Convorbiri Literare anul LXXIV, nr. 1, ianuarie 1941

ANUL LXXIV Маш, 1 IANUARIE 1941 


CONVORBIRI 
DA PARE 


+ 
% 
440. 


DIRECTOR: |. E. TOROUTIU 


x 
V 


% 
A 


те” 


«BUCOVINA: LE ТО U BUCUREȘTI 


| m haeun a 
ЙТ; (ШШЕ Т 
(96 | g | 


Б====- z 


CONVORBIRI 
ШТІ БЕБЕ 


REVISTĂ ÎNTEMEIATĂ DE „ЈОМІМЕА” LA 1 MARTIE 1867 


INSCRISĂ LA TRIBUNALUL ILFOV, DOSAR 647/938 
ORDONANTA PREZIDENTIALA N-RUL 2708 piN 20 FEBR. 1939. 


APARE LUNAR ÎN 96—128 PAGINI 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 


BUCUREȘTI III, STR. ARGENTINA, 39 
TELEFON 2-10-43 


ABONAMENTUL PE AN: 


PARTICULARI 
ŞCOLI PRIMARE 5 

360 
ŞCOLI SECUNDARE 2... | 
INSTITUȚII CULTURALE . 
STRĂINĂTATE . . . . . 750 
ABONAMENT DE SPRIJIN 
NUMARUE ИОТ л 3580 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE INAPOIAZĂ 


CONVORBIRI 
Pi RARE 


ANUL LXXIV Nam 1 IANUARIE 1941 


DiRECTOR У E. T O O DT FU 


MEMBRI ÎN REDACŢIE: 
ALEXANDRU IONESCU 
TEODOR AL. MUNTEANU 


КАТУ; М, 
< Wain 


ges, 


ВЕОМА > 1. E ERD ТАТ; BUCUREŞTI 


CONVORBIRI LITERARE 


CUPRINSUL 


S. Mehedinţi . . . . . . . + + + . Din viața lui Maiorescu 

ИНЕК ЗЫЛ Ж emitere te aa Bărâme de lumină 
(Scrisori dela Octavian Goga, Petre Andreiu si 

5 Nae Ionescu către І. Petrovici) 

Pan. M. Vizirescu . . . . . . . . + + . . Conacul părăsit 


Simion Stolnicu . . . ..... on e de aa i Anestezie 
Traian Chelariu . . . . . . . . . . . . . In amurg de zi 
Mihai Niculescu . . . . . + + 12.2... Adagio. Noembrie 
Alexandru Ionescu. . . . . . Strofe de seară. Transcendent 
Teodor Al. Munteanu . . . . . . . . + . . Fum de toamnă 
George Fonea :. . . . . . . . . + . . . . Trecere albă 
Жаа иманды. u AR să al iat ie d au otet e vie pre) am, fost 
Petre Sergescu . . . . . . . Matematicele în cultura generală 
Ion Ţolescu Văleni `, . . . . . . . . + + . Cântec pierdut 
PADE Pietei a ике ан Dee ale a МА. udam 
СОУСА Ee ото о Testament 
ОРОВ ада аа e e. . Rugăciune 
Octav Sargeţiu . . ... . . . . . . . . . a Cântecul meu 
Eege e 1 1 Toamnă nouă 
ИЛ Та йш acte y A am ur, „Elegie 
GEN ri ee a aa o a Лита, rugăciune 
Emanoil Cobzalău . . . . . . . . . . . . Poema iubirii 
'Teohari Antonescu . “Ж к> ee e [nsemnări 
W. у. Goethe. . . Faust eebe де Laura М. Dragomirescu) 


Alexandru Ionescu . Deducţia și inducția în logica lui John Stuart 
Mill 


ж 

з S°. Ee WR Е y ТТАР Г ЯСЫ 
Vasile Posteucă . . . . . . Strigăt. Bucovină. Ascultă! Motiv 
I. Е. Torouţiu. . . . . . Ediţii critice Eminescu (D. R. Mazilu, 


Perpessicius) 
CRONICA 


Ştefan Cuciureanu, Generalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român 81 

Președinte al Consiliului de Miniștri: Pentru realizarea României Legionare; 

Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare si Vice-Președinte al Consiliului 

de Miniştri; Raporturile româno-maghiare. — Pan. M. Vizirescu, Ion Pillat: 

Balcic. — Vasile Grecu, S. Mehedinţi: Ce este Transilvania? — D. Nichifor 

Crainic în Germania (P. У.). — Insemnări documentare: Prima statue а lui 
Eminescu (Iosif E. Naghiu). 


BIBLIOGRAFIE 


DIN VIATA LUI MAIORESCU: 


De câteva zile, numele lui Maiorescu răsună în toate colţurile țării. 
Asa şi trebuia să fie. 

Atunci, ce тові mai are acest sir de conferințe, încredințat atâtor 
profesori? Nu era oare destul de cunoscut și recunoscut Titu Maiorescu? 

Să-mi fie îngăduit, cu voia celor de fată, a pune următoarele în- 
trebări: 

Mai întâi, fost-a Maiorescu în adevăr bărbatul deplin biruitor al 
greutăților pe care generaţia sa i le pusese în cale? 

Al doilea, data el ţării tot ce neamul aștepta de la dânsul şi tot се 
dorise şi putuse el să-i dea ? 

Mai departe: trăit-a Maiorescu numai cu înfăţişarea de profesor şi 
educator senin, așa cum se arăta pe catedră, în Parlament şi la Acade- 
mie, adică un clasic desăvârşit, ori sub neclintita lui seninătate se ascun- 
dea emotivitatea unui romantic de felul lui Goethe din Sturm-und Drang- 
periode ? 

Şi atunci, alte două întrebări ies la iveală: Cum de-a putut el stă- 
раш până într'atâta furtuna care ега să-l ducă chiar la naufragiu, după 
cum se vede acuma lămurit din cele două volume de «Insemnări zilnice»? 
Ce fel a isbutit să ascundă atât de tragice încordări, iar în faţa altora să 
pară omul calm si olimpian, aşa cum l-au cunoscut contemporanii? Apoi, 
tăinuirea aceasta, ава de sistematică, nu va părea urmașilor ceva теѕ- 
teşugit şi aproape scenic, cum insinuau dușmanii lui? 

In sfârşit, ceva şi mai greu de înţeles: eroul voinței şi al metodei, 
aşa cum îl arată azi toate discursurile panegirice, pentru ce a pus el sub 
ochii contemporanilor cu care se lupta și ai tineretului pe care îl educa 
acest amar aforism: 

Arta vieţii? Rezervă, discreţie, cumpătare, în genere negaţiune, în 
rezumat abnegaţiune. 

Sună oare asta са un cântec de biruinţă? Се fel de rezervă, când ieși 
în fruntea generaţiei tale si arunci lancea în lagărul adversarilor, înfrun- 
tându-i fără să te uiţi dacă mai ai pe cineva alături să te ajute? Ori, 
poate, aforismul acesta a fost suma experienţei de mai târziu, după ce 
cunoscuse deaproape slăbiciunile firii omeneşti, pe-ale duşmanilor, ca și 
pe ale prietenilor? 

Care va fi fost aşadar axa vieţii lui Maiorescu, principiul. moral 
superior, care l-a ajutat să rămână senin deasupra furtunilor, lăsând să 
pătrundă afară numai armonia si păstrând pentru sine toate amărăciunile 
şi discordanţele ? 

Sunt destule, cred, aceste întrebări, ca să vadă oricine că Maiorescu, 


1 Conferinţă ţinută în sala «Dalles» pentru «Săptămâna lui Maiorescu» la 19 
Fevruarie, 1940. 


6 S. Mehedinţi 
întocmai ca si Eminescu şi Creangă, abia azi încep să fie cercetaţi mai 
cu deamănuntul. De-abia generaţia care se ridică acuma simte că lon 
Creangă nu e numai un meşter povestitor în graiu rural, cum le plăcea 
unora să spună, ci va fi cu timpul pentru integrarea conștientă a tinere- 
tului în fiinţa neamului nostru ceea ce au fost poemele homerice pentru 
Grecii de odinioară. Tot asa, abia de vreo zece ani, într'un congres pu- 
blic, tineretul universitar a mărturisit că evenimentul cel mare al vieţii 
lui a fost descoperirea lui Eminescu, recunoscut acum şi de streini ca 
unul dintre cei trei-patru poeţi-filosofi ai omenirii întregi. бі abia în anii 
din urmă, Titu Maiorescu, prigonit si după moarte de pisma câtorva ză- 
nateci, a început a fi văzut în adevăratele sale dimensiuni са îndrumă- 
torul culturii române, aşa cum a spus si Suveranul la Academie. 

Prin urmare, nu e de prisos șirul acesta de conferinţe. Cum s'a măr- 
turisit si ieri în serbarea de la Universitate, sunt încă necesare adăogiri 
și rectificări însemnate, până ce vom ajunge la dreapta cunoaştere a lui 
Titu Maiorescu. 

Şi e bine că sărbătorirea lui a căpătat proporţiile unei manifestări 
naţionale. Cultul morţilor este semnul cel mai sigur, din care putem cu- 
noaşte cât preţ pune un om pe propria sa viaţă şi pe viaţa celor dim- 
prejur, adică a neamului, Când istoricul Polybiu, prietenul lui Scipio, 
biruitorul Cartaginei, a venit la Roma, nimic nu l-a impresiosat mai mult 
de cât adânca pietate a Romanilor faţă de morţi. Numai după ce a văzut 
celebrarea unei înmormântări în forum, a înţeles în ce sta puterea statului 
roman. (Cercetând viața personalităţilor mari, пе dăm seama de însuși 
sufletul unei naţiuni, dacă povestirea biografică se face cu măsura cu- 
venită. De altfel, însuşi Maiorescu ne-a prevenit că «adjectivul e dusma- 
nul substantivului»). 

1аїй de ce, în interesul adevărului, vom cerca să spicuim din viaţa 
celui sărbătorit numai câteva fapte mai semnificative spre a-l vedea cum 
a fost în realitate şi a răspunde, dacă va fi cu putinţă, la cele câteva în- 
trebări înşirate la început. Din fericire, avem acuma la îndemână chiar 
mărturia «Insemnărilor» sale zilnice. Avem viaţa sa povestită chiar de el, 
nu о descriere «romanţată», adică poză ві sulimeneală, ci fapte reale, notate 
pe scurt şi la moment, ca pe câmpul de luptă. Vom alege câte un mă- 
nunchiu pentru fiecare decadă şi le vom privi fără să пе amestecăm, 
evitând ceea ce Eminescu numea «biografia subţire». Astfel de panegirişti, 
un fel de lipitori postume, nu pot avea evlavia cuvenită faţă de morţi, сі 
se aseamănă cu antreprenorii de pompe funebre, care potrivesc dimen- 
siunile doliului, după profitul lor personal: retori ad pompaum et osten- 
tationem. (Ce-i pasă asinului, dacă îşi freacă spinarea de un gard, ori de 
marmora unui monument funerar !). 

Inşirarea faptelor ne este de ajuns. Ca fir conducător, va fi des- 
tulă o singură observare: viața omenească ве asamănă cu ceea се natu- 
raliştii numesc о concreţiune, sau, dacă voiţi, cu formarea unui cristal 
într'o soluţiune pe cale de concentrare. Fiecare om este întruparea unei 
idei sau a unui sentiment care formează axa traiului său. Din numărul 
nesfârșit al ființelor şi întâmplărilor dimprejur, îşi apropie numai pe ace- 
lea care au înrudire cu fondul său sufletesc. Acelea se adună împrejurul 
său concentric, ca păturile unei concrețiuni ori ca vinele unei agate. Restul 


Din viaţa lui Maiorescu 


rămân la o parte, ca şi cum n'ar fi. In acest înţeles, am putea spune că 
biografia cuiva e gata în liniile mari chiar din ziua nașterii sale. 
Să deşirăm deci firul faptelor. 


La un deceniu şi mai bine după Gheorghe Lazăr, un tânăr de peste 
munţi, саге nu se mai putea împăca cu împrejurările din Transilvania, 
a trecut іп Ţara-Românească spre a-şi croi viaţa numai după cugetul său. 
Cu toate că loan Maiorescu — de el e vorba — avea studii universitare 
(lucru forte rar pe vremea aceea), el se mulţumi să fie la urma urmei 
un simplu învăţător de sat ori într'un târguleţ cât de smerit. S'a aşezat 
aşadar la Cerneţi lângă Severin. Intâmplarea — fiindcă şi întâmplarea se 
amestecă uneori іп rosturile vieţii omeneşti — face că Domnitorul Știrbey 
dă cu ochii de el, şi-l aduce îndată la gimnaziul din Craiova. Aci, sub 
сорегіѕш unei ѕсоаїе, sa născut іп 1840 Titu Maiorescu. 

De timpuriu, copilul a dat cu ochii de lucruri interesante. La 
1848, vede revoluţia: Magheru, călare pe un cal alb, cu trei pene la pă- 
lărie... cocarde, muzici, urale — un fel de teatru pentru scolarul de 8 ani. 
Apoi, fuga peste munţi, când armata turcească trecuse Dunărea împotriva 

- revoluționarilor. Ajungând la Sibiu, găseşte altă revoluţie. Dar aci tra- 
gedie adevărată. «Cazacii în goană, cu lăncile plecate, iar după Cazaci 

. Săcuii care omorau ві jăfuiau tot ce le esia în cale...». Noroc că Ungu- 
төаїса de gazdă aşezase sub bolta casei o masă cu de-ale mâncării şi cu 
sticle de băutură, împodobite cu panglici tricolore pentru compatrioţii 
ei biruitori. Astfel, primejdia a trecut... Іп sfârşit, popas mai lung la Bra- 
şov în şcoala lui Barac si la gimnaziu — totul, sub privegherea unui un- 
chiu de o severitate romană. Nevinovata petrecere a copilului de a se 
da pe ghiaţă sub Tâmpa, împreună cu alţi camarazi, a fost socotită са 
o foarte mare ştrengărie şi pedepsită în chip exemplar. Fiul lui loan 
Maiorescu а ispăşit-o stând un sfert de oră în genunchi, pe grăunțe de 
porumb. 

Dar șederea în Braşov s'a curmat si ea. Exilarea profesorului Maio- 
rescu, părtaş la revoluţia lui Magheru (pe care îl găzduise la gimnaziu, 
ba încă si cetise în locul lui proclamația revoluţionară), aduce după sine 
mutarea familiei întregi la Viena. Şcolarul părăseşte astfel gimnaziul abia 
început în Braşov, dar nu si tovarășii de sub Tâmpă, cărora le scrie în- 
dată, isprăvind cu urarea: La revedere, în România Unită! 

Ar fi locul să spunem că acel copil de zece ani era o minune -- 
cum se obişnueşte în biografiile admirative. N'o vom face. Dar, orişicum, 
substantivul acesta: Întregirea României era, pe la mijlocul secolului 
trecut, ceva neaşteptat sub condeiul unui copil. De aceea, nici nu mai 
cercăm vreo explicare. (Poate că urmaşii noştri vor şti ceva mai mult cu 
privire la această manifestare ce încheia întâia decadă din viața 
copilului pornit în pribegie împreună cu părinţii). 

Putem însă spune atâta: fericită întâmplare exilul acesta! Cine știe 
care ar fi fost pregătirea lui Titu Maiorescu, dacă ar fi rămas în școlile 
de atunci ale ţării... 


Sărim peste zece ani. Câte nu s'au petrecut în acest răstimp îm- 
prejurul băiatului ajuns la Theresianum între tinerii celei mai înalte pă- 
turi sociale din Austria: Germani, Cehi, Poloni, Italieni, Croaţi, Unguri 


„8 i S. Mehedinţi 


„zi ce ве mai găsea pe atunci în pestrita monarhie dunăreană. Şi mai ales, 
câte nu s'au petrecut în sufletul său. Incepuse şcoala ca un mut. Nu ştia 
о boabă nemţeşte. Când a prins a înţelege întrebările, cerea bietul în- 
streinat să răspundă 1а Ştiinţele Naturale, desenând cu creta ре tablă, ce 
se putea. Vă închipuiţi hazul copiilor şi cruzimea inconștientă а râsului 
de streinul neștiutor. Dar acest neajutorat din zilele dintâi ale anului 
ajunge chiar în acelaş an între «eminenţi» tocmai la compoziţia de limba 
germană, 

Cum s'a urmat după aceea învăţătura lui e aproape un roman ре- 
dagogic. Destul că тшш de la început a terminat ca primul premiant 
al şcoalei, iar în această calitate, la împărţirea premiilor, a trebuit să 
ţină obligatorul discurs latin, fiind faţă şi ministrul şcoalelor Leo Thun. 
Impresionat de talentul oratoric al tânărului, cu latineasca lui elegantă, 
Ministrul nu numai că l-a felicitat, dar, luându-l la o parte, la şi în- 
demnat să rămână la Viena, făgăduindu-i tot sprijinul. 

Се va face fiul lui loan Maiorescu? E acuma, la răscrucea hotă- 
rîtoare a vieţii. Pentru un copil liniștit, de temperament gregar, lucrul ar 
fi fost uşor: calea cea mai lesnicoasă ві mai plină de făgăduinţi era 
cea mai bună. Dar «Insemnările» ne arată altceva: Anii din There- 
sianum fuseseră însoţiţi de o fierbere sufletească cu mult superioară etăţii 
unui adolescent. De pildă, problema religioasă i se impusese cu о neobis- 
nuită intensitate. Spre a scăpa de apăsarea ei, băiatul cercase ca un deri- 
vativ să se avânte în speculaţii filosofice. Un fel de Faust, la 17 ani. 
Cuvântul nu e nepotrivit, căci iată ce găsim în paginile jurnalului său 
intim la 17 Aprilie 1857: «Ştie Dumnezeu ce va mai fi cu mine! Mă duc 
toată ziua prin biserici... Doamne, scapă-mă de gânduri rele şi de ne- 
bunie... De-aşi depune examenul de maturitate, să mă apuc de o viaţă 
independentă literară sau filosofică; iar de voiu rămânea tot ава singur, 
voiu lucra până ce împlinesc un scop patriotic. $1, după aceea, sunt ho- 
tărît ca niciodată să-mi scurtez viaţa». 

Întâia criză intelectuală, agravată si de un fel de izolare sufletească 
în sânul familiei. Deoparte, tatăl: sever până la asprime. (Văzându-și fiul 
cu o pereche de mănuși, i le scoate din mâni şi i le rupe, spunându-i că 
«astfel de lux conrupe moravurile». Îl opreşte apoi să se ocupe de 
muzică, pentru саге simţea o reală înclinare. La spus categoric : asta 
nu e treabă de bărbat). De altă parte, mama: bună, blândă, mare iubi- 
toare de lectură, dar fără să bănuiască greutăţile sufleteşti ale fiului; iar 
alături sora, o minte de acelaş nivel cu a tânărului, însă un fel de a doua 
ediţie a tatălui. — Fiind mai mare, i-a rămas ca un monitor pănă la sfâr- 
situl vieţii). Acasă — greu. La şcoală, tot ава de greu: Camarazii — amestec 
de calităţi şi defecte, са în toate şcolile. Urât de cei mediocri, — mai 
ales că era la mijloc şi ambiția socială faţă de un neam considerat са 
inferior, neavând aristocrație, ci aproape numai iobagi; stimat însă de un 
număr de tineri mai înzestrați, care îl priveau са pe un fel de căpete- 
nie al «filosofilor», după expresia celor invidiosi. 

Fapt e că streinul se impusese tuturor, în chip netăgăduit, de la 
şcolari până la profesori şi până la ministrul care venise să vadă suma în- 
văţăturii din acea aristocratică instituţie școlară. Astfel, fiul lui Ioan 
-Maiorescu termină adolescenţa са un adevărat princeps јиџепішіз. (Să ni 


d 


Din viața lui Maiorescu 9 


se permită această caracterizare îndreptăţită de altfel de discursul său 
latin şi de severitatea romană a tatălui). 

Doamne, ciudate sunt uneori căile vieţii! Adineaori ne întrebam: 
се s'ar fi întâmplat dacă, în lipsa revoluţiei de la 1848, copilul ar fi 
rămas să se pregătească numai în şcolile din ţară. Acuma пе ispiteşte о 
altă întrebare: Şi ce s'ar fi întâmplat oare dacă, în urma îndemnului 
primit de la acel ministru austriac, sar fi hotărît să rămână їп) Austria, 
mai ales că şi tatăl ajunsese funcţionar în minister ! 

Cei care sunteţi aci de faţă, сегсајі să vă închipuiţi: ce-ar fi fost 
universitatea română — fără catedra lui Maiorescu; Academia — fără 
prestigiul lui Maiorescu şi fără munca sa pentru îndreptarea limbii slu- 
titš de latinişti; literatura — fără critica lui Maiorescu şi toată viața noas- 
trá publică — fără censura lui constantă, 

Dar, lăsând toate ipotezele 2 la o parte, un lucru ni se pare clar: în 
fiecare om, hotărîtor este centrul său de cristalizare. Copilăria întâi o 
isprăvise fiul lui Maiorescu cu o prorocie: unirea ţărilor românești. 
(Din senin nu ве ivise gândul acesta în mintea şcolarului, pe care tatăl 
său încă de la Craiova, când n'avea decât 8 ani, îl ducea în cancelaria 

gimnaziului să-i arate cadre din istoria romană, atârnate ре părete: Ho- 
ratius Cocles apărând podul, Mucius Scaevola cu mâna în foc...). Nu fă- 
cuse copilul călătoria de la Sibiu la Blaj în 1848, chiar sub conducerea 
lui Avram Iancu? Apoi tatăl său nu scrisese la 1849, Die Romanen der 
oesterreichischen Monarchie ві Raportul asupra întregii activităţi militare 
a lui Iancu şi а prefecţilor Simeon Balint si Axente Sever în lupta lor 
contra Ungurilor? 

Aen dar, la întrebarea: ce va face fiul lui Maiorescu, n'a fost prea 
greu de răspuns, dacă ținem seama că chiar în toiul crizei sale sufleteşti, 
concluzia fusese aceasta: dacă nu va găsi mulţumirea nici în literatură 
şi filosofie, va «împlini vreun scop patriotic» înainte de a-și tăia firul zi- 
lelor. Se înţelege, pentru capul prea înfierbântat al tânărului, simţirea 
care îl lega de ai săi, de neam şi de țările româneşti, al căror trecut şi ale 
căror probleme le cunoștea din citirea de timpuriu a cronicelor, din 
vorbirea zilnică în casa părintească şi de când соріаве cele două 


2 Sub pagină, e loc chiar pentru ipotezele cele mai depărtate. De pildă, e 
cunoscut că loan Maiorescu, trimisul Țării pe lângă Parlamentul din Frankfurt am 
Main, era viu preocupat de o ideie: să despartă cu totul Principatele de Turcia şi să 
alipească pe Români de Austria. Unind astfel la un loc toate ţările româneşti, 
Ungurii ar fi rămas pe un plan secundar în monarhie. Dualismul dela 1867 ar fi 
fost împiedecat sau ar fi căpătat înfăţişarea austro-română, în loc de austro-ungară. 
Dacă areastă ideie sar fi realizat sub înrâurirea unui bărbat ca Titu Maiorescu, 
monarhia poliglotă ar fi ajuns federativă, cum a preconizat mai târziu bănăţeanul 
Aurel Popovici, câștigând pentru această ideie pe însuși principele de coroană, 
Franz Ferdinand. $1 atunci, altul ar fi fostul cursul evenimentelor în 1914 şi 
tot ce a urmat în Europa până la al doilea mare răsboiu, cel din 1939, de саге va 
atârna soarta întregii omeniri. — După cum un singur fir de praf, adăogat la altele, 
poate opri măşinăria ceasornicului, tot aşa o singură persoană mutată de ici dincolo 
poate fi în stare să schimbe cursul evenimentelor. Ipoteza nu e lipsită de orice 
probabilitate, dacă ținem seama că în 1917, Titu Maiorescu avea despre soarta 
Austriei alte vederi de cât ale diplomaților care sau adunat mai pe urmă la Ver- 
sailes. Poate că nici Ausgleich (1867), пісі: Anschluss (1938) n'ar fi mai avut loc... 
Dar, vorba glumeață — tot a lui Maiorescu — nimic nu e mai zadarnic de cât să. 


te întrebi: «ce-ar fi fost,. dacă n'ar. fi fost, cum.a fost». 


10 5. Mehedinţi 


memorande redactate de tatăl său, са «plenipotent al Principatelor» ре 
lângă parlamentul din Frankfurt, precum şi din «multe articole destinate 
ziarelor şi menite a lumina Europa asupra situaţiei țărilor noastre, în 
timpul crizei orientale (războiul Crimeii), toate aceste realităţi grele au 
tras mai mult la cântar decât uşoarele înclinări filosofice, nelămurite încă 
la o astfel de etate. Apoi, mai era ceva: învingerea crizei a fost ajutată 
şi de succesele la studiu, care luaseră în Theresianum înfăţişarea hiruintei 
unui neam de iobagi în cea mai aristocrată şcoală din Viena, — ceva în- 
termediar între minune si scandal pentru o instituţie atât de boerească. 


Trecem repede mai departe. Titu Maiorescu nu rămâne la Viena. 
După 7 ani petrecuţi în capitala Austriei, pleacă la Berlin, socotit pe a» 
tunci ca «Atena Germaniei». Іп trei ani de studii, dobândește doctoratul 
de filosofie în Germania, licenţa în Drept la Paris şi se întoarce in 
ţară 3, 

La ce se gândea? Intr'o scrisoare de la 8 Noemvrie 1858, către 
Cornea, încă de la sfârșitul examenului de maturitate în Theresianum, 
fiul lui Maiorescu făcea un entusiăst apel la colaborarea tuturor tinerilor 
pentru «reorganizarea Principatelor» şi pentru întemeierea unei Reviste 
care să concentreze activitatea ştiinţifică şi literară ete. ete. Acuma însă, 
când şi pregătirea universitară se terminase, sosind în ţară cu două di- 
plome — lucru destul de rar pe vremea aceea — nici şcoala, nici ma- 
gistratura п'ауеа nevoie de munca celui doritor de muncă. El însă obis- 
nuit încă din Theresianum să se ocupe de îndrumarea altora; obișnuit 
apoi chiar din Berlin şi Paris a ţinea conferinţe si а da lecţii, neavând 
nici o altă însărcinare, începe la 12 Dechemvrie 1261, la Academia Ха- 
țională (așa se numea pe atunci şcoala cea mai înaltă din București) 
prelegeri despre «Educaţa în familie». (Isi va fi adus el aminte că 
unul dintre camarazii răutăcioşi de pe când era la Viena îi zise că e 
popă mereu pornit să predice...!). E numit apoi supleant şi după câtva 
timp înaintat procuror. Asta ar fi fost o însărcinare destul de potrivită 
cu simţul său de auto-disciplină şi de pornire spre a disciplina pe alţii. 
Dar, nu zăboveşte mult în Capitală. Intr'o bună zi, bătrânul Maiorescu 
află că fiul său părăseşte magistratura si că во mută la Iași. În adevăr, si 
pleacă în mijlocul iernii, călătorind cu sania (pe-atunci nu era încă 
drum de fier). Şi ce căuta el acolo? Aflând răsunetul conferinţelor despre 
«Educaţie», Ministrul şcoalelor îl invitase să pună rânduială într'un liceu 
ai cărui şcolari se răzvrătiseră împotriva profesorilor şi chiar bătuseră pe 
director. De bună seamă, nici un magistrat nu mai primise până atunci o 
astfel de înaintare şi, probabil, nici de atunci încoace. 

Amintim acest curios voluntariat numai pentru un motiv: Dacă 
nici asta n'a mai fost semn de «vocaţie» profesorală (să părăsești locu) 
din magistratura capitalei, să lași familia în greutăţi... 4 şi să pleci în ne- 
cunoscut, ca să ajungi povăţuitorul unor copii nărăviţi), atunci nu știu, 

-zău, ce mai poate însemna cuvântul vocație în limba românească. 

Dar nu sa mulțumit nici cu atât. Ajuns la Iaşi, începe şi acolo con- 


8 Amănunte' asupra muncii în timpul studiilor universitare, vezi «Însemnări 
zilnice» şi Soveja, Titu Maiorescu, р. 28 s. и. 
4 Soveja, Titu Maiorescu, Buc. 1925, р. 46. 


Din viața lui Maiorescu 


{еге la Universitate despre «Istoria republicei romane de la introdu- 
cerea tribunilor plebei рапа la іші Caesar, cu privire specială la desvol- 
tarea economico-publica», deschizând cu studenți şi un «seminar» pentru 
studierea isvoarelor latine din textele autorilor. E semnificativ că, alături 
de fibra pedagogică, iese la iveală acum şi vechea sa preocupare w 1sto- 
rie. Planul şcolarului de a serie o istorie a Homânilor care să-l +custe> 
vreo 12 ani de lucru 5, ne dă dreptul să presupunem că dacă activitatea 
aceasta ar fi continuat, de bună seamă, cu totul alta ar fi fost înfățișarea 
studiilor istorice în România. Preţuind însemnătatea isvoarelor, insetat 
de exactitate şi pregătit pentru (ele mai înalte generalizări, spiritul critic 
al lui Maiorescu ar fi dat literaturii noastre istorice o îndrumare, pe care 
o putem judeca din ceea ce a făcut pentru limba românească prin Сгі- 
tice. Latura «economico-politică» şi vechile instituţii româneşti, luate 
mai cu dinadinsul în seamă abia de C. Giurescu, ar fi devenit obiect de se- 
xioasă cercetare cu o generaţie mai înainte, dând desvoltării noastre са 
neam o altă orientare şi în direcția economică şi politică». Peste o lună, 
venind însă un nou ministru la departamentul Înstrucţiei publice, tână- 
rului profesor i s'a dat însărcinarea să înceapă un curs de filosofie. 

Munca în această direcţie sporeşte iarăși preocupările pedagogice ale 
profesorului. Văzând el că şcolarii si studenţii «se exprimau numai în 
dialectul moldovenesc» si că scriu mam dus şi nam într'un cuvânt...» după 
ce a făcut rânduiala cuvenită la Liceul naţional şi a tipărit un Anuar (cu o 
disertaţie: «Pentru ce limba latină este chiar în privința educaţiunii 
morale studiul fundamental în Gimnaziu»), dascălul cel neodihnit ве 
gândi că e o nevoie şi mai mare să dea o mână de ajutor Şcoalei nor- 
male de la Trei-lerarhi, unde erau pregătiți învățătorii. lată-l deci di- 
rector al «Preparandei», scriind «Regulele limbii române» pentru viitorii 
învăţători, şi alt Anuar pentru orientarea profesorilor. — Aşa dar, initña- 
tive de organizare peste tot. Şi fiindcă la o astfel de arătură în teliná nu se 
îndeasă tocmai mulți, iată-l şi rector al Universităţii la 23 de ani (poate 
cel mai tânăr rector din toată Europa). 

Făcând suma celor dintâi ani după aşezarea la Iaşi, vedem un lucru 
caracteristic: Cel cu discursul latin la Viena, cu multe şi răsunătoare 
conferințe la Berlin, unde tânărul român le adusese aminte Germanilor 
de Lessing, cu o conferinţă la Paris în «Cercle des sociétés savantes», 
apoi cu conferinţe despre educaţie lu București, ві alte conferinţe la 
laşi, ajunge numai în câţiva ani purtătorul de cuvânt al generaţiei tinere. 
Junimea este întemeiată, apar Convorbirile Literare, se pornește munca de 
relevare a valorilor pozitive din trecut, începând cu limba, si de măturare 
a gunoaelor lăsate fie de influențe rele mai vechi, fie a celor mai 
nouă (germanisme, franţuzisme, latinisme şi tot ce era păgubitor sănă- 
toasei desvoltări a sufletului românesc). Marele proces al luptei contra 
formelor fără fond era deschis în toate direcţiile vieţii publice. 

Aci se cuvine să facem un scurt popas. Cei care sunteţi de faţă gân- 
diți-vă singuri şi să răspundă fiecare în taina cugetului său.  Adineaori 
пе întrebam: ce s'ar fi întâmplat dacă lipsea pribegia părinţilor la 
1848, iar copilul ar fi rămas să primească pregătirea sa numai іп 
şcolile din țară sau, după Theresianum, аг fi rămas la Viena? Acuma să 


5 Insemnări zilnice, vol. I, рар. 20. 


12 S. Mehedinţi 


ne întrebăm altceva: се в'аг fi întâmplat dacă tânărul asemănat la Berlin 
cu Lessing ar fi primit să rămână în Germania, unde i se oferise condu- 
cerea gazetei unui grup politic care avea în frunte pe Twesten, amicul 
vestitului liberal Lasker? Cine ar fi scris pentru normaliştii de la Trei- 
Ierarhi «Regulele limbii române»? Cine ar fi scos Anuarul pentru profe- 
sori? Cine ar fi pronunţat acea vibrantă apologie a limbii latine chiar 
ca «fundament al educaţiei morale», precum și apologia limbii române, 
aşa cum n’o mai auzise nimeni în lumea cărturarilor noștri? Ce-ar fi 
fost Junimea (dacă ar fi fost o «Тапіше») numai cu Pogor, Carp, Iacob 
Negruzzi şi Theodor Rosetti? Și ce-ar fi însemnat «Convorbirile literare» 
fără Maiorescu, presupunând că ar fi existat o revistă cu numele acesta 
sau oricare altul? 

Să răspundă fiecare cum îl va povăţui cugetul său cel mai drept. 
Aci ne mărginim a releva numai atât: Cel care la Theresianum fusese 
intre streini în fruntea adolescenților, acuma, în lupta plină de greutăţile 
vieţii, ajunsese efectiv în tara ва princeps juventutis. Aruncase lancea în 
lagărul adversarilor si nimeni nu putuse să i-o întoarcă îndărăt, 

Literatura română avea de data asta un critic. Cultura românească 
dobândise un îndreptar. — Substantivul e deajuns. Adjectvele ar fi cu 
ti cu totul de prisos. 


Să urcăm repede scara de la 30 la 40 de ani. După ce meritul luptă- 
torului ieşise atât de strălucit la iveală, ne așteptăm acuma la un triumf 
rot atât de strălucit. 

Adevărul e altul. A patra decadă a vieţii sale, Maiorescu o începe 
atât de lovit, cum, poate, n'a mai fost nimeni lovit în ţara românească. 
Mai întâi, a fost înlăturat de la Școala Normală şi înlocuit cu cine? Cu 
un om de partid, al cărui nume si ale cărui isprăvi nu le mai amintim, 
afară de cea din urmă: face să dispară biblioteca pedagogică şi colec- 
tiile dăruite şcoalei de Maiorescu, apoi sfârşeşte cu destituirea pentru de- 
lapidare de bani publici. Я 

Trecem cu vederea una dintre cele mai grozave încercări — ori cât am 
vrea să ocolim cuvântul, n'avem încotro — încercare de asasinat moral: 
vestita înscenare a procesului în legătură cu «Şcoala Centrală» „de fete. 
Din silă faţă de nivelul luptelor acelei epoce, nu amintim nici măcar 
de се ега vorba. E destul să spunem că Maiorescu a ieșit birui- 
tor, — însuşi procurorul a retras acuzarea; ministerul, ca o compensație, 
l-a numit prezident al comitetului de inspecţie şcolar, iar colegii de la 
universitate l-au ales senator al Universităţii din Iaşi, măcar că n'avea 
de cât 26 de ani. Dar, cum e felul calomniei, cu lipsa de critică a mul- 
теі, trăncăneala cu «chestia» dela Școala Centrală l-a 'urmărit apoi toată 
viaţa, potrivit vorbei populare că «aura lumii numai pământul о astupă». 
Ca document despre calitatea morală a «lumii» de-atunci, amintim doar că 
înscenarea aceea, infamantă pentru oricine, necum pentru un profesor, 
fusese pusă la cale tocmai când Maiorescu lipsea din Iaşi, — venise. la 
București pentru înmormântarea tatălui său 6. 


6 Ca amănunt tragi-comic se cuvine să notăm că pornirea adversarilor fusese 
atât de mare, în cât contestaseră acuzatului până şi calitatea de cetăţean român, ba 
”si=pe axtatălui: său, măcar că murise ! loan Maiorescu a închis ochii în etate de abia 


Din viaţa lui Maiorescu 13 


Dar clevetirea cum е clevetirea. Vine însă ceva şi mai simţit. Un Mmi- 
nistru samavolnic (generalul Chr. Tell) îl depărtează de la Universitate, 


fără nici o formă de judecată. Pentru care vină? Profesorul Maiorescii, 


fiind ales deputat, îndrăznise să vină la Cameră spre a-și împlini manda- 
tul. Greu de crezut pentru noi, cei de azi, şi totuşi acesta е adevărul. 

Se întâmplă însă ca tocmai cel eliminat din învăţământ să ajungă 
ministru al şcoalelor după Tell. Noul ministru se grăbeşte să integreze 
la universitate pe Neculai Ionescu, adversarul său cel mai crâncen (cel cu 
înscenarea de la Taşi), dar eleganta morală l-a oprit să facă acelaș lucru 
şi pentru sine. Ca și cum ar fi zis: Ce fel de intrare în legalitate ar fi 
aceea, de care să te foloseşti tu însuți? 

A rămas deci tot sub povara `nedreptšti . Intâmplarea (a-tot-puter- 
nică uneori) face ca lui Maiorescu să-i urmeze la minister P. Carp. Prie- 
tenul însă, din considerații greu de ghicit, îl lăsă pe cel nedreptăţit tot 
în afară de lege. 

A primit însă şi Maiorescu o compensare: Pe lângă toate câte pă- 
tise, Camera liberală îl mai dă si în judecată, împreună cu tot guvernul 
conservator, hotărînd din capul locului «са instrucţia să se facă cu drept 
de arest asupra acuzaților». — De arestat, nu l-a arestat, dar s'a lipit 
pe usa tuturor primăriilor actul de acuzaţie, prin care «prevenitul Maio- 
гевеи» era învinuit de <risipš şi deturnări de bani publici» (40 de galbeni 
daţi lui Slavici si 100 lui Eminescu, <studinti la Universitatea din Viena 
și din Berlin pentru depunerea doctoratului şi teză, cu condiţia ca în 
urmă să înapoieze Ministerului această una sută de galbeni). — Mai ştii? 
Poate că chiar condiţia aceasta va fi stârnit pornirea unuia şi altuia din- 
tre adversari. 

Astfel, Maiorescu se vede din nou în voia soartei, fără nici un rost 
public, ca în ziua când sosise din streinătate. 


Асі ar fi locul să ne întrebăm: de unde atâta înverșunare îm- 
potriva celui lăsat fără nici un mijloc de traiu? 

Omenește vorbind, cine a încercat vreodată să se gândească la anti- 
nomiile vieţii nu se уа mira că atâta merit а deșteptat o invidie şi о 
ură atât de mare. Dar să lăsăm întrebarea fără răspuns; mai bine să în- 
chidem parenteza са o favoare faţă de dusmanii lui Maiorescu ві, în parte, 
chiar faţă de prietenii lui politici, căci eliminarea din învățământ fusese 
isprava unui ministru conservator, lipsa de reintegrare — meritul unui 
junimist şi numai darea în judecată rămânea ca merit întreg al parlamen- 


54 de ant, Ca profesor universitar de istorie, cu disciplina sa intelectuală, cu iate- 
resul pentru Românii de peste tot (el e cel dintăi cercetător al satelor româneşti din 
Istria), ca unul care se ocupase de problema Românilor din monarhia habsburgică și 
fusese însărcinat după revoluția dela 1848 să reprezinte interesele neamului "nostru 


pe lângă Parlamentul dela Frankfurt am Main, de bună.seamă ar fi devenit рго-. 


tagonistul chestiei naţionale. Legăturile sale cu Hurmuzache, Bariț și alţi fruntaşi 
ai Românilor din ţările subiugate ar fi înlesnit mult mișcarea pentru unirea tuturor 
Românilor, la care se gândise foarte deaproape încă de ре când era «plenipotenţiar 
al Principatelor». Profesura lui ar fi contribuit la creiarea unei atmosfere de real 
nationalism, în sfera tineretului universitar. — Moartea sa. timpurie, la un deceniu de 


а lui Bălcescu, а însemnat о mare pierdere. Ca si Кош și Bălcescu, el pleca. 


dela cunoaşterea istorică а trecutului, spre deosebire de cei închinaţi ` democraţiei 
teerctice. 


14 5. Mehedinţi 


tului liberal. Oricum в'аг D împărţit meritele ori răspunderile, rezultatul 
era acesta: ostracizatul Maiorescu putea 11 considerat la 4U de am ca 
frânt şi aruncat afară din arena viet publice. 

Şi totuşi, începutul decadei a patra da celui strâmtorat din toate 
părţile până şi în traiul său zilnic un reliet cu totul smgular. Ре scurt, 
lucrul s'a petrecut astfel: 

Pierderea Basarabiei umpluse de amărăciune sufletul tuturor Ro- 
mânilor. legatul fusese proclamat, dar intrasem іп taza regalitaţu cu o 
grea lovitură in inima şi alta peste obraz. Duen nu numai са пе smuise- 
seră Basarabia, dar amenințaseră cu desarmarea pe cei саге ап biruit la 
Pievna, — prin urmare şi pe Cel care comandase armata română şi rusă 
peste Dunăre ! — un cinism fără seamăn în toată istoria omenirii. 

Ce era de făcut? 

Faţă cu un vecin atât de primejdios chiar ca aliat, nu era altă scă- 
pare de cât să căutăm а ne sprijini pe niscaiva state mai puternice, 
dinspre Apus. Franţa nu era încă întremată după lovitura de la 1879. 
Anglia — prea departe şi cu interese mai mult coloniale. Nu mai ră- 
mânea de cât Germania, aliată cu Austro-Ungaria. La 1 lanuarie 1881, 
apare rticolul lui Maiorescu în «Deutsche Revue» 7. 

Efectul a fost extraordinar: o ploaie de injurii din partea libera- 
lilor şi altă ploaie de critici din partea conservatorilor. La 14 Ianuarie, 
Maiorescu notează: «Vreme de furtună! Prudenţă si liniște». lar 1а 20 
Ianuarie, adaogă: «Sunt vindecat de greşala tinereţei de a pune prea 
mult pret pe opinia prietenilor în contra mea» 8, 

Restul se ştie: timp de 35 de ani, toate guvernele atât liberale, cât 
și conservatoare — unele chiar cu exces de zel (ale lui D. Sturza de ех.) 
— au urmat calea arătată de Maiorescu. 


Ne apropiem de 1890, a cincea decadă. Furtuna cea grea a vieţii 
sale tintime trecuse. (Іп timpul operaţiei de cancer făcută soției sale la 
Londra, el avea încă libertatea sufletească să se ocupe de flori şi de ca- 
racterizarea vieţii engleze 9. 

In latura culturală, Maiorescu era acum conducător necon- 
testat. Vechii săi adversari mai mari si mai mici (Hâjdeu, Ureche și alții) 
vin la şedinţele Junimii, mutată la Bucureşti împreună cu «Convorbirile 
Literare». In politică, un minister junimist, sub preşedinţia [оі Theodor 
Rosetti, ajutase ре Кере să tempereze lupta dintre partide, înteţită de 
lunga şedere a liberalilor la cârmă. Таг un ministru mai puţin habotnic, 
Chițu, avusese omenoasa ideie de a intra în legalitate, reparând gre- 
sala conservatorului Tell, tolerată şi de junimistul P. Carp. Maiorescu 
fnsese în sfârsit redat Universităţii, adică profesoratului — adevăratul 
său element de viată. 

Astfel. înconjurat și iubit de tineret, respectat de oamenii си sim- 
tül proporţiei, temut de ambiţioșii politicei şi ai literaturii (саге amân- 


7 Însemnări zilnice, I, 339. 
8 Însemnări zilnice, II, р. 4. j 
9 Mare putere de stăpânire; când vede soţiă îribrăcată (pentru aperatie) îl podi- 
а plânsul, dar «înainte, în timpul operâţiei și după aceea, liniştit», Jnsemnări 
, 82. 


A 


Din viața lui Maiorescu 15 


două cer talent si putere, nu numai ambiţie), Maiorescu, ajuns la apo- 
geul puterilor fizice şi sufleteşti, era un adevărat princeps al bărbaţilor 
representativi ai ţării sale. 

Ce mai era de aşteptat? Doar încoronarea pașnică a muncii sale, 
mai ales că tocmai acuma venise la cârmă cel mai lung și mai liniștit 
guvern conservator (după cel din 1870) şi tot sub Lascar Catargiu. 

Incoronarea a si venit şi încă într'o formă pe care nimeni n'ar fi 
putut-o bănui: o izolare aproape egală cu eliminarea din viața publică. 
De data asta însă, meritul era întreg al prietenilor săi politici. — Judecaţi 
singuri: 

Maioresu — în toată plinătatea vieţii. Era, fără îndoială, cea mai 
reprezentativă inteligenţă românească, — de când murise Eminescu. Pre- 
gătit în şcolile din Austria, Germania şi Franţa; fost director de liceu, 
director de şcoală normală, rector al Universităţii, ministru al şcoalelor, 
critic recunoscut, orator fără păreche (îmbrățișat în mijlocul Parlamen- 
tului chiar de şeful partidului contrar într'un moment politic însemnat), 
biruitor la Academie, de unde limba si scrisul pocit al latiniștilor fusese 
alungat, pedagog înăscut, profesor ascultat nu numai de tineret, dar și 
-de oameni maturi, doritori de întregire a culturii lor, cine ar fi putut să i 
se compare cu îndrumător al educaţiei naţionale? 

