Revista Cinema/1990 — 1998/010-CINEMA-anul-X-nr-3-1972

nr. 3 
Anul X (111) 


revistă lunară 


de cultură 


cjiimemetogrēficš 


Bucuresti, martie 1972 


In acest număr: 


E Filmul fară în fază cu publicul 


CINEMA 
Anul X Nr. 3 (111) martie 1972 


Redoctor şef: Ecaterina OPROIU 


Coperta |: Brigitte Bardot — Coperta IV: Leni Dacian — 
un mit indestructibil revelația filmului «Felix gi Otilia» 


Foto: UNIFRANCE FILM Foto: A. MIHAILOPOL 


FILMUL FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU PUBLICUL 


Şi difuzarea e o artă... consemnări de Eva Sirbu 
Să nu mă pun eu pe făcut filme! 
Preambul — lon Băieșu 
Şi reclama e o artă... 
la cinematografele bucureștene 
Confesiuni: 
Ce e aceea reclamă? — Irina Petrescu 
Sondaj 
«Ce înseamnă pentru dvs., succesul?» 
Răspund: lon Băieșu, Aurel Baranga, Marga Barbu, Radu Beligan, Jean 
Georgescu, Mihnea Gheorghiu, Grigore Moisil, Mircea Mureșan, 
Sergiu Nicolaescu, lrina Petrescu, Margareta Pislaru, lon 
Popescu Gopo, Nicolae Ţic, Malvina Ursianu, Gheorghe Vita- 
nidis 
Argument 
Adevărul, subiect rentabil — Ecaterina Oproiu 
Permanentele filmului românesc 
Capul de afiș la noi — D.I. Suchianu 
Epoca noastră 
Capul de afiş în lume — D.I.S. 
Un spectator temperat 
Disperarea succesului — Teodor Mazilu 
Faţă în față cu... De trei 
Elisabeta Bostan: «Nu mi-e indiferent succesul» ne 
Secvente sentimentale succes 
„la «Casa de la răscruce» și 
„la o peliculă asentimentală — Dorina Rădulescu 
Sondaj în cine-univers 
Succesul, azi și aici — H. Dona 
Film și literatură 
Glosse — Gelu lonescu 
Antologie 
Remake-ul, dovada succesului — Nina Cassian 
Dezacord Mă bucură 
Un insucces imposibil — Valentin Silvestru succesul, 
Actorii noștri dar... 
Florin Piersic: «Succesul, ce plăcere!» 
Curier 
Cititorii față in față cu succesul filmului «Love Story» 


PE ECRANE, FILMUL ROMÂNESC 
Un succes tv. 


«Pădurea pierdută» — D.I. Suchianu semnat 
«Pentru că se iubesc» — Magda Mihăilescu Letiţia Popa 


OPINII 


Ancheta: F 
«Ce idei de filme aveţi»? IM acest număr, răspund regizorii: 

Mihai lacob, Manole Marcus. 

Mircea Săucan, Savel Stiopul 
Istoria Patriei şi Filmul «Francezii» 
Maistorașul Aurel — Virgil Cāndea Tony Perkins si 
Cinemateca personală Orson, Welles 
Dare Seda — Lucian Pintilie «O decadă prodigioasă» 
Tema sau axul etic al colaborării — Florian Potra 
Spectator incomod ERATĂ 
irsiiecopul E — Alexandru Stark Dintr-o regretabilā eroare îi nr. 2/1972. 
Hollywood: Surprizele preselectiei «Oscar» - Mike Kess i R = > a 
Paris: Ginemētegīdij aere Nu! la ae 7 articolul “O româncă Ea 

Cinematografia pariziană! — Marcel Martin pere lene a ipod 

Panoramic romānesc'72; Televiziune; Cinematecă; ară Semnătură. Cerem scuze aiit anto- 
Pe ecrane; Cinerama; Bibliorama; Ciné-vérité. etc. ra Viorel COSMA, cit şi cititorilor 


— Dar cum ştii dacă un film e bun sau prost? 


— Păi, dacă vin oamenii la primul spectacol şi la al doilea vin 
st mai multi, înseamnă că e bun... 


„Si 
difuzarea 


e o artă 


AMZA PELLEA, IRINA GARDEŞCU, Fi 
SEVER, ILARON 
Tiberu Olah kt 


OLAE SEC 
ALEXANDRU HERESCU 


«Intr-un sat, proiecķionistii de film. reprezintă o instituție de cultură, să ştiţi». 


«Dar cum se difuzează filmele nu aici, în Capitală, pe bulevardul lor sau 
pe ecranul panoramic de la «Patria», nici măcar la Iași, Cluj sau Brașov, ci acolo 
unde uneori nu există cinematograf, ci doar el, filmul, proiectat în sala cămi- 
nului cultural sau la Casa de cultură. Acolo unde chiar dacă există cinemato- 
graf și filme multe, Fellini este un ilustru necunoscut, Antonioni o cunoștință 
vagă și cam ciudată, în schimb «Dreptul de a te naște» sau Vagabondul cutre- 


mură toate sufletele. 

Și cine sînt acei anonimi pentru noi, dar personalităţi la ei acasă, numiți - 
«responsabili de salā», «proiectionisti», «directori de cămin cultural, «lucrători 
în rețea»? 

Cine sînt acei oameni care «muncesc cu filmul, uneori din greu, și cine, 
cei care-i ajută și cine, cei pentru care muncesc? 


difuzarea 
e o artà 


Municipiul DEVA: 41.368 
locuitori. Două cinematogra- 
fe: «Arta» — 502 locuri și 
«Patria» — 415 locuri, cîte 
cinci spectacole pe zi la fie- 
care. La «Patria» s-a orga- 
nizat simpozionul pe tema 
«Filmul documentar științific 


în sprijinul activității pionie- 
resti» urmat de un program 
de filme. În holul cinemato- 
grafului era amenajată o ex- 
poziție de lucrări executate 
în cadrul cercurilor tehnice 
pionieresti din Deva. 


Emeric HOROVITZ 
directorul intreprinderii cinematogrāfice 
a judetului Hunedoara 


Într-un sat, proiectionistul 
e o instituție de cultură, să știți. 


— Sinteţi unul dintre cei mai vechi 
directori de întreprindere cinemato- 
grafică, tovarāge Horovitz. De cind? 

— Din februarie 1959. De 13 ani. 

— Ce pregătire aveţi? 

— Am terminat recent, la fārā frecvență, 
facultatea de istorie din cadrul Universi 
tātii Babeș-Bolyai din Cluj. Dar la bază, 
sint muncitor metalurgist. 

— Cum aţi ajuns în munca asta? 

— Printr-o hotărire a organelor regionale 
de partid de pe vremea aceea... La începu! 
nu știam prea multe, dar viața, munca te 
învață. Dacă ești receptiv, bineînțeles. 
Eu, fiind vechi lucrător în sistemul de 
propagandă, m-am deprins mai ușor... 

— V-aţi deprins atit de bine incit 
întreprinderea dumneavoastră dă cele 
mai bune rezultate, la ora actuală. 

~ Direcția Difuzării filmelor ține evi- 
denta concursului rețelei cinematografice, 
şi de acolo reiese, într-adevăr, că în ulti- 
mele 6 luni noi stăm cel mai bine. După 
Capitală, bineinteles. 

— Să fie și continuitatea unul dintre 
secretele reușitei? 

— Se poate. În orice caz, continuitatea 
mi-a adus un bagaj de cunoștințe și de 
experiență. Am căutat sā mai învăţ şi de 
la alții încerc să-i învăţ pe alții... Mi s-a 
părut mie că facem un fel de laborator de 
prototipuri în care experimentăm metode 
de muncă care, eventual,ar merita să fie 
generalizate. Colaboratorii mei şi cu mine 
sîntem un nucleu, o mină de oameni, care 
trăim munca asta, nu o facem numai. 
Ne adunăm adesea și îi întreb: fraților, 
ce să mai facem? Discutăm, și aşa ne-am 
dat seama, de exemplu, că problemele 
difuzării filmului la sate sint altele decit 
la oraş. Omul are nevoie mai mult aici, 
de un spectacol. Să-i dai un film, aşa, 
pur și simplu, e puțin. Nu-l atrage. Se 
duce mai curind la spectacolul echipei 
artistice. Așa am ajuns noi la niște soluții 
— acţiunile pe care le-aţi văzut și care 
fac mai atractivă prezentarea, unui film 
Aţi văzut, se umple sala imediat, dacă 
oamenii află că în sală sint oaspeti 
din Capitală, că cineva o să vorbească, 
că o să fie un program. Trebuie ţinut 
seama de această nevoie de spectaculos, 


4 


de eveniment, a oamenilor care trăiesc 
la sate. 

— Spuneti-mi, care e condiția prin- 
cipală pe care trebuie s-o îndeplineas- 
că un luctăror din rețea? Dumnea- 
voastră, după ce criterii îi alegeți? 

— Condiţia principală... Eu pot să zic: 
pasiunea, dar nu zic puțin? Poate mai 
trebuie multiple cunoștințe de cultură 
generală, dar și cinematografică... De 
ales, îi aleg în primul rind pe criterii moral- 
politice, apoi pe criteriul perspectivei dez- 
voltării lui și al talentului pe care-l are de a 
conduce o instituție — mică, e drept, dar 
de cultură totuși. Intr-un sat, proiectionis- 
tul de film reprezintă o instituție de cultură, 
să știți. De felul cum munceşte el depinde 
de multe ori soarta unui film. Nu mai vor 
besc de responsabilul de cinematograf de 
directorul căminului cultural — a căror 
responsabilitate în popularizarea filmelor 
este cu mult mai mare... 


— Presupun că mai întimpinaţi și 
greutăți. Cum treceţi peste ele? 


— Cind eram tinăr, un virstnic mi-a spus 
aşa: «Pentru un comunist nu este atit 
de important să vorbească despre greutăți, 
ci despre modul cum le învinge.» Eu am 
un obicei: cind ceva nu merge, le-o spun 
oamenilor în plen. Discutăm deschis și 
pină la urmă găsim noi soluțiile. 


— De cind sinteți membru de partid? 


— Din 1945. Dar mai înainte am fost 
UTC-ist. 


— Ce planuri mai aveţi, ce vă doriți 
pentru viitor? 


— Aș dori ca impreună cu colectivul 
meu să realizăm ceva, care să semene, 
a muncă de cercetare stiintificā în dome- 
niul difuzării filmului Cred că a venit 
timpul să lucrăm mai științific. Plănuiesc 
să facem niște studii, nişte sondaje, care 
să ne ajute în îndeplinirea sarcinilor noas- 
tre. Numai așa, zic eu, că am putea ajunge 
la nişte relaţii, dacă vreţi, de ordin afectiv 
cu publicul spectator: aflindu-i gusturile, 
preferințele, venindu-i în întimpinare sau 
conducindu-l, atunci cind e cazul, către 
operele de valoare. Numai așa ne putem 
apropia de nevoile concrete ale muncii 
politico-educative. 


— Pentru viitorul personal, nu vă 
doriți nimic? 

— Dacă e vorba de mine, atunci mă 
gindesc mai degrabă la cele două fetite 
ale mele, Valentina si Gabriela, că ele 
reprezintă viitorul mai bine, nu? Aș dori 
să fie înzestrate pentru o muncă apro- 
piată de cultură. 


Municipiul HUNEDOARA: 


71.989 locuitori. Trei săli care 
fac și oficiul de cinemato- 
graf: «Siderurgistul» — 1108 
locuri, «Constructorul» — 450 
de locuri și «Arta» — 724 de 
locuri. Patru-cinci zile pe 


săptămină, cite trei-patru 
spectacole pe zi. Acţiunea: 
simpozion cinematografic pe 
tema: «Educarea tineretului 
în spiritul dragostei față de 
muncă», urmat de un pro- 
gram de filme documentare. 


loan COMĂNESCU 
prim secretar al comitetului UTC 
al Municipiului Hunedoara 


Tata nu zicea: 
vină să te educ pentru muncă... 


— De cind faceți munca asta, tova- 
rāge Comănescu? 

— Din '62. Cu o întrerupere, pe timpul 
cit am fācut universitatea Stefan Gheor- 
ghiu. 

— Înainte ce-ati fost? 

