Linda Howard — Placere exclusiva

LINDA HOWARD 


Placere exclusivă 


Traducere din limba engleza 
Anca Merce 


W 


Lira 


Mackenzie's Magic 
Linda Howard 
Copyright O 1996 Linda Howington 
Ediţie publicată prin înţelegere cu 
Harlequin Books S.A. 


Plăcere exclusivă 
Linda Howard 


Copyright © 2015 Grup Media Litera 
pentru versiunea în limba română 
Toate drepturile rezervate 
Editor: Vidraşcu şi fiii 
Redactor: Tudoriţa Şoldănescu 
Corector: Emilia Achim 
Copertă: Florentina Tudor 
Tehnoredactare şi prepress: Ioana Cristea 


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României 
HOWARD, LINDA 

Plăcere exclusivă / Linda Howard; 

trad.: Graal Soft. — Bucureşti: Litera, 2015 


ISBN 978-606-741-828-6 
I. Soft, Graal (trad.) 
821.111-31 = 135.1 


Dedic cartea tuturor fanilor minunati care 
iubesc familia Mackenzie la fel de mult ca 
mine 


capitolul 1 


Capul îi zvâcnea. 

Simţea cum durerea i se propagă din vârful creştetului 
până în globii oculari. Stomacul începu să-i bolborosească, 
agitat parcă de avalanşa durerii. 

— Am o durere atroce de cap, spuse Maris Mackenzie pe 
un ton molcom, aproape nedumerit. : 

Maris nu avea dureri de cap niciodată. In ciuda siluetei 
fragile, se bucura de o constituție de fier, atât de specifică 
tuturor celor din familia Mackenzie. Starea bizară pe care 
o avea o făcu să dea glas uimirii. Nu-şi deschise ochii şi 
nici măcar nu se obosi să se uite la ceas. Alarma nu 
pornise încă, aşa că nu trebuia să se trezească. Poate că, 
dacă adormea din nou, durerea avea să dispară. 

— Îţi aduc nişte aspirină. 

Maris deschise ochii brusc şi acea simplă mişcare îi făcu 
migrena să pulseze şi mai puternic. 

Vocea era a unui bărbat, dar ce era şi mai surprinzător, 
venea chiar de lângă ea. Atât de aproape, de fapt, încât 
bărbatul doar ce murmurase cuvintele şi îi simţise 
respiraţia caldă în ureche. Patul se legănă uşor când el se 
ridică. 

Se auzi un clic discret când aprinse lampa de lângă pat 
şi o explozie de lumină o invadă pe Maris. Îşi închise rapid 
ochii, dar nu înainte de a zări spatele musculos şi lat al 
unui bărbat şi un creştet atrăgător, cu păr scurt, des şi 
negru. 

O panică nedesluşită puse stăpânire pe ea. Unde se afla? 
Şi, mai important, cine era el? Aruncă o privire scurtă în 
jur şi îşi dădu seama că nu era în dormitorul ei. Patul pe 
care stătea era solid, confortabil, dar nu era patul ei. 

Un ventilator de aerisire se trezi la viaţă când el aprinse 
lumina de la baie. Maris nu se încumetă să mai deschidă 


5 


ochii încă o dată, ci se bază pe celelalte simţuri pentru a se 
orienta. Un motel, atunci. Asta era. Iar sunetul ciudat, ca o 
bătaie, pe care îl auzi abia acum era suflanta de la unitatea 
de climatizare din cameră. 

Maris mai dormise într-o groază de moteluri, dar 
niciodată cu un bărbat. Ce căuta într-un motel, de fapt, în 
loc să fie în căsuţa ei confortabilă de lângă grajduri? 
Obişnuia să stea la motel doar când călătorea sau când era 
între un loc de muncă şi altul, dar de când se stabilise în 
Kentucky, în urmă cu câţiva ani, mai pornea în călătorie 
doar când îşi vizita familia. 

Îi era cumplit de greu să se concentreze şi să se 
gândească. Nu îşi putea explica de ce se afla într-un motel, 
cu un bărbat străin. 

O dezamăgire cruntă o cuprinse subit, străpungându-i 
pentru o clipă pâcla din creier. Nu se mai culcase la 
întâmplare cu bărbaţi necunoscuţi şi îi era silă de ea, căci 
evident asta se întâmplase acum: fusese un episod pe care 
nu şi-l amintea, cu un bărbat pe care nu-l cunoştea. 

Maris ştia că ar fi trebuit să plece, dar nu reuşea să-şi 
adune forţele necesare ca să sară din pat şi să scape. Să 
scape? se întrebă ea, zăpăcită, mirată de cuvintele care îi 
veniseră în minte. Era liberă să plece oricând ar fi vrut... 
dacă reuşea să se mişte, bineînţeles. Işi simţea corpul 
extrem de relaxat şi mulţumit să zacă şi doar atât. Trebuia 
să facă ceva, era sigură de asta, dar nu-şi putea da seama 
ce anume. Pe lângă durerea de cap, se simţea cuprinsă 
într-o pâclă, ca şi cum gândurile i-ar fi fost vagi şi în 
derivă. 

Salteaua se mişcă din nou, şi el se aşeză lângă ea, de 
data aceasta pe partea dinspre perete, departe de lumina 
dureroasă. Cu grijă, Maris riscă şi deschise ochii doar 
puţin şi, poate din cauză că se aşteptase la durere, pulsaţia 
din cap păru să mai cedeze. Se uită printre gene la 
bărbatul masiv, care stătea atât de aproape de ea încât 
căldura corpului lui trecea prin cearşaful cu care era 
acoperită. 

El stătea cu faţa spre ea acum, şi Maris putu să-l vadă 


6 


mai mult, nu doar din spate. Ochii i se măriră. 

Era el. 

— Ține, spuse el, întinzându-i aspirina. 

Vocea lui era baritonală, joasă, şi chiar dacă Maris nu 
credea că mai vorbise cu el vreodată, ceva din vocea lui îi 
suna, în mod straniu, familiar. 

Ea luă aspirina din mâna lui şi o aruncă în gură, 
strâmbându-se atât din cauza gustului amar al pastilei, dar 
şi din cauza propriei imbecilităţi. Bineînţeles că vocea lui îi 
era cunoscută! Până la urmă, se culcase cu el, aşa că 
presupunea că vorbise cu el înainte, chiar dacă nu-şi 
aducea aminte să-l fi cunoscut şi nici cum ajunsese aici. 

El îi întinse un pahar cu apă. Maris încercă să se sprijine 
într-un cot şi să îl ia, dar capul îi pulsa atât de violent încât 
renunţă şi se lăsă înapoi pe pernă, cutremurându-se din 
cauza durerii şi ducând o mână la frunte. Ce se întâmpla 
cu ea? Nu fusese niciodată bolnavă, niciodată 
neîndemânatică. O înfricoşa această decizie bruscă a 
corpului ei de a nu se mai conforma. 

— Lasă-mă pe mine. 

Bărbatul îşi puse un braţ în jurul umerilor ei şi o ridică 
fără niciun efort în şezut, susţinându-i capul în curbura 
dintre braţ şi umăr. Era cald şi puternic, şi emana o aromă 
de mosc, iar Maris simţi impulsul de a se apropia şi mai 
mult de el, lucru care o uimise pentru că niciodată nu 
simţise o astfel de dorinţă faţă de un bărbat. El ridică 
paharul la buzele ei şi Maris bău cu nesaţ, înghițind 
pastilele. Când termină, el o lăsă încet jos şi îşi luă braţul 
din jurul ei. Maris simţi o împunsătură de regret când el 
făcu asta, şi fu extrem de uimită de ea însăşi. 

Ca prin ceaţă, îl urmări ocolind patul. Era înalt şi avea 
trupul musculos al unui bărbat care este deprins cu munca 
fizică, care nu stă la birou ziua întreagă. Spre uşurarea, 
dar şi dezamăgirea ei, nu era complet gol, ci purta o 
pereche de boxeri de un gri-închis, iar materialul se 
mulase pe posteriorul lui musculos şi pe coapse. Pieptul lat 
îi era acoperit de păr negru şi barba nerasă îi întuneca 
maxilarul. Nu era chipeş, dar avea acel soi de prezenţă 


7 


fizică ce atrăgea atenţia asupra lui. Îi atrăsese şi ei atenţia, 
oricum, încă de prima dată când îl văzuse, acum două 
săptămâni, aranjând fânul în hambar. 

Reacţia ei fusese atât de neobişnuită şi atipică încât şi-o 
scosese din minte şi o ignorase, sau cel puţin încercase. 
Nu îi adresase niciun cuvânt când îl întâlnise şi Maris 
făcuse asta în mod intenţionat, deşi de obicei încerca din 
răsputeri să-i cunoască mai bine pe cei care lucrau în jurul 
cailor ei. Il simţea pe acest bărbat ca pe o ameninţare la 
un anumit nivel de bază, lucru care o făcuse să îşi ridice 
toate zidurile interioare de apărare. Bărbatul acesta era 
periculos. 

La rândul lui, şi el o urmărise. Îl surprinsese de câteva 
ori privind-o, cu o expresie indiferentă pe chip, dar chiar şi 
aşa simţise căldura masculină a privirii lui. Era doar un 
ajutor temporar, un rătăcitor care avea nevoie de un 
salariu de două săptămâni în buzunar înainte să plece mai 
departe, în timp ce ea se ocupa cu dresarea superbelor 
exemplare de la Fermele de Cai Solomon Green. Era o 
poziţie prestigioasă pentru oricine, dar Maris era prima 
femeie cu această funcţie. Reputația ei în lumea dresorilor 
de cai o transformase intr-un soi de celebritate şi asta nu-i 
făcea neapărat plăcere. Prefera de cele mai multe ori să fie 
alături de cai decât să se îmbrace într-o rochie costisitoare 
şi să devină un punct de atracţie la o petrecere, dar familia 
Stonicher, cei care deţineau Solomon Green, îi cereau 
adeseori să participe la astfel de evenimente. Maris nu era 
o snoabă, dar poziţia ei de la fermă era ceva cu totul diferit 
de cea a unui rătăcitor care fusese angajat să curețe 
grajdurile. 

Bărbatul se pricepea la cai, totuşi - observase asta la el. 
Se simţea în largul lui alături de animalele masive, şi ele îl 
plăceau, la rândul lor, lucru care îi atrăsese şi mai mult 
atenţia asupra lui. Incercase să nu observe modul în care 
blugii lui i se mulau pe fese când bărbatul se apleca sau se 
ghemuia, şi făcea asta de o mie de ori într-o zi de muncă. 
Maris încercase să nu observe muşchii care se întindeau 
sub cusăturile tricourilor pe care le purta atunci când 


8 


ridica lopeţi sau furci încărcate. Avea mâini bune, 
puternice şi zvelte. Nu voise să le observe nici pe acestea, 
şi nici inteligenţa care răzbătea din ochii lui albaştri. Se 
prea poate că era un rătăcitor, dar făcea asta pentru că 
aşa alesese, nu pentru că nu ar fi fost în stare să-şi 
construiască o viaţă stabilă. 

Maris nu avusese niciodată timp pentru un bărbat în 
viaţa ei şi nici nu fusese deosebit de interesată de unul. 
Toată atenţia ei se concentrase pe cai şi pe cariera ei. În 
intimitatea patului ei, noaptea, când nu putea să doarmă şi 
corpul ei neliniştit se încălzea prea tare ca să îi fie bine, 
Maris recunoscuse în sinea ei ironia faptului că hormonii ei 
erau în cele din urmă treziţi la viaţă de un bărbat care mai 
mult ca sigur avea să plece în câteva săptămâni, dacă nu 
chiar zile. 

Maris se hotărâse că, într-adevăr, cel mai bun lucru pe 
care-l putea face era să continue să-l ignore, pe el şi 
pasiunea aceea uimitoare care o făcea să vrea să fie 
aproape de el. 

Acum îi era clar că nu reuşise. 

Işi ridică mâna streaşină la ochi, să-i ferească de lumină, 
în timp ce-l privi ducând paharul înapoi la baie şi doar 
atunci observă cum era ea îmbrăcată. Nici ea nu era goală, 
purta chiloţi şi un tricou mare care îi atârna pe umeri. Mai 
precis, tricoul lui. 

Oare o dezbrăcase el sau renunţase ea singură la haine? 
Dacă se uita în jur, ar fi văzut hainele lor aruncate la 
întâmplare? Simţi cum brusc plămânii i se golesc de aer şi 
pieptul i se strânge atunci când îşi imagină cum o 
dezbrăcase el. Voia să-şi amintească, trebuia să-şi 
amintească, dar amintirile nopţii trecute erau de negăsit. 
Ar trebui să se ridice şi să se îmbrace, se gândi ea. Ar 
trebui, dar nu putea s-o facă. Era în stare doar să zacă pe 
pat şi să lupte cu durerea de cap în timp ce încerca să 
înţeleagă lucruri de neînțeles. 

El se întoarse la pat şi o privi, îngustându-şi ochii 
albaştri, iar culoarea irisului deveni şi mai vibrantă chiar şi 
în lumina slabă. 


— Te simţi bine? 

Ea înghiţi în sec. 

— Da. 

Era o minciună dar, dintr-un anumit motiv, Maris nu 
voia ca el să ştie că era atât de neputincioasă precum era 
de fapt. Privirea ei trecu peste pieptul lui păros şi peste 
abdomenul plat şi apoi se îndreptă mai jos, spre umflătura 
masculină acoperită de boxerii strâmţi. Oare chiar 
făcuseră...? Dacă nu, atunci de ce ar fi într-un pat de motel 
împreună? Dar dacă chiar asta se întâmplase, de ce purtau 
amândoi lenjerie intimă? 

Însă boxerii aceia scurţi şi eleganţi nu păreau a fi ai unui 
bărbat care muncea cu ziua la o fermă de cai. Maris se 
aşteptase la o pereche de chiloţi simpli, albi. 

El stinse veioza şi se întinse lângă ea, iar căldura 
corpului lui o învălui când el trase cearşaful peste ei. 
Stătea întins pe o parte, cu faţa spre ea, cu un braţ îndoit 
sub pernă şi cu celălalt odihnindu-se pe stomacul ei, 
ţinând-o aproape de el fără să o cuprindă în îmbrăţişare. 
Maris se gândi că era o poziţie studiată cu grijă, tandră, 
fără să fie intimă. 

Încercă să-şi amintească numele lui, dar nu reuşi deloc. 

Maris îşi drese vocea. Nu avea idee ce urma să creadă el 
despre ea, dar nu mai suporta ceața din mintea ei. Trebuia 
să clarifice situaţia aceea ciudată şi cel mai bine era să 
înceapă cu începutul. 

— Îmi pare rău, spuse ea uşor, aproape şoptit, dar nu-mi 
amintesc numele tău şi nici cum am ajuns aici. 

El deveni ţeapăn, iar braţul lui se strânse în jurul taliei 
ei. Pentru o clipă lungă nu se mişcă deloc. Apoi, mormăind 
o înjurătură, se ridică brusc, şi mişcarea trezi pulsaţia 
dureroasă din capul lui Maris, făcând-o să geamă. El 
aprinse veioza de lângă pat din nou şi ea închise ochii, 
ferindu-se de lumina înţepătoare. 

— La naiba, mormăi el, aplecându-se încet deasupra ei. 

Îşi trecu degetele lungi prin părul ei, printre şuviţele 
mătăsoase şi ciufulite, mângâind cu buricele degetelor 
pielea de pe scalp. 


10 


— De ce nu mi-ai zis că eşti lovită? 

— N-am ştiut că sunt. 

Era adevărat. Ce voia să spună? Cum adică lovită? 

— Ar fi trebuit să-mi dau seama. Vocea lui era sobră şi îţi 
ţinea buzele strâns. Am văzut că eşti palidă şi nu ai mâncat 
mult, dar am crezut că este din cauza stresului. 

Continuă să o examineze şi degetele lui trecură peste o 
porţiune din lateralul capului, iar Maris îşi ţinu respiraţia 
atunci când un zvâcnet de durere trecu prin tâmplele ei. 

— Ah! 

Cu blândeţe, el o întoarse spre el şi o susţinu cu umărul 
în timp ce îi examină rana. Degetele lui abia îi atingeau 
scalpul. 

— Ai un cucui de toată frumuseţea aici. 

— Foarte bine, mormăi ea. N-aş vrea să fie un cucui 
urât. 

El îşi îngustă privirea din nou şi se uită la ea, o practică 
la care era extrem de iscusit. 

— Ai o contuzie, la naiba. Ţi-e greață? Cum este 
vederea? 

— Lumina mă irită, recunoscu ea. Dar nu văd în ceaţă. 

— Şi greață? 

— Puțin. 

— Iar eu te-am lăsat să dormi, mârâi el ca pentru sine. 
Trebuie să mergi la spital. 

— Nu, spuse ea brusc, panica instalându-se în tot corpul. 

Ultimul lucru pe care-l voia era să meargă la spital. 

Maris nu ştia de ce, dar un soi de instinct o ţinea 
departe de locurile publice. 

— Sunt mai în siguranţă aici. 

— Am eu grijă să fii în siguranţă. Trebuie să mergi la un 
doctor, spuse el pe un ton foarte echilibrat. 

Maris simţi din nou acea familiaritate iritantă, dar nu-şi 
putea da seama exact la ce se referea. 

Avea lucruri mai serioase la care să se gândească, aşa 
că renunţă la idee. Se gândi la starea în care se afla acum, 
căci o contuzie era ceva serios şi s-ar putea într-adevăr să 
aibă nevoie să meargă la spital. Durerea de cap, greata... 


11 


Ce altceva? Vederea era în ordine, nu vorbea împleticit. 
Memoria? Îşi trecu în evidenţă rapid familia, amintindu-şi 
nume şi zile de naştere şi gândindu-se la caii ei preferaţi 
de care avusese grijă de-a lungul anilor. 

Memoria era intactă, mai puţin... Încercă să localizeze 
ultima amintire. Ultimul lucru pe care şi-l aducea aminte 
era faptul că luase prânzul şi pornise spre grajduri, dar 
când se întâmplase asta? 

— Cred că voi fi în regulă, spuse ea, cu gândul în altă 
parte. Dacă nu te superi, ajută-mă să-mi clarific câteva 
lucruri. În primul rând, care e numele tău şi, în al doilea 
rând, cum am ajuns în pat împreună? 

— Mă cheamă MacNeil, spuse el, privind-o cu mare 
atenţie. 

MacNeil, MacNeil. Amintirea îi reveni, aducând cu sine 
şi prenumele lui. 

— Îmi aduc aminte, şopti ea. Alex MacNeil. 

Numele o izbise de prima dată când îl auzise, pentru că 
era foarte apropiat de cel al unuia dintre nepoţii ei, Alex 
Mackenzie, fiul cel mare al fratelui ei, Joe. Nu doar că 
prenumele lor erau identice, dar numele de familie indica 
aceeaşi moştenire. 

— Bun. Cât despre a doua întrebare, cred că vrei să afli 
dacă am făcut sex. Răspunsul e nu. 

Maris oftă uşurată, apoi se încruntă. 

— Atunci ce căutăm aici? întrebă ea, uimită. 

El dădu din umeri. 

— Se pare că am furat un cal împreună, spuse el. 


12 


capitolul 2 


Furaseră un cal? Maris îl privi perplexă, şi clipi de 
câteva ori, de parcă tocmai spusese ceva într-o limbă 
străină. Îl întrebase de ce erau în pat împreună, iar el 
spusese că furaseră un cal. Nu numai că o astfel de idee 
era ridicolă, dar pe lângă asta Maris nu vedea nicio 
legătură între furtul unui cal şi faptul că se culcase cu Alex 
MacNeil. 

Apoi o amintire începu să îşi facă loc în capul ei dureros, 
şi Maris înlemni, încercând să vizualizeze imaginea 
confuză. 

Îşi aminti că se mişcase rapid, că fusese condusă de un 
simţ aproape atotstăpânitor de panică, că se îndreptase 
spre culoarul central al hambarului, spre grajdul spaţios şi 
luxos din mijlocul culoarului. Plăcere Exclusivă! era un cal 
gregar. lubea să fie în compania altor cai, de aceea boxa 
lui era plasată în mijlocul culoarului, ca să fie înconjurat de 
animale din ambele părţi. Maris îşi aminti şi furia care o 
cuprinsese. Nu mai fusese atât de mânioasă niciodată. 

— Ce e? întrebă el, încă privind-o atât de concentrat, 
încât Maris îşi imagină că el cunoştea deja în detaliu toate 
ridurile de pe chipul ei. 

— Calul pe care „se pare“ că l-am furat e cumva Plăcere 
Exclusivă? 

— Dragul de Plăcere Exclusivă. Exact. Dacă toţi poliţiştii 
din ţară nu sunt deja pe urmele noastre, atunci se vor 
mobiliza în cel mai scurt timp, spuse el şi făcu o pauză. Ce 
aveai de gând să faci cu el? 

Era o întrebare bună. Plăcere Exclusivă era cel mai 
faimos cal din America în momentul de faţă şi era foarte 
uşor de recunoscut, cu părul lucios şi negru, cu steaua 
albă în frunte şi şoseta albă pe piciorul drept din faţă. 


1 Sole Pleasure, în original 
13 


Apăruse pe coperta revistei Sports Illustrated şi fusese 
numit de respectiva publicaţie Atletul Anului. Câştigase 
peste două milioane de dolari în scurta sa carieră şi se 
retrăsese la măreaţa vârstă de patru ani ca să fie folosit ca 
armăsar. Cei doi Stonicheri cântăreau încă opţiunile şi 
ofertele şi erau hotărâți să facă cea mai bună afacere. 
Calul era cu adevărat aur negru alergând cu picioarele 
sale foarte rapide, ca fulgerul de iuți. 

Ce avusese de gând cu el? Maris îşi pironi privirea în 
tavan, încercând să extragă din întunericul amneziei orele 
pierdute, până la suprafaţa conştiinţei sale. De ce l-ar fi 
furat pe Plăcere Exclusivă? Nu l-ar fi vândut şi nu l-ar fi 
înscris în curse sub alt nume, desigur. Maris dădu la o 
parte toate aceste posibilităţi din prima. Furtul unui cal 
era un lucru atât de atipic, pe care nu l-ar fi făcut 
niciodată, încât Maris nu putea desluşi motivul care o 
împinsese să facă asta. Singurul motiv la care se putea 
gândi, pentru care ar fi furat un cal, era dacă acesta se afla 
în pericol. Se putea imagina făcând una cu asta, deşi mai 
degrabă ar fi biciuit pe oricine care i-ar fi maltratat pe 
protejaţii ei sau pe orice cal, de fapt. Nu ar fi rezistat să-i 
vadă suferind. 

Sau omorâţi. 

Gândul trecu prin ea ca lama unui cuţit, şi brusc îşi dădu 
seama. Oh, Dumnezeule, ştia. 

Se ridică brusc de pe pernă. Durerea îi explodă imediat 
în creştet şi presiunea aproape că o orbi pentru o clipă. 
Maris scoase un geamăt prelung, aproape indescifrabil. Un 
braţ puternic o cuprinse şi o opri din a se ridica, dar nimic 
nu mai conta. Simţi cum muşchii îi cedează, incapabili să o 
susţină şi se prăbuşi peste el. Durerea redeveni 
suportabilă, dar momentul acela de agonie o slăbise, şi 
Maris tremura, prăbuşită la pieptul lui, în braţele lui, cu 
ochii închişi în timp ce încerca să-şi revină din şoc. 
MacNeil se răsuci uşor, astfel încât ea stătea pe spate 
acum şi el era pe jumătate peste ea, cu un picior greu şi 
musculos peste picioarele ei mult mai zvelte, cu braţul sub 
gâtul ei şi umerii lui largi protejându-i ochii închişi de 


14 


lumina din cameră. Palma lui masivă se află pentru o clipă 
pe sânul ei stâng, contactul scurt fiind extrem de fierbinte 
şi electrizant, după care se mişcă spre gâtul ei. Maris simţi 
cum degetele lui apăsau pe artera ei, apoi îl auzi oftând 
uşor şi MacNeil se aplecă încet şi-şi apăsă fruntea de a ei, 
într-un gest foarte blând, de parcă s-ar fi temut că 
atingerea lui ar fi rănit-o. Maris înghiţi în sec, încercând 
să-şi controleze respiraţia. Se pare că exista o limită a 
controlului totuşi, pentru că Maris nu putea să facă nimic 
împotriva vitezei cu care sângele îi pompa prin vene. Doar 
gândul la Plăcere Exclusivă o făcu să se concentreze. 
Maris trase aer în piept, deschise ochii şi se uită în sus la 
el. 

— Aveau de gând să-l omoare, spuse ea pe un ton 
sufocat. Mi-am adus aminte. Aveau de gând să-l omoare! 

Un nou val de furie bolborosi în interiorul ei, şi acea 
ultimă propoziţie fu spusă pe un ton mai puternic. 

— Deci l-ai furat ca să-i salvezi viaţa. 

El o spuse mai degrabă ca o observaţie, nu ca o 
întrebare, dar Maris încuviinţă oricum, amintindu-şi în 
ultimul moment că nu trebuia să-şi mişte brusc capul. 
Calmul din vocea lui şi tonul familiar îi treziră din nou 
interesul. De ce nu era şocat, indignat sau oricum 
altcumva? Poate că ghicise deja motivul şi ea doar îi 
confirmase suspiciunile. 

Era un rătăcitor, un om obişnuit să stea departe de 
responsabilităţi, dar chiar şi dacă ghicise ce avusese ea de 
gând, se implicase oricum. Situaţia în care se aflau era 
extrem de precară, şi dacă Maris nu putea aduce dovezi 
pentru acuzaţia pe care tocmai o făcuse, aveau să fie 
arestaţi pentru că-l furaseră pe Plăcere Exclusivă, cel mai 
valoros cal din ţară. Maris îşi amintea doar faptul că 
armăsarul era în pericol, nu şi cine se afla în spatele 
acestui lucru, aşa că ar fi fost puţin riscant? să dovedească 
asta. 

Chance. Chance şi Zane. Gândul la fraţii ei fu precum un 
răsărit de soare care aduse lumină în întunericul din 


? Chancy, în original 
15 


mintea ei. Indiferent ce s-ar fi întâmplat sau cine ar fi fost 
în spatele acestei situaţii, tot ce trebuia să facă era să-l 
sune pe Zane şi el ar fi aflat cine era responsabil. Poate că 
asta şi intenţionase să facă, poate că planul se pierduse în 
ceața care o învăluise în ultimele douăsprezece ore. 
Fereşte-l pe Plăcere Exclusivă din calea pericolului, sună-l 
pe Zane şi ascunde-te până trece primejdia. Maris se holbă 
la tavan, încercând să-şi amintească oricare alt detaliu 
care ar fi putut-o ajuta să clarifice situaţia. Nimic. 

— Am sunat cumva pe cineva aseară? întrebă ea. Am 
spus cumva că voiam să-l sun pe unul din fraţii mei? 

— Nu. Nu am avut nici timpul, nici ocazia să sunăm pe 
cineva până să ajungem aici, iar tu ai adormit ca un 
buştean de îndată ce te-ai aşezat pe pat. 

Fără alte detalii în plus care să explice dacă se 
dezbrăcase singură sau se ocupase el de asta. Maris se 
încruntă, iritată de faptul că acest context de intimitate 
fizică o distrăgea încontinuu de la problema centrală. 

El încă o privea îndeaproape. Maris avea impresia că el 
nu-şi întorsese ochii de la ea nici măcar pentru o secundă. 
Simţea că îi analiza fiecare nuanţă a expresiilor faciale şi 
asta o tulbura. Era obişnuită ca oamenii să fie cu ochii pe 
ea. Era, până la urmă, şefa. Dar acum era vorba de ceva 
complet diferit, la un cu totul alt nivel, ca şi cum bărbatul 
era foarte atent să nu îi scape nimic din ce se întâmpla în 
jurul lui. 

— Aveai de gând să-ţi suni familia şi să le ceri ajutorul? 
întrebă el când ea nu mai spuse nimic. 

Maris îşi strânse buzele. 

— Asta ar fi fost calea cea mai logică. Ar trebui să îi sun 
acum, în orice caz. 

Zane părăsise Marina şi putea fi mai uşor contactat 
acum. Barrie şi copiii îl ţineau mai aproape de casă. Şi el 
avea să ştie cum să ia legătura cu Chance, deşi şansele ca 
Chance să fie în ţară nu erau prea mari. Oricum nu conta. 
Dacă ea avea nevoie de ei, dacă i-ar fi sunat, ştia că 
întreaga familie urma să descindă în Kentucky, precum 
vikingii care cucereau un sătuc medieval de pe coastă, şi 


16 


atunci Dumnezeu să-i ajute pe cei din cauza cărora se 
ajunsese în această situaţie. 

Maris încercă să se îndepărteze de el ca să se ridice şi 
să ajungă la telefon. Spre uimirea ei, el îşi întări 
strânsoarea, ţinând-o pe loc. 

— Sunt bine, spuse ea pe un ton liniştitor. Cât timp am 
grijă să mă mişc încet şi să nu îmi zdruncin capul, mă 
descurc. Trebuie să-l sun pe fratele meu cât mai repede ca 
el să... 

— Nu pot să te las să faci asta, spuse el, calm. 

Maris clipi, şi ochii ei întunecaţi deveniră reci. 

— Poftim? 

Tonul ei era politicos, dar Maris îşi dori ca el să audă 
ameninţarea voalată. 

