Revista Cinema/1963 — 1979/1971/Cinema_1971-1666897506__pages301-350

exciusivitate e 


Un Hamlet al zilelor noastre: 


DANIEL OLBRYCHSKI 


Pr~ 


„Cenușa“ sat Hamlet si Ofelia în secolul XIX 


Curaj se poate numi, 
citeodată, 


și 


La început au fost filmele. Multe, 
diferite ca și cînd actorul se căuta, 
îşi căuta personajul, regizorul, 

aintasul căruia să-i fie discipol. 
„Cenușa“, ,Jovita”, „Teama de toate 
zilele“, „Totul de vînzare“, „Peisaj 
după război“, „Mestecănișul“, „Viaţa 
de- familie“, peste douăzeci de filme 
în 10 ahi. Wajda, Morgenstein, 
lancso, Zanussi — şansa unor re- 
gizori de primă mărime. Încercasem 
să mi-l fixez: singuratic, neliniștit, 
cu o privire nesigură, căutînd ceva 
în afara cadrului, în afara lucrurilor, 
ciudată personalitate această vedetă 
nr. 1 a Poloniei, după dispariția lui 
Cybulski. 

Apoi a fost „Hamlet“ fa teatrul 
Narodowu din Varșovia. Actorul 
părea că găsise. juca într-un spec- 
tatol modern dar fără ostentatie, 
pătimâş, contemporan ca esentiali- 
zare, mişcare scenică, retatii, sub- 
text. Cu o spontaneitate totală 
„prințul” polonez făcea să sară în 
aer 'gestica tradițională, sfida into- 
narea „poetică”, vorbind firesc, ca 
pe stradă, 

— Teatru! lui Shakespeare e un 
teatru simplu. E un teatru de viață, 
trebuie jucat organic, nu cerebralizat, 
ori declamat. Shakespeare e carnea, 
biologia, nu radiografia unui secol... 

Paloarea lui Hamlet-Olbrychski 
contrastează cu agilitatea de felină 
cu care ii taie calea lui Polanius, 


12 


U 
A 
a 


cu insolenta cu care o provoacă pe 
regină, cu minia blindë cu care o 
respinge pe Ofelia. 

La un pahar de bitter, in ajunul 
plecării într-o scurtă vacanță pe care 
şi-o permitea după o stagiune în 
care seară de seară devenise idolul 
tineretului varsovian, Hamlet-ul în 
haină de piele şi caschetă studen- 
teascë mă uimea din nou. Vorbea 
cinci limbi cu ușurința unui profe- 
sionist. 

— Călătoresc mult, om prieteni 
peste tot. Cu Kirk Douglas m-am 
împrietenit după ce mi-a dat votul 
la Cannes, fără să mă cunoască, 
pentru un premiu de interpretare. 
Cu Monica Vitti am jucat la Milano 
într-un film regizat de lancso. 

Cit stăm de vorbă în holul ho- 
tetutui varșovian, trec pe lîngă noi 
si se opresc să-l îmbrăţişeze, un 
bătrîn operator azerbaidjan si un 
tînăr regizor bulgar pe care mi-l 
recomandă, simplu: „Moi drug”. 
Volubif, direct, n-are nimic din 
poza unei vedete. E din generația 
vantistar', tip Julie Christie, jane 
Fonda, 


Filmul e bucurie 


— lo teatru am ajuns după multe 
filme. E mult moi ușor să joci pe 
scenă. Textul te susţine, publicul îţi 
dă aripi, reacția lui tl-e cunoscută, 
fiecare spectacot e o sărbătoare. 


„Pan 


Un războinic dintr-un ev îndepărtat sau el în filmul 


Wolodyjovski“ 


` 


$ de ce? 
de ce nu credem 
in miracol 


Am văzut in ultima vreme unele filme românești 
bune. Fiind si relativ recente, nu mi-am putut da 
seama de succesul de care se bucură în rindul publie 
cului, dar le doresc din toată inima să fie cit mai 
mare. Cind mă duc și văd un film românesc bun și 
constat, ceea ce se intimplë din păcate, că nu e frec- 
ventat de public pe măsura valorii lui, încerc un 
sentiment nu numai de regret, ci si o surdă iritare, 
fiindcă simt in acest fenomen mecanismul inertiilor 
şi al prejudecëtilor. Sint unele categorii de spectatori 


“care işi fac un merit din a nu frecventa filmele ros 


mânești, manifestind un vădit dezinteres ce nu se 
poate explica decit printr-o regretabilă indiferență 
față de propria lor sensibilitate și spiritualitate, în 
primul rind. Pentru astfel de spectatori un film 
străin bun devine automat foarte bun, unul foarte 
bun — excepțional, iar unuia evident foarte slab 
ti găsesc totuși o serie de merite: montare fastuoasă, 
rafinament, un trucaj colosal etc. etc. Desigur că 
la baza acestei atitudini se pot afla dezamăgiri reale 
si, uneori, repetate, Si totuşi, nici în acest caz res- 
pingerea de plan a filmelor româneşti este nu 
numai nejustificată, dar chiar condamnabilă într-un 
anume sens. Cind văd că un cunoscut critică pe drept 
una din producţiile noastre cinematografice, il aprob 
întru totul. Și cind se întîmplă să constat cë și în 
continuare face același lucru, incerc faţă de el o stimă 
deosebită, Pe-un astfel de spectator eu il consider 
suporter de nădejde al filmului românesc şi :cineaștii 
noștri trebuie să facă toate eforturile ca să-l multu- 


Numai 
echipa naţională 
de fottal 
trebuie încurajată? 


mească. Filmul românesc bun se cuvine neapărat 
încurajat de către toți cei care au pasiunea cinema- 
tografului nu numai din patriotism, dar fiindcă el 
reprezintă un bun spiritual ce ne este absolut necesar. 
Într-un astfel de film e vorba de viața noastră, se 
dezbat probleme care ne interesează îndeaproape. 
Dar nu numaiatit. Însăși sensibilitatea și gustul nostru 
îşi găsesc Un prilej de desfătare si de exersare in 
acelaşi timp mult mai propice, fiindcă perceperea 
lui este mult favorizată și stimulată de o serie de 
factori care, în cazut filmelor străine, acţionează 
întreo măsură mult mai mică: experienţa de viaţă, 
cunoașterea limbii, modul de a gindi şi chiar o anume 
tonalitate afectivă specifică fiecărui popor. Toate 
aceste elemente aperceptive fac ca receptarea artis- 
tică a unui film românesc să fie mult mai deplină. 
Să ne gindim numai la deosebirea, fantastică într-un 
anume sens, dintre cel care citește o capodoperă 
în limba lui natală și ce! care ia cunoștință de ea fie 
printr-o traducere, fie printr-o cunoaștere aproxi- 
mativă a limbii respective, Mai mult decit atit, însăși 
perceperea mai fină si mai exactă a lui Moliëre, de 
pildă, este favorizată de o cunoaștere deplină a lui 
Caragiale, fiindcă facultatea noastră de a percepe, 
de a simţi și de a gindi, se exersează în primul rînd 
pe baza receptării a ceea ce ii este propriu, specific, 
şi numai astfel ea devine aptă de a intelege alte zone 

ale sensibilităţii umane, alte moduri de a gindi. 
Fotbalul este un joc, sau mă rog, o artă, ca să 
fiu pe placul amatorilor atit de pasionaţi ai acestui 
sport, mult mai „universală”. Amatorii români de 
fotbal pot „gusta“ mult mai ușor sensibilititile și 
tehnica unui mare jucător străin. Şi totuşi, ei simt 
nevoia foarte acută ca să avem o echipă națională 
de prim rang, protestează cu energie ori de cite 
ori federaţia sau antrenorii săvirşesc greșeli în 
această privință, pretind ca fotbalul românesc să fie 
de calitate. etc. etc. Cunosc foarte bine regulile 
jocului și cei mai multi dintre ei se duc pe teren 
chiar atunci cind știu mai dinainte că vor fi deza- 
mëgiti. Fiindcă nutresc o speranță ascunsă, intimă, 
că se va produce poate un miracol și că așteptările 
lor vor fi implinite. Nu e oare cazul ca şi amatorii 
noştri de filme să ia exemplu de la acești iubitori 
ai sportului cu balonul rotund? 
e Radu BELIGAN 


ETHE VJET DET vë P r TERA S 
T E t- gr d ia sa e AI ae 
AN eA I an Pupa, EPIS pi 


„sondaj in cine-univers 


Frumuseţea 
sentimentelor frumoase 


Chiar după ce a început să fie luată, mai mult sau mal puţin, în serios, arta cinematos 
grafică n-a încetat să dea serioase bătăi de cap esteticienilor. Singura-artă care are un fondator 
cu nume, prenume și acte de stare civilă în regulă, singura artă care nu s-a născut din impulsu- 
rile emotive ale unor visători sau magicieni, ci din calculele foarte precise (și, tocmai de aceea, 
reușite) ale unor tehnicieni folosind instrumente fizico-matematice, a provocat — cum e si 
firesc — deranj si iritare printre acei care s-au străduit și se străduiesc — cu atîta osteneală 
— să introducă puțină ordine și multă claritate printre rosturile, adesea atit de incilcite ale 
fenomenului ertistic. Cinematografia s-a încadrat greu în categoriile estetice cit de cît consa- 
crate şi, ceea ce e și mai grav pentru sistematizatori, în universul de rituri şi mituri care înto- 
vărăşește, învăluie, desparte şi apropie de restul lumii creaţia și consumatia celorlalte forme 
de artă, în păienjenişul de deprinderi şi prejudecăţi care contribuie la specificitatea celorlalte 
fenomene artistice, 


În nici o altă artă 
opoziția dintre bine si rău 
nu e atit de clară 
ca în cinematograf. 


Probabil că, din punct de vedere sociologic, două sînt trăsăturile principale care defi- 
nesc si caracterizează arta cinematografică: caracterul ei popular, autentic si indelebil si strinsa 
împletire cu activitatea industrială. Aşa cum nu există, nu poate exista film „pentru sertar“, - 
nu există și nu poate exista artizanat cinematografic, Condiţia pluritatii caracterizează cine- 
matografia nu numai la polul cosmosului, ca orice artă de spectacol, ci și la polul creației, 
iar tehnica industrială este nu numai un auxiliar important, ci se înserează în însuşi procesul 
elaborării artistice. 

De aceea, la 75 de ani (vîrstă totuşi respectabilă, căci sînt ani din secolul XX, de zece 
ori mai rapizi şi mai grei decit cei din secolul lui Charlemagne), cinematografia, în ciuda tuturor 
Vicisitudinilor, îşi păstrează toată prospetimea, vigoarea, proasta creștere, sentimentalismul 
unui organism tînăr, tînăr nu atît prin numărul anilor ci prin păstrarea în funcţiune a tuturor 
arterelor prin care curge seva, îmbătătoare, populară a vieţii adevărate, de toate zilele— 

Cinematografia se înscrie în fals împotriva asertiunii parsiv celebre a lui André Gide: 
„Cu sentimente frumoase nu se face artă adevărată“, asertiune care corespunde unei preju- 
decëti atit de larg răspîndite în cîmpul artei de vreun secol încoace, cam de la „poeţii blestemati” 
şi primii impresionisti încoace și care exprimase, poate, la început, o reacție explicabilă impo- 
triva unei anumite gargare post-romantice” şi o căutare a unui anume realism neconformist, 
fie el cît de brutal. Cu o sfidătoare sănătate, cinematografia în ce are ea mai autentic şi, deci, 
mai popular, ignoră — în pofida imixtiunii tot mai insistente în apele sale a cultului violenţei şi 
erotismului, a nevrozelor existentialiste, a ultra-subtilitatilor intelectualiste — pretenţiile de 
valabilitate universală a afirmației gide-iene. i 

În cinematografie, sentimentele frumoase — de la curaj și bărbăţie şi pînă la solidaritate 
si dragoste de muncă — se simt la largul lor. Într-o vreme cînd în celelalte arte se „purtau” 
pe o arie destul de largă gratuitatile formale si anxietatile tulburi, în cinematografie se făceau 
filme geniale cu „sentimente frumoase”. De la părinţii artei cinemitografice, Eisenstein şi 
Griffith, trecînd prin pleiada marilor maeştri sovietici, Pudovkin sau Donskoi sau Romm 
marilor maieștri americani, un King Vidor, un Wyler, un Hawks, și pînă la maieștrii neorea- 
lismului italian sau ai filmului politic contemporan, aceasta este nu numai o direcţie majoră 
în cinematografie, ci cea mai cinematogrofică dintre direcţiile celei de a şaptea arte. 

În nici o altă artă contemporană, opoziţia dintre bine și rău nu este prezentă cu atîta 
claritate şi pregnantë ca în cinematografie, Ceca ce în altă parte ar fi considerat de către 
esteti drept schematism, în film apare ca firesc, este generator de frumuseţe. Cel care acceptă 
şi trăieşte cu maximă participare, vizionind un film, antiteza categorică dintre bine şi rău poate 
să manifeste unele rezerve în faţa întruchipării în literatură a unei antiteze asemănătoare. 
E acelaşi om, cel care are două reacții diferite dar, în contactul cu filmul, în el se trezeşte 
și domină, cu o forti deosebită, neîntinată de nu știu ce alienări, sensibilitatea și înțelepciunea 
populară, O carte întreagă s-ar putea scrie — în aceeaşi ordine de idei — despre prezența 
ca element de umanizare a copiilor de-a lungul intregii istorii a filmului, fără falsă teamă de 
un sentimentalism aşa zis ieftin. 

În procesul de formare a omului contemporan, destrămarea de către arta cinemato- 
grafică a atitor prejudecăți estetizante, are, fără îndoială, însemnătatea ei. Si aceasta, mai ales, 
pentru că, dincolo de limitele sferei sale de acțiune, cinematografia exercită azi o influență 
ușor discernabilă asupra întregului cîmp al creației artistice, fie că e vorba de reînnoirea tea- 
trului (de exemplu, în spectacolele de masă cu caracter politic-agitatoric), a literaturii, a artelor 
plastice (noul figurativism, etc.), fie că e vorba, mai ales, dë mcdelarea sensibilităţii artistice 
a oamenilor. + H. DONA 


Su 


b h - 
- — SP TË E E 


e un spectator te 


PË, e E 3 
e JËTË REY u pi ` 
smperat 


a € “ - 


ideal 


Cinematograful, ca şi fotbalul, are avantajul 
unui public vast, naiv, devotat, care nu şi-a făcut 
din exigenta mereu sporită un tel în viaţă... Se 
merge la cinema, nu la un film anume... Mi-e 
imposibil să citesc o'carte mediocră, chiar dacă 
m-aș droga, chiar dacă m-aș spăla mereu pe faţă, 
dar un film prost, vai de mine, oricînd, cu cea 
mai mare plăcere.., Chiar dacă filmul e prost, 
tot îl-văd pinë la capăt, apoi mai e jurnalul de 
actualități — mă dau in vint după asemenea 
scurt-metraje — şi chiar dacă filmul nu e o capodor 
peră, știu precis că în acest timp nu voi fuma, 
Pierd. pe plan spiritual, cîştig pe plan fizic, Deci 
tot mă aleg cu ceva... Trebuie insă făcută deose- 
birea dintre un film prost şi un film stupid. Un 
film prost e un film care redă o întimplare banală, 
dar nu artificială, n-are pretenţii de sinteză, 
regizorul işi vede lungul nasului, nu vrea săracul 
së se ridice la simbol... Deci regizorul e un idiot, 
dar e modest. Tot e un progres. Filmele stupide 
sint cele cu pretenţii, cind regizorul imbecil 
crede că are ceva de spus umanităţii. Să te ferească 
Dumnezeu de originalitatea prostului.,. 

Cum se explică rezistența noastră la filmele 
proaste? Cinematograful nu e numai o artă sau 
poate că artă nici nu e săracul, ci o iluzie, mai 
mult decit o iluzie, un fel de compensație meta- 
fizică. E un fel de iluzie a unei vieţi viitoare. Cum 
mi se mărturisea un spectator asiduu, chiar dacă 
filmul e prost, tot mai vezi un peisaj, un oraș 
străin, un interior mobilat cu gust, o pereche de 
picioare frumoase, un suris enigmatic; un chelner 
foarte atent, o supă caldă, un nou model de cra- 
vată, mă rog, oricit de anost ar fi, cu ceva tot se 
alege omul.., 


Desigur că spectatorul comun vrea de la un 
film acţiune, mişcare. De aici admiraţia naivë şi 
periculoasă pentru filmele cu „bătăi”. Un anumit 
spectator are si un orgoliu cultural naiv. El e în 
stare să spună, după ce a văzut la cinema „Roșu 
şi negru”, „Eu am citit și cartea". Cu această afir- 
mafie are impresia că a atins absolutul, Filmul 
trebuie să seducă prin ceva foarte precis, Specta- 
torul de teatru e cu totul altfel. El nu vine cu 
pretenţii în sala de spectacol, n-are senzațiile gata 
pregătite de acasă. El așteaptă să vadă ce i-a oferit 
regizorul, actorul, dramaturgul, admite surpriza... 
Într-un fel, acel anume spectator de film vrea să 
meargă la sigur. Vrea un filmcu bătăi, cu femei, 
cu peisaje, 

Spuneam că spectatorul. de film adoră acțiunea 
si aşa se explică magnificul insucces de public 
care l-a avut la noi filmul japonez „Insula“. „Insula“ 
este, fără îndoială, „o capodoperă. Crescut in 
mitul naiv al acțiunii, publicul avea impresia că 
totul” se petrece prea încet, că totul se tărăgă- 
nează și deci e tras pe sfoară. Aceeași soartă au 
avut-o la început şi subtilele filme ale lui Antonioni. 
Am văzut „Aventura" într-o sală aproape goală, 
Unii spectatori, care se credeau oameni de acțiune, 
pusi pe fapte mari, au părăsit, cu unaer de su perio” 
ritate, sala. 

Marii artisti au insă puterea de a educa publi- 
cul, de'a-l convinge că el, artistul, are dreptate. 


Dar e si meritul publicului că i-a dat dreptate 


Publicul 
merge 
la cinema, 
nu 
la un film 
anume ? 


Oricit de prost ar fi un film... („Patricia si...) 


artistului. As indrëzni să spun, un meritaproa- 
pe egal, Sint convins că dacă „Insula“ ar fi reluată 
acum pe ecrariele noastre, ar avea o cu totul altă 
soartă... Publicul de film, așa naiv cum e€, așa cum 
sintem cu toţii cind mergem la cinema, e totuși 
capabil să intulascë — mai devreme sau mai 
tirziu — capodopera... Pinë la urmă, publicul 
de film e publicul ideal. Ciudat, dar așa e... 


Teodor MAZILU 


dezacord 


văzul prin 
urechi 


* 

Am toată stima pentru sociologii care fac 
anchete, o afirm cu sinceritate, dar mă indo- 
iesc că sondajele asupra gustului estetic pot 
avea vreo eficiență, chiar dacă sint chestionati 
nu şapte mii de subiecți, ci sapte sute de mii. 
Căci orice gust stratificat este ostil, în principiu 
inovației, iar orice fapt nou de artă formează, 
încet şi anevoie, un gust nou. Ce rezultate ar 
da o anchetă cu titlul: Care e sculptura dvs. 
preferată? Sau muzica preferată? Sau poezia 
preferată? Pe ce loc s-ar situa oare opera lui 
Brâncuși, oratoriile lui Paul Constantinescu, 
poemele lui Arghezi? Dar dacă acestea nu s-ar 
situa pe locul intii, dacă, să zicem, Johann 
Strauss ar fi pe o treaptă mai de susa scării 
preferințelor decit Mihail Jora — ce concluzie 
practică ar trebui să tragem? 

mi dau seama că au depus un travaliu 
serios, considerabil, cei ce au întocmit ancheta 
publicată în revista ,Cinema” 3/'71. Dar nu 
cred că e edificator să-i întrebi pe „radioascul- 
tătorii abonaţi” ce cred despre filme. Nici,pe 
spectatorii obișnuiți ai teatrelor, despre sport. 
Nici pe pasionatii concertelor simfonice, despre 
producţia editorială destinată popularizërii 
ştiinţei. Unii dintre cei întrebaţi — ni se spune 


Ce vină are 
publicul 
dacă i s-a servit 
„Adio Texas“ 

şi 
ceastă femeie“? 


29 


franc — reproduc cu greutate titlurile exacte, 
rareori numele actorilor şi aproape niciodată 
pe cel al regizorului. Atunci ce îndreptar imi 
poate oferi părerea acestora, oricit de sinceră 
ar fi ea? Ce modificare spirituală poate produce 
opțiunea unui om care işi amintește greu cum 
se numea filmul „Păcatul dragostei" și-l încurcă, 
(pe drept cuvint) cu „Sunetul muzicii“, afir- 
mind că i-a (sau i-au) plăcut? 

Ancheta a fost întreprinsă la Bucureşti, 
Sibiu, Titu, Babadag etc. Dar cine știe ce au 
văzut la Babadag timp de un an, radioascultë- 
torii? Dacă li s-a servit numai „Adio Texas", 
„Această femeie“, „Jandarmul se insoarë” si 
alte atari produse scofilcite, ori vaselinate, ori 
pur și simplu scapete, evident că au ales 
„Dreptul de a te naşte"... Cind ti se oferă posi- 
bilitatea să optezi între sfeclă, linte si fasole 
țucără, nu te poți declara favorabil fazanului, 

Profesorul Dimitrie Gusti spunea, cindva, 
că rezultatele anchetelor intră in responsabi- 
litatea sociologului, dar interpretarea acestor 
rezultate îl priveşte în primul rind pe cel ce o 
face. Pentru mine, ancheta amintită arată, 
dacă e să arate ceva, nu cum ar trebui să ne 
orientăm difuzarea filmului (evident, nu-i acuz 
pe sociologi de o asemenea intenţie), ci cit 
mai-avem de lucru în domeniul culturii cinema- 
tografice. Ceea ce, altminteri, se si cam știa. 


Valentin SILVESTRU 


$A i 


PPP A 


Annecy'71 


Festivalul international de ani- 
matie de la Annecy (al 8-lea), care-și 
imparte cu cel de la Mamaia pri- 
vilegiul dë a prezenta odatë la doi 
ani tot ce există mai bun in lume, 
ne-a demonstrat din capul locului 
două lucruri: că filmul de animaţie 
aspiră la capodopere și că școala 
iugoslavă stë in fruntea animației 
mondiale (opt filme in competiție, 
din care cel puţin două — „Amato- 
rii de flori” si „Vremea vampirilor“ 
— puteau lua liniștite un mare 
premiu, in afară de „Nevasta” care 
l-a si luat.) i 
Din o sută de filme prezentate 
de toate țările participante in con- 
‘curs, cincizeci au fost foarte bune, 


Candor 


şi nici unul cu adevărat slab. Plus o 
excelentă selecție hors-concurs și 
ea de peste o sută de lucrări. 

Record de calitate; 

Tematica: revolta. Împotriva a tot 
ce chinuie existența, bietului om 
consumat de societâtea de consum, 
de la automatismele absurde ale vieții 
cotidiene la inegalitatea socialë. Dar, 
mai ales, revolta împotriva stu pidi- 
tëtii si a ingustimii de spirit, si din 
nou a stupidității, si din pou a în- 
gustimii de spirit.. 

Juriul, prezidat de Jan Lenica, a 
decernat trei mari premii ex-aequo, 
două premii speciale, un. premiu 
pentru tinerei, un altul pentru 
„opera prima” si mai multe men- 
tiuni. Cum era de aşteptat, fiecare 


Animatia 
este o artă 


doar 


dacă 


animă idei 


Conso'areo („Patchwork“) 


am plecat de la Annecy cu propriul 
nostru palmares, același sau complet 
diferit de cel al juriului. Nu are 
importanță. Important este cë am 
avut din ce alege. .Toti. 


Alegerea personală 
(subiectivă) 


„To speak or not to speak“ (A 
vor bi sau a nu vorbi) al belgianului 
Raoul Servais. „Aţi făcut un film 
desăvirșit, dëmiile Servais. Mi-am 
ratat revolta, doamnă. Spumegam 
de furie cînd l-am scris, clocoteam 
cind l-am realizat și constat acum 
că am turnat apă de trandafiri peste 
nitro-glicerină“. Acest film conside- 
rat ratat de modestia autorului, 
sau poate de creșterea revoltei sale, 
multora dintre noi ni s-a părut 
remarcabil. O satiră de o violenţă rar 
intilnită în filme cu actori, despre 
condiția umană în societatea de 
consum. Yes, spune eroul principal, 
no, gindeste el, și sub semnul acestei 
du plic itëti, cumplite în primul rind 
pentru el insuşi, viețuiește. Cum? 


„Amatorii de flori” al iugoslavului 
Dovnikovië- Bordo. Un grădinar își 
oferă marfa: flori. Oamenii vin, 
oamenii trec, oamenii pleacă. Indi- 
ferenta nu are nevoie de flori. Dar, 
dintr-o greșală, grădinarul își stro- 

este grădina nu cu apă... Si atunci 
florile se transformă în bombe. 
Care devin explozive dacă le mirosi. 
Oamenii nu mai trec indiferenti. 
Oamenii aleargă, se bat, să cumpere 
flori. Flori care explodează, flori 
care distrug. Pină unde? Pină cind? 
Pină ce din nou, cineva, alt grădinar 
— sau același — sëdeste o KEN 
o floare banală, cu miros banal, 
lumea își va relua vechea shoqi 

Duiosie. 

vParada 'maghiarului Jozsef Gëmis- 
Un ofiţer cu ștaif prusac face repe- 
titii cu soldaţii pentru o defilare. 
Dar una din cătane șchioapătă pi 
strică rindurile si rinduiala, Efortul 
de reeducare se dovedește zadarnic 
Concluzia: la paradă, toți soldații 


defilează sontic, sontic... Nu era 
soluția cea mai simplă? 

Simboi. 

uPredicatorui” de Pave! Procha- 


zka. (Durata: 1 minut). Pe ecranul 
televizorului, un preot ţine o pre- 
dică despre spiritualizare, suflet, 
inaltare, sublimare. În fața televizo- 
relui, Et, Omul, înfulecă, muindu-și 
bătăturile în lighean. Predicatorul 
termină la cea mai înaltă tensiune, 
Telespectatorul rigtie. 
Candoare. 


Toată stima pentru două filme 
reținute de juriu, primul: cu un 
premiu special — „Ultimul care 
pleacă“ (Last to go) de Gerald Pat- 
terton — Canada, un Herold Pinter 
în care absurdul aminteşte de „Scau- 
nele“ lui Eugen lonescu; celălalt, 
„Cei trei netoti” al bulgarului Doniu 
Donev, cu o menţiune. 

De fapt, încercarea de a numi 
filmele „de excepţie“ ne-ar duce 


la înşirarea unui număr impresio- - 


nant de titluri ceea ce, să recunoas- 
tem, nu e de loc rău. Dar e imposibii 
intr-un singur articol... 


Alegerea oficială 
(obiectivă) 


Al doilea dintre cele trei mar 
premii ex-aequo, a fost „Apelul“ 


I festiv 


“zultatul: 


e 

; 
polonezului Riszard Czekala. Un 
lagăr. de concentrare, un bloc de 
zdrente vărgate și capete rase, şi 
o imensă gură de oberoffizier care 
urlă: nieder, auf, nieder, auf, nieder.. 
Culcat! Unul singur rămine în picioa- 


re. Este împușcat. Nieder! 
se ridică și ei. Nieder! Sint impus- 


cati. Unul singur scapă. Nieder! 
Auf! Nieder! Auf! Nieder! Lasul 
se execută. Este impuscat si el. 
Revoltă? 
„Nevasta” iugoslavului Boris Saj- 


tinac, al treilea mare premiu ex- 
aequo, este o g lumë tristă, desenată 
în maniera lui Daumier. Ce i se poate 
oferi unei tinere care vrea să se 
mărite? Bărbaţii ii aduc ceea ce au, 
ceea ce poartă cu ei sau în ei, o 
ilustrare practică a personalităţii și 
a forţei lor. O mulţime de indivizi 
care incearcă să-și plaseze ambițiile 
într-o afacere rentabilă. Ce a alege ea? 
Colivia. 


Revoltă? 


Pe lingă aceste două excepționale 
filme, pr imul mare premiu, „Alte 
aventuri ale unchiului Sam” de 
Robert Mitchell si Dale Case, mi 
s-a părut o farsë gentilă. America 
văzută de doi americani, în culori 
vii şi haz diluat, ne-a amuzat oare- 
cum și l-amuitat repede, impresionat 
răminind, pină la urmă, doar juriul. 


Candoare. 


Alegerea criticilor 
(unanimă)... 


» ...pentru cë din af citi eram, 
opt sau nouă au” fost italieni... Re- 
filmul „Linia” al lui Os- 
valdo Cavandoli “ne-a făcut K:O. 
Prin majoritate nurnerică. 


Alegerea „da acasă 
(deconcertantă) 


România a intrat in concurs cu 
„Cimpul" lui George Sibianu si 
cu „Ciocirlia“ lui Laurențiu Sirbu, 
Două filme suave si graticase, pen- 
tru copii, primite cald de public, 
ignorate de juriu. N-a fost vina lor, 
nu erau filme de festival internatio- 
nal. Poate că n-am avut altele. Poate 
că un an nu a fost deajuns ca să 
călătorim de la Mamaia la Anneey. 
Destul de neplăcut. însă, tocmai 
pentru că România este gazda celui- 
fait festival international de antma- 
ție. O singură consolare; printre 
cele mai puțin bune filme prezen- 
tate la Annecy, recordul l-a bătut 
Franța, in ciuda mentiunii luate de 
„Patchwork", un mixtum-composi- 
tum sëmnat de Manuel Otëro (sin- 
gurul de reținut), Daniel Suter, 
Claude Luyet, Gerald Poussin şi 
Georges Schwitzgebel. 

Slabă consolare, sh din consolare 
in consolare, intre România şi Franţa, 
cele două tëri care au la ora actuală 
singurele festivaluri internaţionale 
de film de animație din lume, -cigti- 
gătoare:s-ar putea să iasă lugoslavia, 
care se pregăteşte să organizeze la 
anul, la Zagreb, o altă ediţie — prima 
pëntru ei — a acestei atit de dispu- 
tate competiţii. Se pregătește, pre- 
zentind in fiecare an cea mai bună 
selecție pe care vreo tarë a dat-o 
pinë acum. Se pregăteşte, cule- 
gind marile premii, Se pregăteşte 
lucrind. Mult. și bine. 


Rodica LIPATTI 


Ceilalți 5 


y 


nu e prea tir 


epistold 

Totul a început de la spectacolul cu piesa «De partea cealaltă». Eram 
student în anul IV sau poate chiar terminasem Institutul.intr-o seară, ca 
aproape în toate serile, m-am dus la teatru. În seara aceea, la «De partea 
cealaltă»... Printre cei de pe scenă, Marga Barbu, blondă, frumoasă și ta- 
lentată, m-a impresionat. Eram student. Eram timid și flet ca Harap Alb 
(dovadă că Gopo n-a stat pe ginduri). Au trecut anii și au apărut «Haiducii» 
$i Anita. Totdeauna mi-am imaginat femeia româncă plină de temperament, 
caldă, fidelă, cu spirit de sacrificiu. Așa am văzut-o pe Marga in Anita. 
Ce folos că eu eram de partea cealaltă... Și într-o zi iată că Dinu Cocea și 
Eugen Barbu m-au luat de o mină, mi-au pus sabia în cealaltă, o mustață 
sub nas și m-au trecut... de partea cealaltă. Așa am cunoscut-o, parteneră 
fiindu-mi, pe Marga. 

Margo, acum, în paginile revistei noastre, vreau să te rog ceva și te rog 
să-mi ierti felul solemn în care mă adresez. Te rog să-ți păstrezi, te rog 
să nu uiţi, te rog să nu abandonezi vreodată felul tău de a fi. Rămii modestă 
— așa cum ești acum. Rămii sinceră și spontană, așa cum ai fost intotdea- 
una... Fii mereu așa cum te-am cunoscut, o colegă minunată (nu numai 
pentru partenerii tăi, dar pentru toţi cei care participă la nașterea unui 
film, inclusiv, pentru cei mai mărunți). Cu alte cuvinte: rămii mereu așa 
cum ești azi, indiferentă la ideea de mărire si ne-mărire, egală cu toți, 
mari si mici, plină de franchete, gata în momentele cele mai dificile să 
spui: «prezent!» 

“Si fie ca cinematografia noastră să-ți ofere rolurile pe care le meriti 
— Si nici eu să nu fiu uitat. 


Florin Piersic 


“oë 


ZIU... 


— Dac-ar fi să judecăm după fișa 


personală, s-ar spune, Marga 
Barbu, că în ultima vreme ești mult 
mai aproape de film decit de tea- 
tru... 


— Într-un fel da. Adevărul e că ro- 
lurile mai importante in teatru, le-am 
făcut înainte de a mă apuca serios de 
film. Fie că regizorii de teatru s-au 
speriat că n-am să pot duce la capăt 
şi una si alta, fie că așa s-a întimplat... 
Cert e că de cind joc mai mult și mai 
des în film, lucrurile interesante le-am 
tăcut acolo si nu pe scenă. 


— Asta te-ar putea determina să 
iubești mai mult filmul... 


— Mă pasionează. Si ii sint recu- 
noscătoare pentru că mi-a dat posibi- 
litatea să joc roluri care nu mi-ar fi 
fost niciodată incredintate in teatru. 
Marta din «Procesul alb», Anita din 
«Haiducii», chiar Gaby din «Facerea 
lumii»... Şi cu toate astea, sint con- 
vinsă că,dacă aș primi în teatru un rol 
care să mă intereseze — rol care nu 
ştiu de ce, dar de ani de zile nu vine — 
as deveni la fel de pasionată de teatru 
pe cit sint, acum, de film. 


D ma 


f 


— Crezi că există actori «de tea- 
tru» si actori «de film»? Crezi cë 
există un instinct al filmului, așa 
cum există un simț scenic? 


— Există, cred, un instinct actoricesc 
care se perfectioneazë lucrind, pe 
scenë sau in fata aparatului de filmat. 
La film se cere, poate, o putere de 
adaptare mai rapidë pentru cë nu ai 
acel răgaz de o lună-două pe care ţi-l 
creează repetițiile. Uneori trebuie să 
filmezi la numai o jumătate de oră după 
ce ai pus piciorul in decor. Nici n-ai 
timp să vezi bine ce-i in jurul tău, 
dară mi-te să te familiarizezi... Pe urmă, 
cel puțin la inceput, există handicapul 
obiectivului, care te privește uneori 
stingheritor de «de aproape». Cu 
timpul însă, acest handicap devine un 
atu. Ca şi comanda «motor» şi liniştea 
care se face pe platou după ce a fost 
rostită, și lumina puternică a reflec- 
toarelor. Toate, la inceput paralizante, 
devin cu timpul atu-uri. Acum, cind 
mi se spune «motor», mă simt ca un 
cal la potou. lar liniștea aceea din jur, 
imi dă o senzație formidabilă: de izo- 
lare a mea cu aparatul de filmat; imi 
creează un moment de concentrare pe 
care acum încerc să-l obțin si pe 


17 


Prima oarë pe scend: 


scenë. Acolo unde nu stau in fata 
obiectivului, ci a sute de ochi. E sigur 
cë, dacë ar fi së existe un simt al 
filmului, apoi acesta se ciștigă lucrind. 
Și aş vrea să adaug: filmul cere o 
imensă naturalete. Pelicula nu iartă... 


— Cum crezi că e mai bine pentru 
un actor: să joace orice sau să 
aștepte «rolul vieţii»? Părerile sînt 
foarte împărțite... 


— Nu cred că trebuie așteptat «rolul 
vieţii», în primul rind pentru că, nelu- 
crind, îți pierzi meseria. Si pe urmă, 
așteptind foarte mult, începi să te 
acresti, să nu-ți mai placă nimic pinë 
într-atit, incit există pericolul ca atunci 
cind te intilnesti, in sfirșit, cu rolul 
acela, să nu-l mai recunosti. Pentru că, 
nelucrind, nu-ți mai cunoşti posibili- 
tëtile. Pierzi busola. De asta am jucat 
si în teatru roluri nu întotdeauna im- 
portante, nu întotdeauna interesante. 
De teamă să nu pierd contactul cu 
scena. Cu meseria. Pentru că noi sin- 
tem, totuși, in primul rind actori de 
teatru. Pină una alta. Cind vom face 
25 de filme pe an, poate că vor apare și 
actorii «in primul rind de film»... 


— Probabil știi că, pentru majori- 
tatea publicului, ești Anita, așa 
cum Amza Pellea e Mihai Vi- 
teazul... 


— Ştiu. Primesc și scrisori care în- 
cep cu «dragă Aniţa»... Asta inseamnă 
că e un personaj care a ajuns la inima 
spectatorilor. Şi mie mi-e foarte dragă 
dar, să spun drept, mi-a fost teamă să 
nu më «profileze» pe un gen anume. 
Întotdeauna mi-a fost teamă să nu mă 


Svetlana Simina 


Prima oară în film: 


N-am reușit 
încă 
să-mi pierd 
entuziasmul! 


repet în rolurile pe care le joc. Asta 
creează senzația că nu ești in stare să 
faci altceva. Ur, ceea ce e minunat în 
meseria noastră, e tocmai de a face 
mereu altceva, de a fi mereu altcineva. 


— Ai început, deci, prin a studia 
dansul, ai vrut să faci filozofie și ai 
ajuns finalmente, actriță. Cum? De 
ce? 


— Nu din chemare. N-am fost copilul 
minune care spune poezii. Singurul 
meu dar artistic — in afară de dans — 
era, în copilărie, să imit oamenii în 
virstă. La Institutul de teatru am intrat 
numai din ideea de a-mi perfecționa 
expresivitatea de care aveam nevoie 
pentru cariera de dansatoare la care 
visam. Pe urmă s-a intimplat că, din 
motive cu totul și cu totul obiective, 
a trebuit să renunţ la visul acela. Şi 
pentru că am crescut într-un climat 
artistic — mama a fost dansatoare — 
și nu concepeam să fac o meserie care 
să nu fie aproape de artă, am ales 
actoria. Deși aveam o timiditate in- 
grozitoare, care ar fi trebuit să-mi 
interzică pină şi ideea de a mă urca 
vreodată pe scenă. De altfel, în institut 
nu-mi dădeam examenele decit atunci 
cind nu se mai puteau amina. Atit 
de frică mi-era să joc. 


De şase ori 
Anita 


— Cum ai scăpat de timiditatea 
asta — cë e limpede că ai scăpat, 
— Si cum ai început să-ți iubeşti 
meseria? — că și asta e limpede. 


— Trăind. Pentru că trăind, mi s-a 
format ceea ce se numeşte personali- 
tatea unui om. Si o dată cu asta am 
început nu numai să-mi iubesc, cum 
spui, meseria, dar să simt nevoia s-o 
fac. Pentru orice om, dar mai ales 
pentru noi actorii, a trăi înseamnă a te 
imbogëti. Si eu știu, simt că acum pot 
să dau mai mult, pentru că știu mai 
mult. Despre mine, despre oameni... 


— Nu-ţi pare rău că n-ai aflat mai 
demult toate astea? 


— Nu cred că puteam. Sigur, sint 
clipe cind îmi spun: de ce nu am ince- 
put cu zece ani mai devreme... Dar 
cum asta n-a depins niciodată numai 
de mine, tot eu imi spun: să vede că 
n-a fost să fie... E adevărat că trăirea 
aceea de care-ţi vorbeam, lasă urme. 
E adevărat că ceea ce puteam juca 
acum zece ani, nu mai pot acum şi, 
ce joc acum, n-o să mai pot juca peste 
alți zece ani. Totuşi, cred că nu e prea 
tirziu. Poate sint eu optimistă din fire, 
dar n-am reuşit încă să-mi pierd entu- 
ziasmul şi încrederea. Si asta mă 
bucură. O iau ca un semn de tinerețe. 
Probabil că atunci cind o să-mi pierd 
entuziasmul, o să încep să-mi ascund 
si data naşterii... 


— Presimt că asta se va intimpla 
foarte tirziu. 


— Si eul 


Eva SIRBU 


Infdtisarea 
de ultimë orë 


Fișă aproape personală 


e S-a născut la Ocna Sugatag în Mara- 
mures. Liceul însă îl face in București. 

e la lecţii de dans de la virsta de 6 ani 

e În 1948 este angajată prin concurs, 
în același timp la Operă și la Operetă 
Tot atunci dă examen la Filozofie si la 
Institutul de Teatru si reușește la amin- 
două. Peste citeva luni este obligată să 
renunțe la dans. Renuntë și la filozofie 
si rămine studentă la Institutul de Teatru. 
li sint profesori Beate Fredanov, V. Maxi- 
milian şi Al. Finţi — directorul «Teatru- 
lui Armatei» care, după absolvirea ins- 
titutului, o şi angajează. 

e Debutează in 1952 cu Nadejda Iva- 
nova din «Cringul de călini», cu un rol 
de dansatoare (totuși) în «Fintina tur- 
melor» — cu Ştefan Bănică drept parte- 
ner — şi cu rolul Svetlanei în «Zoia» 
Mai joacă în «Tinereţea părinţilor» — 
rol dublu, Nataşa și mama ei — după 
care: 

ein 1953 debutează în film cu rolul 
Siminei din «Nepoţii gornistului». Ur- 


mează, pe scena Teatrului Armatei 

e locotenent Nikolaeva in «De par- 
tea cealaltă» — piesă care s-a jucat cinci 
ani la rind; 

e Cherubinul în «Nunta lui Figaro»; 

e Getta în «Fintina Blanduziei» — 
alături de George Vraca; 

e Wanda din «Zbor de noapte» (ace- 
lași rol avea să-l joace în 1956 în filmul 
«Vultur 1019): 

o Bianca în «Femeia îndărătnică»: 

o Roxana în «Cyrano de Bergerac»: 

o Cleopatra în «Antonius si Cleo- 
patra» — rol care nu se mai jucase, la 
noi, de peste 60 de ani; 

e soția inginerului în «Steaua polară» 
— cu George Constantin ca partener; 

e din nou în rolul unei dansatoare 
— de data asta cubaneză — în «Ziua 
de naștere a Terezei»; 

e Lady Ariadna în «Casa inimilor 
sfărimate» — pe scena Teatrului de: 
Comedie, cu Ştefan Ciobotërasu ca par- 
tener; 


e Miriam din «Vijelie în crengile de 
sasafras» — pe scena Teatrului Nottara, 
si tot acolo: 

e sora lui Raskolnikov în «Crimă și 
pedeapsă»; 

e Rusty în «Adio Charlie»; 

e spioana în «Omul care...» 

e In 1965 revine pe platoul de filmare 
cu Marta din «Procesul alb». Urmează 
«La porțile pămintului» si «Amprenta» 
după care, Marga Barbu devine, pentru 
cinci ani, Anita din cele șase serii ale 
«Haiducilor». 

e În 1971 joacă două roluri în «Face- 
rea lumii» si în același an în serialul de 
televiziune «Urmărirea». 

e Între 1965—1971 Marga Barbu a 
jucat în 11 filme. Ceea ce începe să 
semene cu ritmul normal de lucru al 
unui actor de film. Să sperăm că el nu 
se va schimba, acum, cind Anita a ieșit 
din viața Margăi Barbu. Pentru că a rămas 
Marga Barbu. 


