Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0007

inul XLIV Nr. 7 


i [2 Februarie 1928 





| 5 Lei 





TRAGEDIANA 











102. — UNIVERSUL LITERAR 








ter 


ae m 07 af 





_Soniieiuai MDNDAGEIIEGE 


A 





MARIA 
„VENTURA 


De câte ori un fasii anunță spec- 
tacole cu Maria Ventura, directorul 
lui trebue să aibă în prealabil o con- 
forință cu serviciul de ordne al pre- 


fecturei, pentruca să se ia măsuri de: 


rânduială la cassa de bilele. Și pe 


urmă trebue să aibă grije ca să pu-! 


blice un afis de instrucțiuni, care a- 
duce cu programul zici de zece Mai: 
la ora 10... accesul prin intrarea late- 
rală... ghișeu interior... controlați și 
iar controlați. 

Nu există actor sau actriții fie ei 
de reputație europeană care să facă 
în aşa măsură publicul nostru să aş- 
tepte înşiruit ore întregi, în faţa ghi- 
șeului. Șlim că se poate spune că pe 
lângă reputația de a juca în capitala 
Franţei, Maria Ve:itura are şi ubanta- 
jul de juca în româneşte, adică de u 
se adresa unui public mult mai în 
fins, totuși vraja pe care o exercită 
asupra sălilor de spectacol este incon- 
testabilă. 

Asemenea idoli sunt primiți de că- 
fre adoratori în întregime fără pru- 
dență critică, fără rezerve, fără diso- 
cieri savante. = 

In „Fedra“ — pe care o menține la 
culmile de artă ale tragediei — sau 
într'un bunal rol de piesă de bulevard, 


Maria Ventura e apluudală cu  ace- 
laş entusiasm. 
Ce nu poate face, chiar în răz- 


boaiele de cucerire artistică, un gene- 
ral atât de orbeşte ascultut de solda- 
jii săi, numai să se decidă. 


Ială că acum această artistă, după 


ce şi-a exprimat dorința — pe cale de 
realizare, după câte ştim — de a avea 
un feutru al ei în Bucureșii, se oferă 
să ducă la triumf două piese ori- 
ginale, 
scriitor Goga. E o magnifică poliţă 
achitată sufletului românesc, pentru 
care strălucita tragediană merită nu- 
măi omagii. 


dintre care una a marelui 


CAMIL PETRESCU 


„O TRAGEDIANĂ 
i MODERN A 


Personalitatea poate fi privită ca o re- 
zultuntă a ciocnirei mai întâi, apoi a 
schimburilor dintre individualiiatea pri- 
mitivă si mediul social, In artă, mai mult 
decât în orice altă activitate omenească, 
iaciurul nidlu are în formarea pereo- 
nalităţei cuvânt  hotăritor. Nu puţin, 
pentrucă individualitatea artistică c cea 
mai susceptibilă de a fi influenţată. Dar 
mai ales pentrucă în artă, mediul de o- 
pinii, credinţi, principii emise cu autori- 
tate şi bazate, în Occident pe o puterni- 
că încă astăzi indestructibilă tradiţie, în- 
cătuşează pe novicele artist, îi mărgi- 
nesc orizontul, îi lasă libere numai ata- 
mite şi bine definite punctie de vedere, 
Dacă individualitatea primară iinde că- 
tre altele, riscă să fie distrusă în mediul 
neprielnic, ca un pui de urs polar trans 
portat sub tropice — dacă însă tendin- 
țele individualităţei în foetus găsesc în- 
tărire. precizare, țel în principiile, cre- 
dințele mediului artistic, în care aceasta 
din urmă trăuşte. apoi personalitatea se 
va naște, se va desvolia, se va împlini 
ca şi u plantă căreia în tot momentul 
i-au fost favorabile condiţiunile atmosfe- 
rice, care a avut soarele. vântul, ploaia 
când îi trebuiau şi cât îi trebuiau, 

Cazul din urmă, destul de rar şi deo- 
sebit de fericit e acel al Marioarei Ven- 
tura, plecată la Paris, la vârsta da 15 
uni, înscrisă în Conservatorul de artă 
dramatică francez, păşind cu 16 ani pen- 
tru întâia oară pe o scenă franceză. De 
amintim aspectul teatrului parizian 
din anii 1904—1907, vremea începutului 
carierei d-rei Ventura (aspect păstrat pâ- 
nă astăzi de altfel, căci cele câteva tea- 
tre de „arant-eardă“ de „artă“ nu se 
integrează nici un moment pentru ma- 
rele public francez şi străin tabloului 
teatrului parizian), el se prezintă snb 
dubla fată a teatrului clasic cultivat cu 
religiozitate în Conservator şi la Come- 
dia Franceză şia comed ei de salon inau- 
gurată de Georges de Porto-Riche dusă 
mai departe de temperamentele atât de 
diferite ale unor Ilenry Bataille, Ilenry 
Bernstein, Maurice Kistemackers. 

In conservatorul, pe care Marioara 
Ventura l'a părăsit cu premiul întâi pen- 
tru dramă şi comedie domneau Moliăre 
şi Racine. Sentimentele omeneşti îmbră- 
cate în haina convențională a unei for- 
me fixe, perfecte-ohiectivate, raţionali- 
zate (şi nicidecum întelectualizate !) — 
forma tinzând şi reuşind, aci stă min 
nea, să emoţioneze direct, dincolo de 
consideraţiuni de desăvârşire artistică, 
iată teatrul clasic cum ne stă înainte 
prin realizările sale cele mai de seamă: 
„Le Misanthrope“ şi „Le Tartuffe” de 
Moliăre, „Phedre“ şi „Athalic“ de Ra- 
cine. Desigur, Conservatorul a desvoltat 
Marioarei Ventura tot complexul de în- 
suşiri fizice ce se cer pentru interpreta- 
rea eroinelor lui Racine (dintre cari nu 
trebue uitată Hermione din „Androma- 
qae“) :: glasul puternic, declamator, ca- 


-menul public de tragediană. 


hi 
1 
, 


i 
i 
şi 


GEORGE FRIDIȘ 


ț 
pabil de nebănuite crescendo-uri ce ti 
un moment nu-l sparg, nu-l gâtue, n: 
ameninţă sonoritatea rotundă, plină, j 
coniralt wagnerian ; ştiinţa atitudini, 
statuare, a paşilor lenți, măsurați, a g 
turilor largi, armoniouse, impresionar, 
in văluri albe, în decor de coloane » 
tice. Dar odată eşită din  Conservat 
Marioara Ventura nu a luat drumul dr& 
spre Comedia Franceză, acest templu . 
artei clasice, unde trebuia să treacă ex 
Descope 
că glasul impresionant de egal și de ș; 
ternic ştia să capete inflexiuni mino: 
accente insinuante, neprevăzute, că ga 
turile-i largi, rotunde puteau  devt 
brusce, nervoase. crispate-—şi se consat 
cu totul teatrului modern bulevardig 
Teatrul Sarah kernhardi, Teatrul Re, 

Odeonul lui Antoine văzură pe N. 
rioara Ventura irecând prin cele mai 
ferite roluri ale repertoriului lor. Fi 
îndoială însă că, la urmă, „Indrăgost 
lui Porto-Riche, eroina din „Secreti 
lui Bernstein, Grace de Plaissans d 
„Marşul Nupţial” al lui Bataiile const 
tuiră  triumfurile-i cele mai autenitiţ 
Bucureştii neutralității, laşii războiul, 
iar Pucureştii imediat următori păcii « 
păştrat amintirea Marioarei Ventura. 1 
terpretă neîntrecută a teatrului de s 
cov francez. | 


Reîntoarcerea, după război, în Fran! 
a însemnat şi intrarea, curând, la ti 
media Franceză. Aci, Marioara Ventut 
regăsi cultul liniei. al purităţii clasii 
părăsit cu ani în urmă, odată cu ieșir 
din Conservator. Şi reuși o unificare; 
concentrare a mijloacelor ei de tragi 
diană clasică şi a însuşirilor de com 
diană de salon, în piesele moderne bul 
vardiere ca şi în operile marelui repe 
toriu. Marioara Ventura a creat, pe pu 
ma scenă franceză, pe Thertse Fonteni: 
din „Le viei! Homme“ a lui Porto-Ricl 
şi spectacolele din anul trecut de la Ie 
trul Regina Maria ne-au arătat cumu 
personagiu de piesă modernă se  ridie 
la rangul unci eroine de tragedie ra 
niană. Şi Marioara Ventura a jucat! 
Comedie Phedra lui Racine, o Phedi 
modernizată, spărgând pe alocuri îndră 
neţ linia pură clasică, lăsând totuşi ! 
impresie finală de autentică măreție. ! 

Sentimentul că Phedra înseamnă cu 
mea de realizare în cariera artistică 
Marioarei Ventura tinde să se stabilea 
tot mai mult. Pornită cu însuşiri, de 
voltate admirabil în mediul cel m! 
prielnic, ce-o indicau pentru o ridica, 
de nivel a teatrului de salon ca și pe: 
tru o apropiere de noi a tragediei ch 
sice, Marioara  Ventrua, prin creaţii 
sale, desminte hotărit credinţa că  îei 
malismul racinian sau  mondain-ism? 
lui Porto-Riche ar fi cedat definitiv pe 
sul teatrului de adevărată viaţă întt 
rioară, de autentice preocupări intele 
tuale. 


ep om ea e o ete 













































avut__o surpriză, D-ra Ventura, 
2-0 joacă pe Fedra. A fost pasio- 
„ inegal, uneori îm întregime Îru- 
8. D-ra Ventura — sunt patru ani de 
inc; — se încercase în acest rol. Eri, 
a Ventura a câştigat şi a minunat 
tă sala prin feminitatea, prin since- 
atea interpretării sale. Ne-a făcut s'o 
dem pe kedra. A făcut mai ales să 
liască o femeie, cu adevărat. consu- 
tă de tristeţe.. Primul şi ai doilea uct, 
ite momente din al treilea și al 
lea, clipele de gelozie, descumpă- 
c prin intensitatea şi udâncimea or. 
resa se pictează dinlăuntru. Actriţa 
are în această ființă, măcinată, po- 
tă de pasiune, 
ucru mişcător, fără să joace rolul, 
urmare a experienţei dobândite, in 
şit prin lentă pătrundere, d-ra Ven- 
a a realizat deodată figura intensă, 


icată numai în 1922. Ce răbdare 
te arta  comedienilor. Eri ea ne-a 
o plăcere completă, superioară 


ar. Intrarea sa, admirabilul şi atât 
originalul chip de a invoca soarele, 
inată şi pierdută, cu braţele deschi- 
cu faţa în spre lumină, ca o Danae 
ploaia de aur; masca sa crispată la 
ele lui Ilipolit, accentul său înfrânt 
tru „C'est toi qui l'as nomme“* — 
uj ei inexprimabil, în tot timpul ac- 
i al Il-lea, care atinge paroxismul 
iii la versul: „Ma  folle ardeur, 
gre moi se declare“ — cocheta şi a- 
de tandra rugăciune către Venus în 
II], explozia de gelozie din al pa- 
ea, în care un râs de copii se ames- 
cu răcnete de felină, iată principa- 
clipe frumoase. Sunt unele, în care 
a Ventura ne-a reînviat foarte mari 
intiri. Cu atât mai mult cu cât a- 
stă viață totală a personagiului, se 
uga atunci unei graţii, unei armonii 
uptoase a gesturilor, favorizată de un 
te fericit costum. Alb, colorat cu 
„se încălzeşte, când soarele îl îm- 
jizează. Ingădue mişcări de un viu 
riental elenism, joc delicat de stofe 
vale, care se armonizează, printr'un 
rast tulburător cu coloanele plite 
ale peisagiului auster. 


GABRIEL BOISSY 


mnişoara Ventrua abordase deja o- 
său de două ori — mi se pare — 
utul rol al Fedrei cu un viu succes, 
ărui ecou îl aflasem. Nu fără în- 
li mă dusei s'o ascult, căci încerca- 
Imi se părea grea pentru mijloacele 
. fizice. Totuşi a câştigat um mare 
es cu adevărat foarte meritat. A 
t întrun chip superior. D-ra Ven- 
spune minunat versurile; nici o 
useje poetică nu este  jertfită. 
ite frumos îmbrăcată, armonioasă 
dulcegărie ne-a dăruit continuu o 
gtă a celei mai emoționante fruimu- 
 Tragediana a găsit atitudini, Li- 
i de cel mai frumos stil. Stăpână 
ectă a rolului, toată sfârşire şi entu- 
„ trecând dela graţie şi dela coche- 
amoroasă la gelozie dârză. 

| condus cu o frumoasă energie „de- 
rațiile şi sa vădit dibace în dificiul 
ide scenă, când Fedra ia spada lui 
lit. In ultimul act, când furia Fe- 
este potolită, d-ra Ventura a fost 
und m şcătoare şi cu drept răsplă- 
de aclamaţiile „sălii. . 

ceca ce constitnie pentru mine 


"MARIA VENTURA ȘI STRĂINĂTATEA 


interesul particular- al : interpretărilor 
sale, este nu ştiu ce lucru viu şi aşi în- 
drăzni să spun modern, pe care îl arată 
jocul actriţei. Temperamentul său per- 
sonal comunică o ardoare, o vibraţie, 
care încălzesc compoziţia clasică. 

Am notat deja această prețioasă ca- 
litate în Silvia din „Jeu de lamour ei 
du hazard“ şi în Elmira din Tartuffe. 

D-ra Ventura dărueşte acestor figuri, 
puţin convenţionale, poate  pentrucă 
prea perfectie ca stil şi măsură, nelt- 
niştile, fiorurile unei femei  contimpo- 
rane ; lucru de interes unic. Desigur cu 
ea, Fedra devine o creatură omenească, 
a cărei emoție şi sensibilitate ne mişcă 
de aproape. Fste de altfel imensa difi- 
cultate. a acestei forme, incontestabil 
cea. mai înaltă în arta dramatică, de a 
animă aceste statui. fără a le răpi sti- 
lul şi frumuseţea lor impecabilă. 

D-ra Ventrua comunică acestui rol o 
intensitate, pe care nici una din camara- 
dele, ce au precedat-o, nu ne-a făcut so 
simțim. Aşa cum este, această interpre- 
tare a Fedrei este cea mai mişcătoare, 
pe care am avut-o dela Sarah Bernhard. 


ANTOINE (Information) 


sa e cacâe veszraaie 
cum am revăzut pe Ventura 


Părăsisem, pentru o săptămână tran- 
șeele, dacă se puteau numi așa gropile 
cu băltoace, care se înşiruiau de-alungul 
Suşiţei şi prin pădurile dela cota Mo- 
mâia. O săptămână de nopţi dormite fără 
grija semnalelor de alarmă. de mese ne- 
deranjate de obuze de artilerie. 





Dar masă tihnită nu putea avea un 
soldat venit de pe front. „Strada Lăpuş- 
neanu“ era destul ca să-i taie toată pofta 
de mâncare, cu luxul ei inconştient şi 
deșănţat, cu cei care în loc să lupte cu 
mitralierele nemțești, învingeau cu stu- 
pefiante fetele (viciile nu se inventă, se 
descoperă) şi profitând de promiscuitatea 
refugiului, făceau ravagii printre femeile 
ravagiate. 

La spitalul, la care trebuia să-mi gă- 
sesc un camarad, o impresie de părăsire, 
de plictiseală, de „prea lung”. Entuzias- 
mul atâtor nobile doamne, care chiar 
dacă nu erau de nici un folos, înfloreau 
cel puţin cu prezenţa lor. sălile de spital 
se stinsese cu totul. Răniţii începuseră 
să fie socotiți ca o adevărată belea. Căci 
era primăvară, lumea se plimba gătită, 
in automobile rechiziţionate, iar spitalele 
miroseau a ațifelnic şi a cămăși neschim- 
bate. 

Se anunţase un festival, chipurile pen- 
tru răniţi, cu producţii muzicale și alte 
nimicuri artistice. Mai mult .prilej de în- 


UNIVERSUL LITERAR. 10 
tâlniri mondene şi consumat îngheţată. 
rară şi delicioasă pe vremea aceea. 

M'am dus totuș s'o văd pe Ventura. 
care era anunţată în ptogranr: Dar ne 
venit. Destul de plictisitor pentru un 
soldat, care ţine să vadă o actriță pre- 
ferată. 