— Electrician. Acum sint economist 
Mai am examenul de stat. 

— Vedeţi filme? Vă plac? 

— De plăcut imi plac, dar ajung rar sā 
văd un film. Ultimul a fost, cred, «Mihai 
Viteazul». 

— Dar să faceți filme, v-ar place? 


(Pauză mirată) 


— Eu? În primul rind ar trebui să mă şi 
pricep. Şi asta se-nvatā, nu? De plăcut 
cred că mi-ar place... Aş face foarte multe 
filme despre tineret. Dar filme care să 
reflecte tinārul de azi cu intregul său 
interior. Filmele noastre sint cam sărace. 
Nu propun niște modele de viață, sint 
prea abstracte. Dar tinerii au nevoie de 
exemple concrete. Şi de tot felul, să aibă 
de unde alege. 


— Dumneavoastră, care sinteti tot 
timpul printre tineri, credeți că filmele 
gu o mare putere de influenţă asupra 
or? 

— Categoric. Dar problema e că ei au o 
înclinaţie cunoscută de a reține mai de- 
grabă ce e rău. Şi de ce le interzici un lucru, 
d-aia il doresc mai tare... Am foarte multe 
discuţii cu tinerii și cred că greşim, greșim 
rău. Trebuie să fim foarte atenți cu ce le 
dăm, cu ce le punem sub ochi, dar şi să le 
explicăm totodată de ce le dăm un anume 
lucru și nu altul. Eu sint foarte supărat 
pe București că nu-mi trimite oameni 
pregătiți să le vorbească, să le explice 
copiilor cum stau lucrurile. De pildă, acum 
ei au înțeles că noi n-o să mai dăm nici 
un film de aventuri, nici un western, nu 
că o să le scoatem de pe ecrane doar pe 
cele proaste... 


— Dar credeți că se poate face edu- 
catia prin film? Dumneavoastră vă 
amintiți vreun film, de la care ati 
învățat ceva? 


— Eu am copilărit la ţară și nu prea am 
avut ocazia să văd filme. Mai mult am citit. 
Dar să știți că la noi, acolo, lucrurile aveau 
un aspect foarte concret. Urmam școala, 
aveam niște sarcini precise în viața fami- 
liei... Nu-mi amintesc ca tata să-mi fi spus 
vreodată: «Vino să te educ pentru muncă, 
prin muncă». Îmi dădea de lucru, pur și 
simplu. Poate că azi vorbim prea mult și 
facem prea puțin. Trebuie să facem mai 
mult. 


— Citi ani aveţi? 
— 30. 


Comuna PUI: %0 locuitori. 
Cămin cultural cu circa 200 de 
locuri, de patru ori pe săptă- 
mină face gi oficiul de cine- 
matograf. Aici a avut loc lan- 
sarea in premieră pe județ a 
filmului 


«Mihai Viteazul». 
Mult așteptat si foarte bine 
primit. Afişul de pe prima 
pagină, a fost fotografiat la 
fața locului. 


Angela BALACI 
directoarea Căminului cultural. 


Nu-i ușor 
pentru o femeie 


— Faceţi des asemenea prezentări, 
tovarășă Balaci? 

— Foarte des. La filmul românesc, mai 
cu seamă. Am făcut și la «Fraţii» şi la 
«Haiducii lui Şaptecai» în ultimul timp. 


— Şi credeți că simt folositoare? 
— Sint, sigur că simt Ozmenā se arată 
mai interesați de film. pe ormå 


— Întotdeauna vorbi liber, ca in 


seara asta? 

— Da, am observat că oamenii ascultă 
mai atenţi atunci cind nu le citesti... 

— Dumneavoastră, ca director al 
unui cămin cultural, nu aveți de lucru 
numai cu filmul. Nu vă e greu să faceţi 
munca asta? 

— Nu-i ușor pentru o femeie. Am noroc 
că mă bucur de respect, să zic, din partea 
oamenilor. Acum sint și locţiitor de secre- 
tar de partid... Ușor nu e. S-ar putea face 
mai mult, dar ajutor primesc mai puţin din 
partea intelectualilor comunei. Sint bine- 
voitori, nu zic, dar cind li se dă o acţiune 
o fac mai cu greu. Directorul de cămin 
cultural e un tel de ostaș care pleacă la 
război cam singur, să știți... 

— Ce studii aveți? 

— Eu? Sint cu liceul. Am făcut și natu- 
ralele, doi ani, dar m-am retras. 

— Sinteti, totuși, cadru didactic, aici 

în comună, așa mi s-a spus. 

— Ei, nu mă pot numi așa, din moment 
ce nu am terminat facultatea. Predau și eu.. 


Sebastian LUT 
proiectionist 


Eu zic cā omul 
dacā nu-i place, nu stā... 


— De cind faceţi meseria asta, tova- 
rășe Lut? 

— Din 1952. Acuș se fac 20 de ani. 

— Cite proiecții faceți cu un film? 
Şi vă uitaţi de fiecare dată la tot filmul? 

— 2—3, depinde... de uitat, sigur că mă 
uit... Trebuie să te uiţi. Eşti obligat. Da' 
mie-mi și place... 

— Ce filme v-au plăcut mai mult 
în ultima vreme? 

— Dintre românești, mi-or plăcut cele 
haiducesti şi istorice. Mi-o plăcut și «Dra- 
goste la zero grade»,deși a tost criticat în 
revista «Cinema»... Da' nu numai mie, și 
oamenilor le-o plăcut. E un film bun. 

— Dar cum știți că un film e bun sau 
prost? 

— Păi,dacă vin oameni la primul specta- 
col si la al doilea vin și mai multi, inseamnă 
că e bun... 

— Ce alt film a mai mers bine la 
spectatorii de aici? 

— «Tudor». Ăsta o mers foarte bine. De 
trei ori l-am dat și l-am mai cerut și a patra 
oară. Am auzit că-l are pe «Tudor» la jude- 
teanā și l-am cerut şi am făcut treabă bună 
cu el. Numai că unele filme intirzie foarte. 
Nu ştiu de ce nu ne-or dat «Cintecele 
mării» pină acum. Şi «Mihai Viteazul» o 
intirziat foarte mult... 

— Credeţi că ajung 5 spectacole pe 
săptămînă? 

— Eu aș fi bucuros sā dau film in fiecare 
zi. Numai să am spectatori... Să știți că 
şi unui operator îi e drag să stea la aparat, 
dacă are sala plină. Da' la țară nu e_ca'la 
oraș... La noi, acum începe sezonul mai 
tare cu filmul, că se termină munca cimpu- 
lui. Vara, cit de bun spectator ar fi omul, 
dacă-i obosit nu-i mai arde să vină la film. 
Da' acum incepe... 

— Sinteti mulțumit de meseria dv.? 
Vă place? Nu intimpinaļi greutăți? 

— Mai se intimplā și greutăţi. Mă supără 
pe mine că duminica e programată o 
echipă artistică şi mā intirzie cu spectaco- 
lul și cite o oră. Mie nu-mi place să fac 
omul să aștepte. Dacă il ţii 10—15 minute, 
apoi nu mai vine a doua oară. Altceva n-ar 
fi, așa... iarna se face căldură... mă ajută 
si tovarășa directoare cu prezentările... 
Pe elevi mi-i aduce incolonati, mai cerem 
și cite-un film suplimentar pentru ei... Îmi 
place, cum să nu-mi placă...? Eu zic că 
un om dacă nu-i place, nu stă... 


Comuna ILIA: 2128 locuitori, 
fără satele aparținătoare. Un 
cinematograf, «Lumina» cu 


300 de locuri. În medie trei 


spectacole pe zi. Acţiunea: 
expunere pe tema «Orase noi 
pe harta patriei» urmată, bine- 
înțeles, de un program de . 
filme documentare. 


Maria STOENESCU 
responsabilā de cinematograf. 


— Eu om am cāutat, 
cā bārbati se gāsesc... 


——— m ms 


— Frumos cinematograf aveți, tova- 
rășă Stoenescu! Cine il ține așa curat 
şi frumos? 

— Da' cum era, săracu', după inundații... 
Cine să-l țină? Noi, tāti... Şi casiera, şi 
cei doi operatori, și eu... tāti punem mina. 
Am avut noi şi o femeie de serviciu, da' 
a plecat atunci, cu apa... S-a transferat 
fata, la Hunedoara... 

— Păi, nu vă e greu? 

— Greu, uşor, trebuie... Eu sint localnică, 
toată lumea mă cunoaşte aici, şi cum să 
primesc oamenii altfel? Mi-ar fi şi ruşine 
să nu fie curat... 

— Ce școală aveți? 

— Bacalaureatul. L-am trecut la fără 
frecvență, că pe timpul meu nu prea se 
cerea... 

— Sinteti căsătorită, aveți familie? 

— Nu, păi asta e: după toate cele, mai 
sint şi domnişoară. Toată lumea mă în- 
treabă de ce, și nici eu nu prea știu, dar 
dacă m-aș gindi bine, parcă aș şti... Eu, 
om am căutat, că bărbați se găsesc. 
Dar dacă trec anii tinereţii devii tot mai 
pretentios... 

. — ŞI sīnteti mulțumită? Ce vă doriti 
mai cu seamă? 

— Ei, mulțumită... Eu sint o fire care pune 
totul la suflet și necazul altuia e și al meu. 
Da' mă bucur cind văd oamenii venind 
aici, la mine, la cinematograf... De dorit, 
sănătate îmi doresc, sā pot să-mi fac 
treaba. Viața omului e prea puțin. Fără 
putere și sănătate nu faci nimic. 


Miron OPREAN 
pensionar 


«Eu nu dau filmul 
pe șapte televizoare... 


— Tovarășa Stoenescu mi-a spus că 
sinteți mare amator de filme... 

— Foarte mare. Cite-s, toate le văd. 
Şi-o iau şi pe nevastă-mea, cind vrea ea. 


— Şi ce fel de filme vă plac cel mai 
mult? 

— În tot cazul, îmi plac foarte mult fil- 
mele care arată trecutul. Parcă m-aș în- 
toarce la locuința unde-am stat odată... 
nu ştiu cum să mă exprim... Da' mi-a plăcut 
şi «Vagabondul» şi «Dreptul de a te 
naște»... «Cintecele mării» iar a fost un 
film foarte bun. Îmi plac foarte mult și 
filmele astea cu vizitele tovarășului Ceau- 
gescu in China... Da' multe mi-or plăcut... 


— Şi dumneavoastră vedeți toate 
filmele care vin în comună? — (mă 
întorc către tovarășa Oprean, așezată 
de-a dreapta soțului.) 

— Nu chiar toate, că eu mai lucrez şi la 
dantelă... Şi-apoi la cele de război, nu mă 
duc, că ce-ar fi să văd eu cum se omoară 
oamenii între ei?... 

— Mie-mi plac $-acelea, că eu am făcut 
războiul și ştiu cum e. 


— Cind a fost cu apa, vi s-a stricat 
casa? 

— Am avut-o cu apă-n ea... S-a stricat 
numai mobila, încolo... 


— Da' televizorul a scăpat? 
— Păi, n-avem televizor. Şi nici nu-mi 


„iau. Nu iubesc eu televizorul, că trebuie 


să părăsesc filmul şi eu nu dau filmul pe 
şapte televizoare... Şi pe urmă, aici se 
vede fără daune... 


— Cum adică, fără daune? 

— Aşa. Dacă ai o cameră mică, televi- 
zorul dăunează la privire. Pe cind aici, 
nu se-ntimplă... Şi se vede şi mai clar... 


— Sinteti mulțumit de viața dumnea- 
voastră? Ce vă doriți? 

— Multumit. Nu avem lipsă de nimic. 
Pe cit e comuna de mică, pe atit se strā- 
duie oamenii... De dorit, as dori filme cit 
mai multe şi cit mai bune. 


(Continuare în pag 6) 


să nu mă pun eu pe făcut filme! 


Preambul 


Filmele sînt făcute astfel 
încît ori nu înţelegi nimic din ele, 
ori înţelegi prea mult, 
ceea ce înseamnă că spectatorul 
ori se crede prea prost, 
ori prea deştept 


Oricit încerc eu să mă abțin, fără nuanță, fără subtilitate. În plus, 


mai sus. Adică e obligatoriu și 
musai să învingă numai binele, răul 
de aceea a fost el inventat, ca să fie 
mereu pus cu botul pe labe? 


