Randuiala volumul II, caetul 6-7, 1937

ap 


(8/4 Tg 44] tg 


_. NBVIALA 


e re ear 


VOLUMUL II — CAETUL 6-7 
173% 


ARHIVĂ DE GÂND ŞI FAPTĂ ROMÂNEASCĂ 





imi 


iiănduel] 





dela 


ii 
ii 


Adminisţr; ţia 


, I0losina | 





—7 
MUL II — CAETUL 6 
OLUMU! 


















dis 
i DE. & 
4 SĂ o € 


i 

> 
i 
îi 


PRINSUL 


1917—1937 


Sub aurul soarelui, lunile verii strâng amintirile marilor noastre 
biruințe. Din mijlocul lui lulie până în pragul toamnei, ca într'o mândră 
de[ilare de glorii, revin cu fiecare an, numele sfinte care strălucesc în 
cununa Țării întregite: Mărăştii (21 Iulie), Târgu-Ocna, Mărăşeştii (6 
Aug.), lunga însângerare biruitoare din munţii şi dealurile Moldovei, care 
a bântuit năpraznică de la Miază-Zi spre Miază-Noapte şi de la Miază- 
Noapte spre Miază-Zi, pentru a se stinge, odată cu vara, tot în codrii 
Vranoti, de unde pornise; Tisa (24—25 Iulie), Budapesta (3 Aug.) şi, ca 
un glorios ecou al vremurilor premergătoare, mai depărtata Griviţă (30 
Aug.) 

Nume pe veci neuitate, care ne-aţi dat, odată cu ziua stăpână, cre- 
dința în marile virtuţi ale părinților! Fie în opreliştea de stâncă ce se 
ridica puhoiului barbar, fie în mersul viforos inainte, în săgeata care se 
împlântă în inima duşmană, voi aţi fost piatra de hotar pentru vremurile 
româneşti. Prin voi s'a încheiat o lume şi sa născut alta. Căci în jertfă, 
în faptul țără întoaroere al iubirii sfințite în moarte se plămădeşte noua 
viață şi zarea noilor îndrăzneli. 

Acâlo, în fața Griviței, pe frontul moldovean şi pe malurile Tisei, 
acălo sau pus temeliile României libere şi unite şi temeiul statului națio- 
nal, pe care totuşi vremurile următoare nu ni-l va da, nici până astăzi, 
deplin. Acălo, în primul rând, Nă în conciliabule, nik în conferințe, nu în 
adunări, chiar pomudare. Să o spunem limpede celor ce cred încă în puterea 
hotăritoare a tratatelor alcătuite din voia diplomaților, sau în autodeter- 
minarea democratică a popoarelor. In ordinea esențială a Istoriei, ostașul 
care, întru împlinirea porunoii pământului şi a strămoşilor, moare pe po- 
siție, strângându-și arma la piept, dar fără să dea un pas înapoi, poate, 
















PUD LALA 


infinit mai mult decât toate socotelile meselor 
i întrunire, 
dili pe fapta lui. Dar la sfârşitul jertjelor 
a antoau să se 7 i si au umbrit, ele puteau întregi şi au scă- 
ele puteau SRI tor a lipsit atunci la cei ce ne înţă- 
ele suflu al în0ri 9 cozii moastre au crezut că pot găsi şi în 
amenii vali, cea nouă a Țării: în renunţări, în visul 
„. Imgelăciunea lor, interesată sau nu, a adus și 


de inutilă formalitate, 
"cu cari oficialitatea, ca 


mile diverse ale vieții 

i cari s'au adunat, 
du Ă Țării în preajmă, 
ujerinţă a amuţit 


ION IL. IONICĂ: 1917—1937 245 


Ce mare e totu datoria noastră faţă de morţii eroici cari au creat 
viaţa cea nouă a Țării! Ce smerenie, ce slavă, ce hotărire, continuu trează 
ar putea-o mărturisi îndeajuns! 

Ei şi-au dămuit frumusețea anilor tineri pentru strălucirea Neamului. 
Ei şi-au dăruit visurile viitorului lor pentru viitorul Ii; şi duioşia pentru 
cei ce le erau dragi, pentru tovarăşa blândă cu ochii plânşi, pentru capetele 
bălaie ale copiilor, duioşia aceasta au frânt-o în pieptul lor pentru dra- 
gostea copiilor tuturor. Şi grija pentru părinţii împovărați de gânduri au 
închinat-o pietății pentru mormintele neamului. 

Și nu a fost aci nici silnicie, nici nesocotinţă, ci puterea liberă a su- 
fletului lor mare, a dărniciei Ii. i 

Ca întro sticlă măritoare se arată în fapta lor înţelesul legăturii 
active dintre om şi Patrie, Dincolo de obligaţia faţă de Cezar, dincolo de 
bărbăția instinctivă a multora, a fost la cei mai buni cari şi-au plămădit 
sângele în brazda străbună o exaltare a sentimentului de comunitate na- 
țională, o dăruire până la topirea individualului în marele suflet colectiv 
al strămoşilor şi al wiitorimii. Cuvintele Sfântului Augustin, dragi lui 
Pârvan, le-au tălmăcit ei Patriei-Mame: Tu nos fecisti ad te cor nostrum, 
inquietum est donec requiescat in te, 

In simplificarea minunată pe care o aduceau clipele grele ale văz. 
boiului, două gânduri în faţa lor le străjuia rezistența şi mersul înainte: 
era Moartea şi era Patria. Și moartea ei au primit-o senini pentru viața 
Patriei. 

Dar ei au învins. Au învins în Moldova, în durerea pământului co- 
tropit, au învins pe Tisa, în bucuria patriei întregite. Şi fapta lor a fast 
immul cel mai frumos pe care cineva l-a închinat Țării-Mame. 

Mărire lor! 

De două ori, în lunga incercare a războiului, fapta lor a reclădit 
patria pe temelia străbună. A reclădit-o odată, în pământ, în munți şi *m 
râuri, pe cari le-a dat desrobite celor mai fericiţi decât ei. A reclădit-o 
apoi îm sufletul nostru, prin pactul mistic al morții lor. In Carpaţi, pe 
Dunăre, pe Tisa, cei şase sute de mii de ostași, cari au căzut, cu ochii ilu- 
minaţi de acelaş incomparabil vis, şi mai puternic şi mai apropiat, și-au 
legat urmaşii în sfânta rânduială obştească a neamului. Când. ei mor pen- 
tru traiul liber al nostru şi al copiilor noştri, jertfa lor e ca o poruncă de 
viaţă dreaptă şi neinfrântă închinată moştenirii curate a visului lor care 
creşte în zarea viitorului. Când toate le avem prin ei, ca şi prin lungul 
şir al strămoșilor cari au luptat în Istorie, toate le datorăm. Dar nu într'o 
singură zi ci în toate, nu în vorbe ci în fapte mereu sporite. 


RE NUI Are 


246 el Moldovei până în zilele noastre, 
-văzeci de ani, vai, dela cole tot mai mult sufletul urmaşilor de 
Douăzeci i» a îndepărtat E Tot mai mult altarele eroilor au 
:: si a morții ; 

vieții şi a 7 





















iilor, al căror «pacinic progres» amin- 
7 e Li 


itare şi amintirea trecutului nu 

j iri, Viitorul Mu cd Mel ie temele şi îndemn, ea 
e «adarnică melancolie». prin care jertfa şi credința se perpetuiază 
e n viitorul oel îmbietor, cel cântat de profeţii 

4 me, e dezertare şi impietate, e stăpânire 
i, în statul creat prin marele sacrificiu al 
el e nerecunoştință a fost posibilă. Trista 
di măebi : ia lăsaţi, ca, şi veteranii luptelor de la 
nilințe — cu toată nevrednica parodie a 

e a moralității noastre maţio- 
zarea întunecată a Țării, apasă 
ă mustrare încărcată de semnul 
/ morală care ne uneşte în 
emeiu orice viitor sacrificiu 
chimuitului lor trup, Țara, 
ei. Marea semnficaţie sa- 


ic peste durerea, acestor 
ztul lor tânăr aceia 


ION I. IONICA; 1917—1937 


247 
gură clip. Ei poartă spre nouă mărire moştenirea sfântă a morților dim 
Războiul întregirii, 


al pigmeilor, cari ard totul 
iubire de Țară, Credință, 
ub disprețul şi uitarea sa 
€ 'ația jertfei de mâine. Din 
iubirea care se dărue, în marea 
lectiv, din ei şi prin ei trăieşte 
la unii la alții, pe deasupra mor- 
ântă a vieții celei neîmbătrânite 


ION 1. IONICĂ 
























are o mică tradiţie; uneori este chiar 
“trebue să fie temelie zilelor viitoare, 
unui trecut strălucit, mai puţin îndrep- 

c ământ stârnește îngrijorări 
| nostru sistem pedagogic dar 
neamul nostru poate să o dea 


cercetători să-i fixeze înce- 

fericită a începuturilor şi a 
ere pentru ceeace va fi de aci 
e ceeace înseamnă că nu 
„cari încearcă o filosofie ro- 
veacul trecut, un Conta sau un 
itre se integrează unor curente 


toate lipsurile celorlalte 
de-asupra și pe acelea 
la învăţământul fi- 


se desprinde și se | 





ERNEST BERNEA: FILOSOFIA LA UNIVERSITATE 


249 


Universitatea noastră îşi îndeplineşte această sarcină în ceeace pri- 


veşte filosofia? Hotărât că nu, Roadele învățământului filosofic superior 
califică acest învăţământ, Universitatea noastră nu dă nici cercetători şi 
nici profesori. Ea se mulțumește să meargă mai departe pe un drum gre- 
şit, considerând totul ca ceva, firesc, Lipsită de nevoia unei observări mai 


atente către roade această instituţie este lipsită și de nevoia unei re- 
înoiri, 


Profesorii secundari, frământa 


ți mai mult de cât cei universitari, de 
problema învățământului filosofie, 


au ridicat public, de mai multe ori 
această problemă. De aceea filosofia în liceu şi-a găsit teoretic făgașul 


său. Acest fapt nu este lipsit de legătură cu nenumăratele dar și nenoro- 
coasele reforme ale învățământului secundar. 

Despre filosofia la universitate nu s'a discutat încă. Trăim sub im- 
presia că aci, şcoală liberă fiind, lucrurile pot merge oricum. E numai o 
impresie, Filosofia în învățământul secundar nu-și va împlini rosturile 
sale «de fapt» decât atunci când se va limpezi și așeza problema filosofiei 
la universitate. Scara se mătură de sus în jos, spunea cândva unul din 
foştii noștri profesori de filosofie. O observaţie valabilă pentru întreg în- 
vățământul nostru de stat. Numai în momentul când învăţământul supe- 
rior va fi temeinic întocmit şi-şi va îndeplini rostul aşa cum trebue, nu- 
mai atunci putem vorbi şi despre celelalte categorii. Aci stă tot secretul 
«crizei şi toată reforma care trebue făcută. 


FILOSOFIE ȘI MEMORIZARE. 
, Ceeace caracterizează în primul rând învățământul nostru filosofie 
universitar este chipul în care acest învățământ fonțează fragedele minţi 
ale tineretului să se supună unui regim cu totul anormal, al muncii inte- 
lectuale, Filosofie pe bază de memorie poate fi numit sistemul de iniţiere 
şi specializare aplicat în această înaltă şcoală românească. Din primul 
moment când tânărul student ia contact cu Facultatea, el se simte atât de 
desorientat încât munca sa devine ceva care întunecă orizontul vieţii sale 
intelectuale, Cursurile, seminariile, bibilotecile, colaborează într'un mod 
foarte strâns la această stare în care tânărul spirit tânjeşte. Cursurile 
sunt, unele prea savante, încărcate de o mare erudiție, altele prea abstracte 
şi scolastice făcute parcă anume să înspăimânte pe noul student. Semi- 
naviile se adaogă cursurilor cu aceeaș tărie şi competenţă în formarea noi- 
lor capete cugetătoare, Bibliotecile universale sau de specialitate sunt la 
îndemâna oricui simte nevoia unei cât mai depline informații. Studentul 
























PDA L-A 
Ș ivităti «filosofice». Copleşit de u 
; activităţi «filosofice». Cop n 
ou toate felurile 9* îndrumare pe care o cere pe deo- 
lipsit de alta legile minţii omeneşti, tână- 
) alului iar unui regim în care de cele mai multe 
Saul] suficiente însuşiri. Rezultatul este 


însemna Pta i normal, cum era înainte 
SERI n iai PR ndenţii se înscriu la filo- 
EA a oveata nețărmurită de cunoștință ab- 
ărată selecţie. Numai acest fapt 
ca fiind o categorie de tineri 
| universitatea fiind dezastros, 
după „puterile sale proprii, să se 
încercând metode noi de redre- 


ti 






at, ca 


e] de situații contează mult 
tăţilor este munca. Mun- 
ilă şi chiar dăunătoare aşa 


rial care trebue străbătut 
țe de mare circulaţie și 
sant fie pentru a-și astâm- 
camenele. Desigur, mintea 
se memorizază Aristo- 
mai ambiţioşi dar şi 
de filosofie memo- 
sau mai puţin însem- 

cu bibliografia. Dacă 


ERNEST BERNEA: FILOSOFIA LA UNIVERSITATE 251 
în gândire, idei false, lipsă de pătrundere şi de rigoare în tot cee 
duce această minte chinuită. Aceste rezultate nu 
cei cari sunt vinovaţi (nu pe toți, căci sunt pri 
nivelul scăzut al studenţilor, dar sunt alți în plină 
pregătire intelectuală 1). 

E cazul să ne întrebăm câţi dintre tinerii intraţi în Universitate la 
filosofie, scapă acestui regim, disting singuri și cu storțări mari, reușesc 
să-și păstreze ceeace natura le-a dăruit şi școala românească vrea să le 
răpească? Desigur, foarte puţini. 'Trebue o mare vigoare intelectuală și 
mai ales o mare prudenţă față de tot ce se fierbe în sălile acestei şcoli. 
Cei mai mulţi însă ajung la licenţă fără să cunoască noțiunile elementare 
ale disciplinei în care s'au «specializat». Unii dintre ei mai naivi, nici nu-şi 
dau seama unde se află; se cred «filosofi» sau coameni de ştiinţă» şi por- 
nesc astfel «înarmaţi» în viaţă. Dintre aceştia se recrutează literaţii de 
cafenea, ziariștii foilor de un leu şi demagogii tuturor partidelor. Alţii în- 
cearcă adevărate drame. Iși dau seama că după patru ani de sforțări con- 
tinue sunt obosiţi, fără ca să aibă măcar bucuria unor deprinderi cât de 
modeste dar reale în meșteșugul atât de delicat și greu al filosofării. Dacă 
mai au tărie, o iau dela capăt, începând o nouă muncă, de astădată mai 
rodnică, ca după o experiență, atât de costisitoare de timp şi energie. 

In concluzie sistemul nostru pedagogie, universitar nu numai că nu 
este creeator, adică nu desovltă însușirile naturale ale studenţilor dar este 
de-a dreptul dăunător, distrugând ceeace în chip firesc posedă o minte tâ- 
nără. Universitatea în loc să formeze, deformează, în loc să îndrumeze 
desorientează. 


ace pro- 
pot surprinde decât pe 
ofesori cari se miră de 
admiraţie faţă de aceeaşi 


MAI MULTĂ EXPERIMENTARE. 


Filosofia la universitate suferă deci în primul rând de lipsă de în- 
drumare, sau de o îndrumare greşită (dacă mai poate fi numită aşa). Pro- 
blema îndrumării în filosofie are un îndoit aspect: pe deoparte ea este 


1) Cu câţiva ani în urmă, având o modestă funcțiune pe lângă unul din seminariile Fa- 
cultăţii de filosofie, am putut cunoaşte îndeaproape aceste rezultate ale învățământului uni- 
versitar. lată câteva mărturii documentare : «Am o lucrare de făcut; daţi-imi o carte de soclo- 
logie colectivă» (studenta S. B. an. 11). Alt exemplu: «Daţi-mi socialitatea fenomenului de 
relaţii sociale» (studenta M. B. an. 11). lată şi un al treilea exemplu: «Vreau să cetesc, Essai 
sur le region (regime) des castes» (studentul P. V. an 1V). Lipsa de spaţiu ne opreşte să 
mergem mai departe, Interesantă ar fi publicarea unor lucrări de seminar, nu rareori notate 
cu calificativul bine... 






















pom oprana 

însăși ilosofia ca dis. 
j : adică de ceeace este filoso ; 

ca a il CĂ arte minţii omenești, de putinţele 

ritului, iar pe d 


îi 4 lalte. Oricât de mari revo- 

o ştiinţă CR, adie ştiinţe pozitive au o sumă 
fizică, e experimental. Cercetătorul este 
i devăru fundamentale şi neschimbătoare, 

i că dă e irea unui nou câmp de co- 
acest ea să nlăture acelea vechi. Fi- 

fără i ; ton ci o înglobează. Se 
Desigur că nu. Și aceasta din 
te domeniul ştiinţelor pozi- 
in e au desigur consecinţe 
ca, nu se poate mărgini 
Filosofia pentru a fi filosofie 
ult mai mare decât al oricărei 
iv, raţional şi personal 
decât în științe cari 
cerecetărilor filosofice 
"Un sistem de filosofie este 
> de sine stătător, cuprinză- 


ERNEST BERNEA: FILOSOFIA LA UNIVERSITATE 253 
de a cugeta. Pentru cel care deprinde să filosofeze, un sistem nu este ceva 
care deschide tainele vieţii şi ale lumii, ci este un exemplu de cugetare, 
este un chip de a judeca realitatea, Aristoteles sau Descartes nu ne dă 
secretul existenții ci un model de cugetare. Această neînțelegere stă la 
temelia întregului nostru învăţământ filosofie. 

