Axa anul I, nr. 3, 27 noiembrie 1932

8 Pagini 4 Lei 
Duminecă 27 N-brie 1932 
Anul ll. No. 3 
ABONAMENTE 
80 Lei anual instituţii 


»rvvve 


M ărturisesc că slujba pe care o 
îndeplinesc astăzi nu-mi este din 
cale afară de penibilă. Mi-a - plăcut 
întotdeauna să spun lucrurilor pe 
nume. Intro ţară în care prostia, 
hoţia şi lichelismul domină, suprema 
satisfacţie a unui om cumsecade nu 
poate fi decât una: să spună! prostu- 
lui. — prost, hoțului -—- hoţ şi li- 
chelei — lichea. 


O lichea 


e stânga 


plin de oxigen, de păduri de brazi, 
de Fii ai Soarelui, de Patrie, de Au- 
tenticitate etc. etc. etc. 

Pentru prima oară am simţit truca- 
jul și am reacţionat printr'un articol 
din „Cuvântul.” 


Bine înțeles că această platonică———p-1-Petre Marcu-Balş „studia” în- 


satisfacţie, 
practice, dar dat fiind că bine-făcă- 
toarea epodă a untului de ricin ma 
sosit încă, să ne mulțumim deocam- 
dată cu ea. 

Hoţii, proșştii şi lichelele se îm- 
part însă în două mari categorii, cei 
care fac și tac — şi cei care fac şi 
nu tac. 

Fireşte că a doua categorie e cea 
mai odioasă. Când d-nul Aristide Ba- 
silescu încearcă să-și dovedească in- 
teligența terorizând la examene pe 
bieții studenţi, când d-l Tancred Con- 
stantinescu umple coloanele „niver- 
sului” su atacuri împotriva celor ce-l 
imită, sau când d-l Petre Pandrea 
ne dă lecţii de ţinută în articolele 
din „Stânga”, măsura e întrecută. 

lată-ne instalați în miezul subiec- 
tului nostru, pentrucă de d-l Petre 
Pandrea va fi vorba în cele ce ur- 
mează. 

Voi încerca să conving pe cei care 
încă nu sunt convinși că d-l Petre 
Pandrea, tânăr. vânjos şi ideolog de 
stânga, este o lichea. Acesta-i obiec- 
tul articolului de astăzi! 

Lucrul a mai fost spus şi de alţii, 
cu talent şi cu vervă, anume de prie- 
tenii mei dela „Cuvântel”? 

Eu voi încerca, fără talent şi tără 
vervă, dar cu precizie, (ceiace nu fă- 
cuseră cei dela „Cuvântub”) să înfă- 
țisez episoadele carierii d-lui Petre 
Pandrea din 1925 și până azi. 

Cred că îndeplinirea acestui oficiu 
este necesară,  pentrucă d-l Petre 
Pandrea posedă o calitate prețioasă, 
aceia ide a se face pretutindeni luat 
în serios iar astăzi trece drept teore- 
ticianul „stângei” în tânăra generaţie. 

Dar să intrăm în subiect şi să 
pipăim mai îndeaproape osatura mo- 
rală a d-lui Petre Pandrea. 

L-am cunoscut in 1925, în tacul- 
tate, într'o excursie la Doftana. 

Era ca şi acum vânjos și bucălat, 
dar proaspăt, roşu, cu două gropiţe 
în obraji. Un aspect de studios bri- 
tanic în care candoarea disputa pasul 
erudiției. 


D-l Petre Pandrea se numea pe, 


atunci Petre Marcu și era comunist. 

Comunist cu febră, cu elan, cu 
patos tot așa cum avea să redevie 
peste șase ani! 

Dar să nu anticipăm! 

Peste un an sau doi, adică în 
1926 sau 1927, în aristocratica „Gân- 
dire”, ochii mei dădură peste un nu- 
me aristocrat Petre Marcu-Balş. 

Tânărul autor al „Misticei Statu- 
lui” etatist convins şi intransigent, 
cu febră, cu elan, cu patos; uimea 
prin etalarea unei erudiții poligloțe. 

Om de dreapta, etatizant, ortodo- 
xizant Petre Marcu-Balş -— descen- 
dent al vechilor Balşi îmi inchipuiam 

„eu — devine cunoscut. 

D-l Nichifor Crainic îi deschide 

larg: porţile revistei sale iar d-l Nae 


“lonescu îl citează întrun celebri ar” 


ticol între cele trei nume esențiale 
din „generaţia tânără”. Recunosc că 
urmăream cu o jinduitoare admirație 
activitatea tânărului „boer”, cu nume 
sonor şi nobil, în care nu bănuiam 
„că se adăpostește Marcu al nostru, 
„autenticul» comunist dela Doftana. 
i Au trecut anii și în toamna lui 
1928 a iapărut tot în ospitaliera „Gân- 
dire” a d-lui Nichifor Crainic „Ma- 
“nifestul Crinului alb”. Superb galima- 
tias, cu febră, cu elan, cu patos; 


e săracă în consecințe * tre timp la Berlin trimis şi susținut de 


același N. Crainic. lar ulterior teo- 
reticianul statului, ferventul ortodo- 
xiei purificatoare şi al naţionalismu- 
lui devine chiar „al treilea” atașat de 
presă al legaţiei române din Berlin. 

Mai trec anii și pe firmamentul 
publicistei românești apare un nou 
nume sonor, evocator de astă dată a 
plebei vânjoase și revoluționare: Pe- 
tre Pandrea! Par'că ar fi o pocnitură 
de harapnic! 

Individul are <imţul grimei! 

Şi într'o bună zi, în lulie 1931 pe 
când făceam secretariatul de redac- 
ție al „Vremii”, prietenul Haig Ac- 
terian aprins de febra scriitorului 
proletar, de „Petrache” al lui cunos- 
cut la Berlin, mă dumirește că „Pe- 
trache” al lui e fostul meu „boer”, 
e Petre Marcu-Balş. 

Petre Marcu-Balș, îmi povestea en- 
tuziasmat Haig, a devenit comunist! 
A părăsit aristocrata „Gândire” şi 
avantagiile ei, a lepădat etatismul, 
Sa purificat de ortodoxie şi-a părăsit 
chiar postul său de ataşat de presă 
spre a veni în România, unde urmă- 
rit de Siguranță, hârțuit de necazuri, 
flămând dar plin de febră, plin de 


de Mihai! Polihroniade 


“elan, plin de patos, halucinat, obse- 
dat, torturat predică proletariatului 
român “evanghelia vremurilor noui. 

Mărturisesc iar că am fost impre- 
sionat! Omul svârlise peste bord o 
ativudine, o funcție și o situaţie bine 
definită numai din convingeri dezin- 
teresate! E 

Era frumos! 

Am dorit să-l cunosc! Peste câteva 
săptămâni, într'o seară de Septem- 
brie, în casa lui Petru Comarnescu, 
în fața surâsului sceptic al lui Mi- 
hail Sebastian dar a entusiazmului 
mistic al lui Haig Acterian, Zaharia 
Stancu, Horia Roman, lon Călugăru 
și Alexandru Sahia fără a mai 
cita și entusiazmul gazdei — am cu- 
noscut însfârșit pe Petre Pandrea. 

Şi spre stupoarea mea am consta- 
tat că Petre Pandrea, Petre Marcu- 
Bals şi Petre Marcu al meu dela Doi- 
tana sunt una şi aceiași persoană. 

Nu redau discuţiile din seara în 
care în fața unui auditoriu roşu Petre 
Pandrea îşi utiliza febra, elanul şi 
patosul împotriva stingherului repre- 
zentant al negrei reacțiuni. 

d * 

Am ieşit târziu cu el şi cu lon 
Călugăru, care între grădina Icoanei 
şi Calea Moşilor a avut de suferit 
aspre mustrări pentrucă scrie la o ga- 
zetă „burgheză.” 

La despărțire sub privirea amu- 
“zată a lunei dar în admirația mută 
a prietenului Călugăru, Petre Pan- 


drea mi-a strâns mâna cinstit, bărbă- 
teşte. și ma întrebat potolit dar grav 
(ce admirabil actor!) 

„Nu vii cu noi?” 
tual). 

Zăpăcit, crezând că-i vorba de un 
pahar cu vin sau de continuarea 
plimbării, l-am întreabt naiv: 

— „Unde? 

— „Cu noi, comuniştii!!?? 

Bine înțeles am plecat 
acasă. 

Timp de câteva luni Petre Pan- 
drea a fost un erou al Capșei, al ba- 
rurilor automate și al redacțiilor bu- 
cureştene. Inconjurat de o ceată de 
tineri debutanţi entusiaști, fanaticul 
comunist pregătea „revoluția  so- 
cială.” 

Și dacă vre-un sceptic încerca să 
atragă atenția asupra usurinței cu 
care viitorul Trotzky al revoluţiei ro- 
mâneşti îşi schimbase până atunci 
opiniile, era repede pus la punct de 
admiratorii săi. 

Imi aduc aminte că pe la 10 
Februarie 1932, cu câteva zile înain- 
te de o conferință despre „,Comu- 
nism și Reacţiune” pe care trebuia 
so ţin, mă aflam în redacția ,„Ade- 
vărului” şi descriam prietenilor Mir- 
cea Grigorescu şi Horia Roman mă- 
surile de apărare pe care le luasem 
în urma amenințărilor primite dela 
comuniști. Imi exprimam chiar nă- 
dejdea, că la prima ripostă conton- 
dentă, comuniștii vor părăsi terenul 


(citez tex- 


liniştit 


Intre etnic şi naţional 


Cred că toată problema noastră 
de neam — și când spun problemă 
spun haos — derivă dintr'o coniu- 
zie care se face între etnicul și na- 
ţionalul nostru. Aud că ar fi existat 
în istoria neamului nostru niște oa- 
meni cu nume de Bălcescu si Cogăl- 
niceanu. Alţii vorbesc și de unul Ne- 
culai lorga. Toţi aceștia ar fi naţio- 
naliști, adică ar fi crezut în puţinţa 
realizărei noastre dincolo de  in- 
fluențe și imitații, în cadrul unui 
rost al sângelui ce-și scrie cartea de 
vizită cu vinele noastre, și-și circulă 
glasul în patimele şi idealurile din 
noi. 

Mai grav, aud că aș fi si eu na- 
ționalist și că scriu chiar la „Ca- 
lendarul!”... 

Să mi se ierte această stare de 
vis în primirea datelor din afară. 
Cred că e chiar punctul reumatic 
al problemei. Starea de vis e însăși 
starea neamului nostru; bâjbâim, ne 
căutăm. Cine ne va găsi?.. Pânăn 
prezent să mi se dea voie să afirm 
că de zece ani decând m'am trezit 
la o conștiință incuizitivă caut un 
Român și nu-l găsesc. - 

Amicul Dragnea, unul din puţinii 
gânditori politici din generația cu 
cinci — bachiar șase! — ani mai 
bătrână decât mine, va serba curând 
un deceniu decând se căznește să 
pricinuiască — fiindcă ce e a găsi, 
în România, dacă nu a pricinui? — 
un conflict între statul și neamul 
român. Și pârdalnicul acesta de con- 
îlict nu vrea să apară! Ce conflict 
există în România, ce problemă ne 
munceşte, ce antiteză se poate sta- 
bili într'o ţară de supremă împăcare 
a tuturor valorilor?... 

Zic, amicul Dragnea caută antiteza 
între stat și neam. Și vrea să mă 
pună pe mine, depildă, om. cum se 
cade, fiindcă din generația tânără, 


de Dragoş Protopopescu 


în conflict cu lorga, pe care tot- 
deauna l-am adorat, fiindcă din ge- 
neraţia veche, pe tema preferinței 
statului înaintea neamului. Imi va da 
voie dânsul să afirm că între lorga, 
protagonistul ideei de neam ca su- 
pierioară statului și generația  noa- 
stră, kogălniceană prin preconizarea 
ideei de stat, nu e nicio deseobire? 
De ce? Fiindcă statul român se con- 
fundă cu neamul român și ambele 
se confundă cu zero. 

Cu imensă durere în suflet neg 
României Mari — dela regele impe- 
cabil la cel din urmă perceptor sper- 
ţar al ei, entitatea naţională. Enti- 
tate națională înseamnă :2ligt': da- 
tină, dragoste de pământ și stră- 
moşi, conștiința vie a trecutului și 
a viitorului nostru. 

Toate, atâtea cuvinte câte puncte 
de întrebare. ? 

După ideia de neam, luați ideia 
de stat. Acelaş haos, aceiași Seylă şi 
Charibdă în toate domeniile. Statul 
e o arhitectură de valori. La noi e 
un eșaiod. Pe care aceste valori se 
ghilotinează zilnic ca unic argument 
că există. Slab argument însă acela 
care omoară ficțiunea ca să o facă 
realitate. Chiar sub puhoiul atenta- 
telor la existența statului, realizate 
de cea mai tâmpă din democraţii — 
fiindcă, de ar fi cel puțin o demo- 
craţie de personalităţi, (citește: far- 
sori geniali!) nu de foști șefi de 
biurou — rămâne bine stabilit că 
statul român, fără administrație, fără 
morală, fără legi, fără instituţii — 
adică exact ca și neamul! — e o 
imensă glumă a câtorva dătători de 
formule. 

Dacă statul şi neamul nostru hu- 
zuresc în ambianța caldă a aceleiaș 
inexistențe, trebue să fie ceva în 
ţara românească pe realitatea căreia 
'să se sprijine chiar marea ficțiume 


dublă în care trăim. 
Şi e ceiace aş numi, cu un cuvânt 


care... nu-mi aparține, etnicul  no- 
stru. 
O întrebare indiscretă. E Arde- 


leanul Român? Inţeleg prin Român 
dihania  multiformă, plată și  ge- 
latinoasă ca o meduză, cu care ne-a 
obișnuit vechiul regat. Să-mi dea voe 
Ardeleanul să-i fac onoarea de a spu- 
ne că nu e. Ci e atunci Ardeleanul? 
E autohtonismul românesc. Nu e nea- 
mul românesc, e etnicul românesc. 
E adică o formaţie lipsită de super- 
ficialităţile care ne-au diluat sub 
formă de romanitate ambiguă și 
suspectă latinitate. Ardelenii —  ori- 
câte rigidităţi de profil roman s'ar 
găsi printre dânşii — sânt barbarii 
românismului. Naţionalitatea lor e un 
tracism care cred că nicăeri nu s'a 
păstrat mai dârz și mai curat. E sin- 
gurul lucru pe care-l salut în neamul 
nostru. 


Dela acești barbari — atât de civi- 
lizați — ai neamului nostru, fiindcă 
realitatea absoarbe orice, pecând îic- 
ţiunea e numai absorbită (și e ma- 
rele conflict între noi și ardeleni) 
dela sciții aceștia ai rasei noastre nu 
putem aștepta nici stat român nici 
neam român. De aci diferendul per- 
petuu, și deopotrivă de acut, dintre 
Ardelean de o parte, și statul ca şi 
neamul român de altă parte. Dela 
ei putem aștepta plasma ființei noa- 
stre, seriozitatea existenței noastre, 
identitatea noastră. 


După ce vom căpăta această iden- 
titate, vom vorbi de stat şi neam. 


Deocamdată ambele trebuesc revo- 


- Tuţionate; distruse, dacă se poate, 


în chiar neființa lor, în imensa lor 


“parodie. 


Şi redate vieţei, sub lormă de et- 
nic românesc. 


cu arme și bagaje. p 

Horia Roman s'a sculat în picioa-: 
re, m'a privit grav şi apoi mi-a răs-, 
puns apăsat: ; 

— „Posibil ca unii dintre comu- 
niști să fugă, dar Petre Pandrea nu 
fuge! 

E adevărat că Petre Pandrea ma 
fugit, ma tugit pentru un motiv foarte 
simplu, acela că între timp a părăsit 
pe comuniști: și s'a înrolat cu febră, 
cu elan, cu patos la oficiosul naţio- 
nal-tărănist, la „Dreptatea.” 

%* 


Să recapitulăm: 

1. Petre Pandrea era comunist cu 
febră, cu elan şi cu patos în 1925. 
IL chema pe atunci Petre Marcu. 

2. In 1926 Petre Pandrea pără- 
seşte brusc comunismul devine eta- 
tizant, autohton, spiritualist si cola- 
borator al „„Gândirei” care-l lanse:ză 
și moralmente şi materialmente. Iu- 
mele lui își adaogă acum! o resonanță 
boerească, îl cheamă Petre Marcu- 
Balș. Trandafir cu of în coală, du- 
păcum spunea Caragiale. 

3. In 1928 Petre Marcu-Balș publi- 
că „Manifestul Crinului Alb” care 
se ridică împotriva turpitudinilor mo- 
rale ale generaţiei „Coţofeneștilor”. 

4. In 1929, 1930 și 1931 Petre 
Marcu-Balș este al „treilea? atașat 
de presă la Berlin — ce dulce sine- 
cură — şi primește circa 40.000 lei 
pe lună. Nu? 

5. In 1931 Mai, odată cu instala- 
rea guvernului lorga, Petre Marcu- 
Balș e dat afară din postul de al 
treilea” ataşat de presă și redevine 
brusc comunist. 

6. In 1931—1932 Februarie, Petre 
Marcu-Balș și-a lepădat: numele ari- 
stocrat, a luat un nume sonor dar 
proletar, Petre Pandrea, e comu- 
nist cu tebră, cutreeră barurile au- 
tomate, este idolul tuturor diletan- 
ților revoluționari, scoate o revistă 
comunizantă „Viitorul Socia!” şi pre- 
găteşte revoluţia care ar fi trebuit 
să izbucnească prin Februarie-—Mar- 
ție 1932. 

7. In Februarie 1932 revoluţia nu 
izbucneşte dar Petre Pandrea pără- 
sește brusc pe comuniști, intră la 
Dreptatea” bine în- 
țeles își schimbă numele, și-l țără- 
nizează. Îl cheamă acum Petre Mar- 


cu așa cum sa născut, 
E 


Si sc tite 


Să reluăm firul povestei! 

L'am întâlnit peste câteva zile, pe 
strada Clemenceau între  Athenee- 
Palac€ și „Dreptatea”, dupăce „con- 
vertirea” sa la național-țărănism 
burzuluise sensibilitatea morală a în- 
tregului tineret intelectual. I-am spus 


„că-l voi ataca personal și violent la 


prima ocazie. 

Mi-a răspuns penibil, cu un aer de 
câine umilit: 

— Ințelegi nu puteam suporta 
atmostera din partid, nesocotirea in- 
telectualilor, eram în dezacord cu ei 
pe. chestia țărănească şi apoi — — 
apoi maveam ce mânca!” 

Nu l-am atacat! 

Dar la „„Dreptatea” Petre Marcu 
a ţinut să-şi dovedească în plin li- 


“ chelismul. 


A intrat acolo — sunt precis în- 
format — în urma insistențelor d-lui 
Mihail Ralea şi după o lungă im- 
potrivire a d-lui Virgil Madgearu. 

In prima săptămână de manife- 
stare ca „simbriaş” (termenul are 
importanță) al  „Dreptăţii” Petre 
Marcu a plasat un „cursiv” ditiram- 
bic la adresa d-lui Virgil Madgearu. 
Voia omul să-şi îmbuneze patro- 
nul! & 

Insfârşit de atunci şi până azi a 
înjurat continuu și sistematic pe 
foştii săi bine-tăcători, pe d-nii Ni- 
chifor Crainic şi Nae. Ionescu. 


