Jean Bart — Jurnal de bord — Schite marine si militare (1901)

Google 


This 1s a digital copy of a book that was preserved for generations on library shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project 
to make the world's books discoverable online. 


It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 
to copyright or whose legal copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 
are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that's often difficult to discover. 


Marks, notations and other marginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journey from the 
publisher to a library and finally to you. 


Usage guidelines 


Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work 1s expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prevent abuse by commercial parties, including placing technical restrictions on automated querying. 


We also ask that you: 


+ Make non-commercial use of the files We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 


+ Refrain from automated querying Do not send automated queries of any sort to Google’s system: If you are conducting research on machine 
translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 


+ Maintain attribution The Google “watermark” you see on each file is essential for informing people about this project and helping them find 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 


+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countries. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can't offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book’s appearance in Google Book Search means it can be used in any manner 
anywhere in the world. Copyright infringement liability can be quite severe. 


About Google Book Search 


Google’s mission is to organize the world’s information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers 
discover the world’s books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web 


atthtto: //books.gqoogle.com/ 


¿ 
i 
E 
$ 
f 


AAA Pra n e 


HARVARD COLLEGE LIBRARY 


Boughtwiththeincome of 


É THE KELLER FUND 


Bequeathed in Memory of 
JASPER NEWTON KELLER 
BETTY SCOTT HENSHAW KELLER 
MARIAN MANDELLKELLER 
RALPH HENSHAW KELLER 
> CARL TILDEN KELLER 


$ 2 fa 
ION 
Ss Z N 


Digitized by Google 


JEAN BART 
* o 


urnal de Bord | 


| Schite Marine și Militare 


BUCUREŞTI 
EDITURA INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE „EMINESCU, BULEV. ELISABETA, 6 
1901. 


Kom ChAT, |. 35 


AUG 17 1959 


| 


Jurnalul de Bord 


al lui 


Jean Bart 


* 


Vouă, 
dragi părinți, 


drept mingtere. 


L 


Par 


Sulina, 1 August, 


zi 
g § 
Ai Laa, 
N ae A 
„NS 5 


pa = 
7 a 
His dd Te. ea 
d ani 
¿e , ; 
Pi pu a d 
y y y 
see ; 


-/ 


In sfîrşit, mult astep- 
tatul ordin de plecare 
sosise. 

Itinerariul voiajului îl 


știam de mult ; Cite zile 


| nu pierdu- 
ia sem, nol o- 
| fiteri tineri, 


Ia 


ae a 


în 
ME 
cy o 7 
a $ f 
E Ej 
N N Y 


+ 


QRO 


A A 


7 


e 


S 
T 
T 


> 


TL a, ha “i 
tie * 
ye on 
E oo 
aS" - Sah 
i wi $ 


Digitized by Google 


G. M. CONSTANTINESCU 


A 


VI 


cu hărţile dinainte urmărind cu degetul con- 
turul coastelor Asiel-Mici. 

De două luni navigam tot prin aceleaşi locuri 
învirtindu-ne între Constanta și gurile Dunărei; 
ardeam de dorul altor locuri în depărtări ne- 
cunoscute. 

Manevrele de pinze, evoluţiile în largul mărei, 
tirul, exerciţiile de bărci şi întregul serviciii 
riguros al bordulul începuse sá mă sature în 
nerăbdarea aşteptărei voiajului. 

Visele mi se 'mplineaii... acele vise care îmi 
mingteaserá viata tristă de şcoală... o viață de 
copil chinuit îngropat între zidurile gcoalelor 
militare, unde vremea se tira aga de grei între 
orelo de instrucţie cînd îmi îngheţa mina pe 
patul armei și între orele de meditație, seara, 
cînd capul cădea pe cartea deschisă pe pupitrul 
din sala de clasă. 

Dar le uitasem ca prin farmec toate acele 
mici mizerii zilnice care îmi chinuise copilăria; 
uitasem pînă și patul de la închisoare.. patul 
acela tare, de lemn acoperit cu o rogojină, pe 
care în atitea nopţi mi-am odihnit trupul sdro- 
bit de osteneala zilei, cu mantaua făcută ghem 
drept căpătii. | 

Ah 1... de cite-orl înainte de a mă prinde som- 
nul, zácind așa într'o toropeală pacinică gi dulce’ 
între vis și viaţă, înaripita închipuire își lua 
sborul și 'nflăcărind simtirea mă purta prin lo- 


~ 


VII 


curl nevăzute dar așa de frumoase şi atit de 
mult visate. 

De cite-orl nu má ’ntrebasem cu prietenul ce 
dormea la cap cu mine: „tu pe unde te afli acum? 
eŭ mă... al... eŭ sint departe, ... pe valurile 
Mediteranei, spre Italia... pe coastele Calubriel“. 

Ce bine le cunogteam aceste locuri — din atla- 
sul geografic însă bine-Inteles.— 

henăscind în aerul curat și bine-făcător al 
márel; într'o nouă viaţă, trecutul îmi apărea 
așa de departe, ca într'o ceaţă fumurie și ne- 
deslușită, din care se desprindea une-orl pare-că 
o altă fiinţă în locul mei, o altă ființă care 
trăise de demult cind-va acele vremuri de eo- 
pilărie tristă 

O soartă fericită mă aruncase pe bordul lui 
Mircea, în cercul bine-voitor de ofițeri vechi de 
diferite grade ne aflam gi citi-v@ noul veniţi, 
abea scăpaţi de pe băncile scoalel, prieteni buni 
din timpurile copilăriei petrecute în aceeaşi 
mahala întrun oraș din fundul Moldovei. 

După atita vreme scursă ne întilneam iarăși 
acum în pragul unei noul şi grele meserii, me- 
nit! a împărtăşi aceeași soartă în lupta pentru 
a ne deschide un drum în lume. 

Ziua cînd trebuia să părăsim tara sosise: în 
ordinul de plecare, scris de comandant în jur- 
nalul de bord, zicea lămurit: „la ora opt totul 
va fi gata de plecare, provizia trupe! şi-a ofi- 


VIII 


terilor pentru zece zile de mare va fi adusă la 
bord ; la nouă ore brikul Mircea, va părăsi 
portul Sulina, ieşind în larg va lua drumul spre 
Kersonez“. 


- E seară, totul e gata, n’asteptim de cit ora 
plecărei. | A > 

O geană rogá-aurie mal sclipeşte pe, cer in 
fund spre asfintit, iar din spre miază-noapte o 
pată cenușie ca o manta sdrenfuitá s'apropie 
plutind prin înălţime ; e-un nour ce vine minat 
de suflarea vîntului de nord. 

Pînă la vremea plecărei toţi oficerii trecem 
-pe cheii în faţa vaporului printre lumea adu- 
nată acolo. 

Noi ne stringem în jurul unei mese din fata 
cafenelei ; lăutarii cîntă, limbele se desleagá, 
curg spirite și glume cu cit se golesc şi se re- 
ineesc mereú halbele. 

lar Mircea, batrinul Mircea, încă tot frumos 
si mindru, gata de drum gi de lupta valurilor, 
ne aşteaptă ancorat lingă cheul pe care lumea 
-se stringe mereú privind la jocul marinarilor 
de pe punte 

Fiind în repaus, ca să-și uite grijele, luîndu-și 
rămas bun de la ţara pe care-o părăseaii, se în- 
cinsese o horă de gemea puntea vaporului sub 
tălpele lor goale — mă rog, ca rominul cînd vrea 
să înșele grijele, să-şi stingă focul necazurilor. 


IX 


Numai citi-va printre el, recruți ce nu mal 

fuseseră îmbarcaţi nici odată, retrași mal de- 
oparte, tácuti, trişti, stat rezematí pe coate de 
balustradă cátind cu jale cînd spre largul mă- 
rel, cînd înapoi spre port, luinduși cu privirile 
induiogate par'că rămas bun de la al lor, cari 
de pe unde sunt în depărtări nevăzute ; citesc 
în ochil lor fiorii groazei de necunoscut. 
_ Un pilot de la Comisiunea Europeană s'apro- 
pie de masa noastră. „He/... domnule Căpitan, 
„hu cred sá mat plecaţi în seara asta, ulte 
„semne de furtună“. 

Toţi ne ridicăm ochii spre cer; noril negri 
se string învăluind tot cuprinsul într'o pinzá 
neagră si umedă. 

Un vînt rece gi sărat din spre largul márel 
se'ntáregte mereú, și merei crește sgomotul 
valurilor ce se isbesc de cheii, spărgindu-se 
întrun mugot sálbatec perdut departe în întu- 
nericul pustiú al márel. 

Cite-va umbre negre se desprind din depár- 
tare și cresc gonind spre port: sînt corăbii cu 
pinzele .umflate ce intră la adăpost intimpinate 
de furtuna care se apropie vázind cu ochil. 

Dar se dase ordin sá párásim portul gi tre- 
buie sá plecám. 

„Ne luăm rămas bun de la prietenii stringl în 
faţa vaporului gi intrăm pe bord în uralele mul- 
fimel de pe chei. | 


»Echipaj la posturile de plecare“ răsună vocea 
şefului de echipaj, urmată de sunetele sifliilor 
de pe punte; fie-care trece la postul săi. 

Mircea desfăcut din legăturile de la uscat se 
mișcă încet trăgindu-și pe nară cu un zingiinit 
fioros lanţul ancorel ce se desprinde de pe fund. 

Ancora sus la postul el; şi alunecăm încet 
făcînd rondoul în faţa cheului care răsună de 
‘sgomotul multimel gi a muzicei, pe cînd pălă- 
riile gi batistele flutură încă in bătaia vintulul 
în semn de adio!... 

Mircea tot mal insufletit despica apa, esind 
din gura Dunárel, par'cá trece pragul márel, 
care se deschide inaintea noastrá imensá, nea- 
grá, pustie. 

Pámintul tárel rámine in urmă. 

In picioare, la postul meú din prová, incá 
odată îmi arunc privirea inapol : pámintul ca 
o pată neagră se perde în întunericul noptel 
pe cînd în auz îmi picurá crimpeie de aril, note 
frinte de mugetul fioros al vintulul. 

Si din tot haosul intunecat se desprinde nu- 
mal ochiul rog obosit al farulul, care veghiazá 
urmărind neclintit vasul în goana lal nebună 
de pasăre de noapte, ce într'o legánare sbuciu- 
mată își moaie par'că virful aripelor desfă- 
cute în negrul apel și al pustiulul întins, fără 
margini. 


k 


IL 


Pe mare, 2 August. 


Vintul se întăreşte mereu 

După miezul noptel o furtună cumplită își 
deslántue furia urlînd fioros in jurul nostru; 
ctte-odatá suflarea i se înmoae şi atunci par'că 
geme într'o desperare răutăcioasă înăbușindu-şi 
furia, pentru a isbucni iarăși în mugete mal ne-. 
infrinate mal pline de groază 

Mircea — o jucárie minunatá — se rostogo- 
leste sbuciumat pe întinderea asta neagră si 
sgomotoasă care se agită, se frámintá din toate 
părțile formindu-se în dealuri negre cu crestele 
albe de spumă, în văi adinci, adinci, fără fund, 
mutate în același timp de la un loc la altul 
într'o goană fără sfîrşit, int'un joc ametitor 
_ nebun, fără astimpăr. 


XII 


Incepe o ploae rece, măruntă; simt răceala 
picăturilor ca niște sfircuri de biciú plesnin- 
du:mi obrajii. 

Pe bord nu doarme nimeni. 

Comandantul nostru n'a închis ochii toată 
noaptea, stă pe comandă lingă oficerul de quart. 


învelit în mantaua de ploae, controlează cerce- 
tător busola și harta privind merei în sus spre 
catarge. 

Oamenii suiți în arboradă lucrează grăbiţi, 
cu ochii aproape închiși, biciuifí de ploae, cu 
poalelor mantalelor filfiind în vînt ; par nişte 
umbre negre ce se clatiná atirnate la rînd de 


xii 


vergile pe care se mișcă cu o iuțeală neregu- 
lată un amestec de degete inclegtate ce string 
pinzele înfăşurîndu-le. 

Sunetele argintii ale sifliilor de pe punte care 
îndeamnă la lucru, comenzile repetate, vorbele 
desperechiate, soaptele nedeslugite care vin de 
sus din arboradá, se aud intrerupte de mugetul 
asurzitor al vintului, ce trece fluerind ascuțit prin 
macaralele prinse în colțul pînzelor scuturate. 

Un amestec nedeslușit de sunete diferite, ca 
o muzică sinistră ce împrăștie fiori de groază. 

Prin întunericul de nepătruns al noptel, prin 
haosul acesta negru și pustiú cîte-va pilptiturl 
luminoase scapără pe cer aprinzind o clipă colțul 
unui nour; gin urmă o brazdă de foc tae drum 
unui fulger orbitor ca un șirag de boabe scli- 
pitoare ce spintecá văzduhul luminind în flacăr! 
virfurile catargelor. 

lar bubuitul tunetelor zguduind cuprinsul se 
sparge în depărtări nevázute, stingindus-se în 
fundul pierdut al pustiului plin de întuneric. 

Cu miinele prinse în balustradă, cu genunchii 
tndoit1, îmi fin equilibru mlădiindu-mi trupul 
după mișcările vasului. 

O clipă ameţitoare, un virtej pare-că îmi pa- 
injineste ochii. ..... îi deschid mari, cátind să 
despic întunericul dinainte .... simt o gtdilitura 
în furca pieptului și un nod care se ridică în- 
figîndu-se în gitlej, fácindu-má sá înghit în 


XIV 


sec... af... cunosc: e începutul răului de mare 
— această veche si ciudată boală pentru care 
nu s'a găsit alt leac de cit deprinderea pentru 
anil, iar pentru alţii nimic. 

Si plouă, plouă mereú; minutele se scurg așa 
de încet, chinuitor de grei. 

Intr'o gîndire înceată și greoae îmi analisez 
simțurile, cáttnd să-mi dau seamă de ce simt 
eŭ şi cel din jurul mei : toate aceste suflete strînse — 
la un loc în scoica asta sbuciumată de valuri, 
care scirtie din toate încheiturile, în isbituri 
neregulate vibrind ca un instrument muzical. 

Hotărtt nu... nici o umbră de teamă nu poţi 
intilni pe chipul vre-unuia, nici o șoaptă de 
desnădejde nu poţi auzi, nici un fior de groază 
nu poţi surprinde în toată mulțimea asta care 
se mișcă tăcută, fácindu-g1 serviiciile ştiute, fie- — 
care la postul săi în cea mal desávitreitá linişte 
— ori poate rușinea pe unii îl stápineste atit 
de mult stergindu-le ori-ce umbră de teamă. 

Záresc în prová citi-va, culcatí pe punte cu 
capetele rezemate pe colacil de fringhie cătră- 
nitá : sunt gabierii scoboriţi din catarge; isto- 
vit! de oboseală, cu puterile sleite se odihnesc 
stringîndu-și picioarele goale sub poalele man- 
talelor ude de apă sărată. 

Ploaea a încetat. 

Omul de sus din gabie strigă cu glas puternic: 

„Se vede o lumină albă în tribord“. 


xv 


„E farul de la Kaliakra“ goptegte ofițerul de 
quart potrivindu-g1 binoclul in dreptut ochilor. 

In fund, în depărtarea ștearsă wn punct mic, 
alb, licáregte pilptind slab prim întuneric. 

Noaptea începe a se risipi; întunericul se 
desface din ce în ce mal mult, iar în fandul 
zárel, la orizont, o pată galbenă ca de ciará aga 
de trist răsare ridfctndu-se dintre crestele albe 
ale valurilor — răsăritul soarelui! după furtună. 

Departe de tot pe întinderea asta mişcătoare, 
neastimpáratá, un punct negru se desprinde şi 
punctul acela se înalță gi se coboară crescind 
din ce în ce mai mare. 

Toţi priveac spre dinsul.. se apropie.. trei 
catarge se deosebesc bine; ca trei suliti înăl- 
tate par'că anume să spargă noril ce se tiráso 
aga de jos, aproape de fata apel. 

„Le cunosc bine după gabit,; sunt catargele 
Elisabetei, văd pe ctti-va care privesc cercetă- 
tori spre larg. 

Crucișătorul „Elisabeta“ avusese ordin să 
plece în aceiași zi din Constanţa şi să ia dru- 
mul tot spre Kersonez. : 

Elisabeta e aproape, se cunoaşte bine coșul 
alb între catarge, corpul ei negru cu formele 
fine tn táiturl frumoase, cu tunurile el mari 
îmfipte în coaste. 

Ea alunecă încet înainte, prăvălindu-se pe-o 


XVI 


parte si pe alta amefitá par'că de loviturile 
valurilor care năvălesc isbindu-se de ea 

lar în urmá-1, fumul scăpa pe gura cogulul 
în inele negre, ca un şarpe uriaş ce se svircoleşte 
gonit, învins, în luptă cu vintul turbat. 

Şi no! cátám ţintă spre ea urmărind cu patimă 
acel joc nebun, amefitor...... sunt clipe de o în- 
fiorare mută , clipe ce par aga de lungi în cît 
un gînd de groază are vreme să-ţi scapere prin 
minte ; timp în care bătăile inimel se grăbesc, 
ochii se deschid mari cáttnd a reţine cu vederea 
corpul acela negru care dispare înghiţit de 
valuri ca într'o prăpastie adincá...,.. si aşteptăm, 
tinindu-ne răsuflarea stápinitá, să-l vedem răsă- 
rind iar culcat pe o coastă în muchea unul 
alt val. 

Simt mirosul greu; înecăcios de unt-de-lemn 
ars, răspîndit de jos de la mașina care-şi grá- 
begte mereii bătăile sacadate. 

Mașina fiind prea slabă, nu poate birui va- 
lurile ; e peste putinţă a mai continua drumul 
înainte cu vintul din fafa. 

De două ore de cînd ne frămintăm în loc, 
ne zăpăcește sbuciumarea asta a valurilor, cari 
se ishesc spárgindu-se cu sguduiturl groaznice. 

Comandantul se hotărăște sá ne abatem din 
drum, schimbind direcţia, gi să intrăm la adă- 
post în golful Kavarna, pînă cînd s'o mal 
linişti marea și-o cădea vintul. 


kvii 


Sifliile încep să sune pe punte, oameni! grăbiţi 
se string la posturi în dreptul manevrelor, 
pilotul își inclegteazá minele în roata ctrmel, 
gata să soarbă comenzile cari râsună clare și 
prelungite : 

„Gata de vota'n vînt,“ o clipă de agteptare...... 
un sgomot asurzitor de farfurii sparte, de 
obiecte răsturnate ; și Mircea de-odată se culcă 
într'o parte așa că apa năvăleşte înăuntru pe 
punte ; — am schimbat drumul spre Kaliakra — 
Intrăm în Kavarna cu vintul de travers. 

Elisabeta imită manevra noastră ajungindu-ne 
din urmă. 

Ne apropiem de uscat : coasta înaltă, rogieticá, 
dintr'un girag de stinci colturate care oprește 
vintul ce se isbeşte de ele suflind cu furie. 

Ancorăm aproape de Elisabeta care nici nu 
se clintegte, liniştită şi mindră. 

Oamenii în repaus, rupti de osteneala din 
timpul nopţei, adorm duși cu gindurile duse la 
al lor rămași în urmă gi atita de departe. 

O barcă se desprinde de lingă crucişetor gi 
s'apropie de nol; e un ofițer care aduce un 
plic pentru comandantul nostru : ne stringem în 
jurul lui și el ne istorisește cele întimplate la 
ei pe bord. 

Elisabeta vas mal noŭ și puternic, putea 
să-și continue drumul ; vázindu-ne însă pe no! 
că schimbăm direcţia, comandantul, stase la 

2 


xvii 


îndoială dacă să-şi urmeze drumul saú sá vie 
după nol, bănuind. că avem vre o stricáciune 
la maşină. 

In urmă s'a hotărît sá ne imiteze manevra, 
pentru a ne veni în ajutor în caz de nevoie. 
Inainte de a mă scobort în cabină să mă odih- 
nesc, îmi arunc încă odată privirea spre coasta 
de care ne apropiasem. 

Departe să záreso albind tn lumina dimineţei 
casele tupilate, ascunse la adăpost prin crăpă- 
tur! de stinci arse, rogietice — e un sat perdut, 
uitat de cine știe cînd, pe-o coastă stincoasă gi 
pustie. 


! y r j | 
; ; y | "I 
/ j x : NX E I 
¿ 
a Y. T i 
‘| Soo | 
ESN v ha 
`. PrP 4 
Al N PE : ati ae 
Ex wee { 
/! Ci “ye > Y ; 
VA: e 
o DOC te aon dre i 


as Bt 
er iy- a 


> 


we 


III. 


Pe mare, 4 August. 


Şase ore gi jumătate dimineaţa. Barca No. 1 
se întoarce la bord cu provizii din Kavarna. 
Toatá lumea-1 la posturile de plecare ; la ora 7 
virám ancora. | 

Lanţul ancore! trosnegte la.cabestan în smun- 
cituri cadentate—la unele vase cu pinze, acolo 
unde puterea aburului n'a înlocuit munca ome- 


r t 


XX 


nească, se mal poate vedea cit de chinuitoaré 
este viata omului de mare—cu mușchii tncordați, 
sprijinind picioarele goale în puntea udă, oa- 
menii împing cu pieptul în manelele cabesta- 
nului care învirtindu-se prinde zalele lanţului 
scrigind la fie-care salt. 

Ancora sus — şi alunecăm lin pe apa moartă a 
golfului. Cum trecem farul de la Kaliakra, în- 
cepe Mircea să prindă viaţă si pleacă legănat 
pe valuri scurte gi răpezi ce undulează fata 
goală, nemárginitá, a márel. 

Vreme închisă ; cerul înfăşurat ; si 'n aerul 
diminetel se simt fiori reci de boare umedă pe 
care-l aduce de la larg un suflu ușor de briză. 
Coasta pustie gi stincoasá rămîne perdutá in 
urmă pe cînd noi cu pinzele întinse ne afundám 
în golul depártárel. 

Ofiţerul de quart, de pe comandă, strigă capul 
ce trebue urmat : Sud 74 Est—aceleagí cuvinte 
le repetă de la cirmá bătrinul Micheli pilotul, 
răgușit, cu ochii ţintă pe sticla busolel ca sá 
prindă numărul scris în dreptul linie! de credință. 

Departe, la orizont, se ivește albind o pată; 
toţi privesc cercetind în zare ; aŭ şi început a-și 
da păreri — cînd te afli pe întinsul pustii al 
márel, un lucru de nimic te pasionează la culme. 
Se recunoaște o corabie frumoasă ce trece prin 
babordul nostru. 

Tocmal tirzii străbate si soarele printre norii 


XXI 
N 
ruptl în pale, anume par'cá să deschidă drum 
sigetilor de aur ce se fring reci de crestele va- 
lurilor, poleind o pată de pe fata márel în locul 
acela spre răsărit. 

Minati de adierea vintulul ce ne bombeazá 
pinzele inaintim mereú pe o mare luminată de 
jocul scintiirilor orbitoare. 

Nicăeri mai mult ca în largul mare! nu te 
uimegte înfățișarea minunatelor fenomene ale 
naturel. 

Cine ar putea gti din cîte se petrec înăuntru, 
în lumea sinulul mărei, numai acolo sub pata 
aceea aurie de la suprafaţă în ploaea caldă a 
razelor !... | 

Minţele omenești — pururea cercetătoare —n’aii 
isbutit încă a lua în stápinire întreaga lume a 
fundului mărei cu nesfirgitele bogății ce zac în 
neștire, cu miriadele de vietăţi locuitoare, po- 
poare ce nasc, tráesc luptind gi mor în abisul 
nepátruns al fundului. 

Căci pe cînd pămîntul, mut şi neclintit, de 
veacuri întregi destáinueste luminind ascunsul 
minunelor naturel, înșelătoarea mare, vesnic 
neastimpáratá și vorbitoare, păstrează încă tai- 
nele ascunse ale fire! în noaptea stnulul el vie- 
tuitor. 

Un iubitor al mărei, Gustave de La Landelle, 
arată în cite chipuri se răspunde la intrebarea : 
ce este marea ? 


XXII 


„O enciclopedie vieţuitoare, răspund învățații. 
Nu-i de cit o picătură de apă în infinit, susţin 
filosofii. Naturaligtil spun că nu-i de cît un 
amestec imens de apă sărată. 

Gramaticii o definesc numai ca simpla apă 
care înconjoară continentele. Chimigtil susțin 
că nu-i de cît un volum enorm de protoxid de 
hidrogen tinind în desolutie chlorura de sodiú. 
Matematicil declară că este un corp căruia nu-1 
poate calcula suprafaţa. Fisicienil îi văd numai 
fenomenele de maree, vinturile, echilibrul gi cu- 
rentil. Poeţii clasici o văd locuită de mulțimea 
zeilor gi zeitilor ; poeţii romantici o fac sá ridá 
şi să plingá ; poeţii realişti îi descriú ororile ; 
poeţii fără adjectiv, cîntă imensitatea şi bine- 
facerile sale. lar pentru voiajor şi negustor, nu-i 
de ctt un larg drum. Pentru omul de Stat gi 
diplomaţi este o chestiune. Pentru regi, este un 
imperiú. Pentru popoare, un cimp de bătălie. 
Pentru pictor, nu-i de cit un fond de tabloú. 

Istoricul susține că marea este arena unde 
s'aú deslegat cele mal mari conflicte ale tim- 
purilor vechi gi moderne. Marea aminteşte vecínic 
de acele călătorii pentru răsboae, pentru cuce- 
rifi, pentru descoperiri, de la fabuloasa expediţie 
Argonaută pînă la acele ale polurilor Nord gi 
Sud. Marea este Salamina, Răsboaele Punice, 
Acjium, Cruciadele, Abukir, Trafalgar, Navarin, 
Roma, Cartagena, Veneţia, Genua, Spania lui 


XXIII 


Carol- Quintul, Holanda, Franţa la1 Ludvig al 
XIV gi Coltber, ea este Puterea Britanică. 

Marea a făcut pe Cristofor Columb și toate 
marile descoperiri ale lumel. 

Marea pentru romancieri, este acel gigantic 
teatru unde se agită toate pasiunile omenești 
modificate prin o existență excepţională. lar 
pentru marinari, este o carieră, o profesiune, 
un meșteșug... ea, mal este și un asil, o mamá 
care hrăneşte, o a doua patrie, un obiceiú, o 
pasiune... și cite odată încă, ea este sclăvia, exilul. 
închisoarea, moartea |..." 


KCI TE PU SUSU SIE XI JE NA PULSED SUSU JIK TI AIE 11K Ji JIL NOU JIK 21 OHSU AJL IA 


IV. 


Pe mare, 5 August. 


După prinz soarele începe a ne chinui, vintul 
cade, gi pinzele pînă acum bombate și însufle- 
tite cad gi ele întinse, albe și moarte pe cind 
bricul plutește legánindu-se a lene. 

“Pinzele nu mat prind vint, zice cu necaz ofi- 
ferul de quart privind în sus spre arboradă. 
` Se sună la posturile de manevră, toată lumea-1 
afară pe punte împărţită la locurile stiute, gata, 
cu urechia afintitá; se așteaptă comanda — 
nespus de frumoasá e privelistea unel manevre 
bine executată — „sus gabierii“ răsună vocea 
ofițerului, şi o clipă nu vezi de cît o învălmă- 
şeală de trupuri omenești, min! gi picioare goale 
care se agaţă de treptele de fringhie ale sar- 
turilor ce tremură îndoite de greutate, pînă se 


XXVI 


desprind cel dinttiú gabieri. Sprinteni, în salturi 
de pisică ajung sus, respindindu-se de-alungul 
vergilor cu încredere în sine şi cu îndeminarea 
deprinderii. 

Se ridică pinzele, tnfagurindu-le pe rind, şi 
randa întinsă şi înegrită de fum, ca o aripă ră- 
nită se stringe și cade la locul el. 

Si în amestecul sgomotului de soapte intre- 
tăiate, de respirări scurte, de-asupra scirtiitulul 
macaralelor vibrează mai tare sunetul argintiu 
al sifliei lui Mastela. 

Minunat șef de echipaj mal e și vechiul An- 
dret Mastela. 

Om înalt și bine legat, oacheș, cu mustaţa 
groasă gi ridicată, smolit la faţă dar cu ochii 
vil și plini de veselie. 

Putem spune chiar că-i chipeș Mastela cind 
apare el pe punte cu galoanele de aghiotant la 
minecele spenteruJul, purtind pe după git tn 
tot-d’a-una gnurul alb de care-i legată sifliea. 
Greú şi foarte cu anevoe ar fi de răscolit adin- 
cul vremurilor trecute pentru a da de urma 
poreclei sale, căci și în foaia matricolă gi in 
livretul individual, îl gásial trecut cu nume 
romínesc avind gi un escu la coadă ca orl-ce 
romin curat. 

No! însă așa lam pomenit ; așa Paŭ cunoscut 
si cel dinainte gi cel după noi; și-i cam multă 
vreme si multe generații aú trecut pe sub mina 


XXVII 


lui. Pe cit! nu i-a primit el de copii, i-a învăţat 
meseria si după ani de zile, unil ai ajuns bine, 
ofițeri de bord pe vase de comerţ, pe cind el 
a rămas acelaș, pururea la postul sáú, vechiú 
si neclintit șef de eshipagiú al lui Mircea. 

Altminteri nu era el om răi, chiar blind pu- 
tem zice, doar aga cite odată de-ajungea cu 
sfircul salamastrel pe vre-unul mal moale, și 
asta numai ca să-l iuţească la lucru, cum e da- 
toria unul şef de echipagiú, căci de aceia se 
chiamă că-i sufletul bordulul. 

Ceea-ce făcea puterea și preţul slujbei! lui era 
numai meșteșugul ce avea de a-și cunoaşte 
oamenii și de a-i boteza pe fie-care prin o po- 
reclă anume, bine aleasă, Dovadă e pilda cu 
Moraru care a ajuns fruntaş de unde era cel 
mal prost soldat, si asta numai pentru că nu-l 
chema alt-fel de cit Moraru cel iute. 

Si Moraru, lenegul cu ochii mici și adormiti, 
trecuse prin toate specialităţile bordului, fochist, 
tunar, ordonanţă, bucătar, timonier — ajun- 
sese cel mal bun gabier. Si’n mers pe vremuri 
grele, cînd marea era mai demontată, cînd toţi 
záceaú întinși de răul de mare Moraru la orl-ce 
manevră s’arunca cel d'intii cu sub-bárbia bo- 
netului pe după urechi gi cuțitul de gabier le- 
gat cu o sfoară pe după git, sus la ríndunica 
în virful catargului, se'ncingea inimos la luptă 
cu vintul turbat: ca sá stăpinească colţul 


XVIII 


pinzel ce să sbătea în suflárile mugitoare ale 
vijeliei ?... 

Si din înălţimea crucete! de unde se afla, așa 
de poruncială, gata ar fi fost gin foc sá s'a- 
runce, nu numai în apă, cînd printre fluerătu- 
rile răutăcioase ale vintului strábáteaú pina 
sus la dinsul tremuráturile sunetului metalic ale 
Siflii lui Mastela care-l îndemna strigindu-1 de 
jos de pe punte: acum, Moraru cel iute/... Că 
mult face o vorbă care-i merge la inimă, romi- 
nului; şi să-l fi văzut pe Moraru că dela o vreme 
începuse a se sili și la școala de carte și toată 
ziua, la ori-ce exerciţii, îl vedeai cu abecedarul 
virit în sin. Une-ori tirziú de tot, cînd portul 
întreg dormea trudit. în liniștea somnului de 
după miezul nopţei, îl găsea! pe Moraru fiind în 
divizionul de quart ghemuit în ctte-un colţ si, la 
lumina slabă roșiatică a felinarului de punte, 
silindu-se a imita slovele pe placa de la timo- 
nierie. 

Şi munca nu i-a fost de geaba, o intimplare 
minunată la ajutat. 

Era tocma! intr’o duminică inspecţie generală. 

