P. Partenie — Boierul Drăgușin Schițe Și Însemnări. Din Zile de Încercare Și Biruință 1916-1918

BOIERUL 
DRAGUSIN 


| „SCHIȚE ŞI INSEMNARI 


P.PARTENIE 
SN (Ee i D ne UR ra 


« CARTEA ROMÂNEASCĂ» © 


EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ, S, A, 


CĂRŢI APARUIE: 


Lei 
Agârbiceanu I, Ceasuri de oară — Nuvele , . 10— 
— Trăsurica verde — Povestiri . ih 
== Scene. . , . 6 . . + + «lo — 
— In Intunerie , . . . . . . 20— 
— Chipuri de ceară . . . . . . „20.— 
Ardeleanu C., Pe străzile Iaşului . . . oan. 7.— 
Argesianu Const, Cantecile Tavernei , . , .10.— 
Bajaria N., Să?mana Leila . „22 — 


Beldiceanu N. N., Vântâna Balaurului » — Poves- 
tiri "ain risboi. . . . . e: .10 — 


Poezii. . 6.— 
Beza À M., Pe drumuri. — Din viata Aromânilor . 6.— 
— Romantismul englez. . 1 , , ,—— 


Blaga Lucian, Pietre pentru templul meu. , . 4— 
— Poemele luminii—premiată de Acade- 


mia Română. . [e d 

Brătescu Voinești Al. I, In lumea dreptatii . à — 

— In slujba păcii . . . « 86.— 

= Intunerec şi Inminf . . » . 5 

— Politică — Scrisoarea Ia, . . . l= 

— Sorana — Teatru, . . . . . , 6.— 

Bucura Dumbravă, Censuri sfinte, . . . .12.— 

Bucuţă Emanoil, Florile Inimii — Poezii. . .10.- 

Caraipan” Virgil, La gezätoare . . . . . ,18.— 

Cazaban Al, Intre frac si enjonw . . , . .14.— 

- Ciocérlan: I, Traïul nostrn—Nuvele. . . . , 40 

Cioflee V, Mälurenii — Nuvele. . . 5.— 
Cornea G., Simfonia mortii—premiatä da "Cartea 

Românească. + 14.— 


Costăchescu Gh. lt. In umbra steagului — * Insein- 
nări din război, — petala ti de Car- 
tea Românească . . eal e 
Costeanu D. N. Maria, Sbuciumul unui savant .16.— 
Costin Lucian, Cântecele mele (1910—1922) . .10.— 
Crainic Nichifor, Darurile pämântulni — Poezii. 10.— 
Cunfan Maria, Din eserul vremii, vol. I — Poezii, 6.— 
— Idem — vol. IT . . , . . . . 6.— 
Eftimiu V. Akim—Tragi-comedie , , , , e. 3.— 
_ Ave Maria—Teatru , , . . . © 1.50 


_"CERETI CATALOGUL CARTILOR „CARTEA ROMÂNEASCĂ“: 


PREMIATĂ DE „CARTEA ROMÂNEASCĂ“ 
FF >= 


Boierul Dragusin 
SCHIȚE ŞI (NSEMNĂRI 


Din zile de'ncercare şi biruinfä (1916—1918) 


DE 


P. PARTENIE | 


BUCUREȘTI 


EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ“ 'S. A 


| Editura „Cartea Românească“ Soc. An. 
București. -— B-dul Academiei 3. 


Reproducerea oprită 


GRANICERUL 


GRĂNICERUL 


— 1916 — 


Se împlinesc aproape doi ani de când 
fon Vâlcu, măcar că liberat, nu ştiu de 
când din oaste, a fost rechiemat şi văr- 
sat la pichetul din Dâlboaca. La ’nceput 
credea „că-i fleac, dar acum vede că s'a 
îngroșat gluma și nici pomeneală măcar 
de vre-un permis cât de mic. Câteva 
grade au venit mai ieri cu alți oameni, 
îndoind, întreind numărul gi dând porunci 
de pază tot mai mare. Cu mintea lui își 
dă seama .că dela un rând de vreme ceva 
deosebit se petrece. In ochii tovarășilor 
citește bine ca'n izvor acelaş gând: „o 
să crape dracu de acum. Doar nu ține 
el Statul de pomană, pe mâncare si pe 
amonifie, atâta lume 1...“ 

lar, când se înghesuiau cu rândul, în 
ghereta cu pat de scânduri, el, Ticlus din 


6 P. Partenie 


Poiana, Doară din Peris, Sandu Popii lui 
Ion din Mestecăni şi alții, isi dădea pe 
faţă gândurile. 

— Mă, să știi că tot cu Ungurul ne 
batem. Mi se paré că mâncăm de Cră- 
ciun şuncă din porcii furisati de ai noştri 
peste graniță, zicea Vâlcu. 

__— Dacă n’o fi vrun drac să ne poso- 
cească Ungurii făr'de veste, de să nu 
vedem nici coadă de purcelus, zicea Doară. 

Ticluş isi da cu părerea că poate să 
dăm vre-o raită întâiu pela Bulgari, iar 
câțiva că poate ne-om împunge şi cu alţii. 

Si convorbirile se tăiau scurt, ori în- 
cepeau altele, după ce se ostoia treaba 
schimburilor pe la.cele punturi. Când se 
găseau în de doi, își povesteau apoi de 
acasă, cântau cântece de dor, citeau rä- 
vasele dela ai lor, ticluiau în minte versuri 
Scurte pentru răspuns, pline de simtire, 
le scriau cu plaivaze pe foi rupte din. 
catastifele de’ hrană, pe foiţă. de țigări, 
pe te miri ce găseau Ja'ndemână. Unii 
erau insurati, unii nu... 

lar, când somnul se ‘strecura fugar 
peste genele lor de ogari neadormiti, a- 
tunci frânturi de’ dragoste cu închipuiri 
de basm se aşterneau ca o lume pe su- 
țletele lor de viteji. 

Soţia sau mândra petrecea cu ej a- 
proape de tot pe aripă de vis, înfiripând 


Grănicerul 7 


cântecele de peste zi, cari răsunau în 
diniştea codrilor și a izvoarelor de munte. 

Dar datoria se împlinea cu bärbäfie, 
datoria înainte de toate. Oh! de datorie 
nu uitau niciodată şi Ion Vâlcu între cei 
dintâiu.. . ; 

Totdeauna gräbea să plece înaintea 
celorlalți tovarăși, când {fi venea rândul 
de pază. Era pus la © chieptoare de 
munte dinspre Parâng. ‘Intr’o zi, tocmai 
se mâneca spre post. Era îngândurat de 
tot, păşea in neştire, apăsând nervos cu 
mâna pe cureaua puștii şi îndesând pe 
cap capela, la răstimpuri. 

Unde se gândea ?... Acasă îl purtau 
gândurile, acasă... Pe puntea visului din 
noaptea trecută văzuse soţia si copiii lui. 

Şi nu se putea desmetici bine, îi vedea 
parcă încă. Numai când piciorul se izbea 
de câte o piatră, îşi venea în fire. 

lar atunci, trezit de-a binele, se întreba 
hotärit: „ce or face ei“? 

lată, după o bucată de drum, că se o- 
preşte în loc şi scoate de sub cozorocul: 
capelului un bilet îndoit în patru, scortit 
de ploi si albăstreala dimiei văpsite. Ci- 
teste poate- pentru a zecea oară biletul 
dela nevastă. 

„Află despre noi precum ca -suntem 
sănătoşi, atât noi, cât şi vitele. Află că 
am cules prunele și am strâns nutreţ 


8 P. Partenie 


pentru iarnă.- Dar despre tälicä nu mai 
ştiu nimic. Si Lenuţa tot întreabă de tale, 
când vii? Zice că „tata e a ăbel (răzbel) 
şi vine, adute fetii co(v)rigei. 

„loane, mă seacă plânsul când mă gân- 
desc cum trăiam noi de bine, si acum 
mă uit în poartă si nu te văd. Dar mă 
rog la Dumnezeu și la toți sfinţii să reu- 
şească {ara noastră si să vii sănătos. Alt- 
ceva bine, avem noi: grijă. Du-te, carte 
sănătoasă, şi-mi adu veste frumoasă. A 
ta soţie, Maria“* : 

Două siroae de lacrämi se, prelinserä pe 
obrazul ars de soare, în care părul ne- 
bărbierit are ceva din asprimea muntelui. 

Ion sărută scrisoarea, o împătureşte, o 
pune la loc. Apoi răzbate pe sub spinarea 
muntelui pâna la cheie, măcar că inchi- 
puirea îl poartă departe în sat, pe la cele: 
două pătuiage cu' nutreţ și pe sub soproa- 
nele, în care cele cinci putini au făcut 
cläbuci de spumă, în sus peste prunele- 
intrate în fiert. Apoi.. la fetița lui care 
fuge copăcel prin bătătură, așteptând pe 
tata cu’ „covrigel“. 

Ajuns, se aşează pe rătezătura unui 
brad, cu arma proptită între genunchi, şi 
cugeta la statul care chiamă atâta lume 
și-o duce peparte dela vetre, departe de 
neveste, de copii de toţi cei dragi. 

‘Mare comédie!... Isi aminteşte de alte 


9: | Grănicerul 


zile, când se urcase sus pe muntele Chircu 
şi privea cu binoclu ofițerului peste văi 
si făşiile de apă ale ţării: ce întinse, ce 
bogate !... 

Vedea femei şi bărbaţi albind ca nişte 
berze pe tot întinsul... | se vedea apoi hat 
departe in Tara Făpărașului și ’n alte 
părți ce fuseseră ale noastre, dar pe care 
le-a ’ncälcat străinul. 

Şi în mintea lui, Statul se întruchipează 
aevea ca un uriaș cu nume sfânt, care 
stă undeva, numai ochi şi minte, şi când 
o striga: „acuşi băieţi“, atunci ne-am şi 
înfurcit cu străinul, cu dușmanul, 

Dar e vorba, are el, Statul, drept să 
te cheme ca să te baţi pentru pământul 
{ui Neacşu, lui Vlad, lui Stan ? Multe se 
frământau în minte-i, unele cu răspuns lim- 
pede, altele nu. 

Parc'ar zice nu..., dar parcă mai mult 
da, când se gândește că lupul sparge 
cearta cânilor învrăjbiţi câteodată şi-i une- 
şte, că pasările cari se aseamănă umblă 
în pâlcuri, ca să se apere împotriva celor 
cu deprinderi urite şi cu altă asemănare. 
Tot așa se chiamă că-i bine să lucreze 
şi Românii când s'ar arăta ursul... Un glas 
cunoscut îl scoase de pe gânduri. 

—- No che bună dimineața domnu' Ion. 
No ce drace suntem superati la tine astăzi ? 


10 P. Partenie 


— A! bun găsit domnu“ Gabor, uite, 
mă gânderm acasă, 

— No,. ce proaste gânduri... Aste este 
case dela noi. 

Mai bine bem pn tuica“. 

Cel-care dase bună ziua era gräniceruk 
ungur dela frontiera cealaltă, si, asa, de 
multă vreme se văd cei doi, cari, când 
se potrivesc să se nemerească la unele 
schimburi, își dau bună ziua de departe, 
ori chiar mai aproape, dând şi mâna ca: 
niște oameni cari, în singurătate, au clipe 
de scurtă prietenie. 

lar loan, scoate de lângă tâsnitura izvo- 
rului, de sub coperisul de ferigă, clondi- 
rașul cu ţuică, trimes de acasă, si se îm- 
bie câteodată cu Gabor. Ba chiar fumează 
din acelaş pac. i 

lat, când sgomote ciudate se aciuesc 
pe de-alungul chieptoarei, ca strigăte de 
alarmă, când se aud fasiituri în stufuri, 
dau fuga “amândoi la post, Cu ochii în 
patru... i 

Ceva se „răscoală în fiecare, se simte 
din privire că poartă "îndatoriri deosebite. 

Atunci $i unul şi altul isi plimbă paşii 
până la distanța știută si rămân de pază 
cu gândurile lor, aici în ţinutul de azur 
sau de ceaţă, care aruncă peste munţi ză- 
branice sure pe cari le strătaie ecouri de 
văi adânci si fâlfâitul vulturului. lar când 


Grănicerul 11 


vântul isi poartă întețit tăiuşul pe vägäuni, 
spinarea de munte se înăspreşte ca un 
ariciu, palele de zăpadă se astern peste 
totca un înveliș de pace, peste firea gata 
de naștere; ursul și vulpea se coboară 
ia chieptori. Cei doi vecini se văd tot 
mai rar, iar lon își gospodäreste umplu- 
tura de plumb tocat și 'mbracă cojocul. 

Și stă aci de veghe, lângă vizuina fia- 
relor, pentru a căror piele se: găseşte un 
glonț destoinic în arma lui, şi lângă gâl- 
gâirile de apă, spre care se strecoară că- 
prioarele sprintene. 

In ziua aceia, de Gustar, când lon toc 
mai îşi sfârşise termenul de pază și as- 
tepta schimbul, ceva ca o forfotealä de 
pași grăbiţi ajunse până la el, pe supt 
colacul de stânci, din urmă, cuprins în 
preäpäni si brădet. Auzi apoi semnalul 
cunoscut. Ai lui se apropiau. Dar nu eră 
unul, nu doi, ci mâi-mai, ca la un pluton 
de susținere, întărit si cu oameni de pela 
alte pichete. In privirea lor cunoscu stră- 
fulgerator de repede că s'a sfârșit: „Avem 
ordin de rezbel cu Unguru!“ În lon' se 
desmeticiră puteri necnnoscute. I-se păru 
că cineva îl ridică 'n sus dela urechi, dela 
rădăcina părului. Se uită hăt încolo, către 
Istvan, a cărui umbră de-abia o deslușia 
pe gâtul defileului. 

Puse arma la ochi... Dar răpede o struni 


12 P. Partenie 


în lături, Se gândi, că Istvan, de-abia ple- 
case, că era poate fără puşcă, fără ştiinţă 
de apărare. Cand or simți ai lor si or 
cata ceartă, da, atunci cu toții, luptă 
dreaptă la baionetă. 


Dar Istvan nici visa, De abia a doua 
zi, când ai nostri trecură în alte parti ale 
strâmtorilor, se simţi mişcarea de oameni 
şi la postul unguresc din Dâlboaca. 


Loviră ei întâiu, dar loviră în vânt. Vâlcu 
nu fuse la încăerare, care se deslantuise 
întrun atac la baionetă, în urma căruia 
doi Români erau intepati, dar în schimb, 
jos în lac de sânge zăceau zece dușmani; 
ceilalți dăduseră fuga, afară de unul care 
se lupta cu Ticlus în retragere către frontul 
inamic. Ungurul era scurt si svelt, sărea 
în lături ca o pisică, făcea sfortäri să 
lovească pe furis. Ticlus, mai mult îndesat. 
şi greoi la mișcări, însă plin de vârtute, 
para loviturile. La un stäu, păru că Un- 
gurul e gata să-și găurească protivnicul, 
care se poticnise, ferind. Dar se sculä 
repede Ticlus. Cei doi se apropiaseră bine. 


Baionetele se încrucişară cu încordare. Se 
intepara de câteva ori. Vinele se umflau 
la gâtul lui Ticluşi, ca nişte ţevi. Nădu- 
selele li curgeau deopotrivă în siroaie. Se 
vedeau numai pe ei, se urmăreau din miş- 
cări, din ochi, Se urau..., se urau groasnic. 


Grănicerul 13 


Ce puteri din lume aduceau pe feţele lor 
atâta furie oarbă? 

Se încleştară tesacele amarnic, alcătuind 
una cu trupurile infepenite de luptă. 

Dar apăsarea brațelor lui Ticlus se 
vedea “bine cum înclina arma lui Gabor 
Istvan, apoi o svâcnire pripită îl. dobori 
pe Ungur la pământ. Arma celuilalt îi pă- 
trunsese pieptul până ’n plăsele. Sângele 
tâsni, pătă, locul, care sălășluise o prie- 
tenie sincâră, până ’n clipa din urmă. 
Căci, Vâlcu, la schimbul cel nou, îngropă 
lesiurile, si, când dădu de al lui Gabor, 
ochii i se umeziră și o închinăciune făcu 
pentru Sufletul omului străin, care se va 
fi gândit murind, la nevastă, la copii, şi, 
poate la el, la Vâlcu. li coperi trupul in 
podmolis și vreasc de frunzis, închipuind 
din brad o cruciuliță de-asupra groapei. 

— Ce vrei, mă ’nfelegi, își zise: Dacă 
plumbi si spangă trebue pentru străin, 
când e ordin dela Stat, sufletul şi omenia 
trebue cinstită şi la duşman. 


DOUA UMBRE 


DOUĂ UMBRE 


— Sub retragere, 1916 — 


In zilele acelea geroase ds Noemvrie, 
se văzură trecând pe defileul Oltului lungi 
caravane de cotiugi cu covercă şi cară 
țărănești încărcate din greu, cu prelung 
si tânguios scar{ait de roate... Copiii mun- 
tilor pribegiau de vale spre câmpie : mos- 
negi cu privirea aspră, cari găsiau la 
apusul vieții încordarea mersului și-și tapo- 
iau trupul cocayjat; femei ofilite cu cop 
mărunți pe braţe, unii de-abiă născuţi; 
copilasi pe jumătate îmbrăcați, pe jumătate 
goi şi unii desculți de tot, mânând cu 
Surcica vaca de lapte, ori purceluşii nără- 
vasi, gata 'să se împrăştie la răspântii. 
Rar de vedeai flăcăi si oameni în vârsta 
de mijloc. Ici-colo, câte un omulet cu pri- 
virea poncişă, adus de spate sau täfälogi 

P. PARTENIE. — „Boierul [răguşin“ 2 


18 P. Partenie 


pp 


cu picioarele sucite, cu râsul prostesc și 
naiv pe fata înfigurată. 

Cei voinici şi teferi nu se vedeau, căci 
erau plecaţi la oaste. 

Si trecea puhoiul de oameni täcuti, unii 
pe jos, alții infundati sus, pe cară, în gur- 
guiul de fan legat, alături de lăzile fnflo- 
rate, de toluri, de dovleci, putinioare cu 
brânză şi de uneltele casnice,— care au 
putut fi puse pe apucate; între sacii cu 
făină şi oreteniile din bătătură, răsăriă, 
ici-colo, căpşorul copiilor rebegiti de drum, 
-îmbrăcați uşor în häinutele de dimie, biciuiti 
de sloată si vânt, cu mânufele înroşite, 
cu nasurile îngheţate si umede, 

Eră poruncă de evacuare şi ei plecau, 
fără să crâcnească, departe, fără tel. Unde? 
Nici patriarhul bätrân din Robesti, moș 
Mitran, care ş'-a pierdut de două ori vede- 
rea și a regăsit-o acum, în vremi de beje- 
nie, nu stià să-ți spună, decât doar arătând 
cu băţul înnainte, în zärile incetogate, pline 
de taină si necunoscut: ,äncclo… unde o 
da Dumnezeu, tot în ha tara“. 

Undeva, boii dela un car s'au speriat 
şi doi copilasi s'au strivit sub greutate. 
lar slujba pobriganiei o face în margine 
de sat Părintele Pintilie din Văi, sub ochii 
bietei mame, care nu ştie ce plânge întâiu: 
pe micuţii de care se îndură sfântul pământ 
curmandu-le pentru totdeauna durerile, sau . 


Două umbre 19 


pe cei ce, în învălmășala fugii din sat, i-a 
pierdut sub cărările de munte. 

Și ochii, cu cearcăne în jur, nu pot 
domoli durerea ce i-a împietrit sufletul, 
căci ti-au secat de mult lacrămile, tu 
mumă trudită, în care gem suferintele unui 
neam intreg, 

La o cotigă, o femeie naşte un prun- 
culef în dureri si numele îi este: pribeag 
în tara lui. 

Un unchiaş simteste cum agonia morții 
sale a înghețat neputincioasă în drumul 
la care.l-au supus alții. 

Si se lungeste mereu şirul bäjenarilor, 
pe sub dungile de stâncă, din care stră- 
bunii prăvăliau pietre asupra duşmanilor, 
ca să le astâmpere pofta năvalei. Atunci, 
hei! nu eră damfut maşinilor și corbii cu 
plisc de fier, ca să verse foc şi boambe 
peste orășelele tihnite din munte, peste 
sate şi sfintele mânăstiri. Atunci eră bra- 
ful şi vitejia. Si nu scuipă dracul veninul 
lui din nori, pentrucă nici nu eră atâta 
abatere dela credință şi întoarcere dela 
iubirea de ţară. Si pentru streini ştiă un 
Tepes, un Mihaiu si Tudor ce doftorie 
trebue. lar boizrii de un neam găsiau 
adăpost, în zidurile de întărire ale plaiu- 
rilor si codrilor împreună cu gospodarii 
si Voevozii ţării, pe cai pedestrași şi răd- 
vane, Când apa trecea si sesurile se lumi- 


20 P. Partenie 


ee 


nau de soare, atunci rămâneau pietrele. 
Se reinsuflefeau colibele, păsturi $i plugari 
se coborau spre câmp, desgropând como- 
rile din munți, si cu uneltele casnice se 
începeă munca tihnită ca’n vremi bune. 

Dar acum... s'a schimbat socoteala şi 
bătrânii nu pot prinde rostul acestei des- 
călecători silite. Cum ar fi mai luptat ei 
să rămână acolo, în meterezurile făcute de 
Dumnezeu, pentru paza tärisoarei noastre 
mănoase !... 

Dar n'au vreme să gândească ce-i și 
cum îi, căci se îngroaşă şirul din urmă şi 
strigătul este mereu: „înnainte!“ 

Până şi călugării din Turnu şi din Cozia, 
cu umbrele sfinte ale lui Mircea si Teo- 
fanei, se grăbesc de poarnă, ca să ducă 
de vale, spre cetatea lui Bucur, argintu- 
rile, pietrele scumpe, cărţile cu îmblănitură 
şi slovă veche, veștmintele bătrâne, ba 
Chiar şi crucea aurită, din turla cea mare. 

Și până târziu, în cumpene, zgomotează 
carăle cu sfinte relicvii, ca un muzeu în 
care au înviat toate spre a se îndureră 
deopotrivă la priveliştea acestor zile. Nu- 
mai acolo, înlăuntrul bisericii mari, de sub 
cele două lespezi, două morminte se înfio- 
rează de atâta silă ce s'a făcut sfântului 
așezământ..., şi aici, sub pânza de ume- 
zeală rece, se înfiripă aevea, ca în pra- 
gul celei de a“doua învieri, umbra Voe- 


Două umbre 21 


vodului Mircea, asemenea portretului de 
ctitor ce pare că s'a desprins din päre- 
tele cafasului, iar alături străvezia flutu- 
rare a cälugäritei Teofana, mama Voevo- 
dului Mihaiu Viteazul. 

— Ne-au lăsat singuri, Teofano, pe tine 
si pe mine,cari am întemeiat aci, ca un 
semn al credinţei si al sufletului Basara- 
bilor descălecători de fara, un loc de re- 
culegere, de nădejde, pentru un neam întreg. 

Nu știu ei, că cenușa Voevozilor este 
un suflet viu al trecutului și că pe ea n'o- 
pot atinge, nici clinti chiar și pângăritorii 
barbari ?... 

— Se vede că-s timpuri pe care nule 
mai pricep&m noi, moșule scump.... 

— Cum vorbesti aşa, preacuvioasä ? 
Uiti că la fel trebue să socoată bătrânul 
mieu strănepot Mateiu, fiul postelnicului 
Danciu din Brâncoveni, care-şi odihneşte 
leșul la Arnota, colo sub. poalele Builei..., 
si tot aşa Neagoe, ruda noastră, din pacea 
mânăstirii lui Manole ? Pe aici n'au drept 
să pustiască răuvoitorii. 