(continuare în pag 7-a.) 


Fr: Sirato 


. 
Pa) 


Etnicismul muzical — eveniment de 
impresionantă anvergură în evoluția 
curentelor musicale, — a început să-si 


contureze realizările după 1860. 

- Dela această dată, “muzica. devine, 
în multe tări expresia. pământului po 
care sa plămădit, culoarea cerului în 
căre s'a oglindit. 

" Câte-ua cauze de ordin: general au 
contribuitla precizarea acestui curent. 

Secolul trecut a văzut mani festân- 
du-se pe tărâm social, economic, po: 
litic şi artistic — toate națiunile  Eu- 
ropet, în tot ceiace au ele mai specific. 
Unele şi-au desăvârşit unitatea  geo- 
grafică şi politică. Altele au încercat 
să scuture jugul dommilor străine. O 
conştiintă- natională, mulă puternic 
în-pasta atât de bogată a creatiunilor 
de tot felul. ] 

Musica nu, pulea rămâne în afara 
acestor preocupări. Compozitorul care 
doi: să exprime în Sunete suletul nea- 
mului său, găsi un câmp bogat de 
activitate, un isvor nesecat de melodii 
dar pe care trebuia să le caute cât 
măi pure cât mai aproape de pămân- 
tul pe deasupra căruia pluteau. Era 
sămislirea în sunete -a- celor mai a- 
dânci, a celor mai-sublile sentimente. 
Inspirali de aceste noi posibilităti. de 
creatie, unii compozitori Şi-au plecat 
urechea pe sânul cald al țării lor. Alhi 
iai cxaltati au poruit în turism. fol2 
clorist. 

In categoria 2-a se po! plasa viziu- 
nile artistice ale lui Ravel şi culbarea 
hindusă din oporile lui Rimsky- Kor- 
sakov. 

Iar în categoria primă, strălucesc 
prin vidiciunea şi puterea. coloritului 
național,  Albeniz, d'Indy, Smetana. 
Deodat de  Severac, şi prea putin 
George Enescu (mai “ales în prima 
parte a operitor sale de tinerețe). 

"Muzica enică a unui Pobor-St-a gă- 
set admuratori înfocați în. melomanii 
şi. muzicianii celorialte tări. 

“A fost totul, ca o - reacțiune  împo- 
irivă sentimentalismitlui. şi frumuseţii 
do "suprafată a muzicii secolului - tre- 
“cat care tindea să se, permanentizeze 
pe o.cale — deja — strălucit parcursă 
îtaintea lor. Această veactiune n'a 
diti“ la rezultate definitive. Ea şi-a 
“refat însă admiratori pătimaşi şi de- 
/racteri. Dorinta de a aborda muzica 
populară. sa conturat. cu atât mai 
mult cu cât muzica populară rusească, 
spaiitolă Şi ungurească cucereau cu 0 
impresionantă uşurintă spiritul mazi- 
cal. universal. ALL Pi 

Făptul că melodia populară nu e 
coușteui tă. după sistemul Stereohp de 
combiuătie a acordului. triplu, con 
sfitue un nou isubr de inipaţii inepui- 
zabile şi extrem de -îmteresante. 
“Aparitia .. .pelitonalitățit:. în muzica 
populară se datorește focmai acestor 
fapte. In. acelaş timp, întorsătura me- 
fodică a muzicii populare a condus 
Ia 'dtidarea a nohi arhronii iar ridica- 
roa septimei la gradul de asonanțtă 


7 A ep Drtta E 20 Tos e 


„Lucrând“ 


Muzică etnica 


de Luciliu Oiteanu 


sa făcut tocmai din cauza 1mpor- 
lantei ei covârșitoare care o situează 
pe acelaş plan cu terta şi cu guinta. 
Tyebue să notăm că toate aceste. lu- 
cruzi mu Sunt efectul unui hazard ci 
af unei evolulii organice puternice cu 
rădăcini adânci în sufletul muzical 
fopular. In. acest mediu va intra com- 
pozitorul zilelor noastre, înarmat cu 
întreg bagajul armonic şi contra punc: 
Hshc care-i stă la îndemână. 

Nu trebue înteles prea strâmt rolul 
compozitorilor vremurilor noastre. 
Socotim că nu e absolut necesar ca 
muzica lor să jie o cope fidelă a 
folblorului musical etnic. Socotim că 
în asemenea condiții, compozitorul 
are anume libertatea, dar chiar drep- 
tul de a creia chiar el fo//hlor muzi- 
cal, în spiritul popular obişnuit. dacă 
nu poate chiar să-l . depăşească. Din 
aceste moui posibilităti va veni întine- 
rirea, voiciunea şi forta nesecată de 
creatie. In epocile în care preocupa- 
rea "de căpetenie a tuturora e de a 
interpreta sufletul colectiv, mu poate 
părea mai putin naturală îndrumarea 
artistilor spre usvoarele mesecate ale 
acestui suflet. 

Pentruca muzica poporului să se 
poată valorifica însă, ea trebue să în- 
capă pe mâna umor adevărați creatori 
muzicali, care să poată specula fondul 
și caracteristicile specificului national. 

Im acest caz muzica populară va 
reuşi — ea, dând ce are mai bun, — 
să se situeze, alături de materialul 
folkloristic cult pe care-l pretindem 
compozitorilor noştri, în adevărata 
ei lumină şi importantă mai ales într'o 
tară ca România noastră unde traditia 
muzicală cultă e aproape inexistentă. 

Luciliu Olteanu 


In curând gruparea „Axa“ 
va organiza o serie de con- 
ferințe şi prezentări în scop 
de propagandă politică şi cul- 
turală în câteva oraşe din 
țară. Vor conferiența D-nii Mi- 
hail  Polichroniade şi loan 
Victor Vojen şi vor da con- 
cursul artistic  D-nul Luciliu 
Olteanu (muzica), D-nul Gab- 
riel Negri (dans), D-nul Mihai 
Popescu dela "Teatru Maria 
Ventura (versuri), D-l George 
Poenaru şi Vasiliu (canto) şi 
pictorul „MW, Siegfried dela 


ad ARI 


Teatrul Naţional (costumele). 


= 


a și sfârșit) 


Naturile moarte” ale d-lui Teodo- 
rescu Sion — unele au “devenit clasice 
— povestesc despre o existență se- 
nină, adesea îmbrăcată întrun văl 
de poezie. Obiectele se înțeleg în- 
tre ele, îşi răspund unele altora, 
trăiesc armonic... Cine nu a simțit 
mireasma Cucernică a „Icoanei de 
sticlă?” Câtă duioşie, câtă curățe- 
nie “în sobrietatea acordului  chro- 
matic!... Două jumătăți de lămâie în- 
tro farzurie albă, pe care reazimă 
cuminte un cuţit; o sticlă de bene- 
dictină, o carte și magia de culoare 
se înfiripă. O întreagă atmosferă de 
optimism liniștit se degajă idin ansam- 
blu. Rozul, albastrul pal, galbenul 
alb, alăturate printr'o viziune de ari- 
stocrat, împrimă pânzei un zâmbet 
discret... Şi statuele de porțelan, cu 
marchize și marchizi sub baldachi- 
ne de îlori, îmbrăcate întro culoa- 
re somptuoasă, poartă în cele o stră- 
lucire regală. 

Figurile meşterultii, mai ales ca- 
petele de temei, cu aplecări gra- 
țioase, cu epiderme - fine sub care 
fuge sângele, sunt modelate într'o 
portă suavă, ce devine riguroasă şi 
frământată în autoportrete... E cu- 
noscut capul de femee (din colecţia 
Zambaccian) care a figurat acum 2 
ani la expoziţia internațională din 
Haga. Ținut într'o gamă aurie, cal- 
dă, tratat în cuţit cu o delicateţe ce 
„presupune o măiestrie rară, această 
figură e o izbândă a picturei noa- 
stre. Pasta așezată uşor păstrează 
toată frăgezimea pielei. Desenul, pre- 


cis și fin, redă caracterul unui pro- * 


HI nobil. O rază cade de sus, se 
joacă o clipă în păr şi mângâie în 
treacăt obrazul, odihnindu-se . deii- 
nitiv pe albeața umărului. Un mic 
cap de operă pe care contemplându-l 
nu se poate să nu-ți simţi sufletul 
cuprins de liniște şi încântare. 

In peisagii ochiul şi inteligenta 
artistului descoperă ca nimeni altul o 
natură ordonată. Liniile simple, largi 
şi massele echilibrat distribuite, dau 
întregului o măreție statică. Prive- 
liştile din Balcic ne stăruie în minte: 
In planul întâiu marea opune îngră- 
madirei de acoperișuri, sbătute ca 


coma r-Z»0O 


a ata (7 A cai 


YFÂNIIRU at 


sii e Satra: 


lon Teodorescu Sion 


fel de liniştit, orizontală întrerupţă 


plăcut de înfloriturile unui țărm de- 
_luroş,, Centrul, susținând şi concen- 
" trând totul, e imoara Balcicului ce se 
ridică “albă ca o odihnă.. Priveliştea 
pământeasca e scăldată întrun gris- 
argintiu căruia-i răspunde oglinda al- 
bastră-gris a mării, interpretare co- 
loristică fidelă atmosierii locale... Pei- 
sagiile urbane din sudul Franţei. 
pline de soare, iernile românești, au 
dat prilej artistului să închidă în ele 


Gh. Nichita 


lese prin culoare. Dar din ce trămân- 
tare e născută această bucurie! Crân- 
cenele lupte pe care spiritul artistu- 
lui, veşnic tânăr, le dă în câmpul 
vast al problemelor plastice, sunt vi- 
zibile în operă doar prin întinderea 
viziunei care atinge limite extreme 
de sobrietate ori tumult coloristic, 
prin tratarea extraordinar de variată 
pe care meşterul o împune materiei. 

Câtă neliniște, în sufletul artistu- 
lui!? El cercetează neîncetat în 
tinderi și în adâncuri, 


în- 
învolire şi 


dă > Potăizaț a Psi d î : Ă 4 £ p ț ai 
as st “de George Zlotescu A 
„nişte aripi, o intindiere liniştită, tot sentimentul adâne ce i-L inspiră .* 
pierzându-se în depărtare. prin ori-  nemărginirea naturei. > Se iat 
zontala ce o uneşte cu un cer la.. ,; Dar stilul meșterului Sion e. şi: 


„măi subtil, în grafică. In. „desenele 


iui în. peniță forma e abia indi- 
cată printr'o umbră diafană, punând 
în. evidentă -linia,. care . trăieşte. dn- 
dividual. Linia astfel înțeleasă, ; sug- 
gerează, desenul nereprezentândrea- 
litatea în toată complexitatea, ei şi 
deaceea ea acționează. mai puternic 
asupra spiritului. 
. i ., 

Pictura meşterului cântă bucuria 

senină ori exuberantă a lumei înţe- 


„Peisaj“ 


contopeşte tot ce găsește şi apoi 
realizează, vesnic nemulțumit «de ope- 
ra. săvârșită, năzuind veșnice către o 
pertecţiune ideală. 

Zbuciumul acestui * creator, care 
râyneşte 'şi realizează '-0o sinteză 
plastică românească ,e simbolic pen+ 
tru noi. toţi: este zbuciumul, este 
râvna însetată a noastră, a tuturor 
celor cu suflete tinere şi curate către 
realizarea unui ideal românesc de 
forță morală. 

George Zlotescu, 


Plecând dela canstatarea crizei, 
„prin care în mod evident politica 
românească trece dela războiu în- 
coace, ne-am propus, ca într'o 
serie de articole, să analizăm 
cauzele care au adus la actuala 
stare de. lucruri pentru ca apoi, 
pe baza concluziunilor ce se. de- 
gajă, să încercăm să întrezărim 
evoluțiunea crizei  actuale' “şi îi- 
nalitatea ei. Credinţa noastră este 
că criza politică românească, în- 
cepută în timpul răsboiului, îşi 
trăeşte actualmente faza ei cul- 
minâptă din  care,cu voință sau 
peste capul factorilor determinanți, 
va rezulta o nouă stare de lucruri. 


Cauzele crizei sunt multiple. 
Dacă am insistat în precedentul 
articol în mod cu totul deosebit 
asupra. încercărei de împiedicare 
a desfășurărei normale a crizei 
prin regimul dictatorial de după 
răsboiu, aceasta nu am tăcut de- 
oarece socoteam ca fiind singura 
ei cauză, ci fiindcă o consideram 
ca prima şi cea mai importantă. 


Ne propunem ca în viitoarele 
articole să: continuăm analiza ce- 
lorlante fenomene politice cauza- 
toare a crizei actuale; pentru 2s- 
tăzi vom încerca să cercetăm 0 
consecință a fenomenului studiât 
data recentă, consecinţă care, la 
rândul ei, devine în actuala si- 
tuaţiune o cauză producătoare de 
contuziuni. 


Intradevăr în momentul în care 
partidul liberal, văzând că nu 
poate guverna pe baze politice 
normale, s'a decis pentru maniera 
forte, partidele politice româneşti 
s'au găsit în situațiunea de a 
alege între acceptarea acestui re- 
gim, prin intrarea în orbita par- 
tidului liberal, și rezistenţă, prin 
încercare de distrugere a regi- 
mului de dictatură. 


In faţa acestei situaţiuni par- 
tidele” şi-au ales calea lor împăr- 
țindu-se în două mari grupe, par- 
fidul liberal şi cel al poporului, 
încercând impunerea 'dominaţi- 
unei lor, iar: partidele naţional şi 
țărănesc luptând pentru - introna- 
rea regimului democratic şi sdro- 
birea dictaturei. 


In aceaștă. luptă, partidele gu- 
vernante aveau sprijinul nelimitat 
al dinastiei, iar partidele demo- 
cratice se bazau pe urmarea ne- 
condiţionată a maselor populare 
din întreaga țară. Din această 
cauză însăşi, din ciocnirea celor 
două forţe, dinastia şi națiunea, 
lupta dintre cele două grupuri 


politice trece de limitele obicinuite . 


a unei lupte politice luând aspec-. 
tele cele mai violente şi. devenind 
o adevărată luptă de existenţă 
din care una. din grupări trebuia 
să iasă complect distrusă. In acest 
adevărat răsboiu civil partidele 
naţional şi țărănesc. realele repre- 
zentante ale curentelor “de masă, 
s'au găsit alături în lupta pentru 
înfrângerea regimului dictatorial. 
In asemenea condițiuni deosebirile 
de program sau de interesele ce 
fiecare din partid reprezentau, 
dispar;. comunitatea scopului şi 
interesul de a se ctea un orga- 
nizm care să reprezinte întreaga 
țară românească pentru o mai 
uşoară atingere a țelului propus, 
au adus în' mod fatal, indiferent 
de doctrinele şi interesele repre- 


zentate de cele două partide, la: 


fuzionarea tuturor elementelor cari, 
fie din convingeri sincere, fie din 
interese de existență politică, cre- 
deau în necesitatea unui regim 
democratic. Obiectivul imediat de 
distrugere al adversarului, de frică 
ca altfel să nu fie dânșii distruşi, 
trece pe primul plan; duşmanul 
lor imediat era lonel Brătianu şi 
regimul impus de către acesta. 
Ţelul lor era distrugerea regimu- 
"lui de forţă şi normalizarea vieții 
politice prin echilibrarea forţelor. 


Era fatal deci, ca pentru mo- 
ment cel puţin. în faţa pericolu- 
lui imediat să dispară orice- deo- 


I. Dictatura Puerto atei 


POLITICA 


sebire de program şi să se în- 
cerce solidariăarea tuturor forţelor 
democratice din intreagă ţara. 
Intre regimul liberal şi parti- 
zanii democraţiei se ducea o luptă 
de viaţă şi de moarte în care nu 
interesa decât imediată distrugere 
adversarului, momentul posterior 


victorici prezentând o: alta fază * 


cu alte consecinţe şi deci cu alte 
necesităţi. Acestei meniri îi cores- 
pundea partidului  naţional-ţără- 
nesc şi acestă era rostul lui în 
politică ţărei româneşti: distru- 
gerea dictaturei şi întronarea unui 
regim democrat. 

Ar fi fost logic ca după atin- 
gerea scopului propus, partidul 


naţional-ţărănesc nemai având 
rațiune de existenţa să se des- 
facă în conponențele sale cari, 
refăcute să-şi urmeze fiecare ca- 
lea începută şi momentan intre- 
rupră de evenimente exterioare, 
conform doctrinelor şi intereselor 
de clasă ce stăteau la baza fie- 
căruia din ele. 

Solidaritatea pericolului şi căl- 
dura obţinută în cursul acestei 
păţimaşe campanii precum şi in- 
interesul imediat au făcut pe con- 
ducătorii naţinal-tărănişti să crea- 
dă ca omogenitatea luptei distruc- 
tive va reuşi să contopească şi 
credinţele şi interesele reprezen- 
tate de cele două fracțiuni şi 


de. Alexandru Christian 


astfel în entusiasmul integei ţări 
se întronează primul regim naţio- 
nal-ţărănesc. 

Din nefericire logică socială 
nu cunoaşte nici “căldură -entu- 
aiasmului şi nici avantagiile inte- 
resului. Cele două fracțiuni cari 
compuneau partidul naţional-ţără- 
nesc, chemate data aceasta nu 
să distrugă ci' să creeze, sau 
găsit în poziţiuni diametral opuse 
şi astfel prima guvernare naţio- 
nal-ţărănistă în loc să însemne 
complectă revoluţionare a Statu- 
lui român n'a fost altceva decât 
desasperată încercare de echilib- 
rare a două forţe opuse. Fiindcă 
adevărul acasta este: partidul 


Tendinţele actuale ale capitalismului 


Restrângerea  debușeurilor, scăde- 
rea productivității, scăderea spiritului 
întreprinzător, creșterea nesiguranței, 
împiedecarea funcționării mecanismu- 
lui normal de adaptare, sustragerea 
capitalului din funcțiunea lui indu- 
strială, sunt tot atâtea împrejurări 
detavorabile desvoltării normale a ca- 
pitalismului. Ele nu sunt împrejurări 
accidentale, trecătoare, ci expresia 
unor tendințe care dăinuiesc și se 
accentuează -tot mai mult în viaţa 
economică a vremii, cu toate pro- 
testările experților. 

Cu toate învinuirile ce li se aduc, 
aceştia par totuș a îi mai lucizi de- 
cât se crede, întrucât ei cer: 

Unii abolirea prohibițiilor vamale, 
alții o redistribuție a aurului, alții 
o inflaţie generalizată, alții o supri- 
mare a plăţii reparațiilor, alţii o 
înlesnire a lichidării, alţii o resvol- 


tare a bazei agricole a statelor indu-. 


striale pe temeiu protecționist, alții 
o industrializare a statelor agricole, 
alții o revenire a siguranței, alții cer 
comprimarea preţurilor prin raţionali- 
zare şi scăderea salariilor, alții dim- 
potrivă, cer scăderea orelor de 
muncă. 


Caracteristica tutulor acestor so- 
luţii este parţialitatea. 