În sfirşit, sint încă o sumedenie 
de lucruri care mă enervează în 
filmul contemporan și de aici por- 
neşte decizia mea de a interveni 
cu o mină proaspătă. Ziceam în 
titlu că vreau să mă pun pe făcut 
filme şi nu sînt eu omul care să 
nu mă ţin de cuvînt. Mai întîi am 
să vă povestesc ce fel de filme vreau 
să fac, cum am să le fac şi apoi am 
să mă pun pe treabă. Citiţi numărul 
viitor! 


văd că n-am încotro, trebuie sā chestia cu binele, pe care v-o spusei lon BĂIEȘU 
mă apuc și de făcut filme. Profitind 
de faptul că de- ā 
Sa ri Arii si aa pir bee Defectele cinemaului sint vizibile cu ochiul liber 
V E aD 


prin ale vieții, numeroşi insi pro- 
fită de ea, fie pentru a-și descrie 
pe pinzā mărunțimea lor sufletească, 
fie pentru a cistiga o bucată de 
piine. Nu este admisibil ca această 
artă, care şi-a atins propriul său 
pisc printr-un «Crucisātor Potem- 
kin», printr-un «8 şi 1/2», printr-o 
«Cameră albă», să fie lăsată la nes- 
firsit la indemina tuturor însăilă- 
torilor de povești blegoase, semi- 
patetice și moral-insidioase (nu mai 
poti duce un copil la cinema din 
cauza artistelor fără sutiene, pe 
viu), e nevoie să se pună lucrurile la 
punct din toate punctele de vedere. 
Defectele cinemaului contemporan 
sînt vizibile cu uchiul liber, adică 
le observă şi spectatorii, nu numai 
criticii. 


Cel mai enervant e acesta: filmele 
sint făcute astfel încît ori nu înţelegi 
nimic din ele, ori înţelegi prea mult, 
ceea ce înseamnă că spectatorul ori 
se crede prea prost, ori prea deș- 
tept. 


În al doilea rînd, în filme se vor- 
beste, la ora actuală, prea mult. 
Or, cuvîntul este treaba literaturii 
şi a teatrului, ce se amestecă filmul 
acolo unde nici nu se pricepe și 
nici nu poate spune ceva nou? 
Filmul este mişcare, deci actorul 
să-mi vorbească prin mișcare, adică 
din picioare, din miini, din urechi, 
din sprincene, din nas, dar nu din 
gură. Deci: prea multă vorbărie. 


În al treilea rînd (că lucrez siste- 
matic): -în numeroase filme se mi- 
zează în exclusivitate pe situația 
limită, nu pe argumente sau stări 
intermediare. Adică, el îi dă lui 
un pumn, el îi dă lui un şut, unul 
scoate pistolul, altul scoate cuțitul, 
o luptă scurtă și o lovitură în 
burtă. A învins binele, ieşirea prin 
Sărindar. Totul e simplu, mult prea 
simplu, ca să nu cadă în simplism, 
tranșarea se face rapid, fără fineţe, 


difuzarea 
eco artă 


Urmare din pag 5 


Comuna BOZ: 675 locuitori. 
Cāmin cultural cu circa 200 de 
locuri face și oficiul de cin 
matograf. Acolo s-a organi- 
zat un concurs «Cine știe 
cîștigă» pe tema unor filme 
documentare cu caracter 
zootehnic. Concursul a fost 
urmat de un program de filme 
realizate de studioul «Al. 
Sahia». În încheiere s-a pre- 
zentat filmul «Fraţii». Sala 
arhiplină. 


Tovică MANEA 
preşedintele C.A.P.-ului din Boz 


Păi, de ce să am emoții? 
Mă știu oamenii ca pe-un cal breaz. 


— Da' frumos ați regizat concursul 
«Cine știe cîştigă»! N-aveaţi nici un 
strop de emoție... 

— Păi, ce să am?... Mă știu oamenii ca 
pe-un cal breaz. Doar de 11 ani sint 
preşedinte aici. 

— Şi înainte ce-ati fost? 

— Miner. Şi de la mină am plecat la 
armată. Pe urmă, am lucrat la colectivi- 
zare. Aici la noi tot eu am făcut colectiva, 
şi dacă tot i-am înscris pe toți, am zis 
ca să meargă treaba... 

— Şi merge, greutăți n-aveţi? 


SI 


reclama 
e o artă 


— Nu. N-avem greutăți. Lucrez cu a- 
ceeași oameni de la înființare şi pină in 
prezent. Ne-am obişnuit unii cu alții. 
Oamenii m-ascultă. Căminul ăsta pe care-l 
vedeți e făcut prin muncă voluntară.. 


— Ce școală aveţi? 

— 8 clase. Şi acum fac liceul agricol. 
Trebuie să plec şi la un curs de reciclare 

— Mai aveţi timp și de altele? Şi ce 
vă place să faceți în timpul acela? 


— Păi, sint amator de tiime și teatru, 
de muzică mai puţin. Şi fotbalul îmi place.. 


— Şi unde vedeți filmele, la cămin? 
— Mai la televizor, mai aici la cămin, 
în special duminica seara. Mai văd și la 
Deva, cind se intimplā să fiu pe-acolo... 


— Ce tilme v-au plăcut în ultima 
vreme? 

— Mi-a plăcut foarte tare «Mihai Vitea- 
zul» şi «Fraţii» mi-or plăcut... 


— Păi, atunci puteți să-mi spuneți 
dacă v-aţi recunoscut cit de cit în 
Ilarion... 

— Da, da, să știți că-i cam aşa. Eu am 
chiar un trate care-mi face figuri din astea, 
ca Trandafir. l-am gi spus: «Māi,potoles- 
te-te,c-0 să dai de dracu»... A mai fost 
un film care mi-a plăcut mie, da-i mai 
vechi: «Lupeni '29». Mi-a plăcut cā-i de la 
noi, din județ... Îmi plac filmele, sā stiti 
numai că nu prea am timp. La noi munca e 
pe zi-luminā... 


— Cum aga? 


— De cind se face ziuă pină se face 
noapte, așa... Şi dacă președintelui li 
place să se scoale ca boierii, sau să se 
tragă oleacă la umbră pe la amiază, apoi 
nu merge treaba, să știți... 


Despre afişaj ca şi despre felul cum 
se face de multe ori reclama filmului 
se vorbește poate prea puțin. Desigur, 
nu vom generaliza, dar citeva incursiuni 
ne-au condus la constatări nu tocmai 


plăcute. Într-un loc ne-a fost greu să deslusim că ar 
fi vorba de o intrare la cinema, în altul am întîlnit 
o neglijență şi-un dezinteres foarte vizibile încă 
de la intrare, în sfîrșit, în altă parte am dat peste o 
nepricepere, poate chiar peste o ignorare a acestei 


importante preocupări care se susține nu numai 


prin «fonduri», ci și prin entuziasmul, ingeniozitatea 
(uneori e nevoie pur si simplu de constiinciozitatea) 
acelor care răspund de viața unui cinematograf. 


lată citeva exemple: 


@ La cinematograful «București», «Mirii anului ll» 
zimbesc printre florile de gheaţă, respectate cu duioșie 
de răspunzătorii de sală. Cinefilie sub O grade? Sau 
în anotimpul acesta punem vitrinele la hibernat? 


— De cînd sinteti membru de partid? 


— Din 1954. Tatā-meu era mai vechi, 
din '33. legalist. 


Orașul LUPENI: 30.589 locui- 
tori. Două cinematografe, 
«Cultural» cu 501 locuri gi în 
medie cinci spectacole pe zi, 
gi «Muncitoresc», cu circa 
300 de locuri și patru specta- 
cole pe săptămînă. La cine- 
matograful «Cultural» a avut 
loc expunerea pe tema 
«Coordonate ale politicii ex- 
terne a partidului nostru», 
urmată de un program de 
filme documentare înscrise 
in această temă. 


luliana ZAMFIR 
responsabilă de cinematograf 


Dacă îți place o treabă 
găsești şi timp 


— De ce erati așa emotionatā, tova- 
rāsā Zamfir? Intotdeauna sinteti asa 
cind faceți o prezentare? 


— Nu chiar întotdeauna, dar erau și 
oaspeți în salā... Ştiu eu. 


— De cind sinteti responsabilă? 


— De 8 ani. In 1963 am început. Inainte 
am fost bibliotecară. 


— Şi de ce aţi schimbat? 


— Ími plac grozav filmele. Nu ştiu sā va 
spun de ce, dar îmi plac. 


— Nu vă e greu? Ştiu că aveţi și fa- 
milie, și copii... 


— Acuma depinde... Uneori e mai greu, 
alteori nu. Şi dacă-i place.o treabă, gā- 
sesti și timp. 


— Cinematogratul dumneavoastră, 
e foarte îngrijit. Vă dati multă oste- 
nealā, se vede... 


— Păi, nu se poate altfel. Omul trebuie 
să vină într-un loc frumos, curat, să-i fie 
drag să stea, nu să dea să fugă... 


— Tovarăşul Horovitz mi-a povestit 
că peste toate cele vă sculati diminea- 
ta la 3 ca să faceți piine. De ce? Doar 
se găsește gata făcută... 


— Aici la noi, în Valea Jiului, asa-i 
tradiția. Femeile de mineri fac piine în 
casă. Așa s-au obișnuit ei, să meargă in 
mină cu piinea asta făcută de femeie. 
(Şi ride un pic stingherită, strecurind o 
privire de reproş spre tovarășul Horovitz). 


— Spuneţi-mi, tovarăşă Zamfir, ce 
v-ar fi plăcut să fiți la viaţa dumnea- 
voastră — dacă nu ajungeaţi respon- 
sabilă de sală, fireşte? 


— Să vă spun așa: eu n-am avut posi- 
bilitāti să fac liceul, atunci, demult... După 
ce m-am căsătorit au venit copiii... Dar 
știți ce mi-ar fi plăcut? Vă spun cinstit: 
să fiu profesoară, asta mi-ar fi plăcut... 


— Păi, eu zic că sinteti. 


— Da, într-un fel, poate că sint... Ştiu 
eu... 


Municipiul PETROSANI: 
40.335 locuitori. Două cinema- 
tografe — «Republica» — 252 
locuri, în medie cinci specta- 
cole pe zi, și «7 Noiembrie» 
— 450 de locuri cu aproxima- 
tiv același număr de specta- 
cole. Simpozionul pe tema 
ionale ale tine- 


“Şantiere na 
retului ieri și azi», urmat de 
un program de filme docu- 
mentare și filmul artistic «Rā- 
sună valea», a avut loc la 
Casa de Cultură a sindicate- 
lor. 


Tudor CATANĂ 
responsabil de cinematograf 


Cel mai greu e cu filmele cu idei, 
filmele care pun probleme 


— De ce v-aţi complicat cu meseria 
asta,tovarāge Catană? Ştiu că sinteti 
student la Electromecanică, în anul VI. 


— M-am complicat inainte, ca să zic 


@ Lo «Tomis» am surprins o adevărată natură moar- 
tă, cu telefon public amplasat intr-o spărtură de zid. 
Un cadraj decolorat de soare, amintind locul unw 
afiş de astă varā. O găleată cu var ar fi fost binevenită. 
O cutie cu vopsea ar fi făcut minuni. Un strop de interes 
ne-ar fi făcut sā nu auzim o voce: spectatorule, vezi-ţi 
de drum! 


îna 


et 
staniol, 
ciobitā, 
intrāri, 
cultural 


»vestit 
minea- 
? Doar 


, aşa-i 
ine in 
argā in 
emeie. 
rind o 
r'ovitz). 


fir, ce 
imnea- 
espon- 


| posi- 
După 
„ Dar 
instit: 
ācut... 


. Ştiu 


așa... Eu am făcut școala tehnică de cine- 
matografie de la Buftea. Aşa am început. 


— Şi acolo cum ati ajuns? 


— Nu intelegeam eu cum e cu raza de 
lumină care vine dintr-un perete şi se 
face imagine pe ecran... Am vrut să aflu... 


— Şi ați aflat. Dar responsabil de 
cînd sinteti? 


— Numai de patru ani. În rețea însă 
lucrez de 12. 