In concluzie meșteșugul filosofării cunoaşte două căi de deprindere; 
una aceea a contactului direct cu realitatea și alta a contactului cu filo- 
sotii, Lie prin viu graiu, când e cazul, fie prin textele lor fundamentale, 
când ne referim la cei din trecut, 

După acestea toate mai poate fi vorba de o memorizare a filosofiei, 
de o invăţare brută şi materială așa cum se procedează în universitatea 

noastră? Se mai poate mira cineva (fie el profesor de filosofie) de rezul- 
tatele pe care le dă această şcoală? Pentru a deprinde filosofia, atât prin 
cercetare directă asupra realității cât şi prin texte, este necesară o sfor- 
jare de gândire personală în care libertatea spiritului nostru își are partea 
sa, dar în care constrângerea lumii fenomenale nu e mai puţin simțită. 
Nu prin învăţarea pe dinafară putem avea o filosofie, ci prin judecare în- 
deaproape şi personală a realităţii, o ridicare a gândului nostru către un 
întreg de cunoștințe logic închegate, asupra lumii. Şi nu prin învăţarea 
pe dinafară a unor concepte din diversele sisteme, așa cum se găsesc în 
manuale sau cursuri, se poate deprinde filosofarea, ci printr'o pătrundere 
adâncă și temeinică a acestor sisteme și anume printr'o înțelegere perso- 
nală prin ceea se numeşte o asimilare, 

Ni sar putea obiecta că universitatea are să ţină seamă şi de faptul 
că nu toţi cei cari o frequentează au însușiri de filosofi şi că pe lângă 
aceştia ea are de pregătit şi profesori de filosofie. Desigur, lucru demn 
de luat în seamă. Filosofia la universitate se învaţă și în acest fel : ca 0 
ştiinţă. Sunt oameni cari ştiu filosofie, sunt învățați în ale filosofiei. Ace- 
știa merită mai pe drept numele de profesori. Atunci însă când cineva 
urmăreşte să facă știința filosofiei isbuteşte să se pregătească în actualul 
regim al universităţii noastre? larăș nu. Nu, pentrucă nici ştiinţa nu se 
poate memoriza, nu se poate face pe de rost. A învăţa ceva în porii 
dintre ştiinţe înseamnă în primul rând a înțelege şi aceasta nu se poa e 
realiza decât făcând o sforțare de gândire personală pentru a-ţi putea 
însuși o cunoştinţă dela altul şi despre altul, A şti ceva în înţeles mii 
fic, fie el acest ceva un sistem de filosofie (ca fapt uman şi ara Ai 
seamnă a-l pătrunde în toate legăturile sale intime în tot. ceeace og 
să fie cum este şi nu altfel. Această pătrundere trebue să fie pete n 
aşa chip încât să îți aparțină, după cum spunea Goethe despre orice 


RÂND vVIALA 
voi să-l luăm spre folosință. Acest adevăr este 
"noi am | lu: 
fel de cunoştinţă. 
atunci când € 



























ajunge la locul dorit. Şi în primul rând se 
piei către înțelegere. Pentru a câştiga 

acestea le luăm gata descoperite dela 
ale ştiinţelor pozitive — nu le 
„ Posedarea lor nu înseamnă o 


depurte a ştiinţei respective, adică 

mu poate clădi pe nimic. 
E i-filosofi cât şi pentru pregătirea 
necesară. 0 schimbare fundamentală a actua- 
i, Tânărul student nu trebue să ră- 
depune în anii săi de pregătire. Inainte 
, sa trebue să fie o desvoltare 
. Aceasta însă nu se poate în- 
. “singură să lucreze dă, 


a. Amândouă aceste stări 
student un consumator 
chiar în imposibilitate 


se cere: mai multă 
universitară să fie o 
fie în aşa fel fă- 
să fie astfel orân- 
o alta mai 
în situaţia de a 
a unde >xpe- 

în inima 


ERNEST BERNEA: FILOSOFIA LA UNIVERSITATE 


255 
MATERIILE DE INVĂȚĂMÂNT, 


înţelesul pe care l-am dat filosofiei şi filosofării în capitolul prece- 
dent desprinde din el o anumită metodă, un anumit fel de a vedea pro- 
blema învăţământului filosofie. Numai că pentru a putea aplica acest nou 
sistem de pregătire, avem încă o problemă de rezolvat, fără de care noul 
regim universitar nu poate fi întocmit. Este vorba de materiile de învă- 
țământ, Felul cum aceste, materii sunt alcătuite, constitue un adevărat 
obstacol atât pentru iniţiere cât și pentru specializare. EI înlătură pe deo- 
parte putinţa de asimilare iar pe de alta deprinderea unei metode rigu- 
roase, Programul filosofic universitar suferă la noi de două mari neajun- 
suri: de deoparte cantitatea materială a acestui program iar pe de alta 
lipsa de coordonare a diferitelor materii. 

Să le analizăm în parte. 


Că lucrurile au fost lăsate să meargă în voia soartei ne-o spune şi 
întinderea nesocotită a materiilor de învățământ. In cei patru ani de 
facultate tânărul student trebue să răspundă de tot ce a produs spiritul 
omenesc peste veacuri. Şi aceasta nu atât în înțelesul de a face o sfor- 
țare de gândire personală până în a se așeza cu mintea în treptele cuge- 
tării prezente, ci mai mult în înțelesul material, cantitativ al cuvântului. 
Dacă trecem din disciplinele propriu zis filosofice în ştiinţele morale cari 
aparţin încă acestui învăţământ, cum e psihologia și mai ales sociologia 
— o ştiinţă cu caracter enciclopedic ca şi istoria — ne dăm seama de si- 


tuaţia tânărului intelectual, obligat, cum este de fapt, să străbată atât 
material. i 


Cum este îndreptăţită pretenţia aceasta? — Universitatea, este un 
aşezământ de «specializare». 

Tată un motiv pentru care acea experimentare, acea siorțare directă 
şi adanca a cugelului nu este posibilă. Metoda cea mai chibzuită și suplă 
rămâne fără nici un rezultat dacă programul nu este adus la adevăratele 
sale proporţii, adică la măsura minţii începătorului. Acei cari, dintre stu- 
denţi, sunt dăruiți cu un mai mare spirit critic îşi dau seama de acest 
neajuns şi îl mărturisesc adesea *), 

La temelia învăţământului filosofie universitar stă o concepție can- 


3) Studentul C. M. un foarte distins element al Facultăm mărturisea spre sfârşitul 
studiilor sale că pretenţiile diferitelor cursuri şi seminarii nu i-au dat răgazul să lucreze per- 
sonal şi mai ales să meargă la texte: «Totul trebue făcut în grabă căci examenele nu ne 
iartă. Manualele şi cursurile sunt mai la 'ndemână şi mai... eficace pentrucă mergi mai repede 
şi al secretul ştiinţei de care eşti chemat să dai seama...>, 


PA ee 

































ă şi sănătoasă me. 

„256 | e o cere o elementară și sănă e 
ntanuă pi mutuna calitativă, 392,4. ee interesează de cât știu studenții, 
2 vitativă ie, Sunt profesor mostra poate vorbi de, toate, ştie orice, 
se şti De: i cata e cantitativă dorită de unii profe- 


scut e oenta. , ui, duce la metoda 
nimic. Aceas n tinderea rogramului, Sta 

Se aaa SR înt i şi sblătură fără putinţă de con- 

xţi rată fapte şi la isvoare, despre care am 


olă în cea mai mare măsură. 

vitelor catedre, din acest punct de 
tatea de invidiat a acestor 
să se alcătuiască programe limi- 
aceasta ţinându-se seama de 
pentru scopul lor comun 
ui de mâine. 

te mu poate fi îndreptăţită prin 
pune reală a universităţii 
e totul tinde să creeze sau mai bine 
un tudini, 

ă însemne ea ceva can- 
a o înmagazinare fără 
ă stăpânire a unui do- 
că acesta din urmă este 
n păcate prezent în Fa- 
c de a stinge orice lică- 
nici un fel de cunoştinţă 
Ph 


ERNEST BERNEA: FILOSOFIA LA UNIVERSITATE 257 


istoria cugetării omenești ca ceva plin de contradicții şi de sforțări za- 
darnice, 


Pentru ca diferitele discipline şi istoria sforţărilor de gând să poată 
exercita asupra spiritului o influență rodnică este necesar ca ele să se în- 
făţieze într'un sistem organic, să dovedească, cu toate deosebirile aparente 
o unitate isvorâtă din natura minţii omenești, lucru greu de realizat, dar 
nu mai puţin necesar, 

Această concluzie ar putea să fie greşit înțeleasă. Şi anume să se 
creadă că ne gândim la o filosofie dogmatică, la o filosofie oficială care 
ar fi prezentă în tot locul, fapt care s'ar contrazice desigur cu unul din 
temeiurile așezământului universitar și anume: libertatea de gândire. Am 
văzut mai sus că specializare nu înseamnă erudiție gearbădă. La fel liber- 
tatea de gândire nu înseamnă anarhie intelectuală. Nu este vorba deci de 
a reduce tot învățământul filosofic la un singur sistem, la o filosofie ofi- 
cială, ci e vorba ca toate cunoştinţele să fie integrate într'un chip cugetat, 
într'o unitate metodologică. 

Acest lucru adus la îndeplinire, nu numai că sparge prăpastia dintre 
deosebitele discipline și sisteme, nu numai că peste orice filosofie pergo- 
nală sar găsi înţelesul şi sensul filosofiei în genere, dar ar mai putea 
rodi şi din alt punct de vedere, acela al organizării ierarhice a materiilor, 
adică ar împlini o lipsă din cele mai grave ale învățământului filosofie 
universitar. Lipsa de măsură și de coordonare a, materiilor face să nu se 
respecte unul din principiile de seamă ale pregătirii în acest domeniu, 
adică să se înceapă cu începutul. Cowpul materiilor de învățământ fiind 
diform este cu neputinţă să se aplice acest principiu pentrucă nu se ştie 
care e începutul și care e sfârșitul, Blementarul este necunoscut în acest 
învăţământ; uneori disprețuit chiar de acei cari ar trebui să-şi dea seama 
că fără a da acest elementar, care e temelia construațiilor viitoare, nu se 
poate ridica nimic şi cu nici un preț. 

Nu se poate ajunge la specializare fără ca elementele de temelie să 
lipsească. La universitate trebue făcută iniţierea, introducerea în filosofie. 
Dacă liceul nu o poate da, Universitatea nu o poate refuza decât renun- 
țând la o îndatorire mai mare: aceea de a creea ştiinţă. 


RÂNDUIALA 
















s'a bucurat în vremea din urmă nu numai de 
de aceea a oamenilor politici, o atenţie, credem, 
ucă se cuvenea învăţământului superior. 
arătăm lipsurile în ceeace priveşte filosofia şi tot. 
din principiile unui adevărat învăţământ filosofie, 
£ , de rezultate, lucrurile par că stau la 
ar strălucit, Unele nedumeriri cari sunt 
eraţii «slab dotate». Aceasta pentru 


schimbat şi ridicat din nou 


"O metodă nu este bună sau rea 
ină numai într'un singur caz: 


te, E necesară însă o 
va putea aduce la în- 


n ce sens se poate face 


să se facă reforme 
lor sau doi de peda- 


ERNEST BERNEA: FILOSOFIA LA UNIVERSITATE 259 

Intre student gi profesor nu este astăzi o legătură firească ci una 
artificială gi periferică, așa cum o realizează mecanic, un curs sau un 
examen, 

Profesorul aci se dovedeşte, în legăturile de rodnicie pe care le poate 
stabili cu studenţii, El privește mai puţin către sine însuși și mai mult 
către acei cari trebue să crească şi să ducă mai departe o operă care nu 
e atât personală cât colectivă, a neamului sau dacă vreți, a omului. Acti- 
vitatea sa universitară este în primul rând o activitate de învăţător, uni- 
versitatea noastră fiind mai mult o şcoală decât un institut de știință, 
ceeace e şi normal pentru o cultură tânără ca cea românească, 

Adevăratul profesor universitar îşi cunoaşte în primul rând meseria; 
filosof sau învățat al filosofiei el este profund cunoscător al disciplinelor 
despre care este chemat să învețe pe alţii. Profesorul universitar este 
deci în primul rând un om de mare cultură și pregătire specială, un îm- 
bogăţit al metodei riguroase, al circumspecţiei, al cinstei intelectuale. In 
al doilea rând profesorul universitar este un «maestru» căci nu este în 
deajuns să știe pentru sine o seamă de lucruri, oricât de bine le-ar şti, 
pentru a îndeplini această funcţiune, ci este absolut necesar ca ştiinţa sa 
să se poată transmite să poată rodi în alții. Cu un cuvânt să poată creşte 
ucenici. Adevăratul maestru cunoaște şi ţine seamă de legile desvoltării 
intelectuale ale vârstei. E crează condiţiile necesare și fireşti ale acestei 
desvoltări. EI nu dă celui pe care îl învaţă, totul gata făcut, nu face 
adică nimic în locul său, ci îl pune doar în situaţia prielnică de a face 
forțarea singur, așa cum am arătat că se poate câștiga ceva sigur în 
acest domeniu al filosofiei, fără ca aceasta să însemne că tânărul învă- 
țăcel rămâne singur, cum se întâmplă mai în totdeauna studentului nostru 
în filosofie. Profesorul este o călăuză continu prezentă a studentului 
care încearcă să exploreze anumite domenii de cercetare, 

Protesor-student îndeplinesc funațiuni precis delimitate; una fără 
alta aceste funcțiuni nu au nici un înţeles, 


Când această condiţie, a întocmirii unui corp de profesori şi adevărați 
educatoni va fi împlinită, atunci abia reforma învățământului filosofic 
universitar va deveni posibilă. O reformă de stat asupra unei instituţii 
nu se poate face temeinic decât când va avea «cu cine». Toate principiile, 
toate ideile mari şi juste nu îşi capătă dreptul la viață decât dacă are 
cine să le aplice, să le pună în funcţiune. Cel mai bun program şi cel mai 
luminat sistem de educaţie nu au decât o valoare teoretică pentru o cul- 


„tură şi pentru o spiritualitate dacă nu intră în mâna unui om care îi dă 


RN îi Vl AA 


260 
din cugetul său 


ire, fel rămâne literă 
i tere de rodire. Alti eră 
din ființa sa, PU 


i ul. Atunci va re. 
tă a umiversitar: acesta să ne fie scop E 
A dee pad prd 7 şi tot atunci va renaşte şi cultura naţio- 
vămâi j 
naște întreg acasa E nu va mai arunca un număr atât de maze, de 
nală, Când sp tacolul public, prezent azi în viaţa spirituală î:aca. 
rataţi intelectuali, spe! dela sine. Când universitatea va pune în valoare 
stui neam, Va ip ale sufletului neamului, ducându-le până la, cele 
toate însușirile „ial se poate ridica acest suflet, în filosofie în ştiinţă 
ge capre pad înalt așezământ prin conducătorii săi se poate 
şi artă, a! EIB. Ace 
socoti cu datoria făcută. zi 
Astăzi, chiar atunci când suntem sinceri, Să nu mai or, le Ai 
neraţie. slab dotată», căci e păcat. E mai înțelept să recunoaştem rău 


acolo unde se află ou adevărat, 
ERNEST BERNEA 











FREAMĂT 


Clopot "nalt ca o tulpină 
bate bulgări de lumină 

şi deşteaptă toată slava 
dela Putna la Suceava. 
Prutul zornăe în zale, 
codrii sună din chimvale, 
Doine sboară 'n rămurișuri, 
aripi verzi în luminişuri. 
Dar de ce spre soare-apune 
creşte lungă rugăciune ? 
Apa Prutului ce spune? 

Ce spun codrii 'n frunza lor, 
pitulicile ce vor ? 

Frunză verde, pai de grâu, 
viers de clopot, glas de râu, 
zumzet, freamăt de frunzișuri, 
ciripit de luminişuri, 

fluer drag de os şi fag, 
toate spun în viers pribeag 
că pe Prut în jos năzare 
fulgerând, aprinsă 'n soare, 
umbra lui Ștefan.cel-Mare... 


Tes stejarii înainte: 
stareți în odăjdii sfinte. 






Plopii, cum vlădicii, sue 
3 sacele du căjue, 








RADU GYR: FREAMAT 


vin burhaele cu Bhioage. 
Stânci, cu piepturi pădurețe, 
vin din munţi să-i dea bineţe, 
cum plăeşii cu sâneţe,,. 


Unde trece umbra sfântă, 
tot pământul "Țării cântă. 


Iar acolo unde-odată 

mâna binecuvântată, 

cu inele, cu safire, 

a fost pus blagoslovire; 
crin înalt de mânăstire, — 
mucenicii din icoane 

cată iarăș către strane. 
Parc'aşteaptă să mai vie 
în genunchi, la liturghie, 
din răsboi, din crucea, zării, 
Ştefan Vodă, Domnul Țării... 


RADU GYR 


263 






DOBROGE 
> Dealuri de var, strâmbându-se din şale 
cincite stau la sfat ca nişte babe. 

Dar pietre albe, pogorând în zale, 


„Aa 





PE „MONTE-OLIVIA« 


plutitul pe apă, Mai târziu, melodia ne-a obsedat pe toţi și am învăţat-o : 
Wacht auf ihr Schleăfer gross und klein.,. 


Nu ne-am sculat toți. Unii am mai rămas incă lungiţi în pat, legănaţi 
uşor de valurile pe care ne poartă vasul nostru. Prea era plăcut ! Dar am plătit 
această plăcere cu lipsa dela masa de dimineaţă. Intre orele 8-9 dimineața se 
dă micul dejun, „Friihstuck-ul”, cum îl numesc nemţii. 