ŞI cum mă plângeam unui camarad, a- 
cesta mă lămuri: - 

— Vrei sto vezi pe Ventura? 

— Da... mâine plec iar pe front, 


— Atunci nu o mai aştepta aici. Are 
un Caz „grav“ la spital. Nu vine. 

— 12 te 

— Nu părăseşte spitalul, când sunt 


operaţii grele, nici chiar pentru producții 
Şi am văzut-o într'adevăr, pri ivind prim-.. 
ir'o fereastră. Schimba, cu mâna ei pan- 
samentul, desigur mirositor, al unui pân- 
tec devorat Hă schije. 
Erau patru după amiază. Infloreau teii 


la Copou... şi „tot Iaşul“ era la producţia 
mondenă. B 
ARIEL .. 





NOTE BIOGRAFICE 


Marioara Ventura, sa născut în Bu- 
cureşti, în anul 1888. 

Liceul, până la cinci clase l'a urmat 
la „Liceul Negoescu“. Apoi a plecat la 
Paris, la „Liceul  Lamartine“ înscriin- 
du-se în acelaş timp la conservator. 

De foarte timpuriu, la vârsta de 16 
ani, a început să joace alături de Sarah 
Bernhard. Fiind încă elevă la conserva- 
tor, Maria Ventura plecă întrun turneu 
în America, alături de Sarah Bernhard 
şi de Max. 

Inainte de a juca cu Sarah Bernhard, 
prin anul | de conservator a jucat la 
teatrul „L'Oeuvre“, alături de Suzana 
Despres în piesa ui D'A mmuzio, „Gio- 
conda“. 

A obținut la conservator premiul ] 
pentru dramă şi comedie, în urma că- 
ruia a fost solicitată să joace la Come- 
dia Franceză. 

Dar de pe aiunci, firea independentă 
şi nesupusă a Mariei Ventura, sa opus 
jugului şi a refuzat propunerea. 

A intrat la Odeon, sia plictisit şi a- 
colo şi a trecut la Rejane, 

Dar nici acolo,- n'a rămas multă vre- 
me şi s'a reîntors iar la Sarah Bern- 
hard, care plecând în America i-a lăsat 
tot repertoriul ei pe timp de un an. 

Antoine, care luase  Odâonul în acel 
timp, văzând'o în „Dama cu Camelii* a 
stăruit pe lângă dânsa să se întoarcă 
din nou la Od6on. Ventura a primit şi 
timp de 5 ani a jucat neîntrerupt la 
Odeon, toate rolurile principale. 

Munca pe care o cheltuise -la Odâop, 
o slăbise mult şi atunci a plecat în Ita-. 
lia să se întremeze. 

Indemnâtă de nostalgie, Ventura re- 
vine în țară, unde războiul a surprinsto. 

A îndurat exilul cu toţi românii lao- 
laltă şi la laşi unde a fost refugiată, a 
luat conducerea  umui spital francez, 
unde a stat neclintită până la sfârşitul 
războiului, îngrijind cun rar  devota- 
ment pe răniţi. 

Când pacea sa încheiat, când Româ- 
nia-Mare era un vis înfăptuit, Ventura 
cu suffetul plin de bucuria izbândei s'a 
reîntors din nou în Franţa, unde Come- 
dia franceză a încătușato până acum, 








04. — UNIVERSUL LITERAH 
F. ADERCA i sie i ION BUZDUGAN i i i te ra 





a 


ADAM Îi ac: RABOJUL VREMII - 





: oi In Biblie pământ 9 BR pat it, It 
aa BE e scris: Adam. Ea EU ta ru das pe frunte cu glugă de lână is) 
“a ul pa ti AI Şi țărâna din Mesopotam, artă ri Și sarică sură, de pâslă, 
: PA însuțieţită, s'n numit cu-ace- = Incet, şavăind cu*nserarea pe cale, 
lag vechi cuvânt. i da Coboară din munte cu turma la vale, 
aicea E ară La Sântul Simedru, la cislă... 
FOAME. ua, spa Dei pan ZA DI a apoi Simedru, cu sarica-i neagră pe amăr. - 


N es maia La stâna bătrână de vreme, 


La fiecare răsărit de soare Sea At d ati Iiaşteaptă din mante pe Crivăţ ce geme 


descui îi mine porţi a e fate ati Să-i vină cu turma la număr, 
şi-adâne lăuntrice sorţi E Aa PI pai a La stâna bătrână de vreme. i A 
mă duc spre ţarinele dospitoare. . a NNE e aia, mc că a ul Ia 


Şi turmele zilnic coboară în câmpuri, 
Sosind de pe crestele albe: 

Simedru le trece'n răbojul de timpuri, 

lar turmele vremii —oi ncgre, oi albe — 
Se pierd în adâncile câmpuri... 


Aburi se învălurează peste mlaștină 
şi bulgărul din negrul cernozom e ie 
aşteaplă parcă să devie om în n pata că ae 
noul om, de-aci, de baştină: Era tza cai fu : 


A 


Din răsărit de când ne-am ridicat | 
noi am tot mers spre soare-apune: ze 
furnici mânate de rebeliune i 

pe globul care ne-a creat. 


MIHAIL SEBASTIAN E ae 














„ Scormonim adânc cu fierul mama,  -.-.: =: i i 
îi îngropăm sămânţa'n măruntae _. 9 NI A NR tt ta aie eta e d | M N i 
şi pâw'la brâu, în holdele bălae si PE 0 ata a - Ace d i 
cosim un spic de grâu şi-un vis ca spuma. . -: Da sc Sea ra : 

j A > „ia ia o Desfăşură-se ceasul înalt, sale egal 
De:niaiia scole, Vin, primul ecaa e Şi fie uniform prin locurile-uceste, i 
e frământată terra / : 


“ In părul tău bălai 


_ dormit pe sânu-ți plin de sevă 


"sub coapsa-aceluiaşi Adam ! 


Indoaie-se co linişti de apă lângă mal 


şi himera 
Spre seară, când nu ştii ce eşicenu este,“ 


biblică fecundă a rămas. 








Ă po d at a ja E e a a at Oprească-se aici eternizat „i dens 
— Pământ, bătrân pământ, tu pari un tom. : Cu singura lumină, pe care-o mai aştept, 
pe care-l răvăşim anarhiei parcă... coaie AD 2! da AP Pia Să-l desluse i i să-l iub 
Incă n'a sfârşit ca să te stoarcă i ennu [a esluşesc aproape şi să-l iubesc 
tristul om !.. i j (imens, 
să apieausta Apoi. arsi Si z —* Să-l recunosc mai bine şi să-l iubesc mai 
. i tatea 0, e se ; a a o [drept. 
IUBIRE. n So ae 4 ci  Destăşură-se ceasul din ce în ce mai 
Am coborit întrun apus de soare _ , Sp Aa [vechiu 


Simplificat şi sobru, întim şi liniar 

Subtilizând tăcerea spre calm şi 
[transparență 

Destăşură-se ceasul din ce în ce mai clar. 


sub frunze de mesteacăn, în vâlcea ; : 
dintr'o cireadă leneşă mugea ue 
taurul scurt, în seara răcoritoare, . 





Subţire lângă mine, cercetai 


aceste zări cumpestre. Pe SE d n EA erai at aa : 

Inroşite, nişte mici ferestre i căi Bari pt iN e ag tn n ata d e a 2 zei 
semne ne făceau de peste plai... | ee N cae Sopa. ie a acte AR ae daia Da în aa 
Bulgkril. de; pria. poezie i 4 IOAN C. GEORGESCU 


picioruşul le-a călcat... 
Ficcare'mbrăţişr * 


gonea şapârle verzi din burunene,. Ea TĂC ER E D E C RI STA L 
Iubirea mea, nu simți? O PP te Ei 
Pământul gol în i. Cer de cristal — deasapra sil tăcrnte — 
mecalenee lei a paie, E întins în umbce albe, de vânt petrecute — 
leat. Piaget ta nl dură sa a aa. şi depărtează 'n luciu — cuprinsa'ncătuşat, 
MI i ce bate surd în geamuri, de vilor întruntat, 


Cer de cristal — vărsat în câmp de goliciune; 
îşi umblă'n fum, turmele de fluturi de argint — 
până“n isvoarele de apă'n uscăciune, 

ande corbi îlămânzi — sara s'apleacă şi s'alini. 


-a pus atâtea năzuinţe coapte 

şi-a vrut ca peste sânii tăi de lapte 

să lunece crepuscularul crai. as 

Topiţi în golul lui himerie a 
ne-a clătinat.., Faria: Oaie 


Ă eră suieza dsămă i E | SI 
Şi unu cu, fătâna al. eră: rănite Cer de cristal — căzut şi adunat pe râuri, 


în timp şi'n întuneric, e Sa d Ra uri, 
i AS ela --- ca pulberea de sticlă — închegată'n brâuri — - 
— Pământ, bătrân pământ... , d aiucins acoperământul, țesut din zăpezi | 
| Nok ani e pocorând tăcerea — strivită alb — sub Jespezi 


grele de cleștar)... 


de-atâtea ori: aceiaşi albă. Evă X, 
Cer de cristal pustiu... de ape când te depasi î 














Un salonaş bătrân, moldovenesc. Conu 
ostache Guranda şi conu Matache Mlâr- 
intră prin [und. 


MÂRZA : Iaca şi cafeluţele ne așteaptă. 
CURANDA : Ne-au aşteptat cam mult... 

hr unde mi-o fi nepotul? 

MÂRZA: Te pomeneşti că doarme... 

ând umbli toată noaptea telelcu..., ziua 
loc să lucrezi, ...dormi. 

GURANDA: A! să ştii că iar mi-a 
Clio (trage nervos de panglica clopo- 
ului). 

MARZA : Dar de ce ţi-a sărit ţandăra, 
stăchel ?,.. 

CURANDA ; Numai nepoți să nu mai 


MÂRZA: Ba eu sunt pentru nepoate 
sunt dulci. 

CURANDA: Eu nam avut noroc de 
poate. 

(Nuţa intră). 

GURANDA : (Nuţii) Cine a băut ca- 
aua a treia ?... 

NUŢA : Cine sc bea decât domnul Vic- 





CURANDA : Se vede că nu i-ai spus, 
am dorit să bem cafeaua împreună... 
NUȚA: Ba de spus i-am spus, dar... 
GLRANDA : Destul, destul... Ştiu eu 
i poate pielea... Și-acuma unde i ?... 
NUTA: A plecat în oraș. 

CLHANDA : Când ?.., 

NUȚĂ : Chiar acum, 

GURANDA : Altădată să nu-i mai las 
micte pe tablă... la-i ceaşca de aici, 
NUȚA : Eu ce stric?... 
GURANDA : Bine, bine... 


ce, 
(Nuța iese) 


ARZA : Acuma pe Victor aista calca- 
lea, vorba ta, e feciorul neisprăvitului 
frățăână-tău, Dumnezeu să-l erte, dar 
i şerpoaica asta de ce-o mai oploşeşti 
casa ta ? Nu vezi ce ochi de drac are?.. 
GURÂNDA : Şi te turbură cumva, Mi- 
he ? 
MÂRZA : Vezi tu, bre Costache, de ce 
torbură diavolul noaptea ?!.. Nu lui 

incă din sufletul tău... 

URANDA : Aici ai adus-o bine, dar 
să-i [ac.. la și Nuţa asta un suflet 
ipăşit Ja casa mea... Acuma 15 ani mi-a 
us-o primarele de la Ciușmăneşti... — 
ucoane, a murit văduva lui Urioc şi a 
at după dânsa o mucoasă de şapte 
i. Fă-ţi o pomană... Decât să bată u- 
le Ciusmăneştilor, mai bine ţi-o face 
e. trebnşoară prin casă şi de s'o pur= 
bine, nu o fată ai măritat matale“... 
E-o și tu la cuhnie, primarule“, i-am 
uns... 

i de atunci mucoasa şi-a şters nasul, 
crescut ca bnruiuna şi astăzi e cură- 
„e şerpoaică şi când i-o sosi ceasul 
i găsi cu un om s'o gospodăresc... Pă- 
tu-i, Mărzo 2... 


lasă-ne în 


„Coriolanus Secundus“ 
publicăm fragmentul de mai jos. 


"vezi că cu am o boală fără leac... 


MÂRZA : Del... Dar când ai  coşgeo 
mite-a dulăul în casă şi mai eles când 
îl ştii... 

GURANDA: Dulăul meu nu se uită 
la fcte dealdeastea... Lui îi trebuesc de 
alea parfumate și sulemenite... Cu  Nute 
ne mulțumeam noi prin cele tinercți 
trecute... 

MÂRZA : Oricum... 
ca tine nu se cade.. 
să fie o bătrână... 

GURANDA : Am eu și de acelea la 
bucătărie. 

MÂRZA : In sfârşit te brisesle: 

GURANDA : la lasă-mă şi tu, bre 
Mitache,.. nici n'am apucat să ne încus- 
crim şi mă socreşti mai rău ca. 

MÂRZA: Nai prijă că nu tevi 
socri... lu nam nepoate să le dau după 
Victori de-ai matale... 

CURANDA : Ţi-ai mutat gândul? 

MÂRZA : Cu desăvârşire... 

CUR ANDA : Poate s'o'ndrepta. 

MÂRZA : Nu, nu-mi trebue... Eu nu-mi 
nenorocese copila... Mai bine nemări- 
tată... D'apoi urlă târgul, Costăchel, de 
chefurile şi bătăile ce le face... 

GURANDA : E tânăr. bre Mârzacule.. 
Tu n'ai zburdat în vremea ta... 

MÂRZA : Ce-are aface zburdălniciile 
mele cu ale stricatului istuia... Ce să-ţi 
mai spun... Face datorii... Dă sinețe în 
alb. adică mănțelegi... Îţi vinde pielea 
de pe acum... Nu mai are răbdare... 

CURANDA : (cu bărbia în piept. A- 
poi. ce să-i faci. Mitache... Asta-i a bă- 
trânilor... Când sunt săraci li se așteup- 
tă moartea. ca să se scape cei tineri de 
o povară. când sunt îndestulaţi li se do- 
reşte sfârșitul, ca să li se împartă a- 
verile... 

MÂRZA : 
buța). Numai că 
bătrânii să fie oameni 
caute de sănătate... 

CGURANDA : Să-și 


Pentru un bătrân 
La casa ta trebue 


(surâzând îşi mângâe  băr- 
Dumnezeu a lăsai ca 
cuminţi şi să-şi 


caute, Mitruţ., dar 
Chem 
doctori. care de care mai grozavi. Și mă 
întore şi mă ciacănesc ei în toate chipu- 
rile... Imi analizează apoi toate alea... şi 
la urmă dau din umeri... Cică's sănătos 
tun... Și tot trăesc până la 100 de ani... 
T-adevărat... mă simt tare... adică n'am 
simţit... Dar acum mi-e inima neagră... 
Mă sândese tot la ducă-se-pe-pustii şi 
slăhesc... 

MÂRZA : No fi mulțumit frățână-tău 
de cum îi cereşti feciorul şi acum te chi- 
nueşte sub chip de diavol... (își înce 
cruce). Nu-i vorbă, că mare împelițat a 
fast el şi în viaţă... Dumnezeu să-l ierte... 

GURAÂNDA : Te : pomenesti că nu-i 
mulțumit... Amu dacă aş întreba pe ne- 
potu-meu numai încape îndoială că nu-i 
mulțumit. | 

MÂRZA: Dacă 
mai face datorii... 


CGURANDA : Aşa-i... 


ar fi mulţumit n'ar 


Să ştii că ăsta e 


mai 


UNIVERSUL LITERAR. --10 


SMINTEALA CUCONULUI 


- Fragment dintr'o piesă neisprăvită — 
Mihail Sorbul Sălii 


De ani de zile Mihail ” Sorbul ambiționează să scrie o Po A Nici ti 
„ Patimei Roşii“, nici aplauzele Țrenetice cu care i-a fost primil „„Dezertorul“, nu l-au 
abătut aela această idee. Acum se pare că e gata, căci. a fost vorba să se reprezinte 
căci nu e, să sperăm, vorba despre cea „neisprăvită“ din care 


Ei 


Mitache... Diavolul care mă tot cearcă 
în fiecare noapte e sufletul lui Iorgu... 
Ai dreptate... Deaceia doctorii nu-mi gă- 
sesc nici boala și nici leacul. Boala mea 
nu se vindecă nici cu farmacie şi nici 
cu cuțitul ci cu biserica... 