Mircea mândru de-i scânteiai alămurile în 
bătaia soarelui, lustruit și curat cum îi oglinda, 
avea de dimineaţă pe Amiralul la bord. 

Oameni! erai îmbrăcaţi curat, cu mofurile 
roșii la bonete, cu tricourile vărgate întinse pe 
piept, iar gulerile albastre ale cămășilor de ma- 


Xxİx 


rină le străluceaŭ pe spate. După primirea 
si toate onorurile obicinuite la o asemenea zi 
se executară diferitele exerciţii; de la arme la 
tunuri, de la posturile de luptă la cele de in- 
cendiú, acum la urmă se dase gi la posturile de 
manevră — aci e partea gabierilor și Moraru 
cel iute intra în rol. 

Se comandase tocmal descrucișarea rínduni- 
celor; amiralul gi toți dimprejur asteptaú cu 
ochii țintă sus la arboradă — cînd un fognet 
ușor se aude, și de acolo de sus, de la înălțimea 
catargului din provă, un obiect cade în mare... 
Dus aga de vînt, părea o pasăre, cázind cu o 
aripă desfăcută. 

— lar vre-un bonet a căzut la apă, goptegte 
un ofiţer. 

— Ba nu, e o carte care plutește, uite i sal 
desfácut foile, ráspunde un altul. 

— Ir abecedarul lui Moraru, i-a căzut din 
sin, adaugă surizind un sergent. 

S'a făcut mult haz de asta, și dacă Moraru 
şi-a perdut abecedarul — că doar nu era să 
lase barca la apă tocmai atunci, pentru a-i 
pescui hirtoagele lul ráspindite — apo! peste o 
săptămînă tot echipagiul s'a minunat de el, 
cît de mindru a eșit la apelul permisionerilor 
pe punte, căci mergea în oraș să-și ude galoa- 
nele cele de liná galbenă cari stráluciaú asa 


XxX 


de frumos de-a curmezigul minecilor flanelei de 
serviciă, | 
Așa a fost înaintat fruntaș Moraru cel iute. 
Si asta numa! pentru c'a știut Mastela cum 
să-l ia, căci veni multe știe el, şi mal multe 
încă frumos le spune — că-i om umblat — și 
dacă îndură omul nevoi și primejdii în lungul 
mărilor, apoi gi mult i-e dat să vadă și să cu- 
noascá; luminindu-s! mintea ajunge să înţeleagă 
din rostul lume! și din ascunsul fire! omenești. 
Mereú să-ți tot fi povestit din cele cîte-a fost 
văzut prin locurile umblate prin Rusia, Anatolia, 
Spania în voiagiul din 1892 și la serbările din 
Genua; în voiagiul de la 95 cînd a mers toată 
coasta Europe! piná la Kiel unde lumea nu mal 
bea apă ci numai bere nemteascá; sá spuie el 
de chefurile cu marinarii ruși, englezi, francazi, 
ba gi japonezi întilniți la Constantinopol, de 
cite dragoste începute și neterminate, dar de 
peripetiile cînd cu furtuna din voiajul de la 88, 
de credeaú toți în ţară că s'a înecat Mircea... 
Cum aŭ ajuns în Bosfor cu proviziile sftrgite, 
fláminz1, gi bátrinul Mircea sdrobit, cu bom- 
presul gi vergile rupte gi... cite nu ştie gi n'a 
apucat el de cînd își făcea viaţa în aceeași în- 
căpere strimtă și întunecată, în mirosul de ca- 
tran din prova lui Mircea. 
Cu siguranţă, el constitue volumul cel mai 
complect din istoricul vasului. 


XXX! 


Dar adeváratele lui succese, căci a avut multe 
şi frumoase succese, eraú regatele: la aceste 
întreceri de bărci cari se fac în toți anil, se 
vede măestria arte! sale. 

Dar ca sá" înţelegi bine trebue să te til de 
el, sá nu’l slăbești o clipă; numai urmărindu-l 
cite-va nopţi înainte de ziua solemnă al putea 
să-i prinzi din mijloacele întrebuințate. Are 
operaţii pe cari le face încet gi pe tăcute; unge 
carena bárcel cu seú pentru ca barca să lunece 
uşor, își îndreptă ramele, alege oamenii pe 
sprinceană, își potriveşte greutăţile la pupă ca 
să se ridice prova și ast-fel barca să taie mal 
ușor apa; și... cite alte mici secrete profesionale... 

Nict-odatá nu uită să-și ia în barcă și rame 
de reservá, pentru a schimba pe cele ce s’ar 
rupe în drum. Un vechiú obiceiú al bordului 
era de a se da vin soldatului care ar rama cu 
atita putere în cit să rupă o ramă în apă. 
` Unii camarazi răutăcioși îl acuzaú pe Moraru 
cel iute cum că el ar avea meșteșugul de a rupe 
o ramă numai printr'o smuncitură și nu prin 
puterea ramatulul. 

Dovezi indestulátoare n'aú fost pentru a se 
adeveri faptul, — e drept însă că el avea pe su- 
flet cam multe rame rupte, pentru care își pri- 
mise răsplata după obiceiul bordului. 

Mastela a făcut să se respindească faima băr- 
cel No. 1 a lui Mircea, pînă azi încă nefntre- 


amet = eyes 
A A hee T z —— 
A o IA caut aaa ART OTe, 
. e. A ae we al La $ 
x = a Se lee eee Se E er 
7 qe Ez —r s ` 4 isi |. Ze 
La E ie E a o I EG reat ANA 
~ } LN A À è 
» P Y 4 
> aya a A A za Se a 
meat nalt Lp A, Sá, cun A, sp p — ci 
RTR A gr A 5 i 
al 3 = Ea YN ES la o A br 
so AN (A K 2 bi să 
e A, $ j ma o 
f Fe PEF SAN wE 3 Pe Lome ot pa a 
A i of a Si, a F; : = 2 i 
m a ii Cine rea caer Mae A, a 
pe pp pine ie Re tara at Lom ara > ea > e ap 
ali . ARMAR epi APIO RAS I Pip tii o pe API Pr 
Ea A 
y 


Xxxul 


cutá prin partea locului, de vre-o altă barcă a 
marinei de rásboiú engleze, rase saú romtne. 

Atunci, în ziua aceea a anului cînd cheiul și 
vasele din port gem negre de furnicarul ome- 
nesc, atunci cînd se află față: amiralul, gene- 
ralii, ofiţerii, cucoane, ţivili, pescari, lumea toată 
a mahalalelor venită să privească la curse, a- 
tunci trebue să’l priveşti de-aproape pe Mastela. 


De cum răsuna cuprinsul de bubuitul tunului 
de la șalupa de poliție, semnal de plecare, el 
nu se mal potoleşte : acum sus... lung la apă... 
nu te da... încă odată bdejt... asa... încă... $i mal... 

Cel zece oameni amefiti trag în disperare, cu 
ochii închiși și capetele goale, cu trupurile ghe- 
muite, stăpinindu-și respirările pentru a'și grá. 
mădi toată puterea în braţele ce trosnesc din 
încheituri. Si pe cînd braţele lor rápezite în în- 
vîrtituri de manivelă taie apa dinainte, el cu 


XXXIII 


mina încleștată pe ctrmá 11 îndeamnă aplectti- 
du-și trupul la fie-care lovitură pentru a da 
avint bárcel care sboară ca o săgeată pe luciul 
de oglindă al márel. 

Cu cit bărcile se apropie cu atit crește mal 
tare haosul strigătelor şi aplauzelor multimel 
atitate de această întrecere de cheltuială a pu- 
terilor omenești. 

Cea întîi barcă ce străbate din învălmășagul 
celor-l’alte ajungind la semn cu ramele sus, se 
ştie tn tot-d'auna că-l barca No. 1 a lui Mircea. 

Şi omul care se ridică în ea, mindru, cu o 
mînă pe cirmá și alta la șapcă, lucindu-! giru- 
rile de galoane pe mineci gi cele două decoraţii 
pe piept, îl cunoaşteţi cu toţii,... e Andrei 
Mastela , vechiul şef de echipaj al briculul 
Mircea. 


NINA SO JO: OL 
Se 


V. 


Pe mare, 6 August 


Toată noaptea am avut o mare potolită. M'a 
chinuit doar luna plină ce se ţinea de noi plu- 
tind pe înălțimea albastră, iar geana-i argintie 
cădea de oboseală pe-un ochii rotund de geam 
drept în cabina mea. 

In faptul dimineteí eram la post pe punte. 
Serviciul obicinuit de quart: se pune pe hartă 
punctul insemnind locul unde ne aflăm la ora 
anumită. 

O dimineaţă răcoroasă; coprinsul tot e plin 
de fiorii reci ai unei brize ușoare, nehorărite, 
care se joacă prin rotocoalele fumului de la coș, 
aruncindu-ne praf de cărbuni în ceaiul pe care-l 
sorbim cu poftă. 

Se sună de spălarea punţei. Intr'o clipă va- 


XXXVI 


porul întreg e inundat; pompele toate lucrează 
cu zor şi apa din gheordele, ce cade aruncată, 
isbește puntea udă în lovituri ca de ciocan. lar 
păsările în cusca din fund de sub comandă se 
string înspăimintate cu penele sbirlite si’nchid 
ochii cu groază de-atita apárie. 

Pe bord, mișcare generală; sprinteni. vioi, 
aleargă marinarii cu minecele suflecate pina la 
cot, cu picioarele goale pînă la genunchii în 
apă rece și sărată a mire! ce înroșește pielea ; 
grăbiţi muncesc de-a valma 

Eșind din aerul imbicsit dinăuntru la lumină 
în aerul deschis, ce vecinic schimbător e plin 
de sănătate, în răceala apel aga bogatá'n viață 
e par'că o renaștere îndeplinită în sînul larg 
al naturel, în máreafa sălbătăcie a márel. 

... Si nu ştii cum adesea mă duce gindu'n 
urmă, departe, la pămîntul cu oraşele lui mari, 
la furnicarele omeneşti, prin mahalalele infun- 
date acolo unde zac așa de înghesuiți atitia 
sclavi moderni — omul-uneltă înăbușit în ateli- 
erul plin de fum, omul-maginá de scris încă- 
tugat de biroul plin de praf gi de cerneală — nu- 
mai aci simți cît de tristá-1 soarta acelor victime 
ale mizeriei mult láudatel civilisatil. 

Se simte încet cum creşte suflarea unui vint 
de West. Comandantul dă ordin a se desfásu: a 
sburátorit, randa şi vela-straiului. 

... Si navigám ast-fel mina{i de vint, cu 


XXXVII 


pinzele întinse, mereú în golul nesftrgit ce ne’m- 
presoară ... mereú către Sud-Est, spre cercul 
albastru strălucitor la orizont: într'acolo este 
- coasta Anatoliei; la noapte vom ancora în Tre- 
bizonda. 

Tot echipagiul trece la exerciții pe specialităţi. 
Si pe cînd vasul își urmează calea legănat din 
val în val, oamenii toţi stai la posturile rîn- 
duite; ici un grup în jurul unui tun, dincoace 
altul în jurul busolei ; unii execută semnele, alții 
la manevre stau în jurul catargului din prová. 

Aci pe puntea asta, sub bolta nesfirșită a 
cerului, pe aceste cite-va scindur! carl te tin 
deasupra abisului nepătruns al fundului, aci 
unde sunt strînse atitea vieţi la un loc, ca în- 
trun cuib ráslet, se nimicegte orl-ce voinţă, 
nimení nu mal tráegte pentru sine ci pentru 
rolul pe care-1 are de implinit; e un fel de con- 
topire totalá pentru a forma un singur suflet 
care să dea viaţă acestui corp înaripat, în luptă 
cu natura, acestei minunate înjghebări de lemne 
si fer, de pinze si frînghii, pe care mintea o- 
menească a născocit'o şi-a prefăcut'o în lunga 
scurgere a veacurilor. 

O legătură foarte curioasă stringe pe acești 
oameni diferiți, adunaţi care din cotro, împăr- 
tágind aceeaş soartă în leagănul acesta cu aripl 
care plutește rătăcitor între cer și apă, așa 
departe de restul lumei. 


XXXVIII 


... Pe la prînz vintul își schimbă suflarea ; 
marea e peste tot demontată. 

Se sună semnalul de masă; ne scobortm în 
carei. 

Masa e așezată ca pentru posturile de mare: 
deasupra, în găuri mici, sunt puse beţișoare 
cari împresoară farfuriile pentru a nu fi răs- 
turnate de aplecările vasului. 

Ciudatá e înfățișarea unei mese luată pe 
timp ráú. Acolo altă-dată rásuná sgomot, ris, 
şi veselie, acum nu se aude de cit foarte rar 
ctte-o glumă aruncată vre unuia ce n'are poftă 
de mincare; adesea bucatele nu sunt bune, saú 
se aduc prea ttrziú ; în tot-d'a-una se servește 
prea încet. Unii abia gustă, alţii înghit în sec, 
iar alfil se ridică plecind grăbiţi... gi toți — 
doresc a termina mal curînd gi această datorie 
ce aú de împlinit. 

Vintul se întărește văzind cu ochii, şi din 
spre Nord soseşte o bură de ploae rece şi deasă. 

Ofiţerul de quart se opreşte necăjit din plim- 
barea lui obicinuită, îşi îmbracă mantaua de 
ploae gi strigă răspicat si puternic pentru a birui 
glasul urlátor al vîntulului. 

A stringe sburătorul mic... atenfiune .. . strín- 
geţi! ... un setrfiit chinuitor de macarale, un 
tropot cadentat de picioare goale pe puntea 
udă, un amestec de răsuflări adinci întretăiate 
de îndemnări ... vira,.. lunga... vira... si 


XXXIX 


totul se sfirgeste in flueráturele ascuţite ale 
sifliilor... 

Numai divisionul de serviciú e pe punte; tot! 
sunt îmbrăcaţi în hainele de ploae, făcute din 
pinzá groasă ceruitá 

Má scobor încet, aplecat, pe scara din cazarmă 
să intru la mine în cabină. Jos, mă opresc pentru 
a recăpăta respirația o clipă curmată de mi- 


A A a i 
e -e ne me A o 
— 
— . 


= 


i ~E EZ 
LE 


EA ; NN | | 


Tia e Îi Por premi — 


RR TET 


rosul acru înecăcios care încinge tot coprinsul 
mohorit întunecat. 

Ce înfăţişare stranie are spațiul acesta aga de 
strimt — abia înroșit de lumina slabă a unui 
felinar legănat; printre obiectele de tot felul 
îngrămădite acolo stai atitea ființe într'o cál- 
dură nábugitoare, în mirosul greú de catran 
care umple aerul închis şi stricat. 

Dintr'un bord în altul hamacele prinse în ta- 
van, umflate ca niște saci plini atirnînd în jos, 


XL 


se ating între ele legănind sbuciumat trupurile 
ghemuite ale acelor cari dorm obosiţi sai zac 
in amortire. 

Intru în cabină gi mă suiú în patul mei strimt 
ca o cutie, ce are o muche mai înaltă pentru 
a-mi opri rostogolirea în aplecările vasului. In 
acești citi va metri cubi de aer închis locuim 
patru ingl; paturile aşezate cite două, unul de- 
asupra altuia. Dimineaţa e frumos cînd ne 'm- 
brăcăm pe rind numal cîte unul!.. 

Cum staú întins cu fata în sus, cu un brat 
lipit de-alungul peretelui umed, simt lovitura 
fie-cárul val care se sparge de coastele vasului; 
pare că ar voi să doboare peretele ce opreşte 
şivoiul de a străbate înăuntru. Si Mircea tre- 
sare și geme la fie-care nouă isbitură. 

Atipisem coprins de-o toropeală visătoare in 
care pluteam perdut, cînd vasul se culcă 
pe-o coastă într'o bandă aga de puternică 
în cit toate obiectele de pe-o poliţă de-asupra 
capului, cărți, perii, sticle, oglindă, cad peste 
mine. 

intunericul, aerul din năuntru mă înăbușă. 
Mă urc pe punte. 

Afară, o noapte neagră de nepátruns. Vintul 
mugește în tremurături fioroase şi une ori din 
negrul văzduhului ca o suflare de ghiatá se re- 
pede cu-atita furie de par'că sfigie în bucăți 
pinzele încordate ce ţipă în legături. 


XLI 


Patru bătăi scurte de clopot, vibrind aga de 
trist, ne spune ora bordului A e miezul nopfel. 

— Bun quart înainte! .. bun quart înapol!... 
bun quart peste tot !... şi vorbele tăiate de as- 
cufigal vîntului se pierd gonite în haosul ce ne 
înconjoară. 

Factionarit uzi, amortiti de frig, nemigcati la 
posturi, par nişte umbre fintuite în loc. Numa! 
ofițerul de sus cu pași greoi măsoară în lung 
comanda. 

Si Mircea — bátrinul ce atitea a înfruntat — 
abea înaintează luptind la fie-care pas cu va- 
luri din potrivă ce cad pe puntea udă ca lovi- 
tur! seci de ciocan. Intreaga suprafață de apă 
în jurul nostru pare că fumegá flerbind in clo- 
cot, si un fel de umbră neagră se întinde pe 
de-asupra gonind în urma noastră. 

Mă duc in provă; citi-va marinari, alipiţi de 
peretele bucătăriei, își usucă hainele lor ude — 
de aci se vede bine fie-care val ce ajunge și ca 
o stincá se prăvale isbind în coastele vasului 
ce cade cu pliscul în jos ca într'o groapă nea- 
gră si adinc deschisă înainte. 

Pachete mari de apă năvălesc înăuntru aco- 
_perind puntea, şi se întind plimbindu-se din- 
trun bord în altul, adesea stricind somnul celor 
ce picotesc lungiţi în jurul cabestanului avind 
colacil de fringhie şi lanţuri drept căpătii 


XLII 


„Se vede o lumină albă înainte“ strigă omul 
de sus din gabie. 

O mișcare deosebită se face pe bord. Coman- 
dantul e anunţat. 

„Farul turnant cu eclat, de la Trebizonda“ se 
sopteste pe comandă. Şi toți sunt afară cu ochii 
mari deschişi cătind să prindă cu vederea acea 
steluță tainică ce s'aprinde gi se stinge abea 
licărind la orizont. 

Ce putere fără seamăn are lumina farului 
asupra firel omeneşti. Lumina aceasta slabă, ce 
abea se zărește clipind ca un ochii obosit de 
veghere, te călăuzeşte gi te susține, gi'n taină 
te îndeamnă șoptindu-ți: înainte... tot îna- 
inte... Parcă te simți îmbărbătat, puterile ti 
se îndoiesc, căci nu mal ești singur, raslet ră- 
tăcitor pe întinsul pustiului de ape. In nopţile 
negre şi furtunoase e candela sfîntă ce arde la 
marginea márel, în locul de scăpare a fiinţelor 
slabe ce'n luptă cu natura cer mină de ajutor. 

Si una lingă alta, încet, pe nesimţite, răsar 
lumini departe întocmai ca steluțe ce'şi tre- 
mură sclipirea pe fundul negru în zare. | 

„Luminele din port... ajungem .. e Trebizonda...* 
își spun unil altora, și pare că o suflare de ' 
viață animeaă întreaga mulțime. In vederea 
portului nimeni nu mai suferă; ca prin farmec 
tot răul se uită într'o clipă. | 

Ne apropiem. Luminele apar într'un joc cu- 


XLIII 


rios inmultindu-se gi crescind mereú. Dar nimic 
lámurit nu se poate deosebi din haosul spre 
care inaintám. 

Se pun sondele — „27 metri!... fund nisip“ 
- strigă timonerul din prova; și navigám încet, 
numai cu mașina, în vederea portului să recu- 
noastem intrarea. 

Cite-va umbre negre se desprind Inálttndu-se 
în fața noastră; uriași, în forme fantastice, par'că 
anume ni se opun în cale. Toate privirile sunt 
încordate, ochi! atintit! se silesc a despica în- 
tunericul dinainte ... sunt trei corăbii mari an- 
corate în radă; așa cum stai perdute în negura 
noptel par niște monştri ciudati care se sbat 
chinuiți între valurile furioase ce-i isbesc în 
coaste, | 

„Banda tribor !.... tribo-o-or banda“ repetă 
régusit pilotul care invirtegte grăbit roata cir- 
mel într'o parte; un zingănit repetat de smun- 
citurile lanțului de la ctrmá gi Mircea abate 
pe loc intorcindu-se greolú pe-o lature. Cáutám 
pe Elisabeta care trebuie sá fi sosit cu două 
zile înaintea noastră. 

Din jocul luminelor ce licáresc ráspindite, 
cite-va felinare albe gi rogil se aprind gi se 
sting pe rind. 

„Elisabeta ne semnalează cu Meritens“. Ne-a 
cunoscut după cele două lumini albe ridicate 


XLIV 


la pic. semnalul de intrare in port a unul bas- 
timent de rásboiú. 

Foarte incet ne apropiem de Elisabeta trecind 
prin babordul el: „maï inainte.. aşa.. stop... 
acolo ancorafi* e vocea secundulul de la cru- 
cigetor. 

»Atenfiune la ancoră... gata“ se răspunde 
din prova, gi toți aşteaptă comanda sávirgitoare. 

„Funda /“.. un sgomot de rostogolirea unui 
corp greú ce cade in mare improscind stropil 
de apă si un prelung zingánit ds lan'uri... e 
ancora -— simbolul speranţei. 


Trebizonda, 7 August. 


O miná má scuturá usor. 

Mă deștept tresárind ; e timo- 
erul de serviciú — inamicul ofi- 
rilor pe bord, — care'mi șoptește 
urt : peste cinci minute urmaţi a lua de quart. 
Ah!... şi ce somn dulce şi bine-făcător mă 
ápineste. 

Cu ochii încă impáinjenití má imbrac si, pi- 
iind scările, má suiú pe punte. 

După © noapte albă, serviciul acesta dela orele 
tru la opt dimineaţa e neînchipuit de greú. 
Vintul s'a potolit; marea însă tot igi mal clatiná 
urile el mari, greoae, culcindu-l pe Mircea 


Digitized by Google 


XLVI 


pe coastă, asa că abea se mal poate ridica la 
loc o clipă bátrinul vas pentru a cădea obosit 
pe cealaltă parte. Si cum se smunceste el :în- 
gănind între lanţurile celor două ancore care 
caută sá” stăpinească in loc! 

Deschid ochii mari și sorb, răpit de uimire, 
priveliștea nespus de frumoasă ce se desfágoará 
în fata mea. 

Trebizonda, imens amfiteatru, se înalță pe 
coasta unui munte verde, în care vezi în- 
fipte casele albe, cu nenumăratele lor feresti 
ferecate, cu cerdace largi, unele de-asupra al- 
tora; si sutele de minarete ale moscheelor, toate 
într'o neorinduialá ciudată, totul in forme cu- 
rioase gi bizare, în culori vil gi diferite, pătate 
numai de umbra cea de un verde-inchis a chi- 
parogilor si platanilor. 

Spre apus se ridicá un munte inalt gi pietros: 
Sui-Dagni. Sus de tot pe creasta lui pleguvá 
stă mindrá de pază în fata orașului, ca imaginá 
a islamismului, o moschee veche, cu zidurile 
mari, cu o cupolă înegrită de vremuri, cu virful 
minaretului ascuțit despicind norii, lăsaţi așa de 
jos de pare că își razemă mărginele lor desli- 
nate pe coama munților. 

Spre răsărit o limbă de piatră se prelungește 
în mare; iar în capăt, pe-un colţ de stincă,e 
aşezat farul. In spatele oraşului, pe înălțimi 
stincoase se zăresc așezate la rind movile de 


XLVII 


pămint, ufme de fortificaţii ale bateriilor de 
artilerie. 

In fund, departe, albesc în zare movile de 
pietre, dărămături, grămezi de ziduri năruite: 
e vechea cetate Trapezus. 

Şi totul e într'o liniște desávtrgitá, nu poți 
surprinde nici o mișcare: întreg orașul doarme 
somnul greoiú si potolit tn care zac adincite 
toate aceste oraşe asiatice. 

De jos de la port, se desprind ctte-va puncte 
care înegresc crestele valurilor, în mișcări zbu- 
ciumate, se îndreaptă în spre noi: sunt bărcile 
cu interpreți gi furnisor!, adevărate paseri de 
pradă, ce se întrec care să ajungă mal curind 
la vapoarele străine sosite în port. 

Din cea dinttiú barcă ce ajunge acostind la 
scară, un om svelt si ager, cu fesul pe ciafă, 
își cere voie, într'o frantuzeascá perfectă, ca să'l 
primim. 

Inainte de a-i răspunde, el e pe punte gi în- 
cepe recomandafiile : Signor Giovani, interpret 
şi furnisor al tuturor vaselor de rásboiú ce vin 
în port, gata pentru ori-ce informaţii şi servicii 
de care avem nevoe. 

In rada asta deschisă, fără adăpost, Mircea 
nu se mal potolește: par'cá-1 ametit aga se 
leagănă fără astimpăr pe-o mare încă agitată 
de hulă puternică. 

Ce curioasă e această mișcare de undulatie 


XLVIII 


pe care o păstrează incă apa márel în urmă 
unei furtuni. 

Nici o adiere de vint nu se simte tnfiorind 
fata apel si totuși marea neastimpărată, își tri- 
mite necurmat valurile aceste lungi, greoae, 
fără spume gi fără sgomot, care te înalță gi te 
scoboară încet şi lin infiorindu-te prin liniştea 
lor plină de înţeles. O fi ecoul aproape stins al 
unei furtuni trecute, sai prevestirea unei fur- 
tuni apropriate ?... 

Pe punte nu-i nici o mișcare; dorm duși în 
somnul dulce gi întăritor de dimineață. Timo- 
nierul de quart picurá rázámat de catargul din 
pupá. 

Legánarea asta ameţitoare simt că má birue, 
totuși má lupt deschizind mari ochii: ca într'un 
decor de teatru se desfăşoară splendida pano- 
ramă a Trebizondel. 

Şi'm toropeala asta neînchipuit de dulce, uşor, 
pe nesimţite mă fură gîndurile 'n urmă, şi prind 
a se închega imagini aga de mult uitate... 

Tirziú mă regăsesc departe în urmă, în scur- 
sul vremurilor copilăriei mele. 

Din toate, un gind mal ales îmi chinueste 
mintea: tabloul, care "l-am acum în faţă, îl 
cunosc, lam mal văzut cînd-va; priveliștea a- 
cestul oraş asiatic o regăsesc în amintirea mea. 

De unde şi cum? 

Curios fenomen sufletesc: O scenă, o imagină 


XLIX 


pe care o vezi inttia oară și totuși să o găsești, 
fără să stil de unde, ascunsă în fundul mintel 
tale... | 

Imagina e rămasă poate de demult, de prin 
cărțile vechi! și roase, cu chipuri minunate, la 
care priveam cu aprinderea unei închipuiri co- 
pilăreşti. 

Si firul gindurilor mă poartă 'n urmă, spre 
tara mea rămasă atita de departe, spre un colţ 
tăcut si plin de farmec din fundul Moldovei. 

Par'că mă văd acum: purtind cărțile sub- 
tioará plecam de acasă, copil neastimpărat, cu 
mintea aprinsă de visuri nebune, vecinic minat 
de dorul de a vedea locuri noi, neumblate. 

Ca să ajung la școală, colindam străzile cele 
mal îndepărtate, și má pierdeam uitind de casă 
Și de școală; ocolind oraşul, în naivitatea mea co- 
pilărească, credeam că lumea întreagă o cutrier. 

Imi aduc aminte bine.. era o zi frumoasă de 
primă-vară, o zi din acele în care par'că natura 
întreagă e prinsă de un rís voios, nebunatic, 
copilăresc. Toate erai scăldate în ploaea caldă 
a razelor soarelui de amează. 

Mă duceam la școală avînd cartea făcută sul 
în buzunarul hainel pătate de cerneală. De- 
parte în fundul unei măhălăli, o droae de copii 
se tinea după un om... 

y Un harap, un harap“ strigau cu toţii tm- 
brîncindu-se ca să'l poată vedea de-aproape. 


4 


-— -m 
Lian a 


Era un biet negru; de cine ştie unde soarta 
și nevoile îl aruncase prin partea loculut... 

Ca să scape de ceata de copil care îl urmă- 
reaú, negrul intrase într'o circiumá; no! string! 
grămadă în dreptul ușei îl priveam cu ochii 
cercetători. Unii sustineaú că-i dat cu funingină, 
alții că părul lui cret trebue să fie de liná; iar 
cifi-va mal indrásnetí se furigaú pînă lingă el 
şi îl atingeaú chiar pe haine croind-o însă îna- 
poi la fugă în spre ușă. 

Negrul, ştia cîte-va vorbe rominești; am în- 
teles bine cînd i-a spus circiumarulul că: vine 
din Asia, de la Trebizonda. Nu gtiú ce-am găsit 
eú în acest nume, auzit atunci întiia oară; dar 
nu mi-a putut eşi nici-odată din minte. 

Cind am ajuns la şcoală, m'am repezit la at- 
lasul geografic, şi multă vreme am rămas cu 
ochii tint’ la numele acela scris cu litere mă- 
runte. 

Si une-ori, pe cînd profesorul înălbea tabla 
cu siraguri lungi de cifre chinuitoare, îmi lăsam 
capul rezemat pe mină, sburind cu gîndul de- 
parte peste ţări şi mări, în drum spre Trebi- 
zonda, 

Si după atîta amar de vreme má regăsesc în 
fata acestul oraș, tabloú în care par-că surprind 
aruncături de penel cunoscute, trăsături știute 
de multă vreme. 


LI 

Ramin aga, pierdut cu ochii în vag, în fata 
incintátoarel vederi. 

Privirile, rătăcite o clipă, mi se atintesc în 
zarea îndepărtată, la nişte puncte, care deslipite 
din ceaţă, albesc dunga şerpuitoare de pe înăl- 
fimea lui Sui-Dagni : e o caravaná ce sosește 
cu mărfuri de la Teheren sai Erzeram. 

Cu încetul, vederea o coprinde toată, deslu- 
sind contururi tot mal lămurite din acea mul- 
time care se mişcă încet gi trăgănat în lungul 
drumului pierdut în neguri. 

Se văd bine acum arabii tnvelifl în burnu- 
zuri largi gi luminate, albe ca zăpada, cămilele 
ostenite, încărcate cumplit, călcînd rar, domol, 
cu genunchii îndoiţi, cu gtturile întinse înainte. . 


e A o PR PNI, 


AAA AIA AIA IAA AIA III IAA AA III II AAA AA AA 
at atata atata dat atatatatatata datata atata ta atata tatatatata atata a ATAA AATA ATAATA ATAATA tata tata tata tata A A at 
(K AL Aik 31K 3IL ISA AIK JIT JIK AIK AUE O UL LA ROK RIK WK OU UA AX IX 3IL ULNE IIE IIE A FE JIL NA 


< 
a. 


A 
VII. 


Trebizonda, 8 August. 


La cite-va sute de metri e ancorat un vas 
rusesc de rásboiú. 

Abea se poate descifra numele; e scris cu li- 
tere slavone : , Kubanetz*. 

E o canonieră trimisă pentru protecția creg- 
tinilor din Anatolia, în urma măcelului arme- 
nilor de curînd întîmplat. 

După regulamentele marinei, comandantul 
rus era dator să facă vizită comandantului di- 
viziunel noastre îndată ce-am sosit în port; 
ceea-ce rusul n'a făcut. 

De aci răceală între no! gi ofiţerii ruși. 

După amează părăsim bordul pentru a vizita 
oraşul. 


LIV 


Un barcagiú turc, cu fesul pe ciafă, cu gitul 
gol şi ars de soare, ne debarcă la mal. 

Pe cheiul vechii, sfárámat, pe blocurile uriaşe 
de peatră desfăcute de isbiturile valurilor, mul- 
fimea stă adunată privindu-ne curioasă ; unii 
ne arată cu degetul explicind vecinilor că sun- 
tem : ,, Vlahica*. 

Trecem pe străzi strimte, intortochiate gi. mur- 
dare. Zidurile mari, înegrite si măcinate de 
vreme, ascund case cu nenumărate fereştri fe- 
recate cu zăbrele de fer și astupate cu perdele 
groase. 

