Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0035

î Te 


BOGDAN PETRICEICU HAŞDEU 1836—190? ; 
După tabloul din sala de leatură a Academiei Române, 


An. XLIII Nr. 85 1] 


BB A anna a A La 9? m8 3 


846 


Dicţionare și Dicţionare 


Dare de seamii despre „Etymologicum 
magnum Romaniae cetită în şedinţa A- 
cademiei dela 15 Martie 1887 


Lu] 
B. P. Haşdeu 
— Membru al A. R. — 


Oare la ce literă ai ajuns? mii între- 
bă intr'o zi un bărbat cu' vază în lume. 

--- Hm! — răspunsei eu printro altă 
intrebare — până lu ce literă ai cetit? 

Aici, fireşte. o mare încurcătură, căci 
cmul cu cunoştea cartea numai din 
svon. Românul îusă nu se prea încurcă 
nici odată. Prefăcându-se că na auzit 
întrebarea, el se apucă cu o măestrită 
ușurință a mă lăuda pe mine, a lăuda 
litimologicul, a lăuda Academia, a lău- 
da câte în lună şi în soare, dară -—— fără 
un dară nu se poate — îşi închee aca- 
tistul ptintr'un adânc suspin şi o duioa- 
să urare, 

— Numai să-ți dea D-zeu ani 
ca să poți isprăvi !... 

A |! iată ceva care trece peste compe- 
linţa mea şi chiar peste votul unanim 
al înaltului corp academic. Ar fi de mi- 
nunc, negreşit, dacă stăpânirea ar puteu 
să vină în Parlament cu un proect de 
legc, prin care să mă oprească de a mu- 
ri până la terminarea  ktimologicului, 
ba încă să-mi mai lungească zilele şi 
peste liiera Z, pentruca să fac un supli- 
ment.. Nu ştiu dacă țara ar câștiga prin 
aceasta , eu însă unul aș fi pe deplin 
mulţumit. Dar fericiiele iimpuri când 
se potcoveau purecii au trecut de mult. 
E foarte cu putinţă ca cu să mor mâine 
pojinâine şi într'un asemenea caz, fără 
indoială, nimeni nu va zice: după cea 


mulţi 


Hiurit, câte zile a mai trăit ca să ispră-: 


vească ? 

Ceia ce mă linişeşte întru câtva, este 
că 'paguba n'ar fi tocmai mare. În ade- 
văr dacă lucrarea mea nu e nici caldă 
nici rece, aşa şi așa, cât duce ciurul apă, 
lesne se vor găsi mulţi ca so urmăreas- 
că mai departe; dacă însă dimpotrivă, 
ea ar fi cumva atât de bună, încât ane- 
voie să şe găsească cineva care sii mă 
înlocuiască la muncă, atunci oricât va 
rămânea dela mine, un volum, două sau 
ivei, va fi un dar bine secuii, o pârgă nu 
de prisos pentru Ştiinţa în genere şi 
pentru românime în parie. Punâudu-mă 
iu mijloc între ambele ipoteze, eu înii 
permit a crede că opera mea, fără a fi 
ceva de toate zilele, nu este totuş vre-o 
urozăvie peste puterile oricui va întruni 
in sine un temciu de cunoştiinţe istorice 
şi filologice cu un dram de bun simț şi 
buuă voinţă. 

Cu asemenea cunoştinţe filologice ş 
isiorice pe deoparie, cu bună roință şi 
bun simţ pe dealta, nu va avea cineva, 
cu să poată merge înainte cu Mesăvăr- 
şirea lucrării, decât să se pătrunză de 
planul general, de marginile în care ct 
se desfăsoară, de cugetarca cea călăuză 
pe calea ce-l duc la capăt. 

Al meu în toată puterea cuvântului 
este numai acesti plan, prin care — du- 
pă zisa d-lui Dimitrie Sturdza — eu iz- 
butii „a cuprinde îuțelesul intim al i» 
deei M. S. Regelui și pe care din capul 
locului îl fupuriiaţase Academia. În to- 
iul 7, pe cale fit de coloane, se voie 


B. P. HAŞDEU 


deja destul de limpede chipul de veali- 
zare a acelui plan. 

Dar ce zic? Nici acest plan. cu a că- 
zei paternitate ași vrea să mă  fălesc, 
nu este al meu. El rezuliă aproape în- 
treg din starea actuală a ştiinţei limbii. 
De nu laşi fi zămislit eu, trebuia so fa- 
că azi sau mâine un X sau un Y. Prio- 
ritatea cste aici o simplă întâmplare, iar 
zăbava din partea altora nu e de miru- 
re, de însăşi lingustica sa născut abia 
de o jumătate de secol. Câte şi mai câie 
ii mai rămâne de dres de aci în colo. 

Dacă sarcina mea ar fi de a lucra ui 
Etimologie al limbei franceze sau al ce- 
lei germane ori italieuc, este invedorat 
că aşi avea la îndemână un material în. 
sutit mai nare, studiat mai dinainte de 
o pleiadă de cărturari ; povara, prin ur- 
mare, ar fi nespus mai puriăreaţă ; dare 
să nu sc creadă că atunci, eu aşi proce- 
da, alifel decât acum, să unu se creadă 
iarăși că altfel aşi procede, când mi sur 
da un graiu sălbatec din Africa sau din 
America, lipsit de- orice monumente de 
orice cultură, de orice năzuinţe literare, 
nu altfel aşi procede, nu şi nu, căci plus 
nul — încă odată — nn este o neprege: 
wtă născocire a creerului meu stărnitor, 
ci mi se impune, vrând nevrând, din a- 
fară, prin ştiinţa limbii. 

De la Bopp şi Diez, de la Schleicher 
sau Curtius încoace nici chiar un mic 
manual de grumatică peniru clasele pri- 
mare uu sc mai serie aşu cum se scriu 
aliă dată. Cu atât mai vârtos, este un 
abis între cea nai voluminoasă grama- 
ţică a oricărei limbi de pe lu L80V şi în- 
tre orice gramatică ştiinţilică de astăzi, 
lic cu şi mai mică decât aceia a lui bra- 
chet. - Cum dară se întâmplă, că numai 
Dicţionarul n'a făcut în principiu aproa- 
pe nici un pas înainte? 

Nu vorbim nimic despre acele dicțio- 
nare aşa zise practice, pe care [rance- 
zul pretinde a le purta în buzuuur : 
„diciionaire de pocne”, iar neaniţul le 
(ine in mână: „landwovrterbuch”, unii 
şi alţii servindu-se cu ele pentru a-şi 
tălmăci bine-rău o frază sau o vorbă 
strămă; acele  vocabulare elementare 
cu ajutorul cărora nu este de mirare, 
dacă la noi unul din vulgarizatonli ro- 

„manţurilor pariziene de pe la 1850 tra- 
dusese pe „plateau de Waterloo“ prin 
„talerul de la Waterloo“. 

lespre asemeni A. B. C. ai lexicogra- 
fici nu se vorbeşte, Nu vorbim iarăşi 
despre acele dicționare aşa zicâng_im- 
perativue prin care un areopag oficial, 
o Academie franceză sau o Academie 
della Crusca, se crede în drept a legi- 
fera asupra limbii curat literare a unei 
naţiuni, făcând din graiu un cl de sc- 
leecţiune nu naturală, ci de tot ariificia- 
lă, cel mult artistică. Este un gust, iar 
despre gusturi nu se discută. 

Noi avem şi în vedere numai Lexica 
totius linguae numar Thesauros, numai 
acele reperterii colosale, pe care Lit- 
tr6 le defineşte „un enregistrement tres- 
ctendu des usage de la langue, enregis- 
trement qui avec le present, embrasse 
le passâ&“, 

Să luăm excelentul dicţionar întin al 
abatelui Forceilliai din secolul trecut şi 
mil pubem dihuti cu con mai nouă 


UNIVERSUL LITERAR 


mare operă  lexicografică „A new En- 
glish dictionary en historical  princi- 
ples!* pe care dela 1884 încoace a înce- 
put a publica James Murray după ce în 
curs de 25 ani o societate întreagă îi a- 
dunase și-i grămădise materialuri pesie 
materialuri, 


Inţelegem că Forcctlini să nu ne dea 
altă ceva decât clasicitatca latină, căci 
„populus romanus“ nu mai îrăcşte, gra- 
iul lui cel viu s'a metamorfozat de vea- 
curi în dialectele romanice de astăzi, 
fără să ne fi lăsat mai nici o urmă pro. 
prie ; cântecile sale, poveștile, ghicito- 
rile, bocetele. râsuri şi plânsuri, totul 
sta prăbuşit, acoperindu-se cu  giulgiul 
uitării. Dar oare în aceiaşi [oziţie se 
află Murray ? EL are deaface cu cea mau 
pură din naţiunile cele mari ale Euro- 
pei, o naţiune plină de sucul vieţii, o 
naţiune căreia i se datorează însus cuvân- 
tul folklor. care însemuncază toate prin 
câte se manifestă spiritul unui popor, o- 
biceiurile lui, ideile lui despre sine-si şi 
despre lume, literatura lui cea nescrisă. 
mii şi mii de trăsuri caracteristice cu 
rădăcini în inimă şi cu muguri în graiu. 
Li bine, cărturăria engleză veche şi 
nouă se găsesc la Murray, dar poporul 
englez — nu. 

Poporul ! iată ceeace deosebeşte pe 
ştiinţa limbii, născută  îu secolul nos- 
tru, de acele studii liaguistice ue altă 
dată, cari nau lipsit pe ici pe colea nici 
chiur în negura veacului de mijloc. Oa- 
ve de ce nu sa putut plăsmui această 
ştiinţă în mințile cele semizeeşti ale 
undt uriași cu Aristotel sau ca Bacon? 
De ge? — liindcă orice naţiune ceva 
mai înaintată se credea pe atunci a fn 
prea superioară celorlalte mai puţin des- 
voltate şi fiindcă în fruntea fiecărei na- 
ţiuni se păuna câte o clasă socială ridi- 
cală cu mult mai pe sus de straturile 
cele de jos, crezându-se datoare a le 
despreţui şi a vu le băga în scamă, du- 
pă cum străiucitul păun — sc zice — nu 
se uiță nici odată la picioarele sale, căci 
suni aspre şi întunecoase, Sub o asemc- 
nea aristocrajie între naţiuni şi sub o 
asemenea aristocrație între clase, orice 
aliă ştiinţă sau artă putea să propăşeas- 
că, dar nu Linguistica, al căreia mate- 
riul brut se află mai întreg în cătune, 
in colibe, în bordec, nu în palaturi. 


. . Dă - . . . = 


(lin Analele Academiei Române 
Seria UI vol. 9 





UNIVERSUL LITERAR 


B. P. Haşdeu 


N. IORGA 
A fost un om genial — cine i-a putut 
tăgădai serios nceastă însușire? — a 


dizpus de  cunoştinți  ncobişnuite în 
toate domeniile, aşa încît oricini putva 
uimi pe cei mai mulţi ; a avut un spirit 
elastic cum cu greu sar mai putea găsi 
altul, şi, pe lîngă aceasta, pătrunzător. 
ascuţit; a fost un scriitor îndrăzneţ în 
Inptă şi de o necruțătoare ironie, a 
fest un convorbitor care aducea în di: 
cuţie puncte de vedere nouă si, cînd nu 
putea lumina. orbia prin scățarea scin- 
teilor, şi, cînd nu putea convinge pe 
duşman, îl îndepărta prin jignirea eru- 
dă a mîndriei celei mai legitime. a scu- 
timentelor celor mai gingaşe și a idei- 
lor celor mai îndelung şi mai adevărai 
iubite. Chiar biruit în faţa lumii. el îşi 
încunjura retragerea de o strălucire 
meşteşugită care silia ochii să se închi- 
dă şi lăsa totdeauna impresia unci su- 
periorităţi omeneşti nctăgăduite. 


A dat culegerilor noastre de izvoare 
„Archiva istorică“, cca dintâi carte a 
slavisticei la Români ; a strins în „Cu- 
vente den bătrăni“, probe într'ales din 
vechea limbă. — lucru ce nu se mai fă- 
cuse de alţii; a grăbit desvoltavea stu- 
diilor istorice. arunciud în  ctreulaţie, 
mai ales peniru vremile mai vechi, prin 
„Istoria critică”, o uriaşă mulţime de 
informaţie nouă : a cutezat să viseze ov 
mare Enciclopedie naţională, încercată 
prin „Magnum  Etymologicum“. ln a- 
titea ramuri ale ştiinţei istorice și filo- 
logice, el a fost un deschizător de cale. 
care, ce e drept, sa mulțămit adesea să 
arate numai drumul. 

După încercări poetice şi nuvelistice, 
el a izbutit să grupeze de mai multe ori 
în jurul său un mare număr de scriitori 
ai epocii sale, dela foiţele din lasi pină 
la „Revista Nouă“. Şi în politică el sa 
insemnat prin violentele pagini de su- 
tiră din ziarul său „Traian“, închinat 
luptei contra dinastiei nouă. 

A lăsat cîțiva şcolari şi un numi» nes- 
tărșit de admiratori. deşi a murit între 
slugi şi linguşitori de ultima treaptă. 

A fost frumos. a fost iubit, a fost 
mândru, a gustat larg din mierea  ce- 
rească a gloriei: os de Domn, sa visat 
Domn el însuşi. A fost şi bogat pe vre: 
muri. 

A trăit mult şi a luat vieţii tot ce ea 
poate să dea. 


- . - - 


Aşa cum a fost, neamul său nu-l va 
uita şi, chiar refuzându-i iubirea, nu-și 
va opri admiraţia faţă de această stră- 
lucită minte omenească ce a scânteiat 
între noi, şi poate că în creştinescul 
„Dumnezeu să-l certe“, rostit la pragul 
mormântului ce .cuprinde uriaşa frunte 
a cugetătorului şi lumina ochilor isteţ;. 
se vor topi, pentru cei ce vin după noi; 
greşelile ai căror martori, plini de su- 
părare uneori. dar mai adesea de dure- 
re pentru mărimea celui ce le săvârșiu, 
— am fost noi. 


(Din „Floarea Darurilor“, Sept. 1907). 


SA? 


B. P. Haşdeu 


. . . . - . . PI . 


„„In două direcţiuni însă munca lui 
a fost mai folositoare filologiei, şi noi 
cei mai tineri care ducem mai departe 
cerectările asupra limbii romîne ne bu- 
curăm când mai putem cita citeva din 
Incrările lui Masleu ca filolog. Publicinăd 
texie vechi în acele bogate Cuvinte din 
bătrîni şi însoţindu-le de comentarii cum 
nu se mai făcuse la noi. lasdeu u can 
tribuit, după Cipariu. cel mat mult la 
cunoasterea vechii noastre limbi, Şi când 
mina obosită a Imi va fi scris cel din ur. 
mă rind pe care l-a lăsat lin acest vast 
Etymologicum, bătrinul Iluşdeu va fi 
simtit mulțumirea că nu scrisese ceva 
nefolositar şi că nimeni în timpul cînd 
i se încrdințase o asemenea lucrare n'ar 
fi putut da la noi ceva mai bogat ca iu- 
formațiune, mai impunător ca crudiiu- 
ac. A rămas neterminat acest Dicţionar, 
dar ec cuprinde el e si azi un izvor pre: 
țios pentru cercetători — şi Academia în 
veşnica ei Dbătrinească nemulțumire nar 
trebui să lic prea sgârciiă în sărbători. 
rea numelui marelui răposat, pentru că 
el a lăsat atitea suie de pugini, pe cînd 
de zece ani încoace, după nouă şi pre- 
țioase încerciri nam mai văzut nimic 
din -acel de mult proectat dicționar. 

Să nu uităm că filologia mai datoreşte 
ceva lui llaşdeu. Cu felul cum stia el să 
prezinte lucrurile a contribuit în oare: 
care măsură la poțularizarea acestei 
ştiinţe în cercuri unde nu se prea ştia 
ce putea fi ca. Haşdeu avea cetilori în 
afară ac cercul specialiştilor ; cu darul 
lui de a fi atrăgător a ajuns să intere- 
seze pentru filologice şi pe unii pro- 
fani. Fireşte citeodată aceştia mergeau 
pînă să se creadă singuri filologi, dar 





un ascmenea păcat rămine neînsemnat 
faţă de recunoaşterea din ce în ce mii 
mult a însemnătății unei ascmenea sSpe- 
cialităţi. Neînsuşindu-şi nici pendantis- 
mul. care ducea la ridicol, al filologilor 
transilvăneni, Haşdeu a mai arătat că 
filologia se împacă cu vederi largi. 

Şi nu este un mare dar acela de a nu 
fi pedant şi de a nu cădea în ridicol — 
și mai ales la noi unde şi astăzi atiţia 
nu ştiu să treacă pe lingă această pră- 
pastie ? 

Poate tot ura lui contra pedantismu- 
lui, în literatură. contra forinelor strim- 
te, a încăiuşării personalităţii şi cultu- 
Iui pentru vorbele preltenţioase l-au ţinut 
pe llaşden departe de cercul „Junimci”, 
care se ştie. n'a fost niciodată crnţată de 
atacurile sale, după cum nici ea na voit 
să-i recunoască nici un merit. 

Cînd ne mai gîndim că acelaş liașdeu 
şi-a îndreptat odată gindul şi spre spe- 
culațiuni filosofice, sau inai curînd mis- 
tice — altă dată n'a scris şi despre Tal- 
mud, şi chiar despre foloasele studiilor 
fisiognomice ? — fără îndoială că în faţu 
unei activităţi aşa de multiple nu se mai 
poate sta la îndoială recunoaşterea lo- 
cului mare pe care-l ocupă în desvolta- 
rca noastră intelectuală a celor din urma 
decenii. Sint umbre în activitatea lui, — 
şi ne-am fi bucurat să fie mai pupuine— 
dar Haşdeu va rămine totuşi o figură 
impunătoare a culturii noastre. 