PA N Să lăsăm la o parte invëtëmin- 
tele de ordin general. 

“a Să ne referim doar la filme si 

hs să ne întrebăm cu ce titluri 


răminem după ce și-a închis 
porţile acest festival-jubileu, acest festi- 
val-gigant (căci nici un festival, pină acum, 
n-a cuprins atit de multe filme, sute, sute 
de filme, filme violente, negre, insingerate, 
triste, trimise de America Latină; filme 
pornografice, literalmente pornografice, 
turnate cu toptanul în Danemarca sau la 
Munchen: filme contestatare, incropite 
de juni americani, exasperati si derutati, 
juni care strigă: cintelegeti-nel Trăim in- 
tr-o epocă in care omul nu se mai poate 
sătura cu piine. Ne e foame de dreptate! 
Ne e sete de adevăr!» 


În orice caz nu răminem cu... 


Filmele gazdelor 


Gazdele, adică cinematografia franceză, 
au dezamăgit și s-au autodezamăgit. Nici 
un film autohton nu a intrat în palmares. 
Destul de tar se intimplë ca organizatorii 
să nu urce pe podium la impërtirea pre- 
miilor. Juriile simt intotdeauna o anumită 
recunoştinţă sau, să-i spunem, simpatie 
suplimentară față de initiatori, așa că... 

Francezii n-au luat anul acesta nimic 
Şi — spre lauda criticilor francezi — nimeni 
nu a scris că au fost persecutați sau că 
au avut ghinion. 


——— 


Mirii... 


Cu mai multe filme in concurs, mai multe 
decit eram obișnuiți, mai multe decit se 
obișnuiește — patru! — cineaștii francezi 
au amuzat, dar atit. 

Mirii anului li de Rappeneau este — 
spun unii — o nouă ediţie a lui «Fanfan la 
Tulipe». lar alții adaugă: «... dar de ce 
mai e nevoie azi să se facă un nou 
Fanfan?» E tot un film de război în dan- 
tele. E tot un duel in atmosferă de epocă. 
Un băiat istet (Belmondo) a trecut ocea- 
nul și e gata să ia de nevastă odrasla unui 
armator american putred de bani, dar în 
ultima clipă cineva strigă pastorului că 
băiatul cel istet mai e căsătorit o dată şi 
băiatul trebuie să facă cale întoarsă ca së 
obțină divorțul in Franţa. în Franţa primi- 
lor ani de revoluție, căci revoluția acordă 
in sfirșit divorțul si la primării se văd cozi 
nesfirsite cu perechi de insurăței răzgin- 
diti, si actele se fac și se desfac după 
metoda hocus-pocus, prilej de fel de fel 
de intorsături comice și de săgeți lansate 
spre toate punctele cardinale, pentru că 


Din peste trei sute de filme : 
O duzină de filme interesante; 
citeva filme bune. 


«Moarte 
la Venetia 


de 


Luchino Visconti 


«Mesagerul 
de 

Losey — 
Pinter 


«Taking off 
de 

Milos 
Forman 


AND PRIX SPECIAL DU JURY 
PRIX DE LA CRITIQUE INTERNATIONALE 


«Johnny 
pleacă 

la război 
de Trumbo 


autorii iau in bătaie de joc si pe burghezii 
cu cocarde, care vin ca să plece și-și taie 
gitui cit ai zice «peşte» — și pe aristo- 
cratii, fugiţi de la castelele ior, acum dan- 
sind grațios cu mătăsurile botite, cu peru- 
cile jumulite, printre găinile si căpițele 
din refugiu. Nu spun că filmul n-are vervă. 
Nu spun că n-are haz. Dimpotrivă. Gium- 
buslucurile acelea in jabouri si diligente 
sint foarte simpatice. Dar a prezenta fil- 
mul in competitia la care vine Visconti cu 
Moartea la Veneția — mi s-a părut totuși 
cam ciudat. 


Vaporul 


Ciudată mi s-a părut şi aducerea unui 
alt film, «Vaporul din iarbă», perfect 
onorabil în divizia B, dar, oricit de mare ar 
fi bunăvoința judecătorului, nimic nu poa- 
te obține trecerea acestui film dincolo de 
cercul din mijloc. O senzaţie de «la modă» 
degajă acest Vapor, care nu e lipsit nici 
de o anumită tandrete (doi tineri sint 
prieteni, unul are blazon și accent engle- 
zesc, celălalt e talpa ţării, un Castor-con- 
fident, valet, coleg de năzbitii și partener 
de ris). Nu-i lipsit nici de apetitul poeziei 
(băieții construiesc în livadă un vapor cu 
care să plece «acolo, departe»). Nu-i lip- 
sit nici de ceea ce se cheamă spirit fran- 
tuzesc: parfum acrisor, glumă volatilă, re- 
plicë ping-pong, tachinerii. Intregul are 
aerul unei combinatii de artizanat superior. 
O piesă de butică cu obiecte dans le vent, 
un film cu personaje dans le vent (bogë- 
tașul-hippy — un hippy hamletizat care 
vrea së se salveze din lumea lui micë: 
sotia lui, o aventurierë cu o escortă de ti- 
neri bărboși, paraziti de lux, etc.). Nu, 
acest vapor nu atinge acea coardë de 
argint. Nu face să sune nici o clipă clo- 
potelul acela care-i suna in cap Gertrudei 
Stein cind se afla în apropierea exceptio- 
nalului, 


Un suflu 


În ceea ce privește «Un suflu la inimă», 
filmul lui Malle, cea mai discutată dintre 
producţiile franceze, cea mai remarcabilă 
sub raportul estetic și sociologic (după 
cum se știe, filmul a provocat un scandal 
de proporții naționale, pentru că, spre 
sfirsit, există o scenă șoc. Scandalul a 
fost o bună publicitate pentru acest film, 
care lipsit de secvenţa cu pricina nu s-ar 
fi deosebit prea mult de masa comediilor 
de moravuri (viața unei familii burgheze 
intr-un oraş de provincie. Tatăl, doctor 
ginecolog cu clientelă, nu iese din cabi- 


(i 


PË ANA 


net. Mama, — italiancă transplantată, tin- 
jeste după dragoste. Cei doi băieți mai 
mari, la vîrsta critică, comit delictele virs- 
tei critice. Al treilea e sfios, e afectuos, a 
fost crescut între fustele mamei, o iubește, 
suferă cînd o vede suferind, etc.). 

Nici acest tiim si nici celelalte filme 
franceze n-au izbutit să depăşească uni- 
versul presei feminine. Jean-Louis Bory 
a avut de o mie de ori dreptate cind a scris 
că «anul acesta la Cannes, cinematograful 
francez a răspuns la curierul inimii». 


Capodoperele 


Dar să revenim la întrebarea noastră. 
Cu ce rëminem anul acesta după acest 
festival-mamut? 

Rămânem — cum am mai spus — cu O 
duzinë de filme interesante: cu 5-6 filme 
bune; cu trei capodopere. O capodoperă 
se numește «Moartea la Veneţia». Viscon- 
ti traduce pe ecran proza lui Thomas Mann, 
povestea geniului (în carte un scriitor, pe 
ecran un muzician), un artist care a alergat 
toată viața după frumusețe și niciodată 
n-a putut s-o atingă. Despre acest film, 
în revista noastră s-a scris pe larg. L-a 
comentat unul dintre cei mai reputați cri- 
tici cinematografici din Italia, Lino Mic- 
ciche, deci să trecem mai departe. 

A doua capodoperă se numește «Mesa- 
gerul» de Losey-Pinter. E povestea unui 
bëietandru sărăcuţ, invitat in vacanţă, la 
castel, de colegul său nobil. Colegul se 
îmbolnăvește de una din bolile molipsi- 
toare ale copilăriei și bëietandrul rămine 
singur în castel, printre servante cu bone- 
tele scrobite, printre tablourile unor stră- 
moși care nu sint «ai lui», printre copacii 
parcului secular. Castelanul îi pune între- 
bëri politicoase. Castelana ii pune intre- 
bëri plicticoase. Fata castelanilor, fata lor 
cea trumoasă si bună pe care el, băiatul să- 
racut, o iubeşte bineinteles in secret, îl tri- 
mite cu scrisori la fermierul vecin, şi veci- 
nul, fermierul, îl trimite cu scrisori înapoi, la 
fata cea bună. Totul e minunat. Fata e mi- 
nunată. Fermierul e minunat. Dar cind băie 
țelul mijlocitor — începe să înțeleagă, cînd 
retuză să mai facă pe mijlocitorul, pentru 
că o iubeşte pe ea, dar mai ales pentru că 
«are simțul onoarei», căci Marian, fata 
adică, trebuie să se căsătorească cu vi- 
contele, iar el, bëietandrul, îl cunoaşte pe 
logodnic, e «prieten» cu el, si nu-ntelege 
cum e cu putinţă ca... 

În clipa în care băieţelul nu mai vrea să 
facă pe mijlocitorul, totul se prăbușește. 
Fata cea minunată devine fata cea rea. 
Fermierul cel minunat devine vecinul cel 
rău, iar viața, viața mirifică de la castelul 


— 
19 


— 


cu gentlemeni incepe së semene cu atropa 
belladonna, o plantă otrăvită, pe care el, 
baietelul cel sarëcut,o privea adesea cind 
trecea cu scrisorile pe lingă grajduri. 


Taking off 


A treia capodoperă se numește «Taking 
off» si este fără îndoială una dintre cele 
mai sarcastice critici la adresa societății 
americane contemporane. «Taking off» 
este un titlu intenționat confuz. El poate 
să însemne despuiere, adică a-ți scoate 

hainele. E foarte poibil să insemne așa 
ceva pentru că există în film o scenă anto- 
logică in care părinții, două perechi de 
părinți cam chercheliti, după o reuniune 
foarte pedagogică, se-ntorc acasă și în 
cep să joace cărți, un fel de Popa-Prostu 
american, un joc copilăresc și caraghios 
Cel care pierde trebuie să-și scoată un 
articol de imbrăcăminte și cel mai onora- 
bil dintre părinți pierde, și e pedepsit prin- 
tre altele să se suie pe masă și să cinte o 
arie dintr-o operă, si onorabilul se supune 
şi fetița care fugise de-acasă, fugise și 
se-ntorsese fără să ştie «ei», fetița rămine 
inmărmurită în capul scării și-și privește 
părintele si nu-i vine să-și creadă ochilor: 
eroul acelei penibile scene este într-ade- 

văr severul ei tată? 

Dar taking off inseamnă și a decola. 
A decola și a se salva și titlul poate fi 
intors gi in acest sens, pentru că aici e 
vorba de soarta unor copii de 15-16 ani 
care fug de-acasă. 

În America — spune regizorul într-un 
interviu — sint mai mult de 500 000 de puști 


Lea Massari, vedeta 


care fug anual de-acasă. Fug «ca să se 
salveze». Să se salveze de ce? Citiva 
dintre ei, foarte puțini, cei mai puțini, fug 
de un mediu sordid, de un tată alcoolic, 
de o mamă denaturată, de certurile inter- 
minabile ale părinţilor. Cei mai multi insă 
— spun sociologii — fug minati de senti- 
mentul că se sufocă, din groaza de a nu 
fi inghititi si sfărimați de malaxorul «so- 
cietatii de consum». «Taking off» vrea să 
fie primul zbor cu aripi proprii. Adolescen- 
tul care se ridică peste conformismul pă- 
rintilor, se salvează de acest conformism, 
dar se salvează construind un alt tip de 
conformism, un conformism al răzmeriței. 
O uniformă care se opune altei uniforme. 
Un pachet de sloganuri care se opune al- 
tui pachet de sloganuri. Un sistem de mi- 
turi atacat de alt sistem de mituri. Mitul 
omului de acțiune e înlocuit cu mitul omu- 
lui de inactiune. Mitul violenței e înlocuit 
de mitul placiditatii. Mitul prosperității e 
inlocuit cu mitul unui paradis primar, o să- 
răcie senină si fericită, dar în vremea noas- 
tră sărăcia nu mai poate fi senină și ferici- 
rea nu poate fi fericire atita vreme cit «sal- 
varea» este un artificiu, iar ființele raționale 
nu se pot consola la infinit cu fuga. Să 
fugi mereu de lume. Să fugi de civilizație, 
să fugi de războaie, să fugi de constrin- 
gere. De orice constringere. Să fugi de 
tine însuți. Pînă unde? Cit timp? 
Critica internaţională a înregistrat fil- 
mul cu un entuziasm aproape niciodată 
moderat si ceea ce a uimit mai mult a 
fost faptul că trecind oceanul, izbindu-se 
de o realitate violentă, care a copleșit in- 
totdeauna pe aproape toți marii regizori 
«de import», inclusiv pe Antonioni, tre 
cind deci printr-o experienţă atit de abrup- 
tă, Forman rămine Forman — el nu se lasă 
copleșit de building-uri, de autostrăzi, de 


«futurismul american» (aşa cum uneori 
pare să s-a întimplat cu însuși Antonioni, 
in «Zabriskie Point»). Fizionomiile tineri- 
lor care vin să participe la un concurs de 
muzică ușoară aduc aminte fetele si băieții 
nefotogenici, la virsta acneei, niciodată de 
tipul acela superb, decorativ, cu dantură- 
reclamă, adică tipul de actor din filmele 
Hollywood-ului. Sentimentul general este 
că nu Forman a intrat în America, ci Ame 
rica a fost înglobată în continentul Forman 


Nu! Nu! Nu! 


Fiecare secvenţă poate furniza materie 
primă pentru analize sociale, psihologice, 
estetice, dar citeva momente trec direct 
în enciclopedii. De pildă ședința de la 
A.P.C.F.A., adică de la Asociaţia Părin- 
tilor cu Copii Fugiti de Acasă. 

O domnişoară de 16 ani, cam grăsună 
și cam teșită la minte s-a întors dintr-un 
fel de comună a ingerasilor răzvrătiți și a 
acceptat cu mărinimie să ia parte la o 
ședință a A.P.C.F.A.-ului. Preşedintele 
asociației ține un discurs patetic, in care 
îi mulțumește cu recunoștință (și chiar 
cu o umbră de slugărnicie) domnișoarei, 
și prin fața adolescentei încep să defileze 
părinţii parësiti, cu o fotografie mare, 
foarte mare a dispărutului sau a dispăru- 
tei prinsă de rever, prinsă lingă decolteu. 
Adolescenta privește poza și dă din cap. 
Nu! N-am văzut-o pe fetița dv. Nu! Nu, 
fiul dv. nu era acolo. Nu! Nu! Nu! Din cind 
în cînd adolescenta grăsană cade pe gin- 
duri. Tata tresare: 

— Mi se pare că pe fetița dv. am văzut-o 
— spune adolescenta privind fotografia 
unei creaturi dulci, cu bucle blonde lăsate 


celui mai discutat film francez, «Un suflu la inimă» 


pe umăr. 

— Imposibil! — se posomoraste tăticu. 
Fetița mea e băiețel! 

Sau altă scenă, scena marijuanei. Pă- 
rintii de la A.P.C.F.A. stau adunați în fața 
psihiatrului și psihiatrul le demonstrează 
că pentru a-și înțelege copiii trebuie să 
«trăiască experiențele lor». Şi în scena 
aceasta si in celelalte, Forman a pus sar- 
casm, dar un sarcasm încărcat de o ne- 
limitată compasiune. Nimeni nu e cruțat 
de mila lui. Nici părinții, nici copiii, pentru 
că spre deosebire de atit de multe filme, 
superficiale, care vor să treacă răspunde- 
rea numai de o parte, să facă din copii 
gneintelesiin, veșnic neintelesii, iar din 
părinți prizonierii judecății sclerozate, ves- 
nicii prizonieri ai judecăților sclerozate, 
spre deosebire de astfel de filme, filmul 
arată că prostia și neintelegerea sint peste 
tot, la toate virstele, in toate taberele. Cu 
alte cuvinte «răul nu e o problemë de 
vîrstă, ci de sistem 


De ce numai noi? 


Sfirşitul filmului este încărcat de profunde 
semnificații. Tatăl, mama și fetița, rein- 
toarsă acasă, l-au invitat pe El, el autorul 
moral al fugii de-acasă, şi-l aşteaptă. Fe- 
tita îl așteaptă cu o resemnare angelică; 
mama și tata infrigurati, scaldati în sudori, 
fisticiti cu masa pusă sărbătorește. Si 
într-un tirziu, El apare. Are o figură de 
Christ, cămășoaie lungă, cusută cu flori. 
Tace tot timpul, rostogolindu-și pupilele. 
Poate adolescentele se lasă hipnotizate 
de aceste priviri rotate si incinse, dar el, 
tata și ea, mama, nu văd aici nici o vrajă 
şi-l privesc uimiti şi-l studiază înmărmu- 
riti, şi-i pun tot felul de întrebări stupide 
și duioase, la care junele răspunde ne- 
articulat. 

La un moment dat, așa, ca să zică ceva, 
așa, din inerție, pentru că doar despre 
asta vorbește toată ziua sau poate nu din 
inerție, poate din perfidie, ca să-l umi- 
lească, tatăl îl întreabă pe musafir cit 
ciștigă pe lună și, mormăind în barba lui 
roșcată, junele lasă să se înțeleagă o 
sumă enormă, o sumă pe care el, tatăl, 
nu o poate cistiga, poate, nici in zece ani. 

Tata tresare. Mama tresare. Şi-n privi- 
rile lor începe să licărească o lumină nouă. 
Va să zică nici viața de contestatar nu-i 
aşa de ciinoasă. Va să zică micuța lor 
odraslă... 

Atmosfera se insenineazë si tinărul în 
cămășoaie infloratë, care tăcuse pinë a- 
cum și-și rostogolise privirile intr-o ame- 
nintare malefică, începe să vorbească si 
el, începe și el să capete infatisarea bur- 
ghezului din clasa de mijloc. Tinărul cin- 
tëret — căci cintecul este business-ul lui, 
«cintecul de revoltă» bineinteles, intră în- 
tr-o discuție despre impozite si, ca orice 
american care se respectă, incepe să se 
plingă. Impozitele sint mari, impozitele 
sint nedrepte. De ce numai noi? 

Vasăzică, nu toate puntile s-au rupt 
intre generaţiile establishmentului. Va să 
zică contestatarii sint recuperabili şi, ca 
să cinstească evenimentul, la cafea, tată! 
meloman cîntâdin nou, cîntă ca un Tino 
Rossi al familiei reintregite si impacate. 


Un caz limită 


În sfirşit, o ultimă categorie de filme. 
Filme care nu sint nici bune, nici rele. 
Nici la modă, nici demodate. Filme care 
provoacă un asemenea șoc emoțional incit 
orice judecată estetică e anihilată. De 
fapt: ea nici nu mai are loc, decit poate 
tirziu, cind șocul se mai domolește. 

Un asemenea film este filmul scriitoru- 
lui american Dalton Trumbo. E vorba de 
ecranizarea romanului său publicat inain- 
tea celui de-al doilea război mondial și in- 
titulat pentru ecran «Johnny pleacă la 
război». E o poveste cumplită despre un 
tinăr frumos, cu o mamă și bineinteles cu 
o logodnică. Ar fi putut să trăiască fericit, 
pinë la adinci bëtrineti, dar Johnny pleacă 
la război și acolo, în tranșee, incepe cea 
mai terifiantă tragedie prin care poate să 
treacă materia vie. (Romancierul s-a in- 
spirat dintr-un caz real). Soldatul e lovit. 
E transformat într-o masă de carne vie. 
E dus la un spital de campanie. Încape 
pe mina unui general decrepit. Si genera- 


A 


Julie Christie, la începutul carierei.... 


“esi acum, în „Mesagerul“. 


lul-medic se hotărăște să facă pe acest 
trup — zice el — fără conștiință, cea mai 
inspëimintëtoare experiență care s-a făcut 
cîndva pe o ființă omenească. Lui Johnny 
i se taie un picior. | se taie al doilea picior. 
Lui Johnny i se taie o mină. | se taie sia 
doua mină. Botul de carne care a rămas 
pe masa de operație e surd. Limba i-a 
fost smulsă. Ochii i-au fost smulși. E surd 
si mut. În locul fetii nu există decit o gaură 
neagră. 

Filmul lui Trumbo spune povestea aces- 
tei bucăţi de carne vie, povestea unui fost 
om, lăsat in viață ca să fie cobai. Un 
cobai fără conștiință, repetă mereu gene- 
ralul. Dar conștiința moartă a cobaiului se 
trezește din morţi. Şi bucata de carne vie 
începe să simtă. Incepe să-și aducă amin- 
te: cine e, de unde vine. Începe să se 
întrebe ce-i cu ea. Si Johnny iși dă seama 
că nu mai are un picior și tipa, tipa in 
conștiința sa si se indignează si protes- 
teazë. Cum e cu putintë së tai piciorul 
unui om fără să-i ceri consimțămintul? 


Si Johnny iși dă seama că nu are nici al 
doilea picior, și incepe să zbiere, să plingă, 
să urle de durere: de ce? De ce mi-ati 
făcut asta? De ce m-ati lăsat în viață fără 
amindouă picioarele? Cum o să poată 
trăi un om fără picioare? Cum o să se 
mai întoarcă la ea, la logodnica lui fără 
nici un picior? 

Şi Johnny își dă seama că nu are un 
braţ. Si pe urmă iși dă seama că nu are 
nici celălalt braţ. Si-ncetul cu încetul 
Johnny isi dă seama cë este ceea ce este. 

Nu vă lăsați cutremurati de imaginea 
vizuală a tragediei. Cind zic bucată de 
carne vie, nu vë infiorati văzind cu ochii 
minţii cioturile picioarelor tăiate, trunchiul 
fără miini, capul fără obraz. Dalton Trum- 
bo nu arată nici o clipă nici mutilarea și 
nici pe mutilat. El, Johnny,nu apare decit 
în amintire sub înfățișarea unui tinăr 
frumos și simpatic, foarte, foarte simpa- 
tic. lar cînd e arătat in prezentul istoric, 
oroarea stă tot timpul acoperită cu un 
cearceaf alb și nu se aude decit glasul 


MAJA 


Di 


J 
+ 


Silvana Mangano așa cum nu este și... 


„..aşa cum este în „Moarte la Veneţia“ 


aa 


PA, 


III 


gindului, al gindului de dincolo de tifoane. 

Nu! Nul... Nu vă lăsaţi inspëimintati de 
imagini vizuale. Filmul acesta răscolește 
totul din noi, dar pe ecran nu se prelinge 
nici o picătură de singe. Pe ecran nu sint 
decit cearceafuri albe și vocea, vocea ti- 
nărului acela frumos și simpatic, foarte, 
foarte simpatic, vocea lui Johnny, vocea 
unei bucăți de materie vie și inteligentă, 
care se zbate în hăul de dincolo de lume 
ca să reia legătura cu lumea, să comunice 
oamenilor că există, să-i implore să facă 
ceva pentru el. 

Firește, am văzut de-a lungul anilor 
multe, multe filme mult mai bine «făcute» 
decit acest film. Cu mijloace mai subtile. 
Cu imagini mai savante. Dar un film mai 
cutremurător decit «Johnny pleacă la răz- 
boi», eu una nu am văzut. După ce voi 
uita toate marile filme ale lumii, toate 
secvențele antologice, frumusețea lor per- 
fectă, compoziţia lor impecabilă, harul 
lor; după ce voi uita tot ceea ce a dat su- 
blim arta ecranului, voi ține minte acel 


moment de străfulgerare din filmul lui 
Trumbo, cind el, Johnny, bucata de carne 
vie, după zeci şi zeci de incercări tragice, 
iși dă seama că, in sfirsit, a găsit mijlocul 
de a reintra în legătură cu oamenii și în- 
cepe, prin spasme, să le telegrafieze, să 
bată cu trupul lui ciuntit, alfabetul lui 
Morse: S.0.S.! S.O.S.! 

Este un S.O.S. care depășește tragedia 
unei creaturi, chiar și a celei mai nenoro- 
cite creaturi care s-a născut cindva pe 
pămînt 

E un S.O.S. de proporții cosmice 

Pe deasupra absurdului, impotriva ab 
surdului, există zbuciumul sfint al mate 
riei ginditoare 

Puneti urechea la pămint 

Ascultati cum geme pămintul. 

S.O.SI SOSI 


Ecaterina OPROIU 


21 


Cores- 


pondenta 
speciala 


Batalia 


VENETIA 


Numirea oficială a lui Gian Luigi Rondi in postul 
de director al Mostrei cinematografice de la Veneţia 
venea să pună capăt unui «suspense» de mai multe 
luni. Într-adevăr, la sfirsitul anului trecut, se zvonea 
că Rondi fusese desemnat de către ministrul specta- 
colelor să-l înlocuiască pe Ernesto Laura, la conduce- 
rea marelui festival italian. De îndată însă, stinga 
şi-a manifestat o vie opoziție, susținută și de diverse 
organizaţii profesionale de autori ca A.N.A.C. si 
A.A.C.|. şi de către sindicatul national al ziariştilor 
de cinema. 

Această opoziţie nu era îndreptată la drept vor- 
bind împotriva persoanei lui Gian Luigi Rondi, ci 
împotriva statutului Mostrei, aflat în vigoare de la 
crearea acestei manifestații, din epoca fascistă (1932). 
De mai mulți ani și în special de la incidentele care 
au avut loc la Lido în 1968 (intervenţia poliției împo- 
triva ziariştilor «contestatari») cercurile de stinga 
cer insistent o reformă a statutului si o participare 
activă a organizațiilor culturale și profesionale ale 
cinematografului la gestiunea Mostrei. De altfel, 
Rondi este de mai multi ani directorul festivalului 
de la Sorrento (consacrat în exclusivitate cinemato- 
grafiilor naţionale) şi a reușit să facă din această 
manifestaţie un mare succes artistic si monden: 
se pare, deci, că și-a dovedit capacitatea de director 
de festival și că în acest domeniu nu i se poate reproșa 
lipsa de competență. 

O dată cu zvonurile privind numirea lui Rondi, 
au circulat și altele care anunțau o mărire a bugetului 
Mostrei venețiene! Căci, festivalul de la Veneţia, 
așa cum a fost el conceput de către cel mai reputat 
director al său, Luigi Chiarini (care a deţinut acest 
post din 1962 pină în 1969) ca o manifestare ale 
cărei scopuri sînt în exclusivitate artistice și cultu- 
rale — a murit printre altele și din cauza lipsei de 
fonduri (fonduri care nu s-au găsit pentru Chiarini 
şi se găsesc în schimb pentru actualul favorit). 

Rezistenţa față de numirea lui Rondi era sortită 
însă eșecului, în primul rînd pentru că ea nu a avut 
un contra-candidat de talie pe care- să-l contrapună 


22 


pentru 


celui al oficialităţii (candidatura lui Lino Miccichë, 
criticul cotidianului socialist «Avanti», anunţată de 
anumite ziare, a fost imediat si formal dezminţită) ; 
pe de altă parte, din cei 60 de cineasti care au semnat 
un manifest împotriva numirii unui nou director 
înainte de efectuarea reformei statutului festivalului, 
lipseau citeva personalități marcante, printre care 
Visconti şi Fellini. A doua zi după numirea sa ofi- 
cială, Rondi a constituit un comitet menit să-l 
ajute la pregătirea viitoarei Mostre si cei doi reali- 
zatori fac parte din acest comitet. Așa stind lucrurile, 
noul director și-a manifestat dorința de a face din 
Mostra ediția '71, un festival de tranziţie spre o 
formulă prestigioasă pe care o sortește viitoarelor 
Mostre. 

Festivalul are deci loc luna aceasta, de la 27 august 
la 7 septembrie. Dar suspensul nu s-a terminat, 
deoarece pină în ultima clipă, opoziţia nu a abandonat 
lupta. Trei dintre sindicatele de lucrători din sectorul 
spectacolelor și două asociații de autori de filme 
continuă să-și manifeste ostilitatea. Convocati in 
adunare generală, imediat după numirea oficială a 
lui Rondi, membrii acestor organizații au declarat 
că ei consideră această numire ca o sfidare și au ho- 
tărit să refuze orice colaborare pentru organizarea 
festivalului. Această decizie riscă să pună citiva 
autori de filme în conflict cu producătorii care s-ar 
decide să-și trimită filmele la Veneţia, împotriva 
voinţei scenaristilor şi realizatorilor lor. S-ar putea, 
pe de altë parte, să asistăm la organizarea unui 
«contra-festival», în felul celui care a avut loc anul 
trecut la Grado, la o sută de kilometri de Veneţia, 
chiar în perioada manifestării oficiale de la Lido. 
«Bătălia» pentru Veneţia nu s-a terminat, chiar 
dacă a fost fixată data începerii competiţiei. Devine 
evident că numai o reformă într-adevăr democratică 
a statutului Mostrei ar putea calma spiritele și reda 
acestui festival strălucirea de altă dată. 


Marcel MARTIN 


1932. Cinematograful are 37 de ani de viață. 
Sonorul abia s-a afirmat ca mijloc de expresie ar- 
tistică. Filmul în culori este încă de domeniul vii- 
torului — ce-i drept, foarte apropiat. Cinemato- 
graful este însă recunoscut ca artă și astfel apare 
ideea unei «expoziţii cinematografice». Datorită 
unui mănunchi de artiști cu vederi largi, Bienala 
de Artă de la Veneţia «iși deschide porțile în fața 
celei de a zecea muze» (din cuvintarea inaugurală 
a sculptorului Antonio Maraini, secretarul general 
al Bienalei.) Prezentarea unor filme din toată lumea 
în cadrul unei competiții entuziasmează presa. Și 
astfel are loc prima «Mostra Internazionale del 
Cinema» — primul festival internaţional cinemato- 
grafic din lume. Din prezidiul de onoare face parte 
Louis Lumière. 

Această primă ediție a Veneţiei nu acorda premii 
oficiale, ci doar diplome de participare. Un referen- 
dum al publicului scotea în evidență meritele lui 
Frederic March în «Dr. Jekill si Mr. Hyde», măies- 
tria regizorală a lui Nikolai Ekk («Drumul vieţii») 
şi farmecul lui Mickey Mouse. 

1934. Decernind Marele Premiu filmului lui Ro- 
bert Flaherty, «Omul din Aran», Mostra își afirmă 
caracterul de manifestare artistică. Cea mai bună 
selecție națională: URSS. Primul regulament al 
Mostrei. 


Venetia-1935 omagiază pe Garbo («Anna Karenina») 


1935. Anul surprizei culorii («Becky Sharp»). 
Publicul este cucerit de noutate, iar criticii vorbesc 
deadreptul de «modul în care regizorul pictează». 
Festivalul rămîne însă subjugat de chipul în alb-negru 
al Gretei Garbo și de aburii unei locomotive. 
intr-un context fără strălucire, premiul | revine 
de drept «Annei Karenina» (Clarence Brown). 

1936. Prin lege, Bienala Internaţională de Artă 
de la Veneţia este autorizată să organizeze anual 
Expoziția Internaţională de Artă Cinematografică. 
Se hotărăște construirea Palatului Cinematografului. 
Încep primele rivalități internaționale: ziarele bel- 
giene acuză pe italieni că vor să aibă monopol în 
ce privește festivalurile. Distincţiile principale (cu- 
pele festivalului) sînt acum în număr de 11. Cupa 
pentru regie îi revine lui Jacques Feyder («Chermeza 
eroică»). 

1937. Se inaugurează «Palazzo del Cinema». Ma- 
nifestările mondene întrec tot ce se mai văzuse 
pină atunci prin partea locului. Laureaţi: «Carnet 
de bal» (Julien Duvivier) și «Scipio Africanul» 
(Carmine Gallone). 

1938. Anul recordurilor: de durată (22 zile), de 
ziariști, de premii (34) dar și anul polemic. Scan- 
dalul (în presa occidentală) este declanșat de decer- 
narea ex-aequo a premiului | unui film german («O- 
lympia» de Leni Riefenstahl) și unui film italian 
(«Luciano Serra pilot» de Goffredo Alessandrini) 
din motive politice destul de transparente. Pole- 
mica trage spuza pe turta marelui rival ce se pro- 
fila pe Coasta de Azur: Festivalul de la Cannes... 

1939. Războiul e aproape. Influențele politice ce 
s-au insinuat treptat în organizarea Mostrei devin 
tot mai evidente. Juriul nu acordă premiul pentru 
cel mai bun film străin «pentru că nu au fost întru- 
nite condiţiile cerute de regulament». Filmele 
neitaliene primesc medalii și plachete. La categoria 
«documentar» este distins «Ţara Moților» de Paul 
Călinescu. La 31 august, cind se încheie Festivalul, 
armatele sint deja în marş. Mulţi dintre participanţi 
nu vor reveni niciodată la Palazzo del Cinema. 

1940-41-42. Într-o Venetie cu monumentele aco- 
perite cu saci de nisip, Mostra, ca participare și ca 


palmares, nu mai este decit ocazia unui schimb de 
amabilitati între puterile Axei. 

1943-44-45. Ani de tăcere. Pierzindu-si caracte- 
rul de manifestare internaţională de artă, Festivalul 
nu mai poate continua. In clandestinitate, mugurii 
unui alt fel de a face cinematograf așteaptă pri- 
măvara... 

1946. Anul exploziei neorealiste. Într-un spirit 
nou, Festivalul este reluat, aducind Europei un șoc 
numit «Paisa». Modificări în regulament acordă o 
mai mare importanţă filmelor documentare, stiin- 
tifice și despre artă. Primele onoruri în palmares 
îi revin lui Jean Renoir («Omul din Sud»), Marcel 
Carnë, Mikail Ciaureli, Fritz Lang, Roberto Ros- 
sellini, Laurence Olivier, Julien Duvivier si Aldo 
Vergano. 

1947. Marele Premiu este decernat filmului «Si- 
rena» (Karel Stekly). Premiul Presedentiei Consi- 
liului de Miniștri italian — «Vinătoare tragică» (Giu- 
seppe de Santis). Juriul acordă un omagiu lui Carl 
Th. Dreyer pentru întreaga sa operă și îndeosebi 
pentru «Dies irae». Jurii speciale funcționează pentru 
categoriile «documentare» și «copii». 

1948. «Hamlet» (Laurence Olivier) obține Marele 
Premiu, premiul pentru imagine (Desmond Dickin- 
son) și premiul pentru interpretare feminină (Jean 
Simmons). John Ford («Fugarul»), Luchino Visconti 
(«Pămintul se cutremură») și Robert Flaherty («Po- 
veste din Louisiana») — la loc de cinste în palmares. 
Filmele documentare se întrec în cadrul a 9 secţii. 

1949. Marele Premiu se va numi de acum înainte 
«Leul de aur». Este înminat lui Henri-Georges 
Clouzot pentru «Manon». Leul de argint si premiul 
de interpretare feminină (Olivia de Havilland) fil- 
mului «Groapa cu şerpi» (Anatole Litvak). 

1950. Palmaresul reflectă preocuparea cineaștilor 
pentru problemele sociale ale epocii. Leul de aur: 
«S-a făcut dreptate» (Andre Cayatte. Leul de ar- 
gint: «Panică pe stradă» (Elia Kazan) şi «Dumnezeu 
are nevoie de oameni» (Jean Delannoy). 


Venetia-1951 are revelaţia filmului nipon («Rashomon») 


1951. Anul șocului japonez: europenii descoperă 
vraja filmului nipon. «Rashomon» (Akira Kurosawa) 
primeşte Leul de aur. Jean Renoir («Fluviul») și 
Robert Bresson («Jurnalul unui preot de țară») 
primesc Leul de argint. Cupa Yolpi pentru cea mai 
bună interpretare feminină revine lui Vivien Leigh 

1952. Participare mai puţin semnificativă. «Jocuri 
interzise» de Renë Clement obține Leul de aur. 

1953. Juriul nu acordă decit Leul de argint: 
«Ugetsu monogatari» (Mizoguchi), «l Vitelloni» 
(Fellini), «Micul fugar» (Ashley, Engel, Orkin), 
«Moulin Rouge» (Huston), «Therâse Raquin» (Car- 
në), «Sadko» (Ptusko). 

1954. Aurul și argintul revin italienilor: «Romeo 
şi Julieta» (Renato Castellani) și respectiv «La 
strada» (Federico Fellini). 


Venetia-1954 il premiază pe Fellini («La strada») 


1955. Leul de aur revine veteranului Dreyer 
(«Cuvîntul»). 

1956. Participare fără strălucire, palmares fără 
aur. Cupa Volpi pentru interpretare feminină Mariei 
Schell («Gervaise»), iar cea pentru interpretare 
masculină lui Bourvil («Străbătind Parisul»). 

1957. O altă afirmare a unei cinematografii extra- 
europene: de data aceasta India, care obține Leul de 
aur pentru «Aparajito» (Satyajit Ray). 

1958. Dacă Leul de aur revine unui film traditio- 
nal, «Omul cu ricșa» (Hiroshi Inagashi), în schimb 
se fac remarcate două realizări edificatoare pentru 
evoluția unor cinematografii naționale: «Sfidarea» 
(de italianul Francesco Rosi) și «Amanţii» (de fran- 
cezul Louis Malle) — distinse cu premii speciale. 

1959. Revansë italiană: doi Lei de aur pentru 
«Generalul della Rovere» (Roberto Rossellini) si 
«Marele război» (Mario Monicelli). 


dosarul 


Veneţiei 


1960. Anul «scandalului Rocco». Un juriu supus 
presiunilor politice nu acordă distincția supremă 
celui ce o merita pe drept — filmului de puternică 
critică socială «Rocco și frații săi» (Luchino Visconti) ; 
Serghei Bondarciuk demisionează din juriu în semn 
de protest. Leul de aur este decernat mediocrului 
«Trecerea Rinului» (André Cayatte). «Rocco...» ia 
un premiu special. Cupa Volpi lui Shirley McLaine 
pentru «Apartamentul». 

1961. Compromis cu un an înainte prin verdictul 
dat, Festivalul încearcă o redresare. Sau să fie în- 
timplarea cea care aduce de astă dată alături in pal- 
mares «Anul trecut la Marienbady (Alain Resnais) 
— Leul de aur, «Pace noului venit» (A. Alov și 
V. Naumov) — premiul special al juriului, «Bandiţii 
din Orgosolo» (Vittorio de Seta) — premiul primei 
opere? 

1962. Din nou doi Lei de aur: «Copilăria” lui 
Ivan» (Andrei Tarkovski) si «Cronică de familie» 
(Valerio Zurlini). Un nou venit ia un premiu special: 
Jean-Luc Godara (gA-si trăi viaţa»). «Zgribulici» 
(Ştefan Munteanu) se întoarce acasă cu Medalia 
de bronz la grupa «filme distractive pentru copii». 


ka pa A Pa 
Venetia-1963 impune filmul politic (« Miinile pe..») 
1963. Palmaresul încununează filme de idei, filme 


de ținută. Leul de aur: «Miinile pe oraș» (Francesco 
Rosi); premii speciale ale juriului: «Preludiu» (Igor 


Talankin) si «Focul fatidic» (Louis Malle). Delphine 
Seyrig («Muriel») şi Albert Finney («Tom Jones») 
cuceresc cupele pentru cea mai bună interpretare. 

1964. La patru ani de la «scandalul Aventura» 
(fluierat la Cannes) la trei ani de la stirnirea unei 
vogi Antonioni — solitarul Michelangelo primește 
recunoașterea oficială în ţara sa: Leul de aur pentru 
«Deșertul Roșu». Prestigiul palmaresului este în- 
tregit de prezența premiilor speciale: «Hamlet» 
(Grigori Kozintev) si «Evanghelia după Matei» 
(Pier Paolo Pasolini) — ultimul obţinînd si premiul 
criticii internaționale; premiul presei distinge ul- 
timul film al regretatului Andrzej Munk («Pasagera»), 
iar premiul cinecluburilor italiene vine să încurajeze 
pe debutantul Milos Forman («Asul de pică»). 
Poate cel mai bun an la Veneţia. 

1965. Un Leu de aur lui Luchino Visconti; «Stele 
tremurătoare ale Ursei» într-o tentativă zadar- 
nică de a repara ireparabilul. Nedreptățirea lui 
«Rocco...» nu poate fi uitată. La categoria «film 
despre artă», «Ciucurencu» obține o plachetă. 

1966. Un alt film politic în virf de palmares: 
«Bătălia pentru Alger» (Gillo Pontecorvo). 


Venetia-1964 il distinge pe Munk («Pasagera») 


1967. O participare mai slabă. Leul de aur revine 
unui film ciudat,« Frumoasa de zi», nu și cel mai bun 
din cariera lui Luis Buhuel. 

1968. Anul crizei. Festivalul este atacat cu vio- 
lentë dinăuntru (cineastii italieni cer cu vehementë 
un nou Regulament) și dinafară. Într-o atmosferă 
extrem de încordată, Festivalul are totuși loc. 