După sculare, prima dorință, vizitarea vaporului. 

„Monte-Olivia' este un vapor transatlantic. Lung cam de 180 m. pe o 
lăţime de 35—40 m. cu o greutate de 14.000 tone. Lln mic oraș plutitor. Are 
trei rânduri de cabine de dormit pentru călători. In mijloc suntem repartizaţi 
noi. Deasupra cabinelor avem sala de mese (două), baie, frizerie, o mică pră- 
vălie, fotograf, iar mai sus, de unde se poate eşi pe bordul vasului și unde toți 
pasagerii se plimbă şi privesc în largul mării, avem : sala! de dans, sala pentru 
lectură, pentru fumători, un bar, debit de țigări, etc. 

Este un vapor de mărfuri cu o clasă unică pentru călători, destul de 
curat şi bine îngrijit. 

Printre călători, puţini nemți, mai mulţi jidani, poate emigraţi din Ger- 
mania. Distingem din prima zi o familie românească din Jugoslavia, merge în 
America și doi tineri: un spaniol şi un rus. Rusul este fiul generalului rus 
Zaharof, omorât de bolșevici. El s'a refugiat în Germania și merge în Spania 
a se înscrie în armata naționalistă, ca şi noi. 


Dejunul se dă la ora 12, Acelaş marinar cu trompeta, chiamă pasagerii 
la masă. Vaporul își are şi orchestra lui, Masa este însoțită de muzică cu pro- 
gram. La ora 4 p. m. se dă o gustare, apoi masa de seară la ora 7. Contrar 
aşteptărilor noastre, pe vapor se mănâncă foarte bine, masă destul de bogată 
nelipsită de peşte, fructe, magiunuri, unt, cafea, etc. 

„Pe vapor domnește multă ordine și disciplină. Noi nu ne-am prezentat 
aşa cum trebuia, Am venit la masă rânduri. Dimineaţa unii dintre noi au lipsit. 
































de lectură. Are răspunderea acestei echipe, ca 
: Ei şi ordine şi pentru prima oară ne face pe 
af e scularea dimineaţa şi prezența la masă, toți dea. 
ti nul General, care va fi salutat de ceilalţi. In timpul 


imul va sia 
) ile ştie cine suntem. Nemţii sunt foarte Politicoși 
u toată atenţia, deaceia trebuie să ne rezervăm dreptul la glumă 


începem să cântăm marșurile noastre legio- 
poi spre țara noastră şi în noapte, zgomotul valurilor 
i iapa împletesc o melodie ce mișcă inimile : 


poi cu 14 oră. Prima zi pe 
> gândurile noastre şi cu- 


rece, Am trecut de pasul 
untem în larg de mare. Nu 
poartă pe spinarea ei. Din 
ie opusă sau paralel cu noi. 


teorie militară : „Despre 
ilui General, ascultăm cu 
, Ne vorbeşte amănunţit 
juns primejdiile și stă- 
ne spunea el, eu știu 

dacă nu veţi cu- 


Pr. 1. DUMITRESCU-BORŞA: PE „MONTE-OLIVIA'“ 257 


prin masca imediată, săpare de şanţ, tranșee, fuga la atac, etc,, te expui sigur”. 
e aici se poate vedea marea dragoste cu care ne înconjura, Nu pentru 
a face din noi iluștrii militari ţinea aceste teorii şi dădea sfaturi, ci pentrucă 


toţi eram ca niște copii cuminţi pe cari ne iubia și-l durea inima numai la gân- 
dul că ne va pierde. 


Din îndemnul lui lonel Moţa, începem să ne inițiem în limba Spaniolă. 
Avem ficare la dispoziţie câte o broșură de curs practic „Românul în Spania“, 
pe cari ni le-a dat Ministrul guvernului Franco din România. 

Seara, pe vapor, avem muzică şi dans, Dintre legionari nu dansează nici- 
unul. Impreună cu Domnul General ne retragem toți într'un colț al salonului 
şi din discuţia amuzantă dintre noi se iscă un proces: 

Cine este oficial recunoscut, șeful „Echipei morţii”. 

In Mai 1933, o echipă de legionari printre cari mă aflam şi eu, a făcut 
cea mai mare expediţie de propagandă. 

A plecat din București cu destinaţia Reşiţa, unde trebuia să se ţină o 
intrunire a Gărzii de Fier, trecând prin Piteşti, R.-Vâlcea- Tg.Jiu, Turnul Se- 
verin, Oraviţa-Reşiţa ; apoi a colindat tot Banatul și Ardealul. A luptat mult 
suferind bătăi şi arestări, cu două procese la Arad și Alba lulia. Singură și-a 
dat denumirea de: „Echipa Morţii“. Din ea făcea parte Nichi Constantinescu 
şi Sterie Ciumetti, acesta din urmă omorât de poliţie din răzbunare, după moar- 
tea lui Duca — când se pusese mare preț pe capul Căpitanului — și primul 
zace în închisoarea Aiudului, în urma acestor evenimente. 

Această echipă, a fost recunoscută oficia] de Căpitan, ca echipă a morţii. 

Cu un an înainte, adică 1932, în alegerile parțiale dela Tutova, Nicolae 
Totu cu o echipă din laşi, dă dovadă de un eroism neintrecut, învingând toate 
greutăţile și forțele protivnice, făcând o strălucită propagandă. 

În timpul alegerilor generale din 1933, Alecu Cantacuzino cu echipa lui 
de propagandă se luptă eroic în Gara Pașcani cu poliția și armata. 

Acestea erau cele trei echipe care iși disputa întâietatea şi care au dat 
naştere acestui proces vesel pe care l-am continuat în fiecare zi a călătoriei pe 
vapor, în ora discuţiilor intime, provocând uneori răs până la lacrămi. 

In acest proces, eram reclamat eu de către Nicolae Totu şi Alecu Con- 
tacuzino, că pe nedrept mi-am însușit numele de „Şef al Echipei Morţii”. 

Judecata era formată : Domnul General președinte, Ionel Moţa procuror, 
Vasile Marin, apărătorul meu, care intervenea în totdeauna cu mult spirit, 
Bănică Dobre apărătorul lui Totu, iar Clime reprezenta publicul care câteodată 
ne fluera şi ne huiduia în surdină. Procesul a fost pierdut și de Totu şi de 
Alecu, dar nici eu nu am câștigat, cu toată căldura pusă de Marin în apărare 
şi cu tot cuvântul nostru ultim. 


Ionel Moţa, în calitatea sa de procuror, devine sever. şi face datoria de 
magistrat cu o logică uimitoare. Blând, binevoitor spre a nu jigni pe nimeni, 
pune concluzii : Ama 

„Atât Părintele Dumitrescu, cât şi Alecu cu Totu, nu pot să-și atribuie 
numele de şefi a anumitor „Echipe a Morţii'”, deoarece, din echipele ce au for- 

” mat fiecare, nu a murit niciunul; cel mult dacă sunt prin închisori. Adevărata 


PRON DU i 


268 
, care am onoar r 
: ta ce merge în Spania pe are 
Echipă a Morţii este me sortită să moară şi să învingă. Ea trebuie să hu 
duc, Această echipă fi puţini, unul sau doi, se vor mai înapoia în A cu 
mai mare jertfă şi po! i 


i i pentru Hristos”. Ă 4 
vând sieriile cu cei morți pen în vedere concluziile puse, întăreşte s 
Donaul Gene ae pepe a Morţii”, adăogând: tacă Pe di 
Moja ca 36 doare inima şi vă plâng, dar nu Vă veţi mai pn uPoia în țară 
„Simt, hit să vă strâng ciolanele după cine știe-ce locuri de pe Pămâi 
ri ii să le duc ca moaşte in România. '3ă dea Dumnezeu să nu fie așa 
tul Sp; 


, Vasile Marin ki 
Tonel Moţa se iluminează zămbitor, e mulțun 
[2 PA lore vesel şi s'a terminat trist. 


| de zi, de pe bordul vaporului şi în câteva 
e:zi e pri i atenția mai mult. 

MR în verde, a atras privirile tuturor asupra noa, 
S ua în atitudine şi mişcări, Din 
rdine, Suntem stimaţi și chiar iubiţi, To 
de politicos şi ne servesc mâncărurile cele 












Şire vo 


"pe puntea vasului, ne fotografiem, cântăm mar. 
să ilustrate şi scrisori semnate de toţi, Căpita. 
şi duioșenie celor dragi. 
tracție, este mereu apariția mea și a lui Bănică, 

t şi purtăm amândoi barbă în mărime 












serie cât mai multe articole de 


> doi pe bordul vaporului, privind 
20 TU . 
la urechea lui Moţa : „Sunt 


sa soțiile lor dragi. 


i să mai dăm ceasul încă 


vaporul nostru a în. 





Pr. |. DUMITRESCU-BORȘA: PE „MONTE-OLIVIA'“ 


269 


tună, Vaporul se clatină lovit de valuri, se saltă, coboară, se apleacă la stânga, 
la dreapta, înainte, înapoi (tangaj). Privim afară şi ni se pare că plutim pe 
crestele unor munţi, aci adâncindu-ne în prăpastie, aci urcându-ne pe vârf. Se 
aud trosnituri în interiorul vasului. Ne-am retras în cabine şi cercetam fiecare 
pluta de salvare și căutam după indicaţiile din cabine, bărcile de salvare. Ne. 
obișnuința noastră cu valurile şi răul de mare, ne fă 
derea în vapor, că prea făcea jocul mării. 

Am stat lungiţi pe paturi și unii au refuzat și masa. 


cea să ne pierdem încre- 


A doua zi cerul s'a limpezit, valurile s'au potolit, afară e soare, cald şi 
frumos, Pe la ora 12 trecem de capul Coruna și plutim pe coasta de Apus a 
Spaniei. Suntem de mult în Oceanul Atlantic. Întâlnim în cale o mulțime de 
vapoare, Ne uităm cu benoclu și vrem să distingem după steagurile ce poartă 
de ce naţionalitate sunt. Vase de călători, de comerţ, de războiu ; unele mici, 
altele mult mai mari ca al nostru; germane, franceze, engleze mai multe, por- 
tugheze înfloresc apa oceanului, Cele mai mari, fac drumul între cele două lumi, 
cele două continente Europa și America. Privim cu mirare cârdul de pescăruşi, 
ce urmăreşte gălăgios vaporul nostru, în trecerea lor de a se apleca pe apă, 
spre a culege hrană din ceace aruncă vaporul şi dunga lină de apă ce rămâne 
în urmă din mersul vaporului, 

Toate acestea ne-au dispus și aproape toată după amiaza, admirăm în- 
tinsul nesfârşit al apei şi cântăm cântecele noastre legionare, cu gândul la țăr- 
muri noui și la viața ce ne așteaptă. Numai Clime e în cabină și puţin restabilit, 
se odihnește şi învață limba Spaniolă. Către seară suntem invitaţi să facem 
baie, special pregătită pentru noi, pentrucă a doua zi la orele 12 debarcăm la 
Lisabona, 


Ne-am sculat de dimineaţă cu prima grijă, aranjarea bagajelor, apoi veseli 
şi nerăbdători de a păși mai degrabă pe uscat și pe pământ necunoscut nouă 
decât din cetit, aşteptăm afară pe bord, Mergem dealungul coastei Portugaliei 
şi în apropiere de țărm. Distingem chiar cu ochii liberi pământul. E un soare 
frumos și așa de cald |... Pasările s'au înmulțit. Un nor întreg ne urmăresc în 
joc nebunatic cu aripile sclipind în bătaia soarelui. In zborul de întrecere, te 
asurzesc cu țipetele lor ascuțite, 

Clime, a părăsit patul pe care îl pironise răul de mare şi vine să se mire 
impreună cu noi de acrobaţiile delfinilor ce-i observase încă prin fereastra ca- 
binei sale. Un joc sprinten, cu salturi în aer, alergări nebune, unul peste altul, 
asemănător cu al morselor din grădina zoologică a Berlinului. 

Pe apă, mulţime de vapoare, bărci cu motor și simple. Totul e numai viaţă, 
numai veselie ce influențează şi asupra noastră și cântăm, cântăm din tot su- 
Hetul nostru,.. cu dor de altă viață în viitor... 

Dealungul coastei Portugheze apar din ce în ce mai dese casele. Sunt 
orașe şi cetăţi clădite pe vremuri, al căror alb porțelanic, răsfrânge razele soa- 
relui în luciul apei, Vedem clar munţii stâncoși, grădini verzi, măslini, pal- 
mieri,.. trăim în altă lume, 

Spania şi Portugalia, bogate în cetăți şi oraşe depe vremea Romanilor, 





cu arhitectura şi muzeele ce p e a le vedea în grabă. 
j cu ve ine vizei au 3 dia mână în mână şi ne satisface pu- 


muzeele ce pun la dispoziţia curiozităţii privirii, obiectele de 





























ui oraşul Lisabona, Muzica depe vapor intonează un marș 
e p "megafoane, în al cărui ritm, „Monte Olivia“ ne poartă 


ciuda noastră şi ca un fulg se apropie ușor de locul co» 


cum ar fi eșit în întâmpinarea noastră, zboară 
N ălțându-se şi întovărăşindu-ne până 


stâncoase şi văi, Luceşte în lumina 
orilor de Primăvară. Portul, destul 
presia unui oraș pe apă. Ne-am 
1 ancori t la țărm. 
viză şi am fost invitaţi să așteptăm, 
paniei din Portugalia. 
u pcă pe cap, însoțit de se- 
potrivită, serios, cam la 
„erați aşteptaţi“. Se 
iprieteniți, caşi cum ne-am 
coborâm în port salutați 
lui şi după o sumară și 
"un pod ce se ridica 
m părăsit „Monte 
"Am fost conduși la 
jhez Spaniol naţio- 
naționalistă |,.. 





spalate la stânga şi intră în gura larg deschisă a râului 





CODRUE 


Luminate codru frate 

Ne jelim de direptate, 

Te vedem îngînduraţi 

Şi de noi înstreinaţi, 
Brazii nu te mai umbrese 
Ulmii nu te mai păzesc. 
Culmile ţi's pustiite 

Şi potecile zărite, 

Soarele te pirjolește 
Vîntun coaste te izbeşte. 
Şi izvoarele ne seacă 

Şi ni-i inima sireacă. 

— «Voinicel cu țundră creață 
Simbriaş de dimineață, 
Ştii tu oare, ori nu ştii 
Că de pe la Sîn-Mării 

Mi's frunzele brumării 

Şi potecile pustii? 

De cînd voi m'aţi părăsit 
Ochiu strein m'a solomnit, 
M'aş scula pe Vasfinţit, 
Dar mi-i trupul biruit. 
M'aș scula pe la 'nserat 
Dar mi-i braţul fărmecat. 
N'aud frunzele sunînd 













































DU IA L A 


ii hăulind 

Şi nici doină de firtaţi 
Numai vorbă de argaţi, 

Mai vin noaptea coborînd 

„ Tirgoveţi cu moartea !n gînd 


DUPA UN VEAC DE TEATRU ROMANESC 


Anarhia, materialismul, stările de putrefacție care au cuprins întreaga 
psihologie a orășeanului, lipsa unei directive sănătoase care nu poate veni 
decât din idealismul unui spirit rector, treptele decăzute ale unei societăţi, pe 
care poftele destrăbălării urcă şi coboară în voie, se oglindesc în actuala sta- 
giune de teatru românesc, stagiune caracteristică pentru mulți ani zăpăciţi. 
“Teatrul la noi, după Nottara și Gusty, încetează de a mai fi factor cultural, 
şi mai puţin o expresiune artistică. Dacă slujitorii acestei activităţi ar fi avut 
idealul iniţial al lui Alexandru N. Suţu Voevod sau lon Heliade Rădulescu, 
azi nu ne-am îngădui a scrie în acest fel, ci ne-am fi bucurat seri de-a-rândul 
cu sufletul și mintea în încăperile de taină ale teatrelor noastre. Dar e nevoie 
să se spună adevărul, să se ştie că cei de azi sunt fără Dumnezeu, că nu 
iubesc și nu respectă ce a fost și ce trebue să fie arta dramatică românească. 

In pitacul său domnesc din 8 Noembrie 1819 Suţu Voevod scria: „,...Așe- 
zarea de teatre publice, după multele cercetări şi considerări politice, sa cons- 
tatat că e lucru foarte folositor pentru nație, căci teatrul izbuteşte să înlăture 
faptele rele. Reprezentarea dramelor s'a dovedit că este școala bunelor năravuri, 
cu atât mai ageră şi puternică, cu cât are în vedere înlăturarea relelor și triumful 
virtuţii, arătându-ne ce să alegem dintre viţiu şi virtute. ...Astfel este Teatrus, 
când alegerea dramelor se face cu îngrijire. El împlineşte în adevăr neajun- 
surile legii, care singură nu poate înlătura orice făptuire rea, nici poate sin- 
gură face desăvârşită educaţiunea omului. Când însă e rău făcută alegerea 
pieselor, ele aduc vătămare legilor, devin şcoală de rele năravuri şi de strică- 
ciune, ele pângăresc năravurile cetățenilor. Aşa dar, fiindcă se poate întâmpla 
ca să pătrundă vreodată în teatrul din București învățături dăunătoare... 1). 

In preajma înființării Teatrului Naţional, lon Heliade Rădulescu scria 
într'un articol din „Curierul Românesc: „Cea mai mare parte din boeri şi alți 
cetățeni pătrunși de adevărul cel dovedit de atâtea veacuri, că teatrul însoțit 
“cu învățătură publică este cel mai deadreptul şi sigur mijloc de a dărăpăna 
"obiceiurile cele urite şi a forma gustul unei naţii, toți într'o pornire şi întrun 


] File prin toate clasele au început a-și arăta dorința cea mare, a se chibzui 


zu 


acele spre a putea cu vremea a se dobândi un teatru naţional". 