Era vădit pentru toată lumea cu judecată că Maiorescu va fi po- 
doaba cea mai de seamă a Ministerului conservator, — muncitorul cel mai 
ager şi mai bine pregătit. 

Nici urmă. Atât vechii conservatori, cât şi junimisștii din minister 
i-au preferat ре un om nou ві încă pe unul care trecuse de la liberali la 
conservatori, după ce fusese sângeros batjocorit în plin parlament de 
fruntașul conservator Alexandru Lahovari. 

Tineri ai zilelor de azi, gândiţi-vă ce şcoli ar fi avut tara noastră ві 
ce îndrumare ar fi căpătat creşterea tineretului, dacă timp de patru ani, 
la apogeul puterilor sale, Titu Maiorescu ar fi purtat grijă de educaţia 
poporului nostru! 

Dar să închidem şi această parenteză — iarăşi са o favoare faţă de 
adversarii lui Maiorescu 10, 


Ajungem la 1900. Maiorescu împlinea 60 de ani. Păşia pe pragul 
bătrâneţei. Regele avea şi el aceeaşi etate ві ajunsese arbitrul a-tot-puter: 
nic al vieţii noastre politice. 

Poate că măcar acuma, munca si experienţa lui Maiorescu va fi în- 


10 Aci se cuvine să amintim că izolarea lui Maiorescu nu venise chiar din 
senin; şi n'a fost meritul exclusiv al conservatorilor, ci fusese sprijinită si de liberali. 
In 1891, când o parte dintre liberali (gruparea lui Vernescu ș. a.) se unise cu con- 
servatorii, în guvernul presidat de gen. Manu, Maiorescu prezentase un proect de 
lege pentru reforma învăţământului. dar proectul a căzut cu un singur vot. Proect 
guvernamental, respins prin opoziţia unor senatori guvernamentali (incurajaţi pe 
sub mână chiar de primul-ministru) este un илїсит în analele Parlamentelor noastre 
cu majorități foarte guvernamentale... A trebuit așa dar să colaboreze păcatele con- 
servatoare şi liberale la un loc (cabinetul îşi zicea liberal-conservator) pentru са 
aşa ceva să iasă la iveală. Isprava aceasta, atât de caracteristic bizantină. prevestea 
încă de pe atunci eliminarea ce i se pregătea ostracizatului de mai târziu. (Vezi, Dis- 
cürsuri parlamentare, ТУ, р. 50, 51, 474 s. и). 


16 ` 6, Mehedinţi 


irebuintatš spre folosul statului. Discursurile parlamentare, însoţite de 
lungi introduceri istorice, dovediseră acuma că cel care îndrumase poli- 
tica noastră externă se dovedise un critic nepărtinitor în situaţiile poli- 
tice, ca ві în literatură. Pe de altă parte, criza agricolă unită cu nechib- 
zuința financiară a câtorva guverne adusese statul într'o mare strâmto- 
rare. Tesaurul nu mai era în stare să plătească la timp nici salariile 
funcţionarilor, iar creditul țării ajunsese atât de scăzut, în cât a fost ne- 
voie de іпіегуепігеа Suveranului, ca să putem căpăta la Berlin un îm- 
prumut de 70 de milioane. Carp, speriat, îşi mobilizase toată energia, 
punând înainte formula: luați crucea şi urmaţi-mă! Tot ce era mai desin- 
teresat în viața noastră publică si mai grijnic în cercurile universitare 
răspunsese chemării, privind nu atâta spre Carp, cât mai ales spre Maio- 
rescu, fiindcă el purtase şi până atunci «crucea» politicei româneşti. Mult 
şi de multe ori nedreptăţitul Maiorescu era pentru toți simbolul unei revi- 
zuiri a conștiinței publice. бі, în adevăr, capitala țării a văzut cu acea 
ocazie un congres politic, care a durat două zile în sir, dând Ла iveală ceea 
ce nu se mai văzuse în România; afirmarea de idei, în locul afirmării 
persoanelor şi a intereselor de partid. Poate că măcar acuma, mintea cea 
din urmă a Românulu 

Dar ceea ce a urmat a fost atât de grav, în cât să ne fie permis 
а trece întâmplările din 1905 sub tăcere. Amintim numai atât: ға ре- 
trecut atunci cea mai dureroasă deviare în ce priveşte îndrumarea spi- 
ritului public în România. — Lăsăm istoriei să se pronunțe asupra acestui 
moment în adevăr hotărîtor nu numai pentru politica internă a ţării, 
dar si pentru situaţia ei externă ce începuse a se înăspri în toate latu- 
rile, începând de la conflictul cu Bulgaria şi până la încordarea faţă de 
vecinii dinspre Apus. De altfel, istoria se scrie și se va mai scrie şi 
nimeni, de sus până jos ві de jos până sus, nu va scăpa de povara ră 
punderilor față de viața poporului nostru. 


In sfârşit, la 1910, Maiorescu intră în cea din urmă decadă а vieţii 
sale. Renunţase de mult la orice gând de activitate publică. Colegii de la 
universitate, pe semne ca un fel de compensare, față de respingerea 
proectului de reformă a învățământului ві a înlăturării sale de la depar- 
tamentul Instrucţiei publice, îl aleseseră când senator, când rector al uni- 
versităţii. Dar şi rodnica sa activitate în organizarea rectoratului a fost 
curmată pe neașteptate, când politica (mai exact: poliţia) a îndrăsnit să 
ве amestece іп trebile universităţii, înrolânl studenţi pentru anume miş- 
cări. Maiorescu și-a dat dimisia. 

Astfel, censorul cel penibil fusese în sfârşit împins la o parte. 
Scăpaseră toți adversarii de el. Îi rămânea bătrânului dascăl să-şi încheie 
cariera în penumbră — spre bucuria celor care se luptaseră şi se luptau 
încă pentru locurile de vază, ca lumea să-i vază 11, 


11 Cuvântul nu-i lipsit de înțeles, Fudulia nu-i în firea Românului. Dar poporul 
nostru a pătimit de о mare nenorocire. Fiind aşezată (ага în «calea răutăţilor, cum 
zice cronicarul, nu s'a putut închega la vreme rânduiala politică şi. administrativă 
de care aveam nevoie. Nici Basarabii, nici Mușatinii тап putut să пе dea ceca се se 
numeşte stabilitate dinastică, Domnii se alegeau — metoda cea mai bună dintre toate, 
în teorie; cea mai rea dintre toate în practică, De aci necurmate lupte pentru scaunul 
Domniei. (După un Domn înţelept ca Alexandru cel Bun, sfâșieri tragice între urmaşi. 
Scene са în tragediile antice). Apoi, mai târziu, când se amestecă și intrigăria fana- 


Din viaţa lui Maiorescu 17- 


Dar а venit un eveniment extern: răsboiul balcanic, când ве ni- 
merise la cârmă partidul conservator, încurcat însă într’o crâncenă luptă 
cu liberalii iscată de pe urma «ferului roșu» pe care.P. Carp voise să-l 
aplice liberalilor în chestia tramwayelor, simbolică pentru amestecul 
politicei cu afacerile lucrative în dauna interesului public. Incăerarea а 
avut ca urmare retragerea lui P. Carp şi dorinţa sa ca întreg partidul să-i 
urmeze în opoziţie. Pentru a doua oară, în chestia balcanică, partidul 
conservator trebuia să se arate insuficient în politica externă! Maiorescu 
recunoscuse greşala partidului la 1877. Putea acuma 870 repete chiar el? 

Astfel, din nevoile politicei externe, după retragerea lui P. Carp, 
Maiorescu ajunge pe negândite în capul guvernului, dar în condiţii nu se 
poate mai neprielnice: hărțuit de adversari care îl mustrau că «România 
a pierdut trenul», şi de prietenii... care voiau să-l răstoarne de la guvern. 

Faptele sunt cunoscute. Pacea de la Bucureşti (1913) a fost, cum se 
ştie, punctul culminant al domniei lui Carol 1. Incheiată sub preşedin- 
Па lui Maiorescu, ea dovedise adevărul afirmării sale în parlament că tre- 
nul României nu sosise încă... atunci când cei pripiţi se văicăreau. Re- 
тана] a fost îndoit: mai întâi, rotunzirea hotarului spre miazăzi, apoi 
un ascendent politic al regatului de la Dunăre, cum nu-l mai avusese 
niciodată. Câştigul moral era cu atât mai mare, сп cât tot în București, 
cu un secol mai înainte se încheiase blestemata pace de la 1812, când ju- 
mătate din Moldova fusese smulsă de Ruși. 

Acuma, faţă de toți bărbaţii politici, atât maturi, cât ві bătrâni. 
Maiorescu se dovedise si un fel de princeps senectutis. El însă, cumpătat 
ca un Roman din timpurile bune ale republicei, când cel chemat la co- 
mandă se depărta de putere îndată се res publica era afară din pri- 
mejdie, s'a desbrăcat îndată de toate demnităţile politice, renunțând nu 
numai la guvern, dar si la «şefia» de partid pentru care alţii se răsboi- 
seră o viaţă întreagă. In ziua si la ora hotărîtă de el, Maiorescu а pus 
capăt carierii sale politice. 


riotă, tronul principatelor ajunge la mezat, iar luptele pentru răsturnarea celui Чит 
capul țării se ţin lanţ. De vină poate fi şi amestecul de sânge cu Levantinii (tifna 
grecească), dar se pare că şi între pământeni păcatul ajunsese învăscut. Căci chiar 
după înlăturarea Fanarioţilor, am fost martori la lupte de sfâşiere în sânul aceleeași, 
familii: la Sturzeşti, vedem ре fiu candidat la Domnie împotriva tatălui, iar la Bi- 
beşti, luptă între fraţi. De aci, hotărîrea Divanului Ad-hoc: alegerea unui principe 
strein. Prinţul ға ales, dar zizania a rămas: lupta pentru domnie a fost înlocuită 
cu lupta pentru guvern si беНе în fiecare partid. Fiecare partid în parte, iar uneori 
în colaborare, cu o remarcabilă statornicie, ţinuseră ре Т. Maiorescu cât mai departe 
de locul de conducere. Fusese pentru toţi ceea ce se cheamă un om a cărui superio- 
ritate era greu de suportat, neavând alt sprijin de cât meritul personal. 

La liberali, lupta între fraţii Brătieni (Dumitru si lon), apoi între D. Sturza 
şi P. S. Aurelian (care întemeiase partidul drapelist); mai târziu, între Vasile Lascar 
şi fiul lui Ion Brătianu, iar la conservatori între Lascar Catargiu, gen. Florescu, 
ксп. Manu, la început; în urmă, după moartea lui Catargiu și. Florescu, între Gh. 
Cantacuzino și P. Carp, între N. Filipescu și Take Ionescu (botezat de cel dintâi: Șloim 
cu aere de Cezar, comparaţie care indică nu numai gradul înverșunării, dar şi ca- 
racterul rivalităţii dintre. сі). — Se cuvine însă, са uşurare pentru păcatele vechilor 
partide «oligarhice» să amintim că nici partidele «democratice» nu s'au lăsat mai 
pre ios. După unirea ţărilor, numărul partidelor şi al şefilor n'a mai cunoscut nici о 
margine, — ceia ce dovedeşte că dihonia politică e un caracter al păturii. suprapuse, 
de oarece vechii dregători ai satelor erau aleși numai dintre fruntași și rămâneau 
adesea în capul satului până la bătrâneţe. 


2 


5. Mehedinţi 


Să facem deci suma; 

La 30 de аш, 1sgonit din învățământ în chip satrapic, fără nici о 
formă de judecată, de un ministru conservator, 

La 40 de ani, dat іп Juuecată de un guvern liberal, ca delapidator 
de bani publici, 

La 50 de ani, când а presentat legea Instrucţiei, vot de blam din 
partea senatului guvernamental — caz tără precedent în istoria politicei 
noastre de partid. 

La 52 de ani, înlăturat de prieteni din guvernul cel mai lung şi mai 
liniștit al partidului său. 

La 60 de ani, nedreptăţit şi neutilizat tocmai când doctrina «соп- 
stituţională», apărată de el cu atâta consecvență, căpătase cele mai multe 
adeziuni în ţară, 

La 70 de ani, ajuns la cârmă prin necesităţile războiului balcanic, 
într'un guvern combătut nu numai de adversari, dar sabotat de partizanii 
politici până într'atâta, în cât chiar un prefect luase iniţiativa rasturnării 
guvernului — caz unic nu numai la noi, dar, de bună seamă, în toate 
monarhiile constituţionale. 


Dar legea polarităţii care adesea face să iasă în evidenţă tocmai ре 
cel care e mai discret şi cumpătat, îi rezervase lui Maiorescu încă un 
moment de apogeu: poate cel mai impresionant din toată viaţa ва. 

Stingher după moartea soţiei, şi prins de invazie în Bucureşti, bă- 
trânul, spre deosebire de cei care preconizaseră intrarea în războiu ală- 
turi de Austro-Ungaria şi Germania, a evitat orice atingere cu duşmanii 
ţării. «Spune-i Mareşalului că, aflându-mă într'o ţară cucerită, voiu urma 
baionetelor, dacă trimite soldaţi să mă ia, Eu însă, n'am nimic de spus 
nimănui... Cine are ceva de propus cu privire la statul român, să se 
adreseze suveranului și guvernului ţării», 

Astfel, i-a fost dat celui care la 1866 apărase la Iaşi Unirea, cobo- 
rîndu-se în stradă cu arma în mână contra fanatecilor ce voiau să des- 
partă Principatele şi să aleagă alt Domn după căderea lui Cuza, să apere 
acuma la Bucureşti tot Unirea, dar în contra altor fanateci doritori să 
răstoarne Suveranul legitim. — Ce s'ar fi ales de toate jertfele noastre, 
dacă ne-am fi prezentat la Versailles cu doi regi, cu două parlamente și 
cu două conştiinţe! Am fi stârnit scârba lumii întregi... 

De această incomensurabilă primejdie şi ruşine ne-a scăpat atitudi- 
nea bărbătească si demnă a lui Maiorescu. El, cel dintâi, a restabilit 
frontul moral, făcând astfel cu putinţă victoria fără pată де la Mără- 
Seet), 

Din nefericire, n'a apucat в’о vadă. Cu câteva săptămâni înainte, 
bătrânul închisese ochii, pilduitor ca şi Socrate, până în ceasul din urmă 
al vieţii. 

Şi acuma, să ne întoarcem la întrebările puse 1а început: Fost-a 
Maiorescu biruitor în contra greutăților ce i s'au pus în cale? 

Din punct de vedere individual, da. In luptă, ca și retras din 
luptă, el a fost superior antagonistilor, săi. Indrăsnește cineva să afirme 
că cei care s'au așezat pe scaunul său la Academie, la Universitate, în 
Ministerul Şcoalelor, la Justiție, la Externe ori la Preşedinţia Consi» 
liului au aruncat în umbră figura lui Maiorescu? Sau cine îi poate disputa 
întâetatea ca educator şi ca îndrumător al generaţiei sale? 


Din viața іші Maiorescu 19 


Putem afirma fără teamă de greşală că Maiorescu a fost biruitor 
până la mormânt, — atâta cât poate D vorba de biruinţă în viaţa murito- 
rilor. Іп apărarea limbii la Academie, în critica literară, în educaţia tine- 
retului, în politica externă, în orientarea mişcării naţionale, peste tot, în- 
drumarea sa a fost binefăcătoare. Formulele sale — chiar cele mai greu de 
primit pentru inteligențele de rând — nu sunt azi de nimeni contestate. 
Când în locul naţionalismului verbal, el a pus axioma: naționalism — în 
marginile adevărului, retorii şi limbuţii au protestat. Astăzi însă, după 
ce ne-am isbit cu capul de pragul de sus şi-am văzut goliciunea min- 
ciunii şi a mincinoşilor, preşedintele Academiei, un discipol drept al lui 
Maiorescu, făcând filosofie nebeletristcă (adică genul cel mai adevărat şi 
mai vrednic de preţuire) a spus decurând ţării întregi 12 că atitudinea 
lui Maiorescu a fost şi este singura valabilă pentru orice om capabil de 
onestitate intelectuală. 

Aşa dar a biruit gândul cel drept până şi acolo, unde neadevărul se 
putea ascunde mai lesne sub haina generozităţii şi a patriotismului. Cine 
аг mai îndrăsni azi să vorbească de cosmopolitismul lui Maiorescu ! Ne- 
păsător faţă de neam tocmai cel care luase de la început măsuri pentru res- 
taurarea monumentelor istorice mai însemnate; care din ziua întâi a nu- 
mirii ca ministru, s'a ві repezit până la Cernăuţi să aducă din podul 
casei lui Hurmuzache documentele ce formează temelia «Colecţiei Hur- 
muzache; cel dintâi ministru de Instrucție care dă limbii române şi reli- 
giei rolul cuvenit în programele şcolare, si a hotărît ca o «candelă пе- 
stinsă» să ardă la capul lui Mihai Viteazul... Cosmopolit Maiorescu! El 
care încă din copilărie plănuise să scrie o istorie a Românilor, iar în anii 
maturității considera «capitală» o astfel de operă ві a scris'o, ca nimeni 
altul, pentru epoca în care a trăit! 

Cine ar mai îndrăsni să mai repete şi în zilele noastre vechea cleve- 
tire? Dacă s'ar mai încumeta cineva să vorbească de scepticismul lui 
Maiorescu, dacă ar comite profanarea să insinueze că Titu Maiorescu nu 
cunoştea si nu căuta să cunoască trecutul neamului, un neadevăr atât de 
vulgar ar fi pedepsit acum cu un definitiv dispreţ din partea întregului 
neam românesc, 

Din fericire, astfel de monstruozităţi nu mai sunt cu putinţă şi nici 
nu vor mai fi 13, Conştiinţa critică a tineretului care ştie ce însemnează 
«Progresul Adevărului» şi zădărnicia minciunilor nu mai permite o astfel 
de rătăcire. Clevetirea şi clevetitorii nu mai au căutare în faţa criticilor 
serioşi. La observarea îndurerată a Preşedintelui Academiei că «Intre ai 
săi a fost, iar ai săi pre El nu l-au cunoscut», serbările din toată tara 
arăta că generaţia de azi îl cunoştea şi-l va cunoaşte din ce în се mai 
mult. Dreptatea lui a esit la iveală şi va fi «dreptate în veci» după cu- 
vântul Scripturei. 

"Dar vine acuma a doua întrebare: Dat-a el Țării şi Neamului tot се 
ar fi putut să-i dea ? 

Aci, biografii săi vor răspunde hotărît nu. Destituit samavolnic la 
30 de ani, dat în judecată la 40, pentru «deturnare de. bani publici», boi- 


12 Comunicare făcută la Radio de Președintele Academiei Române. 

13 „Din .nenorocire, profeția- nu s'a. împlinit. A urmat la câteva zile о confe- 
гів publică pentre înegrirea celui sărbătorit de (ага întreagă. Е de prisos să .spu- 
nem cine а ţinut acea macabră conferință; urmaşii vor afla ușor numele pătimaşului, 
fiind acela aproape în toate privirile cea mai tipică antiteză a vieţii lui Maiorescu. 


20 5. Mehedinți “ 


cotat la 50, înlăturat chiar de ai săi de la Ministerul Şcoalelor, neutilizat 
Ja o de ani şi sabottat chiar la 70 de ani, сит ar fi putut el fă producă 
potrivit cu însuşirile sale? Ostracizarea lui nu se aseamănă cu, a nimănui 
în viaţa noastră publică. — Acesta e adevărul, foarte trist, dar foarte 
exact. 

In secolul «Renaşterii Românilor», neamul nostru a avut şi câțiva 
oameni providenţiali (Tudor, Cuza, Şaguna), dar a încercat si unele per- 
deri nu ве poate mai grele. In latura politică, Cuza, Kogălniceanu si 
Barbu Catargiu au fost greu strimtoraţi (cel din urmă asasinat). Іп la- 
tura culturii, Eminescu şi Creangă cad victime ale fatalităţii fizice, înu- 
inte de a ne fi arătat toată măsura puterilor, dar li s'a adăugat ca to- 
varăş de suferință ві Maiorescu: Tustrei dati în judecată penală, tustrei 
destituiți, tustrei strâmtoraţi în chipul cel mai duşmănos. Sprijinit pe să- 
nătate, singur Maiorescu a putut ajunge până la bătrânețe, slujind însă 
ca obiect de continuă prigonire din partea adversarilor 11. 


бі-асшпа, a treia întrebare: Fost-a profesorul Maiorescu numai o- 
mul senin, ава cum se arăta pe catedră, ori sub liniștea sa olipiană se as 
cundeau uneori cele mai grele suferinţe? 

Răspunsul e scurt: «Insemnările» ne arată că de două ori ajunsese 
chiar pe marginea prăpastiei... Таг dacă n'a căzut la fund, explicarea о 
aflăm tot în acele preţioase «Însemnări zilnice». Încă din frageda tine- 
ге{е, el făcuse un exerciţiu de stăpânire a voinţei, pe care mărturisesc că 
nu l-am mai întâlnit în biografia nimănui. Să mi не ierte ignoranţa, dar 


numai în pregătirea Mareşalului Nogi am mai găsit pilde de o astfel de 
încordare încă din anii copilăriei. Acolo, e drept, ne aflăm în faţa Codului 
de morală Bushido, care împinge iute şi de grabă jertfa până la supri- 
marea vieţii ca ceva obişnuit (prin harakiri). Ca să rămânem în sfera 
rasei albe și a neamului nostru, atitudinea lui Maiorescu ne face să ne 
gândim mai de grabă la stoicismul Romanilor sau al Dacilor, tot atât de 
hotărîţi în faţa ceasurilor grele ale vieţii. 


бі-асата vine întrebarea cea mai grea dintre toate: 

Cum, după се a dat atâtea pilde de curajoasă inițiativă în viaţă 
(uneori până la o reală primejduire), totuşi încheie sfatul său către ceti- 
tori cu acel melancolic aforism rezumativ: «Arta vieţii? Rezervă, disere- 
ție, cumpătare, în genere negaţiune, în total abnegatiune! 

Fost-a Maiorescu numai un artist virtuos саге а jucat un rol mare și 
greu, dar în contrazicere cu propriul său suflet? 

Nu. Hotărît, nu. lar aci e locul să fac două mărturisiri: una 
documentară, alta interpretativă. 

La 7 Mai 1903, Titu Maiorescu spunea aceste cuvinte: «La mine, 
întâi de toate a fost literatura (primissima! — sublinia el însuşi vorba) : 
poezie, novelă, roman, dramă şi celelalte; al doilea, profesoratul; al 
treilea, am fost scriitor (arăta spre Critice) ; şi numai în al patrulea rând 
politica...». 

A doua mărturisire nu e document, ci o impresie personală, care s'a 
desluşit mai târziu şi numai pe încetul în sufletul celui саге Уй vor- 


14 Spre deosebire de Eminescu și Creangă, Maiorescu a mai avut parte de o 
destituire şi după moarte. Chiar în anul sărbătoririi Centenarului, numele său a fost 
şters din fruntea unei şcoli de practică pedagogică. 


Din viaţa lui Maiorescu 21 


beşte acuma, Nu de mult, în publicaţiile Academiei Române a ieşit. la 
„iveală şi o comunicare mai veche despre trilogia cărturarilor: Сегсегӣ- 
tori, eruditi уі savanţi. Rămânând numai în sfera ştiinţei şi a cărturăriei, 
descrierea cred că este exactă. Trecând însă în sfera vieţii, e nevoie de 
oarecare completare: pe lângă cercetător, erudit şi savant, trebue să 
facem loc în ierarhia valorilor sufletești şi filosofului, ca o esenţă de or- 
din superior. 

Dar ce este un filosof? L-am defini аза: Un cugetător capabil mai 
întâi să facă sinteza gândirii omeneşti, coordonând, pe cât se poate, re- 
zultatele științelor particulare, şi având atâta respect faţă de această 
trudnică sinteză, în cât să facă, din adevărul ştiinţei, temelia vieţii atât 
pentru sine, cât şi pentru cei din sfera vieţii sale. — Asta însemnează să ai 
filosofie, să iubeşti alică înțelepciunea; altfel eşti cel mult un filognost, 
un amator de gnosie. 

Іп acest înţeles, cred că menirea adevărată a lui Maiorescu, afară 
de cultul artei, au fost filosofia si filosofarea. EI а avut de timpuriu cât se 
poate ascuţit simţul relativităţii valorilor. Departe de a fi un eclectic 
aglutinant, a fost un spirit sintetic. Apriorismul lui Kant i s'a părut 
deplin întemeiat în latura cunoștinței, dar niciodată n’a lunecat în ceeace 
Humboldt numise «saturnaliile» idealiştilor care negau chiar ceea ce lu- 
netele le arătau pe cer... Isi da seama că în latura pragmatică а ști- 
intei, pozitiviştii cu postulatul constant al quantificării şi deci al pă- 
trunderii raţionamentului matematic în toate ştiinţele, sunt pe calea ade- 
vărului— dincoace de numen, adică în lumea fenomenelor. Таг privind evo- 
luţionismul ві mai ales progresele biologice după Lamarck şi Darwin, 
elanul spre viaţă şi deci voința бі sentimentul ca stimul al voinței avea 
în ochii săi preţul ce i se cuvine. Nu făcând mănunchiu din grădina 
altora, ci trăind personal şi în chip armonios tot ce se poate armoniza іп 
cugetul celui care priveşte de sus toată sfera ştiinţelor, Maiorescu, iubi- 
torul de probleme ştiinţifice, era si iubitor de înţelepciune, făcând реп- 
tru sine suma tuturor, spre a o pune ca temelie vieţii sale si vieţii al- 
tora. «Progresul adevărului» cuprinde, poate, cele mai vibrante pagini din 
tot ce a scris el, — nu cunoștință teoretică, speculativă, ci în acelaş 
timp cunoştinţa în viață si pentru viaţă. 

De timpuriu, își dăduse seama că adevărul e unul, dar poate fi pri- 
vit pe mai multe feţe si deci din raai multe puncte de vedere si că trebue 
să Hi seama, când e vorba de aplicările lui în latura practică de multe 
aproximaţii, de unele «resturi» şi deci de distanţa care desparte idea de 
realitatea care o întrupează. Incă din copilărie ве deprinsese să facă, 
cum se zice «partea focului» şi să 1а pe oameni aşa cum sunt. Din viaţa 
filosofilor şi a oamenilor de ştiinţă (ca mare amator de biografii) şi 
din povestirile istoricilor şi cronicarilor (ca neobosit cetitor de memorii), 
îşi dăduse seama câtă dreptate avea Kant când zicea că omul e ca un 
lemn prea strâmb (krummes Holz) din care nu poti ciopli nimic deplin 
drept. 

De aci, atitudinea sa de suverană stăpânire de sine. Părea că zice: 
Priveste lumea cu seninătate. Dă tuturor şi nu cere nimic nimănui. Şi 
mai ales nu aştepta răsplată, pentru ceea ce faci. Ce virtute ar fi aceea, cu 
plata la ghişeu... Samănă- cât mai mult; nădăjdueşte, dar nu te descuraja 
dacă sămânța n'a răsărit... In cele personale şi intime, nu judeca, spre anu 
fi judecat, de oare ce nu există perfecțiune pe pământ. In cele publice 


22 ` °S. Меһейіп)! 


însă, oferă viaţa ta oricând judecății altora... Altfel, res publica nu 
poate dura, dacă о cop1esim sub mulțimea scăderilor noastre individuale. 

ln rezumat: muiţumește-te cu puţin. Fii cumpătat, discret, rezer- 
vat; caută să dai altora cat mai mult; pentru tine păstrează ce mai ră- 
mâne, iar când vezi că te-ai înșelat atât de mult, în cât nu mai poţi spera 
în mimeni, speră măcar în marea mulțime anonimă, în gloata care asi- 
gură viitorul. 

Asttel, având temperamentul cald al lui Goethe şi fiind însetat de 
viaţă, Maiorescu prin frâna puternică a voinței, luminată de un raţiona- 
ment totdeauna prezent, a urmat în genere imperativului categoric al lui 
Kant. A suferit cu stoicism, — ca să dea altora un îndreptar de viaţă 
şi o pildă a înfrângerii egoismului pe care îl considera ca rădăcina tu- 
turor relelor. 

Асі a fost răsplata cea mai pozitivă a vieţii sale: liniştea ре care 
i-o da contemplarea impersonală a frumosului estetic și, în genere, а 
frumuseţii în natură. Cum Eminescu se întrupase în Luceafărul «nemu- 
ritor şi гесе», Maiorescu şi-a condensat viaţa în principiile sale de Cri- 
tică şi de îndrumare educativă. A îndrumat generaţia sa, i-a lăsat un tes- 
tament de moralitate politică şi-a putut zice mai mult de cât ori care 
dintre contemporani săi salvavi animam. 

Acesta e sensul abnegării pe care nu numai a predicat-o altora, 
dar a şi urmat-o în lunga sa carieră, sămănată mai mult cu spini de cât 
cu flori. 


Aceste două mărturisiri credem că vor fi de oarecare folos celor care 
vor să privească opera de artă care a fost viața lui Maiorescu. Ele ne 
ajută să înțelegem virtuozitatea cu care a isbutit să ascundă spinii, ți- 
nându-i pentru sine, iar pe catedră, ca profesor, să arate tineretului nu- 
mai latura senină a vieții sale pământești. Cu picioarele a stat pe pă- 
mânt si el, ca toți oacenii; numai fruntea sa — minunata sa frunte — 
se ridica mai presus de capetele altora. jt 

In orice caz, profilul intelectual si moral al lui Maiorescu va tre- 
bui desenat din nou, cercetând «Insemnările» sale zilnice şi toată o- 
pera sa, iar aceasta va fi sarcina generației care n’a primit în ochi бі în 
urechi fumul şi pulberea calomniilor cu care l-au urmărit atâția dintre 
contemporanii lui. Pentru cei care l-au apucat însă în zilele de culminare 
când conducea soarta ţării, viaţa lui Maiorescu le amintește sborul pla- 
nat al vulturului, la mare înălțime, însoţit în zona tulbure a prafului de 
larma ciorilor, a bufniţelor şi pupezelor cu obiceiuri nehigienice, care ве 
resfrâng, cum se ştie, tot asupra lor şi a cuibului lor. Vorba bătrânului 
Miron Costin: Credem neputinței omenești ! 


Cerând acuma iertare pentru această spicuire prea scurtă dintr'o 
viață atât de bogată, dar şi grozav de frământată, să пе fie permis a în- 
cheia cu o formulă mai generală. 

Sunt două feluri de vieţi omeneşti: unele deplin echilibrate, altele 
haotice. Cele dintâi urmează o linie ascendentă, construind mereu tot 
mai sus; celelalte se sbat, urmând o linie strâmbă — aci zidind, aci dă- 
râmând în chip zănatec. Astfel le «Incurcă-lume» au fost din nenoro- 
cire destui ві în viaţa poporului nostru. (Unii ca aceștia sunt vrednici 


de plâns, fiindcă fuseseră predestinaţi din naştere să crească strâmbi). 


Din viaţa Іші Maiorescu 23 


Numai din cea din urmă sută de ani, am putea înşira destule pilde. 
Dacă vreodată se va naşte din neamul nostru un istoric ca Tacit ori ca 
Масашау sau se va ivi un nou Titu Maiorescu spre a continua şi сош- 
pleta istoria Renaşterii noastre, acela va putea lăsa urmașilor o sumă 
de figuri impresionante — unele arhitipice — cum zicea Eminescu 
«quintesență de mizerie de la creştet până la talpă». 

Din fericire, în toate epocele sunt si vieţi sănătoase si progresive 
până în clipa din urmă, ca a lui Goethe. Asa a fost a lui Titu Maio- 
rescu. El a muncit până în zilele ultimei săptămâni. În plină putere in- 
telectuală, scria la istoria Românilor, visul său din tinereţe, căutând în 
cea din urmă Vineri a lunii lui lunie (1917) să contureze cât mai exact 
chipul unuia dintre cei mai abuzivi politiciani ai epocei care precedase 
intrarea noastră în răsboiul mondial. 

La 9 dimineaţa, cei chemaţi să-i asculte cetirea nu l-au mai putut 
vedea... Peste câteva zile, s'a stins — amărât de starea ţării, dar си cu- 
getul împăcat că făcuse tot ce i-a stat în putere ca să-i ușureze soarta. 
In mijlocul nenorocirilor de atunci, s'a simţit şi mai mult pierderea celui 
mai înţelept dintre Români. Pe lângă Universitatea pustie (lipsită de 
orice semn de doliu) a trecut neînsufleţit cel care dăduse suflet atâtor 
generaţii. 51 astfel, într'o obştească tăcere, sicriul cu rămășițele lui pă- 
mânteşti a fost coborît deadreptul în țărână, după obiceiul satelor. 

De-atunci au trecut peste două decenii. Cu tot prisosul busturilor 
de club şi al statuilor clientelare, în România «unită», pe care o prezisese 
din copilărie, figura lui Maiorescu a rămas fără nici un semn comemora- 
tiv — afară de inscripţia așezată de câţiva tineri pe zidul casei sale, ajun- 
să azi pe mâini streine. 

Din fericire, îşi ridicase el însuşi un monument pe care nimeni nu-l 
va putea dărâma, nici muta din loc. E opera sa de îndrumare culturală. 

Mai întâi, Maiorescu a întrupat între Români şi pentru Români, 
rectitudinea cugetării şi exactitatea expresiei. Logica sa va rămânea ne- 
clinttită са o piatră de hotar. Când lucrări voluminoase de filoso- 
fare pretențioasă vor fi uitate în cimitirul bibliotecilor, cărticica scrisă 
de Maiorescu va dura cât va mai fi o limbă românească pe pământ. Prin 
ea şi prin cursurile lui de la Universitate, Românii au învăţat să cugete 
şi să se exprime filosofic. 

Vor trăi Crtice-le, iarăşi ca piatră de hotar, însemnând începutul cri- 
ticei literare în pragul literaturii noastre clasice. 

Va trăi Istoria contemporană, — ca singura istorie din epoca renas- 
terii statului român, scrisă fără părtinire. 

Vor fi citite Discursurile Parlamentare, ca model de urbanitate 
şi măsură pentru toate timpurile. 

Trăesc şi azi Convorbirile Literare si vor trăi cât va mai fi viu 
simțul de demnitate între Români. Când la «Societatea Naţiunilor», 
unii dușmani (cu gând rău asupra hotarelor) au îndrăsnit să facă unele 
afirmări nefavorabile despre cultura poporului român în raport cu a ele- 
mentelor alogene, faptul că cea mai veche revistă din România şi cea mai 
veche foaie zilnică este a Românilor nu a minoritarilor, a pus capăt 
discuţiei. ` 

Trăieşte aşa dar opera lui Maiorescu. Monumentul său e gata, stă 
şi va sta neclintit cât va dura neamul românesc însuși. 


муча — ЧИС 


24 S. Mehedinţi! 


Cât priveşte monumentul material pe care аг trebui să-l vadă 
zilnic ochii tineretului în faţa universităţii, acela este o datorie a poporu- 
lui român şi o chestie de demnitate naţională. $1 suntem siguri că în 
calea justiţiei nu se va putea așeza nimeni. Când urmele „demagogiei şi 

„ale demagogilor vor pieri, educatori cinstiţi ai acestui neam își vor împlini 

datoria, aşezând în vederea tuturor pe acela care a fost «Educatorul ea- 
mului», în epoca cea mai plină де rătăciri. Dreptatea va birui fără 
doar ві poate. Semnele se arată de pe acuma. Nu de mult, un tânăr critic 
se întreba cu mirare şi indignare: cum a fost cu putință neroada calom- 
nie că Junimea si Maiorescu n’au purtat grijă de Eminescu? 15, Таг alt 
critic şi mai tânăr, se întreabă cu o vădită mâhnire: ce preţ au toate 
laudele noastre, când la răspântii dăm cu ochii tocmai de monumentele 
celor cari au strâmtorat viața bărbaților pe care îi sărbătorim azi? 16, 

Din punct de vedere logic, întrebarea aceasta a tinerilor nu poate 
fi evitată, Fără a stărui asupră-i, o relevăm în treacăt numai са o dovadă 
că pasul justiţiei istorice nu poate fi oprit de nimeni, nicăeri şi niciodată. 

Ne mai rămâne în acest moment o singură sarcină de împlinit. Me- 
galografii şi poligrafii (ba chiar unii oameni de ispravă, însă lipsiţi de 
simţ critic) i-au aruncat lui Maiorescu învinuirea de ce n'a scris mai 
mult. Invinuirea e din capul locului copilăroasă. Câte zeci de volume au 
scris aceia pe care îi socotim clasicii literaturii universale, începând cu 
Homer, cel mai vechiu si mai puternic dintre toţi? lar la noi, cum ar mai 
da pe gârlă toată volumăria lor atâţi scriitori cu renume. numai să fi pu- 
lut scrie si ei «Poeziile» lui Eminescu sau «Amintirile» lui Creangă. — 
două cărțulii, uşor de ascuns sub căpătâi? 

Dar e pierdere de vreme să mai răspundem şi la întrebările de 
prisos. Е destul să ne gândim la atât: E cineva саге să tăgăduiască lui 
Maiorescu putinţa de a fi scris şi el cărţi cât de multe si cât de volumi- 
noase? In schimb: puteau alții să facă în epoca lui ceeace el a făcut? 

Nimeni între contemporani n'a pretins serios așa ceva si credem că 
nimeni dintre urmaşi nu va pretinde că întemeietorul criticei române ar 
fi trebuit să fie altceva decât ceeace a fost. In gloata luptătorilor, poate 
avea ип locuşor chiar si cel mai «puţin la simţire» şi mai sărac cu duhul... 
Іп capul statului major, ştie însă toată lumea că nu se poate așeza oricine. 


Incheind așadar înşirarea momentelor mai însemnate «Din bjo- 
grafia lui Maiorescu», deplin încredinţaţi că dreptatea va birui si cu pri- 
vire la omul atât de «penibil» contemporanilor care l-au urât pentru 
judecata lui nepărtinitoare, putem face suma vieţii sale, mărturisind cu 
smerenie înaintea îndrumătorului culturii româneşti : 

Titu Maiorescu, buimăceala în care se găsea neamul românesc, când 
ai început tu lupta de însănătoșire, azi s'a risipit. 

Limba cea vie a poporului a biruit deplin limba falsă a cărturari- 
lor nepricepuţi. Unirea culturală a tuturor Românilor este azi fapt îm- 
plinit — де la Dicţionarul Academiei şi până la cea mai sărăcuţă şcoală 
de sat, între hotarele întregii Dacii. 

Unirea politică, pe саге аі apărat-o tu la Iaşi, când zănatecii, уо} `7 
să despartă ceeace unise generaţia lui Cuza, a rămas neclintită. Hotarele 


15 Perpessicius, Menţiuni critice, 21 Aug. 1939 (România, Nr. 441). 
16 Universul literar, 1940 (lan. Fevr.). 


Din viața lui Maiorescu 25 
7 4 


- au fost rotunzite, iar după  amărăciunile pe care le-am . suferit de la 
Plevna şi până la Mărăşeşti (şi de la duşmani, și de la prieteni — une- 
ori mai răi şi de cât duşmanii), știm bine azi că nu putem avea пісі un 
sprijin mai sigur decât în tăria, înțelepciunea si solidaritatea pe care tu 
ai apărat-o în toate împrejurările, mai consecvent şi mai desinteresat de 
cât toţi. 

Testamentul tău (si literar, şi politic) e viu în cugetul întregii ge- 
neraţii tinere. Măsura ta a fost prea înaltă, ca să te fi putut cineva imita, 
fără să ajungă ridicol si nesuferit; iar simţirea și cugetarea a fost atât de 
dreaptă, în cât nimeni nu se poate lepăda de ea, fără să devină odios si 
vrednic de dispreţ. 

In viaţă, ai fost legislatorul sufletului românesc. lar acuma, după 
moarte, eşti mereu şi mereu vei fi învățător, «părinte al bunului simf», 
cum 11-а zis Delavrancea. 

Ai intrat în Panteonul Românei. Suveranul ţi-a spus la Academie 
că ai fost cel mai de seamă îndrumător al culturii românești, adevărat 
«От al Renaşterii», cum au mărturisit și streinii în ziua despărțirii tale 
de lumea pământească. 


- De aceea, voi, tineri ai zilelor de azi, ре care aproximaţiile vieţii vă 
turbură, iar câteodată vă si clatină, nu pierdeţi curajul ! 

Privind cariera lui Maiorescu, veţi avea o dovadă pipăită că sunt 
şi oameni care pot trăi credincioşi idealului, chiar în zile grele, când 
egoismul si nedreptatea par biruitoare. 

Statt așadar drepţi! Mai ales în zile ca cele de azi, când atâtea 
furtuni se adună împrejurul hotarelor. 

Ca ві Maiorescu, rămâneți credincioşi gândului vostru celui mai 
«lesinteresat, Duceţi-vă în pelerinaj la locuinţa lui și cetiţi pe pragul casei 
cuvântul lui Miron Costin: biruit-au gândul. 

Pătrundeţi-vă de pilda vieţii sale plină de necurmata luptă și Du 
siguri că, peste micimile traiului de toate zilele, la urma urmelor, se 
înalță biruitor numai acela care ştie să rămână credincios sie însusi, adică 
cugetului său închinat adevărului înainte de toate şi mai pre sus de toate. 


5. Mehedinţi 


Е А К А М Е DE- © ЛО БОЛСА 


— SCRISORI DELA OCTAVIAN GOGA, PETRE ANDREIU ȘI МАЕ IONESCU — 


Dela oamenii de elită orice linie scrisă poate [i semnificativă. Din 
rânduri așternute simplu, fără intenţii de publicitate, pot răsări adesea 
preocupări nobile, frământări interesante, care întregesc, măcar cu un mic 
detaliu, figura celui care le-a scris. Aşa se explică pasiunea cu care se 
scotocesc în toate tările, mai ales în timpul din urmă, însemnările in- 
time şi corespondenţa acelor care nu mai sunt în viaţă, dar au lăsat o 
brazdă de lumină în epoca în care au trăit. 

«Convorbirile literare» au în tradiţia lor publicarea de atari docu- | 
тете. Pentru numărul acesta tipărim următoarele trei scrisori care, la 
insistenţele noastre, ne-au fost puse la dispoziţie de d. profesor І. Pe- 


trovici. 
«С. L.» 


y Roma, 12. IX. 933. 
| Dragă Petrovici, 


| Plec astăzi din Roma şi înainte de-a părăsi «cetatea eternă» vreau 

să te ţin la curent cu drumul meu. Doream să-ţi scriu mai demult — dar 

până aici totul era proiect numai — şi impresiile de vilegiatură dela 

Karlsbad şi Gastein n'aveau nici o însemnătate. Aici la Roma am trăit opt 

| zile de mari răscoliri. Centrul vieţii fasciste e de-o noutate impresionantă. 
Aici pulsează viaţă, credinţă, pasiune si tinereţe. Din toate aceste se naşte 
acţiunea de fie-care clipă — ramificată pretutindeni într "un ritm preci- 

| pitat. Am trecut prin acest vârtej ате ог — înregistrând tot ce-am pu- 

| tut. Trebuie să-ți spun că sunt foarte satisfăcut de primirea се mi s-a 

Е făcut. Am avut două întrevederi cu Muss, — cam trei ore. Resultatul ex- | 

trem de mulțumitor. La întâlnire îţi voi arăta pe larg totul şi cred că vei 

| avea un sfert de ceas agreabil când vei asculta relatările mele. Nu în- 

| ul drăznesc să le aştern pe hârtie, — fiindcă am motive să fiu îngrijat de 

| 


soarta scrisorilor — îţi spun însă: cred că am făcut un serviciu ţării 
ІІ şi-am creat legături utile pentru partid. Atenţiunea de care m-am bucu- 
| rat din partea întregei oficialități a fost deosebită. Am fost plimbat prin 
| toate ramificările organismului de stat condus de către miniștri cari 
| mi-au dat explicaţii. Їп special însă conversaţia cu Ducele — care е іп- 
Е. conjurat aici de-o aureolă de semizeu, — e menită вй рше baza unor га- 
porturi noi pentru viitor. Acum plec la Berlin — fireşte acolo nu am 
aceleași obiective de atins. Scopul meu e mai mult informativ. Voi vedea 
pe Hitler şi tot statul său major — rămânând ca după întoarcerea mea 
| acasă — cumpănind totul să vedem ce este de făcut. 
Voi fi negreşit în ţară pentru 25 Sept. când sunt serbările dela 
Peleş — la cari va trebui să asist, fiindcă Regele m-a invitat. 


Fărâme de lumină 2 


Еп, dragă Petrovici, sunt acum aşa de stăpânit de atmosfera de-aici, 
încât am convingerea că întors acasă trebuie să începem marele apostolat 
pentru desmorţirea noastră, altfel ţara, aşa cum o văd eu dela distanţă, 
se prăbuşeşte. 

Aştept cu nerăbdare să trec şi prin coridorul Berlin si să viu acasă 
ca să stăm de vorbă. 

Ip strâng mâna cu dragoste şi te rog să arăţi doamnei Petrovici 
călduroase salutări din partea soţiei mele şi-a mea. 


