Revista Cinema/1990 — 1998/009-CINEMA-anul-IX-nr-7-1971

n AS | | 
m nr. 7 
oA Y EDU. » ai pet 
» » SS - b E TAM, 1 revistă lunara 
f, f 
de cultură 


cinematograticăa 
București, lulie 1971 


In acest nur acest număr, ancheta: 


«Repertoriu 
instrument 


" de educație! - 


CINEMA 
Anul IX, Nr. 7 (103) IULIE 1971 
Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


" iis- 4 有 
li NS aul E 
E MILLAS 


ILINCA TOMOROVEANU — pe care o OTTAVIA PICCOLO — premiul de 
vom revedea în curind în filmul lui interpretare la Cannes, in 1970, pentru 
Mihai lacob, «Echinox» rolul din «Metello» 


(Foto: A. Mihailopol) (Foto: Unitalia film) 


Pa 


REPERTORIUL,INSTRUMENT DE EDUCAȚIE! s 


Ancheta: Repertoriul cinematografic trebuie să fie un instrument í? 

de educație! — participă: Mircea Albulescu, Alexandru Andritoiu, am. 
Maria Banus, Mihai Beniuc, Demostene Botez, ion Brad, Anton — 4 
Breitenhofer, Liviu Ciulei, Dina Cocea, Ov. S. Crohmălniceanu, iul 

lon Dumitrescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Mihnea Gheorghiu, Papena 

Földes Laszlo, Jean Livescu, Mircea Malița, Manole Marcus, de educaţie! 

Dorin Pavel, Amza Pellea, Petru Popescu, Florian Potra, Gheorghe x 

Ravaş, Valentin Silvestru, Bujor Sion, Mircea Sintimbreanu. 


OPINII 


Sondaj în cine-univers: Frumusețea sentimentelor frumoase — H. Dona 

De ce?: De ce nu credem în miracol? — Radu Beligan Un festival 
Un spectator temperat: Un public ideal — Teodor Mazilu cu trei 
Dezacord: Văzul prin urechi — Valentin Silvestru copodopere 


CORESPONDENTE 


Cannes: S.O.S.! — Ecaterina Oproiu 

Annecy: Candori festivaliere — Rodica Lipatti 

Sofia: Încotro cinematografia bulgară? — lvan Stoianovici 
Veneţia: Bătălia tru Veneţia 一 Marcel Martin 
Varșovia: Daniel Olbrychsky — Alice Mănoiu 
Hollywood: «Oscar» — Alexandra Valp 


PROFIL 71 


Actorii nostri: Marga Barbu 
Mitologie XX: Jane Fonda, vedeta militantá — Eva Sirbu 


militant 
ezi 


Teleeveniment: Florian Pittis — Belphégor 

Telesport: Spectacol de pe două scene — Al. Mirodan 

Telesfirsit de săptămînă: «Un tramvai numit dorință» 一 Călin Căliman 
Telefestival: Roza de aur — Octavian Sava 

Telecinemateca: -Zimbet, lacrimi . — Adina Darian 


CINEMATECA 


Debuturi la cinematecă: jntiia seară 一 George Littera 
A doua seară — Sergiu Selian 
Fişier: Christache Antoniu 一 Viorel Cosma 


PANORAMIC ROMÂNESC '71 


Debut: Mihaela Mihai isi mărturisește 1000 de defecte 
Primul tur de manivelă: İn obiectiv tineretul 
Mărturii de platou: Meseria de a risca 
Cronica nespecialistului: «Ajutooor!!!» — Mircea Albulescu Audrey 
Hepburn: 
un nou stort 


Filmul este un instrument. de educatie. Trebuie să punem capăt în 
acest domeniu conceptülor liberaliste, mic-burgheze, anarhice. 


NICOLAE CEAUSESCU 
expunerea la consfátuirea 
à activului de partid din 


și al activității politice si cult 


de lucru 
domeniul ideologiei 
ultural educative 


„repertoriul . 
cinematografic 
trebuie să fie 
un instrument 

de educaţie? 


e e 
imperios 
necesar? 


Cititi ancheta in paginile următoare 


MIRCEA ALBULESCU 


Nu, confuziei! Răspunsuri clare şi cinstite 


la: de unde venim? cine sintem? incotro 
ne indreptàm? 


Repertoriul este, dupi párerea 
mea, un factor de importantá primor- 
dială in dezvoltarea unei cinematografii. 
Influenţa sa mi se pare capitală pentru 
cei doi factori esentiali ai acestui feno- 
„men de artă: cei de dincolo si cei de 
dincoace de ecran. 

Pentru cei care realizează filmele 
(cei de dincolo), alegerea cu atenție a 
temelor, tratarea lor artistică în ma- 
niera cerută de subiect, constituie sin- 
gura cale către realizări artistice de 
valoare cu certă putere de a influenţa, 
de a educa publicul spectator. Această 
influențare (citește educație) se reali- 
zează însă numai, dar absolut numai, 
dacă opera cinematografică respectivă 
enunță şi ilustrează tema propusă în 
mod artistic. Cred că nu există altă 
cale de audiență la public a filmului 
românesc, decit prin artă. 


Realitatea, adevărul atit de dens al 
zilelor noastre,trebuie şi nu se poate 
altfel, să-și găsească expresia sa profund 
artistică în filmele noastre. 


Cit priveşte pe cei «de dincolo» de 
ecran — spectatorii... nenumăratele 
sondaje, consultări au arătat clar, fără 
putință de tăgadă, interesul pentru 
spectacolul de cinema. Dorinţa specta- 
torului în covirşitoare majoritate se 
îndreaptă către filmele care atacă pro- 
blemele majore ale contemporaneitiátii 
cu modalitățile specifice genului, cele 
mai artistice. Publicul este avid de a 
cunoaște, și pe această cale a artei, 
despre sine, despre alții. Tot mai des 
apare dorința spectatorului de a şti 
«cum a fost», «cum s-a întîmplat», 
«cum este», «cum va fi». 

Răspunsul cinstit al cinematografiei, 
alături de celelalte arte, la aceste fră- 
mintári, iată criteriul de bază al 'reper- 
toriului. După părerea mea, nu există 
manifestare artistică autentică fără un 
înalt, şi totodată dens, conținut edu- 
cativ. 

Numai așa ne vom putea defini, ca 
artişti, ca oameni, ca națiune, DE 
UNDE VENIM, CINE SÎNTEM, ŞI MAI 
ALES ÎNCOTRO NE ÎNDREPTĂM. 


numai si numai să învăţăm ceva 一 
mergem adesea să ne distrăm, să ne 
odihnim nervii. La urma urmei, un 
film educativ dar plictisitor este şi de 
condamnat din simplul motiv că ne 
răpește zadarnic timpul si că ne obo- 
seste în plus. În schimb, filmele ușoare, 
fără percepte morale (cele din seria 
«Cind comedia era rege», de pildă) isi 
fac bunele oficii prin umorul lor tera- 
peutic şi tonifiant. 


Filmele de dragoste, păstrate în limi- 
tele decentei, vom spune că sint atit 
de necesare virstelor tinere, prin ro- 
mantismul lor atrágátor 


Lucrurile stau însă cu totul altfel 
cind casele de film se imbogátesc pe 
seama unor productii obscene sau te- 
rorizante, in care este atitat apetitul 
sexual sau este urmáriti crima in de- 
taliile ei cele mai înspăimîntătoare. 


Arsenale de arme detună pe ecrane, 
cutitele se umplu de singe, oamenii 
fac amor in prim plan, angoasa devine 
rețetă posibilă, abandonarea familiei, 
alcoolismul, parazitismul social, traficul 
de influență apar pe ecran ca în chena- 
rele unei reclame, ca în subpunctele 
unui decalog al așa-numitei civilizații 
moderne în care forta creează dreptul, 
în care cameleonismul devine unica 
formă de a trăi bine, etc. 


Şi încă la noi sitele au mai cernut 
totuși valorile cu tot rabatul care ne-a 


această sete de viaţă ar decurge consu- 
mul excesiv de alcool, sexualitatea ex- 
cesivă şi toate celelalte tare sociale. 
Se practică un fel de scepticism pe 
care teoreticienii respectivi ar fi bine 
să-l păstreze pentru ei cită vreme nu-i 
interesează destinul generaţiilor viitoa- 
re ale patriei, ale acestei patrii care a 
supravietuit prin secole vitrege tocmai 
prin înaltul spirit al moralității sale 
care se numeşte cinste si bun simt. 
Morala poporului român e curată, ro- 
bustă şi sănătoasă 


Trăim într-o societate socialistă cu 
o morală bine definită, avem necazurile 
noastre atitea cite sint, greutățile firești 
evoluţiei noastre continue, ca să ne 
facem inimă rea cu filmele ce pot sluti 
sufletele copiilor și nepoților nostri. 
Părinții vor înțelege primii această 
situație, unii dintre ei probabil că au 
şi inteles-o, dureros, pe spinarea pro- 
priilor copii, din păcate prea tîrziu, 
uimindu-se cum de-au ajuns copiii lor 
în conflict cu legea. S-ar cere o sta- 
tistică mai lămurită, o anchetă socială 
mai largă asupra rolului nociv pe care 
îl joacă literatura şi filmele scandaloase 
asupra generațiilor in formare. Ziarele 
noastre nu și-au făcut încă datoria în 
acest sens. 


Difuzarea filmelor, școala, UTC-ul, 
toții factorii răspunzători la un loc vor 
avea, cred, de spus un cuvint măcar 
de aici inainte, în lucida și dreapta triere 
a filmelor care apar pe ecran. lar pă- 


„repertoriul . 
cinematografic 
ebuie sa [ie 
un instrument 
e educaţie? 


ALEXANDRU ANDRITOIU 


Ni í 


dar cu 
Cu sentimentul responsabilitàtii ! 


cu puritanism, 


luciditate. 


Este o întrebare care-şi răspunde sin- 
gură, ca la orele de dirigentie. Şi totuși 
aparenta ei facilitate cedează în fața 
unor probleme acute, de higienă so- 
cială,pe care nu le-am observat sau le-am 
trecut cu vederea pină ce nocivitatea 
lor ne-a tras de minecă. Astăzi, cind 
multe case de filme împing lacome pe 
piață o sumedenie de filme discutabile, 
de la cele de psihoză apăsătoare la cele 


4 


de atitare a instinctelor josnice, o radio- 
grafie a filmelor difuzate in România 
este, cred, urgent necesară. 

Desigur că nu vom luneca în purita- 
nism şi nu vom opera cu severitate 
vaticană în arta atit de populară a fil- 
mului care, dincolo de funcţia moral 
educativă, o are şi pe cea de destindere, 
de deconectare din grijile cotidiene. 
Nu mergem la un spectacol de film 


stirnit ingrijorarea. Am văzut in alte 
țări din Apus o adevărată competiție 
a filmelor sexy («revoluția sexuală» — 
cum o numea cinic cineva) si o adevărată 
inflație a crimelor de tot felul, ca într-un 
apocalips al singelui şi al desfriului 


Că nici la noi lucrurile nu stau exce- 
lent, o dovedește și faptul că, vorbind 
cu un limbaj mai deocheat față de copii 
şi încercînd apoi, jenat, să schimbi su- 
biectul, conlocutorul iti răspunde can- 
did: «Lasă că ce aude si ce vede el la 
film si la televizor, e mai a' dracului 
decit ce ne iese nouă din gură!» Alții, 
confundind libertatea cu libertinajul; 
se incálzesc la iluzia că aşa ii e scris 
societății moderne să poarte stigmatul 
păcatelor ei, pe care singură și le-a 
creat, că după tragedia războiului omul 
simte nevoia senzatiilor tari și că din 


rintii, în primul rind. Să nu ni se invoce 
că la cutare film sînt admiși numai 
oameni de la virsta de 16 ani în sus, 
că doar nimenea nu se uită în buletinul 
spectatorului, şi nicăierea nu scrie că 
virsta de 16 ani este bariera de aramă 
în spatele căreia se află deplina matu- 
ritate. 


Trebuie să fim lucizi. Fireşte, fără 
puritanism, dar lucizi. Altfel ne vom 
trezi vinovați de-o situatie-limitá în 
fata căreia să dăm neputincioşi din 
umeri ca în fata unui bolnav iremediabil 
pierdut. Ceea ce, desigur, nu vrem 
'sã se întîmple. 


+ 


MARIA BANUȘ 


Nu 


numai demascarea brutahtătii. 


Cultul ei 
trebuie dărimal. 


Se agaţă ca scaiul, de cite un cuvint, 
umbra lui. Ti-e și frică să spui: educativ, 
ca să nu se înţeleagă didacticist, mora- 
lizator, idilic, plicticos şi, în ultimă 
analiză, filistin. 

Te mai temi şi de altceva: să nu cazi 
în groapa cu lei a unei străvechi dispute 
estetice, filozofice: frumosul își ajunge 
sie-si? Frumosul și binele se intilnesc 
sau o ia fiecare razna, pe drumul lui? 

Dacă însă renuntãm la aprehensiuni, 
pur şi simplu gustul amar-leșios, sen- 
zatia de greață, umilință, plictiseală, 
tristețe, cu care ai ieșit din sala de 
cinema după. ultimul film «tare» în 
care din 700 m de peliculă, 500 m erau 
acoperite de pumni, palme, braţe ră- 
sucite, cadavre spectaculoase, scrisnete 
animalice, șiroaie de singe și plăgi vio- 
lent, vuluptuos colorate, totul etalat cu 
o vădită plăcere, sportiv-macabru-ero- 
tici — nu poti să mai stai pe ginduri, 
trebuie să răspunzi: «da, fără îndoială 
avem nevoie de un repertoriu din care 
să nu lipsească punctul de vedere edu- 
cativ». 


mperios 
necesar? 


MIHAI BENIUC 


Nu vreau să împing usi deschise, 
totuși trebuie s-o fac. 

De atitea ori s-a spus și o repetăm 
şi noi, că nu spectacolul violenţei în 
sine contează. Vezi Shakespeare, etc 

Acest adevăr trebuie repetat. 


Dar unele măsuri de precautiune 
nu strică niciodată. Aşa încit să punem 
punctul pe «i»: nu demascarea bruta- 
litátii, ci cultul ei cred că trebuie evita! 
în alcătuirea repertoriului cinemato- 
grafic. 


Resping obiectia: «cine ne poate 
spune unde e granița dintre ele?» 


Orice om de artă cultivat şi sensibil 
ştie să deosebească plinul de vacuum 
Si ceea ce-i nesfirsit de deprimant în 
bestialitate, în pornografie, e că sint 
atit de goale de sentimente, de idei, 
de omenie. 


Da, repertoriul poate şi trebuie să 
fie un instrument de modelare etică 
şi estetică! 


Nu filme sexy, 


ci filme care te învaţă 
să prețuieşti dragostea. 


Filmul, prin definiţie, este arta cu 
cea mai mare audiență și deci respon- 
sabilitate educativă. A spus-o cu mult 
Înaintea noastră Lenin și ar fi adăugat, 
desigur, astăzi,același imperativ pentru 
televiziune. Şi aceasta nu numai în 
ceea ce priveşte filmele documentare 一 
care transmit informații — dar și cele 
artistice care contribuie, prin specificul 
lor, la formarea, din punct de vedere 


etic, a publicului. În tara noastră această 
valoare a filmului — original sau im- 
portat — trebuie să contribuie la edu- 
carea, în primul rind, în spiritul patrio- 
tismului socialist. În această acțiune 
consider de o importanță deosebită 
atit filmele istorice care evocă trecutul 
poporului respectiv, cit şi cele care se 
ocupă de: problemele omului de astăzi. 
Sînt categoric împotriva acelor filme 


care contribuie la stirnirea instinctelor 
sălbatice, antisociale ; sînt pentru acele 
filme bune care cultivă curajul adevărat, 
eroismul şi dragostea. Dar nu filmele 
sexy in care se dezbracă Brigitte Bardot 
sau alte vedete, ci acelea care fac edu- 


DEMOSTENE BOTEZ 


cația sentimentală a tineretului în sensul 
bun al cuvintului, cele care îl vor face 
să pretuiascá dragostea la un nivel 
social si individual civilizat, sentimen- 
tele adevărate, demne, care înalță, nu 
înjosesc omul. 


Nu o şcoală cu exemplificări 


de criminalogie. 
O artă umanistă. 


S-a pus în discuție problema de a ști 
dacă repertoriul cinematografic tre- 
buie-sá fie un instrument de educație. 

Mihai Ralea semnala într-unul din 
eseurile sale, pe cit de savuroase pe 
atit de substanțiale, constatarea, de 
multe ori verificată de istorie și de 
viață, că numai insuficiențele devin 
probleme. 

Problema pusă astăzi confirmă încă 
o dată constatarea istorică menționată 
de Ralea. 

De vreme ce repertoriul cinemato- 
grafic a devenit o problemă. trebuie să 
fie în el o insuficiență. Și este. Mai 
exact spus, sint... că «e mai multe». 
Dar deocamdată este aceea de a fi sau 
nu ^un instrument de educaţie. 

Se pare, general admis, că cinema- 
tograful este o artă. Nu ştiu a citea, 
dar o artă. Dacă e asa, în ce-l priveşte, 
se pun problemele oricărei arte și 
poate că, în primul rind, aceea dacă 
trebuie să fie o artă pentru artă, preo- 
cupată numai de estetic sau o artă cu 
tendință, alternativă pusă în discuţie 
demult, în special în literatură, cu care 
cinematograful prin tendința de a re- 
prezenta viața are ceva similar. Un 
film este în toate cazurile o nuvelă 
sau un roman în imagini, chiar cînd nu 
este evident alcătuit după asemenea 
opere literare. 

O opţiune între cele două categorii 
de a le concepe, e o chestiune de clasã' 
socială — altfel spus, de interese ne- 
mărturisite, de ipocrizie, poate chiar 
de concepție. Mă declar de la inceput 
partizan al artei cu tendință (cam im- 

ropriu și excesiv denumită astfel). 
n cinematografie, scenaristul, regizorul 


ION BRAD 


au și ei o atitudine față cu opera lor, 
şi apreciază şi ei ca şi prozatorul în 
literatură, au sau nu simpatie pentru 
personajele și faptele din film. Ca 
orice artist, au și ei o atitudine în fata 
vieții, a operei lor. 

Arta, in general — oricare — inclusiv 
cea cinematografică,este un instrument 
de educație, deci de promovare a unor 


valori morale, -~ 
Din sumedenia de filme produse, 


repertoriul trebuie să aleagă pe cele 
în care atitudinea autorilor, voluntară, 
firească, nepreconcepută poate avea 
un efect educativ. Acestea, de altfel, 
şi sînt singurele care pot fi denumite 
opere de artă iar nu divertismente care 
fac toate concesiile. 

Repettoriul are avantajul de a nu fi 
în situația de a comanda el anumite 
opere, de a programa teze și atitudini- 
model preconcepute. El alege din pro- 
ductia gata făcută pe cele care îi răspund 
eticii sociale în mod firesc. 

Astfel, un repertoriu poate fi o sumă 
de opere de artă cinematografice şi, 
în același timp, opere de artă autentice, 
fără a sacrifica esența artei, ci tocmai 
pentru a se compara ei. 

În acest fel, repertoriul trebuie să 
fie un instrument de educație. 

..In orice caz nu o școală cu exem- 
plificări de criminalogie, de minimali- 
zare a vieţii umane. Nu există artă 
mare fără umanism. 

Ca orice artă, filmul trebuie să res- 
pecte omul și sentimentele lui care-i 
înlesnesc viaţa în societate. Aș crede 
chiar că rolul artei este acela de educare 
a omului, de servire a progresului 
social, de ináltare a valorilor umane. 


Nu angoase si obsesii morbide. 


Noi credem în om 
şi în permanenta ideilor mari! 


Repertoriul cinematografic, ca parte 
importantă a mijloacelor de formare 
spirituală a unei naţiuni, nu poate fi 
altceva decit un instrument de cultură, 
de educație artistică, cetáteneascá. În- 
tr-o societate socialistă ca a noastră, 
care crede în valorile umaniste, funda- 
mentale, care vede în om forta hotă- 
ritoare a istoriei, a propriului său destin, 
filmul nu are dreptul să rămină în afara 
efortului constructiv. de ináltare prin 
ideie, prin sentimente nobile, generoa- 
se. Prins in succesiunea vertiginoasá 
a imaginilor filmate, spiritul spectato- 
rului dornic de cunoastere, de impresii 
si senzatii neobisnuite, nu trebuie lásat 
să alunece ca pe un ghetus înșelător, 
cu toate oglinzile la suprafatá. Trebuie 
implicat, fácut sá plonjeze in adincuri — 
atundi cind ele există, bine înțeles. 
Deci, calitatea și eficiența educativă 
a repertoriului depinde de calitatea 
filmelor incluse in acest program cul- 
tural, cercetat, la noi, in fiecare an, 


de circa 200 milioane de spectatori. 

Indiferent de gen; filmele fárá va- 
loare, fără vibrație umană, filozofică, 
nu pot duce, prin însumare. decit la 
un repertoriu defectuos. Selecția exi- 
gentă, înainte de orice, trebuie să gu- 
verneze munca celor chemați să alcă- 
tuiască repertoriul, adică a noastră, 
prin aceasta intelegind si critica, in 
spetá si revista «Cinema». 


Se întîmplă in realitate așa? 
Da şi nu! 


Da, fiindcă din cele circa 270 de filme 
artistice de lung metraj cite se produc 
anual în țările socialiste, noi cumpărăm 
90, deci, presupun, cele mai bune. 
Da, fiindcă din cele 3 000 de filme cite 
se produc în restul lumii, noi cumpă- 
răm doar 60—65, presupun, din nou, 
printre cele bune. 

Nu, fiindcă si din țările socialiste se 


cumpără încă unele filme inegale, sau 
一 一 一 一 


5 


————— n ni N NN c ————————— 


slabe, în condiţii de reciprocitate. Unele 
chiar bune se programează defectuos. 

Nu, fiindcă din celelalte cinemato- 
grafii sint selectate destule filme «co- 
merciale», de duzină, păcătuind adesea 
prin violență sau vulgaritate. Altele, 
mai de «artă», aduc cu ele o filozofie 
caducă, a debusolării sociale și morale, 
angoase și obsesii morbide, un univers 
uman în disolutie — totul atit de străin 
de preocupările şi aspirațiile poporului 
nostru, angajat într-o uriașă construc- 
tie dedicată omului, libertății şi feri- 
cirii lui. 


ANTON BREITENHOFER 


Nu! 


«din motive 


Aceste defecte serioase, vizibile im 
selectia titlurilor, sint potentate, cum 
spuneam, si de programári foarte de- 
fectuoase. 


Remediul? 


Unul singur: selecție si iarăși selecție, 
operă de cultură, de educaţie si for- 
mare în spiritul ideologiei noastre 
marxist-leniniste, a credinţei noastre 
în om, in progres, in permanenta ide- 
ilor mari. 

Si filme românești mai multe si mai 
bune! 


repertoriului 


comerciale». 


Da! repertoriului inteligent. 


Cu toate că optez pentru filmele 
stiintifico-fantastice si sint împotriva 
celor didacticiste, accept orice gen de 
film, fie politist, western, de divertis- 
ment, etc. Important mi se pare me- 
sajul pe care-l propun creatorii filmului 
respectiv. Pentru că sint mesaje rea- 
lizate şi mesaje neclare, obscure, în 
care ideea frumoasă nu supraviețuiește 
sau e perimată. În atari situații, desigur 
că educația nu mai poate fi considerată 
un instrument, ci o stare inflamatoare. 
M-as opri in mod special asupra tine- 
retului nostru a cărui viață spirituală 
e bogată, variată 一 repertoriul cine- 
matografic trebuie să răspundă idealu- 
rilor sale înalte, educării sale de zi cu 
zi prin filme care să ne arate adevăru- 
rile vieții atit din trecut cit și din pre- 


LIVIU CIULEI 


zent. Interesant este cum sint infiti- 
şate aceste adevăruri, la ce-i servesc. 
Apoi nivelul artistic, estetic al filme- 
lor pe care le vizionează. Prezentarea 
unor acte de violență — mă refer la 
violenta-limitá si nu la exagerările care 
apar în anumite filme din motive co- 
merciale pentru a atrage spectatori 一 
trebuie explicate cu mai multă atenție 
de critica de specialitate. 

Un repertoriu inteligent desigur in- 
lătură postura spectatorului care așteap- 
tă și nu rămine cu nimic după viziona- 
rea unui spectacol. Filmul trebuie să 
aibă un efect pozitiv asupra vieţii 
noastre, menirea sa educativă, estetică, 
politică, trebuie să servească ideilor 
generoase ale realității noastre so- 
cialiste. 


Nu e inutil să vorbim de morală. 
A vorbi despre morală azi 


e obligatoriu. 


Prima condiţie ca un film să fie edu- 
cativ este, după părerea mea, sinceri- 
tatea lui. Este o condiție tot atit de 
intimă pentru film ca şi pentru educa- 
tor. Sinceritatea filmului educativ nu 
trebuie să fie o tactică. Aceasta s-ar 
simți şi realizatorul, povestitorul, «edu- 


catorul» şi-ar pierde creditul. 

Pe vremuri credeam că a face mo- 
rală este inutil. Astăzi cred că a vorbi 
despre morală este obligator și poate 
ajunge să fie emoționant, poate să 
cuprindă chiar monumentalitate. Cred 
că e nevoie de foarte multă maturitate 


pentru a nu implica morala în materia 
artistică, ci pentru a face materia ar- 
tistică să fie morală. Un film poate fi 
moral în povestire sau poate fi moral 
în concluzie, dar mi se pare mult mai 
important să fie moral nu în imaginea 


de pe ecran — nu înseamnă că pe aceasta 
o accept imorală — dar în imaginea 


aceea poate neconturată, neimprimată 
niciunde, pe care spectatorul o creează 
în intimitatea sa, după vizionarea fil- 
mului, de multe ori mult după vizio- 
narea filmului. 

În această scurtă confesiune, moral 


DINA COCEA 


tine rol de educativ şi invers. Nu mă 
refer strict la o problemă de etică, 
legată de un bine si de un rău, evaluabil 
juridic. Mă refer la impulsiuni pe care 
noi, creatorii, le putem da în toate 
direcțiile pentru a dezvolta aspirația 
spre normal. Îmi place cuvintul acesta 
pentru că el reprezintă esența faptelor 
şi atitudinilor raportate cel mai bine 
la măsura omului. Aceste fapte, aceste 
atitudini, luate ca normă, devin nor- 
male. Călinescu sugerează undeva aceas- 
tă înțelegere, referindu-se la arta cla- 
sică greacă. 


Nu! Să nu. admitem violenta, 
cruzimea, crima 


Sensul vieţii noastre este umanist. 


Dacă admitem că a 7-a artă — cinema- 
cografia — este supusă acelorași prin- 
cipii care guvernează toate ramurile 
artei şi că împarte cu acestea respon- 
sabilitatea innobilárii conștiinței uma- 
ne, este firesc atunci, ca şi față de arta 
supusă discuţiei noastre să avem aceleaşi 
cerinţe etice şi estetice pe care le 
pretindem literaturii, poeziei, teatru- 
lui, muzicii, picturii, etc. Forța social- 
educativă a artei este un bun cistigat 
în societatea noastră, iar filmul in- 
deosebi, prin circulația largă pe care 
o are, poate contribui substanţial la 
educația spirituală a poporului în etapa 
actuală a vieții noastre. Creaţia cine- 
matografică care a înregistrat unele 
succese este însă inegală. Animată de 
cele mai bune intenţii, beneficiind de 
condiţii tehnice şi materiale exceptio- 
nale, avind la dispoziție numeroși artişti 
de valoare, nu izbutește totuși decit 
arareori să promoveze în mod deliberat 
filme care din punct de vedere emo- 
tional și intelectual să capteze și să 
influențeze masele largi de spectatori. 
Desigur, receptarea operei de artă nu 
se face uniform, variază în funcție de 
pregătirea spectatorului, de orientarea 


sa ideologică, de facultatea sa de a face 
deosebirea între ceea ce este valoare 
autentică sau non-valoare, de maturi- 
tatea și experiența de viață pe care o 
are. Cu atit mai necesar este așadar 
ca filmele noastre să exercite o inriu- 
rire complexă asupra fiecăruia, să tre- 
zească în om cele mai nobile sentimente 
şi să-i dezvolte gustul pentru frumos. 
Să nu admitem în nici un caz ca arta 
noastră cinematografică să fie supusă 
unor considerente de ordin așa zis 
«comercial» şi mai ales să ne ferim 
de a propaga filme care promovează 
violența, cruzimea şi crima. Mărturi- 
sesc că personal am un profund dezgust 
față de acele pretinse «opere» teatrale 
şi cinematografice de peste hotare 
care își fac un merit din a provoca 
«senzații tari», stimulind instictele cele 
mai primare, cele mai degradante. Pre- 
zentului nostru, poporului adinc anco- 
rat în frámintárile istoriei contempo- 
rane, nu-i trebuie o astfel de «artă». 
Sensul vieții noastre este umanist. 
Acesta este caracterul artei noastre şi 
acesta este fundamentul misiunii sale 
educative. 


+ 


OV. S. CROHMĂLNICEANU 


Nu! Publicul nu e un copil arierai. 


El trebuie împins 
să gindească. 


Că toate artele exercită o operă de 
modelare a sufletului omenesc e un 
lucru prea bine știut ca să mai insistăm 
asupra lui. Posibilităţile cinematogra- 
fului însă sînt, în această direcţie, uriașe. 
El se folosește de un limbaj universal 
care-i îngăduie să se adreseze nemij- 
locit, oricui, nu-l stinjeneste prea grav 
nivelul cultural al publicului, atinge 
repede mase imense de spectatori şi a 
obişnuit lumea întreagă să-l frecventeze. 
Multi oameni nu se duc niciodată la 
concerte, nu mai puţini se abtin să 
viziteze muzeele sau expozițiile de 
pictură; destui n-au răbdare să citească 
o carte și se mulțumesc cu lectura zia- 
relor. Cine nu merge însă la cinema- 
tograf? 

Apoi, cind urmăreşte un film — au 
demonstrat-o psihologii 一 spectatorul 
se identifică foarte direct și intim cu 
anumite figuri de pe ecran, împărtă- 
sindu-le temerile, emoțiile sau nădej- 
dile. Puterea de impresionare a cine- 
matografului sporeşte astfel conside- 
rabil. În fata casei mele, un copil, a 
scris pe zid: «aici locuieşte Eliott Ness». 

E firesc așadar să ne intereseze funcția 
educativă a celei de-a șaptea arte Că 
voim ori nu, ecranul lucrează asupra 
conștiinței şi mai ales asupra inconştien- 
tului nostru pe o scară gigantică. A ne 
întreba în ce sens şi cu ce efecte, e 
absolut legitim, ba chiar necesar. 

Sigur că atita vreme cit un film nu 
ajunge să fie reușit din punct de vedere 
artistic, orice discuție pe tema valorii 
lui educative rămine vană. Cu bune 
intenții e pavat, se ştie, drumul spre 
iad şi o producție proastă, adică stu- 


ION DUMITRESCU 


Nu pol să 


pidă și plicticoasă, are adesea efecte 
contrarii celor scontate. Dar în sfera 
realizărilor izbutite avem nu numai 
dreptul, dar şi datoria să introducem 
criteriul educativ, atunci cind se pune 
problema alegerii şi difuzării diverselor 
filme pe piață. Singura condiție e să-l 
înțelegem într-un chip inteligent şi nu 
mărginit, pragmatic. Educaţia pe calea 
artei diferă sensibil de practica peda- 
gogică propriu-zisă. Publicul spectator 
nu e un copil arierat căruia trebuie să 
i se furnizeze pilde naive cu iluzia că 
el le va urma. Să nu ne închipuim nici 
că filmele care duc politica strutului 
faţă de aspectele sumbre ale vieţii con- 
temporane sint preferabilc celor care le 
abordează. După mine, publicul trăieș- 
te efectiv un proces educativ la cinema- 
tograf, atunci cînd e împins să gindească, 
să tragă singur prin reflecţie o invàtà- 
tură din realitățile înfăţişate pe ecran. 
Educatorul superior se dovedește artis- 
tul adevărat care se pricepe, pe nesim- 
tite, să declanșeze în mintea spectatoru- 
lui o astfel de meditaţie fertilă, asigu- 
rindu-se doar că ea va lua direcția do- 
rită. Cu istorioare perfect morale, cine- 
matograful poate nutri o bună constiin- 
tã, gata să-și reia liniștită comportările 
curente la ieșirea din sală; Hollywood- 
ul a deținut lungă vreme secretul aces- 
tui tip de filme. Specia lor n-a dispărut 
şi am intilnit-o perpetuindu-se chiar 
sub firme mult mai nobile. Nimic nu 
poate întrece puterea revoluționară a 
adevărului. Sint pentru o cinematogra- 
fie educativă, adică pentru o cinemato- 
grafie cit mai adevărată. 


nu protestez 


impotriva filmelor de serie neagră. 
Arta este educativă! 


Pentru mine această dorință este 
valabilă și de neclintit: adevărata operă 


de artă este educativă, mai mult aş 


spune, este didactică. 


Sint multe teorii la care am renunțat 
de-a lungul anilor. Pe unele le-am mo- 
dificat, pe altele le-am aruncat. De la 


-teoria funcției educative a operei de 


artă n-am abdicat şi nu voi abdica 
niciodată. O capodoperă veche sau 
nouă n-ar fi îndreptățită să poarte 
această calificare dacă n-ar deține forța 
de a emotiona, de a influența sufletul 
individului şi societatea, fie direct, fie 
indirect. 

La întrebarea dacă filmul poate să 
contribuie la formarea tineretului, răs- 
pund fără ezitare da, pentru că ştiu, 
bunăoară, ce s-a întimplat cu generația 
mea şi cu mine însumi. De altfel, este 
bine să adaug că rațiunea de a exista 
a filmului ca artă socială este tocmai 
funcţia lui educativă. 

În copilărie și în adolescenţă, filmul 
a fost una din pasiunile mele. Am in- 
vátat la Rimnicu Vilcea şi am avut 
norocul ca directorul internatului meu 
să fie un mare iubitor al filmului. La 
cinematograful din colțul străzii, mai 
jos de şcoala noastră, am văzut în 
premieră filmul lui Igirosanu «Haiducii» 
cu artiștii «vii și naturali» prezenți în 
sală. Erau alții decit haiducii lui Eugen 
Barbu și alergau călări de-a lungul şo- 
selei cu... stilpi de telegraf. Ca student, 
unul din felurile preferate ale menu-ului 
meu artistic recreativ era filmul, mai 
ales că în sălile de cinematograf era 
mai cald decit acasă. 

Între anii '25-'40, perioadă de mare 
înflorire a artei cinematografice, vă 
inchipuiti că am putut să má înfrupt 
copios din belșugul de filme care rulau. 
Am asistat la debuturile filmului vor- 
bit. Îmi făcusem din eroii de pe peliculă, 
de altfel aproape toti cele mai mari 
vedete ale cinematografului, modele 
de comportare şi din eroine, cele mai 
frumoase și mai celebre staruri din 
istoria cinematografiei, idealuri femi- 
nine. Într-adevăr, filmul îmi umplea în 
bună parte sufletul şi îmi modela gin- 
durile mele de copil. 

Sala Andreian din Rimnic unde con- 
certa Enescu cind poposea în turneu 
pentru o seară, două: l-am văzut pen- 
tru prima dată pe Gary Cooper, faţă 
de care am rămas cu o dragoste și ad- 
miratie definitive. Tirziu, după multi 
ani, cu puţin înainte de a muri, l-am 
zărit în compania lui Karajan la Viena. 
Era același, calm, frumos, sigur de 
sine, bărbat și cu un aer de modestie 
şi timiditate care îi sporea enorm far- 
mecul. L-am văzut şi pe Chaplin, acum 
în urmă, Dacă nu aș fi aflat de la vecini 
cine este, nu l-aș fi recunoscut şi nu aș 
fi făcut parte din cortegiul care il ur- 


mărea. Atit de mare era deosebirea 
între Chaplin-ul care se plimba liniștit 
pe Rue Royale şi Charlot-ul tuturor 
filmelor din care nici unul nu mi-a 
scăpat. 

Zimbesc bonom cînd mi-aduc aminte 
de Mosjoukine şi de Ivan Petrovici în 
filmul «Michel Strogoff», mă simt tînăr 
cînd mi-aduc aminte de vestitul Zorro 
care sărea de la etajul lll direct în şa, 
pornihd în galop şi de biciul cu care îi 
stigmatiza în frunte pe bandiți, pe 
răufăcători şi pe adversarii şerifului 
cel drept. 

Ce mult mi-au plăcut în copilăria 
mea şi ce mult îmi plac filmele în care 
răufăcătorii îşi iau plata iar binele 
triumfă. 

Şi să mai spună cineva că filmul nu 
este educativ, nu are putere de in- 
fluenţare, cá nu umple cu generozitate, 
eroism, elanuri, idealuri, poate şi cu 
iluzii, sufletul fraged şi receptiv! 

Constat că pînă la virsta mea rămîn 
ferm convins că filmul de azi trebuie 
să-și îndeplinească misiunea de edu- 
cator al tineretului. 

Acum văd prea puține filme. Nu mai 
am nici timp si nici ingáduinta de a 
vedea mult cantitativ pentru a selecta. 
Cînd tinzi către coloana dorică, îţi 
place mai puțin barocul. 

Cu toate acestea, cunosc încă multe 
filme din creația nouă si parcă din cînd 
în cînd doresc să mă initiez în mișcarea 
cinematografiei contemporane. O fac 
doar mai puțin decit aș dori. 

Cred în filmul românesc şi în viitorul 
lui, cu atit mai mult cu cit stimez un 
număr de oameni care lucrează astăzi 
în cinematografia noastră. lubesc filmul 
românesc şi mă interesează soarta lui 
pentru că sint unul dintre pionierii 
muzicii de film. Multi ani in şir am 
lucrat în studiourile noastre cot la cot 
cu regizori, operatori, producători, 
tehnicieni, pentru realizarea de filme 
documentare şi artistice. O parte din 
creația mea muzicală a fost dedicată 
filmului românesc. 

Văd că în momentul de față, pe piața 
mondială a filmului, vorbesc în special 
de apus, se petrec fenomene cu care 
nu pot fi de acord: aservirea peliculei 
intereselor meschine și comerțului 
fără scrupule, debandada morală, su- 
perficialitatea, conformismul, îndepăr- 
tarea de om și de misiunea educativă 
a filmului mă îngrijorează. 

Reintors de citeva zile de la Paris, 
nu pot să nu protestez cu această ocazie 
contra filmelor de serie neagră, contra 


filmelor «sexy», contra filmelor «inter- 
一 -一 一 全 


zise tinerilor sub 18 ani». Dacă tocmai 
filmul, cea mai populară artă contem- 
porană a ajuns să fie interzis tinerilor 
pînă la 18 ani, inchipuiti-vá tristețea si 
compátimirea pentru sufletele fragede 
și receptive. 

Dar tocmai indignarea spontană a 
mea și a tuturor pledează cu un argu- 


ment în plus pentru misiunea educa- 
tivă a filmului. 

În încheiere, aș vrea să adaug numai 
atit, apropo de educativ, educaţie, 
educabil...: rămîne de analizat si de 
stabilit cine face educația, cum o face 
și cui o face. Sint întrebări care tin, 
între altele, și de sectorul administrativ. 


ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA 


Iu superproductii ieftine, 
ci filme istorice 
care se potrivesc unei educatii moderne 


Într-o viziune coherentă umanistică 
despre cultură, în care fiecare fragment 
trebuie să se subordoneze întregului 
slujindu-l, răspunsul nu poate fi decit 
afirmativ. Imaginea vizuală, specifică 
cinematografului, are azi una din cele 
mai mari puteri de convingere, se 
imprimă în memorie cu cele mai mari 
şanse de durată. De aceea, educaţia 
contemporană nu se mai poate lipsi 
de cinematograf care se cere transfor- 
mat în mijloc de innobilare a gustului, 
de cultivare a emoțiilor — și etice și 
estetice. 

Ce aș recomanda să se prezinte pe 
ecranele noastre? Mă pricep mai puțin 
la cinematograf — fiindcă-l frecventez 
destul de nesustinut — dar mi se pare 


MIHNEA GHEORGHIU 


Nu 


un 


comert 


cá, in general, capodoperele literaturii 
universale, refácute in viziunea unor 
mari actori sau regizori, ar fi de dat 
mai des, incepind cu acelea ale lui 
Shakespeare. Filmul istoric, dar nu 
superproductiile, care pervertesc ief- 
tin adevárul uman, se potriveste unei 
educatii moderne, fiindcá are putinta 
de a da tinerilor modelele care adesea 
se uită. 

Nu vrem orori, nu vrem violente 
care nu fac decit să crească potenţialul 
instinctual şi așa prea mare al tineretu- 
lui de pe planeta noastră. 

De fapt, totul trebuie văzut cu un 
ochi pregătit de cultură care să știe 
ce să aleagă. 


demodat 


şt neinformat 
O politică culturală! 