Fiecare privește câte unul din 
aspectele crizei — adeseori intere- 
sat — și adoptarea lor tinde prin 
reacțiune să deslănțuie noui iorțe 
de dezechilibru, întrucât „propun drept 


soluţii, tocmai aceia ce pentru alții, 
trebuie privit drept cauze ale cri- 
zei. 


lată câteva exemple: 

Inflația generalizată: teză engle- 
zească azi la modă. Părăsirea etalo- 
nului aur şi a raportului normal de 
convertibilitate. Dar alții văd tocmai 


în inflația de credit, una din cau- 
zele “crizei; teza tranceză. 
Protecționismul - agricol al state- 


lor industriale, sporește supraproduc- 
ţia agricolă, cauză inițială a crizei: 
teza noastră, a statelor din sud-estul 
Europei. . Industrializarea statelor 
agricole scumpeşte costul de produc- 
ţie, atunci când scumpirea lui prin 
investiție e una din cauzele princi- 
pale ale crizei: teza statelor indu- 
striale exportatoare de mărfuri. 


Raţionalizarea producției îngăduie 
comprimarea prețului de cost: teza 
patronilor. Generalizarea ei duce la 
o. restricție a pieţii prin restrângerea 
puterii de. cumpărare a populaţiei 
muncitoare: teza muncitorilor. 

Urcarea salariilor și restrângerea 
orelor de muncă scumpeşte costul 
de producție: teza patronilor. Scăde- 
rea salariilor și urcarea orelor de 
muncă duce: la restrângerea  pieții: 
teza muncitorilor. 

Se pare că plutim în sili 
anarhie. 


Nu avem pretenția să reedităm aci 
un sistem de contradicții econoinice 
ale vremii. Ci mai să dăm 
la iveală temeiul lor. 


curând 


isvorul acestei contradicții stă în 
anarhia organizaţiei sociale. Structura 
intereselor economice a ajuns atât de 
inextricabilă, încât antagonismele ţâș- 
nesc la fiecare pas. Şi planul pe care 
se construesc toate aceste antago- 
nisme este următorul. Fiecare teză 
are în vedere interesul și poziția fie- 
cărei părţi interesate, în procesul eco- 
nomic. Antiteza o formează conside- 
rarea restului de interese, privirea 
problemei din punct de vedere al to- 
talității, al ansamblului vieţii econo- 
mice. E aci. în formularea însăș a 
problemelor economice o depășire a 
punctului de vedere capitalist, pentru 
care problemele nu au voie să fie 
formulate decât din punctul de ve- 
dere parțial al întreprinzătorilor. 


Cu adâncimea care-i caracterizează 
cugetarea, profesorul Rist încheie un 


articol din. Revue  d'Economie Po- 
litique de astă vară cu fraza: „Sau 
interesul individual va ajunge să-și 


dea seama de existenţa unui interes 
general al intereselor individuale, şi 
va renunța la politica de protecție 
și de intervenţii, revenind la jocul 
normal al elementelor antagoniste, sau 
ceasul acestei organizații va fi sunat” 
— (citez din memorie). 


In faţa unei “asemenea * declarații 
stranii. prin luciditatea, și în acelaș 
timp prin curiozitatea ei, rămâi în- 
t”adevăr surprins! Aşadar „intere- 
sul general al intereselor individuale”, 
singut, ar putea mântui capitalismul 
după spusele unui reprezentant al 
unui Institut de emisiune, cel mai 
bogat în aur din Europa! Straniu. 


Interesul general al interesului in-- 
dividual e o contradicţie in adiecto. 
Căci ce altceva a dus la împiedecarea 
lichidării, decât acest interes general 
al intereselor individuale ale produ- 
cătorilor, trustul? Şi cine împinge 
statele să asaneze pe faliți? Acelaş 
interes general de bună seamă. 


Dacă aceasta e singura soluție, 
atunci în fapt, capitalismul a trăit. 
In ziua în care un intreprinzător, va 
reiuza să cumpere maria unde o gă- 
sește mai eftin, sub cuvânt că vân- 
zătorul aparține altui sistem politic, 
sau va refuza credite cuiva pentru 
alt motiv decât că nu are siguranța 
recupărerii, capitalismul va fi fost. 


Prin firea lui, capitalismul nu 
poate lupta impotriva acestui inte- 
res general, decât într'un fel: sacriti- 
cându-se! Căci sacrificiu însemnează 
şi refuzul de a cumpăra marfă ettină 


"de unde este, și refuzul de a împru- 


muta bani concurentului ca să-și con- 


"“stitue o industrie proprie. 


'rioade în 


de Mircea Vulcănescu 


Organizaţia economică a capilalis- 
mului pare astiel sortită irosirei între 
auto-asasinat, dacă își îndeplineşte 


misiunea, și paralizie, dacă, nu-și-o 
implineşte. 

De fapt, opoziția aceasta de in- 
terese: individualism-colectivism, in- 


teres individual și interes general, 
privită în planul posibilităților ome- 
nești de deslegare, are un caracter 
relativ îactice. 


-Antagonismul isvorăște de iapt de 
mai adânc, dintr'o contradicţie între 
sistemul de producție în comun im- 
pus de organzația atelierelor, de 
exigenţele tehnicei mecanice și siste- 
mul de distribuţie care a rămas in- 
'dividual, întemeiat pe proprietatea 
privată; dintre contradicţie între mul- 
ţimea intereselor implicate în orice 
activitate productivă și unicitatea în- 
teresului care comandă azi — egoist 
— organizarea acestei activităţi. 


Cu câta ceste interese colective 
sunt mai grave, cu atât statul care e 
reprezentantul lor, e ispitit să inter- 
vină, să le apere împotriva capitali- 
stului. Cu cât puterea acestuia e mai 
mare, cu atât conflictul va fi mai 
acut. De falimentul unei brutării cine 
se interesează? Dar când brutarii 
coalizaţi amenință că greva generală, 
care stat ar rămâne cu brațele în- 
crucișate și nu care stat, dar care 
municipalitate? Exemplul acesta cred 
că tace săi apară cât se poate de bine 
la iveală, rădăcina antagonismului. 


Mult trâmbițata armonie a intere- 
sului individual cu cel general care 
stă la baza teoriilor lui Smith, are 
oarecare sens în perioadele de pros- 
peritate. Intr'adevăr, în aceste .pe- 
care produsul social to- 
tal creşte, crescând nivelul general 
al vieţii, salariile reale, muncitorul 
mulțumit că viața lui devine mai 
bună, și se preocupă mai puţin de 
câștigul patronului. Statisticile arată 
întradevăr că în aceste perioade con- 
flictele de muncă scad.. De îndată 
însă ce depresiunea economică a- 


pare, şi cu ea scăderea produsului 
social, apar și antagonismele eco- 
nomice şi cu ele, preocupările de 


justiție mai echitabile a acestui pro- 
dus. E aci un paralelism remarcabil 
între tendințele de regulare organică 
rațională a vieţii economice și pe- 
rioadele de criză indelungată, după 
cum dimpotrivă, există un parale- 
lism analog între tendințele de li- 
bertate economică și perioadele de 


“prosperitate. 


Arătarea că starea forțelor 'econo- 
mice tinde către o limitare a tendin- 
ței de lungă durată, ne arată încotro 
merg și formele de organizaţie. eco- 
comică. - 


3. 


naţional din Ardeal, Pa iaa 
al burgheziei de dincolo. de mun 
mare nimic comun cu sus 
țărănesc, reprezentant al țăranilor 
şi al micei burghezii din vechiul 
Regat. Logic ar fi fost că în faţa 
acestei diferențieri structurale, 
rostul partidului naţional-ţărănese 
fiind stins şi el nemai putând 
ontinua 'în actuală formațiune 
din cauza acestei diterenţieri, din 
moment ce singurul motiv care 
le-au unit,— pericolul de distrugeze 
— au dispărut, fuziunea să dispară 
și ea ca orice efect care dispare 
din momeut ce cauza încetează 
de a mai exista şi partidul ma- 
țional-țărănesc să-şi inceteze exis- 
tența : iar cele două fracțiuni: com- 
ponente să-şi reia libertatea de 
acţiune urmându-şi fiecare. dru- 
mul ei. 


Dacă totuşi fuziunea a continuat 
să subziste aceasta a fost posi- 
bilă prin somplectă dominaţiune 
a ramurei ardelene şi prin aban- 
donarea lentă dar sigură a doc- 


trinei şi intereselor ţărăneşti. 
Motivul acestei încapaţânări de 
a mai crede întrun organism 


mort şi a încercărilor dezesperate 
de a-l tace să supraveţuiască cu 
preţul renegărei. crezului demo- 
cratic este pur electoral. Actual- 
mente. partidul naţional-ţărănese 
reprezintă încă singurul partid 
existent în mod real în întreaga 
țară, pe când în cazul unui des- 
faceri a fuziunii dintrun partid 
întins pe întregul .cuprins al ţării 
S'ar fi ajuns la două partide k- 
mitate la anumite părţi teritoriale, 
ceeace ar fi ingrijat posibilitatea 
obţinerii puterii de către fiecere 
din cele două partide şi astiel 
interesul pur electoral primând 
inevitabila. desfacere se amână 
graţia concesiilor făcute de am- 
bele părţi în paguba crezului de- 
mocratic şi a întregei noastre 
vieţi politice. 

Asistăm deci, tot dintr'un ia- 
teres de dominaţiune politică la 
o nouă încercare de falşiticare şi 
împledicare a procesului “social, 
cu singura diferenţă că de unde 
prima dată  lonel Brătianu se 
sprijinea pe lipsa de voinţă a di- 
nastiei “'eastădată Iuliu Maniu se 
sprijină pe lipsa de discernământ 
a voinţei populare. :Din nefericire 
pericolul pe care-l reprezintă: ac- 
tuala dominaţiune  naţional-ţără- 
nistă este şi mai păgubitor pentru 
țară din cauza incapacităţei con- 
genitale de realizare a unei opere 
constructive pricinuită de dife- 
renţa structurală a fracţiunilor sale 
competente. Cele două guvernări 
naţional-țărăniste vorbesc dela 
sine pentru a le maie+scuti de a 
mai insista asupra acestei evidenţei 
Vedem astiel că luliu Maniu ca 
reprezentant tipic al naţional- 
ţărănismului . continua întocmai 
politica lui lon Brătianu de do- 
minaţiune a ţării româneşti cu 
singura deosebire a întrebuinţării 
metodei votului universal în locul 
celei a pumnului bătut în masă, 


Diferenţa de metode există, 
rezultatul este însă acelaş şi dacă 
dictatura este sprijinită pe bandete 
electorale sau pe camarile, dacă 
retragerile se fac la Bădăcini sau 
la Florica, nu interesează. Ceeace 
este important e că din cauza 
încercărei de dominaţiune naţio- 
nal-țărănistă, procesul de crista- 
lizare al partidelor politice con- 
form doctrinelor şi intereselor 
ce acesta reprezintă este încă 
odată împiedicat De aceia -parti- 
dul naţional-ţărănesc în interesul 
însăşi al crezului pentru care a 
luptat cu atâta înverşunare tiinp 
de 10 ani de zile, lasând ka ce 
parte orice interes electoral, tre- 
buește să renunţe de a se mai 
pune în calea formărilor partide- 
lor româneşti și  desfăcându- 
se să-şi caute fiecare partizanii 
conform afinitţăilor politice, ar 
nu al mirajului a de i 
ros“. 


LITERATURA 


„european“ 


- de Constantin Noica 


lite? Răspunsul se capătă conside- 
rând natura! acestor afecte mai. 
țin stringente și amenințătoare E 
cât în experiența trăită; fie câ p ro 
vin  dintr'o insuficiență sau dorii ință 
organic resimțite, fie dureri cari ro 
desc numai în fantazia” noastră, struc- - 
tura lor este, oarecum, paralizată. şi 
întăşurată într'o penumbră. de vraje. 
Experiența “trăită, complect deli- 


Poezie Scrisoare unui 


i de Horia Stamatu 


Baladă 


Păsările ciuguleau pomul 
'curățindu-l de vânt 
lau lăsat gol şi sângerat 


rile culturei înalte și vor să impună . stru nu se poate depăşi. Şi apoi ştim 
aceste valori colectivității de aci, cu | noi bine, tinerii aceştia, că vrem să 
gândul că o ridică pe aceasta la un ne depășim? Nu e o temă împrumu- 
nivel occidental. Pe ei îi numesc „eu- tată şi asta? Nu cumva toate etor- 
ropeni” şi tu eşti dintre aceștia, prie-  turile noastre pune -vor amuţi peste că 
tene. Dar îi numesc în ironie euro- câţiva ani, aşa cum se întâmplă în mMitată de cea artistică se mărginește 
numai la o acțiune indirectă şi vagă: 


peni, când ar trebui să le spun cel societăţile în care spiritul mare încă iau fs pa 
asupra acesteia din urmă, lavorizân- 


Aşadar mam putut să-ţi schimb 
părerile, prietene. Reiau acum gân- 
durile acelea — şi poate că puse așa, 
liniştit, unele după altele, ele te vor 
incomodă mai mult. (Cât aş vrea să 
fiu omul incomod al generaţiei mele!) 

Valâry, spuneam, aminteşte un- 


:surând P7030i eră devă, în „Monsieur Teste” de soarta mult europenizanți. Ei vor să fie eu- destul suilu? Pa : $ i 
, e vic acelor ființe (de gândire sau vii) pro-  ropeni, înainte de a îi români. Dar In, fond eu nu spun, prietene, să du-i inflorirea în momentele  pre- 
, creiate într'un moment excepțional, care e sensul de a fi român? Asta nu mai cetim, să nu mai scriem sau  (10aS€ ale fanteziei sau ale melanco- 
ii 0730ăă Prea ad ele însele așadar excepţionale, ele aş vrea, prietene, să-mi spună cineva. să nu mai gândim. Dar spun, în pri- liei; în aceste clipe activitatea prac- 
câ bulgării de săpădă insele absurde. Și nu vezi, adăogam, x mul rând: toate astea le facem de-  tică se desfăşoară pe zone rare- 


fiate, oferind 'teren liber pentru ope- 
rația experienţei artistice. 


în buzunarul unui şcolar 


oliţi ilie în vi giaba dacă ne inchipuim că vom fi 
* Politia înscenă o expeditie în vid 


creatori mari într'o zi. Nu vom îi ni- 


în acest sens, suu- 
acesta românesc, 


In fond aci stă o problemă tragică. 
Este problema de a fi, istoriceşte, a 


cât de „absurzi” 
“tem noi, tineretul 


urmele nu putea fi e mdizibile cât de nefireşti, cât de accidentați, individului, a fi hic et nunc. E tra- mic. Poate copiii noștri să fie, dacă Această dispoziţie suile'ească, con 
sări, s c învia : i ph Paza : i Ea E : : E p exoerie sti 
păsările moarte se Ja față ordinea biologică de lucruri din  gedia fiecărei conştiinte individuale le vom face cadre de viaţă mai bune- diționată de experiența artistică, pe 


o numeşte a autosufi- 


ORAL obor urile. prel care am rezultat? de-a nu putea îi, într'alt mod. Indi- Şi spun, în al doilea rând: să nu Cât Tilgher “i 
pa pe Nu spun că suntem mai buni de- vidul suplu, cu veleități de autono- mai turburăm colectivitatea asta ro- cienţei absolute, dă loc unei iinpor- 
„Moartea semnă procesul verbal | cât cei dinainte, nu spun nici măcar mie, deschis către valori, susceptibil  mânească cu probleme de cultură pe tante, dificultăți pentru procesul de 
„Cu o “mână roşie tremurătoare că suntem buni. Dar suntem altceva, de depășşiri, deoparte, societăţile "care nici noi nu le stăpânim bine creaţie al operii. de artă; ar reeși, 
SĂ, putea ceh pe popyrrusul fatal: neaşteptat de altceva. Dacă nu toţi, greoaie, cu deplasări lente, cu desă- şi nici ea nu le solicită prea in- din cele constatate că poate fi ar- 
„Sunt cenuşa zilelor viitoare“. măcar o interesantă fracțiune din ti-  vârşiri târzii sau chiar incerte, de  sistent. tist SN NE resimte adânc starea au- 
neretul nostru. — Că suntem moder- _ altă parte — iată schema tragediei. Eu nu înțeleg bine un lucru: de tosuficienței absolute, în VIRINE ce 
nişti, aceştia, că iubim valorile spiri- ” Individul ştie că nu va trăi decât câ- ce vrem noi, tinerii, să facem purism realizarea artistică implică lungi, și 

tului, sau că misticizăm, nu e încă teva decenii și că, în răstimpul ace- acolo unde nu trebue. De ce să ne laborioașe cetitethuti e 

Telegramă | mimie grav aci. Dar că am ajuns la sta, societatea nu se va spiritualiza.  amestecăm în politică și să propunem Tilgher pare să înțeleagă acest 
conştiinţa valorilor culturale dezinte- febra lui isto- obstacol, adăogând un corectiv; în- 


De aci nerăbdarea lui, probleme utopice; de ce să  interve- 


lăuntrul exper'enței artistice se des- 


: i ase resate, că facem exerciții spirituale rică și incapacitatea lui de sacrificiu.  nim în educaţia masselor şi să dis- ; ji id 

oale ieșarule Sun / pentru a nu ajunge la nimic eficient Societatea ştie că va trăi câteva se-  cutăm probleme inactuale; și de ce prinde autocritica, activitate ca'e or- 
mu aveţi pe unde Jusi ei să în planul istoriei, că ani adoptat acea- cole. De aci calmul ei și impozitul de să viciem sensul istoric al culturei ganizează datele acestei experienţe, 
striga intr'o si ingerul morții stă finală cucerire a individualismu- sacrificiu pe care-l cere, fără îndu- introducând în el ideea de gratuitate aspirând, prin matura ei energetică. 
ie dl outineni: a (lui, ideea de gratuitate; iată ce mi rare, individului. şi de efort dezinteresat. la înfăptuirea operii de artă. 