Al tău, 
Octavian Goga 


20 Octombre 1916. 
Iubite Domnule Petrovici, 


` 

Azi plec pe front. Asteptam mai de mult această bucurie si în sfârşit a 
venit. In acest moment caut să mă mai reculeg şi atunci gândul ве în- 
toarce. şi către cei lăsaţi acasă (căci Iașul e casa mea). Spovedania şi cu- 
minecătura întăresc pe cei plecaţi pe drumul pericolului — de aceea 
o spovedanie voiu face şi eu acum. Mă gândesc cu mare plăcere la anii 
petrecuţi la Iaşi; am întâlnit atâţi oameni de bine, care m'au îmbrăţi- 
sat — pe mine un străin singuratec şi dezorientat în lupta vieţei — іп 
cât cel dintâiu gând al meu e acela de recunoştinţă faţă de aceşti oameni. 
Printre aceştia sunteţi şi d-voastră cu d-na Petrovici. Am petrecut ore 
sublime la cursurile si seminariile d-voastră şi am construit zi cu zi tot 
ce am acum. Pe lângă aceasta prietenia, се mi-aţi arătat — în afară de 
încurajarea ре care mi-o dădeaţi ca profesor — a sporit ві mai mult 
râvna mea de muncă. Ce să mai spun despre prietenia d-nei Petrovici? 
Nu ştiu dacă cuvântul e de ajuns са să exprim recunoştinţa mea. Totul 
îmi revine în minte şi retrăesc încă acele momente frumoase din trecut. 
Aşi scri mai multe, dar sunt lucruri pe care nu vreau să le arăt ochilor 
indisereti ai cenzurei. бі apoi acum nu e timp de înduioșare pentru tre- 
cut — acum tunul şi pușca glăsuesc, mă duc să le ascult vocea, să pri- 
mesc botezul sângelui. Vă asigur d-le Petrovici că voiu şti să mânuesc 
arma tot aşa de bine са si termenii si axiomele filosofice. Voiu aplica соп- 
cepţia filosofică: viaţa nu preţueşte prin ea însăşi nimic — ci valoarea 
ei provine din idealul în slujba căreia este pusă. Idealul nostru e așa de 
mare şi sfânt, încât vedeţi dece nu mă nelinişteşte de loc gândul morţii. 

Vă rog primiţi împreună cu d-na Petrovici salutul entuziast al meu, 


Petre Andreiu 


Р. 5. Dacă credeţi că interesează pe cineva scrisoarea mea, — vestea 
plecării — anunţaţi vă rog despre aceasta, transmițând şi un rămas bun. 


‹ 


28 С. L. 


‚ Deasemenea, уй rog arătaţi d-nei Vrabie mulţumirile mele pentru sabie, 
Ti voiu serie câteva rânduri de pe front, căci acum plec. Nu ştiu încă ce 
destinaţie am ei nici încotro plec 1, í 


Bucureşti, Luni, 2110; 1923. 
ш 
Prea stimate Domnule Profesor, 


Abia primirăţi rândurile mele, şi iată-mă cu altele. Аза suntem 
noi: nu lăsăm pe om nici să-și tragă sufletul. lată ce е: concomitent cu 
rândurile către dvs, scriam la Berlin lui Liebert de la: Kant-Gesellschafi 
rugându-l să-mi facă personal un serviciu. Cu acest prilej îi vorbeam în 
treacăt de proectatul nostru nr. «Капі» din revista de filosofie. Şi — 
cu ce.să пе fudulim. зі noi? — adăugam că ne-am adresat dvs. pentru un 
articol pe care îl socotim ca cel mai de seamă: Istoria Kantismului în 
România. Acum, astăzi primesc o întrebare foarte stăruitoare de la Kant. 
Gesellschaft, pe care în parte v'o redau: «Würden Sie wohl din Güte 
haben, und Herrn Prof. Dr. Petrovici fragen, ob er diesen Artikel nicht 
auch in deutscher Sprache schreiben möchte, und wie umfangreich dieser 
Artikel sein würde. Wir würden nämlich sehr gern іп den <€Kant-Studien; 
einen derartigen‘ Artikel veröffentlichen, können aber nich mehr als etva 
acht Druckseiten zur Verfügung stellen...» 

Deci... întreb: dacă în adevăr v'ati hotărî să faceți acest articol, pe 
care si d. Motru, întors de la ţară ві pus de mine în curent, îl doreşte și 
îl nădăjduieşte, — şi dacă mai apoi Vaţi hotărî să-l daţi şi Nemţilor, eu 
m'aș oferi să vă supun o traducere a lui în neniţeşte pentru cazul în care 
nu aţi vrea să pierdeţi timpul cu o a doua redactare în 1b. germană. Acele 
«etva acht Druckseiten» nm "au nici о importanţă, Că doară la noi nu se 
serie cu metrul, ci cu ideea. Asta mă însărcinez еп să i-o spun respec- 
tivului. 

Şi acum, în dorința noastră indiscretă de a avea articolul, să comit 
şi o necuviintš, care se prea poate să fie inutilă: са informație, îmi per- 
mit să vă amintesc, că ғат putea utilizà şi un articol al lui Bogdan-Duică, 
publicat pe vremuri în «Sămănătorul»: Primii Kantieni români, — sau 
аңа ceva. B.-D. е în genere o excelentă bibliografie. Nu? 

Respectuos si devottat, ° 


Nae Ionescu 


P. S. N-rul 2 din Revista de filosofie e aproape gata tipărit. — 
Psihologia d-lui Motru a ieșit: are 360 pag., dar literă cât p. 700. Si е le- 
gată flexibil în pânză. Costă însă şi 160 lei! — N. I. 


1 D-na Luiza Colonel Vrabie, astăzi profesoară pensionară este una si aceiaşi 
persoană cu D-ra Weitzseker, care în 1887, colecta bani pentru Eminescu suferind si 
primea mulțumirile recunoscătoare ale surorii poetului. din partea lui (vezi 1. E 
Toroatiu: Studii şi Documente literare, vol. IV, p. 210). 

2 Intervenţia lui Nae Ionescu а avut urmarea dorită si articolul a fost scris 
pentru Revista de filosofie nr. «Kant». O versiune germană cu titlul «Kant und das 
rumänische Denken» aapărut ulterior, în «Archiv für Geschichte der Philosophie und 
Soziologie» (Berlin 1927). 


Pentru oamenii mai tineri din satul Pădureni, casa pustie de pe 
linia mărginaşă nu era decât о sperietoare cu odăi multe si întunecoase. 
în care se cuibăreau duhuri necurate și cântau cucuvele. Cei mai bătrâni 
ştiau însă că aici a fost așezarea boierească a d-lui Ioniţă Pristăvescu 
şi povesteau de demult, de când venise boierul în satul lor şi luase în 
stăpânire moşia cu toate acarteturile ei dela cuconul Petrache Pădu- 
reanu, care o moștenise din tată în fiu. Unii spuneau că moşia nu fusese 
cumpărată cinstit, cu bani sau în schimbul altei averi, ci că într'o noapte 
de vijleie, Petrache Pădureanu, încleştat de patima lui blestemată, a 
pierdut-o la cărţi acolo în București unde-și petrecea mai toată vremea. 
De-atunci nu s'a mai arătat prin sat şi oamenii s'au pomenit într'o bună 
zi cu un tânăr bălan la faţă, îmbrăcat ca ginerii domnești, c'a tras la 
conac şi-a dat de veste slujitorilor dela curte că el va fi de-aici înainte 
stăpânul moșiei. 

A venit într'o trăsură nouă, cu nişte cai 'arăpeşti de strălucea 
părul pe ei şi jucau іп zăbale de parcă săltau pe tăciuni, când îi oprea 
din mers şi-i înstruna din hăţuri, vizitiul îmbrăcat în livrea şi cu pantofi 
de lac. A stat o săptămână până a luat în primire averea şi-a dat ocol 
pământului care avea să poarte numele si pecetea lui. Pe urmă a întărit 
în slujbele lor pe oamenii dela curte, spunându-le să nu încerce careva 
să-l fure, că el va dovedi orice lipsă și va pedepsi cu asprime pe wei 
vinovaţi și a plecat precum venise. 

Nimeni ти ştia cine e străinul acesta si ce rosturi avea la el acasă. 
A plecat şi nu şi-a lăsat decât numele pentru cunoştinţa slugilor şi a 
oamenilor din sat. 

Moșia era pe rod când a luat-o. Când a început strânsura bucate- 
lor, a trimis pe un om al lui de încredere, să fie de faţă la dijmuit şi 
la căratul grâului. A venit şi el la urmă, după ce se umpluseră magaziile. 
S'a uitat la grămezile de aur fără să spună o vorbă, fără să scoată un 
zâmbet. Numai uneori își mângâia buzele c'o batistă vărgată, care lăsa 
arome de parfum în nările celor din jur. 

Avea figura acră și parcă suferea de ceva. 

Іп câteva zile n'a mai rămas nimic în magazii. Totul a fost vân- 
dot şi dat în seamă: cumpărătorilor. Sătenii: se uitâu uimiţi la boierul 
acesta care lucra atât de repede și pe tăcute, mai -mult din semne și cu 
condeiul. 

In primăvară, când grădina conacului era plină de flori și pomii 
încărcaţi de buchete, a venit co fată îmbrăcată în mătăsuri, eare а um- 


30 Pan. М. Vizirescu 


plut odăile de cântec şi ciripit.. Au stat mai mult atunci, fiindcă-i plăcea 
fetii, dar nimeni n'a ştiut dacă-i era soţie sau numai prietenă. Nici 
Paraschiva, madama, nu și-a putut da seama care e adevărul, însă șop- 
tea la urechea femeilor că era frumoasă cum nu s'a mai dovedit alta 
pe lume și că boierului îi era dragă peste măsură. 

Au mai venit şi altădată împreună și lumea se obișnuise cu felul 
stăpânului și fiecare îşi făcea munca lui în credinţă de dragul pămân- 
tului și al rodului. 

Odată au petrecut toată vara la moşie. Ce s'o fi întâmplat în 
timpul ăsta, nimeni n'a putut să afle, dar într'o dimineaţă spre toamnă, 
fata a fost găsită moartă. A plâns-o boierul ca un copil de ţi se rupea 
inima de mila lui și a vegheat nemișcat la căpătâiul ei, până a îngropat-o 
acolo, în curtea conacului. A plecat apoi după înmormântare, pe o 
ploaie năprasnică si multă vreme n'a mai dat pe la moșie. 

La vreo săptămână după nenorocirea asta, a fost găsit mort în 
podul grajdului și un flăcău dela curte, un băiat înalt şi chipeş de par- 
car fi fost odraslă boierească. 

Mirosea a putreziciune. 

Nici taina asta nu și-a putut-o lămuri nimeni, precum nici moar- 

tea fetii. 
Târziu, după vreun an si mai bine, a mai venit boierul odată să 
vadă mormântul fetii. Pe urmă parcă nu s'a mai știut de el. S'a auzit 
că umblă cu trenul mai mult prin ţări străine si că decâteori trecea ре 
lângă sat, arunca pe fereastra vagonului câte-un buchet de flori scumpe 
luate dela Bucureşti. 

In vremea asta, moşia se părăginise si fiecare muncea cât vrea şi 
cât putea. Lucrurile au mers așa până când a venit un grec de-a luat-o 
în primire. О cumpărase el, dar fără conac, că n'a vrut să i-l dea boie- 
rul Ioniță Pristăvescu. Grecul şi-a făcut altul la marginea cealaltă a 
satului şi sa așezat acolo cu familia lui cu tot. Asta a fost stăpân hap- 
sân; ma lăsat să-i scape niciun bob din mână, 

La conacul cel vechiu s'au încuiat uşile la toate încăperile, la 
magazii şi la pătule, s'au ferecat porţile și n'a mai rămas suflare de 
om acolo. Le venise urât şi slugilor. Pe urmă a început să domnească 
pustiul şi tăcerea de moarte între zidurile pe care le însufleţise cândva 
neamul Pădurenilor. Au crescut bălăriile de nu se vedea omul din ele. 
pomii s'au uscat, altora le-au rupt crengile copiii și oamenii răi, iar 
casa se înegrea са omul mort si i se coşcoveau pereţii. Cu vremea au 
pierit şi grajdurile și рог е cele mari dela drum, şi curtea rămăsese 
ca un cimitir părăsit, în fundul căruia se vedea, printre buruieni, crucea 
fetii, care-şi dormea aci somnul ei singuratic și trist. 

Au bătut grindeni și ploi lungi cu vârtejuri și tunete, au suflat 
vânturi reci şi înfricoşate din miazănoapte și dispre îndepărtatele ză- 
регі ale Rusiei, si parcă toate au fost trimise să lovească vrășmăşește 
în-casele acestea- fără stăpân. Acum n'a mai rămas nimic în partea din 
faţă, decât trunchiurile putrigăite ale plopilor printre care se zăreşte 


Conacul părăsit 


casa dejghiocată de tencueli, cu răni mucigăite şi umede. Vijeliile au 
jupuit coperișul într'o parte, iar în alta a rămas să sufle ca foalele 
când bate vântul, ori să mugească prin resturi de tinichele şi scânduri 
desgărdinate din locurile lor. In pod se adună stoluri de cucuvele și 
chirăie sfâşiind negura acestui pustiu de care fug noaptea și copiii şi 
oamenii bătrâni. 

Odată са ruina casei s'a auzit că si stăpânul ei, boierul Ioniţă 
Pristăvescu, ar fi pierit întrun accident de tren, pe când mergea să 
caute ce n'a găsit niciodată în călătoriile lui stranii. În sat s'au schimbat 
leaturile şi cei care au venit mai târziu, au primit aşa păragina înfri- 
coșată, precum au primit si râpele pârâului din vale și cişmeaua părăsită 
dela Măgura Rosie. Dar într'o dimineaţă cu spic de zăpadă, s'a dus svon 
că cineva ar fi văzut lumină într'una din odăile conacului și lumea s'a 
umplut de spaimă. Cucuvelele cântau parcă mai sinistru şi vânturile 
înfiorau cu urlet coperișul și zidurile sparte. 

La câteva zile iar s'a auzit despre vorba asta și un flăcău, căruia 
i-se holbaseră ochii, spunea în gura mare că a văzut pe boierul äl 
mort, trecând pe-o uliţă spre conacul părăsit. 

— Venea ca o umbră, c'un braţ de flori pe lângă garduri. Era 
înalt şi străveziu. Am vrut să duc mâna la căciulă şi să-i spun bună 
seara, dar mâna mi-a înlemnit si fălcile mi s'au încleştat. Era să-mi 
plesnească Негеа de frică. 

Nimeni nu-și da cu socoteala ce poate să însemneze treaba asta, 
dar lucrurile erau așa de vreme ce le mărturisea flăcăul, iar în odăile 
pustii se auzea glas de strigoi si se făceau semne necurate. 

Mai încoace s'a aflat că ?п fiecare noapte bătută de vijelii, trenul 
fulger, care trece pe la marginea satului, opreşte la cantonul cel mare 
din faţa cimitirului, că la ceasul acela cantonul se face o gară mare 
cu săli şi ferestre multe dar fără niciun pic de lumină și că de undeva 
iese numai şeful, un om mărunt cu un vârfuleţ de barbă căruntă şi cu 
şapcă roşie în mână, făcând semne în faţa trenului cu un felinar roşu. 
Trenul oprește pentru о clipă încleștându-şi încheeturile şi din е] co- 
boară boierul Ioniță Pristăvescu, cu florile lui, îmbrăcat со pelerină 
neagră şi c'un baston subţire ca trestia, tot negru. In vreme ce şeful cu 
şapca roşie îl salută, închinându-i-se până la pământ, trenul piere ca 
o nălucă pe linia ferată, iar după ce boierul străbate ultimul coridor 
însoţit de omul cu sfârcul de barbă căruntă şi-o apucă spre sat, piere 
şi gara cu şeful еі cu tot şi pe acelaș loc se arată din nou сапіопш, 
care-şi urmează somnul său liniștit. 

Boierul se abate prin cimitir şi merge tocmai în fund la mormân- 
tul flăcăului găsit mort în podul grajdului, îi lasă câteva flori și pleacă 
spre conac, ţinând drumul drept la cripta fetii, unde risipește buchetul 
adus din ţări străine. Pe urmă intră în casă, aprinde lumina si uneori 
umblă din odaie în odaie, alteori stă numai într'un loc până-i vine 
ceasul plecării. 

Nimeni nu ştie ce face aci. 


32 Pan. М. Vizirescu 


‚+ Unii spun că se întâlneşte cu fata cea moartă si petrec în fiecare 
noapte dansând şi făcând banchete la care vin şi alti morţi, alţii că-l 
aduce aci numai dorul ei sau pedeapsa ispășirii pentru cele două morți 
acoperite de negură şi taină. 

După ce isprăvşte, stinge lumina si se întoarce la cantonul cel 
mare. Aici iarăşi creşte gara din adâncul nopții, se arată șeful cu vâr- 
ful de barbă căruntă și vine trenul de-l iă şi sboară cu el. La conac 
rămân cucuvelele să (іре învrăjbite și ușile deschise care scârțâie ai 
urlă isbite de cineştie ce puteri nevăzute. 

Nimeni n'a avut curajul să se uite la casa blestemată când ardeau 
luminile acolo; dan lumea din sat cunoaște bine povestea asta și mai 
spune că nu se putea să rămână fără osândă boierul acela venit nu se 
ştie de unde, care luase o moşie pe nimic la jocul de cărţi si închisese 
în mormânt două vieți tinere, luând cu el cheia morţii lor. 


Pan. M. Vizirescu 


© ; 
Când se răceşte vremea şi pasărea s'aprinde, 
de m'o fura la vale păişul copt şi lin, 
agrafele ce dealul să nu se surpe-l tin, 
lângă roibii calzi de peste һап тог prinde... · 


Pribeag, voi să mă pierd sub  hramurile tale, 

cum supărat copilul, prin văi se vrea samina: 
8 "aud heruvii buciume vechi încercând, WI 

să umbli e? ei cu Ree п гое. 


Ѕе уа ivin D ре. ип brigadièr 

şi va'mpuşca loloatele de au, і 

lintoliu primenit cu-amarul fum şi laur 

îmi va surîde poate, popas mai lung să-mi cer: 


La munte cum am vrut, dar mult mai jos- de cetini, 
sub fagii mei umili, la brâul de şopârle, 

la pline de rugină, mai potolite gârle, 

de unde bea asinul ce-a dus în stânci prieteni ; 


und'se deschide valea, Toamnă sfântă și mare, 
ținând spre zări căuşele iezerelor їп; màini, 
Stolnic, peste; aburul din sate, de la pâini, 
gusta-voi dimineţi să nu-ţi fie-otrăvitoare... 


Re'nfiripat curteân sub frunze-abia î în pragul 
de munti, eu vreau să ştiu că'n zone de газїпй,. 
tu, la cabana'n fulger ce noaptea mi-o, domină, 
din carnea neagră: -а “vùlturulri ai talia şi steagul. 


Simion Stolnicu 


A MU ER Сре Z 


Іп amurg de zi 

stolul se-auzi 

ridicat spre, clime limpezite, — 
înzădar chemai ` 

verile, nu mai 

luminau zăvoaie înverzite. 


Alexandru lonescu 


Depărtat căzu. 
ca un zvon căzu 
glasul printre pomii din livadă, — 
numai dragostea, 
albăstrie stea, 
i-a cules ecoul de zăpadă. 
Traian Chelariu 


D A G І 


Ce-mi pasă dacă mâine va plânge cucuvaia 
Şi vânturi reci suna-vor tânguitoarea veste, 
Când azi îţi sorb pe buze aprinsă-le văpaia 
Licoare dulce'n febra sterilelor sieste. 


Lasă-mi pe sânu-ţi fruntea şi buzele aprinse 
'Tremurătoare încă de sărutări, să stea 
Să-şi răcorească gura văpăile încinse 
Şi somnul să mă prindă veghind odihna ta. 


E M B R 


Afară-i frig şi nor, e vânt 
Cu geamăt stins de grai în şoapte 
Dar nu e nimeni pe pământ 
Şi pretutindenea e noapte. 


De се tresari ?... Doar eu te strig 
(Ah ! Porţile sunt încuiate...) 
Aprinde focul... Noaptea-i frig 
Şi umblă duhuri necurate. 
Mihai Niculescu 


S T R ОЕ ӨЛЕ ЕУ RA 


Prăpastia din care "пдгері umile 
Privirile spre “Fine, Prinţ al Slăvii, 
Rodește floarea morții și-a otrăvii 
De-atâta nesfârşit amar de zile. 


Nu vin la Tine gândurile mele 

— Comori nepreţuite de lumină — 

Şi ruga mea — un zumzet de albină — 
Nu-i cor ceresc auzuriloi Tele ? 


Ori toate mor în haos, otrăvite ? 

In seara tristă, când mă prind extaze, 
Trimit spre Tine dorurile — raze ; 
Nu vine, oare, huma si le 'nghite ? 


Transcendent 


-Departe, unde gândul intră'n zare, 

Când іпітпа-і smerità şi curată 

— О lacrimă pe spaţii picurată — 

Te văd : Răsfrângi în nimb a mea tărare. 


с Ы UN аа 2 E N 


Spre lumi de vise nencăpute'n gând, 
Imi port povara trupului de tină 
Şi-aştept s'apari în jurul. meu, lumină; 
Tăcerea depe spaţii culegând. 


Ce mână nevăzută de avar - 

Te-a prins din zbor şi Te-a "'njugat la car, 
Cu boii lui cei nehrăniţi la rând. 

Te-a frământat în aprigul său gând 

Să-i duci comoara grea peste hotar ? 


Cu orice gând spre Tine mă înalţ 
Si'n inimă încerc să Te cuprind, 

Ca seva care ‘псе 'nmugurind 

Un fruct în nucii de sub cer de smalţ. 


Ті-ана de-aici isonul scutului, 
Vrăimașele săgeți frângând în gol ; 
Lumina Та o poartă 'n а г stol, 
Umile, pasările lutului. 
Alexandru Ionescu 


D E Т O А М N 


Umblă prin trunchiuri, prin crengi, 
Prin frunze nedesprinse încă 

Sevă groasă, de venin ; 

Seara : «drenţuită casâncă. 


Neguri se strâng, se desfac, 
Turburând lungi somnuri de moaşte. 
Abia te auzi şoptind, — 

Inima nu te mai cunoaşte... 


Teodor Al. Munteanu 


Wa p RE A L B 


Săniile iernilor trecute 

Lunecă pe fruntea mea : cling, cling ; 
Casele de in, necunoscute, 

Fără urme pleoapa mi-o ating. 


Un bătrân de. iască:a 'nlemnit is. 
Lângă soba ce fumează: geruri ; 
Iernile sunt greu de povestit, г. 
Атйреве si îngerii din ceruri. 


Dumnezeu! cu màÀinile uscate 
Vine noaptea şi descuie uşa. 
Nici n'a fost.pe- -aici dar. ştie toate 
(Aşa crede parcă şi- păpuşa), 


Muma are mâinile de pâine 

Şi momește "n taine frăţiorii : 

— Haide ’nchide ochii până mâine, Я 
Ori mai spune basmele surorii. 


Ingerii sunt mai cuminţi ca tine, 
Ei au aripi și sunt scrişi în cer, 
De n'o afla cine ştie cine, 

Am să-ţi aduc unul prins în ger. 


Dar cu steaua asta de hârtie 
Ce-au venit Pe: -aici atâția, crai ? 
Să-i „lăsăm să tremure ” n târlie 
SY să creadă'n casă că е ral. 


Au plecat, dar unde-or fi mergând ? 
Caută prin viscol vre-o minune? 
Nu ştiu, mie mi s'o fi părând, 
Dar văd stele arse prin cătune. 


“ 


Săniile iernilor trecute 

Lunecă pe fruntea mea : cling, cling. 
Clopote şi spaime nevăzute 

Fără svon în gândul meu se sting.: 


George - Fonea 
RER A М кы б p 


Trei am fost şi noi tustrei cântam, 
Botul lunii ne lătra la geam. 
Sânge cald curgea 'n ulcele пош, 
Mânile se desfăceau noroi. 


Trei cântam, dar numai doi'la Tel ` 
Viers са îndoire de otel. 

Se târa lumina prin livezi, 

Peste noi 'creşteau copacii verzi. 


Teofil  Lianu 


 MATEMATICILE ІМ CULTURA GENERALĂ 


“mateniatică însemnează 'calcule, teoreme rigide fără legătură cu reali- 
tatea, cel'mult ilustrări ale logieei.aristoteliene.. In. realitate, gândirea ma- 
"tematică este:o concepţie bine -determinată- a universului, concepție isvo- 
rîtă din sinteza materialului matematic de calcule, teoreme, etc. 
„„huceastă concepție. nu e -nici mai bună, nici mai rea. ‘decât cele- 
„alte moduri: de;a priviclurnea, fie prin prisma `. humanismului, sau -prin 
„+ aceea a biologiei, fie prin, adâncirea; sistemelor, filosofice. - Oamenii nu 
„+ „h sunt erolti toți idupă acelaş tipar. Omenirea se poate compara- cu o'imensă 
и orchestră. Numai, armonia. deplină în .aceaştă..;-orehestră, . perfecta înca- 
„rare, a, tuturor, poate. asigura progresul societăţii. „Din-acest punct de 
` „Yedere,vuniversităţile evului mediu : urmăriau jun ideal.demn. de. laudă: 
„+ formarea omului, armonic desvoltat.din, punct de vedere. sufletesc. Reacţi- 
unile.din secolele, nrmătoare, au. pus accentul mai. тиі. ре una sau pe 
„alta din categoriile, de preocupări spirituale. După. humanismul superb, 
„+. dar, exclusiv, al. Renaşterii. a venit raționalismul. veacurilor, al „XVII-lea 
„şi XVII-lea, începând de la;nemuritorul Discurs asupra. metodei. al lui 
е „Meseartes, Acest, raționalism. а condus, prin„influenţa. Revoluţiei, fran- 
селе, la specializarea din, veacul al XIX-lea, careia ruptlegăturile: -dintre 
u diferițele ramuri: ale cunoaşterii umane. A. urmat:un. desechilibru, accen- 
u v tuat де tendintele; legiwitorilor зе. a, forma „ре. toţi cetăţenii, după; acelaș 
оз. tipar: sau .enltură, clasică, san învățământ real. concret, etc. „Ruperea. ar- 
„+ moniei vieţii sufleteşti a. societăţii, carea născut „unilateralitatea,, trebuie 
„usocoțită ca, yna, dintre, cauzele, principale ale; crizei.:pe care o. străbate 
£ omenirea contimporană. , y: 
ec Keaenl al XIX-lea, veac 


` 


“riza; contimporană se .datoreste înțelegerii greşite, а rostului culturii. Um- 
„+ еттеп cere; Fărster, dacă vrem să salvăm omenirea de. la distrugere. 


38 Petre Sergescu 


Ruperea de echilibru s'a mai petrecut şi în alte dät, Ea a dus fatal 
la distrugerea de civilizaţii şi înlocuirea lor prin alte forme. lată un 
exemplu: Pentru Grecii vechi, esență; frumuseţea şi rostul de a fi al ma- 
tematicii îl forma raționamentul. Primii filosofi greci au fost şi matema- 
ticieni. Ei au mers ада de departe încât apropiau făpturile matematice de 
divinităţi. Pitagora avea ca deviză: numărul guvernează lumea. Platon de- 
clara că cine nu ега geometru nu putea urma cursurile lui de filosofie. 
Roadele matematicii elene au fost strălucite. Civilizaţia latină a urmărit 
aplicarea lor concretă. Cărţile celebre ale lui Boeţiu se mărginiau să în- 
grămădească enunțările fără demonstraţii ale teoremelor din Euclid. Din 
punct de vedere concret, geniul latin a înfăptuit opere care ne umplu si 
azi de admiraţie. Neîntrecuţii ingineri şi arhitecţi romani, ale căror po- 
duri, apeducte, şosele, construcţii, au înfruntat mileniile, sunt cea mai 
minunată probă a desvoltării aplicaţiilor concrete; dar esenţa gândirii 
matematice elene, fineţea şi rigoarea raţionamentului, au fost date uitării... 
Au trebuit multe veacuri, a trebuit munca tragică şi îndârjită a învățați- 
lor evului mediu, pentru a regăsi știința pierdută. O civilizaţie întreagă 
s'a irosit în timpul acestei trude de recâștigare а tradiţiei ştiinţifice al 
cărui fir fusese тарі. 

Dacă omenirea vrea să evite distrugerea, trebuie să restabiliască fără 
întârziere echilibrul şi armonia, prin depotriva îndreptăţire а tuturor 
factorilor sufletului şi cunoașterii umâne. In lumina acestui imperativ, 
discuţia asupra întâietăţii clasicismului sau realismului pare lipsită de te- 
mei. Fiecare concepţie a universului e potrivită pentru o anume clasă de 
oameni, fiecare are dreptul Ja viață şi desvoltare, pentru са din contopi- 
rea tuturor sforțărilor să rezulte 'sinteza dătătoare de progres. In această 
armonie spirituală gândirea matematică aduce partea ei de contribuţie 
în cultura generală. Vom încerca so precizăm їп cele ce urmează. 

Complexitatea nesfârşită a universului face cu neputinţă cunoaște- 
vea imediată adâncită a lui. Miracolul gândirii omenești constă în putinţa 
de a deosebi diferitele categorii de fenomene, de a face abstracţie de mii 
şi mii de amănunte, pentru a pune în valoare numai elementele cu ade- 
Vărat hotăritoare. Categoria de fapte asupra cărora se îndreaptă atenţia 
omului determină ramura cunoașterii corespunzătoare: fizica, chimia, 
biologia, ete. Pentru ca studiul să fie posibil, el trebuie să fie precedat 
de o muncă de simplificaare а impresiunilor primite din afară. Primii 
pasi іп această operă de simplificare au răspuns unor nevoi sufletești: 
nevoia 46 ordonare în spaţiu și timp. Ordonarea în spaţiu se face, într'o 
primă aproximare, clasificând obiectele după mărimea şi forma lor. Or- 
donarea în timp a condus la recunoaaşterea unor succesiuni regulate de 
fenomene, care se înlănțuesc după anumite legi. Firea noastră ne impune 
să credem, fără a încerca măcar să dovedim, că trăim într'un anumit 
spaţiu cu trei dimensiuni, că există о înlănțuire cauzală în univers. Și 
astfel orice cunoaştere postulează conceptele de mărime, de spaţiu şi de 
cauzalitate. Dar aceste concepte formează noțiunile fundamentale ре care 
le studiază în abstract matematica: Numărul, forma geometrică și func- 
țiunea matematică. À 

Cele dintâi forme de cugetare ştiinţifică ce s'au închegat au fost în 
strânsă legătură cu aceste” trei noţiuni matematice. Nevoile spirituale alo 
cunoașterii s'au asociat та nevoile concrete ale vieţii, pentru а da precă- 


Matematicile In cultura generală 4 


dere cercetărilor matematice. Nevoia de măsurare s'a ivit din primele 
timpuri. A urmat nevoia de orientare pe pământ, pe care omul a satisfă- 
cut-o prin clasificarea şi studiul stelelor cerului. Când omenirea a ajuns 
într'un stadiu de civilizaţie mai înaintată a venit nevoia de orientare în 
formele geometrice (amintese aci influența revărsării apelor Nilului asu- 
pra începuturilor geometriei); nevoia de construcţii şi de arhitectură, 
piramidele egiptene, au atras înflorirea geometriei. Comerţul nu s'a putut 
desvolta, la Fenicieni de pildă, decât prin stabilirea unui sistem de cal- 
cul aritmetic; cu veacuri mai târziu, prin veacul al XIII-lea, tot nevoile 
schimbului şi comerţului au încetățenit în Europa actualul sistem de 
cifre adus de Arabi din India. Când omul și-a asigurat existența mate- 
rială graţie primelor elemente ale stiintii, s'au ivit alte nevoi: nevoia de 
prevedere, aceea a explicării rostului vieţii. Aceasta din urmă a format 
materialul fundamental al ştiinţelor morale şi filosofice. Nevoia de pre- 
vedere s'a legat de postulatul cauzalităţii, intrând astfel în sfera preocu- 
părilor matematice. Organizarea oricărei întreprinderi, budgetele, asigu- 
rările, etc. intră în această categorie de fapte. 

Pentru un observator neprevenit, s'ar părea că viaţa concretă nu 
cere decât noţiunile elementare ale matematicii, aşa încât cercetările ab- 
stracte de azi apar са о excrescenţă monstruoasă. Іп realitate, cele mai 
abstracte teorii matematice își găsesc aplicaţia. Matematica formează 
creerul ascuns al industriei şi tehnicei. Fără calcule înalte ві migăloase, 
construcţia prototipurilor ar fi lăsată la încercare şi ar cere pierderi 
imense de timp, de material şi de oameni. Matematică indică în се di- 
тесе trebuesc făcute sforţările, cu ce materiale, іп-се dimensiuni şi pro- 
porţii. Matematica este precursorul descoperirilor practice, căci, deslipită 
de preocupări materiale şi plutind în abstract, ea poate să sboare uneori . 
cu veacuri înainte, croind tiparele în care se va turna creaţia tehnică 
viitoare. Inventatorii de azi se bazează pe matematica de ieri, căci ceeace 
ега cea mai înaltă expresie a ştiinţei acum câteva veacuri, a intrat іп do- 
meniul comun al culturii generale a omului mijlociu de azi, саге folo- 
seşte în mod automat roadele sforţărilor abstracte ale învăţaților din tre- 
cut. Oprirea progresului matematicii de azi este condamnarea la oprirea 
invențiilor practice ale generaţiilor de mâine. 

Se vede astfel се rol fundamental joacă ştiinţele exacte în organi- 
zarea materială a societăţii. Rolul gândirii matematice este tot aşa de 
mare şi în cultura sufletească. Prin faptul că elementele dela baza mate- 
maticii sunt conceptele abstracte indispensabile oricărei cunoașteri ştiin- 
tifice, rezultă că toate ramurile stiintii se întemeiază ре matematică. Ma- 
tematica formează substratul abstract, scheletul, pe care se sprijină orice 
construcţie științifică. Fără intervenţia matematicii, multe teorii rămân 
neconsistente, nesistematizate. Intervenţia matematicii nu însemnează un 
amestec în fondul ştiinţii respective; matematica dă forma cea mai po- 
trivită acestui fond. 

Acest fapt derivă din nevoia de ordine, de sistematizare şi de sim- 
plificare, care au născut matematica. Aparatul matematic pune. ordine în 
mulțimea -faptelor experimentale, le clasifică şi sistematizează, pune în 
evidenţă golurile, îndrumând pe specialist să cerceteze aceste goluri, şi 
conducând astfel la noui descoperiri. Forma matematică, foarte concisă 
şi uşor de întrebuințat, aduce о mare economie de gândire si exprimare 


40! ұш - | Petre Sergescu 


ir лу 


specialistului. Sub o formulă scurtă ве pot, ascunde multe fapte dispa- 
' rate, greu: de reţinut individual, dar саге'ве îheadreăză în teori uşor de 
'imtrebuintat; ` "un "mt нна (Gap нү, H3 і ; 
nn Sa spus că o ştiinţă e cu atât mai înaintătă, cu cât matematica a 
pătruns mai adânc în ва. De 'fapt, urm: urmărind ‘evoluția istorică а diferite- 
lor discipline științifice, observăm peste tot іп! Vazitinie a matematicii. Astro- 
` ñomia, pornind ‘de 7а 6 fază Yeligioasš, ікесана орын principii metafizice 
' în timpul elenilor, devine fizică ей "Galileu, есіні" “cu (Newton, i iar azi 
"tinde spre geomettizare, "Mecanică, mbtafizică la Ariàtotel,. fizică la Gali- 
"leu, îmbracă ‘haind cea mäi” abstractă inăterătică prin mecánica 'analitică 
-a"lui Lagrange. Fizica a'dat ñasteré''in veacul al Ze P zcii matema- 
Ueé et Fresnel; Fourier, Gauss, Maxwall, H! 'Рөййсатё. Па chimie P. Du- 
Кет introduce: nbjiutiea màtematiéă dé potenţial termodinamic. In bio- 
logie “s'au început” măsurători! miatematice “sistematice, fenomene com- 
plexe ca lupta pentru existență! își găsesc deiere idotătită î în ecuații 
"diferenţiale! Ман” тубе! Cu cât Wée Hircăm ` „pe "scara! "complexităţii 
fenonierielor, Єй Atât pătrunderea rhătetilaticii ве fiece! mai greu, căci nu 
se pot deosebi cu siguriință ештене furidanientale 'de cele, iitcidentale, 
`" Tote, rhătemaătică începe së" aibă aplicatii Și în “ştiinţele în К ale. Crearea, 
"de către Conăorcet, (Dänen. A metodei Statistice” matematice a pus la 
I "dispoziţia sâcidlogiei unul dintr cele hidi uternice "mijloace de cerce- 
"ave, Tn! psihologie теа: expăriiientălă ç cere intervenția matematicii, iar 
"wén îiivățáti' wiet bäi eteäné? іп! d miile matematice ` "diferite feno- 
at 5, lüereazñ' actublniente | la o teorie 


иманын 1% DIS 


altor sisteme 'Filozoliee ‚ Raţio- 

voan lui рала сае de 'ori iginä, matematică., (ДУ visa crearea 
"unui! limbagii universal ! strict таа}етайе., „Şcoala de logistică! modernă cu 
"Russel, Lukasiewicz, Ete.’ Vrea 'să exprime toate judecățile logice prin 
“Matemática: dai ` `Hilbe este o "manifestare 


"oke 
"cute pe GH ‘geometrice. еопаг‹ o 
SUYU 
metricš, pentru. a р relief! imi 
i! "știință matema- 


urală ` a a operei 


28 "descoperiti: matematice терен a dé ët 
"Dacă "rolul „gândirii matematice $ їп "sistematizarea. “cunoaşterii este 
"atât 46 mare, trebuie вй însemnăm gi valoarea metodei. de ` gândire ша- 
tematică în desvoltarea armonipasă a caracterului, ‘Pedagogia defineşte 


са bcop al învățământuliii е edueatia | prin n „instruc ea itematica, fiind sub- 
"ата absiraét ER sin, аге deci. o în Anriurir 
` caracterelor, ` ës E 
КЫ. Studiul п matematicii cere sacrificii St е, 'sforțări continue pentru 


i “închegarea ` materialului.” Nu se, “poate înțelege, « o, lecţie. de matematică 


Mștematișile în, cultuta generală; Se 5 А ў: 41 


Ғата teoremele din lecţiile precedente. De aci urmează o disciplină de 
muncă continuă, ordonare în toate acţiunile, care merge uneori până la 
manie. 

Matematica cere o precizie neobicinuită: o virgulă sau un punct 
pot schimba tot înţelesul unei formule. De aci deprinderea de a judeca 
meticulos, până în amănunte бі cu precizie orice acţiune si — ре cât cu 
putință — eventualele ei urmări. Controlul de sine е o consecință a 
acestei deprinderi. 

Matematica învaţă să deosebim esenţialul de amănunte, să cântărim 
contribuţia exactă 9 fiecărui element. "Ea conduce la un spirit de drep- 
tate, la atribuirea exactă 9 cauzelor şi efectelor, cu alte cuvinte la obiec- 
tivitatea în judecată. Matematicieni, ca şi teologii, contemplă lumea sub 
specie aeternitatis. Ei își dau teama de zădărricia şi nefolosul mistifică- 
rilor sau ale succeselor ieftine. Singurul lucru tare ca stânca e adevărul: 
ținta matematicianului! Zu orice facé езе să ajuhgă la adevăr, desbră- 
cându-se de elementele subiective. Contactul continuu cu infinitul соп- 
duce la convingerea că omul nu 6 decât жін реГ infim în lanţul nesfârșit 
al omenirii din toate timpurile şi din toate locurile, omenire care ar 
trebui să fie solidară. Un sentiment de modestie ne cuprinde când com- 
parăm ştiinţa noastră! cui imensa noastră neştiință. Ştiinţa de azi este о 
etapă trecătoare de aproximare ре саге о facem în tendinţa noastră de 
vecinică perfecţionare. De, altfel, metoda aproximărilor succesive este tot 
o creaţie matematită (ре саге o айон d-hii E. Picard). 

Consecința îmbinării acestor însușiri este întărirea spiritului de or- 


ganizare. Nu е o întâmplare că nenuinărate opere sociale au fost înfăp- 
tuite de matematicieni. Та noi dvem exeniplul operei lui Spiru Haret, 
sau munca constructivă; la Acădemie, а lui Gh. Titeica. In timpul Re- 
voluţiei franceze, organizata victoriei 8 fost datorită matematicianului 
Lazare Carnot, organizarea aprovizionării armatelor cu muniţiuni а fă- 
cut-o ilustrul geometru Monge, creatorul şi animatorul: Şcoalei Politech- 
nice din Рагів,-јаг sp pori cu îmbrăcăminte a asigurat-o, alge- 


bristul Vandernionde. Sëéóala Polităchnică din Paris а йуп ca stop for- 
marea, unui corp de ofiţeri de elită, дергіпѕі cu metoda matematică. 
Elevii Politechiiicei au format cadrele riinuniătei epopei a lui Napoleon. 
De altfel, Тараган numeă Școala 'Poliiecihică «găina care-i da ouăle de 
aur». Іп timpul războiului mondiil analistul Paul Painlev a condus cu 
succes destinele ministerului de tăzboiu al Franţei. 

Cultură adevărată însemnează măsură, echilibru, armonie. Orice 
desechilibru, fie abuzul pâterii materiale; sau al aplicaţiilor concrete, fie 
exclusivitatea speculațiilor риг abstracte fără пісі o legătură cu realita- 
tea, atrage dezastre pe © are munca de. veacuri а omenirii nu le va putea 
repara. Specializarea veacurilor al XIX-lea şi XX-lea a permis desvolta- 
rea :neniăstirată a technicii spre paguba celorlalte părţi ale sufletului 
omenesc: etica socială, organizarea socială, etc. Imperativul zilei de azi, 
dacă “vrem вй evităm :gataclismul, este revenirea:la desvoltarea . агто- 
nică a omului fizic şi moral, printr'o sinteză. Situaţia privilegiată pe care 
о are matematica în, organizarea ştiinţei şi sufletului impune gândirea 
matematică printre pietrele de temelie ale sintezei mântuitoare a culturii 
noastre. š 


iau 


+ Petre Sergescu 


Nori de {йгаїес, nori de zăpadă, 
plecaţi-vă 'n mine ca 'ntr'o oglindă, 
tunetul vostru să mă cuprindă, 
fermecatele focuri pe frunte să-mi cadă. 


Plecaţi-vă inima voastră pustie, 

nori de zăpadă, nori de iăratec, 

mă frângă fulgerul vostru sălbatec, 
păpânul descântec de-acum să mă ştie. 


In hohot corbii mă râd la fereastră 
şi-abia mai plânge un plop singuratec. 
Nori de zăpadă, nori de jăratec, 

Sa stins în mine candela voastră. 


Privirile mele se 'nchid să vă vadă 

şi cântecul vostru în mine se curmă... 
Aceleași vânturi ne-alungă din urmă, 
nori de jăratec, nori de zăpadă! 


Топ Țolescu-Văleni 


L Ă U D A 


Mă lăudam că's іше: pui de mreană, 
Că sângele mi-e sprinten — un schior, 
Dar toamnele în schitul tâmplelor, 
Imi cântă ca monahii la pomană. 


Cu orice an îmi putrezeşte-o treaptă, 

Cu orice zi o piatră se dărimă ; 

Pe biata-mi frunte — pârghie răscoaptă, 
Gândul se târăşte ca o râmă. 


L. D. Pietrari 


5 T A M E N 


O, voiu veni din nou ca şi acum 

Căci, plictisit de viermi şi veșnicie, 
Voiu lâncezi la vechea- reverie 

А toamnelor, de-aici, cu ploi şi scrurñ. 


M 


т 


Atunci, sorbind văsduhul prins în stele 
Ce lin se unduieşte 'n ciobul humii, 
Voiu răscoli fiorurile grele 

Lăsate,.de demult, la hora lumii. 


Căci toate îmi părură ca o stampă 
Ре care-atâtea nopți m'am aplecat, 
La raza pală-a flăcării din lampă, 
Să prind fiorul lor nedescifrat. 


lar de va fi s'ascult întâia oară 
Licoarea tăinuitelor vieţi 

Si'n carne cerul lin cum se strecoară 
Ca soarele, prin ceaţă, 'n dimineţi, 


Tu moarte nesfârşită mă sărută 
Pe ochi ca o amantă 'nfiorată, 
Căci slova asta, palidă 51 mută, 
Va fi o stea, în veci, netulburată. 


George Vaida 


G Ă с І 19) N 


Invaţă-mă să ştiu muri, Stăpâne... 
De subt ruina lumii putrezite 

Mă ‘паа spre lumini nebănuite 
Să pot vesti chemările de mâne. 


Cuvântător de fulger mă trimite, 
Cu уеѕпісіа vorba sà se 'ngâne; 
Dă-mi măreţia vremilor bătrâne 
Si frăgezimea zorilor ivite. 


Să-mi fie gândul din cuminecare 
Şi să-mi creiezi din adevăr simţirea 
Таг sufletul din stea strălucitoare 


Fă-mi inima înnalt şi culme visul; 
Măsură gândului nemărginirea, 
Să mă sfârșesc ştiind c'am fost trimisul. 