Leul de aur este acordat unui film contesta- 
tar: «Artiştii sub cupola circului» (Alekander 
Kluge) — produs al unor noi tendinţe artistice 
în R.F. a Germaniei. Desenul animat «Pe fir» 
(lon Mustetea) obţine, la grupa sa, o plachetă. 


i TA ‘G 
Venetia-1964 il aplaudă pe Smoktunovski («Hamlet») 


1969. După demisia profesorului Luigi Chiarini, 
noul director al Festivalului, criticul Ernesto G. 
Laura reușește «împăcarea» cu Federația Producă- 
torilor. Nu si cu cineastii italieni. Lupta acestora 
pentru renunțarea la o «instituţie învechită» si 
transformarea Mostrei într-un «focar de cultură, 
Neoficial, se difuzează o listă de «filme remarcate» ; 
cial, se difuzează o listă de «filme remarcate»; 
printre ele străluceşte «Satyricon» (Federico Fel- 
lini) — învingător fără cunună. Este relevat ca o 
prezență înviorătoare «Primul atac cu maceta» 
(Manuel Ottavio Gomez — Cuba). 

1970. Cu toate zvonurile de desființare, Mostra 
are loc, precedată și însoțită de un alai de proteste, 
motiuni pro si contra, atacuri in presë. Calitatea 
filmelor selecționate nu este nici ea de natură să 
tempereze spiritele. Din lista «remarcatelor»: 
«Othon» (Jean-Marie Straub) si «Şoimii» (Istvan 
Gaal). 

1971. Mai. E.G. Laura nu mai este directorul 
Festivalului. Este numit criticul Gian Luigi Rondi, 
ceea ce declanșează protestele violente ale cineasti- 
lor italieni care leagă soarta Mostrei de însăși 
soarta cinematografiei lor naționale. Paleativele 
anului 1969 nu puteau avea o acțiune prelungită 


peste ani. Aura PURAN 


Putine locuri pe lume sint legate de atita mister, fabulatie, iluzie si disperare ca aceastë punte 
spre vis, aruncatë de un mare oras american destul de prozaic, destul de «invivable» cum spun fran- 
cezii, si cu nimic parnassian, cum este Los Angeles-ul. Hollywood este cel mai sonor loc geografic 
legat de film. De la barăcile-studiouri în care s-au născut capodoperele filmului mut, la studiourile- 
mamut care au devenit uzine de vise cu pelicula trasă pe bandă industrială, de la cartierele mărginașe 
ale unui mare oraș, la citadela filmului, pe străzile căreia — îşi imaginau, de la distanță, spectatorii 
romantiosi — curg dolari si fericire, s-a scris o istorie. Numele celebre de pe generice zac încrustate 
în pavaje. Turiştii se plimbă acum ca printr-un muzeu. Puţine studiouri mai lucrează, cele mai multe 
s-au transformat si şi-au adus recuzita, «la vedere», ca atracţii turistice. Epoca filmelor de mare buget 


Uzina de contradicții 


e aproape apusă, ca si a cuplurilor plătite în milioane de dolari (ca acesta din fotografi 
Hepburn, Rex Harrison), 

Ce este astăzi Hollywoodul vom încerca să vedem în grupajul de articole ce urmează. Oricum 
citadela filmului nu mai există, zidurile ei nu mai sînt de nepătruns. Hollywood '71 încearcă să supra- 
das prop pe ne sp str tocmai ce constituia reactia la sistemul hollyvvoodian: filmul under- 
ground, filmul de mic buget, filmul fara vedete scumpe, filmul unor indivi itati i a 

3 > > ividualitati car - 
nele citadelei. i paien 


Dacă Hollywoodul mai e ceva, el e sigur astăzi doar o uzină de contradicții. 


e: Audrey 


Vestitul critic cinematografic al Hollywood-ului, Char- 
les Champlin, a numit cel de-al 43-lea OSCAR: «...o 
reflectare a unei ere pline de tensiune în istoria filmului». 
Pe drept cuvint, pentru că anul acesta The Academy 
ot Motion Picture Arts and Sciences a avut o sarcină 
grea: aceea de a selecta și răsplăti filme și creații acto- 
ricesti care au dat naștere la o sumedenie de păreri con- 
troversate în S.U.A. și peste hotare. Cele 5 filme pro- 
puse pentru premiere: «M.A.S.H.»; «Five easy pieces» 
(«Cinci piese minore»); «Love story» («Poveste de dra- 
goste»); «Patton» și «Airport» («Aeroportul») — și-au 
adus fiecare aportul de neortodoxie în arta cinemato- 
grafică, au stirnit vilvă, ba uneori chiar scandal — cum 
e cazul cu «M.A.S.H.» — și, ceea ce e poate mai impor- 
tant decit orice, au atras mase considerabile de spec- 
tatori în sălile cinematografelor în această eră în care 
publicul preferă să stea acasă, în fața micului ecran. 


Statuia «discordiei» 
(in miinile Lesliei Caron) 


Membrii Academiei s-au trezit in fața unei situații 
stinjenitoare. Obisnuit de ani şi ani să judece şi së vote- 
ze filme cuminţi și tradiționale cu început, tratare și 
sfirșit (precum compozițiile de la școala elementară), 
cu culori frumoase, imagini fotografice aproape de per- 
tectie, creaţii actoricești superlative și mai ales opinii 
critice unanime (în măsura în care critica poate fi vreo- 
dată unanimă) juriul Academiei a fost cel puțin surprins 
în fața recoltei anului 1970: o producţie iconoclastă, an- 
corată în culisele medicinei militare a armatei america- 
ne («M.A.S.H.»); o poveste de dragoste axată pe cele 
mai bune tradiţii ale eternilor Romeo și Julieta, in care 
protagoniștii folosesc un limbaj menit să-i facă së ro- 
șească și pe cei mai înrăiți birjari; o biografie de război 
a unui mare general care-și pălmuia subalternii bolnavi 
de nervi în spitalele de pe front; ș.a.m.d. Blasfemie, de 
de cinci ori blasfemie! 


Ovatii delirante, dar nici un premiu pentru Ryan O'Neal 


(impreună cu soția) 


Nu «Love Story» e vedeta! 


3 
Marele cîştigător : «Patton 
(un film despre un general 
anti-erou1) 


e 
Scott, «cel mai bun interpret 
masculin al anulu», 
a refuzat premiul. 


a 
Sinatra, 


recordman la proba 
umanismului 


ce 


Dar pinë și conservatorii consacraţi ai Hollywood- 
ului s-au obișnuit în ultimii ani cu blasfemia de pe 
MARELE ecran. Zilele in care șovăiau să acorde un Os- 
car relatării crude a unei crize acute de dipsomnie 
(Ray Milland in «Week-end-ul ratat» al lui Billy Wilder) 
sau lui «Pe aripile vintului», pentru că eroul principal 
rostea în final un cuvint dubios pe care acum îl învață 
copiii la grădiniță, s-au dus demult. Hollywoodul face 
din ce în ce mai rar filme ortodoxe, după tipic, care să 
distreze spectatorul. Vechile formule «limonadă» ale 
uzinei de vise nu mai interesează pe nimeni. Şi pentru 
că formula ancorării filmului într-un realism robust, cu 
implicaţii social-stiintifice este riscantă din punct de ve- 
dere financiar cind ai de a face cu un public needucat şi 
dezorientat, și pentru că eternul obiectiv al filmului hol- 
lywood-ian este să stoarcă bani din piatră seacă, cuvin- 
tul de ordine al noilor productii a devenit «shocking». 


Un premiu pentru o carieră de o jumătate de secol... 
(Lillian Gish) 


Filmele anului 1970 au fost fëcute së socheze, pe prin- 
cipiul că spectatorul trebuie pus in sălile de cinemato- 
graf in fata unui impact ale cërui unice dimensiuni ar- 
tistice sint una singurë, mëciuca: in cap. 

Era normal ca ceva din dezorientarea care a domnit 
in zilele votërii Oscar-urilor in sinul juriului Academiei 
să se transmită și publicului spectator. Numărul celor 
care se află in seara decernării Oscar-urilor în sala de 
la Music Center are patru cifre; numărul celor care asis- 
të in fața micului ecran la fabuloasa ceremonie se apro- 
pie de nouă cifre; anul trecut au fost 80.000.000 specta- 
tori numai în S.U.A. si cu cei de peste hotare, cel puțin 
încă pe atita. Mai mult ca niciodată, în aprilie 1971, spec- 
tatorul de rind a vrut să știe ce semnificaţie a avut mă- 
ciuca «artistică» care l-a lovit in cap ultima oară cînd a 
fost la cinematograf. De aici interminabilele speculații 
anticipante, de aici larga audienţă a celui de al 43-lea 
OSCAR, de aici surpriza care a urmat. 


Generalul care a ciștigat ultima bătălie 


Imi rezerv prilejul de a informa cititorul român in de- 
taliu asupra fenomenului «Love Story» al regizorului 
Arthur Hiller, în următorul meu articol pentru revista 
«Cinema». Impactul provocat de acest film în conştiin- 
ta spectatorului obișnuit — de toate virstele din S.U.A. 
— merita fără îndoială o privire sub lupă. Pînă atunci 
trebuie însă së mentionez că publicul — în majoritate 
tineret — care s-a masat încă de la orele 10 dimineața 
în jurul sălii de festivități din Los Angeles, venise să-și 
salute eroii și să asiste la triumtul lui «Love Story». Ali 
Mac Graw și Ryan O'Neal, protagoniștii filmului, au fost 
intimpinati, pe parcurs și la intrarea în sală, cu ovatii 
delirante, întrerupte în entuziasm doar de încasările fil- 
mului (sic!). 

Dar juriul Academiei a hotărit altfel (și după părerea 
mea bine a fëcutl): «Love Story» a primit o singură con- 
sacrare, cea pentru scorul muzical al filmului, care în- 
tr-adevăr satisface și cel mai exigent gust romantios. 
În rest, generalul Patton a cistigat postum ultima glori- 
oasă bătălie, opt Oscar-uri într-o singură seară: cel mai 
bun film al anului 1970, cea mai bună regie (Franklin 
J. Schaffner), cea mai bună performanță masculină 
(George C. Scott), cel mai bun scenariu (Francis Ford 
Coppola și Edmund H. North), plus încă 4 Oscar-uri: 
pentru sunet, decupaj, scenografie și decouri. 

Legenda generalului american Patton e vie în amin- 
tirea acelor combatanți care au luat parte activă la cis- 
tigarea celui de-al doilea război mondial. Din Africa în 
Sicilia, din Franţa în Germania, trupele lui Patton s-au 
acoperit de glorie. Dar gloria oștilor nu s-a răsfrint ne- 
întinată asupra personalităţii conducătorului. Pe par- 
curs, incidentele au aruncat o umbră groasă peste ero- 
ul nenumăratelor victorii militare «Patton» nu este bi- 
ografia unui supra-om, cum ne-au obișnuit filmele des- 
pre Alexandru cel Mare, Cezar, Napoleon, Wellington, 
etc. Este mai puțin şi mai mult decit atit. Este schița bio- 
grafică, limitată la dimensiuni umane, a unui om care 
nu știa să trăiască decit în timp de război, privită de pe 
poziţiile unor alți oameni care iubesc pacea. De aici 
caracteristica iconoclastă a filmului și impactul lui asu- 
pra prejudecëtii, universal recunoscute, că eroii nu au 


Opt «Oscarv-uri pentru «Patton» 
(regizorul Franklin J. Schaffner) 


pete. 

«Patton» e un film despre un mare general, pe unifor- 
ma căruia se văd din plin petele pe care prejudecata ar 
vrea să le ignore. Îmbracă stelele de general înainte ca 
Congresul S.U.A. să i le voteze. Refuzë toga umanita- 
rismului sentimental, golind spitalele de soldații bol- 
navi pe care îi considera lași. Se prelasează pontifical 
în decorurile princiare ale palatelor italiele, uitind că di- 
mensiunile ipocrite ale gloriei trebuie (în concepția con- 
servatoare) să aibă tangente cu modestia. Își satisface 
tendințele mistice, asistind în genunchi la inmorminta- 
rea unui ofițer, dar impune dictatorial cum, cind şi de ce 
preotul armatei trebuie să înalțe o rugăciune. Icono- 
clastia portretului este atit de vădită și de crudă, incit fos- 
tii admiratori ai «Sergentului York» se infioarë. 

Dar există in «Patton» un suflu de umanitate care, în 
pofida filmului prea lung, prea discursiv, prea tehnic pe 
alocuri, emotioneazë și stăruie în conștiință. Filmul re- 
fuză să trateze, după convenții, dimensiunile abstract 
nelimitate ale eroului militar şi, dimpotrivă, trasează cu 
obiectivitate jenantă limitele lui. Privit la rece, este ca o 
demonstrație vag matematică a faptului că un bucătar 
care reușește de minune volovan financière nu este o- 
bligat, aprioric, să-l interpreteze genial pe Hamlet. 

Se poate imagina un general mai puțin apt de a obti- 
ne sufragiile creatorilor de legende ale Hollywoodului? 
Greu. Lupta pentru realizarea acestui film s-a dus pe 
parcursul a mai bine de un deceniu. Şi dacă în noaptea 
OSCAR-urilor a triumfat, a fost pentru că în ultima de- 
cadă spectatorul american a început să-și trieze eroii 
după noi criterii. Şi pentru că în rolul generalului Patton, 
un mare actor — George C. Scott — și-a încununat o 
mare carieră de prestigiu cu o mare creație. 


Neortodoxul interpret al neortodoxului general 


Numele lui George C. Scott este adinc ancorat în 
istoria artei interpretative a Hollywood-ului. Nu se află 
niciodată în centrul uraganelor publicitare ale creatorilor 
de vedete «peste noapte», dar se găsește adesea sub 
condeiul criticului de cinema, cind acesta umblă la 
sertarul cu superlative profesionale. Dacă ar fi să mă 
refer numai la ultimul deceniu, lista performanţelor 
sale actoricești este lungă și prestigioasă. Creaţia sa 
din «Doctor Strangelove» aproape că a umbrit acro- 
batia interpretativă a lui Peter Sellers, în acest film care 
a făcut multe valuri. Apariţia, relativ scurtă dar antolo- 
gică, din «The Hustler» («Zoritul») a contribuit la reușita 
acestui admirabil film, una din cele mai bune şi mai 
subtile realizări ale cinematografiei americane din ul- 
tima decadă. Rolul medicului din «Petulia» (alături de 
Julie Christie) a împrumutat o umbră de substanță 
acestei producţii care s-a vrut «adincă» și n-a fost decit 
haotică. Foarte recent, într-o nouă versiune a vesti- 
tului «Jane Eyre», creația sa in rolul lui Rochester a 
egalat (cel puțin, și asta ca să nu fiu prezumtioasë) 
interpretarea, mai veche și unanim aclamată, a lui 
Orson Welles. 

i nu fac decit să spicuiesc dintr-o recoltă bogată. 

n «Patton», George C. Scott a găsit acel cimp de 
desfăşurare pe care marii interpreți îl găsesc doar de 
citeva ori în carieră. Inlëuntrul limitelor militare ale aces- 


tei biografii, actorul a știut să speculeze cu judiciozitate 
si subtilitate, multiplele fațete umane ale eroului. Octa- 
vele interpretării au întrecut registrul unei Maria Callas 
si ceea ce este remarcabil e că totul a fost realizat sub 
bagheta unei excesive, și mai ales autentice, simplități. 
Spectatorul a plecat de la «Patton» cu convingerea 
fermă că războiul este o treabă murdară, dar că atunci 
cind ești obligat s-o faci, e preferabil s-o faci bine. 

N-a fost o surpriză pentru nimeni cind numele lui 
George C. Scott a fost pus pe lista propunerilor pentru 
OSCAR, alături de Melvyn Douglas, James Earl Jones, 
Jack Nicholson și Ryan O'Neal. Ceea ce a constituit 
cu adevărat o surpriză a fost scrisoarea adresată de 
Scott juriului Academiei cu rugămintea de a fi scos de 
pe listă și declarația că dacă i se va acorda premiul, îl 
va refuza. În furtuna publicitară care a urmat, actorul a 
explicat că in concepția sa despre artă talentul nu se 
vinde și nu se licitează în competiții de tarabă. Nu e 
apanajul meu să argumentez în jurul acestei profesii 
de credință; fapt este că în seara OSCARULUI, George 
C. Scott și-a ținut promisiunea si nu s-a prezentat să-și 
primească premiul pentru cea mai bună performanță 
actoricească masculină a anului 1970. Neortodoxul 
interpret al neortodoxului general a cucerit o statuie 
pe care a refuzat s-o posede. Și asta într-o lume în care 
lupta pentru statueta aurită e cel puțin acerbă. 


Miscellaneous 


Acesta e termenul american pentru capitolul «di- 
verse». Nu vreau să obosesc cititorul cu o lungă listă 
a altor OSCARURI mai mărunte, pe care o poate găsi 
într-o publicaţie de informaţie. Vreau së mentionez 
doar că OSCARURILE pentru roluri secundare — res- 
pectiv masculin si feminin — au revenit anul acesta 
unor veterani ai ecranului: actorului englez John Mills 
pentru rolul de compoziţie din filmul lui David Lean 
«Fiica lui Ryan» şi Helenei Hayes, tot pentru un rol de 
compoziție, în filmul «Aeroportul». 

Si dacă mentionez tot la «diverse» Oscarurile speciale 
acordate anul acesta, n' o fac pe baza vreunui cri- 
teriu valoric, ci doar dintr-o economie de structură 
gazetărească. În fapt, OSCARURILE speciale au fost 
consacrări pentru consacraţi. Ingmar Bergman a pri- 
mit un OSCAR pentru aportul adus la arta regizorală 
cinematografică; Lillian Gish pentru o carieră care pur- 
cede din era filmului mut și se întinde pe o jumătate de 
secol; Orson Welles pentru o activitate care s-ar putea 
numi «întrebări și răspunsuri strălucite in arta cinema- 
tografică»; in sfirșit, lui Frank Sinatra i s-a acordat anul 
acesta binemeritatul premiu Jean Hersholt pentru 
activitate excepțională pe tărimul umanităţii. 

Si tot la «diverse». Fără îndoială, din sala de la Music 
Center Los Angeles au fost o mulțime de oameni care 
au plecat cu mina goală, o mină în care se așteptau, 
sperau, visau, să tinë o statuetă celebră. Pentru aceștia 
nimic nu e mai potrivit decit cuvintele lui Oscar Wilde: 
«Dacă există pe lume ceva mai supărător decit să fii 
cineva despre care se vorbește, este, fără îndoială, 
să fii cineva despre care nu se vorbește». 

Si despre OSCAR se vorbește! 

Alexandra VALP 


4 Si un altul pentru activitate excepțională pe tărimul umanității 


(Frank Sinatra) 


E limpede că ceva se întimplă în Olimpul 
Hollywoodian. De la o vreme încoace, cam 
de un an, fotografiile «Jane Fonda» au 
început să pără sească paginile «Cin6- 
monde»-ului şi să apară în «Express», 
«News-week», «New York Times» sau 
«Nouvel Observateur». Si nici măcar la 
rubrica «spectacole», ci în paginile de po- 
litică. Evident, ele nu o mai arată proaspătă 
şi voioasă printre pepeni, nici în costume 
— spațiale si spatiate deopotrivă — de 
Barbarellë, ci intr-o bluzë oarecare, cel 
mai adesea in fata unui microton, din cind 
in cind intre santinele — si nu e film, e 
viatë — si din nou in fata microfonului. 
Cu mina în şold. Sau cu pumnul ridicat. 
Cu părul tăiat scurt — o cască întunecată 
— de sub care privirile aruncă altfel de 
fulgere decit cele cunoscute pinë acum 
de pe ecran. Altcineva. Altă persoană. 
Fotografii nu se mai preocupă atita de 
linia picioarelor ei, ci se pasionează subit 
să-i fixeze mîinile, în fel și chip, mîinile. 
Instantanee făcute în timpul discuțiilor. 
Pentru că sint discuții. Şi altele decit cele 
în legătură cu fericirea ei personală, sau 
cu ce-crede-ea-despre-amorul, mai mult 


28 


Lumea eh 

o cunoaste vedetă, 
ea s-a descoperit 
militantë, Eh 


SË 
x 


VEDEIA 


sau mai puțin, liber. Dedesubtul acestor 
fotografii nu mai scrie: «Şi Vadim a 
creat-o pe Barbarella», ci «militanta» 
sau «în fața Washingtonului». Ele “nu 
mai sint însoțite de comentarii în doi peri 
despre faptul că are ceva de împărțit sau 
nu, cu Brigitte Bardot, ci de declarații de 
tipul: «mișcarea G.1-stilor este prelua- 
rea de cëtre armatë, a actiunii de pace 
in Vietnam». 

E limpede. Ceva s-a întimplat cu aceas- 
tă, pinë mai alaltăieri, fetișcană „plină de 
haz, pină mai ieri Barbarella tulburătoare, 
ceva echivalent cu o trecere de pe un 
trotuar pe altul, într-un moment în care 
omenirea a devenit o imensă stradă, cu 
dreapta și stinga ei, la alegere pentru fie- 
care. Jane Fonda a traversat strada și, pe 
partea pe care se află acum, peisajul e altul. 


Cel mai dulce inamic 


În martie 1970, Jane Fonda, fiica mare- 
lui Henry Fonda, sora lui Peter Fonda, 
soția celebrului Roger Vadim, mama Van- 
nessei Vadim, Jane, preferata publicului 
american (locul ei în fruntea box-office- 


ului este o dovadă substanțială de dra- 
goste), actrița pentru care nu se mai gă- 
seau superlative în vocabularul criticilor, 
a atacat Fort Lawton, încercind să pă- 
trundă la guvernator, căruia vroia să-i 
ceară restituirea păminturilor Pieilor roşii. 
Arestată — și eliberată, fireşte — Jane 
Fonda a protestat. Schimbul de replici 
era demn de o foarte bună peliculă, (even- 
tual cu Jane Fonda si Henry Fonda, în 
sfirsit parteneri) dar nimeni n-a avut timp 
să facă film din acel fapt de viaţă: 

Jane Fonda: — Aţi violat constituția! 

Guvernatorul: — Dumneavoastră ati 
atacat, totuși, un fort al armatei! 

Adevărat, și una și alta. 

La 9 mai, aceeași Jane Fonda — fostă 
Barbarella, fostă Cat Ballou, fostă o ado- 
rabilë tinără, într-o duminică, la New 
York, şi multe alte persoane din film, se 
afla în fața Casei Albe, în fruntea a 85 de 
mii de manifestanți pentru pace în Viet- 
nam. Rol nescris de nimeni pentru ea și, 
dac-ar fi tost scris, probabil că nimeni nu 
s-ar fi gindit să i-l incredinteze. La 12 mai, 
arestată din nou, de data asta în Texas, 
la Fort Hood, unde tocmai împărțea re- 


crutilor din baza militară manifeste paci- 
fiste. Eliberată din nou, ceea ce o face să 
observe cu umorul clanului Fonda scăpat 
intact din emoții: «Arestările astea sînt 
o joacă!»... 

De atunci încoace tot ce e mişcare 
pacifistă, anti-rasistă, de eliberare a fe- 
meilor de condiția lor socială inechitabilă, 
de apărare a drepturilor pieilor roşii, de 
protest împotriva războiului din Vietnam, 
include — si nu într-un colț — prezența 
acum cunoscută şi fără machiaj, numită 
Jane Fonda. Meetinguri pacifiste la bazele 
militare. Emisiuni la televiziune. Confe- 
rinte. Spectacole anti-războinice — pri- 
mul a fost la Fayetteville, în Louisiana, în 
apropierea celei mai mari baze americane, 
după care a urmat Fort Bragg, în Carolina 
de Sud. După Fort Bragg a venit rindul ce- 
lorlalte baze militare. Pretutindeni un suc- 
ces enorm. «Evident, soldaţii vin să mă 
vadă. Dar cred că mă și ascultă», decla- 
ră ea. Între două spectacole, manifestații, 
și iar emisiuni la televiziune, şi iar meetin- 
guri şi marșuri asupra Washingtonului. Cu 
o energie nestfirsitë, cu o pasiune inepuiza- 
bilă, cu o perseverență diabolică şi o în- 


Militanta de azi... 


În anul... 


o 1937, 21 decembrie, la New York, în familia Fonda, 
s-a născut primul copil: Jane. Învață la Vassar, cel 
mai mare colegiu din America. Pasiunea pentru cro- 
nicile vieții lui Henric al Vlll-lea, ti determină pe colegi 
s-o numească «Lady Jane Seymour». Cu acest nume 
purtat în chip de insignă, pleacă la Paris să studieze 
pictura. Intelege repede că nu-i destul de talentată 
si renunță. Se întoarce în America și, cu aprobarea 
distrată a tatălui ei, se înscrie la «Actor's Studio». 
Visează să joace Electra și Antigona. E persecutată de 
gloria tatălui ei şi de ideea cë e uritë. 

o 1961 — «Walk on the Wild Side» (Plimbare pe 
stinci), alături de Laurence Harvey. 

o 1961 — «The Chapman Report» (Raportul Chap- 
man) întilnirile cu regizorul George Cukor, «Period of 
Adjustement» (Rodajul) în regia lui G. Roy Hill și 
«in the cool of the day» (În răcoarea zilei), cu Peter 

Finch ca partener, în regia lui Robert Stevens. 

o 1963 — «Sunday in New» (O duminică la New York) 
cu Cliff Robertson și Rod Taylor, în regia lui Peter 
Tewksbary — film care-i aduce reputaţia de excelentă 
actriță de comedie. În același an pleacă la Paris, unde-l 
întilneşte pe Roger Vadim. li este profund antipatic 
şi-i promite să nu se lase niciodată dezbrăcată în nici 


unul din filmele lui odioase. Peste trei luni, joacă în 
«Caruselul», remake după «La Ronde» de Max Ophuls, 
film în care Roger Vadim o obligă să-și uite promisiu- 
nea. 

o 1964— Se întoarce cu Vadim în America, pentru ca 
să joace, alături de Lee Marvin, în filmul lui Elliot 
Silverstein, «Cat Ballou» (Cat Ballou) gi în «The 
Chase» (Urmărirea) de Arthur Penn, cu Marlon Brando 
și Robert Redford ca parteneri. 

o 1965 — «La curee» (Hăituiala) din nou sub «ba- 
gheta» lui Roger Vadim devenit, între timp, soțul ei. 

o 1966 — «Hurry Sundawn» (Se lasă noaptea) de 
Otto Preminger cu Michael Caine ca partener. 

e 1967 — «Bachelor giri apartment» (Cameră de 
celibatară) de Robert Ellis Miller; «Barefoot în the 
Park» (Descultë în parc) cu Robert Redford în regia 
lul Gene Saks; «Barbarella» (Barbarella) și «Histoires 
extraordinaires» (Povești extraordinare), ambele în 
regia lui Roger Vadim. 

o 1969 — «They don’t shoot horses» («Şi caii se 
împușcă, nu-i așa?») de Sidney Pollak, cu Michael 
Sarrazin. După care pleacă în India, de unde se întoarce 
militanta care e azi. 


reneagă Barbarella de ieri 


credere fără limite în dreptatea ei. Întrebată 
— una din noile întrebări care i se pun — 
unde crede că o va duce drumul pe care 
a apucat, răspunde senin: «către un viitor 
mai bun, în care să fie mai puțină ne- 
dreptate, către o lume în care copiii 
noștri să-și poată regăsi speranța...» 


De ce tocmai ea? 


Dac-ar fi fost vorba de fitecine, probabil 
că nimeni nu s-ar fi ostenit să-i pună în- 
trebări, s-o descoase, să încerce să afle: 
de ce? De cea traversat strada, de ce n-a 
rămas cuminte acasă sau cuminte la 
Hollywood și, în general, de ce? Dar, 
fiind vorba de o actriță care mai e și «o 
Fonda», care mai e si în fruntea box-office- 
ului american, care mai e — căci mai e — 
şi soția lui Roger Vadim, nimeni nu înțe- 
lege nimic si, neintelegind, toată lumea 
tace presupuneri «e un capriciu», «e o 
rătăcire», E «o dovadă de nefericire per- 
sonală». După presupuneri vin. pronos- 
ticurile: «își va rata cariera», «va pica din 
fruntea box-office-ului în coada lui» (a 
ratat, oricum, Oscar-ul, pentru rolul din 


«Și caii se împușcă, nu-i aşa?», pentru 
că nu și-a făcut, ca tot omul, puțină pu- 
blicitate). «E pierdută ca actriță»... Dar nici 
presupunerile, nici pronosticurile nu as- 
timpără setea de a afla răspuns la între- 
barea aceea simplă: de ce? De ce tocmai 
ea? 

În citeva interviuri, Jane Fonda a expli- 
cat, aproape cu aceleași cuvinte, meca- 
nismul evoluției ei de la adolescenta ne- 
liniştită la vedeta răsfăţată și pinë la mili- 
tanta de azi. În fiecare dintre aceste inter- 
viuri, ea susține sus si tare, că reuşita sau 
nereușita vieții personale, nu are nimic 
de-a face cu toată povestea asta. Că, pur 
și simplu, a înțeles, în sfirșit, situația 
Americii. Mai spune că a fost întotdeauna 
liberală. Că e o tradiție a familiei Fonda. 
Că tatăl, că fratele... Şi totuși i se pun 
mereu aceleași întrebări: Cum, cînd, de 
ce? «Am făcut un voiaj în India și m-a 
şocat existența pe care o duc acolo 
hippies-ii americani. Inconstientë, pro- 
miscuitate, fugă din fața problemelor 
mari ale omenirii... Atunci mi-am spus 
că dacă e ceva de făcut, trebuie în- 
ceput cu America». Bine. Şi ce-i cu in- 


ILITANTĂ 


teresul subit pentru soarta pieilor roşii? 
«Sint o minoritate nedreptățită. Sint 
incapabili să se apere singuri. Trebuie 
să-i ajute cineva»... Bine. Si de ce toc- 
mai acum o interesează problemele negri- 
lor? «Ştiţi, am avut la Hollywood o 
cabinieră negresă M-am întors din 
Europa și am găsit-o într-un subsol, 
năpădită de șobolani. Am încercat s-o 
mut într-un apartament. Nu s-a putut. 
N-are dreptul să cumpere, n-are drep- 
tul să închirieze nimic în alt cartier 
decit cel rezervat negrilor. E o nedrep- 
tate. Si nu e singura»... Bine. Si ce-i cu 
propaganda pacifistă printre soldații ame- 
ricani? «Ştiţi, la Paris, am văzut foarte 
multe emisiuni TV despre războiul 
din Vietnam. Atunci am înțeles...» Dar 
cum, aşa, deodată? Şi de ce abia acum? 
«Eram naivă ca majoritatea america- 
nilor. De fapt, ar fi trebuit să înțeleg 
mai demult. Poate că n-am putut din 
pricina vieții pe care am dus-o»... Nu-i 
nimic. O să-i treacă, zimbesc unii. Adică, 
sau o să-i treacă sau o să-și rateze cariera. 
«N-o să-mi treacă, pentru că e un 
angajament total și definitiv. Dar nu 


e mai important decit meseria mea. 
Esenţial e să continui să lucrez și së 
reușesc în meseria mea. Măcar și pen- 
tru ca să dovedesc că poți s-o apuci 
pe drumul ăsta și totuși să continui să 
lucrezi și să reușești»... Ştie că-și pune 
în primejdie cariera? Ştie. Ştie că i s-ar pu- 
tea intimpla, ca și altora: să i se ascundă 
arme sau droguri în casă si, pe urmă, o 
descindere întimplătoare... Şi totuși? Si 
totuși! 

Cazul Jane Fonda nu e fără precedent 
şi nu e, nici măcar acum, unic. Există 
chiar în lumea artistică a Hollywood-ului 
o organizație a forțelor anti-războinice 
care numără 800 de membri. Există un nou 
organism de susținere a «industriei pen- 
tru pace și dreptate» (căci și asta poate 
fi o industrie), animată de Jane Fonda, 
Dalton Trumbo, Donald Sutherland. Foar- 
te multe personalități hollywoodiene, prin- 
tre care Julie Andrews, Burt Bucharach, 
James Coburn, Rock Hudson, Natalie 
Wood, participă la acțiuni pacifiste și le 
susțin materialicește. 


Eva SIRBU 
29 


iulie: retro 


TUDOR 


Am revăzut «Tudom după mulți ani și pot spune că filmul acesta 
rezistă bine la trecerea timpului. Eu cred că asta e cea mai importantă 
calitate a unei opere de artă. Nu vreau să-l compar cu atitea super- 
producții istorice străine, văzute în ultimii ani. O spun cu toată li- 


nistea: e mult mai bun și le poate privi de sus. Sau mai bine zis — 
nici nu are de ce să se uite în dreapta sau în stinga. E un film demn, 
puternic, conștient de forta sa. Vraca e extraordinar, iar Petrut 
n-a mai atins niciodată valoarea creaţiei sale de aici. Lucian Bratu se 
înscrie ca unul dintre cei mai buni regizori români și mă întreb cum 
de a fost posibil că de la «Tudom încoace, un regizor de asemenea 
Un gë Im dme “i h ; seriozitate să nu mai dea filme importante. Mie mi se pare că e foarte 
nE, BË 8 important ca seriozitatea artistică să fie repusă în drepturile ei, să nu 
curat ALAD ai ne lăsăm inselati de superficialitëti, fie ele spectaculoase, să continuăm 


. . drumul acesta realist din «Tudom... Virgil GEORGESCU 
ȘI Puternic. sudor, Drumul Taberei, Blocul E - București 


PADUREA SPINZURATILOR 


La vremea ei am văzut «Pădurea spinzuratilon de două ori. Zilele 
trecute m-am dus din nou. I-am regăsit aceleași mari calități, atit 
de rare în cinematografia noastră (aş minţi dacă n-aş spune cë de 
data aceasta filmul mi s-a părut cam lung): sobrietate, rigoare, emoție, 
pe cît de reținută pe atit de expresivă. Dar mai ales am revăzut sec- 
venta mea preferată, cea la care tin cel mai mult din tot ce a dat fil- 
mul românesc: scena cind se plînge acolo, la latrină, după condam- 
narea dezertorului. E una din scenele cu care o școală națională se 
poate impune mai mult decit ar reuși cu zece filme oarecari. Eu o 
pun alături de moartea lui Masek din «Cenușă şi diamanb, alături 
de cele mai bune scene regizate de Ciuhrai, lancso sau Wajda. ` 


| rigoarea; NËJ kje EISS me Dr. Maria SCUTELNIC 
fiorul. Ga > TËR ËS a > str. Capotesti 6 - București 


U 7 NË P 
Sobrjetatea, 


DARCLÉE 


După ce am revăzut «Darclde» m-am întrebat de ce nu se mai fac 
asemenea filme în cinematografia noastră. Nu spun că nu i s-ar putea 
găsi părți slabe si criticii probabil că l-ar forfeca astăzi mai mult decît 
atunci cînd a apărut. Totuşi «Darcléœ îți lasă ceva, te emotioneazë, 
eşti alături de această femeie atît de deosebită pe care Silvia Popovici 
a inteles-o atit de bine şi a interpretat-o cu un talent — iertati-mi 
poate lipsa de măsură sau entuziasmul romantic — dar cu un talent 
care lasă filmului nostru un portret aproape model. Eu cred că în 
film este cel mai bun rol al acestei actrițe. 
enit QY px fat; 


asemenea filme?’ Ing. Ana ALBULESCU 


București 


GAUDEAMUS IGITUR 


Sint foarte puţine filme românești care së se ocupe de noi, ti- 
nerii, începînd din liceu si pinë terminăm facultatea. «Gaudeamus 
igitur e o pasăre rară. Nu atit ca valoare — e un film obișnuit, cu 
cîteva bune secvenţe, cum e aceea cu Irina Gărdescu demonstrind 
deruta și amărăciunea personajului într-o dimineață tulbure ca și 
existența ei — cit în sensul realității tematice. Cred că dacă am face 

E iri s Big mai multe filme despre tineret, cîteva ar reuși foarte bine și ca artă și 
y N 5 adevăr. Cu cit ar fi mai adevărate, cu atit ar fi mai emotionante, deci 
Eaa e 0 pasăre mai artistice. 


Eugenia CINSKI 
studentă, anul lli engleză - București 


spectivă românească 


MIHAI VITEAZUL 

«Mihai Viteazub este un film de glorie al cinematografiei româ- 
nesti, un film ce ne arată cë am ajuns la o maturitate creatoare. Film 
istoric, de amplă desfășurare epică în care se mișcă mii de figuranti 
si cascadori, proiectati pe un ecran panoramic — sîntem tentaţi să-l 
catalogăm drept superproductie, dar o superproductie de bun gust, 
făcută cu mult bun simț și dăruire. Regizorul Sergiu Nicolaescu 
nu s-a lăsat încîntat de spectaculos, ci s-a ocupat în primul rînd de 
conținutul ideologic și afectiv al scenariului. Personalitatea lui Mihai 
este dominantă și regizorul a ştiut să ni-l apropie sufletește. Încercarea 
de a nu închide eroul în epoca respectivă, ci de a-l contemporaneiza, 
ni se pare a fi un mare merit al filmului... 


Prof. Ulisse VINOGRADSKI 
str. Vasile Lupu 26 - Galaţi 


FACEREA LUMII 


«Facerea lumi» este un film foarte bun, un film emotionant. Am 
fost captat de la început și pinë la sfirșit, aș spune că nu m-am mișcat 
de pe scaun. În deosebi finalul mi s-a părut cea mai bună realizare 
din film. Acea coborire de pe scară, eu am tradus-o ca un simbol 
al ratării. Eva (Irina) nu e oare o Otilie, la fel de enigmatică și con- 
torsionată ? Totuși scena de dragoste dintre «Eb și «Ea nu vi se pare 
că ati mai văzut-o pe undeva? Această «greșeală» nu alterează totuși 
construcția fină și atractivă a unui film care mi-a dat o mare satisfacție. 


Luminis - Jud. Neamt 


CINTECELE MARII 

Nu putem ascunde că despre filmul cCintecele mări am primit 
o corespondență bogată, dar extrem de critică. Nu vrem să publicăm 
opiniile cu totul defavorabile la adresa acestei coproductii. Garantăm 
însă că cititori ca Constantin Ratiu-lasi, Cristiana Georgescu (str. 
Călușei 44-Bucuresti), Samoil Laila-Galati, E.A. Poe-Cluj (surprins 
că «Francisc Munteanu a putut face un asemenea film după ce ne-a 
obișnuit dacă nu cu capodopere, dar cu filme cinstite, pătrunse de 
un anume adevăr psihologio), Toma Cornel-Sibiu, Petre Dumitru- 
Plopeni, — nu au făcut economie în ironii și în cuvinte aspre. Notăm 
însă — ducind obiectivitatea foarte departe — si două păreri pozitive, 

«Cintecele mării mi-au plăcut. Ideea cinematografică a fost încîn- 
tătoare și plină de originalitate. De ce să aruncăm cu barda într-un 


gen de film care de abia iese din găoace? Tin cu Francisc Munteanu! 
Marilena MANCU 
elevă liceul Vasile Alecsandri — Bacău 


UN SURIS ÎN PLINĂ VARĂ 


De ce nu fac artiștii noștri mai multe filme vesele cu tineri sim- 
patici ca Papaiani din «Un suris în plină vară»? Eu am văzut de două 
ori acest film care mi-a făcut o vie impresie. Tineretul nostru așa 
este: vesel, bun, gata să sară în ajutorul cuiva, așa cum face șoferul 
cînd o găzduiește fără gînduri rele pe fata cea blondă, de care se 
îndrăgostește. De ce să arătăm doar neghina și nu griul din recolta 
noastră tînără? Eu cred cë așa trebuie vorbit: glumet, plăcut despre 
tineretul nostru harnic, glumet și plăcut. 


Alecu MITA 
lăcătuș I.A.M.C. - Otopeni 


E HË a e Ta 
0 mëre-creatië1 


“Dinar E 

aa ee hate; glumet 
i 5 y ËS jë TË pla 

en ik “ A pa p 


Oriunde in lume, cinefilii pasionati pot 
să constate că recolta națională de filme 
a fiecărui an dobindeste o fizionomie spe- 
cifică trăsăturilor specifice ale anului res- 
pectiv. Citeodată, aceste trăsături speci 
fice se exprimă prin întoarcerea spre te 
nele istorice; altădată, este vorba de as- 

esiunea tinerilor sau chiar numai de pre 
ponderenta poilor mijloace de expresie. 
Care va fi oare trăsătura caracteristică a 
producției cinematografice bulgare de 
miine? 

De la inceput mi-ar place să subliniez 
un fapt: trei sferturi din producția acestui 
an este dedicată actualitatii, tratind pro- 
blemele si conflictele contemporanilor 
nostri. Lucrul acesta l-as califica drept 
fericit, considerind că el reprezintă un pas 
nou in arta cinematografică bulgară. A- 
cesta este un fenomen valabil pentru ma- 
joritatea filmelor bulgare prezentate pe 
ecrane în 1971. Un alt fenomen referitor 
la aceeași perioadă, este colaborarea din 
ce în ce mai susținută dintre personalită- 
tile marcante ale literaturii bulgare şi ci- 
neaștii noștri. 

Aşa de pildă, Bogomil Rainov, unul din 
scriitorii cei mai citiți din Bulgaria, a scris 
scenariul «Nimic nu e mai frumos decit 
timpul urit» — după romanul său omonim 
Cu toate că, realizarea sa ar putea fi clasi- 
ficată printre filmele polițiste şi de aven- 
tură, ea tratează probleme de o arzătoare 
actualitate pe plan psihologic, și prin a- 
ceasta, iese din cadrul genului. Conflictul 
este, inainte de toate, interior, născut din 
imposibilitatea eroului de a se integra unei 
societăți care-i este impusă: este vorba 
de un agent al contra-spionajului care își 
desfășoară activitatea în cercurile servi- 
ciilor de spionaj occidentale. Intr-o lume 
crudă si nemiloasă, în care valorile morale 
pot rezista cu greu, în care dragostea 
devine imposibilă, eroul nostru trebuie să 
acționeze. Realizatorul, artistul emerit Me- 
todi Andonov (care a debutat in cinema- 
tografie realizind un film tot după o operă 
a lui Bogomil Rainov,«Camera albă») a 
încredințat rolul principal artistului eme- 
rit Gheorghi Gheorghiev. Într-un interviu, 
Andonov mărturisește: cin scenariul lui 
Bogomil Rainov, accentul nu cade pe în- 
timplări, ci pe caractere. Pentru mine, 
peripetiile acțiunii nu sint decit un pre- 
text pentru a căuta și revela individualitati 
bogate și complexe, si de a interveni în 
dezbaterea problemelor etice si ideologice 
contemporane... 