— Care e problema cea mai mare 
pentru un responsabil de sală? 


— Problema — și greutatea — cea mai 
mare. e să atragi oamenii către cinema- 
tograf. Nu la un film sau altul, ci către 
arta cinematografică. 


— Şi cum o rezolvati? 


— Păi... în mod foarte diversificat. La 
filmele cu atracție de public mai mică, de 
exemplu, fac o popularizare mai specială, 
afişe, prezentări, reclamă... Deşi nu avem 
noi prea multe mijloace... 


— Dar care sint filmele acelea cu 
atracție mai mică? 


— Filmele cu multe idei, filmele care pun 
probleme... 


— De exemplu. Vă amintiţi vreun 
film care v-a dat multă bătaie de cap 
în ultima vreme? 


— Mai multe... «Canarul și viscolul», 
«Floarea soarelui» — ăsta din cauza titlu- 
lui, n-au ştiut oamenii despre ce poate fi 
vorba... «Prințesa» a fost iar un film greu... 
Dar să știți că după ce reuşim să atragem 
oamenii la un spectacol, se crează imediat 
o popularitate şi pe urmă vin singuri. Așa 
se face că sint filme care în prima zi au 
puțin spectatori şi în ultima zi, mulți. 
Greul e la primul spectacol, vă spun... 


— Şi acum cind terminați facultatea, 
ce faceţi? 


— Ce să fac? Trebuie să merg să lucrez 
în specialitate. Cinematograful nu știu sā 
aibă nevoie de ingineri. 


— Nu vă pare rău? 
— Într-un fel îmi pare. M-am obişnuit 
cu munca asta. Da' ce să fac? Mergem 


înainte... Consemnări 
de Eva SĪRBU 


confesiuni 


Dacă v-aș spune că sint mai bine 
de trei ani de cînd n-am mai fost 
la cinema, o să vi se pară că mă laud. 
Din păcate e adevărat. Şi tot din 
păcate, nu m-am ruşinat la vreme; 
o spun cu toată răspunderea, fără 
a încerca măcar să aduc citeva 
motive plauziv ironice sau măcar 
grave. 


Inapetența mea pentru specta- 
colul cinematografic cred că este o 
boală de digestie și nu una nervoa- 
să... Am descoperit diagnosticul de 
curînd cînd am intrat într-o sală de 
cinema, cu totul întîmplător, cu 
totul inexplicabil, presupunind că 
voi ieși după 20 de minute la fel de 
inexplicabil absentă, regretind poa- 
te numai că sāptāmina cavalerilor 
tenisului s-a terminat. N-am ales 
filmul, n-am ales cinematograful. 
Ba, ca să fiu cinstită, am ales într- 
un fel, dar altfel. Din cele 20 de 
titluri am ocolit cu premeditare 
toate filmele despre care citisem 
cronici și reclame favorabile, despre 
care auzisem în autobuz sau la 
farmacie că sînt bune... Am eliminat 
— pentru echitate — si pe cele 
contra-indicate de cronici, reclame, 
în autobuz şi la farmacie. Am pus 
degetul pe titlul cel mai puțin 


Ce e aia reclama? 


Nimic mai inofensiv 
ca bunul, 
dragul, minunatul 
şi de atitea ori 
trădatul 
Cehov 


atrăgător, cel de la care ştiam sigur 
ce trebuie să aştept, inlāturind sus- 
pensul, neprevăzutul, bănuiala savo- 
rii sau a grotescului. Nimic mai 
inofensiv — mā gindeam — ca 
bunul, dragul, minunatul si de atîtea 
Ori trădatul Cehov — părintele 
îngăduitor şi tandru al sufletelor 
obişnuit necăjite. «Unchiul Vania» 
(despre care nu ştiam nici măcar 
că este interpretat de Smoktunov- 
ski...) 


Ei bine, dragi spectatori, dragi 
naivi și cumsecade spectatori atît 
de lesne indusi în eroare... 


revenitā. 
e interes 
>, vezi-ļ 


La «Bucegi», dincolo de ghivecele învelite in 
staniol, citeva fotografii, o perdea prea scurtă, o firmă 
ciobită, ce pare impropriu suspendată deasupra acestei 
intrări, care sugerează greu, foarte greu, o instituție 
culturală. 


9 Lo «Flacăra», «intrarea» pare a fi o «ieşire» 
de serviciu a unui restaurant prost gospodārit. În față, 


numai de pe 


este afisajul 


la număr! 


la loc de cinste, cutii de gunoaie. Principalul oaspete e 


aşteptat pare a fi nu spectatorul, ci ICAB-ul. 


insā rāspicat: 
vitrina de afişaj care este o carte de vizită a sălii, 
începe din stradă, începe de pe toate străzile, nu 


„„Da, iertati-mā, aveţi dreptate, 
aceasta nu este meseria mea... 


„..Cīteva zile mai tîrziu am aflat 
că filmul prezentat în cadrul Festi- 
valului filmului sovietic s-a bucurat 
de citeva cronici bune şi chiar de 
citeva sute de spectatori (în seara 
în care am fost eu, cred că erau 
peste 38 de persoane!) Mai mult 
chiar, am aflat că actrița care inter- 
preta rolul Soniei (vedeți ce stupid, 
nici nu-i cunosc numele...) a fost 
la București ca să-şi însoțească fil- 
mul... Ce ocazie de a privi şi aplauda 
am pierdut cu toţii, dragii mei 
spectatori naivi şi cumsecade care 
ati sărutat mîna Saritei Montiel. 


Am urmărit cu nesfirşită stupoare 
reclama televizată a filmului «Love 
Story» — nu știu dacă în fiecare zi, 
dar cu siguranță, ori de cite ori 
deschid eu aparatul — şi m-am 
întrebat ca un copil cu capul nefiresc 
de mare: ce e aia «reclamă», 
mamă?! 


Irina PETRESCU 


Evident, cu aceste sumare constatări, 
sîntem departe de a fi abordat subiectul 
în liniile lui mari. Deci nu tragem 


* concluzii, ci doar, acolo unde este 


cazul, un semnal de alarmă. Vom spune 
spectacolul cinematografic începe de la 


cea de pe care se află amplasată sala de 


cinema. Şi dacă nu facem totul ca să atragem publicul, 
prin argumentele seducătoare ale acestei arte care 


şi reclama pentru spectacolul cinema- 


tografic, cel puţin să nu facem totul ca să-l respingem 
pe spectator, aga cum se întîmplă, după cum am 
văzut, în unele cinematografe. Şi vai, nu sînt puține 


reclama 


o artă 


Este (sint sigur) o poveste care iese din comun. 
Şi este (sînt sigur) foarte primejdios să ieși din 
comun. Risti sā nu mai fi interesant cînd cazul 
tău e prea particular, prea excepțional, prea 
unic. Un lucru nu-i interesant decit dacă se 
întîmplă multora. dacă e o problemă care ii 
doare pe multi, care tulbură şi încîntă pe multi. 
E greu să împaci aceste lucruri opuse. Cind 
reușești, povestea ta e o poveste reușită. Şi 
povestea imaginată de Mihnea Gheorghiu este 
o poveste reușită. 


Unul din eroi, Simion, este un perso- 
naj ambiguu şi deconcertant. Ce este el 
oare? Luptător social? Zăpăcit romantic? 
Hot? Haiduc? Rebel în sine, «rebel fără cauză»? 
Patriot? «Visātor»? Ceva din toate astea. Şi, 
mai ales, personaj cu stofă de învingător, înzes- 
trat cu o putere de caracter imensă și cu un enorm 
talent de a comanda, de a porunci altora și de a 
se face ascultat. Lucru cu atît mai ciudat cu cit 
el trăiește singur, departe de oameni, ascuns în 
mijlocul unei păduri confuze, in desișul indes- 
cifrabil al Deltei Dunării. Care e oare programul 
lui? Care e filozofia lui personală? Un ideal 
foarte vag şi,totuşi, într-o privință, destul de 
precis. Ne aflăm în anii de sfîrșit de război nazist 
şi de cvasi-ocupatie germană în România. Si- 
mion, eroul nostru, avea drept preocupare să-i 
omoare pe nemți, să le ia tot ce aveau pe ei 
(bani, cizme, arme) şi să le vindā la negru, cu 
ajutorul unei frumoase tiitoare, circiumāreasā. 
Ce făcea cu banii? Nu ni se spune. Dar făcea, 
probabil, el ceva cu ei. Ceva, desigur, dezinte- 
resat. Acest mister se potrivea cu personajul și 
completa figura sa poetică, fantastică și utopică. 
“Fiindcă în ciuda siguranței cu care își ducea treaba, 
această treabă tot utopică era și tot trebuia 
finalmente să ducă la un falnic și spectaculos 
eșec. 

După cum vedeți, personajul iese tare mult 
din comun. Cum oare se încadrează el totuși 
într-o categorie morală mai generală? 


Mihnea Gheorghiu a înțeles explicit că eroul 
său exprimă si el un moment istoric foarte par- 
ticular. Este momentul unui mare cutremur de 
conștiințe. Apropiata înfrîngere a nazismului 
avea să împartă omenirea în două: omenirea tre- 
cutului si omenirea viitorului. Au fost mulți, 
în acei ani, care au votat pentru viitor. Fiecare 
altfel, fiecare cu mijloacele lui sufletești, uneori 
fantaste, uneori utopice. Dar toți acești noi 
înscriși ai viitorului aveau ceva comun: o comună 
puritate de dorinti și de intenţii, o comună (si 
oricit de diferită) nevoie, plăcere de libertate. 

În opoziție cu acest romantism, găsim perso- 
najul lui Pavel, fratele lui Simion, cu gusturi de 
gospodar așezat, muncitor şi stringător de avere, 
doritor de căsnicie și copii, animat de o cuminte 
oroare de primejdie si de amestec în treburile 
altora (interpretat de Ilarion Ciobanu). El îl 
dezaprobă profund pe frate-său. Mai ales de 
cînd fata de care era îndrăgostit și cu care voia 
să se însoare fusese cuprinsă de un nebunesc 


amor pentru romanticul prinț al pădurii. Ea 
merge pînă acolo încît, în seara nunții, fuge cu 
el în codru. Celălalt îi găsește și n-are inimă să 
tragă în frate-său. În schimb, se va întoarce în 
sat ducînd în brațe pe fata care îi dezbinase. Era 
moartă. Fusese împuşcată în inimă. 


Filmul reține atenţia și prin frumusețea pei- 
sajului. În «Zodia fecioarei» fusese splendoarea 
Mării Sarmatice. În «Pădurea pierdută» avem 
acel moment al naturii care este Delta (Balta 
Brăilei) cu culoarele ei de apă, cu păreții ei de 
stuf, cu străzile ei lichide care parc-ar fi fost 
«proiectate» de arhitectul-sef al Paradisului... 


Producție a studioului «București». Scenariul: 
Mihnea Gheorghiu. Regia: Andrei Blaier. /magi- 
nea: Nicu Stan. Decoruri: Arh. Aurel lonescu. 
Muzica: Radu Şerban. Cu: llarion Ciobanu, 
Cornel Patrichi, Leni Pinţea-Homeag, Adriana 
ara a Cornel Coman, Colea Răutu, Ernest 


DAT E = 


Alt detaliu, de ordin moral. La sfirsitul filmului, 
cei doi, inginerul şi doctorul, fostul pescar și 
fostul băiat de circiumā, se îmbarcă pe șalupa 
cea mare, unde gospodāreste o femeie cam 
virstnicā și încă tare frumoasă. Este mătușa 
Sabina, ibovnica înfocată şi trădată a lui 
Simion,  cîrciumăreasa de altădată, care 
avusese o mare afecțiune pentru băiatul drăguţ 
care o slujea la prăvălie. Acum ea se uită la el 
şi zice: parc-am mai văzut eu pe omul ăsta. 
Şi nu-şi aduce aminte. lar dumneata, spectato- 
rule, îți aduci oare aminte de povestea lui Ana- 
tole France in care un cetățean roman şedea 
de vorbă cu Ponķiu Pilat? Îl întreabă ce mai ştie 
despre afacerea Isus, cel răstignit pe vremea 
cînd el, Pontiu, era procuror al ludeei. La care 
eminentul magistrat răspunde: «Habar n-am. 
Nu ştiu la ce afacere faci iluzie». 


