Pascal Bruckner — Phreeria

EDITURA 
PORTO - FRANCO 


MIHAIL GRĂMESCU 


PHREERIA 


Epopee exotică 


EDITURA PORTO—FRANCO 
GALAȚI, 1991 


ISBN: 973-—-557—0413—2 


Lu A.M. 
care m-a Încurajat în riscul unei asemenea 
aventuri. 


PREAMBUL i 


înlocuitorul 


Eşti ce vezi! — asta-i deviza mea 

dacă vreţi să ştiţi. Toate animalele... 
păţesc la fel ca oamenii, lucru 

constatat de știință, 

și pun pariu 

că peste zece, douăzeci de mii de ani, 

ăi de la oraş vor fi ca betonul, 

vor avea culoarea betonului, 

dacă între timp nu se inventează altceva... 


Constantin Toiu — Galeria cu viță sălbatică 


CAPITOLUL I 


UNA ISOLA MUY HERMOSA 


1. Paradisul. Am pierdut Faradisul. Ne prăbușim. 
Zburătorii cad din înalt cu aripile frînte. 
Zburătorii. 

Condorii. 


(x) — Textul cuprinde porțiuni întregi compilate din al autori: 
H. Hesse, Ed. Galeano, T. George V. Erlaşi, R. Stanca și diverse cărţi 
sfinte, poveşti şi legende. Unde a lost posibil, am pus citatele între 
ghihmele. 


2. Din înalturi : planeta : pămînt, apă... 

Apoi o platformă continentală ca un scut. O platformă 
netedă, fără munţi, fără văi — un scut monoton, deasupra 
căruia se rotește cupola de nori groşi, învolburaţi împreju- 
rul ochiului-de-ciclon într-un turbion pendulînd tremurător 
când într-o parte, cînd în cealaltă, esemenea unei bule de 
aer captive sub trei mii de metri coloană lichidă. 

II Condor cuprinde în căutarea ochilor săi  neclintiţi 


întregul peisaj. VITEZA VINTULUI 320. 
ALTITUDINE 25 000. 


24 000. 
23 000. 


VITEZA DE ZBOR 341 x 10. 
340 x 10. 
339 x 10". 


SE TRECE PE A TREIA ORBITĂ CUANTICĂ META- 
GALACTICĂ. (1) 


22 000. 
21 000. 


VEDERE ÎN LUNGIMI DE UNDĂ DIN SPECTRUL 
RADIO. 


Platforma ca un scut este acoperită de o vegetaţie ier- 
bacee. 

20 000. 

Din loc în loc se înalţă prisme paralelipipedice structu- 
rate în valuri concentrice. Compoziţie în bază de siliciu 
armat. Beton organic. Predomină cromul, nichelul, niobiul, 
aluminium. 

19 000. 

O aglomeraţie de construcţii. 

15 000. 

Phreeria. Despicată dintr-un capăt pînă în celălalt de 
ruinele terasamentului monoryului. 

11 000, 


(1) — Noţiune imaginară, fără fundament ştiinţific. 


6 


CURENȚI DESCENDENŢI PUTERNICI. 


Phreerie cît vezi cu ochii. Lanuri înalte bătute de vînt. 
O iarbă de alge ţepoase unduindu-şi holdele de cenușă. Ne- 
mărginire cît un continent. Cît o hemisferă. Cît Universul. 

10 000. 

Terasamentul ruinat al monoryului își picură scursura 
ruginei parapetelor năruite ; sînge putred de metal pătînd 
pietrişul sterp de dedesubt. Arcurile de susţinere, contorsio- 
nate de eroziune în unghiuri imposibile. Metalul e buretos. 

9 000. 


SE TRECE PE A DOUA ORBITĂ CUANTICĂ 
GALACTICĂ. 


Aerul spart urlă. J] Condor despică atmosfera de ulei 
cu scutul dinainte activat ionic. Ochii  neclintiţi înregis- 
trează. 

Elik. Cel-care-vede. Cel-care-are-ochi. Elik. 

8 000. 

Ce vezi ? 

Un Vertical  zdrenţăros, mestecînd agale frunze de 
quiho. Printre algele zburlite spre cer, pare şi el tot o ex- 
crescență vegetală. (O poartă printre porți. Un arc (de tri- 
umif ?), peste spaţiu şi timp. 

Este un bărbat scund. Fuioarele bărbii şi părul zvîcneso 
în rafalele vîntului teribil care bîntuie Phreeria. 

La limita planetei cu orizontul — nici cer, nici pămînt — 
în ceața atmosferei tulburi, soarele roşu, îndurerat, ca o 
amintire, ca o promisiune, ca o amăgire dezvăluindu-se. 

Acolo, departe, dincolo de Phreeria de quiho, în locul 
de sub soarele roșu, este Țărmul. 

Un țărm cu cochilii gigantice, triumfale şi erodate, în 
care vîntul urlă, stirnind vuietul mărilor de demult: ghioci 
prevestindu-ne destinul. 

Și dincolo de Oceanul de Praf, care se preschimbă în 
mocirlă la fiecare anotimp ploios — una isola muy hermosa. 
Dincolo de Oceanul de Praf : Paradisul ! 


3. Ghemados se numesc Verticalii sălbatici care rătă- 
cesc prin Phreerie. Ghemados. Verticalii nimănui. Verticali 
de nicăieri. Verticali fără căpătîi. Golani. Dezertori. Serenda. 


7 


Cu picioarele înfășurate în zdrenţe, cu labele picioru- 
lui vîrite în cutii de carton atîrnate de gleznele jupuite cu 
legăturile şomoioagelor de quiho. 


Ghemados 

Mestecîndu-şi fără încetare quihoul aspru care face 
gura pungă, strepezind dinţii, quihoul Phreeriei, care satură 
fără să hrănească și care taie setea și gonește somnul, în- 
tărindu-l pe ghemados, ca să străbată fără popas drumurile 
Phreeriei fără de sfîrşit, de-a lungul ruinei monoryului, pînă 
la interferența cu drumul cel mare, pavat cu dale, pînă la 
drumul de plexită care taie Phreeria dintr-un capăt într-al- 
tul, venind de nicăieri şi ducînd nicăieri, într-un inel proba- 
bil cît toată hemisfera. 

Ajuns la drumul de plexită, ghemadosul îşi scoate cu- 
tiile de carton de pe picioare spre a şi le lua grijuliu sub 
braț. Calcă lipăind pe materialul elastic și lucios care, încă 
fierbinte de arșiţă, se mulează sub tălpi. Drumul pilpiie 
fluorescent în întunericul Phreeriei, sub cerul străbătut de 
flashurile întretăiate, cind din dreapta, cînd din stinga — 
sub cerul clipocindu-și ochii de lumină ai stelelor fixe, sau 
deplasindu-și reţeaua pilpiitoare a traiectoriilor sateliților, 
staţiilor orbitale, navetelor : Gondores care bîntuie cu zbo- 
rul lor întrețesut asupra Phreeriei lumii acesteia, cu quihoul 
e. uniform ca o perie ce nu se rărește decît în preajma 
drumului de plexită fierbinte. Doar acolo limbile vegetale 
îngenunchează supuse înaintea Civilizației, pină cînd se pierd 
cu totul printre pietricelele alb-albăstrui de la baza plăcilor. 

larba. Hrana. Cea-care-oxigenează-și-ascunde. 

Aici lasă vederii două mogildeţe, cu ochi rotunzi, ro- 
şietici, 

7 000... 

Din depărtare se apropie huruind greu camioanele. 
Convoiul 

6 000... 

În larg, acolo unde nici ruinele terasamentului mono- 
ryului, nici plexita drumului nu ajung, în larg, în adîncul 
Phrceriei, în iarba mai înaltă de un stat, acoperind gura 
craterului 80'78 — "Ţara Elsworth, de unde nu vin niciodată 
vești : Degepsion — patria qhemadoşilor cu brîuri de quiho 
împrejurul coapselor, cu pelerine zdrenţuite din împletituri 


8 


de quiho atirnind de umeri, cu șomoioage de quiho legate 
împrejurul gleznelor (atunci cînd nu-și feresc labele butu- 
cănoase în cutiile de carton de la ambalaje, furate de pe 
lîngă Esland). 

CGhemados. Cu păr zburlit. Sălbatici, fioroși, mîrîind gu- 
tural între ei în dialectul de neînțeles al Phreeriei cuvinte 
ale căror pronunţii şi tilcuri s-au deformat în argoul celei 
mai josnice periferii. Ghemados. Reirași, cel mai adesea, în 
muţenia rumegatului neîntrerupt. Ghemados rumegind quiho. 

Ghemados strecurindu-se ca argintul viu de-a lungul 
autostrăzii de plexită, zi și noapte, fără popas, pîndind cu 
încordare foșnetul Phreeriei, sunetele mărunte ale Phreeriei, 
spre a se ascunde-temător, în valurile înalte de quiho, la 
trecerea convoaielor pe care le urmăresc dintre algele 
înalte ale Phreeriei, cu ochi  sclipitori, rotunzi şi aproape 
inteligenți. 

Cînd liniştea se pogoară din nou, ghemadoșii ies iar la 
drum, urmîndu-și calea, fără odihnă, zi de zi, noapte de 
noapte, pînă cînd sclipirile intermitente din cer devin uni- 
forme și continui, unindu-se într-o zi fără sfîrşit, şi mai de- 
parte, pînă sub bolta de nori și pînă la îngrăditura de sîrmă 
ghimpată a parcului uriaş care împrejmuie Phreeria, sau cu 
care Phreeria împrejmuie. Ajunşi aici, ghemadoşii se opresc 
un moment înaintea panoului de fibre optice, zgiindu-se la 
lumina emanînd din ele. Se duc, cu un fel de curiozitate 
indiferentă și îngindurată, să pipăie literele în relief: FARC. 

(„F“-ul violet închis, „A'"-ul alb, „H'-ul roşu și „C"-ul 
albastru.) 

După care, ghemadoșşii se îndreaptă cu paşi leneşi spre 
santinela de la poartă și întreabă : 

— Dove es l'Apuntamento 2 

Vocile ghemadoşilor au inflexiuni stranii, cu tonuri 
grave. Ochii lor caută furiș, vinovat. 

Sentinela face semn cu bărbia către pichetul de pază 
unde, în spatele pereţilor polistratificaţi de siliciu transpa- 
rent, un îns mătăhălos, îmbrăcat într-un combinezon auto- 
nom negru, la gît cu cravată cu ac de aur cu diamant — un 
tip atit de robust încît fața-i este transpirată în ciuda aeru- 
lui rece din încăperea cu pereți transparenţi — întreabă: 

— Questo es il tuo nombre ? 


9 


— Ghemados. 

Funcţionarul potriveşte într-una dintre nișele amfiteatru- 
dui ca o orgă din faţa sa o mărgică de sticlă care se aprinde 
colorat. Încăperea se umple de acordurile mespus de suave 
ale unei melodii, alta de fiecare dată, şi pe ecranul de dea- 
supra intrării apare scris cu literele verzi ale LEDurilor : 


GHEMADOS. 


CGhemadosul trece prin culoarul de recepţie, în vreme ce, 
în spatele lui, pe ecran, computerele consemnează algoritmul 
mersului, greutatea, înălţimea, amprentele papilare, pulsul, 
tensiunea arterială, spectrul vocii, temperatura ţesuturilor, 
mirosul specific, compoziţia cromozomială, gradul de conta- 
minare, cazierul : cifre, rînduri de cifre şi litere frumos or- 
donate. 

Odată trecut de recepţie, ghemadosul iese din Apunta- 
mento pe ușa cu numărul 2 şi, urmînd banda albă ce jalo- 
nează mijlocul drumului interior ce continuă autostrada, se 
întreaptă către gura neagră, a Hangarului, căscată știrb sub 
cerul întunecat. Dincolo de Hangar — masive, paralelipipe- 
dice, iluminate — blocurile coloniei urcă în amfiteatru. Sub 
cerul vînăt şi apăsător, clădirile par mai reci și mai curate. 

Soarele Phreeriei s-a stins. Din norii joşi începe să ningă 
cu fulgi mari cît un lat de palmă. 

Zeci de mile, sute de mile împrejurul FARG păsările 
Phreeriei nu cîntă, nu există nici zi, nici noapte, și nu poţi 
asculta greierii întins în iarba înaltă de quiho. 

Numai urletele cîinilor sălbatici mai răzbesc uneori pînă 
la mocirla de aici. 

Între Hangar şi blocurile din zare, ca un schelet de ani- 
mal colosal, se întinde Şantierul-de-Construcţii. La Favela. 


4. 5000 

Nu te teme! Desprinde-te] 

4 000 

Eşti un Condor ! Un Con-andorest?. 
3 000. 

D — „Cu aripi“. 


10 


Esland. 
Cartierul de vest al megalopolisului. 


Cele mai înalte edificii. 
Coeficient de contaminare : X 20 000. 


VITEZA DE ZBOR 17 X 134. CURENȚI ASCENDENŢI. VE- 


DERE ÎN PLAJA INFRAROȘIE A SPECTRULUI. 

Ferestrele sclipesc în lumina soarelui roşu al asfinţi- 
tului. 

Soarele alb cu lumină polarizată scînteiază din 15 în 15 
secunde în cadranul 5, aproape de zenit. Cerul e senin. Ero- 
daţi şi murdari — pereţii din spate ai construcţiilor ; praful 
se cerne peste panourile solare ale ultimului nivel, aburind. 

O fereastră neetanșeizată cu ecranaj de cîmp. Undele emi- 
sicr-ecou răzbat în încăperea pustie. Pe displayul unei ter- 
minale pilpiie Emisiunea W, capitela C. 

C este o școală de elită. 

Joseph Knecht, ultimul „Învățător“, a spus, cu foarte 
mult timp în urmă: „Dacă Pămîntul ar fi o școală de elită, 
dacă Ordinul ar fi obîrşia tuturor oamenilor, iar prezidentul 
Ordinului — Dumnezeu, cit de desăvirșite ar fi asemenea 
fraze şi Regulamentul întreg!“ 

Astăzi, în fiecare apartament există cîte o terminală pe 
care Marele Ludus Solemnis dirijează mulțimile de repeti- 
tores cu tonurile înălțătoarei sale Missa Brevis. 

Dincolo de preparatoresii și magisterii W, în spatele ce- 
lui cunoscut, (sau, mai precis, ne-cunoscut) sub titlul de Ma- 
gister Ludis: — Hirslandul, imperiul nebulos, determinînd. 
Nu se ştie cum. Nu se știe coriorm căror legi. 

Prin Castalieni, forţa W este nelimitată. Prin W, forţa 
Hirslandului este obscură. 

„Castalianul nu trebuie să devină politician”, decreta 
cîndva Knecht. 

Azi, Castalia este lumea, iar Hirslandul, prin W, se con- 
fundă cu un concern economic inter-naţional şi para-militar 

Începînd cu Cea-De-A-Treia-Pace-Mondială, civilizaţia 
umană — dacă nu specia ca atare — a încetat să mai existe. 

Knecht își exprimase cîndva îndoielile despre viitorul 


11 


Jocului astfel: „Aşadar, eu consider că în cazul unor răstur- 
turnări politice, și mai cu seamă războinice, Jocul cu Măr- 
gele de Sticlă este pierdut“, 

Nu, Jocul a supravieţuit. 


Dar cu ce sacrificii € 


5. Hirsland. Prezidiul conducerii Ordinului. 

Un birou acoperit cu velur negru. 

Un bărbat cu trăsături viclene, într-o rasă cu însemnele 
Ordinului brodate cu fir de aur pe piept. 

Imaginea prim-planului se estompează printr-un decupaj 
pe simulator. Se suprapune o imagine de ansamblu a birou- 
lui şi a celor trei prezidenţi ai consiliului desemnaţi să ar- 
bitreze cazul. Ca imagine de fond se distinge o bandă pre- 
lungă de mătase neagră cu semnul Ordinului: TAUTO NIKE, 
Dar scris într-un singur cuvînt, ca un strigăt de luptă. 

Vocea surdă, reţinută, a Hirslandezului sc stinge în re- 
verberaţia sugerînd o sală adîncă. Toate emisiunile Hirslan- 
dului beneficiază de efectul camerei-de-ecou. Dacă sălile din 
Hirsland au sau nu ecou, asta nu se poate şti. Unde este 
Hirslandul 2 Nicăieri. Peste tot. Hirslandul este autoritatea 
centrală administrativă. Ordinul. 

În centrul ecranului apare un punct de sintetizare, care 
crește repede, acoperind cadrul. Tăietura de montaj ciberne- 
lic. Semnalul de Fond Intangibil. 

De dincolo de galaxii, crește cît Universul Semnul Jo- 
cului cu Mărgele Străiuminate, dirijînd destinele. 


W. 


Unde este W 2 Peste tot. Nicăieri. 

Treptele jocului se aprind şi se sting multicolor. Poli- 
fonia nespus de nostalgică se revarsă în acorduri înduioşă- 
toare. „Muzica unui ev neliniștit este agitată și cumplită, iar 
cguvernămîntul lui, anapoda. Muzica unui stat în declin este 
sentimentală şi tristă, iar guvernămîntul său, pîndit de pe- 
ricole“, (K). 

Fard. 

Voce iezuită. 


12 


Miini potrivind pe rafturi mărgele colorate. 

Miini aristocratice. 

Miini elitare. 

Miini prefirînd siliciul vieților verticalilor, strivite în ier- 
bare birocratice : o ființă — un semn — o floare. 

Si cifre, cifre, cifre. 


TAUTONIKE. 


Substituirea. 

Înlocuitorii Absenţei. 

Copii imitind Bunicul cu aer ritual. 
Gesturi goale, fără conţinut. 
Cadru schimbat : 


Hirsland 


Discuţii şoptite. 

Oameni de oţel, stabilind cu miini de oţel, destinele. 

— Consiliul suprem aprobă El Requerimento, rostește 
prezidentul, a cărui figură a apărut în prim-plan. 


Hirsland 
Discuţii. 


II presidente : — Consiliul Suprem aprobă decizia. Toţi 
cei care au simţit El Requerimento vor rămîne, de-a pu- 
ruri, Ghemados. 

Prim-plan. Un mic preparatores, cutremurîndu-se. Şop- 
tește ca „îi ridicaţi o clipă numai pentru a-i repudia in questo 
quarto de despejo planetar, răpindu-le chiar și şansa Celui 
de pe Urmă Ghemados“. 

— Hazardul vieții, răspunde ginditor Magister Ludi. Le- 
gea Jocului. 

— Da, rostește neconvins măruntul preparatores, numai 
că „Hazardul“ acesta poartă un nume precis și un semn pen- 
tru cei care nu vor trece examenul. 

` — Pe lumea asta totul se cîștigă prin examene. Nu există 
altă lege mai dreaptă. Aceasta este Legea. Ordinul. Altfel, 
ar dormi din nou pe Pămînt Dreptul Cetăţii Eterne și Codexul. 
Funcia. Și muzica noastră s-ar stinge. 


13 


Pe ecran se conturează din nou semnul Fondului Intan- 
gibil. 


6. O cameră nemobilată, la ultimul nivel din Esland. O 
cameră goală, cu cîmpul de protecţie neactivat. Un „coridor“ 
de unde alfa. 

Şi undeva, departe, Gerul. Gu păsările lui de lumină, sur- 
volind Phreeria fără de sfîrşit, acoperită de quiho. Și, în qui- 
houl înalt, sălbaticii în pielea goală, strecurîndu-se cu miş- 
cări feline. 

Ghemados. 

Murdari, zdrenţuiţi, mestecînd quiho. 

Ghemados. 

Vag, la limita plajei spectrului sonor, o inimă cît lumea 
pulsează neîntrerupt, zi și noapte, ritmul neliniștitor al unui 
tam-tam rostogolit ca un Requerimento ce sfidează sunetele 
suave ce vestesc încheierea înregistrării și închiderea Fon- 
dului Intangibil. 


GAPITOLUL II 


CONTRAJOCUL FĂRĂ MĂRGELE DE STICLĂ 


„Ei da, toate acestea sînt foarte frumoase, 
nimeni nu-ți contestă părerea în această privință. 
Dar nu oricine poate respira, minca și bea, o 
viață întreagă, numai abstracțiuni.“ 


HERMAN HESSE 


1. Convoiul se scurge lin prin noapte. Vehiculele gigan- 
tice glisează, levitind pe deasupra cîmpului antimagnetic al 
plexitei. Bordul vehiculelor, luminat albastru, scînteiază vio- 
let din cauza ionizării scutului de protecţie ce înlătură fre- 
carea. 

Conducătorul în combinezon autonom negru, cu însemne 
de Condor pe epoleţi, urmărește cu chip împietrit succesiu- 
nea parametrilor pe pupitrul cibernetic de control. Wund îi 
scrutează, printre gene, trăsăturile îngheţate într-o grimasă 
exprimînd sila şi indiferența. În acelaşi timp își zărește pro- 
pria figură oglindită în geamul camionului — ochii alungiţi 
viclean către tîmple, ridurile fine, cinice de la colţurile pleoa- 
pelor — o figură de Mare Magister din Santa Hernandad, 
mâna-de-fier a „conducerii“ din Hirsland. 

„Sint, deci, ceea ce s-ar chema — pe limba vulqului — o 
lepră“ ... își spune Wund, ușor amuzat de idee. „Am în mînă 
jocul, și îl joc. O voinţă neînduplecată poate răsturna toate 
calculele savante, transformînd orchestrația după cum do- 
reşte. Oricît s-ar amuza ei, doi şi cu doi nu ei decid cit face. 
Ştiinţa, arta, ba chiar adevărul şi dreptatea, au caracter de 
castă. Totul este să vrei şi să poți. 

Tehnocraţia crede că Virfurile decid Soarta pe Lume, că 
ele sînt Moirele, cînd eu, nevăzut, modific Istoria cu mîinile 
goale, după cum cred eu de cuviință. 

Masele oarbe de Verticali sînt pioni pe masa de joc a 
puterii — dar nu pentru că-i manevrează W-ul pe tabla jo- 
cului său stupid, impregnîndu-le ființa de construcţiile teh- 
nice ale RUNELOR, descompuse şi recompuse fără a fi mă- 
car pricepute de repetitores — ci fiindcă Jocul lasă cale de 
acţiune întreprinzătorilor, adică mie, deocamdată !“ 


15 


Închide ochii, săgetat prin amintire de o imagine. De un 
chip. De o figură de țînc, obraznic și sigur de sine. Numărul 
unu. Cel desemnat de Joc drept principalul pretendent. Îm- 
bujorat în obraji. Miîndru. Inteligent. Un copil frumos. 

Poah? 

„Oxus, îl chema“ îşi aduce aminte Wund. „Oare cîţi ani 
au trecut de atunci 2... cincisprezece...“ 

Întinsese mina spre creştetul bălai al challangerului, în- 
trebîndu-l, binevoitor. „Ce mai faci, băieţaş 2" Dar cînd Oxus 
îl privise pe sub sprîncene, cu o asprime şi indignare de 
parcă ar fi fost, încă de pe atunci, Magister Ludi, cunoscînd 
Trecutul și Viitorul, cu destinele adunate în pumnul său ca 
un mănunchi de ițe însingerate, Wund își retrăsese mîna, 
jurîndu-și că va face din junele „moștenitor“, cîrpa de şters 
a tuturor nevolnicilor. Titlul îl va dărui el, Wund, celui mai 
neajutorat şi mai fad dintre pretendenți. Celui mai aproape de 
chipul și asemănarea sa: birocrat tern și fără perspectivă, 
îngropat într-o funcţie anostă, fără ecou, dar destul de pu- 
ternic încît să poată modifica, din umbră, mai eficient decît 
o putea face aitcineva de pe locurile ierarhice înalte, stră- 
lucind în plină lumină a reflectoarelor. 


2. — Excelenţă, rosteşte Condorul, aplecîndu-şi fruntea 
sore parbrizul de siliu irizînd albastru, ceva nu este în regulă.. 

Camionul se smucește puternic, proiectindu-i, cu mîinile 
întinse înainte, către cortina de protecţie electromagnetică 
a bordului. Š 

După cîteva clipe, cei doi își recapătă răsuflarea. 

În cabina cufundată în întuneric se aude vocea tremu- 
rătoare a Condorului : 

— Excelenţă... 

Apoi, repetat: 

— Aţi păţit ceva 2 

— Nu, răspunde Wund ursuz. Ce s-a întîmplat? 

— Nu înţeleg, răspunde Condorul. Monitorul de bord a 
indicat brusc înregistrarea unei sarcini suplimentare de peste 
șaptezeci şi nouă de kilograme, ceea ce ne-a trîntit, pur și 
simplu, de plexita autostrăzii. 

Uşile laterale culisează, ridicîndu-se în afară ca două 
aripi. Ceci doi își desfac centurile şi coboară. 


16 


Totul pare în ordine. În lanurile înalte de quiho se aud 
greierii. Pe cerul senin, stelele... 

Și, dintr-o dată, un fulger multiramificat brăzdează în- 
treaga boltă, de la un orizont la celălalt, ca un arbore gigan- 
tc în flăcări, 

— Extraordinar ! șopteşte Wund. Un fulger din senin... 

La lumina cerească se zăresc pentru o clipă norii tivind 
bolta la orizont : imperii înalte, supraetajate, argintii în par- 
tea de sus şi negri ca de smoală la bază — anunţind apro- 
pierea de FARC. 

— Să mergem, spune Condorul, atingîndu-i antebraţul. 

— Dar ce-a fost asta ? întreabă Wund, și vocea îi răsună 
fără ecou, parcă neajutorat, sub bolta imensă, cu ochii ei de 
lumină clipind multicolor. 

— Cine ştie... răspunde celălalt firesc. Phreeria. 

Înaintea lor, plexita autostrăzii, irizată inegal, apare cînd 
mai strălucitoare nuanţe către portocaliu, cînd mai închisă, 
bătînd către verde, albastru și brun-roșcat. Și cînd priveşte în 
urmă, Wund zărește, la cîțiva zeci de metri înapoi, o por- 
țiune atît de întunecată încît apare aproape complet umbrită, 
ca și cînd o ființă ar sta ghemuită acolo la pîndă. 

— Da, să mergem... rostește, înfiorîndu-se. 

Camionul își strînge aripile portierelor și pornește, ne- 
maidînd nici un semn că ar mai avea ceva. 


3. Ionizînd aerul dinainte, camionul demarează şi deco- 
lează normal, atingînd în circa 45 de secunde cele 300 de 
mile ale vitezei optime de croazieră, așa că dispare în zare 
după mai puţin de un minut şi jumătate. 

Mogildeaţa din mijlocul autostrăzii rămîne în continuare 
nemișcată, 

Ceva care sare din containerul ultimului camion al con- 
voiului, făcîndu-l să se prăbușească din levitaţie, trîntit cu 
burta de plexita autostrăzii. Ceva care determină un ca- 
mion din convoi să se oprească atît de neobișnuit, spre a sări, 
la peste o sută cincizeci de mile pe oră, și a rămîne apoi ne- 
mișcat, la pîndă, în mijlocul autostrăzii. 

Deși este ceva viu. Se simte că e ceva viu. I se simte 
căldura proprie. I se aude pulsul. Fiindcă, deși stă nemișcat, 


17 


acolo, pe plexita autostrăzii, sîngele lui foşneşte prin vine şi 
prin artere, pulsînd. 

Şi stomacul i se mişcă. 

Şi, după ce camionul nu se mai vede, ridică fruntea. Des- 
chide ochii. 

Ochii îi strălucesc ca unui ghemados. Cu toate că nu 
rumegă quiho, Nu, nu e un rumegător de quiho. 

— Hei, ghemados |! i se aude vocea baritonală rezonind 
metalic, vocea de locuitor în Megalopolis. Hei! Ce vă tot 
ascundeţi acolo ? Hai, ieşiţi afară ! Sau aţi paralizat de groază 
cînd aţi văzut că opreşte un camion în dreptul vostru ? 

Din lanul înalt de quiho se ridică două siluete masive, 
golașe. Smocurile de quiho de la încheieturi și de la şolduri, 
pe întuneric, par ghimpoase. Ochii le sclipesc în noapte, ro- 
şii: unuia dintre ei roşu fosforescent, celuilalt roșu ca sîn- 
gele, roşu adînc, incandescenţi. 

Cele două umbre escaladează terasamentul autostrăzii și 
se apropie de megalopolitanul care s-a ridicat acum, vădin- 
du-se ceva mai înalt de stat decît tînărul ghemados, însă, 
deși citadinul are și el un trup armonios și bine legat, pare 
slab, aproape fragil — un ogar — în comparaţie cu sălbati- 
cul cu torace robust și umeri şi braţe uriaşe. 

Cel de-al doilea ghemados pare foarte bätrîn, deşi nu 
are, probabil, nici cincizeci, dar așa se întîmplă cu ei, cu ghe- 
madoşii Phreeriei. Țeasta dezblănită, lucioasă, poartă înti- 
părite cute adinci, prelungite de pe faţa de fildeș, pe lîngă 
urechile ascuţite, pînă în creștet. 

— Cum sar Verticalii din Megalopolis din camioane, 
cînd zboară ? întreabă qhemadosul cel bătrîn. 

Tînărul, cu mîinile încrucișate pe piept și fruntea ridi- 
cată mindru în noapte, tace, scrutindu-l, cu ochi de sînge, 
pe străin, 

— Şi cum procedează Verticalii de departe ca să oblige 
un camion să cadă-n nas din zbor ? 

Verticalul izbucnește în rîs. Își scutură îmbrăcămintea 
mototolită și răsucită pe el. Nu poartă combinezon autonom 
ca verticalii din Megalopolis, ci pantaloni de piele sintetică 
şi geacă de „piele de drac“, cu fermoare la buzunare. 


Scoate dintr-un buzunar un obiect plat, mai lung deett 
palma și gros cît să fie ținut în pumnul închis. Își plimbă 


18 


degetele pe claviatura obiectului, care se apropie, scînteind 
rece, multicolor. LED-urile clipesc într-un joc fascinant — 
albe, roşii, verzi, albastre, galbene şi portocalii. 

— Asta-i un interferator, spune străinul. Un translated- 
cip. Vedeţi ? Aşa arată un cip-jocker ! 

Li-l arată, și cei doi ghemados fac un pas înainte, să se 
uite mai bine. 

— l-am indus computerului-de-bord vreo şaptezeci şi 
ceva de kile, cît cîntăresc eu, mai puţin, explică verticalul, 
trăgind mîna înapoi, cu cotul lipit de șold. Și, cînd am vrut 
să cobor, i-am lăsat libertatea să mă simtă în cîrcă, rînjeşte 
el. Fără un cip-jocker, în megalopolis, un ghemodou nu face 
nimic. Poţi foarte bine să mori de foame, ca să nu mai spun 
că ai fi obligat să înnoptezi sub cerul liber, fiindcă n-ai avea 
acces în nici un cămin. lar a înnopta sub cerul liber... 

— Cămin ? îl întrerupe ghemadosul mai în vîrstă, întin- 
zind mina către interferatorul verticalului. 

Din virful jucăriei luminoase ţișnește o limbă străluci- 
toare de metal, şi pumnul ghemadoului se încleștează, as- 
cunzind mînerul multicolor de plexită. Bătrînul sare înapoi, 
cu o agilitate neobișnuită, ferindu-se de lama care-i vijiie 
năprasnic, foarte aproape de stomac. 

Tînărul ghemados face și el un pas înapoi, — ridicînd 
încet mîinile către piept. Cei doi sălbatici poartă atirnate de 
după git un fel de funii butucănoase, ca nişte coliere pri- 
mitive. 

Lama cip-jockerului se lungeşte cu încă jumătate de 
metru, atingind, în dreptul inimii, pieptul tinărului. 

— Fii atent! mîriîie ghemodoul printre dinţi. Dacă mał 
faci o mişcare, ești gata! Lasă labele jos, să vă explic. 

Miîinile ghemadosului se lasă, parcă fără vlagă, de-a lun- 
gul trupului. 

— Să nu mai faci niciodată gestul ăsta, bătrîne, i se adre- 
sează megalopolitanul celuilalt ghemados, încremenit, în 
stînga sa. Un ghemadou nu scapă cipul din mînă decit odată 
cu viaţa. Cipurile astea sînt nişte scule foarte greu de obţi- 
nut. Portul lor este ilegal. Iar un ghemodou fără cip devine 
un ghemados. 

Cei doi ghemados, neclintiţi, îl ascultă în tăcere. Buzele 
qhemodoului sînt încreţite de un rictus care dă trăsăturilor 


19 


scle, sub stele, un ușor aer de cinism și cruzime abia per- 
ceptibile, dai cu atit mai impresionante. În general, linia gu- 
rii ghemodoului are o notă tragică, iar ochii învăpăiaţi cx- 
primă o suferință ascunsă, o suferință mai presus de fire. 

Chipurile celor doi ghemados au împietrit în măști inex- 
presive, de sălbatici. Tatuaje asimetrice, în culori întunecate 
prin care predomină roșul și negrul, le împodobesc pielea 
arsă de soarele Phrecriei. În plaja infraroşie, liniile de demar- 
caţie între culori dezvăluie zone cu călduri specifice dife- 
rite. 

— Iar tu, tinere, ce unelteai 2 Ce e cu funia aia de la 
qit? Dacă ar fi fost altul în locul meu, gestul tău te-ar fi 
costat viaţa 

Vocea qhemodoului răsună stins în noapte, sub cerul 
Phreeriei fără hotar. Dar trădează forţa unei tensiuni inte- 
rioare năprazuice. 

-— Numai că eu am alt scop pe lume decît să iau gitul 
degeaba unor ghemados, chiar dacă viaţa lor nu are nici o 
valoare şi nu te trage nimeni la răspundere dacă-i căsă- 
peşti. 

Încremeniţi, par o statuie alegorică. Ochii le scînteiază 
roşii sub stele : la unul dintre ei cu sclipiri fluorescente; la 
ceilalți doi, fierbinte, ca sîngele, ca focul mocnit sub ce- 
nusă. 

— Ta scoate tu binişor gitelnița aia, să vedem ce-i cu ea. 

Mîna ghemadosului se ridică încet, apucă de cordonul 
gros și, cu o mișcare surprinzător de iute, trupul se răsu- 
cește din calea lamei de metal, care se mai lungește cu încă 
zece-cincisprezece centimetri, trecînd pe lîngă umărul sălba- 
ticului ; braţele se ridică fulgerător, dezvăluind tatuajul pec- 
toral: un condor multicolor ale cărui aripi se desfac, ucigașe 
— şi şarpele de la gîtul omului Phreeriei se înfășoară, elastic 
şi dur, scrîșnind sec de lama cipului, imobilizînd-o 

Răsucind încă o dată colierul, cipul scăpă, vibrînd, din 
mîna megalopolitanului, în vreme ce, cu un singur gest, bă- 
trînul își smulge de la gît propriul colier, mai gros decît al 
tinărului, și-l lovește pe străin cu el peste piept. 

Ghemodoul icnește şi cade pe spate sub greutatea ne- 
prevăzută a loviturii, care-i ia respiraţia. 


20 


Cipul zvicneşte, lungindu-se și scurtindu-se spasmodic 
în lațul de neînfrini al zgardei. Tînărul îl imobilizeaza şi 
apucă de mîner obiectul viu. 

Acţionind clapele de siliu colorate, retrage lama, apoi 
o lungeşte la loc, potolită. Cipul, care pare acum a se fi îm- 
blinzit, nu i se mai zbate în mînă, nu se mai zvircoleşte să-i 
scape, nu mai încearcă să-l atace cu lovituri neprevăzute. 
Cipul îl recunoaşte de stăpîn. Din interior se declanşează un 
fel de cîntec scurt, ciripit. Ochii LEDurilor clipesc. Se aprind. 
Se sting. Lama de metal organic ţișnește, la comanda digi- 
tală. Cînd lama se aruncă înainte, schimbă centrul de greu- 
tate al cipului. Cînd lama atinge pămîntul, senzorii dictează 
oprirea loviturii. 

Metalul organic, în memoria căruia stă toată puterea 
cipului, îşi poate schimba centrul de greutate prin zvicnituri 
succesive, poate sări, poate acţiona independent, poate ucide 
chiar, dacă e scăpat din mînă — însă numai dacă a fost pro- 
gramat înainte de lansare şi senzorii pot recunoaște ţinta. 
Un cip-jocker are un fel de viaţă proprie, care durează atîta 
vreme cît nu este reprogramat. lar energia internă a meta- 
lului organic este suficientă pentru cîteva luni de acţiune 
autonomă. 

Tînărul ghemados adună în mîner limba de metal a 
cipului și aruncă, indiferent, scula, alături de megalopolita- 
nul întins pe spate, încă năuc. Îl ia pe bătrîn de braț, trä- 
Jindu-l să plece. 

— Hei, ghemados! rostește cel căzut, înecîndu-se. Ghe- 
mados ! Nu plecaţi! 

Se răsucește pe o parte, își ia cipul, și şi-l strecoară cu 
un gest iute înapoi într-unul din buzunarele geacăi din piele 
de drac, trăgîndu-i fermoarul. 

— Aţi fost grozavi! constată el, cu voce cavernoasă. 
N-am mai luat o lecţie ca asta de cînd eram copil şi abia 
incepusem să frecventez Căminele Eslandului. 

Ghemadoul se adună de pe jos, tușește, scuipă, îşi aran- 
jează hainele pe el — în cădere bluzonul din piele de drac i 
se răsucise în jurul trupului, iar zdrenţele de pantaloni din 
piele sintetică se spărseseră la un genunchi. 


— Dă' şi mie o frunză de quiho, întinde el mîna către 
tînăr. 


24 


Ghemadosul îl scrutează o clipă, ochi în ochi, strălumi- 
nînd însingerat în noapte, apoi îşi smulge o frunză din smo- 
cul de la cot şi i-o întinde. Ghemadoul o ia, zîmbind. 

După ce-şi scoate, așezat pe marginea drumului, tălpile 
de plexită din picioare şi şi le înfundă în buzunarele geacăi, 
străinul se întoarce către ei, mestecîndu-și frunza agale, ca 
un cunoscător, şi spune : 

— Sînt gata. 

Cu salturi prelungi, monotone, cei trei pornesc de-a lun- 
gul autostrăzii de plexită, către cortina de nori străluminaţi 
din siavă. 


4. Pe bătrîn îl cheamă Quingaguh. Tînărul este un Yam. 

— Mie-mi zice Oxus, spune megalopolitanul. 

Stau tolăniţi toţi trei în iarba înaltă de quiho, după trei- 
zeci de ore de alergătură fără oprire. Oxus, neobișnuit, se 
vede silit să mestece tot timpul quiho, ca să nu mai simtă 
durerea din muşchii picioarelor. Şi-a decupat şi pantalonii din 
imitație de piele deasupra genunchilor, ca să nu-l siînjeneas- 
că. Iar geacăi din piele de drac i-a suflecat mînecile pînă mai 
sus de coate. 

În lumina zorilor dintre cei doi sori — cel alb şi cel 
albastru, cu lumină polarizată — broasca ţestoasă tatuată pe 
pieptul bătrînului Quingaguh apare uneori, printr-o ciudată 
anamorfoză, asemenea unei hîrci descărnate. 

Cu mișcări stereotipe, tînărul și bătrînul îşi frămîntă co- 
lierele grosolane între degetele murdare, cu pielea crăpată 
adinc : le frămintă, scuipînd din cînd în cînd peste ele zea- 
mă de quiho. 

— Din ce-s făcute ? întreabă Oxus, ca să spună ceva. 

„Piatră“, i se păru că i-a răspuns tînărul, dar vocea, dacă 
într-adevăr îi răspusese, fusese foarte ștearsă, ca o șoaptă 
cu timbrul extrem de grav, sub octava a opta. 

— Piatră ? repetă Oxus, neîncrezător. 

Quingaguh îi întinde vina groasă, cu un gest leneș. Oxus 
se apleacă asupra materiei maleabile, de plastilită. Granu- 
lele sclipesc cristalin în compoziția peliculei superficiale. 

Apucă de colier şi, cînd mîna bătrînului îi dă drumul, 
braţul lui Oxus, sub greutatea  şarpelui, se lasă involuntar 
în jos. E 


Q2 


— O înmuiaţi cu quiho ? observă Oxus, surprins. 

Bătrînul înclină din cap a aprobare. 

— Nu se rupe? 

— Doar pelicula superficială se întăreşte, cristalizin- 
du-se. În interior rămîne moale, îi explică Quingaguh. 

— Ciudat... murmură Oxus, frămîntînd în miîini cordonul 
gros şi greu, moale şi tare în acelaşi timp, la pipăit. Şi nu 
devine casantă cînd se usucă ? 

— Nu, răspunde bătrînul. Dacă e lăsată să se întărească, 
devine mai dură decît metalul organic, mai maleabilă, dar 
incasabilă. Acolo — arată el cu mîna — acolo, în largul 
Phreeriei, unde ghemadoșii îşi sapă cu ghearele colonii sub 
pămînt, acolo, în depresiunea Decepsion, unde se string ghe- 
madoşii cu femeile şi puii lor în cîrduri şi sate subpămîn- 
tene, acolo, din piatră ca asta, frămîntată cu mîna şi lăsată 
să cristalizeze, se fac secerile şi cuţiiele şi se modelează 
întăriturile și pilonii caselor-de-cîrtiţă. Acolo, în adînc, este 
un Mare Burgos numai şi numai din piatră. Un land numai 
şi numai de piatră frămîntată cu mîinile goale. Fiindcă gra- 
dul de contaminare este de x 170 000. Există și particule gre- 
le accelerate, rătăcind la întîmplare, care produc din loc în 
loc reacţii spontane. Acolo există și scăpări tahionice, și u- 
neori, după Miine, urmează Ieri. Pe unele coridoare dai nas 
în nas cu fiinţe şi făpturi care nu mai sînt, sau care vor fi 
cîndva, altădată. Degepsion ! Dacă te atingi de vreun metal, 
te umpli îndată de plăgi îngrozitoare, îţi cad dinţii şi părul, 
şi mori. Acolo totul este numai și numai de piatră, frămîn- 
tată cu mîinile goale. La mese de piatră, pe scaune de pia- 
tră, stau oameni de piatră mestecînd quiho şi scuipind să 
frămînte piatra cu mîinile lor mari și negre, de piatră. De- 
cepsion ! Femei de piatră, uriaşe, butucănoase, gestează co- 
pii de piatră cu ochi de wolfatit. Şi toată piatra e înmuiată 
cu zeamă de quiho, s-o frămînţi între degete, de cînd te naști 
și pînă la moarte, fiindcă oamenii de piatră adună piatră cu 
piatră, să moduleze un om Mare de piatră. Un om Mare de 
piatră, cu fața întoarsă spre cer. Un om Mare de piatră, pe 
figura căruia Cei de Sus să poată citi suferințele noastre, şi 
să se îndure. 

Oxus ascultă glasul uscat al bătrînului. Ascultă și tace, 
cu fruntea sprijinită în mîini, cu coatele proptite de ge- 
nunchi, şi încearcă să-și închipuie cum ar putea arăta mo- 


23 


numentul acela „Mare“ cit să vadă şi „Cei de Sus“ din Cer 
tigura omului Mare de piatră, menit să oglindească suferin- 
ţa fără de sfîrșit a ghemadoşilor din adincurile văii de pia- 
tră Decepsion, acoperită de încâlceala de quiho a Phreeriei. 
Şi nu reuşeşte să şi-l imagineze altfel decît asemenea chi- 
pului bătrînului Quingaguh. 

— Dar în megalopolis cum e? îl întreabă, simplu, bătri- 
nul. Povesteşte-mi despre Căminele alea. 

Faţa cruntă a lui Oxus se destinde într-un rînjet hitru 
care-i conferă, pentru o clipă, un aer războinic şi copilăresc. 
Întinzîndu-se pe spate şi adîncindu-şi ochii roşietici în per- 
deaua groasă de nori care apasă peste Phreerie de nu mai 
cîntă nici un greier şi nu mai ciripeşte nici o pasăre (tăce- 
rea de foșnet de quiho uscat vestind apropierea FARC) — 
Oxus începe a-şi depăna amintirile înaintea celor doi ghe- 
mados împietriţi în ascultare: Quingaguh pe vine, cu şar- 
pele de piatră între degetele negre, butucănoase, cu unghiile 
sparte, iar tînărul Yam în picioare, cu odgoanele brațelor 
împletite la pieptul bombat jucîndu-i sub pielea tatuată mul- 
ticolor, lucind ca dată cu ulei. 

De deasupra începe să cearnă o burniță măruntă şi rece. 


5. — Pînă pe la unsprezece ani am dus-o grozav, înce- 
pe Oxus. 

Pînă la unsprezece ani, Oxus avusese chiar şi „o fami- 
lic“. Era găzduit împreună cu „taţi“ și „mame“ de viitor, în 
plină ascensiune. El însuşi purta brodat pe pieptul tunicii 
însemnul, și avea chiar dreptul să poarte Culorile Distincti- 
ve. Locuia în Zona Intangibilă a Eslandului, într-un Cămin 
special, ai cărui locatari, fără să ştie vreunul asta, erau mu- 
safirii Ordinului. 

În Căminele Ordinului, femeile sînt proprietate comună. 
Fiecare are acces la o femeie. Și femeile nu sînt promovate 
decît prin examene de frumuseţe. Ele se poartă îngrijit şi 
bine mirositor. 

Accesul la ele se face în funcţie de merite. Cine are 
merite mai multe, are și femei mai multe. Cine are meritul 
cel mai mare, are toate femeile, pe care le dă celorlalţi 
doar în folosinţă, fiecăruia după cum crede el de cuviinţă. 

— Femeile sînt un semn al puterii, cu care ești investit, 
dar care ți se poate și retrage, dacă nu-l mai meriţi... Deși 


24 


s-ar putea, de fapt, să fie exact pe dos: Puterea ta şi func- 
tiile tale să fie în funcţie direct proporţională cu cîte femei 
ai avut. Nu știu. Nu-mi dau seama. Eram prea mic pe atunci 
ca să pot înţelege toate astea, spune Oxus. 

— Tu cîte „mame“ aveai? îl întreabă Quingaguh. 

— Patru. 

— Şi la câţi ani ai avut prima femeie ? 

— La treisprezece. 

— Şi cîte „trepte“ ai urcat 2 

— Am coborit două. Dar deja nu mai eram cantonat în 
Căminul acela. Și-apoi mai depinde şi de femei. Unele îți 
cresc valoarea. Altele, crescîndu-și-o pe a lor, te scad pe 
tine. E destul de complicat. Eu, de exemplu, la treişpe ani, 
am căzut de la rangul de repetitores la cel de ghemadou. Or, 
mai jos de ghemadou nu mai puteam ajunge decît ghemados. 
Și-acum, iată-mă şi ghemados. 

— La noi, în Decepsion, o singură femelă are mai mulți 
masculi în acelaşi timp. Şi tot mai rămîn cîte unii... spune 
Quingaguh. 

O vreme nu se mai aude decît clefăitul celor trei, ru- 
megind quiho. 

— Dintr-o dată, toată bunăstarea mea s-a prăbușit. În- 
tr-o zi, cînd tocmai petreceam plăcutele ceasuri de antrena- 
ment pentru apropiatele examene, împreună cu preparato- 
res, s-a întîmplat ceva nesemnificativ, nu-mi dau seama ce... 
Am avut o vizită, sau preparatoresul meu a fost vizitat de 
cineva, de cineva important, fiindcă, la plecare, preparato- 
res l-a condus. Cînd s-a întors înapoi era palid la faţă, și-a 
strîns sculele, cipurile, codurile, fără să-mi spună un cuvînt, 
fără să mă privească măcar. Mi-a lăsat doar, în memoria or- 
dinatorului individual, o frază : „Fii tare, de azi înainte vei 
avea de înfruntat întreaga Lume și Universul, vei avea de 
suferit toate suferinţele, pentru ca, pînă la sfîrșit, să nu te 
alegi cu nimic, trăind și murind în mizeria unei mlaștini cum 
nici nu-ţi poţi închipui, iar după tine nu va rămîne nici fiu, 
nici fiică, nici memorie de computer cu ce ai făcut sau spus, 
ba nici măcar semnul cu numele tău“. 

Oxus rămîne o clipă pe gînduri. Apoi rînjește: 

— Informaţia era imprimată doar cu cristale lichide, și 
după cîteva minute s-a şters. Dar eu nu am zis nimic, nimă- 


25 


nui, fiindcă ŞIIAM că se înşală. De atunci, toţi se înșală cu 
privire la mine. 


6. Oxus îşi amintea şi de parcul interior al Clădirii Că- 
minului Ordinului, în a cărui piscină cu lotuşi se duceau să 
se scalde în pauzele de program. După baie, se plimba pe 
aleile potopite de flori exotice, în compania femeilor care 
aveau grijă de el. Frau înalte, două dintre ele blonde, cu 
ochii verzi şi albaştri, foarte tinere, una cu părul ca petalele 
de crizantemă, cu obrajii îmbujoraţi şi cu buzele carmin, iar 
a patra, Chiar o copilă, brunetă, cu ochii negri şi forme ro- 
tunde, care îl lua adesea în braţe, sărutindu-l pe gură cu 
buzele ei mirosind tulburător de dulce. 

Serile, începea veselia. Cîntecele. Dansurile. Luminile. 
În Cămin nu era regim de austeritate. 

Apoi căutările. Fiecare trecea din cameră în cameră şi 
din pat în pat, pînă o găsea pe cea care-i fusese repartizată 
de computerul de recepţie. Deschideai uşile automate și, da- 
că erau doi în pat, rideai, rideau, şi căutai mai departe altă 
cameră, unde te aştepta în patul încălzit de trupul său fra- 
ged „mama“ ce-ţi fusese destinată în ziua aceea. 

Cînd era „inflaţie“ de copii și „criză“ de „mame“, copiii 
se strîngeau, noaptea îndeobște, băieţi cu băieţi şi fete cu 
Tete. Dar în noaptea de dinainte de „gonire“, nu se ştie din 
ce cauză, Oxus a trebuit să rămînă într-un dormitor comun, 
împreună cu „externii“ Căminului, care erau găzduiți pe o 
prispă de lemn, unde mirosea a rășină. I se dăduse un sac 
de dormit, și Oxus intrase în sac fără să se mai dezbrace. În 
camera aceea era frig. Camera nu avea regim autonom. 

După o vreme a venit şi a intrat în sacul lui și o fată. 
Era cea mai mică dintre „mamele” sale. Cea mai mică, deşi 
era mult mai mare decît el. 

— Acum, gîndindu-mă cît de mare putea fi, cred, totuși, 
nu avea mai mult de paisprezece ani. 