Din opera lui se va păstra puţin încă 
vre'o câtva timp şi mai mult în filologie 
decît în istarie ori literatură — va rămţ- 
mea însă numele lui ca acele nume ce 
înseamnă mult în viața intelectuală a 
unei jumătăţi din veac. 

O. DENSUŞIANU 
(Fragment din „Viaţa Nouă“ Oct. 1907) 


B. P. HAŞDEU, Diihă un tablou de G, D, Mitea 


ki 


O vizită la castelul „lulia Haşdeu“ 


Am fost alaltăeri la castelul „Julia 
Haşdeu“ dela Câmpina, unde am petre- 
cut o zi nespus de încântătoare, ospătat 
de d. şi d-na Haşdeu, părinţii proprieta- 
vei, Această minunată clădire a fost ri- 
dicată în trei ani fără nici un studiu 
sau plan prealabil, ci numai şi numai, 
bucată cu bucată, după  comunicările 
spiritiste ale Julici Hasdeu. D. Iasdeu 
nu este architect şi n'ar fi fost în stare, 
cum singur mărturisește, să conceapă 
un plan aşa de complex, așa de logic şi 
de frumos. E un custel tare şi tot deoda- 
tă un templu. Baza lui are forma sime- 


trică a unei cruci; axa'i principală ur- 


mcază o linie perpendiculară pe meri- 
dian, așa că fațada templului priveşte 
drept la răsărit. 

Castelul-templu are două aripe cu 
câte un cat şi un donjon central, înalt 
de optsprezece metri. El se ridică mân- 
dru în mijlocul unei curţi largi, având 
la dveapta lui, ca streajă, nişte nuci bă- 
vâni, iar la stânga o grădiniță de flori 
tinere, scăldate toată ziua în lumina 
suarelui. Castelul-templu are de jur îm- 
prejur, la fiecare rând. terase largi. îm- 
prejmuite toate cu stâlpi scurţi de gra- 
nit, acoperiţi cu tablă de aceeaşi piatră, 
în stil druidic. Fațada e tot de granit 
cioplit fără lustru. Suindu-te pe terasa 
de jos, “'!a picioarele donionului, dai 
“de intre. O muche de piatră, lată cam 
de o palmă, desparte vertical drept în 
două intrarea deschisă. Această muche e 
muchea ușii principale ; o bucată «de 
granit masiv, grea de câteva mii de 
kgr. care se deschide cu mare uşurinţă, 
învârtindu-se alunecos pe o osie de fier 
ce-i trece prin mijloc. Când uşa este 
deschisă, i se vede numai muchea ; când 
este închisă, acoperind complect intra- 
rea, se vede pe placa ci de piatră, blazo- 
nul familiei llasdeu, iar d'asupra pe o 
panglică sburătoare : „E PUR SI MOL- 
VE: F, 


Pee Aa , Ş et i 3 i 
Felul sau, mai bine zis stilul ospitali- 
tăţii la castelul „lulia Haşdeu“ e cu to- 
tul deosebit : un amestec de grand seig- 
neur, naiv savant, patriavch bătrân şi 
tânăr artist. Atmoslera întreagă e plină 
de bunătate — bunătatea însăși, d-na 
Haşdeu, — şi plină de scântei de spirit 
— spiritul însuşi, d. Haşdeu, — plină de 
frumuseţe — amândoi soţii frumoşi prin 
frumusețea supremă -a părului alb. 

O aşa ospitalitate e o mare favoare, o 
adevărată binefacere. 

Tot timpul dejunului, ilustrul meu am- 
fitrion e un isvor nesecat de învățături 
adânci şi de glume scânteetoare — o ac- 
tivitate de spirit în adevăr prodigioasă. 
Cercetări filologice şi istorice, expe- 
riențe şi comunicări spiritiste, religiune, 
filosofie, arte frumoase, îmbrăcate toate 
în pânza minunată, pe care numai cel 
mai înalt dar al minţii omeneşti o „poate 
țese, îmbrăcate în poesie — toate sunt 
cu o egală vigoare îmbrăţişate. 

Ascult uimit vertiginoasele jocuri ale 
acestui înalt spirit, toate egal pline «le 
farmecul inspiraţiunii şi de puterea con- 
vingerei. Spiritul acesta  jonglează cu 
corpii cereşti, cum ar  jongla cu niște 
mingi sau portocale. 

Am uitat cu desăvârşire scopul vizitei 
mele ; mereu am ascultat, şi nu mai mi-a 
venit în cap să fac vre-o întrebare. 

Ne-am ridicat dela masă şi am reiu- 


I. L. CARAGIALE 


ivrat în castel. D-l şi d-na Haşdeu se re- 
trag să se odihnească puţin, lăsându-mă 
singur în salonul din stânga. Atunci în- 
cep să cercetez. uuul câte unul, toate a- 
mănuntele acestui  încântător locaş. In 
fiecare coli, materia spune o iclee. Ies în 
curte şi mă alund în grădină. unde creşte 
o vie de curând plantată: departe în 
“pre apus se desinează dealurile de pe 
valea Doftanei. E linişte pătrunzătoare, 
pe care n'o întrerupe dicât lătratul câi- 
nilor castelului — cari îşi reclamă tai- 
nul de hrană şi mângâieturi dela d-na 


lașdeu — şi şueratul locomotivelor căi. 


ferate. Mă întorc în curte. D-na Haşdeu 
îşi îngrijește pensionarii, popoare întregi 
de pui. D. Haşdeu, care şi-a făcut siesta 
de câteva minute, îmi iese înainte... E 
mai tânăr chiar decât adincauri şi îmi 
zice : 

— Acum, iar sus! sus! 

Ne urcăm pe terasa întâia, de-asupra 
căreia marele donjon îşi aruncă către 
răsărit umbra. Ne asezăm în faţa unei 
mese. Acum începe să-mi vorbească des- 
pre ultimele rezultate ale comunicaţiu- 
nilor sale spiritiste cu Julia. 

De demult încă, fiica împărtăşeşte ta- 
tălui luminile la cari a ajuns ea. Din 
toate aceste comunicări, cari se urmează 
metodic, va rezulta o operă măreaţă — 
o sistemă complectă asupra problemei 
ereațiunii. Savantul poet speră că în cu- 
rând opera fiicei sale va putea fi dată 
publicului. 

Din această vastă operă, d. Ilaşdeu, 
depozitarul ei, îmi permite să citesc câ- 
teva pagini miraculoase. Imi este peste 
putinţă, fireşte, să reprodue cât de pa- 
id proposițiunile filosofice cuprinse în 
acele pagini. Mă mărginesc a rezuma în- 
țelesul. ce l-am putut cu căpăta din ele... 

„Marele Centru“, Lumină şi Voinţă ne- 
mămwginite, înființează la infinit, izbind 
Golul, Nimicul. Din izbituri eterne por- 
nesc fiinţe eterne, produs infinit al unui 
izvor infinit, voințe infinite, rezultate 
dintro voință infinită. 

Este o sistemă materialistă-mistică, a 
cărei expunere va face desigur epocă în 
ştiinţa umană. Cu o vervă de care numai 


UNIVERSUL LITERAR 





IULIA HAŞDEU 


(Din colecți.le Academiei Române, secția stamțelor) 


el este capabil, iubitul meu  amfitrion 
îmi desvoltă toată sistema : este o clă- 
dive de caldă şi sublimă fantesie, înte- 
meindu-se pe cea mai solidă şi rece logi- 
că. Cu sistema aceasta se explică lămu- 
vit toate ipotezele" ştiinţifice moderne, 
nelămurite încă. Ea aruncă o puternică 
lumină asupra teoriei evoluţiunii, ata- 
vismului, personalităţii, etc. 

După ce d. Haşdeu m'a încleştat bine 
în țesătura sistemei sale, îmi zice pri- 
vindu-mă cu bucuria triumfului : 

— Trebue să stai descară aci să vezi 
o noapte înstelată de pe terasa de sus, 
ca să pricepi mai bine toate câte ţi le-am 
spus. 

Se înţelege că nu m'ași fi putut impo- 
trivi la o aşa ademenire, dacă nu eram 


cu dinadinsul împiedicat de afaceri. 
M'am grăbit să mărturisesc ilustrului 


meu amfitrion adânca părere de rău ce 
simțeam să nu mă pot supune unci așa 
de graţioase porunci. 
== Atunei, îmi zise d. Haşdeu, nai îu- 
jeles nimic. Pentru ce ai mai venit? 
La întrebarea aceasta, mi-am adus a- 
minte, după atâta uitare, de scopul prac- 





CASTELUL „IULIA 


HAŞDEU“ DIN CAMPINA 


. 





UNIPERSUL LITERAR 


Gânduri pentrii pomenirea lui Bajden 


„iară mie unuia îmi 
place mai ales a.mă în- 
druma pe căi nebhătute“. 
Filozofia portretului lui 
Ţepeş, 1864, p. î5. 


Pui 


Că Hajdeu a fost un precurs6r, e as- 
tăzi lucru ştiut şi trâmbiţat. Raportarea 
activității lui — dela „Luca Stroici“ 
până la „Sie Cogito“ — către publicisii- 
ca contemporană, rămâne totuş nnjlocul 
cel mai recomandabil peniru a-i înțe- 
lege geniul. Printre bâiguclile, populari- 
zările, împrumuturile, lipsa de nerv şi 
de orizont ştiinţific al timpului — Haj- 
deu pare un strein, un anticipator, un 
savant occidental descălecat înir'o cul- 
tură la începutul fermentaţiei, Hajdeu 
e matur, e personal. o sintetic — dela 
cele dintâi broşuri, tipărite la laşi, în 
1864, cu titlul generalug „Studii ritice 
asupra istoriei române“ Concepţia isto- 
riei, schițată în prefața „Istoriei critice“ 
(1973), e singura justă : cercetarea şi vă- 
direa adevărului. Fuptul, poate, e bana- 
lizat de manuale. : 

Dar Hajdeu îl simţea și îl aplica. O 
bună parte din istoriografia noastră, ca 
şi ea de pretutindeni, e numai un pre- 
text de adâncirea neghioabă a câtorva 
fapte, de monografii cari nu au 
cel puţin meritul unei statistici până la 
epuizare sau al unei naraţiunii. Dinu pri- 
cina atâtor mediocre şi nehigenice „Bei- 
trăge'“, a vegetației erudiţici universr- 
tare, a istoricilor şi filologilor cu trup 
de amibă — noţiunea ştiinţifică a isto- 
viei sa pervertit, sa deplasat, a ajuns 
meschină şi comodă. Inainte de Pârvan, 
ii înțelegem xostul şi duhul din cărţile 
lui )lajdeu. 

Tragicul nelinişiei cauzalităţii, a tor- 
turat spiritul, a potenţat resursele, a fe- 
cundat opera. Când scria — gândia şi 
simția. Sinteză rară, cu infinite posrmbili- 
tiţi de surprindere a adevărului (a exis- 
ienței, deci). Un temperament dinamic, 
disciplinat de o inteligenţă acidă și hră- 
nit cu o formidabilă și multilaterală 
erudiție, Temperamentul nu-i îngăduma 





tic al vizitei mele, şi promiţându-ui în 
gând să mă reintorc altădată cu mai 
mult timp şi pendeleie la fermecătorul 
castel-iemplu, am răspuns: 

— Am venit... am venit să interviewez 
pc d. Haşdeu în chestiuni literare. 

— Aşa ? Şi anume despre ce? 

— Despre starea literaturei noasire şi 
despre sorții ei de progres. 

— Atunci, zise d. Haşdeu, n'ai decât 
să-i începi întrebările. 

— Iată. Doresc a şti: ce credeţi dv. 
despre literatura românească actuală in 
genere ? Care sunt personalităţile în- 
iradevăr eminente ale literaturii noas- 
ire? Ce deşvoltare viiioare poate spera 
literatura română, având în vedere sta- 
rea în care accastă literatură se află 
astăzi ? 

— Foarte bine. Am să-ţi spun. 

Şi, luând tonul sigur al omului deprins 
tu catedra universitară, d. Hașdeu imi 
comunică părerile sale, pe care le voi 
reproduce cât se poate mai exact. 


. . . = z 


1. L. CARAGIALE 


odihnă: lecturi până în zori, desgropări 
de arhive (misiunea în Polonia, Direc- 
tor al Arhivelor Statului, „Arhiva i-to- 
rică“, ctc.), planuri şi indice de nom 
luevări, cărți scrise inspirat şi polemici 
caustice. 

Inteligența. însă, stăpânea. Echilibrul, 
în marile lucrări ştiinţifice, nu era 
zdruncinat. Dacă pasiunea era germenele 
operii, raţiunea o structura, o organiza, 
îi dedea fiinţă. De altfel, geniul lui Haj 
deu e tocmai această sinteză de patimă 
şi rațiune. de temperament și inteligență, 
canalizută în cercetarea cauzalităţii, (A- 
supra inteligenței” dominante şi  pro- 
cocc, vezi uliu Dragomirescu : Ideile şi 
faptele lui B, P. Hujdeu ; asupra perso. 
nalităţii lui Hajdeu raportată către cea 
a lui N. Iorga, articolul nostru din „Cu- 
vântul“ : asupra originci non-intelectua- 
le a descoperirilor ştiinţifice, v. Meyer- 
son : „De Vexplication dans les sciences 
și interwievul din „Les nouveliles littâ- 
raires", Noembrie 1926). Ă 


Pentru Hajdeu. deci, ştiinţa era cons- 
truetivă. Istoria și filologia uu trebuiau 
să se satisfacă cu o suficientă sau îns- 
păimântătoare erudiție. Erudiţia, de alt- 
fel. nu are decât valoarea schelelor. A- 
jungând un scop în sine, se preface în 
patimă. trecând alături cu patima colec- 
ţionarilor de nasturi, mărci postale şi 
femei. Un Don Juan, ca și un bibliotecar 
ceudit dar incapabil să gândească — nu 
poate comunica viața lui lăuntrică, re- 
dusă la glanda sexuală. Se integrează 
în seria nesfârşită şi pitorească a obiec- 
telor de studiu. Încearcă numai desfă- 
tări individuale. 

Cărţile lui Iajdeu cuprind miezul a- 
cela savuros al ideilor, al imaginațici 
divinatorii, al construcției sintetice. Sunt 
pagini grele de pând ; şi nu gând de a- 
cela ce se întâlneşte prin culegere de 
maxime sau tratatele dc filosofie, Ci 
gând izvorât din fapte, din viaţa stoarsă 
de prin cronici. Când palpitând încă de 
durerile facerii. Idee nouă, luminoasă, 
care poate aduce migrenă sau extaz — 
după crcere şi împrejurări. 

De aceea cărțile lui sunt atât de persona- 
le şi de greu de cotit. Gândirea lui [lajdeu 
nu € cursivă, ca a atâtor juni inteligenți 
români, frizând paradoxul și  imperti- 
nenţa geniului. E drept, şi limba lui — 
nu e cea de astăzi. Dar e o limbă tâvând 
după ea ciorchini şi roade zămoase. Pa- 
ginile din „Cuvente“ vol. II asupra căr- 
ților poporane, sau istoria  bogomilis- 
mului din acelaş rolum : „Originea ter. 
menului vlach“ din al doilea studiu al 
„Istoriei critice“ ; introducerile la cele 
trei  tomuri din  „Etymologicum“, şi 
„Radu Negru“, introducerea celui de al 
patrulea. rămas nesfârşit; „Principiile 
de îilologie comparativă ario-curopee', 
cu istoricul, atât de captivant povestit, 
al filologiei comparate dela Terentiu: 
Varro până la Henri FEstienne: atâtea 
studii erudite şi originale. ca acela, din 
nefericire nesfârşit, „Desţărarea lui Pe- 
tru Vodă Rareş“, publicat în foaia „Lu- 
mina“ (fostă „Din Moldova“, laşi, 1865), 
sau acela, atât de nou . şi de curagios. 
„Perit-au Dacii ?“ („Foiţa de istorie şi 
literutură“) — desfată pe orice îndiă- 
gostit de idei şi de aspra limbă româ- 
nească, ce se scrie dela sfârşitul „renaş- 
terei“ până la sfârşitul „clasicismului“, 

Li 


549 


A fost fecund, multiplu şi original. A 
scris mult, multe şi frumos gândite, fru- 
mos scrise. A deschis cărări în făgașuri- 
le cele mai întunecate  —ceiace e încă 
o trăsătură a geniului. Studiul „Perit-au 
Dacii ?* e piatra angulară a istorici o- 
riginilor noastre, întărită prin „Strat şi 
substrat“. Original clairvoyant, Hajdeu 
înţelege substanţa tracică a poporului 
român, 

Yoloseşie cel dintâi izvoare slavone, 
de unde până atunci se epuizau iextele 
greco-latine, puţine şi firave. Deaseme- 
nea, fiziognomia şi grafologia îl ajută 
să înţeleagă geniul Imi Vlad-Ţpeş (Buc. 
1364). In cărţile lui se întâlnesc pent: 
cea dintâia oară lucrările orientaliştilor 
contemporani, ale savanților în filologia 
comparată. Aduce nume noui şi științe 
nebănuite. E un fior profetic în această 
formidabilă anticipare a unci culturi, 
Nici până acum. nu l-am ajuns în toate 
dlomeniile pe cari el le-a străbătut cu 
cincizeci de ani în urmă. 

Deşi multe din cărțile lui Hajdeu cu- 
prind pagini aride prin însăşi materia- 
iul ştiinţific uzat — opera lui e mai a- 
ptropiată, mai actuală decât a mulior 
contemporani. 

Cunoscut în deaproape, se - vădeşte 
într'o neobosită descompunere şi compu- 
nere intelectuală. Mobil până la destră- 
mare, păstrează iotuş o structură orga- 
nică, ghicită în penumbră. E obsesia 
cauwzalității şi setea de sinteză. 

