Randuiala volumul II, caetul 5, 1937

CIA 40: 9) 
[72144 a) 


aj NAVIALA 


3 
E) 
au 
4 






VOLUMUL II — CAETUL 6 
1937 


ARHIVĂ DE GÂND ȘI FAPTĂ ROMÂNEASCĂ 






| ici 


RĂNBVIALA 





VOLUMUL II — CAETUL 5 . 


DE GÂND ŞI FAPTĂ ROMÂNEASCĂ 

































ZECE ANI DE MIȘCARE LEGIONARĂ 
a a 


————————————————___— 





Pag. 
Căpitanul întregului neam 195 


i CĂPITANUL INTREGULU 
a: ABE e I NEAM 
fa, i Pi ci E! 


Există o unitate a poporului român de pretutindeni în toate îndelet- 
ia micirile şi temeiurile vieţii lui: în limbă şi obiceiuri, în port şi locuinţă, 


E 94 aa în felul de a se hrăni şi de-a munci. Există — dar el, poporul, wo ştie. O 
7 ştiu cărturarii, o ştiu oamenii politici, care şi-o repetă lor înşile la nesfâr- 

„şi spiritul SG şit, dar poporul w'o ştie. 
— — — 222 = Im războiul de întregire a Țării, pe frontul galițian, s'a petrecut un 
S i Q_ fapt impresionant în sine şi semnificativ în această privință. Pe câmpul 


de luptă părăsit de armata rusă, un soldat român din armata austriacă 
Si aude, la câţiva paşi, strigătul de îndurare al unui rănit care se temea să 
. nu fie împuşcat: «Nu trage, măi Jrate!». Nu-i vine a crede. Se apropie și 
î: care nu i-a fost uimirea când a aflat că «aşa se vorbeşte pe la noi!». 

— Unde la voi? 

— Pe Nistru, dinspre Țara Muscalului. 

— Bunteţi mulţi? 

— Mulţi! Sate, toată Țara Moldovei, dela Ştefan-Vodă! 

Poporul atâta ştie: că reprezintă um neam de oameni deosebit de 
altele şi că are o ţară a lui. Cât de mare e neamul acesta, cât se întinde 
pământul locuit de el, — nu ştie. Ii lipsește conştiinţa unităţii şi forţei 
lui. Conştiinţele locale nu s'au topit încă într'o singură conştiinţă a între- 
gului neam românesc de pretutindeni şi de totdeauna. Unirea aceasta lăun- 
trică nu sa săvârşit în cugetul poporului român. Unitatea neamului nostru 
este încă un fapt static-etnografic, iar nu unul dinamic-istoric. = 
i Desfăşurarea istoriei noastre are, desigur, un sens al ei, un sens par- 

„ ticular, dar nu umul propriu. Drumul pe care am mers până acum nu A 


AR: Românismul, 


ST BERNEA: Istoria 





CENIRAL u! 
UNIVER: tat 





pANDUI ELA: 
196 ost întotdeauna gesturi răsleţe, întâmplătoare 
şi așezările de datini, fii dela sine, din i şi plinătatea propriei 

ta uiti de noi înşine, — rareori am avut prilejul 
en 


i răgazul să în + întotdeauna, pentru poporul român un adânc înţeles în 

pei inel celei mari a lumii şi faţă de puterea cae ține şi orân- 
citi io ostul a toate. Viaţa are, pentru poporul mostru, 0 noimă 
dueşte ființa și rostul a “90%, a căpătat însă, pentru €l, un înţeles în 


rengioasă și Eu istorie. Gândul unui destin propriu în lume nu 
i în conştiinţa de sine a neamului românesc. Istoria noastră 


Poporul român nu cunoaște, propriu zis, 


state. Cunoaşte autorităţi, dar mu recunoaște el, medespă 
ii autoritatea nimă i pe lumea aceasta. Dumnezeu şi rânduiala Ii 


î singura autoritate în care crede cu adevărat poporul nostru 
și Tia p închină toată încrederea mădejdilor lui. Autorităţile Tu 
mneşti în genere — politice sau sociale, economice sau culturale, bisericeşti 
sau laice, le priveşte cu o totală neîncredere. Nu recunoaşte ca atare nici 
oameni mici instituții. Şi unora şi altora le dă ascultare, dar nu din iubire 
şi oredință. Se supu or, dar nu le socotește drepte. Ascultă de con- 

ca atare, pentrucă nu-i iubeşte, pentrucă, 

e zi 

















se înalță de pretutindeni, 
erică, sus de tot, către tronul etern ul 
te nicăeri, în planul lumesc, la nicio 
egul recunoscută. Au fost desi- 

nânesc “în lume, cari prin 

1 ori de neam, au intrat în con- 
de legendă. Sunt taţi marii noştri 
re, Mihai, Horia, Domnul Tudor, 
locală a unei singure frământări 


lor, Avram Iancu al Ardea- 
martirii şi răscumpărătorii 
astăzi cugetul românesc de 





SENSUL CULTURII ȘI „CULTURALIZAREA“ 
SATELOR 


II :). 


; Valorificarea culturală a poporului trebuie să se facă pornind dinăun- 
tru în afară, iar metoda aceasta trebuie să se aplice în primul rând culturii 
folclorice considerată ca ființă generică şi numai în al doilea rând, ori în 
chip implicit, individului. A aplicat epoca modernă această metodă? Răs- 
punsul e negativ şi este evident pentru oricine. E adevărat că pedagogia 
modernă a vorbit de educația «organică», «naturală», «psihologică», a 
vorbit chiar de educaţia «negativă», înțelegând că educatorul nu trebuie să 
intervină, ci trebuie să creeze condiţiile potrivite pentru ca forțele elevului 
să se desvolte singure dinăuntru în afară, dar această metodă a aplicat-o 
individului şi numai individului, iar nu fiinţei culturii, Adică a operat o 
inversare primejdioasă. Educaţia «psihologică» n'are valoare decât întru- 
cât e condiţionată de desvoltarea organică a culturii generale. Altfel se 
ajunge la anarhizarea sau mediocrizarea culturii, individul în sine fiind 
anarhic sau fiind, cele mai adesea, mai mult biologic decât cultural. De- 
sigur, pedagogia a venit cu corectivul idealului etic, care e ceva general, 
dar, afară de faptul că varia după educator, el era în practică foarte ane- 
mic și de cele mai multe ori total iluzoriu, căci idealul își pierde orice 
eficacitate, dacă nu mai e garantat de ambianța structurală a culturii ge- 
nevale. Mai mult încă: chiar şi această procedare dinăuntru în afară apli- 
cată numai individului, a fost destul de rară, numai în școli și nici în 
şcoli nu a fost o regulă în practica luerurilor! Epoca modernă a venit în 


realitate cu o altă metodă de a transforma oamenii: cu metoda colonială. 


Două sunt caracteristicele acestei metode. Intâiu, este exterioară, al doi- 
lea, este individuală. Metoda colonială nu se interesează de ceeace este în 


———— 


1) Partea I în Rândulala 1, 4; partea II în Rânduiala II, 4. 


RANDUIALA 


198 


sufletul omului, ci îl 
indiviăul ca ap Dea 5 
'a născut, fiin! ş i CĂ „A ceai 

a Metoda colonială întrunește astfel a om 4 Aa 
dualistă şi exterioristă, Aceasta spune mult pen d fi rietoa 
şi deaceea e interesant să vedem cauzele, cari au produs această metodă 
Saare întâiu, cultura modernă, aflată în oriză, a pierdut din ce în ce 
mai mult spiritul ontologie, spiritul totalitar, fări a de care pri odusele cul- 

turale devin, în cazul cel mai bun, niște «membra disjecta» sau niște mem- 

bre fără corp. Lipsită de spiritul esenţialist și de ansamblu, epoca noastră 

nu mai putea înţelege realitățile organic generice, de aceea nu mai putea 
da importanță culturii ca ființă de ansamblu. — Pe urmă, chiar când au 

fost intenţii bune, nu s'a știut întotdeauna ce este cultura. In istoria ome- 
nirii, despre cultură a început să se discute relativ târziu. Câtă vreme cul- 
tura era sănătoasă, nu se simțea nevoia să se vorbească despre ea, cel 
puțin nu se simțea această nevoie din punct de vedere practic, iar când 
această nevoie se făcea simțită, cultura era în criză și deci, în general 
vorbind, nu mai existau condiţiile ideale ca să se înțeleagă firea adevă- 
rată şi adâncă a culturii. Afară de aceasta, a intervenit aici o lege pe care, 
ca oarecare aproximație, am formulat-o astfel: cu cât oamenii au inteli- 
genţa mai subiectivă, cu de lucruri mai obiective şi cu cât 


supune unei influențe externe. Apoi, ea consideră 
simplă unitate, și ignorează cultura comunitară, 
ulturii istorice în care au trăit strămoșii şi el 








au inteligența mai obiectivă, cu a mai mult de lucruri subi 
ve Miţ, a e y Ș ră EI a 
tive. Mitologiile popoarelor, era foarte subiectivă, se ocu- 





V. BĂNCILĂ: SENSUL CULTURII ȘI „CULTURALIZAREA SATELOR 19) 


Dar, mai mult decât atât, la staltorirea metodei coloniale au contri- 
buit câteva tendinţe ale epocii noastre, cari sunt: raționalismul, individua- 
lisrnul și tehnicismul. Raționalismul a făcut să se creadă că există un 
singur fel de cultură, cea, maţională. Cultura, e după el un preparat ra- 
țional, iar viitorul apare ca edenul omenirii eliberată de orice este ira- 
țional. Cu o asemenea mentalitate, cum era să se mai aprecieze cultura 
ca ființă generală, în care rațiunea nu e decât o parte, şi cum era, mai 
ales, să se preţuiască cultura poporană? Este elocvent, în acest sens, cum 
medicina modernă a privit cu adâne dispreț la medicina milenară a popoa- 
relor, în care se adunase o imensă experienţă şi divinaţie folclorică, pentru 
ca acum să înceapă, uneori, să se căiască și să adune resturile, câte n'au 
tost distruse, din ştiinţa, medicală a poporului de jos! Individualismul, la, 
vândul său, instalat pe mica lui banchiză ontologică, pe un prundiș minor 
şi inconsistent de realitate, incapabil să înţeleagă ceeace e svâcnire gene- 
rică de viaţă și aer comunitar, a pus esenţa culturii în individ, în minu- 
sculu menajerie egotistă, inventând tot felul de opinii și viziuni «perao- 
aie», până ajungea la disperarea și non-sensul solipsist! Cum era să se 
încadreze întwo cultură supraindividuală? Iar tehnicismul e colonial în 
însăș esența lui. In tehnică, se lucrează asupra, materiei caşicând aceasta 
ar fi ceva neutru, și cu drept cuvânt, materia având doar variaţii de rezi- 
stență mecanică, Omul modern obișnuit prea frecvent să lucreze cu ma- 
teria, să-i dea, dinafară înăuntru, diferite forme şi întrebuințări, riscă să 
aplice și omului aceeaș metodă. De acest fapt s'a resimţit foarte mult, 
mai intervenind şi alţi factori, pedagogia militară de pretutindeni de 
exemplu, unde de fapt s'a aplicat pe o scară întinsă, până în timpul din 
urmă, metoda, colonială, de aceea cetățeanul eliberat din armată ori chiar 
militarii de carieră, în momentele când nu sunt la cazarmă, păstrează prea, 
puțin din educația dată acolo. In armată se făcea şi încă se mai face mult 
caz de «atmosferizare», care trebuie să se reia decâte ori oamenii se întore 
din concediu, fiindcă e aici un neajuns al acţiunii coloniale, efectul ei pă- 
strându-se aproape numai atât cât e prezenţa fizică ori aproape fizică a 
cauzei, însă putând reuși, pe de altă parte, să dizolve sufletul vechiu al 
omului. Dar influența spiritului tehnic a fost mai mare asupra claselor 
sociale largi, cărora le-a aplicat. fără nici o rezervă, un regim de cultură 
în stil colonial. tai 

La rândul lor, aceste trei tendințe sunt în legătură de cauză și de 
efect cu cele două mari fenomene moderne: burghezia şi democraţia. Iar 
burghezia e alt nume pentru citadinism, adică, cele mai adesea, pentru 
artificializare. Dar artificializarea e retragerea spiritului în epidermic, 
acolo unde nu se mai vede unitatea, vieţii și a culturii, iar realitatea apare 


DăwbuiarLa 


200 SERE 
y 'crată. In ceeace privește democraţia, cu mecanica ei 
punctiformă sau areale ă tot ce e realitate spirituală majoră și 
atomizantă, ea riscă ă de sintezele, cari sunt mai mult 


organică. Când s i cotiera It s'au produs surprize sau zâni- 
decât o sumă pie nu vrea să ştie de ceeace este specific în culturile istorice, 
e pis zii a s'au transformat deci în agenţi de cultură colo- 
dă E a observa că burghezia are nevoie de individualităţi puternice, 
crescute dinăuntru în afară. Dar aceasta e numai excepţia. In general, 
mediul burghez e uniform și de o rafinare superficială și tocmai de un 
astfel de mediu au nevoie marii întreprinzători burghezi, pentru ca să-l 
ee cne noastră nu sar putea înţelege fără psihologia imperialis- 
mului. Neîndoielnic, imperialismul a fost întotdeauna în istorie. Aici este 
chiar și un aspect al tragicului culturii. Cultura ca ființă organică, ce se 
încheagă natural în diferite regiuni ale globului, e tulburată de acţiuni 


nu r “brutală, şi până 
când se creiază alta, apar un fel de denudări culturale, de goliști spiri- 








forme, mai ales în epoca modernă, Dar duhul 

o cultură organică, EI respectă cel mult 

: si sn nu poate avea, respect 
uce Ş 

| i peste tot formele ei 






omie neputând să-și creeze debu- 
E necesităţi de consumaţi 








i v stările de cultură 











V. BĂNCILĂ: SENSUL CULTURII ȘI „CULTURALIZAREA“ SATELOR 201 


putea spune că însuș sensul general al culturii a fost, cele mai adesea, 
pentru omul modern, un sens de putere, fie putere socială și politică, fie 
putere asupra naturii. Oamenii de știință declarau falnie că știința va da 
omului putinţa să învingă natura. Nici gând deci să pună omul în acord 
cu armonia de fond a naturii! Sensul culturii la antici a fost, cel puţin la 
cei mai aleși, înțelepciunea, la medievali, mântuirea.; iar la moderni, afară 
de excepţii, puterea! «Massele» populare au socotit şcoala și cultura ca 
mijlocul cel mai nimerit pentru a-și complecta emanciparea și pentru a se 
răzbuna! Cultura modernă a avut deci ceva viţios în însuș punctul ei de 
plecare. Şi a evoluat cu acest sâmbure înăuntuul ei, de aceea nu e de mi- 
rare că s'a ajuns la criza de azi. — Alt fapt. In Apus, sunt acum foarte 
multe curente sociale, politice și chiar religioase. Și fiecare face propa- 
gandă pentru a câștiga poporul de partea sa. Se servesc pentru aceasta 
de cultură. Chiar diferitele biserici fac necurmat propagandă. In această 
acţiune e un mobil imperialist ori și un mobil imperialist, — Dar imperia- 
lismul religios a trecut și în alte continente. Catolicismul şi protestantis- 
mul își numără mereu prozeliţii, ca avarul banii, pe cari i-au făcut peste 
mări şi oceane. Oricât scrupul ar pune să prelucreze interior sufletele, e 
ușor de închipuit însă ce fel de catolic ori de protestant poate să rezulte 
dintr'un negru ori dintr'o piele-roşie. Involuntar, dacă nu voluntar, se 
ajunge la metodă colonială. — In sfârşit, cultura e acum pusă la contri- 
buţie de dictaturile politice. Unele din ele transformă cultura întrun vast 
laborator de modelare din afară. In Rusia de azi, numai la Moscova se 
găsesc aproximativ 35 de milioane de cărți, selecţionate într'o anume di- 
recţie, în bibliotecile publice. In Rusia sovietică metoda colonială se aplică 
cu exasperare. g 