La început Oxus încercase să se ferească de ea, dar ea 
l-a tras aproape. Nu era îmbrăcată decit cu desuurile de la 
combinezonul autonom, şi Oxus o simţea cum frige, dincolo 
de nylonul subţire. 

L-a întrebat, în şoaptă, dacă știe cum e făcută o femele, 
şi el putnise în rîs. În fond, nu era decit un copil. 

Musafirii ocazionali au făcut „St! St!” prin întunericul 


26 


de pe prispa de lemn, şi Oxus tăcuse, intimidat. 

„Ți-e somn 2“ îl întrebase fata. „Nu“ îi șoptise Oxus la 
ureche. 

Fata avea părul aspru, şi lui îi intraseră cîteva fire în 
gură, cînd își apropiase buzele de urechea ei. 

„Atunci hai să ne plimbăm niţel prin Parc. Arată-mi şi 
ame Parcul, că ești de-ai casei, nu ? îi suflase ea. 

Oxus nu înţelesese de ce „mama“ lui nu se considera 
„de-ai casei“, dar acceptase invitația, încîntat: „Hai!“ 

Ceilalţi sisiiau la ei ca şerpii. 

O așteptase să se îmbrace şi ieşiseră afară împreună. 
Hublourile erau trase şi deasupra se zărea cerul. Era o noap- 
te de vară formidabilă. Toată grădina pîlpiia de fluturi-lu- 
minoși. În Esland ajung uneori fluturi-luminoşi din Phreerie, 
care e foarte aproape. 

Au încercat să prindă mai mulţi, dar de reușit, n-au re- 
ușit să încolțească decît unul singur. 

„O să-i dăm drumul în sacul de dormit şi la lumina lui 
o să vedem cum sîntem făcutţi. Vrei? „Da" „Şi dacă o să ne pla- 
că așa cum sîntem făcuţi, o să ne sărutăm acolo unde se va 
așeza fluturele-de-lumină. Da?” „Da“ a aprobat Oxus, rîÎ- 
zind. 

„Mă placi 2“ l-a întrebat ea, aranjîndu-şi cu degetele des- 
făcute şuviţele rebele „Da.“ „Mă iubeşti 2“ Şi Oxus îi destăi- 
nuise că o iubește. „Vrei să ne sărutăm 2?“ „Da.“ „Bine, zi- 
sese ea. Închide ochii.“ Şi Oxus închisese ochii. 

Fata îi prinsese faţa în palme şi îl sărutase. 

„Şi celelalte mame au vrut să vină la tine în seara asta“, 
îi zisese ea. „Dar nu puteam veni toate patru, aşa că m-au 
delegat pe mine.“ 

S-au strecurat înapoi, în incintă, pe prispa de lemn mi- 
rosind a răşină. S-a dezbrăcat şi s-au vîrît în sacul de dor- 
imit. Au dat drumul fluturelui-de-lumină, şi au sărutat, rînd 
pe rînd, fiecare loc în care s-a aşezat. Şi fluturele-de-lumină 
se așezase peste tot. 

Oxus își freacă nervos faţa cu palmele, iar lui Quinga- 
guh i se pare că-i sticlesc ochii umezi. 

— Ai mai întilnit-o pe fetița aia? întreabă bătrînul. 

— Da, răspunde Oxus, urmărindu-l cu privire tulbure 
pe tînărul Yam, care se îndreaptă agale spre un tufiş de 
quiho. 


27 


CAPITOLUL II 


A TREIA PACE MONDIALĂ 


1. Dupa ce străbătuseră mlaștina N radioactivă, Delfinii 
intraseră pe poziţii fără a se mai teme de blindatele cu fo- 
coase N. Aliaţii puteau stabiliza frontul aici şi trece la acţi- 
unile de represalii împotriva trădătorilor Blocului. De altfel, 
toate acţiunile militare ale ultimului secol nu avuseseră de- 
cît rolul de re-consolidare a Blocului prin pedepsirea sau 
descurajarea Trădătorilor. „Războiul Blocului“ a fost un răz- 
boi împotriva sa însuși şi a Aliaților. Fiindcă nici conduce- 
rile trusturilor, nici Criptocraţia, nu puteau tolera ca vreun 
Aliat să nu contribuie la acţiunile comune. Tolerarea unui 
singur trădător ar fi dezechilibrat irecuperabil balanţele eco- 
nomice ale Trusturilor de armament din cadrul Blocului, pri- 
mejduind echilibrul interior al marilor Centre, precum şi e- 
chilibrul Inter-monopolist al Concernelor Informundiei. 


2. A fi Delfin vreme de douăzeci și patru de ore pe un 
front de represalii, într-o mlaştină N, reprezenta una dintre 
cele mai sinistre experienţe ale ultimului pre-război. Două- 
zeci și patru de ore, Delfinul de represalii devenea un pește 
aruncat să înoate într-o Mlaștină de Moarte. 


Împachetat în combinezonul său autonom antiradiant, cu 
casca de siliu cu supervizoare, sub cerul senin al zonei de 
Conflict, Delfinul avea datoria să acopere orice încercare de 
sparqere sau deschidere a zonei N. 

La douăzeci de metri mai încolo se putea zări alt Delfin 
ghemuit, ca un animal fantastic înotînd prin mocirlă. Îl de- 
tectai imediat după virful sclipind al lansatorului automat. 
Poski îţi răsuflă întretăiat în urechi prin sistemul de coman- 
dă radio. Şi pielea ţi se zbirlește la gîndul că mocirla în care 
te hălăceşti mișună încă de neutrino penetrant. 


28 


Îți arunci ochiul pe cadranul interior al căștii, şi-ţi zici 
că e încă bine: grad de contaminare x 120 000, ceea ce re- 
prezintă doar limita superioară de permeabilitate. Mai su- 
porți încă x 30 000 pînă la pragul de intoleranţă — hemo- 
globină aciformă şi alte fleacuri din astea de debut. 

Dincolo de x 160 000 nu mai ai decit o oră la dispoziţie 
pentru a ajunge la cel mai apropiat punct de tratament, un- 
de să fii neutralizat ionic. Ajungi 2 Bine. Ai scăpat (doar cu 
cîțiva dinţi mai moi și cu o calviţie... sănătoasă; în cazu- 
rile mai grave, cu meniscul discurilor spinale convex — ceea 
ce se remediază relativ ușor, așa încît poți spera că în nu- 
mai citeva luni... să fii iar pe front). 

Dar dacă nu ajungi în timp util la staţia de neutralizare 
ionică, ești gata! Încep durerile. Întiîi, locale: suportabile, 
scrofulozităţi, șancre, chestii „simpatice“. Apoi generale : zo- 
nele corticale excitate iradiază. Apoi oasele devin moi. Bol- 
ta palatină cedează sub apăsarea limbii. Tumorile scrofuloa- 
se și oasele cartilaginoase transformă fiecare mișcare în- 
tr-un calvar. 


Atunci, dacă ai suficientă minte şi tărie sufletească, îți 
tragi un glonţ în cap. Dacă nu, riști inutil. Fiindcă, după 
foarte scurtă vreme, începe starea de crepuscul N. Fiecare 
durere fizică iradiază psihic. Lepra N mănincă furibund 
trupul. Zdrenţele de carne sînt cel mai dureros lucru din lu- 
me, fiindcă în materia descompusă, ganglionii şi terminaţi- 
ile axionale rămîn vii, sensibile, percepînd. Zile şi zile după 
ce trupul nu mai este decît o masă putredă, descompusă, a- 
bia mai palpitind, sîngeros, electroencefalograful indică, in- 
contestabil, continuarea activităţii neuronale. 

Tocmai accastă conștiință a decompoziţiei este partea 
cea mai cumplită a leprei N, a cărei evoluţie finală culmi- 
ncază cu atingerea masei critice, cînd ceea ce a mai rămas 
din tine explodează. (1) 


3. Aşa se prezenta situaţia cînd atacase „Fantoma“. 

„Fantomele“ erau niște arme teribile. Umbla zvonul, de- 
spre ele, că ar fi, de fapt, niște măşti de protecţie din fibre 
optice sau de cîmp magnetic, creînd un paravan de protecţie 


C) — Simptomele leprei N sînt imaginare. 


29 


pentru tipurile tari de arme combinate, dar cu sistem de 
comandă biologică. 

O „Fantomă“ este indepistabilă. Te atacă, şi atit. În ur- 
ma atacului, arareori există supraviețuitori. Şi nici măcar 
nu poţi afirma după aceea că ştii cui a aparţinut agresorul. 

Oxus, culcat în  mlaştină, tocmai îl urmărea pe Poski 
cum traversa frontul lor îngropat. Îl privea, şi încerca să fa- 
că o asociaţie între animalul mare și bulbucat ce se rosto- 
golea prin mocirlă pe dinaintea lor, și Delfinul de elită care, 
în seara precedentă, se „distrase"“ la ferma agro, spărgindu-i 
dinţii Chiar la momentul oportun Verticalei ăleia, atît de 
speriate de modul de distracţie al războinicului încît uitase 
de sine cu totul, pînă şi că-i femeie. 

Şi dintr-o dată Poski-cel-bulbucat-traversînd-frontul tre- 
sărise și se întorsese către linia lor de rezistenţă. Mlaştina 
se frămînta, scuipîind cu incandescenţe scurte Delfinii scu- 
fundați. 

Se spune că, pentru o Fantomă, nu există pavăză care 
să te ascundă de ea. O Fantomă zărește chiar şi Delfinii în- 
gropaţi la un metru sub noroiul radioactiv al mlaştinii N. 

La instrucţie li se spusese că singura lor șansă în lupta 
cu o Fantomă era sau să tragă orbește în speranţa dea o 
nimeri din întîmplare cu vreo rachetă mitraliată „la un no- 
roc", sau să arunce tot ce aveau pe ei din metal organic, 
din metal „viu“, fiindcă exact metalul organic era ceea ce 
„vedea“ o Fantomă. 

Poski ridicase ţeava lansatorului și desfășurase o jerbă 
de rachete în evantai a căror incandescenţă întunecase com- 
plet siliul de protecţie al căștilor. Apoi Poski însuşi se trans- 
formase într-o torță. Oxus și întregul front al Delfinilor scu- 
fundați îi auziseră în urechi ultimul urlet, telefonat de sis- 
temul de comandă chiar și după ce Poski nu mai era decît 
v agitaţie subatomică la nivel de plasmă. 

Oxus își azvirlise arma, își smulsese casca de pe cap și 
alergase împiedicat prin lutul moale al mlaştinii. Auzise în 
spate explozia care transformase cuibul părăsit într-o minge 
de foc, iar unda de foc îl rostogolise, aruncîndu-l peste cap 
de mai multe ori. 

Scuipase din gură țărină contaminată, şi cînd deschise- 
se ochii i se năzărise o umbră triunghiulară, mare, plutind 
„la firul ierbii“ cu o viteză mai presus de fire. 


30 


Pentru Oxus, Fantoma rămăsese ca un nor triunghiular, 
precedat de un sclipet incandescent, cu scintilaţii albăstrui, 
ca de scut de protecţie ionic. 


4. Din punctul de vedere al lui Oxus, Marele pre-război 
atît durase. A TREIA PACE MONDIALĂ îl găsise în infir- 
meria staţiei de neutralizare. 

krimise Comunicatul Dizolvării Blocului, ca şi toţi cei- 
lalţi, cu strigăte de bucurie. După Comunicat, și în mica aşe- 
zare, ca peste tot în lume, urmaseră Serbările Păcii. Verti- 
cahi, cu lacirimi în ochi, se îmbrățşau și se sărutau pe străzi, 
cîntind Imnul. 

Pace! 

După atitea sute de ani de pre-război şi Teroare. — 
Pace! 

Fiecare dintre cei „recuperabili“ se prezentase la con- 
ducere să întrebe cît mai are de stat, întrebare la care sa- 
nitarii, amuzați, ridicau din umeri, zîmbind. 

„Vă vom elibera curînd, nu mai aveți mult.” 

Pace. 

Brunther, un vecin de pat care trecuse cu bine ultimele 
teste, își luase într-o seară rucsacul și sărise pe geam — in- 
firmeria era doar cu puţin deasupra parterului. 

Lui Brunther i se osificaseră iar încheieturile și spunea 
că nu se teme. În fond, după cîte suferise, o fractură era un 
fleac. 

Strînşi împrejurul temerarului, la plecare, îi strînseseră, 
pe rind, mîna. Cerul sîngeriu al nopţii paralelei 70 le răs- 
pîndise pe chipurile brăzdate un sclipet de speranţă. 

Brunther rîdea, asigurindu-i iar şi iar: 

— Nu-mi purtaţi de grijă. N-au ce să-mi facă! E Pace! 

Da, îl aprobau ei, ce-i poți face unui om liber? E Pa- 
ce! Şi, pe timp de Pace, Verticalii redevin oameni liberi. 
Gata! S-a sfirşit cu starea specială, cu militarizarea, cu se- 
cretele, cu Delfinii și Controlul Statistic, cu Blocurile și de- 
zertările, cu tribunalele militare şi judecăţile în regim spe- 
cial! De unde să mai dezertezi ? Pentru ce să te mai judece 2 

Erau liberi! 

Redeveniseră iar Oameni ! 

Era Pace! 


31 


5. Oxus nu îl mai întîinise pe Brunther decît în ziua în 
care, el, Oxus, echipat într-un combinezon autonom albastru 
cu doi delfini de argint strălucitori pe fiecare umăr, se în- 
drepta spre noul front „mut“. 

Brunther, de nerecunoscut — bătut, terfelit — aştepta 
înaintea unui tribunal înjghebat în aer liber, chiar lingă ta- 
bără, condamnarea. Astfel de tribunale și represaliile lor de- 
monstrative se practicau pentru întărirea spiritului comba- 
tiv al armatelor, după desfiinţarea Blocului. Condamnări pu- 
blice și execuţii colective în preajma taberelor militare „mu- 
te“. Dueluri pe simulator la care aveai voie să joci, la pariu, 
pe orice — grad, funcţie, persoană fizică sau înlocuire... 

— Pentru dezertare şi încercare de spargeie a liniei... 
rostea președintele Tribunalului, înveșmîntat în robă neagră, 
cu Semnul brodat pe piept cu fir de aur. 

— E Pace! strigase Brunther, ridicînd faţa tumefiată că- 
tre asistenţă. E Pace, oameni buni ! 

— Vertical Brunther ! se ridicase în picioare acuzato- 
rul, congestionat la faţă. Vertical! Ne miră că tocmai dum- 
neavoastră, un Delfin combatant, un veteran, ridicați ase- 
menea problemă fără rost! Da, este pace! Blocul a fost des- 
fiinţat, ca urmare a presiunilor interioare ale Aliaților. Dar, 
cu atît mai mult, fiecare dintre noi, dintre veterani, este da- 
tor să păstreze spiritul combativ, apărînd în același timp se- 
cretul războiului individual, care continuă, şi trebuie să con- 
tinue, pentru binele speciei. Numai Războiul ne diferenția- 
ză pe unii de alții. Numai războiul apără Elitele de decăde- 
rea josnică şi de confuzia care le-ar cufunda, în irîndava 
pace, în rîndul vulgului josnic și în materialitatea cea mai 
lipsită de ideal. Pacea, A TREIA PACE MONDIALĂ, este 
Mondială. Dar Războiul este, pentru noi, pentru Gena Supe- 
rioară a Verticalilor dominînd asupra mulțimilor de ghe- 
mados ale lumii a treia și a patra — Războiul este pentru 
noi, o problemă individuală, nu MONDIALĂ. Interstatală, 
nu de BLOC. Dacă Aliaţii, inconșştienţi de rolul lor pe lume, 
se retrag din alianţa noastră sfintă şi ne lasă singuri înain- 
tea inamicului josnic, al vulqului, noi, cei cu conştiinţa 
trează, nu vom ceda Războiul. Noi nu părăsim locurile noas- 
tre în front, şi nici redutele civilizaţiei noastre, atît de greu 
cucerite şi apărate. Economia noastră, monopolurile noastre 
economice, produc Civilizaţia, Desființarea Blocului nu în- 


a2 


seamnă şi dizolvarea Concernurilor, nu înseamnă şi reîn- 
toarcerea la confuzie şi la particularism. Iar monopolurile 
şi trusturile noastre, civilizaţia noastră, nu au făcut şi nu 
fac parte dn Bloc. Așa încît, tocmai pentru a putea păstra 
Pacea, A TREIA PACE MONDIALĂ, noi trebuie să veghem 
asupra destinului Războiului. Pacea este MONDIALĂ, nu 
IDEALĂ. Este o pace pe Pămînt nu o pace UNIVERSA- 
LĂ, care, conform credinţei noastre, nu poate fi decit 
ETERNA, şi decit în LUMEA DE APOI, iar nu pe På- 
mint. lar această sfîntă Taină nu trebuie „să răsufle“. Este 
Sfinta Taină! a Ordinului! Statul nostru, ca toate celelalte 
state ale Blocului, a semnat, e adevărat, Tratatul de Nepro- 
liferare. Dar Tratatul de Neproliferare este una, iar Războ- 
iul alta. Tocmai interesele Războiului cereau desființarea 
Blocului. Dizolvarea Blocului a dat, tocmai posibilitatea pro- 
lferării Războiului. A TREIA PACE MONDIALA nu Înseam- 
nă nimic mai mult decît declararea Războiului Tacit. Evita- 
rea Războiului Mondial şi a Holocaustului Total deschide era 
Războiului Particular şi a Războiului Limitat. Trăim epoca 
Războiul Limitat intrat în faza sa lanetara. 

În clipa aceea, în mintea lui Oxus se aprinsese Lumina. Ş: 
din acel moment, a ştiut ce avea de făcut. A înţeles, într-o 
clipă, totul, şi a prevăzut totul. Şi-a făcut planul instru- 
mentului de care avea nevoie, și al felului în care se putea 
sluji de el. 

Două zile mai tîrziu își făcea rost de un inteiferator 
universal. Şiia, că, de acum înainte, nu mai avea voie sa 
riște. Trebuia să meargă la siqur. 

„De azi încolo voi fi LIBER. LIBER cu adevărat," își 
jurase în sinea sa. „Sau eu, sau ei!" își propusese el jocul 
ăsta la pariu, contra Monopolului întregii Lumi. „Faţă în 
față! Hai! Să ne încercăm forţele ! Să vedem care pe care!“ 

„În privinţa legilor Jocului'“, își adăugase Oxus, rîn- 
jind, „ei bine, jocul meu nu o să respecte nici o regulă 
Regula Jocului meu va fi absenţa oricărei reguli. Catch all 
What you can catch. 

Cînd voi accepta prima regulă, ei bine, abia atunci, 
pot fi convins de asta, am să mă fac tăvălug. Însă, pînă 
atunci, să vedem : care pe care! În fond, nu am nimic de 
pierdut. Decît lanțurile. Iar de cîștigat, am de cîștigat 
Totul!" 


33 


„Și apoi“, se încurajase el în încheiere, „oricum, pe 
lumea asta, singurul lucru care rămîne în urma trecerii iale 
este curajul. Tot restul nu este decît mocirla unei mlaştini 
N. 

Dincolo de mizeria căreia, şi din mizeria căreia, şi dea- 
supra mizeriei căreia, nu te călăuzeşte decit Curajul. Nu- 
mai Cel Mai Bun, numai Cel Curajos, răzbeşte de aici. Res- 
tul, cei încă înlănţuiţi de Frică, rămîn să se zbată în mocir- 
lă, în mlaştina îngheţată a speranţelor înșelătoare, de care 
nu se pot desprinde.” 


6. — Și ai mai întîlnit-o vreodată pe fetița aia ? 

— Da, răspunse Oxus. Am mai întîlnit-o. 

Îşi alese o frunză de quiho şi o rumegă îngindurat. 

Era un ghemadou. Hoinărea prin megalopolis, pătrun- 
zînd ilicit în Cămine cu cip-jockerul, decodificind şi reco- 
dificînd recepţiile, schimbînd cifrurile. Era un Nimeni, o 
entitate fictivă bîntuind memoriile cibernetice. 

Într-o bună zi, îi veni ideea să cotrobăie prin Fondul 
Intangibil după „mama“ sa cea mai mică, pe care, atunci 
cînd o căutase, nu o mai regăsise în Căminul copilăriei sale. 

A descoperit-o promovată la un cod special, foarte 
înalt, la secţia „Firme”. A 

Riscînd, a mimat un cod personal de recepție de proto- 
col, şi a pătruns în budoar. 

O femeie deosebit de elegantă, îmbrăcată ca femeile 
de pe vremuri — nu în combinezon autonom, ci într-o „ro- 
chie”, sau „fustă" (aşa se numeau costumaţiile acelea re- 
volule, romantice și stranii, diferențiate de vestimentația 
standard). 

Nu mai era o copilä, ci o femeie în toată firea. Cînd 
Oxus i-a trecut pragul, ea a ridicat de pe ecranul displayu- 
lui ochii însemnați cu khol şi l-a privit fără să-l recunoască, 
sau prefăcîndu-se că nu-l recunoaşte. 

„Ce doriți?” l-a întrebat femeia, uluitor de frumoasă. 
Adăugind gentil, ca unui musafir oarecare: „Intraţi! In- 
traţi, vă rog!“. 

„Am venit la tine ca altădată“, i-a răspuns Oxus. „Am 
adus cu mine și un fluture-de-lumină din Phreerie.” 

Faţa ei albă, transparentă, ca de ceară. 

„Eu tot te mai iubesc”, a şoptit Oxus. 


34 


Dincolo de carnea atacată de radiaţii, în spalele celu- 
lelor neutralizate cu izotopi, era încă tinăr. Frau tot copiii 
de alta data, acoperiţi doar de zgura străină a unei haine 
haine a timpului ce-i mistifica. Şi aşa cum, în haina lui 
nouă de carne, nici el nu mai aducea cu naivul repetitores 
de altădată, nici ea nu mai era fetița de atunci. Arăta gro- 
zav, aşa cum nu arată decît femeile din Înalta Conspiraţie. 

„Îmi pare rău, dar nu vă cunosc, nu v-am cunoscut ni- 
ciodată," îi raspunsese ea, cu sila și reţinere în glas, deși 
codul afișat de recepţie era un cod de protocol. 

Oxus ii observa pieptul palpitînd de emoție, prin rochia 
transparentă, de nylon. Nylonul este cel mai scump mate- 
rial de vestimentaţie din lume, care nu se mai folosește 
decit pentru  protocolurile cele mai de lux. O rochie de 
nylon este o risipă mai pretențioasă decît întreaga viața a 
unui ghemados. Mai rară chiar decît o salată naturală, sau 
un pahar cu lapte de capră. 

În oglinda din fundul alcovului, Oxus se zărea pe sine, 
reflectat înceţoșat: un ghemodou marcat de o descompu- 
nere de peste x 170 000, întipărită în carne ca un stigmat. 
Pielea ei transparentă, curată. Carnaţia fragedă. 

„Doamne !'' își spusese Oxus, năuc, „deci mai există 
şi asemenea femei! Mai există". Îi alunecascră ochii către 
raftul de lingă ecranul displayului: „Cărţi! Cărţi, conți- 
niînd între paginile lor Taine scrise, dovezi palpabile!“ 

În Căminul copilăriei, în fiecare cameră era cîte una. 
Și locatarii care trăiau acolo ţineau alături de armă, majo- 
ritatea lor, cîte o carte din astea, cu coperţile de vinilin, 
roșii. Şi cînd rămîncau singuri, deconectau  displayurile, 
scoteau cartea și citeau din ea despre eroi formidabili, care 
te învățau cum să-ţi cîştigi Libertatea, şi cum să ajungi 
Siăpîn pe propriul tău Destin... 


Dus pe ginduri, Oxus mestecă, plescăind, quiho. În- 
cearcă să rostească o vorbă, dar glasul îi sună stins, ca foș- 
netul unei frunze de quiho flutuiînd prin aer. 

„Cîrpă" ! îi spusese, cu ură. „Cîrpă!" 

Mina îi alunecase pe nylonul ca fulqul. Scosese cipul. 
Si retezase cu lama de metal organic, vibrind ca viu, fumul 


35 


vaporos al rochiei ce se împrășştiase pe jos, lăsînd-o tremu- 
rătoare, goală, albă ca de porțelan, cu ochii accentuaţi de 
khol. 

„Acum ești și tu stigmatizată, ca mine“, zisese Oxus. 
„Va trebui să te fereşti de detectoare, și te vei strecura 
printre ai tăi ca o intrusă.“ 

Ei, lacrimile îi inundaseră faţa care, așa, parcă recăpă- 
ta ceva din trăsăturile fetiţei ascunse în spatele îmbrăcă- 
minții de carne de marmură albă, translucidă, 

Femeia se lăsase, moale, lingă patul cu flori de nylon, 
albe, mai scumpe decît o întreagă favelas megalopolitană. 

Plingea îngrozitor, şi Oxus, îngenuncheat alături, îi 
mâîngiiase gitul de lebădă albă, lăsat vederii de buclele ne- 
gre, desfăcute în două rîuri grele ce-i şiroiau peste umerii 
albi, pe pieptul alb. Cu o mînă s-o mingii, cu alta s-o su- 
grumi. 

I-a povestit în vorbe fără şir că, şi el, trăise un moment 
în care înţelesese că întreaga sa viaţă, viaţa lor, se desfă- 
şura anapoda, împotriva firii. Simţind-o fierbinte și vie a- 
lături de el, Oxus se încăizea şi el. Lacrimile ei îl înmuia- 
seră,  sStorcindu-i din carnea uscată de o contaminare 
x 170 000, lacrimi arzătoare de metal incadescent, ce picu- 
raseră pe sinii şi buzele ei pline, umflate, ca pîrguite de 
rod. 

„Atunci“, o întrebase Oxus, respirind întretăiat,  „a- 
tunci, la doisprezece ani, sau cît vei fi avut, gestul tău a 
fost fiindcă mă iubeai ?“ 

La fulgerarea din ochii ei, Oxus încremenise. 

„Le-a trimis cineva 2 o întrebase. 

Ea scuturase din cap, cu groază în priviri, învolburin- 
du-și cîrlionţii de cărbune. 

„Cine 2" 

«Nu !“ repetase ea. Nu!” 

Întreaga lui viaţa se vădea a fi o porcărie. O înscena- 
re, o păcăleală, petrecută, clipă de clipă, cu totul altfel de- 
cît ar fi trebuit. Exista ceva, sau cineva, care îl împiedica 
să trăiască, împingîndu-l din ce în ce mai adînc în mocirla 
mlaşiinii din care crezuse că a evadat, mlaștinii N din care 
crezuse că s-a desprins. 

„Curajul !" își repeta cu ochii închişi, cu buzele strîn- 
se. „Curajul !” 


36 


Femeia se strîngea lingă ei cu un fel de disperare ener- 
vantă. „Curajul !” 
Zboară ! Poţi zbura ! Desprinde-te ! 


Orice încercare era sortită dinainte eșecului. O forţă 
teribilă îi stătea în cale. O forță invizibilă, dar pe care o 
resimțea, de neîntrînt o forţă care îl turtea, îl strivea, Îl 
înfunda în mocirla mlaştinii, tot mai jos, tot mai adinc, în 
mizgă, în delirul particulelor elementare. 

Cu eforturi şi puteri mult mai modeste decît ale lui, 
ceilalți ajungeau în Înalt, pe vîriurile Conspiraţiei, pierzin- 
du-se în slava de unde nu mai ajungeau știri. În vreme ce 
el.. 


— Cu ce am greșit? întrebă Oxus, ridicîindu-şi fața 
dintre pumnii strînşi convulsiv. Că am iubit-o pe fata aia? 

Răsuflînd adînc, se întinde pe spate în iarba înaltă a 
Phreeriei. 


Ascuns în holul de trecere, în întuneric, urmărise vre- 
me de cîteva minute uşa, presimţind. Într-adevăr, de înda- 
tă, o siluetă a urcat şi a pătruns în budoar. Silueta îi păru- 
se cunoscută lui Oxus. Avea un mers girbov, furişat. 

Simţise o teamă atavică, inexplicabilă. 

Se străduia să-și amintească de ceva, şi nu reușea. 

Silueta a ieşit din alcov după atît de puţin timp încît 
Oxus își pusese întrebarea, „ce-o fi făcut acolo 2" 

Necunoscutul ocolise, ca și la venire, zonele luminate, 
şi coborise. lar Oxus rămăsese în întuneric, tremurînd de 
emoție, marcat de o repulsie paralizantă. 

„Deci astfel de musafiri o vizitează..." îşi spusese. 

Dar nu acesta era motivul repulsiei 

În profilul incert al străinului, Oxus citise un zîmbet 
perfid, întinzînd ridurile unei feţe chircite, ca de maimuţă, 
într-o grimasă mai cruntă decît mocirla mlaștinii N. 


Blana albă de pe ceata lui Oxus, mustăţile şi părul rar 
de pe fălcile proeminente se zbiîrlesc. Ochii i se aprind, in- 
candescenţi. 


37 


Desprinde-te ! Zboară ! 


ALIITUDINE 1000. CURENȚI DESCENDENŢI. VITEZA 
17 x F. 

Oxus se cutremură într-un spasm ce-i crispează faţa ca 
de lemn. 


O lăsase plingind, pe patul învelit în crisalida de nylon, 
albă, a faldurilor baldachinului. 

A regăsit-o alături. Albul înflorise într-un trandafir 
monstruos de mocirlă. Mlaştina se întinsese pînă aici, des- 
chizîndu-se sub picioare. Se afunda în mizgă, urmărit de 
„Fantomă'“'. Pereţii erau împroşcaţi, mînţiţi. 

Fusese folosită o armă grea, extrem de puternică. 

Din fereastră, din ghiveciul de porțelan, îl privea o 
crizantemă neagră, cu qăvanele orbitelor golite, plíngînd 
lacrimi de charmin. 


Oxus își şterge faţa asudată. 

Quinqaguh tace, rumegind quiho și frămîntind între de- 
getele negre șarpele de piatră. 

Tinărul Yam, cu ochii incandescenţi și faţa suptă. Ta- 
tuajul de pe piept. O pasăre. Un condor multicolor. 


Începînd de a doua zi, toate  displayurile din Esland 
dăduseră în urmărire un ghemadou pe nume Oxus, cu cod 
de Delfin anulat. Serenda. Coeficient de contaminare 
x 170 000.Foloseşte cip-jocher. A violat Fondul Intangibil. 

Dar aceste informaţii reprezintă Fond Intangibil. Mo- 
tivul declarat al punerii sub urmărire — crimă și jaf într-un 
Cămin Special. 

Ascunzîndu-se mereu, Oxus rătăcise o vreme de colo- 
colo prin Megalopolis, încercînd să-l găsească pe cel de 
care depindea destinul său pe lume. Pînă cînd, renunţind, 
se lăsase înfundat de forța aceea teribilă, în mocirla mlaş- 
tinii, hotărînd să-şi piardă urma în Phreeria sălbatică de 
quiho, în valea numită Decepsion, printre qhemados fră- 
mîntind piatra cu mîinile goale, să o modeleze într-o Că- 
pățină de piatră Mare, de s-o vadă şi Cei de Sus, ca să ştie 
de suferinţele noastre de aici. Decepsion ! 


38 


CAPITOLUL IV 


CEL DE CARE DEPINDE DESTINUL TĂU 


î. Pe cind Oxus era foarte mic, abia un ţinc, prin Că- 
minele Speciale mai circula încă expresia „cineva, acolo 
sus, te vede !” 

Această expresie Voia să insinueze în mintea Vertica- 
lilor că, oricît s-ar ascunde ei unii de alţii, Adevărul tot 
ics, pînă la urmă, la lumină. Oricît de „liber“ te-ai crede 
tu, în realitate nu eşti niciodată, cu adevărat, Liber. Oricât 
de „nevăzut și neauzit de nimeni“ ai presupune tu că ești 
în anumite momente, Cineva, Cineva pe care tu nu-l per- 
cepi și nici nu te gindeşti măcar la El, Te urmăreşte, Te 
spionează şi Te lasă — deocamdată — să faci tot ce ai de 
făcut, dîndu-te astfel de gol, demascîndu-ţi intenţiile. 

Te lasă să te manifeşti  neîngrădit, pentru ca, într-o 
bună zi, să te judece, după ce te va fi apreciat la justa ta 
valoare. Recompensîndu-se, dacă se ajunge la concluzia 
că e cazul să fii recompensat, pedepsindu-te, dacă e cazul 
să te pedepsească. 

Deşi, pentru tine, atît criteriile recompensei, cît și cele 
ale pedepsei, rămîn întotdeauna obscure. 

„Cineva, acolo sus, te vede!” Cel de Care Depinde 
Destinul Tău Pe Lume. Cel care te dirijează prin viaţă, fie 
către culmile cele mai înalte, către funcţiile obscure ale 
firamentului social ; fie către acel Quario de despejo al 
Phreerici — gheena mizerabililor ghemados. 


Într-adevăr, cine poate spune pe lume că e „liber“, că 
e „Singur“ ? 

Pereţii Căminelor au senzori. Maşinile la care lucrea- 
ză sînt dotate cu nas, cu ochi, cu urechi, cu gust. Urechi 
mai fine decît cele mai sensibile timpane animale, aud și 


39 


disting dialogurile diferențial, putind să separe vorbele a 
doi Verticali dintr-un milion de alţii adunaţi la un loc pe un 
stadion din favelas, la controlui statistic anual. 

Sateliții clipesc pe cer din luminile ochilor lor: roşii, 
verzi, gălbui Sau albi. Stațiile orbitale îşi expun rotunjimea 
celor cinci Luni înconjurind Luna cu haloul unei pentagra- 
me de slavă. 

Ochi. Urechi. 

Iscoade fără somn. Cine mă aude cînd întreb toate as- 
tea? Cine îmi citește cu voce nerostită, peste umăr, cores- 
pondenţa de taină? Unde se varsă toi șuvoiul acesta de in- 
formaţii şi rapoarte? Cine beneficiază de puterea runică ? 

Cine este CEL DE CARE DEPINDE DESTINUL TAU PE 
LUME ? 


2. Acesta este Hirsland. Asta înseamnă Con-phreeria. 
Ordinul. 

Cum se promovează în Hirsland? Evident, nu ca fn 
Castalia, nu ca în Waldzeil, nu ca în celelalte funcţii palpa- 
bile şi vizibile. Nu prin examene şi iniţieri de probe. 

Fiindcă Hirslandul nu cunoaşte greșeala. Și, tocmai de 
acea, impune şi Informundiei criteriul  Absenţei Greşelu. 
Criteriul Intransigenţei. 


3. Cineva tare ar încerca să depisteze Ordinul în amal- 
geamul social, ar constata surprins că, de simţit, îl simte pes- 
te tot, dar de identificat nu îl poate identifica nicăieri. A- 
semeni unui șuvoi, dar nu șuvoi printre vieţi, Golfstreamul 
acesta se desparte în două braţe, unul rece și unul cald, 
unul în sus și altul în jos. El este în toate picăturile care îl 
compun, dar în nici una din ele anume. 

Luind picătură de picătură,  Golistreamul, nu-l poți 
nici prinde, nici surprinde în nici una dintre picăturile sale. 
Însă acest fapt nu implică de fel că Golfstreamul nu există. 

El există peste tot, chiar dacă nu poate fi prins nicăieri. 

Aceasta este prima lege a ATOMIGII SOCIALE 

Dacă, părăsind camera primei sale „crime“ fictive, Oxus 
ar fi putut să iasă, pentru o clipă, şi din sine însuși pentru 
a se ridica în alt plan ontologic al Existenţei, şi-ar fi pu- 
tut întrezări întregul său drum prin Univers, în întreaga 
sa complexitate. 


40 


Cu ce greşise ? 

Că o iubise pe fata aceea şi că ea îl iubise ? 

De Iubire depind destinele Verticalilor pe lume ? 

Nu. 

Dar atunci, poate că ele depind de Coordonatorii de 
flux, ori de cei statistici, de prin locurile pe unde treci. De 
locurile pe unde Golfstreamul se strecoară, făcîndu-și drum, 
prin Ocean, pe sub mocirla N a mlaștinilor 2 Poate că des- 
tinul lui Oxus depindea de cei ce administrau  limanurile 
prin care încercase el să se integreze, şi nu reuşise? De 
administratorii care nu-i puteau pune la dispoziţie nici un 
post-în-schemă, fiindcă ordinatoarele nu aveau în program 
scheme cu posturi ca pentru el, nelăsînd nici un loc vacant 
unui ghemadou hoinărind prin Esland cu cip-jockerul, să 
„păcălească“ terminalele, ameninţindu-le cu fantomele unor 
in-existențe neverosimile ! 

Nu! Evident că nu de Verticalii administrind Mașina 
depindea destinul său. Pînă la urmă, verticalii aceștia ar 
fi fost, probabil, și ei, de înţeles. Dacă ar fi avut posibilita- 
tea de a se apropia unii de alţii, ar fi sfirşit prin a-şi de- 
veni binevoitori. Câte unii dintre ei ar fi încercat chiar să 
facă şi ei ceva pentru el, să-l ajute. Însă, chiar dacă vreu- 
nul ar fi riscat, sau chiar dacă nu unul, ci toți — chiar 
dacă toţi ar fi pus umărul şi mîna să-l scoată pe Oxus din 
mlaştina N, şi tot nu ar fi reuşit nimic pentru unul ca 
el. Fiindcă ei, cu toţii, nu erau altceva decît operatori, ad- 
ministrind Maşina. 


Atunci : de Ordinatoare! De Computerul Jocului cu 
Mărgele de  Sticlă, de Jocul-în-sine (dacă nu de Castalia), 
depindea destinul lui Oxus ? 

Ei bine, nimic nu ar putea fi mai fals decit această su- 
poziție şi concluzie ! Fiindcă, în spatele ordinatoarelor, care 
nu sînt nimic mai mult decit niște simple unelte, se ascun- 
deau Interesele Jocului. Interese ale unor persoane parti- 
culare, reunite în Golfstreamuri de interese, desfăcîndu-se 
în Oiașiwo şi Kuroşiwo sociale teribile. 

lar de aceste Golfstreamuri de care părea a depinde 
totul... pînă la urmă nu depindea nimic, fiindcă Golistrea- 
mul nu era, în fapt, decît o structură de cîmp, o înşiruire 
de zerouri, o sumă de monade fără entitate, depinzînd, ia 


41 


rindul lor, de ochiurile plasei-de-cîmp sociale, cristalizate 
în noduri de determinare şi interstiţii sublimate, în noduri 
și internoduri, în noduri şi intermundii, în insule de teren 
ferm — concretizate palpabil în funcţii, şi în Phreerii in- 
certe de mocirlă. 

Deci, de funcţii depindea destinul lui Oxus ? 

Nu. 

Fiindcă funcțiile nu sînt decît aparențe. Verticalii care 
acopereau aceste funcții nu erau nimic mai mult decît sim- 
ple fantoşe, parametri exteriori ai problemei, care doar prin 
hazard erau ce erau, ocupînd locurile pe care le ocupau. 
Din întîmplare — fiindcă tot trebuia să se afle cineva şi 
deasupra unui nod al reţelei, şi doar întîimplarea îi făcea 
să cadă pe un astfel de nod. Dar dacă reţeaua se mișca 
(insesizabil pentru protagonişti), se pomeneau brusc în afa- 
ra nodului. Și cum nu era nici un merit din partea lor că ajun- 
seseră, prin hazard, deasupra unui nod, tot aşa, orice agi- 
iaţie a lor ca să-și păstreze funcția de paiaţe înălțate pe 
poziţia privilegiată acordată, se vădea inutilă şi infructuoasă. 
Cîtă vreme se aflau deasupra nodului conjunctural,puteau să-şi 
permită orice — îi susținea poziţia deasupra ; dar de rămas 
sau nu pe nod, asta nu mai depindea de buna lor voinţă. 
Fie că se agitau, dînd din mâini şi din picioare cît puteau 
de tare, fie că se resemnau rămînînd complet imobili, cînd 
depăşeau limitele nodului, se prăbușeau în intersecțiile 
plasei-de-pescuit Verticali a nevăzutului Pescar care, chiar 
dacă-și aruncă aici năvodul, El este în altă parte. 

În spatele tuturor dușmanilor vizibili ai lui Oxus se 
ascundea Cel De Care Depindea Destinul Său Pe Lume. Cel 
care trăgea sforile. Pescarul. 


4. Ordinul este o organizaţie infrasocială obscură. 
Care îi este scopul ? 

Cine patronează ? 

Care îi sînt legile (dacă va fi avind vreunele) ? 

Și mai ales, Ce îngrădeşte puterea LOR ? 

CE? Nimic. 

Totuşi, care sînt limitele dincolo de care ?... 
Niciunele. 

Dar, atunci, ce nu cunosc ? 

Știu totul. 


42 


însă, în același timp, ştiu doar ceea ce vor Ei să știe. 
Adică doar ceea ce crează și inventează Fi. 

Verticalii lumii acesteia, în aparență efemeră, ce-i 
determină, sînt vrind-nevrînd, numai ceea ce sînt lăsați 
(de Ei) să fie şi să devină, Fiindcă Ordinul decide adresa 
şi adresele de cod la care va locui fiecare Vertical. Şi tie- 
care Vertical va locui (şi nu va locui decit) acolo unde 
Ordinul a decis că poate și trebuie să fie găsit acel Vertical. 
Proiesiunea, Căminul, Destinul său social și familial vor 
respecta întru totul programul LIR, hotării de mai înainte. 

A LOR este puterea de decizie. 

În mîinile LOR stau bunăstarea și suferința, bucuria 
şi tristeţea, abundența şi lipsurile. 

În mîinile LOR stau destinele. 

Ei sînt moirele. Urzitorii. Uneltitorii. 

O Con-freerie. O Confederație Intercontinentală de in- 
terese.  Trans-naţională,  Înter-trans-temporală. Supra-eco- 
nomică. Şi paramilitară, 

Uneori, Ei insinuează în deciziile lor mobiluri de ordin 
politic. Alteori psihologic. 

Dar acestea sînt doar argumentele celui mai pur Arbi- 
trariu cu putinţă. Psihologia? Habar n-au ei de psiholo- 
gie! „Psihologia“ o inventează Ei, dacă au nevoie de ea, şi 
o dez-inventează, la fel de uşor precum au inventat-o. 

Jucîndu-se cu tigvele noastre patibulare, pe aleea or- 
nată cu ghilotine înălțate pe socluri de marmură de Cara- 
ra, la rangul de statui, afișează poze îilozofale. Nu-și fac, 
procese de conștiință cînd, la cel mai mărunt. gest schițat, 
un vertical este suprimat, sau altul este mutilat pe viaţă. 
Peniru Ei, Istoria nu este decît un laborator de experien- 
te primejdioase în care  cobaii Verticali sînt utilizaţi ca 
Înlocuitori (în cazul operaţiilor periculoase) ai adevăraţi- 
lor pacienţi pe care, desigur, nu se pot risca experienţe, 
ci în cazul cărora trebuie mers „la sigur“. 

A-temporală printre efemeride, cu valoare intrinsecă 
printre valorile noastre relative — ei sînt zei de fum prin- 
tre muritorii telurici. 

Dar cum, şi de unde sînt ei selecționați şi investiţi ? 

Pe ce criterii ? 

Mister. 


43 


Taină. 

Obscuritate. 

Tăcere. 

Ritual ezoteric. 

Demetra pogoară în lumea lui Hades. 

: Şi runa planează peste aceste interogaţii retorice. 

TAUTONIKE. 

Ei te pot împiedica să te afirmi şi să te împlinești, pe 
criterii imposibil de intuit. 

Însă tot Ei te pot propulsa, în funcţie, iar, de criterii 
la fel de in-inteligibile. 


Unde îşi duc Ei viaţa de cîrtițe supra-sociale ? „Prin- 
tre cine” își petrec Ei timpul, şi unde sînt Ei „acasă la ei”, 
cînd printre noi sînt, întotdeauna, doar în Trecere, iar pe 
lumea asta, sint doar „consumatori“, folosind, nu stăpînind, 
utilizînd, nu uzînd ? Ce Geniu al Întunericului îi adună și 
inregimentează, după o noimă fără noimă, către un tile 
fără tâlc, numai sie-şi dezvăluindu-se, împotriva, şi asupra 
întregului popor de popoare al planetei ? Cine îi învesteşte, 
și de unde-i ia — de destinul celor mai de seamă politicieni, 
filozofi, artişti, militari sau chiar dictatori depinde, pînă la 
urmă, în atît de mare măsură de Ei? 

Toţi sîntem, în ultimă instanţă, în mîinile lor — sim- 
ple jucării ale unui copil colosal, absolut tembel. 


Şi, căutiîndu-l pe CEL DE CARE DEPINDEA DESTINUL 
SĂU potrivnic PE LUME, Oxus, bătînd din ușă în ușă şi urcînd 
etaj social după etaj social, ar fi ajuns, în cele din urmă, 
fie la mansardă, fie la subsol (cele două extreme ale aces- 
tei construcții comunicînd între ele în mod paradoxal, prin 
pasarele, punți şi coridoare secrete), înaintea Uşii în spa- 
tele căreia, într-o încăpere meschină şi întunecată, la o 
masă scîrțiind din toate încheieturile de maldărele de do- 
sare (ca-n Kafka sau ca în cancanul peripeţiilor reale, dar 
nu mai puțin exemplare ale bătrinului Leu al Victoriei), 
l-ar fi aflat pe Wund: birocratul respingător, hidos, oribil, 
emiţind, după mintea și sufletul său (să-ţi fie, Lupule, su- 
fletul după cum îţi este căutătura !) scenariul vieților, acor- 
dînd, pe argumentul criteriilor sale subiective şi paiticu- 
lare, absurde şi ridicole pentru mintea oricui (în afară de 


44 


el însuşi) — Rolurile; însă nu rolurile în clipă, nu rolurile 
unei piese într-un act, ci Rolurile în perspectiva Timpului ; 
retezindu-i șansele unuia „fiindcă s-a uitat chioriş la mi- 
ne” — „las' că-i leg eu ăstuia de picior o ghiulea de să 
mă ţină minte!“ (deși, pe Waund, evident, nimeni n-avea 
cum să-l ţină minte); sau acordindu-i altuia şanse supli- 
mentare, că : „ia te uită ce drăguţ şi simpatic e ăsta!" 

Wund decerna posturile-în-schemă. El compunea libre- 
iul operei Paiaţe. Wund estima valoarea ta pe lume, şi tot 
el ţi-o confirma. Din Neant, el îţi putea întinde o mînă de 
ajutor, oferindu-ţi diploma unui examen uşor de obţinut, 
promovîndu-te sau deschizindu-ţi drumul către o funcție, 
sau chiar un Titlu al Ordinului. TAUTONIKE, 

Și, tot el, îţi putea refuza oferirea favoruriior -- că, 
viaţa ta nu reprezenta, pentru El, nimic altceva decit fa- 
vorurile lui, acordate sau refuzate, necontrolat şi neştiut 
de nimeni, din Noaptea de dincolo de ochiul fals al oglin- 
zilor, al stelelor, al sateliților și staţiilor geo-staţionare. 

Urît, Monstruos, Fără vîrstă. Fără miros. Fără culoare. 
Fără gust. 

Wund. 

CEL DE CARE DEPINDEA DESTINUL LUI Oxus PE 
LUME. 

Funcţionarul peste timp. 

Eternul Birocrat. 


5. Dacă Oxus ar fi știut că de Wund depindea destinul 
său pe lume, de Wund, oficiantul secret al Ordinului, de 
Wund, al cărui camion, prin hazard (hazard ?) îl parazita- 
se ca să evadeze din Esland ca să ajungă aici, în  hreerie, 
în valea numită Decepsion, Oxus nu ar mai fi întreprins nicio- 
dată acţiunea asta riscantă, ba chiar s-ar fi ferit mai mult 
decit de orice altceva să ajungă aici. 

Fiindcă pentru un Elik ! ca Oxus care, chiar la sta- 
diul de yamana-de-sticlă deţinea totuși, în embrion, unele 
proprietăţi ieşite din comun era uşor de presimţit ce re- 
prezintă o forţă capabilă să  stirnească și orienteze Golf- 
Streamuri de Verticali. Cind gestul unei mîini se propagă 
prin mulțimi asemeni unui val capabil să disloce, din a- 


C) Elik — cel-ce-vine (la eschimosi) 


45 


proape în aproape, milioane şi miliarde de metri cubi de 
cristal (fluid, verde-transparent şi sărat) — spre a-i prăbuşi, 
asemeni unui pumn teribil, în Țărmul dușmănos — un val 
capabil să strivească sub rostogolul său de neînfrint pe ori- 
cine sau orice i-ar fi stat împotrivă. 

Pentru Oxus ar fi fost evident că un Mare Magister ca 
Wund nu poate fi parazitat numai și numai ca urmare a 
întîmplării cu un simplu interferator translated-cip, „la un 
noroc orb", şi că „voia hazardului“, în cazul de faţă, era 
într-adevăr, în primul rînd VOIE, iar „hazardul“ ăsta purta 
un nume şi o identitate precise. 

Numai că, dacă Oxus ar fi aflat asta, ar fi căzut „ca- 
pete încoronate“, fiindcă lucrul acesta nu se putea petrece 
decît dacă ar fi fost CINEVA de vină, divulgind. 


TAUTONIKE. 


Atunci cînd nu faci altceva decit să încerci un contra- 
joc fără mărgele-de-sticlă, este firesc (la nivel de simplu 
Yamana-de-sticlă, să greşești şi să nu fii capabil să urmă- 
reşti pînă în cel mai îndepărtat amănunt compoziţia culorii 
cu sunetul, în volbura înșelătoarelor forme de dincolo de 
mărgelele frumos colorate cu care Marii Magisteri ai Jo- 
cului ne expun consistenţa aproape străvezie a vălului ma- 
iei în care ne îmbrobodesc. 


6. Anexă 


Teza examenului de treaptă a ultimei promovăii a Ma- 
relui Magister Wunderbar, intrată în memoria  Waldzell 
ca model (secret) de frumusețe şi perfecțiune compozițio- 
nalä. 

O AMINTIRE IMAGINARĂ DIN COPILĂRIA UNUI 
MAGISTER LUDI: 

POVESTEA CELUI CARE A DEVENIT MONOPOLUL 
INFORMAŢIILOR 

Ordinul nostru cunoaște o legendă care spune că ar îi 
existat cîndva, în Haiti, un Vertical care a ajuns Monopo- 
lul Informaţiilor. 

Se zice că Verticalul acela s-ar fi născut într-o fami- 
lie modestă, de preparatores. 