Grigore Bugarin 


e oi E. G; АІ, Ma Ea A 


Cântecul meu : cât mi-au dat stelele 

Іп răsfrângeri de toamnă şi singurătate, 
Lepând.- de tine inelele 

Acestei inimi svăpăiate. 


' + *#°Є, Райеа 


© "Din lan; pădure si otava coaptă 
'“Imbrățișarea ca: un abur de pâine urcă. 
Suvenirul încăput în şoaptă, ” 
Mirat e că drumurile se bifurcă. ' 


Vioara a dormit cú nor ° ! ' 
Pe'stopul dorului cosit, ' | 
E ОЕТ ы АС 


„Cu Ќоф: Лосеќегіі? goi 
Şi Мпа la Zenit: 000006 А 


Alţi: plopi freâmătul de primăvară 
Ca pe-o 'apă o'sä' tit aducă. 

Inima 'аїсї de "mai: coboară 

iJAnötiinpul nici о floare nu 'изиса... 
йат ERETTE d 

А: нөк qan a N У А 


„~ Octav Sargețiu 


A căzut întâia frunză iar, 
Delăturea vuind, 

Zdrenţuită 'n margini са un gând, 
Ofilită ca un vis stelar. |) 


Рабиа 'n:aripă de:vânt nj- 7ni 
Ne aduce n foșntt:pe uluchi, 2: 
Şi un dor de:goână:după nuci, + 
біліп dor de rădăcini crescând. 
1. Calboreanu 


n EE i 


Uite, inima. Ochii "mus tulburi ca apele "` 

Logodite subt ceruri înalte, printre amurguri ; 

Tristeţile vif Са së cumpere” lacrimi din burguri 

Şi-mi pătează, ci rugina uitării, toate prosoapele. 
caza, GU IORDAN РТС ДР 


Hei, toamna, toamna aceea dedemult, târzie, 

Cu funigei de argint, cu livezi Şi си stele, 

Scuturate peste destin ka nişte mărgele... 

ІН mái aduci aminte, 81074 pierdută : Marie ? 
(4.1 


Sergiu Grosu 
J UiL f IMA: PUGA CIUNE 


"Am асери din nou să: тай ro; * 

-> Altarul taina lui alba mi-a încredinţat. 
In liniştea de niormînt Саге m'a „sărutat 
Nam mai găsit pe niteni са să тай Joc... 


Ultima rugăciune се 


Mi-am căutat întâia dragoste pe un drum 
Prăfuit şi trist, cu troițe şi salbe. 

Іп mâinile еі care erau mereu albe 

Am lăsat dorul înfăşurat în lacrămi de fum... 


Aş vrea inima să mi-o deschid şi nu ştiu cum; 
Intodeauna m'a sbuciumat: 

In zadar fata blondă m'a sărutat, 

In zadar îmi culeg amintirile acum: 2-2, 


Fată tristă, ре unde călătoreşti ca să-ţi scriu 

Ultima oară înainte de drumul celt lung ? 
г. Slovele, de-acum încolo nu te mai ajung 

Pot să jur la marginea galbenă de, sicriu. 


Aş vrea, ultima. oară, acum să mă joc: ; 
Şi să mă înţelegi, când îţi trimit zâmbetul clar... 
„Doamne, aceeaşi rugă tristă Ті-о întind iar : 
Azi nu, mai am pentru cine să, mă rog... 


C. Pârlea ~ ` 


P Фан EE E 


Cu orice pas: Те simt alăturea dé mine, 

Іп orice gând 'răzor de flori: Tu înfloreşti 2, 
Privirea Ta blajină: mă 'nlănţuie-?n senine -: 
După-amiezi, prin lanuri de linişti, când zâmbeşti.: © 


Tresar la orice foşnet de amintire 79 soare, 
Те văd în înflorite ramuri: de cais,: > 
Te'stmt tot mai aproape "un orice sărbătoare 
"Şi Fe "ndrăgesc mai mult în oricé-amurne de "vie. 


In 2огі”Те readun din orice colţ de таге 

‚ Lumină înflorită și Те revărs în mine. 
Eşti “veşnică icoană nădeidilor hoinare — ` 
Izvor de bucurii-celor ce vin la' Tine ! . » 


Emanoil Cobzalău 


TEOHARI ANTONESCU: INSEMNĂRI 


Trei «nuvele» de Odobescu, 


pierdute. 
1895, lanuarie 16; laşi. 


Imi aduc aminte că, înainte de plecare, ducându-mă la Odobescu, 
acesta ma ţinut foarte mult și între alte lucruri, vorbindu-mi despre 
activitatea lui literară, mi-a făcut un resumat despre. vreo trei nuvele 
care nu sau publicat. Una dintrânsele cuprindea o scenă din timpul lui 
Vintilă-Vodă. Subiectul nuvelei, dacă mi-l mai reamintesc, s'ar reduce 
la ridicarea pe tron a lui Vintilă-Vodă din impulsul unui boer bătrân, 
care intrighează mai târziu asupra prinţului, cu alţi boeri, şi-l omoară 
pe Vintilă lângă pădurea dimprejurul. Craiovei. A doua nuvelă se ra- 
porta la о scenă din timpul lui Vasile-Vodă. Eroul este Gherghiţă, cel 
ridicat în scaun de către Matei Basarab. Tablourile mi se întunică aici, 
decât unul tot mi-l reamintesc: e vorba că locuitorii Ceangăi se răscoală 
în contra domniei lui Vasile Vodă şi chiamă în fruntea lor pe Gherghiţă. 
Domnul Moldovei sosește pe neașteptate la o localitate în munţi, prinde 
pe Unguri bet și trântiţi în neregulă prin casele oamenilor, după ce 
necinstiseră femeile și fetele locuitorilor. Era o imagine frumoasă: 
Zăpada albă înroşită de sângele Ceagăilor în mijlocul viforului iernii. 
O a treia nuvelă privea о sceră din epoca romană, petrecută la noi în 
Dobrogea, asupra unor persoane care se raporta, după câte înţeleg, la 
inscripția cominatorie din Museul nostru cu palmele puse pe partea de 
sus a inscripţiei. Mai mult nu ştiu ce mi s'a spus. Pentru ce Odobescu 
nu le-a scris aceste descrise nuvele, îmi povestea dânsul, că una, cea 
referindu-se la Gherghiţă, o isprăvise cu totul si frasele chiar fuseseră 
ре deplin orânduite, dar că trecând dintr'un loc în altul, din București 
la Paris, lucrarea sa a dispărut cu totul. Și de atunci s'a scârbit așa de 
tare, că n'a mai vrut să scrie pici un cuvânt mai departe. 


O şedinţă a «Junimei» 1а Iași, la N. Volenti, 


A. Philippide. Anton Naum 
1895, Ianuarie 21. 


E vorba să reproduc bine ceiace am văzut astă seară, şi eu în 
general sunt foarte pros reproductor. Decât, m'oi încerca să reproduc 
ceva. “а reînfiinţat vechea «Јипіте». бі iată cum: Maiorescu, înainte 
de-a pleca la Iaşi, îmi spusese că este vorba să se refacă o nouă ediţie 
a «Junimei». «Voi scrie lui Volenti, un fost junimist, care compunea ре 
vremuri poesii şi le făcea... ia! în fine; vei fi Da D-l Negulescu şi 
alţii». A scris lui Volenti cam următoarele: Mam gândit dacă таг fi 


 Insemnšrí ` 47 


bine să ве reînceapă vechea noastră <Junime>, să reconstruiţi societatea 
avută de поі, cu elemente tinere, care au acelaș simţ de frumos, acelaş 
cuget curat şi iubire pentru adevăr şi despreţ pentru fraseologie (vezi: 
Ureche, Nădejde, Hasdeu, etc.). Cu vechile elemente care sunt pe-acolo 
şi cu celelalte noi, Negulescu şi Т. Antonescu, aţi putea reîncepe ре 
aceiași scară fosta Societate; la ele puteţi adăogi pe Naum, Missir.“Mi- 
ron Pompiliu. Dar cu Leonardescu? Cu Râşcanu, ce mai zici ?» 
Mai înainte însă de-a intra în materie, la începutul scrisorii îi vorbeşte 
Maiorescu despre schimbările întâmplate la «Convorbiri». Scrisoarea a 
citit-o Missir, care şedea lângă mine, si erau la număr următorii: (îi 
semnez după cum au venit): Eu, Negulescu, Naum, apoi unul foarte 
gras al cărui nume nu-l cunosc, Missir, apoi şeful caracudelor Miron 
Pompiliu, cel mai spiritual, cred, între toţi, Cantacuzin, Burlă, Paul şi 
fratele lui Volenti. Aceştia sunt toţi mari și laţi. 
‚ Missir а început povestirea sa cu cumpărătoarea «talangei» so- 
'cietăţii «Junimea». Lăsase Maiorescu ре Melic să caute о talangă pentru 
societate. Melic, cum era el foarte modest şi sfios, intră la jidan: mă 
rog d-ta să-mi dai o talangă. De care vrei ? îl întrebă jidanul, de oi 
“sau de boi? Apoi, (și se freca ре la bărbie), să-mi da una de boi. 
Şi asta a fost talanga societăţii şi о păstrez eu acum». 
` Mi s'a spus mult de rolul lui Creangă. «Când avea câteceva de 
spus, din-mijloc de unde era, са țăranul, fericit să spue ceva nou ce 
nu-l ştiu ceilalţi (Missir vorbește), numai ce se repezea odată între noi, îşi 
spunea povestea și apoi, liniştit, pleca la loc. Când vroia să vorbească 
Creangă, să-și spuie el povestea sau păcălitura, apoi, fie orice ar fi fost, 
toți săreau, întrerupeau pe cel ce vorbea sau citea şi ascultau ceiace 
spune dânsul. Lambrior de asemeni le spunea late şi numai ce-şi punea 
mâna la gură și, după ce-şi vorbea «istoria», se întorcea la ceilalţi: ce ? 
“ori am spus-o prea lată ? Numai când venea Alecsandri steteam cu- 
minți. Alecsandri ori citia ce avea de citit ori vorbea ce avea de vorbit, 
de regulă vorbea numai dânsul, şi apoi după un ceas pleca. Această 
excepție numai cu Alecsandri se făcea. ; 
Despre Carp am auzit o anecdotă nostimš care-l zugrăvește deplin: 
de regulă el căuta tot discuţii generale în orice lucru; uneori aducea 
în vorbă câte o idee și se discuta pe tema dată. Intr'o zi, nu ştiu asupra 
cărui cuvânt, Carp susținea o părere, noi ceștialalţi altă părere. La urmă, 
unul din noi: stai, omule, să căutăm іп Littré, că ne învaţă ce să cre- 
dem asupra lucrului. Caută si se află că adevărata opinie era de partea 
celor contrari lui Carp. Carp de colo: C'est Littré qui a tort». Va să 
zică în mintea omului acestuia nici că intra ideiă că el n'are dreptate, 
"а citit nişte poesii de Volenti. Intr'una, caută să arate că omului 
dacă nu-i este dat nimic să realizeze din ceia ce doreşte «căci gândul 
ne duce prea departe», sau cam asa ceva, atunci trebue să credem că 
partea omului este desilusia. «Totul e amăgire, vedenii îmbrăcate în 
haine aurite care-ţi joacă înainte şi-ţi cântă, şi de întinzi mâna dispar». 
Fără îndoială, erau multe comparații greşite, multe expresiuni false; 
poesia, în total luată, n'avea nici o calitate, nici originlitate. Negulescu, 
singurul dintre toţi care а îndrăsnit să spue părerea sa, fiindcă era 
o tăcere mormântală împrejur după ce s'a citit piesa; a zis de poesie 


- 


в т A DEER 


că este «totmai са o simfonie de Вее!һоуёп,'саге:йира muncă d оЬо-' 
seala din oraş şi după toate năcazurile şi amarurile Vieţii, nu, găseşte de "` 
cât să se retragă la țară, la odihnă. Hmi! N'am zis nimic, fiindcă m'ar Es 
gândit că sunt în casa amfitrionului. Tocrnai începuse Missir să facš e `. 
adevărată critică: «mi ae" pare prima parte а poesiei foarte, mult des- ` 
voltată şi că sunt nişte repetiţii.:.s, dar a încetat; poate argumentul cu, ` 
amfitrionul- era prea tare ai" prea convingător. Tocmai së raporta de. 
cătră unul că Maiorescu, când întâlnea 0 frasă său o'strofă în Vreo | 
poesie care nu ега, bună, obişnuia! să zică: «ideea. este foarte bună, dar 
nu este prin forma ei, utilisabilă aici; ţine:o, are'să fie bună aiurea, în | 
altă poesie». Аер s 4 А 

А doua“poešie a lui Volenti' vorbea 'despre о femee «culcată abil, a Y 
pe un pat, îritre dantele, саге avea mâna pe sin şi un buchet de iasomie , E 
veghează întrun ghiveciu, şi la piioarele еї, în genunchi, stătea un 
tânăr şi o privea fix cu ochii, căci o, iubia pe dânsa, obosită şi cu gån- 
dul la bal». S'apoi printr'o minuhe minunătă, numai iată că ре ambii e & 
îi apucă dragostea si ве strâng în braţe si sé inbésc și uită că împrejurul eh 
lor «cad stelele albastre, ge duc luceferii...» până ce se sfârşeşte poesia.. 
Negulescu iarăş şi-a dat opinia: «că impresia lui este așa, că trebue 
făcut aşa...». E dă 


EX 4 d Ë tl 
Mă gândeam 54 spun că, între prima parte, о femee obosită саге 
se gândeşte numai la bal d e obosită de дап, şi а doiia, când Бе op | 
de dragoste amândbi, nú este tocmai un «concursus», dar iar mi-a арӣ- |, 
rot înainte figura amfitrionului, și аш făcut aşa că toată seara nam, ` Š 


scos nici un cuvânt. In rezuiiat, impresia mea. este că vechii juñimisti, |, , 
în amintirea zilelor frumoase petrecute împreună, iar cei noi, în spe- . 
гапа unui cer mai senin şi unui ideal de rtalisat, toţi vor face posibilul ||, 
să ne redea veseliă de odinioară şi că, deşi Naum spunea; «vechea, + 
Tunime nu' mai retiviăză; trau alte timpuri; erau alți oameni; lipseşte — , 
Maiorescu», totuşi spirite mari vor reesi şi cine ştie dacă „petrecerea, ,. — 
noastră de astă seară nu este mai întâi preludiul plăcut al unor petreceri, , 
şi mai frumoase în viitor, şi ceia ce e mai însemnat, poate. dintre noi, 
poate dintre cei се au së vină, se vor naşte spirite aşa de mari, aşa de ` 
înalte, încât lumea aceasta, colosală să privească, sute si sute de ani, la 
petrecerile noastre, ca la petrecerile unei generaţii uriașe, Іа care exista 
vlaga şi sufletul aprins pentru frumuseţea divină, pentru adevărul cel 
nobil. ге Х 8257 

Cei се mor citi, dacă văd oarecare frase late, să mă ierte, fiindcă, „, 
am convingerea, de-aici înainte începe о viaţă vie. Sa hotărît să se ţie 
banchetele la Iaşi şi să se aducă toţi foştii membri ai Junimei să ia 
parte. Amin ! EE RONI РА SCT 

lată câteva note pentru determinarea caracterului lui Philippide. 
El mare pe pământul acesta decât o singură rudă, pe soră-sa. Мо vä- 
zuse şi nici dânsa pe el, de ani; venind soră-sa la el şi întrebându-l după 
adresa lui, ajunge acasă şi sună, «Cine е?». «Еп». «Cine, eşti tu ?», 
«Soră-ta»: A deschis иза numai decât să үйге capul, а văzut-o si: «mă , 
rog, îi trece mata ре la prânz; acum am treabă. Vină pe la 12». Si, 
aceasta a fost singura concesie care a făcut-o el muritorilor sosiți ре. 
când lucrează. Probabil este avar sau neîncrezător ?! Iată altă anecdotă 


- 


2 Imsëmngt ` / d х 


E í k ` + v 227249 


ре seama lui: cartea care a РЕ) èl азирга Istoriei limbii române, 
după-Evolceanu, o carte “capitală, o vinde în chipul următor: se duce la 
Maximovici. un librar de-aici din Iaşi, cu câte un exemplar numai: 
«na, vinde-o, pune-o la fereastră». Apoi, peste două sau trei zile, trece 
pe la librar: «ai vândut-o ?» De s'a vândut, îi cere 10 fr. pe carte şi-i 
dă alt exemplar... Dar ceiace îi luminează caracterul omului acestuia şi-i 
dă o strălucire curată, poate și cumva poetică, este faptul raportat de 
Missir. Philippide era la Halle, trimes să studieze, şi Maiorescu având 
o sumă de 800 lei disponibilă în buget, o trimete lui Philippide, cu gân- 
dul că poate să-i :folbsească:. Atestat îi»văspuădi: «D-le Maiorescu, cu 
leafa care am îmi pot îndeplini toate dorinţele și nu văd ce-aş mai 
{асе st: cu sumă care `mi-ati trimes-o;” banii“aceştia ar putea “servi un 
altuia; mai“sărac». Şi a-+rinies banii: îndărăt;- Маіогеѕси: dach: un apos- 
tol, urm om'pătruns de cartea: lui, şi nobil. Cred-încă că sunt: nu tocmai 
de-ajuns expresiile acestea: pentru fapta lui Philippide. 

Naum mi-a lăsat o''impresie frumoasă aseară. Ре când noi ste- 
team la masă si vorbeam, el singur, ca un poet, şi cu minunata lui 
albime a părului, care, tocniai'piin tuntiastul cu redingotă neagră pune 
în relief şi mai mult trăsurile feței, se plimba în lungul si 'n largul odăei 
şi se gândea. Din când în când se зеза pe câte un scaun departe, sau 
privea la ceasornicul din perete cu misteriosul «cucu». Părul alb, redin- 
gota neagră зі încheiată:strâns, ün trup“înălttşi: mers cam cocoşat sunt 

` note foarte caracteristice”: 99 5- tert 1 


““ТебҺагі Antonescu 


D “дыр 


GOETHE: FA UR ER 


Traducere de Laura M. Dragomirescu 
(Urmare din N-rele 7—12/1940). 


BUCĂTĂRIA VRĂJITOARELOR 


Pe o vatră joasă, e pus la foc un cazan mare. În aburul care se ridică 

din el, se arată fel şi fel de vedenii. О maimuţă, stă lângă cazan, îl 

spumuește, şi se uită să nu dea іп foc. Maimuţoiul cu puii stau ре de 

lături şi se încălzesc. Pe pereţi și tavan sunt agățate tot felul de unelte 
ciudate, vrăjitoreşti. 


Faust, Mefisto: 
Faust 


Ce silă mi-e de vrăjile prosteşti ! 
Vrei tu, puterile să-mi înnoeşti 

Din ăst noian de nebunie? 

O babă să-mi dea sfaturi mie? 

Ori crezi tu că fierturile-i spurcate 
Imi iau treizeci de ani din spate? 
Alt leac de nu găseşti, vai mie; 
Nădejdea-atunci ma părăsit... 
Natura, ori vreun spirit bun, nu știe 
Un balsam mai înnemerit ? 


Metisto 


Imi place când ești înţelept ; 

Şin mod firesc întinereşti, e drept. 
Dar asta °п altă carte-o cată 

Căci e chestiune delicată. 


Faust 
Saud! 
Mefisto 
Ei bine, nu îți trebui bani, 
Nici leacuri, nici vrăjitorie : 


Afar’ la câmp te du; munceşte'n lan, 
la sapa, tae brazde'n glie, 


Iar tu si simţurile tale 

Cu totul să le îngrădeşti — 

Cu burueni să te hrăneşti, 

Du trai de vită; singurel îţi cară 
Gunoiu pe-ogorul care-ţi dă mâncare... 
E-un mijloc sigur; n'ai ce pierde, 
Rămâi, şi la optzeci de ani, tot verde ! 


Faust 


Nu pot; nu am îndemânarea; 
Nu ştiu, cu sapa `n mână се să fac... 
Cu viaţa: strâmtă nu mă'mpac — 


Mefisto 
Rămâne-atunci tot vrăjitoarea ! 
Faust 


Hai, йе! Dar dece о babă ? 
Nu poţi ғо бегі tu băutura ? 


Mefisto 


Ce timp pierdut și tevatură ! 
Fac mii de poduri mai degrabă. 
- Nu е ştiința-atât de mare 
Cât — mai ales — e vorba de răbdare. 
Ia timp fiertura; aţintit stă gândul: 
Tăria-i vine greu; trec ani dea-rândul. 
Să stai s'asculți ce spun, ti-ar place; 
Spun numai lucruri minunate.. 
Tot dela drac sunt învăţate, 
Dar dracul nu le poate face _ 
(Privind spre maimuțe) 
Te uiţi ce grup încântător? 
Ea, fată °п casă, el, fecior. 
(Către animale) 
Dar ce ! Stăpân'-ta e plecată? 


Animalele 
E invitată; 
Acum a pornit 
Pe cos a ieşit! 


Mefisto 


w. чарча 


W. v. Goethe 


тд -і, се animale delicate 7 Pt 
Ee 


ж ag? 


Deeg ап йаш at унщ! 
© ini 


‚Меню 


Ва stau си еі de vorbă-așa plăcut,, 
Că nú mă satür niciodată! 
(Către, lighioane) 
Ia врипей-ті, jivini ciudate, 
Ce învårtiți, voi іп fiertură? 


Lighioanele 
Ia, zeamă-lungă pentru-adunătură... 


Mefisto = AESi 


şi musafirii v vin- îndată ; ? e 
i Miami) dat 
(са apropie şi зе dă ре Soe Mefisto) a 


Zaril ză Se: 
"Och: să SE 
Iese norocul: >. 
Ori“ henorocul:? 
Darul de-ar eg. 
Totu-as birui. ! 
z Mefisto 
Maimuţa ce s'ar bucura 
La loterie dac'ar câştiga 1”. 
(Intre timp, puii de maimuță se joăcă'cu un glob 
mare și-l dau deâ-dura):”*> ° 


1 După anume concepţii, şi după! 'iăcohorenţa ce urmează, animalele par să 
simbolizeze anume curente literare ale timpului, 


ve tii 
Maimuţoiul У 
TUNAN 
Asta-i “Pământul 15: 
` Bos" 105, că vântul; 
Roteşte 'ntr'una; 
Са sticla `зипй. 
Са-еа-ве ciocneste. 
= Gol şi fălos, 
Pe-afar' luceşte, 
Luciul . te-orbeşte.. 
Eu:sunt vânijos:— 
Та, fiul men, : 
Ма îl-atinge. - 
Căci te-ar. sdrobi: 
Е lut; se frânge, 
`~ Tandari va fi! 


pirs 


Mefisto 


Dar sita Ја “е foloseşti ? 


Maimuţoiul, 
(dând-o jos din cuiu) 


+ Hoţ dac'ai fi, 
Pe loc te-ar simți !. 
(Aleargă spre maimuţă, şi-i 'dă să privească prin са). 
(Apropiindu-se de foc) 
Prin sită-l vezi, 
Şi hoţ.dacă-l crezi; 
Să mi-l dovedeşti ! 


Mefisto. — 
(apropiindu-se de foc) 


Dar în oală ce-i? 


Maimuţoiul 
Mare gugumân ! 
Nu deosebeşti 
Oala de саап! 

„ Mefisto 


Dar obraznic eşti ! 


— = SE — 


W. v. Goethe 


Maimuţoiul 


Mătura ţi-oiu dă, 
Stai în scaun cu еа! 
(П silește pe Mefisto să se aşeze jos) 


Faust 
(care între timp a stat іп faţa unei oglinzi, s'a 
apropiat o clipă de ea, apoi s'a dat mai îndărăt) 


Се е cereasca "пігисһіраге 

Сет astă-oglindă mi s'arată ? 
Iubire, dă-mi aripele-ţi uşoare 

In preajma-i să mă poarte 'ndată! 
De mișc din loc şi îndrăznesc 

Să vin în apropierea ei, 

Ca printr'o ceaţă-abia de-o mai zăresc, 
Minune, tu, între femei ! 

E frumuseţea asta vie ? 

Іп armonia-acestui trup culcat 
Mi-e dat să văd tot cerul reflectat ? 
Jos, pe pământ să Не-аҙа minuni? 


Mefisto 


Сапа șase zile-un Dumnezeu s'a tot muncit 
Şi şi-a zis singur «bravo» la sfârşit, 

O fi, se vede, ceva bun. — 

Deocamdată, satură-ţi privirea 

Si-ti fac eu rost de-aşa comoară; 

Cine-o va lua de soțioară 

Va şti ce 'nseamnă fericirea. 


(Faust stă tot pironit în faţa oglinzii. Mefisto, afun- 
dându-se în scaun şi jucându-se cu coada măturii). 
Pe tronu-acesta ca un rege-aș sta : 

Am sceptrul ici: coroană de-aş avea! 


Animalele 


(care până atunci au făcut tot felul de mişcări ciu- 
date, îi duc cu strigăte, lui Mefisto, o coroană) 


Hai să ne'nvoim, 
Cu trudă şi sânge 
Coroana so lipim ! 
` (umblă neîndemânatic cu ea, o sparg în două bucăţi 
cu care se rotesc în cercuri) 
Faptul ға 'ncheiat ! 
Ce-om vedea, vom spune, 
Іп vers уа să sune! 


Faust 
(tot întors spre oglindă) 


Dar nu mai tac? M'au aiurit ! 


Mefisto 


(vorbind despre lighioane) 
Pe mine par'că nu m'au ametit ? 
Animalele 


De vom isbuti, 
De so nimeri, 
Ispiraţi vom fi ! 


Faust 
(în acelaș timp) 


M'apucă-un nod în piept; ce chin ! 
De ne-am vedea de-aci esiti ! 


Mefisto 


(ca mai sus, arătând spre amândoi) 


Dar recunoaște cel puțin 
Că sunt poeti desšvársiti 1 


(Cazanul la care maimuta nu mai ia seama, începe să dea în foc. 
Тезе о vâlvătae care se ridică pe cos. Vrăjitoarea răsbate prin 
flăcări și se lasă jos văicărindu-se grozav). 


Vrăjitoarea 


Au, au, au, au! 
Jivini spurcate, grijă n'au ! 
Cazanul n'aţi păzit ! Map opărit ! 
Се blestemaţi ! 
(Zărind pe Faust şi pe Mefisto) 
Voi ce cătaţi ? 
Cin’ sunteţi voi ? 
Ce vreţi la noi ? 
Cum de-aţi intrat, 
Ardă-vă. foeul 
бі nenorocul ! 
(Cu linguroiul de spumă, se duce la cazan si aruncă flăcări înspre 
Faust, Mefisto şi lighioane, Animalele scâncesc). 


1 Una din nenumăratele aluzii ironice la 'adresa poeţilor contimporani. 


W. v. Goethe 


Mefisto.., : 
(Intoarce coada măturii ceso ţinea іп mână şi, cu ea, lovește în 
ulcele şi în pahare) 


Na, poat! să sară 
Căni şi urcioare.! 
Pe jos ţi-e ciorba; 
Gata cu vorba! 
Te-ai::săturat 
Cred de lătrat ! 
(In timp ce vrăjitoarea se trage: îngrozită înnapoi) 
Nu mă cunoşti, hârcă bătrână ? 
Ori uiţi că eu te-am pricopsit ? 
Acum te fac să muști-ţărână 
Cu spiridușii ce ţi i-ai tocmit! 
Пе mântia roșie nu-ţi mai este teamă ? 
Şi pana de cocoș n'o-iei:în seamă ? 
Schimbat-am portul, să te-mint ? 
Ori poate vrei să mă prezint ? 


` Vrăjitoarea · 


Mă emp că te-am primit іп аза hal! 
Dar nu te văd purtând picior de cal — 
бі, cei doi corbi, s'au prăpădit ? 


Mefisto 


Imi scapi uşor de astă dată: 

"E drept, e vreme 'ndelungătă 
De când пи ne-am mai întâlnit. 
Civilizaţia-a tot înaintat 
Şi, şi pe drac l-a mai schimbat... 
Azi, dracu nu e vechia sperietoare. 
Mai vezi tu coarne, coadă, ghiare ? 
Picior de cal tot port; n'am се, să fac: 
Dar са să-l Gu ascuns, — în lume 
Са tinerii la modă mă îmbrac, 
Peste copită trag jambiere-anume. 


Vrăjitoarea 
(sărind în loc) 


Ah, nu mai pot de bucurie 
Că-l văd pe mândrul Sâtan iar асі! 


Mefisto 


Taci, numele-ăsta nu-l mai pomeni ! 


Faust- — x 


-- Nrăjitoarea ; 3 3% 1, ғ 


[qia es ua 


Ce rău îţi poate Tace йе? 
“ОТТГО, 
г Мено. 


Іп Cartea Lumii-i scris, de-o veşnicie 
Dar. oamenii oan propăşit cun pas, 
San lepădat de rău, dar tot răi аш rămas... 
Ci zi-mi mai bine «domnule Baron»; 

Sunt strașnic cavaler: nu te poţi plânge. 
Nici îndoi, de nobilul“întu sânge ; 

Unde mai pui că-am şi blazon! 

(cu un gest deșuchiat) 


› 


Vrăjitoarea: ·' 
(1âde cw poftă) 
Ha, ha, că mare haz mai ai! 
De când te ştiu mi-ai.fostitot crai ! 


Mefisto 


(către Faust) 


Hai, râzi si tu, măi frăţioare 1 
Аза glumeşti cu-o vrăjitoare ! 


Vrăjitoarea 


Şi-acum, ре “Domni cu ce'i pot servi ? 
Metisto 


Cu un pahar din leacul care-] ştii ; 
Dar vreunul vechi, vezi şi ne-i dă, 
Căci anii îi sporesc puterea. 


Vrăjitoarea ` ` 


Pe cinste, sticlă ! Să vă fac plăcerea ! 
Mai trag şi eu, din când în când, din еа! 
Şi-a, mai schimbat şi din miros : 
Vă'ntind paharul bucuros. 

(în şoaptă) 
Dar Dumnealui, de-o bea nepregătit, 
Un ceas de-o duce-o, si s'a mântuit... 


Mefisto ` 


E dintre-ai noştri; о să-i facă bine; 
i dau ce е mai bun din cuhnia ta; 


9530 Hai, trage-ţi cercul 1, spui се se cuvine 
Şi-o ceașcă plină dă-i să bea! 


Vrăjitoarea 


(Cu mişcări stranii, trage un cerc şi vâră înnăuntrul lui tot felul 

de minunăţii. Intre timp paharele încep să zângăne şi cazanul 

să cânte. La urmă, aduce o carte foarte 'groasă, introduce mai- 

muţele în cerc şi se serveşte de ele ca de un pupitru. Tot ele tin 
faclele, Ii face semn lui Faust să se apropie). 


Faust 
(către Mefisto) 


Să-mi spui, ce drac' de gând mai are? 
Ce nerozii ? Ce gesturi deşuchiate ? 
Ce înscenări neruşinate ? 

Că m'am scârbit din cale-afară ! 


Mefisto 


Tipicuri şi parigorie ! 
Nu fii aşa de urâcios; 
Ca vraci, va şi cu șmecherie, 


Se prinde leacul mai vârtos ! 
(Il sileşte pe Faust să intre în cerc) 


Vrăjitoarea 


(citește cu patos din cartea groasă) 


Sporește 'ntr'una, 
Zece dintr'una ! 
Doi, dă-l încolo, 
Fă'ndată trei 
Şi ai ce vrei! 
2545 Lasă-l pe patru ; 
Din cinci si şase 
Cată să-ţi iasă 
Şapte şi opt; 
Ai fructul copt. 
2550 Nouă-i ca unu, 
Zece niciunu, 
Baba să-ţi spună pe-odată unu ! 


Faust 


A luat-o rasna baba; aiurează : 


1 Cercul magic al vrăjitoarelor. 


mainea 


Mefisto 


Mai ai de furcă; — abia е la'nceput; 
2555 O ştiu eu catea cum urmează; ғ 
Си ea destulă vreme mi-am pierdut ! 
Nonsensul absolut, face minuni ; ' 
Drept taină-l iau, deştepţi ca şi nebuni, 
Е пош şi vechi sistemul, cum îl ісі: 
2560 De când e lumea „toţi se străduese 
Prin trei $ unu, unu şi iar trei, 
Ei adevărul ţi-l răstălmăcesc.. : 
Ii laşi să flecărească dar în voe ; | 
Poţi să te pui cu-atâţi smintiţi ? 
2565 Cu vorbe-'s oamenii obișnuiți, 
Chiar când şi de un sens ar fi nevoe. ( 


Vrăjitoarea 
(bălmăjind 'nainte) 


Supremul har: > { 
Cel de а şti, 1 
Lumea nu-l are! , 

2570 Nu adânci, 
Şi-ţi vine 'n dar 
Баг de stortare — А 


Faust i 1 


Се bazaconii tot înşiră ? 
Mia scos din fire; ma căpiat; 
2575 Să zici că toţi nebunii lumii 
` La gura ei parcă se bat... 


Mefisto 


Destul, destul, sibylă inspirată; ` 
Hai, dă-ne băutura-ţi minunată ! ү 
Şi umple-i până sus paharul! 

2580 N'ai teamă; îi va prinde bine; 
E om trăit, ascultă-mă pe mine ; 
Şi-a înghiţit de multe ori amarul. 


Vrăjitoarea 


(са mult ceremonial îi dă băutura într'o cupă. Іп timp ce |! 
Faust о duce la gură, iese din ea о flacără.) | 


Mefisto | 


Hai, bea-o іше! E-o nimica ! 
айырша Из тар 
Să vezi că-ți vine inima la loc ! | 


Сап drac când ai intat її joc, 
Бе-о. flácárutá. ti-este frică ? 


(Vrăjitoarea desface ов EG iesë din că 


К Mefisto 


Haidem afar’ 1 Nu trebue să:stai,! « 


Vrăjitoarea | ' 


De bine să vă fie ce vam dat! 


Mefisto 
(către Vrăjitoare) 


Те-оі răsplăti, vre-o rugă dacă ai, 
Dar să mi-o spui.în noaptea de Sabat... 


Vrăjitoarea 


Na ici un cântec; vezi să-l сапії 
Şi-apoi să-mi spui de prinde bine ! 


Mefisto 
(către Faust) 


Hai, iute, vino după mine 

Căci trebue să te 'nfierbânţi, 

S'alerge sângele prin vine ! 

Те °nvàt apoi și dulcea trândăvie 

Şi vei avea deplină bucurie, 

Când Cupido-o sburda și loc nu-şi уа: găsi... 


Faust 


Oglinda dă-mi-o, 80 mai văd la faţă 
Femeia саге mă robi! 


Mefisto ` 


Nu, па! Aevea ţi-o voi da, în viaţă; 

Minunea-'ntre femei, а ta.va fi! 
(sie-şi) 

Cu leacul ce l-ai luat, vrei ori nu vrei, 

Helene vezi în orişice femei ! 


0 stradă... , 


Faust, Margareta 
= (trecând). 


Faust. 


Frumoasă domnişbâră; mi-aţi îngădui 
Să vă ofer un braţ spre а vă însoţi ? 
ç , Hi "Ett 


Маграге!а 


Nu sunt пісі Domnişoară, nici frumoasă, 
Mă întorc şi singură acasă. 
(Il ocoleşte si trece mai departe). 
Li 
Faust 
О, Doamne, -— aşa copilă- răpitoate 
Nu mi-a fost. dat să văd vreodată? 
Sfioasă, dulce, ne 'ntinată 57-7 
Şi în acelaş timp ispititoare. 2202,7 
Guriţă ei, lumina de pe față; +. 
N'am să le uit întreaga viață; 
Dar ochii când şi ita plecat, 
Până "a adânc m'au săgetat, 
Şi cum mia pus la locul mewt >> 
Da, asta fată, zio ген! +: 


Fă-mi rost de “fată asta; auzi tu Pa 
Mefisto 

Ce fată? ESF 

s ` Faust. 

z: E E ; 


SE 


Mefisto `. .: im. 


О văd:: Dela -duhovnic.a ieşit; 
Păcatele-i sunt deslegate; - 
Am tras cu-urechea pe la spate; 
Pe suflet chiar nimic nu are, < 


Те miri la ce vrea deslegare! 
Putere-asupră-i n'am; е 'n van! 


Faust 
Dar are paisprezece ani. 
Mefisto 


Tu faci са unu'ntr'o! poveste 
De tot ce vede, al lui este, 
Şi-orice dorințe, ori favoare, 
Numai să vrea, că 'ndată-o аге! 
Dar nu se prinde tot mereu ! 


Faust 


Magistre, -ți arde de ocară ! 
Mai las'o ?асо10 cu morala 

Şi ia aminte ce-ţi spun eu: 
Dacă n'o strâng la pieptul meu 
Fetica dulce 'п astă seară, 

La noapte ne stricăm tocmeala. 


Mefisto 
Nu ştiu împrejurările cum vin !... 


Dă-mi paisprezece zile, cel puţin, 
Doar un prilej ca să găsesc... 


Faust 


Ş'am șapte ceasuri, nemânat de-alt zor, 
N'aș mai chema ре drac în ajutor 
Pe-o' gâsculiță o 'nvârtesc... 


Mefisto 


Са un frantuz văd că vorbeşti. 
N'aș vrea să-ți fac vreo supărare, 
Dar, nare haz să te grăbeşti... 
Plăcerea e cu mult mai mare 
Când te aprinzi, când te frămânţi, 
Ре fetișcană când о "сапы 

бі-о iei cu 'ncetul, ре departe — 
Tot așa scrie şi la carte... 


1 În text «faci ca «Hans Liederlich». 


Faust 
Am apetitul bun şi-așa. 
Mefisto 


Юе! Lasă gluma; şi-i vedea; 

Cu fata asta, ţi-o spun eu, 

Cred c'o să mergă foarte greu — 
Nu faci nimica dacă te zoreşti; 
C'un vicleșug mai lesne-o niinereşti 


Faust 
Fă-mi rost de ceva dela ea; 
Ori patul să i-l pot vedea; 
Dă-mi șalul dela sânul сі, 
Dela ciorap vreo cordeluţă poate-i iei ! 
Mefisto 
Cât mai degrabă {їп să te servesc 
Şi zelul ţi-l voi dovedi: 
Chiar azi, în cămăruţa ei vei fi. 
Faust 
Сит? Am зо văd? Va fi a теа? 
Mefisto 
Nu; ea va fi la o vecină; 
Tu, singurel, te-i îmbăta 
De bucurii ce or' să vină 
бі 'n atmosfera ei vei respira. 


Faust 


Să mergem! 


Mefisto 


Stai! Brea ne grăbim ! 


Faust 


De-un dar aş vrea să пе 'ngrijim... 
(Iese). 


W. vi: Goethe 


+ Mbiisto 


Un dar? реаби?“ (aparte)! Va-treuşi ! 
Ştiam într'o livadă-odată 
Că o comoată“€ "igropată — 
Alerg să văd dac'o mai fi! 
oner vr (теве) Gë? %%% 
(wéi tă fr ж 


Seară: O'odăiță тісі a îngrijită. 


” 


D 


"Margareta ` 
(împletindu-şi coadele) 


О, се п'аў да са să pot ști 
Domnul de astăzi сіпе-о fi!” ^ * 
Ce 'nfăţişare-aleasă аге! 5 


Asa ?пйгазпе{, altfel, таг fi ! 
“е ese). 


Metisto, Faust a 
` “Mefisto” 


Hai, vezi, cu grijă -intră іше! 
Faust 
(după. o tăcere) 
Те rog; te rog, acuma du-te ! 


a Mefisto. ' 
„(cercetând cu ochii) мера 
Nu {іпе-огіс̧аге-аза. curat ! o. a, 
iese) ` 0 А 
t, 4 À ` 
Faust 
(cuprinzánd odaia cu privirca) л 


Slăvit fii, dulce înserat 

Ce 'n curăţia `àšta fe strecori ! 
Pătrunde-mă, tu, cald fior 

Ce-âștepţi nădejdea nfrigurat ! 

Ce-adâncă pace te "mpresoară, 

Ce ordine și се, Ыла, — 

In sărăcie câtă 'ndestulare 

Şi întrun, biet ungher, ce sfântă, tihnä ! 

(Se lasc în fotoliul de piele de lângă pat) 

ТЫҚ vechi ce п vremi, pe-atâţia i-ai primit, 


, 


Intinde-ţi braţele şi-pentru mine ! 
Ah, câţi copii s'or fi 'mbulzit, 
Tron strămoșesc, pe lângă tine! 
Şi draga mea, la vre-un Crăciun, poate-a venit, 
Copil cu-obrazul bucălat, " 
бі mâna slabă-a Іш bunicu-a sărutat ! 
Copilă, “а rânduiala ta din casă 
П simt tot cugetul tău drept 
Ce zi de zi te 'ndeamnă, înţelept, 
S'aşterni frumos faţa de masă 
Şi să presari nisipul sub picioare ! 
Cum ştii, cu mâna-ţi sfântă, să prefaci 
In rai aceşti pereţi săraci ! 
Şi-aici... 

(ridică perdeluța dela pat) 

о, dulce "пҢогаге, 

Aicea ore "'ntregi aş sta tăcut... 
Natură,-aici, în clipe de visare 
L-ai zămislit pe îngeru'nnăscut ! 
Aici, cu pieptişorul cald de viaţă, 
Copilul gingaș s'a trezit 
Şi "n fragedu- ţesut ai plăsmuit 
Şi-a oglindit cereasca-ţi faţă, 
lar tu? Aici ce te-a mânat? 
N'as fi crezut să fiu aşa mişcat. 
Pe inimă ce greutate ai? 
Sărmane Faust, tu altul te ştiai. 


E încăperea asta fermecată ? 

Veneam nebun, de dorul meu aprins, 
Şi-acum, се duioşie ma cuprins ! 
Las toate vânturile să mă bată ? 


Şi dac'ar fi să intre-acuma ea, 
Greşala: cum ţi-ai ispăşi ? 


Viteazule, tot graiul {1-аг pieri 
$1 la picioare i-ai cădea ! 


Mefisto 


{intră) 
Grăbește-te, о văd venind! 


Faust 


Haidem ! Nu mai mă 'ntorc 1а ва nicicând ! 


wee `. ` 


Vezi, ţi-am adus astă cutie: 

E grea şi nimeni nu o ştie & 
Gšseste-i în dulap vréun loc; 
Când o vedea, по să mai tacă, 
Căci lucrurile puse în еа  -.. 
Oricui în lume ar putea să placă. 
Copilul, tot copil, vrea joc! ` 


Faust iri 


Dar am eu dreptul ? 


Mefisto, , 
w ү Fa 
Те "ndoeşti ? 
Ori,... vrei cumva Comoara; So „opreşti? 
Dacă e-aşa, dă-mi mie D w" 
Nu-mi pierde vremea іп zadar; — 
Şi ’n viitor, fă cum îți place ! 
Ce naiba ! Doar năi fi sgârcit!, 
Imi bat eu capul, mă frământ — 
(vâră caseta în dulap şi-l. іпсие). 
Dau zor, | Gees 
Ре fetişcană go încânt ` ` 
Că domnul s'a încins de dor, — 
Şi dumnealui stă aiurit, 
De-l crezi la curs. şi e muncit 
De vre-o 'ncâlcită teorie ` 
De Metafizică ori de-Alchimié 
Ci hai! D р 
ed 


Margareta 

(întră cu о lampă în: mână) 
Се zăpușală е aci! 
Şi-afară, cald parc mar fi, 
Ce-i teama asta ne'nţeleasă ? 
De sar întoarce mama-acasă ! 
Simt prin tot trupul un fior! 
Cum pot să fiu aşa sperioasă ?. 

(Incepe să cânte іп timp се se “desbracă) 


Un rege, 'n Tule, departe, 
Credinţă pe veci i-a jurat 
Jvbitei Imi се, la moarte, 
O cupă de aur i-a dat. 


E singura Іші mângâiere — 
La mese întreagă o bea, 

Şi ochii-i închide, "n tăcere, 
De câte ori soarbe din ea. 


Sfârşitul când fu са së vie, 
Urmaşilor el le 'mpărţi 
Cetăți, avut şi glie 

Dar cupa și-o opri. 


S'au strâns la masa-i, cu fală, 
Curtenii toţi lângă el 

Іп strămoşasca sală 

La mare, sus în castel. 


Bătrân, o ultimă dată 
El setea-şi mai stâmpără, 
Таг cupa Іші venerată 

In mare-o aruncă. 


Cum cade se uită s'o vadă, 
2780 Cum piere şi valuri о 'nghit, 
Pleoapele prind ca să-i cadă... 


In veci n'a mai sorbit, 
(Deschide dulapul ca să-și pună hainele la loc şi zăreşte caseta cu bijute. ii) 

Ce caută cutia asta-aci ? 
Dulapul doar’ e 'nchis de mâna mea. 

2785 Mă miră ! Dar în ea ce-o fi? 
Se poate cineva să fi adus-o 
Zălog — şi mama bine să fi pus-o ? 
Văd о сһеца de-o panglică atârnată; 
Am so deschid — inima-mi spune — 
Ce-i asta ? Doamne, ce minune ! 
Așa ceva nam mai văzut vreodată ! 
Ce giuvaeruri ! — Dar ce Doamnă mare 
Nu s'ar mândri cu ele 'n orice sărbătoare ? 
Ah, şiru-acesta oare mi-ar veni ? 
Minunile-astea ale cui ог’ fi? 