MÂRZA : Ar trebui să faci 
mare .. 

GURANDA ; Un spital sau un orfeli- 
nat... (cu groază). Dar când o auzi Vic- 
tor una ca asta, e în stare să mă strângă 
de gât. 

MÂRZA : Trimete-l şi tu la primblare 


o danie 


undeva departe... Dar... ia, ascultă bre 
Costăchel, mi-a mai venit o ideie... 


Ce-ar fi dacă te-ai însura ? 

GIURANDA ; Eşti nebun ? 

MÂRZA : Decâi ai ține pe lângă tine 
dulăul şi șerpoaica, mai bine ai aduce 
o femeie cu scaun la cap... [lai?... Ce-ai 
zice de vădana lui Gavriluţ ?... Dacă îmi 
dai voe încep vorba... Nu-ţi place?.. 
Noi. fi vrând acum şi mata... fată mare! 

GURANDA Fu dau să scap de un 
drac ce mă chinueşie şi tu vrei să 
mai îmi bagi unul în casă... 

MÂRZA :; Bagi ce-i drept dracul de 
muere în casă, dar cu ajutorul lui să 
vezi că scoţi aracul din sufletul tău. 


CGURANDA ; Până mi-o ieşi sufletul 
de tot... 

MÂRZA : (îndurerat). lar se schimbă 
„Yremea. 

GURANDA :  Te-au acupat reumatia- 


mele... 

MÂRZA : Te-abea aştept vara să mă 
duc la Oglinzi... Apoi mulțumesc de ca- 
feluţă. 

GURANDA : Mai stai, 
Turcii, 

MÂRZA : Manucă ploaia la tine. 

CURANDA : Te trimit cu trăsara... 

MÂRZA : Nu, nu... Când mi se face de 
ducă mă duc... (întră Nuta). 


că doar nu rin 


CURANDA : Dar ce-i, Nuto? 

NUȚA : (îi întinde o carte de vizită), 
Citeşte şi matale... i 

GURANDA : (dând cartea de vizită 


lui Mârza). Citește-o tu Mitache, că eu 
nu văd... 


MÂRZA : (se caută prin buzunare). 
Iracan de mine, mi-am uitat oo lerii 
acasă. 


GURANDA: Ce i-ai uitat că-i ai pe nas... 
De aceia ţi-am dat să citeşti, cai mei nu 
ştiu ne unde i-am lăsat... , 

NUȚŢA : Apoi și matale tot pe nas îi 
ai... i 

GURANDA : Nu mai spune şi la alţii, 
Nuto... Mai mare ruşinea... Dă încoace 
biletul să vedem ce scrie... (Citeşte) „Mi 
luţă Bursuc“... Taci bre!... Bursuc... Rur- 
suc. Parcă mi-ar fi rubedenie... la să 
vedem ce mai zice: „aiutor de arhivar. 
Tg. -Oena". (Cu milă). Prea-i de depnrte 
şi pei! mititel săracu.,, aa ce bănu- 
iam Gu n 


106. — UNIVERSUL LITERAR 


3 


Domnişoara Eleonoru, e singură pt 
lume, 

Până la 'cincizeci şi doi de ani, a avut 
vreme destulă să cunoască viața şi să 
se scârbească de ea. 

Dhe-aceea, sa tras de-oparie din vâl- 
toarea ei, nu biruită şi oablă ca o vietate 
infirmă, ci dârză şi cu fruntea sus, ca 
un tnonarh care ubdică de plictiseală... 

Domnişonrele bătrâne constitue un sex 
special. Se nasc tot aşa de firesc cu ge- 
menii sau ca monştrii.... 

Deaceea demiişoara Eleonora nu fă- 
cu: nimic întradins, ca să rămâie fată 
: bătrână .. ci şi-a ascultat numai imboldul 
sufletului și s'a supus fără mirare şi re- 
voltă, firii ei înnăscute... 

Amintirile Domnişoarei Eleonora, sunt 
„putine şi fade, ca fructele unui pom cu 
țesuturile anchilozate. 

Orfană Ja douăzeci şi cinci de ani — 
fără să verse o lacrimă pe mormintele 
părinţilor pe care îi iubea din obişnu- 
inţă —— su însingurat de rudele celelalte 
sa închis în gospodăria ei, moştenită 
dela răposaţii şi fără grija zilei de mâi- 
ne, a purces să-şi trăiască viaţa rupând 
cu evluvie filele de calendar. 
„Fireşte. a fost un timp, când Domni- 
“ şoara Ilecnora — fată de oameni cu 
dare de mână — a trebuit să poarte ti- 
tlul evocator -le „fată de măritat“... 

Dar la purtat cu sfială şi cu ură, ca 
pe o profesie de rușine, şi în ruptul 
” capului na vrut să-şi  întovărăşească 
viața şi să-şi împerecheze făptura cu 
niciunul din „fanţii“ sau oamenii cum- 
secade, cari se prezentaseră cu inimi ab- 
sente şi haine scuturate, să-i „ceară 
mâna“. 
__Şi asta, pentrucă Domnișoara Eleonora 
“a urit totdeauna oamenii... Ura asta în- 

„„dreptată deopotrivă asupra femeilor şi 
„bărbaţilor sa plămădit în suiletul du: 
"misale cu putere de voluptate şi nimic 
„ŞI nimeni na putut-o șterge sau învălui. 
Și cum nu i-ar uri, când în cugetul ei, 
toți apar „stricaţi” şi îndobitociţi de pa- 
timi mărunte... 

__ Bărbaţii sunt beţivi, cartofori, trântori, 

„„mişei şi gata să-şi vândă „onoarea“ pen- 
tru un aperitiv sau un trup de femee... 

Femeile sunt proaste, luxoase, minci- 
noase, prefăcute şi le „pică mucu după 
orice scârbă de bărbat“. 

Şi poate, l)omnişoaru Fleonora ar ierta 
— şi deopurte şi: de alta, — toate s]ă- 
„bicinnile, dacă la baza tuturor nar sta 
„dorința trupească... Ea e totul ; ca o apă 
către care merg toţi ca să-si înnece în 
valurile ei turburi, idealurile, ambițiile 

.. şi sufletele, ca o lampă uriaşă, în jurul 

ET II 

" NUTA : Ii şi tare prost îmbrăcat... 

GURANDA + Şi ce vrea d. Miluţă Bur- 

suc ? 

„NUTA : Vrea să vorbească cu matale. 
GURANDA : Bine, bine, dar ce?... 

„ NUTŢA : Eu de unde să ştiu?!.. 
„GURANDA : Bagă-l și tu atunci pe lu 

bucătărie şi adu-l aici... Nnmai să nu 

"* şterpelească ceva... (Nuţa iese). 
MÂRZA: Atunci te las cu nusafirul 

„de la Tg.-Ocna, o fi vrând “să-ți vândă 

.. nişte apă de Slănic... 

* “GURANDA : Cine „ştie ce-o mai fi 
vrând şi aista de la mine... Să te petrec, 
Mârzo . (amândoi bătrânii ies). 


- VERGINICA - 


căreia se învârteşte, oarbă şi fascinală, 
o omenire de molii, cu, trupuri prea grele 
pentru aripile mici... 


Deaccea, în casa Domnişuarei  lleo- 
nora, na pus piciorul nimeni afară de 
lăptăreasă, găzar, oltean, cărbunar, floră- 
reasă şi jurnalist, plus popii din epar- 
hie, la zi*ntâi ale lunii şi în ajunul Bo- 
hatezii. ; 

Servitoare nu ţine pentrucă. grija me- 
najului e una din marile ei plăceri. 
Câine n'ure, pentrucă vara latră la lună 
şi iarna aduce purici în iatac, Orătenii, 
nu-i trebue pentru că D-șoara Eleonora 
e vegetariană... N 

Porumbeii care rămăseseră dela răpo- 
saţii, fără grăunțe şi apă proaspătă în 
ecteț, şi mai ales fără mângâerile ver- 
bale ale coanei Evdochiţa, mama stă- 
pânei de azi, părăsiseră într'o zi coteţul 
părintese surghiunindu-se în curtea Bi- 
sericii de peste drum, în volbură de 
aripi aspre. 

Singura vietate îngăduită sub  ucelaş 
acoperământ cu Domnişoara Eleonora, e 
o pisicuță cenuşie şi elustică, cu coadă 
stufoasă şi ochi ciudaji : unul galben ca 
o mandarină pitică şi altul verde, ca un 
glob de sticlă pentru trandafirii din gră- 
dina unei păpuși... 

Verginica, s'a pripăşit într'o seară... 

Era o seară de pâclă şi de tristeţe... 

la gura sobei din iatac, Domnişoara 
Eleonora citea pentru a suta oară po- 
vestea fermecătoare a Genovevei de Bra- 
bant.... Afară ploaia de Octombrie cli- 
pocea pe burlane. 

Inirun timp, sta desluşit un miorlăit 
mik şi par'că ud ca un scâncet de copil 
plouat... _ lomnişoara Eleonora a aţintit 
urechea... Miorlăitul se prelungea... Ci- 
neva, cu hârşete mici sgâria pervazul la 
uşa din faţă... 

Domnişoara Eleonora, nu ştia ce e aia 
frica... Şi-a aruncat repede un tartan pe 
umeri şi lipăindu-şi papucii dealungul 
antretului, a coborit treptele până la 
uşa din faţă. 

Afară, udă de ploaie, cu ochi luminoşi 
şi lăbuța înţepenită întrun gesi drăgălaş 
de implorare, Verginica aștepta... 

Aşa sau cunoscut. 

Şi chiar în seara aceea, pisicuța de 
plipas, a primit pe lângă o farfurioară 
cu lupte, cu bncăţele de pâine înmuiate 
înnăuntru, şi două daruri de preţ... . 

O funduliţă decolorată, scoasă din fun- 
dul scrinului din odaia mare, şi numele 
de Verginica, în care Domnișoara  Ele- 
onora, găsise toată candoarea şi duioșiu, 
potrivite pisicuţei... 

In scurt timp, Verginica, a învins-o pe 
Domnişoara Eleonora... l-a cucerit inima. 
a învățat-o să mângâie, şi din etapă în 
ctapă, a isbutit să-şi instaleze culcușul 
în patul mare de nuc, la picioarele pro- 
tectoarei. .. 

Prietenia lor, alintările  Domnişourei 
Fleonora, siestele Virginichii în poula 
stăpânei, în primele dupăamiezi de pri- 
măvară, năpădită în zarzărul de lângă 
pridvor, începuseră să se comenteze la 
început printre vecini şi-apoi în tot car- 
tierul, ca un eveniment mai mare decât 
o crimă, o naștere sau o logodnă... 

In anul acela Paştele se apropiau mai 
înflorite ca niciodată. 

Credincioasă şi tăcută, Domnișoara 
FHleonoru, se ducea la denie, cu aceiaşi 
paşi şi--pe acelaş drum.. 








TUDOR M.ŞATESCU 

Verginica rămânea închisă în 
cocoţată pe fereastră, cu ochii d 
calea stăpânei. 

In Joia Mare, pe scară, târziu, 
cându-se.de la slujba celor 12 
ghelii cu sufletul uşor ca un 
Domnişoara Eleonora — cu sticl 
lupte ascunsă în geanta ei încăpăt 
rămase mirată în poartă, nezărin 
minând în fereastră licuricii gulbe 
verzi ai Verginichii... 

— L-o fi fost urît să mă mai aşt 
fereastră îi fu primul ei gând... 

Dar când deschise uşa şi nu 
în întunericul iatacului nici o 
care să-i iasă înnainte, gândul 
îngrijorat... . 

— Să ştii că um uitat sto închi 
„năuntru, când am plecat... şi voceal 
şi muscălească a domnișoarei bă 
incepu să  iscodească  întunerici 
curtea... 

—  Piss-piss-piss-piss... Verginica 
mii... pissu mie... pissu... 

Dar Verginica, n'a răspuns che 
drăgăstoase... Umbra ei elastică ni 
ivit de nicăeri din întuneric... 

Domnişoara Eleonora. a trăit pri 
noapte de insomnie. 


i 


Trei zile apoi, a căutat-o Și-a : 
iat-o... Verginica nu venea. 
Domnişoara Eleonora; își pierdu 


dejdlea s'o mai regăsească... Inchist 
sullet şi în ochi o tristeţă mare, ! 
ură... 

Dar, în dimineaţa de Paşte, Ver 
se ivi în pragul salonului cu mito 
pelin şi mucigai, cu ochii stinşi. 
mersul încetinit şi cu blana tertel 
murdară... e 

Revederea a fost un miorlăit 
țipăt... 

Viaţa comună şi-a reluat firul o 
întrerupt... 

Domnişoara Eleonora era uceet 
totdeauna... Numai Virginica se 
ba... Şedea mai mult tolănită lu: 
nu mai sărea pe etajere şi pe fe! 
torcea greu, avea în ochi o |! 
ciudată şi o privire de implorare... 

Abia când a început să i se înț 
pântecul, Domnișoarra Eleonora s 
ceput... A i 

A fost o clipă mare, ca un cutre 
Inima i sta bătut atât de tare în 
încât i s'a părut că are mai multe 
care bat dintr'odată... 

Revolta şi scârba i-au îngălbenit 
şi le-au oprit privirea în loc, sug 
tă... Un răget, cu fire de sânge îop 
el, i-a descleştat buzele albe de n 

— Ah!... Ticăloaso.... ticăloaso... 
luaso... şi tu ca şi ele... şi tu ca ioa 
mea... nu puteai altfel... nimeni,! 
nul. nu puteţii altfel... 

Și toată ura grămădită o viaţă î 
gă, în contra legilor firii pe can 
tura ei deosebită nu le putuse înj 
se strânse ca un pumn în vârful j 


„fului de toval, care se năpusti cu 


în coastele plăpânde şi mici 
Verginica adăpostea germenii 
tâiu maternităţi.... .: ,. = 


sub 
celei 


Cu a 


A doua zi de dimineaţă, în lada 
gunoi, Verginica părăsea pentru 
deauna, casa ospitalieră, în timp. 
prăbuşită în dosul ferestrei, Domni 
Eleonora încerca zadarnic să iul 
ceă dintâiu lacrimă care îi şiruia 
ohraji. oC i 


Părintele literaturii peichiatre, esta 
William Shakespeare. Personagiile ope- 
ilor sale, — Hamlet, Jago, Lear, Lady 
Macheth — sunt atinse de nebunii veri- 
ahile, iar medicii moderni pun diagnos- 
ice precise abuliei lui Ilamlet, somnam- 
bulizmului histerie al I.adyei Macbeth, 
perversiunii lui Jago. ori demenţei se- 
nile a regelui Lear. După epoca lui Sha- 
kespeare şi Marlow, această literatură a 
decăzut. Insă, din nou a luat un puter- 
pic avânt, după invazia literaturii ruse, 


n occident. Astăzi se produc în acest do-' 


ra opere din ce în ce mai remarca- 
ile 

Caracteristica sa principală. e volunta- 
izmul, — trăsătură antipodă nebuniei. 
Insă din influența rusă, a rămas predi- 
lecţia de-a descrie bolile sufleteşti, Ast- 
el a cristalizat adaptaţia europeană, a 
influenţii ruse. 

Din aceiaşi familie literară face parte 
și „Ciuleandra“, ultimul roman al d-lui 
Liviu Rebreanu, 


SUBIECTUL. — Un tânăr, Puiu Fa- 
anga, îşi omoară soția întrun acces de 
uric nemotivată. Tatăl eău. ca să ace. 

re crima, îşi sfătueşte fiul, să simu- 
pă nehunia şi să se lase internat, în- 
run sanatoriu, până ce scandalul se va 
potoli. Puiu consimte. În izolarea celulii 
ale de bolnar, nebunia lui se precizează 
din zi în zi, până ce. în urma unui acces 
de furie însoțită de dorința de-a ucide, 
nebunia se declară liberă şi nestăvilită 
ca puhoaele. 

SÂNGE NOBIL. — D, Liviu Rebreanu 
ar vrea să insinuieze, că pricina nebu- 
ivi Ini Puiu Faranga, trebue căutată în 
ângele îmbătrânit al acestei familii no- 
bile. « cărci obârşie se pierde în vre- 
murile neguroase ale istoriei noastre na- 
pi llipoteza cu sângele degerat al 
amiliilor străvechi, nu mai e de actua. 
litare în ştiinţă. Cândva, a constituit o 
explicație de suprafaţă. a fenomenului 
reul, că familiile istorice. degenerează 
treptat. Astăzi, studiul înaintat al eredi- 
tăţii. aruncă alte lumini asupra acestei 
prohleme. [ată-le în rezumat. 