mai mult sau mai Puțin "sc pare deosebit de grav şi minunat Oricât de retorică ar părea apli- Sunteni cu adevărat esteți? Atunci Dar Tilgzher, am văzut + explică, 
“pămantesc. iasi de absurd carea acestei dispute istorice, la noi, să acceptăm ca o fatalitate această  €EXPeriența artistică sub! 1OptE Matei 
“Barul stelei (locul de întă “ Căci?e absurd, prietene, să iubeşti ea este totuşi drama noastră de con-  „absurditate” a noastră de-a vroi şi dispoziții statice, lipsite de finalitate; 
al celor -din ajatii zii sait aci şi acum pe Andre Gide. Şi care știință românească. Noi știm că țara gândi teme individualiste, să accep- ipiBcritica, însă, muche a, Acesti, să: 
- ăvdea ca o cutie de chibrituri tânăr cetind „Les Nourritures  ter- asta are un destin şi ştim că desti-  tăm la fel durerosul hic et nunc al periențe se  înfățișază, totuş, ca 
Inimile inflamabile restres”, nu iubește ardoarea şi noul  nele istoriei se realizează în colecti- conştiinţei individuale şi să trăim structură finalistă, propunându-şi ca 
dinăuntru / umanism al lui Gide? Dar e absurd, vităţi şi nu în indivizi. Ne vedem tre- demn viața noastră de orfani. Se SCOP construirea operi! de artă. In 
explodau in Jocuri iutti aici şi acum, să faci orice e pur, cuţi pe dinafară, nesocotiți în rosturi poate trăi singur, cu gândul poe acesteazar fi necesitat o alegere între 
Soldatii luptau contra morţii cele o mie de lucruri pure pe care  lăuntrice, incomodati de acest destin — ziei pure, sau cu adâncirea geome- două alternative: sau să se modifice 
alături de umii îngeri şi feng pe un occident obosit și excesiv le | care nu e al nostru şi de care nu  triilor ne-euclidiene. Nu vei folosi  €XPeriența artistică din ipostaza în 
pompieri „1 incele tovarășilor - hace: poezie pură, gândire pură, efort” putem nici să ne desolidarizăm _to- prea mult societății românești, dar CAI€ € pteconizată, sau să se acorde 
orbiți unii din ei de sângele 19 4 pur, gratuitate. E absurd să fii estet.  tuşi. Căci el ne reține, el e reține- nici nu-i vei face vreun rău. Şi autocritieii Aa pls. unețitaii + etepo- 
Toate ieșirile sunt închise Pentrucă aici, în România, şi rea noastră de fiecare ceas. E rezi- va fi mai onest să practici acolo, genă și suprapusă experienței  ar- 
nicio scăpare acum, în România, istoria nu te lasă  stența biologică din noi înşine, când gestul pur. ă edbiă: i Sa : 

Și noi muriani că şoarecii în pace. Istoria se vrea tăcută şi co- vrem să ne depăşim. Avem o biolo- "Nu te-am convins nici acum, Fie, însă, că autocritica este in- 
într'o magazie aprinsă. lectivitatea românească te c-ianiă ne- trimsecă, . dupăcum susține Tiger, 


gie proastă, prea proastă, aci» pentru 
a fi poeţi buni,, gânditori. buni, esteți 


prietene, câtuşi de puțin? Şi nu te 


incomodez, în activitatea ta de „eu- fie că € activitate suprapusă, proble- 


“ma “de fată rămâne tot “deschisă; 


încetat la ordine. Şi ce vrea ea? Să-și 


caute sensuri. spirituale româneşti, buni. In carnea asta românească sțiri-  ropean”, câtuşi de puțin? bea i 

$ odată făcută unirea. Să-și realizeze, tul ma lăsat încă urme, ma tras încă De altfel nu numai pentru tine această atitocritică sar înfățișa, ra 
-Wol ram pe planul. spiritual, naționalitatea. Să  brazdele nouilor creşteri. Mai marii sunt însemnările astea. Prietenii orice caz, ca echivalentă i pISRA CA 
tacă naționalism spiritual. noştri abia ştiau să scrie, întrun noştri tineri se frământă ca şi cum  CTOCICHE, CU singura deosebire că în AS 


noua estetică ea totalizează elenen- 


In. tunica ui. albastră (din Ei! Care e gradul nostru: de conver- | anumit sens. Cum putem fi noi esteți, mâine ar trebui să se întâmple ce- > fa A 
icotea un rău de Sânge, cu mâinile gență la acest ideal? EI nu există, cum să ne punem temele acelea rafi- va. Au și început numărătoarea: atâ- tele experienţei  ariistice. Potrivit 
“îneleştate pe ea ca doi crabi morti Pe mur şi simplu. La orice apel noi răs-  nate ale spiritului din tată în fiu cu- ţia la stânga, atâţia la dreapta. concepției sale asupra expresiei la | 
o liră) şi Elisabeth steaua de sticlă pundem: suntem esteţi! lar .„voiriței  cugetător; cum să refacem, într'o sin- Pentrucă nu na întrebat nimeni, Croce, ar urma a și autocritica să 
dlbă, lăcrima scurgându-şi Sângele istorice de a “se realiza” a acestei gură viață, problemele unei culturi de aceea am răspuns: voi fi la dreap- cadă pe al doilea plan, căpătând 
abstvaci al morții in cutele logei Wi- naţiuni, noi îi răspundem prin, gra= întregi; cum să ne depăşim când nu ta, Îa dreapta spirituală a colectivi- un _rol de frunte” datele experienței 
ginale, el singurul Şlas în barul Pi tuitate. ne ajungem încă? taţii româneşti. Arostiec, dar din însăși demonstrarea 
stiu ca o grotă, glas pe care coardele Dar unii dintre noi — și mai ales Sunt” anumite rezonanțe, prietene, Dar până atunci, prietene, putem Sa ai văzut iz ti ae NECESATĂ 
unui curcubeu sonor se împleliau: împotriva acestora scriu — se gân- în noi înşine, în Carnea noastră, în încă discuta geometriile  ne-eucli- joaca „autocritica la Tilgher, încât 
zeuduia cerul obosil de castagnetele desc să împace estetismul lor cu exi- societatea noastră, în străzile şi ca-  diene. pufie în cumpănă poșiiiitatea ie Va 


detrona vechea expiesie crociană. 
Estetica lui Tilgher, nu destul de 
i convingătoare în schema ei dialectică, 


stelare, Sommnoros la ziua, cântărețul 
lungit pe trotuar SHSeA steaua dimit= 
netii ca pe o frimitură candel, 


gențele naționale. Fi practică valo-  sele noastre, fără de care spiritul no- Constantin Noica 


L x i i E, rămâne totuşi, un elegant complex 
O estetică anti-croceană se ie Vaner pe 9 sr 
oart. 
Edgar Papu. 


Liliecii omoară uoaplea Printre gânditori tecundaţi de stă la baza. Acest „substrat, departe să se iubească pe sine; avem, deci, Vitrină 
; „sacii dai „AR svasirteul problemele deschise de Croce „tre- de a h chaotic, conștituie „echilibre un curent narcisic de viaţă, care ne 
i si se înteapă uneori în Stele. buie înscris, şi numele lui Adriano pretormate; pasiunile, emoțiile, sein- proectează viziunea unui prezent ab- 
cut tie lar. dear Tilgher. „Estetica acestuia „se clă- timentele sunt realităţi autononie cu solut, static, nefnalist- fiind îndră- “Discobolul este o revistă seri... 
ien! pesti sburători. în Xlasta deşte pe limitele: gândirii lui Croce, structuri . şi funcții bine definite gostit de sine. să de tineri. Redactorii ei se numesc: 
Lu aviator mort a" fost dus. de lilieci; tinzând către o schimbare de per- cari. nu ingăduiesc ințuiției decă ce- Se pare din cele afirmate că ex- Dan Petraşincu, leronim 
n cer. Aviatorul era surd înainte de spectivă. | pierea, și delimitarea lor. Expresia,  periența artistică treouie să circun- Şerbu, Horia Ii an. Slabi în 
iri i Eat futi Bă audă slasul Croce şi-a sconstr it estetica, în acest caz, detine un rol secundar, scrie numai bucurie și stari de pros- critică și ideologie, — sunt însă câţi- 
îi linişte al Ii Dumnezeu 750, drept o justificată reacțiune  împo- revenind, şi la Crace, pe primul plan  peritate pentru a nu aspira să se ya. colaboratori; beletristici care pro- 


în Vbba că Maha a. BE triva vechiului curent psihologist, cu. furniturile psihologice pe cari a cre-  depășască. Tilgher combate posibili: mit, Mai cu seamă: Horia Liman. 


“ca, Gh. Sabin, Arşavir Acterian, lon 


Belgea, 


teanu, Gh. Zlotescu etc. 


Nicolae. Andrieş, Luciliu Ol- | 


pretenţia pe care şi-6 asumă intui- 
(ia — expresie de a' dura opera de 
artă din fluxul sufletesc inform care-i 


tăți extrinsece. 
O atare experiență trăită devine 
artistică în momentul 


când începe 


„Care este pricina pentru care su- 
ferința şi, în genere, atectele de- 
presive sau astenice 


mu sunt oco- 


„Pumnul 


care este o revistă mai 


E: Su 


j 
SE 
3 

L 


î 


Altădată liliecii au răpil O lebădă + grija it ai ţa 0 alu autonomie  zut că le “respinge. Intregul accent, tatea unei astfel de deducții arătând : 

i-au destrămat fulgii şi apoi au absolută. Asttel întreg. materialul psi- pus de Croce asupra valorii. teore- că în-această experiență nu primează sat ARII xi 

trăntit-o_ de_un turn. Lebăda căzând hic, care, “în: crezul gândirii ante: tice _a artei; cade iar elementele obiectul ci însăși forma conceptului. U Hise este o „revistă prezenta- 
a cântat ca.un bril de orgă sirivil.  IMOaIC alcătuia substanța şi articu- practice cari invadează opera de artă In virtutea precizării față experienţa bilă Lipsa unei direcții critice esta î 
"Părintele meu astrologul şi-a spar! laţiile artei, Sare respins. Pentru ala, îi împrumută și natura. artistică poate învălui şi suferință, insă întristătoare. Anulează creația. 
Tumeta „crezând că e bipa rave. nu ce toate pasiunile, emoțiile şi senti- Tilgher dorește să taie un drum  Jăstrându-şi esențialul ei caracter au- Ș i AI ă h: 
ia E SA Pe tate pai 0 iugărese În COM- ri E: răspârtia la sis sa oprit toerotic.. DD hail Sebastian, dai ate i 
i jiozia Stialtu știința noastră, stratificând o aglo- Croce, aspirând să demonstreze arta Tristan — pentru a relua tema Îa- îdarie curând i ia = 

merare de elemente instatile și ob- ca o activitate a spiritului, deci ca  vorită a lui Tilgher stâșiat de pe editu na VOSTRI Fie | 

pci i scure, nu pot construi opera de artă o valoare pur teoretică; pentru acea- + restriște şi de dor după pierduta c t ura „Naţionala Ia) i 
pp iei L decât prin termentul creator al în- sta recurge la o tranșantă discrimi-. lui Isoldă, este o ființa “care, evi- dă se va, intititig SEA? a 
„RROME tuiției, identificată cu expreiia. Acea- nare între experienţă trăită şi cea. dent, suferă «dar nu doreşte să trea- îi untem sigur că aceste nuvele vor î 
ii pi : sta este o forță convergentă care artistică, în mănunchiul unui dualism . că în nesuterință. Nostalgia nu este, - intru totul ; remarcabile. Această 
-- “AXA apare la 17 Decembrie selectează şi coordonează toată ri-  ireductibil. de fapt, a lui Tristan ci “a lui Ri- afirmație sentimental şi ștearsă, va. 
::4932 în număr” festiv de Crăciun în  sipa de materialuri fuente ale rea- Experiența trăită “este forma de chard Wagner în momentul . când Îi susținută și justi“icată însă în 
"12: pagini. Vor colabora d-nii: loan lităţii noastre sufleteşti, stabilizâu- viaţă care nu se îndestulează prin. șia conceput „d treilea act din dra- 4 0.4 eroniciti ĂNRRREIR lei: 

“Victor” Vojen, Mircea Vulcănescu,  du-le în angrenaijul luminos şi de mijloace proprii, care își doreşte ma lui muzicală, străbătută de acel dd | 
"Eugen - ionescu, Mihail Polihronia- terminat al-artei, | şi-şi realizează o veşnică depășire, inefabil fior în care se complace au- pia, î: Pa ru le Mircea 
de, lon Cantacuzino, Constantin Noi- Tilgher denunță, ca netemeinică,  absorbindu-se intro serie de finali- . ditoriul. "Damian. Să nu se confunde cu alt 


[Et 
XI 


foarte veche prietenie mă leagă 
de Constantin! Fântâneru. Eram în 
clasa treia de liceu când am prezen- 


tat actualul autor al „Interior”-ului, 
care era într'o clasă superioară, o 


piesă de teatru patriotică. Nu i-a 
plăcut. ji 
Am rămas ptotuş” prieteni,  — 


poate şi fiindcă făceam parte amân- 
„doi din grupul foarte restrâns al 
- scriitorilor” dela liceul St. Sava. 
Constantin Fântâneru era. cel mai îm- 
buinat dintre noi. Figura lui rotundă, 
grasă, roşie, core nu-i aşa, ar Îi 
trebuit să fie jovială şi senină, — 
era nenatural încruntată, aspră, per- 
secutată, nedrejtăţită. 

Deatunci și până astăzi, gura lui 
a păstrat un permanent desen amar; 
„pălăria ale cărui boruri sunt lăsate 
în jos ca şi colțul buzelor, tace, 
pare-se, parte integrantă din  per- 

“ soana lui fizică și' morală. 

Este un om escesiv de susceptibil 
și certăreț. Eu, care îi sunt un bun 
prieten, ştiu bine asta. 

De câțiva ani, de când a terminat 
liceul, a scris un număr indetermina- 


bil de romane pe care ni le-a citit, 
fratelui  Arșavir Acterian și mie. 
Amândorura ne păreau proaste. (E 
drept că lui Arșavir i s'a părut 
„odată că ar ti „ceva”; mărturisesc 
că eu am îost cu totul lipsit de 
fler). Avea obiceiul să ne invite 
“uneori, să ne ofere vin și alimente, 
şi să-şi citească operele unor oa- 
meni cari, închizând ochii sub pre- 
textul că se concentrează, puteau, 
fără figuri de stil, să doarmă li- 
niștit. Așa am ascultat” in mi se 
pare, iarna trecută romanul „Inte- 
rior”, — care se numea atunci Mar-. 


gini sau Margini de oraş sau Eu și 
orașul sau Apropiatul sau Cum eram, 
tot mă iubeam, — al cărui fericit 
destin nici nu i Vaș fi bănuit. 
Mărturisesc că mi-e nepomenit de 
greu să am o părere critică jespre 
această carte. Interesul pe care mi-l 
suscită este prea personal, prea 
particular și prea anecdotic. „,Inte- 
„rior” m'a amuzat escesiv dar pentru 
unele motive care greu pot constitui 
argumente critice. 
„Il vedeam pe „conu Costică Fân- 
“tânerw” umblând amărit prin ma- 
halele; încruntat, la amintirea ultimei 
farse spre care i-a jucat-o. un prieten, 
o fată sau destinul; vorbind cu oa- 
menii, după modelul denaturat al ul- 
țimelor cărți citite (Kirkegaard, Gi- 
“de; Hamsun, T. Hardy; Dostoiewki, 
Thomas Mann); bucurându-se, cu o 
bucurie falsă, -exploze nervoasă: 
voință de a se bucura mai mult de- 
cât veselie adevărată; alarmându-se 
de lucruri neînsemnate, nesemnitica- 
tive și trecând alăturea de cele în- 
semnate și esențiale; monologhind 
ore întregi, și tăind firul de păr 
în patru ca să-și dea seama dacă 
faptul că X a surâs melancolic când 
i-a dat mâna la despărțire însemna, 
într'adevăr, o dușmănie conținută: 
oftând,  șchiopătând, acuzând, _tă- 
când, plângând, plângându-se. 
„UL mai vedeam  indispunând, - —— 
desăvârşit „trouble-fâte”, —— o socie- 
tate. Și aici e un lucru foarte carac- 
teristic şi foarte ciudat: retras  în- 
trun colț, şi tăcând cu atâta  vio- 
lență, cu atâta sgomot, Fântâneru 
împiedică lumea să vorbească şi să 
se amuze și devine indesirabil: două 
ride îi conduc gură până hăt-jos 
la bărbie. Ochii se măresc şi intră 
în conflict cu sprâncenele care vor 
„să coboare. Răsfoește „nervos, 0 carte 
„la care nici nu se uită; pe care o 
ia, 0 lasă, o ia; o lasă; și, din când 
în când, mârâe. lar toate astea cu 
0 stridenţă, cu o încruntare, cu nişte 
proporții atât de mari încât se pare 
“că în zece colțuri se află zece fân- 


tâneri supăraţi. 
Dar lam recunoscut pe Fântâ- 
“neru în stângăciile lui Călin Adam 


“şi ale literaturii, sale. 
Fântâneru și, - dacă voiţi, Călin 
Adam nu pot fi naturali în lume, și 


nu pot să pară naturali. O iremedia-" 


bilă stângăcie le mecanizează. gestu- 
îi rile, sau le tace stridente, alterează 
: “respiratia, privirile, cuvintele; accen- 
"tul, Am recunoscut. în Călin -Adam 
pe Fântâneru (Costică) cel care are 
de purtat o dublă luptă: împotriva 


"e un om permanent 


„rii literare ale actului gratuit, 


"povesti, 


„LITERATURĂ 


Cronica literară 


Virgil Gheorghiu; „Febre"”; 


i da Evo lo medii : 


Mateiu C. Alexandrescu : 


„In Insula 


unde 'nfloreau coralii“ ; Constantin FApiâneru : „Interior“. 


lui, fiindcă nu poate:să se adapteze 
socialului și Conveniențelor (și devine 
furios împotriva lui însuş) şi împo- 
triva oamenilor sociali ca să se răs- 


bune întrun fel sau altul și să se 
răscumpere. Cu orice preţ. lată de 
ce Călin Adam se bate cu Oscar 
Vernescu. 


„(Bătaia cu O. Vernescu este foarte 
caracteristică pentru psihologia erou- 
lui. Călin Adam, sărac şi. asocial, 
rudimentar, — e desigur turios pe 
O. Vernescu, tânăr bogat; amabil, 
subțire, social). 

Desigur, problemele interioare nu 
se mărginesc numai la asta. Călin 
Adam nu este atât de sărac sufle- 
tește și de banal. 

Dar adevărul este că Fântâneru 
nelalocul lui. 
Jenează şi e jienat. Nu se simte bine 
nici în oraș, nici în cultură, nici 
printre oameni, nici singur. Deaceea, 
alungat și dintro parte şi dintr'alta, 
viaţa lui este la periferie, la „mar- 
gini.” 

Cartea îmi pare a îi un jurnal al 
evadărilor sale. Sau, mai precis, al 
încercărilor sale de evadare. Este de- 
sigur o carte foarte tristă. O carte 
stângace: stângăcia merge pânăla. sin- 
taxă. Frazele, ca și gesturile sale, 
sunt sacadate sau sugrumate. lar 
evadarea, tuga lui, temporară nu este 
niciodată săvârşită. O forță grea și 
aspră, -îl trage îndărăt. „Interior” 
este o mincinoasă evadare. Deaceea 
şi când trebue și când nu trebue, — 
vede. flori, vede o țigancă, prinde 
un fluture, se reazămă de un părete 
cu afișe, — un ton tragic, greoiu, 
apăsat, — sau dacă nu, în orice caz 
un accent care depășește sau des- 


“minte conținutul îrazelor. 


Este o carte neliteră. Această lipsă 
de libertate spirituală sau o lipsă de 
nebunie adevărată sau poate o in- 
suficientă inteligență (insuficientă pen- 
trucă intunecată, acoperită de opaci- 
tatea pasiunilor și a suferințelor) îl 
împiedică să se desfășoare, să se 
adâncească și să realizeze ceeace 
aici este rapid etleurat, schițat și 
numai tematic. 