Imperialismul european şi-a găsit cel mai larg teren de desvoltare 
în celelalte continente. Sub acțiunea lui, au căzut una după alta nenumă- 
rate culturi organice. Ce anarhie morală va fi în aceste regiuni, când 
criza culturii europene se va întinde şi acolo şi când mâna Europeanului 
nu va mai fi atât de tare ca să stăpânească cu forța, se poate închipui 
uşor. Toate acele popoare au trăit mii de ani cu cultura lor «primitivă», 
Mâine însă va fi un haos, pe lângă care va păli cel din Europa! In cele- 
lalte continente, metoda colonială a culturii s'a desvoltat şi s'a perfecțio- 
nat. Autohtonii erau tratați ca indivizi, despărțiți de cultura lor istorică, 
Şi erau trataţi din afară înăuntru. De aceea însuş numele acestei metode 
„trebuie să fie legat de acela de «colonie». Faptele omenești atrag însă ciu- 
date răzbunări. Metoda colonială, desăvârşită în celelalte continente, se 


4 a 


202 


Oultura e înlocuită din ce în ce de civ: 
metoda colonială. ae let importanță capitală. Unul este 
ă două fapte de o imp i 

La ga E abia ia față de natură. Prin criza cultuwii 
xoferitor la atitui din unitatea, totalului realității şi de aceea nu 


Sr ela eri fe lui subordonate sau osmotice în natura 
mai are E altă parte, puterea parțială, pe care i-o dau rațiunea și teh- 
moi | speli să se Tiibula pentru timpul când strămoșii săi au tre- 
nica, | p aturii: aceasta e una din originile luciferismului 


i fața forţelor n i 
tie Ba i pu a fost un revoluționar nu numai față de societate, 


dar şi faţă de natură. Un revoluţionar social și unul metafizic. Dar din 
cauza aceasta a ajuns să creadă, cu tot progresul științelor naturale, că 
el e în afara naturii şi că are drept de judecător asupra ei. Această men- 
talitate se vede în ideia de cultură. Modernul concepe cele mai adesea un 
raport de opoziţie, sau în orice caz de netă deosebire, între natură şi cul- 
tură, După el, cultura e progres, libertate, rațiune, confort, iar natura + 
opacitate, primitivitate, obtuzitate, Natura e «stupidă», se spune adesea. 
Tot ce e trecut îndepărtat și stare naturală, apare omului modern ca în- 
tunecime, absurditate și oroare. E de mirare însă cum nu s'a întrebat că 
dacă natura e așa, cura de a putut să se nască omul? De vreme ce cuibul 


ilizație, iar aceasta întrebuințează 

















uostru „e atât de inferior, cum de a mai putut să se nască o 
fiinţă atât de superioară, că e omul „Dacă omul e o făp- 
tură superioară, atunci trebuie să începutul lucrurilor 















un fel de perfecţie originară, de care nu ne putem face nici o idee ade- 
cuată, dar obligaţi să o postulăm? A opune cultura față 


a se opune, ci pentru a prelungi 
btile Aliate între om şi esența 
iseamnă a ajunge la contradicții și 
O astfel de confuzie este aceea între civilizaţie 
tura ca o prelucrare, ce se opune naturii 
„se confundă cu civilizaţia, 

se bește de natură! Occidentul, 
ăntată de natură, trăieşte prac- 


ecesitate. Se im- 
bue să aibă ter- 
ivilizaţia e înglo- 







V. BÂNCILA: SENSUL CULTURII ȘI „CULTURALIZARI:A“ SATELOR 203 


bată în cultură și cultura are întotdeauna un grad de civilizație, dar alte- 
ori civilizaţia e singură. Deci trebuie concepte separate pentru amândouă. 
Apoi sunt probleme filozofice, ce nu pot fi rezolvate, dacă se confundă, 
civilizaţia cu cultura. De multe ori sa pus întrebarea dacă între cultură 
şi religie e contradicţie. Tot aşa dacă, de exemplu, cultura a înălțat 
oamenii ori i-a pervertit, Este evident că niciodată cultura autentică nu e 
contra religiei și e tot atât de evident că ea e o înălțare a omului, ev 
naturalizare mai subtilă și mai adâncă a lui. Dar dacă asupra acestor două 
întrebări au fost şi mai sunt controverse, e tocmai fiindcă se face con- 
fuzie între cultură și civilizaţie! Alt neajuns al acestei confuzii e de ordin 
metodologic şi ne interesează de aproape. Civilizaţia pură este individua- 
listă și exterioristă. Confundându-se cu cultura, se ajunge să se creeze o 
metodă culturală, care e de fapt o metodă numai de civilizaţie. Adică o 
metodă colonială. i 

Alt fapt. de importanţă capitală este dispariţia sau sărăcirea, folelo- 
rului în Occident. Culturile apusene s'au format din vechea cultură şi ve- 
chiul suflet folcloric al popoarelor năvălitoare și din cultura antică sub 
forma catolică sau sub forma mai liberă a Renaşterii. In primele secole 
ale creștinismului apusean, chiar biserica se apropia de popor și organiza 
producţiuni în acord cu floclorul, mai târziu însă s'a îndepărtat din ce în 
ce, pentru ca să ajungă uneori să persecute violent producţiunile folelo- 
rice. Catolicismul cu structura lui raționalistă și insinuant dictatorială, 
la care s'a adăogat apoi burghezia, au fost cauzele principale ale dispari- 
ției folclorului, Dar în lipsa folclorului sau cu un folclor anemie, metoda 
colonială era la larg. 

Toate aceste cauze, la cari s'ar mai putea adăoga altele, cum ar fi, 
de pildă, aplecarea spre imitație din partea tuturor popoarelor globului, 
cari au venit într'un fel, în contact cu Apusul și au fost intimidate de 
fastul extern al culturii sau mai degrabă al civilizaţiei occidentale, ceeace 
a pricinuit un vast şi haotic colonialism metodic, — au dus la falsificarea 
procesului de creștere culturală a «masselor» populare. Acest rezultat e 
dintre cele mai hotăritoare pentru viitorul culturii și impasul istoric, în 
care se găseşte Occidentul, e în legătură mai ales cu el. Nu se poate face 
abstracţie de atâtea cauze, cari au exteriorizat cultura, poporului. Deaceea 
trebuie să recunoaștem că în Apus metoda colonială a ajuns acum în cea 
mui mare parte o fatalitate. Apusul se va salva, deși, fără a fi spengle- 
rieni, ne dăm seama că nici culturile nu sunt nemuritoare, dar va fi pro- 
babil silit să facă aceasta printr'o serie de catastrofe, care, din suferință 
şi fierbere din nou a materialelor, să creieze alte originalități spirituale, 


„cari să devină interioare oamenilor. 


NDUIALA 
204 RĂ 
; acelaș caz, şi aici e marea articulație a proble- 
&. Ta iai A is cum se pune în România. Greutatea pentru noi 
e de a şti întru cât suntem solidari cu soarta Ocoidentului şi întrucât pro- 
cesul de imitație ni se aplică fără voia noastră, Făcând, pentru moment, 
abstracţie de acest fapt, trebuie să observăm că cele mai multe din cau- 
zele de mai sus nu ni se aplică și nouă. La noi «massele» sociale sunt 
aproape numai țăranii și metoda pe ei trebuie să-i privească. E vorba 
deci de metoda de valorificare spirituală a satelor. In această direcţie, noi 
avem mai cu seamă două avantagii, pe cari nu le au occidentalii, La nvi 
omul din popor n'a pierdut contactul adânc cu natura și la noi este încă 
folclor. Acesta, de altfel, e o garanţie a sentimentului de legătură cu adân- 
cul naturii, după cum am văzut. Existenţa ethosului folcloric la noi are 
darul de a pune, pentru cei just orientați, într'un chip organic metoda va- 
lorificării culturale a poporului. Să nu facem și aici greșeala de a vedea 
prin ochelarii de import ai occidentului. Pentru a merge deapreptul la pro- 
blemă, vom spune că la noi țăranul trebuie să-şi facă singur cultura, Să 
pi-o facă singur, pentru motivul respectabil că ea există, dar trebuie îm- 
plinită și mai ales raportată la timpul actual. Să ne înțelegem însă. Nu e 
vorba de țăranul individual, ci de țărănescul, de cultura poporului ca rea- 
d bi pa a în care țăranii sunt cuprinși și superiorizați. 'Ță- 
e dual şi despărțit de realitatea folclorică, se bestia- 
: ușor, afară de excepţii, fiindcă aceasta e mizeria omului ca atare 
i mai ia a celui obişnuit, de a nu putea fi cu adevărat autonom în cul- 
„ iar țăranul nostru nu se poate abate de la ceeace face condiţia speciei 
noastre, Să nu ni se spună deci că ni bizuim ă 7 ela ele i 
ranul individual e valoros și piatră de temelie, e. cult ana lea NU ță- 
Au 5 Și piatră de temelie, ci cultura țărănească, Acea- 


«autocultură», «autoeducație» și dacă s' 

imposibil ca formă, de pereti tu a E piu A 
lizare», pentru a indica înțelesul adev; 
nească ar putea suferi acest fel de 
9 căruţă pe pod. In orice caz, 


să tă a foolorului nostru 
pa popoare, sa Pila) un fapt de deosebită importanță, ea 
ai cire şi o atenuare, care n'ar exista la noi sau 


Structura vechilor culturi ale popoarelor a 


ii i RD Aa 





V. BĂNCILĂ: SENSUL CULTURII ȘI „CULTURALIZAREA SATELOR 205 


intrat odinioară, în mare parte, ca dispoziţii, în cultura critică, în cultura 
de sus. Aga că ceeace se dă azi poporului, pornind dinafară înăuntru, e şi 
ceva care a fost odată al lui, numai că i se dă acum în altă formă, fireşte 
întru cât cultura apusului a mai conservat în ea ceva organic. Dar la noi 
nu e așa şi, de data aceasta, e în sens rău. Cultura noastră scrisă încă nu 
şi-a asimilat în măsura necesară sufletul poporan ori a făcut-o mai mult 
decorativ, Ceeace face că noi am fi expuși să dăm ţăranilor, în foarte 
mare parte, o cultură de import sau una de mahala, lucru care, din nefe- 
vicire, a început să se întâmple! — Pe urmă, azi trăim într'o vreme de 
acut tehnicism și de civilizaţie, din care cauză vechile culturi ale popoa- 
relor se distrug vertiginos. Alta era situația în Evul-mediu sau la sfâr- 
situl lui, deaceea atunci subconștientul focloric şi valorile folclorice s'au 
putut furișa, cu toată cenzura bisericii, ca sensuri interioare, în culturile 
scrise. Noi dacă ne lăsăm dizolvaţi de tehnicism şi imitație, în curând 
nu vom mai avea folclor şi cu aceasta vom compromite și destinul cul- 
turii române, căci nu vom fi avut timp să asimilăm îndeajuns spiritul fol- 
cloric românese în cultura scrisă. Ne referim desigur la folclorul în înţe- 
lesul larg, pe care i l-am dat noi. — Dar un aspect asupra căruia nu se 
insistă, e că țăranul nu e îndeajuns cunoscut, De bună seamă, avem un 
început foarte serios de cunoaștere a lui, care trebuie studiat îndelung 
de toți cei se ocupă cu poporul. Pe de altă parte, țăranul nu va fi nicio- 
dată cunoscut în chip complect. Deaceea cel mai bun lucru e ca el, con- 
siderat ca totalitate, să-și desvolte singur cultura, urmând liniile ei miste- 
rioase şi adânci. Nici când umblăm cu un copil nu putem şti cu adevărat 
ce va fi, dar trebuie să păzim cu grijă misterul desvoltării lui, căutând 
numai să-l menţinem necurmat în interiorul culturii generice. Cu atât mai 
mult va fi așa, când e vorba de popor. 
Scriind astfel, știm că ne pândese 
ca doi ochi satirici, ce se iţese dintre rân 
ţilor academiei, cari, urcați pe picioroange A 
când în când cam așa: «cultura folelorică e frumoasă, B : 
trecut; europeizarea e fatală...» sau: «chiar de 
nu ne putem întoarce la trecut; IRA di : 3 
, 1ă ş i în împrejurările actuale»... Și ca să arate 
ar fi posibilă, nu mai e bună în MAP, ioară lene: «a vorbi de 
ât sunt de teribili şi de fini, adaogă cu superioară” 4 A: 
9 i i tu.» Nu recunoaşteţi aici pe micul logiciau 
trecut e duios, dar e inoper e tanic? Dar care, mai ales, n'are nici 
de seră, care încearaă, să fie rm uta? Cltel una ate fatalitatea, 
o aderenţă en SS pentru lipsa de desvoltare sau pentru 
şi alta eate să feri ceea. ceeace să zicem că e fatal! E fatal să ne 
a exageră, A. AIR Dar e fatal, de exemplu, să facem reforme ca aceeu 
modernizăm țărani! + 