Ş Biologia dovedeşte că încrucişările cari 

u dau progenituri degenerate, variază 
ntre două limite:  consanguinitatea și 
membrii aceleaşi rase. Conjugările din- 
tre părinte şi copil sau frate şi soră, dau 
naștere la copii degeneraţi. Deasemeni, 
încrucisările dintre rasa albă şi neagră 
(mulatrii), dintre indienii din America 
şi albi. ba chiar dintre semiţi și arveni, 
suni urmate de creaţii degeneraie. 

(ri căsătoriile familiilor istorice. nu 
trec de nici una din limitele acestea, 
Dimpotrivă, ele se supun legilor selec- 
țiuni. aşa că urmaşii lor, ar trebui să fie 
din ve în ce mai perfecţi. Sa dovedit că 
marijurile în medii restrânse, dau pro- 
duse viruroase. Westermark citează o 
cnmrnă locuită de Baie, alcătuită din 3 
mi: de suflete, a căror membrii se căsă- 
tare de mii de ani între ei, fără să se 
ivcescă vre-un semn de degenerescență. 

beci nu într'o cauză biologică, ci în- 
tr'ultă parte, trebue căutată degenerarea 
fumiliilor nobile. Secretul rezidă în apu- 

lenți lor. Fiind bogaţi, îşi pot permite u- 
nr satisfacția întreagă a gusturilor şi 
eapriciilor. Cum omul e la bază alcoolic 
şi <cxual şi cum aceste apucături suntur- 
mate, când abuzăm, de slăbiri nervoase 
'sau boli, se înțelege uşor de ce urmaşii 
sr fi loviți de degenerescenţe, 


a : 


CIULE A N DR A 


În nebunia lui Puiu Faranga nu trebue 
văzut un caz psichiatric de degeneres- 
cență senilă a sângelui nobil, ci mai de- 
grabă un fenomen ereditar, blastoftoric 
sau dobândit al sifilisului ori alcoolului. 

NEBUNIA. — În camera sa din sana- 
toriu, Puiu Faranga  auto-analizându-se, 
descoperă în trecutul său impulsii de a 
ucide. Aşa că omortrea Mădălinii i se 
pare un fenomen firesc firii sale. 

Pe de altă parte autorul construeşte 
nebunia lui Puiu întrașa mod, că im- 
pulzia să nu pară gestul unui smintit, ci 
ca un corolur al unei gelozii inconştiente. 

Intr'adevăr, după ce Faranza se îndră- 
gostește fulgerător de Mădălina, vecina 
lui de joc în vijelioasa horă națională 
„Ciuleandra“, el o voeste cu patimă și 
hotărire. In timpul căsătoriei. deşi pur- 
tarea ei.era ireproşabilă, Puiu era chi- 
nuit de o gelozie curioasă. „Când mă ui- 
tam în ochii ci nu mă vedeam pe mine, 
dar simteam pe cineva ! Sufletul ei se în- 
chidea în faţa mea oricât încerca să se 


prefacă... Şi atunci când am înteies că e 


ursită să-mi rămâe * totdeauna străină, 
pentrucă nu mai puteam spera să o câş- 
tie niciodată. decât să fie a altuia mai 
bine am sfărâmat-o !“ (p. 280). 

Presimţirea lui Puiu era reală. Ea se 
formulase şi constient Ja un moment dat. 
In furia jocului. sărutând-o pe Mădălina, 
zări cum a tresărit un flăcău de sub un 
pom. In clipa accia el a înţeles mica. idilă 
dintre cei doui tineri. Dar prea era în- 
fierbântat ca să-i dea importanță. Ima- 
givea studentului de sub copac, se re. 
fulase. In timpul boalei, tot scormonind 
să-şi aducă aminte de îndrăcita horă, se 
trezeşte prin asociatie şi imacinea witată. 
Intrând în cabinetul d-rulni Ursu, dintr'o 
dată chipul acela i se pare cunoscut. Pro- 
vocându-l. actualul medie mărturisește. 
că el era flăcănl de sub copac. 

Ia început Puiu crede că a săvârsit 
crima într'un acces de furie nemotivată, 
însoțită de halucinaţii auditive, In sana- 
toriu, tot scormonind în trecut, descoperă 
că gelozia înconştientă, e adevărata cauză 
a omuciderii. i 

Or în virtutea teoriilor lui Freud, Puiu 
trebuia să se vindece, denarece ideia „re. 
fulata“, esind la suprafață, a devenit con- 
ştieniă. Dar, dimnotrivă, el se cufundă 
în noaptea nebunii. 


TD). Rehreann merge mai rlenarte. Nu se 
mulțumește să ne arate că impulzia lui 
Faranza a avnt o cauză logică si psicho- 
logică, ci în chipul cum ne prezintă toată 
fenomenologia nebunii. ma sileste să o 
vedem ca un tot armonic, Obsesia numă- 
rului 13: superstiţia legată de el; căuta. 
rea asociațiunilor legate de ncest număr. 
ca si de cuvintele zăpadă și impulzie: 
visurile şi viziunile ; neîncrederea si bă- 
nuiala ; înervatii!e si pierderea afecţi- 
unii: repulsia instinctivă pentru oortretul 
Imi Uren ca şi repetarea inimazinabilă a 
dansnlui ete. — în. rezumat, tot schema- 
tizmul nebunii. se brodează ne canavaua 
zvăpăiatului dans şi a Mădălinii. | 

Aşa dar şi cauza — gelozia — şi efec 
tele, sunt prezentate de d. Rebreanu, cu 
logica fenomenologii psichologice. 

Ori acum se pune. întrebarea, Faranza 
a ucis dintr'o impulsie smintită san din- 
tr'o impulsie psicho-patologică? 

Impulsiile psicho-patologice se datoresc 
unui sistem de idei bolnave, („gheme pa- 
razitare“ le numeşte Pivrre Janet), cari 


PNIVERSUL LIŢERAR. —.107 


au proprietatea de a umple conștiința şi 
de a poseda desăvârșit, până ce sistemul 
se descarcă sub formă de impulsie. Mac- 
beth era un general umbiţios ce râvnea 
să Ajungă rege. Dorinţa aceasta era co- 
pleşitor de mare într'ânsul. Dar el ştia, 
că conștiința sa e destul de șubredă. ca 
să suporte păcatul unui asasinat. Soţia 
lui îi excită însă în aşa grad ambiția, 
că reuşeşte să-i întunece pentru momeut 


"conştiinţa morală. Ambiţia dominând tot 


sufletul, îl îndeamnă la crimă şi Duncan. 
regele Scoţici, eucis. Insă orice impulsie 
psichologică, se datoreste slăbirii -voinţii. 
După săvârşirea ei, urmează regretul şi 
remuşcarea. În cazul nostru.  Faranga 
n'are nici o remuscare. Deci imoulsia lui 
criminală, nu e de natură psicho-patolo- 
pică. 

E foarte adevărat, că asasinatele din 
gelozie, nu sunt urmate de remuşcări, 
Dar aci nu se poate aplica reguln. Fiind- 
că Puiu Faranea, de îndată ce si-a dat 
seama că a ucis din gelozie, trebuia să 
cadă în aceia stare de linişte şi qunsi- 
satisfacție, inerentă acestei categorii de 
criminali. Insă d. Rebreanu ne spune în 
nltimul capitol. că nebunia. s'a declansat 
întreagă și inconștientă. In loc de satia- 
facţie. Puiu are furii criminale, dansează 
până la extremă epuizare fără să se poa- 
tă opri şi perde conștiința anturajului, 
Aceasta ne dovedeşte încă odată, că ne- 
bunia ni Faranga este de natură fiziolo- 
gică, (adică se datorește unei leziuni), şi 
nu e de natură psichologică. 

Cum se explică atunci schematizmui ei 
psichologic ?  Nebuniile ereditare sunt 
declansate uneori de „socuri“ emoţionale. 
In cazurile acestea, ele antrenează în con- 
stitția lor, un relativ schematizm. pei- 
chologic. ; . 

Natnra nebunii lui Pniu Faranga fiind 
stabilită, să analizăm dacă a fost exact 
înfăţişată de d. Rebreanu. “4 

Cazul romancierului român, suferă de 
două lipsuri. 

O nebunie provenită din leziune, ntare 
logica psichologică atâi de armonică, ca 
la bolnavul din „Ciuleandra“. Puiu Fa- 
ranga nu-ţi face impresia unui bolnav 
sufletesc. E prea mult normal, calm și 
logică într'ânsul. Nebunul, de orice ca- 
tegurie, are o caracteristică specială, care 
"1 scoate repede. după cea mai inofensivă 
acțiune... din: ritmul vieţii normale, din 


- rândurile. sănătoşilor. Există întriinsul o 


exaseraţie, un nevrozism demesnrat, îm- 
pulsii stranii, o tendință de a aborda che- 
stiuni și de-a le trata. exprima sau a 
avea păreri, absolut diferenţiate de «- 
mun şi cu o vădită notă de demenţă.. Mai 
ales bolnavii proveniti din maladii cu le- 
ziune, an caracteristice isbitoare: acte 
repetate la infinit, tristeți profunde sau 
euforce, verbiaj, imaginațiuni şi minciuni. 
exagerări şi contuzii mintale. Ori Puiu 
e lipsit de toate acestea. 

In a] doilea rând, ritmul romanului nn 
este adequat nebunii. Nyvelele lui td- 
gurd Pob: „Glasul subteran“ a lui Do- 
stojewsky ; cufundareu lui Rascolnikofi 
după uciderea. cămătăresii ; „Horla!” a 


lui: Maupassant ori „Gândirea“ lui An- 


dreew, — i-ar fi destăinuit d-lui Rebrea 
nu, că nebunii şi ncbunia, se descriu în: 
trinn ritm, deosebit de cel normal. în- 
trunul în care ilogiritatea nebuniei, să 
se facă îndată sensibilă. 


C. MINGI! 


2 ame an mer 


"108;: — UNIVERSUL “LITERAR 








_ CraBacen As hepeap aa 





ae ge papa 





Literatura nu se mărgineşte, ca miş- 
care, „numai la cele câteva nume stan- 
dard, și la opera lor caracierizată. Intre 

“scriitorii de prim plan şi publicul lor 
chiar se interpun o serie de coniraţi mi- 
nori, de inşi cu' îndeletniciri literare şi 
cu oneste aspirații în sensul acesta. Poa- 
te că rolul acestei poezii este mult mai 
important de cât pare la prima vedere. 
Fi întrețin guslul public în nevoia de a 
“ceti şi, prin lucruri înjghebate mai ales 
pentru orele când ochii, molaieci, cantă 
o carte sau'o revistă fără să tindă la 
nici un fel de sforțare anume, fac ambi- 
anţă literară ciaiului de cinci care, alt- 
“fel ar deveni, poate, din lipsă de altceva, 
joc de cărţi, sau comentariu politic. O 


lume întreagă se pregăteşte, asifel. fără 


să bage de seamă pentru lecturi treptat 
_mai suculente şi mai necesare sufletului 
şi. minței. 

Or, rolul acesta de răscolitori al de- 
monului cetitului revine, de sigur, poe- 
"siei minore. Cu ea, o fată de pension. se 
„deprinde,. şi aspirând din ce în ce tot 
mai în spre înalt, să ajungă la Eminescu, 
sau la Baudelaire, o midinetă să ajungă 
inceputurile fetei de pension, literare 
: şi o manicheză sau o lucrătoare în fa- 
- brici să pășească pe urmele midinetei. 
Există, deci, o scară foarte complicată în 
ceace star putea numi poesia mediocră. 
“In tot: cazul limitele ei sunt atât de greu 
de definit în cât ar putea, până la urmă, 
“să ajungă  contiguă CU însăşi poezia. 
„Soarta ei este să rămână, quasi-anon!'md, 
ca o romanță a copilăriei pe jumătate 
- uitată, în sufletul nostru... 


„Il pleut, il pleut, bergâre 
„Presse tes blancs moutons; 
„Allons sous ma chaumitre, 
„Bergere, vite allons. 


. 


Cine, într'aderăr. nu cunoaşte rersu- 
rile acestea ? Cine însă mai ştie, sau nu 
_mai „stie“. că aparțin unui scriitor a că- 
rui celebritate. pe la sfârșitul veacului al 
XVIII a fost încoronată la concursul jo- 
curilor Florale, cn Eglantina de aur, şi 
că el. adoptându-şi coroana, drept nume. 
sa numit Fabre d'Eglantine? Cântă, to- 
-tuşi, această păstoriţă anonim, și indepăr- 
tat, în noi. Soarta acestei poezii e să nu 
depăşească, însă, normala romanţă. 


D, Dem. Gâlman își întitulează recent 
ăvărutul domniei sale volum de poezii: 
- Descătaşare. Titlul tinde să exprime o a- 
_titud'ne. E o neînțelegere a autorului. 
Poezia d-sale minoră nu trebue de cât să 

“ cânte, seara. ca Samovarul : 


„Grădina mea cu flori nenumărate 
„Sa smălţuit sub razele de lună 

„Și mi-a “mpletit pe frunte o cunună 
„Din visele-i de-asupra presărate. 


SIE MIN 


„Din nue privighetoarea mea nebună 
„Imi cânta vara “ntreagă pe“nserate 
„Şi trilurile-i dornic revărsate 

„Mă *nvălue“n duioasă voe bună... 


Și-ntâta farmec se răstrânge'n toate 


Şi-atât belşug de sfântă bunătate 
«Sa revărsat din larg în toate cele, 


„Că ascultând la şoaptele grădinei 
„Am îndrăgit şi florile şi spinii 
„Crescuţi în preajma visurilor mele. 


Lucrurile se petrec, după cun se vede 
cu simplicitatea apei care curge. Nu e. 
fireste, însă, apă: e numai poesie mino- 
ră, Florile în grădină sunt ..nenumăra- 
te' ; razele de lună împletesc o cunună, 
şi cununa e neapărat de vise: privighetoa- 
rea. fireşte, cânta vara și neanărat. și pe 
inserate: căci altfel ar fi ciocârlia. Singu. 
ra îndrăzneală, ca să zicem așa, este ad. 
jectivnl, colat priviehetoarei. de „.nebu- 
nd şi poate. faptul că antorul și-o însu- 
șește prin pronumele umplutură „mea“, 
Bănnim însă sinceră . și  incandeccentă 
până la ..ncbunie* bucuria autorului de 
a se trezi vara. pe înserate, pronrietarul 
unei privezhetori cântărețe. Volumul a 
anărut totnsi. în tipografia „Geniului“ de 
la Cotroceni. 


„Poeme simnir“ e titlul unui volam e- 
ditat de Fnndaţia principele Carol. în 
colecția „Cartea vremeit. şi semnat 7a- 
haria Stancu. Intâlnim în aceste nneme 
melancolia ucisătoare a unui amurg în- 
târziat și stereotin de toamnă. Semănă- 
torismul ne trimite postum cele de pe 
urmă nilpiiri ale unei formule perimate 
de artă : i 


„Și lăinicesc prin ierburi verzi din zori, 
„Cu serni. cu prepeliţe, cu sopârle, 

„Leg micilor lângă corniţe, flori. 

„Și turma albă mi-o adăp în gârle. 


„Și doar atunci îmi acinez popas 

„Cân4 pasări cad în cuiburi pe aproape 
„Și amnreul îngenunchie, fără glas. 
„Și-şi pleacă chipul galben peste ape“ 


Poezia aceasta îngână, de sigur, ea. ce- 
va. Pentru un om însă care se prezintă. 
in strofa precedentă că „sunt limpede și 
liber cum e vântul ; pe unde vreau îmi 
pot eroi cărare“, ete. căci lăinicește prin 
ierburi verzi de flori“ ete. efectiva îm- 
norărare Jăuntrică a versului, în ciuda 
afirmațiilor contrarii ale -autorului, do- 
vedesc depeisarea şi linsa de aderentă cu 
viata a năzuvințelor artistice ale d-lui Za- 
haria Stanou. Hotârît că „Semănătorul“ 





ORA 
N DAVIDESCL 


a murit de mult, împreună cu toate 
cedaneele lui mai sunt sau mai | 
provinciale. 