46 


Pe cînd viitorul Monopol al Informaţiilor mai era încă 
doar un copil, stînd el de vorbă cu un alt ţinc, coleg cu el 
de Cămin și phrate bun al acestuia, născut nu făcut din 
mame şi taţi ai aceleiaşi gene, şi purtind același semn dis- 
tinctiv înaintea ochilor sufletelor lor: TAUTONIVE, 

acesta i-a dezvăluit că visul vieţii sale 
era să ajungă Prezidente al Insulei. 

„Bine“, i-a răspuns viitorul Monopol al Informaţiilor, 
„să zicem că eu te pot ajuta în întreprinderea asta a ta te- 
merară, să zicem că ai şi ajuns Prezidente al reprezentanţei 
firmei „Inf“. Ce ai face, primul lucru după numire? Ce de- 
cret ai da, ca să fie mai bine? Ce măsuri ai lua 2“ 

„Păi“, a căzut pe gînduri micul challanger, ale cărui 
vise 'copilăreşti nu cutezaseră niciodată atît de departe, el 
rezumîndu-se pînă atunci doar la a năzui să ajungă, așa, cu 
numele. Prezidente, „păi, primul lucru pe care l-aş face, ar fi 
să mă proclam Rege!“ 

Cum să te proclami Rege? Haiti es' una res-publica 
de'l democraţia revolujionar !“ 

„Puțin îmi pasă mie!“ Fu m-aş proclama, imediat după 
numirea ca Prezidente, Rex. Și nu numai Rex Haiti ci Rex 
Latinorum !“ 

„Dar poate că eu n-aş fi de acord cu această decizie a 
„ a zis atunci viitorul Monopol al Informaţiilor. 

„Le-aş sili!“ a exlamat micuțul tiran, deja transpus, în 
mintea sa întunecată, în rolul de Rex Latinorum, sau poate 
chiar Rex Latiniensis. „Şi, după însărcinare, primul ordin 
pe care l-aș emite“, a adăugat el cu ură, „ar fi acela ca tu 
să fii executat înaintea mea, ca un cîine ce ești!“ 

„Cum 2" s-a uimit viitorul Monopol al Informaţiilor, „dar 
eu Sint cel care te va ajuta să devii Prezidente und Rex! 
Dacă nu aș fi eu să te ajut, tu nu ai ajunge niciodată ni- 
mic“, 

„Tocmai de aceea !“ a exclamat micuțul challanger. „După 
ce mă voi înscăuna Rex Latinorum, vei fi primul pe care-l 
voi condamna la moarte !“ 

Cei doi au crescut, dar micul tiran potenţial nu a fost 
ales niciodată nici măcar re-prezentatores, darămite prezi- 
zidente. Douăzeci de ani mai tîrziu de la suspomenita dis- 
cuţie, el deceda mincat de sifilis și alcool, într-o turmă por- 
nită către țărmurile abia ieșite pe-atunci din valurile Ocea- 


u 


ta 


47 


nului, eliberate de sub ghețari ca un Terra Nova, una isola 
muy hermosa, El praiso en el Nuovo Muondo, cum e numită 
de ghemados. 

Evenimentele de mai sus s-au petrecut mai înainte de 
cel de-al treilea pre-război Universal. 

Se spune însă că discuţia aceea copilăroasă a decis 
destinul Monopolului Informaţiilor. Doar cîțiva ani mai tîr- 
ziu, tînărul preparatores haitian deţinea deja bună parte din 
totalul informaţiilor care circulau prin Sistem la ora res- 
pectivă. Slujindu-se de cele cunoscute, el putea deja inter- 
corela datele, depistînd anticipat piîrtiile şi porţile Jocului, 
organizind uneori „ambuscade“ individuale, ascensiuni pe 
verticală în lumea Castaliei, „inventînd“ profesioniștii ima- 
ginari pe care-i promova, fără ştiinţa lor, în W, deși nici- 
unul dintre aceștia nu a dat semne că ar fi sesizat în vreun 
fel Contrajocul fără Mărgele de Sticlă. 

După ce promovau în Elită, uitind de cel care fusese, 
de fapt, dirijorul ascuns al spectaculoasei lor ascensiuni, ei 
se desprindeau de tutorele lor spiritual. Atunci, Monopolul 
Informaţiilor îi lăsa pe proaspeţii parveniţi de capul și după 
mintea lor. Partidele parvenitului deveneau tot mai slabe, 
pînă cînd oportunistul strecurat impropriu în elita W că- 
dea de la sine, spre a nu mai urca după aceea niciodată 
în top mai sus de clasa căreia îi fusese destinat. 

Studiind informaţii indirecte, reflectate (doar) în jocul 
oficial, Monopolul Informaţiilor deprinsese a desluşi limba- 
jul ascuns al tainicului Vicus Lusorum — Jocul Jocului, ca 
să zicem aşa, continuînd să acumuleze informaţii care ieșeau 
de astă dată din nivelul epistemoiogic al concretului, acce- 
dînd la comprehensiuni esențiale, ascunse chiar şi Marilor 
Magister Ludi. El începu, atunci, să monopolizeze și firele 
de informaţie ducînd spre Trecut, şi care doar se varsă în 
Prezent. Și cum informaţiile tind să se acumuleze într-o rată 
tot mai mare acolo unde ele s-au strîns deja, direct propor- 
țional cu cantitatea deja stocată, într-o bună zi particularul 
nostru din Haiti, devenit unghi monopolar, îi afirmă și trans- 
mise W-ului printr-unul dintre „solii“ săi inconştienţi pe 
care-i manipula către virfurile criptocraţiei, că „fie Ordinul 
este condus de o gașcă de tembeli (sau infiltraţi asasin în 
conducere de mina unor monopoluri obscure dușmănoase 
ale căror interese le reprezintă împotriva Ordinului însuși) 


48 


— tie „deci, sînt corupți, fie atit de bătuţi în cap încît nu 
văd varianta de cîştig, cînd Viitorul este de partea lor, Mult- 
aşteptatul dat fiind să vină nu de la Cetatea Eternă, ci din 
Noua Cetate, ca reprezentant al Neamurilor (deci al Ordi- 
nului), așa că, dacă marionetele care conduc Jocul din W 
sint atit de incompetente (deci, fie incompetente) încît nu 
pricep că Ordinul a devenit de mai bine de un sfert de mi- 
leniu cea mai bună pază a Sfintului Oficiu împotriva Ordi- 
nului, atunci să-l tocmească pe el, extra-mundos (dacă nu 
cumva, între timp, interesele Ordinului nu s-au schimbat 
cumva) și, dacă-i mai interesează (chiar), CUM SĂ FACĂ 
pentru ca, în mai puţin de cinci ani, steagurile cu semnul 
TAUTONIKE să filfiie la intrarea Catedralei de pe care sem- 
nul de aur să fie dat jos și înlocuit cu Semnul și Pecetea 
— Conquista şi Eglisem. 
Că el este know-how. 


La nici o săptămînă de la promovare, papagalul proaspăt 
parvenit de pomană în W, părăsea înălțimile cu un zbor pla- 
nat atît de abrupt că tot restul vieţii avea să se nedume- 
rească : urmare a cărei greşeli comise fără de ştiinţă este 
declinul ? (spusese „anecdota“ mesajului Monopolului Infor- 
maţiilor ca „poantă hazlie“ — crezuse el — despre „nebu- 
nie şi trufie“ — la una dintre întrunirile-fără-ecou ale Sfin- 
tei Hernandad) ; în vreme ce, la uşa Monopolului, se por- 
nise un pelerinaj fervent — și, în același timp, de o dis- 
creţie diplomatică antrenînd tot mecanismul invizibil — atît 
al Icebergului, cît şi al „Aliatului“ său catolic — pelerinaj 
nu mumai al „înaltelor figuri“ cenușii în travesti, dar 
şi ale fraţilor benedictini și franciscani, ba chiar și vizitele 
unor făpturi stranii“ pogorite, parcă, din alte lumi“, dacă 
nu cumva, de-a binelea din Viitorul Al Doilea. 

Monopolul Informaţiilor a rămas o vreme În expecta- 
tivă înaintea solicitărilor curgind, în încercarea de a decide 
de partea cui se află el de fapt, oscilînd între fidelitatea 
față de Ordin — pe de o parte, şi tentaţiile și amenințările 
Sfîntului Scaun (care-l conjura, cu Cerul şi cu Pămîntul, 
să-și ţină Dracului gura, pe care erau dispuși să i-o po- 
leiască, fără a se tîrgui, fie cu aer, fie cu platină, fie chiar 
cu Niobiu, Wolfram, Uraniu, sau chiar Beriliu, dacă i s-ar 
fi năzărit) — pe de altă parte. 


49 


A fost „încercat“ cu privilegii și Titluri — dar prepara- 
toresul a rezistat, ca un adevărat castalian cu „chemarea“ 
W în singe. 

Atunci a fost ameninţat, dar „proiecţiile“ de care se 
bucura, după cît se pare, veneau de foarte sus „din alte 
lumi“, dacă nu chiar din Viitorul Al Doilea. 

Aceasta este Povestea Celui Care A Devenit Monopolul 
Informaţiilor. © 


(D —,„Magister Wund“, întrebase, cîndva, nedumerit, cel care este 
astăzi Magister Ludi, „și cum se termină istoria tezei dumneavoastră 
de treaptă, dacă nu vă supără indiscreţia  preasupusului dumneavoastră 
ucenic și admirator care sînt?” 

Wund ridicase sprîncenele a mirare. Al dracului de încuiat la cap 
era băiatul ăsta! 

— Cum adică, figlio mio ? 

— În sensul că: în ce fel a încheiat Monopolul Informaţiilor tran- 


zacția pînă la urmă? A ajuns el, oare, Magister? N-am auzit de el. 
lar Sfîntul Scaun a abordat în cinci ani Semnul și Pecetea: Conquista 


şi Eglisem ? Parcă... nu. Nu? 

Wund suriîsese crunt. 

— Nu, Monopolul Informaţiilor nu a ajuns niciodată Magister. Şi 
nici Sfîntul Scaun nu a reuşit să-l corupă. Dar Memoria Jocului nu 
mai pomeneşte nimic despre Monopolul Informaţiilor. 

—- Dar tradiţia orală? insistase junele. 

— Excelenţă, răspunsese Wund în silă, nu pricep de ce vă preocupă 
atita o problemă ne-esenţială şi absolut adiacentă la naraţiune. Ei bine, 


umblă zvonul printre repetitores că haitianul acela obraznic ar fi sfirșit 
ca Zombi, pe o plantație de quiho, în El Paraiso. Însă eu, personal, mă 
îndoiesc. Ordinul ştie să fie și recunoscător, ca şi Sfintul Scaun. 


50 


CAPITOLUL V 


QAUMANEQ 


1. Norii, ca decupaţi, își dezăvăluie straturile supra- 
etajate de diferite nuanţe : de la plumbul viînăt al stratului 
celui mai de jos, pînă la argintul celui mai înalt strai. 

De aici se zăreşte agitația lor continuă, turbionară, iz- 
bucnirile şi retragerile repezi de la limită, unde se bulbu- 
lucăie în protuberanţe ce se dizolvă în-de-sine, la linia de 
demarcaţie a frontului atmosferic. 

În lumina albă a nopții de la limita cortinei de nori ce 
acoperă FARC, trei siluete ghemuite în lanul de quiho con- 
templă, Încremenite, imensitatea Phreeriei. Aici nu mai ţi- 
riie greierii, aici nu mai cîntă păsările în lanurile de ce- 
nușă și, sub lumina lăptoasă a norilor, în tăcerea Phreeriei 
FARC, doar urletele îndepărtate ale haitelor de cîini săl- 
batici mai pot fi percepute, la limita acuilății auditive, bru- 
iate de plescăielile cu care cei trei ghemados îşi rumegă 
frunzele de quiho amar. 

Nici măcar adierea vintului nu mai mișcă, pentru mo- 
ment, valurile oceanului de cenușă, fiindcă aici, curenţii 
calzi se izbesc de cortina de aer rece, înălțîndu-se direct pe 
verticală. 

„Zona unde vînturile au căzut“, se numește teritoriul 
de Phreerie de sub cortina de nori a FARC. 


Dintr-o dată, Oxus se cutremură, străbătut de un fior 
necunoscut. Si, înălțindu-și ochii către înalt, ridică mîna, 
arătindu-i bătrinului zarea. 

Quingaguh aprobă din cap. 

Străbătind cerul de la un orizont la celălalt, o spăr- 
tură de lumină intensă deschide firmamentțul, şi prin uriaşa 
crevasi formată s-a prelins din înalturi un fald unduitor şi 
diafan de curcubee străluminate. 


Si 


Figurile celor trei ghemados, transpuse, deveniră fluores- 
cente, irizînd în tente verzi, aurii, albastre şi sîngerii. Ocea- 
nul de cenuşă al Phreeriei se aprinde şi el în ruguri sfrede- 
lind privirile cu toate nuanțele spectrului, pînă în plajele 
extra- spectrale presionînd direct neuronii pînă dincolo de 
pragul senzorial. 

— Se sfişie vălul maiei, șopteşte Quingaguh. Așa se 
spune în depresiunea Deqepsion. 

Oxus, cuprins de un frig interior, tremură din toate în- 
cheieturile. Dinţii îi clănțăne în gură. Și, în iluminația mi- 
rijică exaltînd parcă din materia pămînteană a firii, toate 
amănuntele Phreeriei ies la iveală ca într-o spectrografie 
nemaivăzută : picăturile de sudoare din părul încîlcit al ti- 
nărului sălbatic scînteiază asemeni pietrelor preţioase, dia- 
deme de rubine şi smaragde le împodobesc tuturor frunţile 
ridicate spre cer şi, din ei, radiază aure de plasmă ionică 
reverberînd împrejur în aerul volatil ca eterul. 

La noi, în Valea Decepsion, se spune că ori de cite ori 
Vălul maiei se sfişie undeva, vesteşte Fiinţa de trezire a unui 
nou Kam. 

Quingaguh îi pune tînărului sălbatic mîna pe braţ, fă- 
cîndu-i semn cu capul către Oxus. 

Acestuia i se zbirlise blana albă de pe creştet într-o 
creastă tremurătoare. Nările i se umflaseră. Respira adînc, 
așa cum respiră Verticalii în somn. Ochii îi- scînteiau TOȘII, 
adinci, parcă lipsiţi de pleoape, cu irișii dilataţi cît întregul 
glob ocular. Faţa lui Oxus părea sculptată în lemn. Colţurile 
obrajilor i se ascuţiseră tăioase. Pielea îşi pierduse porozi- 
tatea, asemenea fildeşului. 

Sub cataracte de lumină revărsindu-se de deasupra ca o 
perdea ale cărei falduri diafane mîngiiau Phreeia, perspec- 
tiva s-a deschis pînă la punctul de curbură al planetei, şi 
dincolo de cascadele de foc sacru revărsate mut peste ei. 


de-acum erau imuni la foc ! 

de-acum oricare dintre ei putea stinge flacăra 
vie, fără să mai sufere / întrăţiţi cu focul 
întru Focul Ceresc al acestui văl de legămint ! 
puteau bea apă de foc viu fără ca ea să-i. > 
mai ardă sau înfierbînte, lucizi, limpezi; eR 


52 


transparenţi, ca apa cestui foc ! puteau 

ține cu mâinile goale cărbunii aprinşi, 

purificaţi de ardere prin arderea aceea mai 

presus de fire ! puteau respira, fără să se 

înece, tumigația chiiului de quiho, mai 

amar decit somnul şi mai îmbătător decit 

moartea, fără să se mai amărască de focul din 

„el, purificaţi de Focul Focurilor ! trecuseră 

dincolo de Inijiere, şi beţia, minciuna, suferința 

și moartea nu-i mai puteau orbi cu 

vălul maici, sfîşiat asupră-le, fluturînd 

zdrențuit, fiindcă trecuseră dincolo de Amăgire 
Şi, dincolo de cascadele de foc multicolor prăbuşindu-se mult 
asupră-le într-o scinteietoare îmbăiere, se zăreau stelele ce- 
rului pînă în străfundurile spaţiului Fără Hotar, sateliții şi 
staţiile geo-staţionare, oglinzile parabolice focalizind asu- 
pra polilor libaţia din pocalul preaplin al Astrului feţei de 
lumină, torenţi de foc din înalt întru Viaţa întoarsă din 
Moartea îngheţată a nopţii celor șase luni de umbră învă- 
luînd Căpăţina gigantică a quguloiului de piatră frămîntată 
cu mîinile goale și negre şi modelată de ghemadoşii lumii 
acesteia părăsite în Univers într-un chip menit să le arate 
Celor de Sus, din Înalturi, suferinţa pe care o îndură cei de 
gici, din Phreeria de quiho, scufundaţi în mocirla mlaştinii 
N din Valea Decepsion, din adînca Vale Decepsion în care 
ne zbatem. 

Ochii sfredelesc dincolo de vălul maiei prin sfişierea de 
lumină, şi disting Condorii din slavă sclipindu-şi penajul 
metalizat, săgetind, liberi, intermundiile pustii ale Nemărgi- 
nirii. 

ALTITUDINE 700. VITEZA DE ZBOR 10,7 X 16. 

COORDONATE PE A Dena ORBITĂ GALACTIGĂ 
22 X 5X 31. 


Zboară ! Nu te teme! Desprinde-te! Eşti liber! 


Cu ochii scăldaţi în lacrimi, Oxus rătăcește peste tun- 
dra acoperită de quiho, şi 'ochii lui răzbat pînă departe. Pînă 
aici, și aici devine Aici, eternul Aici. Ochii sînt liberi de 
vălul maiei şi-l pot purta : aici — Aici — mai departe:: 


-. 


53 


Numai să vrea! O voinţă mai presus de a vrea. 

Numai Verticalii sînt capabili de Voința mai presus de 
voinţă. Numai ghemadoșii pot risca mai presus de Risc. Nu- 
mai Yamana e mai întreprinzător decît Întreprinderea însăşi. 
Numai Angekok izbindește. 

Oxus ţine ochii închiși, dar vălul pleoapelor nu-i mai 
stînjeneşte văzul. 

Elk zărește prin pleoapele închise, prin lucruă, prin 
lut, prin timp. Fiecare vieţuitoare a Phroeeriei i se dezvăluie 
asemeni unui bulgăre de lumină. Haitele de cîini sălbatici 
aleargă prin desișurile de quiho, urlînd, cu blana zbirlită pe 
spinare, şi Oxus urlă şi el prelung către ei. Ciîinii se opresc 
din fugă și ascultă. Și Oxus urlă. 

AMenoerik ! 

Pe Oxus l-a atins Wakansa. 

El s-a căţărat pe vălul de lumină al cortinei sfişiale a 
maiei pînă la Oki. 

Cel care, cuprins de Meryak, este Flik, Arc ochi și Vede. 

Cel care se caţără pe Arborele din creștetul Căpăţinii, 
pînă la Cer, va fi un mare Yekamuș! 


Quingaguh îngenunchiază alături, şi, parcă îl aude pe 
sălbaticul Yamana rostind cu voce adincă „Hernan“. 

Oxus tresare, zguduit de un spasm teribil. Nu poate 
ridica pleoapele, fiindcă faţa-i e cioplită în lemnul Arbo- 
relui Cel Mare. Ochii îi sint de lemn. 

Cîinii sălbatici ai Phreecriei îl cheamă din adincurile 
Phrceriei, şi Oxus le înţelege graiul. Păsările şi greierii care 
fluieră şi scîrţiie în quihoul văii Decepsion dialoghează cu 
cl, şi Oxus le răspunde cu ţipete, miriituri, urlete şi ţiriituri. 

Phreeria i se adresează pe limba ci, şi Oxus înţelege 
fiecare cuvint al Phreerici, și-i răspunde. 

Condorii din înalturi vorbese între ei, şi Oxus îi aude. 


ALTITUDINE 600. CURENȚI ASCENDENȚI. VITEZĂ 6 X 
X 24%. COORDONATE SPAȚIALE 2 X 27 X 25. SE TRECE 
PE ULTIMA PISTĂ DE PLANARE LENTĂ. VEDERE ÎN 
BANDĂ DE FRECVENȚĂ A EMISIEI ATOMULUI DE HI- 
DROGEN. SUPORT FIZIC : BARIONI 27, 

O turmă de orci aleargă grohăini prin lanuri, urmă- 
rite de ghemados cu ciomege de piatră. Orcile grohăie. Îşi 


54 


strigă către Oxus suferinţa. Orcile grohăie, alergind dureros 
pe labele scurte, cu degete cartilaginoase, unite între ele 
cu pielițe străvezii — atavisme aquatice anacronice în Phree- 
ria uscată, de cenuşă, unde apa se extrage de la mari adîn- 
cimi, cu pompe eoliene. 


— Ce se întîmplă cu mine? Ce am păţiit? 

Figura brăzdată de riduri adînci a bătrinului, aplecată 
ca peste o fîntînă. 

— Nu te teme. Sîntem alături de tine. E Qaumaneq. În- 
cearcă să zbori. Poţi zbura. 

Mina ghemadosului, fierbinte, pe braţul de lemn al lui 
Oxus. De dincolo de buzele de lemn, strînse într-o linie 
dreaptă, răzbat mirîituri metalice. O incantaţie murmurată 
cu buzele lipite. 

Mina de lemn scoate cu mişcări mecanice cip-jokerul 
din buzunar. Lama de metal organic sclipește de lumini mul- 
ticolore, ca o oglindă. Tăişul teribil trece lent peste faţa de 
lemn, sc freacă de gitul de lemn, se îndoaie, elastică, apă- 
sată de braţul de lemn, dar nu lasă nici o urmă. Metalul nu 
mai poate răni materia din care este alcătuit Oxus. Și cînd 
virful fin se agăţă în colţurile de lemn ale ochilor, lama, 
curbată o clipă, scapă brusc, vibrînd sonor, asemeni unei 
coarde. 

Unui Yekamuș cuprins de menerik nu i se poate pricinui 
nici un rău. Focul nu îl arde, apa nu îl îneacă, friqul nu îl 
îngheaţă. Picioarele îl poartă mai iute decît vieţuitoarele 
Phrceriei. 

El poate vina cu mîna goală. El poate sugruma ursul 
alb. 

Yekamuș se întoarce prin timp spre a se întîlni cu Ayu- 
Toyon, Absentul. 


Quingaguh își scoase de la git colanul de piatră malea- 
bilă și îl desface în două, scuipînd pe el zeamă neagră quiho. 
Îl frînge în două şi îl frămîntă cu mîinile cu unghii late, 
negre, crăpate. Şi piatra se întărește în două batoane scurte. 

Luînd în mîini bastoanele de piatră, Quingaguh se duce 
pînă la marginea drumului de plexită şi, ridicîndu-le, dea- 
supra capului rotund, pînă la cer, bate cu ele rar, alternativ : 

Tap-tap-Tap-tap. 


55 


Plexita pufneşte sec sub loviturile ciomegelor de piatră. 

Ruf-buf. Buf. Buf-buf. 

Dar treptat, vibrația repetată rar intră în rezonanţă, surd, 
cu materia elastică, masivă. 

Bum. Bum-bum, 

— Vino şi tu și ajută-mă să-l Trezim, îi spune Quingaguh 
tînărului sălbatic : 

Acesta îşi prepară colanul de piatră. 

Cerul unduie, pulsînd multicolor într-o realitate mai fan- 
tashcă decit orice vis. Tînărul sălbatic îngenunche alături 
de Quingaguh, şi bate cu ciomegele de piatră în plexita 
drumului. 

Şi plexita prinde a hui profund sub loviturile neîntre- 
rupte acum ale celor doi sălbatici. 

Burururu rum bum bum, bum bururu rururum ! 

Plexita vuieşte adînc de ritmul ascuns al unei inimi cit 
lumea, care-l face pe Oxus să mirîie mai tare, în vreme 
ce qhemadoşii bat continuu în materialul plastic din care 
țişnesc fulgere prelungi, descărcînd spontan excesul de ener-" 
gie electrostatică în atmosferă irizată. 

Phreeria auje de pulsaţia plexitei lovită cu ciomegele 
de piatră ale celor doi sălbatici. Și, de undeva de dincolo 
de curbura Căpăţinii de piatră a planetei, ca dintr-o depăr- 
tare fără de sfîrşit, răzbeşte, întîi vag, sub pragul liminal, 
apoi din ce în ce mai cert, ritmul unui alt inel de plexită 
înfăşurînd în chingile de plexită Căpăţina Titanului de pia- 
tră orb şi mut. 

Rum, dhum du dum du dum dhurm. 

— Auzi? strigă Quingaguh, ridicînd spre cer fruntea 
transpirată. Ne răspund ! 

Un zîmbet de fericire îi încrețeşte ridurile creponate ale 
ochilor. 

— Ne răspund ceilalți Kam, de pe cealaltă faţă a lumii! 

În clipa aceea, mirîind, Omul de lemn s-a ridicat, scu- 
turat de spasme, şi a prins a dansa. Mai întîi cu mişcări ne- 
sigure, clătinîndu-se. Apoi din ce în ce mai năvalnic, con- 
torsionîndu-se, străbătut de iînfluxul valului de Cîntec. 

Oxus dansează. 

— Aşa! îi strigă bătrînul, trăgînd cu coada ochiului spre 
el şi întețindu-și loviturile. Așa. Desprinde-te | Zboară ! 


56 


Mugetul tam-tamului de piatră se ridică din coardele 
de plexită ale Capului de piatră, sfişiind vălul maiei 
Și Oxus, cuprins de Qaumaneg, dansează. 


2. Elik! 

Dincolo de Căpăţina de piatră Mare frămîntată cu scuu- 
pat de quiho de ghemadoşii Phreeriei (să vadă cei din înalturi 
cîtă suferință este în Valea Decepsion), se ridică din valuri 
Creasta de Piatră a Căpăţinii. Labradorul, scăldat în razele 
soarelui galben, nepolarizat, își arată Phreeriile Țării lui 
Baffinn sub Dorsala Lomonosov ridicîndu-se asemeni spinării 
întunecate a unui dinozaur pină la 7000 de metri, în 
înalturi. 

Elik ! 

Pe marginea drumului de plexită, fantomele a doi eschı- 
moşi de fum, cu ciomege de piatră, bat tam-tam, ridicînd 
pînă la cer mîinile mari, cu palmele negre de lui. Frapu 
noștri ghemados de pe Lumea Cealaltă. 

Împrejurul intrărilor în lumea lor de piatră din adîncuri, 
forfotind într-o agitaţie de ne-înţeles, fraţii și surorile noas- 
tre ghemados de pe Lumea Cealaltă ! 


Elik ! 

Inelul de plexită pulsează neîntrerupt 

Drururururururu drurururururururum 

Vălul maiei, sfişiat, își unduie faldurile prin Univers lă- 
sind cale deschisă ochilor, pentru o clipă, pînă Dincolo, în 
Informaţia Recesivă. 

De aici, de unde se zbate, traversat de ritmul Cintecului 
de plexită al Căpăţinii, 

de urci, am valea numită Decepsion. 

la două mii de kilometri de Polul Inaccesibilităţii ! Oxus 


Phreerii, Phreerii de quiho : 


planta-Porţii ! 
alga- "oartă 


răsărită sub apele Oceanului 


cînd s-au 
retras, 


peste dorsala Ţării de Foc. 


57 


mai departe ! spre Nord 
peste 
Zonele de Conflict Major, cu mocirla mlaştinii N, 
mai departe! 
pînă pe cealaltă parte a Căpăţinii, 
peste Țara lui Boffinn, 
pînă la Dorsala Lomonosov, 
ca o creastă 
şi mai departe ! 


Pante abrupte — ţărmuri mîncate de fiorduri — locuri 
cîndva sub mii de kilometri de gheaţă împingînd platforma 
continentală sub apcle Oceanului. 


„Ce se întîmplă cu mine 2“ 

„Nu te teme! Ridică-te, Angekok! Suie-te pe Arborele 
Lumii pînă la Hila, şi adu-i la cunoştinţă suferințele noastre 
de aici, din Valea numită Decepsion !“ 


Cei doi sălbatici bat cu ciomegele de piatră în plexita 
autostrăzii, cu patimă, cu furie. 


„Suic-te pînă la Tangri, pînă la Tangara ! Chiar de-ar fi să 
arzi pînă la cenușă în zborul tău, chiar de-ar fi să mori şi să 
ajungi la el fără carne pe oase, fără ochi între pleoape, fără 
qură, fără sînge, fără oase Chiar! Cheamă-l înapoi pe Ayu- 
Toyon, care va aprinde iar flacăra din cenuşa stinsă a vetrei, 
care va  re-face iar oasele și carnea, și sîngele, şi lumina, 
și căldura, şi Speranţa! Cheamă-l pe Ayu-Toyon! Nu te 
agăța de cele ale lumii ! desprinde-te !“ 

Imaginile se îngrămădesc împrejur și anii alunecă prin- 
tre degete ca nisipul plajei pustii a clepsidrei. Vălul maiei 
se sfişie. 

Un val de ghemados pogoară spre sud, străbătind mlaş- 
tinile către Terra de'l Fuego. Un stol de desdichados latini, 
zdlrenţăroşi, traversează dorsala abia ivită din Ocean, către 
Tărmul Făgăduinţei, către Lumea Nouă a  hreeriei, abia 
zvintată de sorii-reflex cu lumină polarizată. 

Phreeria. Un pămînt sălbatic, potopit de algele adincu- 
rilor, adaptate, sub radiația cosmică mutagenă, la condiţiile 


58 


de clima şi sol ale noului continent: quihico : planta Porți- 
lor către o Lume mai bună: El Paraiso en el Nuevo Mondo! 
— Ha sentito el Requerimento ! își spun între ei ghe- 
madoșii adunaţi în turme emigrînd tot mai la sud în inima 
continentului pustiu. 
El Paraiso en el Nuovo Mondo! Una isola muy hermosa. 


Acolo unde Marile Puteri încetează să existe. Acolo 
unde nu există Monopoluri şi Trusturi, Bănci de Credit şi 
Proprietăţi, Datorii Externe şi Import de Capital, Război şi 
Acţiuni de Descurajare, Arsenaluri şi Societate de Consum 

El Paraiso en el Nuovo Mondo. 

Una isola muy hermosa. 

Tratatul Antarcticii, semnat la Washington, la 1 decem- 
brie 1959, interzicînd crearea de baze militare la sud de pa- 
ralela 60. 

În Phrecrie nu sînt baze militare și este interzisă depo- 
zitarea, experimentarea sau proliferarea. 

El Paraíso. 

Schimbul liber de date ştiinţifice. 

Trusturile Informundiei nu mai mistifică în scop propa- 
“andistic. 

În Phreerie nu e „război limitat“. 

Convoaiele de ghemados adunindu-și sufletele seara 
împrejurul focurilor, să adoarmă, claie peste grămadă, cu 
zimbetul pe buze, visîind Phreeria, el Nuovo Mondo unde, 
prin hăţișurile de quiho, nu rătăcesc decît eschimoşii stabi- 
lizaţi de Tratatul din 1995, şi haitele de cîini sălbăticiţi în 
hăţişurile fără sfîrşit. 

El Paraíso. 

O zi eternă, încălzită de sorii polarizați de oglinzile or- 
bitale. 

El Paraíso, spre care poporul de ghemados își tîriie pa- 
șii în exod, peste Dorsala de'l Fuego — pămîntul unde s-au 
despărțit apele de ape — Izraelul Neamur'lor. 

Zboară Oyuum! Fii un adevărat Senin, un Bö, un Ta- 
dibey. Auzi cum cîntă Pinga? Aceasta este rugăciunea de 
Pinga, să-ţi trimită o femeie cum n-a mai fost alta, care să 
te însoţească pînă la Ayu-Toyon, Absentul care ne-a uitat 
în ghearele lui Arsan-Duolai al Adîncurilor. 


. 


59 


Du-te şi amintește-i lui Ayu-Toyon că pe lume e noapte 
şi frig, că soarele s-a stins de cînd a plecat el, uitindu-ne 
aici, singuri în ghearele vicleanului Arsan-Duolai. 

Du-te, Angekok, și descrie-i suferințele noastre ! 

Spune-i lui Ayu-Toyon că Arsan-Duolai e învingător 
aici! Că minciuna şi împilarea ne-au copleșit! Că noi, Cei 
Mai Curajoşi Şi Mai Fericiţi, sîntem mai prejos decit cîlinii 
Phreeriei și decît viermii de pe cadavre ! Că trudim din greu, 
dar că roadele muncilor noastre se irosesc în van, hrănind 
bunăstarea oarbă a lipitorilor mlaștinii de mocirlă. Lipitori 
supte, la rîndul lor, de păduchi şi căpuşi de lipitori, şi de 
căpuși de păduchi, şi de alţi vampiri, încă şi nemai-văzuţi, 
care sînt blestemul neamurilor încălecate. 

Spune-i că am ajuns sau fiare de pradă, sau vite de 
povară. 

Spune-i că nici nu mai avem voie să ne numim între 
noi, și nici nu mai sintem OAMENI. 

Că pe Pămînt, ceea ce este de prisos şi prisosește, sîn- 
tem noi. Şi că noi ne înmulţim şi ne ucidem unii pe alţii. 

Spune-i. 

Spune-i că dintre noi, Cei Mai Buni şi Cei Mai Fru- 
moși, sînt sacrificați. 

Și că Răul triumfă, 


3. Cu şiroaie de picături sărate şi negre scurgindu-i-se 
prin cutele adinci ale feţei, Quingaguh izbeşte neîncetat în 
plexita duruind a autostrăzii, ridicînd mîinile cu ciomegele 
de piatră pînă la cer. 

Sălbaticul cel tînăr, cu trupul tatuat multicolor, bate a- 
lături de el în plexita sonoră, ridicînd mîinile cu ciomegele 
de piatră pînă la cer. 

În vreme ce, de Dincolo, de pe Faţa Nevăzută, răspunde, 
în contratimpuri, Requerimento, chemarea. 


CAPITOLUL VI 


FARC 


1. Camionul a oprit în poligonul de beton de lîngă 
Hangar. Wund coboară, ferindu-şi capul de aripa portierei 
ridicată răsfrînt. 

Abia cînd ajunge afară îl zăreşte pe Grosmaster, Maes- 
trul de Ceremonii, venind către el prin ninsoarea abundentă. 

Crosmaster e urmai de o matahală cu ţeasta lucind de 
siliu și metal. 

Undeva, departe, abia răzbind prin ninsoarea deasă, se 
aude un puls neintrerupt, ca un tam-tam adinc, de dincolo 
de lume. 

— Grosmaster, se prezintă Maestrul de Ceremonii, strîn- 
gîndu-şi împrejur, cu un gest reflex, combinezonul autonom 
larg, cu însemnele Zborului pe epoleţi. 

Adaugă, arătînd cu un gest vag spre namila din spate: 

-- Kregoritip. 

-— Wund, se prezintă Magistrul, sec. 

- La dispoziția dumneavoastră, excelenţă. 

Este imposibil de priceput ce anume poate determina un 
kirslandez de rangul acestuia să se aventureze pînă aici, 
deşi, desigur, o asemenea vizită onorează... 

Kregoritip, nemişcat în vintul muşcător care învolbu- 
roază ninsoarea abundentă, își sticleşte siliul şi metalele în 
lumina îndepărtată a reflectorului de la intrarea în Sediu. 

— Să ne grăbim, rosteşte Wund cu voce aspră. Nu am 
pe mine combinezonul cu autonomie și mi-e frig. 

— Scuzele mele, murmură uluit Maestrul de Ceremonii. 
Nu mi-a trecut prin minte una ca asta... 

Kregoritip îşi desface aripile lungi ale mantalei, făcînd 
paravan înaintea vijeliei. Pelerina cu însemnele Zborului 
se zbate, umflindu-se pe trunchiul de oţel şi pe brațele des- 
facute, apăsată de o forţă teribilă, dar Kregoritip își urmea- 
ză calea neabătut, protejindu-i pe cei doi pînă la Sediu. 


61 


Deasupra intrării, pe jumătate îngropat de nea, tronează 
Semnul Ordinului, stilizat indescifrabil — un modei de me- 
tal, gigantic, mai înalt decît patru Verticali. Și numai luînd 
Semnul drept termen de comparaţie, se poate intui amploa- 
rea ciclopicei construcţii. 

Semnul Ordinului, cu toată masivitatea sa, abia dacă se 
ridică pînă puţin sub luminiţele îndepărtate ale primului cat. 


2. — Sansa, ori, mai exact ne-șansa ca doi Yamana de 
sticlă să-şi interfereze traiectoriile este infinitezimală, ros- 
teşte Wund glacial. 

Lumina roşiatică emanînd din pupitrul central se prelin- 
ge pe feţe, deformîndu-le. 

— 7,22 x 10%, precizează Kregoritip, cu voce derutantă, 
multiplă. 

— Zero! precizează Wund, tăios. Zero ! 

Grosmaster aprobă din cap. 

— De aceea sinteţi aici. Conform calculelor prelimina- 
te, acesta este unul dintre punctele posibile de contact. Dar 
nu va exista nici un contact. Depistaţi. Ajutaţi să rămînă 
ceea ce sînt: ghemados. Nimeni. Nimic. 

— La o foarte măruntă diferență de variantă, nenoroci- 
ţii ăştia ar fi putut... murmură, parcă emoţionat, Crosmaster. 

— Zero, rosteşte Wund încă o dată, plictisit. 

— Dar dacă... rosteşte Maestrul de Ceremonii, întieru- 
pîndu-se însă și muşcîndu-și buzele. 

Wund își îngustează ochii, ceea ce conferă fiqurii sale 
aspre o notă de viclenie. 

Simpla vedere a lui Wund făcea să îngheţe singele-n 
vine oricărui reprezentant al G şi W, fiindcă în spatele fi- 
neţii și diplomaţiei sale îngheţate într-o mască de zîmbet 
fals, se citea săpat cu litere de foc TAUTONIKE! Srigătul 
irupînd din miliarde de piepturi călite, pe întregul Pămînt, 
din Cosmos răspunzindu-i ecoul repetat din orbită de quan- 
tică galactică în orbită de quantică galactică, şi din Metagala- 
xie în Metagalaxie, de populaţiile staţiilor orbitale sau cu 
autonomic împingînd sistemul solar pînă dincolo de orbita 
lui Pluton - cel - la - care - lumina - zilei - ajunge - doar- 
-ca - o - noapte - adincă - în - care - soarele - de - amiază- 
nu - este - decît - o - stea - de - mărimea - a - doua - pe - 


62 


cerul - pustiu, traversind Galaxia, şi revărsîndu-se în Flu- 
viul de Întuneric ce înconjoară Marele Sistem, dincolo de 
cortina de foc a Quasarilor celor mai îndepărtați, quasarilor 
mai masivi decît milioane şi milioane de galaxii cît cea A. 
Laptelui, în care Planeta, nu e decît un cristal de siliciu pe 
plaja Oceanului. (') 

Grosmaster își alege cu grijă cuvintele care să dea hai- 
na logică Ideii sale, formulind-o cît mai prudent cu putinţă. 

Dacă, spune el, sfidînd probabilitatea infimă, totuşi s-ar 
întîlni — nu doi — ci trei Yamana de sticlă ? sau dacă s-ar 
căuta unii pe alţii, încunoştiinţaţi oarecum de existenţa lor 
concomitentă spaţio-temporală ? Ce s-ar întîmpla, dacă pen- 
tru o zi, o clipă, o unitate oarecare de timp, ar rămîne la un 
loc, adunaţi, trei, patru, sau chiar toţi cinci ? 

Wund zîmbeşte, cufundîndu-se într-o concentiare iro- 
nică. 

Dacă noaptea cea mai adincă s-ar întîlni la un loc cu 
miezul de zi, răsăritul cu apusul, ceea ce vine cu ceea ce 
pleacă, ceea ce a fost cu ceea ce va veni mai apoi ? 

— Și totuşi, insistă Grosmaster, jignit de felul în care 
era tratat, și totuși, excelență — sînt şi cu un Magister — 
desigur, nu de talia dumneavoastră... 

— Nu eşti nimic, şuieră Wund. Abia acum văd eu cît 
de nimic ești... Nu ești nimic, oftează Magister Wund, pe 
ginduri. 

Lui Grosmaster îi fuge sîngele din obraji. 

Există, totuşi, eclipse şi la ora prinzului, nu 2... 

Şi Wund clătină din cap; „Nu, mai studiază, dragul meu, 
qeoclimatologia morfologică a planetei şi regiunii în care 
ţi-a fost dat să vieţuieşti! În Phreerie eclipsele nu pot sur- 
veni, la ora „prînzului“ niciodată în cele șase luni de zi ale 
soarelui cu lumină nepolarizată. Kregoritip poate demonstra 
chiar şi unui anti-talent în matematică de ce șansa lui 3y 
este imposibilă, 4 şi 5 ies complet din calcule. 

Zece la puterea a zecea la puterea a zecea la puterea 
minus patru reprezintă un ordin de mărime a cărui şansă 
este mai îngustă decît îi oferă spaţiul istoriei materiei în 
galaxia noastră. 


(1) — viziune poetică de morfologie cosmică necorespunzătoare cu 
datele reale ale astronomiei. (n.a) 


63 


Și Grosmaster îşi cere scuze, zimbind umil și înclinînd 
fruntea smerit, promiţindu-și în sinea sa că, dacă-i va sta 
vreodată-n puteri să ajute la împlinirea unui miracol de pro- 
babilitate, nu o să stea nici o clipă la îndoială, chiar dacă 
evenimentul respectiv ar fi urmat instantaneu de sfîrşitul 
lumilor, înainte de acesta nedorindu-și nimic altceva, ca să 
poată sfîrșit fericit, decît ocazia să-i frigă o carboavă dupe 
ceafă acestui Wund, zicîndu-i : „iată, cretin mic și obraznic 
ce înseamnă cifra ta de Ordinul zece la puterea a zecea la 
puterea a zecea la puterea minus patru, care depăşeşte în 
improbabilitate istoria materiei în galaxie“... 


3. Undeva, departe, se aude pulsul neîntrerupt al unei 
intmi de plexită. 

Sub bolta albă a norilor, ninsoarea se prăbuşește toren- 
tial, transformindu-se la contactul cu solul, într-o clisă groa- 
să ce se prinde de picioare în guguloaie grele, cletănitoare 

Lîngă îngrăditura de sirmă ghimpată, agitată puternic 
de vifor, stau pe vine trei ghemados ale căror zdrenţe flu- 
turate de vînt par aripile unor păsări de cenuşă, străfulge- 
rate din înalt. 

Când frunzele de quiho din preajmă ating, împinse de 
vînt, sirma gardului, prin aerul vînăt se produc descărcări 
albastre, ionizînd atmosfera. 

Quingaguh îşi drege glasul răgușit. 

— De ce insiști să intri așa, cînd în FARC nu există nici 
un fel de control. Poate veni oricine, poate pleca oricine 
Este întotdeauna de lucru pentru fiecare, după pregătire și 
după, capacităţi. ` 

Oxus rîde scurt, aspru. 

Chestiile astea ţin la niște gqhemados ca voi, dar nu şi 
la un megalopolitan urmărit pentru crimă și infracţiuni de 
viol al stocului de cifruri de control al populaţiei. 

— Nu înţeleg, spune bătrînul. Nu pot urmări ideile din 
spatele vorbelor tale. 

— Știu, zice Oxus, scuturindu-și zăpada de pe umeri 
Există și alte modalităţi de identificare. Nu e nevoie să te 
întrebe cineva de unde vii și cine eşti. Fiecare are un cod 
— parametri specifici-cifre. Numele sînt pentru alde vo! 
pentru ghemados. Operăm cu ele cînd ne prezentăm unii al- 
tora, ne întrebăm și ne răspundem ce-am făcut, ce-am în- 


64 


virtit, ce ne place, ce vrem. Dar, ficcare dintre noi, sintem 
seturi de cifre intr-o memorie. Noi între noi, ne putem mun- 
ți, preface, schimba numele și identitatea. Dar exprimaţi în 
cifre, numeic şi identitățile noastre nu mai pot fi ascunse 
iar eu trebuie să intru neidentificat în FARC, pentru a-l pu- 
tea parazita. Înţelegi ? 

— İn FARC nu-i interesează de unde vii și ce-ai făcut. 
Aici pot intia și ghemados urmăriți şi condamnați. FARG 
este un refugiu. Lna isola muy hermosa. 

— Rămîne de văzut dacă este precum spui, şi dacă e 
așa, n-are niu o importanţă cum pătrund eu în FARC. lm- 
portant este să ajung înăuntru. Dar tu de unde ştii cum e 
acolo? Ai cunoscut pe cineva care a lucrat acolo? 

Quingaguh suride blind. 

— Cine intră în FARC nu mai simte nevoia să-l pără- 
sească. Nu pricepi? Es una isola muy hermosa ! 

— Şi atunci de unde știi cum e înăuntru ? 

— Din prospecte. Uneori cad din cer peste Phrverie cu- 
tii de carton. Cutiile sînt bune să te încalți cu ele. Dar in 
cutii sînt Prospecte cu poze de Verticali îmbrăcați frumos ş! 
incălțaţi cu ghete de plexită. În Prospecte sînt imagini cu 
turme de qghemados care străbat Phreeria, traversînd peste 
ruina monorayului, pînă la autostrada de plexită pe care vin 
pînă la poarta FARC, unde pătrund prin L'Apuntamento, şi 
h se dau haine, și mănîncă la popotă, şi muncesc. Pozele 
sint colorate strălucitor și se numesc Prospecte, şi au che- 
nare negre pe care scrie FARC, FARC, FARC.. 

— Am înțeles... murmură Oxus. 

Acolo, în Prospecte, FARC arată cum poate ajunqe ori- 
ce qhemados Condor.. Oricine poate ajunge Condor. Si Con- 
dorii sînt Liberi. Condorii pot face orice. Nimeni nu se lea- 
dă de un Condor, care are femeia lui, și care, mai ales 
are Armă, cu care işi poate apăra oricind Libertatea, impu- 
nîni!-o oricui. 

— Fu voi să-i peste înqrăditură, spune Oxus. 

— Dacă te atinqi de sirme te faci scrum. 

— Nu mă voi atinge. 

— Cum € 

— Sărind 

Bătrinul estimează din priviri cei patru, cinci metri aj 
îngrăditurii. 


+ 


65 


— Bine, decide el. Vom sări și noi. 

— Nu, spune Oxus. Numai unul singur poate să sară 
fără să atingă sîrmele. Și acela doar cu ajutorul celorlalți 
doi. Eu voi sări. Voi veţi intra pe unde trebuie. 

Cei trei se privesc în tăcere. Cu tot vuietul viforniţei, 
de undeva, de departe, răzbeşte pînă la el pulsul neîntre- 
rupt al unei inimi de plexită, uriaşă cît planeta. 

— Dacă există vreo terminală unde să-mi pot cupla in- 
terferatorul jockerului, am să fac tot posibilul să vă ajut. 
Dacă nu, va trebui să vă încredeţi în Prospectele lor. De 
fapt, ce însemnă FARC ? 

— Nu ştiu, zice Quingaguh. 

— „F“ cred că vine de la „Fabrik“. O fabrică, dar o 
fabrică de ce ? 

Cei doi sălbatici nu-i răspund nimic. Părul tînărului, în- 
volburat de viforul năpraznic, îl biciuie pe Oxus peste faţă 
cu sîrma lui aspră și udă. i i 

În sfîrşit, decis, îi aşază pe cei doi față-n față, cu unul 
dintre colanele de piatră transformat în bară. Îşi ia elan, 
bate cu piciorul pe pragul de piatră pe care sălbaticii îl ri- 
dică dintr-o zvîcnitură deasupra capetelor şi, înălțîndu-se 
prin aer, catapultat ca o creatură cu aripi invizibile, se dă 
peste cap pe deasupra îngrăditurii ca să evite atingerea, și 
se prăbușeşte de partea cealaltă a ei. 

Cînd tălpile îi ating lutul clisos, alunecă, şi Oxus rico- 
şează, aruncat tumba de citeva ori înainte de a plonja în. 
mocirlă. 

Cei doi sălbatici îi urmăresc evoluţia şi căderea, și după 
o vreme, văzînd că nu se mai ridică de pe jos şi neauzind 
nici un sunet, Quingaguh întreabă : 

— Eşti teafăr ? 

Oxus oftează greu, se mişcă, mormăie ceva, își pipăie 
picioarele, se răsuceşte din şold într-o parte și-n alta, și, 
pînă la urmă se ridică, scrișnind : 

— Cred că da. 

Îşi scoate cipul din buzunarul de la piept al bluzonului 
din piele de drac, răsucit de cădere împrejurul trupului, își 
constată cu atenţie unealta atît de prețioasă, dezactivată pru- 
dent înainte de a sări, ca să nu cumva să dea de bucluc, 
dacă îngrăditura avea senzori electronici, şi, pînă la urmă, 


66 


convins că e în stare de funcţionare, îl activează, decianşind 
lama interferatorului : sclipire de metal organic. 

În secunda aceea, dinspre Apuntamento răzbate un vu- 
iet, și. Oxus, strîngind lama cip-jockerului şi ascunzîndu-l cu 
grijă în buzunar, le strigă celor doi: 

—— Fugiţi! Faceţi un ocol mare prin Phreerie şi intraţi 
ceva mai tîrziu pe unde trebuie! 

— De ce urlă FARC? i se păru că aude vocea fără re- 
zonanţă a tinărului : 

— Am alarmat cu cipul sistemul de senzori. 

O luară la fugă, unul către a albe din depărtare, 
ceilalți către lanul de quiho. 

Zăpada se cerne din slavă, şi, de dincolo de vuietul de 
alarmă al FARC, răzbate pulsul unei inimi uriașe de plexită. 

O felină uriaşă, ucigaşă, pătrunde în FARG, gonind pes- 
te mlaștina desfundată cu salturi largi. O felină cu ochi in- 
candescenţi și suflet necruţător. 

„Merd !” i se păru lui Oxus că aude din spate vocea 
fără ecou a tînărului sălbatic. 

Oprit o clipă în loc, Oxus privește în urmă și trage cu 
urechea. Dar nu se aude decît pulsul neîncetat de departe 
şi nu se văd decît luminile postului de control alertat, agi- 
tîndu-se de-a lungul îngrăditurii de sîirmă ghimpată. 

— Merd! şoptește Oxus, rînjind crud. 


4. Condorul mătăhălos cu combinezon autonom negru şi 
cravată cu ac de aur cu diamant își șterge faţa transpirată 
su batista. 

— Questo es il tuo nombre ? 

Cînd rosteşte cuvintele, scrişnind, cu voce inflexibilă, 
din gură i se revarsă vălătuci de abur alb. 