Am asistat nu demult, la Cannes, cu 
ocazia Festivalului, la un colocviu in- 
ternational al autorilor de filme. De- 
claram si cu acest prilej, acolo, cà cine- 
matograful — si instrumentul sáu cel 
mai răspîndit şi mai eficace, televizi- 
unea — exercită o considerabilă in- 
fluentă asupra structurilor mentale ale 
publicului larg şi prin acestea asupra 
vieţii sociale. În vremea din urmă, ca- 
racteristicile pe care le prezintă aspec- 
tele nocive ale acestei influențe se dis- 
ting printr-o acuitate deosebită, ridi- 
cînd chestiunea educaţie prin filme pe 
treapta principală a preocupărilor ad- 
ministratiilor culturale. 

Apare in consecintá, mult mai im- 
portantă decit în trecut, problema 
raportului dintre politica filmului și 
cultura naţională, în cele două direcții: 
a programelor de difuzare şi a planu- 
rilor de producție. 

Presa noastră de specialitate a atras 
atenţia, în repetate rînduri, asupra în- 
semnătății sporite ce trebuie să se 
acorde, în diferite variante, specificului 
educaţiei publice prin film: etică, es- 
tetică şi politică. Nu reprezintă un se- 
cret pentru nimeni, în cercurile pro- 
fesionale ale producției şi difuzării fil- 
melor, că pe lingă conținutul evident 
actual a problemelor educației în ge- 
neral, şi ale filmului politic în special, 
preocuparea fată de necesităţile reale 
ale opiniei publice a impus și forme noi 
de expresie, mai directe şi că formele 
depășite oferă un aspect de «modă 
veche» și de provincialism epigonic, 


cu atit mai supărător astăzi cu cit aceste 
forme vechi perpetuează mentalități 
si concepţii vechi și dăunătoare, cum 
ar fi ambiguitatea în morala publică și 
izolarea de tendințele umanităţii con- 
temporane. á 

"După ce filme ca «joe Hill», «Sacco 
şi Vanzetti», «Little Big Man» și multe 
altele, valorifică, în conceptia omului 
de azi, tradițiile demnității lui elibe- 
ratoare, iar filmele «sentimentale» fac 
totul pentru ca să combată violența 
şi uscăciunea sufletească favorizate de 
lupeasca «struggle for life» capitalistă, 
este ridico şi primejdioasă poziția 
acelor realizatori și comercianți de 
filme, demodati şi neinformati, care 
se joacá de-a cinematograful intr-o 
ambiantá intelectuală ruptă de reali- 
tátile nationale si sociale ale lumii de 
azi, si mai cu seamá, de noua sensibili- 
tate intelectuală a tineretului acestei 
lumi. 

Cultura cinematografică trebuie să-și 
reamintească necontenit că este un bun 
al maselor şi că aceste mase, mai mult 
sau mai puţin largi, absorb cu ușurință 
«mesajul» filmelor, nu numai în sfera 
restrinsă a relaţiilor dintre indivizi 
apartinind aceluiași mediu social sau 
aceleiaşi națiuni, ci într-una mai vastă — 
şi de aceea mai puţin controlabilă 一 a 
circuitului liber de informaţii politice 
si culturale. 

Ráspunderea celor ce aleg filmele 
pentru difuzare, ca si a acelora ce le 
orientează pe cele in producţie este de 
aceea mult -mai grea si mai nuanțată 


decit, cu cinci sau zece ani în urmă şi e 
nevoie în scopul bunei ei aplicări de o 
pregătire profesională şi politică adec- 


FOLDES LASZLO 


Nu violentă şi 


vată, de o cultură generală si specială, 
profundă şî aplicată la obiect. 


ervertirea simturilor, ci o 


artă în slujba idealurilor noastre socia- 
liste. 


Da. Un instrument de educație... 
Cu atit mai mult cu cit scopul educativ 
face parte din instinctul creației. Tot 
așa precum iubirea, de exemplu, este 
calea procreatiei, desi, în clipa dragos- 


tei, nimeni nu se gindeste la aceasta. 


Nu cred în acele declaraţii progra- 
matice care se afirmă prin manifeste 
sonore, libere de orice intentie educa- 
tivă. Trebuie să spun că nu am intilnit 
încă o operă de artă capabilă să confir- 
me o asemenea afirmație. Dar mi-e de-a 
dreptul silă de acele dubioase țeluri 
educative (vezi programele de educaţie 
sexuală sau de «adaptare» la violență, 
cultivate în anumite țări) care încearcă 
să pervertească simțurile, să corupă 
rațiunea. 

După părerea mea, educația ca pro- 
gram abstract, nu ajunge. Există 
aici un singur element esenţial: con- 


JEAN LIVESCU 


ținutul concret educativ și scopul lui 
uman. Trăim într-o ţară socalistă si e 
de prisos să mai enumăr aici toate tră- 
săturile artei cinematografice care con- 
tribuie la formarea sufletului omenesc: 
sint toate cele care stau în slujba ide- 
alurilor noastre sociale și estetice. 

În formarea omului socialist, artistul 
trebuie să dovedească un talent tumul- 
tuos, dar să asculte în schimb sugestia 
unei raţiuni stăvilite de fireşti limite: 
să nu credem că ascunzind răul sădim 
în sufletele oamenilor rivna pentru bine, 
că netezind frămintările sinuoase îi 
indreptăm spre fágasul cel drept, că 
printr-un optimist zimbet de afiș, adu- 
cem adevăratul zimbet pe buzele lor. 
Dar tin cu orice preț, conform idea- 
lurilor mele estetice, la rezultat, la 
bine, la adevăr, la zimbetul cald al spe- 
rantei. 


Nu e cu putintá o scoală modernă fără 
o cultură audio-vizuală. Cu asta trebuie 
să începem! 


Caracterul educativ al filmului (în 
sensul participării sale pozitive sau 
negative la formarea personalității uma- 
- este de netăgăduit. 

n adevăr, dintre mass-media, cine- 
matograful are cea mai largă capacitate 
de cuprindere vizuală și auditivă a pu- 
blicului, este cel mai vechi, cu cea mai 
puternică influență socială. Adăugăm 
că în perspectivă apropiată cinemato- 
graful — ca instituție — este cel mai 
periclitat mai ales prin extinderea te- 
leviziunii şi a video-casetei. 


Din punct de vedere educativ (ceea 
ce în bună parte acoperă punctul de 
vedere artistic) pot exista filme bune 
şi filme proaste, diferențiate după ta- 
lentul artiştilor, după capacitatea aces- 
tora de a convinge, după profunzimea 
și veracitatea concepției regizorale. 

Tot ca o participare educativă tre- 
buie considerată şi capacitatea filmului 
de a acoperi «golurile» în timpul liber 
al tinerilor. 


Încercind a defini rolul şcolii față de 
existența filmului şi a cinematografului 
trebuie să ne gindim că pregătirea pen- 
tru viață pe care o dă școala înseamnă 
pină la urmă posibilitatea de a domina 
efectele diferiților alti factori educa- 
tivi; a «inarma» cu cunoştinţe si ati- 
tudini, a perfecta capacitatea tinere- 


tului de a intelege si interpreta rational 
lumea, societatea, istoria, fenomenele 
sociale contemporane pe plan mondial. 

Ne putem da seama ín acest context, 
de complexitatea problemei cinema- 
tografiei pentru educatori. 

Educatorii trebuie să orienteze in- 
teresele și gustul tinerilor în mod se- 
lectiv spre filme bune şi să explice de 
ce filmele proaste sint proaste. 

Dificultatea pe care o intilnim de 
cele mai multe ori constá in lipsa unei 
pregátiri a educatorului pentru cu- 
noasterea cinematografului ca artă si 
în lipsa din școlile de toate gradele, 
inclusiv din cele universitare, a unei 
discipline care să inițieze în această 
direcție. 

S-ar putea să pară paradoxal: într-o 
şcoală care se vrea modernă, se stăruie 
asupra disciplinelor care formează cul- 
tura scrisă (şi aceasta pe bună dreptate); 
cultura scrisă asigură stabilitatea și 
profunzimea cunoştinţelor, continui- 
tatea ei peste generații, dar neglijăm 
informantul audio-vizual, atit de carac- 
teristic pentru secolul 20. 

Credem, de aceea, că răspunsul şcolii 
față de importanţa educativă a cinema- 
tografului trebuie să plece de la o pre- 
ocupare mai consistentă si mai siste- 
matică față de locul pe care filmul îl 
ocupă în cultura şi civilizația contem- 
porană. 


+ 


xt 


MIRCEA MALITA 


Filmul nu trebuie, numai, să răspundă, 
ci să ajute pe tineri să-și răspundă la 
întrebări. 


Orice om al şcolii simte că educa- 
ţia în zilele noastre este un proces 
total In care unele mijloace de 
transmitere a informaţiei au căpătat 
o nebănuită preponderență. Ima- 
ginea a cîștigat cursa In care este 
angajată hirtia, vorba, desenul, mu- 
zica. Puterea de influențare a cine- 
matografiei asupra tineretului este 
imensă. Modele de viață, concepții, 
cunoștințe, gusturi se cristalizează 
pe nesimţite în- sala de*proiecție. 
la un pol stă cinematógrafia sen- 
zatiei absolute pe care mi-o evocă 
acea sală din Mexico-City în care 
violența filmelor părind a- nu- 
suficientă, proprietarii plasaseră ma- 
nechine de ceară în mărime natu- 
rală, din scenele cele mai atroce, 
pe culoarul semiumbrit al intrării. 
Cu o asemenea pregătire nu este 
de mirare cá Bufuel şi-a putut 
alege eroii dintre delicventii mexi- 
cani, ceea ce l-a inspirat si pe Pré- 
vert să scrie splendidul poem al 
rătăcirii tinereții, întitulat „Los Ol- 
vidados". 

La celălat pol stă filmul pur edu- 
caliv, care a ajuns să se substituie 
lecției vorbite si din care omul 
ciștigă o informaţie densă şi dura- 
bilă. 


MANOLE MARCUS 


La mijloc sint sutele de filme 
cărora un tinăr nu le cere decit 
să-i amplifice tonusul virstei în 
direcția pătrunderii lui în lume, 
Este un nonsens social să cultivi 
tristețea, dezgustul, descurajarea si 
frica in săli special amenajate și să 
propagi in publicul larg de spectatori, 
exploatind gustul real de a vedea 
filme, confuzia deliberată. 

Departe de mine gindul de a 
susține genul eminamente grav şi 
didactic. Filmele needucative sint 
deobicei si filme proaste, capodo- 
pere ale gustului de tirg, depri- 
mante ca si obiectele de ieftin bazar. 
Sufletul omenesc este un peisaj 
larg, subiectul om comportă şi 
aspecte mai rudimentare dar și 
zone nuantate — si iată de ce cred 
că orice film trebuie să reprezinte 
un plus de înțelegere, de adincire 
a lumii faţă de drama vieţii coti- 
diene. Stind In contact cu tineretul, 
pot spune că întrebările lui sint 
multiple şi profunde. N-as afirma 
că cinematograful trebuie să-i răs- 
pundă, ci să-l ajute să-și răspundă 
la aceste întrebări, căci, după pă- 
rerea mea, a, educa este un verb 
mai mult reflexiv decit tranzitiv. 


Nu există repertoriu fără sală de cinema, 
fără publicitate. 
S.O.S. publicitatea ! 


Repertoriul cinematografic nu 
există decît prin intermediul sălilor 
de cinema, prin modul cum se face 
programarea filmelor în rețea, prin 
publicitatea cinematografică, Numai 
cu concursul adecvat al acestor fac- 
tori repertoriul poate fi educativ. 
Altminteri, chiar dacă totdeauna 
se vor afla în repertoriu un număr 
de filme de calitate, acestea vor 
rămîne prea puţin cunoscute şi 
pretuite de publicul larg. Din acest 
punct de vedere, cea mai mare 
piedică la îndeplinirea rolului edu- 
cativ al repertoriului cinematogra- 
fic o reprezintă lipsa de specializare 
a sălilor pe genuri şi categorii de 
filme, caracterul hazardat al multor 
programări- şi debilitatea gener 
a reclamei cinematografice. Aşa s 
face că un film de serie B sau 


部 
p 
(Og ^ 


ca „Adio, prietene“, s-a putut lăfăi 
la „Scala“ — un cinematograf con- 
sacrat pentru spectacole de gală — în 
timp ce „Romeo si Julieta“ a fost 
compromis. de ecranul meschin de la 
„Capitol“, fiind evident că somptuoa- 
sele imagini ale acestei magistrale 
ecranizări shakespeariene nu po- 
teau fi puse în valoare decit într-o 
sală ca „Patria“, Exemplele se pot 
inmulti din repertoriul fiecărei sáp- 
tămini, după cum, relativ des, în- 
tiinim filme de incontestabilă va- 
loare ideologico-artisticá, cum au 
fost „Începutul“ sau „lubire“, lăsate 
în umbră și deci ignorate de o bună 
parte a publicului lor virtual, dato- 
rită faptului că ne lipseşte o reclamă 
cinematografică d i 
tensa. 


ea ce priveşte condita igie-, 
tehnică, urbanistică 'si de con- 


fort intelectual a celor mai multe 
din cinematografele noastre — şi 
acesta e un factor important într-o 
operă educativă — nu a$ avea nimic 


DORIN PAVEL 


de adăugat la ceea ce anchetele din 
anii trecuţi ale revistei „Cinema" 
au publicat sub titlul „SOS — Sala 
de cinema”. 


Nu există artă fără omenie. 
Omenia e infinit mai iradiantă decit ne 
imaginăm. 


Cred că misiunes cea mai impor- 
tantă a artei în general este să In- 
riurească în bine viața societăţii. Ca 
artă nouă, cu profundă putere de 
nstraţie, filmul. este în avangarda 
i misiuni. li: pretind deci tot 
i pretind societății — ome- 
; pasiune, dragoste, iubire; este 
resc să nu putem gindi decit ast- 
fel la un instrument pe care omul 
l-a creat anume pentru-a-şi înfrumu- 
seta prin el viaţa. Din activitatea mea 
de educator, ştiu că omenia este ine 
finit mai iradiantă decit ne imaginăm 
de obicei. Dar, înainte de a învesti 
arta cu acest atribut, trebuie să nu 
uităm că sinceritatea este condiţia 
sa sine qua non. 

Ajungind la problema reperto- 
riului: trebuie să facem din el pir- 


AMZA PELLEA 


Nu! 


ghia care practică în particular mis- 
carea de Inriurire de care am vorbit 
i sus. Să repet ce-i pretind? Ome- 
nie, pasiune, dragoste, iubire. Şi 
— lucru foarte important — nu tre- 
buie să despărțim, In această exi- 
gentá a noastră, producţia natio- 
nafã de cea internaţională; nu tre- 
buie să cerem altora ceea ce nu 
reuşim noi înşine uneori. lată de ce 
názuinta noastră pentru un bun re- 
pertoriu trebuie să se completeze 
cu năzuința spre o producţie naţioe 
nală de un înalt nivel artist 

Şi — lucru esenţial — să — subli- 
niem că opțiunea etică trebuie să se 
manifeste în perimetrul opțiunii es- 


teticel 


bandiţilor . simpatici! Fi mul e o 


armă puternică. El poate fi folosit în 


bine sau 


Am mai spus cu diferite prilejuri 
că una dintre primele forțe ale 
cinematografului ca artă mi se pare 
a fi aceea de a se adresa direct sufle- 
tului spectatorului, de a scoate la 
iveală tot ce este bun şi sensibil 
în el. Cinematograful, cea mai 
populară dintre arte, lucrează astfel, 
în primul rînd, asupra efectului. 
De aici decurge firesc marea sa 
forță de a educa, de a modela si 
remodela constiinte. 

Într-o ţară ca a noastră, unde 
toată politica are în centrul sáu de 
preocupări omul, filmul nostru in 
special, şi repertoriul în general, 
nu trebuie să ignore această menire, 
Creatorii de cinema au astfel în 
mina lor o armă, o armă foarte 
puternică, pe care o pot folosi si 
în bine și în rău. Sigur că toti sintem 
impotriva violent mpotriva com- 
portărilor amorale sau imorale, 
împotriva exacerbărilor acestor po- 
sibile dimensiuni din viaţa socială 
o ilor prin intermediul 
gini! 


Nenorocirea este cà 
anti-eroului, voga a 


în rău. 


a făcut ca producția de serie a file 
melor să copieze doar aparențele 
acestei mode aducînd facile argu- 
mente prin care scuză indirect pro- 
cesul crimei, făcînd abstracție de 
o motivaţie de idei specifică unui 
anumit context, unui anumit loc 
si timp. Banditi simpatici, care ucid 
pentru că n-au încotro, s-au instalat 
astfel pe ecranele de pretutindeni. 
Pericolul este considerabil, în spe- 
cial pentru tineret. În occident 
numeroase statistici arată că filmele 
în care violenta se desfăşoară de 
dragul violenţei, în care pumnii se 
dau de dragul pumnilor și numărul 
morților crește cu fiecare metru de 
peliculă, au influențat negativ tine- 
retul ducind la o considerabilă 
creştere a criminalității. 

În acest sens s-ar putea vorbi 
şi despre filmul istoric. Şi el poate 
merge pe un drum bun sau unul 
prost. La noi a mers. pe cel bun. 
Si aici se poate cădea în spectaculos, 
de dragul spectaculosului, în inedit 
de dragul ineditului sau să se alis 
menteze gratuit, prin scene Xy, 


9 


mentalitatea consumatorului de li- 
teratură sau de imagine ,porno". 
Dar adevárul istoric trebuie res- 
pectat. Filmul trebuie să refacă pe 
baza unei ample documentări, o anu- 
me epocă cu tot ce a însemnatea 
prin relaţiile dintre oameni, prin 
comportarea lor la timpul respec- 
tiv, Filmul însă, ca artă, nu se poate 
reduce numai la o stampă asupra 
trecutului. Trecutul poate trăi nu- 
mai raportat la prezent, iar filmul 
istoric trebuie să tinteascá către 
concluzii contemporane, emotionind 


PETRU POPESCU 


spectatorul de azi. În luna iunie 
am prezentat „Mihai Viteazul“ în 
străinătate. Acolo am avut în repe- 
tate rînduri bucuria să stau de 
vorbă cu tineri spectatori care au 
reuşit să distingă în contextul 
istoriei vechi, problemsle grave, cu 
răsunet actual. Aceste ecou în con- 
temporaneitate trebuie să-l aibă 
orice film pentru a deveni un instru- 
ment de educaţie. Si bineînţeles 
pentru asta, opera filmată trebuie 
să fie în primul rînd realizată ca 
operă de artă. 


u!  incompetenţei. Ca să judecăm un 
repertoriu trebuie să avem și ò cinemato- 
grafie naţională. 


Cà filmul are un mare rol cultu- 
ral și o mare obligaţie culturală, 
deci educativă şi formatoare, iată 
o problemă decisă demult. De alt- 
fel, orice act de expresie, la nivelul 
individului ori al unei instituţii spe- 
cializate, are un fond educativ. 
Cind e vorba de film, ideea de educa- 
tie naşte mai repede în spirit, pen- 
tru că lumea se gindeste la publicul 
de cinema, mai numeros decit ori- 
care altul. E motivul pentru care 
s-a ajuns la teoria că filmul trebuie 
să aibă un tratament cu totul spe- 
cial, datorită faptului că „il văd 
ligane de oameni“, Principiul ps 
logic al educaţiei este, după cite știu, 
increderea în forul educator, Ed 
ţia prin film trebuie så pornească de 
la principiul informaţiei sincere și 
exhaustive, cultivind un spirit de-dez- 
batere publică cu spectatorul, oricit 
de „spinoase“ ar fi problemele. Ca 
să poti educa, trebuie să ai cu <e, 
ca să stimulezi moralitatea existentă 
în toți oamenii trebuie s-o hránesti 
cu problemele reale ale epocii. 

Dece să credem că avem un public 
cu mentalitate de minori, de ce să 
insultăm publicul naţional contestin- 
du-i dreptul de a lua parte la niște 
mari dezbateri contemporane prin 
intermediul ecranului şi capacitatea 
de a judeca cu discernămint proble- 
mele zilei de azi, oricît ar fiele de 
delicate? E paradoxală raritatea fil- 
melor din ţări vecine, pecarenu o 
poate explica nici vreo diferență de 
ideologie, nici vreo dificultate eco- 
nomică. 

Educaţia prin film inseamnă, fi- 
reste, şî educaţia estetică prin film, 
Dar gustul estetic al spectatorului 
nostru de film e foarte perimat, 
pentru că nu i se dau filmele com 
temporane cele mai bune, acelea 
care Înseamnă trepte în evoluția 
artei de imagini. 


FLORIAN POTRA 


Nu] 


Frumosul cinem ic, aga cum 
a fost modelat de u douăzeci de 
ani de cinematograf ternationalà, 
e pentru spectatorul nostru curent o 
noţiune fără nici un conţinut, pentru 
că el nu aavut pină acum nici o ocazie 
onestă de a-și face cultura cinemato- 
grafică, căci nu putem lua în consi- 
deratie o cinematecă prost utilată 
şi minusculă, nici o singură sală 
iectează filme ce 
ite in tara lor 
de mp ce adevăratele 
filme de artă și „eseu“ nu ajung 
aproape niciodată la noi. Nu e de 
e atunci că unii spectatori se dau 
t după „Um pumn de dolari“ 
casa la toate prostiile cu 
n la care nu se duce mai 
occident, În asemenea 
e retoric să 
ectul educativ 

rai al repertoriului. 

O vină mare în această deficiență 
de educație cinematografică a pu- 
blicului, şi prin ea în eficiența de 
educație morală, civică, patriotică, 
de care filmul e deosebire ca- 
pabil, o ineastii nostri, regizorii 
şi scenar , care in loc sá studieze 
cu curaj $i discernámint ultimii 
30 de ani de evenimente psihice si 
fizice ale societăţii românești, aşteap- 
tă ca pe o mesie „scenariul bun“, 
„ideea bună“, „cartea bună de ecra- 
nizat", ca şi cum viaţa lor, plină de 
evenimente, frămintări şi drame nu 
poate avea nici o legătură cu ecranul, 
Ei dovedesc constant că nu cunosc 
publicul românesc și nu simt nevoia 
să creeze pentru el, si aici, de fapt, 
e miezul problemei, chestiunea re- 
pertoriului fiind şi ea un pur co- 
rolar. Ca să judecăm un reper- 
toriu trebuie să avem o cinemato- 
grafie națională, un unghi propriu 
de vedere. Altfel, e ca și cum am 
învăța geometria fără să posedăm 

un compas. 


superficialitári. 


Avem nevoie de cadre 
pregătite temeinic. 


Nu de criterii — fie ele oricit 
de riguroase — ducem lipsă. Ducem 
lipsă, cred, de tot mal multe "cadre" 
care să intruneascá — individual și 
co'ectiv — următoarele calități: 
formaţie ideologică, politică şi cul- 
turală (cinematografică) temeinică; 
capacitatea de a se informa „la zi“ 
asupra producţiei mondiale, pe de 
a parte, asupra gustului public, pe 
de altă parte, abilitatea de-a cumpăra 
cît mai multe filme bune şi cit mai 
ieftin; simţul sacio-psihologic și es- 
tetic de aalcătui programe cu o 


10 


încărcătură intelectuală și morală 
progresiv mai ambițioasă şi mai 
prețioasă; ştiinţa de a populariza 
reclamă, propagandă etc.) . diferen- 
tiat şi adecvat 一 filmele; și altele 
incă. Cred că şi sub raportul ,re- 
pertoriului”, cinematograful nostru 
are nevoie de innoite contacte (dacă 
n4 infuzii) cu zonele mai înalte de 
cultură, economie, psiho-sociologie, 
tehnica informaţiei si a publici- 
tăţii etc. Dar împlinirea unui ase- 
menea deziderat cere timp și ráb- 
dare. 


Nu putem actiona 


eforturile AC 


LELEVIZIU 


De la început trebule să spun că 
socotesc cinematograful printre cei 
mai însemnați factori de influență la 
formarea conștiinței socialiste, că 
arta filmului, de o deosebită forță de 
penetratie în psihologia spectatoru- 
lui, îmbogățește universul spiritual, 
moral și estetic al milioanelor de 
aderenti ai ecranului. 

Concepem alcătuirea repertoriu- 
lui cinematografic sub raportul va- 
lentelor educative si culturale pe 
care le poartă filmele, activitatea de 
perspectivá si selectionarea acestora, 
avînd la bază criteriul conținutului 
de idei, al mesajului lor, al tensiunii 
emotionale şi expresivitátii artistice 
ce reușește să transmită acest fond 
ideatic minţii şi sufletului spectato- 
rilor de cinema. Complexitatea 
ţii contemporane, înclinațiile perso- 
nale, gradul de pregătire, dorința 
de cunoaștere, nevoia de destindere, 
îndreaptă preferințele spre genuri 
de filme diferite (comedii, drame, 
filme de aventuri şi altele) cu o 
problemati ariată, care să pro- 
vină din cît mai multe zone geo! 
fice. Repertoriul pe anul acest - 
tine pe genurile rite 34 de 
comedii, 40 filme av ri 
85 drame, îı 159. de filme 
importate din 23 ţări din Europa, 
Asia şi Ame 

Credem cà r 
rinte ale culturii mod 
caţiei estetice, prez 
apartinind unor 
filme cît mai diferite, unor mari 
realizatori. De exemplu, în anul 1970 
au fost achiziționate pentru rețea 
26 filme premiate la festivalurile 
internationale și 24 realizate de per- 
sonalități ale artei cinematográfice 
(„Ceaikovski”, „Şoimii“, „În -arşita 
nopții“, .Z", „Tăcerea bărbaţilor”, 
„Bătălia pen Alger”, „Romeo și 
Julieta”, etc). 

În acest tablou cu o cromatică 
atît de nuanțată, apreciem că tonul 
major trebuie să-l dea filmul ro- 
mânesc, filmul care vorbeşte despre 
viața și oamenii noștri, despre suc 
cesele și necazurile noastre, c 
vorbesc cu optimism și pasiune des- 
pre lupta poporului nostru pentru 
devenirea lui națională, socială și 
spirituală. 

Important pentru noi este ca fif- 
mele străine ce rulează pe ecranele 
cinematografelor să nu fie în opoziție 
cu principiile, cu concepțiile partidu- 


VALENTIN SILVESTRU 


laborare cu 
ecialitate. 


lu! şi statului nostru despre socie- 
tate, despre rolul social si etic al 
omului. 

Intimpinám uneori dificultăţi în 
achiziţia filmelor produse de stu- 
diourile occidentale, deoarece marea 
majoritate a acestor filme sint tri- 
butare. violenței, erotismului, fri- 
zează prostul gust, moralitatea. 

Cunoscind că o mare parie a 
spectatorilor o formează tineretul, 
în învestigarea producției mondiale 
s-a urmărit cu insistenţă importarea 
de filme valoroase care promovează 
ideile umanismului, victoria binelui 
asupra răului, satirizează relele de- 
prinderi, conduita şi atitudinile re- 
probabile, demască racilele orîn- 
duiri capitaliste contemporane. 

E de notorietate faptul că fil- 
mele din genurile mai ușoare (muzi= 
cale, comedii, aventuri, melodrame) 
au atracția cea mai mare la public, 
de aceea o parte a importurilor 
sînt destinate acestor categorii de 
filme. 

+ Ne reproșăm faptul că au fost 
cazuri cînd nu am aplicat cu exi- 
enta cuvenită criteriul valoric, ace 
ceptind unele filme occidentale cris 
ticabile mai ales. prin modalitatea 
de tratare, conținînd secvenţe. care 
ar putea avea influente educativa 
defavorabile (de e f „La reve* 
dere, prietene!) în special în rindul 
s tarilor - tineri cu o educație 
nenea, conside« 
negativă freca 
venta mare a programărilor unof 
filme de divertisment pe. ecran. 

Subliniind responsabilitatea-ce rea 
vine DDF in selecția judicioasă a 
filmelor pentru rețea, in progra- 
marea acestora pe ecraneie cinema- 
tografelor, părerea mea este că se 
cer eforturi conjugatc- din partea 
instituțiilor revin sarcini 
în- activit ducativà, in 


ficiente forme de 
À privinţă. Un 
antial s-ar cuveni 
critica de specialitate- 

Din pácate, 
solicità ins aducerea pe ecrane — 
a unor filme deficitare din punct 
de vedere al mesajului de idei, pe 
care le socotesc capodopere bazin- 
du-se in apreciere exclusiv pe con- 
siderentele realizării artistice. (;; Bon- 
nie și Clyde", „Midnight cow-boy" 
și altele), = 


Nu putem  fâce - abstracție “de! “această 
realitate : exigenta trebuie: să înceapă cu 
oductia natională. 


Dacă repertoriul cinematografe- 
lor nu e prezidat de un criteriu 
cult =- care implică substantial 
funcţia formativă a filmului sub ra- 
port educativ — atunci el devine 
un conglomerat haotic ce iese din 
albia preocupărilor artistice și se 
rostogoleşte în făgașul altor fnde- 
letniciri, cum ar fi comerțul. Este 
absolut evident că această complexă 
muncă de cunoaștere, proportiona- 
re, raportare la interesele spirituale 
ale populaţiei şi preocupare de 
depăşire continuă a gusturilor cu- 
rente pentru sensibilizarea unui gust 
nou, nu poate fi dusă decît de oa- 
meni culi, dispunind de structuri 


organizatorice, suple, instrumente 
eficace de prospectare a ptetii mon- 
diale, metodologii nai de sondare 
a preferințelor, tehnici și norme 
moderne de difuziune a culturii 
în mase. Actualul aparat de intoc- 
mire şi realizare a repertoriului cine- 
matografic e, faţă de necesitățile 
obiective, față de gradul de inte- 
lectualitate al unor domenii limi 
trofe, la distanța la care se află 
táriboanta faţă de avionul super- 
sonic ca mijloc de transport. La 
nivelul unui orăşel îndepărtat de 
centru, ideea însăși de repertoriu 
devine excentrică şi numai enuntarea 
ei provoacă sincere stupefactii locale. 


SS A 1 


Din indiferent care unghi ar fi 
privită potenfa educativă a: unui 
program cinematografic, e cert că 
punctul central de referință îl con- 
siituie producţia națională. O pro- 
ductie națională masivă, foarte va- 
rială şi ambițioasă sub raportul 
formelor e, printre altele, și un 
admirabil regulator al tuturor acti- 
vitêtilor cultural-sociale care se bi- 
zuie pe film, inclusiv repertoriul 
genera! al satelor, special destinate 
proiectiilor publice. Cum producția 
națională 一 merituoasă cînd pe o 
latură, cînd pe alta, cînd pe un 
film artistic r&zlet, cînd pe un grup. 
de documentare făgăduitoare, cînd 
pe declarațiile vivace ale unui reali- 
zatór sau director, cînd ‘pe uimirea 
vreunui - străin în fața nu 
de cárucioare din studiouri - 


BUJOR SION 


iul este 


act de 


` Ny se poste răspunde întrebării 
dv. decit dacă pornim de fa ideea cá 
repertoriul a fost, este și trebuie să 
fie un act de opțiune. Un act care 
implică engcjere şi responsabilitate 
ideologică, politică, morală și cultu- 
rală, care implică o selecție foarte 
riguroasă ce trebuie să aibă la bază 
o gindire, un scop, un fel. El nu este 
i nu trebuie să fie un intermediar 
"pasiv, ci o conștiință octivà care 
acţionează în numele unor principii 
şi pentru promovarea acestor prin- 
cipii prin intermediul celei mai 
complexe arte din cite istoria spiri- 
tualitàjli umane a cunoscut pină 
acum — filmul — artă ce are deopo- 
trivă o mare forţă de atracţie şi 
Inriurire, 

În cazul televiziunii cum trebuie 
Injeles acest „instrument de. educa- 
ție” cum il numește ancheta dv.? 
Mai intii, este necesară o precizare: 
filmul este unul din mijloacele prin 
care televiziunea își exercită rolul 
său fundamental de influențare, de 
formare a omului nou al societăţii 
noastre socialiste, Dar orice sondaj, 
orice anchetă ne demonstrează că 
filmul ocupă un loc central în prefe- 
rimele telespectatorului, că ei il 
doresc, îl urmăresc, că filmul se 
înscrie printre acele emisiuni de 
mare popularitate, care polarizează 
atenţia unor categorii extrem delargi. 

Tocmai de aici necesitatea unui 
spirit de “discernămint realizat din 
perspectiva ideologiei marxiste care 
trebuie să ducă la selectarea acelor 
filme angajate social, a acelor pro- 
ducţii care pot cultiva trăsături alese 
de caracter, bărbăţia, dăruirea și 
curajul în lupta pentru adevăr şi 
dreptate, aducind inaintea spectato- 
rului nemuritoarele exemple deluptă 
duse pină la sacrificiu împotriva a 
ceea ce este învechit, retrograd, a 
tot ceea ce de-a lungul veacurilor s-a 
opus progresului social, a tot ceea 
ce a urmărit să țină omenirea în 


niciodatà meritorie pe 2nsambluri 
reprezentative (să zicem ca număr 
de pelicule într-un an)-ca evoluţie 
spectaculoasă a unui gen, ca reali- 
zări continui, în ritm constant, ale 
unei personalități etc., rezultă că 
repertoriul cinematografic general e 
lipsit deocamdată de cel mai impor- 
tant factor de stabilitate culturală, 
artistică. 

Faptul că acum acest repertoriu 
nemultumeste cronic pe toată lumea, 
pînă și pe cei care-l alcătuiesc 一 
deși din alte motive decit pe toată 
lumea — poate genera o speranţă 
activă şi poate duce măcar la for- 
mule incipiente de revalorificare a 
noţiunii şi regîndire a practicii exis- 
tente. 

Poate. 


$t ireDute 


optiune 


lanţurile prejudec&tilor, ale obscu= 
rantismului, ale inegalit&tii si nedrep- 
tăţii; acele filme care pornesc de la 
prețuirea valorilor morale, ale fru- 
musetii sufleteşti, a tot ce are mai 
ales ființa umană, care elogiază 
încrederea sa în viață, virtuțile sale. 

Bineinţeles, aceste filme aparfi- 
nind unora din cei mai de seamă 
creatori s-au afirmat şi se afirmă în 
contextul unei producţii mondiale 
uriaşe care nu se prezintă ca Un 
teren lipsit de. asperităţi şi de 
contradicții, 

idei şi curente filozofice idealiste, 
retrograde, ce pun în evidenţă tira- 
nia instinctelor, ce prezintă omul 
ca un rob al pornirilor degradante 
inoculind — adeseori in mod subtil 一 
ideea abandonului in fata vieţii privită 
ca o tristă fatalitate, propagind 
renunţarea la orice luptă, inutilita- 
tea oricărei acţiuni, elogiind tot 
ceea ce duce la cufundarea indi 
lui într-un univers al spaimei, 
neincrederii in fortele proprii si ale 
celor din jurul său, capătă maxima 
lor forță nocivă prin puterea de 
penetrajie ce le-o dă astăzi filmul. 
De aici ideea pe care as vrea 
subliniez: repertoriul trebuie şi poa- 
te să fie un instrument de educaţie 
dacă vom sti să selectăm de pe pozi- 
tile ideologiei socialismului, din pro- 
ductia actuală, tot ceea ce este va- 
loros, tot -ceea ce afirmă ideile 
noului, ale dreptăţii sociale, ale 
nobletei umane, de ceea ce propagă 
deschis sau voalat principii ce n-au 
nimic comun cu etica noastră, cu 
climatul nostru social, cu înțelegerea 
pe care o dăm omului și locului său 
în societate. Fără îndoială, privind 
reírospecjiva ` programului filmului 
pe micul ecran, ne dăm seama că nu 
întotdeauna aceste principii şi cri- 
terii au fost aplicate cu fermitate, 
că şi noi n-am dei dovadă de sufi- 
cient spirit selectiv pentru ca tele- 
viziunea să nu ofere spe-tatorului 


produsele mediocre ale violenţei, 
ale melodramei, ale gustului minor. 
Cind vorbim de repertoriu, fără 
îndoială avem În vedere atit ceea ce 
importăm din diferite ţări ale lumi 
cit şi producția națională, cea care 
ar trebui să aducă nemijlocit în fata 
noastră universul moral specific țării, 
problemele caracteristice. ale for- 
mării şi desăvirșirii conștiinței socia- 
liste, |^ acest sens, credem cà incá 
formulele pentru cà cele mai repre- 
zentative filme create de cinemato- 
grafia noastră în ultimul sfert de 
veac să aibă un caracter de perma- 
nenjá pe micul ecran, să fie mereu 
prezente în circuitul valorilor culturii 
naţionale. 

După cum vedeţi. am pronu 
mai ales cuvintul selecție şi nu 
referit la producţia televiziunii ro- 
mâne pe acest tărim, care se află 
abia la început. Din ceea ce s-a 
realizat pină acum, mai ales în 
domeniul filmului de montaj, de 
reconstituire, de reportaj istoric, 
cum ar fi „Impotriva întunericului 
verde", „În această tară comuniştii“, 
„Planeta se grăbeşte“, cicluri care 
s-au bucurat de o foarte mare audi» 
entá şi un interes deosebit din par- 


tea telespectatorilor, ne arată că 


drumul filmului politic, inspirat din 
marile momente ale istoriei patriei, 
din marile confruntări ale istoriei, 
din marile bătălii de clasă — filme 
care aduc în prim plan momente 
cheie ale vieţii acestui popor, ale 
lu ptei clasei muncitoare condusă de 
partid, este drumul cel mai fertil 
pentru televiziunea noastră. Fără 
îndoială, acest gen de film care dă 
spectatorului posibilitatea să se intil- 
neascá cu ceea ce critica mondială 
numeşte „istoria trăită” nu poate 
însă suplini filmul original artistic 
pe aceste teme. Cred că pină la 
apariţia acestor rinduri telespecta- 
torii vor vedea primele episoade 
din serialul ,Urmárirea" după un 


scenariu de Eugen Barbu, realizat 
de regizorul Radu Gabrea, în care se 
evocă lupta unui grup de utecisti 
indramati de partid impotriva: fas- 
i a dictaturii antonesciene. 
propunem ca în anul viitor -să 
prezentăm un serial după scenariile 
lui Titus Popovici al cărui erou 
ingenios şi îndrăzneţ este un contem- 
poran al nostru, un om al zilelor 
noastre, expresie a idealurilor socie- 
tății socialiste. Vrem, de asemenea, 
să inscriem in preocupările noastre 
realizarea unui serial du pă monumen- 
tala frescă istorică. „Fraţii Jderi” a 
lui Mihai! Sadoveanu, la caretucrează 
acum regizorul Mircea Drăgan şi un 
gen de roman foileton „Muşatinii” 
după trilogia lui Delavrancez, pe 
care îl pregătește regizoarea Sorana 
Cordamă. Căutăm să omagiem cu 
mijtoacele specifice artei figuri legen- 
dare de eroi ai ţării noastre pentru 
care rostul existenței lor nu a fost 
altul decit slujirea necondiționată 2 
cauzei poporului, a ideii de libertate 
socială $i naţională. Am vrea, de 
asemeni, ca prin intermediul mitu- 
lui ecran să aducem exemplele oame- 
nilor înaintați ai zilelor noastre, eroi 
modesti $i anonimi cei care se 
dăruiesc zi de zi cauzei inalte a socia- 
lismului, Am vrea ca filmul de tele- 
viziune să fie unul din acele mo- 
mente cheie ale programului nostru 
prin care spectatorul să-și Imbogá- 
țească universul de cunoaştere, să-i 
cultive trăsăturile cele mai nobile, 
să-i ofere mari bucurii sufletești 
prin întilnirea cu idei generoase şi 
cu marea artă, iar In ceea ce privește 
producţia originală a cinematografiei 
noastre sau proprie a televiziunii să 
fie un film al acestei tări cu tot ce a 
avut şi are mai inălțător, un trecut 
glorios și un prezent ce constituie 
intr-o sinteză unitară izvorul ope- 
relor de artă autentice, a tipurilor 
umane ce se înscriu in galeria eroilor 
nepleritori, 


MIRCEA SÎNTIMBREANU 


Nu produse poluate. 


Resp 


t fată de 


1 fată de om. 


Filmul este unul din afluenții 
conştiinţei noastre. E important, 


așadar, ca hidrologia lor să fie cit- 


mai pură. Şi e important ca în re- 
ţeaua lor să nu se deverseze, după 
bunul sau prostul plac al cuiva, 
produse poluate, deşeuri artistice, 
toxinele unor canale îndoielnice. 

Lăsînd pelsajului cinematografic 
întreaga sa diversitate, cred că 
putem cumpâni oricind şi, îndeosebi 
acum, mult mai bine asupra filtrelor 
noastre, cu acea luciditate la care 
ne obligă totodată respectul fati 
de artă şi respectul faţă de om. 
Şi oricît ar fi de greu de stabilit 
unghiulatia ideziă între spectatori 
şi filme, există unghiuri care, în mod 
evident, prin obtuzitatea lor, pot 
fi precalculate și evitate. Mă refer 


la toată gama filmelor vulgare, 
gratuite şi care, tocmai pentru că 
sînt minore din tcate punctele de 
vedere, au putut, pinà de cotind, 
printr-o programare de rutină, să 
abată o însemnată parte din reţea 
de la funcția sa majoră: aceea de a 
alimenta conștiința contemporanilor 
nostri nu cu siropuri sau cocteiluri 
Gubioase, ci cu apa fortifiantà, vie, 
a înaltelor noastre idealuri. 