In aceeași categorie cu subiect de con- 
tra-spionaj, citez și filmul realizatorului 
Todor Stoianov (cunoscut prin «Indepăr- 
tarea», «Călătorie de serviciu», «Cei cinci 
ai lui Moby Dick»), turnat după un scena- 
riu semnat de Donio Gotchev — «Duelul 
straniu». Aflăm în această realizare mo- 
dificări notabile în schema convențională 
a genului, avind în vedere că personajele 
acestui «front al tăcerii» stabilesc, de data 
aceasta, raporturi omeneşti și, in compor- 
tamentul lor sînt animați de principii uma- 
niste. Rolurile principale sint suptinute de 
actorii bulgari: Petre Slabakov, Nevena 
Kokanova — artistă emerită și de Leon 
Niemcik (Polonia) si Gyërgy Nagiatay 
(Ungaria). 


Un cinematograf de dezbatere 


«M-a preocupat intotdeauna ideea de a 
şti în ce fel sintem priviți de tinăra gene- 
ratie, de cei care au între 17 şi 20 de ani... 
lată de ce filmul meu ridică o chestiune 
de ordin general pe care o examinează 
din mai multe unghiuri de vedere: proble- 
ma încrederii în tineri» — declară realiza- 
torul Borislav Karaliev, al cărui film «Adio, 


32 


INCOTRO, 
FILMUL BULGAR? 


Despre copiii adulţi si adulții copii («Aricii se nasc fără ghimpi») 


Trei sferturi 
din producția 
cinematografică 

bulgară 
a acestui an este 
dedicată filmului 
de actualitate 


prieteni» a obținut «Trandafirul de aur» la 
festivalul de la Varna, si ale cărui tilme 
anterioare «Cavaleri fără armură» si «Vas- 
kata» au fost premiate la Veneția, Moscova 
şi Leipzig. Toate aceste filme dezbat pro 
blemele tineretului, si raporturile dintre 
generatii. În prezent se transpune pe ecran 
scenariul unui tînăr scriitor, bine cunoscut 
de public, Ivan Ostrikov: «Vinovatul ne 
cesar». Un avocat între două virste (acto- 
rul emerit Costa Tsonev) nu știe dacă 
din punct de vedere educativ, e mai bine 
să ajute pe un tinăr care a călcat legea, 
sau să-l lase să suporte rigorile acesteia. 

Un alt cuplu de talent, scriitorul Diko 


O călătorie in conştiinţa altora («Pescarul de neinlocuit») 


O călătorie in propria conştiinţă («Voiaj cu minie») 


Futcegiev si realizatorul Nicolai Korabov, 
abordează de asemenea problema dialo- 
gului dintre generații, analizind confrun- 
tarea dintre părinți și copii, între cei care, 
înainte de toate, sint avizi să consume și 
cei care în primul rind tin la valorile spi 

rituale. În filmul «Voiaj cu minie», este 
vorba de o călătorie în propria-i conştiinţă 
a unui tinăr inginer: acesta face un drum 
spre perfecțiune, invingind multe contra- 
dictii si retineri intime 


Un qen dificil: comedia 


E bine ca repertoriul national sa contina 
si o comedie filmată. In acest an, scriitorii 
umoriști, frații Mormarev şi realizatorul 
Dimitrie Petrov ne prezintă un film com- 
pus din trei scheciuri: «Aricii se nasc 
fără ghimpi». Autorii filmului ne poartă 
în lumea minunată a copilăriei, evocind 
extraordinara sa putere de imaginație, 
puternicul sentiment de dreptate al co- 
piilor si conflictele lor cu lumea adultă. 
Referitor la acest subiect, realizatorii de- 
clară: «Noi am plecat de la constatatea că 
în fiecare adult se păstrează ceva copi- 
lăresc (astă este trăsătura sa cea mai 
frumoasă) care il va ajuta să înțeleagă 
micile noastre personaje. Şi dacă totuși 
filmul nu va fi pe placul maturilor, ne vom 
miîngiia cu replica unui dintre copii: «E cu 
neputinţă să-i înţelegi pe cei mari. Dacă 
intirzii doar 5 minute, ești pedepsit. Or, 
ieri, m-am întors acasă seara la 10 şi am 
fost îmbrățișat si răsfățat pînă la 11 noap- 
tea 


Eroism cotidian 


Lupta antifascistă rămine in continuare 
o sursă bogată de inspiraţie pentru sce- 
naristi si regizori. A, Tenev, M. Kirkov si 
V. Popov ne oferă o povestire dinamică 
despre trei partizani a căror sarcină este 
recuperarea armelor parașutate, cu toate 
că în acest timp sint urmăriți de poliție 
Realizarea filmului intitulat «Nu te întoar- 
ce!» a fost încredințată regizorului Ludmil 
Kirkov, care intenționează să ne prezinte 
o baladă despre eroismul cotidian. 

Coproductie bulgaro-sovietică, «Trenul 
furat» ne întoarce la un trecut apropiat, 
la primii ani după instaurarea socialismu- 
lui în Bulgaria. Filmul este regizat de Vla- 
dimir lancev, după un scenariu de Anto- 
nov-Tonici şi Simion Negorni, cu artistul 
poporului Gheorghe Koiancev in rolul 
principal. Este evocat un eveniment au- 
tentic: capturarea de către partizanii bul- 
gari şi ostașii sovietici a unui tren înarmat, 
plin de ofițeri germani și criminali de răz 
boi bulgari. 

Dintre filmele producției bulgare în 1971, 
pînă acum, unul singur ne duce spre o 
epocă mai îndeprtată. Este vorba de «Cin- 
tec fără sfîrşit», inspirat de nuvela «lbriam 
Ali» din ciclul «Povestiri sălbatice» a ma- 
relui scriitor bulgar Nicolai Haitov, în care 
ne este prezentat destinul țăranilor săraci 
din regiunea Rodope, la inceputul acestui 
secol și viteazul răzvrătit și admirabil 
rapsod lbriam Ali (interpretat de Vasili 
Mikhailov) care sfirseste in mod tragic 
datorită cruzimii epocii sale. Tinărul regi- 
zor Milen Nicolov, — care a realizat în 
mod fericit după povestirea cu același 
nume filmul «Conştiinţa curată», colabo- 
rează pentru a doua oară cu scriitorul 
binecunoscut. 

O foarte bogată gamă de probleme, de 
puncte de vedere și de concepții estetice 
caracterizează activitatea cineastilor bul- 
gari în acest an. Astăzi, ne găsim doar în 
stadiul bunelor intenții, dar miine vom 
culege roadele eforturilor lor. 


Ivan STOIANOVICI 


teleeveniment 


Florian Pittis 


Florian Pittiş este, după părerea 
mea, cea. mai specifică realizare a 
televiziunii noastre din ultimii ani. 
E o realizare proprie, strălucită, pe 
care nu i-o poate nimeni fura, discuta 
sau contesta, În urmă cu 5—6 ani, 
Pittiş nu era nimic — azi e un tele- 
eveniment. După știința mea, l-a 
descoperit „Clubul tinereţii“. Capul 
răutăților era Pittiş. Lunganul iși făcea 
de cap,dadea din miini si din picioare 
atunci cind trebuia, și mai cu seamă 
cind nu trebuia, improviza, dedi'ama- 
tiza, găsea mereu cite o năzdrăvănie 
cu care să treacă prin faţa aparatului, 
nu accepta o relaţie normală între 
el și aparat, ședea in cap cînd trebuia 
invers, şi sedea invers cind trebuia 
viceversa, ținea să „rupă gura”, să 
uimească — fără de care uimire, 
degeaba artă, degeaba actor, cum 
zice Diderot — era socotit un incori- 
gibil teribilist. Corijind teribilismul, 
Pittis — bëtind in lung si în lat 
platourile televiziunii, trecind de la 
emisiile ce poezie grea si compli- 
catë la variëtë — a devenit un actor 
mai modest, a pierdut adică trei 
litere și a rămas un teribil. Un talent 
teribil. Tot așa cum celebrul tenis- 
man Năstase (dati-mi voie să fiu si 
eu Belphégor cind trebuie si nu 
trebuie) joacă acum în plină glorie, 
precum a jucat în primul său mare 
meci, din copilărie, cu Santana, 
luîndu-i primul set marelui Manolo 
cu 630! — tot astfel Pittiş joacă sub 
semnul copilăriei sale de la „Clubul 
tinereţii“ : o frenezie a improvizatiei, 
a gesturilor vii pe scheme moarte, 
o căutare febrilă a tot ce e năzdrăvan 
in mimică, în gestică, o voluptate a 
trăznăilor serioase și a seriozitatii 
dusă pină la trăznaie. În noaptea de 
revelion a fost Tom Jones și m-a dus 
ca pe un copil incompetent. Timp 
de 10 minute eu am crezut că am în 
fața mea o peliculă cu Tom Jones 
intr-o zi de mare graţie, cum n-a 
prins taurul britanic în viaţa lui; 
indrăznesc a spune că Tom Jones 
ar trebui së invete de la Pittiş ce-i 
aceea umor, chiar britanic. L-am 
văzut pe Pittiş intr-ocomedie dell ar- 
te, într-o pantalonadă, valet al lui 
Pantalone (toată realizarea lui Alexan- 
dru Topos a fost un teleeveniment), 
tras pe sfoară de un diabolic Dinică, 
la barbut. Absolut uluitor — Pittis, 
in inventarea acelei gestici prin care 
candoarea devine timpenie curată, 
iar timpenia se preface într-un senti- 
ment la fel de drag si duios ca inteli- 
genta. L-am auzit pe Pittiş de nu 
ştiu ctte ori în acel trio Anda-Dan-Pite 
tis (lansat de Bocënet) — unul mai 
„tare“ decit celălalt — lam auzit 
într-o melodie normală: „Un, doi, 
trei"... şi ceea ce putea să scoată 
nebunul din cele citeva litere cîntate 
era nebunie mare, Fiecare inflexiune 
de ochi si glas era un gag și — re. 
pet — un teleeveniment. 

Nu ştiu cite posibilități zac în 
fiecare mișcare a lu: Plitis Mă 
gindesc insă algebric: marea lui 
fortë parodică merge pinë în pinza 
albă a autoparodiei. Si așa cum 
„minus cu minus dă plus“ —auto-auto- 
parodia ar trebui să-l aducă pe 
Pittiş in fața acelui tărim blestemat, 
dar suprem, care — chiar și in 
aventura comică — se numeşte 
dramë. Va trece el dincolo? ... 
Va trece Styxul? „Cine poate ști?” 
— cum Zice tintecul nemuritor. 


3 BELPHÉGOR 


spectacolul de pe două scene 


Meciul de football este (poate) — 
cum spunea mai,deunëzi Pier Paolo 
Pasolini — înlocuitorul teatrului în 
funcția de spectacol viu al timpului 
sau poate nu este; ideea solicită 
discuţii; dar, pe marginea ei vom 
nota că jocul de pe gazon posedă un 
avantaj incontestabil față de jocul 
de pe podiumul de scinduri; actul 
footballistic se desfăşoară pe două 
scene. Teatrul își trăiește intimplë- 
rile pe o scenă, restul spaţiului fiind 
„sală“ și găzduind spectatori care, 
prin definiție și educaţie milenară, 
sint determinaţi la observare tăcută, 
inregistrare şi trăire lăuntrică fără 
exteriorizări (chiar dacă, intuind 
acest handicap al condiţiei de spec- 
tator în raport cu condiţia de supor- 
ter pe stadion, autorii happening-uri- 
lor încearcă să înlăture bariera de 
tăcere» şi să-i invite pe oamenii din 
fotolii la o „participare“ autentică), 
În schimb, fotbalul deceniului nostru 
s-a transformat într-un happening 
(fără ştirea sa si, regretabil, fără ştirea 
noastră), deoarece, tăcerea (recoman- 
dabilă, de pildă, la tenis) fiind nu 
numai inutilă meciului dar şi depla- 
sată, păgubitoare și jignitoare pentru 
echipe, publicul este implicat în 
luptă, din prima pină-n ultima clipă 
(și uneori după ultima clipă) prin 
încurajări, proteste, aprobări, ne- 
gare, presiuni şi (vai!) represiuni. 
Tribuna este al doilea teren de joc 
al stadionului, 

Într-adevăr, la o cercetare mai 
atentă, vom descoperi cu ușurință 
că starea de spectator cunoaște toate 
trăirile, mişcările si expresiile funda- 
mentale ale actului teatral: 

— text (90% netipăribil, dar res- 
tul de 10%, constituie o eruptie per- 
manentë si mereu înnoită de replici, 
porecle oferite jucătorilor — care 
devin astfel „personaje“, caracteri- 
zëri, apostrofe, reacţii, onomatopee, 
semne de mirare și întrebare, alcă- 
tuind probabil cea mai semnificativă 
modalitate a folclorului citadin). 

— mimică şi gest (inutil de argu- 
mentat). 

— muzicë (de la orchestrele-fan- 
farë braziliene la corurile englezesti 
de pe VVembley si de la trompeta 
dodecafonicë a lui Tudorică de pe 
Giuleşti la tălăngile ploiestene cu 
inflexiuni din grupa de percutii de la 
Strassboure). 

— decor şi costume (mobiiarea 
stadionului cu panouri, inscripții, 
desene etc., la care vom adăuga 
faptul că suporterii lui Inter-Milano 
sau ai Dodgers-ilor din Los Angeles 
vin la meci cu tricourile clubului, 
arborează cravate şi fulare cu însem- 
nele colorate ale echipei favorite, 
şi, evident, își acoperă capul — vezi 
în această privință și „Universita- 
tea-Cluj' — cu caschete așişderea). 

— conflict clasic (confruntările 
dintre diferitele grupuri de suporteri 
variază de la dialogul satirei la 
polemica gravă si de la repiici defi- 
nitive la încleștări fizice în spiritul vi- 
olentei contemporane). Cam pe linia 
pieselor lui Arrabal. De menţionat 
că in materie de concepţie regizorală 
domină metoda Stanislavsky şi Ac- 
tor's Studio, preconizind contopirea 
interpretului cu substanța dramei, 
în vreme ce principiul distantërii 
brechtiene e aplicat mai rar şi cu 
precădere observatorilor neutri de 
la Federație. j 

— Catharsis (la capătul meciului, 
partizanii echipei învingătoare cu- 
nosc ușurarea supremă a victoriei 
din drama eroică, În vreme ce iubi- 
torii clubului infrint se descarcă 
elin). . 


Telesportul 
ratează 
sistematic 
spectacolul 
din 
tribună 


Să mai amintim de elementul 
funciar al spectacolului, adică de 
aplauze? 

Din nefericire, telesportul ratează 
sistematic cea mai mare parte a 
spectacolului din tribună, concen- 
trindu-şi atenția asupra jocului de 
pe gazon, ~ 

Spun şi subliniez din nefericire, 
pentru că în cazul de faţă schilodirea 
nu izvorăşte din incapacitatea 'regizo- 
rilor sau din ignorarea fenomenului 
(remediabilă în principiu după o 
şedinţă dură de lucru), ci din condiţia 
cvasi-tragică a reportajului telespor- 
tiv. 

O condiţie tragică este egală cu o 
contradicție. Pentru că una din două: 
sau tu, reporter, urmëresti cu aten- 
tie maximă meciul de fotbal strë- 
duinduste să fii mereu pe fază sisë 
nu lipsești de la marile intimplëri 
ale întilnirii si, în consecință, rupi 
deliberat contactul cu tribuna; sau 
te hotërësti in anume momente să 
vizezi camerele de luat vederi pe 
gradene si in consecinţă risti ca din 
cauza vitezei de circulaţie a mingii, 
aducerea pe ecran a unui rapidist 
care-și inghite ţigara de nervi să 
coincidă cu înscrierea 'unui gol 
neașteptat prin șut de la 35 metri, 


tip Dembrovski-Novisad. Cine să-și 
asume asemenea responsabilităţi? Și 
care telespectator va ierta vreodată 
absența golului de pe ecran? 

Prins în cursa contradictiei, repor- 
terul tv. incearcă evadări sfioase, 
din cînd în cind, oferindu-ne stări 
din tribună în clipele cind jocul 
lincezeste vădit, cind mingea a ieșit 
afară la 75 metri de poartă sau poate 
cind medicul a intrat pe teren. Dar 
— destinul! — momentele inactive 
de pe gazon provoacă inactivitëti 
similare in rîndurile publicului care 
devine, brusc, inexpresiv. Ce-i de 
făcut? Mai intii, fiind vorba de 
contradicții tragice, să abandonăm 
ideea soluţiilor totale. 

Pe urmă, căutind formule limitate, 
deci realizabile, să regindim de pildă 
construcția transmisiei, sportive, in- 
cepind-o înainte de joc, continuind-o 
2-3 minute după şi, mai ales, făcind-o 
să funcţioneze in timpul pauzei 
dintre cele două reprize. Înlocuirea, 
măcar la meciurile capitale, a lui 
„dăm legătura cu studioul“ cu „acum 
dăm legătura cu tribunele” poate 
furniza o cantitate apreciabilă de 
fenomene de pe scena a doua“. 

În sfirsit, mi-aş îngădui să sugerez 
o filmare — cu camere anume pro- 
gramate si cu operatori sacrificați 
care së nu vadë meciul — a jocului 
din tribune in scopuri së zicem de 
perspectivă. Adică, fie pentru emisiu- 
nea de ştiri tele din seara post-meci. 
fie la reluarea intilnirilor mari după 
o lună sau șapte de la săvirşirea 
evenimentului-cind, eliberat de spai- 
ma sus-amintitë, reporterul va tăia 
liniştit zonele terne ale derby-ului, 
inlocuindu-le cu fragmente interpre- 
tate de spectatori. Operaţie de mon- 
taj, tipul acesta de film ar fi in com- 
paratie cu emisiunea in direct ase- 
meni cinâ-verite-ului față de repor- 


taj. Un gen. 
Al. MIRODAN 


*) După chipul, de pildă, at convorbirilor 
produse ta tele de Aristide Buhoiu, 
comentator capabil nu numai să întrebe, 
dar — calitate rară — să și asculte, 


Căpitanul Mac 
Lintock (dreapta), 
„prislea“ Charlie - 
George, autorul 
golului victoriei . 
în finala „Cupei 
Angliei“ (Arsenal- 
Liverpool), numit 
azi întradiţionola 
Anglie a regilor: 
King George 


telesfirsit de săptămînă 


un tramvai numit... dorință 


Despre necesitatea tele-divertis- 
mentului să nu mai vorbim. Rë posa- 
tele „Varietăți — atit de mult 
hulite la vremea lor — au demonstrat, 
chiar atunci cind erau pe ducă, 
chiar atunci cind începuseră să fie 
incropite din resturi si după o 
rețetă obositor de invariabilă, că 
reprezintă un pigment necesar al 
programelor. Ne-am dat seama de 
acest lucru abia după ce am salutat 
decesul lor. Rău cu rău, dar mai 
rău fără rău — ne-am zis noi, 
mereu, ori de cite ori telesfirșiturile 
de săptămină se înfățișau lipsite de 
culorile vii ale divertismentului. 
Umorul, umorul de foarte bună 
calitate — să fim realişti — continuë 


” ras 


Vervă actoricească: Stela Popescu 5 


să fico „pasăre rară“ pe micul ecran. 
Realizator ii caută totuşi drumuri noi, 


Cite drumuri 
ale telefanteziet 


sint inca 
neumblate 2 


si, așa cum s-a intimplat de cîteva 
ori în luna mai, au descoperit citeva 
oaze de bună dispoziţie pe care 
telespectatorii, desigur, le-au primit 
cu satisfacție. Regizorul Al. Bocënet 
a dat ritm si vigoare unui „Timp al 
florilor“, în care și-a desfășurat dezin- 
volt inventivitatea si fantezia crea- 
toare, Paul Urmuzescu a reunit alte 
flori de mai într-o plăcută „Serenadă 
de primăvară“, completată cu mici 
secvențe de umor. „Un tramvai 
numit,..14“ cu Stela Popescu și 
Ştefan Bănică, condus spiritual de 


34 . 


Ee 


Obsesia autoperfectiondrii: Margareta Pislaru 


regizoarea Sanda Manu, a descretit, 
de asemenea, fruntile. Prea fuseseră 
incruntati, să ptămini la rind, telerea- 
lizatoriit Noi, beneficiarii, să ne 
bucurăm... 

A fost greu? A fost ușor? Dacă a 
fost greu, cum de s-a putut face? 
Dacă a fost ușor, cum de nu s-a 
făcut mai de mult si de ce nu'se face 
mai des? Nici nu cred că este prea 
greu (sau este?) së reunești într-un 
program cîteva voci frumoase, citeva 
prezenţe plăcute — Margareta Pisla- 
ru, Mihaela Mihai, Marina Voica — 
să intocmesti un repertoriu muzical 
fără balast, să pigmentezi totul cu 
hazul lui Tapalagă. Urmuzescu atit 
a făcut, n-a făcut altceva şi, totuși, 


PESUAR 


x 


i Ștefan Bănică 


j 

programu! său a ieșit din comun... 
Nici nu este prea greu (sau este?) să 
dai ritm unui spectacol prin citeva 
ireproșabile momente coregrafice, 
sa valorifici antrenul „nativ“ al unui 
trio vesel, precum Anda Călugăreanu, 
Florian Pittiş. Dan Tufaru, së filmezi 
totul cu talentul unui Al. Bocăneţ 
(dar de ce acest regizor ,verificat” 
lucrează — la propriu — doar din 
an în paşte?) „„.Nici nu este prea 
greu (sau este?) să creezi cadrul unui 
spectacol necesar pentru ca actori 
cu vervă precum Stela Popescu şi 
Ştefan Bănică să se simtă „ca acasă“, 
să se poată desfășura in voie, pe 
partituri de compoziție, pe partituri 
parodice s2u pe partituri antrenante 
pur si simplu — cum a fost, de pildă, 
„duetul“ inspirat de Julie Andress. 
Sanda Manu n-a făcut altceva, dar 
ne-a oferit, totuşi, un plăcut telesfir- 
şit de săptămină. 

Toate acestea nu reprezintă insă 
vreo soluţie. Ele inseamnă cel mult 
un început. Cite drumuri ale tele- 
fanteziei sint încă neumblate? Totul 
este să nu abandonăm tramvaiul 
numit dorință. 


Călin CĂLIMAN 


telecinemateca 


zimbet, 


O seară a fost cea a copilului- 
ninune, Buclele și gropitele lui 
Shirley Temple au invadat ecranul 
si au făcut tot ce se poate să ne 
asigure de eterna! ei drept la glorie. 
Avea încă fortë de convingere chipul 
acela bucălat și surizător, acea re- 
clamă vie a copilăriei care ride, 
cîntă şi dansează — chiar dacă 
uneori pașii sint cam stingaci și 
gindul te duce la copiii pur și simplu 
ai generației pop si beat, care ar 
putea da azi, spontan, lectii de 
mişcare copilului-minune din anii 
'30, Pe alocuri ne-am complăcut a 
fi victimele farmecului inocent. Nai- 
vitatea si bunele intenții, atit morale 
cit şi cinematografice, acaparează 
însă întregul, solicitind maxima noas- 
tră bunăvoință. Shirley Temple a 
fost unul dintre visele de aur ale 
filmului american, atunci cind con- 
testatia nu bătuse încă lar porțile 
Hollywood-ului, atunci cînd auto- 
ironia mereu noilor experienţe nu 
căpătase încă drept de cetate, Azi 
Shirley "Temple este doar un vis 
de altădată, Adevărat este că filmul 
ales nu este, dintre cele peste 50 
ale carierei lui Shirley, printre cele 
mai reprezentative, 

Din nou prezent, Edward G. Ro- 
binson într-un rol de compoziţie 
— un infirm ce stăpineşte prin 
știința de a dezlëntui si menţine 
teroarea un întreg ţinut. Glenn 
Ford într-un flashback al tinereții 
sale, dar de pe atunci în plină ma- 
turitate profesionalë. Cu acești 
doi actori am poposit iar, undevar 
pe cărările, atunci nebëtëtorite, 
ale vestului, 

Cea de-a treia seară a fost cea 
a lacrimilor, Sau a ironiei. Este 
probabil o chestiune de distanță 
între generaţii, de experiență ce 
s-a chemat, pentru fiecare în alt fel, 
contemporaneitate, Conceptul des. 
pre moral, imoral, amoral a suferit 
prea grave șocuri din anii primului 
pină după al doilea război mondial, 
pentru ca drama balerinei de pe 
Waterloo Bridge să inlëcrimeze dëo- 
potrivă spectatorii de ieri si pe 
cei de azi. Interpretarea lui Vivien 


lacrimi 


Leigh nu rămine insă mai: puţin: 
revelatoare pentru forta de trans- 
figurare artistică a celei pe care 
multi visează s-o întilnească drept 
Scarlet O’ Hara, Pe Robert Taylor 
l-am găsit apt să reabiliteze notiu- 


Telecinemateca 
ignoră, prin 
filme agreabile, 

actul 
de cultură 


nea de june-prim în sensul ei ideal. 
Autorul, Mervyn Le Roy, semnase 
si el, în 1930, un prototip al filmului 
gangster: Little Caesar”, care lan- 
sase stilul jocului „fără inima”. 
Lunga sa carieră hollywoodiană i-a 
permis însă cele mai diverse ex- 
periente, trecind de la gangster la 
super-spectacol („Quo Vadis"), pinë la 
acest „Pod Waterloo" de miere si 
lacrimi, Zgomotul războiului era 
acoperit cu grijă de melodia roman- 
tică a „Lacului lebedelor“, chiar 
dacă „lebedele" plăteau cu jertfa 
purității lor sufleteşti prețul tro- 
feelor gloriei. Voalurile lor puneau 
o surdină pe explozia obuzelor. Un 
eșantion dulce-amar al cinematogra- 
fului care nu îşi descoperise incă 
vocaţia pentru adevărul crud. 
Zimbet, pumni şi lacrimi, în 
versiuni cinematografice agreabile, 
dar care ignoră cu totul menirea 
unei telecinemateci ca act de cultură. 
Filmele de duminică seară se con- 
fundă cu cele de miercuri seară, 
cu cele de joi seară, cu... într-un 
carusel al intimplërii. Cind se va 
hotări Telecinemateca să ne dea 
întilnire cu acele filme și cu acei 
autori care au scris istoria acestei 
arte? 
“Adina DARIAN 


la glorie (Shirley Temple) 


telefestivaluri i 


Roza de aur 


Premiul |: Lodynski's 
Flahmarckt Company 


La începutul lunii mai, cind in grădinile ne- 
inchipuit de atent ingrijite de pe faleza lacului 
teman infloresc trandafirii, orașul Montreux 
oferă trei roze — una de bronz, una de argint 
si o a treia de aur — celor mai bune programe 
de divertisment destinate micului ecran. Poate 
părea contradictoriu cum elvețienii, acest paşnic 
popor de hotelieri și ceasornicari, s-au decis să 
acorde un premiu valorind 10.000 de franci 
(2500 de dolari) glumei celei mai usturătoare, 
fanteziei celei mai desëntate, risului homeric! 

La cea de a 11-a ediţie a sa, Festivalul de la 
Montreux s-a înfățișat mai contradictoriu decit 
oricind, În timp ce hotelurile somptuoase işi 
deschideau imbietoare porţile grele, in gherete 
uitate de vara trecută, sau chiar sub cerul liber 
al parcurilor, grupuri de tineri își improvizau 
culcușuri pentru o noapte, 

Dar aceasta nu era singura contradicție: in 
timp ce juriul, compus din-reprezentanţii sobri 
a 29 de organizaţii de televiziune din Europa 
şi America de Nord (SUA şi Canada), urmărea 
cu pedanterie emisiunile si delibera valoarea 
fiecăruia din ele în spirit academic, alături, într-o 
sală uriașă a aceluiași Montreux-Palace, prevă- 
zută cu televizoare, microfoane şi o instalaţie de 
traducere simultană în trei limbi, mulţimea pes- 
tritë a- realizatorilor, interpretilor, producăto- 
rilor, dezbătea furtunos problema ancorării diver- 
tismentului în actualitate, iar fiecare luare de cu- 
vint era însoţită de un uragan de aplauze sau dim- 
potrivă de fluierături și huiduieli, 


Costumatia 


De altfel, apartenenţa la juriul reprezentan- 
tilor oficiali ai televiziunilor sau la juriul presei 
sau, în sfirșit, la grupul persoanelor acreditate 
pe lingă festival în calitate de specialişti, se cu- 
noștea după imbrăcăminte. Primii arborau haine 
de culoare închisă cu o croială aproximativ cla- 
sică, deși și aici pătrundea, ce e drept mai timid, 
inovaţia. În schimb, în rîndul celorlalţi domnea 
harababura cea mai desăvirșită, care “ar fi pus 
in încurcătură si pe cel mai competent cronicar 
de modă. 


Laurii 


— —— ——— —  -————————— 


Costumatia aceasta m-a dus cu gindul la un 
turnir, Într-adevăr, vizionarea celor 29 de emi- 
siuni a fost un veritabil turnir în care cei mai 
buni au cîștigat, pe locul | plasindu-se austriecii, 
Programul lor intitulat „Lodynski's Flahmarckt 
Company”, care s-ar traduce prin „Compania 
Talciocului lui Lodynski”, a izbutit nu numai să 


obţină „Roza de aur“ dar și Premiul special pertru 
cel mai vesel program oferit de oraşul Montreux 
ca si Premiul Presei, performanţă rar intilnita 
la vreun festival internațional. 

Lodynski (cel cu latul de git din fotografie) 
autor, regizor si interpret — a realizat un pro- 
gram in culori (aproape toate emisiunile au fost 
color) inregistrat pe magnetoscop, sub forma 
unei reviste satirice din care n-au lipsit minia- 
turile, parodia, demascarea poncifelor verbale, 


aluzia politică — totul în limbajul international 


al gag-ului vizual. 


La kdhioalii TV 
de la Montreal 


s-au dat roze 
pentru spini 


Roza de argint a fost cucerită de „Circul am- 
bulant at lui Monty Python“, program prezentat 
de B.B.C. Cei șase tineri care scriu și interpre- 
teazë acest serial (si Talciocul face parte dintr-un 
serial) și-au prezentat emisiunea astfel: „După 
regulamentul concursului sintem obligați să fure 
nizăm un rezumat al programului nostru. Am 
încercat cu multë bunăvoință să-l facem, dar 
cînd textul a fost gata, am ajuns la concluzia că 
e de nefăcut. Atunci l-am rezumat in- opt cuvin- 
te: Circul zburător af lui Monty Python este inde- 
scriptibil“, Şi totuşi un gag din emisiune: un că- 
lugăr încins cu o fringhie peste rasa monahală se 
plimbă în curtea minăstirii meditind. Deodată se 
oprește, își scoate fringhia și o foloseşte pentru a 
sări coarda, 

Roza de brenz a revenit emisiunii „Eu sînt“, 
prezentată de televiziunea din R.F.G., care a 
‘primit si Mentiunea specială pentru inovaţie 
din partea Juriului Presei, Într-adevăr, de astă 
dată nu umorul. deosebit a determinat acordarea 
premiului, ci măiestria și ingeniozitatea tehnică 
pe care regizorul. Pierre Koraliuk le-a pus în 
prezentarea tinerei sale interprete: Vicky Lean- 
dros. Cintecele de dragoste erau însoţite de 
colaje din jurnalele de actualități care creau 
sentimentul primejdiei imanente de care sint 
pindiți tinerii îndrăgostiți. O altă modalitate a 
fost plasarea interpretei in decorul unor tablouri 
celebre. Astfel Vicky Leandros cinta o iubire 
imposibilă printre naufragiatii disperaţi ai vas- 
lui „Meduza“, surprinși de penelul tumultuos al 
lui Gëricault. 

Desigur că s-ar mai putea vorbi mult despre 
aceste trei programe ca si despre restul de 26 
care n-au obținut premii, inclusiv de „Jocul Ga- 
melor“, un fel de istorie apocrifă a muzicii alcă- 
tuită de Andrei Brădeanu, film care a fost bine 
primit, deși s-a reproșat regizorului felul prea 
sofisticat în care îşi transmite ideile, dar pentru 
a pomeni de toate, revista „Cinema“ ar trebui 
să-și dubleze numărul de pagini, 


Octavian SAVA 


se a N ME 


Televiziunea în Japonia 


Numărul total al staţiilor tv. din Japonia se 
ridică la 2887, dintre care 2.000 aparțin corpo- 
ratiei NHK' (1000 — programul general tv. si 
1000 programul educativ) și 887 reţelelor comer- 
ciale. Prima staţie tv a fost construită in 1953. 

În prezent emisiunile tv. pot fi recepționate 
pe 96,596 din teritoriul ţării. Un milion de tele- 
spectatori nu pot viziona în bune condițiuni 
emisiunile, din cauza situaţiei geografice. Pină în 
1973 se vor construi 607 stații noi, pentru ca în 
felul acesta emisiunile să poată fi recepționate 
pe 98,1%, din teritoriul Japoniei, 

Din totalul de 22.087.548 aparate de tele- 
viziune, 18.091.748 recepționează emisiuni in 
alb-negru, restul în culori. Zilnic durata progra- 
mului genera! tv. este de 18 ore, iar cea a emi- 
siunilor -educative de 18 ore. În culori se 
transmit zilnic 11 ore si 36 minute pe programul 
general şi 2 ore şi 16 minute pe cel al emisiunilor 
educative. La cererea telespectatorilor, programul 
general tv. si. emisiunile educative vor insuma 
18 ore în culori, Pină în primăvara anului 1972 
numărul posesorilor de televizoare în culori va 
fi de 12.060.000 


TV în lume 


Numărul televizoarelor existente în citeva 
din țările lumii, conform celor mai recente stae 
tistici date publicității: URSS — 30.000.000; 
Polonia — 4.000.000. Mexic — 2.675.000 (din 
care 175.000 în culori), Suedia — 2.150.000 (din 
care 150.000 color), Belgia — 2.120.000 (20.000 
color), Elvetia — 1.224.395 (50.280 color), Un- 
garia — 1.700.000, Venezuela — 1.500.000. 


Premii 


Premiul „Albert-Olivier“, decernat în fiecare 
an pentru cele mai bune producţii dramatice 
ale televiziunii franceze, a reunit, pentru anul 
1970, emisiunile: „Le Lys dans la vallée", reali- 
zată de Marcel Cravenne, după Balzac și „Le 
Grande voyage”, o adaptare de Jean Prat după 
Jorge Semprun. š 


Deficit 


BBC a anunţat cë, pinë in 1974, deficitul său 
va creşte la 50 de milioane lire sterline, dacă nu va 
creşte taxa de abonament, înce peînd din luna aprilie 
1971, de la 10 șilingi la 30, atit pentru radio cit 
şi pentru televiziunea în culori. În acest fel, taxa 
de abonament va fi de 7 lire si 10 șilingi (pentru 
radio și tv. în alb-negru) și de 12 lire și 10 şilingi 
(pentru radio și tv. în culori). 

A Andrei IRIMIA 


E 


night E 


debuturi 


A tii 
intila 
Am vëzut la Cinematecë citeva 
dintre filmele studentilor regizori 
si operatori de. la institutul de 
Artă Teatrală și Cinematografică, 
realizate în ultimii ani, din 1966 
incoace. Nu mai trebuie să spun 
cit de binevenită mi se pare această 
inițiativă care pune capăt izolării 
producției studențești de privirile 
publicului larg, ce prilejuiește, cu 
un ceas mai devreme, contactul vi- 


9 filme 
foarte înrudite 
prin calități 


Dă 


tal al viitorului cineast cu specta- 
torul pentru care invatë să facă 
filme. Nu mai spun că ʻo asemenea 
inițiativă, stimulatoare pentru toți, 
trebuie. së fie continuată cît mai 
curînd, 


Cele mai' multe dintre aceste 
9 filme de` școală pe care le-am 
văzut nu sint simple exerciţii de 
digitație — iată prima constatare 
imbucurătoare. Autorii lor posedă, 
încă de pe acum, o excelentă tehni- 
citate (evidentă mai ales in montaj 
st dirijarea actorilor, profesionisti 
si neprofesionisti), au mai toţi un 
simţ plastic remarcabil (contribuţia 
tinerilor operatori este esențială și 
merită numai laude), dovedesc bune 
cunoștințe de dramaturgie. Lucrul 
cel mai prețios mi se pare insă 
capacitatea lor de a se exprima cine- 
matografic, de a intui mijloacele 
filmului şi de a le ocoli pe cele ale 
literaturii sau teatrului; au învățat 
să scrie cu aparatul, si nu mă refer 


doar la deprinderea solidă a pro- . 


fesiunii, ci indeosebi la prefigu- 
rarea — timidă la unii, mai puter- 
nică la alţii — a unei mărci 
stilistice. Filmele prezentate ne re- 
levă existența, în germene, a unor 
individualitëti distincte care se vor 
implini, desigur, în cădrul producției 
din studiou. (Promisiunile pe care 
le reprezintă acești tineri cineasti 
vor fi irosite, ca altădată, prin 
intirzierea vlăguitoare a debutului, 
prin : inactivitate” prelungită?) 


„Manechinul si fata“ (Costin. Azimioară) 


E e 


v 
seara. 


Am văzut două filme din anii de 
studenție, apartinind lui Radu Ga- 
brea și Mircea Moldovan, regizori 
impusi astăzi prin lung-metrajele 
realizate la studioul „București“ sau 
televiziune. Amindouă denotă o 
exactă înțelegere a  raportărilor 
la literatură, făcute într-un spirit 
de independenţă, fără infeudare 
față de litera ei, amindouă sint 
lucrate cu parcimonie de mijloace. 
“Usa” relevă mai ales gustul plastic 
sigur al lui Gabrea, „Jocul oamenilor 
mari” — simţul arhitectonic al lui 
Moldovan. 

Ificlinatia fundamentală a lui Carol 
Corfanta e dilatarea grotescë. „Di- 
vort românesc" apare ca o parodie 
a dramoletei sentimentale din ve- 
chiul cinematograf mut, realizată 
cu tehnicile comediei burlești, in- 
genioasă si săltăreață, de o vervă 
grosolană dar niciodată trivialë. 
„Manechinul şi fata“, al lui Costin 
Azimioară, e un eseu care are am- 
bitia să schiteze portretul generaţiei 
tinere, să reflecteze la experienţele 
ei difuze și contradictorii, tutelate 
de mirajul succesului social, de 
spectrul idolatrizării falsetor valori, 
pindite de pericolul mortificërii. 
Violentë expresivă, puternic tem- 
perament vizual, nerv, alături de o 
anume prolixitate, xi 

„Lucrurile“ ne prezintă un tinër 
operator-regizor cu vocația liris- 
mului. Memoria obiectelor — iată 
tema secretă a filmului realizat de 
Nicolae Mărgineanu, cu o vie sensi- 
bilitate la poezia domesticului, cu 
un simţ figurativ rafinat, cu o vir- 
tuozitate tehnică trufaşă. 

“Cercul”, densă si lapidară para- 
bolă, anunţă în Mircea Veroiu un 
cineast înzestrat în egală măsură 
pentru: filmul de suspense, cu simț 
ritmic sinfailibil, ca și pentru filmul 
de “atmosferë. Scriiturë ' elegantă 
si severă, putere de inventie plastică. 

„Viața in roz“ .al lui Dan Piţa 
mi se pare filmul. cel mai împlinit 
dintre toate cele care au fost pre- 
zentate, o veritabilă probă de ma- 
turitate creatoare, Regizorul are un 
simţ ascuţit al detaliului de viață 
(o “remarcabilă educaţie realistă, as 
zice), rigoare și puritate in expresie, 
măsură, calități pe care le socotesc 
extrem de prețioase, „Viaţa în roz“ 
merită să fie proiectat, cred; si 
intr-un circuit mai larg, comercial. 

i George LITTERA 


Este greu de crezut să fi existat 
un criteriu de selecție pentru grupa- 
jul de fiime din a doua seară. Dar 
este tot atit de greu de crezut ca 
numai intimplarea să fi fost cea care 
a programat împreună pelicule cu 
atitea afinități, stiluri şi defecte 
comune, încit le si separă net de 
cele din prima seară. 

Mai intii, excepţiile. lar acestea, 
aflindu-se la poli valorici opuși, 


9 filme 
prea înrudite 
prin defecte 


fiindcă ceea ce le desparte de cele- 
lalte filme este, de fapt, formula lor 
cinematografică. , Vinatoarea” (Timo- 
tei Ursu) concentrează ideea consu- 
mării dramatice a unei existente 


a doua seară 


(Saska Kineva), care-i stă alături din 
raţiuni scenaristice, il secondează din 
păcate și în artificiozitatea mizansce- 
nei — chiar mai accentuată — mar- 
cînd în plus deficienta unui montaj 
nepermis de stingaci. Cu „Capul de 
zimbru“ (lon Stanciu) incheiem o 
categorie — arbitrară, dar care se 
alcătuiește de la sine, după atitea 
mostre — cea a filmelor „de război“. 
Aici narativul și dialogul au copleșit 
idei firave, ca falsa şi reala demnitate 
sau lașitate, păstrate la stadiul literar 
al povestirii originare. ,, Balada” (Titel 
Constantinescu) nu e altceva decit o 
ilustrare calchiată a unui text bala- 
desc cu mari resurse alegorice. 
Despre „Ceremonie albastră“. (Cons- 
tantin Vaeni), poveste cu false pre- 
tentii lirico-tragico- pole mice, filmată 
prețios, s-ar mai putea adăuga 'cë 
iși asumă riscul unor greșeli» de 
limbaj filmic. În sfirsit, comedia e 
reprezentată de „fredonind un recvi- 
em“ (Petre Bokor), o satiră nu foarte 
originală, dovedind insă disponibili- 
tăți umoristice de esență plastică. 