Funcţionarul robust ia o mărgică mată și o depune în 
amfiteatrul clipind multicolor. Deasupra intrării se aprind 
LED-urile verzui : 

GHE... 4 

— Poţi intra ! 4 

MA... 

— A intrat, Jul. Este pe punte, spune Walther aghio- 
tantul. 


.„DOS 


67 


Sălbaticul străbate coridorul de recepţie, în vreme ce pe 
display cifrele se înșiruie în rînduri ordonate. 

— Hei, Walther, șoptește Jul. Ia fă-i semn să stea o 
chpă! 

Walther bate în peretele de siliu şi-i face semn Qhema- 
dosuiui să se oprească. 

Sălbaticul cu păr vilvoi și colan grosolan împrejurul gi- 
tului împietreşte ca o stană. Suplu, cu trăsături prelungi și 
ochi întunecaţi, cu facies indiferent, aşteaptă. Blana i se în- 
volbură Împrejurul n ca o coamă fantastică, roşie și 
zbu tă, de fiară. 

— Vino să vezi ! îi suflă Jul lui Walther. 

Condorul se opreşte nedumerit. Pe monitor, în dreptul 
greutăţii corporale, cifrele displayului ṣe şterg, se aprind, se 
şterg iar, nehotărite parcă între 50, 70 şi 95. 

— Cam multe defecţiuni în ultima vreme, trage Wal- 
ther concluzia. Ieri alarmă falsă. Azi porcăr'a asta. Se în- 
timplă ceva cu Memoria Centrală. 

Decizindu-se, monitorul afișează qreutaiea : 61,500. Înăl- 
umea 1,80. Harta papilară. Plus. Miros specific. Structura 
cromozomială Grad de contaminare (x 20 000). Cazier. Nu- 
mele standard identificat AVALOR. Locul nașterii: Esland, 
Virsta 30. Transfug. 

Computerul de control populaţional din Esland confir- 
mă identitatea, recunoaște persoana identificată şi acordă 
extrădarea. 

— Părea ceva mai gras... mîriie Walther 

— Ghemadoșii ăştia au o construcție foarte derut: niă, 
îl aprobă Jul. Dacă ar fi fost să ne luăm după aparenţe, A- 
VALOR ăsta părea mai degrabă luptător uciqaș decît sim- 
plu cexcroc. Și, totuşi, asta este. Computerele nu greşesc 
niciodată — știu ele mai bine ce se ascunde în spatele apa- 
renţelor fiecăruia. 

Cu mers elastic, cel identificat și recrutat în Apunta- 
mento părăseşte Coridorul de trecere. O felină uriaşă, uci- 
qaşă, pătrunde în FARC pe Puerta Decepsion cu numele de 
AVALOR. 

Undeva, mult mai departe, înaintea sa, un alt ghemados 
identificat drept SALERNO TRAFIZ, escamotor la staţia au- 
tomată ENTHALPA, confirmat și oxtrădat de staţie (mai cu 


68 


seamă că era dat dispărut de mai bine de trei ani), merge 
către Hangar într-un ritm mult mai lent decit tînărul tatuat 
care-l urmează, şi de către care va fi ajuns din urmă la in- 
trarea în Colonie. 

Și altundeva, şi mai departe înaintea lor, la un automat 
de dueluri al terminalei popotei din sectorul Escuaero, Oxus 
extrage lama de metal organic a interferatorului din fanta 
de intrare, stingînd imaginea de ansamblu cu autostrada de 
plexită pe care doi ghemados sălbatici înaintează către sche- 
lele şantierului, dincolo de care, în trepte concentrice din 
ce în ce mai înalte, se ridică paralelipipedurile alburii de 
beton-siliciu elastic al Coloniei din jurul Hangarului. 

Relaxat, Oxus îşi trage aproape platoul încărcat cu pre- 
ambalaje și se apucă să mănînce cu poftă. Zoaiele i se scurg 
pe la colţurile qurii, de pe bărbie, pe piept. 

După două săptămîni în care n-ai pus în cură decît iar- 
ba aspră de quiho, mîncarea caldă este o binecuvintare, 
chiar dacă mirosul și qustul lasă de dorit. Zoaie calde. Zoa- 
ie hune. 

După ce te vei sătura, va trebui să-ţi faci rost de ceva 
mai acătării de îmbrăcat decît zdrenţele unor nădragi de 
piele sintetică decupați cu interferatorul deasupra genunchi- 
lor și giacăi din piele de drac. Oricum, pe-aici nu-i cea mai 
recomandabilă vreme pentru tălpici de plexită. 

Și, după o baie la spălător, vom căuta dormitoarele cu 
cele mai refuzate femei din Colonie. 

Giîndindu-se la cei doi sălbatici încă goi, care în clipa 
asta mai băteau încă drumul prin ninsoare, pe Oxus îl stră- 
bătu un fior. 

Cei cu experiență bogată își aleg întotdeauna femeile o- 
colite de băștinașii Coloniilor. Acestea sînt cele mai groza- 
ve. Numai un idiot de băștinașş tradiţionalist şi îngrădit de 
tabuuri şi ritualuri stupide este în stare să lase aceste flori 
să se ofilească solitare, îngrămădindu-se ca tembelii pe ve- 
detele zilei, sătule și apeltisite ca sacii de dormit. 

Pînă la femeile lor calde, rezervate de Oxus, cei doi 
cqhemados mai aveau, însă, de străbătut tot drumul pînă la 
Colonie, prin ninsoare, rumegindu-şi quihoul lor nesăţios şi 
fără gust, lipsit de calități nutritive, dar care te ţine pe pi- 
cioare pînă te topeșşti de viu, cu totul. 


69 


Lasă că o să vedeţi voi ce viaţă se poate duce, ca fan- 
tomă, parazitind FARG! 

În vreme ce ăia or să caute pînă le-o veni ameţeala pe 
sinior AVALOR și pe mister SELERNO TRAPEZ, de-o să se 
nedumerească tot echipajul de Control Statistic în care în- 
curcătură de maţe de plastic au putut să dispară doi ditamai 
ghemados ! 

Dar, fiindcă tot veni vorba, ia zi, puişorule — hai, fii 
sincer, că eu nu te torn nimănui! — cum mama dracului 
poate cîntări o matahală ca tine doar 39 de pfunzi, cu ten- 
dinţa vizibilă de a mai scade chiar ceva dintriînşii ? Fii sin- 
cer, nu-i aşa că erai pe cale să-ţi iei niţel zborul ? 


GAPITOLUL VII 


FABRICA ARC ŞI COLONIA SA 


1. Oxus se simţea în lagărul FARC mai la-el-acasă decit 
oricare dintre autohtoni. Își alesese adresa de recepţie a ce- 
lei mai slab-cotate „sub 20“ din topul Căminului. Astfel ni- 
merise peste „Startwan — golaveraj zero.“ 

Golaveraj zero? Auzi tu, golaveraj zero la 17 ani! Œe 
soi de idioţi or mai fi şi ăştia de pe-aici? Sau, cine știe ce 
naşparlie o fi duduia asta ocolită de toţi! Trebuie păstrată 
oarecare circumspecție... golaveraj zero... 

Titulatura pompoasă de „rezervă“ era absolut impro- 
prie dulapului în care se ascundea Startwan. Lungimea 1,85, 
lăţime 2, înălțime 1,90. Ceea ce nu era capitonare, era masă 
rabatabilă şi closet rabatabil (ambele accesorii în poziţie o- 
perativă la momentul pătrunderii lui Oxus în încăpere). 

Juna Startwan trona pe o pernă cubică, preocupată in- 
tens de un display (desigur, rabatabil şi el). 

La auzul declicului ușii, fata ridică ochii întunecaţi ex- 
primind o uluire totală. 

Startwan era, într-adevăr, cea mai anostă făptură de sex 
feminin din tot FARC. Slabă și lungă, cu părul asemeni cri- 
zantemei, cu ochi de noapte, rătăcită într-un combinezon au- 
tonom prea larg, cenușiu — Startwan părea mult mai mică 
în vîrstă și mai nesemnificativă decît ar fi trebuit. 

Golaveraj zero | 

Pe display curgeau rînduri compacte de informaţie epu- 
rată de redundanţă. Nici măcar documentaţie tehnică — 
„fotografiază“ Oxus cu coada ochiului afișajul — asta tre- 
buie să fie ceva de genul filozofia ştiinţei, sau ştiinţe tun- 
damentale dacă nu şi mai rău: sociomatică sau probabilis- 
tică statistică operațională. 

Văzînd că Operatorul de Flux intrat își aruncă în fun- 
dul încăperii rucsacul, strecurîndu-se pe ușa „rezervei“ fe- 


71 


rindu-și capul de tavanul jos, Startwan îl întrebă neliniş- 
tită : 

— N-aţi greșit adresa ? 

Oxus o studiază cu ochi critic şi ajunge la concluzia că, 
făcînd abstracţie de amănuntele nesemnificative, Startwan 
aduce, oarecum, cu „mama“ sa cea mai mică. Dacă ar fi a- 
vut formele ceva mai rotunde... 

— Sinteţi proaspăt sosit în FARG ? 

Oxus aprobă, încîntat de perspicacitatea golgeterei zero. 

Răsuflind adînc, Startwan începe să-i explice, cu voce 
piată, împingind discret tronul cu viiful piciorului în lăca- 
şul său : 

— Aţi fost orientat de ordinatorul de recepţie în mod 
automat la cea mai apropiată adresă de cod impară. S-a co- 
mis o eroare cu dumneavoastră. Spuneţi-mi codul personal, 
vă rog, și am să apelez recepţia să acorde re-distribuirea în 
funcţie de opţiunea pe care o veți exprima. 

— Eşti cum nici nu mă aşteptam mai bine, îi zimbeşte 
Oxus, degajat, trintindu-se la picioarele ei, direct pe „cana- 
peaua” dușumelei capitonate. 

Startwan se crispează, trăgindu-și sub ea picioarele. 

— Fii liniștită, nu-i nici o greșeală, se întinde Oxus pe 
s»ate, punîndu-și mîinile sub cap și privind-o intens, să se 
deprindă cu înfățișarea ei. Am ales adresa ta în cea mai de- 
plină cunoștință de cauză. Doar că nu ştiam cum arăţi. fi- 
indeă am făcut comanda de la Popotă, şi nu puteam cere 
portretul sau legătura directă pe monitorul de-acolo fără să 
stirnesc suspiciuni și să încarc traficul de flux cu date su- 
plimentare despre noi. 

Startwan se foicşte pe perna ei cubică și ofiează, des- 
cumpănită, dacă nu chiar nemulțumită, cine știe... 

— Ai făcut o alegere qreșită, spune ea. privind estima- 
üv la bărbatul lungit alături. Desi, zimbeşte ea, îmbujorin- 
du-se, trebuie să recunosc faptul că eşti cel mai qrozav tip 
care s-a rătăcit în vizuina mea de cînd mă ştiu. Know-how 
nu mi-au mai călcat pragul. Ceilalţi care-au mai nimerit aici 
erau sau de pe la construcţii, sau străini îndrumați automat 
de recepție „pe căi greşite“. Strîmbau din nas de cum dă- 
deau cu ochii de mine, refăceau comanda şi se cărau, feri- 
ciţi că totul se termină curat şi fără complicaţii. 


72 


— lar tu ămineai cu buza umilată! izbucnește în rîs 
Oxus, plesnind.-și genunchii cu palmele. 

— Nu, îl contrazice Startwan;, reţinută. lar eu... răsu- 
flam ușurată. 

Oxus o fixează cu o mină de neîncredere în priviri. 

— Ai probleme de adaptare ?... 

— Nu, zice Startwan. Sau, da ! Da, am probleme de adap- 
tare ! se decide ea, roșind. Prefer... îmi place... ştii, fiind sin- 
gură... 

— Ei, zice Oxus, ridicîndu-se în capu' oaselor ca să a- 
jungă să-i prindă ceafa cu mîna, ei, fetiţo, va trebui să faci 
un efort şi tu, vom face un efort amîndoi, va fi greu, dar, 
pînă la urmă... (Oxus schimbă tonul serios şi grav cu unul 
cald, prietenos) sper că ai să te obişnuieşti cu gindul că mă 
ve. avea musafir foarte multă vreme, de azi înainte. Fiind- 
că am de gind să-mi fac bîrlogul în vizuina ta! (decide el 
cu o hotărire de nezdruncinat). 

— Bine, ollează Startwan. Ţi-o cedez. Deşi mă cam o- 
bişnuisem în rezerva asta. Stau aici de cînd aveam șapte 
ani.. 

— Nu, o întrerupe Oxus blind, mîngîindu-i conturul fe- 
tei lungi şi fără sclipire, exprimînd nostalgia unei suferințe 
lăuntrice adinci. Eu nu am nevoie de „vizuina ta“, m-ai în- 
teles greșit, eu am nevoie de tine în vizuina proprie. În- 
telegi 2 

Startwan ridică sprîncenele uluită : 

— Încalci legile ospitaiităţii, spune ea. Ştii că în Colo- 
nia FARC 2... 

— Cunosc legile, mîriie Oxus, agasat, ridicîndu-se și 
făcîndu-şi loc lîngă Startwan pe perna cubică. Pari o fată 
deşteaptă. Ce studiezi aici ? 

— Historimatică, zice fata, clasînd grăbită tema și bran- 
șînd la emisiunea circuitului intern. 

Pe ecran apare imaginea standard de la mare înălțime. 
Amfiteatrul de blocuri cenușii, compacte, de beton-siliciu 
elastic, coborînd pînă la Favelas și Şantierul de Construcții 
din preajma Hangarului cu gură întunecată, mascată de o 
imensă foaie de pînză cenuşie. 

— Dacă vrei să te ascunzi de mine, e dreptul tău, as- 
cunde-te fără sfială. Deşi mie mi se părea, mai degrabă, un 
studiu de antropometrie statistică și comparată decît unul 


73 


de Historimatică. Dar, precum ţi-am mai spus, treaba ta! Te 
poţi ascunde de mine fără grijă. Sind discreția întruchipată. 

Startwan îşi pleacă ochii. Are gene lungi, arcuite. 

Oxus surprinde un tremur de “încordare în trupul pre- 
lung, care se poate ghici osos pe sub combinezonul auto- 
nom prea lung. 

— Sint convins că dacă ai avea și tu un cip-jocker, ai 
prefera, ca mine dealtfel, să rătăcești prin apartamentele ve- 
cinilor din Cămin. Sau prin întregul FARC, zice Oxus, sco- 
ţind cipul și declanşindu-i lama interferatorului, s-o acuple- 
ze în terminala monitorului. 

— Aşa fără cip şi fără experienţă, încerci să-i înţelegi 
pe ceilalţi din studiile astea seci de antropometrie şi, prin 
ceilalţi, să te înţelegi pe tine însăţi, nu ? Asta-i problema ta 
numărul unu... și e firesc să fie. Numai că noi, cei de prin 
Colonii, ne-am dezvăţat de toi ceea ce e firesc. 

Staritwan tremură de-a binelea. Oxus cuplează interfe- 
ratorul și solicită codurile cîtorva apartamente. Mai întîi nu 
găseşte decît femei duelindu-se pe displayuri și repetitores 
studiind Jocul Festiv. Apoi trece printr-un apartament gol, 
probabil nefolosit, fiindcă mobila se rezumă la terminala 
displayului cu senzorii „adormiţi“. 

In sfîrșit, Oxus dă peste ce căuta: „apartamentul“ unei 
Campicane de top. Tipa tocmai se distra grozav cu doi par- 
teneri competiţionali. Era veselie mare.. 

— Oro! rîse Oxus. Am nimerit într-un apartament de 
înaltă clasă ! Fii atentă ce şcoală au! 

Startwan, cu ochii înotind în lacrimi, își mușcă buzele. 
1zbucneşte furioasă : 

— Cine mai ești şi tu? Unde lucrezi și ce învirți? Eşti 
Inspector, sau ce naiba ești ? 

Oxus o cuprinde pe după umeri cu mîna. 

— Tu ce faci, cu ce te ocupi ? o întreabă. 

— Lucrez la Implementare! se zmucește Startwan, a- 
runcînd scîntei din priviri. Cine-i permite să încalci legile 
ospitalităţii 2 Foloseşti pe teritoriul Coloniei o chestie ca 
asta... (arată ea scîrbită cip-jockerul), încalci legea cea mai 
elementară a Discreţiei... 

— Da, recunoaște Oxus, blazat. Sînt un spa (zf. Hai, dă 
alarma! Hai, fă gălăgie! La tine în rezervă a pătruns un 
parăzit, o „umbră informaţională” care profită de munca tu- 


74 


turor, parazitina Colonia cu un translator-ials, încălcînd le- 
gile! Hai, curaj ! Dă-mă-n git! Şi, scrişneşte el, o să rămii 
aici, singură, pînă o să te apuce bătrîneţile ! « 

Stariwan îl priveşte, perplexă. 

— Nu glumeşti ? 

— Cu ce, cu „bătrineţea“ ? o întreabă Oxus, fără pato- 
sul retoric de mai înainte. 

— Nu... cu „parazitul“, „fantoma informaţională” trans- 
latorul- fals... F 

— Tu nu vezi? îi întinde Oxus cipul. 

— Ce chestie... murmură Startwan, studiind instrumentul 
cu prudenţă și înapoindu-i-l, parcă temătoare. N-am crezut 
că așa ceva poate exista cu adevărat. Adică... nu-mi închi- 
puiam că poate avea cineva curajul să comită asemenea... 
crime. Lasă-mă, te rog, să mă uit mai bine la tine. 

Se privesc, ochi în ochi, de aproape, de foarte aproape. 

— Miroşi grozav, îi şopteşte Oxus, trăgînd-o spre el. 

Cînd buzele li se ating, Startwan se ferește, ca trezită 
dintr-o vrajă, împingîndu-l cu degetele zgircite, convulsiv, 
în piept. 

— Lasă-mă, îi șoptește, întorcîndu-şi capul. 

— Poţi vorbi tare, îi spune Oxus. Nu sîntem urmăriţi. 
Monitorul, l-am programat să redea, pentru Controlul de tra- 
fic, scena pe care a înregistrat-o ieri. Ușa e blocată. N-are 
nimeni treabă cu noi. 

— Poate, dar de iubit... să fie clar, nu! Ai înţeles? 

`— Da, răspunde Oxus calm. Am înţeles. E clar. O să ne 
ținem în braţe la noapte (nici nu știi ce grozav este să dormi 
îmbrăţişat !), o să ne frecăm, dar, la o adică, nu! Niciodată! 
Orice altceva, dar asta nu! 

— Să te ia dracu'! izbucnește Startwan în rîs. Eşti un 
ordinar ! 

— Nu! continuă Oxus, neafectat, cu seriozitate și tră- 
ire. Niciodată! Mai bine... orice! Fiecare, în colţul lui... 

— Nici pe simulatoare n-am pomenit pe cineva atit de 
ordinar ca tine. Eşti mîrşav ! 

— Da, o aprobă Oxus, cu convingere. Și eu, uneori, mă 
mir de mine. Aşa e! 

Cînd rîde Startwan își îngustează ochii şi, deşi figura 
capătă o notă extrem de expresivă, ochii-i rămîn trişti, stra- 


a 


75 


nii, adinci, tragici, asemeni ochilor „mamei celei mai mici, 
din indepărtata tinereţe a lui Oxus. Un fiuture-de-lumină 
îi joacă pe dinainte, şi o crizantemă plingind cu lacrimi de 
singe din găvanele goale, sub faldurile unui baldachin de 
nylon alb, la adresa de cod a Ordinului cu numele Oxus, 
anulat în Esland la data... 


2. Două feline uriașe bîntuie Colonia. 

ALTITUDINE 600. VITEZA 23,5 x 10%. PLAFON DE 
NORI. ATMOSFERĂ DE LICHID VISCOS. CON DE PLEXI- 
TĂ — CUPOLĂ CU DIFERENŢĂ DE UNGHI DE REFRAC- 
TIE DISTORSIONÎND EMISIA. 

Phrceria se întrerupe la marginea inelului de plexită. 
Quiho și plexită. Pulsul neîncetat de departe zvicnește sub 
plafonul de nori, amplificat ca de o cupolă. 

ALTITUDINE 500. VEDERE ÎN PLAJA SPECTRULUI 
SONOR ŞI ÎN GAMA DE LUMINĂ NEAGRĂ. PLANARE 
OBLICĂ. PARAMETRI CARTEZIENI BC x ZK. 


3. — A, iată şi băieţii! strigă cea cu păr blond și ri- 
duri fine încreţindu-i colțurile pleoapelor. 

— Intraţi, intraţi! spune cealaltă, mai înaltă și bine 
proporţionată, cu profil rotund și zimbitor, împingind la o 
parte braţul articulat și mobil al displayului terminalei pe 
care se străduiau să reia Ludus Solemnis, fără a înţelege 
nici una mare lucru din el. 

— Aştia au picat chiar acum din ` hreerie, șoptește Bati, 
cea blondă, către cealaltă. 

— La ce secţie veţi lucra ? încearcă Rial să înnădească 
o discuţie. 

Pentru un cunoscător, ceea ce nu e cazul, desigur, cu 
niciunul dintre cei doi ghemados din prag, veselia excesi- 
vă a celor două fete ar fi fost proba sigură a singurătăţii și 
tristeţii lor reale. Dar fetele Coloniei FARC sînt complet 
altceva decît femeile Phreeriei, mirosind îngrozitor şi tirîn- 
du-și după ele odraslele băloase, predispuse, ca şi mamele 
lor, să-și facă mereu și oriunde nevoile. Bati şi Rial își pur- 
tau trupurile acoperite cu combinezoanele autonome scli- 
pind, și bluze ornamentale cu volane. 

Bătrînul spune că îl cheamă Quingaguh, iar el — “arată 
spre tînăr — n-are nici un nume, aşa că spuneţi-i cum vreţi... 


76 


Bati se apropie să-i examineze tatuaJul complicat și 
multicolor. şa 

— Fantastic ! exclamă entuziasmată. Ce mască ! 

— Interesant, aprobă Rial, care se aprepie și ca. Cola- 
nul din ce e făcut? întinde ea mina către colanul de piatră. 

— Nu-l atinge! strigă Quingaguh. 

Dar era prea tirziu. Rial ținea deja în mînă veriga de 
piatră elastică, întorcînd privirea nedumerită. 

— Prea tirziu... murmură Quingaguh. 

Fata zimbeşte blind, cuprinzînd cu mîna trupul gol al 
tinărului,. 

— Ce frumos... şoptește ea. Şi cît durează jocul ăsta? 

— Pînă la moarte, răspunse bătrînul ursuz. 

- Cealaltă fată trage o ochiadă spre ea și izbucneşte-n 

ris. 

— Fie precum spui, răspunde Rial, fără să clipească. 

Tînărul Yam îi ridică bărbia cu virful degetelor. Și cînd 
ochii verzi ai fetei se cufundă în ochii tinărului, Rial se 
simte cuprinsă de o ne-mai-simţiţă niciodată pînă atunci 
liniște și împlinire, dureroasă și grea ca sînii nesupți ai lă- 
uzci. Rial înţelege că viaţa ei de pînă acum nu mai repre- 
zintă nimic, şi că, printr-un gest simplu, a pătruns în altă 
lume, cu alt trup și alți ochi — o lume înfricoșător de as- 
pră și nemiloasă, crudă şi tragică, dar în care ea nu mai 
era singură, așa cum fusese pînă acum și nu avea să mai 
fe niciodată. Alături de bărbatul acesta sălbatic — o feli- 
dă uriașă, uciqaşă — venea către ea din adîncuri imemoria- 
ie Phreeria, cu lanurile de quiho și cu sacrificiile ci necru- 
țătoare. O forţă titanică, o inimă îngheţată, de piatră vie, 
bătea de azi înainte şi pentru ea, pentru cea care fusese 
márunta Rial, şi care nu mai era decît o particulă infrasa- 
cială. infracelulară, infraatomică,  pulsînd la unison cu Ma- 
rele Întreg. ; 

Lacrimile mari îi umplură ochii dintr-o dată, şi Rial 
plinse, într-o clipă. toată durerea dintr-însa, rămînînd după 
aceea uscată, ca de lemn, o jucărie în spatele căreia, dacă 
ai fi privit prin fereastra irişilor goi, ai fi zărit o felidă uri- 
așă, uciqgașă, galopînd cu salturi nesfîrşit de lungi peste al- 
gele uscate de quiho ale unei Phreerii cit o ţară, cît un 


continent, cît o Planetă, cît Universul. 


77 


— Bun venit! i se pare că aude glasul tinărului, mai 
volatil decît eterul, cuvîntind cu ea pe limba spiritului pur, 
descărnat de mocirla impură a FARC, și a mlaştinii N, şi a 
trupului, cîndva numit Rial, de azi înainte Nimeni. 

Bun Venit. 

Vocea de departe rezonează peste o crevasă de spaţiu 
şi timp. Și Rial răspunde : 

Bine te-am găsit, dragul meu. 

— Ce ai, eşti nebună? o întrebă Bati, în şoaptă, dar 
cînd colega ei îşi întoarce privirile către ea, Bati încreme- 
neşte, ne-mai-recunoscînd-o. 


4. Oxus o ţine în braţe pe Startwan, urmărindu-i alin- 
tările nelalocul lor la o făptură de talia “ei. 

— Lucriînd la secţia ta de Integrare nu ţi-a venit nicio- 
dată ideea să-ţi faci un cip-jocker ? 

— Habar n-am în ce constă cip-jockerul ăsta. 

— E un traducător. Un prelungitor care mimează eta- 
je cu prioritate. Generaţia a șasea şi jumătate, aproape ki- 
borg. În spatele cip-jockerului stă un ghemodou, excrocul 
informaţional,parazitul. Adică eu, Oxus. 

— Încîntată de cunoştinţă ! 

Oxus o priveşte rînjind. 

— O să convieţuim bine împreună. 

— Da? Şi dacă. într-o bună zi, un alt nebun ca tine o 
să dea buzna aici ? 

Oxus devine serios. 

— Adresa ta de cod este blocată. Peste cîteva ore, 
cînd ultimele fluxuri de inducţie își vor amortiza ciclurile 
histerezis în memoria Centrală, vei înceta să mai exişti, cu 
anexa acestui corp al clădirii Căminului cu tot. Atunci vei 
deveni un ghemadou. 

— Am auzit că pe la unele femei se mai fac și reparti- 
ţii multiple... glumește Startwan. 


— Da, confirmă Oxus. La cele vizitate de protipendadă. 
Dar eu sînt un simplu Ordonator de flux. lar posesiunea în 
comun începe doar de la nivel republican. Ai auzit de 
Platon ? 

— Nu, recunoaște Startwan. 

— Atunci n-ai cum să pricepi. Sexul este o problemă 


78 


minoră, în Criptocraţie. Posesiunea este de castă. Pentru 
o femeie este cea mai mare onoare să fie promovată la ni- 
vel superior de generalizare. Atunci ea este socotită „cas- 
tă". Ce-și poate dori mai mult? Dar rolurile astea înalte, 
Castaliene, nu-s de nasul uneia ca tine, cu golaveraj minus 
unu, în clipa de faţă. 

Startwan îşi puse, zîn bind, capul pe pieptul lui. 

— Cite ore se lucrea- ï la secţia de Integrare ? 

— Patru. După aceea urmează activităţile de reglare 
de ton, ca să ne protejăm vederea. Acuitatea scade cam în 
jurul virstei de 22. 

— Şi atunci? 

— Mutate pe munci mai ușoare. 

— Aha! exclamă Oxus edificat. Aruncate la gunoi. 

— Nu. Promovate. 

— Da. Aşa se spune. 

Startwan îl privește cu ochi mari. 

— S-ar putea să ai dreptate. Mecanismul de promo- 
vare al Coloniei este destul de derutant. Înainte de fiecare 
promovare, eşti întîi destituit, retrogradat, tras la răspun- 
dere. Dacă te aperi, eşti ras. Dacă îţi însușești săpuneala şi 
te înjoseşii, în raport cu cît te-ai tăvălit, cu atîta urci mai 
sus, după aceea. Dovezile de bună credinţă... Ori, în felul 
ăsta, nimeni nu-și poate da seama dacă o cădere este defi- 
nitivă, sau e o promovare. Toţi cred că a fost o promova- 
re, şi cînd colo... 

— Cine lucrează în Şantier 2 Cine stă în Favela? o în- 
treabă Oxus. 

— „Promovaţii" 2 propune Startwan. 

— Ar fi şi asta o „promovare“, nu ? 

Startwan rămîne cu privirile în gol. Apoi se cutremură 1 

— Să montezi vreme de zece ani cipuri pînă orbești, 
ca să fii „promovat“ în mocirla Șantierului de Construcţii... 

— Să montezi zece ani cipuri şi să nu-ţi procuri un 
cip-jocker. Da. Groaznic... 

Startwan rîde acru. 

— Arată-mi şi mie cum e făcut. De acord ? 

— Da, de ce nu. O să te învăţ o sumedenie de chestii. 
Doar n-o să te las cu golaveraj zero într-o Viziuină ca asta... 
răspunde Oxus, zeflemitor. 


79 


— De ce-ţi ba joc? întreaba Startwan cu un aer de 
reproş. 

— Nu-mi bat joc. Glumesc, răspunde Oxus, ridicin- 
du-se. Trebuie Să caut pe cineva. 

Işi cuplează interferatorul. 

— Nu mai ce timp, spune Startwan. De aitfel, şi eu, 
trebuie să mă pregătesc... Ne re edem peste o săptămînă. 

— Ce zi e azi? o întreabă O us, aplecat peste monitor. 

— Duminică. Week-endul s-a isprăvit. 

— De azi înainte nu mai ai decît un singur drum de 
facut : să-ţi procuri şi tu un cip-jocker. 

Scoate interferatorul din Intrare, și se întoarce spre ea. 

- Vino să-ţi arăt despre ce e vorba. 

— N-avem timp, suspină Startwan, Săptămina incepe.. 

— Ai încredere ! Este timp suficient! Ţine asta! îi în- 
tinde el o frunză de quiho. O să dilate percepţia timpului. 

— De unde o ai? întreabă Startwan, întorcînd frunza de 
quiho între degete. 

— Treaba mea, răspunde Oxus. Tu rumegă quihoul şi 
în atentă la cip-jocker. Dacă te grăbeşti, avem vreme să 
contribuim și la cresterea qolaverajului tău la minus doi, 
ce zici? 

— Fir-a să fil! suride Startwan, desfăcînd cipul pe 
axa longitudinală. Mamă, ce piese! exclamă, uluită. Pluri 
integrate din astea nu qăsesti decît între paralelele 45. Cu 
ce-o să le pot înlocui? În secţia noastră nu folosim decit 
cipuri compacte tu-sri-for-sevăn și tu-tu-sixti-uan. 

— Cu agregate poli-pluri și cu două giga. Ce se fabri- 
că în fabrica asta a voastră ? Ce înseamnă FARC 2 

— Habar n-am. Ar putea fi un centru de control cli- 
matologic dirijat. N-ai văzut cum se strîng norii, cum nin- 
ge şi plouă tot timpul... 

— De cînd eşti pe-aici n-a fost niciodată senin ? 

— Ba da.. Este şi senin uneori, dar pentru scurtă vre- 
me, și atunci nu avem voie să părăsim locurile de muncă. 

— De ce? 

— Nu știn. 


5. Două felide uriașe bîntuie FARC. 
Personalul se înghesuie în puhoi compact spre intră- 
rile platformelor. Colectaţi de pe străzile platformelor su- 


80 


perioare,  verticalii sînt distribuiţi selectiv la atelierele și 
secţiile interioare ale clădirii. Înghesuindu-se printre fe- 
meile şi bărbaţii mișunind în așteptarea coboririi platfor- 
mei din înalt, Startwan percepe un puls îndepărtat, ca o ini- 
ma care ar bate în ceața albă groasă. Se lipește, în trecere, 
de trupuri. Aspiră mirosurile trupurilor. Ca întotdeauna, de 
zece ani wmcoace, de cînd populează Colonia. Dar cu zece 
ani înainte fusese încă prea mică să înțeleagă... 

Ca întotdeauna, și totuşi altfel. 

Percepe altfel trupurile. Mirosurile. Gesturile. 

Cu zece ani în urmă se retrăsese în vizuina ei, din care 
abia azi ieșea cu adevărat, pentru prima dată. Zece ani fu- 
sese moartă, oarbă, surdă, Doar fațadă. Doar perete mort, 
dincolo de care, în vizuină, o vieţuitoare tremura de frică. 
O viaţă închistată. Un chist. aia fusese ea din ziua în care 
asistase la banchetul Condorilor însîngeraţi, pe leșul celei 
căreia ea îi fusese repartizată drept „fiică“. 

Se retrăsese în cotlonul ei, din care nu mai dorea să 
iasă niciodată. Nu simţea nevoia să mai evadeze din liniş- 
tea lui tristă, din siguranța pe care i-o inspira. Acolo era 
lumea ei în-afară-de-lume, pe care o găsise la început mo- 
bilată doar cu o terminală, și pe care și-o amenajase apoi 
singură, capitonînd planșeul de beton şi pereţii, montîn- 
du-și masa şi dependinţele, asiqurîndu-și o autonomie cvasi- 
imposibilă, de femelă cu golaveraj zero, care nu iese ni- 
ciodată, nicăieri şi care-i evită pe toți. 

Zece ani nu a fost decît o anexă a unui Spaţiu inutili- 
zabil, pentru ca, dintr-o dată, pe neașteptate, să dea buzna 
peste ea un parazit cu un cip-jocker, și să o scoată de-a 
binelea din realitate, din lume, într-o evadare inversă: nu 
către lumea înconjurătoare, ci către sine însăși, asemeni 
extracţiei unui nerv dintr-o alveolă, tîrîtă, aproape fără 
de-voia ei, într-o aventură ilegală (vai, cît îi e de frică !), 
si metamorfozînd-o dintr-un embrion, dintr-un chist împietrit 
în betonul Căminului, fără ştirea nimănui şi fără ca vreunul 
dintre semenii ei, care o ignoraseră atita vreme, dintr-o fe- 
mecie cu golaveraj zero, invizibilă, într-o femeie cu gola- 
veraj minus doi. 

Vai, cît îi este de frică! 

Dar e fericită. 5 

Se simte puternică. 


81 


Totul şi-a schimbat dimensiunile, şi forma, şi înţele- 
sul. Piept în piept cu bărbaţii și femeile de pe platformă, îi 
simte altfel, îi percepe altfel, schimbaţi. Dintr-o dată au 
căpătat o noimă. Şi-au schimbat rosturile. Pînă și moartea 
violentă a femeii aceleia, de demult. Totul este mult mai 
important și mai grav. 

In vizuina ei o aştepea Oxus, cu cip-jockerul şi cu 
mîinile lui care mîngiie formidabil, descoperind-o, scoțind-o 
din neant: o Lume Nouă, o Terra ignotta, o Terra del 
Fuego. Una isola muy hermosa. 

Oxus. 

Excrocul. 

Ghemadou. 

Şi Startwan înţelesese că nu se va mai putea despărţi 
niciodată de el, cu cip-jockerul lui cu tot. Că o să-l urme- 
ze pas cu pas, ca un cîine. Că o să ronţăie quiho cu el. Că 
o să-i păzească somnul agitat, de tilhar, prin apartamente 
ocupate ilicit, că o să stea lingă el, supusă, a se va tă- 
văli cu cine şi cum o să aibă el chef, liber și nebun cum e, 
fir-ar să fie! cu. golaverajul ei minus doi cu tot: şi cu frun- 
zele lui de quiho de cenușă pentru care riscau amîndoi, în 
mod absolut demenţial, o viaţă întreagă (foarte scurtă, dar 
întreagă) de Şantier de Construcţii la Hangar, şi de Favela, 
dacă ar fi fost descoperiţi ! 

Îi vine să ţopăie de bucurie! Și orbecăind prin mulți- 
me, se pomeneşte drept în braţele unui sălbatic în pielea 
goală, tatuat şi doar cu mănunchiuri de quiho pe coapse și 
la încheieturi, o matahală cu un colan gros şi butucănos 
spînzurat de git. 

„Asta de unde o mai fi apărut?“ se întreabă Startwan, 
făcînd un pas înapoi. . 

Sălbaticul are laţe roșii, învilvorate ca o aureolă îm- 
prejurul căpăţinii masive. Ochii i se aprind, însîngeraţi. 

Ce o fi căutînd ghemadosul ăsta complet sălbatic în- 
tr-o fabrică ultramodernă ? Cum de i se permite să se pre- 
zinte aşa la post? De ce nu i-au dat ceva să se îmbrace 
și el, ca toţi Verticalii de aici ? 

Trupul musculos degajă miros acru de transpiraţie și 
aromă greţoasă de quiho. 

Ochii aprinşi o fixează pe Sanoa, care simte cum 
rezistența trupului îi cedează sub o apăsare care o striveș- 


82 


a 


te. Cei din jur o împing, şi moleșeala urcă înnebunitor și 
fierbinte dinspre viscere. 

Cu un gest instinctiv ridică mîna spre fruntea transpi- 
rată. 

Degetele-i sint umede. 

E udă leoarcă. 

Răsuflă sacadat. 

Buzeie, mușcate pînă la sînge, o ard. 

ȘI, dintr-o dată, lumina intensă îi scapără în pupile. 
Răsuflă adînc, să-şi stăpinească geamătul. Spasmul se 
amortizează în contracții tot mai leneșe. Și, după cîteva 
clipe de noapte deplină, realitatea devine la normal, şi-l 
zăreşte pe sălbatic îndepărtindu-se cu pași elastici, cu miş- 
cări moi de felină, şi Startwan se cutremură de frigul inte- 
rior. 

Platforma alunecă și ea priveşte în jos, cu sfială, de 
parcă s-ar aștepta să fie goală. 

„Minus trei“, îi trece prin minte. Azi, dintr-o dată, s-au 
năpustit asupră-i! A năvălit peste ea lumea unei aventuri 
furibunde ! 

Răsuflările celor de pe platformă se învălăiucesc, albi, 
în atmosfera îngheţată. 

Și «rumegătorul ăla de quiho mizerabil se plimbă în pie- 
lea goală prin FARC, în timp ce Oxus o aşteptă în vizuina 
ei, iar ea alunecă odată cu platforma spre Centrul de Įn- 
tegrare, să ture. 


6. Pe platformă, în afara femeilor de la Integrare, nu 
au mai rămas decît Condorii. 

Condorii sînt cele mai vesele fiinţe din Colonie. Orice 
Vertical visează să ajungă şi el, odată şi odată, fie şi pem- 
tru o clipă, Condor. 

După schimbările continue, prelungite de cinci zile pe 
săptămînă, douăzecişipatru de ore pe zi întrerupte doar de 
picoteala de o oră-două pe canapelele pentru odihnă şi re- 
facere în timpul muncii, Verticalii din obiectivul Fondului 
Intangibil FARC năvălesc, în week-enduri, îndobitociţi de 
o ură nepotolită şi fără obiect, şi de o poftă nestăvilită de 
distracţie liberă, care-i determină să violeze şi să se încaie- 
re necontenit în cele trei zile în care, ca oaspeţi ai Cămi- 
nurilor, se pot manifesta neîngrădit. 


83 


Singurele persoane al căror prestigiu rămînca nealte- 
rai în wcek-enduri erau Condorii. Respectul pentru ei se 
păstra şi din pricina faptului că, dacă nu le era acordat de 
bunăvoie, ştiau să și-l impună şi singuri. Dar, mai ales, 
fiindcă în locul în care apare un Condor, poţi fi sigur că o 
să te distrezi, nu glumă ! 

Condorul nu are nici un stăpin în lumea de jos. Nici stă- 
pin, nici inhibiţii. 

Condorii bîntuie Colonia frecventind elitele, indiferenți, 
duri, cruzi și nemiloși, trecînd asemeni Luminii prin viaţa 
cenusie a lumii. 

Acolo unde apare un Condor, poţi fi sigur că vei asis- 
ta. cel puţin la un vesel viol, cel puţin la o bătaie frumoasă 
în urma căreia, chiar dacă nu vor exista întotdeauna morţi, 
vor exista în mod cert, răniți și mutilaţi cu duiumul. 

Dar, deşi la fiecare sfîrşit de week-end Condorii se 
îmba'ca şi ci pe platforme, Verticalii nu-i pot întilni decît 
în Colonie. 

Unde lucrează Condorii 2 Cu ce se ocupă ? 

Aceasta este una dintre eniqmele FARC. 

7. Sălhaticul rămîne o clipă în cadrul porţii de metal 
masiv la intrarea în secţie, proiectîndu-și umbra îr "spate, 
pe peronul de plexită — o umbră de felidă uriașă, uciqașă, 
<jhemuită să sară. 

Din hala imensă se revarsă brusc Zqomotul şi aerul 
ca un abur alb, îngheţat, care face să fluture coama de sîn- 
ge a sălbaticului. 


Încercăm să cântăm, dar vocea nu  răzbeşte 
dincolo de fipătul metalului scrijelit de metal. 
Vocea, cândva puternică, astăzi-este  măruntă 
sub ploaia de decibeli. 

Încercăm să cîntăm, să nu lăsăm cîntecul să 
moară în noi, dar gitul emite sunete false, iar 
dacă încerci să fredonezi în minte, gîndul retuză 
să reproducă fidel melosurile cunoscute, apărând 


în zgomotul de-aici simplificate și caricaturale — 
amintirea nu le mai recunoaște. 


84 


- In suflet se insinuează tot mai puternic „mMu- 
zica“ lor fără muzică, muzica lor peniru surzi. 
Zgomotul de metal chinuit şi de motoare. 

Vor să frîngă cintecul din noi, fiindcă muzica 
ordonează şi stimulează. Compunînd. Aştia vor să 
reteze urechile cu Zgomotul lor! Nici o clipă 

* de linişte! Ca să N-aibă vreme Cîntecul să se 
re-înfiripe ! 

Vor să ucidă Cîntecul în noi! 


O hală imensă. Maşinile din capătul celălalt abia se între- 
zaresc prin ceața lăptoasă. E frig. Un frig tăios, metalic. 
Mamuţii de metal scrişnesc dinţii de piese cu profiluri com- 
plexe : arbori cotiţi, blindaje și chiulase de carcase titanice, 
în contorsionări neverosimile ale căror geometrii nu suge- 
reazá prin nimic viitoarele angrenaje cărora le sint desti- 
nale. Mașini cu utilitate multiplă. Din loc în loc izbucnesc 
fulgerător scintilaţii de laser. Bancurile mobile răstoarnă 
prin spaţiul neeuclidian, într-o echilibristică impresionan- 
tă, piesele manipulate cu mişcări ample şi combinate, sub 
braţele oţelite înarmate cu ciocuri de wolfram şi vanadiu, 
rotindu-se,  scrijelind,  scurmînd în metalul sclipitor şi 
proaspăt din care smulg, odată cu așchiile prelungi, urlete 
inumane, sfiîșietoare, sub ochii impasibili ai computerelor 
clipind alternativ. 

Există ceva de o lipsă de perspectivă şi de o tristeţe 
infinită în orizontul ciclopic, mişcător, de metal. Bancuri 
telescopice  pendulează scrişnind într-o mişcare animată 
parcă de o voinţă proprie. Șpanul multicolorat feeric ţişneş- 
te împuşcat de sub ghearele colţilor de oţel. 

Unelte inteligente. 

Sau aproape-inteligente. 

Sau, cine ştie, poate mult mai inteligente decît lasă să 
se vadă, decît le suspectezi că pot fi. 

Verticali în combinezoane fumurii, cu mîinile negre de 
pulbere de metal — ghemadoși de altădată — ființe de ni- 
mic, ne-nominalizabile, fără trecut, fără viitor, viermuiesc 
încastraţi în cutele metalului îngrămădit împrejur, înghe- 
łat, semi-compact, apărînd, privit din afară, asemeni unui 
mecanism surprinzător de omogen şi eficient. 


85 


Carnea vie, organicul, își strecoară prelungirile fila- 
mentoase ale pseudopodelor sale sensibile, asemeni unor 
nervi sfredelindu-și căuşurile sifonofore în chisturile alveo- 
lare ale masei de materie  insensibilă şi dură de corn-de- 
Pămînt, de-unghie-de-Pămînt, de-os-de-Pămiînt al metalului 
conglomerat parcă printr-o voinţă dictată de o conştiinţă 
de sine neverosimilă. 

Din materia vie se ridică aburii răsuflării prin bubui- 
tul, scrişnetul şi huruitul metalului animat, iluminindu-se 
straniu de laserele interioare. 

Cînd şi cînd, într-un bio-ritm organic, zgomotul de fond 
se sparge de stridența Vacarmului. Plăci de tablă, groase, 
sint pocnite de ciocane hidraulice de zeci de mii de tone- 
forţă, spre a fi îndoite și mulate, cu o precizie incredibilă, 
printr-o singură lovitură fulgerătoare. 

Verticali în combinezoane cenușii. 

Verticali mînjiţi de ulei și pulbere metalică, strecurin- 
du-se cu mișcări mecanice, agile, printre movile de șpan şi 
telescoapele ţişnind masturbate frenetic înainte și înapoi 
de bancurile manevrînd piese monstruoase, alături de care 
Verticalii cei insignifianţi par, prin comparaţie, și mai ne- 
semnificativi : simple dendrite şi axoni străbătind trupul de 
metal al mamutului clipindu-și alternativ nenumăraţii ochi 
pîlpiietori. de lasere și computere de control. 

Verticali dezabuzaţi, cu mîinile înfipte În buzunarele 
combinezoanelor autonome, urmărind cu ochi apatici şi 
priviri mobile pasiența prestidigitativă a braţelor de metal 
rotindu-se scrișnind să muşte metalul care urlă și se zbate. 

Computerele afişează pe displayurile de cristal-lichid 
rînduri de cifre modificindu-se — parametrii : zecimale, su- 
timi. miimi, armstromi — sub fixitatea dementă a privirii 
Verticalilor în combinezoane cenușii, ce-și răspîndesc în 
spațiul îngheţat şi strîmt dintre maşini aburii duhnind a 
menajerie. 

Dincolo de hublourile înalte de oţel și siliu transparent 
ale halei, din cerul ca de plumb, ninsoarea se prăbușește în- 
tr-un fald tors fără întrerupere de mașina-de-ţesut-zăpadă 
a cerului. 


8. Un sălbatic doar cu mănunchiuri de quiho împreju- 
rul coapselor străbate aleea ciclopilor de metal. Un sălba- 


86 


tic desculţ, călcînd peste cioburile tăioase de metal răspin- 
dite pe jos. Un sălbatic fără combinezon autonom. Un săl- 
batic căruia nu i se clinteşte niciun singur muşchi pe chipul 
tatuat. Un clown. 

Ochii Verticalilor se întorc spre silueta golașă, parcă 
mai sveltă decît a oricăruia dintre ei. Verticalii îşi dau coa- 
te, rînjesc, comunică între ei cu voci de vată în neantul de 
decibeli prin care dau semne că s-ar înţelege, fiindcă rîd 
(probabil -că-şi adresează vorbe de şagă). Verticalii sînt 
veseli. Se amuză. 

Un sălbatic trece cu pași de felină prin secţie! Ce cau- 
tă aici 2 Ce soi de mers e ăsta ? Oamenii de metal nu merg 
aşa! Oamenii de metal au gesturi metalice, sacadate, apa- 
rent greoaie şi rigide, dar în realitate de o viteză şi preci- 
zic uluitoare — ceea ce le face să pară bizare celui care 
nu le cunoaște şi pricepe eficiența şi randamentul de miş- 
cări optimizate pînă la cea mai simplă schemă, şi repetate 
apoi de mii, de sute de mii şi milioane de ori pînă la auto- 
matizare, în anturajul maşinilor, ale căror mişcări s-au de- 
prins a le mima, devenind asemenea lor: scurte, exacte și 
violente, profitind de timpii morţi cei mai insesizabili ai 
roţilor şi braţelor şi pinioanelor lucioase — organe capa- 
bile, dacă te laşi apucat de ele, să te sfirtece şi sfărîme în- 
tr-o fracțiune de secundă ca pe un nimic, ca pe un gunoi, 
ca pe o mizerie organică şi imperfectă ce ești, dindu-ţi pro- 
ba nimicniciei tale și măreției lor atotputernice şi birui- 
toare. 


Un sălbatic rătăcit, dintre fiarele Phreeriei de quiho 
printre fiarele acestei uzine mugind, în chinuri, să-și scui- 
pe pe lume bastarzii monstruoşi, cu dinţi și braţe butucă- 
noase și lucioase de metal. 

Și Verticalii infernali rîd trist, fără bucurie, de anima- 
litatea normalităţii, răzbind de dincolo de gesturile sălbati- 
cului bălăngănindu-și prin FARC colanul grosolan și mur- 
dar, ca un simbol falic în semierecţie. 

Un sălbatic! Um ghemados al Phreeriei, tatuat cara- 
ghios de fioros cu semnele lui ridicole în culori ţipătoare. 

Un ghemados ! 

Ce caută ăsta aici ? 


87 


Ghemadoșii care şi-au lepădat pămătufurile de quiho 
ca să îmbrace combinezoane autonome, rîd de anacronicul 
amintindu-le fără nostalgie de aşezările subpămîntene, de 
lut bătut, cu palmele, și frămîntat cu flegme de quiho, din 
care s-au coborit să se ridice aici, în Infern, scuturindu-și 
lutul mocirlei Phreeriei de pe cioturile sterpe ale umerilor, 
pentru a se îngăla cu mizga păstoasă de vaselină și ulei, 
înghimfată cu așchii metalice, din hala FARC. 

Un ghemados! 

Lepetit Maître pîndeşte, strecurîndu-se pe la spate, rîn- 
jind lăbărțat din gura tăiată ca o semilună pe bila rotundă 
a căpăţinii proaspăt rase. 

Verticalii rid încă — atunci cînd se stîrnesc rîd multă 
vreme schimbind între ei ghionturi dure, glume de metal 
necizelat, și semne obscene. 

Un ghemados! Un  ghemados autentic, abia „căzut“ 
din Phreeria de quiho, împănat cu pămătufuri de quiho și 
împopistrat pe trup şi pe faţă cu tatuaje exotice — un säl- 
batic din Phreerie ! 