Buzele lui tremurară şi privirea îi deveni amuzată. 

— Am spus că nu pot să te las să faci asta. 

Amuzamentul i se citi acum pe buze, făcându-l să 
zâmbească. 

— Ce-ai de gând să faci, să mă concediezi? 

Maris ignoră ironia pentru că, dacă nu putea dovedi că 
Plăcere Exclusivă era în pericol, amândoi aveau să îşi 
caute de lucru foarte curând. Rămase nemişcată, analizând 
această schimbare bruscă a situaţiei şi examinând 
posibilităţile. Bărbatul era mult prea sigur pe el, şi Maris 
se întrebă din ce cauză. Nu voia ca ea să cheme pe cineva 
în ajutor. Singurul motiv la care se putea gândi era faptul 
că el însuşi era implicat în planul de a-l omori pe Plăcere 
Exclusivă. Poate că fusese angajat să o facă chiar el. 

Uitându-se în sus la ochii aceia albaştri, Maris simţi din 
nou pericolul ascuns în ei. Nu era doar o primejdie 
senzuală, ci pericolul inerent emanat de un bărbat care 
cunoscuse violenţa pe propria piele. Da, bărbatul acesta 
putea lua o viaţă. 

Poate că Plăcere Exclusivă era deja mort. Gândul la 
trupul lui puternic, zvelt, înţepenit pe vecie îi produse o 
suferinţă aproape paralizantă care îi aduse un şuvoi de 
lacrimi în ochi. Nu reuşi şi nici nu încercă să controleze 
impulsul acela covârşitor de a plânge. Poate că se înşela în 


17 


privinţa lui MacNeil, dar de dragul armăsarului nu putea 
să rişte. N 

— Nu plânge, murmură el cu o voce aproape şoptită. Işi 
ridică mâna şi îi dădu părul la o parte de pe frunte. Am eu 
grijă de tot. 

Asta avea să doară. Maris ştia asta foarte bine şi acceptă 
durerea. Tatăl ei o învățase că atunci când se pregăteşte 
să intre într-o luptă trebuie să se aştepte şi la durere. Cei 
care nu erau pregătiţi erau orbiţi de ea, răniţi şi, în cele 
din urmă, înfrânți. Wolf Mackenzie îşi învățase copiii să 
câştige lupte. 

MacNeil era prea aproape de ea, iar Maris stătea întinsă 
pe spate, ceea ce reprezenta un dezavantaj. Dar trebuia să 
o facă, oricum. Prima lovitură conta cel mai mult. 

Îşi ridică brusc braţul stâng spre el, ţintind să-l lovească 
peste nas cu dosul palmei. 

El se mişcă precum fulgerul şi blocă lovitura cu 
antebraţul. Palma ei lovi în braţul lui cu destulă forţă cât 
să-i zdruncine tot corpul. Brusc, îşi retrase mâna şi lovi din 
nou, de data aceasta ţintind mai jos, spre abdomen. 
Lovitura îi fu blocată din nou de antebraţul lui musculos, şi 
de data aceasta el se răsuci, prinzându-i ambele mâini şi 
forţând-o să rămână cu ele lipite de pernă, în jurul capului. 
Cu o altă mişcare uşoară se ridică deasupra ei, şi 
greutatea lui o ţintui de pat. 

Întreaga scenă dură trei secunde, poate chiar mai puţin. 
Nu se mişcaseră frenetic, aşa că oricine i-ar fi privit nici nu 
ar fi realizat că o luptă scurtă avusese loc - atât de rapide 
fuseseră mişcările de atac şi de răspuns, apoi de 
contraatac. Nici măcar nu-şi zdruncină capul. Dar Maris 
ştia. Nu numai că fusese antrenată de tatăl ei, dar îi privise 
pe Zane şi pe Chance duelându-se de prea multe ori ca să 
mai aibă vreo îndoială acum. Încercase să se lupte cu un 
profesionist extrem de bine antrenat şi pierduse. 

Ochii lui albaştri erau inexpresivi, şi privirea îi era fixă şi 
rece. Încheieturile nu o dureau de la strânsoarea lui, dar 
când încercă să-şi mişte braţele, descoperi că nu putea. 

— Ce naiba a fost asta? vocea lui era calmă, dar ascuţită 


18 


şi rece. 

Apoi toate piesele formară o imagine completă. 
Controlul de care dăduse dovadă, încrederea de sine, 
calmul care i se păruse atât de familiar lui Maris. 
Bineînţeles că era familiar, îl văzuse constant la fraţii ei. 
Zane vorbea exact la fel, de parcă ar fi fost stăpân pe orice 
situaţie. MacNeil nu o lovise, chiar şi atunci când ea 
încercase în mod intenţionat să-l lovească pe el. Indiciile 
erau acolo, chiar şi boxerii aceia gri şi atrăgători erau o 
dovadă. MacNeil nu era un rătăcitor. 

— Dumnezeule, spuse Maris deodată. Eşti poliţist! 


19 


capitolul 3 


— De asta m-ai atacat? 

Dacă asta era posibil, privirea lui albastră era şi mai 
rece acum. 

— Nu! spuse ea absentă, holbându-se la chipul lui de 
parcă nu mai văzuse un bărbat până atunci. 

Maris era buimăcită, de parcă era prima dată când 
vedea o astfel de fiinţă. Ceva se întâmplase, dar nu era 
sigură ce. Se simţea ca atunci când îl văzuse prima dată, 
dar senzaţia era mai intensă, parcă primordială, extrem de 
provocatoare. Se încruntă şi încercă să-şi dea seama exact 
ce era gândul acela sau senzaţia, orice ar fi fost ea. 
Strânsoarea lui se înăspri, obligând-o să se concentreze la 
întrebarea pe care i-o adresase şi la răspunsul pe care îl 
aştepta, şi Maris îşi adună gândurile cu ezitare. 

— Abia acum mi-am dat seama că eşti poliţist. Te-am 
lovit pentru că nu m-ai lăsat să-mi sun familia şi m-am 
temut că eşti unul dintre ticăloşii responsabili de această 
situaţie. 

— Aşa că ai încercat să mă scoţi din ecuaţie? întrebă el, 
mâniindu-se la acest gând. Ai o contuzie la cap. Cum 
Dumnezeu ai crezut că te poţi lupta cu mine? Şi oricum, 
cine te-a învăţat mişcările acelea? 

— Tatăl meu. Ne-a învăţat pe toţi cum să luptăm. Şi aş fi 
câştigat, dacă luptam împotriva unui bărbat obişnuit, 
spuse ea simplu. Dar mi-e clar acum că ai avut parte deo 
pregătire profesionistă. 

— Deci faptul că ştiu să mă lupt mă face poliţist? 

Maris ar fi putut să-i povestească despre Zane şi 
Chance, care, deşi nu erau poliţişti, aveau multe dintre 
aceleaşi trăsături pe care le observase la el. Dar nu o făcu, 
pentru că nu era sigură că organizaţia din care făceau 
parte fraţii ei nu se afla la cuțite cu Departamentul de Stat 


20 


sau de Justiţie. În schimb, îi aruncă lui MacNeil un zâmbet 
scurt. 

— Ca să fiu sinceră, boxerii te-au dat de gol. 

El rămase perplex şi făcu ochii mari. 

— Boxerii? 

— Nu sunt chiloţi normali. Nu sunt albi. Sunt prea sexy. 

— Şi asta e o dovadă bătătoare la ochi că sunt poliţist? 
întrebă el, nevenindu-i să creadă şi obrajii i se înroşiră. 

— Muncitorii care hoinăresc de la un angajator la altul 
nu poartă boxeri gri sexy, sublinie ea. 

Maris nu menţionă şi interesul viu care părea să se fi 
trezit în acei boxeri gri şi sexy. Poate că în contextul actual 
nu ar fi trebuit să aducă vorba despre boxerii lui. Nu că 
reacţia lui ar fi fost neaşteptată, se gândi ea. Maris era 
sumar îmbrăcată, iar el purta şi mai puţine haine. Simţi 
muşchii tari, picioarele goale, puternice şi păroase care le 
apăsau pe ale ei, presiunea şoldurilor lui. Cu câteva minute 
înainte se gândise că atingerea lui era calculată, nelăsând 
loc intimităţii, deşi stăteau foarte aproape unul de celălalt. 
Acum nu mai avea aceeaşi impresie. Nu era vorba doar de 
faptul că îl stimulase. În modul în care o ţinea captivă sub 
el era ceva intim, de parcă scurta lor luptă îl făcuse să-şi 
piardă stăpânirea de sine şi provocase un răspuns pur 
masculin, înflăcărat, din partea lui. Maris inspiră adânc în 
timp ce o senzaţie excitantă neobişnuită îi făcu inima să 
bată mai repede şi fiecare celulă din corpul ei începu să 
freamăte de viaţă. Acea latură ascunsă a ei, pasiunea 
sălbatică despre care ştiuse că se află în ea, dar pe care 
niciun bărbat nu reuşise până atunci să o stârnească, 
începu să ia amploare, satisfăcută, din cauza modului în 
care el o ţinea ţintuită. 

— Nici poliţiştii nu poartă aşa ceva în mod special. 

Comentariul pe care îl făcuse despre boxerii lui îl 
deranjase, era clar. 

Maris zâmbi din nou şi ochii ei negri se închiseră pe 
jumătate în timp ce se delecta cu senzaţia senzuală şi nouă 
pentru ea de a simţi un trup de bărbat puternic deasupra 
ei, un trup extrem de excitat. 


21 


— Cum spui tu. Eu nu am mai văzut niciun poliţist 
dezbrăcat până acum. Ce fel de poliţist eşti oricum? 

El rămase tăcut o clipă, studiindu-i chipul. Maris nu-şi 
dădu seama ce văzu el pe faţa ei, dar buzele încordate 
până atunci i se relaxară şi, dacă acest lucru era posibil, se 
lăsă cu şi mai multă forţă deasupra ei. 

— FBI. Agent special al FBI. 

Un agent federal? Scuturându-se de chemările senzuale 
pe care le experimenta, Maris îi aruncă o privire uluită. 

— Chiar nu ştiam că furtul unui cal este o crimă 
federală. 

El aproape că zâmbi. 

— Nu e. Dacă-ţi dau drumul, ai să încerci să mă omori 
din nou? 

— Nu, promit, spuse ea. Oricum nu încercam să te omor 
şi chiar dacă aş fi făcut-o, nu sunt la fel de antrenată ca 
tine, aşa că nu ai de ce să-ţi faci griji. 

— Nici nu pot să-ţi spun cât de liniştit sunt acum că ai 
spus asta, îi replică el sec, dar îi dădu drumul la mâini şi îşi 
schimbă poziția puţin, sprijinindu-se pe  antebraţe 
deasupra ei. 

Mişcarea îi aduse şoldurile mai aproape de ale ei şi îi 
forţă coapsele să se despartă puţin şi să se acomodeze cu 
presiunea. Lui Maris i se tăie respiraţia. Pasiunea lui 
crescuse şi ajunsese atât de evidentă, că nu o mai putea 
ignora într-un mod politicos. El o ignora însă fără să fie 
ruşinat de modul în care corpul lui reacţiona la prezenţa 
ei. 

Maris inspiră adânc şi savură modul în care mişcarea îi 
făcuse sânii să se atingă de muşchii tari ai pieptului lui şi 
sfârcurile să pulseze. Oh, Dumnezeule, era atât de bine! 
Maris ar fi rămas în braţele lui pentru totdeauna, nefăcând 
altceva decât să respire, dacă nu ar fi fost problema 
armăsarului de rasă care era ascuns undeva şi a unor 
oameni care probabil că se aflau pe urmele lor, încercând 
să-i omoare atât pe ei, cât şi calul. 

Dar aveau de-a face cu un cal furat şi ascuns undeva - o 
problemă extrem de mare pe care trebuiau să o rezolve. 


22 


Maris se concentră şi, în ciuda faptului că zăcea lipsită de 
ajutor, ţintuită sub corpul lui, îi aruncă o privire 
pătrunzătoare şi sumbră. 

— Vrei să-mi spui şi de ce aveam un agent federal pe 
post de curăţător de grajduri? 

— Încercam să aflu cine omoară cai şi apoi încasează 
banii de asigurare de pe urma lor, şefa. 

Ultimul cuvânt fu adăugat pe un ton sec, ca răspuns la 
faptul că Maris vorbise de grajdurile de la Solomon Green 
ca fiind ale ei. 

Ea ignoră provocarea deloc subtilă, pentru că o auzise 
deseori de la propria familie. Era foarte simplu - când 
iubea ceva, Maris punea stăpânire pe acel ceva. Işi 
împinse capul în spate, în pernă şi îi aruncă o privire 
extrem de sceptică. 

— Şi pentru asigurări frauduloase se desemnează un 
agent special? 

— Da, atunci când e vorba şi de răpire, fugă peste 
graniţele statului şi crimă. 

Crimă. Deci avusese dreptate. Cineva încerca să-i 
omoare. Oare acest cineva era vinovat de cucuiul ei sau îl 
căpătase printr-o metodă mai normală, cum ar fi o 
căzătură? 

— Ce te-a adus la Solomon Green? 

— Un pont. 

Un colţ al gurii lui se curbă uşor. Chipul lui era atât de 
aproape de al ei că Maris putea vedea ridurile micuţe 
create de mişcarea aceea ca un zâmbet subtil. 

— Agenţiile de aplicare a legii nu pot opera fără 
turnători. 

— Deci ştiai că Plăcere Exclusivă era în pericol? 

Lui Maris nu-i plăcea asta. În ochii ei negri se aprinse un 
cărbune de furie. 

— De ce nu mi-ai spus? Aş fi putut să fiu mai atentă, fără 
să atrag suspiciuni asupra mea. Nu aveai dreptul să te joci 
cu viaţa lui. 

— Toţi caii sunt asiguraţi. Oricare dintre ei putea fi 
următoarea ţintă. Plăcere Exclusivă ar fi trebuit să fie cel 


23 


mai puţin vizat, tocmai pentru că este atât de cunoscut. 
Moartea lui ar da naştere la o groază de întrebări, ar 
atrage atenţia. 

MacNeil se opri, privind-o cu atenţie. 

— Şi, până în noaptea asta, şi tu ai fost pe lista mea de 
suspecți. 

Maris medită la asta şi singura ei reacţie fu o strângere 
din buze. 

— Cum adică până în noaptea asta? Ce te-a făcut să-ţi 
schimbi părerea? 

Maris nu-şi mai amintea nimic, lucru care o frustra, dar 
o şi speria. 

— Mi-ai cerut ajutorul. Erai atât de furioasă că abia 
puteai vorbi şi erai speriată. Ai spus că trebuie să-l 
scoatem pe Plăcere Exclusivă de acolo şi că, dacă nu o să 
te ajut, ai să găseşti o soluţie să te descurci de una 
singură. 

— Am spus şi cine era pe urmele lui? 

El clătină uşor din cap. 

— Nu. Cum am spus, abia dacă puteai să îngaimi două 
cuvinte. Nu ai vrut să-mi răspunzi la nicio întrebare. M-am 
gândit că erai prea speriată şi, după ce vom fi dus calul în 
siguranţă, aveam de gând să te las puţin să-ţi revii şi apoi 
să te interoghez. Apoi am observat cât de palidă erai şi 
cum tremurai, poate puţin şocată din cauza adrenalinei. Ai 
vrut să plecăm mai departe, dar eu am insistat să 
rămânem aici. Ai leşinat de cum am ajuns în cameră. 

Asta avu darul să-i reamintească lui Maris de întrebarea 
la care nu găsise încă un răspuns, dacă el o dezbrăcase 
sau o făcuse chiar ea, şi se gândi şi la faptul că MacNeil 
părea să creadă, într-un mod foarte iritant, că putea să o 
oblige să facă orice. Se încruntă când realiză că nu era 
doar o supoziţie din partea lui şi că o demonstra prin 
acţiuni, iar poziţia în care se afla ea acum o dovedea. Nuo 
rănise, dar din punct de vedere fizic el controla situaţia. 

Maris se încruntă şi mai tare, devenind şi mai iritată 
decât înainte. Se lăsase distrasă din nou. Putea să se 
concentreze pe problema curentă sau să continue să 


24 


devieze de la ea din cauza atracției faţă de MacNeil, o 
atracţie pe care nu putea s-o nege. Viaţa armăsarului 
Plăcere Exclusivă şi probabil că şi viaţa ei depindeau de ce 
putea face ea ca să-l ajute pe acest bărbat. Nu încăpea 
îndoială că acesta era cel mai important lucru acum. 

— Familia Stonicher, spuse ea şoptit. Sunt singurii care 
ar avea de câştigat financiar de pe urma morţii lui Plăcere 
Exclusivă - dar ar câştiga şi mai mult dacă l-ar folosi 
pentru prăsilă, aşadar nu ar avea niciun sens ca ei să vrea 
să-l omoare. 

— Mai există un motiv pentru care nu am crezut că 
Plăcere Exclusivă e în pericol. Eram cu ochii şi pe restul 
cailor. Poliţele de asigurare pentru ei nu valorează atât de 
mult, dar morţile lor nu ar crea un scandal atât de mare. 

— Cum te-am găsit? întrebă ea. Am venit în camera ta? 
Te-am sunat? Ne-a văzut cineva sau ai văzut tu pe cineva 
atunci când te-am căutat? 

Camera lui era una dintre cele zece camere mici, dar 
intime dintr-o clădire lungă şi îngustă pe care familia 
Stonicher o construise tocmai pentru a găzdui angajaţii 
temporari care nu aveau altă locuinţă, cât şi pe cei care 
trebuiau să fie la faţa locului tot timpul. Ca dresoare a 
cailor, Maris era destul de importantă cât să primească o 
căsuţă de trei camere pentru propria folosinţă. Bărbatul 
care se ocupa de mânji avea şi el propria locuinţă, un 
apartament aflat la etajul hambarului în care stăteau 
mânjii, de unde le putea urmări constant pe iepele 
gestante pe un monitor video. Locul era plin de oameni 
mereu, cineva trebuie să-i fi văzut. 

— Nu eram în camera mea. Eram în hambarul nr. 2 
verificând dacă totul era în ordine şi tocmai ieşeam pe uşa 
din spate când ai venit spre mine, călărind pe Plăcere 
Exclusivă. Era întuneric şi am crezut că nu m-ai observat, 
dar apoi m-ai oprit şi mi-ai spus că trebuie să te ajut. 
Camioneta şi furgoneta care veniseră în după-amiaza 
aceea cu iapa roibă erau încă acolo, pregătite, aşa că l-am 
urcat pe Plăcere Exclusivă în remorcă şi am plecat. Dacă 
ne-a văzut cineva mă îndoiesc că şi-a dat seama că era un 


25 


cal în remorcă şi chiar mai puţin că era chiar Plăcere 
Exclusivă. 

Era o posibilitate, se gândi ea. În hambarul nr. 2 erau 
găzduite iepele care fuseseră trimise la fermă pentru 
prăsilă. În luna decembrie, noaptea se lăsa rapid şi caii ar 
fi fost deja puşi la adăpost, iar muncitorii s-ar fi relaxat sau 
şi-ar fi luat cina. Camioneta şi remorca nu ţineau de 
Solomon Green, şi toată lumea ştia că aduseseră o iapă în 
după-amiaza aceea, deci nimănui nu i s-ar fi părut ciudat 
că pleca de la fermă, mai puţin şoferului care decisese să 
petreacă noaptea acolo şi să plece abia dis-de-dimineaţă. 
lar Plăcere Exclusivă era extrem de uşor de urcat într-o 
remorcă. Niciodată nu se agita şi de fapt chiar părea să-i 
facă plăcere să călătorească. Nu le-ar fi luat mai mult de 
un minut să-l urce în remorcă şi apoi să pornească la 
drum. 

— Nu am apucat să-mi sun familia, spuse ea, dar tu ai 
sunat pe cineva în timp ce dormeam? 

— Am ieşit la un telefon public şi i-am informat pe cei de 
la birou ce se întâmplă. Vor încerca să ne ajute, dar nu o 
pot face într-un mod foarte evident pentru că ar da în 
vileag operaţiunea. Încă nu ştim cine e implicat în toată 
afacerea, asta dacă nu cumva ţi-ai mai amintit ceva în 
ultimele câteva minute? 

— Nu, spuse ea cu regret. Ultimul lucru pe care mi-l 
amintesc este că mergeam spre grajduri ieri după-masă. 
Ştiu că era după ora prânzului, dar nu ştiu exact ora. Imi 
mai amintesc doar secvenţe în care eram furioasă şi 
speriată şi în care fugeam spre boxa lui Plăcere Exclusivă. 

— Dacă îţi mai revine vreo amintire, chiar şi cel mai mic 
detaliu, să-mi spui imediat. Luând calul, le-am dat ocazia 
perfectă să-l omoare şi să ne învinuiască pe noi, sau cel 
puţin aşa se vor gândi, de vreme ce nu ştiu că sunt agent 
FBI. Vor fi pe urmele noastre, suflându-ne în ceafă, şi 
trebuie să ştiu la ce să mă aştept. 

— Unde e calul acum? întrebă ea panicată, punându-şi 
mâinile pe umerii lui şi împingându-l într-o parte. 

Maris se foi sub greutatea lui, încercând să se elibereze 


26 


de ea şi să se ridice, să se îmbrace şi să meargă la cal. Nu 
îi stătea în fire să fie atât de nepăsătoare faţă de confortul 
unui cal şi de siguranţa lui şi, deşi îl urmărise pe MacNeil 
îndeajuns cât să ştie că avea grijă de animale cu 
conştiinciozitate, responsabilitatea îi aparţinea în cele din 
urmă ei. 

— Linişteşte-te! E bine. 

MacNeil o prinse de mâini, ţinând-o din nou pironită de 
pernă. 

— L-am ascuns în pădure. Nimeni nu are să-l găsească 
acolo. Nu puteam să li-l ofer pe tavă. Dacă îl tineam în 
parcare, unde oricine ar fi avut acces la el, ar fi fost extrem 
de suspect şi până şi un cretin şi-ar fi dat seama de asta. 
Trebuie să ajungă întâi la noi ca să poată pune mâna pe el. 

Maris se relaxă şi se lăsă pe perne liniştindu-se în 
privinţa armăsarului. 

— În ordine. Acum ce facem? 

El ezită. 

— Planul meu iniţial era să aflu cât de multe ştii, apoi să 
te duc undeva unde să fii în siguranţă până când rezolvăm 
toată povestea asta. 

— Şi unde aveai de gând să mă duci, în remorcă, 
împreună cu Plăcere Exclusivă? întrebă ea pe un ton uşor 
acid. Ei, asta e. Eu nu-ţi pot spune ce ştiu şi trebuie să mă 
ţii aproape în caz că-mi amintesc ceva. Te-ai pricopsit cu 
mine, MacNeil, şi nu mă duci niciunde. 

— Există un singur loc în care aş vrea să te aduc, spuse 
el şoptit, şi eşti deja acolo. 


27 


capitolul 4 


Nu era deloc surprinzător, având în vedere tot ce 
observase până atunci. 

Din atitudinea lui Alex MacNeil răzbătea o dorinţă pur 
masculină de posedare, din fiecare curbură a corpului său 
ca şi din privirea aceea ascuţită, albastră, care era fixată 
asupra ei. 

Maris ştia că nu se înşela în privinţa acelei priviri. 
Crescuse văzând aceeaşi căutătură în ochii tatălui ei de 
câte ori acesta o privea pe mama ei, şi observase modul în 
care el stătea aproape de ea, o atingea şi felul în care 
muşchii lui erau încordaţi într-un anume fel în prezenţa ei. 
Văzuse acelaşi lucru de nenumărate ori la cei cinci fraţi ai 
ei, la început cu prietenele lor, apoi mai târziu, pentru 
patru dintre ei, cu soțiile. Era o privire care exprima o 
dorinţă pasională şi viguroasă. 

Era o senzaţie înfricoşătoare şi captivantă în acelaşi 
timp şi o uimea, dar, cu toate acestea, se simţea de parcă 
ar fi ştiut din primul moment în care-l văzuse că între ei 
era ceva şi că la un moment dat avea să fie pusă în faţa 
acelui lucru. 

Tocmai de aceea se străduise să-l evite, nu dorise 
complicațiile pe care le-ar fi creat o legătură cu el, şi nu 
voise să suporte consecinţele, bârfele care s-ar fi iscat în 
rândul celorlalţi angajaţi. Maris mai avusese relaţii cu alţi 
bărbaţi, dar renunţa instinctiv la ele atunci când aceştia 
dădeau semne că deveneau prea implicaţi, prea posesivi. 

Nu avusese niciodată timp sau răbdare pentru acele 
lucruri care se iveau şi ar fi putut interveni în cariera ei şi 
ar fi putut să îi abată atenţia de la caii ei. Nu permisese 
nimănui să se apropie atât de tare de ea. 

Maris avea un univers personal puternic, şi nu lăsase pe 
nimeni să ajungă la acest miez intim, cu excepţia familiei 


28 


ei. Se părea că era o trăsătură a familiei Mackenzie 
abilitatea de a fi singuratic, dar în acelaşi timp extrem de 
mulţumit, şi chiar dacă fraţii ei, cu excepţia lui Chance, se 
căsătoriseră în cele din urmă şi erau îngrozitor de 
îndrăgostiţi de soțiile lor, făcuseră acest pas tocmai pentru 
că erau îndrăgostiţi. Maris se împăcase în sinea ei să 
aştepte până avea să trăiască acea iubire unică, în loc să-şi 
piardă timpul aruncându-se în relaţii trecătoare cu orice 
bărbat cu care se întâmpla să se potrivească din punct de 
vedere fizic. 

Cu MacNeil, acea atracţie fizică era prezentă, asta era 
clar. Dovada acestui fapt apăsa puternic în adâncitura 
dintre picioarele ei, tentând-o să-şi îndepărteze coapsele 
mai mult şi să-şi permită să simtă acea lungime rigidă între 
ele. Faptul că voia să facă asta era dovada clară a atracției 
din partea ei. Ar trebui să se îndepărteze; ştia că ar fi 
trebuit să facă asta, dar nu se clinti. Nici măcar o părticică 
din fiinţa ei nu voia să se mişte, doar dacă asta însemna să 
se apropie de el şi mai mult. 

Maris se uită în sus la chipul lui, la barba nerasă, la 
ochii albaştri care erau întunecaţi de o dorinţă senzuală, 
una pe care el şi-o înfrâna fără milă. Privirea ei era 
întunecată de asemenea atunci când o întâlni pe a lui, cao 
fântână fără sfârşit. 

— Întrebarea e, spuse ea şoptit, ce-ai de gând să faci în 
legătură cu asta? 

— Nu foarte multe, murmură el, mişcându-se fără stare 
deasupra ei. 

Maxilarul i se încordă din cauza senzaţiilor create de 
acea mişcare şi şuieră printre dinţii strânşi. 

— Ai o contuzie la cap. Şi o migrenă oribilă. Avem un 
număr necunoscut de oameni necunoscuţi care se află pe 
urmele noastre, aşa că trebuie să mă concentrez pe 
situaţia în care ne aflăm, şi nu pe cum să ajung în chiloţeii 
tăi. Şi chiar dacă ai zice da, la naiba, ar trebui să refuz, 
pentru că din cauza loviturii e posibil să nu mai poţi gândi 
normal! 

Ultima propoziţie fu plină de o frustrare pură şi rosti 


29 


cuvintele de parcă îi produceau o suferinţă fizică. 

Maris stătea nemişcată sub el, deşi instinctul îi spunea 
să-şi depărteze coapsele şi să îl legene înspre ea, să-l 
atragă înspre căldura ei moale. Ochii ei erau la fel de 
întunecaţi precum noaptea, liniştitori, de parcă o forţă 
misterioasă şi veşnică sălăşluia în ei. 

— Durerea de cap nu mai e atât de rea, spuse ea pe un 
ton şoptit, aruncându-i o privire ademenitoare. Şi mintea 
mea funcţionează foarte bine. 

— Oh, Dumnezeule, gemu el, odihnindu-şi fruntea de a ei 
şi închizând ochii. Două din patru. 

Maris îşi mişcă mâinile şi el îi dădu drumul imediat. Ea 
îşi puse palmele pe umerii lui şi el înlemni, aşteptând ca ea 
să-l împingă, ştiind că asta era spre binele lor, dar 
temându-se să nu piardă atingerea ei. 

Maris nu îl îndepărtă. În schimb, cuprinse cu palmele 
muşchii puternici care acopereau braţele aproape de 
umeri, îşi trecu degetele peste curbura creată de claviculă 
şi în cele din urmă poposi pe muşchii plaţi ai pieptului lui. 
Părul lui negru şi aspru îi gâdilă palmele. Sfârcurile mici şi 
netede se întăriră dureros de mult, lucru care o fascină. 
Inima îi bătea cu putere şi pieptul îi pulsa sub atingerea ei. 