(Se găteşte cu el și vine în faţa oglinzii) 

Măcar cerceii dac'ar fi ai mei ! 
Cu totul alta-arăţi cu ei! 
Doar’ frumusețea — е nimic ! 
Ba poate da, la ce să zic! 
Dar cu atât, nimic nu faci! 
Poţi mult şi bine să le placi, 
Toţi aur vor! 
Е visul lor, — 
Vai, mult e greu de cei săraci ! 


Promenadă. 


Faust ' қ i е 
(îngândurat, umblă încoace şi 'ncolo. Mefisto vine: în întâmpinarea lui) 


Mefisto 


La dracu, dragoste ne-luată 'п seamă; nu găsesc 
Blestem destul de greu, ca să mă ràácoresc ! 


Faust 


Се ai de eşti așa posac? 
Mă sperie faţa ta 'ncruntată ! 


. Mefisto 


M'aş da la dracu înc'odată 
Dacă eu-însumi naș fi drac! 


Faust 


Ba nu zău, ce te-a apucat 
De te înfurii parcă eşti turbat ? 


Mefisto 


Ce crezi ? Podoabele lui Gretchen date. 
De-un popă ne-au fost înhățate. 
Ştii ? Mama fetii, daruri când väzù, 
De ceva раг'са se temù. 

Bătrâna are nasul bun; 

Mereu vârâtă "mn cărți de rugăciuni, 
Cu grijă, toate le miroase, 

Să n'aibă lucrul naibii ?п саза! 

De giuvaeruri, cum a dat, 

Simti că-i ceva necurat : 

«Tu, fată,-i spuse, bunul nemuncit 
Să ştii că este otrăvit; 

Noi, Maicii Domnului dacă l-am dărui, 
Cu mila cerului ne-ar răsplăti... 

Dar Gretchen lasă buza °п jos: 

«Оп dar, zău, ce-vezi tu curios? 
Şi-un om ce-așa frumos ni-l dărui, 
Nelegiuit nu poate fi > 

Dar maică-sa pe popă-aduse 

Şi despre danie când îi spuse, 

D fuse popii chiar pe plac: 

«Da, foarte bine-aţi judecat; 


Те 'nfrângi, ţi-e cugeti 'mpăcat !» 
(Віѕегіса-аге bun stomac: 

Ţări peste ţări a "'nfulicat 

Şi tot nu s'a mai săturat. 

Biserica poate să 'nghită 

Şi o avere nemuncită. 


Faust: 


E în tradiţie; ce vrei ? 
Şi-un rege-ar face-o, şi-un ovrei. 


Mefisto 


Şi-mi înşfäcă brățări, colier, inele, 
Рагсаг fi fost doar 1исйге1е; 

Prea mult nici că s'a sinchisit: 

Cât pentr'un coş cu nuci a mulţumit, 
In ceruri le-a promis răsplată — 
Şi-acum li-e inima 'mpăcată. 


Faust 
Dar Gretchen ? 


Metisto 


Nu-şi mai află tihnă; 
Nu-i intri'n voe, n'are-odihnă. 
La daruri îi e gândul, noapte, zi, 
Dar şi mai mult la сіп” le dărui. 


Faust 
Ce supărare, biata fată ! 
Fă-i rost de alte-odââre "'ndată. 
Vezi, mai frumoase-ca întâi să Бе! 
Metisto 


Da... pentru domnul, toate-s jucărie. 


Faust 


бі regulează tu cum е mai bine, 
Dar, mai ales, vezi de vecină; 
Fii drac, colo, nu papă-lapte: 
Fă-i rost de alt dar pân’ la noapte ! 


Mefisto 
Bun; lasă; poți să fii pe pace! 


Faust 
(pleacă). 


Mefisto 
Nebunul ästa e în stare 
Să-ţi ceară lună, stele, soare, 
Să aibă ea ca să se joace. 


CASA VECINEI 


Marta 
(singură) 


Să-i ierte Domnul lui bărbatu-meu 
Că ma lăsat cum e mai rău 

Şi a plecat în lumea largă 

Ca toate ?п сар să'mi se spargă. 

$1 nu-i să zici că eu l-am oropsit; 


Să-mi vadă Domnul, l-am iubit; 
(plânge) 

Mai ştii со fi murit, — vai mie, — 

Şi n'am măcar la mână o hârtie ! 


Margareta 


(întră) 
Margareta 
Vecină Marto ! 


Marta 
Ce-i? Sunt jos. 


Margareta 


Imi tremură genunchii iar ; 
Ştii cam găsit azi în sertar 
Altă cutie, de-abanos, 

Şi ?n ea sunt alte nestemate, 
Mai scumpe şi mai minunate. 


Marta 
Vezi, mamii-ti să nu-i mai spui, 
Că iar le duce ştii tu cui... 


Margareta 


Vai, uite cât sunt de frumoase ! 


II 


; i a 
- (măngâind-o) 


Vezi cât ești tu de norocoasă ? 


: 


Б Margareta 


Păcat, pe stradă nu le pot purta, 
Nici la 'biserică nu m'or vedea ! 


„Marta 


Та уіп” la mine oricând vrei, 
Şi o voe,.ştii, dar pe ascuns, 
Stai la oglindă, ori te plimbi prin faţa ei, 
Şi mulțumirea asta {1-е de-ajuns. 
Таг mai târziu, la câte-o sărbătoare, 
Le scoţi tu, una câte una: 
Şiragu "'ntâi, cerceii cu mărgăritare, 
Şi mamii-i ticluim noi o minciună. 
f Margareta 
Dar сіп за fi adus asemena cutii ? 
Lucru curat по fi; mai ştii? 

(Bate la uşă) 
Vai, de-o fi mama, o păţim! 

Marta 
(uitându-se, prin perdea) 


Nu; e un domn strein! — Poftim! 


Mefisto 


(intră). 


Mam cam grăbit. pre cât îmi pare; 
Le cer chiar, doamnelor, iertare ! 
(Se trage îndărăt, cu- respect, în faţa Margaretei) 
Ştiţi, doamna Martha Schwerdtlein unde locueşte ? 


Marta 


г 


Eu sunt; dar domnul се pofteşte ? 


Mefisto 
Mă bucur că sunteți acasă; 
Dar văd că-aveți о vizită de seamă; 


Scuzaţi, vă deranjez, mi-e teamă: 
Să trec mai bine după masă. 


(tare, către Gretchen) 


Asculţi, fetiţo, ce onoare? 4 
Domnul te crede de neam таге! 


Margareta 
Nu sunt decât o biată fată; 


О, Doamne, domnul e prea bun ! 
Podoabele-s împrumutate — 


Mefisto 
Dar nu pentru podoabe-o spun, 
Văd portul, ochii, 'ntreaga 'nfăţişare; 
Că pot să mai rămân, ee bine-mi pare! 


Marta 


Dar ce vă-aduce, vreau să ştiu; 


Mefisto 
Cu-o veste bună aş fi vrut să viu. 
Credeţi-mă, sunt foarte stingherit, 
Căci, soţul, via zis bun rămas şi a murit. 


Marta 


Cum ? Mort ? Bietul bărbatu-meu ? 
E mort? Vai simt că-mi vine rău! 


Margareta 
sait atu d ё гй 
Vecină dragă, ţine-ţi firea | 

Mefisto 


Тіп dară să vă povestesc... 


Margareta 


Mai bine să nu ştiu ce e iubirea 
бі moartea să nu-mi ia tot ce iubesc! — 


Mefisto ™“ 
De bucurii şi-amarul e legat... 
Marta ` 
Şi unde е? Unde l-au dus? 
` Mefisto 
La Padua е 'nmorinântat, 
Chiar lângă Sfântu-Anton e pus, 
La loc de veşnică odihnă, 
Loc de verdeață și de tihnă. 
APE 


Marta 


Şi pentru mine, — alt nimic nu ai? 


Mefisto 


Ba viu cu-o rugäminte-a dumisale: 
Vreo trei sute de icturghii să-i dai; 
Incolo, buzunarele-mi sunt goale. 


Marta 


Nici vreun inel ori medalion nu s'a găsit ? 
Atât, şi-un salahor, într'un fund de desagă, 
Ar fi păstrat pentru-o fiinţă! dragă 
Chiar dacar fi cerşit ori flămânzit. 


Mefisto 


Cucoană dragă,-mi pare foarte rău; 
Cu banii însă cred Са dus-o greu. 
Că v'a greşit, se căina cu foc: 

L-o fi păscut ситуа yreun пепогос... 


Margareta 


O Dumnezeule, ce 'oămeni necăjiţi! 
Voi face pentru dânsul rugăciuni! 


Mefisto 


Аг trebui de-acum să te măriţi 
Când ai un suflet aşa bun ! 


Margareta 
Nam nicio grabă; pot să treacă ani! 
Mefisto 
De nu-un bărbat, şi-un curtezan, 
Ce fericit ar fi, măcar odată 
Să strângă 'n braţe asa fată! 
Margareta 
Pe-aicea nu se-aude aşa ceva ! 
Mefisto 
Nu zic, dar ştii — se poate întâmpla ! 
Marta 
Dar spune-ne! 
Mefisto 
La căpătâi i-am stat; 
Pe pae mucede s'a stins, senin 
Că barem a murit creştin; 
Da 'n cuget nu era 'mpăcat; 
Ofta din greu: «Cum m'a împins năpasta 
De mi-am lăsat eu meseria şi nevasta ? 
Când mă gândesc, ce greu îmi vine! 
Ге mar ierta, aş fi mai uşurat» — 


Marta 
(plânge) 


Săracu ! Eu de-atuncea l-am iertat ! 


Metisto 


Zicea: «Dar e mai vinovată ea ca mine»... 


Marta 


Cum ? Minte ! Să minţi când mori ? Ce Doamne Sfintei 


Mefisto 


La urmă cred că aiura 

Sau, ştiu ей? Seama nu-mi pot 4а... 
Zicea: «din greu am dus-o, ca un câine, 
Ва fă-i copii, ba dă-i ei pâine, 

Şi când zic «pâine», zic de toate, — 

Nici bucătură nu-mi tihnea!» 


Marta 


Cum ! Dragoste, credință, truda mea 
De zi şi noapte — le-a făcut uitate ? 


Mefisto 


Vai, пи, săracu; pomenea de toate; 
Zicea: «Din Malta când пе îmbarcarăm, 
Cum m'am rugat pentru nevastă şi сори! 
Dar vezi, şi Dumnezeu, mă ocroti, 
Că ?п largul mării,-un vas turcesc prădarăm. 
Ducea cu el comoara Marelui Sultan — 
Şi vitejia-au răsplătit-o bine, 

i fiecăruia-i dădu cât se cuvine, 
Avut din gros, de-am scos-o la liman. 


Marta 
Ce-a zis ? Cum-cum ? Şi-avutul La *ngropat ? 
Mefisto | 


Ehei, la patru vânturi cred c'o fi sburat, — 
Că s'a 'ncurcat cun drac de fată 

Pe când umbla prin Neapole stingher; 

E drept că-l îngrijea ca pe un giuvaer 

De n'a putut 80 uite viaţa toată! 


Marta 


Tâlhar ! 54-31 fure el -copii şi casă ! 
Nici bucătura nu-mi tihnea!» 
S'o dea la naiba viaţa ticăloasă ! 


Metisto 


Eu ce zic? De-aia-a şi murit! 

Că nu sunt eu în locul dumitale, 

L-as plânge-un an, precum е rânduit, 
Şi mag uita să-mi ese alt noroc în caie! 


Marta 
Cu haz, са biet bărbatu-meu d'întâi, 
Nu e un altu’n lumea toată; 
Dar înghiţeam eu uneori şi-amaruri —` 
Că o lua rasna, °п lume,-aşa de-odată 
Şi-i cam plăceau femeile, şi vinul, 
Şi-afurisitul joc de zaruri. = 


Mefisto 


De, treacă-meargă tot veninul 
Dacă, la rândul lui, şi el ве învoia 
Să-ţi treacă tot atâtea cu vederea; 
Aşa, şi mie, mi-ar veni plăcerea 
Să schimb inelele cu dumneata ! 


Marta 
Па” eşti glumeţ пеуое таге! 


Metisto 


(în ` sine) 


S'o sterg acum, cà asta е їп stare 
$'о ia de bună — si se tine scai. — 
(către Gretchen) 

Dar dumneata, cu inima cum stai ? 


Margareta 
Ce vrea să spună domnul ? 
Mefisto 
(sie-ṣi) ~ 
O! prostutá mică! 


(tare) 
Cu bine dar ! 


Margareta 


Cu bine! 


Marta 


Stai, mi-e frică; 
As vrea să am o märturie 
De soțul meu; cum, când şi unde a murit; 
In viaţă eu pe ordine m'am bizuit; 
Şi la ziar, vreau, pus la morţi să fie! 


Metisto 
Bun, doamnă; înc'un martor dacă-aduc, 
Ne iese spusa la iveală. 
Prieten bun; сет: noi la *nvoială; 
Cu el, drept la judecător mă duc ! 
Alerg să-i spun! 

“Marta 


Ce bine mi-ar părea ! 


Faust 


Va fi şi domnişoara-aci cu dumneata ? 
Băiat distins, umblat, cu sentimente; 
Ii şi trimite domnişoarii complimente — 


Margareta 
Mi-e că roşesc când m'o privi. 
Faust 
De nime № lume m'ai dece rosi. 
Marta 


Atunci îi aşteptăm pe domni să vină 
Deseară "п dosul casei, în grădină. 


STRADĂ 
Faust, Mefistofeles. 
Faust 
E pe curând ! Zi! Nu-i аба? 


Mefisto 


Ei, dar eşti numai foc și pară! 
In scurt timp Gretchen e a ta; 
E la vecină, ai s'o vezi deseară; 
E aia una ne 'ntrecută, 

Tot pentru întâlniri făcută ! 


Faust 
Ce spui! 


Mefisto 
Ме cere însă 'п schimb ceva; 
Faust 
Schimb pentru schimb; să văd, ce vrea ? 
Mefisto 
Va trebui să-i dăm noi mărturie 
Că, soțu-i legitim, zace `n mormânt 
La Padua, la Locul 'sfânt. 


Faust 


Da ? Bun! Plecăm dar în călătorie — 


Mefisto- 


O sfântă simplitate, vreai să pleci la drum? 
Zi numai «da»: ajunge-atât. 


Faust 
Vezi de-altceva; аба n'ai nimerit. 
Mefisto 


A, văd! Imi faci: pe sfântu-acum ! 

Intâia dată 'n viață, oare, 

Aduci tu falsă mărturie ? 

Când despre Dumnezeu, pământ, vieţuitoare 
Şi om — cu ce gândeşte ori îl doare, 

Dai definiţii cu aşa tărie, 

Le-afirmi cu fruntea-sus, fär’ să clipeşti, — 
Cinstit, de-ai sta să te gândeşti, 

Ce știi de ele? — Tot atât 

Cât despre bietul Schwerdtlein c'a murit. 


Faust 
Un mincinos şi un sofist, atâta ești! 


Mefisto 
N’ai spune-o, doar un pic de-ai chibzui. 
Те crezi cinstit, — dar, mâine, n'ai să minţi ? 
Pe biata Gretchen, ca so scoţi din minţi, 
Nu ai să-i juri că o iubeşti ? ) 


Faust 
Ba da; din suflet! 
Mefisto 


De minune! 
Da-i vei vorbi de-acea iubire vie 
Pornită din adâncuri, pe vecie — 
Aceea tot din suflet i-o vei spune ?, 


) 
Faust 


Ei da ! Când sufăr,'când mă 'ncânt, 
Când pentru-ăst tainic simțimânt 
Nu ştiu un nume să găsesc, 

Şi n dorul ce mă mână tot 'nainte, 
De-mi stâmpăr setea în cuvinte, 

Iar chinului în care mă topesc 
De-i zic etern, ori infinit, 

Ce vezi drăcesc ? In ce-am mințit ? 


Mefisto 
Ei vezi ? Ştiam — 


Faust 


Asculţi povaţa теа? 
Dar cruţă-mă; nu pot să strig prea tare; 
Vrei să zic «da» doar’ fiindc'ai gura mare? 
Hai, zic si da; 
Dar taci; cu flecăreala nu mă "трас; 
Zic «da» că n'am се să mă fac! 


GRĂDINĂ 


Margareta, la braţul lui Faust, și Marta cu Mefisto, se plimbă 
încoace şi 'ncolo. 


Margareta 


` Ştiu eu; vreţi să mă măguliți; 
De 'ngăduință vă uitaţi la mine; 
Aşa sunt oaspeţii obișnuiți, 
Să 'ndatoreze pe-orişicine; 
Altfel, un от аба umblat, _ 
Din vorba mea, ce аге de 'nvăţat? 


Faust 


Cu vorba ta şi cu privirea, : 
Та spui mai mult са toata отепігеа. 
(Ii sărută, mâna) 


Margareta 
Vai, nu vă osteniti: ni e de sărutat: 
E-așa de aspră şi urâtă ! 
De-azi dimineaţă n'a mai stat, 


Că mama-mi cere muncă rostuită, 
(Trec mai departe) 


Marta 
(către Mefisto) 


Şi cum? Sunteţi mereu pe drum аба? 


Mefisto 


Cu treburi; datoria nu-ți dă раз! 
Cu се durere pleci de câte undeva, 
Şi nici nădejde de rămas ! 


Marta 


La tinereţe merge; cred şi eu, 
Ca să cutreeri lumea toată; 
Dar vine vremea rea deodată — 


Şi ca să treci stingher înspre mormânt, nu 240, 
Cred că е greu. 


Mefisto 


Când mă gândesc, m'apucă-o teamă! 


Marta 


"poi vezi, de-acum să bagi de seamă ! 
(Trec) 


Margareta 


Dar ochii care nu se văd. se uită; ştiu eu bine: 
Din bunătate îmi vorbiţi aşa; 

Dar cu prieteni iară când veţi sta, 

Dë, ei sunt învăţaţi, nu sunt са mine. 


Faust 


Fetiţo, ре пуан dacă-i `descost, 2” 
Ii vezi ori seci, ori vanitoşi. 


Margareta 


Сит?! 
Faust 


Ne 'ntinată. curăţie, 
Cum nu ştii să te pretuesti ! 
Supunere, şi modestie, 
Virtuţi ce tu, Natură. dărueşti — 


Margareta 
Din când în când de v'ati gândi la mine; 
Eu am atâta timp să mă gândesc ! 


Faust 
Stai singurică şi visezi ? 


Margareta ` 


Nu, dar e strâmt la noi, cum vezi; . 
Şi totuşi, nu mai contenesc. 

Slugi n'avem: mătur, torc, gătesc, 
Alerg din zori şi până "o noapte 'ntr'una; 
Cu mama nu e de glumit; 

Vrea toate strună. 

Şi nar fi, să ne strâmtorăm atât: 
Puteam s'avem un trai îmbelşugat, ` 
Căci bietul tata ne-a lăsat 

Căsuţă și pământ, aproape de oraş. 
Acum o ducem mai tihnit; 

Pe frate-l am ostaş. 

Surioara mi-a mutit! š 
Drăguţa; mult m'am chinuit eu еа! 
Dar toată munca. aș. începe-o iară; 
Era prea dulce? ~ 


Faust š 
Inger, dacă-ţi semăna ! 


Margareta 


Ей am crescut-o; mult се mă "bes 
Ea după moartea tatii sia născut — 


$1 mama-atâta a zăcut, 
ШІ) Credeam că nu mai e scăpare; 
| Cu greu, când s'a văzut iar pe picioare, 
3130 Nici gând s'o poată alăpta 
Ре сорИҢа mititică; 
Eu am crescut-o, singurică, 
Cu apă ’n lapte; şi-a rămas a mea; 
Е Pe braţul meu, la sânul meu, 
| ^ 8185 Se bucura, sălta, creştea... 


| Faust 
Ji š Cea mai curată bucurie ai gustat-o! ` 
| 
| 
Margareta 


| Se poate, dar $ї grija-am indurat-o, 

d Că leagănul micuţii, noaptea sta ` 
| |} ; Chiar lângă patul meu, şi, cum mișca, 
) | | ‚8140 Mă deşteptam; 

П Ba о lăptam, ba lângă mine-o luam, 
| Ba, dacă пи tăcea, săream din pat 

| i Şi o jucam pe braţe casa toată; 
F Şi ’n zori, eram la albie, sculată; 
8145 Ва fugi la târg, ba coace pâine, 
Oh Şi tot cu zor, si azi, şi mâine — 
i Simţi uneori că nu-ţi prea vine; 
CH үн Dar masa şi odihna prind mai bine. 
LI ` (Trec mai departe) A . 


> ое седі. 


Marta 


O, bietele femei, le plâng cu-amar; 
3150 Să 'ndrepti pe un holtei-e.în zadar. >. 


Mefisto ., , ` 


Dar cum esti dumneata, nu-i greu 
Să 'ndrepti în mine се e rău... 


Dar spune, nimeni nu te-a ispitit 
Din câtă lume-ai întâlnit? 


| 
| š, Mefisto 
d 
| 


3155 Bătrânii zic: căsuţa ta şi-o, sptioară >: 
Sunt mai presus de-orice comoară. 


Faust 83 
| Marta ` 
Dar vreau să spun: nu ţi-ai găsit vreun rost? 
Mefisto 
Tot bine m'au primit pe unde-am fost. 
Marta 
Dar vreau să zic: cum, nu te hotărăşti? 
Metisto . | 
3160 Ştii, cu femei, nu face să glumeşti. 
. Marta | 
Ма mă 'nţelegi. 
Mefisto 
Destul de rău îmi pare; 
Atâta ştiu, că sunteți bună tare, 
(Trec) ` 
Faust i | 


Şi spune, іпрегаҙ — ţi-ai amintit, 
De mine "'ndată ce-am intrat? 


Margareta i б | 
8165 Cum, п'аї văzut că ochii i-am plecat? | 
Faust | 


Şi mi-ai iertat ce mi-am îngăduit; | 
Purtarea теа necuviincioasă | 
Când dela Dom veneai spre casă? 


Margareta 

Să mi se'ntâmple-așa ceva! Мі-ега ruşine 
3170 Căci toți mă ştiu cum sunt; da zău! 

бі mă gândeam: се a văzut el rău 

Ori uşuratic, ori nedemn în mine, 

De a intrat cu mine ’n vorbă 'ndată ` 

E Рагсаҙ fi fost altfel de fată? 

3175 Şi totuși, nu știu ce eră 


— s 


Са'п suflet, parte îţi. tineam — 

Şi, Doamne, cum mă dojeneam 

Că nu mă supăr rău pe dumneata! 
Faust 

Tu, scumpo ! 


Margareta 


Stai puţin! 


(Culege о готапіцӣ și-i rupe foiţele una câte una) 
Faust 
Ce faci? Vrei un buchet s'aduni? 


Margareta 
E-un joc! 


Faust 
Ce е]? - 
Margareta 
E-o taină; nu ţi-o spun. 
(Rupe foitele și murmură) 


Faust 


Ce murmuri? 


Margareta 
(neet) 


Mă iubeşte, — nu — 
Faust | 


Tu, îngerească fiinţă, tu! 


Margareta 
(mai departe) 


Mă iubeşte, — пи; Mă iubeşte,- — nu — 
(Cea din urmă Loi o.rupe întrun -avânt de bucurie) 
Ah, mă iubeste!_ ` бз 


Faust 
Da, copilă, 
Prin graiul florii, cerul ţi-a vorbit. 
Da, te iubeşte! Ştii tu ce'nseamnă «te iubeşte»? 
(Ii prinde mâinile-amândouă) 


Margareta 


Visez? 
Faust 


O, nu; nu tremură; 

Privirea mea şi strângerea de mână 

Las'să îţi spună tot ce-i negrăit 

In vraja de-a te da cu totul 

Sin gândul că durează ‘п Infinit. 

In Infinit! Sfârşitu-ar fi pieirea. 

Nu vreau sfârșit; vai, nu sfârşit! 

Margareta 
(Н strânge mâinile, apoi se desprinde si fuge. 
El rămâne о clipă pe gânduri, apoi fuge după ea). 
Marta 


(întâmpinându-i) 
S'a înnoptat! 
Mefisto 
Аў zice să plecăm! 
Marta 


Cu drag v'aş fi poftit ca să mai stăm 
Dar e o lume-aşa de rea 

Pornită tot să clevetească; 

Isi lasă baltă toate, iac'așă, 

Sin curte la vecin stă gură-cască, 
Iti scoate vorbe orice-ai face ! 

Dar tinerii? 


Mefisto 


Sburarä сит e ceata 
De päsärele yara. 


Marta 
Mä tem că-i place fata. 
Mefisto 


Şi el ei! E viata-asà, şi pace! 


(Sfârşitul în n-rul viitor), £ 
Traducere de Laura M, Dragomirescu 


DEDUCȚŢIA SY INDUC ES 
IN LOGICA LUI JOHN STUART MILL 


Sinteza pe care Kant reuşise să o dea în concepţia sa epistemologică 
celor două curente filosofice: raționalismul şi empirismul, — dacă o pri- 
vim independent de atacurile pe cari i-le adresaseră idealiştii germani 
ca şi ceilalți — în cadrul filosofiei engleze, pe domeniul logicei, însă, ea 
ne apare din nou în scindare, într'o scindare, după care se orientează, 
pe de-o parte, Hamilton si Mansel, pe de alta, John Stuart Mill рі alţi 
empirişti. 

Logica lui Mill — după cum afirmă Lauret în «Philosophie de 
Stuart Mill» şi după cum Mill însuș se manifestă în «Sistemul de Logică» 1 
— e diametral opusă celei a lui Hamilton. După Hamilton şi Mansel, lo- 
gica e privită ca știința care studiază legile gândirii ca atare. Ea se ocupă 
de forma gândirii, escluzând materia acesteia; nu se ocupă de conținutul 
actual al cunoștinței, de obiectele particulare sau de adevărurile pe cari 
le cunoaştem, ci de modul în care cunoaștem. Nu se ocupă, cu alte cu- 
vinte, de ceeace vine din afară, din experiență, gândirii sau operaţiilor 
logice, ci cu ceeace este dat în şi prin însăş aceste operaţii. — Chestiunile 
fundamentale ale acestei logice sunt: Ce e gândirea? Ce e gândirea cu 
gândire şi cari sunt legile gândirii într'atât ca gândire? Apropierile din- 
ire această logică şi cea kantiană sunt destul de evidente; ele au un 
acelaş fundament apriorist. Logica lui Mill, însă, se transpune pe dome- 
niul empirismului; ea îşi face din experienţă adevăratul său fundament. 
In esenţa concepţiei sale, Mill se întoarce către Locke ? crezând că spiritul, 
așa cum îl găsim constituit, poate fi explicat prin experienţă бі prin 
asociaţia ideilor: de la percepţie şi până la rațiune facultăţile noastre 
mentale nu fac decât să respecte o aceași lege. 

După Mill, logica aprioristă nu are un obiect pozitiv. Cuvântul de 
formă e foarte vag, iar logica hamiltoniană, redusă la cele trei operaţii: 
de concepţie, de judecată si de raţionament e prea nedeterminată şi prea 
strâmtă în acelaș timp. Logica e știința probei sau a condiţiilor unei 
probe valabile, dar ві arta aplicării acestei ştiinţe, şi sub această dualitate 
ea îşi vădeşte utilitatea incontestabilă, constituind teoria științelor 
matematice si naturale, 

In concepţia sa empiristă, Mill dă logicei sale un fundament psi- 
hologic şi asociaţionist. Oricare ar fi forma propoziției şi oricare ar fi nomi- 
mal subiectul sau predicatul său, subiectul real e întotdeauna un fapt 
sau fenomen al conștiinței 3. In fundul tuturor cunoştinţelor noastre, găsim 


1 Sistăme de logique deductive et inductive, vol. I și П, trad. în 1, franceză 
de Louis Peisse, Paris, F. Alcan 1909. 

2 Vezi în acest sens și Р. Р. Negulescu: Problema epistemologică vol. Ш, 
1931—32, pag. 732. í erg 

3 Mill, ор. cit. vol. I p. 177. 


Deducţia și inducția în logica lui John Stuart Mill š 87 


sensatiile distincte, са elemente simple, absolut separate unele de altele 
— fără putinţă de a fi reduse unele la altele. Numele pe cari le dăm lu- 
cerurilor şi propoziţiile sau judecăţile noastre, privite din punctul de 
vedere al psihologiei asociaţioniste, nu închid în ele decât rezultate ale 
experienței, tot аза după cum facultățile noastre psihice şi mentale, cari 
stau la baza lor, provin printr'un proces complet empiric, Paralela din- 
tre Mill şi Locke, din acest punct de vedere, ar fi interesantă de urmărit. 

Mill consideră ca obiect propriu al logicei proba, care constitue în 
acelaş timp punctul central al acesteia în consideraţiile sale. Prin studiul 
preliminar ре. care îl face asupra numelor şi propoziţiilor, al căror sens 
trebue să-l cunoaştem, el îşi pregăteşte terenul către teoria probei. Cu- 
noaşterea sensului acestora ne dă posibilitatea să distingem propoziţiile 
adevărate de cele false, probele valabile şi suficiente de cele nevalabile 
şi insuficiente, 

John Stuart Mill distinge aserţiunile raportate numai la semnifi- 
carea cuvintelor, dintre cari cele mai importante sunt definițiile, de 
aserțiunile relative la lucrurile înșile, desemnate de cuvinte. Primele aser- 
țiuni fiind arbitrare, numai celelalte sunt susceptibile de а prezenta ade- 
văr sau falsitate, adică de a fi probate, de a fi confruntate cu realitatea. 

Proba după МШ e un act oarecum de credinţă. A proba, după el, 
e a crede un fapt sau un lucru, nu în virtutea evidenţei proprii, ci în 
virtutea altui fapt sau lucru, recunoscut ca adevărat, cu care se înlăn- 
tueste. Este а infera. А infera o propoziţie dintr'altele, a voi să o crezi 
са o consecinţă a altora, e a raționa, în sensul cel mai larg al cuvântului 4, 
Dar Mill înțelege inferența numai în sensul în care ea face real progre- 
sul de la un adevăr la altul, procesul dela cunoscut la necunoscut. E, 
aproximativ, cam acelaş lucru cu ceeuce înţelegea Kant prin cunoștințele 
sintetice. Acolo unde acest proces e numai aparent, nu poate fi vorba de 
іпѓегепцй ві, ca atare, nici de probă. 

In rațiune, Mill distinge două funcțiuni: una de-a proceda de la 
general la particular şi alta de la particular, prin particular, către gene- 
ral. In prima se deduce, în cea de a doua se induce. După el însă, nu 
poate fi vorba de inferenţă si nici de probă prin procedeul deductiv, 
propoziţiile generale, de la cari pornim în deducție, atunci când încer- 
căm să probăm un caz particular subsumat lor, nu ne dau nici pe de- 
parte posibilitatea unei inferenţe reale, сі, din contră, nu ne fac decât 
să repetăm pur şi simplu un lucru, care trebuia constatat ві probat de mai 
înainte, în vederea stabilirii acelei propoziţii generale, din care căutăm 
să-l deducem. Concluzia raţionamentului deductiv nu ne aduce un ade- 
văr nou, nu ne aduce nimic altceva decât ceeace a fost enunțat în pre- 
mise şi о іпѓегепій reală nu poate avea aci loc. — Când căutăm să de- 
ducem că ducele de Wellington e muritor, pentrucă toți oamenii sunt 
muritori, nu mai poate fi vorba aci de un adevăr nou. La ce mai îmi fo- 
loseşte acest lucru, dacă ştiu de mai înainte că toţi oamenii sunt mu- 
ritori? — Mai mult chiar, mortalitatea ducelui de Wellington nici nu o 
deduc din propoziţia generală: «Toţi oamenii sunt muritori», propoziţie 
care depăşeşte cu mult posibilităţile experienţei noastre. Nu deduc, ci in- 


4 МШ, ор. cit, vol. I p. 178. 


88 Alexandru Ionescu 


due mortalitatea. ducelui de Wellington, ca şi a altora; pe temeiul expe- 
rienţei mele, în care am văzut că şi alți oameni comuni: Ion, Toma, Pe- 
tre, încercuiți. în aceleași condiţii reale ca ві ducele de Wellington, au 
murit 5, — lar întrucât priveşte propoziţia generală: Toţi oamenii sunt 
muritori, nu pot găsi decât că ea a luat naștere ре cale de inducţie; la 
baza ei nu a putut sta decât experienţa, care e izvorul unic şi adevărat 
al cunoaşterii noastre. Experienţa vastă, multitudinea cazurilor particu- 
lare, noi o comprimăm, datorită slăbiciunii memoriei noastre, într'o pro- 
poziţie generală. Aceasta valorează pentru noi numai ca un memoran- 
dum, ca un registru, în care am trecut experiența noastră simplificată. 

Iată, dar, că dintre cele două feluri de raționament: deductiv şi in- 
ductiv, numai cel inductiv este un procedeu de inferență reală, căci din 
observarea câtorva cazuri particulare inducem că va fi adevărat pentru o 
infinitate de cazuri. Inducţia, stând la baza deducţiei, а silogismului care e 
raţionamentul deductiv-tip, ca procedeu prin care se stabileşte propoziţia 
generală, are prioritate indiscutabilă. Ea constitue fundamentul prin- 
cipiilor, normelor geometriei, fundamentul tuturor ştiinţelor, chiar de- 
ductive şi demonstrative, nu numai experimentale. 

Totuş, aceasta nu înseamnă că deducţia e lipsită de orice valoare, 
dar privită prin prisma de vedere a lui Mill, sprijinită cu alte cuvinte 
pe inducţie. Inferenţa reală nu poate avea loc decât de la particular la 
particular; acesta e raţionamentul care ne serveşte proba. Noi conchidem 
de la fapte cunoscute la fapte necunoscute, dar suntem mânaţi în fond 
de о propensiune generalizatoare, care face inferenţa de la particular la 
particular să treacă ргіпіг'о propoziţie generală. Suprimându-i detaliile, 
condensăm experienţa noastră într'o propoziţie generală. Atunci, când 
deducem, nu facem decât să descifrăm experiența trecută, concentrată în 
această propoziţie generală, dar raţionamentul în sine, inferenţa, nu 
îşi are punctul de plecare în însăș propoziţia generală, în totalitatea expe- 
rienţei pe care o închide, ci în primele cazuri particulare pe cari le-am 
experimentat. Principiul fundamental al silogismului:  Dictum de omni 
et nullo — adică trebue să spunem acelaş lucru despre toţi şi despre 
fiecare, despre toţi sau despre nici unul — principiul ре care logica ve- 
che îl pune la baza silogismului — е un rezid scolastic al metafizicei 
universalelor, în care se atribuia substanţelor universale o existență ве- 
parată de obiecte. Persistenţa lui, după căderea scolasticei, se explică 
numai prin puterea obiceiului. Іп fond, dictum de omni et nullo —. 
arată că silogismul nu poate aduce în concluzie nimic care n'ar fi fost 
cuprins în premise; el e o propoziţie pur şi simplu identică, departe de 
a ne putea servi posibilităţile unei inferenţe, mărginindu-se numai la a 
închide indivizii în clase. In locul acestui «dictum de omni et па По», la 
baza silogismului stau realmente două principii, comparabile axiomelor 
matematice, cari se raportă manifest la fapte, nu la convenţiuni. Primul 
e principiul silogismelor afirmative şi spune că lucrurile cari coexistă cu 
un alt lucru coexistă între ele; al doilea e cel al silogismelor negative, 
anunțând că un lucru care coexistă cu un alt lucru, cu care un al treilea 
lucru nu coexistă, nu este coexistent cu acest de-al treilea lucru 6, — Е 


5 Mill, op. cit.. vol. I p. 209. 
6 Mill, op. cit., vol Ip. 206. 


Deducţia "st inducția іп logica lui John Stuart Mili 89 


desto de evident са aceste două principii îi permit şi-l îndreptăţesc pe 
Mill să postuleze inducția Ta temelia deducţiei, constituind în acelaş timp 
substratul celor “două metode inductive: metoda de Concordanţă şi cea 
de Diferenţă. > 1 

Silogismul închide neapărat în sine — după cum recunoaște şi Tho- 
mas Brown — о petitio principii, dacă majora este considerată ca fiind 
proba coneluziei în loc de a fi luată ceeace este еа în realitate, adică 
enunțând simplu existența de raţiuni suficiente pentru а legitima o con- 
cluzie dată 7. Forma silogistică este o siguranță colaterală indispensabilă 
pentru a gâranta exactitatea generalizării însăş, care constitue, în fond, 
un [е] al inducției. E foarte adevărat, că ori decâte ori posedăm o colecție 
de fapte particulare, suficientă pentru a întemeia o inducţie, nu mai e 
nevoe de stabilirea unei propoziţii generale, conchizându-se imediat de 
la aceste cazuri particulare la altele 3: Sălbatecul care a experimentat, în- 
deajuns condiţiile pe cari le necesită săgeata spre a-și atinge țelul, — са 
şi oamenii instruiți, adeseori, pentru a aplica experienţa lor la cazuri 
noi, n'au nevoe să recurgă neapărat la generalităţi. Dugald Stewart а re- 
marcat pe drept — cu vina numai de a se fi oprit aci — că, cu toate 
că raţionamentele în matematică depind de axiome, nu e nevoe totuş să 
gândim special la axiome pentru a judeca valabilitatea demonstraţiei ; 
noi nu demonstrăm teoremele pe cari le punem în capul demonstraţiei, ci 
numai un caz particular, dar procedeul demonstraţiei poate fi repetat 
pentru o infinitate de cazuri cari îndeplinesc aceleaşi condiţii ?. — Totus, 
ori decâte ori se poate scoate în chip legitim dintr'o adunare de fapte 
particulare o concluzie, această concluzie poate fi considerată legitim са 
generală, pentrucă orice inducție, care ajunge să probeze un fapt, pro- 
bează o multitudine indefinită de fapte. Experienţa care justifică o pre- 
dicaţie izolată, trebue să poată вй justifice o teoremă generală, a cărei 
expunere şi'formulare în toată generalitatea sa, e de ultimă importanţă. 
Condensarea tuturor inferențelor posibile ale unei masse de fapte par- 
ticulare într'o expresie generală ne dă siguranța că ele sunt іпѓегеп{е 
legitime. 

Intrebuinţarea silogismului consistă în folosirea  propoziţiilor ge- 
merale în raționament, fără de cari, totus, se poate тайопа, cum se 
face de altfel, de obiceiu, în căzurile simple. Im loc să conchidem de la 
cazuri particulare, prin silogism, interpunem. o clasă întreagă de fapte. 
'— Valoarea formei silogistice si a regulelor justei sale aplicaţii nu con- 
sistă, deci, în faptul că această formă бі aceste reguli sunt cele căror li 
e conformează, necesar si obicinuit, raționamentele noastre, ci în faptul 
că ele ne furnizează modul de expresie іп care aceste raționamente pot 
întotdeauna să fie prezentate și, ceeace îi este admirabil propriu — spune 
Mill 19.2 “dacă sunt neconsludente, să descopere acest defect de consecinţă, 
Deducția silogistică — însă precedată neapărat de inducție — е o formă 
în care putem raționa, dar nu suntem constrânși cu necesitate să raționăm 
în ea; această necesitate îi revine inducției. Silogismul nu e tipul univer- 


7 Mill, ор. cit. vol. I. p. 226. 
8 Mill, ор. сіі, vol, 1, р. 221, 
9 Mill, op, cit. vol, I. р. 214—15, 
10 Mill ор, cit, vol, 1. p. 224. 


% Alexandru Іопезса 


sal de raţionament. Acest tip universal de raţionament depinde în fond de 
natura premisei minore şi de modul în care aceasta contribue la conclu- 
zie, ea, spre deosebire de cea majoră — care constitue numai o haltă in- 
termediară a spiritului —, fiind o parte indispensabilă a ехргевішпіі si- 
logistice. \ 

In silogismul prin care deducem mortalitatea lui Socrates, doctorul 
Brown, căutând să înlăture petitio principii, inerent acestui raţiona- 

— ment, exclude majora: «Toţi oamenii sunt muritori» şi încearcă să arate 

cum concluzia «Socrates este muritor», derivă pur şi simplu din propoziţia 
«Socrates este om». Eroarea acesteia rezidă însă în faptul că dr. Brown 
socotea raţionamentul ca o simplă analiză de noţiuni generale şi că, în 
cazul de faţă, el nu are decât să scoată noţiunea de mortalitate din cea 
de Om, care о conotează, o învăluieşte, o cuprinde în sine, lucru evident 
greşit; cuvântul om пи conotează mortalitatea 11, Spre a înlătura petitio 
principii al majorei silogismului de mai sus, Mill socoteşte necesară intro- 
ducerea unui inel intermediar care să arate că Socrates se aseamănă sub 
raporturi însemnate predecesorilor săi, cari au prezentat acest atribut 
al mortalităţii şi numai astfel putem conchide că le va semăna şi în ce 
priveşte atributul mortalităţii şi că, deci, va fi muritor. Adevăratul tip al 
raţionamentului e reductibil, după Mill, în toate cazurile la următoarele 
două elemente: Оагесагі indivizi au un atribut dat: un individ sau mai 
mulţi indivizi seamănă primilor prin oarecari alte atribute; deci ei le 
seamănă si prin atributul dat 12. Acest mod de a infera е, în chip hotărît, 
inducția. Асі conchidem sau  inferăm realmente de la fapte cunoscute 
Ja altele necunoscute, tinzând să stabilim propoziţia generală pe care ве 
va întemeia deducţia în procedeul său. Inferenţa de la particular la par- 
ticular se înalță către o propoziţie generală, dar în acest lucru nu putem 
să vedem decât siguranţa de а raţiona bine, nici decum o condiţie a ra- 
ţionamentului: inferenţele noastre cele mai familiare sunt făcute înainte 
са noi să fi cunoscut folosința propoziţiilor generale. In aceasta constă 
logica adevărului, cum о înţelege Mill, ca o teorie a probei. Logica for- 
mală a lui Hamilton şi Whately, al cărei scop nu e propriu zis adevă- 
rul, ci «consecvenţa» în gândire prin observarea preceptelor sale, constitue 
numai un auxiliar necesar al logicei adevărului, dând, prin generalizare, 
garanţia valabilităţii inferenţelor scoase din experienţă. 

Seriile de raționamente întotdeauna intervin în scopul de a întinde 
o inducţie; întemeiată, ca orice inducţie, pe cazuri observate la alte ca- 
zuri cari nu pot fi observate direct 15. Afirmația că arsenicul e otrăvitor, 
dacă o privim mai de aproape, ne înfăţişează întreaga perspectivă a ana- 
lizei chimice care stă la baza sa, în resortul silogismelor şi inducţiilor 
cari concurg spre stabilirea ei. Premisele reale sunt întotdeauna observa- 
ţiunile individuale, chiar şi atunci când ele ar fi uitate sau ar fi făcute 
de alţii decât noi 14. 

Științele pretinse deductive şi sigure în acelaş timp, ca pornind de 
la axiome sau definiţii apriorice, sunt în fondul lor tot inductive, sunt 


11 Mill, ор. cit, vol. I. p. 227. 
12 МШ, op. cit, vol. I, p. 229. 
13 Mill, op. cit, vol. L. p. 237. 
14 Mill, op. cit, vol. I. p. 242. 


Deducţia și inducția în logica lui John Stuart Mill 91 


întemeiate tot ре experienţă, pe fapte. Caracterul lor aprioric e din punct 
de vedere psihologic o eroare. Axiomele nu sunt decât generalizări ale 
observaţiei 15, Propoziția că două linii drepte nu pot închide un spaţiu е о 
inducție rezultată din mărturia simţurilor. Teoremele geometriei sunt 
adevăruri necesare, numai în sensul că ele derivă necesar din ipoteze, cari 
пи pot să fie considerate ca fapte reale decât când oarecari circonstanțe 
sunt exagerate sau omise. Totuşi axiomele geometrice, ca principii pri- 
me ale acesteia, nu sunt adevăruri ipotetice; ele sunt adevăruri experi- 
mentale. Propoziţiunile ştiinţei numerelor nu sunt pur verbale, sunt ge- 
neralizări ale experienţei. — Din acest punct de vedere, Mill e іп оро- 
тіне diametrală cu doctorul Whewel, care socotește că experiența nu 
poate să dea caracterul de universalitate şi de necesitate al adevărurilor, 
pentru motivul că experienţa nu se compune niciodată decât dintr'un 
număr limitat де observaţiuni şi rămâne, deci, suficient loc pentru sur- 
prize. Adevărul axiomelor nu poate deriva din experiență — ne spune 
Whewel — pentrucă falsitatea lor e inconceptibilă  Inconceptibilitatea 
unui lucru nu poate fi considerată ca un rezultat al experienţei acumulate 
şi nici ca un criteriu al adevărului. Ea nu e nici un criteriu al imposi- 
bilităţii. Principiul contradictiei, їпвйз, scos din ambitioasa frazeologie 
care її dă aerul unei antiteze menită să cuprindă natura întreagă, nu е, 
cum credeau nominalistii: o propoziție pur verbală, si nici a priori, cum 
crezuse Hamilton. Ca și alte axiome, ea este o primă generalizare a expe- 
rientei: e întemeiată pe faptul că atât credința cât ві necredinţa sunt 
două stări ale spiritului cari se exclud mutual 16, Principiul Mediului Es- 
clus e de asemeni о simplă generalizare а observaţiunii universale că oare- 
cari stări de conștiință sunt direct distruse de altele. 