9. Lepetit priveşte împrejur, rînjind batjocoritor, stă- 
pîn pe situaţie. Fusese derutat pentru o clipă de alura săl- 
baticului, dar se regăsise imediat, în riîsul complice al Ver- 
ticalilor, aşa cum se regăsea întotdeauna în momentele di- 
ficile, din ziua în care îl izbise pe Haning Lemetre cu che- 
ia de 37. Unul dintre picioarele cheii se agăţase de oasele 
firave ale craniului, scîrțiind pe oţelul negru al sculei. Pen- 
tru o clipă, lui Lepetit i se lăsase atunci o'cortină roşie 
înaintea ochilor, trăind senzaţia că simte, abia acum, at- 
mosfera îngheţată a halei. „Am făcut-o lată“, îi trecuse ful- 
gerător prin gînd. „Am făcut-o lată! M-am nenorocit! 
Pentru ăsta, or să mă belească !" j 

Și brusc, din adîncurile inconştientului, îi venise im- 
boldul tăvălirii în mocirlă. Da, să-și expună la vedere jos- 
nicia. În fiecare colcăie josnicia. O să vomite pe tot ce-l în- 
conjoară mocirla din el şi se va tăvăli în ea apoi! Asta-i 
era ultima speranţă. 

„Aşa nu se mai putea“, împroşcase gura lui. „Să luăm 
atitudine împotriva Puşmanului. S-au strecurat, pîn și aici, 
printre noi! Doar n-o să tolerăm jocul lor blestemat! Să 


88 


facem totul ca FARC să rămînă liber! Tradiţia şi civili- 
zaţia..." 

Gura împroșca fără nici un efort mintal de pre-formu- 
lare a ideilor. Și după momentul de stupoare, figurile 
groase ale Verticalilor adunaţi împrejur, încruntate, ame- 
munţatoare, se destinseseră în zîmbete hide, complice, aşa 
cum zimbeau şi acum, adunaţi într-o conspirație mută a 
Crimei Rituale. 

Lepetit îşi continuase bălăcăreala și înaintea Controlo- 
rilor de Flux. Aceștia îl întîmpinaseră cu figuri înalte, de 
metal, dar cînd îl auziseră vomitîndu-şi gargara, rînjiseră 
şi ei, tot aşa. „Tu vrei să te aperi!“ hohotise Grosmaster, 
dar Lepetit exclämase suav, aplecîndu-se din şale „Nu! Nu 
vieau să mă apăr, vă rog să mă credeţi. N-am nici o scuză! 
Der vreau să conlucrez, vieau să-mi dau silința să sprijin 
FARC prin gesturile mele astfel încît, ca o singură familie, 
cu toţii, uniţi împrejur, asemeni unui FAR...“ 

Ziimbete complice, încurajatoare. Ş 

„Bine. Suficient. Am luat notă”. 

După care ieșeai, tremurind încă, plouat, dar sigur de 
faptul că va exista toleranţă pentru tine. Că, după o scurtă 
repartiție la Şantier (dar nu ca simplu cărător, ci conferit 
deja cu particula Maître), după ce-i vei strivi sub călcii 
mîna vreunuia, ai să fii readus la secţie, să-i  troscănești 
pe șest în rinichi pe-ăi de-i surprinzi cu spatele, în zimbe- 
tele şi risul complice al Verticalilor: Hă-hă-hă ! 

„Am impresia” — își spunea Lepetit uneori, că-mi lip- 
sește extrem de puţin să mai iau încă o pedeapsă din asta 
<a să ajung foarte tare, dacă aș ști eu ce și cum să fac, dar 
barcă mă cam tem să-l mai rad pe vreunul, cînd mă gîn- 
desc la bubuiala care ar urma; că nu vine nimeni să-ţi ara- 
te — Uite, pe ăsta! ca să mergi la siqur ; și parcă n-aş mai 
înghiţi o dată situația de a sta înaintea unei mașini cîte 
cinci ziie, suportind ghionţii-n spate de la Maître, sau ṣu- 
turile „colegilor“.. 

Lasă, mai bine Lepetit, dar sigur, fără probleme, dînd 
eu qhionţi în rinichii altora, decît s-o termin ca Haning! 
Ce-mi trebuie mie Condori, Zbor, aiureli 2 De altfel, un ti- 
tlu de Condor este și mult mai greu de apărat decît cel de 
simplu Maitre, fiindcă cu cît urci, cu atît e mai qreu să te 
mentții, iar cei ce te atacă sînt din ce în ce mai puternici. 


89 


Așa, aici n-am treabă cu nimeni, ştiu la ce să m-aștept, 
şi ăștia știu și ei la ce se pot aștepta — n-a uitat încă ni- 
meni cum scîrţiia căpăţina ăluia cînd i-am extras trei'şap- 
tele din găgăuţă. 


Lepetit își ia elan să-i tragă una în gleznă, ca să stir- 
nească iar hohotele complice în rîndul Verticalilor. 

Dar bocancul cu vîrf țintuit lovește pe alături, ratiînd 
piciorul ghemadosului, care trece impasibil mai departe, ca 
şi cînd n-ar îi sesizat nimic. 

Rîsul de pe figurile Verticalilor se şterge. 

Lepetit își ia elan, repetind gestul, ca şi cînd nici n-ar 
fi avut intenţia decît să-l sperie demonstrativ, pe junele 
cu mușchi zdraveni şi șpangă bleagă atirnată pe după gît. 
Junele care nici nu pare a se teme, nici nu rîde complice. 
Nici nu clipeşte măcar, privindu-te drept în lumina ochilor, 
cu căutătura sa întunecată şi parcă niţel cam cruntă. 

Cînd şi cum și-o fi ferit piciorul? Fiindcă era evident 
să săibaticul evitase lovitura în cunoştinţă de cauză, nu 
întimplător, cum își puteau imagina idioţii care rideau, 
complice. 

„Data viitoare o să-i sfărim glezna". îşi propune Lepe- 
tit, scuipînd a lehamite în urma sălbaticului. 


10. Mașina la care lucrează Greeniando, „Veteranul”, 
iși zbate braţele telescopice dintr-o parte în cealaltă, par- 
că dezaxat, sub cuţitele muşcînd din metalul calp, căpătînd 
sclipiri artificiale, dar fascinante. 

Figura tinărului, oprit în dreptul său, oglindeşte o si- 
guranță de sine agasantă, care-l determină pe „Veteran“ 
să-ntoarcă ochii spre el. 

O singură clipă de neatenţie, și, pleosc! înghite car- 
boava peste ceafă, friptă cu dexteritate de Lepetit. A 

„Veteranul” se întoarce către mașină cu figura complet 
lipsită de orice urmă din veselia zîmbetului servil cu care 
încasase papara, scrîșnind printre dinți o înjurătură lipi- 
cioasă pe seama „canaliei“”,  „dare-ar moartea-n el de 
javră”. 

Lepetit s-a pierdut în aburul albicios, pîndind spatele 
întoarse. 


90 


Grecniando manevrează o vreme, ursuz, claviatura co- 
menzilor, şi după o tăcere de cîteva ceasuri, în care îl ig- 
moră total pe nou-venit, pufneşte de citeva ori pe nas, ca 
răspuns unor gînduri interioare, după care se trage mai 
catre golaş, îl împunge cu cotul în şold (constatind cu 
această ocazie că ghemadosul este mai înalt ca el cu un 
cap), şi-l întreabă într-o şoaptă şuierată, care face sunetele 
toarte distincte pe fondul sonor al urletului de metal : 

— Nu ţi-au dat combinezon ? 

Sălbaticul își mişcă, parcă buzele, dar nici un sunet nu 
răzbește pînă la Greeniando. Probabil că tînărul are glas 
gros, şi timbrul vocii sale se încadrează exact în banda de 
frecvenţă a vacarmului ce-i înconjoară, de nu poate fi per- 
cepută nici măcar de urechea  exersată a „,Veteranului”. 
Dar cum Greeniando bănuiește că tînărul nu-i putea răs- 
punde decît „ba da“, îi suflă iar: 

— Și de ce nu ţi l-ai pus? 

Ridică privirea, fulgerînd chipul de granit exprimînd 
o silă sublimă. Ii face semn către picioarele goale şi-i 
şuieră : 

— O să te tai în şpan. Ştii ce e șpanul? Uite, (îi arată 
din ochi către un cîrlionț lucind violaceu) ăla e şpan! 

Sălbaticul are o expresie ambiguă. 

Se apleacă, apucă între degete bucla de metal şi o mo- 
totoleşte-n pumn mai înainte ca  Greeniando să apuce a 
schița vreun qest. Şi chiar dacă ar fi avut timp să-l opreas- 
că, Greeniando tot n-ar fi reacţionat în niciun fel să-l îm- 
piedice pe, tăntălău să-și decupeze mîinile. Păi, ce-i era el, 
dădacă ? 

Legea FARC este extrem de dură. Cine nu-si poartă de 
grijă singur, nu trebuie să nutrească vreo speranţă că-i va 
purta altcineva. 

Fiecare pentru sine. 

Sălbaticul, însă, deschide palma, lăsînd să se scurgă pra- 
ful de metal. Pe palmă nu i se întrezărește nici o tăietură. 

— Ai avut noroc, mormăie Greeniando, înfigîndu-şi iar 
privirile în pupitrul de comandă. 

Sălbaticul clatină din cap abia perceptibil. Dar „Vete- 
ranul“ face o grimasă agasată şi, ridicînd din umeri, declan- 
șează perdeaua antifonică de protecţie, cufundindu-se în li- 


91 


miște, apărat de generatorul de anii-sunele care anihilează 
pe o rază de circa doi metri de jur împrejur orice emisie 
i Greeniando nu-și bate capul să-i explice tinărului me- 
canismul. Lasă-l să-și suporte imbecilitatea ! 

Şi-apoi, mai bine să rămînă în afara zonei protejate. 
Nu-i rău să rămînă cineva „cu urechi“, păstrîndu-şṣi sim- 
țurile sensibilizate la maximum. De aceea chiai şi ei, ver- 
ticalii mai vechi, preferau să lucreze, cît limp puteau rezis- 
ta, fără perdeaua antifonică de protecție. 


11. „Veteranul“ provenea din tundrele inalte ale meri- 
dianului 4. A 

Părinții săi fuseseră industriali agro-alimentari, rătăcind 
din fermă-industrialà în fermă-industrială, risipindu-şi pro- 
genitura prin stațiunile land-lordurilor, încercînd să evite, 
pe cît posibil, contactele cu Zona Beligeraniă, și activînd 
în afara Consiliului Populaţional, pînă-i întreba careva de 
nume. Atunci, într-o noapte fără lună, dispăreau pur și sim- 
plu, convinși că nu există pe lume loc mai „liber“ ca al lor, 
şi refuzind să se conformeze militarizării agriculturii ca 
unei cerințe organice de rezolvare a stării de necesitate a 
alimentaţiei publice, şi ca pe o realitate de netăqăduit a e- 
pocii în care trăim. 

Pentru ei, agricultura mai era încă o „tara nimănui” în- 
tre părţile angajate în conflict. 

Părinţii lui Greeniando — au fost, probabil, ultima re- 
licvă a visătorilor romantici, cu o viziune funciară despre 
agricultură, 

Greeniando, așa cum este de așteptat, nu mai păstra a- 
ceastă iluzie preafericită a ultimei generaţii de fermieri in- 
dustriali. Lucrînd încă de la opt ani la staţia fermei unde 
văzuse lumina zilei, el înțelesese că este un luptător activ, 
un soldat înregimentat la locul de muncă, dar militar în pri- 
mul rînd, cu număr precis de înmatriculare şi cu sarcini 
precis trasate încă de la naștere, cu o viaţă controlată sta- 
tistic. Conștient de acestea, el nu-și mai dorise, ca părin- 
ţii săi, să fugă de răspundere ci, din contra, să fugă de fer- 
mă — să promoveze în cadrul sistemului, să ajungă „în 
prima linie“, să dea totul pentru a putea primi totul. „Fron- 
tul” fermei lor industriale, cu automatele de cultivare me- 
canizată, recoltare și sintetizare mecanizate, cu crescători- 


92 


ile mecanice de quiho, cu prelucrătoarele automatizate de 
quiho, pentru îmbrăcăminte, hrană şi medicamente — nu i 
se păreau deloc un „front“ pe măsura forţei şi ambiţie 
sale, neoferindu-i „nici o perspectivă“. Aşa că, la prima re- 
crutare, se înrolase volutar şi piecase către „prima linie” 
cu un camion modular. 

Nu avea decit 16 ani cînd lăsa pentru totdeauna în ur- 
mă „viaţa dulce“ a fermei agro-industriale, pentru a veni 
să se 'ucomodeze cu viaţa dură a Coloniei FARC. 

Greeniando își spunea adesea că viaţa sa era o adevă- 
rată Odisee a Războiului-din-spatele-frontului Contemporan, 
a Războiului-mut. Şi dacă ar fi adunat, una peste alta, toate 
aventurile şi suferinţele vieţii sale şi ar fi încercat să le 
povestească altcuiva care ar fi fost dispus să-l asculte, păi 
nu i-ar fi ajuns toată viaţa, cîtă ar mai fi avut-o el de trăit, 
să termine. Fiecare episod are o istorie în sine, încărcată 
de atita culoare şi de atîtea învățăminte, de atitea amă- 
nunte semnificative : uite, de exemplu, să luăm numai amin- 
tirile de la fermă, care-i păreau ca dintr-o altă existenţă ex- 
trem de vastă și complexă şi, cu toate că nu avea nici 16 
ani cînd părăsise agro-industriala, i se părea că trăise acolo 
pînă la adinci bătiineţi, și abia ajuns aici, re-născuse iar 
tînăr, dar asta numai special pentru FARC, unde o luase 
din nou de la zero, urcînd treaptă cu treaptă, an după an, 
pînă la această a doua bătrineţe, de la cei 18 ani ai săi cind 
din nou, cunoștea totul și nimic nu mai reprezenta o sur- 
priză pentru el. 

Trăia acum în lumină — în lumina continuă, cenușie, & 
Halei secţiei, în lumina pauzelor de somn, cu aranjamentele 
ei de moment (de pildă, ca ultima partidă cu prăzulia Rial- 
da, care trebăluia prin celălalt capăt al secției, şi care nu 
venea la ei decît special ca să se-nţepe cu el în pauze ; sau 
lucrarea cu Onda, blonda, cu apatia ei perversă și neserioa- 
să de ucenică în formare; sau aventura cu femeia niţel tre- 
-ută, dar bună! care-l întîmpinase, cînd ajunsese aici şi in- 
rase prima dată în cabinetul cu pereti de siliu polarizant, 
prin care lumina pătrunde dinafară ca printr-o sticlă ordi- 
nară de siliciu, dar care, atunci cînd privesti din-afară la 
ea, pare opacă, asemeni betonului — prima femeie cu com- 
binezon mulat pe tr”n. care atunci cînd îl văzuse. se <trîm- 
base de silă scrutîndu-i picioarele qoale, acoperite de crus- 


93 


ia de mocirlă uscată ce se spărgea în bucățele mărunte, şi-l 
beștelise, de parcă el ar fi făcut asta intenţionat şi cu pre- 
meditare, ca să-i muidărească ei frumosul covor de fibre a- 
custice de pe jos, care relua continuu Missa ultimului Joc 
Festiv; şi atunci Greeniando îşi jurase că n-o să se ase 
pînă n-o s-o aibă sub el odată pe scirba asta, ca să-i poată 
irage o palmă, fără teamă, o palmă așa, de să-i sară măse- 
lele; aşa că atunci cînd, o lună mai tirziu o făcea, și ea, la 
despărţire, plingea şi-l întreba cînd o șă se mai întilnească, 
el cîştiga o victorie nu împotriva ei, ci împotriva FARG, 
împotriva vieţii și a întregii lumi) — spasmele și trăirile lor 
erau sub lumină şi în lumină, ochi în ochi cu Celălalt, ur- 
mărindu-i cu cruzime grimasele, ticurile, rictusurile. 

Aici, în FARG, nu exista nici o reticenţă şi nici o „ru- 
şine“ — toate se petreceau pe faţă, în lumină. Pînă şi visul, 
aici, își pierdea fantasticul şi obscuritatea. Era un vis în 
lumină, cu ochii deschişi — um vis treaz, de-a-n-picioarelea. 

În cuiburile weekendurilor în care te aciuai, te întîlneai 
cu oameni noi, necunoscuţi, de fiecare dată alţii, asistind 
uneori chiar şi la spectacolul formidabil și real pe care-l 
reprezentau Condorii, care nu-se-exista să poposească pe 
vreundeva fără să se lase cu vreun mort, cu ceva. Mamă! 
bătăile Condorilor, fascinantele lor cafturi de profesionişti- 
ai-morţii, cu intuiţii fulgerătoare și lovituri-oarbe date de-an- 
toarselea, cu armele lor extraordinare, cu viaţa lor de con- 
tinuă fiestă, la care tinjea, şi de care se temea ca de foc 
orice Vertical din FARC. Ps! dar femeile din anturajul ve- 
sel al Condorilor... Mîndria cu care se poartă ele, fericirea 
cu care-s boite pe mecle şi care degajă ca un val de parfum 
din atitudinile şi posturile lor afectate — dar şi spaima... 
fiindcă ştiu, potăile, că după distracţie vine Orgia, şi după 
Orgie, Martiriul, sofisticat, la care o să fie supusă cea mai 
bună dintre ele — cu poziţii şi metode de tortură inspirate 
de vastele lor cunoștințe de antropometrie statistică și com- 
parată, precum şi de sîngele rece și de inegalabila lor ex- 
perienţă de Condori ! 

Greeniando, însă, cu toată noua lui „bătrîneţe” din 
FARC, nu cunoscuse încă niciodată un Condor dinainte de 
a deveni Gondor. Nu reuşise încă să urmărească evoluţia 
pe -viu a niciunuia, cum urcă el pas cu pas din mocirlă pînă 


94 


în Elita protipendadei. Și e şi firesc, ţinîind cont de numă- 
rul extrem de redus al acestora. Şansa de a te întîlni cu un 
Condor în ascensiune era extrem de rară, deși, privind în 
perspectivă, Greeniando avu impresia că intuieşte că rolul 
Coloniei și al întregului FARC nu este altul decit de a oferi 
locul unde să se adune cei din rîndul cărora să-și ia zborul 
Condorii către înalturi. 


12. —. Ei, m-ai urmărit cu atenţie? Te-ai prins? Poţi 
face la fel? îl întrebă „Veteranul“ pe tînăr, văzînd că n-a 
plecat încă, pironit lingă el de atitea ore, pînă cînd termi- 
nase de executat piesa. 

Sălbaticul a aprobat 'parcă, vag, din cap. Și atunci Gre- 
eniando îi şuieră : 

— Bine. Atunci dă jos piesa asta și să punem alta. Să 
te văd la treabă! 

Şi Greeniando pleacă, rînjind hîtru. Las' c-o să-l îndoaie 
el pînă la urmă pe flăcău! Ia să vedem cît îl duce mintea şi 
cum o să se descurce să dea jos piesa şi să urce alta, fi- 
indcă îndeobşte, „la prima mînă“, ghemadoșii ăştia „abia 
picaţi“ habar n-au cum să se descurce cu o sculă isteaţă 
cum e macaraua „J“, şi îşi cam trag, de obicei, formele ma- 
sive de titan-aluminiu șau pe cele cenușii de oţel-wolfram 
— unii peste piept, alţii peste picioare — iar piesele astea 
metalice doar par micuţe şi uşurele, însă dacă te pune a- 
ghiuţă să ţi le pui pe tine, nu te mai scoate nimeni viu de 
sub ele. 

Străbătind aleea dintre maşini, Greeniando se îndepăr- 
tează cu pas hotărît, fără să mai întoarcă privirile în urmă 
spre sălbaticul-ucenic, ca să-l vadă cum se descurcă. Trea- 
ba lui! 

Încetineşte pasul lîngă Universala 32, cu lasere, a Ri- 
aldei, și-o' întrebă dacă are cu cine să-şi petreacă Pauza. 

Rialda „are o şansă“, cum se spune pe-aici. A pus ochii 
pe ea Lepetit. În ultima Pauză a chemat-o la el în cabinet 
să-l ajute să-şi scoată bocancii, şi fata se descurcase, așa 
încît acum Rialda spera în şansa asta a ei. 

— Da, am cu cine! se oţărăște ea înţepat, și „Vetera- 
nul“ îi dă drumul mai departe, ştergindu-și mîinile cu o 
zdreanță murdară. 


'95 


Însă cînd ajunge în dreptul Universalei 87, Verticalul 
de-acolo îi face semn să se uite-înapoi. Şi cînd Greeniando 
se întoarce, rămine cu gura căscată, pînă cînd Lepetit se a- 
proprie de el pe la spate și-i trînteşte un bocanc în rinichi. 

Greeniando, chircit pe vine de durere, îl aude pe Mai- 
tre miîrîindu-i : 

— Roagă-te la' Dumnezeu să nu se împiedice și să cadă 
ăla, că te omor ca pe un cîine! 

Sus, pe bancul alunecos, cu piesa de metal ridicală dea- 
supra capului, sălbaticul, hiperbolizat, titanic, asemeni unui 
simbol, sfidează parcă mamutul de metal și atotputernicia 
lui devoratoare. 

Liber! Neînfrint! O zdreanţă 'de carne gonind din ur- 
mă turma de pachidoerme metalice cu pulpa uriașă a piesei 
ridicată deasupra capului sub lumina cenușie și tristă revăr- 
sîndu-se din cupola înaltă și murdară de siliu, peste care 
ninge fără sfîrşit din norii de plumb ai cerului Ochii înquști 
scînteiază sînqeros. Muschii umflaţi se zbat sub pielea lu- 
cioasă. Pe pieptul tatuat multicolor, şi-a desfăcut aripile un 
condor uriaș. 


Foţi Zbura ! Zboară ! 


Greeniando, ajuns înapoi din doi paşi, îi pune mina pe 
umăr, scrîşnindu-i : 

— Să nu mai faci niciodată asta! Dacă-ţi cădea şi se 
ciobea, sau ciobea maşina, mă nenoroceai ! . 

Verticalii de pe la celelalte maşini privesc muţi. fără să 
tidá cu figuri cruntr, de fiare qata să se repeadă. 

— Piesele nu se dau jos și nu se urcă pe banc cu mina 
goală. 

Sălbaticul îi fixecză pe Greenianrto cu ochi de piatră in- 
candescentă. ` 

— Piesele se manevrcază cu macaraua. Ştii să folosesti 
o macara „JI“. 

Sălbaticul clatină din cap că nu. 

— Vino să-ţi arăt. 

Pentru o clipă, acolo sus, ridicat asupra halei cenușii, 
fusese un sălbatic cu o pulpă de pachiderm ridicată deasupra 
capului, alunginc din urmă turma de pachiderme de metal. 


96 


Dincolo de hublouri, zăpada se prăbuşeşie neîntrerupt, 
din norii epăsători. 

Răsuflările verticalilor se învolbură, albe, în atmosfera 
oţelită a halei. 


13. Maşina alăturată de cea a lui Greeniando, rotindu-se 
nebuneşte și facind un vacarm nemaipomenit, este manevra- 
tă într-un delir de un vertical cu capul descoperit de o cal- 
viţie totală care i-a lăsat pielea lucioasă și pătată de pig- 
mentaţii mari, vişinii. 

Cînd maşina se oprește din caruselul ei înnebunitor, ver- 
ticalul, cuprins ca de furii subite: se caţără frenetic pe u- 
nealtă să ridice sau să coboare piesele cilindrice uriaşe. În 
mîinile sale, macaralele „J“ icnesc, tatonind nervos, zvic- 
nind, ridicîndu-se sau coborîndu-se mereu. 

În pauza de masă, cheliosul se-apropie, ştergîndu-şi miîi- 
nile negre cu un șomoiog de cîlţi. Cu citeva clipe mai înain- 
te, blînda Onda venise la el să-i spună ceva, Verticalul cel 
pleșuv riîsese cu poftă, strîingindu-i fetei capul ca aurul la 
pieptul său păros, descoperit de fermoarul tras al combine- 
zonului autonom (abia comparativ cu fata, realizat cît de 
masiv era cheliosul, fiindcă, deşi Onda era destul de bine 
făcută pentru cei şaptesprezece ani ai ei, abia dacă-i ajun- 
qea matahalei pînă la umăr), și acum vine la mașina lor, 
zimbind, în vreme ce fata a rămas în așteptare lîngă maşina 
cheliosului, urmărind scena de departe, cu ochi căprui și 
blânzi. 

Pleșuvul moţăie din cap către Greeniando, apoi se a- 
pleacă peste umărul tînărului sălbatic şi-l întreabă : 

— Ce zici, îți petreci Pauza cu Onda? Uite, fata asta. 
Te vrea. Ce să-i răspund ? 

Tînărul întoarse privirile către blonda care aşteaptă lin- 
gä mașina uriașului. Are un aer feciorelnic și trist-docil. Îl 
scrutează cu o căutătură domoală şi inexpresivă. 

— E bună fata! exclamă Greeniando. Ştie să te ajute 
să-ţi scoţi bocancii mai bine ca oricare alta! 

Ochii tînărului licăresc roşiatic. Şi Onda își simte bär- 
bia prinsă în palma caldă. El e acolo, departe, dincolo de 
cele două mașini, dar palma lui caldă îi cuprinde faţa, și o- 
chii lui însîngerațţi și tragici se cufundă în ochii ei blinzi şi 
trişti. I se joacă prin păr cu degetele mirosind a quiho. O 


97 


îmbrățișează cu trup de efluvii înmiresmate. Îi zîmbeşte cu 
un zîmbet mai fin decît poate percepe vreunul dintre cei din 
jurul lor, şi Onda i se dăruie, scuturîndu-se și mușcîndu-și 
buzele, în vreme ce lacrimi fierbinţi i se rostogolesc pe o- 
braji. R 

„Nu plînge”, îi spune o voce suavă, de absenţe, nu plin- 
ge. Gata. Eşti frumoasă. Eşti grozavă. L% 

Și brațele evanescente o strîng, lipindu-i obrazul înlă- 
crimat de aripile multicolore ale condorului tatuat. 

Te iubesc, îi spune ea. 

Știu, îi răspunde vocea de nimeni. Cred că ești mulţu- 
mită. 

Da, spune ea. Dar tu ? 

Şi eu, nu-i nevoie de mai mult. 

— Spune-i fetei să nu fie tristă c-a refuzat-o ăsta, glu- 
meşte sau vorbește serios Greeniando. O să vin eu să-i aluc 
biberonul la leagăn să facă nani. Asta nu-i de ea. 

Uriașul cu creştet golaş nu pricepe. Dă din mînă a le- 
hamite şi se întoarce spre fată, s-o consoleze. Dar ea a ple- 
cat intempestiv, și acum se îndepărtează în fugă, pe aleea 
dintre mașini. 

— Tu n-o să faci mulţi purici pe-aici, zice Greeniando 
spre tînăr. 

În vocea „Veteranului“ se deslușeşte o notă nouă, de- 
osebită de felu] în care-i vorbise pînă atunci sălbaticului, ba 
chiar deosebită de tonul cu care vorbea el în general, cu nu 
contează cine. E un soi de stimă, sau de respect, sau poate 
chiar un fel de teamă cuviincioasă, ca înaintea unuia care 
„e cineva“. 

— A-l pune pe unul ca tine să măture pe jos împreju- 
rul unei mașini e o tîmpenie care nu poate dura prea mult, 
şi care se va plăti. Atunci cînd vei pleca, să nu mi-o iei în 
nume de rău, dacă am greșit vreodată, în vreun fel, față de 
tine. Iar cît timp vei mai rămîne pe aici, lasă-mă, te rog, să 
mă ocup eu de toate. Este o onoare pentru mine că ai po- 
posit în preajma mea, și dacă vei accepta să-mi fii oaspete 
o vreme... 


— Qel ospes de fabrik es? i se pare atunci lui Gree- 
niando că aude o voce foarte joasă, mai joasă chiar decît vu- 
ietul care-i înconjură. 


98 


— Ce-ai zis? se dezmeticeşte el. A! fabrică? Adică 
FARG? Nu ştii ce înseamnă ? A A 

Ridică ochii spre ochii sălbaticului, care nici nu clipeşte. 

— Lasă... murmură Greeniando. O să te lămureşti tu... 


14. — Bine, spune Greeniando. Să începem instructajul. 
Aceasta (arată el maşina), este o Universală Mare. Dacă asta 
e „mare“, îţi spui tu acam, înseamnă că există şi Universale 
mici. Ei bine, dacă-ţi spui așa, ai ghicit! Există şi Univer- 
sale mici. Sînt mult mai puţin complexe decit asta. 

Greeniando îl trage pe tînăr de braţ în dreptul pupitru- 
lui electronic. 

— Ge face o Universală, fie ea Mare sau Mică? Tot! 
Că de-aia-i zice „Universală“. Scula asta este cea mai deş- 
teaptă maşină de pe lume. De-aici i se dirijează comenzile. 
Aici (îi arată Greniando), este cititorul planului. Bagi planul 
piesei în spatele senzorului magnetic și senzorul „citește“ 
de pe cartela încărcată electrostatic planul piesei pe care o 
are de executat, şi parametrii ei. Ce piesă ai de făcut? îl 
întreabă el, retoric, pe tînăr. Păi, pentru început, să zicem, 
un revolver. Ce marcă vrei ? 

Sălbaticul urmărește demonstraţia neclintit. 

— Uite (scoate Greeniando un teanc de cartele de ple- 
xită din sertarul pupitrului), aici ai toate mărcile care-au 
existat vreodată. Colt, Browning, Nagan, Parabellum — vrei 
un Parabellum ? 

Tînărul pare indiferent. 

— Nu! decide Greeniando. Uite, fiindcă văd că nu te 
pricepi la arme — deși un Vertical fără armă nu este nimic 
mai mult decît un simplu ghemados — uite, pentru început 
o să înveţi să-ţi faci un Quibeck 95. Pînă acum 40—50 de 
ani, ăsta a fost un revolver pe cinste: 31 de gloanţe în fie- 
care sector, (praful de puşcă nu se face, desigur, pe o Uni- 
versală — pe ăsta o să înveţi să-l prepari la cabina Fulviei, 
în laboratorul de-alături) — deocamdată, însă, privește aici | 
îi întinde Greeniando foiţa de plexită a planului — Vezi? 
Aici, pe margine, este o striaţiune, o vezi ? Aici este scris co- 
dul fiecărei piese componente. Peci, introduci cartela în 
„cititor“ și pe displayul Universalei apare codul armei, co- 
dul materialelor din care e alcătuită fiecare piesă în parte, 
dimensiunile ei, și aici, în dreapta jos, viteza de avans a 


99 


cuţitelor, unghiurile și viteza de rotaţie a axului braţelor. 
Testezi numărul de cod al primei piese de care ai nevoie, 
şi te duci la magazie să ridici materialul. Nu e greu, nu ? 

Sălbaticul aplecat asupra tabloului de comandă, urmă- 
reşte, cu ochii atenţi jocul de lumini al mărgelelor de sti- 
clă piîlpiîind multicolor pe panoul de comandă repetind cu 
glas subțire melodia diafană şi plină de înzorzonate repeti- 
ţii şi întorsături prin care terminala Universalei inteligente 
dă semn că a intrat în comunicare cu ei şi că este dispusă 
a colabora. Figura lui, cu claia de laţe creţe, învolburate, se 
oglindește în ecranul de siliu pe care mașina îşi afișează 
geometric și multicolor gîndurile. În curbură, fruntea tină- 
rului se bombează anormal, ca la un animal monstruos, cu 
ochii roșii, bulbucaţi. 


15. Lepetit, strecurat în spatele lor, lovește. 

Greeniando şi ghemadosul stau  aplecaţi frunte lîngă 
frunte asupra armei căreia „Veteranul“ îi explică principiul 
de funcţionare. 

Cei de pe la maşinile dimprejur pîndesc scena cu sufle- 
tul la gură, fiindcă, după bilciul cu loviturile de picior ra- 
tate, este de așteptat să iasă ceva extrem de distractiv din 
caftul ăsta : Lepetit trebuie să-și ia revanșa. 

Pumnul se descarcă fulgerător către rinichii sălbaticu- 
lui într-o lovitură de genul celor menite să-l nenorocească 
pe cel căruia i-a fost destinată. 

Dar sălbaticul, fără să pară a avea habar pe lîngă ce-a 
trecut, se apleacă tocmai atunci să ridice de jos cartela de 
plexită a planului, cu o mişcare domoală. 

Pumnul lui Lepetit izbește în gol. 

Un hohot de ris scutură sala. Lepetit trăiește un moment 
de derută năpraznică. După care izbucnește în rîs şi el, cu 
o grimasă vicleană încreţindu-i fruntea îngustă. 

-— Frumoasă armă, întinde el mîna către Quibeck. 

Armează scurt, trage piedica şi apasă pe trăgaci, cu jea- 
va îndreptată către picioarele sălbaticului. Glonţul se înfige 
în materia viscoasă a pavajului. 

Lepetit apasă din nou pe trăgaci, şi al doilea glonţ cle- 
făne surd în pavaj. 

Este ca şi cînd o forță mai presus de fire i-ar împinge 
cotul într-o parte, insesizabil. 


100 


Foc după foc, gloanţele refuză să nimerească laba pi- 
ciorului gol al tinărului. 

Lepetit nu mai trage. Ridică privirea spre chipul neclin- 
tit ai celuilalt şi-i vede ochii aprinzîndu-se ca un jar de sîn- 
ge. Schimbă arma pe tragere automată și ridică ţeava spre 
pieptul gol, ochind în capul condorului multicolor, culcat pe 
sînul stîng al tînărului. Cu mîna stingă ţine paradă deasupra 
armel. 

Lepetit apasă pe trăgaci, descărcînd întregul încărcător. 

Quibeck 95 este o armă bună. Fără recul, la o sută de 
metri trasează cu cele 62 de gloanţe ale celor două încărcă- 
toare, pe foc automat, linie continuă, înfigind glonţ lîngă 
glonţ. 

Sălbaticul nu mai avea nici o şansă. 


dar aripile condorului 

se deschid larg pe pecioralii de oţel 
și colanul de piatră apucat mai iute 
decît ochiul poate percepe 
se desface într-un lał ucigaș, 
întășurîndu-se împrejurul gâtului lui 
Lepetit şi 

mai înainte ca degetul să 


se ridice de pe trăgaciul Quibeckului și gloanţile să se 
fi oprit din ricoșeurile| ţiuitoare de care verticalii de la 
mașini s-au ferit plonjînd spectaculos 


vertebrele superioare 
ale gîiului lui Lepetit se rup, 
înfigindu-şi ghearele în cortexul 
străpuns de forța colosală 
a îmbrățişării pitonului de piatră 
din mîna sălbaticului. 


Din cerul întunecat scapără un fulger prelung, care cu- 
prinde tot orizontul, luminînd hala cu o lumină spectrală. 


Cînd, o clipă mai tîrziu, Verticalii se ridică din spatele 
mașinilor, sălbaticul, cu ochii pîlpîind, roşii, pare a nici nu 
se fi clintit din loc. Numai între degetele mîinii stîngi, la- 


101 


țul colierului de piatră strangulează, neînduplecat, gitul ce- 
lui ce fusese temutul Lepetit, îmobilizind de sol ultimele 
zvicniri ale membrelor trupului deja mort și cutremurîndu-se, 
înţeleg cu toţii că au de-a face cu un adevărat Ucigaș. Că 
au avut fericita ocazie să-și petreacă o zi de lucru alături 
de o ființă măreaţă, de un războinic teribil, de o fiară ante- 
diluviană ieşită din jungla de quiho la vînătoare, să sfişie. 

Un animal gol — dar nu Ssărman. Un Yam din poveştile 
bătrînilor. Un erou legendar. 

Gol, pentru că unul de talia lui nu are nevoie de nimia 
altceva decit de mușchii mîinilor și picioarelor sale, şi de 
Puterea mai presus de fire cu care a fost dotat, pentru a se 
impune înaintea întregului Univers, ca Stăpîn de netăgăduit. 

Cu o mișcare lină, imperceptibilă, Fiara îşi desfășoară 
colanul grosolan de piatră din jurul gîtului frînt, și trupul lui 
Lepetit _se prăbușeşte rigid. 

Flacăra din ochii războinicului se stinge treptat 

se apleacă, își culege revolverul de pe jos și, după 
ce-l înfige indiferent în tocul de plexită neagră imitînd pie- 
lea, alături de celelalte paisprezece încărcătoare pline, îşi 
aruncă pe umăr cureaua, îndepărtîndu-se cu mersul său e- 
lastic spre ieşire. 


O felină uriașă bintuie FARC. 


Din cerul de plumb de dincolo de cupola de siliu a ha- 
lei, fulquie etern, într-un potop de zăpadă imaculată şi rece. 


CAPITOLUL VIII 


ANTRENAMENTUL MORȚII 


1. Oxus doarme încă, dar lumina s-a aprins în el. Simte 
că trebuie să deschidă ochii şi să se ridice. Peretele din stînga 
va glisa, lumina va creşte, și, din viitor, va da buzna peste 
el ceva care-i va încălzi sufletul. 

Întredeschide ochii. Interiorul rezervei, iluminat de con- 
trol. Un cuib diferit de cele din Esland. Dar și cu elemente 
comune : terminală, display, monitor, afişaj, ecran pîlpîind 
fluorescent, cu toate că a fost scos de multă vreme din func- 
țiune, amfitreatru cu Joc Limitat, Mărgele de Sticlă clin- 
chetindu-și partitura îngustă pe marginea Marii Teme Fes- 
tive. 

Oxus se simte odihnit, refăcut. 

Înainte de a se trezi, îşi aminteşte de Vocea-de-fum (par- 
că era Quingaguh) : „Numai neîncrederea și micimea te re- 
țin lipit de Pămînt, să te tîrăşti. Te-ai născut liber. Poţi Zbu- 
ra. Zboară |" j 


ALTITUDINE 500. VITEZA 2,75 x 103. CÎMP IONIZAT, 
COMPACTITATE LA BORD 17 x 9. ZBOR PLANAT. CU- 
POLA DE NORI. OCHIUL CICLONULUI. CONTACT PENE- 
TRANT PE BANDA ALFA. LOCALIZARE DE TRANSLATA- 
RE PE COORDONATE CARTEZIENE 68/81 S. SE VIOLEA- 
ZĂ CU MIJLOACE NECONVENȚIONALE FONDUL INTAN- 
GIBIL. SE ATENTEAZĂ LA POARTA W. 

SEMNAL DE ATAG! 


TAUTONIKE ! 

Un amfitreatru lin. Melodia polifonică stîrnește curcu- 
bee irizînd. 

Magister Ludi. 

Programare. 


103 


Jocul. 

Mărgelele de sticlă clipesc. 

VEHICOL LA SOL DEPLASÎNDU-SE CU VITEZA DE 
7 x 6 x 10. LOCATARE PRIN COORDONATE CARTEZIENE 
60/32 SW. 

SEMNAL DE ATAC. 

ACCELERAȚIE 24 x 106, 

LA BORD COMPACTITATE DE HELIU LICHID. 

I CAN DESTROY HIM! 

Camionul condus cu simulare-prin-cip-jocker, pătrunde 
în Zona de Conflict. 
VITEZA REPERULUI 3 x 102. SENS DE DEPLASARE N N N. 

I CAN DESTROY HIM! 


TAUTONIKE ! . 

Oxus îşi scutură capul, frecîndu-și fața cu mîinile. Din- 
spre Viitor vine către el, îl străbate şi se îndreaptă spre Tre- 
cut o lumină mare, năucitoare, care transformă realitatea în 
umbră, spectrografiind-o. 

Se ridică exact în clipa în care peretele lateral glisează. 

Startwan. 

— Te iubesc, spune Startwan, sînt frîntă de oboseală, 
lasă-mă să dorm. 

Se trintește pe pat şi adoarme instantaneu. 

Oxus zărește răzbătînd din buzunarul de la piept al com- 
binezonului autonom, printre colții fermoarului neetanșeizat 
clipocitul vesel al unei orgi multicolore. Se apleacă și trage 
afară un cip-jocker nou nouţ cu plăsele de plexită opacă și 
LED-un de siliu multicolor. Dar în buzunar continuă să pîl- 
plie ceva, și Oxus extrage încă un cip, de o formă stranie, 
cu lamă de metal organic dispusă în unghi de „atentat la 
Fondul Intangibil”. Senzorii minerului acestuia puteau pre- 
lua direct pulsiunile nervoase ale mușchilor palmei, trans- 
formand intenţia în realizare. 

„Eşti colosală!“ rînjește Oxus admirativ, aplecîndu-se 
peste Startwan și ciufulindu-i părul. 

Fata oflează prin somn, se întoarce pe burtă şi-şi aco- 
perä capul cu amîndouă mîinile. 


2. Quingaguh pipăie Quibeckul 95 cu o dragoste și pa- 
timă neobişnuită la ghemados. Și, dintr-o dată, rîuri de la- 


104 


crimi prind a i se rostogoli din ochi, şiroindu-i prin vadurile 
adinci ale reţelei de riduri ce-i brăzdează chipul crunt. Că- 
zut în genunchi, Quingaguh mîngiie în neștire oţelul negru, 
sub privirea uimită a celorlalţi. 

Doamne ! exclamă el cu glas răgușit. Doamne, mi-a fost 
dat să nu mor fără a mai fi pus mina o dată pe o armă! 

Apoi, întorcîndu-se către tînărul Yamana, care îl privea 
liniştit, poate înduioșat, Quingaguh spuse : 

— Fiule, nici nu-ți poţi imagina ce bucurie mi-ai făcut 
cu arma asta. Un ghemados cu o armă în mînă încetează de 
a mai fi un ghemados, şi capătă dreptul de a purta un nu- 
me și de a şi-l apăra. Fără o armă, orice vertical nu este ni- 
mic mai mult decît un ghemados. O pleavă. O mizerie. 

Zgiindu-se fascinat la arma al cărui metal proaspăt sti- 
cleşte mat în lumina cenuşie a încăperii, bătrînul plinge în 
hohote. 

— Madre de'l dios! şoptește el. Voi avea din nou o 
armă! pot să mai simt odată în podul palmei patul unei 
arme ! Santa Maria, voi mai avea o dată-n viaţă șansa de 
a fi stăpin pe viaţa și destinul meu! Nome de'l dios, jur pe 
ce-am mai sfînt că, orice-ar fi, nu mă voi mai lăsa niciodată 
dezarmat. Dac-o să mor, am să mor ca un bărbat, cu arma-n 
mînă, luptind, iar nu ca un ghemados nenorocit, bun de a- 
runcat ca hrană cîinilor sălbatici ai Phreeriei! După atiţia 
ani de“josnicie, asta-i prima clipă în care simt și eu că tră- 
iesc cu adevărat! 

Şi bătrinul sărută oţelul ţevii, argintiu, și încărcătoare- 
le brune, ca aburite. 

Înduioşată, Startwan își şterge colţul ochiului cu dege- 
tele. 

Tu de ce nu Zbori, Quingaguh ? Fiindcă nu pot. Sînt un 
Simplu ghemados al Phreeriei. Serenda. Și atunci de unde 
ştii tu de Zbor, de toate celelalte? De unde ştii tu ce fn- 
seamnă un Angekok. Cine ești tu, Quingaguh ? 

La gente latina. Neamurile. Înfrînte. Zdrobite de Capi- 
tal. Sclavi, tîrîndu-se de-a lunqul drumului spre sud. Spre 
El Paraíso. Spre una isola muy hermosa. 

În spatele tigvei crestate de riduri adînci, aurora își flu- 
tură faldurile de lumină şi culoare feerică. Vălul maiei își 
unduie sfișierea prin Univers, astfel că poţi zări, prin cre- 
vasa creată, Adevărul, 


105 


Tu nu vezi, G ingaguh? Nu. Eu nu văd. Nu sînt un 
Elik. Eu sint un si aplu ghemados. Hinta latina. Serenda. 
Neamurile. 

Poveşti. Legende din bătrîni. 

Am fost cîndva stăpînul Planetei. Astăzi — Decepsion | 

Am fost cîndva cel mai războinic și curajos neam de 
pe Terra. 

Decepsion ! 

Am avut dreptul să ne apărăm numele cu arme. 

Serenda ! 

Decepsion ! 

Am avut femei frumoase, glorie, bogății nemăsurate. 
Dar n-am fost decît dinţii care rodeau pentru burțile altora. 

Dinţii balaurului Gadmos. 

Decepsion ! 

Toate acestea au fost ale noastre. Voi le folosiţi, le 
aveţi date-n folosinţă, dar nu vă aparţin. Noi? Noi le-am 
stăpînit ! Ne-am născut şi-am trăit într-o lume bogată. Stă- 
pîni. Liberi. Nobili și frumoși. În lumină. 

Degepsion ! 

Nu, eu nu pot Zbura! Eu sînt lut. Cenușă. Pămînt. 
Humă. Homini. Cetatea din care am ieșit a fost Humă. Este 
Humă. Oameni de humă, trăgindu-ne dintr-un megalopolis 
numit Cetatea Eternă. Decepsion! Semnul cîinelui. Dinţii 
balaurului. 

Trăiesc sub semnul lui „Am fost”. Noi nu mai sîntem 
nimic. Vatra rece s-a spart, Cenușa a răspîndit-o vîntul în 
toate colţurile Universului. 

Decepsion ! 

Doar Ayu-Toyon mai poate face să renască focul! 
Doar cînd Ayu-Toyon se va întoarce, dinţii balaurului vor 
răsări din lut, înzăuaţi, cu armele în mîini: mirmidonii, 
gata de luptă — ginta care a cucerit lumea — războinici 
din războinici, viteji din viteji. „Acolo unde dobori unul, 
se înalţă doi”. 

Decepsion ! 

În sanctuarele Absenţei urlă cîinii sălbatici. Și quihoul 
a crescut mai înalt decît statul, acoperind relicvele vetre- 
lor noastre. Daţi la o parte iarba, şi veţi găsi în orice loa 
ruine! Sînt zidurile Getăților noastre! Cetatea Eternă. De- 
cepsion ! 


106 


Voi nu aţi fi nimic dacă n-aţi călca pe oasele Gintei. 
Întregul Pămînt se sprijină, ca să nu se năruie, pe schele- 
tele Gintei. Călciiul ţi se afundă în tigva unui Rege. Viermi 
între coastele războinicilor ce-au presărat cîmpurile de 
luptă ale Planetei. Cea mai ieftină „mină de cuceritori“. 
Sabia Givilizaţiei. 

Degepsion | 

Nu sint nimic. Sînt sîngele aprins dintre voi. Sînt stro- 
pul de sînge fierbinte care vă-nalţă fruntea într-o Răzmeriţă 
eternă. 

Cetatea Eternă ! 

Decepsion ! 

Peste noi a trecut Sfirșitul Lumii! Soarele nostru s-a 
stins. Lumina noastră a orbit. Pe lume e frig și mișelie. 

Decepsion ! 

Leoaica rănită a Planetei, 

Decepsion ! 


3. FARC 

„F“ = Fabrică. În mod cert. 

„A“ = (probabil) Armament. 

Dar ce înseamnă „R" şi „C" 2 

Pe ecranul displayului se perindă halele întunecate, a- 
burite, imense. Mașini. Stive de piese. Pistoane. Arbori co- 
titi. Turele. Quilase. Zale de şine. 

Maşini de război. 

Încălcarea Tratatului Antarcticii. 

Obiectiv după obiectiv. Hală după hală. Nicăieri, nimie 
asamblat. Deci mai există și alte niveluri. 

Pentru Jocul aparent cognoscibil, nivelul minus unu 
reprezintă Fond Intangibil. Nu poţi afla ce este acolo de- 
cît „intrînd în Joc”. 


Și, dintr-o dată, Oxus se simte cuprins de o curiozitate 
mai presus de posibilitatea sa de a se stăpini. Știu din pri- 
mul moment că nici nu va încerca să se stăpiînească. Va 
pătrunde în Joc. Nimic nu-l putea împiedica. Fie ce-o fi, 
trebuia să se ducă să vadă despre ce era vorba. 

Se va înghesui odată cu ceilalți pe platformele de la 
intrare, va pătrunde în pîntecele întunecate ale Colosului 
și va cobori spre Pol, la nivelul cel mai înalt, unde piesele 
se angrenează în mașini de război. 


107 


4. Hirsland. 

Wund. 

— Este violat Fondul Intangibil ! 

WwW 

O încăpere luminată multicolor. Orgi de ochi străiumi- 
naji de mărgele de sticiă dispuse pe rafturi în amfiteatru. 

Jocul. 

În spatele fiecărui ochi : un destin, o viață, un Vertical. 

Jocul — Lumea — Universul. 

Spaţiul şi Timpul. 

Muzica — o polifonie atît de complexă încît te poate 
ameţi şi îmbăța. 

Hirsland,. 

Wund. 

A intrat cineva în Joc. 

Imaginea se frînge. Pe display : iar amfiteatrul. 

Transfocator. Translatare de cadru. Efect subliminal: 
sala se vede, în acelaşi timp, din două unghiuri opuse. Pe 
unul dintre pereţi, o eșarfă desfăşurată din plafon pînă la 
planșeu, lasă vederii Semnul. 

Waldzell 

Magister Ludi. 35—40 de ani. Frunte înaliă, bărbie în- 
gustá. Togă. 

Transpus. Melancolic. Fad. 

Compune. 

Are „inspiraţie”. 

Simfonie polifonică vibrează din întregul context. 

Dublurile de siliciu amorf, Mărgele Multi-mega, pulsea- 
ză în fascicolul de lumină pură. 

O armonie fermecătoare (de la „a fermeca'" — „a face 
farmece“) de sunet și culoare. 

Nostalgie fără sfîrșit. 

FARC 

Lui Oxus, înaintea displayului orb pe care tatonează 
intrarea în Joc, i se urcă un nod în gît. 

Hirsland 

Waund. 

WwW 

Magister Ludi: Wund! Unde greşim 2 De ce toate in- 
tențiile noastre nobile degenerează, de mai bine de o mie 
de ani, în crimă şi suferință ? Un război de o mie de ani, 


108 


Wund! De zece ani nu reuşesc se remediez nimic în pro- 
gramul Jocului. Degeaba am fost desemnat. Sînt cel mai 
incapabil dintre Magisteri ! 

Hirsland. 

Wund. (Figura brăzdață de riduri adînci. Priviri vicle- 
Na) 

— Războiul nu l-am făcut noi. 

WwW 

— Totuşi, numai Ordinul este vinovat de el. 

Hirsland 

Wund. 

FARC 

Oxus transpiră abundent. 

„Emisie subliminalä." (îşi spune). 

W 

— Sîntem inutili. Toate intențiile noastre nobile se 
transformă în suferinţă. Întreg Pămîntul este un cîmp de 
iuptă. Mocirlă. Mlaștina N a avansat către.., 

Hirsland 

Wund. 

w 

Unde-i greșala ? Poate Ordinul... 