E ceiace ni-l apropie, ceeace ni-l face 
prieten şi îndrumător. Nu trebue să, ui- 
tim. noi aceştia din cea mai tânără pe- 
nerație, că nu întâlnim pe nimeni altul 
în trecutul culturii române care să 'm- 
bine utât de fericit raționalismul cu 
misticismul, inteligența disciplinată cu 
temperamentul greu de rezerve. Şi cun 
orice personalitate care se comemorea- 
ză nu are sorţi să rămâie în amintire de 
cât prin ceeace are comun sau fățiș po- 
trivnic cu necesităţile actuale ale spiri- 
tului — înțelegem de ce trebue să cu- 
noaștem și de ce vom îndrăgi pe Ilaj- 
deu. (O expunere organică a problema- 
ticei vieţei interioare ce toriurează cel 
la generaţiei noasire, am schiţat în „In- 
iroducerea“ la cartea „Cetind pe lorpa'“ 
şi în articolul „Pro Domo“, 7 t-West 
N. 2, 

Umanismul lui a avut acea savurvasă 
fibră caustică, erudiţia a fost însufleţită 
de geniul ipotezelor (pluralitatea Radn- 
Negrilor a fost, acum câţiva ani, adeve- 
vită la Curtea de Arges; o partie din 
explicaţiile Basarabilor sunt exacte şi 
conduc logic la o nouă tâlenire a începu- 
turilor istoriei noastre), inteligenţi şi-a 
împărţit cu expeienţa mistică materia- 
lul pe care îl grămădeau zilele şi lectu- 
rile. 

La toate aceste aptitudini şi însuşiri. 
se mai adaogă sensibilitatea artistică, 
atât de fericită, uneori. în creaţii, 

Şi în sfârşit, o hotărită incredere în 
sine şi în virtualitățile neamului, o zil- 
nică valorificare a eului, o virilă con- 
ştiinţă a geniului care îl consuma. Nu 
recunoaşteți, acum, neliniștea, preocupă- 
rile şi nădejdiile generaţiei noastre, a 
umanitarismului filosofic, a sintezei în- 
tre matematică, eperienţă şi misticism ? 


MIRCEA ELIADE 





550 


Dumnezeu, nemurirea, destâinuirea 


Acuma stiu cui vorbesc, Dar cine oare 
sunt cu insumi ? 


Cel mai nou lucriitor foarte harnic pe 
câmpul Spiritismului, doctorul Paul Gi- 
bier, în ultima sa carte: „Analyse des 
choses”. publicată, sunt acum abia câ- 
teva luni, a crezut de cuviinţă a-şi face 
următoarea uutobiografie : 

„Rog pe cititori a crede, că eu nu spui 
„aici decât cecace ştiu prin observaţiune 
„sau  experimentajiune. Am oarecare 
„trept de a pretinde că niei observaţini- 
„nea, nici experimentaţiunea nu-mi suni 
„străine. Ca medie. adică observator 
„vrând nevrând, îmi întrebuințez facul- 
„tățile mele de  observaţiune de două- 
„zeci de ani, din care cea mai mare 
„parte petrecuți în spitalele din Paris. 
„Ca experimentator, um fost de fapt în 
„timp de mai mulţi ani în capul labora- 
„torului de patologie experimentală și 
„comparativă al Muzăului de istoria nu- 
„turală din Paris” ; şi printe alte multe 
„cercetări, mi-a fost dat mie de a dovedi, 
„prin nişte experienţe delicate, cum că 
„animalii cu sânge rece, scutiţi în genere 
„de unele boale de ale animalelor cu 
„sânge cald, le pot totuşi căpăta, dacă 
„Yom ridica temperatura lor la un grad 
„apropiat de a mamiferelor, ţinându-i în 
„apă caldă. Am  doveait de asemenea 
„faptul interesant că păsările, găinele şi 
„altele, pot turba şi transmițând turba- 
„tea mamiferilor cu mai multe săptă- 
„mâui în urma altoirii, pot apoi să se 
„vindece dela sine. Cu acciaşi ocaziune 
„am arătat că turbarea, odată vindecată, 
„nu se mai reînoeşte, căci păsările cele 
„altoite întrun rând nu mai turbează, 
„când le altoim a doua oară. Tot cu cei 
„dintâi am făcut cunoscuţi germenii sau 
„microbii penfigului acut şi acei ai tur- 
„bării, şi memoriul pe care l-am publi- 
„tat asupra totalităţii lucrărilor mele 
„despre turbare şi iratamentul ci. a că- 
„pătat dela Facultatea de Medicină cea 
„mai înaltă răsplată ce se poate da unei 
„dizertaţiuni. In sfârşit, cei dela putere 
„au văzut cu ochi buni, de sigur, apucă- 
„turile mele de observator şi de expetri- 
“mentator, deoarece, în cinci rânduri di- 
„ferite, guvernul Republicii franceze 
„Mi-a încredinlat mie sarcina de a stu- 
„duia în Franța şi în străinătate, donă 
„epidemii de cholevă asiatică, două epi- 
“demii de friguri galbene şi metoudele 
„cele experimentale ale  învățaţiloi 
„Străini...“ 

Şi de ce oure le spune docturul Gibier 
toate acestea ? Fiindcă — de! a cutuezat 
să serie o carie, prin care întărește Spi- 
nitismul, şi deci se temea ca nu cumva 
lumea să-l ia peste picior, dacă dânsul 
nu-i va sț:une, mai de inainte, cu cine a- 
nume arc ui facc. 

Vrea să zică chiar astăzi, după ce Spi- 
vitismul numără deja de mult în sânul 
său o mulțime de fruntaşi curat şliinţi- 


-fici. astronomi. matematici, chimişti. fi- 


ziciani.  naturalişti, antropologisti, filo- 
zofi : pe un William Crookes, un hHussel 
Wallace, Tichte, Zăâlner, Fechner, Os- 
trogradski, Butlerov, Hare, De Morgan, 
Barret. Hugegins, R. Chambers, Glads- 
tone, Oxon, Varley, Edison, etc., etc. 
afară de căpetenii literare ca Victor 
Ilugo, Georges Sund, “'Fhaheray, Trol- 


B. P. LIASDEU - 


lope, Lytton Bulwor, Arsene lloussay. 
Thâophile Gauiier,  Longfellow,  Victo- 
rien Sarilou și alţii. chiar astăzi îndrăz- 
neşte cineva numai cu ruşinea pe obraz 
a scrie despre această credință-ştiinţă, 
această singură religiune experimentală 
Ti este iertat ori cui a tipări cu slove 
mari, că geniul e o ncbunic-şi Dumnezeu 
o epidemie ; îi este ertat a ne asigura, 
după Cabanis, că .„.cugetarea este urina 
evecrului“ : îi este iertat a împ:roşca pe 
față cu clăbuei de noroi în avânturile 
cele mai înalte. cele mai adevărat ome- 
neşii ale omului: îi este iertat a râde 
de iubire, de prietenie, de milă, de jeri: 
fire de sine. de câte altele. îi este ier- 
tat. fără a i se cere dela dânsul, delu 
acel care butjocoreşte, să dovedeu:că 
cel puţin că este cineva. că lucrează şi 
u lucrat mult şi bine, că nu e un netreb- 
u'c trântor în roiul cel muncitor al al- 
binelor, Da ! Insă când vrei să scrii de 
Dumnezeu şi de suflet, când cauţi a lă- 
muri legământul între cei plecaţi deja 
şi cei rămaşi încă, o! atunci cei fără su- 
flet şi făvă Dumnezeu. cei cu Nana îţi 
arată dinţii şi îţi cer titluri... 

Deci, să le dau şi eu pe ale mele. 

Dar ce să le spui? Să le spui că pro- 
fesor de universitate ? Nu-i mare trea- 
bă! Câţi profesori universitari în Furo- 
ja întreagă nu sunt ca un fel de impera 
ceptibili microbi, prin cari oftiecază și 
studiul şi studentul! Să le spui că sunt 
membru al Academiei şi chiar al mai 
multor Academii? larăşi nu-i mare treu 





UNIVERSUL LITERAR 


bă ! Toate Academiile din lume, dacă 
le ici cu toptanul, stau pe loc şi nu vor 
să se mişte ; iar luate în amărunt, ele 
adăpostese vecinic în sânul lor multe 
venerabile mustre de rugină intelectuală. 
puse la păstrare de vremea rea. Să le 
spui că muncesc fără întrerupere de trei 
zeci şi mai bine de ani la ogorul ştiin- 
ței şi al literaturii ? că am dat la lumi- 
nă vre'o clouăzeci şi atâtea volume ? că 
am fost lăudat de cutare şi cutare şi încă. 
cutare ? că um fost de atâtea ori pre- 
miant? că... tot nu-i mare treabă! O 
muncă oricât de îndelungată poate să fie 
stearpă sau mincinoasă ; volumele or 
cât de numeroase, pot fi un nămol de 
sccături, fără trai. după gustul momen- 
tului ; laudele cât de sgomotoase put fi 
cerşite, mijlocite sau cumpărate ;  pre- 
miile ș:ot fi de cărdăşiă. Ce să le spui 
dară 2 Voi zice numai atâta că: în istoria. 
în filologia, în orice sferă a conştiinţa 
cu am fost ivideauna sceptic, respingăna 
autoritarismul de sus cu si popularitatea 
de jos şi croindu-mi pretutindenea sin- 
gur, prin propriile mele cercelări după 
izvoare, o cale nouă, bună sau rea, cui 
mă tăiu capul, dar din inimă curată, 
fără frică de nimeni, fără folos perso- 
nul, fără făţărnicie, fără reclamă. 

Am spus că Spiritismul este credinţă- 
ştiinţă, ceeace însemnează că: pe deo- 
arte, el cuprinde în sine miezul tutu- 
vor religiunilor fără deosebire, iar pe de 
alta, nu numai se împacă cu ştiinţa uşa 
numită pozitivă, dar încă o şi întregeşte 
înfingându-şi rădăcinile adânc în Bio- 
logic. 

Intreburea, dacă se află undera sau 
nu se află nicăeri nişte neamuri ome- 
neşti atât de uitate de Dumnezeu încât 


B. P. HIAȘDEU 


UNIVERSUL LITERAR 


să nu aibă nici o adulmecare de Dumne- 
zeu. această întrebare este, negreşit, de 
o însemnăiate oarecare pentru . Antro- 
pologie și pentru Etnologie, dar aci ne 
îngrijește prea puţin, şi iată de ce. Una 
din două : se află sau nu se află. Dacă 
sc află asemenca neamuri. eceace este 
cu putință, atunci urmează că religiozi- 
tatea sta desvoltat în omenire, zi numar 
în omenire, deodată cu o treaptă oureca 
re de cultură, şi deci, ca și însăşi cul- 
tura, alcătueşte o înaintare firească a 
speciei omeneşti. Dacă însă, din potrivă 
asemenea neamuri nu se află nicăeri, 
ceeace iarăşi este cu putință, atunci în- 
ceputul religiozității trebue căutat deja 
la maimuţă, la elefant, la câine, în stra- 
turile animale inferioare omului.  Ori- 
cum ar fi dară, în ambele cazuri, reli- 
piozitatea este o propăşire necesară pe 
scara urcării organizmului, şi aceasta ne 
ajunge ca punct de plecare ; adică ne 
ajunge ca punct de plecare de a şti că: 
este tot asa în firea omului de a crede 
în Dumnezeu după cum în firea omului 
este de a sta drept pe două picioare, iar 
nu de a umbla de-abuşelea deşi cutare 
sau cutare poate să umble dcabușelea 
şi moate să nu creadă în Dumnezeu, fie 
de bună voie prin fantezie, fie de uc- 
voie prin slăbiciune organică. 

Telurite forme şi reforme. prin care 
au trecut şi trece religiozitatea: feti- 
şism, politeism,  monoteism, apoi sa- 
beism, budhism, brahinanism, mahome- 
tism, creştinism, apoi ortodoxism, cato- 
licism, protestantism, ete, nu ne privesc 
nici mai mult nici mai puţin decât în- 
trebarea de mai suş despre cpoca naş- 
terii religiozităţii, adică ne privese nu 
mai ca niște trepte de propăşire ale u- 
nuia și aceluiaș principiu. Care unu- 
me treaptă e superioară şi care este în- 
fewioară ? aleargă oriciue cum îi place; 
destul că unele nu pot a nu fi mai sus, 
allele mai jos, altele mai la mijloc. Fie- 
care treaptă sc deosebeşte de toate cele 
lalte prin cult şi prin amărunte, iar 
nouă nu ne pasă aici nici de cult, nici 
de amărunte. Fiecare se aseamănă cu 
toate celelalte prin recunoaşterea lui 
Dumnezeu, a unui Dumnezeu înțeles 
mai bine sau mai rău. dar recunoscut de 
opotrivă în veșiunea lui Cetivayo cu şi în 
religiunea lui Descartes sau a: lui Kant 
Cel mai adânc cercetător al religiozităţii 
la popoare primitive Eduard Tylor ne 
spune că : „se poate zice că nici un trib 
„sălbatic nu este panieist în sensul cel 
„strâns al cuvântului : doctrina. pe care 
„triburile sălbatice o îmbrățișează obis- 
„nuit, doctrină miilocie între moneteism 
„şi panteism, este un politeism având în 
„culme o singură zeitate supremă“. Ei 
bine, sălbatece sau  nesălbatece astfel 
sunt toate religiunile, toate până la una 
Din religiune în religiune se schimbă nu- 
mai doară numele proprii ale zeilor de a 
doua mână numai etichetele. Ce este 
Mercuriu dacă nu un Arhanghel? Câtc 
odată chiar numele propriu se păstrează 
pe furiş, bunăoară : trecând dela Roman: 
la Români. străbuna Venere se resfrânge 
in sfânta Vineri din basmurile  poporu- 
lui, Însuşi mozaismul, socotit cu drept 
cuvânt ca monoteismul, cel mai curat, ne 
vorbeşte totuşi de îngeri, adică pune la 
mijloc între om şi Dumnezeu o ceată de 
ființe aproape dumnezeeşii. Cheme-sc 
Marte, sau cheme-se sân-Gcorge, este în 
formă un politeism, deşi în fond Dumuc- 
zeu rămâne unul. unul în toate religiuni- 
le fără deosebire, înconiurat de oameni- 


dumnezei, de nişte mijlocitori între cer 
+ 


şi pămâni. din pricina cărora orice teo- 
logie se alunecă pe nesimţite în mitalo- 
gic, şi n'are ce face: trebue să se alu- 
nece. 

Ceiace ne izbeşie dela cea dintâi vede. 
re în toate religiunile, este stăruința de 
a-şi da scamă de obârşia nenumăratelor 
rele care bântnie lumea. Pretutindeni sa 
închipuit o zeitate rea, una sau maj mul. 
te, luptând împotriva binelui. La Egip- 
teni Tifou, contra lui Osiris. la Inzi Şiva 
contra lui Brahma, la Evrei Satan contra 
lui Iehova, ete. Cea mai desvoltată, cea 
mai amănunţită icoană a acestui război 
ni se înfăţişează în zoroastrismul persian 
tiecut apoi în manicheism si la urmă în 
bogomilism. De unde vine răul? se în- 
treabă mereu şi se tot întreabă sărmana 
omenire, răspunzându-si ca însăși ; cală 
să fie şi draci, nu numai îngeri. In touie 
religiunile însă ne întâmpină, dacă nu 
ca un elemeut cu totul mai presus de n- 
ceastă luptă, cel puțin ca cel menit av 
“fâvși prin înfrângerea răului, un Dum- 
nezeu unul. 

Şi omul se mângâe cu nădejdea acelci 
hivuinie dela urma urmelor, fiind sigui 
că o să gusie şi el din roadele ei, v să le 


suste nuca neam omenesc,ci anume ca 
personalitate cutare sau cutare, Nu 


sia păsit încă nici o seminţie omenească. 
oricât de  josorâtă, care să nu crea- 
ză în nemurirea sufleiului. Şi pentru 
ce oae trede ? nu cumva că se 
teme de moarte şi ar vrea să se amă- 


pească sau să se amețească ? 
Dar tocmai pentru că crede în 
nemurire, sălbatecul nu se teme de 


moarte. Fatalist la culme. el înfruntă 
primeidia mai cu lhotărtre decât oricine. 
Yatalism şi frică sunt două poluri opu- 
se, din fatalism, frică nu poate să lie; 
unde e frică, nu poate fi fatalism. Dela 
I.ucrețiu încoace, se mai  trâmbiţeuză 
mereu că si în Dumnezeu omul crede 
numai de frică. Dar pentrn ce oare omul 
mănâncă ? Nepveşit, de foame, Mâncarea 
există ca sau nu? De n'ar exista mân- 
care, omul v'ar pulea avea foame.  În- 
chipuiască-şi cineva o omenire pururea 
Nămândă ; trăind și înmulţindu-se vea- 
curi peste veacuri fără mâncare! După 
cum foamea. ca o trebuinţă organică, 
presupune că cste ceva care s'o poată 
îndestnla. tot asa credinia in Dumnezeu 
credința în nemurirea sufletului. întru 
cât aceste credinţe suni împărtăşiie de 
omenirea întreagă din toţi timpii şi din 
toate ţările, făcând parte din organismul 
omenesc. nu sc pot întemeia decât pe 
putinţa unei îndesiulări. Se întâmplă, 
vezi bine, a crede cineva şi de [rică, bu- 
năoară mai toți ateii în ajunul morții 
sau când furtuna pe Mare începe a înc- 
ca barca ; tot.aşa se întâmplă unora a 
mânca şi cu d'asila; dar vai de o ase- 
menea mâncare şi de o usemenea cere- 
dință ! 