Se cere efortul ce a 5 pe for- 
mativ, multilateral si profund- res- 
ponsabil pe întregul parcurs al 
optiunitor noastre avind în faţă pe 
spectatorul nostru {care la cinema- 
tograf e totdeauna tinăn), şi nu 
trăgînd cu coada ochiului, în-primul 
rînd, la casa de bilete, așa cum, 
trebuie să recunoaștem, am pro- 
cedat cu ușurință nu o dată, 


exclusivitate 


Un Ham 


DANIEL OLBRYCHSKI 


„Cenușa“ sau Hamlet 


Curaj se poate numi, 
citeodată, 
și 


stăpinirea de sine. 


La început au fost filmele. Multe, 
diferite ca şi cînd actorul se căuta, 
îşi. căuta personajul, regizorul, 
înaintașul căruia să-i fie discipol. 
„Cenușa“, „Jovita”, „Teama de toate 
zilele“, „Totul de vînzare“, „Peisaj 
după război“, ,, Mestecánisul", „Viaţa 
de familie“, peste douăzeci de filme 
în 10 ani. Wajda, Morgenstein, 
lancso, Zanussi — șansa unor re- 
gizori de primă mărime. Încercasem 
să mi-l fixez: singuratic, neliniștit, 
cu o privire nesigură, căutînd ceva 
în afara cadrului, în afara lucrurilor, 
ciudată personalitate această vedetă 
nr. 1 a Poloniei, după dispariţia lui 

sk 

poi a fost- „Hamlet” 

Narodo din Varșovia. Actorul 
se. Juca într-un s 
jern dar fără oste 
contemporan ca esen 
relaţii, 
»eitate to 
polonez. făcea să sa 
tica tradițională, sfida 
tica“, vorbind fires 


părea 


ıl lul Shakespeare e un 

simplu. E un teatru de viață 
organic, nu cerebra 

clamat. Shakespeare e cai 

a, nu radiografia unui sec 

darea lui H t-Olbry 


cu insolenta cu care o provoacá pe 
regină, cu minia blindá cu care o 
respinge pe Ofelia. 

La un pahar de bitter, în ajunul 
plecării într-o scurtă vacanță pe care 
și-o permitea după o stagiune în 
care seară de seară devenise idolul 
tineretului varșovian, Hamlet-ul în 
haină de piele si caschetá studen- 
țească mă uimea din nou, Vorbea 
cinci limbi cu uşurinţa unui profe- 
sionist, 

— Călătoresc mult, am prieteni 
peste tot. Cu Kirk Dougles m-am 
Imprietenit după ce mi-a dot 


la Cannes, fără să m 


unei 


Un războinic dintr 


și Ofelia în secolul XIX 


-un ev îndepărtat sau 


e! în filmul 


„Par 


let al zilelor noastre: 


) 


Dar filmu! e marea 


gm: visot cing 


în basmele copilăriei. Mi- 


să-l văd pe Napoleon şi „C 


! 


m-a făcut să-l urmez ca ostaș. Aveam 


box 


n campion de 


nea pădurii 


natură c 


mpaniei din „Cenușa” mă simţeam 
fericit cind seara, după filmare, 
puteam- să 

aveam px t 
A doua [ 
lupii, cáde 


eram fericit 


turi nemaipome 


aspră de viaţă 


nu m-am 


resimt “lipsa 
roase şi de 
f fată. ( 
ia maxim 
La ora osta 


4d, deceptia după natura- 


mul „viziunilor apocaliptice“ şi 


rcerea într-o dimineaţă tulbure, 
lași decembrie, de pe acelaşi 
on, cu același expres Oder-Var- 
P re cu cîţiva ani în urmă 
avea să-l scape, tragic, Zbigni 
Cybulski. Revedeam în minte scena 
refăcută de Wajda cu Olbrychski în 
otul de vînzar 


Sinteti considerat 


gre Cybulski mi-a fi 


"n. Dar cine i-ar putea urm 
de e/-îı W 


a preluat-o 


de vinzare“ 


moi intime 


tristețe pe mulți. Generator 


de sentimente 


inseam 


„magazin de 
de acord cu 

— Nici e 
certat în timpul film 
ă-l joc pe Daniel Olt 
lupă un scenariu scris de 
A înțeles 


că nu 


vărul despre mine decit eu sina 
jtunci mi-a lăsat mină liberă. Ca 


și mal tirziu în „Me 


ventd cu fet 


ă de mine 


atît de singu 


na, aproape fără 


La „Peisaj după război" 
acord cu persona 

riitor care asistă într-un lagăr, 
„ loş 一 ziceam eu revoltat 一 
la toate crimele naziștilor. Eu m-aş 
fi zbătut, oş fi strigat, cu orice risc 
Era o filozofie a resemnării în 
erou ol lui Wajda cu core nu puteam 
fi de acord, eu care eram gelos pe 
părinţii mei core au trăit războiul, 
nsurecția.... După lungi dezbateri, 
om înțeles că poate dintre miile de 
care privesc 


muţi, împietriți 


rii femeilor - din 


curajoși ca mine, dar 


urările, luciditat 


j şi ] 
ajunge vreodată la ea. 
orbeati de n- 
T 
Jin finc coii 
si ia 


ybulski, nici pers 


i Di care nu 
locul nest e 
Ceea à tem 
ia D i 


Alice MĂNOIU 


-一 一 一 


BE 


BEK 


Ra tm 


de ce? 


de ce nu credem 
in miracol 


Am văzut in ultima vreme unele filme româneşti 
bune, Fiind şi relativ recente, nu mi-am putut da 
seama de succesul de care se bucură în rindul publie 
cului, dar le doresc din toată inima să fie cit mai 
mare. Cind mă duc si văd un film românesc bun si 
constat, ceca ce se intimplá din păcate, că nu e frece 
ventat de public pe măsura valorii lui, încerc un 
sentiment nu numai de regret, ci şi o surdă iritare, 
fiindcă simt in acest fenomen mecanismul inertiilor 
şi al prejudecăților. Sint unele categorii de spectatori 
care îşi facian medê din a nu frecventa filmele ro» 
mánesti, maniféstind un vădit dezinteres ce nu se 
poate explica decit printr-o regretabilă indiferență 
față de propria lor sensibilitate şi spiritualitate, în 
primul rind. Pentru astfel de spectatori un film 
străin bun devine automat foarte bun, unul foarte 
bun — excepțional, iar unuia evident foarte slab 
li găsesc totuși o serie de merite: montare fastuoasă, 
rafinament, un trucaj colosal etc, etc. Desigur că 
la baza acestei atitudini se pot afla dezamăgiri reale 
şi, uneori, repetate. Şi totuși, nici in acest caz res- 
pingerea de plan a filmelor românești este nu 
numai nejustificată, dar chiar condamnabilă într-un 
anume sens. Cind văd că un cunoscut critică pe drept 
ună din producțiile noastre cinematografice, il aprob 
întru totul. Si cind se intimplá să constat că si în 
continuare face același lucru, încerc față de el o stimă 
deosebită, Pe-un astfel de spectator eu il consider 
suporter de nădejde al filmului românesc si cineastii 
nostri trebuie să facă toate eforturile ca să-l mulju- 


Numai 
echipa națională 
de fotbal 
trebuie încurajată? 


mească. Filmul românesc bun se cuvine neapărat 
încurajat de către toti cei care au pasiunea cinema- 
tografului nu numai din patriotism, dar fiindcă el 
reprezintă un bun spiritual ce ne este absolut necesar. 
Într-un astfel de film e vorba de viața noastră, se 
dezbat probleme care ne interesează îndeaproape. 
Dar nu numai atit. Însăși sensibilitatea și gustul nostru 
îşi găsesc un prilej de desfitare şi de exersare in 
acelaşi timp muit mai propice, fiindcă perceperea 
lui este mult favorizată şi stimulată de o serie de 
factori care, in cazul filmelor străine, acţionează 
într-o măsură mult mai mică: experiența de viață, 
cunoaşterea limbii, modul de a gindi și chiar o anume 
tonalitate afectivă specifică fiecărui popor. Toate 
aceste elemente aperceptive fac ca receptarea artis- 
tică a unui film românesc să fie mult mai deplină. 
Să ne gindim numai la deosebirea, fantastică într-un 
anume sens, dintre cel care citește o capodoperă 
în limba lui natală si cel care ia cunoștință de ea fie 
printr-o traducere, fie printr-o cunoaștere aproxi- 
mativă a limbii respective, Mai mult decit atit, însăşi 
perceperea mai fină şi mai exactă a lui Molière, de 
pildă, este favorizată de o cunoaştere deplină a lui 
Caragiale, fiindcă facultatea noastră de a percepe, 
de a simţi și de a gindi, se exersează în primul rind 
pe baza receptării a ceea ce ii este propriu, specific, 
şi numai astfel ea devine aptă de a înţelege alte zone 
ale sensibilităţii umane, alte moduri de a gindi. 
Fotbalul este un joc, sau mă rog, o artă, ca să 
fiu pe placul amatorilor atit de pasionaţi ai acestui 
sport, mult mai „universală“. Amatorii români de 
fotbal pot ,gusta" mult mai uşor sensibilitățile şi 
tehnica unui mare jucător străin, Şi totuși, ei simt 
nevoia foarte acută ca să avem o echipă națională 
de prim rang, protestează cu energie ori de cite 
ori federația sau antrenorii săvirșesc greșeli in 
această privință, pretind ca fotbalul românesc să fie 
de calitate, etc. etc. Cunosc foarte bine regulile 
jocului și cei mai multi dintre ei se duc pe teren 
chiar atunci cind ştiu mai dinainte că vor fi deza- 
mágiti, Fiindcă nutresc o speranță ascunsă, intimă, 
că se va produce poate un miracol şi că așteptările 
lor vor fi implinite, Nu e oare cazul ca şi amatorii 
noștri de filme să ia exemplu de la acești iubitori 
ai sportului cu balonul rotund? 
Radu BELIGAN 


14 


sondaj în cine-univers 


Frumusețea 
sentimentelor frumoase 


Chiar după ce a început să fie luată, mai mult sau mai puţin, în serios, arta cinemato* 
grafică n-a întetat să dea serioase bătăi de cap esteticlenilor. Singura artă care are un fondator 
cu nume, prenume si acte de stare civilă în regulă, singura artă care nu s-a născut din impulsus 
rile emotive ale unor visători sau magicieni, ci din calculele foarte precise (şi, tocmai de aceea, 
reuşite) ale unor tehnicieni folosind instrumente fizico-matematice, a provocat — cum e și 
firesc — deranj şi iritare printre acel care s-au străduit şi se străduiesc — cu atîta osteneală 
— să introducă puţină ordine şi multă claritate printre rosturile, adesea atit de incilcite ale 
fenomenului ertistic, Cinematografia s-a încadrat greu în categoriile estetice cit de cit consa+ 
crate şi, ceea ce e şi mai grav pentru sistemaţizatori, în universul de rituri şi mituri care înto= 
vărășeşte, învăluie, desparte şi apropie de restul lumii creaţia şi consumatia celorlalte forme 
de artă, în păienjenișul de deprinderi şi prejudecăţi care contribuie la specificitatea celorlalte 
fenomene artistice. 


În nici o altă artă 
opoziţia dintre bine şi rău 
nu e atit de clară 
ca în cinematograf. 


a 2 mS meM 


Probabil că, din punct de vedere sociologic, două sînt trăsăturile principale care defi- 
nesc şi caracterizează arta cinematografică: caracterul ei popular, autentic şî îndelebil şi strînsa 
împletire cu activitatea industrială. Aşa cum nu există, ny poate exista film „pentru sertar“, 
nu există şi nu poate exista artizanat cinematografic. Condiţia plurităţii caracterizează cine- 
matografia nu numai fa polul cosmosului, ca orice artă de spectacol, ci și la polul creaţiei, 
iar tehnica industrială este nu numai un auxiliar important, ci se înserează în însuşi procesul 
elaborării artistice, 

De aceea, la 75 de ani (vîrstă totuşi respectabilă, căci sînt ani din secolul XX, de zece 
ori mai rapizi şi mai grei decit cei din secolul lui Charlemagne), cinematografia, în ciuda tuturor 
vicisitudinilor, îşi păstrează toată prospetimea, vigoarea, proasta creştere, entimentalismul 
unui organism tînăr, tînăr nu atît prin numărul anilor ci prin păstrarea în funcţiune a tuturor 
arterelor prin care curge seva, îmbătătoare, populară a vieţii adevărate, de toate zilele. 

Cinematografia se înscrie în fals împotriva asertiunii pargiv celebre a lui André Gide: 
„Cu sentimente frumoase nu se face artă adevărată”, aserțiune care corespunde unei preju- 
decăţi atit de larg răspindite în cimpul artei de vreun secol încoace, cam de la „poeții blestemati" 
şi primii impreslonisti încoace şi care exprimase, poate, la început, o reacție explicabilă împo= 
iriva unei. anumite -gargare post-romantice şi o căutare a unui anume realism neconformist, 
fie el cît de brutal, Cu o sfidătoare sănătate, cinematografia în ce are ea mai autentic si, deci, 
mai popular, ignoră — în pofida imixtiunii tot mai insistente în apele sale a cultului violenţei şi 
erotismului, a nevrozelor existenţialiste, a ultra-subtilititilor intelectualiste — pretenţiile de 
valabilitate universală a afirmației gide-iene. 

În cinematografie, sentimentele frumoase — de la curaj şi bárbátie şi pînă la solidaritate 
şi dragoste de muncă — se simt la largul lor. Într-o vreme cînd în celelalte arte se „purtau“ 
pe o arie destul de largă gratuitátile formale şi anxietátile tulburi, în cinematografie se făceau 
filme geniale cu „sentimente frumoase”. De la părinţii artei cinematografice, Eisenstein si 
Griffith, trecînd prin pleiada marilor maeştri sovietici, Pudovkin sau Donskoi sau Romm 
marilor maiestri americani, un King Vidor, un Wyler, un Hawks, şi Pin la maiestrii neorea- 
lismului italian sau ai filmului politic contemporan, aceasta este nu numai o direcţie majoră 
în cinematografie, ci cea mai cinematogrofică dintre direcţiile celei de a șaptea arte. 

În nici o altă artă contemporană, opoziţia dintre bine și rău nu este prezentă cu atita 
claritate şi pregnantã ca în cinematografie, Ceea ce în altă parte ar fi considerat de către 
esteti drept schematism, în film apare ca firesc, este generator de frumuseţe. Cel care acceptă 
şi trăieşte cu maximă participare, vizionind un film, antiteza categorică dintre bine şi rău poate 
să manifeste unele rezerve în fata întruchipării în literatură a unei antiteze asemănătoare, 
E același om, cel care are două reacţii diferite dar, în contactul cu filmul, în el se trezeşte 
si domină, cu o forță deosebită, neîntinată de nu ştiu ce alienări, sensibilitatea şi înțelepciunea 
populară. O carte întreagă s-ar putea scrie — în aceeași ordine de idei — despre prezența 
ca element de umanizare a copiilor de-a lungul intregii istorii a filmului, fără falsă teamă de 
un sentimentalism așa zis ieftin, 

În procesul de formare a omului contemporan, destrămarea de către arta cinemato- 
grafică a atitor prejudecăți estetizante, are, fără îndoială, însemnătatea ei. Şi aceasta, mai ales, 
pentru că, dincolo de limitele sferei sale de acţiune, cinematografia exercită azi o influență 
ușor discernabilă asupra întregului cîmp al creației artistice, fie ci e vorba de reînnoirea tea- 
trului (de exemplu, în spectacolele de masă cu caracter politic-agitatoric), a literaturii, a artelor 
plastice (noul figurativism, etc.), fie că e vorba, mai ales, de mcdelarea sensibilităţii artistice 
a oamenilor, H. DONA 


Y $4 


un spectator temperat 


un public 
ideal 


Cinematograful, ca şi fotbalul, are avantajul 
unui public vast, naiv, devotat, care nu şi-a făcut 
din exigenta mereu sporită un ţel In viatã... Se 
merge la cinema, nu la un film anume... Mi-e 
imposibil să citesc o carte mediocră, chiar dacă 
m-aş droga, chiar dacă m-aş spăla mereu pe faţă, 
dar un film prost, vai de mine, oricind, cu cea 
mai mare plăcere... Chiar dacă filmul e prost, 
tot îl văd pină la capăt, apoi mai e jurnalul de 
actualități — mă dau în vint după asemenea 
scurt-metraje — si chiar dacă filmul nu e o capodo- 
peră, ştiu precis că în acest timp nu voi fuma. 
Pierd pe plan spiritual, cîştig pe plan fizic, Deci 
tot mă aleg cu ceva.., Trebuie însă făcută deose- 
birea dintre un film prost şi-un film stupid. Un 
film prost e un film care redă o întimplare banală, 
dar nu artificială, m-are pretenţii de sinteză, 
regizorul își vede lungul nasului, nu vrea săracul 
să se ridice la simbol... Daci regizorul e un idiot, 
dar e modest. Tot e un progres. Filmele stupide 
sint: cele cu pretenţii, cînd regizorul imbecil 
crede că are ceva de spus umanităţii, Să te ferească 
Dumnezeu de originalitatea prostului,,. 


Cum se explică rezistența noastră la filmele 
proaste]. Cinematograful nu e numai o artă sau 
poate că artă nici nu e săracul, ci o iluzie, mai 
mult decit o iluzie, un fel de compensație meta- 
fizică, E un fel de iluzie a unei vieţi viitoare. Cum 
mi se mărturisea un spectator asiduu, chiar dacă 
filmul e prost, tot mai vezi un peisaj, un oraș 
străin, un interior mobilat cu gust, o pereche de 
picioare frumoase, un suris enigmatic, un chelner 
foarte atent, o: supă caldă, un nou model de tra- 
vată, mă rog, oricit de anost ar fi, cu ceva tot se 
alege omul... 


Desigur că spectatorul comun vrea de la un 


film acţiune, mişcare... De aici admirația naivă şi 
periculoasă pentru filmele cu „bătăi“, Un anumit 
Spectator are $i un orgoliu cultura! naiv. El e In 
stare să spună, după ce a văzut la cinema „Roșu 
şi negru", „Eu am citit şi cartea”. Cu această alir- 
mate are impresia că a. atins absolutul. Filmul 
trebuie să seducă prin ceva foarta precis, Specta- 
torul de teatru e cu totul altfel, El nu vine cu 
pretenţii în sala de spectacol, n-are senzațiile gata 
pregătite de acasă, El aşteaptă să vadă ce i-a oferit 
regizorul, actorul, dramaturgul, admite sur priza... 
Într-un fel, ace! anume spectator de film vrea să 
meargă la sigur. Vrea un filmcu bătăi, cu fer ei, 
cu peisaje, 

Spuneam că spectat 


ul de film adoră acti 
şi așa se explică magnificul insucces de public 
care l-a avut la noi filmul japonez „Insula“. „Insula“ 
este, fără îndoială, o capodoperă. Crescut în 
mitul naiv al acţiunii, publicul avea impresia c 
totul se petrece prea încet, că totul se tără 
nează şi deci e tras pe sfoară. Aceeași soartă su 
avut-o la Inceput si subtilele filme ale lui Antonioni. 


Am văzut „Aventura“ intr-o sală aproape goală, 
Unii spectatori, care se credeau oameni de acţiune, 
puși pe fapte mari, au părăsit, cu un aer de superio" 
ritate, sala, 

arii artisti au insă puterea de a educa publi- 
cul, de a-l convinge că el, artistul, are dreptate. 


Dar e şi meritul publicului că i-a dat dreptate 


Publicul 


merge 
la cinema, 
nu 
la un film 
anume ? 


As îndrăzni să spun, un merit aproa- 
pe egal. Sint convins că dacă „Insula“ ar fi reluată 
acum pe ecranele noastre, ar avea o cu totul altă 
soartă... Publicul de film, asa naiv cum e, așa cum 
sintem cu toţii cind mergem la cinema, e totuşi 
„capabil să intuiascá — mai devreme sau mai 
tirziu — capodopera... Pină la urmă, publicul 
de film e publicul ideal. Ciudat, dar aşa e, 


Teodor MAZILU 


dezacord 


văzul prin 
- urechi 


Am toată stima pentru sociologii care fac 
anchete, o afirm cu sinceritate, dar mă indo- 
iesc că sondajele asupra gustului estetic pot 
avea vreo eficiență, chiar dacă sint chestionaţi 
nu șapte mii de subiecti, ci şapte sute de mii. 
Căci orice gust stratificat este ostil în principiu 
inovației, iar orice fapt nou de artă formează, 
încet si anevoie, un gust nou. Ce rezultate ar 
da o anchetă cu titlul: Care e sculptura dvs. 
preferată? Sau muzica preferată? Sau poezia 
preferată? Pe ce loc s-ar situa care opera lui 
Brâncuşi, oratoriite lui Paul Constantinescu, 
poemele lui Arghezi? Dar dacă acestea nu s-ar. 
situa pe locul intii, dacă, să zicem, Johann 
Strauss ar fi pe o treaptă 


tă mai de sus. a scării 
preferințelor decit Mihail Jora — ce concluzie 
practică ar trebui să tragem? 

Îmi dau seama că au depus un travaliu 
serios, considerabil, cei ce au intocmit ancheta 
publicată in revista ,Cinema" 3/71. Dar nu 
cred că e edificator să-i întrebi pe ,radioascul- 
t&torli abonaţi” ce cred despre filme. Nici pe 
spectatorii obişnuiţi ai teatrelor, despre sport. 
Nici pe pasionaţii concertelor simfonice, despre 
producția editorială destinată  popularizării 
științei. Unii dintre cei intrebati — ni se spune 


Ce vină are 
publicul 
dacă i s-a servit 
„Adio Texas“ 
şi 
„Această femeie“? 


franc 一 reproduc cu greutate titlurile exacte, 
rareori numele actorilor și aproape niciodată 
pe cel al regizorului. Atunci ce îndreptar Imi 
poate oferi părerea acestora, oricit de sinceră 
ar fi ea? Ce modificare spirituală poate produce 
opțiunea unui om care iși aminteşte greu cum 
se numea filmul „Păcatul dragostei” și-l încurcă, 
(pe drept cuvint) cu „Sunetul muzicii”, afir- 
mind că i-a (sau i-au) plăcut? 

Ancheta a fost întreprinsă la Bucureşti, 
Sibiu, Titu, Babadag etc. Dar cine stie ce au 
văzut la Babadag timp de un an, radioascultă- 
torii? Dacă li s-a servit numai „Adio Texas", 
„Această femeie“, ,fandarmul se însoară” si 
alte atari produse scofilcite, ori vaselinate, ori 
pur şi simplu scapete, evident că au ales 
„Dreptul de a te naşte“... Cind ţi se oferă posi- 
bilitatea să optezi intre sfeclă, linte și fasole 
tucãrã, nu te poti declara favorabil fazanului, 

Profesorul Dimitrie Gusti spunea, cindva, 
că rezultatele anchetelor intră în responsabi- 
litatea sociologului, dar interpretarea acestor 
rezultate îl privește în primul rind pe cel ceo 
face. Pentru mine, ancheta amintită arată, 
dacă e să arate ceva, nu cum ar trebui să ne 
orient&m difuzarea filmului (evident, nu-i acuz 
pe sociologi de o asemenea intenţie), ci cit 
mai avem de lucru in domeniul culturii cinema- 
tografice. Ceea ce, altminteri, se si cam ştia. 


Valentin SILVESTRU 


^ 


Ta 


Annecy'71 


Festivalul internațional de ani- 
matie de la Annecy (al 8-lea), care-și 
imparte cu cel de la Mamaia pri- 
vilegiul de a prezenta -odată la doi 
ani tot ce există mai bun în lume, 
ne-a demonstrat din capul locului 
două lucruri: că filmul de animaţie 
aspiră la capodopere sí că școala 
iugoslavă stă in fruntea animației 
mondiale (opt filme în competiţie, 
din care cel puţin două — „Amato- 


TR TE 


i rii de flori și „Vremea vampirilor” 

i 一 puteau lua liniștite un mare 
premiu, In afară de „Nevasta” care 

li l-a și luát.) 

yl Din o sută de filme prezentate 


F de toate ţările participante in con- 
| curs, cincizeci au fost foarte bune, 


Animalia 
este o artă 
doar dacá 
animă idei 


Candori festivaliere 


si nici unul cu adevărat slab. Plus a 
excelentă selecție hors-concurs - $i 
ea de peste o sută de lucrări. 

Record de calitate. 

Tematica: revolta. Împotriva a tot 
ce chinuie existenţa, bietului om 
consumat de societatea de consum, 
de la automatismele absurdeale vieţii 
cotidiene la inegalitatea socială. Dar, 
mai ales, revolta impotriva stupidi- 
tăşii și a ingustimii spirit, și din 
nou a stupiditàtii, şi din nou a in- 
gustirnii de spirit... 

juriul, prezidat de Jan Lenica, a 
decernat trei mari premii ex-aequo, 
à premii speciale, un premiu 
pentru tineret, un altul pentru 
rima“ s! ma! multe men- 
tat, fiecare 


rd 


4q 


am plecat de la Annecy cu propriul 
nostru palmares, același sau complet 
diferit de cel al juriului. Nu are 
importanță. Important este că am 
avut din ce alege. Toţi, 


Alegerea personală 
(subiectivă) 


„To speak or not to speak" (A 
vorbi sau a nu vorbi) al belgianului 
Racul Servais. „Aţi făcut un film 
desávirsit, domnule Servais. Mi-am 
ratat revolta, doamnă. Spumega 
de furie cind l-am scris, clocoteam 
cind l-am realizat și constat acum 
că a irnat apă de trandafiri peste 
nitro-gliceriná". Acest film conside- 
rat ratat de modestia autorului, 
sau. poate de creşterea revoltei sale, 
multora dintre noi ni s-a părut 
remarcabil. O satiră de o violenţă rar 
intilnită in filme cu actori, despre 

d umană in societatea de 
Yes, spune eroul principal, 
no, gindeste el, şi sub semnul acestei 
du plicităţi, cumplite în primul rind 
pentru el insuşi, vietuieste. Cum? 
Aşa. 

No! 

„Amator il de fiori” al iugoslavului 


Dovnikovi€-Bordo. Un grădinar îşî 
oferă marfa; flori. Oamenii vin, 
oamenii trec, oamenii pleacă. Indi- 


ferénta nu are nevoie de flori. Dar, 
dintr-o greșală, grádinarul isi stro- 
peste grădina nu cu apă... Si atunci 
florile se transformă în bombe. 
Care devin explozive dacă le miroși. 
Oamenii nu mai trec indiferenți, 
Oamenii aleargă, se bat, să cumpere 
flori. Flori care explodează, flori 
care distrug. Pină unde? Pină cind? 
Pină ce din nou, cineva, alt grădinar 
— sau același — sădește o floare, 
o floare banală, cu miros banal, şi 
lumea işi va relua vechea nepăsare. 

Duiosie. 

Parada" magh iarului Jozsef Gémis. 
Un ofiţer cu ştaif prusac face repe- 
titii cu soldaţii pentru o defilare. 
Dar una din cătane șchioapătă și-i 
strică rindurile și rinduiala. Efortul 
de reeducare se dovedește zadarnic 
Concluzia: la paradă, toţi soldaţii 


defilează șontic, sont Nu era 
soluția cea mai simplă? 

Simbol. 

.Predicatorul" de. Pavel Procha- 


zka. (Durata; 1 minut). Pe ecranul 
televizorului, un preot tine o pre- 
dică despre spiritualizare, suflet, 
ináltare, sublimare. În fata televizo- 
rului, El, Omul, înfulecă, mu indu-şi 
bătăturile în lighean. Pred 
termină la cea mai înaltă t 
Telespectatorul rigiie. 

Candoare. 

Toată stima pentru două 
reținute de juriu, 
pr special — „Ultimul care 
pleacă” (Last to 6) de Gerald Pat- 
terton — Canada, un Harold Pinter 
în care absurdul amintește de „Scau- 
nele" lui Eugen celălalt, 
„Cei trei netoti" al bulgarului Doniu 
Donev, cu o ntiuné. 

De. fapt, incercarea de a numi 
„de excepție” 
ea unu! număr 
nant de titluri ceca ce, să r 
zü., Dar e imp 
singur artt ola 


filme 
primul cu un 


filmele 


Alegerea oficială. 
maii 
(obiectivă) 


polonezului Riszard Czekala. Un 
lagăr de concentrare, un bloc de 
zdrenje vărgate și capete rase, și 
o imensă gură de oberoffizier care 
urlă: nieder, auf, nieder, auf, nieder.. 
Culcat! Unul singur rámine in picioa- 
re. Este impuscat, Nieder! Ceilalţi 
se ridică şi ei, Nieder! Sint Impus- 
cati. Unul singur scapă. Nieder! 
Aufl Nieder! Auf! Nieder! Lasul 
se execută, Este impuscat şi el. 

Revoltă? 

„Nevasta“ iugoslavului Boris Saj- 
tinac, al treilea mare premiu ex- 
aequo, este o glumă tristă, desenată 
in maniera lui Daumier. Ce i se poate 
oferi unei tinere care vrea să se 
mărite? Bărbaţii îi aduc ceca ce au, 
ceea ce poartă cu ei sau in ei, o 
ilustrare practică a personalității și 
a forţei lor, O mulţime de indivizi 

are incearcă să-și plaseze ambiţii 
intr-o afacere rentabilă, Ce alege ea? 
Colivia. 

Revoltă? 

Pe lingă aceste două excepţionale 
filme, primul mare. premiu, „Alte 
aventuri ale unchiului Sam" de 
Robert Mitchell şi Dale Case, mi 
s-a părut o farsă gentilă. America 
văzută de doi americani, in.culori 
vii și haz diluat, ne-a amuzat qare- 
cum şi l-am uitat repede, impresionat 
iráminind, pină la urmă, doar juriul. 

Candoare. 


Alegerea criticilor 
(unanimă)... 


..pentru că din 31 citi eram, 
opt sau nouă au fost italieni... Re- 
zultatul: filmul „Linia” al lui Os- 
valdo Cavandoli. ne-a făcut K.O. 
Prin majoritate numerică. 


——————— 


Alegerea de acasá 
(deconcertantá) 


pot Pau EN BL | 


România a intrat in concurs cu 
.Cimpul" lui George Sibianu şi 
cu ,Ciocirlia" lui Laurenţiu Sirbu. 
Două filme suave şi gratioase, pen- 
tru copii, primite cald de public, 
ignorate de juriu. Nea fost vina lor, 
nu erau filme de festival internatio- 
nal. Poate că n-arn avut altele. Poate 
că un an nu a fost deajuns ca să 
călătorim de la Mamaia la Annecy. 
Destul de neplăcut insă, tocmai! 
pentru că România este gazda celui- 
lalt festival internaţional de anima- 
ție. O singură consolare: printre 
cele mai puţin bune filme prezen- 
tate la Annecy, recordul l-a bătut 
Franța, in ciuda mentiunii luate de 
„Patchwork“, un mixlum-composi- 
tum semnat de Manuel Oléro (s 
gurul de reținut), Daniel Su 
Claude Luyet, Géráld Poussin 
Georges Schwitzgebel. 

Slabă consolare, şi din consolare 
In consolare, intre România şi Franţa, 
uă țări care au la oră actuată 
e festivaluri internaționale 
e animaţie din lume, cişti- 
ar putea să iasă lugoslavia, 
nizeze là 


truei — a acestei 
e competiţii, Se pregătește, pre- 
tind În fiecare an cea mai bună 
ție pe care vreo ţară a dat-o 
acum. Se pre cule 
£ narile- premii. Se 
lacrind. Mult şi bine. 


Rodica LIPATTI 


epistolă 

Totul a început de la spectacolul cu piesa «De partea cealaltă». Eram 
student în anul IV sau poate chiar terminasem Institutul.Intr-o seară, ca 
aproape în toate serile, m-am dus la teatru. În seara aceea, la «De partea 
cealaltă»... Printre cei de pe scenă, Marga Barbu, blondă, frumoasă și ta- 
lentată, m-a impresionat. Eram student. Eram timid și flet ca Harap Alb 
(dovadă că Gopo n-a stat pe ginduri). Au trecut anii și au apărut «Haiducii» 
$i Anita. Totdeauna mi-am imaginat femeia româncă plină de temperament, 
caldă, fidelă, cu spirit de sacrificiu. Aşa am văzut-o pe Marga Anita. 
Ce folos că eu eram de partea cealaltă... Si într-o zi iată cá Dinu Cocea si 
Eugen Barbu m-au luat de o mină, mi-au pus sabia în cealaltă, o mustață 
sub nas și m-au trecut... de partea cealaltă. Asa am cunoscut-o, parteneră 
fiindu-mi, pe Marga. 

Margo, acum, în paginile revistei noastre, vreau să te rog ceva și te rog 
să-mi ierti felul solemn în care mă adresez. Te rog să-ți păstrezi, te rog 
să nu uiti, te rog să nu abandonezi vreodată felul tău de a fi. Rămii modestă 
— aşa cum ești acum. Rămii sinceră și spontană, așa cum ai fost intotdea- 
una... Fii mereu așa cum te-am cunoscut, o colegă minunată (nu numai 
pentru partenerii tăi, dar pentru toti cei care participă la nașterea unui 
film, inclusiv, pentru cei mai mărunți). Cu alte cuvinte: rămii mereu asa 
cum ești azi, indiferentă la ideea de mărire și ne-mărire, egală cu toti, 

și mici, plină de franchete, gata în momentele cele mai dificile să 
«prezent!» 

.Si fie ca cinematografia noastră să-ți ofere rolurile pe care le meriti 

— şi nici eu să nu fiu uitat. 


Florin Piersic 


— Dac-ar fi să judecăm după fișa 
personală, s-ar spune, Marga 
Barbu, că în ultima vreme ești mult 
mai aproape de film decit de tea- 
tru... 


— Într-un fel da. Adevărul e cà ro- 
lurile mai importante in teatru, le-am 
fácut inainte de a má apuca serios de 
film. Fie cá regizorii de teatru s-au 
speriat că n-am să pot duce la capăt 
si una şi alta, fie că așa s-a intimplat.. 
Cert e că de cind joc mai mult şi mai 
des în film, lucrurile interesante le-am 
făcut acolo și nu pe scenă 


— Asta te-ar putea determina să 
iubești mai mult filmul... 


一 Mi pasionează. Si ii sint recu- 
noscátoare pentru cá mi-a dat posibi- 
litatea să joc roluri care nu mi-ar fi 
fost niciodată incredintate in teatru 
Marta din «Procesul alb», Anita din 
«Haiducii», chiar Gaby din «Facerea 
lumii»... Şi cu toate astea, sint con- 
vinsă că,dacă as primi în teatru un rol 
care să mă intereseze — rol care nu 
știu de ce, dar de ani de zile nu vine 一 
as deveni la fel de pasionată de teatru 
pe cit sint, acum, de film. 


— Crezi cà existá actori «de tea- 
tru» si actori «de film»? Crezi cá 
existá un instinct al filmului, asa 
cum există un simț scenic? 


— Există, cred, un instinct actoricesc 
care se perfectioneazá lucrind, pe 
scená sau in fata aparatului de filmat 
La film se cere, poate, o putere de 
adaptare mai rapidă pentru că nu ai 
acel răgaz de o lună-două pe care ţi-l 
creează repetițiile. Uneori trebuie să 
filmezi la numai o jumătate de oră după 
ce ai pus piciorul in decor. Nici n-ai 
timp să vezi bine ce-i in jurul tău, 
dară mi-te să te familiarizezi... Pe urmă, 
cel puţin la inceput, există handicapul 
obiectivului, care te priveşte uneori 
stingheritor de «de aproape». Cu 
timpul insă, acest handicap devine un 
atu. Ca și comanda «motor» şi liniștea 
care se face pe platou după ce a fost 
rostită, și lumina puternică a reflec- 
toarelor. Toate, la inceput paralizante, 
devin cu timpul atu-uri. Acum, cind 
mi se spune «motor», mă simt ca un 
cal la potou. lar liniștea aceea din jur, 
îmi dă o senzaţie formidabilă: de izo- 
lare a mea cu aparatul de filmat; imi 
creează un moment de concentrare pe 
care acum incerc să-l obțin ș pe 

—— — 


17 


Prima oară pe scenă: 


scenă. Acolo unde nu stau în fața 
obiectivului, ci a sute de ochi. E sigur 
că, dacă ar fi să existe un simt al 
filmului, apoi acesta se ciștigă lucrind. 
Si as vrea să adaug: filmul cere o 
imensă naturalețe. Pelicula nu iartă... 


— Cum crezi că e mai bine pentru 
un actor: să joace orice sau să 
aștepte «rolul vieții»? Părerile sint 
foarte împărțite... 


一 Nu cred că trebuie așteptat «rolul 
vieţii», în primul rind pentru că, nelu- 
crind, ifi pierzi meseria. Si pe urmă, 
asteptind foarte mult, începi să te 
acrești, să nu-ți mai placă nimic pină 
într-atit, încit există pericolul ca atunci 
cind te intilnesti, în sfirşit, cu rolul 
acela, să nu-l mai recunosti. Pentru că, 
nelucrind, nu-ți mai cunosti posibili- 
tátile. Pierzi busola. De asta am jucat 
şi în teatru roluri nu întotdeauna im- 
portante, nu întotdeauna interesante. 
De teamă să nu pierd contactul cu 
scena. Cu meseria. Pentru că noi sin- 
tem, totuși, în primul rind actori de 
teatru. Pină una alta. Cind vom face 
25 de filme pe an, poate că vor apare şi 
actorii «in primul rind de film»... 

— Probabil știi că, pentru majori- 
tatea publicului, esti Aniţa, asa 
cum Amza Pellea e Mihai Vi- 
teazul... 


— Ştiu. Primesc și scrisori care în- 
cep cu «dragă Anifa»... Asta înseamnă 
că e un personaj care a ajuns la inima 
spectatorilor. Si mie mi-e foarte dragă 
dar, să spun drept, mi-a fost teamă să 
nu mă «profileze» pe un gen anume. 
Întotdeauna mi-a fost teamă să nu mă 


Svetlana Simina 


Prima oară în film: 


N-am reușit 
încă 
să-mi pierd 
entuziasmul ! 


repet în rolurile pe care le joc. Asta 
creează senzația că nu ești in stare să 
faci altceva. Ur, ceea ce e minunat în 
meseria noastră, e tocmai de a face 
mereu altceva, de a fi mereu altcineva. 


— Ai început, deci, prin a studia 
dansul, ai vrut să faci filozofie si ai 
ajuns finalmente, actriță. Cum? De 
ce? 


— Nu din chemare. N-am fost copilul 
minune care spune poezii. Singurul 
meu dar artistic — in afară de dans 一 
era, in copilárie, sá imit oamenii in 
virstă. La Institutul de teatru am intrat 
numai din ideea de a-mi perfecționa 
expresivitatea de care aveam nevoie 
pentru cariera de dansatoare la care 
visam. Pe urmă s-a intimplat că, din 
motive cu totul și cu totul obiective, 
a trebuit să renunţ la visul acela. Si 
pentru că am crescut într-un climat 
artistic — mama a fost dansatoare — 
și nu concepeam să fac o meserie care 
să nu fie aproape de artă, am ales 
actoria. Desi aveam o timiditate in- 
grozitoare, care ar fi trebuit să-mi 
interzică pină și ideea de a mă urca 
vreodată pe scenă. De altfel, în institut 
nu-mi dădeam examenele decit atunci 
cind nu se mai puteau amina. Atit 
de frică mi-era să joc. 


De șase ori 
Anita 


— Cum ai scápat de timiditatea 
asta — cá e limpede cá ai scápat, 
— şi cum ai început să-ți iubesti 
meseria? — cá si asta e limpede. 


— Tráind. Pentru cá tráind, mi s-a 
format ceea ce se numeste personali- 
tatea unui om. Si o dată cu asta am 
inceput nu numai sá-mi iubesc, cum 
spui, meseria, dar sá simt nevoia s-o 
fac. Pentru orice om, dar mai ales 
pentru noi actorii, a trái inseamná a te 
imbogáti. Si eu știu, simt că acum pot 
sá dau mai mult, pentru cá stiu mai 
mult. Despre mine, despre oameni... 


— Nu-ţi pare rău că n-ai aflat mai 
demult toate astea? 


一 Nu cred că puteam. Sigur, sint 
clipe cind imi spun: de ce nu am ince- 
put cu zece ani mai devreme... Dar 
cum asta n-a depins niciodată numai 
de mine, tot eu îmi spun: să vede că 
n-a fost să fie... E adevărat că trăirea 
aceea de care-ţi vorbeam, lasă urme. 
E adevărat că ceea ce puteam juca 
acum zece ani, nu mai pot acum și, 
ce joc acum, n-o să mai pot juca peste 
alti zece ani. Totuși, cred că nu e prea 
tirziu. Poate sint eu optimistă din fire, 
dar n-am reușit încă să-mi pierd entu- 
ziasmul şi încrederea. Şi asta mă 
bucură. O iau ca un semn de tinereţe. 
Probabil că atunci cind o să-mi pierd 
entuziasmul, o să încep să-mi ascund 
şi data nașterii... 


— Presimt că asta se va întîmpla 
foarte tirziu. 