Dupăcum declar că sunt nemulțu- 
mit de sumedenia elementelor anec- 
dotice. Bizareria unor împrejurări*îmi 
pare a fi exterioară unei autentici- 
tii şi urmărind, vădit, etecte facile: 
leşinul copilului cu biblia, scena cu 
păzitorul bisericei, — dar chiar scena 
cu nasturele dăruit unei fete îmi 
pare prea hazardată; la fel, scena cu 
fluturele. etc. 

Ințeleg că, inspirat din unele teo- 
SES 
Fântâneru a scris aceste pasagii. Nu 
stiv însă ce  non-subtilitate, sau, — 
pur şi simplu, — ce „stângăcii”!, -— 
aici, — sper, nu de structură ci 
inerente debutului, 
la eşuerea clară a acestor tururi de 
forță. Lipsa de logică a actelor şi a 
Călin Adam este, 
insuficiență decât 
Actul gratuit 


comportărilor lui 
mai verosimil, 0 
o depășire a logicului. 


adevărat nu este atât ilogic cât 
alogic. 
Faptele. „bizare” ale hr Călin 
Adam nu constitue decât retugiul 
„ facil al unor lipsuri sufleteşti, lite- 
rare şi technice-literare. Așa îmi 
pare, dealttel, că se petrece şi cu 
bizareria socială a lui Constantin 
Pântâneru: un declic simplu și unele 


ineficiențe regisează întregul meca- 
nism. Deaceea, — pentrucă eu cred 
în substanța lui Fântâneru și a lui 
Călin Adam, -— prefer ceeace este 
simplă notație, ceeace nu se poate 
ceeace nu este anecdotic ci 
poezie: pagina 145 (plânsul) și unele 
notații. care cuprind un humor de 
pură esență: „Mama mi-a spus să vă 
întreb ce aveți de gând cu chiria”, 
zise (Cati, fetița gazdei). — „Ce am 
de gând!... Să spui doamnei că sunt 
„un Om, Sau: să spui doanmei că 
aştept primăvara”  afectez un „ci- 


au contribuit - 


Ed. „Cultura Naţională”. 


nism natural” dar „tetița aşteaptă 
în uşe contradictorie” sau indicând 
un minunat filon liric: 

_ „Sânt zile în care nu văd soa- 
rele. Umblu aşa de abătut, că de 
dimineaţă până seara, nu ridic oda- 
tă capul spre cer. Merg ca anima- 
lele, cu fața întoarsă la pământ, 
umil. În chipul acesta se sting toate 
luminile și mă apucă groaza. Nu 
ştiu cum să mai încep să mă gân- 
desc la Dumnezeu”, (pag. 25) etc. 

x 


Cele ce urmează nu privesc cazul 
particular al acestui poem în proză, 
subintitulat roman. Ele privesc însă 
planul principial al acestui tip de 
literatură: 

“Sunt convins că poezia trebue să 
cuprindă un conținut de viaţă. In- 
tre poezie şi proză, eu nu văd nici 
o diferenţă de, natură, ci numai dife- 
rențele graduale de intensitate şi de 
densitate ale unui unic principiu: 
jurnalul. Nici nu înţeleg ce alt inte- 
res îmi poate prezenta poezia, roma 
nul, jurnalul care nu sunt biografii. 
autobiografie. Dealtiel arta, -— în- 
trun sens superlativ, -— nici nu poate 
fi altceva decât biografie: descriere, 
cuprindere a vieţii. Aplicată asupra 
vieții, — care este anestetică, — 
este clar, este banal că estetic sau 
inestetic estenumai punctuloptic de 
cunoaştere din care ne plasăm 

Dar iarăş: este just că nu tot ce 
este strict biogratic are, prin asta, 
și o justificare estetică. Măsura nu 
îmi pare a fi în obiect ci în subiect. 
Există o ierarhie a temperaturii, a 
incandescențelor, a iervorilor. 

Dacă, de pildă, Constantin Fân- 
tâneru are o suficientă temperatură 
interioară încât să aprindă, să vivi- 
fieze obiectele inerte; şi dacă pate- 
tismul ui, îndreptat-asupra unor fe- 


" nomene obișnuite sau aparent insig- 


nifiante, împrumută 0 vibrare nouă; 
și dacă împrumută marmorei și cără- 
mizilor nervi şi sensibilitate; dacă, 
cu alte cuvinte, universul său, spre 
deosebire de celelalte care sunt 
opace, — fiindcă nu sunt ochi ce 
— este luminos și 


știu să le vadă, 


Vitrină __ 


„Floarea de toc” reapare sigur 
și curând. D-l Sandu Tudor are cer- 
titudinea (o avem cu toţii) că revi- 
sta va îi tot așa de bună, de vie, 
de actuală ca în sezonul trecut. Va 
fi scrisă de un -grup foarte restrâns 
de colaboratori și va apare săptămâ- 
nal. Va îi scrisă cu nervul polemic 
pus la încercare şi cu o inteligență 
care ştie: să ridice pamfletul “la un 
rang înalt de intelectualitate. 

„Floarea de foc” e necesară pen- 
tru viviflerea apelor moarte literare. 


* 


„Victorii, apărut în ultimul nu- 
măr al revistei .„Azi”, este un îrag- 
ment dintr'un roman scris de d-l 
Mircea Eliade pentru odihna sa per- 
sonală și pentru ca să obosească 
cititorii. 


x 


„Cronica literară” din numărul 
viitor al „Axei” va aea ca obiect 
„Bizu” de d-l E. Lovinescu. 

Fă 

In numerile viitoare, cronicarul li- 
terar va recenza: Petre Schle- 
mihl de d-l Ilarie Voronca şi Re- 
lief de d-l lon Pogan. 

Are impresia că nu se va ocupa 


"deloc de „Fum de argint” volu- 


mul de versuri al d-lui Petre Dinu. 
D-l Camil Petrescu scrie două ro- 
mane și jumătate. 


E. L 


incandescent, desigur că romanul „„In- 
terior” are o valabilitate. Dar con- 
diţiile astea trebuesc îndeplinite. Şi 
aceasta vă este uşor să judecați. 
Repet, că nu îmi pot da seama, 
personal, de valoarea acestei cărți. 
Camil Baltazar, Mircea Eliade, Mi- 
hail Sebastian, Petru Comarnescu, Si- 
mion Stolnicu, avocatul Mircea Stoe- 
nescu etc. iubesc şi cred în această 
carte. A 
D-l larie Voronca mă asigură că 
am o unitate de măsură: dacă sunt 
prins de carte este frumoasă, dacă 
nu. este ratată. D-l Voronca este 
prins de această carte, care e „fru- 
moasă ca o pagină lungă de poem.” 
l-am replicat că interesul care 
mă leagă de această carte este, cum 
să zic, anecdotic şi documentar. Dar 
dacă literatura este biografie, deşi 
anecdota nu epuizează biografia dar 
este chiar o tormă rudimentară de 
biografie — puteți crede că acesta 
chiar este și singurul și adevăratul 


interes estetic. 
* 


Şi d. Virgil Gheorghiu, poetul 
„Febrelor“ poate fi acuzat pentru 
însuficienţa Spiritului său  auto- 
critic. Este ştiut că a tace poezie 
„modernistă“ este tot atât de fa- 
cil şi de puţin semnificativ, cât 
a face poezie sămănătoristă. Şi 
această facilitate, — utilizare cu 
oarecare abilitate manuală a unor 
clişee_ de expresie, — îi este fre- 
quentă lui Virgil Gheorghiu! Şi 
lucrul aceste este întristător cu 
atât mai mult cu cât d. Virgil 
Gheorghiu este, fără nici o în- 
doială, unul din cei foarte puţini 
poeţi autentici ai generaţiei noastre. 

Imi pare neindoios că Virgil 
Gheorghiu este, spontan, sincer, 


autentic. Dar Virgil Gheorghiu 
este diminuat de o impor- 
tantă deficiență : nu âre, nici 


înlăuntrul poezii, o unitate de 
construcție, o coloană vertebrală. 
Elementele scapă astfel unei or- 
dini arhitectonice, unei lucide or- 
ganizări a materialului. 

Aceasta nu este însă un ob- 
stacol sau o primejdie când un 
suflu suficient, vivifiază poezia în- 
regă, şi o aprinde, cu o egală 
lumină şi cu o egală temperatură; 
Imi pari avalanşal visată de soare 
In şerpuirea venirii de lângă azur 
Să acoperi văile: mele ca un peisaj 


împir 


Trecutul, o pădnre necântătoare, 


Mi-eşti astăzi în busole arătată 

Port cu rada boltită 'm tăceri 
Unde mar adormi 'i legende corăbieri 

ȘI piața mi-ar sta "ui ape dulce: 
ancorată 


Tu-mi. prefaci. deşertul în transpa- 
renta zărilo 

Polarele meguri în fildeş de elavire 
Si reverşi pe umilite cimitire 
Unita fosforeseență a mărilor. 

Acest lirism direct, cald, pur 
este uneori completat de o ironie 
proprie poetului : 


Pe când d mei la garduri boleau 
; după speță 
Eur umblam în ritmuri de Alfeţă 
Si mumăram țântarii în loc de 
margarete 
Pentru paludismele anahorete 


Dar cred ca e preferabil liris- 
mul direct, efluviile, cum, mi se 
pare, ar zice dulcele” poet V. 
Cristian: 


Mamă tristă, tu ai vren să-mi pierd 
- amintirile 


„Imi bati hainele, prăfui rile . 
Tabacul vechi. adrese şi pasagere flori 


e o toamnă scuberlind . grădina de 
fiori. 

Tristeţile metatizice, sau numai 
sentimentale, ale lui Virgil Gheor- 


ghiu- sunt exprimate cu atâta dis- 
creţie, cu atâta decenţă, cu atâta 
puritate încât îmbracă un caracter 
impersonal care le acordă o ne- 
închipuită nobleţe. Nicio diso- 
nanţă, nici o intenţie teatrală, 
nicio preocupare de efect nu în- 
tunecă realitatea adevărată a unor 
freamăte interioare. Dacă există 
unele balasturi, ele rezidă numai 
în ornamentele stilistice exterioare, 
în clişeele de expresie învăţate 
(şi, vai, încă nu uitate) dela pom- 
pierii moderniştilor. 
lată de ce nu îmi piace: 


Durerile îmi măsur cu umbrele 'n 
apusuri 
0 tiduă selenară des op ca ochii 
orbi, etc 


Sau: 


Te-am îmblânzit Viaţă cu gemdăt 
sinqpuralic 
Ți-am stins cântătura cu trâmbele 
de fiară 


Sau nici: 


Ua 0 gemă de nobilă eră 
(Uondor cercetând turnuri statice 
Planează 'n ezitări estatice 
Peste necro — emisferă etc. 


Sunt convins că poate îi valo- 
ros ceeace prezintă o semnificaţie , 
un cuprins biografic. Intre jura. 
şi poezie nu există o diferenţă de” 
natură ci una de grad şi de den- 
sitate. Poezia este un jurnal in- 
tensificat, comprimat. Nu ştiu 
dacă această formulă este cunos- 
cută. Ştiu bine însă că nu este 
respectată. Şi mai ştiu bine că 
poezia noastră modernă care este 
sau retorică, sau hermetică (într'- 
un sens technic, care nu înlătură 
de fapt vechile metode rudimen- 
tare, şi vechile preocupări de cu- 
loare) sau filosofică. — nu ex- 
primă niciun conţinut autentic şi 
deaceea este proastă. 

A fi autentic — adică a trăi 
prin tine, prin propriile tale ex- 
periențe, şi a vedea lumea prin 
proprii tăi ochi (a cunoaşte 
„auroral“ cum spunea Croce) 
constitue un mare efort. Oamenii 
obişnuiţi trăesc prin alţii, prin 
cărţi etc. Poetul învaţă pe oameni 
în ce fel nou să vadă. Ei schimbă 
poziţiile optice. 

Şi nădăjduesc serios că d. Vir- 
gil Gheorghiu îşi va preciza din 
ce în ce o viaţă, o viziune au- 


tentică. 

Ei 
Mateiu C. Alexanarescu. (în 
insula unde  'nfloreau  coralii) 
publica, acum, câţiva ani la 


„Universul literar“ de sub con- 
ducerea dnilor Perpessius şi Ca- 
mil Petrescu. 

Dacă volumaşul d-sale de ver- 
suri ar fi fost tipărit atunci, de- 
sigur că sar fi bucurat de o 
mult mai mare atenție devremece 
ar fi fost şi mai actual. Astăzi, 
— după acest scurt interval de 
câţiva ani, — formele poetice şi 
technica poetică la care participă . 
şi d. Mateiu C. Alexandrescu sunt 
perimate. Broşura este interesantă 
însă, măcar pentru atâta: ea ne . 
arată cum erau poeziile bune pe 
vremea ceea. Unele graţii, dar cu 
un aer de tinereţe fanată, înduio- 
şează şi astăzi: 


Irigi marți 

Vor veni copii desculți, 
Să vă rupă, să vă in: 
O fetiță cu muia E e e 
Stă de pază... (Copila şi lrigti) 
Sau: 


Oraşul trist 
Are copii deseulti prin mahalale” i 
Care se bat pe coji de „portocale: 

Si ?n fiecare casă o bnemică it 
Cu suflet de Permică. dai 


130% 


Mă tem însă că săvoăea 


timelor două versuri, este creată. s 


de accidentul strict al rimelor. 
DI M.C. Alexandrescu „este - 


Cronica dramatică | 


Teatrul Maria Ventura  „flo-, 
_răreasa” 5 acte -de Bernard Shaw 
trăducerea d-nei Mary Polihroniade 


şi. Mircea Eliade. 

Dela început țin să lămureşe 
fapt. 

"Cronica noastră nu are atât inten- 
ţia de-a înregistra fiecare spectacol 
cadrul revistei nu permite — ci 
se va margini, doar să discute pe cele 
mai interesante „pe cele cari ni se 
par Car putea aduce o lumină pe 
cele cari ar duce la o concluzie pre- 
țioasă. 

Astfel reprezentarea Pygmalion 
sai „Florăreasă” prin valoarea tex- 
tului apare ca un fapt dem de în- 


un, 


registrat. Ze Aa Si 
Și mai prezenta încă o impor- 
tanță: dovedeşte consecinţele deza- 


struoase la cari duce satrapia une: 
regii neînțelegătoare şi calbotine. 

Dar să nu anticipăm. 

Piesa lui Shaw este destul de cu- 
noscută publicului bucureștean: a 
fost reprezentată acum câțiva ani de 
comp. Bulandra cu d-ra Tanti-Cu- 
tava Barozzi şi d-nul Tony Bulandra 
în rolurile principale. 

Există o temă în piesa lui Shaw: 
o temă din care sar fi putut poate 
prevedea viitoare convertire roşie a 
lui Shaw. 

O ființa simplă, — crescută în me- 
diul cel mai de jos poate îi trans- 
formată în câteva luni. schimbăn- 
du-se — se con&iţiile de viața într'o 
femee de lume ce poate rivaliza cu 
succes, cu oricare din semenele ei 
din societate. 


Oamenii sunt aceiaș doar condi- 
ţiile de viață îi diterențează şi proba 
o dă un celebru protesor de tone- 
tică savant reputat care aparent este 
un „gentleman”. Dar în fond este 
tot atât de puţin manierat ca și fata 
culease după trotuar. 


Pentru regizor problema se pu- 
nea - deosebit de interesantă. Anume 
erau două căi realizare pe care pu- 


tea “să le evidențieze. Era problema 
socială satira contra urei societăţii bur- 
gheze, contra unor oameni „cari 
închipuie — spune unul dintre per- 
sonagii. — că dacă Sau născut pe o 
treapta mai înaltă a societăţii nu- 
mai au nevoe să înveţe nimic.” Ne- 
egalitatea. dintre oameni nu reese — 
ne . încredințează. Shaw: — decât din 
condițiile diterite de viață. Deaci o 
serie personagii cari sunt create 
pentru a. demonstra tema propusă. 
Această ar ti fost considerentul : pe 
care sar îi putut construi problema 
de „regie. Atunci ar îi reeșit pe pri- 
mul plan, caracterul intelectual . al 
piesei-tendinţa. Psihologicul ar fi tre-- 
cut :pe -al doilea plan, aşa cum se 
întâmplă în. montarile - lui 

Ar fi trebuit atunci ca persona- 
giile să fie tipizate” automatismul 
lor, :ticurile, repeterile lor mecanice 
să tie. exagerate şi astfel sar fi. pu- 
tut face un spectacol original. 
* Dar Shaw mai prezintă în 


își 


de 


Flo- 


Piscator. - 


răreasa încă o faţă a talentului său: 


darul de-a creia tipuri, oameni vii; 


personagii reale, cu 0 viaţă originală- 
Prote- - 


proprie, cu problematica lor: 
sorul,. .. Eliza,. Colonelul, Birck, și 
maia les bețivul, tatăl. Elizei! Technica 
este ibseniană, deși mai puțin vizibilă 
ea în Proteciunea d-nei Warren.” 
intenția piesei este drapată cu psi- 
hologicul şi viața: personagiilor. De 
aici şi a doua posibilitate a. regi- 
zorului. Să trateze piesa oarecum rea- 
list, ::în maniera obișnuită. Pentru 


aceasta însă personagiile trebuiau în- 


țelese, studiate transpuse în  me- 
„diul lor englez. Trebuie ținuță seama: 

de ceeace le diterențează de perso- 
" nagiile pieselor obişnuite, nici de speci- 
țicul lor. Efortul, era întradevăr pu- 
țin obişnuit;-dar. — luând în consi- 
derație valoarea piesei — ar fi pu- 
tut crea un spectacol de mare artă. 

Ce a: tăcut d-l Soare Z. Soare — 
regizorul spectacolului? A urmat un 


pe placul publicului. A exagerat până 


lă cel mai periferie cabotinaj toate 


singur lucru, succesul! Acela de-a îi 


prilejurile ce i le “oferea textul şi 
situațiile din piesă și-a făcut din- 
trun spectacol de Shaw un spectacol 
de Arnold şi Bach jucat de d-nul Ma- 
Xximilian  vara- la raposata grădină 
Oteteleșeanu cu. Groner şi Vasila-” 
che! O mai: mare neînțelegere pentru 
text o 'mai mare ignoranță în studiul 
şi tratarea unei piese rareori ni 
Sa întâmplat să: vedem: Credem că e 
un record chiar în cariera d-lui Soare! 

Și actorii? Pe actori nu i-am mai 
cunoscut: d-nul Buttinski artistul în 
actorul” cu atâtea resurse din Noap- 
tea regilor, Mult Zgomot, Suilete 
tari, unul dintre. puţinii actori coa- 
ştienți şi cultivati ai teatrului nostru 
a jucat la suprataţă cu vădite etor- 
turi de-a realiza indicațiile regiei, a 
jucat contra temperan;entului  dom- 
niesale,. contra mijloacelor domnie- 
sale artistice atât de fine, de subtile. 

Ne-adat un tel de ———, jumătate 
măcelar — jumătate mente cațtus. 
Ce posibilități de înţelegere pentru 
sufletul delicat, pentru ceeace se pe- 
trece în eul — Elizei poate avea: 
personagiul d-sale? Este posibil 
năucit de d-nul Soare, să nu încerci 
să vezi cu proprii d-tale achi,. să 
nu te opui? Dar un actor de calitatea 
Droche. Nu-si dă seamă că o ase- 
menea nepricepere artistică nu: se 
spală nici cu apă douăzeci de suc- 
cese mari? 