Vezi tu aici, prins pe umedă văpsea, 
chipul mieu ?... Turcii l-au vazut în atâtea 
rânduri, şi pe el şi lăcașul, dar n’au in- 
drăznit să pustiască... S'au gândit la Alah 
al lor... şi au zis că-i păcat... Numai fla— 
căra din ochii mei i-a urmărit și ’n chipub 


22 P. Partenie 


din păretele rece si atât au îndrăznit: 
să-mi străpungă vederea, bată-i sfantul!..“ 

Pe zid, pari, că de pe tronul incremenit 
se mişcă numai trupul cel împlätosat, cu 
coroana colturatä de pe capul pletos, si 
că în toată asprimea figurii aceleia este 
© răsvrătire, 

— S'au înăsprit vremile, slăvite Voevod, 
Acuma capiştile bisericilor sunt ţintă bună 
pentru duşmani. Se präbusesc din temelie 
Zidurile, crapă catapetesmele şi mielul este 
străpuns pe crucea-i ca ’n vremile prigo- 
nirilor. 

Eu, dacă aș trăi viata apusă, nu mi-aş 
mai schimba numele mirenesc de Teodora, 
aş haiduci în codri si aș bea, în loc de 
grijanie, sângele dușmanilor surpători de 
lege și datini, iar acolo, în Ardeal, ase- 
menea cânelui ce adulmecă, as găsi trupul 
fiului mieu si, de l-aş insufleti, l-aș uni 
cu capul ce zace destrunchiat la mânăs- 
tirea Radului... As crede în învierea deapoi.. 

— Oh, femeie, nu blăstăma, grăi Vos- 
vodul. 

Dar... O detunătură puternică despică 
zidul mânăstirii din spre Olt, la ceas tar- 
ziu, când umbrele stau de vorbă... Şi bu- 
buituri puternice răsunară în noapte, în 
jocul glasurilor de clopot, către ceasurile 
de mânecare. 

Se 'ntunecă Voevodul, iar Teofana își 


Două umbre 23 


scutură hainele cernite, strigând : „haidem, 
nu ni-a fămas alta decât să pribegim“. 

— Nu, mai aşteptăm, maică Teofană, 
câtă vreme zidul mânăstiresc mai păs- 
trează umbra mea, amintirea mea, voiu fi 
încă de temut duşmanilor. 

Un glas depărtat de cocoş se risipi 
plângător, undeva departe. Umbrele se 
präfuirä, pierind, iar afară începu să 
se tărăgănească suvoiul de cară, de oa- 
meni şi vite; sub porunca pe care toţi o 
împliniau fără murmur: „înnainte“ Dar 
ei puteau, sub strivirile atâtor dureri, să. 
natrească viu în suflet nădejdea întoar- 
cerii, fiindcă Voevozii noștri veghiază încă 
din pacea mormintelor, iar Mircea şi Teo- 
fana n’au evacuat. 

1217. 


BOIERUL DRĂGUŞIN 


BOIERUL DRĂGUŞIN 


R. Vâicea, 1916 


Prea puţină lume mai rămăsese în oraş, 
când răzbi inamicul din spre Hurez şi Cozia. 

In ultimul moment plecaiu spre hanul 
lui Niţă, Scundac, unde aștepta brişca unui 
prieten, că să mă ducă până la Drăgășani: 
şi de aici spre Slatina, peste podul Oltului, 
Intraiu în han. Şezuiu. Omul meu încă nu 
venise. Inläuntru nu era decât negustorul 
Niţă, cu nelipsitul sort peste foalele lui 
zdravene, care de-abia se hafana pe picioare 
şi-şi tinea cu greu capul drept din pricina 
arcurilor de grăsime dela ceafă, iar ochii 
mici, infundati în obrajii durdulii, amestecu 
refrângeri de îrică şi neliniște. Intr'un colţ, 
la o masă, un singur mosafir: boierul Toma 
Drägusin, coperit cu o mare căciulă mofata 
de astrahan, înfofolit in palton şi stând 


28 P. Partenie 


Se 


sprijinit cu capu’n mani, din'naintea unei 
sticle de vin roșu. 

— Degeaba, domnule, degeaba.., că simt 
năduful colea, în mine. Beau al dracului, 
şi de ce beau, de ce mănăbușă mai rău. 
Uite, se urcă până în drepul omusorului. Si 
Simt nevoie să beau, să beau așa ’n nestire, 
că să uit, să nu mai știu nimic, să nu mai 
aud nimic. Da ’nu se poate... A dracului 
istorie... Și nici afurisita asta de căciulă 
nu stă pe cap cum 0 pun... Hei, Niţă, 
mă domnule Niţă... i 

Negustorul se arătă în grabă. 

— Da’bine, mă neică, vinul d-tale parc'ar 
fi curată zamă de sfeclă. Beau eu de trei 
zile şi nu-și face ifectu.,. Să nu poţi tu să 
te’mbefi pe vremea asta, treabă-i ? 

Era îndârjit de tot si privea la sticlă ca 
fa un duşman nevolnic care nu-şi arată 
puterile. Niţă înălța din umeri. Mă vâriiu 
în vorbă: 

— Nu-se lipeşte nimic de om, boier 
Toma, fiindcă ne-au apucat timpuri turburi. 

— Ba n'are nici vin cum se cade. Vin 
să-i dau eu, de acu douăzeci de ani. Ce, 
ăsta e vin? Apă chioară. Da adecä n'are 
“el basamac în toată crâșma cât vin am eu... 

— A, bine, dumneata eşti om cu stare, 
Dumneata trebue să fii tare mâhnit. Nu-i 
puţin lucru să lase omul gospodărie ca asta 
Si s-o ia razna prin lume. 


Boierus Drăguşin 29 


— Da’ nu-i vorba de asta. Parcă tata 
si mosul si bunica tot cu avere s'au ţinut. 
Mai sunt şi alţii ca mine. Şi apoi eu, taina 
cântecului: ce-am avut si ce-am pierdut. 
Da’ vezi că se fin nevrutele colac peste 
pupăză. Mă ’ntelegi dumneata ? 

Tăcu, își apăsă căciula pe cap si iar 
vari capu 'ntre palme: 

Negustorul veni tiptil lângă mine şi-mi 
sopti: „i s'a prăpădit băiatul la Turtucaia, 
ştii... d-nu Panielie de la antilieri. S’a 
prăpădit mai de mnlt, dar el acum a aflat.“ 

Parcă mă lovise cineva în moalele ca- 
pului la vestea asta. Pantelie îmi fusese 
coleg de şcoală şi tovarăş dev acante. De 
câte ori nu petreceam împreună, pe vremea 
mustului, acolo în dealurile Merișulul, la 
la conacul boierului Drägusin, înconjurat 
de nuci şi de bunătăţi, unde se räsfätau 
mosafirii ca 'n raiu. Si câte nu puneam la 
cale cu Pantelie, care-și alesese din che- 
mare viața de oaste. 

— Se poate, boiet Toma... cum,.. s'a 
prăpădit Pantelie ? Isi desfäcu din mani 
capul, mi-aruncă o privire cercetătoare 
și zise: „mda“, 

— Păi îl cunosc. Mi-era prieten, coleg 
de scoala, iar la d-voastră de atâtea ori 
veniam. 


— O fi... la noi veniau feciorii cu multă 


30 P. Pargenie 
pp ———— 


lume. Da’ dumneata ce ’nvârtesti pe aici? 
Că te văd bun de oaste, fără betesug. 

— Sunt la cenzură deocamdată. 

— Dumneata ştii ce spui. Ai miei sunt 
toți pe front. Adecă erau; că acum 
cu Pantelie s'a isprăvit, iar unul e dus, 
aud că prin Brăila, într'un spital, cu 
piciorul retezat. Bine de cești doi ce să 
mai zic! Asta-i aştepta. S'au dus Ja mili- 
tie singuri; ei au vrut. l-a întreţinut statul, 
li-a dat leafä, i-a scos ofiteri.- Trebuia 
să se despăgubească. Dar cel mic care 
s'a înscris voluntar, dar inginerul ?... Eu ce 
era să le mai zic? Imi împuiaseră capul 
că acum e vremea pentru țară să se mă- 
rească si să se ’nnalte; că li-e rușine ca. 
oameni voinici ce sunt să stea acasă cu 
moşnegii. Si am tăcut. 

Stam şi mă gândeam: dacă nu sar 
găsi și nebuni de ăștia să-şi puie pielea 
pentru fara, cine s’o apere? 

Căci cei înţelepţi dau bir cu fugiţii. 
Nici nu ştiu de ei pe unde or fi. 

Da' acuma știi, dummeata, ce mă roade 
pe mine în suflet, când mă gândesc ce 
folos vine după atâta zdrobire? Ba te 
mai poartă şi vijelia, ca pe mine, pe dru- 
muri. Ci stă-te dracului în cap, că de a- 
ceia te-am cumpärat, Afurisită căciulă, 
domnule ! 

De Pantelie nici nu ştiam nimic, până 


Boierul Drăgușin 3! 


acum patru zile. Numai ce mă pomenesc 
cu jandariu că vine la mine. Zicea că mă 
ia pe departe și, când colo, tronc: a 
murit domnul Pantelie. M'a trăsnit vestea, 
nu alta, Imi venia să-i dau una janda- 
rului la mir si să-l achit. 

Dar ce crezi c'am avut vreme să jălesc 
băiatul ? In vorba noastră veni notarul 
de la Primărie şi-mi spusă, de-abia răsu- 
flând; boierule, nu-i de stat! s'a rupt 
comunicația la tilifon cu Milostea. Zic: 
jandariu ca jandariu: ce strică el; dar 
acuma mai vine şi cellalt-bocluc. 

Dă-i, aleargă 'n sus, aleargă ’n jos, 
pune’n coşuri, împachetează, dă poruncă 
să ’nhame caii, 

La plecare, Lina servitoarea mă 'ntreabă: 
„da, pachetele nu le punem în trăsură, 
boierule ?“ Zic: dă-le dracului. Bine că 
de-am împachetat, ca să nu fiu căit că 
mam făcut isprava asta. 

Tu să stai acasă, să nu te misti. Na-ti 
cheile, si, când or veni musafirii, să li 
deşchizi si să li dai să bea pănă or crăpa... 
Tu să n'ai teamă, că nu s'or purta neo- 
menos cu femeile, si apoi n'o ţine mult 
urgia... 

Si cu daravela -asta, uitasem și de băiat 
$i de tot. Parcă nici de sat nu mă legă 
nimic: nici rosturi, nici oameni, nici cimi- 
tirul unde, lângă ai mei, cel mai proaspăt 


32 P. Partenie 


era mormântul nevestei. Atunci ffi spun 
drept, că a fost 6 clipă de uitare. Mă 
vedeam numai pe mine primejduit, și eram 
gata să mă mântuesc. Nu știu ce răsco- 
lire de simțuri era în mine. Afară de 
fugă, nu ştiu dacă mai doriam ceva, 

Doi câni aveam în curte si tot lătrau 
a rugăminte să nu-i las; prepelicarul si 
„Mozoc, dulăul ciobănesc. 

li urcaiu repede. Da’ n’apucasem să dau 
vânt căilor, când veni, cu capul pe sus, 
ca vârtejul, căprioara mea din curte, prinsă, 
pe Buila, când era puiu de un an. Se 
uita a milă, îşi punea botul pe umerii 
mei, mă mângâia, se lipea de mine. Zic: 
urc'o loane, şi haide. Dumnezeu să fie 
intr’ajutor !... 

Mergeau caii, de mâncau norii, si 'n 
urmă ardea satul în flăcări, subt focul 
pus de ai noștri. Numai turla bisericii, 
celei ridicate de familia noastră şi im- 
bunătățită de mine, se vedea înnotând 
ca o suliță în vălvătaie. Conacul meu 
era de-a rasna .si n’avea să-l atingă 
peiștea,.însă tot îmi păru rău că nu iua- 
sem și pe Lina. Fugia lumea speriată 
peste dealuri, pe crâmpeie de drum, să- 
teni de-ai mei pe cari în alte vremuri nu. 
i-aş fi părăsit o viaţă. Nu e pom din să- 
liste care să nu-mi amintească de ei si 
de părinţii lor, multi duși de mult de pe 


Boierul Drăguşin 33 


lume. Când vedeam rândurile cu bielșug 
de poame, parcă se ridicau la viaţă, din 
gropisti, însiși ei cari nu mai sunt. 

Sunt puşi de mâna lor, care îi susține 
mänosi si de acolo, de subt straturile de 
pământ. 

Şi acum mă gândisem rusinos numai la 
mine, uitând de toţi. Ma-cuprinse o mânie 
și pe câinii de cari alte dati eram mereu 
nedespärtit, la drum. Dușmanul apucase 
valea asta a Hurezului ca'n furculifa, si 
te pomenesti, mă gândiam, cu potăile 
astea că latră şi mă dau de gol patru- 
lelor. 

Mă zăpăcisem de-a binele, perzând din 
minte că trăsura poate face un sgomot 
tot asa de mare. 

Ajunserăm 6 coloană, oprirăm. Şi atunci 
începură javrele mele să latre in tihnă 
înnapoi. Lătrau... spre inamic... Zici că 
nau şi animalele simţul lor? Au, dom- 
nule, cum să n'aibă? : 

Tăcu, își vari căciula din nou pe cap, 
şi-şi mai turnă un păhar, ba-mi întinse 
și mie unul. 

Ceva se mișca supt masă. Abia atunci 
băgaiu de seamă că erau câinii, cari mă- 
guliti de cuvântul cel bun, își frecau 
botul de cismele boietului, și ca pe un 
căpătâiu prielnic se läfäirä din nou, cul- 
cati cum stăteau pe pardoseală. 

P. PARTENIE. — „Bolerul Drăguşin“, 


34 P. Partenie 


„Trecurăm spre dealul Ocnelor“, reîn- 
cepu boierul, 

„Căprioara stătea mulcomă, cu ochii 
mari ţintă la mine... Cred că nici'o făp- 
tură nare ochi asa frumoși. Mă gândiam 
la animalul ăsta, pe care eu, chiar eu îl 
smulsesem din casa Jui, din pădure, si 
mă gândiiu la copiii duși, la pribegia mea. 
Imi dam seama cd tăinuisem un furt atâta 
vreme. Si atunci o hotărîre repede ma’n- 
cerca. li făcuiu semn lui lon să oprească. 
Cu ajutorul lui, apucaiu încetinel ciuta și 
o purtaiu într'un ocol de tufă. O lăsaiu 
slobodă, să văd ce face. Ea rămase hulu- 
ită, se lunpi pe picioare, se scutură din 
tot corpul, își protäpi urechile în sus si 
le mişcă în înlături după vânturi nevăzute; 
tremura toată şi ochii i se holbaserä mari- 
mari; i se umflau nările si adulmeca din 
botisor ca un prepelicar. Porni apoi aiu- 
rită, sburdă în jur şi, dintr'odată, rămase 
pirofiită în loc, ca o stanä. Numai privirea 
era vie, ţintă'n ochii miei. După un răs- 
timp, veni la mine si mă 'nfidră peste 
față cu răsufletul. O apucaiu de gât şi-i 
sărutaiu grumazul ca de vițel roscovan şi 
îraged. 

Atâta fu. Pe urmă ceva ca o streche 
o sgudui, şi peri pentru totdeauna, năval- 
nic, în buget. 

In animalul domesticit se trezise sălbă- 


Boierul Drăgușin 35 


ticia adormită. Ochii mi se umeziră şi cu 
gândul la ea- acuma plângeau cu adevărat 
pe bietul Pantelie.“ 

Povestea boierului mă înduioşase adânc. 
Eu plângeau de-abineleà. E! continua: 

— Şi uite, domnuie, mă fine aici nădu- 
duful. Mă ieau eu asa cu vorba, da’ tot 
degeaba. 

Ce crezi că-i uşor să ai conii azi, si 
nevoia să te mâie 'n lume? Unde să te 
duci, domnule! Să pleci asa, cap steap 
de-acas... Dac'aș şti că ne hurneste mai 
departe din țară, mai bine să mor. Eu 
nici din sat nu mă hurniam. 

Cât mă sileau copiii să merg vara cu 
ei la băi. Dar eu, nu și nu!. Inginerul mă 
*mbia să stau cu el la oraș. Aș... nu mă 
*nduram. E greu să pleci dintre ai tăi. 
Te-ai învăţat într'un loc, ai crescut acolo, 
ai legat rădăcină, brel. 

Mai anul trecut le-am făcut formă unor 
săteni să plece în Dobrogea — țara româ- 
nească, domnule, ce poţi să zici ? unde li 
dăduse Statul -pământ, să toi lucreze la 
el o viață întreagă. Pleacă ei aşa... Stau 
acolo o lună, stau două. După trei, mă 
pomenesc cu ei îndărăt şi-mi spun: „nu-i 
de noi acolo, boierule; nu vezi tu horă, 
nu veselie, un taifas seara pe drum, nimic; 
lume de adunătură, înfundată "n griji si 
trebi. Noi suntem multimiti, aici, cu dum- 


36 P. Partenie 


neata, Ne-am pomenit cu dumneata.“ Sj 
uite aga. 

In ţară, domnule, şi nu te cäräbänesti 
uşor; dară mite, fereşte Doamne, să mai 
apuci si calea sträinätätii. 

Pe o parte, îmi pare bine că suflă vi- 
fornița asta, ca să mai risipească putin 
ifosele şi să mai îndemne omenirea la 
muncă cinstită. Nu vezi că luase năravu- 
rile zăuş ca armăsarul nestrunit. Ba credeau 
că si războiul e floare la ureche. Păi ce: 
noi n'am făcut răzbel si nu-i ştim ponoa- 
sele ?.. La’ că-i bine. Cam trosneşte ea 
tiitura, da!.. o să fie de’nvätäturä. Prea 
se făcuse toți ai dracului. O să ne'ntelep- 
teascä nevoia, fiindcă până nu scârție 
carul, nu-l ungi; da'să pună toți umărul 
că nu merge. Şi dumneata” lasă meseria 
aia care spui că o ai, fiindcă eşti tânăr, 
fără betesug, bre. Ori te temi de moarte ?.. 
De moarte nu scapă el capul lui Craiu, 
sin fara asta au murit ei alții mai pro- 
copsiti, darämite eu, Niţă ăsta şi cu 
dumneata. Ţările nu trăesc, când cei pe 
cari îi nutreşte pamântul lor, nu știu să 
moară. 

Când s'or isprăvi tinerii, o venii iar 
rândul bătrânilor. 

Eu, domnule, îs bătrân şi pot să zic 
de-acum: sărac. Unde sunt rosturile mele? 
Dar nici'nu vreau să ştiu. Ducă-se, să 


Boierul Drăguşin 37 


nu mai găsesc decât țărâna de pe locuri, 
că e sfântă si neclintitä: pe ea n'o poate 
lua nimeni. 

Eu am pornit de la lingură și mestecăui 
am păzit oile pe munte, şi mulți pizmaşi 
îmi zic şi azi „Ciobănete“, Ei iacă, sunt 
ciobănete, şi nu-imi-e rușine. Știu să pă- 
zesc oile, să le mulg, să fac brânză bună 
si cas. Știu mână și plugul, mä’ntelegi 
dumneata ? 

Da, da. Tot să se dărâme la mine. Nu-mi 
pare rău, da să dea sfântul să ne'ntoar- 
cem la vetre si, din cei trei copii rămași, 
barem cel schiop să vină cu viață, că birul 
tot l-am dat. Aș vrea însă după cuvântul 
Scripturii să mor cu capul pe căpătâiul 
meu, spunând : „Acum liberează, Doamne, 
pe robul tău în pace“. 

Nu mai zise nimic. In stradă era for- 
fotă. Lumea se îngrămădea, răvăşită spre 
barieră. 

Dusmanul era aproape de tot: bătea 
tunul în Bujoreni. Boierul se sculă în pi- 
cioare, îşi luă cânii, dădu ordin să 'nha- 
me gi plăti. Cine ştie ce şir de munţi, 
buni de păzit turmele, căută mintea vete- 
Tanului pribeag, când veniră caii în ga- 
lop, câte dureri mesteca sufletul lui cu 
nădejdile şi părerile de rău, spre cele ră- 
mase în urmă. 

Şi poate aşa de puţin se va mai 


38 P. Partenie 


fi gandit—supt izbeliştea crudă a vremii- 
la tovarășul de destăinuire de la lan, care 
săgetat de-adreptul în inimă de cuvintele 
unui gospodar dârz și plin de dragostea 
moșiei, nu-și mai aştepta cärutasul, cé 
pornia hotărît să găsească rămășițele de 
rezervă ale Regimentului din care făcea 
parte. | 


STAN BRÂNET 


STAN BRANET 


— 1916 — 


De vreo câteva zile s'auzeau şi'n Gugeni 
bubuiturile de tun, şi se auzeau aşa de 
apropiat, ca izbituri de stânci, venite din 
adâncuri, 

In sat, lătrau cânii tot mai jalnic. Si 
fluera parcă şi trenul — care trecea ca la 
© bătaie de pușcă — înfiorător si pustiu. 

Forfotä peste tot si 'ngrijorare. 

Notarul si Primarul mai nu aveau vreme 
să lipsească dela posturi. Si umblau că- 
tranifi de tot, fără să scoată o vorbă cu 
Cineva, decât scurt şi poruncitor cu cei 
‘mai guralivi si iscodelnici. i 

— Nu mai umblati fără rost. Vedeti-vä 
de lucru, că pe aici suntem ferifi. Noi, 
capii comunei, stăm cei dintâiu la treabă. 
“Toţi trebuie să facă la fel, c’altminterea... 

Lumea făcea însă cam ce ştia, ochind 
ce se urzea înfâiu și 'ntâiu tot pe la ei, 


42 P. Partenie 


pe la capii satului: la notar, la perceptor 
la popä. La äst din urmä, de douä zile 
tot dichiseau slugile în două cară, cope- 
rite cu coviltir de rogojină: perini, velinte 
şi tot felul de lucrături țărănești, așezate 
bine în lăzi sau legături mari. Apoi saci 
cu prescuri, cu cumprei, şi artigi de carne. 

Nora Părintelui să pregătea să plece la 
părinţi, căci... „nu-i văzuse dela nuntă“. 
Ba lua cu dânsa si pe soţ, pe feciorul 
de curând preotit chiar pentru Gugeni, 
dar care, cică, până la ordinul protopo- 
pului, nu putea Sluji, aşa că se ducea și 
el —vezi ’mneta— „să-l vadă biata soa- 
cră cum îi stă „popă“. 

Notarului îi venise bâzdâcul să vadă 
Bucureștiul, c'a tot zis să se ducă, dar, cum 
s'a dres, cum s’a făcut, n'a avut îndelete. 

„Precetoriul“ vrea să se ducă încotrova 
pentru a-şi căuta cu un doftor beteşugul. 
Invätätorul singur părea a nu-și vädi gan- 
durile. 

Pe linia satului lelifele, mătuşile, cu 
mâna sub bărbie, se înțelegeau din ochi 
că „nu-i a bună“ si prin semne, prin soapte, 
îşi împrumutau bănuelile, știrile. lar noap- 
tea, până târziu, se îndesau cu vârzobul 
cämäsile cu altituri Si fluturi, asternuturile 
şi tot rostul gospodăriei, prin butile goale 
înfundate până sus şi varite apoi sub 


Stan Bränet 43 


stratul gros de pământ al pivnifelor, 
goproanelor, ogrăzilor, 

Nu venise încă „Ovidenia“ —iar până 
la Ignat timp berechet, nu glumă— că 
pela case guifau de zor porcii injunghiati 
si bietele lor spete, proaspăt 'sângerate, 
cäptuseau desagii de drum. 

Nu trecu mult, si, pe chinga dealului 
învecinat, se văzură patrulele streine. Copii 
dela vite dădură alarma. Tot satul fu în 
picioare. 

Primarul se repezi călare în sat, vorbi, 
ţipă, pentru a linişti poporu. Dar ţi-ai găsit!. 
Toţi: femei, bărbaţi, copii, care cum putea 
care cu ce apuca, înfundară farinele, ză- 
voaiele, scoborind peste muncele, spre 
alte sate. Uitară bunätätile strânse, fugind 
cu te mir ce pe ei. 

in învălmășala $i înfrigurarea plecatului, 
se izbiră unii de -altii, strivindu-se femei 
şi copii, între cari câţiva fânci, cu urmele 
de lapte la gură și obrăjiori, 

Şi numai după alergătură multă, se o- 
preau pâlcurile, căutându-se, pentru a da 
unii de rostul altora. 

Primarul făcuse ca cei multi: fugise 
pe un buestras, când văzu că din frun- 
tasi rămăsese singur. 

Pe lângă vetre, deabia dacă se mai a- 
flau câţi-va bătrâni betegi si cu răceala 


44 P. Partenie 


y TIT 


necontenită în şalele îndoite de muncă şi 
năcazuri. 

Popa Mitru, tatăl seminaristului preotit, 
nici el nu putuse opri poporenii — pe care 
mai bine de treizeci de ani îi păstorise. — 
Si de acolo, din beciul cu tavan puternic 
din zid de piatră al caselor sale unde se 
pitise —tot de frică nestăpânită— cugeta 
la grăuntele de credință care nu lipsea 
numai turmei, dar şi lui, păstorului. 

li fu ruşine de sine, şi-şi aduse aminte 
de vorbele psalmistului ce zic: „unde mă 
voiu ascunde, Doamne, dela faţa ta?“ Si 
cugetă, că face pe voia şi poita diavo- 
lului să se teamă de învrăjbirile pornite 
de acesta în lume, ca să uite de poporeni. 

leşi afară cu ochii umezi, pe linia sa- 
tului, unde îl întâmpinară bătăturile mai 
toate goale, lătrături jalnice de cane, 
pustiu. 

După câti-va pași, dete cu ochii de 
căsuţa lui Stan Branet; văzu plugul tras 
din sopru afară, si la el înjugată o väcutä 
slabă. 

— Si asta mai e una, se gândi popa. 

Dar nu isprăvi bine gândul, când iacă-tă 
că ieşeă din lăuntrul colibei moş Sfan, 
cu pieptu! plin de decoratii de räzbel, cu 
faţa liniştită, —încă rumenă,— cu luleaua 
*n gură, iar alături de dânsul si în urmă 


Stan Bränet 45 


venea ficä-sa [linca, al cärei bärbat era 
pe front. 

— Da ’ncotro ‘te duci, mos Stane ? 
Par'că te-ai găti de paradă!... 

— De paradă, curat... lacă mă duc 
să-mi destälinesc locul de lângă sosea. 
Ce ?... 0 să fug și eu ca ceilalți pe vreme 
de muncă? Mă mir că Sântiia-sa ai lăsat 
femei si bătrâni să plece, rămânând ve- 
trele pustii... Și apoi trebue să fugă tot 
norodul, când copiii ni-s luați la oaste si 
pe cei tineri i-a ridicat stăpânirea, ca să 
nu conăcească pela streini? Cum rămân 
căminurile şi bisericile? Nu-s'a noastre ? 
Le-am. îurat ? 

Nu-s plătite cu destul sânge? 

Să vedem ce-or să-mi facă mie, om 
bătrân, care am luptat la Plevna și Gri- 
vita şi n'am pus decorätile astea pe 
piept pănăazi. Aferim lor! de vor lovi si 
necinsti trupuri de unchiași incdruntite 
în vitejie!... 


Si, moș Stan îşi mână väcuta, de vale; 
pe linia comunală, la curătură, începân- 
du-și lucrul ca’n vremi linistite. El ținea 
de coarne si purtă drept, — ca un dănac 
de 20 de ani, — rândul brazdelor, iar Ilinca 
mână vaca ce li mai rămăsese neluată 
cu rechizitiile din opt capete de vite mari. 

Către mijlocul zilei, când trecurä cetele 


46 P. Partenie 


năvalnice de călăreţi, el nu-și întoarse 
nici batâr capul, ca și cum nu .s'ar fi 
petrecut nimic. 

Rămaseră mirati trecătorii, se oprira’n 
drum, iscodiră pe bătrân: 

— Was machen Sie, alter mann ? 4), 
întrebă căpitenia lor, un căpitan de hu- 
sari, cu mustata’n furculita, cu pieptul 
numai ciaprazuri, cu cuif straşnic şi cu 
cisme pănă ’n arm. 

— Väsmah, nevasmah, domnule... Eu 
îmi văd de treaba mea, nu umblu așa 
de-a treanca fleanca, buna diminiata. 

Cum stătuse bătrânul drept şi vorbise 
cu el, soarele de-abia zărit sub pânza 
zilei umede, dădea resfrangeri ciudate 
medaliilor de pe piept, între care se de- 
osebiau bine: Marele ordin rusesc al 
crucei Sfântului Gheorghe, Trecerea Du- 
nărei, Virtutea militară, apoi Jubilara Ca- 
rol I, legată cu o jurubifä mai vioaie de 
tricolor. 

Rămase mai huluit conducătorul, și ce 
simți el în fafa moşneagului, se împărtăşi 
repede celorlalți. 

Cum descălicase o clipă de pe cal şi-l 
ținea de căpăstru, deodată își bătu pin- 
tenii pe loc ca la defilare și dete poruncă 


1) Ce faci aci, moşule ?. 


Stan Brăneţ 47 


de înaintare, ca pentru onor, pe lângă 
eroul dela coarnele plugului. 

Incălecă la rându-i, se'ntoarse apoi 
spre bătrân, ii facu salutul, cu sabia 
scoasă, si trecă glonț, după oameni săi, 

Fata rămăsese ca mută, încremenită cu 
mâna pe frânghia vitei. 

Dar unchiașul, jumătate înduioşat, ju- 
mätate plin de mândrie, isi şterse ochii 
umezifi şi rosti tare, ca. pentru a fi auzit: 

— Ehei, nu ne înspăimântăm noi asa 
de orice; am mai văzut de ăştia: fundră 
mândră și flămândă!. Aşa se răvăşesc 
apele, şi îmbulzesc meleagurile, dar e 
vorba tot se'ntorc la matca lor... Noi a- 
cuma Suntem imbulziti, dar cumpătul tre- 
bue păstrat, 

Şi începi moş Stan să-și răstoarne cu 
pluguletul brazdele negre de pământ si 
pănă seara, avu vreme ca să-l mai ia la 
socoteli de două ori pe Părintele, ba să-i 
spună chiar verde: „mai indeseste-o, tai- 
cule, cu rugile la Biserică şi cw pomeni- 
rile şi pästreazä-fi firea, batâr de s'ar 
cobori antihart pe pământ ca la sorocul 
judecatei din urmă“. 


NOTE DIN PRIBEGIE 


— Povestirea prietenului D. T.., (1916). — 


Era mare fierbere la Craiova în zilele 
acelea de toamnă mocnită, Se tot auzia 
că duşmanul înaintează fulgerător și că-i 
aci aproape. Unii spuneau că sunt la Coto- 
feni; alţii spuneau că sunt la podul Brestei. 
Unii pretindeau a sti dela oameni vrednici 
de credinţă, că s'au arătat patrule la mar- 
ginea orașului. 

Pe vremuri de nelinişte ori ce svon 
prinde și până şi cei cu cumpăneală se 
clatinä în judecata rece, se aprind de 
toate cele şi aleargă hăbăuciţi după veşti, 
pentru ca să se încurce mai rău şi să-și 
piardă särita. 

Ştiu că eu omul liniştit din vremi bune, 
începusem de vre-o câteva zile să tot 
desfac etajera de cărți si să le pun in 
cufere mari. Cărţile mă'nțelegi, astea au 


52 P. Partenie 


fost patima mea si mi-se părea că ar fi 
un lucru nesăbuit să le las pradă altora, 
într'un caz de plecare. In ele zăceau urme 
din nopţile de trudă ale anilor de şcoală, 
însemnări migălite, note pe margini, caete 
cu teme, în care te regdsesti de atâtea 
ori copil cu toată neîndurareavremii, — care 
poate ţi-a incretit fruntea și ţi-a argintat 
părul pe la tâmple; duioase cärticele de 
lectură din vacantele mari si atâtea dese- 
nuri de hărți păstrate cu sfințenie, in 
muzeul anilor ce au trecut. 

Soţia, la rându-i, așeza cearceafuri, 
scoarte, perne, obiecte de bucătărie în 
lăzi, în geamantane şi legături, pentru ca 
să fie gata la un caz. 

Pe urmă se 'ntâmpla ca într'o zi, două, 
să'nceteze alarmările, vești linistitoare se 
răspândiau în toate părţile. Atunci des- 
pachetam, așezam, rânduiam toate celea, 
de zor, împreună cu soția. Si ca de un 
bumb, care învârtia in toți aceiaşi stare 
sufletească, tot târgul asculta, se cuminfia, 
renunța la pacostea plecatului. 

Totuși comunicatul, era prea învăluit. 
După primul iures în duşmanul care fusese 
respins la graniţă, citiam cu înfrigurarea 
în suflet că „ai noştri luptă la sud de Jiu“, 
fără atte Jămuriri. 

Poate impachetasem si despachetasem 
de zece ori, mereu cercetând plecatul tre- 


Note din pribegie 53 


nurilor, unde găsiai la ghișeu, tocmai pe 
cei mai hotäriti să rămâe cu orice chip. 

Mă gândiam, räväsit, în ce amestec de 
simțiminte se îneacă si cea mai bună 
inimă in fata primejdiei si necunoscutului- 
Omul devine mai ascuns, si fie care 
lucrează pe tăcute să-şi salveze pe ai lui, 


Plecaiu acas. Pe stradă fulguià de zor, 
dar nu era ninsoare seacă, ci o Aus 
sire de sloatä cu räbufneli de vânt; 
îngheţ umed îţi pătrundea prin oase ‘si 
noroiul se’ntindea cleios si uricios sub 
picioare. Cateva coloane dela o formatie 
de dorobanţi tăiară deodată drumul venind 
dinspre bariera de nord. Nu'mi päru bun 
semnul. Rämäseiu zgribulit în colțul de 
stradă, până ce rândurile de câte trei-patru 
cälufi, ce trăgeau căruțele acoperite cu 
rogojini, se pierdură spre marginea cea- 
laltă à orasului într'o huruire surdă, pur- 
tând înfipte pe spinările osoase ale gonaci- 
lor osteniti soldaţi cu uniforma esitä, cu 
privirile rătăcite, în cari treceau fulgerări 
ciudate de vointi tari, de suflete’nclestate 
în luptă cu însuşi diavolul. Si ce simti- 
mânt nelămurit avuseiu când văzuiu că unii 
se îndărătniciau să lase în cozorocul cape- 
lului smocuri de busuioc şi coviltirile tră- 
surilor îmbrăcate în bradul munților, ca'mw 
primele zile de mobilizare. 


54 P. Partenie 


Acasă m'am dus frânt, ca după o bătae 
în care au căzut strivite puterile sufletului. 

Mă uitam la soţie, la copilul ce împli- 
nia un anișor şi mi se ripea inima de 
‘mila, de grijă. 

— M’am răsgândit, Mitifä, imi zise 
sofia, care mă iscodea zilnic, asupra si- 
tuatii. Trebue Să luăm copilul cu noi. Or, 
cât lar îngriji mama, însă mă ’nfelegii 
alfel e când e cu noi. 

— Bine, femeie, dar numai să putem. 

Nu trecu însă mult şi auzirăm,la vre-o 
două zile, ceva cao prăbușire adâncă, și 
casele se sguduiră, ca după un cutrentur, 
ba se și sparseră câteva ferastre. Fu un 
adevărat vaer în oraşul care nu văzuse 
pân'aci nici urmă de aeroplan. 

Alerga lumea înebunită, nu alta, pe 
străzi. 

— Au dărâmat ai nostri podul dela 
Breasta ; duşmanul este la o bătae de 
puşcă de oraş. 


In casă, o adevărată zăpăceală. Tocmai 
acum nu știam pe ce să punem mâna 
mai întâiu, Alergam de zor, fără spor, ne 
uitam aiuriţii unii la alţii. Noroc că pică 
la noi, tocmai în clipa când era nevoe de 
O hotărire bărbătească, „Nenea lorgu“, în- 
vätätorul pensionar dela mine din sat. 

— Bine că te găsii, domnule Mititä. 


Note din pribegie 55 


De-abia răsufla. Era un om voinic, înalt, 
îmbrăcat mehedinteste: cu mintean de 
dimie, cu cioareci simpli, resfranti peste 
ghetele cu potcoave mari, cu ţinte. lar 
batista turchează dela gât dădea parcă o 
culoare si mai stacojie bărbii lui nerase, 
obrazului cu semne de vărsat. In ochii 
aceia căprii citeai o îngrijorare adâncă şi 
erau obosiţi, ca după un sir de nopți ne- 
dormite. Şi, când vorbia, trăgea mereu, cu 
necaz si amărăciune, de sfârcul nasului 
pe care îi crescuse câteva tulee. Aveă părul 
rătuns ca la miliție şi ’ncäruntit, sub care 
pielea moale a capului lucea, plină de 
sudoare. 

— „Aoleu ce mi-a patit sufletul, dom- 
nule Mitiţă, uite cum mă vezi, vin pe jos 
dela Coţafeni“. Se trase de sfârcul na- 
ului. 

Mă uitaiu la el; era plin de noroiu, 
parcă treerase peste toate nămoalele. 

— Ei ce-i si cum îi, îl întrebaiu? 

Pe lângă noi se adunaseră toţi ai casei, 
lacomi de veşti: venise şi spălătoreasa. 

— Dumneavoastră știți că încă de săp- 
tămâna cea laltă mă repezisem la Bucure- 
sti, pe la Lenufa, care urmează la seri- 
cicultură, şi acolo, după una, după alta, am 
zăbovit mai o săptămână, Si uite acum îs 
de patru zile pe drum să ajung acasă și 
nu mai ajung. Când am sositla Coțofeni, 


56 P. Partenie 
s'a nomolit trenu. Cică au ajuns nemții 
da Filiaşi. 

— Ce spui? 

— Păi cum. M’am învârtit, m'am sucit, 
îmi venia să iau maşinistrul de gât, să-l 
svârlu în șanț și să dau drumu trenului. 
Credeam că tot e glumă. Când ne siliam 
moi să-l dăm pe brazdă, ne pomenim, pe 
linia judeţeană, cu o volbură de căruțe 
şi trăsuri cari veniau otova pe drum, peste 
câmp. Sburau caii și singuri, căci de 
frâne se alesese dracu, 

Pe câţiva boernași îi si cunoscuiu : unul 
era Mogândea de pe Amăradie, care venia 
cu o cismă într'un picior şi cu un șoșon 
în altul, cum apucase omu, din iufeala. Ba 
perduse şi căciula de astrahan pe drum. 
Şi-i flencänia degerată si înroșită, dunga 
cefei grase, peste gulerul paltonului. 

Alți doi erau .pe umeri cu dulămile 
nevestelor, clae peste prămadă, cu femei 
<u copii în vraiştea de borfe, cu căţei cu 
purcel. Mă rog bejenie în regulă. Peste 
câmpii, forfota de lume pestritatä: lângă 
rochile de oraş pestelcile de sat și dimiile 
aoufe, pline de noroi. 

Acum stăruiam în lege de mașinistru 
s’o ia înapoi la sănătoasa. Dar de degeaba, 
au cârmia neam. Altă nenorocire: isprävise 
cărbunele, fi-iar cărbunele de râs. 


Note din pribegie 57 


Imi venia să-l bat, să-l înjur, dar înghi- 
tiam în mine, să crap, nu alta. 

In fine o iuaiu pe jcs prin stiormina de 
balti, hai, hai; hai, hai, şi iată-mă. 

Nemţii astăseară, mult mâine dimineaţă, 
sunt în Craiova. 

-- Păi atunci la ce mai stăm aici? 

— Că de aceia venii. Dumneata cuno- 
şti pe cei dela gară. Euzic s'o luăm spre 
Bucureşti. M’agat si eu de dumneata. - 

Nu mai sfătuirăm, eram pe ghimpi. 

— Hai la gară, să aranjăm. 

— Hai, 

La gară însă potop de lume, O îngră- 
mădeală ca la asalt. De vreo săptămână 
şi mai bine nu mergeau decât trenuri mi- 
litare, iar spitalele din oraş se evacuau în 
şiruri nesfârşite de vagoane. Cunosteam 
un Sanitar, mă repeziiu, îl rugaiu să ne facă 
loc. 

El: „nu și nu, te cunosc dar n'am ce-ţi 
face, urcă-te singur. Cel mult mă fac că 
nu am observat că te-ai aruncat în tren, 
fiindcă n'aşi vrea să mă încarc de Doamne- 
apără cu doctorul. Insă fără bagaj, fara 
nimic“, 

Imi vâjâia capul. Mersărăm de ne mai 
uitarăm încoaci încolo, nu era nici un rost. 
Şi lumea stăteă ticsită în vagoane, mai rău 
ca sardelele și în atmosfera aceia au lesi- 
nat femei şi copii cu sufletul pe buze, iar 


58 P. Partenie 


deasupra peste tren un furnicar aciuiat 
ca într'o nouă Babilonie, în care limbile 
au amuţit și oamenii nu se mai cunosc, 
în neastâmpărul pribegitului. Pe câţi nu 
i-au retezat sârmele dela poduri, fără 
ca valul de lume să se hotărască a părăsi 
platforma unde vântul suflă în voe cu 
nemiloase biciuri, pe cari mersul trenului 
le face tot mai tăioase. 

Jos, pe peron, amestec ciudat de lume, 
de cufere, baloturi, bunätäti de cari cei 
grăbiţi se despärtiau cu greu, dar se 
despartiau. In grija de sine, cine mai lua 
seamă albiturilor și mătăsurilor răsturnate 
halandala, şi a pachetelor cari în chip 
fățiș îşi trădau conţinutul, făcând cu 
ochiul. 

Nenea Iorgu se ţinea după mine, aurit, 
<a sub înrâurirea unui vis urit. 

Ne-am înţeles mai mult din ochi și am 
plecat acasă. 

Și tocmai după un mers bunicel, mi s'a 
deslegat limba. 

— Nene lorgule, o luăm pe picioare ; cu 
trenu-i moarte de ont. 

— „Doanine păzeşte“, zise, și-și făcu 
semnul crucii. 

Nu era de îngăimat. Nevasta aștepta cu 
cu copilul în poartă și cu rândul de cu- 
fere şi pachete. 

— Astea dä-le 'ncolo, că le zic ceva. 


Note din pribegie 59 


— Barem două borcănaşe de dulceaţă, 
Mitiţă, ştii, îşi mai îmbună copilul gura cu 
ceva. Astea le pui în buzunarul paltonului“. 

Plecarăm toți patru, luându-ne din poartă 
ziua bună dela socru și soacră, cari de 
aci din pragul bunului rămas, mi se pärurä 
în adevăr oameni de treabă 'și cred că 
lacrămile soacrei, în preajma acelui des- 
pärtit, au fost în adevăr sincere, Pentru 
prima dată am avut simtämântul că obrajii 
ceia plânşi trebuiau in adevăr mângâiati 
chiar și de un ginere ca mine. 

Pe drum, cu copilul ce trecea dela u- 
nul la altul în braţe, am mers până la 
barieră, printre şuvoaiele de oameni cari, 
ca și noi plecau în neştire. 

De acolo, desprindeam, prin pânza umedă 
şi prin sloată, alte pâlcuri care mergeau, 
pe jos, călări, în căruțe pe sosea sau dea- 
valma peste câmp. 

Nu era de mers, în tovărăşia asta, cu 
cu copilul pe braţe, cu soția care gâfâia 
după un sfert de ceas de mers. Şi noi 
doar ne făceam socoteala să trecem Oltul, 
până câtre Slatina, încolo, pe picioare. 

Aveam presintämântu! că, odată trecut 
acest râu, primejdia e înlăturată. Dusma- 
nul, ne închipuiam noi, nu poate merge 
mai departe. Şi Oltul va fi linie de re- 
zistenta. 

Dar: pas de mergi!. Copitul scância. Ful- 


60 P. Partenie 


gii de zăpadă îl loviau pe obrăjiori si pe gat 
Si el se frecă mereu Cu pumnuletul, de-ti 
făceă milă, Descuraiati dela început, ne uitam 
pe 'ntinsul drumului, doar s’o ivi vreo că- 
rufa. Și treceau de trecut, dar cine se 
uitau în lături ?,,, 

Pe când ne măsuram din priviri, eu şi 
soția, indlfand din umeri, deodată se ivi 
lângă noi, esitä ca. din pământ, o arätare 
cumplită: un ostaş rebegit, cu capul um- 
flat, cu o față buhuoasä, invinefitä de nu-i 
vedeai ochii, 

Se opri si el ca desteptat dintr’un vis. 

— Da' ce-i cu dumneata? Cine te-a 
lovit aşa decu foc, îndrăznesc să-i zic, 
că ceilalți amutiserä cu gurile *ncleştate, 

"O voce huruită, ca dintr'un adânc de 
groapă, îmi răspunse : 

— Nu’ntrebati, fraților, că nu-i bine ce 
se. Am fugit din spital anume ca să nu 
rămân Supt ei. Si-o luă ’ntins spre soare 
răsare, 

Pentru prima oarä am văzut aevea 
icoana groasnică a războiului și m'am cu- 
tremurat, până în măduva oaselor. 

Pe lângă noi se linsese repede o ga- 
brioletă, care se răsturnă în şanţ la câţiva 
paşi. Boerănașul care mâna, sări repede 
i scoase de sub roate un copilaş cu pi- 
Ciorul sucit de-a binele, 


Note din pribegie 61 


Intâmplarea aduse pentru noi o hotä- 
tire, ce trebuia luată numai decât. 

— Ştii ce, Mitiţă zise soţia, eu rămân 
cu copilul. Dumneavoastră, ori cum, 'sun- 
teti barbati şi se cuvine să nu ramaneti.“ 

Ne-am îmbrățișat muteste. Nu puteam 
vorbi! 

Și duşi am fost după aceia. 


+ * x 


Am mers noi pe picioare, ziua’ntreagä 
şi o noapte, tinându-ne mai mult de linia 
ferată. In zilele acelea de toamnă moho- 
Tita ca si sufletul din noi, toate păreau 
pline de tristeţe în jur. Arăturile negre 
ascundeau în ceaţă slovele nenorocirii ce 
va să se abată peste belșugul roadelor 
de altă dată. Stoluri de corbi ne ajungeau 
din urmă și treceau înainte. 

— Semn rău! zise nenea lorgu și căzu 
pe gânduri. 

In capul meu simtiam ca o moară care 
macină cuget si Simţiri, şi le amestecă, 
iar dedesubt, ca purtate de o apă, sim- 
tiam picioarele mergând în neştire. 

Prin dreptul Balş'lor se 'negurase bine. 

Nenea lorgu se 'mpedică şi căzu. 

— Așa drace, zise, fiindcă fugă'mi tre- 
buea. Rău am ajuns. Zău rău, nași fi 
crezut-o cu capul. Auzi dumneata, eu das- 
cal bătrân, președinte de obște si proprie-: 


62 P. Partenie 


tar, să plec aşa numai cu surtucu'n spate 
pe o vreme ca asta de răpunere. Da... ce 
am dat cu barda în Dumnezeu? 

Acu la bătrânețe s'ajung eu pe drumuri, 
numai cu batu’n mana? 

— Lasă, nene lorgule, că ne'ntoarcem; : 
eu cred că e o simplă spaimă. 

— Da, vezi bine. Avem armată, Dom- 
nule. Ce face armata? Se uită cu 
mâinile ’n sân și lasă fara pe ghiare stre-— 
ine? Asta nu se poate. Eu cred că până 
poimâine s'alege. 

— Se ’nfelege că s'alege. 

Când am ajuns în Piatra era vâlvă mare. 
Un tren deraiase şi era tipet mare. Lume 
ce venia cu trenul din spre Vâlcea alerga 
in vălmășag Să treacă podul peste Olt. 

Nam mai stat. Am plecat şi a doua 
zi, înainte de prânz, am ajuns în Slatina- 
Un tren sanitar se puneă în mișcare, dar 
noi n'a fost chip să urcăm. Am privit hu- 
luifi numai la un biet țăran din Gorj, care, 
văzând din ușa vagonului său, că ordinul 
de plecare este pentru iot mai ’nainte; 
clatina desnădăjduit din cap, zicând: 

— Se duse biata noastră ţară, măă! 
Ne-o mâncară si ne-o vândură, măă!... 

Ochii îi înotau în lacrămi si privia in 
urmă, spre locurile scumpe. Nu s'a auzit: 
vreodată părere de rău pentru țară, rostită 
mai simplu si mai sfâsietor. 