— Şi eul 
Ne Eva SIRBU 


Infátisarea 
de ultimă oră 


Fișă aproape personală 


e S-a născut la Ocna Sugatag in Mara- 
mures. Liceul însă îl face în București 
e la lecţii de dans de la virsta de 6 ani 

e jn 1948 este angajatá prin concurs. 
in același timp la Operă si la Operetă 
Tot atunci dă examen la Filozofie şi la 
Institutul de Teatru și reușește la amin- 
două. Peste citeva luni este obligată să 
renunţe la dans. Renun şi la filozofie 
şi rămine studentă la Institutul de Teatru 
li sînt profesori Beate Fredanov, V. Maxi- 
milian şi Al. Finti — directorul «Teatru- 
lui Armatei» care, după absolvirea ins- 
titutului, o și angajează. 

e Debutează in 1952 cu Nadejda Iva- 
nova din «Cringul de călini», cu un rol 
de dansatoare (totuşi) în «Fintina tur- 
melor» — cu Ştefan Bănică drept parte- 
ner — si cu rolu! Svetlanei în «Zoia 


Mai joacă in «Tinereţea părinţilor» 一 
rol dublu, Nataşa și mama ei — după 


care: 


ein 1953 debutează in film cu rolul 
Siminei din «Nepotii gornistului». Ur- 


mează, pe scena Teatrului Armatei 


e locotenent Nikolaeva în «De par- 


tea cealaltă» — piesă care s-a jucat cinci 
ani la rin 


e Cherubinul in «Nunta lui Figaro»; 
e Getta in «Fintina Blanduziei» 一 


alături de George Vraca; 


e Wanda din «Zbor de noapte» (ace- 


lași rol avea să-l joace in 1956 in filmul 
«Vultur 101») 


o Bianca in «Femeia indárátnicá» 
o Roxana in «Cyrano de Bergerac»; 
o Cleopatra in «Antonius si Cleo- 


patra» — rol care nu se mai jucase, la 
noi, de peste 60 de ani; 


e soţia inginerului in «Steaua polară» 


— cu George Constantin ca partener; 


e din nou în rolul unei dansatoare 


— de data asta cubaneză — în «Ziua 
de naştere a Terezei»; 


e Lady Ariadna în «Casa inimilor 


sfărimate» — pe scena Teatrului de 
Comedie, cu Ştefan Ciobotărașu ca par- 
tener; 


e Miriam din «Vijelie în crengile de 
sasafras» — pe scena Teatrului Nottara, 
și tot acolo: 

e sora lui Raskolnikov în «Crimă si 
pedeapsă»; 

e Rusty în «Adio Charlie»; 

e spioana în «Omul care 

e În 1965 revine pe platoul de filmare 
cu Marta din «Procesul alb». Urmează 
«La porțile pămintului» și «Amprenta» 
după care, Marga Barbu devine, pentru 
cinei ani, Anita din cele șase serii ale 
«Haiducilor» 

e În 1971 joacă două roluri în «Face- 
rea lumii» și în același an în serialul de 
televiziune «Urmărirea». 

e Între 1965—1971 Marga Barbu a 
jucat în 11 filme. Ceea ce incepe să 
semene cu ritmul normal de lucru al 
unui actor de film. Să sperăm că el nu 
se va schimba, acum, cind Anita a ieşit 
din viața Margăi Barbu. Pentru că a rămas 
Marga Barbu 


由 EN Să lăsăm la o parte invátàmin- 
tele de ordin general. 

@ Să ne referim doar la filme și 

\ sã ne întrebãm cu ce titluri 


rãmînem după ce şi-a închis 
porţile acest festival-jubileu, acest festi- 
val-gigant (căci nici un festival, pină acum, 
n-a cuprins atit de multe filme, sute, sute 
de filme, filme violente, negre, insingerate, 
triste, trimise de America Latină; filme 
pornografice, literalmente pornografice, 
turnate cu toptanul în Danemarca sau la 
München; filme contestatare, incropite 
de juni americani, exasperati si derutaţi, 
juni care strigă: «Intelegeti-ne! Trăim în- 
tr-o epocá in care omul nu se mai poate 
sátura cu piine. Ne e foame de dreptate! 
Ne e sete de adevár!» 
În orice caz nu ráminem cu... 


Filmele gazdelor 


Gazdele, adică cinematografia franceză, 
au dezamăgit și s-au autodezamăgit. Nici 
un film autohton nu a intrat în palmares. 
Destul de tar se intimplă ca organizatorii 
să nu urce pe podium la împărțirea pre- 
miilor. Juriile simt întotdeauna o anumită 
recunoştinţă sau, să-i spunem, simpatie 
suplimentară față de inițiatori, așa că... 

Francezii n-au luat anul acesta nimic 
$i — spre lauda criticilor francezi — nimeni 
nu a scris că au fost persecutați sau că 
au avut ghinion. 


Mirii... 


Cu mai multe filme în concurs, mai multe 
decit eram obişnuiti, mai multe decît se 
obişnuieşte -- patru! -- cineaştii francezi 
au amuzat, dar atit. 

Mirii anului Il de Rappeneau este 一 
spun unii — o nouă ediție a lui «Fanfan la 
Tulipe». lar alții adaugă: «... dar de ce 
mai e nevoie azi să se facă un nou 
Fanfan?» E tot un film de război in dan- 
tele. E tot un duel in atmosferă de epocă. 
Un băiat istef (Belmondo) a trecut ocea- 
nul şi e gata să ia de nevastă odrasla unui 
armator american putred de bani, dar în 
ultima clipă cineva strigă pastorului că 
băiatul cel istet mai e căsătorit o dată si 
băiatul trebuie să facă cale intoarsă ca să 
obțină divorțul în Franţa. în Franţa primi- 
lor ani de revoluție, căci revoluţia acordă 
în sfirsit divorțul si la primării se văd cozi 
nesfirșite cu perechi de insurátei răzgin- 
diti; şi actele se fac şi se desfac după 
metoda hocus-pocus, prilej de fel de fel 
de intorsáturi comice si de săgeți lansate 
spre toate punctele cardinale, pentru că 


——Á 


ae N N XX Zen n ri 


Din peste trei sute de filme : 
O duzină de filme interesante; 


cîteva filme bune. 


«Moarte 

la Venetia 

de 

Luchino Visconti 


«Taking off» 
de 

Milos 
Forman 


«Johnny 
pleacă 

la războw 
de Trumbo 


Losey — 
Pinter 


ANO PW. TPVOAL OU JOY 
PRIK DE LA CRITIQUE INTIMA TIONALE 


autorii iau in bătaie de joc și pe burghezii 
cu cocarde, care vin ca să plece şi-şi taie 
gitui cit ai zice «peşte» — şi pe aristo- 
cratii, tugiţi de la castelele ior, acum dan- 
sind gratios cu mátásurile bofite, cu peru- 
cile jumulite, printre găinile si cápitele 
din refugiu. Nu spun cá filmul n-are vervà. 
Nu spun cá n-are haz. Dimpotrivá. Gium- 
buslucurile acelea in jabouri si diligente 
sint foarte simpatice. Dar a prezenta fil- 
mul in competitia la care vine Visconti cu 
Moartea la Venetia — mi s-a párut totusi 
cam ciudat. 


Vaporul 


Ciudatá mi s-a párut si aducerea unui 
alt film, «Vaporul din iarbá», perfect 
onorabil in divizia B, dar, oricit de mare ar 
fi bunăvoința judecătorului, nimic nu poa- 
te obtine trecerea acestui film dincolo de 
cercul din mijloc. O senzaţie de «la modă» 
degajă acest Vapor, care nu e lipsit nici 
de o anumită tandrete (doi tineri sint 
prieteni, unul are blazon și accent engle- 
zesc, celălalt e talpa ţării, Castor-con- 
fident, valet, coleg de năzbitii şi partener 
de ris). Nu-i lipsit nici de apetitul poeziei 
(băieții construiesc în livadă un vapor cu 
care să plece «acolo, departe»). Nu-i lip- 
sit nici de ceea ce se cheamă spirit fran- 
fuzesc: parfum acrisor, glumă volatilă, re- 
plică ping-pong, tachinerii. Întregul are 
aerul unei combinaţii de artizanat superior. 
O piesă de butică cu obiecte dans le vent, 
un film cu personaje dans le vent (bogă- 
tașul-hippy — un hippy hamletizat care 
vrea să se salveze din lumea lui mică; 
soția lui, o aventurieră cu o escortă de ti- 
neri bárbosi, paraziți de lux, etc.). Nu, 
acest vapor nu atinge acea coardă de 
argint. Nu face să sune nicio clipă clo- 
potelul acela care-i suna in cap Gertrudei 
Stein cind se afla în apropierea excepfio- 
nalului. 


Un suflu 


În ceea ce privește «Un suflu la inimă», 
filmul lui Malle, cea mai discutată dintre 
producţiile franceze, cea mai remarcabilă 
sub raportul estetic și sociologic (după 
Cum se știe, filmul a provocat un scandal 
de proporții naţionale, pentru că, spre 
sfîrşit, există o scenă soc. Scandalul a 
fost o bună publicitate pentru acest film, 
care lipsit de secvenţa cu pricina nu s-ar 
fi deosebit prea mult de masa comediilor 
de moravuri (viața unei familii burgheze 
intr-un oraş de provincie. Tatăl, doctor 
ginecolog cu clientelă, nu iese din cabi- 


net. Mama, — italiancă transplantată, tin- 
jeşte după dragoste. Cei doi băieți mai 
mari, la virsta critică, comit delictele virs- 
tei critice. Al treilea e sfios, e afectuos, a 
fost crescut între fustele mamei, o iubeşte, 
suferă cind o vede suferind, etc.) 

Nici acest tiim si nici celelalte filme 
franceze n-au izbutit să depășească uni- 
versul presei feminine. Jean-Louis Bory 
a avut de o mie de ori dreptate cind a scris 
că «anul acesta la Cannes, cinematogratul 
francez a răspuns la curierul inimii». 


Capodoperele 


Dar să revenim la întrebarea noastră. 
Cu ce răminem anul acesta după acest 
festival-mamut? 

Rămânem — c am mai spus — cu o 
duzină de filme interesante; cu 5-6 filme 
bune; cu trei capodopere. O capodoperă 
se numește «Moartea la Venetia». Viscon- 
ti traduce pe ecran proza lui Thomas Mann, 
povestea geniului (în carte un scriitor, pe 
ecran un muzician), un artist care a alergat 
toată viața după frumusețe și niciodată 
n-a putut s-o atingă. Despre acest film, 
în revista noastră s-a scris pe larg. L 
comentat unul dintre cei mai reputați cri- 
tici cinematografici din Italia, Lino Mic- 
ciché, deci sá trecem mai departe. 

A doua capodoperá se numeste «Mesa- 
gerul» de Losey-Pinter. E povestea unui 
băiețandru sárácut, invitat in vacanţă, la 
castel, de colegul său nobil. Colegul se 
îmbolnăvește de una din bolile molipsi- 
toare ale copilăriei și báietandrul rámine 
singur în castel, printre servante cu bone- 
tele scrobite, printre tablourile unor stră- 
moși care nu sint «ai lui», printre copacii 
parcului secular. Castelanul ii pune intre- 
bări politicoase. Castelana ii pune intre- 
bări plicticoase. Fata castelanilor, fata lor 
cea trumoasă şi bună pe care el, băiatul să- 
rácut, o iubeşte bineinteles in secret, il tri- 
mite cu scrisori la fermierul vecin, si veci- 
nul, fermierul, il trimite cu scrisori înapoi, la 
fata cea bună. Totul e minunat. Fata e mi- 
nunată. Fermierul e minunat. Dar cind băie 
țelul: mijlocitor — incepe să înțeleagă, cind 
retuză să mai facă pe mijlocitorul, pentru 
că o iubeşte pe ea, dar mai ales pentru că 
«are simțul onoarei», căci Marian, fata 
adică, trebuie să se căsătorească cu vi- 
contele, iar el, báietandrul, îl cunoaște pe 
logodnic, e «prieten» cu el, şi nu-ntelege 
cum e cu putinţă ca... 

În clipa in care băieţelul nu mai vrea să 
facă pe mijlocitorul, totul se prăbușește. 
Fata cea minunată devine fata cea rea 
Fermierul cel minunat devine vecinul cel 
rău, iar viața, viața mirifică de la castelul 

—— 


19 


一 一 


cu gentlemeni incepe să semene cu atropa 
belladonna, o plantă otrăvită, pe care el. 
băieţelul cel sárácut,o privea adesea cind 
trecea cu scrisorile pe lingă grajduri. 


Taking off 


A treia capodoperă se numește «Taking 
off» și este fără indoială una dintre cele 
mai sarcastice critici la adresa societății 
americane contemporane. «Taking off» 
este un titlu intenționat confuz. El poate 
să însemne despuiere, adică a-ți scoate 

hainele. E foarte poibil să insemne aşa 
ceva pentru că există în film o scenă anto- 
logică în care părinții, două perechi de 
părinți cam chercheliti, după o reuniune 
ioarte pedagogică, se-ntorc acasă si in 
cep să joace cărți, un fel de Popa-Prostu 
american, un joc copilăresc şi caraghios 
Cel care pierde trebuie să-și scoată un 
articol de imbrăcăminte si cel mai onora- 
bil dintre párinti pierde, si e pedepsit prin- 
tre altele sá se suie pe masá si sá cinte o 
arie dintr-o operă, si onorabilul se supune 
şi fetita care fugise de-acasă, fugise si 
se-ntorsese fără să stie «ei», fetița rámine 
inmărmurită în capul scării și-și privește 
părintele Si nu-i vine să-și creadă ochilor: 
eroul acelei penibile scene este intr-ade- 
văr severul ei tată? 

Dar taking off inseamnă și a decola. 
A decola și a se salva și titlul poate fi 
întors si in acest sens, pentru că aici e 
vorba de soarta unor copii de 15-16 ani 
care fug de-acasă. 

jn America — spune regizorul intr-un 
interviu — sint mai mult de 500 000 de pusti 


Lea Massari, vedeta 


care fug anual de-acasă. Fug «ca să se 
salveze». Să se salveze de ce? Citiva 
dintre ei, foarte puțini, cei mai puțini, fug 
de un mediu sordid, de un tată alcoolic, 
de o mamă denaturată, de certurile inter- 
minabile ale părinților. Cei mai multi însă 
— spun sociologii — fug minati de senti- 
mentul că se sufocă, din groaza de a nu 
fi inghititi și sfárimati de malaxorul «so- 
cietátii de consum». «Taking off» vrea să 
fie primul zbor cu aripi proprii. Adolescen- 
tul care se ridicá peste conformismul pá- 
rintilor, se salveazá de acest conformism, 
dar se salveazá construind un alt tip de 
conformism, un conformism al rázmeritei. 
O uniformă care se opune altei uniforme. 
Un pachet de sloganuri care se opune al- 
tui pachet de sloganuri. Un sistem de mi- 
turi atacat de alt sistem de mituri. Mitul 
omului de acțiune e înlocuit cu mitul omu- 
lui de inactiune. Mitul violenței e inlocuit 
de mitul placidității. Mitul prosperității e 
inlocuit cu mitul unui paradis primar, o să- 
răcie senină şi fericită, dar în vremea noas- 
tră sărăcia nu mai poate fi senină şi ferici- 
rea nu poate îi fericire atita vreme cit «sal- 
varea» este un artificiu, iar ființele rationale 
nu se pot consola la infinit cu fuga. Să 
fugi mereu de lume. Să fugi de civilizație, 
să fugi de războaie, să fugi de constrin- 
gere. De orice constringere. Să fugi de 
tine însuţi. Pină unde? Cit timp? 
Critica internaţională a înregistrat fil- 
mul cu un entuziasm aproape niciodată 
moderat și ceea ce a uimit mai mult a 
fost faptul că trecind oceanul, izbindu-se 
de o realitate violentă, care a copleșit in 
totdeauna pe aproape toți marii regizori 
«de import», inclusiv pe Antonioni, tre 
cind deci printr-o experienţă atit de abrup 
tă, Forman rămine Forman — el nu se lasă 
copleșit de building-uri, de autostrăzi, de 


xfuturismul american» (aşa cum uneori 
pare să s-a intimplat cu insusi Antonioni, 
in «Zabriskie Point»). Fizionomiile tineri- 
lor care vin să participe la un concurs de 
muzică ușoară aduc aminte fetele şi băieții 
nefotogenici, la virsta acneei, niciodată de 
tipul acela superb, decorativ, cu dantură- 
reclamă, adică tipul de actor din filmele 
Hollywood-ului. Sentimentul general este 
că nu Forman a intrat în America, ci Ame 
rica a fost înglobată în continentul Forman 


Nu! Nu! Nu! 


Fiecare secvență poate furniza materie 
primă pentru analize sociale, psihologice, 
estetice, dar citeva momente trec direct 
în enciclopedii. De pildă ședința de la 
A.P.C.F.A., adică de la Asociaţia Părin- 
tilor cu Copii Fugiti de Acasă. 

O domnişoară de 16 ani, cam grăsună 
şi cam tesitá la minte s-a intors dintr-un 
fel de comună a ingerasilor răzvrătiți si a 
acceptat cu mărinimie să ia parte la o 
ședință a A.P.C.F.A.-ului. Președintele 
asociaţiei tine un discurs patetic, în care 
îi mulțumește cu recunoștință (și chiar 
cu o umbră de slugărnicie) domnișoarei, 
şi prin fața adolescentei incep să defileze 
părinţii párásiti, cu o fotografie mare, 
foarte mare a dispărutului sau a dispăru- 
tei prinsă de rever, prinsă lingă decolteu. 
Adolescenta privește poza și dă din cap. 
Nu! N-am văzut-o pe fetița dv. Nu! Nu, 
fiul dv. nu era acolo. Nu! Nu! Nu! Din cind 
în cind adolescenta grăsană cade pe gin- 
duri. Tata tresare: 

— Mi se pare că pe fetița dv. am văzut-o 
— spune adolescenta privind fotografia 
unei creaturi dulci, cu bucle blonde lăsate 


celui mai discutat film francez, «Un suflu la inimă» 


pe umăr. 

— Imposibil! — se posomoráste tăticu. 
Fetița mea e băiețel! 

Sau altă scenă, scena marijuanei. Pă- 
rintii de la A.P.C.F.A. stau adunaţi în fata 
psihiatrului şi psihiatrul le demonstrează 
că pentru a-şi întelege copiii trebuie să 
«trăiască experiențele lor». Şi în scena 
aceasta şi in celelalte, Forman a pus sar- 
casm, dar un sarcasm încărcat de o ne- 
limitată compasiune. Nimeni nu e crutat 
de mila lui. Nici părinții, nici copiii, pentru 
că spre deosebire de atit de multe filme, 
superticiale, care vor să treacă răspunde- 
rea numai de o parte, să facă din copii 
«neintelesii», veșnic neintelesii, iar din 
părinți prizonierii judecății sclerozate, ves- 
nicii prizonieri ai judecăților sclerozate, 
spre deosebire de astfel de filme, filmul 
arată că prostia și neintelegerea sint peste 
tot, la toate virstele, in toate taberele. Cu 
alte cuvinte «ráulh nu e o problemă de 
virstă, ci de sistem 


De ce numai noi? 


Sfirsitul filmului este încărcat de profunde 
semnificații. Tatăl, mama și fetița, rein- 
toarsă acasă, l-au invitat pe El, el autorul 
moral al fugii de-acasă, și-l aşteaptă. Fe- 
tita îl aşteaptă cu o resemnare angelică; 
mama si tata infrigurati, scáldati în sudori, 
fisticiti, cu masa pusá sárbátoreste. Si 
într-un tirziu, El apare. Are o figură de 
Christ, cãmãşoaie lungă, cusută cu flori. 
Tace tot timpul, rostogolindu-și pupilele. 
Poate adolescentele se lasă hipnotizate 
de aceste priviri rotate și incinse, dar el, 
tata şi ea, mama, nu văd aici nici o vrajă 
şi-l privesc uimiti și-l studiază inmármu- 
riti, şi-i pun tot felul de întrebări stupide 
și duioase, la care junele răspunde ne- 
articulat. 

La un moment dat, așa, ca să zică ceva, 
așa, din inerție, pentru că doar despre 
asta vorbeşte toată ziua sau poate nu din 
inerție, poate din pertidie, ca să-l umi- 
lească, tatăl îl întreabă pe musafir cit 
cîştigă pe lună si, mormáind in barba lui 
roscatá, junele lasă să se inteleagá o 
sumă enormă, o sumă pe care el, tatăl, 
nu o poate cîştiga, poate, nici in zece ani. 

Tata tresare. Mama tresare. Şi-n privi- 
rile lor începe să licărească o lumină nouă. 
Va să zică nici viața de contestatar nu-i 
aşa de ciinoasă. Va să zică micuta lor 
odraslă... 

Atmostera se insenineazá si tinărul in 
cámásoaie inflorată, care tácuse pină a- 
cum și-și rostogolise privirile într-o ame- 
nintare maleficá, incepe să vorbească si 
el, începe si el să capete infátisarea bur- 
ghezului din clasa de mijloc. Tinárul cin- 
táret — cáci cintecul este business-ul lui, 
«cintecul de revoltă» bineinteles, intră in- 
tr-o discutie despre impozite si, ca orice 
american care se respectá, incepe Sa se 
plingá. Impozitele sint mari, impozitele 
sint nedrepte. De ce numai noi? 

Vasázicá, nu toate puntile s-au rupt 
intre generatiile establishmentului. Va sá 
zică contestatari sint recuperabili si, ca 
să cinstească evenimentul, la catea, tată! 
meloman cintâdin nou, cîntă ca un Tino 
Rossi al familiei reintregite și impăcate. 


Un caz limită 


În sfirşit, o ultimă categorie de filme. 
Filme care nu sint nici bune, nici rele. 
Nici la modă, nici demodate. Filme care 
provoacă un asemenea șoc emoţional incit 
orice judecată estetică e anihilată. De 
fapt: ea nici nu mai are loc, decit poate 
tirziu, cind șocul se mai domolește. 

Un asemenea film este filmul scriitoru- 
lui american Dalton Trumbo. E vorba de 
ecranizarea romanului său publicat inain- 
tea celui de-al doilea război mondial şi in- 
titulat pentru ecran «Johnny pleacă la 
război». E o poveste cumplită despre un 
tinăr frumos, cu o mamá si bineînțeles cu 
o logodnică. Ar fi putut să trăiască fericit, 
pină la adinci bătrineţi, dar Johnny pleacă 
la război şi acolo, în tranşee, incepe cea 
mai terifiantă tragedie prin care poate să 
treacă materia vie. (Romancierul s-a in- 
spirat dintr-un caz real). Soldatul e lovit. 
E transformat într-o masă de carne vie. 
E dus la un spital de campanie. Încape 
pe mina unui general decrepit. Şi genera- 


Julie Christie, la începutul carierei.... 


»*-şi acum, în „Mesagerul“. 


lul-medic se hotărăşte să facă pe acest 
trup — zice el — fără conştiinţă, cea mai 
înspăimintătoare experiență care s-a făcut 
cindva pe o ființă omenească. Lui Johnny 
i se taie un picior. | se taie al doilea picior. 
Lui Johnny i se taie o mină. | se taie şi a 
doua mină. Botul de carne care a rămas 
pe masa de operaţie e surd. Limba i-a 
fost smulsă. Ochii i-au fost smulși. E surd 
si mut. În locul fetii nu există decit o gaură 
neagră. 

Filmul lui Trumbo spune povestea aces- 
tei bucăţi de carne vie, povestea unui fost 
om, lăsat in viaţă ca să fie cobai. Un 
cobai fără conştiinţă, repetă mereu gene- 
ralul. Dar conștiința moartă a cobaiului se 
trezește din morii Şi bucata de carne vie 
începe să simtă. Incepe să-și aducă amin- 
te: cine e, de unde vine. Începe să se 
întrebe ce-i cu ea. Si Johnny isi dă seama 
că nu mai are un picior şi ţipă, ţipă in 
conștiința sa și se indignează şi protes- 
tează. Cum e cu putință să tai piciorul 
unui om fără să-i ceri consimtámintul? 


Si Johnny isi dă seama că nu are nici al 
doilea picior, și incepe să zbiere, să plingă, 
să urle de durere: de ce? De ce mi-ati 
făcut asta? De ce m-aţi lăsat în viață fără 
amindouă picioarele? Cum o să poată 
trăi un om fără picioare? Cum o să se 
mai întoarcă la ea, la logodnica lui fără 
nici un picior? 

Şi Johnny iși dă seama că nu are un 
brat. Si pe urmă isi dă seama că nu are 
nici celălalt brat. Si-ncetul cu incetul 
Johnny isi dă seama că este ceea ce este. 

Nu vă lăsați cutremurați de imaginea 
vizuală a tragediei. Cind zic bucată de 
carne vie, nu vă infiorafi văzind cu ochii 
minții cioturile picioarelor tăiate, trunchiul 
fără miini, capul fără obraz. Dalton Trum- 
bo nu arată nici o clipă nici mutilarea și 
nici pe mutilat. El, Johnny,nu apare decit 
în amintire sub înfățișarea unui tinăr 
frumos şi simpatic, foarte, foarte simpa- 
tic. lar cind e arătat în prezentul istoric, 
oroarea stă tot timpul acoperită cu un 
cearceaf alb și nu se aude decit glasul 


Silvana Mangano aşa cum nu este și... 


așa cum este în „Moarte la Veneţia“ 


gindului, al gindului de dincolo de tifoane. 

Nu! Nul... Nu vă lăsaţi inspăimintaţi de 
imagini vizuale. Filmul acesta ráscoleste 
totul din noi, dar pe ecran nu se prelinge 
nici o picáturá de singe. Pe ecran nu sint 
decit cearceafuri albe si vocea, vocea ti- 
nărului acela frumos si simpatic, foarte; 
foarte simpatic, vocea lui Johnny, vocea 
unei bucăți de materie vie și inteligentă, 
care se zbate in hăul de dincolo de lume 
ca să reia legătura cu lumea, să comunice 
oamenilor că există, să-i implore să facă 
ceva pentru el. 

Firește, am văzut de-a lungul anilor 
multe, multe filme mult mai bine «făcute» 
decit acest film. Cu mijloace mai subtile 
Cu imagini mai savante. Dar un film mai 
cutremurător decit «Johnny pleacă la răz- 
boi», eu una nu am văzut. După ce voi 
uita toate marile filme ale lumii, toate 
secventele antologice, frumusetea lor per- 
fectá, compoziția lor impecabilă, harul 
lor; după ce voi uita tot ceea cea dat su- 
blim arta ecranului, voi tine minte acel 


moment de străfulgerare din filmul lui 
Trumbo, cind el, Johnny, bucata de carne 
vie, după zeci şi zeci de incercări tragice, 
isi dă seama că, in sfirsit, a găsit mijlocul 
de a reintra in legătură cu oamenii și in- 
cepe, prin spasme, să le telegrafieze, să 
bată cu trupul lui ciuntit, alfabetul lu 
Morse: S.O.S.! S.O.S.! 

Este un S.O.S. care depãşeşte tragedia 
unei creaturi, chiar şi a celei mai nenoro- 
cite creaturi care s-a nãscut cîndva pe 
pãmînt 

E un S.O.S. de proportii cosmice. 

Pe deasupra absurdului, impotriva ab 
surdului, existã zbuciumul sfînt al mate 
riei ginditoare 

Puneti urechea la pãmint 

Ascultati cum geme pămintul 

S.0.S4 S.O.S.! 


Ecaterina OPROIU 


21 


DU 


Cores- 


ponden 
specialã 


Bătălia 


Numirea oficială a lui Gian Luigi Rondi în postul 
de director al Mostrei cinematografice de la Veneţia 
venea să pună capăt unui «suspense» de mai multe 
luni. Într-adevăr, la sfirșitul anului trecut, se zvonea 
că Rondi fusese desemnat de către ministrul specta- 
colelor să-l înlocuiască pe Ernesto Laura, la conduce- 
rea marelui festival italian. De îndată însă, stinga 
şi-a manifestat o vie opoziție, susținută și de diverse 
organizații profesionale de autori ca A.N.A.C. și 
A.A.C.I. si de către sindicatul national al ziariştilor 
de cinema. 

Această opoziție nu era îndreptată la drept vor- 
bind împotriva persoanei lui Gian Luigi Rondi, ci 
împotriva statutului Mostrei, aflat în vigoare de la 
crearea acestei manifestații, din epoca fascistă (1932). 
De mai mulți ani şi în special de la incidentele care 
au avut loc la Lido în 1968 (intervenţia poliției impo- 
triva ziariştilor «contestatari») cercurile de stinga 
cer insistent o reformă a statutului și o participare 
activă a organizațiilor culturale și profesionale ale 
cinematografului la gestiunea Mostrei. De altfel, 
Rondi este de mai multi ani directorul festivalului 
de la Sorrento (consacrat în exclusivitate cinemato- 
grafiilor naţionale) şi a reușit să facă din această 
manifestaţie un mare succes artistic și monden: 
se pare, deci, că și-a dovedit capacitatea de director 
de festival și că în acest domeniu nu i se poate reproşa 
lipsa de competență. 

O dată cu zvonurile privind numirea lui Rondi, 
au circulat şi altele care anunțau o mărire a bugetului 
Mostrei venețiene! Căci, festivalul de la Venetia, 
așa cum a fost el conceput de către cel mai reputat 
director al său, Luigi Chiarini (care a deținut acest 
post din 1962 pină în 1969) ca o manifestare ale 
cărei scopuri sint în exclusivitate artistice si cultu- 
rale — a murit printre altele și din cauza lipsei de 
fonduri (fonduri care nu s-au găsit pentru Chiarini 
şi se găsesc în schimb pentru actualul favorit). 

Rezistența față de numirea lui Rondi era sortită 
însă eșecului, în primul rind pentru că ea nu a avut 
un contra-candidat de talie pe care- să-l contrapună 


22 


pentru 


| |VENETIA 


celui al oficialitátii (candidatura lui Lino Micciché, 
criticul cotidianului socialist «Avanti», anunţată de 
anumite ziare, a fost imediat si formal dezmintità) ; 
pe de altà parte, din cei 60 de cineasti care au semnat 
un manifest impotriva numirii unui nou director 
inainte de efectuarea reformei statutului festivalului, 
lipseau citeva personalitáti marcante, printre care 
Visconti si Fellini. A doua zi dupá numirea sa ofi- 
cială, Rondi a constituit un comitet menit să-l 
ajute la pregátirea viitoarei Mostre si cei doi reali- 
zatori fac parte din acest comitet. Asa stînd lucrurile, 
noul director si-a manifestat dorinta de a face din 
Mostra editia '71, un festival de tranzitie spre o 
formulă prestigioasă pe care o sorteste viitoarelor 
Mostre. 

Festivalul are deci loc luna aceasta, de la 27 august 
la 7 septembrie. Dar suspensul nu s-a terminat, 
deoarece piná in ultima clipá, opozitia nu a abandonat 
lupta. Trei dintre sindicatele de lucrátori din sectorul 
spectacolelor și două asociații de autori de filme 
continuă să-și manifeste ostilitatea. Convocati în 
adunare generală, imediat după numirea oficială a 
lui Rondi, membrii acestor organizații au declarat 
că ei consideră această numire ca o sfidare și au ho- 
tărit să refuze orice colaborare pentru organizarea 
festivalului. Această decizie riscă să pună cîţiva 
autori de filme în conflict cu producătorii care s-ar 
decide să-și trimită filmele la Veneţia, împotriva 
voinţei scenaristilor şi realizatorilor lor. S-ar putea, 
pe de alti parte, să asistăm la organizarea unui 
«contra-festival», în felul celui care a avut loc anul 
trecut la Grado, la o sută de kilometri de Veneția, 
chiar în perioada manifestării oficiale de la Lido. 
«Bătălia» pentru Veneţia nu s-a terminat, chiar 
dacă a fost fixată data începerii competiției. Devine 
evident că numai o reformă într-adevăr democratică 
a statutului Mostrei ar putea calma spiritele și reda 
acestui festival strălucirea de altă dată. 


Marcel MARTIN 


1932. Cinematograful are 37 de ani de viaţă. 
Sonorul abia s-a afirmat ca mijloc de expresie ar- 
tistică. Filmul în culori este încă de domeniul vii- 
torului — ce-i drept, foarte apropiat. Cinemato- 
graful este însă recunoscut ca artă și astfel apare 
ideea unei «expoziţii cinematografice». Datorită 
unui mănunchi de artiști cu vederi largi, Bienala 
de Artă de la Venetia «isi deschide porțile in fata 
celei de a zecea muze» (din cuvintarea inaugurală 
a sculptorului Antonio Maraini, secretarul general 
al Bienalei.) Prezentarea unor filme din toată lumea 
în cadrul unei competiții entuziasmează presa. Și 
astfel are loc prima «Mostra Internazionale del 
Cinema» — primul festival internaţional cinemato- 
grafic din lume. Din prezidiul de onoare face parte 
Louis Lumiére. 

Aceastá primá editie a Venetiei nu acorda premii 
oficiale, ci doar diplome de participare. Un referen- 
dum al publicului scotea in evidență meritele lui 
Frederic March în «Dr. jekill şi Mr. Hyde», măies- 
tria regizorală a lui Nikolai Ekk («Drumul vieții») 
şi farmecul lui Mickey Mouse. 

1934. Decernind Marele Premiu filmului lui Ro- 
bert Flaherty, «Omul din Aran», Mostra isi afirmă 
caracterul de manifestare artistică. Cea mai bună 
selecție națională: URSS. Primul regulament al 
Mostrei. 


Venetia-1935 omagiază pe Garbo («Anna Karenina») 


1935. Anul surprizei culorii («Becky Sharp»). 
Publicul este cucerit de noutate, iar criticii vorbesc 
deadreptul de «modul în care regizorul pictează». 
Festivalul rămîne însă subjugat de chipul în alb-negru 
al Gretei Garbo şi de aburii unei locomotive. 
Intr-un context fără strălucire, premiul | revine 
de drept «Annei Karenina» (Clarence Brown). 

1936. Prin lege, Bienala Internaţională de Artă 
de la Veneția este autorizată să organizeze anual 
Expoziția Internațională de Artă Cinematografică. 
Se hotărăște construirea Palatului Cinematografului. 
Incep primele rivalități internationale: ziarele bel- 
giene acuză pe italieni că vor să aibă monopol în 
ce privește festivalurile. Distinctiile principale (cu- 
pele festivalului) sînt acum în număr de 11. Cupa 
pentru regie îi revine lui Jacques Feyder («Chermeza 
eroică»). 

1937. Se inaugurează «Palazzo del Cinema». Ma- 
nifestările mondene întrec tot ce se mai văzuse 
pină atunci prin partea locului. Laureaţi: «Carnet 
de bal» (Julien Duvivier) și «Scipio Africanul» 
(Carmine Gallone). 

1938. Anul recordurilor: de durată (22 zile), de 
ziariști, de premii (34) dar și anul polemic. Scan- 
dalul (în presa occidentală) este declanșat de decer- 
narea ex-aequo a premiului | unui film german («O- 
lympia» de Leni Riefenstahl!) și unui film italian 
(«Luciano Serra pilot» de Goffredo Alessandrini) 
din motive politice destul de transparente. Pole- 
mica trage spuza pe turta marelui rival ce se pro- 
fila pe Coasta de Azur: Festivalul de la Cannes... 

1939. Războiul e aproape. Influențele politice ce 
s-au insinuat treptat în organizarea Mostrei devin 
tot mai evidente. Juriul nu acordă premiul pentru 
cel mai bun film străin «pentru că nu au fost întru- 
nite condițiile cerute de regulament». Filmele 
neitaliene primesc medalii şi plachete. La categoria 
«documentar» este distins «Tara Moților» de Paul 
Călinescu. La 31 august, cînd se încheie Festivalul, 
armatele sint deja in marș. Multi dintre participanți 
nu vor reveni niciodată la Palazzo del Cinema. 

1940-41-42. Într-o Venetie cu monumentele aco- 
perite cu saci de nisip, Mostra, ca participare şi ca 


一 一 一 一 ”一 一 一 一 er i E oao ME ÊÎÊÊDÊÊÎMA 


palmares, nu mai este decit ocazia unui schimb de 
amabilitáti între puterile Axei. 

1943-44-45. Ani de tăcere. Pierzindu-si caracte- 
rul de manifestare internaţională de artă, Festivalul 
nu mai poate continua. In clandestinitate, mugurii 
unui alt fel de a face cinematograf așteaptă pri- 
măvara... 

1946. Anul exploziei neorealiste. Într-un spirit 
nou, Festivalul este reluat, aducind Europei un soc 
numit «Paisa». Modificări în regulament acordă o 
mai mare importanţă filmelor documentare, stiin- 
tifice si despre artă. Primele onoruri în palmares 
îi revin lui Jean Renoir («Omul din Sud»), Marcel 
Carné, Mikail Ciaureli, Fritz Lang, Roberto Ros- 
sellini, Laurence Olivier, Julien Duvivier și Aldo 
Vergano. 

1947. Marele Premiu este decernat filmului «Si- 
rena» (Karel Stekly). Premiul Presedentiei Consi- 
liului de Ministri italian — «Vinătoare tragică» (Giu- 
seppe de Santis). Juriul acordă un omagiu lui Carl 
Th. Dreyer pentru întreaga sa operă si îndeosebi 
pentru «Dies irae». Jurii speciale functioneazá pentru 
categoriile «documentare» și «copii». 

1948. «Hamlet» (Laurence Olivier) obține Marele 
Premiu, premiul pentru imagine (Desmond Dickin- 
son) şi premiul pentru interpretare feminină (Jean 
Simmons). John Ford («Fugarul»), Luchino Visconti 
(«Pămiîntul se cutremură») și Robert Flaherty («Po- 
veste din Louisiana») — la loc de cinste în palmares. 
Filmele documentare se întrec în cadrul a 9 secţii. 

1949. Marele Premiu se va numi de acum înainte 
«Leul de aur». Este inminat lui Henri-Georges 
Clouzot pentru «Manon». Leul de argint şi premiul 
de interpretare feminină (Olivia de Havilland) fil- 
mului «Groapa cu șerpi» (Anatole Litvak). 

1950. Palmaresul reflectă preocuparea cineastilor 
pentru problemele sociale ale epocii. Leul de aur: 
«S-a făcut dreptate» (Andre Cayatte. Leul de ar- 
gint: «Panică pe stradă» (Elia Kazan) și «Dumnezeu 
are nevoie de oameni» (Jean Delannoy). 


Venetia-1951 are revelaţia filmului nipon («Rashomon») 


1951. Anul șocului japonez: europenii descoperă 
vraja filmului nipon. «Rashomon» (Akira Kurosawa) 
primeşte Leul de aur. Jean Renoir («Fluviul») și 
Robert Bresson («Jurnalul unui preot de țară») 
primesc Leul de argint. Cupa Volpi pentru cea mai 
bună interpretare feminină revine lui Vivien Leigh 

1952. Participare mai puţin semnificativă. «jocuri 
interzise» de René Clément obține Leul de aur. 

1953. Juriul nu acordá decit Leul de argint: 
«Ugetsu monogatari» (Mizoguchi), «l Vitelloni» 
(Fellini), «Micul fugar» (Ashley, Engel, Orkin), 
«Moulin Rouge» (Huston), «Thérése Raquin» (Car- 
né), «Sadko» (Ptușko). 

1954. Aurul si argintul revin italienilor: «Romeo 
şi Julieta» (Renato Castellani) si respectiv «La 
strada» (Federico Fellini). 


Venetia-1954 il premiază pe Fellini («La strada») 


1955. Leul de aur revine veteranului Dreyer 
(«Cuvintul»). 

1956. Participare fără strălucire, palmares fără 
aur. Cupa Volpi pentru interpretare feminină Mariei 
Schell («Gervaise»), iar cea pentru interpretare 
masculiná lui Bourvil («Strábátind Parisul»). 

1957. O altă afirmare a unei cinematografii extra- 
europene: de data aceasta India, care obtine Leul de 
aur pentru «Aparajito» (Satyajit Ray). 

1958. Dacă Leul de aur revine unui film traditio- 
nal, «Omul cu ricșa» (Hiroshi Inagashi), în schimb 
se fac remarcate două realizări edificatoare pentru 
evoluția unor cinematografii naționale: «Sfidarea» 
(de italianul Francesco Rosi) și «Amantii» (de fran- 
cezul Louis Malle) — distinse cu premii speciale. 

1959. Revansá italiană: doi Lei de aur pentru 
«Generalul della Rovere» (Roberto Rossellini) şi 
«Marele război» (Mario Monicelli). 


dosarul 


Veneţiei 


1960. Anul «scandalului Rocco». Un juriu supus 
presiunilor politice nu acordă distincția supremă 
celui ce o merita pe drept — filmului de puternică 
critică socială «Rocco si frații săi» (Luchino Visconti) ; 
Serghei Bondarciuk demisionează din juriu în semn 
de protest. Leul de aur este decernat mediocrului 
«Trecerea Rinului» (André Cayatte). «Rocco...» ia 
un premiu special. Cupa Volpi lui Shirley McLaine 
pentru «Apartamentul». 

1961. Compromis cu un an înainte prin verdictul 
dat, Festivalul încearcă o redresare. Sau să fie în- 
timplarea cea care aduce de astă dată alături în pal- 
mares «Anul trecut la Marienbad» (Alain Resnais) 
— Leul de aur, «Pace noului venit» (A. Alov și 
V. Naumov) 一 premiul special al juriului, «Bandiţii 
din Orgosolo» (Vittorio de Seta) — premiul primei 
opere? 