1) Acest pitae domnese e seris la numirea marelui spătar Iacovachi Rizo ca efor «care 


Pa: - A NGADERU e it 


274 : ilor de drumuri, ele au însă 
să rile deschizătorilor pori Ele 
Op le mii Bune ien sa gătiroite, pr, teatru 
bunul simţ îi îngerii rău, lată cum Bu ul BE ja oradul cel ale 
MDROD A e teutu în acea (a oi în epizituală sau proastă, are acea 
înapoiat, în cât ori ce re iii Comediile cele mai fine a a a ia Et 
„ soartă: ea e măcelărită le în bufonării lugubre ; întrun cuvin aia sl 
“ bufonării ordinare şi drame tențioasă. Şi în adevăr nici că poate să fie altfel, 
nu e decît o păpuşerie su scenă, sunt lipsiţi de orice cunoștință despre arta 
„când amatorii ce se la pregătitoare pentru cariera de artist”. 
dramatic de ba elementelor este înlăturată mai târziu prin generaţia 
al pă let aia e hail Pascaly, Grigore Manolescu, Aristizza Roma- 
ntin De eta ML ri cari lor au dăruit artei dramatice româ- 
cu, Constantin Not ră : şi al regisorului Paul Gusty a mai 
ată greşi de Alexandru Davila spre na- 
înainte de 1850, aşa cum se afla teatrul 
idri. Actorii de azi nu au o educaţie se- 
sicism, fără sunetul versului românesc şi 
ână azi sa desăvârşit tehnica actorului 
€ intensităţile şi rostul ascuns al 











TAI 


ti 

























e, în piese româneşti mediocre, în 

actorul român nu-şi dă încă seama 
ba, frumu seţile limbii româneşti. Sunt 
re exclud imitația altor feluri 
stă vraja şi prestigiul 
ai urită decât cea depe 


nau avut gînd să 
blicului drept autori, 
nişte salahori chie- 
că criticii nu-i vor 
licului și acelora 








pământului, 


treapta lui, 


HAIG ACTERIAN: DUPĂ UN VEAC DE TEATRU ROMANESC 275 


telor și aspectelor fizice, este realizarea de căpetenie a activităţii teatrale, motor 


principal în interesul artei dramatice, 

Şcoala de actori numită azi Academia de Artă Dramatică este o ruşine, 

șa cum se înfățișează în zilele noastre credem că nu a putut 

când nevoilor teatrului, Se mai poate concepe 
publică cu următorul program : cinci clase de 
literaturii dramatice ? Un elev este dator să f 
de un actor sau actriţă şi să frequenteze ci 
actriţa-profesor îl învaţă pe elev 3 ani de zile 
câteva scene ca; „Indrăgostita” de Porto-Riche şi „Întimităţi” de Noel Co- 


raţie în clasă. La un moment dat spunea: „Am 
ordinară dela ei |“ 

— „Ce? Spuneţi-ne, vă rugăm !” întrebau bieţii elevi dornici de a afla 
măcar o învățătură nouă, „Nu pot să spun, asta o păstrez pentru mine ! Din 
acest răspuns caracteristic se poate afla ce se dăruește în studiul acestei 
Academii. 

Scoala Filarmonică, întâia şcoală de artă dramatică 
Heliade Rădulescu acum un veac 
Organizarea acestei modeste şcoli : 

Ion Eliade: Director Şi cassier, predă literatura şi mitologia. 

C. Aristia : mimica şi declamaţiunea. 

Costache Michalache ; limba română, 

ongianini, apoi Conti: muzica vocală, 

Schlaf : piano. 

Duport : danţul şi scrima, 

Winterhalder : secretar-bibliotecar : istoria artelor. 

Este azi şcoala noastră organizată ca cea de acum o sută de ani? Au 
simţit nevoia oamenii de atunci să aibe 
mimică, limba română, muzică vocală, pi 
acestor cursuri este strigătoare la cer. N 
matice fără aceste cunoştinţe, Ele modu 
dărui din bogaţia harului său atâtor oam 


cunoștința desăvârșită a tuturor aptitudinilor histrionului. Mai târziu ştia 
Stefan Velescu, un alt bun profesor din trecut, ale cărui note se găsesc în 


ță să respire şi să vorbească 
lămurit, o știință complicată și anevoe de obţinut, 


înființată de Ion 
era cu mult superioară celei de azi, lată 


Et — M-A Di IA LA 


276 


i î tuzii actorului nostru se poate reacționa 
i de starea a acte ins A după Huaile He azi, Astfel vom 
n înfiintarea unei şcoli i i român de a juca repertoriu! clasic, vom nuanța 
prin :a incapacitatea actorului ădi printr'o severă disciplină a instrucţiunii 
upresia lui artistică, Vom iai un om nou capabil să pătrundă sferele cele 

e, pe cate el trebue A pe de acolo să ne coboare cu darul său bucu- 
jte ale gândului şi simțiri ul este cel care sintetizează o societatea ome- 
sle substanţei. Aetoru bol ] unei alcătuiri omenești. Actorii să aibe 
spade slabe rebue să lucrezi greu şi să ştii, ce 
ui va trebui să urmeze sistemul 































dă o înşirare completă a tehnicii 

[i în stare să se urce pe scenă, 
nuită, noi nu așteptăm să fim 
„o alarmă, Cei care sunt mul- 
A i de Conservatoare 

























an, cinci ore de cursuri 


: mai mare parte practică, 
tre ele. Materiile sunt 


HAIG ACTERIAN: DUPĂ UN VEAC DE TEATRU ROMÂNESC 


1. TEHNICA JOCULUI. 


a. Fundamentele artei actorului, 

b. Observaţia şi atenţia, 

c. Memoria, 

d, Improvizaţia. 

e. Mimica, 

f. Pantomima, 

g. Jocul cu obiecte neinsufleţite. 

h. Munca rolului. 

j. Munca pe fragmente de rol, 

i. Imaginea scenică. 

k. Jocul scenic sintetizat și analizat, 
|. Cum au lucrat diferiți actori mari, 


277 


2. TEHNICA VOCII, APARATULUI BUCAL ŞI DE RESPIRAȚIE, 


a. Vocea : defectele vocii, 

b. Ce însemnează a fixa vocea, 

c. Formarea glasului. 

d. Legătura dintre respiraţie şi sunet. 

e. Emisiunea regulată a sunetelor. 

f. Rezonanţe. 

g. Registre. 

h. Sunet emis în mulțime. 

i. Exerciţii după cele şease registre de ton. 


a. Aparatul Bucal : gimnastica, buzelor şi limbii, 
b. Vocalele şi fiziologia lor. 

e. Tehnica articulației, 

d. Accentuarea vocalelor. 

e. Consoanele și fiziologia lor. 

f. Spiritul consoanelor și vocalelor. 


g. Orthoepia, 
h. Pronunțarea vocalelor. 
J. E consoanelor. N 


i. Particularităţile pronunțării. 
1. Accentul. 


m. Dialectele : ardelean, oltenesc, moldovenesc, muntenesc. 


a. Respirația : mecanismul respirației. 
b. Tipuri de respiraţie. 
e. Respirația mixtă și cea diafragmică. 


d. Gimnastica respirației, 





RÂNDUIALA 





; HAIG ACTERIAN: DUPĂ U 
3, CULTURA FIZICĂ. ag N VEAC DE TEATRU ROMANESC 279 


6. ISTORIA ARTELOR ; ISTORIA COSTUMULUI ŞI 
ISTORIA TEATRULUI, 


a. Artele plastice ; sculptura ; pictura, 

b, Arhitectura, A 

c, Etapele istoriei artelor după civilizaţii, 
d, Stilul ; stilurile, 

e. Costumul; costumele în diferite epoci, 
f. Legătura dintre costum și spiritul epocii, 
9. Teatrul. 

h. Istoria teatrului, 

j. Teatrul primitiv şi commedia dell'arte. 

i. Teatrul realist, 

k. Teatrul naturalist, 

1. Teatrul romantic. 

m, "Teatrul antic, 


circ. 
r dul gimnastic şi muzică, 


oa 





7. ISTORIA LITERATURII DRAMATICE UNIVERSALE. 


a. India, China, Japonia. 

b. Egiptul. 7 

c, Homer, Eshil, Sofocle, Euripid, Aristofan. 
d. Drama medievală. 

e. Commedia dell'arte. 

£. Shakespeare ; Calderon. 

g. Corneille ; Racine, Moliere, 
h. Schiller ; Goethe. 

j. Secolul XIX lea. 

i. Secolul XX-lea. 

k. Cuvântul în drama literară. 
1. Dialogul dramatic, 

m. Schema dramatică. 


8. ISTORIA LITERATURII DRAMATICE NAȚIONALE. 


a, Folklorul dramatic: 

b. Alecsandri, Costache Caragiale, Facca, etc. 

c. Comedii și tragedii traduse şi jucate în secolul XIX, 

d. Hajdeu, Depărăţeanu, Macedonski. 

e. lon Luca Caragiale. 

£. Davila, Delavrancea, etc. i 7 
g. Literatura dramatică actuală. 


9. POETICA, 


a. Elemente de Poetică. 
b. Versul (istoric, ritmic, spiritual). 




















DD pputaLa 





în celelalte utila se 
ască, 
SE tc 


0.—1914. 


HAIG ACTERIAN: DUPA UN VEAC DE TEATRU ROMÂNESC 281 


Acest program de lucru este sufi 
riera aleasă ; el este dator să revină zil 
ca un virtuoz la exerciţiul zilnic la 
în toată desfășurarea sa scenică. 


Alcătuind această şcoală după madele de tradiţie experimentate cu rezul- 
tate perfecte, ne-am propus să plămădim perspectiva unei vieţi spirituale ac- 
toruiui român, viață care să impună scenelor româneşti idealul, care să îndru- 


meze societatea noastră spre o cât mai ridicată nivelare, scop pentru care arta 
dramatică este creată, 


Poetul loan Văcărescu la deschiderea Teatrului în București la 1819 a 
scris un prolog în versuri intitulat Saturn +). Reamintim din el următoarele . 


cient pentru orientarea tânărului în ca- 
nic în cursul carierii sale la studiul său, 
pian sau vioară, pentru a păstra agilităţile 


V'am dat teatru, vi-l păstraţi 
Ca un lăcaș de muse, 

Cu el curînd veţi fi vestiți, 
Prin veşti departe duse ! 


In el năravuri îndreptaţi, 
Daţi ascuţiri la minte ; 

Podoabe limbii voastre daţi 
Cu românești cuvinte | 


HAIG ACTERIAN. 





—- — 


4) Acest prim spectacol a avut loc cu Hecuba de Euripid în traducerea lui A. Nănescu, 





Rolul Hecubei era jucat de loan Helade Rădulescu, 


















































urmă din fundaţiile însăşi ale acelui ad- 
institut universitar care e Muzeul Limbii 
din Cluj şi unde se elaborează, tot sub 
Puşcariu, Marele Dicţionar al 


sunt cele două mari lucrări 
ru cunoaşterea unei limbi — 
i ale  întregei sale științe. 
re se completează, cel din- 
verbal al limbei, pe 
valorile socotite tipice, oare- 
în filiaţia formelor şi a sem- 
ele lor străvechiu; cel de 
“cercetarea în suprafaţă, 
răspândirea lor actuală, 
al limbii, şi în variațiile 

astfel icoana bogăției 


| care premerge pu- 
hărți comunicate cu 
ferințele şi din pre- 
lui prof. Puşcariu, re- 

ylvanie (III, 1), 
larg pe care îl 


INS EMNAĂRI 


ajunge să le circumscrie viața reală în cuprinsul 
limbii. Cuvântul nu este numai una din va- 
riaţii — aceea care sa impus în limba literară 
— ci totalul lor. Aceasta dă o nouă perspectivă. 
Şi dacă prof. Puşcariu are dreptate să noteze 
că grija tipicului, în studiul limbii, nu trebue să 
ţină în umbră interesul pentru nuanţă. rămâne 
să adăogăm că multă vreme mărginirea la va- 
lorile medii a scăzut în cercetare însăşi făptura 
graiului, 

Dimensiunea spaţială a limbii pe care o prinde 
Atlasul lingvistic e dimensiune socială şi spre 
lumea vieţii sociale deschide el cele mai inte- 
resante perspective. Prin legătura prin care gra- 
iul o susține cu grupul de oameni şi cu traiul 
lor, urmărirea geografică a aceluia e un prim 
pas spre determinarea marilor regiuni de viaţă 
autohtonă. Atlasul lingvistic introduce astfel la 
o geografie spirituală a "Ţării, chemând o com- 
pletare etnografică, E interesantă din acest 
punct de vedere confirmarea pe care hărţile 
graiului o aduc susținerilor noastre mai vechi 
privitoare la caracterul neunitar și strein de- 
terminat al Ardealului.  Varietăţile graiului 
nostru se găsesc aproape toate aci, trecând însă 
deoparte şi de alta, în Moldova şi Muntenia, 
unde determină provincii lingvistice deosebite, 
«La 'Transylvanie ne forme pas un territoire 
homogene au point de vue linguistique et.. il 
m'existe pas de dialecte ou de sous dialecte 
transylvain proprement dit>. — spune prof. Pus- 
cariu (Rev. de Tr. MI, 1 pg. 21 cf. şi R. de 
Tr.1, 2). 

Plecând de aci, prin elementele mai largi de 
comparaţie pe cari le oferă, A. L. poate arunca 
lumină, dincolo de hotărnicirea regiunilor actu- 
ale, asupra curentelor de influență — direcție 
şi sens — ce au străbătut prin vremuri teritoriul 
daco-roman şi chiar asupra mişcărilor mai a- 
dânci de populaţie pe care uneori le postulează. 
Aşa direcţia Maramurăş- Moldova-Vadul Nistru- 
lui şi în general mişcarea populaţiei românești 
dela Apus şi Miază-Noapte spre Răsărit și 
Miază-Zi. In privința aceasta ariile de răspân- 
dire ale diferitelor forme verbale pot lua şi în- 
țelesul de stratificare cronologică, insulele unor 
forme arhaice transparând de sub valul verbal 


283 


relativ mai recent. (Cf. harta Nr, 1: arină). Tot 
aci şi teoria ariilor laterale în raport cu un anu- 
mit teritoriu ca fiind mai conservatoare de ele- 
mente vechi. 

Cercetarea lingvistică a Atlasului ajunge aci 
să întâlnească investigația istorică şi să o ajute 
în luminarea epocelor mai îndepărtate şi mai 
obscure ale neamului nostru. 

Cele mai vechi forme lingvistice pierdute în 
;najoritatea teritoriului daco-roman, A. L, ni le 
arată subsistând încă în regiunile nordice şi 
nord-vestice ale Ţării (cf. hărţile nr. 154 — 
pedestru —, 268 — Sânicoară —, 840 — aiu —, 
1456 etc.). El poate aduce astfel — dacă ar 
mai fi necesar — o nouă probă a continuității 
Românilor în ţările carpatice, dealungul Evului 
mediu. 

Asupra concluziilor bogate pe care le va pu- 
tea aduce citirea hărților graiului, vom reveni 
pe măsura publicării lor. Subliniem aci doar 
interesul lor excepţional pentru cultura noastră 
şi admirabila muncă a autorilor. 

Ion Î. Ionică, 


C. C. GIURESCU: ISTORIA ROMANI- 
LOR. — In vremea din urmă cercetările asupra 
trecutului nostru apar mereu sporite prin ta- 
lentele şi energiile tinere cari se dedică acestor 
cercetări. Lucrările mai întinse cu năzuința de a 
prezenta trecutul românesc întrio vedere uni- 
tară, sintetică, nu lipsesc. Intre acestea se în: 
scrie şi Istoria Românilor de d-l C. C, Giure- 
scu, profesor la Facultatea de litere din Bucu- 
reşti. 

Lipsa unei astfel de lucrări se făcea tot mai 
simțită în vremea din urmă. Publicul nostru a- 
vea la îndemână .(dacă se poate spune avându- 
se în vedere prețul) monumentala operă a lui 
A D. Xenopol în 14 volume, operă care în- 
seamnă o dată în istoriografia românească. Du- 
pă trecere de ani însă, prin cercetări speciale 
numeroase, prin punerea în valoare a unor noui 
documente, opera lui Xenopol începuse să aibă 
lipsuri tot mai pronunţate ; ceeace însemna de 
fapt că se învechise. Se cerea deci o nouă lu- 
crare de sinteză în care toate datele noi să 


DE NUL ARA 


284 


şelii. D- GC. C. Giurescu cere pentru aceasta 
e rea încercare a 
ată fi folosite. Această gi 


multă circumspecţie, multă muncă chiar. Faptul 
trebue întâi determinat precis prin cercetări ș, 


i apoi dat folosinţei ştiinţi 
i a.  Verilicări continue şi A 
Xenopol, ci mai restrâns, mai ei sea fice, Atunci când un fapt istoric nu prezintă 
ce desigur nu înseamnă că isvoare să d mult suficiente garanţii de certitudine şi precisie, d-s= 
Iul pe care l-a întrebuințat nu a cu îl înfăţişează ca atare ; nu-i dă nimic din ceea 


mai bogat. Restrânsă a volt să [e realizarea ce nu are el în realitațea sa obiectivă. (v, ori- 
o 3 | doilea  ginea lui Mihai Viteazul, chestiune controver- 
acum me el A IA edu Pol. sată). Istoricul, pentru d-sa, este un cercetător 
la rândul său din do . 


cuprinde începuturile vieţii ro v i fi greutăţii A 

mâne= poziti care, oricât de mari ar 9 e me 

pân nă la solidarea. principate todologice decurse din natura ştiinţei sale, tre- 
consoli - 

bue să se supună regulelor severe ale unei ade- 


vărate ştiinţe. Indiferent cu cât poate contribui 
materialul la această precizie, cercetătorul tre- 
bue să facă toate sforțările către ea. 