In centru .migcarea e foarte mare; printre 
şirurile de prăvălii! care se tin lant, ne miscám 
încet oprindu-ne sá privim la pînzerii bogate, 
la pieile de bison, la magazii care gem pline 
cu galeți de toate formele, — un fel de papuci 
înalţi cu tocul gi talpa de lemn. Ne minuneazá 
măestria și fineta cu care sunt lucrate obiec- 
tele în filigrame de aur gi argint, estras din 
minele din apropiere, de la „Goumane-Kane“. 

O căldură moleșitoare; ne îneacă mirosul 
nesuferit, care se ridică din birturile turceşti 
unde sînt scoase în stradă frigările cu carne 
de berbec, ce-și sfirie grăsimea de-asupra căr- 
bunilor. Grămezi de legume și fructe zac pe 
pámint în bătaia soarelui. 

Si'n strimtoarea acestor străzi murdare ne 
învirtim cu greú prin furnicarul omenesc. 


LV 


Turcii tăcuţi, nepăsători, își mină cattril ce 
păşesc trişti; arabii cu chipuri frumoase bron- 
zate de argita soarelui, îmbrăcaţi în haine largi 
şi albe merg încet pe lîngă cămilele blinde — 
grecii limbuti ne asurzesc lăudindu-și marfa; — 
armenii palizi și sprincenati ne privesc tácuti 
cu ochii lor adinci gi negri; — persanii, cu 
ochii girefí şi lacomi, ne arată mindreta covoa- 
relor moi gi pline. 

La vre-un colţ de stradă ne ese în cale ctte-o 
cadină strecurindu-se ușor, ca o umbră, pe lingă 
zidurile nalte. Si noi ráminem împietriţi în loc, 
cu ochii ţintă să surprindem din învelișul acela 
de stofă vişinie, care o ascunde din crestet pină 
în tălpi, vre-o minune de piciorug în papucul 
cusut cu fir si mărgele, saú vre-o mînă albă și 
mică împodobită cu inele de aur. 

„„Une-ori ne înfioară sclipiri scînteitoare de 
ochi negri, adinci și pătimași, ce ard în pară 
sub broboada care-i păzeşte umbrindu-1. 

O mişcare deosebită se face prin mulţime; 
toţi se dat în lături făcînd loc alaiulul care 
trece în goana cailor: e paga cu escorta lui. 
El se duce să dea vizită comandantului divizi- 
une! noastre. 

Dol aşchiri călări, cu armele învălite în blană 
de oae și prinse la spinare, cu iartaganele la 
coapse, merg înainte în galop deschizind drumul. 

După el un turc scurt și gras îmbrăcat mi- 


LVI 


litărește, cu turban ros, vine pe un cal frumos 
rotat: e prefectul de poliţie. 

In urmă e o căruţă fără arcuri trasă de dol 
cal albi; răzămat de un maldăr de covoare stă 
pașa grav, posomorit, cu fesul roșu aprins, cu 
gherocul negru, cu peptul plin de stele gi cu- 
suturi în fir de aur. 

După căruţă, un rind de așchiri săltind în ga- 
lop, își bat tecile iataganelor de coastele cailor 
înspumaţi, de sub copitele cărora scapără scintel 
din pietrele caldarimului sunător. 

Inaintea meselor înșirate în stradă, citl-va 
zarafi turci stai adinciti în liniştea lor visátoare, 
perdufí cu ochil’n vag, înconjurați de nourasil 
albaștrii al fumului ce sá'ncoláceste leneș înăl- 
{indu-se din narghilele aprinse. 

Figurele lor încadrată de barbe mari, îmi 
aduc aminte de tipurile semite ale zarafilor pe 
cari îi vedeam în copilăria mea pe stradele 
Iaşului. 

Ne oprim cu toţii sá ne schimbăm banii in 
monede turceşti, căci în voiaj ni să plătește 
solda în aur. Mulțimea de copii care urma droae 
după nol, acum ne înconjoară urmărind cu pri- 
viri lacome strălucirea aurului. 

Ciţi-va mal îndrăsneţi intră în vorbă gi ne 
servesc de talmaci; căci unii știi puţină fran- 
tuzeascá învățată în gcoalele celebrilor „freres 
jésuites“ care aŭ prins rădăcini! și pe aici. 


AA ae Bea E EREI E 3 


e 


LVII 


In oraș stápineste o liniște înăbușită: nu-i 
de cît o lună de la cumplitul măcel al Arme- 
nilor. La fie-care pas inttinim patrule de sol- 
dati, cu cartușierile încrucișate pe pept, cu ar- 
mele încărcate, străbătind mahalalele. 

Jar pe la colţurile stradelor, vedem cete de 
copilasi sdrentuit! și murdari, cu chipurile brune 
slabe gi ofilite, întinzind minele spre a cerși 
mila trecătorilor. 

Acești micutí flămînzi și gol sunt victimele 
nelegiuitei cruzimi a turcilor; el sunt orfanii 
al căror părinţi ai fost uciși în timpul măcelului. 

Se bat sarmanil ingrámádindu-se ca să prindă 
banii ce le dăm să-'și cumpere pine.. 

O bátriná armeancá ce ne vinde ciorapi de 
lină, ne istoriseste pe soptite, intr’o franţu- 
zească stricată, toate grozăviile intimplate. 

Cum s'aú strîns turcii de prin toate satele 
vecine gi aii năvălit cu cutitele prin casele 
„Fristianilor“, —- cam îi injunghiaú în pragu- 
rile caselor gi pe scările bisericilor, — și cum își 
báteaú joc de trupurile neinsufletite scotindu-le 
în stradă. Numai aceia care s'ai refugiat pe 
vasele străine, care erai în port, aú putut scăpa. 
Pe copil însă îl cruţai ; ziceai turcii că: „aceștia 
vor servi mai tirziii pe Alah cu credinţă și su- 
punere“. 

... Si batrinel i se îneacă glasul povestin- 
du-ne; abia își maï stápineste plinsul oftind 


LVIII 


dureros; ea își șterge, cu mineca hainei, boa- 
bele de lacrimi ce se scurg printre sbirciturile 
obrazului pînă în bárbia-1 ascuțită. 

Mă uit și cat cu ochil cercetători, sá pot sur- 
prinde vre-o umbră de cruzime pe chipurile atît de 
cuminţi gi Jiniștite ale acestor turci, ce staú așa 
de potoliţi, așa de nepăsători, în ușile prăvăliilor. 

Nici n'al crede că acești oameni sunt în stare 
să săvirșească asemenea nelegiuirl. 

Ce adincuri nepătrunse se ascund în sufletul 
acestui fanatic neam de oamenil.. 

Ne întoarcem spre port. Kámin în urmă pri- 
vind la cifrele turcești însemnate pe cadranul unui 
ceasornic aşezat sus la intrarea unei case mari. 

Un bătrin, așăzat turcește, în ușa unei cafe- 
nele, má poftegte „să stăm de vorbă“ şi îmi 
esplică cum se numără ciasurile la el, de la 
răsăritul soarelui, gi care e diferinţa între cia- 
sul „a la turca“ gi ciasul „a la franca“. 

IY mulţumesc cun: ,Evala Efendi“ respec- 
tuos şi mă scobor în port, 

In zarea îndepărtată, apar vasele ancorate în 
radă, ca nişte jucării minunate împrăștiate pe 
fata calmă a mărel. 

După ora bordului e aproape de apusul soa- 
relul, căci Elisabeta, mindrá își flutură tn a- 
dierea serei flamura albastră prinsă în virful 
catargului, semnal de atentiune pentru lasarea 
pavilionului. 


LIX 


Cînd se'nplineşte ora anumită, în clipa cind 
flamura cade ca un fulg ușor și bubuitul des- 
cárcáturel sgudue vazduhul, toţi își descoper 
capetele ; iar cornigtil încep a suna ,onorul* ce 
se dă tricolorului romin, care se lasă de la 
pupa încet alunecind în jos odată cu cel rusesc. 

Globul roșu insingerat al soarelui alunecă 
ușor după creasta înclinată a muntelui, ce des- 
pică albastrul cerului senin... După cite-va 
clipe nu mai rámine de cit o geană rogieticá 
ce licdregte’n asfintit tivind în aurii o margine 
a cupole! gi poleiește cald virful unui minaret 
al moscheel de pe bátrinul munte: ,Sui-Dagni“, 


PES A 7 
i | 


an Oe 


...S’acum, în pacea sfintá a serel, nu se mal 
simt de cit fioril dulci, împrăștiați de notele mu- 
zicei vaporului rus, ce inginá o rugăciune aga de 
tristă ca ecoul slab al unui plins îndepărtat... 


* 


VIII. 


Platana, 8 August. 


Portul e aproape gol: o corabie mare cu trel 
catarge, ancorată aproape de noi, şi-a întins 
toate pinzele să le usuce la soare; o canonieră 
turcească, neagră si murdară, îşi joacă încet 
pavilionul roşu cu semiluna albă la mijloc; a- 
lături, „Elissa“ mindrá gi lucitoare, își flutură 
nebunatic flamura el în tre! culori în jurul u- 
nuia din catarge. 

Ce dimineaţă frumoasă ! 

De-oparte coasta înaltă, munţii înverziţi cu 
păduri dese și bogate; de altă parte marea 
calmă și întinsă cu luciul unei imense plăci de 
oțel sub albastrul limpede al cerului de orient. 

Abia mi-am sftrgit serviciul de quart gi trebue 
să plec la mal pentru observaţie astronomică 
împreună cu cel-l'alți camarazi. 


LXII 


Luám sertantele gi cronometrul și ne suim 
în barcă alături de căpitanul-secund al basti- 
mentulul. 

Ajungl la mal, ne gásim loc potrivit la mar- 
ginea unei păduri și începem observaţia. 

Pe cînd ne chinuiam să prindem soarele re- 
flectat în oglinda sextantului, auzim goapte în 
urma noastră: e o droae de turci adunaţi spre 
a ne pindi să vadă ce facem. 

Se opresc mal la o parte și ne privesc spe- 
riați ; cei mari tin liniștea stáptnind pe copii! 
cel mal îndrăsneţi ce vor să se apropie. 

Mal tirziu, un turc bátrin se desprinde din 
mulțime și se apropie în virful degetelor. După 
un : salabairulsum gi o timinea respectuoasá ne 
întreabă ce facem. 

11 explicăm totul prin cite-va vorbe turceşti 
pe care le ştiam gi noi, gi el pleacă mulţumit 
pentru a explica acelei mulţimi care'l aștepta 
cu nerăbdare. | 

Ne întoarcem la bord ca să facem calculele. 
După amiază, cîţi-va ofițeri si cu medicul bor- 
dului plecăm în oras. 

La mal ne întimpină un ofiţer ture de infan- 
terie gi ne conduce arátindu-ne oraşul acesta 
atit de ciudat. 

Pe două coline sunt aşezate două orágele: unul 
turcesc gi altul creştin, care se privesc faţă 
în fata. 


LX1il 


Fie-care din ele cu obiceiuri, cu legi și cre- 
dinte deosebite: două lumi! diferite, vrăjmașe, 
care se dușmănesc de moarte de și sunt unite 
sub aceaşi soartă. Amindouá cu aceași înfăţi- 
¿are sărăcăcioasă gi tăcută, ca mal toate oraşele 
din orient: aceleași îngrămădiri de ziduri, că- 
sute tupilate încilcite printre vitele stufoase, 
ascunse în umbra smochinilor înverziţi și a pla- 
tanilur bătrîni. 

Deosebirea e numai că pe una din coline 
strălucesc crucile poleite de pe turnurile bise- 
ricilor; în timp ce, de pe cea-l'altă colină, răsar 
lucind semilunile de pe minaretele giamiilor, 
două credinti ocrotite de aceleași raze ale soa- 
relui, de aceași boltă a cerului pururea albastru. 

Incálecatí pe catiri, pornim să vizitám îm- 
prejurimile; apucăm la deal pe ulicioare întor- 
tochiate şi aşa de strimte că abia pot trece 
cămilele încărcate. 

După puţin timp, suntem afară la marginea 
mabhalalei, de unde vederea coprinde întreaga 
imprejurime. 

Si cattril se fac ghem sub noi urcind grei la 
deal, și pipăind locul, își înfig copitele în bo- 
lovanii drumului. 

Ce aer de jalnică resemnare aŭ animalele 
aceste de povară, şi ce blinde{& răsfring ochii 
lor mari, negri, umbriti de gene lungi. 

De o parte gi de alta a stradel, numai livezi 


LXIV 


de măslini gi straturi de tutun; casele mici cu 
zidurile goale fără nici o înfrumusețare, 

Nu uimegte atita sărăcie; o mizerie aga de 
neagră în mijlocul unei naturi asa de bogate, 
sub un cer aga de limpede gi de frumos! 

Ne îndreptăm spre o biserică frumoasă: ,,S/ 
Constantin“, zidită în coasta unei înălțimi. Clo- 
potnita albă și crucea poleită, răsar sclipind 
prin cutele perdelei verzi a frunzelor de măslin. 
Un călugăr bátrin ne îndeamnă să mergem mal 
departe, piná la vechea mănăstire zidită de 
Belizariu. 

Inaintăm încet, pe o potecă strimtă, dealungul 
unei rip! stincoase, strecurindu-ne pe sub gar- 
nituri gigantice, amenințătoare, prinse in stincl 
uriaşe în forme ciudate, ca niște monștri îm- 
pietrit! de veacuri. 

Mănăstirea pare o fortăreață în ruină, pereţi! 
îi sunt ruinatl gi mácinati de vreme; o parte 
a zidirel e rezematá de peretele unei stinc! striate 
în pături de granit vinát și roșu ca singele. 

O liniște de moarte învăluie colțul acesta 
stincos. 

Biserica, pustiită gi’n paragină, e lucrată în 
stil bizantin; pereţii de marmură în mozaic 
bogat, în sculpturi măestrit ciselate, totul în 
desemnuri vechi festonate în broderii bizare gi 
mistice. 

Inăuntru, pe pereţii colturati şi pe bolțile 


Lxv 


surpate, încă se mal văd pete colorate: um- 
brele sfinţilor zugrăviți cu attta amar de vreme 
în urmă. 

O singură candelă, aprinsă de călugării greci, 
mal veghiază cu o licărire bolnavă, ca de-a- 
supra unui mormint, luminind ‘aga de trist go- 
liciunea iconostasului despoiat si năruit - 

Această îngrămădire uriaşă de dărămături, 
altă-dată podoabă a măreției stilului bizantin, 
martoră a patru-spre-zece secole, tot ne mal 
amintește încă legenda tristă a nefericitului el 
fondator gi ne arată cit de vremelnicá e cum- 
pána măririlor lumești. 

Belizariu, mindrul general al lul Justinian 
după ce infringe pe Perși, zidegte această bi- 
„serică pe malurile PontuluY-Euxin, apol cade 
în disgratie și ajunge orb gi sărac, purtat de 
fiiea sa cergindu şi piinea pe stradele Bizan- 
feulul. | 

„Şi cum stat ascultând pe călugărul bátrin, 
care ne povesteşte despre nelegiuirile năvălito- 
rilor care aú jefuit biserica prădind din odoa- 
rele sfinte, din evanghelii gi pergamente vechi, 
mi se pare că zăresc încă pe mozaicul capritios 
al zidurilor stropi de singe închegat — rămă- 
şiţele cruzimei din vremurile trecute. 

De aci, de pe înălțimea pe care ne aflăm, 
privim in urmă departe, în zarea ştearsă a de- 
părtărei, unde se pierd virfurile bătrinilor munți 

5 


LXVI 
al Anatoliei, ale căror coame albite da zăpadă 
scînteiează sub razele soarelui. 

La picioarele noastre, pe cele două coline pină 
în mare se desfăşoară Platana. 

O varietate de culori neînchipuit de frumoasă: 
casele albe și mici ca niște jucării apar în um- 
bra de un verde-închis a livezilor de maslini, 
sămănăturile de tutun, colțurile pleșuve ale 
stincilor de granit roșu, smochinii stufoși, les- 
pezile albe din cimitirul umbrit ‘de chiparogil 
jalnici, carl cresc pînă în marginea oglinzel 
străvezii a mărei.. un amestec curios, ca niște 
trăsături de penel aruncate la întîmplare, tn- 
trun joc capricios de culori vil tremurind în 
lumina miezului de zi. 

Ne scoborim prin mahalaua creştină. 

Vestea că un doctor, un „echim“ e în oraș, 
se ráspindegte ca fulgerul. La fie-care pas ne 
oprim întimpinaţi de oameni gi femei aducind 
în brațe copiii. Şi doctorul, om bun gi milos, 
cercetează cu drag pe toţi, invátindu-1 ce tre- 
bue să facă. 

Une-ori, ráminem în loc fermecati de frumu- 
sefea răpitoare a femeilor grece gi circasiene, 
care ne egiaú tn cale cu mersul lor molatic, cu 
figurile lor bron ate, cu buzele rogil, umede, 
cu părul negru gi inelat căzut pe umeri; sub 
spriacenele lor arcuite ele ati niște ochi de foe, 


LXVII 


pătimași, adinci ca marea și negri ca păcatul 
dragostei. 

Un bătrin roagă pe doctorul nostru să vie 
pină la el acasă să vadă pe fiică-sa care sufere 
de piept. | 

Intrăm într'o livadă bogată: bolnava stă cul- 
cată la umbră, fata e palidă și ochii negri, vi- 
sători, cată alurifl spre cuiburile albastre de 
lumină ce joacă printre frunzele maslinilor. Noi 
îl lăsăm pe doctor în urmă gi ne ducem mal 
departe sub un smochin încărcat, unde fratele 
fotel ne cîntă din mandolină o veche arie o- 
rientalá, 

„ Ce duios gi gingas picură notele dulci ale 
mandoline! în liniștea singurátátel acesteia, în 
aerul parfumat al livezei pline de fructe în care 
arde par'că aroma de esențe îmbătătoare! 

Ttrziú, pe cind ne Intorceam la bord, un ho- 
gea suit în virful unui minaret, cu braţele în- 
tinse, cîntă chemind credincioşii la rugăciune ; 
glasul lui tinguitor se pierde tn dangătul pre- 
lung ce vino de la cea-Paltá colină a orașului, 
de la clopotele unei biserici. 

... Si fără să vreau, sub farmecul sfint al 
chemărei credincioșilor la rugăciune, compar 
credinţa profetului aga de reală gi pămintească, 
rostită de glasul preotului din minaret, cu che- 
marea ideală și mistică a clopotului, care înalță 
închipuirea către cel mal frumos gi amăgitor 


Lxvili 


vis ce s'a arătat vre-odată ochilor mintel omié- 
nești, visul răpitor, sublimul vis pentru care a 
luptat în viaţă si a murit pe cruce blindul fiii al 
dulgherulut Iosif din Nazaret. 


oe care st AE A t “en t 
VII V VOY III III III PPP POP PEPA RR PSSS IRSA VI PI A ARI ARAPPPI 


+ 


IX. 


Fona, 11 August, 


Se lumina de ziuă cînd am ancorat în portul 
acesta, — adică drept vorbind nici nu se află 
port aci: în fundul báel largi și minunat păzite 
de vinturile din spre larg. e un orășel oriental, 
ascuns în poala unul munte îmbrăcat in verdele 
pădurilor de dafin. 

De't1 rátácestl cum-va privirea în urmă de- 
parte, pot! număra de-a rindu'n zare sate și 
capuri ce lant se înşiră de la Jeros prin Kco- 
reli, Tereboli, Zefiros și Kerasunda; întreaga 
coastă a Anatoliei, înaltă şi colturoasá, apare 
scăldată de valurile mării, în lumina tranda- 


LXX 


firie a diminefel. Te minuneazá frumusetea 
coastel aşa de variată ca o dantelă măiastră 
lucrată de o mînă dibace. 

La cite-va mile spre Vest se prelungeste’n — 
mare umbrit de un buchet de arbori, capul de 
stincá ruptă co poartă numele de /ason. 

Din vremuri aci se povesteşte c'a ancorat 
Argos, mindra corabie pierdută în căutarea line 
de aur, şi aci a debarcat Jason viteazul căpitan 
al Argonautilor din expediţia aga de mult cintata 
de poeții anticităţii elene. 


Orăşelul acesta de veacuri doarme acelaş somn 
greoíú gi trindav în care vegetează mal toată 
populaţia visătoare a orientului — Natura bogată 
a lenevit firea omenească împedicind'o a mal 
adăoga ceva. 

O barcă ne lasă pe tárm la un mic debar- 
cader putred, inegrit. Un turc ne întimpină sa- 
lutindu-ne militărește; după îmbrăcăminte pare 
a fi un vardist. 

Plaja care se prelungeşte în mare, spălată 
de spuma valurilor, e formată din nisip feru- 
ginos, negru, fin si grei: dovadă că în vecină- 
tate se găsesc gisimente de fer. In munţi, numai 
la 15 kilometri depărtare, se află mine de argint: 
totuși, ferul, argintul, ca gi cele-1alte produse 
se aduc din porturile rusești 

Străbatem orașul în lung şi'n lat. Aceeaș în- 


LXXI 


grămădire de case fără nici un stil pronunţat, 
aceleași geamii albe își înalţă minaratele tu- 
guiate. Ulicioarele strimte, murdare și cotite 
se înfundă prin ruinele zidirilor vechi sai se 
închid baricadate prin maldáre de fol de tutun 
puse la uscat. 

Ne oprim în marginea orașului. Numai aci 
găsim apă dulce: un piráú limpede se furișează 
prin crăpătura muntelui; și undele clare i-se 
preling pe lespezi de piatră sticloasă. 

In colțul acesta umbrit și răcoros se string 
locuitorii ca să-și adape vitele. Sub maslinil 
încăreaţi și dafinii mirositorl ce cresc la întim- 
plare îmbătrinind în voia naturel, o sumă de 
oameni se află adunaţi la umbră. Vre-o dol 
bătrini așezați turceşte cu picioarele încrucișate 
se odihnesc nepăsători; nici unul nu scoate o 
singură vorbă măcar, toți tac gi fumează, cu 
ochii pironiți în gol — pare că urmăresc un 
punct anume văzut de fle-care 'n parte. 

Alții își adapă cămilele gi catiril; unii sunt 
oameni tineri şi bine legaţi; aú picioarele goale 
piná la genunchi, și pe corp o singură cămaşă; 
— figurile aú culoarea bronzului, gi trupurile 
ceva din înfăţişarea statuelor antice. 

Privim induiogafí la un grup de cămile ce-și 
leagănă ușor giturile lungi, întinse înainte; 
acestor animale urite și diforme natura le-a 
concentrat singura frumusețe în ochii lor dulci, 


LXXII 


cuminţi, în care se resfringe melancolia și re- 
semnarea tristel lor soarte. 

Pe cînd ne întrebam citi metri de grosime să 
aibă platanul uriaș ce-l admiram, ni se răspunde 
dintr’un grup de Turci: cinci metri, într'o ro- 
mineascá perfectă. Era vardistul ce-l tntilnisem 
la mal gi pe care-l observasem că ne urma la 
distanţă, pare că ar fi avut să ne spue ceva. 

Surprinși, îl întrebăm de unde știe romineste; 
si el, roșu la faţă, schimbat, ne răspunde că a 
fost citi-va ani prin Rominia. 

Ne întoarcem prin cea-Paltá parte a orașului 
oprindu-ne la casa guvernatorului, un bátrin 
Miralaia. - 

Trecem intr’o livadă splendidă ce ’gi desfá - 
şoară bogăţia solului pe o pantă dulce pînă ’n 
mare. Departe, se pierde gerpuind un drum ră- 
tăcitor tăiat în coasta unei stinci. La umbră, 
pe-o bancă de lemn, în balsamul jalnicilor chi- 
paroși, doi bătrini citesc o carte. Unul dintre 
el se ridică : e stápinul casei ce ne întimpină 
cu o temenea respectuoasă poftindu-ne să luăm 
loc. După vre-o două vorbe schimbate, se aduce 
obicinuita cafea și siropul răcoritor ; bátrinul 
își netezeste barba-i albă-afumată gi ne zice 
surizind : ioc sarap Efendi — voind să ne spue 
cá legea nu-1 permite sá bea vin. Vizitám grá- 
dina gi casa; o cládire veche cu zidurile máci- 
nate de vreme, cu ferestre mici ferecate cu 


LXXIII 


gratii si închise cu jalusele verzi. Singurătatea 
si liniştea ce-o împreseară 11 daŭ o măreție 
nespus de tristă. Ciudată construcţie — în rin- 
dul de jos e grajdul; bătrinul își tine încă o 
frumuseţe de cal, singe arab. Cind am trecut 
pragul, un cal mic, alb ca zăpada, și-a întors 
gitul încordat miscind nervos urechile ciulite, 
şi ne-a privit cu nişte ochi vil și blînzi carl 
ardeaú sub moful de păr stufos căzut de pe 
frunte pînă pe nările mari și roșii. 

Bátrinul ne spune că de mult nu-l mal înca- 
lică, dar îl tine așa să moară lîngă el, că multă 
vreme l-a slujit credincios în timpuri grele si 
de primejdie. 

Se înserase cînd ne-am luat rămas bun fn- 
torcindu-ne la bord. 

Pe la ora șapte toate prăvăliile sunt închise, 
de cînd cu măcelul Armenilor ; mal ttrziú de 
ora aceasta nimeni n'are voie să mal circule 
pe strade gi nici o barcă nu poate să plece de 
la țărm. | 

Seara, dupá terminarea serviciulul, e ora re- 
pausului pe bord; clipele dulci gi fericite cînd 
fiecare triegte pentru sine însuși retras în fun. 
dul sufletului său. 

In cuprinsul acestor citi-va metri. e imaginea 
intregel omeniri ; în mic, o lume ce s'agită» 
trăiește împărțită în trepte sociale, cu ginduri, 
dureri și mulțumiri deosebite. 


LXXIV 


In tribord la pupă se plimbă comandantul, 
fluertnd încet; în dreptul careului un grup de 
ofiţeri tineri vorbesc si rid; în prova pe teogă 
e toată mulțimea adunată. 

Se string în grupe oameni tot din același sat 
si povestesc sai cîntă aşa cum el simţesc si 
inima-i îndeamnă. 

.. Si nu-l un cintec singur ca să-l auzi în 
cor, saii să răsbată numai un glas deosebit, ci 
sunt crimpeie frinte de-atitea voci în parte, şi 
fie-care 'și cîntă încet gi pentru sine, de jale, 
de dor saii de iubire — cîntece vechi de cine 
ştie cînd aduse cu dinşii din vatra părintească, 
ori altele învăţate pe urmă în armată. 

Amestecul acesta de glasuri diferite formează 
o armonie de murmur vag, un fel de tinguire 
duioasă și unită într'o melancolie dulce și a- 
desea dureroasă, ce tremură în aer pina ce se 
stinge în mare. 

De-oparte îl strins un grup, în mijloc văd gi 
pe vardistul turc ce-l intilnisem în oras. 

Intreb mirat, gi aflu tot misterul: 

Era un român, fost soldat pe Elisabeta gi 
dezertor de vre-o şase ani, de cînd bastimen- 
tele române mai vizitaseră aceste porturi -— 
ciudat lucru... un ţăran român vardist în 
Anatolia. 

' Vaporul gi culorile rominești iaŭ deștepta 
dorul de ţară, nu l-a răbdat inima și a venit 


LXXV 


odată să mal vadă pe al lui — găsise vreo 
doi oameni tot din același sat cu el. 

Si în clipele acestea trăia o viaţă întreagă 
la sînul cald al țării, în mijlocul multime! de 
oameni — fraţi cu dinsul — cari cintaú spunindu-1 
de satul lui, de casă și părinţi, de fraţi gi de 
pămîntul lăsat așa departe la care de atitea 
ori visase rásletul uitat printre străini. 

La spatele lui, unul lungit pe punte a lene, 
cu un maldăr de fringhie avind drept căpătii, 
cîntă perdut a jale cu ochii ţintă în cer: 


Trandafirul răi tinjeste 
Dacă-l smulgi de unde crește 
Tot așa tînjesc și ed 

După sátuleful meii... 


Tace putin, gi iarăşi se porneşte din ce în ce 
mal tare zicînd tot mal cu foc: 


Ráminetí cu toți în pace 
O-o-f!... mă duc, că n'am ce face !... 


Mă uit la el: vardistul și oamenii aceia ce 
stau pe lingă el, nu cîntă, nici nu rid; vorbesc 
încot, așa ca în spovedanie. 

El stă jos tintnd capul în piept și numai rar 
scoate vreo vorbă gi întreabă de ceva, apoi 
oftează adînc gi clatină din cap încet, abia se 
mișcă firele mofulul prins în virful fesulul roșu: 


LXXVI 


Ce-o fi vorbind oare ?... Si cite s'o fi petrecind 
in fundul ascuns al inimel sale!... 

Cînd gi a ridicat capul am văzut bine cum îi 
jucaú în lacrimi ochii lui tulburi. 

Şi-a luat rămas bun căci se suna apelul și 
oamenii toți treceai la front pe borduri. 

Pe cînd unul, cu glas tare spunea rugăciunea 
de seară, toţi cel-l’altl, pe punte în rînduri, 
cu capetele goale, își fáceaú semnul crucel, iar 
notele metalice vibraú pierdute'n aer. 

Barca, în care el plecase, era departe cînd am 
zărit'o potolindu-și mersul; gi s'a oprit dind 
drumul lopetilor în voe. 

Abia se distingea o umbră stind pe loc în 
ceața ștearsă a serel — par'că nu se'ndurá să 
plece — de ce s’o fi oprit... 


Spre asfintit de mult dispăruse globul soa- 
relui înecat în adincul márel. Sgomotul, viata 
bordului, încetese odată cu cea din urmă tre- 
murare a notelor sfintei rugăciuni de seară. 
Pe punte nu se mișca nimeni, în cabina co- 
mandantului lumina era stinsă; afară, vre-o dol 
oameni în prova de servicii, si noi grămadă 
strinși în jurul bătrinului Marcheti, mecanicul 
bordului. 

La toţi ni-era drag omul acesta pentru bu- 
nătatea inimel gi farmecul povestirilor sale. 
Ne spunea tocmal din peripeti‘le unui nau- 


Lxxvii 


fragiú ce-l suferise tn Marea-Rosie, apol amin- 
tiri din bătălia navală de la Lissa, unde luase 
parte în tinereta sa. 

_De mult terminase bătrinul, dar noi tăceam 
cu toţii, stápiniti de înţelesul povestirei spuse 
într'o românească aga... de stricată gi plină de 
glume si învățături de-ale meseriei, deprinse o 
viaţă întreagă în aspra școală a mării. 

Era tirzit, nici unul nici altul nu se îndura 
plece — frumuseţea nopților pe mare dă un far- 
mec nespus de dulce grelel vieţi de bord — mig- 
cati de liniştea ce ne înconjura, fără să ştim, ne 
fintuise în loc un fel de teamă par'că de a nu 
turbura sfintenia linigtel ce stăpinea natura 
întreagă. 

O noapte dumnezeească!... frumoasă ca în 
basme: cerul curat, nic! o mişcare nu se simţea, 
pici o adiere nu înfiora calmul apei moarte. lar 
sus, în peretele negru al țărmului, o licărire al- 
băstrie începu să resfire frunzele'copacilor înalți, 
și colțul lune! no! se ivi lucind ca muchea 
unei secer! de argint înfiptă în virful unul dafin 
bátrin. 

Furati de ginduri pe nesimţite, se coborise 
fie care în adincul tainic al sufletului, uitind 
fiinţa celor din prejur. 

Un sunet vag ajunse piná la noi, o tresárire 
abia simțită ca un fior slab atinse pacea nopţii. 

Ne-am ridicat cu toţii ca să vedem ce este. 


LXXVIit 


Cu ochii deschişi, cu auzul aţintit, asteptam... 
po luciul negru al apei abia aluneca o umbră 
în zare. 

Era o barcă ce se'ndrepta spre nol; nicl un 
sgomat nu s'auzea, doar se simțea uşor miş- 
carea lopetilor lină, regulată, fără a scoate pana 
afară din -apă. 

„Să știți că-i un contrabandist de tutun“ spune 
unul dintre noi. 

Barca se apropiase; cînd a venit alături, în 
loc să acosteze în bordul în care ne aflam, a 
ocolit prin pupa vasului și s'a oprit pe furiș la 
scara din bordul opus. Am înţeles îndată: în 
bordul din spre tárm îi era teamă să nu fie 
zărit la lumina felinarelor de punte. 

„Ba... nu, e vardistul turc care a fost azi aci.“ 

Aduce un răvaş, o legătură cu lucruri pentru 
un soldat ce o să i-le ducă la părinţi în satul 
lui, și niște tutun pe care ne roagă să-l primim, 
că-l foarte bun, de Baffra. 

Stă si ne istorisește ciudatul roman al viețeiy 
lui şi chipul cum trăiește prin locurile acestea. 
Ne mulțumește apoi din toată inima și pleacă 
încet, strecurindu-se prin întuneric. 

Noi am rămas privind la dunga de lumină 
lăsată în luciu apei, ca urma unui diamant ce 
taie o sticlă întinsă. 

_O pierdusem cu toţii din vedere, odată mal 
apăru în curmezigul cárárel de lumină ce o ag- 


LX XIX 


ternuse luna de sus, încremenită anume ca o 
semi-luná de-asupra unul minaret. In clipa 
aceea un glas puternic s’auzi din spre țărm. 
Santinela de pe mal zărise barca în lumină. 
Acelaş strigăt răsună repetat de cite-va ori; 
şi un fulger scurt licári înroșind c'o pată lumi- 
noasă negrul țărmului în zare, iar bubuitul 
une! puști înfioră coprinsul tot, spárgind liniștea 
noptel... o clipă numai, căci ecoul se risipi de- 
parte pierdut în pustiul întunecat al mării... 


: : aia ie eee sul ii loa a aa a i: y i l l 

m 2 a = oa a 
SES IX SR XS OC IOS 
3 Siig Skee tie Rein FE Ses aaa ACE i A E 3 5 

! l PE DN ee ie i 


lios e Sele di [e a LL ii 


X. 


Samsun, 6 August. 


Înainte de prînz primim o vizită neașteptată. 

Un domn bátrin, corect îmbrăcat, se urcă. pe 
punte si ne salută respectuos; într'o mină își 
tine sapca lui rusească gi în alta o cravagá de 
trestie de mare. 

E un colonel rus de cavalerie în retragere. 

Il poftim in careú. Incepe a ne spune, intr'o 
frantuzeascá stricatá, citá simpatie are pentru 
Romini: a făcut campania de 77, ne cunoaşte 
foarte bine ţara și obiceiurile, ne gtiuse şi limba, 
dar a uitat'o; i-a mal rămas numal două cu- 
vinte pe care le repetă într'una, cu delicii: 
vin Tragașani !... ah... vin Tragasani! .. 

Atunci schimbăm berea, cu care îl tratasem, 
pe vin... şi limba musafirului nostru se des- 

6 


„a — 


Lxxxil 


leagă; exploziile de simpatie devin din ce în 
ce mal dese și mal puternice. 

Ca să ne arate cită dragoste are pentru Ro- 
mini ne spune o dovadă pentru a ne bucura pe 
toţi : pe moșiile sale din Caucaz nu are de cit 
Romini — no! ascultăm miraţi — da, şi-a stabilit 
o colonie întreagă, vre-o ctte-va sate rominegtl 
din Basarabia. Si mulți proprietari bogaţi aŭ 
adus oameni tot de-acolo. 


Guvernul rusesc, continuă el, îi are pe toţi 


în grijă; iată, puteţi vedea: soldaţilor care 
pleacă din Basarabia trimiși la trupele din Si- 
beria, departe pînă la hotarele Chinei, le dă 
păminturi acolo; el nu se mai întorc, și fami- 
liile lor, duse de guvern pe cheltuiala sa, sunt 
stabilite spre Manciuria, unde le dă păminturi 
întinse gi bogate ... îl are pe toți în grijă gu- 
vernul rusesc |... 

Paharele se golesc, discuția se încălzeşte, fără 
să știm alunecăm în chestiuni naţionale gi de 
politică străină. 

El ne asigură merei că tare mult ne iubește, 
dar să nu ne supărăm că-i sincer, el vorbeşte 
drept, aga-1 e felul sáú — nu-l place de loc cum 
ne purtăm, după atitea bine-faceri din partea 
Rusiei! ... nu, nu stă frumos, záú că nu... orl- 
cum, tot creștini ortodocși ca gi el... nu, nu 
stă frumos. 

La început nol voiam să-l explicám, va&zin- 


LXXXIII 


du 1 însă aga de sincer şi încredinţat l-am lăsat 
multumindu-ne a-l asculta interesați. Nu-i! vorbă 
că mal interesaţi îl priveam cum ridica ugor 
paharul, căta lung în zare la limpezimea vi- 
nului, și dintr'o dată îl răsturna pe git, apoi 
îşi sugea buzele subtiate şi clipea nervos din 
ochii lui mici, albagtri-tulburl care-i luceaú 
printre gene. 

Si-1 lăsăm tot timpul să-și stingă focul care-l 
ardea -tn chestiunile politice! înalte ; si noi îl 
ascultăm în liniște — să-l întrerupem ori cum 
nu stă frumos... e în casa noastră, ș'apol vinul, 
deși uşor la 'băut, e însă bun și vechii. 

Soarele ca focul ardea în miezul zilei cind 
am debarcat la mal în port. | 

După citi-va pași am putut observa că orașul 
acesta are o înfăţişare ceva mal europenească. 
Ne op:im în răscrucea a doua străzi largi, pa- 
vate cu lespezi mari de piatră. In dreapta se 
înşiră un rînd imens de bolți — e un bazar 
oriental. 

Curioasă impresie îţi produce această con- 
fază îngrămădire de mărfuri felurite între zi- 
durile vechi, umede gi inegrite de: vremuri. 

Un muzeii uriaș, fără nici o rinduialá. Cum 
al pășit sub coperișul de piatră tăiată în bolți 
enorme și negre-afumate, te prind fiori în aerul 
rece şi umed; ca într'o peşteră te îneacă mi- 
rosul grei de mucegalú. 


LXXXIV 


Abia lumina zilei mai poate să răsbată, si 
cite-o rază caldă se furișază'm taină de'ncearcă 
să usuce dungi albe înşirate din picături de 
apă ce se preling cu'ncetul pe ziduri în .nu- 
ghere. Si'n dansul acesta, te ameteste un sgomot 
vag de mii de voci într'una, care se agită în 
clocot sub bolți înăbușite, isbindu-se între zi- 
duri c'un nesfirșit ecot. 

Trecurăm pe lingă o prăvălie cu arme. Ce 
curioasă adunătură de vechituri: puşti lungi, 
un fel de guganele cu paturi mici sculptate și 
încrustate în sidef, pistoale mari turceşti, pum- 
nale fine artistic lucrate, săbii de Damasc gi 
iatagane cu lamele curbate. 

Ne oprim la o prăvălie de stofe și mătăsării. 
Negustorii sunt niște Greci; cu ochii lor negri, 
vil, ne prind învăluindu-ne într'o privire gireatá 
şi cercetătoare. — Adinci cunoscători de oameni. 
— Dintr'o clipă te a pătruns, și cu o siguranţă 
uimitoare, te știe ce eşti, de unde vii și ce 
voiești. 

Intreaga prăvălie şi-o răstoarnă grăbiţi nu- 
mal ca sá ne arate marfa ; nu cere să-i cum- 
param nimic, dar gura nu le tace; gi laude, 
ademeniri gi politeţe curg din belșug cu cit se 
string mai mulţi în jurul nostru. 

In cite-va minute coprinsul tot e inundat în 
valuri colorate de pinzoturl si stofe — o beţie 
de culori vii împletite într'un chip bizar în de- 


LXXXV 


semnuri fantastice după capritil nespus de 
ciudate. | 
Alături e un fel de cofetărie turcească. 
Stáptnul, un turc, stă în fundul prăvălie! pe 
un scaun și fumează așteptind liniștit să-i vie 
mușterii ; nici nu clipegte măcar din ochi. 


Se 


// 


A ratei pa Pate ati e TA e 


ren 


II cer apă gi dulceaţă. El se ridică încet gi cu 
mișcări măsurate îmi aduce un borcan mare, o 
lingură si un pahar, apo! se aşează iar la locul 
obicinuit. După ce-mi potolesc setea, voiú să-i 
plătesc; turcul se uită lung şi nedumerit la mine. 


LXXXVI 


Eŭ mă mir de ce nu vrea să ia banii, gi 
el se miră de ce-i plătesc cînd n'am gustat de 
cit odată. N'a fost chip să ne înţelegem. La 
urmă îmi spune hotáritor: dacă-ţi place, mă- 
nincá ; dacă nu, atita pagubă. Turcul voia sá 
mănînc tot borcanul, gi nu pricepea cum să-mi 
iea plată numai pentru că gustasem. 

Eşim din bazar și apucăm la deal pe drumul 
care duce spre cimitirul oraşului. Străbăteam 
un cartier sărăcăcios ; casele mici și simple 
apar prin verdeata platanilor stufogl. 

Oamenii aceștia nu pun nici un interes pentru 
a'şi infrumuseta casele în care locuesc, pentru 
că nu stati de cit foarte putin în ele. Tot timpul 
sunt afară în aerul cald si dulce, în sînul na- 
turil aşa de frumoase, sub un cer limpede, la 
umbra unel vegetatil bogate. Pe cînd la Nord, 
în frig și umezeală, sub cerul acoperit de ceaţă 
casa e singurul cuib plăcut şi cald în care omul 
îşi găsește odihnă și mulțumire după o muncă 
chinuitoare în luptă cu aspra natură ce i-se 
impotriveste. 

In drum ne minunăm privind la cfti-va turci 
bătrîni ce stati la umbră şi împletesc ciorapi. 
Ciudat neam de oameni. Fără sá vreaú, cătind 
la chipurile aceste tăcute şi blajine, îmi vine 
în minte cruzimile sávirgite in măcelurile ar- 
.menilor şi groaznica faimă ce acești fanatici 
gi-aii cistigat de veacuri... aceeași mină ce poartă 


LXXXVII 


andreaua de împletit ciorapil, mănueşte și ia- 
taganul de rătezat capetele ghiaurilor nelegiuitt. 
— Unde apa e maï lină acolo” și mal adíncá! 


Intrăm în cimitir. O grădină frumoasă pe-o 
coastă înclinată ușor în spre mare. 

Ctt ochii pot coprinde nu vezi de ctt mulțimea 
de lespezi mari de peatră, cioplite primitiv, şi'n 
neorinduialá înfipte în pămînt. 

Cărările înguste ce serpúuesc în zare se perd 
printre morminte, şi pacea sfintá a morte! dom- 
neste pretutindeni, iar chiparogil trişti jălesc 
de cine știe cînd mormintele închise, de multă 
vreme poate căzute în uitare... 

Pe locurile unde se văd coloane rupte gi les- 
pezi mari trunchiate, arată că pămîntul acolo 
fine închisă cenușa celor cari ati fost ripiti de 
lume în floarea tinereţei. 

Străbatem tot cimitirul în lung și ne oprim 
la ușa unei giamii, căci tocmai este ora de 
rugăciunea serii. Şi 'n mijlocul acestei tăceri 
desávirgite începe sá răsune chemarea repetată 
a unul muezin de sus din minaret. Nu înţeleg 
ce spune, îl văd cu braţele întinse cum chiamă 
credincioşii, cu glasul plingător și plin de pietate. 

Urcăm cele ctte-va scări de piatră; la ușă 
ne lăsăm bastoanele şi intrăm înăuntru. In mo- 
mentul în care págesc pragul un fior scurt îmi 
fulgeră prin trup: înăuntru e rece, tăcere 


LXXXVIII 


adincă și aproape întuneric. Cu-o singură pri- 
vire coprind tot golul tainic al acestul locaș de 
rugăciune. 

Vre-o două raze slabe pătrund prin geamuri 
mici gi poliesc o parte din zidul afumat; zu- 
grăveala pereţilor e ștearsă, abia se mal cu- 
noaşte o urmă colorată de linii ce se tae în 
felurite gi mistice desemnuri. Inscripţii încîlcite 
rămase întrerupte de mozaicul căzut din locul 
unde fusese înfipt odată cu rară dibăcie de-o 
mină omenească. 

La glasul chemării de la templu s'adună 
credinciogil, si pe măsură ce-ajung își lasă pa- 
pucil în rind la ușă și încet págesc tăcuţi, cu 
ochii în pămînt, cu picioarele goale pe dalele 
de piatră rece. Trec pe lingă nol fără să ne 
privească, senini, liniștiți îşi iaŭ locul obicinuit. 
O liniște desávirgitá, nici o șoaptă nu atinge 
sfintenia tácerel din năuntru; și toți întorși cu 
faţa în spre Meca, staú cu ochil pe jumătate 
închişi, perduti ca într'un vis; un fel de me- 
ditare pioasă, ideală. Figurile nu spun nimic; 
nimic nu se rásfringe din tot ce se petrece în 
lumea sufletului lor. Tirzit începe vag un mur- 
mur de goapte neînţelese și el se prosterná cu 
fata la pămînt, îndoiți de mijloc se leagănă 
asemenea miscárel ce-o are un om în mersul 
călare pe o cămilă. 

Aceleași intonafil saud întrun amestec de 


LXXXIX 


glasuri stápinite — cu toţii recitează verseturi 
din Coran frenetic repetate în limba lui Alah; 
si coardele gtndirel nu mal vibreazá to crierl, 
li se topește mintea în frumuseţea si bogăţia 
frazel aga de arzătoare a poeziei sfinte — gi in 
beţia de vorbe si imagini le ard ochil în extaz 
si buzele în tremur repetă poezia profetuluY-poet. 


Amesticul bizar de însușiri contrarii e 'n toată 
firea acestul neam de oameni. Aláturea de cinste, 
răbdare gi blindefá, găseşti cruzimea oarbă, tem- 
bell și bravi ; din liniștea senină troc numai 
într'o clipă la furie aprinsă. 

: — Moartea nu este nimic pentru că nu există, 
zic el, si gata sunt orJ-cind cu drag să-și verse 
sîngele cînd legea, patria sai padigahul cere. 

Fanatic și eroi, acest popor, odată a minu- 
nat gi îngrozit o omenire întreagă; dar azl... 
in decadent&, o soartă tristă îl mină spre peire 
— e soarta ce pururi aŭ avut'o popoarele în- 
bátrinite ... 


XI. 


Synope, 26 August. 


Cea mal bună radă de pe toată coasta, este 
de sigur aci la Synope. 
In locul acesta s'a dat vestita bătălie navală 
dintre turci și ruși, în care flota turcească a 

fost sdrobită şi înecată în mare. 

Si azi cînd ancora se smulge ttrindu-se pe fund, 
adese-ori găsim în pămîntul lipit de ghearele 
el, monede, lucruri mici, armele unei lumi ce 
doarme în adîncimea întunecată a fundului. 

O peninsulă înaintează în mare, un istm îngust 
o leagă cu uscatul, pe suvita aceasta de pămint, 
sus pe geaua dealului a fost zidită mîndra cetate 
din Synope. Zidurile de centură stati de-atitea 
veacuri în picioare încă; tari, crenelate, mal. 
poartă şi azi în coaste urmele obuzelor rusești. 


XCII 


Des-dimineaţă a început să cinte o muzică 
în oraş: era zi de sărbătoare, onomastica Sul- 
tanului; aceleași și iar aceleași note lungi, 
chinuitoare, ale une! melodii orientale, le-am 
auzit repetate din zori gi piná în noapte 

Toţi ofiţerii, în ţinută de ceremonie, mergem 
în vizită oficială la guvernator. 

La mal ne întimpină mai mulţi ofiţeri turci 
din marină și infanterie; cînd trecem pe sub 
bolta porţii, un soldat de santinelă ne presintă 
arma isbind-o cu patul în pămînt. 

Intrăm într'o sală mare; în mijloc o masă, 
de-alungul pereţilor sofale gi jiltur! vechi tm- 
brăcate în postav roşu. 

După obicinuitele presentări și ceremonii, paga 
ne urează bună-venire, comandantul diviziunel 
noastre îi răspunde mulfumind, şi convorbirea 
se angajază între cel mari. 

Pașa, om foarte plăcut și deștept, vorbeşte 
cu drag despre ţara noastră; pare a fi un om 
cu totul europenizat — din pricină că luase aspre 
măsuri pentru a împiedeca măcelul armenilor 
i se zicea de turci, în batjocură, Ghiaur- Pașa. 

După prînz mergem într'o escursie prin im- 
prejurimele orașului. Paga ne pusese la îndămină 
opt cal arabi ce ne asteptaú la mal gata, în- 
şelaţi cu harnașamente orientale roșii sai verzi 
împodobite în cusuturi de fir. 

Eşim din cetate călăuziți de patru așchiri 


XCIil 


călări şi înarmaţi; ne îndreptăm la deal abea 
putind să stápinim caii mică, iuți și nervoși ce 
se frámintá întrun joc fără astimpăr; tocmai 
tirziu s'agtern la drum în trap întins. 

Ajungem pe înălţimea din capul peninsulei. 

In depărtare se zăresc albe zidurile cetăţii; 
si'n urma lor se'ntinde un deşert de nisip roșu. 
In transparenţa de aer gi lumină s'aprinde un 
joc de licárirí ciudate pe aceastá mare intinsá 
de nisipuri arzătoare. 

Jos, la picioarele noastre, înainte, în dreapta 
și în stinga se întinde marea calmă, adormită 
într'o străluciri orbitoare; în liniştea miezului 
de zi nimic nu poţi surprinde în tot pustiul 
acesta de apă argintie. 

Ne oprim si descálecám pe marginea unei pră- 
pástil; aci se înalţă ruinile vechiului templu zidit 
de regele Pontului, vestitul Mitridate Eupator. 

Tácuti, ca’n fata unul mormint, privim gră- 
mada de dărămături; rámásita falnicului mo- 
nument, ce-a strălucit cu 100 de ani înainte do 
Christ, trăeşte încă păstrind în sfinta el singu- 
rătate taina veche a lumel asiatice. 

Blocurile aceste de granit cioplite cu atita 
măestrie aú viaţă încă pentru a ne dovedi bles- 
temata morală a timpurilor trecute. Cită muncă 
omenească cheltuită pentru nebuna fantazie a 
unui singur om... cttá sudoare gi cite lacrimi 
s’o fi scurs pe luciul acestor pietre... podoaba 


at 


xciv 


- operei atitor mil de necunoscuți carl -lucraú 
pentru glorificarea oarbe! vanitáti a unui po- 
tentat tiran. | 

Ne întoarcem înapoi pe-un drum mal scurt 
ce trece printr'o pădure bătrină de măslini. 
In vale lăsăm caii plini de spume aschirilor ce 
ne Insofeaú, și intrăm pe jos în oras. 

Auzisem că în această localitate guvernul 
turcesc trimitea în exil pe mulţi dintre ostn- 
ditil politici. E drept că acest loc este foarte 
potrivit; asigurat de trei părți, căci e împre- 
surat cu apă, numai o parte e legată cu restul 
ţărei, si acolo sunt zidurile cetăţii, tari încă și 
bine păzite. Se zicea că şi un ofiţer din arti- 
leria turcă ar fi trimis aci ca pedeapsă pentru 
că luase parte la o revoltă din Stambul. 

Eram foarte curios să-l văd. 

Cum mergeam singur prin port, zăresc la 


masa unei cafenele, în mijlocul unui grup de ` 


turci, un ofiţer romtn — era camaradul meú de 
bord, prietenul Nicu Johnson cum fi ziceam no! 
din cauza tăeturei englezești a favoritilor săi. 

Mă apropii de masa la care sunt poftit şi 
fac cunoștința celor ce se aflaú de faţă. 

Eraú doi bătrîni respectabill, îmbrăcaţi euro- 
penește, purtaú însă tot fesurile obicinuite; al 
treilea, un tînăr îmbrăcat militărește, înalt, 
frumos, cu-o figură aproape copilărească, și lu- 


xcv 


minatá de un zîmbet fin; musteata abea-i mijea; 
în ochii lui mari și dulci avea o strălucire 
pătrunzătoare. 

Acesta era ofițerul exilat. 

Toţi trei stiaú foarte bine limba franceză; 
oameni cultí, începură sá ne vorbească despre 
tara noastră de care aveaú cunostinti intinse. 

In cite-va rînduri am încercat al face să vor- 
bească și despre dinșii — eram foarte curios să 
aflu de ce fuseseră exilați — n'am isbutit căci 
se fereaú să amintească ceva din trecutul lor. 

Intr’un tirziú unul dintre bătrîni mi-a spus 
oftind din adincul inimel: ,Ah!.. dacă al gti 
D-ta ce simt cînd îmi amintesc din viaja mea, 
al înţelege de ce nu vorbesc de trecut... de ce 
nu vreaii să mă uit în urmă... şi ate înainte |. 
nu pot să mă uit !.. | 

Atita durere înăbușită tremura în vorbele 
aceste cu înțeles ascuns, că n'am îndrăsnit a-l. 
mal întreba nimic. Si toți táceam respectind — 
intristarea bátrinulul ce-și netezea barba-1 că- 
runtá; iar ochil lui sticleaú printre genele stu- 
foase, şi înotînd în lacrimi îi atinti departe. 
la fumul unui vapor perdut pe luciul apei. 
Acolo în zare un nouraș alb plutea pe marea 
albastră a cerului, ca o insulă din altă lume... 
Si multă vreme a rămas bătrinul așa, cu ochii 
ţintă la fumul ce se'nalfá a lene înegrind par'că 
ţărmul acelei insule cereşti. 


Xcvi 


Tinárul mi-a spus tn cite-va cuvinte toată 
istoria vieţii sale. 

Era din o veche familie nobilă; fiul unu! 
pașă din Ianina, făcuse școala militară din 
Stambul. Pe cînd era în şcoala: de aplicaţie, ca 
ofițer de artilerie, pe lîngă studiile militare se 
adapase și din isvorul bine-făcător al învăţă- 
turilor din Apus; el, ca gi toți camarazii sal 
de clasă, de și tinăr încă, vedea în adevărata 
lumină starea îngrozitoare în care se sbătea 
patria sa. 

Cu toţi! intraseră în legături cu partidul re- 
volutionar al junilor turct. 

Guvernul a surprins toată mișcarea lor; i-a 
închis si a desființat școala. Pe cel mal mulți 
i-a osindit la moarte înecindu-i în Bosfor; 
pe unii, cari eraú din familii nobile, i-a cru- 
fat trimeţindu-i în exil prin diferite locuri în 
Asia. 

El fusese condamnat ca să servească 7 ani 
ca soldat în regimentul de artilerie din Synope. 

Nu avea voie să citească de cit numai cărți. 
turcești. 

Căpătase pe ascuns operile lui Volney şi le 
tradusese în limba turcă, în timpul celor trei 
ani de cînd tsi făcea pedeapsa. 

— Ca să puteţi judeca ţara noastră, ne spune 
tînărul, trebue să o împărţiţi în două: poporul 
întreg de-oparte, mulțimea aceea răbdătoare şi 


kevir 


cinstită care lucrează numa! pentru o mică pă- 
tură conducătoare, pentru ace! trintor! cari în 
atingere cu civilisatia europeană aŭ ajuns mal 
răi gi mal tâlhari ca înainte; aceștia aú perdut 
natura lor primitivă, gi-aú schimbat şi fondul 
prim bun care-l aveai. 

— Ah!... dacă am avea si noi o mică parte 
numai din libertăţile pe care le j aveți în fara 
D-voastră. 

— Ştiţi care e diferența dintre romini gi 
turci 2... ... dar, nu vă supăraţi ?... ne spune 
unul dintre bătrîni. Rominii, tot-d'auna mindri, 
zic: suntem civilizat1. Turcii, tot-d'auna incápá- 
ttnați, zic: nuvrem să ne civilizăm, raminem aga 
„cum suntem. 

— Si ce credeți despre viitorul Turoet, în- 
treb eŭ. 

Tînărul tace, bătrinul își ridică ochii la cer, 
oftează adînc, şoptind rar : „nimic, nu maï pu- 
tem aștepta nimic 1...“ d 

Cind ne-am despărțit, bátrinul m'a apucat de 
brat gi, privindu-mă în adincul ochilor, mi-a 
spus cu glasul înecat: „D-ta nu poţi să inte- 
legi ce'nseamnă a trăi fără să aștepți nimic I...“ 


A doua zi, seara, se dă pe bordul Elisabetei 
o serbare la care iaú parte autorităţile civile 
şi militare ale orașului. 

La pupă, pe dunetă, toate erai împodobite 

7 


XCVIII 


ca mult gust; pavilioanele tuturor naţiunilor 
fluturai ușor în vint arátindu și feluritele cu- 
lori; pe roata ctrmel se rásfáta, roşu cu semi- 
luna albă la mijloc, pavilionul Turciei. 

Lămpile mici, electrice, stráluceaú înșirate 
de-alungul bordului ; lumina lor se resfringea 
tremurind în oglinda apei limpezi 

Cele două proectoare electrice de pe comandă, 
de cu vreme începură a trimite snopuri de raze 
luminoase spre mal, în dreptul debarcaderului, 
pentru a lumina calea bărcilor ce aduceai in- 
vitatil la bord. 

Pe la 9 ore a sosit paga împreună cu ofițerii 
de diferite arme și grade. 

Eraú gi ctti-va străini cari veniseră însoțiți 
-de familiile lor : un inginer italian, un doctor 
german gi mai mulţi greci. Din toată mulţimea, 
două persoane atraseră privirile noastre: soţia 
doctorului, un tip de frumuseţe, mai cu seamă 
ochil el blinzi, albaștri, aveaú acel farmec 
visător al femeilor germane; și un maior de 
artilerie, negru cu dinţii albi ce-i sticleaú prin- 
tre buzele groase ; avea părul des și cref : tip 
de mulatru. 

Convorbirea o intretineam maï mult cu străinii, 
căci turcii stai înfipţi pe scaune mestecind li- 
nistifl gi cu sfinţenie prájituriló cu care fuse- 
seră trataţi. 


XCIX 


Soţia doctorului, foarte incintatá, în mijlocul. 
unui grup de ofiţeri, esclama suspinind : 

»Ah!... ce ráú îmi pare că o să plecaţi asa 
curind; în sălbăticia asta unde trăesc, cînd 
voiú avea fericirea să mal schimb vre-o vorbă 
cu ast-fel de oameni“. 

Ei intru în vorbă cu maiorul negru; dar mă 
înţeleg foarte greú căci abia știe vre-o două 
cuvinte franceze pe care le repetă mereú : „Je 
compré mousi€ ... je compré. . 

Il îndemn la un páhárut de piperment; îl ia 
în mînă si, cu ’n zîmbet fin îmi spune că legea 
nu-i dă voie ; își întoarce apoi ochii spre pagá, 
care tocmai! atunci privea în altă parte, gi din- 
tr'odată răstoarnă pe git băutura oprită, cli- 
peste apol giret gi iar zimbește mulţumit. 

Il întreb despre ofițerul exilat care se află 
sub comanda sa. Imi spune că mal are încă 
patru ani de pedeapsă dar s'a făcut raport la 
Stambul pentru gratiarea lui, căci se poartă 
bine ; e om cum se cade, dar a vorbit mai mult 
de cit se cade, îmi spune negrul ducind degetul 
la buze cu'n gest plin de înțeles. — „La nol e 
foarte rat. dacă spuí mai mult de cit este voe...“ 

De odată convorbirea de pe punte încetează, 
toţi ne atintim auzul... abea ajung pina la nol 
cite-va note tremurătoare ale unei melodii dulci 
de departe din spre mare. Toată lumea se ri- 
dică pentru a privi intr'acolo. In lumina argintie 


c 


a lune! o barcă aluneca încet; şi notele s'apro- 
piaú din ce în ce mal clare, maï duioase în 
farmecul linigtel de noapte. 

Era prietenul Johnson care cinta „Steluţa“. 

Pașa fu cel dintii care bătu din palme, după 
el începură aplause sgomotoase. 

După scurt timp cintecul încetează; petre- 
cerea continuă : se fac diferite exerciţii, jocuri 
obicinuite pe bord în asemenea ocazil. 

Comandantul Elisabetei ţine un cuvint de 
laudă gi mulţumire pentru modul bine voitor 
şi călduros cu care am fost primiţi în porturile 
turcezti. Pașa, foarte mișcat, răspunde arátind 
simpatiile ce le-a avut tot-d'auna pentru romiîni. 

Din mulţime mă simt apucat de o mînă — 
e Johnson, care-mi sopteste la ureche: „el e jos, 
ne așteaptă“. De cu ziuă vorbisem cu ofiţerul 
exilat ca sá vie în timpul noptel pentru a-l da 
nişte cărți. Ne suim într'o barcă îndepărtindu-ne 
de Elisabeta; din zarea întunecoasă ce ne'ncon- 
joară se furigeazá încet o umbră. Nu poate fi 
el ; în barca ce se apropie e un singur om, 
pare a fi un barcagiii turc ce se lasă uşor 
înainte la fie-care mișcare a lopetilor. 

Bărcile sunt alături... „et, ei sunt.. m'am 
îmbrăcat aga ca să nu fii cunoscut“. 

Plecăm încet toţi trei spre Mircea. Legăm 
bărcele de scară și ne suim pe punte; timoni- 


Ca 


erul de quart se uită lung tn- urma turcului 
- ce se coboară cu noi în carei. 

In cite-va minute adunăm toate cărţile fran- 
cezé ce le avem prin cabine; la fie-care nouă 
carte ce i-o dăm, cite o exclamafie de multu- 
mire — e în culmea bucuriei cînd vede Minciu- 
nile Convenţionale de Max Nordau, auzise mult 
despre această carte — le ia pe rind, le pipăe, 
citește titlurile dintr'o aruncătură de ochi și, cu 
sîngele în obraz, tmbujorat de emoție gi bucurie, | 
abea poate sá mal lege ctte-va cuvinte: „cuni 
să vă mulţumesc... cînd sá vă mal tnttlnesc 
oare“ ... 

Cu pachetele subjioará ne scoborim în barcă; 
cum ne îndepărtăm tácuti prin întuneric de-o 
dată ne cade’n față o lumină de foc; scăldaţi 

-> intro strălucire albă ráminem orbit! cite-va 

ii clipe numaï, căci pata luminoasă alunecă pe 

© sub bolta cerului lăsînd o dungă sclipitoare ca 
şi coada unei comete imense. 

Era proectorul electric ce-și întorsese fágia 
luminoasă asupra țărmului, pentru a lumina 

„ii. ealea: bárcilor; lumea pleca de la Elisabeta. 

ii Am așteptat privind din umbră până s'a scurs 

E întreg convoiul ; în bărcile pline cari alunecaú 

E lin pe oglinda strávezie a mării, mulțime de 

E. capete gi braţe páreaú că se mișcă într'un foc 

: fantastic sub ploaea razelor albe ale conului de 
de lumină. 


cul 


Cind ne-am despărţit, el mi-a spus mișcat, 
cu glasul stins: „numa! cite-o pagină pe zio 
să citesc, ca să-mi ajungă po toată vremea cit 
vol sta aci...“ gi ochii lui blinzi ardeaú licărind 
în lacrimi. 


A doua zi, cînd se lumina de ziuă, şi Mircea 
își întindea pinzele plecind în spre larg, am 
văzut bine o formă omenească, departe lîngă 
far, cum flutura o batistă albă în suflarea 
vintulul. 

..«Si vintul dimineţii, cu adierea-1 dulce 
venind de la fárm, părea că ne-aduce ușor 


dintr'acolo suspinul păreri! de ráú a unul suflet . : 


nefericit... 


a Ioa) Ie O On 


DEE TAIE IE aaa tataie tata a ela Ale AR RE 
DOLD OD IE AIII III IAI II III ODD FOOD OOD A 


XII. 


Pe mare, 29 August. * 


o e . 6 è @ @ a . e a o òo ọọ ò% ọọ ë . >% . oe @ 


De trel zile suntem pe drum, spre ţară. 