1962. Din nou doi Lei de aur: «Copilária* lui 
Ivan» (Andrei Tarkovski) şi «Cronică de familie» 
(Valerio Zurlini). Un nou venit ia un premiu special: 
Jean-Luc Godard («A-sí trái viaţa»). «Zgribulici» 
(Stefan Munteanu) se intoarce acasá cu Medalia 
de bronz la grupa «filme distractive pentru copii». 


Venetia-1963 impune filmul politic- (« Miinile þe..») 


1963. Palmaresul incununeazá filme de idei, filme 
de ținută. Leul de aur: «Miinile pe oras» (Francesco 
Rosi); premii speciale ale juriului: «Preludiu» (Igor 


Talankin) si «Focul fatidic» (Louis Malle). Delphine 
Seyrig («Muriel») si Albert Finney («Tom Jones») 
cuceresc cupele pentru cea mai buná interpretare. 

1964. La patru ani de la «scandalul Aventura» 
(fluierat la Cannes) la trei ani de la stirnirea unei 
vogi Antonioni — solitarul Michelangelo primeste 
recunoașterea oficială in tara sa: Leul de aur pentru 
«Deșertul Roșu». Prestigiul palmaresului este in- 
tregit de prezența premiilor speciale: «Hamlet» 
(Grigori Kozinfev) si «Evanghelia după Matei» 
(Pier Paolo Pasolini) — ultimul obţinînd și premiul 
criticii internaţionale; premiul presei distinge ul- 
timul film al regretatului Andrzej Munk («Pasagera»), 
iar premiul cinecluburilor italiene vine să încurajeze 
pe debutantul Milos Forman («Asul de pică»). 
Poate cel mai bun an la Veneţia. 

1965. Un Leu de aur lui Luchino Visconti; «Stele 
tremurătoare ale Ursei» într-o tentativă zadar- 
nică de a repara ireparabilul. Nedreptátirea lui 
«Rocco...» nu poate fi uitată. La categoria «film 
despre artă», «Ciucurencu» obține o plachetă. 

1966. Un alt film politic în vîrf de palmares: 
«Bătălia pentru Alger» (Gillo Pontecorvo). 


5 


Venetia-1964 îl distinge pe Munk («Pasagera») 


1967. O participare mai slabă. Leul de aur revine 
unui film ciudat,«Frumoasa de zi», nu şi cel mai bun 
din cariera lui Luis Buñuel. 

1968. Anul crizei. Festivalul este atacat cu vio- 
lentá dinăuntru (cineastii italieni cer cu vehementá 
un nou Regulament) și dinafară. Într-o atmosferă 
extrem de încordată, Festivalul are totuși loc. 

Leul de aur este acordat unui film contesta- 
tar: «Artiştii sub cupola circului» (Alekander 
Kluge) — produs al unor noi tendințe artistice 
în R.F. a Germaniei. Desenul animat «Pe fir» 
(lon Mustetea) obține, la grupa sa, o plachetă. 


Veneţia-1964 îl aplaudă pe Smoktunovski («Hamlet») 


1969. După demisia profesorului Luigi Chiarini, 
noul director al Festivalului, criticul Ernesto G. 
Laura reușește «împăcarea» cu Federația Producă- 
torilor. Nu si cu cineaștii italieni. Lupta acestora 
pentru renunțarea la o «instituție învechită» si 
transformarea Mostrei într-un «focar de cultură, 
Neoficial, se difuzează o listă de «filme remarcate»; 
cial, se difuzează o listă de «filme remarcate»; 
printre ele strălucește «Satyricon» (Federico Fel- 
lini) — învingător fără cunună. Este relevat ca o 
prezență inviorátoare «Primul atac cu maceta» 
(Manuel Ottavio Gomez — Cuba). 

1970. Cu toate zvonurile de desființare, Mostra 
are loc, precedată și însoțită de un alai de proteste, 
motiuni pro și contra, atacuri în presă. Calitatea 
filmelor selecționate nu este nici ea de natură să 
tempereze spiritele. Din lista «remarcatelor»: 
«Othon» (Jean-Marie Straub) şi «Șoimii» (Istvan 
Gaal). 

1971. Mai. E.G. Laura nu mai este directorul 
Festivalului. Este numit criticul Gian Luigi Rondi, 
ceea ce declanşează protestele violente ale cineasti- 
lor italieni care leagă soarta Mostrei de însăși 
soarta cinematografiei lor naţionale. Paleativele 
anului 1969 nu puteau avea o acțiune prelungită 


peste ani. Aura PURAN 


DP E E Ep EEA pp Po E a “nye St 


4 RR Re a ae 


"5!pgJ3uo ap tuizn o Jeop izease anis a [o VAa 3 pew | 
"alape3l2 alsu 
-Loued p10uă) 245 rje3i[enprArpur soun Inuly 'aduwnos 33ap3A gagy [nuu|Ij 3a38nq dwu ap |nuujiy ‘punos? 
-J9pun |nui[iy :uglpoowMlloy Inuaasts e| eieaa glnalasuoo 32 Ieuooa auis ads Pul3gJ3e 'eosernia!a 
-eudns PS WEU! LZ, POOMAIIOH 'sunaaedou ap 3uls rew nu le alunplz "gasIxa rew nu ninw elapeaDD 
Wn5HO "Ezeaun ao 30e ap [nfednj3 ur uiapaA  eJaoul WOA |nPOOMÃJJOH Izeise 33S9 2j 
'(uosıuJeH xey 'uunqda 
1 : ( H 


ınjoıptet.ı)uoo op euiz 


383nq 9Jeui 9p JOJ3UJJ!J e20d3 '3213514n3 1iDeJ3e LI *«9J9pa9A e|» *e3Izn28J snpe ne-I$ I$ 3eu1J0jsueJ) ne-s 
93|nui rew 9|92 *ezeaJan| reu! l4noipnas aulind *neznui un-u3uiud eo wn equuid as i5ían | "efeAed uj 
91e3snJou! JZ 251J9u98 ad ap aJqala2 9|auinN '91J03S! O SIJ2S -S *912149J I$ uejop 24n» — isorjueurod 
11403e322ds 'ejueasip ej ap 'neuigeuir i$j 一 ElaJR2 o[izeJ3s ad “injnuujy ejopeai2 e| '$eJo eJeui mun ale 
aseul3JRu 9|9.913J89 e| ap 'e[erj3snpu! epueq ad RSeJ3 e[n2i|ad n» ƏSJA ap aujzn UJAP ne JLI 3nujeui 
-alunolpn3s el nw inlnuly 9|oJ8dopodeo anoseu ne-s eJP2 ui Unolpn3s-allDgJzq e| 9Q "uii ap 2039] 
21e48028 20| Jouos œw |32 alsa POOMÃJJOH `In-sala3uV so] 33sa uino *ueisseuJed Sıuııu no 18 'ıızeo 
-ueJj unds uin» kalqeAIAUI》 ap |nasap 'arezoJd ap |nasap ue»iJaure $eJo oJeui un ap BE2uUnJe 'siA ads 
alund p3seaoe eo aueJadsip 1$ alznll *erie|nqe) ası eyne ap 23e33| auis aunl ed n0) euring 


Vestitul critic cinematografic al Hollywood-ului, Char- 
les Champlin, a numit cel de-al 43-lea OSCAR: «...o 
reflectare a unei ere pline de tensiune în istoria filmului». 
Pe drept cuvint, pentru că anul acesta The Academy 
of Motion Picture Arts and Sciences a avut o sarcină 
grea: aceea de a selecta și răsplăti filme și creaţii acto- 
ricesti care au dat naștere la o sumedenie de păreri con- 
troversate în S.U.A. și peste hotare. Cele 5 filme pro- 
puse pentru premiere: «M.A.S.H.»; «Five easy pieces» 
(«Cinci piese minore»); «Love story» («Poveste de dra- 
goste»); «Patton» si «Airport» («Aeroportul») — si-au 
adus fiecare aportul de neortodoxie in arta cinemato- 
grafică, au stirnit vilvă, ba uneori chiar scandal — cum 
e cazul cu «M.A.S.H.» — si, ceea ce e poate mai impor- 
tant decit orice, au atras mase considerabile de spec- 
tatori in sălile cinematografelor în această eră in care 
publicul preferă să stea acasă, în fața micului ecran. 


Statuia «discordiei» 
(în miinile Lesliei Caron) 


Membrii Academiei s-au trezit în fața unei situații 
stinjenitoare. Obisnuit de ani şi ani să judece şi să vote- 
ze filme cuminţi și tradiționale cu început, tratare si 
sfirşit (precum compoziţiile de la școala elementară), 
cu culori frumoase, imagini fotografice aproape de per- 
fectie, creații actoricești superlative si mai ales opinii 
critice unanime (in măsura în care critica poate fi vreo- 
dată unanimă) juriul Academiei a fost cel puţin surprins 
in fata recoltei anului 1970: o producţie iconoclastă, an- 
corată în culisele medicinei militare a armatei america- 
ne («M.A.S.H.»); o poveste de dragoste axată pe cele 
mai bune tradiţii ale eternilor Romeo și Julieta, în care 
protagoniștii folosesc un limbaj menit să-i facă să ro- 
seascá si pe cei mai înrăiţi birjari; o biografie de război 
a unui mare general care-și pălmuia subalternii bolnavi 
de nervi in spitalele de pe front; ș.a.m.d. Blasfemie, de 
de cinci ori blasfemie! 


Ovatii delirante, dar nici un premiu pentru Ryan O'Neal 


(impreună cu soția) 


Nu «Love Story» e vedeta! 


9 
Marele cîştigător : «Pattom 
( un film despre un general 
anti-erou ! ) 


e 
Scott, «cel mai bun interpret 
masculin al anului, 
a refuzat premiul. 


© 
Sinatra, 


recordman la proba 
umanismului 


ee 


Dar pină si conservatorii consacraţi ai Hollywood- 
ului s-au obișnuit în ultimii ani cu blasfemia de pe 
MARELE ecran. Zilele în care şovăiau să acorde un Os- 
car relatării crude a unei crize acute de dipsomnie 
(Ray Milland în «Week-end-ul ratat» al lui Billy Wilder) 
sau lui «Pe aripile vintului», pentru că eroul principal 
rostea în final un cuvint dubios pe care acum îl învaţă 
copiii la grădiniţă, s-au dus demult. Hollywoodul face 
din ce în ce mai rar filme ortodoxe, după tipic, care să 
distreze spectatorul. Vechile formule «limonadà» ale 
uzinei de vise nu mai interesează pe nimeni. Şi pentru 
că formula ancorării filmului într-un realism robust, cu 
implicaţii social-stiintifice este riscantă din punct de ve- 
dere financiar cind ai de a face cu un public needucat şi 
dezorientat, și pentru că eternul obiectiv al filmului hol- 
lywood-ian este să stoarcă bani din piatră seacă, cuvin- 
tul de ordine al noilor productii a devenit «shocking» 


Un premiu pentru o carieră de o jumătate de secol 
(Lillian Gish) 


Filmele anului 1970 au fost făcute să șocheze, pe prin- 
cipiul că spectatorul trebuie pus în sălile de cinemato- 


pete. 
«Patton» e un film despre un mare general, pe unitor- 


tei biografii, actorul a ştiut să speculeze cu judiciozitate 
şi subtilitate, multiplele fațete umane ale eroului. Octa- 


ta / graf in fata unui impact ale cárui unice dimensiuni ar- ma cáruia se vád din plin petele pe care prejudecata ar vele interpretárii au intrecut registrul unei Maria Callas 
tistice sint una singurá, máciuca: in cap. vrea să le ignore. Îmbracă stelele de general inainte ca $i ceea ce este remarcabil e cá totul a fost realizat sub 
Era normal ca ceva din dezorientarea care a domnit Congresul S.U.A. sá i le voteze. Refuzá toga umanita- bagheta unei excesive, şi mai ales autentice, simplități. 
în zilele votării Oscar-urilor în sinul juriului Academiei rismului sentimental, golind spitalele de soldații bol- Spectatorul a plecat de la «Patton» cu convingerea 
să se transmită şi publicului spectator. Numărul celor navi pe care ii considera laşi. Se prelasează pontifical fermă că războiul este o treabă murdară, dar că atunci 
'07D care se află în seara decernării Oscar-urilor în sala de în decorurile princiare ale palatelor italiele, uitind că di- cind ești obligat s-o faci, e preferabil s-o faci bine. 


ıl 


la Music Center are patru cifre; numărul celor care asis- 
tă in fata micului ecran la fabuloasa ceremonie se apro- 
pie de nouă cifre; anul trecut au fost 80.000.000 specta- 
tori numai în S.U.A. și cu cei de peste hotare, cel puțin 
încă pe atita. Mai mult ca niciodată, în aprilie 1971, spec- 
tatorul de rind a vrut să ştie ce semnificaţie a avut mă- 
ciuca «artistică» care l-a lovit in cap ultima oară cind a 
fost la cinematograf. De aici interminabilele speculații 
anticipante, de aici larga audienţă a celui de al 43-lea 
OSCAR, de aici surpriza care a urmat. 


mensiunile ipocrite ale gloriei trebuie (in concepția con- 
servatoare) să aibă tangente cu modestia. Își satisface 
tendințele mistice, asistind in genunchi la inmorminta- 
rea unui ofițer, dar impune dictatorial cum, cind şi de ce 
preotul armatei trebuie să înalțe o rugăciune. Icono- 
clastia portretului este atit de vădită şi de crudă, incit foș- 
tii admiratori ai «Sergentului York» se infioará. 

Dar există in «Patton» un suflu de umanitate care, in 
pofida filmului prea lung, prea discursiv, prea tehnic pe 
alocuri, emofioneazá și stáruie în conștiință. Filmul re- 


N-a fost o surpriză pentru nimeni cind numele lui 
George C. Scott a fost pus pe lista propunerilor pentru 
OSCAR, alături de Melvyn Douglas, James Earl Jones, 
Jack Nicholson și Ryan O'Neal. Ceea ce a constituit 
cu adevărat o surpriză a fost scrisoarea adresată de 
Scott juriului Academiei cu rugămintea de a fi scos de 
pe listă și declarația că dacă i se va acorda premiul, îl 
va refuza. În furtuna publicitară care a urmat, actorul a 
explicat că în concepția sa despre artă talentul nu se 
vinde și nu se licitează in competiţii de tarabă. Nu e 


rpret fuză să trateze, după convenții, dimensiunile abstract apanajul meu să argumentez în jurul acestei profesii 
nelimitate ale eroului militar și, dimpotrivă, trasează cu de credință; fapt este că în seara OSCARULUI, George 
Generalul care a ciștigat ultima bătălie obiectivitate jenantă limitele lui. Privit la rece, este ca o C. Scott şi-a ţinut promisiunea şi nu s-a prezentat să-și 
demonstraţie vag matematică a faptului că un bucătar primească premiul pentru cea mai bună performanță 
wê : d ^ care reușește de minune volovan financière nu este o- actoricească masculină a anului 1970. Neortodoxul 
Îmi rezerv prilejul de a informa cititorul român in de- — bligat, aprioric, să-l interpreteze genial pe Hamlet. interpret al neortodoxului general a cucerit o statuie 
taliu asupra fenomenului «Love Story» al regizorului Se poate imagina un general mai putin apt de a obfi- pe care a refuzat s-o posede. Si asta intr-o lume in care 
Arthur Hiller, în următorul meu articol pentru revista ne sufragiile creatorilor de legende ale Hollywoodului? lupta pentru statueta aurită e cel puţin acerbă. 
«Cinema». Impactul provocat de acest film în conştiin- Greu. Lupta pentru realizarea acestui film s-a dus pe 
ta spectatorului obișnuit 一 de toate virstele din S.U.A. parcursul a mai bine de un deceniu. Si dacă in noaptea 
— merita fără indoialá o privire sub lupă. Pină atunci  OSCAR-urilor a triumfat, a fost pentru că în ultima de- Miscellaneous 
trebuie însă să menționez că publicul — în majoritate cadă spectatorul american a inceput să-și trieze eroii 
tineret — care s-a masat încă de la orele 10 dimineața după noi criterii. Şi pentru că în rolul generalului Patton, ù . 
in jurul sălii de festivități din Los Angeles, venise să-şi un mare actor — George C. Scott — şi-a încununat o Acesta e termenul american pentru capitolul «di- 
salute eroii şi să asiste la triumful lui «Love Story». Ali mare carieră de prestigiu cu o mare creație. verse». Nu vreau să obosesc cititorul cu o lungă listă 
Mac Graw și Ryan O'Neal, protagoniștii filmului, au fost a altor OSCARURI mai mărunte, pe care o poate găsi 
întimpinaţi, pe parcurs si la intrarea în sală, cu ovafii e E e e într-o publicaţie de informaţie. Vreau să menţionez 
delirante, întrerupte în entuziasm doar de încasările fil- ^ Neortodoxul interpret al neortodoxului general doar că OSCARURILE pentru roluri secundare — res- 
mului (sic!). 人 pectiv masculin şi feminin 一 au revenit anul acesta 
Dar juriul Academiei a hotărit altfel (și după părerea unor veterani ai ecranului: actorului englez John Mills 
mea bine a făcuti): «Love Story» a primit o singură con- Numele lui George C. Scott este adinc ancorat in Pentru rolul de compoziție din filmul lui David Lean 
sacrare, cea pentru scorul muzical al filmului, care in- istoria artei interpretative a Hollywood-ului. Nu se află «Fiica lui Ryan» și Helenei Hayes, tot pentru un rol de 
tr-adevăr satisface şi cel mai exigent gust romantios. niciodată in centrul uraganelor publicitare ale creatorilor Compoziție, in filmul «Aeroportul». 
În rest, generalul Patton a cistigat postum ultima glori- de vedete «peste noapte», dar se găsește adesea sub Si dacă mentionez tot la «diverse» Oscarurile speciale 
oasă bătălie, opt Oscar-uri într-o singură seară: cel mai condeiul criticului de cinema, cind acesta umblă la acordate anul acesta, n' o fac pe baza vreunul cri- 
bun film al anului 1970, cea mai bună regie (Franklin sertarul cu superlative profesionale. Dacă ar fi să mă teriu valoric, ci doar dintr-o economie de structură 
J. Schaffner), cea mai bună performanță masculină ^ refer numai la ultimul deceniu, lista performanțelor Qazetărească, În fapt, OSCARURILE speciale au fost 
(George C. Scott), cel mai bun scenariu (Francis Ford sale actoricești este lungă şi prestigioasă. Creaţia sa  CONSactări pentru consacrați. Ingmar Bergman a pri- 
i Coppola şi Edmund H. North), plus încă 4 Oscar-uri: — din «Doctor Strangelove» aproape că a umbrit acro- Mit un OSCAR pentru aportul adus la arta regizorală 
Mood: pentru sunet, decupaj, scenografie si decouri. bafia interpretativă a lui Peter Sellers, în acest film care Cinematografică; Lillian Gish pentru o carieră care pur- 
Tos Legenda generalului american Patton e vie in amin- a făcut multe valuri. Apariţia, relativ scurtă dar antolo-  Cede din era filmului mut si se întinde pe o jumătate de 
dei tirea acelor combatanți care au luat parte activă la cis-  gică, din «The Hustler» («Zoritul») a contribuit la reuşita  Secol; Orson Welles pentru o activitate care s-ar putea 
»somnie tigarea celui de-al doilea război mondial. Din Africa in acestui admirabil film, una din cele mai bune si mai numi «intrebári si răspunsuri strălucite in arta cinema- 
; Wilder) Sicilia, din Franţa in Germania, trupele lui Patton s-au subtile realizări ale cinematografiei americane din ul-  tografică»» in sfirsit, lui Frank Sinatra i s-a acordat anul 
peua acoperit de glorie. Dar gloria oștilor nu s-a răsfrint ne- tima decadă. Rolul medicului din «Petulia» (alături de acesta binemeritatul premiu Jean Hersholt pentru 
ll învaţă întinată asupra personalităţii conducătorului. Pe par- Julie Christie) a imprumutat o umbră de substanță activitate excepțională pe tărimul umanităţii. 
pa curs, incidentele au aruncat o umbră groasă peste ero- acestei producții care s-a vrut «adincă» si n-a fost decit Şi tot la «diverse». Fără îndoială, din sala de la Music 
care să ul nenumăratelor victorii militare «Patton» nu este bi- haotică. Foarte recent, într-o nouă versiune a vesti- Center Los Angeles au fost o mulțime de oameni care 
ografia unui supra-om, cum ne-au obișnuit filmele des- tului «Jane Eyre», creația sa în rolul lui Rochester a au plecat cu mina goală, o mină in care se așteptau, 
pre Alexandru cel Mare, Cezar, Napoleon, Wellington, egalat (cel puţin, şi asta ca să nu fiu prezumțioasă) sperau, visau, să țină o statuetă celebră. Pentru aceștia 
etc. Este mai puțin sí mai mult decit atit. Este schiţa bio- interpretarea, mai veche și unanim aclamată, a lui nimic nu e mai potrivit decit cuvintele lui Oscar Wilde: 
grafică, limitată la dimensiuni umane, a unui om care Orson Welles. «Dacă există pe lume ceva mai supărător decit să fii 
nu stia să trăiască decit în timp de război, privită de pe Şi nu fac decit să spicuiesc dintr-o recoltă bogată. Cineva despre care se vorbește, este, fără indoială, 
pozițiile unor alti oameni care iubesc pacea. De aici n «Patton», George C. Scott a găsit acel cimp de să fii cineva despre care nu se vorbeşte». 
a. cuvin- caracteristica iconoclastă a filmului și impactul lui asu- Şi despre OSCAR se vorbește! 


pra prejudecăţi, universal recunoscute, că eroii nu au 


desfășurare pe care marii interpreți îl găsesc doar de 
citeva ori în carieră. Înlăuntrul limitelor militare ale aces- 


Alexandra VALP 


Opt «Oscar»-uri pentru «Patton» 
(regizorul Franklin J. Schaffner) 


..$i un altul pentru activitate excepțională pe tărimul umanităţii 
(Frank Sinatra) 


E limpede că ceva se întimplă în Olimpul 
Hollywoodian. De la o vreme încoace, cam 
de un an, fotografiile «Jane Fonda» au 
inceput să párá sească paginile «Ciné- 
monde»-ului și să apară în «Express», 
«News-week», «New York Times» sau 
«Nouvel Observateur». Si nici mácar la 
rubrica «spectacole», ci in paginile de po- 
liticá. Evident, ele nu o mai arată proaspătă 
şi voioasă printre pepeni, nici in costume 
— spațiale şi spatiate deopotrivă — de 
Barbarellá, ci într-o bluză oarecare, cel 
mai adesea în fata unui microfon, din cînd 
în cînd între santinele — şi nu e film, e 
viață — si din nou in fata microfonului. 
Cu mina in sold. Sau cu pumnul rídicat. 
Cu părul tăiat scurt — o cască întunecată 
— de sub care privirile aruncă altfel de 
fulgere decit cele cunoscute pină acum 
de pe ecran. Altcineva. Altă persoană. 
Fotografii nu se mai preocupă atita de 
linia picioarelor ei, ci se pasionează subit 
să-i fixeze miinile, în fel şi chip, miinile. 
Instantanee făcute în timpul discuțiilor. 
Pentru că sint discuții. Şi altele decit cele 
în legătură cu fericirea ei personală, sau 
cu ce-crede-ea-despre-amorul, mai mult 


ne fond 


A 
" 


Lumea E 

o cunoaște vedetă, Y^ 
ea s-a descoperit m: 
militantă. | $55 


VEDETA 


sau mai putin, liber. Dedesubtul acestor 
fotografii nu mai scrie: «Si Vadim a 
creat-o pe Barbarella», ci «militanta» 
sau «in fata Washingtonului». Ele nu 
mai sint insotite de comentarii in doi peri 
despre faptul că are ceva de împărțit sau 
nu, cu Brigitte Bardot, ci de declarații de 
tipul: «mişcarea G.I-stilor este prelua- 
rea de către armată, a acțiunii de pace 
în Vietnam». 

E limpede. Ceva s-a întimplat cu aceas- 
tă, pină mai alaltăieri, fetișcană plină de 
haz, piná mai ieri Barbarella tulburătoare, 
ceva echivalent cu o trecere de pe un 
trotuar pe altul, într-un moment in care 
omenirea a devenit o imensă stradă, cu 
dreapta şi stinga ei, la alegere pentru fie- 
care. Jane Fonda a traversat strada și, pe 
partea pe care se află acum, peisajul e altul. 


Cel mai dulce inamic 


În martie 1970, Jane Fonda, fiica mare- 
lui Henry Fonda, sora lui Peter Fonda, 
soția celebrului Roger Vadim, mama Van- 
nessei Vadim, Jane, preferata publicului 
american (locul ei în fruntea box-office- 


ului este o dovadă substanțială de dra- 
goste), actrița pentru care nu se mai gă- 
seau superlative în vocabularul criticilor, 
a atacat Fort Lawton, încercînd să pă- 
trundă la guvernator, căruia vroia să-i 
ceară restituirea páminturilor Pieilor roşii. 
Arestată — și eliberată, fireşte — Jane 
Fonda a protestat. Schimbul de replici 
era demn de o foarte bună peliculă, (even- 
tual cu Jane Fonda și Henry Fonda, în 
sfirşit parteneri) dar nimeni n-a avut timp 
să facă film din acel fapt de viață: 

Jane Fonda: — Aţi violat constituția! 

Guvernatorul: — Dumneavoastră ati 
atacat, totuși, un fort al armatei! 

Adevărat, şi una şi alta. 

La 9 mai, aceeaşi Jane Fonda — fostă 
Barbarella, fostă Cat Ballou, fostă o ado- 
rabilă tînără, într-o duminică, la New 
York, și multe alte persoane din film, se 
afla în fata Casei Albe, în fruntea a 85 de 
mii de manifestanți pentru pace în Viet- 
nam. Rol nescris de nimeni pentru ea și, 
dac-ar fi fost scris, probabil că nimeni nu 
s-ar fi gindit să i-l incredinteze. La 12 mai, 
arestată din nou, de data asta în Texas, 
la Fort Hood, unde tocmai împărțea re- 


crutilor din baza militară manifeste paci- 
fiste. Eliberată din nou, ceea ce o face să 
observe cu umorul clanului Fonda scăpat 
intact din emoții: «Arestările astea sint 
o joacã!»... 

De atunci încoace tot ce e mișcare 
pacifistă, anti-rasistă, de eliberare a fe- 
meilor de condiţia lor socială inechitabilă, 
de apărare a drepturilor pieilor roșii, de 
protest împotriva războiului din Vietnam, 
include — şi nu într-un colț — prezența 
acum cunoscută şi fără machiaj, numită 
Jane Fonda. Meetinguri pacifiste la bazele 
militare. Emisiuni la televiziune. Confe- 
rinte. Spectacole anti-rázboinice — pri- 
mul a fost la Fayetteville, in Louisiana, in 
apropierea celei mai mari baze americane, 
dupá care a urmat Fort Bragg, in Carolina 
de Sud. Dupá Fort Bragg a venit rindul ce- 
lorlalte baze militare. Pretutindeni un suc- 
ces enorm. «Evident, soldaţii vin să mă 
vadă. Dar cred că mă și ascultă», decla- 
ră ea. Între două spectacole, manifestații, 
şi iar emisiuni la televiziune, şi iar meetin- 
guri si marșuri asupra Washingtonului. Cu 
o energie nesfirşită, cu o pasiune inepuiza- 
bilă, cu o perseverenţă diabolică şi o in- 


ieste paci- 
o face să 
nda scăpat 
astea sint 


* mişcare 
rare a fe- 
echitabilă, 
« roşii, de 
n Vietnam, 


mericane, 
^ Carolina 
rindul ce- 
^i un suc- 
vin să mă 
tà», decla- 
anifestatii, 
f meetin- 
onului. Cu 
' inepuiza- 
cê şi o in- 


Militanta de azi... 


În anul... 


@ 1937, 21 decembrie, la New York, în familia Fonda, 
s-a născut primul copil: Jane. Învață la Vassar, cel 
mai mare colegiu din America. Pasiunea pentru cro- 
nicile vieţii lul Henric al VIII-lea, Îi determină pe colegi 
s-o numească «Lady Jane Seymour». Cu acest nume 
purtat în chip de insignă, pleacă la Paris să studieze 
pictura. Intelege repede că nu-i destul de talentată 
și renunță. Se întoarce în America și, cu aprobarea 
distrată a tatălui el, se înscrie la «Actor's Studio». 
Visează să Joace Electra și Antigona. E persecutată de 
gloria tatălui ei și de ideea că e urîtã. 

o 1961 — «Walk on the Wild Side» (Plimbare pe 
stinci), alături de Laurence Harvey. 

e 1961 — «The Chapman Report» (Raportul Chap- 
man) întilnirile cu regizorul George Cukor, «Period of 
Adjustement» (Rodajul) în regia lui G. Roy Hill și 
«ln the cool of the day» (În răcoarea zilei), cu Peter 

Finch ca partener, în regia lui Robert Stevens. 

e 1963 — «Sunday in New» (O duminică la New York) 
cu Cliff Robertson și Rod Taylor, în regia lui Peter 
Tewksbary — film care-i aduce reputaţia de excelentă 
actriță de comedie. În același an pleacă la Paris, unde-l 
intilneste pe Roger Vadim. li este profund antipatic 
și-i promite să nu se lase niciodată dezbrăcată în nici 


unul din filmele lui odioase. Peste trei luni, joacă în 
«Caruselul», remake după «La Ronde» de Max Ophuls, 
film în care Roger Vadim o obligă să-și uite promisiu- 
nea. 

@ 1964— Se intoarce cu Vadim In America, pentru ca 
să joace, alături de Lee Marvin, în filmul lui Elliot 
Silverstein, «Cat Ballou» (Cat Ballou) și în «The 
Chase» (Urmărirea) de Arthur Penn, cu Marlon Brando 
şi Robert Redford ca parteneri. 

e 1965 — «La curee» (Hăituiala) din nou sub «ba- 
gheta» lul Roger Vadim devenit, între timp, soțul el. 

o 1966 — «Hurry Sundawn» (Se lasá noaptea) de 
Otto Preminger cu Michael Caine ca partener. 

e 1967 — «Bachelor girl apartment» (Cameră de 
celibatará) de Robert Ellis Miller; «Barefoot in the 
Park» (Descultá în parc) cu Robert Redford In regia 
lui Gene Saks; «Barbarella» (Barbarella) si «Histoires 
extraordinaires» (Povesti extraordinare), ambele in 
regia lui Roger Vadim. 

e 1969 — «They don't shoot horses» («Si caii se 
împușcă, nu-i așa?») de Sidney Pollak, cu Michael 
Sarrazin. După care pleacă în India, de unde se Intoarce 
militanta care e azi. 


credere fără limite în dreptatea ei. Întrebată 
— una din noile întrebări care i se pun — 
unde crede că o va duce drumul pe care 
a apucat, răspunde senin: «către un viitor 
mai bun, în care să fie mai puțină ne- 
dreptate, către o lume în care copiii 
noștri să-și poată regăsi speranța...» 


D tocmai ea? 


Dac-ar fi fost vorba de fitecine, probabil 
că nimeni nu s-ar fi ostenit să-i pună în- 
trebări, s-o descoase, să încerce să afle: 
de ce? De ce a traversat strada, de ce n-a 
rămas cuminte acasă sau cuminte la 
Hollywood și, în general, de ce? Dar, 
fiind vorba de o actriță care mai e și «o 
Fonda», care mai e şi în fruntea box-office- 
ului american, care mai e — căci mai e 一 
și soția lui Roger Vadim, nimeni nu inte- 
lege nimic si, neintelegind, toată lumea 
tace presupuneri «e un capriciu», «e o 
rătăcire». E «o dovadă de nefericire per- 
sonală». După presupuneri vin. pronos- 
ticurile: «iși va rata cariera», «va pica din 
fruntea box-office-ului în coada lui» (a 
ratat, oricum, Oscar-ul, pentru rolul din 


«Si caii se împușcă, nu-i aga?», pentru 
că nu și-a făcut, ca tot omul, puțină pu- 
blicitate). «E pierdută ca actriță»... Dar nici 
presupunerile, nici pronosticurile nu as- 
timpără setea de a afla răspuns la Intre- 
baren aceea simplă: de ce? De ce tocmai 
ea? 

În cîteva interviuri, Jane Fonda a expli- 
cat, aproape cu aceleași cuvinte, meca- 
nismul evoluției ei de la adolescenta ne- 
liniştită la vedeta răsfăţată si pînă la mili- 
tanta de azi. În fiecare dintre aceste inter- 
viuri, ea susține sus și tare, că reușita sau 
nereușita vieții personale, nu are nimic 
de-a face cu toată povestea asta. Că, pur 
şi simplu, a înțeles, în sfirșit, situația 
Americii. Mai spune că a fost întotdeauna 
liberală. Că e o tradiție a familiei Fonda. 
Că tatăl, că fratele... Şi totuși i se pun 
mereu aceleași întrebări: Cum, cind, de 


ce? «Am făcut un voiaj în India și m-a 


şocat existența pe care o duc acolo 
hippies-ii americani. Inconstientá, pro- 


de făcut, trebuie în- 
a», Bine. Şi ce-i cu in- 


teresul subit pentru soarta pieilor roşii? 
«Sint o minoritate nedreptățită. Sint 
incapabili să se apere singuri. Trebuie 
să-i ajute cineva»... Bine. Şi de ce toc- 
mai acum o interesează problemele negri- 
lor? «Ştiţi, am avut la Hollywood o 
cabinieră negresă. M-am întors din 
Europa și am găsit-o într-un subsol, 
năpădită de șobolani. Am încercat s-o 
mut într-un apartament. Nu s-a putut. 
N-are dreptul să cumpere, n-are drep- 
tul să închirieze nimic în alt cartier 
decit cel rezervat negrilor. E o nedrep- 
tate. ŞI nu e singura»... Bine. Şi ce-i cu 
propaganda pacifistă printre soldații ame- 
ricani? «Ştiţi, la Paris, am văzut foarte 
multe emisiuni TV despre războiul 
din Vietnam. Atunci am înțeles...» Dar 
cum, așa, deodată? Și de ce abia acum? 
«Eram naivă ca majoritatea america- 
nilor. De fapt, ar fi trebuit să înțeleg 
mai demult. Poate că n-am putut din 
pricina vieții pe care am dus-o»... Nu-i 
nimic, O să-i treacă, zimbesc unii, Adică, 
sau o să-i treacă sau o să-şi rateze cariera. 
«N-o să-mi treacă, pentru că e un 
angajament total și definitiv. Dar nu 


reneagă Barbarella de i eri 


e mai important decit meseria mea. 
Esenţial e să continui să lucrez și să 
reușesc În meseria mea. Măcar și pen- 
tru ca să dovedesc că poți s-o apuci 
pe drumul ăsta şi totuși să continui să 
lucrezi şi să reușești»... Ştie că-şi pune 
in primejdie cariera? Ştie. Ştie că i s-ar pu- 
tea intimpla, ca și altora: să i se ascundă 
arme sau droguri în casă și, pe urmă, o 
descindere intimplătoare... Si totuși? Şi 
totuși! 

Cazul Jane Fonda nu e fără precedent 
și nu e, nici măcar acum, unic. Există 
chiar în lumea artistică a Hollywood-ului 
o organizație a forțelor anti-războinice 
care numără 800 de membri. Există un nou 
organism de susținere a «industriei pen- 
tru pace și dreptate» (căci și asta poate 
fi o industrie), animată de Jane Fonda, 
Dalton Trumbo, Donald Sutherland. Foar- 
te multe personalități hollywoodiene, prin- 
tre care Julie Andrews, Burt Bucharach, 
James Coburn, Rock Hudson, Natalie 
Wood, participă la acțiuni pacifiste și le 
susțin materialiceste. 


Eva SIRBU 
29 


Un film demn 
curat 
şî puternic. 


7 
4 \ WE 
Sobrietatea, .._ 
rigoarea; SS 


"€ fiorul... 


Ju se mat fac 
asemenea filme? 


îi 


X 
«Gaudeamus igitur» 
ba a A ! "m "a 
i-a € 0 pasare + wb A 


“rară 


iulie: retros 


TUDOR 


Am revăzut «Tudor» după multi ani si pot spune că filmul acesta 
rezistă bine la trecerea timpului. Eu cred că asta e cea mai importantă 
calitate a unei opere de artă. Nu vreau să-l compar cu atitea super- 
producţii istorice străine, văzute în ultimii ani. O spun cu toată li- 
nistea: e mult mai bun si le poate privi de sus. Sau mai bine zis 一 
nici nu are de ce sá se uite in dreapta sau in stinga. E un film demn, 
puternic, conștient de forța sa. Vraca e extraordinar, iar Petrut 
n-a mai atins niciodată valoarea creaţiei sale de aici. Lucian Bratu se 
înscrie ca unul dintre cei mai buni regizori români și mă întreb cum 
de a fost posibil că de la «Tudor» incoace, un regizor de asemenea 
seriozitate să nu mai dea filme importante. Mie mi se pare că e foarte 
important ca seriozitatea artistică să fie repusă în drepturile ei, să nu 
ne lăsăm inselati de superficialitáti, fie ele spectaculoase, să continuăm 
drumul acesta realist din «Tudor... Virgil GEORGESCU 

sudor, Drumul Taberei, Blocul E - București 


PĂDUREA SPÎNZURAȚILOR 


La vremea ei am văzut «Pădurea spinzuratilor de două ori. Zilele 
trecute m-am dus din nou. I-am regăsit aceleași mari calități, atît 
de rare în cinematografia noastră (as minți dacă n-aș spune că de 
data aceasta filmul mi s-a părut cam lung): sobrietate, rigoare, emoție, 
pe cît de reținută pe atit de expresivă. Dar mai ales am revăzut sec- 
venta mea preferată, cea la care tin cel mai mult din tot ce a dat fil- 
mul românesc: scena cînd se plirgge acolo, la latrină, după condam- 
narea dezertorului. E una din scenele cu care o şcoală națională se 
poate impune mai mult decit ar reuşi cu zece filme oarecari. Eu o 
pun alături de moartea lui Mașek din «Cenușă si diamanv, alături 
de cele mai bune scene regizate de Ciuhrai, lancso sau Wajda. 


Dr. Maria SCUTELNIC 
str. Capotești 6 - București 


DARCLEE 


După ce am revăzut «Darclde» m-am întrebat de ce nu se mai fac 
asemenea filme în cinematografia noastră. Nu spun că nu i s-ar putea 
găsi părți slabe și criticii probabil că l-ar forfeca astăzi mai mult decit 
atunci cînd a apărut. Totuși «Darclée îți lasă ceva, te emoționează, 
eşti alături de această femeie atît de deosebită pe care Silvia Popovici 
a inteles-o atit de bine și a interpretat-o cu un talent — iertati-mi 
poate lipsa de másurá sau entuziasmul romantic — dar cu un talent 
care lasă filmului nostru un portret aproape model. Eu cred că in 
film este cel mai bun rol al acestei actriţe. 


Ing. Ana ALBULESCU 
București 


GAUDEAMUS IGITUR 


Sint foarte puţine filme românești care să se ocupe de noi, ti- 
nerii, începind din liceu şi pină terminăm facultatea. «Gaudeamus 
igitur» e o pasăre rară. Nu atit ca valoare — e un film obișnuit, cu 
citeva bune secvențe, cum e aceea cu Irina Gărdescu demonstrind 
deruta și amărăciunea personajului într-o dimineață tulbure ca și 
existența ei — cît în sensul realității tematice. Cred că dacă am face 
mai multe filme despre tineret, citeva ar reuși foarte bine și ca artă și 
adevăr. Cu cit ar fi mai adevărate, cu atit ar fi mai emotionante, deci 
mai artistice. 

Eugenia CINSKI 
studentă, anul Ill engleză - București 


)spectivá românească 


MIHAI VITEAZUL 


«Mihai Viteazub este un film de glorie al cinematografiei româ- 
nești, un film ce ne arată că am ajuns la o maturitate creatoare. Film 
istoric, de amplă desfășurare epică în care se mișcă mii de figuranti 
şi cascadori, proiectati pe un ecran panoramic 一 sintem tentaţi să-l 
catalogăm drept superproductie, dar o superproductie de bun gust, 
fácutá cu mult bun simt si dáruire. Regizorul Sergiu Nicolaescu 
nu s-a lásat incintat de spectaculos, ci s-a ocupat in primul rind de 
continutul ideologic si afectiv al scenariului. Personalitatea lui Mihai 
este dominantă si regizorul a știut să ni-l apropie sufleteste. Încercarea 
de a nu închide eroul în epoca respectivă, ci de a-l contemporaneiza, 
ni se pare a fi un mare merit al filmului... 


Prof. Ulisse VINOGRADSKI 
str. Vasile Lupu 26 - Galaţi 


ai 7 + t 
|o müre-creatie. 