Li 


de la o vreme două obiecţii grave, 
duri. Există la noi specia deştep- 
de prezumție, se exprimă din 
dar e imposibilă; 


RANDUIALA 
206 


calendarului, care a lovit drept în piept vechea structură a culturii ţă- 
rănegti? E hihi dăm ţăranilor ziare rele? E fatal să le dăm i 
moderne în chiar instituţii de stat? E fatal ca învăţători şi preoţi să fie 
agenţi de modernizare? E fatal gă nu profităm de criza economică de azi, 
pentru a reactualiza industria casnică, la care mulţi țărani se întore acum 
de la sine? E întru totul fatal să ducem demagogia politică la sate? E 
fatal să facem şcoală primară cu caracter burghez? Și am putea înmulți 
_ întrebările, Dacă toate acestea sunt fatale, atunci orice e fatal pe lurne, 
"dar în acest caz e inutil să mai existe morală, politică şi orice discuţie, 
Criticii de mai sus nu vor să fieînsă nici fatalişti, fiindcă ţin doar la 
 blaz de superioritate,,. Noi nu cerem întoarcerea în timp, deși, dacă 
ea, am cere-o în multe privinţe. Dar cerem ca trecutul să fie activ 
și să-l înalțe, așa cum delta se înalță şi se continuă mereu în 
nsă de noi aluviuni, Sufletul folcloric, restabilit în volnicia lui, 
mijlocul să se acomodeze cu vremea, să-şi arate noi valențe şi 





















olelorice, iar nu cu false miracole de generaţie spontană sau 
turi maimuţăreşti. "Toţi cei ce ignorează aceste lucruri, ar 
i nteze mai întâiu şi să înveţe că şi azi se mai creiază 
r la. sufletul fole e viu încă sub aparența modernig- 
recente, dar cere numai devoj nostru chibzuit pentru a-l 
e ca pe o mină de mare preţ, Dacă satele au început să se 
e nuraai din cauza fatalităţii. 'Trebuie să luăm atitudine 
de imitarea occidentului şi să ne facem educația autoh- 
sens cu adevărat critic, 
singur cultura potrivit cu timpul, dacă 
“ondiționări necesare. Spuneam noi înşine mai de- 
ul „misterios al poporului, să ne apropiem de 
să-şi creeze singur cultura, de care are 








V. BĂNCILĂ; SENSUL CULTURII ȘI „CULTURALIZAREA SATELOR 


207 
dea importanță următoarelor trei feluri de condiţii: fizice, de carantină 
stilistică şi propriu zis culturale, Condiţiile fizice sunt economice 5i sani- 
tare, Natural, nu trebuie să se creadă că dacă satul are, de exemplu, bae 
comunală, s'a înălțat în cultură, La oraş, sunt oameni curați ca un albuş 
de ou, dar nu sunt sănătoşi nici trupește nici sufltegte, în timp ce un 
cioban, care nu se îmbăiază decât vara în undele râurilor şi îşi afundă 
cârnaşa în zer din când în când, e sănătos și poate avea cultura lui orga- 
nică. “Tot aşa, e deplasat să cerem sătenilor să-gi facă locuinţe de cără- 
midă. şi beton — ce erezie urbană! — pe când în realitate ei trebuie să 
continuie a, şi le face de nuele îmbulgărite, de jighiuţe, de leran, de chir- 
pici, de ceamur, de paiantă,.. adică să se acomodeze cu materialul şi posi- 
bilitățile, cari se găsesc în regiune, mai ieftene şi uneori chiar raai dura- 
bile şi mai sănătoase. Vă închipuiţi o casă de cărămidă pe Bărăgan, cu 
umezeala în pereţi ridicată până în tavan, la câţiva ani dela construire! 
Condiţia economic-sanitară are mare importanţă pentru ridicarea ţăra- 
nului, dar trebuie gândită în adevăr ştiinţific şi țărăneşte! In ceeace pri- 
veşte condiţiile de carantină, ele au menirea să oprească, maximum posi- 
bil, invazia la sate a factorilor, cari distrug stilul istoric de viață al po- 
porului, fără ca să aducă nimic bun în schimb: politica demagogică, 
străinii, pervertirile, pe cari le aduce expanziunea burgheză, etc... Nu în- 
semnează să izolăm satele de oraș, dar trebuie să dăm aceatora putinţa 
să-și organizeze rezistența, și acomodarea cu timpul. Condiţiile propriu zis 
culturale trebuie să actualizeze complexul tradiţional al culturii ţărăneşti 
istorice, considerată ca ființă generică. Aici se pune problema instituţiilor 








culturi în satele româneşti, însemnăm, deocamdată, următoarele izvoare: 1) Amzăr C, D: 
«Naționalismul tineretului»; 2) Blaga Lucian: «Spaţiul mioriic>; 3) Brăileanu 'Tralan, toată 
opera şi mai aleg «Politica şi «Linlversitatea ţărănească» (Rev, de Pedagogie, Anul II, 
caetul 1-11); 4) Crişan R, Const, studiile publicate în revista «Orientări» (Moineşti-Bacău) 
în 1935 şi 1936; 5) Gusti Dimitrie: toate publicaţiile școalei sociologice pe care o reprezintă 
şi ale colaboratorilor, d-nii Tr, Herseni, H. H. Stahl... 6) Iorga NN.: foarte multe pagini şi 
discursuri din nefericire răspândite în prea multe publicaţii: 7) Mehedinţi Simeon: toată opera 
etnografică şi ideologică; Moţa 1. Ion: «Cranii de lemn> (mai ales: «Ce ne daţi în locul cân- 
tecelor care pier»); 9) Nicolau-Bârlad G.: «Satul Românesc» (Rânduiala, Anul 1 vol. 4); 
10) Pârvan V,: «Idei şi forme istorice»; 11) Rădulescu-Motru C.: «Vocaţia», «<Românismuls; 
12) Săulescu, N: «Şcoala țărănească», în «Gând Românesc> (Cluj) August-Sept. 1936; 
13) Stahl H. H.: «Cultura satelor; 14) 'Ţopa Leon; «Universitatea țărănească», etc, Apoi 
publicaţiile şi experiența fundaţiei «Principele Carol; «Astrei»; «Socletăţii pentru cultură» de 
sub conducerea profesorului Gr. Nandrig. Revistele pentru popor, dintre care nu trebue să 
se uite «Poporul Românesc (Chitila). Reviste pedagogice româneşti ca «Revista generală a 
Invățământuluis, «Revista de Pedagogie» (Cernăuţi) şi mai cu seama «Satul și școala» 


(Cluj), etc, 





RÂNDUIALA 


208 
i ii, de exemplu, pun totul pe 
1 ori pentru sat. Unii, J u & 
tonă ă urile a învățător, alţii recurg, în primul rând, la alte 
di i idica satele. Adevărul e că, dacă vrem să 


instii i tural tru a ri sk i 
ia a A: na adresăm acestor trei instituţii şi să le solidari- 
» 


X i ică: şcoala, biserica şi armata, natural 
tc prea a re altă iovibiate bisericii, dar tina 
: d intâi. jul prim de apărătoare a ţării şi celei din urmă rolul dea- 
a, iul. Blecrice şi armata sunt pentru 
"traditii solide, de cari ne putem folosi pentru a-l ridica. Să nu uităm 
sta, Iar școala ptimară are o importanță mai mare decât toate cele- 
i i țărănești, ce se preconizează astăzi. Insă o școală pri- 

„In locul şcolii de tip orăşenesc, pe care am 
organizăm, în sfârşit, şcoala folclorică! 

că e cea mai nimerită pentru a așeza școala poporului 
Pe, intra în amănunte, dar notăm că țăranii 
de la şcoala satului: să dea «cultură generală» şi «cul- 
|, Desigur, nu cer în termeni precişi, dar noi tălmăcim sen- 
"Țăranii se supără când copiii lor sunt întrebuințaţi la şcoală 
lucrări practice, găsind că, dacă e vorba de muncă fizică, 

i degrabă acasă. Ei vor şi puţin «lux» sau «cultură 
dă elevilor numai «cul- 
nevoile lor practice, aici 
apreciat şcoala şi au 
1 această dublă atitudine a țăra- 
ă, căci e nevoie în adevăr atât de 
iică, Omul politic sau pedagogul, 
te. Insă ceeace e impor- 
copilului de ţăran, trebuie 
ui. E datoria pedagogilor să 
ăvi a «culturii generale» 
u numai că e cu putinţă, 



















L] i, O 
iri de co 











































nului şi l-au dădăcit oricând au avut prilejul. Şi-au închipuit țăranul ca 


V. BĂNCILĂ: SENSUL CULTURII ȘI „CULTURALIZAREA SATELOR 209 
între scopul educaţiei şi metodă e 
şi-au închipuit pedagogii moderni, 
va trebui să fie revizuită şi ori să fie înlocuită 
o școală activă orientată spre general, spre afirmarea, 
generale a culturii şi nu a, individualului ca atare! N 
dera că e aici subiect de meditaţie, 


r i atoare și vitale, ca pe un câmp 
magnetic. Iucrându-se astfel în şcoală, dându-se și pregătire practică şi 
cetăţenească, venind cu grijă şi înaintea nevoilor timpului de azi, pe deo- 
parte; lucrându-se în celelalte instituții culturale ale satului sau pentru 
sat, pe de altă parte, se va ajunge la ceeace trebuie să fie idealul în 
opera de ridicare a satelor prin cultură: creiarea nu a unei instituţii oare- 
care unilaterale ori izolate de cultură, ci a satului cultural. Această creiare 
va veni de la sine prin îndeplinirea tuturor condițiilor. Satul cultural ro- 
mânese există şi acum aproape intact în unele regiuni depărtate de oraş, 
iar prin grija noastră va, putea reveni şi în celelalte sate, dar într'o formă 
mai potrivită cu timpul actual. Căci cea mai sigură observaţie, care sa 
făcut asupra istoriei şi culturii noastre, e că temeiul lor a fost satul, 
adică satul de cultură. Acestuia trebuie să-i dăm putinţa să reînvie şi 
Să-şi asigure antenele și armătura necesare pentru o nou( istorie. Nu 
există valorificare culturală a poporului nostru fără aceasta. 

La sfârşitul analizelor noastre, vedem deci că sugestiile de metodă, 
pe cari le produce termenul «culturalizare», trebuie înlăturate, Acesta vrea 
să indice, de fapt, procedare din afară înăuntru, fără a ţine seama de 
fondul istorie local. «Culturalizarea» a însemnat o aplicare în România a 
metodei coloniale, sub forma ei crasă. Intelectualii oraşelor sau mici inte- 
lectuali ai satelor dar formaţi la oraș, au pornit într'un rând să «cultu- 
ralizeze» satul, fără să se întrebe mai întâiu dacă aveau dreptul să o facă 
şi dacă, în realitate, nu aveau ei mai mult de învățat de la țăran, care, până 
acum, a produs singura formă organică de cultură din ţările româneşti! 
'Tot ceeace e aparat de stat la noi şi ceeace este ciocoism la intelectualii 
orașelor, funcţionarii mari și mici în inspecţie sau în plimbare la țară, 
posesorii de diplome cu graiul împiestriţat şi cu ifose savante, toate ba- 
nalele monumente de ghips ale «culturii» urbane, au perorat în fața ţăra- 





RANDVIALĂ 
210 


trebuind să respire l 7 

aici cultură la priză pentru ţ pron bi 
AL e ae Iniparenre şi să învăţăm şcoala modestiei și a evlaviei 
o 


3 AI Re ă a că, pentru a-l ridica 
înainte de a ne apropia A sii i orerzana ft i iune propriu 
pe ţăran, trebuie mai întâiu să me re Il SANiRNl oare e de o 
plini în ie e „Str ară aceasta, riscăm să ne pre- 
subtilitate și de o complexitate ex saeuahi Begăi larg poarta pen- 
tim mai mult la vicleimuri «culturale» și să ese opera 
truca mahalaua să ia satele în stăpânire deplină, ie j rata 

blemă, ce nu poate fi înţeleasă decât la lumina a i 
pas curtii, cât şi a sensului sufletului românesc, eppeeniai 2004 
ales de țărani. Cine nu e orientat îndeajuns în aceste două cea „p fi 
face, chiar când are bune intenţii, mai mult rău decât bine, în ga 
ră va mai trebui să înțelegem un lucru, cel mai important dintre 
toate. Problema țărănească nu e numai o problemă a ţăranilor, ci e în 
primul rând o problemă a neamului românesc. Se vorbeşte acum. de des- 
tinul Românilor în lume. Acest destin e legat însă în primul rând de Va- 
lorificarea țăranilor, a viziunii ţărăneşti. Fără sublimarea majoră a Vi- 
ziunii ţărăneşti, nu poate fi destin românese, Dar, din nefericire, condu- 
cătorii noștri au dat dovadă de nepregătire în judecarea celor două mari 
probleme, de cari depinde mai mult viitorul neamului: în problema rapor- 
tului nostru cu alte popoare din afară sau dinăuntrul țării și în problema 
țărănească. Până şi Ungurii aveau o politică de naţionalităţi, o oarecare 
doctrină, de la intransigența unui Kossuth, a unui Coloman Tisza, «sfără- 
mătorul de naționalități», a unui Ştefan Tisza, trecând prin direcția mo- 
„derată a unui Edtvis şi Deâk Ferencz, până la ideile avansate ale unui 
Oscar Jâszi, Oamenii politici români nu stau însă să facă doctrină. Ei 
adevărat că de problema țărănească s'au ocupat mai mult, dar timpul de 
azi ne-a apucat tot cu o situaţie critică în această direcție. Economic, avem 
un regim de proprietate rurală, care nu se potriveşte cu cerințele actuale 
ale unei exploatări rentabile. Tar cultural, încă m'am dat ţăranului insti- 
tuțiile potrivite, de cari axe nevoie şi încă nu avem conștiința adevăratei 
metode de ridicare a lui, Dar momentul culminant al destinului nostru se 
apropie şi trebuie să ne pregătim pentru toate problemele noastre mari. 
In problema țărănească va trebui, înainte de toate, să cunoaștem țăranul 