Note din pribegie 63 
2 e Se = 


Asa judeca şi nenea lorgu, căci grăi: 

— Are dreptate omul. Ne vând vene- 
ticii dinlăuntru si Suguesc cu noi tovarä- 
si de luptă. Ce fac astia, Domnule; de ce 
nu sar acu să-i ia la socoteli pe näväli- 
tori? (Nenea lorgu mi-arată cu mâna cum, 
pe o altă linie, un gtup de Ruşi îşi în- 
ghitia în tihnă ceaiul care aburia). 

Isi fac tabietul, fi-le-ar tabietul afurisit, 
când notă ne plesneste pielea? 

— Namilele astea au nămolit doar linia, 
ca să se chieme că sunt în treabă şi să 
ne'ncurce pe noi, zise un maSinistru. Eu 
vin dela Piteşti, unde au sosit trenuri în- 
tregi cu ei, dar nu se vede nici-o mis- 
care spre front. _ 

— De ce.nam o pușcă acum, Dom- 
„nule, să culc trei patru la pământ şi să 
le spun numai atât: iacă ra, na să v'a- 
jungă, frafilor aliați. M’asi răcori, zău 
m'ași răcori, zise nenea lorgu. 

— Vorba e: mergem, ori ne oprim aci, 
nene lorgule ? 

— Mergem neică, mergem, da lasă-mă 
să-mi sărez sufietul, că mänäbus. 

Plecarăm şi o jinuräm până seara hai- 
da-haida. Cu cât scurtam drumu, spre 
Piteşti, cu atât s'auziau bubuituri surde 
de către Curtea de Argeş. 

Pe drum răvășeală de lume, de care, 
Şiruri de coloane. Ba, toată ziulica văzu- 


64 P. Partenie 


ram, pe sus, cum se rotiau aeroplane stră- 
ine ca să amiroase planul frontului celu 
nou si mişcările de trupe. 

Nu mai simtiam picioarele de bätäturi 
şi frigul ne pătrunsese pe amândoi. 

Oraşul era trist şi îngrozit ca ori unde. 
Duşmanul aruncase bombe în târg şi îm- 
pușcase din aeroplan lumea de pe străzi, 
de prin piață. In bulevard, o bombă că- 
zăse drept în mijloc şi schijele retezaseră 
ca un ferestrău uluca unei grădini. 

Lângă un palan, o schije izbise vaca 
unei văduve drept în pântece împrâştiin- 
du-i măruntaele. Biata vită, mai stătea încă 
pe picioare ronjaind ultimele fire de iarbă, 
așteptând nepăsătoare sfârşitul, pe când 
femeia își blestema ursita, care n’o soro- 
cise pe ea în locul dobitocului. 

Toate casele erau ticsite de lume, ge- 
meau hotelurile și străzile erau înghesuite 
de camioane şi trăsuri nedescărcate. 

Nu ne mai ardea nici de foame, nici 
de nimic. Un adäpost ne trebuia şi nu-l 
găsiam. Cu voie, fara voie, ne ghemuiräm 
întrun colt de coridor, lă un hotel de 
mâna a doua, unde nenea lorgu pomeni, 
nustiu pentru a câtea oară, de bätrânetele 
lui asa de puţin norocoase, pentru el 
dascăl vechiu, preşedinte de obşte şi pro- 
prietar. 

Ba-şi aduse aminte de slova Scripturii 


Note din pribegie 65 


a 


cu sfârșitul de lume din Apocalips, pe 
care el, fost altă dată dascălde biserică, 
nu o prea luase în seamă. 

— Poate e să pătimească așa toate 
neamurile pământului, zicea nenea Iorgu, 
căci scrie şi la Scriptură. Om fi răi, om 
ispäsi păcate vechi, că mă ’ntorc în toate 
felurile, ca să găsesc 0 dezlegare. 

Poate o fi vacul nemților. Odată si o- 
dată trebuie să fie o turmă si un păstor. 
Da vorba e, ce ispravă au tăcut, Domnule 
Mitiţă, ca să poată fi ei păstori? Fiindcă 
au făcut mașini, fiindcă umblă pe nouri, 
fiindcă au dat gata vaca muerii ? 

Domnule Mitifä, da ce ai adormit ? 

— Cum să adorm? Nu vezi că tre- 
mur de frig, că ‘mi cläntäne dinții, ba 
parcă mă şi pişcă ceva ? 

— Apoi fiara apocaliptică are şi pui 
de ăştia, ce crezi ? 

Si uite aşa m’a sporovăit toată noaptea. 

Pot să zic c'am facut de santinelă la 
întreaga lume ce foia pentru a intreba 
de locuri si a pleca,—unde da Dumnezeu— 
în noaptea plină de besnă si îngrijorare. 

A doua zi, pe o ceață si negură mare 
—că ceasul nu ştim cât era— am toe- 
git-o iar la drum, până la Golești. 

In Golești refugiații erau în toiul unei 
mari bucurii. Se spunea că duşmanul a 

P. PARTENIE. „Boierul Dtăguşin“ 


66 P. Partenie 


fost înconjurat lângă Craiova, unde am 
avut o mare victorie. 

Multi spuneau că au văzut telegrama 
la șeful gärei. 

Nenea lorgu era în al noulea cer. 

— „Nu se putea Domnule, presimfeam 
eu. 
. Nu-i el dracu asa de al dracului, Se 
putea armata noastră să-i lase aşa să intre, 
ca ’ntr'un sat fără câini ? „Sireacu Ave- 
rescu nu stă el cu mâinile in sân.“ 

De-abia ajunsesem şi o luarăm ca sfâr- 
leaza înapoi. Nenea lorgu parcă întinerise, 
că eu de-abia mă puteam tine de el. 
Mergeam întinşi. Nu știam că o veste 
sguduitoare. avea să ne scoată din visul 
cel frumos. 

Ce-i drept că m'am ajuns bine, când 
văzurăm că se ifia potop de fugari spre noi. 

— S'a luat Curtea de Argeş, iar din- 
colo dușmanul a intrat în Craiova. 

— Păi cum, neiculita? 

— Sunt telegrame, negru pe alb, uite 
colea. 

— Să fie afurisite de telegrame. Ce te- 
legrame sunt alea: uite popa nu e popa ?. 

Daţi-l dracului de telegraf! dărâmaţi-l 
mai bine și puneti-i foc! 

— Toate bune, nene lorgule zic, da e 
vorba ce ne “facem; am legaf-o la gard? 

— Ba n'am legat-o de loc. Hai ’napoi 


Note din pribegie 67 


—— 


că tot am plecat la drum. Trebue să dau 
de fată și pe urmă vom chibzui. Nu vezi 
căa 'nebunit lumea. Ăstae turnul Babilonului. 

— Păi atunci hai. 

— Hai. 

De abia pe la Golesti am izbutit să ne 
agäfäm de un tren sanitar care, după po- 
pasuri neisprăvite şi veşti tot mai rele— 
fiind cu frica mereu in sân că se va 
tăia calea dinspre Dragoslave sau Pra- 
hova, unde ostaşii luptau ca nişte paralei— 
ne-a lăsat în București, într'o Joi, cu şase 
zile numai înainte de predarea lui. Acolo 
mi-am dat mai bine seama de pricinile. 
pentru care o oaste asa de vitează ca a 
noastră era păscută ide un cumplit neno- 
roc şi trei mândre colțuri de ţară aveau 
să cadă sub vremelniceasca stăpânire duș- 
mană. Ce spuneau soldaţii nu era prea 
departe de ce bănuise nenea Iorgu : ne vând 
veneticii şi aliații mätähälosi suguesc cu noi. 

Mi-am însemnat bine ochii ce râdeau la 
București draceste pe unele fete; îi voiu 
cunoaşte și n'am să-i uit. | 

Jar .când lumina sfielnică a nopţilor din 
Bucureştii bolnavi de groaza aeroplanelor 
și dușmanilor apropiaţi, se va lumina în 
văpăi mari, de biruintä, nădăjduesc în răs- 
plata, ce va să vie, pentru toţi. Până a- 
tunci iar voiu pribegi cine ştie pe unde!.. 


CEL VREI PRIEIENI 


CEI TREI PRIETENI 


— Din episodul luptelor dobrogene, 1916 — 


In dimineața acelei zile, de 6 Septem- 
brie dela începutul campaniei în Do- 
brogea, trupele noastre respinseseră in 
mare neorânduialä oştile dușmane, prici- 
nuindu-le pagube mari şi luând mult ma- 
terial de războiu. 

Trupe ruse comandate de generalul Si- 
‘manski, cum si române: infanterişti din re- 
gimentul 68 şi baterii de artilerie, lucraseră 
bine în sectoarele Peştera si Cocargeă. 

Inamicul nici nu cutezase a-și arăta vi- 
ejia într'o luptă la baionetă, si se aciuise 
ca o vulpe în vizuind.. Jar ai noştrii se 
odihneau o clipă pentru a-şi reface uni- 
tatile. Singur căpitanul Vintu n'aveă as- 
tâmpăr. I se dase dezlegare să urmărească 
în capul unui detaşament de cavalerie rusă, 
miște grupe protivnice, rătăcite, 


72 P. Partenie 


Era un ofițer nalt şi spătos, cu mustă- 
cioara galbenă, și cu multă veselie in othii 
ceia albaştri ce-şi radeau de gloanțe si 
priveau nestânjenit moartea în fafa. Fă- 
cuse în sudul Dobrogei, cu prilejul pri- 
melor lupte, minuni de vitejie. Luase nu- 
mai el mai bine de 10) de prizonieri si 
intro clipă de grea cumpănă scăpase 
steagul regimentului. 

Dar acum era trist, nu-şi da singur 
seama de ce. 

I-se băteă mereu ochiul stâng.. Peste 
noapte visase nuntă. Pare că şi calul său 
Piciu arătă mai altfel, căci nu mergea 
voios, $i scurma, la soroace de timp, pă- 
mântul cu piciorul... 

li spuse şi ordonanţei că i-se fac semne 
şi că are niște presimfiri urfie, în urma 
visului. Jar ordonanța isi dete- cu părerea 
că şi visele au tâlcul lor, sfătuindu-și 
stăpânu să meargă mai ferit, înapoia oa- 
menilor, fiindcă ciapcânii de duşmani au 
obiceiul de se uită cu ochianul și fintesc 
pe ofițeri, ca să ia mau! celorlalți. ° 

Toate par'că fură la tanc: mișcarea ca- 
lului, visul ofițerului, semnul, bănuiala or- 
donanfei, căci dintr'o depărtare, o scroafă 
de ghiuleà plesni, mai-mai. lângă murgul 
lui Vintu, pe când detaşamentul se găsea 
într'un mic popas. 

Ordonanţa care era numai ochi, se’ sé 


Cei trei prieteni 13 


năpustise cu calu său dinaintea ofițerului... 
Dar se alese cu câtevă sgâriituri de schije 
si cu picioarele calului retezate. Cânele 
„Bubi“ care nu-l slăbea pe ofiţer nici aci 
pe câmpul de onoare, se repezi mârâind 
şi acoperind cu labele schijele de ghiulea, 
ca să le facă par'că și mai puţin primej- 
dioase pentru Vintu. . 

După aceia se lipi de pieptul calului, 
sărind şi frecând capul de chingă, de pi- 
ciorul stăpânului, cu pintena argintie. 

Rușii se închinară, că după o primej- 
die din care li-a scăpat căpitenia, şi ros- 
tiră de sub mustätile si masurile lor mici 
și roșii un cucernic ,Gospodi pomilue“. 

Vintu, venindu-și însine cuprinse într'o 
privire duioasă de mulfämitä pe ordonanța 
sa, Mitru Dolomac, si pe cățelul „Bubi“, 

Sin timp ce ordonanța își chibzueà de 
alt cal, Vintu se scutură ca după un somn 
greu, înlătură ispita de şovăire a clipitei. 
își struni repede calul. Dete poruncă de 
înaintare şi... se tinu falnic înaintea de- 
taşamentului. 

La o tesiturä de colină, isi împărți oa- 
menii şi încolăci ca'ntr'un cerc pâlcurile 
dușmane, care, luate făr'de veste, se pre- 
dară. Cei mai mulți erau bulgari cu sep- 
cile pitice, peste privirile sălbatece, de 
stepă. Era şi câţiva nemți, cu eascä 
peste feţele tinere, care lipsite de tainul. 


TA P. Partenie 


Dăuturei si al unei hräniri procopsite, erau 
tare ofilite. 

Dealtminterea deosebirea lor de ceilalți 
eră limpede, măcar că ţinură s-o arate 
anume : 

— Wir sind nicht bulgaren“, strigară 
ei aproape de odată. 

Ochii bulgarilor — atinşi deadreptul în 
simțul omeniei — sträfulgerarä atunci de 
ură, împotriva tovarășilor de luptă. 

Vintu se gândeă în altă parte... Era 
mulfamit. 

Se gândeă că are să facă o plăcere 
nespusă Colonelului, dându-i, chiar în a- 
cea zi, plocon o pradă de räzboiu, alcă- 
tuită din oameni şi munifiuni. Ochii îi râ- 
deau in cap, Sin miintea lui se asterneau 
pe slovă, rândurile din scrisoarea ce va 
scrie acasă la părinţii lui, arătând noua 
ispravă. 

Dar... un glonţ... suerä 'n vânt, de unde- 
va, dintr'un stufăriș, poate rătăcit, poate 
chitit de un ochiu inamic. 

Vintu, lovit în furca gâtului, se prăvăli, 
la picioarele calului. 

Ordonanţa, care nu-l slăbeă din ochi, îl 
si luase în brațe; se aşeză jos și răzemă 
pe genunchi capul ofițerului. 

Sângele îi curgea în gâlgăiri, în coco- 
loaşe roşii, închiegate. 


Cei trei prieteni 75 


Cânele, ca lovit, lätrà jalnic, ocolià în 
jur. Plciu sforäià şi frământă cu piciorul. 

Vintu vru să vorbească... va fi avut 
poate de spus un cuvânt de dureros ră- 
qmas bun pentru mama lui—zilnic inprag 
pentru a aşteptă scrisoarea flăcăului,—se 
va fi gândit la locul copilăriei, la mândra, 
la 'câte nu se va fi gândit un suflet 
tânăr ca al lui!... 

Dar cuvintele i-se perdură într'o hâră- 
ială de sânge, pe răsuflătura deta gât. 
Se înăbușă. 

Ochii însă, ochii lui erau încă vii: plini 
de recunoștință pentru cei trei prieteni: 
Piciu, Bubi şi Dolomac, a cărui mână o 
strângea tot mai moale. 

Avu atâta limpezime de minte să arate.. 
că trebue bine păzită prada si dusă Co- 
lonelului, 

Dupä aceea frumosii ochi, din care pri- 
virea zâmbitoare nu perise, se'ntoarseră 
intro parte si se stinseră sub cucernica 
inchinare a rusilor: ,Gospodi pomilue“. 
Așa sa săvârşit din viață, pe câmpul 
dela Mahmud-Cujus un viteaz ostaș. 

Purtat în alaiu, cu trofee din războiu, 
cu trofee smulse de el, căpitanului Vintu 
i s'a făcut înmormântare de erou, într'un 
Cimitir de biserică dela Medjidia. 

Insofit de soldatii compăniei ce coman- 
dase, în sunetele muzicei ruse, slujit de 


76 P, Partenie 


preotul român şi rus, osemintele lui au 
răposat, pentru a însemnă o biruinţă in 
Dobrogea noastră, în Dobrogea valurilor 
de sânge ce picurau din oastea română, 
în această Dobroge învăluită de cerul ce 
şi picură o ploae măruntă ca © înţelegere 
a plângerii noastre. 

După ce totul s'a sfârșit, trei soli: Piciu, 
Bubi si Dolomac, alergau tacuti de-a lun- 
gul pustiului dobrogean, treceau poduk 
Cernavodei și băteau drum lung, către 
casa mamei şi a unui bunic de pe un 
plaiu de munte oltenesc, ducând o ladă 
cu echipă — zestrea, singura zestre a 
eroului — și o veste pe care fiul. n’ar 
mai îi putut-o nici grăi, nici scrie cu pă- 
mântească mână. 

Vestea zguduitoare o pricepură ei, din 
muţenia dureroasă a soldatului, dar vrurä 
s'o audă şi dela Dolomac. lar acesta se 
codi și...curgându-i lacrămile siroaie, răs- 
punse : 

— Domnul Vintu... Domnul Vintu e 
bine... Da s’a 'ntâmplat c'a murit, săracu 
tocmai când a prins un puhoiu de duş 
mani si l-a dat în palma colonelului. 


UN DRUM DELA IASI LA GALATI 


UN DRUM DELA IASI LA GALATI 


— Sub retragere — 


Era în preajma deschiderei celei d'în- 
tâiu Adunări Naționale, în Moldova pribe- 
giei, şi sub toiul retragerei trupelor ro- 
mâne, pentru refacere înapoia frontului. 
_ În vremea aceia aveam un lung drum 
de făcut dela laşi până la Galati. Am 
plecat cu automobilul, împreună cu un 
cunoscut, pe o vreme posomorita, frigu- 
roasă şi umedă, din acel sfârşit de toam- 
nă a anului 1616. De cum am trecut 
dealurile împădurite, dar triste, ale Ciurei 
„Şi Bârnovei,—lăsând în urmă lașul isto- 
ric, devenit un adevărat Babi'on al mosa- 
firilor poftiţi şi nepoftiți sub pumnul răz- 
boiului,—am ajuns în mers coloane ruse 
cu provizii ce se'ndreptau spre front. To- 
varăşii se înfățoșau destul de arătos în 
mantälile lor groase, de dimie sură, în 


80 P Partenie 


echipamentul lor fără cusur, de sus dela 
cogeamite căciulă de oaie, până la încăl- 
fämintea grea din picioare. lar feţele roşii 
si spetele lor late, arătau in de ajans, că 
ciaiul si hrana bună nu le lipsește la cel 
mai mic popas. Inainte-le si în urmă erau 
numai o trâmbă nesfârşită de infanteriști 
de-ai lor, călcând greoiu si fără pripă, 
cu chipuri nepăsătoare, par'că n'ar fi mers 
la războiu. Cum citeam ps feţele lor,.că 
nu-i doare desțrămarea noastră !..../ si că 
numai porunca cnutului—care avea să se 
năruească peste puțin — îi mai făcea să 
meargă, cu arma la umăr, spre poziție. 
La laşi puzderia lor nămolia, de pomană, 
gara, străzile şi piaţa, unde vândeau, ne- 
sinchisiţi, tutun şi săpunuri, înlesnind con- 
trabande, jucând cărți, în nopți de beție, 
și svântând spirtul, în schimbul nomolului 
de ruble. 

Bine că cel putin ce vedeam noi, în 
drum, era o oaste înarmată si coman- 
‘data, cu care eram tovarăși de luptă. 

Intâlnirăm apoi câti-va cazaci călări, 
destul de deosebiți de ceilalți, prin pielita: 
brună si finăa obrazului, prin ochii vioi, 
sprinteneala călăritului, şi îmbrăcămintea 
lor. Mai subtirei la făptură,—nu mătăhă- 
loşi ca ceilalți, — ei se ţineau mândri pe 
cai zdraveni, si așa cum se legănau zvelte 
tăliile lor, sub ipângelile îmbumbate până 


Un drum dela lași la Galati 81 


sus, Strânse ca corsetul la mijioc; aşa 
cum strângeau mânerele tesacelor dela 
coapse; cum aveau flencănite într'o parte 
căciulile negre, de sub care răsăreau o- 
braznic înlături smocuri de păr... te pu- 
teai gândi la zapbrogii cazaci ai vremu- 
rilor lui Tarras Bulba, descriși de Gogol. 

Nu ştiu de ce aliaţii ășia ne priviră in 
sala, făcând să sângere, înlăuntru ființei 
noastre, răni adănci. In disprețul lor pen- 
tru noi, ei poartă simfimantul mulfimei 
prostănace, dar covârșitoare, de urşi la- 
comi, cari înghit nemilos. Şi totuşi, când 
întâlnirăm, coloanele noastre cu frânturile 
zilelor de glorie, sprânjite acuma pe toate 
drumurile Moldovei, unde de recunoștință 
ni se strecurau în suflet pentru oastea 
surä si bine nutrită, care mergea, fie si 
de formă, să stea la hotarul nostru scump. 

Ah! oastea noastră vitează, care a ple- 
cat, neogoitä, cu flori la pușcă și capelă 
ca si spargă — cum a spart > graniţa 
munților haini, si să înfioreze cu broboane 
de ‘sudoare și sânge, cisterne de munte 
şi ezere tăinuite, în care au adormit pri- 
velistile atâtor viteze treceri, pentru nă- 
zuinți îmbucătățite !|... 

Ce tristă și deșirată venea in Moldova 
acelui trist sfârșit de toamnă !... Ce exod 
îndelung, crud ș' nespus de sfâsietor !.. i 
Am văzut sfărămăturile ei, nu la film, ci 

P. PARTENIE. — „Boierui ‘Drägusins 6 


82 P. Partenie 


cu ochiul și sufletul, unde au rămas si 
vor rămâne vii. 

Intre Vaslui si Bârlad, Bârlad-Tecuci, 
Tecuci-Galati, iar pe cealaltă parte a re- 
telei de drum: dela Märäsesti-Bacäu, până 
sus la Dorohoiu, treceau pânze nesfarsite 
din regimente, impestrifate si cârpite cu 
ostași depe la toate unitățile. Treceau 
dorobanţi, supti la corp, galbeni ca frunza 
de stejar, atinsă de brumar, cu uniforma 
ştearsă, ruptă, cu sfârloagele de-abia mai 
ținându-se de picioare. Treceau tunari, 
parcă mai vläguiti, dar trişti si täcuti, cu 
figuri bronzate, arse ca de jar, cu îm- 
burghieri de priviri aspre. Si se ţineau 
ostaşii drepţi pe cälufii lor tanjiti, si des- 
poiati pe alocurea de piele, însă chitind 
în goană egală, drumul tot înnainte. 

Frigul, durerea și nelinistea ce creştea 
din urmă, — la vestea înaintării dușma- 
nului până în trupul Moldovei, — îi făcea 
pe călăreți şi cai lipiti de-apuri si mergând 
la nesfârșit. 

Şi peste tot, moartea priponea, lângă 
câte-o cruce de lemii, infipté din fugă, 
un trup de ostaș, dealungul drumurilor 
mohorite, prin șanțurile umede, zăvoaiele 
şi pârloagele Moldovei lui Noembrie. 

Pela carele de muniții, chesoanele erau 
sparte, roatele strâmbate, ţăvile tunurilor 
crăpate și zgâmboiate. Dar sufletele os- 


Un drum dela laşi la Galaţi 83 


RI ——_— 


tasilor ce le însoțeau, acelea cum erau? 
Ce gânduri se främântau sub capelele vi- 
tejilor nenorocosi, cari se învăluiau în atâta 
tăcere ? 

. Oftäri scurte scoteau câte unii, când 
caii li-se poticneau ca să cază pentru tot- 
deauna în drum, sub ultima sfortare a 
mersului înnainte. 

Si-s multe trupurile acestor cai eroi ce 
poartă pe copite ţărna „luptelor din munţi 
şi câmpie, şi răni de schije, în pielea și 
carnea înăsprită. 

Intr'o margine de drum, un roib de-abia 
se prăvălise jos. Un câne lihnit s'abătuse 
şi-i rupea din coastă. Roibul întorsese ca- 
pul si privea, îmbiind si el pe mosăfir..., 
vrând a-i zice par’cä : 

— Bine că mai sunt bun să satur un 
dobitoc ca tine. 

Si se 'mpânzeau mereu coloanele si nu- 
mai la răspasuri mari se opreau deodată 
trâmbele de ostaşi, spre a împlini în ne- 
ştire nevoia scurtei odihne şi a mânca- 
tului. 

Peste marea câmpie a Märäsestilor, se 
roteau ca niște corbi de pradă, aeropla-- 
nele dușmane, în timp ce jos, peste Siret, 
biplanele noastre, se încumentau din câm- 
„pul de aviație, al Tecucenilor, să spargă 
perdeaua de bură, cu mișcări sprintene şi 
cu fiori de nădejde pentru noi. Si foiau 


84 P. Partenie 


automobile românești spre cisterne de gaz 
şi benzină, prin cleiul drumurilor des- 
fundate. 