Pe d-ra Caler a intrat la câteva 
minute după ridicarea cortinei am 
avut impresia că a mușcat-o viperă 
sau, altă bâzdâganie. Intradevăr ţi- 
pa ca din gură de şarpe! ş 

Un ţipat strident, crispat. O 
stimă duduie din loge în pauză m'a 
întrebat dacă mai ţipă şi în actul ur- 
mător pentrucă numai putea rezista. 
li dăduse criză de nervi! Un domn 
serios de lângă mine preconiza du- 
sul! Eu un admirator devotat al 
d-șoarei Caler — suteream! 

D-şoara Caler nu mai este o ne- 
știutoare și plăpândă “elevă de con- 
servator gare se cutremură de mâ- 
nia regizorului. D-ra Caler a avut 
interpretări de mare calitate. Recent 
ne-a dat un rol de seamă în Made- 
moiselle — unde —. sincer ad- 
mirat-o. Cum este atunci posibil să 
îi primit sugestii atât de vulgare, cu 
atâta docilitate, cum este posibil să 


nNO- 


ai 


fi scoborât până  întratât un rol: 
din care ar fi putut tace un sue- 
ces calitate care i se potrivea per- 
tect? 


Mărturisim -că sunt lucruri de ne- 
priceput pentru noi bine înțeles da-: 
că nu admiten:; cazul unei totale :lip-- 
se-“de pregătire intelectuală ceeace 
reluzăm. să credem în: ce privește 
pe d-şoare Caler! 

Doi interpreți au reușit totuş să 
se degajeze sau' se refuze sugestiile 
periterice ale d-lui director de sce- 
nă Soare şi să joace rolul detașat 
de cadrul impus și felicităm — mai 
ales pe d-nul Vracea (deși. concepția 
noastră este că actorul este cu atât 
mai miare cu cât este mai discipli- 
nat, dar aici din partea tuturor ac- 
torilor era nevoe de o reacțiune con- 
tra regiei nu de supunere). 

D-nul Timică în al treilea act a 
„creat? întradevăr un tip. Un beţiv 
căruia totuş, numai privindu-l şi acu- 
zându-i glasul îi presupuneai îndată 
laturi ascunse, fond deosebit de al 
celorlalți. din clasa şi meseria lui. 
D-nul Timică a știut mai ales în pri- 
ma parte să uzeze maxim de ele- 
mentul comic „beţia” dar cu o dis- 
creție cu adevărat neobișnuită 
mici o ştirbire a textului — care este 
esenţial în gura personagiului d-sale 


— nici o exagerare şi cu totul trans-.: 


format: grima, mersul, gestul tot! Un 
tip nou, un om nou! În final însă 
d-nul Timică sa lăsat în parte in- 
Huenţat de tonul general al spec- 
tacolului și pentru -mici „succese de 


replică a început să-și trădeze. per-. 
sonagiul. De astfel — ne mai având. 


monolog ca în prima parte — era 
torțat de-a lua tonul replicilor par- 
tenerilor cari îi împuneau, astfel « o 


Lai 


„de loan-Victor Vojen 


satiră — totuși a reușit să men- 
ție pitorescul. și discreția comicului, 
a reuşi să se claseze un admirabil 
interpretat al lui Shaw. 
Mărturisesc că! toată cronica noa- 
stra e făcută în silă. E un spectacol 
aşa de definitiv ratat încât orice dis- 
cuție ni se pare absolut inutilă și 
acuzaţiile aduse actorilor sunt  oa- 
recum nedrepte pentrucă asasinul lui 
Shaw este d-nul Soare. Iubim! poli- 
tica reacționară şi anti-comuniste dar 


dl Soare să-și vadă de meserie și 


să lase aceasta pe seaina altorâ. Şi” 


aci — mam făcut o neertată greşeală 
când am scris să-și vadă de meserie” 
când totul ar fi de câștigat — jude- 
când după acest spectacol — dacă 
Sar întâmpla contrarii? 

D-nul Vracea în rolul colonelului! 
Este drept că Shaw ne spune prin 


gura Flizei că dânsul este singurul * 


„gentleman” din piesă şi noi vom 
spune prin condeiul nostru că — 
exceptând pe d-nul Timică — este 
singurul care: a înţeles piesa lui 
Shaw şi şi-au dat seamă ca e la tea- 
tr şi nu la bâlciu. 

Suntem convinsi că la repetiție 
a avut dese conflicte cu d-nul Soare. 
D-nul Vraca prin distincția sa, 
comicul ușor nuanțat, elegant, prin 
felul “cum a conceput: și-a realizat 
întregul personagiu a dat 'o iecţie de 
înaltă artă actorilor colegi, publicului 
iar regizorului cabotin i-a dat lec- 
ţia “că un. actor mai poate avea în 
seamă și demnitate și personalitate 
respectul de sine a însemnat în ge- 
stul de protest. mut dar hotărât al 
d-lui George Vracca respectul pentru 
artă. Ruşine pentru actorii cari mau 
înțeles gestul d-lui Vraca și mau îm- 


prin 


Introducere în francmaso- 


în- 


pus ei spectacolului decența şi 
țelegerea lor! 

Obiceul. de-a ne „bate joc de va- 
lorile general consacrate este obiş- 


nostru. E o dovadă 
totală nepregătire a 


în teatrul. 
mult de 


nuit 
mai 


celor ce conduc! Pentru un actor con- 


ştient problema e simplă! A face tea- 
tru înseamnă a îi stăpân pe un tea- 


tru. şi a da afară cu mătura pe: bu-. 


tonii cinici! 
Se aude d-l: Vracea? 
Decorul. Run în actul |. Am im- 


presia ca l-am ma văzut undeva — 
în vre-o revistă străină! N'ar îi-de mi- 
rare! Contrariul ar fi neobișnuit! In- 
teresantă atmostera de ceaţă londo- 
neză, minunat efect al becurilor de 
gaz cu răze' împrăștiate în pâclă. In- 
teriorul - profesorului pentru un om 


cu atâtea manii cu - atâtea curiozități, 
este prea drept, prea neințelegător: 
Mai ales că  îngrijitoarea e d-rea 
Birks (care în treacât —— zis a fost 
remarcabil schițată) — pe care-o 
simţim cu manii, cu tel de. tel de 
curiozităţi, de  tabieturi. Un apar- 


tament prea anonim care nu se po- 
triveşte de loc originalului” pro= 
jesor — prea puţin personal. Salo- 
nul mamei (deşi doamna Fulda pu- 
tea să-i fie mai bine soţie) de prost 
gust și banal. Probabil făcut - din 
vechi cu ce a costat mai ettin! 

In rezumat un spectacol vulgar, ru- 
şinos, pentru toţi actori, pentru di- 
recția care tolerează, pentru publi- 
cul care râde in loc să tluere. Un 
spectacol trist pentru noi care iubim 
actorii cari credem în ei și îi vedem 
adoptând chiar cei ce nu erau torțaţi 
— prin sițuaţia lor — cultul totalei 
încompetențe şi-a vulgarului pe 


“care îl cred — cheia-succesului. O 


felicitare pentru curajul bărbătesc al 
d-lui Vraca! 


loan Victor Voien. 


neria românească 


Pe tărâm european, - trancmaşone- 
ria a apărut în Anglia — în 1717. So- 
cietate secretă, politică, cu tendinţe 


egalitare. :epublicane şi liber cuge- 
tătaare. , 5 
Tr ansplantată în Franţa, a fost 


răspândită repede și îndemânatec pe 
întregul continent. 

Instrument internațional,  mlădiat 
după inşi şi popoare, scop precis: 
dominaţia mondială. Abilitatea stă în 
organizație, francmasoneria viețuind 
sub toate regimurile politice. 

Naivilor li se înfăţişează sub o 
faţată Organizaţia administrativă — 
singura cunoscută chiar de majorita- 
tea membrilor — e făcută pe baze 
democratice: grupuri denumite loji. 
Acestea sânt împărţite pe naționa- 
lități câte odată. Cosmopolite însă 
de: cele mai multe ori. 

Lojile la rândul “lor constituiesc 
tederații — ex: Marea Loje Naţio- 
nală, Mâărele' Orient etc. 

Comitetul lojii este ales de mem- 
bri — în funcție de majoritatea vo- 
turilor. 

Federaţia lojelor & condusă de un 
consiliu federal, compus din 
zentanţii lojelor, aleşi .pe 
prin vot. 

In fiecare an se schimbă o treime 
din consiliu. 

„Alături de această organizație este 
cea adevărata: a gradelor necunos- 
cută decât de inițiați. | & 

Planul este ingenios și 


trei ani, 


subteran. 


Fiecare grad defineşte și diferen-" 


țiază “treizeci şi trei de societăți 
secrete, suprapusi. 

Trecerea - dela loje de grad infe- 
rior la cea de grad superior nu se 
mai face prin alegere — şistem de- 


mocratic — ci prin captare. 


Prima organizaţie serveşte cret. 
- mască celei” de a -doua.: 
Pentru cei pe cari curiozitatea sau 


ambiţie i-ar face să se intereseze de 


st 


organizația gradelor, 


repre-. 


de Nicolae Andrieș 


există un si- 
mulacru. Practic și rodnic. Care deti- 
nește structural, până la cursivitate, 
societatea. Sunt întrebuințate gra- 
dele fictive sau onorifice. Făcute să 
adoarmă prezenţiile. Să mulțumeas- 
că până la sațietate ambițiile. In 
plasa lor cad politicienii ambitioşi Şi 
militarii imbecili. 

Un punct nevralgic al. secretului: 
origina. 

Draperiile de întuneric se impu- 
neau. Pentru a deruta cercetările. 
Făgaş strâmb şi fals, în slujba că- 
rula munceşte o întreagă literatură 
Pro. 


Un păingeniș de. legende. Cer- 
cetătorul e trecut șiret pe pistele tan- 
teziei bolnave. 

Astfel încercat a se stabili o 
tiliațic a masoneriei din corporaţiile 
de zidari. Așișderi din ordinele sec- 
rete aproximativ religioase —  Bunii 
Templieri din evul Medin, asociaţiile 
secrete ebraice, cultul “secret al zei- 
lor antici. Afirmaţii gratuite — 'lite- 
ratură aproximativă. A 

Cert s'a putut stabili că trancimaso- 
neria a apărut în secolul al optus- 
prezecelea, ca organizație secretă, 
pur politică, cu pronunțat caracter 
anticreştin. 


a? 7 
sa 


După această scurtă trecere în re-. 
vistă, poposim vremelnic la un ca- 


pitol destul “de interesant — cum 
lucrează francmasoneriă. 
Fiecare loje constituie un câmp 


de experiențe restrâns, asupra men- 
talității și psihologiei căruia lucrează 
influența membrilor din' loja “de 
grad superior, cari asistă obligatoriu 
la toate ședințele interiorilor. i 
Marii masoni sunt selecționați din- 
tre cei fanatizați de ideile ocultei. 
Au puterea de sugestie asupra ima- 
sei. Apar, constant şi. seamănă ideile, 


„asigură: 
brilor, “Studierea şi cunoașterea lor!” 


. fanatizare, 


până la obținerea unei mentalități 
uniforme. er 

In momentul când au fost îndea- 
juns formați, întrun anumit spirit, 
sunt trecuţi în loje superioară. Aci, 
acelaș proces continuă ,pe planuri 


diverse. 


roade. Astfel se 
formarea mem- 


Procedeul oferă 
educarea, 


Iniuzarea ideilor masonice — nu- 
mai către cei pregătiți pentru  ac- 
ceptare. Prin aceasta riscurile, cu ur 
membru să trădeze sau să se rupă. 
din angrenajul în care a "fost prins, 
sunt reduse la minimum. 

Organizaţia gradelor formează ca- 
nalul de scurgere al directivelor date 


de puterea ocultă, din vâriul pirami- 


dei masonice, pâna la ultima loje, 
şi de aci mai departe, în straturile 
societăți. i 

Se lucrează prin sugestie şi nu 


prin ordin. 
infiltrată întâi - în 
loje cea mai mare în grad. După 
vine “rândul celei  ime- 
diat interioare. Şi aşa mai departe. 
Pentru reuşita unui astfel de si- 
stem, bazat pe creierea unei 'psiho- 
logii colective, este nevoie . în 
mul rând de un material uman cât 
mai amori, cât mai lipsit de perso- 
nalitate. 


Mentalitatea e 


De aceia, dela primele grade, in- 
tervin practicile ritualului. Practici a 
căror absurditate crește cu fiecare 
grad. Acestea duc la completa atro- 
fiere a spiritului critic. Rup un exem- 
plu edificator: la iniţierea gradului 
trei, unins se găseşte într'un sicriu. 
E tras de un deget dela mână, pro- 
nunțându-se Mac-benac!... 

Pentru acceptarea ideilor 
ce, mai uşor se obisnuiește și ini- 
țierea simbolică. 


Scopul. — Tot acest aparat greoi, 
care anchilozează progresiv şi sigur, 
tot acest sistem de difuzare a ideilor, 
de formare a unei opinii publice, 
depășește limitele unei vieți de oni 

Intrebarea vehiculează cu natura-- 
leță în prim plan: scopul urmărit? 


Studiind dela originile ei, ideile 
pe_care le-a lansat masonerie con- 
-statăm: individualism liber cugetă- 
tor, democraţie, republicanism. 

Tendinţele de realizare: republici, 
confederaţii și Statele unite ale lu- 
mii, pe baze democratice — drept. 
scop suprem. 


Acestea numai aparent însă. 
Democrația masoneriei e desmin= 
țită de însăși organizația ei — am 
dovedit-o mai 'sus- 
__ Republica universală nu e la rân- 
ru-i decât instrument, și nu scop. 
In sprijinul acestei afirmații stau 
documente iretutabile: Hante Vente, 
luminaţii ete. Nu pot insista, rân- 
durile de faţa constituind o lucrare 
schematică, informativă, neliterară. - 
Deasupra masoneriei acesteia stă 
adevărata putere ocultă pe care do- 
cumentele amintite o: desvâluie. 


* 


principii,  maso- 
acționeze direct 


Contorm acestor 
neria a început să 


şi asidu, asupra opiniei publice, dela 


apariția ei. 
O avalanșă de evenimente. 


In loji sa elaborat întreaga idea-- 
logie e secolului al optusprezecelea, 
premergătoare primei realizări îaso- 
nice. — revoluţia dela 1789. 


„ Ceiace apare, la prima vedere, ca 


rezultat al filosofiei unor personali- 
tăți independente, cu mult ascendent 


asupra contemporanilor, nu este în 


realitate decât acțiunea concentrată a 
membrilor trancmasoneriei. Dovada: 
taţi erau masoni în aceiaș „loje — 
Diderot, Voltaire etc. 


După un secol deabia, 
aflat că revoluția amintită, a fost 
opera masoneriei. Căci opinia. fiind 
complet formată pentru -a-i accepta 
ideite, francmasoneria şi-o îevendică.! 


„„teontinuara în pag. 7-a) 


pri-. 


masoni- 


E: 
h 


lumea sii 


ae 


'A“îi sau a nu Îi... roșu. 

Aceasta e problematica politică: a 
amor tineri intelectuali români. A 
fi sau nu a fi... erou roșu. 


Aceasta e întrebarea chinuitoare, a 
moluscelor „autohtone devenite subit 
incandescente. : 


„Şi pentrucă pasiunile politice, do- 
mină mai îrenetic ca niciodată spi- 
ritul epocei noastre, vom schița psi- 
hologia marilor anonimi iluminaţi, 
cari amenință ordinea statului _no- 
stru infirm. 


Afinități cu mistica ' au paitrucă 
deliberează hamletian „Dacă nu în- 
semn niinic, pot să risc ceeace nu 
am.” 

Rivarol afirma pela 1795 -un ade- 
văr ' învariabil „revoluționar de ine 
omul care se simte ia Pănie pe stra- 


dă, decât la el acasă. 
Nu antidemocratismul său îl de- 
termina să enunțe un adevăr isto- 


ric permanent, ci cunoașterea pro- 
fundă a psihologiei dezaxaţilor, inu- 
tililor. 

Cine sunt iluminaţii doctrinei co- 
muniste? Cine sunt eroii în Româ- 
mia? A 

Toţi 
seral și liceal, 


nautragiaţii învățământului 
toate nevertebratele. 


Destrămaţi, își: plimbă nostalgia 
minoră și revoluționară din bar în 
bar, din cinema în cinema (biblio- 
teci nu există pentru ei, pentrucă 
sunt burgheze și le repugnă), 
când. se ceartă cu. paznicii ordinei 
publice,  amenintându-i cu flamura 
roşie, aceştia calmi, bine pregătiţi 
în doctrine politice, nu le îac ser- 


viciul să-i conducă nici la p:e- 
fectură și spre marea lor despe- 
rare li 


se refuză astfel martirul! 


sau un 


"Dacă un chelner. stilat 
muncitor indulgent le întinde o mâ- 
nă, ' devin” reformatori și văd o in- 


dicație de solidaritate “cu massele 
Proiiăgă: 
Pe "aceşti dezorientaţi, îi crava- 


şează un dor de. publicițate, o. sete 
năpraznică de a evada din anoni- 
mat. 


Vor să fie teribili, asasini, își în- 
grozesc părinții, își torturzază aman- 
tele (dacă au) fac să leșine pe 
ascendenți. si 

Atâtea drame domestice! 

Unii au fugit prin mânăstiri pen- 
tru o interiorizare eroică şi defini- 
tivă. i: : 

S'au bătut cu călugării, ș'au lă- 
sat barbă, cioc şi alte ornamente 
lioroase dar desgustaţi de anonimat 
au fugit din ortodoxia religioasă. 

Saltul din creștinism l-au făcut 
ușor cum schimbi o ţigară. 


"O credinţă nu se smulge într'o 
noapte din suflet. O convertire, e 
durere, lacrimă și uneori moarte. 

Când trăești o idee, nu o vor- 
bești, când devine sânge, flacară și 
nervi, nu o abandonezi ca pe o ca- 
stană arsă care frige- 

"O credință 'transfigurează o exi- 
stență. E dorință exasperată de în- 
ălțare sufletească, de depășire. 


Comunism în România? 


Desigur! Dece să nu avem şi noi 
„comuniştii noştri?” Ştiu ei ce vor? 
Ştiu ei ce.e „aia” doctrină? Există 
un comunism de salon cu :nonoclu şi 
ghetre albe, care impresionează ini- 
ma de pergament a doamnelor di- 
stinse. y 

Există un comunism dela 5—7 în 
garsoniere față de o grizetă inti- 


le inima au i sp z + 


de Victor Stoe., 


midată. ni 

Există un comunism lichidat comic 
cu declaraţii de dragoste capitalistă, 
: la circumscripții polițienești. 
„„Valeţii lui Marx au 19—20 de ani, 
donjuanii egalităţii + economice și 
politice, deocamdată flirtează cu. eco- 
nomia burgheză, îl savurează civi- 
zaţia, îşi stilează manierele şi _ori- 
gina şi numele plebeian, să facă 
figură: bună. în. societatea roşie. 

Capitalul trebuie distruş' când nu-l 
ai. 

Egala lui repartiție 
de opoziţi2. 