Frică sau nefrică, oricare ar îi izvo- 
rul credinţei tuturor oamenilor în nemu- 
rirea sufletului, faptul în sine a fost ur: 
mărit, cercetat, adeverit de către ctno- 
logi, şi a căpătat în istoria comparativă 
a religiunilor numele caracteristic de 
animism. Cum este sufletul cel nemuri- 
tor, ce face el şi unde petrece după ieși- 
rea din trup, care este raportul lui de 
a doua zi cu cei rămași pe pământ, loa- 
ie acestea sunt nişte mărunțişitri, întoe- 
mite de fiecare popor, de ficcure viţă de 
oameni după alt tipic ; însă îu toate ti- 
picurile, cel creştin, cel brahmanic, cel 
chinezesc, cel sălbatec. sufletul are o 
formă, adică un învelis material, un fel 





551 


de corp străveziu sau aburos, deosebit 
de corpul cel pământesc. Mulțumită a- 
cestei forme. sufletele cele destrupate nu 
încetează de a fi îi legătură cu cele în- 
trupate, de a se vâri în treburile ome- 
neşti, de a se destăinui nouă, când o 
cred ele de cuviinţă. Sufletele cele rele 
sau nenurocite se fac strigoi sau naihe. 
Sufi!etele cele mari și curate sfinţii creş- 
tinismului, înălțându-se până la Dum- 
nezeu, devin acei mijlocitori între cer şi 
între pământ, acei oameni-dumnezei. pe 
cari toate religiunile ajung a-i prea a- 
propia de Fiinţa Supremă. Impărtăşirea 
tuturor acestor suflete, fericite sau ne- 
fericite prin vise, prin vrăji, prin ora- 
cule, prin proorori, prin câte altele, al- 
cătueşte una şi aceiaşi credință  ome- 
nească. 

In sfârşii, în toate religinnile, fie ele 
pe orice treaptă a culturii, după cum, 
binele universal se luptă cu răul uni- 
versal și ajunge a-l Dirui la adică, de 
asemenea binele individual, pe care prin 


stăruință poate să-l birniască. De aci 
urmează răsplata pentru cel biruitor, 
pedeapsă pentru cel biruit:  ruiu san 


iad, răspunderea fiecui pentru faptule 
sale. 

Religiunea dară luată peste tol, des 
brăeată de orice particularism, re orice 
impestrițare după vreme şi după loc, n! 
se înfăţişează cuprinzând trei, numai 
trei dogme: 


DUMNEZEU. 
NEMURIREA. 
DESTAINUIREA. 


Prin aceste trei, numai trei dogme, 
ari sunt legi neclintite ale firii ome- 
neşti în toată puierea cuvântului, teolo- 
gia este ştiinţă făvă a înceta de a fi cre- 
dință, adică ea înduplecă cugetarea cea 
vece şi cântăritoare, miscând în ucelaşi 
timp întradânc coardele cele mai gin- 
gaşe ale inimii. 

Insă orice ştiinţă, dacă în adevir este 
știință, trebue neapărat să fie împăcată - 
cu celelalte ştiinţe să nu fie în zizanie 
cu nici una din ele, căci toate ştiinţele 
închipuese la olaltă un întreg, un acord: 
armonios, o singură enciclopedie. Ori- 
care teologie specială, fie protestantă, 
lie catolică, fie mahometană sau brah- 
manică, se poate privi cel mult cu flora 
unei țări, o floră uneori foarte ciudată ; 
nici una însă din ele nu este Botanică, 
deşi toate sc întemeiază pe Botanică. 
care numai ea, generalitate a tuturora, 
este 'o adevărată ştiinţă. 


. . pă . s . . 


(Din „Sic Cogito) | 














UNIVERSUL LITERAR 


DUMNEZEU 


Avez vous ont, quand la nuit est sans voiles, 
La vaste meri chamter sa chanson aux ttoiles ? 
Quelle musique, amis ! Dieu parie en cette voix, 
Sublime 'createur de Linfini — son monde — 
Dieu prâte â ocean cette basse profonde 

Et l'octan chamte ses los. 


Bomnsoir, amis ! Ce Di: e, par qui ie îlot murmure, 
Par qui tout prend naissance et vit dans la mature, 
Qui tit ce qu'on ne peut ni comprendre. ni voir, 
Comme les flois des mers, comme les choeurs des anges, 
Benissez-le sans  cesse et chantez ses lowanges. 

; Au clair de lune, amis, bonsoir ! 


Ilie Hasdeu, Au bord de la mer. 


Aș vrea să smulg din mine un cântec. numai unul, 
Un singur de pe urmă: Copil întârziat 

Ce mu se naşte încă, dar totuş, plin de viaţă, 
Duioasa mumă-l simte sub inimă svâenind. 


Un cântec, numai unul, acum la cărunteţe, 

Ca Făt-Frumos din basmul cu ,fost-au fost un moş..“. 
E gârbovit bătrânul, dar fiul cât un munte 

Miratei lumi va zice: dintrânsul m'am născut, 


Un cântec, numai unul... Când soarele-asfinţeşte 
Pun alt tărâm să treacă, eternul călător 
Pământului îi toarnă lumini mai arzătoare 

Şi pleacă, iar odihna s'aşterne pe pământ. 


tin cântec, numai unul ! Dar rima cea cochetă 
Aleargă după tineri, şi ca se prind nn pot; 
lar când, xăutăcioasa se-apropie de mine, 
Gândirea mi-o ciopleşte, eşind ceva mai mic. 


A, rimă răsfăţată ! Crezi tu că făr'de tine 
Bătrânul nu-i în stare să-şi taie din granit 

Un cântec ce nu piere, un imn ursit de veacuri 
Păretele ciclopic durat făr'de ciment ? 


O rimă, ce'i aceca ? E haina de paradă 
C'un cârd de decoraţii smălțat şi poleit, 
Sub care toți d'a-rândul îţi par că's d'o potrivă, 
Ş'adesea chiar piticul se leapădă măreț, 


Nu-i poesie rima. Homer şi Anacreonte, 
Virgiliu şi Horaţiu n'au stat a făuri 

Pe „Tisa — plânsu-mi-s'a...* sonoare chițibuşuri 
Pc-o cârtită menite so schimbe 'n elefant. 


Artistic e terțetul poemelor danteşte, 

Na-i însă pentru Dante. Gigant cu zurgălăi ! 
Divina-i Comedie ar îi si mai divină 

De i-ar lipsi aceste broboade pământeşti. 


Shakespeare, Shakespeare cel mare, 

Shakespeare cel fără seamăn, 
Al cărui geniu soarbe tot neamul omenese 
ecua cristalul prismei îl vezi sorbind lumina, 


hakespeare, când cată rimă, vai! nu mai e Shakespeare. 


'Tu fugi de mine? Fie! Iţi mulţumesc. Odată 
Fugit-ai şi de Milton cel orb şi prigonit, 
Şi'atunci, din neputinţă croindu-şi o putere, 
A scris el fără rimă sublimul Paradis. 


Da, tu'mi plăceai şi mie în vremile trecute - 
Când te-acăţam la versuri. cum fetele din sat 
Acaţă la cosite câte-un boboc de îloare. 

Măcar că fără benghiuri frumosu'i mai frumos. 


Drăguţă-i garofița cu frageda-i catrință 
Din roşu şi din gatben, bucăţi de catifea 
Drăguţ e tluturaşul, garoaiă sburătoare. 
Catiielat şi dânsul, şi dânsul efemer ; 


Dar nu-i garoafă bradul, nici aqnila nu-i îlutur; 
Lor nu le trebue roşu şi galben şi pestriţ: 

Prin singura-i mărime se'nalță cel ce-i mare ; 
Cel mic se'nzorzonează, căci e pipernicit... 


Un cântec, numai unul! şi cel mai de pe-nrmă, 

Aș vrea să smulg din mine... Dar unde-i ? Nu-l brodesc. 
Acum îl simț aicea, şi-l simț deja departe, 

Şi simț că-i pretutindeni, şi simț că-l simt mereu. 


Eu nasc o cugetare şi dânsa-si ica avântul 
Nimie no mai opreşte în spaţiu sau în timp; 
A mea-i şi parcă-i alta, căci este fără margini ; 
A mca-i şi infinită, plutind în univers. 


E infinit în mine nu omul ce! de carne, 

Nu hârca-i infinită, ci cupetarea mea: 
Artistul fărastâmpăr ce 'ntrerupt îmi joacă 
Pe clapele din creier, cântând ca pe-un clavir, 


Şi clapele tocite se pre'noesc. se schimbă ; 

La locu-i nu rămâne nici una dupun an; 

Dar eu sunt tat același prin tat ce cugetasem 
Prin tot ce cugeta-voi pe clape noi sau vechi. 


Clavirul când se strică, eu mă silese a-l drege, 

Că m'am deprins cu dânsul, mi-e drag, m'am nărăvit ; 
Când nu se mai acordă, îl spulber cu mâuie, 

Sau fără supărare îl părăsesc şi plec. 


Şi pleacă cugetarea-mi să-şi cate alte clape 
Pun alt clavir.. 

Poete ! păşesșie mai încet! 
Nu desveli d'odată altarul nemuriri : 
Lumina-i ameţeşte pe cei nedumeriţi. 


In mineii infinitul 1... Dar eu şi Hotentotul, 

Un Cesar, un Plafone, un Kant sun Eschimos 
Suntem aceiaşi viță : la cel mai crud sălbatic 
S'ascunde'n cugetare ceva nemărginit, 


Când țes aceste strofe, eu simţ că-i lângă mine 

Un seapăr, o scântee cu chipul lui Darwin, 

Şndie peste capu'mi şoptind-i : „omu'i muscă! 
„Ce-i musca ? ce-i o iarbă? şi ce-i un bolovan ?...“ 


Șa dispărut ; îar glasu-i, mai răsunând, în juru-mi, 
Cuvinte răsturnate mi-aduce „musca-i om ! 

„Din cremene'i o plantă, din plantă-i animalul, 

Din om un înger naşte, din înger un Isus !... 


Şi cutundat în gânduri, privind cu zăpăcire 

O piatră la picioru'mi rostogolită jos, 

Eu o luai cu spaimă s'o netezese cu milă, 
Zicându-i : chiar în tine-i un punct din Infinit! 


Prin punct se'ncepe lumea. Un punct dimensii n'are, 
Nimic mai fără formă și mai nepipăit 

la pune-l în mişcare, şi linia se'ntinde, 

Şi linia'ți dă totul: deci, totul e întrun punct. 


Natura, firmamente, sistemete solare, 

Cu toate câte'n ele și printre ele sunt, 
Cu'ncetul se desvoltă din puncturi ce ge mişcă, 
Din puncturi ce se mişcă plecând din Dumnezeu, 


Din Dumnezeu plecate, si ele-s infinite : 

Un punct nu să măsoară, fiind nețărmurit: 

Din Forța cea mai îorță plecând, şi ele's forțe; 
lin punct zideşte siera, căci este centrul ei. 


Nu-l înțelege mintea nu poate săi cuprindă, 
Atât de mare este şii pare-atât de mic: 
Minunea îără care în veci mu Sar pricepe 
Mo ce se'ntemeiază pe-acest nepriceput ! 


UNIVERSUL LITERAP 853 


Aşa'n orice ştiinţă isvoru-i poesia, „Şi-aceste oceanuri se tot desfandă în Mine. 
Chimistul şAstronemul încalecă pe stinx, „Măntrebi ; ce's eu ? iubire. Măntrebi: ce fac? iubesc, 
Impinşi prin miriade de niscuri înfinite „De n'aş uzzi, pe cine Mi-aş revărsa iubirea ? 
Ce-i duc la infinitul cel mare : Dummnezen. „Ca să iubesc, Mă sfâşi, urzind din Mine lumi! 
Şi cecace născuse p'acele miriade „Arhanghelii, din sânu-mi porniţi ca nişte puncturi 
Și ceace lenoadă cu Unul infinit. i „De mii şi mii de veacuri, apoi filtrați pe rând Ă 
Şi ceace le-atrage unite la olaltă. „Prin pietre şi prin plante, prin animali, prin oameni, 
. u [i [A : a a » a . . - “o p > 
Cea mai supremă lege, e legea da iubi !... „Când se reîntore în Mine, triumiători atleți. 
Li . . . Ea 
Un cântec, numai unul şi cel mai de pe-urmă, „Cea rază de iubire, primită la plecare, 
Voind să-l smulg din mine, lam asvârlit în cer: „Moi vie şi maj vie şacuma curcubeu, 
Din cer mi-l crâmpofeşte în creier cugetarea, „li sbuciumă, îi fierbe. îi face să urzească, 
Dar nu-i întreg : sfârşitul rămase “n cer pribeag. „Și eu din nebuloase îi las a cerne sori ! 
ză sie. Iota pat, La ae pu mrd ridic : „lar când o omenire pe vruna din plantele 
mid A inal — îmi n a u-i > pa idic ; | „Căzută“n desnădejde, Mă strigă'n ajutor, 
Eta i] E ile E dr: 3 ala ilie nud „Dintre arhangheli unul, ea Messia s'avântă, 
PR OETARIII, CALE: OR Ea Ie-pia ORL 07 zi „Jertiindu-se să scape nevinovate pi! 
Extasul... ce-i extasul ? o clipă seculară FE na ara raita i A ac gara ce 
In care vezi atâtea trăite si trăind, mi atlaa Imi oma eome vuhitea ea ce 
Incât un veac îți pare, nu vrei să crezi şi totuşi dă Pe ae: CES ee BUDIRE., MITEA eee Iei, leac, 
„De n'ași urzi, pe cine Mi-aş revărsa iubirea ? 


tiinţa'i nevoită să murmure : asa-i! fe sa ie i A : . 
Sfiinj ȘI Ș Ş „Ca să iubese, Mă sfâşi, urzind din Mine lumi! 


Când omul cade în apă şi gata să sennece, — 
'Precând în panoramă pe dinaintea sa 
Intreaga“ viaţă. viața-i întreagă d'amănuntul 
O simte în clipa ceia, o clipă. nu mai mult. 


Şi când vorbia, cuvântul, unind acele puncturi, 
Le răspândia din suiluii şi fiecare punct 
L.uu câte-o figură, un calanod, o formă: 
Maleria se'nchiagă având o forță 'n ea... 


Când p'un bolnav Yadoarme un doctor ca să'l taie, 
Ii eiopârfeşte trupul, dar sufletu'n extas 

Nu ştie de durere, petrece, cântă, joacă, 

Trăeşte luni o clipă, o clipă, nu mai mult. 


Extasul încetează. Poetul se deşteaptă. 

Mai luminos se simte : şin el, şin prajma lui. 
Frânturi din amintire în creicru'i s'aşează 

Si gândul ca să toarcă, apucă noul fir. 


Extasul n'are-a face cu clapele din creier, Mialerie şi torii 1 Din totța iecă sipreiiă 
Deşi'n clavir răsună, spunându-i ce-a simţit : să bla 00-40 A SABre 
Ce-i numai forţă, una monadă fără țărm, 


O povestire lungă, cuvinte şi cuvinte, x A eh A 
Măcar ca îost o clipă, o clipă, pu mai mult. Ori-ce se desfiişoară, ori-ce se desdrumează, 
d Rămâne forţă, însă c'an strai de individ. 


Extasul mă răpește, Aud divinitatea: 

„Mă'mntrebi: ce's Eu ? iubire. Mă'mntrebi : ce fac? iubesc. 
„De n'aşi urzi, pe cinc Mi-aş revărsa iubirea ? 

„Ca să iubesc, Mă sfâsi, urzind din Mine lumi? 


Şi straiul se transformă. Prin vieți evolutive 
Treptat se subțiază, ajunge străveziu. 
Nepipăit, elastic, întreţesut cu forţa, 

A cărei e pojghiţă : un corp molecular. 


„Tot ce urzesc din sânu-Mi, e urzitor la rându-i 
„Pornind din Mine, este un microcosmic Eu. 
„Ce lam născut să crească în plină libertate : 
„Să se renască singur, mai sus şi iar mai sus. 


Naturalistul, care din jos în sus învaţă, 
Materia visează un universu'ntreg 

Din sus în jos cu fală priveste filosotul 
Şi-i pare numai forță. Se'nsală amândoi. 


„Un germen de voinţă se mişcă chiar în piatră. 

„E adormit, e leniş : o umbră de impuls; 

„Dar când se redeşteaptă, mijeste'n piatră muşehiul, 
„lur dela Muşchiu la Spirit — sentinde scaram timp. 


Poctul singur ştie, extaticul prin care 

In jos zâmbeşte cerul, pământul plângen sus; 
Şi el, plăpânda harpă, vibrează totodată 

Cu Dumnezeu-iubirea şi cu iubirea-om... 


„Cu cât voința este mai forte, mai călită, 


„Cu-atâia se iuțeşte s'ajungă mai curând, În cântec, numai unul şi cel mai de pe urmă, 
„Căci orice punct se'ntoarce pe sânu'Mi : să se “nşire Voind să-l smulga din mine, îl asvârlii în cer: 
„In Saiba de luceferi un nou mărgărilar. Și ca să prind fugarul, sburatam după dânsul: 


Văzui eternitatea... De ce m'am mai întors? 
„Mi-e dragă chiar o piatră ; dar un arhangheli ! Dânsul 


„Din muşchiu, prin suferinţe de secoli necurmaţi, De ce? Căci fie-cărui e dată o solie 
„Reintră iar în Mine, iubire înmiită Mai are pân'la ţintă apostolatul meu. | 
„Din tot ce el iubise în sutele de vieţi! Răbdare şinainte ! Când voi sosi la capăt, 
a Si i Aa eta Să cânt cu serafimii: ză 
„Atâţia taţi şi mume ! atâţia fii şi fice, O Dumnezeule !  .: 


„Surori şi frați şi soafe şi neamuri şi amici : 
„lubiri de el trăite, trăite și rămase 
„Un ocean într'ânsul, iubit şi iubitor! B. P. HAŞDEU 














Hajdeu, academician 


Familiarul sălii de lectură din Biblio- 
teca Academiei Române ca şi pusugerul 
unilor de studii universitare, cunoaste 
imagina impresionantă, a unui  ltajdeu 
încadrat de o frumoasă barbă ulbă, grav, 
gânditor, pustnic adâncit în viziunile 
ncastâmpăratei lui genialităţi. Tabloul e 
așezat deasupra rafiurilor cu publicaţii 
ale Academiei. Discursuri de recepţie şi 
anale. în vecinătatea acelor fascicole din 
grandiosul său Etymologicum şi unu de- 
parte de Cuventele den betrani, cari an 
stârnit, şi unele şi altele. numeroase si 
pasionate discuţii între membrii savante 
adunări. 