Era uimită, puţin luată prin surprindere de intensitatea 
dorinţei care pusese stăpânire pe ea. Nu, nu doar dorinţă, 
nevoie. O nevoie senzuală şi puternică. Maris văzuse cum 
funcţiona atracţia sexuală toată viaţa ei, la nivelul cel mai 
de bază la cai şi la alte animale de la fermă, şi în cadrul 
familiei ei, ca fiind ceva puternic, tandru şi, în acelaşi timp, 
simplu şi complicat. Maris nu subestimase puterea 
irezistibilă a sexului. O văzuse, dar nu o simţise niciodată, 
nu ca această durere şi căldură, nu ca un gol care putea fi 
umplut doar de el, această senzaţie de topire pe care o 
simţea în interior. Crezuse întotdeauna că un astfel de 
sentiment avea să fie legat de dragoste, şi dragostea nu-şi 
avea locul aici, pentru că nu-l cunoştea pe bărbatul de 
lângă ea, nu cu adevărat. Ştia cum îl cheamă, cu ce se 
ocupă, dar nu şi ce fel de persoană era şi îi era imposibil să 
iubească un străin. Să fie atrasă de el, da, dar nu să-l 


30 


iubească. 

Dar cumnata ei, Barrie, îi spusese odată că ştiuse ce fel 
de om era Zane şi că se îndrăgostise de el în doar cinci 
minute de când îl întâlnise. Fuseseră doi străini forţaţi de 
circumstanţe să trăiască împreună o experienţă de viaţă 
intimă şi cunoscuseră fațete ale personalităţii celuilalt 
care, în mod normal, li s-ar fi dezvăluit doar după luni 
întregi de relaţie. 

Maris analiză situaţia în care se afla ea acum împreună 
cu acest străin. Ce aflase despre el de când se trezise, sau 
mai bine zis de când îşi recăpătase cunoştinţa în braţele 
lui? 

El nu o presa. O dorea, dar nu o forţa. Contextul era 
nepotrivit, aşa că aştepta. Era un om răbdător, sau cel 
puţin un om care ştia să aibă răbdare atunci când era 
nevoie, şi asta era cu totul altceva. Era inteligent - ar fi 
văzut asta cu zile, chiar săptămâni în urmă, dacă şi-ar fi 
permis să-l studieze. Nu era sigură, dar se gândea că un 
agent FBI trebuia să deţină un soi de diplomă de studii. 
Avea câteva cunoştinţe medicale, cel puţin legat de 
contuzii. Era evident destul de hotărât cât să o determine 
pe Maris să facă ceva ce nu voia să facă şi desigur, cu o 
contuzie, nu fusese tocmai în apele ei. Avusese grijă de ea. 
Şi, cel mai important, în ciuda faptului că dormise aproape 
goală în braţele lui, nu profitase de ea. 

Era o listă impresionantă. Era răbdător, inteligent, 
educat, determinat, tandru şi onorabil. Şi mai era ceva, 
acea calitate subtilă care îmbina pericolul şi puterea 
controlată. Maris îşi aminti de tonul calm, autoritar pe 
care îl folosise, de încrederea absolută pe care o avea în 
sine, că putea să rezolve orice problemă ar fi apărut. In 
această privinţă se asemăna cu fraţii ei, mai ales cu Zane 
şi cu Chance, şi ei erau cei mai periculoşi bărbaţi pe care îi 
ştia Maris. 

Ştiuse întotdeauna că unul dintre motivele pentru care 
nu se îndrăgostise niciodată era faptul că atât de puţin 
bărbaţi se asemănau cu cei din familia ei. Fusese 
mulţumită să-şi dedice viaţa carierei, şi refuzase să 


31 


accepte un bărbat care nu avea toate calităţile pe care ştia 
că ar fi putut să le aibă. Dar Alex MacNeil era acel bărbat, 
şi inima îi sări din piept. Brusc, pentru prima dată în viaţa 
ei, era în pericol să se îndrăgostească. 

Apoi, privind în ochii aceia atât de albaştri că avu 
impresia că se îneacă într-un ocean, Maris ştiu. Îşi aminti 
de schimbarea petrecută în interiorul ei, de recunoaşterea 
tăcută a partenerului ei. 

— Oh, nu, spuse ea încet. Trebuie să te întreb ceva 
foarte important. 

— Dă-i bice, spuse el, apoi dădu din umeri, parcă 
cerându-şi scuze pentru expresia folosită. 

— Eşti cumva căsătorit sau implicat într-o relaţie 
stabilă? 

MacNeil ştia de ce-i pune acea întrebare. Ar fi trebuit să 
fie mort ca să nu simtă fiorul dintre ei şi faptul că era atât 
de provocat dovedea că era departe de a fi mort. 

— Nu. Nicio relaţie. Punct. 

Nu o întrebă la rândul lui acelaşi lucru. Verificarea pe 
care o derulase pentru toţi angajaţii de la Solomon Green îi 
oferise toate informaţiile necesare. Maris era necăsătorită 
şi nu avea cazier. În perioada în care lucrase la fermă 
aflase şi că nu avea nicio legătură stabilă. Ceilalţi bărbaţi îl 
tachinaseră spunând că îi ardeau călcâiele după şefă, şi 
MacNeil intrase în joc. La naiba, era adevărat oricum, aşa 
că de ce să nu o folosească drept parte din acoperire? 

Maris inspiră adânc. Asta era. Cu simplitatea care 
caracteriza modul în care lua în piept viaţa şi cu acea 
intuiţie care o făcea să vadă lucrurile atât de clar, Maris îi 
aruncă un mic zâmbet. 

— Dacă nu te-ai gândit deja să te însori cu mine, ei bine 
poţi să te obişnuieşti deja cu ideea, spuse ea. 

Mac rămase nemişcat şi nu îşi permise să arate şocul 
care îl străbătuse. 

Căsătorie? Nici măcar nu o sărutase încă şi ea vorbea de 
căsătorie! 

Un om întreg la cap s-ar fi ridicat şi ar fi revenit la 
problema pe care o aveau, şi asta includea şi modul în care 


32 


plănuiau să rămână în viaţă în următoarele ore. Un om 
întreg la minte nu ar fi continuat să zacă aici cu femeia 
aceasta în braţe, nu dacă voia să se mai bucure de 
plăcerile burlăciei. 

O dorea, nu exista nicio îndoială. Ştia ce însemna 
dorinţa, mai ales că se bucurase de această nevoie 
viscerală încă de la vârsta de 14 ani şi ştia cum să o ignore 
când plăcerea intervenea în calea muncii. Munca era 
captivantă, şi Mac era dedicat profesiei sale, cu inteligenţa 
incisivă şi rece care îi domina şi viaţa personală, de altfel. 
Fusese întotdeauna cel care controla relaţiile, cel care 
punea capăt lucrurilor când credea că femeia începea să 
se agaţe de el, să se aştepte la mai multe din partea lui 
decât era dispus să ofere. Nu era corect să duci de naso 
femeie şi să o laşi să spere atunci când nu exista nicio 
fărâmă de speranţă, aşa că întotdeauna pusese capăt 
legăturilor înainte ca acestea să ajungă la stadiul de 
lacrimi şi învinuiri. 

Dar, pe de altă parte, nu o întâlnise pe Maris Mackenzie 
până atunci. 

Nu se ridică. Şi, ceea era şi mai deranjant, nu râse şi nu- 
i spuse că lovitura la cap trebuie să-i fi afectat totuşi 
capacităţile mintale. Era o fiinţă delicată, mică, oarecum 
fragilă, şi era ridicol pentru Mac să se teamă să o înfurie 
sau, şi mai rău, să-i rănească sentimentele. Voia să 
continue să o ţină în braţe, să o legene şi să o apropie de 
el, să o ocrotească şi să o mângâie, să o ţină departe de 
pericolul care avea să izbucnească în jurul lor în 
următoarele ore, să o apere de tot, mai puţin de el însuşi. 
Voia ca ea să se deschidă pentru el, să fie goală şi 
vulnerabilă şi să fie la dispoziţia lui în totalitate. Voia să se 
cufunde în ochii aceia fermecători, misterioşi şi negri, şi să 
uite de tot, cu excepţia acelei plăceri febrile de a se 
împlânta în ea. Întorsătura bruscă pe care o luaseră 
evenimentele îi distrusese punctul de echilibru, asta era 
clar. Până azi-noapte, ea şi toţi ceilalţi de la Solomon 
Green fuseseră pe lista lui de posibili suspecți, şi refuzase 
să se gândească la căldura care îl cuprindea de fiecare 


33 


dată când vedea corpul ei mignon, feminin şi tulburător. 
La naiba, nici nu trebuia să o vadă. Gândul la ea îşi făcuse 
loc în conştiinţa lui şi apărea în cele mai ciudate momente 
în timpul zilei şi îi tulbura somnul noaptea. 

li displăcuse faptul că nu reuşea să o ignore la fel de 
uşor cum părea ea să-l ignore pe el. Maris avea o calitate 
aproape dură, determinată, o concentrare care demonstra 
o voinţă de fier. Era complet captivată de munca ei, aşa 
cum el era de a lui, mergând atât de departe, încât ea îi 
dăduse impresia că nici măcar nu îl observase ca persoană, 
darămite ca bărbat. Ideea fusese deranjantă, într-un mod 
straniu. Mac trebuia să se piardă în peisaj, dar în schimb 
îşi dăduse seama că voia să iasă în evidenţă pentru ca ea 
să se uite la el şi să-l remarce, în loc să-i arunce o privire 
lipsită de interes. Noapte după noapte zăcuse singur şi se 
gândise la ea, urând faptul că nu putea să se oprească din 
a se gândi la ea, dar şi că ea părea să nu-l observe. Voia ca 
ea să fie conştientă de prezenţa lui în acelaşi mod în care 
el era de a ei, voia să ştie că şi ea se zvârcolea în 
cearşafurile singuratice şi că se gândea la ei doi împreună. 
O voia cu o intensitate care îl înfuria. Îl atrăgea totul la ea 
şi acesta era un lucru surprinzător în sine, pentru că nu 
avea nimic sexual în modul ei de-a fi. Era în orice situaţie 
un profesionist desăvârşit, nu flirta niciodată, nu favoriza 
niciun bărbat din subordinea ei, nu făcea niciun fel de 
remarci insinuante şi nu se străduia să pară mai 
atrăgătoare. Nu că ar fi fost nevoie. MacNeil era la fel de 
conştient de prezenţa ei cum ar fi fost şi dacă Maris s-ar fi 
plimbat goală prin faţa lui. 

Ştia exact cum îi înveleau blugii posteriorul mic şi 
bombat şi îşi imaginase de mai multe ori cum ar fi fost să 
prindă în palme acele fese rotunde, trăgând-o înspre el şi 
penetrând-o. Studiase forma sânilor ei rotunzi şi semeţi şi 
a modului în care se zăreau de sub cămăşile de flanel pe 
care le purta şi, având în vedere statura ei minionă şi 
silueta zveltă, înnebunise doar gândindu-se cât de strâmtă 
ar fi fost dacă ar fi pătruns-o. Toate gândurile sexuale cu 
putinţă îi trecuseră prin cap. Se surprinsese complet 


34 


absorbit de textura de satin a pielii ei fără de cusur, de 
parcă nu ar fi stat atât de mult timp afară, în aer liber. 
Nicio femeie nu ar fi trebuit să aibă o piele atât de 
sublimă, pură ca a unui copil şi atât de străvezie încât 
putea observa vinişoarele albăstrui şi fragile de la tâmplele 
ei. Se uita la părul ei castaniu-deschis, cu câteva şuviţe de 
blond-cenuşiu albite de soare, şi se gândea cum ar fi căzut 
firele peste braţul lui, ca un val de mătase. Ochii ei erau 
întunecaţi precum noaptea, magici şi de nepătruns, şi orice 
bărbat s-ar fi simţit tentat să se cufunde în acele adâncuri 
misterioase. 

Dorinţa, la fel ca şi căldura, era măsurată în grade şi 
pornea de la un nivel călduţ, până la cel de evaporare. 
Maris îl adusese de mult la nivelul de aburi, se gândi. Era 
pur şi simplu un miracol că o ţinuse în braţe toată noaptea 
şi nu încercase nimic, chiar dacă ea purtase doar o 
pereche de chiloţei, care îi ridicaseră lui Mac tensiunea, şi 
propriul lui tricou care era atât de mare că aluneca de pe 
corpul ei şi dezvăluia vederii un umăr mătăsos. 

Asta era atracţie, cu siguranţă, ba chiar mai mult decât 
atât. Era o dorinţă purtată pe culmi mai înalte decât 
simţise vreodată, o febră care refuza să cedeze, o nevoie 
pe care nu şi-o satisfăcuse niciodată. Până azi-noapte, nici 
măcar nu îşi permisese să discute cu ea, chiar dacă ar fi 
trebuit; era convins de asta, ar fi trebuit să încerce măcar 
să afle ce ştia. Într-un mod foarte straniu, i se păruse că şi 
ea îl evita, deşi observase imediat că domnişoara 
Mackenzie era o dresoare profesionistă şi că îi cunoştea pe 
toţi cei din subordinea ei şi se purta prieteneşte cu ei. În 
ceea ce privea munca de dresoare, avea o magie înnăscută 
când venea vorba de cai şi era un despot când venea vorba 
de îngrijirea lor, dar un despot binevoitor, şi toţi cei de la 
fermă, de la muncitorii din grajduri la călăreţi, păreau să o 
trateze cu diferite grade de respect şi adoraţie. Nu-i stătea 
în fire să-l evite, dar exact asta făcuse. 

Aşa că el devenise suspicios din pricina asta. Era de 
datoria lui să fie suspicios, să observe orice ieşit din 
comun, iar comportamentul ei îl făcuse să se întrebe dacă 


35 


ceva din modul în care se purta el o făcuse să-l bănuiască, 
să o pună în gardă. Având în vedere trecutul lui, MacNeil 
era obişnuit cu caii şi asta îl făcuse candidatul ideal pentru 
misiune, iar el încercase să se integreze la faţa locului. Cu 
toate acestea, era conştient că pregătirea lui profesională 
îl schimbase pentru totdeauna şi un ochi cunoscător ar fi 
remarcat acele mici detalii care îl diferenţiau de ceilalţi: 
vigilenţa permanentă, faptul că era atent la toate 
activităţile care se desfăşurau în jurul lui, reflexele rapide 
şi ascuţite în orice situaţie, obiceiul de a se plasa mereu pe 
poziţii din care se putea apăra, un lucru pe care îl făcea 
inconştient. 

Iar ea observase aceste detalii, ştiuse ce însemnau. Nu-i 
plăcuse deloc modul rapid în care îl măsurase şi îi spusese 
„Eşti poliţist“, chiar dacă acţiunile ei din noaptea 
precedentă îl convinseseră deja că ea nu făcea parte din 
reţeaua de criminali care omorau cai de curse şi încasau 
banii de asigurare. Văzuse prea multe, cu ochii aceia negri 
ai ei, şi acum îl privea de parcă ar fi pătruns complet în 
sufletul lui. 

Sinceritatea ei îl incita. Chiar dacă toţi hormonii din 
corpul lui îl atenţionau să nu pună în pericol poziţia lui 
actuală, să rămână exact acolo unde era, deasupra ei şi 
aproape între picioarele ei, îşi încleştă maxilarul şi ştiu ce 
trebuia să spună: 

— Căsătorie? Cred că te-ai lovit mai tare la cap decât 
credeam, pentru că delirezi. 

Maris nu se simţi ofensată. În schimb, îşi încolăci braţele 
în jurul gâtului lui şi îi aruncă acel zâmbet misterios, 
grozav de feminin. 

— Înţeleg, spuse ea cu blândeţe. Ai nevoie de timp să te 
obişnuieşti cu ideea şi ai o misiune de îndeplinit. Asta 
poate să aştepte. Acum, cred că trebuie să-i prinzi pe acei 
afurisiţi de criminali de cai. 


36 


capitolul 5 


Trebuia să-şi limpezească gândurile şi să stea departe de 
el un timp ca să se liniştească. 

Maris îi împinse uşor umerii. El ezită, dar apoi se 
rostogoli pe o parte, eliberând-o de greutatea lui. 
Dispariţia acelei presiuni masive, a căldurii uluitoare 
emanate de ei, fu atât de neaşteptat de dureroasă că 
aproape întinse mâna să-l tragă peste ea din nou. O privire 
scurtă aruncată spre pânza întinsă a boxerilor lui îi spuse 
că MacNeil nu ar fi rezistat pentru mult timp tentaţiei, şi 
chiar dacă întregul ei corp tânjea după el, voia să se 
bucure pe de-a întregul de acea primă dată când urmau să 
fie împreună. Acum avea o contuzie la cap şi un număr 
necunoscut de oameni se aflau pe urmele lor, oameni care 
probabil că aveau să încerce să-i omoare şi pe ei, şi pe 
Plăcere Exclusivă. Într-adevăr, erau cam multe lucruri care 
îi distrăgeau atenţia. 

Maris se ridică pe marginea patului, cu atenţie, având 
grijă să îşi mişte capul cât mai puţin cu putinţă. Aspirina 
îşi făcuse efectul, durerea era încă prezentă, dar nu mai 
pulsa atât de îngrozitor. Se ridică încet în picioare şi fu 
uşurată când camera nu se răsturnă brusc în jurul ei. 

El se ridică rapid şi veni lângă ea, punându-şi palma pe 
braţul ei. 

— Ce faci? Ai nevoie de cât mai multă odihnă acum. 

— Vreau să fac un duş şi să mă îmbrac. Dacă cineva are 
de gând să mă împuşte, măcar să fiu în stare să merg pe 
picioarele mele şi să port nişte haine decente când are să 
se întâmple. 

Dumnezeule, era înalt şi era acolo, aproape gol, chiar 
lângă ea. Maris inspiră adânc, luptându-se cu impulsul de 
a se sprijini de el, de a afla exact dacă îi ajungea până la 
umeri acum că stăteau în picioare amândoi. 


37 


Avea un corp atât de frumos, cu umerii largi şi puternici, 
cu braţele şi picioarele groase şi musculoase. Cât de 
prostesc din partea ei să-l evite în toate săptămânile 
acestea, când ar fi putut să-l cunoască mai bine! Jeli în 
tăcere toate acele zile pierdute. Ar fi trebuit să-şi dea 
seama mai repede de ce reacţionase atât de tăios când îl 
văzuse, de ce se simţise înfricoşată de el, în mod straniu. 

Acesta era bărbatul cu care avea să-şi petreacă tot 
restul zilelor. Oriunde ar fi dus-o cariera până atunci, locul 
numit casă fusese întotdeauna un munte din Wyoming, iar 
Alex MacNeil avea să schimbe asta. Căminul ei urma să fie 
alături de el, cu el, oriunde s-ar fi aflat el, iar un agent 
special al FBI-ului putea fi trimis oriunde. 

Deşi viaţa ei nu avea să fie niciodată completă fără caii 
ei, poate că urma să fie trimis intr-un oraş unde nu avea 
să-şi găsească de lucru ca dresoare. Nu mai întâlnise 
niciodată un bărbat pe care să-l pună înaintea iubirii de 
cai, dar apoi îl privi şi îşi dădu seama instinctiv că nu era 
vorba de nicio competiţie. i 

El îi aparținea ei. Ea era a lui. Intregul ei corp şi toată 
fiinţa ei îşi dăduseră seama de asta, ca şi cum ea vibra la o 
rezonanţă pe care doar el o producea. 

Insă acum erau totuşi în pericol, şi ea trebuia să fie 
pregătită. 

El îi privea chipul în modul acela intens şi concentrat, 
încruntat. Nu îi dădu drumul, în schimb o trase mai 
aproape de el şi îi cuprinse cu braţul talia zveltă. 

— Uită tot ceea ce te-ai gândit mai înainte. Nu ai nimic 
de făcut, decât să stai deoparte. 

Apropierea lui era prea tentantă. Maris îşi înclină capul 
şi se sprijini de el, cufundându-şi obrazul în asprimea 
părului de pe pieptul lui, şi o tandreţe aproape dureroasă o 
cuprinse. 

— Nu te las să faci asta singur. 

Sfârcul lui se afla la câţiva centimetri de gura ei şi era 
irezistibil pentru ea, precum motoceii pentru un pisoi. Se 
apropie insesizabil şi scoase limba, atingând cu delicateţe 
cercul plat şi maroniu. 


38 


El se cutremură şi braţul i se strânse în jurul ei, 
instinctiv. Dar privirea lui era sumbră şi hotărâtă atunci 
când o luă de bărbie cu cealaltă mână şi îi ridică faţa spre 
el. 

— E datoria mea, spuse el pe acel ton implacabil şi 
măsurat pe care Maris îl mai auzise şi înainte. Eşti un civil 
şi eşti rănită. Dacă vrei să mă ajuţi, nu îmi stai în cale. 

Maris zâmbi ironic. 

— Dacă m-ai cunoaşte mai bine, nu ai spune una ca asta. 

Maris era sălbatică şi protectoare în mod instinctiv cu 
cei dragi ei, şi simplul gând de a-l lăsa să înfrunte pericolul 
de unul singur îi făcu sângele să îngheţe de groază. Din 
păcate, destinul hotărâse că trebuia să iubească un om a 
cărui profesie îi cerea să se pună între elementele 
răufăcătoare ale societăţii şi cei pe care jurase să-i 
protejeze. Nu-i putea cere să demisioneze, aşa cum nici 
familia ei nu putuse să o facă să renunţe la munca 
periculoasă de a dresa cai puternici. El era aşa cum era şi 
a-l iubi însemna să nu încerce să-l schimbe. 

Maris se îndreptă şi se îndepărtă puţin de el. 

— Eu am să fac oricum un duş şi o să mă îmbrac. Nu 
vreau să dau ochii cu nimeni doar într-un tricou şi chiloţii... 
spuse ea şi făcu o pauză. Cu nimeni în afară de tine. 

El respiră adânc şi nările îi fremătară, iar Maris văzu că 
mâna i se încorda de parcă ar fi vrut să o atingă. 

Dar, pentru că timpul trecea, se îndepărtă de el, de 
tentaţie, şi îşi strânse repede hainele. Chiar în momentul 
în care ajunse la uşa de la baie se gândi la ceva, se opri şi 
îl privi din nou. Oare era singur? Deşi Zane şi Chance nu 
discutaseră niciodată despre misiunile lor, vorbiseră 
uneori despre tehnicile folosite în trecut, în zilele de 
pregătire, şi Maris reţinuse mare parte din acele discuţii. 
Ar fi fost foarte ciudat ca un agent FBI să acţioneze singur. 

— Partenerul tău e pe undeva prin apropiere, spuse ea. 
Nu-i aşa? 

Sprâncenele lui se ridicară a uimire, apoi îi zâmbi. 

— În parcare. Se află pe poziţie de azi-noapte, la o oră 
după ce-am ajuns aici. Nimeni nu ne va lua prin 


39 


surprindere. 

Maris îşi dădu seama că dacă partenerul lui nu ar fi fost 
la pândă, MacNeil nu ar fi lăsat garda jos cât să stea în pat 
cu ea sau să se lase distras de atracţia sexuală dintre ei. 
Cu toate acestea era sigură că nu dormise şi stătuse treaz 
în caz că partenerul lui ar fi fost nevoit să-i dea semnalul 
de urgenţă. 

— Cum îl cheamă? Cum arată? Trebuie să îi diferenţiezi 
pe băieţii buni de cei răi. 

— Dean Pearsall. Are aproape doi metri, e slăbănog, ochi 
negri, brunet cu început de chelie. E din Maine. N-ai cum 
să nu remarci accentul. 

— E frig afară, spuse ea. Probabil că e îngheţat. 

— Cum am spus, e din Maine. Frigul nu e o noutate 
pentru el. Are un termos de cafea şi lasă maşina pornită 
cât să nu îngheţe parbrizul, ca să poată supraveghea zona. 

— Şi o maşină care nu are deloc gheaţă pe ea nu e 
suspectă? 

— Doar dacă cineva ştie cât de mult a stat maşina acolo, 
şi acesta nu e un detaliu pe care majoritatea oamenilor să-l 
observe. 

El îşi ridică blugii şi îi trase pe el, fără a-şi lua privirea 
de la ea în timp ce analiza modul oarecum uimitor în care 
îi mergea mintea lui Maris. 

— Cum de te-ai gândit la asta? 

Maris îi aruncă un zâmbet fermecător, zâmbetul mamei 
ei. 

— Ai să înţelegi când o să-mi cunoşti familia. 

Apoi intră în baie şi închise uşa. 

Zâmbetul îi pieri când rămase singură. Deşi înţelesese şi 
acceptase că era mai înţelept să nu se amestece în 
misiunea unui profesionist antrenat şi a partenerului său, 
era teribil de conştientă de faptul că planurile lor puteau 
da greş şi că unii oameni ar fi putut fi răniţi. În astfel de 
situaţii, era un lucru de multe ori inevitabil, indiferent de 
cât de atenţi ar fi fost. Chance fusese rănit de câteva ori. 
Incercase mereu să ascundă asta de mama lor, dar Mary 
simţea cumva tot timpul când el suferea, iar Maris avea 


40 


acelaşi dar. Când ceva era în neregulă cu cei dragi, simţea 
asta înăuntrul ei, undeva într-un loc secret, destinat doar 
celor pe care îi iubea necondiţionat. Atunci când Zane 
fusese la un pas de moarte în timpul misiunii de salvare a 
lui Barrie din mâna teroriştilor din Libia, Maris fusese 
zguduită de teama pentru el, până când nu îl văzuse cu 
ochii ei şi nu simţise că forţa lui vitală, puternică precum 
oţelul, era intactă. 

I se întâmplase şi lui Zane şi el era cel mai bun strateg 
din domeniu. De fapt, faptul că se aştepta ca lucrurile să 
meargă prost era motivul pentru care Zane era atât de bun 
la ceea ce făcea. Tot timpul se află un joker în pachetul de 
cărţi, spunea el, şi Maris trebuia să fie pregătită pentru 
asta, indiferent cum s-ar fi desfăşurat jocul. 

Avantajul ei era că fusese antrenată în tehnici de 
autoapărare, că era un ţintaş bun şi ştia mai multe despre 
tacticile de luptă decât se aştepta lumea de la ea. Pe de 
altă parte, pistolul ei se afla la casa de la fermă, aşa că era 
neînarmată, asta dacă nu reuşea să-l convingă pe MacNeil 
să-i dea o armă. Dar având în vedere ce expresie 
implacabilă avusese el, nu credea că va avea sorţi de 
izbândă. Avea şi o contuzie la cap şi, deşi durerea se mai 
domolise şi se simţea mai bine acum, nu era sigură cât de 
bine va putea să acţioneze dacă situaţia i-ar fi cerut să se 
mişte rapid. Faptul că nu-i revenise încă memoria era 
îngrijorător. Rana putea fi mai gravă decât crezuse iniţial, 
chiar dacă celelalte simptome se estompaseră. 

Cine o lovise? De ce voia cineva să-l omoare pe Plăcere 
Exclusivă? La naiba, dacă şi-ar putea aminti! 

Îşi înfăşură un prosop în jurul capului pentru a-şi feri 
părul de umezeală şi stătu sub jetul de apă călduţă, 
analizând din nou şi din nou elementele pe care şi le 
amintea, de parcă şi-ar fi putut convinge creierul suferind 
să îi dezvăluie secretele. Totul fusese normal atunci când 
se îndreptase spre grajduri după prânz. Întunericul se 
lăsase deja, era în jur de 6, 6.30 atunci când dăduse peste 
MacNeil. Undeva în ultimele cinci ore aflase că Plăcere 
Exclusivă era în primejdie şi ori surprinsese pe cineva 


41 


încercând să-l omoare, ori se confruntase cu acea 
persoană şi astfel se alesese cu o lovitură la cap. 

Nu avea niciun sens, dar familia Stonicher trebuia să se 
afle în spatele amenințării la viaţa armăsarului lor 
nepreţuit, pentru că erau singurii care aveau ceva de 
câştigat financiar de pe urma morţii lui. Dar, pentru că ar 
fi câştigat şi mai mulţi bani folosindu-l pentru prăsilă, 
însemna că trebuia să existe o problemă care îi împiedica 
să facă asta, iar unica soluţie rămânea să-l omoare. 

Nu era o problemă medicală. Maris crescuse înconjurată 
de cai, îi iubise cu o pasiune şi un devotament aproape 
obsesive şi cunoştea fiecare detaliu al bunăstării 
protejaţilor ei. Plăcere Exclusivă era perfect sănătos, era 
un cal neobişnuit de rapid şi de puternic, plin de energie şi 
veselie. Era un armăsar atletic prietenos şi masiv, care 
gonea doar din bucuria de a goni, care era uneori poznaş 
dar în rest nu avea niciun defect, în mod uimitor. Maris îşi 
iubea toţi caii, dar Plăcere Exclusivă era special pentru ea. 
Era de necrezut că cineva voia să-l omoare, să distrugă 
pentru totdeauna acea inimă mare şi bună şi acele calităţi 
fizice de neegalat. 

Singurul lucru la care se putea gândi şi care ar fi putut 
împiedica planul de prăsilă, singurul motiv pentru care 
cineva ar fi vrut să ia banii de pe poliţa de asigurare în loc 
să aştepte averea mult mai considerabilă pe care ar fi 
putut-o căpăta din împerecherea lui ar fi fost dacă testele 
de fertilitate demonstrau că era steril. 

Dacă despre asta era vorba, atunci familia Stonicher ar 
fi putut la fel de bine să-l castreze şi să-l folosească la 
curse cât timp era într-o stare bună de sănătate. Dar chiar 
şi cele mai solide animale se răneau, şi o carieră de curse 
s-ar fi putut termina într-o clipită. Faimoasa mânză Ruffian 
fusese pe cale de a ieşi victorioasă şi fusese cu mult 
înaintea rivalului ei masculin într-o cursă specială, când un 
pas greşit îi zdrobise piciorul şi trebuise să fie eutanasiată. 
Având în vedere faptul că pariurile la cursele de cai erau o 
incertitudine şi luând în considerare şi banii de asigurare, 
dacă Plăcere Exclusivă era steril, atunci familia Stonicher 


42 


probabil că preferase să meargă la sigur şi angajase pe 
cineva să-l omoare. 