Tin să semnalez admirabila performanţă acto- 
ricească a cîrciumăresei, Leni Pinţea. De altfel, 
spectatorul și-o aduce aminte din filmul «Din- 
colo de barieră». 

Cusururi? Mici. Sau mai exact: puține. Unul 
este că doctorul prea nu seamănă deloc cu pus- 
tiul de odinioară. lar tinăra logodnică (Adriana 
lonescu) care ar fi trebuit să fie (şi care poate 
chiar ar fi putut să fie altfel), cu totul altfel. 
n-a fost. 

Regia lui Blaier? Cind scenariul e așa de bun, 
dacă regizorul nu face nici o greșeală, înseamnă 
că regia a fost la înălțimea scenariului.Aş vrea 
totuși să precizez citeva aspecte ale acestei regii. 
Am auzit colegi reproșind filmului că e lent. 
Și știu de unde provine această impresie; 80, 
poate 90 la sură din film este povestea cea gre- 
sitā, imprimată pe retina şi creierul celui ce, 
într-un lung flash-back, și-o aduce aminte. Abia 
la urmă și foarte scurt aflăm adevărata poveste. 
Dar această disproportie este o calitate, nu un 
cusur. Este virajul brusc de 180 de grade; este 


momentul cu adevărat instantaneu în care eroul, 
pentru prima şi probabil ultima oară, dă cărțile 
pe față. lar povestea cea falsă trebuia neapărat 
să fie lungă. Căci pe aceasta și nu pe cea adevărată, 
o trăise, timp de 30 de ani, eroul nostru. Rare- 
ori decupajul regizorai avusese o atit de stră- 
lucită ocazie de a-și proportiona volumele astfel 
încît să facă una cu ciudātenia, cu caracterul 
insolit al poveștii înseși. 


Nu vreau să termin această cronică fără să 
semnalez remarcabila performanţă actoricească 
a unui ne-actor, interpretul rolului principal: 
Cornel Patrichi. Desigur este meritul regizo- 
rului Blaier de a-l fi ales. Dar e mai cu seamă 
meritul lui, al artistului însuși. E drept că acest 
ne-actor este totuși un fel de actor. Căci Cornel 
Patrichi e un eminent balerin. Știința dansului 
a dat jocului său actoricesc o supleķe, o grație, 
o eleganță fermecătoare. De altfel, psihologia 
personajului întruchipat de el cerea aceste cali- 
tāņi. Căci, după cum am arătat, e vorba de un 
personaj romantic, totodată exaltat și sigur de 
el. Ginditi-vā la aceste două calități: elan și 
reținere. Nu-s ele biblia însăși a baletului? A 
ştiut ce face Blaier cînd a ales un balerin. 


Aș vrea să-mi plătesc o datorie față de Ilarion 
Ciobanu. Într-o altă cronică spusesem despre el 


că e Jean Gabin al nostru, frază care se tăiase 


din, desigur, lipsă de spațiu poligrafic. În filmul 
de azi el realizează performanța unui personaj 
dublu. Nu fiindcă joacă două roluri, ci pentru 
că eroul trăieşte la dogoarea unui dublu foc: al 
dramei sale personale și al prefacerilor istorice 
dramatice pe care le trăiește, devine alt om. Pe 
aceşti doi oameni diferiți îi interpretează magis- 
tral Ilarion Ciobanu. 


Foarte frumos şi titlul: «Pădurea pierdută». 
Sherwood scrisese o piesă celebră: «Petrified 
forest», «Pădurea împietrită». Acţiunea .se pe- 
trece în deșertul Arizonei și sufletele sint pie- 
trificate. Pădurea lui Mihnea. Gheorghiu e o 
pădure care a ars, pădure carbonizată, o pădure 
pe care lumea, pămîntul, țara, oamenii, au pier- 
dut-o. E foarte frumos spus. 


Deosebit de frumusețea imaginii, în general, 
vreau să atrag atenția asupra unei performanțe 
audio-vizuale, asupra unei admirabile alianțe 
sunet-imagine. Filmul se termină cu imaginea 
unei vaste păduri în flăcări, acompaniată de un 
prelung hohot de ris. Este o mare artă punerea în 
imagine a unui zgomot de limbaj nearticulat 
(Vezi strigătul, nu din «Grido» ci, şi mai bine, 
din «Periferie» a lui Wyler). Aici hohotul e al 
unui om care moare triumfător, căci moare 
bātindu-si joc de întreaga armată nazistă. Un 
singur ins a păcălit șia ris de o oaste întreagă, 
căreia i-a distrus locul ei predilect de operație, 
acea pădure pururi pierdută pentru dușman. 
Imagine și sunet se împreună aici într-o viziune 
de Walhala. Autorul imaginii este Nicu Stan. 
Autorul muzicii, a acelei frumoase şi memorabile 
melodii: Radu Şerban. 

D. L SUCHIANU 


Dincolo de acest ritlu definitiv, categoric 
ca o sentință sau ca o declaraţie adolescentină, 
se ascunde un film de loc categoric, de loc 
adolescentin, ce încearcă să capteze, cu o anu- 
mită liniște și înțelepciune, sensurile maturi- 
tății sentimentale. Ale acelei virste — nu bio- 
logice, ci psihice — la care poezia se scrie cu 
rime adeseori aspre, ale acelui timp ce nu-şi 
poate justifica frumusețea în afara răspunderii 
şi a demnităţii. Este o tentativă consecventă 
cu structura unui cineast pe care — poate 
exagerez — nu mi-l pot închipui indem- 
nīndu-si eroii să zburde fără habar, prin 
pajiști înflorire. Hotărît să vină pe terenul 
realitāķilor contemporane, Mihai lacob se do- 
vedeşte credincios echilibrului şi spaimei sale 
în fața efuziunilor (fie ele și sincere), Proiectul 
propus de lon Omescu pentru o colaborare 
încă din faza de scenariu îi oferea materia 
primă — în cel mai propriu sens al cuvîntului — 
adecvată acestei înclinații organice, De aceea 
— cred — s-a arătat și atit de disponibil să pună 
umărul la modelarea unui material literar gin- 
dit, pentru necesităţile cinematografiei, cu 
excesivă precauţie. Acest distins intelectual, 
poet şi om de teatru „de modă veche“ — cum 
ar spune, cu nemărginită afecțiune, prietenul 
nostru Adrian Păunescu — s-a apropiat de 
film cu sfială, temător în faţa caracterului său a- 
leatoriu, ros de întrebarea „darcine știe ce poate 
să iasă din ideea asta!“ Astfel îl văd pe Omescu 
în calitatea sa de constructor al scenariului 
(bineînțeles că regizorul Mihai lacob, în cali- 
tatea de coautor este și el, deopotrivă, implicat); 
prudent, pipăind bine terenul înaintea fiecă- 
rui pas, vrīnd să fie mereu asigurat, plin 
de griji pentru eventualitatea unui zbor 
liber al sugestiilor. De aici senzaţia că 
încheieturile sint cusute de cite două ori, deşi 
nu era nevoie, tot de aici — prezenţa unor 
coincidenķe şi suprapuneri de natură teatrală, 
chemate să instaureze o ordine mult prea 
apăsată a discursului etic. Însuşi faptul că per- 
sonajul principal, maturul singuratic, îndrăgos- 
tit şi obligat să se infringā pe sine însuși este un 
judecător căruia îi revine misiunea de a rezolva 
procesul de divorț al femeii iubite, mi se pare 
o subliniere cu cîteva linii de prisos a ideii 
de datorie morală. 

Efortul stāruitor și meritoriu al regizorului 
a şintit să elibereze din chingi scenariul, să înlă- 
ture armătura lui greoaie, vecină uneori cu 
artificialitatea, să pună la dispoziția eroilor 
spaţiul firesc unei evoluții rapide, dar nu zorite, 
ce coincide cu una din multele răsuciri sufle- 
testi la capătul căreia oamenii se descoperă mai 
puri şi mai lucizi. Narînd „o scurtă întîlnire între 
un bărbat şi o femeie“, filmul îşi îndreaptă 
obiectivul asupra unui moment precis, exis- 
tent în viața fiecăruia, mărturisit sau nemār- 
turisit: el s-ar numi iubirea — refugiu, iu- 
bire născută din teamă, iubirea — leac 


pentru oblojirea rănilor vechi, iubirea care 
refuză asumarea unei răspunderi. Acceptind 
să trăiască un timp la întîmplare, eroina — 
pictoriță de meserie — fuge de fapt de propria 
ei nesiguranță si singurătate, dar fuge în per- 


"manenķā cu sufletul îndoit, presimtind într-un 


fel că „drama“ ei este, la urma urmei, un impas 
omenesc. Justificarea comportării este exteri- 
oară însă. Neînţelegerea unui soț impulsiv, 
uşor tiranic, complicată şi cu unele vagi pro- 
bleme de creaţie, discursiv enunțate („îmi tre- 
buie extaz, fericire, numai aga pot crea”) sint 
argumente palid convingătoare, linear expuse. 
Personajul în sine este superior dramei — să-i 
spunem totuşi astfel — ce i s-a pus în spate, 
gesturile sale sînt ale unei fiinţe ce se străduie 
să trăiască cu capul sus într-un ceas de cumpănă, 
stinjenitā de ceea ce i se întîmplă, de faptul că 
frumusețea relaţiilor dintre oameni poate fi 
atacată de cariile orgoliului, ale judecăților 
pripite si rifnoase. ÎI recunoaştem pe lacob 
în liniile delicate cu care a compus portretul 
tinerei femei. Tristeţea, uşorul tremur cu care 
înaintează către o altă dragoste, părelnică, 


Producție a studiourilor „Bucureşti“; Sce- 
nariul: lon Omescu, Mihai lacob. Regia: Mihai 
lacob. imaginea: Gheorghe Viorel Todan. 
Muzica: Theodor Grigoriu. Decorurile: Guţă 
Stirbu. Cu: Emmerich Schäffer, llincą Tomo- 
roveanu, Alexandru Repan, Cornel Patrichi, 
Ileana Popovici, lon Omescu, Draga Olteanu, 
Nae Roman, Fory Etterle, Geo Barton, George 
Demetru, Natasa Alexandra, Dalila Gali 


sint sugestii întreținute cu consecvență, in 
momente de autenticitate afectivă: scenele 
din atelier, în ciuda efectelor uneori ostenta- 
tive ale imaginii ce îşi dorește să se joace de-a 
pictura, manevrind albul — pe alb, aceste 
secvențe întrețin, fără efort, o stare de comu- 
nicare fragilă. Neindoielnic, clasa celor doi in- 
terprēti are meritele ei aparte în treaba aceasta. 
Ilinca Tomoroveanu — pe care cinematografia 
noastră, pornită uneori pe „descoperiri“ de-a 
dreptul hazardate, a folosit-o rar ca „primă 
vioară“ — are un farmec amar, în care descifrăm 
trăsăturile vulnerabilitātii, ale femeii care 
ştie că nu avem o platoșă pentru fiecare bătălie, 
că hotārīrile de viață nu se iau zimbind. Obli- 
gat să facă faţă din cînd în cînd unor situaţii 
clădite prea la vedere, cu accente explicite 
(întîlnirea cu soţul eroinei, citirea scrisorilor 


ei, pronunțarea sentinţei), Emmerich Schāffer 


trece prin film dărimînd cu de la sine, putere ex- 
crescenţele conformiste; el îşi poartă licărul trist 
al ochilor săi trādind oboseli și infringeri moc- 
nite, De altfel, scenariul l-a dezvăluit cu mai 
multă abilitate de cit pe ceilalți pioni ai povestirii: 
Încă din deschiderea filmului facem cunoştinţă 
cu un bărbat ușor dezabuzat, care îşi îngăduie 
cu greu — la virsta lui, cînd „nu mai are timp 
să se joace“ — speranţa într-o regenerare cin- 
stitā, Cu un actor de forța lui credem că ar fi 
existat gi premiza unui final care, pāstrīndussi 
tonul moral răspicat, să pară mai puţin insistent, 
mai încrezător în capacitatea lui de a verifica 
trăinicia termenilor etici ai dezbaterii propuse, 
fără reveniri, fără a bate pasul pe un loc ştiut. 
Repetind o observaţie anterioară, leg toate 
acestea de acea neîncredere, să-i zicem meto- 
dologică, a scenaristului, în deschiderea către 
multiple sensuri a imaginii cinematografice, 
Cind va acorda mai mult credit intuiiei, cînd 
nu o va mai asalta din toate părțile cu măsuri 
de prevedere, descinse din teatru, își va putea 
valorifica mai plenar harul de observator. Punc- 
tele de sprijin ale afirmației ni le oferă chiar 
acest film. Pe unele le-am semnalat, le-am mai 
adăuga predispoziția către surprinderea unor 
personaje de planul doi, nuantate de viziunea 
regizorului, care a găsit fiecăruia „un cap“ 
remarcabil: băiatul mut, apariţie ciudată, ca 
un fel de miracol al vieţii (excelentă compozi- 
ţia lui Dan Nuţu, „guest — starul“ acestui 
film), secretara de la tribunal, cu un chip peste 
care au trecut toate dramele ce se deapānā 
zilnic între acei pereți (Ina-Otilia Ghiulea), 
nevasta unui avocat scoasă în lume, la bar, 
mindrā și fisticită totodată (Draga Olteanu), 
neajutorata prietenă a unui mărunt traficant 
(lleana Popovici), traficantul însuşi (Cornel 
Patrichi), avocatul cu tabieturi (Nae Roman), 