U monografie Majdeu va trebui să facă 
parte însemnată activităţii nemuritorului 
la Academie. Desigur, o bună parte din 
această activilute şe găseşte astăzi în pa- 
ginile atâtora diu lucrările lui, [ste însă 
un aspect cure nici odată nu va putea fi 
scos dintre rândurile opurilor şi care va 
trebui reconstituit din fragmentele des- 
baterilor tipărite în Analele Academiei 
Române. Un aspect oarecum aneedotic în 
marginea crudiției. 

Să spicuim, pentru astăzi, în aștepta- 
rea monografistului, dintro activitate ce 
se desfăsoară între 1877, de când la t5 
Septembrie, e ales membru şi până în 
1907 când răposează. Un lIlajileu compli- 
:nentar, dacă se poate spune, se alege din 
şedinţele Academiei. În comunicări sa- 
sante, precum ,„lileniul chinezatului ro- 
inânese“, „Cine sunt Albanezii” fragmen- 
te din Etymologicum, ete. etc.; în lec- 
iuri. care vor fi sburlit mulţi peri pe 
venerabilele creştete ale colegilor săi — 
nu știu de ce, (şi nu ştiu cât de drept 
este), mă gândese la Quintescu — pre- 
cum lectura, în 1894, a poemului siu fi- 
losofic „Dumnezeu“ sau a „Sonatei la 
Kreutzer, în 1895 ; în intervențiile de or- 
din șiiințific, sau de ordin pur sufletesc, 
cam este sprijinul bănese, ce pledează, 
la cererea d-lui O. Densuşianu care în 
şedinţu dela 19 Martie 1897 solicită Acu- 
demici un ajutor de 2500 lei. pentru a 
acudia la Laibach manuscrisele din bi- 
blioteca lui Kopitar şi a sta câtva timp 





in Îstria, Sudul Ltalici şi Sardinici pen- 
tru studii dialectale — ajutor cure, cu 
tvată bunu recomandatie a lui Flujdeu, se 
vefuză după explicaţia lui Dimitrie Stur- 
za din cauza mijloacelor  bineşti res- 
te&nse : în ranoartele cu care însoţeşte 
jucrările ce se prezintă la premiile aca- 
demice, în discuțiile pe care le stârnesc 
lucvăpile ce însuşi prezintă la premii sau 
chestiunea dicționarului Academiei, cu 
«esrădăcinarea ce urmeuză, în demnita- 
tea cu care îşi apără, integralitatea punc- 
tului său de vedere, stiu în promptitudr 
nea cu care demisionează din Acartemie, 
în propunerile de membri între altele 
aceea de membru onorat, a pictorului 
Nicolue Grigorescu, cate e propus în 
şedinţa dela 7 Aprilie 1899 şi ales în acecu 
dela $ Aprilie, în elogiul ce face în şe- 
dinta diu 20 Sept. 1890 răposatului librar 
1. V. Socec la a cărui înmormântare chiar 
reprezintă Academia Română şi despre 
care spune că a contribuit mult la des- 
voltarea literaturii române şi că a fost 
pentru țara noastră ceeace Hachette a 
fost pentru Franţa : — în acestea şi în 
atâtea alte  man'festațiuni  acarlemirce, 
Ifasdeu își completează complexa lui fi- 
zionomie sufletească. Monografistul haj- 
deian va aflu în nenumăratele aspecte 
academice ale savantului polinystor ho- 
zată materie de verificare «dar şi de piio- 
vească evocare 


PREMII 
— Rapoarte şi rapoarte — 


Premiile literare au îu ele ceva din 
semânţa de discordie a mărului lui Pu- 
ri5. Cele academice şi în special cele de 
la noi, au o savoare căroru unii -ar puteai 
spune de struguri acri din fabulă când 
uu este deadreptul de mere pădureţe. 

In orice caz istoricul premiilor acade- 
mice nu trebue să se lipsească de marele 
capitol al rapoartelor ce însoțesc lucră- 
vile candidate. Hajdeu îşi are şi el pura- 
paful de injustiţie. 

In sedința dela 20 Septembrie  IB7R. 
prezidată de Ion Ghica şi la care purti- 


— 


me 


B. P. HAŞDEU 


UNIVERSUL LITERAR 


cipă: P. $. Aurcliun, V. Bubeş, O. Ba- 
vițiu, Iosif Ilodoș, Niculae lonescu. Au- 
gust Treboiu. Luurian, Alexandru Odo 
bescu, N. Roman, G, Sion, Gr. Ştefănescu, 
D. A, Surza — Gheorghe Barițiu citește 
raportul general al comisiunii însărcina: 
te să uleagză cea mai bună carte tipărită 
în cursul anului“. 

Candidează : Hajdeu cu volumul întâi 
din „Cuvente den betrani“ ; Gheorghe 
Sion cu dama în versuri „La Plevna“; 
V. A, Urechia cu scrieri dramatice şi o- 
vutorice şi Teulescu cu „Revoluţia şi re- 
voiuționant”, Premiul ce se disputa era 
premiul  Năsturel-lleveseu de 4000 lei. 
Primii trei candidaţi crau membri ai 
Academiei. (Mai târziu şi după o jndelun- 
gată experienţă, discuţii şi eşecuri, între 
cari, acesta, al lui llajdeu n'a contribuit 
mai puțiu, sa luat hotărirea ca membrii 
Academiei să uu poată candida la premii- 
le ce ci însuşi conferă, 

Era evident că lucrarea lui Ilujdleu ar 
fi trebuit să ia, în unanimitate, premiul. 
La orice caz, astăzi, e limpede. Din vasta 
activitate fitologică a lui Hajdeu. „Cu- 
vontele“ ca si toată directiva colecţio- 
nări: de texte vechi. în care continuă, 
fericit, pe Cipariu, este regiunca pe care 
nceruţătorul timp a minat-o cel mai pu- 
țin. Nu era”si părerea—desigur nu a iu- 
Luxor, colegilor lui Ilajdeu. Și.apoi, dacă 
mai e nevoe do udăogat: conlra-candi- 
daţii ! Căci. înainte de u spicui desbate- 
rea iată fără comentarii. din ruportul la 
drama „La Plevna“. a lui Sion, câteva ver- 
suri podoabe ce reclamau onoarea de a 
cyfeura cu lucrarea ştiinţifică a lui Haj- 
deu : ! 


Sus pe Wealurite Plevnei, la Elvira mă gândesc 
Şial ei mândru, dulce ntmc, 
cu dor murc îl şuptesc. 


Duagiani în uparare di redute sus s'aţine 
tar Românul jos în vale la ochiw pușca mereu ține 
De-ai muri, pe a inca buză 

vor fi scrise două sume :! 
„România şi Etvira“”, ce-am iubit 

mai miwt în lume! 

»iec în înc, adio, drază ! roagă-te lui Duumezcu 
Pentru gloria română, meuitând amorul meu. 


Si totuşi Sion obține 3 voturi, îlrechiă 
2, Teulescu 1 faţii de cele 4 ale lui Ilay- 
deu — nici unul însă neobţinând unani- 
mnitatea voturilor comisiunii speciale. 

Discuţia se fixează în jurul lucrării 
lui llaiden. 

Nicolae Ionescu şi Grigore Ştefănescu 
susţin că spiritul testamentului se opu- 
ne la premierea cărţii lui Ilajdeu. Se 
vorbeşte, adică acolo de „carte tipărită 
originală“, a cărei și concepţie și exe- 
cuţie să fie originală, pe când d. Ilaşden 
prezintă o carte în care minima parte 
este originală“, 

Odobescu ia apărarea  ,„Cuvenielor”. 
"Dacă se admit la premiu, zice dânsul, 
traduceri, cu anexe de note explicative 
şi comentarii. cu atât mai mult trebuese 
adnuse reproducerile de cărţi roinâneşti. 
Argumentul nu era dibaciu. De aceea 
Grigore Ştefănescu îl şi foloseşte: Se 
zice „comentarii“, dar aici nouă zecimi 
sunt copieri de texte şi numai o zecime 
comentarii. 

Prin urmare, deoarece nici cartea nu 
are valoare intrinsecă, nici condiţiile tes- 
iamentului nu sunt implinite, premierea 
irebucşie respinsă. 

Babeş, după ce se întreabă: „Ce fo- 
los crede d. llajdeu că poate rezulta diu 
curtea d-sale“, socoteşte ci premiul poate 
fi acordat, în speranţa volumului pro- 


UNIVERSUL LITERAR 


mis, deoarece Ilajdeu va face „deduc- 
țiile“* în volumul Il. 

La care Grigore Ştefănescu, * cu acea 
severitate, aşa de inocentă în aparenţă 
si pe care Hajdeu a cunoscut-o sin alte 
prilejuri. când na practicat-o el însuşi 
--adaogă, că nu înţelege cum poate d-l 
Pabeş să premieze „speranța” ! 

Se pune la vot raportul comisiunii și 
rezultatul este: 4 bile albe, 7 negre şi 
1 abtținere. 

Preşedintele anunţa că premierea căr- 
jii lui Ilajdeu s'a respins. Se decide pu- 
Wlicarea în Anale a raporiului integral, 
al lui Barițiu, referitor la Hajdeu şi pri- 
viitor la ceilalţi 5 concurenți, un rezumat. 

Tomurile celelalte din .„Cuvente“* au 
avut însă altă şansă. 

Doi ani mai târziu, în 1880, Hajdeu ce 
1 remiat cu pr. Eliade, de 5000 lei pentru 
tomul II din „Cuvente den betuani“ şi în 
'85t iarăşi cu pr. Eliade de 5000 lei pen- 
tiu tomul INT. 

Dar iată şi reversul medaliei. 

În ședința din 14 Aprilie 1891, prezi- 
dată chiar de dânsul, Hajdeu citeşte ra- 
poartele sale pentru : „Studii critice“ de 
Gherea şi „Teatru“ şi „Năpasta“ de Ca- 
rageale. Amândouă rapoartele foarte se- 
vere, lui Carageale îi imputa că nu este 


un creator de tipuri ci un fotograf, că 


pune în scenă nu un tip ci un individ 
pe care-l reproduce cum l-a văzut. Fal- 
şitatea acestei opinii o combate cu multă 
căidură venerabilul Iacob  Negruţi. li 
urmează însă diatriba violentă și funda- 
mental greşită a lui Dimitrie Sturza, du- 
pă care Carapeale are talent dar îl în- 
trebuinţează ca să ponegrească ţara. Dar 
"rocesul se cunoaşte. 

Votul, a cărui atmosferă fusese pre- 
parată de autoritatea unui Hajdeu și 
Sturza decide:  Carageale 5 voturi; 
a-soara Smaranda Gârbea (cunoaşteţi ?): 
5 voturi. 

In 1897, George Coşbuc candidează la 
Marele Premiu Năsturel de 12.000 lei, cu 
traducerea Eneidei. Raportul lui Hajdeu 
mi cuprinde nici 10 rânduri. El aminteşte 
că premiul acesta l-au obţinut până acu- 
ma Alecsandri şi Odobescu, că lucrarea 
ui Coşbuc cliiar dacă ar fi originală şi 
nar avea atâlea defecte şi tot n'ar me- 
rita premiul cel mare şi citând ultimele 
5 vevsuri din traducere cu ultimele cu. 
vinte în care eroul expirând, îşi dă .„mâ- 
niosul său suflet“. termină raportul: 
„Oricât de tare star mânia poetul, pre- 
miul cel mare nu i se poate da“. 

Ceeace unu sta adeverit. Ruportorul ge- 
neral Grigore Tocilescu, a combătut în- 
tâi raportul .lui Hajdeu. a trecut apoi la 
o munițioasă şi plină de laude analiză 
u traducerii şi Coşbuc a avut Năsturelul. 


ETPYMOLOGICUM MAGNUM 
ROMANIAE 


Povestea dicționarului limbii române a 
împrumutat de mult atributul basmului 
cu cucosul roş. Este aproape un mit al 
dicționarului in cultura noastră. Un mit 
care a răspuns la un cult... Amintiţi-vă 
vumai de entuziasmul cu cure ă fost îm- 
brățişată anul trecut propunerea-Bucuţa 
de a se veni în ajuiorul dicționarului A- 
cademiei Române, prin desfacerea. fasei- 
culelor rămase. Amintiţi-vă” de tânguirea 
lui Samoil Micu că alături de Român; 
numai țiganii nau dicţionarul pe care 
toaie naţiile il au şi de străduinţa lui şi 
n următorilor cu Petru Maior în frunte, 
întru redactarea acelui Lexicon de Buda 
şi, mai târziu după înfiinţarea Acade- 


555 








B. P. HA 


SDEU PE PATUL DE MOARTE 


Duminică 19 August 1907 


Din colecţiile Academiei Române 


iniei Române de testamentul lui Vanghe.== va face expunerea problemei dicţiona- 


lie Zapa şi de clausa dicționarului, de 
încercarea nefericită a lui Laurian şi 
Massim și de generosul gând al Regelui 
Carol care în sesiunea Academiei din 
1S54+ îndeamnă şi contribue, băneşte la 
alcătuirea unui dicţionar. 

Însărcinarea cade în seama lui Hajdeu. 
FI citeşte într'una din şedinţele Acade- 
imiei şi în faţa Regelui o mostră (artico- 
lele aşa. ariciu, alun) de cum concepea 
dânsul redaciarea acelui  Etymologicum 
Magnum Romaniae. Planul era grandios 
şi se vădia dela început nepractic. Maio- 
vescu luase, în chiar acea şedinţă, cuvân- 
tul ca să araie că tratarea e prea des- 
voltată. Regele însă îşi dăduse asenti- 
meniul şi din 1884 plătea regulat 6000 
ici anual, la cari statul adăoga alţi 40%0 
lei pentru colaboratorii lui Ilajdeu. In 
1504, zece ani după iniţiativa regală şi 
tot într'o şedinţă solemnă, Regele Carol 
recapitulează chestiunea. dicționarului, 
laudă lucravea si aşteaptă realizarea cei. 
Insă „Etymologicum“ abia trecuse la a 
doua literă. Academia punând în cum- 
văpă dorința Regelui şi vastitatea pla- 
nului haşdeian se gândeşte la reziliarea 
însăreinării. 

le aceea, în şedinţa dela 27 Martie 
1897, un atac concentrat izbucnește. În- 
văluii în complimente şi solicitudint 
înalte, el nu este mai puţin violent. 

Kretzulescu începe atacul, expune 
chestiunea dicționarului, aminteşte de 
sacrificiile băneşti pe care Regele le face 
de i3 ani de zile, pentru ea dicţionarul 
sii nu fi aiuns decât la litera B. Intervine 
Sturza și cu ocoluri şi devotale laude 
pentru _ erudiţia uutorului cere lui IHaj- 
leu să facă reduceri. 

Însă nici chestiunea, nici inscenarea cei 
nu puteau să placă lui Hajdeu. El începe 
prin a declara (şi urmăm de aproape A- 
nalele Academiei pe 1897), că :se simte 


naiural mişcat şi atins când o chestiune. 


de asemenea natură, care-l -priveşte di- 
reci pe d-sa; a fost ridicată pe neaştep- 
iate, că nu poate udmite o comisiune de 
anehetă, judiciară cum se zice, că lovi- 
rca ce i se face este necavalerească şi că 


vului în şedinţa ce i se va fixa. lar la o 
„recizare a lui Dimitrie Sturza că dic- 
ționarul sia depărtat de planul propus, 
ilajdeu reeminteşte aprobarea  Suvera- 
nuiui şi că nu se poate vorbi acum des- 
pre ani şi zile sau despre un angajameni 
cvonologic. Aminteşte totodată că de cum 
au trecut 6 ani Academia a prelungit în 
mod solemn termenul. 

Două zile mai târziu în sedința dela 
40 Martie, soarta Etymologicului era ho- 
tăîtă. | 

Ilajdeu face o lungă expunere al că- 
„ui înţeles, în concluzie, este că nu va 
venunța la planul lucrării, nu-şi va 
ciunii ideea şi nu va consimți la restric- 
țluni nepetrivite cu demnitatea lui Haj- 
cu care a trecut de 60 de ani. Cât pri- 
veşte mijloacele băneşti. va face apel la 
subseripția publică pentru continuarea 
operei. 

Intervenţiile lui Maiorescu, Kalinderu, 
“Sbiera, Sturza, pentru limitarea planului, 
alții pentru ca [Hajdeu să-și iu colabora: 
lori, nu-l elintese din hotărirea luata. 

O notă veselă aduce apărarea cu două 
talere a lui Carapgiani. 

Întâi o mică socoteală: Dacă pentru: 
nici 2 litere au trebuit 15 uni, pentru cele 
»4 ale alfabeiului vor mai trebui 145 de 
nui si dacă o literă a costat 105.000 lei, 
ioate vor costa două milioane şi jumă- 
iale.: Asemueşte lucrarea lui Hajdeu cu: 
vidicarea  Partenonului. „Am început 
Partenonul, zice' Haideu, nu mă pot lăsa 
de el“. Și povesteşte două anecdote. | 

Când s'a făcut Partenonul la care I- 
crau Phydias şi Ktinis poporul era nc- 
mulțumit pentrucă nu vedea scara cu 
cure să urce la cele două rânduri aşe 
zale prea de-asupra. Poporul cerea sca- 
vă şi vocifera, arhitecţii răspundeau că 
nu pot da scară pentrucă ei au lucrat 
monumentul după regulile artei. Numai 
cei serioşi aprobau pe arhitecţi. 