FACEREA LUMII 


«Facerea lumii» este un film foarte bun, un film emotionant. Am 
fost captat de la început si pînă la sfirșit, aș spune cá nu m-am mișcat 
de pe scaun. În deosebi finalul mi s-a părut cea mai bună realizare 

f din film. Acea coborire de pe scará, eu am tradus-o ca un simbol 
al ratárii. Eva (Irina) nu e oare o Otilie, la fel de enigmatică și con- 
torsionatá? "Totuși scena de dragoste dintre «Eb si «Ea» nu vi se pare 
că ati mai văzut-o pe undeva? Această «greșeală» nu alterează totuși 
construcția fină și atractivă a unui film care mi-a dat o mare satisfacție. 


M.T. 
Luminiș - Jud. Neamţ 


CÎNTECELE MĂRII 

Nu putem ascunde că despre filmul «Cintecele mării am primit 
o corespondență bogată, dar extrem de critică. Nu vrem să publicăm 
opiniile cu totul defavorabile la adresa acestei coproductii. Garantăm 
însă că cititori ca Constantin Raţiu-lași, Cristiana Georgescu (str. 
| Călușei 44-Bucureşti), Samoil Laila-Galati, E.A. Poe-Cluj (surprins 


că «Francisc Munteanu a putut face un asemenea film după ce ne-a 
obișnuit dacă nu cu capodopere, dar cu filme cinstite, pătrunse de 

un anume adevăr psihologio), Toma Cornel-Sibiu, Petre Dumitru- 

| Plopeni, 一 nu au 们 cut economie în ironii şi in cuvinte aspre. Notãm 
| insă 一 ducind obiectivitatea foarte departe — şi două păreri pozitive, 
«Cintecele mării mi-au plăcut. Ideea cinematografică a fost încîn- 

tătoare și plină de originalitate. De ce să aruncăm cu barda într-un 

| gen de film care de abia iese din găoace? Tin cu Francisc Munteanu! 
Marilena MANCU 

elevă liceul Vasile Alecsandri - Bacău 


UN SURIS ÎN PLINĂ VARĂ 


De ce nu fac artiștii noştri mai multe filme vesele cu tineri sim- 
patici ca Papaiani din «Un suris în plină vară? Eu am văzut de două 
ori acest film care mi-a făcut o vie impresie. Tineretul nostru aşa 
este; vesel, bun, gata să sară în ajutorul cuiva, așa cum face şoferul 
cînd o găzduiește fără ginduri rele pe fata cea blondă, de care se 
îndrăgostește. De ce să arătăm doar neghina şi nu griul din recolta Çê A A 
noastră tînără? Eu cred că așa trebuie vorbit: glumet, plăcut despre A Un tînăr disa 
tineretul nostru harnic, glumet si plăcut. mag hatme, glumet T 


Alecu MITÁ = msi Pia f 
lăcătuș I.A.M.C. - Otopeni 3 E T" v 


in 
direct 


din 
Sofia 


Oriunde în lume, cinefilii pasionați pot 
să constate că recolta națională de filme 
a fiecărui an dobindeste o fizionomie spe- 
cifică trăsăturilor specifice ale anului res 
pectiv. Citeodată, aceste trăsături speci 
fice se exprimă prin întoarcerea spre te 
nele istorice; altădată, este vorba de as 

esiunea tinerilor sau chiar numai de pre 
ponderenta poilor mijloace de expresie 
Care va fi oare trăsătura caracteristică a 
productiei cinematografice bulgare de 
miine? 

De la inceput mi-ar place să subliniez 
un fapt: trei sferturi din producţia acestui 
an este dedicată actualitátii, tratind pro- 
blemele şi conflictele contemporanilor 
noştri. Lucrul acesta l-as califica drept 
fericit, considerind că el reprezintă un pas 
nou în arta cinematografică bulgară. A 
cesta este un fenomen valabil pentru ma 
joritatea filmelor bulgare prezentate pe 
ecrane în 1971. Un alt fenomen referitor 
la aceeași perioadă, este colaborarea din 
ce in ce mai sustinută dintre personalità 
tile marcante ale literaturii bulgare si ci 
neastii nostri 

Asa de pildă, Bogomil Rainov, unul din 
scriitorii cei mai citiți din Bulgaria, a scris 
scenariul «Nimic nu e mai frumos decit 
timpul urit» — după romanul său omonim 
Cu toate că, realizarea sa ar putea fi clasi- 
ficata printre filmele polițiste şi de aven- 
tură, ea tratează probleme de o arzătoare 
actualitate pe plan psihologic, şi prin a- 
ceasta, iese din cadrul genului. Conflictul 
este, inainte de toate, interior, născut din 
imposibilitatea eroului de a se integra unei 
societăți care-i este impusă: este vorba 
de un agent al contra-spionajului care iși 
desfăşoară activitatea in cercurile servi- 
ciilor de spionaj occidentale. Într-o lume 
crudă şi nemiloasă, în care valorile morale 
pot rezista cu greu, în care dragostea 
devine imposibilă, eroul nostru trebuie să 
acționeze. Realizatorul, artistul emerit Me- 
todi Andonov (care a debutat în cinema- 
tografie realizind un film tot după o operă 
a lui Bogomil Rainov,«Camera albă») a 
încredințat rolul principal artistului eme- 
rit Gheorghi Gheorghiev. Într-un interviu, 
Andonov mărturiseşte: «in scenariul lui 
Bogomil Rainov, accentul nu cade pe in- 
timplări, ci pe caractere. Pentru mine, 
peripețiile acțiunii nu sint decit un pre- 
text pentru a căuta si revela individualitàti 
bogate şi complexe, si de a interveni in 
dezbaterea problemelor etice si ideologice 
contemporane 

In aceeași categorie cu subiect de con- 
tra-spionaj, citez și filmul realizatorului 
Todor Stoianov (cunoscut prin «Indepár- 
tarea», «Călătorie de serviciu», «Cei cinci 
ai lui Moby Dick»), turnat după un scena- 
riu semnat de Donio Gotchev — «Duelul 
straniu». Aflăm în această realizare mo- 
dificări notabile in schema convențională 
a genului, avind în vedere că personajele 
acestui «front al tăcerii» stabilesc, de data 
aceasta, raporturi omenești şi, în compor- 
tamentul lor sint animati de principii uma- 
niste. Rolurile principale sint suptinute de 
actoríi bulgari: Petre Slabakov, Nevena 
Kokanova — artistă emerită și de Leon 
Niemcik (Polonia) și Gyórgy Nagiatay 
(Ungaria) 


Un cinematograf de dezbatere 


«M-a preocupat intotdeauna ideea de à 
sti in ce fel sintem priviti de tinára gene- 
ratie, de cei care au intre 17 si 20 de ani.. 
lată de ce filmul meu ridică o chestiune 
de ordin general pe care o examinează 
din mai multe unghiuri de vedere: proble 
ma increderii în tineri» 一 declară realiza 
torul Borislav Karaliev, al cărui film «Adio, 


32 


INCOTRO, 
FILMUL BULGAR? 


Despre copiii adulți şi adulţii copii («Aricii se nasc fără ghimpi») 


Trei sferturi 
din producția 
cinematografică 

bulgară 
a acestui an este 
dedicată filmului 
de actualitate 


prieteni» a obținut «Trandafirul de aur» la 
festivalul de la Varna, si ale cărui filme 
anterioare «Cavaleri fără armură» si «Vas- 
kata» au fost premiate la Veneţia, Moscova 
şi Leipzig. Toate aceste filme dezbat pro 
blemele tineretului, şi raporturile dintre 
generații. În prezent se transpune pe ecran 
scenariul unui tinăr scriitor, bine cunoscut 
de public, Ivan Ostrikov: «Vinovatul ne 
cesar». Un avocat între două virste (acto- 
rul emerit Costa Tsonev) nu ştie dacă 
din punct de vedere educativ, e mai bine 
să ajute pe un tinăr care a călcat legea, 
sau să-l lase să suporte rigorile acesteia. 

Un alt cuplu de talent, scriitorul Diko 


O călătorie in conştiinţa altora («Pescarul de neinlocuit») 


O călătorie in propria conștiință («Voiaj cu minie») 


Futcegiev şi realizatorul Nicolai Korabov, 
abordează de asemenea problema dialo- 
gului dintre generații, analizind confrun- 
tarea dintre părinți și copii, între cei care, 
înainte de toate, sint avizi să consume și 
cei care în primul rind tin la valorile spi 

rituale. În filmul «Voiaj cu minie», este 
vorba de o călătorie în propria-i conștiință 
a unui tinăr inginer: acesta face un drum 
spre perfectiune, învingind multe contra- 
dictii și retineri intime. 


Un gen dificil: comedia 


E bine ca repertoriul national să conţină 
și o comedie filmată. În acest an, scriitorii 
umorişti, frații Mormarev și realizatorul 
Dimitrie Petrov ne prezintă un film com- 
pus din trei scheciuri: «Aricii se nasc 
fără ghimpi», Autorii filmului ne poartă 
în lumea minunată a copilăriei, evocind 
extraordinara sa putere de imaginatie 
puternicul sentiment de dreptate al co: 
piilor şi conflictele lor cu lumea adultă 
Referitor la acest subiect, realizatorii de- 
clará: «Noi am plecat de la constatatea că 
în fiecare adult se păstrează ceva copi- 
lăresc (astă este trăsătura sa cea mai 
frumoasă) care îl va ajuta să ințeleagă 
micile noastre personaje. Si dacă totuşi 
filmul nu va fi pe placul maturilor, ne vom 
mingiia cu replica unui dintre copii: «E cu 
neputinţă să-i înţelegi pe cei mari. Dacă 
intirzii doar 5 minute, esti pedepsit. Or, 
ieri, m-am întors acasă seara la 10 Si am 
fost îmbrățișat si rásfátat pină la 11 noap- 
tea 


Eroism cotidian 


Lupta antifascistă rămine în continuare 
o sursă bogată de inspirație pentru sce- 
narişti şi regizori. A, Tenev, M. Kirkov și 
V. Popov ne oferă o povestire dinamică 
despre trei partizani a căror sarcină este 
recuperarea armelor parașutate, cu toate 
că în acest timp sint urmăriți de poliție 
Realizarea filmului intitulat «Nu te intoar- 
cel» a fost încredințată regizorului Ludmil 
Kirkov, care intenționează să ne prezinte 
o baladă despre eroismul cotidian 

Coproductie bulgaro-sovieticá ,«Trenul 
furat» ne intoarce la un trecut apropiat, 
la primii ani după instaurarea socialismu- 
lui în Bulgaria. Filmul este regizat de Vla- 
dimir lancev, după un scenariu de Anto- 
nov-Tonici şi Simion Negorni, cu artistul 
poporului Gheorghe Koiancev în rolul 
principal. Este evocat un eveniment au 
tentic: capturarea de către partizanii bul- 
gari și ostașii sovietici a unui tren înarmat, 
plin de ofițeri germani şi criminali de răz 
boi bulgari 

Dintre filmele producției bulgare în 1971 
pină acum, unul singur ne duce spre o 
epocă mai indeprtată. Este vorba de «Cin- 
tec fără sfirsit», inspirat de nuvela «lbriam 
Ali» din ciclul «Povestiri sălbatice» a ma- 
relui scriitor bulgar Nicolai Haitov, în care 
ne este prezentat destinul țăranilor săraci 
din regiunea Rodope, la inceputul acestui 
secol și viteazul răzvrătit și admirabil 
rapsod lbriam Ali (interpretat de Vasili 
Mikhailov) care sfirșeşte in mod tragic 
datorită cruzimii epocii sale. Tinărul regi- 
zor Milen Nicolov, — care a realizat în 
mod fericit după povestirea cu același 
nume filmul «Constiinta curată», colabo- 
rează pentru a doua oară cu scriitorul 
binecunoscut 

O foarte bogată gamă de probleme, de 
puncte de vedere și de concepții estetice 
caracterizează activitatea cineaștilor bul 
gari în acest an. Astăzi, ne găsim doar în 
stadiul bunelor intentii, dar miine vom 
culege roadele eforturilor lor 


Ivan STOIANOVICI 


| 


leeveniment 


Florian Pittiş 


Florian -Pittis este, după părerea 
mea, cea mai specifică realizare a 
televiziunii noastre din, ultimii ani. 
E o realizare proprie, strălucită, pe 
tare nu i-o poate nimeni fura, discuta 
sau contesta. În urmă cu 5—6 ani, 
Pittis nu era nimic — azi e un tele- 
eveniment, După știința mea, l-a 
descoperit „Clubul tinereții“, Capul 
răutăților era Pittiş. Lunganul își făcea 
de cap,dădea din miini şi din picioare 
atunci cind trebuia, $i mai cu seamă 
cind nu trebuia, improviza, dedrama- 
tiza, găsea mereu cite o năzdrăvănie 
cu care să treacă prin fata aparatului, 
nu accepta o relaţie normală între 
el și aparat, şedea în cap cind trebuia 
invers, și şedea invers cind trebuia 
viceversa, ţinea să „rupă gura", să 
uimească — fără de care uimire, 
degeaba artă, degeaba actor, cum 
zice Diderot — era socotit un incori- 
gei teribilist, Corijind teribilismul, 

Mts 一 bátind în lung si în lat 
platourile televiziunii, trecind de la 
emisiile. ce poezie grea si compli- 
cată la variété — a devenit un actor 
mai modest, a pierdut adică trei 
litere şi a rămas un teribil. Un talent 
teribil. Tot aşa cum celebrul tenis- 
man Năstase (dați-mi voie să fiu si 
eu Belphégor cind trebuie și nu 
trebuie) joacă acum in plină glorie, 
precum a jucat in primul său mare 
meci, din copilărie, cu Santana, 
luindu-i primul set marelui Manolo 
cu 6—0! — tot astfel Pittiş joacă sub 
semnul- copilăriei sale de la „Clubul 
tinereţii”: o frenezie a improvizatiei, 
a gesturilor vii pe scheme moarte, 
o căutare febrilá a tot ce e năzdrăvan 
în mimică, in gestică, o voluptate a 
trăznăilor serioase si a seriozităţii 
dusă pină la trăznaie. În noaptea de 
revelion a fost Tom Jones şi m-a dus 
ca pe un copil incompetent. Timp 
de 10 minute eu am crezut cá am in 
“fața mea o peliculă cu Tom Jones 
într-o zi de mare gratie, cum n-a 
prins taurul britanic in viaţa lui; 
îndrăznesc a spune că Tom Jones 
ar trebui să invete de la Pittiş ceti 
aceea umor, chiar britanic. L-am 
văzut pe Pittiş Intr-o comedie dell ar- 
te, intr-o pantalonadă, valet al lui 
Pantalone (toată realizarea lul Alexan- 
dru Topos a fost un teleeveniment), 
tras pe sfoară de un diabolic Dinică, 
la barbut: Absolut uluitor — Pittiş, 
în inventarea acelei gestici prin care 
candoarea. devine timpenie curată, 
lar timpenia se preface într-un senti- 
ment la fel dg drag şi duios ca inteli- 
genta. L-am auzit pe Pittis de nu 
ştiu cite ori in acel trio Anda-Dan-Pit- 
tiş (lansat de Bocánet) — unul mai 
stare” -decit celălalt 一 l-am auzit 
Int melodie normală: „Un, doi, 
trei"... şi ceca ce putea să scoală 
nebunul din cele'citeva litere cintate 
era nebunie mare. Fiecare inflexiune 
de ochi şî glas era un gag şi — re- 

t — un teleeveniment. 

u stib cite -posibilitáti zac în 
e mișcare a lui Pittiş. Ma 
gindesc însă algebric: marea luj 
forță parodică merge pină în pinza 
albă a autoparodiei. Și așa cum 
„minus cu minus dă plus" —auto-autg- 
parodia ar trebui să-l aducă pe 
Pittiş în fata acelui tărim blestemat, 
ar suprem, care — chiar şi in 
— se numeşte 
dincolo? «+ 
ine poate ști?" 

j| nemuritor, 


BELPHEGOR 


T 


| 


Meciul de football este (poate) — 
cum spunea mai deunăzi Pier Paolo 
Pasolini — înlocuitorul teatrului. in 
funcţia de spectacol viu al timpului 
sau poate nu este; ideea solicită 
discuţii; dar, pe marginea ei vom 
nota că jocul de pe pun posedă un 
avantaj incontestabil fatá de jocul 
de pe podiumu! de scinduri; actul 
footballistic se desfăşoară pe două 
scene. Teatrul îşi trăieşte intimplă- 
rile pe o scenă, restul spaţiului fiind 
^salá" şi güzduind spectatori care, 
prin definiţie si educație milenară, 
sint determinaţi la observare tăcută, 
înregistrare şi trăire lăuntrică fără 
exteriorizări (chiar dacă, Thntuind 
acest handicap al condiţiei de spec- 
tator în pers condiţia de supor- 
ter pe stadion, autorii happening-uri- 
lor încearcă să înlăture bariera de 
tăcere si să-i invite pe oamenii din 
fotolii la o. „participare“ autentică), 
În schimb, fotbalul deceniului nostru 
s-a transformat într-un happening 
(fără ştirea sa şi, regretabil, fără știrea 
noastră), deoarece, tăcerea (recoman- 


dabilă, de Big la tenis) fiind nu . 


numai inutilă meciului dar si depla- 
sată, păgubitoare și jignitoare pentru 
echipe, publicul este implicat in 
luptă, din prima pină-n ultima clipă 
(şi uneori după ultima clipă) prin 
încurajări, proteste, aprobări, ne- 
gare, presiuni și (vail) represiuni. 
ribuna este al doilea teren de joc 
al. stadionului, 

Într-adevăr, la o cercetare mai 
atentă, vom descoperi cu ușurință 
că starea de spectator cunoaşte toate 
trăirile, mişcările şi expresiile funda- 
mentale ale actului teatral: 

— text (9095 netipăribil, dar res- 
tul de 10% constituie o eruptie per- 
manentá si mereu innoitá de replici, 
porecle oferite jucátorilor — care 
devin astfel personaje", caracteri- 
züri, apostrofe, reactil, onomatopee, 
semne de mirare si întrebare, alcă- 
tuind probabil cea mai semnificativă 
modalitate a folclorului citadin). 

— mimică și gest (inutil de argu- 
mentat). 

— muzicá (de la orchestrele-fan- 
fará braziliene la corurile englezesti 
de pe Wembley si de la trompeta 
dodecafonică a lui Tudorică de pe 
Giuleşti la tălăngile ploiestene cu 
inflexiuni din grupa de percuţii de la 
Strassbourg). 

— decor și costume (mobilarea 
stadionului cu panouri, inscripții, 
desene etc., la care vom adăuga 
faptul că suporterii lui Inter-Milano 
sau ai Dodgers-ilor din Los Angeles 
vin la meci cu tricourile clubului, 
arborează cravate şi fulare cu insem- 
nele colorate ale echipei favorite, 
și, evident, işi acoperă capul — vezi 
in această privinţă şi „Universita- 
tea-Cluj^ — cu caschete asisderea). 

— conflict clasic (confruntările 
dintre diferitele grupuri de suporteri 
varizzá de la dialogul satirei- lä 
polemica gravă și de la replici defi- 
nitive la Inclest&ri fizice în spiritul yi- 
olentei contemporane). Cam pe linia 
pieselor lui Arrabal. De menţionat 
că in materie de-conceptle regizorală 
domină mEtoda Stanislavsky și Ac- 
tor's Studio, preconizind contopirea 
interpretului cu substanța dramei; 
În vreme ce principiul -distantãr ii 
brechtien& e aplicat mai rar şi cu 
precădere observatorilor neutri de 
la Federație, 

— Catharsis (la capătul meciului, 
partizanii echipei învingătoare cu- 
nosc ușurarea supremă a victoriei 
din drama eroică, in vreme-ce iubi- 
torii clubului înfrinti se descarcă 
elin). 


telesport 


spectacolul de pe 


Telesportul 
ratează 
sistematic 
spectacolul 
din 
tribună 


Să mai amintim de elementul 
funciar al spectacolului, adică de 
aplauze? 

Din nefericire, telesportul ratează 
sistematic cea mai mare parte a 
spectacolului din tribună, concen- 
trindu-şi atenţia asupra jocului de 
pe gazon. 

Spun şi subliniez din nefericire, 
pentru că în cazul de faţă schilodirea 
nu izvorăşte din incapacitatea regizo- 
rilor sau din ignorarea fenomenului 
(remediabilă in principiu după o 
ședință dură de lucru), ci din condiția 
cvasi-tragicá a reportajului telespor- 
tiv, 

O condiţie tragică este egală cu o 
contradicţie. Pentru că una din două: 
sau tu, reporter, urmáresti cu aten- 
ție maximă meciul de fotbal stră- 
duindu-te să fii mereu pe fază sisi 
nu lipsesti de la marile intimplári 
ale intilnirli şi, în consecință, rupi 
deliberat contactul cu tribuna; sau 
te hotárásti în anume momente să 
vizezi camerele de luat vederi pe 
gradene și in consecinţă risti ca din 
cauza vitezei de circulație a mingii, 
aducerea pe ecran a unui rapidist 
care-și înghite ţigara de nervi să 
coincidă cu inscrierea unui gol 
neașteptat prin sut de la 35 metri, 


tip Dembrovski-Novisad. Cine să-şi 
asume asemenea responsabilități? ŞI 
care telespectator va lerta vreodată 
absența golului de pe ecran? 

Prins în cursa contradicţiei, repor- 
terul tv. încearcă evadări sfioase, 
din cînd în cind, oferindu-ne stări 
din tribună In clipele cind jocul 
lincezeste vădit, cînd mingea a ieşit 
afară la 75 metri de poartă sau poata 
cind medicul a intrat pe teren. Dar 
一 destinul! — momentele inactive 
de pe gazon provoacă inactivități 
similare in rindurile -publicului care 
devine, brusc, inexpresiv. Ce-i de 
făcut? Mai intii, fiind vorba de 
contradicții tragice, să abandonăm 
ideea soluțiilor totale. + 

Pe urmă,:căutind formule limitate, 
deci realizabile, să regindim de pildă 
construcția transmisiei sportive, in- 
cepind-o înainte de joc, continuind-o 
2-3 minute după şi, mai ales, fãcînd-o 
să funcţioneze în timpul pauzei 
dintre cele două reprize, Înlocuirea, 
măcar la meciurile capitale, a lul 
„dăm legătura cu studioul“ cu „acum 
dăm legătura cu. tribunele“ poate 
furniza o cantitate. apreciabilă de 
fenomiene de pe scena a doua*. „ 

În sfirşit, mi-aş Ingádui să sugerez 
o filmare — cu camere anume, proe 
grâmate şi cu. operatori sacrificați 
care să nu vadă meciul — a jocului 
din tribune în scopuri să zicem de 
perspectivă. Adică, fie pentru emisiu- 
nea de ştiri tele din seara post-meci. 
fie la reluarea intllnirilor mari după 
o lună sau şapte de la sávirgire- 
evenimentului cind, eliberat de spai- 
ma sus-amintită, reporterul va tăi 
liniștit zonele terne ale derby-ului 
inlocuindu-le cu Hos cea interpre- 
tate de spectatori, Operatie de mon 
taj, tipul acesta ce film ar fi în com- 
paraţie cu emisiunea în direct ase- 
meni ciné-vérité-ului față de repo- 


tai. Un gen. 
: 5 AL. MIRODAN 


*; Dugê chipul, de pildă, al convorbirilor 
produse la tele de Aristide Buhoi., 
comentator capabil nu numai să titrede, 
dar — calitate ri 一 5ã şi asculte. 


Căpitanul 
Lintock (dreapta), 
»prislea" 


telesfirsit de. s 


un tramvai numit... dorinţă 


Despre necesitatea tele-divertis- 
mentului să nu mai vorbim. Răposa- 
tele „Varietăţi — atit de mult 
hulite la vremea lor — au demonstrat, 
chiar atunci cînd erau pe ducă, 
chiar atunci cînd incepuseră să fie 
încropite din resturi si după o 
rețetă obositor de invariabilă, că 
reprezintă un pigment necesar al 
programelor. Ne-am det seama de 
acest lucru abia după te am salutat 
decesul lor. Rău cu rău, dar mai 
rău fără rău — ne-am zis noi 
mereu, ori de cite ori telesfirsiturile 
de săptămină se inf lipsite de 
culorile vii ale divertismentului. 
Umorul, umorul de foarte bună 
calitate — să fim realigti — continuă 


Vervă actoricească: Stela 


să fie o „pasăre rară“ pe micul ecran. 
Realizator ii caută totuşi drumu 


^. . 
Cite drumuri 
. e 
ale telefanteziei 
a a 
sint încă 
neumblate ? 
şi, aga cum s-a întimplat de citeva 
ori în luna mai, au descoperit citeva 
oaze de bună dispoziţie pe care 
telespectatorii, desigur, le-au primit 
cu satisfacţie. Regizorul Al. Bocànet 
a dat ritm şi vigoare unui „Timp al 
florilor“, în care şi-a desfăşurat dezin- 
volt inventivitatea și fantezia crea- 
toare. Paul Urmuzescu a reunit alte 
flori de mai într-o plăcută „Serenadă 
de primăvară”, completată cu mici 
secvențe de umor. „Un tramvai 


numit...14“ cu Stela Popescu $i 
Ştefan Bănică, condus spiritual de 


regizoarea Sanda Manu, a descrețit, 
de asemenea, frunţile. Prea fuseseră 
încruntaţi, săptămini la rind, telerea- 
lizatorii! Noi, beneficiarii, să ne 
bucurăm... 

A fost greu? A fost ușor? Dacă a 
fost greu, cum de s-a putut face? 
Dacă a fost uşor, cum de nu s-a 
făcut mai de mult şi de ce nu se face 
mai des? Nici nu cred că este prea 
greu (sau este?) să reunesti intr-un 
program citeva voci frumoase, citeva 

plăcute — Margareta Pisla- 
ela Mihai, Marina Voica — 
să Intocmesti un repertoriu muzical 
fără balast, să pigmentezi totul cu 
hazul lui Tapalagă. U scu atit 
a făcut, n-a făcut altceva şi, totuși 


Site "a SEI 
Popescu și Stefan Bănică 


da1 ritm unui 


ireprosabile 


gr! de compoziție, pe p 
parodice sau pe Mituri antrenante 
pur si simplu 一 cum a fost, de pildă, 
„duety!” inspirat de Julie Andress. 
Sanda Manu n-a făcut! altceva, dar 
ne-a oferit, totuşi, un plăcut telestir- 
şit de săptămină. 

Toate acestea nu reprezintă însă 
vreo soluție. Ele inseamnă cel mult 
jun început. Cite drumuri ale tele- 
fanteziei sint încă neumiblate? Totul 
este să nu abandonăm tramvaiul 
numit dorință. 


Călin CÁLIMAN 


telecine 


zimbet, 


O seară a fost cea a copilului- 
minune. Buclele si gropitele lui 
Shirley Temple au invadat ecranul 
și au făcut tot ce se poate să ne 
asigure de eternul ei drept la glorie, 
Avea încă forță de convingere chipul 
acela bucălat şi surizător, acea re- 
clamă vie a copilăriei care ride, 
cîntă si dansează 一 chiar dacă 
uneori pașii sint cam stingaci si 
gindul te duce la copiii pur și simplu 
ai generației pop şi beat, care ar 
putea da azi, spontan, lecții de 
mişcare copilului-minune: din anii 
'30, Pe alocuri ne-am complácut a 
fi victimele farmecului inocent. Nai- 
vitatea si bunele intenții, atit morale 
cit şi cinematografice, ataparează 
însă întregul, solicitind maxima noas- 
tră bunăvoință. Shirley Temple a 
fost unul dintre visele de aur ale 
filmului american, atunci cînd con- 
testatia nu bătuse încă la porţile 
Hollywood-ului, atunci cind auto- 
ironia mereu noilor experiențe nu 
căpătase Incă drept de cetate, Azi 
Shirley Temple este doar un vis 
de altădată. Adevărat este că filmul 
ales nu este, dintre cele peste 50 
ale carierei lui Shirley, printre cele 
mai reprezentative. 

Din nou prezent, Edward G. Ro- 
binson într-un rol de compoziție 
— un infirm ce stăpineşte prin 
ştiinţa de a dezlănţui şi menţine 
teroarea un întreg ţinut. Glenn 
Ford într-un flash-back al tinereţii 
sale, dar de pe atunci în plină ma- 
turitate profesională. Cu acești 
dol actori am poposit iar, undeva: 
pe cărările, atunci nebătătorite, 
ale vestului, 

Cea de-a treia seară a fost cea 
a lacrimilor. Sau a ironiei, Este 
probabil o chestiune de distanță 
intre generaţii, de experienţă ce 
s-a chemat, pentru fiecare în alt fel, 
contemporaneitate. Conceptul des. 
pre moral, imoral, amoral a suferit 
prea grave șocuri din anii primului 
pină după al doilea război mondial, 
pentru ca drama balerinei de pe 
Waterloo Bridge să inlácrimeze dec- 
potrivă spectatorii- de ieri şi pe 
cei de azi. Interpretarea lui Vivien 


Bucle şi gropite «cu drep 


lacrimi 


Leigh nu rămine însă mai puţin 
revelatoare pentru forța de trans- 
figurare artistică a celei pe care 
mulţi visează s-o întilnească drept 
Scarlet O” Hara. Pe Robert Taylor 
lam găsit apt să reabiliteze nofiu- 


Telecinemateca 
ignoră, prin 
filme agreabile, 
actul- 
de cultură 


nea de june-prim în sensul ei ideal; 
Autorul, Mervyn Le Roy, semnase 
şi el, în 1930, un prototip al filmului 
gangster. „Little: Caesar", care tane 
sase. stilul jocului „fără inimă”. 
Lunga sa carieră hollywoodiană i-a 
permis însă cele mai diverse ex 
perienfe, trecînd de la gangster la 
super-spectacol („Quo Vadis"), pînă la 
acest „Pod Waterloo” de miere şi 
lacrimi. Zgomotul războiului era 
acoperit cu grijă de melodia roman- 
tică a „Lacului lebedelor”, chiar 
dacă „lebedele“ plăteau cu jertfa 
purității lor „sufletești preţul trot 
feelor gloriei, Voalurile lor puneau 
o surdină pe explozia obuzelor. Un 
eşantion dulce-amar al cinematogră- 
fului care nu își descoperise încă 
vocația pentru adevărul crud. 

Zimbet, pumni. şi lacrimi, in 
versiuni cinematografice agreabile, 
dar care ignoră cu totul menirea 
unei telecinemateci ca act de cultură. 
Filmele de duminică seară se con- 
fundă cu cele de miercuri seară, 
cu cele de joi seară, cu... Într-un 
carusel al întimplării. Cind se va 
hotări Telecinemateca să ne dea 
intilnire cu acele filma şi cu acei 
autori care au scris istoria acestei 
arte? 


Adina DARIAN 


glorie (Shirley Temple) 


e 


Premiul |: Lodynski's 
Flahmarckt Company 


La începutul lunii mai, cînd în grădinile ne- 
Inchipuit de atent îngrijite de pe faleza lacului 
Leman înfloresc trandafirii, oraşul Montreux 
oferă trei roze 一 una de bronz, una de argint 
şi oa treia de aur — celor mai bune programe 
de divertisment destinate micului ecran, Poate 
părea contradictoriu cum elvetienii, acest pașnic 
popor de hotelieri şi ceasornicari, s-au decis să 
acorde un premiu valorind 10.000 de franci 
(2500 de dolari) glumei celei mai usturătoare, 
fanteziei celei mai deşănțate, risului homericl 

La cea dea tha ediţie a sa, Festivalul de la 
Montreux s-a înfățișat mai contradictoriu decit 
cricind, În timp ce hotelurile somptuoase își 
deschideau imbietoare porțile grele, in gherete 
vitate de vara trecută, sau chiar sub cerul liber 
al parcurilor, grupuri. de tineri își improvizau 
culcuşuri pentru o noapte, 

Dar aceasta nu era singura contradicție: 
timp ce juriul, compus din reprezentanţii sobri 
5.29 de organizaţii de televiziune din Europa 
şi America de Nord (SUA si Canada), urmărea 
cu pedanterie emisiunile şi delibera valoarea 
fiecăruia din ele în spirit academic, alături, intr-o 
sală uriaşă a aceluiaşi Montreux-Palace, , prevă- 
zută cu televizoare, microfoane și o instalație de 
traducere simultană în. trei limbi, mulţimea pes- 
i WA a realizatorilor, interpreţilor, producăto- 
rilor, dezbătea furtunos problema ancorării diver- 
tismentului în actualitate, iar fiecare luare de cu- 
vint era Insotità de un uragan de aplauze say dim- 
potrivă de fluieráturi și huiduieli, 


Costumatia 


De altfel, apartenența la juriul reprezentan- 
tilor oficiali ai televiziunilor sau la juriul presei 
sau, în sfirsit, la grupul persoanelor acreditate 
pe lingă festival în calitate de specialişti 
nostea după imbrăcăminte. Primii arborau haine 
de culoare închisă cu-o croială aproximativ cla- 
sică, deşi şi aici pătrundea, ce e drept mai timid, 
inovaţia. În schimb, în rindul celorlalți domnea 
harababura. cea mai desăvirşită, care ar fi pus 
în încurcătură și pe cel mal competent cronicar 
de modă. 


Laurii 


Costumaţia aceasta m-a dus cu gindul la un 
turnir,- Într-adevăr, vizionarea celor 29 de emi- 
siuni a fost un veritabil turnir în care cei mai 
buni au ciştigat, pe locul | plasindu-se austriecii. 
Programul lor. întitulat ,Eodynski's Flahmarckt 
Company", care s-ar traduce prin „Compania 
Talciocului lui Lodynski", a izbutit nu numat să 


obţină „Roza de aur" dar și Premiul special pertru 


cel mai vesel program oferit de orașul Montreux 
ca gi Premiul Presei, performanță rar întilnită 
la vreun festival internaţional. 

Lodynski (cel cu latul de git din fotografie) 
autor, regizor şi interpret —a realizat un pro- 
gram în culori (aproape toate emisiunile au fost 
color) înregistrat pe magnetoscop, sub forma 
unei reviste satirice din care n-au lipsit minia» 
turile, parodia, demascarea poncifelor verbale, 
aluzia politică — totul in limbajul internaţional 
al gag-ului vizual. 


La festivalul TV 
de la Montreal 


s-au dat roze 
pentru spini 


Roza de argint a fost cucerită de „Circul am- 
bulant al lui Monty Python”, program prezentat 
de -8.B.C. Cei șase tineri care scriu și interpre- 
tează acest serial (şi Talciocul face parte dintr-un 
serial) și-au prezentat emisiunea astfel: „După 
regulamentul concursului sintem obligați să fur- 
nizám un rezumat al programului nostru. Am 
încercat cu multă bunăvoință să-l facem, dar 
cînd textul a fost gata, am ajuns la concluzia că 
e de nefăcut. Atunci l-am rezumat în opt cuvin- 
te: Circul zburător al lui Monty Python este. inde- 
scriptibil", Şi totuși un gag din emisiune: un că- 
lugăr încins cu. o fringhie peste rasa monahală se 
plimbă în curtea minăstirii meditind. Deodată se 
oprește, își scoate fringhia și o foloseşte pentru a 
sări coarda. 

Roza de bronz a revenit emisiunii „Eu sint”, 
prezentată de televiziunea “din R.F.G., care a 
primit şi Mentiunea specială pentru. inovaţie 
din partea Juriului Presei. Într-adevăr, de astă 
dată nu umorul deosebit a determinat acordarea 
premiului, ci măiestria si ingeniozitatea tehnică 
pe care regizorul Pierre Koraliuk le-a pus in 
prezentarea. tinerei sale interprete: Vicky Lean- 
dros. Cintecele de dragoste erau iniotite de 
colaje din jurnalele de actualități care creau 
sentimentul . primejdiei imanente de care sint 
pinditi tinerii îndrăgostiți. O altă modalitate a 
fost plasarea interpretei in decorul unor tablouri 
celebre. Astfel Vicky Leandros cinta o iubire 
imposibilă printre naufragiatii dis, i al vasu- 
lui „Meduza“, surprinşi de penelul tumultuos al 
lui Géricault, 

Desigur că s-ar mai putea vorbi mult despre 
aceste trei programe ca și despre restul de 26 
care n-au obținut premii, inclusiv de „Jocul Ga- 
melor", un fel de istorie apocrifă a muzicii alcă- 
tuită de Andrei Brădeanu, film care a fost bine 
primit, deși s-a reproșat regizorului felul prea 
sofisticat în care își transmite ideile, dar pentru 
a pomeni de toate, revista .Cinema" ar trebui 
să-și dubleze numüru! de pagini 

Octavian SAVA 


Ho. 


teleglob 


Televiziunea dn Japonia 


Numărul total al staţiilor tv. din Japonia se 
ridică la 2887, dintre care 2.000 aparțin corpo- 
rației NHK. (1000 — programul general tv. şi 
1000 programul educativ) și 887 rețelelor comer 
ciale, Prima staţie tv a fost construită în 1953. 

În prezent emisiunile tv, pot fi recepționate 
pe 96,595 din teritoriul țării. Un. milion de tele- 
spectatori nu pot viziona In bune condițiuni 
emisiunile, din cauza situației geografice. Pină în 
1973 se vor construi 607 stații noi, pentru ca în 
felul acesta emisiunile să poată fi recepționate 
pe 98,1% din teritoriul Japoniei. 

Din totalul de 22.087.548 aparate de tele- 
viziune, 18.021748 recepționează emisiuni .In 
alb-negru, restul în culori. Zilnic durata progra- 
mului general tv. este de 18 ore, iar cea a emj- 
siunilor educative de 18 ore. n culori se 
transmit zilnic 11 ore $i 36 minute pe programul” 
general și 2 ore şi 16 minute pe cet al emisiunilor 
educative. La cererea telespectatorilor, programul 
general tv. și emisiunile educative vor insuma 
18 ore in culori. Pină în primăvara anului 1972 
numărul posesorilor de televizoare in culori va 
fi de 12.060.000 


TV in lume 


^ Numărul televizoarelor existente în citeva 
din ţările lumii, conform celor mai recente: stas 
tistici date publicității: URSS — 30.000.000; 
Polonia 一 4.000.000. Mexic — 2.675.000 (din 
care 175.000 în culori), Suedia 一 2.150.000: (din 
care 150.000 color), Belgia — 2.120.000 (20.000 
color), Elveţia 一 1.224.395 (50.280 color), Un- 
garia — 1.700.000, Venezuela 一 1.500.000. 


Premiul ,Albert-Olivier", decernat in fiecare 
an pentru cele mai bune producţii dramatice 
ale televiziunii franceze, a reunit, pentru anul 
1970, emisiunile: „Le Lys dans la vallée", reali- 
zată de Marcel Cravenne, după Balzac si „Le 
Grande voyage”, o adaptare de Jean Prat după 
Jorge Semprun. à 


BBC a anunţat că, pînă în 1974, deficitul sáu 
va creşte la 50 de milioanelire sterline, dacă nu va 
creşte taxa de abonament, începeînd din luna aprilie 
1971, de la 10 şilingi la 30, atit pentru radio cit 
şi pentru televiziunea în culori, În acest fel, taxa 
de abonament va fi de 7 lice şi 10 șiling? (pentru 
radio şi tv. în alb-negru) şi de 12 lire şi 10 şilingi 
(pentru radio şi tv. în culori). 


Andrei IRIMIA 


3 


[91] 


debuturi 


Am văzut la Cinemat 

dintre filmele studenților 
şi operatori de la Institutul de 
Artă Teatrală şi Cinematografică, 
realizate în ultimii ani, din 1966 
încoace. Nu mai trebuie să spun 
cît de binevenită mi se pare această 
inițiativă care pune capăt izolării 
producției studențești de „privi irile 
publicului larg, ce prilejui 

un ceas mai devreme, contac 


foarte înrudite 
prin calități 


tal al viitorului cin 
pentru care învață să facă 
i asemenea 
toți, 
trebuie să fie continuată cît mai 
curînd, 

Cele mai multe dintre aceste 
9 filme de școală pe care le-am 
văzut nu sint simple exercitii de 
digitație — iată prima constatare 
Imbucurátoare, Autorii lor posedă, 
încă de pe acum, o excelentă tehni- 
citate (evidentă mai ales în montaj 
şi dirijarea actorilor, profesioniş ti 
şi neprofesionişti), au mai toti un 
simţ plastic remarcabil (contribuția 
tinerilor operatori este esențială şi 
merită numai laude), dovedesc bune 
cunoștințe de dramaturgie. Lucrul 
cel mai prețios mi se pa 
capacitatea lor de a se expr 
matografic, de a jntui 
filmului şi de a ! 
literaturii sau teatr ruluii au 
să scrie cu aparatul, şi nu m 
doar la deprinderea solidă a pr o- 
fesiunii, ci îndeosebi la prefigu- 
rarea — timidă la unii, mai puter- 
nică la alții — a unei mărci 
stilistice. Filmele prezentate ne re- 
levă existența, în germene, a unor 
individualitáti distincte care se vor 
implini, desigur, în cadrul producţiei 
din studiou. (Promisiunile pe care 
le reprezintă aceşti tineri cineaști 
vor fi irosite, ca alt 
Intirzierea vláguitoare a 
prin inactivitate n 


Am vãzut douã filme din anii de 
studenție, aparținind lui Radu Ga- 
brea și Mircea Moldovan, regizori 
mpusi astăzi prin lung-metrajele 
ealizate la studioul „Bucureşti“ sau 
televiziune. Amindouă denotă o 
exactă ințelegere a  raportárilor 
la literatură, făcute într-un spirit 
de independenţă, fără Infeudare 
față de litera ei, amindouă sint 
lucrate cu parcimonie de mijloace. 
„Ușa” relevă mai ales gustul plastic 
sigur al lui Gabrea, „Jocul oamenilor 
mari" — simţul arhitectonic al lui 
Moldovan. 