Măscărici de bâlciu! Eroi de du- 
zină, de cameră. 

Câteva elemente minoritare sti- 
pendiate de Kremlin, oameni 'de 
friscă şi plastilină,; câteva jumătăţi de 
doctrinari minori, formează plutoa- 
nele de asalt ale fanaticilor conver- 
tiți la formula „scoală tu, să stau eu.” 


un postulat 


O viziune superioară despre viaţă 
vă frământă? Rusia? In Rusie e te- 
roare .Acolo se experimentează o 
utopie cu mitralierele și carabinele 
G. P. U.-lui — dar în Rusia mai e 
ceva! Un Stalin și oameni ca Stalin! 

Şi un Stalin, e un erou în îelul 
lui! 


A cunoscut toate temniţele ţariste, 
a cunoscut drumurile de moarte ale 
Siberiei şi poartă și acum: în carne 
și suflet lovituri de nagaică. 

Şi 18 ani de temnița cu tot atâ- 
tea evadări, au luminat un suflet. 

Comunismul, hitlerisinul şi fascis- 
mul, înseamnă nu atât doctrină se- 
ducătoare, cât oameni fără petec>, 
temperamente  năpraznice, voințe 
implacabile. Mi-2 scârbă când pri- 
visc moluscel= „autohtone, voluntarii 
lui Voroșilov. 

d Victor Stoe. 


Ceaţă pe epoleţi 


Imi amintesc demult, sunt ani 
atunci! Eram cu toți cei de-o vâr- 
stă astăzi niște copii micuțe cu ghioz- 
dan în spate. Dacă în cale întâlneam 
vre-un preot bătrân ne dădeam cu 
respect la o parte lasându-i loc să 
treacă şi 'spuneam cu glas tare - 
scotând grăbit șapia — sărut mâ- 
na!”? 


Fericirea noastră era să întâlnim 
însă vre-un militar, vre-un ofițer! 

Când la colțul străzii apărea vre- 
un mândru roșior cu aer marţial, 
bombând cu  semeţie pieptul, ne 
_opream pe loc, lipeam ghetuțele. în 
poziție de „drepţi” și — cu obrajii 
îmbujoraţi “ca para locului — salu- 
tam soldăteşte. Şi eram mândru când 
falnicul roşior ne răspundea zâm- 
bind. 


Dar când întâlneam 
Ziua aceea mare 0 însemnam cu 
roşu în calendarul inimilor noastre. 
Cel ce purta uniforma cu stele și 
Mireturi aurite ne apărea ca 0 ființă 
unică, deasupra celorlalți muritori de 
rând, apărea ca un idol. 


un general! 


Şi-a venit, războiul şi minunea sa 
implinit! Idolii copiilor au devenit 
idolii neamului! Primele comunicate 
oficial ne-au vestit că generalii. — 
“Praporgescu, Dragalina, au căzut se- 
cerați de gloanţele dușmane ca niște 
eroi, în piima linie! 


„Pentru copiii de atunci sa aprins 
în acea clipă pe „aurul epoleților o 
flacără sfântă care a pătruns inimile 
de evlavie şi admirație. : 


„lată însă că de câtăva vreme, .cu 
„0, regularitate obsedantă, în . colții 
dip dreapta al paginei 4-a din cel mai 
mare cotidian apare zilnic la rubri- 
ca informațiilor câte "o:iştire- despre 
armată „Fraude”. Acesta este tit- 


de” 


lul scurt dar sugestiv.: 

Fraude! Un domn căpitan — 
sierul regimentului —” 
atâtea sute de mi de lei, un domn 
locotenent de conivență cu plutonie- 
ri a falşiticat niște facturi.  Baga- 
tele! Fleacuri! In țara asta unde ne- 
am. obişnuit cu furturi de zeci de 
milioane ce contează acolo câteva 
zeci sau sute de mii? Așa că foarte 
curând 'se obișnuiră oamenii cu ideea 
că buțiile bipede, costumate în ofi- 
țeri de administrație își rotunjesc 
pântecele din hrana zilnică a trupei. 
Şi se - părea că toate vor reintra 
normal. Rar câteodată vre-un glu- 
meț care mai citea despre vre-o 
fraud? risca — dar mai mult pentru 
sine — câte-o reflecţie: — „barem 
daca furat, să fi furat cumsecade!" 


ca- 


Cum cantitatea  „cumsecade” era 
deobicei reprezentată prin sumele 
obişnuite de Boilă fapta anonimu- 


lui căpitan apărea o glumă banală și 
capitolul „Fraudelor” deveni în cu: 


rând capitolul cel mai insipid din 
întreg ziarul. 
Da epoleţii de argint — cu ori- 


câte stele ar mai fi presărațe — 
niciodată mau avut prea multă tre- 
cer: „Administraţii” au. fost întot- 
deaună ca un fel de civili în ar- 
mată : 


De mare prestigiu se bucurau! în 
ochii mulțimii paşnice şi neînzestra- 
te cu virtuţi războinice aviația şi 
marina! Când se aude pe 'cer zbâr- 
nâitul unui aeroplan fiecare! se d- 


preşte 'locului,: căută curios — sucin- 


du-și gâtul! în toate: părțile — pa- 
săfea cu ochetari' tricolor şi fiecăre 


se” simte gândind'la îndrăzneală se- 
menului- diir văzduh - un biet piăton” 
anonim, “căriiia ” niciodată! nu-i "Va în? 
"dat să cucerească înălțimea cerurilor 


a delapidat, 


de loan-Victor Vojen 


Când pe Calea Victoriei sau 
pe cheiul dela Constanţa 
nostalgicii plutitori își leagănă ele- 
gant silueta ce față nu sa simțit prin- 
prinsă de farmecul pantalonul alb şi-a 
hainei cu nasturi cu ancoră? Ce ini- 
mă nu sa infiorat gândind la no- 
stalgia porturilor cu nume exotice? 
schimbat, 


Şi cum vremurile sau 


- Sau schimbat şi idolii pruncilor. din 


zilele noastre! Visurile liceenilor sunt 
populate. astăzi de eroii aerului și 
ai mărilor! 4 


lată însă că dela o vreme — de 
astă dată chiar pe prima pagină a 
aceleiaş mare cotidian — cu literile 
cele mai negre și mai apăsate apar 
diferite titluri senzaţionale: Frau- 
dele dela aviaţie! Fraudele dela ma- 
rină!” “Toate ziarele le consacră co- 
loane întregi, în parlament cei ce 
şi-ai făcut un crez din a stârpi pră- 
dătorii avutului public au adus date 
precise, citre, au dat şi "nume; nu- 
me strălucite, numele celor cu epo- 
leţii -cel mai auriţi şi. mai înstelaţi! 
Toţi sau minunat, mulți sau re- 
voltat: „Nu se poate” spuneau 
unii „mu e cu putință? — alţii 
— ;/Comandotul cutare?” — ,Contra- 
amiralul, cutare?...” Totuş articolele 
au continuat cu mai multă înversu- 
nare și cu mai multă precizie. Zeci 
de milioane de lei rupți zilnic din 
pâinea  săracului, zeci de milioane 
cu -cari trebuiau să se făurească sto- 
luri de avioane cari 'să întunece lu- 
mina soarelui, cari să dea cetățeariu- 
lui spăimiântat de: construirea miilor 
de' aparate: vrăjmâșe — sigurânța i 
va fi păzit au fost frate! 

De cine?ti” Cum?! Ni un răs- 
puns, nici o  lămurire.. Cei, „datori, 
să - ăspundă au tăcut său — Şi mai 
răa — “au Yăspuns îngâimat, bolbo- 
rosind nelămurit. 


lia 3 rm 


stiam pi ci hală ei na a 


“inconștiența 
pentrică 


Dar îndrăzneala sau 
- lichelei ” este formidabilă, 


>" simbriaşul” "Dreptății", "otil" care 


sa gudurat pe lângă d-l Virgil Mad- 
gearu,, omul care a primit la Berlin 
40.000: de lei' din banii statului 'ro- 
mân, Omul care şi-a! 'schimbat ideile, 
'atitudinea și numele ' odată - cu cio- 
rapii, iată ce- îndrăznește + să scrie 
în noua revistă apărută: 

pu îndepărtarea  defimilivă a 
noro dului dela conducerea reală și 
generalizată, angajarea unor stipen- 
diați, căre în schimbul a treizeci de 
argimți şi a unor  onorarii fac cu 
schimbul slujba comanditarilor  (ca- 
zul -d-lui Petre Pandrea la „Drepta- 
tea“.) amăgind plebea prin arunca- 
rea în ochi a prafului politic real 
tor și mincinos. 

Lupta politică contimporană ro- 
mâmă este o rivalitate de lachei. Nu 
e luptă: de programe și reforme, ci 
lupta unei supraproducții de lachei 
(atitudinea d-lui Petre Pandrea faţă 
de d-l Virgil Madgearu este exemplul 
umilinţei de lacheu) pentru “servirea 
stăpânilor în schimbul  simbriei şi 
şi pentru înşelarea mulțimilor“. 

Ei bine cred că -o- asemenea 
mostră de inconștiență întrece orice 
măsură. 

Domnilor .dela „Stânga”; ați tă- 
cut o revistă bună sau rea, cu rost 


” (continuare din p: pag |) 


“i 


o lichea. de stânga + 


sp pg 200 a e mi A 


Sau fără rost “asta! nu ihportă. Sun- 
teți însă “acolo "o serie. de oam:ni 
ciimsecăde, “ce ați avut nevoe de 
lichele? Nu credeți că cel: puțin noi 
ăștia tinerii avem datoria să boico; 
tăm lichelele? : i 
Evident nici: unul din noi nu: este 
sfânt! A 

Toți am: evoluat, 
organic. 

Și eu am crezut ia un moment dat 
că un om de dreapta poate activa' la 
liberali: şi “nu-i exclus ca peste: un 
an,. doi sau cinci să 'fiu țărănist; 'so- 
cialist: sau comunist. : 

Fiți siguri însă că aceste intaia 
schimbări de “atitudini ar fi 'rezulta- 
tul unei evoluții normale şi nu a vinei 
toane pe care o  exteriorizezi .cu 
cinism. și dezinvoltură. : 

Și acum iubite Petre Marcu, Petre 
Marcu-Balș, * Petre Pandrea, Petre 
Marcu şi iar Petre Pandrea te pără- 
sese fără supărare, cu satisfacția, pla- 
tonică evident, de ați fi spuspe nume. 
Și dacă voi mai avea plăcerea să ur- 
măresc o nouă evoluție elegantă, da- 
că te voi vedea mâine poimâne de- 
putat, subsecretar de stat sau pre- 
fect de poliție — povestea lui: Co- 
riolan Drăgănescu — îmi voi repeta 
satisfacția platonică de ați spune din. 
nou pe nume, adică pur și simplu: 
lichea. M. Polihroniade. 


dar am cva 


[itrodăcără. in francmasoneria 


românească 


(continuare din pag. VIl-a) 


public, ca pe cel mai mare titlu de 
glorie. 

Tot ce urmat se ştie. 

Şi acest tot, toate revoluțiile, toate 
republicile, au 
acelaș sistem. 

Filosofia individualistă sa dovedit 
a. fi cel mai puternic instrument de 


Și marina! Câtor ofiţeri superiori 
nu li s'a adus — dela însăși tribuna 
parlamentului - acuzația de „,turt?? 
Câţi din cei, cari 'au făcut parte din 
comisiile. trimise în străinătate — în 
Italia — mau fost acuzaţi de-a îi 
primit din şantiere vase vechi, epape 
cari troznesc din încheturi și prin 
cari uleiul se scurge, ca printr'o co- 
paie crăpată? — Și iarăș nici un 
răspuns, nici o lămurire! 

Dar atunci în cugetul celor mulți 
și necunoscători ai secretelor zeilor 


sa strecurat bănuiala. Sau gândit 
că cei ce nu răspund „nu pot să 
răspundă, au avut cu toţii senza- 


ţia curioasă că este în toată această 
afacere ceva turbure, ceva nelămu- 
rit, că pe aurul strălucitor ai epoleți- 
lor 'instelați sa așternut un fel de 
pâclă o ceată! 

Și dacă priviri departe peste gra- 
nițe ne prinde spaima. Peste tot în 


Italia, în Germania, în toate țările 
unde  anarhia distrugătoare de or- 
dine -a fost înfrântă salvarea a ve- 


nit toemai dela cei ce-au purtat epo- 
leți, dela cei ce-au păstrat în ei 
—- din anii de front — spiritul de 
ordine şi disciplină religia sacriti- 
ciului pentru patrie! Şi ori unde, pe 
măsură ce apare tot mai clară ade- 
vărata fată a nevutincioșilor din palatul 
păcii dela Geneva speranţa tuturor ci- 
lor conștienți, tuturor celor cari pre- 
simt tragicul zilelor ce vor veni se 
îndreptă cu încredere spre epoleti. 
Țările mici ca și “cele mari, 'cele vic- 
torioase ca şi cele învinse fac toate 
sforţările,” toate sacriticiile să' înaițe 
cât mai sus prestigiul epoleților. In 
toată lumea asistăm la lustruirea epo- 
leţilor căci toate naţiunile au învăţat 
din exemplul Rusiei că fireturile pe 
cari a prins rugina uşor pot fi rup- 
te şi călcate în picioare. | 

Şi aceasta  însemnează sfârșitul 
unei lumi şi — al unui neam! Şi vă- 
zând ceața. turbure care întunecă 


sclipirea epoleților. noștri nu ne: pu- E 


„tem, ascunde „An gând. e el 
Presiiabiie, ligubră! | ( 
zaț be n. “Moan Victor Vojen.. 


fost pregătite după » 


desagregare socială. Lupia omului 
contra omului. Deslănţuirea, până la 
întricoșător, a poftelor. Anihilarea 
oricărei discipline spirituale. 

Toţi cei cari au stat potrivnic cu- 
rentului de disoluție pornit din loji, 
au tost literalmente distruși. Căci nu- 
mai așa se putea ajunge la obține- 
rea „unei mase _amorte. şi imbecile, 
asupra căreia masoneria să-și instau- 
reze dictatura. 


Pentru masonerie: 

Tradiţia, ideia de rasă, ideia de 
naționalitate, sunt prejudecăţi; 

armata: o barbarie inutilă; 

credința: fanatism orb, încătușare 
a gândirii; 

monarhia: tormă de guve:nământ 
perimată, tiranie. 

Toate — vestigii ale unui trecut 
nenorocit, cari trebuiesc distruse. 

Și lupta nu a încetat e clipă. Pe 
toate fronturile. 

Membrii tormați în această ideo- 
logie, sunt așezați în întregul orga- 
nism vital al Statului. 

Datorită acestora, parlamente ma- 
sonice au distrus Biserica Franței, 


Spaniei etc. 

La fel învățământul e talsiticat — 
pentru a forma copii în spiritul 
„nou”, pentru a-i face să disprețuias- 
că trecutul ţărilor, să le fie rușine 
de el, ca de o epocă de cumplit ob- 
scurantism. Relativ la aceasta reco- 
mand cititorului ancheta ziarului 
„Ami du Peuple” și directivele In- 
stitutului Internațional de cooperări 
intelectuale, operă masonică de pe 
lângă cealaltă, Societatea Naţiunilor. 

Ca să insist asupra presei, ar fi 
inutil.  Documentarea stă la înde- 
mâna tuturor. 


Inainte de a încheia acest articol 
țin, să amintesc că, în atară de 
modul obișnuit de acţionare, pe cale 
de sugestie colectivă, de” modelare 
a psihologiei, când evenimentul se. 


/ 


precipită, când fermentul aruncat de 


loji a lucrat deajuns, tot loja conduce. 
acțiunea, organizează revoluţia care 
trebuie să distrugă tot. Editicatoare 


revoluția “dela 1789, şi cele „contem- Să 


porane. Enumerăm cronologic: Tevo-.. 


luția junilor turci — 1005; 'nortu: 
gheză — 1910; rusească — 1917; ger 
mană şi “austro-ungară —. 
1919; spaniolă — 1931. să 


românească. Dar aceastea 
măr viitor. 


- tuală. 


Rădăcinile spiritului revoluţionar. 
în ethosul şi cultura rusă 


Imcercând să determinăm acolo 
+mde există și vorbește faptul re- 
voluționar, suntem  couduși me- 
iodic să pătrundem cât mai 
mult în sensul adâncimii în 
ethosul și cultura rusă, — adică acolo 
unde actualmente își ailă centrul 
mondial această spiiitualita e. Vom 
cerceta deci puterile acestui etlos în 
lirea lor și <ensurile spirituale ce se 
deschid  polarizându-i propria cul- 
tură, mobilizându-o ca atare. 

Văzut fiind cadrul restrâns în cae 
suntem ținuți a publica acestea, joi- 
mula va fi globală și materialul de 
susținere a tezelor numai amintit. 
In schimb, gândul câre luptă aici 
având o structură dialectică, își a:e 
siguranțele cele mai mari în el în- 
suși. 

Primind în faţă, printro  intoar- 
cere pe linia istorică numai de câţiva 
ani, momentul de ajungere al cul- 
turii. rusești din mijlocul deceniului 
al doilea al veacului nostru — mo- 
ment ultim în înțelesul seriilor pro- 
cesuale și ritmului de civilizaţie în- 
cepute cu hotărâre și viziune isto- 
rică de către Petru cel Mare la în- 
ceputul celui de al XVIII-lea secol 
şi continuate imediat până la mijlo- 
cul deceniului de către Nicolae | 
Pavlovici, care-i succede la împără- 
ție, și care prima oară pune să se 
întindă o linie terată de drum între 
cele souă cașitale ale imperului —, 
nu putem să nu simțim împreună csu 
un G. Fedotov, că „procesul rus este 
compietan:ente isprăvit. Revoluţia a 
încheiat socoteala și a tras 

Este vorba de un sfârșit metafi- 
zic în timp, de o plinire a vremii, 
de un termen spiritual, — cât și 
despre unul structural. Ceiace în- 
semnează, pe de o parte, tă sensu- 
rile spirituale ale acestei cultuii își 
ailă dezlegarea și rodul di:ect în 
faptul revoluţiei, unde conduc, — 
iar pe de alta, că însăși structura, 
mortolog e și substanță constitutive, 
care a dăinuit până în pragul revo- 
luției, încetează a frgai îi actuală, lă- 
sând locul unei alteia. In sensul ace- 
sta, ceiace a fost cultura rusă prere- 
voluționară însemnează un ciclu în- 
treg de existență, o evoluție în- 
cheiată. 

Astfel, are deplină dreptate ace- 
gânditor rus să se plângă de 
faptul că „occidentul consideră pe 
nedrept, vechea Rusie drept o țară 
barbară, cu toate că dăruită cu toate 
darurile. Noi, cari o cunoaștem mai 
bine, vedem în ea țara unei culturi 
bogate, rafinate şi deja decadente.” 
Şi mai observă — e de mare sem- 
nificație afirmaţia! — că „niciodată 
încă Rusia nu  trăese o viață așa 
de înfloritoare, atât de saturată de 
cultură, ca aceia care precede răz- 
boiul.” Fapt care materialmente nu 
poate ti escamotat, pe de o parte, 
iar pe de alta veriticând părerea cu- 
rentă și adevărată, că revoluțiile 
sunt în primul rând atitudini şi stări 
spirituale şi, ca atare, se cer cu ne- 
cesitate pregătite pe tărâm cultural, 
acolo adică unde în înțeles creștin 
şi european își află: în bună parte 
manifestare aspiraţiile și nevoile du- 
hovnicești. 