Și altă anecdotă: La zugrăvirea unei 
biserici, pentru care banii lipseau, plă- 
lea câte unul zugravului, câte un sfânt. 
Si lucrarea înuinta. Cere unul. .zugravu- 
lui să-i facă pe Cristos, cu iatagau la brâu 














556 


şi cu papuci roşii în picioare, că alifel 
nu plăteşte. Zugravul se: supune, dar 
scrie în josul picturii: „Te rog. Chris- 
toase. iartă-mă că te-am făcut cu iatagan 
şi cu papuci dar altfel nu mi se plătea 
zugrăveala“. 

Petre Poni este de părere, dacă mai 
trebuia, ca lucrarea Imi Hajdeu să con- 
tinue pe vechile baze, şi ca Academia să 
contribue în limita posibilităţilor dar că 
Dictionarul Academiei să se lucreze pe 
clte baze. 

O propunere subscrisă de Kretzulescu, 
Tocilescu, Maiorescu. Kalinderu, Sturza, 
Quintescu, Vulcan. Maniu, hotărăşte : 

1) Publicarea Etymologicului pe bazele 
actuale, încetează la 1 Ianuarie 18%; 

2) O comisiune de 5 membri (inclusiv 
ilajdeu) va întocmi programa nonei lu- 
crări. în conformitate cu dorința expre- 
să din 1884 a Regelui Carol. 

Şi noul Dicţionar e şi el în drum. Că 
Fiymologicul lui Hajdeu nu sar fi sfâr- 
sit. niciodată, chiar în condiţii matusale- 


mice e neîndoios. Se va sfârşi ovare a- 


cesta, de aslăzi. al Academici ? Şi n'ar 
li oare, practic, ca în așteptarea acelei 
zile, să se dea o ediţie românească din 
cele 3 volume, impozante şi erudite a 
dicționarului românesc. în limba germa- 
nă, a d-lui H. Tiktin ? 


DEMISIA DIN ACADEMIE 


Raportul secretarului general pe 1885. 
spunea cu privire la  neapariţia, încă, 
volumului doi al Psaltirii lui Coresi: 
„In ce se atinge de Coresi, suntem si- 
guri că onorabilul nostru coleg, d-l Ifaj- 
deu care a luat asupră-şi lucrarea în 
chestiune va profita de această ocaziune 
spre a da Academiei asigurarea că vom 
vedea în curând Psaltirea lui Coresi ter- 
minată si dată la lumină“. 

Hajdeu lămureşte că priveşte consta- 
tarea ca o acuzare. că dacă ar fi voit 
să facă o Încrare orişicum ar îi fost ter- 
minaţă până acum şi că „un glosar com- 
parativ între Coresi şi toate psaltirile 
uu e o lucrare dintro zi în alta“. 

lar în şedinţa dela 6 Aprilie 1883, pre- 
zidată de Tiiu Maiorescu, Hajdeu pre- 
zintă o adresă prin care face cunoscut 
că se retrape din Academie, după care 
părăseşte şedinţa. 

Desigur, demisia nu se primeşte. 

Să reținem însă, cu titlu de epigraf li- 
minar, şi de un simbolic tâlc argumenta- 
rea lui Ion Ghica: Membrii Academiei, 
zice dânsul, sunt aleşi pe viață; ba şi 
după moarte sunt prezenți în Academie. 
prin efigie. Poate cineva absenta peniru 
caz de boală. dar demisiune pu poale 
da. „De oarece a primit să intre în A- 
cademie, e ținut a rămâne aici“. 

Un fel, cam brutal poate, însă nu mai 
putin plastic despre „imortalitatea'“' mem- 
brilor Academiei. Efigia despre care 
vorbea Ion Ghica să o luăm mai mult în 
înţelesul ei spiritual. i 

Sufletul lui Hajdeu e prezent la Aca- 
demie. 


PERPESSICIUS 








UNIVERSUL LITERAR 


Bogdan Petriceicu Haşdeu 


E! i Ș PN 3 

Imi. este cu neputinţă să înșir aici 
toate scrierile izvorite din pana lui ]laş- 
deu şi să fac o dare de seamă miăcarcâi 
de restrânsă despre conţinutul lor, căci 
ar fi să depăşesc mult limitele pernise 
ale cuvântării mele, Aceste scrieri, cati 
toate poartă mai mult sau mai puţin pe- 
cetia geniului său, sunt atât de numeroa- 
se şi atit de variate, încât numai cetini 
lista lor te cuprinde mirarea cum a pu- 
tut fi de ajuns o viaţă de om pentru o 
operă aşa de întinsă. [E în adevăr ceva 
neînchipuit cât capital de muncă, de e- 
netgie, de erudițiune a trebuit să chel- 
tuiască el, pentru ca să încheie în spa- 
țiul unei vieţi un şir de atâtea mari lu- 
crări. 

Mă voi mărgini deci să citez din dome- 
niul literaturii : Micuţa, trei zile şi trei 
uopți din viaţa unui student, nuvelă sa- 
tirică ; 

Domnița Ruxandra, dramă în proză. 

Schylock, Gobseck şi Moise, studiu li- 
terar din care reiese viu şi puternic spi- 
ritul său naționalist. 

Răsvan şi Vidra, dramă istorică în 
versuri ; un volum de poezii şi Trei Crai 
dela Răsărit, comedie în două acte. 


Răsvan şi Vidra a avut cu deosebire 
un succes imens. căci volumul a ajuns 
la a patra ediţie. iar drama este şi astăzi 
de actualitate. Oricât de întemciate ar 
fi părerile emise de 4-l Petru Carp în 
tinereţea sa despre această lucrare şi 
oricâte greşeli de ritm a găsit în aproa- 
pe 2000 de versuri ale lui Haşdeu, Răs- 
van şi Vidra este şi rămâne cca mai îu- 
semnată operă dramatică din câte s'au 
scris în urmă. 

În domeniul istoriei avem de semna- 
lat Arhiva Istorică, o publicațiune  pe- 
piodică săptămânală apărută în Bucu- 
reşti dela 1865—1867 în trei volume mari 
sub auspiciile Ministeriilor de Justiţie 
şi de Instrucțiune publică. Această pu- 
blicaţiune cuprinde o bogată adunare 
de documente cu explicarea lor, izvoare 
preţioase peniru stabilirea a o sună de 
fapte până atunci necunoscute sau rău 
cunoscute din trecutul vieții noastre na- 
ționale. 

Avem viaja şi 
Stroici, un volum. 

Avem istoria lui loan Vodă cel cum- 
plit, care prin frumusețea stilului şi des- 
cr'erea colorată a evenimentelor te far- 
mecă de parcă ai crede că nu e o istorie 
adevărată, ci un poem eroic. 

Avem Columna lui Praian, revistă lu- 
nară de istorie, filologie şi psicologie 
poporană. apărută în mai multe volume. 

Avem Zina-Filma, Goţii şi Gepizii în 
Dacia. studiu istoric-limbistic. 

Avem apoi de înregistrat o lucrare 
gigantică, Istoria critică a Românilor, 
publicată în 1873—1875, în două mari 
volume, lucrare care nare decât un cu- 
sur, că nu e isprăvită, Insă el s'a temut 
că scurtimea vieții nu-i va da răgaz să 
ducă opera până la sfârşit, căci iată ce 
zice în prefața cărţii : 

„Mi-am înţeles misiunea pe o scară 
colosală. 

„Tot ce ne îngrozeşte este ca nu cum- 
„va munca şi voința să lie covârşite prin 
„sărăcia puterii. Cine ştie dacă Meşterul 
„Manole nu va cădea de pe schele“. . 

Şi în adevăr nu i-a fost dat să ispră» 


scrierile lui Luca 


N. GANE 


vească această monumentală lucrare. 

Totuş câte orizonturi nouă n'a deschis 
acest studiu, primul care s'a făcut pe a- 
semenea bază şi în aşa proporţiuni, câte 
probleme n'a rezolvit şi cât material n'a 
pus la îndemâna urmaşilor lui pentru 
a împrăştia lumina în multe părţi întu- 
necoasc ale istoriei noastre. 

[Este o adevărată pierdere pentru te- 
zanrul nostru ştiinţific, că Istoria critică 
a Românilor n'a putut fi isprăvită, pre- 
cun: nfau fost isprăvite mai mulie alte 
mari opere începute de el. 

Deprins a îmbrățişa larg. a vedea 
mare, dânsul pe lângă că concepea lu- 
crări prea vaste, de multe ori peste sfe- 
ra puterilor omeneşti, apoi, împins de 
temperamentul său de poet, se lăsa uşor 
ademenit de diferite alte întreprinderi 
cari îl atrăgeau prin noutatea lor. 

Aş putea să-l compar cu un vultur iu- 
b'tor de culmile cele mai înalte şi mai 
ameţitoare, dar care saltă mereu de pe 
o culme pe alta, în doru-i nepotolit deu 
cănta nouă perspeciive şi nouă emoţiuni 

In domeniul filologiei avem : 

Principii de filologie comparativă a- 
rio-euronee, un volum cu aplicațiuni la 
istoria limbii române. . 

Avem Cuvinte din bătrâni, operă în- 
semnată compusă din două volume din- 
tre cari cel dintâi stalorniceşte limba 
română vorbită între anii 1550 şi 16000, 
studiu palcografic-limbistie de o mare 
crudițiune, bazat pe o bogată culegere 
de texte româneşti şi notite istorice şi 
însoțit cu  observaţiuni filologice de 
Hugo Schuchardt ; iar volumul al doi- 
lea cuprinde un studiu comparativ al 
cărtilar populare române din secolul 
XVI în raport cu limba populară vorbită. 

Ambele aceste volume sunt de o mare 
valoare și indispensabile pentru oricine 


se ocupă cu studiul limbii şi istoriei 
noastre. 
Apoi ce să mai zicem de Etymologi- 


cum magnum  Romaniae. iarăs două 
mari tomuri, lucrare nu mai puțin im- 
portantă,  întrenrinsă după inițiativa 
luată de M. S. Regele. Insă prin desfăşu- 
rarea ce i-a dat. consultând atâtea texte 
din autori români si străini pentru a sta- 
tornici et'mologia fiecărui cuvânt, de si- 
gur i-ar fi trebuit lui Haşdeu mai multe 
vieți nentru a 0 isprăvi. 

Trebue de asemenea să menționez şi 
un tratat al său de filosofie spiritistă 
intitulat : 

Sic Cogito. Ce e viața ? Ce e moartea? 
Ce e omul? 

Aceste mari probleme ale existentei 
omeneşti. rămase până acum nedeslegate 
îşi vor găsi cu timnul, crede el, explica- 
rea în știinta spiritistă. Universul, aşa 
cum este plăsmuit, are taine pe cari noi 
nu le cunoaştem și în sânul ui se petrec 
fenomene cari scapă puterii de percepe- 
re a simturilor noastre. Dar lumea me- 
reu evoluează şi se perfecționează. 


S: - . . . . . . 


Știiuta spiritistă, deşi încă în faşă şi 
privită cu multă neîncredere de o mare 
parte din lumea cultă, este dealtmintre- 
rea, adaoge el, în deplină concordanță 
cu învăţăturile moralei şi cu preceptele 
tuturor religiunilor. 

Cu aceste studii si-a încheiat el ca- 
riera de om învăţat ; aceste au fost, pre- 


UNIVERSUL LITERAR 


Răposatul Postelnic 


Tragedie istorică într'un act 


PREFAȚA 


[IL faut que je me trouve A une 
grande consuliation qui se doit faire 
pour 'un homme qui: mourrut hier... 

Moilâre ; Maiade imagiraire, act. 
IV, sc. 14, 


Tragedia mca este istorică în acel în- 
țeles, că ea reprezintă caracterul politie 
şi moral al unei epoce şi că principalele 
sale personagiuri poartă nume reale. 

Jancu Moţoc apare în cronicele nvas- 
tre (*), deja ca mare vornic de ţara de 
jos, în 1552: cel răstoarnă pe 3tefan- 
Vodă Rareş, omoară pe  Joldea-Vodă, 
întronează pe Alexandru Lăpuşneanul. 
îl alungă şi încununcază pe Eraclide 
Despotul, îl macelă şi urcă pe scaun pe 
Ştefan Tomşa... se vede silit a fugi în 
Polonia şi moare descăpăţânat din po- 
vunca regelui  Sigismund-August la 
Leopole, în 1564, păstrând până la mi- 
nutul cel de pe urmă neclintita şi săl- 
bateca tărie de voie (2). Tragedia mea îl 
zugrăveşte tânăr şi înamorat: dar ro- 
dul se cunoaște în germene: Moţoc e 
tot Moţoc! In cursul tragediei el glu- 
ineşte numai odată şi obiectul glumei e 
spânzurătoarea, el râde numai odată şi 
obiectul râsului e crima! 

Petru Spancioc şi Cosma Sarpe sun 
personagii nominahnente nu mai puțin 
istorice. 

Letopisejul Lreche vorbeşte despre 
disgrația și pribegirea în străinătate a 
vel-postelnicului Șarpe tocmai sub dom- 
nia lui Ştefau-Vodă cel Tânăr, în 1524. 

Uricile domneşti ni-l arată în acest 
post deja sub Ştefan cel Mare. In tra- 
gedia mea el apare ca tiţul bocrului 
moldovean din suta a XV-a. mai înainte 
de a se fi format, la începutul secolului 
XVI, boierul imotocean“, aşa 7icâud: 
ca lon Tăutul, ca Luca Cârje, ca vis- 
tiernicul  Mătieş şi alţii, — Șarpe e vi- 
clean în privirea străinilor, patrist şi 
credincios domniei în sânul ţării, fără 
frică pe câmpul bătăliei, verde şi mări» 
nimos în miilocul familiei (2). In trage. 
dia mea el ştie a ucide, dar numai din 


1) De asemenea în actele oficiale po- 


lone şi în serierile contimporanilor 
sivăini :  Orzechowski,  Bielşki,  Isthu- 


enff, Sommer, etc. 


2) Gratiani, De  Ieraclide; p. 351 


„Mozucha. ierocis ac  turhidi ingenii 
virat 
3 Oazecure noţiuni despre caracterul 


lui Șarpe se află în Acta Tomiciana, 


cum a spus stimatul nostru coleg d-l 
Onciul în faţa mormîntului ilustrului ră- 
posat, ultima fază de manifestare a spi- 
vitului său complex şi vast. 

M'am oprit numai la aceste câteva 
scrieri cari pun mai mult în relief firea 
bogată a lui Haşdeu, căci dacă dinsu 
n'ar fi scris decât acestea, încă ar fi fost 
de ajuns să merite titlul de colos ce 
i l-a dat Contele Angelo de Gubernatis. 











(Din discursul de recepție rostit în șe- 
dința dela 13 Mai 1909, la Academia Ro- 
mână), 


onoare, el ştie a ierta, dav numai cu 
dispreț ; sufevințele lui, fie morale, fie 
fizice, poartă o pecete eroică. 

Spătarul Spancioc, tovarăşul tuturor 
erinelor vornicului Motoc, fu descăpă- 
țânat odată cu el în Leopole. In per- 
lui voiam a  deplânge plecările 


soana 
naturaminte bune corumpându-se sub 
peunicioasa înrâurire a epocii: 0 fire. 
deschisă,  voioasă, umoristică, inieli- 


gentă, căpătând din ce în ce mai muliă 
nuanţă de cruzime, de desfrânare, de 
răutate, de vicleşug ; nuanţe care lesne 
pot deveni culori! In tragedia mea, îl 
vedeţi arostrofând demoralizarca ome- 
nirei şi totodată. recunoscând necesita- 
tea unei aşa  demoralizări;  stiginati- 
zâna crima şi apoi scuzând-o; om de 
tranzițiune, 

Celelalte caractere ale tragediei suul 
copiate, de asemenea, de pe natură: 
ele aparțin psihologiei, dacă nu istoriei 
proprii. A le analiza şi a le a preţui, 
las în sarcina criticilor. Judece ei, dacă 
natura femeiască., — voluptoasă, impre- 
sionubilă, fricoasă, capabilă de mari ho- 
tărivi ideale, însoţită de o mare debili- 
tate reală. — dacă această natură e ni- 
merită în persoana Doamnei Ileana. Ju- 
dece ei dacă există spirite amalgamate 
ain iperbole, fanfaronadă,  puţinătate, 
precum € vânătorul Ardeleanul, — fra- 
tele căpitanului Trasone din comedia 
lui Terențiu „Eunuchus“, Judece ei da- 
că egoismul vulgar e bine expres în 
Suchinsinusichin şi  Climeuruzopulos, 
dou-juanismul brutal în Aprodul, etc. 

Scrierile mele asupra istoriei. lui Pe- 
iru Rareş, lonaşcu-Vadă, Despot, Petru 
cel Şchiop, îmi permit a mă lăuda, fără 
a înfrânge preceptele modestiei, cum 
că am studiat mult în adâncime soar- 
iele Moldovei din suta XVI. Ei bine, a- 
cest studin mi-a desvelit caracterul Mol- 
dovenilor de atunci. ca g mostruvasă a- 
dunăiură de vicii! trădare, omor, dis= 
prețul legăturilor sociale, atcismul as- 
cuns sub masca toleranței sau supersti- 
țiunea înălțată la gradul fanatismului, 
precumpănirea egoismului, individuali- 
zarea iubirii de patrie. nerușinarea |... 

Să nu vă miraţi, dar, dacă în tragedia 
mea posicliicul Sarpe e singur boierde 
treabă : numai el nu face parte din 
veacul XVI * numai el personifică tim- 
pul lui Siefan. timpul de aur al țării 
noastre ! 