De mult a dispărut coasta Asiel- Mici rămasă 
în urmă dormind înfășurată în ceața deasă a 
toamnei. l l l 

Navigăm numa! cu pinzele. O briză răcoroasă 
se furigeazá pînă în fundul cabinelor; gi Mircea 
aplecat pe-o coastă, cu pînzele bombate, se duce 
ca săgeata pe luciul mării calme sub cerul clar, 


Civ 


albastru. Un ctrd de marsuini se întrec în mers 
cu nol, gi'n jocuri nebunatice se daŭ afund ca 
iarăși să apară cu solzil argintii lucind pe 
fata apel. 

Pe punte, toţi oamenii sunt veseli: ajungem 
azi în port.. gi miini e sărbătoare... 


„Să vede uscatul în prova“, strigă cu glas tare 
omul din gabie. ; 

„Constanța... Constanţa... ajungem, goptesc că- 
tind cu toţii să prindă în zare o liniutá neagră 
ce joacă tremurind în aerul stráveziú la orizont. 

Ne apropiem de coastă. 

E intr’amurg; spre asfintit ceru-1 aprins, şi 
în lumina de purpură a sării se poliesc pe 
boltă norii de par lespezi de aur ca trepte 
înălțate. lar soarele apune uitindu-se înapoi 
spre portul ce rámine mai lucitor gi mindru 
sub razele din urmă —aga cum îl visăm s'ajungá 
în viitor —. 

Din largul mării (Mircea, bătrin dar mindru 
încă , se'ndreaptă spre uscat gi sboară cu pîn- 
zele întinse dorind s'ajungă în port 

Pe sus pluteşte lin, cu aripele obosite, o pa- 
sire grăbită: să întoarce spre țărm la cuib ca 
să se culce. 


Cv 


Suntem aproape. Pe cheii se vede lumea so- 
sită să ne-aştepte : batistele se mişcă în aer 
urtndu-ne bund-venire /... 

lar flamura lui Mircea, din virf de la ca- 
targ, răspunde fluturindu-și culorile în vint, gi 
'm jocul ef prin aer se apleacă și se'Inaltá de 
pare că salută pămîntul ţării noastre.... 


SCHIŢE MARINE 


ȘI 


MILITARE 


rade i LLL 


MOARTEA PILOTULUI 


Era o zi de Iulie, căldură înăbugitoare. 

Vre-o două vapoare de marfă, acostate la 
cheiul vechiii de peatră, își prăjeai la soare 
trupurile uriașe îmbrăcate în table negre de fer. 

Pe la amează pavilionul de la căpitănia por- 
tului, lăsat jos, arăta că e ora repaosului. 

Hamalii încetaseră lucrul si, lungit! pe mo- 
vilele de cărbuni, dormeaú truditt. 

Cogurile de încărcat se odihneaú și ele, goale, 
răsturnate alături. 

In șirul de cafenele, ce se tin lant una de 
alta în lungul cheiului, lumea sta la umbră în 
jurul meselor. 

Unii își degertaú paharele de sirop răcoritor, 
iar alții își sorbeai filosofic cafelele. 

A 


La cafeneaua piloților, în fata debarcaderului, 
‘Barba-Spiro, cel mal bătrin pilot din port, sta 
la umbră ţinind în colţul gurel tigareta lui, 
făcută dintr'un ciolan, şi urmărea a-lene, cu 
ochii pe jumătate închiși, fumul ce scăpa în 
rotocoale albăstrii. 

Era foarte bátrin “Barba Spiro; ţinea minte 
de mult, din ’nainte de a fi orașul zidit. 

De pe cînd eraú numai nişte colibe de stuf, 
în toată întinderea ostrovului gi a mlástinilor 
de o parte gi de alta a gurel Dunăre! pînă in 
mare. Multe povestea moșneagul, dar nu pe 
toate. 

Se zicea de unil că în locul unde este acum 
portul Sulina, nu cu multă vreme în urmă, era 
un vestit cuib de pirați, care jefuiaii vasele ce 
se apropiaú de gurile Dunăre. 

Si mulţi numai ast-fel îşi explicaú începutul 
averilor unor bătrîni din port. 

Lui Barba-Spiro însă fi plácuse să trăiască 
bine, și nu avea bani stringl. 

De doui ani era la pensie: îl sfătuiso doctori! 
să-și termine meseria. Era și vremea ; suferea 
de inimă. 

Viaţa sbuciumatá a piloților, grija ce o aŭ 
în conducerea vaselor încărcate, atenţia vecínic 
încordată, emoţiile dese şi reumatismul fac pe 
cel mal mulţi să-și termine meseria sdruncinaţi 
si bolnavi de inimă. 


De şi primea regulat pensia, bătrinul nu se 
putea desváta de viaţa lui obicinuită din vre- 
mea tinereţei. 

Din faptul diminete!, de cum prindea a se 
destepta viaţa în port, el era în picioare. Si 
o lua încet de-a lungul cheiului, cu spinarea 
încovoiată, cu genunchii îndoiţi, cu tigareta în 
colțul gurel. 

Se opria la fie-care vapor, se uita lung, cer- 
cetátor, si pleca înainte urmindu-și inspecția. 

Nu se petrecea nici o mișcare în port ca să 
n'o afle el. 

Cum sta une-ori la masa cafenelel, se scula 
în picioare, își punea mina strașină la ochi si 
căta lung gi ţintă spre largul márel. 

De cum prindea să răsară cite-un punct negru 
pe fundul albicios al zărei, nu-și mai lua ochii 
piná ce punctul acela nu se desprindea bine în 
larg, luînd forme regulate, răsărind catargele 
şi coșul. 

Fluerul ascuţit şi repetat al vre-unui vapor, 
ce avea să facă manevră în port, îl făcea să 
tresară. 

Se scula încet de la locul lui, mergea la mar- 
ginea cheiulul, și cu aerul unu! examinator se- 
ver, observa manevra vasului în cele mal mici 
amănunte. 

Cite odată se enerva, își ducea mina la coaste 
să-și potolească bătăile repezi ale inimel : i-se 


părea că nu-l bine ; își stringea pumnil și mor- 
măia înăbușit cite o înjurătură. 

Cînd îl plăcea manevra, fata i se lumina gi 
zicea în gara mare: „Bravo capitane, bravo!...“ 

Trăia din vieata portului, lua parte cu tot 
focul inime! la mișcarea lui. 

Părea că și mersul vaselor și isbirea caden- 
fatá a valurilor, și întreaga mișcare din port 
mergeaú în același tact cu bătăile inimei lui. 

Şi tocmai tirziú sub seară, cînd prindea a se 
polei virfurile trestiilor şi soarele, roșu aprins, 
se stingea înecîndu-se în adîncul apei, bátrinul 
pleca domol, cu pași măsuraţi, spre casă. 

Si une-ori, în liniștea miezului de noapte, cînd 
tot portul dormea obosit și nu se auzea de cit 
pleoscáitul cadentat al valurilor lovite de cheiú, 
bátrinul o lua încet-încet de-a-lungul digál ve- 
chie de peatrá, ce ca un gearpe urias se tirágte 
în mare, avind în cap ochiul ros al farului 

De vre-o două zile Barba Spiro se simţea 
slab de tot; o tusă seacă îl înăbuşa. 

Asta nu-l împedeca de a fi vecinic la postul săi. 

Tăcut, ca lingă un prieten vechii și drag cu 
care se 'nţolegea de minune, sta pe mal vrăjit 
de glasul valurilor pe care îl asculta într'una 
de atît amar de ani. | 

Cu drag urmărea valurile, cari alunecaú în 
bătaia soarelui, pînă departe, lăsînd o dungă 
. albicioasă în nemărginirea albastră a márel. 


O adiere dulce de vint răcoritor începuse să 
sufle din spre larg; bătrinul is! ridică încet 
şapca, aţintindu-și ochii spre fundul îndepărtat 
al zărel. 

O pată albă se desprinsese la orizont și creştea, 
în lumina soarelui, din ce in ce mal mare. 

Era o corabie cu pinzele întinse, ce se apro- 
` pia de port. 

Bátrinul își trecu încet mîna prin părul lui 
alb, în care vintul se juca nebunatic. 

A, .. ee cunoştinţă veche îi era vintul acesta, 
ce bine îi știa el nebuniile lui înșelătoare! 

De cite-orí nu-l aștepta ca pe un prietin bun, 
de ajutor, cînd îi umfla pinzele insufletindu-1 
corabia, ce despica valurile alunecind ca o pa- 
săre în sbor cu aripele întinse. 

Si de cîte-ori nu-l blestemase, cînd își cerca 
puterile cu dinsul, deslantuindu-si furia asuprá-1. 

Corabia se apropiase de tot: intra în apa 
liniștită a canalului. 

Era o corabie mare, frumoasă, cu trel catarge 

Bátrinul o privea cu drag cum se apropia, 
mindrá, cu toate pinzele umflate, tăind ușor apa 
ce aluneca pleoscăindu-i cadentat coastele el 
rotunde. 

Trei fluerături ascuţite îl făcură pe moșneag 
să tresară. Își întoarse capul înapol: era un 
remorchier. 

In acelaș timp o fluerătură puternică răsună 


6 


lung, și trupul uriaș al unei probele încărcate 
ce venea în jos cu toată vitesa se ivi de după 
cotul canalului. 

Bătrinul se ridică de la locul sáú, apropiin- 
du-se de mal. | 

Probela cu grei îşi putea micșora vitesa, tre- 
buia să se ferească făcînd loc remorchierului și 
corăbiei care înainta mereú cu pînzele întinse: 
avea să privească la o manevră grea, asta îl 
interesa cu patimă. 

Remorchierul repetă iarăși tre! fluerături as- 
cuțite ; probela, ferindu-se ca să 1 facă loc, veni 
drept în fata corábiel. 

O fluerătură puternică, desperatá, răsună 
atunci. 

Mulțimea grămadă pe cheii căta cu groază; 
tot! ochii eraú atintití la cele două vase, care 
trebuiaú să se ciocnească neavînd vreme sá mal 
abată. 

Bátrinul, ce urmărea de pe cheiú toate mis- 
cările, scrigni nervos din dinți și un: „pasto 
diavolo“. Mí scăpă printre buze : pilotul de la 
probelá gregise manevra. 

Si el, cu ochii esiti din orbite, cáta ţintă, 
muscindu-si buzele, pe cînd cu mina își potolia 
bătăile grăbite ale inimel : aștepta... 

Cînd intr’o clipă, ca prin farmec, toate pin- 
zele fură lăsate jos și se auzi rásunind comen- 
zile desperate și vasele ajunse unul în fata 


altuia; batrinulul cum sta inmármurit, ţinîndu-și 
răsuflarea, i-se painjiniră ochii, genunchii “i se 
muiară ; el întinse do odată mina să caute un 
sprijin, dar se împletici şi căzu mototol fără 
simtire... 

Si vasele nu s'aú ciocnit; lin trecurá, la o palmă 
unul pe lingă altul, fără a se atinge. 

Lumea se făcuse roată în jurul trupului gir- 
bovit și uscat, care zăcea pe cheii, neînsufleţit. 

.. lar vintul din spre largul márel, se 'ngră- 
mădea si el, făcindu-și loc prin mulţime, si ca 
un vechiú și bun prieten, adiind ușor, îi mîngtia 
fruntea rásfirindu-1 pletele gi barba lui albă... 


PAA AARA INN 


AA _  î) 


DIN CONCENTRARE 


o 


Era a treia zi de marş. 

Inaintam încet, greoi, abea migcindu-ne picioa- 
rele îngropate în praful șoselei, ce se întindea 
înaintea noastră fără sfirgit ca o dungă albă 
serpuitá printre lanurile galbene perdute în 
zare. l 

Arşiţa arzătoare a soarelui ne frigea obrajii. Ca 
să ne apărăm ochii trăgeam bonetele pe frunte, 
ceea-ce ne făcea să suferim mai cumplit căl- 
dura. Boabele de nădușeală se scurgeai în lun- 
gul obrajilor, lăsînd în urmă dungi umede pe 
stratul de praf ce ne acoperea fata. De nádu- 
şeală se iviseră pete negre pe bluzele albe. 

Cureaua centironului îmi ardea mijlocul ca un 
briú de foc. 


10 


hidonul era golit demult Ce n’ag fi dat atun- 
cea pentru un strop de apă gi un petic de umbră! 

Dar nu, atunci nici nu mă gindeam la asta, căci 
închipuirea lor m'ar fi făcut să sufer mal mult. 

Adică, la ce mă gindeam atunci?... záú că 
n’ag putea spune, — mi se pare că nu má gin- 
deam la nimic. 

Ca o mașină má migcam în neștire luat de 
guvoiul acelei turme omenești, ce cu puterile 
sleite se tira încet în lungul drumului perzin- 
du-se apol în nori de praf. 

Era o tăcere de cimitir; al fi crezut că mer- 
gem la o înmormintare ; toți par'că erai muţi; 
numai tácáneala baionetelor lovite dè coapse 
se auzea într'o cadență desăvirșită. 

Din timp în timp, cîte-un oftat înăbușit se per- 
dea printre rînduri gi une ori cite o șoaptă rară 
dar nedeslușită îți atingea auzul. 

Era, de sigur, o înjurătură scăpată printre 
dinţii vre-unuia, care mal avea încă puterea de 
revoltă. | 

In dreapta mea aveam un voluntar, băiat 
înalt si subfirel ca o trestie. Sărmanul, par'că-l 
văd cum mergea suflind greú, murmurind cu- 
vinte neintelese, îndoit înainte sub greutatea 
celor două-zeci gi două de kilograme ce le purta 
în spinare 

Si cînd puterile îl părăseaii, răminea în urmă 
printre acela pe care picioarele nu-i mai puteai 


11 


duce și istoviți, moi ca de ciará, se lásaú pe 
marginea șanțului goselel. 

Atunci se auzea glasul sălbatec al sergentulul- 
major Dobrea, care anume răminea la coada 
coloanei : „scoală leat, ha! la drum... ce te-ai 
mutat... sus că te scol ei...“ 

Iar cîte-unul din front, fără a'şi întoarce ca- 
pul mai adáoga și el aga prieteneste : „e hel 
letujá, credeai că-i pleacă la meliţie » ¡acá at 
gásito... 

Unii oftaú din adincul inimel, alţii zimbeaii 
numai fără a face mult haz gi a prelungi glu- 
mele ca altă-dată. 

Ce-i dreptul, mă prindea mila de bietul vo- 
luntar, dar îl uitam îndată, cînd îmi aruncam 
ochii în stînga mea: la Drincă rezervistul. 


Drincá, saú moșneagul cum îi zicea în bátae 
de joc toată cazarma, fusese dezertor în nenu- 


mărate rînduri ; îl chemase acum în concentrare 
să facă manevra. | 

Era unul, dintre acel ce se găsesc în tot- 
d'auna la ori-ce regiment ; era dintre nenoro- 
citil cari intrați odată în armată nu *g1 mal văd 
visul liberărei de cît foarte tirziú şi imbátri- 
nesc în cazarmă, ráminind ca exemplu gi bat- 
jocură pentru camarazi. 

Avea sărmanul, un corp diform, niște picioare 
lung! gi îndoite, pieptul încovoiat, ochii sting! 
în fundul capului, o barbă neagră și încilcită, 


12 


Şi cum mergea el tăcut, aplecat înainte, tu- 
sind și scuipind la fie-care pas, privea mereú 
în lungul drumului, par'că ar fi căutat ceva 
în zare. 

Intr'un tirziú se întoarse către mine spunin-" 
du-mi încet: „Vezi colo un sat >... sînt Steleni!... 
ÎI satul mei, am casă, nevastă și copil... oare 
ne-a da repaus acolo 2...* gi ochii prinseră a-l 
sclipi în cap. 

Ne apropiam mereú. Șoseaua trecea pe mar- 
ginea satului, lume multă se adunase la răs- 
crucea drumului, cînii începură să latre; iar 
copiii droaie, în goana mare, ne ieşiră înainte. 

Cind am ajuns la pocrta țarinei, de unde în- 
cepea un rind de sălcii, colonelul a descălecat, 
a făcut semn cornistilor să sune „oprirea și 
repaus.“ 

Am rupt rîndurile și ne-am îngrămădit la 
umbra sălciilor, lungindu-ne la gir pe marginea 
șanțului șoselei, cu ranitele sub cap. 

Iar alţii, aŭ dat năvală la o fintiná a cárel 
cumpănă se înălța gi se lăsa cu grabă, scotind 
un scirfiit lung și jalnic. 

Ce induiogetoare privelişte : acea mulţime de . 
bărbaţi, femei și copil, care ne ieșiseră înainte 
cu donití gi ulcele pline cu apă: 

— ySdrácutil de et, cine știe cite poste mat 
aŭ de facut!“ ziceai femeile cátind cu milă 
la noi. 


13 


O babă cu o legătură în mină își căuta fe- 
clorul : l 

— Dragii maicăi, ardtati-mi pe Niță al meii, 
că aici trebue să fie... 

— Da bine, mdtusd, nu știi în ce regi- 
ment-ii >... 

— Ba ytiú, máiculijd, că-i în dorobanţi si 
aicea trebue să fie... 

Ce pretuite erai acele clipe de odihnă! Nu 
miscam nici dintr'un deget, lungit pe spate, cu 
fata în sus, cu ochii aproape închiși, abea ză- 
ream jucind printre gene albastrul stráveziú al 
cerului de amiază. 

Zăceam aga molegit în pacea asta dulce şi 
bine-făcătoare ; simțeam cum somnul încerca 
să mă fure, cînd se auzi rásunind semnalul: 
„drepţi și înainte !/* 

Îmi era corpul greii ca de plumb. Ce n'aş fi 
dat să mă lase încă numai ctte-va clipe să mal 
zac așa în toropeala asta neînchipuit de dulce. 

Ne dam mina unul la altul ajutindu-ne sá ne 
scylăm de jos. 

Din toate părţile se auzeaú strigăte şi co- 
menzile ofiţerilor ; sergentul major Dobrea ple- 
case să-l adune în front pe toţi care în- 
tirziai. 

Ne-am pus iar în marș. Colonelul, un om înalt 
şi sdravăn, mergea în capul regimentului pe jos 
cu picioarele intepenite, iar în urma lui calul, 


14 


aburit de nádusealá, călca a-lene apárindu-se 
de muște. 

Ca să ne mal Invioreze, se dase ordin să cinte 
muzica ; dar do abea se auzeaii pînă la coada 
coloanei sunetele slabe gi întretăiate care se 
perdeaú în huruitul asurzitor al une! baterii de 
artilerie ce ne trecuse înainte. 

Tocmai ttrziú am băgat de seamă că Drincá 
lipsește ; mă uitam în toate părţile, nu era 
nicăerea. Atuncea am înțeles totul: rămăsese 
în sat. Ce puteam face de cît să tac? 

Spre seară, începu a se zări satul în care tre- 
buiam să ráminem pe noapte. 

In fundul plumburii al cerului ce părea spri- 
jinit pe creasta dealului din faţă, soarele roșu 
ca o pată de sînge, se oprise par'că anume din 
coborișul sáú să ne aștepte în cale. 

Dar nol! înaintam încet, aruncîndu-ne privirile 
spre virful dealului, gi, îndoindu-ne puterile, 
urcam suflind din grei. 

Intirziarăm destul pînă am ajuns în muchea 
dealului. Soarele nu ne mal asteptase; asfin- 
tise lăsînd numai o geană aurie, care sclipea 
impurpurind cerul pînă departe şi poleind stuful 
de pe acoperemintele caselor sărăcăcioase insi- 
rate în lungul drumului fără sfirgit. 

Ne-a dat în quartier. Am căzut la un biet om 
sărac, cu vre-o cinci copii mărunţei. Ne-am lun- 


% 


15 


git cu toții la rind, pe prispă, cu ránitele drept 
căpăttiii. 

Cu ochii ţintă în lună, sdrobit de oboseală mă 
fura somnul pe cînd bietul om, scuturindu-gl 
luleaua stinsă, ne povestea necazurile care-i 
rodeaii inima. 

N'avea în curte nici picior de vită, le vinduse 
pe toate; virise tot ce avea in peticul de pă- 
mint, rămas de la părinţi; dar de secetă po- 
pușoii se înecaseră în buruiană gi acum în 
toamnă nu mal avea nimic... Îl auzeam prin 
somn cum ofta din adincul inimel, și vorbele lui 
par'cá le repetam gi eŭ şoptindu-le aga în nestire: 

— Mai frate, gi mă tot bat cu gîndul, nol 
ce-om minca la iarnă? 

In zorii zilei, corniştii colindai satul suntnd 
deșteptarea; tocmai dimineaţa la apel s'a dat 
de lipsa lui Drincă. 

— Al auzit, mă, moșneagul îi lipsă la apel, — 
zicea un sergent altuia. 

— A dezertat iar, mál, pirlitu ăla; apoi în 
melitie moare. 

— Cu atit mal bine, adaugă un altul în glumă, 
îl îngroapă armata po cheltuiala el. 

Tocmal a treia zi sub seară a venit Drincá, 
s'a întors de bună voie. 

Unora le era milă de el, alții îl întrebau in 
bătaie de joc ce-i fac copil şi nevasta; îs „bine 
mersi 2* 


16 


In noaptea aceia a dormit în cort lingă mine; 
Yam luat cu binigorul și mi-a povestit totul. 

Ce jalnică şi adevărată era povestea acestul 
suflet chinuit. 

Mi-a spus cum numai s'a repezit intr'o goană 
să-şi vadă nevasta și copil gi cum a găsit co- 
pilul cel maï mic, care zăcea de două zile, 
mort pe cuptor; nevasta bolnavă și cel-l'alți 
patru copii fláminz1, și nici un pic de făină în 
casă. Mi-a spus cum a plecat prin vecini ca să-l 
ajute, că n'avea nici pentru o luminare; cum 
şi-a îngropat copilul și-a lăsat cite-va căușe de 
făină acasă ; cum a vrut să plece de cite-va ori 
şi cum îl fineaú plingind copiii de poalele mán- 
tale! 1.,. 

— He doamne, ce-ţi mal sperii ei somnul 
cu necazurile mele? par'că poţi sá le înţelegi? 
sfirgi el intorcindu-se pe partea cea-l'altă. 

Cu pumnii sub cap, cu ochii pironiţi tn pinza 
cortului, ascultam mut de grozăvia acestor măr- 
turisiri, nu eram în stare să leg o singură 
vorbă, nici măcar de mingtere. 

Am rămas așa înlemnit; nu ştii, dormeam 
sai nu, dar nu-mi egea din minte bordeiul mur- 
dar și sărac; vedeam par'că chipul de ciară al 
copilului de pe cuptor, mort de două zile... de 
sigur visam căci într'un tirziú m'am desteptat 
tresărind. 


e 


17 


Tott în jurul meú sforáiaú greú, pinza cor- 
tului se umfla tn adierea unui vînt răcoritor. 

Prin gaura în chip de ușă, luna din înălțime 
privea aga de blind la noi poleind baioneta unei 
sentinele care picura de somn rezemată pe armă. 

Cite-va raze ale lunel, ce se furisait în cort 
lumina faţa galbenă și slăbită a vecinului mei 
care dormea adinc. 

Si la lumina tainică ce-i minglía fata, am 
văzut bine urmele umede de lacrimile ce i se 
scurseserá de-a lungul obrajilor oprindu-se în 
barba incilcitá gi imbicsitá de praf. Adormise 
plingind ca un copil. 

Prin somn, tresárea gemind încet, înăbușit 

Oare la ce visa? 


* 
+ + 


Manevra se sfirgise ; reservistil plecaseră toți 
pe la casele lor, aruncînd după obiceiú căciu- 
lele în vint ca semn de bucurie. 

Drincă rămăsese să-și sfirșească pedeapsa; 
știam că a intrat în spital bolnav de piept; 
cînd într'o zi auzil în cancelaria companiei 
vorbind : 

— Dom-sergent furier, trebue să-l ștergi din 
registru și să-i pul cruce mosneagulul că a scá- 
pat de armată. 

— Si armata de el — adaugă un altul. 

— Da cînd a murit, bre? 


18 


— He, "l-a gi îngropat de trei zile spitalul 
militar pe cheltuiala corpului. 

Dom-sergent-major Dobre, glumet cum era 
el, sfirși zicînd răstit, pe cînd toţi cel-l’alt! rt- 
deaú de porunceală cu hohot sgomotos : 

— Mini îl scot la raport; auzi vorbă, să plece 
pe lumea cea Paltá cînd știa bine că-mi era 
dator încă zece zile de închisoare?... nici nu 
sfirșise pedeapsa... ; e hel leat!... dar nu te iert 
nici mort !... 


1898. 


e LABRAR» a 


HAAA 


ARAA ARAMASI 
ies 
CR e 


uSususi 
> >. 


CIMITIRUL MARITIM 


Cind soarele scapătă in amurg gi ca o ghiulea 
inrogitá se stinge înecindu-se în mare, tot mal 
vezi cite un pescar întirziat ce-și mînă barca 
grăbit spre gura canalului Sulinel. 

Dar, ork-cît de grăbit ar fi și orl-ctt de tirzie 
fie vremea, în tot-d'auna, cînd ajunge în dreptul 
malului, dă drumul lopetilor lăsindu-și barca 
s'alunece legánatá de valuri gi își face semnul 
crucel intorcindu-se cu fata spre țărm, cátind 
cu sfinţenie spre malul nisipos unde albesc în 
zare lespezi de piatră. Printre stropi! albi ridi- 
cați de valuri licáregte poleiala crucilor ingi- 
rate la rind. 

E cimitirul maritim. 

Pe-un mal pustiú şi nisipos sînt rinduite 


20 


movile de pămint, blocuri de piatră, cruci de 
fier și numeroase cruci de lemn scrijilate cu 
inscripţii felurite. 

Nict-un sgomot, nici o urmă de viaţă. In za- 
dar cauţi doritor, cu ochil lacomi, un singur 
fir de iarbă să-l vezi mlădiindu-se la adierea 
vintulul. 

Nimic în tot acest coprins de cit nisipul auriú 
pătat cu sfărimături de scoici colorate. 

Ce jale mută îţi stápineste ființa, cum asculţi 
înfiorat bătăile grábite ale inimei simfindu-te 
tu, singura viaţă în mijlocul acestei naturi 
pustii gi moarte! 

Si sfinta liniște a morte! une-ori este turbu- 
rată de mugetul mărei infuriate a cărei tala- 
zuri se lovesc sfárámindu-se de țărm. 

ŞI-atunci marea spală nisipul distrugind mor- 
mintele Par'că ar vrea să răpească rămășițele 
ce zac în sînul acestui pămînt sterp şi să le 
atragă în sînul el larg, clocotitor. 

Toţi inecafil caro se găsesc, toate cadavrelo 
aduse de valuri, morţii de holeră de la caran- 
tină, precum gi tot! marinarii ce-şi află sfirgitul 
în Spitalul Comisiunei Dunărene, sunt îngro- 
pati în acest cimitir. | 

Cea mal mare parte din morminte. sunt fără 
nici un nume, necunoscute; altele aŭ inscriptil 
în toate limbele : 

„Luigi Regele“ 1852, Messina... „Moris Dufez* 


21 


1860, Marsilia .. alături un neamt : „lohan Kri- 
ger“ 1864, Hamburg...; dincolo un grec: ,Ca- 
pitano “Dionisio Stavros“ 1870, Hios... lingă el 
un turc, si tot asa se întinde șirul de morminte 
cît vezi cu ochii. 

Sármanil înstrăinați de locurile lor, de tot ce 
aveaú drag si scump, despicind mările tnde- 
părtate, minati de grija pînei de mini, neferi- 
ricifil marinari aŭ căzut în greaua luptă pentru 
tral, lipsiţi de mingáereá de a fi lingă al lor 
care poate îi așteaptă încă. 

De multe ori rătăceam prin această parte 
neintilnind de cit foarte rar pescarii ce-și în- 
tindeaú ctrligele pentru plasă. 

Intr'una din ser! însă, ful mirat zărind în fund 
de tot un om răzemat de-o cruce, chiar lîngă 
malul márel. După înfăţişare şi îmbrăcăminte 
se vedea a fi un italian, bátrin marinar. Ajuns 
în dreptul săi mă intimpiná cu un „bona sera 
signore“, zis cu un accent dalmafian. 

De la intiia vedere má simfil îndurerat de 
înfățișarea acestui bátrin cu ochii înroşiţi de 
lacrămi, cu genunchii indoiti; el părea doborit 
sub greutatea unei dureri chinuitoare. 

Am intrat în vorbă cu el. 

Ce jalnică îi era povestea vletel sale! 

Era de loc dintr'un sat de pescari de pe ma- 
lul márel, aproape de Triest. De bunicul săi 
abia își aducea aminte : îl lua adesea cu el la 


22 


pescuit ; el îl puse întiia oară lopata în mină 
şi-l învățase să ridice plasa. 

Ca prin vis își reamintește că într'o noapte 
cind marea era furioasă gi în rada portului se 
auzea văitându-se desperat fluerul de la un va- 
por, bunicul și tatăl săi esise în mare cu toţi 
oameni! din sat. 

A doua-zi îl văzuse numa! pe tată-săi; toţi 
din casă plingeaú. Auzise el bine pe maicá-sa 
cind a spus lácrámind : „așa s'a sfirșit si tată- 
meú, sărmanul“. 

Pe urmă, părintele sáú intrase la o cora- 
bie care aducea pămint de la Santorino... 
Corabia, veche și încărcată peste măsură, în 
una din călători! se afundase : toţi oamenii 
s'aú înecat. 

El era pe-atunci tinăr; își părăsi satul gi 
intră ca lucrător în port, la Triest O grevá a 
lucrătorilor de aici îl făcu să se îmbarce pe un 
vapor englez. 

Peste citi-va ani se însură la Messina : aici, 
ca lucrător, duse o viaţă chinuită gi vecínic în 
luptă cu sărăcia. 

Din toţi copiii îi remásese un singur băiat, 
Antonio. In el avea toată nădejdea: crescuse 
mare, se angajase la un vapor de pasageri. 

lar dinsul, de gi bátrin, tot se simtia tn pu- 
tere; minat de sărăcie i se părea că tot mal 


23 


uşoară e viaţa pe apă de cit pe pămînt. Se tm- 
barcase pe o probelă care făcea transporturi de 
cereale. 

Intr'o seară, pe-o mare rea, cînd părăsea 
portul, la gura strimtă a canalului, drept cînd 
să iasă în largul márel, s'a Inttlnit cu vaporul 
de pasageri. 

In zadar acesta ridicase trei lumini roșii, 
semnal că are stricăciuni la mașină și că nu 
poate manevra. 

Probela înainta mereú; printr'o manevră gre- 
sitá, tn loc de a-şi schimba direcţia veni din 
potrivă cu prova în mijlocul vaporului de pa- 
sageri. 

Il izbi : O panică îngrozitoare se răspindi pe 
bord; pînă să lase bărcile de scăpare la apă, 
vaporul se duse la fund. 

Unii aŭ putut fi scăpaţi ; cea mai mare parte 
însă se înecară. 

Bátrinul se opri din spus, îl podidise lacri- 
mile... „da /... da!... sunt foarte sigur, adăugă el, 
l-am cunoscut bine; din acele sute de ţipete des- 
perate l-am cunoscut pe al lui... pe el, nu, nu 
l-am văzut; dar l-am auzit bine, uite, cum mă 
auzi pe mine.“ 

Se opri, își atinti privirea în gol, își scuturá 
capul gi mă apucă de brat: „n'auzi și acum 
încă? auzi cum îmi sparg urechea? gi îmi fiue 


24 

in creeri tipetele acelea... a, le cunosc bine; căci, 
vezi, eit, eit sunt cel vinovat. “Da, eit tineam 
atunci círma; dar nu știam ce fac, că eram 
ameţit : mă îmbătasem în port, înainte de ple- 
care.“ 

Cu mineca soioasă a flanele! își sterse lacri- 
mile, și, ca și cum şi-ar vorbi sie însuși, zise 
duios : „O povero! povero Antonio“... 