Încă o dată despre nedumerirea 


„WARF“ (Mircea Daneliuc) 


umane stigmatizate, intr-o parabolă 


transparentă! despre vină şi teroare, 
victimëssi eroare. În timp ce „Poetul 
si ţara“ (David Reu) schiţează un 
portret ah lui Vasile: Alecsandri — 
” diplomat al Unirii = in cel mai 
manierist stil vSahiarfilm”, de unde si 
stupefactia..cu care i-am Înregistrat 
“prezenţa printre „colegele“ de insti- 
tut. Sn t 
in rest, acele apropieri dihtre 
pelicule, de care vorbeam ta inceput, 
tin de o epicitatë, un livresc și o 
discursivitate ale unor, trëme sche- 
matice și banale, „ Negostina' (Nico- 
lae Opritescu) conține doar o probă 
de indeminare regizorală a lucrului 
cu actorii. ln „WARF“» (Mircea 
Daneliuc) există prea multă crispare 
şi ostentatie pe un sugestiv joc: de 
detalii, în timp ce „Uşi închise” 


de a fi vizionat în cele două seri, 
două programe complet diferite 
stilistic (și implicit valoric). Si atunci 
regretul de a nu fi putut face apre- 
cieri prea bune la al doilea grupaj 
este însoțit de plăcerea unui contrast 
oferit de- filmele — cu adevărat 
studențești — ale primei seri. Ori- 
cum, cele mai mari mulțumiri şi 
felicitări pentru ideea „ieșirii“ în 
public a scurt-metrajelor IATC “si, 
sperind să fie doar un inceput, nu 
foar te tirziu continuat, citeva Sugëstii 
pentru un viitor program: ,Cadente” . 
si „Suspecţii” (Radu Gabrea), „Rătă- 
cirea" (Nicolae Mărgineanu), „Săge- 
tile" (Şerban Creangă), „Paradisul“ 
(DanPita). „Preludiu”( Mircea Veroiu) 
„Năluca“ si „Fata Morgana“ (Costin 
Azimioară). 


Sergiu SELIAN 


Filmul — violon d'Ingres 


Printre elevii regretatului tenor 
al Operei Române din București, 
Du mitru Mihăilescu-Toscani, s-a nu- 
mărat și un tinër cintaret al cărui 
nu me l-am întilnit adesea pe discurile 
Columbia,- Cristal etc. dinaintea 
celui de-al doilea război mondial: 
Christache Antoniu. A cintat operă, 
operetă, muzică ușoară și populară 
pe scenele din România, Albania, 
Cehoslovacia, Italia, Bulgaria, Jugos- 
lavia etc., Dincolo de muzică insă, 
pasiunea lui Christache Antoniu a 
rămas filmul, nu mai puţin de 14 
pelicule fiind legate de numele său. 

Născut în București la 25 decem- 
brie 1907, tinărul artist a început să 
studieze canto-ul cu Mihăilescu-Tos- 
cani, paralel urmind și Academia 
de mimo-dramă din Capitală, pe 
care a absolvit-o in 1928. S-a perfec- 
tionat la conservatorul Santa Cecilia 
din Roma (1934) cu profesorul Gino 
Scolari. După ce a. susținut o serie 
de concerte la Radio-Bucuresti si a 
apărut în diferite spectacole (Teatrul 
Alhambra, 1934), a revenit la Roma 
spre a urma cursul de la Centro 

„ Sperimentale di cinematografia (ab- 
solvit în 1939). Dornic de perfectio- 
nare, şi-a continuat studiile de canto 
cu profesorul Manfredi Polverosi la 
Centro Sperimentale di Canto e 
Danza. 


În tarë, a debutat in cinema- 
tografie în rolul unui tinăr din 
filmu! „ladeș” (turnat in 1926 si 
prezentat pe ecrane în 1927). Atras 
de film şi dispunind de autentice 
calităţi fizice șt artistice, Christache 
Antoniu a mai interpretat roluri de 
mai mică sau mai mare întindere: 
un sătean (.Nëpasta”, 1927), un 
tînăr (,Lya”, 1927), haiducul Mereanu 
(slancu Jianu“, 1927 — premiera 
1928), „Maiorul Mura“ (1928) haidu- 
cul principal („Haiducii“, 1929), 
ciocoiul (,Ciocoii”, 1930, premiera 
in 1931), doctorul („Fu Mattia Pas- 
cal" — Roma, 1929, neterminat), 
rolu! principal din „Takim ne tigen" 
(„Întilnire pe lac“ — Tirana, 1939), 
un rol episodic din „Gijurmat“ 
(„Urmele“ Tirana, 1970). 

În 1924 a turnat filmul de scurt- 
metraj „Primul păcat“, iar citiva 
ani mai tirziu „Nea Enache Cocolos 
la Mosi”. Două peticule de reclamă 
(„Aspirina Bayer” si „Alcoolul”), 
ultima, realizată doar parțial, comp- 
letează pitoresc lista creațiilor lui 
Christache Antoniu tinind de-a 
şaptea artă. 


Viorel COSMA 


Publicul nu iartă 


Acest zimbet a fost unul din 
motivele care au destrămat mitul 
țesut în jurul Gretei Garbo. Radio- 
grafia unui moment din istoria re- 
latiilor public-artist. Publicul o iubea 
pe Divina tristă și egoismul lui 
n-a iertat-o pe cea care voise să 
ridă o dată. 


O fotogramă — document 


Adit SE CARE ae i "PU Ah AO MISS EI TEL? ERE YTE 
Păcatele tinereții 
PIEN STERE IOO TIT 


O fotografie care nu va intra in 
nici un caz pe vreun afis de Cinema- 
tecă: Alain Delon la 20 de ani, 
marinar in portul Marsilia. 


La 20 dë ani, marinar 
DR RP A PARTITË RI 
Sfintul F.F. 
NR TË STR të NO në VUE DANE ai 


Sanctificat inainte de moarte? 
lată-l pe Fellini culegind laurii fil- 


'mului său „Clovnii“. Ministrul cul- 


turii din Italia îi sărută afectuos 
mina. Un- document care ar ţine, 
parcă, de pe acum de istorie, 


Orice entuziasm e posibil 


— oam 2 


amurgul zsilor 


POR TETË BË ARRËS SEN 
Audrey revine 
MEER TT IE E TIT > 


Audrey Hepburn, căsătorită de 
citiva ani la Roma, declara nu de- 
mult, sus și tare, cë a părăsit 
cinematograful. De curînd, ea a a- 
nuntat însă că şi-a schimbat hotă- 
rirea... 


My fair lady și fiul 


E EEE TANI VARDISET a 
După 38 de ani i 
NOT. LERI AER Puth A CRAI, SEO ER 


Katharine Hepburn, vedetă de 
cinematecă si de cinematografe de 
premieră, în primul si ultimul său 
film: „Ereditate“ (1932) si „Troie- 
nele“ (1970). 


„după 38 de äni 
ERE AKS THIS SERE Ea 
Incorigibili 
ou DAI DA SETE 

Sfidind rigorile draconice ale di- 


vortului, Sophia Loren si Marcello 
Mastroianni au apărut pe ecrane 


„Soția preotului" 


ca soț și soție in citeva menajuri 
“italiene. lată-i din nou împreună. 


- Căsnicie adevărată? Ne va lămuri cu 


siguranţă filmul lui Dino Risi, „Soția 
preotului”. 


NE Dre REPET PESE 
Ora sărutului 
Ea... 


William Wyler -este o adevărată 
instituţie în filmul arnerican, El de- 
ţine un numër de „Oscar”-uri impre- 
sionant aproape egalindu-i numărul 
anilor (69-ani — 40 premii). Pë bună 
dreptate cineva spunea despre el că 
este Cassius C'ay “al Oscarului. Un 
Cassius Clay fără -Frazier și fără 
amintirea acelei nopți de pomină 
am adăuga noi, în surdină. 


Regizorul — instituție 


an 
Di 


i 


E 
Zeffirelli merită 
a doua premiera 

ICI CI 2 SN KEK 


Am să încep cu sfîrşitul, adică 
am să scot dintre paranteze o 
întrebare pe care voiam s-o pun 
doar tangential, de ce totuşi, 
un film puţin comun cum este 
„Romeo şi Julieta“ al lui Zeffi- 
relli, un film nedreptăţit prin adu- 
cerea lui în premieră pe un ecran 
impropriu, a fost reluat pe un 
ecran şi mai imptopriu,, în loc să 
fie programat, în sala în sfîrşit 
renovată a cinematografului Scala? 
Filmul lui Zeffirelli merită, cred, 
o a doua premieră, pentru că numai 
pe un ecran modern, cu o sonori- 
zare adecvată, privindu-l dintr-un 
scaun care să nu scîrțiie, filmul 
acesta poate fi prețuit la adevărata 
lui valoare. Există acolo nuanțe de 
culoare, intensitëti de lumină si 
alternante de umbre — altele decit 
cele date de defectiunile aparatului 
de proiecție vechi, care umbrea 
mecanic cînd o jumătate, cînd pe 
cealaltă a ecranului de la Capitol, 
Există o atmosferă a dramei pe care 
ecouri de glasuri din planuri secunde 
par s-o prevestească şi s-o țeasă 
chiar, şi care nu ajung în difuzoare. 
Există, în sfîrşit, o nevoie de a-l 
revedea la care spectatorul nu se 
simte îndemnat decît dacă are asi- 
gurarea cë va putea să vadă filmul 
în condiţii mai bune, 

Aşa că repet întrebarea, si ca 
să nu aibă un aer imperativ, mă 
străduiesc să-mi modelez tonul pînă 
la o imploratie: de ce nu se aduce 
„Romeo. și Julieta" într-o sală cu 
adevărat de premieră? 


Întîlnire cu o 
necunoscută 


pa 


Productie a studiourilor grecesti 
Regia; Vasili Giorgiades. Scenariul: 
Panos Contelia. Imaginea: Nikos 
Gordelis. Cu: Helena Nathanael, 
Yannis Voglis, Dimitri Myrat, Anne 
Longberg. 


Si acum, lësind la o parte acest 
ton al implorării mă întreb cu 
mirarea omului de pe stradë: dar 
de ce nu s-ar aduce în definitiv 
cînd la Scala s-a dat în premieră 
„intilnire cu o necunoscută“, care, 
să ne ierte DDF-ul, numai film 
pentru una din marile noastre săli 
centrale, de premieră, n-ar fi fost! 

Să ne oprim acum la filmul lui 
Giorgiadis — o dramoletă, era să 
zic clasică, dacă obirsia lui grecească 
nu m-ar obliga să mă -gîndesc de 
două ori pînă să folosesc acest ter- 
men: deci o dramoletă obișnuită 
mai ales între cele două războaie 
(epocă de aur a filmului după unii 
autori); o tînără doamnă, soţie de 
magistrat bine copt ca vîrstă, își 
consumă spleen-ul matrimonial în- 
tr-un fel de refugiu princiar pe 
malul mării, avînd de ales între-plim- 
barea pe faleză sau pe apă, între două 
într-adevăr anoste recepții si intil- 
niri simandicoase şi un tëte-a-tëte 
cu sotul care-si pune la punct do- 


sarele proceselor de a doua Zi, 
rămînînd în fața biroului său de 
lucru, pînă noaptea tîrziu, în pro- 
pria-i casă, în hainele sale nu atît 
sobre cît sumbre, în atitudini rechi- 
zitoriale în prelungirea celor de la 
tribunal. Într-una din escapadele 
ei solitare, eroina e minatë de ploaie 
spre un -refugiu, în care trăieşte, 
desigur, un tînăr rupt de confor- 
mismul vieții de pe mal (trăiește 
pe o insulă, ideea de izolare fiind 
astfel subliniată gros, ca să se pri- 
ceapă bine). Şi cum trăiește? Din 
pescuit, vinat, pictură, pian şi astep- 
tare, Şi iată că într-o zi, aşteptarea 
nu-i este zadarnică: vine ea, soţia 
marelui magistrat de dincolo de ape, 
cel care merge îmbrăcat în negru 
și poartă pălărie Eden, se trans- 
porti în limuzină în timp ce el, 
cel de pe insulă, se poartă mai 
curînd în stilul „tînăr explorator“. 
Se începe şi se consumă o banală 
aventură, soțul începe së se alar- 
meze de ieșirile repetate și întoar- 
cerile destul de tirzii ale soţiei; 
îi soseşte, în sfîrșit, şi fiica din 
America şi fata dezleagă pentru sine 
enigma mamei vitrege, care mamă 
vitregă o imploră să nu fie vitregă 
cu ea; nişte cadouri de un gust cam 
negustoresc o conving să punë 
capăt aventurii şi să-și redescopere 
soţul. Şi așa se ajunge la un moment 
fatal: iubitul de pe insulă se încă- 
păținează së nu renunţe la ea si e 
împușcat de re-fidelizata soţie. 
Dacă am fi văzut filmul prin anii 
'30, am fi zis poate cë era de actua- 
litate; nu contest că el ar putea fi 
încă de actualitate prin multe lo- 
curi, privit din punctul de vedere 
al” triunghiului: sot, soţie, amant. 
Ca film însă, „Întîlnire cu o necu- 
noscutë” rămîne la anii '30.- Este 
adică un film al cărui realizator 
nu știe probabil, că în cinematograf 
s-au întîmplat unele lucruri în acest 
răstimp, că a existat un moment 
destul de lung care a remodelat 
această artë: neorëalismul. Şi că 
această școală a făcut ca de la dra- 
maturgie .pîă la unghiul de fil- 
mare, totul să se intimple altfel 
pe ecran, în epoca noastră. Aici, 
în „Întîlnire cu o necunoscută” na- 
rațiunea cinematografică este naivă 
(naivitatea fiind accentuată de inter- 
pretare actoricească în şabloane de 
teatru vechi; si ce poate fi mai 
neplăcut decit să filmezi vechi- 
șabloane de teatru si să le aduci 
în gros-planuri, pentru ca specta- 


torul să vadă cum palpită — ana- 
tomic vorbind — o nară?) O alter- 
nantë de planuri lungi, prea lungi, 
din care ideea cadrului a ieşit demult 
si rămîne doar o stëruintë a apara- 
tului asupra peisajului (poate dintr-o 
intenție de propagandă turistică), 
tăceri nesemnificative care dau sen- 
timentul de lipsă de substanţă dra- 
matică (o lipsă reală, de altfel, nu 
o simplă senzație) etc., etc. Nu, 
hotărît lucru, nu spleen-uri foto- 
genice si aventuri pseudo-rcman- 
ticase pot da unui repertoriu va- 
loarea atit de acut adusă în discuţie 
în ultimul timp. 


Mircea ALEXANDRESCU 
IEEE ADE DE Te EIN NEPOS ISIDOR 


cortul 
roșu 


sje 


Coproductie sovieto-italiana. Regio: 
Mihail Kalatozov ; scenariul: Robert 
Bolt, Ennio de Concini, luri Naghi- 
bin; imoginea: Leonid Kalasnikov- 
Cu: Peter Finch, Sean Connery, 
Claudia Cardinale, Hardy Kriiger, 
Eduard Martevici, Donatas Banionis, 
Massimo Girotti. 


O magică sau groaznică pervertire 
ne face să considerăm pină și cele 
mai temerare întreprinderi din -is- 
toria descoperirilor geografice drept 
povestiri cu început și sfirsit in 
care eroii-oameni, supuși unor in- 


cercări periculoase, reușesc, dato- - 


rită forţei sau inteligenţei, să iasă 
învingători. Dar cum natura nu este 
rea, nici insensibilă, ci numai indi- 
ferentă, reconstituirea intimplërilor 
unei expediţii, a presupuselor în- 
fruntări dramatice dintre om şi 
elemente, transformă eventuala şi 
necesara moarte a omului din tra- 
gedie în epopee. Nu, există pentru 


autorul „Scrisorii neexpediate”, o“ 


intimplare mai adevărată decit zbo- 
rul dirijabilului „Italia“ condus de 
Umberto Nobile deasupra Polului 
Nord. Această a doua expediție 
(prima fusese condusă de Amund- 
sen în 1926 şi reuşise să survoleze 
Polul cu ajutorul dirijabilului ,Nor- 
vegia") a reuşit să zguduie lumea 


timp de 48 de zile, soldindu-se cu 
absurda moarte a lui Amundsen 
plecat în căutarea vanitosului ita- 
lian. Multitudinea versiunilor con- 
tradictorii referitoare la această aven- 
tură şi nu numai aceasta l-a făcut 
pe Kalatozov să-și construiască fil- 
mul ca pe un proces in care Nobile 
işi recunoaște greşelile în faţa unei 
instanțe acuzatoare, nu mai puțin 
vinovată de dispariţia cîtorva mem- 
bri ai echipajului. Dacă imperativele 
conştiinţei lui Nobile constituie mo- 
bilul care declanşează dezbaterea, 
conflictele tragice, fatale, -dintre 
oameni constituie substanţa veri- 
tabilă a filmului. Oceanul îngheţat 
nu face decit să reflecte alegerea 
chinuitoare între viață şi moarte, 
intre cortul roșu ca o picătură de 
sînge și albastrul transparent, ne- 
insufletit, al pustietatii de gheaţă. 

Ciocnirea culorilor roșu și ale 
bastru se. păstrează ca invariabilă 
constantă a opoziției insufletit-nein- 
sufletit.  Baloane-sondă explodează 
în informe pete roşii, dirijabilul 
avariat lasă în urma-i pe luciul 
gheții pete singerii. Marea. vină a 
generalului Nobile nu constă decit 
in omeneasca lui trufie. Omul nu 
se luptă cu natura mai înainte de 
a încerca să o înțeleagă. Chiar dacă 
așteptarea este eroică, chiar dacă 
cei curajoși, adică cei disperaţi, se 
sinucid, incercind së se salveze, 
nimic nu ne poate împiedica să 
recunoaștem în această tragică în- 
timplare o odisee intoarsë ce de- 
monstrează, pentru a cita oară?, 
că, înainte de a ființa pe scindura 
scenei sau pe pinza ecranului, dra- 
mele există și se consumă cu mult 
mai intens în realitatea inconju- 
rătoare. 


lulian GEORGESCU 


Pro sau Contra? 


Un alt Kalatozov 


Excelentă, ca ideatie, această cro- 
nică. Ar mai trebui adăugat cë fil- 
mul ca atare ne propune un alt Kala- 


'tozov decit acela pe core l-am 


cunoscut prin „Zboară cocorii”. El 
ne aminteşte mai degrabă de - „Scri- 


Na 


Un film de. serie .(,Intilnire „cu, 0 .necunoscutë”) ` ji 


soarea neexpediatë”, pe care croni- 
carul o si citeozë. Dar chiar avind 
acest precedent, evoluţia regizorului 
către filmul spectaculos, către filmul 
marilor aventuri spațiale, este nu mai 
puţin simptomaticë. Inserarea sec- 
ventelor aventurii într-o structură de 
film psihologic, de film-proces, cu 
dese retrospective, nu m-a convins 
insă pe deplin. Scenele de interior 
se desfăşoară greoi, Kalatozov nu pare 
să aibă vocaţia filmului de cameră. 
Dintre actori, rețin pe Hardy Krüger 
și Claudia, Cardinale, fără. să am 
senzaţia că ei ou realizat în această 
superproductie mai mult decit o 
cerea specia apariții agreabile, 
fotogenice, corecte. 


Val.S. DELEANU 


turnul 
de aramă 


i 


Producție a studiourilor cehoslo- 
vace. Regio: Martin Holly. Scena- 
riul: ivan  Bukovcan. Imaginea: 
Karol Krska. Cu: Emilia Vâsaryovă, 
Stefan Kvietik, Ivan Mistrik, Ivan 
Rajniak, Vlado Miller. 


Poate că principalele calităţi ale 
filmului „Turnul de aramă” se dato- 
rează defectelor sale, sau mai exact 
digresiunilor de la linia povestirii, 
de la menținerea unui anume ritm 
drafnatic. Scenariul citit ar avea 
un puternic iz de melodramă — 
trei prieteni care tin o cabană 
sus, in adincul stincos si de cer al 
muntilor, care-si imprimë urmele 
pasilor pe tavan, fac puţină contra- 
bandë si se străduiesc së nu lase 
fumul tinereţii să se imprëstie... 
trei prieteni şi unul din ei brusc 
căsătorit, o femeie deci între ei. Cu 
ei, ceva s-a schimbat... o femeie 
care are un trecut, jos, in orașul 
impur, care ride și tace... un acci- 
dent stupid, femeia dispare între 
stinci, inconsolabilă absenţă, cei trei 
suie o cruce pe un virf de munte, 


semn al sfirsiturllor de- drum, ti- 
neretea s-a topit, viața, oamenii, 
moartea au pătruns și în turnul 
stincos, refugiu într-un fel in calea 
timpului. 

Această poveste este însă ascunsă, 
filmul © ocolește, pare së ia alte 
direcţii, revine la ea, o părăsește 
din nou, elemente exterioare te 
fură, răzbat ici unde de veselie, 
colo un moment de farsă, evo'utia 
personajelor nu e prescrisă, ci 
destul de ambiguă, de vagă si, incet- 
incet, schema inerentă a povestirii 
şi a ideii prinde culorile indefini- 
sabile ale vieţii adevărate. Regizorul 
Martin Holly intirzie pe momente 
aparent total nesemnificative in dra- 
maturgia filmului, trece repede, sec 


și fără emoție peste momentele 
cruciale ale acțiunii, şi filmul se 
defineşte subtil în acest joc continuu 
între amănunt si elipsă. Ai impresia 
(si ea nu provine din rarele inter- 
ventii ale unui narator) că timpul 
imaginilor este la un trecut nostal- 
gic, “ale cărui tăișuri și dureri s-au 
estompat, povestea neevocindu-se pe 
sine decit pentru a putea retrăi 
lumina și parfumul unor zile. 
Marele stil cehoslovac din ultimul 
deceniu nu se dezminte prin acest 
film ale cărui imagini degajă sensi- 
bilitatea aici reţinută, aici liberă 
a cineastului, Aş mai lăuda si fru- 
moasele imagini pentru care opera- 
torul s-a cățărat sus pe munte, 
imagini pline de lumină, cu nori 


Pan 


rii alpinistilor, mereu spre alte culmi 
în dorința de a găsi alte drumuri, 
nebătute, într-un cadru ce nu Cu- 
noaste restricţia, ce nu impune alte 
limite, dacă nu pe cele ale omului 
însuşi. Martin Holly are un deosebit 
simț cinematogrofic pentru a marca 
scurgerea timpului omenesc, contra- 
stind cu atemporalitatea grandioasă 
şi indiferentă a naturii. „Turnul de 
aramă", asemenea piscurilor, nu se 
lasă descoperit ușor, dar cu: fiecare 
pas făcut înainte îţi înfățișează o 
altă lume, o lume de idei care alcë- 
Pr miezul filozofic al acestui 
Him. 


AD. 


Cëtre inima roatëllr ( nnil de aramă“) - 


48 de zile care au zguduit lumea („Cortul rogu“ 


care trec incet pe deasu pra,~schim- 
bindu-si fața. 
O muzică inspirat nostalgică, cu 


“o melodie plină, apërind si stin- 


gindu-se, dar mereu prezentă, în- 
soteste meandrele acestei „love sto- 
ry” cu multiple sensuri și profunzimi. 


Dan COMSA 


Pro: sau Contra 


Mereu spre alte culmi 


„Joc între amănunt si elipsă” imi 
pare a fi o găsită caracterizare pentru 
stilul filmului, stil care definește 
expresiv ideea de căutare ce domină 
filmul. Poliţiştii caută contrabandistii, 
femeia-și caută dragostea, bărbatul 
coută trupul ucis al iubitei într-un 
gest tardiv de recunoaştere a vinei 
sale, prietenii caută alte poteci spre 
Culmea muntelui... Tocte aceste cău= 
tări în planul cotidian sînt dominate 
simbolic de generoasa idee a evadă- 


A supraviețui timpului 


Subtextul filmului perceput fie nu- 
mai în evocarea „luminii si parfu- 
mului' unor zile mi se pore a fi sub- 
stanta eminamente cehă a filmului. 

Filmul are în el ceva compozit 
care îl îndepărtează de şansa de a 
supraviețui timpului. Compus dro- 
maturgic, elaborat plastic, mult preo 
subiectiv in scriitură, filmul pare a 
povesti începutul unei ierni ce se 
anunţă devastatoare. 

Cit despre marele stil cehoslovac 
as fi preferat o mai amănunțită 
analizë care së depășească consta- 
tarea ,film ale cërui imagini degajë 
sensibilitate”, 


IG. 


Această rubrică a fost alcătuită 
conform prp comunicate de 
D.R.C.D.F. la data incheierii nu- 
mar ulul, 


ST “ART Kë A Sa 
39 


p 


AS, 


panoramic 


primul tur de manivelă 


in obiectiv: tineretul 


A a j 4 pina 
nd, in plato 2 1 studioul 
„Bu të va filma p ul ră i 
lin zborului”. Am alesa 

5 ansiuhea ince- 
putului, pent ° ga pe a | 
ă ne 2 Z i 3 e, 
viitorul f 1. 

Scenaristul Constantin Stoiciu: 
Orele z jlui un ariu toarie 
ve „ aşa că = | a 
a nvatat sa,a ibda Pe 

lace n f a labora, 

S = m ji 

e acte noa O 

a poa 
F faptul că i 
i abor- 
4 de filmul roma i va 

I 

' 

J j 
propie 
punctele 
ă Emil 


vărul v etii, 
- tot despre 
tineri, tot f noi, nu... 
Regizorul Timotei Ursu: Este 
vorba despre un tinăr al e 
școlii s 
toate dë 
“Pë ei 
esional, 
orgoliosi, dar care 
viața pot avea surf 
tea lui Paul 


Poves 


adaptërii lui la 
gindi, mal p 
naiv, mai 


coloana 
esențială 
Andrei 


avem 


onora 
a film 
Popp, de a 
neapărat 


Emo 


í tii 
f e ni © y ni r $ f; 
Operatorul Mihai Narti: Nu prea 

icar ur € Í eli 


PË OAA 


cronica nespecialistului 


ajutooor!!! 


atit de „există a ce-ţi 
ta Í lispoziti oricind, 
oricum 
peste el 
ză, file ca 


sint bine 


treze, că vres 


linişte. După 


p 


din 


jurul lui care, oricum, stiu mai bine 


ca tine de cè are el nevoie, poți 


ricind, orict 


da buzna peste el, 


Poti da buzna linis 


nimeni nu-l păzeşte 


E al nostru... pe 


E o pra 


Puteţi să-l intrebati 
pre orice, 
— Citi ani are? 


— Poate să plingă la comandă? 
Trebuie schimbat Angelo - 
4 
u? 
Unde a t apă inerală 
Borsec"? 


frati pompieri, 


chipieri, 


Opriți-vă o clipă si aruncați 


e ȘI asupra 


celui fără număr de inventar. 


Mircea ALBULESCU 


panoramic 


debut 


Mihaela Mihai... 


„ÎȘI mărturiseşte 


— Ati trecut de la televiziune la cinema. 
Ce senzație ati încercat? 

— Mi-a fost ruşine. Propriu zis nu ru- 
sine, dar de-abia vëzindu-më pe pînzā, 
într-un rol dramatic, m-a cuprins un tel 
de timiditate: — Dumnezeule, eu sînt, ce 
am făcut?! Fiindcă filmul este mult mai 
sever decît televiziunea. Mi-am desco- 
perit 1000 de defecte. 


— Spuneti-ne două dintre ele. 

— „Uneori un gest — nu il gindisem 
așa cum a ieșit, alteori, din nu ştiu ce unghi 
necunoscut, arătam alttel decit crezusem, 
fiindcă filmul presupune alt ritm, alt grad 
de precizie a imaginii. Dar am avut și 
satisfacţii, pe care numai filmul ti le poate 
da. Au căutat ca, în unele scene mai dra- 
matice, să mă facă să nu fiu de loc frumoa- 
së... 

— Si n-au reușit. 


— Ba da, si m-am bucurat descope- 
rindu-mi in acele secvențe o anumită 
expresivitate și asta mă interesează în 


AN 


1000 de defecte 


primul rînd. E ceea ce datorez echipei 
filmului «10 secunde». Deși rolul meu e 
oarecum neutru și secundar, find vorba 
de un «film de bărbaţi», despre momen- 
tele revoluționare ale anului 1945, totuşi... 

— V-a descoperit o nouă vocaţie. 

— Nu îndrăznesc încă s-o spun. Dacă 
aș încerca un rol mai greu, cu mai multe 
posibilități de expresie... 

— Ce inseamnă «rol mai greu»? 

— Un rol de protunzime. Ştiţi, eu obiş 
nuiesc, chiar cind merg pe stradă, să 
mă uit la oameni, să-i observ, să-i ghicesc. 
Unii rămin uimiti, dar nu pentru că m-ar 
recunoaște, că m-au văzut la televizor — 
de altfel am acest obicei mai demult. 

— Şi cum sint oamenii? 

— Foarte ascunși. Şi poate tocmai de 
aceea e mai interesant să-i descoperi. 
Asta m-ar interesa să fac și într-un rol. 
Mulţi se prefac. Şi ceea ce este mai curios 
e că uneori iți dai seama că un om care în 
aparenţă e foarte aspru are de fapt mari 
resurse de căldură si de copilărie. 


se turneaza 


„Echinoxul'“... 


ve 
Ph 


N 


Echipa «Echinox»-ului se află de citeva 
săptămini în neîntreruptă mișcare. N-apuci 
bine s-o ştii la Athenee Palace că s-a si 
deplasat în plină Gară de Nord, iar pină 
să dai de ea printre peroanele alunecoase 
și călătorii aferati, osteneala e zadarnică, 
pentru că a terminat filmarea și s-a mutat 
pe o stradă din Floreasca. De parcă te-ai 
iuca de-a v-aţi ascunselea cu ditamai 
echipa, atit de ametitor îi este ritmul 
de filmare, de schimbare a decoru- 
rilor. Sau, cine știe, poate că de vină sin- 
tem noi, cei neobisnuiti cu ritmurile... In 
orice caz, a fost un eveniment cind, timp 
de două zile, s-a filmat într-un singur loc, 
la barul «Atlantic». Am profitat de prima 
pauză pentru a-l ruga pe regizorul Mihai 
lacob să ne spună cam cum va arăta 
acest prim film de actualitate al său, bazat 
pe scenariul lui lon Omescu. 

— O să incep repetind că incerc să fac 
un film de analiză psihologică si dezba- 
tere etică, un film de actualitate. Dacă v-as 
povesti cite ceva si despre cele trei per- 
sonaje principale, judecatorul Negulescu, 
Gabriela si Dan, afirmaţiile mele ar căpăta 
culoare, viață. Prefer insă să le aştept, 
să le aştern pe peliculă. Vă pot spune în 
schimb că tin excesiv de mult la autenti- 
citate pe toate planurile și la toate nivelu- 
rile posibile, şi îi fortez chiar prin prezența 
prin toate mijloacele. Actualitatea nu poate 
trăi fără autenticitate. Am ales de aceea 
actorii cit mai aproape, ca personalitate, 
de personaje. La nevoie, am adaptat chiar 
personajele, aducindu-le cit mai aproape 
de actor. Se joacă in costume proprii, 
fără nici un fel de machiaj. Anotimpurile 
in care se filmează corespund anotimpu- 
rilor scenariului iar filmările decurg în 
majoritate, în ordinea montajului. Obtin 
astfel o mai firească gradare a interpre- 
tării, o autentificare a relațiilor, a tensiuni- 
lor între personaje. Nu vă puteți închipui 


\ 


„„„ÎN miscare 


ce mult contează, pentru atmosteră, tap- 
tul că figuratia, de exemplu, nu e obligată 
să vină in haine de vară cind afară e ză- 
padă, sau că actorii nu sint obligați să-și 
joace intii despărțirea și apoi povestea de 
dragoste. Să vă dau un detaliu dacă 
vreți: e un film care se va petrece foarte 
mult în zori. 

— E 0 oră melancolică. Nu stiu de ce 
imi vine së cred cë e, mai mult decit 
amurgul, ora despartirilor. 

— Poate. In acest context, v-as mai 
spune că tema muzicală a filmului are 
două linii melodice care nu se intilnesc, 
nu se contopesc niciodată; se simte in- 
continuu nevoia unui acord final, a unei 
soluții, care însă întirzie mereu, care nu 
mai vine. Sper că nu m-am desconspirat 
prea mult cu acest amănunt. 

Luminile sint puse, figuratia așteaptă 
indicaţii. Clipa de răgaz a rămas în urmă. 
Privesc feţele figurantilor, presupusi con- 
sumatori ai barului «Atlantic», si mi se 
pare pasionantë timida si complicata re- 
latie a fiecăruia dintre ei cu aparatul de 
filmat. Actorul cu replică știe întotdeauna 
cind si cum este in cadru. Figurantul insă 
nu are acest drept. În plus, i s-a atras de 
nenumărate ori atenția că ii este cu de- 
săvirșire interzis să se uite la aparat. Cu 
toate acestea el speră, speră cu indirjire 
să se vadă și el in film. Şi nu știe cum să 
facă. Așa că, pe măsură ce se lucrează 
cadrul, îi vezi pălind de atita relaxare şi 
zimbet, frinti de efortul de a simţi prin 
pori, dacă e posibil, poziția aparatului de 
filmat. Pentru că nu se știe niciodată de 
unde se ivește norocul. Pină atunci însă, 
perechi timide sau exotice, perechi tepene 
sau extravagante, dansează toți consti- 
incios, la comanda lui Mihai lacob, ştiind 
ă vor rămine undeva, în planul doi, o 
umbră menită să mărească strălucirea 
actorilor. 


41 


panoramic 


Nu e manechin, ci cascadorul Csech Sza- 
bolcs sărind de la aproape 20 de metri 
inëltime. 


42 


marturie de platou 


Meseria de a risca 


Cascadoria a devenit, de la o vreme, și în 
cinematografia noastră o profesiune. Am 
încercat să aflăm de la Csech Szabolcs, 
consilier de lupte la studioul «Bucureşti», 
protesor de educație fizică și unul dintre 
primii veniţi în această profesiune, cam 
ce înseamnă să fii cascador. 


— Cum au apărut și s-au format 
cascadorii noștri? 


— În primul rînd, datorită lui Sergiu 
Nicolaescu. El a fost primul care a avut 
nevoie de noi la «Dacii» care și-a dat 
seama, cë un film de acțiune se poate 
face numai cu specialiști. Asta se întimpla 
cam cu șase ani in urmă. După anunţul din 
ziare au venit doritori cu miile, toți spunînd 
acelaşi lucru: «Nu mă interesează nici 
condiţiile, nici banii, nimic; vreau să fiu 
cascadorin Numai că nu era chiar așa de 
simplu. Mulţi n-ar fi fost în stare nici măcar 


să se suie intr-un autobuz aglomerat. 


Dar printre ei s-au găsit și un Grușevschi 
sau un Stravru. Nimeni dintre noi nu ştia 
atunci ce însemna cascadoria. La «Dacii» 
s-a lucrat practic pe viu. Între timp insă, 
ne-am format, invatind de la alții, dar mai 
ales, antrenindu-ne constant, metodic. 
Cunoscind tehnica și legile mișcării, tot 
restul l-am învățat de la Sergiu Nicolaescu. 
Pentru a se menține și pentru a avea un 
coeficient de risc cit mai redus, un cas- 
cador are nevoie de opt ore de muncă pe 
zi. Antrenamentele au inceput prin forma- 
rea unui bagaj mare de priceperi şi deprin- 


jurnalul unui cascador 


deri motrice, completate cu exerciţiile de 
călărie, scrimă, acrobatică. Abia mai tirziu 
s-a ajuns la tehnica principalelor numere 
de cascadorie — căzături de pe cal, 
căzături cu calul, de la înălțimi, etc. Dar 
problema cea mai grea a fost şi rămine — 
nu numai pentru noi — cea de a da expre- 
sivitate mișcării. Poţi să faci o căzătură 
oricit de grea, formidabilă; dacă n-ai reu- 
şit să-i rezolvi și expresivitatea dramatică, 
inevitabil, ea va fi tăiată la montaj. De aceea, 
pe lingă serioase cunoştinţe de biomeca- 
nică ce inlesnesc crearea unor mişcări 
noi, potrivite nevoilor, trebuie să ai şi 
cunoștințe de mișcare scenică, de plas- 
tică a mișcării. S-a muncit mult, la început 
am fost multi, de rămas am mai rămas 
vreo 20. Dar am reușit să formăm, într-un 


timp record, nişte cascadori de nivel 
mondial. 


— Ce i-a făcut pe toți acești oameni 
să se apuce tocmai de aceastë mese- 
rie? 


— Cred cë pe lîngă obisnuinta perma- 
nentei pregătiri fizice si o anume nece- 
sitate psihică. In sport există procedee 
precise, ciclice, care duc la mecanizarea 
antrenamentelor. În cascadorie însă, nu 
există mişcare repetată, monotonă. Antre- 
namentul este tot timpul nou, deci con- 
stient, aducător atit de satisfactii fizice 
cit si psihice. Asta nu există nici la circ 


de exemplu, nici în sport. Nicăieri altun- 
deva. 


— Spuneti-mi cum vë impëcati cu 
senzația de risc, de pericol? 


— Orice exercițiu de cascadorie impli- 
cë un risc. Riscul este însuşi specifi- 
cul profesiunii. Dacă incerci să-l elimini 
total, scade valoarea exerciţiului. În cas- 
cadoria modernă, de altfel, se cere mereu 
mai mult risc. Dacă însă iţi iei toate măsu- 
rile dinainte, în funcţie de ce ai de făcut, 
de decor şi de aparat, riscul rămine depen- 
dent doar de neprevăzutul pe care se pre- 
supune că-l solutionezi datorită acelor 
dreprinderi motrice de bază; pentru că 
de intervenit, neprevăzutul intervine aproa- 
pe totdeauna. 


— Cascadorii cu oarecare vechime 
reușesc să scape de frica dinainte 
de execuție? 


— Unii da, alţii nu. Înainte de filmare, 
sînt unii pe care îi vezi cum le fuge sîn- 
gele dirt față, cum pălesc și luptă să-și 
învingă de fiecare dată frica. Aceştia 
riscă mai mult pentru că-şi controlează 
mişcările mai greu. Alţii însă, execută 
parcă într-o stare de euforie, imbëtati de 
mişcare. Ai uneori o plăcere diabolică 
a propriilor tale mișcări. 


— Dumneavoastră vă este vreoda- 
tă frică? 


— Nu. Cind ţi-ai calculat totul, fiecare 
exercițiu e creaţia ta. Pentru asta trăieşti. 


O cascadă ca multe altele 


Lucram la filmul «Urmărirea». Filmam 
la Fetești, într-un depou de locomotive. 
Ajunsesem la Fetești luni după amiază 
si n-aveam mare lucru de făcut. Citiva 
oameni trebuiau să cadă impuscati de pe 
acoperişul depoului. Unul era Soby (Soby 
Csech), celălalt lordache, si al treilea, eu. 
Înălţime destul de mică — vreo 13 metri. 
Soby cădea ceva mai de sus și mai ne- 
plăcut. Cădea de pe un zid fals. Bun. 
Marţi seara sau cel mai tirziu miercuri 
seara o să fiu în București. 

În seara zilei dinaintea lucrului, imi des- 
compun în minte fiecare mișcare. Apoi 
cu ochii închişi mă uit la mine cum fac 
cascada. E foarte important și eficace. 
Creierul se comportă cam la fel cu o ma- 
sinë electronică căreia îi dai un program. 
Programul este imaginea mea în aer, pe 
care el o memoreazë si a doua zi imi 
comandă din subconştient mușchii. În 
felul acesta imi rămine liberă capacitatea 
de a urmări ce se petrece in jurul meu 
atunci cind sint în aer. Bineinteles că tot 
organismul trebuie să fie foarte antre- 
nat ca să răspundă exact comenzilor. 
Toate bune, dar te obosește foarte tare 
cascada imaginată. Te oboseste la fel 
de tare ca si o cascadă făcută in realitate. 

A doua zi nu s-au filmat căzăturile. 
Seara m-am uitat din nou, cu ochii închiși, 
cum cad de pe acoperiş şi nici miercuri 
nu s-a filmat. Nici joi, nici vineri. Vineri 
seara eram nervos şi obosit. Mă obosiseră 


căzăturile pe care le tot făceam în fiecare 
seară și incepuse să fie o prăjitură pe care 
ţi-o doreşti prea mult timp. Dimineaţa a 
venit grea, cu nori josi și frig de martie. 
Am sărit din pat si m-am mișcat un pic 
prin cameră, apoi mi-am balansat piciorul 
drept să lovesc tavanul. Am sărit, laba 
piciorului s-a lovit de colțul mesei, eu am 
căzut dezechilibrat cu șoldul pe podea și 
știam că o săptămină më va durea groaz- 
nic. 

Am plecat la depozit aproape plingind 
de necaz, dar dimineața nu s-a filmat, 
deși vroiam foarte tare. Vroiam să termin, 
să termin, să termin căzătura asta pentru 
care stăteam de o săptămină și în fiecare 
seară o repetam în gind. După o astep- 
tare de o săptămină, m-am accidentat 
intr-o cameră de hotel. Dacă vroiam să 
tuşesc më lăsam pe vine să nu mă doară 
atit de tare. 

— Gata! Filmăm căzătura lui Soby. 

Am pus cartoanele, am intins prelata, 
Soby era pe acoperiș, la aproape 20 de 
metri înălțime, noi jos, așteptam, regizo- 
rul Gabrea a dat «motor», apoi i-a strigat 
lui Soby: 

— Am dat «motor». Începi cind vrei. 

Soby a inceput. Alerga trăgind cu auto- 
matul, s-a suit pe zid, apoi i s-a zgilțiit 
pieptul de la gloantele care l-au atins. S-a 
întors cu fața in jos, s-a desprins de zid, 
a plecat prea departe și a uitat automa- 
tul în brațe. L-am strins de mină pe un 


coleg. 

— Cade alături. 

N-a căzut alături, apoi a început să 
ningă și zăpada mi-a topit ultimele puteri. 
Nu se mai putea filma. Ne-am dus să 
mincăm, și cînd ne-am întors stătuse 
ninsoarea si trebuia să fac căzătura im- 
preună cu lordache. 

Eram sus pe acoperiş si Soby a venit 
lingă mine. 

— Cum te simţi, Gruşa? 

— Foarte bine. 

Lui Soby îi spun întotdeauna că mă 
simt foarte bine. Altfel imi ia jucărica. 
Nu mă lasă să lucrez. Ştiam că peste 
citeva minute o să mă simt foarte bine 
si așa a fost. Era prea mare dorința de a 
face. 

— «Motor»! 

Apoi o cascadă ca multe altele. Ceva 
mai deosebită, ceva mai grea, cu răsucire 
si în ax vertical și orizontal. 

