Em. Grigorovitza — Amintiri, schite (1912)

„EM. Ghiconovirza 


AMINTIRI». 


Fosse SCHIȚE 


- Editură proprie 


18512 


aie ee : Prețul, 2 Lei : 


AMINTIRI 22000 
guasa SCHIȚE 


Editură proprie 
1912 


DUDUIA PULHERIA 


| Vani 


DUDUIA PULHERIA 


„Vai! ce tot ieşi cu gâtul gol pe afară, şi'ncă 
pe frigul ăsta cumplit?“ Asa o probozeă mama 
pe prietena noastră, razasita de la Broscăuţi, 
ce coseă la noi, în târgul Storojinetului, zes- 
trea unei nepotele ale sale, pornite pe maritis. 
Duduia Pulheria însă, — căreia cunoscuţii | 
apucase să-i zică aşă, măcar că eră fată bă- 
trână de vro sesezeci de anişori, — nici că 
vroiă să audă de cele zise, ci cu o brobodică 
în vârful capului—si asta, mai mult ca să-şi 

acopere şuviţele brumarii de păr ce-i mai ră- 
maseră, — se avântă cu gâtul gol prin omătul 
sear{aitor, colo, sub scoruşii din marginea gră- 
dinei, de împrăştiă pe masuta anume aşezată, 
sămânţa de cânepă pentru musafirii sburători. 

Era o slabaciune a bătrânei fete, să ademe- 
neuscă bietele pasaréle, încercate ca niciodată 


48545 1 


de frigul lungei iernei, să vie până sub ferestile 
casei, şi se bucura ca o nebună, când le vedea 
sosind în sbor, una, câte una, pentru a-şi cu- 
lege cu cioculetul ospatul pregătit. Si venea 
apoi mulţumită de isprava sa, îngheţată cio- 
can, în casă, şi fuga mare ştergea abureala de 
pe geamurile ferestrei dinspre grădină, de 
unde priveam cu toţii piţigoii sticletii, şi gusa- 
roşii, cum se aruncau lacomi asupra semin- 
telor. Ba, de astă dată veneau si păsări ceva 
mai măricele, cu pene albăstrui si mătăsoase, 
având un fel de coif roşu în cap şi inghiteau 
cu nesat din cânepa aruncată. Si ne spuneă 
duduia, că asta este semn, că şi-n depărtări ar 
fi iarnă grea, că doar nu de geaba se ispră- 
viseră aşa curând ciorchinele sângeratece din 
vârful scorusilor, pe cari dumnezeu anume le 
lasă iarna, ca mâncare pentru sărmanele pă- 
saruici. 

Decat spunându-ne despre aceste toate, iată 
că o frântură de tusă uscată îi taie duduiei 
vorba şi mama iar o ia la ceartă, că de ce nu-şi 
pune un tulpan pe umeri, când iese pe afară. 
Dar duduia nu se lasă, şi o aud, ca şi cum ar fi 
fost ieri, cum îi întoreeă mamei vorba, asa, en 
colţişorii de lacrimi în ochii ei luminosi şi ve- 
seli, zicând: „Ei, şi ce ar fi, dacă m-aş şi îm- 
bolnăvi şi aş muri? Par'că cine are să mă 
plângă sau are să-şi bată capul, să mă pome- 
nească! Atâta rau, pe lumea asta!“ 


„Ei, vezi că nu-i aşa duduie! Că de murit, 
dă, chiar ai şi murit. Nu de răceală — ce-i 
drept, — ci de bătrâneţe. Şi nici n-aveă altfel 
cum să fie, că de trăiai până astăzi, erai babă 
de o sută de ani şi mai bine. Decât de pomenit, 
tot are să te pomenească cineva, şi uite, ni- 
mene altul decât eu, băieţelul de odinioară, pe 
care l-ai alintat şi rasfatat cu poveştile fru- 
moase ce-mi sună astăzi încă prin minte, încât 
mă păleşte uneori dorul să le scriu!“ 

Ce suflet de femeie bun şi curat, eră du- 
duia Pulheria. Par'că o văd şi acuma înaintea 
mea, cu ochii ei mici albaştri şi zâmbetu-i neis- 
tovit, care până şi în ceasuri, când isi plângeă 
amărăciunile vieţei, tot nu se risipea de pe 
buze. Am apucat-o cam trecută, dar nu știu 
ce-mi spuneă şi-mi zice par'că şi acuma, că 
trebue sa fi fost într'o vreme foarte frumoasă. 
Şi ce adevereă oarecum lucrul acesta, eră gla- 
sul acestei fiinţe, un glas, cum nu l-am auzit, 
cum nu-l voiu întâlni nicicând în lume. Un: 
glas, nu ştiu cum să zie, ruginit, dar argintiu 
şi inadusit ca sunetul unei campane ascunse, 
undeva, în tufișuri ...un glas unic între glasuri 
omeneşti, încât să-l cunoşti şi deosebeşti între 
mii şi mii. 

Era sora unui boieraş de viţă veche, Iorgu 
Stârcea, după nume, pe care-l socoteau oa- 
menii răzeş între răzeşii satului Broscăuţi, 
aproape lângă târgul Storojineţului, desi se 


4 


deosebea in multe de ceilalţi locuitori de bas- 
tina răzăşească de pe acolo. Avea bătrânul, 
ce-i drept, o sfoară de moşie nu prea mare, 
dar era bine aşezată şi o lucrau nişte vecini 
de ai săi. De aicea şi pricina că se învălmăşise 
cu dânşii, încât treceă şi el ca răzeş, deşi toţi 
îi spuneau boierule şi cucoane lorgule. Nevasta 
îi murise demult şi avuse numai cât un copil 
cu ea, o fetişcană ce era cam de vr'o 13 ani, 
când am pomenit-o. Căci şedeă la părinţii mei 
în gazdă şi umbla la tatăl meu la scoala. 
Norocul cuconului Iorgu, că aveă pe lângă 
dânsul şi o soră mai mare a sa, pe duduia 
Pulheria, — precum am început să vă poves- 
tese — care pe urma unor împrejurări vitrege, 
n-a tot vroit odată cu capul să se mărite şi a 
devenit mamă dreaptă a copilei părăsite. Ea 


grijeă de altfel şi de gospodăria destul de în- _ 


tinsă a bătrânului, şi acesta, mai mult din în- 
demnul şi cu ajutorul ei, îşi păstră în multe 
lucruri înfăţişarea de bucăţică de boier şi om 
de neam. Că nu venea — ţin minte bine — 
decât în butea sa, cam hârbuită de vremuri, 
dar trasă de nişte cai frumoşi, la noi, la târg. 
Şi nu se pomeneă odată măcar, să vie, mai ales 
când erà- însoţit de duduia, si să intre in casa 
cu mâna goală, semn, că tinea să cinstească pe 
cei ce-l cinsteau. 

Nu mai ţin minte cum s-a sorocit căsăto- 
via tinerei fete, a cărei zestre se cosea în casa 


5 


la noi, în timpul când începe povestea mea, 
dar atâta ştiu, că bătrânul Stârcea a murit 
câţiva ani după aceea, cum se zicea, mai mult 
de inimă rea, din pricina unei neslăbite lă- 
comii a ginerelui său. lar duduia Pulheria, care 
nu se îndură să părăsească agi, deodată, locul 
ei de copilărie, a vândut partea ei de pământ 
la oameni şi s-a mutat în cele din urmă la noi, 
la târg. Aicia a stat un an şi mai bine, după 
care au venit, de au luat-o nişte rubedenii de ale 
ei, în Moldova. In timpul acela însă am avut 
prilej să o cunoaştem cu toţii şi mai bine. Că 
luase casa întreagă în stăpânire, spre bucuria 
mamei, care ţinea mult la această fiinţă har- 
nică şi deşteaptă. Cât eră însă de iseusită în 
lucruri de ale gospodăriei, am văzut şi eu, pe- 
trecând în vacanţă pe acasă. 

Ce avea în deosebi duduia Pulheria, ca dar 
moştenit —se vede—de acasă, de la părinţii ei, 
eră adică îndeletnicirea de a face copturi, meze- 
luri, duleefuri, murături, sărături şi alte lu- 
cruri de felul acesta. Decum incepea firea să-şi 
aducă roadele sale de tot soiul, porneă şi truda 
duduiei de a înzestră casa cu lucrurile cele mai 
gustoase şi căutate. Ştiu, că tocmai s-a fost în- 
tâmplat, cum că din pricină de boală să fie 
închise scolile Cernautului de la Rusalii şi 
până spre sfârşitul lui Iunie, asa, că am tot 
stat acasă, dând dintr’o vacanţă în alta. Si am 
văzut, mări doamne, isprăvi de ale duduiei, de 


Pi, 


se erucea mama. Nu ziceă însă nimica, fiindcă 
o procopsise duduia cu boreane de dulceaţă de 
toate neamurile, de nu mai încăpeau prin că- 
mară şi cele guri de sobe ascunse. 

Era meşteră duduia în de al de trebi de ză- 
hăreală, lucru mare, şi o văd par'că si acuma, 
cum o luă de la început, adică cu ivirea celor 
dintâi fragi si căpşune aduse de ţigăncile 
Crivei. Locul îndemânatec însă, unde-şi aşeză 
meşteşugul, eră foişorul de mesteacăn, închis 
de aluniş des, tocmai în fundul grădinei. Acolo 
mă chemă, de ne aşezam lângă cazanul mic, 
pus pe pirosteie. Şi în vreme ce ferbeă apa 
limpede şi începeam să arunc întrânsa bucă- 
tile de zahăr cântărite cu socoteală, duduia 
Pulheria luă din mânile hargatei cu un pahar 
măsurat de înainte, frăgăria curățată frumos 
şi o potriveă pe tipsiile cântarului, ca să iasă 
tocmai pe tocmai, adică atâtea fructe, atâta 
zahăr. Intre aceste foculetul de sub ceaunul de 
alamă pâlpâiă vesel şi duduia mai dă prin to- 
pitura de zahăr câte o răsuceală cu polonicul. 
Insfarsit, părându-i-se că siropul e destul de 
legat, lua sahanul cu fructele cântărite şi le 
scufundă cu băgare de samă în zăhăreala fer- 
binte, care le înghiţeă lacom, ridicând pe dea- 
supra volburi din ce in ce mai spumoase. Şi 
nici nu era bine golit sahanul, ca iata ceaunul 
pornit pe clocot naprasnic şi aici incepea iscu- 
sinta duduiei. Că-mi prindeă cu un linguroiu 


EU PE PEPI 


i 


spuma trandafirie şi o punea pe talgerul ce-l 
tineam eu deagata, la stânga duduiei. Asta, ve- 
deti, eră trufanda, la care aveam eu dreptul cel 
dintâi. Si în vreme ce talgerul se umplea, eu 
grijeam cu o lingură mai mică, să se tot go- 
lească, până în cele din urmă se potolea clo- 
cotul, se subțiă spuma cea dulce şi vedeam pe 
duduia ştergându-şi eu mâna slobodă sudorile 
de pe frunte, dovadă că lucrul eră ca şi is- 
prăvit. 

In timpul acesta doica noastră, care se pri- 
cepeă si ea putin la fertul dulceaţei, aşeză în 
rând gavanoasele (borcanele) smaltuite, în cari 
deşertă apoi duduia dulceata cu polonicul, din 
ceaunul tras de la foc, cu aceeaş băgare de 
sama, limpezind, unde vedea ca trebuie, chia- 
gul fragilor ferte si potrivind amestecul dupa 
chibzuială. Apoi le duceă doica gavanoasele tu 
casă, de le înşiră, asa deschise cum erau, pe o 
poliţă în camara, unde trebuiau să se racorea- 
scă bine, căci dacă le-ar fi legat cumva îndată 
pe la gură, dulceata se zăhăriseă, Si până la 
legat, adică până-n sară, mai eră o trebuşoară 
şi aicia eu eram meşterul. Ii făceam adică du- 
duiei cu un vârf ascuțit de tăciune pe o bucată 
de mucava un chenar rotund de flori şi {ar- 
tamuri, dupa care potriveam altele pe hârtie 
euratica albă, toemai cum trebuiau să fie puse 
la gurile gavanoaselor. Pe însărate duduia 
lega apoi vasele, unul, câte unul, eu aţă pes- 


+23 


trita, adusă dela spiterie şi nu uită să însemne 
cu plumb roşu, pe o margine, soiul duleeţei 
şi ziua când s-a făcut. 

Şi nu treceau nici două săptămâni, că veneă 
apoi rândul dulceatei de trandafiri, care era 
însă cevă mai migăloasă. Cum n-aveam în gră- 
dină la noi decât numai câteva tufe de roze 
anume pentru rostul acesta, — la cari li şi zice 
trandafiri de dulceaţă,—trebuiă să mă due eu 
prin locuri, pe unde ştiam că sunt, şi mai dela 
curtea boierului de alături, mai dela alţi vecini, 
adunam două trei coşuleţe de frunze. Decât 
frunzele trebuiau şi ele întâi pregătite pen- 
tru treaba fertului şi asta eră o istorie în- 
treagă. Pe masa lungă din cerdacul casei se 
aşterneă o fata de masă albă şi duduia întrun 
capăt, iar mama în celalalt, alegeau din gră- 
mada bobocilor mirositori foile neofelite, şi en 
forfecuta le rătezau pe dedesupt, curatandu-le 
bine de nodurile galbene ale floarei. Iar când 
lucrul acesta curat femeiesc eră gata, stratu- 
rile de frunze alese se presarau cu sare de lă- 
mâie şi trebuiau apoi frământate in covatéle, 
până se făceau bot. După asta veneă socoteala 
şi cântăritul, care se făceă —ţin minte bine 
— potrivind din boturile de trandafir câte 
patru loturi frunză, la câte un funt de zahăr. 
Si de aici plecam în urmă drept la foişorul de 
sub aluniş, unde ceaunul eră şi aşezat şi se um- 
plea cu apă măsurată bine, adică un pahar 


d, 


— i a ii a i Ra ai 


— n 


mijlociu de fiecare funt, până se ridică la trei 
sferturi. Apoi, câte pahare de apă, atâtea gră- 
mezi de zahăr de câte un funt şi alături tot 
atâtea boturi de frunză sărată de câte 4 loturi 
— socoteală cu rost, nu şagă — care, de se 
greşeă, eră dusă dulceaţa naibei. Dar se făceau 
toate fără sminteală şi dijma mea la spumă 
dulce şi îmbătător de mirositoare ieşeă şi ea 
de minune. Numai că gavanoasele trebuiau de 
data asta întâi afumate cu pucioasă, încolo 
însă aceeaş rânduială. Jar pe la aprinsori dul- 
ceața stă legată bine la locul al doilea, pe poli- 
tele din cămara de iarnă. 

După trandafiri, veneă smeura, veneau ci- 
reşele, întâi cele mici păsăreşti, apoi cele albe 
mari, cumpărate dela Lipoveni, şi în urmă cele 
negre amare. La aceste ştiu, că n-aveau voie 
să lipsească simburaşii albi, aruncați in cloco- 
teala ferturei dulcetei, de unde se ridicau apoi 
ei singuri, ca nişte stele argintii, peste chia- 
gul întunecat al beltelei. 

Veneă după asta slăvita dulceaţă de coacăză, 
care îi da de hac la întreaga suflare muierească 
din casă, ba chiar se mai adăogau la astfel de 
zile încă şi câtevă fete din scoala, chemate aga, 
în ajutor. Ca trebuiau boabele acestor fructe în- 
tai curăţite frumos cu acul, de seminţele din lä- 
untru. Şi asta dură cu zilele, mai ales că duduia 
Pulheria nu se mulţămeă numai cu dulceaţă de 
coacăză marunta roşie, dar făceă dulceaţă si 


“a 10 


din coacăză mai mare, albă. Asta însă se găsea 
numai cât la un răzeş bogat din Broscăuţi, la 
care trebuiă trimisă, în adins, sluga cu trăsura. 

Cea mai migăloasă si aleasă dulceaţă era 
insa pentru duduia dulceata de miez de nuca, 
la care tin mai ales razesii, lucru mare. Se 
culegeau nuci de cele mari de tot, câtă vreme 
învălişul lor cel verde este încă una cu miezul, 
şi se curăţau numai cu mănuși pe mana. Asta 
din pricină, că boiă neagră mai trainică pentra 
mâni nici că este pe lume, şi dă— se fereau toţi 
de pelita dracului. Miezul trebuia apoi spălat 
în cinci, şese ape şi în urmă bine opărit, până 
se ferbeă cu anume măsură, adică tot câte pa- 
truzeci de nuci la un funt de zahăr şi un pahar 
mare de apă. Decât şi dulceaţă mândră şi gus- 
toasă ca asta rar întâlneai. Că eră numai cât 
aromă si melisă gălbuie, de-ti venea chiar să-ţi 
lingi buzele. 

Lia sfârşit se mai ferbeă încă un fel de 


dulceaţă, care treceă însă asd, mai mult de - 


doftorie. Asta eră dulceata de coarne, la care 
tinea mai ales tatăl meu, in vreme ce noi, co- 
piii cam fugeam de ea, fiindcă era acrie. 
Săraca duduia Pulheria, câte le ştiă ea? 
Aş putea tot să vă spun si să nu mai isprăvesc, 
dacă aş vreă să înşir, câte le mai făceă biata. 
Că n-aved odihnă un ceas. Darla fertul maju- 
nului sau povidlei — cum îi mai zice pe la noi — 


11 


cine, credeţi că aveă cuvântul cel mare? 
Dar la tăiatul si muratul curechiului şi pusul 
capatanelor şi scrijelelor în putini anume? Dar 
la înfundatul castravetilor şi facutul muratu- 
rilor mărunte! Ce meşteşuguri şi chitibusuri, 
cu reţete cunoscute numai cât duduiei singure! 
Decât ce folos, că nu avurăm parte să mâncăm 
împreună din toate aceste bunatati dătorite 
hărniciei şi iscusintei duduiei Pulheria, căci 
ne-a părăsit, tocmai când ne fusese mai dragă. 


Erà târziu vara, asa cam pe la sfântul Ilie, 


adică spre toamnă şi duduia, care robotise la 
niște belteli de gutăi timpurii, se pregăteă acum 
de cea mai de samă ispravă, de muratul rascovi- 
lor. Aştia sunt,—poate aţi auzit,—niste bureţi, 
cari crese numai prin pădurile cetinoase, între 
brazi şi molizi si sunt înzestrați cu o aromă 
acrie foarte plăcută. Puţini oameni le ştiu ros- 
tul acestor roade dumnezeeşti şi mai puţini ştiu 
să le potrivească pentru a puteă fi ţinute peste 
iarnă. O friptură de găinuşă sălbatecă cu 
râşeovi, trecea în ochii igumenului de la mâ- 
năstirea Putnei, — pe la care ne abăteam de 
multe-ori, — ca mâncarea cea mai făimoasă 
în lume, şi făcea, cum spunea el, mai mult încă 
de cum farfuria de linte, pentru care s-a dat 
vândut Esau fratelui său Iacov. Spalatul si 
opăritul rascovilor tinea, ce-i drept, cu zilele, 
până se începea în cele din urmă cu muratul 
lor în putini de înainte pregătite. Şi mi le aseza 


‘wed OOS ae 


12 


duduia Pulheria cu mâna ei, straturi, straturi, 
punând printre buretii lucii şi zămoşi tot felul 
de mirodenii: ceapă tăiată în fălioare subţiri, 
frunză de dafin, piper alb şi vlăstăraşe de ste- 
jar şi... câte mai ştiu. 

Decât iată, că în toiul acestei isprăvi, îi 
vine duduiei o scrisoare din Moldova, tocmai 
de pe la Huşi, eu peceti stăcogii şi două semne 
de cap de bou, şi, — cum să va spun — fi în- 
toarce capul, îi răsuceşte inima, de nu mai stia 
femeia ce-i cu dânsa. Că a citit-o şi rascitit-o 
seri întregi, mai singură, mai cu tâlcul tatălui 
meu, de a plâns în urmă nenumărate rânduri 
de lacrimi, decât toate numai ca să se zăpă- 
cească şi mai cumplit. Aveă pe acolo, în Fălciu, 
nişte rude după mamă. Trăiă adică, cum se ve- 
dea din scrisoare, o soră a răposatei, care, pe 
cât intelegeam, se bucură de oarecare stare, ți- 
nea însă, la rândul ei, nepoți şi nepoate in casa, 
ce străduiau într'un glas cu mătuşa lor, ca să 
vie verişoara Pulheria la ei, la moşie... şi câte 
şi câte. 

Ce să mai zic! Stiut este, că omul astâmpăr 
nu găseşte, până nu-l strânge dumnezeu. Şi du- 
duiei atâta-i trebuiă, să se creadă dorită şi iu- 
bită departe, colo, intr’un colţ de pământ necu- 
noscut, dar căutat cu visul, prin faptul, că-și 
ştiă acolo mormintele strămoşilor. Cam cinci 
săptămâni în urmă, după un schimb de scrisori 
tot mai aprige, ne-am pomenit cu unul din acei 


= „vata, de s-a dat pe brazdă şi ' după două zil 
iy] E hotărît de plecare. a plâns cu toții, 


a 


ŞMIL MERE-MURATE 


” Sub ferestruica cu trei giamuri, — căci unul 
“de mult eră spart şi lipit cu hârtie groasă — 
ea gârbovit bătrânul Ghedale si cârpea 

işte ciubote de strajer—stiti—de cele cu tu- 


Sent . A . A . Va . A 
> retei cât ziua de mâne, numai să înoţi cu dân- 


sele, nu altcevă. Lumânarea de său dinapoia 
boambei de steclă plină cu apă, ardeă ca vai de 
dânsa si mucările, cu cari mai răteză bătrânul 
jidan din vreme în vreme feştila groasă a lu- 
mânării, intrase par-că în pământ, căci mâna 
tremurătoare a meşterului cârpaciu o căută în 
zădar prin toate părţile. Se întâmplă ades, — 
mai înainte, nu acuma,—că le şterpeleă Smil 
băiatul, pentru ca să zugrăvească, după obiceiul 
său, cu funinginea grasă, pe zidul casei capete 
de goi, adică chipuri de ţărani cu cuşme pu- 
guiate şi lulele în gură. erpe 


48315 Ga ee 


18 


Smiluca eră însă acum măricel şi cuminte 
şi în ceasul, când încep a vă povesti, dragutul 
de băiat lipseă de-acasă şi numai cât oftatul 
adâne al scârbitlui Ghedale ne-ar fi putut 
spune, câtă jale eră legată de lipsa mititelului. 

- Bătrânul Ghedale numai atâta copil avea şi 
acesta nu eră de tot al lui. îi venià dela ne- 
vastă-sa, care mai avuse un bărbat. Ghedale 
însă îl iubiă chiar ca pe copilul său propria, 
ba mai mult încă. Ca de se întâmplă să mâ- 
nance obraznicul de Smil câte o bătaie dela 


„măcăjita sa mama, milosul tată vitreg se apucă 


să-l apere pe băiat şi-atunci impartia furtuiala 
cu dragutul său. În schimb însă bunătatea 
asta de jidov eră om harnic, cum nu se mai 
poate, că aveă două meserii, nu una, deşi mai, 
mai nu muriă de foame cu amândouă. 

Să nu uit să vă spun, că toate aceste se pe- 
treceau la târgul Siretului, cel vestit în jidovi 
adunaţi dela trei hotare. Casa în care şedeă 
omul nostru cu Rebeca, nevasta sa, şi cu dră- 
cosul de $mil, eră un fel de ratuş vechiu, cum 
s-ar zice un fost han, cu şură mare în fund, 
iar dinainte înfăţişând două rânduri de odăi, 
joase, înşirate unele la dreapta şi altele la 
stânga intrarii. În această căsoaie cât lumea 
de mare, clădită încă pe vremile, când se ți- 
neau pe la Sirete iarmaroace mari şi de samă 
şi veniau negustori din Moldova, de-o potrivă 
cu cei din fara rusască, stă acum o babilonie 


19 


întreagă de oameni, jidovi şi creştini, adunaţi 
grămadă, la olaltă, prin tot felul de nevoi. 

În faţă, pe dreapta, şedeă un neaniţ, cârnă- A 
tar, care tinea si o leacă de cârşmă, lucru rar a 
în ziua de azi, unde vânzarea băuturilor, mai 5 
ales a rachiului, este treaba neamului Israil. 
În odaia întâia din stânga, un lipovasf din 
Fântâna-Albă îşi făcuse taraba de A aidut 


must de mere. Venià apoi, iarăşi ofge 


tăcută a leahului intrai apoi tot, pe mâna 
dreaptă, în odaia lui Ghedale, meşterul cu 
două feluri de meserii şi nici o pane ca lumea, 
după care mai veniau pe o parte si alta încă 
alte câteva chiliuti din ce în ce mai întunecate. 
Căci mai locuian acolo tot soiul de oameni să- 
raci, avand—ca şi ceilalţi chiriasi—usa de ieşire 
în gangul lat, podit cu bârne groase de brad, : 
ce resunau asurzitor, când se întâmplă sa ES 
intre vre-o căruță încărcată cu ceva. De hur- A 
ducătura roatelor începeau să zângănească şi 
să Joace farfuriile prin blidare. Iar chiriasii 
săriau cu toţii la uşi, de seoteau capetele pe 
afară, încât puteai să numeri tot neamul cât 
să adăpostiă în ratuş. : 

Aici isi ascundeă, de nu nu mai ştiu câți = 


y 20 


ani, Ghedale al nostru sărăcia sa, muncind din 
zori până în sară, numai ca să-şi ţină zilele. 
Biata jidancă plecă vara şi iarna, decum se 
crăpă de zi, în târgul, unde-şi aveă aşezată, sub 
casele ferăriei mari a lui Chaim Zlociover 
tejgheluta ei. Vindeă, săraca femeie, bulgări de 
var, scrobeală, şofran, câteodată şi poame, 
adică cum veniau pe rând, la început cireşe 
Şi vişini, apoi pere mici, zarzăre, mere dulci, 
trecând la perje, la struguri şi nuci, iar pe la 
început de iarnă, la mere murate, vestite în Si- 
ret. Cu desfacerea acestei marfe mult căutate 
de băieţii de şcoală ai târgului s-a împrietenit 
Şmilucă al nostru atât de mult, încât i-a ieşit 
pe urma negustoriei sale în curând porecla 
Smil Mere-Murate, poreclă ce s-a tot ţinut 
lipea de el, până in ciasul când l-am cunoscut 
$i eu. 

Pe sub tejgheaua, unde-și aveă jidauca la 
zile geroase de iarnă oala cu jaratec încins, 
se vedeau nu odată şi câte două trei gobai, 
reje sau gâşte şi mai întotdeauna un coş cu 
ouă, care eră marfa cea mai de samă a Re- 
bechei, adunată şi mereu întregită de neobo- 
situl Smil. Încă dela vârsta de cinci, şese ani 
a fost început el a se da la treaba mamei sale 
şi până la rătuşul, unde li era sălașul, drumul 
pentru Smiluca eră bătut, căci vecinic aveă 
de cărat şi de adus câte-ceva. Afară doar de 
Sâmbătă şi de sărbătorile mari, când legea îi 


sileă pe toţi să steie pe-acasă. Cât despre capul 
casei, jupânul Ghedale, cel cu două meserii şi 
cu nici o pâne ca oamenii, munceă săracul şi 
el, chiar cât trei, numai că din toată munca 
sa păreă că nu se alege nimică. Cârpeă astăzi 
bietul Ghedale ciobotele străjerului comunei, 
cu tot mestesugul omului priceput a umblă cu 
sula. 

Asta eră a doua meserie, la care ajunsese 
bătrânul om, de când s-a pomenit în târgul Si- 
retului. La început când a venit, de dincolo, de 
peste graniţa rusească, fusese alamar. Făceă 
adică piulite şi fere de călcat si sfeşnice şi poli- 
candre, încât îi mersese intr’o vreme chiar ves- 
tea. Apoi s-a lăsat de alămărie şi — se vede 
treaba, — că nu-i mergeă bine cu asta, că s-a 
dat într'o zi la cinstita ciobotărie. 