„A doua-zi, printre cadavrele aduse de valuri 
la mal, Pam găsit, tam îngropat aici.“ 

Se întoarse către mine și mă privi ţintă în 
ochi, cu o căutătură îndurerată gi fioroasă: 
asa-1 că e grozave» Spune, nu mă cruța, eŭ sînt 
vinovatul» eŭ l-am ucis» Aga-Y că e îngrozitor? 
nu mai putu urma, isbucni într'un plins sfi- 
şietor, se trinti la pămînt cu fata in farina 
mormintulul. 

„O caro mio... caro mio figlio/“ murmur’ 
întretăiat şi printre lacrimi. 

Se ridică, își sterse ochil şi cătind rătăcit 
spre mare, începu să suspine : ,ulte! o vezi» 
cînd îl furioasă își trimite valurile pînă aici; 
A! o știii foarte bine, o cunosc cît este de rău- 
tdcioasd. “Urea să-l desgroape şi de aici, să-l 
înghită iar. 

Tácu, încleştindu-şi pumnii, îşi atinti privirea 
încruntată spre largul mărei. 

Jar marea. nebuna mare, legănindu-şi mo- 


latic valurile, și le izbea par'că înadins de mal 
cu un hohot batjocoritor. 

Numai luna, do sus din înălțime, blindă ca 
în tot-d'a-una, induiogatá și ea, se vede, iși 
arătă , din colţul poleit al unui nour fumurii, 
fata galbenă ca ceara de cele ce văzuse... 


A O ARAN 
—— 


E 


“=a. 


Ce a > 
IRA III RARA AA 
LIVIN YYYY YYY VVVVV YY VV VYN 


TU 1944 


IAPA CĂPITANULUI 


AAA 


Pe tablita de lemn, de-asupra uşei, scria cu 
litere albe : „Grajdul escadronulut 3.“ 

Inăuntru, era mal curat decit în casă; toţi 
call eraú ingirafi la rind, gi în dreptul fie-căruia, 
se afla bătută în perete o tăbliță cu numele gi 
virsta: Eol — 1878, Druţu — 1882, Comana — 
1881... şi aga mal departe. Piná în fund, cit 
vedea! cu ochii, erai tot cal frumoşi, bine în- 
grijiți, de strălucea părului pe el. 

Curáfenia desávtraitá , seile si friile rînduite 
la locurile lor, scările, zabalele și toate cătără- 
mile frecate, de sclipeaú ca luceafărul.. doar 
unul era în tot regimentul escadronul 3, și unul 
era în tot Malmezonul căpitanul Chiru !... 

Căpitanul, era dus la șosea călare pe „Lola“, 
vestita lui iapă, de care se fălea vecinic. 


28 


Oprea, soldatul care îngrija de ieapă, şedea 
de vorbă cu Niță leat cu dinsul, care își freca 
teaca sábiel pentru a doua zi la instrucţie. 

— Mă Oprea, mare păcat al avut tu să tragi 
de te-a dat dom vagmistru ordonanță la cail 
căpitanului; nu-i vorbă, al scăpat tu de ins- 
tructie, d'apoi gîndesc eŭ că te-a zvintat în 
bătăi. Amarnică făptură de rumin e gi căpitanul 
ăsta !... 

— Doamne fereste!... Mă Niţă, că la început 
iera să-mi Yaii lumea'n cap: în toată ziulica 
zece trăgători. Cică nu-l grijam bine iapa... 
Trecea mina în potriva părului și cum se lua 
pe degete un fir de colb, apoi tine-te Opreo /.. 

Dar acum la urmă, a mai rărit'o; doară nu- 
mal cînd sá pun șeaua m'apucă nádugelile; ba 
că chinga e prea strinsă, ba că-l prea slabă, 
ba că’ struna pe dos., nu má mal dumeresc 
nici eŭ; cînd ff una bună, nu-i alta. 

S'apol năravul lui, că te arde cu sfircul cra- 
vasel la ureche; mi-a dat vre-o două, că ș'acu 
se văd urmele.. 

— Si haram afurisită ce-l și iapa asta, ca 
nu-i în tot grajdul cal mai nárávas; eŭ gîndesc 
mă Oprea, că ești cu zilele in mină, cînd întri 
la dínsa... bagă seamă, cică doi oameni a virit 
în spital, cari i-aú și reformat schilodiți... 

— Int&li, nici nu era chip sá m'apropili, asa 
bătea cu picioarele, si-apuca mereú cu dinţii, 


r 


29 


dar am luat'o cu încetul, îi maf dam pine, o 
mingiiam... La teselat se gidil& de se face ghem; 
dar o iaŭ cu vorba: stai Lola.. așa... frumos... 
şi cu’ncetu se moae; că alt-fel te gătește de 
zile ... 

— Má, da am ultat să-ți spun, că mi-a venit 
răvaș de-acasă, mi l-a citit báetelul ce'a de la 
cantină... 

— Zeii, şi ce zice în el, ce mul e prin sat? 

— la răŭ; cică s'a pornit răvizia, și tragerea 
la sorţi ; pe fráftni-meú Nică, gîndesc că-l amină 
pe la anu. Zice că tare-s năcăjiţi pe acasă,c'a 
apucat să vindă boil ca să plătească birul de 
ast-toamnă, ș'acu la desprimăvărat n'are nici 
un cap de vită să iasă la arătură. 

— Dacă mi-o ajuta domnu, pe la Paşte sá 
pot pleca în permisie, pe vre o două zile !... 

De dol ani n'am mai văzut vatra satului!.. 

_— Ia taci bre, ce s'aude... gura căpitanului. . 
sal má, c'a venit!... 

Oprea, sări ars în picioare, şi o luă la fugă, 
să ţie iapa ce-o descălicase căpitanul și din 
care egiaú aburi de-asudatá și plină de spume 
ce era. l 

— Să treacă patru oameni la bușumat ieapa 
lui don căpitan ! Haide, repede, sfirleaza ! zbierá 
vagmisirul la soldaţii cari înlemniseră cu bone- 
tele într'o mină gi cu palma cea-l'altă întinsă 
la vipușca pantalonilor. 


30 


Căpitanul, se ivi în uşa grajdului. Toţi în- 
cremeniseră, care pe unde îl apucase vremea. 
Se făcuse o liniște ca în biserică, numal zor- 
náitul pintenilor lui răsuna, iar cail ciulind 
urechile își întorceaii sperioși capetele inapol 
să-l vadă. 

Cu mina stingă tsi rásucea mustata, iar cu 
dreapta învirtea cravaga, lovindu-și carimbil 
strălucitori al cismelor de lac 

Patru soldaţi cu șomoiage de pae în mînă 
frecaii ieapa să o usuce de sudoare ce se scurgea 
şiroae în lungul trupului. 

— Oprea |... 

— Porunciţi, trăiţi domnule căpitan ! 

— Apoi bine, mă dobitocule ! tot nu te-al mal 
învățat cum să stringl chinga? Am să te pun 
iar în portie, cite 20 de trăgători pe zi!... 

— Intră acolo, neghiobule, și freacă piciorul 
ta lung pînă la copita !... 

— Trebue s’o iaŭ cu încetul, trăiţi domnule 
căpitan, că aruncă ieapa .. 

— Te ard acugl, păcătosule! intră acolo, că 
n'o să te minince haramu .. 

Lola nu se mal liniștea; mugca ulucul, se 
fráminta, isbind podeala cu picioarele. 

Oprea îl trecu ușor mina pe spinare, o alunecă 
în jos şi-i ridică piciorul drept s'o caute la 
copită. 

Abea-l atinse copita, și ieapa se smuci tnainte 


81 


aruneind turbefá cu picioarele dindărăt. Oprea 
nu mal ava cind sá se ferească în lături; îl si 
izbise în pintece... căzu grămadă sub picioarele 
lepél, care speriată lovea în el sforăind şi apu- 
cind ulucul cu dinții... 

Şi Pa pisat așa într'o baltă de singe, pină 
ce-ai putut cu greii să-l scoată un brigadier si 
vre-o doi soldați.. 

L'aú dus ghem pe mini la infirmerie; ca 
dintr'un izvor îi gtigiia stnngele din faţă; nu 
mal simțea nimic, își pierduse cunoştinţa... 


* 
$ * 


După tre! luni de spital, Paŭ reformat. Scá- 
pase de armată — cu-o falcă ruptă și beteag 
de-o mînă și de-un picior... 

Era tocmai prin sărbători, cînd s'a înturnat 
şi el acasă ; în sat era chef, veselie, horă, — má 
rog ca la Paști; iar cînd Pai scobortt din că- 
rufá aga olog și prăpădit. s'a curmat toată 
veselia, aú amuţit și lăutarii și tot norodul 
cela; satul întreg s'a strîns roată împrejur, să-l 
vadă, cu toţi — că doar din satul lor era 

Pe toţi îi podidiseră plinsul; că-ţi era mal 
mare jalea, cînd te uitai la dinsul, flăcăii aga 
mindru şi zdravăn cum îl bradul, că învirtea 
acum dol ani numai c'o mînă scrinciobul plin 
de oameni... şi'acum să-l vezi schilod, să-l hrá- 
nească alții ca pe-un milog.. 


89 


Maicá-sa par'că înebunise aga își zmulgea pá- 
rul și se bocea cit o ţinea gura ; să-și facă samă 
biata femee de n'o lua vecinele s'o minglie si 
s'o mal potoleascá... 

In rástimpurl, cu lacrimele pe obraz o auzeal 
văitindu-se: doamne, cum ţi-l ia mindru cum 
le bujorul şi ţi-l dă olog și ciuntit... Ostirea ! .. 
Minca-1-ar cinil !.. 


* 
* $ 


Pe căpitan, lam văzut într'o băcănie din fata 
teatrului; își luă ţuică, într'un cerc de prieteni 
cari discutaú ca tot-deauna de femel gi de cal. 
` — Imaginează-ţi moncher, pe un dobitoc de 
soldat, care-l aveam la cal, l'a sdrobit ieapa 
mea „Lola“, o stil; gi de cind a intrat în spital 
nu găsesc nici unul să îngrijească aga de bine 
call Stil tu că eŭ mă tin de principiul la! 
Frederic al Il-lea : Calul trebue încălecat ca si 
cum ar costa 5 parale şi îngrijit ca şi cum ar 
fi un milion“, sfirgi căpitanul golind ultimul 
páháruf. 

Si începu iarăşi, cu mina stingă, aşi rásuci 
mustafa, iar cu dreapta a învirti cravasa lo- 
vindu-și carimbil strălucitori al cismelor de lac 


Bucuresti, 1896 


Uetenenge am N@eNonenener! 


u H ji ar 1 A WEL N ii 1 1 ml. 
A sil] sti otk Ml | | vid ' Mitre 
PTPRE EE Diieiieieiieiiei: ensrene: ten aia a EONAR, 101 


RATACIT 


Era pe la ameazá ; o liniște adincá stápinea 
satul tácut gi ultat printre mlastinile acoperite 
de stuf aurii. Colibele sărăcăcioase ale pesca- 
rilor, ingirate la rind, acopereaú limba de pă- 
mint prelungită de la gura Sf. Gheorghe pina 
departe spre larg, unde se perdea dunga albi- 
cioasă a Dunării în nemărginirea albastră a 
márel. 

Departe, tocmai! în coada satului, era coliba 
luí Moș Simion; tupilată sub coperigu-1 tuguiat 
de papură, mal pustie acum de cît în tot-d'auna. 

De-o săptămînă și ma! bine, de cînd mog- 
neagul își îngropase singurul fecior pe care-l 
avusese, ușa colibei n'a mal fost deschisă. Tot 
timpul umblase bátrinul așa rătăcit prin vecini 

C 


FI 


si pe la circiume, ca să-și mai înece amără- 
ciunea care-l umplea inima și să uite jalea ce-l 
chinuia mintea. 

Merei repeta desnădăjduit : la ce bun rămă- 
sifa asta de zile care mi-a lăsat-o “Dumnezeii ! 

Grecul, care avea pescăria în arendă, l-a ertat 
cite-va zile, pe urmă i-a cerut să-și urmeze me- 
seria că alt-fel nu-i mal dă făină. Bătrinul, s'a 
întors iar la barca lui rămasă părăsită pe mal 
în bătătura colibel. 

Ce era de făcut! Trebuia sá se hrănească cit 
mai avea de trăit... 

După ce şi-a cercetat barca, a dat-o la apă, 
i-a potrivit catargul gi apucind amindouă lo- 
petile a plecat oftind din adincul inimei — de 
mult timp nu mal plecase bátrinul asa singur 
la pescuit... 

O adiere dulce de vint, care venia din spre 
largul mărei, răcorea fruntea pescarului gi se 
juca nebunatic printre vitele lui de păr cárunt. 
Si suflarea aceea ușoară de vint, înfiora fata 
străvezie a mărei tăiată de urmele bárcilor mici 
si negre, cu pinzele umflate, ca niște pasări cu 
aripile întinse, cari sburaú la larg departe spre 
locul de pescuire, cale de opt mile de la mal. 
- Intrecindu-se în goană, tot cite dol pescar! în 
fie-care barcă, treceaú uni! pe lingă alţi! vor- 
bind și cintind în gura mare; iar vintul, le 
culegea sunetele glasurilor ducindu-le înainte, 


35 


pînă le perdea frinte în golul nesfirgit al de- 
părtării. 

— Greii, greii de tot singur, Mos Simioane, îi 
strigă unul din fundul bárcel, noroc bun! 

— Să dea “Dumnezeii, îl răspunse cu jumă- 
tate glas bátrinul, care sta perdut pe gînduri 
stringind cu amindouá mîinile lopata care-o 
tinea drept cirmá. 

Ajunsese aproape de locul pe unde erai în- 
sirate cirligele pentru nisetri și moruni, cînd a 
prins el de veste că din spre asfinţit se inálfase 
un nouras alburiii, arcuit pe bolta limpede al- 
bastră a cerului. 

Vintul își schimbase repede direcţia gi sufla 
acum din spre coastă din ce in ce mal tnsufletit. 

Cunostea el semnele acele; era un gráunte de 
furtună care se apropia văzînd cu ochii. Cele- 
lPalte bărci se depártaserá de mult gonind spre 
țărm 
_ Bátrinul, văzînd bine că numai este chip să 
meargă drept în potriva vîntului, care se în- 
tărea mereu suflind din spre uscat, trecu uşor 
colțul pînzei în cel-l'alt bord al bárcel. 

Si pinza se umflă sbătindu-se ca tnsuflefitá 
sub loviturile vintulul, pe cînd barca aplecatá 
pe o coastă sbura ca săgeata. 

Pe sus, -venea tot mereú norul acela; mal a- 
aproape, tot mal aproape, piná se sparse cu 
ropot. într'o ploaie repede gi deasă. Picăturile 


36 


mari gi reci, după ce-l orbeaii biciuindu-i faţa, 
se scurgeaú în barba inctlcitá a moșneagului. 

Marea, resvrătită repede, îşi începuse jocul ei 
neastimpărat. Si barca mică, ușoară ca o bu- 
cată de plută, aci se ridica în sus pe creasta 
albă de spumă a unui val, aci aluneca in jos 
afundindu se ca într'o prăpastie. 

Pátrinul, sta liniştit, cu mtnele inclestate pe 
lopata cu care tinea cirma, guvernind la val 
cu ochil tintá înainte, tntimpinind valurile gi 
potrivind mersul sbuciumat al bárcel 

Pinza se sbátea prinsá de catargul indoit sub 
vint, —nu s'auzi de ctt o trosnitură seacă; şi 
catargul se frinse în două. Pinza ne mai tinin- 
du-se, căzu în jos tremurind și prăvălind barca 
pe o coastă. O înjurătură scăpă printre dinţii 
bátrinulul, care într'o clipă își smulse cuțitul 
de la brtú și tăie sfoara care tinea colţul ptnzel. 
Pinza rămase liberă, o gi smuci vintul repezind-o 
în goana lui nebună, barca se îndreptă ia- 
răși la loc. 

Atunci, el apucă amindouá lopetile gi începu 
să tragă cu toată puterea; dar îl era zadarnică 
încercarea, căci nu putea înainta în potriva 
vintului carc-1 tira înapoi spre larg. 

Scrisnind turbat de necaz, se lupta încăpăţinat 
moșneagul, trágind din răsputeri, şi incordin- 
du-și braţele lui nodoroase își lăsă pe lopeţi 
toată greutatea trupului săi girbovit. 


37 


In ferbinteala luptei un gînd dureros îl scă- 
pără prin minte : „unde-i fecioru-sáú acum, să-i 
dea ajutor cu braţele lui vinjoasel...“ 

... Şi în lupta asta aga de nepotrivită, marea 
par'că anume bătindu-și joc de slăbiciunea lui 
il ametea aruncindu-i în obraz stropi! valurilor 
care ferbeaú clocotind în juru-1. 

Capul bátrinnlul ardea în flacări. Ca să-și 
mal răcorească fruntea acoperită do sudoare, 
își trase căciula pe ceafă, dar vintul çare sufla 
minios i-o smulse într'o clipă aruncind'o în 
jocul valurilor. : 

Zăpăcit de ropotul vijeliel, cătind numai 
înainte pentru a se strecura printre stincile 
acele spumegătoare, pierduse din vedere ţărmul 
către care trebuia să meargă. 

Si acum, cu puterile sleite, se oprise desperat 
în loc; cu capul gol, cu părul în vînt, cáta cu 
groază în juru-i să poată zări în vre-o parte 
dunga țărmului înegrind orizontul 

Dar, nimic... nimic pe toată întinderea pustie 
a apei albastre-sinilil pătată numai de umbra 
norilor cari alergaú nebuni pe bolta sură a 
cerului. Nu mal putea sti încotro era uscatul. 

Ce era de făcut? . Rămas jucăria valurilor, 
la voia intimpláril, privea aiurit departe, tocmai 
în fundul nedeslușit al zărei acolo unde bolta 
cerească se sprijină par'că pe virfurile albe ale 


valurilor. 


38 


Vintul își îmuiase suflarea, marea încă nu se 
potolise. 

Cu încetul, bátrinul se mai linişti încălzit de 
speranța că vre-un vapor care ar trece pe a- 
proape l-ar putea zări. Işi scoase încet haina și-o 
prinse ca semnal de catargul pe jumătate rupt. 

Istovit de oboseală se lăsă în fundul bărcei, 
moale ca ceara, şi chinuit amar de lupta gîn- 
durilor ce se încinsese în mintea lui turburată. 

Un ctrd de goslanzi, plutind prin spatiú se 
rotea ţinîndu-se mereú de-asupra bárcel rátá- 
citoare. 

Ce nesuferite sînt aceste păsări de pradă cînd 
aruncă în singurătatea márel tipetele lor săl- 
batice ca nişte risete înfiorător de batjocori- 
toare. 

Si batrinul, cu ochil ţintă, urmárindu-le sbo- 
rul, îşi încreţea fruntea vrind să-și alunge din 
faţă o imagină urită, rămasă de demult tn 
mintea lui. Dar, nu putea să scape, imagina 
aceea îl chinuia rásárindu-1 din ce în ce mal 
limpede şi mal vie. 

De atita vreme, gi ce bine își aduce aminte 
de cadavrul pe care l'a întîlnit plutind printre 
valuri, sfigiat de goslanzii cari se sbáteaú tn 
jurul lui cu aripele întinse, cu ciocurile deschise 
amenințătoare.. Dacă ar pieri de sete gi de 
foame, ar ajunge și el tot aga... si bátrinul se 
înfioră tresărind ca dintr'un vis urit. 


39 


Umbrele serel începuse a înpînzi orizontul 
cernit, vintul căzuse cu totul; numai valurile 
mari, greoae, se mal legánaú încă în liniștea 
largului mării. 

Iși simţea limba uscată în gură și buzele îi 
ardeaii ca focul, începuse setea să-l chinuiască. 
Se culcă pe pintece muindu-g1 buzele în apa de 
ploaie strinsá în colțul bárcel; dar se ridică 
îndată gtergindu-se repede cu mineca de la 
cămaşe: apa de ploaie era amestecată cu stropil 
de apá sáratá a valurilor. 

Se lungi pe fundul bárcel, cu fata în sus, cu 
pumnii sub cap, cercînd să-și potolească gin- 
durile. | | 
Intr'un tirziú, închise ochii voind sá adoarmă, 
dar deasupra capului i se părea că plutesc 
desfágurindu-se vederi felurite gi un gînd de 
moarte 11 fráminta mintea. Ne mai putind suferi, 
deschise ochii mari cátind înfiorat în jurul sáú. 

Bolta cerului se limpezise peste tot, și în 
„creștetul el lucea luna încremenită, așa de gal- 
benă şi de plină, despicînd cu o diră de lumină 
nemărginirea neagră a apel. 

Nu putu atipi nici o clipă. sta deștept; sta- 
pinindu-și răsuflarea, își asculta cu frică bătăile 
inimel, iar gîndurile ca într'un haus întunecos 
i se încrucișaii cu o iufealá ameţitoare. 

Toată viata-1 tristă, monotonă i se desfăşura 
pe dinaintea. Intáiul gînd i se opri la fiu-sáú 


40 


îngropat de ctte-va zile: i se părea că vede 
smulsă și aruncată în lături crucea albă, de 
lemn, lucrată de el, și movila aceea de nisip 
amestecat cu sfărămături de scoici colorate, era 
ráscolit... încet gi în lumină i se arăta satul, 
coliba aceea tupilatá în care s'a trezit .. sărăcia, 
necazurile și mulfumirile pe carl le avusese... 
malul acela sterp și nisipos unde era cimitirul 
satului, şi par'că își vedea femeia cu o mînă 
strașină la ochi gi cu cealaltă fácindu-1 semn 
să vie la ea... şi toate, toate i se înșiraii într'o 
jale mută chinuitoare. | 

Ce noapte groasnică pînă a prins a miji zorile. 

Si cum sta cu ochii pironiţi în fundul záril 
unde se întindea merei o pastă roșă-aurie po- 
liind fata apei, același gînd de moarte îi îngheţa 
simtirea : ce va face toată ziua... gi miine... 
şi poimiine.. . l 

Gîtlejul uscat de sete, și pintecele care tipa 
de foame, și țărmul tot nu se zărește, si nicl o 
pinzá nu albegte la orizont, nici o urmă de fum 
de la vre-un vapor nu se pcate străvede pe 
toată întinderea goală a miril. 

Ca să-și mal înșele foamea, începu sá mestice 
tutunul pe care-l avea la el. Se lungi apol iar 
cu trupul scăldat în ploaia caldă a razelor de 
soare, gi rămase așa cu ochii închiși, cu buzele 
arse în friguri, pierzîndu-se îmtr-o gîndire tot 
mal înceată, mal nedeslugitá, pînă i se topirá 


41 


simtirile intr'o amortealá greoae : căzuse într'un 
somn adînc. 

... Si cum sta el, cu chipul stins, dormind 
cu fata în sus, întins pe fundul bárcel aceleia 
mici gi negre, părea culcat într'un sicriú care 
plutea la întîmplare, rătăcit pe luciul pustii al 
apel întinse, fără margini... 


e 
* * 


Cind şi-a venit bátrinul în fire, era pe niște 
saci de pe puntea unu! vapor englez de comerţ, 
care-l luase intilnindu-1 în drumul spre Sulina. 

Trecuse departe de Sf. Gheorghe, că abea se 
mal zăria turnul farului ca un punct negru, 
perdut la orizont. 

Acolo era satul lui; pe malul acela sterp si 
nisipos, acolo se stinseseră toţi al lui, şi cit de 
singur și amărit rămăsese acum la vreme de 
bátrinete. 

... Si o hotărtre dureroasă se închegă prin 
mintea bătrinului pe cînd buzele-i uscate sop- 
teaú în nestire: la ce bun rămășiţa asta de zile 
ce mi-a lăsato “Dumnezeii !... 


Digitized by Google 


— vr AAA AS rad 


ve 
NI SENAI NL SL LIL NIL NT oe N N Na MS No NS SN OSI. 


LA POARTA SPITALULUI 


De cite-va zile de cînd, fiind în gardă, îl apu- 
case ploaia ceea cumplită de-l pătrunsese pină 
la oase, Niţă Dobre nu se mal simţea în putere. 

Cînd era în front la instrucţie, nu-și mai 
simţea picioarele; iar miinile îl erai grele ca 
plumbul: vecínic ráminea în urmă la cîte o 
mişcare. Par'că era anume făcut să greșească; 
g’apol cum se nimerise tocmai în spatele lui, 
pe linia de închiere, sergentul Buican, cel mal 
fioros şi temut din tot regimentul. 

Să-l fi văzut numai cum să furișa pînă la 
spatele celui ce greșise gi repezindu-1 citl-va 

- pumni pe infundate, îi striga în urechi ; „Unde 
ft fug mințile, tdrane >“ 

Bietnl Dobrea, cînd auzea i se păinjineai 


44 


ochil; sîngele i se suia în cap; atunci strizgea 
mal tare de cureaua armei gi par'că o putero 
străină îl încordă braţul. Ii venea sá iasă îna- 
intea frontului și să apuce arma de virful țevei, 
s'o sdrobeascá în ţănduri, să-și sfisie apoi că- 
mașea de la piept gi să strige cit lo tinea 
gura : 

—- Luaţi-mi gi viata! 

Alte ori nu mai avea nici puterea de revoltă; 
numa-şi mușca buzele, își pleca fruntea par'cá 
aștepta să-l lovească cine-va, gi fără a se gindi 
îi mergea mîinile și picioarele, aga în nestiro, 
în tocmai! ca o mașină. 

Şi pe cind la teorie alţii își frámintaú mintea 
si limba pentru a putea lega cuvintele neînţe- 
lese și ciudate care li se spuneai și la care 
unii ráspundeaú mormăind plingător: „să trăiţi, 
dom'le căprariii, sunt greú de cap, nu pot spune,“ 
pe el, fără de veste il furaii gîndurile pe aiurea 
si încet i se topeaú simţurile intro duiosie 
tristă și dulce. 

Se vedea departe, în satul lui sărac, insirat 
în lungnl váel strimpte. 

In fund de tot, în coada satului, e căsuţa 
părintească sprijinită de la vale cu birne de 
brad ca să nu se dárime...; ciregil înfioraţi din 
fata prispel..; maicá-sa bátind cînepă la piráú...; 
tatá-sáú pe la poarta ţărinei cu sapa pe umăr 
intorcindu-se de la prăşit..; serinciobul din bă- 


45 


tátura circiumel... gi cîte, cite nu-i treceaú 
atunci pe dinaintea ochilor fermecindu-l ca 
într'un vis așa de frumos și așa de scurt. 

Ce drag! și nepretuite îi eraú acele clipe de-o 
frumusetfá neînchipuită, din care se deștepta 
tresárind, inspáimintat, ca după o faptă rea 

Dar, de cînd îl prinsese boala, o teamă nefn- 
teleas& îi stápinea firea și une-ori îl prindea un 
dor așa de cumplit că îl podideaii lăcrimile de-1 
era și luï ruşine cînd se pomenea plingind ca 
un copil. 

Vedea că din zi în zi îi e mal răi. Se dusese 
de cîte-va ori la vizita medicului. Intăï îl pe- 
depsise că „simulează boala“, mai tirziú se în- 
credintase si medicul și-l vîrise în infirmerie. 

După o săptămînă cînd îi era răi de tot; 
medicul văzînd că numai are ce-l face, îl tri- 
mise în spitalul militar. 


x 
se * 


Era asa pe la toacă, nu mai tirziú, cînd s'a 
pomenit mos Dobre cu rávagul de Ja Niţă. Il a- 
dusese un flăcăii trimis de vátáselul din primăria 
de la Rîşcani. 

De cum l-a luat în mină gi a aprins a-l în- 
toarce pe-o parte si pe alta, par'că a simţit că-l 
arde ceva la inimă, și după ce-a dat flácáulul 
trei gologani, scrisoarea era neplătită, a și plecat 
într'un suflet să afle ce zice acolo. 


G 


A pornit'o întins la învăţător ; l'a găsit în 
poartă 

Nu ştii cum, dar par'că bătrinului îi iera 
frică de hirtiuţa ceea’n patru colțuri. 

I-a citit'o îndată, că iera şi scurtă de tot: 

y Vino tutucă, dacă vrei să mă mat apuci cu 
zile, îs prăpădit, de o săptămînă îs în spitalul 
militar. Nu-Y maï spune mămucăi, n'o mal mthni 
sáraca*, 

Bátrinul, se sprijini de stilpul porţei, făcu 
hirtia mototol, o virt în sin, s'apol plecă îm- 
pleticindu-se ca un om beat. 

Scrisoarea iera de trei zile trimisă. 

— Pe mini, mál femee, mé duc la tirg; să-mi 
cauţi gluga cea mare şi să-mi pul ce-va în 
traistă. 

— Pesemne că nu ti-1 bine, omule ? da ce-l 
graba asta pe-o vreme-așa..? las să mal con- 
tenească ploaea...; nu vezi că par'că s'a spart 
cerul, doamne iartă-mă ? 

In zori, cînd se crápa de ziuă, mos Dobre era 
departe ; urcase într'o intinsoare dealul și acum 
poposise pe creastă, cătind cu jale în urmă spre 
satul în care casele se desprindeaú din ceața 
deasă ca niște umbre mohortte, departe în fun- 
dul zárel 

Pe la amează ai prins a luci prin negură, 
turnurile bisericilor gia vuil tot mal tare sgo- 
motul nedesluşit al orașului. 


ra 


47 


Ajuns. A'nemerit uşor spitalul militar ; dar la 
poartă a trebuit să aștepte căci santinela l'a 
oprit ; trebuia să cheme pe caporalul de serviciii. 
Moş Dobre aşteptind s'a dat putin în lături că 
tocmai ieşea dricul spitalului. 

Alături de soldatul de pe capră care mina 
cail, şedea preotul îmbrăcat în veșminte, avînd 
şi cartea la subtioará | 

Mos Dobre sta în poartă ; în miná căciula în- 
greuiată de apă, si prin pletele-1 sure i se scur- 
gea ploaea pe umeri. Fără aș da seamă, par'că 
un cuţit l-a înjunghiat prin inimă gi un gînd 
de groază i-a scăpărat prin minte. 

Ce jale amară l-a coprins, cătind cu amără- 
ciune la dricul ce sălta încet pe arcuri, trecînd 
prin hopurile pline de noroiul care-l tmprogcase 
de sus pînă jos, 

Caporalul sosise în poartă. 

— M8 rog, domnule, începu bátrinul, să nu 
vă fie cu bănuială, dar am gi eú un fecior soldat, 
Niţă Dobrea ; îl aici ? ci-că boleste de vre-o 
săptămină și maY bine 

Caporalul nu știa cum so înceapă ; și lui, 
sărmanul, îl era milă ; dar ce era să facă ? 

— Apoi, mogule, dă... cum să-l zic; aga pe- 
semne i-a fost scris... ; vezi 'mneta, iaca a treia 
zi de cînd l-a strîns Dumnezei... și acu îl ducea 
cu dricul spitalului. 

Rătrinul n'a mal putut auzi totul că începuse 


48 


al vijiil urechile ; mintea i se întunecase; nu 
mal vedea nimic ; pipăind s'a rázemat de ghe- 
reta santinelel ; a scăpat căciula din mînă în 
norol. 

Apoi cu ochil scînteind, cu privirea rătăcită, 
a început a căta în nestire în lungul drumului; 
dar dricul nu se mai zărea, trebue să fi fost 
departe căci o luase mai repede în trap, ca să 
nu-i strice poate veșmintele preotului, că ploaia 
curgea într'una. 

..Cernea ploaia încet și pe tácute ca un plins 
înăbușit ; iar din cînd în cînd, isbucnea în cite 
un ropot sgomotos, g’apo! iar se potolea, dar 
fără a se curma giroaele ce ca dintr'un isvor 
nesecat curgeaú mereú .. 


Galaţi, 1897. 