Metoda oricărei ştiinţe deductive e ipotetică. Fiecare știință expe- 
rimentală — în care inducţiile se prezintă izolate — tinde prin pro- 
gresul experienței să devină deductivă, adică să scurteze lanţul raţiona- 
mentelor dintre adevăruri. In special ştiinţa numerelor e acea care face 
posibil acest proces, făcând simbolice înşiruirile de raționamente. 

Totuş, nu е mai puţin adevărat că tot experienţa е cea саге con- 
duce progresul de la experimental către deductiv şi oricât ar înainta de. 
ductia, în fond, inductia е cea care înaintează. 

In consideraţiile precedente, referitoare — în parte — la rolul şi 
obiectul deducţiei, o necesitate stringentă și continuă ne-a pus la fiecare 
pas în contact cu inducția, care stă indiscutabil la temelia deducției şi 
care deţine, ca principiu, experiența. Consideraţiile asupra primei au fost 
la fiecare pas condiționate, limitate, de cele asupra inducției, procedeu 
care, după Mill, poate să ne prezinte cu adevărat inferenţe reale şi, deci, 
si probe în acelaș timp, constituind astfel logica adevărului. Logica stiin- 
tei este în acelaș timp şi logica vieţii si practicei omenești, fiind uni- 
versală, adică aplicabilă la toate cercetările posibile. 

După cum am considerat-o până aci, inducția poate fi privită ca 


15 Mill, op. cit., vol. I. p. 262. Dealtfel, părerea că axiomele și demonstrațiile 
matematice au ca temeiu tot inducția mai езге profesată și de cellalt mare empi- 
rist englez, contemporan lui Mill, Al. Bain. Vezi lucrarea sa: Logique dâductive 
et inductive (trad. 1, franceză, G. Compayré, 1875) vol. I, сар. I, p. 318, -ât și în- 
treg vol. II. asupra logicei inductive. 

16 МШ, op. cit, vol. I, р. 315. 


3 o Gg ei ae Alexandru Ionescu 


imjlocul de a descoperi şi de a proba propoziţiuni generale 17, generalul 
пеша decât о colecţiune de cazuri particulare, detinite în natură, dar 
indefinite în număr. Inducţia privită asttel, constitue, nu un simplu pro- 
cedeu formal de argumentare logică, сі un instrument de investigaţie şi 
de descoperire ştiinţitică. In аці termeni, inducția mai poate D delinită 
ca operaţia spiritului prin care noi interăm că ceeace ştim са ade- 
vărat în unul sau mai multe cazuri particulare, va fi adevărat în toate 
cazurile cari se aseamănă primelor sup оагесаті raporturi însemnate sau 
ceeace este adevărat despre câţiva indivizi dintr o ciasă oarecare este ade- 
vărat despre toţi indivizii aceleaşi clase 15, E un procedeu real de infe- 
гепій, mergând dela cunoscut spre necunoscut, vădindu-și, mai ales, rolul 
său în raport cu ştiinţele în cari observaţia sau experimentarea directă 
devin dificile. 

Adevărata inducţie, însă, diferă fundamental de inducţiile pe сагі 
Mill le numește improprii. Diferă de aşa numitele inducţii prin paritate 
de raţionament, cari se găsesc de obicei în matematică, şi constau ade- 
seori într'o procedare sau trecere la principii și concluzii printr'un fei 
de salt, nu într'o manieră lentă, verificată suficient, pas си pas 15. Ies dea- 
semeni din sânul adevăratei inducţii aşa numitele descripții simple, cum 
ar fi colligaţiunea de fapte a lui Whewel 29, prin care o multitudine de de- 
talii sunt totalizate pur şi simplu  într'o singură propoziţie. In ele, fap- 
tele rămân izolate; încercarea de a pune unitate în haosul lor e sortită 
Ja simple conjecturi. Spre deosebire de ele, inducția presupune întotdea- 
una, nu numai că observaţiunile necesare au fost făcute cu grijă, dar 
chiar ед rezultatele acestor observaţiuni sunt legate prin descrieri gene- 
rale, сагі permit spiritului să-şi reprezinte са un tot fenomenele apte 
să fie astfel considerate. Din acest punct de vedere, Mill afirmă că insus 
Kepler n'a făcut inducţie, сі Sa mărginit să conjectureze, până а găsit o 
ipoteză care să se ajusteze faptelor, procedeu pe care de altfel, îl a- 
doptă si dr. Whewell, când pune, ca o condiţie a inducției, introduce- 
rea unei concepții noi, confundând astfel invenţia cu proba 21, д 

După toate aceste consideraţii, menite să пе prezinte inducția ca un 
procedeu Че o garanţie unică, Mill se vede obligat să răspundă la o în- 
trebare care se naşte în chip natural în mintea oricui: Care e temeiul, 
de fapt, ul garanţiei acestui procedeu așa numit inductiv? Sau mai bine 
zis, ce пе îndreptățește să inducem, să inferăm sau să credem că ceeace 
3e petrece într'unul sau câteva cazuri individuale, se va întâmpla oride- 
câte ori condiţiile vor fi, în concursul lor, aceleaşi? Răspunsul consistă 
în afirmarea postulatului sau axiomei uniformităţii naturii. Іп natură 
există cazuri paralele; ceeace s'a întâmplat odată se уа mai întâmpla 
ocidecâte ori condiţiile vor fi suficient aceleași. In “fiecare inducţie е 
“implicat faptul că universul e în așa fel constituit încât ceeace este ade- 
уйға într'un caz oarecăre e adevărat în toate cazurile de aceeaşi natură, 
cu dificultatea numai de a şti care este această natură 22; ; 


17 Mill, “ор. cit. 

18 МШ, ор. cit, + 

19 ML, ор: cit, vol 5 Я 

20 Mill, ор. it, vol.I, р. 331. Vezi și Whewell: De la construction de Ја 
science (în 1. franceză de В. Blanchâ, Paris 1938 (р. 44—57). > 

21 Mill, op. cit, vol. J, p. 345 și Whewel; op. сїй, р, 59 pi 65. 

22 Mill, op. cit, vol. I, p. 347. 


Deducţia d inducția în logica lui John Stuart Mill 93 


Totuş, două observaţii de cea mai vădită importanţă rămân de făcut 
avestui postulat sau acestei axiome а uniformităţii naturii, observaţii pe 
core, de altfel, Mill se grăbeşte să le și facă. Ca axiomă, uniformitatea 
naturii nu trebue înţeleasă în sensul în care o înţelegea logica veche, 
aprioristă, сі іп sensul pe care i La dat mai înainte Mill, ca provenind 


„adică prin experiență. Numai atunci această axiomă, întemeiată la: rân- 


dul ei pe experienţă, pe inducţie, nu poate fi privită, са o inducţie pri- 


- mitivă, сі, mai repede, ca un rezultat către care ве îndreaptă toate іш- 


ducţiile particulare, ca о majoră ultimă sau са propoziţia de cea mai 
înaltă generalitate 23, Uniformitatea cursului naturii е o problemă pe care 
şi-o Dune mintea omenească, nu în primitivitatea ei, ci în avansul ре 
care i l-a dat cultura, observaţia naturii pentru minţile fără cultură fiind 
pur. pasivă, ținând adică de domeniul inducției prin simplă enumerare, 
fără valoare pentru ştiinţă. Şi.cu această chestiune а inducției «per enume- 
га{іопет simplicem», din care derivă mai toate noţiunile populare, 
Mill păşeşte către a doua observaţie. Uniformitatea naturii în limbajul 
popular n'are aceeaşi preciziune din cel filosofic. Cursul naturii nu ne 
apare ре de-a?ntregul uniform, ci adeseori infinit variat; sunt cazuri in 
cari noi contăm cu siguranță ре uniformitatea naturii, dar sunt și ca- 
zuri cari rămân capricioase. Inducţia că toate lebedele sunt albe, stabilită 
prin simplă enumerare şi în care lumea crezuse secole în şir, s'a dovedit 
a fi falsă. Problema inducției e destul. de dificilă pentrucă trebue răs- 
puns la întrebarea: dece un singur exemplu ajunge în unele cazuri pentru 
o inducţie completă, în timp ce în altele, miliarde de fapte «concordante 
nu ne pot duce la stabilirea unei propoziţii generale? 24 

Natura e un fapt complex — ne 'spune Mill — compus din toate 


- uniformităţile separate ale fiecărui fenomen. Uniformitatea ei nu ё o 


uniformitate propriu zisă, dar consistă în uniformităţi; regularitatea ge- 


„merală rezultă din toexistenţa regularităţilor. parţiale. Cursul naturii е 


constant, datorită constanţei celui al fenomenelor. Aceste uniformităţi 
separate, când sunt constatate printr'o inducţie judecată ca suficientă, 
sunt numite Legi ale Naturii, iar problema logicei inductive se: rezumă 
în fond Ja următoarele chestiuni: cum să constatăm aceste legi ale па- 
turii si cum, după -ce le-am constatat, să le urmăm în rezultatele lor? 
Regulele experiinentării nu sunt îri fond decât mijloace de a desţese ur- 
zeala regularităţii generale în legile сагі о compun 25, : . 

Orice fenomen este uniform în raport ей fenomenele сїй cari бо- 


există şi cu cele cari l-au precedat вай îl vor: urma; е în răport de co- 
existenţă si de succesiune. Dintre cele: două feluri de adevăruri согевроп- 


dente lor, mai importante pentru noi sunt cele cári se referă la ordinea 
de succesiune a faptelor sau Jegen cauzălităţii. Noțiunea- de ‘сайх este 
rădăcina oricărei teorii alinductiéi 26 şi, ca atare; МІН îşi “propune să-o 
determine cât se poate mai precis, Nu cauza în înțelesul. de eficientă, сі 
de cauză fizită: adică prin faptul că uzi fenomen ë башга altui fenomen 27, 


23. Mill, op. et, vol. І, р. 349. :- • г , 
24 МШ, ор. xit., vol. І, p. 355. 
25 Mill, ор. cit, vol. І, р. 356, 359. 
26 Mill, ор. cit., vol. I, р. 366. 
27 Уо], 1, р. 369. 


94 Alexandru Ionescu 


Păstrând distincţia dintre antecedent si consecvent, el caută să-i adecveze, 
condiţional, pe cea dintre cauză ві efect. Prin cauză reală, Mill înţelege 
concursul tuturor antecedenţilor, cari intervin asemeni unor condiţii în 
raport cu fenomenul, fără dreptul de a esclude vreunul dintre ei 28, Sau 
mai precis, filozoficeşte vorbind — spune el — cauza e suma condiţiilor 
pozitive şi negative luate împreună, totalul contingențelor de orice na- 
tură, cari, fiind realizate, consecventul le urmează în chip necesar 29, sau 
mai departe, ant+cedentul sau reuniunea de antecedenți cărora fenome- 
nul le este invariabil şi incondiţional consecventul 30, — Astfel înțeleasă 
cauza, nimeni nu mai poate crede că noaptea e cauza zilei, pe simplul 
motiv că ele s'au succedat regulat în decursul atâtor milenii. Succesiunea 
lor nu е incondiţional necesară, pentrucă din momentul în care soarele 
va dispare, această succesiune nu va mai avea loc. Nu mai riscăm să fa- 
cem inducţii în genul celeia după care se crezuse greşit că lebedele nu 
pot fi decât de culoare albă şi avem mai mult sau mai puţin posibilita- 
tea să prevedem într'o oarecare măsură starea imediat următoare а 
universului care se leagă cu cea precedentă printr'un raport necesar de 
succesiune. Toate uniformităţile în succesiunea fenomenelor și cea mai 
mare parte din cele de coexistență sunt sau legi ale cauzaţiunii sau con- 
secințe şi corolare ale acestor legi. 

Inducţiei îi revine sarcina de a stabili cari sunt legile cauzaţi- 
unii existente în natură, de a determina efectele fiecărei cauze şi cau- 
zele tuturor efectelor şi a arăta cum se face aceasta e obiectul capital al 
logicei inductive. Potrivit acestui scop, Mill dă cele patru metode de 
cercetare experimentală: metoda de concordanţă, de diferență, a varia- 
Dilor concomitente şi а rezidurilor, primele trei pornind de la cele trei 
tabele ale lui Bacon: de prezență, de absenţă şi a gradelor sau de com- 
рагаће. 

Tn scopul de а efila tesutul complex al naturii, spre a separa ante- 
cedenţii de consecvenţii lor invariabili ві necesari, cauzele de efectele 
lor, observația și experiența intervin ca procedee indiscutabil iniţiale ale 
inducției. A observa е a analiza, e a discerne părțile constitutive ale 
faptului prezentat. Experimentarea e o extindere şi mai vastă a observa- 
Dei, Ea contribue mai vădit şi mai intens la separarea antecedenţilor 
de consecvenţi, сагі, în natură, nu ni se prezintă niciodată izolați, prin 
variarea chiar infinită, а circonstanțelor. In intenția logicei inductive 
de a sesiza legile succesiunii fenomenelor în natură, de a stabili cauzele 
efectelor şi efectele cauzelor, cele patru metcde experimentale ап lati- 
tudinea să pornească, după împrejurări, de la unul sau altul din cei doi 
termeni ai raportului cauzal. 

Са toate că o privire mai largă asupra acestor patru metode de cer- 
cetare experimentală ar fi perfect îndreptăţită de importanța lor pentru 
inducție, ne уот mărzini totuşi. la а reda numai canoanele, destul de 
elocvente, pe care Mill le pune la baza lor . t 

Primul, cel al metodei de concordantă spune că, dacă două sau 
mai multe cazuri ale fenomenului de cercetat au numai о circonstanță 


28 Vol, I, р. 371. 
29 Vol. I, р. 375. 
30 Vol, I, p. 381. 


Deducţia și inducția în logica lui John Stuart Mill 95 


în comun, circonstanţa în care mai toate cazurile concordă este cauza 
sau efectul fenomenului 21, 

Canonul metodei de diferenţă e următorul: dacă un caz în care fe- 
nomenul se prezintă şi un altul în care acesta e absent au toate circon- 
stanţele lor comune, afară de una singură, prezentându-se numai în pri- 
mul caz, această circonstanță, prin care cele două cazuri diferă, este 
efectul, sau cauza, sau o parte indispensabilă a cauzei fenomenelor 32, 

Ш vederea perfecţionării metodei de concordanţă, adăugându-i aces- 
teia pe cea de diferență şi obţinând astfel aşa numita metodă unită, 
Mill pune la baza acestei metode canonul: dacă două cazuri în cari fe- 
nomenul are loc au o singură circonstanță comună, în timp ce două sau 
mai multe cazuri în cari el nu are loc n'au nimic comun decât absenţa 
acestei circonstanţe, această circonstanță este efectul, sau cauza, вац о 
parte necesară a cauzei fenomenului cercetat 33, 

Canonul metodei rezidurilor afirmă, că, dacă scoţi dintr'un feno- 
men partea cunoscută, prin inducţiile anterioare, a fi efectul а oarecari 
“antecedenţi, rezidul fenomenului e efectul antecedenţilor rămaşi 34, 

Insfârşit, canonul metodei variațiilor concomitente afirmă că un 
fenomen care variază într'un oarecare fel ori decâte ori un alt fenomen 
variază în acelaş fel, este sau о cauză, sau un efect al acestui fenomen, 
sau îi este ataşat prin ceva cauzal 35, 

Aceste metode experimentale, prin însăş natura lor, nu fac decât să 
ne divulge, în chip evident, manifestarea ocultă a cauzalităţii, la baza 
faptelor reale, la cari inducția ізі propune să reducă proba adevărurilor 
logice. 

Dar cu consideraţiile referitoare la pluralitatea cauzelor şi la ames- 
tecul efectelor, Mill efectuiază o întoarcere către metoda deductivă. Nu în- 
totdeauna un efect depinde de o singură cauză şi în acelaş mod. Un fapt 
poate fi consecventul mai multor succesiuni invariabile, al mai multor 
antecedenţi sau reuniuni de antecedenţi 36. Concursul a două sau mai 
multe cauze nu produce adeseori efectele lor separat, сі  întrepătrunse 
вап modificându-se reciproc. — Dacă prima parte a chestiunii de faţă: 
'pluralitatea cauzelor, nu poate rezista în dificultăţile sale, după Mill, 
metodei de diferenţă, totuş, amestecul efectelor, efectele complexe, aduc 
serioase prejudicii, atât unei metode de pură observaţie, cât şi uneia de 
pură experimentare. Ştiinţele cari tin de domeniul social, ca şi biologia, 
“întâlnesc fenomene cari prezintă asemenea dificultăţi. Pentru asemenea 
fenomene, adoptarea metodei deductive se impune, însă sub delimi- 
tarea a trei funcțiuni indispensabile: O inducţie directă, apoi un 
raţionament зі în sfârşit, o verificare 37, Problema acestei metode deductive 
consistă în a determina legea unui efect după legile diverselor tendinţe, 
al căror rezultat comun este. Primul impuls, deci, este să cunoască legile 
acestor tendințe. Astfel, legile cele mai complexe ale acţiunilor omeneşti, 


31 МШ, op. cit., vol. I, р. 429. 
32 Mill, op. cit, vol. I, p. 430. 
33 Mill, op. cit, vol. I, p. 436. 
34 Mill, op. cit, vol. I, p. 438. 
85 МШ, op. cit, vol. I, p. 442. 
36 Mill, op. cit, vol. I, p. 485. 
37 Mill, op. cit., vol. II, p. 8. 


96 ; Alexandru Ionescu 


de exemplu, pot fi deduse din legi mai simple, dar legile simple sau 
“elementare vor fi întotdeauna determinate prin inducţie directă 95, Metoda 
deductivă astfel înţeleasă — constând ре irei sferturi іп inducţie — 
contribue evident la explicarea legilor naturii. Г i 
Persisténta inducției în fondul tuturor posibilităţilor noastre de а 
cerceta şi de a cunoaşte natura, ne duce în chip inevitabil la constatarea 
că legea cauzalităţii universale e prima în generalitate dintre toate uni- 
formităţile. Ea nu este întemeiată ре un simplu instinct 9), cum в’а crezut. 
“Are ca bază inducția рег enumeraţionem simplicem — în care generali- 
zarea se face pe temeiul absenței lucrului саге ar putea să contrazică 
“faptul observat, dar, în ciuda acestui procedeu vag şi nesigur, progresul 
experienţei a lucrat neîncetat la stabilirea certitudinii legii сапта мані 
“umiversăle. Nu numai că nu ciinoaştem excepţii cari să о infirme — пе 
spune Mill — dar excepţiile însăș, cari limitează şi infirmă legile вре- 
ciale, nu contrazic legea universală, ci o confirmă, pentrucă în toate cà- 
zurile suficient deschise investigaţiilor noastre putem atribui diferența 
rezultatului, fie absenței unei cauze ordinar prezentă, fie prezenţei unei 
cauze ordinar absentă. Hazardul 4 însăş depinde, în ultimă , analiză de 
cauzaţiune. у : 
Тоѓив Mill, consecvent atitudinii sale empiriste şi diferând esenţial 
de Taine, reduce domeniul de certitudine al legii cauzalităţii, са şi cel 
al posibilităţii experinţei, pentrucă, spune el, ar fi fără sens. şi îndrăzneţ 
să afirmi aceste legi şi pentru regiunile universului cari cad în afara 
acestor posibilităţi si în cari nu vom putea şti vreodată dacă fenome- 
nele sunt la fel sau diferite total de cele pe cari le cunoaştem. Circon- 
stanţele acestor fenomene, căzând în afara experienţei noastre, ne rămân 
"necunoscute ві ca atare nu avem posibilitatea probei. V aloarea deductiei 
“şi a inducției la J. Stuart Mill — datorită faptului că am redus trata- 
“rea la simpla aprofundare sau constatare a acestor două procedee logice, 


28 Mill, op. cit, vol. I, р. 510. 

39 Obiecţia de față privește în ‘primul rând-concepţia filosofului englez Dá- 
vid Hume. care întemeia principiul cauzalității ре obicinu'nţă și de la a cărui 
viziune pornea, cu deosebir.le sale cirtice, însăș apriorismul kantian; în al doilea 
rând, obiecţia privește și mai propriu Şcoala Scoţiană, în frunte cu Thomas Reid, 
care, plecând cot dela concepţia lui Hume, întemeiază si mai prohunțat raportul 
cauzalității pe instinct. i i {стен 

40 Hazardul este conceput de Mill — potrivit accepțiunii obieinuite (vezi 
vol. II, р. 48—50) ca o antiteză directă faţă de lege, са lipsa unei legături con- 
stante între efecte si cauzele lor. De fapt, însă, nu se poate afirma іп mod pro- 
ергіш că un fenimen este produs prin hazard; se poate spune cel mult că două fè- 
nomene se găsesc în raport de'coexistentce sau de succcesine prin hazard. Oricând 
o cunoaștere completă a cauzelor ne poate pune jn. măsură a, prevedea efectul, 
“căci, iată ce. ne spune Mu) ja pag. A9. vol, П r «De fapt, oricare ar fi fenomenul, 
dacă a avut loc odată. putem fi siguri că уа. таі\ауеа loc, dacă toate circon- 
stantele se reproduc, și dacă, mai mult printre aceste circonstanţe există un anu- 
mit număr--cărora fenomenul le 'este urmare statornică; căci el nu este legat cu 
cea mai mare parte a acestor cirzonstanţe în mod permanent și coincidența sa 
cu ele este considerată ca un produs al hazardului, ca, numai întâmplătoare». lar 
mai departe, în acelaș volum, la «Calculul hazardului», pag. 60: «Probabilitatea 
unui eveniment dat nu este aceiaș pentru o persoană са şi pentru alta, nici pentru 
aceiaș persoană mai bine informată». Sau: «In „sine, un eveniment nu este în 
chip simplu probabil; el este sigur. Dacă am ști totul, am ști іп mod) pozitiv dacă 
se va întâmpla sau nu, dar probabilitatea sa pentru noi nu. exprimă decât: gradul 
de siguranţă pe care îl putem avea despre producerea lui după ceeace ştim. actual. 


Deducţia şi inducția în logica lui John Stuart Mill 97 
în structurarea lor corclativă, cum se desprinde din sistematica textului 
însăş — poate să pară celor deprinși să vadă, de obicei, valoarea prin 
prizma superlativelor, a absolutului, prea puţin evidentă si chiar confuză. 
Totu, pentru cine convine să ia valoarea şi într'un sens relativ, ca legată 
de fapte, în nuditatea lor obiectivă, — sens total cuprins în substratul 
cercetării noastre — credem că am reușit să facem evident, natural cu 
mijloace reduse, poate, și sub opresiunea circonstanţelor, modul în care 
Mill înţelege să delimiteze ві să conjuge, în valoarea lor reală, deducţia 
şi inducția, raportate la punctul său de vedere empirist, la orientarea em- 
piristică pe care a încercat să o dea logicei. 

In încercarea ва de a răsturna.. prin pozitivism logica  tradiţio- 
nală 41 — încercare insuficientă, poate, din unele puncte de vedere, dar 
netăgăduit fecundă si temeinică pentru știință — Mill a reuşit să spargă 
multe din tiparele fundamentale, dar de factura metafizică, ale logicei 
vechi, menite să prejudicieze încercările noastre ştiinţifice, reuşind în ace- 
las timp să ne arate, că atât la baza cât şi în vârful sau în țelul proce- 
deelor noastre, întradevăr logice, stau şi trebue să stea, în chip incontes- 
tabil, faptele 42, ``, домала 

Integrat în lanţul marilor săi înaintași: Aristoteles, Descartes, Ba- 
con, Hume, Kant, a căror trudnică „dar rodnică gândire alcătueşte un lu- 
minos drum polar pentru ridicarea şi promovarea ştiinţei, John Stuart Mill 
reuşeşte, pedeoparte, să scuture, prin pozitivismul său, multe din vechile 
concepte de factură metafizică, a 'căror pulbere întuneca unele din posi- 
bilităţile noastre de găsirea adevărului; ре dealtăparte, poziţia sa repre- 
zintă o netăgăduită culme în sânul cugetării empiriste, specificul filoso- 
fiei engleze. 2 

Alexandru Ionescu 


„41 Ne apare foarte lămurit și cuprinzător pozitivismul 10° Mill în următoa- 
rea aserțiune: «In m'nţile neobicinuite să gândească precis, există adesea ideia 
confuză că legile generale sunt cauzele legilor parțiale; că legea gravitaţiei uni- 
versale, bunăoară, este cauza căderii corpurilor pe pământ. Dar aci ar fi о 
greșită folosință a cuvântului cauză. Greutatea corpurilor nu este un efect al 
gravitației generale; ea este un caz, adică un exemplu particular al prezenţei a- 
cesteia», (Vol, 1, p. 531), 

42 Pentru о mai plină lămurire asupra enbiantmlui de față, vezi. în afara 
lucrărilor aflate în cursul expunerii noastre, și lucrările: H. Taine: Le positivisme 
anglais бі Н. Hofiding: Histoire de la pnilosup.u.e moderne, vol. П, р. 424—436 
(trad. 1. franceză de Р. Bordier, Paris, Alcan 1924), iar dintre lucrările citate tre- 
bue să insistăm asupra importanței următoarelor: H, Lauret: La philosophie de 
Stuart Mill și Р. P. Negulescu: Problema epistemologică (curs), Vol. ІП, 1931—32, 
partea referitoare la Mill. 


Т 


Bucovină, țară blajină, 

Cosmin cu mânăstiri de lumină, 
Cine sub seri ţi-se 'nchină, 

“Sub blestemata lege străină, 
Comoara mea, Bucovină ? 


Aud cum te pasc desnădejdile, stol, 
Cum croncăne corbii, amar rotocol, 
Si-ti cântă doar crivățul rece 'n ocol, 
Peste ogoarele scrum si pâriol... 

Si-as vrea Bucovină, nebun, să mă scol, 


S'adun toată ţara grămadă, 

Să-i duc pe cei vinovaţi să te vadă, 
Cum te-au svârlit ca pe-o pradă, 
In groapă, la câni, să te roadă... 
Та, geană de rai şi baladă !... 


BUCOVINĂ 


Presimt că {1-1 foame şi frig. 
Şi "псегс să mă ‘пај şi să strig 
Cu flacări călăii să-ţi frig, 

Să cad'al hotarelor dig, 
Colhozul e numai hopsig !... 


Ştiu bine că plângi în năframă, 
Surghiunul departe de mamă, 
Ті-і groază, {1-1 foame, {1-1 teamă, 
Dar dincol' de zarea 'n тагата. 
Mereu sângele nostru te cheamă ! 


ASCULTĂ! 


Stai, trecătorule, și-ascultă: 

ІН plânge-o soră "mn altă (ага, 
Sub bici de blestem şi ocară, 
Са fost din trupul ţării smultă. 


Ascultă crâncena-i plânsoare, 
Cu glasul prăbuşit sub cnut. 
Azi dorul ei după trecut 

Sub gratii, creşte ?п închisoare. 


N'auzi cum zornăe cătuşe 
In lungi pohoduri spre Siberii ? 
Cum plâng cosminele durerii 


Sub cerul putred, de cenuşă ? 


Stai, trecătorule, o clipă, 
Şi-auzi cum cad catapetesme ; 
Nici florile nu ard miresme 
Sub neagra Asiei aripă. 


Depe colinele rotate 


S'aude п geamătul, de vânt, 


Ca din adâncuri de mormânt, 
Cum plânge-o soră sau un frate ! 


Vezi crucea răsturnată "n: glod, 
Пе iatagane sdruncinată ? 

Sub: ea a străjuit odată, 

Mo 1 unui Voevod! 


Sub streşină, cântând: litanii 
De-alungul nopţilor de iarnă, 
Оти] ţipă са o goarnă; 


` Nu cântă nimeni «папі»; «nani». 


Hai, trecător grăbit prin vreme, 
Să scoatem sora din robie, 

Să nu mai blesteme °п vecie, 
Că ea din vina noastră geme ! 


„MOTIV 


Pe sub cearcăn plâns de lună, 
Trece doru 'nspre Cosmin, 
Cu băndace mari de chin 
Adunate din cordună... 


Trec, іп sbor de aripi frânte, 
Ingeri vămuiţi de vis, 

Cerul drag, li-s'a închis, 

Să nu-l vadă, să nu-l cânte. 


109 


Colo "п zarea. cenușie . 

Nici un semn la marea poartă: 
Desnădejdile doar poartă | 
Steag cernit de pribegie... 


Cu altarul de lumină, 
Ingropat lângă Cosmin, °. 
Cât vei plânge `n veac străin, 
Bucovină, Bucovină ? 


Vasile Posteucă | 


Vasile Posteucă 


М. EMINESCU «t трна иот – вв маты: 


Când la 19 April 1885 se deschide testamentul lui Walther у, Goethe, 
mepotul poetului, + 18 April 1885, testament alcătuit în: 24 Sept. 1883, lu- 
„mea ştiinţifică germană şi istoria literaturii au sentimentul: unei binefă- 
cătoare uşurări, prin faptul că se pune capăt unei aşteptări de peste o 
- jumătate de veac, pentru a li se reda moştenirea spirituală a geniului 
care s'a avântat, la culmea lui Homer al Eladei şi Shakespeare al Anglo- 
Saxonilor. Se îndeplineşte astfel dorința de a cunoaşte totalitatea operei 
poetului, de a pătrunde în atelierul său de creaţie și de a-i studia viaţa, 
pentru ca această lumină interioară să ajute înţelegerea cât mai desă- 
vârşită şi cât mai corectă a ceea ce а simţit, gândit şi trăit titanul nu 
numai al germanismului ci şi al lumii întregi. Câtă vreme au trăit nepoţii 
lui Goethe, Wolfgang si Walther, uriaşa arhivă a poetului rămânea închisă 
: pentru. cercetători şi. dormea între pereţii încăperilor locuinței sale din 
Weimar. Actul din 24 „Sept. 1883 numeşte moștenitoare generală a suc- 
‚ cesiunii pe marea ducesă Sofia de Sachsa, care luând cunoștință de cu- 
prinsul testamentului şi înțelegându-şi răspunderea, а еі са și а celor- 
- Jalti descendenţi din сава domnitoare a lui Carl August, procedează fără 
întârziere la organizarea Arhivei-Goethe şi la îngrijirea unei noi- ediţii, 
„critice şi: complete a operelor poetului 2, 

Pentru îngrijirea unei ediţii vrednice de numele lui Goethe, ca şi 
` pentru renumele Germaniei recunoscută prin extraordinarul ei spirit de 
- organizare şi distribuţie a muncii, cu respectul ierarhiei valorilor, au fost 

invitaţi să colaboreze reputați istorici si istorici literari ai timpu- 
„lui, filologi, arheologi, naturalisti, esteticieni, critici de artă, filosofi 
„şi oameni politici, ві astfel s'a ajuns la impresionatul număr de 67 per- 
sonalităţi, cari şi-au oferit tributul, fiecare în specialitatea sa, pentru în- 
făptuirea celebrei ediţii de 143 volume, în 4 serii, şi anume: Seria I-a: 
Opere literare-63 vol. — Seria a I-a: Scrieri de ştiinţă naturală-14 vol, — 
„Seria а Ш-а: Insemnări zilnice-16 vol. — Seria a IV-a: Ѕегівогі-50 vol. 
Lucrările editoriale şi de imprimare au început în anul 1887 si sau 
sfârşit abia la 1912, așadar exact un sfert de secol de efort colectiv, de 


д 1 Academia Română / Studii si Cercetări / XLIV / М. Eminescu / Poezii si 
Variante / Ediţie Omagială / Alcătuită de / D. R. Mazilu / Monitorul Oficial si 
Imprimeriile Statului / Imprimeria Naţională București, 1940 / 1 vol, 17,5X25; 

"844 pg. + 1 pl. — Pretul Lei . 

2 M. Eminescu / Opere / vol. І / Poezii Tipărite / Іп Timpul Vieţii / Intro. 
ducere — Note și Variante — Anexe / Ediţie Critică Ingrijită / De / Perpessicius / 
Cu 50 reproduceri după manuscrise / București / Fundaţiile Regale / 1939: / 1 vol, 
21X30; XLII + 528 ро. + 1 pl. — Preţul Lei 400. 

3 Cfr. Herman Grimm, prefață la Goethes Werke / Herausgegeben / im / 
Auitrage der Grossherzosin Sophie von Sachsen / Weimar / Hermann Böhlau / 
1--143 vol. / 1887—1912 /, în vol. Lu pg. XI—XVII, 


Eent, E gg 


102... Р ` Sc SE LE Toroujiu 
z д i \ 
stăruință îndârjită pentru îndeplinirea unui plan și înfăptuirea unui gând. 
In acest răstimp numeroşi dintre colaboratori cad pe șantierul de 
lucru şi îndată locul se ocupă de cătră alte personalităţi іп speciali- 
tatea, unde s'a produs golul. Astfel la 1912 apare al 143-lea volum, ulti- 
mul din această ediţie ideală, rezultată dinr'o ideală organizare, din- 
tr'un exemplar spirit de solidaritate, dintr'o coesiune organică, proprie 
şi caracteristică spiritului german, dintr'un înalt simţ pentru ceea ce va 
să însemne mândrie naţională, pilduitoare tuturor popoarelor şi tuturor 

vremurilor. 

Editorii se împart în două grupe; cea dintâiu redusă ca număr 
este cea a redactorilor, compusă numai din 5 membri; a doua, a colabo- 
ratorilor externi, o alcătuesc cei'uli 62 de profesori universitari, eruditi 
si oameni de litere. 

Redactorii sunt următorii: Gustav von Loeper, Erich Schmidt, Her- 
man Grimm în locul lui Wilhelm Scherer + 6 August 1886, Bernhard 
Seuffert şi Bernhard Suphan. 

Din modul cum s'a alcătuit lista colaboratorilor se poate vedea 
grija de a nu trece cu vederea nici un centru universitar «soweit die 
deutsche Zunge klingt», nici chiar Universitatea din Cernăuţi, care de- 
altfel, pe drept, s'a bucurat totdeauna în lumea învăţaţilor de un 
nume bun. 

Tată localităţile cu reprezintanții lor în comitetul central sau în 
rândurile colaboratorilor la ediţia Goethe— Weimar: 

Berlin: August Fresenius, Ludwig Geiger, Herman Grimm, Julius 
Hoffory, Daniel Jacoby, 5. Kalischer, Gustav von Loeper, Richard M. 
Meyer, Max Roediger, Erich Schmidt, Edward Schröder, Friedrich 
Strelilke. — Lipsca: Wilhelm Arndt, Adolf Kögel, Friedrich Zarncke. — 
Viena: Richard Heinzel, Jacob Minor, Karl J. Schroer, Samuel Singer, 
Alexander von Weilen. — Ziirich: Jakob Baechtold. — Jena: Karl Bar- 
deleben, Berthold Litzmann, Carl Siegfried. — Dresda: Woldemar Frei- 
herr von Biedermann, Franz Schnorr von Carolsteld. — Posen: Robert 
Boxberger. — Halle а. $. : Konrad Burdach, Albrecht Wagner. — Wei- 
mar: C. A. Hugo Burkhardt, Reinhold Köhler, Carol Ruland, Bernhard 


Suphan, Julius Wahle. — Cracovia: Wilhelm Creizenach. — Glasgow: 
Ernst Elster. — Pless: Wilhelm Fielitz. — Bonn: Johannes Franck, Her- 
mann Hüffer. — Birkenruh din Livlanda: Otto Harnack. — Strassburg: 


Rudolf Henning, Eugen Joseph, Ernst Martin, Adolf Michaelis. — 
Berna: Ludwig Hirzel. — Steglitz: Otto Hoffmann. — Münster i. W 
Karl Kochendörffer. — München: Franz Muncker. — Reichenberg p. R.: 
Wolfgang von Oettingen. — Hamburg: Carl Chr. Redlich. — Darmstadti: 
Max Rieger. — Göttingen: Gustav Roethe, Herman Sauppe, Karl 
Vollmöller. — Praga: August Sauer. — Graz: Anton C. Schönbach, Bern- 
hard Seuffert. -- Königsberg d. Pr.: Alfred Schöne. — Pforta: Hermann 
Schreyer. — Brunn im Gebirge: Rudolf Steiner. — Giessen: Adolf Strack. 
— Tübingen: Philipp Strauch. — Würzburg: Ludwig von Urlichs. — 
Frankfurt pe Main: Veit Valentin. — Cernăuţi: Max Freiherr von Wald- 
berg. — Breslau: Karl Weinhold. — Lemberg: Richard Maria Werner 4. 
` Trecând în revistă aceste nume, de care ве leagă opere ştiinţifice sau 


4 сїт. Goethes-Werke, ed. Weimar, vol, I-iu pg. XXVI—XXVIII. 


М. Eminescu 103 


literare valoroase, unele interesând numai cultura germană, altele trecute 
în patrimoniul universal, îţi dai seama că un colectiv simţ de răspundere 
al naţiei, reprezintate prin ce a avut mai ales în cugetare şi ca disciplină 
ştiinţifică, a lucrat şi veghiat, timp de 25 ani, pentru. ca inițiativa să 
ducă la un sfârşit, care pentru-multă vreme şi în linii mari să înlăture 
din discuţiunea publică problema unei ediţii critice complete a operelor 
lui Goethe. 

`" Aşadar, abia după 80 ani dela moartea poetului, națiunea germană 
a izbutit să realizeze o ediție critică ві completă în același timp. Vom ţine 
socoteală că Goethe a avut peste şase decenii de neîntreruptă! creaţie, faţă 
de 15 ani ai lui Eminescu, apoi că la vârsta înaintată de octogenar poetul 
german își îngrijește singur о ediţie completă a lucrărilor literare, că în 
activitatea sa scriitoricească păstrează ordinea şi disciplina, cari sunt din- 
tre caracteristicele cele mai pronunţate ale poporului german însuşi, şi, 
în sfârşit, nu scăpăm din vedere faptul că el a dispus de mijloace pentru 
a-și plăti secretari şi arhivari. Poetul nostru, se topeşte în tinereţe sbu- 
ciumată; cât trăeşte este aruncat de valurile vieţii şi nevoilor dintr'un 
oraş în altul, trebuind să-şi mute cu dânsul manuscriptele şi biblioteca, 
dela о gazdă la alta. Şi totuşi el îşi apără avutul spiritual, prins pe tot 
felul de hârtii, încât acum după 14 veac dela moartea sa trupească, cer- 
cetările privitoare la viaţa şi opera lui se fac fără întrerupere si din an 
în an sunt în creştere, Dacă însă, cu toată rânduiala găsită în moştenirea 
dela Goethe şi cu tot spiritul german întreprinzător, tenace, disciplinat, 
au fost nevoie de 80 ani până să se termine singura ediţie completă si 
critică, atunci o asemănătoare lucrare pentru opera lui Eminescu, păs- 
trând fireşte raportul dintre vastitatea şi multilateralitatea activităţii unuia 
faţă de a celuilalt, va necesita o durată mult mai întinsă. Nu fără im- 
portanță este si întâmplarea că în răstimpul dintre 1887 si 1912 cât a 
ținut studierea materialului, coordonarea si editarea celor 143 volume ale 
lui Goethe, omenirea a trăit în pace şi i s'a dat răgaz să-și desăvârşească 
operele constructive. La noi, din 1902, când manuscriptele lui Eminescu 
au ajuns în proprietatea Academiei Române, au fost tot vremuri de res- 
triste şi izbeliște: răscoale, războaie, căderi şi înălțări, preocupări de ordin 
social pentru realizări practice, tămăduiri de răni, frământări lăuntrice, 
întineritor freamăt de refacere a hotarelor istorice si etnice. Națiunea 
română conștientă de puterea geniului eminescian și recunoscătoare pen- 
tru că i s'a dăruit întreg şi cu efecte generatoare pentru veacuri înainte, 
n'a întrerupt niciodată contactul sufletesc cu dânsul şi cu opera sa și 
în clipele cele mai crâncene s'a călăuzit de ecourile testamentului său 
literar si politic. Iubirea noastră si cultul tuturora pentru Eminescu пе 
uneşte şi înalță şi desigur nu-i prea îndepărtată vremea când o genero- 
sitate a maturității va chema la colaborare pe cărturarii luminaţi si pri- 
серці în problemele de îngrjire a unei ediţii critice şi complete a lui 
Eminescu, cari, — simțindu-se atrași spre desinteresată cooperare inte- 
lectuală, dintr'un foc lăuntric şi solidă cunoaştere а moştenirii spirituale 
ce ne-a lăsat-o poetul, să se adune ca și soborul învăţaţilor germani din 
jurul operei lui Goethe în strădanie de 25 ani, ca să cinstească creaţiunea 
geniului ivit în secolul al XVIII-lea, — să lucreze în numele întregii na- 
țiuni şi s'o achite pe еа de datoria faţă de geniul veacului al XIX-lea 


104 "LE Toroujiu 
apărut din brazda pământului românesc, Pentru. că şi o-edițié completă 
şi critică a operelor lui Eminescu:nu -este. şi nu poate fi lucrare de unul 
singur, oricâte înfăptuiri pregătitoare ar exista până Ла dânsul. ¿O “catedră 
Eminescu, la Universitate 5», preconizătă de d-l Constantinescu (Ротрі- 
liu) este o idee nefastă, care se răstoarnă prin înseşi argumentele de ep. 
bredă susţinere a ei. Există o catedră Goethe în toată lumea germanică, 
sau vre-una Schakespeare, Homer, Tolstoi, Kant? De când locul, Univer- 
sitatea, ві titlul, profesor, devine o garanţie, pentru 'soliditatea și trăinicia 
realizărilor? Că «astăzi o catedră Eminescu, la Universitate, este nu nu- 
mai un capitol de buget și пісі o simplă formă de încadrare a unui om 
şi a unei funcţii», îl credem pe d-l Pompiliu Constantinescu, dar mâine 
еа уа deveni numai un capitol de buget şi numai «o simplă formă de 
încadrare a unui om şi a unei funcţii», de asta suntem mai mult decât 
siguri. Căci, cine, spre o pildă, i-a oprit pe numeroșii titulari ai catedre- 
lor existente, de istoria literaturii române moderne sau de estetică, cine 
i-a împiedecat ca din 30 ani de profesorat 20 să-i consacre exclusiv stu- 
dierii manuscriselor poetului pentru са de acolo, dela catedra universi- 
tară, să roiască, în elan proaspăt, îndrumat de înțelepciunea profesorală, 
pâlcuri de tineri, împrejurul operei lui- Eminescu, в70 studieze şi să ajute 
la înfăptuirea unei idei mari, care cere timp, răbdare şi presupune înainte 
de toate dragoste sinceră pentru subiect? O «catedră Eminescu»? ві pen- 
tru asemenea amvon d-l Pompiliu Constantinescu citează pe catedrantul 
iudaic G. Călinescu, acela care şi-a bătut joc de viaţa chinuită a poetului 
târând-o şi murdărind-o în libidina sensualismului oriental semit, ea să 
antreneze la cetit pe admiratorii liceeni, să le atäte instinctele sexuale ? 
Sau temerara citare în catastiful eminoscologilor a jidanului Tudor (!) 
Weinberg Vianu (!), care, ca şi Călinescu, şi-ar tăia mai curând mâna 
decât să pomenească undeva de capitolul politicei lui Eminescu, de na- 
ţionalismul său, de lupta sa împotriva celei mai mari nehorociri а popo- 
rului românesc, jidanii, cari sunt izvoarele si autorii tuturor marilor 
noastre tragedii. Jidanii şi jidoviţii Germaniei de altă dată, cu Goethe: 
olimpian, titan, cetăţean al lumii, liber cugetător. Un asemenea Goethe, 
care nu trece firesc pe subt cerul Germaniei, ca să ajungă în Univers, ca 
şi un asemenea Eminescu, fără legătură cu durerile si aspiraţiile mari 
şi mărunte, de toate zilele sau din cuprinsul unor vremi îndelungate, 
n'au existat și nu trebuie să пе mai lăsăm înşelaţi că ar fi putut exista. 
Infiltraţia iudaică în cultura şi gândirea românească ne-a adus nenoro- 
cirea de a ne abate dela linia noastră naţională, de a ne sugera un exa- 
gerat europenism, pe când de fapt noi rămâneam totuşi niște primitivi, 
şi singura dovadă a primitivismului nostru o oferise ușurința acceptării 
infiltraţiei iudaice, cu toate consecinţele ei. Falsificarea cugetării româ- 
neşti, acum mai puţin ca oricând nu poate fi articol de buget, iar pentru 
studierea operei lui Eminescu ві cunoașterea vieţii sale trebuie să se în- 
trunească într'o cooperaţie intelectuală toate valorile româneşti, ава cum 
au înţeles să lucreze Germanii pentru Goethe. Iniţiativele individuale pot 
continua nestânienite. Prin ele se face totdeauna un pas înainte ві sunt cu 
atât mai lăudabile, pe cât pornesc din sentimentul curat al admiraţiei și din 


5 In «Revista Fundațiilor Regale», 1/ХІ 1940, pg. 419—XXVIII. ` 


СМ. Eminescu 7105 


- plăcerea muncii în sine. Cele oficiale se plătesc şi unde intervin arginții, 
- acolo ене prezentă de cele mai multe ori şi trădarea subiectului: nepo- 
гіет, prieteșug şi пев ови] materialism, саге neuitând о clipă că reali- 
` zarea_se măsoară cu-coţul, se plăteşte ре coală, transformă hârtia albă 
` în kilograme de maculatură, coale întregi de dialectică, de inutile repro- 
duceri, de savantlâc cu semne diacritice, pentru a se obţine opt sute ра- 
truzeci şi patru pagini balast în greutate de 2 kgr. Şi acest lest în jurul 
a 10 — сен: zece — poezii şi «variante» ale lui Eminescu. Şi iată-ne 

` deci ajunşi la ediția comagială» a Academiei Române, alcătuită de Ø. R. 