In oraşul Tecuciu, lume intesata, con- 
voiuri si îngrijorare ca la Vasluiu si Bârlad. 
Hotelurile gem de pribegi, cari, prin birturi, 
îşi dau ultimul ban pentru vinul cel mai 
bun, pentru te miri ce gust, ca într'o 
zminteală a simțurilor, în care adormind 
cugetul de om, se regăsesc mai aproape 
de animal. Aci, seminaristi, din cine știe 
ce coltulet de ţară, erau prea bucuroşi 
că fac serviciul de 'chelneri. 

Dar pe când orașul era pentru multi 
destul de îmbietor, în afara lui începea 
şirul oastei zbuciumate, al prizonierilor 
fără număr, începea, alaiul cel mare al 
durerei. 

Siam văzut pâlcurile de fugari: bătrâni, 
femei cu prunci în braţe si copii aciuiti, 
pentru popasuri, pe margine de şanţuri, 
Sub zdrentele din casă. 

Ah! copiii pe cari Mântuitorul îi chema 
la el, cu ce greseau ca să mărească un 
Calvar de suferință ridicat neamurilor de 
prinții lăcomiei omenești ? Si nu știam pe 
cine să milesc: pe ostasul incremenit in 
goana neostoită; pe zgribulitul cäluf nu- 
mai cu oasele pe el; pe copilaşii pribegi; 
sau pe prizonierii atâtor pâlcuri care-și 
purtau trupurile prăpădite, după poruncă, 


Un drum dela lași la Galaţi 85 


tot mai departe de front, impestritand acest 
amestec de. durere? 

Cu adevărat singură durerea este u- 
mand. Si această durere era ca un neîn- 
trerupt ‘lant iu zilele acelea, către Tecuci- 
Mărășești si dela Măsăşeşti până jos în 
Dunăre! | 

lar ciafa aceia umedă gi nesfârsitä, sub 
cerul întunecat şi lesietic, svârlea ca un 
zăbramnic al mortei peste ogoarele intele- 
nite, peste sărăcăcioasele case de ţară, 
abia ghic te printre smocurile de pomet.. 

Zăvoaele Siretului galbene-rosietice, viile 
Chircite si părăginite, lăcrămau și jeleau 
cu noi, din toate părțile, până la Bratesul 
cu solzi albi-negrii, cari ne păru cao vii- 
tură de apă nesifârşită din cerul cu care 
se amestecă în zarea de pâclă. Toate 
erau menite să mărească chinuirea din 
suflete, pe care noaptea singură o îm- 
brobodea în vălul său tainic. Dealungul 
drumurilor Moldovei, focuri mari se aprin- 
deau în noapte de către ostaşi, pentru a 
lumina frânturile de oaste poticnite in po- 
pasuri silite. Ai fi zis că este chiar ghe- 
ena, care răsuflă sub genunile ei uriaşe. 
Asa se întindeă in slăvi bâlbära mistui- 
toare, în care ardeau palanuri de porți si 
garduri, pela cele gospodării risipite. 

Toate se prefäceau în cenuse din mân- 
dra ţară. Si nimenea nu ştia spre care 


86 P. Partenie 


fu al Vavilonului jelind dé fara Domnu- 
dui“ va mai purcede oastea truditä, 
menorocoasă si trădată, care a înscris 
cu sânge |vitejie peste vitejie, în munţi 
si în ses. ; 

Poate să dărâmă o Sodomă învechită 
în păcate și fără de legi, pentru ca stea- 
gul de credinţă al celor puţini, temători 
de Dumnezeu şi iubitori de neam, să se 
împlânte mai biruitor peste un pământ 
curäfit, începând din această Moldovă a 
dui Stefan cel nebiruit. 

De unde esi tu voce a+ sufletului, ca 
să iluminezi cu nădejdea refacerei spul- 
berata gloatä a unui neam întreg ? 


CET ATUIA 


CETĂŢUIA 


Insemnări din refugiu (1917) 


In ziua de 18 Martie am cercetat Sf. 
Mănăstire Cetăţuia (lași), ctitorie a lui 
Duca-Voevod.Ca la toate locasurile vechi, 
durate de pietatea străbună, găseşti aci 
un loc de reculegere, de înălțare a minții 
şi a sufletului. Voevozii noştri, dintr’un 
imbold al credinţei căutau asemenea col- 
turi răsleţite: de frământările oraşelor, pen- 
tru ca singuri, numai cu ei, să se limpe- 
zească în mijlocul naturei, care nu minte 
Şi nu siluéste conştiinţa. 

Așezată pe pisc de deal, cu turlele în 
stil gotic, şi înconjurată de zidurile vechi 
străpunse de ochiulete, ea a fost o ade- 
vărată cetățue, ca mai toate sihăstriile 
neamului românesc, iar pentru Iaşul nos- 
tru istoric totdeauna un punct de privi- 
Shere şi par'că un paznic credincios de 


90 P. Partenie 


pe înălțimea vechiului feredeu domnesc 
şi a turlelor bisericești. 

Pridvorul mănăstirei oferă bogate scene 
biblice cu cete de sfinţi, cu raiul, dar şi 
cu iadul pentru cei răi şi cu vijelioasele 
săbii ale sfântului Gheorghe şi Teodor. 
Ce grăitori par acești ostași dârzi ai cre- 
dintei, a căror vitează sabie ar trebui să 
străpungă pe răii necredintei de azi şi 
ai vânzărei de neam. 

La intrare: marca färei, iar pe același 
părete înläuntru pronaosului: Voevodui 
ctitor cu sofia si cu cei cinci copii, toţi 
indulämafi, după moda vremei. Ochiul îm- 
parte o privire rătăcită peste nenumăra- 
tele fete atrăgătoare de mucenici şi muce- 
nice, care au luptat pentru patrii cerești 
în vremuri, când nu se scoborise lupta 
pentru petece de pământ și lacome 
încălcări. 

Aurăria şi argintul înconjură cu belșug 
icoanele de erarchi de pe catapeteasma 
bogată, dintr'o vreme când luxul orbitor 
nu-l înjosise numai pentru cochetäria 
inelelor de pe degetul femeiustilor de 
răspântii. Cărţile vechi îşi așteptau pioşii 
boieri, care le împodobeau, după cea mai 
minunâtă artă a orfăurăriei și brodăriile 
datinei străbune au cunoscut migäleala 
de mână a degetelor de jupânite, după 
cum, şi aci, probează frumosul orar, care, 


Cetăţuia 91 


păstrează semnătura cu fir pe catifea a 
domnitei Anastasia, soţia lui Duca-Vodă, 
Mormântul ficei lor Maria (+1672) se 
păstrează aci în pronaos, lângă por- 
tretele familiei, lângă tronul domnului 
cu marca şi insignele färei. 


Râvna vechilor arhitecți si iscusinta. 
o dovedesc lucrările de amănunt, ca colacif 
aceia din ungherii lăuntrului, ca brânele 
care târcolesc biserica în jur, pe din afară, 
lângă numeroasele ocniţe, pline la rându-le 
cu încrustări de flori şi rozete sculptate 
în piatră. 


Fără îndoială că nu se poate trece cu 
vederea clădirea palatului domnesc din spre 
sud, cu cidtdacuri și stâlpuleti, cu sala 
de primire pavată în, cărămidă exagonală 
şi având trei rânduri de boltă împerechiăte, 
după stilul gotic. Două coloane de interior 
distribuesc câte trei brâie încrustate —cu 
rozete—de fiecare parte. Din acestea, două 
lăturalnice taie în cruce câte o boltă fă- 
Când ogivä cu brâul ce vine în piezig 
dela stâlpul sau peretele din față. Miilo- 
cia separă boltele una de alta. 


Uși vechi de ştejar cu mânere de fer. 
latacul domnitei, cu tavan semicilindric, des- 
coperd o privelişte minunată spre miazä-zi 
care se îngroapă departe pe dungă de 
deal. Alte camere erau pentru Voevodul 


92, P. Partenie 


+. nn —— 


“însăşi, deasupra beciurilor în care erau 
puşi la opreală surghiunitii. 

Spre răsărit feredeul domnesc? rotund 
(baia) în care cu duioşie priveşti cum lu- 
cruri scumpe au intrat la reformă și ca- 
re'ți amintesc de oameni. şi figuri mari 
care au fost. Aci se păstrează plină de 
praf cu pluşul verde şi scump, dăstrămat, 
O trăsură dăruită lui Cuza Vodă de Napo- 
leon Ili, apoi trăsura lui Duca Vodă. 

Toate sunt neobișnuit de mari, pe ar- 
curi puternice, cu roți uriaşe, înşinate. O 
atreia este dela Mitropolitul Meletie Istratie, 
din timpul Domnitorului Mihalache Sturza 
(jum. veac XIX). 

Intrarea cea mare este spre miazăzi sub 
greaua turlă, care păstrează la intrare cea 
mai frumoasă stemă à färei moldovenești, 
cu crucea de desupt, semn al credinţei, cu 
leii de lături, semn al puterei de luptă şi 
viaţă, cu lună nouă şi plină, pentru rodul 
anului. 

Nu știu de ce când vezi aceste lucruri 
vechi, pentru care înaintaşii jertfeau atâta 
timp si avere, te uiţi cu milă la uşură- 
tatea de azi, când cele mai grele vremi 
s'au abătut asupra noastră. 

Toate se fac azi din pripă şi vorbăria a 
înlocuit fapta. Casele vechi şi zidurile 
bisericilor erau mai zdravene, cărămida 
‘mai puternică, cimentul mai închegat, iar 


Cetăţuia 93 


anii ru se socoteau, dacă era vorba. să 
ese lucru! bun. 


Până şi greul tärei se împărțea mai 
omenos între fii ei. Boerii adevăraţi erau 
apoi boieri si breslaşii, breslasi si ţăranii 
fèrani si omenia omenie. Si caleasca dom- 
nească una era, ş zornăia pe sinele straş- 
nice de o cunoșteau toți. Si era 'sărbătoare 
când rădvanul domnesc răsuna în sărbători. 


Acuma mojicul cel mai mojic are 
caleașcă si nu mai recunoşti cauciucul 

domnesc din cel bädäränesc. Si flecarii 
„se cred stăpânii vremilor si nărăvașii isi 
bat joc de pielea bietului norod. De aceea 
am Scris în condica mânăstirei precum 
ca să se știe: „Azi 18 Martie veleatul 
1917. Sub imboldul de reculegere al unei 
triste pribegii şi în clipe de grea încer- 
care pentru neamul nostru, am cercetat 
un colţ din retrasa viaţă a trecutului, unde 
(departe de vălmășagul întrigilor din lăun- 
tru şi uneltirilor streine) evlavia străbună 
îşi dădea mâna cu vitejia și șe închidea 
împotriva vitregiei vremurilor, în metere- 
zuri de întărire și de apărare. 


Un gând curat, cu îndemn de privire 
către cer, de pe pisc de deal, simfesti în 
această Cetatue, menită par'că să plutească 
asupra prozei celor răi; iar în subterane 
un beciu, totdeauna, pentru misei. 


94 P. Partenie 


MERE 


Ce bun ar fi acest beciu astăzi pentru 
intrigantii, care pătează cu balele lor însân- 
gerările unui neam“. 


LA TARA 


LA ȚARĂ 


In Moldova pribegiei. 


E soare cald, primăratec. Rinviazä câm- 
pul si pădurea. S'au reinsufletit drumurile 
Satele sânt cantouamente întregi, în cari 
soldaţii îşi înviorează, la soare, sănătatea 
șubredă si par'că, pe adierile de vânt, 
adulmecă locurile scumpe de unde au fost 
sgurniți vremelnic. Pe trâmba drumului, 
trec care cu fân, cu legume de-ale arti- 
leristilor si Saltä în scări, nävalric, călă- 
rasi cu solii ne cunoscute spre cotituri 
de drum, spre bunget de pădure. Cama- 
razi in convalescenfä, trec, susținuți la 
brat de mâini fratesti. 

Se văd infanteriști dregând drumurile 
înpotmolite. Subt mângâierea soarelui, ar- 
mata noasträ se reface cu nădejde în 
suflet, după dureri gsi amarnice tânjiri. 
De sus, cârdurile de cucoare însemnează 

P. PARTEN'E. — „Boierul Drägusin* 


98 | P. Partenie 


aevea lanțuri rânduite de tiraliori, şi tri- 
unghiuri de înaintare câtre frontul de luptă. 
E un semn pentru ostaşi si o solie a slă- 
vilor pentru ziua de maine. Până şi co- 
corii aceştia au meleaguri scumpe de 
desrobit și cuiburi pentru reclădire. 

Peste ogoarele {dstite supt pojghita 
de cleiu, ciocârlia îşi probălueşte sborul 
însulițat, avânturile de suis pe scări de 
văsiuh, arcuitele mersuri, în hopuri, dea- 
lungul brazdelor. 

M’am uitat mult la această prietenă a 
Câmpului şi muncitorilor, care părea tristă 
acum cand flăcăii n’au mai ieşit la în- 
torsul färinilor, de și vremea e venită. 

Bărbatul avea mot, ca un capison de 
călugăr şi mergeă alături de femeie, amă- 
surand ca un inginer parcă, întinsul lo- 
curilor. Pentru prima dată mi-s'a părut 
că pasările acestea au ceva din negura 
dungată a tarlalei şi-s” mai înfrăţite cu 
pământul, peste care se sozot stăpâne 
ca si omul. Dar glasul lor mi — s'a părut 
otova, fără învălurări, lipsite de armonie, 
de sbucnet vesel. O bătrână trecu pe a- 
lături, puse mâna straşină, cătând sus. 
la una Care îşi picură pănă la noi un 
cântec prelung, şi -duios. 

— Acum n’are chef, că's flăcăii duși. 

Da’ când albeste câmpul de voinici şi 
umblă plugul, atunci se catärä pe vân- 


La ţară 99 


turi ca o haihuie, şi îi zice pe toate gla- 
surile, de-fi intră la inima. Da’ acuma si 
păsărime şi tot simfeste greul vremei. Ce 
crezi dumneata ?... 

Plecă bătrâna şi mă gândeam că are 
dreptate. Nici bătrânii n'au acum răgaz 
să-și ducă boulemii la arat, căci greul 
căratului de lemne, şi: de nutreţ pentru 
orășeni și armată ei îl simt. Si i-am vă- 
zut, cu pletele ’n vânt, prin mijloc de pă- 
dure, în rânduri nesfarsjte, cum împingeau 
la căruțe prin nämolisul nesfârşit. Fără 
cârtire, răbdulii şi inviorati de puterile ce 
se treziau în ei nebănuite, fiecare tălmă- 
cia robota ca o nevoie de la care Statul 
nu s'a putut crutà. 

Se descopereau lângă câte un ghindar 
pe unde trecuse armata, lăsând un mor- 
mânt proaspăt, cu o cruciuliță înfiptă la 
întâmplare, si făceau o închinăciune, plină 
de pietate. 

„Păcat de tinerețea lui ziceau. Mai 
bine muream vreunul din noi istia cog- 
coviţii, dar nu bietul fläcäu. 

Viaţa tânără e mai de pref, fiindcă 
este ca 6 räsädnitä, din care mai poate 
încolți un fir“, 

In jurul mormintelor mâna lui D-zeu 
presărase smocuri de viorele și podvalul 
galben se insira ca un simbol pe dâm- 
buri. Incolo pădurea se trezeă la viata. 


100 x P. Partenie 


— 


Susurau pâraele. Se ifeau păsările. In- 
mugureau fagii ca mii de braţe vânjoase 
înălțate pentru rugăciune, măcar, că pe 
aceleași trunchiuri frunzele rugini din vara 
trecută nu căzuseră încă. Şi-mi păru pă- 
durea ’ntreagä că susține pe aceiaș ra- 
dăcină două lumi în luptă cu sine, din care 
tot înţelesul îl poartă viata nouă ce birue. 
Acest gând ma însoţi si în satul dintr'o 
vâlcea, unde poposii în Sâmbăta aceia de 
drum. Era o slujbă la biserică pentru cei 
morți. Foiă biserica de femei cernite si 
ardeau. lumânărelele, prinos curat pentru 
atâtea suflete de viteji cari s'au dus: şi 
peste cari s'or fi asternut—din prinosul 
primăverii — rândulefele de flori. 

Pe feţele femeilor erau poate lacrimi 
uscate de mult și inima eră acum otäritä. 
Fiecare primise un ,istract“ de moartea 
unui voinic. La început se jeluise una la 
cea care nu primise încă vestea tristă, 
pe urmă, se jeluise încă una și 'încă una 
Si acuma toate învăluiau în (propriul) 
suflet o durere unită, se înțelegeau com- 
pătinindu-se numai din priviri. In jurul. 
lor copilasii droae, primenifi şi înţelegă- 
tori,- țineau o mângăetoare toväräsie. 

Pe urmă plècarä spre casă, cu credință 
în suflete, cu îndoită putere pentru muncă, 
în lipsa voinicilor, ° 

Şi le-am văzut, cu începutul săptămânei, 


La fara 101 
S652 eS ee SI AI 


zile în sir, mânecându-se din zori la să- 
patul ogradelor, sau cu oalele de lapte 
în cap pe oblamnic, către târg; cu juncănii 
injugafi la car, pentru carat lemne. 

Si nu știu cum, ele îmi păreau că sânt 
trunchiul de la care voinicii dusi—ruginite 
frunze— s'au desprins prea de vreme, 
intro dârză luptă pentru ţară, dar 
cazi poartă mlădițele de viață ale codrului 
românesc de mâine. Mi-adusei aminte și 
de viorelele räsärite pe capăt de mor- 
minte — semn de renaştere — și mă gândii 

=ca eroii pe cari-i plângem alături de ele, 

sânt jertia de bună voe, care va fi rod- 
nică, mai rodnică, de cum au cântat ei 
în minunat vers popular, pentru ţară și 
poalele steagului, supt care au dofmit 
Somnul nemurirei: 


Foae verde, foaie, lată 

Şi mă cată, tafa, cata 

La tabăra jumătate 
C'acolo-i şa mea dreptate 
La capul sireagului 

La poalele steagului 
C’acolo, oi fi’ngropat 
Fara scândură de brad 
Dumnezeu m’o milui 

Si din mine o răsări 

Diu picioare o mândră floare 
Din păr mândru calapăr 
Din guritä 

Fantanita 


102 P, Partenie 


Din sprâncene 

Isvoréle 

Din ochi negri 

Pähäréle 

Ca să bei, fafä, cu ele 

Si sä-fi mai alini de jele. 


Şi m'am întors din lumea lor Cu inte- 
lesul profetic al cântecului, cu înţelesul 
pe care an de an îl stoarce firea din ves- 
nica luptă cu sine, plină de premenire și 
de trezire nouă. 


POVESTEA 
CĂPRARULUI FLOREA DIN ARGEȘ 


POVESTEA 
CĂPRARULUI FLQREA DIN ARGEŞ 


— Din luptele dela Oituz — 


Făceam parte din brigada de gräniceri 
cantonată în comunele Ghermänesti şi Stă- 
nileşti din Fălciu. 

Unitatea noastră a primit ordin pentru 
ofensivă în ziua de 28 lulie, sub comanda 
domiului Colonel Zizi, pe care-l ştie o 
țară. Asa am ajuns noi la Măgura Casi- 
nului. pe valea Oituzului, în stânga Târ- 
gului Ocna, iar acolo am luat poziția din 
marginea Trotosului, având în dreapta un 
regiment de infanterie, iar în stânga pe 
2 grăniceri. Domnu Colonel să ’njura ‘n 
glumă cu noi, pe din două şi ne spunea aşa: 

— Cu-o moarte suntem datori copii. 
Acuma înnainte! 

Că ştiţi voi: „ori îi ia dracu pe ei, oti 


106 P. Partenie 
e GR #2 ——— 


ne ia pe noi.“ Ni se dă ordin să luăm 
cu orice chip cota din fafa, din ghiara 
dușmanului, prin cutremurul de foc al gher- 
manului. 

Când am început luptele, mitralierele 
măcăneau ca berzele, când vin primăvara 
la cuib, tunurile băteau de mamă Doamne! 
iar srapnelele nu se mai ostoiau plesnind 
din toate părțile. 

Da şi focurile noastre nu se lăsau mai 
pe jos. Văzând şi văzând ei că-i răzbim, 
au tulit-o la fugă, sus pe-un pisc, după 
ce ciuruiseră o companie din regimentul 
nostru, 

— Să luați piscu, bă. „Ori toţi cu piscu, 
ori niti unu fără pisc,“ şi Domnul Colonel 
şi-a tras Singur o înjurătură, dacă nu 
luăm piscu. 

Atunci ca să nu lăsăm pe Domnu Co- 
lonel cu ’njurätura şi pe noi cu ocara, 
batâr că ei de suis tot izbeau cu grenate 
în jos, ne luăm noi pe câte-o râpă, două 
şi trei sute de soldaţi, în rând de centură 
până ne urcăm sus, de unde după un atac 
i-am zgurnit. Asta era in oltima ză a lui 
Julie. 

Pe ziua de 'ntăiu Agost ne-a schimbat, 
pentru hodină, un regiment de cavalerie, 
pe jos. Da n'am apucat noi nici să mân- 
căm și, ne-am şi pomenit cu ei, fugind 
spre noi. Zberau ca din gură de şarpe, 


Povestea căprarului Florea 107 


Atunci am lăsat si pâne şi conserve, aler- 
gând la poziţie, care si cu arma ’n mână, 
iar în spate Cu ranifele, risipindu-ne, in 
trăgători, da nici pe cavaleriști nu i-am 
slăbit d'ângă noi, măcar că-i imputinase 
nemţii de tot, îi omorâse pe mulți si mai 
şi luase prizonieri din ei. Am avut și noi 
ifanteria perderi foarte mari, că aveam în 
față două reghimente germane. 

Asa am fost chiemati noi iarăşi înapoi 
pentru refacere. 

Asta pe zâua de 2 Agost, in satu Oneşti. 
Da n'am Stat decât pân'la 6 Agost, când 
ne-a venit p tilegramă să fim iar la luptă. 
Indată ne ichipăm noi şi plecăm nemân- 
cafi, trecând de satu Grozästi. 

Da nu mergem noi mult înainte, că ne 
si trezim eu câteva sfrapnele pe deasupra 
capului nostru, spărgându-se tocmai în 
Oneşti. 

Mai mergem noi doi chilometri şi dam 
de postu de comunicaţie al artileriei noas- 
tre, care avea porâncă să facă fir de 
barage, iar inamicul. bătea si el cu tir de 
artilerie toată valea Oituzului. Noi măcar 
că am luat-o prin niște porumbi, tot ne-a 
ocsărvat artileria lor şi primul foc ce au 
tras a omorit un cal dela mitraliera con- 
ducătorului si 2 brangadieri. Dacă am 
văzut aşa ne-am sprânjit pe stânga Tro- 
tușului şi-am mers pân'la postul Colone- 


108 P. Partenie 


tului nostru. Acolo ducându-ne am găsit 
pe. ofitarii dela reghimentu 29 cari rămâ- 
nuseră neluati prizoneri. Cum ne-au văzut 
ej, parcă pe părinţii lor ar fi văzut, nu 
alta; aşa le cura lacrămile, și să'ntrecea 
care mai de care să ne dea fâgäri. Unu 
dintre ei ne spuse aşa: 

— Măi, bäeti, în voi ne este nădejdea, 

că regimentul nostru a fost prăpădit şi 
prins. „Câţi-va soldați, pe ici pe colo, 
dacă mai tin legătura.“ 
„„Da' tomna ’n vorba noastră veniau şi 
ăștia val-vârtej peste noi. Abia i-a oprit 
dăvale un Domn Maiur, care a dat. po- 
râncă unui pluton de grăniceri să-i ia cu 
baeneta din dărăt la poziţie si s'a brodit 
ca tomnai plutonu meu, plutonu-l, adicăte, 
din compania 2 să intre ca să dregem 
paguba, si să stăm cu gura pe infanteriști 
ca să find zid cu noi. 