DJ C. C. Giurescu este pentru aceasta un 
îndrăgostit al isvoarelor directe, un neobosit tăl- 
măcitor al documentelor. Opera sa de aci se 
dou ppta rea DEI abur hrăneşte şi în acest chip creşte. In acest fel sau 


redă Sl ae od îndreptat multe greşeli ale trecutului şi au spo- 
„de remarcat că aci cercetarea este 


ă rit. cunoştinţele sigure. 
& Por ei a tă A Istoria, cea mai umană dintre ştiinţe, trebue 


să-şi cunoască adevăratele sale chipuri şi rosturi 


por- 


ital 
Până 


























Ernest Bernea. 





este reconstituită în ce a avut. 2 dă 
faptul istoric în sens de cact>, iar în pr : 

al dejlea rând acecaș perioadă în elementele ei LITERATURĂ 
statice, faptul istoric ca lucru, ca obiect crista 

lizat. | eRIMUL PROZATOR LEGIONAR. — 
i deosebit interes prezintă aceste expuneri — Expediția legi în Spania, pe lângă fru- 
“pentru cercetă i altor ramuri ştiinţifice, Infă- museţea unei jertfe legendare, ne-a desvăluit şi 
i $ = inte, religioase, un mare talent literar. Pană la întoarcerea din 















purtat în munci 
m mai mult la omul 
In inti- 








INSEMNARI 


care de îndată ce a fost pus în imprejurare; 
a serie sa impus ca atare. 

Şi această imprejurare nu i-a lipsit. Intors din 
Spania suferințelor şi vitejiilor legionare Nico- 
lae Totu a început să-şi scrie Însemnările de pe 
lront, însemnări cari dela cele dintâi rânduri 
date publicităţii, au stârnit o deosebită simpa- 
tie, nu numai prin cuprinsul lor dar şi prin chi- 
pul meşteşugit în care erau redactate. Cariera 
de om de litere ii era din acest moment deschi- 
să. Arta cu care venea acest luptător pe cât a 
fost de neaşteptată pe atât a fost de aleasă, 
După însemnările din Spania el a pornit pe ca- 
lea bogată a descrierilor din viaţa locala, 


a de 


Nicolae “Totu scrie simplu. Nimic adăogat, 
impovărător, nimic din tot ceeace întunecă arta 
unora din scriitorii contemporani, mai mult am- 
biţioşi decât talentaţi. El are un stil aeresit, lu- 
minat, firesc, ca orice manifestare sinceră, 

Nicolae Totu nu improvizează, nu închipue, 
nu face sforţări pentru a lega oameni şi fapte 
în chip abstract, intelectual. El povesteşte o sea- 
mă de întâmplări, descrie locuri, prezintă oa- 
meni. Toate acestea sunt concrete din viața 
noastră a tuturor şi mai ales din viața sa atât 
de bogată în încercări grele. Tot ce a trâit acest 
viteaz şi poet al vieţii sa prins de sufletul său, 
sa sedimentat, pentruca astăzi cu puterea unui 
talent atâta vreme ne pus în lucrare, să isbuc- 
nească deodată pentru a lua fiinţă artistică. 

Nu orice îl interesează însă pe Nicolae Totu 
din viaţă. Ca orice artist are şi el anumite pre- 
ferinţe. Ochiul său observă cu deosebire defor- 
mările morale ale oamenilor, observă aspectele 
comice ale întâmplărilor, şi toate ciudățeniile 
unei lumi pe care o înfăţişează cu un talent 
deosebit. De.aceea temele lui Nicolae “Totu sunt 
din cuprinsul comicului şi humorului. De aceea 
el practică mai mult schiţa, genul cel mai nime- 
rit pentru astfel de teme. 

Aceasta însă nu inseamnă că el ar înclina nu- 
mai către descrierea aparenţelor, fără a atinge 
adâncimi, sau că satira crudă este sensul artei 
sale. Ar fi nedrept dacă l-am judeca astfel. 
Nicolae 'Totu este adânc şi uman, este mult mai 
cuprinzător decât pare. Lucrările date până a- 


285 


cum încă nu l-a desvăluit deplin. Dacă l-am 
compara cu Carageale am putea mai bine sur- 
prinde diferenţele şi deci insusirile sale proprii. 
Carageale fâcea satiră pentrucă avea un suflet 
pornit să batjocorească; Nicolae Totu descrie 
Și povesteşte cu mai multă simpatie chiar atunci 
când ne face să râdem cu hohote. Deseori te- 
mele sale se mişcă pe limita între comic ŞI tra- 
gic. Caricatura sa, hazul său, ne dă uneori tri- 
steți adnci, nu desgust cum se întâmplă cetind 
schițele lui Carageale. Această trăsătură ne face 
să credem că Nicolae Totu poate incerca nu- 
vela. ţ 

Pentru aceste prezentări, pentru aceste teme 
pentru a le cristaliza şi aduce la viaţă prin scris, 
arta lui este din cele mai simple dar şi din cele 
mai fireşti. Nicolae “Totu nu este un analist, nu 
este un om care se pierde în abstracțiuni pentru 
a ne înfăţiza viaţa. El e mult mai concret cum 
spuneam mai sus. Meșteșugul său nu se asea- 
mănă cu acela al unui psiholog ci mai mult cu 
acela al unui desenator sau al unui pictor. Totu 
este un artist în întregime plastic, El merge la 
esential nu prin analize ci prin descrieri exteri- 
oare plastice prin cari exprimă profunzimile su- 
fletului omenesc. Dintr'un gest dintro atitudine, 
dintr'un cuvânt sau întâmplare el prinde, fără a 
provoca goluri, tot ceeace aceste forme şi ges- 
furi exterioare au în temeiurile lor. Starea de 
suflet la Nicolae Totu este gest, atitudine, miş- 
care, faptă şi chiar mai mult: cadru, ambianţă. 

Atât comicul său profund uman cât şi arta 
sa simplă, armonioasă şi bogată ne fac să-l ală- 
turăm mai mult de ncîntrecutul povestitor mol- 
dovean care a fost lon Creangă. 

Nicolae “Totu este o certitudine a prozei ro- 
mâneşti şi o bucurie legionară, Nădăjduim că 
primul succes nu-l va duce pe făgaşul obişnuit 
al literaţilor noştri, ci-l va purta către no ori- 
zonturi şi îndemnuri creeatoare. 

Ernest Bernea. 


TEATRU 


25 ANI DELA MOARTEA LUI ION LUl- 
CA CARAGIALE. O structură meridională 
peste care s'a aplicat rigiditatea unui Weltan- 


4 ; LA 
RANDUIA 
286 


. 


netăgăduit al lui Caragiale a fost constrâns, 
Individul a ratat geniul său comic. Caragiale a 
ntare urmează tragice său — străbătut un complex al inferiorităţii noastre co- 
ului se va încheia cu o lective. Valoarea tipologiei sale nu a avut nici 
anul de exploa- universalitate, nici naţionalitate. Comicul său 
vorba favorită, vine din luciditatea unui i „artele rete- 
is tă de lipsa unor semnificaţii mai adânci ale 

i criticul E ilozoliainie: Ciel pi creaturilor sale. 

Teatrele serbează cu o neaşteptată fervoare 
data morţii lui Caragiale. La şaptezeci şi cinci 
ani dela naştere scenele noastre oficiale şi par- 
ticulare şi-au adus cu greutate aminte de marele 
Caragiale ; când acum câţiva ani s'a reprezentat 
p a suta oară la 'Teatrul Naţional din Bu. 
„O noapte lurtunoasă, am observat dife. 
rennţa de joc dintre Maria Ciucurescu în Veta 
, “şi toţi ceilalţi actori din noile generaţii. Calitatea 

tradiției jocului caragialesc trebue servită de ac- 
Ipingescu, tori desăvârşiţi. Generaţia Mariei Ciucurescu a- 
cu vea un farmec neintrecut în ilustrarea tipurilor 
: mediului ; Iancu Niculesc, Jon Petrescu, Bel- 
cot, Brezeanu, Vasile Toneanu şi atâţia alţii au 
„ isbutit virtuozități scenice, care meritau a fi în- 
« o tradiţie scenică. Insă noile gene- 
it virtuozităţi, ci ticuri. Coope- 
C. 1. T. A. şi Teatrul Na- 
i silindu-se a caracteriza 
din epoca actorilor înain- 
i neaşteptate accente psiho- 
lexiuni de voce atât de adec- 
în comedia lui Cara- 
ozii comice şi este greu 
unei reluări sau a că- 





















































într'o astfel di 


p. îi 


ghişeul cooperati- 


INSEMNARI 


ceala spiritului său a creat sinteze de care trebue 
să ne ferim ca hâdul de oglindă, şi pe care arta 
dramatică a scenelor noastre ar trebui să le 
respecte în forma în care au fost cristalizate, 
fără invenţiuni şi poticniri ale micilor noştri ge- 
nii actoriceşti. Fraza lui Caragiale nu permite 
nicio repeţire, nicio adăugire, nicio improviza- 
ție. Acolo este o formă perfectă, so păstrăm 
aşa cum a fost lăsată, dacă avem respectul — 
şi să-l avem, că e bine — chiar al faptelor 
de artă individuale într'o nație. 


Haig Acterian, 


MUZICA 


PUBLICUL, Printre cei ce păgubesc de pe 
urma greşitei alcătuiri a vieţii noastre muzicale 
— pe lângă solişti şi compozitori — se găseşte 
şi publicul. Problema unui public românesc, a 
educaţiei lui, n'a fost măcar pusă, necum des- 
legată. Lipsa de interes pe care publicul nostru 
o arată muzicii (considerată ca artă în sine) 
dovedeşte că el, este cu totul neînţelegător al 
fenomenului muzical. Faptul că în anii din urmă 
numărul concertelor s'a înmulţit în Bucureşti, nu 
însemnează că publicul românesc se interesează 
de ele, Aceste concerte sunt cercetate de un 
anumit public, (mereu acelaş), format din 7-800 
ascultători) alcătuit în mare majoritate din evrei 
(şi alţi străini) şi dintr'o minoritate românească 
atrasă către sala de concert — ca şi străinii de 
altfel — nu de dorinţa de a asculta muzica, ci 
pe solistul (întotdeauna celebrul) care o exe- 
cută, Este fireşte vorba de concertele străinilor, 
Cele româneşti se ţin în săli goale, nu pentrucă 
românii n'ar fi tot atât de buni ca străinii, ci 
liindcă publicul străin dispreţueşte — ca pe ori 
ce înfăptuire românească — şi manifestările 
noastre muzicale. Minoritatea românească nu 
se poate nici ea, lăsa interesată de producţia 
unui... român. Şi în această minoritate găsim 
şi pe membrii aşezământului de cultură în a 
cărul sală se țin concertele Filarmonicei şi unde 
era un €loc rezervat pentru marea frescă ce va 
reprezenta fazele principale ale istoriei români- 
lor2. 

(Cea mai bună dovadă a lipsei de contact a 


287 


publicului nostru, cu arta sunetelor este făcută 
timp de şase luni — săptămânal — de concer- 
tele simfonice. In ziua în care Filarmonica nu 
aduce un solist străin — o celebritate — (de 
cele mai multe ori presupusă) care să execute 
chiar o piesă mediocră, publicul nu vine la 
concert, indiferent de frumusețea, de valoarea 
muzicală a pieselor ce întregesc programul, Şi 
ca şi când această instituţie oficială n'ar fi 
putut observa pricinile pentru cari publicul ro- 
mânesc nu participă la concerte, ca şi când so- 
listul (străin) trebuia să constitue singura a 
tracţie, în loc de a da manifestărilor sale o 
nouă îndrumare, care să corespundă scopului 
pentru care a fost creată, Filarmonica, nestin- 
gherită merge înainte pe aceeaş cale care nu-i 
justifică existența. Cale foarte comodă insă 
fiindcă nu cere nici improspătarea repertoriului 
(deci, bani) şi nici învăţarea lui de către şefii 
de orchestră. | 

De ce marele public, (acela în vederea căruia 
au fost create concertele simfonice) nu merge 
la concert sau, rătăcit acolo, caută altceva de- 
cât muzica? 

Fiindcă nimeni nu şi-a dat osteneala să-l în- 
drumeze. Fiindcă nimeni nu şi-a făcut datoria. 
Este prea cunoscut disprețul cu care în şcoală, 
era privită ora de muzică». Generaţii dearân- 
dul au trecut prin învăţământ fără a fi înţeles 
nu semnele muzicale ci aceea ce de bună seamă 
era mai demn de reţinut: permanenta şi strânsa 
legătură ce a existat dealungul veacurilor între 
muzică şi diferite manifestări ale vieţii sociale. 

Când acum câţiva ani sa propus organiza- 
rea unui ciclu de audițiuni muzicale precedate 
de conferințe, destinat şcolarilor, Ministerul 
sa împotrivit: elevii nau timp de pierduti 
Foarte puţini dintre tinerii cari — în şcoală 
sau mai târziu — şi-au pus problema frumosu- 
lui muzical, au ajuns so deslege; acei cari 
şi-au închinat viaţa, studiului acestei arte. Pen- 
tru ceilalți, deslegarea trebuia să vină dela con- 
ducătorii aşezămintelor muzicale oficiale a că- 
vor activitate trebuie să urmărească apropierea 
de muzică şi a celor cari nu şi-au pus nici o 
dată problema frumosului muzical. 

Conştiinţa lor de funcționari, a oprit însă. pe 

















































FEN A na 


Lucrările clasice, fundamentale, nu-și găsesc 
loc în program. Din Simfoniile de Haydn şi 
Mozart se execută una-două pe an; iar abia la 
3-4 ani se poate asculta un concert branden. 
burghian de Bach. E. trebue să fie o şcoală, Ori, 
ce fel de şcoală poate fi aceea din care lipsesc 
clasteli? Alcătuirea programului  întregei sta. 
giuni, nu trădează nici o preocupare educativa, 
Broşura-program care se vinde (foarte scump) 
în sală, este redactată fără pricepere şi nu aju. 
tă cu nimic la înţelegerea muzicii executate, 
In acest chip, singura instituţie oficială de 
concerte din țară, înţelege să-şi îndeplineasca 
iunea, Şi Filarmonica activează în Bucureşti, 
CR ori șI urechile tuturor, 
Despre o activitate muzicală în provincii nici 
poate fi vorba: 
Ne întrebăm câtă vreme de pe urma contri- 
“tuturor cetățenilor (care alimentează 
fondul. de. 64 milioane destinat anual muzicii) 
vor continua să profite de un concert simfonic 
numai frei sute, de români dintre acei ce — 
după cum am arătat — desigur nu alcătuese 
ceea ce clasa noastră intelectuală are mai demn 


Dinu Buzdugan 
SCA IN STRAINA- 


însemnare că oridecâte 
nilor muzica noas- 
zitori români ca Stan 
M. Mihalovici, F. Lazăr, 
ram. Cu prileju. concer- 
| general al României 


INSEMNARI 


Astfel, la unul din concertele de muzică de 
cameră ce au avut loc tot în cadrul manifestă- 
rilor organizate de comisariatul României (co- 
misar general: D, Dem. Gusti) găsim pe pro- 
pram alături de Filip Lazăr, pe noul compozitor 
român L, Klepper! 

Despre compozitorul Sabin Drăgoi din opera 
căruia s'au executat 2 mici piese, despre acest 
autentic reprezentant al muzicii româneşti, re- 
Vista care ne informează, publică, după nu 
ştim ale cui indicaţii, 4 rânduri de explicaţii 
fără contur. Despre Caprice roumain de Miha- 
lovici în aceeaş publicaţiune găsim urmâătoa- 
rele: «nici una din teme nu este luată din fol- 
«klor ci, toate-s născocite în spiritul şi ambianța 
«cântecelor românești de baştină, pe cari auto- 
«rul, a căutat să le redea cât mai autentic cu 
«putință», 

Din aceeaş revistă allăm unele date asupra 
operei «Dela Matei citire» de Nona  Otescu 
(Rectorul Academiei de Muzică) cităm: «Sunt 
«două fragmente simfonice cari aduc în scenă 
«în chip umoristic şi descriptiv, vesela existență 
«a călugărilor. Primul fragment, Simfonia dela 
«Snagov, evocă defilarea călugărilor în mână- 
«stire. Cel de al doilea ne înfăţişează un savu- 
«ros dans al călugărilor>. 

Socotim orice comentariu, de prisos. Ni se 
pare totuşi că modul acesta de a înfăţişa mu- 
zica noastră religioasă şi viața monahală, pare 
a fi prea conform indicaţiilor masone. 

Dinu Buzdugan, 


CULTURĂ ŞI EDUCAȚIE 


PRIZONIERII ROMANI IN LAGĂRELE 
GERMANE. — In timpul războiului trecut, o 
seamă de cercetători germani au avut idela ori- 
ginală de a întreprinde studii etnografice şi fol- 
klorice asupra prizonierilor cari tse aflau în la- 
gărele germane. Specialiştii de atunci ai Ger- 
maniei s'au grupat intr'o «comisie fonografică» 
pentru a înregistra pe plăci limba şi cântecele, 
pronunția şi tonalitatea fiecărui popor reprezen- 
tat în lagăre. Materialul adunat constitue o ade- 
vărată arhivă, alăturată din 1920, ca secţie fo- 


289 


netică, Bibliotecii Statului, din Berlin. In 1925 
a apărut, sub îngrijirea lui Wilhelm Doegen or- 
ganizatorul cercetărilor, o carte de 343 pagini 
intitulată Inter fremden Vălker — eine neue 
Vâlkerkunde — cuprinzând impresiile cercetă- 
torilor despre diferitele grupuri de prizonieri. Nu 
e nevoe să le înşirăm aici, e destul să spunem 
că lagărele cuprindeau toată gama etnică a lu- 
mii : dela englezi până la negrii din colonii. 