TENSTETE TSTSTSTSTST Te TTS TTS) 
Ç ANNIN r TA 

SETI IMEI IVETE TINTE ITE STC TR sue susisielelsusuenenerensisigsisi 

SOS OTRO PRR RIP RZF 


SOIMUL 


Căpitanul își cumpărase șoimul de la un ture 
din Bender-Eraclia, un orăşel! de pe coasta Ana- 
toliei, şi mergea cu el adesea la vinat de pre- 
peliți. Pină sălta prepelita, îl tinea legat cu o 
sfoară de picior; cînd vedea vinatul, îl da drumul. 

Şoimul pleca în sbor, despicind aerul ca o sá- 
geată, tsi infigea ghiarele în păsărica de pradă, 
care se sbătea desperată pînă cădeau rostogo- 
lindu-se împreună în iarbă. 

Atunci i se scotea dintre ghiare prada, care 
de multe ori se găsea încă vie ; cu penele sbir- 
lite, cu ochi! mari, cu ciocul deschis. 

Pe bord îl tinea intr’o colivie. 

Ce trist era nefericitul prisonier, cînd párá- 


seam vre-un port | 
D 


5) 


Cind ne perdeam în largul márel, cînd nu sé 
mal auzeaú ciripirile păsărilor de uscat, cînd 
pămîntul, cu viata lui plină si bogată ráminea 
departe în urmă ca un punct negru. atunci în- 
cepea grozavul chin al bietului prisonier din 
colivie 

Ne depărtam în ziua aceea de frumoasele 
coaste ale Asiel-Micl. 

De patru zile eram în largul mire! ; bolta ce- 
rului, de un albastru șters, era pátatá de nori 
albi ca niște grămozi de fulgi, ce-și muiaú măr- 
ginile în apa albăstrie a mare! clátinatá de va- 
luri greoae și lenese. 

Șoimul trist, abătut, părea că doarme. 

Zăcea cu ochii închiși, cu o ghiară rezemată 
în gratiile coliviel; tinea capul ascuns în penele 
‘ul sure și sburlite de stropi! valurilor. 

Era miezul zilei. Căldura chinuitoare, vederea 
aceleiași și iar aceleiași nemărginiri pustii de 
ape, sfirseste prin a ţi naște o plictiseală fără 
seaman : acel spaţii obositor care-l produce 
drumul mai multor zile de mare. 

Toţi dormcaú, afară de oameni! din bordul 
de serviciú. 

Un soldat se apropiasc de colivie: 

Era un băiat mic, oacheș, cu bonetul aşezat 
pe ceafă, cu gitul gol, cu obrajii argi do soare 
si de vint. 


Revemat de manivela unul tun, privea indu- 


i B1 


ioşat la goimul care se scutura de praful de 
cărbuni ce esea în virtejal fumului pe gura 
coșului. 

Un alt soldat, maï sdravăn, bine legat, cu mus: 
tatá răsărită, se apropiase; erai amindoi din 
acelaş sat. 

EI Tinjeste săracul! dar ce te 
gîndești, bre; i-i dor de locul lui. Ce ar mat 
sbura el, mamă! sá se vadă iar slobod... 

Tácurá amindoi ; aceleași ginduri îi munceai. 

Intorgí cu fata la asfin{it priveaú cu jale, că- 
tind par'că ceva scump, într'acolo, peste pustiul 
nemărginit de apă. 

„Măi Niţă, man? îi Sintă-Măria, hramul bise- 
ricel din sat de la noi. Așa-i, bre? Si not pe ce 
parte a lumei sîntem... Het! asa te poartă ar- 
mata, măi, și maf cu seamă cînd cazi în flotilă ..“ 

Tácurá iarăși. Rámagl pe gânduri, își urmaú 
fie-care în tăcere firul amintirilor. 

Cel mal înalt se depărtă încet, răsucind intre 
degete o foiţă de ţigară. 

Cel-Palt rămase pe punte lingă colivie, singur, 
cu ochil pironiti pe luciul valurilor ce, in goana 
lor nebună, se perdeaú departe în largul pustii 
al márel. 

La ce visa el oare? 

Departe, departe de tot, în spre apus, pe fun- 
dul albăstriu al cerului, o pată lucitoare flutura 
în bătaia soarelui. Si pata aceea creştea tot mal 


po 


52 


mare, tot mal aproape, urmatá de umbra el cé 
alerga tremurind pe fata márel. 

Era un stol de rindunele; o caravaná sburá- 
toare, tn drumul lung spre tările vecinic scăldate 
de soare cu cerul pururia albastru gi fără nori. 

Perdut într'o visare tainică şi dulce, soldatul 
urmărea cu privirea stolul acela de rindunele, 
care venia din spre apus; par'că aștepta să-i 
aducă o veste din ţara lui. 

..9i ce departe era tara lui, ce dor îl prinsese 
de ţară, de vatra satului de care se deslipise 
de trei ani de zile! 

„Dar ce at rămas așa cu ochii la cer măi 
Niță“ îl întrebă un soldat ce abia egise pe 
punte. 

„Vine toamna, má camarade, de s'aŭ pornit 
asa rindunele la drun" răspunse el ca trezit din 
somn. 

Şoimul în colivie se desteptase; insufletit își 
scutura capul semeţ si atintea ochii mari, strá 
bátind cu privirea lul ageră înălțimile. 

Cu o lăcomie nespusă el pindea stolul acela 
do rindunele, care plutea legănat. 

Cu ghiarele încleștate sălbatic în gratiile co- 
liviel, cu pliscul deschis gata să sfásie, șoimul 
sé sbătea turbat într'o parte gi alta -căutind 
scáparo: 

It degteptaso dorul de viaţă, îl chinuia dorul 
de înălțimea norilor. 


53 


Ciţi-va soldați, stringi în jurul colivieí, pri- 
veaú cu milă la el cum să sbătea între gratii. 
Oare nu erat şi dinsil pártasil aceliagl soarte ? 
Si cu dorul in inimă se uitai cind la șoim, 
cind la pata aceea neagrá care plutea po cer 
fluturind tot mai mică, mal departe, tot maï 
doparte, piná se pierdu inecatá in luminá pe 
fundul albastru stráveziú al cerului de miaza&-zi. 

Şoimul nu se mai potolea; cu ciocul plin de 
sînge, cu o ghiară desprinsă, se sbătea într'o 
frămîntare nebună. 

Nu trecuse mai mult de o oră, cînd un soldat 
veni să-mi spuie că șoimul murise. 

Il trimisel să raporte e căpitanului. 

In jurul coliviei soldaţii se adunaseră grá- 
madá. 

Unii rideaú, făcînd glume ; altora le era milă 
de pasărea care zăcea cu ciocul singerat, fără 
suflare, cu ochii mari ţintă la orizont. 

S'a omorit singurel de inimă rea. Dar ce te 
gîndești, săracul ! cînd s'a văzut că nu-Y chip de 
scăpare...“ zicea soldatul acela mic și oacheg, 
cu gitul gol şi cu obrajil arși de soare. 

Şi printre buze îi scăpă un oftat, care îl gi 
culese vintul ce trecea nebun fluerind prin 
macaralele din colțul pinzelor umflate care 
minaú vasul într'o legănare lenegá, greoae. . 

Pe mare, 1898. 


MA AININ INIAN 
——— 


* 


A 6050 G5 9H 550 0909-09500 
(CXID.IIIXIIII III IIIXIIIXIZIXII 137250 IY IXITIXIIIXL III AXE XNXXX)XIX 


O INMORMINTARE MILITARĂ 


Cind l'a adus întîi pe Niță Clipea, caporalul 
de pompieri, cu jumătate de trup ars, se cutre- 
mura tot spitalul de tipctele lui 

Aï fi crezut că mugeste o vită injunghiatá. 

Din ziua întiia, maiorul medic, cum îi era 
obiceiul, se prinsese rămășag cu şeful spitalului, 
colonelul, că-l va scăpa. La ultima vicită însă, 
maiorul spusese îngrijat că 1-e teamă de o com- 
plicatie de inimă. | 

Era a treia zi de chinuri sfășietoare ; învălit 
in vatá, bandajat, părea o momio zácind în patul 
lui în fundul sălei mari abea luminată deo 
lampă aprinsă în tavanul afumat. 

Toată ziua se plinsese de dureri de inimă; 
spre seară par'cá se mal potolise, nu mal tipa, 


56 


doar din timp în timp icnea greú înăbușindu-și 
cite un sughif adinc ce-i cutremura trupul. 

Si 'n mintea lui, se cernea încet, ca prin o 
sită deasă, aducerile aminte, în o gîndire greoae 
şi împainjenită 

Da, își aduce bine aminte de visul acela fru- 
mos pe cînd dormea rupt de osteneală pe patul 
lui din cazarmă ; cum a sărit în picioare la 
semnalul acela blestămat de : „foc mare“... Cit 
al clipi era gata cu toporaşul prins la spinare, 
sărise în droaga care plecase în fuga cailor. Şi 
parcă simțea sfredelindu”l urechile sunetul acela 
metalic al trompetel ce suna desperat, împrăş- 
tiind groază în puterea nopţei. 

Şi fără a'și da seamă îşi încleșta degetele ca 
și atunci cînd stringea înfiorat banca, pentru a 
nu fi aruncat la fie care pas din droaga ce-și 
sfirtia roatele de piatra pavelel. 

Un colf al ceruluí ardea in pará, rogu aprins 
ca toamna intrun asfintit de soare 

Era în adevăr foc mare ; flacările se 'nălțai 
pilpiind în svircolirí nebune ; un rind întreg de 
case era încins în flăcări. Fumul negru, se frá- 
minta isbucnind în snopuri de scintel sub fisni- 
turile apel de la pompe. 

Ca focul să poată fi localizat, căpitanul stri- 
gase la cifi-va toporași să intre pentru a tăia 
grinzile, care legaú pereţi” a două case alăturate. 

De două ori îi spusese vagmistrul că nu pot 


57 


intra oamenii acolo, că o să se dărime zidul; 
căpitanul nu voia să asculto. Dase ordin gi tre- 
buia să se execute 

In sgomotul asur itor de tipete desperate, prin 
fumul care’) orbea tăindu-i răsuflarea, Nita 
stringea nábugit coada toporului isbindu-1 mu- 
chia, cu necaz, in grinzile de stejar. Fumu îl 
îneca, coiful de alamă îi stringea dureros capul; 
cu ochii închiși isbea în nestire ; cînd o trozni- 
tură prelungită îl asurzi ; înăbuşit, n'avu timp 
de cît un pas-să facă înapoi şi căzu lungit svir- 
colindu’si jumătatea de trup rămasă afară din 
dărămăturile ce fumegaii acoperindu-1 cealaltă 
jumătate, care se prăjea sfiriind. Cite va isbuc- 
niri de tipete sfășietoare .. si apoi nimic. 

L'aú scos cu jumătate de trup negru, aproape 
ars. L'aú pornit în grabă la spitalul militar, 
acolo s'a desteptat. 

Maică-sa sta încremonită la căpătăiul lui. De 
trei zile de cînd plecase de-acasă din fundul 
măhălălei; il privea cum se svireoleste sub ochil 
el, şi i se stringea inima de durere fără a putea 
să-i ugureze chinul 

In liniștea înfiorătoare a sálel, tăiată numai 
une-ori, de cite un gemăt înăbușit; bátrina ajipea 
rázámatá de speteaza scaunului urmindu-s! firul 
gîndurilor ce-i frămînta mintea. 

O viaţă chinuită, vecinic în sărăcie și boală, 
cu o casă de copil mărunţei; si feciorul el cel 


mal mare era în armată, mal avea numa! şase 
luni pînă la liberare... cum îl aștepta ea să-l vie, 
el avea s’o ajute, s'o scoată din nevoi... in el 
era toată nădejdea, toată scăparea... ș'acum să-l 
vadă trăgîndu-și sufletul sub ochii el. 

Cite odată tresárea deschizind mari ochii în- 
rosifí de plins, își pironea privirea pe fata în- 
gălbenită și stinsă a bolnavului, care horcăia 
încet, întretăiat. 

Ofta lung, din adincul inimel, stergindu-s! cu 
mineca soioasă a hainel cite o lacrimă ce aluneca 
la vale printre sbirciturele obrazulni oprindu-se 
în bárbia-1 ascuțită. 

De cit-va timp, bolnavul începuse a se frá- 
minta sub plapomă; limba vinátá si umflată în 
atirna în jos; deschidea ochi! mari cu o căută- 
tură rătăcită, apoi pleoapele grele ca plumbul 
11 cádeaú la loc tremurindu-1 genele. 

lar pumnii inclestat! îl apăsa pe piept, pentru 
a-și potoli bătăile grábite ale inimel ce prin 
svicniri repezi par'că voia să iasă spirgindu-1 
coșul pieptului 

Soldatul sanitar, ce era de planton, îl urmărea 
mişcările; când de-odată plecă grăbit la internul 
de servicii. 

Internul, un tînăr nalt, subtirel, cu ochelari 
fumurii, cum s'a oprit lîngă patul bolnavului, 
i-a luat mina rece, la privit cîte-va secunde şi 


59 


clátintnd din cap a goptit sanitarului „adă re- 
pede sticla de coniac“. ` 

Fie-care bolnav cînd era în agonie avea drept 
la cite-va grame de coniac— aga era obiceiul 
la spitalul militar. 

Ceilalţi bolnavi, din paturile lor, răzămaţi de 
perne își ridicaú cu încstul capetele; prinşi de 
fiori cătaii cu groază spre patul acela, în care 
se încinsese lupta între viață si moarte. 

Bolnavul căsca ochii mari, sticloși cátind in 
nestire; un gemăt surd îl scăpă printre buzele 
vinete si subtiete ce se migcati borborosind ceva 
neînțeles. 

Apol se indoí într'o tremuráturá spasmoticá 
şi-un horcăit adînc, prelungit, îl înţepeni trupul 
— o clipă de tăcere sfintă, plină de groază, pină 
bátrina izbucni în hohot, ascun'îndu-și capul 
în plapuma, care alunecase pe jumătate de pat. 

Internul, cu ochii ţintă la patul în care se 
stîngea o viata, își întinse mina la tabloul din 
perete, pe a cărei hîrtie scria felul boalel, făcu 
hirtia mototol și o aruncă murmurind printre 
dinţi: „nu maï trebue, s'a sfîrșit“. Cînd deschise 
usa; vintul scăpă înăuntru si o suflare rece 
ca ghiata străbătu cuprinsul acelei săli de spi- 
tal, încinsă de o lumină slabă, roșietică, a 
lámpel care fumega tot mai tare în piiptituri 
dese și repetate, gata parcă a-și trage si ea 
sufletul. 


60 


Ca în totdeauna cînd murea vre-unul, cor- 
nistul încopu să sune semnalul rugăciunei. 

Si pe cînd trupul rece zăcea infepenit, cu 
pumnii încă strinși pe piept, cu fălcile incles- 
tate, sticlindu-1 printre gene globul ochilor pe 
jumătate deschiși ; afară se auzeaii tremurind 
înfiorat, notele lungi, ale rugáciunel, care tăiaii 
liniştea sfintă a noptel, stingindu-se departe 
într'un ecoú sfişiitor de jalnic 


* 
* * 


Ce vremo uritá era în ziua aceea de Noembrie. 
Incă de dimineaţă începuse a albi prin văzduh 
primii fulgi de zăpadă. cari alunecaii în jos to 
pindu-se în apa și noroiul de pe străzi. 

Generalul. comandant al garnizonel, tinuse să 
dea un oxemplu frumos, ordonând la toate cor- 
purile să trimită trupe, și toţi oficeril în ţinută 
de ceremonie, trebuiai să vie la spitalul mili- 
tar de unde avea să plece carul funebru. 

Era un soldat care murise fácindu-s1 datoria; 
avea să fie o inmormintare frumoasă 

Pe la amiază, toată piaţa din dreptul spita- 
lului militar era plină de lume. 

Trupele adunate așteptai de o parte în re- 
paus, cu arma la picior; se formaseră grupuri 
de ofițeri de toate armele, cu felurite uniforme; 
unii fumaú tăcuți, alfil rideai vorbind în gura 
mare. 


61 


O mișcare se făcu prin mulțime ; cite-va co- 
comenzi repetate se auziră și cornistul sună lung 
sosirea generalului. 

Printre girurile de ofiţeri înţepeniţi cu mina 
la viziera chipiului, trecu grav generalul; un om 
scurt, gras cu nişte mustăţi albe, stufoase. 

Totul era gata de plecare. 

Carul se puse în mișcare — era o droagă de 
la pompieri îmbrăcată în cearşafuri albe, curate, 
iar alama de la felinare sclipea de lustruită ce 
era; patru cal mari, albi, de la baterie, erai 
înhămaţi. 

De cum s'a pornit carul din loc, a gi isbucnit 
tipetele și vaetele femeilor; par'că venise toată 
mahalaua acolo — că doar de al lor era mortul, 
copilul măhălălei — şi cine nu cunoştea pe Niţă, 
băetul cel mal mare al lui Clipea cárutagul !... 

Intreg couvoiul s'a pus în marș. 

La citi va pași în urma carului mergea ge- 
neralul gi colonelii; apoi pe măsura gradului 
toată acea mulțime de ofiţeri, o impestritare de 
uniforme, muzica în cap ; iar în urmă veneaú 
şirurile de soldaţi, pe secţii, migcindu-se în pas 
domol și cadenfat. 

Sub un cer cenugiú, do culoarea pămîntului, 
şi prin fulgii de zăpadă, care pluteau rătăcind 
leneși, pînă alunecaú încet în apa gi noroiul 
care-i mistuia ușor, înainta carul la pas, săl- 
tind greoiú pe arcuri prin hopurile gi báltoa- 


69 


gele strázel, improgcind în lături stropil de 
noroi. 

In urma şi în jurul carului mergeaú rudele 
mortului: oameni săraci și prăpădiți, cu cape- 
tele goale, sgribuliţi de frig in haine zdrentuite ; 
femei bátrine, eșindu-le părul despletit de sub 
broboade își tirtiaú papucii rupţi, gata la fie- 
care pas a-i pierde prin noroiul cleios care le 
îngreuia mersul. 

Şi'n bocete nesfirgite, şi'n tinguiri plingătoare, 
își vărsaă durerea, singurele dureri adevărat 
simţite din toată acea mulțime de lume, care 
umplea strada cu nepăsarea oamenilor ce pri- 
vesc la o paradă frumoasă. 

Prin mijlocul străzei, noroiul era prea mare 
şi ofiţerii se despártirá în două şiruri mergind 
de o parte gi de alta pe trotuare ; soldaţii însă 
mergeaú de-a dreptul, cátind cu jale la cismele 
ce-aveaú să le frece seara ca să lucească oglindă 
la inspecţie. 

Printre rînduri, glumele și spiritele începuseră 
a curge din belșug: l 

— Da, stil că-i bine să fil pompier ! uite ce 
paradă it! face ! zicea un locotenentul de infan- 
terie mergind cu mtinele virtte în fundul bu- 
zunărilor mántálel. 

— A1 dreptate, frumoasă meserie, dar numa! 
Ja moarte, adăugă un altul. 

— Monger, 24% că-l ridicol atita paradă gi 


63 


scandal pentru un soldat si încă pe un timp ca 
ăsta — spunea plictisit un ofițer tînăr de cava- 
lerie, care călca ușor în virful picioarelor pentru 
a nu'și murdări frumoasele-1 cisme de lac 

Si toată mulţimea, își întorcea privirele zim- 
bind și salutind figurile, care apăreaŭ în perva- 
zele ferestrelor de-oparte și de alta a strázel. 

La o casă, un grup de domnişoare ce nu-și 
gáseaú loc la fereastră, şopteaii aruncind ochirï 
iimbitoare prin mulțime. 

In altă parte, o doamnă în balcon, gata de 
visite, cu o pălărie încărcată de pene, cu um- 
prela sutioará, închiindu-se la mănuși, privea 
cu ochi cercetători prin valurile colorate, prin 
acea feluritá mulțime de uniforme; de sigur 
căta vre-o cunoştinţă 

— Titi, mă prind că la tine se uita așa de” 
drgálas Bela. 

— Ag1!.. nu stil că Nicu îl acum în grațiile el. 

— Da madam Rizeanu ce gátitá sta gi ce 
duios cata spre noi! 

— El, asta-i, doar știa că o să trecem no! po 
aici, putea să piardă ea o ocazie ca asta? 

Vorbe do spirit, crimpeie de discutit în gura 
mare, glume mal mult sai mal putin sărate 
urmai fără sfirgit. 

De sigur nu te-ai fi crezut la o fmormintare 
dacă nu te'nfiora din cînd în cînd notele plin- 
gútoare ale marșului funebru, cari despicaú 


? 


64 


aerul ráspindindu-se departe gi mureaú frinte 
de zidurile caselor într'un ecoú vag, de o du- 
ioșie jalnică, dureroasă. 

Adesea acoperea c'un sgomot sinistru cîte un 
hohot de plins, ce isbucnea din grămada neno- 
rocitilor ce se ttraú, alunecind prin noroiul cleios, 
ţinîndu-se de car și de capetele cearsafurilor 
înegrite de stropil de noroi. 

Prin centrul oraşului a început a se micşora 
numărul mulfimel. 

-— Da unde-i Dumitrescu ? întreba un căpitan 
de infanterie 

— S'a evaporat, îi răspunse un altul. 

— Las'că o şterg si eŭ acus; nu se mal cu- 
noaste prin mulţimea asta. 

Cînd a ajuns convoiul prin marginea orașului, 
prin mahalaua de unde era mortul, caii albi, 
bătrîni se opinteaú din grei, întinzindu-se în 
hamuri, pentru a urca la deal carul ale cărui 
roţi se námoleaú în gropile de noroi. 

Si în fata caselor mici, sărăcăcioase, îngrămă- 
dite in neorînduială de-a lungul drumulni fără 
sfîrșit, o lume săracă, oameni, femei, copil sdren- 
ţuiți şi murdari, pe jumătate desbrăcaţi, cum 
eraú în case, ieşeaii să vadă mortul — căci doar 
de aï lor era. 

Pe cînd fulgii de zăpadă se cerneaú pe ca- 
petele lor goale inghetindu-le suflarea, unil își 
făceau semnul crucii cátind înfioraţi, cu sfinţenie; 


65 


alţii murmuraú cuvinte netntelese clántánin- 
du-și dinţii în tremurături de frig. 

In fata unei căsuțe tupilate, cu geamurile 
lipite cu gazete, cite-va vecine strinse în poartă, 
cu minile la bărbie, se cáinaú în gura mare: 
„săracul băet!... biata Smaranda !...* şi clatinind 
din capete urmăreaii pînă departe, cu ochii 
înecaţi în lacrimi, șivoiul acela de lume ce se 
scurgea încet şi trăgănat. _ 

Si ningea, ningea mereú, tmprastiind o tristeță 
adincá, care apăsa tot mal tare pe sufletul celor 
nenorociți. _ 

Cînd a ajuns convoiul aproape de cimitir, nu 
nu mal rămăsese nici un sfert din mulțime gi 
din cinci preoţi care plecaseră nu mal eraii de 
cît dol. | 

Carul s'a oprit. | 

Patru soldaţi ridicară cogciugul și apucará în 
pas rar și măsurat printre şirurile de cruci gi 


__moviliţele de pămînt moale gi umed. 


Trupele s'aú oprit formind un pătrat în jurul 
groapel proaspete. 

Un pluton de soldați aşezat mal departe 
aştepta gata să tragă focuri de salvă, cum e 


„obiceiul la scoborirea cogciugulul în groapă. 


Un maior de infanterie, comandantul parade, 
își ridicase sabia gata să dea o comandă, dar 
bocetele nu se mal sfirgeaú gi hohote de plins 
isbucneaú tot mal des gi mal tare. 

B 


66 


Maiorul se desperase asteptind si de-odatá 
răcni încruntat : „să nu mal plingá nimeni“. 

Un alt maior de artilerie îi $opti pe jumătate 
în glumă : „Ce dracu none si aici faci militário?* 

— Ce vrei monger ? nu vezi că nu pot nicl 
să comand de atitea tipete ? îi răspunde maioru} 
supărat. 

Soldaţi! luară arma pentra onor ; un căpitan 
de stat-major cu o hîrtie în mînă, suit pe o mo- 
vilă de fáriná scoasă de curînd din groapă, rosti 
cite-va cuvinte, care abia atingeaú auzul în sgo- 
motul tinguirilor de lîngă groapă. 

Numai vintul prin suflări răpezi si îngheţate 
aducea sunete, vorbe desperechiate pe care le 
înfigea din timp în timp în urechile celor mai 
depărtaţi. 

Era vorba de: datorie... camaradul Niţă .. ţara... 
armata... iarăși datorie... gi nu gtiú mal ce... 
pentru că şirul vorbei i se perdu stins de gla- 
surile preoţilor, în cintecile înfiorătoare de: 
„veşnică pomenire“. 

Si'n groapă, în pămintul moale și umed în care 
se strinsese apă, coșciugul căzu cu un sgomot 
surd gi 'năbușit, ca o piatră grea aruncată în- 
tr'o baltă. 

In același timp, plutonul de soldați descărcă 
armele în trei focuri, de salvă şi trei bubuiturl 
rare, sguduind coprinsul, umplură văzduhul răs- 
pindindu-se pe vale gi spárgindu-se în fund, de- 


67 
parte, în peretele dealurilor impinzite în ceaţă 
plumburie. 

Si prin fumul rogietic, mirositor, de támte ce 
se pierdea mistuit de norii de fum albicios prinşi 
încă de virful ţevilor, de abia se desprindeaú 
chipurile celor strînşi în jurul groapel. . 

lar prin ecoul repetat al bubuiturilor frinte, 
se amestecaú tipetele de durere ale despărţirei 
pe veci — mama lui Niţă, care isbucnise în ho- 
hot, cu părul despletit în vînt, cu degetele 'n- 
clestate, ridictndu-si minele în sus către cerul 
cenușii, din care se rostogoleaú fără sfirgit 
fulgii de zăpadă albi și reci, cari atingeaú par'cá 
înfiorați' pămîntul negru cernit... 


.. Mulțimea se respindi în grabă spre poartă 
— era gi tirziu —. 

Douá bátrine, rámase mal la coadá, cu ur- 
mele lacrimilor umede încă prin zbirciturile 
obrajilor, mergeaú prin noroiul cleios sprijinin- 
du-se de garduri și vorbind în gura mare: 

— Sárácuta Smaranda lui Clipea !.. ce face 
ea fără nici un sprijin !.. mîndreţă de flăcăi ca 
Niţă .. mai mare pácatu... i 

— “Da ce-i dreptu... frumoasă fmormíntare .. 
mai ceva ca la un print, soro... zăii aga /... 


Galaţi, 1899. 


Digitized by Google 


PRERA me LLA eee 


aa 
FI 


SINGURĂ 


Era vecinic tăcut satul acela de pescari pier- 
dut, departe pe malul márel; dar mal pustiu 
si jalnic părea acum spre. toamnă, cînd se 
gáteaú gi berzele să plece în lunga lor că- 
látorie 

Nourii alergaú nebuni pe bolta sură a cerului 
şi pete negre se formaú sub el, pe marea al- 
bastrá sinilie care se fráminta isbindu-se în 
clocot de malul nisipos si sterp. 

Doi plopi — singuri! în tot satul — din deeptul 
bisericuțe! vápsitá tn verde, se váitaú indoifl 
spre pămint de vintul ce mugea turbat din spre 
largul márel 

In bătătura caselor tupilate sub coperigele de 
stuf, cîte-va femel cu minele strașină la ochi 
cátaú lung, cercetător, departe în zare. 


70 


Pe întinderea nemárginitá a márel cite-va 
puncte negre se iveaú ridictndu-se pe crestele 
albe ale valurilor şi apoi se pierdeaú iar cobo- 
rind în golul ce-l fáceaú valurile în jocul lor 
nebun și sbuciumat. 

Eraú bărcile mici gi negre ale pescarilor ce 
se duceaú la plasele și cîrligele așezate departe 
in mare. | 

Ce dimineaţă urită era în ziua aceea! 

Filftitur! dese de arip! se auzeaú din cînd în 
cînd: berzele își părăseaii cuiburile de stuf, pre- 
gătindu-se de drum. 

După co s'aú strîns toate ináltindu-se gră- 
madă, apoi una cite una 'g1-aú luat locul la rind 
în șirul lor lung ce s'a pornit în mers întins, 
plutind prin înălţime. 

Numai una, o singură barzá mare, bătrină, 
rămase jos cu gitul întins înainte, migcind mereú 
ciocul deschis. 

Sta locului, privind cu ochii mari, țintă, la 
şirul care se pierdea în depărtare, plutind ușor 
ca o panglică neagră, întinsă în “spaţii, sub 
bolta cerului tnourat. 

Sărmana 1... avea o aripă tăiată. 

_ Mal făcu o ultimă sfortare desperată; își des- 
făcu singura aripă ce-o avea: un filfiit grăbit, 
întrerupt şi se 'nălță o clipă, cázind apoi într'o 
coastă pe coperigul bisericet. 

Tinindu-g1 aripa încă întinsă, rămase, acolo 


Ti 


cu pliscul în sus, zăcînd aga singură, stingheră, 


cătind cu jale la cel ce o lásai... 


Copiil, adunaţi la jocuri nebunatice în bătă- 
tura bisericel din sat, adesea lua la ţintă lovind 
cu pietricele sărmana pasere care zăcea părăsită 
cu ciocul ascuns sub singura-1 aripă; și une orl 
cind pe de-asupra trecea în sbor spre mare 
vre un cird de călători, ea se destepta şi ridi- 
cindu și capul cată, cu gitul întins înainte, spre 
orizont departe, pină ce nu se mai deslugea 
liniuţa aceea neagră care se perdea tremurind 
uşor prin zarea plumburie din spre miază-zi... 


Digitized by Google 


PE DUNĂRE * 


Circiuma lui Strul din strada Portului gemea 
de lume; toată mahalaua era strinsă acolo; cu 
toţii se îngrămădeai în jural sobugoarel de 
fier ce duduia în mijlocul camerei pline de fum 
si miros de spirt. | 

Afară, ger de scăpăra vázduhul, venise de-a 
binele cumplita iarnă cu toate grozáviile el; 
căzuse o zăpadă stragnicá gi de tre! zile ningea 
fără sftrgit. | 

Din cînd în cind, clopotelul prins de-asupra 
usel zingănea răgușit, si cite un noŭ venit se 
arăta în prag scuturindu-și cismele de zăpadă, 
își lua locul la rind lîngă sobă ca să-și desmor- 
teascá mîinile îngheţate. 

Eraú toţi muncitorii și barcagil din port 


74 


cărora iarna nemiloasă le rápise pilnea do la 
gură, lásindu-1 fără lucru. Lihnifí de foame, 
degeraţi de frig își páráseaú casele cu nevestele 
şi copiii care cereaú piine și foc, si se adunat 
la ctrciumá să afle ce să mal aude, să vadă: 
„ce-i de făcut“. 

O veste bună se svonise prin oraş: că primă- 
ría o să împartă lemne prin mahalale gi că o 
să angajeze oameni pentru curățirea străzilor 
de zăpadă, 

Chipul lui Strul abea se vărea în fundul ca- 
merel, în cuprinsul acesta, în care apa de pe 
cismea se prefăcea în aburi amestecați cu fumul 
din sobă gi de ţigară si se ináltaú în nourași 
albi strávezil, care pluteaú spinzuraţi unul de 
altul în rotocoale minunate. 

Bătrinul Strul sta după tejghea si urmărea 
cu ochii mișcările tuturor; îi cunoștea pe toţi; 


ştia pe fie-care în parte cite parale avea tn . 


buzunar gi cite acasă ; pentru fie-care găsea el 
cite o vorbă potrivită si prieteneascá De multe 
ori, pe cînd vorbea cu cite unul, clipea giret 
din ochi și cu bucata de cretă între degete îşi 
făcea pe tejghea socoteala vinzárel. 

De la o masă din fund se ridică un om nalt, 
slab, cu o căciulă trasă pe urechi, cu gitul în- 
văluit într'o legătură de lină împletită. 

Se opri în fata ovrelulul. 

— Vinzare bună, juptne Strul. 


75 

— Sluga mnitali badi Toma, da cu daturia 
ceea ci facim ? 