: i ltura apuseană, 
umai prin oraş și prin cu i 
dați ij ăran! Dar a venit vremea să facem 





i) 
adevărat, Des 


bora el ied, adevărat ca atitudine de viaţă şi să-i dăm pu- 
tinţa să se desv i lui. Cine nu înțelege țăranul, nu înțelege 





V. BÂNCILĂ:; SENSUL CULTURII ŞI „CULTURALIZAREA SATELOR 211 
în condiţiile de viaţă sănătoasă şi temeinică, putând la rându-i să condi- 
onsiză true se et et, Su) RUFE RR ată vița 
Desigur, nu ne arăgim ca să oului că în £ i sie cir ez crai 

, » Că - orma social-politică actuală 
ge pot face lucruri radicale, deşi oameni de bună credință pot face multe 
lucruri bune, Dar vă închipuiţi că, întrun regim democratie și demagogic, 
poate lucra un nou Burebista, care să zmulgă, de exemplu, viile de la 
câmp şi mai ales terasa, «terazul», «titirezul», «motorina», «terezachis, 
cum îi spun ţăranii, şi care a început să ducă satele la degenerare în multe 
locuri? Azi când podgorenii ge plâng celor de sus că oamenii de la şes 
pun viță, li se răspunde cinic: «naveți decât să puneţi şi voi grâu la 
deal!». E necesară deci o înoire de stat, singura, care poate pune complet 
pe ţărani în valoare. Dar pentru aceasta trebuie ca, înoirea, de care vor- 
bim, să ţină ea însăș seama de țărănime și să-și fixeze caracterul, chipul 
lăuntric, în raport cu noima existenţei țărănești, Fără a gândi după logica 
Bimplistă ori vindicativă a luptelor de clasă, ceeace ar fi o degradare a 
problemei, trebuie însă să știm întotdeauna că cea mai mare realitate a 
duhului românesc sunt țăranii și că pe ei şi potrivit lor trebuie să spri- 
jinim arhitectura existenței noastre, Ne amintim aici de o pildă, pe care 
o dădea Badea Cârţan:), Era odată, cu vorbele lui de duh şi de înţele- 
suri tari, întrun cere de oameni importanţi, miniștri, prelați, profesori, 
elevi... Şi i-a întrebat ce trebuie pentru ca să poţi face un gard. Fiecare 
a răspuns ceva, dar tot alături. Unul spunea că trebuie nuele sau scânduri, 
altul pari, altul ţinte, altul ciocan, altul meșteșug, altul timp... Şi atunci 
țăranul mintos din Cârţişoara le-a răspuns îndesat şi iluminat că trebuie 
— pământ! Fără pământ, faci gardul în vânt... apoi pământul este țără- 
nimea, iar statul un biet gard, Oricât l-ai face de frumos, dacă nu-l adân- 
cești de isnoavă în pământ, nu poate dura și atunci te întrebi: la ce este 
de folos?» Nu poţi ridica nimic dacă nu ai pământ sigur dedesupt. Desti- 
nul românesc are nevoie de solul solid şi fecund al cosmosului țărănesc, 
pentru a porni bine înarmat în lume. 

VASILE BĂNCILĂ 
1936, 


1) Stroe Stroescu: cAmintariu despre Badea Carţan» 161—162, 


























e 


PRINTRE AI MEI 


Anu venit să-mi văd, iar locurile şi să-mi aduc aminte 
De anii risipiţi pe-aici cu mult înainte, 

Mă îmbrac ţărăneşte şi joc lângă fete în horă, 
Seara mă îmbăt de negură şi dimineaţa de auroră, 
Mă duc să văd ogoarele, să sărut cu ochii grădinile 
Să aprind însingurărilor mele amintirile şi luminile. 


Câie-odată, mă duc şi pe la, [raţi. Sunt oameni cu gânduri mici, 
Bănuesc că am venit să rămân pentru totdeauna aici. 

Mă privesc pe furiș, cred cam venit să-mi, cer dreptul meu de pământ 
Şi am să-l arunc şi pe-acesta — ca pe atâtea altele, în vânt... 

Mă iscodesc simplu, mă chiamă la masă, 

Vor să ştie cât pământ am venit să le iau de sub casă; 

Mă ?ntreabă dacă am de gând să mă însor lângă ei 

Ori dacă nu mi-am găsit prin lume alte icoane şi alți Dumnezei,.. 


Mă fac că nu-i aud, dar mulţime de vânturi mă frâng 

Nu vreau să "mţeleagă şi să mă vadă niciunul că plâng 

Mă uit pe-ascuns la ei: sunt trişti de parcă le-au murit boii 
Pemeile lor au pe obrajii arşi de soare, urmele ploii 

Nu scot nici vorbă, se uită la mine 

Ca la icoanele lor sfinte şi senine 

Şi când le spun aşa întristat, c'o să plec iar şi le las lor tot pământul, 
Imi cad în genunchi şi în simplitatea lor sfântă aruncă atâta ţuică, 
de parc'ar voi să "mbete şi vântul... 


VIRGIL CARIANOPOL 


0-0) 


Pi 


POESIA LUI ADRIAN MANIU 


Viaţa de | Adrian Maniu este un lung şir de experienţe 
dpi Aa Piguri de ceară, a apărut în anul 1912, într'o 


inta: d ina română făcea sforţări de primenire. Adrian Maniu a 
e au ea noştri care a contribuit la deschiderea acestui 
ea i EI a încercat să lupte împotriva poesiei tradiţionaliste nu atât 
printr'o analiză critică ce ar fi putut face acestei concepții artistice, ci 
prim propriile sale opere literare. Cu toate că nu era un singuratec în 
ve, Adrian Maniu a fost unul din cei mai 
, ut tăria omului care, conştient de valoarea unui lucru, 

u iar Le o de limitele opiniei curente. 
t la început. Critica tra- 


“fost condamnate. Adrian 


ă numai din faptul că aducea cu 

2 tradiționale ale poesiei 
nu, Ar fi fost o condamnare 
sale opere, am putea, 
aceea a fost aspru judecat. 


















? 
Li 








ERNEST BERNEA: POESIA LUI ADRIAN MANIU 215 
meștesugului multor poeţi cari ajung mai târziu reprezentativi şi ] 
ales începuturi, în cari alături de o valoare nouă de netăgăduit : stan 
multe extravaganțe verbale, da imagini şi ciudățenii de sensibilitate pari 
exemplul maeștrilor francezi, poetul voia cu orice preţ, să e tai 
Se simte în aceste încercări, o voință hotărită de a, impresiona, de a fi 
original, ceeace nu rareori l-a purtat pe calea artificialităţii. 

Nu atât noutatea artei lui Adrian Maniu îndreptățea o critică aspră 
așa cum i s'a şi întâmplat, ci tendinţa lui de a forța lucrurile, făcând să 
apară, unele elemente și expresiuni exagerate, Căci dacă în Figurile de 
ceară găsim metafore noi și totodată pline de firesc, cum sunt acelea obig- 
nuite în cântecele nopții, găsim şi altele arbitrare, lipsite de legătură eu 
viaţa, necuprinzătoare de emoții. Uneori sunt imagini şi comparații brutale 
aşa cum se găsesc nenumărate în poesia, lui Tudor Arghezi: 


E un trandafir roșcat şi decoltat în foi 
Gura ta, cu buze moi, 

Intre care se afundă sărutarea 

Ca o gheată în noroi. (Flori de hârtie), 


Acesta este un exemplu; citarea ar putea urma tot mai bogată. 
Aceste îndrăsneli de imagini și comparații nu erau numai niște jocuri «de 
formă», ci ele corespundeau unui fond sufletesc. Era în adevăr în începu- 
turile poetice ale lui Adrian Maniu, și un fond sufletesc corespunzător 
acestor expresiuni. Era o înclinare spre ironie, spre bătaia de joc asupra 
unor lucruri în fața cărora oamenii în genere au o atitudine de cuviință 
sau venerație, fapt care ne face din nou să-l apropiem de Tudor Arghezi, 
marele artist și micul om al literaturii noastre contemporane. Acest fapt 
deriva dintr'o viziune tragică a lumii, rău folosită, viziune care mai târ- 
ziu a rodit pe plan artistic atât debine. Lipsa de experiență a făcut ca la 
început această înclinare să-l ducă pe deoparte la gmotese iar pe de alta 
la artificial. 

Atât ca artă cât şi ca substanţă poetică contribuţia de înainte de 
răsboi a lui Adrian Maniu privită prin partea ei pozitivă și serioasă, lăsa 
să se întrevadă adevăratul poet de mai târziu, Şi acesta a învins cu priso- 
sinţă pentru a șterge amintirea unor începuturi prea «îndrăsneţe», 


'Trecerea vremii a adus cele rai îmbucurătoare schimbări, Adevă- 
ratele valori artistice creșteau pe măsură ce experienţa creştea. Ideile sau 
limpezit, sensibilitatea s'a purificat și organizat, Intreaga sa. concepție 
artiştică a suferit o adâncă transformare în bine. Odată cu apariția. volu= 






o lu Dă Mai 


Tea i epoca constructivă, de adâncă 
poclti pe Și ul păstrează o seamă din ve- 
mâne îndoială că dela această dată Adrian 
-ână sufletește. In locul ironiei şi tendinței 

% ându-se tot mai deplin un suflet 
fs e ei pure, simple, primitive, 
“aceea şi temele obişnuite ale poetului 
ceva mai îmbucurător, naţionale. Nu «spe- 
nească aşa cum s'a plămădit ea din 
1 o găsim concret în lumea sa- 
a cale a poetului. Prima 

































„ de un puternic rea- 
pitoresc autohton, 
el frumos ciclu 


ERNEST BERNEA: POESIA LUI ADRIAN MANIU 217 


străbate toată făptura. Totul apare de aci înainte în poesia lui Adrian 
Maniu, ca învăluit într'o pânză de taină și farmec, 

Versurile bune strânse laolaltă sunt tot mai dese dând adevărate 
poesii. Cele pomenite mai sus ne îndreptăţeac această părere, Găsim aci 
în Adrian Maniu un poet cu o sensibilitate bogată și pură în continuă legă- 
tură cu tainele lumii înconjurătoare. Momentul de răscruce şi calea sa 
bună sunt legate de aceat volum, Aci se definește arta poetului nostru, 
care ne-a dăruit mai târziu o atât de aleasă literatură. 


Maturitatea artistică a lui Adrian Maniu s'a înfățișat ca o adevărată 
biruinţă. Dacă începuturile sale ne fac să-l apropiem de Tudor Arghezi 
operile maturității ne fac să-l apropiem de un mare poet și gânditor al 
vremii și anume de Lucian Blaga. Căci, profund omenesc prin temele sale, 
Adrian Maniu devine de un curat românism prin elementele ce le între- 
buinţează şi substanța ce o poartă. 

Drumul spre stele şi mai apropiatele Cântece de dragoste şi moarte, 
sunt poemele adâncurilor vieţii, ale cerului înstelat plin de taine. Paste- 
lul şi balada, poesia descriptivă, fac loc cântecului interior, meditaţiei 
metafizice şi religioase. Lumea obiectivă şi aceea a simţurilor noastre este 
mai mult prilej de cugetare și de încântare decât element poetic consti- 
tutiv. Poesia neliniştei metafizice precumpăneşte 1), Cele din urmă opere 
poetice ale lui Adrian Maniu îl așează pe trepte de mare înălțime în lite- 
vatura noastră oentemporană, 

Incă din volumul de trecere, Lângă pământ, găsim poesii de o adâncă 
tristeţe legate de soarta și firea omului. Nu sunt atât de intelectuale ca 
mai târziu, dar sunt încărcate de aceeaș atmosferă de neliniște și sufe- 
rință în faţa necunoscutului. Așa e bunăoară poesia Cântec sau rugă- 
ciume 


E târziu. Târziu şi întunerec. 

Nu mai văd, ca într'o amintire, 

'Totul se înneacă şi moare încă odată 

E cântec sau rugăciune faptul 

Că sunt singur în singurătate, 

Durerea lipsei de înţeles a lucrurilor, pierderea în cuprinsul unor 

tărâmuri nedefinite sunt cântate în note de mare adâncime şi tristeţe în 
poesia Departe-Târziu, publicată în acelaş volum: 





1) A se vedea: Poedul neliniştei metalizice în Rânduiala, Anul |, cactul 4, pag. 468. 

































DaNDULALA 


leasă. Cântec aş Vrea să fiu, 
5 i Vp un gând, dar ce, nu ştiu, 
_Gă am uitat tot şi toate luminile s'au stins. 
şi durerea pe care le trăește poetul aşezat în fața 
de mult, nu îl deprimă, II poartă însă în atmo- 
îI stăpânește mereu și formează tema funda- 
î e. Purtat în această atmosferă, familiarizat cu 
etul de cele mai multe ori își păstrează liniştea, echilibrul. 
moartea ca pe un fenomen firesc, II descrie cu multă culoare. 
sau neînțelesul. Așa găsim poesia Lângă 
mântare a feciorului de Domn, din 





numai în ce ai fost te găsesc, 


nu mângâe 





_ 


i 


ERNEST BERNEA: POESIA LUI ADRIAN MANIU 219 
Mai târziu pesimismul său ia o formă afirmativă, în care zădarnicia, 
este neîndoelnică, cuprinzând orice act orice formă a vieţii. 
Cântece de dragoste şi moarte sunt pecetluite cu această notă. In- 


checre este una din poemele cele mai încăr i i i 
e cate de ideea sfârşitului 
morţii totale, din câte are literatura noastră: e cotul 


Se stinge gândul, putrezeşte mâna, 
Sângele inimii îngroașă țărâna, 

Cine rămâne vadă întreaga zădărnicie, 
Nici măcar suflet să nu fie! 


Dece am căutat, la ce am suferit 
Am păcătuit şi am iubit, 

M'am trudit și m'au sbuciumat 
Am înţeles şi n'am aflat. 


Este aci o totală înfrângere a creaţiei, a actului, adică a vieții în 
genere şi anume isvorâtă cum spuneam mai sus, din neputința omului de 
a ceti în tainele închise pentru totdeauna, ale lumii. Incărcate de acelaş 
gând sunt poemele: Târziu de tot, Gânduri împotrivite, Privelişti de sâr- 
şit ete. poeme triste dar bine realizate din punct de vedere artistic. 