Despre Români se vorbeşte în două pagini 
(34849) în capitolul închinat popoarelor ro- 
manice (pag. 338—350) scris de Prof. Herman 
Urtel din Hamburg. 

Întrucât nu credem să cunoască această carte, 

la noi în ţară, mai mult de unul sau doi specia- 
lişti, dăm în traducere pagina privitoare la Ro- 
mâni : 
«Iarăşi cu totul altfel (se înfățișau) marile 
convoae de Români instalați întrun lagăr din 
Silezia. Oamenii dădeau impresia unei complete 
istoviri, morţi de foame şi de oboseală. Nu erau 
de mult în lagăr şi purtau încă urmele lipsurilor 
suferite în drumul prin Austria, unde au rămas 
aproape fără niciun fel de îngrijire. Administra- 
ţia lagărului şi-a dat multă osteneală ca să in- 
troducă ordinea necesară în rândurile acestor 
oaspeţi balcanici. Pentru aceasta, ea a avut 
sprijinul a trei, foarte înțelegători ofițeri români 
care conduceau aceste turme de copii cu o sin- 
gură mişcare de deget. Era impresionant să vezi 
cum oameni în toată regula îşi ascultau orbeste 
seful, ca oile ciobanul. 

Când am sosit în lagăr, ne întreabă Genera: 
lul, oare ce-avem de gând să facem cu această 
turmă de nevoiaşi (arme Teufel), cari mureau 
ca muştele, I-am răspuns: «Căutăm sufletul po- 
porului român în cântecele și poveştile lui>, la 
care bietul bătrân zâmbi neincrezător şi glu- 
mind: «Dar, dragii mei, veţi căuta în zadar, 
fiindcă ăştia nici n'au suflet 12. Se vedea ca de- 
obiceiu, ce tragedie şi ce lipsă de înțelegere, cu 
toată străduința şi bună voința, poate avea loc 
când limba nu constitue puntea de legătură în- 
tre cei de sus şi cei de jos. Pentru cel care cu- 
noştea limba şi care, luni întregi, pătrunsese în 
viaţa sufletească a acestor oameni, se deschidea 
o nouă lume, Din nicio parte a întregii Românii 


» 












“trial limbilor romanice) nu mi s'a prezen- 
tat atâta bogăție de absolut originale — cân- 


: i legende şi 
eee lirice, romanie, povestiri epice» 
poetei bisericeşti, strigături de Joc SI cântece 





i „+a lăuntrică purtau în sufletul lor 
poa m la faţă, în aparenţă cu to- 
de cultură, din câmpia Dunării. Cu 
unor admirabili tălmaci români, oa- 
tat îndată încredere în noi şi se 
să ne spună tot ce ştiau. Erau, 
eţi, cari recitau cântecele, 
mai lungi, cu 0 de- 
avut cazuri când un 
“de o oră un e 
din text, când i 
Ltd “scris basmul, iar 
























țiganii însoțiți de una sau 
Aceşti țigani cântau cu vioara 
miezul nopții, 


găseau printre ele 





pocete şi descântece ; adevărate va- 


RANDUIALA 


POLITICĂ ŞI ECONOMIA 
po Ina ii fata 


O NOUA BĂTĂLIE LEGIONARA, — Le. 
gionarul nu se simte bine decât în luptă, deoa.- 
zece el în luptă creşte şi în luptă se formeaza, 
Viaţă «Legiunei» a mers din bătălie 'n batalie, 
căci numai un spirit ofensiv poate cuceri sau 
reinoi o ţară. 

Eram şi suntem încă obişnuiţi, cu toate re. 
nunţările, cu acceptările unor stări de lucruri, 
de cele mai multe ori impuse, pe care nu îndrăs. 
nim a le depăşi. Şi astfel, datorită acestei în- 
târzieri am pierdut întăetatea în favoarea strei- 
nilor, în multe, dacă nu în toate domeniile de 
activitate, 

Şi cu atât mai vârtos, în aceea a negoţului, 
A contribuit la aceasta, natural şi alte cauze, 
Dar să o spunem fără înconjur, în largă măsură, 
vina stă în noi. 

Aşa stând lucrurile, pentru o îndreptare ce 
este de făcut? — Trebuie să înlăturăm din noi. 
Şi pe care în prim loc? — Pe cele din noi, 
“Cum ? — Trecând la creşterea şi educarea unui 

tip de om. 

Asta a făcut şi face mişcarea legionară, Pen- 


lupta implică luptători, Iată dece, I2- 
ul înainte de toate rămâne un luptător, 


tălii sfârşite tot cu atâtea victorii, 


e 13 Septembrie 1937: bătă- 


“cum însăşi Căpitanul 
«în ajunul unei mari o 













ul pierdut de Români al co- 


IN SEMNĂRII 


sună a războiu,,. «Războiul unei naţii care şi-a 
pierdut toate poziţiile economice în favoarea 
unui popor hrăpăreţ şi năvălitor. Este dar o 
luptă care se angajează pe plan istoric şi des- 
pre care cronicarii vremurilor noastre vor avea 
ce să vorbească în slovă, generaţiilor viitoare. 

-— «Pentrucă — zice Căpitanul mai departe — 
vom merge cu cea mal mare siguranţă din bi- 
ruinţă în biruinţă, înfrângând rezistenţe şi vrăş- 
măşii şi spărgând zidurile mentalități defensive 
şi descurajatoare de azi şi de eri. Vom răsturna 
păreri şi argumente înfipte de decenii în gândul 
învins, deprimat și umilit al neamului, dovedind 
că totuşi din sângele nostru românesc se pot 
naşte negustori în toate domeniile, care să ţină 
piept oricui şi să scoată din luptă pe orice 
rival», 

Şi aşa va fi. Legiunea na cunoscut decât 
biruinţi, Şi cu atât mai mult în această bătălie. 

Să alungăm din noi dar, repulsia şi indife- 
rența cei care o mai avem către comerţ şi să 
participăm efectiv la marea ofensivă a comer- 
țului legionar, Să determinăm un curent pentru 
breaslă şi negoţ, dacă voim o schimbare la față 
a României. Diplomele de licență sau doctorat 
nu ne împiedică de a fi buni comercianţi. După 
cum comerţul nu ne opreşte de a avea preocu- 
pări de cea mai mare intelectualitate, 

Comerţul ridică şi înfloreşte o naţiune. Şi nu 
se poate vorbi de o independenţă a unei na- 
țiuni, înainte ca ea să trăiască pe picioare eco- 
nomice propril. i 

Aşa dar, poporul român, mai mult ca altele 


şi poate şi mai mult decât altceva, are nevoe de 


neguţătorii săi. lar aceşti neguţători, pentru pri- 
menirea întregei noastre vieţi economice, trebue 
să fie de mare adâncime etică. Aci stă, în virtu- 
ile legionare, marea putere şi strălucire, a ace- 
stel noui bătălii. In viața «Legiunei» problema 
economică nu este numai un fapt material ci şi 
unul de mare spiritualitate, dominantă fiind a 
ceasta din urmă. 

aţă dece ofensiva comercială a «Legiunei», 
este un pas istoric al acestui neam. 


: Ion Antoniu, 
sata Mera a a 


291 


JAQUES DORIOT. Ideologia titanică, lip- 
sită însă de acţiune, a lui Charles Maurras, apoi 
mişcarea lipsită de dinamism a Colonelului La 
Roque, nu puteau face faţă năvalnicului puloiu 
comunist în Franţa. Necesitatea unui organiza- 
tor al forțelor naţionale, era pentru Franţa, un 
imperativ categoric, Printrun paradox, omul 
care avea să lupte impotriva Frontului popular, 
era un fost comunist, era Jaques Doriot. 

Născut la 26 Septembrie în Bresles — oraş 
din Oise — după terminarea studiilor pleacă ca 
lucrător într'o uzină din Abbe-ville, apoi în 
preajma războiului mondial la Saint-Denis în- 
cepe îndoctrinarea sa socialistă, In timpul răz- 
boiului se poartă eroic, citat cu ordin de zi şi 
decorat cu crucea de războiu. Doriot face, încă 
de atunci, dovada unui bun francez, După răz- 
boiu călătoreşte mult, în calitate de secretar al 
tineretului comunist, Deputat — apoi primar 
al oraşului Saint-Denis, devine o valoare poli- 
tică apreciată. 

Discursurile și acţiunea sa împotriva ameste- 
cului Rusesc în politica Franceză — requizito- 
riul făcut pactului Franco-Sovietic, constitue o 
dovadă peremptorie asupra sentimentelor de 
perfectă obiectivitate ce animau sufletul său 
de patriot francez. 

In 1934 este eliminat din partidul comunist, 
totuşi la primele alegeri, reuşeşte să fie reales 
deputat la Saint-Denis, polarizând cu timpul în 
jurul său pe toţi patrioţii acestui district, creind 
apoi — prin aceasta — partidul popular fran- 
cez, cu caracter naţional. 

Doriot îşi dă seama că Franţa devine «un 
popor de sclavi» supus Sovietelor Ruseşti. Tot 
ceeace-şi propusese — ideologic — comunismul 
Francez nu se realizase: promisese să facă o 
Franţă liberă, au aservit-o Moscovei; promise- 
se să facă o Franţă tare, a slăbit-o printr'o 
discordie socială ; promisese să facă o Franţă 
fericită, a martirizat-o printr'o alunecare con- 
tinuă. 

Falimentul experienţei sovietice în Rusia, in- 
semna condamnarea necondiționată a marxis- 
mului, 

Dar comunismul Francez, integral articulat 
Sovietelor se găseşte în situația unei complecte 
inutilități ideologice, Este inutil a distruge; 


RANDUIALA 


clase sociale, patrimoniu naţio- 

he A A ca restabili totul după un număr 

de ani sub altă formă. Prin urmare partidul sie 

- munist Francez, creat după un Lipază turnat Sa 
- Moscova, numai are rațiunea-revoluţionară, 

. Aa ie de faţă Franţa se află în fața 
= i maşinaţiuni Sovietice, nu de caracter ideo- 
— de transformare socială — umană —— 
'simplu pentru interese egoiste de po- 



































ridicat toți bunii Francezi, 
laques Doriot «Fron- 


ot: a opus comunis- 


ală organizată, 
şi în Franţa se găsesc 


CAPITALA DE "ȚARA ȘI 
ce toate celelalte oraşe 


mânii se pot bucura căci au şi ci o capitală, 
pe zi ce trece mai mândră. 

Sforţările, desigur, nu au lipsit; nu mai vor. 
bim de cheltueli. Dar să vedem avem noi, sau 
năzuim să avem o adevărată capitală? Ca un 
oraş vechi se dărâmă şi că altul se clădeşte să 
însemne că avem în sfârşit «o capitală» pe ma. 
sura noastră? Că un oraş se întinde pe 15 km, 
şi că tot acest oraş despopulează altele şi se 
ticseşte de străini să însemne iarăşi că avem 
«o capitală»? 

Sa judecăm lucrurile mai de-aproape, în ele. 
mentele cari fac ca un oraş să fie o bună ca- 
pitală. 

In primul rând aşezarea geografică, O capl. 
tală are nevoe de o seamă de condiţii naturale 
cari dacă lipsesc ea nu se poate realiza deplin, 
Ea trebue să aibă: spaţiu suficient pentru a se 
putea desvolta la nevoe, 6 apă mare pentru 
uşurarea alimentării, salubrităţii şi. chiar recre- 
ierii oamenilor, împrejurimi bogate pentru a 
întreţine nevoile imediate şi pitoreşti pentru re- 
crație, Pe de-asupra 6 capitală are nevoe de o 
climă potrivită pentru a face posibilă aglome- 
ratea fără ca elementul uman să ducă o viajţă 
de extenuare. Ce au Bucureştii în această pri. 
vință? Au spaţiu, de care sa cam abuzat, au 
o apă cu planșeu, au imprejurimi bogate neex- 
ploatate rațional şi frumuseți nepuse în valoare, 
Gat priveşte clima, ea este cu totul improprie 
unei. metropole; clima cu temperaturi atât de 
ridicate şi scăzute fac cu neputinţă o viaţă hi- 
gienică, E drept că vara soarele îmbracă așe- 
zarea în valuri de lumină densă, tăioasă, în 
luna Septemvrie de mare puritate, dând cerului 


acele fugare dar minunate game de culori dela 


lben, verde transparent plerdut 
His şi mat, dar nu e mai puţin 
o climă de bărăgan, bună 
risit, improprie însă penttu o 


IN SEMNĂRII 


acest lucru pentru că se condamnă la sterilitate. 
Trebue să vină ceva din adâncimi de vremuri 
care să însuflețească tot ceeace creşte azi din 
mâna noastră. Din acest punct de vedere Bucu- 
reştii au cu prisosință. Numai o miopie pronun- 
țată şi o infirmitate morală a conducătorilor 
noştri de azi nu simt acest trecut. Dacă l-ar 
simţi l-ar conserva şi l-ar transforma în şcoală, 
în putere educatoare a neamului, Bisericile de 
tainică amintire voevodală sunt înghesuite în 
curţile block-hausurilor și lăsate uitării şi ruinei, 
casele boiereşti şi multe monumente arhitecto- 
nice sunt dărâmate şi înlocuite cu clădiri «a- 
mericane»> ca nişte silozuri, locurile de recule- 
gere sunt mânjite de cine ştie ce hale sau 
autocisterne, Dar ce înțeleg edilii noştri din mă- 
reţia unui trecut şi din frumuseţea darurilor 
sale ! Ei văd oraşul vechi prin societatea «Dă- 
râmare, Rapid» şi noua capitală prin «fraţii 
Schindl $, A. Ra. 


Dacă ne gândim la ceeace se construeşte as- 
tăzi, o capitală nu poate fi realizată decât a- 
vându-se în vedere un îndoit scop: cel utilitar 
şi cel spiritual. Se tae artere noui, mari bule- 
varde pentru a uşura circulaţia sau a da aer şi 
lumină clădirilor, dar se tae şi pentru orizon- 
tul deschis, pentru perspectivele clădirilor. 
Aceste însuşiri dau omului certitudine, îi des- 
chid sufletul şi-l duc către setea de monumental, 
de grandios. Câtă importanţă au din acest punct 


de vedere pieţile şi statuile (ah, statuile din Bu- 


cureşti!) nu mai poate fi îndoială. 

Dacă ne gândim la clădirile noui, lucrările 
stau la fel. Desigur, o capitală modernă are 
nevoe să facă economie de spaţiu lateral, ridi- 
cându-se în sus, are nevoe de a fi confortabilă 
după toate cerințele «civilizaţiei» dar mai are 
nevoe şi de puţină artă şi de un stil. Şi acest 
stil nu poate fi un capriciu ci o lege a sufletului 
neamului. O capitală nu este o aşezară oare- 
care, un târg internațional unde se încrucişează 
toate neamurile şi toate felurile de a fi. O ca- 
pitală este o făptură organică, armonioasă, echi- 
librată, a locului şi a istoriei în care ea creşte. 
O capitală este un centru dar şi o esență, o 
expresiune a geniului național, 


293 


Aşa cum se ridică azi marea capitală a Ţării 
Româneşti nu înseamnă altceva decât mormane 
de ciment şi cărămidă cu diverse şi întâmplă- 
toare aspecte, Bucureştii este un oraş obositor, 
destructiv, nu numai organic, prin climă şi praf, 
dar şi spiritual, prin diformitatea şi monstrozi- 
tatea lui. Numai palatul telefoanelor, acest cui 
în inima Bucureştilor, şi este indeajuns să ex- 
plice dece acest oraş privit de la o înălțime 
pare că se strâmbă, Grija de confort, grija de 
exploatare imediată nu dă răgaz constructorilor 
noştri să se mai gândească şi la lucruri <inutile», 
la spiritualitatea pe care trebue să o cuprindă o 
clădire, o piaţă, o statue, o stradă şi cu ele 
oraşul întreg. 

Dacă o seamă de condiţii ale naturii au lipsit 
acestei capitale (şi nu i-au lipsit chiar toate) 
ce-au făcut conducătorii noştri vremelnici pen- 
tru a valorifica ce au avut la îndemână şi 
pentru a spori duhul zărilor naturii cu zările 
sufletului românesc creeator? Au despiritualizat 
totul. Au măsurat, au cântărit, dar n'au pus ni- 
mic din adâncimile sufletului nostru. Şi nu nu- 
mai atât dar au distrus şi ceeace un trecut în- 
ţelept şi bogat interior, ne lăsase ca artă şi în- 
văţăminte, 

Capitala de azi este a oamenilor politici de 
după războiu, nu este a neamului care se poate 
mândri şi cu alte creaţii, mai puţin costisitoare 
de. arginţi, dar mai bogate în frumuseți şi taine 
spirituale. 

Aşteptăm aşezare nouă născută din stilul pro- 
priu al neamului românesc şi crescută din ener- 
gia creatoare a unui tineret conştient şi mândru 
de destinul său istoric, 

Ecnest Bernea 


GERMANII DIN DOBROGEA. Intr'un ex- 
tras din publicaţia  «Handwârterbuch des 
Grenz- und Auslanddeutschtums> găsim o mică 
dar complectă monografie asupra Germanilor 
din Dobrogea, scrisă de mai mulţi cercetători, 
între cari cităm pe P. Traeger, R. Spek, Th. 
Steinbrucker. 