FARC 

Oxus, leoarcă, îşi desface fermoarul combinezonului 
autonom, Pe ecranul orb scintilează un chip distorsionat. 
Trăsături viclene. 

„Unde 2 Cînd 2?” 

Chipul întipărit pe retină. Memoria răscoleşte febril 
între milioane de fotografii a-nominale: locuri, spații, 
timpi, persoane, circumstanțe, trecători, siluete întîmplă- 
toare... 

„intîmplätor" ? 

Chip smochinit, nerăspunzînd niciuneia dintre fiziono- 
miile specifice locurilor printre care soarta zbuciumetă... 

Poze respinse rînd pe rînd, răsfoite înfrigurat de mîna 
înflicărată a amintirii. 

Cine ? Unde ? Cînd ? 

e: 

— De la Marele Maaister Ludi Knecht, niciunul! dintre 
succesori nu a mai fost la înălţimea Jocului, incapabili să 
concepem o partidă Festivă care să aducă Bucuria așa cum 


109 


aduceau altădată partidele noastre celebre. Urechile noas- 
tre nu mai știu să distingă sunetul Concordanţei. Poate că 
ar trebui închisă Tabla Jocului, aşteptind să se stingă Con- 
flagraţia, atita timp cît Multașteptatul, întîrzie la întîlnire... 
(acesta este un Raport Oficial). 

W 

Maestrul apasă pe claviatura de lumină ca pe clapele 
unei orgi titanice. Muzica urcă din ce în ce mai tragică şi 
cuprinzătoare, luînd tonuri sfişietoare şi inflexiuni de de- 
clin : 

O prăbuşire din înalturi, abruptă, năucitoare. 

El Paraíso! Am pierdut El Paraíso ! 

Decepsion | A 

FARC 

Norii se îngrămădesc negri şi joşi, aprinzînd fulgere 
confuze care flambează întregul orizont într-o mare de lu- 
mină spectrală, neverosimilă. 

Oxus izbucnește într-un geamăt surd, cuprinzindu-și 
fața în palme. 

Startwan sare din somn, năucă: — Ce e cu tine? Ce 
s-a întîmplat ? 

Displayul străfulgeră intens. Startwan ridică ochii. 

Cip-jockerul cu interferator de agresiune la Fondut 
Intangibil sclipeşte înfipt în terminală. 

Oxus : Convulsii. Spume la gură. 

W 

— Doamne, suspină Magister Ludi, Doamne, cum de-am 
putut ajunge aici ? Ce-am făcut ? Ce s-a ales de noi! 

Hirsland 

Wund. 

— Dacă voi sînteţi incapabili, nu aruncaţi vina pe Joc? 
Jocul este așa cum... 

W 

Magister Ludi găseşte un acord fantastic, insuportabil, 
şi îl repetă iar și iar, de cîteva ori la rînd... 

FARC 

Oxus se zviîrcoleşte. Sîngele îi bufnește pe nas și pe 
gură. 

Startwan întinde mîna cu greu și smulge interferatorul 
din terminală, decuplîndu-l. 


110 


Tremură din tot corpul. 

Scuturîndu-se ca electrocutat, Oxus ţișnește în picioa- 
ze, cu ochii holbaţi. 

— Şi acum ? murmură Startwan. Ce ne facem ? 

N-au la dispoziţie decît cîteva secunde.  Ordinatorul 
Central a depistat deja, şi este pe cale să localizeze zona 
în care s-a operat spargerea la Fondul Intangibil şi, dacă 
reuşeşte să identifice, după aceea determinarea și captiva- 
rea lor devine o problemă de minute. 

Oxus redevine ghemadou, persoană de acţiune, aven- 
turier cu minte lucidă. Stornează terminalul cu sursa. Pro- 
gramează o „avarie“ la sistemul de termoreglare al rezer- 
vei, și ţîşneşte spre ușă. 

— Hai! 

Startwan are un moment de nehotărîre înainte de a se 
arunca în vîrtejul infracţiunilor viitoare, dar deja era cul- 
pabilă de o crimă pentru care n-avea cum să mai scape 
cu mai puţin decît pedeapsa maximă de anulare a personali- 
tăţii şi reeducare. Ce putea fi mai rău decît a atenta cu 
cip-jockerul confecţionat artizanal din piese furate din Sec- 
ţie la Violarea Fondului Intangibil ? Pe lîngă asta, a da foc 
unei case, sau a arunca în aer întregul FARC sau chiar 
Pămîntul, sînt fleacuri pentru care s-ar mai fi putut găsi 
circumstanţe atenuante... 

Aleargă pe holul interior, alături de bărbatul străin, 
care i-a metamorfozat în cîteva zile destinul și întreaga 
viață, Oxus o trage de mînă, și ea-i spune în gînd că, fie 
ce-o fi, e alături de el împotriva întregului FARC, deși el, 
atunci cînd va da de greu, are s-o părăsească fără scrupule, 
fiindcă doar se slujește de ea, ca de o unealtă, ca de un 
Cip-Jocker uman şi că, în loc să alerge alături de el, mai 
bine i-ar tăia gitul cu lama îinterferatorului din buzunarul 
de la piept al combinezonului autonom. 

Își trag sufletul, cu spatele proptit de peretele rece de 
beton, înainte de a acceda în zona profană a Căminului. 

Străbat prima încăpere, încercînd să pară calmi. 

Verticalii adunaţi acolo se amuză cu un duel pe simu- 
lator. În total sînt cinci, cu electrozi pe cap şi priviri halu- 
cinate. Arbitrul urmărește disputa pe monitorul de control. 
Benzile roşii şi negre de pe frunţile celor ce se confruntă 


111 


semnalează o partidă „pe viaţă şi pe moarte". Pentru o săp- 
iămînă, o lună, un an sau pe viaţă, după cum se stabilise 
în prealabil, perdanţii deveneau proprietatea cîștigătorului. 

Din pricina efortului de concentrare depus, feţele lup- 
tătorilor  sclipeau de transpiraţia ce li se scurgea de pe 
bărbii şi pe lingă urechi, pe gituriie și piepiurile goale. Ce- 
lor două femei li se înroșise pielea frunţii. 

Imaginile propuse de conştiinţa colectivă a celor cinci 
combatanți drept cîmp de luptă, se prezenta ca o pădure de 
quacervate prin care pilpiiau contururile trupurilor poliseg- 
mentate acoperite de solzi grei şi dotate cu labe impare, 
greu de mînuit, terminate cu aripi, ale unor monștri vădind 
fie că dueliștii erau niște ageamii, fie că erau absolut sa- 
dici, fiindcă nişte verticali întregi la minte şi care se pri- 
cep la dueluri pe simulator nu s-ar fi împopistrat nici în 
ruptul capului cu atîtea apendice absolut inutile şi riscante. 

Cînd Startwan și Oxus răzbiră, pînă la urmă, afară, 
FARC părea părăsit. În liniştea de sub norii joși percepură, 
la limita pragului sonor, bătaia îndepărtată, ca de pe altă 
lume. Il Tapajo da muerta. Răsuna mereu de cînd o deş- 
teptaseră cei doi sălbatici, cu bitele lor de piatră, pe dru- 
mul Phreeriei de quiho, sub stele. Și sunetul răzbea pînă 
aici, sub norii întunecaţi ai FARC. i 

I Requerimento. 

Îşi continuară drumul spre platformă în tăcere. Din ae- 
rul apăsător prinseră să se cearnă fulgi înghețați, mărunți, 
pişcînd faţa pînă la sînge. 


5. În FARC n-ai de ce să te temi dacă ai ucis pe ci- 
neva. În FARC nu vei păţi nimic dacă-i iei cuiva, niţel gi- 
tul. În FARC, fără a anunţa nimeni care este regula Jocu- 
lui, Cel care reuşeşte să-i ia viaţa altcuiva, îi ia și locul. 

De ce? 

Nimeni nu ştie. 

Nimeni nu ştie. — 

Toate că este vorba de un Antrenament. — 

Antrenament 2 — 

Ei bine, da, de ce nu! Un antrenament al morţii. 

Dacă, de după colţul străzii vine către tine un grup de 
Verticali veseli, şi tu, mai iute de mînă decît ei, scoţi ar- 
ma şi le împrăştii creierii pe zidurile de beton ale Coloniei, 


112 


nimeni nu-ți va reproşa asta. Frîna care te împiedică să 
dai drumul la întreaga ta animalitate nu subzistă în afara 
ta. Ci Înlăuntrul tău! Şi scopul popasului tău în această 
Colonie crudă și aspră este tocmai cel de a te face să în- 
ţelegi asta. Stai aici pînă cînd înveţi să ai curajul de a scoa- 
te arma și a ucide. Siai aici, bălăcindu-te în mizeria violen- 
tei şi mîrșăviei, pînă cînd rezolvi algontmul Jocului,. 

FARC este o lume a selecţiei inverse. A Crimei. Cei mai 
bun este cel mai rău. 

FARC este un cimp de luptă, un poligon, o sală de an- 
trenament în care înveţi să ucizi fără să clipești. 

Hai, curaj! FARC este Paradisul temerarilor! Lumea 

lar cine ucide un Condor, are dreptul să poarte un ga 
lon pe epoleţi. Dacă ucide al doilea Condor, două galoane. 
Însă cel care-i poate ucide pe toți? Cel Mai Bun-Rău ? Cel 
care a aflat algoritmul și care nu se mai încrede în nimeni 
şi în nimic, trăgînd, fără scrupule, în tot ce mişcă ? Fiara ? 
Luptătorul de Comando perfect ? 

Ce te mai poate aștepta dincolo de Victorie ? 

Care este adevărul cîmp-de-luptă al acestui antrena- 
ment ? 

Cărui Război îi sînt  destinaţi Călugării Criminali ? 

TAUTONIISE | 


CAPITOLUL IX 


» 
„R 


1. Ora 4%. Coloseumul de paralelipipedice cenușii de 
beton-silicic se ridică în trepte concentrice, cu virfurile 
cele mai înalte către Polul Inaccesibilităţii, la mii de metri 
deasupra Văii numită „a Dezolării“. În spaţiul ne-euclidian, 
semicercul din jurul Hangarului se răstoarnă ca o mănușă, 
astfel încît, privit din înalt, FARC apare asemeni unor uri- 
așe sectoare de trunchiuri de con suprapuse în trepte din 
ce în ce mai înalte, sugerînd unui observator străin stiliza- 
rea dusă pînă la forma pură, geometrică, a unui uriaş tufiș 
de quihico — o poartă spre cer. Puerta de'l Sol, Puerta de'l 
Re: o navă cosmică gata de lansare, a cărei numărătoare 
inversă a şi început. 


Ora 451. Vuietul inimii de plexită pulsează în Abis. 
Piscurile cele mai înalte ale blocurilor ermetice, asemeni 
unor buncăre, se proiectează semeţ pe ceața de dincolo de 


Polul Inaccesibilităţii, luminată de Ochiul Ciclonului, în- 
dreptîndu-se către zonă. 


Ora 4%. Înspre FARC, în lumina oarbă a proiectoarelor, 
dincolo de Hangar, se  întrezăresc ruinele nou-nouţe ale 
Șantierului de Construcţii, asemeni scheletului unui animal 
megalitic împotmolit în mlaștina Văii Decepsion, în Phre- 
eria căreia ghemadoşii își plămădesc cu mîinile lor negre 
Căpăţina spre stele, chiar în locul numit Polul Dezolării, 
dincolo de care începe Dorsala Puntanamera şi Terra de'l 
Fuego, cu scînteile licărind de mlaștini N marcînd Zona de 
Conflict. 


Ora 5%, Platforma demarează abrupt trecînd prin jetul 
de radiații „J™“, în care se răstoarnă, din punctul cartezian 
00 x 00 plafonul devenind pardoseală. 


114 


Apoi platforma glisează lin pe orizontală, trece prin- 
tr-un nod „J” răsturnîndu-se iar într-un unghi de 37° sexa- 
gesimale,  intrînd într-o traiectorie oblică, pe diagonala 
mare. 


Ora 5%, În pereţii sclipitori, de metal, se oglindește si- 
lueta diformă a bărbatului în combinezon autonom negru, 
cu insemne de Condor pe epoleţi. Pe chipul său trec refle- 
xiile secvenţelor luminate alternativ, cînd în roşu, cînd în 
galbenul porţiunilor de Tranzit şi Oppen. Degradeul nuan- 
telor nefireşti se perindă de la violet, prin orange, pînă la 
alb. Condorii metalici de pe umeri pîlpiie fluorescent în 
semiobscuritatea de pe platformă, 


Ora 5%. Faţa bărbatului e crispată într-un zîmbet crud. 
Profilul. Buza de deasupra, umedă de transpiraţie. 

Neidentificat. Cod de liberă trecere emis de Fondul 
Intangibil. Parametrii receptaţi de senzori nu intră în cir- 
cuitul general și nu se centralizează. 


Ora 5%. Nivel minus unu. Platforma încetinește în vi- 


teza a doua. Cîmpul de amortizare „J“ = -G 4 g. 
Ora 55. Comandă de oprire la poarta A —'. Platforma 
încetinește în prima viteză. Cîmp de amortizare „J” = g- 


ora 5%, Terminala nu recunoaşte „the visitor”. 

Bărbatul se cuplează la input. 
Terminala recunoaşte „the visitor". 

Comanda de oprire acceptată. 

ora 5”. Cîmp de amortizare „J“ — q. Poarta Ai culi- 
sează lateral. Perspectivă deschisă spre A71. Reper de im- 
portanța minus unu. 

Tălpile rigide ale bocancilor bocănesc pe coridorul de 
recepţie A171. 

Terminala Centrului de Trafic nu recunoaşte „the 
visitor”. 

Bărbatul se cuplează la input. 

Terminala centrului de Trafic recunoaște „the visitor” 
şi acordă liberă trecere. 

Blindajul culisează în urmă. 

AI. 


115 


2. Oxus se opreşte, trăgind cu urechea spre spațiul 
wast de obscuritate ce i se deschide în faţă. 

Liniște. 

Doar răsuflarea precipitată de emoție. 

Autocontrol nervos. 

Respirația revine la normal. 

Ce e aici ? 

De-a lungul pereţilor se întrezăresc cilindre de metal 
înalte, sticlind rece în semiîntuneric. 

Fuzee. 

„A" de la Arsenal ? 

Un Arsenal 

„A“ de la Armament ? 

Armament neconvențional. „Ăştia'" încalcă Tratatul 
de neproliferare şi nedepozitare de armament strategic și 
neconvențional ! 

“Uite : Alea sînt N! Cele lungi de colo sînt G şi H. 

Deci, nu numai Tratatul Antarcticii din '59. 

Oxus se afundă către adincul spaţiului vast din-nainte. 

FARC. 

„R” — Radioactivity ? 

FARC. 

Armament radioactiv ? 

Fabrik Arm Rad ? 

Dar C? 


Se apropie de peretele cu fuzee. Celei mai apropiate 
dintre ele i se aprinde o lumină galbenă de control în spa- 
tele nişei interioare mascată cu siliu gros de-o palmă. 

Oxus încremeneşte. 

Din adîncul fuzeei răzbate un țiuit intermitent, de a- 
vertizare. 

E amorsată. 

Sînt amorsate. 

Oxus se trage înapoi prudent, către adîncul căscîndu-se 
întunecat. Țiuitul de avertizare încetează. Lumina de con- 
“rol se stinqe încet. 

Dar, iată, Doamne-Dumnezeule ! Priveşte ! 

Oxus se răsuceşte pe călciie. În adîncul Halei se a- 
prind lumini albe, dincolo de platformele şi planşeurile de 


116 


plexită, cezvăluind perspectiva imensă a arsenalului. Te 
margine, înşiruite de-a lungul pereţilor înalţi, stive de pro- 
iectile străvezii, sau de fuzee cu blindaj metalic roșiatic, 
cenușiu sau galben. 

Oxus se îndreaptă spre zona luminată. 


3. Acestea sint capsule chimice. Cu ce e aici poate fi 
otrăvit, asfixiat, intoxicat și defoliat întregul Pămînt. De 
mai multe ori la rînd. 

Capsule de siliu extrem de fragil, ultrasensibile la şo- 


curi. 

Rafturi întregi cu capsule, grupate pe trei spectre co- 
loristice principale: verde — pentru compușii halogenați ; 
roşu pentru compușii organici; și galben — pentru otrăvu- 


rile filtrante, stabile chimic. 

Dincolo de ele, flacoane cu striațiuni fosforescente, 
longitudinale sau orizontale. Un stoc de arme fosforescente, 
longitudinale sau orizontale. Un stoc de arme bacteoriolo- 
gice. Un singur flacon din acesta, vărsat acolo unde trebu- 
ie, poate transforma un întreg continent într-o hecatombă. 
Viruși şi bacterii, spori de fungi, specii „îmbunătăţite“. 
Cele cu striaţiuni longitudinale conţin specii naturale. Ce- 
lelalte conţin specii de laborator, artificiale, obținute prin 
“sinteză directă și inginerie genetică. Cele caroiate, desem- 
nează speciile mutagene, mixte. 

Boli cumplite. Unele dintre ele atît de eficiente în viru- 
lența lor încît, dezlănţuite, ar putea ucide întreaga popula- 
ție a planetei, nelăsînd nici un supraveţuitor, şi fără ca 
niciunul dintre animalele existente să aibă timp să se adap- 
teze natural. Boli atît de „grăbite“, nimeni n-ar avea vreme 
să le găsească leacul. 

Viruși teribili, de la mari adîncimi, a căror variabilita- 
te a crescut infinit, stimulată de condiţii de mediu îngro- 
zitoare. Nici temperatura de lichefiere a heliului, nici ar- 
cul voltaic nu le pot extirpa; în eter se dezvoliă normal; 
suportă presiuni de mii de atmosfere fără a simți măcar ne- 
voia să treacă în formele de rezistenţă. 

Bacterii a căror bază chimică nu e carbonică, ci silici- 
că. Fungi şi licheni autotrofi, criminali, capabili să asimile- 
Ze orice, aerob sau anaerob, prin fermentație sau prin 


117 


osmoză directă, așa cum sinoforele se înfing în piatră, secre- 
tînd solvenţi generali, mai corozivi decît apa regală. 

Microorganismele  a-simbiotice, paraziți patogeni care 
nu-și recunosc gazdele, ca paraziţii uzuali, pe care istoria 
evoluţiei speciilor i-a învăţat să nu extermine gazdele ca 
specie, pentru a nu se autoextermina, întrerupind lanțul 
trofic. 

Sau viruși artificiali, manipulaţi mutagen prin ingine- 
rie radio şi laser, creaţii bizare, cu structură chimică sime- 
trică, stabilită — capabili să atace şi devoreze orice pro- 
dus cu catene regulate. Un bloc de plexită de cîțiva metri 
cubi nu le-ar da de lucru mai mult de cîteva minute înain- 
te de-a-l fărimiţa în cel mai fin praf viu. 

Viruși spațiali şi metalo-organite supraviețuind în vid 
de pînă la 10—”. Rozătoare perverse ale carcaselor metalice, 
pentru care materia organică în bază carbonică este destruc 
turabilă în cîteva nanosecunde prin polarizarea și magneti- 
zarea atomilor centrali metalici. 

Doamne, cu ce e adunat aici, ar putea fi cotropit între- 
gul Univers ! 

Bine, dar un atac bacterio este, în cazul ăsta, curată 
sinucidere! Cum s-ar putea opri proliferarea acestor vora- 
ce micro ? 

Se poate opri. Laboratoarele de inframicrobiologie pen- 
tru tehnologie de război nu pun în circulație decît specii 
„Controlate". Sau măcar, „Controlabile". 

Sensibile la un anumit factor medicamentos, cunoscut 
doar firmei producătoare. 

Sau specii „domesticibile". Există rădăcini patogene 
extrem de virulente, rezistente la orice combatere chimică 
sau fizică. Dar, aceeaşi specie, are selecționată de către 
producător și altă rădăcină, mult mai sensibilă : „domesti- 
că". Atacul se face cu varianta rezistentă. La cîteva ore, 
zile sau săptămîni după contaminare, după ce inamicul a 
fost „tocat“, se eliberează, din stocul deja pregătit rădăcina 
virală sensibilă, mult mai prosperă care devine, în cîteva 
ore, „dominantă“, diseminînd specia virulentă și „domes- 
ticind” întreaga colonie. Și, după ce gripa „spaniolă” curăţă 
sute de milioane, trecută în varianta vulnerabilă, se tratea- 
ză eficient și fără urmări cu ceai cald şi aspirină Bayer, sau 


118 


produce doar o ușoară indispoziţie momentană, care trece 
de la sine în două zile. 

Împotriva viruşilor cu structură simetrik se folosesc 
antivirușşii simetro-trofi, care condensează întreaga invazie 
în cîteva bălioace de petrol. 

Dar, uite! raftul acela de cristale ! Sînt vestitele bombe 
ECO. Armament eco, în stare să distrugă echilibrul ecolo- 
gic al lumii, frîngînd lanţurile trofice, mutînd infernul cu un 
limbus mai sus, răsculînd natura şi răzvrătind speciile unele 
împotriva altora. lată feromonii. Cristalele acelea cu fru- 
moase irizaţii viorii sînt feromoni! Fiecare specializat — în 
felul său : feromoni determinînd inofensiva muscă verde de 
bălegar să se înmulțească pînă la caracter de invazie cînd, în 
roiuri de miriade şi miriade, potopesc, devenite rezistente 
la orice insecticid, și transformă toate alimentele în mușiţă 
colcăitoare, viermuind, într-un tirziu, pînă şi prin carnea 
victăţilor, într-o furie de capie ce transpune în realitate vi- 
ziunile apocaliptice ale lui Fra Angelico. 

Sau, iată, ciobul acela translucid, atît de gingaş tur- 
quaz, poate stîrni în stupidul gîndac de bucătărie, cu struc- 
tură silico-organică, o poftă de mîncare şi o furie de repro- 
ducere atît de pătimașe încît, printr-o uluitoare răspîndire, 
să devoreze pînă-n temelii un megalopolis în mai puţin de-o 
săptămînă. 

În cioburile acelea trandafirii pîndesc factorii mutageni 
specializaţi în transformarea umilului Aureea din flora sto- 
macală în cel mai cumplit duşman al purtătorului lor, îm- 
piedicînd fermentația gastrică şi brobonînd epiderma de 
îuruncule îngrozitoare, mai terifiante decît lepra. 

Oxus străbătuse deja cîteva mile cînd, dintr-o dată, i 
se deschise înainte, în spatele ultimelor rafturi, perspecti- 
va mai amplă creată de o bruscă scădere de nivel de cîţi- 
va metri. Din fosa întunecată se ridicau către bezna boltei 
de deasupra, trupurile gigantice ale rachetelor balistice in- 
tercontinentale și interplanetare. Pînă dincolo de locul la 
care vederea putea răzbi, se întindea o pădure scufundată 
de rampe de lansare cu fundamente betonate, de pe care se 
ridicau Tiranii celei mai teribile ameninţări : rachetele cu 3, 
5, 12, 18 şi pînă la 50 de focoase nucleare, mari cît clădiri- 


le cele mai impunătoare. Dincolo de care, în  neclaritatea 


119 


zătilor, se deslușeaui, parcă, altele și altele din ce în ce mał 
mari, mai teribile și cu mai multe trepte. 

Oxus rămase multă vreme pe pragul scăderii de nivel, 
uluit, înaintea armelor colosale, capabile a transforma (atî- 
tea cite se găseau îngrămădite acolo), mtiegul Sistem So- 
lar, planetă cu planetă, în mingi de foc eiern, sori mici, ro- 
tindu-se încet, triumfal și cutremurător, pe eternele coor- 
donate ale orbitelor implacabile, care n-ar mai fi însemnat 
distanța de Centrui Lumină al Lumii. 

Ce mama dracului e asta? se întreba Oxus. Ăstora pu- 
țin le pasă de A Treia Pace Mondială şi de toate tratatele 
şi convențiile de  neproliferare din lume! Doamne, dar 
chiar Universul este prea mic pentru apetitul războinic şi 
distructiv al imtecililor ästora ! Stäm pe un imens butoi cu 
pulbere, cu capul vîrît în laţul spinzurătorii, bînd cucută a- 
mestecată cu venin de şarpe și cianură... 

Oare peste tot, pe întregul Pămînt o fi așa ? 


Se putea reîntozrce. 

Se lămurise 

Se lămurise ? 

Din contră! Oxus, abia acum avea impresia că nu mai 
înțelege nimic. Bine, dar ultimul război, ba chiar ultimele, 
penultimeie... și toate războaiele de pînă acum, la un loc, 
nu fuseseră decît modeste jocuri de copii, cu pliciuri de 
muște şi pocnituri, pe lîngă ce pregăteau ăştia aici]... 


4. A Treia Pace Mondială survenise în urma dizolvării 
simultane a blocurilor Militare și alianțelor. în ultimele 


sute de ani, toate statele membre trădaseră, rînd pe rînd, cau- 
zele. Şi nu numai o dată, ci de mai multe ori. De atîtea ori, 
încît, pînă la urmă, Blocul se transformase dintr-o organiza- 
ție de luptă cu dușmanul dinafară, într-un for de represalii 
şi puniţiune a tirădărilor aliate. Statele membre, întrucît 
după fiecare încercare de nealiniere, fuseseră pedepsite şi 
puse să achte tot felul de servituţi, terminaseră prin a se 
asupri reciproc. Nimeni nu mai avea încredere în nimeni. 

Iar Blocul defensiv se dizolvase şi el, instantaneu întru- 
cît rolul său nu fusese decît cel de a preîntîmpina politica 


120 


autoritară a Biocului ofensiv, şi de a contrabalansa echili- 
brul de forţe. 

Pentru a evita războiul catastrofal între puterile coali- 
zate, Blocurile se autodizolvaseră. Numai că, după autodi- 
zolvarea lor (poate urmînd interesele obscure ale Ordinului, 
pcate ca urmare a slăbiciunii Succesorilor lui Knecht de 
după introducerea statală la conducere a Jocului cu Măr- 
gele de Sticlă), au izbucnit „Războaiele Limitate“. 

În prezent, Pămîntul trecea prin epoca celei de A Treia 
Păci Mondiale — care nu era altceva, pentru iranscontinen- 
tul Panam, decît un război limitat, generalizat la nivel glo- 
bal. Fiecare împotriva tuturor. 

Se spunea, în mare taină, că undeva, pe transcontinen- 
tul opus, ar mai exista și zone „în afară de conflict". Dar 
cine fusese acolo să vadă situaţia ? 

înformundia nu furniza nici o ştire de acolo, ca să nu 
scadă spiritul combativ al beligeranţilor. Și nimic din Zona 
de Conflict Panam, ca să nu întărite spiritele şi să nu fie 
suspectată de deformări în scopuri propagandistice. Așa 
că, în esenţă, Informundia se rezuma la transmiterea şi re- 
luarea emisiunilor standard, adică la oferirea de material 
de studiu pentru repetitores. 

Pe plan infrasocial, Informundia prelucra date persona- 
le pentru Controlul de Trafic Statistic, şi menţine ordi- 
nea și disciplina pe Cîmpul de Luptă, împiedicînd transferul 
informaţiilor. Așa încît, ce era dincolo de Dorsala Lomonos- 
sov nu ştia de fapt nimeni, şi nici nu interesa, în principiu, 
pe nimeni (şi tocmai de aceea, în afara sistemului Înformun- 
dia, orice emisiune era bruiată), așa că era imposibil de 
spus dacă zvonurile care circulau în afara Castiliei aveau 
sau nu vreo bază reală, sau erau simple supoziţii ori baza- 
conii emise de imaginaţia infierbintată a maselor de qhe- 
mados înapoiate și absolut inculte. 

Evident, A Treia Pace Mondială, la care se recursese 
înaintea desființării Blocului, nu fusese decît o stratagemă 
menită să evite distrugerea vieţii pe planetă în urma unei 
conflagrații atomice. Toate statele, mari şi mici, se anga- 
jaseră să nu folosească, producă şi depoziteze, pentru uzul 
razboiului limitat şi parţial generalizat decît arme curate. 


Este, însă, de necrezut (pentru un necunoscător), cîte 


121 


„arme curate” sînt în lume în clipa de faţă! Și cîtă mizerie 
pot face aceste arme „curate“. 

Numai că, „războiul parțial’ limitat la nivel planetar, 
nu era încă nimic, în comparaţie cu celălalt război, despre 
care nu se spunea nimic, nicăieri. lar legile de neprolifera- 
re semnate și acceptate (cel puţin la nivel oficial) numai 
pe Pămînt, prin alte părţi putindu-se face „murdar” fără 
nici o reţinere, conform „principiului pisicii“ de a-și ascun- 
de murdăria sub covor. 

Dar despre orice alt război în afara celui „limitat' nu 
avea nimeni voie să pomenească nimic, fiindcă de la sem- 
narea Tratatului de Neproliferare, orice alt război „ne-limi- 
tat“ fusese trecut în ilegalitate, ca sfidare flagrantă la a- 
dresa celei de A Treia Păci Mondiale. 


5. Startwan nu se mai înfiora privind Chelia brăzdată 
de riduri și figura cruntă a bătrînului Quingaguh. Petre- 
cea în compania oamenilor aceștia stranii şi duri, şi se 
simțea bine între ei, îi erau apropiaţi, le ghicea trupurile și 
le simţea răsuilările, ca în urmă cu cîteva ceasuri, cînd se 
lipise, alintindu-se, de piepturile lor. 

CGolaveraj negativ. O femeie cu golaveraj negativ. 

Era, oricum, mult mai plăcut așa decit singură, decît 
golaveraj zero. 


„A nimănui am fost, a nimănui! 
Apui odată, Soare-al meu ! Apui!" 

Părăsind rezerva, trecuseră printr-o rezervă în care o 
pereche extrem de ingenioasă tocmai executa un studiu 
deosebit de complicat şi dificil, dar, probabil cu un coefi- 
cient de inedit ridicat. 

Cînd îi zărise trecînd, tipa, care urmărea peste cap 
„Construcţia“ într-o oglindă cu unghi variabil, le zîmbise și 
le făcuse semn de invitaţie, dar Startwan clătinase din cap 
că nu, la care cealaltă ridicase din umeri a pagubă și se-n- 
torsese temeinic la treabă, fără ca partenerul să pară a fi 
remarcat ceva. 

Ajunși afară, îi întîmpină aerul tare al FARC. Norii 
sumbri, de plumb, apăsau treptele Coloseumului de beton-si- 
liu. Un tam-tam îndepărtat își bătea, din depărtări, Requeri- 


122 


mento-ul : braţe deschise în aşteptare, pentru o îmbrăţișare 
peste mlaștina N, îmbiind cu un sărut pe deasupra Căpăţi- 
nii de lut care-i despărţea, cu expresie tragică întipărită pe 
chipul Mare, menit să arate Celor din Înalt întreaga noas- 
tră suferinţă. 

Străzi în unghiuri drepte. Crevase printre blocuri cenu- 
șii. 

Dar, dincolo de lipsa de sclipire a Coloniei, către Nord, 
cerul de plumb se topește într-o baltă de cositor incandes- 
cent: Ochiul Ciclonului, îndreptindu-se către FARC prin 
cortina de plumb a cupolei de nori acoperind cu un cîmp 
magnetic impenetrabil întregul cerc din jurul Polului Inac- 
cesibilităţii, de la Decepsion pînă la Marie Byrd şi Little 
America. 

Chiar cînd cei în combinezon negru, cu armă la șold și 
eghileţi de metal pe epoleţi, ajung în dreptul intersecţiei, 
de după colţ iese un Condor. 

De la un anumit nivel în sus, lupta este o tombolă a ha- 
zardului. Fiecare aruncă pe masă tot ce are. Dar nimeni nu 
poate ști cine va ridica potul de data asta, cînd crupierul 
manevrează grebla orb, iar bila continuă să ţopăie din că- 
suță în căsuţă, chiar și după ce discul s-a oprit şi miza a 
fost strinsă. 

Quingaguh duce mîna instinctiv, către tocul Quibecku- 
lui, cu un gest fulgerător. Dar Condorul, acest vestitor de 
temut al morţii, lasă să-i scape din piept strigătul de luptă, 
îngrozitorul său Strigăt de Atac. 

Strigătul Condorului vestește Moartea. Cînd aripile 
sale pătate cu sînge se desfac, Condorul este mesagerul Mor- 
ţii. Gtrigătul său de luptă paralizează victima de la mare 
distanţă. 

Strigătul începe ca un cîriit gutural, din adincul piep- 
tului. Infrasunetele blochează musculatura striată și lovește 
în centrii voinţei. Mina îndreptată spre armă îngheaţă. 
Ochiul se tulbură. 

Cineva te vede. Cineva te urmăreşte ! 

Mina este de plumb. 

Vei fi înfrînt. 

Și strigătul străbate întregul spectru sonor, urcînd pînă 
la peste 95 000 de hertzi, ieșind din spectrul sonor, să nă- 
vălească, învingător şi atotputernic, pe plaja ultrasonică. 


123 


Emisia voinţei de atac cu care Pasărea Morţii îşi pre- 
vestește căderea din înalțuri este atît de intensă încit respira- 
ţia prăzii se accelerează, pulsul sare dincolo de 250, muscu- 
latura toracelui se crispează într-un spasm electrocutant. Cel 
prins cu aer în piept moare instantaneu, fiindcă, presurizat 
în alveolele pulmonare pînă la 18—20 de atmosfere, răzbește 
în singe, producînd aerațţia și colapsul. 

Cînd strigătul Condorului răzbește în banda de frecven- 
tä radio, bruiază emisiunile alfa și delta care, la înregistră- 
rile electroencefalografice, încep să prezinte grafice cu for- 
ma specifică de dinte de fierăstrău orientat invers. În a- 
ceastă fază, victima cade ca trăznită, cu gura plină de 
spume. 

În ultima fază, dacă victima nu stăpînește tactica blo- 
cajului psihic de protecţie, strigătul Condorului ucide. 

Crispată pe armă, mina lui Quingaguh declanşează ra- 
fala. Gloanţele se desfășoară luminos pe fundalul întunecat 
al cerului, ricoșînd din zidurile de beton-siliciu cu ţiuituri 
şi scîntcei roșii, din perete în perete. 

Startwan schiţează gestul de a-și prinde capu-n miini, 
pentru a-și acoperi ureclule. 

Cip-jockerul a rămas în buzunar. 

Dar, dintr-odată, o punte de legătură se formează între 
imaginea lui Oxus, ţișnind din Neant, și ochii de foc ai tî- 
nărului Yam. 

Mîinile își schimbă traiectoria. 

Urechile sînt surde. 

Cronos împietreşte. 

_ Cu un salt de eschivă formidabil Condorul se aruncă 
peste cap. Mîna lui se îndreaptă spre tocul armei. 


De la un anumit nivel de pregătire în sus, lupta este 
o ruletă a hazardului. Durata ei este de domeniul pico-se- 
cundei. 


Cu un vijiit sec, colanul de piatră al lui Quingaguh se 
desfășoară prin aer, exact în spaţiul în care se aflase Con- 
dorul. 


Startwan și Quingaguh au suportat șocul. 


Privită din afară, lupta nu ar avea pentru martorii ne- 
inițiați nici un alt înţeles în afara sfirșitului tragic. Înainte 


124 


ca mîna zvicnită de Startwan să atingă claviatura cipului, 
Condorul sesizează primejdia, intuind lovitura. La limita 
cîmpului său vizual săgetează o mișcare incredibil de iute : 
o mișcare de luptător ucigaș, al cărui scut psihic îl prote- 
jează de Strigătul de Luptă al Condorului Căzînd din Înalt. 

Trecerea lui Cronos prin fracțiunea infinitezimală de 
secundă încremenește. Din suprarenale se varsă-n singe un 
val de noradrenalină. 


Un joc de mangustă, cu gesturi oprite la jumătate, înain- 
te de a deveni gest. 


În  Quingaguh se deşteaptă  sălbaticul, ghemadosul 
ucigaș. 

Mintea sesizează loviturile înaintea ochiului. 

Fiecare deconspirare schimbă: din desfășurare, planul 
de atac. 

Atunci cînd gama repertoriului Condorului este epuiza- 
tă, mîna fulgerată spre arma de la şold. 

Quibeckul 95 plutește încă prin aer, scăpat de bătrîn, 
dar fermoarul combinezonului autonom a zburat, şi de pe 
broasca ţestoasă tatuată acolo — într-o anamorioză ce o 
face să pară o tigvă de mort — se desfășoară, ameninţător, 
colanul greu de piatră. 

Ceea ce pentru ochi este insesizabil, pentru minte se 
destăinuie pe o punte neuronală scurtcircuitată din tempora- 
lul stîng, direct prin masa materiei albe axionalce, decone- 
xîud puntea lui Varolio și ocolind mezencefalul şi telence- 
falul, pînă în emisfera dreaptă. 

Dacă mîna şi-ar continua drumul spre arma de la şold, 
lațul contondent s-ar desfășura prin aer într-o mișcare asi- 
metrică, lovind cu unul dintre capete carotida, iar cu celă- 
lalt mîna cu arma. 

Și atunci, mușchii omului-pasăre se declanșează, pro- 
pulsîndu-l peste cap, într-un salt formidabil. 

Mina a ajuns la nivelul armei. Și, încă din zbor, trupul 
s-a reechilibrat, răsturnîndu-se prin aer, cu arma către duş- 
man. 

Dar mîna lui Quingaguh, nu dă drumul colanului de 
piatră. Peste un pod care trece prin ei amîndoi, sprijinin- 
du-se cu un picior de umbra lui Oxus din adîncurile FARC, 
şi cu celălalt de tînărul cu condor tatuat pe piept/ 


125 


Departe — aproape/ 
două braţe de pod/ 
al treilea, urmărind drumul de plexită într-o 
bifurcaţie/ 
și altul, către W/ 
Un Pod Golosal, un stern arcuit 
peste și prin Căpăţina de piatră, înfășurînd-o ! 
Un Pod! 

Pe Pod, informaţiile se scurg în sens invers, şi creierul 
lui Quingaguh intră în comunicare directă cu creierul Con- 
dorului. Degetele mîinii lui Quingaguh, în loc să se desprin- 
dă de șarpele de piatră, se crispează pe el. 

inerția sutelor de kilograme-forţă ale loviturii propul- 
sează trupul bătrinului, desprinzîndu-l, într-un zbor de-a 
dreptul pe dedesubtul Păsării Morţii răsturnîndu-se prin aer, 
cu arma spre locul unde fusese bătrinul. 

Arma răpăie. 

Rafala împroașcă strada. 


Dar picioarele lui Quingaguh au atins pămîntul, și cu 
un nou impuls, laţul nemilos al colierului de piatră se în- 
chide într-un nod în care capul Omului-Pasăre se prinde. 

Și, în vreme ce gloanţele rafalei armei din mîna Con- 
dorului mai ricoșează încă, incadescent, de pereţii de beton 
elastic 

colanul mușcă deja din carnea gitului, 

așa încît, 

atunci cînd lama de metal-organic, vibrînd, a cipului 
lansat de Startwan se-mpliîntă în pieptul trupului celui ce 
fusese un Gondor 

căpățîna trupului său se rostogolea cu ochii daţi peste 
cap. 


Au fost, pentru o clipă, un grup statuar — Startwan, 
cu mîna care lansase cip-jockerul întinsă înainte, Quingaguh, 
cu laţul colierului vibriînd între mîini și mușchii pieptului 
umflaţi prin combinezonul autonom sfişiat să dezvăluie tig- 
va descărnată a unei uriașe țestoase, și trupul Condorului 
descăpăţinat contorsionîndu-se în cădere. 

Apoi timpul reintră în făgașul său firesc. Trupul Păsă- 
rii dă inconştient din picioare, filfiind din aripi şi  cîrîind 


126 


din gîtul retezat din care sîngele ţișnește fîntină prin jugu- 
larele sfișiate. 


Quibeckul zăngăne de plexita de pe jos. 

Mina revine către Startwan. 

Și Quingaguh îngenunchează, cu pitonul de piatră ridi- 
cat la buze. 


Un Condor se prăbușește din înălțimi. 

Să dărîmi din zbor un Condor aruncând în el cu pietre. 

— Formidabil luptător! murmură  Quingaguh, frecîn- 
du-și cu mîinile negre faţa ofilită. 


Podul s-a stins. 

Startwan își smulge cipul din inima Condorului. 

Privirile fetei și bătrinului războinic descendent din Stă- 
pînii de Altădată ai Planetei se ating și se măsoară. Și, 
poate pentru prima oară în viaţa lor, transmit altceva de- 
cît încrîncenare și ură. Căldura inimii le înmoaie cimentul 
de pe feţe. 

— Lasă asta... murmură Quingaguh, zmulgind de pe 
epoleţii mortului semnele Zborului: Condorii de metal. Sim- 
bolul celui mai înalt rang la care poate rîvni vreodată un 
luptător. 

Ce înseamnă pe lume viaţa unui om... 

A ucide, pentru a putea da viaţă. 

A da viaţă, pentru a ucide. 

A ucide. 

A supravieţui. 

A sub-zista. 


Inima de plexită de peste lume își întețește bătăile. Şi 
cerul se luminează acromatic şi rece de Ochiul Ciclonului 
apropiindu-se de FARC din ce în ce mai repede. 


6. Să ucizi un Condor frîngîndu-i zborul cu o piatră. Un 
ghemados ucide un Condor. După cine ştie cîte sute de ani, 
un ghemados de-al nostru îi taie gîtul unei Păsări a Morţii. 
Un  qhemados dintre ghemadoși. Un urmaș al celor veniţi 
să colonizeze El Nuevo Mondo. El Paraiso de după dezgla- 
ciaţiune. 


127 


Un ghemados, un metis, cu sînge latin în vine. Un corci 
impur, cu sîngele amestecat al tuturor sălbaticilor şi în- 
frînților lumii acesteia. Un hiperborean. Poate chiar un des- 
cendent din primii eschimoși coboriţi în Valea Decepsion. 
Un urmaş al mîncătorilor de carne de îocă și din cîine. Un 
rumegător de quiho. 

Atunci, poate că speranţa nu a murit definitiv pe lume! 
Victoria mai poate pîlpîi ca un vis în pieptul Verticalilor! Și 
Acolo, sus, în Înalt, poate că într-adevăr, Cineva a privit, 
totuși, către noi și a zărit Căpăţina de piatră Mare, frămîn- 
tată cu mîinile goale de oropsiţii și deznădăjduiţii acestei 
Văi a Pliîngerii Poate că din Înalturi, Cineva s-a uitat la ex- 
presia de pe chipul Căpăţinii Planetă, menită să le aducă 
aminte Zburătorilor de suferințele inimaginabile ale celor 
scufundaţi în mocirla și frigul de-aici! 

Poate că Zburătorii şi-au trimis Mesagerul aici, printre 
noi pe cel mai bun dintre ei —un ghemados ca noi să adu- 
că Verticalilor speranţă în suflete. 

Eliberîndu-i. 

Răscumpărîndu-i. 

Poate că Îndepărtatul, Absentul, Multaşteptatul, şi-a tri- 
mis aici, printre muncitori, cei mai buni şi iubiţi fii ai săi, 
să ne răscumpere. 

Poate că va lua sfîrşit, odată, această A Treia Pace 
Mondială și Războiul ei limitat la nivelul planetar, şi se va 
instaura peste Planeta însîngerată : Pacea, pur și simplu! 


7. Dacă există la nivel a1, atunci ar trebui să existe 
şi un nivel A2?, sau B171, sau ceva de genul ăsta, nu ? 

Fondul ăsta Intangibil începe să se simtă a avea niş- 
te reguli intuibile, dacă eşti destul de inconştient încît să 
continui cu oarecare tenacitate Jocul riscant de-a „sparge- 
rea în Fondul Intangibil“, şi dacă ai destul noroc încît să 
faci asta o vreme fără să-ţi frîngi gitul. 

Atunci, pînă la urmă, vei ajunge și la nivelul Cz2, cu sta- 
tut Ultrasecret. 

Ce înseamnă C2??? 

O secţie cu statut special. Deasupra sălii cu pupitre de 
control la care operatori în combinezoane autonome albe 
urmăresc corpusurile de calcul complexe, se află stanţate în 


128 


relief, în boita de siliu a plafonului ogival, două semne. 
Roata știrbită a etfigiei „radio“ şi hieroglifa „comput“. 

S-ar putea deduce, oare, de aici, că „RC“ înseamnă „Ra- 
dio-Computing“, sau „Radio-Comput“ ? 

Dar care ar fi, atunci, sensul lui „F° și „A“, în FARC ? 


Pe ecranele secundare ale displayurilor apare planeta, 
văzută de la mare înălțime. Cupola compactă a norilor se 
agită intens. O tornadă. 

Și, în centrul vinzolelii, pendulind ca o bulă de aer, O- 
chiul Ciclonului, în culoare sîngerie pe ecrane. 

— Mutaţi tornada șaptezeci şi trei de unităţi spre nord, 
în carcul 27 x 34, răsună în difuzoarele și căștile termina- 
lelor sălii, 

Operatorii în combinezoane autonome prind să se agite 
împrejurul pupitrelor și aparaturii. 

— Valul uriaş de compensație geometrică se va prăbuşi 
asupra coastei de vest. Scontăm pe pagube materiale către 
un miliard, un miliard-jumătate ! Deasupra platformei conti- 
nentale de nord, fluctuații electromagnetice de cîmp. 

Comandamentul central al unui război meteo ? 

Cu ceea ce știm în clipa de faţă, nu mai avem nici o 
șansă să scăpăm cu viaţă. Oriunde ne vom afla, vom fi ui- 
miăriți, depistaţi şi lichidaţi înainte de a apuca să divulgăm 
ceea ce ştim. Vor fi lichidate (discret) nu numai persoanele 
care au avut acces direct la informaţie, dar şi toţi ce: 
care au intrat în contact cu acestea din momentul violării 
Fondului Intangibil VUltrasecret. Dacă. Persona Grata s-a 
pierdut într-un spaţiu larg: un burgos, o megqalopolă, un 
Land — va fi nimicită întreaga regiune suspectă. 

Sîntem condamnaţi. 

— Începe numărătoarea inversă, rostește puternic si 
impersonal Vocea. Fste ora H — 653. 

Un piuit scurt anunţă începutul numărătoiii. Amfitea- 
trele în miniatură din fața displayurilor îşi cîntă partiturile 
ce se împletesc în spaţiul de deasupra într-o polifonie com- 
plexă. 

— 649, 648, 647, 646... rostește Vocea. 

După fiecare minut, piuitul pătrunzător înţeapă auzul. 

Mărgelele de sticlă clipesc multicolor. 


129 


Este ora H — 600. 

Piuitul răsună strident. 

Operatorii în combinezoane albe se agită împrejurul dis- 
playurilor. 


8. Cineva care a urcat pas cu pas scara ierarhiilor soci- 
ciale și ajunge în vîrf, Condor, cea mai înaltă funcţie la ca- 
re poate aspira vreodată un luptător al Ordinului, acela nu 
mai este îngrădit de nici o restricţie și, atita vreme cît mai 
rămîne printre noi, se bucură de toate distincţiile și de Li- 
bertate fiindcă nu va mai rămîne mult pe-aici. 

Trăieşte sub semnul lui Vreau! , Trăiește sub semnul 
lui Fot. 

TAUTONIKE ! 

Ridică-te din mocirla mlaștinii N către Înalt! 

Prin Vreau ! Prin Pot! 

TAUTONIKE ! 


Wund se oprește înaintea Jocului. 

Lumina mărgelelor i se oglindește multicolor pe chip. 

Întinde mîna și ridică o mărgică de pe planul 29. 

Tonul armoniei polifonice se modifică. Numai urechea 
de expert a unui magister poate surprinde nuanţa fină a u- 
nei atît de mărunte schimbări, care a făcut deja să se uzurpe 
un,raport social, care a deschis deja porţile nevăzute ale u- 
nui Drum, care a modificat deja Istoria. 


Poţi, Omule! 

Poţi fi mai presus de un simplu Vertical! 

Te poţi ridica pînă la Ceruri ! 

Poţi sfida Universul! 

TAUTONIKE ! 

A vrea mai presus de Vrere! A îndrăzni ingale: de îr- 
drăzneală ! 

TAUTONIKE! 


Cu un gest scurt, Wund izbește mărgica de planșeul de 
beton. Siliul cu memorie infraatomică plezneşte în mii de 
cioburi incandescente. 


A Vrea! A Putea! 
TAUTONIKE ! 


130 


— Numele meu este Wund, și sînt Mare Magister, în 
Hirslaud. Înaintea Jocului cu Mărgele de Sticlă, vă investesc 
Condori. Sînt mîndru de voi! 

Arătaţi-vă demni de acest nume! 

De azi încolo, sînteţi Liberi! 


CAPITOLUL X 


SECŢIA „VEGA S” 


1. Citeva sunete ale Melodiei se schimbaseră pe nesim- 
tite, şi contextul se meiamorfozase ca prin farmec. Locurile 
şi spațiile își restructuraseră succesiunea, deschizindu-se, În- 
chizindu-se, pierind sau luînd naştere, sub vălul iluzoriu al 
Jocului. 

Străbătură FARC trecînd pe cu totul alte ariere decit 
înainte. FARC părea o aşezare cu totul nouă. Nu mai recu- 
noşteau nici locurile, nici Verticalii. 

Dincolo de poarta Hangarului îi aştepta o altă Colonie. 
Altă lume. Alţi nori — de cositor topil — se rotesc pe ce- 
Iul înalt. 

Sinqurul reper a rămas tam-tamul de departe, de pe cea- 
laltă faţă a Planetei, tam-tamul pulsînd neîncetat ca o inimă 
de plexită în Neant. Ca un Semn. Ca un semn al unei con- 
umnuităţi pierdute. 

Fulguie subtire. E 

Sint patru călători astrali însoţiţi de Kregoritip, ghidul 
prin ultimul limbus a] imperiului lui Hades. Kregoritip îi 
urmează pas cu pas, ţinînd paravan viscolului ce urlă cu 
intermitențe. , 

Străbat aleea îngustă dintre blocurile înalte şi reci — 
buncăre extrem de festive. 

Stariwan se agaţă de braţul sălbaticului, și acesta îşi 
întoarce către ea privirea sîngeroasă. 

— Ție nu ţi-e niciodată fria ? îl întreabă, 

Refuzase categoric să poarte combinezonul autonom. 

Dar trebuie să porţi insemnele de Condor! Orice Ver- 
tical se mîndrește cu Însemnele.. Și apoi, Fiesta e atît de scur- 
tă! Mereu îţi revendică vreun challenger locul, şi dacă nu 
eşti capabil să-ţi aperi Rangul, îl pierzi. 