Această sensibilitate a poetului nostru are o consecință firească în 
alegerea temelor şi elementelor pe care le întrebuințează, Două sunt mai 
obişnuite: natura şi legenda, mitul. i 

In epoca sa mai accentuat descriptivă, cum îl fixează volumul Lângă 
pământ, predomină natura şi anume priveliștea românească. Sunt aci mi- 
nunate tablouri ale pământului și cerului românesc. Este prezentată o 
lume concretă din care a venit, însăși artistul. Aceeaș temă însă apare în 
alt chip în Drumul spre stele, de exemplu. De astădată poetul s'a desprins 
din lumea sensibilă, s'a intelectualizat mai mult. El nu mai cântă natura 
umanizată a Românului, nu mai cântă «Luceafărul ciobănesc> ci se în- 
dreaptă către infinitul ei, către începutul şi sfâşitul ei şi mai ales către 
tainele ei necuprinse, Şi, ceeace îi satisface mai mult setea sa este noap- 
tea. Noaptea cuprinde toată gama sensibilităţii poetului care trăeşte atât 
de legat de tainele universului, Prin noapte i se pun problemele cele mai 
nerezolvabile ale lumii şi în ea îşi găseşte expresia naturală a sufletu- 
lui său. 

Legenda, basmul, mitul formeză cel de al doilea mare isvor de inspi- 
rație, Fie că-și poartă gândul în adâncurile istoriei neamului, fie că se 


220 RANDUIALA 
să da ră vieţii primitive şi pure a ţăranului nostru, Adrian 


| Mani legend opreşte în ca. Este atâta comuniune a sa 
3 “3 idila ulat AT ul E ete al satului românesc, încât totul 


taină, ca într'o adevărată creaţio n 
duhuri lei apare în literatura lui Adrian Ma- 
o distincţiune de făcut: la început mitul se destăgoară în 
ral şi peisagiul. țării noastre, Se desprinde din 
ni jeți concrete, de care motiv este de cele mai multe ori în 
le unei deserieri, fie de peisaj, fie de aspecte din viaţă. Asa îl 
: Vrajă de noapte și Turma, din care am citat mai sus 
însă descrierea dispare şi elementul fantastic este înfățișat 

> suflet, sau am putea spune ca aspect al naturii ome- 
Arătarea, poeme publicate în volumul Dru- 
tau drept mărturie întru aceasta. : 
Josi aceste elemente ca un sculptor tinara tă Ti 
multe fără a forţa cu nimic natura lor. Le res- 
r pro pi ice sens numai Lucian Blaga şi V. Voiculescu 
amnă un material popular în conţinutul artei culte. 
































avut deosebite trepte de realizare artistică, Desigur 
dus tot mai multe îmbunătăţiri. Nu mai puţin a 
> priveşte sensibilitatea, puterea gândului creator, 
sale de om dăruit cu arta farmecelor. Ceeace 

uit, cu toate lipsurile ce ar putea fi sem- 

faţa unui adevărat poet, a unui poet 
jiu, în orice chip sar manifesta, el 


4 nu găsim nici o deosebire, 
Maniu sunt doar o pânză pe cari 
nteresează) o unealtă atât 


“acest lucru e valabil 
în proză, Jw 
pi, de aramă, îi 





ERNEST BERNEA: POESIA LUI ADRIAN MANIU 224 
nufletul său încât totul ni se pare firese îmbogăţit, ridicat la nivel de 
simbol, Ce atinge suflul acestui poet se transformă în aşa fel încât lucrul 
cel mai mie devine cuprinzător, 

Ceeace aduce o nouă tărie operei sale poetice este că în lumea ei, ne- 
fiveacul şi jrealul sunt integrate fireacului şi realului. Nimie nu pare adio- 
gat, alăturat ci totul este organic, întrepătruna. Eate desigur un mare 
dar al artei poetice şi al literaturii în general. Viaţa este mult mai com» 
plexă şi mult mai unitară decât cum mintea noastră încearcă să o deapiee 
prin analiză şi abstracțiune. Astfel poeala are rost. 

Adrian Maniu este un poet al marilor teme omenești, al eternelor 
probleme ale sufletului nostru, Dar el nu e mai puțin un poet al pămân- 
tului gi al cerului românesc, De aici wa ridicat, EL a ştiut ce înseamnă 
isvor de inspiraţie, a ştiut ce înseamnă artist, De aceea a păstrat cu toată 
aforțarea elementele vii ale fiinţei sale româneşti, Mai senin sau mai 
înourat, mai nelinistit sau mai echilibrat, el a știut fologi ceence viața 
sa şi a colectivităţii din care a pornit, a avut în străfundurile ei. Dacă 
meșteșugul său mai poate încă purta pecetea unor şcoli străine, apoi sub- 
stanţa operei sale este din cea mai pură şi mai naturală realitate româ- 
nească, Şi chiar aci în această biruință a sa, stă o mare problemă a cul: 
turii noastre. Adrian Maniu a înţelea-o şi a lucrat după cerințe. A împru- 
mutat ce se poate împrumuta: unelte dar nu suflet. Pe acesta din urmă 
îl avea şi l-a păstrat, l-a îmbogăţit în contact cu sufletul colectiv al nea» 
mului, j 

Poegia lui Adrian Maniu rămâne o adevărată vrajă. Farmecul ei ată- 
pâneşte ca o forță din necunoscut. Elementele rugăciunii şi ale descân- 
tecului o străbat totodată cu puteri venite din mari adâncimi de veacuri 
şi suflet. 


ERNEST BERNEA 





















5. MUDOR ARGHEZI ŞI SPIRITUL JUDAIC 
IN LITERATURĂ 


ului Arghezi deschide perspecti- 
viziunea unui scriitor mare. Dar 
ective, nu dovedesc până la urmă 
omul acesta! Pornit cu înalte însu- 
ea fierbinte a gândului însorit, sbu- 
L 'a desemnat — dureros și 
tăiate pe dedesubt de 
a sburat cu mari ela- 
comică. Este blestemata 
bjecţie, dintre mireas- 
a domnului Arghezi. 
între artă şi porno- 


Arghezi, ca serii- 
în literatura româ- 
veşti în cultură. * 
— d-l Arghezi și-a 








V. P. GÂRCINEANU: T. ARGHEZI ȘI SPIRITUL JUDAIC IN LITERATURĂ 223 


„Cuvintele Potrivite” aveau totuși atâtea lucruri frumoase! Şi o altfel de 
evoluţie ar fi dat poate un poet purificat, un poet mare, Dar, din păcate, 
tot ce a scris omul acesta după „Cuvinte Potrivite” până azi, nu e decât 
o strălucită cădere în vid şi în celebritate, o perfectă dezertare dela mi- 
siunea interioară, Opera d-lui Arghezi e rezultatul cel mai evident al ex- 
perienţei iudaice în cultură. Scrisul arghezian — scrisul acela atât de 
prețuit pentru «unicitatea» şi «surpriza formelor» pentru «coloratura ima- 
ginii», pentru «variaţia, cuvintelor», pentru «stmictura absconsă» a con- 
strucţiei — scrisul acela atât de nou şi de complex și de ciudat şi de 
preţios, nu e decât o admirabilă realizare a spiritului iudaic, înfiltrat 
prin pana d-lui Arghezi în literatura română. Această minunată fermen- 
taţie de gând a d-lui Arghezi, nu e decât agitaţie mentală specific semită. 
Gândul d-lui Arghezi e gând gratuit şi săltăreț, gând inutil, mâncărime 
cerebrală — fenomen steril şi specific iudaic. (Recitiţi primele rânduri 
din Țara de Kuty, sau, la întâmplare, atâtea fraze din opera sa). In lunga 
și ascunsa lor acţiune de subminare a valorilor noastre sufleteşti, Jidanii 
au realizat prin şprinţara şi degenerata acrobație a gândului arghezian 
trecut pe hârtie, unul din cele mai semnificative succese. 

E drept, Cimitirul Buna-Vestire pare să aducă o revenire luminoasă 
în această privință. Aici, scrisul d-lui Arghezi s'a mai luminat, s'a mai 
simplificat, nu mai sunt frazele atât de întortochiate şi parcă nu mai 
e acea «inedită structură absconsă» din Icoane de Lemn, Poarta Neagră, 
Țara de Kuly şi din Tabletele Adevărului Literar, D-l Arghezi a ajuns 
să scrie mai ca camenii. Mădularele frazei nu mai stau încălecate unul 
peste altul şi împletite încurcat, ca mădularele unui foetus în borcanul 
cu spint. Şi, slavă Donmului, valorile interioare și perspectivele sufletești 
pe care le deschide acest cuvânt simplificat al d-lui Arghezi acest scris 
mai ca lume, sunt abia în această ultimă carte a domniei-sale, de o mai 
mare resonanţă. Dacă e vorba de „adâncime” și de „complexitate” ome- 
unească — calitățile atribuite până acuma genialităţii argheziene — apoi 
abia în Cimitirul Buna-Vestire, d-l Arghezi le apropie şi le sondează cu 
adevărat, & 

Dar dacă preţiozitatea aceasta ieftină, a cuvântului acrobat, sa 
mai corectat în scrisul d-lui Arghezi, cea de a doua mare influență iu- 
daică în scrisul său: pornogratia, e deabia acum pertect întipărită, ca 
o pecete împărătească în ceară roșie. Cimitirul Buna-Vestire prezintă, 
credem, apogeul pormogratiei şi degenerescenţei argheziene. 

Nu vrem să facem pe moraliștii. Dar nu putem să acceptăm dege- 
nerescenţa în ea însăși ca valoare estetică. D-l Arghezi e un degenerat. 
Sau dacă nu e un degenerat, e un pornograf în înţelesul cel mai diabolic 



















e piara 


răştie conştient imaginea mârşavă în 


ru ie ina RER) trivial și chiar elementul 


e a artistică și puterea artei atunci 
aie asimilează. O adevărată operă 
ică, mativată. Dar la d-l Arghezi, obscenitatea 
Sata pornografie, adică prezentarea gra- 
ş , a elementului scandalos, 

i nu pentrucă, destinul cărţii 
pe lângă care trece pana 
Ca tehnică a creaţiei, 
de vin» spun și ei 
„Stai, să vă spun eu una 
a pag. 67—72, adică a- 
cu personagiile cu. 
atea magnifică a 

e obscene dela 
ol trucat, băgat 


V. P. GÂRCINEANU: 7. ARGHEZI ȘI SPIRITUL JUDAIC IN LITERATURĂ 225 


lizarea lui estetică, trebue să fii cel puţin Dostoiewsky. Un scriitor genial 
desigur că ne-ar face să acceptăm astfel de scene într'un roman. Dar tăra, 
geniu, obscenitatea şi trivialul se realizează întotdeauna în literatură şi 
în artă, numai ca pornografie, 

Pentru pasagii ca cel dela pag. 41—43, unde e aceia monstruoasă 
gratuitate a porcăriei intercalată inutil, a porcăriei pentru ea însăşi, pe 
care nu o justifică nici un determinism în creaţia literară şi nu o acoperă 
nici o asimilare estetică, d-l Arghezi ar trebui bătut la spate în piaţa 
publică, 

Şi dacă le spunem toate acestea, nu le spunem cu nestăpânită ră- 
bufnire tinerească, Le spunem după ce le-am cumpânit mult şi le spunem 
cu o imensă durere, cu un nesfârşit regret. Iată, în Cimitirul Buna-Vestire, 
aşa cum a fost conceput, s'ar fi putut arăta cea mai subtilă, mai densă, 
mai plină de senzuri carte a prozei actuale românești. D-l Arghezi a avut, 
desigur, în el, toate darurile ca s'ajungă un scriitor mare, Câte lucruri 
minunate nu sunt încă în cartea asta! Câtă gingăşie a gândului și a sen- 
sibilităţii, pipăind lucrurile şi viaţa cu antene mai de mătasă decât ale 
tluturilor! (p. 180—181). Ce meşteșugită mănuire a imaginii, uneori! 
Ce inspiraţie pură! (p. 165—167). Câtă umanitate şi ce nuanţat oglindită! 
(p. 150-157). Câtă seriozitate și bun simţ superior (Cap. 46, al Cremato- 
riului). Ce luciditate asupra vieţi mediocre și caraghioase a actualităţii 
româneşti (p. 74-79, capitolele 19, 20, 21, 22, 23). Şi chiar cât de fragedă 
înmugurire a senzualităţii atâta vreme cât nu se preface în sexualitate 
morbidă ! (Pagina 25, de pildă, e o minunată pagină de senzualitate în- 
tlorită). 