Rafală, corpul se rësuceste ca un titi- 
rez, picioarele nu mai sint pe acoperiş, 
pămintul e deasupra capului, acoperă to- 
tul ca o cupolă, locomotivele se curbează, 
aparatul, un ou care fuge, cartoanele, şol- 
dul meu care mă doare cind trag tare de 
cap să mă întorc pe spate, lordache tre- 
buie să vină după mine, automate care 
piriie — șoc. Am sărit de pe cartoane să 
nu-mi cadă lordache în cap. S-a terminat. 


Aurel GRUSEVSCHI 


impresie 


romanesc ' 


Cuvintul „motor“! 


Ori de cite ori scriu un reportaj de platou, îmi vine 
foarte greu să evit cuvintul «Motor!» E și firesc, dacă 
ne gindim că în fiecare platou se pronunță acest cuvînt 
de aproximativ 25 ori pe zi. Şi apoi, o astfel de excla- 
matie scurtă şi atit de specifică dă viață, dë autentici- 
tate oricărui text. Totuși, ori de cite ori scriu un repor- 
taj de platou, string din dinţi şi sar peste cuvintul «Motor» 
De ce? Pentru că a devenit la fel de cunoscut și de uni- 
voc ca şi cuvintul «peliculă», de exemplu. În scris, el 
spune totdeauna același lucru: se filmează. Deși, prac- 
tic, nu spune nimic, fiindcă, desigur, în orice platou și 
pentru orice film, se filmează. Totuși exclamatia «Mo- 
tori» sună de fiecare dată altfel, înseamnă de fiecare 
dată altceva. Are ceva comun cu ordinul «Foc!» sau cu 
comanda «Start!»; sau poate că e mai aproape de în- 
cordarea mută a chirurgului în clipa cînd începe să taie. 
Şi poate, că, pe undeva, e înrudită şi cu acele vechi 
si misterioase cuvinte magice care-și dăruiesc puterea 
doar celor ce le cunosc secretul. Toate acestea — atunci 
cînd nu înseamnă, pur şi simplu: «iar se filmează». Dacă 
o asculti concentrat, dacă reusesti să receptezi schim- 
barea de atmosferă pe care o guvernează, aproape că 
poți să simți dinainte cum va arăta filmul. 

Am asistat, nu de mult, la o filmare a echipei lui Ma- 
nole Marcus la «Puterea». Existau în acel platou două 
lucruri esențiale: umorul și tensiunea muncii. Concen- 
trarea oprea parcă respiratiile. Tigërile se sufocau uitate 
intre degete, palmele asudau, mușchii intepeneau. 
Orice mișcare în afara cadrului părea un sacrilegiu. 
Rareori, mult mai simpla comandă: Stop!» mi-a adus 
şi mie, privitor strâin, senzația de relaxare ce urmează 
reuşitei, ingëduinta de a respira in voie. 


“ii i 


3 j kë i K 


O echipă cu umor (Manole Marcus, Nicu St 


Ce bizar și ce coincidență! 
(de pe bandă de magnetofon) 


— Tovarăşe responsabil Stănescu, am 
venit de două ori, în ultimile luni, la cine- 
matograful «Central»: prima dată pentru 
filmul «Începutul», a doua oară pentru 
«Colinele verzi». Ambele proiecții au fost 
întrerupte, de mai multe ori și îndelung. 
Cite întreruperi de proiecție ati avut dv., 
în total, în ultimele trei luni sau — dacă 
e prea greu de socotit — în ultima lună? 

— Vă spun cu toată sinceritatea, în 
ultima lună am avut o singură întrerupere, 
la un singur spectacol, pentru un minut, 
din cauza cărbunilor. 

— Dar în celelalte două luni? 

— Am avut o singură dată o pană de 
curent, prin martie, si am făcut o pauză de 
10 minute. Şi am avut apoi încă o întreru- 
pere de la celula fotoelectrică și de la am- 
plificator, deși aparatele noastre sînt foar- 
te bune. Vă spun din pură sinceritate pro- 
fesională, a fost o surpriză, o întîmplare. A 
fost un moment greu pentru întregul co- 
lectiv, vă spun sincer că am suferit enorm. 

— Înseamnă că în lunile acestea s-au 
produs numai acele întreruperi la care, 
intimplëtor, am asistat eu. Ce ghinion! În 
orice caz, să ştiţi că întreruperea de la 
filmul «Începutul» n-a durat 10 minute, 


ci cel puțin 30, Aveţi o evidenţă a între- 
ruperilor? 

— Da. lată programarea — noi am rulat 
«Începutul» între 1 şi 7 martie. Vă pome- 
neam că în luna martie a avut loc o între- 
rupere de curent. Cred că atunci ati fost 
dv. în sală. Sincer vorbind, n-a fost vina 
noastră. 

— Eu întrebam nu de programare, ci de 
o evidenţă a întreruperilor. 

—O aduc din cabină (...) lat-ol 

— Să citim pe prima pagină: «În ziua de 
14.Ili,la spectacolul de 11, s-a ars o sigu- 
rantë și s-a făcut o pauzë de 10 minute...» 
Dar filmul «Începutul» n-a rulat la 14.llici, 
cum spuneati, între 1 şi 7.111. Şi nu era 
vorba de spectacolul de la ora 11. Deci 
n-aţi avut o singură întrerupere în martie. 
Si nu pot să nu remarc — şi eu «cu toată 
sinceritatea» — starea în care se află 
acest caiet cu foi rupte... Văd că întreru- 
perea din luna mai, despre care ati vor- 
bit, nici nu e notată și nici prima dintre 
cele la care am asistat. 

— Cred că... a fost în pagina ruptă. 

— Tot sincer vorbind, care ar fi rostul 
acestui caiet? 

— Pentru cei care vin în control din 
partea serviciului tehnic al Intreprinderii 
cinematografice a municipiului București, 

— Şi cine vine? 

— Tovarësul inginer Tuzla. 

Val. S. 


Dragă redacție, 


Am 19 ani si imi plac filmele 
(bune!). De aceea, intimplarea de 
zilele trecute m-a întristat. Am 
mers să revăd filmul «Răutăciosul 
adolescent» la cinematograful «La- 
romet» din cartierul Străulești. 
Dar în loc de filmul așteptat am 
văzut, nu fără surpriză şi indig- 
nare, un fel de montaj ad-hoc rea- 
lizat din pelicula cu pricina. Să mă 
explic. Nu lipseau scene de loc 
sau aproape de loc. Nu. Dar parcă 
cineva tăiase filmul în fragmente, 
le amestecase bine și apoi, așa 
amestecate, le insăilase unul de 
altul. Căci altfel cum să explic cele 
văzute? Pentru exemplificare: după 
secvența de la cofetărie, a urmat 
plimbarea în parc. Palaloga cu doc- 
torita si Ana Patriciu. In continu- 
are, după plecarea doctorului de 
la locuința Anei, a urmat vizita 
de la cofetărie. Și, în sfirsit, după 
ce urmărim vacanta celor doi la 


asistentei la Palaloga acasă, scenă 
ce trebuia să fie, normal, după cea 
mare, apare Ana dind telefon de la 
o farmacie si asteptind. 

Oare cineva care nu a mai văzut 
filmul poate să înțeleagă ceva din 
succesiunea asta de scene? Eu cred 
că nu. Si e păcat de un film bun să 
fie stricat în felul ăsta chiar dacă 
rulează la un cinematograf «de 
cartier». 


Nelly Rotaru 


P.S.: Aş mai dori ca la cinemato- 
grafele «Laromet» si «Înfrăţirea», 
cel puțin filmele româneşti să fie 
vizionate fără atitea eforturi acus- 
tice. De vină sint si scaunele care 
scirtiie. Dar mai oles de vină este 
lipsa de educaţie a gdlagiosilor spec- 
tatori. Ca să nu spun altfel 


43 


filmul e o lume, 
iar lumea e un film 


Chaplin interzis 


In Spania nu a rulat incë pe ecrane 
filmul lui Chaplin, «Dictatorul», pro- 
dus în 1940. Un mare succes este 
faptul că «A fi sau a nu fi» de Ernest 
Lubitsch (1942) a fost în fine difuzat 
la Madrid. Este prima satiră la adresa 
lui Hitler care rulează în Spania. 


Invitaţie 


Maximilian Schell a si semnat, în 
calitate de regizor, filmul «Erste Liebe» 
(Prima dragoste) — o ecranizare după 
Turgheniev. «Fiindcă lucram rar ca 
actor — o dată pe an. Un rol bun apare 
și mai rar». Dar Schell nu s-a limitat 
la regie. A înființat o asociație produ- 
cătoare. «Truffaut e interesat de aso- 
ciatia noastră. Să ni se alăture! Nu 
sîntem exclusivişti. li invităm pe toti 
cei care vor să facă filme și să nu se 
supună ideilor unor cineaști pe care 
nu-i respectă». 


Record 


Săptăminalul «Variety» anunță cë 
Bulgaria bate recordul în materie de 
frecvenţă a sălilor de cinema. La o 
populație de 8500000 locuitori, 
113 000 000 spectatori anual. 


Vehiculul vedetă 


Vedeta ultimului film al lui Tati, 
«Traficul», nu este fermecătoarea și 
tinăra actriță Maria Kimberley, ci un 
Renault 4 L care se lungește și se 
micșorează la comandă, care are un 
clacson ce se poate transforma la ne- 
voie în mașină de ras electrică, o 
brichetă ce se preschimbă în fierbă- 
tor de cafea și alte asemenea cino- 
vatiin. Special amenajată — după spu- 
sele lui Tati — în vederea ambuteia- 
jelor, ca să poţi să-ți faci o serie intrea- 
gă de treburi, atunci cind traficul te 
pironește ore intregi pe loc. 


Raquel Welch acuzată 


Animatorul de sport Gerald Seltzer 
din San Francisco i-a intentat un pro- 
ces actriței Raquel Welch sub acu- 
zatia că dăunează drepturilor de coppy- 
right ale «roller-derby-ului» (denumi- 
rea sub care se desfășoară meciurile 
de patinaj pe rotile ale atletelor ame- 
ricane). Raquel apare in «The Kansas 
City Bomber», produs la Hollywood 
de casa «Curtwell», film care are ca 
temă campionatele patinatoarelor pe 
rotile. 


Video-drepturi 


În majoritatea contractelor apare o 
nouă clauză — cea a «drepturilor vi- 
deo». Deocamdată, din punct de ve- 
dere juridic, nu a fost rezolvată pro- 
blema drepturilor de autor cuvenite 
cineaștilor de pe urma comercializării 
prin noul sistem al videocasetelor. 
Juriștii preconizează aplicarea unui 
sistem de drepturi asemănător cu cel 
după care e plătită muzica imprimată 
pe discuri. 


«Bed-in» 


Spre completarea sistemului «dri- 
ve-in» (parcurile-garaj unde se vizio- 
nează filmele fără să ieși din mașină), 
o nouă invenție care, acum, invocă 
patul. Ciudatul progres, forma de vizio- 
nare «bed-in» (adica în pat, sub pla- 
pumă, prin intermediul unui sistem de 
televiziune cu circuit închis), a fost 
infjiat de producătoarea franceză Mag 
Bodard cu prilejul premierei filmului 
ei, «Raphael», realizat de Michel De- 
ville. 


«Tradiţii de pus pe foc» 


«Quemando tradiciones» — îşi in- 
titulează jurnalul de actualități nr. 519, 
celebrul realizator cubanez Santiago 
Alvarez, considerat printre cei mai 
buni documentariști din lumea nouă, 
continuator al lui Flaherty. «Să ardem 
tradițiile, explică cineastul, dar numa 
atunci cînd împiedică mersul inainte». 


Actorul director 


După Frank Sinatra, francezul Ro- 
bert Hossein afirmă la rîndul lui că 
abandonează definitiv actoria ca să 
creeze un centru de artă dramatică 
unde vor fi instruiți «actori completi». 
(Un actor trebuie să joacă tragedie 
şi comedie totodată, să cinte, să dan- 
seze eic., susține Hossein) În acest 
scop, după terminarea turnărilor la 
«Partea leului», unde il are ca partener 
pe Charles Aznavour, își va prelua 
postul de director al Casei de Cultură 
din orașul Reims. 


5 000 în 50 de ani 


La 1 septembrie 1919, la Moscova 
şi-a deschis porţile prima școală na- 
tionalë de cinematografie din lume. 
Această școală s-a transformat de-a 
lungul anilor în Institutul de Cinemato- 
grafie al URSS. Într-o jumătate de veac, 
Institutul a format peste 5000 de spe- 
cialişti ai artei cinematografice. 


1 milion în 5 săptămini 


Numai in decurs de 5 săptămini, 
filmul «K.L.X. către P.T.X. — Orches- 
tra Roșie» (o producţie Defa care rea- 
duce in memoria spectatorilor activi- 
tatea unei organizații de rezistență 
impotriva fascismului) a fost vizionat 
de peste 1 milion de spectatori. Pelicu- 
la a și fost solicitată de numeroase tëri. 


Femeia secolului 


La 78 de ani, Mae West a izbutit să 
se inalte in chip de statuie (cu aripi 
de aur) pe terenul universităţii din Cali- 
fornia. Consiliul acestei universități 
a consacrat-o «femeia secolului». 


„Stăpiînul 
și Margareta“ 


Romy Schneider 
pe platourile iugoslave 


Alexander Petrovic (autorul filmu- 
lui de succes «Am întîlnit si tigani 
fericiti») turnează la Belgrad «Stăpinul 
și Margareta», adaptare după bine- 
cunoscutul roman al lui Mihai Bulga- 
kov, apărut la Moscova în 1966. In rolu- 
rile principale vor apare Gian-Maria 
Volontë (stăpinul), Romy Schneider 
(Margareta) si Paul Meurisse (Vo- 
lante) 


B.B. - 


Marianne 


Noua «Marianne» — simbolul Franţei 
reprezentat printr-o femeie — are trăsă- 
turile... vedetei Brigitte Bardot. Bustul 
conceput și realizat de sculptorul Aslan 
a fost imediat achiziționat de numeroase 
primării. Costul: 500 franci noi. (Faptul 
că filmele ei nu mai aduc azi Franței ve- 
nituri mai mari decit cele realizate de pe 
urma uzinelor Renault, n-o împiedică pe 
B.B. să găsească o modalitate de a aduce 
venituri... Si, tot în domeniul artelor!) 


Sculptorul 
si opera sa. 


comedia, 
mereu comedia 


Din albumul «Le yankee» 
«Vă plac frantuzoaicele ?» 


Faimosul «Mister Love», alias comi- 
cul american Jerry Lewis, 45 de ani, 
27 de filme (toate scrise, produse, rea- 
lizate şi interpretate de el), a oferit 
francezilor un show — care a stirnit 
cascade de ris — la Olympia. Cu acest 
prilej, drept omagiu pentru regretatul 
Fernandel (în 1948, la New York, în 
timp ce era intervievat şi răspundea 
la întrebări, Fernandel se lăsa fotogra- 
fiat — de unde albumul «The French- 
man» — Francezul»), Jerry Lewis a 
recurs la aceeași pantomimă. De unde 
albumul «Le yankee» — «Yankeul» 

lată citeva din principiile actualului 
rege al comediei americane: 

e Un film bun este produsul unui 
singur om (artizanul solitar Lewis îşi 
pledează cauza); 

e Sunetul este la fel de important 
ca imaginea; 

e Comedia este intotdeauna biciui- 
toare, căci presupune să-ți bati joc 
în primul rînd de tine însuţi; 

e Chaplin devenea foarte agresiv 
pe măsură ce era conștient de vulne- 
rabilitatea lui; 

e Eu am optat pentru agresivitate 
din frică şi din spirit de umilință. 


activitate 
intensa 


Pe platourile din Republica Populară 
Chineză se turnează intens și in cele mai 
diverse genuri. De la ecranizarea unor 
opere sau balete pe teme contemporane 
revoluționare («Muntele tigrului luat cu 
asalt», «Detaşamentul! roşu al temeilor», 
etc.) la filme de aventuri («Războiul sub- 
teran»), de la tilme politice, de piidă lupta 
unor țărani împotriva revizionismului («Li 
nia de demarcație») sau o odă închinată 
internationalismului («Tineretul eroic»), 


la comedii spumoase ca «Hsi-Wang şi so- 
tia lui», de la documentare admirabile ca 
«Podul de la Nankin» la desene animate 


regia tinarului regizor Alain Fleischer, 
«Intilnirea din pădure». A acceptat să 
joace «pentru că filmul acesta este un 
rechizitoriu care denunță temele ero- 
tice ce invadează ecranele, nu o po- 
veste siropoasa). 


un actor 
complet 


Acum 8 ani a turnat în două westernuri 
ale căror scenarii le-a scris chiar el. În 
prezent, aceste westernuri rulează pe 
ecranele din S.U.A., doar fiindcă prota- 
gonistul lor a cîştigat o imensă populari- 


tate. E vorba de Jack Nicholson. În anii 
70 el a insemnat pentru Statele Unite ce au 
insemnat Marlon Brando sau Elvis Pres- 
ley în anii '50. Cu deosebirea că Nicholson 
ocuieşte într-un bungalow modest, are 
o maşină ieftină şi răstoarnă concepțiile 
despre profilurile masculine fascinant de 
banale. 

A fost remarcat si a obtinut premiul 
criticii din New York pentru un rol epi- 
sodic în «Easy rider». Între timp a devenit 
dolul noii generații de spectatori, cu 
rolul principal din «Cinci piese minore». 

La 33 de ani, după ce s-a impus ca ve-' 
detă necontestată, Jack Nicholson luptă 
pentru succesul filmului hollywoodian de 
«mică montare», dar cu «mare succes de 
public». Ultimul film în care joacă, «Cir- 
culă, dă-i drumu'!», este scris și regizat de 
el insusi si a fost prezentat la festivalul 
de la Cannes. 


cihetama 


Nicholson in rolul care l-a impus 


de frumoasă ținută artistică («Cocoșul 


cîntă la miezul nopții»). 


O comedie despre viaţa ţăranilor chinezi 


Catherine 
Jourdan contestă 


E E 


Catherine Jourdan in 
«Dimineaţa, devreme» 


Debutanta Catherine Jourdan (pri- 
mul ei rol important, în 1968, în «A 
trăi noaptea», alături de Serge Gains- 
bourg și Jacques Perrin), este azi noua 
speranță a cinematografiei franceze. 
Catherine Jourdan contestă total star- 
sistemul: «S-a isprăvit cu epoca sedu- 
cerii producătorilor norocosi sau a re- 
gizorilor la modă... Cu sistemele lui 
Bardot si Loren... In 1971, o actrită 
joacă aşa cum trăieşte; îşi afirmă pro- 
pria-i personalitate și reușește prin 
mijloacele-i proprii». 

După încă două roluri în «Edenul 
si apoi» de Alain Robbe-Grillet si în 
«Dimineaţa, devreme» de Albicocco, 
Catherine Jourdan trăiește la 21 de ani 
pe propriile ei picioare. Impresarul 
american Paul Corner (descoperitorul 
lui Shirley Mac Laine și al Nathaliei 
Wood) s-a deplasat special la Paris și 
i-a oferit un contract, deoarece «Miss 
Jourdan are stofă de cap de afiș cu ră- 
sunet internațional». Poate că tinăra 
frantuzoaici va accepta să-şi ocupe 
locul sub soarele californian. Deocam- 
dată turnează în munţii Vosges, în 


cine-verite 


De neconceput: Sophia Loren 
face publicitate pentru Dior 


Rubrica CINERAMA redactată de Laura COSTIN 


„Cinci piese minore” 


publicitate şi publifobie 


Proverbul cinezesc «ceea ce ve- 
dem se găsește îndărătul ochilor nos- 
tri» și-a crescut peste timpuri, ca vinul 
curat, tăria si buchetul. Ca şi vorba 
românească «nu-i frumos ce-i frumos, 
e frumos ce-mi place mie» sau dicto- 
nul francez «fiecare vede cu ochelarii 
lui». E geniul — bun sau rău — al publi- 
citătii de a fi exploatat aceste vechi 
mine de întelepciune. Oare ce vede 
Publicul, ce crede că-i place lui, nu 
sint cumva gusturi care i-au fost in- 
filtrate, transfuzate, perfuzate, tele- 
ghidate de publicitate? 

Cel de al XVIII-lea Festival Interna- 
tional al Filmelor Publicitare de la 
Cannes (2025 de delegați din 39 de 
tari) a dezlantuit, ca niciodată discu- 
tii aprinse pro și contra publicității, a 
artei de a convinge Măria-sa Publicul 
Partizanii au sustinut: «cei ce nu cred 
în publicitate sint cei care în 1890 nu 
credeau în automobil». Adversarii — 
importanți, devreme ce pentru ei s-a 
creat un cuvint nou «publifobii» — 
au calculat că un cetătean francez 
este bombardat zilnic, pe marele și 
micul ecran, în presă și pe străzi de 
170 de mesaje. Au argumentat că în 
noul buget al O.R.T.F.-ului resursele 
publicitare vor crește cu 60%. Au pro- 
testat împotriva invaziei de filme adre- 
sate copiilor: aparent,bani zvirliti pe 
fereastră — închipuiti-vă absurditate — 
filme pentru copii despre mărci de 
automobile, cremă de ras, tractoare 
sau broaște de uși! — ele au un dublu 
scop. Cel imediat, e să convingă pă- 
rintele, ocupat sau devenit imun față 
de epidemia de publicitate, prin gura 
copilului său,căruia bineinteles nu-i 
poate rezista. Scopul mai subtil, de 
perspectivă,e să «educe» încă din 
fragedă pruncie pe viitorul consuma- 
tor. 

Dezorientat adeseori de adulatia 
servilă a publicității, Măria Sa Consu- 
matorul e constrins să uite povetele 
lui Shakespeare: «E un blestem pen- 
tru regi de a fi slujiti de robi ce iau o 
toană drept poruncă». Crezind că el 
dictează — Consumatorul — devine 
de fapt sclavul «persuasiunii care te 


face să crezi si nu să știi» (de care pre- 
venea Gorgias încă acum 2500 de ani). 
Butada unui specialist reprodusă de 
un sociolog: «Nu-i spuneți mamei 
mele că lucrez în publicitate— ea crede 
că sint pianist într-o casă de toleranță» 
verifică dictonul «pentru a urca, unde 
nu cobori?». Veselii desenatori şi 
cineaști au devenit tehnocrati, jocul 
s-a transformat în business, iar verva 
lor și spiritul, care-i bun la toate si 
nu-i suficient pentru nimic, a fost cap- 
tat de marea latifundie a publicității. 

Dar — avertizează Festivalul de la 
Cannes — să nu aruncăm cu publi- 
fobii, pruncul cu copaie cu tot. Dacă 
excesul de lingusire este un fel de 
insultă, iar vinul curat n-are nevoie de 
firmă, după cum și calul cel bun se 
vinde din grajd; dacă unde-s friie au- 
rite sint si iepe imbătrinite, iară sosul 
prea picant unge peștele stricat — să 
nu uităm că la un anumit moment al 
dezvoltării industriale, mărfii îi trebuie 
o anumită abilitate (chiar și virtuți) 
pentru a se recomanda. 

O studentă americană de 20 de ani, 
Ira Nerken, a încercat să revolutioneze 
filmul publicitar, modificindu-i conti- 
nutul si scopul: ea a imaginat lansarea 
unei mari campanii «publicitare» îm- 
potriva războiului din Vietnam. Re- 
zultat: 33 de filme televizate anti-răz- 
boiul din Vietnam La testivalul de 
la Cannes, alti artisti tineri şi-au pier- 
dut nopțile si și-au cheltuit talentul 
nu ca să lanseze sutiene Ideal, ci idea- 
luri. Ei au creat filme despre poluare 
(SUA), despre sinuciderile «motori 
zate» (Italia). Franța a obținut marele 
premiu pentru un film de data aceasta 
cu adevărat educativ, împotriva L.D.S.- 
ului, pentru a preintimpina situația 
dramatică din SUA, unde există he- 
roinomani în virstă de 8 ani, unde o 
treime din copiii de 12 ani au luat 
stupefiante si 90% dintre intoxicati au 
sub 30 de ani... 

„„.Ceea ce demonstrează încă o dată 
— dacă mai era nevoie — că si publi- 
citatea e o armă — cu două tăișuri si 
că depinde cine o tine în mină. 

Maria ALDEA 


45 


46 


Marlëne Jobert va avea ca parte- 
ner, după Belmondo («Mirii anului llo) 
şi după Michel Piccoli («La poudre 
d'escampette»), pe Kirk Douglas, în 
«Bate în lemn», turnat pe pajiștile în- 
verzite ale Scoției de către regizorul 
Richard Clement. Pe generic vor mai 
apărea Trevor Howard și Tom Cour- 
tenay. 

o 

Nevena Kokanova va apare în fil- 
mul regizorului bulgar Todor Stoianov, 
«Duel straniu», un film de spionaj care 
dezbate o temă vitală — pace sau război 
— căutînd să infëtiseze duelul psiho- 
logic dintre partizanii păcii si cei ai 
războiului. 

o 


Liza Minelli, fiica marelui regizor 
Vincente Minelli şi a actriței Judy 
Garland va incarna pe ecran, in regia 
americanului Ken Russel, figura marei 
cintërete franceze Edith Piaf. 


o 
Peter Sellers si Goldie Hawn 
(laureată a Oscar-ului '70) alcătuiesc 
un cuplu comic de un farmec irezisti- 
bil în comedia de mare succes «O fată 
în supă». 


o 

În pelicula color si totalvision, 
«Osceola» (un episod dramatic al re- 
voltei băștinașilor din Statele Unite), 
turnată în R.D.G., în Cuba și în Bul- 
garia, apare într-unul din rolurile prin- 
cipale actorul român lurie Darie. El 
este Richard Moore, un aliat de nă- 
dejde al băștinașilor seminoli. 


o 

Austriaca Senta Berger si france- 
zul Jean Yanne sint protagoniștii 
noului film al lui Boisset, «Cobra». 


o 
Dany Carrel, după cum știm, a deve- 
nit producătoare. In această calitate 


il finanteazë pe regizorul debutant 
Jean Pierre Blanc, care va realiza «Fata 


bătrină» cu Annie Girardot si Philippe 
Noiret. Nu inseamnë insë cë Dany 
Carrel a abandonat meseria de actriță. 
Alături de Emmanuelle Riva şi Annie 
Cordy urmează să apară în «Porţile 
de fier» (un episod petrecut în Africa 
în cursul celui de-al doilea război 
mondial). 
o 

O ştire iesitë din comun: după 30 de 
ani, se pare că Greta Garbo va reapare 
pe ecrane. În filmul lui Visconti, după 
Proust, «În căutarea timpului pierdut». 
Alături de Edwige Feuillăre, Silvana 
Mangano, Madeleine Renaud (mai în 
virstă decit divina), Marie Bell, Simone 
Signoret și, probabil, Alain Delon, 
Laurence Olivier, Brigitte Bardot. 


o 
Jean Louis-Trintignant s-a hotă- 
rit să devină regizor (deși în acest 
moment se bucură de imensul succes 
repurtat ca actor în «Haimanaua» lui 
Lelouch și în «Conformistul» lui Ber- 
tolucci). Filmul se va numi «O zi aglo- 
merată». «(Ideea i-a venit la vizionarea 
tfilmului «Haimanaua» — «o zi aglome- 
rată» este una din replicile pe care le-a 
rostit și care a stirnit în public hohote 
de ris.) Scenariul este scris tot de el. 
În schimb, Trintignant nu va figura în 
distribuția viitorului său film. 


Valentina Telecikina, actrița so- 
vietică care a debutat şi a impresionat 
spectatorii în rolul din «Ziaristul» de 
Serghei Gherasimov, apare acum în 
rolul Mașei din «Pescărușul», o ecra- 
nizare după Cehov, realizată de luri 
Karasik. 


o 

Regizorul cehoslovac Karel Kachy- 
na va aduce pe ecran, nu aventurile 
scrise de cunoscutul scriitor francez 
Alexandre Dumas, ci aventuroasa via- 
të a scriitorului francez, în filmul «Se- 
cretul unui mare povestitor». 


forspan 


e Revista «Filmspiegel» publică repertoriul cow-boy-ilor din filmele western, trăgind si 
concluzia că, in dialogul pe care-l practică, cu rare excepții, nu mormăie între dinți 
decit următoarele expresii: «Heit», «Hallo!», «Un whisky», «Miinile sus», «Trage, dă-i 
drumuw'!», «O.K. Boss!» «La naiba!», «Ptiu!», «Pui de cățea!». 


e În spectacolul de la Olympia, Jerry Lewis a mărturisit: «Am o datorie față de fran- 
cezi, de aceea Franța e prima țară în care am venit să joc. Unii dintre criticii dvs. au desci- 
frat în filmele mele idei pe care habar nu aveam că le-am avut. Probabil că ei au dreptate» 


e Nu ştim ce principii are Marie Lafârât in materie de publicitate. Fapt este că la 
fiecare iaurt pe care-l vinde o intreprinaere de produse lactate din Paris i se oferă cumpă- 
rătorului, ca supliment... «nelactat», fotografia actriței. Se pare totuși că Marie Lafârât a 
dat în judecată întreprinderea... 


Marie Lafëret şi publicitatea 


«Le cinëma d'aujourd'hui» a colecției Seghers 
cuprinde o serie impresionantă de monografii, 
redactată de eminenti critici de cinema, repre- 
zentind unul din eforturile remarcabile intreprinse 
pină acum pentru popularizarea artei cinematogra- 
fice cu ajutorul cărţilor ilustrate. Colecția se re 
comandă prin alegerea personalităților cinemato- 
grafice — aci au apărut printre altele monografiile 
lui Antonioni, Bufiuel, Chaplin, De Sica, Eisenstein. 
Fellini, Ford, Franju, Gance, Godard, Hitchcock, 
Lang, Ophüls, Renoir, Rossellini, Sternberg, Vis- 
conti, Welles — prin spiritul critic care conduce pe 
autori, prin alegerea și fidelitatea reproducerilor 
in alb si negru, toate aceste calități făcind din căr- 
tile colecţiei lucrări care pot interesa, in egală mă- 
sură, pe «specialiști», ca și pe simplii spectatori. 

În această colecţie au apărut destul de recent 
«Dovjenko» de Barthëlemy Amengual, «Michel 
Simon» de Jacques Fansten si «Jerry Lewis» 
de Gerard Recasens. 


„Dovjenko“ 


Cu «Dovjenko», Barthélemy Amengual (autorul 
unui «Clair» si al unui «Pabst», apărute in aceeași 


bibliorama 


colecție) socotit azi. după moartea lui Andre Bazin, 
drept cel mai viguros si mai sensibil critic al cine- 
matogratiei franceze, ne dă unul din studiile cele 
mai complete care s-au scris pină acum despre rea- 
lizatorul sovietic. Criticul îl situează pe Dovjenko 
in marea mișcare revoluționară a școlii sovietice. 
El nu poate fi despărțit de Kulesov, Eisenstein, 
Dziga Vertov, Pudovkin. Dar pe măsură ce Amen- 
gual desprinde frumusețea și strălucirea marilor 
imagini concepute si realizate de cineastul sovietic, 
el lasă să se întrevadă caracterul protetic al acestui 
cinema de avangardă, luat in cel mai nobil sens al 
cuvîntului, care vestește simultan noul val francez 
și noul cinema sovietic. 


„Michel Simon“ 


«Michel Simon» este una din cărțile cele mai im- 
portante ale colecţiei, una dintre acelea care, privind 
cinematograful ca o legătură dinamică și fecundă 
intre regizor. şi interpret, ne dă un studiu eliberat 
de impresionismul estetic. Jacques Fansten, fost 


elev al Institutului de studii superioare cinemato- 
grafice, realizator al unor scurt-metraje, ne oferă cu 
acest studiu o investigație despre actul creator al 
autorilor de filme. 


„Jerry Lewis“ 


Imbinind gustul cel mai sigur și informaţia cea mai 
minuțioasă cu rigoarea analizei si expresiei, Gerard 
Recasens ne dă un excelent «Jerry Lewis». Cartea 
lui este in același timp o interpretare savuroasă a 
lui Jerry Lewis și o reflecţie asupra importanței unui 
anumit gen de comic. Intelegem astfel cum cineas- 
stul lui «Dr. Jerry şi Mister Love» a putut face, cu 
ajutorul unui burlesc insolit şi uneori oniric, procesul 
societății americane, maşină nivelatoare și aleana- 
toare, impotriva căreia Jerry Lewis apără drepturile 
copilăriei, ale omului, ale poeziei, 


Paul B. MARIAN 


FILMBULGARIA 


Călătorie cu bucluc 


SE Sfirsitul cintecului 
Un păcătos necesar Și 


CINEMATOGRAFIA 
BULGARĂ 


importă din si exportă in tëri de pe toate 
continentele: filme artistice, desene animate, 
documentare si filme de ştiinţă popularizată, 
pentru marele şi micul ecran. Firma de difuzare 
Intreprindere de Stat 135 Ul. Rakovsky Sofia 


— Bulgaria 
CINEMA 
é Redacția gi administraţia: 
Prezentarea artistică: ANA MARIA SMIGELSCHI pasta AE vë me Prezentarea grafici: CORNEL DANELIUC 
Pentru cititorii din străinătate, abonamentele se fac la: Tiparul executat la 
Întreprinderea de comerț exterior «Libri», București—România Exemplarul 5 lei Combinatul poligrafic E, 
telex 225, Calea Victoriei 126, Cësuta poștală 134—135. 41 017 «Casa Scintalin — Bucureşti 


nr.7 


Anul IX (103) 


revistë lunara 


de culturë 


nr.8 
Anul IX (104) 


fevistë lunara 


de culturë 


ne matografi 


București, August 1971 


pe 
Violeta ANDREI, actriță de teatru, 


seară se dansează în familie». 


CINEMA 


Coperta IV: 

Annie DUPEREY: Actrița cu cota 
film si televiziune. Am văzut-o in în continu creştere în Franţa, 
«Golgota» si «Fraţii». O vom reve- văzută la noi, din păcate, doar într-o 
dea în «Felix și Otilia» și în «Astă producție minoră: «Sub semnul lui 


Monte Cristo». 


Foto: UNIFRANCE FILM. 


Foto: Mary CATARGI 


ANCHETA 


Revista «Cinema» la uzinele «Tractorul» din Brașov: «Aveţi cuvintul!» 


OPINII 


Actualitatea — o condiție vitală — D. Costin 
In avanpremieră: «Puterea» și «Adevărul» — Valerian Sava 
Risete în Paradis — Felicia Antip 
Radius-Film — Sergiu Selian 
«Puterea» 


şi «Adevărul» 
în avanpremieră 


IMPERATIVUL REALISMULUI 


Cinematografia si anti-mitologia — Ov. S$. Crohmălniceanu 
Dreptul de a fi serioși — Radu Cosasu 

Mituri pentru toate gusturile — Teodor Mazilu 
Avangarda obosită — Alice Mănoiu 

Încercarea — Valentin Silvestru 

Inimitabilii — Paul Rusescu 


PE ECRANE, FILMUL ROMÂNESC 


«Asediul» 


CORESPONDENTE 


Moscova: Anul Vll — Romulus Rusan 
Cracovia: Zile si nopti cinematografice — Cdlin Cdliman 
Triest: Anul IX — lon Hobana 


ÎN EXCLUSIVITATE 


Interviu cu Erich Segal despre «Love Story» — Irina Cornea 


PANORAMIC ROMÂNESC '71 


Eugen Barbu: «Un film de actualitate» 
«Orele zborului» cu Liviu Ciulei si Emil Hossu 
Aventuri la Marea Neagră 

Debutul Corinei Chiriac 

O altă lume: Tara de piatră 

O Otilie pentru Felix 

Emmerich Schaffer, judecător 

gVirstele omului» premiat la Menton 
Bulevardul filmului — Petru Popescu 

Răsărit de soare — Aurel Gruşevski 


TV 


Teleeveniment: Un non teleeveniment — Belphëgor 
Telecinemateca: După o idee cinematografică — Adina Darian 
Telesfirsit de săptămină: 

Tele-vacante — post-meridiane 

Tristetea comediantului Bourvil — Al. Racoviceanu 

Telesport: Eliberarea de sub jugul gazetëriei — Al. Mirodan 


Teleglob... Am retinut... 


Anul IX, Nr. 8 (104) AUGUST 1971 
Redactor sef: Ecaterina OPROIU 


Actualitatea, 
o condiţie 
vitală! 


Erich Segal 
în exclusivitate 
pentru «Cinema» 


O premieră 
românească: 
«Asediul» 


Un festival 
in haine de lucru: 
Moscova 


O Otilie 
pentru Felix: 
Julieta Szonnyi 


O datë 
în istoria 
cinematografului 


masi rotundă 


NE 
mA 


la uzinele 
“TRACTORUL” 


In continuarea preocupdrilor noastre de a oglindi opinia spectatorului despre caracterul 
educativ al artei cinematografice, am organizat o intilnire la Uzinele ,Tractorul din Braşov. 
Muncitori, maiștri, ingineri și-au spus părerile despre film si repertoriu. 


Prin urmare: 


ave 
cuvin 


"TRACTORUL 


CINEMA: Ne aflăm în jurul 
unei mese — și de data a- 
ceasta este una rotundă, la 
modul cel mai propriu — cu 


beneficiari ai activității cine- 


- 
matografice, într-o uzină. 


În acord cu toți oamenii de cultură din 
tara noastră, care au răspuns propunerilor 
tovarăşului Nicolae Ceaușescu privind e- 
ducatia marxist-leninistë a oamenilor mun- 
cii, sîntem convinși că nu se poate afirma 
pe deplin o școală națională de film si o 
cultură cinematografică reală fără a se 
realiza pe un plan superior și de profun- 
zime un dialog direct al creatorilor şi al 
criticilor cu cei care făuresc bunurile ma- 
teriale ale societăţii noastre socialiste și 
cărora trebuie să le fie dedicate toate 
bunurile spirituale demne de ei. 

De aceea echipa revistei Cinema se află 
aici, la o discuţie de lucru, pe care o dorim 
concretă, sinceră, critică și la care am 
vrea să se exprime nu numai părerea dum- 
neavoastră despre un film sau altul, ci și 


4 


care sint așteptările și cerințele muncitori- 
lor și celorlalți spectatori de film din uzină, 
față de cinematografia românească, față 
de slujitorii ei, față de cei care difuzează 
filmele românești și străine în rețeaua 
cinematografică și față de noi, cronicarii 
și criticii de film. 

„ Vă dăm deci cuvintul’ 


Munca: 
tema nr. 1 


Marin NICOLA, inginer: Mai intii, cred 
că toți sintem bucuroși cë avem astăzi o 
cinematografie proprie și vom fi și mai 
bucuroși dacă și criticii de film, o dată cu 
cineastii, se vor apropia mai mult de noi. 
Așteptările noastre in privința filmelor 
româneşti au fost și sint multiple, iar unele 
din filmele vizionate de-a lungul anilor 


BRASOV 


au răspuns, cred, într-o măsură, acestor 
aşteptări. Numai că din unele puncte de 
vedere,așteptările noastre nu prea au fost 
indeplinite. Părerea mea ar fi să discutăm 
mai întii despre tematică si să nu ne limi- 
tăm doar la citarea unor titluri de filme, 
fie in sens pozitiv, fie negativ. De exemplu, 
din viaţa tineretului, eu nu prea am văzut 
filme românești — poate au fost citeva, 
dar prea puține şi tocmai de aceea au 
putut să-mi scape. N-am prea văzut filme 
nici din viața studenţilor; a existat unul, 
«Gaudeamus igitur», dar destul de slab. 
As fi dorit ca pe lingă cele citeva pelicule, 
distractive, cum au fost «Cintecele mării» 
sau foarte slabul film «impușcături pe 
portativ», să se adopte o tematică legată 
de un anumit specific de virstă. M-as fi 
așteptat să văd în filmele românești cu 
tematică actuală — fiindcă de la acestea 
cred că trebuie să pornim — m-aș fi astep- 
tat să văd că sint înfățișate și dezbătute 
probleme de muncă, fără ca prin asta fil- 
mele să devină tehniciste sau didacticiste. 


Tineretul si in genera! oamenii noștri, 
muncesc. Asta nu prea se vede în filmele 
noastre. Se fac și filme de actualitate 
Am văzut unul — o coproducție. «Frumoa 
sele vacanțe». Eroul din acest film avea, 
ce-i drept, o mașină trumoasă, imi pare 
că zbura și cu elicopterul, dar eu nu mă 
regăsesc deloc in asemenea filme. Munca 
este prima treime din ziua trăită de noi. 
Fie că omul învaţă, fie că ajunge in mo- 
mentul angajării in producţie, fie că în- 
fruntă primele greutăți, că are de trecut 
examenul primelor contacte cu noii lui 
tovarăși — toate acestea cred că sint 
aspecte interesante din viața fiecăruia 
dintre noi. 


CINEMA: Aţi vrea deci, ca plecind de 
la uzină, după 8 ore de muneă, să vă întil- 
niti din nou pe ecran cu probleme de 
muncă. 


Grigore COJAN, dispecer: Am vrea 
în măsura în care problemele astea ar fi 
arătate în mod real. 


CINEMA: Unii cineaști sau chiar so- 
ciologi ai cinematografiei par să creadă 
că adevărata preferință a publicului este 
să evadeze din preocupările curente. 


Marin NICOLA: După mine, nu poate 
fi adevărat. 


Grigore COJAN: Nu poate fi vorba de 
evadare, pentru că viața formează un tot. 
Munca împreună cu timpul petrecut după 
cele 8 ore de la uzină alcătuiesc viața 
noastră. În general, presa şi filmele nu 
prea arată insă — ca să zic așa — munca 
în aspectele ei tainice, ca preocupare, ca 
frămintare. 


Să se arate lupta tinărului... 


Educaţia pornește 
şi de la film 


CINEMA: Dumneavoastră ati spus că 
o condiție este să se arate munca și viața 
in mod real și nu schematic. 