"juristul care a văzut multe şi înțelege multe 


{Fory Etterle), „stăpina casei“ (Nataša Alexan- 
dra). Aceste repere expresive, alături de unele 
tuşe de culoare ce răsfrîng respiraţia orașului, 
a orelor Bucureştiului, a străzilor sale, așa 
cum le batem noi acum, grăbiţi, mînaţi care 
încotro, ne dau şi ele măsura destoiniciei, ce 
şi-a propus să însoţească îndemnul la reflecţie 
cu unele dimensiuni ale poeziei cotidiene. Am 
apreciat, într-un fel închinat activităţii, res- 
pingerea semnelor exterioare, excesiv chemate 
la apel in alte întreprinderi similare ale cine- 
matografiei noastre. Cetatea îşi are pulsul ei, 
normal, tonurile, obiectele ei. O excepţie 
supărătoare: casa eroinei, mobilată cu o vizi- 
bilă dorinţă de a fi „up to date“, de a concura — 
pentru a cita oară? — ultimele reviste de deco- 
ratie interioară. 


Magda MIHĂILESCU 


ce idei 
de filme aveţi? 


Mulķumind* participanților de pînă acum, continuăm ancheta din numerele trecute: 


CE IDEI DE FILME PROPUNETI CINEMATOGRAFIEI NOASTRE? 
În numerele viitoare, vor răspunde regizorii: 


Alexandru Boiangiu, 


Haralambie Boroș, 


Lucian Bratu, Şerban Creangă, Dinu Cocea, Mircea Moldovan, Aurel 


Miheles, lulian Mihu, Gheorghe Naghi, Dani: ta; Gheorghe Turcu, Timotei Urs, Mircea Veron 


Mihai 
IACOB: 
~ Patru aspirații : 
«Aurel Vlaicw, 
«Rtul nebun, 
«Alb si ausi 
«Reteta ferīciri» 


Scenarii în stare de decupaj: 

„Aurel Vlaicu“ — scenariu de 
Eugenia Busuioceanu şi »sem= 
natul. Un scenariu care, urmărind 
cauzele morţii eroului, încearcă 
să zuprăvească nu numai ăi 
lui, să înfățișeze nu numai via 
lui, ci să întruchipeze şi ideea 
luptei pentru unitatea naţio- 
nală al cărui simbol a fost într-un 
fel și Aurel! Vlaicu. 


. 


„Riul nebun” — scenariu de lon 
Omescu. Este vorba de lupta 
împotriva apelor din mai 1970, 
luptă prin care s-au dezvăluit 
kand şi forta unităţii oameni: 
lor, s-au dezvăluit și format 
caractere, În acest scenariu, lupta 
pentru salvarea unui oraş, deci 
o acțiune de mare amploare, se 
desfășoară în parale! cu evoluția 
destinelor a doi bărbați şi o fe- 
meie, izolați de ape într-un cas- 
tel, transformat într-un că 
de bătrîni și părăsit cu cîteva ore 
înainte de sosirea eroilor. Pentru 
acest film. am filmat în timpul 
inundațiilor, pe ecran lat și în 
culori, cca. 2 000 metri, în toate 
regiunile calamitate. 


„Alb și („Săgetătorul”) — 
scenariul de lon Omescu. Este 
mare. răscoală 


biruinķe 
le oferā pute şi conducerea 
destinelor țării, ul stăruie 
mai ales asupra mutatiilor ps 
logice în: destinele eroilor, Nu e 
proiectul unui film de mare 
amploare, o superproductie cu 
mulți cai și bătălii, ci un film în 
care evocarea istorică consti- 
tuie fundalul în care evoluează 
cele cîteva personaie principale; 
Mă preocupă de multă vreme 
ecranizarea piesei. 


„Reţeta fericirii“ de Aurel Ba- 
ranga. Nădăjduiesc că, în curînd, 
îi voi putea prezenta autorului 
un proiect al acestei ecranizări, 


Manole 
MARCUS 
Vreau. să fac 

filme 
cu “subiecte 
contemporane; 
fiindcă. stiu 
cit “de mult 
le- doreşte 
publicul 


Un prim film ar fi: 

Trei bārbāļi, într-o stațiune 
de - odihnă, să-i zicem Borsec. 
Nu-i sezon, e lume puţină și 
plouă incontinuu, Cei trei būr- 
baţi sint la cea de-a doua lor tine- 
rete... Și segplictisesc, Doi sînt 
īnsurati, unul e burlăc... Cei 
însurați au copii mari pe care 
deocamdată nu prea îi înțeleg... 
Burlacul a rămas cu nostalgia 
unui cămin 

După ce s-au plictisit de table, 
şah, biliard și bere, la care s-a 
mai adăugat şi un program cul- 
tural al stațiunii, s-au pomenit 
într-o seară, toţi trei, în jurul 
unei mese cu un pahar de coniac 
în față şi cu © nevoie imperioasă 
de a vorbi mult, foarte mult, 
despre viaţa lor, gi mai ales de 
a nu fi intrerupti. Şi fiindcă toți 
trei doresc același lucru în același 
timp, si fiindcă nu suportă nici o 
întrerupere, și fiindcă s-a băut 
mult coniac, nu. mai au răbdare 
să se asculte și vocile li se supra- 
pun. Fiecare vorbeşte despre 
lumea lui, despre bucurii, tris- 
teti, ratări, despre timp şi despre 
moarte. Dimineaţa cenușie îi gă- 
sește la aceeaşi masā în holul vilei, 
sieiķi de noaptea care a trecut, 
ușor jenaţi de „aventura since- 
rităţii”, dar și cu un sentiment 
de purificare, cu o bucurie: dis- 
cretă, cu o tinerețe nouă, 


Un altul: 

Un bărbat mare, gras, urit, 
singur, care n-a cunoscut dragos- 
tea (gen Marty) şi pe care viața, 
împrejurările, l-au făcut aspru, 
sobru, dur în relaţiile cu oamenii, 
dar în același timp foarte drept, 
foarte cinstit şi care, sub această 
crustă, aspiră la căldura unui 
cămin. Să zicem că ar fi meșter 
într-o uzină. E respectat, dar 
nimeni nu-l iubește. 

O secretară „vioaie“, trecută 
prin paturile directorilor, avînd 
un copil mic, bolnăvicios, al 
cărui tată nu vrea să-şi recunoască 
paternitatea şi care n-a reușit 
să primească pensie, Femeia are 
37 de ani, ride mult, plinge ușor, 
îşi adoră copilul şi se luptă să 
se menţină pe linia de plutire. E 
foarte simpatizată, dar n-o ia 
nimeni în serios. Într-o noapte 
(toata marile întîmplări se petrec 
noaptea), miliția o culege beată 
dintr-un bar. Femeia ride, 
plînge, dā explicații confuze, 
n-are nici Un act, într-un tîrziu 
se bănuiește unde lucrează și 
preşedintele sindicatului este 
chemat la secţia de miliţie s-o 
recunoască. Vine bărbatul de 
care am vorbit la început. O 
ia de la miliţie, îi dă o cafea, ti 
şterge fardul care i-a murdărit 
fața și o duce acasă, Acolo îl 
cunoaşte și pe copil. Un „tînăr“ 


ÎN I I —— 


serios de 8 ani, cu ochelari, demn, 
sobru și foarte palid. Cei trei 
oameni, femeia, copilul și bărba- 
tul vor putea găsi liniştea şi 
împlinirea unui cămin? 

Mă opresc aici cu proiectele 
mele, fiindcă ştiu cît de avid este 
publicul de subiecte contemporane 


Mircea 
AUCAN 
Mi s-a apri 


decupajul unui film 
care apare în planul 


tematic pe 1972 
«tn altă regte. 


Dar, să vă vorbesc 


despre altele... 


„Omul cu toba“, un film despre 
moartea lui Costandache; des- 
pre moartea unui toboșar dintr-un 
sat, care a participat la reforma 
agrară și care, împrietenindu-se 
cu un copil, învaţă să scrie și să 
citească. Dar timpul lui biologic 
s-a epuizat, Mesajul lui de viață 
se naşte din prietenia dintre cei 
doi şi e dus mai departe da către 
copil. Filmul se termină cu un 
joc  de-a-v-aţi-ascunselea, un ri- 
tual mitic, în care copilul strigă 
pe nume personajul. Bătrînul 
se ascunde după nişte stupi. 
Se aude zumzetul albinelor care 
acoperă poate vocea bătrînului, 
pentru că el nu mai revine. Nu 
se mai vede. 

Toba au luat-o acum copiii 
din sat... 

Unul din episoadele cele mai 
dragi mie este acela în care bă- 
trīnul, după ce a învățat să ci- 
tească, merge la cimitir şi pentru 
prima dată citește pe cruci nu- 
mele celor dragi. E iarnă și cru- 
cile sînt acoperite de zăpadă. 
Întreg scenariul se preta pentru 
un film poetic și ne vorbea despre 
litera scrisă care se intipāreste 
pe retina uimită a lui Costan- 
dache analfabetul, cel cu „buna“ 
ştiinţă a vieţii. 

Scenariul a fost aprobat de 
către studio; inclus în planul 
redacției de către Centrul Na- 
tional al Cinematografiei. 

A urmat însă, pînă azi, o tă- 
cere deplinā/ A 


S 


un film despre co- 
lectivizarea iculturii. Scena- 
riul şi decupajul l-am realizat 
după o idee din romanul lui Pe- 
tre Sălcudeanu, „Săptămîna ne- 
terminată”, 

Povestea e simplă, un secretar 
de raion dă directive unui in- 
structor de partid, să termine 
colectivizarea într-o săptămînă, 
în șapte zile, dar viața face ca 
el să fie trimis a doua zi în ace- 


„Viscolul“, 


şi ce succes ar avea asemenea su- 
biecte. Am primit numeroase 
scrisori, în care mi se povesteau 
nu simple „cazuri“ sau drame 
posibile a fi cinematografiate, ci 
fapte cu adînci semnificaţii socia- 
le și politice. Un izvor nesecat 
pentru școala românească de film. 


laşi sat să-și îndeplinească pro- 
pria lui directivă. Și. astfel se 
confruntă viaţa vie cu gindul 
aprioric despre fapte și oameni, 
asistăm în șapte zile la o cartea 
facerii, iar demiurgul este omul 
care-și confrunta dramatic viața 
cu viața. Deși decupajul a fost 
aprobat de către studio, nu mi 
s-a dat nici un răspuns, dar 
acum apare sub titlul „Vifornita” 
în planul tematic pe 1972, în 
altă regie, 


Propun pentru ecranizare ro- 
manul 

„Intunecare” de Cezar Petrescu. 
Un film epic, fide! realitātilor 
romanului, cu o dramaturgie 
precisă, dar care să nu împiedice 
scurgerea timpului epopeii şi 
zugrăveala frescei de pe zidul 
înălțat de o istorie încă vie în 
amintirea generaţiilor. Un film 
care, mergînd pe drumul erou- 
lui său și īntelegind în mod pre- 
cis tribulațiile acestuia, ar asista 
împreună cu el la spectacolul 
multicolor şi deloc unidimensio- 
nal al unei lumi, creînd chiar din 
acest raport spectacolul firesc 
al filmului. Deci un film de 
public, prin intensitatea trăirilor, 
prin interesul față de fapte și 
istorie. Un film pentru specta- 
tori poate și din, și prin redarea 
documentului, care trezește nos- 
talgia faptelor stinse, încă vii din 
lectură, din amintiri și poveste 
în „sentimentalismul“ bun al spec- 
tatorului. 

ideea e simplă și clară. Radu 
Comşa  (simplific oarecum, dar 
totuși filmul e reductibil la 
această esență), omul cinstit, 
capabil, cuprins de avintul moral 
și patriotic al între i țării şi 
al moralei ei, în condi- 
tiile date, ca persoană, ca un caz 
potențial cu drepturi mai mari 
față de istorie. 