Şi dincolo de aceste nenumărate calităţi, mai înaltă decât toate, stă 
minunata putere a dlui Arghezi de a creia fantasticul şi a nuanța tre- 
cerea între real şi alt real. Cimitirul Buna-Vestire, în partea lui dela 
urmă, e o adevărată virtuozitate în această descifrare pe borangic a în- 
țelesurilor vieţii. Acolo unde viaţa se concentrează pentru a deveni mai 
adâncă şi în acelaş timp mai imponderabilă, mai aeriană și'n acelaş timp 
mai esenţială, mai tainică şi în acelaş timp mai vie, acolo, pe muche şi'n 
aburi de lumină, s'a așezat d-l Arghezi să-şi culeagă elementele. Şi a izbu- 
tit. Sunt rari în lume scriitori cari au putut să umble prin mâni cu un atât 
Ale gingaş material. Trebue să-l lăudăm pe d-l Arghezi pentru puterea 
sa lunară de a aluneca pe gânduri şi pe realitate, de a merge aerian pe 
muchii de înţelesuri, cu rigiditatea, poate, dar și cu graţia de ciudată 
orientare a somnambulilor. ş 

Ar trebui să cităm aici capitole întregi pentru documentarea acestei 
frumuseți. Intreg cap. 58, cu cuvintele despre sfinţenie şi lume e un tablou 


a 






















Epir ALa 





63, toate paginile acestea în care nuanța 
broderie de transcendenţă e așezată 
325 326 în care şi senzaţia degetului 
Apă E inu teamă, de ce aflăm şi de 
n, Dacă ar [i adevărat? Dacă generaţia 
sdntătonului privilegiu de a participa într'a- 
Ge facem? Ce salege? Ce vine?” (p. 279), 
oului. închegată în paginile sfârșitului: „Din de- 
restre şi de xiduri, de dincolo de sgomot, venea 
] roasă şi adâncă şi cuprinse ca 
e iscă o cântare, întâi con- 
ce în ce mai apropiată şi pe 
ă, din murmur şi din vânt se 
viori pornite mai'nainte 
nicul marș ceresc: «Sfinte 

- ca o vijelie. Paznicii, 
Ia armă, lăsară puştile 
"oarecare — şi deschizân- 
m toată humea, din toate 
lin Dunăre, din câmpiile 


i cap, 00, 62 
aj Ada “din pulgări și o 





V. P. GÂRCINEANU: 'T. ARGHEZI ȘI SPIRITUL JUDAIC IN LITERATURĂ 227 

Ce folos, că d-l Arghezi nu şi-a dat seama de aceasta şi s'a mulţumit 
Să facă din ea o simplă jonglerie cerebrală, în care această perspectivă 
Spirituală are aceiaș importanţă ca porcăria povestită savuros, Ca folos, 
că d-l Arghezi nare elementar simţ, autocritie şi a înăbușit toată cartea 
cu atâtea orori, cu atâtea, trivialităţi inutile. Ce păcat că d-l Arghezi ig- 
novează o elementară ierarhie a valorilor, Ne întrebăm ce ar fi pierdut 
cartea din toată țesătura ei valabilă, dacă ar fi dispărut toate, dar absolut 
toate pornografiile operei? Ar fi pierdut stima Jidanilor şi a imbecililor, 
dar ar fi devenit o carte pură, o carte unică, Spunera pură nu în înțelesul 
moral. Ci o carte organică, o carte pură ca realizare cristalină a esteti_ 


cului, ca suprapunere limpede a marilor valori sufletești. O carte înaltă 
în toată literatura contimporană. 


Așa, d-l Arghezi le-a amestecat 


pe toate, neștiind singur ce e aur 
şi ce e noroiu, 


Şi să nu ni se mai spună povestea, jidovească cu: „așa e viaţa, ame- 
stecată și literatura, trebuie să fie la fel cu viaţa”. Intâi, pentrucă nu 
vedem de unde obligația imperativă ca literatura să fie la fel cu viaţa! 
Şi apoi e într'adevăr viaţa întotdeauna aşa? : 


Sar putea ca d-l Arghezi să ne arate în viitor eliberarea sa de sub 
peceţile siritului iudaic? Am dori-o. Dar nu o mai credem cu putinţă, 
pentrucă ar trebui ca o ultimă operă să anuleze tot senzul unei vieţi în- 
(tregi de scriitor. Gestul ar fi eroic, dar nu credem că vârsta îi va mai 
permite d-lui Arghezi o astfel de aventură. Cariera sa scriitoricească este 
astăzi definitiv pecetluită. Cimitirul Buna-Vestire e o culme. In această 
carte, d-l Arghezi ar fi putut da totul şi a stricat totul. Aici a fost su. 
prema verificare: apogeu de vârstă, de talent, de concepție, de miazme. 
L-au zăpăcit Jidanii cu osanalele şi l-au prostituat. Desigur, o mare va- 
loare românească siluită: sensibilitatea sa pbetică a fost amorţită, is- 
vorul emotiv diluat, înălțimea morală înceţuită. Ce a mai rămas drept 
calitate necontestabilă şi generală în toată opera d-lui Arghezi? A mai 
rămas o calitate — caracteristic iudaică şi aceea — a rămas inteligența. 
Desigur că aceasta e însușirea uluitoare a d-lui Arghezi. Şi ea se arată 
pâuă în ultimul rând al Cimitirului Bunei-Vestiri, 

Dar... inteligența mai înseamnă o mare calitate? 


Și acum, că au trecut ani şi că, prin această ultimă carte, o deci. 
zivă verificare sa făcut în creaţia d-lui Arghezi, putem să spunem şi 
uu cuvânt definitiv asupra a ceea ce criticii noştri şi intelectualii noştri 


„bugetari au numit „genialitatea argheziană”, 
















papura 


nialitate înseamnă in- 

7 pentru n numele lui EI E Piinica calitate mare a 
e cu a ae A de suflet oare face genialitatea? 
că nestâmșită? Unde sunt? să 

7 Sensibilitatea arta n care aceste fragede calități 
: e "care a entuziasmat şi a permis să 
A cauti m recitit „Cuvintele Potrivite”, care 
“şi iată le-am găsit mai sărace decât 

_— «Testament»: lângă inspiraţia fra- 
versuri forţate. Şi aproate în tot 
ației, — pasagii abstracte, 











ŞTIINŢĂ ŞI FILOSOFIE 


ROMANISMUL, Momentul actual în cuge- 
tarea noastră filosofică pare să fie exclusiv 
politic. Nu numai tinerii ci şi gânditorii mal 
în vârstă, sau deadreptul bătrâni îşi pun, cu 
stăruință şi interes crescând, probleme de na- 
tură politică. 

Se fac constatări, în prezent, se interpretează 
trecutul, se dau directive pentru viitor, ajun- 
gându-se astfel la noi sisteme de politică ro- 
mânească. In orice direcţii ar duce noile sis- 
teme, ele au o trăsătură comună: toate pretind 
a se orienta după destinul istoric al neamului 
românesc, Ele nu mai sunt simple construcţii 
abstracte de îndrumare a societăţii omeneşti în 
genere, ci oferă, toate, soluții specifice cazului 
unic pe care-l au în vedere: poporul român. 

Printre acestea, în deosebit loc de cinste se 
aşează sinteza Profesorului C. Rădulescu-Motru: 
Românismul, catehismul unei noui spirifualități, 
D-sa nu se ocupă însă întâia oară de aspectul 
politid al culturii noastre. Soarta statului ro- 
mân l-a interesat încă din tinerețe, când a de- 
mascat, cel dintâi, stăruitor şi temeinic, carac- 
terul patologic al întregei noastre vieţi publice: 
politicianismul, primejdia care avea să crească 
deatunci necontenit. Dacă în Cultura română 
şi politicianismul, Profesorul Motru arăta dru- 
mul greşit pe care a alunecat, în veacul trecut, 
desvoltarea noastră politică şi culturală, în 
Romănismul d-sa stabileşte calea cea bună pe 
care trebue să pornească, deacum înainte, po- 
porul nostru, spre deplina lui realizare în is- 
torie. 


tmbie dealungul cărţii, cu privire la naşterea 
spirituală a secolului nostru, la vechiul şi noul 
naționalism, la spiritualitate în genere, la noua 
spiritualitate a românismului şi legăturile ei cu 
spiritualitatea ortodoxă, nu ne putem extinde la 
discuţia unor puncte de amănunt, cu atât mai 
mult cu cât, pe linia aceasta, ea a fost Incepută 
de alții, cu alte metode şi In alt spirit decât 
am fi înţeles s'o facem nol. 

Ne mărginim deci la ideia centrală a cărții, 
la soluţia politică propriu zisă. 

Profesorul Motru numeşte noul catehism po- 
litic al neamului nostru: românism şi ideia lui 
de temelie este ideia fărănistă. Ne grăbim să 
adăogăm că nu vom face bătrânului dascăl de 
filosofie nedreptatea de. a-l socoti țărănist în 
înțelesul partidului în care D-ta activează dela 
un timp. Profesorul Motru a fost «țărănist» cu 
mult înainte de promotorii ţărănismului doctri- 
nar de azi, chiar dela începutul cugetării sale 
politice, întrun înțeles în care, păstrând toate 
deosebirile, țărănist a fost şi Eminescu. Când 
d, Motru vorbeşte de Stat țărănesc nu se gân- 
deşte la o reformă de clasă, ci la una naţio- 
nală, străbătând toate clasele sociale deopotri- 


Vă, însă în spirit țărănesc. 


In ce constă spiritul țărănesc, spre deosebire 
de cel burghez, şi de. ce avem nevoe neapărat 
de un Stat organizat «ţărăneşte»? Spiritul bur- 
ghez se caracterizează prin două lucruri; e in- 
dividualist, întrucât ținta lui nu este binele co- 
lectiviăţii ci al individului şi este materialist, 
întrucât dintre toate activităţile vieţii omeneşti, 
el punt accentul pe cea economică, Spiritul ță- 
rănesc, dimpotrivă, cunoaşte o tehnică a muncii 


Oricât de interesante şi preţioase Jucruri ne ! colective în care interesele individului nu pri- 


„za 0%: JR CĂ ANII 












































Desigur că în unele privinţe părerile noastre 
sunt altele decât acelea ale Profesorului Motru, 
In vremuri de mari prefaceri, ca cele de azi, 
e deosebite, ajung să vadă aceleaşi pro- 
bleme cu ochi deosebiți. Alta este, de pildă, ati- 
tudinea noastră faţă de rolul străinilor in ţara 
noastră şi mal ales faţă de rolul evreilor, a 
căror primejdie Prof. Motru o subprețuește, 
dacă nu o uită cu desăvărşire. Altfel vedem 
noi însăși problema de căpetenie a cărţii: con» 
tribuția spiritului țărănesc la reorganizarea Sta. 
tului noastră, mergând chiar până la întrebarea: 
spiritul nou în care se reorganizează astăzi 
le state poate fi numit pe drept cuvânt ţa- 
ic, privim deasemenea contribuţia 
la formarea societăţii şi Sta. 
mergând chiar până la întrebarea: 
român modern, după cum dăm orașului, 
de sat, o altă însemnătate în 
românească de mâine, 
or lucruri ne-am spus şi altă 
dar suntem departe de a le so- 
p limpezite. O singură nedumerire 

formulăm în legătură cu felul în 
Profesorul Motru «ofensiva Ro- 
l treaducerea tineretului in- 
populaţiei satelor» (p. 168). 
faţă de misionarismul de se- 
soluția d-lui Motru are me- 
serioată, ea este, adică, 
nu înțelegem cum se 
pentru o adevărată 
între educaţia «bur- 
pregătiţi la oraş și for- 
vor trebui ele 
t fel? Pentrucă 
drept, că până 
un now suflet 
suflet țărănesc 


| 
| 
| 





INSEMNARI 


pe care se va putea «restabili vechea unitate 
funcțională a satului», presupunând că o ase. 
menea restabilire ar fi totuşi cumva cu putiaţă 
Credem mai degrabă că ceeace va trebui să 
se intâmple cu sufletul românesc la sate, ca şi 
la oraşe, va fi ceva cu totul deosebit atât de 
Vechia mentalitate țărănească a satelor, cât şi 
de actualul spirit burghez al oraselor, Ceeace 
a fost şi-a avut [ără îndoială rostul şi justifi- 
Cărea sa, in mersul de fapt al istoriei noastre, 
dar ceeace urmează să fie nu se poate intoarce 
in niciun chip la trecut, chiar dacă acesta ar fi 
fost cu adevărat fericit. 

Ca tinerii trecuți prin şcolile secundare, oră- 
şăneşti, e bine să se Intoarcă la sate, nu mal 
încape indoiala. Să se intoarcă însă cu rosturi 
statornice acolo, nu ca propagandiști și contra 
lori de vară, când satele nu pot dovedi cu 
munca. Dar pentru aceasta e nevoe ca satele 
să-şi trimită mai întâi fiii la învățătură. O mai 
fac însă, o mai pot face? lată, o spune un om 
al şcoalei, Prof. losif Gabrea, între anij 1921- 
1935 mau intrat în învăţământul secundar de- 
cât 4,7% copii din mediul rural, de 8 ori mai 
puțin decât din cel urban, cu tendința de scă- 
dere pentru cei dintâi şi de creștere pentru cei 
din urmă. lar cei mai mulți fii de săteni au 
luat drumul studiilor teorei 
nere, mau ce face la țară, Cine să se întoarcă 
atunci la sate? Licenţiaţii universitari fără pos- 
turi, -căzând, ca acum, mai mare povară pe 
capul părinţilor, desrădăcinaţi şi desamăgiii pen- 
trucă la oraş nu găsesc locuri în catiera aleasă? 
Dar oraşele pline de străini în posturile eco- 
nomice şi financiare cele mai însemnate, cu 
cine le vom româniza? lată deci, cum, fiind 
vorba de românism, cât de strânsă e legătura 
dintre cele două aspecte, social şi național. ale 
problmei: sat şi oraş în cultura şi politica ro- 
mânească. 

Nu avem pretenţia de a fi dat în aceste rân 
duri o deslegare propriu zisă problemei de care 
& vorba. Am ţinut numai să-i punem intro lu- 
mină mai clară complexitatea și greutatea, spre 
a justifica astfel convingerea noastră că ea me- 
vită să fie privită şi cu alți ochi, în altă pers- 






„ cu căre, in ge- 


231 


pectivă. Dar pe deasupra amânuntelor, P 
sorului Motru trebue săi fim recunoscători cu 
deosebire pentru gândul central! al cărti: adu 
cerea din nou în discuţie a problemei satului, 


a intregirii lui depline în cultura înaltă a nea- 
mului 


rote- 


D, C. Amzăr. 


ISTORIA VEACULUI TRECUT şi forma» 
rea statului român modern, preocupă tot mal 
nalt minţile cercetătoare ale tineretului, Şi nu 
e lipsit de interes pentru că, de aci inainte, 
lucrurile trebucac tot mai bine limpezite, dată 


find răspâniia în care ne aflăm. 





Generaţia care se ridică azi pe primul plan 
al luptei şi cugetării a apărut intro atmosferă 
puţin prielnică judecării acestui veac, abia în. 
cheiat. Mai stărulau în sufletele înaintaşilor 
noştri, în preajma cărora creştea, elementele 
isvorăte din lupta zilnică, idei și sentimente 
<are răpeau judecății, obiectivitatea, E. drept, 
bătrânii noştri aveau marea insuşire de a fi 
cunoscut direct pe unii din oamenii acestui veac 
de a fi trăit parte din evenimentele trecute, 
ceeace desigur, le-a crescut puterea de înţele- 
gere pentru unele lucruri. Dar, cum era şi 
firesc, intregul, unitatea de viziune si de faptă 
a acestui veac le-a scăpat. Pentru aceasta era 
nevoe de trecere de tmp, care să depună și să 
aleagă esențialul, Timpul este cel mai sigur şi 
drePt judecător. De aceea credem că prima ge- 
neraţie care poate judeca obiectiv veacul trecut, 
este prima generatie a veacului al XX-lea, adl- 
că, aceea care sa format după război. 

Mihail Polihroniade şi Alexandru Chr, Tell 
sunt din această categorie. Lucrarea lor, Dom- 
nia lui Carol I apărută de curând în editura 
Vremea, aduce un bogat materia! informativ 
asupra stărilor din veacul trecut, încât o minte 
deprinsă puţin cu judecarea faptelor istorice 
poate desprinde cele mai interesante concluzii 
politice şi sociologice. Din acest punct de ve- 
dere, adică al materialului, deşi întemeiată pe 
documente publicate, lucrarea are o mare în- 
semnătate culturală. Sunt înfăţişate act atâtea 


ALA 











































ti Scala 
In fața acestor puncte de vedere sta scală 
al noilor cercetători dintre cari fac parte şa 
utorii Jucrării despre care vorbim, Noul pisi 
de vedere este acela al naturi obiectului Ș5 
care l-au cercetat în toată complexitatea lui, 
adică al acestei unităţi de viaţă ce o formeaza 
românesc, EL au prins legăturile fireșj 

ale faptelor, le-au adâncit sensurile şi le-au 1n. 
tățişat în țesătura lor necesară, Fără să le 
 jaoleze sau să le transforme dintro nevor de 
abstractizare „fără să le înlăture din cine ştie 
ce resentimente ŞI credinţe politice, evenimen. 


tele şi aşezămintele veacului trecut, se pre. 
zintă în această carte după realitatea lor pro. 


Na gândim în deosebi la situația paşoptis. 
ui şi |iberalismulu românesc, atât de lău. 
te şi atat de contestate, după tabăra politică 
in care face parte autorul respectiv. Camarazii 
au luat atitudinea justă, au distins şi au 
t aşa cum le arăta faptele, Liberalismul 
criticat şi astăzi, condamnat, dar nu 
Eficacitatea politică a acestui curent 
mişcare politică pentru prima peri- 
ă 1848 nu poate fi contestată. La 
| acestei vremi. Imprejurările istorice 
losite: cu multă înţelegere şi cu re- 
u determinat închegarea politică 
a statului românesc. 
“nouă însuşire face din lucrare o o- 
are valoare şi mai ales de mare ne- 
u prezent. 


indreptăm privirea către. cealaltă 
i, adică a felului cum a fost în- 
vedere. tehnic, recunoaş- 
bine realizată. Deşi cuprinde 
uneori arid, cum sunt datele 
2 ceteşte cu multă uşurintă, 


INSSE 


dru Tell este o lucrare interesantă ca material, 
nouă ca interpretare și armonioasă ca expunere, 
Apariţia el a implinit o mare lipsă In viața 
noastră culturală şi politică, 


Ernest Bernea, 


INTRAREA LUI BLAGA LA ACADEMIA 
ROMANĂ. Elogiul satului românesc, făcut de 
Luclan Blaga la Academle și primit cu atâta 
căldură de M. S$. Regele în discursul de In- 
cheere a şedinţei de recepţie, pune Incă odată 
problema capitală a destinului nostru cultural: 
lupta dintre isvorul de creaţie autohton, ducând 
firesc la sublimarea în cultură majoră a cul- 
furii populare minore, pentru a întrebuința ter- 
menii noului academician, — şi calea cealaltă, 
a influențelor căutate, a imitărilor puerile, a 
împrumuturilor aduge de modă, chiar când cele 
mai bune intenţii poartă spre imitarea celor mai 
înalte culmi de gând şi faptă ale cugetu- 
lui omenesc. Nu vom stărui asupra chipului în 
care Blaga a descris şi definit mentalitatea sa- 
tului, care a fost luminos şi înalt, şi nici asu- 
pra felului in care vede el participarea satului 
la creiarea culturii noastre istorice, care este 
cel just şi singurul rodnic. Vom căuta numai, 
cu acest prilej, să urmărim cumpăna de azi 
dintre cele două căi de creştere ale civilizaţiei 
româneşti, care la noi inseamnă, într'un anumit 
fel, cumpăna dintre sat şi oraş. 

Se înţelege că lupta Intre cele două orientări 
e firească; rău şi nefiresc e numai că, în ca- 
zul culturii româneşti,  deslegarea definitivă, 
singura salvatoare, aceea a regăsirii de nol- 
înşine prin biruința duhului sătesc, care e în 
acelaş timp şi singurul românesc, — zăboveşte 
prea mult. Nu puteam tăgădul treptele preţioase 
urcate în acest sens dela Alecu Russo până 
la Lucian Blaga, dar nici nu ne putem mândri 
cu bucuria regăsirii depline. Se pare chiar că, 
după războiu, în mijlocul desorlentării generale, 
căile înstrăinării şi destrămării au prins a spori, 
atât în cultura propriu zisă, filosofie, artă, lite- 
ratură, cât şi In politică, sub cele două forme 
pretutindeni nedespărțite: spiritul Judaic cutro- 


MNAĂRI 


233 


pitoe şi disolvant, şt pornogeația. Cel mal dure- 
ros a simţit această frământare a sufletului ro- 
mânesc Ionel Moţa. Autobiografia simbolică 
din Cranii de lemn e plină de tâlcul unei ade- 
vărate drame. 

«Nu ştiu cum ae făcu, scrie Moţa, și iară 
parcă mă rupsei din leagănul acela de omenie 
şi trudă, de voinicle și pace care stăpânea In 
satul bâlşenilor. Şi după cum dovedeşte cartea 
aceasta, deşi pare greu de crezut, găsii undeva 
o altă tinerețe şi mă avântai într'o altă viaţă, 
(Se vede că tot e adevăraă povestea cu cele 
şapte vieţi ale românului). MA făcul aşa dar 
orășan, luai alt nume și Intrai în vâltoarea vieţii 
de astăzi, Aci, mă sbătui întro lume înstră.- 
nată de rânduelile bâtrâneşti şi cutrunită de 
păgâni, mă luai de plept cu ea și cu toţi li- 
danii şi tâlharii ei, aşa cum aveam obiceiul să 
săr în inima primejdiei încă de pe vrzmea când 
propteam boli pe coborâşurile de prăpăstil. L- 
nişte şi impăcare În această nouă Viaţă nu p'- 
tui afla, o duşmănii şi tot așa mă dușmăni şi 
ea de moarte. Se vede că soarta de rob renăs: 
cut, dar, până la urmă, biruitor, îmi era nă- 
răzită şi mie ca şi înaintaşilor mei». 

«Lumea veche, a lui Nuţu Doncii, în care 
stau înrădăcinate toatej simţirile şi comorile 
noastre, n'o mai găsim nicăeri. A risipit-o vez- 
cul acesta nou cu politica și vrajba lui, cu vi 
tarea lui Dumnezeu şi cu drâgostea de străini 
şi de tot ce este al altora, veac care calcă în 
picioare felul nostru de viaţă, cu puterile, cu 
vredniciile şi frumusețile lui. 

Astiel, sufletul nostru „rămas legat de o altă 
lume, rătăceşte azi intro viaţă care nu e a 
noastră. Faţă de lumea de acum, nol ne sim- 
țim străini, în ea nu ne găsim un alt rost de- 
cât acela de a o curma spre a învia vremurile 
de demult şi a le spori frumusețea, tăria şi 
dreapta rândulală românească. 

S'ar părea astfel că eu şi camarazii mel sun- 
tem un fel de ciudate făpturi cu două vieți, 
un fel de strigoi ridicaţi dintro lume apusă 
spre a purta duhul spaimei în lumea de azi. 
Chiar aşa suntem. Suflete desrădăcinate care, 
purtându-şi neodihna peste o viaţă dărâmată, 












































Da DA 


zi ANI PD 
LITERATURĂ 
ă esa Tati 
un mormânt pân ce 
i au IRCEA ELIADI 
ceeace alţii ROMANUL Lul M ear Să 


către o 
aasrepiak SR omenese. Nu numai că autorii 


celt ala erca opere de genul 
noştri sunt departe de a e mda apărută de 
DA are, că nici preocuparea nu 
Adda pune scriitorilor 
Frumoase încercări au 


trescu (mai ales 

avut Gib: aa ic la sa pi 

în în Aranca). au fost manifestări izolate. şi 
Bocăiati ati deajuns de isbutite, 

elementul fantastic în genere, 

'vare continuă în literatura 

timele. două cărți sunt de 

el. 
a ST ara am vorbit în- 


noştri contemporani: 


Viaţa se desfășoară la supra- 
tulbură şi nu o face să se 
personagiu stra- 
atat de ciudat. Acolo 
4, stăpâneşte şi pro- 
schimbat în între- 
scenă, Oamenii 


bula 


tă lumi 


INSEMNĂRI 235 


desfăşoară în chip firesc cu toată bogăţia de 
stări sufleteşti, In deosebi momentele în cari 
«realul» şi elrealul> visul şi trezia fac un nin- 
gur corp, sunt foarte bine prezentate, ca şi în 
Domnisoara Cristina, Momentul Iniţial însă, cre- 
dem, că nu se înfăţişează cu aceeaş putere de 
convingere, Acest moment nu este firesc. ŞI 
iată dece: diferenţa de natură între viaţă şi men- 
talitatea burgheză a personagiilor şi stărilor su- 
fleteşti, experienţele cărora sunt supuși. Nu volm 
să spunem că în sufletul acestor oameni nu ar 
fi putut lua naştere stări mistice, populate de 
elemente fantastice, nu, dimpotrivă. Numai că 
prezentarea trebuia făcută altfel, Nu au fost 
respectate unele regule artiștice prin cari intram 
în «natural». Nu există o îndreptăţire a noilor 
oameni cari ies la iveală deodată, căci în ade- 
văr, personagiile acestel opere literare suferă o 
transformare totală. 

Dacă Mircea Eliade ar fi desvoltat exact 
aceeaş temă, sau mai bine zis, ar fi lucrat cu 
aceleaşi elemente întrun mediu țărănesc, acest 
obstacol artistic ar fi fost evitat, Totul: elemen- 
tele, cadrul de viaţă și oamenii erau din aceeaş 
lume, Cu câtă seninătate şi uşurinţă trece ţă- 
ranul prin aceste stări. Cât de proprii îi sunt 
toate acele reprezentări cari impodobesc viaţa 
sa spirituală! Prezentarea artistică a elemente- 
lor fantastice într'o astfel de lume nu cere nici 
o sforţare sau pricepere tehnică specială. To- 
tul e să fi înțeles-o în adâncimea şi armonia ei. 
Nu acelaş lucru se întâmplă atunci când aşezi 
aceste elemente într'o lume ca cea burgheză, 
aşa cum a făcut Mircea Eliade, Arta devine 
mai pretențioasă, adică îşi cere drepturile ei 
pentruca viața pe care o cuprinde să nu fie 
falsificată, 


Ernest Bernea. 


IZVOARELE POPULARE ALE POESIEI. 
Poesia noastră de azi face frumoase şi deseori, 
reuşite sforțări, de a se înrădăcina în climatul 
care este prielnic desvoltării sale fireşti. Pe 
această cale ea se aşează şi în adevărata el 
funcțiune spirituală, 





Literatura şi mitologia populară sunt tot mal 
mult cercetate de poeţii noştri. Chiar din cel 
mal înaintați în concepţia artei lor, văd în 
producerile populare un Isvor dintre cele mai 
bogate şi originare, Intre cei consacraţi, nu nu- 
mai un V, Voiculescu, A. Maniu sau Lucian 
Blaga au folosit aceste isvoare, ci chlar și un 
poet mult mai” personal și «modernist» cum e 
Ion Barbu. 

Poeţii tradiţionalişti, cum e şi firesc, păstrza- 
ză strânse aceste legături cu expresiunile su- 
fletului popular. Numai că pe mulţi dintre ei 
îi pândeşte o greşală şi anume o cădere pres 
directă în «popular>. Asemănarea nu este numai 
în elemente, în sămânţa germinatoare, ci și în 
rezultate. In această categorie poate [i socntit 
și lon Buzdugan, cunoscutul poet basarabean, 

Uimul său volum de versuri, Păstori de 
timpuri, apărut de curând vrea să ducă mal 
departe arta poetică de înainte de râsboi pe 
care a reprezentat-o atât de strălucit, Semănă- 
torismul, Găsim în aceste file multă atmosferă de 
cronici şi privelişti moldoveneşti. Ion, Buzdu- 
gan îşi iubeşte ţinutul în care s'a născut în care 
orice lucru grăeşte ceva din trecut, fiecare 
aspect trădează ceva din ființa sa proprie şi 
din aceea a neamului. 

Nu poate fi tăgăduit acest adânc sentiment 
de înfrățire al poetului cu neamul și țara sa; 
mai ales cu viața rustică, lon Buzdugan are 
corectitudine de inspiraţie şi simțire. EI ştie 
de unde să se hrănească, In ceeace priveşte 
insă arta, credem că sa oprit prea repede: 
Se exprimă uneori la nivelul și cu tehnica poe- 
siei populare, ceeace nu e o rușine dar nici un 
merit, 

Materialul folosit a fost bun, dar nu a lost 
îndeajuns de prelucrat; nu a fost adâncit și 
transformat până la treapta unei arte personale, 
superioare. In adevăr sunt şi câteva poesli mai 
bine închegate, în care se simte această ten- 
dință a poelului de a stăpâni şi prelucra ma» 
terialul după nevoile artei sale, Aşa sunt Goru. 
nul din Carpaţi sau Suflet pribeag. In general 
însă se simte lipsa unul foc lăuntric, lipsa unui 
meşteşug care să creeze chipuri noi din elmente 
brute, 


NAND UAL 


236. cepe arts: Austria cheltuește pentru teatru 11.000.000 
Indiferent de şcoală sau de cori ia să  shilingi. Ungaria acordă o subvenție anuală de 
4 ia ca, să-şi merite numele 570.000 peng&. Cehoslavia subvenţionează cu o 
Pi TA rare creatie. ENE sumă egală a încasărilor anului, Bulgaria între- 
y i : ţine un singur teatru la Sofia care e şi Operă. 
Polonia Incurajează mediocru teatrele orașelor 

TEATRU sale. Jugoslavia acordă o subvenție anuală de 


- 500,000. dinari. 
— Quando tutto IN situaţia financiară a Teatrului roma- 


spune caile La nesc subvenționat este destul de avantajoasă. 