Mare mestesug mai e şi ăsta, să cârpeşti cio- 
bote de strajeri, decât mare lucru eră şi pricina 
pentru ce făceă Ghedale cu atâta osârdie 
treaba asta. Ca dela betivanul de străjer 
Tănăsuc plată n-aveă cum să ceară, căci 
erau bogaţi de-o potriva şi Ghedale şi stră- 
jerul. Dar Tănăsuc eră pe ziua de azi Ja 
putere mare, fiindcă se dase poruncă dela 
burghemaisterul să-l bage pe Smil la închi- EA 
soare, și din pieptul lui Ghedale se ridicau i 
suspinurile ca munţii şi oftă, de câte ori tră- ee 
gea firul cernit prin găurile făcute cu sula. a 
L-au fost parit alti băieţi din târg pe Smil că 


a intrat cu băiatul cârşmarului Bercovici în 
şura comunală şi s-au jucat la tolumba cea. 
nouă de foe, desprinzând muşamaua şi meste- 
rind pela surupuri. Făceă Smil şotii de astea, 
nu-i vorbă, dar nu era el de rând mai vino- 
vat, ci eşiă cel mai pedepsit, fiindcă pe el îl 
prindeau mai întotdeauna. 

Asa o patise abia cu câteva zile în urmă 
cu airuvul din dosul ratuşului. Airuy se chiamă 
sârma ce o întind jidovii la un capăt de uli- 
cioară, pe doi pari, arătând habotnicilor că 
până în locul acela şi nici un pas mai departe 
nu au voe să se primble Sâmbăta. Băiatului 
tâmplarului leah din ratuş îi trebuiă însă sârnia 
dela airuv, ca sa cârpească o colivie de stiglet 
şi pe Şmil, nu pe altul, l-a găsit să-i faca 
şterpeleala. 

Bătaia ce a mâncat-o jidovasul pentru fără- 
delegea cu sârma, a fost sfântă; pozna cu sa- 
caua dela comună i-a chiar dogorit însă bă- 
trânului Ghedale obrazul. Şi nu atât din pri- 
cină că au umblat baetii pe la saca, dar s-a în- 
tâmplat să se aprindă chiar în sara aceea o 
easa, afară, la mahala şi ce să vezi? Au prins 
viziteii dela comună, din pricina musamalelor 
schimbate, caii lor la dricul morţilor, in loc la 
tolumba de foc, de s-au dus cu o goană până 
la locul pojarului. Era să turbe burghermai- 
strul de mânie şi abia, abia l-a împăcat bă- 
trânul Bercovici cu câteva şipuri de rom. Pe 


Şmil însă lau găsit vinovat si de aceea şedeă 
la răcoare. 

Acum pricepeti ce mare îi eră lui Ghedale 
grija şi frica de străjerul Tănăsuc, care numai 
şagă nu făceă cu cei ce încăpeau odată pe 
mâna lui. Că i-a cârpit şi ciobotele şi l-a şi 
cinstit cu câteva sângeapuri de holercă tare, 
numai să nu-i facă băiatului nimica. 

A scăpat în sfârşit Şmilucă şi de după 
gratiile cămăruţei dela cancelaria comunală, 
dar şi pe Ghedale cu Rebeca nu i-au mai răb- 
dat inima să lase pe”băiat asa, fără căpătâi, că 
au ascultat de sfatul oamenilor şi l-au băgat 
celeadnic la un croitor de ţilimar, adică de 
odăjdii sfinte. 

Acest prea cinstit meşter, Simhe Sonnen- 
blum, eră rudă cu jupâneasa Rebeca şi se află 
cu şederea la târg, la Suceava. Pe lângă tilimele 
(crucile) cu fir ce le coseă el la odăjdiile preo- 
testi, mai făceă însă şi ceva cămătărie, aşà 
printre călugării de pe la moaştele sf. Ion si 
pe la cei din mânăstirea Dragomirnei şi la zile 
de hram îl îngăduiau egumenii să vândă în 
poarta mânăstrii maruntisuri de tot felul. Că 
veniau oamenii cei evlavioşi totdeauna cu ceva 
creifari în pungă şi cumpărau aga, cu prilejul 
hramului, ba una, ba alta, pentru cei de acasă. 

Treaba asta era tare după gustul lui Şmil, 
care nu lipsiă în asemenea zile dela tejgheaua 
jupanului Sonnenblum. Şi se făcuse negustoras, 


perciunatul naibei, încât te mirai de siret ce 
ţi se pared. Si stăpânul său numai la Suceava, 
în ziua Sânzienilor, de se mai arătă pe la ta- 
raba de sub clopotniţă, în colo însă, la hram, la 
Dragomirna, îl lăsă pe Smil singur si cu ba- 
trânul socru-său, pe care-l trimite, asa, un 
fel de pază bună pentru orice primejdie rea. 
Că dă, la socoteala banilor, tot parcă nu se 
prea încredeă nici în istetimea lui Smil. Si se 
bucurau, bătrânul Ghedale şi Rebeca sa, la 
Sirete, de vestea bună ce li se aduceă din 
vreme în vreme la târg, despre băiatul lor cel 
cuminte, care cu putina sa învăţătură din hăi- 
derul jidovese eră acum pe cale, să se facă şi 
meseriaş de frunte, şi negustor. Si i-au cum- 
părat mă-sa şi tatăl său din toată sărăcia lor, 
de ziua lui, un tivl şi un tales, ca să poată face 
băiatul rugăciunile sale, în rând eu bărbaţii, 
între cari jidovul are dreptul să fie socotit, 
dela vârsta de 13 ani impliniti. 

Într'o zi de Duminica Mare, adică Rusalii, 
cum era hram la mânăstirea Dragomirnei, ce 
se află cale ca un ceas de târgul Sucevei, Smil 
şi cu socrul meșterului său au pornit din zori 
de zi cu boccelele spre locul lor de negustorie. 
Se arăta o zi călduroasă de vară şi cu toată 

prospeţeala diminetei, jidovii nostri asudau 
sub povara din spinare. Lângă podul cel mare 
peste apa Sucevei, dinspre Iţcani, i-au ajuns 
nişte care slobode, ce adusese de cu sară, pe 


a dies i 


semne, lemne la târg şi şi-au aninat jidovii pu- 
tin legăturile lor de capătul drugilor. Unde 
face însă drumul spre Patraut, au trebuit să se 
despartă de înlesneala asta, şi gâfâiau acum 
iarăși, Smil de-o potrivă cu bătrânul harhar, 
dealul Mitocului în sus, de-ti eră mai mare 
mila. 

Cand se ridicase soarele asa, de o suliță, s-au 
văzut în sfârşit ajunşi înaintea mânăstirei, 
unde se şi adunase norod multicel. Că veniau 
oameni mulţi la hramul Dragomirnei, chiar 
de dincolo de hotar, fiindcă erau două zile săr- 
bătoare de-a rândul şi mânăstirea nu veneă 
prea departe. 

Împrejurul gospodăriei manastiresti erau 
înşirate rânduri de trăsuri, brişcuţe şi care cu 
boi, în cari veniseră de cu sară încă cei din 
locuri mai depărtate. Caii nechezau vesel şi-şi 
trăgeau lacom firele de fând din chilnele că- 
rufelor, în vreme ce stăpânii îşi mai scuturau 
veşmintele de fân şi praf, şi se găteau pe rând 
să meargă la biserică. 

Sunase clopotele din turnul dela poartă, 
nu mai ştii a câta oară, şi norodul tot sosiă 
din toate părţile, până ce, în cele din urmă, s-au 
mai astâmpărat toate. Smil cu pristavul sau, 
căutau leaturile şi scândurile din cari îşi făceau 
de obiceiu taraba de vânzare pentru marfa 
adusă. Le aveau ei buclucurile lor ascunse în 
dosul stodoalei mari mânăstireşti, adică cu 


voia nămestnecului Pafnutie, care îşi primiă 
pentru treaba asta la fiecare hram şipul cu 
rachiu dulce de portocale. De astă-dată însă 
scândurile erau aruncate intr’o parte, leaturile 
aiuria şi cât despre pânza ce avea să fie în- 
tinsă pe deasupra buteei, ea nu se găsiă ni- 
căirea. Crăpau jidovii de năcaz şi simtiau ca 
nu e semn bun. 

Şi în adevăr, că le menise rău acest lucru, 
Că nici n-a fost aşezat mil binisor de tot ta- 
raba, că iată se iveşte un jidanoiu roscovan 
la poarta mânăstirii, şi începe să-şi dreaga şi el 
o tejghea, drept în faţa locului vechiu a lui 
Sonnenblum. Era un negustor căzut din Ra- 
dauti si daduse, hatrul, din ajun lacomului de 
namestnic o turta dulce, cât o roată de car de 
mare, chip ca să-l lase si pe el sa desfacă ceva 
marfă pe la oameni, cu hramul. 

Se măsurau protivnicii, aşă, cu coada ochiu- 


‘lui şi îşi întindeau pe tejghele bricele, cu- 


titasele, pungile, cerceii şi oglindutele, tean- 
curile de flori şi pene de păun, drâmbe, fluere 
şi câte şi mai multe lucruri şi nimicuri de tot 
felul pe tejghelele acoperite cu cearsafuri late. 

Jupanul din Rădăuţi trase peste taraba sa o 
pânză gălbue cu tivitură roşie, adusă în adins 


în carucioara ce o aveă alăturea şi a prins să-şi 


facă târgul colo, frumos, la umbră. Smil însă 
se otrăvia de ciudă, văzându-se de astă data 
şi fără pânza obicinuité deasupra tarabei şi 


7 
| 
į 
| 


———— Po S 


dogorit de soare, de-i se topiă lepul pe iar- 
murea din cap. Şi strigă negustorul nou ve- 
nit cu jidauca sa, cât îi tinea gura: ,,Marfa‘, 
marfă de Paris, ieftină, faină poftim de 
vedeţi, poftim“! 

Lui necăjitul Smil însă i se încleştase gura 
de ciudă şi de sânge rău şi nu puted scoate 
un cuvânt. Oamenii însă mergeau la protiv- 
nicul său, se mirau şi se uitau cu jind şi 
se îndemnau la cumpărat tot mai tare şi mai 
tare. Că aveă hoţul de jidan radautan gi lalele 
de cele nemţeşti şi cremeni cu amnare, suha- 
curi şi câte altele, de cari nici că pomeneă ne- 
gustoria lui Sonnenblum de la Suceava. Nici 
mirare dar, că îndată ce s-a isprăvit liturghia 
în biserică, au şi început oamenii a curge po- 
top la taraba cea nouă și-și smulgeau marfa 
din mâni, nu alt cevă. 


Cât vor fi răbdat Smil cu pristavul său a- 


ceastă treabă, nu ştim bine, dar destul că dela 
o vreme au început să arunce cei de la Suceava 
celor din Rădăuţi, pe limba lor vorbe şi ocări 
de cele, — ştiţi, — ce scot şi poarta din titini şi 
numai cât s-au luat habotnicii la bătaie şi s-au 
păruit de le-au mers la amândoi fulgii. Că n-a 
rămas ţandără din tarabele lor şi marfa cea 
mult lăudată sbură peste capetele oamenilor, 


de credeai că a dat lăcusta la mânăstire. A tre- _ 


buit să sară oamenii şi călugării şi să cheme 
la urmă jandarmi ca să-i despartă pe turbatii 
jidovi. 


i 


ce 


ip 
4 


Luni întregi apoi în urmă s-au judecat în- 
tre dânşii, chemându-se unii pe alţii când la 
Suceava, când la Radaut, până li s-a potolit 
eu încetul patima şi sângele şi s-au împăcat, 
mai mult ca să nu râdă lumea de dânşii. Smil 
însă şi-a luat din pricina asta catrafusele şi 
s-a întors din Suceava, înapoi la târgul Si- 
rete. Căci îi căzuse mamei sale, câtăva vreme 
după acel bucluc, o mică moştenire dela un 
frate mai mare, fost arândaş la moşia unui 
bogătaş polon. Şi s-au prins ei cu paralutele 
căpătate, de o negustorie nu tocmai proastă, 
deschizând o erâşmuţă colo, lângă drumul ce 
vine dinspre Mihăileni. 

Ar fi vrut Smil să se apuce acum de croi- 
torie pe sama sa, dar i-a venit beleana că- 
tăniei pe cap, şi fiind băietan sănătos, fusese 
luat chiar la regiment, adică, cum se zice, pe 
trei ani. Asa, a dat crâşmuţa in sama bătrâ- 
nilor, ca să-şi mai odihnească şi ei cu treaba 
asta, nu tocmai grea, ceva ciolanele hodoro- 
gite şi a plecat cu ceilalţi la slujba împără- 
tească. Şi nu-i era frică jidovaşului de loc de 
cătănie, că ştiă de la alţii cum că acolo poate 
învăţă multe, şi cu ascultare şi cu capul ple- 
cat se poate chiar ajunge cevă. 

Atâta numai că bietul Smil nu aveă, se vede, 
noroc, pe lumea asta. Că i-a venit împărăției 
în minte să mai ia o ţară sub stăpânirea ei 
şi încă dela Turci. Si trântiă acum la cătane, 


| 
F 
R 


29 


colo, in Bosnia si Herzegovina, par'că eră răz- 
boi nu şagă. Şi război a şi eşit din treaba asta, 
nevrand Bosnecii să se facă asa, cu una, cu 
două, supuşi. Tara lor eră însă si cam mun- 
toasă, cum e şi Bucovina şi, ori-ce ostaşi trăiţi 
pe la ses, ce-i duceau pe acolo, rămâneau bi- 
ruifi. Până s-a gândit împăratul, ce s-a gândit 
şi i-a trimes pe flăcăii noştri Bucovineni în 
colo. 

Şi au pus Austriacii în sfârşit mâna pe 
spurcata de Bosnie cu sărăcia ei, de au luat-o, 
dar câţi flăcăi de ai noştri au plătit cu viaţa 
izbânda asta! La intrarea în târgul Seraievo 
însă, turcitii de Bosneci s-au împrotivit ca ni- 
şte turbaţi si luptau până şi femeile lor, tur- 
nând smoala clocotită pe capul ostasilor. Sol- 
datii noştri le-au dat însă de hac, luând târ- 
gul casă cu casă, în ciuda înverşunării, cu care 
se apărau indarjitii locuitori. 

Când a venit însfârşit vestea biruintei, a 
venit şi izvod de cei căzuţi în bătae şi între 
dânşii eră şi sarmanul... Smil. 


ÎNVIAT DIN MORŢI 


A trecut un sfert de veac, dacă nu mai mult, 
că mă găsiam profesor la curtea: unui boier, 


unde mă învoisem să pregătesc un coconaş răs- 


fatat pentru intrarea la academia tereziană. 
Și asa tot dăscălind băeţelul de bun neam pen- 


tru ziua cea mare ce-l aşteptă la scoala sa, în 


vreme ce eu singur ma gândiam la ispitirea 
ceva mai grea ce aveam să o dau eu insus, 
colo la Cernăuţi, mi-a trecut iarna, par'că nici 
nu fusese. 

Și totuşi iarnă grea şi cumplit de geroasă, 
ca aceea nici că-mi aduc aminte să fi apucat 
„vre-o dată. Atât că în traiul cu tot felul de în- 
 demanari ce le aveam la casa boierească, greul 
vieţii de afară nu mă prea atingeă, doar în 
primblările ce le făceam cu sania prin împreju- 
rimi, dacă-mi mai veniă câte o suflare de ai ce- 


48515 E 3 


lor ce-şi duceau zilele în nevoi şi greutăţi. Pana 
şi serile lungi, când şeolarul meu se alintă în 
saloanele mamei sale, şi eu îl mai slăbeam cu 
învăţătura mea, am avut parte să le petrec in 
tienda şi plăcere nenitată. Căci aveam la curte 
un prieten vrednie şi bun, pe care-l voiu tinea 


de-asemenea minte întreaga mea viaţă. 


Era îngrijitorul pădurilor întinse ale boieru- 
lui meu, adică ober-ferşterul curţii, — cum îi 
spuneau toţi, — om mai în vârstă ca mine, de 
soiu german din Boemia, umblat prin lume şi 
oţelit în meseria sa prin scoala şi practică în- 
delungată. Numele nu-l voiu spune, fiindcă 
trăeşte încă şi astăzi şi poate s-ar supără, au- 
zind că i-am dat în vileag istoria pe care vreau 
să vă povestese şi care îl priveşte de aproape. 
Ce ne împrietenise pe amândoi, a fost mai ales 
singurătatea, în care ne aruncase soarta, apoi 
însă şi o apropiere dela unul la altul, cum se 
întâmplă că leagă de multe-ori inimile ome- 
neşti, prin tot felul de fire de înrudire sufle- 
tească, de cari noi muritorii nici nu ne dam 
bine sama. 

Curțile boierului eran aşezate pe un înce- 
put de vale, strâmtorată jur împrejur de munţi 
înalţi şi păduroşi, ce se închegau de-adreptul 
cu codrii de brad şi molid ai Carpaţilor. Din ei 
se coboră apa albastră şi zburdalnie de iute a 


_ > Siretelui, cotindu-se spumos în albia ei strâmtă, 
“cu zor naprasnic de a străbate la largul şesului 


LER aa Ca vacă br 


As) ett 


x 


apropiat. Clădirea dinspre drumul mare, des- 

partita printr'un geamlâc lung de sălaşul, unde 
stau stăpânii curţii, cuprindea pe lângă odăile 
multe de musafiri şi locuința mea, de unde 
nu aveam de cât să trec un colţ de curte, pentru 
a ajunge la casele de afară, unde eră stăpân şi 
gospodar, înzestrat cu toate, amicul meu ober- 
ferşterul. Când nu eră el la mine, eram eu la 
dânsul, şi asa ne deprinsesem a ne vedeă me- 
reu, încât în zilele sale de vânătoare ‘sau cer- 
cetări prin codrii munţilor, adică când se în- 
tâmpla să nu ne întâlnim de loc, ne tânjeau 
inimile de-opotrivă de greu. 

De câte ori nu ne simtiam ţinuţi să luăm 
parte la mesele şi petrecerile aduse prin tot 
telul de prilejuri ale casei, ne făceam şi noi 
stinte sărbători, petrecând, fie la mine la cirte, 
fie în casa ferşterească, seri de adevărată po- 
meneală. Amicul meu ţinea o mulţime de ga- 
zete şi foi străine, din cari aveam ce culege 
la noutăţi de tot felul. Şi tot citind împreună, 
ni se înteţiă sfatul şi mai mult, şi dela o vreme 
începeă vorbaretul ober ferşter să-mi pove- 
stească multele întâmplări din anii săi de pri- 
begie prin tari străine, Şi aveă, nu ştiu cum, un 
dar iscusit a le spune şi descrie toate, câte le 
văzuse si patise, de credeam că s-au petrecut 
Chiar înaintea ochilor mei. 

Asa ne-a trecut iarna eu citirea Şi cu poves- 
titul si prin răstimpuri, adică, de câteori se 


întâmpla, că vânătorile mari ce se făceau la 
“curte, să mi-l înstrăineze pe prietenul nedes- 
partit, când se făceă să lipsească, simţiam viu, 
că ne înprietenisem pe viaţă şi deabinele. Dar 
iată, că în toiul acestei prietenii tot mai strânse, 
-s-a ivit o întâmplare, ce ne-a pus pe amândoi 
în suferinţă mare şi neașteptată şi eră cât pe 
ce să-mi smulgă pe nedeslipitul meu tovarăș 
din surghiunul plăcut la curtea, de care v-am 
amintit, şi chiar din viaţa aceasta. 

Mergea spre sfintele Paşti. Numai câteva 
zile ne desparteau de Septămâna Patimilor şi 
înviorătoarea primăvară îşi arătă în toate 
chipurile puterea ei năprasnică, topind scu- 
fiile de zăpadă si de ghejus din culmile mun- 
{ilor, de se revărsau in chip de puhoaie sopo- 
toase din înălţimea lor, spre albia umflata şi 
turbure a Siretelui. 

Dând vacanţă timpurie scolarului meu, care 
aveă să însoţiască pe mamă-sa la oraş, la Cer- 
năuţi, m-am aşezat cu toată îndemânarea la 
amicul meu acasă. Atât numai, că eram îngri- 
jat de neastâmpărul, ce vedeam că-l mistuiă 
de câteva zile încoace. Apele venind tot mai 
mari, rupsese câteva poduri şi oamenii din 
cele două sate ale moşiei se băteau pe cerutul 
de-a lemnelor, cu cari aveau să se dureze tre- 
cătorile, noi, plănuite de meşterii dulgheri che- 


- maţi în grabă din târg. 


ae PT 


> aa 


Dar mai eră şi altceva, ce-l rodeă pe ober- 
fersterul nostru, lucru, care l-am aflat abia 
într'o sară, dela el însuş. Aveă adică un 
câne de vânătoare de mare preţ, pe care i-l 
dăruise un magnat venit la curte în ospeţe. 
Erà şi câne de soiu, bine învăţat, la care- 
fined omul ca la un odor. Ii ziceă Nero, şi eră 
— îl văd ca astăzi, — peste tot galben ca şo- 
franul, având numai pieptul alb şi pe spinare 
tot asa o dungă, ce părea că-l desparte în 
două. | 

Nici dimineaţa, nici la prânz, Nero, după 
cum spuneă nevasta berejnicului curţii, ce în- 
grijeă pe la casa ferşterească, nu atinsese 
măcar mâncarea ce i s-a dat. In zădar îl în- 
demnă acum stăpânul său însuş şi-l alintă în 
toate chipurile să îmbuce ceva din mână, câ- 
nele nici se urniă din bârlogul său. Ober-ferşte- 
rul cam nerăbdător de fire, vroind să-l scoată 
cu sila afară din coteţ, s-a pomenit spre marea 
sa mirare, că i-a arătat cânele chiar dinţii şi, 
cum încercă acum în tot felul să-l tragă afară, 
— să vadă de nu cumva avea vr'un beteşug 
sau altceva—s-a ales deodată cu o muşcătură 
zdravănă. Deşi nu-şi putea de loc lămuri, că 
ce să aibă animalul, l-a lăsat totuşi în pace, 
a proptit coteţul bine şi a început cu multă 
grijă să-și spele mâna însângerată, făcându-şi 
în urmă câteva cataplasme cu cârpe muiate 


în arnică, la care lucru încă l-am ajutat eu, asa, 
pe cât mă pricepeam. 

Toată sara n-am stat de vorbă decât asv- 
pra lucrului ciudat cu Nero şi din toate ispi- 
telile făcute slujitorilor din 'curte, nu ieşeă 
pic de lămurire, că ce sa fi patit sărmanul 
câne. A doua zi desdimineataé însă, când s-a 
dus nelinistitul vânător pe la coteţul desmier- 
datului său tovarăş de pădure, a găsit cotetul 
deschis, iar Nero nicăirea. Toată căutarea si 
iscoada după urma fugitului erau degeaba. 
Perise ca în pământ. 

Era Sâmbătă înaintea Floriilor, când l-am 
lăsat pe prietenul meu, dus pe gânduri si am 
plecat să petrec sărbătorile Paştilor la părin- 
tii mei. I-am zis rămas bun în chipul cel mai 
vesel, doar, doar îl voiu învioră cu vorbele 
mele, decât fata sa era, — îmi aduc aminte, — 
ca schimbată. Se petrecea ceva în adâncul nă- 
căjitului om. Decât eu habar nu aveam ce ho- 
tărâre straşnică se zămislise în sufletul său. 
Trebuia să aflu lucrurile mult mai târziu, când 
orice mângâiere şi sfat erau de prisos. lată 
cum s-au perindat în adevăr clipele chinuite 
ale sărmanului ober-ferşter. 

Credința omului că dragutul sau de Nero 
eră muşeat de un câne turbat şi turbase acum 
el însuş, i se înrădăcinase atât de cumplit în 
minte, încât s-a împăcat repede cu soarta sa 
nefericită şi ştiindu-se în ghiarele unei morţi 


eee ee bee 


e p a oe Cat 


en 


sigure, s-a pus cu sufletul sdrobit pe rândui- 
rea lucrurilor ce aveau să se ivească din firul 
soartei nestrămutate. Ştiă din cele auzite de 
pe la oameni, precum şi din câte le citise prin 
cărți, că turbarea se arată negreşit la nouă 
zile şi începe cn ferbinteală năprasnică, cu 
dureri de cap şi cu sete mare. Ziua a noua, 
straşnica zi în care avea să i se împlinească 
‘sorocul nenorocitului său sfârşit, cădeă deci 
Sâmbătă, în ajunul Invierei, care în anul 
acela, ca prin întâmplare, veniă odată eu In- 
vierea la catolici. Şi iată ce a făcut sărma- 
nul om. 

De Duminică şi până, Marţi sara a pus la 
cale toate trebile de ferşterie, adică socotelile 
pădurilor, ale feresteielor şi lucrătorilor, dara- 
verile cu arendaşii jidovi şi tot, tot, ce ţinea 
de sama lui şi Miercuri dimineaţa a plecat la 
târgul Vijniţei. Aicia, la dregătoria ținutului, 
şi-a făcut testamentul şi l-a încredinţat nota- 
rului judecătorese. A mers apoi la biserica 
papistaşă a târgului, de s-a spovedit şi împăr- 
tasit după legea sa şi, mângâiat în suflet că 
şi-a pus la regulă cele ce-l mai legau de viaţa 
pământească, s-a întors a treia zi înapoi, la 
moşie. 

Ober-ferşterul avea în tara Boemiei, de unde 
eră de loc, o mamă bătrână şi o soră văduvă, 
ce trăiau împreună cu o nepoţică luată de su- 
flet, intr’un orăşel mai mie. Astora le-a făcut 


= i 


e Ito 


el 


ispititul om o scrisoare lungă, arătându-le 

toate, cum au venit şi trimiţându-le şi un iz- 

vod amănunţit asupra tuturor lucrurilor ce 

le aveă el la curte şi cari erau sa le cada mos- 

tneire dreaptă, împreună cu banii puşi in tes- 

tament şi meniti a sluji odată de zestre nepo- 

telei nevrâstnice. Câte lacrimi ferbinţi va fi 

vărsat ispititul om, scriind aceste lucruri, nu- 

mai Dumnezeu cel îndurător stia. 

Apoi s-a apucat de altă ispravă, cam tot 
atât de dureroasă. S-a pus bietul adică, să-i 
serie şi o epistolă de rămas bun boierului său 
şi asta trebue să-i fi venit cumplit de greu, 
după cum am putut vedeă din însăşi scrisoa- 
rea mult încereatului om, pe care am citit-o în 
urmă cu toţii. Septesprezece ani îi fusese el 
acestui blând şi nobil stăpân nu numai sluji- 
torul cel mai credincios, dar şi prieten de casă 
adevărat si sfetnic scump la ciasuri grele. 
Prin hărnicia neamtului acestuia boierul isi 
ridicase—ce-i drept,—proprietatea la o stare 
înfloritoare, pizmuita de toată boierimea inve- 
cinată. Decât nici stăpânul nu uitase de pre- 
tuitul său ajutor şi-l făcuse — la rândul său — 
om cu stare. Căci prin chiverniseala sa şi prin 
cumpătate în toate, ajunsese şi ober-ferşterul 
aproape om bogat. Şi acum trebuiă să se des- 
partă de scumpul său oblăduitor, fără să-i mul- 


--ţămească. Si lacrimile îi răzbeau din ochi cu şi- 


da 
fa Lie 


E 


jete tegye 


ai 


sack Dirigent A 


ee et Sip ee 


[E 


te 
a 


roaiele, la fiecare cuvânt, ce-l aşeză suspinând 
pe hârtie. 