Ne-a ajutat Dumnezeu şi-am ocupat iar 
măscile părăsite, Innaintea noastră, la prima 
linie de bătaie inamică, erau unguri, cari 
primeau mereu urdin dela Băvarezii din 
cealaltă linie să înnainteze cu orice pret. 
Noi băgând de samă am tras focuri tot 
intr’una. | 

Asa văzând comandantu Bavarezilor că 
nu poate înnainta, a porâncit ca să tragă 
în Unguri, şi tot trăgând ei, şi trăgând și 
noi, i-am posocit pe toţi. lar noi, într'un 


Povestea căprarului Florea 10€ 


iureş strașnic am năvălit în contra Bava- 
rezilor şi ne-am oprit tomnai unde fusese 
omorâți Ungurii, ocupând măscile lor, în 
care ne-am trântit ca să fim feriti. 

Eu brodisem, în mască, un ungur care 
își trăgea sufletu să moară şi a murit că- 
lare cu mine pe el, că nu puteam să mai 
mă scol și să dau înlături, de focurile 
mari ce primeam, 

Când fu ca să înnaintăm iar, n'am apu- 
cat să îac cinci paşi, că m'a și rănit un 
glonţ dum-dum în pulpa piciorului drept 
și 'ndată am căzut pe coastă devale. M’am 
rostogolit eu așa pân'la o tufä dèpe malul 
Trotuşului. 

Acolo, apa gâlgâia-nu gâlgâia pe la co- 
tituri, dar ştiu că din picioru meu gâlgâia 
sângele în siroaie, 

La ce să spun că mă durea... că nu 
mă durea praș. 

Da aşa o dogoreală simțeam in locu 
unde mă izbise si 'ncolo—în sus şi ’n 
jos — ca o amurfala race. 

De lânga tufä, m'am târît eu, haida- 
haida, pe o cărare până la postu de ajutor. 
Am lăsat acolo toate ifectele şi pe urmă 
m'am pansat. Mai făcând puţin pe o că- 
rare în jos ca să ajung la brangadieri, 
am dat de-o poiană, unde m'am pomenit 
cu un obuz venind si spărgându-se taman 
la dreapta mea. 


110 P. Partenie 


Si norocu meu... că mi-a retezat picioru, 
tot ăl drept, care era rănit. Din gleznă 
mi l-a rătezat $ l-a aruncat la o depăr- 
tare ca de trei metre de mine. Eu cum 
am vâzut, am rupt — să iertati-— ismana 
şi l-am strâns bine, rămânând aci din sata 
zilii lu şapte Agost până a doua zi. In 
ziua asta de opt Agost m'au dus cu bran- 
garda încotrova unde venea ofomobilile. 
Acolo mi-au oprit picioru rupt şi m'au 
dus pela spitaluri, unde am suferit trei 
operății, o durere de gură, şi-un irâzâpel, 
"Tar acuma sânt sănătos, dar cu picioru 
drept, cum să vede, lipsă "de sus din ge- 
nuche, pentru fara, luptând cu Domnu 
Colonel Zizi, trăiască-l Dumnezeu pe unde 
-O fi. 

Asta este toată pätania mea povestită 
de mine, căprarul Florea din Grăniceri. 


UNUL DIN VÂNĂTORI. 


UNUL DIN VÂNĂTORI 


Frânturi de vitejie 


Venise de pe front numai pentru câteva 
zile. Intre cea din urmă intrevedere a 
noastră, şi cele șapte luni necurmate de 
când apără fara, par'că s’ar fi Scurs un 
amar de vreme, așa de mult i s'ă schim- 
bat chipul femeiesc si tânăr al prietenu- 
lui meu. Pe fata-i asprimile războiului au 
încrustat dungi adângi, și-au dat un a- 
rămiu, ciudat obrazului. Ba i s'a nălbit 
de-a binele și părul pela tâmple. [ar pri- 
virea lui are ceva din sâlbătecia ponoa- 
relor si muntelui, alunecându-i uluită spre 
fo:fotul de lume. 

Nu se simte de fel Ia îndemână văzând 
cum foesc pe străzi tot soiul de oameni: 
imbogatiti de răsboiu cari te improașcă 
cu praf si obräzuicie din goana automo- 
bilelor ; domnișori zdraveni în spete şi 

P. PARTENIE, — „Boierul Drăguşina“ , 8 


114 P, Partenie 


cu rumeneala în fafa, cocolositi dela par- 
tile sedentare, ambulânţe, cenzură; nesin- 
chisite perechi tinere cu ochi ce râd a 
veselie si ispită, pălmuind năcazul si su- 
ferinta cu îmbrăcămintea luxoasă ; ori si 
inşi localnici sau pribegi, vecinic fngri- 
jorati. de asprimea răsboiului, cari caută 
norocul. neamului în comunicatele dela 
vitrine si pe care buletinul zilei îi dă huța 
în toate părţile. 

~~ Aici nu înţeleg, Dragă Căpitane, îmi 
zise, nici pe cei nesinchisiti de greul vre- 
mei, nici pe cei infricati prea mult. Cei fe- 
riciti nu cunosc durerea si cei desnajduiti, 
aşa în sec, fără munca lor, nu cunosc 
puterea jertiei, 

Soldaţii dela front s'au învățat de mult 
să tie adevărata cumpănă. Pe ei nu-i stă- 
pâneste läfäiala lenesä, nu-i adoarme vic- 
toria si nu-i zminteste räutatea zilelor de 
luptă, neisbânzile. Ei n'au vreme să afle 
comunicatele ; un singur gând fi stäpâ- 
neste: să lupte pentru ţară, să lupte și 
numai să lupte. Atât! Care e sfârșitul ?.. 

Oh!, dragă căpitane, cine să mai în- 
treabă la noi, pe îront, despre sfârşit, 
când în simţul şi inima fiecăruia lumi- 
nează dreptatea noastră întreagă ? 

Aici la voi, în orașe, e a/fă lume Unii 
se întunecă la chip şi să văicăresc fel si 
chip, blestemând nenorocul care ne-a o- 


Unul din Vânători 115 


ferit pentru acum, retragerea noastră os- 
täseascä, pribegia lor, ori cheful si buna 
lor stare stricate, dar îţi spun, nu înfrânge- 
rea, nu sfârșitul. Dar ei nu se înjugă la 
nevoia acestei clipe. Alții huzuresc, cum 
vezi, şi ochiul tău neîndurător le face 
mare sâlă. 

Eu cu aerul meu sălbatec, cu uniforma 
ștearsă, cu ghetele, ca vai de ele... sunt 
aici ca o arătare neplăcută. Poate și pen- 
tru tine sunt. Nu ești situ, dragă căpi- 
tane, un multämit ?... 

Ti-aduci aminte, c’am fost, că sântem 
prieteni, şi, totuși, pare că-mi ești un ne- 
cunoscut. Ai rămas tânăr. Ai vrem: să 
te preumbli, să-ţi îmbraci hainele călcate 
dela cuier, să porţi bocanci noui, să-ți 
faci slujba de stat major când vrei. 

Pe când eu..., vezi singur. Si am im- 
bătrânit... între noapte. Poziţia noastră 
era amenințată și ajutoarele nu soseau. 
Duşmanul ne secerase groaznic. Si atunci 
sub așteptarea ce mi-a părut vecinică, 
am simtit cum îmi furnică toată carnea. 
In zori au sosit întăririle, si... am biruit. 
Dar ordonanța mi-aspus: „ai albit, Dom- 
nule Locotinent“. Zic: „ai dreptate da’face. 

Prin urmare, dragă prietene, să-mi zici 
„moşule“. 

Surâse. Surâsei și eu stânjenit. 

— Ai tot cuvântul, zise, să te simți, 


116 | P. Partenie 


alifel. Eu mam schimbat. Mă uit şi parcă 
nu văd. Nici pe tine nu te văd prea 
bine. De multă vreme n'am mai văzut 
oameni stând drept si falnic. In transeie 
omul stä ciucit, cu ochiul pândă, către 
liniile dușmane. 

Când te uiţi pe linia santului, simfesti 
că omul e una cu pământul din care s'a 
născut, si că numai aci, sub scutul mortei 
toate deosebirile au perit, toate desertä- 
ciunile și măririle. Ofiţeri si trupă una 
alcătuesc. lar iadul care înărue cu lava 
lui zidirea lui Dumnezeu, face din om în 
acelaş timp, un înger, şi-un demon. Aci 
puterile întunericului isi vajie, prin mii de 
guri, zgomotele asurzitoare, ca să-ți hă- 
uească vecinic în urechi. Eu parcă le aud 
si acum. Nu le cunoşti fiorul. Trebue să 
fii scrintit pe jumătate ca să stai sub 
potopirea de lavă şi schiji sau sub urlety 
acela. Oh!, ce bine fac domnisorii slabi 
de îngeri că nu se află acolo... ar amuti 
numai la pocnetul pustii... Pentru soldatul 
bărbat, nu femeie, este un bine, că n’are 
astfel de tovarăşi. Acest soldat, dragul 
meu, este croit deadreptul din titani. In 
besna nopților, când rachetele își încru- 
ciseazä, pe sus, brânele: roșii, albe, verzui 
si când flacăra obuzelor si. fuzantelor 
străluceşte deasupra tartarului de maşini, 


Unul din Vânători 17 
= pee A te 


ei stau la pândă, inclestati cu mâna pe 
arme. | 

In slävi se întretaie luminile apocaliptice, 

ca la a doua venire: jos, anticristii-dugmani, 
își fac lucrul lor drăcesc, cu momitoare 
măști de îngeri si vorbe frätesti de evan- 
gelie din dosul svârletului de moarte, iar 
ostaşii mei, printre fum şi obuze zdrelite, 
se atin neclintiti, indarjiti, răspund cu vârf 
si ‘ndesat gloanţe si granate, înjură spo- 
rind cälindaru și fac socoteala calibrelor 
inamice : 
Asta e 75 că prea viue. Asta e 77 că 
pocnèste. Da ’auzi si pe 105 că se struc- 
neste de parcă rupe. Pe cele 99 le cu- 
nosc după vâjâit si pocnetul de spărturi pe 
sus. Cele de 210 ci că mugesc că le o fi 
durând și pe ele; acelea-s groasnice în 
vuupul lor cumplit, urmat de zuruiald, tros- 
neald, pârăială, de zbârnäitul schijelor ce 
se sparg la 2-3 sute de metri. 

Se sgâcină pământul din fâtâni ce so- 
cotesti ? E tare frumos să priveşti, dar se 
cam sburleste părul. Căci sub curcubeele 
de sus, si Sub furnicarul de scântei, se 
luminează groapele, prin care mușcă moar- 
tea tärânä şi vieți. Acolo guzganii stau în 
dosul frontului, si privighetorile nu-și fac 
Cuibul, în linia tranșeelor (cum scria un 
şoltic).. 

Ziua nu vezi decât fum şi praf și per- 


118 P, Partenie 


es 


deaua de ceață e groasă, de nu zaresti la 
30 de paşi. 

Sunt zile în care focul se linişteşte. 
Câte-o pocniturä räzleatä, ca vreascuri 
strivite näbusit, își poartă sunetul pe vä- 
găuni de văi, către zăvoaele Siretului. U- 
riaşii mei deyin în zilele acelea niște bieti 
muritori, cum n’ai crede, gata să alerge 
cu gamela în mână, de colo până colo, pentru 
0 pustie de gură, râd, glumesc, aşteaptă 
să le cadă în mână câte-o gazetă dela 
tranşeea cealaltă. Ti-oi povesti altă dată, 
cum se schimbă gazetele între ei si dușmani. 
Sunt istorisiri ciudate, cu amestec de ome- 
nie in Stăurile, dintre încăerările turbate. 

lar ofițerii se bărbieresc, se spilcuiesc, 
par'c'ar pleca la o întâlnire plină de fă- 
gădueli. Tu nu ştii ce va să zică să ai 
răgazul unei bărbiereli pe front. Este și 
ceva tainic în găteala asta, ca și când 
te-ai apropiă de potirul sfânt, ca să guști 
grijania reînvietoare. Si totuşi moartea o 
aştepţi, moartea. .. 

Cine are vreme să'ntrebe ce-i moartea 
acolo ? 

De atâtea ori am înfruntat-o !... 

Infr'o după amiază, am primit ordin de 
înaintare. Un fior a trecut prin toți. Cia- 
Sul îl asteptam de mult după crâncena re- 
tragere si stare de defensivă (apărare). 


Unul din Vânätori 119 


Atunci maiorul batalionului s'a strecurat în 
fata frontului şi a zis, cu un glas neobișnuit: 

— Băieți, fiți gata!. Drumul nostru nu 
este decât înainte. De-oi cădea eu... co- 
mandant vă este Căpitanul“. 

Si-am văzut, după aceia,pe Căpitan tre- 
când vijelios și strigând : 

— Acolo e fara, copii. O vedeţi voi, 
cum stă încolăcită sub ghiara dusmanului ? 
Jara ne chiamă s'o dezrobim. Eu poate 
voi cădeă; voi să știți că urmaşul meu 
este Domnul Locotenent“. Şi aşa s'a urmat 
cu chibzuiala până la Caporal şi fruntaș. 

In clipa aceia n'am mai văzut de cât 
Tara, Tara care răsăria aievea, cernitä 
de după dunga dealurilor noastre, înco- 
lăcită de ghiara vrăjmaşe, acolo, printre 
surpăturile de colibe, printre podgoriile 
oträvite de gaze şi sparcuite de srapnele. 

Si-am trecut ca nişte näluci transeele 
nemtesti si sârmele ghimpate, lăsând fara 
a mai simţi, carne de pe trupuri si sânge. 
Aşa ceva trebuie să fi fost pe vremea 
muceniciilor creștine, 

Când'am cuprins iar sate și ogrăzi 
româneşti și ne-am numărat oamenii, lip- 
seau rânduri întregi de soldați, lipsea 
Maiorul, lipsea Căpitanul si cinci ofiţeri 
tineri de’ tot, abia bärbieriti în ajun. In 
ochii celor teferi se citeă durerea pentru 
scumpii dispăruţi, străluminată de bucuria 


120 P. Partenie 


isbândei. Mamele cu pâne și sare se arun- 
cau în brațele ostaşilor ca si când și-ar 
fi revăzut bărbații şi fii. lar moşnegii săru- 
tau boabele de fărână din pământul dez- 
robit şi băteau metanii. 

Până şi răniții întinşi pe targi îşi domo- 
leau vaetele si se svârcoleau să scape 
din braţele îngrijitorilor, spre a îngroșă 
lanţul luptătorilor. 

Pentru toţi, dela gradat pân'la răcan, 
singură vorba „înainte“ avea înţeles. Dra- 
pelul sfarticat îşi flutura pulpana, mai 
departe spre frontul protivnic, ca şi cum 
eroii din gropişti ne-ar fi trimis un nou 
suflet de poruncă, înfiorând cu tainica 
lor comandă Simbolul Tärei noastre. 

De atunci am simţit, dragul meu, că 
alte glasuri vorbesc în mine, că nu mai 
sunt al meu, că nimeni nu mai este al 
său acolo, că moartea e fără glas şi că 
ne-am legat pe vecie cu ea, renunțând 
la viaţă, ca s’o vecinim pe a Tärei“. 

Mi se păru, că în adevăr nimic ome- 
nesc nu mai era în glasul acestui ofițer. 
Alte adâncuri necunoscute nouă murito- 
rilor grăiau printrinsul. 

După o bucată de tăcere, adăogi ca 
pentru încheiere : 

— Şi uite, asa petrecem noi, zise. Rachete, 
fum, praf, urlete de bombe, întunerec de 
moarte, vitejie şi eroism. lar ostasii, acești 


+ Unul din Vânători 121 


pitici ai zilelor de linişte, cresc năprasnici 
în nopţile frământate, mişcându-se ca stânci 
de negură, cumplifi la mânie. Muite fi-asi 
putea spune despre ei. Tu ai putea să le 
zugrăvești frumos. Mie-mi lipseşte, poate 
legătura. Lumea asta de pe străzi ma 
zăpăcit, Eu aci sunt strein, crede-mă că 
străin. Acuma plec spre comandament, 
deseară la tren şi mâne sunt cu ostaşii mei.“ 

lar surise, îmi întinse mâna si dus fu, 
lăsându-mă ca pe un vinovat în mijlocul 
stradei cu altfel de rachete, de besnă, 
şi eroi, 

laşi, 1817. 


SUFLEIE 


SUFLETE 


— laşi 1917 — 


Mai deunăzi, rătăciam în vălmăşagul de 
lume, printruna din pieţile oraşului, după 
nevoile casei, unde copilaşii cei mărunți 
își pretind necruţător tainul, fără să bä- 
nue infrigurarea cu care poți răzbate pen- 
tru o pâne. Şi Doamne! ce luptă să dă 
aici în cetatea tuturora pribegilor, pentru 
traiul zilnic, dela cadrele crude de tot 
până la bătrânii ghebosi si paralitici! 

Si mă uitam la fetiţele cu părul făcut 
în grabă numai cornife, cu ochii lăcră- 
mafi de frig, îmbrăcate in stambă pirpirie, 
cum se  îndărătniceau să-şi fie rândul, 
pentru a asigura pe o zio pustie de gură, 
cum stăteau aci oare întregi, într'o duioasă 
apropiere cu moşnegii aceia betegi, ca 
nişte copii dela marginea a doua vrâste. 

$i, din rândul frontului aceluia de lume, 


126 P. Partenie 


din când în când, abia gâfäind, câte o 
fetiță, câte un bäetel, care si cu cumpă- 
rătura, se desprindeau cu sfortäri bărbă- 
testi, din strânsura de cleşte a înghesuelii. 

Şi 'n ochii lor 'câtă bucurie de izbândă 
Se citea!.,., . 

Poate că multi din ei erau singurii 
stălpi ai unei case necăjite, din care voi- 
_nicii vor fi fost duşi la război ca să apere 
tara! 

Un moş cadre si el răzbătuse, tala-tala, 
cu pânicica într'un braţ, cu niște crumpei 
într'o legătură, mă văzu privind lung în 
urma acestor biete ființe, cărora nici som- 
nul îmbietor al diminetelor nu le mai era 
îngăduit. S'apropie cu blândeţe, si-mi tâl- 
cui gândul: 

— Ce să-i faci, măre Părinte. Eu sânt 
tare bătrân, dar prin aşa năcazuri n'am 
trecut. Şi iarna... ca la' 70, bre. 

Răzbelu aduce multe räutäti.. Da copiii 
ăştia prea-s năcăjiţi, biefii. Nu vezi dum- 
neata că au pornit la treabă, micufi de 
tot, cu ochii necrapati, si ca puii de pit- 
pălacă,... cu ghioacea necăzută. 

Poate îi cerne Dumnezeu de. acuma, 
și-i împielmează cu alt aluat, ca să toarne 
din ei altă lume. 

Noi cei de ieri, ce crezi? par'că eram 
făcuţi numai din huzur: de aia ni se par 
azi toate cu susu ’n jos“. 


Suflete 127 


2 


Mosu se duse täfälog. Si mi se pari 
can glasui lui un arhanghel coboară din 
înălțimi un cuvânt de înviorare pentru su- 
fletul tare, nemolesit, de mâne. 

Cand sa plec, un copilandru de vre-o 
doisprezece ani, se fined fanfes dinain- 
te-mi, in băibăracul său säräcut si în niște 
nădrăgei de dimie. 

Pe cap îşi tot chinueă o brumă de 
pălăriuță veche, pe care vântul nu i-o 
lăsa'n pace. Imi râse blajin şi tot râsul 
par'că se topi în ochii aceia blânzi şi pe 
albul lor, cu luciri de fildes. Imi ltiă mâna 
încetinel şi-o apăsă de buzele-i reci, pär- 
lite de frig. 

— Nu mă mai cunoastefi, îmi zise. 

Mă uitai bine, dar nu-mi puteam aduce 
aminte pe unde să fi văzut figura asta 
apropiată de copil. 

— Nu m'äti cunoaște... Poate unde 
sânt îmbrăcat si în alte haine... 

Dar noi elevii trebue să vă cunoașteri. 
Eu sunt Merutä din clasa l-a de Seminar. 

— Aga... Merufa esti?!... Bată-te să- 
nätatea. Vezi cum schimbă ipor tif pe om. 

D’apoi tu tocmai pe aici? 

— Sunt venit cu tata de mai bine de-o 
lună. La noi a fost evacuare. Am făcut 
patru săptămâni pe jos. N'am vrut să 
rămânem su’ Nemfi. Un văr al meu a 
rămas. 


128 P. Partenie 
ie ERE RE O PRE nt Dao BI 


Mă certam eu cu el câte odată, da ne 
si împăcam lesne, 

Acum îmi pare așa de rău, că mi se 
rupe inima de el. 

Cine ştie ce-o păți...' 

Pe fatä-i flutură ca o umbră de tris- 
teță, pe urmă iar îmi zâmbi. 

— Ei şi cum 0 duceti voi, după atâta 
drum ? 

— "Ah... bine! Am patru zeci de bani 
pe zi. Tata a intrat cantonier la gară, şi 
eu îi ajut la împietruirea drumului prin 
tre şine“. 

Cu ce mândrie îmi spuse că are patru- 
zeci de bani pe zi, par'că ar fi avut o 
împărăție, şi doar ce înseamnă banul lui, 
acum când nevoile sunt așa de crescute? 
Insă acest ban era al lui, al muncii lui, aic 
în lumea necunoscută, şi se veselea mult. 

— Si unde staţi voi... noaptea unde 
gäzduiti ? 

— De dormit, tot la gară dormim, pe 
nişte mese; dormim îmbrăcaţi, că acuma 
lemne nu prea se găsesc“. 

Surâse din pou si se bucura ca un 
cățeluș care nu-și văzuse pe ai casei de 
multi vreme. 

Eu însă cugetam la camera friguroasă, 
umedă, poate, unde flăcăiandru ăsta nevlă- 
guit säläslueste, fără o sobitä caldă, fără 
o mâncare mai întremătoare. 


Suflete 129 


— Păi atunci nu o prea duceti bine, 
măi, îi zic. 

— Ba o ducem bine noi... altii săracii, 
stau mai rău. 

Ce să-i faci dacă-i vremea de-așa... 
Nu-i nimic: o să se ’ntoarcä ele lucrurile“. 

Pe urmă păru ’ncurcat ca omul care 
vrea să piece și nu ştie cum s'o ’nceapä. 
Se uita la mine și întorcea ochii din când 
în când mai delături, în urma mea. Mă 
uitaiu şi eu înapoi si văzui o fetiscanä 
de “reo patrusprezece ani, care îl aştepta 
nerăbdătoare, cu un coș în mână. 

El încă avea altul lângă sine, ce-mi tre- 
cuse nebăgat în seamă. Mă dumeri îndată: 

— Dumneaei e domnisoara Domnului 
Şef. La două trei zile venim împreună 
să târguim pentru dânsul. 

Pe mine și pe tata ne-a ajutat mult. 

— Atunci duceli-vä, zic. Dar stai să-ți 
dau adresa, ca să ne mai vedem. .Căci 
îmi ’nchipuesc căai să vii pela mine.. nu ? 

— Cum să nu vin? vin. Numai să mă 
înlesnesc“. 

Pe urmă plecă: neprimind nici gologä- 
naşii cu care voiam să-l dăruesc, fiindcă 
de.., era bogat acum’ avea patruzeci de 
bani pe zi. 

Plecaiu si eu cu mare rèvärsare de 
bucurie în toată ființa, cugetând la nădej- 
dile si ofärirea dintr'un suflet pe care 

P. PARTENIE. — „Boierul Drăzuşin“ 9 


130 P. Partenie 


vremea şi şcoala cea nouă a suferintei 
ni-l vor da altminteri, pe lângă atâtea al- 
tele ce se?făuresc în luptă cu asprimile 
frontului şi nevoile tärei. 

Si deodată mi-au venit în minte lectiu- 
nile dela. Seminar, ce, în alte vremi se 
strecurau liniştite, fără învârtoșirea din 
care s'au plămădit vremile apostolice. 

Acuma până și clădirea aceia, prefă- 
cută în spital, s'a înnoit prin suferința 
ostașilor răniți, îngrijiţi acolo de mâini 
frätesti. Și sângele lor scump carea picurat 
pe scânduri din răni adinci, a pus pecetea 
trudei lui Cristos, în lăcașul de unde va 
purcede mai grăitoare învățătura cea nouă. 