„11, după scenariul lui Pop 
Simion. Decupajul afost apro- 


bat, dar din nou apare pe planul 
tematic pe 1972 în altă regie. 

Filmul urmărea lupta batalio- 
nului de utecisti pe frontul anti- 
fascist, 


„Ultima aventură a lui Fram“ 
— scenariu predat la Studio. 


„Bietul Ioanide”, film ar 
în două serii. 
structura viitor 
cum să-l gîndesc? Ca un „biet” 
film adevărat. Un film politic, 
onsemnind litera cărții și, dacă 
va fi vizată și o stare de , 
o nostalgie a unei arhitecturi a 
spiritului, nu o să fie vina fil- 


Savel 

STIOPUL: 
Pătru scenariu 
gata decupate: 
Două proiecte 

şi dorința 
de a continua 

«Aventurile 


la Marea Neagră... 


ale lui Piersic 


Voi nota la început scenariile 
pe care le am gata, scrise, decu- 
pate, la dispoziția producției: 


1.4 


„Cît timp trăim” (scenariu ori- 
ginal, în colaborare cu Paul An- 
ghel): Un episod din lupta eroică 
a patriotilor, care la 23 August 
au reușit să salveze de la distru- 
gere capitala noastră, amenin- 
tatā a fi reocupată de trupele na- 
ziste, Ciķiva patrioţi, militari gi 
civili, din diferite straturi ale so- 
cietāķii, angajaţi politic sau încă 
nu, reușesc, într-un unic impuls 
de conștiință patriotică, dāruin- 
du-și viața, să distrugă baza de 
aprovizionare a aviaţiei ger- 
mane. 

„O singură întoarcere” (adap- 
tare după o piesă 
ului dramaturg tonel 
tea): Cum dragostea, înţeleasă 
că încredere în viaţă, reușește să 
redea soc i o bolnavă soco- 
titā condamnată, Devotamentul 
și tandrețea unui medic singura- 
tic și aparent blazat ătuiesc, 
împreună cu sensibilitatea des- 
jată a eroinei, un duo-mu- 
zică de cameră, un recitativ al 
subtilitāķilor inimii. 

„Fericirea, un dar zilnic“ (sce- 
nariu original după o idee de 
Eugen Atanasiu): Cum, din sen- 
timente omenești, simple, cărora 
oamenii cinstiți nu le pun nici 


mului, vina o va purta un anumit 
adevăr istoric. 

Dar să revin la personajul 
meu preferat, încă o dată, de 
ce nu! Eroul e un vătășel dintr-un 
sat din anul 1949; îl cunoaşteţi, 
sper, din „Cînd primăvara e 
fierbinte”: e nea Costandache, 
interpretat de modestul și ta- 
lentatul actor Gheorghe Novac. 
A fost cîndva o emoţionantă 
trecere istorică de la un popor 
nestiutor de carte, la un popor 
care deslușește oile negre de pe 
cimpurile albe și citind „ochii 
se fac mai mari' — aceasta e 
emoția... Eroul a citit primul 
cuvînt de pe crucea celui drag, 
tī „ la sfîrşitul timpului său 
pāmintesc, lon.., ...0...n.,. şi Spec- 
tatorul, da, nădăjduiesc să spună 
ION împre cu Costandache 
El şi toba lui sint acolo unde-s 
treburile ai importante, 
însă nu- seamă. Îl soco- 
vine să rîdă, 
i se adună la 


cele 


imile 


O opreliște de prejudecată sau 
meschinărie, se poate făuri o feri- 
cire diurnă, durabilă. O familie 
se incheagā din disponibilitātile 
de bucurie ale unor oameni lo- 
viți de drame sentimentale, în 
aparență de nerezolvat. 

„În fundătură“ (scenariu origi- 
nal, în colaborare cu poetul 
Leonid Dimov): Cum un om 
care-și refuzase dragostea, ca pe 
un element turbulent al exis- 
tentei, o regăsește la modul ideal, 
poate fantastic,  împlinindu-şi 3 
viaţa, dar și finalizīmd-o astfel. O 
datorie către viață care nu poate 
fi ocolită: dragostea, 

În continuare, ca proiecte de 
mai lungă bătaie, din nou aduc 
discuţiei pasiunea mea pătimașă 
pentru cele două opere ale lite- 
raturii noastre pe care aș dori 
să le pot ecraniza în viaţa mea de 
regizor activ: „Adela” de Ibrăi- 
leanu şi „Patul lui Procust” de 
Camil 

Pini alta, să r 
subiectul ce mă 
tiv, acum: un film de aventur 
plasat în plină actualitate și avin- 
du-l în centru! ac pe ace- 
lași erou al filmului abia terminat, 
Viitorul film kas numi: „Aven- 
turi de la Ocean la Carpaţi”, Aș 
continua să urmăresc acțiunile 
intrepidului căpitan de contra- 
inform erpretat de Florin 
Pier: la fel de trepidante şi 
solicitante pentru erou, atît pe 
plan intelectual cît și faptic. 


tu 


11 


în 

direct i 
din 

Hollywood 


ta 2 iemia de 
artă şi că” din 
Statele Unite a dat publicităţii lista 


de preselecție a candidaţilor ta pre- 
miul Oscar pentru anul 1972. 

Cele 5 filme americane dintre care 
se va alege „cel mai bun film al 
anului” sînt deja cunoscut 
gistrat succese d 
anul recut $ 
acesta — deci, 
tre ele, filmul care a stfrnit 
Vilvā în Europa, 


au înre- 
sfîrşitul 


casă 


ului 
Prin- 


multă 


la începutul 


nici Q surpriză 


„Filiera franceză 


nse, bazat pe docu- 
nd modul în care 
ntele din Europa în 


pārund stupefia 
Statele Unite — uneori chiar cu aj 


torul unor vedete ate ecranului). S 
un film deconectant, ca 


„Scripcar pe acoperiș”, 


un muzical de mare montare, inspi- 
rat de nuvela omonimă a lui Salom 
Alehem. 

Nici filmele străine 
dează la Oscar nu c 
Între ele, 


care candi- 
tituie surprize, 


„Dodeskaden” 


„Emigrantii” 


surprizele 
preselectiei 


„Grădina lui Finzi Contini" 


(Ita 


Surpriza o constituie faptul că pe 
stă candidaţilor pentru titlul de 


ti 
„cel mai bun actor” se află din nou 
în frunte! 


ii iii 


George C. Scott 


- ales fiindcă a 
refuzat anul trecut distincția Oscar. 


— 
celebru, mai 


— arh 


(De astă dată este propus 
creația sa din „Spitalul”) 


pentru 


Ceilalţi patru candidaţi sint: 
Peter Finch 
(pentr „O duminică ca oricare 


alta"), 


Walter Matthau 


(pentru „Kotch”), 


Gene Hackman 


(pentru „Filiera franceză”), 


Topol 


(pentru „Scripcar pe acoperi 
Pentru titlu 
tā", din nou co, 


F), 
cea mai bună attri- 


cidivistă”: 


Gienda Jackson 


(de astă dată- pentru creaţia din 
O MINI ca a alta") 
Au ma >rop 


pe acoperiș 


candidează 


SCAR 


i Jane Fonda! 


(pentru „Klute”) 


Julie Christie 


(„John MacCabe"), 


Vanessa Redgrave 


(„ Maria, regina Scoției”), 


Janet Suzman 


(„Nicolae şi 


priza 
p 


minant a 


Filmul soviet 


propus pentru Oscar 


1972, cînd vor fi decernate pentru 


a 44-a oară premiile Oscar, va fi 
însă acordarea premiului special. 
Toată lumea știe de pe acum că va 


fi decernat Jui.. 


Charlie Chaplin. 


După oa de aproape 30 de 
ani, Charlot se reîntoarce pe solul 
american, iar americanii se prēgā 
c să îndulcească urîtele amintir 
at cu sine în exil 


miilor Oscar 


cucerit celebritat unde a c 
un gen și o școală cinematografică, 
dar unde a cunoscut şi mari decepții 
Fapt e că Chaplin e un oaspete fe- 
bril aşteptat atit de cineaști cit 
şi de public — la Hollywood. $i că 
acest „Oscar“ care-i va fi înmînat 
(abia acum!) rep ntā o recunoaș- 


tere onorifică, o recunoaștere tirzie 


laşi timp nu controverse 

dat fiind fa 5 Chaplin jurase să 

nu mai calce locurile unde şi-a 
a, 


a unui prestigiu univers 


Mike KESS 


„Ceaiko 


Vanessa Redgrave (Maria Stuart) 


condid 


lată 


la „coroana“ Oscar 


sigurs 


Un film mare își așteaptă realizatorul... Un film 
despre viața si opera lui Aurel Viaicu. El nu ar 
însemna doar evocarea personalității și înfăptu- 
irilor unui genial învingător al aerului, ci însăși 
istoria scurtă, dar cît de glorioasă, a epocii eroice 
a aviației românești. 

Contrariu sentimentului pe care îl avem astăzi, 
Vlaicu nu a fost un izolat în pasiunea sa pentru 
conceperea, construcția și conducerea de avioane, 
Nu numai Europa timpului său, dar însăşi socie- 
tatea noastră era cuprinsă de febra aeronauticei 
născînde și cu Vlaicu au fost contemporani cîteva 
zeci de inventatori români în acest domeniu — 
unii de o valoare recunoscută peste hotare. Breve- 
tele lor numeroase se înregistrau-la București, 
Paris și în alte capitaleale lumii și. cu toatā,,premie- 
ra" lui Santos Dumont, în cercurile de specialitate 
se știa că românul Traian Vuia reuşise desprinderea 
de sol prin mijloace proprii de bord cu cîteva luni 
înaintea zburātorului brazilian. La Bucureşti, 
apărea în 1909 revista „Aviatorul“, la Chitila 
funcționa școala de pilotaj a lui Cerchez, avînd ca 
instructor pe Michel Molla, armata comanda avioane 
în Franţa, Valentin Bibescu"venea de la Paris cu 
brevetul de pilot... 