` Mazilu. 

Intâiu am vrea să subliniem aci că Academia Română, instituția în 
sine, rămâne în afara oricărei critici. Ea este şi va fi, ca oricare altă 
instituţie similară din lume, templu al culturii şi altar de oficiere al ştiin- 
lei. De aceea, cu atât mai mult oamenii cari pătrund în ea sunt obligaţi 
s'o ferească de orice i-ar putea scade din prestigiu, 

După ce lectorul celor zece poezii se va întâlni cu cercetătorul şi 
cunoscătorul operei lui Eminescu, se va ridica singură întrebarea: cine 
omagiază prin volumul de 844 pagini: Academia Română cate admite 
lucrarea în colecţia de Studii şi Cercetări și suportă enormele cheltueli 
ale tiparului sau d. D. R. Mazilu, alcătuitorul ediţiei «omagiale», care 

` primeşte şi dreptul de autor pentru 53 coale de tipar? ў 

Când în primăvara anului 1937 4-1 S. Puşcariu а venit în Academia 
Română cu iniţiativa tipăririi unui volum comemorativ la 50 ani dela 

` moartea poetului, nu exista пісі o lucrare făcută; în schimb 4-1). Cara- 
costea a indicat omul, pentru care oferea toată garanţia. «Iniţiativa a fost 
primită de Secţiunea literară, în şedinţa dela 8 Mai 1937, când s'au 
aprobat şi fondurile necesare tipăririi» 6, De fapt, în şedinţa aceea nu 
s'au aprobat fondurile, din simplul motiv că nu exista nici un manuscris, 
ale cărui proproţii să fie cunoscute. Dimpotrivă, ne întrebam unii unde-i 
corpul. delict şi ре се bază ве contină discuţia. Atunci, intervine 
4-1 D. Caracostea: «П iau eu pe garanția mea, dau eu toată garanția pen- 

: tru 4-1 D. К. Mazilu, că va face o lucrare bună»... Toată lumea a tăcut 
şi a preferit să aștepte, cu încredere, lucrarea, decât să nesocotească girul 

“d-lui D. Caracostea si eventual să neîndreptăţească un tânăr care vrea să 
se afirme. S'a întâmplat însă, din nefericire, altfel. Generositatea profe- 

` sorului D. Caracostea si părinteasca oblăduire arătate elevului d-sale, 4-1 
D. R. Mazilu, apar ofensate printr'o lucrare ratată. 

i Inainte de a trece la cercetarea «tipăririi atente» 7 a celor 10 poezii 
şi variante, trebuie să procedăm la eliminarea materialului inutil : «Pre- 
fața primei ediţii Maiorescu» (pag. 73), reproducere de prisos; la fel 

„ «Poetul Eminescu», introducerea dela ediția a IV-a Maiorescu. Intr'o edi- 
Не critică a Academiei Române nu este îngăduit să se retipărească texte 
cunoscute de elevii liceelor. Ediţia Maiorescu este a VIII-a la 1901; ediţia 
`a ХГа atinge la 1913 a 14-a mie de exemplaree 8 ; dela 1913 alte și alte 
ediţii, până astăzi poate 25—30.000 exemplare, toate reproducând notita 
biografică a lui Т, Maiorescu; aceleaşi pagini ве retipăresc şi în vol. al 


6р R. Mazilu, Istoricul Lucrări, în op. cit, pag. 5, 
7 D. R. Mazilu, ор. cit. pg. 5. 
8 Perpessicius, op. cit. pg. XVIII. 


106 1 E, Torouliu 


III-lea din «Critice»le lui M., după «Солу, Lit.», volum cu o circulaţie 
destul de mare, aşa încât inutilitatea reproducerii în volumul Ac. R. 
este evidentă. «Coperta ediţiei La broșate Maiorescu» (pag. 71) — nu 
corespunde realităţii. De fapt ceeace facsimilează d-l D. R. Mazilu e 
о scoarță dela legătura în pânză sau piele şi un unicat al unui legător 
de cărţi, nu «coperta, ediţiei I-a broșate». 

Asupra ideilor din capitolele Introducerii : «1. Istoricul lucrării. — 
2. Autenticitatea unei poezii. — 3. Modificări de editori. — 4. Editarea 
poeziilor. — 5. Editarea variantelor» — vom stărui în cursul analizei ce- 
lor zece poezii și variante, cari formează volumul de 844 pagini. Poeziile 
sunt următoarele: 1. Epigonii, 2. Floare Albastră, 3. Scrisoarea I, 4. Scri- 
soarea II, 5. Scrisoarea ІП, 6. Scrisoarea ТУ; 7. Luceafărul, 8. Doină, 9. Și 
dacă..., 10 Veneţia. 


1. EPIGONII 


«Ediţiile critice ale poeţilor moderni din alte literaturi s'au alcătuit 
într'un mod asemănător din compunerea edițiilor originale, cu controlul 
manuscriselor, când se păstrau. Astfel s'a făcut pentru Goethe, Lamartine, 
Leopardi, ete» ?. 

Notele din subsol sunt cu desăvârşire de prisos, deoarece ele privesc 
în cea mai mare parte trecerea dela un sistem ortografie la altul. Numai 
în titlu editorul îşi numeşte ediţia <omagială», în interior şi peste tot іп 
introducere nu e vorba decât de ediţie critică. Ori o ediţie critică, um- 
plând jumătate de spaţiu cu note referitoare la aceleași cuvinte, cu deo- 
sebirea grafiei lor în diferitele sisteme ortografice, este o reconstruire a 
acelor sisteme ortografice; căci nu ştim, dacă i-ar fi putut cuiva trece prin 
minte să arăte că la cutare dată adevărul s'a scris adevērulu, apoi ade- 
vërul, şi în cele din urmă adevărul. Astfel procedează editorul ediţiei cri- 
tice şi reproduce toate cuvintele cu u scurt, cele cu d cedil şi aşa mai de- 
parte. Dacă în poeziile lui Eminescu editate «critic» un cuvânt se repetă 
de câteva sute de ori cu trecerea prin aceleaşi schimbări, editorul le înşirue 
tot de atâtea ori în notele din subsol şi arată schimbarea lor la faţă. Câte 
sunt sunetele cari în istoria limbii românești au primit о altă înfăţişare 
pentru văz? Cinci, şase, să spunem zece. Ori pentru acestea ajungeau zece 
fraze scurte, cu indicaţiile respective : la data cutare sunetul s'a scris 
аза, la data cutare şi-a modificat haina. Іп locul acestui procedeu eco- 
nomic, D. R. Mazilu umple 70 de jumătăţi de pagini cu balast inutil. Şi 
fiindcă criticul editor afirmă că la fel «s'a făcut pentru Goethe», suspec- 
tăm numai veracitatea procedurii întru cât priveşte pe Lamartin, Leo- 
pardi, etc., deoarece n'avem putinţa de a verifica o asemenea іперйе, 
iar cât pentru Goethe declarăm categoric єй 441 D. R. Mazilu spune pur 
şi simplu neadevăruri. Sistemul ediţiei critice folosit de editorul celor 10 
poezii ale lui Eminescu, cărora le-au fost necesare 70 jumătăţi de pagini, 
ca să se arăte numai schimbările ortografice a unor cuvinte în diferite 
ediţii, ar fi dus la o monstruozitate, când e vorba de ediţia critică a ope- 
rei lui Goethe. Dinpotrivă: în patru pagini din volumul prim al ediţiei 


9 D. В. Mazilu, op. ct. pg. 44. 


М. Eminescu 107 


critice de 143 volume se dau toate indicaţiile privitoare la ortografie 10, 
cu permanenta grijă de a respecta voința poetului: während Alles, was 
sich auf Laut und Aussprache erstrekt, ja nur erstrecken kënnte, geschont 
wird» 11 («totul ce priveşte sau ar putea numai să privească sunetul și 
expresivitatea, rămâne neschimbat»). Subliniem acest principiu călăuzi- 
tor în ed. Goethe, pentru a evidenția apoi modul arbitrar al editorului 
de a se comporta cu poezia lui Eminescu. Câteva versuri din Epigonii: 
у. 1: Când privesc zilele de-aur а scripturilor române, 
: Mă cufund са într'o mare de visări dulci și senine 
: Văd poeţi, ce-au scris o limbă ca un fagure de miere; 
: Țichindeal gură de aur, Mumulean glas de durere 
: Liră de argint, Sihleanu; Donici, cuib de'nțelepciune, 
: Eliad' zidea din visuri s; din basme seulare 
: Delta biblicelor sfinte, profeţiilor amare, - 
: Adevăr scăldat іп mite, sfinx pătruns de înţeles. 
: Munte cu capul de piatră de furtune deturnată, 
: Bolliac cânta iobagul și-a lui lanţuri de aramă 
: In prezent vrăjește umbre dinur'al secolelor plan, 
: Şi ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii 
: Раі stinge — Alexandrescu sfânta candel' a sporării 
: Vieaţa-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău; 
: Murășan ¿cuturá lanțul cu-a lui voce ruginită 
: ŞI. bogat în sărăcia-i, ca un astru el apune 
: Preot deşteptării noastre, semnelor vremii poet 
: Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorite, 
: Ce-arătau faptele crunte unor domni t'rani, vicleni 
: Ş'acel rege al poeziei, veșnic tânăr și ferice 
: Acum secolii străbate, o minune luminoasă 
: Acum râde printre lacrimi, când o cântă pe Dridri; 
: бі iubind-o fără margini, scrie : «Visul die poet»; 
: Visul apelor adânce și el stâncilor cărunte 
: El deşteaptă ‘п sânul nostru dorul țării cei străbune, 
: Măști râzânde puse bine pe-un caracter inimic, 
: Şi de-aceea spusa voastră era sfântă și frumoasă 
: S'a întors mașina lumii; cu уо: viitorul trece 
: Voi, pierduţi în gânduri sfinte, convorbeaţi cu idealuri; 
: Noi cârpim cerul cu stele, no" mânjim marea cu valuri; 
: Când, plutind pe aripi sfinte printre stelele senine, 
: Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeţi. 
: Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, 
: Lumina al vieţii voastre drum de roze semănat, 
: Moartea succede vieții, vieața succede la moarte», 
100: Numesc sfânt, frumos si bine ce n mic nu însemnează, 
105: Ce mai mult o încifrează cel ce vra a descifra. 
109: Rămâncţi dară cu bine, sfinte firi vizionare, 
110: Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să sboare, 
112: Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem поі, 


10 Berhard Suphan, în Vorbericht, pg. XX—XIV. 
11 Idem, ibid, pg. XXI. 


108 ` L Е. Torouțiu 
Vom stărui asupra versurilor citate din «Epigonii». Din numărul 
total de 114 sunt 40 versuri, în cari editorul se abate, după părerea 


` noastră; dela regulile obicinuite impuse de spiritul critic, simţul artistic 


“pentru limbă si respectul pentru voinţa poetului, singurele elemente în 
„măsură să călăuzească înfăptuirea unei ediţii cu “adevărat critice şi deci 


acceptabile. Din abaterile pe care le constatăm în aceste destul de nume- 
roase versuri, dintr'o singură poezie, se ridică o mulțime de probleme și 
anume: de punctuație, ortografie, ortoepie, vocalism, expresivitate, du- 
blete; limbă literară, provincialisme. moldovenisme, procedeu arbitrar și 
inadvertență faţă de voinţa poetului, alterare de text, erori de tipar, dia- 
lectică їй sprijinul răsturnării textului din Convorbiri Literare, ediţiile 
Maiorescu, desconsiderarea indicaţiilor din variante. 

рі D. R. Mazilu pretinde, cum s'a arătat, că a ţinut socoteală іп 
redarea textelor de Сопу; Lit., ей.: Maiorescu, m-se și variante, ві afirmă 
că a procedat 1а fel, cum s'a lucrat pentrù Goethe, Lamartine, Leopardi 
8. a. Іп ceea ce priveşte punctuaţia, Goethe printr'o scrisoare din 10 lan. 
1825 cătră Göttling: îşi exprimă dorința: ...«давз etwa eine, іп friihere 
Zeit gewâhnliche, allzu-hăufige Interpunction und Commatisirung aus- 
gelöscht und dadurch ein reinerer Fluss des Vortrăgs bewirkt werde» 1?. 
(«Eventuala punttuaţie şi folosirea virgulei, prea frecvente, să ве suprime 
şi astfel să se obţină o cursivitate mai curată a cetirii>). Că dl D. R. 
Mazilu se sprijină pasă-mi-te pe principiile ediției Goethe, fără să le 
cunoască, n'ar însemna mare lucru, сі numai repetarea unui obiceiu în- 
rădăcinat la toţi pripiţii; din subconștient şi dintr'un instinct de apă- 
rare porneşte imperativul rizimării de un punct solid, crezând că acesta 
ar putea deveni sperietoare pentru cine-ar îndrăzni să încerce a-i clă- 
tina consstrucția. Referirea la-ediţiile critice «Goethe, Lamartine, Leo- 
pardi etc.» trebuie redusă numai la această stare psihologică, de воуйі- 
toare siguranță. Pentru punctuație în poeziile lui Eminescu ar intra în 
vedere următoarele “criterii: 1) voința poetului, dacă еа se găseşte ex- 
primată prin manuscript, fie în forma definitivă a poeziei, Не într’o va- 
riantă: 2) regulile gramaticale, astăzi în vigoare. Ori. editorul nu ţine 
socoteală nici de poet, nici de manuscript, nici de ediţiile Maiorescu, 
nici de C. L. ві — nici chiar de gramatică, singura care i-ar veni în 
sprijin și i-ar justifica gramaticeste procedeul introducerii prea frecvente 


` de semne ale punctuației, — îndeosebi virgula —, unde poetul nu le are, 


și arbitrara suprimare a altora. Astfel: între v. 1 şi 2, 6, 27, 41, 54, 60, 
109 в. а. 

Şi D. В. Mazilu si Perpessicius pun la finea versului prim virgulă. 
Se urmează aci o logică: despărţirea propoziţiunii secundare de сеа 
principală, prodosa de apodosă. Deşi їп me. lipsește 15, la fel şi în С. L. 14. 
La finea versului prim se termină partea unei idei, cursivitatea cetirii nu 
numai că nu sufere, ci are nevoie chiar de o pauză, pe care unii cetitori 
de versuri de altcum greşit o fac la sfârșit de vers; aci însă se impune 
бі deci, contrar С. L. şi punctuaţiei din variantă (singura care s'a păstrat, 


12 Ibidem, pg. XXIII. 
13 Cfr. D. R Mazilu, facs'milul dela pg. 169. 
14 1870, pg. 185 


М. Eminescu 109 


1 


după cât ştim, până astăzi), despărțirea prin așezarea virgulei este nece- 
sură, Ne susrprinde însă versul 7: 


C. L.: Văd poeţi ce-au scris o limbă, са un fagure de miere: 
Mazilu: Văd poeţi, ce-au scris o limbă ca un fagure de miere: 
Perpessicius: Văd poeţi ce-au scris о limbă, ca un fagure de miere: 
C. Botez: Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere: 
Eminescu (v.): Văd poeţi ce-au scris o limbă ca ; 


Comatisarea, са să пе folosim de expresia lui Goethe, din Convor- 
biri Literare pare să fie influențată de regula germană, care fără niti о. 
excepţie desparte substantivul de pronumele relativ. Fie că însuşi poetul а 
trimis redacţiei manuscriptul în această formă definitivă, fie că Iacob C. 
Negruzzi, redactorul revistei, sau Т. Maiorescu, a intercalat aceste virgule 
sau ambele nu sunt puse. de poet, aşa cum am putea deduce după ciorna 
poeziei sau dacă se si foloseşte о virgulă, singurul loc în care regula grama- 
ticală ar dicta să fie întrebuințată, este numai acolo unde au pus-o Регрев- . 
sicius şi С, Botez, adecă la despărţirea frazei relative, desvoltată explica- 
tivă: limbă, care este ca un fagure de miere. D. В. Mazilu foloseşte virgula 
împotriva spiritului latin, căci ideea: «văd poeţii ce-au scris» se poate sti- 

` lisa astfel: «văd poeţi (,?) scriitori ai unei limbi, care este ca un fagure de 
miere» și atunci când fraza secundară simplă е cu putinţă să se concen- 
treze într'un adjectiv, atribut al substantivului, virgula n'are ce căuta. 
Ю-1 D. К. Mazilu ţine să facă opinie separată şi nu acceptă nici pe poet, 
пісі ре Т. M., nici С. 1.., nici regulile elementare gramaticale. Tot din- 
tr'o greşită înţelegere a rostului punctuaţiei se împotmoleşte, prin punct 
şi virgulă, cetirea versului 13. Poetul care nu oprea  cursivitatea ` decât . 
rar, prin virgule, mai puţin probabil e să fi făcut baraje de opreliști mai 
puternice ale punctului și virgulei în mijlocul unui vers în plină curgere: 

där de argint, Sihleanu. Donici, cuib de "nţelepciune... 

Nici după «liră de argint» n'ar fi necesară virgula, precum cum nu 
urmează după Donici, la Perpessicius şi С. Botez. Dar D. R, Mazilu re- 
produce din C. L. şi mai adaogă una, dela sine, la finea versului. Aceasta 
nu se găseşte nici іп С. L., пісі іп ed. М., nici la ceilalţi doi editori mai 
recenți, С. Botez și Perpessicius. In favorul lui Eminescu iarăşi trebuie să 
intervină comandamentul lui Goethe în sensul suprimării der. allzu hău- 
figen Intexpunction und Commatisirung şi pentru menţinerea efectului 
printr'o limpede şi vioaie alunecare, în locul deselor stopări impuse prin 
semne. Trei virgule într'un singur vers şi-un punct si virgulă, de tăiere a 
lui la mijloc, transformă cetirea în retorism stacat şi pretenţios. Aceeaşi 
allzu häufige Commatisirung în versul 41 (Si, bogat în sărăcia-i, ca un 
astru el apune). Amândouă virgulele sunt dela 4-1 D. R. Mazilu, care 
parcă ar vrea să te 'nveţe cum trebuie cetit versul şi de aceea te opreste 
din loc în loc prin semnele d-sale. La fel în versurile 53, 60, 79, 83, 86, 
109. Inutil apostroful dela Eliad”, în versul 19, pentru a indica elisiunea 
unei vocale. Іп ciornă poate fi odihnă a condeiului, poate fi chiar apos- 
trof, Nici în С. L., nici în ed. M. nu apare apostroful. Dacă în ciorna 
poetului se găsește, nu e dovadă că scriind poezia în curat, l-a repetat si 
acolo. Іп tot cazul Rădulescu iscălia Heliade, Eliade, Eliad ві chiar І. 
Tliad. Cu această ultimă form* se află multe tipărituri la Ac. Rom., 
apărute «In tipografia lui I: Шад». 


10 L E. Torouțiu 


Dela punctuație trecem la ortografie şi ortoepie, vocalism, expre- 
sivitate şi dublete. Se pare că autorului criteriilor editoriale enunțate în 
paginile introductive îi scapă din vedere delimitarea necesară dintre or- 
tografie şi огіоеріе. Dan confundă regulile ortoepiei cu cele ale ortogra- 
fiei şi de aici frâul liber ce şi-l îngăduie pentru modificări în textul lui 
Eminescu în ceea се priveşte vocalismul și expresivitatea, şi pentru ne- 
socotirea dubletelor. Preocupat de gândul să dea o ediţie corectă a poeziei 
lui Eminescu, din punct de vedere gramatical şi al regulilor ortografice, 
intervenţia editorului este atât de temerară încât atacă textul si, pe alo- 
curea, îşi permite să schimbe ideea fundamentală. | 

In versul prim întâlnim pluralul neobicinuit «scripturelor» în loc de 
«scripturilor». Си această aparentă inadvertenţă faţă de gramatică, cu- 
vântul s'a tipărit. aşa cum 1-а scris poetul: іп С. L. în ed. L IL Ш M., şi 
forma a fost respectată de C. Botez şi de Perpessicius. Probabil, poetu- 
lui An extraordinara lui sensibilitate i s'a părut că profilul muzical s'ar 
monotoniza prin prea marea frecvenţă a vocalei i (privesc, zilele, всгїр- 
turelor) şi atunci a stabilit un echhilibru de alternare a vocalei i cu e 
folosindu-se de forma pluralului scripture în loc de scripturi, cu atât 
mai mult pe cât chiar în acest cuvânt mai este un i în silaba ini- 
țială; sau cantitativ «вегіріпгеіог» este mai mult decât plurarul «scriptu- 
rilor», sau, în fine, a crezut că scriind scripture, învălue cuvântul într'o 
atmosferă de mai de mult si astfel arhaizând voit o formă prin simpla 
schimbare a unei vocale juvenile cu alta de o tonalitate mai vrâstnică, te 
pregăteşte pentru efectul evocării trecutului şi pentru câştigarea simpa- 
tiei tale alături de cea a sa. Un asemănător plural voit de poet se gă- 
seşte şi în versusl 62 «a stâncelor», respectat de С. Botez şi Perpessicius, 
precum şi de înaintaşii acestora. Grămăticul nostru ізі exercită constrân- 
gerea, «îndreaptă», «stâncilor» în loc de «stâncelor». Nu uită apoi să aducă 
aminte poetului că şi articolul pronominal «а stâncelor», este greșit, si 
binevoitor îl îndreaptă» şi aici punând «а! stâncilor», adecă asa сат se 
poruncește în respectivul paragraf al articolului pronominal, ca si când 
С. Botez sau Perpessicius n'ar fi ştiut ce ştie d-l profesor D. R. Mazilu, care 
însă pare cu adevărat să nu ştie ce ştiu aceştia. 

Pornit din capu locului să ne ofere, nu o ediţie critică, ci una a 
d-sale după toate tipicurile gramaticei, d-l D. R. Mazilu este obsedat de 
genitive corecte, pluraluri regulate şi de forme literare muntene, şi atunci 
taie, adaogă ві corectează, са într'un caiet de şcoală al unui elev. 

Іп versurile 28, 29, 42, 63, 87, 96 se schimbă genitivele din ei în йі. 
La Eminescu: durerei, saratan deşteptărei, {йгеі, lumei, vietei; Emi- 
nescu în colaborare cu Domnul Profesor D. R. Mazilu: durerii, sperării, 
deşteptării, ţării, lumii, vieţii. Editorul cere uniformisare, disciplină în 
ortografie, fără să ţină socoteală сй acesste forme ale poetului nu sunt 
abateri dela regulile ortografice, nu sunt greşeli de îndreptat, ci efec- 
tele unor comandamente mai adânci. Їп versurile: 

„Byron, treaz de vântul cel selbatic al durerei 

Palid stinge-Alexandrescu sânta candel'a sperărei 
cu tărăgănarea du-re.rei şi spe-ră-rei este un alt colorit vocalic, cu altă 
valoare fonică decât cele din formele în rii corectate de d-nii D. R. Ma- 
zilu ві Perpessicius; și apoi rei este cantitativ hotărît mai mult decât 
rii şi prin însăşi această exprimare a durerei, prelungită în timp, durerea 


M. Eminescu НІ 


ni se pare mai durerosă, mai obsedantă; e fără sfârşit, ca şi tristețea 
care ne cuprinde, văzându-l pe Alexandrescu palid, stingându-şi sânta 
cahdelă a sperărei. Sonoritatea vocalei e, căreia i se adaogă i ca să alcă- 
tuiască diftongul ei, întârzie. lichidarea cuvântului şi astfel forma «dure- 
геї» şi «a sperărei», mai gravă prin durată şi prin învăluirea ei într'o 
întunecată sobrietate, care se accentuiază şi cu reduplicarea silabelor 
(du)-re.rei şi (spe)-ră-rei, este de-o expresivitate mult mai puternică şi 
mai plină de efect decât cea cu repede curmatele terminaţii în гіі, unde 
impresia reduplicării nu mai intervne, iar consoana r din rii aproape nici 
nu se poate pronunța, ci se topeşte subt influenţa seninătăţii lui і urmă- 
tor. N'ar fi la locul ei obiecțiunea că această · formă a genitivului ar fi 
devenit o predilecție a poetului sau că poetul ar fi trecut prin corecta- 
rea redacțională a lui Iacob Negruzzi sau a lui Т. Maiorescu. Dacă stăm 
cu gramatica în mână şi credem că vom isbuti vr'odată să impunem scrii- 
torilor calapoade, atunci ne situăm pe un plan greşit, de oarece grama- 
tica o scriu poeţii şi prozatorii, iar toate Academiile din lume nu fac de- 
cât să absoarbă şi formuleze reguli din creaţiunile lor literare. Eminescu 
a cunoscut; aceste forme, ca şi altele, şi s'a folosit de toate, cum si când 
-a crezut el. Aşa bună oară, ca să rămânem la forma dublă a genitivului 
pentru unele substantive, reproducem în facsimil 14 versuri din «Rugă- 
ciunea unui Вас», f. 229 (Originalul la Ac. R.). In versurile 2, 11, 14 se 
pot ceti clar genitive în ii: luminii, lumii, morţii, vieţii, în v. 12 ome- 
nimei; în v. 5 ceriul, asupra cărui vom sta de vorbă, când vom ajunge 
la pasagiul mutilării rimelor de cătră 41 D. В. Mazilu. 

«Der reinere Fluss des Vortrags», despre care pomeneşte Goethe se 
împotmoleşte la Eminescu al d-lui D. R. Mazilu şi la modificarea textului 
în ceea ce priveşte dubletele, ca si în arbitrara completare a articolului pro. 
nominal, unde nici măcar consecvent nu poate fi, deoarece în unele locuri 
prin asemenea corecturi ar trebui să se adaogă o silabă în plus la plural 
ale în loc de a. 

Tn versurile 20, 29, 73, 79, 83, 100, 109 editorul schimbă formele: 
sântă, sânta, sânte, cu sfântă, sfânta, sfinte. Dacă altă dată spiritului de 
iniţiativă і s'ar îngădui anume scuturări de praf aşezat de vreme, aici în- 
depărtarea lui distruge atmosfera creată de poet. Pentru că: «Delta bi- 
blicelor sânte», «sânta candel’ а sperărei», «spusa voastră era sântă şi fru- 
moasă», «Voi, pierduţi în gânduri sânte», «plutind pe aripi sânte», «Nu- 
теве sânt, frumos şi bine» ві «Rămâneţi dară cu bine sânte firi vizio- 
nare», prin voita repetare a acestei forme bisericeşti, se trezeşte în ceti- 
tor sentimentul de evlavie, ca în faţa unui altar. DI D. В. Mazilu раге să 
nu ştie face deosebire între izurile înăcrite,. din lipsă de aer și prisos 
de timp, şi parfumul arhaic. Aci se adaogă şi absența oricărui discernă- 
mânt din partea editorului, cu privire la simţul artistic pentru accepta- 
rea sau contra ideii de eliminare a unei forme. In «sfântă şi frumoasă», 
«Numese sfânt, frumos» se naşte o sfârâială, pe care desigur că poetul 
n’ar fi admis-o; în «gânduri sânte» prin repetarea vocalelor închise 4 
(gândur” sânte) se închide și taina unui gând, pe care D. R. Mazilu o 
deschide prin i si o rezolvă astfel ca o problemă de matematică. Târnă- 
copul ortografic nu vrea să ştie de rime interioare pentru că n'are urechi 
să le auză: In mijlocul versului 109 poetul scrie sânte, în mijlocul ver- 
sului următor 110 vine cuvântul cânte, şi astfel în versul prim după ce- 


УРАШЫ, 
1 УР Cand пи 0102 mea `, mie тет т 


2 Ae tbe flumini] de nak Ади 
3 Ma sa 


ә 
447 те тап? , тө iem mie Wde tina 
— <— — — , 


4 CG, umf giän Tat și lol or una? , 


ЖАСТАР, , ëtt . E Tot; 
Eer dee у cenau Les УЛАЙ 


e РА 
2 Je ie ea Ze Smg ө mil mă "fel m Smenn ` 
< Ze 


ç > 
D ; (2, вте, Hek, салы) ее а made semi? 


H б mgn Zeii Он asa nambie dia Zä 
46 d'Ae Do 


£ АР dei? aa Da [Setna 
с 2 т ә 7 

14 OI 44” AA е «ГЕ-3 Zoe А 
Ç ` ў 

12. 62 Voile -a [((onemmei) (уә de mladine d 


13 Sa ue med - madre 


D vie?! E 
Cant ire адис; EN 
z 


7 Б 
14 С Cole тоате ЕЗ gi m vitra? [xe]! 


Facsimiul «Rugăciunea unui Рас» Folio 229 (Originalul la Ac. R.) 


M.Eminescu ` 113, 


sură, la începutul braţului al doilea, іп versul 110 înainte de cesură la 
fine braţului întâiu: sânte rimează interior cu cânte. D. R. Mazilu este 
preocupat de forma gramaticală, schimbă sânte cu sfinte si astfel distruge 
totul. Іп versul 83: ...«plutind pe aripi sânte printre stelele senine», ca şi 
în versul 109: «Rămâneti dară cu bine sânte firi vizionare» — din cauza 
frecvenţei prea dese a vocalelor i si e, de tonalitate înaltă —, Eminescu 
a cântat în surdină, temperând tonul la mijloc prin includerea lui â. 
Editorul modifică. 

Іп у. 32 şi 57, în locul formei poetului vergină se tipăreşte virgina. 
Se ştie că numele creatorului Eneidei circulă în aceste două forme Ver- 
giliu şi Virgiliu, ca şi vergină şi virgină. Care pronunție este corectă? $1 
una şi alta, iar în textele lui Eminescu dreptul de alegere nu-i revine 
d-lui D. R. Mazilu, ci poetului și el s'a hotărît pentru vergină, dintr'o 
sumă de motive sau nici dintr'un motiv. Іп у. 83 și 62 punerea poetului 
în cămașa de forţă a gramaticei grămăticului ві completarea articolului 
pronominal dela a Іа al produce о penibilă lâlâială: «Lumina al vieţii 
noastre drum» (în loc de «Lumină a vieţii nvastre drum» și «Visul ape- 
lor adânce si al stâncilor cărunte» în loc de «şi a stâncelor», cum a scris 
poetul. 

In versul 22 «Munte cu capul de piatră de furtune deturnată», în loc 
de «detunată», o regretabilă eroare de tipar în măsură să zăpăcească, la 
fel cu zeci de ani prezenta greșală din «Adevăr scăldat în minte», în 
loc de «în mite» — adecă în mituri. 

Inconsecvenţă: їп v. 27 «dintr'al secolelor plan», în у. 53 «Acum 
secolii străbate»; inconsecvenţa însă nu-i la Eminescu, ci la 4-1 D. R. 
Mazilu. 

Din v. 84 editorul modifică forma lui Eminescu «asemene» іп «ase- 
menea». Ori, se ştie că noţiunea are trei forme: asemeni, asemene şi ase- 
menea ca și ades, adese, adesea, şi altele. Această multiplă posibilitate de 
exprimare, nu este o scădere, ci o calitate a limbii. Intr'o anume conjunc- 
tură şi .cadenţă a frazei joacă то! hotărîtor o silabă în plus sau alta 
în minus. Intr'o convorbire cu un scriitor, acesta se revolta împotriva 
formei nour. «De ce, domnule, această formă mai lungă și mai întunecată, 
dacă avem una mai scurtă ві mai limpede: nor. Să hotărîm odată scoate- 
rea din limbă a variantelor cari ne încurcă mai mult decât ne ajută». — 
«Da, da, numai că şi norii sunt uneori albi, cel mai ades nouru-i negru 
şi ameninţător. Apoi се te faci cu Тота Nour si cu гіта eminesciană 
«bour» şi «nour»? Dar limba аге şi tendinţi de limpeziri. In veacul tre- 
cut vom întâlni rar forma a ridica. Atât la scriitorii munteni, cât ai în 
Moldova se spunea a rădica, iar astăzi aproape pretutindeni forma mai 
întunecată rădic a cedat celei aerisite. In acest sens corectarea lui Emi- 
nescu în v, 55, 69, 105 urmează docil regulilor gramaticale, dar nu-i ceea 
ce-a voit hotărît poetul în poezie. «Zâmbirea de virgină» e mai curând 
rânjet. Însuși înţelesul cuvântului impune o vocală deschisă, astfel precum, 
o foloseşte “Eminescu: «Zimbirea de vergină». Grămăticul însă îl corec- 
tează са şi în versul 69: «măști râzânde» în loc de măşti rizânde, De 
acord că forma a ride este rebarbativă, imposibilă. Dar cuvântul urmează 
o altă regulă. «Măști râzânde» dă impresia unni mârâit, ca ві ciripitul, 
din «citirile». Ciripitul este frumos, al paserilor, onomatopeic. Dar când 
ne întâlnim cu «citirile», piţigăitul devine supărător. De aceea dubletele а 


8 


114 L. Е. Torouțiu 


ceti şi a citi sunt deopotrivă de utile. Decât: cetitorule, citeşte, carte de 
cetire şi cetirile în ore libere, cetind s. а. m. d. Când în expresia râsului 
urmează la particip z, â, n, 4 râ-zând, atunci o deschidere cu tendinţă de 
înseninare se impune, şi astfel forma rizând, nu numai că este accepta- 
bilă, сі aici cu efect eufonic, pentru cine are simţul expresivităţii şi al sune- 
tului. Insuşi S. Puşcariu, ortodox de neînduplecat în ale gramaticei și regu- 
lilor ortografice, cedând cu anevoie presiunilor lui Ovidiu Densusianu, 
вй dicteze prin Academia Română că de aci înainte nu se mai scrie «via: 
tă», сі «vieaţă», spre a se trece la nemurire măcar. prin acest. ucaz: titlul 
revistei «Vieaţa Literară», însuşi S. Puşcariu — repetăm — atunes cânt 
scrie, găseşte că trebuie să devieze dela propriile sale reguli : «In volu- 
mul dedicat «Rostirei» 15, «avem a face cu rostiri» 16; «mecanismul vorbi- 
теі» 17; «іп dreptul figurei, care reprezintă animalul» 18 s, a. Subliniem 
acestea ca o calitate nu са un defect în scrisul aceluia care documentează 
că: «limba scrisă e numai un surogat al celei vorbire» 19, 

Dar asemenea preocupări nu sunt din domeniul editorului nostru, 
care ştie că Eminescu trebuia să scrie cum poruncește gramatica de astăzi. 
De aceea: «Lumea-i cum este... si ea dânsa suntem поі». «Suntem» se ex- 
primă mai greoiu fată de sântem în usoara alunecare eminesciană, dar 
suntem este corect mromatical si asta vrea d-l D. R. Mazilu si atât înţelege 
d-sa prin ediţie critică, 


Celebrul vers: 
«Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de 'nţeles» 


care se referă la L. Eliade Rădulescu şi la activitatea sa scriitoricească în 
domeniul mitologiei greceşti, a avut mult de suterit, în ceea ce priveşte 
interpretarea, din cauza faimoasei erori de tipar «Adevăr scăldat în minte>, 
până a fost observată si îndreptată. Eminescu a folosit forma mite în loc 
de mituri, influențat de limba germană. Spre a închide calea unei alu- 
necări în viitor, alunecare іп greşală din partea culegătorilor tipografi, 
cari credeau că vorbele pot avea un înţeles, când adevărul s'ar scălda în 
minte, dar nu pricepeau ce-ar însemna mite, N. Тогда în colecţia «Cartea 
cea bună», retipărind poeziile lui Eminescu, dă forma corectă a pluralului 
«mituri» gi scoate în modul acesta un barbarism şi din limbă si din 
«Epigonii». Probabil acesta trebue să fi fost procesul de gândire al d-lui 
D. R. Mazilu, când a modificat partea а doua a versului punând «sfinx 
pătruns de înţeles», în loc de &sfinx pătrunsă de'nţeles», cum cunoaştem 
textul indiscutabil al lui Eminescu. De astă dată însă îndrăzneala d-lui D. 
R. Mazilu nu numai că este condamnabilă, dar ea îl descoperă că nici 
nu-i în stare să pătrundă în adâncimile poeziei lui Eminescu si nu-i 
desprinde înţelesul. Cerem scuze cetitorilor noştri pentru banala lecţie de 
interpretare ce-o facem cu autorul de ediţii critice în Colecţia Academiei 
Române, 4-1 D. R. Mazilu, protejatul d-lui D. Caracostea: Sfinxii sunt de 
două tipuri, tip masculin în Egipt, tip feminin în Grecia. In limba ger- 
mană Der Sphinx : «Das Fabeltier des (männlichen) Spinx ist wohl іп 


Sextil Pușcariu, Limba Română, Fundaţii Regale, București 1940, vol, 1, 
pg. 69. 
з Idem, ibid., pg. 71. 
Idem, ibid., pg. 72. 
Idem, ibid. pg. 106. 
Idem, ibid. pg. 98. 


М. Eminescu 15 


Aegypten heimisch, wo es als Verkârperung der königlichen Macht galt, 
und wo man es daher auch liebte, die Kânige in der Gestalt eines Sphinxes 
darzustellen; man verlieh dann dem menschlichen Корѓе die Portrătziige 
des Herrschers. Der Spinx trägt demgemăss auch das dem Könige ei- 
gentiimliche gefăltelte Kopftuch und an der Stim sein Abzeichen, die 
Urăusschlange. Auch Sphinxe іп Gestalt von Löwen mit Sperberkâpten 
kommen als Verkârperung des Königs in Aegypten vor. Am berühmtesten 
ist der bei den Pyramiden von Gizeh gelegene S. etc. etc. 20, 

Aşadar: Der Sphinx, sfinxul de tip masculin în Egipt simbolisând 
puterea regească etc. etc. 

«Mannigtaltiger nach Gestalt und Bedeutung erscheinen die Sphinxe 
іт Griechenland, wo sie immer als weibliche Gestalten aufgefasst werden. 
Ursprünglich ein gefliăgelter Löwenkörper mit Кор) und Brust einer 
Jungfrau, wurden sie später von Dichtern und Künstlern іп den abenteu- 
erlichen Gestalten dargestellt, z. B. als Jungfrau mit Brust, Füssen und 
Krallen eines Löwen, mit Schlangenschweif... Von der griechischen Kunst 
aus der aegyptischen und orientalischen frühzeitig übernommen und 
eigentümlich (immer weiblich) umgebildet, galt hier die Sphinx als 
Sinnbild des unerbittlichen Todesgeschicks und ward daher auf Gräbern 
oft dargestellt ete. etc.» 21, 

Deci: Die Sphinx, sfinxul de tip feminin, cap şi piept de fecioară, 
în mitologia şi plastica greacă. 

1. Eliade Rădulescu s'a ocupat cu mitologia grecească, nu cu cea 
egipteană; prin urmare este vorba aci de sfinxul — tip feminin. 

Eminescu făcea desigur această distincție si cunoştea pe der si pe 
die Sphinx şi a ţinut să precizeze tipul feminin, din arta si mitologia 
greacă, indicând genul chiar prin atributul feminin: «sfinx pătrunsă 
de ’nteles». Sau crede 4-1 D. В. Mazilu că poetul l-a așteptat pe dan, са 
să vină cu gramatica si să-i arate că acolo se scrie: Sfinx, substantiv, de 
genul masculin; deci: un sfinx, doi sfinxi; si, ca o consecință a acestei 
aprioristice obsesii gramaticale, editorul să procedeze la nemaipomenita 
intervenţie în textul creatorului și să-i răstoarne înţelesul prin modifica- 
rea: «sfinx pătruns de înteles»?! 

Acestui simplism îţi vine cu adevărat să-i exclami versurile lui 
Heinc din Lazarus: 

«Todesdunkel ist das Rätsel 
«Dieser wahren Sphinx... 


«Die Gestalt der wahren Sphinx 
«Weicht n'cht ab von der des Weibes 
«Faselei ist jener Zusatz 

«Des betatzien Lâwenleibes.., 

Fericit că a putut aplica poetului o corecție exemplară, domnul pro- 
fesor D. R. Mazilu nici nu-și dă seama că mută forţat şi accentul de pe 
o silabă pe alta : 

Eminescu: „sfinx pătrunsă dé 'nteles 
D. R. Mazilu: Sfinx pătruns dă înţeles 


20 Cfr. Meyers Kong, Lexikon, Sphinx. 
21 Сїт. Meyers K. L., Sphinx, precum și Шет: Die Sphinx іп der Griechischen 
Kunst und Sage, Leipzig 1896. 


16 LE Toroutiu. 


Cuvântul afon: «înțeles» este silit de 4-1 editor să primească ассеп- 
tul pe silaba iniţială: în (ţe-les) şi cetirea este o hodorogeală enervantă, 
Са şi când poetul, care avea îndemânare іп  versificare, şi ca dovadă, 
sunt numeroasele variante la numeroase poezii, n'ar fi fost іп 
stare să-şi transforme singur finalul versului, dacă arta lui ar fi fost atât 
de puţin pătrunsă de 'nţeles cât de mult pătrunsă de neînțelegere este 
mearta corectorului său. 

Și între formele vecinic—veşnic există o nuanţă. In prima se reţine 
mai pronunţat înţelesul noțiunii, deoarece păstrează trupina din familia 
cuvântului: veci, vecie, vecinicie. Muntenisme, moldovenisme sau loca- 
lisme, cuvintele nu sunt nici rele, nici bune, nici urâte, nici frumoase. 
De felul în care sunt folosite de cătră scriitor, în се ambianţă sunt pla- 
sate, depinde farmecul lor, са şi a ideilor ре cari le alcătuesc. 

«Nach schulmissigem Schematismus indessen, lässt sich Goethes le- 
bendig tönende Sprache überhaupt nicht abteilen; sie leidet Zwang, so 
oft man, zu Gunsten einer eingebildeten Regelmissigkeit, einen derartigen 
Versuch unternimmt, und jeder Versuch der Uniformirung bringt die, 
ganze Interpunction von С.?? ins Schwanken. Man hat sich also noch 
mehr als bei der Ortographie an das von Goethe Gebilligte zu halten. 

„„Pedantische E'nförmigkeit wird überhaupt nicht erstrebt» ?3. 

Exact contrarul de ceea ce a urmărit si obținut 4-1 D. R. Mazilu, în 
ediția «omagială», care nu poate fi a Academiei Române. Vom reveni. 


І. E. Torouţiu 


22 Se referă la o ediție mai veche. 
23 Bernhard Suphan, Vorbericht. Goethes Werke, І. pg. XXIV—V, 


CĂRȚI A REVISTE // INSEMNĂRI ge 
e DOCUMENTARE 11 


CĂRTI ‚ 


GENERALE ТОМ ANTONESCU, CAPO DELLO STATO E | 
PRESIDENTE DEL CONSIGLIO DEI MINISTRI: PER LA | 
REALIZZAZIONE DELLA ROMANIA LEGIONARIA 


PROCLAMAZIONI, DISCORSI, AVVIAMENTI. ZIDIRE NOUĂ Nr. 1, 
BUCUREȘTI, 1940, | 


Intoarcerea istoriei Neamului meu pe drumul lui de milenii. Glasul din } 
adâncuri al inimii lui neauzite multă vreme. Porunca Șefului, trimis de Zeii 
buni ai pământului meu. Să risipească desnădejdile. Să adune gloatele. Să le 
ridice din viaţa blestemului, să smulgă buruienile viţiului din ogorul lui 
prăpădit, urgisit si frumos... mai decât închipuirea. 

Geniul bun al pământului, în chipul și gândul Capului, ce a ridicat sabie 
de foc: împotriva tâlharilor, nelegiuiţilor, mișeilor, păcătoşilor, trândavilor şi 
a tuturor strâmbăciunilor de gând și făptuire. Pentru Zidirea cea Nouă. Pen- 
tru înălţarea către Soare a celor abătuţi cu fruntea în tină. 

Prin Legiune. 

Prin poporul, sănătos și curat. 

Pentru а sfărâma zăgazul protivnic si a ne conduce la biruinţă. Biruitorul. 

Pentru a învinge oștile necuratului și zdrobi puterile adversităţilor, prin 
gândul geniului său. Generalul. 

Pentru a topi în critá de сілі ге, una, toate componentele spirituale | | 
româneşti. Prezidiul unui destin. 


Şi pentru a le folosi pe toate spre a străbate prin istorii către încunu- | 
паге. Conducătorul. i 

Din zodia aceasta de aur, ia ființă glasul chemărilor, îndemnurilor, po- 
runcilor, spre a se realiza România Legionară, spuse poporului românesc dela 
5 Sept. 1940 până în 16 Octombrie 1940. Și de atunci încoace fără nici o 
“întrerupere. 

Per la realizzazione della Romania Legionaria cuprinde proclamaţiile, { 
discursurile, apelurile, îndemnurile, interwiurile Conducătorului în decurs de о | 
lună. Nu le spunem ре nume. Toţi am vibrat la auzul și înțelesul lor. Toţi |) 
am delirat de bucurie. Toti am tršit ргіп ele memorabilele clipe. Той am 
divinizat ре omul Providentei, cuvânt răspândit cu iuteala fulgerului. | 

Pentru realizarea României Legionare închide іп paginile ei un tumult | 
de simţire cum n’a fost altul în viața noastră de popor. O revoluţie formida- y 
bilă şi uriaşe, cu ecouri peste veacuri, Inchide povestea și adevărul adevărat | 
pentru generaţiile viitoare. қ 

Mănunchiul acesta de lumini aruncă perspectivă epocală asupra viito- d 
rului, așezând о uriașe piatră mormântală peste un trecut blestemat, Deschide | 
zorii măririlor și înălțărilor viitoare. | 

Mănunchiul acesta de lumini orbește răufăcătorii, farmecă, vrăjește cu- | 
getele, îndreptându-le pe drumul însorit al redeşteptării. 