Arcaşul Măciucă este duplicaiul lui 
Sarpe, înlr'o sferă mai de jos: aşa au 
fost acei tărani, în fruntea cărora eroul 
Moldovei  invingea pe toți megieşii de 
împrejur! Ciobanul Ghioagă e încă on 
dr trsabă : dar ciobanii au fost, sunt și 
vor fi oameni de treabă purure și pre- 
wutindeni. ca Eumen al Odysseei, 

Corujijiunea moravurilor se  iscase 
taman sub domnia lui Stefan cel Tâ- 
năp, Acesi fiu al războinicului Bogdan cel 
“irazav se sui pc tron în vârstă de opt 
ani, Țara  îmcepu a cădea în neorin- 
duieli. Analistul povesteşte întrun mod 
foarte patetic despre fuga postelnicului 
Şarpe «de frica lui Vodă“ ; despre scu- 
larca şi pedepsirea boierilor dela  Ro- 
man, „întristaţi de vrăjmăşia lui Vodă“, 
despre moartea însului domnitor, „otră- 
vit de doamna sa“, Actele contimporane 


557 


oficiale (4) aruncă o lumină şi mai mâh- 
nitoare asupra acestor catastrofe. Ela. 
arată, bunăoară, cum eroicul vornic Că- 
răbăț, autorul strălucitei  învingeri a. 
Tătarilor pe Prut în 1518, a trebuit să 
fugă în Țara Muntenească! cum ora- 
şele ungare şi polone se umpleau de be- 
jenari moldoveni ! cum acești bejenari 
intrigau răsturnarea domnitorului !, etc. 
Aşa dar obiectul tragediei mele e ale: 
dintr'una din cele mai tragice epoce alc 
istoriei noastre. Fost-am credincios spi- 
vitului timpului ? Am vrut să fiu. 

Peniru ca opu! meu să oglindească în 
totul timpul şi localitatea în. chestiune, 
am presărat ici-colo câte o aluziune la 
obiceile naționale de atunci. In vechi- 
me, bună oară, murind un moldovean. 
fic de orice treaptă, de'ndată. rudele îl 
încălțau cu papuci negri, îi puneau la 
cap „un toiag“, adică, lumânare de cea: 
ră, măsurată după statura răposatului, 
cumpărau câțiva  cocoşi,  simboliceşte 
meniți: a-i înlesni trecerea în împărăţia 
cerului şi care se remiteau din mână în 
mână de la o margine a groupei la acea 
opusă. Unele din aceste obicce s'au păs- 
trat până acum ocareunde prin sate. Cu- 
noştinia lor mi-a fost de mare folos în 
ocaziunca de față, şi în privinţa eino- 
grafică, şi chiar în interesul curat ara- 
matic: pe ele se bazează o scenă, din 
care întreaga tragedie câștigă, precum 
veți vedea. o mai deplină plasticitate 5). 

Să abordăm acum o altă văzută a 
scrierii mele. Ea este nu numai istori- 
că, ci încă, şi mai cu seamă, tragică, ar- 
tistică, poetică (poezia poate fi fără 
versuri. precum şi versurile pot fi fără 
poezie). Schimbaţi titlul, prefaceţi nu- 
menile persoanelor, strămutați acțiunea 
în America -sau Africa modificând ceva 
și pasagiurile prea locale, şi totuşi efec- 
tul dramatic va rămâne neatins. deşi se 
va pierde caracterul naţional. Ba chiar 
lăsaţi tragedia cum ea este, fără cât 
traducâud-o  întro limbă străină; și, 
— dacă ea este o adevărată tragedie, 
dacă ea în adevăr resfrânge patimile 
însuşite naturii omului (fie el moldo- 
vean sau fie brazilian) ; — şi tot încă, 
zic, ca va fi admirată orişiunde; pre- 
cum englezul admiră scenele grecești 
din Sofocle sau italianul scenele engle- 
zeşti din Shakespeare. Tragedia poate a 
nu fi istorică; dar ea nt poate a nu fi 
cosmopolită, ca orişicare arie. 

Sint prea departe de a alătura pro- 
ducerea mcă cu ale lui Sofocle sau Sha- 
kespeare ; dar pare-mi-se că  orişicine 
are drept de a fi discipolul lor, bun sau 
rău, imitator sau original. Insă poate . 
neşcine a împăca aceşti doi genii aiât de 
diferiţi ? poate oare a fi ucenicul lui 
Shakespeare şi al lui Sofocle tot odată ? 
Nimeni na  încercat-o până acum ; “şi. 
toemai iată de ce nimeni nici nu are cu-. 


vânt de a afirma, cum că pasul ar fi. 
culoarea... 


neposibil. Culoarea albă şi 
neagră sunt vederat contrare, dar uni- 


rea lor nu produce ca o nouă culoare... 


care nu e nici albă, nici neagră: cu- 


4) Mai cu seamă Acta Tomiciana, din 

care sar putea extrage întreaga istorie 
a acestei triste domnii, 
_5) Până şi şarlatanul Paiazzo nu ce un 
tip născut. Chiar. la începutul sute: 
XVII,  Joppecourt povesteşte despre 
domnul muntenesc Mihne ; „se ressou- 
vint qu'un certain italien faisant proefe- 
sion de predire lea. choses futures, luy 
voit autrefoia dit, etc.“, (p. 121), 





- 558 


Haşdeu şi „Convorbirile literare 


Am arătat în cursul acestor amintiri, 
cum cel întâiu care a adoptat asemenea 
atitudine (a farselor) a fost d. Hasdeu. 
printr'o farsă făcută Convorbirilor încă 
în anul 1871, trimițând acelei reviste o 
poezie : „Eu şi Ea“ pretinzând că ce tra- 
dusă dintrun autor german Gablitz şi 
iscălind M. 1. Elias. 

Reproduc din nou acea poezie: 


EU ŞI EA 


Ca o.liră fără sunet 
Ca un fulger fără tunet 
Ca un râu fără murmur ; 
Ca o pasăre tăcută, 

Ca o casă ce stă mută 
Și pusrie imprejur, 


Ast-îe! sunt şi cu — Vai mie! 
„Formă fără melodie 
Pur spectacol făr'idei 
De când dânsa nui sub soare 
Şi puterea'mi cântătoare 
A perit cu moartea ei! 
M. |. Elias 


Doui ani după această farsă a eşit sa- 
tira Muza dela Borta rece. 

In urma aceştia a urmat oarecare. a. 
calmie. Convorbirile nu sau cam prea 
ocupat de Revista Contimporană ; Re- 
vista Contimporană a încetat cu atacu- 
rile ei. 

Probabil că a intervenit Vasile Ale- 
csanâri care scria: şi la o revistă şi În 
alia. 

Ba chiar au început a se sabili oare- 
care relaţii de bunii vecinătate, cel pu- 
jin din partea Revistei Contimporane. 

Scriitori de ai Convorbirilor imitând 
pe Vasile Alecsandri, începură a trimite 
versuri şi Revistei Contimporane, iar 
câte odată revista  reproducvea chiaz 
bucăți din Convorbiri, precum unele nu- 
vele ale lui Nicu Ganca. i 





loarea cenuşic? De ce dară maniera 
tragică a lui Sofocle, acordată cu ma- 
niera tragică a lui Shakespeare, n'ar da 
ea naştere unei maniere tragice spt- 
ciale, unei maniere „cenușii“ ? Profun- 
da men amărăciune pentru: Sofocle nu 
mă împiedica niciodată de a idolatra pe 
Shakespeare : în fiecare din ei vedeam 
unele apucăluri givine, „un pezzo del 
ciel caduto in terra“, cum zicea Sanna- 
zaro, şi... m'am nevoit de a contopi di- 
vinul unuia cu al celuilalt ! 

Din Shakespeare am luat mulțimea 
şi caracteristica varietate a persoanelor 
dramei, ceiace lipseşte tragedici grece, 
în care locul lor îl ocupă corul, perso- 
nagiu colectiv imaginar şi nenatural. 

Din Sofocle am luat simplitatea intri- 
gei, ce lipseşte tragediei moderne, în 
care evenimentul dramatic apare com- 
plicat prin mulţimea. actelor; mulţime 
zadarnică, momentele tragice în natură 
fiina scurte şi trecătoare. 

Din Shakespeare am Jnat contrastul 
dintre sublim şi bufon, dintre plâns şi 
râs, — contrast care ne întâmpină la tot 
pasul în viața zilnică gi care lipsește 
tragediei nautice, posomorite dela înce- 
put pănă În sfârsit, 


G. PANU 


In anul 1876 d. llaşdeu îşi propune să 
scoată o nouă revistă, Revista literară şi 
ştiinţifică : Se anunta sau mai mult se 
soptia că noua revistă are să aibă o pre- 
faţă interesantă. 

Trebue să spun că d. Iaşdeu nu trăia 
bine propriu zis cu nimencă : cra în lei 
termeni, cum s'a văzut. cu Convorbirile 
literare, era însă în termeni Tăi și cu 
Revista Contimporană şi mai cu seamă 
cu d. Ureche. 

Spivit iu şi susceptibil, d-sale îi 
plăcea să aibe nu colaboratori ci admi- 
ratori. 

la Bucureşti, se întrebau toţi ce re- 
zervează d. liaşdeu pentru prefaţă. 

Cât despre Junimea şi Convorbirile 
litevare acolo nu s'a dat nici o însemnă. 
late. 

% 


În Convorbirile literare din lunuarie 
1576, printre alte poezii sa publicat şi 
următoarea tiimisă din Bucureşti, inti- 
tulată La Noi şi subsemnat P. A. Căles 
cu. lat-o: 


LA NOI 


„La moi, e puterd mărul” a zis de mult poetul, 
A. zis cu desperare şi a murit nebun, 
Ciuci îl sdrobi uwrerea când sa 

convias cu "ncetul, 
Oftând după scăpare, că nu mai este bin 
Nioi sâmburele însuşi, speranţa viitoare, 
Vustală timorvasă ascunsă de priviri ! 
O, da! un verme sarbăd cu otrăvită boare 
Rozând Îâră 'ncetare nu lasă nicăiri 
Ducară nemâuţită, şi în zadar să crează 
Tiusia din urmă ar vrea că tot mai poţi 
Rodobândi scânteia din dispăruta rază ! 
l-am cântărit, piticii! i-am măsurat pe toți! 
Lucosc prin neştiinţă, priu penile străine, 
Insecte cu o umbră mai mare decât ei; 
Te 'nşalu "n perspectivă, dar când 

“to uiţi mai bine 


Din Sofocle am Inat patosul, arta de 
a trăda: prin cuvinte suferinţele fizice 
şi morale, mişcările eroice, pare vizitea- 


ză câteodată  momintaminte inima o0- 
mului, — parte slabă în tragedia mo- 
dernă, 

Mă tem cu introducerea să nu fie mai 
lungă, decât însăşi tragedia : o las nes- 
fârşită ! Voiu preveni totuși, drept în- 
cheiere, întrebarea ce m! se poate face, 
că adică de ce am scris în proză şi nu 
în versuri ? „Cătz von Berlichingen“, și 
„Kgmont“ a lui Găthe, două capodopere, 
nu sunt scrise oare tot în proză? Ver- 
surile nu permit a reproduce o epocă 
istorică în toată a sa simplicitate, de a 
înzestra persoanele dramei cu varieta- 
tea caractelor şi limbajelor, de a face 
ca să dispară individualitatea autoru- 
lui... Tragedia mea e, nn numai în pro- 
ză. ci încă ea exclude orice neologisme, 
cel puțin în cuvinte, imitarea vechei 
sintaxe române fiind, din nenorocire, cu 
neputinţă. 

:Din revista „Din Moldova“, al cărui 
„redaptor“ eru llasdeu), 


B. P. HAŞDEU 


UNIVERSUL LITERAR 


E trist şi-ţi vine milă de faluicii pigmei ! 
Rivali cu cine ştie ce geniuri sublime, 
Aruncă vorbe 'n aer ce curg ca un şiroi, 
Repetă, dar de unde, din ci nu spune mime..., 
E putred, putred mărul din sâmbure la noi! 


P. A. Cătescu 


I), Negrutzi, care primise poezia la 
corespondența revistei, scrişese autoru- 
Iui următoarele : 

„D-lui P. A. C. mulţumiri și 
ban". 

Două cuvinte numai schimbase d. Ne- 
grutzi din poezie: în loc de vestală fi- 
moroasă cum era în manuscripi, pusese 
fecioară stiicioasă. 

Ei bine, această poezie cra o nouă 
farsă a d-lui Ilășdeu. o a iloua farsă 
căci d. Haşdeu urmărise în tot cursul 
Convorbirilor literare şi socictatea Ju- 
nimea. 

În adevăr. apare cum am zis mai sus, 
Revista literară şi ştiinţifică la 15 Fe- 
bruarie 1876 ; revista începea en urmă- 
toarele : 

Reproduc întreg rămăşagul căci mulți 
poate au uitat de el: 


Noroc 


„In loc de prefață 
„A! doilea Rămăşag 


„Dedicat d-lui V, Alecsandri“. 


„Cânăd mai mulţi amici îmi făcură o- 
„oarea de a-mi propune direcțiunea li- 
„terară a Revistei de faţă, le-am adre- 
„sat lor şi mie însu-mi următoarea în- 
„trebare : o singură publicaţiune de u.- 
ccastă natură nu este oare de ajuns 
„peniru micul nostru cerc de lectori ? 

Mi s'a răspuns că 

„Atunci -— zisei eu — avem deja Con- 
„vorbiri literare şi prin urmare orice 
„allă revistă e de prisos. 

— „Dar Convorbirile na sunt serioa- 
„se! a esclamat unul din cei de faţă. 

— „Vă preu grăbiţi cu sentința. răs- 
„punse cu gravitate un advocat. Pentru 
„ca să puteţi pronunța în conștiință « 
„condamnaţiune, trebue mai întâi ca a- 
„enzatul să-şi recunoască culpa. 

„Toţi au început a râde. | 

— „Cum vrei d-ta domnule legist — 
„observă unul — ca organul d-lui £. 
„Maiorescu, fie eât de necopt, să-ţi măr- 
„turisească el însuşi lipsa-i de seriozi- 
„tate. Ar fi prea naiv... 

„Auzind aceasta, îmi trecu prin minte 
„0 ides. 

— «li bine, domnilor — zisei eu — 
„vă propun un rămăşag.. 

— „Un al doilea rămăşag, căci pe cel 
„întâiu l'ai câștigat mai an-țerţ prin Eu 
„şi Ea din Gablitz: 


„Ca o liră fără set, 
„Ca un înlger fără tumet,..? 


— „Fie şi al doilea ! pentru a împăca 
„pe omul nostru de legi, eu pariez că 
„Yvoiu reuşi a face, ca aşa numita noua 
„direcție să-şi recunoască nulitatea în 
„modul cel mai solemn. s'o mărturiseas- 
„că în fața lumei întregi şi aceasta nu mai 
„departe decât până la termenul de 15 
„Februarie, pe care lam fixat pentru 
„apariţiunea „Revistei noastre“. 

„Rămășagul a fost primit, 

„Şi de astă-dată am câştigat. 

„La 5/17 Januarie, cu recipisa sub No. 
936, am trimis la foaia din laşi umă- 
„torul acroatich la Convorbiri literare, 


(Urmează porzia reprodută mal sut), 


UNIVERSUL LITERAR 


„La noi e putred mărul“, şi la între. 
„barea : unde anume e putred? Acros- 
jtichul răspunde : la Convorbiri liteza- 
„re. Acolo sunt îalnicii pigmei, acolo 
„sunt anruacători de vorbe în aer, aculo 
„sunt iusecte mici cu umbre în aer, acolo 
„sunt plugiatoini ce repetă tără a spune 
„de unae, acolo se luceşte prin neşiiim- 
„ță, ete. etc., o vastă pleiadă mânjită 
„Până la sâmbure de un verme sarbăd 
„cu otrăvită baare ! 

„Din exces de gencozitaie, eu am 
„revenit pe critieni dela noua direcţie 
„Prin pseudonimul P. A. Călescu, adică 
„Ppăcălescu, şi chiar prin nota cu „bdeş- 
„teaptă-te Române :* Li nau voit totuşi 
„Să vază, să auză, să ştie nimic! 

„Poesia a tosc supusă desbaterei fai- 
„moasei societăţi Jununea, care u botă- 
„it să se publice în cel dintâi număr al 
„Convorbivilor mai pe sus de toate cc- 
„Jdelalte versuri, înlocuind însă, după o 
„matură cugetare, pe „Vestala timo- 
„roasă” prin „fecioara sfiicioasă” ceeu- 
„ce avu drept rezultat de a tace ca a- 
„crostichul să sune mai nemţeşte. la 
„Loniorbiri literare, O  germastowmanie 
„dnstiuetivă ! 

„Galunatia dela mijloc : 


s.„Bucată mnemânijită, şi în zadar să creaza 
Musia din nmmnă ar vrea că tot mai poţi. 


din  dispăruta 
şi sacră pentru 


„Redobândi scânteia 
„rază, a Frumas intacţă 
„ilustra companie“. 


„Noua direcţie unici: n'a visat măcar, 
„că prin un verme sarbăd cu otravută 
„boare“, care „nu iasă meciuri bucată 


„nemânjită”, se aruncă fără nulă în rața 
„d-lui 'Tiu Maiorescu un al treilea sau 
„al patruiea vot ue blam, ma. energic 
„decat vedetele Senatului şi ale depu- 
„taţilor | 

„la aceste condițiuni a apărut acros- 
„iicuul in Convorbiri dela 1 tebruarie 
„De pagina 44, sub rubrica de „Cores- 
poudenţă“, nova direcție fericită de v- 
„casiurea ce 1-am dat ae a-şi tace cu in- 
„Sişi portretul şi foarte sctoasă dt al- 
„„lcle asemenea pe vutor, mă  incura- 
„giază cu entuziasm: D-iui P. A t. 
muiţumiri şi noroc bun!" 

„Aşa dară, neseriositatea Convorbiri- 
„lor fiind legaimenie constatată prin 
„bropria lor mărturie, mă grăbesc au 
„Drini sarcana de a dirige în partea 
„literară Kevista de fața, considerând-o 
„a fi în adevăr necesară, de vreme ce 
„Nu există deocamdată în România mer 
„0 alta de această natură. 