Dar cu asta se făcuse Vineri sara şi Sâm- 
bata desdimineaţă, după o noapte nedormită, 
ober-ferşterul meu s-a gătit ca de vânătoare şi 
cu ceva merinde în geanta sa de piele şi puşea 
atârnată pe umăr, a intrat întâi în curtea bo- 
ierească, unde a dat în samă vătafului cheile 
căncelariei fersteresti şi scrisoarea pecetluită 
pentru boier. Apoi a apucat drumul mare Şi 
intrând pe rând la preotul şi apoi la invata- 
torul satului, in casa cărora petreceam adeseori 
împreună, şi-a luat rămas bun ca pentru 
scurtă vreme, sub cuvânt, că nu se întoarce 
decât după sfintele sărbători. In urmă a dat 
şi pe la poştă, ce se află la capătul drumului 
mare şi aicia a trimis scrisoarea acasă, în 
Boemia, luându-și ziua bună şi dela postmai- 
strul, fost ofiţer în vremuri şi cu care de ase- 
menea ne aveam amândoi foarte bine. 

Sus, în creasta şirei muntoase a Suhăului, 
se resfaţă o poiană lunguiaţă, pe a cărei col- 
tisor de miazănoapte pusese boierul să-i facă 
-0 casă de vânătoare în lemn de molid, cu cer- 
dac lat împrejur, de unde puteai privi în va- 
lea Siretelui, ca şi în cea a Ceremuşului. In 
lăuntrul casei se găseau de toate, adică, cum 
s-ar zice, puteai să huzureşti zile întregi, căci 
erau mai multe încăperi, pentru boieri şi pen- 
tru slujitori şi in una din odăi se găseau du- 


lapuri mari ferecate, pline cu tot felul de lu- 
cruri trebuincioase. lar în pivnicioara de sub 
podeala tindei, s-ar fi aflat chiar — asa îmi 
spuneau întrun rând berejnicii curtei, — pana 
şi polobocele cu vin de Odobeşti. Ca şi făceau 
boierii nostri oaspeţi, la vânătoarea de căprioare 
pe la Simedru, nu odată chef şi veselie acolo, 
în ereştetul munţilor înalţi, de se miră lumea, 
când zăbăveau şi nu se întorceau cu zilele pe 
la curte. 

Aicia la foişorul din Poiana Corbului, cum îi 
zicea noamenii căsuţei din culmea Suhei, s-a 
urcat ober-fersterul nostru, luând drumul cel 
mai scurt, tot pe poteci cunoscute numai de 
dânsul, ca să nu-l prichească nimeni. 

Si deşi cam lungă si obositoare, calea spre 
şira muntoasă îi păruse totuşi astăzi, nu ştiu 
cum, scurtă. Că eră primăvară timpurie şi 
măcar că eră abia Săptămâna Patimilor, firea 
se grabise oarecum eu verdeata, încât cetini- 
gul cel întunecat al padurei se arătă par'că 
tivit de covoarele luminoase şi pline de brân- 
duşe mirositoare ale veselei poieni. $i s-a oprit 
urgisitul om înaintea casei umbrite de brazii 
înalți de prinprejur şi, parcă nu ştiu cum, 
nu-i veneă să se apropie de treptele pridvo- 
rului lat dela intrare. I-se păreă că stă în fata 
unei biserici, in care se ascundeă cripta mor- 
mântului pregătit pentru dânsul, şi gânduri 


negre se sbateau în sufletul său brăzdat de 
ispita soartei crude. 

Erau ceasurile trei după amiazăzi, când a 
sosit amaritul om la locul ce şi-l hotărâse pen- 
tru aşteptarea sfârşitului zilelor sale şi atât se 
deprinsese acum cu gândul morţei, încât a 
simţit oarecum un fior de mulţămire, că nu 
se mai găseă în apropierea oamenilor şi nici 
nu ştiă măcar cineva, unde era şi pentruce 
dispăruse aga, pe neştiute, dintre cei ce-l cu- 
noşteau. De aici şi până la moartea adevă- 
rată ce mai eră? O zi, sau două, şi... toate 
aveau să se isprăvească... lar el eră să fie 
şters repede din rândul celor vii şi uitat de 
cei trăitori. Una îi mai rămâneă, ciasul cel 
cumplit al ieşirei sale din nădejdea ce mai 
licăreă în sufletul său, că poate, poate totul 
nu fusese decât o încercare dela Dumnezeu. 
Decât în fata primejdiei şi grijei ce-l mistuiă, 
ca să nu cadă pradă chinului straşnie ce înso- 
teste moartea prin turbare, ober-fersterul ştiă 
ce pregătiri trebuiă să faci. 

A deseniat cu sânge rece uşa intrării dela 
tinda foişorului, a intrat încet şi dând obloa- 
nele mari la o parte, a lăsat să intre lumina 
soarelui cald în toată voia. A aşezat pe masa 
lungă din odaia întâia mantaua şi sacul eu 
merinde, a aninat în cui puşea sa cu două țevi 
şi cuțitul vanatoresc, cu care fusese încins, 


şi aruncându-se pe unul din jeturile largi din 
jurul mesei, a scos ceasornicul din buzunar si 
a cercat să-şi numere bătăile vânei dela mână. 

Oricât de înferbântată îi era închipui- 
rea, minutarul nu 'arătă decât ce putea sa 
arate la un om sănătos. Ştiă ober-ferşterul că 
eră ziua a noua şi se apropiă izbucnirea sem- 
nelor intrării în starea de turbare şi cine eră 
să-i scoată asta din minte? Şi dacă se iviă du- 
rerea de cap cu friguri şi ferbinteala, stia 
ce aveă şi trebuiă să înceapă? Fără neastâm- 


“păr a scos omul la gândul acesta din cureaua 


sa punga de piele, în care sticlea mânerul ar- 
gintit al revolverului englezes¢.... Trebuia 


- să întâmpine el însuş moartea prin moarte. 


Şi în aşteptarea lucrului, a prins cu un sus- 
pin adânc, ca şi când şi-ar fi luat rămas bun 
dela ultimul prieten, să cerce cartuşele şi tra- 
gătorul armei, dacă sunt cum trebue şi a aşe- 
zat insfarsit instrumentul ucigaș pe masă, ală- 
turea de ceasornic. 

Aerul bălsămiu din poiana înflorită, dela tu- 
fele înmugurate de prinprejur, umpluse odăile 
şi o moliciune neinteleasa dar binefăcătoare 
s-a fost lăsat peste omul istovit de gândurile 
crâncene şi de oboseală şi nopţile nedormite 
ale săptămânei din urmă. Ji veneă parcă să se 
scoale si să se primble pe afară. Dar s-a 
lăsat in nestire, lin, pe speteaza moale a jetu- 
lui înalt. Şi cu gândul îndreptat către cei din 


patria sa; colo departe, înduioşat de vedenia 
bătrânei sale mame, la care-l tot duceă de 
un timp încoace amintirea, a trecut în nesim- 
fire dulce, cu lacrimile stavilite în pleoapele 
închise, în lumea visurilor, cuprins de un somn 
îndurător. 

Cât va fi stat năcăjitul om asa, atipit, nu vă 
pot spune şi cine ştie dacă somnul nu s-ar mai 
fi prelungit înainte, de nu se întâmplă cevă 
neaşteptat. Se lăsase de mult noapte peste 
munţi şi văi şi prin pânza subţire a aburelei 
calde, ce se ridică din pământul împrimăvă- 
rat, se iveă in roşaţă aurie, o jumătate de 
lună peste broboada neagră a molidişului de 
prinprejur. Prin tăcerea tainică numai sopo- 
tul argintiu al pârâiaşului de munte din dosul 
casei se îngână cu foşnetul surd al cetinişului 
atins de freamătul vânticelului de miez de 
noapte. Şi farmecul acestei linişti dumneze- 
ieşti păreă că vesteşte şi mai mult sfintenia 
sărbătoarei, ce se apropiă de locasurile ome- 
nesti. 

Jos in vale, cu tot ceasul tarziu, veghiau 
sătenii şi din casă în casă se răspândiă li- 
căreala luminilor, ce se tot inmulteau şi inche- 
gau, făcându-şi drum din toate părţile, spre 
biserica satului, înconjurată de pala roșiatică 
a unui foc uriaş, aprins de norodul adunat. 
Se pregăteau cu toţii de Inviere. 

Pe poteca de munte ce duceă către povâr- 


beet (tet ha 


nişul culmei Suhăului, dinspre valea de din- 
colo a Ceremuşului, suiă cu paşi grăbiţi un 
om înalt, în port țărănesc, cu căciula lungă 
fureaneasca dată înapoi şi, de povara unui 
zmoc zdravan de piei de miel, aninate de tava 
puştei ce o avea pe după umăr, îşi şterge 
acum fruntea asudată. Aveă omul grabă mare, 
nici vorbă. Se vedeă asta bine după mersul 
său întins. Ce-i împiedică însă paşii săi pri- 
piti, erau cei doi câni de vânătoare, pe cari îi 
tinea legaţi de o cureă subţire şi îi tot îndemnă 
la ascultare, de câte ori vedeă dobitoacele dân- 
du-se la dulmecare si lătrat. 

Şi a ajuns omul cu însoțitorii săi tacuti 
în capătul poienii, şi acum da să treacă pe 
lângă casa vânătorească, când a băgat deodată 
de samă, că uşa dela intrare se află deschisă. 
Pironit ca de-un lucru neînțeles, a stat berej- 
nicul boieresc, — căci după traista de piele 
neagră, i se vedeă slujba, — o clipeală ca trăs- 
nit în faţa cerdacului şi abiă potoleă cânii, ce 
prinseseră a hămui pe înfundate, ca şi cum 
simfiau om străin prin apropiere. 

O bubuitură de săcaluş a pătruns atanci văz- 
duhul tăcut al nopţii si înălţându-şi zgomotul 
dela biserica din vale spre piscurile muntoase, 
păreă că despică cu răsunetul înzecit de tare 
ponoarele codrului, deşteptând pe adormitul 
ober-ferşter din somnul său adâne. Acesta a 
sărit iute din jat, drept în picioare şi a dat 


ahan Ab DNA 


busna spre uşă. Nu a ajuns însă nici bine 
pragul, când iată că-i s-au năpustit în preajmă 
cânii lui Andrei berejnicul eu urlet şi latrat 
fioros, în vreme, ce acesta însuş smulsese pusea 
din umăr şi o aţinteă spre omul din uşă. 

O clipă numai, o clipă ce cuprindeă zeci de 
înţelesuri, a urmat şi ober-fersterul nostru, în 
faţa speriatului berejnic, a înţeles tot. Cine 
l-a făcut însă să răsufle din greu, ca pe unul 
întors de pe lumea cealaltă, sau mai bine 
zis, ca pe omul ce se vede izbavit din 
ghiara morţii, era cânele mai mare, scăpat 
din cureaua lui Andreiu, care săreă nebun 
spre ober-fersterul, numai cât să nu-l doboare 
jos de bucurie, urlând şi schiaunând ea besme- 
tic. Eră Nero cel fugar, pe care-l găsise berej- 
nicul, după multă căutare, tocmai dincolo, la 
Izvoare, încotro se dase în bejenărie drăgos- 
toasă împreună cu copăul lui Andrei, învechit 
în astfel de păcate. 

O a doua detunătură de săcăluş a pus to- 
tusi capăt la câte apucase a le înşiră berejnicul 
Andrei în povestirea sa şi acum abiă au înce- 
put a-şi da samă atât stăpânul cât si sluga de 
rostul împuşcăturilor din vale. Sfintia Sa, pre- 
otul satului, începeă la biserica boierească sluj- 
ba Invierii, încunjurând biserica in bubuitu- 
rile săcăluşelor de la curte, cântând cu întreg 
norodul la lumina sutelor de făclii de Paşti 
„Hristos a înviat“. Şi ober-ferşterul scăpat din 


oe simtia totuşi in sufletul său ar tele a 
lţătoare ale rugăciunei, co ivi el ge 


3 


> 
a ere vor 


> 
f; 
f 


4 


CUM ERA SĂ MĂ FAC CATOLIC 


Trei lucruri se tin lănţuite în amintirea tim- 
pului meu de copilărie, petrecut colo, în târgu- 
leţul Storojinetului, pe care am cercat să vi-l 
descriu în mai multe rânduri. Casa boierească 
a stăpânului locului, scoala veche şi biserica 
leşească, înşirate tustrele, una lângă alta, pe 
răzorul dintre târg şi moşie, ele îmi stau şi azi 
înaintea ochilor, cu toată vraistea de întâm- 
plări, din cari s-a ţesut acea pânză plină eu 
chipuri, rămasă neştearsă minţii mele. 

V-am povestit cu alt prilej de casa vredni- 
cului boier bătrân Niculai Flondor. V-am po- 
menit şi despre vechea scoala, în care a hu- 
zurit atâţia ani tatăl meu ca învăţător, nu 
v-am povestit însă decât numai în treacăt de 
vechea biserică papistaşă a târgului celui co- 
pleşit de leşi. Şi toemai acolo mi-a rămas pi- 
ronite o mulţime de amintiri vii, ce vor cu ori- 
ce pret să fie scoase din uitare. 


Mă veţi întrebă, că ce rost aveă acest loc 
pentru mine, care eram de altă lege. Nu ştiu 
nici eu, dar atât, că la biserica noastră din 


fundul satului, unde ne ducea tata din crăciun 


în paşti, nu mă gândeam prea mult. Asta, poate 
şi din pricină, fiindcă nu o vedeam, dar cas- 
tiolul’) Lesilor, îl aveam pururea înaintea ochi- 
lor şi cele ce se petreceau în jurul lui, îmi 
robeau pe nesimţite gândirea de a sti şi înţe- 
lege toate. 

Eră o clădire de zid, nu prea mare, cu aco- 
perişul înalt, dranitit şi având la frunte un 
turnulet de lemn cu un singur clopot, al cărui 
dăngănit dulce, tânguios îmi sună și acum în 
urechi. Biserica aceasta s-a dărâmat de mult 
şi în locul ei s-a clădit una mare, cu două tur- 
nuri şi eu clopote de moda noua. Dar ew văd 
în amintirea mea numai cât capiştea veche 
mohorâtă, aşezată în mijlocul curții largi pa- 
trate, pe care o despărţeă un mic zaplaz de 
scânduri de ograda şcolii, unde locuiam. Si 


-aud, ca prin vis, sunetul aramiu şi plangaciu 


al vechiului clopot ce-şi tremură bătăile- sale 
răsvedite prin diminetele geroase de iarnă, 
chemând credincioşii, cu noaptea în cap, la 
rugăciunile de post ale roratelor *). 

Erau ca o taină adâncă, pentru mintea mea 


1) Pe limba polonă biserică (dela cuvântul latinesc 
castellum), 

2) Slujbe matinale in postul mare, cum sunt la noi 
deniile de sară. 


de copil, aceste slujbe la întunericul nopții 


si nu odată mă smunceam din patutul meu şi 
mă strecuram tiptil la fereastra ce da spre bi- 
serică. Si roseata geamurilor luminate adaoga, 
— parcă o simt şi acuma, — un farmec fioros 
la ceea-ce-şi plăsmuiă mintea mea nepricepută, 


că s-ar fi petrecând colo, în casa lui Dumnezeu, - 


aşă în toiul nopţii şi totuşi, oarecum ascuns, 
de privirea noastră, cari nu aveam ce căută în 
acel loe. 

Intr’o zi doica noastră, care eră leased, m-a 
dus Duminica, în vremea liturghiei, în lăun- 
tru, în biserică, de m-am întors acasă buimacit 
şi aproape mut de câte le văzusem. Din întu- 
mericul tainic al slujbelor de dimineaţă, trecu- 
sem la lumina orbitoare a altarului înconjurat 
de lumea care tocmai se împărtăşeă. Vedeam în 


urmă Invierea, pe care catolicii o făceau de cu - 


Sâmbătă sara, cu pompă mare şi cu imnuri 
cântate de norodul întreg, având în mijloc pe 
preotul catolic Groholschi şi înconjurând cu 
lumânări aprinse de trei ori biserica. Odaj- 
diile aurite ale preotului, care păşeă cu mon- 
stranta în mână, tantos şi mândru, sub bal- 
dahinul de mătasă cu fir, ţinut sus de cei mai 
de samă ai târgului, apoi potopul de lumânări 
şi fânare aprinse şi bubuitul săcăluşelor, fără 
cari aga serbare nici că se putea închipui, toate 
aceste ne făceau pe cei din casă, să privim cu 
oarecare sfială la aceste lucruri, în vreme ce 


mie unuia, mi se strângeă inima de o neliniște 
ciudată. 

Tot asa în zilele de Joia Verde, când targo- 
veţii catolici mai cu dare de mână, se întreceau 
să potrivească cele patru altaruri de prilej, la 
răspântiile mai însemnate ale târgului, pe la 
cari veneă apoi procesiunea din biserică, tot 
aga cu alaiu mare şi cu preotul purtat sub bal- 
dahin. La fiecare din altarurile făcute din 
flori şi ramuri verzi, en covoare, podoabe și 
icoane sfinte, aduse de copiii bogătaşilor, se 
făceă stare, apoi se citea una din evanghelii si 
în urmă porneă tot târgul, în cântări de sute 
de glasuri, la alt altar. In acest timp săcălu- 
şele de sub grajdul şcolii nu se mai astâmpă- 
rau, spre groaza bietului nostru Hector, care 
în asemenea zile nu mai știă în ce colt să se 
ascundă. 

Treceau anii, eu creşteam şi biserica catolică 
din fata noastră deveneă pentru mine lucru 
tot mai sfânt. Şi iată că două întâmplări au 
făcut să mă apropiez şi mai mult de locul de 
închinare al papistaşilor. Intrasem şi eu la 
învăţătură, la părintele meu, şi eram scolar 
cam rasfatat — nu-i vorbă — dar supus la 
toate rânduelile, ca şi ceilalți. Şi dând o pa- 
coste de boală peste bietul meu tată, pentru ca 
să nu se închidă scoala, cine credeţi că a luat 
de bună voie asupra sa, să-i tie locul? Părin- 
tele Groholschi, preotul eatolie. Şi atunci am 


văzut şi noi ce suflet bun şi păstor adevărat 
eră omul acesta. Tatăl meu i-a şi rămas mul- 
jamitor, cât a stat acest preot în târgul nostru, 
şi în cele din urmă s-a fost legat între ei o 
prietenie, cum nu se poate mai strânsă. 

S-a brodit însă, că tot în vremea aceea, — 
eram şcolar în clasa doua sau a treia, nu mai 
ţin minte, — să se pripăşească pe la noi un 
pălărier din Galiţia, Torbinschi cu numele, ce 
aveă şi un băiat ceva mai răsărit ca mine, care 
umblă si el la şcoală, dar cu o clasă mai sus. - 
Din ceasul venirii acestor oameni, lucrurile la 
biserica de lângă noi s-au schimbat. Căci bă- 
trânul Torbinschi eră şi maistru de orgă şi 
cum tocmai pe atunci comunitatea catolică s-a 
fost invrednicit să-şi cumpere şi ea un astfel. 
de instrument, slujba catolicilor a ajuns si mai 
de-a cătării. Că mergeau acum şi oameni de ai 
nostri, să vadă liturghia leşească — cum zi- 
ceau ei, — fiindcă lucrul acesta li păreă ceva 
nou. Paracliser la Casţiol însă devenise băia- 
tul lui Torbinschi. Tot el eră şi ministrant, 
adică dăscălaş, care dă răspunsurile la rugă- 
ciunile preotului. In zile de sărbători mari şi 
la Dumineci îşi aveă popa Groholschi daleau- 
sii lui anume pentru treaba asta; dar la zile de 
rând, — din pricină că la papistaşi se slujeşte 
în toate zilele, — Vladec, băiatul organistului, 
eră mâna dreaptă a preotului. 

Cu ajutorul lui Vladec, care mă băgă foarte 


= 


în sama,—poate fiindcă eram fiul invatatoru- 

‘lui,—m-am proslăvit să pătrund de tot în tai- 
nele sfântului locaş. Că m-a dus întâi pe seară 
sus, la corul nou de lemn al bisericei, unde se 
află orga şi, după ce m-am săturat de uitat la 
minunăţia asta cu fluerele lungi de cositor insi- 
rate în capete şi cu zăvoarele cele multe dea- 
supra tălpigelor, m-am urcat în pod şi de acolo, 
pe o scăricică strâmtă, în turnuletul cu clopo- 
tul cel cu sunet dulce. 

O lume întreagă de lucruri nevăzute şi mult 
jinduite mi s-a descoperit. Dar parcă imi fă- 
cuse şi rău prietenul Vladee, arătându-mi-le 
prea în goliciunea lor, căci acuma mi se păreau 
mai puţin sfinte. Mai ales, când a apucat în- 
tr’o zi, spre Crăciun, să aşeze în biserică ieslele 
Domnului, en întreg vifleimul, la care an înce- 
put a tabari, chiar din dimineaţa ajunului 
Naşterii copiii şi babele cu închinarea, apoi 
norodul si însfârşit şi domnii din târg, arun- 
când la creiţari şi pitule, — m-am cam oţărit 
la vederea negoţului cu cele sfinte şi mă uitam 
strâmb la Vladec cu tinicheaua sa zurnitoare. 
Şi eră poate mai bine că l-am lăsat pe prietenul 
paracliser in sama lui, căci cu puseulita strân- 
geă apoi sara creiţari pela casele oamenilor, 
umblând în fruntea unei cete de baeti leşi de 
ai lui, îmbrăcat ca Irod împărat şi colindând 
la cântece, cât îl tinea gura. La treburi de ace- 
ste nu-i puteam fi lui Vladee tovarăș, ori cât 


—. T 


sE. di anii ca ga A, 


de drag mi-ar fi fost, că nu mă lăsau părinţii. 

Darul care-l aveă băiatul ăsta de a strânge 
bani, dacă nu-i veneă cumya dela numele său 
ciudat de torbar, dar de bună samă i-a fost oa- 
recum meneală pentru ce aveă să ajungă. Căci 
l-am văzut, mulţi ani în urmă, în haine de fi- 
nanter, incasator la vama dela Mihăileni, prin 
care s-a întâmplat să tree intr’un rând din Ro- 
mânia în Bucovina. 


Tot Vladee eră însărcinat şi cu strângerea 


banilor ce-i dau oamenii pentru biserică, adică 
aga un fel de dare de buna voe. Şi n-am să uit 
niciodată năcazul si ciuda Ini Vladec, când a 
găsit intr’o Duminecă, în săculeţul de mărgele 
pe care-l întindeă după liturghie cu o prăjină 
lungă printre băncile credincioşilor, doi bumbi 
de alamă. Căci cum Vladee cam aveă obi- 
ceiul de se jucă de a bumbilor, popa Grohols- 


chi, care ştiă de patima băiatului, i-a si dat la - 


numărarea banilor strânşi, cei doi bumbi ca 
parte cuvenită pentru adunat. 

Cu toate aceste Vladee eră băiat cinstit, foe, 
lucru care se vedeă mai cu samă în Septămâna 
Patimelor. Atunci se obicinueşte în bisericele 
papistaşe de a aşeză la un loc îndemânatee chi- 
pul de lemn al lui Hristos, care culcat între 
flori şi lumânări aprinse, slujeşte în timpul 
acesta de pocăială, drept colţ de închinare 
sfântă şi ferbinte din partea credincioşilor şi 
norodul se târâe pe branci, pentru a-şi face ru- 


La tre 
ANES S zei n Ii 


ph 


See, 


pe 


A PR APA Ii d a cal 


găciunile. Precum şi la acest prilej sfânta bi- 
serică isi adună obolul ei, este aşezată la capul 
însângerat de cununa de spini a Mântuitoru- 
lui o tipsie, pe care-şi pune fiecare din cei cu 
„pocăință, milostenia sa. Nu tocmai spre lauda 
sărăcimei papistaşe, trebue să o spun însă, că 
se întâmplă de multe ori, eumeă printre cei 
cu evlavia să se furişeze şi suflete păcătoase, 
ce se prilejeau prin lumea adâncită în molitve 
şi pândeau cum ar putea să ieie în loc să deie. 
Şi ochii lui Vladec se făceau la aceste prive- 
ghiuri mici ca la o mata, că păziă neadormit, 
tupilat fiind la dosul dulapului de spovedanie. 

Mie sfinţenia acestor tuturor lucrurilor îmi 
scădeă, de ce mă amestecă tot mai mult ami- 
cul Vladec în tainele meseriei sale. Şi meserie, 
nu altceva, îmi păreau toate, de când aşezam 
eu el iarna ieslele şi vifleimul Domnului si în 
primăvară mormântul Răstignitului, aga, mai 
mult în vederea adunatului banilor. Mai ales, 
că-l şi ajutam la sărbători mari pe Vladee la 
pregătirea altarului cu toate cele sfinte, fre- 
când sfeşnicile şi lustruind sfinţii de alamă, 
ca să sclipeasea mai bine, şi câte altele. Dar a 
- venit ziua, când şi cel din urmă lucru sfânt 
avea să mi se infatiseze ca meserie şi treabă ca 
toate trebile. 

Intr’o dimineaţă, când nici că mă gândeam 
să dau pe la biserica din vecini, iată că mă aud 
strigat de tatăl lui Vladec. Acesta deschisese 


59 


de cu vreme biserica, o maturase, pregătise ja- 


ratecul pentru cadelniţă şi acum se găteă să 
urce treptele la orga sa. Şi mă pomenesc că-mi 
spune, cu ochii cam într'o parte, că mă chiamă 
părintele Groholschi, să viu o clipă la sacristie. 
Sacristia eră adică căsuţa cea lipită de bise- 
rica, unde într'o odăiţă se află cantalarioara 
pentru înscrierea botezurilor, morţilor si eunu- 
niilor, iar în alta, care da cu uşa în partea din- 
spre altar a bisericei, eră vesmântăria paro- 
hului. Am dat fuga pe după biserică si am ur- 
cat cele două trepte spre căsuţă, unde mă as- 
teptă în adevăr preotul, chiar în pragul uşei. 
M-a netezit pe cap, ca răspuns la sărutarea de 
mână cuvenită şi iată, că începe să-mi zică pe 
limba leşească, ca să fiu copil bun şi... să-i slu- 
jesc... la liturghia de dimineaţă ca ministrant..., 
Vladee fiind bolnav de gâlei. Stia preotul că 
de nenumărate ori privisem şi ajutasem pe bă- 
iatul organistului la isprăvile sale de paracli- 
ser şi-şi închipuiă că trebue să ştiu şi eu toate 
boscorodelele ministrantului. 

Eu am roşit de mândrie, auzind propunerea 
şi nici nu eră cum să mă dau înapoi. Abia de 
am bâlbâit aga ceva... că poate n-am să nimerese 
toate bine, dar bătrânul nici că mi-a dat as- 
cultare. 

In biserică obicinniau să fie de fata la ace- 
ste slujbe de dimineaţă mai mult femei, câteo- 
dată şi vre-un cerşetor sau alt trecator,—mai 


mult saracime. Nu aveă însă a face, căci cuvin- 
tul lui Dumnezeu eră al lor ca si al celor ce dau’ 
pela casa Domnului numai pela zile mari, ca 
să-şi arate mai mult hainele decât să-şi des- 
chidă sufletele. Si în privinţa asta popa Gro- 
holschi eră slujitorul altarului, poate cel mai 
vrednic de pe lume. Nu numai slujbele de di- 
mineata le tinea cu sfinţenie, dar încă si de 
două sau trei ori pe săptămână adună tinere- 
- tul din popor, băeţi si fete, de-i invata cate- 
hism, rugăciuni, cântări, povatuindu-i frumos, 
tot spre viaţă curată şi cinstită. De aceea 
omul acesta eră iubit de toată lumea şi norodul 
de jos tinea la el ca la un sfânt. 