Si pare că îmi suniu în minte, mereu, 
ca o strigare de arhanghel, prin rostul 
moşneagului, cuvintele privitoare la copii: 

— Poate îi cerne Dnmn2zeu de acuma 
şi-i frământă cu alt aluat, ca să toarne 
din ei altă lume“. 

Si ei vor fi crainici ai biruintelor ne- 
şovăelnice. Şi va fi ca de tunet glasul 
lor. Ca la intrarea triumfală a Domnului 
în lerusalim, ei vor striga răzbătătorul 
nostru osana, Si de vor fi înăbușite stri- 
gătele lor, nu vor sări din locul lor, ce- 
rând slăvilor răzbunare, însă-şi petrile 
sfintei mucenicii ?... 


ALT.FRONT 


ALT FRONT 


laşi, 1918. 


Mai dăunăzi, Părintele din Contesti se 
întâlni Ja un răscruci de uliţă, cu trei 
prieteni de căciulă dintr'un oraş oltenesc: 
unul îşi făcea meseria de șofer pe lângă 
armată, deşi putea să aibă o îndeletnicire 
mai fericită pe vremea aceia de durere; 
altul, un mobilizat la aprovizionare, era 
voinic şi spătos, încât să-l pui a trage la 
căruţă ’n loc de cai; celalt, un tipicar de 
„Şcoală veche“ având slujbă la telefon. 

Se ’ntâlniau numai seara acasă, într'o 
chitimie dintr'o stradă dosnică, unde şo- 
ferul aducea benzină ca să arzdin loc de 
gaz. Cel dela aprovizionare, aducea halca 
de carne mustită proaspăt, zahăr din bel- 
sug, pane albă (lumea cealaltă sa mul- 
țumea să mănânce din cea neagră, când 
da Dumnezeu) ceva ouă, ba i-se găsea 


134 P. Partenie 


si clondirasul cu vin negru de prin be- 
ciurile rechizitionate. Telegrafistul singur, 
mai horopsit, avea, numai din când în 
când, tain la masa comună, dacă încropea 
şi el depe la, poştă o săcărică moldove- 
nească, o prospătură de te miri ce bu- 
pătate, sau măcar ceva pâne neagră, când 
ceilalți doi se ’ngretosau tot cu jimblă. 

Când se 'ntâlniră cu popa din Contesti, 
era o zi senină cu zâmbet de soare pri- 
măvăratec. După iarna care fusese mereu 
geroasă, ei se simfiau deodată goniti de 
acasă, dealungul străzilor, cu närile ’n 
vânt, ca niște prepelicari pata să amiroase 
vânatul, după primele desmortiri. Când 
ochiră pe Părinteie, se oprirä. 

— Hei, lume nouă, zise Locotenentul, 
cel cu aprovizionarea. Care va să zică si 
Sfintia Sa, Părinte Predo, tot pe aici. 

— Si. 

— Mă mir, fiindcă aud că la popi nu 
le face nimic nemții. 

— Da nu fac nici la alţii, mon ser, 
zise şoferul.. Aud că se poartă omenos, 
da să ’mparti toate pe din două cu ei. 
Si au dreptate..., ca biruitori... 

Ceilalţi doi aprobară din cap. 


— Atunci de ce n’ati rămas acolo ca 
să huzurifi cu ei, zise sântia sa? 
— A... mă rog, mă rog... E altă con- 


Alt front 135 


sideratie la mine, zise cel cu aprovizio- 
narea. 

Uitaţi-vă ce socoteală mi-am făcut eu. 

— Nu-i aşa, de bătut, o să-i batem pe 
nemți... Bun! M'a frământat însă gândul 
că, la retragerea lor, mă vor lua ostatic. 
Şi de ce adică aşi fi rămas pesches în 
mâna lor, de pomana dracului, ca să mă 
curät de zile, prin cine ştie ce lagăr. Tara, 
mă ’nfelegi, are nevoie de oameni și după 
războiu. Altminteti, cel mai bun lucru ar 
fi fost să stăm neutri. 

— Cum au făcut Grecii, zise şoferul. 

Geaba s'a căznit Venizelos, 

— Atunci de ce n’afi stat neutri, zise : 
cinstitul Părinte ?. 

— Ce face, măi ? Dar ce noi suntem 
Averescu, Brătianu, Nicu Filipescu, lorga, 
zise telefonistul. 

— Să-i iei la palme, Domnule pe ăștia 
cu idealul naţional și să-i îmbrâncești cu 
capul de trotal, zise şoferul, care făcu o 
mişcare, ca și cum i-ar fi răsturnat pe 
toţi dintr'un automobil a cărui cârmă e 
în mânile lui. 

— MA rog, mă rog, nimeni nu zice că 
nu-i burt idealul national, dar cu măsură, 
Domnule. Mai al dracului pentru ideal ca 
mine n’a fost nimeni. fi 

Dar pe urmă am văzut că-i prostie. Nu 
vezi dumneata une ne-a dus idealul ? 


136 P. Partenie 


— Fiţi sănătoși, zise Părintele și... o și 
cârmi, 'ntr'o parte ca să scape de o con- 
vorbire nesuferitä. 

In colț era o ceainărie: se năpusti repede 
în lăuntru. Dar nici ceilalți nu-l slăbiră. 

Intro minută se așezară lângă el, la 
aceiași masă, 

— Să vie patru cafele, strigă unul. 

— Eu am cerut un ceai, zice preotul. 

= Atunci patru ceaiuri pentru toţi, se 
iți şoferul, 

— Cu rom, Domnule, zise locotenentul. 

— Nu este. 

— Să fie!. 

— Cum să fie, dacă nu este, răspunse 
chelnerul. 

— Pentru militari să găsești de unde 
ai şti, se răsti viteazul nostru ofițer. 

Auzi, dumneata, să n'aibă rom!. 

Treabă-i asta, ori s'o dai dracu. Ce 
ară!. Ce ţară!.. 

Veniră ceaiurile. 

Şoferul cel dintâi strâmbă din nas. 

— Ăsta nu-i ceai, asta-i apă chioară. 

De băut însă îl băură. Strașnicul șofer 
scoase apoi din buzunar nişte ţigări Jokei, 
svârlind și celorlalți doi câte una. 

— Să cauţi în tot târgul, zise si nu 
mai găseşti d'astea. lam dat și căpit?nu- 
lui meu 10 pachete. 

Sf unde se bucura de isprava asta ne- 


> Alt front 137 


mai pomenită..., împroşcând duşmani ne- 
văzuți cu valurile de fum, când de pe nas, 
când dela colțurile gurei. 

Locotenentul, la rândul său, tsi arăta 
prin vesta deschisä un pântec destul de 
rotund și-și admira flanelul rusesc de 
lână cum și ghetele cu carâmbi nalti, în- 
cheiate cu sireturi. 

— Frumoase ghete, țăcăni maginal, din 
gură, întocmai ca la aparat, telegrafistul. 

— Barem atât si eu, 

Ghete ca astea n’are decât Doninu 
Maior Priboianu, adică tocmai ca astea, 
iuft rusesc. 

Cum li-am ochiat' într'un loc lângă Bu- 
huşi, le-am duat... pentru armată. Două 
perechi erau. Si strâmba overiul din nas, 
când i-am dat pe ele treizeci de îranci 
si... un picior. Mă rog, nu-i vreme de 
asediu ? 

Mi-au rămas acasă trei perechi de șe- 
vro pe care le-or incälta alții acum. 

— Ba că zău, Domnule Locotenent, 
zise șoferul, ce-o mai fi pela noi pe acasă? 

— Pe dracu!... Cine ştie ce neamt o 
Să-mi pape şerbeturile si o să știe de 
bunatitile din pivniţă. Te pomenesti că 
găsesc şi vreun moștenitor blond, Neam- 
tului nu i-aş: face nimic, dar pe căţea 
ași pune-o la jăratec. 

— Nu mai ziceti vorbă mare, să ames- 


138 P. Partenie 


tecă Domnul cu ceainăria.,. Acolo-i ocu- 
patie în regulă; ce vrei să facă un cap 
de femeie ?... 

— A, mă rog, mă rog, eu sunt pentru 
moralitate înainte de toate. 

Prin geamul odăei se desluşi în stradă 
statura sveltă a unei femei tinere care 
trecea. 

„Siţa e, rostiră câte şi trei“. 

Locotenentul se mişcă repede pe scaun 
şi ca şi când i-ar fi trecut prin devlă o 
idee strategică, zise celui cu „maşina“, 

— Până mănvârtesc eu pe la Minis- 
terul de războiu pentru „înaintarea mea“, 
spune-i ordonanţei să treacă pela ea, şi 
să-i ducă cinci chilograme de zahăr, iar 
tu mai înlesneşte două sticle de benzină. 

Când își reveniră din îndelungata privire 
pe giam si se despärfiau, Preda nu mai 
eră în mijlocul lor. 


VERILE DE ALTA DATA. 


VERILE DE ALTĂ DATĂ. 


— Din pribegie. Iași, 1918 — 


Ce v'afi facut voi scumpe vremi ale 
verelor noastre cu hore, nedei şi veselie ?. 

Par'că nu v'am fi trăit în clipa de ieri, 
așa v'aţi destrămat, lăsând în suflet amin- 
tiri ce par rămase dintr'o lume de vis, de 
mult präfuitä. 

Si doar nu ne desparte decât anul. Pe 
atunci era sărbătoare în firea largă si 
sărbătoare în suflete. 

Gemeau miriştele sub povara de stoguri; 
se resfira aurul grânelor la arii; porum- 
biştele înspicate se resfirau sub soarele 
de vară, cu mustätile în vânt, după präsila 
binecuvântată: fânaturile cosite îmbălsă- 
mau cuprinsul. 

Şi pe când Dumnezeu scotea la vânzare 
daruri imbelsugate, omul, ogoit de muncă, 
se premenea pentru praznice mări, în 


142 P. Partenie 


răspasul dintre holia verei şi recolta de 
toamnă, Incepeau hramurile de biserică 
în jurul lui Sâmpietru, Sfântu Ilie al mare 
şi al mic, al celor două Sfinte Mării. 

Incepeau de zor horele si bâlciurile. 

Se destinau lăzile fnflorate. Si din fic- 
care cacioabä, fluturau altitele pe ume:i 
vânjoşi de femei şi fecioare. In fiecare 
secerătoare,—de pe care suh truda zilei 
cădeau broboañele de zăduf ale muncei, 
pleava de grâu, şi funinginea de lângă 
vatră, — se trezeau frumuseți sălbatice, 
pline de sănătate si voe bună. 

Se împânzeau potecile de prin lunci, 
dealuri, bunget. Hăuiau drumurile de căruțe 
si de cai buestrasi, Lume pestriță de târg 
se amesteca, ciudat, cu tâlvura satelor. 

Roiul de lume se aduna pâlcuri — pâl- 
curi pe dumbrava bisericei, cu lungile 
miere de poiană, cu taraful de lăutari 
si cu bunätäfi. 

Vedeai matroane pirpirii sau turnate din 
plin, în vâlnicele lor bătrânești, rotunde 
la faţă, maj totdeauna pu lrate, cu rotocol 
de sălbi, sub bărbia învălurată, cu carpe 
de borangic până'n călcâie. Alături, odras- 
lele: fetițe rămase în lumea. satului, cu 
figurile pline, cu ochi Sfiosi, cu faţa gata 
să Se rumenească de fitece, cu sănătatea 
neprihänitä sub robitorul port de ‘tara; 
sau fetiscane mofturoase, cu pospai de 


Verile de altă dată 143 


pension, împălăriate si stranse’n rochii, 
gata să-şi pupueze buzele în vorbire si 
să-şi ‘frângä trupul aproape curmat sub 
cingătoare. 

Fiecare îşi căuta grupul, își înţelegea 
condiţia, se rânduia după stare si cunos- 
tinte, dela cele mai de sus, până la cele 
mai simple, care veneau la nedei cu pan- 
tofii in mână, cu colțuri de opreg răsfrânte 
în brâu, cu sudoarea curgând pe fata 
sângerie, cu părul umezit de unsoarea 
sclipicioasă. 

Popa alerga de zor printre mese, tămâia 
binecuvânta. 

“Grupurile de lume se mișcau, se recu- 
noșteau, se perdeau într'o nesfârșită înmi- 
nunare, ba cercetând florile de pe cămăși, 
de pe catrinte, ba întrebând de obârşia 
isvoadelor. 

Fete. şi neveste din norod rămâneau cu 
ochii duşi către grupurile de târgovete —, 
înminunândur-se de stămburi, de pălării —, 
către mândrefea altor sate; sau arătau 
cu depetul pe preoteasa din satul lor, pe 
invätätoreasä, pe te mir care bäefas de 
sat sclifosit în uniforma lui scoläreascä. 

Se arătau apoi preoți mai tineri cu 
giubea călcată, cu pălărie tare; sau preoți 
mai bătrâni, cu culionul înverzit, încinşi 
cu bete sau curea; învăţători de toată 
mâna, oräseniti la port pe dea'ntregul ori 


144 P. Partenie 


numai”pe jumătate, purtând pantaloni albi 
de dimie ; primari roșcovani cu fata lucie 
sub prospätura rasului, care își înfățișau 
fantos brâul detricolor, in jurul pieptului 
voinicos; bäefi cu școli înalte, —falnici în 
sau în hainele frumos turnate, — cari purtau 
pela nedeile noastre ceva din seriozitatea 
poruncitoare a omului umblat la învățătură, 
şlefuit la vorbă si la port; seminaristi cu 
nedespartita umbrelă, cu mersul țeapăn, 
sfioşi.., dar gata să-și recomande titlul 
şi 54 ochească vreo fetiscanä, chipesi 
dacă se poate şi la dotä; contopisti de 
tribunai, cu floare la surtuc neîncäputi 
în pestritätura hainelor ; gradati dela oaste, 
gata - să-ţi toarne vorbe ca acestea: „sti- 
mată demoazela“: „dacă nu vă deranjez“ 
„Dardon“ „scuzaţi“ ; tineri neispraviti tra- 
vestiți în turişti, cu mustäti rase. 

Pe lângă grădini, p2 potecăle, curgeau 
mătușe și bătrâni, cu copii mărunți, mer- 
gând, după datină, la pomană, unde pe 
mase stăteau bunätäfile : iahtiile, fripturile 
şi vinul din belșug. 

Către Sfânta M irie strugurii țineau tovă- 
räsie plăcută colacilor şi colivei. 

Si in lături cât vedeai cu ocnii era 
numai veselie si chiot; suflau prichindeii 
in fluere, drânduri si fife, se băteau pe 
limonada lui Spelbu, pe lubeniţele r-re 


Verile de altă dată 115 
a 


aveau mare cătare, se strecurau ta spi- 
ridusii pe sub cerga vânzătorilor de mărun- 
tisuri, şterpelind ceva inele sau bricegute, 
bune de ciumpăvit nuelele. 

Si mureau fetele după spilce, dupi 
barisuri, după pänglicutele cari sclipeau 
ca mii de colori vii, sub bătaia soarelui, 
lângă orbitoarele oglinzi, lângă doritele su- 
limanuri, basmale și tulpane. 

Si strigă Pârvuf cel cu prăvălia învelită 
în cergi: „veniţi, neică, veniți, să vă dau 
lucruri ne-mai văzute şi ne-mai pomenite. 
Cine n'a auzit de Parvut să vină să vadă“. 

Şi venea lume de toată mâna, căci vân- 
zătorul parcă avea magnet şi'n cortuletul 
lui li-se părea copiilor, că se găsesc toate 
minunăţiile de pe pământ. Ce n'ași fi 
dat în vremurile copilăriei mele să fiu 
stăpân, în prăvălioara cu multe bricege şi 
fluere !.,, 

Limonagiul nu se lăsă nici el, ci strigă 
din rărunchi „limonată rece, de sete-ti trece 
mă, neică, mă; ia te uită cât îi de rosie 
şi bună“: 

Flăcăii își aduceau aci iubitele, care nu- 
mai ce își udau buzele din paharele porun- 
cite de ei, de par'că ar fi căzut cerul pe 
ele, când erau înbiate, 

Pe la chindie începeă, apoi, hora de zor. 
Atunci să fi văzut valurile de lume în- 
lânţuite sub puterea câtecului!... Pe la noi 

P. PARTENIE, — „Boierul Brägusin“ 10 


146 P..Partenie 
n ————— 


pâuă în vremile din urmă se țineau tot 
bine Troc dela Prejna, cu ucenici lui: Turcin 
dela Cosuste si cu Pătru dela Băseşti. Cel 
dintâi era român neaos, "nalt, uscätiv, cu ceva 
semne de vărsat pe chipul lui spelb. Avea 
o mustață gălbuie, care, ca si părul spălăcit 
al capului nu trădau vârsta lui de șapte 
zeci de ani. Si nu se da de fel, aşa se ţinea 
de drept, de neobosit, trosnindu-i vioara 
sub arcuş, şi el închizând ochii mici, su- 
râdea răutăcios, când vedea că jocul s'a 
oprit şi că tot mai. zdravănă-i mâna lui 
‘de cât piciorul jucäusilor. Ceilalţi doi fă- 
ceau parte din neamul balaoacheșilor, de 
“şi nu le părea bine să le-o spui în faţă. 

Si se recomandau' viorosti, nu Idutari 
care vorbă se potrivea, după dânșii, dipla- 
rilor stângaci, care nu ştiau să facă pe 
coardă ca ciocârlia şi privighitorile, să 
răsucească într'o nestârşită gamă boieres- 
tile şi sârbele si nu puteâu ca ei să dic- 
teze din minte cântece şi faceri ne mai 
dibăcite de alţii. 

Ei se socoteau mai dihai, fiindcă erau bă- 
gati în seamă de chiaburanii satelor, ne- 
despărțiți de nunțile subțiri si singuri 
ştiau pentru Studenti si Domnisoare pol- 
cile si valsurile orașului. 

De alt fel nu-şi prea luau nasul la pur- 
tare, ca să-l facă paf pe meşterul dascăl, 
a căruia născocire pierea zi de zi şi. fa- 


Verile de altă dată 147 


cerile se mai uitau. Când era vorba însă 
de strigături şi de horile bătute'n loc: flo- 
ricica şi ca la ușa cortului, rămâneau şi ei 
näucifi de puterea neîntrecută a dascălului. 

Si se incingea horă în trei şi patru ro- 
tocoluri, după deosebirile atât de respectate 
la sat: sclipeau fluturii în soare și săltau 
năvalnic în joc sănii plini de sănătate, se 
topeau sfiiciunile, se împărțeau fiori de 
plăcere, prin lanțul de mâini, prin schimbu 
de vorbe. i 

Ciucurul de tame stetea mai mult de- 
oparte, mândre, zâmbitoare, bucurându-se 
de împerecherile din joc, răstăimăcind cus- 
crii viitoare, în timp ce părinții vorbeau 
de școlile unde vor duce pe'ncepători, de 
cirieri mai de se seamă, de cutari tineri 
pricopsiti esifi din viata satului şi cari 
pirtau în nedeile noastre teva din căr- 
turăria adâncă a școlilor înalte, serioasă, 
poruncitoare. 

lar tinereţea cealaltă era în toiul ei de 
simtiri şiesărbătoare, atunci în vacantele 
mari, cu răspasul de muncă dintre Sân- 
Pietru si cele două Sante Mării... 


„Azi e Sfantul [lie al mic.. Dacă n’ar 
fi războiul și pribegia, agi fi acasă. Ghifan 
ar aştepta acasă dela chindia mare, cu că- 
rufa lui întăcămată în chiimuri, ca să ne 
ducă la nedeia din Racova. Surorile, prin 


148 P. Partenie 


casă, nu şi-ar mai afla rând la oglindă, la 
cutia cu ruje. 

Pe drum ar fi zängätul de clopote al 
bidiviilor, tropotul buestrasilor, mândretea 
de lume pornită spre nedei. 

Dar azi toate astea sunt lucruri care au 
fost. 

In loc de lume primenită, și veselă, de 
cu dimineață se mânecară peste drum de 
noi, la biserică, femei cernite, cu lumânări 
pentru pomenire. Pe stradă copii firavi și 
femei cu fata uscată fac coadă pentru un 
codru de pâine. Nu se văd drosti zbughind 
spre satele cu hramuri de biserică, ci nu- 
mai cai mărunți, cu pielea ştearsă, cu coas- 
tele ieşite, inhdmati la lipsurile noastre. 

Din depărtare nu vin cântece de joc. 

Ba, s'aude ceva; un cântat de fanfară 
trist, unul din multele cântece triste ale 
zilelor deacum. 

Spre locul de veci este purtat „un maiur“, 
tânăr de tot, care și-a făcut datoria de 
ostaș. 

Fără să ştiu cum, mam pomenit ames- 
tecat cu mulțimea strânsă înapoia dritului, 
lângă gorniștii care în loc de cântul asal- 
turilor, cântau eroului imn de îngropare. 

Unul dintre ei, pe cât de cu foc cânta, 
pe atât îi si curgeau șiroaele de lacrămi 
din ochi. 

Era balaoacheș de tot voinicul şi de bună 


Verile de altă dată 149 


seamă unul din lăutarii de ispravă ai sa- 
telor... 

Privirea lui de foc si fata arămie imi 
recheamă în minte pe Turcin cu taraful 
lui... 

Asa dar țiganii ăștia au pornit si ei 
deacas să ne cânte asprimea acestor fră- 
mântări şi necazuri. 

Dar convoiul trecea şi fluturau în vânt 
— pe deasupra valurilor de. capete ale 
mulțimei,— panglici cu aceste fugare vorbe: 
„eroului dela Oituz“ „celui mai bun pă- 
rinte al ostașilor“, „bravului ofițer amintire 
veșnică“. 

Undeva întrun colt, puhoiul de lume, 
făcea loc unui ostaș, fără un picior, spri- 
jinit în cârje ce se tinea dârj să salute pe 
superiorul care nu se vedea din sumedenia 
de coroane. 


NEDESPARTITIL 


NEDESPARTITII 


(Sub ocupaţie) 1918. 


Multe vite s'au mai strâns cu rechiz tia 
asta din sat. Dar cel puţin le-a dat omul, 
de bună voie, cât timp soarta armelor a 
fost de partea noastră. De când s'a fost 
oploşit însă stăpânirea streină în cotul a- 
cela 'de pământ, cu multă sâlă şi strân- 
gere de inimă sâmteste omul, cum i se 
fură cel din urmă dobitoc, de rămâne 
singur cuc, la casă pustie. Si cel mai lovit 
de ursită este moş Doljescu, delegatul 
satului, căruia îi poruncește acum pistrui- 
tul de Frant, dela berăria lui Adolf. 

Şi mare încotro s'o sucească; pentru 
că ghermanu e hain de tot şi s'a schim- 
bat la vorbă şi la port,asa ca din senin. 
Nu mai umblă acum în hainele pline de 
tescovină, cu pantalonii de pluş soioși, cu 
ghete sgâmboiate si cu șapca esitä de 


54 P. Partenie 


soare. Acuma. poartă straele oastei lui si 
are chivără insulitata, de sub care își 
holbează privirile mereu încruntate, si doar 
îi dă poruncă bietului unchiaș de pe unde 
să mai care boulenii și väcuta rumânului. 
Ba. nici nu-l mai bagă în seamă.pe de+ 
legat, unde,—alte dati, când umblau caza- 
nele şi era pace, — venea ca să sugă în 
voie cu teava,’de pe gardinul vasului, 
fruntea fuicei ferte şi tare ca spirtul. A- 
vusese și Doljescu feciori, cari — înainte 
de pacostea războiului— lucrau la beräria. 
lui Adolf şi când veneau pe la sat, adu- 
ceau în toväräsie pe străinul căruia îi 
jucau ochii după rachiu. Si totdeauna 
pleca Franf, biat turtă, pe două cărări, 
rostind în gura mare, printre sughifuri, 
cântecele Ini întretăiate si, ifite de parc'ar 
fi zis un nesfârșit: ,hron, pro,. clo, dro“. 