În acest mediu care participa activ la aventura 
cuceririi aerului, urmărită cu pasiune de cărturari, 
scriitori și poeţi (Spiru Haret, Traian Lalescu, 
Caragiale, Vlahuţă, Gârleanu, St.O.losif, Ilarie 
Chendi au fost prietenii și sprijinitorii lui Vlaicu), 
tînărul inginer vine cu pregătirea lui din şcoli 
politehnice străine, cu voinţa obstinată de a construi 
un avion propriu, cu un curaj neînfrînt în lupta cu 
greutăţile materiale. Reușita lui este înaltă pe plan 
tehnic, răsunătoare în opinia publică din ţară și 
străinătate, | se admiră geniul științific, eleganța 
soluțiilor, îndrăzneala de zburător. Vlaicu înscrie, 


Istoria Patriei şi Filmul 


Maisioraşul A 


Șase decenii 
din marea carte 


a evoluţiei omului 
în văzduhuri 


după meteoricele performanţeale lui Vuia, primele 
pagini româneşti glorioase în istoria mondială 
a aeronauticei, Studentul de la Mūnchen, tehnici- 
anul ironizat sau neînțeles de la fabrica de auto- 
mobile Opel din Rūsselsheim, cistiga numai după 
cîţiva ani prenīti de virtfiozitate în zbor pe avionul 
de construcție proprie în concursul internațional 
de la Aspern (Austria). Avionul său construit la 
Arsenalul armatei din București era „cel mai 
delicat, cel mai ușor dintre aparatele partitipante 
la concurs“ (Die Zeit, 192) şi celebrul „Roland 
Garros îl numeşte entuziasmat „La mouche folle". 
Libelula lui Vlaicu este elegantă, puternică, sprin- 
tenā şi sigură. Constructorul ei învățase să piloteze 
cu numai doiani înainte, într-o lună și jumătate... 
Epopeea lui Vlaicua durat patruani (1909—1913), 
de cînd vine la Bucureşti pînă îşi fringe aripile la 
Cimpina, în încercarea sa de a trece Carpaţii. 
Dar cîtă concentrare de gîndire, voinţă si senti- 
mente înalte în aceşti cîțiva ani! La 23 august 
1910 demonstrează, la Cotroceni, iori 
aparatului său faţă de un „Blēriot”' $ 
şi a calităților sale de pilot faţă de Molla şi Bib 
(învățase să zboare de numai două lunif). Ar 


următori (1910—1912) întreprinde marele turneu 
aviatic în provinciile românești libere sau încă 
subjugate de habsburgi, ca un preludiu parcă la 
apropiata Unire. La Blaj, Sibiu, Arad, Lugoj, 
Orăştie, Alba lulia, Tirgu Mureş prezenţa lui Vlaicu 
este o sărbătoare a minții și îndrăznelii românești 
de mare relevanță politică, Trecerea în zbor a 
Carpaţilor trebuia să aibă aceeași valoare simbolică. 

Orice istorie a vocației românești în știința si 
tehnica de pionerat va așeza în preambul pe Vlaicu, 
cel ce străbătuse în numai cîțiva ani drumul prāfuit 
de la Binķinķi, cărările aspre ale științei timpului 
si acelea senine ale cerului cucerit cu superioare 
mijloace intelectuale, 

n mare film despre el ne trebuie acum, la şase 
decenii după biruinti care înscriu în primele 
capitole din marea carte a evoluţiei omului în 
văzduhuri, 


Virgil CÂNDEA 

Interesindu-ne de șansele realizării unui film 
despre Aurel Vlaicu la Centrul Național al Cine- 
matografiei, am aflat că Studioul „Būcuresti”' are 
în portofoliul său un scenariu de foarte bună 
calitate, semnat de Eugenia Busuioceanu și Mihai 
lacob, Scoţind în relief pregnanta figură a aceluia 
care a fost unul din pionerii aviaţiei româneşti, 
scenariul de mai sus nu este impedicat de nici un 
motiv artistic pentru a fi transpus pe peliculă, 
Singurul impediment care a intervenit a fost 
de ordin financiar. În momentul de faţă, se caută 
soluțiile potrivite pentru a se realiza acestfilm cu 
un buget mai mic decît o cifră inițială care ar 
fi reprezentat bugetul mediu a trei filme. Noi nu 
putem decit să dorim ca soluţiile "si apară 
cît mai grabnic. (Nota redacţiei 


Un învingător. al. aerului 


6 Pompiliu  Gilmeanu lu- 


9 lon Moscu este scenaristul 


copii, dintr-un sat, o fanfară 
care repetă mereu vinerea, 


tulat „A privi un tablou“ 
9 Nicolae Cabel 


lucreazā 


crează, ca scenarist şi regizor, 
la filmul documentar „De ce 
Electroputere?”. Filmul va 
fi o monografie dedicată cu- 
noscutei uzine craiovene. e 
Eugen Gheorghiu lucrează du- 
pă scenariul lui Mircea Gîndi- 
lā la filmul „Un pas, un sin- 
gur pas". Filmul ne invită la 
vigilenţă şi la păstrarea secre- 
tului de stat. Va fi un film 
cu actori. @ Octav loniță ră- 
mine credincios filmelor an- 
chetā. El este scenaristul și 
regizorul scurt-metrajului 
„Omul nostru”. Tema: acti- 
vitatea salariaților aleși în 
comitetele oamenilor muncii, 


şi regizorul „Pionierilor cine- 
matograției româneşti“, Fil- 
mul va fi un omagiu adus ct- 
torva vechi operatori din țara 
noastră (printre ei Constantin 
Ivanovici şi T. Posmantir) şi 
va cuprinde în bună măsură 
materialul filmat de aceşti 
pionieri. @ Paul Orza lu- 
crează la filmul „Cu ei cum 
rămîne?" Este vorba -de o 
anchetă socială efectuată prin- 
tre părinții lipsiți dē rāspun- 
dere care-şi abandonează co- 
piii. @ Gabriel Barta s-a oprit 
în filmul său „Eroii de ieri“ 
la figurile a doi eroi ai muncii 
socialiste, astăzi pensionari, 
Gābor lon — fost mecanic de 


telex 
„SAHIA“ 


locomotivă — și Kopetin Geza 
— fost minier. Oamenii aces- 
tia, exemplari în muncă „ac- 
tivā", sînt şi astăzi o pildă 
prin felul cum înţeleg să-şi 
afle un rost în viață. O Jean 
Petrovici este din nou aproa- 
pe de cei mici, „Vineri și du- 
minicā”, filmul său, are ca 
personaj central o fanfară de 


dar nu mai apucă să dea spec- 
tacol duminica. V Erwin 
Szekler realizează, după un 
scenariu scris împreună cu 
Marion Ciobanu, un documen- 
tar pe ecran lat: „Toate apele 
duc la Ciunget”, Este un nou 
film dedicat hidrocentralei de 
pe Lotru. S Gabriel Barta 
continuă cu (...) „Invadatorii 
sau fabricanţii ambulanți de 
pictură” lupta împotriva p 
tului gust, împotriva picturii 
de gang. O Nina Behar inau- 
gurează un ciclu de scurt 
metraje pe tema educaţiei 
plastice; primul film e i 


la „Mărturie pentru Icar“, un 
film inspirat din creația iubi- 
tului si mult regretatului nos- 
tru Victor - Iliu. 9 Dumitru 
Done . realizează, după un 
scenariu scris împreună cu 
lon Moscu, documentarul „La 
ea te-ai gindit?“ Filmul abor- 
dează o importantă problema- 
tic socială şi educativă: in- 
fractiunile săvirşite de minori 
şi răspunderea care revine fa- 
miliei. @ Florica Holban este 
i şi regizoarea fil- 


nentar-anchetă 
tismul social. 


Al. RACOVICEANU 


un 


„Mary Poppins* 
0 operă-minune 
semnatā 

Walt Disney 


Incidentul 


Producție a studiourilor ameri- 
cane; Regia: Larry Peerce. Scenariul: 
Nicholas E. Baehr. Imaginea: Ge- 
rard Hirschfeld. Cu: Tony Musante, 
Martin Sheen, Beau Bridges, Gary 
Merrill, Jan Sterling, Donna Milis. 

Premiul pentru cea mai bună 
interpretare masculină lui Tony Mu- 
sante și premiul pentru cel mai 
bun scenariu — Mar del Plata 1968. 
Marele Premiu — Prades 1968. 
S IKS SE A 

Larry Peerce este regizorul care 
s-a lansat în urmă cu 9 ani cu un 
film, văzut și la noi, care se cheamă 
„Un cartof, doi cartofi“, El punea 
atunci în discuţie problema rasială 
în Statele Unite, cu întreg cortegiul 
ei de consecințe pentru viața oame- 
nilor obişnuiţi. O făcea cu delicateţe, 
cu mare sensibilitate, dar nu lipsit 
de incisivitate. Format la școala de 
cinema new-yorkeză, deci refuzind 
canoanele superspectacolului holly- 
woodian, Peerce demonstrează și cu 
acest al doilea film al său, „Inciden- 
tul (1966), că cinematograful poate, 
chiar cu mijloace tehnice modeste, 
să devină o tribună a marilor idei. 
De-astă dată în obiectiv este problema 
violenței. Violenţa devenită mediu 
familiar al societăţii americane de 
azi, dar care, după cum susține acest 
incident, este sporită prin lașitatea 
acelora care o acceptă. Acuzaţia 
se îndreaptă parcă mai acerb împo- 
triva acelora care tolerează pasiv 
o atare stare de lucruri, împotriva 
acelora care au pierdut sensul ele- 
mentar al actului de solidaritate ome- 
neāscā. 

Scenariul lui Nicholas E. Baehr 
şi-a propus de la bun început o 
mare economie de mijloace, jucînd 
mai mult pe relația dintre perso- 
nāje și pe cuvînt, decît pe ambiante 
cinegenice. De altfel filmul folosește 
în multe secvențe o tehnică de tele- 
viziune şi aminteşte pe alocuri 
de stilul filmelor lui Sidney Lumet. 
Pentru că, ase: „Colinei” sau ce- 
lor „12 oameni furioși“, „Incidentul“ 
face şi el parte dintre destul de puti- 
nele producţii cinematografice care 
folosesc clasica unitate de timp, 
loc și acţiune. Asi: de fapt la un 
proces care aduce în boxa acuzārii 
o intreagā societate, O societate 
care se face direct vinovată de pro- 
pria-i îngenunchere morală în faţa 
crimei şi a violenței. Acest proces 
are loc în decorul unic al unui vagon 
de metrou, iar timpul real, coin- 
cizind cu cel dramaturgic, cuprinde 
exact ora și jumătate pe care metroul 
O parcurge din centrul New-York- 
ului către o staţie terminus de la pe- 
riferia orașului, În acest perimetru 
închis, cu toate personajele la rampă, 
filmul denunță rînd pe rînd falsele 
relații sentimentale sau familiare, 
tabu-urile sociale sau rasiale, adinc 
înrădăcinate în mentalitatea curentă. 
Conform moralei literaturii ameri- 
cane clasice, cel mai tînăr dintre 
pasageri, cel care nu fusese încă 
contaminant de lasitatea adulților, 
va tăia nodul gordian, O va face cu 
riscul propriei sale vieți, demonstrind 
necesitatea curajului de a acţiona 
chiar și de unul singur atunci cînd 
în joc este cauza comună. 

Un film sobru și dens care, fără 
să ignore legile spectacolului, obli- 
gă publicul și la un minut de gîndire, 


Adina DARIAN 


14 


În ţinutul basmului 
(Mary Poppins) 


Mary Poppins 


Producţie a studiourilor americane, 
Regia: Robert Stenvenson. Scenariul: 
Bill Walsh, Don Da Cradi, după 
povestirile „Mary Poppins" şi „Mary 
Poppins se întoarce“ de P.L. Tra- 
vers. Imaginea: Edward Colman. 
Cu: Julie Andrews, Dick van Dyke, 
David Tomlinson, Glynis Johns, Ed 
Wynn, Hermione Baddeley, Karen 
Dotrice, Mathew Garber. 

Globul de aur 1964 — decernat 
de Asociaţia Presei Străine din 
Holywood actriței Julie Andrews. 
EE ERE EI KATRU 


O lucrare de Walt Disney are 
cabila însuş 
un sait de mu 
lucrarea sa precedentă, cu certi- 
tudinea că cea următoare va sări 
încă şi mai sus. Nimeni nu l-a egalat 
în acest sens, în acest stil, d i 
numai de el inventat. Şi nici pe 
viitor nimeni nu-l va ajunge. 

„Mary Poppins” e una din aceste 
opere-minune. Am citit lista cola- 
boratorilor. Sint vreo patruzeci. 
Dar autorul este el. 

Trebuie să ştiţi că Disney a fâcut 
acest film cu un an înainte de a muri. 
Nimeni nu se aștepta ca el să moară. 
Printr-o sinistrā coincidenţă — si 
printr-o curioasă profeție — revista 
aşa de pretențioasă „Cahiers du 
Cinéma" a putut scrie: „Walt Dis- 
ney e, ca doctorul Mabuse, în stare 
să-şi păstreze intactă puterea, chiār 
dincolo de moarte”, 

„Mary Poppins" diferă de toate 
filmele de animaţie și de toate 
filmele cu personaje în carne şi 


oase, căci este primul film unde: 


fiinţele vii sînt supuse unui tratament 
de desen animat. E drept că oameni 
și desene jucind împreună, am mai 
văzut şi la Gene Kelly, dar într-o 
măsură infinit mai puţin nostimă 
Şi mai puţin variată. