aproape toate marile creaţii au fost’ 
condiţionate de anumite pasiuni, sprijinite pe instincte si tendinţe su- 
blimate. La un Socrate, pasiunea de a cerceta adevărul coincide cu 
acel Ethos sau cu chemarea lăuntrică, pe care azi o numim vocație, sau 
cu demonul care-i gopteste la ureche misiunea ce аге de îndeplinit. Pa- 
siunea este mai tare ca amenințările, mai tare ca moartea. Se cunosc 
sute de exemple de acest fel, cu toate legendele tesute în jurul lor. Nu 
vom aminti decât câteva. Se zice că genialul artist Benvenuto 
Cellini, având să toarne una din celebrele sale opere — «Per- 
seu» —, fu cuprins de o febră chinuitoare, înainte de a începe 
lucrul şi, nevoit să stea în pat, dădu dispoziţii practice colaboratorilor 
şi ucenicilor săi. Inainte ca aliajul să se fi topit, o ploae furtunoasă puse 
în pericol reușita întreprinderii: Calculul anterior, fusese modificat de 


Psihologia pasiunii 827 


fenomenele cosmice. Un lucrător îi aduse la cunoştinţă posibilitatea de- 
zastrului.  Uitând de boală și suferință, artistul părăsi patul, plin de 
puteri nebănuite, aruncă in aliaj talerele şi obiectele de aramă, care 
le avea la îndemână, restabili echilibrul, puse în foc scândurile și mesele 
de lemn din atelier şi izbuti să-și salveze opera la care gândise şi 
muncise atâta vreme. Este oare necesar să mai comentăm faptele ? $1 
un Cellini îşi găseşte o mulţime de semeni. Cazul lui Palissy, creatorul 
ceramicii în Franţa este prea cunoscut, ca să mai fie repetat și discutat. 
Am amintit de pasiunea unui Giordano Bruno, Galileo Galilei. М. 
Servet şi am făcut aluzie la savanţi moderni ca Pasteur, Marconi, Curie. 
Elevii de școală secundară au idee de mizeriile îndurate de multi dintre 
aceştia, luptând cu sărăcia si neîncrederea contemporanilor, dar pasiunea 
i-a susținut până la triumful complet al ei. 

In zilele noastre, explorările lui Picard în stratosferă, sau ale lui 
Byrd la polul sud, cu tot sprijinul găsit pe lângă oficialitate şi opinia 
publică, ar fi fost ele posibile fără curiozitatea pasionată de a des- 
coperi ? 

Pasiunea de înaltă tenziune pentru creaţie, apare şi mai semnifi- 
cativă în cazuri cu adevărat excepţionale. Corespondenta pictorului 
Gauguin, publicată de Victor Ségalen, ne desváluie un amánunt uimitor. 
Mizeria îl provocase la sinucidere. Aceasta se petrecea în 1891. Dar 
dorinţa de a-și termina o pânză, după toate indiciile aceea care poartă 
cuvintele: «De unde venim? Ce suntem? Unde mergem?», îl sus(inu în 
contra gândului funebru. El ne declară că a lucrat zi şi noapte, cuprins 
de febră, «cu o pasiune atât de dureroasă» şi cu o viziune așa de clară, 
încât n'a mai fost nevoie de corectări. | 

In momentul în care transcriam acest fapt pe fişa documentară, 
adáogam reflec(ia, pe care o impártágim acum cititorilor nostri: «Pa- 
siunea de a crea este mai puternicá la adeváratul artist, decát aceea de 
a se distruge. Voind sá piará cu corpul, el vrea sá rámáná nepieritor 
prin opera sa». Nu vedem nici un motiv, ca sá renuntám la aceastá 
párere. S'ar putea totugi ivi o nedumerire. Numai pasiunile nobile sunt 
succeptibile de a susţine creaţia ? In genere, da. Există însă şi excepţii. 
Cazuri în care artistul mai ales trage mijloacele de creaţie din înseși 
viciile sale, întrucât acestea îi permit cunoaşterea prin trăirea unor 
realităţi, pe care observarea $i notarea rece, oricât de amănunțite ar fi 
ele, nu pot duce la acea adâncire si intuire pe care o dă faptul ехре- 
dent) proprii. S'a făcut aluzie la Dostoiewski. Si câţi ca el nu s'au 
afundat în mocirla vieţii, pentru ca, sub raportul artistic, să se ridice 
mai întăriţi ? Nu este exclusă din această constatare, posibilitatea de a 
stabili o diferenţiere între morala curentă și arta în adevăratul ei în- 
teles: Discutia unei atari chestiuni, o lăsăm în grija specialiștilor. 


Incercarea noastră, după cum se vede, se abate vizibil dela meto- 
dele de interpretare rigidă, ale psihologiei didactice. Intre primele și 
ultimele pagini, numeroase păreri au fost schimbate. Este inutilă o 
concluzie, pentru o expunere destul de sintetică de felul acesteia. Lec- 
torul îşi poate da seama de distanța care separă concepția : că pasiunea 
este o simplă «fatalitate», de ideile eşafodate întrun ritm rapid, dar 


828 , ` Florin Niculescu 


suficient de comprehensibil. Pasiunei «fatalitate», aproape cá i-am negat 
caracterul fundamental : posesiunea integralá a obiectului asupra cáruia 
se aplicá, lásánd-o mai degrabá in cadrul emotiilor. Dacá totusi suntem 
nevoiţi a păstra acest concept, atunci el n'ar trebui aplicat decât la fap- 
tul acesta, remarcat în cursul expunerilor de faţă, că pasiunea intensă 
croește destinul individului. Dar în cazul acesta, nu mai poate fi vorba 
de o fatalitate transcendentă, sau de întâmplări prin ele înşile «fatale», 
ci de o inlántuire logică între chemarea tumultoasă internă și acţiunile 
săvârşite. Domeniul pasiunii, explorat de artişti, rămâne încă virgin 
pentru psihologi si filosofi. Şi câte probleme nu se pun în această 
privinţă ! 
Florin Niculescu 


Celatea Ismail. 


EVOLUTIONISMUL LUI SPENCER 


Veacul al XIX se reazimă în chip stringent pe trei veacuri de odată. 
Isvorul positivismului si evolutionismului modern e in empirismul vea- 
cului al XVl-lea, empirism cu direcţie mecanicistă. 

In prima jumătate a veacului următor, Descartes manifestase două 
tendinţe în explicarea proceselor sufleteşti: una era tendinţa traditiona- 
listă, teologică, cealaltă, tendinţa positivistă, care face din el părintele 
fisiologiei. 

Faţă de datele ştiinţifice ale timpului şi de influenţele vieţii sociale 
asupra lui Descartes, triumfă în sistemul său punctul de vedere al auto- 
rului divin. Dintre toate funcțiunile sufletului omenesc, cea mai no- 
bilă, perfectă prin ea însăş si măreaţă în sine, era inteligenţa. Ca mani- 
festare esenţială a cugetării, de esenţă divină în om, inteligenţa ега pri- 
mul şi ultimul principiu al alcătuirii omului. Incântarea cartesiană pen- 
tru această însușire, negată animalelor, se transmite cu religiozitate ven: 
cului următor. 

In veacul al XVII, inteligenţa fusese calitatea ce trebuia cultivată 
în primul rând si se cultivase de la omul de ştiinţă până la omul de 
societate, atât în speculaţii rodnice, cát si in argutii. 151 pierduse ceva 
din caracterul care o lega de cugetare si îmbrăcase hainele multicolore 
și seducătoare ale spiritului de salon. Pusă la încercare, în deosebi în 
domeniul reînvierii literare a trecutului, adusese, în chip indirect, un 
important material filosofic si științific pentru ` speculaţiile veacului 
următor, 

Veacul al XVIII-lea se positiveazá, se emancipă de sub puterea fas- 
cinatoare a idealurilor antice si îşi pune în inteligenţă idealul. Inteligența 
nu mat e divină prin origina ei, face însă din om o divinitate. Aplicată în 
diversele domenii positive, trebue să ne dea explicări realiste, explicări 
cari să pună în mâna omului însăşi puterea lui de a modifica natura. — 
De асі, un avânt extraordinar pentru progresul intelectual. Progresele 
fisiologiei, ale chimiei, ale fizicei si medicinei strămută privirile idea- 
lite din domeniul moralei în cel al ştiinţei. Se naște un conflict, între 
ştiinţă si morală. Materialismul ştiinţific nu încăpea idealul, decât de- 
formându-l în tipare egoiste. Se pune problema omului moral, a omului 
natural ві a omului artificializat, a omului integral si integru. — Vea- 
cul al XVIII-lea pune faţă în faţă economia politică si morala si e un 
veac eminamente social. 

Veacul al XIX-lea, ca aspect general, a început prin a fi veacul me- 
canicei si al tehnicei. Din punct de vedere al conflictului dintre filo- 
sofie și ştiinţă, e veacul positivismului si al evolutionismului; caută omul 
real. In secolul acesta se caută omul pe sine însuș, mai mult din punct 
de vedere al constituţiei corpului. Corpul, neglijat altădată, e acum cen- 


830 ` Alexandru lonescu 


trul unei probleme, ce se pune din multiple puncte de vedere. Lamarck, 
A. Comte şi Darwin pregătesc terenul lui Spencer. Evolutionismul mo- 
dern începe cu Lamarck; teoremele lui Lamarck se completează prin 
teoremele şi corolarele lui Darwin. 

Ştiinţele naturale se apropie de cele sociale, în special zoologia de 
economia politică. Prin fisiologie şi anatomie, chimia şi fizica se apropie 
de psihologie şi sociologie. — Se repune problema clasificării ştiinţelor. 
In impietarea domeniilor unul asupra celuilalt, apare ca necesară o 
sistematizare, o precizare şi o ierarhizare a valorilor. Generalizarea temei 
lui Lamarck si Darwin stă la temelia unui evolujionism general, acela 
al lui Spencer. Spencer generalizează evoluționismul şi, ca ві Comte, 
căutând în unicitate multiplicarea, încearcă o explicare cât mai gene- 
rală si o lege fundamentală, ca lege a legilor, un fel de lege constitu- 
tionalá a lor; extinde evoluționismul în toate domeniile. 

Cu el se naşte, prin urmare, evoluționismul integral, cosmic, ors 
ganic si superorganie şi, după încercările social-filosofice ale lui Saint- 
Simon, positiviste ale lui Comte si, în fine, evoluționiste ale lui Spencer, 
veacul al XIX-lea ia caracteristica unui veac sintetic, faţă de al ХУШ 
bunăoară, care e mai mult critic și esențialmente analitic !. 


+ 

In utilizarea largă, la care termenul de evoluţie a fost supus atât 
de oameni de ştiinţă cát si de literati, sensurile si nuanțele lui au fost 
diferite, multiple, atât după cugetător cât şi după domeniul la care s'au 
aplicat cercetările lor. Asa, după Alfred Fouillée, evoluţia însemna o 
mișcare lentă, dar progresivă. Brunetiére, în «Evolution des génres litté- 
raires» o consideră ca un ansamblu de transformări graduale, în orice 
sens s'ar produce, nu neapărat în cel al progresului spre care ar merge 
lumea. După Arsene Darmaster, ea nu este decât un echilibru mai mult 
sau mai puţin stabil între forța conservatoare şi cea revoluţionară. — 
Demoor, Massart ві Vandervelde o privesc chiar mai indefinit; după ei 
evoluţia e constituită din toate transformările pe cari le suferă un or- 
ganism sau o societate, independent de faptul că ele sunt favorabile sau 
defavorabile. Milne-Edwards se găsește oarecum în sensul lui Spencer, 
definind-o ca o diferenţiere, sau o trecere de la omogen la eterogen. 

In accepțiunea limbajului vulgar, ea înseamnă, mai întâiu, des- 
voltarea interioară şi spontană a fiinţei printr'o forță proprie care o 
animă, — un fel de «archeus faver al lui van Helmont», un principiu di- 
rector, adică viaţa 2. 

Capitolele: «Evoluție si disolutie» şi «Evoluție simplă si com: 
pusă», din «Primele principii», al căror studiu în special îl constitue re- 


1 Intreprindem caracterizarea fugară, dar cuprinzătoare, de mai sus cu a- 
jutorul notelor ` libere, luate după o lecţie de seminar a eminentului profesor 
Ştefan Şoimescu, în 1930/31, la Facultatea de Filosofie și Litere din București. 
Deasemeni, pentru o mai adâncă orientare asupra spiritului veacului al XVIII, 
vom indica lucrarea sa: Idealul moral în filosofia şi pedagogia lui J. J. Rousseau, 
Alcalay, 1929, în care sunt expuse și urmărite, în filiatiunea lor, curentele si 
ideile cele mai esenţiale și rodnice ale acestui secol. 

2 Vezi, pentru lămurirea sensurilor de mai sus, Lalande A.: Vocabulaire 
technique et critique. de la philosophie, Paris, F. Alcan, 1926, p. 225—227, pre- 
cum si «La dissolution opposée a. l'évolution dans les sciences physiques et 
snorales», Paris, F; Alcan 1899, p. 7—9. 


Evolufionismul lui Spencer 831 


ferinta de faţă, cuprind în ele motivarea, ca un principiu prim, a evolu- 
tiei lui H. Spencer, dar şi sensul in care el o vede si o înţelege. 

Capitolele citate constitue concluzia necesará a principiilor expuse 
în capitolele precedente ca: indestruetibilitatea materiei, persistenta 
forţei si a raporturilor dintre forte, precum și transformarea şi echiva- 
lenta lor, a direcţiei, a continuității si a ritmului mișcării; dar si pers- 
pectiva antieipantá a unora din capitolele posterioare ca: instabilitatea 
omogenului, multiplicarea efectelor si segregatia. 

Istoria unui lucru oarecare — după Spencer? — dacă are pre- 
tentia să fie completă, trebue să urmărească acel lucru în manifestatiile 
sale chiar de la ieşirea din starea imperceptibili si să-l conducă până la 
reintrarea în aceeag stare. Explicaţia care l-ar lua şi l-ar lăsa sub o 
formă concretă, ar ignora o perioadă din istoria lui si n'ar mai fi în- 
treagá. Ea trebue si poate să urce pe lanţul formelor concrete sub care 
o existență a preexistat, după cum deasemeni se poate coborî, dacă nu în 
detaliu, cel puţin în trăsături generale, pe insiruirea celor cari se vor 
succeda. 

Principiile imuabile ale ştiinţei, în special cele două: indestructi- 
bilitatea materiei si persistenta forței, ne constrâng вй vedem cum 
toate lucrurile, cari ne înconjoară, isi au origina si sursa de desvoltare 
în sistemul fizic ambiant, în care, prin descompunere, vin să se confunde. 
La biografia omului luat ca individ, cunoștința noastră adaugă o biogra- 
fie intra-uterină, care îl consideră în stare de germene microscopic, si 
ea poate să urmărească manifestările produse în el până la descompu- 
nere, până ce corpul va fi redus la produsele gazoase și trecute în alte 
agregate. 

După cele spuse, trecutul şi viitorul fiecărui obiect formează o 
sferă de cunoştinţă posibilă. Intinderea posesiunii în aceste două do- 
menii constitue progresul intelectual. 

Trecerea din starea imperceptibilá în cea perceptibilă, si iar în 
imperceptibilă, trebue formulată de filosofie. Legea generală a redistri- 
butiunii materiei si mișcării, necesară pentru unificarea diverselor specii 
de schimbări, trebue să fie aceeas care unifică schimbările succesive 
ale existentelor sensibile, lucru posibil printr'o formulă menită să com- 
bine caracterele cu cari cunoştinţa poate deveni un tot coherent. 

Ştiinţa, urmărind în trecut genealogia diferitelor obiecte, găseşte 
că componentele lor au preexistat în stare difuză; urmărindu-le desvol- 
tarea în viitor, conchide trecerea lor din nou în stare difuză; formula 
cuprinde două operaţii opuse: una de concentrare si alta de difuziune. 
Trecerea de la starea difuză, imperceptibilă, la starea concentrată, per- 
ceptibilă, se face printr'o integrare de materie, dar şi printr'o împrăștie- 
re concomitentă de mișcare. Invers, trecerea de la difuz la concentrat, 
dela imperceptibil la perceptibil se face prin absorbţie de mișcare şi des- 
integrare concomitentă. de materie. Părţile componente nu se pot agre- 
ga fără pierdere de mişcare relativă, internă; nu se pot separa fără 
receptare de mişcare relativă. Consolidarea progresivă implică o des- 


3 H. Spencer: Les premiers priucipes, in l. francezá de M. E. Cazelles, 
Paris, Libr. Germer Bailliére, 1871, cap. XII. Evoluție si Disolutie, p. 298—306. 


832 Alexandru lonescu 


creştere a mişcării interne; creşterea acesteia implică deconsolidarea 
progresivă. 

Împreună, aceste două operaţii opuse constitue istoria schematică 
a oricărei existente sensibile. 

După un aspect aparent un agregat trecut din starea originară, dis- 
cretă, în cea concretă, rămâne indefinit fix, fără să sufere nici integra- 
re, пісі desintegrare. Totuşi, toate lucrurile cresc sau descresc, integrán- 
du-se sau desintegrându-se, mişcarea lor internă fiind într'o continui 
variaţie cu cea externă. Temperatura lor variabilă le face să se contracte 
sau să se dilate, să se integreze si să se desintegreze. Temperatura, ne- 
putând fi absolut constantă, trebue conchis că în fiecare moment orice 
agregat tinde spre o concentrare mai intensă sau spre o difuziune mai 
mare. 

Dar nu numai schimbările însoţite de adăugare sau pierdere de 
materie, duc la integrare sau la desintegrare, ci orice redistributie inter- 
пй, care pune diferitele părţi de massá în poziţii respectiv diferite, face 
un pas către una din cele două operaţii. 

Fiecare schimbare, implicând mișcare, favorizează — după sens — 
una sau alta din cele două operațiuni opuse, cari nu sunt totuşi indepen- 
dente una de alta. Dela un grăunte de nisip până la o planetă, mas- 
sele radiază sau absorb căldură, după sensul diferenţei de temperatură, 
51, astfel, se integrează radiând-o sau se desintegrează absorbind-o. — In 
corpurile anorganice, conflictul celor două operaţii produce transformări 
rapide, cari însă nu aduc decât efecte inapreciabile. 

In agregatele vii, organice, in special la animale, în afară de inte- 
grarea pasivă a materiei, rezultată la cele anorganice din simple atracţii 
moleculare, se adaugă o integrare activă a materiei sub formă de ali- 
mente. La desintegrarea superficială, pasivă, cauzată de agenţii exte- 
riori, se adaugă la animale alta internă, activă, prin absorbţia acestor 
agenti. Ca şi agregatele inorganice, animalele comunică sau primese miş- 
care într'un chip pasiv; dar absorb în chip activ mișcarea latentă a 
alimentelor si o cheltuesc în acelaş mod. Intotdeauna însă ele prezintă 
un progres, fie spre integrare, fie spre desintegrare. Când, in prima par- 
te a ciclului, integrarea predomină, se obţine creşterea. Ciclul se în: 
chide prin perioada de preponderență а: desintegrării, care cu timpul 
desface total opera opusei sale. Moment de echilibru între creştere $i 
descreştere nu există. 

Fiecare schimbare aparţine uneia din cele două operaţii. Fiecare 
detaliu al istoriei generale a oricărui agregat — concepută ca o schim- 
bare de la imperceptibilul difuz la perceptibilul concentrat şi apoi re- 
trograd —:se poate defini ca о parte a unuia: sau. altuia din cele două 
feluri de schimbări. 3 

Operațiunile antagoniste de mai sus constituesc sub forma cea mai 
simplă si generală, dar incompletă, evoluţia si disoluția. Asa. că putem 
defini, intr'o primă fază, evoluţia ca integrarea de materie şi, împrăşti- 
erea concomitentă a mişcării; iar disoluția ca absorbția mişcării si de- 
sintegrarea concomitentă a materiei 4. 


4.H. Spencer, op. cit, p. 306. 


Evoluţionismul lui Spencer 833 


Rămâne ca mai. departe să completeze şi să precizeze mai bine 
sensul lor. 

Când singurele forte în acţiune sunt cele cari apropie sau inde: 
părtează componentele agregatului de centrul comun, evoluţia se limi- 
tează la cele spuse mai înainte asupra ei. De asemeni, fie datorită exce- 
sului forţelor cari produc integrarea faţă de cele incidente, fie datorită 
cantităţii prea mici de masă care se adaogă, integrarea sa se produce ra- 
pid. Evoluţia їп acest caz este simplă. 

Din contră, când integrarea este lentă, cauzată de mişcarea prea 
mare a agregatului sau cantităţile de mișcare a diferitelor părți din 
agregat sunt relativ mici, forţele: de altă natură produc schimbări su- 
plimentare, distributiuni $i aranjări noi, interne. In loc să mai fie sim- 
plă, evoluţia va fi compusă 5. 

Oricât de mare ar fi iuteala unui corp care se mişcă liber in spa- 
tiu, o forţă incidentă e capabilă să-l devieze, îndepărtând mişcarea lui 
de sursa de rezistență si căutând să şi-o însușească. Dacă, însă, el se 
află întrun sistem cu alte corpuri sau forţe mai puternice, forţele in- 
cidente slabe nu mai pot să-i imprime mişcare în spaţiu, ci se risipesc 
într'un fel oarecare. 

Aceste lucruri, valabile pentru massele inerte, pot fi aplicate, 
fără nici o restricţie, si asupra agregatelor sensibile. 

Acolo unde integrarea este atât de puţin pronunţată. încât părţile 
sensibile sunt aproape independente, ele se supun oricărei acţiuni noui 
şi alături de concentrare, se operează noi redistributiuni, Cu cât, însă, 
ele sunt mai coherent legate, influența forţelor perturbatoare e mai 
scăzută, mărginindu-se uneori să modifice numai temporar mişcările mo- 
leculare insensibile: : 

Un agregat difuz — sau slab integrat — contine o mare cantitate 
de mișcare internă; complet integrat sau dens, această cantitate de mie: 
care e redusă. După cele spuse mai înainte, cantitatea, de schimbare se- 
cundară în aranjarea părţilor unui agregat, insotind pe cea primară, este 
proporţională cu cantitatea de mişcare pe care o contine agregatul. 
Conservarea pentru un timp lung a acestei mișcări face posibilă acumu- 
larea redistributiunilor secundare. 

Un vas cu mici obiecte de diferite greutăţi specifice, lăsat în ne- 
mișcare, păstrează aranjamentul intern, care i s'a dat. Scuturat, adică 
părţile interioare puse în mişcare — forţa incidentă a gravitaţiei intră 
în actiune, dând un nou aranjament şi separându-le în ordinea greutăţii 
specifice. — О “bucată de fier, scoasă din turnătorie cu structură. fi- 
broasă, supusă la vibrații continui, trece în structură grăuntoasă, crista- 
lină, datorită forţelor polare interatomice, puse în acţiune prin agitația 
internă, 

Exemple mai evidente sunt acelea în cari, prin adâos sau minus 
de mișcare moleculară, numită căldură. facilităm rearanjarea molecule- 
lor, cum avem cazul picăturilor de sticlă topită, lăsate să cadă în apă; 
formând, prin răcirea bruscă a suprafeţei, o masă cristalină, sub tensi- 
mes sa o face să 'sboare în scântei, de îndată ce este puţin spart în- 
velisul. j 


5 H. Spencer, op. cit., cap. XIII, Evoluție simplă si compusă, pag. 307—327. 
9 


834 Alexandru lonescu 


Forma lichidă închide în sine o cantitate mai mare de mișcare la- 
tentă decât cea solidă. Starea ei mai puţin concentrată e o consecință! 
a acestei cantităţi. Un agregat format dintr'o parte lichidă si alta solidă 
conţine o mișcare mai mare decât altul complet solid; este mai plastic, 
mai supus redistributiunii interne, secundare. Forţele incidente operează 
redistributiuni secundare direct proporţionale cu cantitatea de mişcare: 
latentă. , 

Compusele stabile contin o mişcare moleculară relativ redusă; 
instabilitatea este proporţională eu mişcarea latentă. Redistributia ma- 
teriei care constitue o descompunere chimică simplă, este cu atât mai 
ușoară cu cât mișcarea latentă este mai mare. Aceasta e cauza pentru 
care reacţiile chimice întotdeauna absorb sau degajă căldură. ( 

' Starea gazoasă a materiei contine mișcare latentă considerabilă, 
care face posibilă disocierea la temperaturi nu prea ridicate. Unirile 
chimice între corpi solizi cer adeseori temperaturi foarte înalte pentru 
disociere. 

Mișcarea moleculară sau căldura creşte de asemeni cu gradul de 
complexitate. Complexitatea, deci, e o stare foarte mult predispusă la 
instabilitate. Starea cristaloidá a materiei este stabilă, iar cea coloidă 
nestabilă, tocmai pentru argumentul de mai sus. 

Compusele în cari intră azotul au caracterul de instabilitate şi 
contin multă mişcare latentă. Reacţiile, prin cari azotul intră în com- 
binatii, în loc să emită căldura, o absorb. Pentru aceasta, el stă la baza 
tuturor explosivilor, excelând prin combinaţiile cu halogenii, în special 
cu clorul. 

Dar principiile de chimie, expuse mai sus, sunt derivate din cele 
fizice, cu mult mai generale; iar ceeace este adevărat pentru agregatele 
sensibile valorează si pentru cele insensibile, pentru molecule; şi ele sunt 
capabile, când contin mișcare latentă suficientă, să: sufere redistribu- 
tiuni secundare, alături de cea primară. 

Ar rămâne acum să vedem cum devine evoluția, după condiţii, 
simplă sau compusă. 

O sare de amoniac, încălzită puţin, se desintegrează, trecând în 
stare gazoasă. De îndată, însă, ce acest gaz vine în contact cu o supra- 
faţă rece, se integrează cristalizându-se. Acesta:i un caz de evoluţie sim- 
plă; concentrarea materiei şi împrăștierea mişcării nu se fac gradat, 
prin perioade succesive, ci subit; redistributia primară nu e însoţită de 
vreuna secundară, totul reducându-se la o pierdere de mişcare mole- 
culară, care de la un punct în sus nu mai lasă moleculele să se unească, 

Din contră, când concentrarea e lentă, spre exemplu o masă de 
gaz care pierde căldura, contractându-se, ea este supusă la o mulțime de 
alte mişcări simultane si suplimentare. Marea mobilitate moleculară — 
echivalentul mișcării moleculare — face ca fiecare parte a corpului să 
sufere influenţa oricărei forte incidente, născându-se astfel mișcări se- 
cundare sau curenți. 

Intr'un raport de proportionalitate, lucrurile sunt valabile si pen- 
tru forme în cari agregatul prezintă mai puţină mobilitate, mai puţină 
mişcare moleculară, ca lichidele si soluţiile plastice. Din cele expuse, re- 
zultă că redistributiunile secundare — cari stau la baza evoluției com- 
puse — sunt în faport direct cu mişcarea moleculară, cu mişcarea la- 


Evoluţionismul lui Spencer 835, 


tentă, de altă parte ele n'au permanenţă decât acolo unde ea a devenit 
slabă, lucru ce pare contradictoriu. Dar contradictia acestor condițiuni 
este numai aparentă, între ele existând conciliere. 

Agregatele organice, în cari evoluția se prezintă mai cómplexă, 
consistă în faptul cá materia se combină sub forme cari încorporează 
o mare cantitate de mişcare, cu cát posedă'o concentrare mai pronunţată. 
Materia organică conține o mare mişcare moleculară, făcută latentă. 
Trei din cele patru elemente cari o compun — oxigenul, hidrogenul si 
azotul — sunt gaze cari dețin o considerabilă mișcare moleculară, pro- 
prietate pe care combinația nu o poate exclude. De asemeni faptul că 
molecula de proteină, sau materia organică în general; intră în agre- 
gare sub formă coloidă, nu cristaloidă, este încă un mijloc de a face 
latentă o nouă cantitate de mişcare 6. Agregatele organice păstrează ade- 
seori o cantitate de mișcare liberă, sub formă de căldură, stând astfel 
în diferență de temperatură cu mediul ambiant. O cantitate mare de 
mişcare conține de asemeni apa, care îmbibă materia organică, făcând-o 
plastică, adică aptă redistributiunii. 

Ceeace diferențiază substanța organică, vie, de altele, este faptul că 
ea concentrează intr'un volum relativ mic, elemente cu o mișcare mole- 
culară, care in stare liberă le face să aibă un volum difuz si inzecit. 
Elementele corpului omenesc, separate, ar cuprinde un spațiu de două- 
zeci de ori mai mare. Astfel, caracterul esențial al materiei organice 
vii e de a poseda o enormă cantitate de mişcare latentă si un grad 
de coheziune care permite temporal un aranjament fix. 

Comparánd diferitele agregate organice, gásim cá redistributiunile se- 
cundare depind de concilierea condiţiilor opuse. Se deosibesc aceste agre- 
gate de altele atât prin cantitatea de mișcare pe care o contin, cât si 
prin intensitatea rearanjamentului părţilor cari însoțesc integrarea lor 
progresivă. Animalele, la rândul lor, se disting de plante prin complica- 
tia mai mare a structurii şi prin rapiditatea cu care schimbările de 
structură se operează in ele; contin proportiuni mai mari de compuşi 
azotati, adevărate; rezervoare de mişcare latentă, şi "n special sunt mai 
predispuse redistributiunilor acele părţi, unde moleculele cu compozi- 
tie complexă predomină. 

Probe evidente si multiple vorbesc de asemeni că redistributiunile 
secundare depind de mişcarea latentă a apei îmbibate; intensitatea a- 
cestor redistributiuni stând în raport direct cu cantitatea ei. — O plan- 
tă lipsită de apă îşi continuă redistribuţiunea primară; continuă să se 
desvolte sau să se reducă, să se integreze sau să se desintegreze, dar cea 
secundară e imediat sistată. In condiţii similare multe animale — ca Ro- 
tiferele, Lepidosirenul si chiar aligatorii — cad într'o amortire, în- 
tr'un fel de moarte simulatá si sunt desteptate prin umezire. — Planta 
de curând iesitá din pământ e mai bogată în transformări de cát cea a- 
dultă. Facultăţile copilului sau ale adultului sunt mai propice pentru 
formarea obiceiurilor si aptitudinilor decât ale bătrânilor, pentrucá pro- 
portia de apă din materia solidă descreste cu vârsta. La un arbore 
schimbările de structură cele mai rapide se fac in muguri, unde seva a- 


6 H. Spencer, op. cit, p. 319. 


836 š Alexandru lonescu 


bundă. Schimbări de aceeaşi natură şi cu aceias cauză se produc la ani- 
mal în creer. 

Un alt grup de fapte vine să probeze dependenţa redistributiunii 
secundare de mişcarea latentă, numită căldură. Complicatia ca si schim- 
pările structurii sunt mai reduse în regnul vegetal, unde căldura este 
mai scăzută decât în cel animal. Aceens inferioritate а animalelor never- 
tebrate faţă de cele vertebrate, paralelă cu diferenţa de temperatură, 
există chiar în regnul animal. Insás subdiviziunile vertebratelor păstrea- 
ză acest criteriu natural. Peştii, vertebratele cu temperatura cea mai scă- 
zută, sunt si cei mai puţin complicati ca structură în acest ordin. Un pas 
în structură îl fac reptilele printr'o superioritate de temperatură pro- 
prie faţă de pesti, Agitatia moleculară la păsări si mamifere atrage după 
sine complicatia structurii şi vivacitatea mai mare vi 

; Tarna, cu toate că lumina e suficientă, viața vegetală e suspendată 

din lipsă de căldură; plantele cultivate în sere calde produc foi şi flori— 
Animalele hibernante pierd, în timpul iernii, căldura utilă transformă- 
rilor. Cele, cari nu-s hibernante, omul spre exemplu, prin expunerea 
prelungită la frig, eunt irezistibil atrase la somn, un mijloc instinctiv de 
economisire a tuturor schimbărilor şi refacere implicită a forţelor. 

Tată, dar, atâtea exemple сагі probează rolul căldurii în redistri- 
butiunea secundară, cauza schimbărilor secundare — fondul. evoluţiei 
complexe sau compuse. 

Prin confruntarea evoluţiei simple cu cea compusă, Spencer promo- 
vează cu un pas «concepția preliminară, vagă, dar comprehensivă şi utilă 
ca introducere la o alta completă»* asupra evoluţiei, după cum însuși re- 
cunoaşte. Evoluţia în general nu poate fi redusă la definiţia celei simple, 
la integrare de materie și împrăștiere concomitentă de mişcare, efect 
simplu al distributiunii primare; ea poate fi însoțită de obiceiu de 
transformări. accesorii de materie şi de mişcare, provenite din redistri- 
butiunile secundare. 

Studiului acestor redistributiuni secundare consacră Spencer câteva 
din capitolele următoare, concomitent cu constatarea legi evoluţiei in 
diferitele domenii. 


Referindu-ne la cele spuse în prima parte a acestei lucrări, gándi- 
rea secolului XIX-lea trebuia să reclame imperios o asemenea filosofie 
sustrasă «arbitrarului».si capabilă «să coboare până la detaliul faptelor 
particulare», la «durata concretă», — după cum o caracterizează Berg- 
son 9. Doctrina lui Spencer pretinde să urce şi să coboare cursul deve- 
nirii universale. 

Instituirea evolutionismului ca metodă, cu toate că a însemnat re- 
zultate reale, și-a atras însă, obiecţii critice, unele mai puţin meritate, 
altele întemeiate pe insuficientele lui structurale. 

Evoluţia este. provenită prin concepția. unicistă , asupra lumii, în 


7 H: 'Spencer,- ор. cit.,-p. 324." 

8 H. Spencer, op. Cit, p. 426. 

9 Bergson Henri: L'évolution creatrice, ed. XI, Paris, F. Alcan, 1912 
p. 392. r bs ` a 


Evoluţionismul lui. Spencer 837 


opoziţie cu teoria creaţiilor specifice 1; Ja baza căreia stă principiul plu- 
ralist. Formarea fiinţelor, a obiectelor si a existenţelor în genere, după 
teoria evoluţiei, a avut loc cu ajutorul transformărilor lente, dintr'un 
element perfect difuz. — Teoria creaţiilor specifice concepe fiinţele ca 
ieşind din neant, echipate total cu structura si piesele lor necesare. 

Evolutionismul se înalță pe ingredientele principiale ale ştiinţei; 
pe constanfa materiei şi a energiei din univers şi pe faptul că orice 
efect trebue să aibă o cauză naturală — actul creator rămânând în a- 
fară de cadrele sale. 

Toate fenomenele lumii, după Spencer, se leagă între ele, intr'o 
continuitate cauzală, întrun țesut strâns, dând aspectul unui unie feno- 
men, general, supraordonat. Toate faptele universului, fără excepție, 
trebue să fie angajate în legături de acţiune şi de reacțiune și să for- 
meze un singur tot dinamic. 

Această necesitate de unitate a silit pe Spencer să împingă expli- 
carea mecanică în lungul evoluţiei fizice si biologice. Datorită ei, în se- 
pararea celor trei forme: anorganică, organică și superorganică, reduce 
distincţia primelor două la distincţia dintre starea cristalină şi cea co- 
loidá, prin cari acelaş principiu mecanic circulă şi le leagă, unind indi- 
rect şi cele două domenii ale lor. 

Progresul vieţii consistă întrun progres continuu de adaptare a 
proceselor organice la procesele cari înconjoară organismul: schimbările 
mediului ambiant. In orice agregat dat, forţele trebue să fie aranjate în 
modul de a contrabalansa acţiunea forţelor incidente la cari sunt supuse 


— altfel persistenta agregatului n'ar fi posibilă. Fiinţa vie e pururi su- 


pusă fluctuaţiilor de sistem, externe; schimbările din afară îi aduc o 
rupere a echilibrului intern, atrăgând după sine o rearanjare mai mult 
sau mai puţin lentă pentru contrabalansare, pentru punerea de acord. La 
fiecare factor extern, perturbator, fiinţa vie trebue să fie capabilă să 
răspundă adecvat, prin funcţii, prin modificări actuale sau prin achiziții 
hereditare, lente şi evolutive, în sânul speciei, după natura continuă sau 
îmtermitentă a factorului. Reacţiile sale nu sunt însă mărginite numai la 
câteva modificări circonvecine, ci se adaptează puţin câte puţin la acţiuni 
din ce în ce mai depărtate în loc şi durată, făcând să crească astfel 
schimbările interne si totodată si «totalul vieţii» 11. 

Evoluţia vieţii consistă într'un progres de adaptare, de corespon- 
dent specială cu instabilitatea mediului. Paralel er evoluţia lentă şi 
progresivă, a sistemului nervos, diferite funcţii sufleteşti, complicate, iau 
maştere, în virtutea si cu scopul reacţiunii. Mecanic, între reacțiune și 
acţiunea cauzativă există un raport de echivalență, consecinţă а princi- 
piului transformărilor echivalente. Viaţa nu poate depăşi îngrădirea si 
evaluarea mecanică, oricât ar evolua, ci îşi ridică numai potenţialul de 
adaptare, de rearanjări cât mai sensibile şi mai corespunzătoare. 


10 Liard Louis: La science positive et la metaphysique, Paris, F. Alcan, 


1898. X, L'idée d'évolution, p. 162—173. 
11 Vezi: Liard Louis, op. cit, p. 148. 


Alexandru lonescu 


Contra afirmatiei evolutionismului, că diferitele existente sau agre- 
gate se formeazá prin transformárile lente si continui ale unei forme 
originare cu concursul instabilității interne şi al contribuţiilor ambiante, 
externe, materiale şi mecanice, fără vre-un proces creator oarecare, Louis 
Liard încearcă o obiectie, care rămâne însă pur formală, inaplicabilă. 
Incearcá să arate că evoluţia închide în sine un lucru despre care prin 
sine n'ar şti să dea socoteala; că ea este o serie regulat ordonată de crea- 
Hunt infinit mici — fără să înţeleagă prin aceasta o creaţie de materie 12, 

Substanţa unei existente se reduce la cea conținută în germene, plus 
ceeace mediul i-a oferit. Dar în trecerea diferitelor etape ea a luat o mul- 
titudine infinită de forme variate, a căror succesiune evoluţia o presu- 
pune bruscă, deci continuă. Fiind succesive, însă, noi putem imagina ori- 
când între ele un interval intermediar, infinit gradat, O formă succesivă 
nu poate fi transformarea pur şi simplu a celei precedente; are loc prin 
o aditiune infimá, cu totul nouă, fără de care evoluţia nu e posibilă. 
Evoluţia e o serie de aditiuni, în creștere geometrică, nu o transformare 
progresivă de stări si elemente. Avem de separat în evoluţie o serie de 
fenomene mecanice legate unele de altele prin legea corelatiei si a echi- 
valentei şi o serie de forme succesive, discontinui. Ceeace părea în ea con- 
tinuu e discontinu, nefiind transformare, ci succesiune. Ideia de evoluţie 
nu implică nici pe cea de continuitate, nici pe cea de transformare. Lu- 
mea nu-i un unic fenomen, ci un ţesut de fenomene distincte. 

Evident, că Liard, făcând consideratiunile de mai sua se comportă 

` asemeni afirmațiilor lui Zenon asupra mişcării, în exemplele cu săgeata 

ві cursa dintre Achile şi broasca țestoasă, cari nu-i oferă decât un fun- 
dament pur formal. In sine evoluționismul rămâne imun unui asemenea 
atac, pentrucă în definitiv nici nu înţelegem de ce pretinde Liard con- 
tinuitítii să se supună altei definiţii, decât celei care persistă în reali- 
tate, când însăşi mişcarea nu i-se poate subsuma. Seria sa, cu asa pretin- 
sele creaţii infinit mici, rămâne in afară de chestiune. 

«Citind cu oarecare atenţie opera lui Spencer, — spune Gaston 
Richard 13 — îl surprinzi profesând totodată unitatea si pluritatea pro- 
ceselor. In „Primele principii” formulează o lege de evoluţie universală 
care se aplică, întotdeauna identică sie-si, la fenomene pe cari manifes- 
tările incognoscibilului le complică pururi în desavantaj». — Incapabil 
să prindă eternul, omul s'a resemnat la teoria statică universală — meca- 
nica şi matematica universală — si la teoria dinamică sau fenomenologia. 
Prima dă satisfacţie tendinţelor spirituale analitice, fiind o simplă con- 
structie a posibilului, nu un tablou al realului. Cealaltă e un tablou com- 
plet, exact, al realităţii concrete; nu reduce la unitate, constată faptul 
fără să arate raţiunea de a fi. — Școala evoluționistă a crezut că -poate 
face să progreseze teoria dinamică a Universului spre un punct care ar 
rivaliza în claritate şi simplitate cu teoria statică — şi, astfel, urmarea 
a fost ipoteza unei legi a evoluţiei universale. Pericolul era acela de a 


12 Louis Liard, op. cit, p. 167. 
13 Richard Gaston: L'idée d'évolution dans la nature et l'histoire, Paris, 


F. Alcan 1903, p. 23. 


Evolulionismul lui Spencer 839 


nu lega prea stráns de Mecanica Universală, fenomenul, devenirea, schim- 
Dara, incât să devină pur si simplu un aspect ilusoriu al conservării. 
Dificultatea a crezut Spencer că o evită, distingând evoluţia simplă si 
cea compusă 14. Ce înseamnă fiecare din ele, am arătat mai înainte, la 
locul cuvenit. 

: Efortul scoalei evolutioniste a avut, prin separatia de mai sus, ten- 
dinta sá reducá hiatusul dintre organie si inorganic la diferenta dintre 
starea coloidă si cea cristaloidă. 

Obiectează, însă, Richard, că Spencer n'a reuşit să distingă evoluţia 
compusă de cea simplă pentru a împiedica resorbirea cosmogoniei sale 
de către teoria statică a universului. Formula evoluţiei simple este intr'un 
înalt punct echivocă; sau arată o evoluţie în întregime nedeterminată si 
străină oricărei specii de lege, — dacă nu vrea să arate bine înţeles sim- 
lificarea proceselor prin procedeele logice ale gândirii ştiinţifice. In nici- 
un caz ea nu poate însemna o metodă, care să ne dea cunoştinţa dina- 
mică sau genetică a universului. 

Márginindu-se să se sprijine pe rezultatele analizei matematicei uni- 
versale, în construcția eunostintii dinamice a naturii, evolutionistii sunt 
condamnaţi să vadă aspectul dinamic al lucrurilor sub acelaș statism ca 
şi matematicienii, 

După Richard, metoda gentică, esenţial comparativă, e singura са- 
pabilă să descopere condiţiile unei desvoltári sau ale unei transformări, 
în limitele însăși ale procesului; ea consistă în a cerceta printre feno- 
menele cari au precedat o oarecare stare definită procesul care a condi- 
ţionat apariţia acestei stări. 

Studiul lumii anorganice aparţine ştiinţelor statice, numite de 
Spencer abstracte şi abstracte-concrete, întemeiate pe legi cantitative si 
pe teoremele mezanicei rationale. Dar trecerea dela științele statice ale 
ánorganicului la cele ale vieţii necesită un intermediar, care este geogenia, 
opera metodei genetice. Geogenia 15, oarecum judecătorul oricărei ipoteze 
ştiinţifice asupra originilor şi desvoltării lumii inorganice, este împinsă să 
considere viaţa organică mai mult ca o cauză a fenomenelor studiate prin 
ele decât o simplă consecință a transformării lumii fizice. Problema ra- 
porturilor dintre organic şi neorganic nu poate fi corect pusă fără noua 
ramură a biologiei, cytologia sau studiul elementelor si originilor celulei 
vii, un fel de chimie a ei, care nu justifică de loc confundarea procesului 
organic cu cel inorganic. 

Obiecţii cam în acelaş sens aduce lui Spencer si Bergson, nu lipsite, 
bine înţeles, de perspectiva nouă a unui orizont mai larg și mai adâncit, 
nota lui caracteristică, — clădit pe anticipări, a căror veracitate rămâne 
în sarcina timpului să ne-o spună. Dârz în atitudinea sa, numeşte evo- 
lutionismul lui Spencer un «fals evolutionism», саге graviteazá in. chip 
scolastic în jurul fizicei lui Gallilei, predominantă în secolul al XIX-lea. 
Justifică astfel preconizarea «unui adevărat evolutionism», care ar fi 


14 Gaston Richard, op. cit, Cap. I. Evoluţia simplă și evoluţia compusá, 
p. 23—31. 
:95051 15 Gaston Richard, op. cit, Cap. П. Evoluţia compusă, — Geogenia si Evo- 
lutia organică, р. 32—39. 


840 . Alexandru lonescu 


după sine adevărata prelungire a ştiinţei — un ansamblu de adevăruri 
constatate şi demonstrate. Metoda lui Spencer, «de a reconstitui evoluția 
pe baza unor fragmente ale evoluatului»!$ o găseşte insuficientă să prindă 
geneza şi insás aditiunea dela evoluat la evoluat nu pare în totul miş- 
carea evoluţiei în sine. Nu divizând şi nici recompunând evoluatul, vei 
putea reproduce evoluţia al cărei termen este. 

Natura se reflectă în spirit, după evolutionism. Structura gândirii 
corespunde piesă cu piesă osaturii lucrurilor; prin asimilarea rapor- 
turilor dintre ele, gândirea îşi trasează legile directive. — Dar, de în- 
dată ce pun faptele cu configuraţia lor de azi pentru mine, presupun 
facultăţile de percepţie si intelectie asa cum le am azi, deoarece ele 
prind realul, separând faptele. In loc să spun că relaţiile dintre fapte au 
format legile gândirii, pot pretinde că forma gândirii a determinat con- 
figuratia faptelor percepute şi prin urmare relaţiile dintre ele 17. Ambele 
chipuri spun acelaş lucru, in fond; dar cu ultima se renunță de a mai 
vorbi de evoluţie. Adevăratul evoluționist şi-ar propune să cerceteze prin 
care modus vivendi, gradual obţinut, intelectul a adoptat planul său de 
structură şi materia modul de subdividere. 

Savantii astăzi înclină să creadă că aceleași afirmaţii nu mai sunt 
valabile asupra părților şi asupra totului, că aceleași principii nu sunt în 
acelaș timp aplicabile originii şi termenului unui proces, iar creaţia si 
anihilarea nu mai par atât de inadmisibile. 

Materia fiind lestată de geometrie — în descendență — filo- 
soful trebue să-l depăşească pe savant 18, concentrándu-si privirile asupra 
fluxului ascendent, continu în devenire, pe care-l constitue viața şi con- 
ştiinţa, Materia, realitate descendentă, nu mai poate fi pusă pe pri: 
mul plan. 

Obiectiile de mai sus contin în ele reflexul ipotezelor moderne şi 
al unor experienţe relativ recente de sezizare fină şi particulară a stiin- 
telor pozitive. Se desprinde aci ipoteza lui Niels Bohr, ca şi cercetările 
lui Jean Perrin, dar si experienţele lui Rutherford şi Cavendish asupra 
transmutabilităţii materiei, precum şi teoria destructibilitítii diferitelor 
elemente radioactive. 

Toate acestea sunt lucruri menite să traseze un semn de între- 
bare apreciabil în fata  pretentiei de exclusivitate a evolutionismului 
spencerian, dar nu să-l excludă. Il fac să se clatine, dar nu să cadă. Clă- 
direa unei atitudini pe ele deocamdată ar fi poate genială, implicând 
multă inventivitate, dar ar fi totodată vremelnică, socotind-o chiar ca 
simplă ipoteză. Rolul lor, într'un prim stadiu, Sar reduce cel mult la 
cercetări în sânul evolutionismului, nu la anticipári transante de pozitie. 

„Poziţia extrem opusă, ре саге о ia Lalande !9 faţă de Spencer, în- 
temeiată pe alte fapte decât cele de mai sus — recunoaștem, — nu o 
putem admite deasemeni exclusiv. Lalande înclină să creadă că nu 


17 Н. Bergson, op. сіє, p.:397. Vederea de mai sus este i 
ï ; i . aprio. 
gândirea bergsoniană, ca şi cea a lui Spencer, nu se împacă. кнн 
16 Н, Bergson, op. cit., p. 393. 
18 H. Bergson, op. cit, p. 398—99. 
19 Lalande A.: La dissolution opposée. à l'évolution di i 
1 d lans. 1 
physiques et morales, Paris, F. Alcan, .1899. ud pagi 


Evoluflonismul lui Spencer 841 


evoluţia, ci opusa ei, disoluția, este operaţia care predomină în univers 
sau termenul către care se îndreaptă orice proces, — invocând în acest 
sens pretinsa impreciziune a termenului de integrare, criticând legea 
instabilității omogenului si a multiplicării efectelor si făcând apel la en- 
tropie, la principiul degradării energiei, formulat de Carnot si Clausius 20. 
Tendinţa naturală a tuturor formelor de energie e de a se transforma 
în căldură. Trecerea căldurii într'una din celelalte forme nu se face însă 
echivalent; întotdeauna, si în orice transformare de acest fel, rămâne o 
cantitate însemnată de căldură rebelă, care nu se transformă şi se 
scurge în spațiu, constituind o ameninţare continuă pentru starea de 
eterogenitate a diferitelor agregate. Intr'o însumare — să zicem — in- 
finită — expresia este puţin potrivită — de asemenea transformări ter- 
шепи] final ar fi o trecere completă a tuturor forțelor cosmice sub 
formă de căldură si disoluția ar fi totală. Sfârşitul ar fi, deci, prin foc. 

Apoi, in ce priveşte instabilitatea, gradatia ei cantitativă, găsește 
Lalande că e mai avansată de partea eterogenului. 

Faţă de cele spuse mai sus, trebue să observăm, însă, că sistemul 
lui Spencer găseşte în sine răspunsul la obiectia pe care o ridică Lalande 
prin principiul degradării energiei. Acest răspuns îl procură asa numi- 
tele redistributiuni secundare, cari stau la baza evoluţiei compuse. Can- 
titatea de căldură rebelă transformării termodinamice are menirea în- 
tr'un prim stadiu să reducă eterogenitatea sau concentrarea unui agregat 
de contact cu unul sau mai multe grade, dar, încorporându-se lui, de- 
vine latentă, favorizând redistributiunile secundare ві, implicit, compli- 
catiile de structură internă. Nu-i in natura evoluţiei, asa cum a con- 
ceput-o Spencer, de a cădea înfrântă în faţa oricărui atac din partea 
mişcării, indiferentă de cantitatea şi modul in care aceasta sar pre- 
zenta, ci ea o înglobează si utilizează, în condiţii pe cari le-am văzut 
mai înainte, în sensul progresului vieţii. Răcirea treptată a pirosferei, în 
lungul epocilor geologice, a avut ca urmare evoluţia, nu disoluția bio- 
sferei, prin căldura pe care i-a pus-o la dispoziţie. 5 

Nu-i putem acorda lui Lalande dreptul de a introna definitiv diso- 
lutia nici in domeniul fizicului, inorganic şi mecanic, unde pare să se 
simtă mai la largul său, — pentrucă, orice-am spune, Spencer a fost cu 
mult mai larg şi mai pătrunzător în vederile sale decât el, făcând cele 
două operaţiuni antagoniste să urmeze legea echilibrului. — Să admitem 
în definitiv, în ciuda diferentierii si а individuatiunii, că lucrurile ar 
sfârşi prin disolutie în omogen, toate forţele cosmice convertite in cil. 
dură. Acest stadiu de omogenitate, însă, — care a existat întocmai la 
început — ar pune el capăt evoluţiei în mod absolut? N'ar face numai 
să separe două largi epoci sau faze de evoluţie universală, trecând, după 
încheerea uneia, la eterogenizarea si formarea implicită a celeilalte, 
asa, după cum omogenitatea premergătoare acestei faze pare că o va fi 
făcut? Diferitele faze intermitente n'ar fi bine înţeles decât motivul 
nesecat al unei energii, rămasă până la un punct constantă, de a în- 
látisa infinite forme noi de viaţă, sub amprenta legilor mecanice uni- 
versale imuabile, disoluția efectuând lichidarea lor. — In lungul tuturor 


29 Lalande A., op. cit.: cap. II, Dissolution mecanique, р. 32—71. 


842 Alexandru Ionescu 


acestor faze sau epoci, regia imperioasă a evoluţiei sar confunda cu 
legile științei. } 

, . Indiscutabil, că supoziţia de mai sus e vagă, confusi si poate hao- 
ticá, neavánd posibilitatea să secăm, analizându-i, până la fund, ter- 
menii. — Un lucru însă, rămâne cert şi anume: că nu putem sfârşi în 
mod definitiv, prin disolutie, într?o omogenitate cu totul asemenea celei 
din „саге am pornit. Acest stadiu, care ne-a născut, nu ne poate închide 
în sine definitiv, pentrucă ar trebui să ne renască, să ne  asvárle din 
nou în diferenţiere, în eterogenizare, asa cum a făcut-o. Aduce, oare, 
vreo notă nouă omogenului disoluția, încât să-l facă altul, cu alte pro- 
prietáti? Numai un astfel de omogen ar avea dreptul să ne închidă 
drumul spre diferenţiere, spre o afirmare nouă. După câte ştim, diso- 
lutia nu o face; e indiferentă atât faţă de creaţie cât ві de destructi- 
bilitate. 

Nu se poate conchide, dupá cum am vüzut, deasemeni cá instabi- 
litatea eterogenului înseamnă en necesitate disolutie. Pornirea procese- 
lor in chip invers, de la eterogenitate completă, e tot atât de putin jus- 
tificată; după cum, trebue să recunoaștem, ar fi deasemeni pornirea de 
la omogenul perfect, geometric, definit са o repartiție egală a forţelor 
în orice punct, încât le desactualizează, făcându-le îndoelnică poate în- 
săși potentialitatea 21, concepţie de la care Spencer n'a plecat, e drept — 
dar pentru care mintea noastră nu găseşte motive de tăgadă. 

Lucrurile acestea ne fac să recunoaștem, cu riscul compromiterii 
aparente, a unora din afirmaţiile anterioare, dar consecventi cu Bergson 
şi Richard, pe motive diferite — că evoluționismul rămâne incapabil să 
desprindă adevărata geneză primă, lucru pe care dealtfel n'ar putea pre- 
tinde că îl poate face nici, — să-i spunem astfel, — disolutionismul. 

' Ca un pandant al teoriei lui Lalande, va trebui să redám aci contri- 
buţiile unui alt cercetător şi profesor francez, H. Guilleminot 2, care, 
întemeiat, ca si Lalande, pe principiul entropiei, pe principiul de- 
gfadárii energiei ajunge însă la poziţia opusă primului, oferindu-ne o 
nouă $i puternică justificare a evolutionismului. După Guilleminot, prin- 
cipiul degradării energiei nu таў ameninţă siguranța sau stabilitatea 
produselor evoluţiei, ci, din contră, face posibilă şi asigură opera ei, va- 
lenta entropicá a unui sistem de forte dat deschizând căile de evoluţie ale 
acestui sistem către alcătuirile specifice vieţii. 

Deşi nu este aci locul să intrăm în analiza demonstrațiilor 6, for- 
mulelor de mecanică pe cari le expune Guilleminot in sprijinul opiniilor 
sale, vom enunta totus cá el, ca si compatriotul nostru, filosoful V. Conta, 
care, încă pe vremea lui Spencer, impirt&e în cadrul teoriei ondulatiei 
universale fenomenele lumii în două clase distincte: forme evolutive ві 
forme neevolutive, socoteste la rândul său fenomenele naturii ca fiind 
fiecare compus din două hemi-fenomene juxtapuse, unul reversibil, iar 


21 In acest caz, s'ar fi comis o întoarcere la vechea idee de neant a filo- 
sofiei grecești, cu tot cortegiul său de contradicții şi impreciziuni. In fond, соп. 
ceptia spenceriană este baratá de un agnosticism pronunțat și interesant de cu- 
noscut în alcătuirea pe care autorul său i-o dă chiar în masiva lucrare a «Primelor 
Principii». 

2 H. Guilleminot: La matiére et la vie, Paris, Ernest Flamarion, 1919. 


'Evolufionismul lui Spencer 843 


celălalt ireversibil??, Fenomenul ireversibil, considerat separat, ne dă ilu- 
zia numai a unui mers indiferent al naturii după condiţiile fizicei ideale, 
incadránd pe deoparte transmutarea energiei potentiale mecanice їп ener- 
pie cinetică sau invers, pe dealtă parte transformarea modalităților infe- 
rioare, căldura spre exemplu, în cele superioare, lucrul mecanic, electric, 
ete. Fenomenul ireversibil este esenţial caracterizat tocmai prin depreci- 
rea energiei pusă în acţiune la producerea sa și prin impos'bilitatea de 
a-l produce prin cheltuiala ei. Mai mult chiar, după afirmaţia lui Guilis- 
minot, există fenomene în natură unde latura reversibilă, care respectă Je- 
gile mecanicei pure, este cu totul inexistentă, unde, cu alte cuvinte, totul 
este ireversibil, dar nu vom găsi niciodată, un singur fenomen cel puţin, 
unde totul să fie complet reversibil, unde adică transmutarea energiilor 
să aibă loc în mod echivalent, fără degradări ireversibile insotitoare 21. 

Eforturile celor doi termodinamisti însemnați, pomeniti de noi mai 
sus cu altă ocazie, unul francez, Carnot, iar celălat german, Clausius, s'au 
asociat pentru a proba şi adânci această constatare, că în orice producere 
de lucru mecanic prin căldură are loc cu necesitate o depreciere calita- 
tivă a căldurii în acţiune, prin producerea unui de al doilea feno- 
men. fără utilitate practică, acela al conducerii căldurii între două cor- 

“puri de nivele termice diferite. Clausius, însă, ca unul care a coordonat 
şi formulat chestiunea de mai sus, comite gresala, după părerea lui Guille- 
minot, de a fi încadrat si redat factorul entropiei într'o formă prea abs- 
tractă şi inaccesibilă, împingând pe multi, termodinamisti chiar, fie să o 
înţeleagă tocmai pe dos, utilizând-o în sens opus, fie să o respingă, din 
principiu, ca inutilă pentru ştiinţa energiei. Intre cei din prima categorie 
socotim că se încadrează insus Lalande, a cărui concepţie am expus-o 
mai înainte. Clausius, constată Guilleminot, a dat numele de valoare de 
transformare a unei mutații energetice, tocmai unui factor care dintr'un 
anumit punct de vedere, în domeniul revers'bilului, este mai curând ceea- 
се el va numi valoare hipergradatoare a acestei mutații şi care din alt 
punct de vedere, în lumea reală, naste mai curând ideia unei degradări 
specifice a fenomenului obţinut 25. In orice caz, concepi'a lui Clausius 
asupra entropiei se va ridica tocmai pe opusul a ceeace va înţelege Guille- 
minot prin acest fenomen, căruia îi atribue un rol incontestabil în evolu- 
tia vieţii, cu totul contrar celui pe care îl afirmase Lalande. Degrada- 
rea energiei măsoară tendinţa pe care o au fenomenele evoluţiei de a se 
produce. Fenomenele de evoluţie sunt alcătuite tocmai din cele ireversi- 
bile, din degradarea energiei, si ele vin să rupă echilibrul unui statu 
quo al mişcării, chiar si în cel mai elementar sistem de forte, împingân- 
du-l pe căile vieţii. 

Fenomenele ciclice, numite de Guilleminot si cartesiene, supuse le- 
gilor mecanicei rationale şi principiului conservării energiei stricto sensu, 
în care totul este reversibil, în afară de faptul că ne conduc la ideia unei 
lumi imuabile în timp, concepţie împărtăşită aproape aidoma de Descar- 
tes, nu au existenţă reală, după cum am văzut mai înainte, Existenţa o 
au tocmai fenomenele de evoluţie cari nu alcătuesc cicluri închise, «i 


22 H. Guilleminot, op. cit., p. 60. 
24 ]d., ibid., p. 61. 
25 Id., Ibid., p. 76. 


844 Alexandru lonescu 


din contră împing toate sistemele de forte pe calea schimbărilor evoluţiei, 
comandate de degradarea energetică produsă în latura lor ireversibilă. 
Toate aceste fenomene degradatoare, necesare pentru mecanica raţională 
după cum am văzut, nu se produc în chip brusc, violent, ci treptat sau 
ordonat în timp, fapt care face ca viaţa să fie produsul unei evoluții 
lente 26, 

Dar principiul entropiei, al degradării energiei, considerat până 
acum relativ la sisteme de forţe reduse oarecum şi izolate, naşte întreba- 
rea legitimă, dacă este valabil şi pentru energia universului sau a lumii 
noastre. Naşte întrebarea, dacă nu cumva acolo rămâne încă în vigoare 
principiul conservării energiei, ре саге se sprijină evolution'&mul spen- 
cerian. Sau entropia este universală ? 

Din punct de vedere dimens'onal, universul ni se infátisazá în 
două ipoteze: Prima ipoteză este cea a unui univers mărginit, a unei lumi 
presupusă închisă si limitată, aşa cum s'a formulat si a dominat mai cu 
seamă în filosofia antichităţii greceşti. Este concepţia așa numitului 
univers lactean, reprezentând o bulă izolată în haosul infinit, un sistem 
mărginit cu un ocean de eter limitat, cu viaţa proprie, cu energie glo: 
bală şi entropie totală, si cuprinzând puzderia de lumi vizibile, de pla- 
nete, de stele, pe calea lactee. Trecutul şi viitorul lumilor noastre se 
sparg în graniţele întinderii şi duratei sale 27. 

A doua ipoteză este cea a unui univers infinit, nelimitat, în care 
eterul este presupus răspândit în imensitate, fără soluţie de continuitate, 
iar energia lui totală o cantitate nemărginită 28, 

In ipoteza unui univers nemărginit, cele două principii, contradic- 
torii in aparentá, ale energeticei, formulate astfel: 1) Energia totală a 
universului se conservă; 2) Entropia sa crește către maximum, due 
în chip netăgăduit la poziţii problematice, poate insolubile. Primul 
principiu, al conservării energiei, în pofida legilor inducției, pare să de- 
păşească posibilităţile ştiinţe“ positive, iar cel de al doilea, al creşterii 
la maximum a entropiei universului, pare să se resoarbă în vagul, în ne- 
determinatul factor al eterului, conceput ca un mediu cu potente genera- 
toare, în sine, însă, o simplă ipoteză la rândul său, fără prea trainice 
garanţii pentru întemeerea unor vederi positive. 

Concepţia universului infinit, nelimitat, alături de câteva conside- 
rente specifice, se loveşte tot de ambiguititile eterului. Totus, examinate 
mai de aproape, principiile energiei universale suferă, după Guillemi- 
not, corectia următoare: 

1) Energia totală a universului pare să se conserve în timpul în- 
lănțuirii fenomenelor materiale. 

2) Entropia sa creşte în cursul acestor inlántuiri. 

3) Dacă, după cum totul pare să o arate, energia are o fază ete- 
rată, care, aşezată la începutul şi la sfârşitul inlántuirilor materiale, în- 
chide ciclul lor, această fază nu poate fi afirmată ca tributară a princi- 
piului conservării energiei şi foarte probabil ea poate fi p-ivită ca netri- 


26 Id., ibid., p. 96 
27 Id., ibid, p. 101. 
за Id. ibid, p. 103. 


Evolufionismul lui Spencer 815 


butară faţă de principiul degradării, energia, din contră, căpătând fără 
îndoială oreştere în grad în timpul efectuării sale 2. 

Este concluz'a filosofiei ştiinţifice a secolului XX, care depăşeşte 
foarte puţin domeniul cunoștințelor positive. Această vedere are meni- 
rea să ne evidentieze adeseori dispariţia energiei în mediul generator, pe 
deoparte, pe de alta o elaborare activă a acestui mediu, un factor de nouă 
creaţie la origina ciclurilor si, cum acest mediu generator se confundă cu 
substanţa imaterialá ca singură reprezentare virtuală a Fiintei supreme, 
dogma creaţiei dă noi forţe credințelor şi teoriilor metafizice diferite: 
se produce o nouă concil'ere a cunoștințelor metafizice cu cele ale ştiin- 
tei, cunoştinţe cari păreau în completă divergență. In concluzie, trebue 
repetată totus constatarea lui Guilleminot, că fenomenele vieţii sunt în 
chip netăgăduit supuse legii entropiei: tendinţa lor de a se produce este 
măsurată prh proporţia degradării însoţitoare, iar viața fiinţelor ca si 
a lucrurilor este o funcţie a creşterii entropice a energiilor puse în ac- 
tiune, mod de a vedea cu totul opus celui al lui Lalande Progresul spe- 
ciilor animale si vegetale este o funcție a creșterii entropice care im- 
pinge s'stemul solar spre letargie 30, asa încât creșterea vieţii pe pământ 
apare ca o consecinţă a morţii lente a sistemului nostru. Degradarea ener- 
getică este, deci, un factor necesar al evoluţiei, lucru care ne face ca prin 
ea să avem, nu spectrul mersului lumilor spre repaosul lor final, ei vi- 
ziunea înflorit crescută a vieţii pământene, însemnând o etapă în evo- 
Jutia universală. «О filosofie care ar semnala — conchide Guilleminot — 
ca obiect suprem al activităţii omenești de a întârzia această schimbare 
ar fi o filosof'e laşă și nefolositoare, asemeni celei a sectelor cari pre- 
tind că trebue să reducă la minimum activitatea vieţii individuale, inde- 
pártánd de la ea emotiile, afectivitatea, luptele, bucuriile și; tristetile. 
Viaţa omenirii este făcută din concursul activităţilor fizice şi morale ale 
fiecăruia, cheltu'te fără socoteală. Nimic nu ne spune că nu există o viață 
universală ieșită din concursul fenomenelor fiecărei lumi particulare, din 
fenomenele vieţii fiinţelor са și din fenomenele vieţii lucrurilor 24». 

О concepţie, s'milară în mare parte evolutionismului spencerian, 
făureşte compatriotul nostru Vasile Conta, fără a fi tributar, ca iniţiere, 
— după cum singur declară — contribuţiilor gânditorului englez, cărora 
încearcă totus să le aducă însemnate amendări sau corective. Teoria 
ondulatiei universale, emisă de gânditorul român g. grefată pe aceleași 
principii ale ştiinţei pozitive, са şi evoluționismul, ne prezintă o vastă 
$i reuşită explicaţie asupra fenomenelor lumii în genere și ale vieţii în 
specie. Viziunea ondoliformá, dacă ținem seama si de părerile relativ 
recente ale lui Lucian Blaga din lucrarea sa «Spaţiul Mioritic», tinde, pe 
deoparte, să ne prezinte un orizont spec fie al cugetării si simțirii, atât 
populare cât şi culte, a spiritului românesc, pe dealtá parte, un mod or- 
ganicist al acestui spirit. După V. Conta, fiinţele vieţuitoare, ca şi ma- 
riifestările sau funcțiunile individului si societăţii parcurg, în timpul exis- 
tentei lor, o curbă, o undă: mai Bine zis, cu o origină iniţială, din care 
porneşte latura suitoare, până la un vârf culminant, — apogeul, — ca- 


29 Jd. ibid., p. 105. 
зо Id. ibid. p. 109. 
3: 14, ibid., p. 110. 


816 Alexandru Ionescu 


racterizat prin prosperitatea optimă a: specificului individualitátii res- 
pective, de unde începe apoi panta coborîtoare, declinul către punctul ter- 
minal, către dispariţia propriu zisă. Această undă este semnul  desvol. 
tării unui. echilibru necesar, care ia naştere în lupta forţelor alcătui- 
toare ale fiinţelor sau existentelor. împinse. către dobândirea individuati. 
unii, către dobândirea vieți proprii şi care echilibru nu poate fi conce- 
put niciodată ca un repaos, ca un echilibru absolut, static. 

La rândul său, fiecare undă se subsumează alteia mai ample, din 
care face parte; subsumarea este similară oarecum cuprinderii indivizi- 
lor în clase, în ordine, în genuri, ete. Acolo unde începe să părăsească 
apogeul, pornind în declin, unda se găseşte la nivelul altei noi unde ur- 
mase, ai cărei zori genetici încep să se deschidă, Or'gina undei consi- 
derate se găseşte pe acelaş plan cu apogeul celei inaintase. In succesiunea 
lor gerpuitoare, undele considerate de acelas ordin urcá si coboará par- 
cursul uneia mai mari, care — asemeni lor — în succesiunea cu 
alte unde, de acelas ordin cu sine, alcátueste o alta şi mai mare, care, la 
rândul sáu se inseriazá intr'o curbă de un ordin superior si lucrurile 
cresc şi se adáncese astfel până la viziunea ultimă a undei univereale, 
care cuprinde întregul sbucium al vieţii şi existenţei cosmice. 

In desfășurarea teoriei sale, Conta subliniază totuş deosebirea dintre 
concepţia sa şi cea a lui Spencer, spunând că acesta nu face distincţie 
între formele evolutive şi cele neevolutive ale materiei, distincţie capitală 
din punctul de vedere al teoriei ondulatiei universale. Fără această dis 
tincţie, găseşte Conta că se produce confuzia, spre exemplu, între mişca- 
rea bruscă şi neregulată a unei stânci ce cade în prăpastie și miscarea 
evolutivă a puterilor vitale dintr'un animal 32, S'ar confunda astfel forma 
evolutivă cu ceeace nu-i este decât accesoriu, adică expresie funcţională 
pendinte. Formele neevolutive nu sunt decât acte funcţionale ale celor 
evolutive. Cu alte cuvinte, Conta înlătură din cadrul evoluţiei fenome- 
nele privite de Spencer ca formând domeniul evoluţiei simple, accep- 
tánd numai pe cele ale evolutiei compuse. 

Se constatá si mai bine acest lucru la împărţirea formelor evolu- 
tive în cele două feluri de unde: îndividuale şi pozitive. Astfel ne spune 
Conta unda individuală, numită şi fiinţa vie, este cea care reprezintă evo- 
lutia complexă a unei aglomerări de molecule materiale; ea este formată 
din echilibrul si lupta fortelor interne moleculelor sau părților alcătui- 
toare. 

Unda pozitivă sau manifestatiunea vitală, deşi Conta ne spune că 
nu mai reprezintă evolut'a complexă a unui corp material, ci numai evo- 
lutia unei părţi care serveşte de organ într'o ființă vie, ne dăm însă, 
bine seama, că, din punctul de vedere al concepţiei lui Spencer, ea nu 
poate fi privită ca o evelutie simplă, efectuată numai prin pierderea căl- 
durii sau mişcării proprii şi prin integrare de materie, fără efectul re- 
distributiunilor interne; din contrá, fenomenele subsumate de Conta un- 
dei pozitive, ca perioadele geologice de transformare a scoarței pámán- 
tului, mediurile cari nasc şi modifică plantele şi animalele, undele de des- 


32 Vasile Conta: Opere filosofice, Teoria ondulatiunii universale, p. 186, 
Buc. Cartea Românească, ediție revăzută de N. Petrescu, 


Evolufionismul lui Spencer 847 


voltare a ideilor sau facultăților sufleteşti si intelectuale, sunt in general 
proba certă a unei evoluţii cât mai diversă și cât mai complexă. 


Ni se va imputa, poate că, după atât de lungi si obositoare con- 
sideratiuni, n'am reușit cel puţin să ne precizám o atitudine demnă în 
ce privește chestiunea şi că am, căutat să ne ajustăm cel mult comod: şi 
plastic poziţiei lui Spencer, fără viziunea realităţii subrede dinnapoi, — 
când mai puţin prudent, dar, mai decis 8i mai curent, ar fi trebuit să 
îmbrăţişăm latura de preopinentá disolvantă. 

Cá nu ne-am precizat atitudinea recunoastem, dar prudenta, echi- 
valentă înţelepciunii, prin însăşi natura ei, n'a putut fi captată în stu- 
diul nostru. Trebue să mărturisim, că adeseori am simţit termenul, ca 
etichetă, neputincios să prindă totalitatea realităţii sau gândului care i-se 
atribue; alteori am simţit incapabilă gândirea să epuiseze analitic con- 
ţinutul vast, uneori nelimitat, al cuvântului. Am. simţit deasemeni adese- 
ori o mare greutate în obligaţia de a transa limitat şi categoric, asa cum 
o cere expresia, contradicții de suprafaţă, cari în fond apăreau ca fine 
compliniri sau continuităţi. 

О aceeas relativitate socotim că există în toate, care, poate, des- 
creşte în chip mai mult sau mai puţin gradat. Fiecare din sistemele mari 
filosofice a venit cu pretenţia să cuprindă totul; să soluţioneze trecu- 
tul şi să anticipe explicarea viitorului. Dacă explicarea trecutului pare 
un lucru mai simplu, fiind pusă în fata unor fapte împlinite, anticipa- 
rea viitorului e cu atât mai dificilă şi genialitatea acestor sisteme poate 
fi măsurată cu acest sens. 

In ce priveşte critica unui sistem, credem că ea trebue să aibă în 
vedere, în primul rând, tocmai latura trecutului. Din punct de vedere 
material, oricât de nou s'ar înfățișa un sistem filosofic, el nu poate fi 
considerat decât са o edificare pe trecut, constând dintr'o fericită sin- 
teză sau cuprindere a contribuţiilor anterioare, din care scoate sau le aplică 
o notă proprie. De felul şi măsura în care a integrat şi a sintetizat tre- 
cutul, până la sine, sperând numai, să-l promoveze cu un pas, cred că e 
în drept să se sesizeze critica, deoarece de atâta numai poate da el cont, 
pretenţia de a închide poarta viitorului fiind o simplă aberaţie sau un 
artificiu de exprimare. De îndată ce ea isi trasează o atitudine cu aju- 
torul faptelor posterioare lui, isi depășește rolul imanent si analitic, ma- 
nifestándu-si pretenţia de sinteză, creatoare, în care îl utilizează ca pe o 
experienţă, — positivă sau negativă, — în orice caz, însă, valabilă. 

Privit din acest punct de vedere, evoluționismul lui Spencer se 
plasează cu stringentá în linia de continuitate a ştiinţelor positive, fă- 
cându-şi din respectarea legilor cari stau la baza lor o dogmă și sinte- 
tizându-le într'o lege universală. 

Astfel privit evoluționismul, nu putem spune că nu înglobează în 
sine trecutul, imbrátisánd ştiinţa, în forma ultimă de cristalizare la care 
rămăsese cugetarea anterioară pentru exprimarea adevărurilor. 

E drept, că adeseori cugetătorul modern, susceptibil si fin, dor- 
nic pururi de abstract ametitor, de voltige suple intelectuale, nu rá- 
mâne satisfăcut de Spencer, la care saltul abstract e împovărat de con- 
cret, de experiment, de palpabil. In teoria sa evoluționistă, Spencer în- 


848 ° Alexandru lonescu 


cetează să mai privească universul în desfágürarea fenomenelor sale în 
chip meditativ, de la orice distanță faj de realitate, — ci îl cântărește 
curbat peste fereastra laboratorului, preocupat analitic mai mult de 
evaluări cantitative, decât calitative şi, totus, vom fi de acord consensului 
de obiecţii rid'cate împotrivă-i, că, — tocmai prin această poziţie a ва, 
unilaterală oarecum, — era fatal să-i scape poate latura cea mai însem- 
mată si mai plină de specific a realitátilor. 

Cu noile adánciri ale ştiinţelor — şi'n special in domeniul fizicei, 
al electricităţii | — concepţiile asupra materiei ві energeticei fiind esenţial 
modificate prin făurirea ultimelor ipoteze, concordante cursului special 
şi general al fenomenelor, vom semnala faptul că ne găsim în pragul 
altor perspective, menite să primenească în bună parte concepţiile noas- 
tre, atât metafizice cât si pozitive, cu frământarea unor forte noi. 

Ca altă dată Arhimede, care căuta un punct de sprijin în haos, 
ca să miște. pământul, ca setea finală a scepticismului tuturor vremilor 
de a găsi un frâu relativităţii disolvante, un punct stabil, reper pentru 
noi orientări, ca si criticismul, pozitiviamul şi relativismul modern, 
— asemeni lor, filosofia științifică de azi luptă cu iluzia unui punct de 
repaos absolut în marele si complexul vârtej al mişcării, ce porneşte, iñ 
concepţie, dela sistemul ceresc al infinitului şi trece, pe calea diviziunii 
nelimitate, spre infinitul mic. 

O întrebare răscolitoare asaltează iarăş, си impetuositate, brâul ag- 
nostic al înţelegerii noastre: către ce ţintă se îndreaptă întreaga evo- 
Гаре a vieţii cosmice ? Intreaga înflorire ві rodnicie a forţelor universului 
şi spiritului omenesc, pe firul duratei lor nemăsurabile, sunt împinse în 


această manifestare, prinsă în nimbul miracolului, numai de ideia acelui 
punct terminal al repaosului absolut, al morţii eterne, al degradării com- 
plete a energiilor, cheltuială de neocolit pentru realizările firii? Sau, 
poate, din fágase misterioase ale cosmosului apar principii necunoscute 
nouă, de înviorare, de împrospătare, de creștere a energiei forţelor în 
manifestare si degradare? 

Răspunsul la aceste întrebări azi? Tot: Ignorabimus. — Mâine? 


Alexandru lonescu 


DIN DOMENIUL ARTEI, ŞTIINŢEI 
ИУ ЕТМ N Z L OALE 


CONSIDERATIUNI GENERALE INTRODUCTIVE 


Faptul că D-l prof. I. E. Toroutiu, actualul director al celei mai 
de seamă periodice româneşti «Convorbiri Literare» a hotărît să comple- 
teze enciclopedicul cuprins al revistei prin introducerea unui domeniu, 
până aci lipsă, «MUZICA», este mai mult decât semnificativ, deoarece nu 
mulţi dintre proeminentii vieţii culturale îşi dau seama de marea şi ne- 
tăgăduita valoare socială, educativă, didactică, științifică şi artistică a 
muzicii. Când oare va veni ziua să-şi dea seama despre aceasta, atât ofi- 
cialitatea didactică, cea culturală şi propagandistică, precum si marele 
public, societatea? Desigur, numai după ce indirect se va putea face edu- 
сапа -oficialităţilor, notabilitátilor, factorilor culturali si chiar educato- 
rilor: înşişi, cărora le lipseşte par'că mai pronunţat ca altora. Dece să ne 
îmbătăm cu auto-laude întemeiate pe neadevăruri, când realitatea se pre- 
zintă altfel? 

Faptul că i se deschid. însfârşit şi muzicii paginile albe ale perio- 
dicelor model de viaţă spirituală a neamului nostru, înseamnă eveniment 
de importanță deosebită. 

Augur, care trebue privit si din punctul de vedere al cetitorulu:. 
bucuros că insfársit i se dă posibilitatea ca pe aceiaşi cale şi în aceiași 
măsură ca pentru toate celelalte domenii intelectuale, culturale, artist'ce. 
să se poată informa, orienta, cultiva cu un cuvánt. 

Un al treilea punct de vedere al acestui augur este cel ştiinţific-mu- 
zical, care întradevăr până astăzi a fost complect lipsă, nu numai din 
public'stică, dar şi din didactica românească. 

| Cât priveşte dispunerea materiei potrivit celor amintite, nu se va 
da cetitorului la întâmplare ceva despre, eau în vre'o, oarecare vagă ori 
tangenţială legătură cu muzica şi manifestările vieții muzicale, ci dintru 
început, chiar înainte de a ne fi hotărât să acceptăm conducerea acestiri 
nou fágas de inráurintá al Convorbirilor Literare, ne-am fost ordonat pla- 
nul astfel încât fiecare articol să vină încadrat precis intr'unul din sub- 
domeniile, specialitátile muzicii, si anume: ştiinţific, artistic, cultural, 
istoric, speculativ-critic, cronic, etc, după eum ве và arăta în cele ce 


urmează. 


Na lipsită de iriteres, ci din contră; edificatoare, pentru majoritatea 
cetitorilor, este darea sub formă de enunţ si cu oarecari completări. cxpli- 
cative, à principalelor subtitluri :din vastul domeniu al muzicii, сс vor fi 
10 


850 I I І lon Delu 


aci inserate, fie ocazional, fie izolat, in serie, sau datorită vreunei nevoi 
sociale. ) } 

In domeniul pur impersonal, adică al st'intei şi artei muzicii pro- 
priu zise, problemele, lucrurile si faptele vor fi prezentate sub forma 
înțeleasă de toti, dar totuși, cu substanţa nediminuată, ci din contră, că- 
lăuziţi de principiul cercetătorului care merge cu experiența şi interesul 
dela simplu la compus, dela cunoscut la necunoscut. 

In domeniile speculative, sociale, critice, etc., datorită unor carac- 
teristice personal-subiective precum si practicării lor până în prezent de 
către semnatar, în toate chestiunile cu caracter social se va respecta cu 
orice pret principiul obiectivitátii, al realităților, asa după cum în pro- - 
blemele ştiinţifice se impune respectarea adevărurilor, cu scrupulozitatea 
caracteristică ştiinţei prin definiţie. 

Suntem bine convinși — într'o oarecare măsură chiar prin expe- 
rienta de până acum — că, datorită moravurilor sau mai bine zis náravu- 
rilor sociale, multe chestiuni, de crasă realitate, vor fi tratate de cei vi- 
zati, desigur cu răutate, dar limpezimea adevărurilor îi va face să pună 
în mişcare un aparat mult mai mare ca până acum, vu tendințe nu 
numai de anihilare, ci ch'ar de imediată si definitivă distrugere a celm 
ce-şi ia îndrăsneala a spune în public, si încă în scris, lucruri de ruginos 
adevăr. Aceste persoane, саті în faza inițială a atitudinii lor n'hiliste 
față de vreun cinstit muncitor, social pozează contrar acţiunii si ten. 
dintei, drept nobili si distantati înțelegători, socotesc bárfeala drept ocu. 
patie creatoare şi o prezintă societăţii ca atare. Dar vom vedea. 

Din anumite motive, vom expune chestiunile, problemele, domeniile 
subdivizionare ale situaţiei muzicii la noi, în succesiunea datorită căreia 
există actuala stare de lucruri. Ca un scurt şi anticipat exemplu, e sufi- 
cient a urmări numai într'un domeniu о inlíntuire de triste adevăruri, 
şi anume: copilul românului nostru nu poate fi iniţiat si educat muzical 
fiindcă mama si tata nu ştiu absolut nimic; învățătorul şi popa sunt, 
dacă nu afoni sau amuzicali, cel puţin desinteresati si blazati; profesorii 
din scoalele secundare sunt antimuzicali si in medie rău voitori, cu ex- 
ceptia celor de muzică, lipsiţi desigur de rea voinţă, dar nu la curent 
cu programele, metodele, nevoile didactice nationale, artistice, ştiinţifice 
$i culturale; profesorii de şcoli academice, speciale şi universitare, sunt 
complet străini de domeniul muzicii, atât artistic cât şi cultural social, cu 
exceptia celor dela conservatoare si academii de muzică, unde în mod. 
cauzal muzica e esenţialul, dar, unde — cu puţine excepţii — partea 
didactic-culturală e abia primprejurul a numai vre-o patru clase primare 
său câteva secundare, ceiace e tragic de tot, în raport cu actualele ten- 
dinte de progres în viaţa didatică muz'cală, deoarece a trecut timpul în 
care talentatii învăţăcei făceau maximum de efort врте a reuși să imite 
pe maestru, acesta fiind lipsit de bagajul pedagogic-didactic de a explica, 
adică de a educa în loc de a instrui. Azi trăim în timpul educaţiei artistice, 
nu în al instruirii mestesugului muzical. Sirul catastrofal al lacunelor suc- 
cesive, mai sus amintite, poate fi exprimat şi în felul următor: în şcoala 
familiei, copilul n'are de unde învăţa nimic metodic muzical, ci numai 
întâmplător ca metodă, calitate şi cantitate; în şcoala primară nu poate 


Din domeniul artei, științei și vieţii muzicale 851 


învăța aproape. nimic metodic, sistematic, deoarece nici corpul didactic ` 
primar nu e iniţiat destul în acest domeniu, fiindcă nici el la timpul său 
n'a avut educatori, ci meşteri muzicali; in şcoalele secundare (unele 
neavând nici propunători muzicali — nici vorbă de educatori — iar altele 
neavând nici chiar obiectul «muzica» printre studii), copilul nu prea 
poate deasemenea să fie educat fiindcă, pe lângă că nu prea sunt educa- 
tori, fanaticul antagonism deslănțuit de marea si needucata massă amu- 
zicală a profesorilor de celelalte aşa zise obiecte principale de invátá- 
mânt, e atât de dăunător educaţiei copiilor si atât de imposibil de în- 
Jăturat, încât gar putea spune cá e mai uşor вй desfiintezi actualul fel 
de şcoală românească, pentru a întemeia pe cel corespunzător nevoilor 
noastre, decât să încerci convertirea si interesarea la colaborare a actua- 
lului corp didactic, așa ca din educaţia integrală a copilului să facă parte 
şi oropsita muzică; in scoalele academice, superioare, speciale si univer- 
sitare — cu excepţia celor de muzică —, problema e si mai problemă 
prin faptul că nevoia unei educati si culturi muzicale nu se simte nici 
pentru studenţii viitori conducători ai Statului, nici pentru actualul Stat, 
nici pentru ştiinţa şi arta muzicii, deoarece si aci, ca si în scoalele secun- 
dare, profesorii sunt complet străini, nu numai de domeniul însuşi al 
muzicii, cât chiar si de covârşitorul rol al muzicii în educaţia națională, 
aulturală, ştiinţifică şi artistică şi deci a progresului naţiunii si Statului. 
In parenteză fie zis, datorită numai celor de până aci, nu se vor simți 
destui indreptátiti în ascunsul sufletului lor a reacționa într'o formă, în 
aparenţă inocentă dar în realitate meschină? Dar, mai departe, pentru 
a preciza. i 

Plecând nu dela o imaginară premisă ci dela certul si vital inevita- 
bilul fapt că orice copil, viitor cetățean cărturar şi, în ascensiunea viito- 
rului, element de conducere în toate domeniile publice sau private, trebue 
să treacă fără excepţie prin şcoală sau prin şcoale, cât mai spre vârful 
piramidei didactic-cultural-ştiinţifice, ne putem da seama de viciosul și 
în acelaş timp tragicul cerc, datorită căruia majoritatea celor ce se ocupă 
de acest domeniu gi sunt conştienţi muzicanți, se descurajează dela început, 
ceiace pentru puţinii şi iscusitii profitori de astfel de situaţii, constitue 
o mos'e particulară, un imperiu dictatorial si inepuizabil camuflat profit. 

Din cele de până aci se poate deduce ce va urma şi că n'a fost 
riscată anterioara expresie: ruşinoase adevăruri. 

Ei bine, dacă înlrumătorii, educatorii si conducătorii (cu rare ex- 
cepţii) n'au fost îndrumați, educati si conduşi în domeniul şi tainele mu- 
zicii, nu pot nici ei îndruma, educa si conduce pe urmaşii lor, adică; după 
înţelesul Sfintei Sfintelor: Ce vor face cele sărate, dacă însăşi sarea cu 
ойе se sară e nesărată? Tată explicaţia că în acest domeniu neglijat 
oficial, superficialitatea, improvizatia, amatorismul — de la catedră la 
condei și dela stat la particular — sunt speculate în interes privat de 
cei ce — ca şi chiorul în tara orbului — se simt corifei, asi, guvernatori, 
etc., şi pozează, si se poartá ca atare, ca atotetápánitori, omnipotenti. 
uitând că chiar în cel mai fericit caz în care zeii proteguitori de astăzi 
nu iar părăsi nici la desvăluirea celor mai ruşinoase adevăruri, atunci 
vine legea legilor dela care cu orice încercare nu se mai poate sustrage 


852 \ ий ` sten реш 


„nimeni, legea firii, vârsta си; toate consecinţele еі: şi atunci va veni дев: 
nodământul fatal, deoarece nu va exista niciun remediu ei wä veni reacția 
naturală datorită tot legii firii şi evoluţiei omeneşti din-care şi măsluitele 
însemnări quasi-istorice, ce ar fi avut un cât de mare sau mic grăunte de 
adevăr în bombasticile auto-elogii ce si le-au ştiut atribui, tràmbita, în- 
semna, etc., vor fi umbrite, dacă nu chiar mai rău, de desvelirea adevă- 
ratului caracter căruia se datorau, adăugându-se apoi spontana emanci- 
pare descătuşată a celor prea mult timp oprimati, dintre care unii poate: 
mult mai talentaţi ca foştii, ceeace va evidentia si explica multe. din 
lucrurile ce acum sunt inexplicabile. 

Sá nu se uite că viața este o luptă. Cine nu luptă nu-şi poate motiva 
vietuirea. Cine luptă corect, obiectiv, moral, luptă nu fizicumaterial şi 
deci nu pasager. (intelegándu-se de aci că acest fel de luptă fizic-mate- 
rială n'a fost onestă şi că, după pierderea forţei fizice, cade învins si 
poate chiar ponegrit) ci luptă spiritual, virtual, abstract, pentru binele 
comun al neamului, societăţii, progresului însuși, ceiace înseamnă că 
lupta nu va înceta. nici după încetarea formei fizice, ci va fi continuată 
de valoarea realizărilor datorite luptei onorabile din viaţă, adică de însăşi 
opera realizată. De exemplu, o. compoziţie, o lucrare de artă, o realizare 
artistică sau culturală, rămâne în picioare, este о valoare în sine, inde-. 
pendent. de existenţa autorului, recunoscută şi apreciată în cursul, evo- 
lutia şi ascensiuneaistoriei domeniului respectiv, dacă a fost rezultatul unei 
munci cinstite pe baza unei înzestrări şi priceperi reale şi dacă impar- 
Паја corelaţie a posibilităţilor n'a fost împiedecată. Dar şi invers, cazuri 
ce sunt deja identificate au fost pe primul plan pe nedrept dar cari prin 
cunoscute metode au fost nu. rezolvite ci deghizate, transformate, camu- 
flate, subordonate, etc., pentru ca miraculosul factor, timpul, să dea po- 
sibilitatea respectivilor a-şi prezinta din nou onorabilitatea ca inocentă 
aparență cosmică. Gazetele (unele) din timpul evenimentelor au făcut 
gresala corespunzătoare realităţii, si au inserat câte ceva, mai mult sau 
mai puţin deochiat, în legătură cu numitele cazuri, din care notări se 
poate ceti mult, putându-se după împrejurări chiar, cita câte ceva. 

"Toate aceste chestiuni vor fi atinse sau citate direct sau desbătute, 
desvelite cetitorilor în toată goliciunea lor, dela caz la caz si fără părti- 
nire sau ranchiun, în funcţie de fiecare din problemele puse în articolele 
ce vor apărea aci, accentuându-se deopotrivă atât lucrurile bune. cât si 
celelalte. După împrejurări şi posibilităţi, articolele ce se vor succede 
aci vor trata probleme distincte, atât pe cele cu caracter general şi perma- 
nent, cât şi pe cele parţiale și în pasul apariţiei şi trecerii lor, cum sunt 
cele cu caracter de însemnări de cronică din viaţa şi evenimentele mu- 
zicale zilnice. > 

Deoarece aceste prime rânduri constituese numai o sumară și gene» 
rală introducere la tot ceiace va urma, nu e inutil a cita íntr'o succesiune 
fără scrupulozitate de pură încadrare! sistematică, problemele cele ma? 
mari ce vor fi aci însemnate; tratate, explicate, desbătute. 


Din domeniul artei, științei si vieţii muzicale S 853 


I. Din domeniul compozitiei muzicale se va vorbi despre: 

1, — Realizárile componistice româneşti în domeniul simfonie, sce- 
nic, solistic, etc., însemnându-se relativ şi numai în funcţie de informa: 
pile şi materialul ce-l vom găsi la compozitori sau societăţi şi instituţii 
de stat sau particulare, etc., fiindcă. atâta timp cât o compoziţie nu e 
tipărită nu stă la îndemâna publicului si cercetătorului, ci numai la a 
celui ce poate ajunge la ea. Şi aci ca la alte probleme, din partea noastră 
nu se va încerca nici cea mai neînsemnată părtinire, evitându-se com- 
plectamente intrebuintarea prea uzitatei devize: ai noștri, ci obiectivă 
deviză: ai neamului, ai țării, ai artei, ai progresului, ai realizării, ak 
muncii, etc. Câţi dintre merituosii nostri compozitori se sbat inutil а se 
evidentia, a li se recunoaşte munca, a fi încurajați, în timp ce unii máz- 
gălitori de hârtie muzicală parvin, sburdă, sfidează, ca şi cum fiecare 
dintre ei ar fi un al doilea dar mult mai mare Beethoven. Subtilitatea 
acestei manieri éste aceiaşi ca si în alte acţiuni după cum se va vedea. 
Nu vom tăgădui că printre cei ce au reuşit cumva să se emancipeze, nu 
sunt şi elemente ce meritau aceasta. 

2. — Realizările componistice în funcţie de profesiune, ocupatie. 
strat social, vârstă, pregătire etc., vor fi notate cu observarea unor lu- 
cruri ce deobiceiu se neglijează complect, fie din nepricepere, fie din 
neintelegere, fie din tradiţie, fie din mentalitate, fie din tendintá, etc., 
pentrucă realizările componistice sunt un fruct ce se arată tot asa de tar- 
div si condiţionat ca si in domeniul învăţământului, cu exceplia com- 
ponisticei în serie a muzicii moderne desmăţată, care poate fi. comparată 
cu un uşor comerţ sau industrie de máruntisuri. 

3. — Acţiunea de naţionalizare a repertoriului şi stimularea valo- 
rilor tinere ale neamului nostru prin momeli. financiare, întreprinderi 
oarecum similare observate în ultimul timp în cadrul diferitelor instituţii, 
fără însă a omite valoarea si rostul incercatilor merituosi compozitori 
în funcţie de menţinerea unei serioase linii de conduită, va fi deasemenea 
cu toată atenția obiectul mai multor însemnări. Nu e lipsit de “тегез 
a se nota atât partea cauzal-motorică generatoare cât şi linia ce în- 
cepe să se definească, mai mult datorită forței nevoilor nationale саге 
depăşesc şi constrâng pe tardivii lipsiţi de convingerea necesităţii ce ar fi 
trebuit s'o simtă dacă n'ar fi fost săraci cu spiritul sau orbiti de inte- 
resele personale. 

4. — Tot astfel trebuie notate rolul, tendinţele si realizările, dife- 
ritelor asociaţii muzicale sau în legătură cu muzica, fie că va 
fi vorba de aprecieri pozitive sau negative, fi că se va arăta cauza sau 
cauzele stagnárii unei aşteptate ascensiuni precum $ remediul cores- 
punzător obţinerii rezultatelor ce se aşteaptă, încă dela aceste instituţii. 

Aici va fi locul a se întreba: datorită căror cauze au dispărut şi 
dispar, (unele mai devreme, altele mai târziu) toate instituţiile mu- 
zicale, semi-, quasi-, sau real-oficiale, precum şi cele particulare, care 
din, toate punctele de. vedere nu numai cá n'ar fi trebuit să dispară, ci 
chiar să înflorească, să contribue la educarea si culturalizarea neamu+ 
lui eu cea mai mare grabă în drumul spre civilizația. realizată, de 


SI p 


854 i lon Delu 


înaintatele națiuni occidentale. Deasemeni, si aici se vor desveli şi ne- 
bănuite lucruri. 

Tot din acest domeniu al compoziţiei muzicale nu vom omite 
iverse alte chestiuni şi probleme pe care deocamdată nu le mai enu- 
IL Din domeniul interpretării si vieţii muzicale artistice se уа 
trata : 

1. — Despre valoarea comparativă a stagiunilor de concerte. ale 
diferitelor formaţiuni simfonice, dela însuși planul urmat până la quan- 
tumul aportului de culturalizare $i educare a publicului auditor, a socie- 
titii, apreciind tot ce e demn de acest lucru, dar in acelaş timp încrus- 
tând pe răbojul respectiv tot ceiace а fost sub aşteptare, adică ceiace 
n'ar fi trebuit să ee petreacă. 

2. — Despre stagiunea muzical-scenică (operă, operetă, coreogra- 
fie, etc.) după aceleaşi norme са şi la stagiunile de concerte, netrecând 
cu vederea lucrurile ce în aparenţă sunt neînsemnate dar in realitate 
sunt dătătoare de ton, asa după cum de exemplu se caracterizeazá dela 
sine maniera sau acţiunea prin care un lucru specific unei naţiuni este 
încredinţat spre prezentare unei persoane care nu are în clin nici în 
mânecă cu națiunea a cărei creiaţie o prezintă, caz ce va fi la locul şi 
timpul său disecat cu bisturiul realităţii, fără însă a se neglija relevarea 
lucrurilor bune ale aceleias instituţii. 

Tot aici ne vom întreba şi despre cauzele ascunse dar probabil 
grave ale exodului celor mai bune valori solistice scenice române, ceiace 
nu poate şi nu trebuie să treacă neobservat. 

3. — Despre muzica interpretată la microfoanele românești. dela 
cea mai modestă contribuţie până la opere şi simfonice, dela cea mai 
pură muzică specific-naţională (care e aproape cu desăvârşire lipsă) 
până la muzica cea mai degeneratoare şi mai distrugătoare de spirit si 
caracter, asa zisa muzicá moderná (care e abundentă), va trebui încă 
să se spună cu toată fermitatea care e pericolul. Aci va fi locul a se 
arăta cá un factor educativ si cultural aşa de hotărîtor pentru evoluţia 
unei naţiuni, cum e radiofonia, cu importanță cum n'a mai fost nicio- 
dată un alt factor în istoria omenirii, nu trebue să mai fie lăsat de stat unei 
administrări, conduceri, îndrumări, ce se poate asemăna une! moșii par- 
ticulare sub oblăduirea statului, facilitând par'că inexplicabil mai mult 
ceiace par trebui si fiind deci fără condescendentá de conştiinţă 8i re- 
cunoştinţă. Nu vor fi omise nici valoroasele realizări ale aceleiaş 
instituţii. M 

4. — Despre muzica bisericească, se va serie atât privitor la 
partea ce sar putea numi sacrilegiul muzical liturgic si anomalia. 
amuzicalitáti', afoniei slujitorilor sfântului lăcaș ce prin excelență ar 
trebui să picure mireaamă de frumuseţe muzicală, cât ві la partea 
bună de a nu se fi lăsat prea mult pradă influenţei muzicii zilnic-fTuc- 
tuabilă, cum e muzica social-modernă. 

5. — Despre rostul şi rodul muzicii în şi prin armată se va nota! 
deasemeni, atât partea ce nu mai corespunde azi întru nimic și care se 
datoreşte conservării unui traditionalsm fără înțeles şi fără rațiune 


Din domeniul artei, ştiinţei și vieţii muzicale 855 


pentru proprietăţile şi názuintele neamului nostru, cât şi partea de іп» 
comparabilă operă culturalizatoare, educatoare a ostașilor din toate col- 
ţurile ţării şi în acelaş timp a mediului social, în tendinţa de a se 
aduce spiritual-national cât mai mare masă de cetăţeni la acelaş numitor 
comun. de simtámánt national prin muzică. 

Câţi şi care sunt aceia care real au judecat, pricep şi sprijină fon- 
dul de naţională importanţă al acestei nebănuit de hotărîtoare probleme, 
nu vom opina. La înşirarea şi explicarea motivelor ce impun neapă- 
rat tratarea acestei probleme, se va releva însă unul dintre cele mai co- 
vârşitoare elemente în funcţie de care, metoda, timpul si... chiar scopul 
in legătură cu inversproportionalitatea sumelor necesitate instruirii şi 
formării ostagului pentru scopul real, determină valoarea combativă a 
unei ogtiri, din toate punctele de vedere, care constitue pregătirea mili- 
tară combativă a armatei şi asigură cel mai mare procent al reuşitei 
acţiuni militare propriu zise. 

In aceiaşi ordine de idei se vor mai trata (după împrejurări) şi alte 
chestiuni si probleme cu caracter practic. 

ПІ, Din domeniul științei muzicii vom însemna diverse: 

1. — Absenta, dar necesara latură ştiinţifică a muzicii din institu» 
tile noastre rămâne mai departe neobservată, cu toate că rezultatele 
obţinute de instituţiile din străinătatea conștientă de progresul şi avan- 
tagiile acestor domenii, au dovedit lumii întregi că noile orientări ale 
lumii se datoresc progresului ştiinţei ce uimeşte pe oricine si care se 
pare că nu va înceta a aduce noui şi mari inovaţii, invenţii, realizări, 
în aşa măsură încât, țările ce au întârziat şi mai întârzie încă, vor D 
proportional cu. timpul tributare celor avansate. 

Pentru a numi numai în treacă si numai câteva din specialităţile 
ce fac parte din domeniul ştiinţei muzic'i, e suficient să spunem că aşa 
după cum nu e posibil a se obţine căldură fără ardere, tot aşa nu se 
poate obţine sunet fără vibraţie şi cu toate acestea studiul vibratiei pen- 
tru muzicanți «acustica muzicală» nici nu este cunoscutá la noi in tará. 
Prin aceasta se explică multe lucruri. Tot astfel nu ştim câţi îşi pot da 
seama despre avantagiile cunoștințelor acustice în construcţii, industrie, 
dar mai cu seamă în răsboiul mecanic de astăzi. Asupra legăturii dintre 
acustică si instrumente muzicale ne vom opri mai mult. 

A trecut timpul când nu exista nici un element mecanic în sluiba 
muzicii. Acustica muzicală e aceia care a găsit mijloacele ştiinţifice 
prime cu care sunetele. ( fonii) au fost gravate şi atunci a apărut fomo- 
graful, primul pas ştiinţific în acest domeniu. In progres: de grăbită 
perfecționare, sistemele de gravare a foniilor, au trecut dela sistemul 
mecanic pur la cel electric şi a apărut o serie de aparate pentru înregis- 
trare şi redare sistematică, electro-acustică, un: domeniu care în niciun 
caz nu e accesibil celor cu oricât talent muzical . dar fără știință acus- 
tică propriu zisă şi în colaborare. cu alte ştiinţe ca: electricitatea, meca- 
nică, etc., un. domeniu care cuprinde tot ceiace astăzi în civilizaţie, in- 
vente şi progres social, se numeşte minunea secolelor şi. саге. în mod 
copleşitor facilitează aproape numai muzica sub toate formele. ei. 

Cu toate acestea a) acustica, b) fonografia, c) fono-cir.ematografia, 


4). electro:acustica, е) electro-fonografia, f) electro-fono-cinematografia, 
g) radiofonia, h) radio-televiziunea sonoră, etc., sunt cunoscute în lumea 
şi instituţiile muzicale la по“, numai: ca noţiuni, sau poate nici atât. E 
de notat că toate aceste domenii, aproape prin excelență muzicale, se 
studiază de nemuzicanti, în cadrul instituţiilor ştiinţifice şi ca atare nu 
din punct de vedere muzical ci pur științific experimental, 

Tot aici va trebui să spunem — atât cát se va cuveni — şi despre 
disciplinele muzicale cu caracter speculativ, pentru а ne orienta їп ce 
măsură există, se manifestă şi rodeste în folosul sau dauna intereselor 
social-nationale în institutele noastre. de cultură, ştiinţă şi artă şi deci 
ca factori determinatori ai viitorului. nivel de cultură, ştiinţa $i arta 
muzicală in tara noastră. Printre acestea vor fi însemnări din dome- 
niile sau subdomeniile muzicii care paralel şi cauzal n'ar trebui despărțite 
ci egal tratate cu şi ca aceleaşi subdomenii din cultura generală a tine- 
retului neamului nostru şi cari ar fi: a) istoria muzicii (pe lângă cea 
a artelor, care din păcate cuprinde toate artele afară de muzică, lăsând 
impresia că muzica nu e artă ci e... pur si simplu muzică), b) estetica 
artei muzicii (nu numai cea aga zisă în mod general esteticá — din care 
totuși nu prea face parte şi muzica — şi care e mai mult de natură 
speculativă, decât intr'nsecá), c) psihologia, pedagogia, didactica, si гпе- 
todica muzicală, cari cu toate că ar părea că nu sunt decât cunoscutele 
discipline aplicate doar la muzică, în realitate se poate spune că sunt și 
rămân ca discipline aproape de sine stătătoare, din moment ce la baza 
lor stă domen'ul ce nu e învățabil, asimilabil, accesibil tuturor, etc., ca 
la celelalte obiecte de învățământ ci stă, aşa cum se epune divers, încli- 
narea, suflul, darul, înzestrarea, talentul specific acestei unice arte ce se 
deosebește prea mult de toate celelalte, fiind cea mai imaterială, mi- 
racolul muzicii, 

S'a întrebat c'neva oare, câte din instituţiile noastre muzicale (de 
celelalte nici nu trebuie să amintim) au aceste inevitabil necesare dis- 
cipline pentru educația muzicală, ca singurele ce dovedesc deosebirea în- 
tre instruirea mestesugului muzical — cum s'a făcut dela facere până 
azi — şi educaţia artei muzicii, cum se face si trebuie să se facă în ţările 
civilizate cu pretenţii de model-progres ? 

Асі vom prinde şi diseca isbitorul paradox existent ín înaltele 
noastre şcoli de muzică, unde figurează o foarte importantă (?) secţie 
pedagogică, dar care n'are nici în clin niei în mânecă cu inexistenta pe: 
dagogie, deoarece numai pedagogie nu se face ci numai pentru fantul că 
absolvenţii acestei secţii, după ce vor deveni profesori, vor fi datori a 
preda muzica în învățământ în mod pedagogic. Dacă această rațiune 
motivează totul, noi nu o aeceptám. 

` Tot dintre domeniile cari ar trebui să completeze cultura tinere- 
tului nostru ar mai fi: a) formele muzicale, deoarece actualul cetățean 
ce face parte din pătura conducătoare à neamului, e capabil —— mai 
mult sau mai puţin — să facă deosebirea dintre diferitele forme. de 
apariţie si manifestare a oricărui domeniu, numai în cel al muzicii e 
aga de neorientat, încât sar putea spune că aude en ochii, după cum 
intr'un. întuneric vede cu pipăitul. Intervertirea rostului; diferitelor sim- 


Din domeniul artei, științei si vieţii muzicale 857 
1 e Y 

turi e dovada cea mai elocventă a tipului de am ce ве poate numi în- 
târziat sau chiar subnonmal. La locul si timpul său vom spune ceva și 
despre aşa zisul tip normal, privit din punct de vedere muzical ; 
b) studiul cu mijloace, perfecţionate, ştiinţifice, moderne, pe bază ana- 
litică a producţiei muzicale a unui popor, ceiace e cunosut sub nu- 
mele de folklor muzical, este un domeniu care se prezintă sub foarte 
multe şi variate forme la noi, sau mai bine zis sub o formă amorfá, fie 
pe motivul absurd că la noi şi ciobanul e folklorist, fie pe consideren- 
tul ridicul că... el (cel ce-şi dă ifose) s'a ocupat de pe când era copil la 
țară şi s'a specializat, fie că a avut şi are foarte strânse legături cu sa- 
vantul (imaginar) X, sau că e în curent cu. tot ceiace se petrece în 
cutare ţară în acest domeniu, fie că a colindat toată {ага în lung şi lat, 
fie că, etc. Că cei mai sus vizati au activat şi produs şi oarecare lucruri 
bune, nu se va contesta, dar nici realitatea datorită motivelor mai sus 
citate nu se va trece cu vederea. 

IV. Intre, printre, după, şi chiar în acelaș timp cu fenomenele 
de creaţie şi interpretare în arta muzicii în mod logic — din motive 
ce deasemeni la locul şi timpul lor vor fi arătate — trebuie să apară 
si aga zisa critică muzicală, dar bineînţeles nu pentru a critica (a bârfi), 
ci pentru a obiecta, a corecta, a îndruma, a lăuda, a stimula, a orienta, 
a încorda, a educa, a explica, a cultiva, a însemna pur şi simplu ca un 
cronicar. Ei bine, spre a ne opri numai un pic la ultima expresie: deo- 
camdată, cea mai fericită, mai cinstită, mai onorabilă și conştientă ac- 
tiune a celui mai erudit dar mai ales a celui mai nepriceput critic mu- 
zical, este si trebuie să rămână: cronica muzicală, în sensul obiectiv al 
cuvântului ca însemnare de eveniment cel puţin, excluzándu-se orice 
fel de apreciere, deoarece a aprecia însamnă, pe lângă constiincioasi 
obiectivitate Zu păreri, o pregătire muzicală enciclopedică și preten- 
țioasă, ceiace ne va face să disecăm puţin realitatea dela noi, fiindcă 
numai aga isi va putea explica cetitorul acestor rânduri foarte multe 
lucruri complect enigmatice pentru el si marea masă a publicului. 

"Tot în domeniul criticii vom avea desigur de încrustat si lucruri 
bune şi o vom face cu aceiaşi impartialitate si severitate. 

Nu este exclus ca si aici să iasă la iveală oarecari rusinoase ade- 
văruri, dar credem că a venit timpul a fi relevate. 

Acest domeniu, numit cu un cuvânt poate impropriu, critică mu- 
zicală, lipseşte aproape integral din viața noastră muzicală, din moment 
ce sub acest titlu practica a ajuns a duce publicul în eroare în aşa mă- 
sură încât astăzi aproape nimeni nu-şi mai poate face o idee precisă des- 
pre ceiace ar trebui să reprezinte adevărata critică muzicală în intere- 
sul obiectiv al societăţii gi ştiinţific al artei muzicii, dar nu în interesul 
celor ce ştiu să mituiască într'o formă sau alta, să angajeze, să oblige, 
să preseze pe cei ce chemaţi sau nu, fac pe criticii: muzicali, dar in 
realitate sunt un fel de neobservati mercenari muzicali. 

V. Cu toate că în aparenţă arta muzicală ar fi să nu aibă prea 
mare legătură cu ceiace nu prea conţine artă, totus vom dovedi că şi 
didactica muzicală face parte din domeniul artei muzicale deoarece, 
cum spuneam mai înainte, s'au dus timpurile în care arta muzicii era 


858 lon Delu 
păstrată, propagată si desvoltată prin mijloace rudimentare, adică prin 
imitare, instruire şi expeyiment individual; astăzi, în urma rezultatelor 
controlate, obţinute cu ajutorul binefacerilor didactic-pelagogice, s'a pu- 
tut dovedi cá pe lângă cástigare de timp şi valorificare, ridicare! $i creiare 
de elemente talentate, însăși arta muzicii a făcut şi face progrese ui- 
mitoare, datorită tocmai modernelor metode, sisteme şi instituţii peda- 
gogicmuzicale. In acest domeniu al didacticei muzicale vom însemna nu 
numai realităţile dela noi cu calitățile și defectele lor, dar vom insista 
mai mult decât în celelalte domenii, asupra unor orientări noui, care să 
poată explica unele cauze ale situaţiei actuale. 

Școli, conservatoare, academii "de muzică, ar fi să credem că există 
destule în raport cu actuala situaţie a țării (nu însă cea de mâine), dar, 
cum există, cum funcționează, cum activează, etc., ne-o dovedesc rezul- 
tatele care numai îmbucurătoare nu sunt. 

Plecând dela faptul că o anumită categorie de școli secundare din 
fara românească au muzica drept obiect le învățământ obligator atât la 
admitere cât şi în timpul şcoalei, precum, şi la examenele finale de ab- 
solvire sau capacitate dar mai ales în cariera pentru care s'au pregăt't 
din acest punct de vedere profesional, e nu numai de mirare ci mult 
mai gráv faptul constatat că procentual abzolvenţii acestor $coale care au 
studiat muzica timp de 8 ani o oră, două sau trei, săptămânal în mod 
obligator, nu pot face faţă celor mai elementare și stricte nevoi muzi- 
cale ce le incumbă profesiunea pentru care s'au pregătit, (ci poate mult 
sub jumătate) ceiace înseamnă din acest punct de vedere (pregătire mu- 
zicală) un insucces, sau ratare, sau chiar faliment, putându-se asemăna 
aceasta cu situația absolvenţilor scoalei primare ce devin re-analfabeţi. 
Vom aplica aceasta si la şcolile de muzică. 

Dacă s'ar face o statistică a celor ce, cu studii şi fără studii mu- 
zicale la instituţiile de stat ale noastre, compun  într'un fel sau altul, 
poate gar întreba mulţi, dece: atâtea şcoli de muzică dacă nu se în- 
vatá compoziţia, când compozitorii trecuţi prin aceste şcoli nu sunt lă- 
sali să se emancipeze, iar compozitorii de muzică... modernă, miracu- 
Joe auto-didacti, reușesc a-l umbri chiar pe Beethoven. 

Pe lângă aceasta, se va mai arăta — cu oarecari amănute — 
că la noi, chiar când sunt numai două şcoli de muzică, n'au nicio ase- 
mănare structurală, sau invers, chiar când ar fi foarte multe, nici 
chiar două nu s'ar asemăna, deoarece nu s'a ocupat si nu ве ocupă 
nimeni de aceasta, unii nepricepându-ce deloc. (cum am. arătat mai 
înainte) alții dezinteresându-se complect sau fiind vădit protivnici. (din 
moment ce nu pot avea nici-un avantaj particular), altora fiindu-le im- 
posibil sau poate interzis a se interesa (din cauza sforărtilor, invidiei, 
ete... Despre toate acestea vom vorbi mai pe larg si mai cu amá- 
nunte și preciziuni, pentrucă scopul nostru este să vindecím cu orice 
pret. rana, infecția, boala si în felul acesta deocamdată (adică redresare), 
să contribuim la oprirea răului, apoi la noui orientări, acțiuni . cons- 
tructive, progres, în slujba artei si ştiinţei muzicii sub toate formele şi 
în toate domeniile ei. Aci mai mult ca în oricare alt domeniu sperăm 
să „se. găsească suficiente valori cu caracter integru si Ppeite de in- 
teres Personal, pentru a se obţine în cel mai scurt timp cele mai bune 
rezultate. e 


Din domeniul artei, științei și vieţii muzicale 859 


VI. Nu cea mai neînsemnată parte este. aceia care în ordinea ur- 
mată aci este pomenită mai pe urmă, ci poate chiar invers. Din câte 
au fost amintite sumar și fugar până acum, se poate înţelege fără multă 
explicaţie că printre cauzele situaţiei dela noi se numără și lipsa de 
unitate de vederi, unitate de acţiuni si mai ales de colaborare. Aceşti 
trei factori si în special cel din urmă, reprezintă cu adevărat elemen- 
tele hotărîtoare în toate domeniile, deoarece, dacă e lipsă de colaborare, 
nu se poate realiza nici unitate de acţiune si nici unificarea vederilor. 
Despre colaborare sau, mai real zis, despre necolaborare vom trebui 
deci a destăinui (datorită tocmai marelui rol ce-l poate juca) o serie de 
foarte multe şi importante lucruri ce vor face să se desvelească poate 
cele mai ruşinoase şi de neiertat adevăruri, fiindcă în afară de faptul 
că toţi fac muzică, sub o anumită fonmă (dar cu diferite scopuri), acti- 
vitatea celor. vizati n'ar putea fi socotită colaboratorie decât printr'un 
absurd. 

Ne-a fost dat să observăm. (fiindcă mai mult nu sa reuşit a ве 
evidentia din partea ne-colaboratorilor), ce dibăcie ве întrebuinţează 
în folosirea valorilor ce o pot prezinta toti cei cunoscuţi, dela cel mai 
apropiat membru de familie până la cel mai inconştient (poate şi ino- 
cent) mercenar muzical, spre a se atinge scopul urmărit de pseudo- 
dezinteresaţii prea blagosloviti ai supraomeneştei ocupaţii, adică celebri- 
tátile noastre muzicale, şi ca atare vom vorbi pe bază de observare, 
experienţă, suportare de consecinţe si deci cu amănunte, preciziuni, etc. 
discretiuni, etc, A 

Desigur că rutinatii victorioși ai similarelor trecute încercări de a 
fi fost demascaţi, isi vor începe din nou manoperile sociale... (nu na- 
tionale ci demagogice) de a duce toată lumea în eroare dela oficialitate 
până la naivul amator de muzică, de a împiedica astfel neaşteptate, ne- 
dorite si nebinefăcătoare (pentru ei) desvelri de adevăruri triste, da- 
torite cărora, dacă s'ar fi continuat, prea-caritabilii nobili ai artei sar 
fi demascat şi ar fi putut fi stigmatizaţi, spre curmarea acestui rău de- 
venit plagă si deci spre binele şi progresul atât al muzicii sub diferite 
forme, cât şi al neamului, dela stadiul indiv'dului până la al colec- 
tivitátii în înţelesul cultural, didactic, ştiinţific si artistic. 

Fiindcă pura întâmplare a făcut să ne lovim de asemenea situaţii 
dar în formă minusculă faţă de cele din capitală, (provincia nu se 
poate manifesta prea mult în acest sens, din motive ce le vom enu- 
тайга), tot întâmplător am fost nevoiţi a face, bineînţeles în mic, să se 
ia la cunoștință de publicul local, tot pe calea scrisului, situaţii ce se 
cuibăriseră din aceias tendenţioasă, strâmtă ві neonorabilă interesată 
mentalitate. Cum suntem nevoiţi a semnaliza în capitala ţării, vom fi 
nevoiţi, ceiace deducem de pe acum cu foarte mare precizie, a suporta 
consecinţele cel puţin dăunătoare ale unei atitudini nesociale a tuturor 
celor ce vor fi vizati, subintelesi si deci conștienți că sunt vinovaţi de cele 
ce li se impută. 

Oricare ar fi atitudinea celor ce se vor emt vizaţi, celor ce, se 
vor simţi pártasi prin neobservare, nestiintá si inducere în eroare, celor 
ce direct sunt și trebuie să fie făcuţi răspunzători; oricare ar fi atitu- 
dinea celor ce n'au avut niciodată nicio atitudine; oricare ar fi atitu- 


860 , ` Ska Wetz И ia Jais шан 
dinea celor care în trecut au avut о atitudine similari celei de aci dar 
acum... poate că sunt chiar împrieteniți cu ‘сеї cărora Ле făcuseră “mo 
rală publică; oricare ar fi atitudinea şi a celor mai de bună credinţă 
şi doritori de dreptate, îndreptare şi progres (cu toate că logic ar fi ca 
aceştia să aibă obligaţia moral-socială de a se sesiza de partea obiecti: 
vitátii şi deci de a coreacţiona), noi, ca în tot timpul act'vitátii de până 
în prezent, ne vom urma linia, ne vom respecta atitudinea, ne vom 
menţine caracterul si ne vom continua felul de manifestare în faţa oricui, 
dela vlădică până la opincă, nelăsându-ne coplesiti de niciun fel de so- 
cială argumentare şi de niciun fel de încercare de constrângere ce ar 
putea avea (după părerea unor insi) vreo repercusiune de natură vital: 
existentă, adică neputându-ni-se anihila realizarea celor aci propuse prin 
niciun fel de valori vitale, dela blidul de linte până la efemere situaţii, 

Datorită (de data aceasta nu unei întâmplări), pregătirii voite şi 
conştiente pentru viaţa sub toate formele si aspectele ei, putem, afirm: 
că aşa cum până în prezent n'am bătut la ușa nimănui, n'am așteptat 
mila nimănui, n'am solicitat clementa nimănui, dar nici n'am aşteptat 
acestea din partea nimănui, îndepărtând orice astfel de prilej, tot aşa 
nici nu vom încerca aci de a face pe cineva să se simtă pe nedrept în 
vreuna din enumăratele inferioare situații fat de noi, dar mai cu 
osebire nu vom admite niciodată din partea nimănui niciun fel de 
situaţie prin care să fie lezată obiectivitatea, dreptatea, conştiinţa si 
morala din toate punctele de vedere, fiindcă suntem convinși că si în 
acest domeniu ca şi în celelalte (timpurile prin care trecem ne-o do- 
vedesc cu prisosință prin exemplare sdrobitor de grăitoare), trebuie să 
se găsească cineva care să aibă destul curaj, hotárire şi seninătate, pentru 
a sesiza ceeace nu trebuie să mai existe în corpul năpădit de infecții al 
neamului nostru si să procedeze cu aceias seninătate si convingere de 
vindecare a bolnavului ca si doctorul care pe cât e de conştient că bis- 
turiul lui taie în carnea pacientului, pe atât e de convins că numai 
prin această operaţie poate suprima rana şi poate da corpului posibi- 
litatea de a se reface, dăinui, si prospera. 


Prof. Ion Delu 


ȘI VIEȚII MUZU 
CALE» vor apare sub directa noastră supraveghere și în funcție de paginile ce 
ni se vor pune la dispoziţie în acest scop, diverse compoziţii, — de preferință 
dintre acele ce n'au putut fi editate și executate încă, datorită unor similare cauze 
de vitregie relevate in considerațiunile generale introductive expuse în această 
revistă, — prin care se va urmări în acelaș timp și o latură practică. 


PESTE VARFURI TRECE LUNĂ 


Op. 1 — Nr. 1 


Versuri de M. Eminescu 


2 y De perbo @ Mati opi Ide Йыш Ze 
Apen Ко Dcera de a nipon ridh. La rs 
е meta lil capense fr hakta ERR heal o 


2 < cab fpe лай 0 een рее . 


fecal! lo Же уу, 
©; iza GL. 


PARTITURA 


Se poate executa de către următoarele fcrmatiuni: 
* L — Cor Mixt. 
2. — Orchestrá. 
3. — Cor si Orchestrá. 
4 


. — Voce solo si Orchestrá. 


Această compoziţie poate fi cântată 


de oricare din formațiunile spe- 
cificate mai sus, sau poate fi retipărită, radio-difuzată şi imprimată ре 


discuri de către oricine, fără vre-o obligaţie oarecare, dat fiind:cá autorul 


nu face parte din nici-o asociaţie care i-ar putea impune restricţii în 
acest sens, asupra lucrărilor sale. 


Compozitorul. 
1. VII. 1941 


Eugeniu Micu 


«Peste várfuri trece lună» 


——— . k 4—— i 


== 


INTRE CRITICA $1 MISTIFICARE 


i In ultimul volum al Revistei Istorice Române, 10 (1940) p. 479—480, am 
cetit — surprins mai mult de revista care-l publică, деса? de cel ce La alcătuit — 
un violent atac împotriva mea, semnat de secretarul de redacţie al publicaţiei, 
d. D. B(odin). Inainte de a arăta care sânt neobișnuitele învinuiri ce mi se 
aduc și de a le răspunde după cuviință, irebue să indic cauza imediată а 
vehementei. diatribe redactionale. 

Cu câteva luni in urmă, făceam, in. Convorbiri. Literare, 73 (1940). p. 
1118—1120, o recenzie globală pentru volumul IX, pe 1939, al Revistei Istorice 
Române. Pe un ton, de a cărui curtenie nu s'a, plâns nimeni, nici chiar d. 
Bodin, notam — aproape totdeauna, în termenii cei mai favorabili — bogata 
culegere de studii, recenzii și note a unei reviste care, de zece ani încoace, a 
contribuit esenţial la desvoltarea studiilor istorice, la noi. Printre articolele care 
— datorită spaţiului restrâns, de care dispuneam — le menţionam, doar, în câteva 
rânduri, se afla și un studiu al d-lui Bodin, Politica economică a Regatkilui Sar- 
diniei în Marea Neagră și pe Dunăre în legătură cu Principatele Române. Nu 
mă pot opri să însemnez și acum cu un zâmbet. solicitudinea cu care autorul 
urmărea soarta vreunei uitate familii de cerealiști italieni din Galaţi, de acum 
câteva decenii, notând, din rapoarte: consulare,. consultate cu sárguinfá in archi. 
vele din Torino, data morţii cutárui asociat) la o firmă și certurile rudelor 
pentru moștenire; existența, la 1838 a casei de, comerț «Rocca e Chichizzola», 
care avea, în 1840, ca agent cumpărători de grâne, ре «Biga şi Porcella», 
sau însfârșit, reprezentativa figură a lui Giovanni Garibaldi «macaronar» si 
transformarea lui — între 14 Iunie 1828 si 1842, din «macaronar» in..., comerciant ! 
Pe cei care sânt îndemnați să creadă cá humorul involuntar pe care-l respiră 
cercetările d-lui Bodin s'ar datori unor. deformări tendenfioase ale mele, îi trimit 
la-Revista Istorică Română! 9 (1939) p. 148 gi 152, ca să se convingă. Pentru 
«Biga și Porcella», bunăoară, obscuri misiți care — aproape cu siguranță — 
şi-au ignorat importanța lor în istoria economică románo-italianá, cetitorii vor 
găsi la p. 152, nr. 10, în lipsa unei bibliografii; care. ne-ar fi interesat si mai 
mult, trei rânduri de referințe precise, din rapoariele consulare, italiene. Locul 
lor în istorie rămâne — datorită d-lui Bodin — de nesdruncinat: ktua- ёс dei. 

Autorul preţuitului studiu îmi arată că cercetările sale și-au găsit totuşi, 
aprecierea meritată la oameni calificați pe care, dintr'o lăudabilă modestie, nu 
vrea să-i pomeneascá din nou. De obicei d-l Bodin nu e sgârcit de loc cu 
referințele la oamenii și articolele, care se ocupă de dea In brosura sa Şcoala 
nouă de istorie, răspuns lui N. Iorga, Buc. 1936, p. 15, ne dă indicaţii copioase 
cu privire la condiţiile în care a ținut o comunicare despre consulatele Sar. 
diniei în Principate, la un Congres italian din 1935 și furnizează lista cu locul 
unde s'au tipărit «aprecierile» asupra comunicării sale; Dar chiar in volumul 
de față al Revistei istorice române (p. 459—460) i se menționează o dare de 
seamă asupra aceleiași neuitate comunicări, reproducându-se cuvintele preșe- 
dintelui Congresului și ale unui profesor participant, însoţite de. indicaţii. ca 
applausi sau la fine della lettura ë accolta da vivissimi applausi, a căror re- 
producere, cunoscuta sfiiciune q d-lui Bodin o lasă pe seama unui coleg, co- 
laborator. De altfel si celelalte lucrări ale d-sale sau despre d-sa au fost fără 
greș notate in revisia de care se îngrijește. (Știu că а apărut, tot acolo, acum 
câțiva ani o notă și despre broșura sa pomenită mai sus, Şcoala nouă! de istorie; 
nu-mi mai amintesc bine, însă, dacă era făcuţă tot: de vreun coleg sau chiar 
de d-sa). Sánt, prin urmare; sigur că și articolul recenzat de mine: s'a bucurat 
de aceeaș caldă primire, ceeace pledează, negreşit pentru meritele. lui, pe care 


866 Н r3 AL Elan 


— cum bine remarcá d. Bodin — nu sánt calificat sá le apreciez, neavând pre- 
gătirea necesară, pentru asemenea cercetări de «istorie economică». Aș putea 
răspunde că, pentru a urmări doliul de familie si avatarele unei firme de ce- 
realisti, sau importanța istorică a unor fabricanți de paste alimentare de acum 
câteva decenii, nu e poate necesară o aspră iniţiere prealabilă în arcanele discipli. 
nei. căreia i s'a dedicat d-sa. Voi pune punct, totuși, acestei discuţii recunoscând 
d-lui Bodin dreptul — necontestat, de altfel, de nimeni — de a se ocupa de 
problemele pe care singur le crede mai importante $i de a i se recunoaște stră- 
daniile, când sânt conduse cu asiduitate, marit pe care observaţiile mele n'au 
înțeles nici un moment să i-l conteste. 

Am mers cu îngăduința și mai departe. In vol. 9 (1939) p. 454—455 al 
Revistei istorice române 4-1 Bodin a semnat o recenzie destul de acidă, la 
studiul meu: Cu privire la traducerile franceze ale poeziilor lui Eminescu, din 
Convorbiri Literare 72 (1939) p. 1469—1537. Puteam să-i obiectez într'un eventual 
răspuns că dacă eu n'am pregătirea să discut probleme de isiorie economică, cum 
crede d-sa — d-l Bodin e; încă și mai puțin calificat să judece unele subtilitáti de 
limbă franceză și unele probleme de literatură comparată și de metodologie lite- 
rară, pe care le atingeam în studiul meu. Sânt însă prea respectuos față de părerile 
oricui, când mi se par cât de cât de bună credință și decent exprimate, încât 
să-i tügáduesc dreptul de a se ocupa de orice problemă de cultură. D-l Bodin 
însă nu s'a mulțumit cu recenzia pe care mi-a făcut-o și la care n'am găsit 
de cuviință să răspund nimic, In cuprinzătoarea notă pe care mi-o consacră în 
ultimul volum al Revistei sale, d-sa reia unele observaţii din recenzia pome- 
nită — care acolo mi se păruseră numai naive — și, după ce-mi face o 
culpă din fapţul cá nu i-am dat lămuririle pe care mi le ceruse (sic! — ca 
și cum tăcerea e întotdeauna o dovadă de slăbiciune și nu poate fi și un semn 
de dispreț — trage, din punctele vulnerabile pe care i se pare că mi le-ar fi 
găsit în articolul meu, concluziile cele mai gave si mai neaşteptate. D-sa 
— cu ce oportunitate, nu-mi dau seama, — îmi mai ia în cercetare și alte 
două articole, vechi de mai mulți ani, si ajunge la încheierea că: m'am ocu- 
pat cândva cu un Grec, Turnavitu, îndemna; fiind de «glasul inimii» simțin- 
du-má «mai înrudit» cu el «in ceeace privește sângele». Sânt dintre aceia care 
«caută să clatine credințele... cele mai scumpe și să discute, subestimándu.le 
operele reprezentative ale româniemului»: Mă num Ze, apoi, — după 4.1 Bodin — 
între «acești inamici... ai sufletului românesc» care arată, în tot ce-au scris, 
«o acţiune calculată, susținută și tenace de desagregare, înlăuntrul cetății crea- 
fiilor autohtone». Mi se condamnă stilul si mi se suspectează numele și toate 
acestea peniru recenzia mea la sfudiul d-sale, pentru că, evident, dacă articolele 
mele i se părea condamnabile, ета cazul să le stigmatizeze atunci când au 
apărut și nu după șase sau respectiv, patru ani. Și, iarăsi: toate concluziile de 
ordin, să zicem naţional, pe care le trage astăzi d-sa, le putea scoate încă. în 
recenzia sa de anul trecut, pentru că de atunci încoace n'a intervenit absolut 
nimic nou în scrisul meu, care să-i justifice o înăsprire a calificativelor, afară, 
doar, de ceeace l-a atins personal pe d-sa. 

In orice caz, mă văd obligat față de cetitorii mei si ai Convorbirilor Lite- 
rare, unde au anărut două din articolele mele încriminate, să răspund cât mai 
pe larg d-lui Bodin. q 

Sânt — o știu de pe acum — oameni care — cunoscându-ne pe amán. 
doi — îmi vor imputa cá iau în serios critica si alegațiunile d-lui Bodin. Dacă 
vor ceti in întregime răspunsul meu, își vor da seama cá mi-am luat sarcina 
să denunț o metodă de polemizare, cu o analiză amănunţită a afirmațiilor cri- 
ticului si cu citate, din scrisul sáu și al altora. care nu vor fi — cred — za- 
darnice. Lumina care o voi arunca asupra procedeelor folosite. de d-l Podin va 
preveni pe mulți asupra seriozilății d-sale critice și-i va fixa locul pe care 
trebue să-l ocupe în publicistica noastră științifică și distanța pe care trebue 
să i-o impue cei ce cred în nevoia onestităţii scrisului. Mă voi menţine în cadrul 
strict determinat de întâmpinarea d-sale, luând în consideraţie, punct cu punct, 
afirmaţiile, oricât de aberative, ale d-lui Bodin. 

D-l Bodin îmi impută că ironizez — într'un scurt articol publicat în însăși 
Revista Istorică română, 7 (1937), p. 170—179 — o încercare de ascensiune în balon 


Intre criticá $i mistificare 867 


a unor Aromâni din Siraco, de pe vremea lui Ali Pașa. Ne existând — după spi- 
rituala expresie a D-lui Lovinescu — semnele grafice ale ironiei, d-l Bodin a fost 
ispitit să o vadă și acolo unde nu era — de fapt — decât o discuţie amuzată, 
pe marginea unei satire a poetului grec Vilaras. Importanţa articolului — înirucât 
se poate vorbi de ea — cată să fie găsită în identificări de persoane, bibliografie, 
date istorice, geografice și etnografice, unde nu numai că nu se ironizează nimeni, 
dar se vorbeşte de Aromâni cu deferen(a și cu admiraţia pe care le merită. Oricine 
se poate convinge răsfoind paginele indicate mai sus. Nu pot insisia mai mult din 
consideraţie pentru revista în care am publicat articolul. Las secretarului ei de 
redacție generoasa sarcină de a ataca, în revista de care se îngrijește, un articol 
publicat in aceeaș revistă, potrivit principiilor unei ospitalităţi și a unei cuviinte, 
pe care știu că nu le va găsi în buna tradiție românească. 

D-l Podin se ocupă însă și de un articol mai vechi al meu: Conspiratori 
greci în Principate si un favorit mavroghenesc: Turnavitu, publicat în Revista 
Istorică 21 (1935) p. 337—372. Faptul cá am hărăzit vreo douăzeci si patru de 
pagini (nu treizeci si șase cum scrie 'și subliniază d. B.) figurei interesante a lui 
Turnavitu — în restul articolului ocupându-mă de alti conspiratori, cum arată si 
titlul — i se pare preopinentului meu un semn indubitabil cá favoritul lui Ma- 
vrogheni e, pentru mine, «un model demn de admiraţie si croit... după măsura 
năzuințelor» mele. Soarta Tu:navitului aș fi urmărit-o cu o emoție, care străbate 
în stilul paginilor. «de bucurie și de tristeţe, după cum soarta surâdea sau nu 
față de Turnavitu». Si pentru cá d. Bodin nu umblă cu jumătăți de măsură, ci 
preferă realitatea dură, mai ales când poate fi exprimată just si spiritual, d-sa 
isi încheie paragrafull Shdicàndu-] pe Tiurnavitu ca pe «geniul tutelar al recen- 
zentului nostru», adică al meu. 

Trebue să lámuresc, pentru cei ce nu știau, că Dumitrache Turnavitu — fără 
să aibă, poate, semnificația europeană a negustorilor gáláteni de cereale si comes- 
tibile, a căror istorie o scrie D. Bodin — și-a avut totuși importanța sa. Caimacam 
al unui, Domn, in Таха Românească, agent de legătură си streinătatea al altor 
Domnitori, cunoscut din izvoarele narative ale timpului si din numeroase docu- 
mente, nu a părut nimănui exagera/á până acum consacrarea а douăzeci şi ceva 
de pagini unei figuri ce si-a avut însemnătatea ei acum o sută cincizeci de ani 
şi care, printr'o moarte de mare răsunet, nu numai la noi în țară, şi-a răscumpărat 
multe scăderi, cunoscute si stigmatizate de contemporani. Oricum, trebue să геси. 
noaştem că Turnavitu rămâne totuși un personaj prozaic si că e cel puţin curios să 
i se urmărească cu o anxietate vrednică de o cauză mai bună vicisitudinile vieţii şi 
să fie ales «model demn de admiraţie» si «geniu tutela:». Rămâne doar să vedem 
care sânt semnele irecuzabile de entuziasm din раріпе!е mele, care l-au îndrituit 
pe d-l Bodin să tragă atât de precise concluzii. 

De fapt d. B. însuși mecunoaste că «bránzar» de meserie «însă vafaom 
după neam» sânt expresii adoptate chiar de mine — după o Cronică în versuri, 
contemporană — pentru caractarizarea lui Turnavitu. Observ că asemenea ameni. 
tăți nu sânt singurele care revin în rândurile mele. Mă mulțumesc să mai reproduc 
câteva — edificatoare. La p. 362 vorbesc de «îndrăzneala lui... ce-l îndemna să 
desprindă asemenea urâte apucături»; în aceeaș pagină, apoi, de «micul tiran de 
mai târziu». La p. 354, imi însușesc caracterizarea lui Dionisie Fotino — a cărui 
seriozitate o relev — după care Turnavitu era «un om ordinar $i cu totul nein. 
vățat». Mai departe, la p. 356, вош nostru primește din parte-mi aceste suave 
aprecieri: T. era «un om mojic, necioplit și peste măsură de fudul» și, tot acolo, 
vorbesc de Pitaru! Hristache, ridicat «împotriva parvenitului», care înfrunta clasa 
boierească, adecă împoiriva favoritului lui Mavrogheni. 

Oricine îşi dă ușor seama că expresii, ca cele folosite de mine în articolul 
pomenit, exclud, din parte-mi — față de personajul de care m'am ocupat — orice 
admiraţie si orice dorință de a-l socoti «geniul tutelar». Poate cá d-LiBodin a ales 
această expresie pentru faptul că e vorba de «opera mea de început», cum spune 
d-sa, si că nu s'ar fi cuvenit, poate, s'o închin unui Grec. Mă gândesc cu ce dis- 
pref trebue să se uite, atunci, d-l Bodin la însăși Revista Istoricá Románá de a 
cárei redactie ingrijeste, si care a debutat cu un articol despre un Grec, Evghenie 
Vulgaris, datorit unui inváfat deasemeni Grec de originá, dar care a cinstit cul- 
tura românească, bunul nostru profesor D. Russo. Când își câștigă pâinea 


868 ` Al. Elian 


la o asemenea publicaţie, atari «genii tuteláre» trebue să apese greu de tot asupra ` 
serisibilității de mimozá a d-lui Bodin. ^ - 

Oricum, dincolo-de aceste expresii atât de potrivite, mă interesau mobilele 
care Lan îndemnat pe d-sa să le folosească, cu orice. riscuri. Am bănuit un mo. 
ment cá Turnavitu fiind bránzar la inceputurile lui; va fi trezit apetiturile de 
istorie economic ale d-lui Bodin, gelos că i-am încălcat un domeniu, pe care va 
fi înțeles să și-l lărgească si dincolo de cercetările asupra negustorilor piemontezi 
de produse alimentare și altele, cărora le-a închinat evocatoare pagini. Atacul ar fi 
fost opera indignării. Si natura negat, facit indignatio versum şi câteodată şi 
proză — qualemcumque potest (sic!). Incep, însă, tot mai mult să cred cá — pă- 
răsindu-și, un moment, fraza sa lapidară și sentențioasă — 4-1 Bodin s'a lăsat 
sedus de farmecele, înșelătoare ale expresiei ironice, care presupun dela cel ce 
le mânuește o inteligență mai atentă si un spirit — cum se zice — mai ornat, 
decât ne putea servi d-sa. Il sfătuesc, după această mediocră izbândă, să se 
întoarcă la esenfele mai simple, dar mai sigure, din care-și hrănește de obicei 
proza. a 
As fi trecut, poate, mai repede peste aprecierile d-lui Bodin asupra то. 
destei mele lucrári, dacá d-sa nu s'ar fi folosit de acest prilej, ca să ne arate 
cum. se. aleg subiectele in cercetările istorice. Iată înseși cuvintele sale: 

Alegerea unui subiecţ' depinde de atâtea și atâtea elemente, 
dintre care glasul inimii nu e cel din urmă, mai cu seamă atunci 
când este vorba de studii privind vieata și faptele personagiilor 
trecutului, Te apropii, anume. de acel personagiu cu care te simţi 
mai înrudit, atå în ceiace privește sângele, cât si în ceiace pri- 
vește firea și idealurile. 

Nu voi intra, negresit, în discuţia acestor aberaţii psihologice. Mă voi 
mulțumi să notez cá, după d-l Bodin (dacă ceeace e adevărat pentru o mono- 
grafie istorică e cu atât mai valabil și pentru nuvela istorică, unde elementele 
personale în alegerea «subiectelor» sânt si mai precumpănitoatre), Costachi 
Negruzzi, cu Alexandru Lăpușneanu al sáu e o fire perversă si crudă, fiindcă 
şi-a ales, pentru singura lui nuvelă istorică, pensonajul cu care se va fi simțit 
«mai inrudit.. în ceiace priveşte firea si idealurile». Cât privește pe Odobescu, 
acesta e. deadreptul un sadic, ros de ambiţii nemăsurate, odată ce «s'a apro- 
piat» în singurele. lui nuvele istorice, tocmai de Mihnea Vodă cel rău și de 
Chiajna. Să mai amintim. poate, că prima broșură scrisă în frantuzeste de Kooăl- 
niceanu — la douăzeci de ani, când își începe activitatea științifică — e hărăzită 
Țiganilor, cu care n'avea, după câte știm, legături de sânge, ci le păstra doar 
înţelegerea și mila să de Român și de boier? Dare și mai ilustrativ să coborim 
„n vremea. noastră. și la cercetările istorice riguroase, Un singur exemplu ne 
va fi deajuns. 

Directorul Revistei Istorice Române, d.l C. C. Giurescu a publicat în tine. 
rele, (cam la aceeaș vârstă când má indeletniceam si eu cu Turnavitu) un va. 
loros.articol: Istoria lui Iordache Stavracoglu in Omagiu lui І, Bianu, Bucu- 
rști 1927, p. 201—216. Inainte de a edita o istorie in versuri asupra acestui 
Stavrache, d-l Giurescu, se ocupă in câteva pagini definitive de nefastu] per- 
sonaj, fire cu mult mai odioasá decât Turnavitu, dar de acelas neam, cu el, 
dovedind aceeaş- aroganță in raporturile cu boerii si ajungánd si el — cu 
câteva decenii înainte — caimacam al Domnului. de data aceasta in Moldova. 
t Ne întrebăm. ce ar fi sous d-l Bodin dacă un necuviincios ar fi anlicat 
— în Revista Istoricá Română sau aiurea — principiile de euristică ale d-sale 
si la cazul acesta, conchizând cu privire la «sângele» si la «firea şi idealurile» 
autorului, după subiectul ales de acesta ? Ajunge să formulăm întrebarea, ca să 
facem evidente pentru oricine absurdiiatea penibilá a sărmanelor «considera- 
Нш» ale d-lui Podin. 

Vom „trece, acum, la ultimul dintre articolele mele încriminate, la cel: 
Cu privire la trejducerile franceze ale ооет Шог lui Eminescu, publicat în numă- 
rul” închinat lui Eminescu din Convorbiri Literare 72 (1939) pn. 1469—1537. Cele 
mai ‘grave obiecţii ridicate de d) Bodin, pornesc, cum am văzut, dela acest 
„studiu al meu, de care criticul nos'^u s'a ocupat în două rânduri. In recenzia 
sa din volumul! trecut al Revistei Istorice Вотаге 9 (1939) p. 454—455, atingea 


Antte. critică și mistificare 869 


mai multe chestiuni, ridicate in deosebi de li i i 

nu era intotdeauna pe placul sáu (cát bet Fea 98, pine si care 
de care mă ocupam, am observat că a avut tactul, nesperat mn wir adresă 
pră-i păreri proprii!) Mai interesant devenea recenzentul când ne m X Gen 
de unele calificative ale mele, se arăta gata să ia apărarea lui Tao" Mil d 
d-nei Rea Ipcar si altor câţiva, nedreptăţiți, in măsuri diferite, де Ze S 
ачар anial Revistei sale, 0-1 Bodin reia numai două-trei puncte, deci. 
ш а era) iile sale mai vechi si le subliniază, scoțând dintr'insele con- 

Ç i mai ales national, pe care le-am mentionat incá dela incepu- 
tul rándurilor de față. Asupra acestor puncte vulnerabile din scrisul meu sânt, 
dar, ținut să insist, mai pe larg. lată, întâi, textul d-lui Bodin, cu pasagiile 
mele subliniate chiar de d-sa și alcătuind argumentul său principal : 

{ d. Elian... tratează cu același suveran surâs până si pe Mihail 
Eminescu, scriind despre «aga zisele poezii filosofice și... poemele 
de ton susținut si cu țeluri mai ambifioase, ca bunăoară: Inger si 
Demon, Mortua est, Melancolie, Impărat și Proletar, Egipetul, Ră- 
găciunea unui Dac, Venere si Madonă si, în deosebi, Luceafărul 
(Convorbiri Literare, 1939, p. 1512). 

Nu șiiu dacă e nevoie să mai spun, dela început, că formularea mea e 
atât de limpede, încât orice discuție — pe care, se va vedea că nu o refuz — 
e zădarnică, fiindcă se adresează ori oamenilor de bună credință, care nu au 
nevoie de ea, ori celorlalți (dacă mai e Cineva afară de d-l Bodin), care vor 
refuza Zen recunoascá evidența însăși. Vom cerceta, totuși, cele două obiecţii 
pe rând. 

Alecsandri și-a tipărit, în timpul vieţii, un volum de versuri pe care el l-a 
numit Pasteluri; la fel Coșbuc cu ale sale Balade si Idile și nenumărați alţii 
şi-au botezat, cum au crezut, creaţiile proprii. Dacă astăzi ar vorbi cineva de 
aga zisele Pasteluri sau de așa zisele Balade și Idile, nu e nevoe să spunem că 
ar fi o impertinentá de cel mai prost gust. Dar Eminescu nu și-a etichetat nici 
când o parte din poemele sale cu denumirea expresă de poezii filosofice. Această 
denumire a fost dată, de posteritate, anumitor poezii ale lui Eminescu şi nu 
totdeauna acelorași. Nu știu să existe o listă exhaustivă a acestor poezii filo- 
sofice, in care să fim siguri cá nu s'a pus una mai mult sau cá nu lipsește vre- 
una. E, desigur, o chestiune de interpretare, în care însă genialul poet nu şi-a 
spus nici un cuvânt al său. Intrebuințăm termenul de poezii filosofice, pentru 
cá e adesea folosit, dar cu corectivul discriminator: asa zise, pentru a arăta 
hotărît că expresia e profană și nu angajează întru nimic pe poet. Aşa zise 
înseamnă : categorisite de alţii de cât de Eminescu. 

La fel pot spune — si s'a spus si de alţii, desigur — asa zisele Satire ale lui 
Eminescu, pentru bunul cuvânt că poetul nu le-a spus niciodată Satire, ci numai 
Scrisori. Intrebuintám termenul Satire uneori, pentru că e de circulaţie curentă, 
dar vom fi recunoscători celui ce adaugă un prudent: așa zise, tocmai pentru 
a nu se creia o confuzie în jurul numelui ales de Eminescu însuși. 

Şi mai putem adăuga un amănunt: teoria genurilor literare cunoaște 
poezii lirice, epice si altele, după genul respectiv, în care se încadrează fiecare, 
dar a auzit d-l Bodin de poezii filosofice, după vreun gen filosofic, cărora li 
s'ar subsuma ? 

D. Bodin socoate, probabil, participând la o prejudecată împărtășită și 
de alţii, că gândirea filosofică potenfeazá valoarea estetică a unei creaţii, si 
pentru dânsul poezie filosofică este o culme de care nu te poli apropia cu 
mâini sacrilege. Să mi se dea voe să cred că ceeace se înțelege de obicei prin 
poezie filosofică e filosofarea versificată a unui Guyau sau a unei D-ne Ackermann, 
alături de care e o impietate să pui prospeţimea neasemuită de imagini si de 
limbă a lui Eminescu. ЇЇ vom trimite pe d-l Bodin — cu voia d-sale — la 
mărturia uneia din minţile cele mai vii ale criticii românești din vremea noastră, 
pe care fostul student la Estetică de acum unsprezece ani пи o уа inlátura-o, 
desigur: mărturia lui Paul Zarifopol, care, in esseul său Poesie filozofică 
din volumul Artişti și idei literare române, Buc, f. a. p. 41—54, pune $1 re- 
zolvă in| chip luminos problema. Pentru mine, ori din ce punct de vedere ași 


870 


Al. Elian 


rivi formularea mea încriminată, o ăsesc fericită :ргіп i ei a i 
güierea sá stiu cá nu pai apte ны gândesc кыы ud шаг 213 FA 
фы D-lui Bodin nu-i plac insá felurile ambifioase, de care am vorbit. Necunos. 
când, din păcate, decât ambiţii vulgare, e în dreptul său să suspecteze cu- 
vântul ambiţie și derivații lui. Trebue-să-l asigurăm că ‘atât ambiţie cât și ambi- 
fios se întrebuințează $i în cele mai neprihănite înțelesuri. Că ambiţie se ia 
adesea în sensul bun, va vedea deschizând, la cuvântul respectiv, Dicţionarul 
Academiei Române, bunăoară, unde va întâmpina pe Maiorescu, declarând 
în Parlament ` Nu avem altă ambifiune decât a trăi liberi. Cuvântul, însă, e un 
neologism $i sántem ţinuţi, pentru a-i preciza! toate accepțiile, să Tecurgem şi la 
limba din care a fost împrumutat, Deschidă d-l Bodin orice dicţionar francez 
și se va convinge. Noi vom da un singur exemplu, câre nu se găseşte in dic. 
fionare, din care să se vadă ce însemna pentru un clasic ambiția şi întru cát 
merita să fie propovăduită. Vorbind de corespondența cu Mirabeau a celei mai 
alese figuri de moralist francez din veacul XVIII, Vauvenargues, Sainte-Beuve 
(Causeries du Lundi, XIV p. 45—46, ed. Garnier) spune : 

Il ne se peut de plus beau plaidoyer en faveur de l'ambition, 
considérée comme le déploiement des plus hautes facultés de l'étre 
humain au complet. N'ayant pu étre ambitieux par lui-méme et 
pour són compte, Vauvenargues demeure le plus excellent et le 
plus vertueux professeur d'ambition. 

In ce priveşte pe ambițios, Dicţionarul Academiei Române îl definește, între 
altele, ca: râvnitor... de distincție personală. Se mai poate "incrunta, acum, 4-1 
Bodin? Cát am fi fost de bucuroși să fi râvnit si d-sa la asemenea lucruri; 
ar fi fost scutit de multe plictiseli si ni le-ar fi cruțat si nouă! Cât priveşte 
izvorul francez, să vadă exemplele date de Littré, bunăoară, їп: dicționarul său, 
sub cuvântul respectiv. П va găsi pe Boileau, care, vorbind de odă, în Arta 
sa poetică, scrie: 

L'ode, avec plus d'éclat et non moins d'énergie, 

Élevant jusqu'au ciel son vol ambitieux, 

Entretient dans ses vers commerce avec les dieux. 
sau ре L. Racine, pomenind de sfinţi, care sont ambitieux de plus nobles riches- 
Ses, s. a, m. d. 

Cred са a înţeles, după aceste lămuriri, chiar si 4-1 Bodin, cá feluri am- 
bifioase înseamnă, pur si simplu, názuinfi spre ținte mai ridicate, calificare care 
cinstește pe oricine. Ne putem întreba, deci, cu drept cuvânt, ce mai rămâne 
din gravele obiecţii ale pătrunzătorului critic ! 

Tot în legătură cu Eminescu, mă simt însă obligat — înainte de a în- 
cheia și acest capitol si a trage concluziile fireşti —.să reproduc, oricât de 
penibil mi-ar fi să mă citez singur, câteva paragrafe din studiul meu de acum 
doi ani. Se va vedea dacă se mai poate vorbi de insulte aduse poetului, cum 
insinuează d-l Bodin, când crede: 

că d. Elian, pentru ca ironia.i să fie mai isbitoare, a publicat articolul 

despre «ambițiosul» Luceafăr tocmai în tomul «Convorbirilor Lite- 

rare» dedicat lui Eminescu, adică în «casa» poetului și de ziua pro- 

slăvirii lui de către întreaga suflare românească. : Ans 
si dacă mai e îngăduit cuiva să vadă in mine «pe unul dintre aceşti inamici... 
ai sufletului românesc» care urmărește «o acţiune calculată, susținută și te- 
nace de desagregare» ха -creațiilor naționale. 

Dintr'un articol de aproape șaptezeci de pagini, nu voi putea, firește, 
să extrag decât prea puţine pasaje; care vor fi, însă, edificatoare, Iată ce scriam 
(p. 1516) despre Luceafărul, pe care s'ar părea că l-aș fi profanat cu tonul 
meu deplasat, tocmai la sărbătorirea poetului : 

Prin tema sa, Luceafărul e pe deplin accesibil culturilor occi- 
dentale; prin realizarea lui într'o limbă, care și-a împlinit, parcă, 
intr'insul ultimele virtualităţi ale: ei, cu o: înălțime mereu susținută 
a ideii, cu o bogăţie ei o noutate uluitoare de imagini, poemul 
rămâne, desigur, cea mai frumoasă biruintá a poeziei româneşti. 


"Intre critică si mistificare 871 


Se înțelege ușor cât de dorită ar fi împărtășirea sa, cu mijloacele 
tehnice cele mai potrivite, unui număr cât mai larg de străini, 
folosindu-se una din marile limbi de cultură. 

Câteva pagini mai departe (p. 1519) vorbesc — citându-le — de «versu- 
rile de fermecătoare expresie a văpăii lăuntrice, care mistue pe Cătălina» și, 
pe aceeaș pagină, ceva mai jos, men(ionez momentul când 

Eminescu, intr'un efort ne mai atins, reușește în cinci strofe să 
deschidă cea mai grandioasă perspectivă cosmică, din câte cunoa- 
ște poezia românească — drumul Luceafărului către Dumnezeu — 

Vorbind către sfârșit de Goethe și Eminescu (p. 1527) pomenesc de «ele- 
mentele unei lecţii de versificație pe care ne-o servesc doi dintre cei mai mari 
lirici din câți cunoaștem». Când, indignat de c traducere submediocră, cred că 
«trebue stigmatizatá cu toată energia», adaug (p. 1523): 

E timpul să se înțeleagă că Eminescu reprezintă, încă mai de mult, 
în străinătate, nu numai în țară, suprema valoare în creaţia literară 
românească și cá, de acest prețios tezaur, nu se pot apropia, са 
să-l împărtășească peste graniță, decât consiiintele artistice cele 
mai pure, în care viază talentul, cultura și bunul gust. 

Articolul mi-l sfârșeam (p. 1537) cu următoarele cuvinte : 

Putem, dar, încheia încercarea noastră de prezentare а tăl- 
măcirilor franceze din Eminescu printr'un sfat: toți câţi vor să-l 
cunoască si, prin el, să ne cunoască pe noi toți, să învețe româneşte. 
Şi sânt prea sigur de valoarea culturii noastre și prea încreză- 
tor în destinele neamului meu, ca să mă tem că acest îndemn mai 
poate fi întâmpinat cu un zâmbet. 

In sfârșit, poate niciuna din poeziile lui Eminescu nu e mai românească 
și, azi, mai actuală decât Doina. lată ce spuneam despre ea (p. 1499—1500): 

Nicăeri, poate, mai mult ca în Doina ethosul românesc nu 
pătrunde mai deplin alcătuirea poetică, iar forma curat populară, 
in versificatie, în vocabular, în virulenta sălbatecă a impreca- 
fiilor, arată limpede că Eminescu își dorea compunerea sa — cetită 
în împrejurări memorabile și prin ele înseși elocvente — repre- 
zentativă în cel mai larg înțeles, pentru ceeace am putea numi o 
sensibilitate națională. Mai mult ca oriunde, în Doina poetul își în- 
gădue, conștient, o abandonare în voia unui curent adânc de inspi- 
гае: destinele poporului sáu își găsesc intr'insul un instrument 
incompabarabil, cu rezonanţe grave şi puternice. Aici Eminescu iz- 
butește să realizeze cu mijloace mai simple, mai dure dar şi mai 
plenare decât în Scrisoarea III-a bunăoară, ideea antică a poetului 
— vates, pe care suferinţele cetăţii, patriei, neamului, îl zeudue 
precum Apollo pe pythonise si vorbesc prin stihurile lui cu un 
lirism vehement și profetic. Evident cá într'o asemenea creaţie, to- 
tul: concepția,  versificaţia, imaginile, lexicul, întorsăturile sintac- 
tice sânt mai adânc ca oriunde străbătute de substanța cea mai 
caracteristic românească’ a vreunei sensibilitáti poetice. 

Trebue, însă, să mă opresc. Mărturii ca acestea se pot culege aproape din 
fiecare pagină, și articolul, relativ recent, stă la dispoziția огісіі ar vrea să-l 
străbată în întregime. Sânt sigur că orice cetitor onest va recunoaște că n'am 
înşelat nici o așteptare, după ce, la începutul cercetării propriu zise (p. 1485), 
arătam că doresc ca, din rândurile încercării mele, 

să se întrevadă ceva din omagiul vibrant de nesfârșită iubire, pe 
саге, cu palide mijloace cárturáresti, am ţinut să-l aducem si noi 
unei sensibilități de regală amploare, care a format, in cel mai 
adânc înţeles al cuvântului, toate generaţiile crescute în slova lui, 

, de zeci de ani incoace. $ ў 

Dupà reproducerea acestor fragmente, care, oricât. de disparate, izbutesc 
totuși să redea — pentru oricine — adevărata: atmosferă a studiului meu, mă 
simt în drept să calific insinuările d-lui Bodin ca pe cele mai penibile încercări de 
mistificare, din câte mi-a fost dat să văd. Dintr'o cercetare care — dela început 
până la sfârşit, — e o mărturisire de nespusă venerație „pentru cea mai aleasă 
figură de creator în limba și sensibilitatea românească, să vrei să scoţi o "are 
de denigrare si de batjocurá, introdusă — mânşav — în chiar Convorbirile Li- 


872 AL Elian 


terare ale Poetului si tocmai la sărbătorirea lui, mi se pare o acţiune de nein- 
tâlnită abjectie, care ar pecetlui soarta oricui mai are ceva de pierdut in pu- 
blicistica românească, Ne întrebăm cu uimire, ce obtuze minţi își bănueşte d-l 
Bodin printre cetitorii săi și ce nivel moral le acordă, dacă-și închipuie că ori- 
care din ei, cetind măcar pasajele reproduse de mine — dacă nu, cum as dori, 
întreg articolul meu — își va mai însuși concluziile sale și va mai putea stima 
un om, care nu se sfiește să amestece până și figura lui Eminescu in máruntele 
lui ráfueli personale. Р 

Ar crede cineva, ascultándu-l, că acest paladin al valorilor românești, sus- 
pectând orice umbră de abatere dela tablele naţionale ale legii, a trăit în 
veșnica admirație a oamenilor care ne-au cinstit țara, Ajunge, însă, să amin» 
tescă că acelaș domn Bodin, care nu-mi iartă că mă asociez la o glumă, pe seama 
necunoscutului Pahomie dornic, fără succes, să se înalțe în balon pe vremea 
Pașei Ali, a urmărit ani întregi cu articole, recenzii și o broșură aparte pe 
N. Iorga fostul său dascăl, socotindu-l, desigur, mai puţin reprezentativ pentru 
cultura românească, decât palida figură de aeronaut a lui Pahomie. D-sa care, 
ignorând înadins valoarea cuvintelor, imi reproşa felurile ambifioase, puse în 
seama unor poezii eminesciene, a putut scrie (Şcoala nouă de istorie, p. 15—16) 
nestânjenit, vorbind de Iorga, despre 

«ploaia de batjocuri» care îi sfichiuește persistent și enervant zilele 
de spasm și neodihnă ale unor bătrâneţi bântuite de duhurile mali- 
fioase ale neastâmpărului gi destrămării. 

Nu voi insista nici asupra altor profesori ai săi de Facultate, oameni, în 
toate privinţele, la alt nivel decât d-l Bodin, care s'au văzut defáima[i, în triste 
campanii de presă, de fostul lor elev, actualul secretar de redacţie al Revistei 
Istorice Române. 

D-l Bodin, însă în fața căruia stilul meu nu găsește har, fiind calificat, cu 
cea mai ridiculă împerechere de cuvinte: «levantino-iudaico- francmasonic», a dat 
si dă necontenit modele de urbanitate in ton și eleganţă în expresie. Ne mulțumim 
să amintim «polemica» sa cu unul din cei mai mari lingviști ai timpului nostru, în- 
váfatul italian Matteo Bartoli în Revista Istorică Română 4 (1934) p. 343—346, ро. 
lemică scrisă într'o italieneascá exemplară, unde elevația europeană a tonului 
să o judece cititorii după expresii ca: 1а-1 depe mine că-l omor! (în românește, 
si cu traducerea italiană: «Prendilo, perché c'è pericolo che io lammazzi!») și 
ca aceea de agent electoral de mána a patra (propagandista elettorale di quarta 
classe), aceasta din urmá de o deosebitá savoare cánd iese din pana d-lui Bodin, 
dupá ce-i va fi fost soptitá la ureche de unul din acei demoni hilari, care fac 
pásárile sá piará pe limba lor. 

Mai rămân «încercările de intrigă» pe care mi le surprinde — se pare 
in aceeaș recenzie pe care i-am făcut-o și care a stârnit mânia homerică a d-lui 
Bodin. D.sa nu dă și nu poate da nici o pildă de atari «încercări». Ne abţinem 
să discutăm și să calificăm asemenea procedee «polemice». 

Inainte de a sfârși, sânt ţinut să spun câteva cuvinte despre ultima 
săgeată in cauda venenum — pe сасе, ca Partul de odinioară, mi-o aruncă 
la finele notei sale, d-l Bodin. Surprins de sentimentele mele îndoelnice, si 
numindu-mă, d-sa pune într'o parenteză îndoiala cu tâlc: sau cum îl chiamă ?, 
subliniând cuvintele. 

Trebue să notez că preocupările de onomastică îi sânt scumpe criticului 
nostru de ani indelungati. Astfel, recenzând în Revista Istorică română, 2 (1932) 
p. 437—438, primele două volume din Studii și documente literare, publicate de 
Directorul Convorbirilor Literare, 4-1 I. E. Torouţiu, se ocupă si de nume proprii. 
Vorbind de tatăl lui V. A. Urechiă, găsește că se numea Alexandru al Popii, 
trimițând la diferite publicaţii românești mai vechi, în sprijinul afirmației sale. 
Răspunzând in revista Azi 2 (1933) p. 672—674, sub sugestivul titlu: Intre 
istoriografie și diletantism 4-1 І. E. Torouţiu a arătat, însă, cá Alexandru al 
Popii e un nume plăsmuit de d. Bodin si cá in orice caz la locurile unde d-sa 
trimetea pentru referințe nu e nici urmă de atare nume! rin 

Cunoscánd si acest nou aspect — am zice metodologic — al activității 
critice a d-lui Bodin ne putem felicita că, din cine stie ce pricini (probabil fiindcă 
nu ne-a. acordat importanța, ре care o merita tatăl lui V. A. Urechiă), d-sa a 


între critică și mistificare 873 


formulat o întrebare si nu a fabricat deadreptul un răspuns, cum îi era atât de 
ușor, însoţindu-l la nevoe și de trimiteri tot atât de exacte ca şi cele verificate 
de 4.1 Toroufiu. 

In orice caz, în ceace mă privește rog pe cei ce mă ciiesc să mă ierte că 
trebue să pășesc, fără să fi vrut, într'un domeniu cu desăvârşire străin oricărei 
polemici civilizate. Pentru a fi scurt, mă voi mulțumi să arăt că numele meu 
patronimic e românesc si numai românesc, negăsindu-se — după știința mea — 
la niciun alt popor din vremea noastră, învecinat sau nu. Numele a fost purtat de 
toți ascenden(ii mei despre care am știri, dintre care unii au ocupat și funcţii 
publice în țară. Dacă în ultimii ani și-l vor fi împrumutat și alții, după cum au fost 
împrumutate — în văzul tuturor — și cele mai românești nume, nu rămâne decât 
să regret si să doresc o revizuire a schimbărilor de nume — nu pe ultimele două 
decenii, cum s'a făcut de curând într'un stat apropiat, dar pe cât mai multe decenii 
în urmă. Cred că atât e deajuns. 

Din nefericire, la noi, nu pot fi apărate de lege decât numele istorice. 
Din acest punct de vedere d. Bodin e avantajat. Numele său se odihnește de 
mult pe vechi hrisoave, Intr'adevăr, de curând l-am întâmpinat acolo unde aveam 
presimţirea că trebue să se găsească: în acele merituoase Contribufiuni la Isto- 
ricul Țiganilor din România, Вис. 1939, ale d-lui Gh. Potra. La p. 249, oricine 
poate afla — într'un act din 1657, — păstrat la Academia Română sub nr. 
XCVI/36 — pe afia figancá fată lui Bodin. E o frumoasă vechime a numelui 
pe pámánt románesc, certificatá in chip irecuzabil si de care eu unul sánt silit 
sá,márturisesc cá nu má pot prevala. 

Trebue să arăt, totuși, că numele d-lui Bodin e atestat la Francezi, la Sârbi, 
chiar și la Români, așa că viitorul d-sale biograf, în lipsa eventuală a altor 
dovezi peremptorii, va fi ținut să observe, după însușirile d-lui Bodin de bună 
cuviinţă, corectitudine, modestie și atâtea altele, dacă d-sa e mai apropiat — să zi- 
cem — de Кайа țiganca sau de alți purtători ai numelui. 

Incheiem această lungă restabilire a adevărului, pe care am socotit că o 
datoram cetitorilor noștri, cu o observaţie oferită spre meditare d-lui Bodin: reaua 
credință și pornirea către mistificare pot duce, după o vorbă franceză aplicată 
gazetăriei, oricât de departe: à condition d'en sortir ă temps. Până ce d-sa nu 
se va dezbăra de aceste jenante apucături eu nu pot, sub niciun cuvânt, să mai 
stau de vorbă cu dânsul. Este o măsură — ierte-mi-se expresia — de higiená 
morală, pe care nimeni nu mi-o va imputa, Deaceea, în prealabil, am discutat, 
mai pe larg decât se va fi așteptat oricine, toate învinuirile sau insinuările sale. 
Publicul de bună credință va judeca acum, în cunoștință de cauză, de partea 
cui stă adevărul. D-l Bodin, cu o largă activitate de critic și polemist la activul 
său, își va da poate seama (nu e prea târziu niciodată) de funcţia etică a criticei, 
care implică, deci, pentru cei ce o exercită, respectarea anumitor comandamente 
morale. Se va convinge poate si d-sa, în ceasul din urmă, că, între critică si 
mistificare, tot atâta drum cât între dreapta judecată și cuviinta românească 
şi — tigánie. 


AI. Elian. 


RĂSPUNS D-LUI PROF. G. GUTU 


In numárul din i-Iuni i i 
secundar, se ocupă de ше а сша Agie reviste, 4-1 С. Guţu, profesor 
r Ken chia poeta public. i 
tru folosul elevilor din liceele noastre D-s Publicatrdemiueupenr 
de Latină publicate de mi aborare “cunoaşte (рая, 651) că manualele 
ubli e mine în colaborare cu 4-1 Al. Graur š 
ee fm bn. Лог un fmbucuritor semn Qel oviorare,sin AER T par pre dr ea 
in liceu», Dar, comparând manualul meu citat i T 
zător comentat de profesorul italian R. Cornali, d. CM EE 
nu este in general, cu excepţia introducerii și RESTE RR i SE (mai) 
lului stráin, cu omiterea a ceeace « Pit ALA lau EAI RONIN MARYA- 
màn, fără indicafia cea mai umilă amara Lie Por JENNI ao Aaa un 
Aceste observatii má obligá sá aduc la cunostintá d-lui recensent cá sub- 
semnatul nu am întrebuințat o metodă de ludru misterioasă şi cá, deci, n 
nimic de ascuns in ce priveste izvoarele si felul meu dë à lucra cărţi did GR 
Am folosit, pentru fiecare text, afară de modesta mea știință si See "e 
general, cáte trei ediţii străine și anume: textele italiene apărute la Chiantore, 
SE AR ана și a., ediţiile Hachette, ediţiile cu note în limba germană apă- 
ann sau Teubner, si — când s'a putut — ediţiile cu traduceri 
franceze scoase de Les Belles Lettres. Pentru introducerile literare ne-am cules 
informaţiile din Schanz, Rómische Literaturgeschichte, Bayet, Humbert, Pichon, 
Rostagni, eic., pentru etimologii am consultat pe Meillet, cu privire la mitologie 
si antichităţi am făcut de multe ori apel la dicţionarul lui Lavedan (Hachette, 
1931), iar la datele despre diferitele nume proprii am urmat, în general, infor- 
maţiile din indicele biografice ale edițiilor consultate (cum e cazul ed. Cornali), 
dar le-am verificat si, în parte, le-am sporit consultând acel foarte cunoscu: 
Reallexikon des Klassischen Altertums al lui Lübker, refăcut de  Geffcken si 
Ziebarth (Teubner, 1914); ilustrațiile le-am reprodus după acelea din cunoscute 
cărti de arheologie sau după ilustrațiile adunate de noi în timpul călătoriilor 
prin Italia sau Grecia. De sigur, se pot găsi «nenumărate potriviri» între textul 
comentat de mine si acelea pe care le-am'avut în faţă în timpul lucrului, căci 
n'am avut numai ediţia lui Cornali, ci și pe aceea franceză a lui E. Thomas si 
pe aceea germaná publicatá de Richter-Eberhard-Nohl. Aportul meu personal 
constá si in felul cum am izbutit sá aleg (omitánd, adăopând ceva sau abătân- 
du-mă dela unele explicaţii, după cum recunoaște d-l recensent), din multimea 
notelor oferite de cele trei comentarii străine, pe acelea care mi-au părut că-s 
mai utile scolarului român, note pe care le-am completat cu un comentar plastic 
cu totul nou in manualele similare de la noi: «minunate reproduceri de monu- 
mente sau vase antice de mare putere sugestivă, 'toate in stránsá legáturá cu 
atmosfera pasajului comentat» — zice 4-1 С. Guţu (pag. 651). D.sa a insistat 
asupra asemănărilor găsite între indicele biografic de Ja Cornali si acela din 
editia mea. Sá-mi fie ingáduit sá rog pe cititori sá compare articolele Accius, 
Catones, Cornelius, Ennius, Marius, Metelli din cele două ediţii, pentru a se 
convinge de deosebiri. 
dat bibliografie — cum de altfel obisnuim sá 


N'am citat izoare si n'am 
facem in mod riguros în lucrările noastre științifice — pentrucă ni s'a părut un 


lucru pedant să procedám așa în niște simple manuale didactice, în care ne-am 
dat osteneala să fim cât mai utili elevilor din liceele noastre. In ele am pus 
din belșug la contribuţie știința altora, dar și experiența noastră căpătată într'o 
îndelungată practică în învățământul secundar. După cât știm, uzul la noi e să 
nu se indice bibliografie în manualele didactice; nu credem tă uzul acesta 
e un păcat așa de mare, căci, după cum bine spune d-l Guţu (p. 651), «publicarea 


“Răspuns d-lui prof. С. Guţu 875 


unui manual școlar nu este о contribuţie de caracter ştiinţific si noțiunea de 
originalitate are aici alt înțeles». 


C. Balmuş, Profesor universitar 


«SED NUNC NON ERAT HIS LOCUS» 
In legătură cu răspunsul D-lui Prof. C. Balmuș. 


Răspunzând articolului publicat de mine în numărul de Mai-lunie al «Con- 
vorbirilor literare» asupra chipului în care a fost alcătuit comentarul textului 
ciceronian «Pro Archia poeta», р-1 prof. C. Balmus confirmă presupunerea pe 
care o exprimasem asupra paternităţii lucrării, excluzând prin aceasta din discu- 
tiune numele D-lui Al. Graur. 

La explicaţiile pe care Dan le dá, nu pot răspunde mai potrivit decât cu 
versurile lui Horatius (Epistula ad Pisones v. 16—19): 


es 3c 0) . v + . lueus et ara Dianae 

Et properantis aquae per amoenos ambitus agros 
Aut flumen Rhenum aut pluvius describitur arcus. 
Sed nunc non erat his locus. 


Intradevár, lámuririle date constituesc un model de argumentare extra 

causam. 
K Desvăluindu-ne metoda sa de lucru, D-l prof. C. Balmus ne încredințează 
cá, pentru alcătuirea introducerii, s'a folosit de M. Schanz: Geschichte der rö- 
mischen Literatur, de manualele ` lui Payet, Humbert, Pichon, Rostagni, etc. 
Toate bune, «sed nunc non erat his locus». Lucrările citate sunt instrumente de 
lucru ce stau pe masa-fiecárui specialist. Nimeni n'ar fi putut invinui pe DI 
prof. C. Balmus că le-a întrebuințat abuziv, decât dacă, ceea ce nu este cazul, 
D-sa ar fi tradus pasagii din lucrările mai sus citate si le-ar fi dat ca ale sale. 
Dar, precum am observat în articolul meu anterior, «aparțin deasemenea auto- 
rilor introducerea și alegerea ilustratiunilor». Lămuriri detailate în acest sens 
nu-și aveau 'deci rostul, căci nu despre introducere era vorba. 

Același lucru, in ce priveşte ilustraţiunea, DI prof. C. Balmus ne infor- 
meazá că și-a luat ilustrațiile «din cunoscute cărți de arheologie sau după ilu- 
strațiile adunate de noi (de D-sa) în timpul călătoriilor prin Italia sau Grecia», 
Nu numai că n'am neglijat acest merit al lucrării D-sale, dar l-am pus în lu- 
mină în chipul cel mai viu și D-l prof. C. Balmuș citează însuşi aprecierile fă- 
cute în acest sens. Asa dar, nici despre ilustratiune nu era anume vorba. 

Invinuirile aduse ediţiei la «Pro Archia» a D-lui C. Balmus priveau comen. 
tariul și indicele biografic; Am pus față în față, în articolul meu anterior, 4 pa- 
sagii din indicele biografic al ediției C. Balmus si Dizionario biografico al edi- 
Hei R. Cornali, din comparatia. cărora rezultă neíndoios că D-sa şi-a insusit, 
în deosebi la locurile în discuţie, textul lui Cornali, traducându-l aproape cuvânt 
cu cuvânt, cu omisiunea numai a trimiterilor si a unor amănunte considerate 
superflue pentru scolarul nostru. Am mai comparat deasemenea 3 locuri din 
comentariu, in care DI prof. C. Balmus traduce literal comentariul lui Cornali. 
Despre aceasta era vorba. 

In această privință, D-l prof. C. Palmuș ne informează cá n'a avut la 
dispoziție numai ediţia italiană Cornali, ci a mai întrebuințat ediţia franceză E. 
Thomas și ediția germană Richter-Eberhard.Nohl. Că, pentru verificarea amănun- 
telor istoric-biografice, s'a servit si de Friedrich Lübckers Reallexicon des Klas- 
sischen Altertums, ediţia din 1914. Foarte firesc, Dar eu n'am învinuit pe DÄ C. 
Palmuș că ar fi consultat şi alte ediţii, căci la aceasta îl obliga în mod elemen- 
tar însăși lucrarea D-sale, ci cá, în loc de a fi prelucrat materialul găsit 
în aceste ediţii, D-sa a găsit cu cale, în deosebi la locurile indicate de mine, 
să traducă deadreptul textul italian, dându-l drept al Domniei sale. 

Răspunsul D-sale confirmă de-abia -acum procedeul desvăluit prin recu. 
noasterea: «am urmat, in general, informaţiile din indicele biografice ale edi- 
{Шог consultate (cum e cazul ed. Cornali)», cu observaţia numai că termenul 
«am urmat» este cu totul eufemistic întrebuințat și că, cu deosebire Ja locurile 
indicate de mine, Domnia sa a urmat atât de aproape aceste informaţiuni, încât 
s'a confundat până la literă cu un text străin, publicându-l sub proprie iscălitură. 


816 LE Toroufiu 


* 

Tot ca o recunoaștere, indirectă de asiá dată, trebue considerată şi invi- 
tația făcută cetitorului de a compara «articolele Accius, Catones, Cornelius, 
Ennius, Marius, Metelli din cele douá editii, pentru a se convinge de deosebiri». 
Aceasta nu insemneazá oare a spune: «este drept cá in locurile discutate de 
recensentul meu am tradus articolele corespunzătoare din Cornali, dar, în ce 
priveşte articolele Accius, Catones etc. sunt deosebiri»? 

Nu am pretins, în articolul meu anterior, ca DI C. Balmuș să fi citat 
izvoare si să fi dat bibliografia respectivă si recunosc, împreună cu D.sa, că a- 
ceasta ar fi «un lucru pedant», în cazul că am avea de-aface cu o ediție școlară 
al cărei comentar a fost prelucrat după alte ediţii străine. Dar, după cum am 
arătat, nu este vorba numai de prelucrare, ceea ce este firesc într'un manual 
școlar, ci de traducerea textuală a unor pasagii dintr'un manual străin, pe care 
Daa și le insugeste și publică sub semnătură. In acest caz cred că era elemen- 
tară oligatiunea citárii autorului tradus. 

D-l prof. C. Balmuș pune în discuţiune, în finalul răspunsului său, noţiunea 
de originalitate într'un manual școlar, făcându-mi cinstea să. mă citeze, dar 
trunchind și denaturând astfel cele scrise de mine în această privinţă. 

Am susținut în articolul meu anterior că «publicarea unui manual nu este 
о contribuţie de caracter științific şi noţiunea de originalitate are aici un 
alt înțeles», pasagiu citat de D-l C. Balmuș, adăugând însă imediat: «Apariţia 
unui nou manual școlar esie motivată totuși de o contributiune personală (sub- 
linierea o facem acum) în ce priveşte prezentarea materialului științific, în aşa 
fel încât ea să servească mai fericit exigenţele învățământului respectiv». 
Această ultimă parte n'a mai fost citată de către DI C. Balmus et pour cause, 

Trunchierea practicată și denaturarea rezultată de pe urma ei este încă 
o dovadă a celor susținute de mine. 

Pentru ca îndoială să nu existe, susțin că, chiar într'un manual școlar, 
nu este permis ca autorul să-și insugeascá literal pasagii dintro lucrare stráiná, 
trecându-le în. proprietatea sa și publicându-le ca atare. 

Un asemenea procedeu rămâne pentru mine un procedeu întristător. 


G. Guţu 
PRECIZAREA REDACŢIEI 


Redacţia revistei nu îm 
universitar C, Balmuș, 
«un lucru pedant», 


Cornelius etc., «pentru a se con- 
Aceste articole însă n'au fost pomenite de cătră d-l G. 
Guţu ci altele, și atunci argumentul d-lui C. Balmuș, sună astfel: am si lucruri 
originale (Accius, Catones, etc.), nu-i tot tradus din Cornali. Este exact ceea ce 
susține si d. G. Guţu, cá pe lângă aportul personal, autorii traduc şi din 
Cornali, fără să menţioneze. Nu ne interesează dacă-i lucrare ştiinţifică, mamual 
didactic sau dacă are caracter de popularisare a științei. Principiul este acelaşi 
și bunul spiritual rămâne proprietatea cui La creat. Numai modul de folosirea 
aparatului diferă dela lucrarea științifică la celelalte. Indicaţia utilizării textelor 
străine nu poate lipsi în nici un caz. Cu aceste precizări, socotim de prisos con- 
tinuarea discuţiei. 


L E. Toroutiu 


NOTE PE MARGINEA UNEI CRONICI 


«LICURICI», revista Liceului Comercial de Băeţi din Giurgiu, intervine 
în problema edițiilor operei lui Eminescu (Anul I, n-rul 5, Mai 1941, pg. 30). 
Semnatarul cronicei, d-l Virgil Cocorăscu, desvăluie la sfârșit, cá reproduce 
párerile d-lui B. Munteanu. 


Iatá-le, împreună cu răspunsul nostru, pe care-l dám, in note, ori unde 
acesta se cere, pentru a descoperi mistificárile si spulbera neadevárurile : 


«D-l L E. Torouţiu continuă în Convorbirile literare depe luna Mai şi 
Iunie discuţia filologicá în jurul edițiilor operei lui Eminescu. Opiniile d-sale 
sunt cunoscute dela începutul acestor articole polemice: Editorul are datoria 
să mu schimbe nici-un cuvânt din manuscrise 1, să nu corecteze nici-o formă 
gramaticală 2, să nu cedeze ispitei de a îndrepta un lexic surprinzător, fiindcă 
ceea ce editorului i se pare greșală este, în realitate, o maleabilitate deosebită 
a cuvântului, cerută de procesul creației. «..din când în când se răsvrătește 
împotriva orânduirilor, a căror statornicie începe să-l plictisească si dă semne 
a neliniște, cuvântul». Sub fiecare cuvânt neliniștit d. Torouţiu găsește, impre- 
sionist, explicaţiile cele mai neașteptate 3. In numele unor nuanțe perceptibild 
pentru d-sa, toate formele scrise într'o ortografie șovăitoare de Eminescu capătă 
drept absolut de existență 4. Editorul scrupulos în a găsi echivalentele statornicite 
de știința filologiei cu vremea — adică aproape toţi editorii și, mai ales, d. D. 
R. Mazilu —, cad pradă ironiilor celor mai aspre» 5. 

»«*Aceste nuanțe de gândire și deosebit de frumoase forme de exprimare 
sunt «corectate» de N. Iorga si G. Murnu, dintr'o excesivă grijă pentru forma 
banal-corectă» 6. 

«Fără a merge mai departe 7, putem spera cá d. Toroufiu va întocmi o 
ediție, bazată pe pietatea față de memuscris, document sau ediția princeps, spre 
a cădea și d-sa pradă atacurilor celor ce sunt de părere că un Eminescu neco- 
rectat! in ortografie rămâne o probă că ne găsim încă în epoca dibuirilor 
puerile» 8. ; 

«Aceste rânduri de cronică, puse după părerile d-lui B. Munteanu deno- 
tând un orizont atât de larg, produc un efect întristător, în locul speculaţiei 
profunde supra problemelor esențiale, se găsesc polemiști preocupaţi de amá- 
nunte, mánuite cu sofistică si bântuite de decadentism și lipsă evidentă de 
utilitate». — Virgil Cocorăscu, 


RĂSPUNDEM : 


1 «Editorul are datoria să nu schimbe nici-un cuvânt din manuscrise»... 


Poetul dispune si noi trebue să ne supunem. Mai mult. Eminescu a cerut 
categoric: „Să nu mi se schimbe o iotă din ceea ce am scris, căci îndată ce 
ies tipărite cu iscălitura mea, răspunderea greselilor mă priveşte pe mine" 
(M. Eminescu, Scrisoarea din 1878; cfr. vol. IV din Studii si Doc. Lit., pg. 134/6). 
Potrivit căror principii este admisibilă inmixtiunea oricărui editor în textele 
unui scriitor? Poetul cere aci: o iotă să nu i se schimbe; dacă-i nearticulat 
substantivul, așa să rămână; dacă-i într'un gen aparent greșit (sfinx s. f. mite 
—mituri etc.), așa trebue păstrate formele, căci voi gresifi schimbându-mi cu- 
vintele, din moldovenisme în muntenisme ș. a., și apoi pentru greșelile voastre 
trebue să răspund eu. Este sensul protestului atât de categoric. D-l D. R. Ma- 
zilu citează acest text al lui Eminescu din scrisoarea dela 1878, dar chiar si 
fraza, prin care poetul cere să nu i se schimbe „о iotá", dea о modificá tipá- 
rind: „Să nu mi se schimbe nimic“. Adevărat cá poetul folosește expresia iota, 


чыъ. 


mg >ш 


—— — 
T eem a 


878 [ L E. Toroufiu 


care se intàlneste adesea in vorba curentá germaná; er will [um] kein Jota 
(nicht im geringsten) nachgeben, weichen; daran darf mann kein Jota ándern ; 
iar Goethe, Faust, Mefisto (I, 4): „Von einem Wort lässt sich kein Jota rauben“; 
in toate limbile, din greceste, prin Evanghelia lui Mateiu 5, 18: Cá amin zic vouá: 
până va trece cerul si pământul, о iotă sau о cirtánu va trece din lege, până ce vor 
fi toate. (Biblia, Ed. Sf. Sinod, Buc. 1914, pg. 1345). Domnul D. R. Mazilu sau nu 
cunoaște cuvântul sau d-sale nu-i place expresia și atunci schimbă. Cunoștinţele 
d-lui D. R. Mazilu, preferințele sau aversiunea d-sale față de anume forme si ex- 
presiuni nu se pot transforma în bilete de liberă circulaţie sau opreliște a cu- 
vintelor lui Eminescu. Impotriva unor asemenea colaborări cu poetul ne-am 
ridicat și vom rămâne cu toată îndârjirea până la capăt, împotriva oricui ar 
face din textele poetului cobaiu de incercare a refetelor pseudo-știinţifice. 


2 «să nu corecteze nici o formă gramaticală...» 


Am susținut și vom continua să susţinem că operă editorială trebue să 
se facă după gramatica istorică a limbii, care dă dreptul la viaţă prin, realis 
zările scriitorilor sau ale limbii vorbite expresiilor si formelor acceptate de ei, 
atàt din spatiul teritorial al întregului Românism, cât si din toate timpurile. 
Este tocmai materialul de care catá a se ocupa orice gramatică istorică a ori: 
cărei limbi. Regulile de unificarea limbii din gramatica elementară nu pot fi 
opuse unor texte existente, cu efect retro-activ — această retroactivitate în- 
căpând ре mâna d-lui D. Caracostea si a ucenicilor d-sale, decretați ex ca- 
thedra colaboratori ai scriitorilor. Asta am spus si deosebirea între ceea ce-am 
scris si ceea ce ni se atribue, intră în cadrul mistificárilor. 


3 «Sub fiecare cuvânt neliniștit, d. Torou(iu găsește, impresionist, expli. 
caţiile cele mai neașteptate»... 


„impresionist = ortodox eminescian, găsește explicațiile așteptate în 
ms. poetului și în hotărirea sa: „Să nu mi se schimbe o iotă din ceea ce-am 
scris"... 


4 «pentru d.sa, toate formele scrise într'o ortografie sováitoare de Emi- 


nescu capătă drept absolut de existență»... 


Intregul text al ,Epigonilor" a fost reprodus de noi in „Сопу. Lit", in 
forma pe care o credem justificată din toate punctele de vedere si în acord cu 
ms. poetului. Facem apel la cetitorii noștri să ne arate un singur cuvânt din 
Epigonii, pe care l-am fi redat în ortografia sovüitoare. Cine este in stare să 
denatureze adevărul, ca. d-l B. Munteanu, atribuindu-ne inepția că pentru noi 
„toate formele scrise într'o ortografie șovăitoare de Eminescu capătă drept ab- 
solut de existență”, dovedește cá n'a cetit mimic din expunerea noastră, cá 
nu-și întemeează afirmația pe textul reprodus sau că mistifică și denaturează 
conștient, urmărind alt scop decât cel al luminării problemei. Exagerările şco- 
lărești ca: „toate formele”, „drept absolut de existență”, si riscatul neadevár că 
noi am fi exprimat teoretic sau practic ideia menţinerii vechii ortografii, 
uluesc prin temeritatea lor și denotă mai curând psihoza asurzirii prin loqua- 
citate decât „un orizont atât de larg". Noi am cerut, clar si stăruitor, demar- 
Catia intre ortografie și ortoepie, și am retipărit textul „Epigonilor“, fără nici o 
urmă din vechea ortografie. Adevărat că în reproducerea poemului, am res- 
pectat voința poetului în ceea ce priveşte moldovenismele, ardelenismele si 
alte. provincialisme, ca si arhaismele sau termenii de laborator, folosiţi de 
Eminescu. Nu din partea noastră acestea „capătă drept absolut de existenţă”, 
ci scriitorul le-a întrebuințat. Am protestat apoi împotriva procedeului de a-l 
traduce pe, poet in munteneste subt pretextul unificării limbii și al modernizării 
ortografiei, de a-l mutila, scoțându-l din epocă și mediu si prezintând un 
Eminescu sincronizat si unificat scoláreste gramatical. Domnul B. Munteanu 
comprimă toate aceste păreri ale noastre, le suprimă și apoi le resumă, chi- 
purile, în fraza: „pentru d-sa, toate formele scrise într'o ortografie sováitoare 
de Eminescu capătă drept absolut de existență” — pentru a ne pune într'o 
postură ridicolă, față de d-sa, 4-1 B. Munteanu, „care denotă un orizont atât 
de larg". Autobalonári bine cunoscute in lumea noastră universitară, cu false 
tratate de vânătoare... 


Note pe marginea unei cronici '879 


5 «Editorul scrupulos în a găsi echivalente statornicite de ştiinţa filologiei 
cu vremea adică aproape toţi editorii, și, mai ales d. D. R. Mazilu —, cad 
pradă ironiilor celor mai aspre». 


Nici o ironie nu este și nu va putea fi atât de aspră ca aceea, căreia îi 
cad pradă textele poetului, când editori scrupuloși, cum e 4-1 D. R. Mazilu 
— scrupulozitatea nu i-am negat-o si nu i-o contestám —, cu concepţii greșite 
și greșită îndrumare dată de dascălul sáu 4-1 D. Caracostea, ЇЇ corectează pe 
poet cu gramatica de curs primar în mână. ,Echivalente statornicite de știința 
filologiei cu vremea” — să fie căutate și găsite și aplicate unor texte streine? 
Cu ce drept? De unde această monstruositate? Din care știință? Și asta în- 
seamnă „Editor scrupulos?" Dimpotrivă: fal-si-fi-ca-tor! „Știința filologiei” va 
statornici „cu vremea” — și alte echivalente. E dreptul ei, în numele pro- 
gresului. De aci rezultă că mâine, cu vremea, când echivalentele vor fi altele, 
Eminescu va intra din nou în sala de operaţie a editorilor scrupuloși. De aceea 
repetăm ceea ce-am susținut: trebue schimbată numai ortografia, ori de câte 
ori evoluția scrisului si acordul scriitorilor aduc schimbarea. Afară de modi- 
ficarea ortografică, în fisionomia cuvântului, nu se poate schimba nimic, absolut 
nimic, nici azi, nici mâine și — nici odată. In ceea ce privește vechea orto- 
grafie, 4-1 D. R. Mazilu este acela care a reprodus, în ediția Academiei Ro- 
mâne, nu numai „șovăitoarea“ ortografie a lui Eminescu, ci și toate variantele 
ei dela 1870 până astăzi. D-l B. Munteanu nu cunoaște „opera“ ,scrupulosului 
editor" D. R. Mazilu; cu toate acestea d-l B. Munteanu intervine, ca să pro- 
beze că „denotă un orizont atât de larg"... 


6 ,..«Aceste nuanțe de gândire și deosebit de frumoase forme de exprimare, 
«corectate» de N. Iorga și G. Murnu, dintr'o excesivă grijă pentru forma banal- 
corectă»... 


Este un text smuls din studiul nostru, Nici înainte de acest text, nici 
după dânsul, cetitorii revistei „Licurici“ nu află despre cari anume nuanţe de 
gândire și deosebit de frumoase forme de exprimare este vorba. Procedeul 
ştiinţific al d-lui B, Munteanu, care însă are grijă să includă în citat numele 
lui N. Iorga și cel al d-lui G. Murnu, pentru crearea de atmosferă si de o 
anume stare sufletească a cetitorului. Decât asemenea ieftine manevre de ca- 
fenea nu ne vor opri, să constatăm si să mărturisim adevărul. Cu atât mai 
mult vom stărui, când уа fi vorba de nume ca N. Iorga, С. Murnu, G. Ibrăileanu. 


7 ..«Fárá a merge mai departe»... 


Când d-l B. Munteanu nici n'a luat-o din loc, ce mai vorbă e si „fără 
a merge mai departe”. Numai cu textele în faţă, cu citate din ele, se poate 
susține o discuţie in concret. In abstract, cu generalităţi, cu prefuiri la su- 
perlativ si mistificări in intunerec, păreri exprimate în dialectică — asemenea 
discuţie nu este științifică, pentru cá nu dărâmă nimic din ce ar fi rău si nu 
sprijină ce se pretinde а fi bun. Am fi dorit un argument, măcar unul singur 
în toată cronica d-lui B. Munteanu, 


8 ...«риќет spera cá d. Torouţiu va întocmi o ediţie, bazată de (sic!) pietate 
față de manuscris, document sau ediția princeps spre a cădea și daa pradă 
atacurilor celor ceísunt de părere cá un Eminescu necorectat în ortografie rămâne 
o probă cá ne găsim încă în epoca dibuirilor puerile»... 


Dela început am arătat că editarea operei complete a lui Eminescu, nu 
este și nu poate fi lucrare de unul singur. Am citat cazul lui Goethe, pentru 
a cărui ediție critică au lucrat 25 ani oameni de știință, din toată Europa. 
Ar fi de dorit ca o asemenea ediție Eminescu — să se nască din solidari- 
tatea а tot ce are țara mai de seamă în istoria și critica literară, în filologie, 
filosofie etc. Pentru Eminescu se vor strecura 20-50 ani, dacă nu și mai mult, până 
când s'ar ajunge la o ediție critică și completă. In loc ca d. B. Munteanu care 
„denotă un orizont atât de larg" să mânjească precizările noastre cu vorbe 
late, mai bine ar fi să pună umărul și să muncească —, studiind o poezie, o 
strofă, un vers sau și numai un cuvânt și să precizeze. Așa se ajută un lucru 
să progreseze. Să speri dela alții și mai mult decât fac, când însuţi nu faci 


880 1. E. foroujiu 


nimic si intr'o critică negativă să te strecori abil, pentru a nu te descoperi că nici 
nu ţi-ai luat osteneala să cetesti ceea ce critici, necum să intri in medias res, 
cunoaștem acest sistem de a te face interesant. Dealtfel noi-in permanenţă 
am opus autorității lui G, Ibrăileanu, celei a imitatorului său d-l D. Caracostea 
şi a ucenicului d-sale d-l D. R. Mazilu — autoritatea autorului Eminescu şi 
textul său. Spre exemplu — (și în modul acesta am fi așteptat să pornească 
dE PARUS limpezire) —: Ultimul vers din Epigonii dupë ms. lui Eminescu 
sună astfel : 


Toate-s praf... Lumea-i cum este... si ca dânsa sântem noi... 


D-l D. R. Mazilu schimbă pe sântem în suntem, In „Luceafărul“ însă d-l 
D. R. Mazilu respectă forma lui Eminescu: 


Eu sânt luceafărul de sus (v. 83, 135). 
Căci eu sânt vie, tu esti mort (v. 95). 
Cum cá eu sánt nemuritor (v. 151). 


Tot d-l D. R. Mazilu constată la glosarul Luceafărului cá forma sânt este 
„formă. pop.” (pg. 161). Prin urmare d-sa însuși recunoaște cá nu este vorba 
de, ortografie, ci de ortoepie, o deosebire fonetică între forma populară și cea 
„literară“, Eminescu a folosit și în „Epigonii“ și în versurile arătate din Luceafărul 
formă sânt; fie că o considerăm populară, fie moldovenească, chiar după înseși 
principiile de unificare ale limbii, d-l D. R. Mazilu se dovedește inconsecvent, 
iar d-l B. Munteanu, „care denotă un orizont atât de larg“, îi administrează, 
fără să-și dea seama, o doză de ironie tot așa de aspră. Ori, pentru a nu cădea 
în asemnea greșeli, noi am propus și susţinem menținerea formelor emines- 
ciene: sunt, suntem, sfânt, sfinte când poetul a scris așa; sânt, sântem, sânt, sânte, 
când a preferit aceste forme. Pentru ce le-a preferit? Răspunsul este more 
iudaico tot o întrebare: Cu ce drept întrebi? Astfel stând lucrurile, în ceea ce 
privește scrupulositatea editorului, evident că d-l B. Munteanu „care denotă 
un orizont atât de larg“ nu s'a documentat asupra „echivalentelor statornicite 
de ştiinţa filologiei cu vremea”, ci acestea vor fi alcătuind o frază folosită cu 
predilecție de d-sa și scrie, ca să arate că poate încropi o frază — frumoasă. 
Intrebarea-i dacă-i și dreaptă. 

Precum se vede 4-1 B. Munteanu stăruie, în necunostintá de cauză ob- 
sedat d-sa, — sau cunoscând realitatea, voind să sugereze cetitorilor revistei — 
stăruie in a ne atribui inepfia „Eminescu necorectat în ortografie”. Ori o ase- 
menea teză n'am susținut-o nicăiurea. Decât odată pornit pe panta mistificării și 
a denaturării d. B. Munteanu nu se oprește până la capăt, până la. concluzia 
de grandiloquenfá: „epoca dibuirilor puerile". In locul rostogolirei acestui sgo- 
motos debit verbal, noi am fi preferit un argument, un singur argument, cu apli- 
carea lecţiei pe teren: o strofă, un vers, sau un cuvânt, pe care l-am fi redat 
„necorectat în ortografie“. Câtă vreme nu aduce nici o dovadă, d-l B. Munteanu 
se caracterizează și califică singur. 


1. E. Toroufiu 


EWPTTI"CRITICE EMINESCU 
del VI 
VENERE SI MADONĂ 


Cea dintâi poezie, prin care poetul începe să acopere cu aureolă 
paginile revistei Convorbiri Literare, are darul să atragă aten- 
fiunea Junimei asupra autorului. A. D. Xenopol, care se află la 
studii în Berlin, primește din partea lui Iacob C. Negruzzi îmbucură- 
toarea veste că Venere și Madonă 6 „a fost peste măsură înal- 
fatá", desi nime din noi nu cunoaște pe d. Eminescu“ 6%, Impreuná 
cu Epigonii, care se publică după 3 luni %, Venere si Ma- 
donă oferă prin glosar același climat, așa încât problemele desbátute 
cu prilejul analisei poemului Epigonilor isi întăresc susținerea și 
prin elementele primei poezii tipărite în această revistă, de vreme ce 
în Venere si Madonă și Epigonii vibraţiile poetice se păs- 
trează în cadrul aceleeași încordări interioare, caracteristică pentru pre- 
dilecția unui anume vocabular, arhaic sau arhaizant, de laborator sau 
de afirmare a dialectului, forme care alcătuesc limba poeziei şi expresi- 
vitatea sufletului eminescian, limba pământului care ni l-a dăruit, ima- 
ginea suferințelor şi revoltelor, a fericirii și naturii sale — limba crea- 
toare a geniului creator. 

Răsbind cu greu spre luminișuri din beteaga si inábusita de slavo- 
nisme limbă а ceasloavelor, încâlcită de grecisme, instráinatá prin från- 
ţusisme, încărcată de latinisme, tânăra limbă, са si tinerețea poporului, 
cată să scape de cătușe nefirești, să se limpezească, să se îmbogăţească 
din: propriile ei izvoare și să dobândească puterea necesară exprimării 
elanurilor vieţii ca popor liber si izbânditor al tuturora cu același graiu 
în veacul următor. 

Poetul aduce prospețime în expresivitatea obosită, colorit in glo- 
sarul redus; prin gând si simțământ dă viaţă unor cuvinte moarte, re- 
împrospătează altele vestezite, descoperă în strălucire pe unele uitate și 
prăfuite, din cronice bătrâne; din tuspatru colțuri ale pământului ro- 
mânesc chiamă vorbe dialectale si le pune în serviciul imperialis- 
mului limbii românești; modelează tipare după caracterul 
intim şi specific al idiomurilor, fiecare având dreptul la viaţă prin în- 
săși înfăţişarea sa și toate la un loc, într'o înțelegere armonioasă, spri- 
jinind privilegiul expresivitátii şi principiul etern al limbii: imperialismul. 

Dealurile și munţii, văile și pădurile, Bărăganul si stuful bălților 
dunărene, piscurile si adâncimile, satele și târgurile. — toate își tráesc 
viața specifică si se conduc autonom, după principii republicane, în ca- 
drul constituțional al imperialismului etnic-linguistic. Pe cât mai pro- 
nunfat caracterul, pe cât mai bogat dialectul, pe atât: mai afirmate: 
creaţia literară, artistică, tradiţia, obiceiul, folclorul. Autarhia lor nu-i 
cu putinţă să se schimbe sau chiar înlăture prin voinţă unilaterală sau 
prin decretarea privilegiului unui dialect asupra altuia. Despotismul nu 


68 Publicată în Cony. Lit. 15 April 1870, IV 66. 
69 І. E. Toroutiu, Studii şi Documente Literare, III 412, 
70 Conv. Lit. 15 Aug. 1870. - ` 


882 1. Е. Torovfiu 


izbuteste sá transforme о realitate intr'alta. Oricárei incercári ii ur- 
meazá ráspunsul firesc a] refuzului net de subordonare. И 

Rolul scriitorilor — poeti sau prozatori — in baza dreptului pe 
саге i-l dá ceea ce numim graiul poeziei sau limbă рое- 
tică, spre deosebire de cea vorbită sau ştiinţifică, este să întremeze 
cuvinte obosite, să pună în circulație expresii dialectale, să înroleze pe 
cele expresive şi viguroase din graiul poporului sau din paginile cro- 
nicarilor. Moldovenisme, muntenisme, oltenisme, ardelenisme, toate 
existá si vor exista cátá vreme vor dura cei cari le nasc si le tráesc, 
— oamenii. Nimeni n'are dreptul si nici nu poate să le isgonească din- 
trun loc și să le impună într'altul. Scriitorul este suveran şi din mă- 
sura in care stie să se folosească de această suveranitate, se dovedeşte 
puterea creatoare a talentului si vocația artistului. Istoria şi critica li- 
terară vin numai să constate. Odată intrată în conștiința publică, opera 
scriitorului trebue să rămână cu toate calităţile și scăderile, mari sau 
mărunte, cari împreună alcátuesc însăși personalitatea scriitorului. 

Cuvintele au, ca si ființele vii, destinul $i istoria vieţii lor, cu 
data nasterii si a morţii, adevărate sau aparente, subite sau lente, cu 
înălţare, apogeu si cădere. Cuvântul cunoaște iubirea, ca și nedreaptă 
urgisire, de unde câte un samaritean îl ridică din nou şi-l înviorează, 
până când vre-unul, socotindu-se chemat, îl scufundă iar în întunerec, 
printr'o folosire nepotrivită făcându-l de râs sau dându-i o însărcinare 
mai mică ori mai mare decât puterile sale, îl compromite și-l scoate din 
luptă. Cuvintele, — ele cunosc şi moartea civilă, decât nu din vina lor, ci 
tot dintr'a oamenilor, Ele își au, ca şi făpturile lui Dumnezeu, vârste ca- 
racteristice, de prospeţime primăvăratică, de robustă bárbáfie, de slă- 
biciuni autumnale, până la decadenţă si decrepitudine, prin uzare, in 
urma abuzului sau impropriei funcțiuni in care sunt puse. 

Deosebirea dintre o formă care se folosește intr'o provincie si alta 
din altá provincie marcheazá diferentierile temperamentului, ca mă- 
sură pentru puterea originară a vieţii sufletești individuale. Ca să nu ne 
oprim decât la definiţia temperamentului dată de Fichte. Temperamen- 
tul general, caracteristic unui finut, ca rezultat al condiţiunilor de via- 
tă, al climei, solului si ocupaţiei, se oglindește în graiu și cântec. 

Cântecul graiului și graiul cântecului sunt exprimarea fericirii 
sau Liste), prin aceleași mijloace. Cântecul ne vorbește în tonuri mă- 
surate, fiecare cuvânt este o melodie în miniatură, de care se leagă cea 
a cuvântului următor. Regisorii — inima şi creerul — măsoară tonul, 
hotărăsc volumul, culoarea, adâncimea sau înălțimea, seninătatea sau 
umbrirea, vioiciunea sau încetineala, nuanfánd după intensitatea senti- 
mentului sau gândului. Melodia graiului nu se deosibește de graiul me- 
lodiei. Din amestecul de sunete curate, al vocalelor deschise ori închise, 
și al consonantelor tulburi, imprecise, şovăitoare, conturate și deter- 
minate numai cu ajutorul vocalelor vecine — se naște cuvântul, prin 
vocea omenească, 

Este o iluzie că ar fi cu putinţă să se formuleze legi de încadrare 
a cuvintelor, de care ar urma să țină socoteală tocmai creatorii limbii. 
Din limba creaţiei se nasc legile limbii, si aceasta, creația, nu cu- 
noaște nici un fel de îngrădire, în spiritul și cadrul constituţional. Incer- 
carea unificării înseamnă introducerea anarhiei în armonia autarhiei, 
autarhie care veghează la păstrarea părţilor ce formează un tot orga- 
nic, prin frumuseţea si varietatea formelor, apărând astfel însuși carac- 


terul limbii, în toate înfățișările sale spaţiale și temporale. Putere, fru- 
musefe, expresivitate nu j 


Ediţii critice Eminescu 883 


pline de graţie pe care le joacă dialectele, pe întinderi mari, chiar 
localismele cu mobilitatea formelor, cu surprise noţionale, cu locuţiuni, 
pitoresc și varietate de colorit. r 

Prin asa numita unificare, susținută în ultimul timp de cátrá d-1 
D. Caracostea, se încearcă introducerea regimului dictatorial în do- 
meniul creației. Dacă limpezirea graiului prin continuă îngrijire ar 
privi literatura științifică sau dacă atari preocupări linguistice, de la- 
borator, ar tinde să devină un vademecum pentru scriitorii în formație, 
principial nimeni mar avea dreptul să ridice obiecțiuni, deoarece pen- 
tru toate națiunile cultul limbii înseamnă în viața spirituală ceea ce 
reprezintă cultura ogoarelor în viața economică. Exteritorial, 4-1 D. Ca- 
racostea poate să formuleze cele mai îndrăznețe principii; sâmburele 
de adevăr ce l-ar cuprinde, ar rodi, restul ar cădea. Când însă autorul 
Artei cuvântului la Eminescu ține să dea concepțiilor d-sale 
putere retro-activá, întemeiat pe presumtia că Eminescu ,tindea spre 
unificarea limbii, ca noi toți“ 71, atunci dela premisa falsă, prin reaua 
aplicare, ajunge la concluzia greşită a dreptului de experimentare pe so- 
coteala textelor lui Eminescu. Cetirea capitolului Intre dialect și 
limbă literară te duce cu gândul îndărăt la disputa dintre Maio- 
rescu si Gherea cu tesa artă pentru artă si antitesa artă cu 
tendință (socială), dispută care părea cá nu se mai termină, intr'atát 
de convingătoare se prezintau argumentele, în acel caz, si dintr'o parte 
şi dintr'alta. Lipsia însă din discuție factorul principal; nici unul nu 
s'a gândit la dânsul, pentru cà nici unul nu era creator. Atunci a voit 
întâmplarea să se facă lui Caragiale favoarea de a fi întrebat și el 
ce crede. „Ец“, — răspunse creatorul — „aşi zice: artă cu — ta- 
lent“... In náplaiul d-lui D. Caracostea, care asudá la deal si la vale 
„Intre dialect si limbă literară“, răspunsul genialului descoperitor si 
plásmuitor al lui Titircă Inimă Rea, Nae Ipingescu si Trahanache este 
doctoria care desmeticeste: talentul care zimbeste crufátor si nu se 
sinchisește de marea îngrijorare pentru ceea ce se petrece „între dialect 
şi limbă literară“. Numai macrologia d-lui D. Caracostea, pe dinafara 
operei $i talentului lui Eminescu, putea să imagineze din „dialect“ si 
„limbă literară“ doi paladini, adversari incáerati în luptă cu sabie de 
lemn și puşcă de soc. 

Inainte de a trece la scrutarea vocabularului din Venere şi Ma- 
donă și la definitiva fixare, după voinţa poetului, este nevoe, credem, 
să ne oprim la câteva pasagii din capitolul citat al lucrării d-lui D. Ca- 
racostea. Ele vor indica si paternitatea generoasă a unora dintre ero- 
rile d-lui D. R. Mazilu. , 


„Ediţiile operei lui Eminescu suferă de echivocul țelului“. 

„Ar fi de dorit ca, în ediţiile viitoare, să se urmărească un scop precis: 
una este o ediţie pentru marele public, alta este o ediție comentatá Scoláreste 
$i altele sunt cerinfele cánd vrei sá alcátuesti un instrument pentru a putea 
urmări ştiinţific creaţiunea poetică“. 

„Fără îndoială, azi cea mai bună ediţie completă a poeziilor clasice ale 
lui Eminescu este aceea dată de G. Ibrăileanu. Va rămâne un merit al cri- 
ticului acesta (!) faptul că a avut curajul să dea textului coloarea graiului 
moldovenesc, al poetului, în măsura în care mar {шига receptivitatea 
moastră si ar fi cerută de unele efecte artistice. Dar nu în această formă va 
rămâne Eminescu în conștiința noastră. Ca noi toţi, el tindea spre unificarea 
limbii“ 72, 

` Dacá afirmaţia d-lui D. Caracostea se referă la aportul personal al 
editorilor, cum ar fi, spre exemplu, studiul bio-bibliografic, interpretări, 


"1 „Preocupări si Atitudine: — „Intre dialect și limbă literară“ în 
Arta Cuvântului la Eminescu, pg. XX. 
72 Idem, ibid. pg. XXI. 


884 L. €. Toroutiu 


adnotări, critică, estetică, speculaţii filosofice, atunci sigur că ediția po- 
pulară se va deosebi de cea „comentată şcolăreşte“ şi „că altă înfăţişare 
va avea ediţia îngrijită critic „pentru a urmări ştiinţific creațiunea poe- 
tică“. Toate aceste preocupări însă sunt exteritoriale, căci țelul edi- 
filor nu justifică încălcări teritoriale, cu intervenții chirurgicale din 
partea acelora care urmăresc unul dintr'aceste țeluri, oricare ar fi el. 
Altfel textele înseși ale edițiilor operei lui Eminescu vor suferi totdea- 
una de instabilitate și anarhie, produsă de editorii-colaboratori cu poe- 
tul, îndemnați si susținuți teoretic și practic de cátrá pseudo-stiinfa din 
$coala d-lui D. Caracostea, care nu cunoaşte margini. ,Pentru a 
putea urmări ştiinţific creatiunea poetică“, nu-ţi este îngăduit „să 
alcătuești un instrument“ în textul scriitorului, ci afară de text. Instru- 
mentul este și rămâne opera poetului, așa cum a lăsat-o el. Exclamaţia 
d-lui D. Caracostea „Fără îndoială, azi cea mai bună ediţie completă 
a poeziilor clasice ale lui Eminescu este cea dată de G. Ibrăileanu“ — 
superlativ emfatică $i diplomat rezervată, „azi“, constitue justa măsură 
pentru cunoașterea de către d-l D. Caracostea a cuvântului în arta lui 
Eminescu. „Fără îndoială“ cade în pagina a doua când se entusiasmează 
pentru emendaţiile d-lui D. R. Mazilu, unele in desacord cu G. Ibrăi- 
leanu, iar „azi“ se si dă peste cap, după câteva fraze, căci „nu în 
această formă va rămâne Eminescu în conștiința noastră“... Astfel „cea 
mai bună ediţie completă a poeziilor clasice“ — cea mai bună, com- 
pletă, clasice, tot atribute depășitoare, superlative, ucigașe ale substanţei, 
ca nişte proptele fapene, cari în loc să susțină, răstoarnăn șanț, gardul 
putred —, astfel curge, curge 'ntruna pe lătoc si se rostogolește si vueste 
si spumegá apa, si pietrele morii macină în gol... Căci: ce'nseamnă „сеа 
mai bună ediție“, dacă-i efemeră, numai pentru „azi“, iar pentru mâne 
trebue să se pregătească un alt Eminescu, în altă formă, ce înseamnă 
ediție completă a poeziilor clasice“, decât anulare a unui atribut 
prin celălalt, și toate la un loc: tumultoasă adunătură de vorbe? „com- 
pletă“ si „clasice“? Este nevoe să se citeze profesorului de literatură 
modernă și folelor, autorul artei cuvântului la Eminescu, încă 10-15-20 
poezii clasice rămase pe dinafara ediţiei „complete“ a lui G. Ibrăileanu? 
„Va rămâne un merit al criticului acesta că a avut curajul să dea textu- 
lui coloarea graiului moldovenesc, al poetului“... In realitate, G. Ibrăi- 
leanu a avut curajul să redea culoarea graiului moldovenesc, pe care 
i-o dăduse poetul, iar, în unele locuri, acest curaj a depășit marginile 
permise, a schimbat textul, a modificat în mod arbitrar, a mestesugit 
asonante in locul rimelor perfecte originare, si in felul acesta curajul 
în loc să rămână un merit, devine scădere de ne'ntálnit in editări cri- 
tice din literaturi străine. Autorul „Artei cuvântului la Eminescu“ își 
pregătește terenul pentru alte modificări şi de aceea trimite în avan- 
gardă fraza afirmației că „nu în această formă va rămâne Eminescu 
în conștiința noastră“. Adecă cei cari au venit înainte de d-l D. Cara- 
costea l-au botezat pe Eminescu numai cu apă, iar d-sa care le va 
urma împreună cu ucenicii îl vor boteza cu Duhul Sfânt (Matei 3, 11; 
Marcu 1, 8; Luca 3, 16; Ioan 1, 26). Cu unul ne-am si întâlnit: 4-1 
D. R. Mazilu; al doilea care va să boteze cu Duh Sfânt va fi însuși 
d-l D. Caracostea: ...„am restituit forma literară a cuvântului, pentru 
că pornind pe calea expresivitátii dialectice, lagi loc subiectivităţii“. 
Așadar, când este vorba de expresie dialectală, de Eminescu, de Mol- 
dova, Basarabia, Bucovina — „lași loc subiectivităţii“, iar când se pro- 
duce operaţia de restituire a formei literare (cine decretează neliterară 
cealaltă formă?) prin personalitatea științifică a d-lui D. Caracostea, 
atunci este ,invederatá^ — obiectivitatea „adoptând fonetica limbii 
literare, infinitesimala deosebire nu turbură impresia totală a sonetu- 


Ediţii critice Eminescu 885 


lui [Veneţia], întru nimic“, deoarece si el, poetul, „ca noi toţi, Unden 
spre unificarea limbii“. Pentru că Eminescu „tindea spre unificarea 
limbii“, de aceea a evoluat în formă și gândire, a progresat. Numai o 
falsă psihologie a procesului creaţiei poate presuma că după eliberare 
din cátusele facerii, creatorul se mai întoarce la piesa elaborată si lan- 
sată în public. Experienfe noi, alte trăiri, alte concepţii asupra struc- 
turii formelor le folosesc scriitorii în alte piese, cu alte sclipiri, cu 
alte înfățișări. Dar să admitem că Eminescu ar fi dorit ceeace i se 
atribue, rezultă de aci că d-lui D. Caracostea îi revine dreptul de a 
fi autor al cuvântului în arta lui Eminescu? că nu există absolută ga- 
rantie a echivalentelor, că este un abuz, cá neputinfa ni l-ar co- 
bori, cá un talent mai viguros decât al lui Eminescu, ni l-ar înălța, 
sunt chestiuni care nici mar trebui să se pună, deoarece ele duc, pre- 
cum sa văzut și se va vedea și din cele ce urmează, la un Eminescu 
falsificat. „Și totus, dáinuesc în versurile lui unele particularități mol- 
dovenesti necesare rimei, pe care nu le-am putea înlătura“ 73. Categoricá 
mărturisire că numai exigenţele de rimă îl împiedică, pe d-l D. Cara- 
costea, să înlăture moldovenismele poetului. Semnalám si subliniem 
această nemaipomenită îndrăzneală răspândită dela tribuna catedrei 
universitare în haina înșelătoare a ştiinţei. 

„Ca să aleg un cuvânt caracteristic pentru el“ — continuă d-l D. Ca- 
racostea — „un exemplu tipic ni-l oferă strofa următoare din Stelele т 
cer: 

Floare de crâng 
Astfel vieţile 
Si tineretile 

Trec si se stâng 


„Dar dacă aici rima stâng trebue să fie primită cu necesitate, rezultă 
oare că trebue să acceptăm împreună cu Ibrăileanu fonetismul acesta mol- 
dovean, pretutindeni, bunăoară în versul atât de expresiv 

„S'a stâns уіеаќа falnicei Veneţii...* ? n 

„Argumente de ordin impresiv pledează pentru forma aceasta, pe care 
am adaptat-o în capitolul despre sonetul Veneţia, publicat in Gândirea 
(anul XV, 1936, Mai-Iunie). De câte ori este vorba, ca aici, de o alegere în- 
tre mai multe posibilități, apare un aspect stilistic. Strict vorbind, în con- 
text spune mai mult sa stâns decât sa stins. Si, totuși, în lucrarea de 
față, am restituit forma literară a cuvântului, pentru că, pornind pe calea 
expresivitátii dialectale, lași loc subiectivităţii; în lipsa de un criteriu 
obiectiv, nu ştii unde te poti opri“ 74. 

Deci: la 1936 (în Gândirea) esteticianul găsea argumente pentru 
forma sa stâns, care „strict vorbind, în context spune mai mult de- 
cât sa stins“. 

La 1938 (în Arta cuvântului la E.) neautorul a „restituit 
forma literară a cuvântului“ și a tipărit sa stins. 

Concluzia? Vorba lui Caragiale: „eu sunt pentru contra“... 

Contradicţie — іпсопѕесуеп{й — evoluţie? Toate ar fi admisibile, 
dacă acest joc de-a principiile sar face pe socoteala propriilor idei, 
Când însă substanța dialecticei o formează textele lui Eminescu, dia- 
lectică între opinia lui С. Ibrăileanu, particularitate moldovenească - şi 
limbă literară, iar poetul însuși rămâne cu voinţa sa pe plan secundar 
și așteaptă doar rolul de cobai pentru experimentarea unor. subtilităţi 
filologice și stilistice, pure obsesii ale unor cercetări străine, cu subiect 


73 D. Caracostea, ibid., pg. XXI, 
74 D. Caracostea, ibid., pg. XXI. 


886 "LE Toroujiu 


particular, obsesii cari ciugulesc in dreapta si in stânga fărimituri 
axiomatice, cată apoi să subordoneze gândirea poetului doctrinelor sin- 
cronice importate si utilizate cu logica nexului cauzal din 1 fisier, 
atunci înlăturarea unei forme si adoptarea alteia urmează logica fi- 
şelor cu „ton minor“ și „structură fonetică“75 a d-lui D. Caracostea, 
nu suverana şi intangibila logică a dreptului de paternitate, care apar- 
fine lui Eminescu. f п? 

Pentru ca în pag. 201 să poată vorbi de „palatale, luminoase, e, i“, 
şi să afirme că „în versul întâi, după acel accent puternic de in- 
tensitate din prima măsură sa stins, în care vocala accentuată 
este întunecată prin nazala din grupul de consonante ns'.., autorul 
își pregătește terenul cu 200 + XX pagini mai înainte neadmifánd re- 
moldovenizarea formei de cătră G. Ibrăileanu: „Și totuși, în lucrarea 
de faţă, am restituit forma literară“ stins în loc de stáns. 

Dacă în schimbul acestor salturi din echivoc în echivoc ne-am 
alege cel puţin cu o justă interpretare fonemologică sau cu o dialectică 
spirituală, ne-ar incánta ingeniositatea si fineţea în analisă. Se con- 
stată: „acel accent puternic de intensitate din prima măsură 
s'a stins“. Ori: ideea în sine, a morţii, a totalei linişti exprimate prin 
stâns duce neapărat la o cetire de ritm șters, fără nici un accent, 
necum puternic si încă de intensitate; apoi: dacă teoreticianul, colabo- 
rator nechemat al lui ‘Eminescu, nu se apuca să „restitue forma lite- 
rară“ si dacă nu urgisea forma moldovenească stáns, n'ar fi avut ne- 
voe să apeleze la nazala din grupul de consonante ns, ca să constate că 
nazalele i-au întunecat vocala accentuată din stins. In cea moldo- 
venească este gata întunecată prin â din stâns. Dacă acustic i-o 
simte întunecată, pentru ce vizual a restituit forma literară? sau ca 
să aibă prilej să facă teoria nazalelor? Formele moldovenești însă sunt 
tot asa de literare, ca si cele recunoscute ca atare de grámáticii tipicari, 
Literatura cu decret semnat de d-l Caracostea, contrasemnat de aderentii 
d-sale și cu uzurparea dreptului care aparţine exclusiv creatorului, ar fi 
o indicație pentru o altă ediție critică Eminescu, cum și-o imaginează 
criticul colaborator că ar trebui să pătrundă $i „să rămână în conștiința 
noastră“. „Vocala i accentuată“ desprinsă de pe vre-o fișă și prinsă în 
analiza sunetelor, nu se contopeste decât cu sacrificiul remoldovenisării, 
adecă numai dacă d-l D. Caracostea din 1938 admite să se împace cu 
cel din 1936 si să dea aceluia dreptate, implicit lui Eminescu, G. Ibrăi- 
leanu, dialectului și să abandoneze ideia de restituire. A restituit-o însă, 
ca să-și creeze un temeiu si să-şi sugereze că vocala i din stins este 
puternic accentuată și de intensitate. In realitate nici stâns, nici stins, 
nici în restul versului nu apare vre-un accent; deprimant de monoton, 
asa a infeles poetul să creeze atmosfera. Interpretarea, ni se pare greșită 
şi potrivnică ideii fundamentale. Prin forma moldovenească sa stâns, 
care conţine numai întunecime în grupul prim de consonante st urmat 
de întunecatul â și nazalele ns, prin totala lipsă de accent ni se dă fo- 
netic ideia stângerii. Stins, dacă este puternic accentuat, cum. inter- 
pretează autorul „Artei cuvântului la Eminescu“ („accent puternic de 
intensitate“) şi vocala i de înaltă tonalitate, te face să vezi mai curând 
о aprindere, încordare, lumină — „palatale luminoase e i“ constată 
chiar d-l D. Caracostea combătându-și astfel propria interpretare. In 
stâns nu-i accent, nu-i lumină, nu-i sunet — e moarte — moartea fal- 
nicei Venetii, tocmai ceea ce spune poetul. Aici rațiunea existenţei 
formei literare moldoveneşti stâns, — (ca şi a altora de altfel, pentru 
că nu degeaba se păstrează paralel бабе două şi trei torme) —, şi ire- 
sonabila restituire a formei literare stins. 


75 Idem, ibid. pg. 201. 


Ediții critice Eminescu 887 


In cele din urmă vom recunoaște că d-l D. Caracostea a adunat 
multe note și cântă, cântă avan, dar cântă fals Beckmesserul din Meister- 
singerii burgului nostru... 


„Concepţia structurală a formei“ — continuă d. D. Caracostea — „aşa 
cum este realizată în toată lucrarea de față, isi vádeste legitimitatea 
şi în critilca de text. Intr'o adevărată structură poetică, valoarea im- 
presivá a unui izolat timbru vocalic nu este decát o minimá 
parte a sistemului fonetic, in care-și găsește multiple corespondențe 
reliefate prin opoziţie. In această totalitate, pofi adopta în bună li. 
niste forma literară, fiind secondatá de întregul ansamblu. Aceasta cu 
atât mai mult, cu cât la rândul ei structura fonetică nu este decât un 
acompaniament al ansamblului de imagini, de valori morfologice, sintactice 
care colaborează pentru a înălța întregul la valoare de simbol. Astfel, por- 
nind dela realitatea structurală a formei, izolate elemente fonetice, 
disparente în ansamblul orchestraţiei, trebue să se supună 
imperativului limbii literare“... 

„Faţă de nesiguranța normelor de editare a poetului, cu atât mai bine- 
venită este stabilirea textului definitiv al poemului Luceafărul, datorită 
d-lui R. Mazilu. Cine va urmări emendaţiile. d-sale, ре care le adoptăm în 
întregime, se va încredința că, în momente esenţiale, valorile expresiei erau 
întunecate din lipsa unor temeinice criterii de alegere a textului autentic“ 76. 


Intr'un tratat de poetică, aceste planuri arhitectonice, calculate, 
echilibrate, în critica propriei tale creaţii sau ca itinerar pentru o 
viitoare. versificare sunt resonabile și instructive, dar refacerea textelor 
lui Eminescu de cátrá d-l D. Caracostea, D. R. Mazilu etc., pe temeiul 
„concepţiei structurale a formei“ enunțate, nu-și „vădeşte legitimitatea". 
Ne întoarcem iarăși la constatarea, cá exteritoria] principiile d-lui D. 
Caracostea sunt generale, cunoscute și recunoscute în toate manualele 
de teorie a poeziei. Situându-se însă în centrul poeziei lui Eminescu, 
autorul nu-i în drept să vorbească de „izolate elemente fonetice“, Sau 
sunt „izolate elemente fonetice“ si nu alcátuesc „un ansamblu de 
orchestrație“ sau există ansamblul orchestratiei și atunci elementele fo- 
netice nu numai că nu-s izolate, ci ele înşile formează, pe cât mai dife- 
rentiat, pe atât mai armonios, — ansamblul orchestraţiei. Poetul desigur 
că-şi găsește în sistemul fonetic „multiple corespondențe reliefate prin 
opoziție“, dar, tu critic, nu „poţi adopta în bună linişte“ altă „formă 
literară“, decât cea aleasă de realizator. 

Macrologia aberatiei explodează: ,..izolate elemente fonetice, dis- 
parente în ansamblul orchestra(iei, trebue să se supună: impera- 
tivului limbii literare“. Dacá explozia criticului s'ar produce în 
stratosferă, rezidiile rachetelor ar fi cu totul inofensive; cum însă ea 
este in atmosfera hârtiilor lui Eminescu, si probabil primejdia-i mai 
mare, să se estindá și în teritoriul altor scriitori, este nevoe să părăsim 
aceste doctrine lipsite de orizont si pietate, răspândite de pe socluri 
ameţitoare. 

Pentru menţinerea particularitátilor moldovenești în scrierile lui 
Eminescu, Alecsandri, Creangă, Hogaș, în ale lui Delavrancea cu parti- 
cularităţile de dincoace de Milcov, si în cele din Ardeal cu specimenele 
lor, și împotriva falsei îndrumări date de şcoala d-lui D. Caracostea, 
care „adoptând fonetica limbii literare“ crede că „infinitesimala deo- 
sebire nu turbură impresia totală“, și dacă așa crede, își arogă și dreptul 
intervențiilor chirurgicale, pentru a documenta rațiunea existenței acelor 
forme în opera scriitorilor, decretate de d-nii D. Caracostea și D. R. Ma- 
zilu neliterare, vom recurge la exemplificări din creaţiile lui Goethe, 
Schiller, Uhland, unde particularităţi din toate idiomurile imperialismului 


76 D. Caracostea, ibid., pg. XXI—XXII. 


888 1. E. Toroufiu 


limbii germane si din cele mai vechi timpuri „hausen und brausen“ 
fără să se fi găsit până acum în sobra şi austera ştiinţă germană cineva 
care să fi pus în practică monstruoasa formulă: ...„trebue să se supună 
imperativului limbii literare“. 

, Atacului la adresa bunului simt, al unei judecăți sănătoase, al în- 
seşi principiilor științifice consacrate, atac deslántuit de cátrá d-l D. 
Caracestea teoretic cu vocabular de grandomanie şi practic, in interio- 
rul creatiei, trebue sá opunem, in domoala noastrá expunere, alte argu- 
mente. n vom compara pe Eminescu si particularităţile sale linguistice 
cu semenii săi Schiller, Goethe Uhland. Este singura cinste care o merită 
și singura reabilitare cu putință — reabilitare numai în fața Domnului 
Profesor D. Caracostea. 


Fest gemauert in der Erden 
Steht die Form aus Lehm gebrannt 
Heute muss die Glocke werden, 
Frisch, Gesellen, seid zur Hand! 


Astfel începe Schiller Cântecul Clopotului, cu forma veche 
germanică a dativului declinatiei slabe. Poetul creează prin Erden 
rimă plină la werden, reînviind totdeodatá si o formă veche si re- 
dând-o patrimoniului limbii poetice. Nici unul dintre editorii germani, 
fie că au îngrijit poeziile lui Schiller pentru ediţii școlare, fie pentru 
popor sau știință, n'a îndrăznit să restitue forma literară in der Er- 
dem. — In poezia An die Freunde (v. 31, 32): 


Prăchtiger als wir in unserem Norden 
Wohnt der Bettler an der Engelspforten, 


Si aici Schiller reinvie aceastá invechitá formá a dativului. „In 
aceeași poezie poetul nu ezită să folosească vocativul slab, împotriva 
oricărei reguli gramaticale și chiar împotriva spiritului limbii germane: 


Lieben Freunde, es gab schóne Zeiten! 


Există sute de ediții schilleriene, dar nicáiurea n'a îndrăznit să 
interviná vre-un editor sá unifice, sá gramaticalizeze ce-a scris poetul. 
Acolo, în Germania, n'a incoltit gândul mandarinilor științei româneşti: 
..,0acá ar fi trăit poetul, de sigur că ar fi unificat; iar dacă n'a trăit să-l 
unificăm поі...“ ..,infinitesimalá deosebire“ ...„orchestraţie“, „trebue să 
se supună imperativului limbii literare“... 

Justificarea acestei vechi forme germanice ca o necesitate pentru 
rimă — (D. Caracostea la Em.: „particularități moldovenești necesare 
rimei“) — poate veni numai dintr'o pauperá concepție asupra procesului 
de creaţie. Moldovenismele lui Eminescu, precum și alte particularități, au 
semnificaţii ceva mai adânci, date de poet, şi ele trebue păstrate. 

Iată si la Goethe, fără să fie nevoe de rimă, forma Erden în Rei- 
necke Fuchs (VIII, 63): 


Und sie hub den Fuss empor aus dem Grase; der war erst 

Mit sechs Năgeln beschlagen; sie schlug gar richtig und fehlte 
Nicht ein Hărchen, sie traf ihm den Kopft. er stürzte zur Erden 
Lag betüubt wie tot. Sie aber eilte von dannen, 

Was sie konnte, 


Epopeea este în versuri albe si Goethe ar fi avut posibilitatea să fo- 
losească forma literară gramaticală curentă Erde. A preferit vechiul 
dativ. Comentatorii germani constată exteritorial. Dar nu-și permit 
să restitue forma literară, teritorial. D$js0230t 


Ediţii critice Eminescu 889 


Tot în această epopee, același dativ vechiu german, al declinafiei 
slabe, în cântul VI, vers 384: 


Meiner Frauen folgt' ich zu schnell Sie liess sich betóren, 
Bat und flehte führ ihn; o wär’ ich nur fester geblieben! 


Si în cântul -XII, v. 327—8 Erden şi Frauen: 


„Kommt bald wieder!“ Da kniete der Fuchs am Trone zur Erden 
Sprach: ,Ich dank' euch von Herzen und meiner gnàdigen Frauen, 
Euerem Rate, den Herren zusamt...* 


Fiindcá ne gásim la Reinecke Fuchs, vom Spicui cáteva ,infi- 
nitesimale" deosebiri de forme, сагі adevărat cá „nu turburá întru nimic 
impresia totală“, dar tot atât de adevărat este cá neodoctrina şcolii d-lui 
D. Caracostea, cu râvna unificării limbei, n'a fost cunoscută de ştiinţa 
germană care să dicteze lui Goethe că „trebue să se supună imperati- 
vului limbii literare“... 


Cântul: IV, v. 23: Es hilft kein Schwätzen... 
V, v. 39: verschwătzen.. 
VI, v. 305: schwatzte.. 
Хп, v. 323: schwatzen.. 


Forma schwätzen alternând la Goethe cu schwatzen este 
un provincialism din Germania de Sud. Ce cautá provincialismele si par- 
ticularitátile acestea si altele, numeroase, felurite, în opera lui Goethe? 
Exact ceea ce cautá moldovenismele si celelalte forme, decretate nelite- 
rare de d-l D. Caracostea, in poezia lui Eminescu, 

Spiritul revoluţionar al lui Schiller din Ráuber trece printr'o 
bună parte a operelor sale si, ori unde, gândul sáu vrea să rásbeascá în- 
tr'o puternică expresivitate, să redee un colorit local sau să te transpună 
într'o anume epocă, nu stă la îndoială să pună la contribuţie forme 
vechi, dialectale sau și numai locale, în circulaţie atât de redusă încât 
pentru deslusirea lor se simte nevoia de a se da explicaţii. 

Elementele sintactice ca si cele morfologice nu (in socoteală de re- 
gulile înguste ale gramaticei simple. Astfel, se întâlnesc genitive 
nearticulate, ca şi nominative (Meister, Geselle) în Cân- 
tecul Clopotului, admisibile doar numai în limba poetică: 


Die Hand mit Feuers Hilfe baut (v. 30); 
Den es in Schlafes Arm beginnt (v. 52); 
Kochend, wie aus Ofens Rachen (v. 185); 
Was Feuers Wut ihm auch geraubt (v. 223), 


In balada Die Kraniche des Ibykus forma populará sin- 
copată: 
Seid mir gegriisst, befreundte Scharen. 


Forme adjectivale sau adverbiale vechi, învechite, 
extrem de rare, unele provinciale, altele numai locale, și iarăși al- 
tele alcătuite de Schiller dau concurs poetului și limbii istovite, vlagă: 

Das Lied von der Glocke: Die schimmernde Wolle, den sch nee- 
ichten Lein (v. 130) — schneeicht in loc de schneeig. — Der 
Flüchtling: Purpurisch zuckt durch düstrer Tannen Ritzen (v. 13), in 
locul purpurn forma obicinuitá a lui Schiller — Wie silberfarb 
flittern (v. 13). — Berglied: Am Abgrund leitet der schwindlichte 
Steg (v. 1). Vechea silabă de derivație icht in loc de cea curentă 


890 Ë 1. E. Torouliu 


i i i ? i licht — 
igt: in citata baladá a Cocorilor lui Ibycus: schuppicht, stache 
scapi stachelig. Altădată scriitorul dă preferinţă formei gutur ale 
din Germania de Sud celei palatalizate din Germania de Nord; 
spre ex. în poezia der Taucher: 


Bis zum Himmel spritzet der dampfende Gischt (v. 83, 69); 
Schoss găh in die Tiefe hinab (62). 


Altfel decát in Cántecul Clopotului: întrebuințează guturalul 
inmuiat in loc de cel aspirat: in rosigtem Licht (v. 92); aus 
felsigtem Schacht (98). 

Un extrem de fin simţ pentru melodia limbii îl face pe Schiller sá 
vegheze sunetele dintr'un cuvânt si din celălalt următor, astfel ca ceti- 
rea și muzicalitatea să nu sufere prin împotmoliri din aparente redu- 
plicative: schwindlichte Steg — ar fi trebuit reliteralisat după... d-l D. 
Caracostea în schwindligte Steg (in Berglied) Cá de aci s'ar fi ivit 
o  gâgâială  apoeticá, asta ar fi însemnat mai puţin decât 
„„„„Supunerea imperativului limbii literare“... Dar iată că Schiller nu 
înlătură nici forma în igt: in rosigtem Licht, aus felsigtem Schacht. Aci 
cht din Licht și Schacht a determinat pe poet sá accepte in cuván- 
tul premergător igt pentru evitarea unei háháeli. Exact asemenea 
fenomene constatăm si reținem la Eminescu, în jocul oricăror infátigári 
de vorbe pentru a da vlastá si culoare graiului sleit. Ca să nu se înca- 
lice cuvânt peste cuvânt cu lichida continuă r, şi astfel să producă un 
rârâit distrugător al sensaţiei estetice auditive, se folosește forma mol- 
dovenească pin, pintre în loc de prin, printre: Eminescu în Ve- 
neresi Madonă (str. III, v. 4): regină pintre îngerii din ceriu; re- 
literalizat: regină printre îngerii din cer... Față de vastitatea $i com- 
plexitatea ,inadvertentelor'' linguistice in scrierile marilor scriitori 
germani, opera lui Eminescu prezintă totuși o unitate atât de înche- 
gată în cadrul imperialist al limbii, încât numai setea de sensational si 
în ştiinţă a fost în stare să constate necesitatea reliterarisării. Poetul 
numai sa născut in Moldova, a creat însă în înaltul cerurilor româ- 
nesti si'n adâncul istoriei de unde a avut perspectiva asupra întregului 
tezaur linguistic și până unde se pare că nu ajunge scara grămăticilor 
noștri. 

5 Unele forme în limba poetică germană sunt atât de neobicinuite, 
încât cu anevoe sar găsi motivul, pentru care le-a folosit poetul. A- 
ргоаре îţi vine a crede cá a voit să te surprindă printr'un capriciu. Si 
totuși, in știința germană a lui Schiller, Goethe, Herder, Uhland, nu 
sa aflat un singur cărturar care să jongleze cu termeni din domeniul 
matematicei „infinitesimale“ si ai ,Orchestra(iei^ muzicale, pentru ca 
furándu-(i atentiunea, să te încânte și câştige pentru ideea cá „poţi 
adopta în bună liniște fonetica limbii literare“ 77 şi că „izolate elemente 
fonetice trebue să se supună imperativului limbii literare“. Mutatis mu- 
tandis particularitátile provinciale sau localismele din Goethe, Schiller, 
Uhland etc. cari n'au decát deosebiri fonetice $i sunt numai elemente 
izolate ` (schwatzen — schwätzen ; güh — jüh, nit—nicht; spat — spát 
tüt-tut etc. etc. etc. c ,trebuie sá se supuná imperativului limbii lite- 
rare". Sau principiile d-lui D. Caracostea sunt valabile numai pentru 
Románi ori strángánd cercul si mai mult, precis: pentru poeţii cari au 
murit înainte de a fi cunoscut concepțiile „limbii literare“ cuprinse în 
gramatica şcolilor primare? 

Uneori poeţii se folosesc de inversiuni sau întrebuințează forme, 
cari dau figurii un aparent dublu înţeles, de unde rezultă .divergenfe 


11 D. Caracostea, ibid. pg. XXL. 


Ediţii critice Eminescu 891 


în interpretare. Astfel Schiller în versul 16 din balada Die Krani- 
che des Ibykus preferind forma adjectivală graulicht cu silaba 
aspirată icht în loc de ich sau ig: 


Nichts regt sich um ihn her, nur Schwârme 
Von Kranichen begleiten ihn, 

Die fernhin nach des Siidens Wărme 

In graulichtem Geschwader ziehn 


a creat o asemenea metaforă cu aparent echivoc. Mulţi dintre cetitori 
cred că aci ar fi vorba de un atribut vizual: Cocoarele pleacăn cârduri 
sure = grau + licht. Această interpretare însă ne pare greșită, pentru că 
aci mavem dea face cu o formă similară pentru gelblich, blăulich, 
ci cu o corespondență pentru graulich, graulig, grauenhaft 
(= Grauen erweckende Geschwader), adecă: pleacă în cârduri cocoarele 
cari vor deveni martore la uciderea lui Ibykus, şi pe cari, mai târziu, 
văzându-le ucigașii, se trădează, unul dintre ei strigând : 


„Sieh da, sie da, Timotheus, 
Die Kraniche des Ibykus!“ 


Balada este creată într'o tehnică model pentru gen si însuși Goethe 
'à admirat-o când a cunoscut-o în forma definitivă. Ca si în tehnica unei 
piese, unde intr'una din primele scene autorul expune așa numita fa- 
bulă, indicatoare a acţiunii si a conflictului principal sau can uvertură 
unde se reproduc momentele culminante, Schiller dă a înţelege chiar în 
strofa a doua că tovarăşele de călătorie ale lui Ibycus, cârdurile de 
cucoare vor avea un rol hotáritor în desfășurarea întâmplărilor. Și 


această indicație se face prin singurul cuvânt graulicht, atribut de 
fixare a celui dintâi moment emoţional în baladă. Cârdul de cucoare 
produce neliniște în contrast cu liniștea naturii și cu dispoziția sufle- 
tească a cântărețului Ibycus, prieten al zeilor. Astfel, poetul prin sin- 
gurul atribut graulichtem reproduce în uvertură fragmentul din 
momentul dramatic culminant al operei: descoperirea ucigașilor lui 
Ibycus de cătră Geschwader. 


„Sie da, sie da, Timotheus 

Die Kraniche des Ibykus!* 

Und finster plótzlich wird der Himmel, 
Und über dem Theater hin 

Sieht man in schwárzlichtem Gewimmel 
Ein Kranichheer vorüberziehn. 


La fel schwărzlichtem pentru schwürzlichem Gewimmel, 
aci ca metaforă și vizuală exterioară, dar și interioară — conștiința nea- 
gră, negru înaintea ochilor. 

In poezia Berglied Schiller folosește forma spat în loc de 


spăt: 
Der Strom braust unter ihr spat und früh... 


S'ar părea că poetul a uitat doar să pună cele două puncte pe a=ă. 
Evident forma-i „neliterară“, dar nici n'a. fost supusă ,imperativului 
limbii literare“, pentru cá în ştiinţa germană devine limbă literară ceea 
ce vor scriitorii — poeţi și prozatori — nu ceea ce admit doctrinarii ră- 
{ас într'o sferă care nu le aparţine. 


1. E. Toroufiu 


Tot din Schiller, Der Gang nach dem Eisenhammer: 


Früh von des Tages erstem Schein Hier năhrten früh und spat den Brand 
Bis spüt die Vesper schlug, Die Knechte mit geschăft'ger Hand; 
Lebt' er nur ihrem Dienst allein, Der Funke Sprüht, die Bálge blasen, 
Tat nimmer sich genug., (v, 9—12). Als gàlt es, Felsen zu verglasen... 
(v. 85—88). 


Două forme cu ,infinitesimalá* deosebire — una cu Umlaut, alta 
fárá Umlaut —, una in limba literará, alta foarte rará in limba popu- 
lará, amândouă in aceeași poezie. Domnul D. Caracostea va observa insš 
cá editorii lui Schiller nu impártásese ideea de supunere „imperativului 
limbii literare“. Eminescu, în Venere şi Madonă, două forme: cer şi 
ceriu : Strofa I, v. 4: 


Dintr'un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei... 


iar în strofa a III-a, având nevoe de rimă la primăveri poetul folosește 
$i forma a doua ceriu : 


Te-a văzut plutind regină pintre îngerii din ceriu. 


Ce nu s'a întâmplat nici unuia dintre poeţii germani, poetului ro- 
mân i s'a aplicat reţeta unificării, așa încât „primăveri“ trebue să ri- 
meze cu „сег“, iar forma „pintre“ se inlocueste cu cea etimologic corectă 
„Printre“. Manuscriptul poetului constitue dovadă hotárítoare. 

Cugetarea, simţirea, şi forma in care acestea se exprimă, deosibesc 
dela cele dintâi manifestări pe scriitorul de factură minoră de creatorul 
autentic. Numai mari cugetători bântuiţi de furtuni lăuntrice sdrobesc 
zăgăzuirile convenţionale; scriitorii obicinuiţi vor scrie cu paza tuturor 
regulilor; forma va fi corectă, banală, până dă în leșin, 
toate punctele de vedere ale gramaticei. Le 
acea caracteristică a individualit: 


se grupează si, distribuindu-și funcțiunile 
or si datoriilor, pornesc, desvoltă şi împli- 


Kühne Seglerin, Phantasie, 
Wirf ein mutloses Anker hiet. 


: Hie in loc de hier — Schiller, Die Grósse der Welt, v. 29 
—30 —, formă veche, medievală, fără accent, fără vlagă, vrea să ex- 


Edifii crifice Eminescu 893 


prime desperarea ajunsă la culme si la capătul poeziei. — Goethe, R e i- 
Decke Fuchs: ruchtbar în loc de ruchbar (I, 58) — Schiller, 
Wilhelm Tell: Die Tat ward ruchtbar (L 1, v. 101). — Goethe, 
R. F.: in kitzlichen Sachen (III, 177); altă dată forma din Sachsonia şi 
Thübingen: kützlich. — Schiller, Der Eintritt des Jahrhunderts: Zwo 
gewaltige Nationen, vechiul feminin zwo în loc de zwei; ca si 
Uhland (Märchen) Zwo si Zween: Zween Riesen schlafend la- 
gen. — Schiller, Elysium (23—25) surprinzátoare dislocare (ca si la 
Eminescu: Să știi cá prin a nopţii de întuneric mare (De-as muri) 


sau: Pe-a altarului icoaná in de raze rosii frángeri (Inger si Demon) : 


Dessen Fahne Donnerstürme wallte, 
Dessen Ohren Mordgebrühl umhallte, 
Berge bebten unter dessen Donnergang 
— Dessen Berge bebten unter Donnergang. 


Tot in Elysium (v. 28): Im verhallet wilder Speere Klang — 
Ihm ist verhallet; si Liebgekost vom Balsamwest (v. 31); iar in 


Graf Eberhard der Greiner von Wü tt b ; А 
de Schiller: n Württemberg (Kriegslied) 


Schwung seinen Heldenstab (v. 42) — Schwang 
Sunk schwer auf sein Genick (v. 47 — Sank 


. Ca si Uhland în poezia Roland Schildtrăger: stund; in 
Siegfrieds Schwert: kunnt. 


Siegfried den Hammer wohl Schwingen kunnt 
Er schlug den Amboss in den Grund.. 


stund, kunnt din preteritul slab mhd. — Schiller, der Kampf 
mit dem Drachen: dauren în loc de dauern; edelnLedlen; ca si 
Herder MaurenL Mauern. — Schiller, Das Eleusische Fest (v. 
25, 26): 


Keine Frucht der siissen Ahren 
Ládt zum reinen Mahl sie ein... 


Lädt- Ladet, formă fără Umlaut si sincopatá; schimbarea genului: 
Wălzt den schweren Floss zur Stelle = das schewere Flos (v. 155). 
Forma fără Umlaut: ruckend=riickend, Goethe, R. F. II, 138. „Ез 
finden sich bei Goethe mehrfach nicht umgelautete Formen wie ruk- 
ken, schupfeln, schlupfen, drucken“ (Lehmann, Goethes Sprache und 
ihr Geist). — Ich wähle die klărsten (Goethe, R. F. III, 38): „Das um- 
lautlose klarer, klarst ist jetzt das herrschende und empfohlene, aber 
klărer, klárst sind noch viel gebraucht in den Mundarten, vielleicht vor- 
herrschend und von jeher reichlich zu finden, so auch bei Zwingli, 
Luther, Hans Sachs, Opitz, Lessing, Wieland, Herder, Goethe, Schiller" 
(Grimm, Deutsches Wórterbuch) Goethe foloseşte când forme 
cu Umlaut, când fără Umlaut. Aşadar, Grimm constată cá forma 
literară curentă, predominantă si recomandabilá este klarer, klarst, 
dar că formele umlautizate klărer, klărst sunt frecvente în dialecte si 
că ele se întâlnesc si la numeroși scriitori. 

Din mhd vin formele selbdritt, selbander, selbviert 
(Goethe, R. F. XI, 10): siè könne selbviert nicht alle verzehren, 
adecá douá, trei, patru persoane, intre care se cuprinde si cea care vor- 
beste: Sau: So hab' ich's am Borne gefunden (Goethe, R. F. XI, 98): 
mhd burn e, formă secundară pe lângă brunne allem-mhd. si nhd.) = 


894 LE Toroufiu 


Brunnen. Dacá am sta sá expunem din Faust glosarul ad libitum si ad- 
retic, o buná parte din gramatica istoricá a limbii germane ar gási nu- 
mai de aici materialul indestulátor, din care sá-si cládeascá fiinta. Cáteva 
exemple vor fi concludente pentru libertatea autorului de- a-şi alege for- 
mele. In tabloul Garten (v. 3176): 


Zu Euerem Vorteil hier zu regen gleich begonnte.. 


Gramatica istorică a limbii germane constată cá pe lângă forma 
conjugării tari din mhd (beginnen-begann-begonnen) se întâlnesc ex- 
trem de rar formele conjugării slabe mhd: bigonda, bigunda; 
mhd begunde, si cá Goethe tocmai de aici a scos pocitul imperfect 
begonnte. Urmează oare ca asemenea particularităţi linguistice din 
Faust să se supună imperativului limbii literare? In tabloul Nacht 
(v. 403): Den Wiirme nagen, față de Würmer, a doua formă: Und 
froh ist wenn er Regenwiirmer findet (Nacht, v. 605). 


Recolta va fi şi mai bogată în opera lui Uhland, despre care dacă 
se va obiecta că este din provincia Schwaben, și că-i firesc să se întâl- 
nească în scrisul său elemente de acasă, replica noastră va fi scurtă: și 
Eminescu-i din Moldova! Decât Uhland folosește forme din Germania 
de jos, medievale, populare, de pretutindeni, unde găsește un termen 
care contribue să apere de sfârșeală graiul poetic. 


Ich schweige zumal 
Und sinke zutal 
Ach, tief in Moder und Grauen 


Din Lied des Gefangenen. Adverbul zutal (=nieder- 
wärts) murise demult; Uhland îl reînvie; ca si forma Gemahl din 
poezia Das Schloss am Meere: Den Kónig und sein Gemahl, care din 
sec. XV, dela Luther, nu se mai întâlnea. Tot aici forma învechită 
darführen în loc de einherführen: 


Führten sie nicht mit Wonne 
Eine schöne Jungfrau dar... 


Foarte frecventă forma tät după preteritul mhd: ich téte, tu 
taete, er tét sau téte. Uhland in poezia Der Schwarze Ritter: 


Er tát mit Sitten (str. V, v. 4); 

Tàt den Tanz mit ihr beginnen (V, 6); 
Sie täten höflich danken (VIII, 5); 
Tăten vóllig sich entfárben (IX, 3). 


La fel în poeziile: Klein Roland, Graf Richard Ohnefurcht, Măr- 
chen, Der weisse Hirsch, Roland Schildtrăger, Traum (táten sie glünzen), 
Schwäbische Kunde (tät... blicken). 

Schimbare de gen: neutru, vechiu: das Waffen pentru die 
Waffe (Roland Schildtrăger). 

Dublete: lobesan si lobesam. In Kónig Karls Meerfahrt: 


Da sprach Herr Gottfried lobesan: 
„Ich lass mir's halt gefallen 

Man richtet mir nicht anders an 
Als meinen Brüdern allen. 


Ediţii critice Eminescu 


Iar în Schwäbische Kunde: 


Als Kaiser Rothbart lobesam 
Zum heil'gen Land gezogen kam... 


Si Goethe in Faust (I, Strasse, v. 2633): 
Mein Herr Magister Lobesan.. 


Este cunoscut si de copiii noștri de școală cântecul Der gute 
Kamerad de L. Uhland : 


Ich hatt einen Kameraden 
Einen bessern find'st du nit 
Die Trommel schlug zum Streite 
Er ging an meiner Seite 

In gleichem Schritt und Tritt... 


Forma populară nit, provincială, chiar și net cu același înțeles, în 
loc de nicht forma literară, se întâlnește nu numai în graiul poporului, 
ci si în scrisul clasicilor germani. Uhland în Schwübische Kunde: 
forcht sich nit, deci forcht sich forma veche uitată urmată de nit. — 
Schiller în Wilhelm Tell (I, 51): 


Bin nit so reich — 's ist meines Snädigen Herrn, 
Des Attinghăusers, und mir zugezăhlt... 


O găsim şi în Wallenstein. 

Uhland întrebuințează năcht pentru vorrige Nacht din dia- 
lectul șvăbesc, în poezia Graf Eberhard der Grauschebart, iar 
în altă poezie, Der Schenk von Limburg, poetul introduce infini- 
tivul fahen (fangen) din mdh vâhen, ca și hangen din hâhen. 
In poezia, pe care am pomenit-o, Graf Eberhard der Rausche- 
bart, ne surprinde forma din dialectul niederdeutsch: s pellen în loc 
de spalten. 

Iată cum poeti germani, clasici, au înțeles să ferească limba de 
secătuire. N'au stat la îndoială să pună la contribuţie cuvinte, din orice 
vreme, din orice provincie, în forme cât mai variate, pentru a da viață 
limbii lor poetice. 

După numeroasele probe, stăruie însă și întrebarea, dacă formele 
moldovenești sunt, într'adevăr, aşa de nespălate, încât să nu aibă încu- 
viinţarea de a intra în salonul oficial al limbii literare și dacă cele trei Mol- 
dove, — cea de dincoace de Prut, cea dintre Prut și Nistru și Transnistriana, 
cu a lor coroană unică, Bucovina —, formează ele un teritoriu atât de 
redus, încât să fie cu putință a li se impune, în mod cu totul artificial, 
alte forme în graiu și scris decât acela care se păstrează de secole, în 
care au crescut și creat Cronicarii, Eminescu, Alecsandri, Creangă, Matee- 
vici, Buzdugan, T. Robeanu, şi care a dăruit literaturii floarea folclorului 
românesc? Nu vedem raţiunea isgonirii din limbă a nici uneia dintre forme- 
le dialectale sau chiar a alteia cu pronunțată particularitate locală; nu ve- 
dem folosul pentru literatură; nu găsim asemenea preocupări la marele 
popor german, despre care cine-ar îndrăzni să spună că-și lasă limba 
să fie înăbușită de paragini si bălării? Dimpotrivă: tot ce ajută la creș- 
terea puterii de exprimare, tot ce este viu sau se crede că ar fi cu pu- 
tinţă să se reînvie, se caută, se cultivă, se resádeste, în formă originară 
sau altoitá. 


Pentru multi dintre scriitorii germani celebri şi probabil că si pen- 


896 L E. Toroufiu 


tru ai altor literaturi se poate alcátui cáte un studiü, in felul lui Leh- 
mann despre Goethe, asupra limbii si Spiritului ei, care se desprinde 
din operá. 

Dacă s'a stáruit in acest excurs cu incursiuni în literatura si limba 
germană, acest lucru s'a făcut pentru a dovedi, prin exemplificări și ana- 
logie, — „Le Francais ne juge que par comparaison" — că, în ceea 
ce privește editarea critică a moştenirii spirituale, rămase dela scrii- 
torii noștri, îndrumările si practicele din știința noastră se află pe 
o cale greșită. Poate că unele dintre obiectiunile si precizările noas- 
tre vor trezi indoiala in gándul unora dintre slujitorii stiintei, de nu 
cumva își vor recunoaște chiar aberafiile. In al doilea rând ne-a 
fost aminte să asemănăm pe Eminescu, textele şi particularitátile pro- 
vinciale si ale timpului cu semenii sái creatori Goethe, Schiller, Uhland. 
Aveam material suficient, ca sá exemplificăm si cu Herder, Klopstock, 
Lessing, R. Wagner, Gustav Freytag si cu alţii din literatura modernă 
$i chiar contemporaná, cu oprirea in punctul de unde incepe maniera. 
Ne dám seama insá cá demonstratiile rationale si destul de concludente 
vor avea darul sá convingá numai pe cine nu-i prins in laful preju- 
decáfilor sau autoadmiratiei, 

Afară de ortografie să nu se schimbe o iotă din tot ce-a scris 
poetul va rămâne principiul sănătos pe care l-am enunțat, desvoltat și 
susținut cu argumente în expunerea noastră, pentru că el este în desă- 
vârşit acord cu voința poetului si cu principiile științifice verificate şi 
consacrate. 

Astfel, credem a-l fi ajutat pe d-l D. Caracostea să iase din imagi- 
narul echivoc dintre „dialect şi limbă literară“; d-sa va conveni în cele 
din urmă să renunţe la ideea că poeţii „trebue să se supună imperati- 
vului limbii literare“, deoarece principiul este exact invers de cum l-a 
formulat preopinentul nostru: scriitorii crează limba literară, iar cri- 
ticii și esteticienii trebue să se supună imperativului limbii literare din 
opera lor, cuprinzând-o în gramatica istorică și acesteia lărgindu-i ca- 
drele pe măsura creşterii puterii de exprimare, judecând creaţia si 
creatorii cu uneltele lor. 

Această cale a fost dealtcum deschisă. Inaintasul d-lui D. Cara- 
costea care este G. Bogdan-Duică, mai sgârcit la vorbă, în schimb mai 
darnic în substanţă, a făcut un început de studiu despre limba lui Emi- 
nescu și spiritul ei (Introducere la Ed. Poesiilor), în felul lui Lehmann. 

Punctul de plecare este asa dar în direcţia arătată de G. Bogdan- 
Duică, fără, fireşte, evidentele urme de ortografie veche, pe care si la 
dânsul le-am D dorit înlăturate, și fără recunoașterea autorității abso- 
lute a textului, din „Сопу. Lit.“. Acest strălucit: spirit ne-a arătat dru- 
mul pe care trebue să mergem. In lipsa revistei „Сопу. Lit." care pu- 
blicase cele mai multe dintre poeziile poetului, G. Bogdan-Duicá pentru 
o circulație mai răspândită le-a reprodus deocamdată exact după felul 
cum văzuseră lumina zilei întâia oară. Nu era însă să se oprească aci. 
Spunea adesea: „După 50 ani poate vom avea o ediție Eminescu așa 
cum se cuvine“... š 

Ca să ne înapoiem la directivele d-lui D. Caracostea, vom retine, 
pe lângă emendatiile d-lui D. R. Mazilu, și revelaţia din glosarul 
„Luceafărului“ cá: băiat este s[ubstantiv de genul] m [asculin], cá 
fată este s[ubstantiv de genul] f[eminin] (pg. 127, 139, еіс) şi cá este 
[este] v[er]b, Dacă ,emendafiile* elimină dreptul de existenţă ale unor 


Ediţii critice Eminescu 897 


forme în Dicţionarul Limbii Române, care în cele din urmă este şi el 
o gramatică istorică în ordinea alfabetică a cuvintelor, şi dach faţă de 
,emendafii''am avut si vom avea rezervele noastre, față de glosar 
n'avem de făcut nici o obiecțiune, din moment ce cunoaștem genul 
băiatului si al fetei si trebue să recunoaștem că revelaţia d-lui D. R. 
Mazilu se sprijină pe adevăr. Iar este, este verb. Numai un singur ne- 
ajuns: am fi dorit ca întregul glosar din „Luceafărul“ să fie numai 
al lui Eminescu, cu toate particularitátile din orice provincie si timp, 
fiindcă n sunt si trebue să rămână nerestituite, din graţia nimănui. 


І. E. Toroutiu 


INSEMN ARI DOCUMENTARE 


AMINTIRI DIN VIATA DE STUDENT 


Urmează o conferinţă ţinută cu acest titlu de РЛ Profesor I. PE. 
TRCVICI, la 24 Februdrie 1935, cu prilejul unei sedinte festive a «So- 
cietăţii Studenţilor in litere si. filosofie», de pe lângă Universitatea din 
Bucureşti. Conferinţa a fost stenografiată, dar n'a fost transcrisă la timp 
şi nu ўа publicat niciodată. Prezentând unele aspecte importante si faţă 
de stările de astăzi, o publicăm întocmai, fără a omite nici indicaţiile 
cu atmosfera sălii, socotind că nici aceasta nu e lipsită de interes. 


CONFERINȚA D-LUI PROFESOR ION PETROVICI 
(primit cu aplauze prelungite): 


Tubiti studenti, 
Doamnelor şi domnilor, 

As fi preferat ca la această ocaziune, care pentru Dv. cei tineri este 
o simplă dată comemorativă, dar pentru mine ar trebui să fie o resurec- 
fiune a unui timp care se afundă tot mai tare în ceața trecutului, aş fi 
preferat ca la această ocaziune să regăsesc vechea sală spațioasă, în care, 
noi câţiva, am întemeiat această societate a studenţilor în litere din 
Bucureşti si în care ne-am desfăşurat silintele noastre odată pe săptă- 
mână — Dumineca, — pentru a da acestei societăţi cât mai multă viaţă şi 
a-i asigura un maximum de prosperitate. Din nefericire, târnăcoapele care 
au făcut loc noului palat al Universităţii au suprimat toate acele vechi 
încăperi simple şi luminoase, în care ne-am trecut anii nostri de studen- 
He şi care rămân indisolubil legate de aducerea noastră aminte. Negresit, 
progresul îşi are drepturile lui necontestate şi nu de dragul unor oameni 
în vârstă, cărora le place să-şi aducă aminte si ar fi mulțumiți să găsească 
unele lucruri în forma în care le-au cunoscut, nu de dragul lor se poate 
stăvili transformarea arhitecturală atât a unei locuinţe private, cât ві a 
unui edificiu public. 

Dar віпцігеа rămâne simtire, mai ales că în cazul de faţă, regretul 
se mai complică si cu o îndoială, cu îndoiala dacă transformarea făcută 
este relativ superioară clădirilor de odinioară. Totuşi, eu toată dispariția 
acestor săli, regăsesc câteva din elementele ambianţei de odinioară: ace- 
easi aglomeratie de tinerime, același ferment dinamic şi chiar mai mult 
decât atât, si pe câţiva din foştii camarazi, cari, ce e drept, în trecerea 
anilor au pátit si ei ca localul universităţii: s'au mai transformat (ilari- 
tate). Dar cel puţin am convingerea că această transformare se raportă 
mai mult la faţada exterioară decât la încăperile lăuntrice ale sufletului. 

Când am luat contact cu delegatiunea Societăţii studenţilor in E- 


Conferința d-lui prof. I. Petrovici 899 


tere, cu reprezentanţii ei actuali, şi mi s'a propus să iau cuvântul la a- 
ceastă şedinţă oarecum festivă, am căzut foarte repede de acord că tema 
cea mai indicată pentru o atare ocaziune ar fi să povestesc împrejurările 
în care s'a născut această societate şi momentele lor determinante. Va fi 
vorba deci de o poveste bătrânească, care produce totdeauna plăcere ace- 
Jui care o face, dar care poate interesa şi pe cei care ascultă, mai cu 
seamă, dacă în preocupările noilor generaţii întră şi dorința unei infor- 
matt exacte asupra trecutului. 

'Tradiţiunile nu trebuesc niciodată ignorate, evident fără să urmeze 
de aici că trebue să ne înglodăm în ele, pentrucă scurgerea timpului a- 
duce cu necesitate noui probleme si noui puncte de vedere. Nu e însă 
mai putin adevárat, cá oricát ar avea cineva de limpede tinta din faţă, 
zarea dinainte, nu trebue nici să uite locul de unde a plecat. Trecutul 
nu este numai ип morman de morminte, de ruine, si chiar ава să fie, 
să nu uităm că foarte multe clădiri şi construcţii somptuoase s'au făcut 
adesea cu materialul trainic luat din aceste ruine ale trecutului. 

Asa dar, voi căuta să-mi aduc aminte si să vă povestesc în modul cel 
mai viu cu putință împrejurările care au născut această societate. 

In momentul când ne-am hotărît câţiva să întemeem Societatea 
studenţilor în litere, n'asi putea zice că tinerimea universitară era lip- 
sită de societăţi. Care era însă caracterul acestor societăţi? Cred că nu 
voi greşi din cale afară dacă voi spune că acele societăţi erau un fel de 
cluburi, în sensul bun al cuvântului, care se preocupau cu precădere de 
latura distractivă a vieţii. Aceste societăţi organizau baluri si poate Dv. 
contemporanii nu vă puteţi da bine seama de însemnătatea pe care o 
avea ideea unui bal, fiindcă astăzi se poate dansa în fiecare zi, la res- 
tourant sau la grădină. Pentru noi însă un bal era lucru mare, era o 
dată în calendarul existentii, căci era vorba de lucruri excepţionale. La 
sediul acestor societăţii găseai totdeauna posibilităţi de amuzament: un 
joc de domino, table ori un biliard, tot asa după cum ti se putea 
aduce şi un pahar de bere pe care îl sorbeai atunci când îţi era voia şi 
în măsura în care îţi făcea plăcere, — aceasta fiindcă îmi vine în minte o 
întâmplare din сате se poate vedea cá nu este cu putință ca anumite o- 
biceiuri legate de firea unui popor să le transplantezi în firea altui po- 
por. Imi aduc aminte că odată la sediul unei soc'etáti studenţeşti, în- 
tr'un local de pe strada Câmpineanu, dărâmat de curând, a apărut pe 
neaşteptate un student german, care făcea o călătorie în răsărit. Am fost 
convocati câțiva care stăteam în vecinătate ca să ne înveţe colegul ger- 
man cum petrec ei în Germania și dacă nu s'ar putea să adoptăm si noi 
acele sisteme. Şi-mi amintesc că, așezați la masă, am fost initiati in 
ritualul petrecerilor germane, într'un cuvânt, trebuia să bem la comandă 
si să răsuflăm în fundul paharului. Rezultatul a fost că expe- 
rienta nu a prins si că încetul cu încetul, a început să se rărească pu- 
blicul din sală. Au dispărut unul câte unul tinerii noştri care înțelegeau 
să bea numai când le este sete. La urmă, a rămas simpaticul tânăr blond 
cam numai cu preşedintele, care s'a jenat fireşte să-l abandoneze. 

Evident, rostul acestor societăți studențești, nu se mărginea, nu 
gravitau exclusiv în jurul acestei laturi distractive care formează axa si 
farmecul tinereţii. Aceste societăți mai aveau si alte rosturi. Un rost era 
să se satisfacă si acea inclinare care izbucnește curând în sufletul ome- 


900 Conferinja d-lui prof. I. “Petrovich 


nesc si pe care am numi-o voinţa de putere. Societăţile acestea ofereau 
un câmp pentru ca acei care erau mai bine pregătiți să-și satisfacă voința 
de putere. Tinerimea de atunci, neputând să găsească această satisfacție 
în marea arenă a vieţii sociale, care era ocupată normal de oameni ma: 
turi, a înţeles să-și creeze o societate deosebită, în cadrul tinerimei: în- 
săşi, unde fiecare putea să se lupte ca să ajungă fie preşedinte, . fie 
vicepreședinte, fie secretar, fie casier, în sfârșit să ajungă deţinătorul 
unei părticele de putere şi al unui strop de autoritate, TTotusi^ n'asi fi 
complet dacă n'asi mai adăuga încă un detaliu referitor la aceste so- 
cietăţi. Nu totdeauna studentimea din ele rămânea strict încorpo- 
rată їп cadrele. acestea ermetice, ci din cânl în când mai tre- 
cea hotarul, apărând si pe scena cea mare a vieţii sociale, căci erau o 
serie de împrejurări când studenţii, şi nu atât din iniţiativa lor, ci solici- 
tati din afară, páseau pe arena сеа mare a vieţii publice. Bunăoară, Liga 
Culturalá de pe vremuri fácea din cánd in cánd manifestatii cu caracter 
national Când se semnala vreo prigoană întâmplată peste munti, Liga 
Culturală făcea întruniri de protestare si întrunirile acestea se terminau 
in deobste cu alaiu de stradă care avea ca punctus terminus statuia lui 
Mihai Viteazu. In aceste ocaziuni, se făcea în genere apel la tineret si 
evident că mergea si dânsul in corpore la aceste manifestații. 

Aceasta n'ar fi încă totul, căci mai era ceva. Societăţile acestea stu- 
dentesti erau adeseori solicitate din afară si într'o altă împrejurare: când 
trebuia să cadă guvernul (ilaritate). Guvernele pe vremea aceea aveau o 
durată ceva mai mare decât astăzi, dar când se apropia termenul de pa- 
tru апі, opoziţia isi pierdea răbdarea, mai exact partidul de opoziţie, 
pentrucă era atunci o rotativă de două partide. Probabil că era un anu- 
mit ritual care trebuia îndeplinit pentru a aduce schimbarea de guvern, 
întrucât trebuia totdeauna o manifestaţie de stradă făcută de partidul 
de opoziţie. In această ocaziune se făcea totdeauna apel şi la societăţile 
studenţeşti. Se producea o, manifestaţie de stradă, politia evident inter- 
venea și nu intervenea din cale afară de politicos — aceasta nu-i era nici 
în tradit'e, nici în structură (ilaritate) — se producea îmbulzeală, lo- 
vituri şi bătae; după aceasta, guvernul trebuia să cadă. De obiceiu ajun- 
gea o singură picătură de sânge pentru ca schimbarea de guvern să apară 
necesară. Când nu ajungea numai aceasta, se făcea o nouă întrunire, de 
protest pentru sângele vărsat. Atunci aveau loc din nou manifestații ре 
stradă, poliţia intervenea iar, alte bătăi şi dacă mai apărea o picătură 
de sânge guvernul cădea cu siguranţă. Cam aceasta era fizionomia socie- 
tátilor studențești de atunci. 

Ce am simţit noi atunci când ne-am gândit să întemeem chiar a- 
ceastă societate саге isi are astăzi şedinţa festivă? Am găsit o lacună in 
societăţile existente: lipsea cu desăvârşire preocuparea culturală. Socie- 
tütile acestea satisfăceau nevoia de a petrece, pe care n'o condamn câtuşi 
de puţin, participau şi la mişcări naționaliste în felul cum se făceau, 
însă neglijau cu desăvârşire preocuparea culturală, $i atunci, care a fost 
sentimentul nostru? Societatea studenţilor în litere trebuia să dea o pre- 
gătire pentru viaţă, ori această pregătire nu ajungea să se facă în anti- 
camera cluburilor politice, atunci când era momentul să se răstoarne un 
guvern. О pregătire trebuia făcută în domeniul cultural. Evident, cul- 
tura se dă in universitate, la cursuri, se perfectioneazá la seminarii și 


Conierinţa d-lui prof. |. Petrovici 901 


án lecturi: particulare, însă la cursuri studentul e mai mult pasiv, la se- 
minari e ceva mai activ, dar oricum iniţiativa lui este. destul de îngră- 
ditá si atunci am, simţit nevoia unui organ de activitate culturală, în 
care iniţiativa studenţească să fie mai largă. Aveam sentimentul că tre. 
buia să perfectám starea noastră culturală, chiar dacă se putea să fie 
amestecată şi la noi acea inclinare spre voinţa de putere, despre саге am 
vorbit. Ea avea însă altă formă de manifestare şi anume această voinţă 
de afirmare urma să se facă în întreceri spirituale, asa că as putea să 
definesc în aceste cuvinte mobilul care a presezut la nașterea acestei s0- 
cietàti: a fost dorinţa de a desăvârși cultura noastră, unul prin altul şi, în 
același timp, de a ne afirma în întreceri de ordin spiritual. Dar mai 
presus de orice stătea credința că pregătirea pentru viață trebue 
cerută în primul loe dela o cultură temeinică. Un om se afirmă 
prin cultură în cadrele ţării, după cum o ţară se afirmă tot prin cultură 
în concertul celorlalte ţări. O întrebare pe care mi-o pun acum este 
dacă această hotárire a isvorit exclusiv din iniţiativă spontană sau au 
mai participat aici şi oarecari influențe care ne-au împins la aceasta? 
ku cred că în fond a fost ceva spontan. In parte au fost însă şi unele 
influențe exterioare, Care au fost aceste influenţe reducându-le la o 
formulă? Aceste influenţe au plecat, cred eu, dela recrudescenta «јипі- 
mismului» care s'a produs la începutul veacului 20-lea. Dv. cunoaşteţi 
istoria literară şi sunteţi informati că epoca cea mai glorioasă a, jumi- 
mismului a fost între 1865—1880, în timpul când au apărut la laşi, «Con- 
vorbiri literare». Cunoasteti deasemeni cauzele care au făcut să se creeze 
junimismul: lupta împotriva formei goale, a formei fără fond, a stafii- 
lor fără trup, cum se exprima Titu Maiorescu. In literatură, în ştiinţă, 
era o confuzie generală şi atunci „Junimea”” a venit si a prescris criterii 
certe pentru o cultură temeinică, substanţială. 

Acelas crez «Junimea» a vrut să-l aplice si în politică. Astfel, «Ju- 
mimea literară» a trecut în viața politică denumindu-se «gruparea juni- 
misti», In politică însă junimismul a reuşit mai puţin decât reuşise în 
cultură şi în literatură. Era prea mare puterea adversarului, a partidu- 
lui liberal. Dispunea numai de alianța nesigură a unui partid, cu care 
junimistii aveau afinități, dar care totuşi persista în unele fágasuzi în- 
wechite, anume vechiul partid conservator. Se poate constata un declin 
al junimismului la sfârşitul secolului al 19-lea, când după o scurtă încer- 
care de guvernare în 1900, care s'a curmat brusc, se produce deodată un 
reviriment în favoarea acestui junimism, ce urmărea în politică acelaşi 
„orez pe care îl urmărise si în cultură, anume civilizarea și înnobilarea prin 
îdei valabile a vieţii politice. Această întoarcere în favoarea junimismu- 
lui s'a semnalat între altele în faptul că s'a alăturat grupării junimiste о 
fracțiune însemnată din vechiul partid conservator, în frunte cu omul vi- 
щитов si de convingeri саге a fost Nicolae Filipescu, întovărăşit de Barbu 
Delavrancea. In acelaşi timp, s'au. asociat si o serie de universitari ti- 
neri, dintre cari citez pe Dan Rădulescu-Motru, Petre Negulescu, Simion 
“Mehedinţi, loan Bogdan. şi — după cum îmi amintește prietenul Cor- 
teanu, aci prezent, — domnul Nicolae Iorga, care, precât îmi aduc а- 
minte a şi participat la întrunirile junimiste. Este foarte adevărat că uni- 
forma junimistă a D-lui Nicolae Тогда nu a fost niciodată după modelul 


902 i Conferinfa d-lui prof. |. Petrovică 


ceroitorului junimist. Işi permitea unele libertăţi, dar nu e mai puţin 
adevărat că se apropiase efectiv de mişcarea junimistă. 
Această mișcare n'a putut să rămână fără influență înlăuntrul uni- 
versitátii, mai ales înăuntrul facultăţii de litere, unde junimismul își în- 
tindea tentacolele prin atâţia profesori stimati, profesori pentru care 
aveam un adânc respect şi consideraţie, mai ales că în fruntea lor era 
generalisim Titu Maiorescu. Acesta, la prelegerile lui, extrem de popu- 
late, arăta în mod foarte convingător, însemnătatea neapărată a culturii 
pentru progresul unui neam ві pentru o viaţă politică decentă şi sănătoasă. 
In toate ocaziile ne arăta că sociologia este cea mai grea dintre toate 
ştiinţele, pentrucă este cea mai complexă, acea sociologie despre care 
Auguste Comte spusese că trebue să epuizăm cunoaşterea a alte cinci 
ştiinţe mai înainte de a o aborda. 
In sfârşit, din această atmosferă a mijit şi în sufletul nostru | ná- 
zuinta de a culturaliza viata studenteascá si de a ne pregáti pentru viata 
socială, în primul loc printr'o cultură temeinică şi serioasă. Această nă- 
zuinţă a determinat nașterea Societăţii studenţilor în litere. Eu am 
participat dela început, chiar dela redactarea statutelor. Vă mărturisesc 
că am constatat cu acea ocazie ce talent mic am ca să redactez statute, 
Fiindcă îmi amintesc foarte bine că la acele statute, care nu știu dacă 
sunt modificate ori se păstrează încă, eu mam colaborat decât cu 
un sihgur aliniat, oarecum cam îndrăsneţ, în orice caz puţin prezumtios. 
Am cerut, după aceasta, autorizarea senatului universitar, care a primit 
cu simpatie întreprinderea noastră şi a aprobat statutele cu mici retu- 
seri si cu ocazia acestor retuseri a dispărut complect aliniatul meu (ila- 
ritate), încât statutul n'a mai avut din parte-mi nicio colaborare perso- 
nali, Eu recunosc că aliniatul meu era prezumţios, dar nu e mai puţin 
adevărat că desvoltarea ulterioară a societăţii mi-a dat dreptate. Alinia- 
tul pe care eu îl cerusem să fie pus în statute, corespundea unei realităţi, 
fiindcă nu pot să uit că societatea noastră a stârnit interes chiar în pu- 
blicul străin de universitate şi că duminicile noastre erau de multe ori un 
loc de întâlnire pentru acest public, care se transforma în tovarăşi pre- 
lios; ai sfortárilor noastre. Intelegeti acum despre ce vorbea aliniatul 
meu, dacă vá spun că în fapt el a fost realizat. 
Am făcut parte din cel dintâi comitet al societăţii, fiind ales, prin 
vot, unul din cei doi vice-presedinti, după ce fusese aclamat ca prese- 
dinte acela dintre noi care se dovedise cel mai inimos, cel mai activ şi 
care avea o autoritate şcolară mai consolidată, graţie unei lucrări de isto- 
rie literară, care a primit recunoașterea lumei competinte, e vorba de 01 
Petre Haneş (aplauze). 
Loge Ziceam că am funcţionat dela început in comitetul acestei soc:e- 
tái $i vá márturisesc cá, evocánd acele timpuri, imi vin mai multe fe- 

luri de amintiri deodată. 
` Mai întâi, cum vá spuneam, îmi amintesc de interesul pe care-l 
stârnise în marele public ședințele noastre de Duminică. Se ţineau cu 
lume foarte multă, adeseori cu adevărate aglomerări si să nu credeţi că 
irre vost e Meets т obtinea tot asa de uşor cum. se: poate 
putea umple sala fără artici Wes pg жу ЫЕ азр SNRA, 
cipare a publicului si paip ae ngisi e Asini узе рор АРЕ partir 
şi poate cá ea își are si o altă explicaţie. Pe vremea 


Conferința d-lui prof. !. Petrovici 903 


aceea nu se ţineau în Capitală atâtea cicluri de conferințe, câte se tin 
astăzi. Nu existau mai întâiu atâtea săli de conferințe: nu exista Funda- 
На «Carol», nu exista Fundaţia «Dalles»; era numai Ateneul Român care 
ţinea în vremea iernei câte două conferințe săptămânal, Joia şi Dumi- 
nica. Dv. observați că în publicul nostru este astăzi o adevărată pa- 
siune pentru conferințe, ceeace uneori a produs ceva mai rău: a produs 
о epidemie de conferinţe. In vremea aceea probabil că pasiunea exista 
mijind, dar nu se lăţise obiceiul de a se face pretutindeni conferinţe, 

u am pretenţia că societatea studenţilor în litere umplea un gol, 
nu numai în viața studenţească, ci chiar în societatea mai largă care 
dorea s'audá conferinţe. 

Totodată, îmi aduc aminte, de ce loc important ocupa această во- 
cietate în viaţa noastră. Nam fi desertat, n'am fi lipsit dela o şedinţă 
de Duminică, pentru nicio altă perspectivă. Mai înainte de a se apro- 
pia ceasul de şedinţă, simtiai un fel de emoție plăcută, emoție care evi- 
dent căpăta un caracter mai accentuat dacă erai şi conferenţiar în ziua 
aceea (ilaritate). Imi amintesc si eu cum își vor aminti şi alţii de noaptea 
de insomnie care preceda conferinţa de Dumineca, de grija extraordi- 
nară de a nu uita vreo idee cumva si de a ti se produce vreun gol în 
minte, fiindcă trebue să ştiţi că în vremea aceea nu se uzita în aceeaşi 
măsură conferinţa scrisă. Astăzi se uzitează mai mult conferinţa scrisă. 
A ajuns până şi în Parlament obiceiul ca marii oratori să facă declaraţii 
scrise. Acesta este astăzi sirtemul, dar în vremea noastră apărea ca un fel 
de elocventá deficitară, elocventa coalei de hârtie scrisă şi de aci datoria, 
cel puţin la noi era obiceiul ca să rostim liber conferinţa. Vă inchipuiti 
uşor marea grijă pe care o aveam să nu uităm ceva din conferință. Dar 
apoi, toate celelalte preparative? Scoteai de dimineaţă redingota (ilari- 
tate) — în vremea aceea lumea era mult mai protocolară, nu se admitea 
să vii la tribună decât în haine de ceremonie — minimum jacheta — pe 
urmă căutai un guler mai tantos care iti prindea gâtul ca intr'un vârf de 
prăjină (ilaritate), şi neapărat preocuparea de a avea o încălțăminte cât 
mai sclipitoare — nu lipsea nici dânsa. 

Toate aceste preparative fac parte integrantă din farmecul acestor 
aduceri aminte. Tineam conferințe în fiecare Duminică. Aşa erau or- 
ganizate şedinţele pe atunci: întâi se tinea o conferinţă cu un subiect 
general care se chema conferința propriu zisă ві ре urmă, după o mică 
pauză, se tinea o comunicare. Comunicarea era de obiceiu o analiză a unei 
opere apărută de curând, fie literară, fie ştiinţifică. De multe ori însă co- 
municarea era mai importantă decât conferința. După aceasta se suspenda 
şedinţa publică si se începea şedinţa intimă in care discutam intr'o exce- 
lentă emulatiune conferința din şedinţa trecută. Au fost d'scutiuni de 
înaltă calitate, de care îmi amintesc cu foarte mare plăcere si mă întreb 
eu însumi dacă mai târziu, în evoluţia vieţii, am întrecut cu mult 
nivelul la care am ajuns în unele discuţii, la ședințele societăţii studen- 
tilor în litere ? š К э 

Dar pe lângă toate aceste amintiri cu un caracter mai global, imi 
vin. în minte cu înduioșarea lor firească si figurile atâtor camarazi cu 
care am lucrat în această societate. Cei mai multi sunt încă în viaţă, 


şi-au făcut drum in ea ocupând toti locuri onorabile în structura socială. 


904 Conferința d-lui! prof. I. Petrovici 


Aşa, de pildă, D-l'Hanes — Pam lăudat destul (ilaritate) —, aşa de 
pildă Buricescu, — când zici Hanes trebuia să zici si Buricescu; astăzi 
nu mai ştiu dacă este asa, dar odată era așa (aplauze) —, simpaticul 
nostru coleg întru filosofie Ştefănescu-Goangă, actualul rector al Univer- 
sităţii din Cluj, pe vremea aceia casier al societăţii studenţilor, — ve: 
deti sa pregătit de pe atunci ca să administreze bunurile universitare 
(ilaritate), a căror situaţie mă întreb dacă nu este, relativ, tot asa de 
precară cum era si casa veșnic în restantá a societății noastre (ilaritate), 
— Andrei Corteanu, fost preşedinte al societăţii, actual scriitor politic 
foarte apreciat. Alegerea persoanei sale ca preşedinte a fost foarte po- 
trivită, pentrucă La făcut să activeze în societatea studenţilor în litere. 
Până atunci stătuse ceva mai la margine. Alţii activau să ajungă prese- 
dinte, el a ajuns preşedinte са să activeze (ilaritate, aplauze) ; Caracostea, 
veşnic cu proecte de reformă (ilaritate, aplauze) în ce priveşte sedin- 
telè si structura societăţii, proecte, care, chiar dacă nu se realizau intoc- 
mai, dădeau în tot cazul loc la discuţii foarte interesante $i foarte înăl- 
títoare; Cesar Partenie, actual avocat şi profesor la facultatea de drept 
a fost de-asemeni un stâlp temeinic al Societăţii, Constantin Antoniade, 
ministru la Liga Naţiunilor, om, cum știți, foarte distins, foarte subțire, 
dar puţin cam sceptic şi din cauza aceasta stătea mai mult la o parte de 
societatea noastră, pe care totuși o frecventa, la şedinţele ei. Andrei Ră- 
dulescu, care de pe atunci dădea dovezi de seriozitate, de sobrietate inte- 
lectualá, de echilibru sufletesc. Parcă era destinat să fie înalt magistrat 
și. academician. 

Apoi Panait, Cerna, a cărui moarte prematură a îngropat pentru 
totdeauna virtualități de creatiune, care, cu siguranță, s'ar fi ridicat 
foarte sus, dar care totuşi a trăit suficient ca să-și poată fixa un loc 
definitiv în istoria literaturii românești, 

Mai era Corneliu Moldovanu, preşedintele societăţii scriitorilor 
români. 

Era D-l Vâlsan, pe atunci mai puţin geograf si mai mult poet (ila- 
ritate, aplauze). 

Era, apoi, Alexandru Lapedatu, actualul ministru al Cultelor, care 
se releva de pe atunci printr'o seninătate, printo claritate de expu- 
nere remareabilă, de unde aş fi garantat că va ajunge un om de ştiinţă 
şi un profesor de seamă, dar despre care n'asi fi bănuit niciodată că va 
juca un rol în viața publică militantă, fiindcă era un om mai mult retras. 

In sfârşit se prenumăra printre noi si Vasile Sasu, actualul ministru 
de agricultură. Era mai mult student la drept; acolo activa mai harnic; 
era chiar preşedinte al unei societăţi. A fost înscris totuşi la facultatea 
noastră. de litere şi frecventa şedinţele societăţii. Ba îmi aduc aminte că 
a făgăduit, un sir de ani, vreo. două conferințe, pe care nu le-a ţinut 
(ilaritate). Poate că n'ar fi rău ca astăzi Dv. să vă duceti şi să-i cereti 
restantele (ilaritate, aplauze). 

Iată, D-lor, o serie întreagă de figuri care îmi defilează in destulă 
ordine prin minte, de figuri care au împodobit şedinţele societăţii noas- 
tre. Toti oamenii aceştia care au frecventat societatea noastră, sunt sigur 
că i-au păstrat o amintire scumpă. Sunt sigur că societatea noastră şi-a 
pus ştampila pe un colt din sufletul lor, întocmai ca o monogramă în- 


Cenferinja. d-lui prof: 12 Petrovici 905 


tun colt de batistă. A mai rămas în fiecare ceva din mentalitatea so- 
cietátii noastre de atunci. Această amintire comună, a noastră a tuturor, 
formează un fel de teritoriu comun, de teren, pe care ne putem întâlni 
si înţelege mai totdeauna, lucru extrem de important pentru ceeace se 
chiamă coheziune socială, coheziune măcar în cuprinsul unei generaţii. 
Ceeace face legătura dintre oameni nu este numai unitatea ideilor, şi 
nici numai unitatea sentimentelor; mai este încă ceva: identitatea amin- 
tirilor, un cheag care nu se poate înlocui şi care inlesneste această cohe- 
ziunea sufletească. Nu simtiti Dv. că atunci când neamul nostru era dés- 
părțit, ceeace făcea coheziunea între пої şi între ardeleni, bucovineni şi 
basarabeni era unitatea amintirilor, a am'ntirilor istorice, a mostenirei 
aceluiaș trecut comun? 

Aceasta făcea cheagul solidarității 

Dacă acum, caut în depărtare, са să judec intr'un mod mai critic şi 
oarecum făcând abstracție de orice element subiectiv, activitatea noastră 
de atunci, am convingerea că ea pornise pe o cale dreaptă și cuminte. 
Necesitatea culturală care ne obseda pe noi şi care a fost fermentul aces- 
tei societăţi, fost-a ea un postulat al acelei epoci, o formă trecătoare, 
sau este ceva cu un caracter permanent? lată o întrebare pe саге mi-o 
pun. Eu cred că această necesitate nu a fost numai specificul unei epoci, 
căci nevoia de cultură temeinică si dragostea de cultură sunt necesare 
în orice epocă. Şi, ași putea să zic, că această necesitate este mai mare 
astăzi chiar decât era atunci, pentrucă în vremea noastră, mai mult ca 
înainte, asa se câştigă respectul altor țări. Dar, prin cultură, mai avem 
încă ceva de dobândit: să câştigăm supremaţia noastră înăuntru. Pro- 
blema aceasta nu se punea atunci. Atunci ега o Românie omogenă. 
Astăzi, când avem o Românie cu naţionalităţi minoritare, nu se pune 
numai chestiunea respectului de care trebue să ne bucurăm în afară, 
ci şi problema prestigiului pe care trebue să-l câştigăm înăuntru 
(aplauze). 

Fără îndoială că dacă judec cu un ochiu mai critic această acti- 
vitate a societăţii noastre, după ee am apreciat-o, din larg, după ce gă- 
sesc că a fost absolut utilă, că e chiar de utilitate permanentă, voi re- 
cunoaşte că avea si unele aspecte unilaterale. Societatea noastră a fost 
un fel de reacțiune împotriva altor societăţi care cultivau exclusiv pe 
«gaudeamus» sau un naționalism jeftin, un nationalism fără substanţă. 
Ca reacțiune, cuprindea poate si exageratii. Dispretul pe care Vam avut, 
pasionaţi de țelul societăţii noastre, faţă de orice viaţă de petrecere ti- 
nerească, evident că era ceva exagerat. Deasemeni era exagerată si ati- 
tudinea de a ne tine într'o absolută rezervă faţă de orice mișcare cu 
caracter naționalist, scárbiti de forma declamatoare, de forma fárá fond 
pe care o aveau manifestările de-atunci. 

Despre această unilateralitate, despre conștiința că sufletul nostru 
"are o claviatură mai largă decât clapele destinate -culturii si culturali- 
zării, mi-am dat seama, nu prea târziu, ba chiar foarte curând, către 
sfârşitul studiilor universitare, şi ceeace este interesant mi-am, dat seama 
intro împrejurare în care aveam tocmai calitatea de delegat al societății 
studenţilor în litere şi filozofie, Ne găseam în anul 1904, Se implineau 


906 : Conlerinfa d-lui prof. L Petrovici 


400 de ani dela moartea lui Stefan Cel Mare şi atunci s'a pus la cale 
serbări fastuoase, alaiuri istorice, cuvântări. 

Toate societăţile studenţeşti au fost invitate să participe, să trimită 
delegati si, prin urmare si societatea noastră care acum era încetăţe- 
nită, considerată şi stimată. Pe lângă serbările care se organizau in ve- 
chiul regat, se fáceau serbári deosebite in Bucovina, care avea insemná- 
tate specială prin faptul că cuprindea vechea capitală a Moldovei, acolo 
unde fusese scaunul lui Ştefan Cel Mare, precum si mormântul stráluci- 
tului voevod moldovenesc. 

Am căpătat o delegaţie din partea societăţii studenţilor în litere ca 
să merg în Bucovina, împreună cu colegul meu Andrei Rădulescu. Imi 
aduc aminte că si celelalte societăţi — fiindcă prin analogie cu a noas- 
trá se făcuse una si la facultatea de drept, tot după același model; so- 
cietatea noastră a făcut așa dar pui și la alte facultăţi (ilaritate) —, so- 
cietatea studenţilor în drept şi-a trimis şi dânsa delegati. In ajunul zilei 
de sărbătoare, toti delegaţii ne-am urcat într'un compartiment şi am por- 
nit spre Bucovina. Cu această ocazie, mi-am dat socoteala că sufletul ome- 
nesc are o alcătuire mai vastă, că sunt regiuni mai adânci, dincolo de 
ceeace se chiamă cultură. 

Vă spuneam că în societatea noastră nu se făcea nationalism. Dom- 
nul Corneliu Moldovanu în scrisoarea sa, amesteca probabil societatea 
noastră cu cine stie care alta. In societatea noastră nu erau preocupări cu 
caracter naţionalist: acesta este adevărul. Urmează cá noi eram cosmo- 
politi sau internatiinalisti? Doamne fereşte! Nici nu avea socialismul, sin- 
gura formă a internaţionalismului până atunci, adversari mai  înverşu- 
nati decât pe noi, care aveam convingeri naţionaliste în sensul cá epu- 
neam — noi repetam după corifeii Junimii — că toată cultura unui 
popor trebue să pornească dela cultura populară, trebue să se întemeeze 
pe specificul etnic, că cea mai mare greşeală e ca о ţară să-şi copieze 
legile din străinătate. Legile trebuesc făcute după măsura sufletului etnic 
в. m. m. d. 

Vasăzică, din acest punct de vedere, împărtăşeam o convingere na- 
tionalistá, însă era vorba de un nationalism cerebral nu de un naţio- 
nalism explosiv. Nationalismul explosiv, care pentru noi se întrupa în 
discursurile dela Statuia lui Mihai Viteazu, toate de o calitate excesiv 
inferioară, nu avea nici o atingere cu noi. Nationalismul nostru era un 
nationalism domol si cerebral. 

Ei bine, mergând $n Bucovina, mi-am dat seama si de prezenţa şi 
de valoarea naționalismului explosiv (aplauze). 

Trenul, în dimineaţa zilei de 2 Iulie, trecuse de Paşcani si se a- 
propia de frontiera Bucovinei. Ne-am simţit cu toti cuceriti de o emo- 
tie, de o strângere de inimă care era de altă natură decât a nationalis- 
mului cerebral, cu vagile lui postulate: cultura trebue să se reazime pe 
specificul etnic şi legile trebue să țină seama de specificul popular. Era 
ceva aparte. In sfârşit, ne-am apropiat si am ajuns lângă hotar. Am fost 
anunţaţi cá vine vama; era vama Burdujenilor; dar nici n'am ajuns la 
stația de hotar, când deodată, pe tâmpla unui deal, apăru un oras în- 
tins cu un front de biserici si de turnuri. Nu știam ce este. Am în- 
trebat, Era Suceava. 


Conferința d-lui prof. I. Petrovici 907 


Vasăzică, nu ajunsesem încă la vamă si alături de tot, la o arun- 
cătură de bát — parcă puteai să întinzi mâna ca să atingi casele târgului 
— apare Suceava, vechea capitală, care însă nu mai făcea parte din cu- 
prinsul ţării românești. Am coborât, la stația de vamă. Aveam cu toţii 
pumnii inclestat?, printr'o mișcare automată, Nu mai era naționalismul 
cerebral: că trebue asa si că trebue altfel, ci era ceva nou. Dincolo de 
regiunile culturii, în zăcămintele adânci ale fiinţei noastre, de acolo izbuc- 
nea ceva viu şi proaspăt: naționalismul autentic. 

Am pornit dela vamă cu trăsurile ca să ajungem la cetatea Suce- 
vei, unde avea loc comemorarea. Şoseaua era lipită de hotar si, tot cu 
pumnii strânşi, ne uitam la valea cea domoală care nu avea niciun obsta- 
col natural si care era tăiată de o graniţă absurdă, lăsând o, bucată de 
câmpie intr'o ţară şi o bucată din aceeaşi câmpie într'alta, o graniță 
nefirească, o graniţă care ne-a apărut îndată sub forma unui act bandi- 
tesc. Aveam cu toti mâinele inclestate și aveam lacrimi în ochi. 

Am ajuns la cetate. Acolo era sărbătoare, mare ceremonie; şi 
un moment am avut iluzia că sunt încă in tara românească. Erau preoţi 
în odăjdii — preoţii bisericii ortodoxe — țărani cu portul lor traditio- 
nal şi cu niște buciume enorme, si un profesor bucovinean dela Suceava 
care tinea o, cuvântare în vârful unui morman de pietre, aceiace mai ră- 
măsese din faimoasa cetate a Sucevei. E drept cá nu era tocmai neaos 
românească cuvântarea profesorului bucovinean, ci avea un accent 
strein destul de supărător. Am avut însă iarăși prilejul ca să strángem 
pumnii, atunci când, terminándu-si discursul, în care evocase figura 
marelui domnitor şi-a exprimat sentimentele de venerație, de devotament, 
— eterne si nestirbite, — pentru Majestatea Sa Francisc Iosif «întâiul» 
(așa i se spunea pe atunci). Toată ziua, noi studenţii aceștia, care sim- 
team că ni s'a împlântat ceva nou în ființa noastră, am umblat zăpă- 
citi. Nu ne găsiam locul nicăeri, până când pe la apus de soare, am 
ieşit pe bariera oraşului, umblând până am întâlnit un curs de apă, cu 
matca îngustă, care era râul Sucevei. In punctul acela era hotarul spre 
România Mică. Am rămas iarăşi într'o contemplare mută înaintea câm- 
pului din faţă, în timp ce un stol de păsărele parcă râzându-și de agita- 
tia noastră, treceau slobode peste apă, când dincolo, când îndărăt, ceeace 
era foarte crud pentru noi, care ştiam că, pentru a trece dela un mal la 
altul, trebuia să ne înzestrăm cu acte si certificate, să ne lăsăm exami- 
пай si scotociti, în fine să îndeplinim așa numitele formalitáti vamale, 
din tara Regelui României, la capitala lui Ştefan Cel Mare. 

In sfârşit, ne-am întors în oras. Ne gásiam eu, Andrei Rădulescu, 
avocatul Pogonat dela Iași, care era reprezentant al studenţilor în drept, 
şi al patrulea, al cărui nume îmi scapă, si ne priveam tácuti, aruncând 
blesteme împotriva acestei răpiri istorice, isvoritá din lăcomia imperialistă; 
Cum stăteam aşa, sosesc doi studenţi bucovineni care purtau cilindre pe 
cap. Acesta era mai ales protocolul german. Unul dintre ei — îmi amin- 
tesc foarte bine — era viitorul profesor Procopovici dela ' universitatea 
din Cernăuţi, pe atunci student bucovinean. Ei ne-au întrebat: Ce faceţi 
astăseară? lată, ce vă propunem: este în Suceava un boer moldovean, 
Y'a făcut Austria baron, dar a rămas moldovean, are sentimente românești, 
Bogdan Pruncu, om foarte bogat. Ne-a trimis veste că vrea să aibă stu- 


908 Conlerinfa d-lui prof. 1.. Pefrovici 


denti la masă, «frati din Románia», Nu vreți să mergeti Dv. ? In timpul 
acesta jatá si amfitrionul, care, disperat cá îi rămânea mâncarea necon- 
sumată, venise prin târg să recruteze «frati români». Ne-a invitat să mer- 
gem să luăm masa împreună. О masă îmbelşugată: mâncări suculente, 
vinuri de calitate. Mai adusese şi un taraf de lăutari, care nu cântau 
decât cântece naţionale. Ne-am aşezat la masă si în timpul cinei, asi 
putea să zic că am trecut cu toţii prin trei faze, nu cele trei faze ale 
lui Auguste Comte, ci altele. In prima etapă a mesei am vrut să ne 
afirmăm ca oameni culturali, adică să facem bună impresie. gazdei 
noastre, ceeace cred cá am si reușit. Dar încet-încet, а început culturalul 
să cedeze altor porniri sufleteşti şi anume celor care ne agitaseră toată 
ziua, iar când, am ajuns la cuvântări, ne-am pomenit toti oaspeţii, 
făcând apologia neamului românesc, a drepturilor sale inprescriptibile 
culminând cu o profesie de iredentism urgent Glaritate). 

Gazda s'a sculat să ne răspundă si am văzut-o puţin cam  jenată. 
Ne-a spus că el este român, sinite româneşte, vrea să moară român şi 
n mic altceva decât român, însă el este supus leal al Austriei, insfársit 
lucrurile. sau mai încurcat... 

A umnat apoi a treia fază, când ne-am lăsat liberă dorinţa de a 
petrece, o petrecere tinerească, deslănțuită, fără restricții, în toată voia 
bună. Pe la 2 noaptea unii din colegi au cedat (ilaritate). Andrei Rădu- 
lescu a dispărut dela masă (ilaritate) şi Lam găsit după un ceas, culcat 
pe divanul din iatacul baronesii, care atunci era la Constantinopol (ila- 
ritate, aplauze). 

„Ajung acum la o parte foarte interesantă. La un moment dat, am- 
fitrionul îimi făcu un semn şi mă roagă să trec în altă cameră. Am in- 
trat în biroul lui. Şi atunci, emoţionat, m'a apucat de haină. vorbin- 
du-mi înăbuşit: «frate, să nu crezi că am vorbit sincer, dar sunt spioni 
în casa mea si voi ati făcut-o prea lată cu iredentismul vostru. Era cu 
neputinţă să nu vă dezmint, dar еп simt altfel, eu sunt român si sper 
că tot am să fiu într'o zi cetățean în România. Să dea Dumnezeu ca voi 
să indepliniti acest vis al nostru, al tuturor. Imi pare bine că vam adus 
în casa mea, căci prin voi mi-am reîmprospătat dragostea de fara ro- 
máneascá, pentrucá nu stiu dacá asa oli fi toti, dar cel putin voi, care 
ati fost, la mine, sunteţi si oameni culti, sunteti si patrioti fierbinti, 
sunteţi si oameni de petrecere: aveţi gama întreagă a omului complect, 

Ei bine, aceasta a fost pentru mine о învăţătură si aceasta va fi şi 
concluzia celor се ат spus. Omul complect, mai ales tânărul complect 
trebue să aibă câteși trele laturile, pentrucă în fiinţa noastră există trei 
factori deopotrivă: ex'stă factorul umanitarist întrucât apartinem speţei 
„omeneşti, există factorul national, pentrucă apartinem unui. popor şi 
există şi individul ca atare, Fiecare, din aceşti factori îşi are drepturile 
lui. Viaţa, complectă asa o văd pentru un tânăr: să facă loc şi dragostei 
de viaţă, să ţină la patria lui cu o dragoste arzătoare, dar să fie totodată 
şi om de cultură temeinică, pentrucă fără această condiţie celelalte două 
nu sunt de ajuns. 

Deaceea, nu pot să nu constat, oricare va fi fost unilateralitatea 
noastră de atunci, că activitatea din această Societatea a. fost utilă şi im- 
portantá.: Abstrăgând, chiar excesiv de alte laturi; ale vieţii, am scos în 


Conferința d-lui prof. I. Petrovici 909 


evidenţă pe aceea care era mài neglijată de toată lumea si căreia nu i se 
dădea importanța necesară: Am pus în evidenţă nevoia de cultură se- 
rioasă si de culturalizare, pentrucă, asa după cum vam spus, nevoia de 
cultură nu o socot ca un postulat al unei singure epoci, ci o cerință per- 
manentă a tuturor epocilor, în viaţa unui popor care crede că are o mi- 
siune si vrea cu dinadinsul s'o ducă până la capăt și până la triumf (vii 
aplauze). 


O INSEMNARE A LUI ALEXANDRU ODOBESCU 


Intre numroasele și variatele însemnări rămase în manuscris de pe urma 
lui Alexandru Odobescu se află si o însemnare, scrisă cu mâna proprie, a anilor 
săi de serviciu cari i-ar fi dat dreptul la pensie. Insemnarea aceasta, cuprinsă 
pe două foi, ne arată și salariul ce primea lunar ca profesor la Universitatea 
din Bucureşti. Incepând cu suma de 550 lei lunar, cât primea în anul 1877, anul 
numirii sale, Alexandru Odobescu a ajuns să primească, în anul 1895, anul în care 
a murit, 960 lei, bugetari, sau cu refinerile pentru pensie, 874 lei primitori 
în mână. 

Salariul ce va fi primit in diferitele funcțiuni ce a avut, înainte de a 
intra în învățământ (a. 1877), nu-l cunoaștem si nici nu-l găsim notat in însem- 
nara ce ni sa păstrat. 

Publicăm această însemnare, fiindcă ea ne precizează câteva date din ca- 
riera publică a marelui nostru prizator și ne pune în situaţie de a cunoaște mai 
deaproape biografia sa. Iată această însemnare: 

ANII MEI DE SERVICIU CARE POT DA DREPT LA PENSIE: 

1. Şef de masă la Postelnicie sub caimăcamia lui Alexandru Vodă Ghica. Un an 
în cap. 1856—1857 (adecă şef de biurou la Ministerul Afacerilor Străine). 
2. Procuror la Curtea de Apel din Bucureşti, în primii ani ai domniei lui 

Cuza. Vr'o două luni. 1858, la Justiţie. 

3. Membru în Comisia documentală. Poate un an si mai bine. 1860 si 1861, la 

Culte. 

Director general la Ministerul Cultelor, în două rânduri. 1861—1862. 
. Director la Ministerul Lucrărilor Publice. 
. Ministru al Cultelor şi Instrucțiunii Publice, ad interim !, apoi titular in 1864. 

Vr'o trei-patru luni. 

Membru în Consiliul de Stat, în ultimul timp al domniei lui Cuza, câteva luni; 

la Interne. 1865—1866. 

. Membru în Consiliul Permanent 2. 
. Secretar pentru corespondența străină la Ministerul Afacerilor Străine, 1877. 
Profesor la Facultatea de Litere din București, în Aprilie 1877, suplinitor, 
provizoriu si apoi definitiv. 
. Prim Secretar la Legația Română din Paris, la Ministerul Afacerilor Străine, 

Din această însemnare scrisă de mâna sa se vede lămurit că Alexandru 
Odobescu a servit, în afară de profesorat, timp de vr'o cinci ani de zile, la 
Ministerul Afacerilor Străine, la Culte, la Justiţie și la Lucrările Publice. Pensie 
însă n'a apucat să ia. 


G. P. L. 


1 Ad interim jnsemneazá, probabil, provizoriu. Pe una din cele două foi 
se aratá cá a fost Ministru in 1862. 

2 Nu se indică anume la ce Minister. In Consiliul Permanent dela Instruc- 
fie a fost si mai târziu, în anii 1891—1892. 


Pefru Aurel 


PICTORUL LUCHIAN 
25 ani dela moarte. 


Trec anii, se depun in straturi -peste mo:minte, dar Поагеа spiritului se 
înalţă din ce in ce mai sus, liberándu-se de materia care i-a dat ființă, ca apoi 
să ducă peste generaţii numele celui ce a rămas sub stratul anilor si al frunze- 
lor căzute, 

Luchian nu mai este cel ce s'a născut în 1868, in nordul Moldovei, si a 
murit în 1916, chinuit de o boală care îl legase ani dearândul de scaunul său de 
lucru. Luchian este strălucirea luminii din opera lui, este zâmbetul florilor sale, 
este vigoarea expresiei sintetică a meșteșugului său. Numele lui Luchian nu mai 
amintește de un trup chinuit de suferinți, ci de lumina ce scaldă catifelarea 
argintie a unor sălcii, «sălciile lui Luchian», de strălucirea aurie pe cerul de smalţ 
în turnul dela Brebu, «turnul lui Luchian», de caracterizarea atât de precisă din 
portretul lui Alecu literatul, «portretul lui Luchian», de toate pânzele lui devenite 
«Luchian», 

Luchian este azi un patrimoniu al națiunii, un semn heraldic al geniului 
românesa alături de Eminescu, Dr. Babeș, Iorga, Vlaicu și toți cei cari au pus 
câte o piatră prețioasă la coroana spiritului nostru. 

Inceputurile picturii, la noi, se duc mult în urmă, în vremurile când mes- 
teri streini vin sau sunt chemaţi să zugrăvească icoanele și bisericile noastre, 
aducând cu ei technică bizantină trecută din orient prin nordul Italiei cu luxul 
de culori si indrásneli de contur. Dar acești meșteri zugravi, reținuți la noi 
atât de frumuseţea nouă a peisagiului, cât şi de ospitalitatea românească, își 
transformă viziunea plastică după caracterul sobru al neamului nostru. Astfel 
zugrăveala lor, deși de aceeași obârșie cu cea grecească vie de culoare şi ne- 
firesc de fin conturată; cu mozaicurile italienesti ce forțează la indrásneli de 
contur; cu decorafie ruseascá ce se complicá in inflorituri preientioase, la noi 
acesti importatori ai bizantinismului, de ori unde ar fi venit, isi potolesc culo- 
rile, isi indulcesc conturul, contopindu-l cu forma si culoarea, devenind astfel 
mai uman, mai unitar, nemaifăcând un element aparte ca la celelalte naţiuni, 
capătă specificul firii românești, sobră şi unitară așa cum s'a remarcat și în graiul 
nostru care deși răspândi! pe întinsul stăpânit de diferite alte neamuri, primind 
deci influențe diverse, și-a păstrat sobrietatea și unitatea, fenomen neîntâlnit 
la alte graiuri. 

Sobru și unitar este și Luchian în pictura lui. Plecat în Germania Іа: Mün- 
chen, el nu rămâne mult timp acolo. Nu-l reține viziunea pictorilor prea exube- 
rantă, prea turmentată, din Academia münchenezá. Cu caracteristica lui romá- 
neascá, el este impresionat si copiază iablourile celui mai sobru dintre picto- 
rii pe cari îi vede în galeriile de acolo, pe Rembrandt. Nu stă nici un an la 
Minchen şi se duce la Paris unde mai mult priveşte decât lucrează. Cosmopo 
litismul acestui centru de civilizație mondială îl ulueşte, îl umple de respect 
pentru marii maeștri şi-l face să pătrundă un adevăr — pictura ca lumină — 
și acest ай:гийг el îl închide într'un contur care se contopeste cu forma intr'o 
expresie sinteticá. Desi viguros, acest contur nu face un element aparte ci, asa 
cum spuneam mai sus, el dá formá luminii, acelei lumini de o delicatá transpa- 
renţă, luminii devenită «Luchian», 

Revine în țară după o sedere de vre-o trei ani fără să fi expus nimic la 
expoziţiile de acolo. Respectul lui pentru artă îl retine dela asta printr'o сор: 
știință ce depășia mentalitatea colegilor lui. El nu face confuzii, Constiintá şi 
conștiinciozitate, la el, aceste noţiuni au nuanţe bine precizate. Luchian îşi ur- 
mează crezul ce-și făcuse la Paris, ajungând să-l cristalizeze într'o sinteză pe 
care mulți o considerau simplitate. Adevărul său a triumfat. Azi lumina aceasta 
care se revarsă peste tot ce a întâlnit privirea lui: ziduri, pomi, câmpuri, flori, 
fiinţe, este o lumină ce-i poartă numele. E Luchian. 

La sfârșitul acestei luni, acum 25 ani, în 1916, se stinge orice durere, lăsând 
să strălucească numai acea lumină pe care toate durerile n'au îniunecat-o. De 
atunci opera lui Luchian s'a liberat de materia care a creeat-o, trecând în spa- 
Нш larg al nemuririi. 

Petru Aurel 


QUARTI / RE VISE 


I. PETROVICI: DINCOLO DE ZARE (PROBLEMA 
SUPRAVIETUIRII IN CADRUL CRITICII FILOSOFICE) 


BIBLIOTECA ATENEULUI ROMÂN, 1940, BUCUREŞTI 


Este inutil să insistám si cu acest prilej asupra tal i d-lui 
L Petrovici, de a exprima idei de înaltă metafizică si de a pică ein 
sperie pe ucenicii in ale filosofiei, in forme de un colorit atât de armonios şi 
plăcut, încât ele devin accesibile oricărei minți dornice să se orienteze in labi- 
rintul metafizicei existenței omenești. 

Dacă privitor la natura şi valoarea actuală a existenței umane, filosofia a 
putut emite ipoteze relativ solide şi reconfortante, dăinuirea de peste moartea 
trupească este mereu o problemă dramatică, deoarece ea comportă o cantitate 
enormă si felurită de întrebări, dar nici un rásuns cert si statornic. Si totuşi... 
renunțarea de a scruta si a hărțui această mare întrebare, îi este imposibilă 
omului. Numai o gândire subtilă şi sigură în mânuirea analizelor si ipotezelor 
poate încerca aventura de a sonda destinul de «dincolo de zare». Este o dovadă 
de curaj, dar și de forță intelectuală. Şi d. profesor Petrovici întruneşte ambele 
condițiuni și calităţi. Márturisim că din tot ce sa scris sí spus la noi despre 
această chestiune, nimic nu ni s'a părut mai frumos şi mai onest gândit, decât 
acest esseu — de o sublimă sinceritate — al d-lui Petrovici. 

Credinţa în nemurirea sufletului este spontană și corespunde nevoilor 
adânci ale firii noastre de a ne întări în înfruntarea primejdiilor de tot felul. 
Această tendință profund înrădăcinată în psihismul individual găseşte un puternic 
sprijin în credința că visul reprezintă o realitate obiectivă, un aspect al dublei 
existente umane, care se poate despărți de corp si trái independent, când con- 
ştiența este amortitá de somn. Religiile au pus stăpânire pe credința spontană 
în irnortalitate si au utilizat-o cu scop selectiv: dobândesc nemurirea numai aceia 
cari și-au îndeplinit ânumite obligaţii pe pământ. 

Filosofia nu putea să rămână în afara speculațiilor privitoare la destinul 
existenţial, după moarte. Urmând analizele autorului, s'ar putea împărți atitudi- 
nile filosofilor — din acest punct de vedere — în trei mari categorii sau tipuri: 

1. Atitudini favorabile nemuririi — Pitagora şi școala sa (doctrina trans- 
migrării sufletelor); Platon și concepția preexistenței, care presupune logic ad- 
miterea post-existenfei; Aristot și ideea dăinuirii fără individualitate, după деха. 
gregarea corporală, (concepţie asemănătoare budhismului). Dintre filosofii mo- 
derni, d. Petrovici menționează teoria dualismului (corp-suflet] la Descartes; doc- 
trina perfecționării progresive a sufletului, dincolo de moarte, a lui Leibnitz; pos- 
tulatul imortalităţii la Kant, după care armonioasa asociere între virtute şi feri- 
cire nu este cu putință decât printr'o existență post-pământeană; ideea «еђог- 
dării» materiei şi corpului de către spirit susținută cu o deosebită vigoare de 
W. James si H. Bergson. 

2. Atitudini intermediare—stoicii (mai cu seamă Marc Antoniu si Cice- 
rone), pentru cari problema imortalităţii sau a completei aneantizări nici nu se 
pune precis, fiindcă ei admit si cred în «revenirea ciclicá». Nietzsche a reluat 
aceeaşi teorie în timpurile moderne. 

3, Atitudini defavorabile nemuririi — Epicur si şcoala sa. Sufletul de- 


912 lon Petrovici 


pinde de corp si împărtășește soarta lui (dezagregare si dispariţie). Secolele XVIII 
si XIX au reinviat cu argumente si forme noui, vechea teorie a epicureilor. 
Curentele discutate sunt: teoria frenologicá (a localizărilor cerebrale) si teoria 
paralelismului, criticate si de James si de Bergson. 

Schifarea istorică a argumentelor de partea nemuririi sufleteşti si a celor 
protivnice ei, deşi d. profesor I. Petrovici o consideră modest ca o «docu- 
mentare», nu este în fond decăt un pretext, pe care-l utilizează cu o abilitate 
desăvârșită, spre a-și preciza sau sugera propria-i atitudine. Printre aceste «do- 
cumente» si dedesubtul lor persistă o constantă: gândirea critică a autorului. 
Din acest punct de vedere, sunt de remarcat subtilele analize referitoare la cele 
două mari ipoteze: corpul ca limită a forțelor sufletşti şi obstacol în calea ac- 
tualizării integrale a potenfelor spirituale; si ipoteza existenţelor paralele. In 
cadrul acestor” ipoteze, numerodse argumente pot să fie invocate în favoarea 
fiintárii dincolo de viața actuală, Fenomenele de memorie. (amintire, recunoaştere, 
amnezii) dovedesc “independenţa în anumite grade şi momente а vieţii psihice 
față de interesele de conservare ale corpului. Rațiunea, prin tendinţa ei de asi- 
milare progresivă şi reducerea multiplului empiric la identitate, oferă deaseme- 
nea posibilitatea de a sesiza bogăţia spirituală, care depăşeşte cu mult existenţa 
corporală. Pasiunea, ca impulsie de eliberare şi anrmare ре planul metafizic (mai 
cu osebire în creaţiile artistice) este încă o probă a năzuinții sufletului de a se 
revărsa peste marginile cochiliei lui trupești. Intuiţiile singulare ale inconstientu- 
lui $i fenomenele de telepatie sunt tot indicii ale adâncimilor psihice. Nimic nu 
ne oprește prin urmare să credem că viața spirituală se desfășoară pe mai multe 
planuri si că ea nu este în mod necesar circumscrisá corpului nostru. In spri- 
jinul acestei teze vin chiar si achiziţiile fizicei moderne (einsteiniene), după care 
materia nu există; iar universul este redus la formule abstrăcte si gândire, 
Autorul nu admite însă eliminarea substanței prin formalismul matematic al 
fizicienilor, deoarece ea este și necesară- si poate să fie cu totul de altă na- 
tură, decât am presupus-o până acum. Nu este deci exclusă existenţa incorpo- 
ialá, Interesul stă în faptul de a surprinde «joncţiunea» dintre lumea invizibilă şi 
lumea noastră. In această privinţă, d. Petrovici face câteva speculaţii pline de 
consecințe metafizice, sprijinindu-se pe descoperirea — puţin cunoscută — a 
chimistului Morley Martin, după care ar exista viaţă fără corp, preexistentá aces- 
tuia, ea putând să fie diferențiată printr'un procedeu de încălzire dintr'o rocă azoicá 
minerală, fără urme fosile. Dacă încercările lui Morley se adeveresc pe de- 
plin — și cu ajutorul altor experiențe — rezultă că viaţa este cauza organismu- 
lui și că «întruparea» ca efect vital se poate obţine în împrejurări. determinate. 
Trecerea dela viaţa imperceptibilă, la viaţa sensibilă (corp) este si ea supusă 
legilor evoluţiunii — indiferent de modalităţile acesteia — si că din moment 
ce constatăm ființarea sub limitele formale ale corpului, ne este permis să pre- 
lungim lanţul desfășurării şi dincolo de individualitatea noastră organică. In cazul 
acesia, supraviețuirea ar fi «o continuare a evoluţiei printr'o speţă fără corpo- 
ralitate, prin urmare invizibilă, care ar purcede printr'un fel de mutație din ființa 
noastră omenească» (pag. 25). 

Dar dorința noastră intimă este de a dăinui şi aupá moarte tot ca individua- 
litate. Teza finalismului — conform căreia nu suntm decât niste misionari ai 
transcendentului — și raportul dintre scopuri şi mijloace (orice miiloc tinde să 
se transforme în scop), precum si concepția evoluţiei în «spirală», sunt suscep- 
tibile; să susțină și această speranţă. Se înțelege, individualitatea ат urma să-și 
piardă unele atribute, să câștige altele prin actualizarea virtualităților, să se 
integreze mai mult în «întregul spiritual» și cu toate acestea să continue a exista 
sub forme asemănătoare celor pământești. 

Cu aceste reflecţii optimiste și răcoritoare se termină excelenta expunere a 
d-iui profesor Petrovici. Am fi dorit să întârziem comentarea ei, să scoatem 
în evidență planul implacabil al cugetătorului, care se dovedeşte și un virtuos 
al analizelor faptelor psihice. si al concluziilor şi ipotezelor ştiinţifice, dar știm 
că «arta de a plictisi este arta de a spune totul», Egoismul este un sfetnic 
rău. Loc deci pentru plăcerea cetitorului de a descoperi singur frumuseți, ре 
care criticul intenţionat le lasă nerelevate, 

Totuşi... încă un cuvânt. D. Petrovici, filosof si artist inegalabil al stilului 
literar, este în acelaș timp un mare poet optimist al valoarei omului, ca verigă 


-Dincolo de zare 913 


în lanţul dintre existența biologică si aceea a spiritului pur. Increderea d-sale în 
Om este un tonic autentic şi necesar vindecării marasmului produs de mi. 
zeziile timpului prezent. O filosofie subtilă plină de sevă şi vigoare; o filoso- 
fie veşnic tânără, care pune pe om — ca putere spirituală — deasupra con- 
tingențelor mecanice ale vieții economice si sociale. Aceste gânduri fugare ne 
amintesc o splendidă metaforă a d-lui Petrovici, utilizată inirun studiu similar 
ca tendinţă, celui analizat şi aici. Ne este imposibil să o trecem cu vederea, 
căci ea constitue cea mai plastică expresie a gândirii autorului. «Omul, zicea d. 
profesor Petrovici, este mica scoicá ce poate fi tinuiá pe podul palmei, dar 
care închide în micul său spaţiu, zgomotul revelator al oceanului («Transcen- 
dentul și cunoașterea omenească» — Conferință ţinută la Sorbona în ziua de 
25 Martie 1936 — a se vedea: «Rev. de Filos.» nr. 4, 1936). 


Florin Niculescu 


DR. V. GOMOIU: BISERICA SI MEDICINA. 
TIPOGRAFIA «PRESA», 1940, BRĂILA 


Recenzarea unei lucrări poate fi adesea foarte ușoară, atunci când autorul 
sau opera au nevoe de «prezentare». Sunt însă situaţiuni de о delicate(á netăgă- 
duitá pentru recenzent, situațiuni ieşite din faptul cá si autorul si opera sunt 
cu mult mai cunoscute lumii decât insusi cel ce face prezentarea. In asemenea 
gingase situaţiune se găsește cel ce scrie rândurile de faţă. Acest fapt ar fi 
suficient ca, prin frâna bunului simț, să se determine ab(inerea dela comentariile 
operelor acestei rare categorii de oameni. Totuși există un argument care se 
opune renunţării: că «marele public», căruia nu-i este întotdeauna indiferent 
ceeace se petrece si în lumea cárturáreascá, precum şi «micul public» care stă 
pierdut printre vrafuri de cărţi, nu au nici un mijloc, practic, de a se informa 
ìn- domeniul științelor, artelor sau literelor. Acestor două categorii de oameni 
încerc să le fac un serviciu, atrágándu.le atenfiunea asupra lucrării de mai 
sus, fiindcă, citirea unei cărţi bune, instructivá şi frumos scrisă, te răpeşte pen- 
tru câteva momente din vârtejul necazurilor zilnice, in care ne sbatem fiecare, 
iți insenineazá orizontul gândurilor. întunecate de preocupări meschine si mult 
prea omeneșii, îţi ridică spiritul dincolo de coplesitoarea toropealá a vieţii de 
toate zilele. Ceeace interesează în analiza unei lucrări nu este numai partea din 
ea înţeleasă de fiecare, ci aceea ce a determinat pe autor să isi realizeze opera. 
Pricepând gândul iniţial, climatul spiritual si moral in care și-a plămădit opera, 
vei putea avea o cât mai deplină înțelegere a celor cuprinse în rânduri şi 
printre rânduri. 

D. Dr. Victor Gomoiu, care a scris şi a vorbit întotdeauna cu claritatea 
omului ce a gândit mult și cu adâncime, a pus in această lucrare ceva in plus: 
mult suflet! Şi-a deschis micul sanctuar, ascuns în fundul inimii, şi acolo, a găsit 
stropul de «пага» cu care și-a miruit gândurile inainte de a începe lucrul. Par- 
fumul «nardului de mult preţ» se simte dela început. Amintirea tatălui — а ve- 
nerabilului său tată «preotul Gheorghe Gomoiu» — îi încălzeşte sufletul si ii atátá 
gândurile. «Ale tale, dintru ale tale»... Fiul si descendentul atâtor generaţii de ve- 
nerabili slujitori ai altarului poartă în sânge dăruirea unei credințe care a lu- 
minat întotdeauna pe iluștrii oameni de știință. Studiul medicinei, ре care a 
iubit-o si a ilustrat-o cà puţini alții, La apropiat pe autor si mai mult de pă- 
trunderea tainelor și-a orânduirilor spirituale, care au guvernat de milenii sufle- 
tele omenești și de care s'a preocupat întotdeauna cu plăcere. Pe firul trecutului. 
călăuzindu-și pașii cu sceptrul gândirii, autorul ajunge la izvorul comun al aces- 
tor două surori: credința și instinctul de conservare. Ріпіг'ипа sau născut 
religiile, din cealaltă «arta de a vindeca». In scurgerea timpurilor, credinţa în 
forțele supra-naturale s'a orânduit sub forma de «culturi sau practice religioase» 
conduse de preoți, iar «arta vindecării»: s'a transformat, treptat, in «ştiinţa me- 
dicinei». Niciuna, nici cealaltă, nu şi-a pierdut, totus, substratul primar, Re- 
ligiile au, toate, la bază, credinţa într'o forță superioară care conduce destinele 
întregei firi, indiferent de numirea sau mmaginea dată acestei forte Sup raome 
nești. Știința vindecării trupesti a păstrat, totdeauna, drept substrat. credinţa 

4 


‚914 „Dr. V. Gomoiu 


puterea de vindecare a celui care ingrijeste si care totdeauna a fost socotit rupt 
din dumnezeire.. «Dumnezeu intáiu si D-voastră al doilea!» este obişnuitul cu- 
vânt de gratitudine, către medicii lor, ai tuturor bolnavilor salvati de stiinta 
noastră medicală si de arta cu care am aplicat-o celor suferinzi. Dar nu numai 
origina comuná a cáutat sá-o stabileascá autorul, ci ne aratá, cu o mare bo- 
gájie documentară, cum în timpurile egipţienilor preoţii erau în acelaş timp si 
medici, înscriind observaţiunile lor în celebrul «cod medical» pe care Herodot 
l-a numit «Cartea sacră». Nu a existat popor în istoria lumii, a cărui religie să 
nu cuprindă, în forme directe sau piezișe, legi sau precepte menite să păzească 
ființa fizică a credincioșilor sau să-i tămăduiască în caz de boală. Este, pentru 
oricine, o desfătare spirituală să urmărească, în lucrarea d-lui Dr. V. Gomoiu, 
legăturile "medico-religioase la Egipteni, la Evrei, la Greci la Romani și la 
Mahomedani. « 

In capitolul «Biblia si Medicina», autorul analizează, cu o fineţe de in- 
terpretare demnă de un chiriarh, toate orânduirile religioase care onorau prac- 
tica medicală. Astfel, sunt trecute citate din: «Eclesiast», «Levetic» şi «Deutero- 
nom», pentru ca apoi să desfășoare, amplu, marea legătură dintre creștinism şi 
medicină. Dumnezeiasca putere de vindecare trupească a Mântuitorului, ca şi a 
multor apostoli, sfinți si mucenici (Sf. Cosma, Sf. Damian, Sf. Pantelimon, Sf. 
Mina, Sf. Antonie, etc. este cunoscută, cel puţin în parte, de creştinii ortodoxi 
ai bisericii de răsărit. Biserica creștină de apus abundă deasemeni in exemple 
de sfinți vindecători, de prelați cari s'au făcut medici si de medici cari s'au 
făcut preoți (Papă Jean XXI, Călugărul Fulbert, Dr. Nicolae Stenon, episcop de 
Titiopolis, etc.) 

Trecând la legăturile medico-religioase, din trecutul nostru, documentarea 
este covârșitoare. Cititorul își va da seama că poporul român este printre pri- 
mele care, sub forma de imperative religioase, a creeat opere de asistență me- 
dicală și caritate publică, Preoţii noștri din cele mai vechi timpuri au fost 
chemați să dea ajutoare celor în suferinţă, iar multe biserici şi astăzi sunt 
adevărate locuri de pelerinaj al suferinzilor. 

In capitolul: «Biserica si practica medicală», autorul isi pune întrebarea 
dacă preoțimea de astăzi poate să aibă vre-un rol în operele de ocrotire sau 
medicină socială. Răspunsul, afirmativ, constitue un adevărat îndreptar de higienă 
si medicină preventivă, pe care preotul ide astăzi este dator să-l aplice odată cu 
ocazia nașterei, botezului, căsătoriei, clădirii caselor, hrănirei și portului vesti- 
mentar, în cazuri de boală și în atâtea alte împrejurări în care este chemat. 

Lucrarea se sfârșește cu un «adaos» («Intre știință si minune»), care a 
făcut obiectul unei conferințe ce a pasionat, de curând, atât lumea medicală cât 
si cea bisericească. Cei cari nu au avut fericirea să participe la această revelaţie 
spirituală au acum posibilitatea să-și apropie felul de gândire ce ajută la pătrun- 
derea «minunelor» din zilele noastre — Lourdes şi Maglavit. 

Foarte îngrijit tipărită, ilustrată documentar cu 13 figuri, scrisă intro ro- 
mânească plină de farmec, opera de mai sus constituie o nouă bogăţie pentru 
tezaurul nostru spiritual, iar pentru autor înseamnă încă o frunză de laur la 


cununa sa academică. 
Dr. V. M. Plătăreanu 


HANS EHRKE: MAKEDONKA, EIN BUCH 
DER BALKANFRONT (Roman) 


GEORG WESTERMANN BRAUNSCHWEIG, 1 v. 358 PG. 


PAGINI GERMANE DESPRE VITEJIA ROMÂNEASCĂ 


Asemenea pagini se scriu si îndeosebi se vor scrie multe de astăzi 
înainte, în zilele acestea, când marii noștri prieteni germani au mereu prilej 


să cunoască bravura ostașului nostru. 
Dar ele s'au scris şi pe vremea când cele două popoare se înfruntau 


ca dușmani pe câmpurile de luptă. Le găsim de pildă în admirabil de obiectivul 
»,Rumánisches Tagebuch" al scriitorului medic Hans Carossa care ne-a vizitat Ca- 


Makedonka 915 


pitala iarna trecutá, dar le gásim până și in memoriile unui Hindenburg, Lu- 
dendorf si Mackensen, unde elogiile au o greutate cu mult mai mare. j 

„O carte de actualitate sub raportul acesta — carte recentă, apărută totuşi 
încă inainte de apropierea rom;no-germană, deci cu atât mai prețioasă când are 
cuvinte de laudă pentru Români — este ,Makedonka" lui Hans Ehrke, cunoscut 
povestitor al războiului („Batalion” 1918, „Heimkehrer (1936). Nu e roman, 
cum se întitulează, ci doară povestire şi numai povestire, nespus de vie, de 
intens, halucinant trăită, odiseea unei baterii germane de artilerie în răsboiul 
de pe frontul Salonicului (1916—1918). De aici și titlul ,Makedonka", numele 
unui dans național bulgar in sirag lung de flăcăi si fete, descris în amănunte 
si prezentat ca un fel de simbol al luptei, cáci zice despre dansatori Rustler, 
unul din artilerigti, prins si el in vârtejul jocului: „Toben sich ab und kommen 
wenig vom Fleck und schwitzen genau wie wir. Das, was wir hier machen 
ist auch so eine Art Makedonka". lar Malte Burk, care ar fi oarecum eroul 
,romanului", întrucât il întâlnim mereu, dela pagina întâia până la cea din 
urmă, are, în timpul unui bombardament, un vis grotesc, in care isi vede ca- 
marazii morți prinși în sirag, între dânșii însă si Bogdan Kameneff, intelectual 
idealist bulgar. Acesta îi strigă: „Wir tanzen die Makedonka ! die blutige Ma- 
kedonka !" 

Dar partea de interes románesc o constituesc cele 108 pagini dela in- 
ceput; căci dintr'o poziție pe frontul francez in Vosgi, bateria e trimisá im- 
potriva României. ,Rumánien hat uns den Krieg erklärt". Numele de România 
îl face pe Burk să-și amintească de expeditia de un an in urmá, contra Serbiei. 
Таг altul, vagmistrul Muth reflectează: „Verdun ist noch nicht ausgesungen, an 
der Somme isi der Teufel Los, der Russe greift wie besessen an. Und jetzt auch 
Rumänien“. 

Si iatá-i in tren, trecând prin Strassburg, prin Silezia, peste Dunăre si 
apoi ,der Vormarsch, Tage und Wochen in würgendem Vorwârts, mit nieder- 
brechenden Pferden, Geschütze bis an die Achsen im Schlamm". E deci mai in- 
tàiu lupta cu pământul. Ii intámpiná convoaie de pribegi germani din Ardeal, 
,die vor den eindringenden Rumánen von Haus und Hof geflohen waren" si 
cari cerşesc: ,Gebt uns unsere Heimat wieder!" Ne amintim insá aci cum in 
„Rumânisches Tagebuch" al lui Carossa, intro ceată de refugiați sasi si ma- 
ghiari, femei sásoaice reduc la másura justá relatárile Unguroaicelor despre 
ororile ce le-ar fi făptuit Românii — şi ne mai amintim de mirarea cutărui 
ofițer român intrat în Brașov ca liberator, în romanul lui Heinrich Zillich 
„Zwischen Grenzen und Zeiten" că unde sunt Sașii si pentru ce au fugit. La 
Ehrke însă, întâlnirea cu pribegii provoacă numai reflexiunea : „Wird Zeit, 
dass wir hinkommas" si „dann weiss man, wozu man da ist". Infárgit, se 
găsesc in fața puternicilor „Alpi Transilvani", unde ,dahinter liegt Rumă- 
nien". Urmeazá enormele greutăți ale urcusului ,mit Hü und Ho, mit Fluch 
und Geschrei", cu primejdioase alunecári ale cailor ,Dann stekt es ein 
Zugstabgaul ab. Gerade an einer bósen Kurve stockt er taumelnd. ,Hüo ! Schlag 
darauf!" Uber die verfluchte Stelle muss er noch hinweg! Drauf! rutscht 
ab, über die Kante, verzweifelt schlagen die Vorderhufe ins Gestein. Noch 
einmal will er aufbáumen, da schlăgt er rücklings, stürzt, reist den verzweifelt 
zerrenden Tierführer mit hinunter". Ajung in sfârşit sus „nach drei Stunden 
mórderischen Schindens". Acum sunt la frontieră și-și dau seamá cá ,Der Ru- 
măne stand doch gestern noch unten um Hermannstadt!' Nerábdátori, se'n- 
treabă când ii vor avea însfârșit pe Români în fața ţevilor de tunuri: „Wie lange 
sollen wir noch laufen, bis wir den Rumänen vors Rohr kriegen?" Luptá din 
greu cu viscolul care impiedecá si aprovizionarea, încât la o întrebare în vri. 
vinta mâncării, cutare căprar, Krause, răspunde, în cel mai autentic și pitoresc 
cazon: ,Was soll's schon geben! Kalten Arsch mit Schneegestóber". О patrulá 
de vânători aduce vestea despre bătălia dela Sibiu. „Um Hermannstadt sei seit 
drei Tagen eine Schlacht im Gange. Der Rumáne sei geschlagen und in den 
Pass zürückgestrómt, aber nun sei dieser, seine einzige Rückzugsstrasse, durch 
sie versperrt, und die ganze Armee sei ei 
griffe er an, um die Abgeschnittenen aus n с 

Si acum, prima descriere de luptá. Burk priveste prin t 
lichte Schützenschwárme über einen flachen Sattel quellen". 
lovituri de tun, in urma cărora „der Rumáne 2 
acum vârful lui Monte Robu, 
apoi pe rând, reproduse destul 


ngeschlossen. Doch auch von Siiden 
der Umfassung zu befreien". 

elescop ,und sah 
Urmeazá primele 
urückflutete". Bateria ocupá 
nume pe care ei il aud întâia oară. Le întâlnim 
1 de exact, numele de munţi, care indică drumul 


916 Hans Ehrke 


biruintelor germane (bezeichnen den Weg ihres Sieges): Petrosu (Pietrosu), Ve- 
veritz (Veverita), Zanoaga, Mormontul (Mormântul). Munte Miglele (Miglele), 
Munte Sate (poate Sule, Poiana Lunga, Munte Fruntu (Fruntul). Le-am 
verificat cu schița 7 „Luptele din Valea Oltului“ din volumul II, pagina 3 a 
„Istoriei Războiului pentru întregirea României“ de Constantin Kirițescu, ediția 
П-а. Este capitolul „întâia bătălie a trecătorilor”. 

Í Dela Români vine o grindină de șrapnele. „Ein Schrapnellhagel klapperte 
ins Geróll'". „Auch der Rumâne hatte also Batterien herangebracht. Der auf- 
wabernde Dunst über, den Hängen und Mulden verschleiert ihre "Stellungen 
gut. In regelmăssigen Abstünden zauberten sie die zierlichen Wólchen über den 
Monte Robu, dann auch über den Hang und tasteten schliesslich nach den Ge- 
birgskanonen am Fuss der Kuppe”. Prin binoclu Burk recunoaște „eine wogende 
Masse". Un nou atac al Românilor, imprástiat si acesta. 

Dar apoi: „Um die vierte Tagesstunde hămmerte die rumănische Artil- 
lerie mit aller Kraft auf die Deutschen Linien, tastete auch nach den Geschii- 
tzen am Fuss des Monte Robu und streute den Hang ab.". 

— „Ап sein Felsstiick gepresst, starrte Burk durch das Glas. Jetzt stand 
der Rumüne auf. Schon schrie der Leutnant seine Kommandos. Des Schnellfeuer 
fasste die vorspringenden Gruppen, riss breite Lücken und schmetterte sie 
auseinander, Dazwischen ratterten die deutschen Maschinengewehre und kümm- 
ten die lichten Reihen aus. Gewehrsalven krachten Jangrollend auf und ab. 
Die Hänge drüben waren im Augenblick mit hechtgrünen Gestalten übersát".. 

După amiazi, nou atac al Românilor. , Wie angriffswilde Ungetüme senk- 
len die Kanonen die Rohre". E vorba de tunurile germane. ,Dann brachen die 
Ladungen in rasender Folge hinaus, Abschuss und Einschlag in einen Donner 
zusammenwelternd". Si acum, scuturat de emoție (geschüttelt vor Erregung), 
Burk asistă la „ein schreklich wildes Schauspiel": „Auf kaum zweihundert 
Meter tauchten dichte Rumănenschwărme über einen flachen Hang, stürzen 
die herwürts geneigte Fläche herunter, zehn, zwanzig Sprünge weit. Dann bra- 
chen sie im berstenden Hagel der Kartütschen, im Feuer der Gewehre und 
Maschinengewehre nieder. Burk sah es ganz deutlich: fratzenhaft verzerrte Ge- 
sichter, wie zum Schreien geöffnete Miinder, aufzuckende Arme, denen die 
Gewehre entfielen, jáh hochbáumende Kórper, ein paar Schritte noch vor- 
taumelnd, dann in die Knie brechend und hingeworfen wie Schwaden von einer 
Sense, woll der Eisenhagel sie fassie“. Rezultatul: „Der verzweifelte Anstrum 
der Rumänen war überall abgeschlagen, er musste das Schicksal der einge- 
schlossenen Armee sich vollziehen lassen. Vor dem Pass ward sie zu Trümmern 
geschlagen". E tragedia din pasul Turnului Roșu, evocată apoi cu aceesși plasti- 
citate, pe două pagini și jumătate și încheind cu constatarea: „Immer wieder 
aber räumte der Gegner den Weg frei, heldenmiilig ausharrend”, 

,Und wieder, todentschlossen, tollkühn in letzter. Verzweiflung, versuchten 
die Rumänen den Durchbruch. Voll sichtbar, wie Scheiben auf dem Schies- 
stand, ráumten sie fieberhaft die Brücke frei. Kolonnen -drängten von hinten 
nach, in vollem Galopp ausfahrend, rasten sie in die Schar der Jäger hinein". 

Vinea vestea că si a doua armată română a fost bătută, la. Brașov si 
respinsă dincolo de trecători. 

Bateria lui Burk e înlocuită de una austriacă. O pornesc în jos, prin tre- 
cătoare, unde li se oferă priveliștea câmpului de bătae, in desordine, după 
luptă, „Vor ihnen trotzte im Süden der máchtige Wall des Fogaraschers Ge- 
birges, den der Rumáne noch hielt, nachdem er rechts und links, bei Her- 
mannstadt und Kronstadt, durch die Pässe getrieben worden war". Si iar lupta 
cu gerul si viscolul. „Tote Rumänen lagen am Hang wie sie gefallen, vornüber 
auf dem Gesicht". In faptul zilei а doua ,stiess der Rumáne überraschend vor”, 
sub scutul válurilor de ceață. Si iată si o biruintá fie si trecătoare, a Românilor: 
„Nach Mittag lichtete sich der Nebel, vor ihnen troizien waldige Hänge, die 
der Rumâne hartnäckig hielt. Weit in der Übermacht, führte er krăftige Gegen- 
stósse, packte die wenigen Kompanien auch von den Flanken an und zwang 
sie, die Flügel zurückzubiegen. Nach drei. Seiten mussten sie sich wehren, 
bis die Granaten der Batterie ihnen Luft schafften und sie dem schon zaudern- 
den Gegner von neuem an die Kehle springen konnten. Urplótzlich einsetzender 
Regen, in wilden Sturzbăchen niederkommend, machte dem Kampf ein Ende". 

A doua zi ciocnirea Românilor cu vânători germani; aceeași rezistență 
îndârjită, dar iarăși înfrângere. , Vor dem Sturmlauf der Deutschen war die 
ganze Abschnitisfront zusammengebrochen, bis über die Stana Zanoaga (Slâna 


Makedonka 917 


Z.) hatten die Jăger den Feind geworfen". Si iată o scenă profund impresio- 
nantá de omenească simpatie si de prețuire a ostasului german pentru durerea 
ofițerului român biruit: „Der Geschützzug marschierte über das Kampffeld. Es 
war übersát mit Toten und Sterbenden, die Sanitüter bargen die Verwundeten. 
Verstârte Gefangene zogen vorbei. Von einem Jágeroffizier geleitet, schritt 
ein rumünischer Major über die Státte des Jammers. Es war ein grosser, star- 
ker Mann, schleppend ging er, gebeugt, wie unter schwerer Last. Vor den ersten. 
Toten entblósste er sein Haupt, der Wind wiihite in seinem ergrauten Haar. 
Eine Augenblick schien er zu wanken, doch hielt er sich straff aufrecht, 
nur seine măchtigen Schultern bebten vor unterdriicktem Schluchzen. Danach, 
sich zusammenreissend, sah er starr über das opferbedeckte Feld, nach allen 
Richtungen, als năhme er von jedem seiner Soldaten mit einem langen Blick 
Aschied. Dann wandte er sich müde dem deutschen Offizier zu und folgte ihm 
in die Gefangenschaft". Si acum ecoul: „Hast du das gesehen ?" fragte Mulsow, 
»ich glaube, er weinte". Burck nickte still, ihm brannte das Herz". Intr'adevár 
înţelegi cá din asemenea sentiment era cât se poate de firesc să răsară alianța 
de astăzi. 

Urmează imediat unul din pasajele culminante în aprecierea vitejiei ro- 
mânești : 

„Der Rumăne blieb ein hartnăckiger Gegner. Er verteidigte jeden Fuss- 
breit Boden, stiess vom uniiberschitlichen Waldgelânde begünstigt, überra- 
schend gegen die rükwártigen Verbindungen vor, griff verbissen wieder und 
wieder an. und stand aft bis zur letzten Patrone, ehe er die Waffen streckte. 
Bei Perisani (Perisani) musste eine Kompagnie bis auf zwei Mann im Hand- 
gemenge niedergamacht werden". Totusi: „Zâher und erprobter aber waren die 
Angreifer. Erfahren in allen Regeln der Kriegskunst, stiessen sie vor, durch 
keine Überraschung zu erschüttern und trotz vielfacher Übermacht in Gefühl 
sicherer Überlegenheit über den Gegner". 

Povestirea expediției contra României ajunge până la marea bătălie de 
pe Argeș, când Germanii se află acum la înălțimile deasupra Capitalei. Şi iar 
„Doch je năher sie der Stadt kamen, um so hartnăckiger stemmte sich der 
Feind ihnen entgegen" si „Achtung vor dem Rumänen !" 

Bateria e trimisá acum indárát la Rámnicul-Válcii de unde e imbarcatá 
pentru Macedonia. „Der rumănische 'Feldzug ist für uns beendet", comunică 
Burk — fapt de care nu prea e încântat rezonând: „jetzt, wo's zu fressen 
gibt, packen sie uns ein". După lipsurile ce le induraserá in munti, belșugul 
de hrană din câmpia munteană il face pe cutare să exlame: Ein verteufeltes 
Land dies Rumänien!“ sau „ach, dies Land schien unerschópflich". De aceea 
zădarnic e ordinul ,Requirieren verboten"; infometatii nu se pot mira inde- 
ajuns de atâtea bunătăţi: ,Herrliches weisses Brot, kernigen Speck, Kochge- 
schirre mit steifem Schmalz, Tópfe mit Pflaumenmus" si „Săcke voll Brot, volle 
Speckseiten, Kórbe mit Schmalzkübeln, Fleischtópfe, Kannen und bucklige Krüge 
mit Wein und Pflaumenschnaps". Prin urmare: ,Sie bissen hinein, schlangen 
und würgten, nur hinunter damit in den knurrenden Magen". 

Nu insistám asupra continuárii romanului, calvarul rázboiului din Ma- 
cedonia, unde lupta cu pământul e mai aprigă din cauza pustiului munţilor, 
dătător de arsitá infernală si de viscole cumplite. Relevăm numai atitudinea 
autorului față de Bulgarii aliați, pe cari nu-i prezintă totdeauna cu prea multă 
simpatie. Chiar la prima vedere a lor „in ihren erdbrunen Uniformen als 
Streckenwachen" unul din camarazi observă: „das sind also die sogenannten 
Preussen des Balkans, hmm". Și autorul comentează: „Es war nicht erkenntlich, 
was sein Brummen besagen sollte". lar mai încolo constată: „Die Bulgaren 
liebten die Arebit nicht und liessen sich nur widerwillig bewegen mit Hammer 
und Meisel tiefer in den Fels zu wühlen". Ceea ce provoacá insá indignarea 
Germanilor este defetismul bulgar, părăsirea frontului, contrastând atât de 
drastic cu statornicia geramná până in clipele cele din urmă, contrast ce-l 
îndurerează nespus de mult pe acel Bogdan Kameneff, intelectualul poet şi 
idealist al cărui vis politic este: „Makedonien bis nach Ochrid hinunter". Şi 
iată admiraţia lui pentru Germani exprimată intro caracterizare lapidará, càt 
se poate de justá in fiecare vorbă si atât de actuală: „O ihr Deutschen seid 
klar, kühn, gestraíft, unerschópflich, grossen Herzens". Apoi: „Ihr seid alles 
das, was wir erst werden und lernem müssen, oder wieder werden und 
wie der lernen müssen?" si: „wir — ach, arme Bauern und Hirten! Was sind wir 


918 N. Cartojan 


ohne euch! Ihr werdet den Sieg erkämpfen, und aus eueren Händen werden 
wir ihn nehmen, Beschenkte |" Când Bulgarii săi, părăsind ruginos poziţiile, mai 
cutează incă să-și bată joc de aliați, atunci Kameneff, apropiindu-se de grupul ` 
lui Burk, se oprește cu sfialá și întreabă: „Dart ich zu euch kommen — nach 
diesem allen?" Răspunsul lui Burk este că-i întinde mâna. Si iată cuvintele 
în care izbucnește durerea lui: „Was widersteht ihr noch Brüder? was werft 
ihr euch in die Lücken, da wir aufgeben was wir erwerben sollten ? Ihr, viele 
Tage von Deutschland, eilt von eurem kühlen Garten, ringt um jedem Fuss- 
breit Landes, als wăre es euer eigen. Wir aber?.." Er stockte, dann sagte er 
schwer: ,Verflucht die feigen Schufte! Wir aber, meine Freunde, wir blei- 
ben! Doch wiegt es die Schande nicht auf!" Si-i imploră: „Nein, nein, verachtet 
uns nicht, deutsche Brüder! Wir sind ausgeblutet, arm sind wir geworden, arm 
an Blut und noch ărmer an Mut. Aber verachtet uns nicht!" 

Povestirea se inchee cu tragedia Germaniei: vestea izbucnirii revoluţiei, 
cu abdicarea si fuga rușinoasă a 1ш Wilhelm II, proclacmarea unui guvern 
„al poporului”. Acum mucinicilor frontului, cari nu voiau să recunoască ar- 
mistițiul încheiat de Bulgari, nu le rămâne decât resemnarea și durerea de a 
fi siliți să-și vândă din ordin până si caii, credincioșii camarazi cari ar fi me- 
titat să se reîntoarcă în garnizoana lor împodobiţi cu flori. „Er (Burk) sah 
einen Jăgerhauptmann sein Pferd erschiessen. Es mochte ihm lange Kamarad 
gewesen sein, den er nicht einem ungewissen Schicksal überlassen wollte". 
Dar din Ungaria si până in prima gară de pe pământ german, Burk si puţinii 
camarazi ce i-au mai rămas refuză mereu si energic predarea armelor, cerută 
de sovietul central al soldaţilor (Zentralsoldatenrat), „zur. Aufechterhaltung von 
Ruhe und Ordnnung". $i Burk comentează: „War denn der Frontsoldat des 
Landes Feind ? Fürchtete man das Gewehr in seiner Hand ? Und warum ? Hatte 
man Ursache zur Furcht? Aus schlechtem Gewissen, weil man ohne ihn oder 
gar heimtückisch gegen ihn cehandelt batte?" Iar când ze coboară insfársit 
în ultima gară, lui Burk i se pare „als stánden alle die fern Gebliebenen um 
ihn geschart, zum Auíbruch bereit, mit ihm hinauszudrüngen und ihn zu geleiten 
in den neuen Tag und allen ferneren zu” — indicare a luptei ce trebuia să 
înceapă a doua zi între cele două tabere pentru a duce la marea biruinjá a lui 
Adolf Hitler, 1 

Victor Morariu 


N. CARTOJAN: ISTORIA LITERATURII ROMÂNE VECHI, vol. I. 
DELA ORIGINI PANA LA EPOCA LUI MATEI BASARAB SI 
VASILE LUPU 


FUNDATIA PENTRU LITERATURA SI ARTÀ, 34 PAG., 1940, BUCURESTI 


Faţă de literatura modernă si contemporană, literatura română veche 
se poate bucura de o situație excepțional de privilegiată în ce privește expu- 
nerile de sinteză. Nu avem decât să ne gândim la fundamentala operă a. 
lui N. Iorga, Istoria literaturii religioase si a Literaturii din sec. 18, scrisă 
acum 4С de ani, în trei masive volume, dintre care primele două au apărut 
şi în ediția a doua, revăzută și refăcută; apoi la folositoarea Introducere ín 
studiul literaturii vechi a d-lui Alexe Procopovici, tipărită în Cernăuţi la 
1922, dar mai ales la Sextil Pușcariu, Istoria literaturii române, epoca veche, 
ediţia a 2-a, Sibiu 1930, care după câţiva ani a trebuit să fie retipărită, atât 
de mult s'a simţit lipsa ei. Scrisă într'o formă literară clară, frumos ilustrată 
și însoţită de o bibliografie critică pusă la punct până la 1930, cartea e cău- 
tată foarte mult de specialisti, dar si de orice om de cultură. 

Același lucru se poate spune și despre cartea d-lui Cartojan şi totuși ea 
nu este o lucrare de prisos. La Pușcariu punctul de gravitate cade mai mult 
asupra considerafiunilor de ordin estetic literar, la Cartojan mai mult asupra 
acelora de ordin istoric literar. 

Expunerile şi le începe după o introducere făcută pe baze foarte largi, 
căutând să încadreze -primele manifestaţiuni literare la Români în mişcările 
literare- generale din apus si răsărit și arătând de ce Românii, desi de ori- 
gine latină, au trebuit să intre în sfera de cultură bizantino-slavă şi să. se 
D la exprimarea primelor lor manifestaţiuni sufletești de limba 
slavonă. 


Istoria Literaturii române vechi 919^ 


Trateazá mai întâiu despre literatura religioasă in limba slavonă si: 
despre istoriografia slavonă în Moldova. In ce privește Cronica lui Ștefan cel: 
Mare in versiunea germaná cred cá ar trebui sá se dea importanța cuvenită” 
informaţiunilor orale. Greselile de nume ce se aratá, cred cá se explicá mai 
usor si mai firesc ca greseli auditive decát de transcriere. Pe aceeasi cale, 
adică a informaţiilor orale, s'ar explica tot mai ușor și mai firesc și nepotri- 
virile dintre versiunea germană şi cea slavonă a Cronicei lui Ștefan cel Mare. 

Foarte la loc e atitudinea rezervată în ce priveşte îndoiala despre auten- 
ticitatea Invăţăturilor lui Neagoe Basarab, amănând o judecată definitivă până 
la o ediţie bazată pe toate manuscrisele și versiunile Inváfüturilor. Dar în 
ze privește începuturile istoriografiei slavo-române cred cá nu ar fi stricat folo- 
sirea studiului meu „Originea cronicelor româneşti“ din „Omagiu lui I. 
Bianu“, Bucureşti 1927, pg. 217—223. 

Sunt prinse apoi „Zorile literaturii românești“, tratând despre textele 
româneşti rotacizante și despre cele dintâi cărți româneşti tipărite in Tara- 
Românească si in Transilvania. In activitatea de tipograf a lui Coresi, in ce 
privește pe proprietarii sasi de tipografii si fabrici de hârtie: Benkner și 
Hirscher, ar fi bine, cred, de amintit şi de subliniat și interesul comercial al 
acestora, nu numai interesul în vederea propagandei luterane. Dovada cea 
mai bună că la mijloc a fost mai mult interesul material comercial decât 
cel ideal de a câştiga proseliţi luterani printre Românii ortodocși, este faptul 
că tipăresc şi o mulțime de cărţi slavone ortodoxe în măsură a zădărnici mult 
intenţiile lor de propagandă luterană. Se vede că Sașii proprietari de tipo- 
grafie si fabrică de hârtie tipăreau cărţi de acelea care erau cerute mai mult 
şi puteau fi vândute mai uşor, asa încât trebue să presupunem că limba 
românească în cărţile bisericești era acum mult obicinuită si întrebuințată 
de mult timp. 

Urmează după aceea un capitol bogat asupra textelor populare. In acea- 
stă materie d. Cartojan a făcut cercetări aprofundate si este fără îndoială 
specialistul cel mai bine pregătit; și această parte din istoria sa a literaturii 
române vechi (pg. 65—81) cred că este și cea mai reușită si mai de pref, 
căci nu poate fi găsită în altă parte. In legătură cu textele populare este foarte 
însemnată constatarea că judecând „după criteriile de limbă — și, in primul 
rând, rotacismul — legendele religioase apocrife au început a fi traduse cam 
în aceeași vreme de înviorare religioasă si în aceeași regiune in care au 
apărut şi primele texte ale Sfintelor Scripturi în limba română“. Cred că 
din. această interesantă constatare sar putea face o deducere foarte impor- 
tantă si anume că nu asa de mult propaganda husitá sau catolică sau luterană 
a fácut să se recurgă la limba română, cât o oarecare necesitate sufletească 
tot mai stáruitoare care se simţea şi se impunea tot mai mult. 

Cu „Inceputul istoriografiei in Tara Românească“ se încheie acest prim 
volum din Istoria literaturii române vechi și a d-lui Cartojan, care e o carte 
de valoare, de mult folos şi foarte bine venită; si nu putem. dori decât să-i 
urmeze cât mai repede vol. al 2-lea. 

La sfârșit fie-ne îngăduit a atrage atentiunea asupra câtorva neinsem- 
nate scăpări din vedere: monofizismul nu susținea cá Iisus a avut o singură 
natură cea omenească (pg. 9 col. 2 rând. 25 de sus), ci dimpotrivă numai cea 
divină; Bistriţa e mai mult apă repede decât limpide (pg. 14, col. 1 r. 11 de 
sus); în manuscrisul 115 din Blaj al Invátáturilor lui Neagoe Voevod nu 
sunt câteva file greceşti (pg. 46 col. 2 r. 15 de jos), ci numai una singură. 
La bibliografie ar mai fi bine de adaos cu privire la miniaturi (pg. 27) stu- 
diul important al d-şoarei S. de Nersessian din „The Art Bulletin“ IX 1927 
pg. 223—274. apárut si in traducere românească in revista cernáufeaná „Can- 
dela“, despre douá evangheliare ilustrate dela mânăstirea Suceviţa; tot 
aceeaşi autoare a scris și o carte apărută tot în America, despre Varlaam şi 
Ioasaf ilustrat, care ar fi de adaos la bibliografia de pe pg. 81; la bibliografia 
despre pictura religioasă dela pg. 28 trebue adaos si P. Henry, Les églises 
de la Moldavie du Nord des origines a la fin du XVI-e s. Paris 1930. La 
bibliografia despre Stavrinos ar fi fost eventual de amintit si articolaşul meu 
„Prima ediţie a lui Stavrinos si Matei. al Mirelor“ аш „Codrul Cosminului“ 
X, pg. 544—547. Dintre greşelile de tipar mai supărătoare care n'au.fost tre- 
cute la Errata, ar fi de semnalat: la. pg. 9, col 2, r. 7 de sus Tarapinakes 
în loc de Parapinakes; pg. 16, col. 1, r. 4 de sus, preotul in loc de protul; 


^ 


920 Nicolae Timirag 


pg. 84, col. 1; r..8 de jos, după mulțimea se vede că trebue adaos bineface- 
rilor; si la pg. 85, col. 1, r. 27 de jos trebue indreptat 1672 in 1638, datá care 
e şi arătată in bibliografie -la PB. 88, col 2, r. 2 

Vasile Grecu 


W. VON WARTBURG: LA POSIZIONE DELLA LINGUA 
ITALIANA. 
FIRENZE, G. S. SANSONI, 1940 


Studiul lui W. von Wartbur 
editoare Sansoni din Floren 
Leonardo, cuprinde conferin 
Hertziana si Institutul de Fi 
€ vicende dello spazio della 
mitárii externe a teritoriului "italiano (pp. 
31—46) trateazá epocile de d al treilea: Italiano e 
toscano (pp. 47—73) se refer. 
spaţiului national circumscri 
fie leagănul idiomei literar 
ancese (рр. 75—98), aprofundează ființa intimă 
a acestei idiome, comparându-o cu o altă idiomă neolatină, care a parcurs cu totul 
altă cale. 

Precum se vede, aceste patru capitole formează o unitate organică. Ar. 
ne von Wartburg în Prefazione (p. 6), ar fi cerui 
gime. Autorul s'a mulţumit însă să aleagă numai 

câteva atestări din numeroasele fapte și anume pe cele mai importante şi mai 
ilustrative. 

Cartea cuprinde si 12 hărți importante, dintre cari două par à interesa 

in mod special: La Romania al principio del secolo terzo $i La Romania d'oggi. 


STEFAN CUCIUREANU: GRAMATICA LIMBII ITALIENE. 
ED. «CUGETAREA», 1941, BUCURESTI 


Intr'o succintá lámurire, autorul instiinteazá cá prezenta lucrare nu este o 
gramatică amănunţită a limbii italiene, ci o sinteză gramaticală. Noutatea cărţii 
— ne-o spune d. Cuciureanu — consistă în prezentarea metodică, schematică şi 
concisă a regulelor, în concentrarea unora dintre ele in tabele sinoptice; în 
prezentarea verbului cu regularitatea și neyegularitátile lui, în mod sistematic 
și în manieră de a fi ușor deprins; în introducerea unui capitol special de sintaxă: 
participiul trecut; atracția timpurilor indicativului și conjunctivului în raport 
cu sintactica limbii románe, cu douá tabele; propoziţia ipotetică; in subli- 
nierea deosebirilor față de limba română, s. o, toate fiind lămurite prin exemple. 

Aşadar, prezenta gramatică se adresează aiât începătorilor cât si celor 
înaintați, elevilor de liceu cât şi lumii nescoláresti. In acest sens a alcă- 
tuii-o autorul. Cát mai clară, mai schematică şi mai pe scurt. Trimitem, de 
pildă la capitolele pronumelui și verbului, capitole în care autorul a excelat 
prin conciziune. 

Graţie acestor reale calități d. St. Cuciureanu a reuşit să se singularizeze 
şi să se impună ca un serios cercetător al «acelei nepieritoare comori de gând 
şi simfire care este măiastra limbă «del bel paese lă, dove il si suona». Grama- 
tica d-sale vine a treia in sir dupá cele ale d-lor C. Perussi $i-E. Loreti, fiind un 
util instrument de cunoastere a limbii italiene. 

Petre Ciureznu 


NICOLAE TIMIRAS: CÂNTECELE SINGURATATII 
«CUGETAREA», 1940, BUCURESTI. 


D. N. Timiras se impune literaturii nu numai prin documentariile-i contri- 
bunt istorico-literare 1 si dibacea transpunere in româneşte a marilor poeti 
francezi ?, ci si ca fin interpret al propriei solitudini spirituale cu aces fulgurare 

, 


Cântecele singurătăţii i Ni 921 


din. 1907 ‘(Cântecul vântului) și cu lămurirea altor inedite aspecte, prezentate, 
după 33 ani, în volumul Cântecele singurătăţii. Autorul e acel tip de om stin- 
gher căruia i se potrivesc aidoma cuvintele lui Giosuè Carducci: 

Sol nel passato é il bello, 

Sol nella morte ë il vero. 


Si'ntr'adevár, prezentul, pentru dânsul, nu înseamnă decât retráirea «tre- 
cutului fierbinte» (pg. 53) sau chiar tráirea, sub noi aspecte, a intimii fericiri 
desfácutá de proza țărânei. 


«Cu astăzi viitorul se încheie» (54), constată poetul, intercalat între cre- 
dinta în Dumnezeu (Psalm) si zădarnica aşteptare (De profundis) a unui glas 
de înger stins în ceața trecutului (31): 


Eu nu mai am dorinţele pribege 
Şi nici o legătură cu pământul; 
Deaceea, rog pe Domnul să mă lege 
Cu apele, cu cântecul şi vântul. 


In suflet îi răsună surd pustiitoarea melancolie pentru tristul destin al 
dispariţiei în neant a întâmplărilor si aspectelor nepovestite (Ruine), a frumuse- 
filor naturii si a acelei diafane iubiri pierdute «în neagra vecinicie» (cum ar 
spune Alecsandri). E vorba de lucruri si persoane care, prábusindu-se în neființă, 
nu se mai pot repeta in particularismul lor si deci sânt sortite uitárii definitive 
odatá cu lipsa vreunui suflet ca sá le reflecte. De teama destrámárii unor ase- 
menea dragi imagini, poetul, depásind orice preocupare egoistá, se'nfioará de pro- 
pria-i moarte. Desi însetat de repaosul de veci din cauza truditei existente so- 
litare, el totuși e reținut in lumea aceasia albă de -gândul că odată cu propria 
persoană ar dispărea atâtea trăiri si mai ales acea unică reprezentare a unei anu- 
mite ființe dragi. Moartea îl tentează. Dar se simte legat de viaţă fiindcă in 
inima sa palpită existenţa celei ce nu mai e în această lume (Portretul priveşte): 


In plumbul tăcerii și somnul de cremeni, 
Mi-e groază să moară și chipul iubit. 


Astfel, uitând de anii ce-l acopár «ca fulgii de zăpadă», poetul veghează 
făclia unui discret morminţel, contemplă divinele taine ale naturii şi incearcă o 
tacită descifrare a existen[ii. 

Duioasele cântări și sonete se 'ncheie armonios şi molcom, boltindu-se 
cristalin de-asupra morocénoasei lumi externe și a multiplei trăiri spirituale în 
societatea unor ființe si lucruri aspaţiale si atemporale. 

Pădurea, marea, credința creştină, voevozii, vitejii țării şi haiducia adaogá 
o notă caracteristic națională in lirica d-lui Timiras. Cu reale inspiraţii din limba 
şi poetica populară, ni-i plastic evocată indeosebi viața codrenilor de altădată: 


Sânt hátri vechi de codru, pui-de-lele. 
Cu dowăzeci și patru de măsele, 
Crescuţi in adâncimile pădurii. 


1 Preţiosul volum loan Creangă (1933) a fost distins şi de Academia Ro- 
mână care l-a premiat. 

2 Cântece de cristal; 1940. — Mai ştim cá pe d. Timiras îl pasionează şi 
lirica italiană de azi, din care a şi început să traducă: 


"Petru Iromie 


ION PILLAT: UMBRA TIMPULUI (Poesii) 
COLECȚIA «UNIVERSUL LITERAR», 1940, BUCUREŞTI 


Poetul Ion Pillat ne venea anul trecut cu un dar preţios: volumul sugestiv 
intitulat «Umbra timpului», care se adaogă temeiului că scriitorul autentic se 
împărtășeșie din marile trăiri lirice. Sp:e deosebire de mulţi dintre colegii săi 
de artă literară, Ion Pillat se caracterizează printr-o perseverenţă de vis, o cetire 
a semnelor noastre de pământ, de obște, de trecut autohton, carte cu carte în- 
tr'o bibliotecă a sa. Si aceasta într'o istorie ce trece. de treizeci 'de ani. 

«Umbra timpului» este călăuzită de norul săvârșirei a toate şi totuşi a 
permanentului ciclu existențial. Cel ce-o trăește, apropiat de anii plecárei din 
tineretá, chibzueste întrebări propriei firi, nedumeriri si îndreptăţiri, apropieri 
de misterul timpului, în viziuni metafizice. Le găsește pretutindeni comunitatea 
de suflet punte, singură punte pentru conştiinţa nimicniciei: 


Ecou necunoscut al cărnii mele, 

Din care lumi pierdute vii zălog 
Precum pe „bălți coclite chiamă stele 
Făr'de păcat. Şi, tainic inorog, 

Ce vrajă mi te-a dăruit să-mi fii 

Sol și stăpân din mare până'n munte, 
Logodnic alb prin negre vesnicii 

Și peste moartea trupului o punte. 


Puţini se pot lua la întrecere în poezia noastră cu acest evocator, susținut 
de nobilă ascendență. în redarea cadrului patriarhal al bătrânilor plecaţi si al 
rosturilor de vremelnicie, pilduite prin rămăşiţe: 


Ornicul alb de pe comoda bătrână 

Sună subțire și straniu ceasul străin... 
Picură timpul adânc din plină fântână 
Peste iatacul străbun cu divan și cu scrin. 


Şi cine ușa deschide cu teamă, nu ştie 
Că fata în crinolină din ramele vechi 
Si-asteaptá sfioasá şi astăzi iubitul să vie: 
Romantic, cu barbă și plete, joben pe urechi. 


Si cine usa o crapă, cum o să creadă 
Cà jupâniţa din ramă, cu ochiul viclean, 
Tot mai pândește la scară să vadă 
Calpacul blănit cu samur al Marelui Ban. 


(«Din ramele iatacului vechi») 


larási, prin iubire, ce nu pornește din manierism. pentru țărmul Balci- 
cului, I. Pillat ne-a fixat pastelul litoralului de argint, —, azi pierdut, — pă- 
mânt de sărăcie si cer exotic, pe care l-a redat pictural si cetit duhovniceste 
in versuire vrăjită: 


Printre rápi trandafirii in zori de zi, 
De márgean si de-argint vánát in apus, 
De jar alb la focul zilei, pe deal sus 
Pietre sure pe mormintele pustii. 


Printre ele cenușii ca iarba. rea, 
Cu urechile pleostite măgărușii. 
Peste ele sinilie marea ca 

О velniță chenar de pescăruşi. 


Din colibe de lut ars si dat cu var 
Tigáncuse cu basma si in salvari 
Visinii, portocalii, de-un roşu mat, 
Joac£'n pântec pe un viers tărăgănat 


Şi aleargă și se bat pentr'o para 

Trec prin praf în harabale turci bătrâni 
Pe când scara s'a făcut de peruzea 
Pentru somnul cimitirului păgân. 


Măgăruși si figánuse nu mai sunt 
Cortul nopții urcá'n stepe páná'n cer. 
Un mánz negru rátáceste si stingher 
Lung necheazá la tătarii din pământ. 
(Cimitir tátárásc) 


Viziune care trece de vis si de realitate într'o îmbinare măestră a religiei 
pământului cu credincioșii singurătăţii. Numai cu ei. 


Aug. Z. N. Pop 


GRIGORE OLIMP IOAN: AM FOST UN IMBECIL (roman). 
,CUGETAREA" — GEORGESCU-DELAFR AS. 


Titlul, e atrăgător ca o reclamă punctată în culori fipátoare. Deși citesti 
subtitlul „roman“, te aștepți să gusti, nárávit, un scandal din „lumea bună“, 
o răzbunare, o chelfeneală cu nedreptatea sau cine ştie ce ridicare de cortină 
peste lumea marilor disproporţii morale si sociale ale capitalei. Si asta cu atât 
mai mult cu cât prefata ne spune că „autorul a fost totdeauna inteligent”. Deci 
sabia ,imbecilitá'ii" ar fi să cadă asupra altcuiva... 

Autorul își face, cu această carte, debutul în roman. Anunţul „Mapa- 
mondu'-lui, „biografie romanfatá a unui cotidian“, nu-i adaugă nimic la cartea 
de visitá, mai ales atunci când îţi prevesteste o răfuială comună, cu un oarecare 
plutocrat al presei, iscată din nemulțumiri personale. 

Si, luând cartea în mână, aștepți să gusti, pagină cu pagină, un debut, 
cu sevă de tinerețe, o încordare pentru a câștiga dreptul la circulaţie intr'o 
lume nouă, dreptul la creaţie. Şi aștepți mai ales să dai piept cu seriozitatea 
unei încercări de a prezenta o frescă de viață socială, un colt de viaţă ome- 
neascá universal valabilă, pentru ca să poti fi mulțumit că generaţia tânără 
scriitoricească dă cuvântului „roman“ sensul clasic, de artă si creație de viaţă, 
descriind real viața si împlinindu-i golurile. 

De aci vine desamăgirea cetitorului. 

Dar să încercăm o rezumare a acțiunii, anticipând că titlul e mumai 
o chestiune de reclamă, dur са o pointă gazetărească, pentru а se agăța de 
gustul pentru scandal al lumii noastre cetitoare. 

Radu Mihai, gazetar bucureştean, la ,,Mapamondu" să zicem, originar din 
Moldova munţilor mândri si a zărilor cu tihnă sadoveneascá, mai e, pe lângă 
meseria amară de reporter, şi aviator. E poate ceva în sângele moldovenesc 
de a jindui după zári si după mările nesfársite ale văzduhului. (Vezi Sfâr- 
leaza cu fofează a lui Victor Ion Popa). Dar acest erou al „romanului“, erou 
costeliv si cu trupul desirat, pentrucá nu are seva documentării psihologice, 
e un inadaptabil, un destárat. Deși bea sănătos si face escapade, pe răcoare, 
cu avionul, pentru a cunoaște păcatul și cumplita destrămare morală, încarnată 
în cutare Magdă Oltescu, fată de moșier ce-și împarte dragostea cu mamă-sa 
pe dindouă, Radu Mihai poartă sub cenușa decadenfei și nemulțumirilor surde, 
jăratecul sănătos al revoltei. Jăratec, ce dă de bănuit cetitorului că de aci va 
porni conflictul ducând la cine știe ce prăpăd final. 

Acest sâmbure bun însă nu-l încaeră într'o luptă directă cu societatea 
în care trăește. In urma unui conflict redacţional, Radu Mihai evadează din 
cercul căruia nu i se poate adapta sufletește. Se'ntoarce in Moldova, la sfoara 
de moșie părăsită dela Vadul Morii, unde ia viața pieptiș са un nou Robinson 
Crusoe, tráind.din reavánul proaspăt al brazdei si din adâncile isvoare de 
sănătate ale singurătăţii. Ne e prezentată, sumar, și lumea satelor, cu marile 


924 Grigore Olimp 1oan 


ei mici pácate, povestea unei dragoste boeresti din trecut, cu rod din flori, 
si insfársit urcusul lui Radu in munti, propriu zis muncelele moldovene. 

De aici începe cu adevărat acțiunea cărţii. Printr'o întâmplare, Radu 
Mihai isi găsește tovarása de viață si porneşte la realizarea marelui său plan 
de a veni în ajutorul moldovenilor din regiune, prin transformarea pădurii 
moștenite din părinți in ,Nichitus, pădurea lunilor de miere”, unde să po- 
posească pe vară si chiar iarna, toți cei dornici de fericire şi liniște. Cristina 
Poenaru îi devine o bună camaradă în această luptă creatoare. Cu ajutorul 
unei societăți bancare din Capitală, „Nichitușul, pădurea lunilor de miere“ de- 
vine realitate. Țăranii dinprejur ajung, prin marea afluență de vizitatori, la un 
standard de viață mai bun. Dar, devenind bogat, Radu Mihai se întoarce iar 
în București pentru a fonda aci un mare cotidian, care să le bată pe toate 
celelalte, care să nu mai trăiască din șantaj si minciună |... Eroul „a fost un 
imbecil”, numai pentrucă nu şi-a dat seama în trecut că viața e frumoasă și 
merită s'o trăești chiar prin luptă. 

Ceeace subliniem ca merit este statuea pe care Grigore Olimp loan a 
vrut s'o ridice luptei și optimismului, nereușind să-i ridice decât schelele, 
pentrucă s'a menţinut in gazetărie si reportaj. „Am fost un imbecil” nu e ro- 
man. E reportaj gazetăresc cu proporţii nuvelistice, cu oarecare aluzii în actua- 
litate, desi autorul ne previne că „Eroii acestui roman sunt strict imaginari". 
La urma urmei nu ni-ar interesa aceste aluzii in actualitate, dacá am fi putut 
gusta aceste lucruri pe culmi de artă. Pentrucă avem credința că realitățile 
bucureștene și românești, cu imensele lor disproporlii tragice, ar putea constitui 
material pentru mii de creaţii în domeniul romanului. Dar atunci când catranul 
iese prin culoare, să ne fie permis, a ne pune problema unei răspunderi în 
seriozitate. Lumea de bună credință presupune că atunci când abordează genul 
greu, matur, al romanului, scriitorul igi dă măcar de lucru seama. Și anume 
de faptul că e păcat să scrii numai de dragul scrisului, fără să te stráduesti 
să egalezi, dacă nu să depășești, realizările anterioare. 

Si n'am spune nimic dacă la d-l Grigore Olimp Ioan, am surprinde acest 
chin, această muncire. In fond avem de-aface cu o ușuratecă trecere peste în- 
trebări și răspunderi. Tema, materialul oarecum bogat, deși nu nou, din „Am 
fost un imbecil”, prin muncă încordată şi serioasă, ne-ar fi putut da ceeace 
așteptăm dela un roman, dar autorul a făcut si de data aceasta gazetărie și a 
botezat cartea: „roman“. Fundamentarea psihologică, lipsește. Personagiile, nu 
pot deveni persoane, N'au resorturi interioare care să le pună în mișcare. Le 
mișcă autorul de sforile frazelor grăbite, repertoricești. Stilul-reportaj, sintetic, 
nu e potrivit descrierilor cu rásuflu larg, de roman. Aflăm din carte cá lumea 
capitalei e imundă, afaceristă, venală. Țăranii sunt așa cum reies din pasagiul 
de mai jos: „Nu puteai lăsa o căpiță necărată, trei snopi mai stingheri lângă 
drum sau vreo prăjină de fáneatá necosită, ca să nu cazi pradă acelora cu 
mâna lungă” (pag. 129), iar toate aceste rele se pot remedia cu scoaterea 
unei noui gazete, din banii agonisiti la „pădurea lunilor de miere“ care în sine 
e tot o exploatare veroasă a lipsei de muncă, a petrecerii perpetue în „luna 
de miere”. Aderenţa la visul unui remediu, prin contrastul revoltei măcar, 
n'am găsit-o. Poate autorul nici n'a vrut-o și e mulțumit cu ceeace a dat. Noi 
însă nu suntem mulțumiți. Aflăm din notițele prezentative cetite că 4-1 Grigore 
Olimp Ioan e un tânăr, pártas al generaţiei care luptá incá pentru a ne in- 
toarce in seriozitate, in muncá. Si nu ne putem dumiri cum de nu s'a stráduit 
d-sa să afle cum vorbesc țăranii moldoveni: 

„— Toati e ghine, conasule.." „Iaca ghine. Mânza ceia bálaná ç murit 
şi hărmăsariu sel breaz s'o betezit de aricialá la рісіеге". ,Scroafa ceia de-i 
cu urechile blegi.." (pag. 88). Sublinierile sunt ale noastre, pentru a se sur- 
prinde mai clar aceste localisme si contrafaceri pe cari autorul le pune in gura 
moldovenilor. Noroc cá ţăranii din carte nu vorbesc mult, vorbeste autorul in 
locul lor, altfel am inclina să credem multe rele despre Moldova. Pe unelocuri 
ni se mai administrează si niţică filosofie înaltă: „E cald. Si in apa incropitá 
din fundul vágáunelor parc'ar trái ceva. E Celula-mamă a ființelor zămislite 
pe pământ din harul etern al Divinitáfii" (pag. 139). 

Totul deslânat, netrudit, văzut din avion. 


Vasile Posteucă 


Pericle Martinescu 


NOTE 


Pericle Martinescu: «Sunt frate cu un fir de iarbă». As dela numele de 
botez, ne dăm seama că am găsit o sensibilitate veridică. Prospetime de cu- 
loare si noutate de gust. 

Imperechierea aceasta a tot ce sunt eu cu destinul unui plăpând firişor 
verde este lucru original și cu înțelegeri adânci dacă nu de-a dreptul pretul 
unei întregi filosofii ontologice. 

Drumul către impácaia deslegare se toarce са într'o călătorie pe flutu- 
ratice aripi vierzui, in zigzag peste flori, peste ape, sub seninul subtiratic de 
primăvară. Prin limpedele firii si adierile stirii. 

Poetul este frate cu un fir de iarbá molicel, a cárui neinteleasá chemare 
aici se numeste cu o singură vorbă, iubirea. Uneori jar nestins cu totul dedesub- 
tul cenușii fierbinţi: «și te-am pierdut în colbul acela de vrăji, pe care-l vàn:urá 
zadarnic tristețele mele, de atunci, căci nu te mai pot regăsi». 

Noutate si gust în tinderea firului de mâhnire, liniștită ca plisele după 
răfuiala cu adâncul. Peste care se lasă oglinda feţelor cerului si poartă ochiul 
spre încânt. Cui îi place tumultul trecut, cui oglinda apelor vie. Nouă, aceasta 
din urmă. Căci scrisul lui Pericle Martinescu are un pret, si cel dintâiu: һе. 
teala. Drept care, peste fondul intunecat al lucrurilor, pictorul multámit de 
soarta ce n'ar schimba-o «cu a nici unui impárat si cu a nici unui sfánt» pete, 
pete, așterne culoarea de apá strávezie. 

Aceasia este curat si frumos: «Noaptea se apropie de sfârşit. Ziua se 
aude hăulind în depărtare. Pe crestele zorilor cântă cocoşii, iar faţa ferestrei e 
linsă de o limbă aspră de lumină»: iubita are «dinţii cei mai frumoși culesi din 
pietricelele ploilor de vară»; «doar pana neagră, infipiá 'n cálimara florentină, 
a rămas dreaptă, ca un stindard de funerară amintire»; «sufletele se mâncau 
între ele ca niște şerpi»; «si au pornit împreună peste zodii, călcând pe apa 
cerului albastră», 

Ce folos că peste toate stăpână e ucigător de blânda, iubire, zodiacul de 
veghe, mister si chinuire a firului nou, mijire plăpândă in străvechea imustire 
a bulgárelui negru. 

Lucruri inedite, uşoare spoiri ce aduc a orient de chipuire si slová. Dra- 
goste cu suferintii de eunuc ucis de sclipirea briliantină a stăpânei. Peste fizic 
şi metafizic. Uneori statică, de pustie. Pe unde soarele roseste dimineaţa ni- 
sipurile. 

Cari, toate, așează întristatul înrudit cu firele de iarbă în şirul scriito- 
rilor de gust, expresie și originalitate. 


G. St. Cazacu: «Calea Sângelui». Poezii ajunse la ediţia V-a. Bine re- 
censate, printre alții, de d-nii: G. Murnu, Bacovia, Papadopol, Gyr, Vizirescu. 
Cel mai deadreptul intuite, însă, de Mareșalul Averescu, prin scriscarea fac- 
simil publicată în prefaţă: «neintrecutele D-tale poesii», «aceste minunate poe- 
sii», «suferințele, pe care le redai; în icoane vii cu așa mare talent poetic...», 
«sguduirile sufletești care (i-au inspirat aceste minunate poesii, Je înțeleg poate 
mai bine decât ori care altul, căci au vibrat adânc în sufletul meu». 

In adevăr, din punct 'de vedere al conținutului, arta poetică nu poate 
spune prea mult. D. Cazacu s-a simţit împins a cânta, cum bine le-a numit, 
exodurile rásboiului nostru, nu bătălia propriu zisă. Şi e aici o primă funda- 
mentală distincțiune. între dea si restul stihuitorilor pe gama retoricei şi-a 
grandilocvenţei. G. Cazacu aproape că spune lucrurile pe nume, E un realist 
în înțelegere şi expresie. lată alături de ultima și temele mai des tălmăcite: 
«prin ploaia care curge, convoaie, lungi siraguri. Ingenunchiază boii.,»; «o mamă 
isi îngroapă unicul prunc ce-l are...». Prin sate urlă cáinii..». «Ard satele de-a- 
rândul...». Acelas .ghivizâu «convoi» în Calvarul din care dăm, ca o definire a 
individualitátii artistice a stihuitorului, aceasta: 


Se scurge dela munte, prin zări de nea, norodul ! 
Doi cai trudiţi, pe cale, sfârșesc de foame 'n ham; 
Si suflă groaznic vântul... E 'ntristător exodul 
In care-amarnic geme durerea unui neam... 


926 : G. Șt. Cazacu 


«Lung convoi», «in plânsete și jale» si în Spre Golgota, în Drumul Morţii, 
$i ‘п toate poeziile până la О altă eră, bineînţeles in euritmie si gátire deosebite. 

Ciclul al doilea, desi nu se poate lipsi de tema trecerilor îndurerate a 
celor întorși din năpraznica furtună, aduce mai multe lucruri noui şi o mai accen- 
tuată originalitate. Atacul este o cât se poate de bună realizare în chipuire şi 
adevăr. O fericită îmbinare de real şi imaginar. Scurt, poezia lui G. Cazacu se 
definește, în puternic și aplaudabil contrast cu grandilocventa stihuire forțată a 
acelora ce deturpă inspirația patriotică printr'un verbalism îngrozitor, o curată 
și netedă cântare a exodurilor, al cărei alt deosebit pret stă în plastica unor 
exprimări pline de putere, 

Este o poezie cu adevărat suferită, deci sinceră, netorturată în aşezarea 
metrică și verbală. Simplicitatea ei «sancta», pe ici pe colo, dă chiar în uşoare 
distonuri sau prosasiică. Nu face nimic. Poesia este mult altceva decât o mai 
cred unii. Şi socotim, tot măsura antică e bună: poezia d-lui Cazacu place şi 
chiar mișcă, 


Deschid cărticica plăcută la vedere a d-lui Mihai Beniuc, intitulată «Cân- 
tece noui», Ei bine, convingerea de mai demult o văd croită lege de-abinelea: 
poezia stă nesfârșit mai puţin în şiragurile de cuvinte, oricât iscusita gráire ar 
suna de frumos și oricâte pietre scumpe s'ar lega de mărgelele prosodice, decât 
în suferinţa, binecuvântata suferință din care nasc florile rodirii zeeşti, podoabe 
de nepieritor desfăt și încântare. Poesia stearpă de îngândurare si inseninári, cu 
adevárat, este sortitá, potrivit unei legi naturale, sá se inchidá in pagini uscăţive 
și să adoarmă repede in unghere de pustiu si mortăciune. Sub această deschidere 
de văz socot si fantasia o filiastrá a suferintii, a durerii poetice, potrivit căreia 
peste toate cele văzute și nevăzute, văl minunat de adormire şi vis aşează cu 
arta lui de magician, vatele. Poezia fără «insuflare» cum se spunea. mai demult, 
e ca planul răufăcătorului ce nu isbutește să dobândească cinstit. Arta fără de 
sentiment e ca fătul născut mort, despre a cărui existență, mama se ilude o clipă, 
Precum tot așa de adevărat e că poezia de concept presupune o posibilitate de 
concepere. Fără de care se nasc si-[i umblă înaintea ochilor frânturi jucáuse Че 
gânduri făcute iar nu născute. t. 

«Cântece noui», sunt, in vederile acestea, lucru, de cele mai multe ori, 
desăvârșit. Ce vreti? Un altul ar fi mestecat munţii cu apele, cerul cu nemăr- 
ginirile, abisul cu frângerea, imaginea cu conceptul, s'ar fi făcut centrul a toate 
în loc de spăimântătorul nimic în ceva ori de ceva în nimic, chemându-ne par'că, 
în așezarea aceasta, să vedem ceea ce n'am fi vrednici a vedea. Așa ar fi făcut 
un altul în vremea noastră de poetare, pentrucă unul din temeiurile stricate ale 
acestei poetări vremelnice contimporane e tocmai acesta. 

Mihai Beniuc are modestia artiștilor ce n'au contribuit la logorarea acestui 
nume șters astăzi de multe frumoase înțelesuri. El anunţă numai nişte «cântece» 
și, își dă singur seama, niște cântece «noui», 

Cititorul va găsi, în general, o poezie bună, originală, crescută din: grum- 
zurele românesc, poezie mare adeseori. D. Beniuc nu cearcă a se opune tăriei. E 
resemnat, descriptiv. Si are o frumoasă mărturisire de credință, care-l înalță sus 
peste multe trepte, (față de semizeii confrati întru stihuire, veşnic în război cu 
cosmosul neînduplecat : 


Albastrul tău niciun penel nu-i harnic, Dar inima își fâlfâe aripa 
Furându-l, pe o pânză să-l întindă, Visând să-şi aibă cuibul în tărie; 
Si cântul nostru stărue zadarnic Tot răscolim cu degetele clipa, 
Să ţi se пае ciocârlie 'n grindă. Sá dăm de-un pic de veșnicie. 


Din piatra pipăită 'nfrigurat De ce nu vrei odată să-mi îngădui 
N'am izbutit să scoatem trupul caldei Sá-ti simt cu mâna coastele împunse ? 
Eve, Poţi să te 'ncrezi, n'am să te mai tă- 
Şi oricât în cuvinte-am murmurat gádui 
Tot mările si vântul au rămas aieve Cu sopotite murmurári de frunze, 


„Mihai Beniuc 927 


Vom sublinia, deasemeni, frumuseţea imaginii isvodite din adâncurile fol- 
clorice ale graiului national. Dar nu numai podoaba poetică ci si așternerea aces- 
teia în jocurile ritmilor, multeori ai poporului. Consideraţi isbutita metrică popu- 
lară din Sania nebună, spre o pildă. Aceasta este frumos și neaos: «Dar când 
porumbii zorilor vor prinde / Pe coperișul cerului să joace, / ...; «Văd cum din 
împrăștiata stavă / Se desprinde năzdrăvanul mânz, / E sătul de iarbă şi otavă, / Ii 
voi da un troc de jar la prânz»; «Prin ovesele sonore / ; «Vaci mugind colindă 
runcul, / Miscá ierbile cu suer, / Tolănit pe-o subá pruncul / Isi ciopleste "nce: 
un fluer», Sunt versuri cari, pe lângă atare numele lor, traduc o simtire si o inspi- 
raţie de localnic, lucru nemásurat de plăcut cititorului schimbat, pentru a zice 
așa, din cioban în tălmăciior pe slovă nouă, căci de aceea veche, grecoteiascá, 
franfuzitá, desán(atá ponosealá semitică, nu mai vrem. Vrem poezie cultá 
românească, întemeiată pe propria noastră substanţă, pe civilizația noastră pasto- 
rală, însă mioritică, să nu se.uite. Acolo unde poetul cearcă noutatea, se în- 
departă de darurile genuine și nu reușește să dea măsura talentului pe care il 
are, așa o pildă in Ce sunt aceste neliniști, ori Ana Kelemen. In schimb citiți: 
Calea Moţului; Munţii mei; Scrisoare netrimisă; Кіш; Suveica lunii tese; In 
trupul livezii; minunata Romanţă de toamnă; Ce pasăre veni. Deosebită, admi- 
rabilă, deşi ușoară, e Perspectiva. Compunere originală. 

A nu spune însă că pe măsură ce înaintezi cu citirea dai de-o tristeţe soră 
cu melancolia si domoalá ca mestitia, înseamnă a nu vorbi de Beniuc. A nu aminti 
de împăcata ѕіпціге a ruperii de livadă, pomi, cocoare, «ovese sonore», iepuri, 
casă, de tot ce însâmbure sufletul nostru plugar, este tot una cu a grăi de un 
altul. Si a nu adulmeca desaga de vorbe adusá de acasá, dintre cari unele proas- 
pete paginilor măsurate cu șchioapa de viers ca acestea: pástaia, mámáliga, 
hájul, mátasa broaștei, stava, trocul, cojoacele, ic, grue, melita; gámálie, melc; 
labá, îmbracini, înseamnă a umbla după pomenile fivilizatiei apusului si dichi. 
surile tiripite, ale subtiraticilor la nas venetici ai pământului. Substanţa lui Beniuc 
e aborigenă: «Puțin îmi pasă că-s poet vestit, / Tristeia curge ‘п mine са un 
râu. / De rămâneam cu voi la plugărit, / As semăna, în loc de vorbe, grâu». 

Despre celelalte fericite daruri ale poetului nu mai vorbim. Ele au fost 
cântărite cum se cuvenea. 

Si penirucá ne ducem cu visul pe un acelaș pământ, ne vom opri o clipă 
să privim Tara Dacilor a lui V. Oprescu-Spineni. Din cartea cu literă mașcată, cu- 
loarea sângelui și negrul pământului, aflăm că poetul s'a dus, cu viziunea, cu să- 
geata și sabia încovoiată până in străfundurile «codrilor de catran». Sa cumi- 
necat cu duhul lui Zalmoxe si a învățat să «cânte dârzenia dacă». 

E crug de vreme nouă; ne 'ncinge gând viteaz 
Și sânge cald, năvalnic ne freamátá in vine ; 
Noi suntem Dacii aspri din dave şi obcine 
Stăpânii țării mândre cu râuri și cu brazi. 


Sub clipe de urgie са Dacii sau Dir 

Stăm drepți si nu ne temem decât de Dumnezeu, 
Pornind 'dela Zamolxe, gândind ca Deceneu 

Si ne sfádim cu soarta și vitregia firii. 


Pentru cântarea aceasta poetul nu vrea argintate strune de harfá ci «pană 
dreaptă și fină ca o spadă / De luptător năvalnic pe câmp de bătălie», «rostire 
de cascadă». Și le găsește pe amândouă. Dăltuite din comorile lutului de pe 
aici. Vorba lui Oprescu-Spineni se rostogolește, muge, spre a se linişti in 
adâncuri. Sabia cuvântului său retează, despică, zăgăzue. Imagina cuvântului 
iese travertină, granitică, deasă ca pădurile de «catran», pe croiul «mugurului în 
puete». Nici putea grăi altfel stihuitorul câtă vreme transpunerea în rasial, nu 
devine pretext de bombastică frământare de vorbe, ci este sinceră: «Deşi mă 
'ndemn spre 'nalturi suitoare / Si descifrez prezentu -n calendar, / In truda mea 
spre cele viitoare / Eu port in vine sánge de barbar // Aud' ades cum aue in 
sánge / Nechez de cai si suer de ságeti, / Má vád un dac ce'n piepturi spada-si 
fránge, / In strigătele fraților săi Geli». 


928 V. Optescu-Spineni 


Dela inchipuirea împărăţiilor dace vizionarul cearcá să cuprindă timpii ur- 
mátori. Fantasia cedeazá treptat subt imboldul unei socotinte. Incát poeticul 
vine ordonat aproape unui sistem de scurgere istoricá. El tinde a cádea in fága- 
sul narativului, a plini o propozifie. Suniem cát se poate de felul romanticilor 
cu aripa imaginaţiei «urieșească» vânturând: zári, privelişti, istorii, suferinti, 
glorii, morminte, spaţialități în toate sensurile. Alături şi chiar în aceeaşi strofă 
întâlnim sciticul, legiunile, teutonicul, tunul și mitraliera. Hotărit cuprinderea 
istorică este prea dimensională pentru a nu prăpădi suficient din substanţa poe- 
licá Cu toate acestea d. У. Oprescu-Spineni аге două bogate daruri: puiintà de 
așezare in mileniu, datorită sinceritátii simțământului dacic, si elevatiunii fan- 
tasiei; capacitate de aprig graiu, pământean, aproape fără samăn printre ver- 
sificatorii nostri cari s'au întors ca să cânte obârșiile. Această îndoită zestre 
umple ades golurile compunerii pe care am fi voit-o mai strânsă în chiotori, res- 
trânsă în timpi, închinguite pornirile sufletului; strunite mult până a ieşi de 
sub miraculosul teasc al imprimaţiunii poetice, netede așezări pe hârtia gân- 
durilor albă; Pe lângă acesiea d. V. Oprescu-Spineni este un viguros descriptiv. 
Ni se раге a fi generic mai mult aplecat într'acolo. Şi rostim în încheiere: ne 
trebue poezie neaoșe, chiar primitivă. Altfel ne va pieri cântarea pământeană 
uitată де cărți la intunerec de colibi unde moare din zi rz zi ca floarea rară pe 
creștetele munților, 


Ştefan Cuciureanu 


PI Din «Ejercito», revistá de technicá 
militará si culturalá generalá, Madrid, an. 
I Nov. 1940, retinem un. articol care in- 
fátiseazá pe larg faptele si viata lui Fi- 
lip 1, împăratul marelui imperiu spaniol 
din sec. XVI-lea. Se amintește dela ince- 
put legenda creatá in jurul impáratului, 
legendá care La fácut tiran, fanatic si 
crud, pe cànd in realitate a fost cu to- 
tul. altfel. Ultimele expuneri științifice 
germane scrise de Rachíahl, Schneider si 
Sfandl, il aratá ca unul dintre cei mai 
mari suverani ai tuturor timpurilor, Mul- 
te din părţile neobişnuite ale caracteru- 
lui- său, care au fost înfățișate ca de- 
fecte, își găsesc totuşi explicările lor. 
Nehotárirea şi lipsa unei atitudini, sau 
idei proprii, se datoresc în bună parte 
necunoasterii limbilor renașterii, franceza 
și italiana, Informaţiile pe care trebue să 
le culeagă nenumăratele consilii ce tre- 


bue să ţină au aceeași cauză. Filip II-la 


a fost însă tot timpul «un paladin al con- 
trareformei»; «el întruchipează şi , repre- 
zintă, spune autorul, spiritul catolic al 
poporului spaniol; imboldul suprem al t 
turor actelor sale este apărarea catolicis- 
mului, pentru acesta se luptă regimentele 
sale în Flandra, apoi se grăbeşte să se o- 
pună hughenoţilor francezi şi tinde la co- 
roana Franței, ca'să nu ajungă în mäi: 
nile unui rege eretic». 

m In «Die Kunst im Deutschen Reich» 
(an. 5, ed. A, Martie 1941), revistă de 
frumoasă execuţie technică, W. Horn 
scrie desore “Pictura ca simbol al tim. 
pului». Autorul crede cá toatá arta ger- 
maná contimporaná. este cuprinsá de o 
frámántare pentru gásirea unei noui for- 
me de expresie. Pictorul, de exemplu, ar 
trebui sá redea plastic in opera sa tensiu- 
nea dintre forma exterioară si. trăirea 
internă. Se întreabă apoi- dacă .pictura 
germană de astăzi corespunde înaltelor 
cerinţe ale prezentului. Este de părere că 
în pânzele tânărului pictor R. H. Eisen- 
menger se confirmă increderea în chema- 
rea de creaţie a picturei germane. Tra- 
sează în linii mari meritele pictorului 
din care reținem, că e născut la Sibiu, 


din bunici germani, veniţi la 1648; locul 
de nastere, Transilvania, revine des in 
operele sale; studiazá pictura la Viena, 
mai tárziu laureat al premiului orasului 
Roma, pictorul ar fi cšutat pentru a reda 
trăirea internă o formă simplă si aspră. 
Din reproducerile ce însoțesc textul a- 
mintim portretul «Doppelbildnis» si alte 
două portrete de copii de o rară gingásie 
si putere de expresie. H. Gigler semneazá 
articolul «Tânăra plastică din Ostmark» 
(Prov. de răsărit). Nu admite părerea ge- 
nerală că spiritul acestei provincii este 
vesel şi optimist. Din contră, in fond ar 
fi serios si melancolic cum sunt de fapt 
si principalele compozitiuni ale lui 
Haydn, Mozart si Schubert. Sculptura ar 
fi mult legatá de pământ in Alpi. «Cu 
mâini trudite culege țăranul din Alpi roa- 
dele pământului, cu desete reţinute isi 
ciopleste tirolezul figurile de lemn». A- 
ceeasi seriozitate legatá de glie ar exista 
dupá autor si in cei cátiva sculptori ai 
acestor nărți. Au devenit mari prin culti. 
varea propriilor comori sufletesti. Cea 
mai matură: si luminoasă creaţie о are 
Walter  Pochlatko, căruia îi urmează 
Hans Kassecker, surprinzător prin frăge- 
zimea țărănească a tinurilor, apoi Hans 
Knesl cu frumosul grup «Kameraden der 
Arbeit» si bronzul senin al lui Werner 
Seidl. 

La rubrica «Capo d'opere din sec. 
XIX-lea» se reproduce in culori tabloul 
romanticului exuberant Arnold Bócklin 
«Ceniaur si Nimfă». 

Ca si în trecut, caietul dovedeste ace- 
easi grijá pentru frumos prin care s'a 
impus. 

BE In «Die Kunst» (an. 42, nr. 7, Apri- 
lie 1941, München, C. v, Lorch descrie si 
comenteazá cinci tablouri regăsite ale lui 
Gaspar David Friderich, peisagistul ro- 
mantic al umbrelor diafane дере țărmul 
mărilor si înălțimilor alpine. 

M. A. Stommel subliniază trăsăturile ce 
unesc arta flamandă de Germania și elo- 
giază expoziția câtorva lucrări caracteris- 
tice deschisă la Düsseldorf. Din reprodu- 
ceri notám tabloul lui A. van Dyck, «Le- 


15 


930 


sendes Mädchen» pentru liniștea majes- 
tuoasá ce redă si bustul lui Georg Minne 
«Arbeiter» pentru vigoarea masculină ce 
prezintă. 

C. G. Heise analizează pe larg nouile 
lucrări ale sculptorului Gerhardt Marcks, 
caracterizând procesul de creație, o «pu. 
ternică pornire care caută prin mari fră- 
mántári o formă plastică de exprimare». 
Crede că începuturile acestui nou fel de 
artă sunt foarte îndepărtate de idealul 
frumosului, totuşi ar fi o minune cum 
din deceniu in deceniu, simfirea inițială 
a găsit o cristalizare în modelarea plas- 
tică a marelui scultpor german. Din re- 
produceri insemnám nudul «Nana» si 
grupul «Magna mater». 

C. Spitzner descrie unele 
tablouri si bronzuri dela expoziția come- 
morativă 'Monet-Rodin dela Paris, reușind 
să ne redea atmosfera «impresionistă», 
de intensă trăire și gândire artistică a 
celor doi nemuritori. 

Caietul mai cuprinde amănunțite co- 
mentarii și descrieri a celor mai distinse 
realizări arhitectonice. 

Wa «Deutsche Literaturzeitung», revista 
săptămânală pentru critica științei inter- 
nationale. Cum se si intitulează, a menti- 
nut acelaș conținut si expunere sobră în 
toate capitolele recenziilor ce prezintă. 
Tinem să amintim că este editată de Aso- 
сїаНа Academiilor germane de ştiinţă, 
reprezentând toate centrele importante 
de cultură. 

Din Caietul 1/2, an. 62, 1941, reținem re- 
cenzia semnată de Prof. G. Lippold asu- 
pra cărții lui G. Méautis, «Les chefs- 
d'oeuvre de la peinture grecque» (Paris, 
Michel, 1939, 229 p. 89), operá de merite 
deosebite pentru clarificarea multor 
puncte încă nelămuriie în care autorul a 
reușit să analizeze și să prezinte capo- 
d'operele picturii grecești în adevărata 
lor lumină, 

Din caietul 3/4, Ian. 1941, notăm recen- 
zia lui W. Hoffmann despre cartea H. 
Rashdall «The Universities of Europe in 
teh Middle Ages» (nouă ediţie in 3 vol. 
de T. W. Powicke, London, Clarendon Pr. 
1936) cea mai complectá istorie a Univer- 
sitátilor din Evul Mediu, importantá prin 
materialul bibliografic, prin conceptia ca- 


re îi stă la bază si prin adáugirile suc- 


cesive. 

Din caitul 5/6, Februarie 1941, distin. 
gem recenzia lui M. Doerne despre car- 
tea lui W. Elert, «Der christliche Glaube». 
Grundlinien der lutherischen Dogmatik, 
Berlin, Furche, 1940, 679 p. 89), prima pre- 


imprejurári, | 


«Ejercito», «Die Kunst», «Kyrios» 


zentare complectá a doctrinei evangheli. 
ce creștine în schimbările suferite după 
războiul mondial; unificarea si simplifi- 
carea ei. — Apoi recenzia lui P. Goessler 
despre cartea scrisă de G. V. Wais, Die 
Alamannen іп ihrer  Auseinanderset- 
zungen mit der rómischen Welt. (Berlin, 
1940. 247 p. 89! care aduce o multime de 
noui precizári intr'o chestiune de conti- 
nuitate romaná mult desbátutá. 

Din caietul 7/8, 16 ‘Febr. 1941, amin- 
tim recenzia de sub semnátura W. Bóken- 
kamp despre cartea lui E. Staiger «Die 
Zeit als Einbildungskraft des Dichters», 
(Zürich, 1939, 203 p. 80), un nou fel de 
analizá literará, stabilind alte puncte de 
plecare. Insuși stilul, rima, tonalitatea si 
alegerea cuvintelor ar forma la fiecare 
poet sau scriitor, un adevărat sistem, de 
egală valoare reprezentativă ca ideia lui 
Kant în influența exercitată asupra «liri- 
cei filosofice» (philosophische Lyrik) a 
lui Schiller de exemplu. Autorul urmă- 
reste, analizând și descriind minuţios si 
comparativ în cariea sa, spune recenzen- 
tul, fenomenul timpului în trei poezii de 
Brentano, Goethe și Keller. 

Ш In «Kyrios»-Vierteljahresschrift für 
Kirchen M. Geistesgeschichte Osteuro- 
pas, — an. 4, caiet 2, 1939/40, E. Benz 
semneazá un studiu din ciclul «Witten. 
berg M. Byzanz». intitulat «Melanchton u. 
Jakobus Heraklides Despota, (Die Refor- 
mation in der Moldau). Intrebuințând 
toate cercetárile anterioare, stabileste si 
rectificá unele neadeváruri ca acela al 
epitetului de «aventurier» dat lui Despot- 
Vodă, datorită, crede autorul, celor doui 
biografi Sommer și Graziani, cari n'au 
cunoscut adevăratul fond sufletesc al 
principelui. De mare interes istoric sunt 
concluziile si precizările asupra unor trá- 
sături fundamentale ale caracterului său 
pe care autorul, a știut să le scoată în 
evidenţă cu mult simţ critic din diferite 
Scrisori ale lui Melanchton. Viafa lui 
Eraclid Despot este urmáritá apoi, mai 
ales, din punctul de vedere al meritelor 
câștigate pentru reformă în timpul cát a 
fost Domn al Moldovei. Sfârșitul lui tra- 
gic n'ar fi fost decât reacţiunea unui 
spirit ostil, conceput ca o «cruciată îm- 
potriva reformei distrugătoare de icoa- 
ne», sau o jertfă omenească, — de fapt 
jertfa lui Melanchton, — prin care popo- 
rul răsculat a vrut să șteargă orice ame- 
ninfare de convertire adusă credinței lui. 

Articolul lui E. Winter, Die Kămpfe 
der Ukrainer Oberungarns um eine natio- 
nale Hierarchie im -Theresianischen Zeit- 


«Die neue Rundschau» ` 


alter, este o expunere amànuntitá a unor 
aspecte puţin cunoscute din lupta de in. 
dependenţă a rutenilor. Autorul amin- 
teste în repetate rânduri si de Românii 
din acele locuri sau din Transilvania de 
Nord legaţi de aceleași împrejurări pu- 
fin norocoase. 

Wi In «Weltwirtschaitliches | Archiv». 
vol. 53, Martie 1941, cunoscutul зресіа- 
list Otto von Franges scrie articolul «Die 
Donaustaaten Südosteuropas u. der deut- 
sche Grosswirtschaftsraum», in care sus- 
tine cá misiunea economică a statelor 
din Europa sud-estică va întrece cu mult 
cadrele actuale din momentul formării 
marei grupări economice a Europei, de- 
oarece li se va da posibilitatea să-și rea- 
lizeze cele mai ambifioase scopuri de 
politică economică. Examinează apoi po- 
sibilităţile de mărire a producţiei in di- 
ferite ramuri; agricultură, silvicultură si 
industrie. Autorul crede cá cele mai mari 
greutăți se vor întâmpina la stimularea 
produc[iunii agricole din cauza marelui 
număr de analfabeți dela ţară (Bulgaria 
48%, Jugoslavia și România până la 73% 
si în general toată transformarea unei 
economii primitive intro economie cu 
mijloace nationale, Mărirea capacităţii 
de producţie cere prin urmare timp, iar 
scopul final poate fi mult ajutat printr'o 
colaborare activă și intelegátoare. 

Cele 18 tabele statistice, care urmăresc 
comparativ diferite părți și capacităţi de 
producție din Bulgaria, Jugoslavia si Ro- 
mânia sunt foarte sugestive si utile. 

Recenzii bogate închid ca de obiceiu, 
volumul. 

WA In «Die neue Rundschau» (an. 52, 
caiet 2, Februarie, 1941) primul articol il 
semnează Ulrich von Hassel: «Bismarck 
und der Reichsgedanke» în care, după ce 
spune că cel mai caracteristic cuvânt 
pentru ființa poporului german este 
«das Reich», — fiindcă unește уіѕагеа 
mistică, cu realitatea istorică, — trasează 
în linii mari meritele lui Bismarck pen- 
tru consolidarea imperiului. Ajunge la 
concluzia că legile politicei lui Bismarck, 
relative la rolul imperiului în comunita- 
tea europeană, rămân neschimbate chiar 
în nouile condițiuni. 

Articolul lui H. Kasack («Das chinesis- 
che in der Kunst») cuprinde o serie de 
paralele estetice de înalt interes. Suges- 
tive si pline de adevărate observaţiuni 
utile pentru istoria literară sunt insem- 
nările lui Robert Dvorak intitulate «Die 
Weisheit der Ruinen», pe care le-a scris 
lângă ruinele dela Roma. Versuri sem- 


931 


nează O. E. N. Becker si C. Graf Pode- 
wils. La rubrica «Rundschau» aceleași 
comentarii bogate dintre care distingem 
«Spiritul spaniol astăzi», «James Joyce» 
și «Lirici si vaganti». 

BR «Zeitschrift für Geopolitik» (an. 
XVIII, caiet 3 Martie 1941) aduce mai a. 
les infarmatiuni asupra mișcărilor de 
repatriere germane din anul trecut. A. 
Thoss, în articolul «Die Umsiedlung u. 
Optionen im Rahmen der Neuordnung 
Europas», expune conținutul diferitelor 
tratate incheiate între Germania și Esto- 
nia, Letonia, România și felul în care s'a 
făcut repatrierea. De reținut sunt datele 
statistice pe care le dă. Aşa de ex. din 
Basarabia ar fi plecat 93.548 germani, 
din Bucovina de Nord 44.370, din cea de 
Sud 52.107, iar din Dobrogea 13.988. Ace- 
laşi autor expune și mai amănunțit la 
9. 164—167 cum s'a făcut repatrierea ger- 
manilor din Pasarabia, Bucovina și Do- 
brogea. 

I. Batakliev urmăreşte, in articolul «Die 
Wanderung der Bulgaren in den letzten 
dreissig Jahren», migrațiunile Bulgarilor. 
Trateazá -i schimbările întâmplate in 
Dobrogea, spunând cá mișcările de popu- 
latie încep la 1913, când Bulgaria a fost 
silită prin vacea dela Bucuresti să cedeze 
partea de sud a celui mai vechiu terito- 
riu bulgar din Peninsula balcanică». De 
sigur o părere cu totul subiectivă în 
contrast cu adevărul. Vechimea unei 
părți o dovedesc mărturiile. Dobrogea 
este moștenire romană predată voivozi- 
lor munteni și retransmisă prin secole ro- 
mânismului integral. Bc-**ia dovezilor e 
mare; ele se găsesc pretutindeni. 

Datele statistice pe care le dă autorul 
pot fi exacte. Nu ne împăcăm însă cu 
expresia «atunci când a venit ziua liberă- 
rii pentru Dobrogea de Sud, care dove- 
dește un spirit îngust. N'a fost guvern 
român credem, care să nu-și fi dat seama 
de felul special de tratament și conside- 
га{іе cerut de însăși firea  irascibilá a 
Bulgarilor. Opera de înzestrare si coloni- 
zare românească a fost înfloritoare. Din- 
Irun petec de pământ stern, lipsit de 
mijloace de comunicaţie și lăsat la voia 
întâmplării s'a făcut prin muncă şi mari 
sacrificii bănești o adevărată grădină in- 
floritoare. Acastă situaţie se poate pre- 
zenta in cifre. Recunostinfa se poate ex- 
prima și printr'un anumit fel de a vorbi, 
sau de a scrie. 


Caius Jiga 


932 


Bü Simbolic intitulată, «CITÉ NOU- 
VELLE», nr. 1 din 10 Ianuarie 1941, pare 
să exprime  adeváratele tendințe ale 
Franţei mareșalului Pétain. . Interesant 
este cá revista pornește din. inițiativă 
catolică. Sá fie un indiciu de impácare 
de drept intre Stat si Bisericá? 

Ariicolul de fond al lui G. Desbuquois 
(France Neuve; les vérités retrouvées), 
înfățișează programul politico-spiritual al 
Franţei noui. Ideile acestui program sunt: 
comunitatea națională; inainte de toate: 
«un. patriotism reinoit, mai curat si mai 
puternic, fásneste astfel din , meditarea 
dezastrului» (pag. 3); reínoirea  inteli- 
gentlei si reacţia contra . pesimismului si 
dezordinei intelectuale; sentimentul na- 
tional, fiind singura garanţie a universa- 
lismul ui, reclamă acţiune si gândire pur 
franceză; unitatea tineretului francez, 
fondată pe fuziunea intimă a culturii pa- 
triotire si cultura generală  spiritualistă; 
Statul nou are rolul de coordonator al 
forțelor nationale, politice si religioase 
ale Franţei, care simte nevoia să regă- 
sească pe Dumnezeu, prin Biserică. 

V. Dillerd, în articolul «Vichy», poves- 
teste eroica instalare a guvernului in o- 
ráselul climatic, cunoscut până acum nu- 
mai pentru deliciile lui sezoniere, dar de- 
venit astăzi centrul renașterii naționale 
franceze. Referindu-se la mareșalul Pé- 
tain, autorul găseste fericite imagini si 
expresii, sore a-l caracteriza: «Mareșalul, 
conștient de aceste greutăți, domină Vi- 
chy pentru a se -?^ndi la Franţa» (pag. 33) 

Inteligent si energic, L. Barjon inire- 
ține o interesantă discuţie asupra liber- 
tátii în literatură. După ce recunoaște cá 
adevăratul scriitor isi dă seama de rás- 
punderile lui în fața societății și naţiunii, 
autorul se ridică vehement contra «otră- 
vitorilor de suflete», prin literatură. Din 
vehemenţa lui reținută în cursul discu- 
tiei, izbucnește ultima frază, de o hotá- 
rire cateoorică: «Sá piară arta decaden- 
tilor, dacă nu este cu putință să evităm 
astfel decadenfa» (pag. 50). 

Celelalte articole tratează despre for- 
marea învăţătorilor francezi — după 
desființarea școalelor normale primare — 
despre populism și creștinism, etc. 

BB Cu tot subtitlul ei de «revistă in- 
ternationalá», ESPRIT (Ianuarie 1941) este 
în întregime dedicată spiritului - francez 
și necesităţii unei noui orientări, auten- 
tic naţională. Tineretul este chemat la 
unire si solidariiate; caracterul, desi in- 
rădăcinat în structura biologică a indi- 
vidului, esteo realitate psihică efectivă. 


«Cite nouvelle», «Esprif»- 


Luca pentru reorganizarea spirituală a 
Franţei îl reclamă, ca singura armă efi- 
cace, de care va trebui să se folosească 
orice bun patriot. Știința se aliază aici 
cu acțiunea socială si națională. Este un 
semn de speranţă, care ne bucură, 
Ultimul articol, consacrat «Cântului și 
dansului popular, ca elemente de cultură 
franceză», relevă in ce măsură aceste 
manifestări populare se bucură de aten- 
ție, în România. Cităm textual: «In Ro- 
mânia, dansurile se învaţă în toate scoa- 
lele Statului, în grupările de tineri... etc. 
(pag. 177). Tara noastră figurează in. 
fruntea acelora care-și pretuesc «folclo- 


` rul» şi-l socotesc ca un mijloc principal 


de educaţie. 

ВЕ Numărul din 1 Martie al bătrânei 
reviste de “cultură — Revue des Deux 
mondes — pătrunsă de o delicată sensi- 
bilitate naţională; publică. studii. «care: 
pun intro plăcută lumină aspiraţiile su~ 
fletului francez actual. Remarcăm anali- 
za pătrunzătoare și edificatoare a lui Al- 
bert Rivaud, despre dedesubturile diabo- 
lice ale marxismului: «Une idole maliai- 
sante — le marxisme». Imprumutând si 
interpretându-le pe dos, teoriile lui He- 
gel, Fauerbach și alţii, Karl Marx — о- 
vrei botezat — simte în toţi porii lui 
inferioritatea rasei instinctul, revoltei 
destructive. Societatea  organizaiă ре 
baza ierarhiilor de sânge, cultură, inte- 
ligentá si economie, este pentru el duș- 
manul care trebue să fie doborit. Coaliza- 
rea tuturor nemultumitilor,  insinuarea, 
minciuna, falșificarea statisticilor, lașita- 
tea, duplicitatea, iată armele lui Marx. 
«El nu este sincer, zice Rivaud, decât 
atunci când caută să facă rău». 

Profesorul H. Bordier evoacă pios si 
cald, relaţiile stiintifice ale lui d'Arson- 
val cu Claude Bernard («DArsonval chez 
Claude Bernard». Geniu puternic şi să- 
nătos, savantul fiziologist observă, cu si- 
guranta care-i era proprie, marile  cali- 
tăți ale tânărului student în medicină, 
d'Arsonval. El îl luă ca ajutor și rezul- 
tatele fură dintre cele mai fericite. Nu- 
meroase mărturii despre atmosfera inte- 
lectuală a timpului, întregesc studiul lui 
Bordier. 

Pe planul literar, menţionăm nuvela 
lui “André · Bellessort, dela “Academia: 
franceză — Une lettre derobée. Prin a- 
mestecul imperceptibil aproape, de duio- 
Sie si ironie, această nuvelă este un a+ 
devărat document psiho-pedagogic. 


Florin. Niculescu 


»«Nuova Antologia» 


DW Meridiano di Roma din 23 Martie 
„publică un articol semnat de d. C. Iso- 
pescu: Ecouri de-ale Romei in Románia. 
Aláturi de introducerea istorico-liricá in 
deajuns de cunoscută se înșiră, pe scurt, 
câte ceva din raporturile interculturale 
romàno-italiene. Cazul persecutant al lui 
Asachi și Bianca Milesi, neuitaiă de cre- 
„dinciosul moldovean «nici în viaţă nici 
în moarte» nu putea lipsi. Desigur din 
cauza romanului în sâmbure пеіпсоЦіё in 
poetică zămislire. Importanţa lui nu va 
scăpa însă literelor «universului»: «este 
una din cele mai ideale și constante iu- 
biri între doi străini in literatura univer. 
sală». 

De subliniat însă notițele cu cele două 
poezii despre Roma (1848) ale lui Joan 
Văcărescu «Roma cum era» și «Roma 
cum. este», apoi poema lui B. P. Hasdeu. 
Dragostea lui D. Zamfirescu pentru Italia 
este cunoscută, 

Cu deosebire dragi sună însă cuvintele 
unui om strivit de destin, Ciprian Porum. 
bescu; a cărui genialitate se cocea în 
soarele párgului national si, poate, ar 
fi ridicat strámosesul cánt aláturi de 
povestirea Humulesteanului si de sclipi- 
rea acelui «punct luminos, in haos» 
;Expresia > aparține prof. IL E. Torou- 
tiu): «numai cu durere voi părăsi fru- 
moasa Italie, unde am vázut si m'am bu- 
curat de atâtea frumuseti... Și dacă mă 
gândesc la Roma, îmi vine aproape să 
plâng de nostalgie si melancolie. Oh, nu- 
mai o frumuseţe -există pe lume, о mă- 
retie si aceasta represintá sacra, eternă, 
Roma» (din ital.). 

De reţinut dragostea vădită a autorului 
pentru Italia în orice scriere a sa, entu- 
ziasmul cu care totdeauna саша să o 
apropie de noi şi întors. 

In acelaș număr o traducere a d-lui P. 
C. (Pimen Constantinescu, credem). Des- 
pre romanitatea limbii române ne anunță 
că va trata într'o lucrare, ce o așteptăm, 
d. Mario Ruffini (Meridiano 30 martie). 
Până atunci plac mult concluziile auto- 
ului pentru temeinicia lor ştiinţifică pre- 
cum si pentrucă е vorba de un italian 
care, cu toată simpatia ce ne-o poartă, 
va prezenta in marea {ага de coborire, 
destinul nostru lincvistic, sine ira et stu- 
dio. Din articolul pomenit ne. convingem 
numaidecât de ultima bibliografie în po- 
sesia căreia se găseste d. Ruffini. D-sa 
este pentru continuitate nu numai їп 
limbă, ci si în spirit si rasă: «rămâne asa 
-dar acuma dovedită (este a se nota că 
autorul dovedirii nu e român, și cá re- 


933 


zultatele, vor vedea în curând lumina, 
organic rânduite intro carte) continyi- 
iatea romană in teritoriile românești, ca- 
re este continuitate de rasă și de spirit 
și care atestă, împreună cu vitalitatea 
fondului lincvistic al limbii latine vulgare 
a Daciei Traiane, și vitalitatea rassei, 
care păsirând limba, a păstrat, transmis 
şi continuat în Orientul european, într'o 
insulă pierdută în mijlocul unei lumi пе. 
latine, spiritul Romei». 


W «Rivista Musicale Italiana», anul 
XLV, fasc. I, 1941 — XIX, repune în ac- 
tualitate, prin d. E. Peluzzi, chestiunea 
inventárii viorii. Dupá autorul articolului, 
instrumentul muzical numit violino «apa- 
re, se crede, pentru prima dată în oraşul 
Brescia către 1552». Pellegrino și Zanetto 
Micheli au fost, după d-sa, primii cons- 
tructori probabili, iar cel care a făcut 
calculele armonice ale acestui divin in- 
strument muzical, apărut deodată per- 
fect, trebue să fi fost matematicianul Tar- 
taglia. Cum lucrul de căpetenie a fost 
calculul desăvârșit al sunetului, armonia, 
resonanta si altele, înseamnă că inventa- 
tor nu este a se considera constructorul 
ci acela care a aplicat sunetului legile 
de matematică. Deci Tartaglia. Pentrucă 
în secolii următori diferitii meșteri nu 
au făcut decât să perfecţioneze cutia și 
celelalte lucruri ale viorii. Insusi faimo- 
sul Stradivari (încep. sec. XVIII) nu mo- 
dificá principiile, ci obtinu, prin cunoș: 
tinte proprii sau prin oarecari sugestii de 
la vreun om de stiintá, o mai mare pu- 
tere si mai bune calitáti de sunet. 


NI «Nuova Antologia», 1. ТУ. 1941. G. 
Cavicchioli aduce interesante mărturisiri 
în legătură cu viața intimă a lui Panzini. 
Tocmai pentru aceea si articolul ne e- 
vocă în titlu un Panzini în familie, acasă, 
la Bellaria: Alfredo Panzini în sandale. 
Completăm deci cu noui trăsături imagi- 
nea ce ne-am făcut-o despre finul scrii- 
tor, mort acum doi ani și căruia i saa- 
dus în paginile revistei pomenirea ce se 
cerea. 

Ştiam, de pildă, că Panzini «aveva una 
coscienza cosi ret'a e precisa dei diritti 
e dei doveri della lingua» (avea o con- 
ştiinţă asa de dreaptá si precisă a drep- 
turilor şi datoriilor limbii), nu cunoșteam 
însă confesiunea: «Hoepli, publică în 
decembrie a IV ediţie a incomparabilului, 
acuma de negăsit, Dicţionar modern cu 
2000 de cuvinte noui. Infinită trudă, care 
în străinătate ar fi adus op-^"ri si bo- 


934 


i | 


Баје: mie mi-a adus slăbirea vederii şi 
nesfârșite necazuri. Muncă de 25 ani toa- 
tă făcută de mine». Scrisoarea e din 
1922, când Panzini încă nu fusese într'a- 
devăr onorat. El deveni mai pe urmă aca- 
demician al Italiei, 

Scriitorul era și în raporturile particu. 
lare acelaș închizitor socratice, adânc pă- 
trunzător al lucrurilor, şi de acelaș spirit, 
pentru care îţi era greu să-i scapi din 
mrejele aproape nevăzute. Iată şi un plă- 
cut amănunt despre Pascoli, care oricât 
de georgic, era totuși un mare suferind 
de lucrurile lumii acesteia: «Ştii măsura 
lui Pascoli împotriva căldurii? Nu? Se 
punea jos sub soarele de august cu da- 
migeana plină. Când se golia damigeana 
nu mai simțea căldura». Din resemnata 
inteleaptá mulțumire panziniană iată alte 
vorbe frumoase: «de altfel veţi admite si 
dv. că lumea, fiind un frumos edificiu, 
putea fi locuită de chiriași mai puţin 
murdari». 

Ştefan Cuciureanu 


Wi ETHNOS, revistă de grai, studiu si 
creație românească. Focșani, an. I, 1941, 
fascicola 1. Revista bogată și cu adevă- 
rat românească a d-lui profesor Ion Dia- 
conu, dela Focșani, e una din puţinele 
bucurii spirituale ale anului acestuia 
Sbuciumat şi sărat, într'o oarecare mă- 
sură, în manifestări intelectuale. Aspec- 
tul masiv nu e al formei, care a învins 
dificultățile tiparului și tehnicei de pro- 
vincie, ci al fondului. E o revistă care 
depășește beletristicul și obligă pe ceti- 
tor la trudă și meditaţie adâncă, la dic- 
lionar si descifrare minuțioasă, prile- 
juind satisfacția fenomenului cultural si 
a regăsirii pe făgaș etnic românesc. E, în 
aceasta, încă o dovadă că neamul nostru 
începe a-şi găsi prin cele mai înalte minți 
și mai curate suflete ale sale, drumul 
propriului lor destin, prin întoarcerea la 
mistica rasei şi lumina istoriei. 

Articolul. program al revistei îl sem- 
neazá d. prof. Simion Mehedinţi care a- 
vând o viziune uimitoare despre neam 
şi rostul său în lume, și atingând aripa 
geniului eminescian prin felul dureros 
de adevărat de a expune durerile româ- 
nismului, fixează în următoarele trei 
puncte merirea «Ethnos»-ului: «un semn 
de evlavie față de trecut; un document 
ştiinţific pentru toate timpurile; un spri- 
jin pentru ziua de mâne». 

După ce pecetlueste suprapunerea aşe- 
zămintelor culturale și politice străine, 
vizând etnicul ca o posibilitate de regă- 


«Ethrioss 


sire și conservare, și după ce disecá pe- 
ricole si pácate ce ne pasc cu limbá de 
foc destinul ca neam, profesorul conti- 
nuá: «In latura biologicá, poate veni o 
grabnicá inviorare, dacá ne-am supune 
unui altui «regim de muncá» si am avea 
parte de câţiva cármuitori energici, rea- 
listi în cugetare si cu mare autoritate 
moralá». Dar «Ethnos» nu face politicá si 
atunci «sá mántuim tot ce se mai poate 
păstra din moștenirea culturală a neamu- 
lui románesc», mostenire răvășită prin 
«orbenia si ірпогапја cármuitorilor nos- 
tri». 

Se distinge prin adáncá pregátire si 
amănunt de informaţie studiul pro domo 
al d-lui I Diaconu: Revizuiri culturale. 
Sunt viziuni si constatári in aceste rán- 
duri, cari rezistá cu tária adevárului 
constituind baza de plecare la atac a ti- 
nerei generații românești care începe 
să-și impună serios cuvântul pe tărâm 
cultural. Ne place constatarea că o revis- 
tă trebue să se preocupe de «toate impe- 
rativele naţiunii... spre creație», definiție 
ce se 'ncheagă din truda atâtor suflete pe 
cari d-sa le subliniază, cinstindu-le cum 
tot neamul trebue să le cinstească: C. 
Rădulescu-Motru, N. Iorga, R. Dragnea, 
N. Crainic și V. Băncilă, M. Sadoveanu. 

D. prof. C. Rădulescu-Motru adaogă 
prejioasa d-sale contribuţie științifică în 
descifrarea «Destinului Românismului». 
«Românismul ar trebui să răsară din în- 
sușirile poporului românesc, așa cum ră- 
sare iarba din umezeala pământului: «im- 
pavidum». Dar {ага Románismului nu 
este pusă pe colț singuratic al globului, 
și nici momentul, în care imperativul lui 
trebue să se împlinească, nu este fără 
legătură cu viaţa istorică a multor alte 
popoare. Umezeala pământului este ade. 
seori secátuitá de argifa soarelui. Cáte 
riscuri pe drumul lui de înălțare | Câte 
rătăciri chiar ! A fost dat, ca noi Вота. 
nii să le pătimim și riscurile și rătăci- 
rile». Si în încheiere «Dacă in puterea 
noastră nu stă făurirea unui destin, asa 
cum l-am dori, stă totuși în puterea 
noastră să nu ni-l facem dusmános prin 
improvizatii». 

Vasile Báncilá ne obligă la aceiași fru- 
moasá constatare pe care am făcut-o ori- 
decáteori l-am cetit: o înaltă ținută spi- 
rituală si o bogăţie de idei care obosește 
pe începător. Nu e superfluu să mai sub- 
liniem odată că Vasile Băncilă e gândi- 
torul tipic al sbuciumului generaţiilor de 
după războiul cel mare și cristalizează 


«Biserica Ortodoxă Română» 


în scrisul său filosofic comandamente 
morale și materiale ale naţionalismului 
românesc. Retinem clara definiţie a regio- 
nalismului sănătos, ca isvor de viaţă pen- 
tru o nație, si a individualismului ca «o 
incapacitate organică de a înțelege ge- 
neralul». Dar pentru suculenta lui frumu- 
sete studiul d-lui Băncilă trebue cetit in 
întregime. E un studiu ce nu se poate 
rezuma. 

Mai menționăm celelalte două articole 
de mare comptentá și migală. Primul: Ior- 
gu Iordan, Graiul putnean, si al doilea: 
Leca Morariu, Graiul viu — corectiv sti- 
listic, marcând aceeași sbatere fructuoa- 
să spre existenţă și trăirea în apele noas- 
tre românești ca exprimare în românesc, 
isbind contrafacerile si ocolind limba 
scrisă. (De altfel d. prof. Leca Morariu, 
nu face decât să continue rodnica sa lup- 
tă pentru a statua definitiv, regăsirea 
noastră în etnic, asa cum a făcut-o si mn 
domeniul cântecului popular, unde înlătu- 
rând vechile balasturi a hotărit pentru 
totdeauna: compoziţia text--melodie a 
cântecului ponular românesc). Pentru es- 
tetica literară studiul d-lui profesor Le- 
ca Morariu, e o emerită contribuţie și 
așteptăm închingarea tuturor acestor stu. 
dii întrun volum, pentru a putea pune la 
îndemâna tineretului intelectual un bun 
îndreptar de estetică și stilistică literară. 
Indreptar care ne-a lipsit și ne mai lip- 
sește. 

Semnalăm atent și contribuţia istorică 
a d-lui prof. L Pușcariu, ca și studiul 
critic, Ion Creangă si humorul în litera- 
tura românească, al d-lui Ion Cantacu- 
zino. 

Partea literară a revistei e la inálji- 
mea numelor ce semnează, iar notele cri- 
tice, însemnările si prezentările apart. 
папа, aproape exclusiv, d-lui Diaconu, 
rotunjesc eminent această mare contri- 
bufie la cultura românească, a Ethnosului. 


Vasile Posteucă 


II In revista Biserica Ortodoxă Romá- 
nà, anul LIX, Nr. 3—4,  Martie-Aprilie 
1941, Buc.), d. Serban Ionescu semneazá 
un amplu studiu privitor la morala orto- 
doxá. Titulatura articolului d-lui Ionescu 
constitue, anticipat, un indiciu in sensul 
cá nu-i tot una să vorbeşti de morala 
crestiná si sá tragi concluzii, care să fie 
aceleași, pentru toate nuanțele de morală 
in creștinism. 

Firește, creştinismul a înstăpânit în lu- 


935 


me o morală nouă, universală, profund 
diferită de sistemele clasice păgâne, în- 
să ruptura dintre Apus și Răsărit pe de 
o parte, 7e de alta caracteristicile de 
rassă și temperament ale celor două gi- 
gantice popoare istorice — grecii și ro- 
manii — au determinat in structura mo- 
ralei creștine anumite variatiuni care, 
uneori, nu se opresc numai la partea for. 
malá a problemei, ci atacá si nuanfeazá 
vădit chiar conceptul în sine. 

Autorul expune mai întâi punctele cen- 
trale ale moralei creștine, apoi analizează 
amănunțit fundamentul moralei ortodoxe, 
conchizând că «ortodoxismul, spre deose- 
bire de celelalte morale confesionale, ne 
înfăţişează tipul clasic al moralității creș- 
tine». 

Interesantă și bogat documentată din 
studiul d-lui Ionescu este și partea re- 
feritoare la morala ortodoxă din vechile 
pravile și legiuiri românești — morală ce 
derivă, evident, din formele moralității 
bizantine, însă purtând și autentice nor- 
me şi indicii de trăire autohtonă. 

In acelaș număr articolul D-lui G. T. 
Kirileanu: «О scrisoare despre schitul 
moldovenesc din Sf. Munte și despre 
Grigore Ghica, domnul Moldovei», în ca- 
re ni se prezintă o interesantă epistolă, 
găsită la un prieten, și care a fost tri- 
misă în 1857 de ieroshimonahul Nifon, 
egumenul mânăstirii Horaita, fiilor săi 
duhovnicesti A^"atanchel si Isaia. E vor- 
ba de unele indicaţii ce se dau celor 
doi monahi în vederea strângerii de aju- 
toare pentru terminarea unui schit. 

Iată cum își începe ieroshimonahul Ni- 
fon scrisoarea: «Pentru Grigori Ghica am 
auzit şi noi că s'au împușcat, Insă noi 
tot îl pomenim la sfintele sluibe biseri- 
cești, cá nu ştim tot adevărul de s'au 
împușcat el singur sau alţii din vrájmasi, 
ori poate si din nebuneala ce o mai a- 
vut-o si inainte, cánd au fost la mánás- 
tirea Neamţului, in domnie fiind. Eu când 
am fost întâeadată la Eși, și ne-am făcut 
cunoscuți cu el, atunce mari făgăduinti 
au dat sfintelor icoane, și au sărutat 
sfânta cruce, cum că el au zis: în curân- 
dă vreme să va face monah — și el în 
urmă împotrivă s'au însurat. Si pentru 
aciasta socotim сё i s'au întâmplat a- 
ciasta». 

Pr. Teodor Iordache 


WW Ultimul volum din «Arhivele Olte- 


niei» lanul XIX. nr. 107—112, Ian.-Dec. 
1940. Craiova) inceoe cu un studiu isto- 


936 


ric, deosebit de documentat, al d-lui Mar- 
cel Romanescu, despre: Neamurile D«am- 
nei lui Neagoe Vodă. Incercând să siapi- 
lească filiațiunea acestei doamne, de ozi- 
gine sârbească, autorul ajunge la conclu- 
ziunea cà adevăratul ei nume з fost 
Elena, cum apare pe un patrafir dăruit 
mânăstirii Xenofont dela Athos; iar cală- 
lalt nume, Despina, atribuit obicinuit 
de către diaci în pomelnicele mânăstiri- 
lor si hrisoavele de danie, nu-i decât vn 
apelativ, dat, îndeobște, domniţelor  sân- 
bești, căsătorite cu străini. In acest ns, 
d-sa citează și cazul uneia dintre fiicele 
cneazului sârb Lazăr Grbljanovici, Olive- 
ra, care prin căsătoria sa cu Baiazid I, 
s'a numit tot Despina; iar Doamna Chiaj- 
na, fiica Elenei Rareș, după aceeași modă 
sârbească, era cunoscută sub numele de 
«Despina Kneaghinja». Autorul respiùyge 
deasemenea și numele de Miliţa, — ac- 
ceptat de o parte din istorici, — ca fiind 
plásmuit de cronicarul Gheorghe Branco- 
vici. Acest studiu e completat si de un 
tabel genealosic al familiei Brancovici, 
căreia aparţine Doamna lui Neagoe 
Vodă. La sfârșit, autorul publică un re- 
zumat in limba francezá. 

D. L B. Georgescu face o interesantă 
descriere a bisericii  Ostrovul-Călimnă- 


nesti, ctitoria lui Neagoe Vodă Basarab, 


dar isprăvită după: moartea sa; iar С. 
Dragoș P. Petroşan aduce prețioase cu 
tribuţiuni, privitoare la «Câteva schituri 
oltene necunoscute»: Schitul Jupânești- 
Сол] si Meanţii-Mehedinţi metoace ale 
Tismanei, apoi schitul Hurezu-Romanati, 
Izvorul.Frumos, Viezuri si Gurguiata din 
Válcea. 

D. Tudor publică un catalo? descriptiv 
si ilustrat, deosebit de interesant, a 
unei bogate colecţii de  antichită: 
mane din Oltenia, datorită harnicuiui şi 
pasionatului cercetător, prof. I. Constan. 
tinescu din Caracal, astăzi pensionar, 
unul dintre elevii regretatilor arheologi 
Odobescu și Gr. Tocilescu. 

Mai departe d. L Vlădăianu publică a- 
numite date documentare, referitoare la 
familia boerilor olteni din Cernaia-Mehe- 
dinţi, stabilind în același timp și arborele 
genealogic: al acestei familii, între anii 
1560—1777; iar d. M. Romanescu, sub 
titlul:: «Mile domneşti. în Srem si Herte- 
govina», publică trei documente române, 
în traducere si fotografie, însoţite de аш. 
ple comentarii istorice. Ca incheiere a su- 
marului revistei, d. M. Theodorian-Cera- 
da, sprijinit pe informafiuni si amintiri 
personale, aduce interesante  coniribu. 


«Arhivele Olteniei» 


tiuni, privitoare la originea grecească a 
unor familii Craiovene. 

Capitolul «Oltenia istorică», de aproape 
100 pagini, cuprinde numeroase hrisoave 
domnești, zapise, cărți, etc., — originale- 
şi copii, — privind fami boeresti ca: 
Cernáienii si Sâmbotenii, diferite sate, 
mosii, biserici si schituri oltene, etc. Dc- 
cumentele reproduse integral sau in re- 
gest, sunt traduse. Colaboreazá la acest 
capitol; L L Vládáianu, Pr. f. Popescu- 
Cilieni si L Donat, Pr. T. Bálise, ŞI. 
Nicolaescu, I. M. Neda, Reda N. Guron 
si L Ionașcu, 

In partea folkloristicá, întâlnim cule- 
geri de oratii la nuntă, balade, cântece, 
doine, strigáturi, descântece din diferite 
părţi oltene, datoriie d-lor: T. Bălăşel, 
Em. Marica, C. Daniilescu, N. Bădescu, I. 
N. Dumitrescu-Bistriţa, I. Chiriţă, etc. 

«Oltenia literară și artistică» cuprinde 
numeroase bucăţi în versuri si proză, da- 
torite scriitorilor olteni: Radu Gyr şi M. 
D. Ioanid, M. Ghenescu, M. 51. Cioroiu, 
Eug. Constant, G. Aria, Ana Dr. Culcer și 
regretatilor: C. I. Goga, Doina Bucur si 
N. Milcu. Durerea si sbuciumul ce-au co. 
pleși: în ultima vreme neamul românesc 
şi-au găsit expresie în minunata poezie 
«Rugăciune», a d-lui Radu Gyr: 


Si sus, pe crucea crâncenă, pe care 
Stă Neamul nostru răstignit, Tu scrie, 
lisuse, un aprins inel de soare. 
Ca semn al Invierii ce-o să vie. 


Sunt versuri ce mărturisesc credinţa și 
speranța poetului ca si a Neamului in- 
treg, într'o apropiată reinivere si reînăl- 
tare naţională. Din suferință renasc po- 
poarele. Dar în fața cumplitelor eveni- 
mente din vara anului 1940, poetul nu se 
poate stăpâni, aruncând o cruntă mustra- 
re, prin poezia «Noi nevrednicii», сапе 
toli, «netrebnicii și viermii, cari «pentzu 
nunta jertfei n'am fost buni». 

Ca încheiere la acest capitol, urmează 
«note pe marginea cărţilor», 32 pagini de 
critică judicioasă datorite ilustrului pro- 
fesor C. D. Fortunescu, directorul revis- 
tei. Tot d-sa redactează și capitolul ur- 
mător, «Oltenia culturală», cuprinzând di- 
ferite manifestări culturale legate de 
provincia din dreapta Oltului, și în 
deosebi de Craiova. Intálnim in aceste 
pagini, între aliele, si un scurt necrolog 
pentru N. Iorga. 

Urmează un bogat capitol de «note și 
torite diferiților cercetători. D. L M. 
Neda publică o parte din corespondenţa 
comunicări» deosebit de interesante, da- 


«Vii fa Basarabi 


anumitor personalități craiovene cu Gn. 
Baritiu; d: I. Donat, despre «Așezământul 
monasteriologic; I. I. Vlădăianu aduce a- 
numite precizări in legătură cu paharni- 
cul Lupul Mehedinteanul; d. Artur Goro. 
vei publică anumite «rectificári istorice», 
în legătură cu intrarea trupelor române 
în Bucovina, susținând că aceasta a avut 
loc în dimineața zilei de 6 Noemvrie st. 
v. 1918 si nu la 8 Nov., cum afirmă d. C. 
Kirițescu, in «Ist. războiului pentru in- 
tregirea României». Mai fac comunicări: 
M. Theodorian-Carada, Al. Bárcácilá, C. 
D. Fortunescu, St. Nicolaescu, V. Mihor- 
dea, M. Romanescu. 

Ceeace ocupá deasemenea un loc deo- 
'sebit de important, e capitolul «Recen- 
zii» de 86 pagini, cu litere márunte, re- 
dactat in cea mai mare parté de d. C. 
D. Fortunescu. 

Sunt dári de seamá, unele destul de 
întinse, despre cărţi şi periodice, de cel 
mai mare interes bibliografic, în deosebi 
pentru cercelătorii istorici, 

C. D. Vasilcoiu 


W Mai ales de când se află în refugiu; 
«Viaţa Basarabiei» aduce în discuţie pro- 
bleme de cea mai apropiată actualitate 
“și în directă legătură cu provincia noas- 
tră dela răsărit. 

Ultimul caiet (anul X, nr. 5, Mai 1941, 
București) îl deschide d. Onisifor Ghibu: 
«Cu gândul la Românii de peste Nistru». 
Un studiu dens care caută să cuprindă 
istoria celor peste 500.000 de Români — 
«hălăduitori de veacuri între apele Nis- 
trului și ale Niprului» — si să reamin- 
tească împrejurările cari au impus aten- 
țiunii generale românești existența ele- 
mentului moldovenesc transnistrian. 

Autorul arată că Românii din Basara- 
bia au întreţinut mereu legături cu frații 
lor de peste Nistru, interesându-se de ei 
chiar atunci când vremurile i-au despár- 
fit geograficeste, Astfel, în programul 
Partidului național moldovenesc. din Pa- 
sarabia (1917) se prevede la punctul XI: 
«Moldovenilor de dincolo de Nistru să 
li se chezășluiască aceleaşi drepturi na- 
tionale pe tărâm cultural, bisericesc, po- 
litic şi economic, pe cari le vor avea în 
Basarabia locuitorii de alt пеат». Aces- 
tei dovezi de grija ce li se poartă, Ro- 
mânii de peste Nistru au răspuns prin 
cuvinte de caldă mulțămire. In n.rul 135 
(3 Mai 1917) al gazetei «Cuvânt Moldo- 
venesc» din Chișinău se publică o scri- 
“soare impresionantă prin simplitatea си 
care este înfățișată viata transnistriană. 
“O semnează ţăranul Filimon Marian, care 


937 


spune printre altele: «toate satele pe ma- 
lul Nistrului sânt moldovenești, da preo- 
tii mai mult ruși. Si tare ni-i intunerec 
cu asa slujire. Foarte ni-i sete de preoți 
moldoveni, si nu-i avem; deși sunt unn 
moldoveni, tot rusește citesc». Acelas {а- 
ran scrie, la 8 Mai 1917, aceleiași gazete: 
«Satul nostru este mare și de mult la noi 
sunt doi preoți, iară acum și două bise- 
гісі. Intr'o vreme s'au întâmplat la noi al 
doilea preot tot rus, si el zicea: când a 
sluji el, să nu cetească nimenea moldove- 
neste, nici să cânte; da eu am îndrăznit 
şi l-am întrebat: când s'a pogorit Duhul 
Sfânt peste Apostoli, în câte limbi vor- 
bia apostolii măririle lui Dumnezeu? Şi 
cu acestea au stat de a opri cetirea si 
cântarea moldovenească. Că la noi sunt 
nişte bucheri, din care si eu unul, și toți 
cetim moldoveneste toate celea: ceasu- 
rile, psaltirea, canoanele, numai una nu 
ne ajunge: cântarea moldovenească ii ea 
din bucăţi, de colo-colo câte ceva şi nu 
mai este dreaptă... da de nevoie oamenii 
îs mai mulțumiți cu cea moldovenească. 
D'apoi când ne-or da Dumnezeu preot 
moldovenesc din baștină si vre-un рза 
moldovean; atuncea ne-ar părea că sau 
mai adaos un Paște... Of, Doamne, oare 
voiu mai ajunge si eu să văd așa bucu- 
rie?» 

Demne de amintit, în acest sens, sunt si 
propunerile formulate de congresul invá- 
fátorilor moldoveni din Basarabia, tot in 
1917. Se cerea atunci, prin învățătorul 
Gheorghe Năstase, Zemstvei guberniale & 
Basarabiei sá interviná ]a zemstvele gu- 
vernelor Podolia si Cherson pentru școli 
şi biserici în limba moldovenească. Pro- 
fesorul Iustin Frátimen este de părere 
«să se ceară dela stănânirea vremelnică a 
Rusiei alipirea la Basarabia a părţilor 10. 
cuite de moldoveni în ţinuturile Cherson, 
Ovidiopol și Odessa, care pe vremea mi- 
tropolitului Gavriil  Bănulescu-Bodoni 
erau ocârmuite, in cele bisericești si sco- 
lare, de către Basarabia»; iar profesorul 
V. Florov, dela un gimnaziu din Petro- 
grad, obține aprobarea congresului pro- 
punând ca «aceleași măsuri cari s'au ho- 
Litt pentru moldovenii de peste Nistru 
să se ia pentru moldovenii din Caucaz, 
cari sunt destul de mulţi la număr, în cât 
să nu mai fie îngăduit să fie daţi uitării, 
ca până acum». 

In congresul soldaţilor basarabeni, ti- 
nut la Chişinău 21—28 Oct. 1917, în care 
s'a proclamat autonomia Pasarabiei, bu- 
curia unirii si îngrijorarea de cele ce se 
vor petrece cu Românii de peste Nistru 
au găsit expresie de tunet în ţăranul 


938 


transnistrian Toma Jalbá, care spune: 
«Fiii neamului moldovenesc au sárit, ca 
soimii de prin munti, să scape scumpa 
noastrá Basarabie din màna vrásmasilor, 
precum scoate ciobanul oaia din gura lu- 
pului. Dar, eu acum vá intreb pe voi fra- 
{Шог: Fraţii nostri si neamurile noastre, 
— cari suntem moldoveni, — cui ne lá- 
sati pe noi moldovenii cei ce suntem 
гар din coasta Basarabiei si trăim pe 
cel-lalt mal al Nistrului? Noi rámánem ca 
soarecii in dinții cotoiului? Fraţilor, nu 
ne lăsaţi, nu ne uitaţi! Iar dacă ne veţi 
uita, noi vom săpa malul Nistrului şi vom 
îndrepta apa dincolo de pământul nos- 
tru. Căci, mai bine să-și schimbe râul 
mersul său, decât să rămânem noi, frații, 
despărțiți unii de alţii». La cari cuvinte 
un țăran basarabean a răspuns: «Nu vá 
lăsăm, fraţilor! Venifi în braţele noastre! 
Nistrul hotarnic îl vom săpa împreună 
și-i vom îndrepta apa pe dincolo, pen- 
truca nimic să nu ne mai despartă!» 

Drept urmare acestei dârze afirmări de 
frăţietate, au fost primiți zece deputați 
moldoveni de peste Nistru în Sfatul Ţării 
Basarabiei și cinci membri în Comisia de 
organizare bisericească. 

Referitor la Congresul Românilor de 
peste Nistru .Tiraspol, 17—19 Decembrie 


«Viaţa Basarabiei» 


1917 st. v.), la care d. Onisifor Ghibu a 
participat ca delegat oficial al Comisiei 
şcolare de pe lângă Zemstva gubernială 
a Basarabiei, se precizează că această în- 
trunire a avut o «însemnătate istorică de- 
osebit de mare nu numai prin hotáririle 
pe cari le-a adus, ci mai ales prin fap- 
tul că a pus în lumină deplină sufletul 
românesc al celor peste o jum. milion de 
Români de peste Nistru, în toată splen- 
doarea lui minunată. S'a descoperit, deo- 
dată, aci un popor virgin, de o neobis- 
nuită vigoare morală, intelectuală și fizi- 
că, ce ne-a pus pe toți în uimire, dându- 
ne o nemăsurată încredere în forța de 
viaţă a întregului neam si în viitorul lui» 

Articolul se încheie cu constatarea că 
Sovietele au recunoscut existenţa unui 
mare număr de Români dincolo de Nistru, 
constituindu-i, la 1924, intro Republică 
Moldoveneascá specialá in cadrul Uniu- 
nii Republicilor Sovietice. 

In restul caietului proză, versuri, stu- 
dii si cronici semnate de d-nii: Artur 
Gorovei, Sergiu Matei Nica, Alexandru 
Crăciunescu, Octav Sargetiu, N. Popor- 
schi, G. Rascu, Alexandru Lungu, Iorgu 
Tudor, Simion Creţu și alţii. 


T. AL M. 


CÁRTI 


S. Mehedinti: Omul de stat (Considera- 
fiuni geografice si etnografice), 1 vol. 
16 pag. Tip. «Universul», 1939, Bucu- 
resti. 

Alexandru Lungu: Fata din brazi (Poem), 
1 vol. 16 pag., Colecţia «Zarathustra», 
1941, Buzáu, Lei 20. 

Leon Mrejeriu: Eri si azi (Contributiuni 
la istoricul învățământului primar din 
judeţul Neamţ), 1 vol. 24 pag, Тір. 
«Gh. Asachi», 1940, Piatra-Neamţ. 

Leca Morariu: Graiul viu — corectiv sti- 
listic, 1 vol. 22 pag., Extras din rev. 
«Ethnos», 1940, Focșani. Lei 30. 

B. Stanciu-Dolj: Inseilări de gând (ver- 
suri), 1 vol. 128 pag., Colecţia «Gând 

1940, Craiova. 


și slová olteneascá», 
Lei 50. 


Adm. Maior Constantin N. Eftimescu: O 
nouă organizare a administraţiei patri- 
moniului instituțiilor și întreprinderilor 
economice ale statului, 1 vol. 32 pag. 
1941, București. Lei 60. 

Ше Tabrea: Originea si activitatea mo- 
netăriei lui Dabija Vodă din Suceava, 
1 vol. 28 pag., Tip. «F. Góbl», 1939, Pu- 
curesti. 

Ше Tabrea: Tezaurele arheologice (Des- 
coperirea și păstrarea lor în România 
și în alte ţări), 1 vol. 44 pag, Tip. 
«F. Góbl», 1940, București. 

Grigore Olimp loan: Am fost un imbecil! 
(Roman), 1 vol. 19 pag, Ed. «Cugeta- 
rea», 1941, București. Lei 60. 

Alexandru Vicol: Priviri asupra Basara. 
biei, 1 vol. 52 pag. Tip. «Bucovina», 
1941, București. 

Stefania Zottoviceanu Rusu: Jocul de-a 
dragostea și moartea (Versuri), 1 vol. 
68 pag., Ed. «Cugetarea», 1940, Bucu- 
resti. Lei 70. ` 

L C. Cazan: Texte de folklor medical, 
1 vol 24 pag., Extras din «Cercetări 
literare», 1936, Bucuresti. 


Ion C. Cazan: Literatura populará (Lá- 
muriri in vederea unui plan de cer- 
cetări), 1 vol. 24 pag. Tip. «Marvan», 
1940, Bucuresti. 

Pericle Martinescu: Sunt frate cu un fir 
de iarbá (Poeme), cu gravuri originale 
de Ceglokoíf, 1 vol. 72 pag., Colecţia 
«Mesterul Manole», 1941, Bucuresti. 

St. Cuciureanu: Gramatica limbii italiene, 
1 vol. 112 pas., Ed. «Cugetarea», 1941, 
București. Lei 55. 

L. Constantinescu-Delabaia: Fabule 1 vol. 
168 pag., Tip. «Lupta», 1938, București, 
Lei 60. 

L Molea: Funigei (Versuri), 1 vol. 114 
pag. Ed. «Ramuri», 1935, Craiova, 

Prof. Vasile Ciurea: Muzeul Fálticenilor 
(Catalog sumar si cáláuza), 1 vol. 64 
pag, Ed. Muzeului, 1940, Fálticeni. 

Const. Calaíateanu: Istoria literaturii 
franceze, 1 vol. 382 pag., Ed. «Cugeta- 
rea», 1941, Bucuresti. Lei 140. 

Corneliu Popp: Eu si statuia mea (Ro- 
man), 1 vol. 240 pag., Ed. «Cugetarea», 
1941, Bucuresti. Lei 70. 

Paul Georgescu: Naifonalismul lui Emi- 
nescu, 1 vol 42 pag, Ed. «Vremea», 
1941, Bucuresti. Lei 30. 

Scarlat Preajbá: Prezentări literare (I. 
Scurt istoric al regiunii și al revistei 
«Bugeacul»; II. G. Bezviconi), 1 vol. 
28 pag., Tip, «Carpaţi», 1941, București. 

Ernest Bernea: Indemn la simplitate (Măr- 
turisiri pentru un om nou), 144 pag., 
Ed. «Cugetarea», 1941, București. Lei 50. 

V. Oprescu-Spineni: Tara Dacilor (Ver- 
suri), 1 vol. 130 pag., Tip. «Dacia Tra- 
iană», 1941, Sibiu. Lei 80. 

I. A. Bassarabescu: Opere complete (Schi- 
fe si nuvele: 2 vol. 732 pag. Ed. Ca- 
sa Scoalelor, 1939/40, Bucureti. Lei 165. 

Alice Voinescu: Aspecte din teatrul con- 
temporan, 1 vol. 208 pag., Fundafia pen- 
tru literaturá si artá, 1941, Bucuresti. 
Lei 80. 


:940 


Constantin Stelian: Mireasa lumii (Ver. 
suri), cu un portret inedit de Maria 
Pillat-Brateș, 1 vol. 90 rag. «Tiparul 
Universitar», 1941, București. 

P. Tipărescu: Rasă și degenerare (Cu un 
studiu statistic asupra  iidanilor), 1 
vol. 88 pag., 1941, Tip. «Bucovina», 
1941, București. 

Cpt Dragomir Petrescu: Vitalitatea, biru- 
infa și podoaba neamului românesc: N. 
Iorga, 1 vol. 16 pag. colecţia «Bugea- 
cul», 1941, București. Lei 59. 

Alexandru Bilciurescu: Thalassa (Poeme), 
1 vol. 118 pag., Tip. «Marvan», 1941, 
Pucuresti. Lei 100. 

Alexandru C. Ionescu: Poezia lirică ro- 
mână contemporană, 1 vol. 292 pag. 
Ed. «Cugetarea», 1941, București. Lei 80. 

Petre Ciureanu: Un prieten al României: 
Oscar Randi, 12 pag., Extras din re- 
vista «Tinerimea Română», anul LIX, 
nr. 5—9/941, București. Lei 5. 

Petre І. Sturdza: Amintiri (Patruzeci de 
ani de teatru) cu ilustraţii în text, 1 
vol. 170 pag., Ed. Casa Școalelor, 1941, 
București. Lei 60. 

Leon Diculescu: Antonio Tari (Din spiri. 
tul critic italian in secolul XIX), 1 vol. 
24 pag, Extras din «Studii italiene», 
VII, 1940 Bucuresti. 

Claudio Isopescu: Lingua, letteratura e 
storia romena in Іѕрарпа, 1 vol. 32 
pag. Extras din «La Rassegna Italo- 
Romena», Feb. 1941—XIX. 

Clcudio Isopescu: Lo studente romeno 
Artemie Homorodeanu a Roma nel 
1876, 1 vol 38 pag, Extras din «La 
Rassegna Italo-Romena», Aprilie 1941 
XIX. 

Sandra Cotovu: Divorțul Marianei (si alte 
schitel, 1 vol. 202 pag, Ed. «Cugeta- 
rea», 1941, București. Lei 60. 

B. Delavrancea: Trubadurul, Liniste, Stá- 
pânea-odată, 1 vol. 285 pag. Ed. «Cu- 
getarea», 1941, Bucuresti. Lei 100. 

Ton -Pantazi: Despre artă, 1 vol. 64 pag., 
(8 planșe), București. Lei 50. 

N. Filimon: Ciocoii vechi si noi, 1 vol, 
294 pag. ed. ngrijitá de N. Mihăescu, 
Ed. «Cugetarea», 1941, Buc. Lei 70. 

Hans Dittmer; Țăranul în Germania de 
azi, 1 vol. 70 pag. Ed. «Cugetarea», 
1941, București. Lei 35. 

Netalia si Vasile Enescu: Flori in calea 
tineretului, 1 vol. 95 pag., Ed. «Cuge- 
tarea», 1941, București. Lei 35. 

T. Manu: Din lumea sovietică, 1 vol. 60 
pag., Ed. «Universul», 1936, București. 
Lei 30. 


Constantin Loghin: Istoria literaturii ro- 
mâne (Dela început până în zilele noa- 
stre), 1 vol. 530 pag., Ed. «Cugetarea», 
1941, București. Lei 125. 

Paul 1. Papadopol: Poeţii Văcăreşti (Via- 
ta şi opera lor poetică), 1 vol. 356 pag., 
Ed. «Cugetarea», 1940, București. Lei 
80. 

Eugen Constant: Sărutul însingurărilor 
(Versuri), 1 vol. 72 pag., Ed. rev. «Con- 
deiul», 1941, Craiova. Lei 45. 

Mircea Djuvara: L'Idée de convention et 
ses manifestations comme realités ju- 
ridiques, 1 vol. 56 pag, Tip. «Univer- 
sul», 1941, Bucuresti. 

Démétre Gusti: La science de la réalité 
sociale (Introduction à un systéme de 
sociologie d'éthique et de politique). 
1 vol 220 pag. 1941, Paris. 

P. Sergescu: Mathemaiiciens francais du 
temps de la révolution francaise, 1 vol, 
48 pag, An. Acad. Rom., 1940, Bucu- 
resti. 

G. De' Rossi Dell' Arno: Cornelio Co- 
dreano (pensieri e massime di vita), 1 
vol. 78 pag. Tip. «Imperia», 1940, Ro- 
ma. Lire 8. 

Mario Ruífini: La scuola latinista rome- 
na (1780—1871-. Studio storico-filolo- 
gico: 1 vol. 198 pag, 1941—XIX, Ro- 
ma. Lire 10. 

Armand G. Constantinescu: Cer si Destin, 
1 vol. 30 pag. Ed. «Cugetarea», 1941. 
Bucuresti. 

Dinu Constantinescu: Bună dimineața, 1 
vol. 188 pag., Ed. «Ideia». 1941, Bucu- 
resti. Lei 60. 

Nae Ionescu: Istoria logicei. 1 vol. 228 
pag. Ed. «Imprimeria Najionalá», 1941, 
Bucuresti. 

Ion Vlasiu: Poveste cu niluci, 1 vol. 
247 pag. Ed. autorului. Lei 100. 

Gh. Tulbure: Cartea minunilor, 1 vol. 108 
pag. Ed. «Cugetarea», 1941. București. 
Lei 25. 

Ioan Al. Bran-Lemeny: Traista mea (Poe- 
sii), 1 vol. 280 pag., Ed. «Unirea», 1941, 
Braşov. Lei 100. 

N. Cartojan: Cercetări literare (IV), 1 
vol. 313 pag, Ed. «Imprimeria naţio- 
nalá», 1940. București. Lei 150. 

Paul Mihailovici: Tipárituri románesti in 
Basarabia (1812—1918), 1 vol. 377 pag., 
XX planse, Acad. Rom. (Studii si cer- 
cetări) XVI, «Imprimeria natională», 
1941, Bucureşti. Lei 250. 

Sebastian Popovici: Intre profesori si 


Bibliografie 


elevi (Extras din Rev. de pedagogie), 
68 pag. Tip. «Mitropolitul Silvestru», 
1939. Cernăuţi. Lei 45. 

Petru Iroaie: Il canto popolare instro- 
romeno, 1 vol. 107 pag.. 1940. Roma: 
Șt. Ciobanu: Inceputurile scrisului in 
limba românească, 1 vol. 57 pag., XVIII 
planse, Anal. Ac. Rom. (Mem. sect. lit. 
t. X), «Imprimeria naţională», 1941, Bu- 

curesti. Lei 90. 

N. A. Constantinescu: Renovalia Istoriei 
Românilor de N. Iorga (Extras din «Re- 
visia Istoricá», 188 pag., 1940, Vălenii- 
de-Munte. 

С. L Brătianu: La question roumaine en 
1940. 12 pag., «Imprimeria națională», 
1940, București. 

Virgil Tempeanu: Deutsche Kulturworter 
im Rumănischen (Extras din «Confe- 
renfa») 11 pag. Impr. «Frăția Romá- 
neascá», 1941, Bucuresti. 

Lucian. Blaga: Despre gândirea magică, 
1 vol 173 pag, Fundaţia regală pen- 
tru literatură şi artă, 1941. București. 
Lei 70. 

loan C. Veliciu: Brevet de pilot, 1 vol. 
191 pag. Fundatia regalš pentru li:e- 
raturá si artă, 1941. Bucureşti. Lei 60. 

C. Gane:  Trecute vieţi de Doamne si 
Domnite (vol. І, ed. IV. Dela inteme- 
erea Principatelor până la epoca Fa- 
nariotilor), 1 vol. 468 pag, Ed. «Uni- 
versul», 1941, Bucuresti. Lei 150. 

N. 1. Herescu: Caete clasice, 1 vol. 250 
pag. Ed. «Cugetarea», 1941, București. 

D. Munteanu-Râmnic: Amintiri (I. Pe dru. 
mul Brașovului), 1 vol, 32 pág. Tip. 
«Bucovina», 1941, București. Lei 30. 

Jan Kochanowski: Respingerea solilor 
greci (traducere de T. Gostynski si 
Alex. Dumitrașcu), 1 vol, 32 pag, 
Inst. Sud-est european, 1941, Bucuresti. 

Jan Kochanowski: Trenii (trad. de T. G. 
si R. Ciocan), 1 vol, 32 pag, Inst. 
sud-est european, 1941, Bucuresti. 

Marcel Romanescu: Andersen in Româ- 
nia (o cálátorie pe Dunáre acum 
100 de ani), 1 vol, 16 pag. (Extras din 
Rev. Fund. regale), 1941, Bucuresti. 

G. Oprescu; Carol Popp de Szathmary 
desinator, 1 vol 12 pag. XII, “planse, 
Anal. Ac. Rom. Sect. lit. t. X, 1941. 
Lei 40. 

Pamfil C. Georgian: 


Dimitrié ^ Onciul 


941 


(Extras din «Convorbiri Literare») Tip. 
«Bucovina», 22 pag. 1940. 

N. Tcaciuc-Albu: Bucovina de nord, 31 
pag, Editura autorului. 1941. Sibiu. 
Lei 25. 

Dr. Eraclie Sterian: Incercări de elimo- 
logie universală și neolatinitatea lim- 
bei române (Extr. din Rev. Curs. și 
Conf. Univ, 18 pag, Tip. «Valuna», 
1941, Bucuresti. 


EDITURA «CARTEA ROMÂNEASCĂ» 
București 


M. Sadoveanu: Ostrovul Lupilor, 1. vol. 
286 pag. 1941. Lei 100. 

Vasile Netea: Ion Pop-Reteganul (Bio- 
bibliografie), 31 pag., 1941. Lei 8. 

Vasilea Netea: St. O. Iosif, 32 pag. 1941. 
Lei 8. 

Dimitrie Sturdza: Топ C. Brătianu, 32 pag. 
1941. Lei 8. 

Maria S. Palladi: Numai o primăvară 
(Roman), 1 vol., 290 pag. 1940. Lei 100. 

L. A. Bassarabescu: O scriitoare necunos- 
cută din epoca unirii principatelor. — 

(Conferinţă) — 1 vol, 23 pag. 1940, Lei 
30. 

Horia Miclescu: Invinsii (Roman), 1 vol. 
236 pag. 1941. Lei 80. 

Dan Petrasincu: Omul si fiara (Nuvele), 
1 vol. 486 pag. Lei 140. 

AL L Odobescu: Pseudo.Kyneghetikos 
(Fals- tratat de. vánátoare), ! vol, 56 
pag., ediție îngrijită de Ion Pilat, 1941. 
Lei 15. 

Anton Pann: O șezătoare la ţară, 1 vol. 
135 pag, ediţie îngrijită de Ion Pillat. 
1941. Lei 20. 

Mihail Macrea:  Monetele și părăsirea 
Daciei, 1 vol. 37 pag. 1940. 

Pamfil C. Georgian: Pietre de granit la 
temelia României. (Din cugetările lui 
L C. Brătianu), 1 vol. 173 pag, 1941. 
Lei 60. 

І. Simionescu: Tinere, cunoaşteţi neamul, 
1 vol. 116 pag., 1941. Lei 60. 

Ştefania Velisar-Teodoreanu: Cloşca cu 
pui, 1 vol. 152 pag., 1941. Lei 69. 

I C. Cazan: Alexandru Vlahuţă către 
Gheorghe Bușilă (Note pe marginea 
unor scrisori), 1 vol. 16 pag., 1939. 


REVISTE 


«Curentul literar», anul III, seria II, nr. 
113 (31 Mai), nr. 118 (5 Tulie) 1941, Bu- 
curesti. 

«Universul literar», anul L, nr. 6 (1 Feb.), 
nr. 8 (15 Feb.), nr. 13 (22 Martie), nr. 14 
(29 Martie), nr. 23 (31 Mai), nr. 26 (21 
Iunie) 1941, București. 

«Gazeta Municipală», anul X, nr. 473 (1 
Iunie) 1941, București. 

«Biserica și Școala», anul LXV, nr. 3 (19 
Ian.), nr. 7 (16 Feb.), nr. 13 (30 Martie), 
nr. 21 (25 Mai), nr. 27 (6 Iulie) 1941, 
Arad. 

«Pástorul Tutovei», anul IV, nr. 1—2 
(lan.-Feb.), nr. 3—4 (Martie-Apr.) 1941, 
Bârlad. 

«Tribuna tineretului», anul V, nr. 87 (22 
Ian.), nr. 99 (16 Iunie) 1941, București. 

«Vremea», anul XIII, nr. 596 (30 Martie), 
nr. 603 (I Iunie) 1941, Bucureşti, 

«Apostolul». anul VII, nr. 1—3 (Ian.-Mar- 
tie) 1941, Piatra-Neamţ. 

«Revista asoc. învăţătorilor mehedintfeni», 
anul XV, nr. 1—2 (Ian.-Feb.), nr. 3—4 
(Martie-Apr.) 1941, T.-Severin. 

«Tinerefea», anul VII, seria II, nr. 3 (15 
Aprilie), nr. 4 (1 Mai) 1941, Bucuresti. 

«Litoral», anul II, nr. 9 (Decembrie) 1940, 
Constanţa. 

«Revista științelor oto-rino-larinzologi. 
ce», anul V. vol. V, nr. 1—2 (Ian.-Apri- 

lie) 1941, Sibiu. 

«Glasul tineretului», anul I, nr. 7 (Apri- 
lie), nr. 8 (Mai): 1941, Braşov. 

«Revista intendenfei si ad-ției armatei», 
anul XX, nr. 12 (Decembrie) 1940, Bu- 
curesti. 

«Slova ortodoxă», anul III, nr. 46—47 (15 
Iunie— 1 Iulie) 1941, București. 

«Avântul», anul II, nr. 1—2 (Aprilie) 
1941, Călărași. 

«Bugeacul», anul VII, nr. 63-64-65 (Ian.), 
nr. 66—69 (Mai) 1941, București. 

«Cuget Moldovenesc», anul X, nr. 1—3 
(lan.-Martie), nr. 4—5 (Aprilie-Mai) 
1941, Iași. 

«Revista Colegiului Naţional Sf. Sava», 
anul XV, nr. 1 (Decembrie), nr. 2 
(Martie) 1940, Bucureşti. 

«Zarathustra», Martie 1941, Buzău. 


«România aeriană», anul XV, nr. 1—2 
(Ian.-Feb.), nr. 4—5 (Aprilie-Mai) 1941, 
Bucuresti. 

«Viaţa Basarabiei», anul X, nr. 4 (Apri- 
lie), nr. 5 (Mai), nr. 6—7 (Iunie-Iulie), 
1941, Bucuresti. 

«Revista Fundafiilor Regale», 
n-rele 3 (Martie), 4 (Aprilie), 5 
6 (Iunie) 1941, București. 

«Răsăritul», anul XXIII, nr. 3—4, 1941, 
Bucuresti. 

«Albatros», anul I, nr. 3—4 (10—25 A: 
prilie), nr. 5—6 (10—15 Mai) 1941, Bu- 
curesti. 

«Gândirea», anul XX, nr. 6 (Iunie) 1941, 
Bucuresti. 

«Poporul românesc», anul X, nr. 13—14 
;1—16 Iulie) 1941, Gara Chitila, jud. 
Ilfov. 

«Gazeta Buzăului», 
1941, Buzău. 
«Cetatea Moldovei», anul II, nr. 9 (Iu- 

nie), nr. 10 (Iulie) 1941, Iasi. 

«Revista limbii si culturii germane», a- 
nul I, nr. 1 (Aprilie-Iunie), nr. 2 (Iu- 
lie-Sept. 1941, Bucuresti. 

«Pământul», anul X, nr. 226 (Martie) 1941, 
Călărași. 

«Familia», anul LXXVI, seria IV, nr. 
2—3 (Febr.-Martie), nr. 4—5 (Aprilie- 
Mai) 1941, Bucuresti. 

«Artá si tehnicá graficá», Sept.-Dec. 1940, 
Bucuresti. 

«Revista elevilor liceului Frații Buzești», 
anul П, nr. 7—8 (Feb.-Martie) 1941, 
Craiova. 

«Pan», anul I, nr. 4—5 (15 Aprilie—15 
Mai) 1941, Bucuresti. 

«Licurici», anul I, nr. 
Giurgiu. 

«Statul românesc», n-rele 353/5 si 356/7, 
1941, Bucuresti. 

«Marea Noastrá, anul 8, n-rele 4—5 (A- 
prilie-Mai) 1941, Bucuresti. 

«Marea noastrá pentru tineret», anul IV, 
n-rele 19 (Ian.), 20 (Feb.), 22 (Aprilie) 
24 (Iunie) 1941, București. 

Prietenia literară», anul II, nr: 7—8 (15 
Aprilie) 1941, Caracal. 

«Pagini literare», anul VIII, nr. 
5—9, 1941, Turda. 


anul VII, 
(Mai), 


anul I, nr. 3 (Iunie) 


4 (Aprilie) 1941, 


3—4, 


«Preocupári literare», anul VI, nr. 5 (Mai) 
1941, Bucuresti. 

«Transilvania», anul LXXII, n-rele 1 
(Martie), 2 (Anrilie), 3 (Mai) 1941, Bu- 
curesti. 

«Prepoem», anul II, seria II, nr. 18 (Mai) 
1941, Bucuresti. 

«Dacia rediviva», anul I, nr. 2 (Mai 1941, 
Bucuresti. 

«Condeiul», anul II, nr. 8—9 (Martie.Apr.) 
1941, Craiova. 

dRevista de igienă socială», anul XI, 
nr. 3—4 ăMartie-Aprilie) 1941, Bucu- 
resti. 

«Desrobirea», anul I, nr. 
11 Mai) 1941, Alba-Iulia. 

«Satul», anul XI, nr. 126, (Mai) 1941, Bu- 
curesti. 

«Curierul  cooperaţiei române», 
XXXII, Mai 1941, București. 
«Gazeta cooperatorului», anul VI, nr. 1 

(Mai) 1941, București. 

«Dunărea de Jos», anul П, nr. 
(Mai) 1941, Galaţi. 

«Tribuna literară», anul I, nr. 
nr. 2 (Iulie) 1941, Brașov. 

«Biserica ortodoxă română», anul LIX. 
nr. 3—4 (Martie-Aprilie) 1941, Buc. 

«Curțile Dorului», anul I, nr. 2—4 (Feb.- 
Aprilie), 1941, Sibiu. 

«Cadenţa», anul I, nr. 1 
1941, Bucuresti. 

«România eroică», anul IV, nr. 9—11 
(Ian.-Martie), 12 (Aprilie) 1941, Bucu- 
resti. 

«Buletinul Comisiunii Monumentelor Is - 
torice», anul XXXIV, fasc. 197—110, 
1941, Bucuresti. 

«Dacia», anul I, n-rele 1 (15 Aprilie), 2 
(1 Mai), 3 (15 Mai), 4 (15 Iunie), 5 (1 
Iulie) 1941, Bucuresti. 

«Raiul copiilor», an. III, nr. 13 (6 Iulie) 
1941, Bucuresti. 

«Făt-Frumos», an. XVI, nr. 3 (Mai-lu- 
nie) 1941, Cernăuţi-București. 

«Conferenfa», an. V, nr. 2 (Ian.) 1941, Bu- 
curesti. 

«Timocul», an. VIII, caet 1, 1941, Bucu- 
resti. 

«Indrumátorul nostru» an. I. nr. 
Iulie-August) 1941, Bucuresti. 

«Tinerețe», an. V, nr. 4 (Aprilie) 1941, 
Iași. 

«Revista generală a învățământului», an. 


15 (Duminică 


anul 


9—10 


1 (Iunie), 


(15 Aprilie) 


4—6 


943 


XXIX, nr. 5—6 (Mai-lunie) 1941, Bu- 
curesti. 

«Societatea de máine», an. 18, nr. 1 (Ian.- 
Martie) 1941, Bucuresti. 

«Luceafărul», an. 1, serie nouă, nr. 2 
(Mai) 1941, Sibiu. 

«Viaţa literară», an. XV, nr. 9 (15 Iunie) 
1941, Bucuresti. 

«Horia, Cloșca si Crișan, an. I, nr. 6 (A- 
prilie) 1941, Craiova. 

«Familia creștină», an. I, nr. 1 
1941, Bihor. 

«Gazeta Transilvaniei», an. 104, nr. 48 
(6 Iulie) 1941, Brașov. 

«Păstorul creștin ortodox», an. IX, nr. 5 
(Iulie) 1941, București. 

«Fântâna darurilor», an. XIII, nr. 1 (A- 
prilie) 1941, București. 

«Ramuri», an. 32, nr. 6—8 (Iunie-August) 
1940, Craiova. 

«România militară», an. LXXIII, nr. 5 
(Mai) 1941, București. 

«Jurnal de psichotechnică», vol. V, nr. 
2 (Aprilie-Mai-Iunie) 1941, Bucuresti. 

«Lumea nouă», an. X, nr. 1—2 (lan.-Feb.) 
nr. 3—4 (Martie-Aprilie) 1941, Bucu- 
resti. 

«Orizonturi», an. П, nr. 
Ian) 1941, Galati. 

«ll Libro italiano nel mondo», an. I, 
nr. 1—10 (Ian.-Dec. 1940, Roma. 
«Romana», an. V, пг. 1—4 (lan.-Apr.) 

1941, Roma. 

«La Rassegna italo-romena» (finanza-in- 
dustria-comercio-cultura) an. XX, nr. 
11 (Noembrie) 1940 — XIX. Milano. 

«Siebenbürgische Vierteljahrsschriít», an. 
64, caet 1 (Ian.-Martie) 1941, Sibiu. 

«Siidost-Forschungen», an. V, caet 4 
(Dec.) 1940, Leipzig. 

«Gazeta cărţilor», an. X, n-rele 19—22 (15 
31 Maiu — 15 si 31 Iunie) 1941. Bu- 
curesti. 

«Mesterul Manole», an. II, nr. 10 (Dec.) 
1940, Bucuresti. 

«Revista de drept» comercial si studii 
economice, an. VII, nr. 5—6 (Mai.Iunie) 
1940, Bucuresti. 

«Revista scriitoarelor si scriitorilor Ro- 
mâni», an. XIV, nr. 7—12 (Iulie-De- 
cembrie) 1940. Bucuresti. 

«Analele educaţiei fizice», an. IX, nr. 3 
1940, Bucuresti. 


(Iunie) 


5—10 (Aug.. 


944 


«Gazeta Țării» (săptămânal de luptă pen- 
tru reintegrarea Țării), an. 11, nr. 32, 
(27 Iulie) 1941. Bucureşti. 

«România viticolă» (revistă lunară de 
viticultură și oenologie), an. V, nr. 7 
(Iulie 1941. Bucuresti. 

«Informatorul comercial al cooperaţiei», 
an. Ш, nr. 28 (19 Iulie), 1941. Bucuresti. 

«Revista pădurilor» (organul societăţii 
«Progresul silvic», an. 50, nr. 5 (Mai) 
1941. Bucuresti. 


Bibliografie: 


«Vestitorul», an. XIX, nr. 7 (1 lulie) 1941. 
Bucuresti. 

«Cele Trei Crisuri» an. XXI, nr. 7—8 
(Iulie-August) 1940. Oradea. 

«Europa rouá», an. III, nr. 90 (10 Iunie) 
1941. Berlin. 

«Prietenia literară», an. II, nr. 7—8 (15 
Aprilie) 1941. Caracal. 

«Fântâna darurilor», an. XIII, nr. 1 (A— 
prilie). 1941. București. 


i 


„nB U COVINA" І E TOROUTIU, BUCURESTI 


p ann ce