-= a p — me 


118 | Stefan Cuciureanu 


Incununează іп apoteoză де Crist al Neamului meu chinuit pe acela 
care îl duce spre lumina Invierii. 

Pe acela care a chemat cugetul cutremurător al Căpitanului, îi trăeşte 
duhul, şi își înfrăţeşte sabia cu sabia Lui arhanghelică spre a despica si dăltui 
sorții de viaţă eternă ai Neamului trădat. 

Generalul. 


HORIA SIMA, COMANDANTE DEL MOVIMENTO LEGIONARIO E 
VICE-PRESIDENTE DEL CONSIGLIO DEI MINISTRI: 
І RAPPORTI ROMENO-UNGHERESI 


IL DISCORSO PRONUNZIATO ALLE 9 OTTOBRE 1940 A BRAȘOV 
STUDII ȘI DOCUMENTE ROMÂNEȘTI. SERIA В. No. 1. BUCAREST 1940. 


Discurs politic. Vorbă românească де cuminţenie si adevăr. Din partea 
Gomandantului sufletului românesc naţionalist și autohton. Strigăt pentru 
auzul urechilor surde la dreptul gintii noastre latine de pe platoul de baștină 
și de dincoace de munţi, însă foarte atente în a nu auzi de nedreptatea 
istorică şi atrocitatea acţiunii. Duhul legionar, crescut în cultul noţiunii de 
drept, pe care, sublimând-o, şi-a făcut-o îndreptar de viață publică si particu- 
lară, duhul legionar, fluviu uriaş zăgăzuit în malul de viaţă al acestui popor 
nobil şi drept, împodobit cu umbra și coroana munţilor săi de care sa са{а- 
rat de veacuri, duhul legionar, deluviu imens pornit din sufletul nedreptăţit 
al Căpitanului, a vorbit prin gura Comandantului. 

In numele cărei vitejii atavice a omori oamenii pașnici, slujitorii vred- 
nici ai Domnului, a tortura şi teroriza pe cei slabi, femeile, copiii, bătrânii, 
a ucide legionarii vinovaţi că şi-au clădit pe sufletul lor curat şi sfânt o 
Тага ca soarele aprins al Cerului, în numele cărei civilizaţii şi cărei cumpene 
de judecată a slobozi lupul sălbatec din fabulă care își calcă pactul momelii, 
şi a-l repezi în turma lăsată, după înţelegere cu cel ce-și ascundea prefăcut 
colții în gura lihnită după sânge. Lupul și mielul din fabulă, acesta este ra- 
portul dintre încălcarea sângeroasă a maghiarului si nevinovăția bietului tran- 
silvan, părăsit prin păcătoşenia unei clici străine şi mizerabile. 

Dar nu era acesta limbajul în care trebuia dată lecţia de purtare păctui- 
torilor noștri de eri. El trebuia încăodată să birue asupra răsvrătirii îndreptă- 
tite. Să grăiască stăpânit. Latinește. Precum de veacuri о face poporul acesta 
plăsmuit de întornocarea a două rase nobile. Turburarea a fost încă odată 
încătuşată cu puterea spiritului, lăsând pentru alţii drept cinste și probă de 
occidentalism, omorul, tortura, atrocitățile asupra unor oameni nevinovaţi 
și fără apărare. ` 

In numele cărei interpretări de drept a-ţi angaja onoarea de popor prin- 
tr'o semnătură de importanța celei dela Viena, pentru а о călca іп mod 185, 
şi а te arunca asupra aceluia pe care ţi-l apropii cu gând prefăcut înadins? 

Și atunci comandantul a vorbit: calm, cuminte, bărbăteşte. In ținuta şi 
puterea Căpitanului. A arătat cu privirea ochilor Neamului autentice spectrul 
roatei apărut prin încălcarea garanţiilor dela Viena, aspectele moderate ale 
persecuţiunii maghiare, atrocitățile cutremurătoare. „Ori cununa Sfântului біс- 
fan nu poate să-și găsească alt sprijin în inima popoarelor subjugate decât 
violența si opresiunea?“ Ѕігеіепіа maghiară de a arunca vina asupra Româ- 
niei a fost demascată. Ungurii din România mau fost nici măcar айпѕі. Noi am 
executat sentința dela Viena în litera еі. Ungurii o calcă. Vor să producă 
perturbaţiuni în această parte a Europei. Nu înţeleg rostul jertfei noastre. 
Nici transformarea dela noi. In loc să-i vadă urmările îi ridică o primă di- 
ficultate. 


Dar România legionară refuză a se angaja pe drumul provocărilor. „Asis- 
tăm perplexi și nu putem înțelege cum о {ага legată de puterile Axei caută 
distrugerea tocmai a elementelor cari reprezintă spiritul nou victorios astăzi 
în Europa“. „La Budapesta domnește o adâncă neînțelegere а ideii Europei 


Horia Sima: | Rapporti Romeno-Ungheresi 119 


пош“. „România legionară nu ве plânge si nu răspunde provocărilor. Trebue 


. însă să se ştie că există o limită а răbdării și a demnităţii unui popor“. 


Prin gura Comandantului a vorbit Neamul românesc si nepieritor. 


Şt. Cuciureanu 


ION PILLAT: BALCIC (Poezii) 
(CU ILUSTRAȚII DE MARIA PILLAT-BRATEȘ) 


У D. Ion Pillat a strâns întrun volum de o eleganță rară, poeziile sale 
inspirate de priveliștile Balciculu:i, unde-și aflase un colț de odihnă potrivit 
sufletului său dornic de contemplări și meditații. Poeziile acestea apărute altă- 
dată risipite în paginile altor volume, adunate acum la un loc formează o 
adevărată antologie în care se înmănunchiază o serie întreagă de motive ca- 
racteristice, culese din peisagiul marin și decorul exotic al Balcicului, în uni- 
tatea sufletească а celui care ға încântat de revelația lor. Ele sânt poemele 
unei trăiri în atmosfera de orientalism și antichitate a acestor locuri, unde 
poetul a descoperit nu numai fammecul unei noutăţi pentru arta sa, ci şi o 
natură prietenă și capabilă de mari ademeniri estetice. Le-a strâns într'un 
volum, poate cu sentimentul unui pios omagiu închinat Balcicului pentru daru - 
rile ce le-a oferit poetului, dar numai la câteva luni dela apariție, cartea 
aceasta avea să-şi schimbe semnificaţia. Pentru cercetătorul de mai târziu, 
еа va rămâne elegia unor regrete: după acele locuri dobrogene pe care le-am 
pierdut prin nevolnicia noastră şi poate singura amintire cu care am isbutit 
să ne refugiem, după ce vântul nedreptăţii ne-a spulberat de sub ochi țărmul 
tracic al străvechilor noastre. așezări. 

Poetul acesta despre care am scris si altadată cu о nedrămuită însu- 
fleţire, este un mare mistic al peisagiului și un neîntrecut cântăreț al locurilor 
prin care a vibrat sensibilitatea sa. In literatura noastră de azi, el singur 
cultivă cu o pasiune fără egal acest gen de poezie, ridicând-o până la ulti- 


dorile ce le descopere în sânul naturii. 

Opera lui Ion Pillat e din acest punct de vedere, o adevărată auto- 
biografie, din care cunoaştem popasurile vieții sale strunite de mari entuziasme 
poeuce si decorul de frumuseți care l-a reținut dintr'o clipă într'alta. 

Cu o astfel de explicaţie ne întâmpină si D-sa în cele câteva rânduri 
саге prefaţează poemele Balcicului și unde se află câteva indicaţii deosebit 
de preţioase pentru cunoașterea directă a poetului și а predispoziţiilor sale. 
„Balcicul — spune poetul — mi-a fost hărăzit ca încununarea dragostei mele 
pentru mările sudice și cerul mediteranean. M'a cuprins treptat ca o iubire 
nouă, cu nostalgia atotputernică a apelor și a luminii. Mi-a fost o încântare 
pentru ochi, o inițiere pentru suflet și pentru minte un învățământ. Peste 
pitorescul cetăţii cu minarete, case vechi turceşti, cișmele în ѕоарій si cafe- 
nele pitite sub platani; peste feeria râpelor albe ре care ве cațără mahalale 
asiatice, măgari de culoarea cenușei și turcoice în șalvari ca portocala; peste 
vraja aceasta oarecum ireală de Holima, Balcicul mi-a dăruit legenda biblică 
şi mitul elin“. 

Citatul acesta spune destul cu privire la fresca motivelor de încântare, 
desfăşurată sub ochii poetului și ne introduce cum nu se poate mai lămuritor 
în cuprinsul cărții. Ca să păşim mai departe în vraja decorului marin, trebue 
să ne oprim însă la mărturisirea pe care poetul ne-o face în „Implinire“. 
Aici aflăm de schimbările ce sau săvârşit în sufletul său după natura prive- 
liştelor în care a trăit. Intr'un fel a fost în copilărie, într'altfel e în epoca 
aceasta când i se deschide în faţă marea. 

Acum sunt valul nesfârșit ce tună 2 
Purtând ре spate ceruri schimbătoare, 

Sunt pasărea се ţipă prin furtună 

Cu aripi arcuite peste mare. 


Metamorfoza aceasta vine ca o împlinire a destinului, impusă de căile 
alintate sau turburi ale vieţii. Poetul clădit din viziunile marilor sale contem- 
plări, se уа resimţi de noua priveliște care-l absoarbe în totalitatea ei. 


| 
| 
| 
| 


120 ' : Pan. M. Vizirescu 


Cu această pregătire necesară, intrăm în cetatea de vis, де arsitš şi 
nesfârșite talazuri de аре, care de-acumi formează un domeniu propriu al 
poetului și al singurătăţii sale. Din vârful uñëi terase cu vii, ne arată imagi- 
nea acestei ademeniri: „orașul alb și apa albastră са un cer“, iar în fața 
unei cişmele, unde s'a oprit о cadână cu vasul de aramă, la marginea Balci- 
cului, trăim prin evlavia si identificarea locurilor, câteva crâmpee din Evan- 
ghelie. Pe ţărmul acesta parcă au trecut paşii lui Iisus si ai mucenicilor săi 
бі parcă aici sa păstrat amintirea vremurilor înfiorate de. miraculoasa sa 
prezență, 

Suntem mai mult în ireal, dar şi întrun nesfârșit balsam de poezie. 
După aceste evocări biblice, pentru a rămâne іп сопзесуеп{а acordurilor sta- 
bile, poetul ne prezintă oraşul în atmosfera de seară, 


Când soarele stropeste cu jaru-i alb Balcicul 
бі marea argintie si coasta de argint... 


Acum ne cufundăm în misterul poveștilor orientale si al iubirii care 
învălue tremurătoarea cetate de legendă și vis. Iubirea aceasta, specifică locu- 
rilor de-aici, ne-o mărturisește Ali prin cântecul său pasionant, prin tângui- 
rile prelungi cu ecou de geamandură, ale accentelor sale. 

Dar între atâtea închipuiri şi forme care mărturisesc despre o lume 
aproape neștiută, poetul descopere şi o reminiscență antică, o ruină de sarcofag 

‚ supraviețuind. cu bizara întrebuințare de jghiab la o fântână. Pe laturile lui 
se mai păstrează în contururi şterse imaginea unei zeități, osândite acum să-şi 
таста frumuseţea 51 graţia lângă botul si copitele asinilor ce vin să se 
adape aici. Е 


Măgarul turcului se-opreşte 
Іа jghiab de marmoră să bea. 
Pe vechiul sarcofag o formă 
Mai flutură un văl de nea. 


Obrazul şters al jucăușei, ў 
No să-l cunose în veci de veci. 

Unde-a tăcut ieri gura-i caldă, 

Acuma cântă ape reci. 


Această degradare, în care stă toată gândirea tristă legată de sensul 
pieritor al oricărei splendori şi trăinicii ieşite din mâna omului, е dată cum 
nu se poate mai expresiv și mai original în confruntarea din motivul citat. 
D-1 Ion Pillat mai аге un poem asemănător: „Sarcofag tracic“. Acolo, însă, 
dintre sfărâmăturile sicriului de piatră, se înalță un măceș, simbolizând eterna 
biruinţă a vieţii. Câtă deosebire între, cele două imagini, construite aproape 
din aceleaşi elemente! Pe cât de dezolantă е una, pe atât de întremătoare 
e cealaltă, cu toate că are un aspect de mai multă păragină. 

Printre asemenea rămășițe ale antichităţii, cărora închipuirea poetului 
le dă proporţii obsedante, în atmosfera aceasta puţin comună, ne regăsim 
în plină mitologie. Umbre vechi reînvie si ne conduc prin ceața miilor de 
ani, ca în „Dionysopolis“ al cărui final îl cităm: 


Pe sub smochinul ce aruncă umbră 
Fugară ре vecia unui val, 

Las ceasul cel mai sfânt să mă pătrundă, 
Inalţ, zâmbind uitării, un pocal — 

Pe când Dionysos mă pândește 'n umbră. 


4 Е о trăire între realitate și basm mitologic, o îmbinare de reverii nostal- 
gice, ca si'n „Cules de zi“, unde poetul oficiază. о liturghie de figuri si сайеп{е 
mitice, sub cerul Balcicului si al singurătăţii sale. 

ЕС Іп armonia aceasta creatoare de stări inedite pentru suflet, marea 
îşi аге strotele ei de răsfăț si de magnifice poetizări. Marea nu lipsește aproape 


| 
| 
| 


d <! 
lon Pilat: Balcic 121 


'“din nicio pagină, precum nu lipsește din priveliștea Balcicului. Cităm o strofă 


întâmplătoare: 
Oglinzi se sparg cu sgomot şi se refac puzderii, 
Colina se ridică pe cerul tot mai clar, 
Când le aștern pe piatră poverile durerii 
Privind cum creşte steaua pe valul solitar. 
„Stella maris“. 


Ar trebui să reproducem în întregime mai ales poemul acela „Lună pe 
таге“, unde sub lumina palidă a serii, păleşte nemărginearea ре care se iscă 
jocul luminii si al culorilor în formele cele mai stranii și mai ademenitoare. 
Nu mai e vorba aici de apa mării ci de un întreg paradis care crește, se 
agită și se sfarmă într'o clipă de cutremurare. 

Alte și alte motive, vin să întregească peisagiul acestor locuri, unele cu 
caracter mai general, altele mai de amănunt. Fiecare e însă structurat în ca- 
drul şi atmosfera oraşului pe care-l cântă poetul cu sentimentul unei desco- 
periri ce-i aparține numai sieși. 

Е o risipire în spaţiu și timp, dominată de fiorul unei ușoare melancolii 
şi о гесотрипеге măiastră, în care sufletul poetului se amestecă si se zidește 
la un loc cu imaginile culese din cadrul acesta marin. 

La desăvârșirea cărții închinate Balcicului a colaborat și d-na Maria 
Pillat-Brateș, redând viziunea plastică a fiecărei poezii. Imaginile sale de о 
graţie și o fineţe cu totul proprie, formează un adevărat album de motive 
artistice care tin o tovărășie impecabilă minunatelor destăinuiri poetice ale 


` Balcicului. 


Pan. M. Vizirescu 


S. MEHEDINȚI: CE ESTE TRANSILVANIA? 


BIBLIOTECA REVISTEI ISTORICE ROMÂNE IV, M. O. IMPRIMERIA 
NAȚIONALĂ, 87 РАС. CU 27 FIGURI SI SCHIȚE DE HĂRȚI IN TEXT, 
1940, BUCUREȘTI 


Este o carte pe care orice Român citindu-o, nu o poate lăsa din mâni, 
fără ca ochii să nu i se umezească de lacrimi, căci е o carte de o tristă si im- 
presionantă actualitate. A fost scrisă și publicată, spre a contribui şi ea la 
preîntîmpinarea furtunii ce se ridica să cotropească Transilvania іп veci 
românească. Primejdia însă n'a fost preîntâmpinată decât în parte, Transilva- 
nia fiind ruptă în două. Р 

Fără са să fi ştiut și fără ca să se fi putut prevedea acest sfârşit al 
primejdiei, care în realitate este un adevărat nonsens absurd, lucrarea d-lui 
S. Mehedinţi pune toată greutatea pe dovada nesdruncinată a unităţii per- 
fecte a Transilvaniei atât din punct de vedere orografic si hidrografic, cât și 
din punct de vedere etnografic, antropogeografic бі cel istoric al poporului 
român, asa încât pentru România Transilvania este sâmburele (nucleul) ţării 
întregi. 

Schiţele de hărţi numeroase ce însoțesc expunerile, sunt atât de su- 
gestive şi de doveditoare pentru acest adevăr, încât arată tot atât de lămurit, 
precum arată lumina soarelui că este ziua și nu noaptea, că Transilvania 
este centrul orografic de o simetrie arhitectonică impresionantă, са si centrul 
hidrografic al României; Transilvania este nu numai cetatea de munte а 
României, ci şi casa apelor ei; ea formează centrul ce nu poate fi sfășiat, 
etnografic, antropogeogratic si istoric al poporului român. Până si climatul 
Transilvaniei e un climat particular al ei, pe care d. S. Mehedinţi îl numeşte 
în mod mai precis şi lămurit climat dacic. 

Populaţia Transilvaniei este din negura vremilor (din epoca neolitică) 
o populaţie stabilă, autohtonă şi de rasă osebită unitară. 

In unele părți din Transilvania răpită țăranul român până în ziua de” 
azi își lucrează olăria de lut după o tehnică pe care o întâlnim în epoca 
neolitică, iar în alte părţi practică la unele sărbări obiceiuri primitive dela 
începuturile civilizației umane, ca aprinderea așa numitului „foc viu“ prin 
frecarea lemnelor. In Transilvania, ca si în alte părţi ale pământului româ- 


122 Vasile Grecu 


nesc, portul ţăranilor români este același ca si al Dacilor sculptați pe co- 
lumna lui Traian. Iar schițele de hărți după hărțile Atlasului limbii române 
oferă și din punct de vedere lingvistic dovezi de netăgăduit despre continui- 
tatea populaţiei dacoromâne în Transilvania. 

Din punct de vedere antropogeografic, Transilvania a fost temelia cea 
mai veche a vieţii poporului român, iar din punct de vedere economic а fost 
şi este orientată spre ţările românești dela gurile Dunării. De câte ori această 
orientare firească a fost întreruptă sau împiedecată, buna stare economică ` 
a Transilvaniei a suferit si a decăzut, Numărul și orientarea drumurilor 
arată cât de străină a fost și este Transilvania de pusta ungurească. De aceea 
Transilvania după unirea cu România a intrat într'o fază de reală înflorire 
economică, dovedită prin cifre, nu vorbe. 

Concluziile și afirmaţiunile de ordin geografic, geopolitic, antropogeo- 
grafic, economic si politic, etnografic şi istoric sunt întărite nu numai prin 
observaţiuni proprii, ci бі pe părerile multor savanţi străini în deobște bine 
cunoscuţi ca E. Pittard, Lebzelter, Hirschfeld, Gamillscheg, Eckhardt 5, a., 
ba chiar şi unguri, ca Cholnoky, Szemere $. a. 

Un capitol amplu este închinat acelui trist trecut al Transilvaniei de 
sub stăpânirea Ungurilor și ale luptelor amare si pline de jertfe ce le-au 
dus Românii transilvăneni pentru păstrarea fiinţei lor etnice. Coeziunea su- 
fletească, unitatea limbii si calităţile sufleteşti şi de caracter ale poporului 
român i-au făcut să iasă biruitori din această luptă. 

Ultimele două capitole despre această luptă și victorie (Privire spre 
trecut si Concluzie etnografică si geopolitică) sunt deosebit de mişcătoare. 
Citind cartea, ochii ţi se umezese de lacrimi, și inima ti se umple de о ne- 
înfrântă speranţă în victoria cauzei românești atât de drepte. 

Transilvania își are rolul ei istoric în cuprinsul neamului românesc şi 
formează o unitate atât de organică cu restul Statului român, încât nu se 
poute să nu se întoarcă întreagă în cuprinsul granițelor acestui stat. E о 
fatalitate geografică împotriva căreia nimeni nu se poate pune şi care în 
mod iresistibil mână întracolo, căci «fatalităţile geografice devin fatalităţi 
istorice, deoarece istoria nu este decât „geografie în mișcare“ (Herder)». 

Harta României întregite, asa cum se înfățișa înainte de această tristă, 
nenorocită şi atât de nedreaptă vară a anului 1940, cuprindea întinderea 
neamului românesc, „lăsând la o parte numai Românii din Albania, Grecia 
şi alte regiuni ale peninsulei Balcanice“; ar fi de adăugat cred că și Românii 
Transnistrieni; și această hartă se înfăţişează din punct de vedere cartografic 
ca un adevărat tablou de valoare artistică. 

Cartea d-lui S. Mehedinţi e o lucrare de о atât de ireproşabilă docu- 
mentare științifică, scrisă atât de clar, simplu și convingător şi e atât de 
doveditoare până la evidență de marea nedreptate de neînțeles a sfàsierii 
Transilvaniei, încât, după се а apărut si în traducere germană şi italiană, nu 
se poate ca la stabilirea păcii generale ce va urma, să nu ne fie de folos, 
dacă va fi vorba de o pace trainică întemeiată pe dreptate, căci doar însuși 
cancelarul Hitler la Breslau în Martie 1936 a rostit adevărul vecinic, că „Una 
din bazele cele mai elementare ale relațiilor dintre popoare este de a lăsa 
liber pe fiecare să trăiască aşa cum înțelege el“ (pg. 43). 

Vasile Grecu 


D. NICHIFOR CRAINIC IN GERMANIA 


m In numărul de pe luna Decembrie 
al excelentei reviste «Gândirea» (anul 
XIX, nr. 10), d. prof. Nichifor Crainic 
publică, sub titlul «Viaţa spirituală în 
România de azi», conferinţa pe care a 
rosţit-o la Universitatea din Viena, în 
ziua de 5 Noembrie 1940, cu prilejul 
proclamării d-sale ca «Doctor honoris 
causa». Invitat de ministrul învăţă- 
mântului german, d-sa a ţinut aceeaşi 
conferinţă si la Universitățile din Bres- 
lau şi Berlin. 

Căutând să înfăţişeze stările de lu- 
cruri din România în ultimii 20 de ani, 
d. Nichifor Crainic face un tablou al 
vieţii noastre politice si culturale, sco- 
{апа în relief influența nefastă a de- 
mocraţiilor occidentale. Orientarea po- 
liticii noastre în direcţia aceasta a dus 
la nenumărate crize care s'au soldat cu 


urmări desastruoase, cum a fost pri- 
goana împotriva Mişcării Legionare și 


pierderea unei treimi din teritoriul 
"Țării, 

D. Nichifor Crainic găseşte apoi în 
structura sufletească a poporului ro- 
тап o trăsătură caracteristică, produsă 
de condiţiile așezării și desvoltării 
noastre. E sentimentul singurătăţii pe 
care ni l-a imprimat izolarea noastră 
de popor latino-ortodox între alte nea- 
muri de felurite structuri. Iată се 
spune d-sa în privința aceasta; «Două 
cetăți de faimă universală prezidează 
din adâncul mileniilor formarea perso- 
nalității noastre românești: Roma, mai- 
ca naţionalițăţii noastre și Bizanțul, 
tatăl spiritualităţii noastre ortodoxe. 
Roma e papală şi departe de noi, iar 
Bizanțul imperial nu mai este decât о 
glorie cufundată în adâncul Bosforu- 
lui. Intre slavismul care se confundă 
cu ortodoxia și latinitatea care se con- 
fundă cu catolicismul, ființa noastră 
românească reprezintă în Europa sud- 
estică o sinteză aparte: suntem unicul 
popor latin;de credinţă ortodoxă și uni- 
cul popor ortodox de rasă latină. Ames- 
tec paradoxal numai în aparenţă, or- 
todoxia și naționalitatea noastră se 
contopesc întrun întreg organic, ре 


care conștiința românească îl soco- 
teste indistructibil. Dar nu e mai pu- 
țin adevărat că ortodoxia ne izolează 
de Roma papală, iar latinitatea ne deo- 
sebește de lumea slavă». 

Sentimentul acestei singurătăţi а că- 
pătat expresia melodică în Doină, care 
este o creaţie specifică a sensibilităţii 
românești și care exprimă tristeţea fi- 
rească produsă de conştiinţa izolării în 
care ne aflăm. 

In ordinea politică s'au încercat mai 
multe formule pentru a ieși din această 
singurătate. Unele au avut efecte dea- 
dreptul contrarii, altele n'au dat nici 
un rezultat. Singura soluţie potrivită 
a adus-o Mișcarea Legionară prin con- 
ceptia ei de viață românească proprie 
sub care trebue să se înțeleagă legă- 
tura cu pământul natal si o profundă 
адегеп{& la religia strămoșilor. Aceste 
două forțe ale tradiţiei și sufletului 
nostru și-au recăpătat valoarea lor 
istorică în spiritul tineretului de azi, 
care vede în ele putinţa de a пе forti- 
fica pe făgașul propriului nostru des- 
tin, pentru a rezista valurilor ce ne 
înconjoară. 

In afară, Mișcarea Legionară s'a ros- 
tit prin Căpitanul ei, pentru o priete- 
nie cu naţiunile a căror structură po- 
litică stă în acord cu idealurile noas- 
tre de viaţă naţională. 

Din concepţia aceasta, spune d, Ni- 
chifor Crainic, «decurge un nou etos pe 
care România tânără îl trăeşte ca pe 
o aprigă sete de reînoire, de renaștere. 
In sufletul tineretului, acest etos în- 
semnează o convertire dela individua- 
lismul egoist, la altruismul construc- 
tiv. In antinomie cu practica democra- 
tică de până ieri, el este necesitatea de 
a se dărui pe sine însuși poporului său. 
Dacă democraţia este arta de а sacri- 
fica poporul іп beneficiul personal, 
etosul naţionalist e, dimpotrivă, arta de 
a sluji poporul prin sacrificarea ta. 
Tinerimea română cu un elan eroic a 
trăit în ultimul deceniu acest senti- 
ment, această realitate a sacrificiului». 

Dupăce arată profunda identificare 


124 


dintre durerile poporului și spiritul 1е- 
gionar care a pornit să lupte pentru 
tămăduirea lor, evocând suferințele si 
jertfele aduse de tineretul român, lovit 
de uneltele iudaismului, ale francma- 
soneriei si ale democraţiilor occiden- 
tale, d. Nichifor Crainic conchide ast- 
fel: 

“Revoluţia legionară e astăzi stăpână 
pe România. Concepţia naţionalisră a 
devenit concepţie de stat, şi, са m- 
mare logică, încadrarea României în 
politica Axei е un fapt îndeplinit. 
Această încadrare însă nu e inteme- 
iată numai pe convingerea neclintită a 
tineretului român; ea e consfințită 
pentru totdeauna de imensul sacrificiu 
de sânge pentru aceeaşi credință, în 
numele căreia Adolf Hitler е biruito- 
rul Europei». 
г-Ехрипегеа academicianului nostru а 
fost urmărită cu cel mai viu interes 
atât la Viena cât şi la Breslau şi Ber- 
“lin, iar presa germană a înregistrat-o 


p. V. 


cum nu se poate mai elogios. Fa a 
oferit cercurilor academice din Germa- 
nia putinţa cunoașterii și aprofundării 
sufletului românesc бі a modului cum 
se reprezintă astăzi ca valoare crea- 
toare de istorie, 

In acelaş număr al «Gândirii», sub 
titlul «In Germania academică», d. 
Crainic povestește felul cum sa des- 
fășurat călătoria sa şi popasurile pe 
care le-a făcut în Germania cu prile- 
jul înaltei consacrări ce i-a fost acor- 
dată. 

Remarcăm din sumarul aceluiaș nu- 
таг poeziile de superioară factură ar- 
tistică ale d-lui V. Voiculescu și nuvela 
d-lui Victor Papilian: «S'a împlinit le- 
gea». Distinsul prozator  desvoltă о 
temă de mare actualitate, inspirată de 
drama Ardealului, în care e vorba de 
un conflict sguduitor prin adâncimea 
şi înţelesul lui. 


P. V. 


i 
v 

2 
BW 


7. 
ву 


Din vol. „La поі іп Bucovina“ де Octav Vorobchievici. 


INSEMNĂRI DOCUMENTARE; 


PRIMA STATUE A LUI EMINESCU 


Răsfoind revista «Familia», am găsit câteva note interesante despre cea 
dintâi statue a lui Mihai Eminescu, Demn de remarcat este faptul că ea sa ri- 
dicat prin străduința tineretului universitar. 

După cum se ştie, poetul a murit în Iunie 1889. In 11/23 Septembrie 1890 
studenţii l-au imortalizat în bronz la Botoșani, aproape de satul natal. Statuia 
este lucrată de sculptorul M. Georgescu. 

Iată ce scrie «Familia», anul XXV, 1899, рар. 456: 

«Incă de ре la 9 ore dim пеаја, cetățenii botoșeneni se îndreptau spre 
piaţa Marchian, unde era instalat bustul. Pe la orele 10 şi jumătate studenţii și 
delepaţiile diferitelor corporaţii întrun te în grădina Vârnav, sau îndreptat spre 
piața Marchian în ordinea următoare: 1, Patru călăreţi; 2. Muzica miitară; 3. 
Scoalele primare; 4. Şcoala de meser i; 5. Liceul; 6. Delegaţia liceelor Sf. Sava $1 
Matei Basarab; 7. Delegaţia conservatorului de muzică; 8. Delegația Societăţii 
pentru învăţătura poporu ui român; 9. Delegaţia junimei medicale; 10. Delega- 
țiunea «Asimilarea»; 11. Delegaţivnea asociaţiunii generale a Studenţilor Români 
din Bucureşti; 12. Delegaţiunea asociaţiunii idem din lași; 13. Delegaţiunea stu- 
dentelor; 14. Comitetul studenţilor pentru rid carea b:stului lui Em nescu; 15. 
Delegaţiunea studenţilor în medicină; 16, Delegaţiunea вос etăţii «Unirea»; 17. 
Delegaţiv nea societăţii «Tinerimea Română»; 18. Delegaţiunea societăţi: presei; 
19 Delegaţia clubului Liberal Naţional din Iaşi: si București; 20. De egaţia Băncii 
de asigurare «Unirea»; 21. Cetăţenii botoșeneni. Pe la orele 11 d-l locţiitor de 
primar anunță că serbarea inaugurării se deschide. 

D-l Dumitrescu, student al Universităţii din București, luă cuvântul și în 
numele studenţilor universitari d'n Capitală oferi primarului din Botoșani, spre 
păstrare bustul marelui poet, fiu al orașului Botoșani. La aceasta răspunse d-l 
Carp, ajutor pr'mar, în numele cetățenilor botoşeneni. Acestuia îi urmară la tri- 
bună d-nii Ventura, Bacalbașa, Sc. Bădescu, ziariști, d-nii Teodor, Vasiliu, stu- 
dent. 4-1 De la Vrancea în numele clubului «Liberal Naţional» din București, d-l 
Gruber în numele societăţii Ştiinţifice şi literare din Iași, d-l Ştefan Stinca în 
n? mele cluburilor «Asimilarea» din București si Iaşi. Au ma vorbit бі alti repre- 
zentanți ai diferitelor asocaţiuni literare si apoi а urmat fotografierea întregii 
privelişti ce oferia piaţa Marchian. Cortegiul det la în urmă ре dinaintea bustu- 
Іш în aceeaşi ordine cum a venit. S'au depus la picioarele piedestalilu' mai 
multe coroane, printre cari am remarcat mai cu deosebire pe aceea a studenţilor 
din București e a Societăţii studenţilor din Iași, а Consiliul:i comunal, a junimii 
studioase medicale, а cetățenilor botoșeneni, a corpului didactic, a clubului 
«Asimilarea» şi alte multe dela diferite corporații ni. Bustul e de bronz, așezat ре 
un piedestal de marmoră cu faţa spre miază-noapte. Pe o parte а piedestalului 
si anume pe aceea dinspre miază-noapte se af ë inscripția: Poetului Miha' Emi- 
nescu 1849—1889, şi ceva mai jos studenţii universitari români București-laș: o- 
magiu și admirațune, iar pe fața opusă acesteia câteva versuri de Eminescu 
«Vremea trece» etc. 

In jurul bustului erau construite pentru această serbare mai multe estra- 
de. Asa în stânga bustului era estrada presei, având іп dreapta si în stânga ei 


126 losif E. Naghiu 


estrade ptr. diferite delegaţiuni. La spatele bustului erau două estrade pentru 
Corpul didactic, având în dreapta și în stânga estrade ptr. doamne, iar în stânga 
bustului erau estrade ptr. autorităţi civile si mil tare. La mijlocul ріері în fața 
bustului era înălța.ă o tribună ptr. oratori. Vremea frumoasă a favorizat f. mult 
serbarea și а făcit са ea să a bă o strălucire rară. Un singur lucru — scrie «Cu- 
пеуші Român», din Botoşani — ға remarcat cu multă părere de rău, ca o notă 
discordantă în această impunătoare serbare: lipsa totală a reprezentaţiunii gu- 
vernului și a unei delegaț uni din partea societăţii «Ju пітеа», în cercul căreia 
marele poet își desvoltase mai toată activitatea ва literară!... 

Coroane.e aduse la bustul lui Eminescu s'au depus provizoriu la cancelaria 
şcoalei March ап, de unde se vor transporta în Muzeul licəului, rămâind fixată 
permanent pe bust numai согсапа de bronz a cetăţenilor botoşeneni. 


Iosif E. Naghiu 


тл 


\ 
А 


dÉ 


4 
> „У 


Din vol. „La noi în Bucovina” de Octav Vorobchievici. 


CĂRȚI 


Perpessicius: Dictando divers (1925-- 
1933), 1 vol. 270 pag., Fundaţia re- 
gală pentru literatură si artă, 1940, 
Bucureşti. 

Sergiu Grosu: Muştar (Epigrame бі 
epitafe), 1 vol. 56 pag., Тір. «Buco- 
vina», 1940, București. 

Mihu Dragomir: Edgar Allan Poe 
(Poem), 1 vol. 12 pag., colecția «Ado- 
nis», 1940, București. 

D. Paulian: Miscellanea (Studii de 
psichiatrie), cu o prefaţă de Dr. У. 
Gomoiu, 1 vol. 220 pag., Tip. «Cul- 
tura», 1940, București. 

Eugen Angelescu: -Introducere în chi- 
mia fizică, 1 vol. 540 pag., Fundaţia 
regală pentru literatură si artă, 1940, 
București. 

G.  Bezviconi: Corespondenţă  româ- 
nească din „Petreburh“ în anii 1833 
şi 1834, Ed. Fundaţiei culturale «Mi- 
Һай Kogălniceanu», 1 vol. 16 pag, 
1940, București. 

Grigore Băjenaru: Delavrancea (Omul 
şi opera), 1 vol. 32 pag., Ed. «Cartea 
Românească», 1940, Bucureşti. 

L. G. Dimitriu: D. Bolintineanu (Viaţa 
Si overa), 1 vol. 32 pag., Ed. «С. Ba, 
1940, București. 

Ionel Teodoreanu: Tudor Ceaur Alcaz 
(Roman), 1 vol. 392 pag., Ed. «Саг- 
tea Românească», 1940, București. 

1. А. Basarabescu: Opere complete 
(Schițe si nuvele), vol. L 364 pag., Ed. 
Casei Școalelor, 1940, București. 

Nicolae I. Oitescu: Zece nuvele, 1 vol. 
224 pag., Ed. «Cartea Românească», 
1940, Bucureşti, 

Valeriu Papahagi: Aromânii moscopo- 
leni și comerţul venețian în secolele 
al XVII-lea și al XVIII-lea, 1 vol. 
7840 pag. Ed. Societăţii de cultură 
macedo-română, 1935, Bucureşti. 

Constantin Fântâneru: Râsul morţilor 
de aur (Poezii), 100 pag., Ed. «Car- 
tea Românească», 1940, București. 

Teodor Scarlat si Mihail Straje: Inter- 
pretări din lirica lui Gourmont, 1 
vol. 32 pag., 1940, București. 


L. D. Pietrari: Ne fac dojană grea stră- 
bunii (Poeme), 1 vol. 64 pag, Тір. 
«Bucovina», 1940, Bucureşti. 

Const. У. Gheorghiu: Caligrafie pe ză- 
padă (Versuri), 1 vol. 36 pag., Fun- 
datia pentru literatură și artă, 1940, 
București. 

І. Simionescu: Copilăria oamenilor 
aleşi, 1 vol. 32 pag., Ed, «С, Ba, 1940, 
Bucureşti. 

George Lăzărescu: Andrej Bârseanu, 
1 vol, 32 pag., Ed. «C. R.», 1940, Bu- 
cureşti. 

George Baiculescu: Nicolae Filimon, 1 
vol. 32 pag., Ed. «С. Bas, 1940, Bu- 
cureşti. 

Prof. Dr. C. Bacaloglu: Boalele stoma- 
cului, 1 vol. 32 pag., Ed. «C. R.» 
1940, București. 

Gheorghe Dincă: Varlaam Mitropolitul 
Moldovei, 1 vol. 32 pag., Ed. «С. R.», 
1940, Bucureşti. 

I. G. Dumitraşcu: Inainte mergătorii 
(Istoricul asoc., generale а învățăto- 
rilor din România), 1 vol. 320 pag., 
Ed. «Şcoala Poporului», 1940, Bucu- 
Test. Ç 

Elvira Zamfirescu: Irina badei Călin 
(Schițe si nuvele), 1 vol, 82 pag., Ed. 
«Scoala Poporului», 1940, București. 

Stefan Dumitrescu Ceteraşu: Negusto- 
rie de răzăș (Nuvele). 1 vol. 130 pag., 
Ed. «Școala Poporului», 1940, Bucu- 
Test), 

Gh. Т. Dumitrescu: Orientări şi fapte 
în mişcarea şcoalelor superioare ţără- 
nești, 1 vol. 50 pag., Ed. «Școala Po- 
porului», 1940, București. 

Asoc. gen. a învăţătorilor din România 
(Secţiunea jud. Baia): Neculai Stole- 
riu, 1 vol. 204 pag., Ed. «Școala Po- 
porului», 1940, București. 

Virgil Birou: Oameni si locuri din Că- 
ras, 1 vol. 210 рар., Ed. «Astra Bă- 
năţeană», 1940, Timișoara. 

Gh. Vrabie: Bârladul cultural, 1 vol. 
268 pag., 1938, București. 

C. Rădulescu-Motru: Timp şi destin, 
1 vol. 256 pag., Fundaţia pentru lite- 
ratură și artă, 1940, București. 


„RM 442120 


KI D 


128 


Profira Sadoveanu: Ploi şi ninsori 
(Schițe si nuvele), 1 vol. 188 рав., 
Ed. «Cartea Românească», 1940, Bu- 
curești, 

1. Simionescu: Pe drumul apelor mari, 
1 vol. 116 pag., Ed. «Cartea Romà- 
nească», 1940, Bucureşti. 

Раш Lahovary: Casa Тегекоу (Ро- 
vestiri), 1 vol. 136 pag, colecția 
«Universul literar», 1940, Bucureşti. 

Heinrich уоп Morungen: Doin:ri pe 
alăută (Versuri după text medieval 
german de Virgil Тетреапи), 1 vol. 
32 pag., Ed. rev. «Inmuguriri», 1941, 
Folticeni. 

AL Lascarov-Moldovanu: Cartea cu 
pilde, 1 vol. 232 рав., Ed. «Cugeta- 
rea», 1940, București, 

Alexandru Ieşan: Orientare antropolo- 
g.că față de necesitățile actuale ale 
educaţiei, 1 vol. 20 page, Extras din 
«Revista de pedagogie», 1940, Bucu- 
Test, 

Ernest Bernea: Pași іп singurătate 
(Poeme în proză), 1 vol: 112 рав., 
«Rânduiala», 1940, București, 

Nicolae Constantinescu-Ismail: Adap- 
tarea exploataţiilor agricole ale sta- 
tului la nevoile actuale ale agricul- 
turii, 1 vol. 24 pag. Extras din «Agra- 
rul», 1931, Bucureşti. 

Titus Tentiu: Din bezna prigoanei 
(Versuri), 1 vol. 66 pag., Ed. «Presa», 
1940, București. 


Bibliografie 


Alexandru Ilea: In tovărășia lui Luci- 
fer (Poeme), 1 vol. 72 рад, Tip. 
«Universul», 1940, București. 

1, Lupaș: Emanoil Gozsdu (Originea şi 
opera sa), 1 vol. 60 pag., Analele 
Acad. Rom., 1940, București. 

Damian P. Bogdan: Pomelnicul dela 
Bistriţa și rudeniile dela Kiev si dela 
Moskova ale lui Ștefan cel Mare, 1 
vol. 28 pag.+4 pl, Acad. Rom., 1940, 
București. 

Andrei Rădulescu: Influența italiană 
asupra dreptului roman, 1 vol. 28 
pag., Acad. Rom., 1940, București. 

Generalul R. Rosetti: I. Câteva scrisori 
şi documente turcești privitoare la 
țările noastre. — II. Două scrisori 
cu privire la cumpărarea de tutun din 
Rusia. 1 vol. 20 pag. Acad. Rom., 
1940, Bucureşti. 

Generalul R. Rosetti: 1. Familia Ro- 
setti — II. Celelalte ramuri. 1 vol. 
136 pag., Acad. Rom, 1940, Bucu- 
Test, 

Andrei Rădulescu: Regimul juridic al 
Bosforului si Dardanelelor, 1 vol. 32 
pag., Acad. Rom., 1940, București. 

Andrei Rădulescu: Romanitatea drep- 
tului nostru, 1: vol. 24 pag., Acad. 
Rom., 1940, Bucureşti. 

Andrei Rădulescu: Dreptul si proprie- 
tatea rurală, 1 vol. 48 рар. Tip. «Cu- 
vântul Românesc», 1940, Bucureşti. 


REVISTE 


«Universul literar», anul XLIX, nr. 
52, Sâmbătă 21 Decembrie 1940, Bu- 
cureşti. 

«Gândirea», anul XIX, nr. 10, Decem- 
brie 1940, București. 

«Conferenţa», anul IV, nr. 12, Noembrie 
1940, București. 

«Licurici», anul I, nr. 1, Ianuarie 1941, 
Giurgiu. 

«Condeiul», anul II, nr. 4—5, Noem- 
brie-Dec. 1940, Craiova. 

«Revista intendenței şi administraţiei 
armatei», anul XX, nr. 10, Octom- 
brie 1940, Bucureşti. 

«Apostolul», anul VI, nr. 7-59, Iulie- 
Sept. 1940, Piatra-Neamţ. 

«România eroică», anul IV, nr. 5—8, 
Sept.-Dec. 1940, București. 

«Arhiva românească», tomurile IV şi 
V, Bucureşti. 

«Familia», anul VII, seria III, nr. 7—8, 
Iulie-August 1940, București. 

«România militară», anul LXXVII, nr. 
9—10, Sept.-Oct. 1940, Bucureşti. 


Cl 


«Gazeta cărţilor», n-rele 7—8 (15 si 30 
Oct. 1940), 9—10 (1—15 Dec. 1940), 
Ploiești. 

«Pământul, anul IX, nr. 220 (28 
Noemb. 1940), Călăraşi. 

«Slovar», anul I, nr. 15—18, Dec. 1940, 
R. Vâlcea. 

«Dacia», anul 1, nr. 1, Duminică 15 
Dec. 1940, Buzău. 

«Buletin statistic lunar», 
n-rele  Ian.-Dec. 1939, 
București. 

«Biruinţa», anul I, nr. 6, Luni 16 Dec. 
1940, Roman. 

«Drapelul», anul VII, nr. 50—51, 25 
Dec. 1940, Timișoara. Sch 
«Ancheta», anul УП, nr. 124, 25 Dec. 

1940, Târgoviște. 

«Gazeta refugiaților», anul II, пг. 6. 
5 Ian. 1941, București. 

«Informatorul comercial al cooperației», 
anul II, nr. 57—58, Sâmbătă 21 Dec. 
1940, București. $ 


anul XLV, 
Municipiul 


«CONVORBIRI LITERARE», 


colecţia anului 1939 inclusiv 


volumul omagial Eminescu, 


legată în pânză, total 


2.000 pag. — Lei 1.090. 


COLECȚIA „СОНЫ а LITERARE“ 


TEODOR AL. MUNTEANU, Meri domnești (Poeme) Lei 60 


С. FÂNTÂNERU, Poezia lui Lucian Blaga si gân- 
direa mitică (Studiu) 


G. MURNU, Tropare (Poezii) 
G. MURNU, Altare (Poezii) 


W. v. GOETHE, Faust, 
trad. de Laura M. Dragomirescu 


1. AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Strigăte de alarmă 
în chestia evreească . 


GENERAL RADU R. ROSETTI, Mărturisiri . 


ЛЕСА NATIO, 
5% © 
PERIODICE 
ROMANA