— Ei, ce să faci? punem sechestru pe căciulă 
doar, că altă n'am ce; de unde să-ți daŭ? c'asa 
sintem noi barcagil blestemați să murim iarna 
de foame. | 

Esind în stradă îşi indes& bine căciula pe 
urechi și miinele în fundul buzunárilor, luind’o 
încet prin zăpada care scirtia sub tălpile cismelor. 

Și cum mergea el așa plecat, cu ochii în pă- 
mint, jucindu-1 pe dinainte albul lucitor al zá- 
pezei, un gind chinuitor îi frámtnta mintea, gi 
în zadar căta să-și alunge din auz vorbele co- 
pilului, spuse cu o seară înainte. A !... le-auzise 
el bine, de gi se făcuse că nu-i dă ascultare. 

— Mămucă, înainte tata aducea în tot-d'auna 
o pine subtioará ; acuma nu-i e foame? 

. — Nu vrea Dumnezeú să-i dea — if ráspun- 
sese má-sa, | 

— Ráú om trebue să fie Dumnezeú cela, mă- 
mucá — gi vorbele acestea îi picuraú în auz 
dureres, neîntrerupt, chinuindu-1 sufletul. 

Tocmai. în fundul mahalale, în capătul uli- 
cioarei, drept casa lui, s'a oprit aga în negtire ; 
par'că nu-i venea să intre înăuntru. 

- A rămas pe ginduri, căutînd posomorit spre 
fereastră la un ochitú: de geam pe jumătate spart 
şi lipit cu o gazetă, care sbirniea plesnindu-și 


t 


un colt deslipit. `> = 


Un glas ascuţit de femee se auzi din năuntru: 

— Și intră odată, bre omule, în casă. 

El deschise încet uşa ; în fundul odáitel pline 
de fum, pe pat într'o movilă de velinte sdren- 
fuite, dormea un copil. 

Nevasta lui, o femee mică și uscátivá, cu un 
alt copilaș în braţe, 11 eși înainte: 

— Da pe unde baţi cimpil ? că te caută Spiru 
cela, misitu ; ci-că să treci dincolo pe-un boer 
proprietar de la Macin 

— Undo-1? poate-mi pică vre-o ciţi-va lel. 

— Ci-că să-l găseşti în port la anghentia ru- 
sească. 

Pe cînd Toma se 'ndrepta grăbit spre port, 
femeea 11 mal strigă rástit din pragul ugel : 

— Adu o pline cind te-1 întoarce și dá pe la 
spiţărie, niște picături pentru copchil. | 

In capátul ulicioarel dintre magaziile cu grine, 
i-a intilnit — Spiru sta de vorbă cu proprietarul 
de la Măcin : un boer scurt gi gras, inválit intro 
blaná mare de lup. 

De geaba i-a spus Toma că-i greú de trecut 
printre sloiuri, că-și pune viaţa în primejdie, 
doar a scoate ceva mal mult ; boerul nu eşea 
din preţul lui. | 

In sfîrşit s'au împăcat cu şease lei — ce era 
să facă ? nevasta î aștepta acasă cu pinea si 
doctoriile pentru copil. 

Ai plecat spre malul Dunărei ; iar Toma s'a 


Cl 


răpezit spre ctrciumá să cheme pe Iancu sa’! 
ajute la barcă. | 

lancu, un băet înalt si slab, 11 era nepot: îl 
creștea el de cind se inecase tatá-seú căzind de 
pe-o schele la descărcatul cărbunilor dintr'un 
vapor. 

După ce aú tras cite-o cinzeacă de rachiú, 
să se încălzească, aŭ luat'o amindo! la fugă spre 
Dunăre. 

Barca era scoasă pe mal; cu grei aŭ dat’o el 
la apă; I-ai potrivit ctrma gi lopetile şi-ai intrat 
toți trei în ea. | 

Vintul, race de îngheţa suflarea, mugea turbat 
fráminttnd valurile nebune ce jucai sloil de ghiatá 
legănaţi greoiú în drumul lor pe scursul apei. 

Ce-1 drept: nu era ușor lucru să treci Dunărea 
pe o așa vreme; dar Toma îi știa el bine toate 
nebuniile el înșelătoare — doar pe malul el 
crescuse, și ea îl hrănea încă; și tot ea avea 
să-l înghită odată. 

Toma, se ridică în picioare cátind în lungul 
apel, își făcu cruce gi puse mina pe lopeţi. 

Barca se smunci din loc clátinindu-se gi-alu- 
necă înainte tăind cu botul pojghita de ghiaţă 
ce se prindea váztnd cu ochii. 

Aci înălțindu-se pe creasta unu! val, aci cul- 
cindu-se pe-o coastă între două valuri, barca 
se strecura printre sloiurile ce-l eșeai în cale. 

Proprietarul înmărmurise în fundul bărcei. 


AA 


Toma cu brațele încordate sufla din grei lă- 
sindu-se cu greutatea trupului pe lopeţi; -Iancu 
în picioare, .cu cangea în mină împingea în lá- 
turf sloiurile ce le'nchideaii drumul, pe cînd 
barca trosnea sub isbiturile lor. 

Trecuse de jumătate; curentul tare îi luase 
la vale cind, un sloi mare le egi de-a curmezig; 
băetul își sprijini cangea în pept împingînd din 
răsputeri. 

Toma cum își aruncă ochii în urmă, sări în 
picioare dind drumul lopetilor și să repezi la. 
cange să dea sloiul în lături; dar era prea tirziii; 
o trosnitură puternică și barca -isbitá, ptrtind 
din toate încheiturile, se prăvăli rostogolindu-se 
cu chila în sus. 

Şi sloiurile o luară înainte; pe cînd în urmă 
cel trei oameni se sbăteau între valuri. 

Proprietarul, greoiú in blana. lui, să duse 
ghiulea la fund. 

Băiatul se mal luptă cit-va timp tnnotind cu 
greú, pînă il părăsiră puterile gi dispăru înghi- 
fit de valuri. 

lar Toma înnotind în picioare se prinse cu 
mîinile de-un slol și sprijinit pe coate şi pe 
bărbie se sbátea să-și salte trupul de-asupra. 

Lumea strinsá pe cheiú, cáta îngrozit fără 
a-i putea da vre-un ajutor, pe cînd el se fră- 
minta desperat, cu capul gol, perdut, ţinîndu-se 
cu unghiile înfipte în ghiata. 


mr 


79 


Trupul îi amortea. de răceala apel; iar capul 
i ardea în flăcări chinuit de-un gînd ce-i scă- 
păra prin minte: — acasă îl aștepta cu pfinea 
şi doctoriile. 

Avu o clipă ameţitoare, încă o sfortare des- 
peratá; dar mfinile îl scăpă şi alunecind, sloiul 
îl prinse dedesubt. 

Cifi-va clăbuci se ridicará la suprafaţă; gi în 
locul unde-l inghitise, de-asupra lui, valurile 
se ‘nchideaii ferbtnd o clipă tn loc şi iarăşi se 
porniră gonindu-se în jocul lor sălbatic. 

lar vintul urlind de groază spulbera fulgii, 
cari se topeaú atingind fata răsvrătită a apel. 

Departe, printre sloiuri, un punct negru se 
zărca plutind în jocul valurilor: era căciula lui 
Toma barcagiul. 


Ma 


ne A iv ut tt rae it RI Y LAY Y Š. tt OMT LLE AL AU 
On a a] AO C AAP AA SD DES >) 


A 0 a Pa PPP, PP, PPP. ee 


—MARGAÁRINT BETIVUL 


o aa 


. Si cum mergeam aga tăcut, induiogat de 
şirul vorbei lui Moș Clion, ce cu graiul lui a- 
sezat şi molcom începuse să-și desfacă — după 
cum zicea el — firul necazurilor de pe ghemul 
inimel, depănat de atît amar de vreme, numai 
ce zăresc la cotitura drumului un om călcînd 
greoiú gi leneş. De departe i-se vedea sumanul 
zdrentuit, iar căciula 1 unsuroasá iera lăsată 


pe ochi. 

Se îndrepta spre ctrciumă. 

— Da cine-l acela, mogule? 

— D'apol cine să fie, că-l cunosc și ctinii din 
sat, cale de-o poștă; că unu-i doar Márgárint, 
betivul satului. 

Si începu mogul să-i descoase toată viata. 

F 


82 


— S'apol să nu crezi, că nu lera gi lel flăcăi 
de treabă și cuminte, da lacá de cînd s'o inturnat 
de la oraș, unde ş'o făcut armata, s'o ticálogit 
gi pace; citu-1 ziulica de mare, umblă saraca 
nevastă-sa cu copilul de mînă şi-l ridică de prin 
circiume. Dă ce să zic, mult 1o desteptat orașul, 
că numai te crucești de cite știe si frumos ce 
le spun2, dar vezi pe altă parte l-o stricat rău. 
Mă rog: măr frumos dar vermănos. 

Am ajuns în urma lu! la circiumá, m'am a- 
sezat pe prispă gi prin ușa deschisă priveam 
înăuntru. 

El sta lungit pe una din lavitile murdare cari 
incunjuraú páretil afumaţi şi mohoriţi al circiu- 
met; ist aprinsese pufuind Juleaua între dinţi 
şi aștepta să-l aducă băutura. 

— D'apoi bine, bre omule, des-dimineatá te-a! 
gi pornit prin crișme, zise aspru Moș Clion, 
intrind înlăuntru gi cerind de la tejghea un pac 
de tutun. 

— la lasă, mogule, că de-ai fi în locul mei 
tot așa al face, că n'al alt chip să-ţi sting! amarul 
care te arde la inimă. 

— Unde-i săracul tatá-tu să te vadă ’n halu 
ista, îl mai zise bátrinul, cátind cu jale la be- 
fivul: co se gátea sá deşărte a doua sticlă, 
pleoscáind din limbă gi stergindu-g1, cu mineca 
unsuroasá a cámágel, mustátile sburlite prin 
carl picáturile se prelingeaú in jos. 


83 


— D’apo! de moarte bună o închis el ochii? 
nu tot cînele de clocoli lo stilcit în bătăi, de 
unde i s'o tras gi moartea ?... șapoitotelo 
făcut cl-o făcut de m'o virit în armată.. clo- 
coiul ni-o furat sfara de pámint ce-mi mal ră- 
măsăse din părinți... clocoiul |... urlă el aprins, 
izbind cu pumnul în masa șubredă de lemn. 

Apo! se lungi pe lavitá, cu fata în sus, cu 
ochii pe jumatate închiși, pierdut, şi începu să 
cinte, aiurit — cînta cit îl ţinea gura : | 

Of, inemá de putregal 
N’am un cuţit să te tal 
Să văd ce durere aï, of of!.. 

Si o nesfirgitá amărăciune tremura în notele 
jalnice si trăgănate, cari se plerdeaú departe 
stingindu-se într'un plinset sfisiitor de trist. 


Femeea de pe prispă, încet si tremurind, se 
apropie de uşă : 

— Hal acasă bre omule, că sa aprinde spirtu 
'n tine. 

— Lasă-mă fimee... Of !.. tu mă amărăști, tu 
mă ucizi cu zile — zbieră el scrignind fioros din 
dinți, si rastindu-se, se ridică de pe lavitá; dar 
picioarele nu-l mai tineaú, se clătina și ’mple- 
ticindu-ce se prábusi la pămînt ca un bustean 
tăiat din rădăcină. 

Ea, oftind din grei, își ridică încet copilul, 
care, inspaimintat, începuse sá plingă în hohot. 


84 


Cámaga-i era leoarcá de sudoare ; alurind în 
ferbintealá, el borborosea cuvinte fără şir, ge- 
mea grei şi pieptul păros i se umfla într'un 
sughit lung și 'năbușit. 

Se ridică pe-o coastă opintindu-se din răspu- 
teri, si cu o privire rătăcită, scînteindu-i ochii 
aprinși de patimá, cu mîinile tremurinde apucă 
sticla pe care încă n'o golise gi lipindu-și buzele 
uscate și subtiete începu să soarbă cu lăcomie 
băutura ce gilgtea în lungul gttlejulul însetat. 

Siroaie de lacrămi să rostogoleai pe obrajii 
invinetit!, și el sugea în neștire, înfiorat — 
sorbea c'o poftă sălbatecă înecindu-și amarul, 
stingindu și focul care-l ardea la inimă . 

Atunci l-am văzut pentru întila oară pe 
Maárgárint beţivul. 


Trecuse vre-o trei ani de atunci, pe la sfîrșitul 
postului mare tot satul lera în ferbere — îne- 
bunis» Mărgărint. 

— Si cit pe ce să-și ucidă femeea gi copilul 
de nu sáreaú ciţi-va fiăcă! pe dinsul, şi cu mare 
greutate l-ai putut potoli gi lega de stilpul 
scrinciobului din bătătura circiumel. 

In arsita soarelui, cu pieptul gol, cu pletele 
în vint, cu ochii singerat! gi scápárind de furie, 
făcînd spume la gură, răgea sălbatec opintin- 


85 


du-se sub legăturile ce 1 curmai braţele pirlite 
şi singerate. 

Oamenii, îndureraţi, cátaú cu milă la el. 

— Doară spuneam eŭ c'ar să s'aprindá gpirtu 
în el; unde-i saracu tată-su să-l vadă în halu 
ista — zicea Moş Clion trecindu şi mineca de la 
cămașă pe fruntea lui inouratá 

L'aú ridicat ; legat burduf într'un car cu bol 
laŭ îndrumat spre /ași, să-l ducă la Golia. 

Scirţiind a jale, carul cu boi ieşea pe poarta 
țarinei, lăsînd în urmă o nesfirșită amărăciune 
în inimile sătenilor din Hărpășășii. 

Sin urma carului, pe o arșiţă ferbinte, dis- 
cultă, galbănă si prăpădită, tirindu-91 de mină 
copilasul slálánog , mergea femeea lui Măr- 
gărint. 

..„. Si inema i-se stringea de jale, cátind cu 
ochii storși de lacrámi la nebunul ce se .bátea 
în car făcînd clábuci la gură, cu ochil ţintă în 
deşert horcăind gi borborosind rágugit : 

.. Of! i-ne-mă.. de pu-tre-gal .. n'am un cuţit 
— să te tal — să văd — ce du-re-re al. Of!.. 


- 


1896. 


e RAFAH m a 


Digitized by Google 


Au y Run em de rec! ala ons = 
o 


swowst@ngueleueis Sie nei A ae ETT STE TC MIE VIE MIE STE TR ATRAE ATL VIE TIE TIE FIL AIR DI TIE) 
SS A IÓ SA WA EZRA PS 


DUPĂ FURTUNA 


Sus la far, se leagănă încă molatic în aer, 
semnalul care arată că e timp răi pe mare. 

Fusese furtună; de patru zile nici un vapor 
nu intrase în port; valurile încă nu se potoliseră. 

Pe cheul vechii de piatră, unde altă dată cło- 
cotea sgomotul și mișcarea azi e linişte de ci- 
mitir, o tristefá mută stápineste tot cuprinsul 
cheului. | 

Aci, un grup de hamali, fără lucru, trişti, 
zdrenftuitt, stau a lene cu pipele între dinţi, pri- 
vind cu jale prin rotocoalele albástril ale fu- 
mului în largul depărtat al márel; dimcoace, 
grupuri de negustori, agenţi din port, privesc 
cu grijă spre fundul plumburiú al zárel. 

Femel, pe feţele cărora se vede spaima gi 


88 


grija, tintnd copii de mină, se plimbă nerábdA-- 
toare cu ochii plini de lacrimi; sunt soțiile ma- 
rinarilor așteptați. 

Toţi se mișcă în tăcere; nici un sgomot ome- 
nese nu turburá sfintenia acestei jale mute, ce 
par'că pluteşte deasupra limbei de peatră care 
înaintează în mare. 

lar marea nebună, parcă anume bătindu-și 
joc de slăbiciunea omenească, în hohot cloco- 
titor îşi isbegte valurile -sgomotoase de cheul 
bátrin, spălindu-i în rástimpurí mușchiul prins 
pe lespedea de piatră înegrită de vremuri. 

O mişcare se face prin mulţime, toţi sunt în 
picioare cu ochii ţintă la orizont. 

— Se vede... se vede... e un vapor !... 

Departe, departe de tot, in fund acolo unde 
márginile zdrentuite ale norilor se împreună cu 
virfurile inspumate ale valurilor, acolo unde 
par'cá se sprijină bolta cerească, se ivește un 
punct mic, negru, perdut în zare. 

Nerăbdătoare se mișcă lumea pe chei, așa 
în neștire, intrebindu-se unii pe alţii fără a afla 
nimic. Feţele tuturora încep a se lumina, femeile 
își şterg ochii de lacrimi, pentru a vedea mal 
bine punctnl acela negru, care crește coprins 
în zare din ce în ce mal mult. 

Turcii de la corăbiiie din port, suiți tn ca- 
targe, privesc spre largul máre!. 

E un vapor — dar care? 


89 


Fie-care, se simte încălzit de speranţa că e 
acel pe care îl așteaptă. 

Merei se face mal mare punctul acela raslet. 
Un pilot care privește cu ocheanu, strigă în 
gura mare : 

— Are coşul alb... e Principesa. 

— Vine! Principesa !..---se aude din toate 
părțile. 

O femee imbroboditá cu un gal vechii, tinind 
un copilas de mină, își șterse grăbită ochii de 
lacrămi gi cu mina isi apasă pieptul să-și 
potolească bătăile rápesi ale inimei. 

— Uite... vezi că vine tata — şi ridică în braţe 
copilagul, care cu minutele întinse catá neg- 
tiutor, gingávind drágálas: ta ta. 

Punctul se preface într'o pată neagră des- 
prinsă din zare, se vede tot mal bine, mal 
aproape tot mai aproape cum înaintează acea 
jucărie minunată. 

Aci ináltindu-se pe virful înspumat al unu! 
talaz, aci prápusindu-se ca într'o prăpastie în 
gelul ce-l fac valurile în jocul lor nebun. 

Principesa aluneca încet, lovindu-se la fie 
care pas de valurile care náválesc pe rînd 
culcind-o pe o parte și pe alta; iar în urmá-1, 
se tirăşte ca un șarpe prins de virful coșului, 
fumul ce în rotocoale negre gonite de vînt se 
perde departe, în largul pustii al márel. 


90 


“Iată, acum se văd bine oamenii care se mișcă 
pe punte, se pregătesc pentru sosire. 

Căpitanul e la postul sáú cu ochil ţintă înainte, 
timonierul e la roata cirmel, bucătarul, cu sortul 
alb di'nainte și cu scufia în cap, a egit şi el în ușa 
bucătăriei să vadă portul. 

Mulțimea pe cheii începe a flutura pălăriile şi 
batistele în aer. 

Femeea, 'şi lăsase copilul jos, 'și desfácuse 
galul scuturindu” în bătaea vintulul — o văzuse 
— un marinar ce sta în prova, cu capul gol, 
cu pipa între dinţi, cu o mină finindu-se de 
ancoră, cu ceealaltă își ridicase gapca flutu- 
rind-o în aer. 

Cum a .ntrat în apa calmă a portului, ca prin 
farmec, Principesa şi-a potolit mersul ; liniștită, 
mindrá, alunecă acum tăind încet apa ce se 
prelinge pe coastele el, îndepărtindu-se în curbe 
largi care plioscáesc în cadență cheiul vechii 
de piatră. 

— Funda?! răsună vocea căpitanului. Si an- 
cora se rostogolește cun zingánit sălbatic, tirind 
lanţul după dinsa in fandul apei, care clocoteste 
în locul acela tmprogcind cu stropi pînă departe. 

Lumea nerăbdătoare se îngrămădeşte la de- 
barcader. 

Unii, privesc ingrozití la cog, pe care se văd 
pete : urmele lăsate de stropii valurilor. 


91 


Principesa e acostatá lingá cheiul care col- 
coteste, ca gi altá-datá, de sgomot gi mișcare. 

Portul reînvie insufletit de o lume care roeste 
în sus şi în jos, sgomotul asurzitor al maginel 
de descărcat, strigătele hamalilor ce cară maria 
toată mișcarea şi hărnicia asta readuce portul 
la viata-i obicinuită, plină gi bogată. 

Şi ’n mulţimea asta care se frámintá grăbită, 
se mișcă minatá de nevoile vietel, femeea îm- 
brobodită cu salul vechiú, zimbeste printre la- 
crimi cátind cu drag la soțul el, un marinar ti- 
nar ce stringe în brațe copilașul drăguţ care 
gingáveste cu atita gingásie: ta-ta. 

— Era să nu-l mat văd drăguţul. Scuturindu- și 
pipa de scrum, un marinar bátrin, spunea la 
ciţi-va oameni ce se oprise cátind îndoioșați. _ 

— De doï ant îs luaţi sármanil... bietul co- 
pilas era sá rămie fără tată... e hei!.. pe mulți 
taţi i-a înghiţit marea gi cîţi orfani gi cîte la- 


lar marea nebună, par'că anume bătindu-și 
joc de slăbiciunea omenească, cu acelaș hohot 
clocotitor, îşi isbea valurile sgomotoase de cheul 
bátrin, spálindu-1 în răstimpuri mușchiul prins 
de lespedele de piatră înegrite de vremuri.... 


Constanţa, 1897. 


Digitized by Google 


0000500 COCO TO OOOO OOHHTDOOOT 


AMINTIRI DIN MANEVRE 


Ce chin a mal fost gi în ziua aceea. 

Ploaea rece gi măruntă, cernutá par'cá prin 
sitá, incepuse sá cadá de cu noapte. 

De gi ordinul de plecare era pentru ora șase 
dimineața, dar după vechiul obiceiú moștenit 
în armată, fie-care căpitan se grăbea să-și pre- 
gătească trupa mal din vreme, pentru ca al lui 
să fie cei de'ntii gata de dram. De pe la miezul 
nopţei sgomotul crescuse înfiorător : strigătele, 
înjurăturile, nechezatul cailor, huruitul trásu- 
relor de subsistentá, inválmágeala aceia a miilor 
de oameni care-și stringeaú grăbiţi corturile 
ude de ploae, s'amestecaú în haosul întunecos 
al noptel, ridicindu-se într'un sgomot nelămurit, 
prelung gsi fioros ca mugetul márel în răscoala 
une! furtuni. 


94 


Toată ziua n'am mincat de cit pesmeți muiafl 
de ploae. 

Pe la ameazá, trecurăm riul Ialomița dea- 
dreptul prin apa ce ne-ajungea pina la subtiorí, l 
în timp ce de pe mal, atașați! străini, călări, 
admiraú „resistenţa soldatului romin“. 

Cel de'ntăi kilometri de drum ce uşor fi strá- 
bătuserăm. Dar cu cit vremea trecea și nol 
mergeam mereú, cu atit ranifa se ingrouia mal 
mult indoindu-ne spinarea tot mal tare, arma 
mutatá de pe un umár pe altul se fácea tot 
mal grea; cismele tot mul anevoe le ridicam, 
încărcate de noroiul cleios gi moale, de prin 
arăturile de toamnă, prin care inotam. 

O zi nesfirgitá de drum greú, chinuitor, în- 
dulcitá numai din timp în timp de aria duioasă, 
şi naivă, pe care o cinta în gura mare Lupan, 
cîntăreţul companiei: un ţigan înalt, cu mustata 
răsucită si cu bonetul dat pe ciafă. 

Fie-care companie trebue să-și aibă artistul 
ef, protejatul tuturor gradelor, omul căruia i-sé 
iartă orl-ce si care, la un semn al căpitanului, 
e gata a-și face cu sfințenie datoria de artist. 

Cintece rămase moștenire, de cine ştie cind, 
prin rîndurile oștirei: „Un soldat din oastea 
romînă“ ori: 

„Maică, măiculiță, 
„la esi la portita, 


ngi-mi dă drumu'n casă, 
„Ca să staii la masă. 


$5 


Si toată lumea repetă cu glas jalnic cuvintele 
stiute de toţi, si care în anume împrejurări 
iaú un farmec deosebit, avind darul de a rás- 


> 


coli aducerile aminte, făcind să uiţi pentru 
cite-va clipe, greul gi amarul drumului fără 
sfîrşit. 

Mai sub seară ploaea încetase dar nu sé mal 
auzeaú nici cîntece, nici glume: par'că amutiserá 
cu toţii. Nici o vorbă măcar nu egea dintre 
rinduri; doar une ori, cite un oftat înăbușit se 
auzea din mulțimea acelei turme omenești, care 
se tira încet si’n neorinduialá, in lungul dru- 
mulul, de-a curmezigul ogoarelor pustil, pără- 
ginite l 

Si cum mergeam atunci, amárit de suferințele 
marșului , în sgomotul cadentat gi monoton al 
gamelel caro se certa ciocnindu-se de o cataramă 
a ranitel din spinare, cum mergeam avînd in 
jurul meii aceiași oameni cu feţele ofilite de 
oboscalá, cu trupurile istovite şi aplicate inainte, 
„ ubea ridicindu-gí picioarele, șchiopătind de ro- 
săturile cismclor.. atunci numai am înţeles 
marele adevăr ce coprindea cugetarea spusă de 
un nu stiú caro celebru general: „In cele mal 
mari răsboaie, victoriile nu se cistig& cu capul, 
ci cu picioarele“. 

Intr'amurg, prinse a sé ’ntinde, departe ’n 
zare, o fâșie singoratá tivind cu roșu orizontul 
întreg. 


E 


„Mărico, ia maï adu murile alea pin s'o cernd 
málaiú“; si Mărica, fata unchiasulul, se ivi în 
prag, naltă și mlădioasă, cu obrajii rumeni, cu 
buzele roşii și umede gi niște ochi aprinși, mari 
si negri ca și murile ce le-aducea în gorf. 

Un copila$ ca de vre-o şapte ani, nepotul 
moșneagului, cum sta după vatră, mă măsura 
cu ochii lui vii, cercetători ; ca să-l maï imblin- 
zesc îl dati arma în braţe și-i pun ţigara în gură. 

„la lasă-l, domnigorule, c'abea l'am desbarat 
de năravul ásta ; cînd l'am luat de la tatá-so 
trăgea tutun cum îi șarpele“. 

Nu puteam să-mi! stápinesc risul ; un copil de 
şapte ani care se lăsase de fumat. 

Tirziu, cu trupul amortit de osteneală, am 
adormit pe prispă gi ochi! aceia apring! si negri 
cum îi mura, aŭ strălucit mereú stindu-mi de 
strajă în somnul adine si plin de visuri dulci. 

Des-dimineaté, cintecul cucogilor din sat se 
intrecea cu sunetul metalic al goarnelor caro 
cintaú zorile. 

Un : „rămas bun“ și ,umblat! sănătoși, voi- 
nicilor“ zis cu'n glas blajin, o privire îndoioşată 
de milă și de părere de răi si... la drum 

Din front ne-am aruncat încă odată ochi în 
urmă spre casa uncheașului: pe prispă în per- 
vazul usel, să zárea parco umbră cátind în 
lungul dungel albe a şoselei ce se perdea departe 
în ciata diminetel. 


99 


Pe drum, una din cartugiere pe care o știam de- 
sartá mi se părea prea grea ; o doschid gi o găsesc 
plină cu mure: Mărica mi-o umpluse pe ascuns: 

Şi cum mergeam in gir, cătind înainte, nu 
era chip să scap de ochii aceia, adinci şi negri 
cari mé urmăreau sclipind la fie-caro pas 

Ne-apropiam de Otopeni; acolo trebuia să in- 
tilnim inamicul ce avea să atace fortul; — aşa 
era tema manevrei. 

Departe incă de sat, ne intimpinascra bici- 


“cligtil, cáláretil, trasurile, toată lumea mare 


venită din Capitală ca să privească la lupta 
ce-avea să se dea. l 

Se zicea. că regele, regina și miniștrii, sunt 
veniţi la Otopeni ca să observe lupta de pe 
înălţirnea fortulul. 

In depărtare se záreaú cite-va pete negre 
miscindu se pe întinsul cimpiel. 

. Un ofiţer de stat-major urmat de cîți-va că- 
Kireti veneaú în galop spre nol: „s'a semnalat 
inamicul“ şi vestea sá raspindegte ca fulgerul 
printre rînduri. Auzul se ascuteste, degetul se 
'nclegteazá pe curelele armelor, pașii să fac tot 
mal vii, ochii se deschid tot mai mari, cătind 
întrebători la aceia ce printrun semn sai o 
comandă le va porunci ce trebue să facá. 

.S'au luat formaţiile de luptă. 

Plecăm în pas gimnastic să ocupăm o positie 
în aripa stingă. Ce goană nesfirgitá prin bulgáril 


100 


. aráturilor ; ciţi-va căpitani bătrîni rămîn în 
urmă giflind ; picioarele abea se maï pot ridica; 
suflarea ni se tae; vre o doul soldaţi cad tre- 
murind la pămînt, sanitarii îi culeg din urmă. 

Jn aripa dreaptă lupta s'a angajat 

Din ce în ce se Inteteste ploaia de pocnituri ; 
sunt focurile liniei de tiraliori. 

Ne oprim pe marginea unei șosele, culcaţi pe 
burtă în lungul talusului deschidem focul 

Fortul începe canonada. Și cînd monstrul 
acesta cu trupul îngropat în pămînt, începe 
s'arunce flăcări prin nări, pămîntul par'cá se 
ridică clátinindu-se din temelii și vázduhul în- 
treg să răscoală cutremurindu-se, întunecat în 
nori de fum. 

Bubuitul lung, repetat, al gurelor de foc din 
cupole, umplind coprinsul, să perde în pustiul 
cîmpie! întinse, fără margini. 

O baterie de artilerie de cîmp, vine în goana 
cailor să ocupe o positie dincolo de drum. 

Ajunge în dreptul nostru ca să urce de pe 
cimp pe șosea, și cînd tunul din cap intră smuncit 
în șanțul șoselei, cel trei soldaţi de pe cheson 
îşi pierd cumpătul gi sunt aruncaţi intr’o clipă 
înainte, sub roatele tunurilor care trec toate în 
goană turbatá peste trupurile lor. - 

Infiorat de groază am închis ochii. 

.. Cînd m'am uitat iarăşi, n'am mal văzut de 
cît bucăţi de trupuri omeneşti împrăștiate, creeri 


101 


ráspinditl și amestecați cu pietricelele şoselei 
înroşite de sînge cald. | 

Dar tunurile eraii. departe, ajunseseră pe po- 
sitio şi aşezate în baterie își începură tirul. Lu- 
mea de sus, de pe înălţimea fortulul, în admi- 
ratie privea ca la o repretentatie frumoasă gi 
“bine jucată, care reda inchipuirea grozáviilor 
răsboiului. — 

...Muzicele gi corniștii încep să sune „atacul“. 
Noi o luăm la fugă, din ce în ce mal repedo 
prin iadul acesta, care fierbe de strigăte, clo- 
cotind în bubuituri de tun gi’n sunete de trimbife. 

Si alergám minati de notele metalice ale ,,ata- 
cului*, acele note aprinse care îţi smulg par'că 
picioarele din închieturi, ne mai dînd pas mintel 
să lucreze, ci numai pieptul sá se umfle in stri- 
gátele nebunești de „ura“ nesfirgit... si alergăm 
într'o goană din ce în ce mai turbatá, aiuriţi 
și în negtire !.. 


k k 
* 


.. Tocmal la sfirgit, după ce-a sunat ,,ince- 
tarea manevre!“ mi-am întors privirea în urmă 
spre șosea. 

Am zărit crucea roşie a unei căruţe de am- 
bulantá: le duceai culese grămadă acele ţăndări 
de trupuri omenești. 

y Văzuși, mai — zicea un ofiţer --- pe nenoro- 
citit dia, i-ai terciuit cu totul“. 


102 


„Et, ce vrel: victimile manevrei“ 11 răspunse 
flegmatic un căpitan bătrin. 

.. Si cind gindeşti că manevra nu-l de cit 
o palidă imagină a acelui simistru joc ce sá 
numeşte : „răsboiul“! 


PAAR AREA AN 
AAA eed 


a ne i =e so | 


mal 


Digitized by Google 


or mo - = ES a 


Digitized by Google 


=-. $1 ew yw vu `~ 


Y