„Cântăreţii Stranei* e titlul volua 
de poezii al d-lui Marin Predescu. / 
rul, în prefaţă, scrie: „liste închisă 
aceste versuri, toată dragostea mea 
tru cântarea  rcligioasă-naționali, 
pentru cântăreții stranii. Mi-am făs 
convingere adâncă : viitorul biseric, 
mâne depinde de al cântăreților cij 
simțământul acesia a inspirat auto 
dorința. întruchipată în versuri lin 
calde, de a-şi nemuri, ca odinioară: 
giliu pe Nisus si pe Furyalus eroi 


„Si cquid mea carmina possunt 
„Nulla dies unquam memori v 
mei aevo'“. 29, 





NOTE BIBLIOGRAFICE | 


Primite la redacţie zii sata 0 A) 









Au apărut: „Buletinul educaţiei 
organul ofic. naţional: de educaţ 
zică) an. V 1927, nr. 12; Viaţa Li 
nr. 72 din 4 Februarie; Arena li 
(Brăila), anul | nr, 1 si 2; Familia 
II, anul II nr. 20. 11 si (2; Orph 
nul TII nr. 5; Răsăritul, anul X, 
Cârvunarii, nr. 4; Ritmul vremii, 
IV nr. 1: Gândirea nr. de lunuarie, 
Colecţia Manuseriptum. A 

Şi volumele: Stampe, poezii de L, 
lerian ; Descătuşare, poezii de Dem 
man : Micul Sacrificiu, roman soci 
Delafras : Domnul de la Murano, 4 
de Stejar lonescu. E 


A apărut nn studiu Critic asupra |] 
cei Germane contimporane, datorite 
lon Sân Giorigu, profesor univeal 
Comentarea liricei Cermane şi Are 
ce. moderne. începând cu o sumă ai 
letanţi până la aria unor, Ştefan Gre 
şi Rainer Maria Rilke, =] 

Documentatul studiu critic al d-lui. 
Giorgiu umple un go! în frontulte 
cei noastre, ] 





PAUL ZARIFOPOL DESPRE STIL. 


„Despre stil şi despre altele; oferă d. 
aul Zarifopol câteva „note şi exemple“ 
ptr broșură a bibliatecii „Dimineaţa“, 
D. Zarilopol a suferit în ultima vreme 
nel: atențiuni distincte, dela elogiul 
rfuvat până la înțepătura diverșilor 
şici ascunși în unghere. mistice şi de- 
jifel. 
Depărtat şa singuratec, d. Zarifopol a 
utit să se păstreze undeva seniori.l ca 
staţie climaterică. exigentă, aproape 
accesibilă. 
Observațiile noastre tind numai să de- 
honstreze că d. Zarifopol poate acoperi 
n uşurinţă și sclipire chiar ccence are 
xagerat şi uneori fals in opiniile d-sale, 
Amwânând însă până la urmă un domn 
leresant şi serios. 
D Zarifopol a urmărit în drumul său 





k critic și artist, tinereţea sub toate 
anifestările ei, de invenţie şi glumă, de 
mpertinenţă şi umilire, deopotrivă. Pare 
eugeva firesc şi prevăzut ca d. Zarita- 
ol să fi rămas un cercetător admirauv 
I stilului, pentrucă în analiza ultimă, 
tilul nu e decât un compliment de tine- 
eje adus gândirii — stilul socotit de d. 


zi A î 
arifopol elemegiul esențial al muncii 
rtistice, Eu ARE - 


Printro foarte curioasă scăpare din 
edere, d. Zarifopol insistă în nenumă- 
aie pagini să convingă pe lector de su.- 
crioritateu scrisului frumos asupra ce- 
ui urât, de unde lectorul surprins ar pu- 
ea ințelege că scrisul frumos e Stilu! şi 
el urât dimpotrivă. 

 Asttel, d. Zarifopol crede la pag. 57. că 
tendhal „făcea stil“, deşi dispreţuia în- 
eletnicirea asta scumpă lui Pierre Louys 
i altor stilisti a căror artă  migăloasă, 
eci făcută” e totuşi atât de distant îiu- 
erioară operei lui Beyle sau unui Bat- 
ac, scriitori foarte neglijenți în ce pri- 
eşte scrisul frumos. 

Spiritul d-lui Zarifopol inclină către o 
şoară nersistare a tinerilor seriitori frau- 
ezi cari găsesc astăzi pe maeştrii stilu- 
ai străini de preocupările lor artistice 
i în schimb mărturisesc credinta lor 
rează în ploriile tără „stil“. Balzac şă 
tedhal, mai ales Stendhal care notase 
ceastă frază gândită adânc: „Je veux 
mposer silence ă mon coeur, cui croit 


voir beaucoup ă dire. .Je tremble tou: 


DN. i AI IE 


„lammbe“, dir această 


mpi dou Zau Vata 2 nat 


jours de n'avoir 6crit quun soupir, qu- 
and je crois avoir not une vârii6“. 

Generaţia artistică a Franţei de astăzi 
il găseşte pe Flaubert, factice. şi uşor, 
tocmai pentru excesiva lui migală în „.Sa- 
generaţie: . se ov- 
preşte încă la romanul de. genială nota- 
țe naturalistă „Madame Bovary“ și la 
arta firească din „Un coeur simple“. 

E drept că d. Zarifopol nu se gândeşte 
să confere muncii onorabile de compo- 
ziție. noțiunea deosebită de „stil“ şi nici 
să limiteze „stilul“ la ceeace se rezumă 
aparent. adică expresia gândirii, 

E drept, d. Zarifopol observă că „cri- 
tica stilului implică fatal critica gândirii” 
însă: d. Zarifopol rămâne la calificative- 
le susceptibile de confuzie „scris urât" 
şi „scr's frumos“ — după care sar pulra 
spune că Dostoievsky scris urât iar au- 
torul cărții „La Femme et le pantin“ 
scria frumos — ceeace superlicial pare 
evident, dar asta ar însemna să prețu- 
eşti caligrafia aleasă a Ini Pierre Lonys 
şi să umileşti marea adâncime a lui Dos- 
taievsky. 

D. Zarifaval e destinat să nu fie sur- 
prins de nici-un aspect cât de neprevă- 
zut şi brusc al artei contemporane — aşa 
cum l-am găsit calm în faia vidului reto- 
ric Henan pentru care domnia-sa a re- 
curs la aprecierea critică rezumată în 
curâniul mareșalului Cambronne. 

Nici de admirabila revenire a  stiliştir 
lor Gide si Cocteau la cărțile consulului 
Bevle. acela ce-şi impunea scrisului dis- 
civlina seacă a codului civil — nu tre- 
bue să fie surprins d. Zarifopol. 

La pag. 61 d. Zarifoinl repetă falsa ex- 

presie „stil frumos“. după ce înainte un- 
zează de „scris artist“ şi într'alt loc e 
de părere că Stendhal a fost un „dile- 
tanti declarat“, negliiențe bănuim, ce-ar 
putea acredita opinia eronată că d. Paul 
Zaritapol gustă în ascuns  lamentaţiile 
palante ale calisrafilor romantici si re- 
fnză să descindă în tenebrele sufletești 
ale unor sciitori ca Balzac și Stendhal. 
" Abia svre sfârșitul brosurii, d. Zarifo- 
pol explică ceeace noi numim entuziag- 
mul d-sale pentru artificiu şi nesocoti- 
rea valorilor reale artistice — dar "x- 
plică. ca s* ne exprimi asa, nrintro 
prismă străină, de utilitarism aplicat li- 
teraturilor începătoare, deci, în special, 
celei româneşti, 

După ce recunoaşte că scriitorii cari 
urmează linia scrisului neartist. au libe- 
rat literatura de „peisaie noetice" și „in- 
ventare pitoresti“. d. Zarifopol crede că 
„Balzae şi Stendhal sunt proaste modele 
pentru plinândele literaturi începătaa- 
re. care n'au scărat de slăhiciunea imita- 
ției naive. Amândoi provoacă si întrețin 
dilentatismul ..l'a neu prâs* tehnic, pro- 
cedura exnrditivă de drarul. cum se 
crede, al ideilor şi al „psihologiei“. lar 
mai renarte: 

„Pentru literatura noastră tocmai scru- 
pulul artistic, împins până la exces. in- 


clusiv. sau cum zic banalii neliterari: 
„chinuirea formei“ — e specific saluta- 
sia 
ră“, 


Asa dar în loc de-a stărui asupra uvei 
literaturi de explorare în viaţă .şi miş- 


UNIVERSUL, 1JTERAR. — 109 


cats. scriitorul român să se menţină mai 
departe. în rolul“ pueril de literator chi- 
nuit de exerciţii stilistice, adică să con- 
tinue „scrisul frumos“ inceput de poetul 
Alexandri şi romancierul Zamfirescu — 
iar din literatura străină să păstreze pil- 
da scrisului „artist“ al d-lui de Chateau- 
br'and şi cavalerului von Kleist. 

Mai apropiate sau mai contemporane 
modele ar putea găsi scriitorul român în 
„Potomakul“ Iui Cocteau, unde îl în- 
dreaptă d. Zarifopol — când în opera a- 
celuiaș scriitor se află şi povestirea so- 
bră a lui „Thomas L/linposteur“, igno- 
rată de d. Zarifopol... 

Ori, tocmai când d. Zarifopol face ape- 
lul de mai sus pentru „chinuirea  For- 
mei", chiar cea mai tânără: emisiune de 


“seriitori români renunţă la inutila înde- 


letnicire de-a aranja cuvinte simetric şi 
muzical, pentru a încerca marea artă 
profund necaligrafică a vieţii — adică o 
artă mai depărtată de aceea destinată 
vagonului de dormit, Palace-ului şi clu- 
burilor sportive. 

Ne pare rău că broşura d-lui Zarifo- 
pol va servi, ghid şi oarecum steag, câ- 
torva. tineri, în mare parte elevi la 'aca- 
demiile -de dans şi alte academii serale 
— cari printr'o fat tate năstruşnică =—-se 
întâlnesc în ce priveşte concepţia  „nahi- 
li“ a „scrisului frumos“ cu inteligenţa 
ireproşabilă a domnului Zarifopol. 

Mai rămân acei scriitori devotați „di 


. formului"“ Balzac şi „diletantulni decla- 


rat* Stendhal,.. . 


SERGIU DAN 





A apărut: 


„COLECȚIA MANUSCRIPTUM" 


O colecţie fără precedent în editura 
românească. Deocamdată au apărut trei 
broşuri cu manuscrisele d-lor:: Mihail 
Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi lon Minw 
lescu. 

Manuscrisele sunt reproduse după ul- 
timele procedee ale artei grafice. Din 
fiecare broşură au apărut 10 exemplare 
pe hâriie  Japon, su preţul de lei 1000 
exemplarul: 20 exemplare pe hârtie de 
Olanda a 500 lei exemplarul şi 1470 
exemplare pe hârtie mată cu preț de 120 
lei exemplarul. Exemplarele sunt nume- 
rotate. Clişeele se distrug. Ediţia rămâne 
definitivă şi unică. | 

Exemplarele a 120 lei se pot procura 


„în Bucenreşti dela librăriile principale.. 


Exemplarele pe hârtie Japon şi de O- 


“anda nu sunt puse în comerț. Pentru 


acestea vă rugăm a vă adresa direc câi- 
torului domnul Petre. Cătunaru, str. [a- 
ga 7, (Parcul Bonaparte), București, 








110. —— UNIVERSUL LITERAR 


dy = Ri a 





SCHIMBARI IN CONDUCEREA TEA- 
TRELOR PARTICULARE 





„Conducerea Teatrului Regina Maria va 
reveni în viitor, d-lui Al. Buzescu, unul 
dintre cei mai pricepuţi cunoscători ai 
resorturilor artei dramatice, care a luat 
asupra sa nu numai sala de sus în care 
-joacă acum trupa Bulandra-Manolescu- 
Maximilian-Storin, ci şi cea de jos, unde 
e acum varieteul Majestic. Aci e vorba 
să facă un fel de studio, ca acel dela 
Teatrul. Champs Elys6es au al lui Bra- 
gaglia la Roma. 

De altminteri d. Buzescu tratează cu 
d-ra Maria Ventura, care ar îi să ia con- 
ducerea artistică a acestei întreprinderi 
de teatru. 


BEAU  GESTE prezentat de cine- 
matograful Capitol, e unul dintre filme- 
le excepţionale ale sezonului. Acţiunea 
alambicată, încărcată inutil nu reuşeşte 
să acopere realizarea artistică cu adevă- 
rat superioară. Regia lui Herbert Bre- 
non sigură, totuş discretă, ca u tuturor 
bunilor realizatori americani. Se  des- 
prind, rămân de neuitat; viziunile for- 
midabile ale pustiului nisipos ziua, uoap- 
tea, în zori, pe înserat, sub cer transpa- 
rent sau sub nori gonind ce-i par conti- 
niuarea ; jocurile de copii dela început, 
de suavă îrăgezime, de graţie real aris- 
tocratică ; iar din ansamblul actoricesc, 
nu totdeauna idesăvâ rşit, Ronald Colman, 
iin nuanțat, emoţionant prin melancolia-i 
de loc feminină, iluminată adesea de 
surâsul plin de înțelegere al spiritului 
superior, plin de resemnare al eroismu- 
lui fără înconjur şi fără bravade — şi 
Noah Berry suculent, gras, definitiv 
plastic, cu formidabil <uflu ce n'am mai 
întâlnit la un actor dela Brigitte Helm 
în „Metropolis“ încoace. 











MITICA POPESCU 


în urma notei ce releva un arti- 
col al revistei „Viaţa Literară“ în legă- 
tură cu piesa „Mitică Popescu”, „Uni- 


versul“ a primit din partea d-lui Mișu 


Fotino următoarea scrisoare : 


Domnule Director, 


Revista „Viaţa Literară“ se ocupă pe 
larg de cazul piesei „Mitică Popescu“ a 
colaboratorului dv., d. Camil Petrescu, 
bunul meu prieten. Se miră numita re- 
vistă că această comedie căreia îi gă- 





seşte excepționale calităţi, 
încă. 

Cauza acestei întârzieri a fost simplă 
şi din fericire trecătoare. La data hotă- 
rită pentru reprezentarea acestei piese, 
trupa mi se descomplectase şi spre ma- 


rele meu regret a trebuit să amân repre- 


nu e jucată 





LA TEATRUL MII 


zentarea. Astăzi trupa dela Teatrd 
sa refăcut şi cel dintâi lucru, la 
mam gândit, a fost jucarea „piese, 
tică Popescu“. Căci trebue să se și 
jucarea pieselor originale intră în 





gramul meu artistic în primul râni 
atât mai mult, când este vorba dea 
medie ca „Mitică Popescu“ asuprae 
lorei căreia, „Viaţa Literară“ are. 
tate, şi eu şi colaboratorul meu di 
covescu suntem de acord. € 

Răspunsul e deci simplu, „Mitică 
pescu“ va fi a doua premieră a Ir 
lui Mic, adică va trece imediat. € 
„DOMNUL DE SAINT OBIN“. Sua 
atât mai dornic să o joc, cu cât înă 
vine sarcina de a crea. pe fuimosa 
simpaticul nostru bucureştean. p 


Primiţi, etc. 
MIŞU FOTINO; i 
Directorul Teatruhui |. 
7 Februarie 1928. 


| canemafoorafnui 





OLGA TSCHECHOVA 

























gi -. 





Imi place să mă găsesc cronicar al unei 
eviste în timpul expoziţiei dela Căminul 
Artelor Regina Maria. Dorinţa ce o aveam 
ic mult să vorbesc despre acest minunat 
Bictor, să. însemn cândva încântarea pre- 
ou întâlnit, nu mai poate întârzia. 
Inchid ochii şi văd perindându-ee lu- 
pea culorilor lui Tonitza dincolo de toate 
âte înseamnă numai pictură, astfel că nu 
ţa fi verba aici să-i stabilesc ascendenţii 
i nici să-i măsor calitățile şi defectele cu 
Hozare interes:ită ori  pedantă. Oricare 
din operile lui — chiar neglijată, neter- 
ninată — îl adună întreg şi poţi să-ți dai 
Mamu că a bătut o inimă caldă şi atentă 
ând sau alăturat ucolo culorile de au 
capătat ființă. Amintindu-mi-le mă cred 
a într'o grădină, într'o sărbătoare a flo- 
pilur, unde mă plimb singur, emoţionat, ca 
ub vraja unei muzici discrete. 

„Nu cunosc prea mult pe Tonitza cel- de 
date zilele. Știu că m'au impresionat doi 
hi mari şi miraţi, ochi buni şi atenţi care 
jubesc mirajul luminei, vreau să înțeleasă 
i să răbată adânc — şi graiul moldove- 
nesc cu intimitatea aceia unică. E din 
Jocurile wide oamenii se opresc așa, în 
druni ; se uită în zare, urmăresc un sbor 
je pasăre ori zâmbesc la o floare — ca- 









U dar pre 
pentru două mâni pioase — tot ce i-a 


TONITZA : 








"că. Pe urmă ca după porunca unui 
tainic conținutul se aşează se lămureşie şi 


NATURA MOARTA 





asta 


crescut în suflet de când, de mic a cutree- 
rat şesuri, a umblat pe maluri de ape şi 
a străbătut răcuarea crângurilor. 

Din chinul şi sbuciumul vieţii unui om 
— şi el wa fost de loc cruțat — sa ivit 
proaspăt şi sa statornicit în pictura țării 
acestia el. altfel, cum nimeni n'a mai fost 
înainteu lui. A aus dintr'o dită o calitate 
rară, a ştiut dela început în cât îl ducea 
priceperea meseriei să se exprime sufleteş- 
te, Rar am văzut un pictor care să izbu- 
tească mai, cald şi mai direct să-şi caute 
în culori emoţiile. 

Nu cunosc nimic mai tandru, mai duios, 
mai delicat decât capetele de conil şi chi- 
purile de fată ale lui Neculai Tonitza, în 
lumina aceia dulce care vine dela un soare 
iubitor al fiinţelor şi al lucrurilor. 

Sunt copii liniștiți, cu ochi miraţi, cu nu 
ştiu ce presimţire tragică în privire ; sunt 
feie tinere care nu fac nici v mişcare dov- 
ditoare a unui sentiment şi totuşi au 9 
neliniște — nelămuritul existenţei par'că 
din taina căruia vin ca de pe un drum 
hiug, fior al ofilirii, al bătrâneţii, al moa- 
ţii. 

Chivuri adunate veșnic pe un sentiment 
de tristețe, bolnave de nostalgie aproape 
de lacrimi, se înşirue dezarmate şi bune, 
fragmente dintr'o mare frescă a fatalita- 
ţii. Realizarea lor are în cele mai multe, 


'expansivitateu unui joc'copilărese cu lu- 


cruri mici şi neînsemnate pe o cucerire 
de lume, într:o ogradă a libertăţii de Jou- 
glas 








i Ma 


PI PR pici 





UNIVERSUL LITERAR. — 11] 





———, 








= a — 


N. N. TONITZA 


duci cu tine ntuitata amintire a unei bu- 
curii şi a unei tristeţi, înfrăţite deapururi 
ca dealungul existenţii noastre a tuturora. 
A! cât de moldovan e Tonitza în naivt- 
tatea cu care compune, în zâmbetul care 
joacă pe lucruri în căldura care te capn- 
vează şi te face să poposeşti lung în fața 
unei pânze, cuminte cum ai asculta o po- 
veste. Căci pictorul acesta nu umblă nu- 
mai decât după speculaţii cromatice ori 
liniare în care să îngrămădească abilităţi 
de meşteşug, adesea simple pretexte plas- 
tice. E] vrea să-i vorbească inima, în care 
bat toate inimile personagiilor sale, cât 
mai nestingherit mijloacelor ce le are la 
îndemână. Nu dela formule, nu dela siste- 
me ființele lui îşi variază expresia, ci din 
fantezia aceluiaş suflet de copil cuminte 
care ţine de realitate cât poate ține un 
vis. Așezat par'că la o margine de lume 
Tonitza spune minunate poveşti. Dacă ar 
fi undeva urât şi pustiu în suflete o po- 
veste. de a lui ar cobori mângâierea unui 
gest de dragoste de mamă, și dacă ar fi 
undeva frumos tare, frumuseţea povestei 
aceştia ar sta alături nestânjenită. 
E întuneric aproape, lumina elctrică sla- 
bă nu poate sluji expoziţiei dela Căminul 
Artelor Regina Maria şi totuşi birue în 
camera aceia puţin ospitabieră sărbătoarea 
florilor, vraja unei muzici de înălțimi ak 
bastre. i 
„Pictura e în sărbătoare. Sunt roze pre. 
iutindeni. Veniţi să vedeţi florile picturii”. 


TAKE SOROCEANU 


TONITZA : BATRANUL CLOVN 


- E E a E re PEPI PP 
DP tnt . ” 


112. — UNIVERSUL LITERAR 








CU Ş ca Su-casea... 


motiv serios 





Cine nu ştie că simpaticii şi aproape 


egal de tinerii confraţi D. Ciurezu — al 


“cărui volum „Răsărit“ a apărut de cu- 


- rând — şi Sergiu Dan — al cărui volum 
“va apare tot atât de curând dacă în răs- 


timp autorul îi va găsi un titlu — eruu 
şi sunt încă foarte buni prieteni? 

Cine nu ştie că cei mai buni prieteni 
ujung de multe ori pentru o nimica te 
tă la cuvinte şi chiar fapte mai mult sau 
mai puţin ireparabile? 

Cine nu ştie că acest adevăr fiind în- 


"destul de cunoscut nu mai are nevoe de 


"confirmare, fapt datorită căruia prietenii 


. noştri nu aveau de ce să facă excepţie 


regulei. ' 

Şi cine nu ştie cele ce sunt de rirroare 
martori, proces-verbal,  răsgândire.. și 
împăcare ? 

Dar ştie cineva rmotivul răsgândirei? 

Fiecare dintre improvizații beligeranţi, 
pretinde că ar fi spus celuilalt: 

— „Dragă. m'am gândit că sar putea 
să te omor și peste o sută dr ani vre-un 
Mihalache Dragomirescu redivivus, des- 
coperindu-te prin paginile mâncate de 
vicrmi, ale vre-unei reviste, te-ar de- 
creta mare scriitor. [ji închipui de ce 
oprobiu ar fi acoperită memoria ticălo- 
sului asasin“, 


EPIGRAME 
Unui concertist, 


Voind ca să te-ascult şi eu, 
Venit-am ieri la Ateneu — 

Dar, puseşi mâna pe vioară 

Și, zău, mă transportaşi... afară ! 


Li 
Unui deputat 


„Totusi, domnul Stancu Ciorbă 
La tribună, când se suie, 

Pare, cu adevărat. statuie: 

(Nu scoate măcar o torbă!) 


: N. CREVEDIA 





parte, a. pm ce i me ban cm ncmeintnae« 


Gea ZeBcnurace 


GOSPO 


D. ]. L. Breton, membru al Institutului 
publică în „Le Journal“ următorul arti- 
col asupra artei casnice în locuinţa 'mo- 
dernă : 

Deschiderea expoziţiei de arte casnice 
a devenit un eveniment de seamă în via- 
ţa pariziană. Nu există, în adevăr, mamă 
de familie care să nu aştepte cu «eose- 
bit interes această manifestaţie anuală 
care, în cadrul atrăgător și erandios al 
lui „Grand Palais“, o ţine la curent cu 
progresele realizate în instalarea cămi- 
nului, confortul „Ilome“-ului, organiza- 
rea şi împodobirea casei, simplificarea u 
acelor mii de treburi casnice ale vieţii de 
familie. 


Imediat după război, în cursul căruia 
mă concentrasem exclusiv asupra creă- 
rei şi perfecţionărei celor mai grozave 
maşini de omorire şi distrugere, arm luat 
inițiativa în numele „Oficiosului naţio- 
nal de cercetări şi invenţiuni“ dea orga- 
niza această expoziţie anuală al cârei 
succes a fost atât de rapid şi de stră- 
lucit, Voiam în felul acesta să îndrept 


pe inventatori şi cercetători spre reali- 


zarea acelor multiple aparate casnice, 
cari să poată aduce căminului familiar 
mai mult confort, higienă. sănătate şi 
prin urmare mai multă fericire. 

Rezultatul fu rapid şi desăvârșit. Dela 
întâia noastră expoziţie, publicul se a- 
rătă atât de interesat încât cercetători 
și industriaşi apucară cu hotărîre pe a- 
ceastă cale şi nu se dădură înapoi dela 
nici o sforţare spre a răspunde unei ne- 
cesităţi atât de evidente. Și în felul a- 
cesta, din an în an. inovațiile se arătară, 
aparatele se periecţionară, realizările se 
precizară. 

Mai mult încă decât expoziţiile prece- 
dente, cea de acum înseamnă un nou şi 
considerabil progres al acelor multiple 
accesorii cari atât de fericit simplilică, u- 
şurează, fac mai puțin enervante, mai 
puțin respingătoare ocupațiunile casnice 
cărora mama de familie trebue să-şi enn- 
sacre în fiecare zi o parte a eforturilor 
sale. Progrese cu atât mai importante cu 
cât e cu inult mai puţin uşor de cât altă 
dată de a încredința aceste penibile lu- 
crări unei mâini de lucru proletare, care 
din ce în ce mai mult se depărtează de 
ocupaţiunile casnice. ; 

Să trecem în revistă aceste ocupaţiuni 
zilnice ce incumbă unei menajere vigi- 
lente. 

Trebue mai întâiu să curețe praful care 
mai cu seamă în oraşe se infiltrează şi 
se depune. peste tot; altă-dată mătura şi 
puful de pene trehuiau să-l curețe, fă- 


ce ii ai Di E Te A sp it Ein m ami na 


DĂRIE ELECTRICĂ 


, 













. 


până la cernitoarele electrice peria 
nate cari suprimă orice sforţare. ! 

Spălarea carelagiilor, lucru atât, 
şi de respingător înainte se face! 
cu aparate noi şi dintre cele mai : 
rite, ca ucel aspirator care absoarbt 


“şi noroiul ca şi praful. 


cându-l şi mai nesănătos, mai stricător, - 


lăsându-l să plutească în aer. Acum as- 
piratorul îl absoarbe şi îl desființează 
definitiv ; de o foarte uşoară mânuire,el 
se impnne tuturor în numeroasele sale 
realizări unele mai perfecţionate şi mai 
ingenioase de cât altele. 

Să întreţii parchetele ceruite cu peria 
e tot atât de incomod cât e de perimat. 
aparate noui se impun ; există de altfel 
de toate felurile dela modestele şi inge- 
nioasele aparate accesibile oricărei pungi 


Prepararea alimentelor e consid, 
uşurată prin nouile aparate de gaz: 
Jectricitate. cărora fiecare un lea. 
noui perfecționări. Aparate de dil 
feluri permit prepararea în câteva 
nute a unor feluri de mâncare car 
cesitau altă dată ceasuri de prepare 


Apa caldă, atât de necesară înb 
pentru toate treburile menajere ş 
giena casnică, poate fi furnizată în 
tinuu de diverse aparate de gaz şi 
tricitate, Fi 
, A tai 

Spălarea rufelor în casă devine a 
bilă prin maşini practice cari dej 
țează toate operaţiunile penibile, n 
cute. Vasele sunt spălate, curățate, : 
lizate şi uscate automat, i 

Mii de aparate mici, pe cât deă 
nioase pe atât de eftine, ajută la cu 
rea cuţitelor. uscarea geamurilor, c 
chiderea cutiilor de conserve. destupe 
sticlelor, cărpirea rufelor, măcinarea 
felei, ete, 

Produse diverse asigură întreţine! 
arg'ntărici. arămăriei, a ghetelor: 
duse alimentare noui permit confet 
narea repede de feluri de mâncare 
riate. ” 

Aparate electrice pe cât de arti 
pe atât de practice permit cele mai 
monioase jocuri de lumină, inundân; 
lumină interiorul fără să oboseasci;, 
chii, fără să orbească, ra 

Aparatele de încălzit ce se pot W, 
cu orice fel de combustibil asigură _; 
minului o dulce şi egală temperre 
cu mai multă uşurinţă şi mai pre 
cheltoeli. In timpul verii numeroasa, 
parate frigorifere ne dau ghiata Și ă 
coarea şi asigură o perfectă păstrare, 
mâncărilor. 


€ 
In această cursă spre practic, A 


confort spre bună stare mobilele :: 


aşezat în rândul întâiu: fără a îm 
de a fi frumoase şi artistice. au den 
mai practice, mai raţional adaptate îi 
țtiunilor lor. 








III ERE UNIVERSUL. LITERAR. — 113 





















Secunaaa cie 
cCcwvaasnie 


tercându-se în Spania, după cuce- 
ka Mexicului, Cortez fu primit rece 
iregule Carol Quintul. Intr'o zi Cor- 
se prezintă înaintea monarhului 
însă a fi chemat. 

i Cine eşti? îl întrebă regele. aro- 


i Sunt, răspunse Cortez, omul care 
dat mai multe provincii, decât o- 
el: ce ţi le-au lăsat străbunii. 

( 7 


E timpul lui Carol II-lea al Englite- 
“un vagabond avu insolența să se 
care, întrun costum superb, la 
ui Curţei. Regele îl văzu cum, cu o 
itudine rară, fură tabacherea de aur 
Mbuzunarul unui lord. Fără. să-şi 
tdi prezenţa de spirit. isecusitul hoţ 
ie degetul la gură şi făcu semn Mo- 
Muui să tacă. Carol găsi ideia mi- 
iată. şi: se prefăcu că nu observă şi 
ju! își văzu de drum. A 
e ef sc E Ela 
imosul arhimilionar Rotschild intră 
Hă întrun local unde se aflau nume- 
|uobili, literați, artişti, etc. Toată a- 
pnța se ridică în picioare salutându-l 
pectos. Un domn care se afla în com- 
Ha lui fleine se adresă acestuia : 

la priveşte cum se prosternă toţi la 
elul de aur“, 

j. Te înşeli, scumpul meu, răspunse 
e, baronul 'nu e atât de tânăr cum 
d-ta. : lee 





arele compozitor Beethoven,  obiş- 
ii să dejuneze la birtul „La Lebădă“ 
biaţa grânelor din Viena. 

iir'o zi, contrar obiceiului, fără să 
ite pe nimeni, se aşeza la o masă în 
, Era ora 3 după amiază. Chelnerul, 
5 cunoştea obiceiurile, îi servi o sti- 
"leu bere, un toc şi cerneală. 

eethoven - scoase din buzunar o hâr- 
de note şi, sprijinindu-şi capul pe o 
ă rămase în poziţia asta până la sa- 
scriind din când în când câte-ceva. 
ată se ridică în picioare exclamând: 
Băete, ce-am mâncat ? 

Dar naţi mâncat nimic!.. -., 

i Zău? cu atât mai binel..'- 

şi luă pălăria, plecând. 


poleon 1 făcea curte unei actrițe. A- 
ta vrând să facă pe sentimentala 
-i arăte împăratului că-l iubeşte, îi 
portretul. 

“Portretul meu ? zise împăratul zâm- 
lată-l. Şi-i întinse un napoleon de 


LB 
















jovic ab XIX-lea, pe timpul când 
minor, îşi organizase un corp de gar- 
compus din tineri seniori de  aceiaş 
sti cu el. Arătându-şi într'o zi lui 
eau. armata îi ceru părerea. 
Admirabilă, răspunse Boileau, .dar 
ai după ce o fi majoră, ...-- i 


DUMITRU SÂRBU 





Inien-cnrea 





Bo caz oar 


UN INGINER ELVEȚIAN, AR FI IN- 
VENTAT UN HOROLOGIU PERPETUU 


După cuni anunţă jurnalul 


un tânăr 


elveţian 
din 


un Horo- 


L'horologerie, inginer 


Neuchatel, ar fi inventat 
logiu, zis perpetuu, mişcat prin energia 


variaţiunilor de temperatură şi a presiu- 


“nilor atmosferice. 


Un exemplar construit după un ase- 
menea procedeu, ar fi pus în mișcare de 
vre-o câteva luni. 


DECAPITAȚŢII SUPRAVIEȚUIESC ? 


O piesă jucată în acest moment la 
„Grandguiguol* atrage atenţia, asupra 
faimoasei probleme de supravieţuire, 
după supliciul decapitărei. Analiştii epo- 
cii revoluţionare au adus cu privire la 
acest subiect, numeroase exemple, cari, 
din nefericire, nu fură sprijinite de nici 
un control științific şi țin mai mult de 
domeniul legendei decât al istoriei. Dur, 
nimic nu se apropie în acest gen maca- 
bru de impresia sfâșietoare, ce-o încerci 
la citirea nuvelei lui Viiliers de I'lsle- 
Adam. „l.e secret de l'echaufaud” în care 
marele scriitor a pus în scenă două per- 
sonagii reale ; ilustrul hirurg Velpeau și 
doctorul Conty de la Pomerais, eroi tra- 
gici ai unei cauze celebre, condamnaţi la 
moarte pentru otrăvire. Experienţa în- 
chipuită de către Villers de l'Isle-Adam, 
fu săvârşită în realitate, acum vre-o 20 
ani, de către doctorul Beaurien, medic 
şef al spitalului din Orleans, cu prilejul 
executărei unui asasin, numit Languille. 
Doctorul, de îndată ce cuțitul căzu, în- 
hăţă capul  executatului:  „Languille! 
strigă el. Languilie deschise ochii de 
vre-o două ori, la pronunţarea numelui 
său. Experiența a durat, jumătate : de 
ceas. Se întâmplă că aceste mişcări con- 
siderate ca manifestații de supravieţuire 
la decapitaţi să dureze mai mult. 


Unii medici au citat cazuri extrem de 
ciudate. Dar, poate aceşti medici, nu se 
lăsau cu închipuirea, mai prejos de Vil- 
liers de Lisle Adam. 

Fapt sigur, este însă, că fiziologiștii, cari 
au aplicat lu acest fel de studii, cel mai 
sever control ştiinţific nu admit în rup- 
tul capului probabilitatea de supravie- 
țuire la decapitaţi. Doctorul Gley, profe- 
sor la facultatea de med'cină, prin mâi- 
nile căruia, trecuseră, atâţia ani dezile, 
toți executaţii, declară: Nn există supra- 
viețuire după decapitare, ci numai unele 
mişcări fiziologice,  contracţiuni! Nu 
există viață, nu există suferinţă, fără 
gând, şi Pascal a zis : Nu se poate gândi 


isi ; 


fără cap“ 





sa - 





caricatura zilei 
COPII VEACULUI 





BUNICUŢA — Hai, Toto, mergem la câluşei ? 
TOTO (piictisit) — Mda..... daca asta te amuză 


LA INCHISOARE 





GAKULIANUL : uricine revue să tacă o meserie 
aici. Ce-ţi alegi ? € : 
DEȚINUTUL : Voiajor comercial. 


pe ga FEMINITATE 


— Acum ce mai vrei ? ţi-am luat şi automobil 
şi tot -imbufna â... , 
— Multumesc | Chiar azi Miiller-ii-şi-au luat 'şi ei: 


A a d (Punch) 


ia, — UNIVERSUI, LITERAR 


E 
|| 








. Ceara secieste 








a === 


îna exlruse 








NINON DE LANCLOS 





i 
E 


Ninon de: Lanclos se născuse din pă: 
rinţi burghezi, şi cu relaţii onorabile. 

Mama «i era o creștină şi cu frica lui 
Dun:nezeu, femeie simplă, resemnată şi 
neînsemnată. Din potrivă talăl fusese 
încă înaintea căsătoriei, celebru pentru 
libertatea moravurilor, dragostea femei- 
lor şi ironia imprudenţă pentru biseri- 
că. Nici una din aceste calități nu au 
fost pierdute în căsnicie. Era un bărbat 
frumos .şi vesel care îşi. împărţia dra- 
g&ostea între amantele din oraș şi mica 
ui fetiţă Ninon. O iubea pătimaș şi se 
îngrijea de cochetăriile sale timpurii. 
Când Ninon împlinise 12 ani, un duel 
scandalos îl sili pe tatăl ei să fugă din 
tară. Fetiţa îi păstră pentru totdeauna 
o amintire duioasă, în care dragostea 
pentru tată nu se despărțea lămurit de 
admiraţia pentru cuceritor. Dela «el 
moştenea desigur Ninon temperamentul 
său pasionat şi dornic, nepăsarea faţă 
de morala tiranică şi nesinceră a pu: 
blicului, cultul dansului, al muzicii și 
al amorului. I- a fost o demră urmaşe. 
Căci nu a voit să aştepte meschinăria 
căsătoriilor tocmite ca o afacere bă- 
nească, pentru ca să devină femee. In- 
tre tinerii vizitatorii ai casei lor îşi a- 
lese la 17 ani pe cel mai voinic, mai cu- 
ragios şi mai viciu: Saint-Etienne. 

Se hotărise să-l învrednicească pe el 
cu inițierea sa în tainele iubirii. 

Sentimentul dulce al vreunui vis de 
adolescentă. nu există pentru Ninon, 

Saint-Ftienne o aștepta. Dar e bine <'o 
lăsăm pe Ninon să-și povestească sin- 
gură. 


PRIMA ÎNTALNIRE 


„Indată ce veni în camera unde mă 
aştepta, Saint-Etienne începu să mă 
desbrace, nu fără îndemânare. E adevă- 
rat că nici nu mă sbăteam. 

Mă feream să-i opun cele din urmă 
rezistenţe ale pudoarei, care sunt pen- 
tra riul și pentru celălalt, o inutilă o- 
boseală trecu  într'o cameră vecină 


Fernand Nozicre 


Din toată povestea acestei 


vieți, 


pe care Fernand  Nozidre a re 


cu înțelegere şi pasiune, fără îndoială că fragmentele cele mai pscandalo 


Sunt citate din scrisorile marei curtezane. 


Dur Ninon de Lanclos e sin 


tatea — brutală uneori — şi grația însăşi. Deaceea a iubit-o cu pasiune m 
scriitor Saint Evremont şi deuceea i-au căutat prietenia La Rochefouc 
Moliere, apriga regină Cristina a Suediei, D-na de Lafayette și atâtea ist 
figuri al veacului. Ninon de Lanclos şi Marion de Lorine, neegalate ci 
zane, au inaugurat prin grație, spirit şi libertinai epoca regelui Soare | 


urmaşilor lui. 


ca să se desbrace. Se întoarse curând 
înapoi lângă mine. 

in cinsuwa mea Saint-Etienne se par- 
furase. Greşea ascuzandu-şi astfel per- 
sonalitatea. Aşi fi vrut să fie natural, 
de vreme ce speram dela el informaţiile 
cele mai precise despre bărbat. Trebue 
să recunosc că nu a întârziat să mi le 
dea. Legăturile, pe care le avusese cu 
un mare număr de femei, îi dădeau o 
oarecare uşurinţă. 

Eram hotărită să mu-i opun nici o. re- 
zistenţă și totuşi — fără de voie — tru- 
pul meu se apăra. Mă înăbușea, îmi fă- 
cea rău. 

Bărbatul se crede învingător pentrucă 
ne poate răni, dar suferinţa nu ne ră- 
peşte puterea. Femeile posedă cea mai 
bună armă; ele dau bucuria, care obo- 
seşte şi epuizează. Trebue să fim prea 
prcaste ca să nu învingem. De cele mai 
multe ori suntem apărate împotriva 
extasului, lucru care ne asigură supe- 
rioritatea. Făceam aceste reflexii pri- 
vindu-l pe Saint-Etienne calmat. 

Cuvertura alunecă și nu făcui nimic 
pentru ca s'o rețin. Cum n'aşi fi între- 
buinţat această întâmplare pentru a-mi 
privi amantul ? Faţa nu îi era de o fru- 
museţe regulată; dar avea o expresie 
plăcută femeilor frumoase: indica un 
personagiu fără scrupule, aprina şi ci- 
nic. Pielea era brună și fină; braţele 
rotunde și viguroase; pieptul bombat, 
pântecele supt, talia fină, picioarele 
lungi meritau să fie privite. 

In sfârşit Saint-Etienne socoti că  în- 
treținerea nu mai trebuia prelungită, 
încercă tăcut o nouă îmbrăţișare, dar îi 
amintii că mama mă aşteaptă la biserică. 

— Mă voi sili — îmi spuse —să nu 
te privesc în timp ce te îmbraci și nu 
încerc să te ajut. Bărbaţii pot să nu fie 
neîndemânateci, desbrăcând o femeie, 
dar graba de a le îmbrăca din nou este 
totdeauna inoportună. 

Ii fui recunoscătoare pentru această 
discreţie. Ar fi fost destul ca să-mi do- 
vedească sigur că nu era un ucenic al 
meşteşugului. Il sărutai și odată în 
stradă, răsuflai uşurată parcă de o 
mare povară“. 


CAVALERUL DE RARE 
Cu toată vigoarea bună voinţa şi arta 


sa Saint-Etienne nu mi-a dăruit. be. 


L 

| 

i 
ţia, continuă Ninon. Beţia nu este 
de răspândită în lume, pe cât vor si 
facă. bărbaţii a crede. Nu pentrucă 
minţi. 

Sunt convinşi foarte sincer că t 
tovarăgele lor leșină de plăcere. £ 
fapt ele mulţumesc din politeţe pen) 
bucurie, de cele mai mulie ori, De 
țită. Eram curioasă să cunosc un; 
bărbat şi de aceea, după ce îl con 
diasem pe Saint-Etienne, înspăimâi 
la gândul că l-ași putea face tată, 
dat cavalerului de Rar, care nici ei 
avea mai multe merite decât pri 
meu amant. Poate că numai dinj 
seală mi-a luat toate dantele. E dr 
nici nu aveam multe, iar el era fii 
sărac. i 

După moartea mamei mele m'azn! 
tras pentru puţină vreme la mânăstiu 
Carmelitelor. Aveam nevoie de bani 
de aceea începui să mă gândesc la! 
tigarea unor prieteni bogaţi“. 


Mir Li 
asa POLITICA FEMENINĂ r 


Niciodată, o femeie nu trebuie să â 
unul singur. Ar crede că ea depintei 
generozitatea lui. Devine pretenţiosi 
avar. Dacă dinpotrivă ştie că un 4] 
ajută. întreţinerea amantei, simte o 
bilă  emulaţie, plătește mai larg şi € 
mai puţin tiranic. Intrevede posibil 
tea, de a fi concediat şi lucrul acestă 
obligă la politeţe. Este uşor să aso 
mai mulţi prieteni.  Povesteşti LL 
ruia în parte trucurile utilizate tat 
ceilaMi. ii 

Astfel fiecare se crede favorit şi c4 
plice. 

Primul meu întreţinător a fost A 
Coulon, consilier la Parlament. Eu fă 
jutam să-și răzbune infidelităţile i. 
sale. El îmi dădea bani. 

Curând de comun acord îl asociați, 
şi pe Aubijoux. Desigur după ce 4 
întâiu ne convinsezserăm că este dep: 
sănătos. Erau apriAadol voinici, both 


bogaţi... . 4 Da i 
















































MARION DE 1,ORME 


acesi timp Ninon de Lancios ca- 
Wită în mod public drept curtezană, 
8 ma sfieşie s'o viziteze pe Marion 
sorme, amanța iui Richelieu, a Re- 
i, a tuturor. li întâlneşte acolo pe 
Evremont.de care o va lega o veş- 
prietenie și pe  Scarron. Marion, 
catolică, silise pe hughenotul Ge 
de Coligny să treacă la catolicism 
iționându-şi astfel dragostea. Co- 
ș după ce îi îndeplineşte dorinţa o 
seșie. Ninor de Lanclos, dornică de 
'gucees, care s'o umbrească pe Ma- 
p, îl atrage spre ea. Dar Coliegny este 
puţin viguros. Il părăseşte repede. 
implurea aceasta însă a despărţit pe 
pe cele două curtezane, certate ire- 
abil 

PRIMUL CERC 


non de Lauclos îşi inagurează a- 
3 cercul ei propriu. Mica burgheză 
te intimidată de nobilimea, care o 


hentează. Ea singură mărturiseşte 
Î dragosie — oamenii desbrăcân- 
complect — îşi pierd importanţa 


lă, valorând prin ei numai. Intre 
acheu viguros şi un conte fin, n'ar 
mult pe gânduri şi nu i-ar fi grea 
ea, văzându-i pe amândoi goi. 

i cu deosebire atrasă către tinerii, 
“slujiseră poftele amoroase ale du- 
!de Rohan. Experiențele dovedeau 
bramentul aprig al acestei doamne 
halta societate. Ninon aflase că o- 
ul ei era să fie puternic pălmuită. 
oasa burgheză nu îngăduia astfel 
pluptăți. 

jire toți foştii amanți ai ducesei, 
i îl prefera pe Miossens. 


MOCHETA 


a un joc practicat în ocercuriie de 
4 aristocrație și inventat de Cha- 
Răspunzând gustului timpului, a- 
reminiscențe de  pestorală antică. 
“invitaţii se desbrăcau complet şi 
mă în comun practicau diferite a- 
âmente nevinovate. 

bon a regreta: mult timp, că nu a- 
e prilejul să-l invite pe faimosul 
dă) so înveţe şi pe ea Mocheta. 


ALTE CAPRICII |... 


ntre vizitatorii ei era și Mareșalul 
kees, care la 70 de ani nu putea îin- 
jnia timpui lângă o fată, decât ca 
dolescent. Era. agresiv şi brav. Po- 


it scump, căci aceste excese se 
pară. Nu avusese decât 102 ani când 


cele de Enghien nu întârzie multă 
p în buduarul pasionatei Ninon. 
un tovarăş spiritual, voinic şi 
tic, deşi după înfăţişare slab. 

ir Ninon ştia că oamenii nu tre- 
Ci) judecaţi după înfăţişare, de când 
rând — încântată de proporţiile 
Miuloase ale tânărului Navailles — 
pitase la ea acasă şi avusese  ne- 
mea de a-l vedea dormind înainte 
| iubi. Nu tot astfel păţise cu 
e de Villars. Dimpotrivă aceasta 
age sacrificul, pe care Ninon îl fă- 
deghizându-se în bărbat, pentru 
ma la locul regimentului său, 

pi ce îl părăseşte şi pe acesta, o- 
lă de martirii, capriciile şi favoriţii 
Ninon se retrage pentru puţină vre- 
la o mânăstire. 

Wxoitorii insinuau că îşi Îngrijeşte 
penibilă, Lucru neezact, de vre- 
esto readusă 'a viaţa mondenă de 


FARA: N NE 


dragostea sfântă dar nu mai puţin tru- 
pească a cardinalului Alphonse Riche- 
lieu, fratele marelui Richelieu. 


RELAŢIILE CU DOAMNA DE SEVIGNE 


Ninon de Lauclos atrase interesul 
Doamnei de Sevign6, din clipa în care 
tânăra curtezană pusese ochii pe soţul 
ei. O strategie elementară o îndeamnă 
pe Ninon să iubească pe toţi cei 
din jurul marchizei Miossens, Ram- 
bouillet, Vass€. In efârşit chiar şi pe 
Marchizut de Sevigne, despre care soţia 
sa obișnuia să spună pe bună dreptate: 
Il iubesc dar nu îl respect. El mă res- 
pectă, dar nu mă iubeşte. Ninon a trăit 
în tovărăşia lui clipe de rară fericire, 
Era unul dintre puţinii bărbaţi, care 
unesc o experienţă bogată cu o formi- 
dabilă forţă naturală. A trăit în antura- 
jul curtezanei trei luni, ceeace pentru 
gusturile şi inconstanţa ei era enorm. A 
fost ucis întrun duel şi  nemângâiata 
lui soţie a fost nevoiti să ceară rivale- 
Wor sale o bucată din părul defunctului, 
Naivă relicvă. pe cars nu la Ninon sar 
fi întâmplat so gâsească. 

Tot din anturajul marchizei de Se- 
vign6 îşi alese Nihon pe La Mesuardiă- 


[me aie 





re şi pe Le Sabliăre. Primul pentru cu- 
noștinţele lui (era medic) şi prin ciorapii 
săi de culourea focului. De câte ori purta 
astfel de ciorapi, avea clipe de rară pa- 
siune. Al doilea prin eleganța şi rafina- 
mentul frumuseţii sale. 


PRIETENIA CU SAINT-EVREMONT 


Relaţiile amoroase dintre Ninon de 
Lanclos şi Saint-Evremont au fost scur- 
te. Suficienle însă pentru ca să le nete- 
zească drumul spre marea lor priete- 
nie de mai târziu. Ninon i sa dat une- 
ori pentru a-i face o plăcere. Alte ori, 
fiind obosită de convorbirile lor abs 
tracte, pentru ca să-şi odihnească min- 
tea. O prietenie adevărată între un băr- 
bat şi o femeie, nu poate exista de când 
atunci, când nici un mister trupesc, nici 
un dor şi nici o curiozitate nesatisfăcută 
nu mai există. 

Singura pasiune Literară, pe care — 
moştenind-o de la tatăl ei — o mai păs- 
tra Ninon era bunul Montaigne. Il ci- 
tea cu patimă. Era semnul înţelegerii 
sale cu Saint Evremont. Şi el îl iubea 
pe Montaigne. Saint-Evremonţ modest nu 
şi-a bătut joc nici de religie „nici de oa- 
meni, dar înţelept nu credea nici în bi- 
serică, nici în morala publică. “Desgus- 
tat de minciunile şi neruşinările „fe 


UNIVERSUL LITERAR — 11 


meilor cinstite“ nu a bravat sociptatea, 
dar şi-a dovedit disprețul pentru sa, le 
gându-se cu o prietenie sinceră de Ni- 
non de Lanclos. Eră un filozof -şi un 
sceptic. Viaţa sinceră de plăceri măr 
turisite, lipsită de înşelăciuni și curată 
de mârşăvii a frumoasei Ninon îi plă- 
cea. Preţuind omenia, iubia frumuse- 
țea. Ninon pentru el nu a fost nicioda.-. 
ță o desfrânată, Dumnezeu îi dăruise 
frumuseţe tânără şi caldă, De ce nu 
sar fi bucurat de ea ? Credea în cinstea 
sufletească a prietenei sale. In versuri 
naive, dar simpatice prin bonomia lor. 


spunea i se fai i ea 


Natura bună și cuminte Stă 
A dăruit-o pe Ninon me ie 
Luând din Epicur plăcerea, 
Luând virlutea din Caton, 


e 
H 
Li 


la 1661 Saint-Evremont fu exilat şi 
plecă în Anglia, unde rămase până la 
moarte. Ninon îi scrie continuu. Vre- 
mea trecea şi prima tinereţe odată cu 
ea. Curtezana nu mai era fetiţa fragedă 
dinainte. a 

Dar Saint-Evremont nevoind să crea- 
dă că bătrâneţea nemiloasă ar putea s'o 
schimbe şi pe fermecătoarea lui amică, 
păstra, aceeaşi imagine. Mai târziu, când 
îi fu îngăduit să se întoarcă în patria 
preferă să rămână departe, pentru a-şi 
cruța o deziluzie. 

A fost pentru inconstanta Ninon pri-' 
mul şi cel mai mare prieten. 


PRIMA AMENINŢARE 

Salonul celebrei Ninon număra în. a- 
cest timp oameni de spirit şi oameni de. 
pasiune, bătrâni şi tineri. Cavalerul - 
Mere, accepta pentru calităţile lui inte- 
lectuale, le uită curând pentru alte ap- 
titudini. Bot, despre care Scarron spuw 
nea că este antipodul prostului, dease- 
meni. Cât despre bani, Ninon îl înlocu- 
se pe preşedintele Coulon cu Michel 
jerome Moreau, mai tânăr şi mai bo- 
gat. Veneau în salonul ei atâţea liber- 
tini încât devenise celebru şi scandalos. 
Odată în timpul postului mare dela fe- 
reastra casei, unda locuia Ninon, fu a- 
runcată o bucată de carne. Căzu tocmai 
po pălăria unui abate. Istoria făcut mul- 
tă vâlvă. Toţi drept credincioşii erau 
de acord: curtezana trebuia pedepsită. 
Fu vorba să fie trimisă la „Fecioarele 
pocăite”. Dar pentru că nici fecioară, 
nici pocăiță nu era, — planul nu izbuti. 
Dealtfel mulţi preoţi erau gata să o a- 
ducă pe Nirion pe calea mântuirii ce- 
reşti. Şi Ninon nu le cerea bărbaţilor să, 
aibe spirit, ci să-i dăruiască în primul 
rând spectacolul. agreabil al unei nudi- 
tăți. 

In mijlocul acestei societăți gălăgioa-. 
se de libertini vestiți, Ninon și-ar fi spo- 
rit faima cea rea şi sar fi primejduit 
dacă nu ar fi fost surprinsă la treizecă 
şi cinci de ani de 


PRIMA PASIUNE 


Norocul, dar în primul rând, calităţile - 
sale excepţionale, îl aleseră pe Domnul 
de Villarceaux. Era 'un admirabil vână- 
tor de iepuri şi femei. Frumos. vigu- 
ros, inteligent, avea o faimă stabilită. 
Nevostele cele mai oneste îi cedaseră. 
Nu era sentimental şi nu era brutal 
Dar ştia să fie, dacă voial. 

De la cea dintâi întâlnire Ninon fu 
atrasă către el. De obiceiu, după ce 
păstrase pe vreun amant lângă ea: mai : 
multă vreme îl concedia discret. Ninon 
avea nevoie de diversitate și imediţ. 


116; 4—- UNIVERSUL. LITERAR 


Dimpotrivă de aată dată. sentimentul 


pentru Villarceaux era mai tra:nic: L-ar: : 
fi put :numai. pentru ea şi la rândul - 


său, bucuroasă, ar îi făcut sacrificiul de 


a-i: fi credincioasă. Dar s'o lăsăm pe ea. 


singură să-i laude calităţile. 


„indată ce am fost în braţele Dom: A 
nului. de Villarceaux, mani simţit la- 


mine. 
Găsisem asilul sperat. El avu acelaş 
sențiment. Formele noastre se împreu- 


nau, nu puteam face o mişcare fără să. 


ne- găsim comod unul lipit de celălalt. 
El- se mira că mă poate ţine toată noap- 
tea în braţe, fără să simtă nici 0 .0bo 
seală. Niciodată naş fi crezut că acest 
contact mi-ar putea fi agreabil de cu 
seară până în zori. Aveam o mare bucu- 
rie simţindu-ne picioarele legându-se şi 
nu puteam să adorm de cât în braţele 
lui, cu sânii în mânile lui, cu gura pe 
gâtul lui. Cum mă trezeam — dimi- 
neața sau noaptea — buzele: sale îmi e- 
rau dragi. Natura ne făcuse pe unul 
pentru celălalt. 

Poate că nu l-aşi fi adorat, dacă nu 
mi-ar fi dat decât această fericire paş- 
nică. Dar era pe cât de îndemânatec pe 
atât de pătimaș Avea darurile: cele mai 
fericite și poseda arta de a le întrebuin- 
ța.' Nu trebue să simţim niciodată efor- 
tul școalei. Educaţia. care suprimă ori- 
ce “spontaneitate, este supărătoare. Am 
urât totdeauna pedanţii. Sunt destui şi 
în amor. 

Am fost neliniştită, de câteori am vă- 
zut intrând în patul meu, oameni prea 
mândri de renumele lor. 

La Domnul de Villarceaux, arta nu 
ascundea natura. Era sincer, dar nici- 
odață neîndemânatec. Nu da niciodată 
impresia, că ar fi studiat. 

improviza ca un actor italian. Oame- 
nii. aceştia cunosc adânc secretele meş- 
teşugului lor și totuși jocu! le păstrează 
frăgezimea. Astfel juca Domnul Villar- 
ceaux — şi juca mult“. 

Pentru a fi mai aproape unul de al- 
tul, Villarceaux îşi trimise vara familia 
la o moşie a sa, iar el plecă împreună 
cu Ninon la castelul unui prieten. Pe- 
trecură -săptămâni delicioase. Bine găz- 
duiți. -hrăniţi admirabil, se iubiau cu 
pasiune și artă. Spirituala Ninon se o- 
dihnea ziua, discutând chestiuni de fi- 
lozofie cu gazda, domnul de Valliquier- 
ville. un bătrân înţelept. bonom şi sim- 
patic. Villarceaux asculta discuţiile a- 
cestea prea abstracte pentru el şi gurâ- 
dea: aşteptând noaptea. Pe bună drep- 
tate. . :: 


“ COAFURA „NINON« =. 


Reîntorşi la ParisVillarceaux voi de 
ochii lumii, să trăiască despărţiti. Dar 
ca să fie sigur de credinţa amantei, se 
mută împreună cu soţia şi coțiii săi, 
într'o locuinţă peste.drum de casa ei. 
Era foarte gelos. 

intr'o zi, fracturându-şi un picior şi 
uevoit să stea o săptămână în pat, era 
gata 'să turbeze de mânie. Ninon — ca 
să-l asigure de credinţa ei — îşi taie: 
păzul şi i-l trimise, dovedindu-i astfel 
că va 'rămâne şi ea închisă în casă pe 
tot timpul boalei: lui. Acest afectuos 
semn :de dragoste, fu uşor -schimbat: în 
modă de coafură. Toate mondenele îşi 
tăiaseră părul. Astfel Ninon de Lanclos 
lansă-o modă, care avea să revină peste 
trei veacuri. Coaforul Champagne. min- 
țise. susținând că e! a inventat coafura 
pentru -Ninon. Era un om grosolan și 
lăudăros. 

Doamna de Choisy, care îl primise în 
pațul său odată, sa căii în urmă. Căci 
avusese ingratitudinea să destăinuiască 
subțiri. .. 
în mod public că şoldurile-ei sunt prea 





* NINON MAMA! 


ii iei îi dărui amantei -sale un 
fiu, Louis-Frangois. Ninon l-a iubit cu 
devotament -şi l-a îngrijit 
Dar Villarceaux  recunoscându-l drept 
copil al -său. îL trimise. să-şi facă edu- 
cația în altă societate. Mai târziu, în 
adolescenţă, Louis-Francqois. avea să în- 
veţe multe de la experiența şi afecţia 
mamei sale. 3 

DESPĂRŢIREA 

In vara următoare amanţii  kocuiră 
chiar la castelul Villarceaux. 

Ca o nimiă, Ninon se plimba goală 
prin parc şi înota în eleştaie. 

H iubea încă pe Villarceaux, dar se 
gândea cu regret la viaţa Parisului .De 
aceea invilă ea însăși la castel pe fru- 
moasa şi tânăra soţie a bătrânului 
Scarron. După ce cunoaşte în ea plă- 
cerile dragostei femeiești, i-o impune 
discret lui Villarceaux. Voia să plece şi 
ţinea să-l lase nemângâiat. Prea îl iubi» 
se pentru ca să nu-i fi lăsat o urmase 
demnă de el, de ea, de fericirea lor ne- 
uitată. .: 


MÂNĂSTIREA MADELONNETTES 


Reluarea, vieţii dinainte  scandaliză 
clerul şi morala  „cucoanelor uneste“. 
După mari intervenţii se hotărî. ca NIi.- 
non să fie închisă la Madelonnetites. Im: 
potriva ordinelor date, ascultând de o 
simpatie explicabilă, tinerile maici ale 
mănăstirii o îngrijiră foarte frumos. A 
doua zi, după ce vestea închiderii se 
răspândise, mănăstirea fu înconjurată 
de admiratorii adoratei Ninon. Se pre- 
gătea un atac pentru ca să fie salvată. 
Speriate „autorităţile schimbară reşe- 
dinţa curtezanei. Ninon îu internată în 
mănăstirea.  DBenedictinelor din Lagny. 
Dar depărtarea nu înspăimânta pe nici 
unul din curtezanii ei. In curând Lagny 
deveni locul unui pelerinaj monden şi 
galant. 

Acolo Ninin primi vizita reginei Cris- 
tina a Suediei. Maiestatea sa fu încân- 
tată de frumuseţea acestei femei super- 
be şi dacă tempenamentul voluntar al 
curtizaneo ar fi primit. bucuroasă i-ar 
îi cerut tovărăşia pentru anumite plă- 
ceri. hegina îi dădu un inel, a mângâie, 
îi făcu declaraţii de dragoste şi îi pro- 
mise să intervină pentru libertatea sa. 
Intr'adevăr. îşi ţinu făgăduiala, căci Ni- 
non fu curând liberată, 


NINON DE LANCLOS, TEORETICIANA 
AMORULUI 


Odată liberă, Ninon îşi reluă viaţa o- 
bişnuită. Dar de astă dată cu oarecare 
discreţie şi moderație. Numai era felita 
zgiobie de altădată. Trăia cu banii bogă- 
taşilor Gourville şi Foureau, amuzându- 
se însă cu tinerii Duros, de Dangeau şi 
Guiche. Salonul ei devenise un fel de 


“şcoală galantă a mezinilor. Era la vâr 


sta experienţelor trecute şi a sfaturilor 
dăruite generos. Avusese, avea incă o 
viață plină de aventuri şi emoţii, trăită 
în bucuria dragostei. Experiențele «ei 
puteau sluji drept exemplu altora. Şi nu 
era avară Indruma, corecta, sfătuia. In- 
tr'un timp când femeile 'se lăsau în voia 
celor măi vulgare patimi, Ninon de Lan- 
clos rămânea în seninătatea puţin cam 
uşoară dar franţuzeşte cinstită a graţiei 
şi-a iubirii .Erau prințese care se intro- 
duceau în căzărmi şi se lăsau: frămân- 
tate brutal. Desigur nu mărturiseau de 
cât pe Sai dar soldaţii nu își uitau 
bărbăția. O ducesă -ofârise chiar solda- 
ților unui întreg-batalion; câte o jumă- 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, 





* Pe aja etate liră, dacă își vor arătă pe răul 


drăgăstoasă. 


STR. BREZOIANU No. li 










































“purile „goale. , | 

In: această, obştească neruşinaai 
non era un-exemplu de grajie șia 
ritate. Propovăduia tinerilor săi 
dragostea, căreia'nu îi recunoștea dă 
0 singură lege şi o singură îngrâ 
spiritul adevăratei aelicaieți. NZD 
Lanclos a rămas cu adevărat cop 
spiritual al lui Montaigne Şi. Sua 
vremont .Dumnezeu îi dăduse - trag 
ţa pentru asta. 


CUNOȘTINȚA CU MOL 


împrietenit cu Moliere, într'un “ţi 
când marele comedian trăia cele 4 
stupide necazuri. După scandalul fă 
de reprezentarea comediei Les preo 
ses ridicules, Tartuffe ar fi fost LD 
Sibil pe scenă. Acetor neplăceri 
sionale li se mai adăogau infideițță 
pasionatei Bâjart. Ninon a înise 
poate cu succes să-l mângâie şi săi 
muze. In salonul ei. a cunoșcut Mol 
a bună marie. din oamânil, cară 
târziu. aveau să fie transformați ia 4 
de comedie. Tot acolo a i 
vertismentul Bolnavului închipuit 

care inteligenţa spontană a gazului 1 
dăogat câteva versuri. 


SFÂRŞITUL 


Nino mile Lanckos a îmbătrânit ie 
și a renunţat cu bonomie. La 51 dei 
va- mai avut pe fiul doamnei de! 
vign6, care nu a mulţumit-o, deşi a 
o atât de glorioasă faimă. Se maji 
nosc câteva legături, dar — în poti 
oricăror. calomnii! — se ştie prenis) 
dela 60 de ani a fost numai o ma 
afectuoasă şi bună pentru fiul ei, 
gazlă simpatică și atentă pentru d 
peţi. A iubit totdeauna tinereţea şi; 
ritul. De aceea până la moarte — iad 
până la 85 de ani salonul ei a răg 
un loc de întâlnire, ales, distins şi Xa 

Nici un om de spirit — chiar di 
contimporanii ei — nu a avut riidig 
poză de a nu o iubi pe această sine 
prietenă a iubirii şi a grației „Dad 
de Sevign6 — care ar fi avut sufielg 
motive de ură — i-a dovedit sim 
6i. Doamna de Lafayette, domnul “de 
Rochefoucauld, o priveau afectuos pi 
ceastă bătrânică, bună. care în timpul 
nei vieți întregi învățase singura. f 
zofie omenească: a îngăduinții şi a 
țelegerii. Cu un surâs de nesiliţă by 
mie, Ninon de Lanclos privia riăj 
du-se în jurul ei o altă tinierețe. Fu 
zâmbia, îşi dregea ochelarii şi ră 
singură, deschidea poate sertare 
cu plicuri vechi. 


FERNAND NOZIERE 


La vie amoureuse 
de 
Ninon de Lanclos 


Edit.