Si asi si acuma, mulţumit că-şi poate citi 
slujba, m-a netezit iarăşi pe obraji şi aruncând 
o privire pe usa crăpată, ca să vadă cine cam 
este prin biserică, mi-a întins cheia dela dula- 
pul cu odăjdiile. Pe când organistul trăsese 
clopotul de a doua oară şi începeă acum să 
cânte un coral pentru rugăciunea de dimi- 
neata, eu m-am și apucat să-l imbrac pe preot, 
aşă, pecât mă pricepeam şi cum văzusem de 
atâtea ori că o făcuse Vladec. Şi l-am ajutat pe 

“pântecosul esendz') să-şi pună cămaşa, să-şi 
încingă mânicarele şi să-şi potrivească gulera- 
-şul. I-am întins apoi ciboriul adică odajdia cea 
cusută cu fir, spre sărutat, şi după ce l-am 


1) Numele de preot pe limba polonă. 


văzut gata, i-am pus cAciulita de catifea cu col- — 
turi in cap şi vroiam să-i întind şi evanghelia. 
Decât aicia mă întrecusem cu treaba şi mă po- 
menese cu întrebare din partea preotului mi- 
rat: „Da tu? Tu nu te imbraci?“ 

Degrabă m-am repezit la un alt dulăpaş mai 
mic, unde erau cămăşile la fel ale ministran- 
tior şi luând pe cea dintâi ce mi-a căzut în 
mână, dau să o trag peste cap, dar simt că på- 
râe şi începe să se rupă, chiar deabinele. 

„Incet, mai baete, mai încet, că dranchile 
aste de cămăşi sunt vechi de atâta spălătură şi 
s-au făcut subţiri ca hârtia. Baga de samă... 
stăi... că te ajut eu!“ 

Şi zicând aceste, a şi început popa să-mi 
tragă şi să-mi aşeze cămaşa cu poale roşii şi 
încheindu-mă cam cu sila la guleraş, care-mi 
veneă prea strâmt, mi-a făcut semn spre cadel- 
niţa ce fumegă a prăpădenie în colţul uşei şi 
apucând evanghelia a zis cu nerăbdare: „Idz- 
me!“ (adică „haidem“). d 

Şi am intrat în biserică, eu înainte, popa 
după mine şi a pornit slujba. Am uitat numai 
cât să vă spun, că după ce păşirăm pragul, am 
sbuciumat la inţeală coarda de mătasă legată 
de limba clopotului atârnat lângă uşă, spre a 
vesti adică intrarea prea sfinţitului şi — se 
vede treaba, — am smuncit-o cam tare, de s-a 
rupt şi a căzut jos. Dar nu s-a băgat de samă şi 
liturghioara a început. 


aa SEI 
dora 


sira Sole 1 


4 


Cum lumânările cele patru, ce ard la slujba 
de dimineaţă, fusese aprinse de către organist 
cam demultişor, ele şi făcuseră nişte capete de 
feştilă ce se întreceau la fumegat cu cădelniţa 
< mea şi numai cât am văzut că bătrânul Gro- 
- holschi îşi ridică ochii de pe molitvernie şi în- 

cruntandu-se putin la sprâncene, îmi zice cu 
jumătate de glas: ,,Scepte!“ (mucările). 

Coada de bat cu mucările eră, pe cât ştiam, 
în dosul altarului, răzămată de un stâlp. Dând 
să ma repăd într'acolo, nu ştiam ce să fae cu 
cadelniţa şi cum asta era prea bucşită cu jăra- 
tec, eu la treaba îndoită ce aveam acum de 
făcut, am cam împrăștiat câţivă din taciuni 
prin biserică. Noroc că erau lespezile de peatră 
şi în vreme ce popa, cu ochii mânioşi, tot îmi 
tâşneà câte un ,,Uvajai chlopce!“ (ia sama, bă- 
iate), eu i-am stâns afurisitii de cărbuni cu 
talpa ciubotei. 

Dar lucrul a mers totuşi destul de bine. Că 
i-am dat, ingenunchind la treapta de jos a al- 
tarului, preotului răspunsurile cuvenite, când 
un „Deo gratias“, când un „Et cum spiritu 
tuo“ si, în vreme ce organistul mormăiă de sus 
aminurile sale umflate de hodorogeala cu orga, 
i-am mutat preotului evanghelia de vr-o două 
ori, din dreapta în stânga, şi înapoi, — cum 
cere slujba la catolici. L-am tămâiat apoi zdra- 
van pe sfintitul, am sunat din clopotelul mic, 
ascuns sub treaptă, când şi cât a trebuit, i-am 


întins insfarsit bătrânului lighinasul argintiu 
de şi-a spălat cu apa din ibricasul ţinut de 
mine mânile, şi după un „Dominus vobiscum“ 
cam de mântuială, am ieşit amândoi, cum in- 
trasem, cu fruntile ridicate, în sacristie. Si bă- 
trânul Groholschi, măcar că făcuse de astă 
dată adevărata liturghie cu bragă şi încă slu- 
jit de un sismatic, — cum ne spune papistaşii 
nouă, ortodoesilor — eră atât de vesel încât 
m-a sărutat pe frunte şi mi-a dăruit un soroco- 
vat, zicând pe leşeşte: „Tu mi-ai fost astăzi 
scăparea mea!“ 

Poate chiar că aşă a şi fost. Numai că din 
scăparea părintelui Groholschi i-a ieşit tatălui 
meu bucluc întreg. Căci preotul nostru, părin- 
tele Filievici, cu care noi nu ne prea aveam 
bine, cum tot hojma îi căntă tatei pricină, a si 
aflat de istoria asta, şi dăi cu jalba la consis- 
toriu, de s-au judecat apoi ani dearândul. Eu 
însă am mâncat o ocara zdravana si, ca să 
nu-mi vie cumva poftă de a mai face pe pa- 
pistaşul, m-au trimis fără zăbavă la şcoală, 
la Cernăuţi. 


ae 


Ke. ae ede F 


li 


Lot SA 


* 


CAPRARUL BICU 


Erà în primăvara anului 1866, cam după 
sfintele Paşti, când m-am pomenit, că trebue 
să plec la Cernăuți, la şcoală mai înaltă. La 


tatăl meu, învățătorul târgului Storojineţ, nu 


mai aveam, — ce-i drept — multe de învăţat; A 

decât nu erà tocmai asta pricina năprasnicei $ 

hotărîri părinteşti, ca să me deie în străini, — 

ci cu total altcevà. ; 
Erà o nenorocită bucăţică de loc ce aveă să 

o ieie mamă-mea parte de zestre, colo, la oraş, 

de unde eră, şi fratele mamei, cărui îi ardeă Be: 

să-şi mărească grădina, a căzut cu tatăl meu : 

la învoeală, că în loc de plata in în bani, să mă | 

tie pe mine trei ani în gazdă, ca şcolar de 

gimnaziu, ce eram să fiu. 
Eram băiat cam sburdalnie si rasfafat s Sts 


aveam multe păcate pe rabos. Că nu mai de- 
parte decât vr'o trei zile în urmă, cât pe ce 
să mă înec in mlaştinele din bahna Racovetu- 
lui. Şi acum, dă, toate mi se aruncau în cap şi, 
— lucru ciudat, — nu-mi tinea parte nici mă- 
„car mama, pesemne fiindcă aveă în leagăn o 
proslavenie de frăţior, venit asa, cu nepofti- 
„tă, căruia nu-i tăceă gura, cum nu-i tace cam 
nici astăzi, colo în sfatul împărătesc din Viena, 
Şi-mi păreă rău de casă, foc, că aveam pe 
lângă ministrantul dela biserica  papistaşă, 
încă doi prieteni, la cari tineam mult. Unul 
eră cânele nostru Hector, tovarăşul primblă- 
rilor mele prin câmp şi pădure, celalalt eră 
Bicu, umblătorul comunei şi în aceeaş vreme 
servitor la şcoală. Bicu s-a fost întors de cu- 
rând din oaste, unde slujise opt ani dearân- 
“dul, văzuse multe, ştia să şi vorbească ceva 
nemteste şi eră pentru mine comoară nese- 
cată de poveşti şi snoave, pe cari aveă darul 
să le spună, cum nimene altul. 
Şi intr’o zi de dimineaţă, căruţa bădichii Că- 
răşel, harabagiul târgului, cu martoagele sale 


„albe, pe cari le indemna la fugă, desmerdân- 


du-le mereu cu vorba „Haide, balaurii tatei, 
haide!“ s-a şi oprit la poartă şi slujnicile au 
“pornit a buesi chilna trăsurii cu tot felul de 
merinde şi pocloane pentru bunică-mea şi 
pentru unchiul din Cernăuți. Am cam făcut eu 
ceva bere la mati, trăgând la plânsete şi ofta- 


turi, dar în cele din urmă, iacă-mă aşezat ală- 
turi de tată-meu si căruţa pornită în goană, 


cu Hector dupa noi. Credinciosul câne lătră . 


intr’una şi ne-a petrecut, sărmanul, pana’n 
dealul Crivei. Cine s-a acatat însă în minutul 
din urmă pe capră, lângă bădica Carasel, a 
fost Bicu nostru. Abia pe drum am aflat apoi 
din vorbele tatei, că omul eră acum chemat 
din nou la cătănie, fiindcă isbuenise răsboiu 
cu Prusia. 

Inima mi s-a umplut de jale şi vedeam după 
faţa ispititului Bicu, ce greu îi veneă şi lui să 
se despartă de Storojineţ. Mă mângâiam însă 


în ascunsul inimei mele de copil cu nă- 
dejdea în poveştile nouă ce aveam să le aud 


în urmă, căci nu mă îndoiam, cumcă caprarul 
nostru se va întoarce şi din isprava asta a îm- 
părăţiei, care adună de o vreme toţi feciorii 
noştri românaşi la treaba ostăşească, colo, pe 
ccâmpurile de bătălie. Nădejde usuratica a 
minţii mele de copil, ce eră să se împlinească, 
dar cam altfel de cum credeam eu. 

Am stat lunile de vară în gazdă la oraşul 
Prutului, de m-am pregătit pentru intrarea la 
şcoala latinească, cumii ziceam noi gimnaziu- 
lui, dar am văzut în timpul acesta la Cernăuţi 
pregătirile de răsboiu şi străşniciile holerei şi 
m-am întors în târguleţul nostru chiar odată 
cu soldaţii ce veneau, săracii, dela măcelul din 
Boemia. Veneau adică din cei duşi, unul la 


ES d Me si din cei rămaşi teferi Be la zece. 
„Cine a zăbăvit însă cu intorsul, eră căprarul 
- Bien. Atât noroc, că venise o hârtie la eanta- 
lăria comunală, cum că Bicu trăiă, deşi că- 
zuse greu rănit, chiar în bătălia cea dintâi. 
„Şi iată că asa, pe la S. Ilie, au şi adus, tot 
` balaurii lui bădica Cărăşel, intr’o căruţă lungă 


en draghini, căptușită cu ţoale şi paie, câţivă 
dim cei vindecati pe la spitaluri şi printre 
i dânşii erà şi bietul Bicu. Pe căpotul cătănese 
aveà aninată o blescufa, ca rasplata pentru vi- 
tejie. In schimb avea si un picior de lemn. Cu 
asta se alesese pe sama isprăvii împărăteşti. 
Eu m-am speriat, dar totuşi parcă ardeam, 
să aflu păţaniile căprarului. Si iată că intr’o zi 
de toamnă, până a nu plecă eu încă înapoi, la 
Cernăuţi, la scoala, Bicu, măcar că nu-şi venise 
„de tot în puteri, a găsit prilejul să-mi insire 
întâmplările sale din războiu. Şi eră lungă po- 
vestea lui, că am stat, aşezaţi la gura colibei 
de strujeni în care strânsese clăcaşii popnşoiul 


"şi bostănaşii de pe locul şcoalei, am stat, până 


ne-a prins noaptea. Si tot desfăcând amândoi 
panusile de pe seminceri, mi-a povestit omul 
pe rând toate, din ziua plecării cu noi şi până 
_ ja întoarcere în Storojineţ. Şi l-am ascultat în- 
“trun suflet, numai dă, sunt cam mulţi ani de 
atunci, şi deşi îl văd pe Bicu par'că înaintea 
mea, eu totuşi nu ştiu dacă am să izbutese sa 


Fy 


spun, a rândul meu, cititorilor istoria acostar 


„viteaz, agi, cum am auzit-o. 
„A fost mare noroc pentru mine“, — asa a 


început căprarul Bicu povestirea sa — „că m-a — 


luat tătuca matale, domnişorule, atunci în că- 
ruta, cu d-voastră, că unde nu, eine ştie, poate 
că-mi făceam sama eu singur, în loc să merg 
la căsăpia ceea de oameni, ce am ajuns în urmă 
să o vad colo, în bătălie. Că m-a picnit fost stra- 
jemeşterul dela betire (prefectură) cu hârtia 
de chemare, toemai când eram să ma reped la 
Tordanesti, la mamă-mea. Ştiţi doar, că am pe 
acolo o gospodărioară, adică, cum s-ar zice, 
casă cu loc, avere rămasă dela răposatul tată- 
meu, pe care o caută mama cu o soră mai mică, 
măritată nu de mult. 

Când m-am întors din cătănie, şi mi-au dat 
bucăţiea cea de slujbă pe la cantalaria şi scoala 
tatuchii matale, m-am gândit, ce m-am gândit, 
şi i-am lăsat oamenii să gospodărească înainte. 
Doar atât, că aveau să-mi deie de Simedru şi 
de Florii din cele îmbrăcăminte si schimburi, 
cum ştiţi că le fac acasă, la noi. Şi tocmai prind 
eu de veste că mama-i pe zăcere, ca femeie bă- 
trână ce şi este si m-a plătit dorul să o mai văd 
Apoi că am şi tras fuga încă în noaptea aceea, 
până la Tordanesti, şi doar că am apucat să o 
mai găsesc vie. Că trăgeă saraca chiar de 
moarte, si n-a putut decât să ma blagoslovea- 
sea. Căci auzind că mă due din nou la oaste, 


e oz tie e any ee 


par'că i s-a curmat şi ramasita de train ce se 
mai sbăteă în biata femeie şi peste vr'o trei 
zile a şi murit, cum am aflat în urmă. 

Eu însă am fost în zori de zi la târg, de mi-a 
făcut tătuca matale socoteala banilor ce aveam 
de luat si m-a îngăduit să plee odată cu d-voas- 
tră la Cernăuţi. In chipul ăsta mi-am mai stră- 
mutat gândurile dela pacostea de acasă şi când 
am intrat la transporthausul ostirei, m-au nau- 
` cit cei din cazarmă cu poruncile, de am uitat 
de toate. Că în aceeaş zi ne-au şi îmbrăcat şi 
ne-au rânduit pe fiecare la batalionul său. In 
urmă, impartindu-ne pe compănii, m-am văzut 
târziu, sara, pus în faţa plutonului de 39 oa- 
meni, peste care eră sergent un neamţ din Hu- 
ta-Veche. Eu insa si cu un jidov, luat din 
linie, făceam parechea de căprari. 

A doua zi ne-au şi scos la zetirea, a treia 
zi iar. A patra zi ne-a pus să tragem la ţintă. 
Şi erau zugrăvite pe păretele de scânduri nişte 
matahale de prusaci mustăcioşi în straie albas- 
tre, în cari băteau gloantele noastre, de-ti eră 
mai mare groază. Asa a cincea zi şi a şesea 
aşişderea. Şi cum au văzut că oamenii seamănă 
a fi deprins iarăş toate, cum le ştiuse înainte, 
ne-au şi pornit fără zăbavă, pe jos, la târgul 
Colomea. Până acolo adică umblă de o vreme 
încoace trenul şi la sosirea noastră la faţa lo- 
cului, ne şi aşteptau rânduri de vagoane, ca să 
ne ducă înainte. Jalea celor ce ne întâmpinau 


pe toată întinderea drumului, dela Cernăuţi 
la Colomea, nu-s harnic să-ţi o spun, domnigo- 
rule, că eră mai cumplită de cum când ne-am 
întors apoi, unul câte unul, aşă cum mă vezi, 
cu buturuga asta în loc de picior. Că din oa- 
menii mai bătrâni, chemaţi acum din nou la 
slujbă, cei mai mulţi apucaseră a se însură şi 
țipau nevestele pe urma lor, de-i se sfâşiă 
inima. Cine făceă însă larma cea mai cumplită, 
erau jidovii. Că de se întâmplă să aibă să-şi 
petreacă câte unul de ai lor, nu veneă numai 
balabusta cu copiii, dar tot neamul şi se um- 
plea văzduhul de văiete şi bocete, de eră come- 
die, nu ce. Îţi veneă să crezi, că îi duceă chiar 
în prinsoare, la Babilon. 

‘Dar destul, că ne-am văzut în sfârşit porniţi 
şi din Colomea si de acolo nu mai ştiu, pe unde 
ne-au dus, prin ce locuri ne-au mai primblat, 
că mă buimacise vuetul trenurilor, schimbatul 
vagoanelor şi mai ales adaosul mereu de 
alţi şi iar alţi tovarăşi de oşteni, de pe la 
toate regimentele şi de tot soiul de arme. Decât 
plutonul nostru îl tineam eu şi cu sergentul 
neamţ binişor, în vreme ce tovarăşul meu, că- 
prarul Hers Taler, eră rânduit cu menajul tru- 
pei. Si făceă, blastamatul, după cum îmi spu- 
neau fruntaşii plutonului, la ghesefturi cu 
mâncarea, de-şi umplea buzunarele de pitule. 
Mai ales că aveă cu el şi un lădoi cu tot felul 


aa ene AT, pa Dir PP Sti 


d 


= fo Di 7 A Pi 


să 


tty ett?) Laan 


rw. SN 


IE DE di e e 


de lucruri căutate: băuturi, ciai, tutun si ţigări, 
pentru cari lua parale bune. 

Insfarsit ne-am văzut în târgul Caşau, unde 
se află batalionul al treilea din regimentul nos- 
tru bucovinean. Aicia am popăsit iarăş câtevă 
zile, până s-a hotărît în care parte a armiei 
aveam să fim rânduiţi. Ne-au primblat apoi 
pe toţi, — cam la patruzeci de mii de oameni, 
câţi eram adunaţi, — pe dinaintea ştabului şi 
generalilor, ce stau roată împrejurul unchiului 
împăratului, venit intr’adins la Caşau, să ne 
facă inspecţie. Din regimentul nostru 41, regi- 
mentul de mămăligari,—cum ne spunea căpita- 
nul Vasile Botezatu, — erau însă de fata nu- 
mai două batalioane, adică al doilea si al trei- 
lea. Şi tocmai când treceam noi prin fata ert- 
hertogului, el, — se vede treaba că umblă să ne 
zică ceva — a scos coiful cu pene verzi din cap 
şi ne făceă semn. Decât strigătele de ura din 
partea cătănimei au fost pricină, că n-am pu- 
tut auzi nimiea. 

A doua zi, când nu se erapase bine de ziuă, 
am pornit apoi în sunetul asurzitor al tobelor, 
trambitasilor şi al muzicelor, de la Caşau, la 
Hulain, iar de acolo la alt oraş măricel, Ol- 
miitz, unde am dat de batalionul nostru întâi, 
la care se află şi steagul regimentului. De la 
Olmiitz ne-am îndreptat apoi spre Litau şi de 
acolo către Skalitz. Aici bietii locuitori se adu- 
naseră grămadă, cuprinşi de frica duşmanilor, 


a 


ce au fost apucat să treacă chiar deabinele ho- 
tarul prusian, intrând pe pământul împărăției 
noastre. 

Şi ne-au aşezat pe unii la marginea satului 
Wysokow şi, cum batalionului nostru al doilea, 
in care eră şi compania mea, venea, nu ştiu 
cum, cu spatele spre o dumbravă mică, iar le 
depărtare ca de o bătaie de puşcă, se ridică un 
dambulet cu huci deşi, iată că ne pomenim din 
partea ceea cu un ropot de fasole de cele de 
plumb, ce când pieneau pe câte unul, îl şi cul- 
cau la pământ ca pe un buştean. Erau pustile 
Hinterlader!) ale Prusacilor, cari începuseră să 
ne cânte şi auziam numai cât o pârpăială 
înăduşită şi măruntă. Dar dela calaretii nostri 
ulani străbăteă câte un țipăt şi un oftat prelung 
al oamenilor, fulgerati ca din senin, sau ‘cate 
o nechezatura jalnică de cal ce se svareolea pe 
Jos, în bătaia năprasnică a morţii. 

Ne-am tras repede în dumbravă, cornurile au 
început să sune la signale şi iată că zărim pe 
adiutantul regimentului, galopând pe ealul său 
sforăitor. Şi a strigat numai către maiorul no- 
stru, că batalionul al doilea să se arunce asupra 
dâmbului. La minut au şi prins a se da oamenii 


1) Se știe că in răsboiul acesta Prusienii erau dejà 
înarmaţi cu chassepouri, în vreme ce Austriacii lup- 
tau cu puşti sistem vechiu, ce se încărcau pe la gură, 
cauză, care a şi decis isbanda prusiană, în ciuda bra- 
vurei recunoscute a trupelor austriace. 


76 


din compania mea la pământ si înaintarea pe - 
furişate a început. Decât n-am prea avut vre- | 
me să ne jucăm de-a ascunsului, că indatamare ~ 
au şi apucat a se arătă chipurile dușmanilor şi 
atunci, cam pe brânci, cam sculaţi în picioare — 
şi pe pituleală, am dat năvală spre tufişuri. 
Focurile de puşcă, mai ales din partea noas- 
tră, ne asurzeau şi în zăpăceala ce a început 
să ne cuprindă, par'că nici nu vedeam cum 
cădeau rândurile de tovarăşi. Se prăbuşeau, asa 
tacuti, şi vr-o câtevă minute nu s-a auzit decât 
numai şuieratul gloantelor. Deodată însă a is- 
buecnit un urlet fioros de sute de glasuri şi fără 
să-şi mai deie oamenii bine sama ce erau să 
facă, au lăsat naibei ruperea cartuşelor cu din- 
tii şi încăreatul pe dinainte al puştilor. Im- 
pinşi ca de o groază ascunsă, de a nu se vedea 
secerati cu toţii de grindina gloantelor vrajma- 
şului, s-au aruncat cu baionetele în strigăt tur- 
bat asupra tufişurilor, ce ascundeau dâmbul. 
Şi atunci s-a văzut ca eră cogemite deal, nu 
şagă, şi pe culmea lui se ridică o bisericuţă, în 
care foia mulţimea duşmanilor. 
Oberlaitnantul nostru Ambrosie, cu sabia 
scoasă, imbarbata pe oameni, scoțând la urale 
ce păreau mai mult racnete de fiare şi noi, dând 
iuruş după dânsul, am pus Prusacii din capiste 
pe fugă, chiar în minutul, când sărmanul ofi- 
ter a căzut şi el grămadă, ciuruit de plumbu- 
rile omoritoare ce veneau potop de sus. In 


"11 


vreme ce vrăjmaşul fugeă acum a prăpădenie 
povârnişul dealului în jos, spre partea de diu- 
colo, şi oamenii noştri dau goană după ei, văd 
eu pe stegarul nostru Wurzer, neamt dela Pu- 
reni, cu faţa însângerată, cum se luptă cu nişte 
încruntaţi de Prusieni. Strig la câţiva din oa- 
menii mei, de se oprese pe loc şi ne năpustim 
să scăpăm steagul. Şi atunci iată că din podul 
bisericutei trage un blastamat pe gaura stresi- 
nei şi mă picneste o afurisită de fasolă de acele, 
tocmai in bolfa genunchiului drept, de-mi s-a 
făcut numai cât vânăt înaintea ochilor. 

Priveam pe cei dela steag mântuindu-i pe 
Nemţi de zile, decât eu nici ca să':mai fac un 
pas, asa de rău mă dureă colo, la genunchiu. 
Din podetul capiştei vedeam însă că se cobor, 
unul după altul, ca vr'o zece Prusaci cu pus- 
tile în mână, dar se vede treaba, că li se ispră- 
viseră cartuşele, că nu aveau cu ce trage. S-au 
repezit ca lupii spre mine si eu stam răzămat 
în pușca intepenita cu stratul în pământ, cât 
pe ce să nu cad. Numai cât cel de sus ştiă sufe- 
rinţa mea şi-mi muşcam limba de durere, însă 
si de ciudă că nu puteam mişcă. Asa stând in 
picioare, ei m-ar fi sfârtieat în baionete, dar 
pesemne că pricepuse după faţa mea, cam ce 
eră cu mine, că nu mai cât îi văd, încunjurân- 
du-ma cu pustile plecate în jos şi unul din ei, 
cu galon la umăr, îmi spune pe nemteste: „Că- 
prare, să te dai prins, că vezi doar că n-ai în- 
cotro!“ 


WES | E 


Vorba va fi fost ea vorbă spusă, asa, de om 
ce simte şi vede, dar mie nu-mi eră a sfat pă- 
rintesc. Intâi că mă doboră durerea, al doi- 
lea că-mi ardeă obrazul de ruşine, să mă dau 
prins numai cu una, cu două, când ai noştri 
colo de vale, îi fugăreau pe duşmani ca pe ni- 
ste mistreți scoşi din bârlog. $i, în nestire, trag 
nu ştiu cum piciorul cu genunchiul zdrobit îna- 
poi, mă sgudui de o erâcneală straşnic de dure- 
roasă a osului, dar simțind totuşi piciorul oa- 
recum mai pironit sub mine, ridic pușca mea, 
o apuc de capătul ţevii şi o rotesc, mănia lui 
dumnezeu, pe deasupra capului, cârpindu-i pe 
cei din jurul meu peste titve, de le pârâiau că- 
păţânele. Trei i-am văzut căzând deodată la 
pământ, pe ceilalţi i-am ajuns asa, din rândul 
al doilea, apoi m-am prăbuşit, cuprins de un 
leşin, pe urma durerei la genunchiu şi mi se 
păreă numai cât, în clipeala ceia, că aud glasuri 
şi paşi grăbiţi de oameni ce veneau din partea 
de dincoace a dambului. 

Ce s-a întâmplat apoi cu mine nu ştiu. Dar 
am auzit în urmă, că m'au cules sanitarii și 
m-au dus în lazaretul din satul Wysokow, de 
am fost pornit în urmă la spitalul din Olmiitz. 
Aicia mi-au tăiat piciorul, sub cuvânt că nu 
mai e bun de nimica. Iar după ce m-am vinde- 
cat, mi-au dat la regiment blescuta asta si 
m-au trimes acasă. 

Ceilalţi din tovarășii mei de luptă n-au scă- 


79 


pat numai cu atâta. Ca i-au dus, săracii, îu 
urmă la Chulm, unde a fost bătălie şi mai sân- 
geroasă. Căsăpia cea mai straşnică a fost însă 
la Konigrătz, sau Sadova, cum îi mai spune 
satului celui nenorocit de lângă apa Elbei. Că 
nu numai i-au biruit Prusienii cu pustile lor 
ucigaşe pe ai noştri, da încă i-au luat pe goană 
şi podul cel mare peste râul Elba, rupându-se 


de atâta povară ce se îngrămădise pe el în. 


toiul fugei, o mulţime de bieti oşteni s-au îne- 
cat, alţii au perit, de nu li s-a mai dat de urmă 
şi numai cât puţini au avut parte să se vadă 
întorşi acasă. 

Aşă glăsuiă povestea lui Bicu şi în vreme 
ce-l ascultam şi trăgeam pe furiș cu ochiul la 
piciorul de lemn al căprarului, lacrimi mi se 
strecurau pe faţa. Decât înserase şi Bicu n-a 
putut să vadă că i-am plâns de milă. 