132 


Portă-ţi, deci Semnul Gloriei, cîtă vreme îl ai! Bucu- 
ră-te de el! Eşti, pentru o secundă în Istorie Liber! Atot- 
puternic ! 

— „Por que?“ întreabă glasul de absenţă al războini- 
cului Phreeriei. 

Pentru că un Condor care-şi păstrează însemnele pină 
sub Ochiul Ciclonului are dreptul să zboare ! 

Toţi Condorii au ceva comun: sînt războinici necruţă- 
tori, puternici, senini, sînt ființele Zborului — fiinţe dedicate 
Zborului. 

Un singur sens au în lume : să Zboare ! 

Un singur scop: să ucidă! 

Și, după şovăiala de o clipă, sălbaticul smulsese de pe 
epoleţi efigiile de metal, şi se dusese cu ele la bricheta cre- 
matoriului iîncastrat în peretele rezervei, îşi scuipase pe mii- 
nile negre zeamă de quiho, încălzise pînă la incandescenţă 
ecusoanele de metal, şi-şi lipise efigiile pe umeri, răspîndind 
miros de carne arsă. 

Nu te frige la miîini € 

Nu. Scuipate cu quiho, miinile sale rămăseseră intacte. 

Ce fel de ființă mai ești și tu ? 


Sint o ființă a Zborului! Sînt un con-andores! O fiin- 
tă dedicată Zborului. i 

Trebuie să ajung acolo, Sus, chiar dacă ar fi ca în lup- 
ta aceasta să-mi sfişii tot învelişul de lut ce mă ţine sclav 
în mocirla Mlaștinii N. Chiar dacă ar fi să trec prin toate 
supliciile. 

Dacă ajungi Acolo, nimic n-are importanţă, și toate sînt 
remediabile. 

Un singur lucru iartă orice : Curajul ! 

Doar acesta rămîne ! 

Restul este noroi, care trebuie scuturat de pe aripi, ca 
să poți Zbura ! Restul este lest impur. Oricum, orice ai face, 
dar să ajungi acolo, Sus, în Lumină! Sfişiat. Rupt. Ars. Mort 
chiar. 

Sînt o fiinţă a Zborului. 

Pot comanda ninsorii să stea. Pot vorbi cu sălbăticiuni- 
le Phreeriei — le cunosc: limba tainică. Pot cuprinde între- 


qul în podul palmei mfinii mele stîngi. Pot stîrni trăsnetul 
din cer senin, 


133 


Aceasta este o vrajă, care vă invăluie. 

Cuvintele mele sînt un fum, şi vorbesc pe limba limbii 
din vis. Totul împrejur este vrajă. 

De aceea, nici nu ştiţi cînd s-au transformat pereţii ăş- 
ua de beton din jurul vostru, care vă întemniţau, într-un flu- 
id atit de uşor încît se clatină (diafani). Nici nu știți cînd 
am sulfat peste mocirla şi spinii lumii voastre josnice abu- 
iul fin ce vă atinge simţurile gingaş, ca un polei de praf de 
aur, de lumină. . 

Pot face norii să ningă, dar pot face să ningă și din cer 
senin! Priviţi! Din plafonul încăperii buncărului s-a dezlăn- 
tuit o avalanşă de alb, şi aerul se condensează de ger. Doar 
cîteva clipe, şi iată, podelele s-au acoperit de nca! 

Pot ordona viforului să sufle, și un crivăț teribil va în- 
vălmăşi în încăperile voastre neaua, amestecîndu-vă cu ea 
Şi răspîndindu-vă care încotro ! 

Pot sili stăvilarele să se tragă dinaintea ochilor. Pot des- 
chide zidurile dintre voi, și, dincolo de ele, vă pot ajuta să 
întrevedeţi cupola de nori asemeni cositorului topit deasu- 
pra FARC. 

Pot comanda norilor să se spargă şi Soarelui să ardă. 

Și-ntr-adevăr, cortina de nori se răsucește într-un tur- 
bion teribil. Muzica Jocului se sfișie violent. 

— Ce mama dracului e asta ? întreabă Wund nedumerit. 

Pe monitorul central din nivelul Cr” apare o distorsiune 
în Ochiul Ciclonului, apropiat acum, dar sfidîind numărătoa- 
rea inversă cu 300 de unităţi. Și, prin Ochiul holbat orb, se 
zăreșie cerul înalt și albastru al nopţii australe, cu semnele 
ei fulgerate de norii polarizaţi ai Oglinzilor Cosmice focali- 
zate asupra Polului Inaccesibilităţii. 

Vitorul teribil smulge pămîntul de pe jos în hălci. 

Operatorul principal raportează : 

— Fluctuaţie geostaţionară. Am scăpat Ochiul Ciclonu- 
lui de sub control. În clipa de față este deasupra noastră. 
Este ora H — 295. 

Dacă nu e reperată și remediată avaria în treizeci de se- 
cunde, se întrerupe numărătoarea inversă. Dacă avaria du- 
rează mai mult de un minut, FARC se auto-anihilează. 


W h 
Magister Ludi extrage din buzunarul interior al togăi o 


134 


cutie etanşă de metal şi scoate din ca o mărgică purpurie, 
pulsînd intens. 

Hirsland 

Wund așteaptă, cu mărgica sa purpurie în mînă, lîngă 
poziţia în schemă unde trebuie plantată. 


Pe monitorul de control imaginea pilpiie. 

Dintr-o dată, huruitul se stinge. i 

Imnul Waldzellului răsună triumfător, re-ordonînd rea- 
litatea în armonia sa titanică, unică și atotbiruitoare. 


Grosmaster intră pe recepţie şi raportează că numără- 
toarea inversă continua. 


W 

Sala Jocului. i 

Emisiune specială pe releu ultrasecret. 

În centrul sălii prinde contur holograma lui Wund, con- 
turat printr-o rețea de miljarde de raze de laser emise de 
mărgelele amfiteatrului. 

Magister Ludi (neliniştit) : — S-a întîmplat ceva ? 

Vocea şa răsună totuși blind și trist. Duios de trist. 


Hirsland 
Wund : — Nu, maiestate, Puteţi fi liniştit. 
Vocea lui Wund sună calm, rece, imperturbabil. 


W 

Chipul celui în ființa căruia se întrupează Ordinul se 
destinde într-un zîmbet candid. 

— Rămiîi cu bine, Wund. Nu știu ce ne-am face fără 


tine... 


Hirsland 

După întreruperea legăturii Ultrasecrete. 

Umbra celui de care depinde destinul destinelor se şterge. 

Wund îi răspunde, îngîndurat, fluturîndu-și mîna într-un 
senin imprecis : 

— Adio, sărmane nefericit ! 


135 


2. Pe platformă, un Vertical în combinezon autonom ce- 
nușiu se apropie de cei patru. Plecindu-și fruntea inaintea 
tinărului sălbatic, rostește : 

— Eu sînt Greeniando. Mă bucur că nu m-am înşelat. 
Cind vei ajunge Acolo, Sus, să-ţi aminteşti de mine. Greeni- 
ando, simplu Vertical în FARC. 


E plăcut să calci apăsat pe platiorma FARC, cu tălpile 
groase ale bocancilor de plexită ai costumului autonom de 
Condor, printre Verticali. Să fii un erou, un Războinic, un 
Condor gata să-și ia Zborul către Înalt! 

Am fost ghemados — pleava Phreeriei de quiho din Va- 
lea Decepsion. Am fost sălbatici rătăciţi în Phreeria Văii 
Degepsion, unde am frămîntat cu mîinile goale și negre pia- 
tră și flegmă de quiho, să plămădim o Căpăţină Mare pînă 
la Cer. j 

Sintem Războinici ai Ordinului, purtînd Semnul și Pe- 
cetea — Conquista şi Eglisem. Învingători. Cruzi. Răzbătă- 
tori pînă departe. 

Oxus își odihneşte mîna pe mijlocul femeii Startwan, și 
aceasta-şi ridică ochii spre el. Şi Oxus o priveşte cu uimire, 
constatind pentru prima dată că este frumoasă: zveltă în 
combinezonul autonom cu însemne de Condor, ecu crizante- 
ma îndoliată a părului răvăşit de vintul năpraznic. 

O eroină pe măsură: un Condor neîndurător al Înălți- 
miior. . 

Sintem ca niște fraţi. Ca niște fraţi şi ca niște surori. 
Neiînduplecaţi. Crunţi. Puternici. De neînfrînt. Milioane. Toţi 
chemadoșii lumii acesteia către înalturi. Condorii lumii că- 
tre Cer. Un cuib al înălțimilor, în care larvele mocirlei îşi 
trec neotenia către stele. 


Pe platformă nu au mai rămas decit ei. 

Trec dincolo de secţia C+, și Vocea platformei anunţă 
„Sectia Vega S“. 

Condorii trebuie să se pregătească de Marele Zbor. Fie- 
care Condor trebuie să se deprindă a renunţa la ultimele 
fleacuri şi mărunţişuri ale lumii acesteia. Nu mai aveţi decit 
foarte puţină vreme la dispoziţie ca să vă desprindeţi de to! 
ce a mai rămas lumesc în voi. De aici înainte nu mai există 
prieteni şi duşmani. Sus,.nu mai există avuţii, nu mai există 


136 


familie. Sînteţi cu toţii o mare familie. Sus, totul este curat 
şi pur, neîntinat şi fără de prihană. Acolo nu mai răzbesc 
decît interesele Cele mai generale ale Ordinului. Ideea Pură 
a Joculu și Zborul Devenirii Ei. Secţia Vega S. Numără- 
toarca inversă a ajuns la 194, 193, 192... 

Piuitul scurt corespunde opririi platformei. 


3. Oxus rînjește hitru. 

„idee pură ? Zborul Devenirii Ei 2“ 

Ce porcărie ! Oare ăștia chiar cred în aiureli puriste cu 
Zboruri Purificatoare ? 

Sau nu e decît iezuitismul cinic al celor care vor urca 
în carlinga unei navete de mare viteză — cruciați ai spațiu- 
lui, ce-şi vor măcelări semenii pe un cîmp de luptă cît în- 
tregul Univers 2 

Cum ar putea fi „neîntinaţi şi fără de prihană” nişte 
măcelari ? 

Cei mai buni dintre cei răi! Cei mai curajoşi criminali 
ai lumii, selectaţi prin toate probele lumii acesteia, sînt tri- 
miși în Cosmos, spre o iluzorie isola muy hermosa, să în- 
sămînţeze pînă în stele, pînă în El Paraiso din El Nuovo Mon- 
do, Flacăra Vie a sufletului lor. 

Războiul ! 

Războiul Universal ! Războiul Stelelor ! 


Și chiar sînt trimişi în El Paraíso ! 
Și El Paraiso este chiar Paradisul, autenticul Paradis, cel 
din Ceruri ! 


Numai că este un Paradis al Războinicilor ! 
Paradisul Războiului ! j 
E! Paraíso de'lla Guerra Universal! 


4. Oxus nu are nici un resentiment față de sălbaticul gol 
pe după mijlocul căruia Startwan îşi încolăceşte braţul. Nici 
pentru bătrînul pe a cărui gură zbircită, femeia care fusese 
„a lui“, „mama“ lui Cea Mai Mică, își depune sărutul fe- 
ciorelnic de golaveraj minus treaba ei cît. 

Se simte, într-adevăr, „pxegătit” de Zbor. Se simte com- 
pleb desprins de lumea asta, cu cîte ale ei. 

Sîntem ca niște fraţi. 


137 


Pătrund în Secţia „Vega S“, limpezi ca zările Phreeriei. 
Peste ei se revarsă valurile muzicii Sferelor. 

Toţi Condorii sînt adunaţi aici. Sint și femei printre ei: 
femei-Condor, frumoase, puternice, dezolante şi depravate. 

Pătrund în Secţia „Vega S”: secţia aplauzelor şi ura- 
lelor. Secţia strigătelor de Condor. 

Pătrund limpezi ca zorile Phreeriei din Valea Decepsion, 
pătrund ca unii care, atit de curînd, vor Zbura. 

O Elită. 

A Zborului. 


Risipiţi-vă ! Sînteţi Liberi / 

Învățaţi să fiți liberi ! 

Liberi şi răi: Păsări ale Morţii ! 

Păsări aducătoare de Moarte ! 

Nu uitaţi nici o clipă că nimic nu vă aparţine, nimic nu 
vi s-a dat în stăpinire — dar că totul vă este dai în folosin- 
ţă. Aveţi acces la toate ale clanului, la tot ce e al Ordinu- 
lui. Și lumea din jurul vostru, cu tot ce cuprinde ea, Toată 
este a Ordinului. Chiar și trupurile pe care le îmbrăcaţi vre- 
melnic ! Chiar și sufletele din voi! 

Dedaţi-vă Ordinului! Lăsaţi-vă cuprinși de Ordin ca de 
o Mare Sărbătoare! Questa es una Fiesta Jeneral: Fiesta 
da' Muerta ! Nunta Nunţilor, aspre tămîi aprinzînd ! 


Muzica urcă spre Slavă, şi Condorii se ridică prin ea, 
împletiţi în Dansul Condorilor cu Mărgele de Sticlă. Valu- 
rile Muzicii Jocului acestuia sînt nespus de tragice, şi ele 
urcă şi coboară lin şi trist, într-o gavotă a caselor goale. 

Nimic nu-ţi aparţine. Înaintea Ordinului, călugării aceş- 
tia ai celei mai înalte caste sint ca străbătuţi de un flux de 
raze X. 

Sîntem nimic.  Răsuflări sincopate, într-un trup cît 
Planeta. 

Nimic nu-ţi aparţine! Pînă și trupul nu ţi-a fost dat de- 
cît în folosinţă. Însă doar pentru o extrem de scurtă unitate 
de timp. Pentru un Zbor extrem de scurt, între un Zbor şi 


alt Zbor. r 
Pentru o Moarte. 


138 


Pulsul Muzicii creşte irezistibil: ca un val de sămînţă 
vie. Și este nespus de frumos, şi dureros de trist. 

Aceia care vor reuși să înceteze de a mai fi Oxus, şi 
Quingaguh, şi Startwan, pierzîndu-și identitatea, vor Zbura ! 

Dezbrăcaţi de straie! Dezbrăcaţi de carne şi os! Puri- 
ficaţi de tot lestul de lut de pe Aripi — vor Zbura ! 

Te doare? Te mai doare încă? Mai suferi? Ochii tăi 
cer Ajutor ? Mai caută scăpare ? 

Dezbracă-te ! lasă aici tot lestul greu şi impur ! 

Nu, Quingaguh, nu se poate Zbura cu o Armă la briu! 
Hai, dă-mi Arma! 

Plîngi ? Suferi pentru suferinţa tinerilor aceştia de care 
te-ai ataşat 2 Prieteni ? 

Nu, nu se poate Zbura dacă iubeşti ! 

Dezbracă-te ! Dezbracă-te de toate ale Lumii ! 

Să Zbori! Pur! 

Numai Curat poţi să Zbori! 

Numai cei Curajoși ! 

Numai cei atît de bogaţi încît au renunţat la tot! 

Numai cei atît de săraci încît nu mai au pe lume nimic 
altceva decît Ordinul ! 

Și Curajul. 


4. Dincolo de Secţia „Vega S”, platforma nu mai are 
decît o singură Oprire : Hangarul. 

Platforma opreşte pe una dintre laturi, astfel încît pista 
de plexită marcată cu o lungă albă continuă se întinde atît 
în dreapta cit și în stînga, pînă la un punct nedecis în semi- 
obscuritatea ce domnește aici. 

Din cauza mărimii colosale a Hangarului, paşii nu stîr- 
nesc nici un ecou, iar vocile sună stins, fără rezonanţă. Pe- 
reţii sînt insonorizaţi : nici un zgomot din afară nu tulbură 
liniştea Halci. 

Planșeul de plexită al pardoselii are o oarecare pantă 
către interior. La o oră şi mai bine de mers, capătul Halei 
este mascat dintr-o parte și din cealaltă de cîte o prelată 
uriașă. Doar în centru, cele două foi se desfac, lăsînd cale 
liberă pistei de plexită, care se afundă în întuneric. 

De sub planșeu, printr-o trapă paralelipipedică, urcă o 
hemisferă metalică de culoare cenușie. De la distanță pare 
o turelă cu încărcătură nucleară. 


139 


Poate că de aceea planează atita mister peste această 
secţie : arme de agresiune, încălcînd flagrant și ultimul punct 
al Tratatului de neproliferare. 

Dar, cu cît te apropii, e tot mai evident faptul că nu-i 
vorba de o turelă, iar dacă este, într-adevăr, o turelă, atunci 
este vorba de ceva nemaivăzut, fiindcă turela se termină cu 
un cioc scurt și plat, cu striaţiuni longitudinale și încastra- 
ţii, care-o fac să semene uluitor de bine cu un cap de rep- 
tilä. 

Oxus se află doar la cîțiva paşi de maşinăria ridicîn- 
du-se încet din măruntaiele FARG, şi tot nu G idi s-ọ i- 
dentifice. 

N-am mai văzut niciodată aşa ceva. Nici pe cîmpul de 
luptă, nici pe simulatoarele de antrenament și instructaj. 

Mașina, complet ridicată acum de la sol, se vădeşte des- 
tul de amplă, şi nu pare să se susţină în vreun fel de plat- 
forma care se înalță încet, etanșeizînd breşa din pista de 
plexită. 

Oxus se strecoară pe lîngă una dintre prelate şi din în- 
tunericul ce domneşte în spatele ei îl atinge ceva. Se răsu- 
ceşte pe călcîie, şi simte o mișcare lină, ce antrenează, par- 
că, mase uriaşe. 

Quingaquh, venii din urmă, se apropie, înfiorat. 

— Ce-a fost asta ? întreabă. 

— Nu ştiu, spune Oxus. Nu înţeleg. M-a atins ceva... Am 
avut'senzaţia că e un bot... 

Din întuneric se apropie de ei cineva. 

Grosmaster. 

— S-a întîmplat ceva ? întreabă el. 

— Ce-i asta ? întreabă Oxus. 

Grosmaster zimbește subţire. 

— Un Condor : Nu-i superb ? 

Oxus îşi aruncă iar ochii către navetă. 

— Condor, spune Grosmaster încet. Navete spaţiale. 

— Si în spatele prelatei ? întreabă Oxus. 

— Condori, răspunde Grosmaster, făcînd un semn vag 
cu mîna către întregul spaţiu din spatele prelatei. Condori. 
Navete spațiale. 

Întors către întunericul de Cîmp penetrant, Oxus presimte 
din ce în ce mai deslușit formele trapezoidale îngrămădite 
unele în altele. 


140 


— Sint greu de sesizat, spune Grosmaster, cu vocea sa 
ştearsă. Au fost deja introduse în teaca de fibre optice care 
le face invizibile. Asta — arată spre cel de pe platformă — 
n-a fost încă introdusă în armura de protecţie camelconică. 

Oxus privește îndeaproape botul navetei. Mustațile și 
antenele senzorilor fini tremură nervos, ca pe botul unui $o- 
bolan imens. j 

— Nu sînt prea mici? întreabă Quingaguh, studiind fu- 
zelajul plat, cu anvergura de nici cinci metri. 

— Nu, răspunde Grosmaster. Condorii sînt navete indi- 
viduale miniaturale. Dar dezvoltă viteze pînă la pragul lu- 
minic, și dacă ar fi să ne luăm după performanţele potenţi- 
ale cu care se laudă Constructorii, ar putea răzbi şi în Tran- 
spaţiu. Numai că nici un pilot uman nu rezistă la un ase- 
menea şoc, fiindcă nici măcar aimosfera de heliu lichid nu 
te poate proteja de șocul unei acceleraţii de peste 10% q. 

Quingaguh îl ascultă în tăcere. Oxus se învirte împie- 
jurul Condorului. 

Și unde i se ataşează rezervoarele de carburant şi În- 
cărcăturile nucleare ? îl întreabă el pe străin. 

Condorul nu este o navetă cu carburanţi tradiţionali și 
nici cu armament convenţional. Așa că nu are nevoie nici 
de rezervoare de carburant, nici de fuzee, nici de.tunuri cla- 
sice. è 

Pînă la limita stratosferică sînt folosite inversoare de 
cîmp „J”. Iar în vid se folosesc motoare de transmutație a 
vidului, La viteze de peste 1/6 din viteza luminii, sau în alte 
cazuri speciale, Condorul declanşează un scut de protecţie 
ionizant. 

Vidul cu o densitate de peste 10-” este descompus în 
tractul interior de arderc, în materie şi antimaterie, prin- 
tr-o reacție a cărei ecuaţie nu respectă constanta barionică 
1. La „ieşire“, cele două componente antimateriale se ro-e- 
chilibrează barionic, anihilîndu-se reciproc printr-o reacţie de 
„reducere la vid”. 

Sînt dezvoltate astfel energii capabile să spulbere o 
planetă, sau chiar un întreg sistem solar — dacă naveta n-ar 
trece spontan în pragul celei de-a doua orbite Galactice, fo- 
tonică. 


141 


Dacă, atunci cînd îi funcţionează motoarele de vid, un 
Condor, „s-ar împiedica din Zbor“, s-ar transforma într-o su- 
pernovă. 

Combustia vidului, însă, mai degajă şi o serie de com- 
ponente intra-particulare : tahioni. Fluxul tahionic este des- 
tul de puternic. În mod normal, el este focalizat cu orien- 
tare autonomă, „măturînd“ drumul înaintea navei. Sau este 
folosit pentru mitralierele cu implozie în Spaţiu-timp. 

Dar, tot de la emisia de tahioni apare şi posibilitatea te- 
oretică a trecerii în Transpaţiu. Dacă focalizarea s-ar face 
invers faţă de direcţia de Zbor... desigur, cu condiţia să nu 
existe la bord încărcătură bio... 

— Mitraliere cu implozie în spaţiu-timp... murmură O- 
xus. Cu astea n-am avut încă de-a face. 

— Nici n-aveai cum. Nu se folosesc în luptele planetare. 
Nu sînt un armament „curat“. O singură rafală ar putea con- 
tamina întreaga Istorie cu Informaţie Recesivă. 

— Și în luptele planetare ce arme folosesc Condorii ? 

— Lasere X. 

Din umbră se desprinde încă o siluetă. Grea. Masivă. 
Kregoritip. i 


Scutul invizibil, fäcut din fascicole de fibre optice, care 
inversează cameleonic, ocolind Condorul, toate suprafețele 
exterioare, aproape că a îmbrăcat silueta metalică de pe pie- 
destal. j 

— Am impresia că mă privesc... şoptește Quingaguh. 

— Cine 2 întreabă Oxus. 

Quingaguh schițează un semn scurt din cap. 

Privind către întunericul de cîmp din spatele prelatei, 
lui Oxus i se stringe inima. Da, parcă ar fi fost niște ani- 
male enorme, cu boturile întinse spre ei. Și, într-adevăr, par- 
că se apropiaseră, strînşi jur împrejurul lor, să-i „miroasă“. 

„Numărătoarea a ajuns la cifre de ordinul zecilor“, bu- 
buie Vocea din pereţii Hangarului. 

Un piuit puternic le sfredelește creierii. 

— Nouăzeci şi nouă, nouăzeci şi opt, nouăzeci şi şapte... 

Din botul, acum invizibil al Condorului de pe piedestal, 
țişneşte o scintilaţie prelungă ce loveşte în pieptul de me- 
tal al Kregoritipului. 


142 


— Nu! urlă Grosmaster, ferindu-se, şi, pentru o îracţi- 
une de secundă lăsînd în jos țeava revolverului. 

Se intrase în ultimul minut al numărătorii inverse. Fie- 
care cifră era marcată cu un piuit strident. 

FARC. 

Ochiul Ciclonului descoperă Cerul, deasupra Coloniei- 

FARC. 

Stelele îşi sclipesc miriadele de miriade de ochi. Cei doi 
sori cu lumină polarizată încălzesc şi usucă betonul elastio 
de siliu. 

FARC. ~ 

Prin Ochiul deschis către spațiu, Muzica izbucnește ty 
tanică, sideralä. 

FARC. 

Un FAR Cosmic. Un far emițînd către stele mesajul pla- 
netei în agonie. 

FARC. 

Un FAR-Cosmic. 

FAR deschis către Cer. 


CAPITOLUL XI 


ZBORUL 


1. Vipătul sfişietor îi sirede.eşte încă auzul. Detunătura 
auie încă între pereţii cu firide adinci. Vălul maiei se sfişie. 
Si Yam se desprinde. 


Zboară ! Verticulii se nasc liberi să Zboare ! 


ALTITUDINE 100. ACCELERAȚIE —g. VITEZĂ MINIMĂ 
10%. CENTURILE  CÎMPURILOR DE FORŢĂ SE DESCHID. 
ORA H şi 345. CENTURILE VAN ALLEN. OCHIUL CIGLO- 
NULUI EVOLUEAZĂ CATRE MERIDIANUL 25. 


Phreerie. Cît cuprinzi cu ochii. Phreerie acoperită de 
haţișurile de quiho. 

Cerul senin, cu stelele lui, cu staţiile lui orbitale și cu 

sateliții geostaționari, pîlpîind sau brăzdind în toate sensu- 
rile adîncimea albastră. 

Senzaţie de Zbor. 

Depresiunea Decepsion. 

O haită de cîini sălbatici aleargă de-a lungul ruinei Mo- 
noravului. 

Tigva imensă de piatră scrutează cerul cu qăvanele sale 
qoale, de piatră. O figură tragică, exprimind prin expresia sa 
Celor din Înalturi suferinţele insuportabile ale ghemadoşi- 
lor adincurilor Decepsion. Capătul Lumii. Locul pierdut din 
Phreeria de quiho. Valea Plingerii, unde ghemados qoi şi 
sălbatici plămădesc în mîinile negre piatra înmuiată de fleg- 
mă amară de quiho, să modeleze cu mîinile goale o Căpă- 
ţină de piatră Mare, de să se  zărească şi dintr-al nouălea 
Cer. 

Decepsion. 


144 


O mlaștină N de mocirlă şi frig. Un labirint cu ghema- 
dos şi femei de piatră chinuite de bărbaţi de piatră: fiinţe 
fără nume purtindu-și rătăcirea de zeci de ani — o viaţă 
întreagă — pe perimetrul cîtorva sute de metri. 

Decepsion. Il quarto de despejo. Un tomberon planetar 
în care, printre ruinele resturilor nefolositoare, ghemados 
mizerabili îşi rumegă quihoul lor  subnutritiv, călărindu-și 
femeile costelive, duhnind a ghetou. Femeile de piatră „lu- 
ate“ în mariage poliandre la paișpe, deja sterpe la douăzeci 
de ani. 

Morţii sînt sfişiaţi de cei vii într-o zvîrcolire mereu ne- 
sătulă. În desişul de nepătruns, ghemados  mestecîndu-şi 
fără-încetare Poarta spre Cer, Poaria spre Viitor, Puerta del 
Sol se vînează unii pe alţii, tirîndu-și zilele subzistenţei 
peste moarte, colcăind pe Căpăţina de piatră Mare, care 
să le arate Celor de Sus cîtă suferinţă îndură  ghemadoșii 
Lumilor. 

Degepsion. 

ilaitele de cnni sălbatici, flăminzi, care biîntuie Phree- 
ria, se reped să-i sfişie pe cei ce nu se mai ţin pe picioare. 
Alergi tot timpul, rumegînd quiho, şi cînd nu mai poţi, cînd 
te opreşti, ciinii se reped deasupră-ţi : cîini albi, de tracţiu- 
ne, cu boturi flocoase mîncate de decompoziţie N, de fan- 
tastico lepre. Cîini sălbatici, cu ochii roşii în noaptea de 
sub ziua eternă a văii Decepsion. 

Din loc în loc, cîte o fantomă de urs se strecoară prin 
hăţișuri, pîndindi$-i pe cei ce nu mai sînt capabili să alerge 
neîntrerupt de-a lungul drumului de plexită,  rumegînd 
quiho. 

Decepsion. 

Un univers al dezolării în care zac aruncate toate re- 
buturile şi resturile Planetei, Sistemului Solar, Galaxiei. Il 
qüarto de despejo. Valea Căpăţinii, unde ghemados plămă- 
desc un Semn pentru Cei de Sus, pentru Preafericiţii Înal- 
tului, care pot Zbura şi Zboară, și care au uitat de mocirla 
şi suferințele de nedescris din care s-au ridicat, care au ui- 
tat de ghemados rumegind quiho, subzistînd să plămădeas- 
că din mocirlă și flegmă amară, cu mîinile goale și negre, 
Căpăţina, semnul de să se zărească şi dintr-al noulea Cer, 
ca s-aducă aminte. 


145 i 


Degepsion. 
ALTITUDINE 5 000. VITEZA 7 x 10%. CURENȚI AS- 
CENDENŢI. 


Platforma continentală, cu țărmurile erodate în pante 
abrupte şi fiorduri. Țărmuri de nisip, ţinute, cîndva, de ghe- 
țari, afundate pînă la sute de metri sub nivelul Oceanului. 

Orizontul albastru al atmosferei planetei, ca o feerie 
neverosimilă, se răstoarnă într-un unghi paralel. Dedesubt, 
pe direcţia de zbor, Dorsala de'] Fuego, tăiată de autostra- 
da de plexită pînă în adincul Continentului, tot mai spre 
Nord, prin zona de Conflict a Mlaştinii N, pînă răzbeşte în 
zona Ruinată, traversează Golful Marilor Lacuri peste Pun- 
tea Înaltă, şi se pierde, dincolo de curbura Orizontului, în 
Ţara lui Baffinn, de unde au pogorit strămoşii primilor co- 
lonişti ai Phreeriei. 


ALTITUDINE 22 000. VITEZA 2 x 106. SCUT IONIC 
DE PROTECŢIE. 


Pelicula albastră a stratosferei, subţire ca o bandă scli- 
pitoare, pînă la Dorsala Lomonosov, ridicată din creştetul 
globului de tină ca o creastă de stegozaur, șiroind încă de 
ape şi mîluri, degajată de sub sarcina calotei eterne. 

Un inel, un inel de lut strîns într-un inel de plexiţă, de 
jur împrejurul celor două Oceane, asemeni carapacei unei 
uriaşe broaşte țestoase levitînd prin intermundii. O Căpăţină 
încinsă de benzile de plexită ca-ntr-o cască teribilă, ca-ntr-o 
botniță stringîndu-i fălcile şi craniul de plămadă mestecată 
între dinţi de ghemados şi frămîntată de miini negre de 
ghemados într-un Semn de piatră Mare de să vadă Cei de 
Sus suferința inimaginabilă în care se zbat ghemadoșii lumii 
acesteia. 

Yam (imagine subiectivă) A 

Răsturnat ca o broască verde, strivit de bordul translu- 
cid al navetei, cu picioarele ridicate-n sus, pe spate, într-o 
cădere prin spaţiu şi spaţii, tot mai iute, mereu accelerată, 
cu fața, şi ochii, și pieptul fără suflare — imposibil de 
clintit — de fereastra spre stele a bordului. Atmosfera de azot 
lichid declanșată automat de Computerul de Control al Zbo- 


146 


iului amoitizează șocul accelerației, superiluidizind materia 
organică. Yam zboară. 

— You are one Astronaut! We fly! rostește Vocea 
dulce-suavă-tandră, 

Vocea este singura Voce tandră a vieţii lui de Ucigaş. 

Startwan'', ar putea să strige Yam. „Startwan” ! 

Dar nu-și poate clinți fălcile, lipite și ele de siliul trans- 
lucid al bordului. 

„Însă impulsul strigătului său s-a propagat instantaneu 
prin azotul lichid, şi Vocea îi şoptește : 

— Now, we are together, forever ! I'm only your's! 

Fără s-o poată vedea, Yam o percepe în afara simţuri- 
lor. E dezbrăcată. Sînt amîndoi goi, cu tatuaje irizindu-le 
multicolor pieile sub lumina verde. Părul verde li se înfoa- 
le şi răshră prin spaţiu, fluturat de vintul năpraznic. 

Sint : el — un sălbatic cu colier de piatră la git, 

şi ea — o femeie cum nu mai e alta pe lume. 
Doi Condori puternici şi curajoşi. 


„Zboară“ ! ajunge pînă la el îndemnul lui Quingaguh. 
— Da, zbor ! îi răspunde. 


2. Stariwan ! 

Țipătul sfişietor îi mai sfredelește încă auzul. Detună- 
tura auie, lovindu-se de pereţii firidelor, în care se zbate 
captivă Startwan ! y 

Figura nostalgică, descompusă. 

Țeasta rasă. 

Trupul zvicnind, prins în chingi de metal organic 
d Kregoritip. Căpăţină lucioasă. 

Startwan. 

Ochii înlăcrimaţi cer, imperativ: „Ajută-mă! Sca- 
pă-mă.“ 

Kregoritip. Călugărul asasin al Ordinului. 

Dar ce este Kregoritip ? Robot ? 

Da. Nu. Un fel de. Este viu. 7 

Un Kiborg. Creierul şi terminaţiile nervoase, strecura- 
te în teaca de metal organic. Un sistem nervos biologic, 
ale cărui comenzi sînt preluate de partea „mecanică“, ac- 
ționată de o pilă atomică „celulară”, ale cărei reacţii nu- 
cleare sînt extrem de lente. O forță colosală într-o armură 


- 147 


eternă. Protejată sub solzii de titan ai ectodermei — o ma- 
şină vie. O ființă 980/, metal organic cu proprietăţi regene- 
rative. 

Cu Kregoritip nu se poate lupta. Sînt invulnerabili. Nu 
mai sînt animale. Dar nu sînt numai mașini. Sint arme vii. 
Fantome. Călugări ai Ordinului. 

Împlătoşaţi în armuri de fibre optice care-i fac invizi- 
bili, bîntuie cîmpurile de luptă în numele Ordinului, cunos- 
cuţi sub denumirea de Fantome. 

Kregoritip. Cea mai cumplită Armă a mon a 
războiului Limitat. 

Yam {feed back) 

Suspendat în cîmpul „J”. Înfrînt. d 

Între cel de-acum, şi cel ce pătrunsese în urmă cu ci- 
teva zile în FARC prin Apuntamento, e o distanță incomen- 
surabilă. Distanţă de o Luptă. Distanţă de o Viaţă. 

Cit poţi rezista împotriva unui Sistem ? Cîtă vreme îţi 
poţi apăra independenţa cu un şarpe de piatră și cu miinile 
qoale ? z 


Un ghemados înfrînt, 

Startwan. ~ 

Ochii implorind ajutorul, Salvarea. 

Kregositip. 

Un cavaler castrat. Un braţ al Ordinului. 

Singurele „plăceri'' senzuale pe care și le mai poate 
permite cu semenii, sînt Lupta și Crima. 

Semenii ? Care semeni ? 

indestructibil. 

Jumătate unealtă — jumătate întemnițat. De viu. 

Un Talos. Un hoplit castrat de trup. 

Fiecare Kregoritip — un unicat. 

Singur împotriva întregii lumi. 

Mirmidonii, 

Produsele perfecte ale Ordinului. 

Stăpînind. 

“laneta. 

Prin Moarte. 

Magisteri dedicați total Ordinului. 

Pînă la sacrificiu. 


148 


Coşciug de metal organic pentru înmormîntarea de vii 
a acelora cu cele mai înalte aspirații, pe care Jocul nu-i 
mai mulțumește, pentru care Jocul nu mai e suficient. 

Rataţii carierei de călăi ideali, eşuînd în rolul etern de 
măcelari. 


Startwan 

Ochi înlăcrimaţi, cerșind salvarea. 
Yam - 

Suspendat în cîmpul „J”. 


Sector „Vega S“ 

Linia tehnologică 1 Ktip. 

Depilaţi. 

Suspendaţi în cîmp aJ". 
Aşteptîndu-şi rîndul la „operaţie“. 


O bifurcaţie a liniei tehnologice. 

Varianta 1: Kregoritips Process. 

Cealaltă, extrem de scurtă: Forme trapezoidale com- 
pacte. 

Varianta 2: C. 

Trupuri de zale vii, cu guri de pui de Condor  căscate 
enorm. Unul cîte unul, trupurile depilate, suspendate pînă 
la „operaţie“ în cîmpuri „J“, sînt aduse deasupra gurilor 
căscate de puii de Condor de metal, lacomi. Ciocul sfișie 
carnea şi sparge osul fragil, căutînd nervii, masa nervoasă, 
qămălia albă, picurînd de sînge, ganglionii, axonii — sugîn- 
du-i din teaca-de-carne în teaca eternă, metalică, solzoasă, 
nouă. Vomitînd sîngele, horcăind. Absorbînd complexul ce- 
falo-rachidian şi mărul-cunoaşterii : prelungirile ramificate, 
alb-cenușii, ale nervilor periferici şi ganglionilor. Viermii 
albi ai terminaţiilor nervoase. „Sufletul viu“, strecurat în 
trupul de metal. Zdrobit în sicriul de metal. 


Stratwan 
Ochii implorînd ajutorul. 
Lacrimi. 


Puii de Condor 
După opintelile „înahiţitului'”, horcăiala digestiei me- 
talice. Puiul metalic, ghiftuit, închide ciocul. 


149 


Și, dintr-o dată, urleiul. Metalizat. Cresciînd. 

O vorbă de dincolo de mormînt. 

Puiul suspendat într-un cîmp „JJ“, se zvîrcoleşte şi ur- 
lă. Ţipetele sale ajung pînă la un prag insuportabil. 

Titanul înlănţuit mugeşte, aprinzîndu- şi şi stingîndu-şi 
ochii de mărgele de sticlă. 

Stariwan 

Implorînd. 


3. Aşa se nasc titanii. În TE NR și durere. Terminaţii- 
le nervoase, goale, se strecoară prin baia de gelatină hră- 
nitoare, frecîndu-se de canaliculele trupului de metal. Li- 
chidul amniotic, fierbinte, super-iluid, lasă viermii albi ai 
axionilor să se prelingă de-a lungul trupului Puiului de Con- 
dor de metal, care soarbe, avid, „suiletul“ verticalului. 

Miînă peste mină. Ochi miop sub ochi clarvăzător. Piept 
îngust sub piept titanic. 

Durere. O infinită durere, receptată de nervii goi, gin- 
gași, frecaţi de metalul închisorii sicriului viu, ce va pro- 
teja, de azi înainte, acest creier încastrat în anorganic, de 
orice altă durere. Un creier viu slujind o maşină a Morţii. 
Un angrenaj. Rămășițe organice între dinţii de metal. Res- 
turi de piatră dintr-o fiinţă masticată şi înghițită de o Fiară. 

Suferinţă. Pentru ultima dată Suferinţă. Pînă cînd fibre- 
le mnezice ale părţii biologice sint strivite în folii bio-me- 
talice care nu vor mai simți niciodată nici durere, nici plă- 
cere, nici amar. Doar Singurătate. Doar Ură. 

Un cortex stăpinind — controlat cibernetic — haina 
de metal organic a închisorii în care, pînă la moarte, va ră- 
mîine prizonier Ordinului, Războiului și Morţii. 

O armă. 

Un Kregoritip. 

Sau un Condor. 


Varianta tehnologică 1 sau 2. 

Startwan 

Implorînd ajutorul. Moartea. 

Quibeckul lui Quingaguh ajuns pe masa alăturată, din 
întîmplare. (Întîmplare 2) 

Yam 

Se concentrează asupra armei. întoarce Quibeckul. 
Ocheşte. 


i 


150 


— Nu! strigă Vocea. Să nu tragi! 
„Lrage'" spun ochii înlăcrimaţi, disperaţi, far, din nou, 
mândri, înaintea Eliberării. 
Detunătura se fringe într-o ploaie fierbinte îi stele, 
Un Orgasm Unic, vital. Cosmic, etern. 


Zboară ! 
Liberi să Zboare ! Liberi ! Printre Stele ! 


ACCELERAȚIE —10 g. SE TRECE PE PROPULSIE TA- 
HIONICĂ. 


Stelele devin linii continue. Universul se aprinde. Ra- 
diaţia calorică a trecut prin Spectrul vizibil, pînă în plaja 
ultravioletă, deschizîndu-se către yama X. Din neant, de 
dincolo de Spaţiu şi Timp, prinde contur o staţie gigantică, 
modulară. Ayu-Toyon. O lume fără ghemados. Fără sufe- 
rință. O Țară Cosmică, fără granițe. Un Univers-în-sine. 
Colonia perfectă a Dreptăţii şi Libertăţii. Il Paraíso. Una 
isola muy hermosa. Ayu-Toyon. 

O staţie cu autonomie absolută, plutind etern prin 
Transpaţiu, purtîndu-și Phreeriile interioare, fertile, sub 
sorii de plasmă. Populaţiile de popoare ale Peştilor-Cosmici 
rătăcesc prin Neţărmurit, prelucrind materia cosmică, trans- 
mutînd elementele dintr-unele într-altele, acumulînd mate- 
rie pentru Colonii-pui, ce se desprind din Baza-mamă spre 
a cuceri noi lumi Neantului fără violenţă, fără conflict, 
findcă de milioane şi milioane de ani, Ayu-Toyon nu cu- 
noaşte lipsurile, ci doar abundența şi confortul pe care În- 
țelepciunea Științei şi Înţelegerii le aduce numai civiliza- 
ţiilor foarte bătrîne. Eterne, fără Moarte, care cunosc tai- 
nele și au înaintea ochilor Trecutul și Viitorul. 

Ayu-loyon. 

Staţii autonome împingind Universul și însămînţindu-l 
de Spirit Viu. 

Ayu-Toyon. 

Călători prin Transpaţiu. 

Ordonînd materia oarbă către conștiința de sine şi au- 
tocunoaştere şi autoperfecţiune. 

Ayu-Toyon. 

Sensul. 


Ayu-Toyon. 
Un ordin de lumină. 
Ordinul Ordinii. 


4. Cel care urcă treaptă cu treaptă toate treptele FARC 
— Şcoala de „elită“ a Violenţei şi Urii, Războiului şi Mor- 
ţii, ajunge pînă la urmă Condor, înţelegind (sau crezînd că 
a înțeles) regula tainică a acestei lumi: „Răul învinge"! 
De fiecare dată, „pedeapsa“ se vădeşte, în ultimă in- 
stanţă, o promovare. 
Ajuns în virful piramidei, Războinicul devine Condor, 
şi află că unui Condor i se permite orice. 
Condorul trăieşte (sau crede el că trăiește) sub semnul 
lui VREAU şi FOT! 
Şi atunci, Condorul atinge perfecțiunea. 
Singur. 
Dar ce importanţă are asta pentru un Războinic ? 
Ce-i pasă Vînătorului că-i singur ? 
E singur ? Cu atit mai bine! E în siguranţă! 
Va rămîne de-a pururi în Spaţiu ? 
Ce importanţă are pentru un Războinic Perfect cit du- 
rează Războiul ? 
„Pentru orice Războinic Perfect, războiul este Veşnic? 
Iar Războiul Stelelor este un război fără hotar, care se 
poartă peste tot şi oriunde! Fără Paco. Fără  Armistiţii! 
Fără prizonieri ! Fără Milă ! i 
Războiul Stelelor este Războiul Absolut. Total, în care 
pleci să te lupti, pentru a nu te mai întoarce niciodată! 
V-aţi gîndit ce înseamnă cuvîntul ăsta: NICIODATĂ ? 


Să lupţi! Pînă la moarte! Nu contează pentru ce! Nu 
contează cît! -Nu contează cu ce arme și împotriva cui! 

Aici, nu mai există Semeni ! 

Fiecare împotriva Tuturor ! i 

Singur împotriva întregului Univers ! 


De-a pururi în Spațiu. Rătăcitor printre Stele. O pasăre. 
Un Condor. O Pasăre a Morții în Eternitate. 

Un ucigaş cosmic. 

Adio! 


159 


CAPITOLUL XII 


BOCETUL 


1. Doamne, cum de nu mi-am dat seama din prima 
clipă 2 Dar Condorii nu au nici o intrare și nici o ieşire! 
Ar fi trebuit să înţeleg, 

Raza incandescentă îl izbeşte pe Kregoritip, spulberind 
împrejur aşchii de metal organic. 

— Nu! urlă  CGrosmaster. Nu pe Pămînt! Sint arme 
„murdare" ! 

Quingaguh își cuprinde capul cu mîinile, încercind să-și 
acopere urechile, plingînd, zgiriindu-și faţa și creștetul cu 
ghearele, mușcîndu-și pumnii. f 

În întunericul de cîmp din spateie prelatci se produce 
o mişcare învăluitoare de forme ample, indistincte. În Con- 
dorii depozitaţi acolo în aşteptarea semnalului pentru Zbor 
s-a stîrnit panica 

Grosmaster răsuflă adînc 

Slavă domnului că n-a folosit decît tunul laser X. 

Surdule şi orbule! Pe mine nu mă „vezi“! Pe noi nu 
ne simţi. Sîntem doar materie organică, pe care ochii tăi 
n-o percep. Sintem doar voci slabe, pe care urechile tale nu 
le aud! 

Eşti Orb! Eşti Surd! 


În momentul acela Grosmaster, Maestrul de geremonii, 
îşi dă seama că în spatele său stă cineva. Ca un luptător în- 
cercat co se află, se întoarce să tragă. 

Dar Oxus execută o jumătate de rotaţie spre dreapta şi 
fandează, rotina cip-jockerul pe deasupra capului. Lama 
fină a interferatorului ţişnește vîjiind. 

O lovitură cum numai un ghemados din Esland — hîrşit 
în luptele necruțătoare ale megalopolisului — ştie să exe- 
cute. 


153 


Cromaster rămîne cu arma întinsă pe deasupra capului 
lui Oxus (complet întors cu spatele, în fandare, cu mîinile 
ridicate). Lama cip-jockerului vibrează încă de forţa impac- 
tului. 

Tigva Maestrului de Ceremonii izbeşte pista de plexită 
cu un pocnet sec. Din gîtul retezat irupe o arteziană înaltă, 
revărsîndu-se într-o floare imperială de crin, atingind cu 
petale fierbinţi. feţele neclintite şi crunte ale luptătorului 
fandîna şi sălbaticului îngenunchiat. 

Sirenele de alarmă prind a vui în Hangar avertizind e- 
vacuarea Tunului de Lansare în vederea Startului. În cu- 
rînd, Condorii eliberaţi aveau să sfișie totul în calea miş- 
cării lor impetuoase către înalt. 

De-a lungul pereților și din platformele înalte se aprind 
faruri intense, pilpiind stroboscopic. 


În secţia C7?, operatorii urmăresc manevrele meteo ex- 
trem de complexe ale Lansării. O agitaţie febrilă a cuprins 
tot Fondul Intangıbil. 

— Numărătoarea a ajuns la cifre de ordinul zecilor. 

Piuitul pătrunzător sfredeleşte creierele. 

99, 98, 97, 96... 

Ochiul Ciclonului tremură la capătul orizontului strîmt 
de deasupra FARC. O bulă de aer sub o foaie subțire de 
material translucid, la mii de metri sub apele Oceanului. 

Oxus Îi pune lui Quingaguh mîna pe umăr : 

— Să mergem, bătrîne ! 

Quingaguh nici nu se clinteşte. Îngenunchiat. 

Din pieptul dezvelit, tatuat cu o broască ţestoasă ce a- 
pare, printr-o ciudată metamorfoză asemeni unei hîrci des- 
cărnate, răzbate hirîit o melopee jalnică, îngînată cu buzele 
strînse. Şi Oxus îşi dă seama că bătrinul ghemados îl bo- 
cește pe Gel pe Care îl călăuzise pe lumea aceasta a adîncu- 
rilor către Marele Zbor, în care avea să plece, acum, pe 
veci. 

Pe monitoarele Secţiei Cr străfulgeră figura decisă a 
lui Wund sfîşiind semnalul de Fond Intangibil al Hirslandu- 
lui. 

— Porniţi Lansarea! dă el ordin, aispărîna instantaneu. 

Miinile operatorilor aleargă grăbite pe taste — mărge- 
lele de sticlă, schimbîndu-şi culorile, ciripesc un cîntec nou. 


154 


Cu ochii înfipţi în displayurile terminalelor, coordonatorii 
centrali repetă monoton parolele comenzilor verbale ale 
lansării. 

Ochiul Ciclonului evoluează monstruos, într-o transla- 
ție pe deasupra FARC, lăsînd cale deschisă prin ecranul 
electromagnetic de nori sclipind orbitori sub cei cinci sori 
cu lumină polarizată ai oglinzilor parabolice geostaţionare 
din punctele Lagrange, încremenit pe cerul de cristal, dea- 
Supra paralelei zero grade, pe care-şi focalizează radiaţia 
într-o amiază eternă, capabilă să ardă într-un minut orice 
urmă de viață dacă nu intervine cortina protectoare a scu- 
tului de nori ce desemnează Zona de FAR Cosmic. 

Mestecînd o frunză de quiho, Oxus aleargă cu salturi 
prelungi de-a lungul pistei Hangarului spre prelata acope- 
rind gura spre exterior a imensei borte în bolta de plexită 
a coloniei FARC, acoperind Polul Sud cu calota ei de blocuri, 
strîngîndu-se în vederea lansării într-o piramidă concavă în 
trepte. 

Cu cît urcă spre Ieşire, cu atît panta pistei devine mai 
abruptă, scurtîndu-i paşii, încetinindu-i fuga. 


2, Acesta este bocetul cu care Quingaguh s-a despărțit 
de Condor: 

Tu cel mai bun dintre noi, cel mai frumos, cel mai vi- 
teaz, cel mai curajos dintre cei bravi, dintre cei ce au sfi- 
dat vreodată mocirla mlaștinei N a Văii Decepsion. Înfrun- 
tînd fără teamă FARC şi lumea întreagă, ca un adevărat ghe- 
mados, doar cu mîinile goale şi piatră. 

Du-te în Cerul lui Ayu-Toyon, Zboară, du-te la Ayu-Io- 
yon, şi nu ne uita atunci cînd vei ajunge în Înaltul și Lumi- 
na de Slavă! 

Du-te și spune-i cît de mult suferim! Du-te şi spune-i 
că pe lume s-a pogorit Întunericul și Frigul! Zboară fără 
teamă, chiar dac-ar fi să-ţi rănești trupul Zburînd! Zboară 
pînă în ultimul Cer, chiar dacă ar fi să ajungi acolo rănit, 
abia mai trăgîndu-ți sufletul! Nu te teme, Zboară, chiar da- 
că vei Muri în acest Zbor ! 