Maris nici măcar nu voia să se gândească la ei. Joan şi 
Ronald Stonicher i se păruseră întotdeauna doi oameni 
decenti, deşi nu erau genul acela de oameni cărora ea le-ar 
fi fost prietenă apropiată. Erau aristocrați de Kentucky, 
născuţi bogaţi, iar dintre ei în mod special Ronald părea să 
fie interesat de creşterea cailor, şi asta numai pentru că 
moştenise ferma. În timp ce Joan cunoştea mai bine caii şi 
călărea mai bine decât soţul ei, era o femeie rece, detaşată 
emoţional, care era interesată doar de evenimentele 
sociale, nu şi de cele pământene de la grajduri. Întrebarea 
care se punea era dacă ar fi omorât ei intenţionat un 
campion de rasă pură pentru banii de asigurare. 

Nimeni altcineva nu ar fi beneficiat în afară de ei, deci ei 
trebuiau să fie făptaşii. 

Dar bineînţeles că nu ar fi putut să o facă chiar ei în 
persoană. Maris nu credea că ar fi fost în stare de aşa 
ceva. Angajaseră pe cineva să omoare armăsarul, dar pe 
cine? Trebuie să fi fost vorba de o persoană pe care o 
vedea zilnic, cineva a cărui prezenţă în apropierea cailor 
nu ar fi atras atenţia. Cel mai probabil era vorba de unul 
dintre muncitorii temporari, dar nu putea să-i scoată 
complet din ecuaţie nici pe angajaţii permanenţi. Câteva 
sute de mii de dolari ar fi fost extrem de tentanţi pentru 
cineva căruia nu-i păsa ce trebuia să facă pentru a-i obţine. 

Maris închise apa şi ieşi din cabina de duş, analizând 
întreaga situaţie pe toate feţele. Se îmbrăcă şi, înainte de a 
ieşi, un lucru îi era foarte clar: MacNeil ştia cine era 
criminalul. Deschise uşa şi ieşi, aproape dând peste el. 
MacNeil o aştepta răbdător în faţa uşii, sprijinit de măsuţa 
de toaletă, cu braţele încrucişate şi cu picioarele lui lungi 
întinse, pregătit să o ajute în caz că Maris ar fi ametit 
brusc şi ar fi avut nevoie de el. Se îmbrăcase şi el şi, deşi 
arăta extrem de atrăgător şi puternic în blugi, cămaşă de 
flanel şi cizme, Maris regretă că nu îl mai putea vedea 
doar în boxerii aceia strâmţi. 

Maris îl împunse cu degetul în piept. 


43 


— Ştii cine e, nu-i aşa? 

— Am investigat un caz similar. Un băiat a intrat într-o 
situaţie similară cu a ta, dar nu a fost la fel de norocos. 
Dimineaţa următoare în boxă era doar un cal mort şi el 
dispăruse. Asta s-a întâmplat în Connecticut. O săptămână 
mai târziu a fost găsit şi trupul lui, în Pennsylvania. 

Maris se holbă la el cu ochii negri măriţi de uimire. 
Poate că familia Stonicher nu voia decât să obţină banii de 
pe asigurare, dar ei se aliaseră cu oameni care erau cu 
adevărat periculoşi. Orice urmă de regret pe care o 
avusese faţă de ei dispăru. 

Chipul lui MacNeil era rigid ca stânca. 

— Nu o să fac nimic deocamdată ca să nu periclitez 
operaţiunea. Indiferent de cum decurg lucrurile, am de 
gând să-i prind pe ticăloşi. Înţelegi! 

Maris înţelegea perfect. Asta însemna că avea doar un 
singur lucru de făcut. 

— Tu refuzi să compromiţi investigația, iar eu nu voi 
permite ca Plăcere Exclusivă să fie rănit. Asta înseamnă că 
va trebui să mă foloseşti pe post de momeală. 


44 


capitolul 6 


— În niciun caz, spuse el pe un ton implacabil. Să fiu al 
naibii dacă te las să faci asta. 

— Trebuie s-o faci. 

El îşi cobori privirea spre ea, şi în ochii lui citi 
exasperare, dar şi amuzament. 

— Draga mea, cred că te-ai obişnuit să fii şefă atât de 
mult, încât ai uitat cum e să primeşti ordine. Eu conduc 
operaţiunea asta, nu tu, şi al naibii să fiu dacă nu vei face 
exact ce-ţi spun eu să faci, când îţi spun s-o faci, iar în caz 
contrar vei fi încătuşată şi legată la guriţa aceea dulce şi 
închisă într-un dulap până ce se termină totul. 

Maris clipi des şi îl privi lung. 

— Deci am o guriţă dulce? 

— Atât de dulce că nu o să pot să mă mai abţin mult să 
muşc din ea. 

Ideea îl tenta, Maris îşi dădu seama de asta pentru că 
privirea i se întunecase. Chiar şi ea era atrasă de acest 
gând. Apoi el ridică din umeri şi zâmbi detaşat, iar 
momentul trecu. 

— Dar oricât de mult ai da tu din gene, nu o să mă 
convingi. 

Maris îşi încrucişă braţele şi îi servi o replică 
incontestabilă. 

— Ai nevoie de mine. Nu ştiu nici ce-am văzut, nici cine 
m-a lovit. E posibil să fi fost unul din cei doi Stonicheri sau 
persoana pe care au angajat-o să facă treaba murdară în 
locul lor. Dar ei nu ştiu că eu nu-mi amintesc despre cine e 
vorba şi nici nu ştiu că am aflat despre tine, aşa că în acest 
moment eu sunt cea mai mare ameninţare la adresa lor. 

— Şi tocmai de aceea vei sta ascunsă. Dacă atacatorul e 
unul din Stonicheri, nu am de unde să ştiu cum va 
reacţiona cu o armă în mână. Aş prefera oricând să am de- 


45 


a face cu un criminal profesionist în locul unui amator care 
se poate panica şi poate să facă ceva cu adevărat prostesc, 
cum ar fi să te împuşte în faţa unei duzini de martori. 

— Doamne fereşte să fii nevoit să ai de-a face cu cineva 
care ar fi devastat pentru că tocmai a comis o crimă, spuse 
ea cu un sarcasm dulce în voce, şi el îi aruncă una dintre 
privirile lui seci. Maris îşi continuă firul logic: Probabil că 
sunt uimiţi că nu am sunat deja la poliţie. În momentul de 
faţă trebuie să-şi fi dat deja seama că am fost rănită mai 
grav decât au crezut ei şi că zac pe undeva leşinată, sau că 
mi-am dat seama că nu am ce dovezi să prezint poliţiei, 
deci nu am nicio scuză pentru că am furat un cal extrem de 
valoros. Oricum suceşti lucrurile, pe mine mă vor sigur. 
Sunt un tap ispăşitor perfect. Il pot omori pe Plăcere 
Exclusivă şi apoi să facă să pară ca şi cum aş fi făcut-o eu 
şi să mă omoare şi pe mine. Totul este rezolvat, şi cine ştie, 
poate că firma de asigurări va plăti chiar dublu, ceea ce 
înseamnă că buzunarele lor se vor umple de şi mai mulţi 
bani. Nimic nu-i poate determina să acţioneze mai rapid 
decât prezenţa mea. 

— La naiba, nu. 

MacNeil scutură din cap, exasperat. 

— Nu-mi vine să cred cum funcţionează mintea ta. Cred 
că ai citit prea multe cărţi polițiste. 

Maris îi aruncă o căutătură furioasă, ofensată. 
Argumentul ei era perfect logic, şi el ştia asta. Asta nu 
însemna că-l aproba. Nu însemna nici măcar că avea să fie 
de acord. Maris îşi dădu seama destul de repede că putea 
să adauge şi protector la lista de trăsături pe care i-o 
făcuse puţin mai devreme. Şi încăpățânat. Doamne fereşte 
să uite că era şi încăpățânat. 

— Draga mea... 

El îi mângâie cu grijă umerii cu palma lui fierbinte şi o 
durere străină, tandră îi umplu pieptul când simţi osatura 
ei delicată sub atingerea lui. Incercă să se gândească la 
cum ar fi putut să o convingă să lase întreaga afacere pe 
seama lui şi a lui Dean. Era datoria lor, erau antrenați 
pentru asta. Maris avea să le stea în cale, şi ar fi înnebunit 


46 


dacă trebuia să-şi facă griji şi pentru ea. Dumnezeule, era 
clar că ea credea că era invincibilă, făcută din oţel armat şi 
cu o statură impunătoare, dar el vedea cât de precaută 
era, cu câtă atenţie se mişca. Nu era o persoană fragilă, în 
ciuda staturii mărunte. O văzuse călărind, controlând fără 
efort armăsari pe care majoritatea bărbaţilor nu ar fi fost 
în stare să-i ţină în frâu, şi ştia că era puternică. Era şi 
periculos de curajoasă, şi MacNeil nu ştia dacă nervii lui ar 
fi suportat un astfel de stres. 

— Gândeşte-te în felul următor, spuse ea. Cât timp ei nu 
ştiu unde se află Plăcere Exclusivă, sunt în siguranţă. 
Trebuie să mă duci la el. 

El nu se împotrivi şi nu încercă să o convingă de 
contrariul. În schimb, scutură din cap şi spuse: 

— Nu. 

Maris bătu cu degetele în fruntea lui, căutând parcă 
ceva, cu o expresie confuză pe chip. 

El se trase înapoi puţin, clipind surprins. 

— Ce faci? 

— Voiam să văd dacă e făcut din lemn, răspunse ea şi 
exasperarea din vocea ei era evidentă. Tocmai eşti pe 
punctul de a lăsa sentimentele să-ţi afecteze munca, 
punându-ţi în pericol misiunea. Sunt cea mai bună soluţie 
a ta, foloseşte-mă pe mine! 

Mac înţepeni. Nu ar fi fost mai uimit nici dacă micuța 
înghiţitoare de flăcări l-ar fi ridicat deasupra capului şi l-ar 
fi aruncat pe geam. Permitea sentimentelor lui să stea în 
calea reuşitei misiunii? 

Era ultimul lucru pe care şi-ar fi imaginat vreodată că 
avea să-l audă de la cineva. Faptul că era în stare să lase 
emoţiile deoparte era ceea ce-l făcea atât de bun în 
domeniul lui. Fusese întotdeauna cel cu capul limpede, 
care rămânea stăpân pe situaţie oricât de tensionată ar fi 
fost aceasta. Poate că după aceea petrecea câteva nopţi 
albe grele, dar cât timp era la lucru era un om de gheaţă. 

Nu-şi permitea să devină sensibil faţă de ea, nu era 
firesc. Într-adevăr, se simţise atras de ea încă din prima zi 
în care o văzuse. Atracția sexuală era acolo. În cazul ei, era 


47 


poate la un nivel superior. Şi o plăcea, învățase multe 
despre ea din noaptea de dinainte, în care practic Maris îi 
ordonase să o ajute. Gândea iute, avea simţul umorului şi 
era mult prea vitează pentru ca el să se simtă relaxat. 
Răspundea la cea mai mică atingere a lui, corpul ei moale 
se topea lângă al lui cu o plăcere pură care îl ameţea mai 
repede decât un pahar de whisky. 

Se încruntă. Doar faptul că suferise o lovitură la cap îl 
împiedicase să o facă a lui şi, chiar şi aşa, fusese cât pe ce 
să o facă. Nu mai conta că un criminal era pe urmele lor, 
că lăsase intenţionat o urmă care era destul de bine 
ascunsă cât să nu devină evidentă. Nu ar fi trebuit să se 
dezbrace în noaptea precedentă, ştia asta. Dar adevărul 
era că voise să îi simtă atingerea pe piele, aşa că rămăsese 
doar în boxeri şi se băgase în pat cu ea. Dean l-ar fi sunat 
imediat şi l-ar fi alertat dacă venea cineva după ei. Dacă 
Mac calculase corect, avea să treacă încă o oră până ca 
acest lucru să se întâmple, dar oricum trebuia să fie gata, 
îmbrăcat şi pregătit în caz că mergea ceva prost. În 
schimb, stătuse deasupra ei, între picioarele ei, gândindu- 
se că doar două straturi subţiri de bumbac stăteau între el 
şi ea. l-ar fi luat poate câteva secunde să scape de 
straturile acelea şi apoi ar fi fost în ea şi la naiba cu orice 
altceva. 

Dar aici nu era vorba de sentimente. Aici erau plăcere şi 
o atracţie puternică. Şi ea venise cu ideea aceea 
nebunească a căsătoriei după ce petrecuseră numai câteva 
ore împreună, ore pe care le dormise în mare parte. Doar 
pentru că ea avea impresia asta, nu însemna că şi el voia 
acelaşi lucru şi al naibii să fie dacă s-ar fi lăsat tras într-o 
căsnicie, oricât de excitat era când se afla în prezenţa ei. 

Gândul că ar fi putut s-o folosească drept momeală 
aproape că-i făcea capul să explodeze, dar nu era nici pe 
departe vorba despre sentimente, era o chestiune de bun- 
simţ. 

— Ai o contuzie la cap, spuse el în cele din urmă. Te 
mişti ca un melc, când de fapt nu ar trebui să te mişti 
deloc. Ai fi mai mult o pacoste decât un sprijin pentru că ar 


48 


trebui să am grijă şi de tine, şi de mine. 

— Atunci dă-mi o armă, spuse ea pe un ton atât de 
serios, că Mac nu era sigur că auzise bine. 

— O armă? repetă el, nevenindu-i să creadă. 
Dumnezeule mare, chiar crezi că aş înarma un civil? 

Maris se îndepărtă din strânsoarea lui, şi palmele lui 
simţiră un gol când pierdură contactul cu ea. Dintr-odată 
ochii ei negri nu mai erau infinit de adânci, erau reci şi 
seci şi ce recunoscu în ei îl făcu să tresară. 

— Ştiu să folosesc un pistol la fel de bine ca şi tine, 
poate chiar mai bine. 

Nu exagera. Văzuse acea privire la ţintaşi şi în ochii 
unor colegi, agenţi care fuseseră puşi în situaţia de a trage 
în ţinte umane şi care aveau curajul să o facă din nou. O 
văzuse şi la el, şi înţelese de ce unele femei se îndepărtau 
de el, speriate de pericolul pe care îl simțeau în el. 

Maris nu s-ar fi îndepărtat. Arăta ca o făptură delicată, 
dar era făcută din oţel pur. 

Ar fi putut să o folosească. Gândul îl lovi brusc şi nu 
putu să-l ignore. Regulamentul spunea că niciun civil nu 
trebuia implicat într-o operaţiune dacă se putea evita una 
ca asta, dar de prea multe ori acest lucru nu putea fi 
evitat. Maris avea dreptate, era cea mai bună soluţie şi ar 
fi fost un prost dacă ar fi compromis investigația şi nu ar fi 
folosit-o. Toate simţurile i se împotriveau, dar trebuia să 
lase sentimentele deoparte şi să se concentreze doar la 
misiune. 

La naiba, se gândi el uimit, îşi lăsase sentimentele să-i 
întunece mintea. Nu era un semn bun şi trebuia să 
înceteze cu idioţeniile astea imediat. 

— În ordine, spuse el brusc, răsucindu-se şi căutând 
jachetele lor. 

Işi luă rapid haina pe el şi o ajută şi pe Maris să se 
îmbrace în grabă. 

— Nu avem timp şi trebuie să ne mişcăm repede. Întâi 
trebuie să îl scoatem pe Plăcere Exclusivă din remorcă şi 
să-l ascundem altundeva, apoi să poziţionăm remorca 
astfel încât oricine dă peste ea să nu poată să-şi dea seama 


49 


că el nu mai e înăuntru. După aceea ne întoarcem aici. Tu 
o să conduci camioneta, iar eu o să stau ascuns pe 
banchetă, sub nişte pături sau ceva similar. 

Aprinse lumina de la baie şi începu să o împingă spre 
uşă. 

— Dean va avea un punct de observaţie undeva pe drum, 
de unde îi poate vedea dacă apar. Apoi el va pleca şi se va 
poziţiona lângă remorcă. Ne va da de ştire dacă se 
întâmplă ceva. Tu vei pleca pe uşa din spate exact când 
sosesc şi ei vor avea timp să cerceteze camioneta. Apoi ei 
ne vor urmări. 

Ajunseră la uşă. MacNeil stinse luminile şi scoase o mică 
staţie radio din buzunar şi introduse un cod. 

— E totul în ordine? întrebă el. leşim. 

— Ce? Vocea partenerului său era uimită. Da, e liber. Ce 
se întâmplă? 

— Iţi spun imediat. 

Puse staţia înapoi în buzunar şi scoase lanţul de la uşă. 
Apoi se opri şi îi aruncă o privire lui Maris. 

— Eşti sigură că poţi face asta? Dacă te doare capul prea 
tare, spune-mi înainte să fie prea târziu. 

— Pot să o fac. 

Vocea ei era calmă, pragmatică, şi el încuviinţă scurt. 

— În ordine. N 

Deschise uşa, şi aerul rece o lovi în față. Incepu să 
tremure uşor, deşi purta o jachetă groasă. Meteorologii 
preziseră un val de aer rece, îşi aminti ea. Se uitase la 
ştirile de la prânz ieri şi la buletinul meteo. Poate că de 
aceea purta jacheta aceasta groasă în loc de obişnuita 
haină de blugi cu căptuşeală de fleece pe care o avusese 
ieri-dimineaţă. Era recunoscătoare că îşi schimbase haina, 
pentru că temperatura era undeva la minus 10 grade în 
acel moment. 

Privi în jur cu luare-aminte, în timp ce părăsea căldura 
confortabilă a camerei de motel. Recepţia şi autostrada 
erau în partea dreaptă. MacNeil o prinse de braţ şi o 
conduse spre stânga, în apropierea unei camionete model 
vechi, acoperită de chiciură. 


50 


— Stai aici o clipă, spuse el şi apoi o lăsă ascunsă după 
camionetă în timp ce el se îndreptă spre partea şoferului. 

Deschise portiera şi se aplecă. Maris auzi clinchetul 
metalic al unor chei, apoi motorul porni şi rămase într-un 
ralanti silențios. Maris observă că lumina de interior nu se 
aprinsese, ceea ce însemna că el avusese grijă de asta. 

Lumina de interior. Când el închise portiera cu un clic 
aproape insesizabil, neonul de la semnul cu numele 
motelului îi lumină faţa şi o uşă se deschise în mintea ei. 

Îşi aminti disperarea cu care îşi ascunsese starea de el. 
Îi fusese frică să-i arate cât de slăbită şi de vulnerabilă era, 
cât de îngrozitoare era durerea de cap pe care o simţea. El 
nu vorbise prea mult, doar condusese în tăcere, dar chiar 
şi în ciuda durerii, ea simţise acea legătură fizică dintre ei 
ca un curent electric. Dacă ar fi arătat cel mai mic semn de 
slăbiciune atunci, el şi-ar fi dat seama. 

De aceea venise cu ea, nu pentru că era îngrijorat în 
privinţa armăsarului. 

Rațiunea îi fusese întunecată de lovitura pe care o 
primise. Fusese extrem de îngrijorată pentru siguranţa lui 
Plăcere Exclusivă, încercase să găsească cea mai bună 
cale pentru a-l proteja, şi nici nu fusese sigură că putea 
avea încredere în MacNeil. Riscase mult cerându-i 
ajutorul. El i-l oferise fără să pună întrebări, dar apoi ea 
fusese prea dezechilibrată de contuzie şi de modul ciudat 
în care conştientizase atracţia sexuală dintre ei pentru a 
mai gândi limpede. 

lar apoi se întâmplase exact lucrul de care se temuse: 
ajunsese sub el, în aşternuturi. Şi el nu făcuse absolut 
nimic în afară de a o ajuta să se îndrăgostească de el. 

— Haide, spuse el cu blândeţe, fără să se uite la ea. 

De fapt, se uita la orice, mai puţin la ea, rotindu-şi capul 
şi observând fiecare detaliu din jurul lor cu privirea lui 
neobosită. 

Dimineaţa era întunecată şi tăcută, şi era atât de frig că 
respiraţia lor crea cristale de gheaţă. Nicio stea nu licărea 
deasupra lor, şi Maris înţelese de ce era totul atât de 
amortit, atunci când câţiva fulgi albi începură să plutească 


51 


în tăcere spre pământ. Un vânt rece îi şfichiui blugii, 
îngheţându-i picioarele. 

MacNeil o conduse spre un Oldsmobile oarecare de 
culoarea bronzului, care era parcat între un tufiş tuns 
asimetric - o încercare a motelului de amenajare a 
spaţiului verde - şi o furgonetă Volvo. Maris păşi cu atenţie 
şi migrena rămase suportabilă. 

El deschise portiera din spate şi o ajută să se urce, apoi 
intră în faţă, lângă partenerul lui. Dean Pearsall era exact 
aşa cum îl descrisese MacNeil, slab şi sumbru, dar şi 
extrem de confuz. 

— Ce naiba se întâmplă? 

MacNeil îi expuse planul pe scurt. Pearsall îşi roti capul 
şi privi peste tetieră la Maris cu o expresie care vădea 
îndoială. 

— Pot s-o fac, spuse ea, nelăsându-i timp să-şi exprime 
dezaprobarea. 

— Trebuie să ne mişcăm rapid, spuse MacNeil. Poţi să 
montezi echipamentul video? 

— Da, spuse Pearsall. Încerc. Oricum suntem la limită cu 
timpul. 

— Atunci hai să nu pierdem şi mai mult timp degeaba. 

MacNeil deschise torpedoul şi scoase un toc de pistol. 
Scoase pistolul, îl verifică, apoi îl puse la loc în toc înainte 
de a i-l întinde lui Maris. 

— Este un revolver de calibrul .38, cu cinci gloanţe în 
încărcător şi unul pe ţeavă. 

Maris încuviinţă şi verifică şi ea arma. Un zâmbet uşor 
lumină expresia întunecată de pe chipul lui în timp ce o 
privea. Nici el nu s-ar fi bazat pe altcineva să-i spună că un 
pistol era în stare bună de funcţionare. 

— Sub scaunul de lângă tine e o vestă de Kevlar. Este 
mult prea mare pentru tine, dar pune-o oricum, o instrui 
el. 

— E vesta ta, spuse Pearsall. 

— Da, dar are s-o poarte ea. 

Maris puse revolverul în buzunarul de la haină şi luă 
vesta. 


52 


— O pun pe mine în camionetă, spuse ea în timp ce 
deschise uşa şi ieşi. Trebuie să ne grăbim. 

Fulgii încă alunecau în viteză spre asfalt, ca nişte 
fantome în liniştea de dinainte răsăritului. Paşii lor 
scârţăiră pe pietriş în timp ce traversară parcarea spre 
camionetă. Sistemul de dezgheţare curăţase jumătatea de 
jos a parbrizului şi avea acum destulă vizibilitate ca el să 
poată conduce. 

Nu aprinse farurile până nu ajunseră pe autostradă, şi el 
îşi dădu seama că nu mai era nicio altă maşină din nicio 
direcţie, în afară de Oldsmobile-ul de bronz care tocmai se 
postase în spatele lor. Apoi apăsă butonul şi luminile verzi 
ale bordului îi luminară faţa exact ca mai înainte. 

Maris îşi dădu jos haina şi îşi puse vesta de Kevlar. Era 
mult prea mare şi grea, atât de mare încât îi trecea de 
şolduri, dar nu îşi pierdu timpul încercând să îl convingă 
că nu avea nevoie de accesoriul acela masiv, pentru că ştia 
că MacNeil nu ar fi cedat. 

— Îmi aduc bine aminte de drumul de aseară, spuse ea. 

El îi aruncă o privire scurtă. 

— Ţi-a revenit memoria? 

— Nu complet. Încă nu îmi amintesc cine m-a lovit sau 
cum l-am luat pe Plăcere Exclusivă. Apropo, nu crezi că ar 
fi cazul să-mi spui? 

El mormăi. 

— Nu ştiu cine te-a lovit. Am cel puţin trei suspecți, 
poate mai mulţi. 

— Ronald şi Joan sunt doi. Pe cine aveai în vizor la 
Solomon Green? 

— Noul veterinar. Randy Yu. 

Maris tăcu. Numele o uimi. S-ar fi gândit la o mulţime de 
alţi oameni înainte să menţioneze numele veterinarului. 
Fusese impresionată de priceperea lui, şi bărbatul îşi 
tratase pacienţii cu patru picioare cu cea mai mare grijă. 
Era pe un sfert chinez, avea în jur de 30 de ani şi era 
puternic, aşa cum trebuia să fie un veterinar. Dacă el 
fusese cel cu care se luptase, atunci era surprinsă că 
scăpase doar cu un cucui. Desigur, persoana cu care se 


53 


luptase nu s-ar fi aşteptat ca ea să ştie să se lupte, şi cu 
atât mai puţin să lupte dur şi murdar. 

— Pare logic, spuse ea, gândindu-se la numele 
veterinarului. O injecție rapidă, şi Plăcere Exclusivă moare 
de infarct, dar totul arată ca o moarte naturală. Şi nici nu 
face mizerie, ca un glonţ. 

— Dar tu le-ai stricat planul, spuse MacNeil cu o 
asprime în voce. Acum vor folosi şi gloanţe, atât pentru 
cal, cât şi pentru tine. 


54 


capitolul 7 


Plăcere Exclusivă nu era deloc fericit. Nu-i plăcea să fie 
singur şi nici să stea înghesuit într-o remorcă atât de mică 
atât de mult timp şi mai era şi însetat, şi înfometat. 
MacNeil parcase remorca adânc în mijlocul pădurii, atât 
de adânc că Maris nici nu ştia cum de reuşise să ajungă 
atât de departe, iar calului nu-i plăceau deloc locurile 
străine. Era un cal obişnuit cu pajiştile deschise, cu boxele 
spaţioase, cu zgomotul şi cu oamenii. De îndată ce ieşiră 
din camionetă îi auziră nechezatul mânios şi zgomotul 
făcut de copitele care loveau uşa din spate a remorcii în 
mod repetat. 

— O să se rănească! 

Maris fugi spre remorcă, mişcându-se mai repede decât 
ar fi trebuit s-o facă ţinând cont de migrena ei, dar dacă 
armăsarul ajungea să îşi rupă un picior, ar fi trebuit să-l 
omoare. 

— Uşor, puiule, uşor, ciripi ea pe un ton special pe care-l 
folosea cu caii, în timp ce deschidea uşa din spate. 

Loviturile se opriră imediat, şi Maris aproape că putea 
să vadă urechile negre şi alerte rotindu-se spre vocea ei. 

— Stai. 

Mâinile lui MacNeil poposiră pe ale ei când dădu să 
deschidă larg uşa. 

— Îl scot eu. E arţăgos, şi nu vreau să te lovească. Tu 
stai acolo şi continuă să vorbeşti cu el. 

Maris îi aruncă o privire gânditoare şi se dădu la o 
parte. Chiar aşa, bărbatul se comporta de parcă nu mai 
fusese rănită în viaţa ei. Oricine lucra alături de cai se 
aştepta la lovituri, muşcături, vânătăi şi aruncări din şa. 
Deşi ea nu mai fusese aruncată din şa de când era mică. 
Cu toate acestea, avusese parte de o mulţime de răni. Işi 
rupsese ambele braţe şi clavicula. Şi mai avusese şi alte 


55 


contuzii. Care era cea mai bună cale de a linişti un bărbat 
extrem de protector, mai ales după ce te căsătoreai cu el? 

Exact la fel cum mama ei îl strunise pe tatăl ei, se gândi 
ea şi rânji. Rămânând fermă pe poziţie şi distrăgându-l cu 
promisiunea sexului, alegându-şi cu atenţie certurile şi 
lăsându-l să câştige uneori. lar acesta era unul dintre 
momentele în care era indicat să nu facă tărăboi. Avea să-l 
ignore mai târziu, când miza va fi mai mare. 

MacNeil scoase cu pricepere armăsarul din remorcă. 
Plăcere Exclusivă era bucuros să iasă afară şi să aibă 
companie din nou şi era în mod evident încântat că nu mai 
era ţinut captiv. Îşi demonstră fericirea tropăind prin jur şi 
jucându-se, împungându-l pe MacNeil cu capul şi 
purtându-se ca un mânz. Dacă se gândea bine, Maris era 
uşurată că nu primise o lovitură din aceea cu capul în 
joacă şi că nu trebuise să-l controleze cât zburda. Dacă s- 
ar fi ocupat ea de el ar fi fost mult mai cuminte. Prezenţa 
ei avea un efect calmant pentru cai, dar acum chiar nu ar fi 
fost deloc indicat să fie zdruncinată în niciun fel. 

MacNeil îl conduse pe Plăcere Exclusivă departe de 
remorcă, şi copitele calului aproape că nu se auzeau deloc 
pe covorul gros de ace de brad şi frunze putrezite. Legă 
hăţurile de un puiet şi îl bătu pe grumazul lucios. 

— Este în ordine, poţi să vii acum, îi strigă el lui Maris. 
Distrage-i atenţia până mut eu remorca. 

Ea preluă controlul asupra armăsarului, calmându-l cu 
vocea blândă şi mâinile îndemânatice. Era încă înfometat 
şi însetat, dar era un cal atât de curios şi de sociabil, încât 
interesul faţă de tot ce se întâmpla în jur îl preocupa mai 
mult. Dean Pearsall oprise maşina mai în spate şi o 
poziţionase astfel încât zona să fie luminată de faruri. 

MacNeil urcă în camionetă şi dădu cu spatele, 
aplecându-se prin portiera deschisă ca să verifice poziţia în 
care era. Se pricepea la asta - unora le lua ani întregi să 
ajungă cu remorca în poziţia perfectă, dar MacNeil reuşi 
din prima. Nu era deloc rău pentru un agent FBI, se gândi 
Maris. Era un agent federal acum, dar era evident că 
petrecuse mult timp în trecut alături de cai. 


56 


Începuse să ningă mai puternic şi lumina farurilor bătea 
printre ramurile golaşe ale pădurii, surprinzând fulgii mari 
care cădeau pe pământul îngheţat. Brazii începuseră să fie 
acoperiţi de un strat de zăpadă. 

MacNeil manevră remorca printre copaci şi o 
repoziţionă astfel încât ajunse faţă în faţă cu poteca 
îngustă pe care veniseră şi oricine ar fi trecut pe acolo nu 
ar fi putut să vadă că armăsarul nu se mai găsea înăuntru. 
Pe părţile laterale ale remorcii erau geamuri înalte şi 
înguste, dar niciunul în faţă. 

De îndată ce remorca fu pe poziţie şi MacNeil decuplă 
camioneta şi se îndepărtă cu el, Pearsall trecu la treabă. 
Se târi sub remorcă, unde montă o cameră video astfel 
încât să nu poată fi observată foarte uşor, dar care să 
filmeze totuşi la un unghi potrivit pe oricine s-ar fi apropiat 
de remorcă. 

MacNeil se răsuci spre Maris şi îi spuse: 

— În timp ce Dean lucrează, haide să-l ducem pe Plăcere 
Exclusivă mai adânc în pădure. 

El verifică acele luminoase ale ceasului. 

— Trebuie să plecăm de aici în cinci, maximum zece 
minute. 

În remorcă erau câteva pături care fuseseră folosite 
pentru a-i ţine de cald iepei ce fusese adusă la Solomon 
Green cu o zi în urmă. Maris o luă pe cea mai închisă la 
culoare şi o întinse pe spatele armăsarului. Calului îi plăcu 
asta pentru că începu să-şi legene posteriorul musculos de 
parcă ar fi dansat şi să sufle pe nări într-un fel special, 
care arăta că era satisfăcut. Maris scoase un chicotit uşor 
şi drăgăstos şi îşi întinse braţele în jurul grumazului său 
masiv. Calul îi linse părul cu blândeţe, ca şi cum ar fi 
realizat din modul în care se mişca ea că nu era tocmai în 
cea mai bună formă. 

— Pe aici, spuse Mac pe un ton straniu. 

Îi dădu lanterna lui Maris, apoi desfăcu hăţurile şi 
începu să-l conducă pe Plăcere Exclusivă mai adânc în 
pădure. Îşi puse celălalt braţ în jurul lui Maris, trăgând-o 
aproape de el în timp ce mergeau. Dar din cauza vestei 


57 


masive şi a jachetei lui groase nu o simţea, aşa că îşi trecu 
mâna pe sub haina ei, pe sub vestă şi o lăsă să se 
odihnească pe şoldul ei. 

— Cum te simţi? o întrebă el în timp ce îi conducea prin 
pădurea întunecată, trecând peste copaci căzuţi şi ocolind 
tufişuri care se agăţau de hainele lor. 

— Bine. 

Maris îi zâmbi şi se apropie mai mult de el, de puterea şi 
de căldura emanate de corpul lui. 

— Nu e prima mea contuzie şi, deşi nu e prea 
distractivă, nu cred că e la fel de rea ca prima. Durerea 
dispare destul de repede şi nu înţeleg de ce nu-mi 
amintesc ce s-a întâmplat. 

Era clar că era buimăcită, şi MacNeil o strânse mai tare 
de şold. 

— Înseamnă că o altă parte a creierului e afectată. O 
parte din memorie a revenit deja, deci probabil că mâine o 
să-ţi aminteşti totul. 

Maris spera că aşa avea să fie. Aceste găuri negre ale 
vieţii ei erau neliniştitoare. Acum mai lipseau doar câteva 
ore din poveste, îşi amintise parţial momente şi de dinainte 
să fie lovită şi de după, dar nu-i plăcea să nu ştie tot ce se 
întâmplase. Îşi amintise drumul cu MacNeil, dar de ce nu- 
şi amintea şi sosirea la motel? 

Doar într-un singur mod avea să afle ce voia să ştie. 

— M-am dezbrăcat singură? 

Aruncă o privire scurtă în sus şi îl văzu zâmbind din 
cauză că schimbase brusc subiectul. Vocea lui deveni mai 
profundă, dovadă că amintirea aceea îl afecta. 

— A fost un efort comun. 

Poate că acum câteva ore ar fi fost ruşinată, dar nu şi 
acum. În schimb, simţi un soi de mulţumire excitantă 
gândindu-se la cum el îşi dăduse jos tricoul şi o îmbrăcase 
pe ea cu el, la bumbacul moale care purtase în fibre 
căldura corpului lui. 

— M-ai atins? 

Cuvintele şoptite erau precum mierea încălzită şi 
pluteau deasupra lui, dându-i de înţeles cât de atrăgătoare 


58 


i se părea ei ideea. 

— Nu, erai extenuată. 

Dar voise s-o facă, se gândi el. Oh, Dumnezeule cât de 
mult îşi dorise s-o facă. O ajută să treacă peste un copac 
căzut, sprijinind-o ca să nu se împiedice, şi îşi aminti cum 
arătase ea, stând pe marginea patului, purtând doar o 
pereche de chiloţi, cu ochii mici, aproape închizându-se, şi 
părul deschis la culoare încadrându-i umerii delicaţi de 
satin. Se gândi la sânii ei mici, fermi, ridicaţi, delicios de 
rotunzi, şi la sfârcurile ca nişte bănuţi mici roz-închis. 
Mâna lui dreaptă se strânse pe hăţuri. Palma îi tremura de 
dorinţă, s-o atingă acum, să-şi umple mâna cu carnea ei 
rece şi bogată şi s-o încălzească cu tandreţea lui. 

— Ah, la naiba! spuse ea pe un ton moale şi în lumina 
lanternei el văzu dorinţa din ochii ei întunecaţi. 

Trase aer în piept şi încercă să se controleze. Nu-şi 
permiteau să întârzie deloc, cu atât mai puţin o oră, cât ar 
fi durat această întârziere. O oră? pufni el, în gând. Pe cine 
credea că păcăleşte? Era atât de înfierbântat că n-ar fi 
durat mai mult de cinci minute şi asta doar dacă reuşea să 
fie mai stăpân pe situaţie decât se simţea acum. 

— Mai târziu, îi promise el cu un mârâit aspru, mustind 
de dorinţă. 

Mai târziu, când aveau să termine cu afacerea asta şi îşi 
va fi făcut datoria faţă de lege. 

Mai târziu, când va avea la dispoziţie tot timpul pe care 
şi-l dorea, în spatele unei uşi închise şi cu telefonul 
decuplat. Atunci când ea urma să se simtă mai bine, la 
naiba, şi nu va mai avea o contuzie. Se gândi că durerea de 
cap ar trebui să treacă în cel puţin două zile, două zile ale 
naibii de lungi. 

Se opri şi se uită în urmă. Merseseră destul de departe 
cât să nu mai vadă farurile printre copaci. Drept în faţa lor 
căpătase contur o peşteră nu foarte adâncă şi îl conduse 
pe Plăcere Exclusivă acolo. Peştera îl ferea de vânt şi 
copacii înalţi care mărgineau intrarea îl protejau de lumină 
şi zăpadă. 

— Vei fi în siguranţă aici câteva ore, îi spuse calului în 


59 


timp ce legă hăţurile de o ramură joasă, destul de solidă. 

Calul se putea mişca puţin în jur şi, dacă se mai găseau 
frunze sau câteva fire rătăcite de iarbă în apropiere, putea 
să şi pască. 

— Să fii cuminte, îl avertiză Maris, mângâindu-i uşor 
fruntea. Nu lipsim prea mult. Pe urmă te vom duce înapoi 
în boxa ta mare şi confortabilă şi o să primeşti nutreţul tău 
preferat şi un măr la desert. 

Calul răsuflă uşor, apoi îşi clătină capul în sus şi în jos, 
încuviinţând. Maris nu ştia cât de mult înţelesese, dar cu 
siguranţă simţise dragostea din vocea ei şi ştia că îi spunea 
doar lucruri bune. 

MacNeil îi luă lanterna din mână şi îşi puse braţul în 
jurul ei din nou pe drumul ce ducea înapoi spre camionetă. 
Plăcere Exclusivă începu să necheze în urma lor, supărat 
că fusese lăsat singur, dar curând copacii blocară sunetul 
şi se mai auzi doar foşnetul frunzelor sub picioarele lor. 

— Ştii ce trebuie să faci, spuse el. Nu te vor urmări 
îndeaproape pe autostradă, pentru că nu vor să devii 
suspicioasă. Lasă-i să vadă că părăseşti drumul, dar apoi 
condu cât de repede poţi ca să ai mai mult timp la 
dispoziţie. Se vor lua după urmele lăsate de roţi. Opreşte 
lângă remorcă, ieşi din camionetă şi ascunde-te printre 
copaci. Nu pierde timpul, nu te uita în spate să vezi unde 
sunt eu şi ce fac. Ascunde-te undeva unde eşti protejată şi 
rămâi acolo până vin eu sau Dean după tine. Dacă oricine 
altcineva apare, foloseşte pistolul. 

— Ai nevoie de vestă mai mult decât am eu. 

Maris era apăsată de griji. O scotea pe ea din calea 
pericolului, în timp ce el avea să fie chiar în mijlocul 
primejdiei fără niciun fel de protecţie. 

— S-ar putea să ajungă aici înainte să reuşeşti să te 
ascunzi bine şi atunci o să încerce să te împuşte. Dacă nu 
porţi vesta, nu te las să faci asta. 

Din nou acea urmă de încăpățânare. Urmă? Ha! Era plin 
de ea. Maris începea să creadă că, dacă l-ar fi zgâriat, în 
loc de sânge ar fi ieşit încăpățânare din pielea lui. Avea să 
fie interesant să trăiască împreună cu el. Aşa cum spusese 


60 


şi el, era obişnuită să facă pe şefa şi era adevărat. Aştepta 
certurile cu nerăbdare. Şi împăcările. 

Pearsall îi aştepta când ajunseră înapoi la remorcă. 

— Totul e gata, spuse el. În cameră avem o casetă de 
şase ore şi bateria e complet încărcată. Acum, dacă am 
putea să ne întoarcem pe poziţii înainte să ajungă oamenii 
răi, ar fi perfect. 

MacNeil încuviinţă. 

— Du-te tu primul. Aşteptăm să dispari din vedere 
înainte să te urmăm. Anunţă prin staţie dacă vezi ceva 
suspicios. 

— Să-mi mai laşi un minut avans ca să mă pot învârti 
prin parcarea motelului şi să mă asigur că nu a apărut 
nimeni. Apoi o să mă retrag şi o să preiau punctul de 
observaţie. 

Pearsall urcă în maşină şi dădu înapoi, cu farurile 
tremurând printre copaci. 

Întunericul îi înconjură în timp ce ascultau sunetul 
maşinii care se îndepărta. 

MacNeil se îndreptă spre camionetă şi deschise portiera 
dinspre partea pasagerului, apoi îşi puse mâinile pe talia 
lui Maris şi o ridică încet pe banchetă. În întuneric, chipul 
lui era doar o umbră înceţoşată. 

— Orice s-ar întâmpla, asigură-te că eşti în siguranţă, 
mormăi el şi îşi apropie capul de alei. 

Buzele lui erau reci şi ferme. Maris îşi încolăci braţele în 
jurul gâtului său şi îşi apropie gura de a lui, în timp ceelo 
sărută şi mai puternic, aplecându-şi puţin capul ca să aibă 
o poziţie cât mai bună. Limba lui nu era rece deloc, era 
caldă şi puternică, şi tot corpul ei înţepeni de plăcere când 
se aplecă mai mult spre el. Nu era destul. Odată cu 
plăcerea veni şi frustrarea. Se răsuci pe scaun ca să poată 
să fie faţă în faţă cu el, desfăcându-şi picioarele ca el să 
stea între ele, iar Mac se apăsă cu toată forţa spre ea când 
sărutul se schimbă din nou, acum în ceva sălbatic şi plin de 
dorinţă. 

Era primul lor sărut, dar nu era nimic experimental la el, 
nimic iscoditor. Se cunoşteau deja, îşi ajustaseră deja 


61 


durerea internă care îi ardea, creată de dorinţa fizică şi 
acceptaseră foamea. Erau deja amanți, deşi corpurile lor 
nu se uniseră încă. Pactul fusese făcut. Fire invizibile de 
atracţie îi trăseseră aproape unul de celălalt încă de la 
început, şi acum pânza era aproape completă. 

MacNeil îşi dezlipi gura de a ei, respiră cu putere şi 
aerul se transformă în aburi în zorii îngheţaţi. 

— Gata, spuse el, chinuindu-se să vorbească. Nu acum. 
Sunt tare ca o piatră deja şi dacă... Se opri. Trebuie să 
plecăm. 

— l-am dat destul timp lui Dean? 

— La naiba, nu ştiu! Tot ce ştiu e că eram pe punctul de 
a-ţi rupe blugii şi dacă nu plecăm acum, tot planul iniţial se 
va duce pe apa sâmbetei. 

Maris părea că nu vrea să-i dea drumul. Braţele ei nu 
voiau să se dezlipească de el, şi coapsele ei nu voiau să se 
destindă şi să dea drumul şoldurilor lui. Dar o făcu şi se 
forţă să îşi desprindă braţele, pentru că simţea adevărul 
din spusele lui. 

În tăcere, el se dădu înapoi şi ea se răsuci pe scaun şi 
rămase cu faţa la drum. MacNeil închise uşa şi apoi ocoli 
ţeapăn camioneta, urcând la volan cu o expresie de 
disconfort crunt pe chip. 

Maris nu-l ajuta foarte mult să-şi păstreze mintea 
limpede, se gândi el când porni motorul şi băgă maşina în 
viteză. Îl făcea să uite de operaţiune şi să se gândească 
numai la sex. Nu la sex în general, ci la sex în particular. 
La sexul cu ea. Doar la sexul cu corpul ei zvelt sub el, până 
ce avea să fie satisfăcut, din nou şi din nou. 

Încercă să-şi imagineze cum ar fi fost să fie sătul de ea şi 
nu reuşi. Încetul cu încetul panica puse stăpânire pe el. 
Încercă să se gândească la alte femei cu care se culcase 
de-a lungul anilor, dar nu reuşea să-şi amintească numele 
lor, iar chipurile lor se estompaseră complet şi nu avea 
nicio amintire concretă a modului în care se simţise alături 
de ele. Nu exista nimic în afară de gura ei, sânii ei, 
picioarele ei. Vocea ei, corpul ei în braţele lui, părul ei 
întins pe pernă. Şi-o imagină în duş cu el, îşi imagină 


62 


chipul ei la micul dejun în fiecare zi, hainele ei împăturite 
în dulap alături de ale lui. 

Cel mai înfricoşător lucru era că îi era atât de uşor să-şi 
imagineze toate aceste momente împreună cu ea. Singurul 
lucru care îl îngrozea şi mai tare era gândul că se putea ca 
toate aceste fantezii să nu se întâmple niciodată, că ea era 
personajul-cheie într-un plan în care putea să fie grav 
rănită, în ciuda încercărilor lui de a o proteja. 

Părăsiră siguranţa pădurii, şi el încetini când camioneta 
trecu peste un şanţ şi apoi intră pe autostradă. 

Din nicio direcţie nu se vedea nicio lumină. Fulgi enormi 
se roteau şi dansau în razele farurilor şi norii joşi blocau 
orice imagine a răsăritului care se apropia. Staţia rămânea 
tăcută, ceea ce însemna că Dean nu văzuse nimic suspect. 
După câteva minute zăriră firma luminată a motelului şi 
după câteva secunde trecură pe lângă Oldsmobile-ul lui 
Dean, care era tras pe o parte a drumului şi îndreptat cu 
faţa spre pădurea dinspre care veniseră. Maşina arăta 
abandonată, dar Mac ştia că Dean era acolo şi urmărea tot. 
Niciun vehicul nu s-ar fi putut apropia de motel fără să fie 
văzut. 

Mac opri în parcare şi dădu cu spatele pe unul din 
locuri, pentru ca ea să poată cobori cât mai repede. Lăsă 
motorul mergând, dar stinse luminile. Se întoarse spre ea. 

— Ştii ce ai de făcut. Faci doar atât şi nimic mai mult. Ai 
înţeles? 

— Da. 

— În ordine. O să mă ascund în spatele cabinei acum. 
Dacă atacatorii încep să tragă mai repede, te laşi în jos şi 
rămâi acolo. 

— Da, domnule, spuse ea, de data asta pe un ton sec. 

El se opri cu mâna pe mânerul uşii. Se uită la ea şi 
murmură ceva ca pentru sine. 

Apoi Maris era din nou în braţele lui şi gura lui era 
grăbită şi nesăţioasă în timp ce o săruta pasional. li dădu 
drumul la fel de brusc precum o trăsese lângă el şi ieşi din 
camionetă. Fără niciun alt cuvânt, închise portiera şi apoi 
se camuflă în spatele camionetei, unde rămase ascuns 


63 


vederii şi aşteptă sosirea criminalului. 


64 


capitolul 8 


Motelul se afla chiar la intersecţia dintre o micuță stradă 
laterală şi autostradă. Autostrada trecea chiar prin faţa 
motelului, iar drumul secundar pe partea dreaptă a 
acestuia. Dean verificase drumul lateral de îndată ce 
ajunsese prima dată la motel şi descoperise că şerpuia fără 
nicio destinaţie de-a lungul zonei rurale. Niciunul dintre 
cei care erau pe urmele lor nu ar fi ajuns la ei pe acel 
drum, pentru că nu ducea niciunde şi era destul de ocolit 
încât să dureze o veşnicie până la destinaţie. Cei doi 
Stonicheri şi/sau criminalul angajat de ei aveau să vină pe 
autostradă, să verifice motelurile şi să urmeze indiciile 
slabe, dar intenţionate lăsate de Mac. Planul era ca Maris 
să-i lase pe urmăritori să o observe când conducea prin 
spatele motelului şi apoi pe drumul secundar. Apoi avea să 
întoarcă la stânga, apoi la dreapta pe autostradă. Ei ar fi 
observat imediat că nu avea şi remorca ataşată, aşa că în 
loc să încerce să o oprească ar fi rămas mai în spate şi ar fi 
urmărit-o, aşteptându-se ca ea să-i conducă direct la 
Plăcere Exclusivă. 

Cel puţin aşa spera el că avea să funcţioneze planul. 
Dacă Yu era singurul urmăritor de pe urmele lor, atunci 
aşa aveau să decurgă lucrurile. Yu era un profesionist, 
urma să rămână stăpân pe situaţie. Dacă mai erau şi alţii 
cu el, atunci factorul de imprevizibilitate era imens. 

În spatele camionetei era frig. Mac uitase să ia pături cu 
care să se acopere şi încă ningea. Se înfofoli mai bine în 
jacheta lui şi încercă să fie mulţumit că măcar nu bătea 
vântul. Nu reuşi. 

Minutele treceau greu şi se târau agonizant de încet din 
cauza tensiunii. În cele din urmă lumina zorilor începu să 
străpungă perdeaua de nori şi întunericul lăsă loc unui gri 
adânc, căci mai era mai bine de o oră până la răsăritul 


65 


soarelui. În curând traficul avea să se înteţească, şi Dean 
avea să întâmpine dificultăţi în a-i depista pe urmăritorii 
lor. Oamenii urmau să plece din motel şi asta avea să 
crească şi mai mult traficul în zonă. Şi faptul că urma să fie 
mai multă lumină însemna că lui Maris avea să-i fie şi mai 
greu să se ascundă în pădure. 

— Haide, haide, murmură el. 

Oare indiciile lăsate de el erau prea dificile? 

Chiar atunci staţia pâlpâi. Mac apăsă o dată pe o tastă 
ca răspuns, apoi ciocăni scurt în peretele din spate al 
cabinei pentru a o alerta pe Maris, care se mută rapid la 
volan. 

Staţia pâlpâi din nou, de două ori de data asta. Mac 
ciocăni rapid de două ori în cabină. Maris băgă camioneta 
în viteză şi ieşi din parcare. Tocmai lua colţul din spatele 
motelului când farurile unei maşini care tocmai intrase în 
parcare luminară cabina, şi Mac ştiu că momeala fusese 
aruncată. În câteva secunde aveau să afle şi dacă 
criminalii o muşcaseră. 

Maris menţinu o viteză redusă. Instinctul îi spunea să se 
grăbească, dar nu voia ca oricine era pe urma lor să 
creadă că fuseseră observați. Maşina încă nu luase colţul 
din spatele lor când Maris ajunse pe drumul secundar, deci 
dacă erau ei, stăteau intenţionat mai în urmă, ca să nu fie 
depistaţi. 

Se opri la semnul de stop, apoi o luă la dreapta pe 
autostradă. Se uită în oglinda retrovizoare când luă curba 
şi văzu maşina ieşind din spatele motelului. Avea farurile 
stinse acum şi din cauza culorii gri a vehiculului era greu 
de observat în lumina slabă a dimineţii. Dacă nu ar fi ştiut 
unde să se uite, nici nu ar fi văzut-o. 

Conduceau Cadillacul gri al lui Ronald. Maris mai văzuse 
maşina doar o dată sau de două ori, pentru că de obicei 
avea lucruri de rezolvat cu Joan, care conducea un BMW 
alb. Pe domeniu, aleea principală nu era vizibilă dinspre 
grajduri şi rareori era atentă la ce se întâmpla în casa cea 
mare. Până la urmă, tot ceea ce o interesa pe ea se afla la 
grajduri. 


66 


Cu toate acestea, se întrebă de ce ar fi venit într-una din 
maşinile personale, dar apoi îşi dădu seama că nu conta. 
Plăcere Exclusivă era calul lor, şi nu comiseseră nicio 
crimă încă. Dacă Maris ar fi chemat poliţia, atunci ar fi fost 
vorba de cuvântul ei împotriva cuvântului lor privind 
încercarea de a-l omori pe Plăcere Exclusivă, şi nimeni nu 
ar fi crezut că Stonicherii erau dispuşi să-şi omoare 
propriul cal care valora peste douăzeci de milioane de 
dolari. 

Oldsmobile-ul lui Dean se zărea şi el acum. Maris speră 
că îi acordase timpul de care el avea nevoie pentru a 
conduce maşina destul de adânc în pădure, astfel încât să 
nu poată fi văzut şi să meargă pe jos până la poziţia 
stabilită. 

Se uită în oglindă şi văzu Cadillacul intrând pe 
autostradă în spatele ei. Abia putea distinge silueta gri a 
maşinii din cauza zăpezii care cădea şi a faptului că 
farurile erau stinse. Ei o vedeau pe ea mult mai bine, 
pentru că avea luminile aprinse. De aceea stăteau atât de 
în spate, pentru că nu-şi dădeau seama cât de vizibili erau 
ei înşişi. 

Prudenţa lor reprezenta un avantaj pentru ea, şi nu 
pentru ei. Distanţa dintre ei avea să-i ofere câteva secunde 
în plus ca să se ascundă şi alte câteva secunde pentru ca 
Dean să ajungă la locul stabilit, câteva secunde preţioase 
în care Mac avea să fie în siguranţă. Maris încercă să nu se 
gândească la el zăcând pe structura rece de metal, având 
drept protecţie împotriva gloanţelor doar o fâşie subţire de 
metal care nici măcar nu ar fi încetinit un glonţ de plumb. 

Mai erau câţiva kilometri până la locul în care urma să 
părăsească drumul şi să o ia prin pădure. În câteva rânduri 
ninsoarea se înteţise atât de tare că nu mai putuse distinge 
Cadillacul în urma ei. Fulgii albi începuseră să se aşeze 
într-un strat dens, dar era o zăpadă uscată, pufoasă care 
se ridica în aer cu fiecare pală de vânt şi camioneta o 
zbura de pe asfalt. 

Maris menţinu o viteză constantă, presupunând că ei o 
vedeau, chiar dacă ea nu mai zărea Cadillacul. 


67 


Nu îşi permitea să facă nimic care ar fi putut părea 
suspect. În cele din urmă trecu de borna care o anunţa că 
se apropie de locul pe unde urma să intre în pădure şi 
începu să încetinească, căutând urmele de roţi lăsate mai 
devreme. Le zări distinct chiar în faţa ei. 

Viră atent şi ieşi de pe autostradă, trecând în viteză 
peste şanţ, puţin mai repede decât intenţionase având în 
vedere migrena care încă nu-i trecuse complet, dar nu voia 
să încetinească şi mai mult. Acum că o văzuseră părăsind 
autostrada, ea trebuia să conducă prin pădure cât mai 
repede, ca să câştige acele câteva secunde în plus extrem 
de preţioase. 

Durerea de cap, care se potolise, dar nu dispăruse de 
tot, deveni din ce în ce mai muşcătoare cu fiecare salt. O 
ignoră şi strânse din dinţi, concentrându-se pe dirijarea 
camionetei pe poteca îngustă şi şerpuitoare pe care 
MacNeil o conturase deja printre copaci. Nici nu-şi putea 
imagina cât de greu fusese pentru el să facă asta cu 
remorca în spate, dar era o dovadă a încăpăţânării şi a 
abilităţilor lui. 

Cadillacul nu avea să treacă peste şanţuri şi gropi la fel 
de uşor, căci avea garda prea jos. Alte secunde câştigate. 

O creangă golaşă lovi parbrizul, apoi Maris zări în 
lumina farurilor silueta întunecată a remorcii, aproape 
ascunsă printre copaci. Parcă vehiculul în aceeaşi poziţie 
pe care i-o indicase MacNeil, opri farurile ca lumina să nu 
orbească acea cameră ascunsă sub remorcă, după care ieşi 
şi păşi uşor până la remorcă şi apoi prin spatele ei. O luă 
brusc la stânga, păşind cu atenţie pe bucăţi de pământ în 
care zăpada încă nu se aşezase. Se furişă atent şi nu lăsă 
nicio urmă când dispăru de la faţa locului, astfel ca el să-şi 
poată face datoria fără să aibă şi grija ei. 

Cu colţul ochiului observă o mişcare în timp ce se 
îndepărta, o umbră mare şi întunecată care se rostogoli de 
pe o parte a camionetei şi se ascunse în spatele uneia 
dintre roţi. Cel puţin avea să fie protejat, se gândi ea, 
încercând să se îmbărbăteze. Poate că el era mai liniştit 
acum, dar ea cu siguranţă nu era. Mac avea nevoie de 


68 


vesta pe care o purta ea, şi nu şi-ar fi iertat-o niciodată 
dacă el ar fi fost omorât din cauză că ea acceptase vesta. 
Ar fi fost mai bine să nu se implice deloc, chiar dacă asta 
ar fi însemnat că nu ar fi obţinut dovezile necesare 
împotriva Stonicherilor. FBl-ul va mai avea parte de 
oameni precum Randy Yu, dar ea nu avea să găsească 
niciodată un alt MacNeil. 

Mersese destul de departe. Se opri cu spatele lipit de 
trunchiul unui stejar masiv. Fulgii cădeau în tăcere pe 
fundalul unui răsărit gri şi se adunau pe creşietul ei, 
formând o pălărioară dantelată. Işi sprijini capul încă 
dureros de copac şi închise ochii, ascultând, cu respiraţia 
aproape întretăiată şi inima abia bătând, aşteptând. 

Mac aştepta şi el în spatele vehiculului, fixând cu 
privirea poteca formată de urmele roţilor. Ar fi putut să se 
apropie cu maşina până lângă camionetă, dar dacă Yu era 
capul operaţiunii, atunci probabil că aveau să coboare 
dinainte şi să parcurgă restul drumului pe jos. El şi Dean 
erau pregătiţi pentru ambele scenarii. Vegetaţia era deasă. 
Dacă încercau să taie o potecă prin tufişuri aveau să facă 
destul zgomot. Cel mai indicat ar fi fost să meargă pe jos 
pe potecă şi să rămână aproape de marginile ei. Maris 
parcase camioneta, astfel încât puteau să treacă de ea 
doar pe partea şoferului. Spatele camionetei pe partea 
pasagerului dădea chiar în tufişuri. Oricine ar fi trecut pe 
acolo ar fi fost surprins de cameră şi înregistrat pe casetă. 

După o perioadă de timp care păru interminabilă, auzi o 
rămurică frângându-se. Nu se clinti din locul său. Poziţia în 
care se afla, ghemuit lângă roata din faţă, din dreapta, era 
sigură. Nu putea fi văzut decât dacă veneau prin faţa 
camionetei, dar atunci ar fi observat şi cabina goală şi nu 
ar mai fi acordat nicio atenţie vehiculului. S-ar fi uitat în 
schimb la remorcă şi la urmele micuţe lăsate de Maris prin 
stratul proaspăt de zăpadă, care duceau direct la ea. 

Se auzeau alte sunete acum, foşnete făcute de paşi 
neatenţi, mai mulţi de o pereche. Fâşâielile făcute de 
îmbrăcăminte şi respiraţia aspră a cuiva care era destul de 
agitat şi încerca să şi-o liniştească. Erau aproape. Foarte 


69 


aproape. 

Paşii se opriră. 

— Nu e în camionetă. 

Şoapta abia se auzise şi era o voce asexuată. 

— Uite! Urmele ei duc direct la remorcă. 

Altă şoaptă mai răsunătoare decât prima din pricina 
entuziasmului. 

— Taci... din gură. 

Cele trei cuvinte sâsâiră printre dinţii încleştaţi, de 
parcă fuseseră rostite de mai multe ori. 

— Nu-mi spune mie să tac, te rog. Am încolţit-o. Ce 
aşteptăm? 

Deşi încă şoptea, vocea era atât de puternică, încât se 
auzea de parcă ar fi rostit cuvintele cu voce tare. Mac se 
gândi că era posibil ca microfonul camerei să o fi surprins. 
Cu tehnicile evoluate de extragere a sunetului pe care 
Biroul le deţinea, era asigur că fuseseră înregistrate. 
Singura problemă era că nu erau neapărat incriminatoare. 

— M-ai angajat pentru ceva. Acum dă-te din calea mea şi 
lasă-mă să o fac. 

Acum se auzi furie şi în ton, şi în cuvinte. 

— Tu eşti cel care a gafat prima dată, aşa că nu te purta 
de parcă eşti Domnul Infailibil. Dacă ai fi măcar pe 
jumătate atât de deştept pe cât te crezi, calul ar fi deja 
mort, şi Maris Mackenzie nu ar bănui nimic. Nu am plătit 
pentru crimă atunci când te-am angajat. 

Asta era, se gândi Mac cu o satisfacţie sumbră. Tocmai 
rostiseră cuvintele care îi puteau băga la puşcărie. 

Işi încordă picioarele şi se pregăti să sară din 
ascunzătoare şi să se arate cu pistolul în mână, în poziţie 
de luptă. Un zgomot ca o izbitură şi un bubuit se auziră în 
spatele lui, şi Mac înţepeni. Se uită peste umăr şi aproape 
că gemu cu voce tare. 

Un cal mare şi negru, grațios, mergea la trap printre 
copaci, îndreptându-se spre ei, scuturându-şi cu mândrie 
capul de parcă ar fi vrut ca ei să-i admire inteligenţa 
pentru că reuşise să scape. 

— Uite-l! împuşcă-l! se auzi un strigăt. 


70 


Apariţia neaşteptată a lui Plăcere Exclusivă îi făcuse să 
uite de prudenţă. Aproape imediat se auzi pocnetul ascuţit 
al unei Împuşcături şi din copacul aflat în spatele calului 
săriră aşchii. 

„Ai naibii amatori!“ înjură Mac în gând. Plăcere 
Exclusivă era chiar în spatele lui. Dacă se ridica acum ar fi 
dat nas în nas cu ţeava pistolului, prins între trăgător şi 
ţintă. Nu putea să facă nimic, decât să aştepte următorul 
glonţ care avea să-l lovească pe armăsarul splendid şi 
prietenos, care evident că le luase urma după miros şi 
scăpase din laţ ca să se alăture petrecerii. 

Dean înţelese dilema lui Mac şi ieşi din ascunzătoare, 
ţinând pistolul cu ambele mâini. 

— FBI! Armele jos. Acum! 

Mac se ridică repede şi se prinse cu mâinile de capota 
camionetei. Îl văzu pe Randy Yu care aruncase pistolul şi 
ridică mâinile în aer. Întotdeauna puteai să ai încredere 
într-un profesionist că va înţelege situaţia. Dar Joan 
Stonicher fu surprinsă de mişcarea bruscă a lui Mac şi se 
răsuci spre el, cu privirea plină de furie şi de panică. 
Îngheţă cu pistolul în mână şi cu degetul pe trăgaci. 

— Uşor, doamnă, spuse Mac cu blândeţe. Să nu faci 
nimic prostesc. Dacă eu nu te prind, partenerul meu are s- 
o facă. Ia degetul de pe trăgaci şi lasă arma jos. Doar atât 
trebuie să faci, şi totul va fi bine. 

Ea nu se mişcă. Din poziţia perfectă în care se afla, Mac 
văzu că degetul îi tremura. 

— Fă cum îţi spune, spuse Randy Yu obosit. 

Cei doi agenţi îi prinseseră în foc încrucişat. Nu mai 
puteau face nimic şi nici nu mai avea vreun rost să-şi 
înrăutăţească situaţia. 

Plăcere  Exclusivă se  speriase puţin din cauza 
împuşcăturii şi necheza tulburat, dar viaţa nu-i fusese pusă 
în pericol, aşa că nu era panicat. Se apropie de ei şi cu 
nările mărite examină mirosurile familiare, căutându-l pe 
unul anume. Veni direct spre Mac. 

Ochii lui Joan se dezlipiră de el şi poposiră asupra 
calului. Mac sesiză cu precizie secunda în care ea îşi 


71 


pierdu controlul, când pupilele i se contractară şi mâna îi 
tremură. 

Un fluierat ascuţit tăie aerul cu o secundă înainte de 
împuşcătură. 

O mulţime de lucruri se întâmplară în acelaşi timp. Dean 
urlă. Randy Yu se aruncă la pământ cu mâinile pe cap. 
Plăcere Exclusivă necheză a durere şi se cabră. Mâna lui 
Joan tresări din nou şi pistolul ei se îndreptă spre Mac. 

Apoi se auzi un al doilea fluierat, şi acesta aproape că le 
sparse timpanele. 

Maris ieşi de după un copac, iar ochii ei negri sclipeau a 
furie. Avea un pistol în mână îndreptat spre Joan. Joan se 
răsuci spre această nouă ameninţare şi, fără să ezite, Mac 
trase. 


72 


capitolul 9 


Era destul de nebun cât s-o omoare, se gândi Maris. Şi 
ea era atât de furioasă că nici nu mai conta. Mânia îi ardea 
toată fiinţa. Mai avea puţin şi ar fi distrus-o pe Joan 
Stonicher într-o clipită şi doar gândul că Plăcere Exclusivă 
avea nevoie de ea o făcu să nu-şi piardă de tot controlul. 

Pădurea gemea de oameni, medici, şerifi adjuncţi şi 
ofiţeri din patrula rutieră, gură-cască, ba chiar şi reporteri. 
Plăcere Exclusivă era obişnuit cu mulţimea, dar nu mai 
fusese niciodată împuşcat, iar durerea şi şocul îl făceau să 
fie recalcitrant. Se răsucise la fluieratul lui Maris şi 
reflexele lui rapide îi salvaseră viaţa. Glonţul lui Joan îşi 
făcuse drum prin pieptul lui, zdrobindu-i un muşchi, dar nu 
atinsese niciunul dintre organele interne. Acum Maris avea 
nevoie de toată priceperea ei ca să-l ţină nemişcat şi să 
poate opri sângerarea. Calul se mişca neobosit în cercuri, 
împingând-o, încercând să se concentreze la vocea ei 
blândă şi armonioasă, dar era distras de durere. 

Capul lui Maris pulsa, atât din pricina neastâmpărului 
lui Plăcere Exclusivă, cât şi din cauza fugii disperate prin 
pădure. Îl auzise mişcându-se printre copaci şi imediat 
ştiuse ce se întâmplase, ce avea să facă. Cum se eliberase 
nu mai conta, cert este că îi auzise şi îi mirosise, apoi 
tropăise fericit spre ei să-i întâmpine, convins fiind că 
aveau să-l primească toţi cu braţele deschise. Maris ştiuse 
că urma să simtă mirosul hainelor lui MacNeil şi să se 
ducă direct la el. Era o chestiune de şansă, care din ei avea 
să fie împuşcat primul, el sau MacNeil. Tot ce putuse să 
facă era să ajungă acolo la timp şi să-i distragă atenţia lui 
Plăcere Exclusivă, dar şi pe a celorlalţi. 

Preţ de o clipă îngrozitoare, când Plăcere Exclusivă 
nechezase şi ea o văzuse pe Joan răsucindu-se spre 
MacNeil, crezuse că pierduse totul. leşise dintre copaci şi i 


73 


se păruse că se mişca în reluare. Nu auzise nimic atunci, 
nu mai auzise nici măcar nechezatul armăsarului, nu mai 
fusese în stare să vadă nimic în faţa ochilor, cu excepţia lui 
Joan, şi privirea i se îngustase ca un tunel cu ţinta în 
mijloc. Nu îşi dăduse seama că mai fluierase încă o dată 
sau că scosese pistolul din buzunar, dar atunci când Joan 
tresărise din nou, panicată, cu pistolul îndreptat spre ea, 
mâna lui Maris ridicase pistolul şi degetul ei se încleştase 
pe trăgaci. 

Atunci o împuşcase Mac. La o distanţă atât de mică, 
peste capota camionetei, ţintise perfect. Glonţul îi 
sfărâmase braţul. 

Joan probabil că nu avea să mai folosească braţul acela 
niciodată, se gândi Maris fără milă. Nu reuşea să simtă 
nicio urmă de compasiune. 

Întreaga scenă fusese surprinsă de cameră şi aveau şi 
înregistrarea audio. Camera putea derula caseta, aşa că 
Dean îi făcuse pe plac şerifului şi îi arătase filmarea. Atât 
Yu, cât şi Joan erau prinşi în flagrant, şi Yu, ca un 
profesionist ce era, se târguia momentan, folosindu-se de 
toate informaţiile pe care le deţinea. Era dispus să-i tragă 
şi pe ceilalţi în jos cu el dacă asta însemna reducerea 
sentinţei lui. 

Ninsoarea se oprise, deşi nu se încălzise deloc. Mâinile 
lui Maris era reci ca gheaţa, dar nu putea să plece de 
lângă Plăcere Exclusivă şi să şi le încălzească. Pe spatele 
lui negru lucea sângele şi se scurgea în jos, pe picioare, 
pătându-i şoseta albă, împroşcând frunzele îngheţate din 
jur şi hainele ei. Ea îi şopti şi îl domoli în mare parte cu 
vocea sa, liniştindu-l cu glasul blând şi iubitor, în timp ce 
cu o mână îl ţinea de căpăstru şi cu cealaltă pregătea un 
pansament pe care i-l dăduseră medicii ca să-l pună pe 
rana de la pieptul calului. Îl rugase pe un adjunct de şerif 
să cheme un veterinar, dar deocamdată nu apăruse 
niciunul. 

Yu ar fi putut să se îngrijească de cal, dar nu se oferise, 
şi Maris nu ar mai fi avut oricum încredere în el. El o lovise 
în noaptea precedentă în cap. Şi în momentul în care îl 


74 


văzuse îşi amintise scena, îşi amintise mâna ridicată 
asupra ei şi expresia rece, lipsită de remuşcare din ochii 
negri. Alte amintiri erau încă înceţoşate şi mai avea goluri 
de memorie, dar le umplea încetul cu încetul. 

Probabil că mersese la casa de pe domeniu să o caute pe 
Joan. Nu ştia cum ajunsese acolo, dar îşi aminti cum stătea 
cu mâna ridicată, gata să bată la uşă şi cum îngheţase 
când auzise vocea lui Joan de dincolo de uşă. 

— Randy o s-o facă diseară. Atunci când toată lumea va 
fi la masă, e momentul potrivit. I-am spus că nu mai putem 
aştepta, că uniunea ne presează. 

— La naiba, nu-mi place deloc treaba asta, spusese 
Ronald Stonicher. Săracul Plăcere Exclusivă a fost un cal 
bun. Eşti sigur că drogul nu va fi detectat? 

— Randy spune că nu va fi detectat şi că e pielea lui în 
joc, răspunsese Joan cu răceală. 

Maris se îndepărtase de uşă, atât de furioasă că abia se 
putuse abţine să nu-i confrunte. Prima ei grijă se 
îndreptase spre Plăcere Exclusivă. În momentul acela 
muncitorii de la grajduri erau ori la masă, ori plecaseră 
acasă. 

Nu putea să mai aştepte nici o clipă. 

Următorul lucru pe care şi-l amintea era că fugea pe 
culoar către boxă. Probabil că acolo îl găsise pe Randy Yu, 
deşi nu-şi amintea momentul în care îl văzuse. Dar ştia 
destule detalii cât să depună mărturie, chiar dacă 
niciodată nu şi-ar fi amintit mai multe, asta presupunând 
că avea să i se ceară să depună mărturie. Inregistrarea din 
acea seară era o dovadă destul de solidă. 

Un alt vehicul se alătură adunării şi un bărbat rotofei, 
având în jur de 50 de ani, cu o tunsoare scurtă, ieşi din 
camioneta rablagită. Se îndreptă greoi spre Maris, ţinând 
în mâini o geantă mare şi neagră. În sfârşit, veterinarul, se 
gândi ea. Cearcănele întunecate de sub ochii lui îi spuseră 
că bărbatul probabil petrecuse mult timp cu un animal 
suferind, poate chiar toată noaptea trecută. 

Obosit sau nu, se pricepea la cai. Se opri, analiză silueta 
magnifică a lui Plăcere, steaua de pe frunte şi şoseta albă 


75 


pătată de sânge. 

— El e Plăcere Exclusivă, spuse el admirativ. 

— Da, şi a fost împuşcat, rosti Maris scurt. 

Capul îi pulsa de durere, o dureau până şi ochii. 

Dacă Plăcere Exclusivă nu se liniştea curând, avea să-i 
explodeze capul, mai mult ca sigur. 

— Nu au fost afectate organele interne, dar o parte din 
muşchii de la piept au fost zdrobiţi. Nu vrea să se 
liniştească ca să putem să îi oprim sângerarea. 

— Haide să ne ocupăm în primul rând de asta. Eu sunt 
George Norton, veterinarul din această zonă. 

În timp ce vorbea puse jos geanta şi o deschise. Pregăti 
o injecție hipodermică şi făcu un pas în faţă, injectând cu 
fineţe sedativul în una dintre venele umflate care se zăreau 
pe grumazul lui Plăcere Exclusivă. Armăsarul se mişcă 
puţin, tulburat, şi o împinse din nou în umăr. Maris strânse 
din dinţi, dar suportă cu stoicism valurile migrenei. 

— Se va linişti imediat. 

Veterinarul îi aruncă o privire cunoscătoare în timp ce 
îndepărta pansamentul umplut de sânge pe care Maris îl 
ţinuse pe rană. 

— Nu te supăra, dar chiar şi aşa, plin de sânge, calul 
arată mai în formă ca tine. Eşti bine? 

— Am o contuzie. 

— Atunci pentru numele lui Dumnezeu, nu-l mai lăsa să 
te izbească în halul ăsta, spuse el brusc. Stai jos undeva 
înainte să leşini. 

Chiar şi în mijlocul haosului creat, în timp ce medicii o 
pregăteau pe Joan pentru transport, Mac auzi cumva prin 
rumoarea mulțimii vorbele  veterinarului. Aproape 
instantaneu ajunse lângă ea şi luă hăţurile lui Plăcere 
Exclusivă, întinzându-se peste umărul ei. 

— ÎI ţin eu. 

Cuvintele ieşiră din gura lui sacadat, ca nişte gloanţe 
aruncate de o mitralieră. 

— Stai jos. 

— Cred că... începu ea să vorbească, încercând să 
îngaime un „cred că aşa am să fac“, dar nu avu ocazia să 


76 


termine propoziţia. 

Mac crezu că ea era pe punctul de a porni o ceartă şi 
rosti un singur cuvânt ferm: 

— Stai! 

— Nu voiam să mă opun, i-o reteză ea. 

Ce credea că era, un câine? Stai, chiar aşa. Mai degrabă 
ar fi vrut să se întindă undeva. 

Maris se hotări să se întindă până la urmă. Plăcere 
Exclusivă era acum pe mâini bune. De îndată ce se liniştea 
şi-l lăsa pe veterinar să-şi facă treaba, sângerarea avea să 
se oprească. Mugşchiul rupt trebuia cusut şi urma să i se 
dea antibiotice şi să i se pună un bandaj, dar avea să se 
vindece. Chiar dacă remorca şi camioneta erau furate, nu- 
şi imagina că aveau să întâmpine probleme dacă voiau să-l 
transporte pe Plăcere Exclusivă înapoi la Solomon Green. 
Până când termina veterinarul cu Plăcere Exclusivă şi calul 
avea să fie pus în remorcă, Maris intenţiona să se întindă 
pe bancheta din camionetă. 

Urcă în cabină cu greutate. Cheile erau încă în contact 
şi porni motorul, dând drumul la încălzire. Îşi dădu jos 
haina şi puse vesta de Kevlar pe jos, apoi se întinse pe 
banchetă şi se acoperi cu jacheta. 

Aproape că plânse de uşurare, pentru că durerea se 
potoli aproape imediat ce corpul i se relaxă. Îşi închise 
ochii şi încercă să se elibereze de toată tensiunea, de toată 
groaza şi furia pe care le simţise în ultimele ore. Fusese de 
punctul de a o omori pe Joan. Dacă femeia l-ar fi împuşcat 
pe Mac, ar fi făcut-o. Captivă în acel vid de disperare şi de 
furie, intenţionase s-o împuşte în cap. Nu se gândise la 
Plăcere Exclusivă, nu în acel moment oribil când Joan se 
răsucise ţintind în direcţia lui Mac. Era uşurată că nu 
trebuise să apese pe trăgaci, dar ştia că ar fi făcut-o. Una 
era să ştii că ai un caracter extrem de protector, alta e să 
vezi până unde poţi ajunge. Revelația era dureroasă. 

Mac ştia deja asta despre sine însuşi - o văzuse în 
privirea lui. O văzuse şi la tatăl ei, la fraţii ei, acea tendinţă 
de a face orice era nevoie pentru a-i proteja pe cei dragi şi 
pe cei mai slabi. Nu era uşor. Era dureros, şi cei care erau 


77 


dispuşi să stea în primele linii plăteau pentru asta într-o 
mie de feluri diferite pe care abia acum începea să le 
priceapă. Nu fusese nevoie să facă acel pas final, 
irevocabil, dar ştia că fusese foarte aproape. 

Mama ei avea şi ea acea înclinaţie şi la fel şi câteva 
dintre  cumnatele ei. Curajoasa Mary, îndrăzneață 
Caroline, dulcea Barrie. Fiecare, în diferite circumstanţe, 
fusese faţă în faţă cu moartea şi văzuse acel moment final. 
Ele ar fi înţeles durerea pe care o simţea. Sau poate că 
draga de Caroline nu ar fi înţeles. Caroline era atât de 
directă, atât de concentrată, încât Joe o comparase odată 
cu o rachetă teleghidată. 

Portiera de la capul ei se deschise şi un val de aer rece 
pătrunse înăuntru. 

— Maris! Trezeşte-te! strigă Mac, şi vocea veni chiar de 
deasupra ei. 

Mâna lui o prinse de umăr de parcă ar fi vrut s-o 
scuture. 

— Sunt trează, spuse ea fără să deschidă ochii. Migrena 
e mai suportabilă acum că stau nemişcată. Cât mai 
durează până-l ducem pe Plăcere Exclusivă înapoi? 

— Nu-l ducem niciunde. Tu mergi la un spital ca să fii 
examinată. 

— Nu-l putem lăsa aici. 

— Am aranjat să fie dus înapoi. 

Maris îşi dădu seama că el se chinuia să rămână calm - 
era clar din tonul grijuliu pe care-l adoptase. 

— S-a încheiat totul? 

— Destul cât să-l las pe Dean să aibă grijă de restul şi să 
te duc la un spital. 

Maris îşi dădu seama că el nu avea de gând să renunţe 
până nu-i spunea un doctor că ea era în regulă, aşa că îşi 
deschise ochii oftând şi se ridică în capul oaselor. 
Înţelesese. Dacă situaţia ar fi fost invers, şi ea ar fi făcut la 
fel. 

— În ordine, spuse ea şi îşi luă jacheta pe ea. Opri 
motorul şi ridică vesta de Kevlar. Sunt gata. 

Uşurinţa cu care acceptase să meargă la spital îl 


78 


speriase puţin. Îi văzu ochii întunecându-se şi maxilarul 
încleştându-se. 

— Am să fiu bine, îi spuse ea cu blândeţe, atingându-i 
mâna. Merg doar pentru că ştiu că eşti îngrijorat şi nu 
vreau să fii. 

Expresia lui se schimbă, iar acum avea o privire dureros 
de tandră. O luă cu blândeţe în braţe şi o ajută să coboare 
din camionetă. 

Dean aduse Oldsmobile-ul din locul unde stătuse ascuns 
până atunci. Mac o duse în braţe până la maşină şi o aşeză 
pe locul din faţă cât de atent fu în stare, de parcă ar fi fost 
făcută din cel mai fragil cristal. Se urcă la volan şi porni 
motorul. Mulțimea zgomotoasă din faţa lor se despărţi ca 
să le facă loc. Îl văzu pe Plăcere Exclusivă stând cuminte. 
Bandajul era la locul lui şi nu mai avea acea privire 
sălbatică. Urmărea ce se întâmpla în jurul lui cu acea 
curiozitate prietenoasă care îl caracteriza. 

Când trecură pe lângă el, Dean le făcu semn cu mâna. 

— Şi Dean? întrebă Maris. 

— Găseşte el o maşină. Nu e o problemă. 

Maris făcu o pauză. 

— Şi tu? Tu când pleci? Misiunea s-a încheiat, nu-i aşa? 

Nu voia să-l lase să plece, dar nu era sigură cum vedea 
el în acel moment situaţia lor. 

— S-a încheiat, spuse el sacadat. Privirea pe care i-o 
aruncă lui Maris era una de furie controlată. Va trebui să 
completez nişte hârtii, să rezolv câteva lucruri. S-ar putea 
să plec la noapte sau mâine cel mai târziu, dar am să mă 
întorc, la naiba! 

— Nu pari încântat, observă ea. 

— Încântat? Cum aş putea să fiu încântat? Maxilarul i se 
încleştă. Nu ai respectat ordinele. Ai apărut în mijlocul 
confruntării, în loc să stai ascunsă, aşa cum ar fi trebuit să 
faci. Femeia aceea idioată ar fi putut să te omoare. 

— Purtam vesta, rosti ea cu blândeţe. 

— Vesta aia afurisită doar limitează riscurile, dar nu e o 
garanţie! Problema e că nu ai respectat planul. Ţi-ai riscat 
viaţa pentru afurisitul acela de cal! Nici eu nu voiam să-l 


79 


văd rănit, dar... 

— N-am făcut-o pentru Plăcere Exclusivă, îl întrerupse 
ea. Am făcut-o pentru tine. 

Maris se uită pe fereastră la pajiştile acoperite de 
zăpadă pe lângă care treceau. 

Preţ de un moment, nimeni nu spuse nimic. 

— Pentru mine? 

Folosea din nou tonul acela grijuliu. 

— Da. Ştiam că, odată eliberat, Plăcere Exclusivă avea 
să meargă direct spre tine, că îmi va simţi mirosul pe 
hainele tale. În cel mai bun caz te-ar fi distras, te-ar fi 
împuns cu botul, mirosindu-te. Dar ar fi putut chiar să-ţi 
dea de gol poziţia. 

Mac rămase tăcut şi încercă să se obişnuiască treptat cu 
gândul că ea îşi pusese viaţa în pericol pentru a o proteja 
pe a lui. El făcea asta în mod regulat, dar era de datoria lui 
să-şi asume riscuri şi să-i apere pe alţii. Cu toate acestea, 
nu se simţise niciodată mai îngrozit ca atunci când o 
văzuse pe Maris distrăgându-i atenţia lui Joan şi spera că 
nu avea să mai simtă aşa ceva niciodată. 

— Te iubesc, spuse ea şoptit. 

La naiba! În sinea lui, Mac îşi luă rămas-bun de la 
burlăcie. Curajul ei îl uimise, îl supusese. 

Nici o altă femeie pe care o cunoştea nu şi-ar fi riscat 
viaţa aşa cum o făcuse Maris, implicându-se atât fizic, cât 
şi emoţional. Ea nu se juca, pentru ea nu era o loterie. Ea 
pur şi simplu ştia şi acceptase lucrurile ca atare. O văzuse 
în ochii ei adânci şi blânzi, o înţelepciune interioară, 
instinctuală, la care puţini oameni ajungeau. 

Dacă ar fi lăsat-o să plece, ar fi fost cea mai mare 
greşeală a vieţii lui. 

Iar lui Mac nu-i plăceau greşelile. 

— Cât durează să te căsătoreşti în Kentucky? întrebă el 
brusc. Dacă nu o putem face mâine, mergem la Las Vegas 
- asta dacă doctorul spune că eşti bine. 

Nu-i spusese că o iubea, dar Maris ştia asta. Se lăsă pe 
spate, mulţumită. 

— Sunt bine, spuse ea, încrezătoare. 


80 


81 


capitolul 10 


— Se pare că pentru cei din familia mea a devenit deja o 
tradiţie să te căsătoreşti la Las Vegas, observă ea a doua 
zi, în timp ce proaspătul ei soţ o conduse în cameră. Doi 
dintre fraţii mei au făcut exact acelaşi lucru. 

— Doi? Câţi fraţi ai? 

— Cinci. Toţi mai mari decât mine. 

Maris îi aruncă un zâmbet peste umăr, în timp ce 
traversă camera spre fereastră ca să privească apusul 
arămiu. Se simţea perfect conectată cu el, şi asta era 
ciudat, mai ales că nu avuseseră timp să vorbească prea 
mult, să-şi împărtăşească unul altuia detalii din vieţile lor. 
Evenimentele se precipitaseră şi îi luaseră pe nepregătite, 
aşa cum un uragan mătură un stol de pescăruşi. 

La Urgenţe, doctorul îi spusese că avea o contuzie 
uşoară şi îi recomandase să o ia încet o zi sau două. Fusese 
de acord cu ea că, dacă ar fi fost o contuzie, cu un 
oarecare risc de a-şi pierde cunoştinţa, asta s-ar fi 
întâmplat deja. De-a lungul zilei memoria îi reveni complet 
şi golurile de memorie se acoperiră, aşa că Maris ştia că 
era bine. 

Mac se liniştise, o condusese înapoi la Solomon Green, 
apoi se concentrase pe muncă, clarificând metodic toate 
detaliile şi întocmind dosarul acelui caz, pentru ca apoi să 
îşi poată îndrepta toată atenţia spre nuntă. În timp ce ea 
dormise, el şi Dean munciseră. Se asigurase că îşi poate 
lua câteva zile libere şi verificase detaliile necesare pentru 
o căsătorie oficiată în Kentucky. Apoi decisese că nu era 
destul de repede pentru el şi cumpărase bilete pentru Las 
Vegas. 

Ronald Stonicher fusese arestat pentru complicitate la 
fraudă. Nu ştiuse nimic despre planurile soţiei sale şi ale 
lui Randy Yu de a o omori şi pe Maris, şi fusese distrus la 


82 


aflarea veştii. 

Joan fusese operată la braţ şi, conform chirurgului, 
nervii şi țesuturile fuseseră grav afectate. Era de aşteptat 
ca Joan să îşi recapete o oarecare mobilitate a braţului, dar 
nu avea să mai scrie niciodată cu mâna dreaptă sau să 
mănânce, sau să facă orice altceva care implica mişcări 
precise. 

Randy alesese să mărturisească totul agenţilor federali, 
demascând o mulţime de oameni din lumea cailor de rasă 
implicaţi în schema poliţelor de asigurare. Nu fusese 
acuzat de moartea băiatului de 16 ani. Era clar că avea 
informaţii şi despre acea întâmplare, dar le păstra pentru a 
putea negocia astfel încât şi alte posibile acuzaţii împotriva 
lui să fie retrase. 

Maris o sunase pe mama ei şi îi spusese pe scurt tot ce 
se întâmplase, anunţând-o că urma să se căsătorească. 

— Să te distrezi, scumpo, îi spuse Mary fiicei sale. Ştii că 
tatăl tău vrea să te conducă la altar, aşa că o să planificăm 
încă o nuntă la Crăciun. Asta înseamnă că am trei 
săptămâni la dispoziţie pentru pregătiri. Nu ar trebui să fie 
nicio problemă. 

Majoritatea oamenilor ar fi intrat în panică la gândul că 
trebuiau să organizeze o nuntă în trei săptămâni. Mary nu 
vedea nicio corvoadă în asta, şi din experienţă Maris ştia 
că, deşi alţi oameni nu ar fi reuşit să ducă la bun sfârşit o 
astfel de însărcinare, mama ei avea să realizeze tot ceea 
ce-şi propunea. Mac îşi sunase familia, respectiv pe mama 
sa, tatăl vitreg şi două surori vitrege. Ei aveau să li se 
alăture celor din familia Mackenzie în Wyoming, cu ocazia 
nunţii, de Crăciun. 

În timpul ceremoniei, care avusese loc cu o oră mai 
devreme, Maris aflase că pe soţul ei îl chema William 
Alexander MacNeil. 

— O mână de oameni îmi spun Will, îi zise el ulterior, 
când ea îi mărturisi că îi fusese greu să-l vadă ca pe un 
Alex. Majoritatea oamenilor îmi spun Mac. 

De vreme ce în mintea ei deja îl alinta drept Mac, i se 
păru o idee bună. 


83 


— Cinci fraţi mai în vârstă? întrebă el acum, venind în 
spatele ei şi punându-şi braţul în jurul taliei ei. 

Îşi înclină capul şi îşi cufundă nasul în părul ei. 

— Cinci. Şi doisprezece nepoți şi o nepoată. 

Mac chicoti. 

— Trebuie să fie foarte multă agitaţie de sărbători. 

— Mai degrabă o junglă. Aşteaptă şi ai să vezi. 

El o răsuci în braţe. 

— Acum vreau să nu mai aştept şi să-mi văd soţia în pat 
cu mine. 

Ea se agăţă de gâtul lui, iar Mac o ridică şi o duse în 
dormitor. Gura lui se închise deasupra gurii ei în timp ce o 
lăsă pe pat, şi pasiunea dureroasă care se potolise, dar 
care nu dispăruse niciodată reveni la suprafaţă în forţă. O 
zdrobi şi o apăsă pe saltea cu dorinţa lui, încercând, în 
acelaşi timp, să nu fie prea aspru când o dezbrăcă. 

Ea se încolăci în jurul corpului său, trăgând de hainele 
lui, iar asprimea pânzei pe pielea goală o înnebunea. Mac 
se trase în spate şi îi privi corpul delicat cu o foame 
vizibilă. Respira cu putere şi era evident că încerca să se 
controleze, iar ochii îi erau aspri şi luceau de dorinţă. Işi 
umplu palmele cu sânii ei, pe rând, şi îşi trecu degetul 
mare peste sfârcuri, făcându-i să se întărească dureros de 
mult. 

— Grăbeşte-te, şopti ea şi se întinse spre cureaua lui. 

El râse uşor, dar sunetul era lipsit de amuzament, mai 
degrabă un hohot de pasiune pură. Îşi dădu jos hainele, 
aruncându-le, şi se rostogoli deasupra ei. Ea lăsă să-i 
scape un geamăt de satisfacţie deplină când simţi 
greutatea masivă deasupra ei şi îşi desfăcu picioarele ca 
să-l cuprindă. Îl dorea cu o ferocitate care nu suporta 
amânare, îl dorea aşa cum nu îşi mai dorise nimic, 
niciodată. 

Mac îi luă capul în mâini şi o sărută în timp ce o 
pătrunse uşor. Carnea ei rezistă şi ea icni, surprinsă de 
dificultatea dureroasă. Se aşteptase ca toţi acei ani de 
călărie să uşureze calea, dar lipsa unei bariere nu o 
pregătise în niciun fel pentru dimensiunile lui. 


84 


El îşi ridică gura de pe a ei, privind-o atent, realizând ce 
se întâmplase. Nu spuse nimic, nu întrebă nimic, dar 
privirea lui se umplu de ceva pasional şi primitiv. Cu cea 
mai mare blândeţe, o penetră complet şi când fu în 
întregime în ea aşteptă. Aşteptă până când tensiunea o 
părăsi şi corpul ei deveni moale sub el, în jurul lui. Apoi 
începu să se mişte, la început doar un legănat uşor, doar 
un impuls, nimic mai mult, înainte şi înapoi. Dar fu destul 
cât să o facă să geamă din nou, de data asta într-un mod 
senzual şi alert ca apoi să se ridice spre el. 

O trată cu cea mai mare atenţie şi controlă puterea cu 
care făcea orice mişcare, menţinând un ritm uşor, încet, 
chiar dacă anticipaţia momentului îl făcea să sufere, să 
geamă cu putere de fiecare dată. 

Ea se agăţă de el, căutându-şi cu disperare propria 
eliberare, încercând să-l accepte cât de adânc putea, 
lăsând instinctul să o conducă la satisfacţie. Ţipă, copleşită 
de gloria pură a dansului lor şi a luptei pe care o savurau, 
de generozitatea iubirii lui. 

Maris se dezlănţui în momentul final, nefiind în stare să 
mai aştepte nici o clipă, şi totul înăuntrul ei se cutremură 
când explodă de plăcere - o plăcere atât de intensă că se 
pierdu în ea, şi se cufundă în vârtejul de senzaţii, complet 
golită de gânduri, o fiinţă pătrunsă de toate simţurile 
declanşate de corpul lui şi de al ei. Şi îl simţi alăturându-i- 
se în acea trăire, zvârcolindu-se, împingând, eliberându-se 
fierbinte. 

Mac o tinu atent în braţe şi o legănă duios după ce 
făcură dragoste, mângâind-o cu mâini tremurânde, ca şi 
cum s-ar fi asigurat că era reală, că amândoi încă erau 
întregi. 

— Cum de s-a întâmplat asta? întrebă el cu o voce 
răguşită. 

Îşi ridică bărbia ca s-o privească în ochi şi văzu că licărul 
din ochii ei era umezeală, nu doar pasiune. 

— Cum de am ajuns să te iubesc atât de mult, atât de 
repede? Ce soi de magie ai folosit? 

Lacrimi de foc îi umplură ochii lui Maris. 


85 


— Pur şi simplu te-am iubit, spuse ea în cuvinte simple. 
Atât. Te-am iubit. 


Muntele era acoperit cu zăpadă, şi inima ei dansă de 
bucurie la vederea lui. 

— Acolo, spuse ea, arătând cu degetul. E muntele 
Mackenzie. 

Mac se uită cu interes la masivul muntos. Nu mai 
cunoscuse oameni care să deţină un munte întreg şi era 
curios în privinţa lor, a stilului lor de viaţă şi a felului în 
care crescuse această creatură magică de lângă el. În cele 
două zile de când se căsătoriseră începuse să se întrebe 
cum trăise înainte fără ea. Iubirea pe care o simţea pentru 
ea îl făcea să se simtă întreg, şi înainte nici măcar nu 
ştiuse că lipsea o bucată din el. Era atât de delicată şi de 
fragilă, ca o zână, cu părul deschis la culoare curgându-i 
pe umeri şi cu ochii mari, negri, în care se afla 
înţelepciunea veche de secole a femeilor - dar aflase şi că 
era puternică şi că o inimă de leu bătea în pieptul ei, sub 
sânii aceia încântători. 

Soţia lui! Această minune neaşteptată îl făcea să se 
trezească în mijlocul nopţii şi să se uite la ea, să se mire de 
cât de repede se întâmplase totul. Cu doar trei zile în urmă 
se trezise în braţele lui şi spusese pe un ton politicos: „Îmi 
pare rău, dar nu ştiu care e numele tău“, şi întreg corpul îl 
duruse când îşi dăduse seama că era rănită. Doar trei zile, 
şi cu toate acestea acum nu-şi mai putea imagina cum ar fi 
fost să doarmă fără ea, cum să se trezească fără să-i vadă 
zâmbetul de ştrengar somnoros când se cuibărea în 
braţele lui. Avea doar cinci zile libere, aşa că trebuiau să 
se bucure de ele. Cu o zi în urmă făcuseră o vizită rapidă la 
San Antonio, unde o prezentase familiei lui. Ambele surori 
veniseră cu progeniturile - aveau câte trei copii fiecare - şi 
cu soţii lor, dar având în vedere că Maris era obişnuită cu 
lume multă, nici măcar nu tresărise. Mama lui fusese 
extrem de încântată că el se căsătorise în cele din urmă şi 
entuziasmată de perspectiva unei nunţi de Crăciun pe 
vârful unui munte acoperit de zăpadă, în Wyoming. 


86 


Întrucât obținuse numărul de telefon de la Maris, mama ei 
o sunase deja pe mama lui, şi bineînţeles că deveniseră 
prietene bune, având în vedere de câte ori se referise 
mama lui la spusele lui Mary. 

Astăzi erau în Wyoming, şi Mac se întrebă de ce începea 
să simtă un gol în stomac. 

— Spune-mi despre fraţii tăi, murmură el. Despre toţi 
cinci. 

Ştia câte ceva despre cum erau fraţii mai mari, fiind şi el 
unul. 

Maris zâmbi cu blândeţe. 

— Hai să vedem. Fratele cel mai mare, Joe, este general 
în forţele aeriene, în cadrul Comitetului Şefilor de Stat- 
Major, de fapt. Soţia lui Caroline are un doctorat în fizică 
şi informatică şi au cinci fii. Următorul frate, Mike, deţine 
una dintre cele mai mari ferme de vite din stat. El şi Shea 
au doi fii. Apoi este Josh. A fost pilot în marina militară, pe 
un portavion, până când şi-a rănit genunchiul într-un 
accident şi a fost consemnat la sol. Acum e pilot de 
încercare. Soţia lui, Loren, e chirurg ortoped. Au trei fii 
împreună. 

— Fraţii tăi mai au şi altceva în afară de fii? întrebă Mac, 
fascinat de cele spuse şi devenind din ce în ce mai 
îngrijorat. 

Încercă să se concentreze pe lucrurile normale. Credea 
că îşi aminteşte ceva despre o nepoată, aşa spusese Maris, 
dar poate că se înşelase. 

— Zane are o fiică. 

Surprinse ceva diferit în tonul lui Maris şi îşi înălţă 
sprâncenele curios, dar ea îl ignoră. 

— El şi Barrie au şi doi fii gemeni, în vârstă de două luni. 
Zane a fost în trupele SEAL ale Marinei. Barrie e fiică de 
ambasador. 

Un agent SEAL. Mac se întrebă dacă putea fi mai rău 
decât atât. 

— Apoi e Chance. Chance şi Zane ar putea la fel de bine 
să fie gemeni. Sunt apropiaţi ca vârstă şi cred că creierele 
lor sunt conectate cumva. Chance a fost în serviciul de 


87 


Informaţii al Marinei. Nu este căsătorit. 

Maris nu menţionă cu ce se ocupau Zane şi Chance în 
momentul de faţă pentru că i se păru a fi mai prudent. 

— Mă întreb, murmură Mac ca pentru sine în timp ce 
întoarse maşina închiriată, cu tracţiune 4x4, spre munte, 
de ce mă aşteptam să ai o familie normală. 

Maris îşi ridică sprâncenele delicate. 

— Tu eşti agent special FBI, observă ea. Nu e ca şi cum 
aţi fi de găsit pe toate drumurile, să ştii. 

— Da, dar familia mea e normală. 

— Ei bine, şi a mea este. Suntem doar ambiţioşi. 

Zâmbetul ei se transformă într-un rânjet, ca de drăcuşor 
care se agăţase în jurul inimii lui şi care îşi întărea 
strânsoarea de fiecare dată când îl vedea. El opri jeepul în 
mijlocul drumului şi se întinse spre ea. Sărutul lui era 
grăbit şi înfometat. Ochii ei erau întredeschişi când el îi 
dădu drumul. 

— Asta pentru ce-a fost? murmură ea, cu mâna în jurul 
gâtului lui. 

— Pentru că te iubesc. 

Voise să-i spună asta pentru o ultimă oară, în caz că nu 
supravieţuia confruntării care urma. Poate că ea credea că 
familia ei urma să-l primească cu braţele deschise, dar el 
urma o înţelegere mai profundă a psihicului masculin şi 
ştia mai bine. Băgă jeepul în viteză şi continuară să 
meargă pe drumul acoperit de zăpadă. 

Când ajunseră pe creastă şi văzură ferma enormă şi casa 
în faţa lor, Maris exclamă fericită: 

— Ce bine, toată lumea a venit! 

Mac ştiu că era un om mort. Nu conta că se căsătorise 
cu ea înainte de a face dragoste împreună, acesta era un 
element necunoscut; ce se ştia era că acum se culca cu 
scumpa lor Maris în fiecare noapte. Era singura fiică, 
pentru numele lui Dumnezeu, era mezina. Înţelese. Dacă 
urma să scape viu de aici, iar el şi Maris vor avea vreodată 
o fiică, nu va lăsa niciun adolescent plin de hormoni să se 
apropie de fetiţa lui decât peste cadavrul său. 

Se uită la numeroasele maşini parcate în faţa casei, 


88 


destule cât să formeze un mic parc auto, şi se întrebă dacă 
cei din casă l-ar fi urmărit în caz că se hotăra să se 
întoarcă şi să coboare muntele în viteză. 

Ei bine, trebuia să o facă şi pe asta. Resemnat, parcă 
jeepul şi veni să-i deschidă portiera lui Maris, împletindu-şi 
palmele în jurul taliei ei înguste şi ridicând-o în braţe din 
maşină. Ea îi luă mâna şi îl conduse spre trepte şi aproape 
că fugi spre uşă de fericire. 

Păşiră în căldură, în zgomot, în confuzie. O persoană 
mărunţică, îmbrăcată cu pantaloni roşii ţâşni din mijlocul 
mulţimii şi fugi spre ei pe nişte picioruşe dolofane, chiţăind 
„Maliii, Maliii“ din toţi rărunchii. Maris râse şi se lăsă în 
genunchi ca să-şi deschidă braţele chiar la timp şi să 
prindă micuța tornadă. Mac se uită jos la fetiţa care era 
încă un copilaş şi se îndrăgosti. Îi dădu inima lui. Era atât 
de simplu. 

Era frumoasă. Era perfectă, de la părul negru mătăsos la 
căpşorul micuţ şi rotund, la ochii albaştri cristalini, 
obrăjorii cu gropiţe, guriţa ca un boboc de trandafir şi 
mânuţele delicate. Era atât de mică, încât părea o păpuşă, 
şi braţele lui tânjeau să o ţină la piept. Copiii mici şi 
bebeluşii nu îi mai creaseră niciodată astfel de reacţii, şi 
asta îl cutremură. 

— Ea e Nick, spuse Maris, ridicându-se în picioare cu 
nepoţica ei în braţe. Este singura şi unica nepoată. 

Nick întinse o mânuţă şi îl împunse în piept cu un gest 
care era atât de tipic pentru Maris, încât Mac nu se putu 
abţine să nu zâmbească cu gura până la urechi. 

— Cine ăsta? întrebă micuțul înger. 

— El e Mac, spuse Maris şi sărută obrăjorii dolofani şi 
pufoşi. 

Nick îl privi cu solemnitate timp de o clipă apoi întinse 
braţele spre el precum cineva care e foarte sigur că avea 
să fie îmbrăţişat. 

Mac întinse mâinile şi el imediat spre ea şi o luă în 
braţe, oftând de plăcere când corpul micuţ se odihni la 
pieptul lui. 

Mac deveni apoi brusc conştient de tăcerea care se 


89 


lăsase în camera care părea plină de o întreagă echipă de 
fotbal, de bărbaţi masivi care se ridicară în picioare şi ale 
căror mişcări păreau amenințătoare,  întorcându-şi 
chipurile grave spre el. 

Maris se uită la ei cu o privire radioasă, şi el observă 
cum ochii i se măresc de uimire când le observă pozițiile 
milităroase. 

Mac analiză competiţia. Socrul lui avea păr grizonant şi 
ochii negri pe care îi moştenise Maris şi arăta de parcă 
înghiţea cuie la micul dejun. Cumnaţii arătau la fel de 
periculoşi. Cu un ochi de expert, Mac îi examină pe 
fiecare, încercând să-l aleagă pe cel mai periculos. Toţi 
arătau destul de duri. Cel cu tâmplele grizonante şi cu 
ochii albaştri, care treceau prin tine, acela trebuia să fie 
generalul, şi la naiba dacă nu arăta de parcă s-ar fi dus la 
război în fiecare zi. Celălalt era fermierul, zvelt ca o coardă 
de bici, puternic ca fierul, un om care înfrunta natura 
zilnic. Pilotul de încercare, să vedem, era cel care stătea 
cu picioarele depărtate şi avea postura aceea încrezută a 
cuiva care se juca în fiecare zi cu moartea şi nici măcar nu 
clipea. 

Apoi Mac întâlni o pereche de ochi mortali, reci. Acela, 
se gândi el. El era cel mai periculos, cu chipul inexpresiv şi 
ochii precum gheaţa gri-albăstruie. Acela. Şi-ar fi pariat 
salariul pe un an că era agentul SEAL. Dar cel care veni şi 
se aşeză în spatele lui arăta la fel de periculos, în ciuda 
chipului incredibil de chipeş. El era cel din spionajul 
maritim. 

Era în pericol. Instinctiv, se întoarse şi o puse pe Nick în 
braţele lui Maris, ieşind în faţa lor, protejându-le cu corpul 
lui. Şase perechi de ochi fioroşi îi observau mişcările. 

Maris aruncă o privire din spatele lui, analizând situaţia. 

— Ma... mă! strigă ea, impacientată, prelungind silabele 
în timp ce-şi chema întăririle. 

— Maris! 

În vocea blândă care se auzi din ceea ce Mac bănuia că 
era bucătăria se simţi o bucurie pură, şi strigătul fu urmat 
de paşi uşori şi rapizi. O femeie micuță, delicată, cam de 


90 


statura lui Maris şi cu aceeaşi piele sublimă, străvezie, 
intră în cameră. Râse în timp ce-şi îmbrăţişă fiica şi apoi 
făcu la fel cu el, chiar dacă el stătea ţeapăn şi nu 
îndrăznea să-şi ia ochii de la pericolul din faţa lui, care se 
întindea precum un zid. 

— Mamă, spuse Maris, atrăgându-i atenţia la situaţie. Ce 
se întâmplă cu ei? 

Mary îi aruncă o privire soţului şi fiilor ei şi îşi puse 
mâinile în şolduri. 

— Terminati chiar acum, ordonă ea. Nu accept aşa ceva, 
aţi înţeles? 

Vocea ei avea un accent delicios, sudic, şi era uşoară ca 
o pană, dar ochii negri ai lui Wolf Mackenzie tresăriră. 

— Voiam doar să îl cunoaştem mai bine, spuse el pe o 
voce adâncă şi întunecată ca un tunet. 

— Maris l-a ales pe el, răspunse Mary cu fermitate. Ce 
altceva mai trebuie să ştii? 

— Multe, spuse cel cu ochii mortali şi tăcuţi. S-a 
întâmplat prea repede. 

— Zane Mackenzie! exclamă o roşcată atrăgătoare, care 
ieşi din bucătărie şi îl privi cu uimire. Nu pot să cred că ai 
zis aşa ceva! Noi ne-am căsătorit după o zi! 

Femeia traversă terenul neutru dintre cele două 
fronturi, o îmbrăţişă pe Maris şi se răsuci pentru a-i arunca 
o căutătură aspră soţului ei. 

Deci avusese dreptate, se gândi Mac. El era agentul 
SEAL. Inscripţia avea să dea bine pe piatra lui funerară: „A 
avut dreptate“. 

— În acest caz e diferit, spuse generalul, care era clona 
perfectă a lui Wolf Mackenzie, cu excepţia ochilor de un 
albastru-deschis. 

Şi el arăta ca şi cum cuiele ar fi făcut parte din dieta lui 
zilnică. 

— Diferit în ce sens? întrebă o voce rece, şi o blondă 
elegantă ieşi din bucătărie. 

Îi privi pe cei şase bărbaţi cu ochii ei verzi şi încruntaţi. 

— Cred că toţi suferiţi de o supradoză de testosteron. 
Simptomul principal e incapacitatea de a raţiona. 


91 


Păşi în faţă şi se alinie de partea lui Mac. Ochii 
generalului fură luminaţi de ceva amuzant, dar şi tandru 
când se uită la soţia lui. 

O altă matahală, pilotul de încercare, spuse: 

— Maris e... 

—... O femeie adultă, spuse o altă voce feminină, 
întrerupându-l. 

O femeie înaltă şi voluptuoasă, cu păr castaniu şi ochi 
albaştri, calmi, se poziţionă lângă blondă. 

— Salut, eu sunt Loren, îi spuse ea lui Mac. Cel care 
tocmai a vorbit e Josh, soţul meu, care de obicei dovedeşte 
mai mult bun-simţ. 

— Iar eu sunt Shea, soţia lui Mike. 

Altă apariţie se alăturase detaşamentului de întăriri. 
Aceasta avea părul închis la culoare şi era adorabil de 
timidă. Se aşeză lângă Loren şi îşi încrucişă braţele la 
piept, privindu-l relaxată pe soţul ei. 

Cele două fronturi se priviră, şi bărbaţii se uitară furioşi 
la soțiile trădătoare, la femeile aliniate intr-un mod 
protector lângă Mac. El era puţin uimit de situaţie şi de 
zidul plin de feminitate care îl înconjura. 

Caroline îi aruncă o privire soţului ei. 

— Fiecare dintre noi a fost primită cu braţele deschise 
când am intrat în această familie prin căsătorie şi mă 
aştept să-i arătaţi aceeaşi bunăvoință şi soţului lui Maris, 
altfel... 

Joe se gândi la provocare şi ochii lui de un albastru- 
deschis străluciră când îşi înclină capul. 

— Altfel ce? întrebă el cu o voce mătăsoasă şi plină de 
ceva care putea la fel de bine să fie anticipație. 

În cameră se lăsă tăcerea, şi chiar şi copiii tăcură şi îşi 
priviră părinţii. Mac se uită la cele şase femei care stăteau 
lângă el şi chipul i se destinse într-un soi de expresie 
tandră şi amuzată. : 

— E în ordine, spuse el. Înţeleg. 

— Mă bucur că o faci, pentru că eu nu înţeleg, mârâi 
Maris. 

— Eo... 


92 


— Nu spune că e ceva tipic bărbătesc, îl avertiză Mary, 
întrerupându-l, şi el îşi înghiţi cuvintele. 

— Nu, doamnă, spuse Mac umil. 

Faţa lui Wolf se lumină şi buzele îi tremurară. Cuvintele 
acelea două îi erau familiare. Nick se foi, voia să fie lăsată 
jos, iar Maris se aplecă şi îi dădu drumul. Micuța îl bătu pe 
Mac pe genunchi şi spuse „Mac“ cu satisfacţie în voce. 
Apoi merse la tatăl ei şi întinse braţele pentru a fi ridicată. 
Zane se aplecă şi o ridică, ţinând-o pe braţul său musculos. 

— El e Mac, spuse ea arătând cu degetul. El îmi place. 

Deodată chipul lui periculos şi plin de hotărâre fu 
luminat de un zâmbet, şi cu o mână masivă dădu la o parte 
o şuviţă de păr mătăsos de pe chipul ei. 

— Am observat, spuse el sec. De cum s-a uitat la tine s-a 
transformat în sclavul tău, ca noi toţi ceilalţi. Asta îţi place, 
nu? 

Micul ei căpşor se clătină de câteva ori în sus şi în jos cu 
hotărâre. Zane chicoti şi îi aruncă o privire amuzată lui 
Maris. 

— M-am gândit eu că aşa o să se întâmple. 

De undeva, de pe un coridor, se auzi plânsetul unui 
copil. 

— S-a trezit Cam, spuse Barrie şi îl abandonă pe Mac ca 
să vadă de copil. 

— Cum face asta? întrebă Chance retoric. Au doar două 
luni. Oare după plânset îi diferenţiază? 

Femeile, inclusiv Nick, câştigaseră. Tensiunea din 
cameră se risipi, şi toţi începură să zâmbească atunci când 
Chance o urmă pe cumnata lui pe coridor, hotărât să afle 
dacă avusese dreptate. Înainte să iasă din cameră îi făcu 
cu ochiul lui Mac şi avură o clipă de înţelegere ca între 
bărbaţi. Criza apăruse şi se evaporase pentru că până la 
urmă bărbaţii din familia Mackenzie nu erau dispuşi să îşi 
supere femeile. Şi femeile îl plăcuseră pe Mac din prima. 

Barrie se întoarse imediat cu o grămăjoară agitată în 
braţe. Chance o urmă ţinând o altă grămăjoară în mâini ca 
un expert. 

— A avut dreptate, anunţă el, clătinând din cap a uimire. 


93 


Mac se uită la cele două chipuri şi i se părură identice, 
de parcă ar fi fost trase la indigo. Era imposibil să-i 
diferenţiezi şi dacă te uitai cu atenţie la ei. Cum ştia 
Chance că ea avusese dreptate? 

— Cameron, spuse Barrie indicând povara din braţele ei 
şi zâmbind când văzu expresia lui sceptică. Chance îl ţine 
pe Zack. 

Avea cu ea şi două biberoane mici, umplute cu lapte. 

— Cum ştii? îşi scutură el capul, încă încercând să vadă 
vreo diferenţă la bebeluşi. 

— Cameron este mai nerăbdător, iar Zack este mai 
hotărât. 

— Şi poţi să-ţi dai seama de asta din plânsetul lor? 

— Ei, bineînţeles, spuse ea de parcă oricine ar fi trebuit 
să poată. 

Nick se urca pe umărul tatălui ei, ţinându-se de părul lui 
ca să nu alunece. 

— Uite, unchiu' Dance, exclamă ea ridicându-se în 
picioare şi dând drumul părului. 

Zane se întinse şi îşi luă fiica de pe umăr. 

— Haide, fă schimb cu mine, spuse el şi schimbă copilul 
cu cel din braţele lui Chance. 

Zane aşeză pruncul în curbura braţului, luă unul din 
biberoane de la Barrie şi puse cu pricepere tetina în gura 
micuță şi flămândă. 

Chance o legănă pe Nick pe braţe, ţinând-o cu fermitate 
de picioare în timp ce ea se întindea şi chiuia, mândră de 
reuşita ei. 

— Chance, încerca el s-o convingă. Numele meu e 
Chance. Chance. 

Nick îşi puse mânuţele de-o parte şi de cealaltă a feţei 
lui şi se aplecă mai aproape ca să se uite în ochii lui şi să-l 
impresioneze cu seriozitatea de care putea da dovadă. 

— Nu, spuse ea categoric. Dance. Tu zici gleşit. 

Intreaga cameră izbucni în râs la expresia de pe faţa lui 
Chance. El îi aruncă o privire dictatorului pitic din braţele 
sale şi apoi clătină din cap şi renunţă. 

— Eşti sigur că vrei să intri în familia asta? îl întrebă el 


94 


apoi pe Mac. 

Mac se uită la Maris şi îi făcu cu ochiul. 

— Da, spuse el. 

Zane îl privea în timp ce pruncul termina laptele din 
biberon şi îl măsura cu ochii lui calmi. 

— Maris a spus că eşti agent special FBI, spuse el, şi 
ceva din vocea lui păru să o alerteze pe Maris. 

— Nu, zise ea cu hotărâre, împingându-l pe Mac spre 
bucătărie. Nu poţi să mi-l iei. E de ajuns că e în FBI. 
Categoric nu poţi să-l iei. 

Mac fu înconjurat şi preluat de cercul femeilor pentru că 
toate voiau să discute despre nuntă, dar înainte să iasă din 
cameră se uită înapoi. Privirea lui o întâlni pe a lui Zane 
şi... Zane Mackenzie zâmbi. 

— Bine ai venit în familie, spuse el. 


95 


epilog 


— Eşti aşa de flumoasă, oftă Nick şi ochii ei albaştri o 
priviră vrăjiţi pe Maris, în timp ce se propti cu coatele pe 
genunchii ei. 

Întregul proces de pregătire a unei nunţi o fascinase pe 
micuță. Examinase cu atenţie cum toate femeile din casă 
pregătiseră sute de săculeţi de pânză, îi umpluseră cu 
grăunţe şi îi legaseră cu fundiţe. Stătuse pe vârfuri, 
agăţată de marginea mesei, şi o urmărise pe Shea, care 
făcea torturi minunate, experimentând cu o mulţime de 
trandafiri din glazură înainte de a decora tortul de nuntă al 
lui Maris. Nu trecu mult şi toţi trandafirii de test fură 
marcați de un deget mic şi curios. Odată ce Nick stabili că 
erau comestibili, începură să dispară treptat, şi chipul ei 
micut se umplu de pete care o dădeau de gol. 

Fusese complet fascinată de Maris în rochie de mireasă. 
Fusta lungă, dantela, vălul, toate o fermecau. Când Maris o 
încercă la proba finală, Nick îşi puse mânuţele sub bărbie, 
privind-o cu ochi strălucitori şi spuse: 

— Oooh, o plinţesă! 

— Şi tu eşti frumoasă, scumpo, spuse Maris. 

Nick era cea care avea să împartă florile în ziua nunţii. 
Zane mormăise ceva despre un dezastru iminent, şi de 
vreme ce Nick nu avea încă trei ani împliniţi, Maris era 
pregătită pentru orice, inclusiv pentru un refuz categoric 
din partea ei de a-şi îndeplini rolul. La repetiţii, cu o seară 
înainte, Nick ţopăise însă pe culoar cu un coşuleţ mic cu 
petale de trandafiri şi le împrăştiase mândră în jur, ştiind 
că toţi ochii erau aţintiţi asupra ei. 

Dacă avea să facă acelaşi lucru sub privirile străine ale 
mulţimii de invitaţi, asta era cu totul altceva, dar oricum 
era indiscutabil adorabilă în rochiţa ei de un roz pal, lungă, 
cu funde şi cu flori în părul negru şi mătăsos. 


96 


— Ştiu, răspunse Nick de parcă ar fi fost evident, şi îşi 
părăsi postul de pe genunchii lui Maris ca să se admire în 
oglindă. Făcuse asta din cinci în cinci minute de când o 
îmbrăcase Barrie. 

Barrie şi Caroline erau expertele recunoscute în modă 
din familia Mackenzie şi preluaseră rolul de a o machia pe 
Maris şi de a-i aranja părul. Erau îndeajuns de atente încât 
să păstreze o temă simplă şi să nu copleşească faţa 
delicată a lui Maris cu straturi de machiaj şi părul cu o 
coafură complicată. Barrie îi termină de aranjat părul şi 
reveni la un balansoar ca să-i hrănească pe gemeni înainte 
de ceremonie. Le dădea şi câte un biberon de lapte la 
mesele de prânz, dar laptele de mamă îi calma un timp mai 
îndelungat şi nu voia să-i hrănească din nou în mijlocul 
ceremoniei. 

Mary înţelesese foarte repede că locuinţa familiei 
Mackenzie, oricât de mare ar fi fost, nu putea găzdui pur şi 
simplu toată mulţimea de oameni invitaţi la nuntă. Pentru 
că sărbătoarea de Crăciun cădea într-o zi de miercuri, 
biserica din Ruth ţinea slujba duminică şi astfel era liberă 
pentru ceremonie. Bradul de Crăciun, înalt de aproape trei 
metri, încă stătea într-un colţ şi multitudinea de luminiţe 
albe licăreau. Ace de pin şi vâsc încă decorau ferestrele, 
umplând biserica de o aromă minunată. Lumini albe 
încadrau intrarea boltită, ferestrele, altarul şi treptele ce 
conduceau spre el. Şiruri de lumânări albe aruncau şi ele o 
lumină caldă în biserică. Niciuna dintre luminile din tavan 
nu avea să fie aprinsă, dar bradul decorat, luminiţele de 
Crăciun şi lumânările formau o aură magică. 

Era Ajunul Crăciunului, un moment pe care majoritatea 
locuitorilor din Ruth l-ar fi petrecut acasă, ţinând 
sărbătoarea în intimitate sau pregătindu-se pentru a doua 
zi. Anul acesta luau parte la o nuntă. Din camera mică din 
vestibul, Maris putea auzi agitația şi gălăgia care se 
formau pe măsură ce tot mai mulţi oameni soseau. 

Mary era tăcută, şi ochii îi luceau din cauza lacrimilor în 
timp ce-şi privea fiica pregătindu-se pentru ceremonie. Nu 
conta că Maris şi Mac erau deja căsătoriţi. Asta era 


97 


cununia care conta. 

lar aceasta era fiica ei mult iubită care arăta atât de 
fragilă şi frumoasă în rochia de un alb-argintiu, o culoare 
care îi transforma părul castaniu-deschis al lui Maris într-o 
nuanţă mai închisă, tot argintie. Îşi aminti prima dată când 
îşi văzuse fiica, în vârstă de doar câteva secunde, atât de 
mică şi încântătoare şi privind deja în jur cu ochii ei mari, 
negri şi solemni, ochii tatălui ei. Îşi aminti lacrimile pe 
care le vărsase Wolf când o luase pe Maris în braţe şi o 
strânsese la piept de parcă ar fi fost cel mai preţios lucru 
pe care-l văzuse vreodată. 

Şi mai erau mii de alte amintiri. Primii dinţişori, primul 
pas, primul cuvânt care fusese „că'uţ“, bineînţeles. Maris 
pe un ponei pentru prima dată, ochii ei măriţi de încântare 
când Wolf îşi pusese un braţ protector în jurul ei. Maris, o 
mică umbră care păşea pe urmele tatălui ei - aşa cum 
făcuseră şi fraţii mai mari. Maris la şcoală, intrând cu 
vitejie în toate luptele în care intrau băieţii, cu micuţii ei 
pumni ridicaţi în aer în timp ce fugea în apărarea lor, 
ignorând cu desăvârşire faptul că erau de două ori mai 
mari ca ea. Maris plângând atunci când poneiul bătrân 
murise, şi bucuria ei strălucitoare atunci când, anul 
următor de Crăciun, Wolf îi dăruise primul cal „adevărat“. 

Prima întâlnire a lui Maris cu un băiat, şi privirea 
încruntată a lui Wolf în timp ce se plimbase ca un leu în 
cuşcă toată seara, până când copila revenise sub 
acoperişul lui, în siguranţă. Una dintre amintirile preferate 
ale lui Mary era cu Zane, Josh şi Chance plimbându-se de 
colo-colo alături de tatăl lor. Dacă Joe şi Mike ar fi fost 
acolo şi ei ar fi făcut la fel. Până la urmă, bietul băiat care 
o scosese pe Maris în oraş fusese atât de îngrozit când se 
întorsese cu ea acasă şi fusese întâmpinat de patru bărbaţi 
Mackenzie pe veranda casei, încât nu o mai invitase 
niciodată pe Maris undeva. Lucrurile se îmbunătăţiseră de- 
a lungul anilor, dar Maris pesemne că uitase de acea primă 
întâlnire, altfel nu ar fi fost atât de surprinsă de reacţia lor 
când îl adusese pe Mac. Of, bărbaţii! Mary îi iubea pe 
bărbaţii ei, dar chiar şi aşa, erau prea autoritari câteodată. 


98 


Şi toţi îl plăcuseră pe Mac după ce trecuseră de simţul lor 
protector exagerat. Dacă Maris nu ar fi fost atentă, Zane l- 
ar fi recrutat pe Mac în afacerea pe care o avea cu 
Chance... 

Mary reveni cu picioarele pe pământ şi se uită în jur. 
Toţi cei trei copii ai lui erau aici, cu Barrie. De obicei, Zane 
avea grijă de cel puţin unul sau o supraveghea pe Nick. 
Asta însemna că Zane era liber şi nestânjenit, şi Mary era 
sigură că nu era o întâmplare. 

— Zane e liber, anunţă ea, pentru că era de părere că 
Maris trebuia să ştie şi ea. 

Fiica ei îşi ridică rapid capul şi în ochii ei frumoşi se 
aprinse un foc. 

— Îl jupoi de viu, spuse ea cu furie. Nu o să-l las pe Mac 
să plece luni întregi de acasă ca şi Chance. Abia l-am 
întâlnit şi nu-i dau drumul. 

Barrie păru uimită. Apoi şi ea îşi dădu seama ce însemna 
faptul că toţi cei trei copii erau cu ea. Îşi scutură capul în 
semn că înţelege viclenia soţului ei. 

— Acum e prea târziu să mai facem ceva. Probabil că au 
avut timp destul să vorbească, şi ştii cum e Zane, a 
planificat totul la perfecţie. 

Maris se încruntă, şi Caroline se dădu în spate, cu 
pensula de machiaj în mână. 

— Nu pot să fac asta dacă îţi tot ridici sprâncenele, o 
certă ea. 

Maris îşi relaxă expresia, şi Caroline continuă. 

— Nu cred că ar trebui să lăsăm bărbaţi conduşi de prea 
mult testosteron să intervină în nunta unei femei. Poţi să-l 
jupoi mâine. Prinde-l când se aşteaptă mai puţin la asta. 

— Zane este tot timpul în gardă, spuse Barrie rânjind. 

Apoi se uită la fiica ei, care se răsucea şi dansa în faţa 
oglinzii, admirându-se. 

— Mai puţin când vine vorba de Nick. Nu a fost pregătit 
pentru ea. 

— Cine a fost? murmură Loren, zâmbind cu tandreţe 
spre fetiţă. 

Nick, auzindu-şi numele menţionat, se opri din piruete şi 


99 


le dărui tuturor un zâmbet angelic care nu le păcăli deloc. 

— Mac e vrăjit de ea, spuse Maris. Nici măcar nu a 
tresărit când i-a pictat cizmele cu marker. 

— O dovadă de iubire adevărată, dacă mă întrebi pe 
mine, spuse Caroline sec. 

Adăugă puţin rimel pe genele deja negre ale lui Maris şi 
se dădu în spate să-şi admire munca. 

— Gata! Mac ar trebuie să fie nebun de legat să te lase 
acasă ca să alerge prin ţări nu foarte civilizate unde nu au 
canalizare şi nici malluri. 

Filosofia de viaţă a lui Caroline se învârtea în jurul 
confortului şi făcea eforturi uriaşe ca să şi-o menţină. Ar fi 
mers cu bucurie kilometri întregi ca să găsească o pereche 
confortabilă de pantofi. Pentru ea era un lucru logic, de 
vreme ce meseria ei o făcea să petreacă ore întregi în 
picioare. Cum să se concentreze dacă picioarele îi erau 
obosite? 

— Nu cred că lui Mac i-ar păsa de magazine, spuse 
Shea. 

O ridică pe Nick şi făcu o piruetă cu fetiţa care chicotea 
prin cameră, fredonând o melodie veselă. 

Se auzi o bătaie la uşă şi în deschizătură se îţi capul lui 
John. 

— E timpul, spuse el. 

Ochii lui de un albastru-deschis se opriră la Caroline. 

— Oau, mamă, arăţi grozav. 

— Ce băiat deştept, spuse ea aprobator. Pe tine nu te 
scot din testament. 

El rânji şi dispăru. Maris se ridică în picioare şi trase aer 
în piept. Era timpul. Nu conta că erau căsătoriţi de trei 
săptămâni deja, era un spectacol şi practic tot oraşul 
venise să-l urmărească. 

Shea o lăsă jos pe Nick şi aduse coşul cu petale de 
trandafiri de pe un dulap, unde îl puseseră ca fetiţa să nu 
mai împrăştie flori peste tot prin cameră. Culeseseră deja 
petalele mătăsoase o dată, era de ajuns. 

Barrie îl puse pe Zack lângă Cameron. Ambii prunci 
dormeau paşnic, cu burticile pline. Chiar la ţanc, una 


100 


dintre nepoatele adolescente ale lui Shea venise să-i 
supravegheze în timp ce Barrie participa la nuntă. 

Muzica începu, şi acesta fu semnalul că trebuia să 
înceapă ceremonia. 

Una câte una ieşiră din cameră şi fură escortate de 
bărbaţii Mackenzie către locurile lor. Silueta masivă a lui 
Zane apăru în prag, şi Maris spuse „Nu“, iar el rânji 
întinzându-i mâna lui Barrie. 

— Un minut. 

Barrie se aplecă în faţa lui Nick şi aranjă fundele din 
părul fetiţei şi în cele din urmă puse coşuleţul în mâinile 
micuţe şi nerăbdătoare. _ 

— Să faci cu florile ca aseară, da? Îţi aduci aminte. 

Nick încuviinţă. 

— Le alunc peşte tot în jul. 

— Exact, scumpo. 

După ce făcu toate aceste pregătiri, Barrie se ridică şi 
merse spre Zane care îşi puse braţul în jurul taliei ei şi o 
îmbrăţişă scurt, înainte să se îndrepte spre locurile lor. 

Wolf apăru la uşă, extrem de elegant în smochingul său 
negru. 

— E timpul, draga mea, îi spuse lui Maris. 

Ochii lui negri erau plini de iubire când îşi puse braţele 
în jurul ei şi o legănă înainte şi înapoi, aşa cum făcuse 
toată viaţa. Maris îşi puse o palmă pe pieptul tatălui ei, 
copleşită de sentimentul brusc de iubire puternică pe care 
îl simţea faţă de el. Fusese atât de norocoasă cu părinţii ei! 

— Începusem să mă întreb dacă ai să uiţi vreodată de cai 
măcar cât să ai timp să te îndrăgosteşti, spuse el, dar 
acum că s-a întâmplat, simt că nu am petrecut destul timp 
cu tine. 

Maris chicoti, lipită de pieptul lui. 

— Tocmai de aceea am ştiut. 

Îşi ridică ochii plini de lacrimi, dar şi de veselie spre el. 

— Tot uitam de Plăcere Exclusivă şi mă gândeam numai 
la Mac. Era vorba de iubire, evident. 

Wolf o sărută pe frunte. 

— Atunci îl iert. 


101 


— Bunuu! 

Vocea ascuţită şi autoritară se auzi de undeva de lângă 
genunchiul lui. Nick îl trăgea uşor de pantaloni. 

— Tlebuie să ne glăbim. Tlebuie să alunc floli. 

Ca de obicei, vorbele ei stâlcite îl făcură pe Wolf să râdă. 

— În ordine, gogoşica mea. 

Se aplecă şi o luă de mânuţă ca să o împiedice să plece 
înaintea lor şi să „alunce“ flori înainte ca ei să fie pregătiţi. 

El, Maris şi Nick intrară în vestibul, şi Maris se aplecă şi 
o sărută pe obraz pe Nick. 

— Eşti gata? 

Nick dădu din cap şi se uită la ea cu ochii ei albaştri şi 
mari, lucind de nerăbdare, şi strânse cu ambele mâini 
coşul cu flori. 

— Atunci hai să mergem! 

Maris o împinse cu blândeţe pe Nick în faţă, spre 
culoarul central. Biserica strălucea de la lumina 
lumânărilor, şi sute de chipuri zâmbitoare erau întoarse 
spre ei, sau aşa părea. Nick păşi în centrul atenţiei ca o 
Miss America care îşi face rondul victorios. Aruncă 
zâmbete în stânga şi în dreapta, întinse o mână şi luă cu 
graţie o petală de trandafir. O ridică şi o lăsă să cadă. Apoi 
luă alta. Una câte una le distribui pe covor cu o precizie 
elegantă, fără să se grăbească, şi la un moment dat chiar 
se opri şi aranjă o petală care căzuse prea aproape de o 
alta. 

— Oh, Dumnezeule! 

Maris îl simţi pe Wolf cutremurându-se de râs. 

— li face prea multă plăcere. În ritmul ăsta o să intri în 
biserică la miezul nopţii. 

Oamenii se răsuceau şi râdeau de concentrarea cu care 
îşi îndeplinea Nick misiunea. Barrie îşi îngropă capul în 
umărul lui Zane, cuprinsă de un acces ele chicotit. Zane 
rânjea şi Chance râdea în hohote. Mac, care stătea la altar, 
privea radios la micul drăcuşor care îi câştigase inima. 
Pianistul privi în jur şi, observând ce cauza întârzierea, 
continuă să cânte. 

Incântată că era în centrul atenţiei, Nick începu să 


102 


improvizeze. Următoarea petală fu aruncată în spate, peste 
umăr. Preotul se înecă şi se înroşi la faţă, încercând să se 
abţină să nu râdă. 

Nick se răsuci pe vârfuri şi aruncă petale în cerc. Câteva 
zburară din coş şi ea se încruntă, aplecându-se să le 
culeagă şi să le pună înapoi. 

„Nu pot să încep să râd acum“, se gândi Maris, simțind 
cum hohotul clocotea în ea. „Dacă râd nu o să mă mai 
opresc şi o să-mi stric machiajul.“ Îşi puse mâna peste 
gură ca să-şi reprime râsul, dar nu funcţionă. Pieptul i se 
cutremură şi brusc izbucni într-un râs voios. Incontrolabil. 

Nick se opri şi se întoarse să se uite la ei, aşteptând să 
fie lăudată pentru munca grozavă. 

— Aluncă-le, adică aruncă-le, reuşi Maris să spună 
printre hohote. 

Micul căpşor se înclină într-o parte. 

— Aşa? întrebă ea, luând o mână de petale din coş şi 
aruncându-le în sus. 

Cel puţin erau o mână întreagă de petale, nu doar una. 

— Aşa, spuse Maris, încuviinţând, sperând că asta avea 
să grăbească procedura. 

Şi aşa se şi întâmplă. O altă mână de petale o urmă pe 
prima şi Nick ajunse mai rapid la altar. In cele din urmă 
ajunse în capătul culoarului şi îi aruncă un zâmbet radios 
lui Mac. 

— Le-am aluncat pe toate, îi spuse ea. 

— Ai făcut foarte bine, spuse el, abia fiind în stare să 
vorbească de râs. 

Odată ce misiunea fusese îndeplinită, Nick fugi către 
Zane şi Barrie şi ridică braţele ca să fie ridicată pe scaun. 

Uşurat, pianistul se lansă în bine-cunoscuta melodie 
Vine mireasa, şi în cele din urmă Wolf şi Maris porniră 
maiestuos spre altar. Toți oaspeţii se ridicară în picioare şi 
se răsuciră să privească mireasa, zâmbind. 

Pentru că nu avuseseră destul timp, nu aveau 
domnişoare sau cavaleri de onoare, aşa că doar Maco 
aşteptă pe Maris la altar. O privi apropiindu-se, şi chipul 
lui dur se relaxă într-o expresie tandră, în timp ce ochii 


103 


albaştri încă îi luceau de la râs. De îndată ce ea se opri 
lângă el, îi luă cu blândeţe mâna într-a lui şi în spatele lor 
o auzi pe mama sa suspinând uşor de fericire. 

Pentru că erau deja căsătoriţi, deciseră să sară peste 
partea cu „Cine o aduce pe această femeie“. Wolf se aplecă 
şi o sărută pe fiica lui pe obraz, o îmbrăţişă uşor, apoi dădu 
mâna cu Mac şi se aşeză lângă Mary. 

— Dragii mei, începu preotul, apoi se auzi o altă şoaptă 
în spatele lor. 

Recunoscând vocea lui Barrie, Maris nu fu deloc uimită 
când o siluetă mică se strecură între ea şi Mac, luând 
poziţie în faţa lor. 

— Şi eu zic da, ciripi Nick şi vocea ei reverberă în toată 
biserica. 

Aruncând un ochi peste umăr, Maris îl văzu pe Zane 
ridicându-se să-şi recupereze progenitura rebelă. Scutură 
din cap a negaţie, zâmbind. El îi făcu un semn la rândul lui 
şi se aşeză la loc. 

Aşa că Nick petrecu întreaga ceremonie lipită de 
picioarele lor. O simțeau tremurând de entuziasm şi Mac o 
trase uşor mai spre el ca să poată s-o prindă mai repede 
dacă încerca să facă ceva, cum ar fi fost să arunce o privire 
sub sutana preotului. Nick arunca deja priviri curioase în 
direcţia  robei. Dar deocamdată era mulţumită şi 
concentrată la ceremonie, la lumânări, la bradul de 
Crăciun care sclipea, la hainele frumoase. Când preotul 
spuse „Acum poţi săruta mireasa“, şi Mac făcu exact cum i 
se ceruse, Nick îşi lăsă capul pe spate să îi privească. 

— Cum procedăm când plecăm? şopti Mac lângă buzele 
lui Maris. 

— Ridic-o şi dă-i-o lui Zane când trecem pe lângă el, 
şopti ea. Va fi pregătit. 

Pianistul se lansă într-o melodie ritmată. Max o luă pe 
Nick cu un braţ şi pe celălalt îl puse în jurul lui Maris şi se 
grăbiră pe culoar, acompaniaţi pe fundal de muzică, de 
râsete, de lacrimi şi de aplauze. Când trecură pe lângă al 
doilea rând de bănci, o fetiţă într-o rochie lungă fu trecută 
cu dexteritate dintr-o pereche de braţe puternice în alta. 


104 


Recepţia fu o petrecere lungă şi minunată. Maris dansă 
la nesfârşit cu soţul ei, cu fraţii, cu tatăl, cu o parte dintre 
nepoti, cu cumnaţii şi cu mai mulţi prieteni vechi. Dansă cu 
şeriful, Clay Armstrong. Dansă cu ambasadorul L.ovejoy, 
tatăl lui Barrie. Dansă cu tatăl lui Shea şi cu bunicul ei, cu 
muncitorii de la fermă, cu negustorii şi cu vânzătorii de la 
benzinărie. În cele din urmă, Mac o recăpătă şi o ţinu 
aproape, legănând-o pe muzică în timp ce-şi odihnea 
obrazul lipit de al ei. 

— Ce ţi-a zis Zane? întrebă ea deodată. 

Simţi că rânjea, deşi nu-şi ridicase capul. 

— A spus că ştii. 

— Lasă asta. Ce-a spus? 

— Ştii deja ce-a spus. 

— Şi tu ce-ai spus? 

— Că sunt interesat. 

Maris mârâi. 

— Nu vreau să fii plecat luni întregi din ţară. Abia dacă 
sunt dispusă să las FBl-ul să te folosească pentru 
investigaţii, deşi nu-mi place. Vreau să fii cu mine în 
fiecare noapte, nu la mii de kilometri depărtare. 

— Exact asta i-am spus şi eu lui Zane. [ine minte că nu 
trebuie să fac ce face şi Chance. O ţinu mai aproape şi îşi 
cobori vocea până deveni doar un murmur intim: Este 
perioada aceea a lunii deja? 

— Nu. 

Lui Maris îi întârziase ciclul două zile, dar două zile erau 
doar două zile şi de obicei venea regulat. Era posibil ca 
organismul ei să fi fost dat peste cap de la contuzia 
suferită şi din cauza situaţiei stresante în care fusese, aşa 
că nu voia să anunţe nimic deocamdată. 

— Te-ar deranja dacă aş fi însărcinată atât de curând? 

— Să mă deranjeze? spuse el şi îi sărută lobul urechii. 
Când am putea să avem o Nick a noastră? Umerii lui 
începură să tremure sub îmbrăţişarea ei. Am crezut că o 
să-i ia o veşnicie să arunce afurisitele alea de petale. 

— E unică, sper. 

Dar Maris se aplecă spre el şi simţi cum sânii şi întregul 


105 


corp îi explodează de dorinţă. Dacă nu era deja 
însărcinată, avea să fie curând, având în vedere cât de des 
făcea dragoste cu ea. 

Dansară în tăcere un moment, apoi Mac spuse: 

— Plăcere Exclusivă ar fi trebuit să ajungă deja. 

Maris clipi ca să-şi ascundă lacrimile, pentru că Mac îi 
dăruise cel mai grozav cadou de Crăciun. Valoarea lui 
Plăcere Exclusivă scăzuse enorm acum, că lumea curselor 
de cai fusese zguduită de anunţul că nu era foarte fertil, şi 
ofertele de împerechere se evaporaseră. Era posibil ca 
armăsarul să producă un mânz, dar era o posibilitate atât 
de mică încât putea fi neglijată. Era încă valoros pe post de 
cal de curse, şi Ronald Stonicher ar fi obţinut mai mult pe 
el decât oferise Mac, dar fusese pus în faţa unor cheltuieli 
legale enorme şi acceptase imediat oferta. Maris fusese 
atât de îngrijorată în privinţa viitorului lui Plăcere 
Exclusivă, că Mac făcuse oferta fără să-i spună, pentru că 
nu voia ca ea să fie dezamăgită dacă eşua. 

— Tata abia aşteaptă să-l călărească, spuse ea. Mi-a zis 
de câteva ori că mă invidiază pentru că am lucrat cu 
Plăcere Exclusivă. 

Amândoi rămaseră tăcuţi şi se bucurară de dansul 
îmbrăţişat. Nunta nu fusese solemnă şi maiestuoasă - Nick 
avusese grijă de asta - dar fusese perfectă. Oamenii 
râseseră şi se distraseră, şi toată lumea avea să zâmbească 
ani întregi de-acum încolo când urmau să se gândească la 
nunta lui Maris Mackenzie. 

— E vremea să aruncăm buchetul! 

Strigătul se ridică la cer, şi se răsuciră să vadă o 
mulţime de adolescente care chicoteau adunându-se 
pentru tradiționala aruncare a buchetului, aranjându-şi 
părul şi măsurându-i din priviri pe băieţii Mackenzie. Erau 
şi femei mai în vârstă de faţă care îi aruncau priviri lui 
Chance. 

— Nu ar trebui să-l arunci când plecăm? întrebă Mac, 
amuzat. 

— E clar că nu mai au răbdare. 

Nu o deranja să grăbească puţin lucrurile. După dansul 


106 


acela era nerăbdătoare să rămână singură cu soţul ei. 

Nick se distra ca niciodată în scurta ei viaţă, 
îmbuibându-se cu tort şi prăjiturele cu mentă, fiind rotită 
pe ringul de dans de tatăl ei, de bunic şi de toţi unchii şi 
verişorii. Când o văzu pe Maris luând buchetul care o 
fascinase atât de tare mai devreme, cu toate „flolile 
flumoase“ şi dantela, şi fundele, se dezlipi din strânsoarea 
lui Sam şi se mută mai aproape ca să urmărească mai bine 
situaţia, cu capul înclinat într-o parte, în timp ce analiza cu 
atenţie totul. 

Maris urcă pe podium, se întoarse cu spatele şi aruncă 
buchetul în sus peste umăr. 

— Prinde-l! Prinde-l! 

Vocile umplură sala de recepţie. 

Aproape imediat se creă o stare generală de haos. Maris 
se răsuci. Mulțimea de fete şi femei alergau înainte cu 
ochii ridicaţi, concentrați pe buchetul care se îndrepta 
spre ele. Şi chiar în faţa lor, concentrându-se tot pe buchet 
în timp ce păşea în faţă, era o siluetă mică îmbrăcată în roz 
pal. 

O mare de trupuri îmbrăcate în negru se năpustiră spre 
ea când şaptesprezece bărbaţi, un MacNeil şi şaisprezece 
Mackenzie, de la Benjy care avea şase ani la Wolf, toţi 
săriră spre fetiţă. Maris aruncă o privire spre chipul lui 
Zane care era complet albit, în timp ce încerca să ajungă la 
puiul lui înainte ca Nick să fie călcată în picioare, şi Maris 
fugi şi ea, sărind de pe podium, fără să-i pese de rochie. 

Două mulţimi de oameni se îndreptau una spre cealaltă 
cu o viteză periculoasă, cu Nick prinsă în mijloc. Una 
dintre adolescente se uită în jos, o văzu pe Nick şi lăsă să-i 
scape un țipăt ascuţit de teamă când încercă să se 
oprească, dar fu împinsă de fata din spate. 

Chance stătuse deoparte, evitând orice legătură cu acel 
buchet, şi din cauza asta mişcările lui erau mai puţin 
stânjenite. Ajunse la Nick cu doi paşi înaintea lui Zane şi o 
luă pe sus, strângând-o în braţe şi rostogolindu-se cu ea 
din calea oamenilor. Zane îşi schimbă direcţia şi se puse 
între Chance şi oricine s-ar fi împiedicat de el, şi într-o 


107 


secundă se crease un zid de băieţi şi bărbaţi protejându-i 
pe cei doi de pe jos. Buchetul îl lovi pe Chance în spate. 

Cu grijă, se roti, iar capul lui Nick se îţi din scutul pe 
care-l făcuse cu braţele lui. 

— Uite! spuse ea, ochind buchetul. Ai plins flolile, 
unchiule Dance! 

Maris se opri lângă ei. Chance stătea ţeapăn pe podea, 
cu Nick pe pieptul lui. Se uită în sus la Maris şi ochii lui 
căprui-aurii se îngustară a suspiciune. 

— Ai făcut asta intenţionat, o acuză el. 

Membrii familiilor MacNeil şi Mackenzie veniră mai 
aproape, şi gurile severe se relaxau încet în zâmbete. 
Maris îşi încrucişă braţele la piept. 

— În niciun caz nu am aranjat asta. 

Maris se muşcă de buză ca să nu râdă de expresia lui 
indignată. 

— Ha. Ai făcut lucruri ciudate toată viaţa. 

Nick se aplecă şi prinse una din fundele buchetului, 
trăgându-l spre ea. Îl puse triumfătoare pe pieptul lui 
Chance. 

— Uite, spuse ea cu satisfacţie, bătându-l pe piept. 

Zane îşi frecă nasul, dar nu fu la fel de dibace ca Maris 
la a-şi ascunde rânjetul. 

— Ai prins buchetul, spuse el. 

— Nu, mârâi Chance. M-a lovit în spate cu el! 

Mary veni lângă Wolf, care îşi puse imediat un braţ în 
jurul mijlocului ei. Curând un zâmbet radios se întinse pe 
chipul ei. 

— Ca să vezi, Chance! exclamă ea. Asta înseamnă că eşti 
următorul. 

— Nu. Sunt. Următorul. 

Chance rosti pe rând cuvintele şi se ridică în şezut, 
ţinând-o pe Nick în braţe. O puse cu grijă jos şi apoi se 
ridică şi el în picioare. _ 

— Nu se pune, a trişat. Nu am timp pentru o soţie. Imi 
place ce fac şi o soţie mi-ar sta în cale. Chance se 
îndepărtă de ei bombănind: Oricum nu aş fi un soţ bun, 
oricum. Sunt... 


108 


O mână micuță îl trase de pantaloni. Chance se opri şi se 
uită în jos. 

Nick stătea pe vârfuri şi ţinea buchetul cu ambele mâini. 

— Nu uita flolile, spuse ea, strălucind. 


109 


dragă cititorule, 


Nu demult, lumea era un loc mult mai liniştit. Generaţii 
întregi de familii se năşteau, creşteau, se căsătoreau, îşi 
construiau o casă şi locuiau cu toţii în acelaşi cartier. Nu 
era neobişnuit ca o casă să adăpostească trei generaţii în 
acelaşi timp. Pruncii se năşteau în aceeaşi casă în care 
mureau bunicii şi exista o atmosferă minunată de 
continuitate, de apartenenţă, care a fost abandonată acum, 
iar membrii familiilor se împrăştie în toate cele patru 
colţuri ale pământului. 

Dar încă tânjim după acel loc sigur din inimile noastre, 
după centrul familiei, iar Crăciunul e expresia perfectă a 
acelui „Te duci acasă de Crăciun?“, o frază rostită de mii, 
de milioane de ori în apropierea sărbătorilor. Oamenii 
rareori mai locuiesc în aceeaşi casă pentru toată viaţa, dar 
nu locul reprezintă adevăratul cămin, ci familia. Familia 
este un sanctuar, iar oamenii parcurg distanţe 
incomensurabile în fiecare an ca să ajungă acolo, în acea 
perioadă specială, sezonul Crăciunului. 

Sper să ajungi şi tu la sanctuarul tău şi sper să ai un 
Crăciun minunat! 


Linda Howard 


110