Problema se pune întraltiel. Ce rezultă din 
această Incurajare reală, dece nu se ajunge 
la o consolidare spirituală în teatru care să 
aibe importanța Austriei, Cehoslovaciei şi Po- 
lontei? 

In tânăra carleră a teatrului românesc, tea- 
tru cu o activitatea efectivă de o sută de 
ani, sau desfăşurat personalităţi desăvarșite 
şi sau infiltrat tradiţiuni care au rodit. Dece 
mica tradiție de înaltă valoare a scenei româ- 
neşti nu sa susținut până azi? 

Credem că atât Statul cât şi iniţiativa parti- 
culară au făcut în trecut sforțări de conroli- 
dare a teatrului. O gospodărie greşită a domnit 
în această manifestare. S'a gospodărit și pentru 
Stat şi pentru particulari negustoreşte,  (ără 
spiritul idealului în manifertările artistice. Să 
recunoaşem că au intervenit în trecut figuri de 
o curățenie absolută care au trezit din somn 
activitatea scenică, dar întotdeauna comercia- 
 lizarea a triumfat, In instituţii, cum este Tea- 
trul, în care trebue împăcat spiritul cu banul, 
i : Indreaptă întreaga activi- 

sențial al funcţiunii acelei acti- 
“unul teatru este realizarea con- 

' şi Impodobirea cu frumos a 
când acest rost nu este 
, vom recuoaşte că direc- 
„a fost și nu este. 

i rie, Teatrul este e- 









































INSEMNARI 237 
MUZICĂ doar de funcțiunile lor, ci de arta pe care el 


COMPOZITORII ŞI SOLIŞTII. Alcatuirea 
Vieţii muzicale românești — am arătat cu alt 
prilej — este gresită. Românii — ne gândim 
atât la cel din generaţia care ne-a precedat, cât 
şi la cel ce după războiu, spirijiniţi de Stat şi- 
au putut desăvârși meșteșugul în streinătate — 
să găsesc într'o situaţie ciudată, 

Toţi întâmpină nepăsarea așezămintelor mu- 
Zicale oficiale, Conducătorii acestora şi-au Im- 
părțit atât de bine atribuţiunile, incât stăpânesc 
în intregime, viața noastră muzicală. Unul, 
deşi nu este compozitor ci Director General şi 
şef de orchestră al Filarmonicei şi se pare, con- 
silier muzical la Radio, (ceiace 11 aduce un ve- 
nit neinchipuit de mare) nu a refuzat totuși, 
acum câţi-va ani, premiul naţional de compo- 
ziţie, in valoare de 100.000 lei. A mai avut 
grijă să nu aibă în jurul său un comitet, ast- 
fel că hotărârile pe cari le ja cu privire la 
activitatea Filarmonicei nu se poate lovi de 
impotrivirea nimănui, 

Ceilalţi conducători ai destinelor muzicii noas- 
tre sunt — mai bine zis au fost — compozitori. 
Creatori a 2—3 opere muzicale prin cari n'au 
adus nici o notă de originalitate muzicii ro- 
mâneşti, (procedeele lor ținând de şcoala fran- 
ceză) au părăsit arta compoziţiei, atunci când, 
datorită salariilor îmbelşugate, şi-au asigurat 
o viață lipsită de griji (situaţiune hotărâtoare 
pentru un creator)| stau făcut şefi de orchestră, 
directori, funcţionari muzicali. 

Rectorul Academiei de muzică este în acelaş 
timp şef de orchestră la Operă, (din când în 
când la Filarmonica şi Radio) şi de curând di- 
rector al Operei, 

Subdirectorul F. este consilier muzical la 
Funidaţiile Regale, şet de orchestră la Operă, 
Filarmonică şi Radio, director muzical la a- 
ceastă din urmă Instituţie, 

Din aceste posturi, tustrel, împiedică — de 
multă vreme — înjghebarea unei vieţi muzi- 
cale româneşti; se pun deacurmezişul activităţii 
celorlalți muzicieni cari căutau să se ocupe nu 


au dat-o uitării, 

De unde se poate deduce că aceşti foşti com. 
pozitori sari simţi stingheriți ca şi Directorul 
Pilarmonice! (și e] lost extcutant) de man. 
festările și a altor muziciani români — în afară 
de ei. Numai în acest fel ne-am putea lămuri 
indiferența lor faţă de români 

In aceste condițiuni — în muzica noastră — 
Indata după D. GhCorghe Enescu, se pronunță 
mumele celor pe cari însuşi marele muzician, îl 
aşează în fruntea coalei muzicale româneşti, 
Trei evrei, cari s'au străduit '— la Paris — să 
Infăţişeza în soperele» lor, caracterul muzicii 
noastre, 

Numele lor: Sami Goldstein (Stan Golestan 
cum Își zice el), Marcel Mihaloviei, Filip La- 
zăr. ŞI operele lor sunt executat ori de câte ori 
trebue să facem cunoscută muzica noastră, a- 
dică atunci când conducătorii noştri muzicali 
găsesc cu cale. 

Ne gândim aci şi la un alt evreu: H, Brauner, 
pe care desigur numai masoneria L-a desemnat 
să la parte la cercetările monografice ale Prof, 
Glusti, unde alături de D-l C. Brăiloiu, a cules 
şi clasat cântecele noastre populare pe cari apoi 
tot ca ajutor al d-lui B., le-a înfățișat la Lon- 
dra, lar din ziare am mai aflat că Ed, Linden- 
berg este şef de orchestră român, al cărui vi 
guros talent s'a făcut lăudat la Praga. Tot aşa, 
In Spania, Ionel Patin, iar în Europa toată, me- 
sagerul muzicij româneşti, este D.] Iuliu Hertz. 

Printre creatorii, cari n'au înțeles să-şi pă- 
râsească lumea lor de gânduri, se găsesc Insă 
tocmai acei tăcuţi, cari nu se bucură de ono- 
ruri, dar pe a căror strădanie se va ridica de 
bună seamă, muzica românească de mâine, Aşa 
dar foştii noştri compozitori sunt pierduţi pen- 
tru creaţia muzicală românească, cei ce lucrează 
sunt ţinuţi la o parte, iar evreli ne reprezintă. 

Executanţii — soliştii — români, împărtă- 
şesc în totul soarta compozitorilor. Vom obser- 
va că nici unul dintre ei nu se bucură de situa- 
țiuni cari să le îngădue o viaţă închinată în 
Intregime studiului, Dintre acei cari ocupă însă 
posturi de profesori, nici unul nu mai ia parte 





ONANDUIALA 


Sp i clasici, cunoscuţi de cele mai 
(în ca foştii com- sas dpi articole de gazetă sau manuale, 
de aptitudini (și atunci Ne întrebăm: cine şi câţi oameni de cultură, 
d ia Români, cunosc în original operile marilor noş- 
tri înaintaşi din veacul trecut? Cine l-a cetit 
în întregime pe Gh. Lazăr, pe Heliade Radu. 
Jescu, pe Nicolae Bălcescu, pe Kogălniceanu, 
Barnuț, Haşdeu, Conta, Maiorescu sau pe Xe- 
nopol? Câne ştie ce e viu și ce e mort în o- 
pera lor? Cine ştie cari sunt paginile sau operile 
“fundamentale ale acestor mari creatori, din cari, 
noi cel de azi, trebue să tragem învăţătură ? 
neori susţinem că avem în felul nostru de 
ta, o tradiție, Alteori avem curajul să 
noutatea întreagă a ideilor şi operilor 
noastre. Dar de cele mai multe ori este la 
a muncii şi geniului înainta 
u oamenii noștri sunt foarte tari 
pro sau contra. Şi aceasta din 
„din proastă informaţie din lucrări 
i. Obişnuit intelectualul român 




















































din vina acestei situatii o poartă 
noastre de cultură. Ele for- 
acestea superficiale. 
iu cunosc încă ediţii denine 
ului şi sufletului lor, ediţii 
je la îndemâna unui public 
unoştință sigură. Aca- 
“nepublicate şi de 
„pretinde editurilor 
uțin negustorese decât 
tatul însă care chel- 
A este obli- 
| reeditări au- 


” 


INSEMNARI 239 


deu, îngrijite de Mircea Eliade, Haşdeu este 
un autor puţin cunoscut la Români, Aceasta nu 
l-a ferit de Judecata aspră a celor cari nu L-au 
cetit, Ediţia Eliade vine să lămurească pe 
cel de bună credinţă, punând la indemână parte 
din marea sa operă, Ediţia cuprinde o culegere 
din scrierile literare, morale şi politice ale a- 
cestul  înaintaş, Opera de savant nu ne este 
prezentată, 

Mircea Eliade, acest neobosit om de litere 
şi cercetător, a dovedit prin noul gen de acti- 
Vitate, deosebite însuşiri de răbdare şi precizie 
ştiinţifică, Aşezămintele noastre de cultură tre- 
bue să i se recunoască datoare. Ceeace au și 
facut | 





Ernest Beenea. 


POLITICĂ ŞI ECONOMIE 


CELE DOUA FRANŢE. Am avut fericitul 
prilej să auzim concertând, săptămânile trecute, 
în căteva centre ale “Ţării, pe maestrul Jacques 
"Thibaud. EI ne-a sosit ca un ambasador extra- 
ordinar al culturii franceze, chemat să stimuleze 
şi să întărească prietenii cari au avut poate 
mult de suferit în ultimul timp. Intr'adevăr pu- 
țini l-ar fi egalat în misiunea lui şi nimeni nu 
cred să-l fi întrecut. Căci în cântecul său ne 
surâde chipul Franţei de totdeauna, cu graţia ei 
spirituală, despuiată de tina materiei. 

La Braşov, unde generozzitatea maestrului şi 
curtuasia cercului francez local, ne-au dăruit o 
seară unică, am stat sub farmecul nesfârşit al 
acestui joc sclipitor, plin de stăpână prtciziune 
şi de logică spirituală. Arta lui franceză e de 
cea mal curată rasă, Ea atinge punctul de feri- 
cit echilibru dintre inteligentă şi simţire, unde 
dorurile nu te mai fură spre o lume îmbătătoare 
în care te-ai pierde cu totul, ci viaţa creşte, 


> construindu-se în fuloare mlădioase de lumină, 


sub puterea unui gând ordonator, 

Tehnica lui e sigură, mâna şi inima aristo- 
crate, Sub arcuşul său sunetele se nasc şi se 
sting în şiruri clare fără alunecări şi podoabe, 
E o lume de nuanţe, de suris, de graţie despuia- 
tă de orice moliciune, urcând până la trans- 


parenţă spirituală şi abstractă, 


Asa ne-a apărut în neintrecuta interpretare a 
concertului în la major de Mozart. Acest mare 
artist se regăsea admirabil şi reînvia climatul 
nulletese al celui mai latin dintre compozitorii 
germani. Şi tot astfel l-am urmărit în asprele 
urcuşuri ale sonatei lui Cesar Franck, pună la 
culmile inundate de lumină tare în care se în- 
chee; apoi în magia ritmului ondulat, de uşoară 
visare, a lui Debussy (En Bateau) ş.a. m.d. 

O clipă ne-a vorbit atunci sufletul acelei 
Franţe, ce înfăţişează după Athena şi pentru 
Moderni, realizarea cea mai înaltă a umanis 
mului, accea care a depășit cantitatea în call 
tate, a ridicat viaţa spre stil şi ordinea spre 
viaţă, a înflorit şi a lărgit sentimentul prin idee, 

Pentru lumea aceasta de cleştar — ne gân- 
deam noi — în care se ad-ună dela Sfântul Lu- 
dovic până la Regele Soare şi palatele sale de 
glorie, dela Jeanne d'Arc până la Descartes şi 
Rabelais tăriile vieţii, se vor găsi, într'un ceas 
de grea cumpănă, să lupte şi să moară câţiva 
țărani din Carpaţi, 

Dar în seara aceea bucuria noastră n'a fost 
pură. Când ultimele acorduri s'au pierdut în 
sala caldă a concertului, din aerul străzii case 
ne primise o ceaţă a coborit tot :nai deasă în 
suflet. Pe lângă chioșcurile încă luminate afi- 
şele ziarelor stăruiau purtând cu litere groase 
anuntul ultimelor greve din industria franceză, 
Un an se împlinea aproape decând asemenea 
veşti se urmau neîntrerupte, Altele le întovâră- 
şiseră în acest timp, unele arătând Franţa în 
actiunea sa nesigură dela Geneva, sau în aju- 
torul care mergea spre Spania desordinei roşii 
şi atee, sau în frământările dispozițiilor ei abu- 
sive financiare şi economice ete, ŞI pe măsură 
ce gândul le evoca în șirul lor turburător, o 
îndoială încolţise tot mai puternică în minte: 
— Dar Franţa lui Jacques Thibaud ? Franţa 
unității şi a ordinei vii, unde este? Arta lui 
ne încâlzise pentru o dragoste care era de mult 
în sufletul nostru; altcineva îi aştepta folosul ? 

Poate că da, (Căci o altă Franţă se desemna 
înaintea: ochilor, Franţa aceasta — când era 
numai pe jumătate — mulţi o numeau, şi nu 
fără oarecare orgoliu, Franța democraţiei şi a 



















He A II U LA L A 
ARHIVA DE GÂND ȘI EAPTĂ ROMANEASCĂ 


APAR 10 CAETE PE AN 


DIN CUPRINSUL CAETELOR APARUTE . 


Anul |. 


ION 1. IONICA: Țară şi țări. 
. - E Drepturile _criticei. 


e ar = cr a 
G. NICOLAU-BARLAD : Cooperaţia în România 
Satul românesc 


pi: AMZAR : Destin legionar. 

LUCIAN BLAGA : | 

Aspectele. fundamentale: ale. creației 

Re ERNEST BERNEA : Cartea unui început de veac. 
ION CONEA : Destinul istorie al Carpaţilor. : 

pi: ION 1. IONICA: Moţa-Matin, închinare 

0 Ma % Oedip de G. Enescu. 











Pta z 

e pu - | i 
ZA Naționalismul Tineretului, 
agati 

Y 


AR; Na Hionalismul Partidei 


. 
Di 


2RNEA: Tineretul şi politica, 


BERNEA: Gânduri pentru ară nouă 
i PCI! BANU: Din lumea legionar