Grigore COJAN: În iuresul planurilor 
noastre, oamenii se angajează să realizeze 
lucruri noi, lucruri mari, grele, dar apar 
unele aspecte nepuse la punct și oamenii 
nu au totdeauna ceea ce le trebuie, fie în 
uzină, fie in viața lor particulară, pentru 
ca să dea randamentul maxim. Unii sînt 
la început de drum, iar cei cu experienţă, 
fiind angajaţi în probleme diferite, nu-i 
ajută suficient. Sint greutăți de care unii 
se izbesc și totuşi ei se luptă si reușesc 
să dea un rezultat bun, insufletiti de o 
pasiune — nu totdeauna formulată în 
cuvinte — insufletiti de increderea in ei 
înşişi, în partid, în puterile acestei tari. 


E vorba deci de a se arëta real lupta omului 
de a-și afla un loc in societate, de a-și 
crea o familie, de a cîştiga o dragoste. 
Unii apucă pe căi lăturalnice, poate pentru 
că nu sint sprijiniți la timp sau nu sint 
educați. Educaţia asta pornește și de la 
film. 

CINEMA: Tocmai. Noi v-am propune 
să ne impărtășiți in ce măsură filmele 
românești și alte filme aduse la sala pe 
care o aveţi in uzină, pe ecranele din oraş 
sau la televiziune, corespund acestor exi- 
gente ale dumneavoastră, in ce măsură 
problemele morale, de muncă, de familie, 
problemele relațiilor socialiste dintre oa- 
meni iși găsesc oglindirea în aceste filme. 

Al. POPA, inginer, membru al Comi- 
tetului de partid al uzinei: Sigur că dacă 
noi, care fabricăm tractoare, ne-am duce 
la un film în care s-ar vorbi de uzina de 
tractoare si s-ar incepe să se descrie cum 
se face tractorul de la topitorie și pină la 
imbarcarea în vagon, poate că nu am 
gusta acel film decit așa, din patriotism 
local. Așa a fost, în alt gen, filmul «Dra- 
goste la zero grade» pe care brașovenii 
s-au dus să-l vadă pentru că a fost turnat 
la Poiana, altminteri n-au dat două parale 
pe el. L-au criticat aproape toți. 

Florea ANGELESCU, reglor. Si cri 
ticii l-au criticat, nu numai noi. 

Al. POPA: Da, dar inaintea criticilor 
n-au fost mulțumiți spectatorii. Deci, cum 
spuneam, nu o descriere rece si exterioară 
a muncii ar fi ceea ce ne-ar interesa. Pen- 
tru că nu poți face din cinema nici școală 
profesională și nici expoziție de "peisaje. 
Dar a arăta o dramă legată de felul de a fi 
al unui om, bun meseriaş, dar care din 
punct de vedere social nu razbeste bine în 
viață — asta este un lucru interesant. Sint 
apoi si aspecte cu un caracter mai acut sau 


si 


E 


team. Poate că eu am incă dreptul să 
spun că undeva, măcar copilul din filmul 
ăsta, aș fi putut să fiu și eu. Pentru că noi 
am trăit perioada aceea cind trinta cu 
dușmanul de clasă nu era uşoară. Dar 
cînd mă uit chiar la masa noastră rotundă 
— îmi dau seama că multi sint născuţi 
după anii aceia. Sint bune filmele ca «Va- 
lurile Dunării» — pentru că ele ne amin- 
tesc de trecut. Dar ne trebuie și filme in 
care tinerii să se recunoască așa cum 
sint ei astăzi. 


Si moral. Si real. 
Si distractiv 


Florea ANGELESCU: Tinerii merg cel 
mai mult la cinema. Deci filmul poate 
contribui foarte mult la orientarea si edu- 
carea lor. Ei au insă preferinţe foarte dife- 
rite, ceea ce ar insemna că trebuie să se 
dea fiecărui tinăr, fiecărei categorii de 
spectatori, ceea ce îi place, dar mai ales 
ceea ce ii poate fi de folos. După părerea 
mea, filmul românesc nu a reușit in sufi- 
cientă măsură să le dea tinerilor ceea ce 
ei așteaptă. În primul rind mă refer si la 
ceea ce se leagă de muncă, de devotamen- 
tul pentru locul de muncă. Filmul nostru 
nu cred că reușeşte să pătrundă în pro- 
blemele mai particulare ale vieţii fiecăruia, 
în problemele afective sau în cele legate 
de anturajul în care trăim. Mă refer și la 
ceea ce se vede la televiziune. E regretabil 
că televiziunea programează uneori in- 
terviuri în care fiecare vine şi arată doar 
aspecte bune, de parcă toate ar fi ticluite. 
Omul s-a obişnuit si zice: — Ei, nu le mai 


„„pentru a-şi cistiga.... 


critic. Unii oameni habar nu au ce înseam- 
nă să fii muncitor sau au fost muncitori 
și azi conduc alți muncitori, dar parcă au 
uitat de unde au pornit. De ce nu i-am 
lua pe ăștia în virful biciului, puțin? E ade- 
vărat că dacă arăţi un director care a 
început să se imburghezeasca, se va spu- 
ne: — Stai, dar nu toți directorii sint așa. 
Sigur că nu sint. Dar asta nu trebuie să 
ne impiedice să spunem adevărul despre 
un caz sau un tip anume, pentru ca să se 
dea astfel un exemplu. Tovarësul 
Ceaușescu arăta că nu trebuie să ne 
apucăm së ironizăm de dragul ironiei, 
dar ne indemna totodată la exigenţă, prin- 
cipialitate, intransigenta revoluționară. Noi 
am văzut filmele românești dedicate acti- 
vitatii ilegale a partidului. Mai ales cu pri- 
lejul aniversării a 50 de ani de la crearea 
partidului, s-au dat la televizor o serie de 
filme, inclusiv «Valurile Dunării», care 
mi-a plăcut grozav de mult. Am o mare 
admiraţie pentru Liviu Ciulei de cind am 
văzut filmul ăsta. Pină atunci nu-l cunoş- 


ascult. Ar fi bine ca, in afară de interviuri 
și discuții, televiziunea să lucreze mai 
multe filme despre noi, filme în care omul 
să se vadă în aspectele lui mai variate, în 
momente mai complexe, filme care să-l 
emotioneze. 

Pe urmă, tinerii se duc mai ales să vadă 
filme cu multă acţiune, filme de aventuri. 
Stau de exemplu și văd un film în care 
apare un individ care comite o mulțime 
de crime sau furturi. Si mă ține incordat 
din crimă în crimă şi tocmai cind e prins, 
se termină și filmul. Si nu ti se arată cine 
e individul ăsta, cum a ajuns să trăiască 
aşa si ce pedeapsă il așteaptă. Mă refer 
la filmele străine. Dar mă întreb de ce regi- 
zorii noştri, atunci cind fac şi ei filme poli- 
tiste, nu au grijă ca spectatorul să priceapă 
ce se întimplă în ele. Pentru că eu unul 
nu sint mulțumit de ele, chiar dacă se 
intimplë pe parcurs să-mi retina atenția. 

CINEMA: Sint adică filme care se o- 
presc doar la latura de spectacol a acțiunii. 

Florea ANGELESCU: Exact, se opresc 


la spectacol, dar nu-ţi arată nici cum a 
ajuns un om pe panta asta, nici ce se in- 
timplă cu un asemenea om. 

Apoi, pe lingă filmele despre munca și 
viața actuală, pe lingă filmele de aventuri, 
sint filmele istorice și cele comice. Ar 
trebui să se facă mai multe. Asemenea 
filme sint prea rare— de pildă filmele 
comice despre tineret. Si vorbesc aici 
nu numai în numele meu, dar pentru că 
asta este părerea multor oameni la ora 
actuală. Ei sint de acord ca filmele să fie 
morale, 'să vorbească despre lucruri se- 
rioase, în mod real, dar așa cum nu vor 
numai muzică populară la radio, nu vor 
nici filme doar despre producţie. 

Grigore COJAN: Si apoi sint prea mul- 
te westernuri, și mai ales proaste. 


Şi filme de actualitate 
bune 


loan SAMOSCA, șef de atelier: Aș 
vrea să spun că, discutind despre filmul 
românesc in special, se găsesc totuși 
unele producţii care vin in intimpinarea 
interesului nostru. «Dimineţile unui băiat 
cuminte» de exemplu. Consider insă că 
ar trebui depusă o muncă mai asiduă de 
către scenariștii care se ocupă cu acest 
gen de filme, ca să dea răspunsuri de cel 
mai actual interes, să ne ofere un exemplu, 
o călăuză în viață sau măcar să ne pună 
pe ginduri. Că dacă ne pun pe ginduri, 
putem gindi apoi si noi, in continuarea 
celor arătate pe ecran. Cred că așa cum 
s-au găsit soluţii de a se face unele filme 
istorice care ne-au plăcut, cum este «Mihai 


loan SAMOSCA: Actorii — precum se 
vede sint destui si destul de buni. Regizori 
cred că ies in fiecare an din facultatea 
de la Bucureşti. lar, tinerețea cred că se 
caracterizează prin entuziasm, prin fan- 
tezie. Ar trebui să li se dea mai multe 
posibilități de lucru, să fie puși mai mult 
la treabă acești tineri. 

În privinţa filmelor pentru tineret, cred 
că s-a făcut foarte puţin. Să mă ierte tova- 
rășul Cojan, care spunea aici că trebuie 
să se dea mai puține westernuri, dar eu 
sint tinăr și consider că multe filme din 
acestea au un rol educativ. 

Grigore COJAN: Eu am spus că sint 
multe și proaste. 

loan SAMOSCA: De acord cu dum- 
neavoastră. Chiar ii spuneam astăzi cui- 
va că am văzut ieri la noi în oraș «Cei trei 
care au speriat vestul». La jumătatea fil- 
mului am ieșit din sală. Într-adevăr, n-a- 
vem nevoie de filme decadente, de filme 
proaste. Pentru că eu am văzut tineri care, 
după ce ieșeau de la unele filme străine 
cu brutalități si exhibitionism, se purtau 
și ei la fel. Dar tocmai de aceea ne trebuie 
mai multe filme românești, inclusiv filme 
de acțiune, dar filme bune. Şi revin la 
scenarii. Sint atitea probleme! Mă gindesc, 
spre exemplu, la filmul «Vă place Brahms». 
Nu putem găsi oare și noi subiecte care 
să atragă? Subiecte care să aducă pe 
ecran situaţia tinerilor căsătoriți — știți 
dumneavoastră, unii sint impulsivi, ner- 
vosi sau incorecti, azi se căsătoresc, 
miine divorțează sau ar vrea să divorțeze, 
se despart. 

in privinta filmelor distractive, s-a incer- 
cat ceva prin filmul cu Dan Spătaru — 
«Cintecele mării». Pentru început nua fost 
chiar așa de rău, insă cred că în acest 
domeniu am rămas cam în urmă. Sigur 


. un loc în societate 


Viteazul», se pot realiza și mai multe 
filme de actualitate bune. Pentru că eu aș 
vrea să se poată vorbi și despre competiti- 
vitatea filmelor românești. Nu cunosc 
cam ce priză are peste hotare filmul româ- 
nesc — mă refer la țările în care cinema- 
tografia are traditie. Vizionind filmele noas- 
tre, nu știu cite ar putea să ruleze și în 
alte tëri. 

CINEMA: De ce aveți această îndoială? 

loan SAMOSCA: De ce? Ca să fiu 
cinstit — pentru că mie nu-mi prea plac. 

CINEMA: Deci dumneavoastră, nu vă 
ginditi, în primul rind, ca filmele să placă 
altora, in străinătate, ci vă puneţi problema 
că un film trebuie să fie destul de bun 
ca să ne placă nouă, pentru ca în acest 
mod să ajungă să ne reprezinte demn și în 
fața altora. 

loan SAMOSCA: Exact. lar în privința 
felului în care sint făcute filmele noastre, 
aş spune că multe din ele sint «prea 
făcute». 

Marin NICOLA: Nu sint convingătoare. 


că nu trebuie să copiem pe nimeni, dar 
ne-ar trebui și nouă actori care să fie si 
cintëreti și dansatori. Am văzut apoi nişte 
filme româneşti polițiste atit de slabe, că 
m-am întrebat de ce s-au făcut. Actorii 
sint uneori formidabili, dar cred că nu sint 
intrebuintati cum trebuie. Mă gindesc la 
Dem Rădulescu, la Toma Caragiu; ei ar 
putea să concureze cu actorii cei mai mari 
pe care îi cunoaștem. Din păcate... 


in privinţa 
televiziunii... 


„așa cum a mai spus cineva, sint cam 
prea multe mese rotunde care ar putea 
să fie mai bine transmise la radio, si pe 
urmă nu cred că e neapărat nevoie să 
vedem la televiziune niste tovarăşi care 


— 
5 


masă rotundă la uzinele 
"TRACTORUL” BRASOV 


aveți cuvintul? 


Filmul nu poate fi evadare 


muncesc bine, lipsuri nu prea au, în orice 
caz despre ele nu prea aduc vorba. Şi noi 
muncim bine și nu në ducem să ne arătăm 
la televizor. Aş vrea să spun însă că tele- 
viziunea poate să educe altfel decit radioul, 
fiindcă imaginea trebuie să spună și ea 
ceva. 

Grigore COJAN: Televiziunea e un 
spectacol. 

loan SAMOSCA: Sigur că da, e un 
spectacol chiar în doi sau în trei oameni 
— dar oamenii ăştia trebuie să fie diferiți, 
să spună lucruri interesante sau să tră- 
iască impreună o intimplare, nu numai să 
înşire exemple pozitive. Nu astea ne educă 
pe noi, nu astea ne fac să muncim mai 
bine. 

Florea ANGELESCU: Să vă dau un 
exemplu. Într-o duminică s-a dat la tele- 
viziune filmul «Singur pe lume». L-am 
văzut, deşi ora era tirzie, dar izbutisem 
să mă odihnesc un ceas. Era duminică. 
În altă zi aş fi dormit la ora aceea. Pentru 
că și asta este pentru noi o problemă: la 
ce oră se dau filmele. Un film bun sau o 
piesă de teatru bună, cred că ar trebui 
programate mai devreme, de exemplu la 
ora 18, si nu la 21,30, cind, fiți convinşi, 
un om care vine de la muncă e obosit și 
se culcă. Dar să revin la filmul «Singur 
pe lume». Eu iubesc foarte mult copiii și 
am învățat foarte mult din acest film: cum 
să-ți iubești familia, cum trebuie procedat 
în viață cu familia, cu copiii. Un asemenea 
tilm te face ca a doua zi să tii mult mai 
sprinten, mult mai voios, dacă e un film 
de viață, dacă in acel film se trăiește cu 
adevărat. În filmele noastre se cam joacă 
teatru, totul e prea organizat 

Angela CONSTANTINESCU, teh- 
nician. Eu as dori să văd filme de dragoste, 
tilme care tratează viața sufletească a tine- 
rilor şi tinerelor, aspectele de care ei se 
izbesc. La televiziune, doar intr-o singură 
zi, vinerea, la emisiunea «Căminul», se 
tratează aspecte care interesează indeo- 
sebi femeile, probleme de educare a copii- 
lor, probleme de gospodărie, probleme 
de amenajare a interioarelor. Aș vrea să 
se lărgească această preocupare a tele- 


6 


viziunii, iar emisiunea să nu se adreseze 
numai femeilor, ci şi bărbaților. 


Filme de dragoste, 
dar şi de educație civică 


Mariana VIJOLI, inginer: S-a pomenit 
de filmele de dragoste. Eu aș zice că ar ti 
bine ca în producțiile românești de acest 
gen să se prezinte unele dificultăți care 
apar în cadrul unor prietenii. În felul acesta, 
cred eu, fiecare s-ar putea vedea, cit de 
cit, în unul sau altul din personajele care 
apar în film. De asemenea, cred că ar tre- 
bui pus un accent mai mare pe comporta- 
rea civilizată a tinerilor, ar trebui arătate 
şi încriminate diferite maniere nepermise, 
pentru că sint incă multi tineri care au 
lipsuri în acest domeniu. Optez apoi pen- 
tru filmele inspirate din viața studenților 
— sint cerute si cred că ar fi si interesante, 
nu numai pentru studenți. 

CINEMA: Mulţi dintre dumneavoastră 
v-aţi referit atit la cinematografie cit şi la 
televiziune. Care ar fi insă exigenţele și 
propunerile dumneavoastră adresate, în 
mod direct, televiziunii? 


Nu putem face 
și noi seriale? 


Horia ZICHIL, merceolog: Eu aș vrea 
să mă refer la seriale. Am văzut atitea 
seriale la televizor și zic: — Noi, cu toate 
bogăţiile țării, cu toate frumusețile țării, 
cu tot ce avem, n-am putea face şi noi 
seriale? Măcar turistice? Să luăm, de 
exemplu, ori de la Maramureș pină la 
Deltă, ori de la Deltă la Maramureș: obi- 
ceiuri si ctitorii, din fiecare colț de țară, 
dar să fie bine redate. Şi eu cred că nu 
se poate ca cineastii noştri să nu aibă 
multe idei bune. Dacă as lucra cu ei, 
eu le-aș spune: — Fă dumneata filmul la 


care te gindești dumneata (dacă bine- 
inteles ne convine sub toate raporturile 
«la ce se gindește»),colaborează cu oame- 
nii care se pricep și pe urmă vorbim. Nu- 
mai așa se poate, după mintea mea, face 
un film bun. Pentru că un om, cind îi place 
o muncă, dacă s-a dedicat artei, va da 
ceva bun. 

Al. POPA: Problema serialelor este 
intr-adevăr importantă. Cu 2—3 ani în urmă 
am avut şi un serial romanesc: «Tanta si 
Costel» de lon Bëiesu care a fost destul 
de plăcut, critic și instructiv, aşa cum era 
el, cu toate deformările de caracter și 
jargoanele respective. Eu zic că a fost o 
experiență care s-ar putea valorifica sub 
forme noi. 


CINEMA: Ce părere aveți despre modul 
cum sint prezentate filmele la cinemato- 
graf? Cum se face popularizarea filmelor? 
Sinteti ajutaţi în alegerea filmelor care 
vă plac și vă interesează? 


loan SAMOSCA: Eu am impresia că 
se face prea multă propagandă unor filme 
care nu sint în măsură să intereseze cu 
adevărat... 

Florea ANGELESCU: ...së redea reali- 
tatea... 

loan SAMOŞCA: ...iar altor filme nu li 
se face reclamă, deși ele sint poate mult 
mai bune decit filmele pompos prezentate 
pe afiş. Cred, de pildă, că filmelor care au 
darul să facă educaţia tineretului nu li s-a 
găsit o prezentare adecvată și din această 
cauză multi tineri continuă să se imbul- 
zească la filme spectaculoase, unele de 
proastă calitate. 

Florea ANGELESCU: Asta pentru că 
în anii trecuți s-au adus pe ecrane multe 
filme de aventuri şi cu cow-boy şi oamenii 
s-au obişnuit la un moment dat cu astfel 
de filme. 

Marin NICOLA: E vorba însă și de 
nivelul de cultură cinematografică al spec- 
tatorilor, nu numai de reclamă. E adevărat 
că s-a abuzat de filme ca «Argoman su- 
perdiabolicul» sau «Comisarul X» sau 


cu oameni în virstă. 

loan SAMOSCA: Nu, erau multi tineri. 
Tinerii nu merg numai la filme cu cow-boy 

Grigore COJAN: Au mers și la «Ro- 
meo și Julieta». 

Florea ANGELESCU: Era un film de 
dragoste, era și normal să meargă. 

Grigore COJAN: Dar era si un film 
educativ, ceea ce inseamnă că tinerii vin 
la filmele educative, dacă sint realizate 
artistic. ' 

Al. POPA: Pentru cë ati intrebat de 
reclama cinematografică si de modul cum 
se orientează preferințele spectatorilor, 
eu aș vrea să întreb de ce sint filme româ- 
nesti de care habar n-avem că există? 
Răminem stupefiati citeodată, văzind în 
programarea din ziar că rulează un film 
românesc la cinematograful cutare, dar 
nici în presă, nici altminteri nu i s-a făcut 
publicitatea necesară. 

S-a vorbit despre preferințele tinerilor. 
Oamenilor le plac într-adevăr filmele de 
acţiune. Tovarășul Angelescu le-a numit 
«de aventură». Eu zic că nu e vorba numai 
de aventură. Eu zic că e vorba de preferin- 
ta pentru filmul viu, pentru filmul care nu 
e static. Omul nu are nevoie de un dialog 
interminabil ca să Stea două ceasuri să-i 
asculte pe unii care discută între ei și 
nici să nu ajungă la vreo concluzie. Pe 
ecran trebuie viaţă, trebuie mişcare, tre- 
buie acțiuni fine, subtile, care să-l pună 
pe spectator in situația de a aștepta ceva, 
pentru că altfel filmul nu mai are farmec. 

loan RUSU, inginer-mecanic: Cred 
că s-a exagerat puțin vorbindu-se despre 
preferința pentru filmele de acţiune. Sint 
frumoase filmele dinamice şi de tensiune, 
dar uneori, cind ai plecat de la film, s-a 
spulberat și impresia pe care ţi-a lăsat-o 
tensiunea. Pe cită vreme un dialog spiri- 
tual il poţi ține minte ani de zile. Pe urmă, 
nu cred că e bine să ne grăbim a spune 
ce preferă și ce nu preferă tineretul, cind 
lui nu i s-a dat posibilitatea, in special 
prin filmele românești, şi prin modul de 
popularizare, să facă o alegere dintr-o 


Un film trebuie să ne pună pe ginduri... 


«Panterele albastre» sau «Misteriosul X» 
— filme din care nu aveai nimic de reținut, 
nici ca joc actoricesc, fără a mai vorbi 
de idei, dar care luau ochii cu efecte super- 
ficiale, şocante. Au fost însă si filme care 
au corespuns preferințelor noastre, chiar 
si printre westernuri, cind erau bine făcute 
și cu gust. Cele italiene, mai puțin, pentru 
că în ele sint prea multe bătăi şi prea 
puține idei. 

loan SAMOSCA: Dar «Vă place 
Brahms?» nu e un film de aventură. «Ghici 
cine vine la cină?» nu e film de aventură și 
nici «Dimineţile unui băiat cuminte». To- 
tusi sălile au fost pline, pentrucă erau 
bune. 

Florea ANGELESCU: Au fost pline 


gamă foarte largă. Pentru că din păcate, 
cinematografia noastră nu abordează toa- 
te genurile. Mă refer, de exemplu, la filmele 
de anticipație: acestea lipsesc. Filme mu- 
zicale — au tost vreo două, dar de slabă 
calitate. Despre aspectele sociale s-a vor- 
bit, dar vreau să ridic şi eu problema cole- 
gialitëtii, a relaţiilor dintre subalterni și 
șefi,a felului defectuos în care se incadrea- 
ză unii tineri în procesul de muncă, aspec- 
te carente în peisajul tematic al cinema- 
tografiei noastre. Lipsesc, cum s-a spus, 
si filmele distractive, comediile și trebuie 
să se facă ceva în această privință, pentru 
că trăim într-un ritm intens și omul are 
nevoie de o deconectare după 8 ore de 
muncă. 


O popularizare 
defectuoasă 


Doru MUNTEANU, profesor, acti- 
vist la Consiliul judeţean al sindicate- 
lor: Eu sint, într-un fel, un intrus aici, ne- 
făcind parte din uzină, dar mă ocup de 
activitatea culturală județeană, prin sindi- 
cat. 

Noi, consumatorii de artă, marele pu- 
blic, noi, care sintem beneficiarii intregii 
activităţi artistice, dorim, bineinteles, filme 
bune. Bune prin tematică, în primul rind. 
Unele dintre filmele noastre sint însă 
puțin cam fragile, cam neverosimile. Ai 
impresia că personajele lor, la prima atin- 
gere, s-ar sfărima. Le lipsește puterea de 
seducţie și atunci conţinutul lor se volati- 
lizează în cele două ore de ședere în 
scaun. Pot să vă spun că în ultimul timp 
mi-au plăcut două filme românești: «Se- 
rata» și «Facerea lumii». Alteori însă, su- 
biectul nu este tratat aşa cum o cerea 
compoziția filmului. De pildă, «Printre 
colinele verzi» nu mi-a plăcut. În acest 


film, personajul principal, interpretat al- 
minteri foarte bine de Dan Nuţu, rostește 


un dialog interminabil şi nu m-am mirat 
văzînd spectatori care ieșeau din sală. 

Al. POPA: Eu aș critica în primul rînd 
organele noastre de cultură si artë din 
Brașov, pentru faptul că au avut o iniţiativă 
bună pe care n-au ştiut s-o fructifice. Au 
creat acel cinematograf «Arta», cu scopul 
de a aduce acolo filme bine alese. Uneori 
se și aduc. Dar se intimplë că se face mai 
multă reclamă unor filme ca «Trandafiri 
roşii pentru Angelica». La «Arta» am văzut 
anul trecut filmul suedez «Prințesa» care 
pur şi simplu a mișcat oamenii pină în 
adincul sufletului. Asemenea filme trebuie 
popularizate în primul rind. Dar asemenea 
filme sint foarte rare. 


Braşovul 
si sala de cinema 


loan SAMOSCA: Eu aș vrea să spun 
că orașul nostru — care a crescut de la 
70 000 la aproape 200 000 locuitori — su- 
feră în privința sălilor de cinema. Nu avem 
decit cinci, dintre care două fiind vechi 
şi neavind podeaua în pantă fac dificilă 
vizionarea. De exemplu, dacă mergi la 
cinematograful «Tineretului», trebuie să 
mai pui ceva pe scaun ca să aiunai să vezi 
ecranul. Eu sint destul de înalt, dar să stit 


că dacă merg la cinematograful «Arta», 
ies cu gitul intepenit de atitea eforturi de 
a vedea ecranul. De fapt doar la «Patria» 
şi «Cosmos» poţi vedea un film în condiții 
normale. i 

Al. POPA: Noi am avut o inițiativă in 
ultimul timp, am realizat un contract cu 
Întreprinderea cinematografică și filmele 
care rulează la «Cosmos» sint reluate pe 
ecranul de la clubul uzinei, unde avem 
o sală nouă, modernë la care au acces și 
locuitorii din cartier. 

CINEMA: Am văzut cum e cu sălile 
din oraş — știm că s-au prevăzut fonduri 
pentru renovarea unora. Dar cu sala 
dumneavoastră, care e într-adevăr excep- 
tionalë, am văzut-o şi noi, nu s-ar putea 
face mai mult? De vreme ce se constată 
în oraș o lipsă acută de săli, nu credeți 
că a da un singur film pe săptămină, într-o 
singură proiecție, este foarte puţin? Şi a 
conditiona această singură proiecție nu- 
mai de premiera din săptămina trecută de 
la cinematograful «Cosmos» — mai ales 
că am înțeles că programarea se face une- 
ori întimplător — nu socotiți că n-ar fi cea 
mai bună soluție? Nu credeți, de pildă, 
că ati putea apela și la Arhiva Naţională 
de filme? Dumneavoastră ati avut si un 
cineclub în uzină, dar activitatea lui se 
pare că a încetat. 


Filmul trebuie să ne pună 
pe gînduri, 


ca să medităm 


in continuarea celor de pe 


ecran 


rioare si înțeleg o terminologie de specia- 
litate. N-aș vrea” nici să fim lipsiţi de for- 
mulări, mai complexe. Tot ce e necesar 
pentru cultură e bine să fie exprimat, ca 
să-i familiarizëm pe oameni cu toate notiu- 
nile, chiar dacă ei nu cunosc etimologia 
tuturor cuvintelor. Totuși să nu uităm 
că ne adresăm celor 20 de milioane de 
oameni, nu celor 20 de mii sau 200 de mii 
care sint familiarizați cu un limbaj mai 


Filmul trebuie să contribuie la orientarea tineretului 


Al. POPA: Problema pe care o ridicați 
este reală. N-aș vrea să încercăm o scoa- 
tere din culpă, dar trebuie să vă spun că 
sala noastră e programată pentru diverse 
alte scopuri, adunări generale ale salaria- 
tilor, conferințe pe ramură, turnee, etc. 
Așa incit... 


CINEMA: Noi credem că aceste do- 
leante ale dumneavoastră, legate de o 
mai bună organizare a spectacolului cine- 
matografic în sala dumneavoastră, ca și 
in oraş, vor fi luate in consideraţie de cei 
în drept. În ceea ce priveşte intreaga des- 
fășurare a discuţiei noastre, ținem să vă 
mulțumim în modul cel mai sincer. Am 
fost impresionați de multitudinea şi pre- 
cizia observațiilor dumneavoastră, de spi- 
ritul critic ascuţit și constructiv, de modul 
deschis in care ati exprimat dezideratele 
și propunerile dumneavoastră pentru îm- 
bunëtatirea activității de creație si educa- 
tive a cinematografiei si rețelei cinemato- 
grafice. Dar, cel puţin în incheiere, n-am 
vrea deloc să scutiți de critică nici revista 
«Cinema». 


Al. POPA: Revista «Cinema» e citită 
cu interes de multi cinefili. Personal, o 
citesc poate mai rar, pentru că se găsește 
destul de greu. Dar trebuie să vedeti 
în ce măsură pot fi lăsate la o parte, unele 
savantlicuri în ce privește exprimarea idei- 
lor. Sint multi oameni care au studii supe- 


DECI: 


special. Pentru că si revista, ca si filmele 
se realizează pentru cele 20 de milioane. 

CINEMA: Vă mulțumim și pentru aces- 
te păreri ca de altfel, pentru întreaga dis- 
cutie. 


Mircea ALEXANDRESCU 
Valerian SAVA 


Foto: Aurel MIHAILOPOL 


Filmul trebuie să țină seama 


că educația 


porneşte si de la el. 


Filmul trebuie să arate munca 
în aspectele ei tainice, ca preocupare, 


ca frămîntare 


Televiziunea trebuie să fie 
un factor de educație, 
dar şi un spectacol 


Mesele rotunde la TV 
trebuie să ne stimuleze. 
Nu să ne plictisească. 


Dacă cineva ar spune: «nu, 
nu sint de acord!», discuția 
SAAG ar fi in mod real 0 discutie, 
din ciocnirea ideilor s-ar 
hs contura adevărul. Si sînt in- 
credintat că ar exista des, 
tule argumente pentru a impune interlo- 
cutorului acest adevăr care este acela al 
necesității unei ancorări mai ferme, mai 
profunde a filmului românesc în actuali- 
tate. Sau dacă cineva și-ar exprima măcar 
unele dubii... Dar — la Centrul Național al 
Cinematografiei, la studio, printre creatori 
- toată lumea este de aceeaşi părere. Așa 
că «oponenții» in această ipotetică discu- 
tie despre filmul artistic, subscriind de la 
inceput la intreaga argumentatie, iti creea- 
ză sentimentul penibil cë te avinti in forta 
rea unor usi deschise. Si, totusi, discutia 
rămine la ordinea zilei. Nu ca o fixatie. 
Nu sub imperiul unor solicitări de conjunc- 
tură. Ci pentru că orientarea producției de 
filme spre actualitate reprezintă o condi- 
tie vitală a dezvoltării cinematografiei na- 
tionale. Şi pentru că in această privință 
— in potida unanimităţii in planul optiu- 
nilor de principiu, invederatë de nume- 
roase articole, interviuri, anchete publi- 
cate de-a lungul unei intinse perioade de 
timp — cinematografia noastrë are mari 
datorii neonorate față de spectatori și, 
implicit, față de propria sa evoluție, față 
de valorificarea experienței și a potentia- 
lului său creator. 

Consemnind discrepanta dintre inten- 
tii si materializarea lor in producția cine- 
matogratică efectivă, e necesară o preci- 
zare: nu impartësim citusi de puțin părerile 
celor care, cuprinși de un fel de febră a 
demolării, se grăbesc să conteste in bloc 
toată experiența de pină acum a filmului 
românesc. Sau să nege — de pe poziţii 
snobe, exclusiviste — etorturile şi reuși 
tele scenaristilor, ale regizorilor care s-au 
apropiat de problematica umană şi socială 
a realității noastre contemporane. De la 
«Valurile Dunării», «Setea», «Străinul» 
pînă la «La patru pasi de infinit», la «Dimi 
netile unui băiat cuminte» sau, mai recent, 
la «Facerea lumii», o serie de filme roma- 


PADN 


nesti — inegale uneori, situate pe trepte di- 
ferite ale calitatii artistice — au adus pe 
ecrane personaje și conflicte vibrante, mar- 
turii asupra unor realități semnificative ale 
acestor ani. Experienţa lor constituie un 
bun cîştigat al întregii cinematografii. Ea 
se mai adaugă experienței acumulate de 
alte filme, care, fără a fi consacrate propriu 
zis actualități, au avut prin tema si prin spi- 
ritul lor o certă rezonanță actuală. De pildă 


«Pădurea spinzuraților». Ori, îndeosebi, 
evocările din cadrul epopeii cinematogra- 
fice naționale — de la «Tudor» la «Dacii» 
și la «Mihai Viteazul». Credem că pledoa- 
ria pentru o cinematografie matură, pro- 
fund angajată social, nu poate face abs- 
tractie de această experienţă ci, dimpo- 
trivă, trebuie s-o invoce, disociind firește 
virtuțile de limitele ei și incercind să-i 
explice inconsecventele. 


Se poate vorbi de o artă vibrantă doar cu 
“La patru pasi de infinit»? 


Se poate vorbi de o artă angajată doar cu 
«Facerea lumii»? 


” 


E prea mult? 


Filmele amintite nu infirmă aprecierea 
referitoare la datoriile neonorate ale cine- 
matografiei. Rugati pe orice spectator să 
citeze din memorie zece filme românesti 
pe teme actuale dintre cele văzute în 
ultimii 5 ani. Sau zece dintre eroii contem- 
porani ai filmelor noastre. E prea mult? 
Atunci să menționeze numai cinci — cinci 
filme sau cinci personaje. Chiar și în acest 
caz testul s-ar dovedi destul de dificil. 
Deși în intervalul respectiv au fost reali- 
zate peste 20 filme considerate ca cinspi- 
rate din actualitate»! 

Am făcut un astfel de sondaj. Din 50 de 
oameni consultaţi. niciunul nu a putut 
aminti cele cinci filme și cu atit mai puțin 
pe cei cinci eroi. A fost citat «Răutăciosul 
adolescent», de mai multe ori. Un student 
a reținut personajul întruchipat de Ilarion 
Ciobanu în «Apoi s-a născut legenda», dar 
nu si trama acestui tilm. Prin derogari ae 
gen sau de cronologie, răspunsurile au 
inclus “Setean, «Duminică la ora 6» (re 
văzute cu prilejul unor retrospective), 
«Un suris în plină vară», «Mihai Viteazul, 
«Haiducii», sau au consemnat pur și sim- 
plu nume de actori. Semnificative în acest 
sondaj ni se par insă nu in primul rind 
răspunsurile primite, cit... tăcerile. Faptul! 
că filme de actualitate văzute (după cum a 
reiesit ulterior) de unii dintre cei chestio- 
nati, s-au șters din amintirea acestora. 
Că au fost filme despre care interlocutorii 
nici măcar nu și-au putut aminti dacă le-au 
văzut ori nu... Şi nu este vorba despre de- 
ficiente de memorie. Este vorba despre 
încărcătura de idei, de adevăr, de semnifi- 
catii, de emoție a acestor filme. Este vorba 
despre autenticitatea lor — autenticitatea 
conflictelor, a caracterelor, autenticitatea 
atmosferei, autenticitatea dialogului. Dacă 
«actualitatea» se limitează la decor, si 
dacă ceea ce «se vede», ceea ce se petrece 
pe ecran nu este decit o copie palidă — 
dacă nu chiar falsă, deformată — a reali- 
tatii, inevitabil filmul va trece neobservat, 
cum s-a întimplat de atitea ori. 


Se poate vorbi despre actualitate cind abia îţi amintesti 
de un interpret? (Ilarion Ciobanu in «Legenda») 


Curajul de suprafață 


Publicul “sancţionează fără gres 
această pseudo-actualitate — dar 
asta n-a împiedicat apariţia pelicu- 
lelor care eludează marile adevăruri 
ale existenței noastre, care rămîn 
xterioare proceselor adinci, pasio- 
nante, caracteristice timpului so- 
cialist, problemelor reale cu care 
se confruntă omul contemporan, 
vieţii însăși. Explicaţia? Poate in- 
suficienta cunoaştere a acestor re- 
alităţii, în unele cazuri. În altele — 
poate neintelegerea esenței, a ine- 
ditului lor, ori incapacitatea de a 
le releva convingător. Sau, poate, 
lipsa de. îndrăzneală in investi- 
gatie, in deschiderea unor dru- 
muri noi: Sau rutina, sau minima 
rezistentë, sau ,prudenta” exagerată 
si sterilă în virtutea căreia pe 
ecran ar fi „mai bine“ să spui lu- 
cruri chiar plate, dar care au mai 
fost spuse, decît lucruri chiar esen- 
tiale dar care încă “nu s-au s 
Curajurile” de suprafață, ten- 
tatia spre o ambiguitate la modă in 
alte cinematografii, încercarea de a 
compensa inconsistenta unor pro- 
iecte prin extravagante formale își 
au aceleași explicaţii. lar transplan- 
turile artificiale de angoase, de 
atmosferă şi caractere insane sînt 
respinse, după cum s-a văzut, de 
organismul viu al artei şi neaccep- 
tate de spectatori. 

N-aş stărui asupra acestor as- 
pecte în genere cunoscute, dacă ar 
fi vorba numai despre eșecul 
unui film sau altul. Dar există 
riscul ca apariția unor astfel de 
pelicule (si feluritele concesii si 
prejudecăţi, abdicările de la exigenta 
care au favorizat-o) să determine o 


După două decenii de existenţă, 

cinematografia noastră răspunde 

prezent pentru trecut şi absent 
„pentru prezent 


reacție circumspecti, rezervată 2 
publicului față de filme bune — 
ceea ce, de altminteri, s-a și în- 
timplat uneori, Riscul ca atitudinea 
îngustă și simplificatoare faţă de 
realitate — avînd la extrema opusă 
receptivitatea necritică faţă de in- 
fluentele diferitelor mode cinema: 
tografice, emanatii ale altor realități 
şi exprimînd concepţii străine ideo- 
logiei noastre — să se repercuteze 
negativ asupra evoluţiei, a persona- 
litatii şi a prestigiului filmului ro- 
mânesc, 

pe vtr ea 7 sei ata ial 

A educa, a convinge, a emotiona 

A Dire AP det să KË toni jet ës të NË 


Aceste probleme și altele încă, 
vitale pentru dezvoltarea cinema- 
tografiei naţionale, au făcut, în 
vre mea din urmă, obiectul unor ana- 
lize aprofundate si multilaterale, 
soldate cu un întreg complex de 
măsuri aflate în curs de aplicare şi 
menite să le. preintimpine. Măsuri 
organizatorice, măsuri de stimulare a 
valorilor autentice, chemate să asi- 
gure respectarea riguroasă a cri- 
teriilor ideologice, artistice, educa- 
tive ale creaţiei cinematografice. 
Adică tocmai punerea în valoare a 
experienţei cineastilor în direcția 
unei arte cinematografice vii, cu 
adevărat de actualitate, martoră si 


angajată în procesele  înnoitoare 


caracteristice epocii noastre. Măsuri, 
reglementări strict necesare, a căror 
finalizare depinde de modul în 
care vor fi înțelese și aplicate, de 
conştiinţa și spiritul de răspundere 
al celor care le vor pune în practică 
în diferitele verigi ale creaţiei si 
producţiei de filme. 

Aici invocăm din nou experiența. 
Da, există o experiență prețioasă, 
multi realizatori au înregistrat nota- 
bile progrese profesionale, avem 
operatori, scenografi, actori exce- 
lenți, a apărut o nouă generație de 
cineaști cu recomandări și chiar cu 
realizări dintre cele mai promi- 
tatoare. Afirmarea lor concludentă 
nu poate fi concepută. în afara unei 
legături adinci cu realităţile vieţii, 
ale ţării, ale vremii în care trăim, 
cu existența, cu lupta si nazuintele 
poporului. Şi este condiționată de 
rezonanţa, de puterea de a convinge 
si de a emotiona a filmelor.De aceasta 
depinde în cea mai mare măsură și în- 
deplinirea funcţiei sociale educative a 
artei cinematografice, raportul dintre 
cineast și publicul său, Acest raport 
nu poate fi reglementat de nici un fel 
de act normativ, dar el definește în 
ultimă instanță viabilitatea, eficiența 
creației. Acest raport validează ta- 
lentele, progresul unei cinemato- 
grafii, pentru că un film care rulează 
cu sălile goale nu înseamnă nimic, 
ndependent de intenţiile care au 
prezidat realizarea lui. De aceea 
revirimentul așteptat și dorit de 


marele public, ca și de creatori, ca 
şi de critici, de toţi cei care iubesc 
filmul românesc, presupune un pa- 
sionat efort individual și colectiv 
în direcția maturizării reale a cine- 
matografiei noastre, a orientării ei 
spre obiectivele esențiale, de fond, 
care decurg din aplicarea la speci- 
ficul artei filmului a indicatiilor date 
de partid artei și culturii româneşti. 

Aceste indicaţii și-au găsit o înaltă 
şi clară, expresie în expunerile 
prezentate de tovarășul Nicolae 
Ceauşescu cu prilejul intilnirii cu 
creatorii din cinematografie și, mai 
recent, la consfătuirea activului de 
partid din domeniul ideologiei. „Noi 
vrem—sublinia secretarul general al 
partidului — ca arta şi literatura să fie 
puse în slujba poporului, să se scrie 
şi să se creeze pentru clasa munci- 
toare, pentru țărănime, pentru in- 
telectualitate, pentru toţi oamenii 
muncii, Sîntem pentru diversitatea 
de stiluri şi forme în creația literar- 
artistică. Dar așa cum am mai spus şi 
mai înainte, concepţia, ideologia 
trebuie să-fie una singură — ideolo- 
gia și concepţia clasei muncitoare. 
Arta trebuie së servească unui 
singur scop: educaţiei socialiste, 
comuniste. În acest sens sîntem pen- 
tru cea mai largă libertate de creaţie, 
pentru cea mai largă exprimare a 
imaginaţiei, dar în spiritul concep- 
tiel noastre despre lume şi viaţă”. 

Înțelegerea adincë și exactă, apli- 
carea creatoare a acestor în- 
demnuri deschid un orizont larg 
dezvoltării unei cinematografii ac- 
tuale in structura ei si deschisă 
spre public, o cinematografie anga- 
jată, militantă, prezentă cu adevărat 
în viața socială și spirituală a țării. 