Câtevă zile după asta i-a venit tatei o hârtie 
de la cârmuire, cum că pe Bicu l-au făcut pă- 
zitor de râu, slujbă înfiinţată de curând. Şi 
aveă Bicu nostru lefuşoară nu tocmai rea, cu o 
căsuţă lângă podul cel mare al Siretelui. De 
acolo isi făceă clopaind primblările lui zilnice, 
când în susul apei, până la Panca, când în josul 
ei, până la satul Ropeei. Si cârmuirea cea mi- 
loasă îi trimiteă în fiecare an, de ziua împăra- 
tului, câte un picior de lemn nou, cu căptuşeata 
de piele neagră pe care se vedeă o pajură. 


i, 


Dy 


80 


Jar eu, când se întâmplă să viu de vacanţa k 
mare acasă, la Storojineţ, trăgeam fuga la că- 
prarul meu. Şi mă duceà la zile frumoase colo, 
sub pădure, unde Siretele şerpueşte la umbra 
brazilor, de tot roade din malul înalt, şi ne aşe- 
zam lângă o colibioară ce şi-o făcuse omul a- 
nume pentru pescuit. Si învăţându-mă a po- 
trivi undita, scoteam din plasa mare, dinspre 
hotarul Pătrăuţului, nişte mrene frumoase, de 
se cruceă mama, când veneam cu ele acasă. 


nui m eat 


SMINTIT 


In satul Galanesti, lângă drumuletul ce dă 
spre vadul Sucevei, se vedeă până mai anii tre- 
cuţi o rămăşiţă de casă, cu găurile dela ferestre 
afumate, având în loe de acoperiş numai ca- 
pete de grinzi şi costoroabe părpălite, semn că 
fusese totul mistuit de un nemilos pojar. De se 
întâmplă să dai pe locurile acele de vr'un om, 
şi-l întrebai ce-i cu jariştea de lângă drum, îţi 
spuneă îndată, că a fost gospodăria lui Ioan 
Smintitul, care a dat el singur foe casei şi s-a 
dus pe lume. : 

Lucrul erà chiar aşă cum spuneau oamenii, 
numai că Ion Smintitul nu erà dus tocmai pe 
lume, ci rătäcià sărmanul prin munții apro- 
piati, trăind când din mila bacilor de pe la 
stâni, când pustnic în toată puterea euvantu- 
Ini. Căci l-am întâlnit şi eu nu odată în prim- 


84 


blările ce le făceam de vacanţă pe poteca mun- 
toasă dintre mânăstirile Putna şi Suceviţa. 
Avea, nenorocitul de om, în adevăr un fel de 
înfăţişare de pustnic. Poate fiind că-i dăruise 
călugării o reasă veche, care se potriviă, nu 
ştiu cum, cu barba lui lungă şi pletele slobozite 
în vant. De altfel, când îl vedeai asa, ratacind, 
iti venià, nu știu cum, si milă, dar şi poftă, să 
te iai la vorbă cu dânsul. Eră o fiinţă blândă 
la fire, acest nefericit, cu fata sa sbarcita de 
bătrâneţe fără vreme. Privind în ochii săi pu- 
rurea păingeniţi de lacrimi, puteai citi ca intr’o 
carte deschisă suferinţele, ce trebue să fi brăz- 
dat inima acestui bătrân, de ajunsese în starea 


sa de ticăloşie. Când întâlniă pe cineva, îl în-. 


tâmpină întâi eu vorbele: „Mila lui Dumnezeu, 
oameni bun!“. De nu eră omul tocmai grăbit si 
se opriă cumva să-i întoarcă vorba sau să-i 
pună vr'o milostenie în torba de pe umăr, ve- 
deai numai îndată pe Ton, că prinde par'că 
inima şi veneă cu întrebarea: „N-aţi văzut 
cumvă pe Ileana mea?“ 

Câtă jale tremură în glasul bietului- smintit, 
când l-am auzit rostind aceste vorbe, după ce-i 
băgasem în mână câţiva crăiţari, n-am să uit 
niciodată, precum nu pot uită nici căutătura 
din ochii săi prapaditi. Zadarnice mi-au fost 
cu toate aceste încercările să aflu vr'odată din 
gura lui, ce anume durere îl apăsă; mintea îi 
eră întunecată şi-ţi făceă mai mare jale să as- 


renal 


85 


culţi vorbele sale fără rost şi fără legătură. Ce 
mai licăriă în capul său,.... eră nebunie. 

Intro zi de iarnă, cum treceam dimineaţa 
de tot cu sania, prin orăşelul Rădăuţului, mi-a 
fost dat să văd o larmă groaznică printre târ- 
goveţi. Căci erau sculati cu toţii în picioare şi 
alergau spre cancelaria comunală, par'că in- 
trase răzmeriţa intr’insii. Era vorba de o poznă 
stârnită de bietul Ion, care venise de răul fri- 
gului, dela sahăstriile sale din munte, la târg şi 
cerşiă, precum îi eră obiceiul la vreme de iarnă, 
pe la casele oamenilor. Facuse smintitul multe 
şotii prin târg, mai ales că îl zădăriau copiii de 
pe uliţă, când îl vedeau umblând în halatul 
zdrentit şi cu comanacul ciobănese tuguiat în 
cap, dar năzdrăvănia lui eră de astădată cam 
groasă de tot, că nu degeaba a fost legat cot la 
cot şi dus de doi jandarmi la casa de nebuni 
din Cernăuţi. 

S-a întâmplat, adică să moară pe atuncia la 
Rădăuţi mai marele peste hergheliile împără- 
testi, ce se află în ţinutul orășelului şi precum 
i s-a făcut câtevă zile după înmormântare, la 
biserica, papistaşă, parastas cu paradă mare, 
s-a adunat cu prilejul acesta lume multă, de 
priviă din uliţă afară, căci în biserică nu mai 
încăpeă suflet de om. Şi a dat si Ion Smintitul 
de treaba aceasta, uitându-se şi dânsul cu no- 
rodul adunat prin uşile deschise la tarnatul de 
trepte negre înălțat în mijlocul casei lui Du- 


mnezeu, cu sfeşnicele de argint, în care ardeau 
lumânări mari de ceară, de strălucea întreaga 
biserică şi sclipiau odăjdiile preoţilor ca focul, 
nu altceva. A stat bietul om, de a privit multă 
vreme ca pironit de ciudăţenia aceasta, şi ce-i 
va fi trăsnit prin minte, cum i-a venit în cap, 
dar destul că după ce a început lumea a se ri- 
sipi în toate părţile, s-a furigat tiptil şi nebagat 
în samă de nimene în biserică şi așteptând as- 
‘cuns, întrun colţ, până au stins pălimarii lu- 
mânările, i-au lăsat să iasă frumos afară şi să ! 
încue inlauntru. 

A stat Ion al nostru acolo închis, şi—se vede 
— a adormit, dar destul că pe la un târziu de 
noapte, s-a apucat de a aprins lumânările stinse 
de pe tarnatul (catafalcul) părăsit, a mai a- 
prins şi cele dela altar şi după ce a ispravit cu 
luminatul, s-a suit frumos în turn şi a apucat să 
tragă din răsputeri clopotele. Ce a urmat după 
asta, vă puteţi închipui. Se făcuse dimineaţă, 
ziua mare şi târgul tot nu se putea linişti. După 
ce l-au dus însă pe Jon la casa de nebuni, s-a 
aflat şi câte ceva despre pricina nebuniei sale. 

Ion al Ursului, sau Smintitul, — cum îi ziceă 


lumea, — eră de loc din satul Bilca, nu departe ` 


de Rădăuţi. Fecior de gospodar bun şi flăcău 
harnic eră el — nu-i vorbă, — dar aveă încă de 
copil o fire ciudată. Ca vedeă luerurile altfel 
de cum le văd ceilalţi şi din pricina asta nu 
prea se împăcă cu ai săi din casa. li placea 


— a 


87 


_ amar de mult să umble pe la bacii de stână, la 
munte, ba dela o vreme nici că făceă decât 
să steie la ei şi se toemiă chiar cioban la oi. 
Dacă se mai împăca iarna cu cei de pe acasă, 
eră că ştiă să cânte din fluerul lung (caval) şi 


din buciumul de cireş, lucru mare. Ba pe urma . 


cântatului său dulce, îşi găsise şi nevastă. Că 
s-a însurat cu fata unui gospodar bogat din Gă- 
lăneşti şi precum Anica eră unic copil la tatăl 
ei, el s-a dus din Bilca, la socru său, unde a ră- 
mas apoi şi gospodar pe sama sa. 

Şi i-a dat Dumnezeu întâi un băiat, apoi pe 
Ileana, o frumuseţe de copilă, la care se uitau 
oamenii ca la o minune. Întâi că eră bălae la 
păr, cu ochii albastrii şi albă ca laptele, de pă- 
rea că-i copil boieresc, apoi însă, fiindcă aveă 
de mică darul să zică vorbe destepte peste firea 
mintei ei. Şi ce eră mai mult, cântă din gură mi- 
nune mare. Moştenise ceva dela tată-său şi se 
şi tinea de el, sărăcuţa, rămasă fără mamă din 
anii cei mai fragezi, ca umbra nedeslipită, în 
cât prinsese Ion dragoste de dânsa, cum rar să 
vede pe la casa oamenilor de ţară. 

Ştefan, băiatul a crescut repede şi, cum s-ar 
zice, nebăgat în samă şi când i-a venit-vrémea: - 
cătăniei, s-a si stins din ochii lui Tonal Ursului, 


căci dus cu ceilalţi flăcăi la oraş, fa oaste, n- a 


mai avut norocul să-şi vadă încă, Vdată casa 
tatălui. Erau tocmai Teo Añ stia clar *de- 


ee 


% 


„88 


reu la feciori, ce porniau cu droaia încolo. 
După bătălie numai puţini însă s-au întors pe 
acasă şi între cei ce dormiau somnul de veci 
în ţărâna străină, eră şi nefericitul de Stefan 
Ursul din Gălăneşti. 

După ce l-a lovit pe Ion nenorocirea cu fle- 
căul, dragostea sa către copila rămasă s-a a- 
prins şi mai tare şi o păziă ca ochii din cap. 
Căci Ileana eră acum de 16 ani şi flecăii sătu- 
cului se uitau tot mai mult la acest odor de fată 
cu cosiţele de aur. O poreclise „Privighetoarea 
Gălăneştilor“, atât de mândru îi răsună glasul 
pretutindene, unde numai se iviă. Nu putea 
face un pas Ileana fără să cânte. Scârbitului 
om însă asta-i mângâiă zilele. El, care numai 
puneă fluerul la gură, de când îi aduse vorni- 
cul hârtie că Ştefan al lui eră între vitejii ucişi 
colo, departe în ţară străină, la Magenta, as- 
cultă cu drag glasul dulce, al Tleanei, iar când 
s-a făcut din nou primăvară, a strâns Badea 
Ton iute, ca niciodată, oi de pe la oameni a dat 
casa şi gospodăria în sama unei vecine şi s-a 
dus la munte, făcându-şi stână, toemai în poe- 
nile din Şandrul Mare. Departe de sat şi de oa- 
meni, numai cu zarea spre mânăstirea Putnei, 
colo jos la picioarele munţilor, de unde stră- 
băteă la zile sfinte mugetul lui Buga, clopotul 
vestit al Putnei, i se păreă incereatului om că 
se găseşte acum mai ferit de durerile lumei si 


te 


89 


îi treceau lui şi veselei sale Ileana zilele oare 
cum mai lin, una după alta. 

Şi totuşi în inima lui Ton îi meneă un glas 
tainic, îi spuneă parcă mereu de o nouă sufe- 
rinţă, mai amară, ce venià peste dânsul. Firea 
presimfitoare a acestui om, hotărât de soarte 
la ispite grele, îşi da prea bine sama de ceea ce 
nu putea ocoli nici o putere omenească, si doi: 
nele duioase ale Ileanei sale îi scoteau fără voie 
gemete surde din piept, încât plângeă omul, 
fără să ştie de ce. 

Băgase de sama şi frumoasa copilă schim- 
barea in toate obiceiurile de altă dată ale ta- 
tălui său, vedeă şi moş Arhip, un baciu vecin, 
că nu-i a bine firea ciudată a lui Ion Ursul şi 
a- sfătuit-o pe Ileana să-l induplece pe tată-său, 
să meargă la un sfânt călugăr, de vale, la mâ- 
năstire, să-i se spovedească, că doar cu asta şi 
cu molitvele la sfintele icoane să i se mai mol- 
comească zbuciumul sufletese. 

Şi a ascultat fata de sfat şi înainte de Sfânta 
Marie Mare, când e hramul mânăstirei Putnei, 
au potrivit ei coborâtul oilor aga, încât eran 
acum cu stâna lor deasupra Dealului Crucei, 
adică o bătae de puşcă de mânăstire. Şi lăsând 
stâna în paza băiatului dela oi, au dat bădica 
Ton cu Ileana sa în dimineaţa de sărbătoare pe 
la sfântul lăcaş, de s-au dus la biserică şi s-au 
spovăduit şi împărtăşit amândoi, dupa toată 
rânduiala. Atât numai că hramul mânăstirei, 


vestit în toată împrejurimea, încât se adună la 
Putna întotdeauna norod mult în ziua asta, pă- 
` reà de astădată ciudat, căci nu veniseră oameni 
mai de loc. Pricina eră vestea despre boala ho- 
lerei, ce se ivise prin târguri şi acum apucase 
a se arătă şi pe la sate. Căci se dăduse chiar po- 
runcă dela stăpânire ca oamenii să nu se adune 
pe nicăirea. Această straşnică boală, care avea 
să secere atâtea mii de oameni şi s-a lăţit la 
1866 ca fulgerul prin toate părţile Bucovinei, 
aveă să pună pecetea morţii pe fruntea mul- 
tora, care nici că se gândiau la asta. 

Când s-a întors Jon Ursu cu Ileana în sat, 
la Galanesti, strabatuse deja ţipetele de groază 
casele oamenilor şi între cei dintâi morţi eră 
baba vecină, ce ingrijise de casa şi gospodăria 
lui Ursu. Fără pază şi povata, s-au băgat neno- 
rocitul tata cu fata în casă, de unde abia sco- 
sese moarta şi după câteva zile s-a îmbolnăvit 
întâi Ion şi pe urmă şi Ileana. Firea cea puter- 
nică de om trăit tot la munte l-a mântuit, ce-i 
drept, pe tatăl, gingasa Tleana însă, ce nu se 
lăsase dusă dela căpătâiul bolnavului, a fost se- 
cerată de îngerul morţii ca crinul câmpului 
din seriptură şi s-a stins sărmana, intr’o clipă 
de pe pământ. 

Când au venit oamenii dela comună, de l-au 
silit pe Ursu să scoată toate lucrurile din casă 
şi să le ardă, — poruncă data în stârpirea boa- 
lei, — omul-mut de durere nu s-a împrotivit 


94 


câsuşi de putin. A ațâțat el însuşi focul de sub 
borfele grămădite pe arie şi a aşteptat să ardă 
tut. Oamenii l-au lăsat în durerea sa supusă si 
numai cât târziu de tot s-a băgat de samă că 
pornise a arde gospodăria întreagă. Au sărit 
cu toţii să îndepărteze primejdia şi au scăpat, 
ce au putut şi ce se vedeă până mai dăunăzi pe 
drumauleţul dinspre satul Gălăneşti, spre vadul 
Sucevei. Ion Ursul însă a rămas din ciasul a- 
cela nebun, căci umblă din casă în casă şi în- 
treba pe toţi: „Oameni bun, n-aţi văzut cumva 
pe Ileana mea“... 

Lumea însă l-a poreclit de atuncia pe Ion 
Ursu cu numele de Smintitul, şi rădeă de li- 
turgia de miaza-noapte în biserica Nemtilor din 
Rădăuţi. Şi a vrut întâmplarea să mă due in- 
tr’o zi de vacanţă de vară la fabrica de sticlă, 
sau cum zic românii de pe la noi, la huta din 
Voivodeasa. Sătişorul acesta ascuns între două 
şiruri de munţi destul de înalţi, nu departe de 
mânăstirea Sucevitei, are şi numele său deose- 
bit nemţesc, căci îi zie ,,Fiirstenthal“, adică Va- 
lea Doamnei, numire ce se trage dela locuitorii 
nemți oploşiţi în locul acela. Aceşti străini de 
lege papistaşă au fost aduşi tocmai din Boemia 
nemţească, fiindcă trebuiă la facutul sticlei oa- 
meni pricepuţi şi deprinşi anume cu treaba 
aceasta. De când s-a făcut pretutindene drum 
de fer, a căzut şi facerea sticlariei la Voevo- 
deasa gi nu ştiu zău, dacă mai este astăzi vr-o 


"192 


urmă din huta ce fusese pe acolo. Dar ce a ră- 
mas, sunt locuitorii nemți, cu portul şi eu gra- 
iul străin, cu biserica şi cu şcoala lor, bagati 
colo, între Românii, ce-i împresoară fără să se 
amestec cumva cu dânşii. Te prinde numai mi- 
rarea când dai de odată în valea asta ascunsă 
şi vezi pe crucile drumului câte o zugrăvială cu 
chipul lui Hristos sau câte un sfânt cioplit în 
lemn, lucru ce nu se pomeneşte prin satele noa- 
stre. ee 
Mult mi-a plăcut locul acesta, când l-am vă- 
zut întâiaşi dată şi m-am dus de am privit cup- 
toarele mari şi cazanele cu ţevi, unde se suflă 
sticla cu atâta măestrie. Vezi ghiulele albe si 
ferbinţi scoase cu nişte ciubuce lungi din clo- 
cotiala cea stragnica, prefăcându-se ca prin 
farmec în bulbucături de sticlă, ce se desface 
apoi cu foarfeca şi se tae în fălii, par'că ar fi 
unt, nu altceva. Că pusese, nu mai ştiu cine, pe 
un neamţ bărbos de mi-a arătat toate pe rând, 
şi cu prilejul acesta am dat si de urmele lui Ion 
Smintitul. Cum vă mai spusesem, chiar prin 
locurile acelea îi plăceă nenorocitului om să 
umble in pribegia sa, fiindcă-acolo veniau stå- 
nele de munte mult căutate de vechiul baciu. 
Şi nu puteă din păcate nici nemţii dela huta 
din Fiirstenthal să scape aşă necercati de omul 
nostru. Deşi nu-l ştiau şi nici nu prea da el 
prin satul lor, dar intr’o zi tot s-a întâmplat să 
zăbăviască pe acolo şi iacă din ce pricină. 


93 


Erà tocmai Sfânta Maria nemţească şi cum 
prea curata Fecioară îşi aveă chiar la intrarea 
satului, lângă fantanita din spre drumul ce duce 
la Suceviţa, chipul ei aşezat intr’o căsuţă fă- 
cută anume, credincioşii locului aveau să iasă 
după biserică în prohod până acolo, ca să-i 
facă Sfintei sfeştania de peste an. Altarul din 
căsuţă, clădit după cum se vede pretutindene, 
pe unde sunt papistaşi, în chip de bisericuţă cu 
ferestre lungueţe şi cu cruce pe acoperiş, eră 
astăzi ticsit eu flori ca niciodată. Fete şi copii 
de şcoală se întreceau să împodobiască chipul 
Sfintei Fecioare, cioplit în lemn şi mare cât — 
un copil, îmbrăcându-l în hainele cele mai 
scumpe şi pregătind toate pentru venirea preo- 
tului cu procesia. $i întâmplându-se să treacă 
tocmai atunci smintitul de Jon pe acolo, lucru- 
rile neobicinuite ce-i se arătară de odată, aşă 
în cale, l-au făcut pe nenorocitul om să se o- 
priască in fata casutei cu sfânta. 

S-a uitat el lung la chipul acel omenese cu 
înfăţişare de fecioară gătită în haine străluei- 
toare, cu cununa de flori şi cu cercul sclipitor 
deasupra pletelor aurii şi totul scăldat în lu- 
mina multimei de candele şi de sfeşnice a- 
prinse, şi înpins de cine ştie ce nălucire năpras- 
nică, şi înpins de cine ştie ce nălucire năpras- 
nică, că a găsit-o pe moarta sa Ileana, s-a nă- 
păstuit de-odată ca o vijelie asupra bisericutei 
şi făcându-şi loc printre mulţimea ce apucase 
a se adună în aşteptarea prohodului, a smuls 


Sfinta Fecioară de pe altar şi a luat-o la fugă, 
spre munte. 

O goană nebună s-a pornit îndată după je- 
fuitor şi întreg satul, bărbaţi, femei si copii, în 
frunte cu preotul lor, s-au luat pe urma lui Jon. 
De cât le-au fost zadarnică hăituiala. Smintitul 
_ era sprinten ca un căprior şi a perit curând din 
ochii gonacilor săi, lăsându-i fără suflet şi în- 
fiorati de grozăvia păcatului. Abia târziu, câ- 
teva zile în urmă, au găsit niște oameni păpuşa 
despuiată a nemților, departe, tocmai prin hă- 
ţişurile Tomnaticului. Despre Ion Smintitul nu 
s-a mai auzit însă multă vreme nimica. 


DEZERTORUL 


Era pe la sfârşitul anului de pomenire 1848, 
an greu şi plin de turburări pentru ţara în- 
treagă, fiindcă împărăţia intrase în zarvă mare 
cu neamurile pe cari le stăpâneă. Ungurii mai 
ales, neastamparati din fire, se burzuluiseră 
urât de tot improtiva oblăduirii nemtesti si 
stăpânirea, văzând că nu-i saga, ci răzvrătire 
războinică în toată puterea, a povatuit pe Im- 
păratul, de a chemat pe vecina Rusie în aju- 
tor. Ş-apoi Muscalii ţarului au făcut ei ce au 
făcut şi mi i-au potolit pe buntuşnici, de nu se 
găseă copac în drum, în care să nu fi rămas 
de amintire câte un ştreang pe urma samo- 
volnicilor spânzurați. 

Decât cu trecerea salbaticilor cazaci şi. pe- 
hotnici prin munţii Bucovinei, pe unde li fu- 
sese drumul mai scurt şi îndemânatec, au avut 
şi oamenii noştri destul bucluc, de au rămas 


48515, 7 


şi până astăzi pomeneala pe urma popasurilor 
muscăleşti, mai ales la întoarcerea izbândași- 
lor spre casă. Ba a rămas şi câte o mărturie 
vie, precum veţi vedea îndată din cele ce am 
să vă povestesc. Căci istoria s-a petrecut în 
târgul Storojinetului, unde am copilărit şi mă- 
car că pe vremea pacostei cu trecerea musca- 
„lor nu eram încă pe lume, dar o bucată din 
această istorie tot am apucat-o, încât nu mi-a 
venit greu să o întregesc în urmă din cele 
auzite. 

Era, cum v-am spus, pe la sfârşitul anului 
cu revoluţia şi cele întâmplate începeau, ca 
toate lucrurile de pe lumea asta, să fie uitate. 
In targuletul Storojinetului mai ales, unde 
„toate mergeau după voia şi placul stăpânului 
locului, boierului Nicolae Flondor, se simţea 
pace şi linişte, ca şi cum nici n-ar fi fost ceva. 
Adică asa li se păreă targovetilor, căci nu 
mult după burzuluiala ungurească, boierul şi-a 
“însurat unicul său fecior Iorgu cu cea mai fru- 
moasă fată de neam din câte erau prin ţinut 
şi s-a făcut nuntă boierească de i-a mers veste 
până peste hotare. Pe duduia Enfrosina, fii- 
că-sa, o măritase bătrânul, cevă mai înainte, 
cu neuitatul vlăstar de viţă boierească Iorgu 
Hurmuzaki şi acum se veselea pe urma aces- 
tor isprăvi de pace şi bucurie cu toţi oamenii 
locului, încât de năcazurile cu Musealii nici 
-că mai pomenea cineva. Şi boierul Niculae 


ery n 


Flondor, care, după ce dăduse curţile sale nouă 
de sub poala Crivei în sama feciorului în- 
zestrat, s-a tras în casele vechi de lângă şcoala 
târgului şi se gândea la multe, numai de bă- 
trâneţe nu voia să ştie. Că-mi începuse sa 
umble în toamna aceia pe la vânat pe moşia 
întinsă, de nu se mai satura. Si cu asta La 
şi apucat iarna, venită, nu ştiu cum, timpuriu 
de tot şi cu nişte troiene de omăt şi vântaraie 
geroase, de credeai curat că o lăsase Muscalii 
poclon. 

Intr'o zi îi spuse boierului unul din vătafii 
săi că s-au ivit porei sălbatici pe moşie şi ar 
fi dat de vre-o câtevă ori năvală, mai ales pe 
la odaia cea de sub pădure. Şi după cum po- 
vesteă omul, eră vorba de o ceată cam de sep- 
te-opt capete de mistreti, adică un ger cu 
seroafă şi godaci hat mărişori, ce veneau, cum 
mai spunea el, aşa pe la zori de zi, de se arun- 
cau peste sarampoiul odaiei, unde mirosise — 
se vedeă treaba — grămezile de popuşoi de 
sub girezi. Boierului i se aprinseră ochii la 
vestea asta şi fără multă voroavă s-a şi hota- 
rit să meargă a doua zi cu noaptea în cap la 
pândă la mistreți. Si cum a zis a şi facut. Nu 
cântase cocoşii nici a doua oară, când sania 
de ţară, înhămată cu doi cai inti, in care şe- 
dea boierul cu vătaful, s-a şi strecurat tăcută, 
fără pie de sunete de talangute sau zurgălăi, 
pe drumul către odaia de sub pădure. 


Eră, după cum mi-a povestit bătrânul Ti- 
mofi, vătaful de pe atunci, un ger uscat si 
aspru, de tremurau stelele pe negrul cerului 
şi tălpile săniei rădeau ca cu briciul coaja 
amortita a omătului din fagasul drumului să- 
tesc. Un capăt de lună grăbea să se ascundă 
după coama păduroasă a dealului Pătrăuţu- 
Jui, ca şi cum se temea de geana roşcată ce 
se ited sfioasă dinspre răsărit, prevestind zo- ` 
rile cari se apropiau. Apa Siretelui, amortit sub 
povara de ghiaţă si troiene culcate peste albia 
sa, parcă nici nu era în fiinţă şi numai cât 
zăgazul mare de lângă moară cu propitorile 
ridicate si învălite de sloiuri uriaşe de ghiaţă 
lucie, se zăreau ca o cetate de vrajă, arătând 
pe unde curge râul. In dosul acestui zăgaz, în- 
cepea îngrăditura odăii, lipită din partea aceea 
chiar de stresinisul şandramalelor celor câ- 
teva case de gospodărie cari incanjurau vel- 
nita boierească de pe vremuri. De acolo și 
până la poala pădurii moşiei nu era decât o 
zvârlitură de bat si ducea un drumulet strâmt. 
peste podetul pe jumatate ingropat de omete, 
spre malul de dincolo al apei ascunse. Dupa 
răzămătoarele acestui podet, având zăgazul la 
spate, s-au tupilat boierul cu vataful, însoţiţi 
încă de un om dela odaie şi de berejnic. Ace- 
sta, săracul, abia isi târâia picioarele de be- 
teag ce părea, că se întorsese numai de vro 
câteva săptămâni din cătănia greu ispitită, 


K 


101 


colo din tara ungurească. El dăduse de veste 


vătafului despre năvala porcilor sălbatici şi - 
mai spunea el, nu ştiu ce, despre o vedenie de 
om, ce s-ar fi ivind de o vreme prin pădure, de- 
cât n-aveă bietul berejnie de unde să ştie mai 
multe, fiind prapadit de becisnie si hămisit 
pe urma boalei sale. 

Boierul în nerăbdarea sa, n-a prea dat as- 
cultare multă la câte le îngâna pădurarul şi 
cum chiar că şi începeă să se crape de ziuă, 
a poruncit tăcere şi s-au dosit cu toţii şi mai 
bine la locurile lor de pândă alese. La un al 
treilea cântat subţiatie de cocos, iată că a apu- 
cat a se prelungi pe dunga troianului întins 
umbra unei dihănii, ce venea tiptil, deafuri- 
şatul, drept spre podet, la adăpostul vânători- 
lor. Era un vulpoiu de toată frumuseţea şi 
boierului îi svâenea mâna sub mesinul îmblă- 
nit, decât nu venise el pentru vânat asa far 
de samă. Cu grijă a strâns dar pusca încărcată 
cu poste ţapene sub braţ şi se uita cu jind la 
mişcările neprihănite ale şiretului de vulpoiu, 
care habar n-aveă în ce primejdie se gasia. 
Decât iată, că a pornit să străbată—nu se prea 
deosebea de unde—un troscot ca de vreascuri 
zdrobite, apoi un foşnet surd şi în urmă un - 
grohot, care venea desluşit dinspre pădure. 
Vulpoiul asculta şi el cu botul ridicat în văz- 
duh zgomotul acesta şi a tulit-o. Pe zarea omă- 
tului însă se arătară în clipa aceea, chiar la 


‘ 


~ 102 


marginea padurei, chipurile negre a unei cete 
de mistreți cu un ger uriaş in frunte. Capul 
mare şi sburlit cu râtul gros lungit între doi 
colţi straşnici, ridicat in vânt, s-a oprit un mi- 
‘nut pe loc şi ceata dobitoacelor ce-l urma în 
şir, deasemenea. Sforăiau şi grohoiau încet 
fără a-şi plecă râturile şi par'că nu ştiau să 
înainteze sau nu. Boierul tresărise de uimire, 
dar sta neclintit, ca ştiă el bine până unde îi 
ajungea ţinta ochiului şi bătaia puştei. Erau 
prea departe dobitoacele şi aici nu eră vorba 
să ranesti, ci să ucizi gerul dintr'odată, căci 
altfel vai şi amar de vânător. 