Inclinatia fundamentală a lui Carol 
Corfanta e dilatarea grotescá. „Di- 
vort românesc“ apare ca o parodie 
a dramoletei sentimentale din ve- 
chiul cinematograf mut, realizată 
cu tehnicile comediei burlesti, in- 
genioasá şi sáltáreatá, de o vervă 
grosolană dar niciodată trivialã. 
„Manechinul şi fata“, al lui Costin 
Azimioară, e un eseu care are am- 
bitia să schiteze portretul generației 
tinere, să reflecteze la experiențele 
i difuze și contradictorii, tutelate 
de mirajul succesului social, de 
spectrul idolatrizării falselor valori, 
pindite de pericolul -mortificării. 
Violentá expresivă, puternic tem- 
perament vizual, nerv, alături de o 
anume prolixitate. 

.Lucrurile" ne prezintă un tî 
operator-regizor cu vocaţia | 
mului, Memoria obiectelor — iată 
tema secretă a filmului realizat de 
Nicolae Mărgineanu, cu o vie sensi- 
bilitate la poezia domesticului, cu 
un simt figurativ rafinat, cu o vir- 
tuozitate tehnică trufasá. 

„Cercul“, densă şi lapidară para- 
bolă, anunță in Mircea Veroiu un 
cineast înzestrat in egală măsură 
pentru filmul de suspense, cu simt 
ritmic infailibil, ca și pentru filmul 
de atmosferă. - Scriitură elegantă 
ŞI sı ă, putere de invenţie plastică, 

ta în roz" al lui Dan Pita 
mi se pare filmul. cel mai împlinit 
dintre toate cele care au fost pre- 
zentate, o veritabilă probă de ma- 
turitate creatoare. Regizorul are un 
simt ascuțit al detaliului de viaţă 
(o remarcabilă educație realistă, aș 
2ice), rigoare și puritate în expresie, 
măsură, calităţi pe care le socotesc 
extrem de preţioase. „Viaţa în roz“ 
merită să fie proiectat, cred, şi 
intr-un circuit mai larg, comercial. 


George LITTERA 


e 


(Costin Azimioară) 


a doua seară 


Este greu de crezut să fi existat 
un criteriu de selecţie pentru grupa- 
jul de filme din a doua seară. Dar 
este tot atit de greu de crezut ca 
numai întimplarea să fi fost cea care 
a programat impreună pelicule cu 
atitea afinități, stiluri şi defecte 
comune, încît le și separă net de 
cele din prima seară. 

Mai intii, excepţiile. lar acestea, 
aflindu-se la poli valorici opuși, 


prea înrudite 
prin defecte 


fiindcă cesa ce le desparte de cele- 
lalte filme este, de fapt, formula lor 
cinematografică. , Vinátoarea" (Timo- 
tei Ursu). concentrează ideea consu- 
mării dramatice a- unei existente 


(Saska Kineva), care-i stă alături din 
rațiuni scenaristice, îl secondeazà din 
păcate și în artificiozitatea mizansce- 
nei — chiar mai accentuată — mar- 
cînd în plus deficienta unui montaj 
nepermis de stingaci. Cu „Capul de 
zimbru“ (lon Stanciu) incheiem o 
categorie — arbitrară, dar care se 
alcătuiește de la sine, după atitea 
mostre — cea a filmelor „de război”. 
Aici narativul si dialogul au copleșit 
idei firave, ca falsa și reala demnitate 
sau laşitate, păstrate la stadiul literar 
al povestirii originare. „ Baladă” (Titel 
Constantinescu) nu e altceva decit: o 
ilustrare calchiată a unui text bala- 
desc cu mari resurse alegorice. 
Despre „Ceremonie albastră” (Cons- 
tantin Vaeni), poveste cu false pre- 
tentii liri ico-tragico- pole mice,filmată 
preţios, s-ar mai putea adăuga că 
işi asumă riscul unor greşeli de 
limbaj filmic. În sfirşit, comedia e 
reprezentată de „fredonind un recvi- 
em" (Petre Bokor), o satiră nu foarte 
originală, dovedind insă disponibili- 
tăți umoristice de esenţă plastică, 

Încă o dată despre nedumerirea 


„WARF“ (Mircea Daneliuc) 


umane stigmatizate, într-o parabolă 
transparentă despre vină şi teroare, 
victimă şi eroare. În timp ce „Poetul 
şi ţara” (David Reu) schiteazá un 
portret al lui Vasile Alecsandri — 
diplomat al Unirii — în ce! mai 
manierist stil „Sahia-film“, de unde și 
stupefactia cu care i-am înregistrat 
prezenţa printre „colegele” de insti- 
tut. 

În rest, acele apropieri dintre 
pelicule, de care vorbea m la început, 
țin de o epicitate, un livresc și o 


discursivitate ale unor trame sche-, 


matice si banale, , Negostina" (Nico- 
lae Opritescu) contine doar o probă 
de îndeminare regizorală a lucrului 
cu actorii. În WARF" (Mircea 
Daneliuc) există prea multă crispare 
şi ostentatie pe un sugestiv joc de 

în timp ce „Uşi închise“ 


de a.fi vizionat în 

două programe com 

stilistic (si implicit valoric). Si atunci 
regretul de a nu fi putut face apre- 
cieri prea bune la al doilea grupaj 
este însoțit de plăcerea unui contrast 
oferit de filmele — cu adevărat 
studențești 一 ale primei seri. Ori- 
cum, cele mai mari mulțumiri si 
felicitări pentru ideea „ieșirii” în 
public a scurt-metrajelor IATC și, 
sperind să fie doar un Început, nu 
foarte tirziu continuat, citeva sugestii 
pentru un viitor program: „Cadenţe" 
și „Suspecţii” (Radu Gabrea), „Rătă- 
cirea" (Nicolae Mărgineanu), „Săge» 
tile“ (Şerban Creangă), „Paradisul“ 
(DanPiţa), „Preludiu”( Mircea Veroiu) 
„Năluca” și „Fata Morgana" (Costin 
Azimioară), 


Sergiu SELIAN 


ză din 
sce- 
mar- 

i montaj 
ipul de 
ieiem o 
Bcare:se 
atitea 
'ãzboi". 
oplesit 
mnitate 
Ul literar 
a" (Titel 
decit o 
KE bala- 
Boor ice. 


Benibili- 
stică, 
mer irea 


gi seri, 
iferite 
M atunci 
apre- 
grupaj 
trast 
Mevárat 
t. Ori- 
miri și 
ti" in 
HC și, 
put, nu 
lgestii 
enie" 
Rãtã- 
Sige- 
isy!” 
eroiu) 


pc me 


Filmul — violon d'Ingres 


Printre elevii regretatului tenor 
al Operei Române din București, 
Du mitru Mihăitescu-Toscani, s-a nu- 
márat sí un tinár cintăreț al cărui 
nu me l-am intilnit adesea pe discurile 
Columbia, Cristal etc. dinaintea 
celui de-al doilea -război mondial: 
Christache Antoniu, A cintat operă, 
operetă, muzică ușoară și populară 
pe scenele din România, Albania, 
Cehoslovacia, Italia, Bulgaria, Jugos- 
lavia etc., Dincolo de muzică însă, 
pasiunea lui Christache Antoniu a 
rămas filmul, nu mai puțin de 14 
pelicule fiind legate de numele său. 

Născut în Bucureşti la 25 decern- 
brie 1907, tinărul artista început să 
studieze canto-u! cu Miháilescu-Tos- 
cani, paralel urmind și Academia 
de mimo-dramă din Capitală, pe 
care a absolvit-o în 1928, S-a perfec- 
tionat la conservatorul Santa Cecilia 


^ din Roma (1934) cu profesorul Gino 


Scolari. După ce a susținut o serie 
de concerte la Radio-Bucureşti și a 
apărut în diferite spectacole (Teatrul 
Alhambra, 1934), a revenit la Roma 
spre a urma cursul de la Centro 
Speri mentale di cinematografia (ab- 
solvit în 1939). Dornic de perfectio- 
nare, și-a continuat studiile de canto 
cu profesorul Manfredi Polverosi la 
Centro Sperimentale di Canto e 
Danza. 

În ţară, a debutat în cinema- 
tografie in rolul unui tinăr din 
filmul ,lades" (turnat in 1926 si 
prezentat pe ecrane in. 1927), Atras 
de film și dispunind de autentice 
calități fizice si artistice, Christache 
Antoniu a mai interpretat roluri de 
mai mică sau mai mare intindere: 
un sătean („Năpasta”, 1927), un 
tinăr („Lya”, 1927), haiducul Mereanu 
(„lancu Jianu“, 1927 —' premiera 
1928), „Maiorul Mura" (1928) haidu- 
cul principal („Haiducii”, 1929), 
ciocoiul („Ciocoii”, 1930, premiera 
in 1231), doctorul („Fu Mattia Pas- 
cal" — Roma, 1939, neterminat) 
rolul principal di 
(.lntilnire pe — Tirana, 1939), 

episodic din ,Gjurmat" 
" — Tirana, 1970). 

In. 1924 a turnat filmul de scurt- 
metraj „Primul păcat“, iar cifiva 
ani mai tirz 


şi ,Alcoolul"), 
doar partial, comp- 
lista creaţiilor lui 
tinind. de-a 


»Takim-ne ligen" 


Re SEPRE NED gota. 


Publicul nu iartă 
Da Da ARE aryan 


Acest zimbet a fost unul din 
motivele care au destrămat mitul 
tesut în jurul Gretei Garbo. Radio- 
rafia unui moment din istoria re- 
atiilor public-a Publicul o iubea 
pe Divina tristă şi egoismul lui 
m-a iertat-o pe cea care voise să 
ridă o dată, 


ine 


O fotogramă — document 


Le 
Păcatele tinereții 


O fotografie care nu va intra In 
nici un caz pe vreun afiș de Cinema- 
tecă: Alain Delon la 20 de ani, 
marinar in portul Marsilia, 


La 20 de ani, marinar 


aa ai 
Sfintul F.F. 


MAPUPLIDERCOÉED < EPEE E SEEE TU A, 
Sanctificat inainte de moarte? 
š ini culegind laurii fil- 

i său ovnit", Ministrul cul- 
din ltalia ii sărută afectuos 
mina. Un document care ar ţine, 


parcă, de pe acum de istorie. 


amurgul zeilor 


„AIP SECI 21'3 DAE EEE LII A“31x jê. >< c01 
Audrey revine 


Audrey Hepburn, căsătorită de 
ciţiva ani la Roma, declara nu de- 
mult, sus și tare, că a părăsit 
cinematograful. De curînd, ea a a- 
nunfat însă că și-a schimbat hotă- 
rirea... 


My fair lady si fiul 


TREE ITI 2 FETE ZANAN 
După 38 de ani 

IRR iati O EIOP SES 
Katharine Hepburn, vedetá de 

cinematecă şi de cinematografe de 

premieră, în primul şi ultimul său 

film: „Ereditate“ (1932) şi „Troie- 

nele" (1970). 


„„„după 38 de âni 


UDUUERDECOFEC OMISERUMEEUTUNTECYAOK 2-20 
Incorigibili 
BETIS RED Nat DUTIES NUMERI? 


„Soția preotului“ 


ca soţ şi soție in citeva menajuri 
italiene. lată-i din nou împreună. 
Căsnicie adevărată? Ne va lămuri cu 
siguranţă filmul lui Dino Risi, „Soția 
preotului”. 


CUEREROLIUNISISS ` MEZITRS” f GT EFTENETEEUE I PERDE 
Ora sárutulul 


lliam Wyler este o adevărată 

r nerican El de- 

tine un număr de ,Oscar"-uri impre- 

sionant aproape egalindu-i. numărul 

anilor (69 ani — 40 premii). Pe bună 

t iea despre e! cá 

a! Oscarului. Un 

ãrã Frazier si fără 

tirea acelei nopţi de pomină 
ăuga noi, în surdină. 


CETE O PERI te pr TR EZE ETA RECI 
Zeffirelli merită 


a doua premieră 
Bû TA RIN XE. um S'SXCHENSEL ITE D 


Am să încep cu sfirgitul, adică 
am să scot dintre paranteze o 
întrebare pe care voiam s-o pun 
doar tangenţial; de ce totuși, 
un film puţin comun cum este 
„Romeo şi julieta" al lui Zeffi- 
relli un film nedreptăţit prin adu- 
cerea lui în premieră pe un ecran 
impropriu, a fost reluat pe un 
ecran și mai impropriu, în loc să 
fie programat, în sala în sfîrşit 
renovată a cinematogratului Scala? 
Filmul lui Zeffirelli merită, cred, 
o a doua premieră, pentru că numai 
pe un ecran modern, cu o sonori- 
zare adecvată, privindu-l dintr-un 
scaun care să nu scirtile, filmul 
acesta poate fi prețuit la adevărata 
lui valoare. Există acolo nuanţe de 
culoare, intensități de lumină şi 
alternante de umbre — altele decit 
cele date de defectiunile aparatului 
de proiecție vechi, care umbrea 
mecanic cînd o jumătate, cînd pe 
cealaltă a ecranului de la Capitol, 
Există o atmosferă a ramel pe care 
ecouri de glasuri din planuri secunde 
par s-o prevestească s-o ţeasă 
chiar, şi care nu ajung în difuzoare, 
A sfîrşit, o — de al 
reve a care spectatorul nu se 
simte îndemnat decit dacă are ash 
gurarea că va putea să vadă filmul 
în condiții mai bune. 

Aşa că repet întrebarea, şi ca 
să nu albă un aer imperativ, mă 
străduiesc să-mi modelez tonul pînă 
la o imploratie: de ce nu se aduce 
„Romeo și Julieta” într-o sală cu 
adevărat de premieră? 


Íntilnire cu o 
necunoscutà 


* 


Producție a studiourilor greceşti 
Regia; Vasili Giorgiades. Scenariul: 
Panos Contelia. Imoginea: Nikos 
Gordelis. Cu: Helena Nathanael, 
Yannis Voglis, Dimitri Myrat, Anne 
Longberg: 


Şi acum, lăsînd la o parte acest 
ton al implorării mă întreb cu 
mirarea omului de pe stradă: dar 
de ce nu s-ar aduce în definitiv 
cînd la Scala s-a dat în premieră 
„întîlnire cu o necunoscută”, care, 
să me ierte DDF-ul, numai film 
pentru una din marile noastre săli 
centrale, de premieră, n-ar fi fost! 

Să ne oprim acum la filmul lui 
Giorgiadis — o dramoletă, era să 
zic clasică, dacă obirsia lui grecească 
nu m-ar obliga să mă gindesc de 
două ori pînă să folosesc acest ter- 
men: deci o dramoletă obișnuită 
mai ales între cele două războaie 
(epocă de aur a filmului după unii 
autori); o tînără doamnă, soţie de 
magistrat bine copt ca virstă, își 
consumă spleen-ul matrimonial in- 
ir-un fel de refugiu princiar pe 
malul mării, avînd de ales între plim- 
barea pe faleză sau pe apă, între două 
într-adevăr anoste recepții şi intil- 
niri simandicoase şi un tête-à-tête 
cu soţul care-şi pune la punct do- 


38 


sarele proceselor. de a doua zi, 
răminind în fata biroului său de 
lucru, pînă noaptea tirziu, în. pro- 
pria-i casă, în hainele sale nu atit 
sobre cît sumbre, în atitudini rechi- 
zitoriale în prelungirea celor de la 
tribunal. Într-una din escapadele 
ei solitare, eroina e minată de ploaie 
spre un refugiu, in care trăiește, 
desigur, un tînăr rupt de confor- 
mismul vieţii de pe mal (trăiește 


pe o insulă, ideea de izolare fiind - 


astfel subliniată gros, ca să se pri- 
ceapă bine). Şi cum trăieşte? Din 
pescuit, vinat, pictură, pian şi astep- 
tare. Şi iată că într-o zi, aşteptarea 
nu-i este zadarnică: vine ea, soţia 
marelui magistrat de dincolo de ape, 
cel care merge îmbrăcat în negru 
și poartă pălărie Eden, se trans- 
portă în limuzină în timp ce el, 
cel de pe insulă, se poartă mai 
curînd în stilul „tînăr explorator“, 
Se începe şi se consumă o banală 
aventură, soțul începe să se alar- 
meze de iegirile repetate și întoar- 
cerile destul de tirzii ale soţiei; 
îi soseşte, în sfîrşit, şi fiica din 
America şi fata dezleag& pentru sine 
enigma mamei vitrege, care mamă 
vitregă o imploră să nu fie vitregă 
cu ea: nişte cadouri de un gust cam 
negustoresc o conving să pună 
capăt aventurii şi să-şi redescopere 
soțul. Si aşa se ajunge la un moment 
fatal: iubitul de pe insulă se încă- 
pátineazá să nu renunţe la ea şi e 
împușcat. de re-fidelizata soţie. 
Dacă am fi văzut filmul prin anii 
'30, am fi zis poate că era de actua- 
litate; nu contest că el ar putea fi 
încă de actualitate prin multe lo- 
curi privit din punctul de vedere 
al triunghiului: sot, soţie, amant, 
Ca film însă, „Întilnire cu o necu- 
noscutà" rămîne la anii “30. Este 
adică un film al cărui realizator 
nu știe probabil, că în cinematograf 
s-au întîmplat unele lucruri în acest 
răstimp, că a existat un moment 
destul de lung care a remodelat 
această artă: neorealismul. Şi că 
această școală a făcut ca de la dra- 
maturgie pînă la unghiul de fil- 
mare, totul să se intimple altfel 
pe ecran, în epoca noastră, Aici, 
în „Întlinire cu © necunoscută” na- 
rațiunea cinematografică este naivă 
(naivitatea fiind accentuată de inter- 
pretare actoricească în sabloane de 
teatru vechi; si ce poate fi mai 
neplăcut decit să filmezi vechi- 
șabloane de teatru şi să le aduci 
în gros-planuri, pentru ca specta- 


torul să vadă cum palpitá — ana- 
tomic vorbind — o nară?) O alter- 
nantà de planuri lungi, prea lungi, 
din care ideea cadrului a ieșit demult 
și rămîne doar o stăruință a apara- 
tului asupra peisajului (poate dintr-o 
intenţie de propagandă turistică), 
tăceri nesemnificative care dau sen- 
timentul de lipsá de substanță dra- 
matică (o lipsă reală, de altfel, nu 
o simplă senzaţie) etc, etc. Nu, 
hotărit lucru, nu spleen-uri foto- 
genice- şi aventuri pseudo-roman- 
țioase pot da unui repertoriu. Va- 
loarea atit de acut adusă în discuţie 
în ultimul timp. 


Mircea ALEXANDRESCU 


cortul 
roşu 


$ 


Coproductie sovieto-italiană. Regia: 
Mihail Kalatozov; scenariul: Robert 
Bolt, Ennio de Concini, turi Naghi- 
bin; imaginea: Leonid Kalaşnikov- 
Cu: Peter Finch, Sean Connery, 
Claudia Cardinale, Hardy Krüger, 
Eduard Marţevici, Donatas Banionis, 
Massimo Girotti. 


O magică sau groaznică pervertire 
me face să considerăm pină şi cele 
mai temerare întreprinderi din is- 
toria descoperirilor geografice drept 
povestiri cu început şi sfirșit în 
care eroii-oameni, supuşi unor In- 
cercări periculoase, reușesc, dato- 
rită forței sau inteligenței, să iasă 
învingători. Dar cum natura nu este 
rea, nici insensibilá, ci numai indi- 
feremtà, reconstituirea întimplărilor 
unei expediţii, a presupuselor în- 
fruntări dramatice dintre om si 
elemente, transformă eventuala şi 
necesara moarte a omului din tra- 
pedie in epopee. Nu există pentru 
autorul „Scrisorii neexpedizte", o 
intimplare mai adevărată decit zbo- 
rul dirijabilului „Halia” condus de 
Umberto Nobile deasupra Polului 
Nord. Această a doua expediţie 
(prima fusese condusă de Amund- 
sen în 1926 şi reuşise să survoleze 
Polul cu ajutorul dirijabilului „Nor- 
vegia“) a reuşit să zguduie lumea 


timp de 48 de zile, soldindu=se cu a 
absurda moarte a lui Amundsen d 
plecat în căutarea vanitosului ita- E 
lian. Multitudinea versiunilor con ce 
tradictoriireferitoare la această aven- — ac 
tură şi nu numai aceasta l-a făcut ci 
pe Kalatozov să-şi construiască fil- m 
mul ca pe un proces în care Nobile A p 
îşî recunoaşte greșelile în fafa unei E v 
instanțe acuzatoare, nu mai puĵin- fi 
vinovată de dispariţia cîtorva mem- - d 
bri ai echipajului, Dacă imperativele în 
conştiinţei lui Nobile constituie mo- J 
bilul care declanşează dezbaterea, să 
conflictele tragice, fatale, dintre D 
oameni constituie substanța wveri- 4 şi 
tabilă a filmului. Oceanul îngheţat r se 
nu face decit să reflecte alegerea si 
chinuitoare între viaţă şi moarte, E cı 
intre cortul roşu ca o picătură de f: 
singe $i albastrul transparent, ne- E 
insufletit, al pustiet&tii de gheaţă. 

Ciocnirea culorilor roșu și al- : 
bastru se păstrează ca invariabilă " 
constantă a opoziţiei insufletitenein- 
sufletit, Baloane-sondá explodează 
in informe pete roşii, dirijabilul 
avariat lasă in urma-i pe luciul 
gheții pete singerii. Marea vină a 
generalului Nobile nu constă decit 
în omeneasca lui trufie. "Omul nu 
se"luptá cu matura mai înainte de 
a încerca să o înţeleagă. Chiar dacă 
așteptarea este eroică, chiar dacă 
cei curajoşi, adică cei disperaţi, se 
sinucid, Incercind să se salveze, 
nimic nu ne poate împiedica să 
recunoaștem În această tragică in- 
timplare o odisee intoarsă ce de- 
monstrează, pentru a cita ~oarã?, 
că, inainte de a ființa pe scindura 
scenei sau pe pinza ecranului, dra- 
mele există și se consumă cu mult 
mai intens în realitatea înconju- 
rătoare, 


- Dars ı1 


lulian GEORGESCU 


Pro. sau Contr. A 


Un alt Kalatozoy 


w--—t ens 


aa A 2n o» ^ on oM 


Excelentă, ca ideație, această cro- 
nică. Ar mai trebui adăuga că fil- 
mul ca atare ne propune un alt Kalc- 
tozov decit acela pe care l-am 
cunoscut prin „Zbooră cocorü". £l 
ne cmimeste mai degrabă de .Scti- 


Un film ce.serie (,Íntilnire cu o necunoscută“) 


soared neexpediată“, pe care croni- 
carul o și citează. Dor chiar avind 
acest precedent, evoluția regizorului 
către filmul spectaculos, către filmul 
marilor aventuri spaţiale, este nu mai 
puţin simptometicd. inserarea sec- 
ventelor aventurii într-o structură de 
film psihologic, de film-proces, cu 
dese retrospective, nu m-a convins 
însă pe deplin. Scenele de interior 
se desfășoară greci, Kalatozov nu pare 
să aibă vocaţia filmului de comeră. 
Dintre actori, rețin: pe Hardy Krüger 
și Claudia Cardinale, fără să am 
senzația că ei au realizat în această 
superproducție mai mult decit c 
cerea specia — apariţii agreabile, 
fotogenice, corecte. 


Val.S. DELEANU 


turnul 
de aramă 


* 


Producţie a studiourilor cehoslo- 
vace. Regia: Martin Holly. Scena- 
riul: Ivan  Bukovcan. Imaginea: 
Karol Krska. Cu: Emilia Vâsaryovă, 
Stefan Kvietik, Ivan Mistrik, [van 
Rajniak, Vlado Müller, $ 


Poate că principalele calități ale 
filmului „Turnul de aramă“ se dato- 
rează defectelor sale, sau mai exact 
digresiunilor de la linia povestirii, 
de la menținerea -unui anume ritm 
dramatic. Scenariul citit ar avea 
un puternic iz de melodramă — 
trei prieteni care ţin o -cabană 
sus, în adincul stincos şi de cer al 
munţilor, care-și împrimă urmele 
pașilor pe tavan, fac puţină contra- 
bandă și se străduiesc să nu lase 
fumul tinereții să se imprăști 
trei prieteni şi unul din ei brusc 
căsătorit, o femeie deci între ei. Cu 
ei, ceva s-a schimbat... o femeie 
care are un trecut, jos, în orașul 
impur, care ride şi tace... un acci- 
dent stupid, femeia dispare între 
stinci, inconsolabilă absență, cei trei 
suie g cruce pe un virf de munte, 


semn al sfirșiturilor de drum, ti- 
neretea s-a topit, viața, oamenii, 
moartea au pătruns şi în turnul 
stincos, refugiu intr-un fel in calea 
timpului. 

Această poveste este însă ascunsă, 
filmul o ocolește, pare să ia alte 
direcţii, revine la ea, o părăsește 
din nou, elemente exterioare te 
fură, răzbat ici unde de veselie, 
colo un moment de farsă, evoluția 
personajelor nu e  prescrisă, ci 
destul de ambiguă, de vagă si, incet- 
incet, schema inerentă a povestirii 
şi a ideii prinde culorile indefini- 
sabile ale vieţii adevărate. Regizorul 
Martin Holly intirzie pe momente 
aparent total nesemnificative în dra- 
maturgia filmului, trece repede, sec 


48 de zile care au zguduit lumea („Cortul roşu“) 


şi fără emoție peste momentele 
cruciale ale acţiunii, si filmul se 
definește subtil în acest joc continuu 
intre amănunt şi elipsă. Ai impresia 
(şi ea nu provine din rarele inter- 
venţii ale unui narator) că timpul 
imaginilor este la un trecut nostal- 
gic, ale cărui tăișuri și dureri s-au 
estompat, povestea neevocindu-se pe 
sine decit pentru a putea retrăi 
lumină şi parfumul unor zile. 
Marele stil cehostovac din ultimul 
deceniu nu se dezminte prin acest 
film ale cărui imagini degajă sensi- 
bilitatea aici reţinută, aici liberă 
a cineastului. Aş mai lăuda şi fru- 
moasele imagini pentru care opera- 
torul s-a. cátárat sus pe munte, 
imagini pline de lumină, cu nori 


care trec incet pe deasupra, schim- 
bîndu-şi fata. 

O “muzică inspirat nostalgică, cu 
o melodie plină, apărind şi stin- 
gindu-se, dar -mereu prezentă, in- 
soleste meandrele acestei „love 
ry" cu multiple sensuri şi profunzimi. 


Dan COMSA 


Pro sau -Contra 


Mereu spre alte culmi 


„Joc între omănunt şi elipsă" imi 
pare a fi o găsită caracterizare pentru 
stilul filmului, stil care definește 
expresiv ideea de căutare ce domină 
filmul. Poliţiştii caută contrabandistii, 
femeia-și caută dragostea, bărbatul 
caută trupul ucis af iubitei într-un 
gest tardiv de recunoaștere a vinei 
sale, prietenii caută alte poteci spre 
culmea muntelui... Toate aceste cüu- 
tări în planul cotidian sint dominate 
simbolic de generoasa idee a evadă- 


rii alpinistilor, mereu spre alte culmi 
în “dorința de a găsi alte drumuri, 
nebătute, într-un cadru ce nu cu- 
nooste restrictlo, ce nu impune alte 
limite, dacá nu pe cele ole omului 
însuși, Martin Holly are un deosebit 
simţ cinematografic pentru a marca 
scurgerea timpului omenesc, contra- 
stînd cu atemporalitatea. grandioasă 
şi indiferentă a naturii. „Turnul de 
aramă”, asemenea piscurilar, nu se 
losă descoperit ușor, dar cu fiecare 
pas făcut înainte îţi înfățișează o 
altă lume, o lume de idei care alcă- 
tuleşte miezul filozofic ` al acestui 
film. 


A.D. 


& supravietul timpului 


Subtextul filmului perceput fie nu- 
mai în evocarea „luminii și parfu- 
mului** unor zile mi se pare a fi sub- 
stanja eminamente cehă a filmului. 

Filmul are în el ceva compozit 
care,ll îndepărtează de șansa de c 
supraviețui timpului. Compus dra- 
maturgic, elaborat plostic, mult prea 
subiectiv In scriitură, filmul pare a 
povesti inceputul unei ierni ce s 
anunță devostatoare. 

Cit despre morele stil cehoslovac 
aș fi preferat o mai amănunțită 
analiză care să depășească consta- 
tarea „film ale cărui imagini degajă 
sensibilitate”, 


0 


LG. 


Această rubrică a fost alcătuită 
conform programării comunicate de 
D.R.C.D.F. la data încheierii nu- 
már ului, 


: --- 99 


primul tur de manivelă 


in obiectiv: tineretul 


de ce socotesc de pildă coloana 
drept o dimensiune esenţială 
ului. O semnează ing. Andrei 
de a cărui experienţă avem 


rimul metru 


de ce să mint, nu ne 
ît eu cit şi operatorul 
ti), compozitorul (Florin 
Stoiciu: Bogardo) şi regizorul secund (Cris- 
t Nicolae) sintem cu toţii debu- 
e altă parte însă ne gindim 
vreme la filmul ăsta încît 
e undeva senzația ciudată că 
niște vechi meseriași, 
ratorul Mihai Narti: Nu prea 
a să spun înainte dea 
metru de peliculă. 


„Orele zborului” e un s 
vechi, așa că mi-e des 
vorbesc despre el. Intre 


ã am Invátat să am 


> ® 


[^ 


A 
9 o 
[| 


[: 


despre 


Regizorul Timotei E 
vorba despre un tinăr vent al 
școlii superioare de zbor. De fapt, 
toate datele sint cele ale fiei 


lui — tineri excelent pregati 
fesional, realmente capabili, foarte 
orgolioşi, dar care la Intilnirea cu 
viața pot avea surp i 
ovestea lui Paul Bentu este drama 
adaptării lui la un alt mod 
gindi, mai putin extremist, ma 
naiv, mai adecvat cerințelor, uneori 


dure, ale vi 


În rolurile 
Hossu, Liviu C 
Filmul nu va fi 
obiectivată, 
punct de ve 
Nu pot trage n 
Hossu 


și Emil Hossu. 


Mă preocupă de 


de a crea in imagine un spațiu 
tiv. De data ac va trebu 
numai să incerc, ci să și reușesc. 
Echipa fiind foarte mică, voi face şi 
lumina, și cadrul, şi mi de 


aparat, nu atit din dori 
simplifica procesele de pro 
din convingerea că toate aceste o 
rații sint prea dependente unele 
celelalte pentru a putea fi desp 
Mă cam sperie ideea că în 
fac depind de laborator. 
prea am emoţii. Nici n-aş avea vo 
să am, că 
O să vină şi 


mater ia 


Doctorul — George Mottoi 一 
filmat de operatorul Mihai Narti 


cronica nespecialistului 


ajutooor !!! 


Prietene, ce n-ai călcat wr 


pe un platou de filmare, 


Buftea sau undeva aiurea, pe 
prietene, spun, te îndemn s-o faci! 
Da, da! Vei găsi locul de filmare bine 
păzit şi cum să nu fie aşa dacă stau 
în el sau in preajma lui „paza con- 
tractuală“, ,pompierii", recuzjterii, 


ètc., etc. Cel mai nelnsemnat ot 
jin decor, ultimul cui e indeaproape 


iv pravegheat, Atunci te 
>i întreba, și pe bună drepta de 
? De ce să mai inc 1 Totuşi, 


u-te. Du-te, pentru cá în acest loc 


atit de bine păzit, există ceva i 
va fi lăsat la dispoziţie o nd, 
oricum, 

ACTOR Poţi da + el 


Stă aşa, să-i 
dimprejur sint -b 
păzite, afară de el. Să nu te înduplece 
că se roagă să fie lăsat să se concen- 
treze, că vrea să aibă un strop de 
liniste.- După exemplul celor din 
jurul lui care, oricum, ştiu mai bine 
ca tine de ce are el nevoie, poți 
da buzna peste el, oricind, oricum. 
Poţi da buzna liniştit, pentru 


| fereşte 


nimeni nu-l păzește, 
pe el, bãiet 


E o pradă sigură în gura noastr 


E al nost 


Puteţi să-l înt je 
pre ori 
Citi ani are? 
Poate să plingá la 
Trebuie schimbat An 


după ce ăla cu barbă 
strigă „motor!”, altă barbă bate 


ete várgate chiar în ochii lui? 


să-i spuneți chiar trista 
a nepotului care de 
intre la teatru! 


să 
e ceasul? 
; 


Cine? 


e. 


panoramic 


„își mărturisește 1000 de defecte 


— Aţi trecut de la televiziune la cinema. 
Ce senzație aţi incercat? 

— Mi-a fost rușine. Propriu zis nu ru- 
şine, dar de-abia văzindu-mă pe pinză, 
într-un rol dramatic, m-a cuprins un fel 
de timiditate: — Dumnezeule, eu sint, ce 
am făcut?! Fiindcă filmul este mult mai 
sever decit televiziunea. Mi-am desco- 
perit 1000 de defecte. 


— Spuneţi-ne două dintre ele. 

— „Uneori un gest— nu îl gindisem 
aşa cum a ieșit, alteori, din nu ştiu ce unghi 
necunoscut, arătam alttel decit crezusem, 
fiindcă filmul presupune alt ritm, alt grad 
de precizie a imaginii. Dar am avut și 
satisfacţii, pe care numai filmul ti le poate 
da. Au căutat ca, în unele scene mai dra- 
matice, să mă facă să nu fiu de loc frumoa- 
să... 

— Şi n-au reușit. 


— Ba da, şi m-am bucurat descope- 
rindu-mi în acele secvențe o anumită 
expresivitate şi asta mă interesează în 


primul rînd. E ceea ce datorez echipei 
filmului «10 secunde». Deşi rolul meu e 
oarecum neutru și secundar, find vorba 
de un «film de bărbaţi», despre momen- 
tele revoluționare ale anului 1945, totuși... 

— V-a descoperit o nouă vocație. 

— Nu îndrăznesc încă s-o spun. Dacă 
aș încerca un rol mai greu, cu mai multe 
posibilități de expresie... 

— Ce înseamnă «rol mai greu»? 
一 Un rol de protunzime. Ştiţi, eu obis- 
nuiesc, chiar cind merg pe stradă, să 
mă uit la oameni, să-i observ, să-i ghicesc 
Unii rámin uimiţi, dar nu pentru că m-ar 
recunoaște, că m-au văzut la televizor — 
de altfel am acest obicei mai demult. 

— Şi cum sint oamenii? 

— Foarte ascunşi. Şi poate tocmai de 
aceea e mai interesant să-i descoperi. 
Asta m-ar interesa să fac și într-un rol. 
Mulţi se prefac. Şi ceea ce este mai curios 
e că uneori 市 dai seama că un om care în 
aparenţă e foarte aspru are de fapt mari 
resurse de căldură și de copilărie. 


se turnează 


Echipa «Echinox»-ului se aflã de citeva 

săptămini in neîntreruptă mișcare. N-apuci 
bine s-o știi la Athénée Palace că s-a si 
deplasat în plină Gară de Nord, iar pină 
să dai de ea printre peroanele alunecoase 
și călătorii aferaţi, osteneala e zadarnică, 
pentru că a terminat filmarea şi s-a mutat 
pe o stradă din Floreasca. De parcă te-ai 
juca de-a v-aţi ascunselea cu ditamai 
echipa, atit de amefitor ii este ritmul 
de filmare, de schimbare a decoru- 
rilor. Sau, cine știe, poate că de vină sin- 
tem noi, cei neobișnuiți cu ritmurile... În 
orice caz, a fost un eveniment cind, timp 
de două zile, s-a filmat într-un singur loc, 
la barul «Atlantic». Am profitat de prima 
pauză pentru a-l ruga pe regizorul Mihai 
lacob să ne spună cam cum va arăta 
acest prim film de actualitate al său, bazat 
pe scenariul lui lon Omescu. 

-- O să incep repetind că incerc să fac 
un film de analiză psihologică şi dezba- 
tere etică, un film de actualitate. Dacă v-aș 
povesti cite ceva și despre cele trei per- 
sonaje principale, judecătorul Negulescu, 
Gabriela și Dan, afirmaţiile mele ar căpăta 
culoare, viață. Prefer insă să le aştept, 
să le aștern pe peliculă. Vă pot spune în 
schimb că tin excesiv de mult la autenti- 
citate pe toate planurile şi la toate nivelu- 
rile posibile, si îi forțez chiar prin prezența 
prin toate mijloacele. Actualitatea nu poate 
trăi fără autenticitate. Am ales de aceea 
actorii cit mai aproape, ca personalitate, 
de personaje. La nevoie, am adaptat chiar 
personajele, aducindu-le cit mai aproape 
de actor. Se joacă în costume proprii, 
fără nici un fel de machiaj. Anotimpurile 
în care se filmează corespund anotimpu- 
rilor scenariului iar filmările decurg în 
majoritate, in ordinea montajului. Obtin 
astfel o mai firească gradare a interpre- 
tării, o autentificare a relațiilor, a tensiuni- 
lor între personaje. Nu vă puteţi inchipui 


...in mişcare 


„Echinoxul“... 


ce mult contează, pentru atmosteră, tap- 
tul cá figuratia, de exemplu, nu e obligată 
să vină în haine de vară cind afară e ză- 
padă, sau că actorii nu sint obligaţi să-și 
joace intii despărțirea şi apoi povestea de 
dragoste. Să vă dau un detaliu dacă 
vreți: e un film care se va petrece foarte 
mult în zori. 

— E o oră melancolică. Nu știu de ce 
imi vine să cred că e, mai mult decit 
amurgul, ora despărțirilor. 

— Poate. În acest context, v-as mai 
spune că tema muzicală a filmului are 
două linii melodice care nu se intflnesc, 
nu se contopesc niciodată; se simte în- 
continuu nevoia unui acord final, a unei 
soluţii, care insă întirzie mereu, care nu 
mai vine. Sper că nu m-am desconspirat 
prea mult cu acest amănunt. 

Luminile sint puse, figuratia aşteaptă 
indicații. Clipa de răgaz a rămas în urmă. 
Privesc fețele figurantilor, presupusi con- 
sumatori ai barului «Atlantic», si mi se 
pare pasionantă timida si complicata re- 
latie a fiecáruia dintre ei cu aparatul de 
filmat. Actorul cu replică știe intotdeauna 
cind si cum este în cadru. Figurantul insă 
nu are acest drept. În plus, i s-a atras de 
nenumărate ori atenţia că ii este cu de- 
sávirsire interzis să se uite la aparat. Cu 
toate acestea el speră, speră cu indirjire 
să se vadă și el în film. Și nu știe cum să 
facă. Aşa că, pe măsură ce se lucrează 
cadrul, îi vezi pălind de atita relaxare şi 
zimbet, frinti de efortul de a simţi prin 
pori, dacă e posibil, poziția aparatului de 
filmat. Pentru că nu se stie niciodată de 
unde se ivește norocul. Pină atunci însă, 
perechi timide sau exotice, perechi tepene 
sau extravagante, dansează toți consti- 
incios, la comanda lui Mihai lacob, ştiind 
că vor rămine undeva, în planul doi, o 
umbră menită să mărească strălucirea 
actorilor. 


41 


panoramic 


Nu e manechin, ci cascadorul Csech Sza- 
bolcs sărind de la aproape 20 de metri 
înălțime. 


42 


mărturie de platou 


Cascadoria a devenit, de la o vreme, şi în 
cinematografia noastră o profesiune. Am 
încercat să aflăm de la Csech Szabolcs, 
consilier de lupte la studioul «Bucureşti», 
profesor de educaţie fizică şi unul dintre 
primii veniți în această profesiune, cam 
ce înseamnă să fii cascador. 


— Cum au apărut și s-au format 
cascadorii noștri? 


一 in primul rînd, datorită lui Sergiu 
Nicolaescu. El a fost primul care a avut 
nevoie de noi la «Dacii», care şi-a dat 
seama, că un film de acţiune se poate 
face numai cu specialişti. Asta se intimpla 
cam cu șase ani în urmă. După anunţul din 
ziare au venit doritori cu miile, toţi spunind 
acelaşi lucru: «Nu mă interesează nici 
condiţiile, nici banii, nimic; vreau să fiu 
cascadori» Numai că nu era chiar așa de 
simplu. Multi n-ar fi fost în stare nici măcar 


să se suie într-un autobuz aglomerat. 