Dorian COSTIN 


Se poate vorbi de comedie de moravuri doar cu 
„Un surîs în plină vară'*? 


Se poate vorbi de film ca artë cu 
„„Corigența domnului profesor'*? 


festivaluri 


Mosc 
VII 


Viaţa şi moartea în plină zi: 


„„Mestecănişul'' de Andrzej Wajda 


— Medalia de aur și premiul de interpretare masculină. 


Trimisul periodicului lu- 

nar are atë de colegii săi, 

care telefonează redac- 

tiei din două în două 

zile, un aer donquijo- 
tesc. Dezavantajul de a ajunge în 
fața cititorilor săi după ce luptele 
se vor fi terminat îl complexează, îl 
fac să se creadă inutil; astfel că e 
mai just să-şi tinë un jurnal de zi 
prin care să capteze suflul zilnic al 
Festivalului; hotërire pe care o 
ia, promitind să nu modifice actul 
balanței, indiferent dacă el va 
coincide sau nu în final cu acela al 
palmaresului. 

19 iulie. latë deci holul uriașului 
hotel „Rossia”, ale cărui uși sînt tot 
timpul blocate de cordoane de fete 
uimite, cu toată memoria pusă în 
slujba descoperirii vedetelor, ale 
căror chipuri idilizate pe pinzë de 
farduri şi glicerină sînt mai greu de 
identificat decît ţi-ai imagina. Deo- 
camdată o zărim pe Marina Vlady, 
puțin obosită, puţin uitată de re- 
porteri; Beata Tyszkewicz, membră 
în juriu, va fi o Michële Morgan a 
acestui festival, cu deosebirea că va 
arbora tot timpul aceeaşi rochie 
sobră, ostentativ „de lucru“; Grigori 
Kozinţev, președintele juriului, va 
uimi pe cie ce-l ştiu din generice 
prin mina sa bonomă, copilăroasă; 
flegmaticul, taciturnul Gherasimov 
îl completează; alți ,jurati”, scriitorii 
James Aldridge si Cingiz Aitmatov, 
sînt confundați de tinerele fete cu 
actorii; Amza Pellea, încadrat de 


10 


Un festival al regizorilor, 
al operatorilor, mai puțin al 
vedetelor: un festival in haine 

de lucru 


Rr că se 


Un ,furios'' printre flamuri istorice: Richard Harris — 


ova 


Premiul pentru interpretare masculină în „„Cromwel'*. 


O ifemeie care își începe mereu viața: Ada Rogovteva 


— Premiul pentru interpretare feminină in ,,Salud, Maria 


loana Bulcă si Irina Gërdescu, tre- 
zesc, din. timp curiozitate pentru 
filmul nostru, „Mihai Viteazul“, ale 
cărui panouri publicitare domină 
spaţiosul hol. Începe o lungă odisee, 
din care vom avea de ales, zilnic, 
între 3—4 filme de lung metraj, 
2—3 conferințe de presă, 8—10 
filme prezentate în oraș sau în cadrul 
tirgului. Unde să mai adaugi coloc- 
viile de la Uniunea Cineaștilor, 
excursiile în locurile istorice, vizi- 


tarea muzeelor, receptiile de la 
miezul nopţii? Unde să mai adaugi 


„ zumzetul uriaș al hotelului de 24 


de etaje (5 hectare suprafață) sau 


căutarea, cel mai adesea zadarnică, * 


a cîte unuia din cei 1.000 invitaţi, pe 
culoarele lungi de 300 paşi? 


Atenţie, starti 


20 iulie. Începe concursul: „Sa- 
guina Makhato” (India) este biogra- 


fia unui revoluționar din anii '40: 
romantic, stihinic, instinctual.Contes- 
tatia filmului este însă naivă, la limi- 
tele melodramei, cu toată bërbëtia 
cadrului social; nici ,Guemez” (Ar- 
gentina), epopeea unui luptător 
pentru independență naţională de 
la începutul secolului 19, nu spune 
mai mult, decît poate prin foarte 
modernul ton al culorii. Evident, 
filmul istoricare nevoie, ca de oxigen, 
de contemporaneitate, de simbolu- 
rile anului său: spectatorii superpro- 
ductiiior şi-au pierdut răbdarea. 

În schimb, Kaneto Shindo („Să 
trăieşti astăzi, să mori mîine“) ridică, 
seara, stacheta festivalului; o va mai 
depăşi cineva? Prin acest film, marele 
japonez intră din plin în actuali- 
tate, nu numai prin timpul acţiunii, 
dar şi prin timpul artistic: lentoarea 
plastică, de basm, din „Insula” e 
înlocuită cu un ritm arid, cerebral, 
purtat pe străzi de metropolă, 
într-o lumină arsă, într-un mediu 
strident, cosmopolit. Eroul e un 
delincvent de 19 ani pe care condi- 
tia subumanë îl împinge spre crima 
gratuită; în intenţia lui Shindo, el 
rămîne un pur pe care adversitatea 
socială îl dezagregă. Ducînd acțiunea 
pe cîteva planuri, regizorul îi reface 
cu meticulozitate genealogia. Rare- 
ori am văzut flash-back-uri atît de 
funcţionale: de la un plan la altul, 
ele au o altă tonalitate, dată de ritm, 
de tăceri, de vorbe, de refrene. 
Shindo ştie së recreeze viaţa pe 
spirale abstracte; uneori, un insert, 


ancorat între două blocuri mari de 
acțiune, se plasticizează pînă la a 
depăși în plasticitate imaginea însăşi, 
Nu e mai puțin adevărat că filmul 
său e cel mai puţin japonez din tot 
ce ne-a arătat pinë azi. Dar, într-o 
limbă ca aceea a filmului, gramatica 
trage, cred eu, mai greu decît voca- 
bularul! 

21 iulie: losif Heifit, veteranul 
filmului  cehovian, îşi încearcă o 
nouă coardă in „Salud, Marial“. 
Pe un scenariu de Grigori Baklanov, 
el face o femeie să traverseze răz- 
boiul civil, Spania anilor 1937, răz- 
boiul de apărarea patriei și, in sfir- 
sit, contemporaneitatea: să-și piardă 
totul, inclusiv familia, să reia mereu 
totul de la capăt, cu o înţelepciune 
de erou anonim. Mesajul filmului 
este destinat tineretului care nu 
cunoaște lupta si pentru care ideea 
sacrificiului a devenit abstractă. Re- 
marcabilă compoziţia (personajul 
iteva decenii!) actriţei Ada 

) „Micul om mare“ de 
Arthur Penn (hors-concurs) este 


una din puţinele comedii ale festi- 
valului; termen numai în parte 
adevărat: filmul devine o indure- 


filmului nostru, lucru neobişnuit 
la o peliculă atit de întinsă. În “sftr- 
sit, după ultima secvență, din nou 
aplauze prelungite. Seara este dedi- 
cată unui film bulgar de actualitate 
(„Voiaj de minie” de Nikola Korabov) 
nu de o mare profunzime, dar foarte 
alert și firesc, mărturisind pofta de 
lucru a unei cinematografii mature; 
și unei comedii iraniene („Un ridi- 
col“), bizară tentativă de a aduce pe 
Chaplin — și poate chiar pe Kafka 
— în tradiţiile unei culturi foarte 
vechi şi specifice, 

Invitaţii vin şi se duc. Între timp 
au sosit Gillo Pontecorvo, Damiano 
Damiani, Franco Nero, Marilu Tolo, 
care se prefiră în gălăgiosul hotel, 
pëstrind o tăcere cu totul neitalie- 
neasca. 

23 iulie. Un film spaniol fëcut 
lîngă Turnul Eiffel (se vede si din 
titlu: „Spanioloaicele: la Paris”), 
de un neorealism întîrziat, răspîn- 
dind multë tandrete si — din feri- 
cire — fără dulcegăria altor producţii 
madrilene. Viaţa cîtorva din cele 
40.000 emigrante venite să slujască 
în familiile franceze se intersectează 
cu ticurile unei lumi insolite. În „Gi- 


nerele”, un țăran mongol parcurge 
drumul spre gospodăria colectivă. 
Celelalte două pelicule ale zilei, 
nSëminta neagră” (Kirill Cenevski 
— lugoslavia) şi „Generalii cariere- 
lor de nisip“ (Hall Bartlett — S.U.A., 
dupë reportajele lui Jorge Amado), 
așezate una lingă alta, se aseamănă 
izbitor printr-un anume sadism al 
autorilor. Aceștia se instalează în o 
anume temă, aparent pozitivă şi, 
în numele ei, dezvoltă asupra perso- 
najelor cele mai teribile violențe. 
Filmul din Scopljie se petrece într-un 
lagăr monarhist unde gardienii in- 
ventează cele mai atroce pedepse 
pentru deținuții comuniști aduşi 
să construiască o biserică (1) în 
insula nelocuită. Ineditul torturilor 
este debusolant, călăii au o imagina- 
tie prea ,regizoralë”: victimele — 
cind sint ucise pentru lucru de 
nimic, cind (altele) scapë cu viatë 
din situaţii fără ieșire. Totul după 
voia scenaristului. Personajele lui 
Bartlett, copii abandonaţi din peri- 
feria unui oraș brazilian, se dedau la 
acte bestiale, acuză ordinea, nesoco- 
tesc viaţa altora, și asta în numele 


sorții lor vitrege care le-ar da drep- 


tul la răzbunare. Regizorul (abil crea- 
tor de atmosferă) participă în secret 
la dezlëntuiri e unor personaje luîn- 
du-și față de artă libertățile pe care 
acestea și le iau față de viață. În am- 
bele filme violenţa este nesincer 
ambalată în motive umanitare. Dacă 
în filmul lui Kaneto Shindo ea era 
efectul determinat de o situaţie 
reală, aici ea rămîne pretextul 
ipocrit al unor jonglerii. 

24 iulie. „Mathias Kneissl" (de 
Reinhardt Hauff — R.F.G.) — isto- 
ria unei familii de burghezi, prezen- 
tată neutru, „fără autor“; film lent 
părînd (fără să fie) o ecranizare şi 
din care se pot reține doar culoarea, 
imaginea, extrem de subtile. „Fe- 
lahii“ (Tunisia) — film al unei re- 
volte, discursiv, neconvingător. „Tî- 
năra Nhung” (R.D. Vietnam) — un 
foarte simplu, tremurător reportaj 
despre o fetiță, luptătoare din, Sud, 
care pregătește aruncarea în aer a 
unui pod. În sfîrșit, seara, „Mărtu- 
risirea comisarului de poliţie către 
procurorul republicii”, o peliculă 
despre Maffia şi despre obscurele 
ei relații cu magistratura; nou 
ales prin caracterul de dezbatere ce 


rată critică a războiului rasial, fă- 
cută însă dintr-un unghi cu tot tul 
particular. Tonul devine persiflan 
datorită iulia speciale paesi 


of man, care, la 


ira înce- 


e 4 
înfiat de 


ditatea lu ptei. Personajele filmului se 
reintilnesc matematic, în întîmplări 
simetrice; o voită naivitate le sim- 
plifică; eroul vede totul idilic, reac- 
tiile sale sînt stingace, cu iniile ușor 
dep asate, în genul Buster Keaton; 
are o neputinţă masinalë, o zădăr- 
nicie de marionetă căreia destinul 
îi imprimă toate mişcările. 

Faye Dunaway, personaj mijlo- 
ciu în filmul lui Penn, apare apoi, 
tot în afara concursului, ca bună 
protagonistă în „Casa de sub arbori” 
de Renë Clëment: un scenariu gen 
Hitchcock tradus pe frantuzeste 
în psihologism de cameră (muzica 
Gilbert Bëcaud). 


E rindul nostru 


22 iulie. „Mihai Viteazul“ este 
aplaudat la scenă deschisă de 3.000 
spectatori: întîi cîmpul de zăpadă 


presărat cu morţi, în manieră Bru- 
eghel, filmat de operatorul George 
Cornea; pe urmă alte si alte mo- 
mente, culminind cu intrarea vic- 
tor oasă în Alba lulia. Dar mai presus 
de aplauze este liniştea încordată 
care a însoțit aceste 200 minute ale 


de la st tinga la dreopta — Tatia pa J Sarroilova, Thini Vanç Klara Luciko, 


Larisa Koda cin ikova A 


elen, Irina Gărdescu 


Palmares 


Concursul de lung metraje 


MEDALII DE AUR Mărturisitea comisarului de poliţie făcută procu- 


rorului republiciii 

miine (k et hir f 

Pasărea albă cu 6 patë neag 
MEDALII E ARGINT 


În familie (B 2) 


Emitai 


să trăieşti astăzi, să mori 
A f (Polonia); 


vacia); 


PREMII DE' INTERPRETARE FEMININĂ 


PREMII DE 


PREMII SPECIALE 
PREMIUL FIPRESC 
PREMIUL UNIATE 


INTERPRETARE 


DIN -U.R.S.S.: 


COMITETULUI DE ORGANIZARE A 


Generalii carierei 


Concursul. de scurt metraje 


h-Linh 


iar 


nisip 


Vină 
Cum; 


t asasinat g 2 sahtiaç Alvarez „ba 


Numai un 


a țestoasă £ 


fără ţepi Bulgaria); Abel; 


Beatricei 


loana Bulcë Severina Teneva, 
— — 


inlocuieste senzationalul exersat pinë 
azi pe această temë. Imaginea e 
lincedë, ritmul uscat, tonul retoric— 
totul cu intenţie. Franco Nero îşi 
pune mustață și devine eminamente 
pozitiv în rolul incoruptibilului pro- 
Traini. Martin Balsam (comi- 
sarul) — o revelaţie la 50 de ani. 


Italienii fac viață si din cuvinte. 
Stanley Kramer a sosit şi el pentru 


cîteva zile, anuntindu-si locul unde-i 
așteaptă pe reporteri printr-un afiş 
scris de minë si lipit pe uşa restau- 
rantulul, 


În așteptarea... 

25 iulie. Filmul mare se lasă aștep- 
tat (per sonalitatea lui Kaneto Shindo 
a rămas o amintire frumoasă). În 
consecintë, se face o tradițională 
excursie cu vaporul pe riul Moscova. 
Cade tocmai bine pentru sutele de 

pectatori extenuati de cinefilie si 
de căștile cu traducere simultană. 
Dar ne întoarcem repede pentru a 
vedea două pelicule peste programul 
iniţial. „Emitai“ e un film senegalez, 
spus rectiliniu, ca o poveste, dar 
fotografiat cu acuratețe, în culori 
frus te, cu o bandă S 
fremëtind tropical. Lumea 
pentru elementele de insolit 
portaj. Sintem la un festival al opera- 
torilor 

In afara 
tati animale 
Kramer îşi > $ 
prezintă un film-parabolă 
libertatea celor puri. $ 
eliberează bizonii dintr-o rezervaţie 
destinată vinatorii Dar animalele 
nu știu să fugă destul de departe 


ca së nu fie ajunse AL gloanțe. Regi- 
zorul a ales poezia fără a-și schimba 
însă uneltele de lucru; acestea sînt 
realiste, fără a deveni inefabile. 
Montajul e parcă prea cerebral, 
ajungind chiar la artificiale imagini 
de poliecran. Lumea regretă acum 
postura veche a regizorului, cînd i 
se reproșa prea mult verism. Să 
nu uităm totuși: exigenţele se adre- 
sează lui Stanley Kramer! 

26 iulie. Ziua contrastelor: cine- 
matograful tînăr ajuns, prin ironie, 
uvertură a cinematografului acade- 
nic. Cu „Zilele apei“ (Manuel Oc- 
tavio Gomez — Cuba) se pare că a 
sosit unul din filmele mari pe care 
le aşteptam. N-am văzut de mult 
un ritm atît de debordant care să 
lase totuși în urmă atîta substanţă. 
Imaginea nu mai e atît lumină, cît 
mișcare. Camera se smucește fără 
încetare, înnebunită, într-o lume bru- 
tală, stranie, tragic carnavalescă. 
n anumite momente, aparatul obo- 
seşte : aleargă într-o direcţie, pare că 
ezită, dar se aruncă din nou, furios, 
asupra lumii pătimașe pe care o 
descrie, atacînd-o din diferite, me- 
reu neprevăzute unghiuri. Uneori 
structura e largă, simfonică, alteori 
un mare eveniment „indicat“ prin- 
tr-un singur insert. Mediul pare tribu- 
tar lui Fellini (o femeie, producătoare 
de minuni, este inclusă într-o com- 
plicată conjunctură politică), dar 
rezolvarea devine alta. Mişcarea unei 
dezordonate și pline de farmec 
figuratii transformă pinë la urmă 
acțiunea într-un balet tragic pe mu- 
chie de cuţit, care este în același 
timp si viață si artă. Finalul filmului, 
acel haos de detunături care curmă 
viața Antonicăi, este o bizară desfă- 
șurare coregrafică, unde împușcă- 
turile tin loc de note muzicale, cadrul 
rëminind in același timp realist. 
„Asasinii ordinei” (Franţa) l-a adus 
la festival pe sexagenarul Marcel 
Carne. După italieni — un al doilea 
dialog între dreptatea magistraților 
și dreptatea poliției. Personajele 
sînt însă prea bune şi prea rele — 
cozi de diavol și pene de înger —, 
figurantii sînt ca la operă, persona- 
jele acţionează prea după voința 
regizorului, o bandă sonoră demo- 
dată... și la urmă, ca la carte, un pro- 
ces! Unde ești „Quai des brumes"? 
Cinematografol înaintează, cineaștii 
îmbătrînesc. Venind după cubanezi, 
pelicula aceasta pedanta, previzi- 
bilă și neconvinsă de sine devine 
indirect o demonstraţie a progre- 
sului filmului care, cu sau fără mode, 
a realizat cea mai rapidă geneză din 
istoria artelor. Și, prin asta, optimis- 
mul nostru e refăcut... 


„La jumătatea festivalului 


27 iulie. Ziua cea ma scurtă (nu- 
mai două filme!). „Cromwel“ (o 
producție Irving Allan — Ken Hu- 
ghes) apără culorile Angliei: o epo- 
pee construită, ce-i drept, din toate 
clișeele genului, dar solidă și infai- 
libilă ca o stîncă; .în stincë este 
înfipt, ca un trotil, furiosul Richard 
Harris, al cărui stil independent dă 
o turnură interesantă ansamblului 
calofil. Alec Guiness, „actorul cu o 
mie de fete”, compune pe flegmati- 
cul Charles Stuart — purtător al 
unei colecții de vorbe celebre pe care 
o duce, glorios pînă pe buza ghilo- 
tinei. Filmul e una din. ace'e opere 
semănind ca picăturile de ploaie 
și in care problema nu mai este a 
lui CUM, ci eventual a lui CE. Simti 
că vremea superpfoductiei a trecut 
şi că filmul istoric fără un parti- 
pris actual nu-și mai are rostul. 

Tot pe aforisme și celebre gravuri 
se sprijină, ca pe metereze, „Goya“ 
de Konrad Wolf, un film despre 
libertatea artistului, produs de stu- 
diourile D.E.F.A. în colaborare cu 
alte șase tari. Filmul respiră greu, 
din toate încheieturile, spectatorul 
nu poate ghici nici o legătură între 
spiritul subiectului și acela al produ- 
cătorului, decît cel mult, ca pretext, 
romanul lui Feuchtwanger. (Venera- 
bila soţie a scriitorului a venit la 


12 


„ Moscova special pentru premieră). 


Construit pe largi suprafeţe, filmul 
este neautentic acolo unde vrea să 
fie „spaniol“, adică unde se cîntă, se 
dansează și unde lumea se mișcă, 
şi unde lungile discuţii livresti se 
intersectează cu ședințele Inchizi- 
tiei. Cit priveşte amestecul de motive 
sociale și patologice care-l conduc 
(după realizator) pe Goya spre ade- 
vărata sa artă politică, aici echivocul 
posibil mi se pare neavenit. Numai 
forta actorului estonian Donatos 
Banionis compensează vidul de spec- 
taculozitate și aerul de dëjd vu al 
unei montări de aproăpe trei ore. 
28 iulie. Siria a venit, după numai 
10 ani de cinematografie, cu un am- 
bitios film de cameră (,Cutitul” 
de Khalid Hammade), o analiză 
intimă, abil împletită pe patru pla- 
nuri de acțiune cu un episod din re- 
zistenta palestiniană. Totul începe 
și se continuă bine (pe undeva simţi 
adieri din „Străinul“ lui Camus), 
dar un final copilăros de pătimaș 
contrazice și compromite întregul 
eșafodaj psihologic. „Președintele 
clubului de fotbal Borgorosso“ (L.F. 
D'Amico — Italia, h.c.) nu este de- 
cît un nou tribut adus farmecului 
manierizat al lui Alberto Sordi. 
Cît priveşte comedia lui Zoltán 
Fábri, „Familia Tot" (Ungaria), ea 
trădează, cred eu, prin inadecvarea 
„ieșirii din scenă", originalul drama- 
turgic al lui István Orkény. Piesa 
avea o tentă absurdă, pe care Fabri 
o împinge într-un grotesc nerea- 
lizat nici el decît pe jumătate. 


Revelația 


In ,Mestecënisul” lui Andrzej Waj- 
da regăsim resursele — ce păreau 
pierdute — ale unei mari cinemato- 
grafii. Pentru autor, filmul este o 
tulburătoare retnëltare: pornind de 
la o nuvelă a lui Jaroslaw Iwaszke- 
vvicz, Wajda ne, relatează într-un 
film de 90 de minute (făcut pentru 
televiziune), strania întîlnire a doi 
frați. Stanislaw (O. Lukaszewicz), 
grav bolnav de plămîni, se întoarce 
dintr-un sanatoriu, cu zilele numărate 
în casa pădurarului Boleslaw (Daniel 
Olbrychsky). Aici, pofta lui de viață, 
nelimitată și nemaitinind seama de 
nici o conveniëntë, se 'izbește de 
umoarea meschină, calculată și sus- 
picioasă a fratelui. Creşterile și 
scăderile, izbucnirile si concilierile 
celor două caractere sînt reglate de 
regizor cu un rar simţ al echilibrului, 
încît filmul — ce putea deveni o 
sumbră tragedie — respiră optimist 
graţie limpezimii sale psihologice 


(de tip cehovian, aș zice) și unei 
plastici răspicat romantice. 

29 iulie: Si, în sfirsit, zilele încep 
să curgă mai repede. Prin redacție 
retii tot mai puține titlu.i. „Aksel 
si Elina“ a fost un crimpei de trei ore 
dintr-o saga finlandeză și mai în- 
tinsă. Cronică a unei umile familii, 
urmărită cu un calm impe-turbabil 
— din păcate programarea a sortit-o 
unui moment critic, cînd publicul 
a ajuns să urmărească cu groază 
filmele dure, violente, atroce, cu 
fire de sînge în colțul gurii, cu sicrie 
funeste, etc, intrebindu-se de ce 
umanismul — cuvintul de ordine din 
deviza festivalului — poate fi ex- 
primat, de unii realizatori, mai de- 
grabă și mai ales prin asemenea 
mijloace. 

Seara, întîlnirea, în afara concur- 
sului, cu un alt mare cineast: Akira 
Kurosawa participă pentru prima 
dată, în persoană, la un festival. 
„Dodescaden“ (onomatopeca roți- 
lor de tramvai) este o meticuloasă 
frescă a lumii de lumpeni: dintr-o 
periferie japoneză. „Les Bas-Fonds”, 
titlul lui Gorki ecranizat tot de 
Kurosawa în 1958, s-a auzit de ne- 
numărate ori după proiecţie. Regi- 
zorul—neorealist au ralenti—se pune, 
cu ponderea, încetineala şi naivita- 
tatea specifice artei sale, în căutarea 
cîtorva destine, a căror coloratură, 
pentru noi tinind mai degrabă de un 
univers indepërtat folcloric, apare 
la el ca realistă. Un tatë si un fiu 
trăiesc într-o caroserie de automobil 
visînd castele; „omul care se pregă- 
teste mereu să strinute”, caută 
deși total asociabil, prietenia celor- 
lalți; un blind bătrîn ocroteste în 
fața poliţiei pe hoțul care l-a jefuit. 
Acţiunea pare că nu avansează, dar 
detaliile se depun încet, neobservat 
ca firele de nisip într-o deltă a cărei 
viitoare formë o presimtim, dar a 
cărei mărime n-o vom ști decît la 
sfîrşit. Aerul straniu al acestei opere 
îți vorbește, indubitabil, de un mare 
autor, dar, vai, insolitul şi incontrola- 
bilul situaţiilor de tip nipon nu pot 
să nu te facă să te simti—cum spunea 
cineva — ca un călător sosit într-un 
oraș necunoscut și care se multu- 
meste să admire ori să iubească 
fetele frumoase fără a căuta să le 
cunoască mai bine. 

30 iulie „Cheia“ (Vladimir Cech 
— Cehoslovacia) — un film de rezis- 
tentë antifascistă cunoscut spectato- 
rilor noștri. Apoi, „Sacco și Van- 
zetti“ (Giuliano Montaldo — Italia, 
h.c.) o surprinzător de exactă 
cronică a procesului inscenat prin 
anii '20, de justiția americană, 


O secvență aplaudată 
(„Mihai Viteazul" de Sergiu Nicolaescu — Premiul UNIATEC). 


celor doi anarhiști deveniți celebri. 
Film alert, impresionind prin nudi- 
tatea detaliilor, trepidant ca un do- 
cumentar. Reportajul să fie oare 
Suna posibilitate a filmului po- 
itic? 


Un finis inegal 


31 iulie: O coproducție R.A.U.— 
U.R.S.S.: „Oameni pe Nil”, dedi- 
catë barajului de la Assuan: film 
descriptiv, desfësurat pe mari Su- 
prafete. „O pasăre albă cu patë 
neagră“ (luri  llienko—U.R.$.S.) — 
romanul unei familii de țărani de la 
munte care, despărțită de eveni- 
mente și credințe politice, se pulve- 
rizează și se regăseşte în mai multe 
rînduri. Epos fragmentat în anecdote 
pitorești tratat cu acuratețe în ima- 
gini căutat picturale. 

„Joe Hill“ (Bo Widerberg — Sue- 
dia h.c.) ni-l arată pe autorul „Elvi- 
rei Madigan“ în postura mai dură a 
revoltatului. Filmul său este un 
„Sacco și Vanzetti“ superior (su- 
biectul reprezintă a patra eroare 
judiciară din festival). Ceea ce Mon- 
taldo făcea publicistic, B.W. face 
artistic:  demontează mecanismul 
unei înstenări. Ne reamintim stilul 
direct, vibrînd sub aparenţa neutra- 
litatii romantice, din „Elvira“. Dar 
B.W. a mers de astădată mai de- 
parte: tratînd, în manieră contesta- 
tară, luptele politice ale vremii, 
el își supune spectatorul unei suc- 
cesiuni de distantari şi recuceriri, 
captîndu-l tocmai prin alternarea 
registrelor aride și romantice. Este 
un fel de dresaj artistic aplicat prin 
ritm, prin acțiune, prin diversitatea 
mijloacelor artistice. ë 

1 august: După canadianul „Un- 
chiul Antoine“ (film tineresc, de un 
neorealism fragil, despre iniţierea 
unui tînăr în tainele vieţii şi morții, 
despre angajarea lui în viaţa socială), 
de pe cu totul altă paralelă soseşte 
„Familia“ (Brazilia), povestea unor 
părinţi bătrîni pe care fiii vor să 
şi-i îndepărteze cu orice pret, nereu- 
şind totuşi să-i împiedice să-și în- 
cheie zilele cît mai demn. Cu această 
melodramă, care face pentru prima 
dată să curgă lacrimi în sala festiva- 
lului, se încheie competiția, şi în 
timp ce participanții vor „Vizita 
Leningradul, iar timplarii vor începe 
să demonteze decorația holului fee- 
ric, juriul intră în ultimele, dar în- 
cordatele ședințe de zi și de noapte, 
care ne vor da poimiine lista laurea- 
tilor. 


Romulus RUSAN 


EJ 


E 


SEN NT KET 
Meridianul 
zero 


Regia: Waldemar Podgorski. Cu: 
Ryszard Filipski, Wanda Neuman, 
Andrzej Kozak, Janusz Klosinski, 
Tadeusz Kwinta. 


Filmul începe cu un plan nemai- 
pomenit de frumos. O întindere 
imensă alburie pe care vin nişte oa- 
meni si vin cît timp durează gene- 
ricul. 

Am avut tot timpul senzatia că 
înţeleg sentimentul pe care ar fi 
vrut să-l comunice autorul şi că acest 
lucru ar fi fost interesant. 

O localitate de polonezi din regi- 
unea lacurilor mazuriene, regiune 
germanizată, se află după infringerea 
hitleristilor într-o situaţie specialë. 
Dezorientarea unei populaţii temă- 
toare, lupta celor trimişi să restabi- 
lească ordinea împotriva unui grup 
de aventurieri puşi pe căpătuială, 
bine dechizati şi oplositi aici, est 
desigur o temă interesantă. 

Atit de interesantă, încît ea oferă 
posibilitatea unei adinciri în tratarea 
ei cinematografică — a unei adinciri 
poate mai semnificativă pe alocuri 
decît au făcut-o realizatorii. Dar, în 
ansamblu, aportul, mai ales al ac- 
toriei si operatoriei, viziunea cine- 
matografică, ne prilejuiesc un film 
asupra căruia se meditează. 


8 A. P 
PË 


Îndrăgostiţii 


Regia: Elier Ismuhamedov: Cu: 
R. Nahapetov, A. Vertinskaia, A. 
Apanaeva, K. Haciaturian. 


După titlu, s-ar- putea crede că 
filmul e dedicat în exclusivitate unei 
povești de iubire. În realitate însă, 
„Îndrăgostiţii“ acoperă o arie mult 
mai largă încercînd să facă portre- 
tul tinerei generaţii de azi, urmărind 
evoluţia a doi tineri. Unul, Rodin, e 
atras de o existență dinamică, tumul- 
tuoasă; celălalt, Rustan, e marcat de 
timpuriu de drama familiei sale re- 
simțind acut lipsa unei legături de 
dragoste. Atit robustul şi energicul 
Rodin, cit si firavul Rustan vor incer- 
ca să treacă cu bine prin examenele 
pe care viaţa le aşterne în cale. Pri- 
mul are tăria morală de a suporta 
cu demnitate încercările sufletești, 
în schimb Rustan, mai slab, se va 
afla la un moment dat la un pas de 
sinucidere. Cu mare greutate și cu 


v 


am mai văzut: 


ajutorul prietenilor săi în mijlocul 
cărora trăieşte, el îşi va regăsi echi- 
librul sufletesc. 

Tinereţea, afirmă filmul, e o vîrstă 
fare, deși nu e scutită de griji şi în- 
timplëri dramatice, are un farmec de 
netăgăduit, dacă totul e trăit la tem- 
peratură înaltă, sincer, lucid si cu 
deplină responsabilitate. Am reținut 
din film în special scena incendiului, 
un exemplu eroic de muncă însufle- 
titë şi secvenţa deosebit de expresivă 
în care pepenii se rostogolesc la vale 
minati de furia apelor, ilustrind 
printr-o meta'oră inedită, vîrsta ma- 
rilor elanuri. Am reţinut și farmecul 
A. Vertinskaia a cărei graţie şi ori- 
ginal talent pentru cinema portre- 
tizează farmecul amëgitor al tinerei 
studente care inspiră o atît de pu- 
ternică dragoste. 


Elefantul 
Slowly 


Regia: James Hill. 
Cu: Virginia McKenna, Bill Travers, 
George Adamson. 


E ca si cum ţi-ai face siesta răs= 
foind un album plăcut colorat. 
lată elefanții, iată strutii, iată tigrii, 
iată panterele, iată rinocerii, iată... 
Filmări în parcurile naţionale ale 
Keniei si Tanganikăi. , 

Filmul are un caracter vădit ilus- 
trativ si didactic, un fel de „mic 
abecedar de animale“. Perechea eu- 
ropeană care cutreieră întinderile 
africane serveşte ca pretext de 
expunere a unei lecții cam inex- 
presive, lipsite de antren. Poate 
acesta e motivul pentru care si 
peisajul african (inclusiv animalele) 
apare sărăcit, fără obișnuita lui 
notă. de exotism palpitant, tensiune, 
aventură. Doar citeva secvențe dem- 
ne de reţinut: una lirică — girafele 
surprinse într-un moment de tan- 
dreţe și alte citeva dë urmăriri. 
Fără să vrei oftezi aducindu-ti aminte 
dë - ,Hatart.” 


Dan OZERANSKI 


Aricii se nasc 
fără ghimpi 


Regia: Dimiter Petrov. Cu: Sar- 
kis Mukhibian, Dimiter Panov, Va- 
sil Stoicev, si copiii: Ivailo Djamba- 
zov, Neiko Neikov, Peter Peicev 


Trei întîlniri cu copiii unei ace- 
leiasi clase, care exemplifică clasicul 
dicton: „copiii se nasc buni, societa- 


tea îi corupe“, Numai „jocul din 
urechi“, importat de băiatul unui di- 


“ plomat în școala sa de acasă, aduce o 


notă de haz atunci cînd această 
calitate cunoscută a fi un obicei 
al frumosului patruped, numit elezant 
asin, contaminează toţi elevii liceu- 
lui, ba chiar şi pe unii profesori! 

Rămînem cu imaginea candorii, a 
purității si a intuitiilor celor mici 
pe care rigiditatea celor mari nu re- 
useste s-o eclipseze. 


a te i tă 
Îl cunoasteti 
pe Urban? 


Regia: Ingrid Reschke: Cu: Berndt 
Renne, Jenny Gröllmann, Harald 
Wandel, Irma Münch 


Urban este omul care prin absența 
sa marchează destinul eroilor aces- 
tui film. Ef este un personaj catali- 
Zator, care fără să intervină direct 
în raportul dintre personaje, le mo- 
difică concepţiile, le determină hotă- 
rîrile. Conflictele îritre tineri şi virs- 
tnici, crizele. adolescenţei, incerti- 
tudinile primelor iubiri sînt toate 
reflectate prin prizma existenței de 
luptă a acestui comunist pe nume 
Urban. Procedeul propus de autor, 
mai adesea folosit în literatură, aduce 
o notă de mister şi mi se pare a fi 
fost o bună rampă de lansare a acti- 
unii, 


Parada 
circului 


Regia: lia Gutman. Comentatori: 
luri Nikulin, Zinovi Gherde. 


Un film sută la sute despre circ 
fără poveste — ceea ce reprezintă 
un mare cîştig — fără câutări inu- 
tile de compoziţie, de unghiulatie 
sau alte asemenea complicaţii : o ava- 
lanșă neîntreruptă de numere de 
virtuozitate — nu puţine realmente 
impresionante — cu trapez, cu sări- 
turi, cu gama cea mai largă de echi- 
libristică — pe sîrmă, cu și fără 
prăjină, pe motocicletă, în cap, pe 
rulmenţi, pe gheaţă — ilusionism, 
contorsiuni pe fringhie, farfurii, cai, 
maimuțe, căţei, urși, niscaiva lei si 
tigri — absolut superbi — plus un 
clown de tip nou, Karandaș, prezen- 
tat drept un Chaplin al circului — 
plus. comentariul actorului Nikulin 
(„Cînd copacii erau mari“) care ne 
explică, în timp ce vedem cele de 
mai sus, ce e circul, care sînt tradi- 


tiile sale, cum a fost el pînă la şi 
cum e după revoluție. Deasemenea, 
nu ne poate scăpa avantajul culorii 
și nici împrejurarea că filmul are şi 
copii pentru ecran panoramic. 


Val. S. DELEANU 


Riscul 


Regia: Vasili Pascaru. 
Cu: Natalia Zorina, Leonard Merzin, 
Nikolai Burliaev, Uldis Pugitis. 


latë un film care nu se teme së 
reabordeze o temë mult „bătută“, 
abordată din toate unghiurile po- 
sibile (sau cel puțin aşa credem de 
fiecare dată înainte să apară încă un 
film şi, surpriză, încă un unghi de 
observaţie). „Riscul“ este un astfel 
de film. Personajele, tipurile sînt 
cunoscute, conflictul este şi el, în 
linii mari cunoscut, eroii sînt etoi 


şi laşii sînt lași. Nu aici trebuie 
căutat acel lucru nou pe care-l 
aduce filmul, ci în felul în care 


aceste date atît de cunoscute sînt 
dilatate, printr-o artă care ţine de 
cea mai fină latură a creaţiei de 
film — aceea a montajului, 


Sa E EEE IO te UI ZERO RE ete, 
Cazul 
T oa S 


Regio: Josef Mach. 
Cu: Jiri Sovák, Radoslav Brzobohaty, 
Kveta Fialova, Bogumil Smida. 


Filmul» polițist este un bun de 
larg consum. Sortimentul produ- 
sului este, evident, variat. Dar tre- 
buie fixat si un barém 
acela al. acuratetii, al cursivității, al 
unui. suspens care să te tinë in 
scaun pinë la sfirsit, fără a te ridica 
la urmă cu un sentiment penibil 
sau blestemind. Acest barem filmu! 
de fatë il respectă. Miza este consi- 
derabilă — furtul spectaculos al 
unei mari sume de bani: cei impli- 
cati nu sint niste simpli găinari, 
comit chiar şi citeva crime, deși 
nu poartă ochelarinegri: anchetatorii 
nu sint solemn-verbiosi şi nici în- 
chistati in umblë 
dupë poante de umor gras, isi fac 
meseria cu abilitate și degajare, deci 
ne sînt simpatici. Cam bănuim noi 
pe criminal de la inceput şi toată 
operația se lungeste iprea mult, 
dar este, oricum, o formulă care, 
spre deosebire de altele, binecu- 
noscute de noi, are ceva comun cu 


minim — 


uniforme, nu 


genul. 
ESB. 


15 


panoramic 


dintre eroi fie de vinë 
Abordir ilmul de dr 
sinteti în pas cu un într 


> medii în care cred că 
se vor recunoaște. 

— Va fi un film cu cheie? 

në — Nu, deși unele coincidente 


proiecte 


cinematografia contempo 


u s — De fapt, tind să fac .prin sînt posibile, 
n i m H actualitate asta o descriere a societăți — Decetitlul, Treptele mării“? 


rne in care trăim. Acţiunea — Decorul îl va constitui ma- 
se va desfășur diile is- rea, litoralul nostru, unde eroul 
E vorba de — e trimis së participë la construi- 


Eugen Barbu, aveți pe șantie- tele mării“ și va fi compus indcă eroul principal, comun rea noilor stațiuni. 
| scenaristic primul dumnea- din trei povestiri de dragoste trei povestiri, este arhi- — Dar nu va fi un film estival, 
voastră film de actualitate. ale unui arhitect, toate trei — — de actori, de actrițe de — Nu, într-un fel, e vorba 
— Filmul se va intitula „Trep- iubiri ratate, fără ca vreunul cinema, de alte personaje din de o mică tragedie. 


te tie, se fil aza puritatea, dacë vreti — acestui gen În ce privește scenariul „Orele 


de oameni. Dacă doriţi o zborului“, eu cred că este un scena- 
Bar- riu bun, care ar fi putut să fie foarte 
din- bun dacă finalul n-ar fi fost în mod 


de comparaţie, rolul aviator 


E] 
Orele zborului“ e 
39 


tr-un rol pe care l-ar fi putut juca traditional îndulcit; publicul e mai 
un Jean Gabin. deștept decit credem“, 
Eroul principal al „Orelor zboru- rile aie act 
lui” este un tînăr absolvent de scoală 
de aviație — Paul Bentu. Asemeni 


tinărului ale cărei dimineti (la pro- 
priu si la figurat) dădeau titlul fil- 
mului lui Andrei Blaier, si acesta 
se află în pragul intrării in viață. Si 
acesta își caută locul cuvenit. De 
altfel, părinte îi este același scenarist, 
Constantin Stoiciu. Interpretul însă 
îi este Emil Hossu, iar regizor debu- 
tantul Timotei Ursu. 

Paul Bentu deci își caută locul în 
viață. Dificultatea lui constă în pune- 
rea de acord a dorințelor si iluziilor 
sale cu realitatea. Ea se exprimă în 
film printr-o dublă relație — cea cu 
iubita lui, interpretată de Monica 
Ghiutë, și cea cu superiorul lui, con- 
ducătorul aeroportului de aviaţie 
utilitară, Barcan, interpretat de Liviu 
Ciulei. Filmarea de noapte la care 
am asistat la Cluj cuprindea două 
secvenţe ce caracterizau perfect am- 
bele laturi ale procesului psihologic 
parcurs de Paul Bentu. .Urmărind 
jocul lui Liviu Ciulei, al Monicăi Ghi- 
uță și al lui Emil Hossu — interpre- 
tul principal, comenzile simple, ir 

5 esti ale regizorului Timot 
Ursu, gesturile -sigure ale operato- 
rului Mihai Narti, am plecat de acolo 
cu convingerea că vom vedea în 
curînd un film modern, de actuali- de a nu complica." (Monica Ghiutë — Emil Hossu) 
tate, despre tineret — „Orele zbo- : PE 4 
rului“, ; 


7 
$ 


„Greutatea este tocmai... (Liviu Ciulei și Emil-Hossu) 


Liviu Ciulei, 
despre aviatorul Barcan 


Din nou pe platouri, ca actor, at 
rul „Păduri ispinzuratilor” ne dec 
rë: ,Aviatorul Barcan, — al cë 
îl interpretez in „Orele zborului” — 
este ceea ce aș numi un rol direct. 


ui rol 


Nu este un om cu complicații, cu 


meandre sufle 


testi: este mai deg 
un om simplu, cu o mică 


să nu spunem asemeni tuturor 


lentilor mediocri, ci ma 


meni tuturor excelentilor 


Faţă de îmbrăcămintea sufletească 
pe care și-a alcătuit-o Manicatide, 


„Facerea lumii”, generată dintr-un 
rol ce se desfășura pe planuri multi 
ple, plin de contradicții, în acest rol, 
greutatea pentru actor este tocmai 
de a nu complica, de a face interesant 


un lucru mai diurn, mai știut, mai 
la tot pasul. Penumbr 


le sînt imple 
ca şi onestitatea și naivitatea — citiţi 


16