In Dobrogea locuese ca. 13.000 Germani răs- 
pândiți în peste 30 comune, situate mai ales în. 


RAND 


294 


centrul şi nordul Dobrogei. Germanii din Do- 
brogea, cunoscuţi. în deobşte sub numele de 
Svabi, provin din emigrările începute cu 0 sută 
de ani în urmă de Germanii din Bugeac. In 
cursul sec. 19 Dobrogea a început să se popu- 
leze şi cu Germani, cari au venit în trei etape: 
Prima între 1$42—48; de atunci datează primele 
comune germane în Dobrogea: Mircea Vodă, 
Malcoci şi cartierul german din Tulcea. A doua 
etapi produs între 18ş3—83, iar a trela în- 
1893—1917. Imigrările în Dobrogea au con- 

A răsbol şi se pare că mal continuă 
Cea mai recentă comună ger- 
care datează din 






























în cari Germanii forn 

tea absolută, ată-le: Malcoci şi Atmagea în 
jud. i Dorotea, Domnești, Făclia, Costi- 
eşti, Colelia, Mamuslia în jud, Constanţa, Ca 
religie Germanii dobrogeni sunt 2/3 protestanți 
şi numai 1/3 catolici; deci aceleaşi proporţii ca 
şi în Germania. Ei locuesc de obicei neamesie- 




















UIALA 


tea germană. Intr'un cuvânt de viaţa Spirituală 

şi economică a frânturii de tulpină germană de 

dincolo de Dunăre, în raport cu ambianța geo- 
grafică. Un doritor de a cunoaşte din punct de 
vedere german stările de lucruri din România 
dela mare, din cele numai 10 pagini ale acestei 
monografii îşi poate forma o imagine complectă 
asupra germanismului dobrogeaa. 

Li 

Dela instaurarea regimului naţional-socialisţ, 
care a constituit pentru Germania o salvare, 
din punct de vedere geopolitic, au fost puse în 
studiu noi direcţii de cercetare. Inainte de ras: 
boi şi după răsboi, până în 1933, orice Gerinar, 
care pe cât e de disciplinat pe atât e de pa: 
triot, se preocupa de Germania, € Deutscl:la:idp, 
«Fiihrer»-ul i-a învăţat pe Nemţi ceva nou; să 
nu se preocupe numai de Germania, ci de ger- 
manismul depe întreg globul: «Deutschtum>, In 
acest scop a luat ființă chiar anul tcecut elnsti- 
tutul Germanilor de peste hotare» (Deutsches 
Ausland-Institut). Pe deasupra încă. un museu 
numit «Casa germanismului> (Das Haus des 
Deutschtums), Aceste două instituţii se află în 
Stuttgart, care este considerat capitala Germa- 
nilor de peste hotare. 

In D. Al. (Institutul Germanilor de peste 
hotare) lucrează sute de cercetări, cari pri- 
mesc zilnic mii de publicaţii și mii de ziare 
cari apar pe tot pământul şi din cari culeg până 
şi cele mai neînsemnate informații cu privire la 
Germanii împrăștiați în cele 6 continente. In 
orice clipă. D, AI, are oglinda fidelă a germa- 
nismului mondial. Conducerea Institutului ger- 
man o are un Sas din Ardeal, Dr. Csaki. 

Paralel cu D, A.-I. care rămâne un laborator 
tiinţific de cercetare, în August 1936 s'a inau- 
ju ru publicul german Casa germanis- 
lui arată în tablouri 
în diorame, fără exage- 

e, toate grupele ger- 
















INSEMNARI 295 


stici, miniaturi etc., care e situaţia Saşilor arde- 
leni, a Şvabilor bănăţeni şi a celorlalţi Germani 
din NV şi SE Moldovei, din Dobrogea, din 
"Ţara Crişurilor. » 

Iată spiritul în care este scrisă broşurica de 
10 pagini care vorbeşte de cei vreo 13.000 de 
Nemţi din Dobrogea. lată spiritul în care este 
făcută educaţia poporului german. Prin această 
educaţie i se dă sentimentul că este un popor 
mare, un popor destoinic, un popor care şi-a 
sfințit locul şi care-și merită dreptul la viaţă. 

Bineînţeles păstrând proporţiile, naşte şi pen- 
tru România întrebarea: noi ce-am făcut pentru 
noi? Avem şi noi Români peste hotare. Ne în- 
teresăm oare de soarta lor? Sau măcar îi co- 
lonizăm la noi în ţară? Din fericire există în 
România o mişcare tinerească. Această caută 
să trezească în neamul nostru sentimentul unui 
imperialism românesc. Caută să redea încrede- 
rea în virtuțile neamului, în puterea lui. Să în- 
ceteze teama de ce va zice străinătatea> în 
cazul cutărei acțiuni politice româneşti. Să în- 
ceteze atitudinea de stat-remorcă pe care am 
dus-o până acum şi să adoptăm ţinuta corectă 
a politicei duse de buna prietenă Polonia sau 
măcar de Jugoslavia. Ca mâine vom fi un po- 
por de 20 milioane şi întro țară aproape cât 
Italia de mare nu ne mai este îngăduit să nu 
ne impunem punctul nostru de vedere în mod 
demn, dar hotărit şi dârz. 

N. Popp 


MIŞCAREA REGIONALĂ 


SUFLET-NOUL In Nr. 4-], din Luceafărul 
d-l Cosma junior încearcă o prezentare, pe care 
am fi voit-o şi mai cuprinzătoare şi mai cri- 
tică, a literaturii ţărăneşti din Banat. Articolul 
atrage atențiunea asupra unui fapt care are o 
deosebită însemnătate în provincia timişană. 
Căci există acolo o literatură sătească, poeți 
țărani, ziare şi reviste scrise la țară de plugari, 
funcţionari şi profesionişti din comună, într'o 
rodnică armonie. 

Dintre acestea din urmă este Suflet Nou, 
«revista satului bănăţean», apărând la Comiu- 


şul Mare (jud. Timiş-Torontal). Un mănunchiu 
de tineri şi de intelectuali entusiaşti — unii din 
alte părți — caută să stimuleze şi să menţină 
în jurul ei îndeletniciri de ordin cultural, înfră- 
țind în aceleaşi pagini, cari să apară lângă casa 
ţăranului, gândul acestuia cu înfăţişarea pro- 
blemelor largi ale vieţii naţionale, Susţinută şi 
pornită din mărinimia directorului ei, di dr, 
And. Bălan şi din străduința colaboratorilor — 
d-ni dr. Şt. Cioroianu, Alex. Gornic, dr. C. 
Grofşoreanu, Şerban Bălan, plugar, Ilie lenea, 
Gr. Popiţi, dr. Bogdan, d-nele Elena Cioruianu, 
Elena Bogdan, ţăranca Maria Dogaru. apoi 
d-ni Em. Buznea, Pericle Martinescu etc, —, 
revista Suflet Nou este astăzi în al IV-lea an de 
apariţie. 

Cronicarul cultural care subliniază meritul 
unor atât de frumoase preocupări, are datoria, 
încurajându-le, să cerceteze şi spiritul în care 
se împlinesc şi preţul înfăptuirilor. Căutând să 
o facă, el nu va lipsi să le pună în legătură 
cu particularităţile intelectuale şi morale ale 
mediului sătesc în care apar. 

Satul bănăţean e o aşezare căreia cu yreu 
i-am găsi echivalentul în alte părţi ale ţării. o 
țărănime mai înaintată ca tehnică, fie prin p:o- 
prie creştere şi aplicaţie, fie prin contactul sti- 
mulator cu populaţiuni streine, mai emancipată 
economiceşte, dar şi mai rărită, câştigând astfel 
în aparenţă ceeace pierde în sămburele vieţii, 
poate sprijini acolo, din prisosul ei şi cu o in- 
strucție mai aleasă, preocupări de ordin cultu- 
ral, 

Sub această realitate gospodărească se as- 
cund însă aci forțe mult mai profunde de pre- 
schimbare. Venite şi mai de departe (în timp), 
ele au prins satul românesc bănăţean întrun 
proces de treptată orăşenizare. Foarte încet la 
început — ceeace, ferindu-l de caricatura ma- 
halalei, i-a asigurat o oarecare însuşire temei- 
nică a cunoscutelor câştiguri în organizarea e- 
conomică a vieţii — procesul acesta e mult mai 
viu din anii de după războiu. Dar modul de 
viață urban, care pătrunde acum ori unde, o- 
dată cu autobuzul şi cu ziarul, tinde să destra- 
me în întregime şi să înlocuiască, în sentimen- 
tul unei superiorități câștigate, vechea orân- 















RÂND 
296 
duială a vieţii patriarhale. Oamenii de pa 
îmbracă tot mai puţin că părinţii lor — să 
grafiile din revistă ne sunt martore —, Vor stă 
tot mai deosebit ca ei şi gândesc, parecă, to! 


ai altcum. 
i articolul amintit. al d-lui Cosma-junior, 


îndelung din poezia ţăranului Pa- 
sina rămâi destul de uimit să găseşti 
sonete, multe sonete, cu versuri egale de Il 
silabe, ritmuri de romanțe din secolul trecut, 
reminiscențe de la Alecsandri şi Eminescu, ale 
cărui versuri finale în Crăiasa din poveşti se 
arată, abia modificate, în poezia Iarna a Bă- 


nățeanului: 


„„Şin întreaga ei făptură 
Toate basmele s'adună. 


Nu găsim însă aproape nicăleri (o oarecare 

excepție Să mai fiu) cadența poeziei populare. 

- ŞI nu toate versurile lui Tărbăţiu sunt slabe. 
“Unele cu influență din Coşbuc, merită citate : 


„ Suspină lumea după flori 
„ŞI după frunze ulmii goi 
Şi-si povestesc jalnic durerea 
Spunând-o vântului apoi... 


(Milos ca vântul nimeni nui), 


Dar poezia sa rămâne fără adâncime, Nu 
cântă în ea marele duh al doinei bătrânești. 

Un lucru asemănător se întâmplă şi cu vor=. 
birea țăranilor noştri culți din Comloşul Mare, 
Un colaborator al revistei Suflet Nou făcea ob- 
servaţia că satul românesc, care sia împotrivit 
cu atâta isbândă, înainte de războiu, înrââuririi 
oraşului strein, dă azi înapoi şi i se închină, 
Astfel, cu «domnii» împreună şi după ei, ță- 
ranli caută să vorbească cum n'au vorbit şi să. 
gândească ce n'au gândit. Dar «domnli» înşişi 
le sunt aci îndrumători tineri, având ei mai în- 
tai să câştige o stăpânire asupra unui oraş Sk 
Mas mereu strein: strein în îi 


(A n 


ca d pal 


VIALA 


supra sâmburelui pe care îl ignoră. Găsim ast. 
fel, aci, «elanuri> verbale remarcabile, care ne 

apropie de pragul mereu ispititor al beţiei de 

cuvinte, O seamă de tineri literați, veniţi din 
locuri deosebite, vorbesc uneori acolo, după 
moda neromânească a timpului. Iată, scrie unul; 

«Se împlineşte anul, de când a căzut din înăl. 
țimi denunțate de mulţi crisostomi că sunt smal. 
țul-înşelător care îmbracă decorative utopii sau 
visuri goale, un strop germinativ de fapte boi- 
cotate din pricepere optuză. adeseori de antu- 
rajul sortit să aibă în centru favoarea acestul 
fenomen pluvial unic> etc. (S. N. 15. 8 35) 
jar altul, întrun articol de idei: 

«Contemplativ şi meditativ prin fire, țăranul 
posedă şi o luciditate iniţială demnă de invidiat 
de cei mai ascunși filosofi universali. Cultura 
pentru el are mai întâi rolul de a-i distruge 
această luciditate. 'Țărănimea formează deci o 
clasă culturală, Asta nu înseamnă însă că ţă- 
rănimea este improprie sau ostilă culturii. Dim- 
potrivă,.>» (S$. N. 15 Aug. 1935). 

Şi e aci, subliniem, o contribuţie din Capi- 
tală. 

In altă parte iarăş, unde după ce se iavi- 
nueşte «superficialitatea noastră latină», se face 
apel la «mândria proprie» a Bănăţenei «cu des- 
cendență romană». 

Ş. a. m. d. Intenţiile sunt pretutindeni exce- 
lente, realizările au însă nevoie de mai multă 
supraveghere. Căci toate acestea se îndreaptă 
— aci şi poate în alte părţi — spre grupul de 
plugari localnici, cari le urmează docili, împru- 
mutând din graiul și preocupările impărtăşite, 
Şi iată atunci o țărancă discutând neliniştită a- 
supra situațiunii pe care trebue să şi-o asigure 
femeea în «statul țărănesc», acum încă în zaral 
„E drept să spunem că, alături de d-ni A. Bă- 

lan, Em. Buznea, Alex, Gornic, căruia îi su- 
bliniem frumoasele rânduri Din rătăcirile. sate+ 
lor noastre şi de încă doi-trei, Gr, Popiţi etc. 
dintre aceşti plugari, Gh, Balan-Şerban, e unul 
mai vrednici colaboratori ai revistei. 

„arață articole ca  Dispar datinele, 

re grele, unde se ridică împotri- 





E 





INSEMNARI 297 


problemei ţărăneşti, în a cărei discuţie politică 
ne pare totuşi că alunecă pe o pantă primej- 
dioasă. 

Vorbind astfel în nr. 15.8.935 despre atitu- 
dinea pe care țărănimea noastră va avea să o 
adopte faţă de mişcarea naționalistă pe de o 
parte, faţă de cea democrată-ţărănistă pe de 
alta, Gh. Bălan-Şerban caută să-i dea o desle- 
gare, făcând să atârne această atitudine de gra- 
ba cu care acestea «vor îmbrăţișa problema ţă- 
rănească». A o îmbrăţişa și a o putea rezolva 
sunt două lucruri deosebite; şi multe speranţe 
pot fi inşelate. Dar mai inainte de toate rămâ- 
ne să amintim prieteneşte altceva: deasupra ţă- 
rănimii se găseşte întotdeauna Neamul. Acesta 
este viața înaintea căreia toate celelalte se 
pleacă, pentrucă e aceea de care toate celelalte 
atârnă. 

Preţul cel dintâiu pe care pătura țărănească 
il are pentru intelectualul naţional stă în aceea 
că ea este, odată cu păstrătoarea cea mai cre- 
dincioasă a sufletului românesc, şi izvorul de 
viaţă cel mai curat din care se va ridica, înflo- 
rind, cu timpul, pe toate treptele măririi ome- 
neşti, neamul nostru reconstituit. 

Ca unei clase distincte țărănimii i se dato- 
reşte grija şi dreptatea firească pentru ori care 
din clasele unei societăți. Dar a privi din punc- 
tul său de vedere interesele naţionale în aşa 
zisul «stat țărănesc>, e tot atât de nedrept pe 
cât e a le privi din punctul de vedere al altei 
clase, muncitoreşti, orăşeneşti (burgheze) sau 
aristocrate. Asta se numeşte despotism de clasă 
sau socialism, când încheagă peste hotare prie- 
tenii, ridicând solidarităţi internaţionale de ură 
împotriva unităţii de viață a neamulu, 

A aşeza însă trebuinţele întregului neam du- 
pă trebuințele unei părți a lui e rânduială ne- 
dumnezeească, prietene Gheorghe. Vei aminti, 
poate, cum spun şi alții, numărul mare al ţă- 
ranilor. Dar asta e o stare întâmplătoare, în 
totul explicabilă prin trecutul nostru de conti- 
nuă apăsare, dar o stare a vremii noastre şi 
vremea noastră e o clipă în istoria neamului; 
şi nici nu se cade a pune în cumpănă egală a- 
devărurile lor. Pe un fapt care nu are nimic 
statornic nu se poate ridica o aşezare stator- 


nică de forţe. Şi un Stat aceasta înseamnă. El 
trebue să se sprijine pe elementele permanente 
de viaţă ale unei naţiuni şi să răspundă perma- 
nentelor ei trebuinţe. Procentul de optzeci al 
țărănimi noastre e, din punct de vedere al aba- 
terilor extreme ale unei societăţi, pe acelaş plan 
cu procentul de 7 al ţărănimii engleze, cel din- 
tâiu silindu-ne pe noi să trăim la umbra ţărilor 
industriale şi neincetat atârnând de ele, cel de- 
al doilea legând viaţa naţiunii engleze de bo- 
găţiile ei coloniale. Imperialism aci, vasalitate 
dincolo. A 

Oricât de ademenitoare sar putea înfăţişa o 
viitoare stare, asemenea unei țărănimi elveţiene 
sau olandeze b. o., nu e asta spre ceeace tre- 
bue să tindă neamul românesc. Nu ducerea la 
sate a Statului românesc şi desvoltarea acolo a 
unei viitoare Românii, cum spune prietenul Gh. 
Bălan-Şerban, ci ridicarea de la sate şi în duhul 
lor spre o nouă viaţă de oraş românească, spre 
locurile înalte ale conducerii politice şi intelec- 
tuale, 

Opera aceasta de primenire, de primenire în 
oameni şi de primenire in duh, e marea nă- 
zuință a mişcării de redeşteptare naţională, Ea 
deschide, odată cu aşezarea statului, care o 
poate împlini şi care e să fie al tuturor Romă- 
nilor, alte zări de îndrăzneală şi de biruinţă. 
Căci, prietene Gheorghe, nu în bună starea unei 
clase sociale — aceasta va veni cu celelalte şi 
numai cu ele — stă destinul unui neam, ci în 
puterea lui de a însemna în mersul istoriei ome- 
neşti. Şi aceasta nu e cu putință decăt prin 
jerttă şi eroism : jertfă şi eroism de muncă, asi- 
gurând neatârnarea noastră economică, jertfă 
şi eroism de suflet, care să ne asigure neatâr- 
narea spirituală, jertfă şi eroism de faptă, care 
să ne păstreze neatârnarea politică. Un singur 
drept rămâne să recunoaştem omului din Ţară: 
acela de a dărui totul neamului său. Când o va 
fi făcut atunci va fi primit totul de la el. Alt 
fel nu. 