In vreme ce se sbătea socoteala aceasta atât 
în capul boierului, cât şi în al vatafului si be- 
rejnicului, ce-şi aveau tragerea rânduită, cum 
erau adică să iasă şi lucrurile după focul de 
puşcă al stăpânului, iată un alt sgomot dinspre 
pădure. Erau ca nişte paşi de om ce se tot scu- 
funda prin zăpada îngheţată. Mistretul înain- 
tas a făcut atunci o mişcare înainte, cam încă 
de vr'o zece paşi, dar cu fereală şi întoreân- 
du-si capul spre pădure, de unde pornise zgo- 
motul. Boierul în aprinderea sa nu băgase însă 
de samă nimica şi aveă acum pușca la ochi. 
Incă cinei paşi şi dobitocul îi venea ca şi lipit 
de buza puştei. Când iată, că in clipeala aceea 
a răsunat o descărcătură de puşcă asurzitoare 
şi godacul mistreţ din coada cetei făcând nu- 
mai cât un salt în văzduh, s-a prăbuşit în sân- 


A 


103 


gele său. Ceilalţi porci au luat-o, cum bine se 
înţelege, la fugă, în goană năprasnică, dealun- 
gul apei, spre partea de jos a pădurei. De după 
umbra unui arbore mai înaintat s-a văzut însă 
un om cu barbă lungă, cum venea asupra vâna- 
tului doborât şi punând puşea sa lungă jos, a 
şi apucat fără multă zăbavă să despoaie eu un 
cuţit mare dela brâu mistrețul. 

N-a avut însă hoţul vreme să-şi isprăvească 
trebuşoara, că s-a şi pomenit prins de după 
spate de vătaf şi de hargatul dela odaie şi trân- 
tit la pământ, cu mânile legate se nita cu ochii 
holbaţi în fata boierului şi ai oamenilor săi în- 
cruntaţi. Și acum să vă ţineţi bine, dacă voiti 
sa aflati ce era cu omul acela strain, care-i stri- 
case mosierului aga, nitam-nisam, întreaga. vâ- 
nătoare, că-i mult de spus. Eu însă am să mai 
scurtez din poveste, vorba ceea, — că de aicea. 
mult mai este. : 

Adus la curte, omul a mărturisit în grain 
muscalese, abia inteles de slujitorii moşiei, că a 
fugit dela oștenii rusești ce trecuseră la întoar- 
cere şi s-a ascuns în pădurea Budinetului. Aicia 
a haladuit de atuncia, dormind prin varaticele 
părăsite ale pădurenilor, trăind din furături si 
vânat doborât cu puşca sa ostăşească, pentru 
care avuse grijă să-şi pună la o parte cartuse 
de ajuns. Şi a căzut după această mărturisire 
la picioarele boierului, rugând eu lacrami, să 
nu-l deie pe mâna celor dela cănţălărie, că au 


104 


să-l trimeată de buna samă peste graniţă si 
atunci îl aşteaptă moartea cu enutul. Şi boie- 
rul, cum era de felul său suflet bun şi milos, 
La iertat şi l-a băgat pe Ivan, — că așa-l chema 
pe Museal, — între hargaţii săi, pe cuvânt ca 
să slujească la curte pe hrană şi schimburi şi 
câte o pacică mare cu marcotca de lulea pe 
săptămână. Iar vătaful, luându-l pe Museal in 
samă şi gândindu-se că nu prea se înţelege cu 
celelalte slugi, i-a dat un cal şi o taradaică ve- 
-che şi l-a rânduit să fie căruțaş de toată tre- 
buinţa la curte şi moşie. 

Si acum, nu ştiu cum să înşir ispravile ace- 
stui străin între oamenii noştri. Că l-am apucat 
— ce-i drept — abia târziu de tot, dupace ma 
facusem prietin eu nepotelul boierului. Copilă- 
rind câţiva ani împreună, petreceam la curtea 
din deal ca şi acasă şi vedeam între alte chi- 
puri rămase în amintirea mea şi pe Ivan Mus- 
calul eu gloaba sa. Căci după moartea boieru- 
lui bătrânul Ivan a fost trecut, — precum bine 
se înţelege, — cu tot hargalâcul curţii din târg, 
la curtea mare de sub pădurea Crivei şi a dăi- 
nuit cu slujba sa până şi după ce a fost dărâ- 
mată şi curtea din deal, care a făcut apoi loc 
caselor boiereşti ce se văd încă şi în ziua de as- 
tăzi la Storojineţ. 

Atât numai că slujba lui Ivan se tot îngreuia 
şi din om cam slobod ce fusese la început, apu- 
caseră să-l cam robească toţi, de ajunsese dela 


pe “ra 


pini sei sa, limbă din fericire nu rea în- 


la cae îl punea vătatul numai i cât 
spălătoresele dela curte cu albiturile 


la odaia de sub pădure şi înapoi, de când cu 
slujba la curtea din deal, nu mai ştia bietul, 
cum să împace pe logofătul cel nou al moşiei. 
Că îl pornea eu tot felul de lucruri, până pe la 
Cernăuţi şi mai ştiu eu pe unde. Şi bătea bietul 
Ivan drumul cu zilele, uneori nemaneat, — că 
simbrie i-se răndui-se de o vreme şi lui, numai 
cât cam puţină și marecotea la lulea se scumpise 
rau de tot. Şi cine ştie cum eră s-o scoată la 
capăt Ivan eu năcazurile, dacă nu venea ceva 
la mijloc, care l-a mângâiat pentru un timp. 
(Grădina mare, frumoasă a curţii boiereşti 
aveă dinainte, către drum, cliomburi de tufe 
alese de tot felul, copaci umbroşi şi stra- 
turi cu flori, aşa, în vederea frumusetei. Dar 
dinspre partea din dos, încolo, către pădure, 
ea se prefăcea în livadă sau pomăt, — cum se 
zice pe la noi — având pomi roditori de toate 
neamurile. Si eum grădinarul Simion nu bi- 
ruia de o vreme încoace cu îngrijitul pomă- 
tului si eu culesul fructelor şi mai putin încă 
cu paza lor înaintea pofticoşilor hargati ai 
curţii, ce furau uneori poama cu cracă eu tot, 
boierul dăduse pomătul în căutarea unui Li- 


106 


povan dela Fântâna-Albă. Şi acesta, cum le 
este la toţi de ai lor obiceiul, veneă din vreme 
în vreme cu cărucioara sa sprintenă, de sta o 
zi două şi făceă rânduială cu poamele, care, 
cum se coceau pe rând. Dă pentru casa boie- 
rească ce eră mai bun şi gustos şi oprea cât 
credea pentru sine, iar ce rămâneă, mai vindea 
pe la hurtasii jidovi din târg. In timp ce lipsea 
însă din Storojineţ, puneă pe câte un om, tot de 
ai lui, de păzeă pomatul, şi treaba asta îi veneă 
năcăjitului Simion de minune. 

Decât iată, că întrun an roditor în poame, 
ca niciodată, Lipovanul nu-şi mai dă de capăt 
cu păzitoarea, că se apucase a mai năimi şi po- 
mete prin alte locuri şi nu-i ajungeau — se 
vede treaba, — oamenii câţi îi avea. Aşa fiind, 
a adus intr’o sară pe fată-sa, nevastă tânără, 
văduvită nu de mult, si a lăsat-o împreună cu 
un baietas cam de vre-o 12 ani, cu paza livezii 
boiereşti. Lucru n-aveă încolo nici o meteahna, 
numai dacă n-ar fi fost Ivan Muscalul la 
mijloe. 

Căci se ştie, că şi Lipovenii sunt după neam 
aga un fel de Musecali, vorbese adică aceeaş 
limbă ca şi dânşii, numai că se deosebese ceva 
prin lege. Işi au adică popii lor,—o samă se lip- 
sese chiar si de popi, — dar în schimb duc o 
viaţă mai curată, nu beau nici rachiu, nici 
tutun, si tin, lucru mare, la cuvânt, la cinste şi 
la căsnicie. 


407 


Pentru Ivan aceşti oaspeţi de vară erau un 
fel de fericire, — nu-i vorbă, — că se lua de 
vorbă cu Lipovanul şi cu oamenii săi şi s-ar fi 
întins de bună samă și la prietenie încă mai 
mare cu dânşii, dacă nu era afurisita sa de 
lulea cu marcotea cea puturoasă, de care fu- 
geau crăienii săi, cum fuge ucigă-l toaca de 
tămâie. Decât asa o leacă de legătură tot se în- 
cinsese între ei. Şi mai ales de când venise Li- 
povanca văduvă, pe Ivan îl şi vrăjise dracii. 
Că nu-l vedeai decât pe la Simion, pe la oran- 
jerie, unde afuman ei cât afumau cu lulele lor 
afurisite cele flori de sub glastruri, — vezi 
doamne, ca să nu le prea mănânce păduceii, — 
dar după o vreme îl lasă Muscalul pe bătrânul 
grădinar in sama lui Dumnezeu și se da la 
Nataşa, Lipovanca. Şi-l vedeai hojma pe la co- 
liba din pomăt şi muerea, care murea de urât, 
nu se prea supăra de asta. Atât numai, că pe 
Ivan îl supăra cam nedeslipitul de băiat, care 
în nevinovăția sa se uita stană în gura sfăto- 
sului Museal, dar nici nu o lăsa o clipeala pe 
stăpâna sa singură. 

Și au mers lucrurile asa, cât au mers şi ce 
s-a întâmplat în urmă, nu prea ştiu bine, dar 
atât că Ivan, după-ce îşi cam schimbase traiul 
îşi tunsese barba şi se lăsese de lulea şi rachiu, 
a plecat într'o zi dela curte, nu se ştiă încotro 
şi nici din ce pricină, dar dus a fost. Mare pa- 
coste n-a ieşit de aicia, că treabă straşnică tot 


nu făceă el; doar cărăuşiă cu care se legase 
frate de cruce, încât nu-l vedeai decât pe dru- 
muri, iarna şi vara. 

Şi nici mie, pe care mă dusese din porunca 
logofătului boierese în vr'o câtevă rânduri la 
Cernăuţi, la scoala, par'că nu-mi păreă rau 


de el, că păţisem iarna din urmă un lucru, de 
„care eu ca copil nu mi-am bătut mult capul, 


dar părinţii mei îl pomeneau mereu şi cu 
groază si nu l-au uitat nici pana’n ziua de as- 
tăzi încă. 

Era după vacanța de Crăciun si aveam să 
mă întore la oraş, la şcoală. Deşi de sărbători 
fusese o vreme aproape de primăvară, s-a 
fost pus însă din ajunul bobotezei, — tin minte 
prea bine, — nişte viscole şi omete, de se tro- 
ienise toate drumurile. 

Abia vre-o câtevă zile după sf. Ivan au 
fost harnici oamenii să facă pârtie prin munţii 
de zăpadă şi pe fagasele croite cu multă trudă, 
am pornit intr’o dimineaţă, eu cu Ivan şi cu 
calul său bătrân. Săniuţa strâmtă, adică prinsă 
asi numai cât pe leucele înfipte în muchile 
tălpilor, nu ne puteă cuprinde pe amândoi ală- 
turea. Ca Ivan eră intolit zdravan, dar si pe 
mine mă inbondolise mama încă mai tare, cu 
tot ce găsise, de păream, aşezat colo în mij:0- 
cul saniei, printre boecele, cit un munte, desi 
nu eram decât un pumn de copliandru de zece 


“ani, nu mai mult. 


Şi cum Pirates Dinsoarea cu totul, am por- 
nit pe un puiu de ger, încât de învălit ce eram 
pe la gât şi urechi, nici talânga cea spartă a 
calului nu o mai auzeam. Am mers, cât am 
mers, lunecând lin, ca pe seripturi, si nu se 
vedeă în drum ţipenie de om pe jos sau cu 
sanie. Când iată, că pe la începutul pădurei, 
dincolo de dealul Crivei, dăm de o suşiţă de 
drum gol ea napul, unde nu putuse să prindă 
omătul, din pricina crivefului, nici chiag de 
coaja, gi auziam serâşniturile săniei pe grun- 
zurii ghetosi. Ivan, ca să scape de isbelişte, dă 
bice martogului său, sania se înfundă din nou 
în omăt, dar loveşte, nu ştiu cum, de un hâr- 
top ascuns şi mă saltă ca pe o minge în zăpada 
ce acopereă şanţurile de alături. 

Căzut cu capul în zăpadă, m-am ales cu na- 
sul julit de pojghita ghetoasa, încât imi curgeă 
sânge. Dar cu asta poate că am scăpat de moar- 
tea inadusirei, fiindcă, înbondolit cum eram, 
nu puteam 0 vreme să-mi scot mânile, ca să 

ma desgrop din adâncimea de omat, în care mă 
infundasem. Abia când m-am despotmnolit pu- 
tin, am înţeles cam pe deplin străşnicia în- 
tâmplării. Ivan cu săniuța eră dus înainte şi 


se vedeà numai cât un bob negru pe dunga ar- 


gintie a drumului dintre poalele pădurei. 
lar eu rămăsesem singur, pierdut în pustie- 


tatea troienilor fioroase şi fără sfârşit. Nu- 


mai cât un stol de corbi croncănitori manati 


ope 


Wee Ne 


de foame se avântă dinspre marginea codrului 
- Broscăuţului si fior rece îmi străbăteă trupul 
înfierbântat, când m-a sagetat gândul, că ar 
putea să deie peste mine, asa părăsit cum eram, 
o dihanie de lup sau altă fiară sălbatică. Şi 
de groază îmi veniă par'că să închid ochii. In 
minutul acela am zărit însă ivindu-se de după 
cotitura drumului un şireag întreg de sănii 
lungi şi după sunetul elopoţeilor cailor, am în- 
teles îndată că sunt chirigii nemți din maha- 
laua Cernăuţului, ce cară cu duiumul pe dru- 
mul de iarnă lemnele de foe din pădurea de 
alături a fondului religionar. Mi se puse inima 
în loe. | 
Când m-am văzut cules de neamtul Haber- 
man şi adus în vârful grămezii de lodve de fag 
din sania sa cu trei cai la rătuşul din capătul 
cellalt al pădurii, mi-am dat samă şi eu ce 
noroe am avut de oamenii aceştia. Căci toc- 
mai povesteă crâşmarul, încă plin de spaimă, 
cum în noaptea aceea nu au putut închide 
nici el nici jidanca cu copii} ochii de urletul 
lupilor ce veniseră de iscoada până sub poarta 
din dos a ratuşului, unde-si tinea crâşmarul 
“calul si vacile. In vremea aceasta iată însă 
„că intra si Ivan fără suflet şi văzându-mă in 
- mijlocul Nemtilor strigă plângând: ,,Cacanas, 


= milei moi, cacanas!“ şi tăbăreşte cu bocet 


muscălesc asupra mea, de nu ştiam cum să 
scap de el. Asta-mi fusese păţania si a vrut 


Dumnezeu cel de sus să iasă spre bine. Pe 
Ivan însă nu l-am văzut după întâmplarea 
asta multă, multă vreme. 

Peste vre-o zece ani, dacă nu şi mai mult, 
mi-a venit abiă să mai dau ochii cu acest 
om. Mă intorceam din străinătate şi pentru că 
aveam cu mine tot felul de lucruri, scrisesem 
înainte, ca să mă aştepte trăsura la gara Hli- 
boca, nefiind încă Storojinetul legat cu dru- 
mul de fer. Sosese în gară, văd că nu mă aş- 
teaptă nimene. Se brodise, nu ştiu cum, ca să 
fiu înţeles rău de cătră cei de-a casă şi stam 
acum nedumerit ce să mă fac. O cărucioară 


| de poştă dela un sat din apropiere şi o naiti- 


ceancă hărbuită cu doi cai slabi ai unui pro- 
-prietăraş, erau tot ce se vedeă lângă gara mică. 


"Şi totus mai eră cinevă în staţie, decât nu-l 


vedeam eu, din pricină, că omul cu carucioara 
şi cu gloaba sa, se află după magazia gării, 
unde descăreă nişte cufere boereşti. Şi omul 
acesta eră Ivan Muscalul, cu barba sa lungă 
Şi albită de bătaia vremurilor. Ivan după ce 
şi-a împlinit treaba pe la magazie, mi-a luat 
cu suflet plin de bucurie buclucurile in cărn- 
cioara sa şi m-a dus şi pe mine la Storojineţ. 
Dar ce mai fericire pe moşneag, când, şe- 
zând pe capră amândoi, m-a auzit vorbind în 
graiul său muscălese! Că o invatasem, din 
Păcate, şi eu pardalnica de limba rusească, 
colo, prin străini, şi mă intelegeam acum de 


minune eu dezertorul de odinioară al lui Ba- 
tiuşea Tar. Si l-am întrebat de toate şi mi-a po- 
vestit bietul Ivan câte nu le ştiusem, — că 
aveă şi vreme în drumul de două ciasuri, cât 
“l-am făcut împreună. Mai ales povestea lui 


despre Nataşa Lipovanului, m-a mișcat adâne. 
Că nu fugise Ivan numai cât asa de buimăcie 
dela curte, dar o leacă asa, cu ştirea şi înţe- 
legerea Natasei. Si aici, vedeţi bine, erà be- 
leaua. 

Atâta i-a trebuit lui Ivan, că s-a ţinut el 
apoi vârtos de capul lui Smirnov, tatăl Lipo- 
vencei. Si nu numai atât, dar s-a lăsat de tutun 
şi holereuţă. A mai făcut ce a mai făcut apoi 
în urmă pe la lipovănimea din Fânâna-Albă 
şi trecând de tot lå legea lor, a luat fata bo- 
gătaşului de nevastă. 

Se vede însă că lui Ivan nu-i eră scris să 
aibă noroc deplin pe lumea asta. Că vr'o cinci 
ani, dupăce se agezase gospodar fruntaş in 
satul lipovenese, la Climăuţ, i-a murit Natasa, 
femeia sa, de o boală molipsitoare şi îndată, 
după dânsa i-au murit şi cei doi copii ce-i 
avură împreună şi de supărarea cea cumplită, 
dându-se, — se vede treaba, — iar la beţie, s'a 
stricat omul de tot. A ajuns, că l-au gonit în 
urmă şi Lipovenii din rândul lor, şi hoinărind 
o vreme încolo şi încoace, s-a întors în sfârşit 
înapoi la curtea boierească din Storojineţ, 
“mâncând pânea milosteniei cu slujba sa de 
odinioară. 


113 


«Si acum, findea orice lucru trebue să-şi aibă — 

sfârşitul său, am să va spun si sfârşitul lui 
Ivan. Ti jalnic de tot, decât are ceva neobici- 
nuit. Ivan a murit mai mult de inimă rea, 
decât de moarte bună. Căci pe lângă slujba 
tot mai slabă ce o făceă, din pricină, că se 
prinsese beţia rău la dânsul, a avut şi neno- 
rocul să-i. piară calul. Şi logofătul curţii ne 
mai vrând să-i cumpere altul, pe cuvânt, că 
nu face vita de eal mai bunicică pentru un 
om asa de dobitocit, i-a dat la căruţă pe cel 
din urmă din măgarii bătrâni, rămaşi pe la. 
curte încă din vremea, când învățase boierasii 
călăria. Şi asta l-a atins pe bătrânul adâne de 
tot. Că n-a mai dat prin odaia hargaţilor curţii, 
ci a început să beie până şi vestmintele de pe 
dânsul, încât rămăsese gol si încă în toiul 
iernei celei cumplite. 

Intro dimineaţă, nişte pădurari veniţi la 
curte, au adus veste că l-ar fi găsit pe Ivan 
degerat, sus, în pădurea de pe hotarul Pă- 
trautilor, chiar la locul unde se salasluise cu 
cincizeci de ani în urmă ca fugar din armia 
muscălească. 


48515 8 


AS 


PÂNEA DE TOATE ZILELE 


In gazdă, la bunică-mea, unde mă dădură 
părinţii, ca să urmez la scoala latinească, — 
cum îi spuneă pe vremuri gimnaziului din 
Cernăuţi — stam tot soiul şi neamul de şco- 
lari. Unii, cari se toemise cu mâncare, dor- 
mit, spălat, adică cu tot ce trebuiă, alţii nu- 
mai cu locuitul, în vreme ce schimburile si 
merindele pentru traiu li se aduceau de acasă; 
unii mai mărişori, alţii mai mici, o samă din 
casă mai bună, câţivă mai mojicuti, însfâr- 
sit, plod studenţesc de toate seminţele. Mama 
mamei mele, o femeie zdravănă, harnică şi cu- 
minte, nu-şi pierdeă în babilonia asta capul 
niciodată. Aveă rânduială în toate si tinea la 
buna-cuviinţă, lucru mare. Unde nu biruiă 
însă cu cuvântul, o mai ajută feciorul «ei, 
adică unchiu-meu, cu gârbaciul. Că eră sluj- 
bas la poliţia târgului şi nu ştiă de saga. 


118 


La masa de sară, care eră cam de o samă la 
toţi, adică câte un merişor, câtevă nuci sau 
prune uscate, cu un colţişor de pane, — vezi 
doamne, ca să nu ne prea îndopăm la pân- 
tece, ci mai mult la minte, — eram de obiceiu 
- ospătați toţi la o laltă si trebuiă să spunem 
în upma cu jumătate de glas, cuvenita rugă- 
ciune. Pe la cuvintele „pânea noastră cea de 
toate zilele“ se întâmplă însă, mai ales dacă 
mergea cumvă spre Sâmbătă, că unul sau al- 
tul dintre cei micuti, să nu-şi poată stăpâni 
râsul şi asta nu se sceotiă toemai ca păcat 
mare, că-şi aveă pricina sa bună. ` 

Sâmbetele ponosite, adică la două săptămâni 
odată, se cocea pânea şi ceva aluaturi pentru 
casă şi treaba asta la o gospodină, cum eră 
bunică-mea, însemnă ceva. Că ţineau Cernau- 
tenii nostri moldoveni, cât erau ei de negus- 
tori, de obiceiul strămoşese, să-şi aibă pânea 
făcută în casă. Femeia care cumpără pânea 
dela pitar, nu mai eră socotită ca gospodină 
de samă si din pricina asta obiceiul dăinuiă, 
şi eră bine. Si fiindcă coptul panei tinea de 
cinstea femeii gospodine, aceasta îi stia si 
rostul. Şi mai că m-aşi prinde să vă spun câte 
cevă despre această treabă de casă, mai ales 
că în zilele noastre a cam început să cadă în 

părăsire. Şi o cunose bine această ispravă 
_ gospodareasea, că am avut prilej „privesc 
de multe ori, adică cum s-ar zice, să prind 


See ee eT 


câte ceva din tainele ei. Că privitul nu. ne 
eră îngăduit nouă băieţilor şi eei cu râsul la 
rugăciune, ştiau ei ce patise în ziua de Sâm- 
bata şi de aceia făceau acum haz de năcaz. 

Incă de cu Vineri sara se aduceă din podul 
casei covata cea mare, de o opăreau şi cură- 
tiau slujnicele bine, ca să fie gata pentru 
treaba de o doua zi. Si începeă sbuciumul bu- 
nicăi încă din revărsatul zorilor, decum isi 
punea pităria în lucrare. Umblau băieţii pi- 
tulati si pe vârful degetelor, ştiind bine că 
bătrâna se făcea foc, chiar pentru orice ni- 
mica, şi eu drept cuvânt. Căci gospodina, care 
nu-şi iese din fire la coptul pânei, e vrednică 
să 1 se zică sfântă şi să i se păstreze moaștele. 
Nu e sigură, biata femeie, o singură clipeală 
cum au să-i iasă aluaturile şi numai capul ei 
ştie câte primejdii ameninţă făptura mânilor 
ei harnice, ce s-au ostenit a potrivi lucrul cam 
trebue. Dar să le vedem toate pe rând. 

Intâi şi întâi se goleşte în covată un sac 
zdravan de făină de secară, amestecată puţin 
cu făină de grâu, uneori de păpuşoi, şi se 
toarnă apoi peste ea câtevă găleți de apă, ca 
să se facă chiag cu dospeala rămasă din rân- 
dul trecut sau cu cevă drojdie cumpărată din 
târg. Trec ani întregi până tânăra gospodină 
se deprinde a şti, câtă sare vine pusă în plă- 
mădeală, cum trebue aleasă făina, măşcătă san 
pitluită, umedă sau uscată, cum trebue să mai 


el Pap via S 


fie, rece sau caldă, si câte altele. După această 
bătaie de cap, vine apoi munea frământatului. 
Oricât de puternice-s hargatele stăpânei în 
pumni, nu rămâne dela o vreme, decât că şi 
ea să-și suflece manecile în sus şi să deie spo- 
rul de ajutor şi încă zdravăn. Asa că după un 
„ceas întreg de lucru obositor, vezi numai fete 
inferbantate şi frunti pline de sudoare. Grija 
„isbutelei însă tot nu le-a perit. 

Decât asta-i numai partea uşoară a ispră- 
vei. Căci dupa ce s-au înădit, boţ.eu bot, cele 
„cinsprezece sau douăzeci de pani şi s-au pus 
frumos presărate cu făină în coşuleţe rotunde 
de paie si s-au înşirat rând, pe lavita lungă 
din cuhne, se mai fac din rămășițele aluatului 
ceva colaci mici, covrigi sau cocosei, pentru 
copii şi se potrivese cam pe la gura cuptorului. 

Partea mai grea şi migăloasă a isprăvei este, 
"dinprotivă, vârâtul aluaturilor în cuptor, căci 
acesta trebue pregătit cu o zi înainte pentru 
astfel de treabă. Si să nu credeţi că lucrul ăs- 
ta-i uşor. 

Petrică, un saracut verişor al nostru, ce 
încă umblă la clasele primare, s-a apucat în- 
tr’o zi de a făcut el rânduiala cerută de Vineri 
sara, adică s-a băgat, fiind subtirel ca o hel- 
gie, în cuptor, l-a măturat frumos şi a prins să 
potrivească înlăuntru lemnele anume “tăiate. 
Şi vedeam cum le aseza, bucăţică cu bucăţică, 
toemai colo la mijloc, cam la cinci palme de 


gura cuptorului, punându-le în erucis şi in cur- 
meziş, până sus de tot. 

Sâmbătă dimineaţa i se da apoi rugulefului 
foe şi părăiau despicăturile fandaroase, de-ti 
eră drag să priveşti, încât mi se încingeă o căl- 
dură în euhne, de eredei că-i feredeu, nu alt- 
cevă. Cu toate acestea ţi-ai fi găsit beleana, de 
ai fi pomenit numai cât de deschiderea usei 
sau vrunei fereşti. Că pânilor aşezate, prin 
cele cosulete, atât le-ar fi trebuit. N-aveă voie 
să intre nime, dar nici să iasă. Să nu-l fi îm- 
pins păcatul pe care-va să vie cumvă, să crape, 
aga din neștire, numai cât o lecuţă usa, că eră 
urgia lui Dumnezeu. Ajunge asa, un puiu de 
suflare de vânt de afară, şi-i dusă plămădeala, 
a luat-o naiba! Adică aşă merge vorba şi se 
chiar întâmplă de multe ori. Ori că nu mai 
creşte aluatul, ori se scufundă şi pace bună. 
Aluatul se face numai de cât pleaşcă, aga, deo- 
data, şi mai fa dintr'ânsul pâne dacă poți. 