„Va fi nu o nouă direcţie, ci a direcție 
„sănătoasă, 

Haşdeu 


(Din Amintiri dela „Junimea“ din laşi, 
vol. ÎI. 





55p 


Din „Etymologicum magnum Romaniae” 


ALIVANTA, adv.; â 
„A da, a că- 


ALIVANDA s, 
la culbute, en culbutant, 


dea, a se duce alivanda — a cădea în 
cap; a se da alivanda — a se da pesie 
cap; a da-pe cineva alivanda — u ru 


na: a da alivanda — a cădea din mă- 
rirea sa, a se ruina, a perde siarea" 
(£.. M.) 

Cuvântul se aude mai ales în 
va şi peste Olt; în Transilvania 
nu Îi cunoscut. 

|. Creangă, Amintiri (Conv, lit. 1881, 
p. 499): „lon însă, împiedicat cu pi- 
cioarele în  minicile contăşului căzuse 
alivanta la pămînt...“ 

Alecsandri, lorgu dela Sadagura. aci. 
ÎI. sc. 5: 

„Gîngu : Să te păzeşti, dragă cucoană 
Gahiţă, pentu că la virsta noastră ca- 
taroile sînt foarte şugubeţe. 

„Gahiţa : Cine ţi-a spus d-tale că am 
cataroi” ?... 

„Gingu : Precum zici foarte bine... eic 
dc-odată, nitam nisam. te trîntese ali- 
vanta plăcintan groapă... 

Acelaş, Piatra din casă, se, 9: „Cine 
ştie ? mini, poimîni, poale alivantam 
groapă... ș 

Acelaş, Florin şi Florica, sc. îl: „(se 
împiedecă în poalele rochiei). Na! că 
era să dau alivanta peste cap...” 


Moldo- 
pare a 


Aceluş, kera Nastasia: „Azi tare. 
mini tare, poimîni pe spivare, adică 
alivania...* 


In Oltenia : 

„Cind se răstoarnă o trăsură, auzi zi- 
cînd : văzut-ai cum boierul şi cucoana 
au venii alivanta, peste cap? Intre co- 
pii cînd se încurcă smeii: ţi l-um dai 
alivanta ? A venit zmeul alivanta!* 
(Chr. Cutţana, Craiova). 

Cihae (UI, 2) crede că alivanta „cul- 
bute” ar (i aceiuş vorbă cu alivancă 
„gateau“ : lacception de culbute est dc- 
duite de la manitte de faire ecs petits 


gaieaux, que Lon roule“. Asociaţiu- 
nea lui alivanta cu  plăcinta sai 
părea la prima vedere a justifica 
această  derivaţiune; în fond însă 


acea asocialiune nu este altceva de 
râi tocmai rezultatul  unci etimologii 
poporane. Faţă cu asemănarea  male- 
rială a ambelor cuvinte, poporul — cu 
si Cihac — şi-a închipuit că cle trebuie 
să fie înrudite ; apoi de aci, ca un fel 
de explicaţiune la alivanta, s'au adaos 
plăcinta în: alivanta-plăcinta, Cihac ci- 
tează locuţiunea: „a cădea alivania- 
plăcinta ca o broască — faire une cul- 
Lute comme une grenduille“, Mai ade- 
sea însă scrie: „alivanta în groapă“, 
„alivanta peste cap“, „alivanta pe spi- 
pare“. Alivanta plăcinia sc aude numai 
în Moldova, nu şi la Olteni, în graiul 
cărora nu există alivenci, şi prin ur- 
mare o asemenea etimologie poporană 
nu avea cum să se nască. 

Finalul că din alivancă, fiind un su- 
fix foarte răspînait în limba romină, nu 
putea: să treacă în ta şi da din alivanta 
sau alivanda, o  terminaţiune de tot 
vară. Afară de aceasta sar fi zis: „a 
cădea alivancă“, după cum se zice în- 
ir'un mod adverbial: „cade morman, 
„curge girlă”, „leagă fedeleș“, ete. (cfr. 
Jarnik, Rumăn, Volksmăreh 21), iar nu 
afticulat : „a cădea alivaata“, În scurt, 
din oaie puncieie de vodate, uliraata 
VB a Însa 2n alitaavă, 


B. P. HASDEU 


Forma — anta sau — anda în loc 
de-—ânta ori—ânda dovredeşie căi vorba 
nu « veche la Romini. Este termenul 
italian de marină allu—banda  (Loma- 


seo, vv. alla—banda şi banda), cu unu 
*onşonantism care indică trecerea-i prin 
vura masinarilor bizantini. căci în me- 
dio greacă italianul banda se rosti 
vata (iu Cauge, Gloss, graec, ad. 
vo.) laliencşte „andare alia banda“ se 
zice despre corăbii cînd se pleacă pe v 
parte, şi de aici materialmenie : „anda- 
re alla banda — a se povirni, a sta să 
cadă, a şovăi ca beţivii“, iar la figurat: 
„andare alla banda — a sc ruina, a su- 
feri o nenorocire şi chiar a muti“, adi- 
că întrun mod adverbial toate accep- 
țiunile romiînului alivanda sau alivanta. 
Este încă una dintro seamă de vorbe 
italiene străbătute la noi dela Marea- 
Neagră prin comerciul venețian şi ge: 
novez de pe la finea veacului de mijloc 


V. Acioae. -—- Alamă. —- Aleodor, 
(Din  „Etymologicun magnum  Ro- 


maniae“, vol, 1. fascicola 1). 





HAȘDEU ŞI EMINESCU 


Cetitorul în curent cu emoţionantul 
uccrolog pe care liajdeu l-a scris la 
moartea lui Eminescu, poate fi nedume- 
vit de versurile strotei a T-a din poema 
„Dumnezeu“ : 

„Homer şi Anacreonte, Virgil şi Hora- 
țiu nau stat a făuri, pe „Tisa plânsn-mi- 
sa“. sonore chițibuşuri, pe-o cârtiţă 
menită sto schimbe în elefant“. — Sunt 
mai puţin an atac la Eminescu cât o i- 
lustrațiunc în plus la argumentul inuti- 
lităţii risnei. 

Restul versurilor confirmă. dealtmin- 
ieri. 

Dar de această aparentă contradicţie 
s'au sezizat alţii cu mult mai înainte. 

Vlahuţă, discipolul aşa de credincios al 
lui Eminescu, menţionase versurile în 
revisla sa „Viaţa“ şi Hajdeu răspunsese 
slăruind îu părerea lui asupra acelei xi- 
me excentrice. 

Cu acel prilej alcătuesc distihurile, 
Români? s'au als cu 
Puţim din Eminescu, 


O, criticule! Zi că 
Răspunsul mi te urzică, 


ca o dovadă de uşurinţa cu care se poate 
făuri astfel de rime, pe care, cât de nc- 
drept, lesne se înţelege, le adăoga atâtor 
trouvailles-uri metrice din Eminescu. 

Apoi adăoga : „Pocsia consistă în Idee 
şi în ritm, Numai ideca şi ritmul caracte- 
vizează pe un adevărat poet. Rima este 
un accesoriu, un plus, care poate să a- 
tate la poeţii cei mari o prea mare bo- 
găţie. dar care ascunde sărăcia la cei 
nititei“. 

Şi ca să înlăture definitiv echivocul, 
sfârşia, spunând că meritul lui Emipes- 
cu l-a arătat îndeajuns în notiţa necro- 
logică asupra poetului şi în scrisoarea 
către Gheorghe din Moldova, 

Fără să mai spuuem că şi argumente. 
le şi tonul lor aveuu îu chip fatal ceva 
dia poruireu gavautolui și virtuoaului în 
catea davAratulai inapiini 6! pinaelue, 


580 


UNIVERSUL LITERAR 


E CO URI 


SARBATORIREA LUI HAJDEU 


Amintirea celor douăzeci de ani dela 
moartea ' genialului  enciclopedist, una 
dintre puţinele mari glorii cărturăreșii 
ale neamului nostru, e un bun prilej de 
veculegere. 

Câteva articole în ziare şi reviste,. câ- 
tera broşuri, festivitatea Atencului popu- 
iar Câmpina, cine ar putea contesta a- 
cestor manifestațiuni tot omagiul şi ia- 
ieresul pe care-l conţin. 

Ceeace însă nu sc vede e prezenţa a- 
celui siat cultural, băgat prea până peste 
genunchi în noroiul intereselor maieria- 
liste, Şi nu e vorba doar de vre-o oficia- 
lizare a comemorării, a lui Hajdcu as- 
tăzi, a altora. inâine. Aici de vre-o de- 
legaţic pe care Statui ar da-o cuiva să-l 
reprezinte la festivitățile Hajdeu. Ar fi 
tot ceeace e mai simplu, cu toate că nici 
pentru numai atâta nu sc poate vorbi de 
vre-un oliciu în a cărui grijă să cadă ast- 
fel de atribuţiuni. Să zicem că Statul se 
voeşte reprezeniat la o mare festiviiate 
culturală. Cine ia iniţiativa şi cine de- 
cide ? Ministerul de Instrucție, de arte, 
aşa, cum uzinele din străinătate v'au v- 
bişnuit sau ministerul de domenii in 
sarcinile căruia cad arcurile de triumf, 
îu țara noastră ? 

Şi totuş, despre altceva e vorba. 

Despre atmosfera spirituală Hajdeu, 
despre curentul editorial Hajdeu, care 
trebuia să îusoţoască. toată această săr- 
bătorire. . 

Centenarul romantismului, legat de 
prefața lui Cromwell a lui Victor Hugo, 
abia la toamnă atinge punctul de coinci- 
denţă şi încă de un an de zile, monogra- 
fii, ediţii: studii, resuscitări, se urmează 
din toate părţile, ca o dovadă a pulsului 
intelectual a acelui stat cultural, de care 
ne aflăm aşa de departe. Ediiurilor noas- 
tre nu le putem cere, încă multă vreme 
de azi încolo, o acţiune luminată şi me: 
todică intrale cărţilor, 

lată, unde statul ar irebui să intervic, 
iută unde o direcţie a literelor în minis- 
terul artelor, şi-ar afla rațiunea. Ea ar 
pregăti nu atâi serbările ; acestea vin 
ucla sine când împrejurările suni ercate. 
Dar ar favoriza publicaţiile, ar mobiliza 
energiile care se icosesc, ar întocmi pla- 
nul activităţilor şi ar grăbi acea etlores- 
cenţă de tipărituri în toate chipurile, o- 
peră, studii, vulgarizări. fără de cari 'ori 
ce comemorare & un pilej mai mult pen- 
tri melancolie. 


SERBARILE HAŞDEU 
LA CAMPINA 


La 28 August vor avea loc la Câmpina 
mari serbări pentru comemorarea lui B. 
P. Haşdeu. lată programul serbărilor : 

Orcle 11: Parastaa la catedrala Sf. 
Treime“. Răspunsurile vor fi date de co- 
rul ateneului popular „B. P. Ilaşdeu“ 
sub conducerea maestrului prof. C. lo- 
nescu. 

Orele 12: Pelerinaj la castelul „Julia 
Vaşdeu“. La castel se vor tinc cuvântări 
ocazionale. 

Orele 17: Festival la sala ,Monovici“ 
cu următorul program : Conferinţa d-lui 
prof. universitar Nicolae Iorga : „Doam- 
pe buzele mele“ de Gh. Muzicescu ; „Ca- 


pela“ de C. Kreutzer ; „Cerurile spun“ 
(concert No. 17) de Borineansky, execu- 
taie de corul mixt al aieneului „B. P. 
Feşdcu' sub conducerea maestrului C. 
loneseu ; Kecitări: d-na ing. Ecaterina 
Pâslaru; „Răzvan şi Vidra“ de B.P. 
Haşdeu. 

Cântecul 1 (un orb pentru un galben), 
ci concursul d-lui Corneliu Dahielescu 
stagiar al Teatrului Naţional din Bucu- 
reşti, Direcţia de scenă: N. Gh, Nirilov 
dela Teatrul Naţional. Piesa se va juca 
în tradiţia Teatrului Naţional. 


BIBLIOTECA PEDAGOGICA 

Biblioteca pedagogică de pe lângă Casa 
Şcoalelor a fost frequentată în luna lu- 
nie, de 115 cititori, cari au consultat 257 
volume. 

In total. în anul şcolar 19260—1927, bi- 
blioteca pedagogică a fost consultată de 
4545 cilitori cari au consultat 7822 vo- 
lume. i 

Spre a se vedea cum se prezintă uceas- 
tă frecventare în raport cu cea din anii 
trecuţi, dăm mai jos frequenturea biblio- 
iceii, dela înfiintarea ci, 20 Noemb. 1910, 
până la î Iulie a, c. 

In anul 1910-1911, 113 cititori'au con- 
sultat 598 volume , în 1911—912, 175 citi- 
turi, 567 volume. în 1912—913, 251 cititori, 
655 volume ; în 1913—914, 589 . cititori, 
1312 volume ; în 1914—Sept 1924, 44605 ci- 
titori, 9221 volume ; în 1924995, 1535 
cititori, 2421 volume ; în 1925—926, 2015 
cititori, 5298 volume : în 1926—927, 4545 
cițitori, 7822 volume. In total 15,774 eiti- 
tori au consultat 25.782 volume. 

Din aceste cifre rezultă, că în anul 
şcolar 1926—927, biblioteca pedagozică a 


apuns Ja o frequentare de o treime din: 


numărul total de cititori şi de volume, 
pe cari i-a avut. dela înființare şi până 
în prezent, adică în timp de 16 ani. 

Acest wezultai este foarte îmbucurător 
şi se datoreşte faptului că au fost sporite 
numărul -loeurilor de citit, prin confec- 
ționarea de noui mese şi scaune pentru 
cititori. 


DIN STRAINATAȚE 


D Les Annales publică date în legătu- 
ră cu situația presei străine ce apare pe 
teritoriul Frantei : . 

Apar în Franţa 167 publicaţii străine : 
24 în englezeşte, 1 în irlandeză, 18 îu 
nemțeşte, 15 în spaniolă, 30 în italiană, 5 
in grceşte, 3 în ebxaică, 1 în idiş, 14 în 
poloneză, 2 în flamandă. 7 în esperanto, 
21 în vruseşte, 2 în arabă. 2 în anamiiă, 
4 în ungureşte, 8 în armeană, 3 în u- 
craineană. a 

D Doctorul. Herman Menhard, direc- 
tor al bibliotecii din Klangenfuri, Ger- 
mania, a descoperit fragmente din ma- 
nuscrisul Nibelungilor. Manuscrisul e 
srris în bavareza Evului mediu şi datea- 
ză din secolul XII sau XIII. 

CO] Operele complecte ale lui D'Anu- 
zio vor apare într'o colecţie numărând 
ru mai puţin de 80 volume. 

== Academia franceză a fost autoriza- 
tă să primească nuda proprietate a unui 
Jegat Silhol de douăsute mii de franci, 
ca să institue zestre de câte 2000 franci 
pentru fetele. din arondismentul al 14- 
lea, care se vor fi distins prin virtuțiile 
de familie. 





la Voltaire, la Ferney. se juca şah; 
upoi se începu să se povestească istorii 
de bandiți. Fiecare doamnă povestind pe 
a sa veni rândul lui Voltaire. El începu 
astfel :. 

-— Doamnelor, a fost odată un percep- 
tor... 

Şi adăogă cu simplicitate : 

— Atâta tot! 


E 

Alexandru Dumas-tatăl răspunse ast- 

fel unui obraznic care-l trata de „.negru'. 

— Da, domnule, tatăl meu era mulatru, 

bunicul era negru. şi sirăbunul era mai- 

muţă. Generaţia mea începe acolo unde 
a d-. se termină. 


A * 

Celebrul avocat vus Lokhovitzki scoase 
pe un client.al său dintr'o afacere urâ- 
lă. După achitare acesta veni să-l mul- 
ţumească. 

— Oh! maestre. zise el, nu ştiu cum 
uă vă exprim toată recuneştinja mea. 

Lokhovitzki răspunse : 

— Pwietene, de când Fenicienii au des- 
copcrit banii, această chestiune nu se 
mai pune, 

* 

George Branlimberg care fu odinioară 
redactor la ,Courrier Francais“ şi. care 
nu era lipsit de talent, era un bohem 1n- 
corăgibil. 

Intr'o bună zi, el dispăru. Nu se ştiu 
nimic despre el când unul din prietenii 
său îl întâlni. i 

Mivrat. îl întrebă: 

— Ei bine | ce ai devenit !.. Nu te mai 
vezi... i 

— Sunt vânzător de: mobile, declară 
Branlimberg cu aerul cel mai serios din 
lume. : ; : 

— Şi merg afacerile ?: Vinzi multă mo- 
bilă ! ă Ă , 

— Doamne... până azi... mărturisi seri- 
itorul.. n'am vândut decât -mobila mea. 
; - RUD. A. KNAPP 





CI Se va erca un serviciu de coordona- 
re al tuturor bibliotecilor din' lume. Pa- 
iru sute de biblioteci au şi făgăduit co- 
laborarea Institutului internaţional de 
ecoperație intelectuală. 

TD] La 22 Iulie sa împlinit centenarul 
unui faimos fapt divers, tânărul semin- 


„pist Antoine Berthet din Brangues Dau- 


phin, a tras în plină biserică şi în timpul 
slujbei un foc de revolver, asupra 
«d-nei Michoud,. soția consilierului de la 
Curtea din Grenoble. După aceea a iras 
şi asupră-şi, 

Fapt divers din care — dacă se poate 
spune, şi în ce măsură — a ieşitLe rouge 
et noir de Stendhai. 


(] Pentru toate cele neiscălite în a- 
ceastă foaie, răspunde redactorul „Uni- 
versului Literar“ : d. Perpessicius. 


ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU No. i, BUCUREŞTI,