Ne reîntoarcem la Suflet-Nou, în care, cu lip- 
surile semnalate, găsim totuşi atâta suflet şi ti- 
neresc şi românesc. lar pentrucă revista bănă- 
țeană se strădueşte în ultima analiză, tot spre 
adevărul de expresie al unei vieţi locale romă- 





realitatea, mereu mai ct 


y 

eşti şi luptă pentr de influenţe i mg) 4 
cata der li se inăreaptă, prin ee” d Noi 
sau Girl pp ur eu o ret de st. NE 
ar putea [i în 0%. curând ca pe un fel A 
et e potoilcă — pe Plaa pUbUAtE 
şezătoare pe! ărgit, în care ax intra nu nu 
E Age urecere sătească, CL pl slatul tre 
„elemente de pei j| pentru care vorbeşte: 
„burilor ob : 


aci, nu cum spune un colabo- 
găsit aci Ri , folclor pe care 












































RANDUI 


ALA 


+, în colaborare de duh românesc a ţărani: 
ta î a intelectualilor localnici. 
E oblemă prelungeşte încă discuţia noastră 
pr 


blema satului românesc viitor. O vom 
Mda un aproplat prilej. 


11. 1936. Ion I. Ionică. 
VII. 


CĂRȚI ŞI REVISTE 


; Une 6nigme et un miracle 
E ereu, este o lucrare răs- 
puns la o seamă de lucrări asupra originei po- 
ocult -omân, cu deosebire la cartea lui Ferdi- 
At medievalistul francez, Les invasions 
tataie tipărită la Payot anul acesta. Titlul 
uta G, Brătianu este însăşi titlul unui ca- 
pitol din lucrarea istoricului francez, 
i tă fiind importanţa problemei şi persona- 
sa “autorului român, vom reveni pe larg în 


 caetul viitor al «Rânduelii»: 


6.C, GIURESCU: Colonizarea Românilor 
e peste hotare, este o broşură ce conţine un 

s în. nt asupra uneia dih cele mai 
leme naţionale. «Rânduiala» are 
nul său de activitate şi această proble- 
va încerca să o prezinte documentat 













TAȚIILE, CUI DESCARTES au &- 
în traducerea lui Constantin Noica, tână- 
mâneşte a Regulelor de acelaş autor. Importan- 
ţa traducerilor din marii clasici am exprimat-o 
în repetate rânduri. Odată cu această lucrare 


Constantin Noica pe 


“mică monografie : Viaţa şi filo- 


IN SEMN ARI 


păstoria Episcopului Vasile Moga. Trece apoi 
la înfăptuirile mari ale Mitropolitului Andrei 
Şaguna în domeniul învățământului şi al cul- 
turii poporului din Ardeal. Intreg studiul d-lui 
"Tulbure e însoţit de o seamă de documente isto- 
rice de un deosebit interes, culese din această 
epocă de preţioase realizări culturale. 


MINERII lui Aron Cotruş sunt de o evi- 
denţă problematică socială, După poemul de 
mari dimensiuni, Țară, publicat în colecţia <Rân- 
duielii» această nouă culegere de poesii face 
din vigurosul poet ardelean cu chip de roman, 
un autor preferat al generaţiei legionare. Atât 
problematica cât şi poetica sa îl duc în rândurile 
acelora cari trăesc în el o altă ţară și un alt 
om românesc, 

lată câteva versuri caracteristice ale volu- 
mului : 

«loane, flăcău frumos 

poţi tu cădea mai jos?! 

pentru târâşul pe brânci 

nu capeţi nici doară cât mânci... 
aurul ce-l scoţi pentru toţi, 

îl duce o mână de hoți... 

ce rânduială pe dos, 

Ioane flăcău frumos !» 


Acesta e ritmul şi nota sufletească a tuturor 
celorlalte poeme. Distingem : Ion, Ion Ciura şi 
Prin piatră prin glod... 

Aron Cotruş se recomandă singur prin arta 
sa. Noi vom reveni, dintro datorie pe care o 
avem, cu un studiu mai mare asupra poeticei şi 
întregei activități literare ale acestui poet al 
energiei naţionale cum l-am numit cu vre-o câţi- 
va ani în urmă însemnând pe margina operei 
sale Horia. 


ION OLTEANU : Contribuţie la studiul evo- 
luţiei ideilor asupra isteriei. Buc, 1936. Autorul 
trece în revistă vechile concepții asupra boalei, 
de cele mitologice la cele alte şcoalelor lui Char- 
cot, Bernheim şi Babinski, pentru a se opri în 
discuție asupra naturii psihice sau fiziologice a 


„ isteriei. Ia poziţie alături de profesorul Mari- 


299 


escu, accentuând in teoria fiziologică însemnă. 
tatea factorilor vegetativi şi endocrinieni în ge- 
neza terenului constituțional al boalei. E una 
din rarele cărţi de medicină bine scrise. 


PETRE 1. TEODORESCU : Cronici literare 
(col. «Braşovul literar» ed. I[ 1936) — o în- 
mănunchiere de frumoase articole critice publi- 
cate prin revistele braşovene Țara Bârsei, Bra- 
ovul literar. Prometheu şi în Revista Vremii dia 
Galaţi. Cartea cuprinde două secţiuni, una în- 
chinată autorilor steini — Mistral, Villon, Ki- 
pling, Axel Munthe etc, — alta autorilor ro- 
mâni — Cincinat Pavelescu, Sadoveanu, Lovi- 
nescu, Mihail Dragomirescu, Crainic, Eliade, 
Focşeneanu, etc. E remarcabilă prin eleganța 
ţinutei şi a stilului ca şi prin cuprinsul său in- 
structiv. Vom reveni asupra activităţii literare a 
profesorului braşovea în viitoarele noastre cro- 
nici regionale. 


SIMA SIMULESCU şi VALENTIN PO- 
PESCU: Modele sburătoare: teorie, construcţie 
sbor, Profesorul Simulescu, un îndrăgostit al 
aviaţiei, a scris această carte dintrun îndemn 
propriu, gândind la foloasele ei pentru desval- 
tarea unui spirit nou şi unui interes deosebit ce 
trebue să-l avem pentru aviaţie. Primul capitol 
pune problema tineretului şi aviaţiei iar în restul 
lucrării vorbeşte despre modelele sburătoare şi 
construirea lor. Lucrarea conţine în afară de 
text trei plange mari, 


ASOCIAŢIA CREŞTINĂ ORTODOXA 
«PATRIARHUL MIRON> : Zece ani de lucru 
misionar 1925—1936. Un frumos volum come: 
morativ în care am găsit schițată munca fără 
preget depusă de această Asociaţie, pentru in- 
tensificarea vieţii religioase potrivit învățăturilor 
Bisericii ortodoxe, 

Întemeietorul şi conducătorul Asociaţiei este 
Pr. Protosinghel "Teofil Ionescu, iar autorul câr- 
ţii d-l Toma Culcea, misionar eparhial. 


MIRCEA GEORGESCU : Sat sărac, versuri, 
Craiova, 1937. O broşură de versuri culese din 
viața satului, Mai ales amintiri, mai toate plin> 


RANDUI 


300 


de tristețe, dar scrise CU destulă sensibilitate şi 


SA d-lui Mircea Georgescu s ra ide 
darnice — 
de alte vremuri — mai 
udă şi de altă mentalitate, De aceea numai 


impăcare, 
în trecut Îi poate aduce o 
e la Georgescu e un poet substanțial. 


MUGENIC, lucrează cu zel la 
2 aa spe legionare. O asemenea lu 
die nu poate să ne producă decât multă plă- 
cu incredere. 
e DD le e unul din stâlpii re- 
vjntei «Țara Sepenițului». ce apare în! 
3 TI . 3 


[. 
| vol, 11, Buc, 1936 
enim urs ps în 
române vechi de sub conducerea activului și In- 
formatului prof, N. Cartojan. D:sa nu este nu- 
“mal un cercetător de largi posibilităţi ci şi un 
indrumâtor. Volumul cuprinde, după Precuvân» 
tarea d-lul Cartojan, în care se arată programul 
de lucrări al Seminarului — și după cele câteva 
pagini închinate memoriei lui 1, Bianu —, con- 
- tribuțile tinerilor cercetători din şcoala sa. Sub+ 
“"inlem in primul rând contribuția dlui E, Tur 
deanu la studiul eronicelor rimate. Acelaş tânăr, 
priceput şi harnic cercetător, cărula 11 datorăm 
Istoricul şi Hliaţiunea redacţiunilor româneşti ale 
lui Varlaam şi loasab, continuă aci seria inveati- 
gațiunilor sale menite să pună în lumină, din- 
colo de identificarea şi tratarea tehnică a texte- 
lor manuscrise, prin Hliaţiunea şi circulațiunea 
lor, fizionomia culturală a secolilor noştri mal 
bătrâni. Sublinlem această idee fecundă, «Cir- 
textelor — spune d-sa — departe de a 
irma cotiturile unui drum întâmplător, pune în 
[ caracterele proprii pe care le-a adus 
unităţii noastre culturale regiunile 
celor 54 pg, autorul se opreşte 
ersluni, moldoveană și munteană. 












ALA 


pe acela al cronicei precedente în versiune 


ca şi 
4 ni manuscris inedit al Aca. 


munteană — după ui 
demlei Române) şi la incercarea de cronică 
despre mazilirea lui Al. Moruzi şi revenirea în 
domnle a lui Ipsilanti (1796). Pe lângă intere- 
sul istoric, E. T. le subliniază valoarea semni- 
ficativă pentru larga răspândire pe care a do- 
bândit-o la noi, în a două jumătate a secolului 
XVIII-lea genul cronicei rimate, după pilda 
rafiei grecesti. 

pre ge dr d-l I, Gazan face o clasifi- 
care a materialului de folklor medical românesc, 
cea mal mare parte inedit, aflător în Bibl. Acad, 
Rom, Muzeul Inst. de Istoria Medicinei-Cluj, 
ete, D-goara oana Andreescu, după ce urmăre- 
şte la Acad, Rom. manuscrisele româneşti ale 
poemel bizantine Porikologion — în versiunile 
româneşti numită Istoria Poamelor —, prezintă 
textul cel mal vechiu, notând variantele celor- 
lalte ms, 

Interesant e studiul d-lui Al. Ciorănescu des- 
pre puțin cunoscuta operă istorică a lui Budal- 
Deleanu, aHată în ms. latine la Academia Rom,; 
d-sa urmăreşte conținutul acestor ms, oprindu- 
se mal îndelung asupra operei cei mai extinse: 
De origine populorum Transyvaniae, La sfârşit, 
bogata bibliografie privitoare la cultura romă- 
nească veche, îngrijită de d-l Docent Georgescu- 
“Tistu, inchee volumul. : 

O publicaţie care cinstește cultura noastră ca 
şi pe autori, 


REVUE DE TRANSYLVANIE, excelenta 
publicație clujană, aduce cu fiecare nou număr 
serioase contribuţii în legătură cu problemele 
trecutului şi prezentului românesc. Pomul II] n. 
3 închină primul studiu profesorului Sextil Puş+ 
cariu (Th, Capldon), Urmează un alt studiu 
de drept internaţional (G, Sofronie), Relaţiile 
franco-române la universitatea din Cluj (P. Ser- 
gescu), Desvoltarea învățământului. primar. în 
«zona culturală» a Transilvaniei (Aug. Collani) 
Lisat în principatele danubiene (H. Beşa) Ob 
servațiuni pe marginea răspunsurilor lui Bela 





Bartok (C, Peranu), 





ÎNSEMNĂRI 301 


racter ştiinţific, lucru care cinstește capitala 
Ardealului, are şi bune consecințe politice prin 
lupta naţională pe care o duce. 


GANDIREA, anul XVI, Nr. 7, a apărut cu 
colaborări noui. Semnează esseuri filosofice, lon 
Petrovici : Ideea de Dumnezeu in faţa rațiunii 
și Axente $, Popovici : Lumini dintr'un inceput, 
jar la literatură găsim alături de Lucian Blaga 
şi Aron Cotruş pe îndrăsnețul tânăr braşovean 
Ştefan Baciu. La cronică serle Nichifor Crainic, 
ca întotdeauna secundat de tineri : Ovidiu Papa- 
dima, Niţă Mihai, Septimiu, Bucur, ete 

«Gândirea», această revistă de un atât de stră- 
lucit trecut, continuă să sporească spiritualitatea 
românească, datorie dela care nu poate da îna- 
poi când însuşi prestigiul său i-o cere, 


ŢARA BARSEI, lulie-Oct, 1937, Minunata 
revistă regională a prof. Ax. Banciu apare în- 
tr'un impresionant număr dublu, Din cuprins no- 
tăm continuarea stud. O nouă contribuţie la Ist, 
Rom, al neobositului istoric braşovean A. A. 
Mureşanu, apoi I. D. Condurachi: Diplomaţi 
români din trecut, M. Popescu: Mavrogheni şi 
ciobanii ardeleni, un fragment comemorativ al 
prof. Forţu asupra lui Timoteiu Cipariu, D-na 
A. E, Ionică prezintă interesantele pagini, vechi 
de o sută de ani, ale francezului Colson asupra 
țărilor române. Pr, Oct. Popa semnează un arti- 
col asupra Făgăraşului sub regii unguri. In par- 
tea literară: poezii de Ect. Pitiş, Aurel Marin 
ete, Cronica, In felul în care apare neintrerupt 
de 9 ani, cu punctualitatea ei exemplară, cu 
scrupulozitatea informaţiei, cu ținuta academică 
a discuţiilor şi, mai cu seamă, cu sacrificiile 
imense de bani, de muncă, de sănătate ale di- 
rectorului, publicaţia braşoveană nu este numai 
o realizare culturală ci şi una etică, 


ARHIVELE OLTENIEI, revista craioveană, 
condusă de d, C. D. Fortunescu este una din 
cele mai serioase şi mai conştiente de rostul lor 
din revistele regionale, Alături de «Țara Bârsel» 
această masivă revistă arată, ce poate fi o re- 
Vistă regională, acelora cari, deşi apar la Cală- 


raşi, Oradea sau lași ţin să aibă colaborări şi 


nume «celebre» din Capitala, Cât își mai îndrep- 
tățese aceste publicaţii existența este la mintea 
oricui, 

Anul XV, Nr. 89—91, 1937 din Arhivele Ol 
teniei aduce o nouă recoltă de studii şi docu- 
mente istorice, şi totodată o bogată cronică a 
vieţii literare, artistice şi culturale ale Olteniei. 
Cităm studiile : O. G, Leca : Banatul de Severin 
şi Oltenia. Pr. loan Georgescu: Eugeniu Ca- 
rada, viaţa şi opera T. Tomiciu: Iancu Româ- 
nul de Huniade, lon Donat: Oltenia în secolul 
al XIX-a. Ilie Chiriţă: Boerii Brâncoveni. D. 
“Tudor : Morminte romane din judeţul Romanați. 


LUMEA NOUA, revista d-lui prof. Mihail 
Manoilescu apare continu contribuind la limpe- 
zirea problemelor actuale ale culturei şi econo- 
miei naționale, No, 7—8 a apărut cu colabora- 
rea d-lor L. C. Bâca: metafizica pomului oprit 
şi Sever Cărpinişeanu: ortodoxia juridică a d-lui 
Taşcă alături de aceea a directorului revistei 
căre este întotdeauna prezent nu numai cu scri- 
sul ci şi cu spiritul său. 


LIBERTATEA, foae pentru săteni şi inun- 
citori, redactată şi condusă cu atâta zel neobo- 
sit de Pr. lon Moţa dela Orăştie, duce cu fie- 
care număr, în inima satelor, buchete de învă- 
țătură şi un duh nou, duhul legionar. 

Cuvântul înflăcărat şi plin de înţelepciune al 
Pr. Moţa, vestește vremuri cum Neamul Romă- 
nesc na mai întâlnit. 

«Libertatea» e singurul isvor din care sărenii 
îşi răcoresc sufletul împăenjenit de necazuri şi 
nedreptăţi, Căci satele au început să se trezea- 
scă la o nouă viaţă, 


ROMANIA CREŞTINĂ, e o puternică fla- 
cără verde ce a reapărut la Chişinău, sub di- 
recţia d-lui Sergiu Florescu. Eliberarea ei ne-a 
produs o nepreţuită bucurie. 

In primul număr semnează d-nii : Sergiu Flo- 
rescu, Traian Cotigă, Valeriu Cârdu, |. Diaco- 
nescu, C, Pârlea, ete. lar în foileton publică 
«Casierul>, o minunată schiță. datorită măestriei 
d-lui Nicolae Totu, 











ă semnează articolul «Ştiin. 
Cu multă pătrundere şi docu- 
„cât de păgubitoare e lipsa de in. 
atului în domeniul cercetărilor ştiin. 
jiterar şi cultural> de Pimen R, 
p nări bogate. 





[AD 





A DE GÂND ; 





APARUTE 





ul | 





D. C. AMZA cuvânt. 





| ; Sensul culturii. 





Anul II, 














îi en Țară nouă, 
lei | Monar N 
n lu a No dera. 
vi neluica îtilerna, 





TREE, imi 90 
EEȚUL MI 20,