Dacă vei ajunge la Ayu-loyon, restul nu mai are impor- 
tanţă ! El îţi va îngriji rănile şi ţi le va tămădui. Căci Ayu- 
Toyon este cel care poate aprinde iar focul din cenușa stin- 
să a vetrei dărimate. 


155 


Chiar dacă îţi vei pierde Viaţa în Zbor, Zboară, nu te 
opri! Trupul tău mort, îi va spune lui Ayu-Toyon că peste 
Lume a căzut Întunericul, şi îi va aminti de noi, şi îl va în- 
dupleca, arătîndu-i suferinţele noastre de nedescris ! 

Zboară ! Şi fie ca Pinga — Doamna Pămînt, să-ţi trimi- 
tă Femeia lubită să te însoţească şi susțină în Zborul tău pî- 
nă la Ayu-Toyon, căruia să-i depui la picioare kantuta pă- 
iată de sîngele execuțiilor colective și masacrelor care s-au 
abatut asupra camposurilor şi marii favela scufundate în 
Milaştina tulbure N, dedesubtul căreia doar  Arsan-Duolai 
stăpîneşte și Mizeria de nedescris ! 

Du-te, tu, cel ma: brav, mai mîndru și bun dintre noi, 
Sacrificatule, şi aminteşte-i lui Ayu-Toyon că a răsărit pen- 
iru noi din Seiv şi că a strălucit pe muntele PARAN, și că 
a stat la picioarele Sale, dar că a venit peste noi, de la mar- 
qinile Pămîntului un neam care a căzut asupră-ne cu zbor 
de vultur, un neam a cărui limbă n-o înţelegem, un neam 
cu înfăţişare sălbatică, un neam care nu se siiește de cel 
bătrîn şi nu se îndură ce copii, un vrăjmașş care ne-a adus 
într-o asemenea strimtoare încît am ajuns a-mînca rodul tru- 
pului; un neam care pune vieţile mai prejos de lucruri, 
subjugindu-le lucrurilor, de au ajuns lucrurile stăpîne pe 
vieţiile noastre, încît Traficanţii de sclavi nu mai traversează 
Oceanele cu navele lor, ci se joacă jocuri suave, în mîinile 
lor vieţile neavînd nici o valoane ! 

Orașele Lumii s-au umflat și au pleznit! Frica ne strîn- 
“e de gituri cu lat de oţel, împingindu-ne cu feţele-n mocir- 
Ja! Scrisul a fost interzis — și este pedepsit și cel ce scrie, 
dacă scrie, şi cel ce citește, consumatorii de cărți fiind mai 
prejos de cîinii Phreeriei ! Rumegători de quiho. 

Du-te şi spune-i lui Ayu-Toyon că doar Arsan-Duolai 
este stăpîn peste mizeria noastră, doar Jocul este stăpîn 
pe vieţile noastre, doar obictele moarte domnesc peste vic- 
țile vii! Că Arsan-Duolai proiectează o societate de surdo- 
muţi, în care fiecare să devină propriul său inchizitor ! 

Du-i lui Ayu-Toyon lacrimile noastre plînse-n limba Re- 
gilor şi Stăpînilor Lumii, plînse în limba aleșilor săi, plinse 
în limba Mizeriei Universale ! 

Spune-i lui Ayu-Toyon că pe Pămînt, cei care aduc cu 


156 


mîinile lor bogăţiile nu au voie să se apropie de ele, supuși 
la chirul lui Tanthal ! (°) 


Ultimele cuvinte ale bătrinului sînt acoperite de un vuiet 
yrav, ameninţător, crescînd tot mai puternic, pînă răzbește 
dincolo de pereţii etanși ai Hangarului, inundînd Colonia 
deasupra căreia Cerul stă deschis într-o tornadă formidabilă 
smulgind hălci întregi de pămînt şi aruncîndu-le spre înalt, 
să orbească lumina crudă, pură și otrăvitoare a celor cinci 
sori polarizațţi. 

Pe gura de foc a Hangarului, păsările invizibile năvălesc 
din mărunlaiele de suferinţă ale Planetei. Condorii duc pe 
aripile lor invizibile de titan mesajul Pămîntului către Ste- 
le: Moartea, Ura, Groaza, Înstrăinarea, Pustiirea și Războ- 
iul ! Il paraiso de'lla Guerra ! Et ubi solitudine facunt, pac- 
cem appeliani ! 

MARCAJELE ELECTRONICE AUE PISTEI INDICĂ DI- 
RECŢIA DE ZOR. ACCELERAȚIE, —G. ALTITUDINE ZERO. 

DECOLARE! 

ACCELERAȚIE Gxg. ALTITUDINE ZERO. MARCAJUL 
PISTEI SE CONTINUĂ PRIN CORIDORUL CUANTIC CIR- 
CUMPOLAR PÎNĂ LA REŢEAUA CIRCUMPOLARĂ ALFA. 
VITEZĂ DE ZBOR 3 x 103. ACCELERAȚIE 4 Gg. SISTEMUL 
DE SIGURANȚĂ A ZBORULUI DECLANŞEAZĂ LA BORD 
ATMOSFERA DE AMORTIZARE  FREON-AZOT LICHID. 
ARGON.. 

SE TRECE PE VITEZA CELEI DE-A DOUA ORBITE 
QUANTICE : GALACTICĂ. 

ATENȚIUNE! ATAC INAMIC ÎN FLANCUL DREPT. 
COORDONATE CARTEZIENE 22 x 27 x5. 

DECIZIE BIO DE EVITARE A LUPTEI. 

ACCELERAȚIE —70°. VITEZA 2 x 10%. PRAG DE RE- 
ZISTENȚĂ KIBORGETICĂ. 

DECIZIA SISTEMULUI DE SECURITATE A ZBORULUI : 
CONDORUL DECLANŞEAZA SCUTUL IONIZANT. 

ALTITUDINE 11 000. 12 000. 13.000. 14 000. 

SE TRECE PE REGIM DE VID MIC. 


(7) — Tot bocrtul bătrinului Quingaguh reprezintă o compilaţie din 


măi multe surse, cu precădere din Eduardo Galeano, Marx şi legende 
irbute şi semite. 


157 


ACCELERAȚIE 90” g. IMAGINE COSMICĂ DE ACOMO- 
DARE ȘI REPER. COD DE VIZIONARE ÎN PLAJA ULTRA- 
VIOLETĂ A SPECTRULUI ȘI ÎN BANDA ROENTGEN. SPA- 
ŢIU DE ZBOR LIBER. NU EXISTĂ ADVERSARI. 

PRAG LUMINIC. 

REGIM KIBORGETIC NORMAL. 

COMANDA BIO DE REORIENIARE A FOCALIZATOA- 
RELOR TAHIONICE ÎNTR-UN UNGHI MAI MARE DE 91° 
FAŢĂ DE DIRECŢIA DE ZBOR. 

ATENŢIUNE ! PERICOL DE GRAD ZERO PENTRU ÎN- 
CĂRCATURA BIO DE LA BORD! 

REPEŢAREA COMENZII BIO. 

PARTEA CIBER PREIA COMANDA LA BORD. 

ACCELERAȚIE G x gi, 

PESTE CINCI PICOSECUNDE SE VA INTRA ÎN TRAN- 
SPAŢIU. VITEZA LINEARĂ 4 x 10%. VITEZA HIPERBOLI- 
CĂ 9x 10. 

SISTEMUL KIBORGETIC DECIDE TRECEREA ÎN INTE- 
RIOR LA O ATMOSFERĂ DE HELIU LICHID PENTRU PRO- 
TEJAREA ÎNCĂRCĂTURI DECIZIONALE BIO DE LA BORD. 

VITEZA 99 c. VITEZA 9999. 

PARTEA BIO PREZINTĂ FLUCTUAŢII DE ADAPTA- 
RE ȘI DISTORSIUNI. 

PARTEA CIBER PREIA CONDUCEREA EFECTIVĂ. 

ACCELERAȚIE G x g? — DECELERAŢIE 9~. 

PARTEA BIO REVINE ASUPRA DECIZIEI ANTERIOA- 
RE DE TRECERE IN TRANSPAŢIU. 

PARTEA CIBER SE SUPUNE SI PREIA CONTROLUL TO- 
TAL ASUPRA PROGRAMULUI ACŢIUNII. 

VITEZA 999999 c. 

ÎN URMA DECIZIEI PĂRŢII BIO SE PĂTRUNDE ÎN 
“TR ANSPAȚŢIU. 

VEDERE ÎN SPECTRU TAHIONIC. 

ACCELERAȚIE 10G%. 


CONSTATARE CIBER : 


ÎI PARTEA BIO NU A SUPORTAT ŞOCUL TRECERII 
ÎN TRANSPAŢIU. 
ACCELERAȚIE 9G". ACCELERAȚIE 8G. 

TO-ı: PARTEA BIO DĂ SEMNAL. , 
ACCELERAȚIE 7G. VITEZA 99 99 99c. 


158 


To-2: PRAGUL INTRĂRII ÎN TRANSPAŢIU A FOST DE- 
PĂȘIT. 
TIMP DE REFERINȚĂ —T. 
ACCELERAȚIE 6G. 5G. 4G. 3G. 2G. 1G. 

To-3: INSERTȚIE ÎN TRANSPAȚIU. 
ACCELERAȚIE : ZERO. 
VITEZA DE REFERINȚĂ LA SISTEM ZERO. 

To-4: PARTEA BIO SE RETRAGE DIN CRIZA LETALĂ. 
PARTEA CIBER REIA LEGĂTURA KIBORGETICĂ 
PE SIMULATOR CU PARTEA BIO DECIZIONALĂ. 


— Good morning, honey! ., 

Vocea tandră suflă aburul de gheaţă de pe pleoape. 

— Bună dimineaţa, Siartwan. Mai trăieşti ? 

— Yes, my dear. Now, we kan stay here forever. Only 
you and I. s } 

Braţele catifelate îmbrățișează. Gura fierbinte caută ne- 
sățioasă. Buzele şoptesc, între săruturile tăind răsuflarea. 
„Honey! My savage ! My Herro! Witz body“... 

NU MAI AM TRUP! f 

PARTEA BIO-DECIZIONALĂ TRECE PRINTR-O CRIZĂ 
PUTERNICĂ DE ADAPTARE. FLUXUL ALFA A DEVENIT 
LENT. FLUXUL LAMBDA ESTE SINCOPAT. 

NU MAI AM TRUP! EU NU MAI SÎNT DECIT UN COR- 
TEX! RAMAȘIŢE DE CARNE INTRE COLŢII MAŞINII CA- 
RE M-A ZDROBII ! 

— O.K. honey! spune Siartwan, desprinzîndu-se din îm- 
brăţișare. Me too I have a no-body. We'll be two ideas wan- 
dering în the Transpace. But, remember! I love you as I 
love myself, or more. Because I'M YOU, and YOU, YOU 
ARE, ÎN FACT, ME! : 


3. Vuietul care năvălise timp ce 30 de secunde prin gura 
Hangarului nu mai cutremura FARC. 

Ţinind cu greu piept vîntului teribil, Oxus se îndreptă 
spre camionul parcat pe peronul pătrat din careul blocurilor 
sclipind alb în lumina orbitoare a sorilor fierbinţi. Limba de 
metal-organic a cip-jockerului găseşte cu greu fanta de cu- 
plaj a uşii. Terminala schimbă parolele electronice cu inirac-: 
torul, în vreme ce memoria cipului tatonează codul maşini. În 


159 


sfîrşit, ușa cedează, ridicîndu-se lin, ca o aripă frîntă. În car- 
lingă piîlpiie mărgelele de sticlă ale computerului de bord 
Din intuneric îl întîmpină rîsul fără bucurie al lui Wund şi 
ţeava rece a armei. 

— N-ai înţeles nimic, tinere Yamana-de-sticlă ! N-a. in- 
teles nimic! 

Urmează o clipă de tăcere, Oxus scrutează conturul ne- 
clar al feței lui Wund. 

Wund continuă : 

— Voi, ghemadoșii aveți o imagine deformată despre 
Istorie. Vi se pare că e suficient să vină un mesia pentru ca 
toate relgle lumii acesteia să se îndrepte de la sine. Dar, săr- 
mane Oxus, vă irosiţi viaţa așteptind de pomană. 

Oxus ascultă cu atenţie glasul străinului, parcă recu- 
noscut, dintr-o memorie de altcineva, ca un apropia! sieși 
pe care nu prima dată îl vedea și auzea acum. 

Wund continuă cu glas trist: 

— Un vertical poate rătăci ani și ani, o întreagă viaţă, 
în perimetrul meschin de 20-10-5, uneori chiar un singur ki- 
lometru pătrat, căutîndu-și sensul inutil, rătăcindu-se uneor: 
în acest spaţiu strîmi, fără să înţeleagă și găsească nimic. 
Ani şi ani de zile, poate orbecăi fără sens, închis în 10 me- 
tri pătraţi, chiar şi în 10 metri pătraţi... În schimb, cu sensul 
impede. înaintea ochilor, pină și un ghemados nenorocit, ca 
tine, devine un Angekok, un Kam, un Elik. Poate străbate, 
alergind neîntrerupt, zi şi noapte, fără oprire, întreaga Pla- 
netă, de la un Pol pînă la celălalt, să zicem într-un an, sau, 
hai, în doi — traversînd focarul conflagrației şi scăpînd tea- 
făr, pentru a-şi atinge țelul: pentru a se întflni cu ceilalţi 
trei yamana-de-sticlă ai Lumii. Fiindcă trei vamana-de-sticlă 
la un loc pot deveni mai puternici (în sistem), decît chiar 
Jocul cu Mărgele de Sticlă, cu toţi magisterii şi magistraţii 
acestuia la un loc. 

Oxus nu mai clipeşte, nu mai răsuflă; inima nu-i mai ba- 
te, sîngele i-a îngheţat. Oxus nu mai este decît auz: un se- 
miconductor pe care Informaţia Recesivă se scurge, inun- 
dindu-l ca o ploaie torențială, musonică. 

Wund : — Patru Yamana-de-sticlă la un loc pot crea, 
în Oceanul miliardelor, curente invizibile : un Golfstream de 
Informaţie Recesivă, bifurcat în două sensuri cu valori con- 


160 


trare : Oiașivo şi Kuroșivo. Pot răsuci cu mîinile goale roa- 
ta istoriei. Pot mobiliza... 

Wund rămîne o vreme pe ginduri. Apoi retrage ţeava 
armei din pieptul lui Oxus și-i face semn să se întindă co- 
moa în suspensia fiziologică de cîmp. 

— Relax | îi spune cu vocea sa scîrboasă, acră, indife- 
rentă. Hespero que sei sufficiente lucido cit să nu te hazar- 
dezi în gesturi fără rost. 

Oxus își lasă capul într-o parte, într-un semn de accep- 
tare. 

— Scuză-mă — continuă Wund — că te-am primit ast- 
fel, dar cred că-ţi dai seama că dacă nu mi-aş fi luat toate 
măsurile de precauţie ţi-aș fi lăsat şansa de a acţiona sub 
impresia de moment, și cine ştie ce timpenie erai în stare 
să comiţi. 

Dincolo de ușa ridicată, norii au acoperit iar FARC, par- 
că mai groși, mai negri şi mai apăsători ca niciodată. 

— Comandă, te rog, îuchiderea Ușii, spune Wund cu 
glas liniștit. 

Face citeva gesturi ca să se cufunde mai bine în sus- 
pensia ergonomică a fotoliului carlingii camionului. Dincolo 
de geamurile ne-activate nu se deslușeşte nimic. În cabina 
etanşă este linişte şi cald. 

— Ai citit, dacă am reţinut bine amănuntul, și tu Car- 
tea Cea Veche şi Cea Nouă a Hebreilor, nu ? 

— Da, mărturiseşte Oxus. 

— Sint convins că pentru tine, ca şi pentru mulţi citi- 
tori ai ei, „rolul principal“ în istoria revoluţiei aceleia cît 
istoria, l-a Jucat lisus. El este considerat de toţi lectorii ne- 
iniţiaţi Cel Capabil, care a adus alt crez sub soare, nu ? 

Oxus aprobă din cap. 

— Ei bine, Yamana, iată dovada naivităţii neiniţiate ! 
Fiindcă religia aceea cît lumea n-a făcut-o fiul Rozei Roza- 
rum, așa cum n-a făcut-o niciunul dintre ghemadoşii lumii 
martirizaţi. unul cîte unul, nu arareori cu mult mai multă 
Caznă, fiecare cu crucea și ghimpii Săi, pe Căpăţina de pia- 
tră a Planetei Modelate într-o imagine cosmică menită să 
exprime suferinţa. Nu, Creștinismul nu Cristos l-a făcut, ci 
Fariseul. Genialul Fariseu. Cel care, slujindu-se de inteli- 


genţa sa diabolică şi de diplomaţia sa de necrezut, a reușit 


161 


să înalțe un ghemados nenorocit la rangul de zeu: Zeul Su- 
ferinţei — diîndu-i în stăpinire Lumea. 

Prin întunericul carlingii Camionului, Oxus sesizează în- 
creţirea cutelor fine de la colţurile pleoapelor lui Wund. 

Wund continuă: 

— Creştinismul a fost opera lui Pavel din Tars — fon- 
datorul Ordinului. Şi fără el, crucea lui Cristos, şi toată su- 
ferinţa Istoriei, s-ar fi scufundat în mocirla fără nume a Bez- 
nei și Neştiinţei care biîntuie Planeta, şi planetele, și Uni- 
versul. 

Cuvintele Marelui Magister al Ordinului par... da! in- 
credibil! par o dovadă de Trădare! dacă nu a Ordinului şi 
față de Ordin, oricum, prin Riscul de a lua pe mîna sa Jo- 
cul, cu un curaj ș o lipsă de scrupule sau inhibiţii năuci- 
toare. 

Căci Wund, fără a trăda Ordinul, complota la modifica- 
rea sa din mers, metamorfoziînd și aspectul, și conținutul Jo- 
cului, într-un gest de un orgoliu demiurgic, cu atît mai de 
neînțeles cu cît, pentru ochii Istoriei, el, Wund, nu avea să 
rămînă nici cît rămăsese Pavel din Tars pentru creștinism. 
Fiindcă, aparent cel puţin, Wund se complăcea în postura 
de Juda față de toţi şi toate. Juda Contra jocului fără Măr- 
qele de Sticlă... Iar, în măsura în care Ordinul ar fi sesizat 
poziția reală a Magistrului său (și nu avea cum să n-o se- 
sizeze !) Juda, şi al Jocului cu Mărgele de Sticlă... 

— Cine eşti tu, Wund ? 

Și, după o clipă de gîndire, răspunsul : 

— Ich bin ein gambler. 

Si ridicarea, într-un tîrziu, mîndră, a frunții. 

Întuneric. 

Linișto. 

Taină. 

O ruhnă. 

— Mi se pare ciudat cît de scurtă este vederea, chiar și 
în cazul unui Elik, așa cum ești tu, Oxus! Luînd drumul su- 
ferinței, asemeni modelului ce ţi l-ai ales, credeai că Eu nu 
ştiu nimic? Chiar ai fost convins de aiureala că gesturile 
tale sînt „libere“, în măsura în care-ţi izbuteau niște modeste 
şotii pe seama Ordinului? Prea bine! Urmează-ţi Calea ta 
de Giorie şi Suferinţă ! Dar, înainte de a ne despărţi (pro- 


162 


babil pentru totdeauna), și înainte de a te lăsa să-ţi guşti 
cenuşa amară a efemerei tale Victorii, TREBUIE să te fac 
să afli că pe tot parcursul evenimentelor care ne-au unit 
destinele, Eu am ştiut, tot timpul, şi Cine eşti, şi de unde 
să te iau și ce faci, şi ce vei face, și care îți e rolul şi Jo- 
cul. lată, a sosit clipa cînd vălul maiei trebuie sfişiat, ca să 
poţi întrezări, în lumină, realitatea ce te înconjoară! După 
asta poţi să te întorci la Calea suferinţei tale. Ştii unde fi 
găseşti pe ceilalţi trei Yamana-de-Sticlă ? 

Oxus face semn că da, prin întuneric. 

Wund continuă. 

— Bi te așteaptă. Veţi forma pătratul triumviratului „e- 
tern”, cu Cel Plecat: pentagrama. „Etern”, în sensul în care 
poate pricepe un ghemados. Eu... mă întorc și eu la modelul 
meu (ştii de unde să mă iei, da 2) — care-mi luminează des- 
tinul prin noapte. Dar ţine minte că Adevăratul Fondator al 
Ordinului este Filistinul, nu Eroul! Și spune-le tuturor Arhi- 
tecţilor Tăi să mă lase să fiu Trădător, fiindcă eu, Trădătorul, 
sînt Cel Adevărat. Voi, fiţi Incoruptibili ! Dar ţineţi minte că nu 
prin Incoruptibilitatea voastră se obțin Victoriile cît Lumea 
şi se fondează Religiile Eterne, ci prin filistinul Pavel. Drum 
bun ! 

Wund activează bordul și tastează pe mărgelele aprinse 
colorat. Portiera se ridică, flexată asemeni unei aripi. Wund 
coboară din cabină. 

Oxus înfige lama cip-jockerului în mufa bordului și Ca- 
mionul decolează în trombă. Cînd pătrunde pe autostrada de 
plexită, își mai întoarce o dată privirea în urmă, prin qea- 
mul activat, către Lagărul FARC. Sub valul de ninsoare se 
mai distinge încă silueta bătută de vîntul nemilos al perpe- 
tuei zile mohoriîte ce acoperă Polul Inaccesibilităţii, pînă la 
Valea numită Decepsion. Silueta unui Magister a cărui dia- 
bolică minte joacă ițele destinelor Planetei cu dezinvoltura 
unui gambler inegalabil, convins că în Ordinul în care slu- 
jește, nici măcar Magister Ludi nu este cu adevărat Liber 
în Joc. Trintre sclavii aparenţelor înșelătoare, simple mari- 
onete puse să interpreteze roluri de „stăpîni posedînd“, prin- 
tre Verticalii animați numai de trufiile lor mărunte şi călă- 
uziţi de modele înșelătoare, Wund apare încă o dată în în- 


163 


treaga sa măreție, urmîndu-și nedezminţit şi puternic mode- 
lul teribil al fariseului Pavel — Ii Fondator. 


4. Wund a rămas în urma camionului ce demarează în 
mare viteză. Chiar şi după ce luminile de poziţie dispar în 
depărtare, Wund sfredeleşte cu ochii îngustaţi întunericul 
din ce în ce mai dens de sub norii de plumb. O fulguială 
ușoară îi atinge faţa. 

Strîngindu-și împrejur rasa neagră, cu semnul Ordinului 
brodat în fir de aur, Wund porneşte cu pas agale spre se- 
diu. Ajuns la portalul de sub efigia de metal a Ordinului, 
de sub bolta intrării se desprinde o umbră în mantie ecu- 
menică, purtînd insemnele Ordinului atîrnate ca un pandan- 
tiv de metal cu fluorescenţă artificială. În spate îl urmează 
un Kregoritip. 

Mesagerul se prezintă înaintea lui Wund, declinîndu-și 
atribuțiile. 

Wund zimbeşte cinic. 

— Cred că este vorba de o neînțelegere... rostește el. 

În ochi îi sticleşte privirea mîndră a unui Hirslandez. 
Zimbetul din colțul qurii a devenit de-a dreptul maliţios. 

— Nu, şoptește stins egumenul. Nu-i nici o neînţele- 
gere. Notele de plată cu care aţi achitat în FARC sînt calpe. 

Wund pufneşte în rîs. 

— Ce prostie! Cum era să achit cu bani calpi cînd eu 
nu mai folosesc bani, și au trecut mai bine de douăzeci de 
ani de cînd n-am mai achitat cu mîna mea... 

Egumenul se mulţumeşte să repete acuzaţia. 

— Aţi achitat cu conturi fără acoperire. 

Este un egumen tînăr, cu păr rar, lung şi deschis la cu- 
loare. Vîntul îi împinge-n ochi șuviţele ude. 

— Eşti nebun ? îl întreabă Wund, simţindu-şi, sub fal- 
durile togăi mîinile răcindu-i-se brusc. 

Rămîn o vreme așa, ochi în ochi: Wund: un Magister 
din Hirsland ; egumenul : aparent docil— dar Wund ştie că 
numai „aparent“, fiindcă dincolo de aerul biazat și obosit al 
Mesagerului, se ascundea inflexibilitatea de oţel nemilos a 
Ordinului. 

— Pot lua legătura cu W ? întreabă Wund. 

— Desigur, aprobă celălalt, netulburat. Dar, dacă-mi 
permiteţi, v-aș atrage atenţia asupra faptului că „filiera“ 


164 


dumneavoastră de interconexiune a fost suspendată... (îşi 
priveşte ceasul de la mînă)... de o oră și cincisprezece mi- 
nute W nu vă mai recunoaşte. Codul dumneavoastră nu mai 
există în prezent. 

— Hirslandul ? întreabă Wund. 

— Hirslandul, și-a retras punțile care duc spre el. 

Într-adevăr, cînd Wund formă cifrul de pătrundere, nu 
mai recepţionă decît tonul prelung, vestindu-l fără tăgadă 
că pentru codul său căile se închiseseră. 

— Auzi tu! pufneşte Wund, parcă indignat — parcă în- 
ciudat, „Bani calpi“ | Ce idee să destitui un Magister în fe- 
lul ăsta... 

Sub rasa neagră, cu semnul Ordinului brodat cu fir de 
aur, piatra inelului răsucită brusc, declanşează perforatorul. 
Wund se strîimbă un pic la pătrunderea sărurilor. 

Livid, se sprijină, în cădere, cu mîna de umărul egume- 
nului. Buzele livide rînjesc sardonic atunci cînd încearcă să-i 
şuiere Mesagerului : 

— Ce idee! Să ucizi o roză înfigind-o în proprii-i 
ghimpi ! 

Peste trupul prăbușit zăpada se cerne abundent, ca un 
roi de fluturi albi, luminoşi. Ca frunzele unui arbore pînă 
la Cer, lovit de Iarna arborilor pînă la Ger. 

De peste lume, o inimă de plexită bate Il Requerimento. 


5. Camionul levitează pe banda de plexită a autostrăzii. 
Cu viteza de croazieră de 350. Phreeria defilează, cu quihoui 
ei monoton. 

La trecerea din Decepsion pe Dorsala de'l Fuego se ză- 
resc, la numai cîteva sute de metri, valurile Oceanului lo- 
vind în ţărmul stîncos, mîncat de fiorduri adînci. Apa albas- 
tră este brăzdată de dunga verde-neagră desemnînd Golfs- 
treamul, asemeni unui fluviu uriaș, antrenînd și dirijînd ma- 
sele către bifurcația de unde Oiaşiwo și Kuroșşiwo se des- 
part, asemeni unei limbi de șarpe, în două braţe atotcuprin- 
zătoare. 

Apoi, Oceanul se-ndepărtează. Plaja de nisip galben, 
spălat de valurile albastre și limpezi, se transformă într-o 
sahară înconjurînd autostrada de pretutindeni. 

După încă o oră de zbor pe sub cei doi sori cu lumină 
polarizată, strălucind simultan, unul violet și celălalt roșu 


165 


— în stinga și în dreapta soarelui galben al Nordului, ridi- 
cindu-se parcă, direct din pustie deasupra autostrăzii (în zo- 
na intitulata „The Land of Evermorn:ing“), camionul pătrunde 
în Zona de Conflict. Mlaștina N urcă iapid împrejur, pînă 
la x 170 000. Deşi terasamentul autostrăzii a fost ocolit de 
lupte, în dreapta și-n stinga se ridică Ruinele, parte dintre 
ele intacte, zgiriind cerul senin cu betonul lor elastic, scli- 
pind asemeni osemintelor unei fosile cît Continentul. 

Şi, dintr-o dată, Oxus VEDE! 

Elik ! 

Din înalturi, Pasărea transparentă se präbuşeşte către 
el cu o viteză colosală. Oxus îi simte sufletul fierbinte în 
ceafă. 

Timpul s-a oprit. 

Grăuntele de nisip plutește lin prin Clepsidră. 

Ceva mai încolo, Camionul, lovit de trăznetul din Inal- 
turi se desface-n cioburi de timp ce-i trec vîjiind pe la 
urechi. 

Oxus își fereşte fruntea din calea... 


se simte străpuns de raza unui curent de inducţie ce-l 
străbate în sensul invers al Fluviului. 

Sînt un semiconductor prin care Informaţia se scurge 
recesiv. Un punct nodal, prin care Nimic se varsă în Nimic 
— o Deltă în care Fluviul, venind şi dintr-o parte, şi din 
cealaltă... 


Doamne ! ce mă fac? 
Fără cip-jocker n-am nici o șansă ! 
Sînt pierdut! 


Fluviul trece, revărsîndu-se prin el, din generaţie în ge- 
nerațic, din Angekoh în Angekok, deșteptind Viitorul, dez- 
+ ăluindu-l... 


ŞTIU! Cip-jockerul atrage Pasărea Furtunilor din Înal- 
turi! Fluxul Informației și Jocul Mărgelelor, străluminate, 
de Sticlă, pe care LE VEDE CONDORUL, DIN CERUL LUI, 
atriăgîndu-l magnetic — un paratrăznet către care se prăbu- 
șește... 

II Condor ! 


166 


În spatele ochilor electronici, chipul tatuat al Celui ală- 
turi de care... 

Stupid! Absurd! Să te sfirtece tocmai Acela alături de 
care ai suferit și luptat, fratele întru suferinţă, ghemados a- 
mărît ca şi tine, rătăcitor prin Valea numită Degepsion, in- 
capabil să întrezărească Destinul și duşmanii adevăraţi, spre 
a-i deosebi de prieteni, viața adevărată de moarte... 


Înjurînd printre dinţii strînși, degetele îi aleargă febril 
pe tastele cip-jockerului. LEDurile se aprind și se sting în 
jocul lor fulgerător. 

ce atrage Condorul din înalturi. 


Camionul încetinește. 

Oxus sare, dîndu-se de-a rostogolul peste terasamentul 
înalt. 

Se ridică de pe jos printre ruine. 

Vehicolul se îndepărtează din ce în ce mai departe de... 

Cit mai departe! îi ordonă Oxus cu glasul minții. 

Condorul se prăbușește... 

Lumina orbitoare străfulqeră, spărgînd cristalul clipei. 

Timpul se prelinge amețitor printre degete — nisip fu- 
rat de Fluviul tulbure şi milos. 

Rio de la Plata, tirîndu-şi, pestilenţial, apele printre le- 
neşi sicomori dintre care străbate chemarea lui Homo Sa- 
piens... 

„din generație în generație, din Angekok în Angehok, 
tot mai adînc în Istoric. 


Văd! 

Elik ! 

Pot privi în Viitor și în trecut pină foarte departe, mult 
mai departe decît adineauri. Ginte de qinte, familii de fa- 
milii de qhemados, de Kam, de Angekok, de-a lungul Isto- 
riei, cuprinși de Qaumaneg, dirijînd pașii Cunoasterii către 
El, prin care Informaţia se scurge Recesiv, ca printr-un nod 
spaţio-temporal. 

Tam-tamul de departe răbufnește, răpăind un Ritm a- 
nume : 

Ei, băieţi, trebuie să vă decideţi : sau o Revoluţie însîn- 
gerată, sau un nou Semn urcat pe Căpăţina... 


167 


O punte, un Pod, peste Căpăţina de Piatră, 

Un Pod desfăcîndu-și arcurile în cinci braţe. 

Un pod sprijinit de Şase puncte : unul Sus, 

Unul în W. 

Și trei în Nord. 

El fiind punctul în care fluxul negentropic se sintetiza, 
revărsîndu-se prin pieptul său (lovit de sticlirea mitralierei 
tahionice) și cuplindu-l într-o sinapsă cît Lumea, 

pe care-o comprehendează. 


POT! VREAU! 


Contexul său emite pe lungimea de undă a emisiei Jo- 
cului și recepționează pe aceeași lungime de undă, oglin- 
dind Semnul şi descifrîndu-l. Și totul stă sub Semnul Jocu- 
lui : Trecut, Prezent şi Viitor. Semnul Jocului este peste tot: 

TAUTONIKE 

Leul Victoriei 

D'a Vinci! 


In hic signo vinces! 


Şiragurile cu mătăniile Mărgelelor se desfac, rostogolite 
din caier într-un curcubeu în care schema se identifică, de- 
conspirîndu-şi structurile, armoniile și dizarmoniile, acordu- 
rile şi dezacordurile, pînă cînd strălucirea atinge pragul din- 
colo de care Organicul nu mai rezistă, și Oxus cade-n ge- 
nenchi urlînd şi se rostogolește, zvîrcolindu-se ca un vier- 
me sub Focul Etern. 


? 
UN NOD SPAȚIOTEMPORAL! 


TAUTONIKE |! 


Iată structura Jocului, piesă cu piesă, cip cu cip, măr- 
gică de mărgică, identificate: NOMINALIZATE! Integrate 
în schema de asamblare împînzind Planeta. 

Fiecare dintre Ei, identificat nominal : şiruri de nume: 
miliarde de nume ale Înaltei Eonspiraţii, poziţionaţi, locali- 
zaţi Planetar, spaţial și temporal, fiecare cu funcţia, codul și 
rolul său individual. 


168 


M-AU RAS! îi trece prin minte. 

M-au ras! Nu mai am nici o șansă! 

Ceea ce am aflat este cu mult mai presus de o violare 
a Fondului Intangibil Ultrasecret. M-au ras. 

Trec prin el, deconspirate, toate mlaştinile subterane, 
Sensul și Mijloacele prin care, cu o forță de pătrundere și 
înţelegere inumane îi identifică pe toţi, mărgică de mărgică, 
deconspiraţi cu locul şi NUMELE fiecăruia în schema de an- 
samblu. 

Ştie, acum, tot ceea ce Ordinul ascunde. Fiecare resort, 
fiecare ghirlandă, fiecare matrapazlic, 

Toate firele vin și pleacă trecîndu-i prin mîini: un Te- 
sător, un Paing! 

Întregul Joc se fo-filează prin el ca printr-o Suveică, 
țesînd pinza Podului cu patru picioare sprijinindu-se pe Pla- 
neta A TREIA, şi cu al cincilea în Cosmos. 

El este adevăratul Magister Ludi ! 

Şi Oxus înţelege, dintr-o dată, de ce se temuseră şi se 
temeau de El. 

W nu era decît o mistificare, o înscenare. Magister Ludi 
nu era Magister Ludi. Suecesiunea fusese răstălmăcită, și de 
aceea Ordinea firească a Ordinului se transformase în Dez- 
ordinea care domnea, antrenînd Golifstreamul într-un Război 
Limitat la scară planetară. A Treia Pace Mondială. Şi Răz- 
boiul ei iezuit. 

Ordinul stăpînind Lumea, stăpînit de dezordine — nu 
era decît un Șarpe cu două capete:  Oiașiwo și Kuroşiwo, 
luptîndu-se între ele. 

Un Ordin corupt. O greșeală de neiertat. 

Pe ecranul minţii, lista numelor și titulaturilor, poziții- 
lor şi angrenărilor, se succede cu o repeziciune de necrezut. 

lată Sistemul de promovare răsturnat într-o învălmășală 
iraţională ! Nimic nu mai înseamnă nimic. Muzica a dege- 
nerat în dizarmonia cacofoniei caricaturale, şi prin Orga Is- 
toriei, marșul dodecafonic se înalţă cu intonaţii de șanso- 
netă şi vodevil melodramatic într-un scherzo dizgraţios. 


Camionul a ajuns la marginea Orizontului, un punct în 
zare. 


Vuietul Condorului trece pe deasupra lui Oxus ca un val, 


169 


azvirlindu-l peste cap prin mocirla cîmpului de luptă al 
Mlaştinii N. 


O nanosecundă. 

Mitralierele cu implozie în Spaţiul-Timp se concentrează 
asupra autostrăzii, dizlocînd așchii de Istorie, ale căror schi- 
je rătăcite rănesc de moarte Planeta. 

Fluxul tahionic spulberă Camionul, siișiind Vălul maiei. 

Atins de o reflexie refractată de siliul parbrizului, Oxus 
dispare, apare, dispare, Fluctuează prin hăul nanosecundei 
cît Universul. 

Informaţia se scurge prin el cu viteză hiperluminică, 
Recesînd în Istorie, din generaţie în generaţie, tot mai de- 
parte și mai adînc pe Fluviul Golfstreamului, din vraci în 
vraci, din medicin-man în medicin-man, din răstignit în răs- 
tignit, din ghemados în ghemados tirîndu-și pașii prin nisi- 
pul pustiei — pînă sub fruntea cromagnonului. Formînd un 
Ordin cît o con-freerie mondială, şi deșteptînd avant-la-let- 
tre Cîntecul Jocului în Semnul Ordinii Ordinului. 

M-au ras! își repetă Oxus, dizlocîndu-se prin Timp. 

E cutremurat de o groază atavică fără nume, ridicîn- 
du-i blana pe ceafă. 

Şi, totodată, un clocot formidabil urcă-n el: şi ris și 
plins în același timp : un hohot cît lumea: 

I-AM RAS! Pe Dumnezeul meu : i-am ras |! 

Lumina tahionică arde-n el mai presus de materie, dez- 
văluindu-i sensul Semnului său în Istoria asta fără sens; 
UN NOD SPAŢIO-TEMPORAL prin care jocul curge și în- 
tr-un sens și în celălalt. 

Ei, băieţi, trebuie să vă decideți între o însînqerată Re- 
voluţie și un Nou Semn! 

Funcţia Istoriei se materializează în hiperbola unei ecu- 
ații de gradul al doilea, admițind doar două soluţii: una 
spulberind Sancta Hermandad a Dezordinii Ordinului (în 
cazul în care Mărgica Nodală Oxus, era eliminată de pe ta- 
blă — şi de accea trebuie el să rămînă un simplu ghemados, 
dar nu să dispară), sau.. 

Ei bine, să vedem ce vor fi dispuși să-mi ofere ca să-mi 
ţin qura? Să vedem cu ce o să încerce să mă tenteze! Ca- 
re-și închipuie Ei că este prețul unui Magister Ludi ? 


170 


VREAU ŞI POT! 

Deasupra mizeriei planetare, Semnul. 

TAUTONIKE ! 

Oxus nu mai simte nici teamă, nici resentiment, ci doar 
lasă să treacă printr-însul Forţa şi Măreţia fără egal. 


N-au ce să-mi facă ! 

Dacă ar fi să mă răstignească — pe ei înșiși s-ar răstig- 
ni — declanșînd Contrajocul fără Mărgele de Sticlă, capa- 
bili să spulbere Ordinul ca pe nimic. 

Să fie ei ai dracului dacă mai au vreo scăpare din clen- 
ciul ăsta! 

Nanosecunda a trecut. Timpul şi-a reluat curgerea. 

Oxus, înecîndu-se în tusea însîngerată, scoate din bu- 
zunarul combinezonului autonom sfișiat și plin de mocirla 
N o frunză de quiho. 

Cîteva clipe mai tirziu, un ghemados mestecînd quiho 
aleargă cu salturi prelungi de-a lungul autostrăzii de plexită, 
Pașii lui trec prin Timp, înapoi, prin Istorie. 

„Un om poate rătăci o viață întreagă fără sens în peri- 
metrul meschin a zece, sau cinci, sau chiar trei metri pătraţi 
de hăţiș de quiho, fără să plece de nicăieri și fără să ajungă 
nicăieri. În schimb, fie şi un nenorocit de ghemados ca tine, 
în pielea goală şi cu mîinile goale, dacă e purtat înainte de 
un scop limpede, poate străbate Pămîntul de la un Pol la ce- 
lălalt, supraviețuind traversării Zonei de Conflict", încearcă 
Oxus să-şi retrezească în minte cuvintele  Trădătorului 
Wumd. 

Și întors prin Istorie, stinge focar cu focar, pe ° unde 
trece, Stelele Războiului. Stinge focarele de Conflict, ase- 
menea unor luminări suflate de vintul nemilos al fluxului ta- 
hionic scurgindu-i-se prin vine. 


6. Aleargă întruna, de zile și nopţi în șir, urmînd firul 
invizibil al pulsului inimii imense de plexită. 

Străbate pampasurile din sud, printre orașele ruinate. 
Traversează Deşertul Pădurilor defrișate de cuiturile de ci- 
trice, cafea, manioc și bumbac. 

Cerul de deasupra capului e de aramă și pămîntul de 
dedesubt, de fier. În loc de ploaie, praf și pulbere se scutu- 
ră din cer peste tine, pînă cînd eşti nimicit. Încursiunile 


171 


Deltfinilor au instaurat, iar şi iar, în aceste locuri teribila 
Pax Corporationes asupra teritoriilor Gonfiagraţiei. Un po- 
por necunoscut mănîncă rodul pămîntului şi tot venitul lu- 
crului tău, şi în toate zilele eşti apăsat şi zdrobit. Priveliştea 
pe care o ai sub ochi te face să înnebunești. 

Pan-Continental 

Se înserează peste muşuroaiele terne ale munţilor năru- 
iţi. Locurile vechilor cariere de exploatare sînt marcate de 
hîrburile mașinilor. 

Dacă te  opreşti să asculţi, auzi geamătul pămîntului 
surpîndu-se sub propria greutate, din pricina nenumăratelor 
galerii ce-l sfredelesc pe dinăuntru. (') 

Prima zi fără quiho. 

A doua zi fără quiho. 

Cea mai chinuitoare este setea. 


A treia zi fără quiho. 


De la mare distanță, ceva ca o casă. O casă ca „pe 
timpuri”, cu acoperiș roşu de ţiglă și ferestre pătrate, cu 
geamuri, deasupra pridvorului de lemn dominînd autostrada. 

Oxus se apropie. 

Nu mai aleargă. Ahbia-și mai mişcă picioarele însînge- 
rate. 

Nu e o casă, ci doar o „construcţie“ din cutii de carton 
ondulat, mai păstrînd încă etichetele cu marca firmelor pro- 
ducătoare : Generals Pacific's, Teritorial Planet, Mondial 
Shop, Informundia. 

Se opreşte înaintea casei de carton. Dinăuntru răzbate o 
voce cristalină : 

— Comme in! 

Vocea-i pare cunoscută. 

Face un pas înainte, dar locatara căsuţei de carton îi 
iese în intîmpinare : 

— Why the hell are you so late? 

Oxus o urmărește fascinat. Femeia seamănă înnebuni- 
tor de bine cu Startwan, numai că în soarele apusului tro- 
pical, conferindu-i tenului albicios o străluminare înterioa- 
ră, uşor roșiatică, pare și mai frumoasă. E îmbrăcată într-o 


(7) — Perţiune de texte compilate în viziune gen, Ed. Galeano. 


172 


rochie înnădită din petice şi zdrenţe decolorate, din diferite 
materiale. Țesătura se destramă pe pulpe, deasupra picioa- 
relor pe care muşchii joacă sub pielea bronzată de soarele 
crud. 

— Of, doamne! exclamă ea. Tu erai? Haide, intră! 
Ţi-am pregătit ceva de mîneare. 

Oxus trece pragul scund al casei din cutii de ambalaj, 
plecînd capul, să nu le dărime pe cele de deasupra. Picioa- 
rele-i tremură. 

— Startwan, rosteşte stins. 

Femeia se întoarce către el, zîmbind : 

— Yes, darling. 

Tu eşti? 

— Dar tu cine crezi? 

Pe o masă din cutii de carton îl așteaptă, desfăşurat, un 
adevărat festin de prefabricate. 

Oxus se lasă greu pe cutia aşezată ca scaun şi înfule- 
că din fulgii de ovăz. 

— Doamne, cît ești de frumoasă ! şopteşte. 

Dă la o parte cutia de fulgi și o întreabă dacă ştie în- 
cotro a plecat și ce planuri nutrește. 

— Da, răspunde Startwan fără şovăire. 

— Şi? 

— Şi ce? 

— Și tu? 

— Voi merge cu tine, desigur. 

O strînge la piept. Dar cînd ea se împinge prea tare, 
o îndepărtează ca pe o bolnavă devenită fragilă. 

— Ce ţi-e 2 îl intreabă ea nedumerită. 

— Mă gindesc să nu-ţi facă rău... murmură Oxus, ru- 
șinat. 

Startwan izbucnește-n ris. 

— Prostule ! strigă ea. 

— Nu? întrebă Oxus, neîncrezător. 

— Sigur că nu! 

O strînge în brațe. Pentru prima dată remarcă diminea- 
ţa orbitoare care-a expodat dincolo de ferestrele goale 
ale speluncii. Din mocirla câmpului mijește-o iarbă scurtă 
de-un verde-broască. lar pe cerul senin, printre stelele ceru- 
lui de iulie, soarele sclipeşte ca o mărgică incandescentă, 
multicoloră. 


173 


7. Vor pătrunde în Midle ţinîndu-se de mînă. Vor răz- 
bate prin forfota de la Puerta de'l Sol şi se vor strecura ane- 
voie pină la Controlorul de Trafic. 

Oxus se va identifica, tremurînd de emoție, spunîndu-şi 
că aici și acum se dă proba de foc a întregului său raționa- 
ment și, mai mult, a întregii sale vieţi și a celei care... 

— Oxus. Esland. Serenda. Colaborando ? 

Vîntul răvășește funambulesc crizantema neagră sub 
roiul fluturilor-de-lumină vestind apropierea Phreeriei de 
quiho. 

— SFÎRŞIT — 


LEGENDĂ 


Aceasta este legenda corăbierilor fluxurilor tahionice, 
cuprinsă în tradiţia electronică a Staţiilor Spațiale Autono- 
me şi a Condorilor: 


Dincolo de cele mai îndepărtate galaxii și dincolo de 
quasarii Universului Neîmplinirii şi Deconstrucţiei, acolo 
unde, atunci cînd privești, nu se mai zăreşte Mai-Departe — 
este Spatele Corăbierului Ayu-Toyon, pupa uriașei sale am- 
barcaţiuni îndepărtîndu-se cu aripile velelor umflate de cu- 
renţii fluxurilor tahionice. 

Dincolo de cele din urmă stele ale Cerului, dincolo de 
Lumea  Lumilor și de Universul Universurilor, o Corabie 
Imensă de Spaţiu-Timp despică etern Oceanul, purtată de 
aripile umflate de curenţii Energiilor Înalte. 

Ayu-loyon este  Corăbierul fluxurilor tahionice. O 
ființă plurală, cu nenumărate trupuri şi întrupări. Staţia Au- 
tonomă despicînd Eternitatea — Marele Condor. 


174 


Ayu-Toyon și-a început călătoria cu 9,5 miliarde de ani 
în urmă, Pe atunci Universul nu exista încă și Spaţiul era 
pustiu. Materia şi Energia se aflau concentrate într-un sin- 
gur punct infinitezimal. 

Ayu-Toyon a izbucnit atunci, umflîndu-și pînzele de 
fluxurile tahionice. Întregul Univers nu este decît cenușa 
presărată de el în Abisuri în urma Marelui său Zbor. 

Ayu-Toyon este o ecuaţie care nu respectă constanta 
barionică 1. Pentru Ayu-Toyon timpul curge invers. Călă- 
torul Spaţiului Fără Hotar nu este o sărmană manifestare 
energo-trofă captivă într-o sferă închisă a cărei lege supre- 
mă se supune entropiei tirane ce înlănţuie. Ayu-Toyon, ci- 
vilizația tahionică, se înfruptă din însuși Apeironul iniţial, 
cu enthalpie zero. 

Pentru Ayu-Toyon, Spaţiul se deschide-n cale-i negen- 
tropic. Acolo unde noi nu percepem decît Absenţă, Întune- 
ric și Frig, pentru Ayu-Toyon se întinde Oceanul Cald şi 
Blind al Luminii. Fiindcă Ayu-Toyon nu depinde, înlănţuit 
de energia și materia pe care le consumă din mediu spre 
a transmuta, asemeni Viermelui, materia coruptă în Infor- 
maţie, ci el este Informaţia, răspîndindu-se într-o Nesfirși- 
tă Călătorie, însămînţind Abisul în trecerea sa, cu stele, 
quasari, cu sori, cu lumi, într-un nesecat altruism al Abun- 
denţei, risipite în urmă după ce le-a fericit pentru o clipă 
cu nașterea străluminată dintru sine, printr-o fermecată 
Phreerie. 

De aceea, Corăbierul i se mai spune şi „Semănătorul“, 

Trecerea lui Ayu-Toyon este strălucitoare. Însă în ur- 
ma sa, scînteile se sting treptat, şi peste cenușa risipită de 
vînt se aşterne iar întunericul rece. 

Locul şi Locurile vizitate de Corăbierul fluxurilor tahio- 
nice, sînt numite Phreeria de lumină și abundență, de pace 
și încîntată Ordine: Il Paraiso en el Nuovo Mondo: una 
isola muy hermosa. 

Trecerea sa este tot înainte. 

Și universul este Calea deja străbătută de pescarul sco- 
tind din Ocean Tinereţea și Fericirea Fierbinţilor Lumi, ca 
pe niște pești multicolori. 

Și fiindcă trupul Corăbierului este infinit, pentru Coră- 
bier Infinitul nu este in-finit, și el se va mai întoarce cînd- 
va prin locurile pe unde a trecut. 


175 


Ayu-Toyon este cel ce a fost mai întîi și cel ce se va 
întoarce pe urmă. 

Și cînd Ayu-Toyon va trece din nou printre ruinele lu- 
milor în declin, el va apare asemeni unei a doua Tinereți 
fără Bătrîneţe şi Vieţi fără de Moarte, întorcînd cu mîinile 
goale Roata Timpului înapoi — se va spune că toată sufe- 
rinţa şi amarul s-au stins, şi că Nunta poate începe, că a 
venit Mirele, şi Mireasa, iat-o, îl așteaptă gătită „cu steluțe 
mii și stele făclii“. „Soarele şi Luna i-or ţine cununa, şi i-or 
sta florari meşteri făcliari". 

Cînd Ayu-Toyon va trece din nou prin Calea Lactee, 
stelele stinse de mult vor înflori iarăși, și focul Viu va ţișni 
din cenușa rece a vetrei stinse. 

Cînd Ayu-Toyon se va întoarce, Vitejii, Curajoşii, Cei 
Bravi, Eroii, se vor ridica pentru a se reînțilni cu Gloria şi 
Fericirea, în Lumină. 

Fiindcă pe lume, totul este destinat Stingerii și Morţii, 
iar din tot ce s-a strîns şi adunat cu suferință, nemoştenin- 
du-se nimic înaintea lui Ayu-Toyon, rămîne în urma ta un 
singur lucru : 

CURAJUL! 


TAUTONIKE. 


1.S.B.N. 973-557-043-2