Dacă dă însă Dumnezeu că merg lucrurile 
cum trebuie, atunci vine însfârşit ceasul mare. 
Se începe mai întâi cu scosul jăratecului din 
cuptor, lucru pe care-l face de obicein gospo- 
dina şi încă cu băgare de seamă. Atât de mare 
e dogoreala în lăuntrul cuptorului, că se a- 
prinde nu odată până şi cociorba. Şi atunci 
apucă năcăjită femeie pomotuful cu coada 
lungă, răzămat deagata lângă usa, şi muiân- 
du-l în găleata cu apă de lângă vatră, stânge 


palalaia din gura cuptorului şi mai potoleste 
jarul din fund, netezind bine locul, unde au să 
fie înşirate pânile din coşuri. 

Decât cociorba aprinsă este semn bun si gos- 
podina se mângâie cu asta, isi şterge lacramile 
ce i-au răsbit din ochi din pricina fumului si 

“începe a băgă pânile. Una câte una le răs- 
toarnă ea din coşuleţe pe lopata lată, asternuta 
cu făină, şi dupa ce l-ea laut putin cu apă caldă 
şi le-a presărat cu săcărică, le vâră în cuptor, 
tocmai în fund de tot pe rând, si mai pe a- 
proape, cu grijă şi socoteală, ca să încapă fru- 
mos toate. Apoi aşază repede pe la gură cele 
făpturi din rămăşiţele de aluat, ce nu prea au 
nevoie de jar asa cumplit şi închide cuptorul, 
potrivind bine capacul de lemn înaintea des- 
chizăturei. 

Şi acu-i acu. Cu inima în bătăi se gândeşte 
biata gospodină cum are să-i iasă pânea si 
„dacă nu toată truda ei i-a fost degeaba! Si 
acum ca şi mai înainte, ochii ei sunt atintiti 
la uşă, ca să nu-i intre cinevă năprasnie în 
cuhne. (Cât timp îi pânea în cuptor, nu se vede 
tipenie de om pe lângă casă şi nici sărmana 
mata, care alte dati e stăpână pe cable si pe 
‘eotloane calde, nu se bizue să se apropie de 
casă. Totul e ca sub vrajă. Noi băieţii, gazduiti 
la bunica, o ştiam asta deasemenea, că din 
două sâmbete una, eră zi neprihanita, eră ziua 


noastră în care ne rada slobozi ea nicio- 
dată. l 

Dar iată, au trecut si cele două ceasuri sau 
mai mult, cât îi trebue pânei până să se coacă 
bine. Gospodina ia încetişor capacul dela gura 
cuptorului, dă întâi cei covrigi şi cocoşei la 
o parte, vede că-s rumeni şi scoate apoi en co- 
ciorba pânea cea mai apropiată. O ia, cât ar 
fi de ferbinte, şi taie dintr'ânsa un coltisor. 
Si faţa i se înseninează ca lumina soarelui ce 
vesteşte vremea frumoasă. Că şi coaja pânei 
e rumana cum trebue, miezul e ca buretele 
cel des şi dungi cleioase pe la mărgini nu se 
pomenesc, cu un cuvânt, pânea s-a copt de 
minune. 

Gura cuptorului poate de acum să rămâie 
destupată, căci pânile celelalte mai sunt lăsate 
o clipeala la căldura lor şi apoi ies şi ele la 
iveală, una câte una, rotunde frumoase, cu 
ciarcâni pestrui pe urma împletiturei dela co- 
şuleţ şi a secăricei părpălite, încât îţi e mai 
mare dragul să le priveşti. 

Şi începeau a se deschide uşile şi ferestrele, 
colăceii, covrigii şi cocoseii se împărțeau şi 
sara la cină, când isi primeă fiecare, pe colțul - 
de faţă de masă albă, fălia din pânea nouă 
şi se spunea tatăl nostru, nu mai pufneă nici 
un băiat de râs, semn că toate au mers bine, 


ens 5 
z 7+ Ty 
Pa eet ia f i 
Daia 3 a è i me 
S pie ii ~ TP, 
- ż pi 
=, A = i i z 
> x ek eels 


DRAGOSTE TÂRZIE 


Cand şi cum s-au pomenit în fara Moldovei 
nu ştiă să spună nici lăcătuşul Ventel şi nici 
Carlin, nevasta-sa. Aşă credeau cel putin cei 
care-i cunoşteau şi aşă se deprinsese a crede 
până şi perechea cu pricina. Decât eu socot, 
că dacă i-ai fi strâns pe amândoi o leacă eu 
usa, isi aduceau ei prea bine aminte, până 
şi ciasul, în care trecuse hotarul, colo pe la 
Mihăileni. 

Decât să vedeţi, — pozna dracului, — că nu 
cam vroiau ei să-i ispiteşti de-a trecutului şi 
ştiau ei de bună samă de ce. Şi Moldova, săraca, 
e fara bună cu oameni milostivi şi îngădui- 
tori si creştini prea cum se cade, Că dă, nu 
le-au prea scormonit amintirile . si, nu ştiu 
cum se face, că la graniţă, unde se cam obis- 
nueşte treaba asta, nici că lan întrebat pe 


128 


Ventel de paşaport, pe semne că-l cam deo- 
chiaseră pe vameş sorocoveţii cei vechi cari 
cerease să-i schimbe Carlin la zaraf. Destul 
că s-au văzut, asa deodată, pripasiti din Bu- 
covina nemteasea, în ţara românească, încât 
nici nu s-a băgat de samă graba ce o avuse 
să desealece cu nepusa în masă şi fără mult 
calabalâc. 

Pentruce adică n-a intrat Ventel cu nem- 
ţoaica sa în fara cu trenul pe la Burdujeni, 
cum a făcut-o atâţia alţi străini de cari geme 
Moldova astăzi, nu ştiu să vă spun si degeaba 
aveţi să mă întrebaţi că ce căutau pe la noi. 
Dar ajunge să vă spun că zoriau amarnic să 
se vadă mai la larg, departe de ochii oameni- 
lor, căci au şi apucat-o îndată, aga, razna, 
printre câmpii, pe un drumuiace strâmt şi grun- 
zuros, de care nu se ştiă nici unde începe, nici 
încotro duce. Şi se vedeă acum abiă, că aveau 
pricină ispititii oameni să cam întinză picio- 
rul, că nu s-au oprit decât hăt, departe, la 
umbra unui frasin bătrân ce-şi întindeă cren- 
gile sale peste o fântâniţă, înconjurată de un 
răzoraş de iarbă verde răsărită în voie. 

Aicia, după ce s-au răcorit omul cu muierea 
din trocuta izvoraşului şi s-au spălat putin 
pe fata, s-au pus de au îmbucat ceva şi se ui- 
tau unul la altul fără să-şi zică o vorbă. Din 
ochii lor puteai, cu toate aceste, ceti ca din- 
tr’o carte, căci amarul vieţii, in orice chip ar 


= 


roade el inima omului, în faţă şi în ochi doar. E 
se oglindeşte, de-l ghicesti fără să-l spui. Ce — 


patise horopsitii de oameni, de s-au pomenit 
aga pe fugă, n-am să v-o spun, pentrucă nici 
n-o preă ştiu, dar o frântură în şirul vieţii ce 
li s-a deschis din ceasul când îi găsim în ţara 
românească, tot am să vă povestese, fiindcă 
face să o ascultați. 

Era o dimineață de vară de cele răcoroase 
şi senine, ce se preface însă din câtevă bătăi de 
soare în zare de lumină cu căldură năbuşitoare, 
La depărtare, în dreapta, se zăriau coline pă- 
duroase si apa Sucevii, ce şerpuiă parcă a 
lene prin câmpiile întinse. Lanuri de grâu 
galben așteptau secerigul, legănându-şi oare- 
cum de nerăbdare marea de spicuri aurii în 
bătaia vântului lin, ce se stârniă din când în 
când. La stânga însă, mai în mreaja ochilor, 
bucatele neculese ale câmpului păreau hotăr- 
nicite de o dungă întinsă de snopi adunaţi de 
curând pe urma secerătorilor razleti, ce prefă- 
ceau acum lanul cu holdele sale în miriste 
netedă, aşezând grâul în clăi. Alături de o 
dumbravioara de sălcii bătrâne şi serijelite de 
vremi se desluşiă chipul negru al unei maşini 


de aburi incardogate cu o batoză mare roşia- 


tică, în jurul căreia stau adunaţi tot soiul de 
oameni. 


Era boierul moşiei cu vechilii şi hargatii săi, 


cari se miscau încoace şi încolo, vorbind cu 


48515 9 


a 


glas ascuţit şi ridicat, ce semănă mai mult a 
năcaz decât a veselie. Se ivise o stingherială la 
maşina de treierat adusă numai de câtevă zile 
cu atâta trudă și cheltuială toemai dela Boto- 
sani. Mecanicul ei nemai putând s-o pună în 
- mişcare, s-a repezit călare până la Paşcani, ca 
să prefaca, — cum ziceă el, — nişte ţevi şi su- 
rupuri ce nu se potriviau şi tot dus a rămas de 
două zile. Par'că-l inghitise pământul. Boierul, 
om încă tânăr şi iute la fire, sosise şi el la 
vestea ce i s-a trimes la curte, să vadă pacostea 
cu ochii şi, auzind de zăbava mecanicului, fă- 
- cea spume la gură de mânie. 

In minutul acela iacă şi lăcătuşul Ventel, 
care ochise aria boierească din popasul său 
şi-şi îndreptase cu tovarăşa paşii într'acolo, 
întocmai ca o pasăre răpitoare, ca şi cum mi- 
rosise pleaşca ce aveă să-i cadă. Si eră intr’un 
ceas cum nu se puteă mai bun venirea lăcă- 
tuşului la aria boierului, deoarece se price- 
peă omul la trebari de maşinerie, lucru mare. 
Că ce nu găsise mecanicul venit cu maşina, 
a descoperit Ventel îndată, într'o cutie ascunsă 
sub pântecul batozei, unde erau şi ţevi de 
schimb, şi chei şi şurupuri de toate neamurile, 
numai să ştii să umbli cu dânsele. Şi dân 
Neamţul nostru de ce-i trebuia, a şi potrivit, 
cât ai bate in balpe, lucrurile după cum cerea 
nevoia şi până să se întoarcă zăpăcitul mai- 
stru din gara Paşcani, maşina a şi prins a 


181. 


flueră şi umblă. Si-ti eră mai mare dragul să 
priveşti cum lucrà acum batoza şi mâncă la 
snopi. 

Cu asta Venţel a şi intrat in pane şi eră stă- 
pân pe aria boierească, fiind toemit şi învoit 
fără multă vorbă şi cu plată bună, cum nu 
visase măcar. Şi Venteloaia se lăfăiă, până a 
nu apucă încă să se facă sară, în colibioara 
injghebata de oamenii moşiei, punându-și ca- 
labalâcul, înainte de toate însă gura bărbatului 
la cale, care când s-a întins la masă, a mâncat 
de bucurie cât zece. Si n-a isprăvit Ventel bine 
cu trieratul grâului la boier, că iată l-a şi luat 
cumnatul acestuia, cuconul Mihăiţă dela Chir- 
ceni. Şi acesta se împăcă cu Neamtul şi mai 
bine, fiindcă fusese în şcoală la Cernăuţi şi 
ştiă nemteste. Că se intelegea nu numai bine 
cu mecanicul, dar şi cu Carlin, încât a luat-o 
apoi spre iarnă bucătăreasă la curte. Şi erau 
mulţumiţi cu toţii, pentrucă oamenii păreau 
amândoi harnici şi de ispravă şi puteai face 
treabă cu dânşii. 

De cu primăvară Ventel al nostru eră prins 
şi tocmit la trier in vr'o cinci locuri, şi pe dea- 
supra se învoise a drege şi pune în stare ma- 
şini de tot felul, pe la boierii de prin prejur. 
Faima de bun mecanic i-a mers până'n vecini, 
de veneau acum şi alti oameni cu acareturi 
stricate pe la dânsul, încât nu-şi vedeă capul, 
de câte aveă să le facă. Ca să le biruiască pe 


ore istefal de Noni s-a şi gândit la un uter, 
care a pus în mirare pe toţi. In târg, la Bo- 
toşani adică, şi-a cumpărat pe preţ de nimica 
„un vagonas de circ, rămas părăsit inca dela 
_baleiul din urmă de nişte bieţi neplatnici. In 
- căsulia asta pe roate şi-a înghesuit tot calaba- 


„ lâcul său de mecanic, încât i-a rămas în partea 


de dinainte încă destul loe pentru plită de bu- 
“cate a Carlinei, iar sălița mare îi slujiă de 
odae pentru odihnă. 

Cu chipul ăsta Venţel s-a pomenit pana’n 
toamna a doua meşter proprietar cu vază şi 
om căutat de toţi. Când a dat însă iarna si a 
început a-i strânge pe Nemţi frigul printre 
umere, au lăsat vagonaşul lor în sama lui Dum- 
_mezeu si şi-au luat casă cu chirie, chiar in 
târg, la Botoşani. Si cum umblă vorba că celui 
norocos îi iese dracul înainte cu darurile, asa 
- chiar l-a ajutat pe meşterul nostru şi de astă- 
dată norocul din răsputeri. Că nu s-a prea opin- 
tit el cu căutatul de-a casei prin târg, şi iată 
că-l şi îndreaptă un jidănaş misit la tribunal, 
unde tocmai se vindeă la mezat o dogărie, cn 
căscioară, şoproane şi loc întins, cum se potri- 
veă de minune pentru ce căută Ventel. Şi a de- 
sertat Carlin ciorapii cu francii adunaţi în mâ- 
nile portărelului, şi iată-i pe Nemţi gospodari 
la casa lor şi targoveti de baştină. 

Si ce si mai lungesc pe calapodul acesta 
“vorba, că le merged bine oamenilor nostri în 


a TA a matii pt i 


Moldova, cum le-a mers şi le merge bine la toţi 
pripasitii în blagoslovita ţară românească. Că 
dacă n-ar fi asa, i-am vedeă că se cară dela 
noi, dar ei, dimprotivă, tot vin mereu, încât 
au copleșit pe oamenii bastinasi şi nu mai în- 
cape Românul de atâta strâmtoare. Din do- 
găria de odinioară se făcuse mare atelier de 
reparatiuni pentru tot soiul de maşini agri- 
cole. In şoproanele vechi de bodnăreală, pre- 
cum şi în căsoaiele de zid clădite cu rost, au- 
ziai ciocăneală şi clămpănit de ferari, de-ti as- 
tupai urechile şi ograda cea mare cu locul în- 
tins, cumpărat dela migieşi, nu încăpeă de nu- 
mărul maşinelor, batozelor şi trierătoarelor 
uriaşe ce-și aşteptau rândul de a fi drese şi 
renoite. Şi domnul Ventel în haine nemftesti 
alese, eu un lanţ gros de aur la cias şi pălăria 
de pâslă îndesată pe ochi, numai cât se prim- 
bla printre cetele de lucrători şi lăcătuşi şi da 
la porunci, ca şi cum în toată viata sa alta 
treabă nu făcuse. In casele mari şi curate însă, 
găsiai odăi de tot felul, cancelarie în regulă şi 
rânduială ca la o fabrică de samă, nu alteevă. 
Se prefăcuse totul. 

Ceva totuşi-a rămas, asa cum fusese, nu se 
schimbase aproape de loc. Asta eră harnica 
şi gospodaroasa Carlin, nemtoaica credincioasă 
a lui Ventel. Ea stapanea casa si cu toate ace- 
ste par'că nimeni nici nu ştiă despre asta. Isi 
vedeă in tăcere de gospodărie, îngrijind cu 


134 


mâna ei harnică de toţi si de toate, faced treabă 
cât pentru zece, încolo însă rămăsese aceeas 
fiinţă fără cuvânt şi amestec în ceva, roaba 
necunoscută a casei. Atât că se făcuse încă mai 
grăsulie si sdravana nemtoaica, ceea ce o prin- 
dea chiar bine. Dar cine eră s-o bage în samă. 
In vesmânt de toate zilele, — căci nu-şi aducea. 
aminte cinevă s-o fi văzut vr'odată altfel, — cu 
tulpănelul tras peste ochi, părăduiă de dimi- 
neaţă până în seară gospodăria dintr’un ca- 
păt până în celalalt, ţinând căsnicia în cea mai 
desăvârşită rânudială. lar duminicele şi săr- 
bătorile, când atelierele se goliau şi intră li- 
nişte în curtea sbuciumată a meşterului, Car- 
lin cu credincioasele sale slujnice, vedeau de 
alte lucruri. 

In schimb domnul Ventel, — cum lăsă să-i 
zică oamenii, — făceă acum pe stăpânul în 
toată firea. In îmbrăcămintea sa căutată, cu 
mustatile mari roşeate si chipeş la fata, el avea 
înfăţişarea unui om chiabur ce se ştie şi se 
crede. Cunoscut prin tot târgul si prin împre- 
jurimi, Neamtul apucase să fie băgat în seamă 
mai ales de proprietarii mari. Adeseori eră 
adus cu trăsura la moşiile boiereşti şi vorba 
sa aveă greutate. Căci Ventel nu se mulţumeă 
acum numai cu dresul uneltelor şi mașinelor 
agricole, ci devenise de o vreme reprezentant 
al unei fabrici mari din străinătate şi mijlociă 
şi poruncia tot soiul de maşini noi, cari de cari 


135 


mai iscusite, Pe cele vechi şi hârbuite tot el le 
cumpără, le dregeă frumos şi le vindeă cu câş- 
tig. Ba mai făceă şi altceva şi aici îi curgeă 
venitul gârlă. Inchiriă mașini pe la proprietă- 
ragi mai mărunți pe bani buni şi începuse de 
un timp a ademeni la această treabă până şi ob- 
ştii țărănești, cari îi plăteau munca maşinei 
cu dijmuială, adică dându-i bucate în loc de 
bani, ceeace-i aduceă câştig şi mai gros. Nici 
o mirare dar, că Ventel s-a pomenit în curând 
om bogat, om căutat si socotit de toţi. 

Decât este seris că lucrurile pe lumea asta, 
fie ele bune sau rele, să meargă numai până 
la o vreme. Şi aga a fost şi la N eamtul nostru. 
Că a venit schimbarea şi nu aga, cum credeți 
poate, pentrucă ar fi dat peste el cine ştie ce 
pacoste sau necaz. Doamne păzeşte! Trufia 
omenească numai l-a dat de mal, alta nimica. 
Căci este doar o vorbă, că ce-şi face omul sin- 
gur nici dracul nu-i harnic să i-o facă. 

In mahalaua, unde-şi avea Ventel casa cu 
maşinile şi atelierele sale, trăiă printre vecini 
si un proprietar cu stare, care ţineă nu departe 
de Botoşani o moşioară en arândă, însă locuiă 
la târg. Avuse si el ceva afaceri cu Ventel, 
se știau binişor, ba erau chiar prieteni buni, 
că iarna mai ales, când muncă la câmp nu eră 
si lucrul prin ateliere lâncezeă, veneă cu co- 
nul Tasicu, — cum îl chiemă pe arendas, — 
nu odata pe la Ventel, de se incingeau la vorba, 


luau împreună câte un ciaiu sau câte o cafeă, 
ba uneori făceau şi câte o partidă de concină 
-cu tabieturi. 

Vedeă conu Tasicu tot ce se petreceă în casa 
“Neamţului, o vedeă şi pe tăcuta Carlin, mai 
ales când se întâmplă să fie oamenii adunaţi 
la mâncare. Şi se miră mult în sufletul său de 
rânduiala si liniştea ce domnia in această gos- 
podărie nemţească. Asupra unui lucru însă nu 
eră dumerit de loc şi asta eră tocmai Carlin. 
Pentru ochiul omului ager la minte, această 
fiinţă femeiască, aşă simplă cum eră, păreă a 
fi ceva neînțeles, fiindcă se vedea doar bine, 
că ea eră sufletul casei şi urzitoarea averii lui 
Venţel, dar încolo par'că nici nu se ştiă că mu- 
ierea asta e pe lume. O vedeă pe Nemţoaica, 
de multeori vara, în toiul lucrului, cărând cu 
mâna ei mâncarea de dimineaţa la lucrătorii 
răzleţi printre maşinile în reparaţie, impras- 
tiate până pe câmp afară, si clatina din cap, 
-ca omul care crede, dar nu pricepe. Să intre 
însă în vorbă despre asta cu vecinul său, nu 
se încumetă. 

Intro sara însă, cum fuseseră amândoi, 
„meşterul şi cu vecinul sau, la berăria noua, ce 
o deschisese un evreu în mijlocul târgului, şi 
se întorceau spre casă, conu Tasicu tot nu s-a 
putut rabda să deschidă asa o vorbă, că ce bine 
i-ar şedeă lui Ventel să intre şi el în societatea 
oamenilor de samă din târg, să deschidă casă 


PET poe 


eee 


ed 


{ 
1: 


137 


şi să facă, cum îi cere starea şi averea. A stat 
Neamtul puţin la gânduri şi i-a răspuns în- 
sfârşit în felul de om neprefăcut, că vede şi 
el acest lucru, dar n-are cum să aducă schim- 
bare, fiindcă-i lipseşte pentru asa ceva femeea, 
care să ştie sa umble cu lumea. Jar când veci- 
nul a început să-l îngăimeze cu vorbe, că aşă 
şi pe dincolo, lăsând a se înţelege că nici Car- 
lin n-ar fi aşă nepricepută la treburi de aces- 
tea, Ventel i-a mărturisit in fata cum stau lu- 
cerurile, anume, că nu e cununat cu Nemtoaica 
sa, adăogând şi mai pe şleau, că nici n-ar fi 
Carlin aceea, care să poată face vr’odata pe 
cucoana. 

Atât i-a trebuit conului Tasicu, că ştiă acum 
tot, şi un plan urzit de multişor de ai săi din 
casă s-a desfăşurat pe sama Neamţului cu 
căsnicia deochiată. N-au trecut nici opt zile si 
domnul Ventel eră poftit cu mare stăruinţă, 
să facă familiei arendagului cinstea a veni pe 
la ei de sărbătorile Crăciunului, ceeace s-a şi 
întâmplat. $i primirea ce a găsit-o vecinul din 
partea cucoanei Zamfirita şi a mamei soacre, 
păreă aşă de neprefăcută, aşă de caldă, că-i 
mergeă Neamţului la inimă şi a uitat cu totul 
că e străin şi om de rând, cum sunt socotiți 
în Moldova cam toţi Nemţii, fie ei de unde şi 
ce vor fi. De Bobotează însă, când Ventel a dat 
a doua oară pe la casa arendasului, fiind si 
ziua stăpânei case, a fost petrecere mare şi 


Ventel se simţiă par'că era chiar acasă, că nu-l 
mai slăbiau cei adunaţi cu măgulirile. S-a în- 
tâmplat însă că să fie de astadata de fata si o 
soră a cucoanei Zamfirita, o demoazelă, cam 
trecută — nu-i vorbă, — decât cu înfăţişare de 
damă din lumea înaltă. Foarte plăcută la 
vorbă, cu fasoanele ei de oraş mare, mai ales 
că vorbiă si nemteste, damicica asta l-a zăpă- 
cit pe bietul Venţel, încât nu mai stia pe ce 
lume se găseşte. Duduia Cornelia fusese cres- 
cută în străinătate, eră, cum se spuneă, să 
devie chiar artistă mare la pian, şi numai din 
pricina asta întârziase cu măritatul. Decât dră- 
gălaşă si sburdalnică cum eră, toţi o rasfatau 
$i i se închină vădit familia întreagă. 

Ce să mai spunem de Neamtul nostru băgat 
în asa lume aleasă, adunată din târg, aşezat 
la masă chiar alături de d-l primar, care în- 
druga şi el câte ceva pe nemteste si nu-l mai 

“slăbiă pe marele fabricant, cum îi spuneau 
acum toţi, eu atenţiile. A plecat ametit si a 
făgăduit că va veni mai des pe la vecini, mai 
ales că-l îndemnă însăşi duduia Cornelia la. 
asta, spunând că rămâne până la Paşti în 
casa conului Tasicu şi că se simte fericită de 
a puted vorbi din când în când nemţeşte. Si 
nici n-au trecut bine câşlegile, că se legase în- 
tre Ventel si duduia o prietenie, ce puneă lu- 
mea târgului pe gânduri. Şi acum nu se mai 
multumiau a vorbi nemţeşte, dar descoperise 


duduia că domnul Ventel are un glas nespus 
de frumos şi cântau cu ciasurile, ea din pian şi 

el din gură, de răsunau odăile arendaşului. Se 

stricau de râs sora si mama duduiei de cara- 

ghiosul Neamţ, ce spăriă oamenii din curte cu 

glasul sau de taur, închipuindu-şi tot mai mult. 
că e cântăreţ de frunte, nu alteevă. Conu Ta- 

sicu însă își vedeă de treburi, în vreme ce du- 

duia tesea, ţeseă cu răbdare broboada... de 
mireasă, ce aveă să-i iasă. 

Şi steaua lui Ventel se învioră din ce in ce, 
căci îi veneau par'că toate cu spor. Intr’o sară, 
târziu de tot, se intorcea dela casele arendaşu- | 
Ini cu sufletul plin de gânduri dulci, ce-i bro- 
deau fericirea unui viitor apropiat. Când iată 
că o pată neagră păreă că-i întunecă luminisul 
din inima sa. Carlin, — ce are să se facă cu 
Carlin! A tresărit la gândul acesta şi cu nă- 
prăsnicie i s-a năzărit roaba credincioasă a ca- 
sei sale înaintea căreia se simţiă acum deodată. 
atât de vinovat. Cum va rămâneă sărmana 
această fiinţă, cu care împărţise tot greul vie- 
ţii de la început. 

Ventel o scăpase pe biata fată din mânile 
unei mame vitrege crude, într'o vreme când 
bărbatul acesteia, fostul maistru, la care lu- 
crase Venţel dincolo de hotar, nu mai puteà 
privi bătăile nenorocitei copile. Şi bătrânul 
maistru răsbit de milă în sufletul său de pă- 
rinte şi-a călcat pe inimă si a îndemnat deci pe 


calfa sa, care tocmai aveă să-şi facă cătănia 

în tara nemţească, să o ieie pe Carlin şi să 
fugă în Moldova. Astea erau păcatele trecutu- 
lui la Ventel, căci încolo acest om era, cum se 
vede, harnic, deştept şi prea cum se cade. De- 
cât întorsătura soartei îi puneă acum pe Car- 
lin piedecă în drumul său şi cugetul îl mustră 
amar. 

‘Seufundat în această bătaie de aduceri 
aminte şi nedumeriri, Ventel se apropiase de 
casele sale şi când sa deie spre intrare, iată 
că zăreşte printre maşinile nouă sosite de cu- 
rand şi înşirate pe fundul ogrăzii, două umbre 
nedeslusite, cari se mişeau încet, ca şi cum nu 
aveau nici un zor a se ascunde. Repede s-a 
strecurat Ventel în dosul muşamalei mohorite 
cu care eră acoperită una din batoze şi, fără 
să fie văzut, a putut privi de aproape fiin- 
tele. S-a cutremurat oarecum, cunoscându-le, 
căci cei cu întâlnirea erau meşterul său rân- 
duitor Frant şi cu Carlin. Ce aveau să-şi spună 
ei la ceas aga târziu de noapte, a aflat Ventel 
din vorbele, pe cari cei doi le schimbau în toată 
neprihănia, chiar la câţivă paşi de el. „Am 
venit, numai ca să-ţi spun“ — zicea Carlin 
către Frant — „că între noi trebuie să fie un 
sfârşit. Se bagă de samă de toţi, că d-ta mă 
urmărești mereu. Iubirea d-tale, Frant, este 
de bună samă, cinstită, dar nu duce la nimie, 
fiindcă ştii că nu-s slobodă. Măcar că nu sunt 


cununată cu Ventel şi, asa cum stau lucrurile 
acuma, nici nu poate el să mă jeje de nevastă 
dreaptă, — eu totuş trebuie să-i rămân credin- ~ 
cwasă, pentrucă a fost bun cu mine“, TEE 
La aceste vorbe, rostite cu amărăciune si 
cu glas înecat, tânărul meşter a prins mâna 
Carlinei şi i-a răspuns: „Dacă-i aga, atunci 
să-ţi spun tot. Ventel nu te iubeşte şi nici nu 
te va luă nicicând de soţie, fiindcă are de gând — 
să se însoare cu cumnata arendaşului. Ai să 
vezi şi să te convingi în curând. Eu te iubese 
din suflet curat şi-ţi făgăduiese că nu te mai 
supar cu nici o vorbă, dar lasă-mi nădejdea, 
că dacă au să vie lucrurile, cum le văd eu, să. 
fii femeia mea“... Ce a urmat după acest 
schimb de mărturisiri cinstite între Carlin. ŞI 
Frant, nu i-a fost dat lui Ventel să afle, ne- 
voit fiind să-şi părăsească ascunsul său, căci 
tinerii se prea apropiaseră de dânsul. Dar 
i-a văzut in urmă, când ajunsese pragul uşei 
dela casă, despartindu-se, cum s-au întâlnit. Si 
ar fi tot atat de greu de spus, ce s-a petrecut a 
doua zi în casele fabricantului de maşini, dar: 
o ştiau totuşi până şi copiii din ateliere, că s-a 


întâmplat lucru mare. Căci a chemat Venţel 


dimineaţa pe Carlin şi apoi pe Frant si în 
urmă au stat de vorbă lungă vreme tustrei si 
s-au despărţit cam cu ochii umezi, şi-şi aveau 
aceste lacrimi la fiecare din ei rostul lor. 
Câtevă zile în urmă a plecat apoi Frant cu o 


a 


pungulifa plină de poli, întâi la târgul Siret, 
în Bucovina, unde si-a scos sie-si şi Carlinei 
hârtiile trebuincioase pentru căsătorie, iar de 
acolo s-a repezit ţintă la târgul Romanului si 
a cumpărat, nu prea scump, casele şi gospodă- 
ria unui unchiu al său, vechiu poteovar şi fe- 
rar cunoscut prin partea locului. Şi în vreme 
ce fericitul Frant isi puneă viitorul la cale, 
Ventel stăruiă să înăbușe bârfelile ce se nă- 
pustiseră pe socoteala sa şi a Carlinei, um- 
plând casa cu cusutorese, care-i gatiau zapa- 
citei Carlin o zestre ca de adevărată bogatasa. 
Ce se petreceă însă de o vreme în sufletul is- 
pititului om, eră greu de spus. 

Crezând că şi-a netezit căile vieţii prin pa- 
sul la eare se hotarise, Ventel al nostru s-a 
trezit din toate aceste mai încurcat la suflet 
de cum eră înainte. O vedeă acum pe tovarasa 
sa Carlin mai des ca altedati si privirea ochilor 
ei impacati, blândeţa cu care-l întâmpină si 
vorbele de mulţumire ce i le tot repetă mereu, 
îl nelinişteau şi-i sgândăreau sufletul, fara să 
ştie de ce. Ce însemnă Carlin acum pentru 
Ventel? Atât cât nimic? Şi nu eră adevărat, 
căci chipul ei, nebăgat în samă atâta vreme, 
nu se mai ştergeă dinaintea ochilor săi. $i lu- 
cru ciudat, că de câteori se repezeă dincolo, la 
casa arândaşului, unde deasemenea se ticluiau 
pregătiri de nuntă, dar cevă mai tainice, — 
în loc să găsească în apropierea duduiei Cor- 


nelia tihna sufletească căutată, veneă înapoi 
cu cugetul tot mai înstrăinat, deşi nimenea 
nu-i ziceă o vorbă cu două înţelesuri. El însă 
simţiă tot mai adâne că umblă pe căi greşite 
şi, ca să-şi curme neastâmpărul, zoriă pe cât 
se puteă căsătoria Carlinei. A rărit însă şi vi- 
zitele la arendașul, dând nerăbdătorului vecin 
să înţeleagă, că întâi trebuie isprăvită una, şi 
apoi cealaltă. Şi conu Tasicu, om cuminte, îşi 
ziceă în taina duhului său şiret, că e şi Neam- 
ful om cu scaun la cap si nici nu bănuiă ce foe 
mistuiă acum inima lui Ventel. 

Și a venit în sfârşit şi ziua în care Carlin 
avea sa se desparta de casa lui Ventel, urmând 
să se căsătorească cu Frant. Pregătirile de 
nuntă erau ispravite şi cu toţii se gândeau la 
plecare. Căci cununia tinerilor aveă să se facă 
la Paşcani, nu în târgul Botoşanilor, din pri- 
cina că popa catolic de aicia făceă greutăţi, zi- 
când că însurătoarea asta cam miroasă a fără- 
delege şi cereă pentru ispăşirea păcatului două 
clopote de biserică, în vreme ce misionarul pa- 
pistaş dela bisericuţa atelierelor din Paşcani 
s-a învoit să cunune pe tineri, mulţumindu-se 
cu un rând de odăjdii. Si le veneă asta bine 
şi la cei cu nunta, temându-se de atâta vorbă. 

Eră o zi frumoasă de toamnă, când Franţ, 
după ce-şi trimisese tot avutul înainte, la Ro- 
man, a venit cu Carlin la subsioară, să-l ieie 
pe Venţel din odăile sale, pentruca să pornea- 


scă cu toţii la gară. Venţel nu se ivise printre — 
oameni vr’o două zile, zicând că e putin bol- ` 
nav. Ce se petreceă însă în sufletul său, numai 
Dumnezeu unul ştiă. Ii aşteptă pe insuratei. 
în pragul pridvorului cu geamuri înflorite, îm- 
brăcat gata, dar fata sa era albă ca varul. S-a 
aşezat cu toate aceste in căleasea larga pregă- 
tită anume, ţinând mireasa la dreapta şi având 
“pe Frant pe ciunas, în fata lor. In tot drumul 
până la gară nu s-a schimbat nici o vorbă. La 
suire în tren însă, cum Frant a trebuit să vada. 
de bagajele sale, Ventel a aruncat ochii săi 
asupra Carlinei si a cuprins-o cu o privire în- 
duioşată, încât femeia a plecat capul in jos şi 
în vălul ei de mireasă cu beteala aurită adu- 
nată sub bărbie, s-au înecat două lacrimi as- 
cunse si ferbinti. Cine s-ar fi uitat mai a- 
proape in fata gătitei femei, ar fi cunoscut că 
rumeneala obrajilor era putin ofelită pe urma 
nopţilor din urmă nedormite si turburate. 

Au ajuns gara Paşcani, unde au apucat fără 
zăbavă drumul spre bisericuţa din capătul ca- 
selor de lucrători ale uzinelor staţiei. Preotul 
în veşmânt de slujbă îi aşteptă în uşă și cunu- 
mia a şi început îndată. Ventel, nu ştiă din ce 
pricină, s-a aşezat intr’o stranita din fata alta- 
-rului şi n-a luat tot timpul ochii dela Carlin. De 
sus, din geamurile albăstrii ale bolţii altarului 
cădeă însă, ca înadins, o lumina: dulce peste 
chipul înalt şi mlădios al tinerei femei, care în 


"rochia ei albă ca zăpada, cu pletele n 
vite de vălul alb şi lung, păreă in bata dain 
strului dela geam ca un chip de marmukis 
sta falnie in fata preotului, Nu, aga de 
moasă, nici nu 0 văzuse, nici n-o visase, 
nu și-o inchipuise Ventel pe Carlin. Si i 
vreme ce preotul le aseza celor impreunati pe 

viaţă cununile pe cap, Venţel ca fulgerat, a s 
ridicat mânile la obraji şi cu buzele încleştate 
de spasmele sufletului său îndurerat a scos 
numai cât vorbele: „Dumnezeule, ce-am făcut“. 
„Când s-au apropiat martorii căsătoriţilor de 
altar, ca să-i felicite, Ventel dispăruse dela lo- | 
cul său. Nu ştiă nimenea să spună ce se fă- 
cuse omul. Singură Carlin bagase de samă 
momentul când a părăsit stranita si văzând 
cum se strecură grabnic printre femeile si 
copiii adunaţi, a făcut o mişcare ce semănă 
mai mult a leşin. Dar a trecut şi asta şi iată-i Za 
acum pe toţi ieşind din biserică. Când ce să ; 
vezi! O mulţime de lucrători şi slujitori dau î în 
minutul acela goană spre statie, de unde ră- 
sună un fluerat ciudat de maşină, fluerat, nu 
ştiu cum, răguşit şi sălbatec, întrerupt mereu, 
ca şi cum erau signale de alarmă. Un tren de: 
manevră ce se pusese tocmai in mişcare, stà — 
oprit de maşinişti in mijlocul şinelor, şi acum 
mecanicul îndreptă maşina în direcţie întoarsă, 
împingând încet şi cu băgare de samă vagon 


48515 10° 


; bre omeneşti, oase şi cărnuri strivite în 
„chip “groaznic, de nu se înţelegeă nimic des- 
luşit, şi apoi iar o baltă de sânge şi nimic mai 


Eran rămășițele nefericitului Ventel, ce-şi 


făcuse el î însuşi sama. 


i lt de baltă de sânge, apoi o arta dă de 


j 


DOI PRIETENI. 


e 
= 

+ 
7 . 


DOI PRIETENI. 


Eră prin anul 1878. O primăvară nespus de 
timpurie îndemnă lumea la excursiuni şi, cum 
cădeau vacantele paştilor noastre ortodoxe, am 
dat frâu unui dor ascuns al inimei mele şi am 
tăcut o călătorie la Viena. Acolo mă aşteptau 
demult. doi tovarăşi sufleteşti, cum nu i-am 
avut de atunci. Unul îmi erà prieten de acasă, 
din targuletul Storojineţului, unde ne cunoscu- 
sem din fragedă copilărie. Eră fiul boierului lo- 
enlui, neuitatul Constantin Flondor, ce urmă 
dreptul în academia tereziană. Celalalt eră fos- 
tul seminarist Ilarion Muntean, care, săturân- 
du-se de teologie, se pregătiă la universitatea 
din Viena pentru profesorat. Imprejurarea ce 
ne legase pe noi atât de mult, încă fiind la Cer- 
năuţi, eră că umblam tustrei la un francez, bă- 
trânul Emmery, de ne spoiam asa cu nişte lec- 


tii de stilizare franceză si ceva curs de litera- 
tura, lucru mare de tot peatunci, la noi, la ti- 
neretul din Cernăuţi. Flondor ca băiat cu dare 
„de mână avea şi o bibliotecă frumuşică şi de 
aiciă întâlnirile noastre dese, cari însă au luat 
- Sfârşit, odată cu plecarea prietenilor la Viena. 
Le-am scris că sunt hotărît să ies însfârşit 
din sălbatecul urşilor, cum eră poreclită Buco- 
vina, şi după ce am hotărît prin scriori destul 
de lungi, cum şi când trebuiam să plec, am luat 
trenul şi am sosit, în gara de nord a Vienei. 
Aici m-au luat în primire amândoi prieteni, de 
m-au dus, nu mai ştiu unde, la o gazdă, în oraş, 
„unde am stat ca acasă. Decât ce să stau, că nici 
nu deschideam dimineaţa, bine ochii, şi ei mă 
şi inhatau din nou şi mă purtau pe la câte 
trebuiau văzute, încât nu mă prindea gazda 
decât doar pela miezul nopţii. Cumeă unul 
din cele dintâi locuri, unde m-au dus eră so- 
cietatea „România Jună“ nu’neape nici o în- 
doială, cum şi că al doilea loc de tabără româ- 
nească nu puteă fi decât vestita cafenea a lui 
Troidl. Dar pe unde n-am fost dus şi întrodus 
de neobosiţii mei prieteni? Si când se întâmpla 
să aibă unul din ei câte o treabă sau ceva, mă 
stăpâneau cu schimbul şi nu mă slăbeau un 
minut. 
Dar înfine, după ce ne mai potolisem, a venit 
“ziua sau mai bine zis sara, ce nu voiu uita-o 
<. nicicând. Era Sâmbătă spre Inviere şi făcusem 


154 


un plan întreg de a petrece noaptea până în 

zori, mai ales că în Duminica Invierii, cu trenul 

de după masă aveam chiar să plec acasă. Am 
mâncat de cu vreme la făimosul Dreher,—dacă.. 
nu mă insel,—si am mers apoi la operă, unde 
toemai cântă vestita trupă italiană cu celebra 
Nilson, tenorul Massini şi basistii Faur şi Ro- 
kitanski. Costache Flondor pusese, nu ştiu prin 
ce relaţii delicate, mâna pe o lojă de curte, care 
ne ameţeă de parfumata ce pared. Munteanu, 
vesel în sara aceea, cum nu-l văzusem nicio- 
dată, eră şi el deochiat pela lojele apropiate, că 
nu luau sticlele dela gene nişte dame de fa- 
milie, cu cari păreă a fi cunoscut. Si atunci, 

îmi aduc aminte, că m'am uitat şi eu puţin la 
teologul nostru de altădată şi am băgat de samă 
ce mult se schimbase şi încă în bine. Faţa sa 
blândă, ceva palidă, tarmurita de o barbă nea- 


gra ca mura, faced să samene a cap de Hristos, 


ce eră în stare să înduioşeze o lume, necum 
să placă unei femei. Şi alături de acest tânăr 
din popor, chipul sburdalnic al neuitatului mew 
Costache Flondor, cu ochii vioi, nasul său a- 
ristocrat, putin coroiat, cu buzele vecinie zâm. . 
bitoare şi neistovite în vorbe şagalnice şi obser- 
vări pline de duh. Nu-i pot uită pe amândoi, 
cum mi se păreau de dragi şi neprefăcuţi în 
aceea sară, ca şi cum eră scris ca să nu-i mat 
văd în înfăţişarea aceasta. 

Şi ne-am dus de acolo drept la capela gre- 


„ ceased, unde încă înainte de ciasurile douaspre- 
zece, mai nu încăpeă om în strâmtul naos. Erau 


“mulți Români de fata, dar şi mulţi străini, ve- 


ni{i asa de privelişte. Slujba Invierii cu corul 
“minunat, care cântă în pala sutelor de lumâ- 
„nări aprinse îl aud încă astăzi şi se răspândise 
“prin sufletele noastre ca un fel de amorteala 


~~ dulce, ce pared că ar vroi să ne pună pe oftat şi 


„plâns. Sau erau poate aducerile aminte de cei 
de acasă, ce făceau Invierea în depărtare, pe 
la bisericuţele lor săteşti, dar destul că la al 
treilea Hristos a înviat, ni s-au umezit ochii 
cam la tustrei si vedeam bine lacrimele ce se 
rostogoleau de sub pleoapele întunecate ale lui 
Munteanu. În adevăr, când mă gândese ce 
triste au fost întâmplările venite în urmă, în 
rândul întâi peste bunul men Ilarion, îmi vine 
să cred, că erau presimtiri negre, ce ne sbu- 
- ciumau sufletele deopotrivă. 
„Ne-am desmeticit însă repede, ducându-ne 


„cu oul ros al arhimandritului în buzunar, în- 


-trun local de petrecere, unde rasunetele mu- 
zicei lumeşti n-au întârziat a ne învioră. Si eu 
vorbe şi glume de tot, felul, ne-au trecut cea- 
surile ca minutele, încât ne-am trezit cu ziua 
mare. Şi văzând asi, nu ştiu după al cui în- 
„demn, ne-am pus într'o trăsură si am făcut o 

_ primblare in Prater, pe răcoarea diminetei. Si 
luând-o dealungul Dunării, am sorbit ca inse- 
: taţi văzduhul balsamiu al primaverii ce-şi 


apei 


eye ase 


4 


ee ee ee eee a ee eee da 


Dp ama 


i 


153 


arătă puterea din crângurile inbobocite şi în- 


prejmuite cu ierbişuri pline de flori. 

Trecuse primăvara, trecuse şi o bună bu- 
cata din vară şi iată că'ntr'o sară nespus de 
plăcută ne-am văzut tustrei prieteni iar strânşi 
la olaltă, însă acasă, la Cernăuţi. Eră în gra- 
dina lui Rosenfeld, unde nişte lăutari din Bo- 
toşani înduioşau lumea eu ariile frumoase ro- 
manesti. Am trăit din nou acea noapte neui- 
tată de Inviere, petrecută la Viena, înşirând 
una după alta aducerile aminte plăcute şi Con- 
stantin Flondor mai ales făceă mult haz pe so- 
coteala” întâmplărilor de atunci. Ilarion Mun- 
teanu însă păreă îngândurat si abia dacă su- 


radea la isbuenirile de veselie ale tânărului no- - 
stru tovarăș, Ne explicam lucrul acesta prin | 


faptul că prietenul nostru se găseă înaintea 
examenului său ultim de profesorat. Eră însă 
altceva la mijloc, şi am aflat-o dela el, încă îna- 
inte de a ne despărţi. Eră ofiţer în rezervă şi 
chiar în ziua aceea primise chemare la regi- 


ment. Acum regimentul bucovinean se află — 


pe atunci cu garnizoana în Viena, lucru care 
nu prea l-ar fi stramtorat pe Munteanu, dar 
eră vorbă că tocmai mămăligarii noştri, — asa 
li spunea lumea soldaţilor regimentului 41 cu 
bentitele galbene pe la guler şi mâneci, — să 
fie trimis şi el colo, în Bosnia, unde împărăţia 
austriacă se pregătea a mai cuceri o ţară cu 
neamuri străine. În adevăr că până-să ajungă 


ar 


amicul nostru la Viena, să vadă ce este, ştirea 
s-a şi adeverit. Că nu mai departe decât în 


„„. ziua de 8 August, regimentul nostru a şi fost 


îmbarcat pe vapoare şi Munteanu, în loc să se 
prezinte la examenul său, la universitate, a fost 
pornit pe Dunăre, spre Semlin, iar în urmă pe 
“râul Savei spre Brod. 

“Munteanu nu s-a înprotivit câtuş de putin 
acestei schimbari de lucruri cam supărăcioase, 
deşi aveă el un înger păzitor puternic, care 
l-ar fi putut mântui uşor de pacostea chemării 
în miliţie. Dovadă, că nici nu ajunsese bine la 
Brod şi iată că s-a pomenit numit, din ordin 
înalt de toi şi fără să fi cerut. aşă ceva, ofițer 
de etapă în garnizoana Brodului. Fire ambi- 
țicasă, Munteanu, pe lângă că nu da expeditiu- 
nei în Bosnia nici o importanţă, socotind-o, ca 
si lumea cealaltă, numai cât un fel de manevră, 
văzându-se odată pe drum, parcă nu-i păreă 
tocinai lucru curat, să se sustragă asi, nu ştiu 
_ cum, dela datoria sângelui, mai ales că eră şi 
prima sa chemare de rezervist. Că a făcut ce 
a făcut şi a refuzat a rămâneă la Brod, cedând 
locui unui camard însurat şi cu copii. 

Să mai zică cineva dacă nu-i sfântă vorba, 
„că cmul, când îi este seris în cartea soartei un 
lucru, nu scapă de el cu ni ciun chip! Sosit la 
Saraievo, regimentul 41 ia parte la expediţia 
contra populaţiei turceşti răsvrătite, care, aju- 
tată de trupe otomane, se opunea cu îndârjire 


ocupaţiunei Austriacilor, făcându-şi tabere pu- 
ternice la Bandin şi Senkovich, cam în partea 
„de răsărit a Seraievului. Vad însfârşit toţi că 

nu mai e saga, ci razboiu în toată puterea cu- 
ântului. La 21 Septembrie lupta se’ngroasa si 
lucrurile se'ncurcă tot mai tare. Regimentul 41, 
care formă aripa stângă a corpului, întră în 
foc, atacă înălțimile dela Mlady şi vitejia Bu- 
covinenilor biruieşte după o bătăie sângeroasă 
liniile turceşti, încât îi pune pe dușmani pe 
goană. Isbânda aceasta îi plătită cu multe vieți 
omeneşti. Intre căzuţi sunt şi ofiţeri şi cel din- 
tain al cărui nume răsună jalnice prin rapoar- 
tele telegrafiate în lumea de afară, este Ilarion 
Munteanu. a 
Ce nu se face pentru vitejii căzuţi în servi- 
ciul patriei, mai ales când mai pare a fi nădejde 
că viata să li fie scăpată? Măcar că aveă şol- 
dul stâng sdrobit cu desăvârşire, sărmanul 
Munteanu a fost dus cu grijă mare chiar în- 
dată la spitalul din Brod şi nu destul cu atâta, 
căci tot acel puternic înger păzitor a vărsat 
lacrimi la picioarele tronului, încât bietul rănit 
a fost adus, din porunca a însuş împăratului, la- 
„Viena, S-au încercat toate, decât nici iscusinta 
celor mai făimoşi doctori, nici lacrimile fier- 
binti ai celor ce-l iubiau, n-au fost în stare să 
şteargă din cartea nemiloasei soarte ce eră seris 
de înainte. Ilarion Munteanu a murit şi ţărâna 
îl acopere demult, demult. x 


156 


Si iar au trecut luni şi zile şi s-a împlinit 
anul dela noaptea de Paşti petrecută la Viena. 
Şi cum ma întorceam din Italia, m-am abătut 
prin Viena, chiar în sara Invierii, așteptat de 
amicul meu Costache Flondor, pe care-l vesti- 
sem din Triest despre sosirea mea. Ploaia rece 
ce biciuia străzile Vienei ne-a împiedicat să 
cercăm orice ieşire în sara aceea. De Invierea 
din anul trecut nici nu se pomeneă măcar. Şi 
totus gandurile mele, ca şi acele ale prietenului 
meu se îndreptau în aceleaşi părţi tainice ale 
sufletelor noastre, numai că nu ne spuneam 
nimic, Lipsea cel al treilea dintre noi, lipseă şi 
golul dintre noi îl simtiam crud, suferind in 
“tăcere. 

Bietul Costache erà de altfel cam tăcut prin 
faptul, că nu se simțià bine. Imi spunea că de 
un timp încoace sufere de stomah şi, cum pri- 
cina boalei sale o căută în mâncarea institu- 
tului terezian, sperà că prin strămutarea sa 
într'o casă particulară, îşi va veni în fire. Asta 
însă nu l-a împedecat să-mi ghicească gândul 
Si a doua zi, cu toată vremea rea, ne-am dus 
împreună la cimitir, la St. Marx, să depunem 
pe mormântul: neuitatului nostru Munteanu 
câte o lacrimă fierbinte. Si cu asta ni s-au uşu- 
rat oarecum inimele şi eu fără să mai zăbăvese, 
am şi părăsit Viena, încă în aceeaş zi, oprind 
cu tot dinadinsul pe Costache, să mă petreacă 
la gară. Îmi eră, nu ştiu cum, parcă teamă de 


acel rămas bun tânguios, ce se obicinuieste la 
uşa deschisă a vagonului. 

A trecut apoi încă câtva timp și eră cam 
prin luna lui Cuptor, când iată că luai hotă- 
rarea să vizitez împreună cu nişte tovarăşi de 
studii Ardealul. Prinsesem să cutrier o bună. 
bucată din ţara frumoasă a fratilor noştri şi 
trecusem in cele din urmă în Banat, la Me- 
hadia, unde aveam de gând să fac popas mai 
mare. Dar aici m-am văzut ajuns de o seri- 
soare ce mă urmăreă de câteva zile din posta 
in poştă. Mi se aducea o veste, care m-a făcut 
să las băile lui Hercule în sama lor şi să plec pe 
unde veneă mai aproape înapoi, spre casă. 

Vestea eră, că bunul meu Costache. Flondor 
se află acasă, la Storojineţ, bolnav pe moarte. 
Se întoarse atins dejă de nişte friguri ascunse, 
întâi la Cernăuţi şi- de acolo a fost adus acasă, 
la moșie. Greşeala aceasta din urmă au plâns-o 
bătrânii săi părinţi ani în urmă, neputând 
în nici un chip să-şi explice cum de fusese atât 
de orbi, încât să nu vadă că oricât de mare i-ar 
fi fost bolnavului îngrijirea de acasă, ajutorul 
doctorilor la tifosul complicat în care dăduse, 
totus îi lipseă, tocmai când trebuiă să-l aibă 
mai tare. _ 

Cand am sosit la Storojineţ şi am dat fuga 
la curtea Flondorenilor, lui bietul Costache ri 


se făcuse mai bine şi mamă-sa, cât şi bătrânul - 


Flondor plângeau de bucurie, că bolnavul a 


» 


158 


învins, — cum spuneau ei, — criza şi se so: 
coteă scăpat. Il scosese după sfatul medicului, 
chiar afară, în balconul larg al catului de sus, 
unde-și aveă Costache odăile sale, şi asa, întins 
pe patul său, se uită cu nesaţ în zarea depăr- 

- tării stavilite de dumbrăvile şi pădurile fru- 
moase de stejar ce înconjurau moşia. Si m-a 
zărit de sus, cum mă apropiam de curte salutat 
de lătratul cânilor de vânătoare ce mă cunoş- 
teau. Am dat fuga treptele în sus şi cu toată 
împrotivirea doctorului, i-am strâns slăbitului 
meu prieten de copilărie, cu patimă mânile 
fierbinţi. 

Fără să ştiu de ce, dar pentru mine faţa 
galbenă a lui Costache aveă pecetea netăgă- 
duită a morţii m-am cutremurat în sufletul 
meu de jalea si mila ce-mi faced acest suflet 
de om nobil, care se topeă văzând en ochii. Si 
© ştiă şi el bietul, cum că viaţă nu aveă, cic 
odată patul adus în odaie, a isbutit cum a pu- 
tut, de a îndepărtat pentru un moment pe cei 
din jurul său şi mi-a făcut o mică spovedanie, 
pe care nu voiu uita-o nici când. Fiecare vorbă 
a sărmanului Costache îmi picură pe inimă ca 
ceara fierbinte şi numai cât seninătatea sufle- 
tească, cu care-mi spuneă toate, doar de m-a 
stăpânit să nu isbuenese în hohote de plâns. 
Turburat adâne şi ţinând la subsioară cutia de 
catifeă cu scrisori şi suveniruri mici, pe care 


=~ 
> 


* 


yore 


r 


159 


avuse grijă a o pecetlui de înainte, am părăsit 
pe sărmanul meu Costache, pentru ca să nul 
mai văd niciodată. Dându-mi însărcinarea sa 
din urmă, pe care am şi îndeplinit-o eu ere- 
dinja, bietul băiat se linistise si mai mult, aşă, 
că la părăsire par'că nici nu păreă bolnav. Se 
uită ţintă dupa mine, eu ochii veseli si oare- 
cum îmbujorat la faţă, încât cei din casă erau 
cuprinşi de bucurie sigură, cumea toate s-au 
schimbat în bine. 

O sărmanii! Eră o licărire a ultimei sbuciu- 
mări de viaţă omenească, se svâeneă in vă- 
paia din urmă, pentru a trece la liniştea de 
veci. După două zile senine a urmat apoi o 
noapte plină de chinuri pentru cei din jurul 
bolnavului, şi la revărsatul zorilor zilei a treia 
nefericitul tânăr şi-a dat obstescul sfârşit, la 
vârsta de numai douăzeci şi doi de ani. Ce am 
perdut prin el, care-mi fusese amicul cel mai 
sincer din câţi am avut, nu pot, spune. Dar Bu- 
covinei i s-a smuls în această nobilă fiinţă, cu 
atâte însuşiri sufleteşti şi daruri de cuminte- 
nie, un om, care eră să fie de mare vază si 
cumpănă in destinele patriei noastre. De el, ca 
şi de tovarăşul nostru bun, căzut în Bosnia, 
fara mea a avut nevoie, dar n-a avut parte. 
Fie-le la amândoi ţărâna uşoară! 


V 
— FINE — IFICA 
2007") 


“Căprarul Bicu .... a ie 


Duduia Pulheria. o. oo . 
3mil Meremurate © te ie 
Inviat din morti Se Saree ah au 
Cum eră să mă fac catolic . X 


Gant a : 
Dezertorul re ie eae 
Panea de toate zilele re 
Dragoste târzie. . ,.... 
Doi prieteni .....