Dar printre ei s-au găsit şi un Gruşevschi 
sau un Stravru. Nimeni dintre noi nu ştia 
atunci ce însemna cascadoria. La «Dacii» 
s-a lucrat practic pe viu. Între timp însă, 
ne-am format, invátind de la alții, dar mai 
ales, antrenindu-ne constant, metodic. 
Cunoscind tehnica şi legile mişcării, tot 
restul l-am învăţat de la Sergiu Nicolaescu. 
Pentru a se menţine şi pentru a avea un 
coeficient de risc cit mai redus, un cas- 
cador are nevoie de opt ore de muncă pe 
zi. Antrenamentele au inceput prin forma- 
rea unui bagaj mare de priceperi şi deprin- 


jurnalul unui cascador 


Meseria de a risca 


deri motrice, completate cu exerciţiile de 
călărie, scrimă, acrobatică. Abia mai tirziu 
s-a ajuns la tehnica principalelor numere 
de cascadorie — căzături de pe cal, 
căzături cu calul, de la înălțimi, etc. Dar 
problema cea mai grea a fost şi rămine 一 
nu numai pentru noi — cea de a da expre- 
sivitate mișcării. Poţi să faci o căzătură 
oricit de grea, formidabilă; dacă n-ai reu- 
şit să-i rezolvi şi expresivitatea dramatică, 
inevitabil, ea va fi tăiată la montaj. De aceea, 
pe lingă serioase cunoștințe de biomeca- 
nică ce inlesnesc crearea unor mișcări 
noi, potrivite nevoilor, trebuie să ai și 
cunoştinţe de mișcare scenică, de plas- 
tică a mișcării. S-a muncit mult, la început 
am fost mulţi, de rămas am mai rămas 
vreo 20. Dar am reușit să formăm, într-un 
timp record, nişte cascadori de nivel 
mondial. 


— Ce i-a făcut pe toti acești oameni 
Ae EEE Sensei ee Maas: 
e 


— Cred că pe lingă obișnuința perma- 
nentei pregătiri fizice şi o anume nece- 
sitate psihică. În sport există procedee 
precise, ciclice, care duc la mecanizarea 
antrenamentelor. În cascadorie însă, nu 
există mişcare repetată, monotonă. Antre- 
namentul este tot timpul nou, deci con- 
știent, aducător atit de satisfacţii fizice 
cit şi psihice. Asta nu există nici la circ 
uM exemplu, nici în sport. Nicăieri altun- 

leva. 


— Spuneţi-mi cum vá impácati cu 
senzaţia de risc, de pericol? 


— Orice exercițiu de cascadorie impli- 
că un risc. Riscul este însuşi specifi- 
cul profesiunii. Dacă incerci să-l elimini 
total, scade valoarea exerciţiului. În cas- 
cadoria modernă, de altfel, se cere mereu 
mai mult risc. Dacă insă iti iei toate măsu- 
rile dinainte, în funcţie de ce ai de făcut, 
de decor şi de aparat, riscul rămine depen- 
dent doar de neprevăzutul pe care se pre- 
supune că-l solutionezi datorită acelor 
dreprinderi motrice de bază; pentru că 
de intervenit, neprevăzutul intervine aproa- 
pe totdeauna. 


— Cascadorii cu oarecare vechime 
reușesc să scape de frica dinainte 


„de execuţie? 


— Unii da, alții nu. Înainte de filmare, 
sint unii pe care îi vezi cum le fuge sin- 
gele dirt față, cum pălesc și luptă să-şi 
învingă de fiecare dată frica. Aceştia 
riscă mai mult pentru că-şi controlează 
mişcările mai greu. Alţii insă, execută 
parcă intr-o stare de euforie, imbătați de 
mişcare. Ai uneori o plăcere diabolică 
a propriilor tale mişcări. 


— Dumneavoastră vă este vreoda- 
tă frică? 


— Nu. Cind ţi-ai calculat totul, fiecare 
exerciţiu e creația ta. Pentru asta trăieşti. 


O cascadă ca multe altele 


Lucram la filmul «Urmărirea». Filmam 
la Feteşti, într-un depou de locomotive. 
Ajunsesem la Fetești luni după amiază 
și n-aveam mare lucru de făcut. Cifiva 
oameni trebuiau să cadă impuscafi de pe 
acoperișul depoului. Unul era Soby (Soby 
Csech), celălalt lordache, şi al treilea, eu. 
Înălţime destul de mică — vreo 13 metri. 
Soby cădea ceva mai de sus și mai ne- 
plăcut. Cădea de pe un zid fals. Bun. 
Marţi seara sau cel mai tirziu miercuri 
seara o să fiu în București. 

În seara zilei dinaintea lucrului, imi des- 
compun in minte fiecare mișcare. Apoi 
cu ochii închiși mă uit la mine cum fac 
cascada. E foarte important și eficace. 
Creierul se comportă cam la fel cu o ma- 
şină electronică căreia ii dai un program. 
Programul este imaginea mea în aer, pe 
care el o memorează si a doua zi imi 
comandă din subconștient mușchii. În 
felul acesta imi rămine liberă capacitatea 
de a urmări ce se petrece in jurul meu 
atunci cind sint în aer. Bineinfeles că tot 
organismul trebuie să fie foarte antre- 
nat ca să răspundă exact comenzilor. 
Toate bune, dar te obosește foarte tare 
cascada imaginată. Te oboseste la fel 
de tare ca şi o cascadă făcută in realitate 

A doua zi nu s-au filmat căzăturile. 
Seara m-am uitat din nou, cu ochii închişi, 
cum cad de pe acoperiş și nici miercuri 
nu s-a filmat. Nici joi, nici vineri. Vineri 
seara eram nervos şi obosit. Mă obosiseră 


căzăturile pe care le tot făceam în fiecare 
seară şi incepuse să fie o prăjitură pe care 
ţi-o doreşti prea mult timp. Dimineaţa a 
venit grea, cu nori josi şi frig de martie. 
Am sărit din pat și m-am mișcat un pic 
prin cameră, apoi mi-am balansat piciorul 
drept să lovesc tavanul. Am sărit, laba 
piciorului s-a lovit de colțul mesei, eu am 
căzut dezechilibrat cu soldul pe podea și 
Mee că o săptămină mă va durea groaz- 
nic. 

Am plecat la depozit aproape plingind 
de necaz, dar dimineața nu s-a filmat, 
deși vroiam foarte tare. Vroiam să termin, 
să termin, să termin căzătura asta pentru 
care stăteam de o săptămină și în fiecare 
seară o repetam în gind. După o aștep- 
tare de o săptămină, m-am accidentat 
intr-o cameră de hotel. Dacă vroiam să 
tusesc mă lăsam pe vine să nu mă doară 
atit de tare. 

一 Gata! Filmăm căzătura lui Soby. 

Am pus cartoanele, am întins prelata, 
Soby era pe acoperiş, la aproape 20 de 
metri înălțime, noi jos, aşteptam, regizo- 
rul Gabrea a dat «motor», apoi i-a strigat 
lui Soby: 

— Am dat «motor». Incepi cind vrei. 

Soby a inceput. Alerga trăgind cu auto- 
matul, s-a suit pe zid, apoi i s-a zgll(iit 
pieptul de la gloantele care l-au atins. S-a 
întors cu fața in jos, s-a desprins de zid, 
a plecat prea departe și a uitat automa- 
tul în brațe. L-am strins de mină pe un 


coleg. 

— Cade alături. 

N-a căzut alături, apoi a început să 
ningă și zăpada mi-a topit ultimele puteri. 
Nu se mai putea filma. Ne-am dus să 
mincăm, si cind ne-am intors stătuse 
ninsoarea şi trebuia să fac cázátura im- 
preună cu lordache. 

Eram sus pe acoperiș și Soby a venit 
lingă mine. 

— Cum te simţi, Gruga? 

— Foarte bine. 

Lui Soby ii spun intotdeauna cà má 
simt foarte bine. Altfel imi ia jucárica. 
Nu mă lasă să lucrez. Ştiam cá peste 
citeva minute o să mă simt foarte bine 
si așa a fost. Era prea mare dorința de a 
face. 

— «Motor»! 

Apoi o cascadá ca multe altele. Ceva 
mai deosebită, ceva mai grea, cu rásucire 
şi în ax vertical şi orizontal. 

Rafală, corpul se răsucește ca un titi- 
rez, picioarele nu mai sint pe acoperiş, 
pămintul e deasupra capului, acoperă to- 
tul ca o cupolă, locomotivele se curbează, 
aparatul, un ou care fuge, cartoanele, șol- 
dul meu care mă doare cind trag tare de 
cap să mă întorc pe spate, lordache tre- 
buie să vină după mine, automate care 
piriie — şoc. Am sărit de pe cartoane să 
nu-mi cadă lordache în cap. S-a terminat. 


Aurel GRUSEVSCHI 


impresie 


omanesoc ' 


Cuvîntul „motor“! 


Ori de cite ori scriu un reportaj de platou, îmi vine 
foarte greu să evit cuvintul «Motor!» E şi firesc, dacă 
ne gindim că în fiecare platou se pronunţă acest cuvint 
de aproximativ 25 ori pe zi. Şi apoi, o astfel de excla- 
matie scurtă şi atit de specifică dă viață, dă autentici 
tate oricărui text. Totuși, ori de cîte ori scriu un repor- 
taj de platou, string din dinți şi sar peste cuvintul «Motor». 
De ce? Pentru cà a devenit la fel de cunoscut si de uni- 
voc ca și cuvintul «peliculă», de exemplu. În scris, el 
spune totdeauna acelaşi lucru: se filmează. Deși, prac- 
tic, nu spune nimic, fiindcă, desigur, în orice platou şi 
pentru orice film, se filmează. Totuși exclamatia «Mo- 
tori» sună de fiecare dată altfel, inseamnă de fiecare 
dată altceva. Are ceva comun cu ordinul «Foc!» sau cu 
comanda «Starti», sau poate că e mai aproape de in- 
cordarea mută a chirurgului în clipa cind începe să taie. 
Si poate, că, pe undeva, e înrudită și cu acele vechi 
şi misterioase cuvinte magice care-şi dăruiesc puterea 
doar celor ce le cunosc secretul. Toate acestea — atunci 
cind nu înseamnă, pur şi simplu: «iar se filmează». Dacă 
o asculti concentrat, dacă reusesti să receptezi schim- 
barea de atmosferă pe care o guvernează, aproape că 
poti să simţi dinainte cum va arăta filmul. 

Am asistat, nu de mult, la o filmare a echipei lui Ma- 
nole Marcus la «Puterea». Existau în acel platou două 
lucruri esențiale: umorul şi tensiunea muncii. Concen- 
trarea oprea parcă respiratiile. Tigãrile se sutocau uitate 
între degete, palmele asudau, mușchii intepeneau. 
Orice mișcare în afara cadrului părea un sacrilegiu. 
Rareori, mult mai simpla comandă ^Stop!» mi-a adus 
$i mie, privitor străin, senzația de reiaxare ce urmează 

„ îngăduința de a respira in voie. 


Ce bizar și ce coincidență! ruperilor? 


ilm > pum ^i 


E No i 


O echipă cu umor (Manole Marcus, Nicu Stan, , Mircea Albulescu, Lazăr Vrabie şi Octavian Cotescu). 


Rubrica «Panoramic românesc» redactată de Eva HAVAS 


@ FOTOPR AME 63 


ci cel putin 30. Aveţi o evidenţă a între- 


Dragă redacție, 


(de pe bandă de magnetofon) 


— Tovaráse responsabil Stănescu, am 
venit de două ori, In ultimile luni, la cine- 
matograful «Central»: prima dat pentru 
filmul «Începutul», a doua oară pentru 
«Colinele verzi». Ambele proiectii au fost 
întrerupte, de mai multe ori şi îndelung 
Cite intreruperi de proiecție ati avut dv., 
In total, în ultimele trei luni sau — dacă 


— Vă spun cu toată sinceritatea, în 
ultima lună am avut o singură întrerupere, 
la un singur spectacol, pentru un minut, 
din cauza cărbunilor 

— Dar în celelalte două luni? 

— Am avut o singură dată o pană de 
curent, prin martie, şi am făcut o pauză de 
10 minute. Si am avut apoi încă o intreru- 
pere de la celula fotoelectrică şi de la am- 
plificator, deşi aparatele noastre sint foar- 
te bune. Vă spun din pură sinceritate pro- 
fesionalà, a fost o surpriză, o intimplare. A 
fost un moment greu pentru întregul co- 
ectiv, vă spun sincer că am suferit enorm 

— Înseamnă cà în lunile acestea s-au 
produs numai acele întreruperi la care 
întimplător, am asistat eu. Ce ghinion! În 
orice caz, să ştiţi că întreruperea de la 
filmul «Începutul» n-a durat 10 minute 


— Da. lată programarea — noi am rulat 
«Începutul» între 1 şi 7 martie. Vă pome- 
neam că în luna martie a avut loc o între- 
rupere de curent. Cred că atunci ati fost 
dv. în sală, Sincer vorbind, n-a fost vina 
noastră 

— Eu întrebam nu de programare, ci de 
o evidență a intreruperilor 

一 D aduc din cabină (..) lat-o! 

一 Sa citim pe prima pagină: «În ziua de 
14.lll,la spectacolul de 11, s-a ars o sigu- 
rantã şi s-a făcut o pauză de 10 minute...» 
Dar filmul «Începutul» n-a rulat la 14.llici, 
cum spuneati, între 1 si 7.Ill. Şi nu era 
vorba de spectacolul de la ora 11. Deci 
n-ati avut o singură întrerupere în martie. 
Şi nu pot să nu remarc — şi eu «cu toată 
sinceritatea» — starea în care se află 
acest caiet cu foi rupte... Văd cá intreru- 
perea din luna mai, despre care aţi vor- 
bit, nici nu e notată și nici prima dintre 
cele la care am asistat 

— Cred câ... a fost in pagina ruptă 

— Tot sincer vorbind, care ar îi rostul 
acestui caiet? 

— Pentru cei care vin în control din 
partea serviciului tehnic al Intreprinderii 
cinematogratice a municipiului București, 

— Şi cine vine? 

— Tovarásul inginer Tuzla 

Val. S. 


Am 19 ani si imi plac filmele 
(bune!). De aceea, intimplarea de 
zilele trecute m-a intristat. Am 
mers să revăd filmul «Răutăciosul 
adolescent» la cinematograful «La- 
romet» din cartierul Străulesti 
Dar in loc de filmul așteptat am 
văzut, nu fără surpriză si indig- 
nare, un fel de montaj ad-hoc rea- 
lizat din pelicula cu pricina. Să mă 
explic. Nu lipseau scene de loc 
sau aproape de loc. Nu. Dar parcă 
cineva tăiase filmul in fragmente, 
le amestecase bine și apoi, asa 
amestecate, le insăilase unul de 
altul. Căci altfel cum să explic cele 
văzute? Pentru exemplificare: după 
secventa de la cofetărie, a urmat 
plimbarea în parc. Palaloga cu doc- 
torita si Ana Patriciu. İn continu- 
are, după plecarea doctorului de 
la locuinta Anei, a urmat vizita 
de la cofetărie. Şi, în sfirşit, după 
ce urmărim vacanta celor doi la 


asistentei la Palaloga acasă, scenă 
ce trebuia să fie, normal, după cea 
mare, apare Ana dind telefon de la 
o farmacie şi asteptind 

Oare cineva care nu a mai văzut 
filmul poate să inteleagă ceva din 
cesiunea asta de scene? Eu cred 
u. Şi e păcat de un film bun 
fie stricat in felul ăsta chiar dacă 
rulează la un cinematograf «de 
cartier» 


Nelly Rotaru 


P.S.: Aş mai dori ca la cinemoto- 
grafeie «Laromet» şi «infrátirea», 
cel puțin filmele româneşti să fie 
vizionate fără atitea eforturi acus- 
tice. De vină sint şi scaunele care 
scirtiie. Dar mai ales de vină este 
lipsa de educație o gálagiosilor spec- 
totori. Ca să nu spun aitfe 


43 


filmul e o lume, 
iar lumea e un film 


Chaplin interzis 


În Spania nu a rulat încă pe ecrane 
filmul lui Chaplin, «Dictatorul», pro- 
dus în 1940. Un mare succes este 
faptul că «A fi sau a nu fi» de Ernest 
Lubitsch (1942) a fost în fine difuzat 
la Madrid. Este prima satiră la adresa 
lui Hitler care rulează în Spania. 


Invitaţie 


Maximilian Schell a și semnat, în 
calitate de regizor, filmul «Erste Liebe» 
(Prima dragoste) — o ecranizare după 
Turgheniev. «Fiindcă lucram rar ca 
actor — o dată pe an. Un rol bun apare 
si mai rar». Dar Schell nu s-a limitat 
la regie. A înființat o asociaţie produ- 
cátoare. «Truffaut e interesat de aso- 
ciatia noastră. Să ni se alăture! Nu 
sintem exclusivişti. li invităm pe toti 
cei care vor să facă filme si să nu se 
supună ideilor unor cineaşti pe care 
nu-i respectă». 


Record 


Săptăminalul «Variety» anunță că 
Bulgaria bate recordul în materie de 
frecvenţă a sălilor de cinema. La o 
populație de 8500000 locuitori, 
113000 000 spectatori anual. 


Vehiculul vedetă 


Vedeta ultimului film al lui Tati, 
«Traficul», nu este fermecătoarea şi 
tinăra actriță Maria Kimberley, ci un 
Renault 4 L care se lungește și se 
micșorează la comandă, care are un 
clacson ce se poate transforma la ne- 
voie în mașină de ras electrică, o 
brichetă ce se preschimbă în fierbă- 
tor de cafea și alte asemenea «ino- 
vatii», Special amenajată — după spu- 
sele lui Tati — în vederea ambuteia- 
jelor, ca să poti să-ți faci o serie intrea- 
gă de treburi, atunci cind traficul te 
pironește ore întregi pe loc. 


Raquel Welch acuzată 


Animatorul de sport Gerald Seltzer 
din San Francisco i-a intentat un pro- 
ces actriței Raquel Welch sub acu- 
zația că dăunează drepturilor de coppy- 
right ale «roller-derby-ului» (denumi- 
rea sub care se desfășoară meciurile 
de patinaj pe rotile ale atletelor ame- 
ricane). Raquel apare in «The Kansas 
City Bomber», produs la Hollywood 
de casa «Curtwell», film care are ca 
temă campionatele patinatoarelor pe 
rotile. 


Video-drepturi 


În majoritatea contractelor apare o 
nouă clauză — cea a «drepturilor vi- 
deo», Deocamdată, din punct de ve- 
dere juridic, nu a fost rezolvată pro- 
blema drepturilor de autor cuvenite 
cineaștilor de pe urma comercializării 
prin noul sistem al videocasetelor. 
Juriştii preconizează aplicarea unui 
sistem de drepturi asemănător cu cel 
după care e plătită muzica imprimată 
pe discuri. 


«Bed-in» 


Spre completarea sistemului «dri- 
ve-in» (parcurile-garaj unde se vizio- 
nează filmele fără să ieși din mașină), 
o nouă invenție care, acum, invocă 
patul. Ciudatul progres, forma de vizio- 
nare «bed-in» (adica în pat, sub pla- 
pumă, prin intermediul unui sistem de 
televiziune cu circuit închis), a fost 
i de producătoarea franceză Mag 
Bodard cu prjlejul premierei filmului 
ei, «Raphael», realizat de Michel De- 
ville. 


«Tradiţii de pus pe foc» 


«Quemando tradiciones» — igi in- 
tituleaz jurnalul de actualități nr. 519, 
celebrul realizator cubanez Santiago 
Alvarez, considerat printre cei mai 
buni documentaristi din lumea nouă, 
continuator al lui Flaherty. «Să ardem 
tradițiile, explică cineastul, dar numai 
atunci cînd împiedică mersul înainte». 


Actorul director 


După Frank Sinatra, francezul Ro- 
bert Hossein afirmă la rindul lui că 
abandonează definitiv actoria ca să 
creeze un centru de artă dramatică 
unde vor fi instruiți «actori completi». 
(Un actor trebuie să joacă tragedie 
şi comedie totodată, să cinte, să dan- 
seze etc., susține Hossein) În acest 
scop, după terminarea turnărilor la 
«Partea leului», unde îl are ca partener 
pe Charles Aznavour, işi va prelua 
postul de director al Casei de Cultură 
din oraşul Reims. 


5 000 în 50 de ani 


La 1 septembrie 1919, la Moscova 
şi-a deschis porţile prima școală na- 
țională de cinematografie din lume. 
Această școală s-a transformat de-a 
lungul anilor în Institutul de Cinemato- 
grafie al URSS. Într-o jumătate de veac, 
Institutul a format peste 5000 de spe- 
cialisti ai artei cinematografice. 


1 milion în 5 săptămîni 


Numai în decurs de 5 săptămini, 
filmul «K.L.X. către P.T.X. — Orches- 
tra Roşie» (o producţie Deta care rea- 
duce in memoria spectatorilor activi- 
tatea unei organizaţii de rezistență 
împotriva fascismului) a fost vizionat 
de peste 1 milion de spectatori. Pelicu- 
la a şi fost solicitată de numeroase țări. 


Femeia secolului 


La 78 de ani, Mae West a izbutit să 
se inalte în chip de statuie (cu aripi 
de aur) pe terenul universităţii din Cali- 
fornia. Consiliul acestei universităţi 
a consacrat-o «femeia secolului». 


»Stápinul 
si Margareta" 


Romy Schneider 
pe platourile iugoslave 


Alexander Petrovíc (autorul filmu- 
lui de succes «Am intilnit si tigani 
fericiti») turneazá la Belgrad «Stápinu! 
și Margareta», adaptare după bine- 
cunoscutul roman al lui Mihai Bulga- 
kov, apărut la Moscova în 1966. În rolu- 
rile principale vor apare Gian-Maria 
Volonté (stăpinul), Romy Schneider 
(Margareta) și Paul Meurisse (Vo- 
lante) 


B.B. - 
Marianne 


Noua «Marianne» — simbolul Frantei 
reprezentat printr-o femeie — are trásá- 
turile.. vedetei Brigitte Bardot. Bustul 
conceput si realizat de sculptorul Aslan 
a fost imediat achiziționat de numeroase 
primării. Costul: 500 franci noi. (Faptul 
că filmele ei nu mai aduc azi Franţei ve- 
nituri mai mari decit cele realizate de pe 
urma uzinelor Renault, n-o împiedică pe 
B.B. să găsească o modalitate de a aduce 
venituri... Şi tot în domeniul artelor!) 


Sculptorul 
şi opera sa. 


comedia, 
méreu comedia 


Din albumul «Le yankee»: 
«Và plac frantuzoaicele ?» 


Faimosul «Mister Love», alias comi- 
cul american Jerry Lewis, 45 de ani, 
27 de filme (toate scrise, produse, rea- 
lizate şi interpretate de el), a oferit 
francezilor un show — care a stirnit 
cascade de ris — la Olympia. Cu acest 
prilej, drept omagiu pentru regretatul 
Fernandel (in 1948, la New York, în 
timp ce era intervievat și răspundea 
la întrebări, Fernandel se lăsa fotogra- 
fiat — de unde albumul «The French- 
man» — 4Francezul»), Jerry Lewis a 
recurs la aceeași pantomimá. De unde 
albumul «Le yankee» — «Yankeul». 

lată citeva din principiile actualului 
rege al comediei americane: 

e Un film bun este produsul unui 
singur om (artizanul solitar Lewis își 
pledează cauza); 

e Sunetul este la fel de important 
ca imaginea; 

e Comedia este intotdeauna biciui- 
toare, căci presupune să-ți bati joc 
în primul rînd de tine însuți; 

e Chaplin devenea foarte agresiv 
pe măsură ce era conştient de vulne- 
rabilitatea lui; 

e Eu am optat pentru agresivitate 
din frică și din spirit de umilinţă. 


activitate 
intensă 


Pe platourile din Republica Populară 
Chineză se turnează intens şi în cele mai 
diverse genuri. De la ecranizarea unor 
opere sau balete pe teme contemporane 
revoluţionare («Muntele tigrului luat cu 
asalt», «Detașamentu! roşu al temeilor», 
etc.) la filme de aventuri («Războiul sub- 
teran»), de la tilme politice, de piidă lupta 
unor țărani împotriva revizionismului («Li- 
nia de demarcaţie») sau o odă închinată 
internationalismului («Tineretul eroic»), 
la comedii spumoase ca «Hsi-Wang şi so- 
tia lui», de la documentare admirabile ca 
«Podul de la Nankin» la desene animate 
de frumoasă ținută artistică («Cocoșul 
cîntă la miezul nopții»). 


«Hsi-Wang şi soția lui» 
O comedie despre viaţa ţăranilor chinezi 


Catherine 
Jourdan contestă 


Catherine Jourdan in 
«Dimineaţa, devreme» 


Debutanta Catherine Jourdan (pri- 
mul ei rol important, în 1968, în «A 
trăi noaptea», alături de Serge Gains- 
bourg şi Jacques Perrin), este azi noua 
speranță a cinematografiei franceze. 
Catherine Jourdan contestă total star- 
sistemul: «S-a isprăvit cu epoca sedu- 
cerii producătorilor norocoși sau a re- 
gizorilor la modă... Cu sistemele lui 
Bardot şi Loren... În 1971, o actrită 
joacă aşa cum trăieşte; îşi alirmă pro- 
pria-i personalitate şi reușește prin 
mijloacele-i proprii». 

După încă două roluri în «Edenul 
şi apoi» de Alain Robbe-Grillet şi în 
«Dimineața, devreme» de Albicocco, 
Catherine Jourdan trăieşte la 21 de ani 
pe propriile ei picioare. Impresarul 
american Paul Corner (descoperitorul 
lui Shirley Mac Laine şi al Nathaliei 
Wood) s-a deplasat special la Paris si 
i-a oferit un contract, deoarece «Miss 
Jourdan are stofă de cap de afiș cu ră- 
sunet international». Poate cà tinára 
frantuzoaicá va accepta să-şi ocupe 
locul sub soarele californian. Deocam- 
dată turnează in munţii Vosges, in 


regia tinărului regizor Alain Fleischer, 
«Intilnirea din pădure». A acceptat să 
joace «pentru că filmul acesta este un 
rechizitoriu care denunță temele ero- 
tice ce invadează ecranele, nu o po- 
veste siropoasă». 


un actor 
complet 


Acum 8 ani a turnat în două westernuri 
ale căror scenarii le-a scris chiar el. În 
prezent, aceste westernuri rulează pe 
ecranele din S.U.A., doar fiindcă prota- 
gonistul lor a ciştigat o imensă populari- 


tate. E vorba de Jack Nicholson. În anii 
"70 el a însemnat pentru Statele Unite ce au 
însemnat Marlon Brando sau Elvis Pres- 
ley in anii '50. Cu deosebirea cá Nicholson 
locuieşte într-un bungalow modest, are 
o mașină ieftină si răstoarnă concepțiile 
despre profilurile masculine fascinant de 
banale. 

A fost remarcat și a obținut premiul 
criticii din New York pentru un rol epi- 
sodic în «Easy rider». Între timp a devenit 
idolul noii generații de spectatori, cu 
rolul principal din «Cinci piese minore». 

La 33 de ani, după ce s-a impus ca ve- 
detă necontestată, Jack Nicholson luptă 
pentru succesul filmului hollywoodian de 
«mică montare», dar cu «mare succes de 
public». Ultimul film în care joacă, «Cir- 
culă, dă-i drumu'!», este scris și regizat de 
el însuși şi a fost prezentat la festivalul 
de la Cannes. 


Nicholson în rolul care l-a impus 


Rubrica CINERAMA redactată de Laura COSTIN 


ciné-vérité 


De neconceput: Sophia Loren 
face publicitate pentru Dior 


„Cinci piese minore" 


publicitate și publifobie 


Proverbul cinezesc «ceea ce ve- 
dem se găsește îndărătul ochilor nos- 
tri» și-a crescut peste timpuri, ca vinul 
curat, tăria și buchetul. Ca şi vorba 
românească «nu-i frumos ce-i frumos, 
e frumos ce-mi place mie» sau dicto- 
nul francez «fiecare vede cu ochelarii 
lui». E geniul— bun sau rău — al publi- 
citátii de a fi exploatat aceste vechi 
mine de înțelepciune. Oare ce vede 
Publicul, ce crede că-i place /ui, nu 
sint cumva gusturi care i-au fost in- 
filtrate, transfuzate, perfuzate, tele- 
ghidate de publicitate? 

Cel de al XVIII-lea Festival Interna- 
tional al Filmelor Publicitare de la 
Cannes (2025 de delegati din 39 de 
țări) a dezlántuit, ca niciodată discu- 
tii aprinse pro şi contra publicității, a 
artei de a convinge Măria-sa Publicul 
Partizanii au susținut: «cei ce nu cred 
în publicitate sint cei care în 1890 nu 
credeau în automobil». Adversarii — 
importanți, devreme ce pentru ei s-a 
creat un cuvint nou «publifobii» 一 
au calculat că un cetățean francez 
este bombardat zilnic, pe marele și 
micul ecran, în presă și pe străzi de 
170 de mesaje. Au argumentat că în 
noul buget al O.R.T.F.-ului resursele 
publicitare vor crește cu 60%. Au pro- 
testat impotriva invaziei de filme adre- 
sate copiilor: aparent, bani zvirliti pe 
fereastră — închipuiți-vă absurditate 一 
filme pentru copii despre mărci de 
automobile, cremă de ras, tractoare 
sau broaște de usi! — ele au un dublu 
scop. Cel imediat, e să convingă pă- 
rintele, ocupat sau devenit imun față 
de epidemia de publicitate, prin gura 
copilului său,căruia bineînțeles nu-i 
poate rezista. Scopul mai subtil, de 
perspectivă,e să «educe» încă din 
fragedă pruncie pe viitorul consuma- 
tor. 

Dezorientat adeseori de adulatia 
servilă a publicității, Măria Sa Consu- 
matorul e constrins să uite povetele 
lui Shakespeare: «E un blestem pen- 
tru regi de a fi slujiti de robi ce iau o 
toaná drept poruncá». Crezind cá el 
dictează 一 Consumatorul 一 devine 
de fapt sclavul «persuasiunii care te 


face să crezi și nu să ştii» (de care pre- 
venea Gorgias încă acum 2500 de ani). 
Butada unui specialist reprodusă de 
un sociolog: «Nu-i spuneți mamei 
mele că lucrez în publicitate— ea crede 
că sint pianist într-o casă de toleranță» 
verifică dictonul «pentru a urca, unde 
nu cobori?». Veselii desenatori si 
cineaști au devenit tehnocrati, jocul 
s-a transformat în business, iar verva 
lor și spiritul, care-i bun la toate și 
nu-i suficient pentru nimic, a fost cap- 
tat de marea latifundie a publicității. 

Dar — avertizează Festivalul de la 
Cannes — să nu aruncăm cu publi- 
fobii, pruncul cu copaie cu tot. Dacă 
excesul de lingusire este un fel de 
insultă, iar vinul curat n-are nevoie de 
firmă, după cum şi calul cel bun se 
vinde din grajd; dacă unde-s friie au- 
rite sint si iepe imbátrinite, iară sosul 
prea picant unge pestele stricat — sà 
nu uitám cà la un anumit moment al 
dezvoltării industriale, mărfii ii trebuie 
o anumită abilitate (chiar și virtuți) 
pentru a se recomanda. 

O studentă americană de 20 de ani, 
Ira Nerken, a incercat să revolutioneze 
filmul publicitar, modificindu-i conti- 
nutul si scopul: ea a imaginat lansarea 
unei mari campanii «publicitare» îm- 
potriva războiului din Vietnam. Re- 
7ultat: 33 de filme televizate anti-răz- 
boiul din Vietnam. La testivalul de 
la Cannes, alți artiști tineri și-au pier- 
dut nopțile si şi-au cheltuit talentul 
nu ca să lanseze sutiene Ideal, ci idea- 
luri. Ei au creat filme despre poluare 
(SUA), despre sinuciderile «motori 
zate» (Italia). Franţa a obținut marele 
premiu pentru un film de data aceasta 
cu adevărat educativ, împotriva L.D.S.- 
ului, pentru a preintimpina situația 
dramatică din SUA, unde există he- 
roinomani în virstă de 8 ani, unde o 
treime din copiii de 12 ani au luat 
stupefiante si 90% dintre intoxicati au 
sub 30 de ani... 

...Ceea ce demonstrează încă o dată 
— dacă mai era nevoie — că şi publi- 
citatea e o armă — cu două tăișuri și 
că depinde cine o tine în mină. 

Maria ALDEA 


C5. 


eXQy.z 


Marlène Jobert va avea ca parte- 
ner, după Belmondo («Mirii anului II») 
şi după Michel Piccoli («La poudre 
d'escampette»), pe Kirk Douglas, în 
«Bate în lemn», turnat pe pajiștile în- 
verzite ale Scoției de către regizorul 
Richard Clément. Pe generic vor mai 
apárea Trevor Howard si Tom Cour- 
tenay. 

e 

Nevena Kokanova va apare în fil- 
mul regizorului bulgar Todor Stoianov, 
«Duel straniu», un film de spionaj care 
dezbate o temă vitală — pace sau război 
一 căutind să înfățişeze duelul psiho- 
logic dintre partizanii păcii şi cei ai 
războiului. 

LJ 


Liza Minelli, fiica marelui regizor 
Vincente Minelli şi a actriței Judy 
Garland va incarna pe ecran, in regia 
americanului Ken Russel, figura marei 
cintárete franceze Edith Piaf. 

e 

Peter Sellers şi Goldie Hawn 
(laureată a Oscar-ului '70) alcătuiesc 
un cuplu comic de un farmec irezisti- 
bil în comedia de mare succes «O fată 
în supă». 


e 

În pelicula color şi totalvision, 
«Osceola» (un episod dramatic al re- 
voltei băștinașilor din Statele Unite), 
turnată în R.D.G., în Cuba si în Bul- 
garia, apare într-unul din rolurile prin- 
cipale actorul român lurie Darie. El 
este Richard Moore, un aliat de nă- 
dejde al băștinașilor seminoli. 


e 

Austriaca Senta Berger si france- 
zul Jean Yanne sint protagonistii 
noului film al lui Boisset, «Cobra». 


o 
Dany Carrel, după cum ştim, a deve- 
nit producătoare. În această calitate 
îl finanţează pe regizorul debutant 
Jean Pierre Blanc, care va realiza «Fata 


bătrină» cu Annie Girardot şi Philippe 
Noiret. Nu înseamnă însă că Dany 
Carrel a abandonat meseria de actriță. 
Alături de Emmanuelle Riva și Annie 
Cordy urmează să apară în «Porţile 
de fier» (un episod petrecut în Africa 
în cursul celui de-al doilea război 
mondial). 


o 

O ştire ieșită din comun: după 30 de 
ani, se pare cá Greta Garbo va reapare 
pe ecrane. În filmul lui Visconti, după 
Proust, «În căutarea timpului pierdut». 
Alături de Edwige Feuillăre, Silvana 
Mangano, Madeleine Renaud (mai în 
virstă decit divina), Marie Bell, Simone 
Signoret şi, probabil, Alain Delon, 
Laurence Olivier, Brigitte Bardot. 


Û 
Jean Louis-Trintignant s-a hotã- 
rît sã devinã regizor (deşi în acest 
moment se bucurã de imensul succes 
repurtat ca actor în «Haimanaua» lui 
Lelouch şi în «Conformistul» lui Ber- 
tolucci). Filmul se va numi «O zi aglo- 
merată». «(Ideea i-a venit la vizionarea 
filmului «Haimanaua» — «o zi aglome- 
rată» este una din replicile pe care le-a 
rostit și care a stirnit în public hohote 
de ris.) Scenariul este scris tot de el. 
În schimb, Trintignant nu va figura în 
distribuția viitorului său film. 


Valentina Telecikina, actrița so- 
vietică care a debutat și a impresionat 
spectatorii în rolul din «Ziaristul» de 
Serghei Gherasimov, apare acum in 
rolul Maşei din «Pescărușul», o ecra- 
nizare după Cehov, realizată de luri 
Karasik. 


e. 

Regizorul cehoslovac Karel Kachy- 
na va aduce pe ecran, nu aventurile 
scrise de cunoscutul scriitor francez 
Alexandre Dumas, ci aventuroasa via- 
tã a scriitorului francez, în filmul «Se- 
cretul unui mare povestitor». 


bibliorama 


«Le cinâma d'aujourd'hui» a colecţiei Seghers 
cuprinde o serie impresionantă de monografii, 
redactată de eminenţi critici de cinema, repre- 
zentind unul din eforturile remarcabile intreprinse 
pină acum pentru popularizarea artei cinematogra- 
fice cu ajutorul cărţilor ilustrate. Colecția se re 
comandă prin alegerea personalităților cinemato- 
grafice — aci au apărut printre altele monografiile 
lui Antonioni, Buñuel, Chaplin, De Sica, Eisenstein. 
Fellini, Ford, Franju, Gance, Godard, Hitchcock, 
Lang, Ophüls, Renoir, Rossellini, Sternberg, Vis- 
conti, Welles — prin spiritul critic care conduce pe 
autori, prin alegerea si fidelitatea reproducerilor 
in alb şi negru, toate aceste calităţi fácind din căr- 
tile colecției lucrări care pot interesa, in egală mă- 
sură, pe «specialiști», ca și pe simplii spectatori. 

În această colecţie au apărut destul de recent 
«Dovjenko» de Barthélemy Amengual, «Michel 
Simon» de Jacques Fansten si «Jerry Lewis» 

de Gérard Recasens. 


„Dovjenko“ 


Cu «Dovjenko», Barthélemy Amengual (autorul 
unui «Clair» si al unui «Pabst», apárute in aceeasi 


colecție) socotit azi. după moartea lui André Bazin, 
drept cel mai viguros şi mai sensibil critic al cine- 
matogratiei franceze, ne dă unul din studiile cele 
mai complete care s-au scris pină acum despre rea- 
lizatorul sovietic. Criticul îl situează pe Dovjenko 
în marea mişcare revoluționară a școlii sovietice. 
El nu poate fi despărțit de Kulesov, Eisenstein, 
Dziga Vertov, Pudovkin. Dar pe măsură ce Amen- 
gual desprinde frumuseţea și strălucirea marilor 
imagini concenute şi realizate de cineastul sovietic, 
el lasă să se intrevadá caracterul protetic al acestui 
cinema de avangardă, luat in cel mai nobil sens al 
cuvintului, care vestește simultan noul val francez 
şi noul cinema sovietic. 


„Michel Simon“ 


«Michel Simon» este una din cărţile cele mai im- 
portante ale colecţiei, una dintre acelea care, privind 
cinematograful ca o legătură dinamică şi fecundă 
între regizor. şi interpret, ne dă un studiu eliberat 
de impresjonismul estetic. Jacques Fansten, fost 


forspan 


e Revista «Filmspiegel» publică repertoriul cow-boy-ilor din filmele western, trăgind şi 
concluzia că, în dialogul pe care-l practică, cu rare excepții, nu mormáie între dinți 
decit următoarele expresii: «Hei'»,«Hallo!», «Un whisky», «Mlinile sus», «Trage, dà-i 
drumu'!», «O.K. Boss!» «La naiba!», «Ptiul», «Pui de cãtea!». 


€ În spectacolul de la Olympia, Jerry Lewis a mărturisit: «Am o datorie față de fran- 
cezi, de aceea Franţa e prima țară in care am venit să joc. Unii dintre criticii dvs. au desci- 
frat în filmele mele idei pe care habar nu aveam că le-am avut. Probabil că ei au dreptate». 


e Nu știm ce principii are Marie Lafórét in materie de publicitate. Fapt este că la 
fiecare iaurt pe care-l vinde o intreprinaere de produse lactate din Paris i se oferă cumpă- 
rătorului, ca supliment... «nelactat», fotografia actriței. Se pare totuși că Marie Lafórét a 
dat în judecată întreprinderea... 


Marie Lafóret si publicitatea 


elev al Institutului de studii superioare cinemato- 
grafice, realizator al unor scurt-metraje, ne oferă cu 
acest studiu o investigație despre actul creator al 
autorilor de filme. 


„Jerry Lewis" 


Îmbinind gustul cel mai sigur si informaţia cea mai 
minuțioasă cu rigoarea analizei si expresiei, Gérard 
Recasens ne dá un excelent «Jerry Lewis». Cartea 
lui este in acelaşi timp o interpretare savuroasă a 
lui Jerry Lewis si o reflecţie asupra importanţei unui 
anumit gen de comic. Intelegem astfel cum cineas- 
stul lui «Dr. Jerry şi Mister Love» a putut face, cu 
ajutorul unui burlesc insolit şi uneori oniric, procesul 
societății americane, maşină nivelatoare şi aleana- 
toare, împotriva căreia Jerry Lewis apără drepturile 
copilăriei, ale omului, ale poeziei. 


Paul B. MARIAN 


+ f > 
Aricii se nasc fără ţepi 


Călătorie cu bucluc 


Sfirşitul cîntecului 


Un păcătos necesar 


| CINEMATOGRAFIA 
| BULGARÁ 


importă din şi exportă in țări de pe toate 
continentele: filme artistice, desene animate, 
documentare si filme de ştiinţă popularizată, 
pentru marele și micul ecran. Firma de difuzare 
Intreprindere de Stat 135 Ul. Rakovsky Sofia 
— Bulgaria 


. CINEMA 


Prezentarea artistică: ANAMARIA SMIGELSCHI Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 
Pentru cititorii din străinătate, abonamentele se fac la: Tiparul executat la 

Întreprinderea de comerț exterior «Libri», Bucureşti—România Exemplarul 5 lei Combinatul poligrafic ( 
telex 225, Calea Victoriei 126, Cãsuta poștală 134--135. 41 017 «Casa Scîntelî» — București — [-. 


revista lunară 


de cultură