Cultură însemnează morfologie or- 
panică, sensuri și substanță spiri- 
Slujirea celei mai complexe 
morfologii a apurcului european, așa 
cum au făcut-o Rușii acum câteva 
veacuri, — aderarea deci a propriei 
lor substanțe spirituale la cultura eu- 


laș 


-ropeană a timpului în cea mai în- 


altă treaptă a sa, este un fapt isto- 
fic de necontestat. Al doilea este 
aflarea în acest cadru a sensurilor 
proprii de ethos, convertirea comple- 
xului morfologic propriei lor ființe 


“structurale şi învers, până la o su- 


"ficientă adaptare; și, 


în sfârșit, răs- 


-pumsul autentic şi complementar prin 
originală creaţie proprie, pe care l-a 
dat Europei culturale. Astfel, în tot 


soldu.”. 


“litatea culturii, 


ceiace se chiamă cultură: în artă — 
să ne gândim la muzică „la dans, la 
arhitectură și literatură —; în știință 
—  Hlologie, matematici, ciimie, pisi- 
hologie — ;în filosofie — netalizică 
și teoria cunoașterii, — ethosul rus 
frământă și redecă în lumina piscu- 
rilor înalte  propria-le faptă crea- 
toare de valori culturale. Faptă și va- 
lori pe cari apusul cu zeci de vearuri 
culturale înainte, le primeşte cu gra- 
titudine,  neputându-le nici îrlocui, 
nici depăși: poartă înălțime şi ori- 
ginalitate .Este impresionant cun: au 
putut ruşii folosi timpul spre a da 
o replică ce li se cerea! Fiindcă nete- 
găduit că Mme de Stacl avea drep- 
tate când în 1800 constata duiă o că- 
lătorie în surghiun prin Rusia, unde 
a tost, ca inamică personală a lui 
Napoleon Bonaparte, primită de că- 
tre Alexandru și toată noblețea isto- 
rică și spirituală din jurul curții: 
„Les  Russes n'ont eu; jusqwă pre- 
sent, Vhommes de genie que pour 
la carritre militaire; dans tous les 
autres arts ils ne sont qwimi- 
tateurs.”” —  Ceiace iînsemnează că 
cel mai favorabil mediu pe care să- 
mânța culturală apusean europene l-a 
putut afla spre răsărit a fost me- 
diul etnic al lumii ruzești. 

Elementele de cultură îniprumu- 
tate din apus ai căzut întrun ethos 
saturat şi pasibil de cristaliza:e prin 
ele. Ceiace a provocat mirarea, reve- 
laţia apusului în fața fenomenului rus 
a fost în aceiaşi măsură originalitatea 
sa cât și marea putere de manife- 
stare, hogăţia, adâncimea şi genero- 
zitatea acestui ethos; și în primul 
rând al doilea rând de caractere. 
Germenii unei culturi îndelung ex- 
ploatate sunt astfel depăşiţi întru atât 
cât capacitate de valori, prin împlân- 
tarea lor în marele lighean slav. lar 
în chipul acesta două etosuri atât 
de adânc deosebite geografic și isto- 
ric se întâlnesc în acelaș moment 
cultural, şi anume, pe treptele celei 
mai înalte culturi. Atâta timp cât Ru- 
sia a căutat să pătrundă în Europa 
prin exterior, cucerind-o teritorial, nu 
a putut reuși, i-a izbândit încă par- 
ticiparea prin cultură la Europa. 
Participă astfel la cele bune ca şi la 
cele rele ale Apuzirui european. 

Prin asta nu susţinem că Rusia 
intră exclusiv și definitiv în Europa, 
ci numai că participă esențial la 
dânsa; de care a fost chemată la 
cultură și civilizaţie și .căreia-i ofe- 
ră la rându-i o originală și proprie 
cultură, după cum şi o nouă for- 
mulă de civilizaţie, — aceia pe care 
a instituit-o revoluția sovietică. Iar 
în toată încercarea sa ca atare eto- 
sul rus este autentic. 

Pentruca însă, germenii de cul- 
tură și civilizație .ai apusului să se 
poată face, a trebuit cu necesitate 
ca mediul rus să prezinte elemente 
de viață asemenea aceluia dintâi, 
cari au stabilit astfel primul plan 
de unitate, — prin asemănare. Si- 
tuatie de început în care stăpânea 
centrul dinamic apusean. Acestei pri- 
me perioade i-a urmat încă, prin re- 
voluție proprie, momentul dinamie 
rus. în care acest ethos slav din 
răsărit p-edomină. răsrunzând ast- 
fel complementar Apusului. + echili- 
brând Europa apuseană psihologi- 
cește, logic și ontologic. Faptul apa- 
re cu evidență imediat ce părăsim 
unghiul de. vedere relativ. și uma- 
nist de judecată, începând a privi 
nu numai o morfologie culturală- 
socială determinată în vreme și în 
loc, ci esențial și absolut, prin rea- 
sensurile și echili- 
brul metafizic al popoarelor europene 
în ele și între ele. Arta presupune 
o priză imediată la Kairos într'o 
structură unitară cu aceia la Logos, 
adică nu așa cum o justifică și pro- 
gramează parțial un Paul Tillich, 
astăzi. lar punctul de vedere din care 
discriminăm deschide o viziune şi o 


de Paul Costin Deleanu 


prizmă esenţial spirituală, originar 
creștină și specific rusească în acelaș 
timp, ortodoxă deci. Insă absolut ne- 
cesară spre a putea ctprinde îor- 
mula de apocaliptic tragic de care 
este subîntins şi-o exprimă în zilele 
noastre mai cu seamă poporul rus. 

Așa privind, după cum atirmam 
mai înainte, formula de civilizaţie și 
cultură colectivistă pe care revoluția 
rusă a pregătit-o și realizat-o, apare 
drept complement istoric și deci me- 
tafizic, social ca și psihologic, eco- 
nomic și estetic a celei dintâi mari 
tormuli revoluționare europene, dela 
1789, franceză şi individualistă, 
capitalistă şi burgheză aceia. Cine 
sar incumeta să scrie în acest sens 
nu o psihoanaliză ci o *fenomenolo- 


gie a spirițului curopean? — Sar 


putea arăta, dacă sar putea delimita 
un plan convenabil al cercetării, cum 
spiritul revoluționar pătrunde  din- 
spre apus către răsărit şi acum cearcă 
să atace ethos-uri succesive, cum în- 
să nici unul nu poate da un răspuns 
complementar strigătului dela 1789; 
fie din lipsă de capacitate de valori, 
fie din încapacitate culturală, fie de- 
viind sensul revoluției sociale  în- 
irunele oportun naţionale: realizăzi 
de unități şi neatârnări național-sta- 
tale. Se întâmplă în chipul acesta o 
succesiune de izbucniri fals revolu- 
ționare, inautentic ca atare și super- 
ficiale, sub a cărora mască se împli- 
nesc interese de rassă, precis şi nor- 
mal politice, economice și chiar cul- 
turale pe linia istoriei tradițional are- 
voluționare, — în timp şi pe măsură 
ce originara izbucnire revoluționară 
se pierde întrun ritm din ce în ce 
mai slăbit, spiritul ei întunecând su- 
perticial împrejur: — pe rază mare, 


însă fără a reuși să pătrundă în 
adâncimi. 
Un singur mediu răsăritean s'a 


deschis direct spiritualicește către re- 
volutie şi a primit-o. Spiritualitatea 
aceştui ethos este interesantă deci 
sub acest unghiu- de vedere și de 
aceia o vom căuta în cultură mai 


“mult, şi mai puțin în civilizație. la: 


acolo nu vom cerceta morfologia ca 
structură pur și simplu fenomenică, 
neavând personal o viziune umani- 
stă asupra. realității; nici nu vom 
explora un unghiu de vedere sub- 
stanțial, fiind mult mai greu rele- 
vant, cu toate că mult mai temei- 
nic atunci când-ajunge pe planul 
argumentului, ci vom desprinde dea- 
dreptul sensurile. acelei culturi; adi- 
că — propriu zis —, sensurile ei 
spirituale... Urmărim astfel „spiritua- 
litatea care se manifestă în cultură”, 
cum precizează undeva N. Berdiaev. 

Un ethos adânc pătruns de creş- 
tinism și de monarhie, care are în- 
să în sine și nestăpănită ispită de 
a-și depăși în formulă doctrinară ca 
și în fapt spiritual, ontologic, atât 
religia cât și forma politică; dogmele 
și tradiția, aşezarea şi ideologia. 
Astfel, Biserica este măcinată con- 
tinuu de erezie sub cele mai bogat — 
diverse forme, de ateism propriu-zis 
sau de o conștiință a unicității şi 
extraordinarei,  excepționalei impor- 
tanțe a rostului creștin pe care po- 
porul rus îl are și îndeplinește între 
celelalte neamuri. De unde un or- 
goliu spiritual specific şi de aceiași 
natură cu cel iudaic. Îndicație pre- 
cisă pentru revoluţie „căci numai po- 
poarele orgolioase întreprind Trevo- 


luții. 
lar monarhiei i se ridică împo- 
triva, cearcă a i se substitui: sau 


o teocrație iudaică, sau o cezaropa- 
pie — pe de o parte —; o viziune 
laică şi  contractualist-republicană, 
aşa cum a fost atinsă în fapt prin 
bolşevismul soviețic —' pe de altă 
parte —; sau, înstârşit, o atitudine 
de nihilism-anarhism  (Stirner-Baku- 
nin), care în' fond însemnează o pro- 


- cedare  diabolică- față” de lume” cu 


pretenția că va avea drept urmare 


Tip. „Corvin. Str. Gen. Dona 2% 


CRON NICA 


organică, ontologică, înstaurarea unei 
stări raice pe pământ. 

Ethos al opozițiilor extreme, al 
maximei oscitalii pendulare, al con- 
trariilor tragice,  —  pasterile-i țâş- 
nesc amestecate: bune cu rele îm- 
pletite. Năvalnică frământare a ace- 
stui pământ, ethos și antropologii 
slave, în care omul se află la fel de 
puternic solicitat şi ținut atât. de că- 
tre o unitate în virtute cu semenii 
şi cu Dumnezeu, cât și de aceia a 
viciului, a diabolicului, a păcatului! 
In care comunitatea în Antihrist apa- 
re tot atât de tare ca cea a lui Hri- 
stos. Unde, într'o paradoxală  dia- 
lectică — în fond, propriu zis o dia- 
lectică — țarul cu cât mai sângeros 
și plin de tot soiul de păcate, cu atâta 
trebuia să îi fost, era bănuit, consi- 
derat, ca mai sfânt. Pentrucă numai 
sfânt fiind, sar mai putea mântui 
cu atât amar de păcate. 

Insuşi întregul fapt al culturii este 
hotărât subîntins contradictoriu: o 
intenție şi goană frenetică, :nagică 
spre intens cultural şi una în sens 
spus, către acultural și distrugere de 
realizări culturale trecute. lar ima- 
nent momentului cultural stă germe- 
nele sfărâmării oricărei ordini și hie- 
rarhii. „Un anarhism singular este 
propriu Rușilor”, gândește Berdiaev. 
Ceiace însemnează în planul econo: 
miei lumii de aci ca şi în acela al 
lumii de dincolo, în plan spiritual, 
ca și politic, incapacitatea păstrării 
și folosirii unor aşezări de struc- 
tură spaţialo-temporală existente la 
un moment dat în cel următor, — 
remediind lipsurile inerente oricărei 
aşezări atari întrucât este în firea 
lucrurilor acelora exterioritatea, în 
chip exterior, iar întrucât faptele cu- 
prind o interioritate spirituală, reme- 
diind pe această linie, cu puteri și 
atitudine interioare. Contundând atât 
în ordinea realităților spirituale cât 
şi în aceia a așezărilor fenomenic so- 
ciale interioritatea lor cu exteriorita- 
tea și procedând instinct și împur 
sau deadreptul als  atitudinal, se 
recurge la revoluţie, adică la tor- 
area prin exterior și cantitativ, prin 
libertate, — schimbarea unor calități 
negative, a unor nonvalori în valori 
adevărate, — a răului în bine. 

Incapacitatea de echilibru stabil cu 
sens meliorist în politică și atitudi- 
nea anarhică justificate într'o neîn- 
trântă, neobosită necesitate mesia- 
nică, ce-și propune drept ținte de 
realizare toată diversitatea formelor 
politice și sociale ridicate la extre- 
ma lor accepţie: dela monarhia abso- 
lută — ceiace nu însemnează imonar- 
hia normală — și regim absolutist- 
despotic, la republică parlamentară 
şi dela liberalismul individualist la 
socialismul comunist, — în iond: co- 
lectivism sovietic, așa cum s'a pre- 
cizat astăzi în construcţia ce se ri- 
dică. —  Aspiraţii hrănile din unita- 
tea de simțământ viu că Rusia tre- 
buie să facă ceva nou şi detinitiv 
pentru ordinea acestei lumi. Pe de 
altă parte, din puţinul preț pe care 
insul îl pune pe sine însuşi. — Apă: 
ră-te! i se spunea soldatului rus în 
trecutul războiu „— Este destulă lume 
în Rusia... răspundea acela trecând 
nepăsător. Este o jgonsideraţie de sine 
însuși întru atât cât rassă, speţă, și 
o prețuire ca atare. De aci se ridică, 
zic “eu, renașterea lui homo iaber 
cu care se confundă faptul revoluţiei 
rusești. Este o valorificare subuma.- 
nă a omului de sine însuși. — Se 
explică în chipul acesta pentruce 3 
fost, atât de generos slujit și de 
puternic tentat strigătul „Poetului de- 
cadent” rus pe care-l arată astăzi 
cu degetul toți arevoluționarii “după 
cum și antirevoluționarii patriei. sale: 
„Rusie; Rusie, tu ești Mesia al zori- 
lor ce se ridică.” Așa cum profețesc 
şi cer până în Clipa din urmă, care 
este de sinucidere, un Serghei Es- 
senin, un Vladimir Vladimirorici Maia- 
covski. De aceia — ş lin nou are 
dreptate Berdiaev! — când crede că 
„în principiul revoluției ruse, des- 
lănțuită de către puteri elementare 
jumătate asiatice şi jumătate bar- 


- bare, şi întro atmosferă de răsboiu 


în ' descompunere, există un fapt re- 
„ligios, în' "legătură cu aia religioasă 


Tar poporului rus.” 


priza diabolică. 


A 


Aspirând din toate puterile sale . 
bune la Impărăția lui Dumnezeu, dar 
strângând cu brațe spirituale aproa- 
pe de inimă cultura Europei, poporul ş 
rus a căzut din piscurile înalte ale 
duhovniciei creştineşti în puterea 
unei formule de cultură și civiliza- 
ție atee subîntinsă. în plan. spiritual 
de puteri și formule magice. lar 
faptul acestui declin spiritual ma fost 
posibil decât prin revoluție „prin par- 
ticipare la spiritul revoluționar con- 
ținut tocmai în ce i.a dăruit Europa 
apusană mai de preț; Cultura sa. 
Germenele revoluției, sămânţa revo- 
luționară aștepta, păstrată, reprodusă 
şi derivată în faptul culturii apusene 
dela 1780 încoace „după ce lusese 
pregătită ca spiță dealungul între- 
gei Renașteri, — poporul generos în 
a căruia plasmă etnică să poată din 
nou rodi cu toată pulerea. Ethosul 
zus a putut sluji la aceasta. Adică fa. 
realizarea socială a acelei idei ob-— | 
șteşti „a raiului pe pământ năzuin- 
ţa omului de ase veșnici pământeşte 
și tără Dumnezeu”, cum precizează 
cu stringență Leon  Zander. Sau 
cum a criticat prevăzând încă dir 
1888 un N. Leontiew în a sa "Poli- 
tica națională ca instrument al revo— 
luției lumii,” — plecând cu totul 
în aceleași  te- 
înainte citat. In 


pe alte linii însă 
meiuri ca cel mai 
sfârșit, toți criticii creștini ai revo- 
luției; fie răsăriteni, fie apuseni. Pe: 
acest tărâm un Berdiaev stă bucuros. 
alături de un Joseph de Maistre. 


Astfel, pentru oricare dintre gân-— 
ditorii creştini, mentalitatea şi atitu-— 
dinea spirituală a Rusiei stăpânirii. 
politice și spirituale -de azi aminteşte 
imediat şi luminează actual previziu=— 
nea Sfântului loan: „Ea și-a. des-: 


chis gura (fiara) şi a început să 


rostească blesteme împotriva lui 

Dumnezeu, să-i  hulească numele, 
. . . a ni 

cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. 


a face războiu cu Sfin- 
nvinge... — Este în-—. 
fățişat aci faptul urii de Cel ce: 
făptuiește şi ţine tot, ca şi de ale i 
Sale, printr'o creație potrivnică. In 
chipul acesta neamul slavilor dela 
răsărit în care sar putea discrimina 
atât de ușor și până în adâncime 
dragostea și ura, adică cele dintâi 
fapte ele spiritului omenesc; în care 
se poate citi şi argumenta cu ime- 
diată evidență atât o antropologie 


Și i Sa dat 
ţii, și a-i 


cât și o fenomenologie ale acestor 
fapte ontice umane, cu o expresie 


Scheleriană, este pământul și su- 
fletul prin care a izbucnit flacăra 


revoluţiei; în care spiritul reveluțio- 
nar, ca speţă a spiritului diabolic, 
s'a întrupat. Evenimentul nu mai pu- 
tea avea loc întrun Apus european 
saturat de propria-i cenușe metafi- 
zică: morala moralistă. Fra nevoie 
de cucerirea pentru duhul revolu- 
ției, duh al cărnii sau duh al mii, 
al socialului prin excelență, a unui 
trup etnic nou și puternic în valori 
de tot social, însă în rândul întâi 
spirituale și vitale. După cum iarăşi 
să observăm, că revoluția mar îi 
fost posibilă, căci war fi fost posi- 
bilă întâlnirea interioară fără anumite: 
închinații și potențe ale chiar acestui 
ethos, cari să “se înțeleagă, aSĂ: facă 
unitate cu apusul pe linia j acestei 
fapte magice: magie socială. £ 


Din nou: se vădeşte şi anume în 7 
marile momente de hotărâre a sen-_ 
surilor şi direcțiilor din răscrucile 
istorice. ale popoarelor, în ordine spi= 
rituală, confluența celor două râuri . 
de păgânătate: a aceluia care curge 
pe dedesubt în orice massă etnică 
și pasibil de cercetare în folklor, cu 
acele ce lunecă şi irumipe între cul- 
turi. Rezultatul: Renaștere. Mai este 
nevoie de încă un element specific: . 
uitarea înapoi în -timpul trăit şi cău- 
mile cele mai de sus a înaltei 
viață. Aşa propria zis se realizează 


Este ceiace ne propunem! a cerceta 
in continuare, de aci înainte, cu pri- | 
-vire la cultura și spiritualitatea rusă. 


Pomi Costin Deleanu. 


» eee