Când perdea drumul mare si-apuca o- 
gäselele de ajungea tocmai la gârlă, 
s'apuca de hartä cu brotacii gälägiosi, ii 
amenința cu bäful şi căuta să copere cu 
glasul luilarma lor îndrăcită, strigandu-le 
din răsputeri: ,,N’o tasi fir'al dracu“. Alte 
ori se pomenea pe ulife încâlcite, trezind 
câinii oamenilor, în cumpănă de noapte. 
Femeile îl căinau din fol, zicând: „ăla 
e“ Franţ săracul. Cine ştie ce alean își 
amurte în rachia lui“, Şi-l scăpau dela 
câni, îl-ridicau de prin șanțuri, ba și de 


Nedaspartitii 155 


prin Cimitir unde-l găseau adeseori, in 
Sâmbăta tămâiatului, lungit în nestire pe 
muşuroaie, asudat tare, duhnind, cu musitä 
la gură, 

Ei, dar s'a dus vremea aceia. Acum 
alte necazuri au venit. Femeile rar de 
mai pornesc la tămâiat; doar sub icoana 
Maicii Domnului îşi preluñgesc mătăniile, 
în sările târzii. Flăcăii au pornit la oaste: 
unii s'au prăpădit, de alţii nu se ştie nimic. 
Pe la case e jale mare, dar porunca e 
să fie toți veseli, să nu umble pe uliti, 
să nu se strângă la olaltă, să lase taifa- 
surile altor vremi. S'au pus liste pentru 
asta la primărie. Prin sat nu-i voe să 
meargă nestinghiriti decât fruntașii împu- 
terniciti, pentru a face voia altora. 

Și bietul Doljescu se iveste de după 
o uliţă, de după alta, cu câte un juncan, 
cu câte un râmător, fiindcă așa-i porunca 
lui Franţ. Nu e chip să crâcnească, măcar 
că inima lar impinge la împotrivire, pen- 
tru megiesul lui, pentru fratele lui. 

La greu chin este supus acum, dar 
rabdă si tace. 

Numai acolo pe răbojul inimei, îşi în- 
seamnă, zi cu zi, toate nemerniciile, gân- 
dindu-se că va veni odată și odată jude- 
cata care nu iartă. 

Intr'o Joi a venit Frant la el. A intrat 
în pivniță, unde ştia din alte vremi că 


156 P. Partenie 


stau bunätätile: untura, prunele coapte, 
vinul si tuica. Le-a carat pe toate într'un 
furgon şi ie-a făcut vânt, el știe unde. 
N'a lăsat mai nimic. Şi-a turnat apoi nu- 
mai lui drojdie într'o ulcea si a Supt-o 
dintr'o ’nghititurä, zămbind bine-voitor, 
pentru cinstea ce-i făcea lui moş Dolescu. 

— La dumneata, știu, nu place. Eu 
bun, iubesc la tine, şi pentru nu furat 
faran sarlatane, luam aste“, 

Pe urmă ochește vifelul din cosare și 
dă poruncă să-l ducă în alt sat, la Etapă 

Si-l duce mosneagul, cum să nu-l ducă. 
Dar ceva ca un cuțit i se infige în furca 
pieptului, de nu simte cum patul puștii 
lui Frant îl împinge din urmă ca să fie 
mai slobod la umblet. Numai după ce a 
esit din sat se desmeticeste puțin din 
buimăceală. Dar nu-și aduce a- 
minte cum a scos vita din iesle, cum a 
esit pe poarta bătăturei, sau dacă a în- 
vârtit drugul la uşa casei. Îşi simte capul 
greu şi e zăduf mare. De abia-l ţin pi- 
cioarele. Când ajunge în linia arăturilor, îl 
îneacă plânsul. Ce planuri îşi croise el, 
când a cumpărat juncanul... Avea de gând 
să-l crească și să-l împerecheze, cumpă- 
rând din bâlciu unul pe potriveală. Banii 
îi avea chită: cinci poli, supt o pon- 
dilă a grinzilor. Cum de n'a scotocit Frant 
și acolo, nu l-ar mai răbda pământut ? 


Nedespärtitii 157 


La o adâncitură fâsnea un isvor. Pe 
dâmb stăpânea o troiță, cu zugrăveala 
ștearsă, pe zdrelitele brațe. Numai sus, 
pe rotundul coperișului, se deslusia bine 
Dumnezeu Tatăl, arătând cu degetel prin- 
tro spărtură, spre cerul dreptätei. 

Vita se oprește și bagă nasul în stiubeiu, 
apoi morfăeşte în jur după iarbă. Mosul 
se opreşte, bate o metanie și sărută lem- 
nul sfânt. Apoi se răstoarnă., aşa pe 
täpsanul de mușchiu, dela umbra celor 
trei ghindari de alături. Lângă el o floare 
de cäldäruse își respiră aroma încropită, 
iar din depärtäri spicele de grâu trimit 
valurile de .miros ale grâului ce dă în 
copt. Cum își aduce el aminte de verile 
lui Dumnezeu, când răsturna brazda, cu 

flăcăii lui împreună, cum pogonea la boier 
" pentru dijma şi cum strângea grâul in sto- 
guri spre Sân Petru. Ce bine era!... Acum 
flăcăii amândoi îs duși, Dumnezeu ştie 
pe unde.... Cei doi boi mari au fost luaţi 
de rechizitie. Boii erau să fie ai lui Ilie, . 
feciorul cel mare. Dacă nu era räzbelul, îl 
însura poate. Juncanul era să fie al lui 
Vasile. Era să fie, fiindcă acuma Frant 
va să ştie de seamă-i. 

lar ogorul a rămas neîntors şi la boer. 
n'a mai luat nici o palmă deloc în äst an. 

Parcă şi-aduce aminte ca’n vis de lu- 
crul altor vremi, când după trudă se odih- 


158 P. Partenie 


nea, cu vite cu tot, sub salcia bătrână, din 
crivină, după o duşca-două de rachiu ce 
intra prin oase și-l leşină, după prânzit. 
Tot așa îl apucă și acum o piroteală și 
moşul îşi așează mâna căpătâiu sub capul 
care îi vâjie de întâmplările zilei. Razele de 
soare se strecoară ușor printre frunzele de 
ghindar, îi pleacă binisor pleoapele..... a 
adormit. , 

Acum au încetat oboselile, durerile 
trupului. Numai sufletul e mereu treaz, 
sufletul unde, se păstrează necazurile şi 
unde nțdreptățile însemnează urme, și 
sufletul lui s'a deszăvorit dela trup și-a 
sburat departe, departe prin slăvi, pentru 
a purta o plângere. Si deodată sufletul lui 
se pomeneste cu un moş, răsărit aevea, 
din înaltul seninului. Părul capului e alb 
ca neaoa, ate frunte lată si sprâncene 
stufoase räsfrânte peste nişte ochii mari 
si blânzi. Si barba lungă ca fuiorul îi 
trece de brâu, iar corpul lui este înfzșu- 
rat într'o pânzătură albastră. Lui Dol- 
jescu nu-i venea a crede ochilor, dacă în 
adevăr visează sau este aevea. Chipul 
Domnului Dumnezeu de pe tavanul troitei 
se deprinsese par'că, și acum plutea sus, 
sus de tot, chiemandu-! si zâmbindu-i din 
chenarul de aur. 

— Mă ’nchin tie, Doamne, zise el, îm- 
preunând degetele. Dacă nu e o întâm- 


Nedăspărţiţii 159 


plare că te pot vedea, atunci bine-ai făcut 
că te-ai gândit şi la un sărman ca mine. 
Poate socoti a trimite pe sfeteranghel să-mi 
ia sufletul. In lume nu maie de trăit. 

— Am ştiut de mult. 

— Şi i-ai lăsat Doamne pe răi să-şi 
facă de cap?. 

— Voia omului nu se poate înfrânge, 

-~ A omului nu poate ti. Dracul acum 
vorbeşte si suceste minţile, de-i ridică pe 
sus şi pe vânturi, ca să ajungă până la tine. 

— Ca să cadă în besnă. 

— Ca să ne îrângă nouă, inimile, să 
ne dosădească rosturile, să curme zilele 
feciorilor, veselia, 

— Ba ca să 'ncerce vieţile bune. Viaţa 
e puntea spre rai a celor necăjiţi si prea 
încercați. | 

.— Ai nostri sunt peste poate. Asa 
vine perzarea si vine din fără de legile 
noastre. 

— Vine pentru îndreptare. 

— Oh, Doamne! de ne-am îndrepta si 
alina. Plângerea noastră e -mare, și lacră- 
mile amare. 

— Îs bune lacrămile. Le cercetează. 
Precista şi le strânge în potirul acesta. 

— Moş Doljescu făcu ochii mari : văzu 
un potir strălucitor de argint si uriaş. 
După aceia simți că din ochii lui se re- 
vărsau şiroaie de lacrămi, iar Dumnezeu 


160 P. Partenie 


le culegea într'o năframă, cusută numai 
în fire aurii, și le răsturna în horbota pă- 
harului. 

— Aici se culeg pe fitece zi lacrămile 
voaste. Şi maica Fecioară, în toate dimi- 
nefile, mi-le așează pe masă şi-mi spune: 
astea înseamnă suferințele unor bătrâni și 
văduve care ca şi mine au simţit strä- 
pungerea inimilor. Adu-ti aminte de ne- 
dreptatea adusă Fiului Tău și al meu si 
gândeste-te la ei. De aceia mă şi gândesc. 
Dreptatea voastră -este și acolo jos, si 
Sus, în ceruri. Si Fiu! va implini-o, până la 
una. Acum Precista sădește flori de crin 
pe mormintele alor voștri, împreuni cu 
arhanghelul Gavril. Tu.., tu încă: vei fi 
fericit“. 

Ce povară i-se ridica lui Doljescu de- 
pe suflet! toate mâhnirile i se topeau. Isi 
-aduse aminte de Franţ şi-l ierta pentru 
câte trăsese dela el. 

Căzu în genuchi si se rugă: 

— Doamne, fiindcă bunătatea iti este 
fără de margini, rogu-te ia-mă la tine cu 
junc cu tot! 

— Asta nu se poate. 

Dobitoacele n'au suflet. 

Dar, fiindcă tii mult la animalul tău, îţi 
sorocesc să trăieşti încă o postată de 
viață pe pământ, ca să vă fiți ajutorel- 
nici unul altuia“. 


Nedespärtifit 161 


Cym gläsui Ziditorul acestea, apucă, în 
semn de mai bună juruinfa, mâna, mos- 
neagului. O sguduire se îăcu prin tot 
corpul lui... Se trezi apoi deodată cu mâna 
ținând zdravân de-o ureche pe Joian, iar 
caldarusa era aci împrejur, înfiorându-i 
plăcut mirosul. Se seulä repede, se frecä 
la ochi. Brişca lui Frant se deslusia, ve- 
nind din urmă, printre tarlalele de po- 
rumbi. Visul i-se tintuise aga de bine în 
suflet, încât se plecă la pământ, bătând 
metanii, ca după o nedesmintitä desco- 
perire cerească. 

lar când Franț veni ca să-l hurnească 
la mers, mogul într'aiurit si cu chipul ilu- 
minat, atât îi spuse: 

— Nu sunt supărat, pe dumneata 
Domnu Frant, nu, de loc nu sunt, Is mari 
planurile Dumnezeirii, Dar ştii ce? la- 
mă în rechizitie și pe mine cu junc cu tot. 


b PARTENIE. ~ „Boierul Brăguşin“ il 


REFACERE 


REFACERE 
— La vatră, 1918 — 


Pe-aci a trecut duşmanul... Mai cunoaș- 
teti voi, — de sub potopul de ghiulele care 
au dărămat totul, — vechea gospodărie a 
Gujbestilor, casa lor bătrână, pastrând in 
parte pe coperișul -preînoit cuele de lemn 
impungand în sus,—pătulele dinprejur, cläile 
cu fân durdulii atârnate pe pătuiage, gră- 
dina cu vie si hălângi de pe costisa dela 
miază-noaptea atâtor rosturi cum nu se 
mai aflau altele în Gârdoaia? Le-a ras 
din pământ viforul războiului, cum ai trage 
cu_ briciul. Doar într'o parte de-a rasna, 
miră-te cum de a mai rămas mărul dom- 
nesc mosneag si-el, pus în pământ de 
mâna lui Dumitrache Gujbă un străbunic 
al celui din urmă vlăstar: Zamfir fläcäu 
cu carte, rămas la moșie, iar acum volun- 
tar de războiu, întors acas: în vara lui 
1918, cu grad de sergent. 


166 P. Partenie 


Zamfir a stat multă vreme uluit, când 
a văzut că s'a ales praful de toată casa 
lor; că până și părinții de multă sala si 
supărare s'au mutat in gropiştea: satului, 
de nu i-a mai rămas batâr un lucru 
scump care să-l lege de petecul lui de 
pământ, ajuns acuma o pârloagă stearpă. 

Sta și se socotea să plece, să ia lu- 
mea în cap și să purceadă încotro l-or 
duce picioarele, când, aruncându-și ochii 
pe întinsul ogradei, văzu că mai rămâ- 
sese totuşi un paznic bătrân al perdute- 
lor bunätäti. Era mărul domnesc de sus, 
din crucea dealului. 

Ce bucurie nespusă simți el intot su- 
fletul, când văzu aci un semn al trecu- 
tului, pomul sub a căruia coroană sbură- 
tucià ca copil merele de-abia parguite !... 
De-aci păzea el via în timpul atâtor veri, 
sau priveghiă lucrătorii la butășit. 

Pân'aci se strecura maică-sa Ilinca, 
aducând în banitä, merindea la prânz şi 
acolea își cinstea oamenii cu rachiu, „ca 
să le mai intre vârtutea prin oase“. Era o 
femeie uscätivä, totdeauna văitându-se de 
junghiuri, dar nicicând lipsind dela lucru, 
ca si cum toate s'ar fi năruit fără robotul 
ei. Bărbatul Mateiu era staroste: în sat, 
dând când şi când pe la muncitori, odată 
se uita la oameni si de zece ori își arunca 
ochii pe „Munitor“ şi pe gazete. Incolo 


Refacere 167 


nu ţi-ar fi pus mâna pe un fir de iarbă 
să-l smulgă din pământ, ca și Dragomir 
mosi-su, care era dm cu fabiet de moșnean 
cuprins, 

Dela Dragomir învățase Zamfir multe. 
şi Dragomir îi slovenise lui cândva, pe 
scoarța pomului, iscălitura încălecată a 
străbunului Dumitrache, cunoscător în ve- 
chea bucoavnă. Pe mos îl vede mai limpede 
ca pe cei doi părinți, umblând haida-haida, 
înalf, ţinându-se încă drept, mereu băr- 
bierit, cu vinișoare de sânge pe obrajii 
incretiti, cu căciula rătunsă, şi mult trasă 
până la ochii mici şi vioi sub care răsă- 
ria un nas mărunt şi bărbia adusă înainte. 
Purta vecinic la el tecşila, cu cătărama 
de alamă, în care-și păstra ochelarii, bri- 
ciul de ras şi zodiacul. lar de chimirul lat 
dela brâu, cu zâmbucurile ascuţite și ti- 
viturile verzi de marochin; ca si de cin- 
gătoarea de brăciră dedesupt de indoitura 
genunchiului, nu s’ar fi lipsit niciodată. 

Așa amintiri depănând in minte-i, Zam- 
fir se pomenește lângă măr pe care îl şi 
cuprinde în braţe. Ce duioasă regăsire! 
Zamfir plânge, plânge pentru toate câte 
au fost şi mărul e singurul lui duhovnic 
din clipa asta. Iscălitura străbunului Du- 
mitrache e mult eșită peste scorojitura 
scoarței, ca şi când mai mult decât mă- 
rul, ea însă-şi ar vrea să-i spue multe. 


165 P. Partenie 


Zamfir să gândeşte acuma însă aiurea. 
Ar vrea jar să fie mobilizat, să uite în 
şuerul gloantelor paragina de acasă. Când 
era la granița Nistrului şi vedea gospo- 
dăriile arătoase ale țăranilor, gândul îl 
purta fa rosturile lui din Gârdoaia, unde se 
găseau toate bine întăcămate. Numai bani 
lipseau bătrânilor părinți, căci tot ce prin- 
deau la vânzare băgau în pometuri, in 
acarete: Da ’ncolo nu duceau de nimic 
lipsă. Doar o dorință le stătea pe suflet: 
să-și vadă feciorul căsătorit. Bătrânii si 
bobiseră fata, una şi ea la părinți: Stanca 
lui Covlete.., frumoasă ca o gherghină 
din răsad, cu toată privirea sasie a ochiu- 
lui stâng, şi cu vorbă dulce, măcar că 
pelticä. 

Mosia lui Covlete îmbia pe Gujbesti, de 
vreme ce era numai pământ negru—pă- 
cură, cu pădure multă, aci lângă ei, în 
chinga dealurilor. Si, de!.. După părerea 
Gujbeştilor, două trupuri de moșie, în- 
cherbând unul singur, nu-i treabă proastă. 

Fata pe de alta parte plăceă băietanului. 
Casele celor doi moşneni se priveau si se 
măsurau parcă, depe spinarea dealului. 

Dar acuma nu mai este nici una din 
ele. 

Numai pădurea, ca o armată sfâşiată, 
strejue și jeleste încă, printre crecile și 
frunzele, care au crescut peste ruina ei. 


Refacere 169 


Zamfir stă sise uită uluit... Ce folos de 
rublele lui din chimir, luate pe tutun prost 
dela ruși si pe ţuică. Ce folos-de gradul 
de sergent pentru ispravile dela Bender 
si Soroca..,, dacă nu-l mai pot întâmpină 
cu brațe deșchise ai lui, și dacă, cu fata 
rumenä, nu se arată nimeni dinspre Co- 
vietesti... Bătrânii ca bătrânii... Dar ea, 
Stanca pe unde o fi... 


In carnetul lui cu însemnări diu răz- 
bel păstrează câteva rânduri dela Stanca. 
Desface un rävas si citește. 


,…Zaifire vei sti că pe aici o ducem 
bine foc, da mare jale avem pentru cei 
plecati. Numa de-ar da bunul Dumnezeu 
să se 'ntoarcă şi să ne vină inima la loc. 
Pela dumneata pe acasă e cam bine. La 
noi tot cam aşa“. 


Urmează ‘apoi 0 poezioară, în care 
Stanca scrie: „o dictare dela mine pentru 
ata“ 


Scrisu când l-am tipărit 
La matale m'am gândit. 
Foaie vrrde salbă moale 
Câte raze sunt la soare 
Nici una nu arde tare 
Ca doru dila matale. 
Câte stele-s lângă lună 
Nici una nu lumină 

Ca doru dela inimă. 


170 P. Partenie 


Tristă este o scumpă floare 

Răsărită printre spini, 

Dar mai tristă-i viaţa tale 

Petrecută prin streini, 

Acum scriu si isprăvesc 

Și mai jos mă iscalesc. 
Stanca. 


Nu lipsește nici anul, nici luna. Este. 
pus jos: 917, în agost 6, ziua Schimba- 
rea la faţă. 

Intre cele două file ale rävasului stau 
sprâniite aripioarele galbene ale florilor 
de nocoteà, dar si două fire de busuioc 
roșu închis. Si unele și altele ii spuneau 
lui mult., când de durere, când de nă- 
dejde : 

De durere, fiindcă tatăl lui se prăpă- 
dise în ziua de Sfinţii mucenici din anul 
de ocupaţie 1917, iar maicä-s2.. cam după 
Buna-Vestire. 

Mama Stanchii, o fire slabă, se prăpă- 
dise de inimă sub bombardamentul pri- 
melor tunuri dușmane, iar Covlete milijian 
de răsboiu, nu s'a mai întors din Mol- 
dova şi nici n'o să se întoarcă. L-a se- 
cerat si pe el, bietul, tifosul exantematic 
şi-şi doarme somnul drepţilor la lași în 
cimitirul Eternitäfii. 

Poate Stanca îl aşteaptă încă... 

Dar unde o fi Stanca... Căci atât i-a 
mai rămas lui Zamfir... 


Refacere 171 


CREER 


Dar pe când el iscodea cu mintea si 
sufletul taina fiinţei scumpe, Stanca, ea 
însăși cerceta dela demobilizati, despre. 
Zamfir şi din satul pitulat după spinarea 
dealului, unde se adăpostise la o cumnatä, 
văduvă de războiu.., mergea acum ca mâ- 
nată de altă voce a sufletului, spre sin- 
gura ei nădejde, 

Ajunsă în muchea dealului, a rămas tin- 
tuită ’n loc. 

Zamfir o privea şi o aşteptă, 

Care a pornit întâiu, unul spre altul? 

Nu ştiu nici ei. 

Atâta-i destul, că s'au trezit deodată, 
unul în braţele altuia, ca uniți de cându-i 
lumea ; ochii lor lăcrămau, gurile amutiserä, 

După un răstimp Stanca zise: 

— Vai de binele dela noi... 

— Ştiu! 

— S'au dus si bătrânii... : 

— S'au dus:,. 

— Şi casele s'au dus, și binalele şi 
conacele si tot, zise Stanca. i 

— Tara a perdut mai mult zise Zam- 
fir: a perdut si vieți si rosturi, 

— Vai!, biata ţară. .., suspină Stanca, 


Plecaseră din loc și mergeau cu bra- 
tele fncoläcite peste grumazuri, spre 
măr, Se rezimară de el ca de un bunic. 
Sus de pe o creangä o cinteză, două, mai 


172 P.: Pastenie 

multe zburară încolo. Ei priviră cuibul 
acestor pasări, cuibul din ăst an, care 
era reinoit cu niște firicele nouă si mus- 
chiu, peste şomoiogul de fire vechi şi us- 
cate, 

— Ascultă-mă Stanco, glăsui Zamfir. 

Dumnezeu din nimic a făcut lumea, 
dar a intemeiat-o pe vrerea si iubirea lui. 

Fără iubire toate se nimicesc: ţările 
ca şi oamenii; oameniii ca și păsărelele 
astea. Fac ele cuib? Fac. Fac fiindcă 
le-a dat Dumnezeu iubire, Cuibul e casa 
lor, neamul Jor, lumea lor. Ele nu-și fură 
unele altora cuibul. 

Omul îi mai lacom. Ela dărâmat și 
dărâmă cuibul deaproapelui, dar s'a tre- 
zit şi cu al său dărâmat. Dărâmat? Da! 
Fiindcă nu e iubire. Toată omenirea și-a 
dărâmat rostu din pricină că e muita ură, 
şi iubire nici pic. 

Acuma omu vede păcatu si poate se’n- 
toarce. Trebuie să clădim iar ce-am stri- 
cat, peste ruină, peste paragină, însă nu 
fără iubire. 

Te prinzi fu cu mine să facem casa, 
rosturile alor mei și alor tăi? 

— Măi mă întrebi tu, Zamfire ? 

Bine !, asta-i logodna noastră, 

— Atunci vom lua-o dela Az-buchi 
vorba lui moș Dragomir, Dumnezeu să-l 
ierte şi să-i ierte pe toți ai nostri. Si să 


Retacere 173 
ae NEA 


= 


le ajute Sfântă să 'nceapă toți rumânii 
ca noi. 

Cum stăteau ei sub coroana mărului, 
bătrânul pom cu crăcile întinse peste ei, 
le împărția ca mii de bine-cuvântări ale 
rândurilor de bunici. 


TABLA DE MATERII 


Pag. 
Gränicerul .. . . . cc... BE a Te GES 3 
Două umbre .......,....,...... „17 
Boerul Drägusin ....... ........ 27 
Stan Brăneț .................. al 
Note din pribegie. . . . . . , . . .. DE Ol 
Cei trei prieteni . . . . . . ... . . . . .. Th 
Un drum dela Iasi la Galaţi . . . . . . . . .. 79 
Cetățuia ......... Sr azi aaNet olay BO. 
La țară (Moldova) ..... Raph a a AR AD og 97 
Povestea căptarului Florea. .....,..... 161 
Unul din Vânători .,...,..... wens w 113 
Sutlete: set Acie al x dn ted aoa ae 125 
Al front <p. ac Da Porta ee an iE ee, à 133 
Verile de altă dată, ......... te dean, % 141 
Nedespărţiţii ..... pet ee Bob d pie dă SS 


Refacere ........ moop e Se kyle, dle dă +. 165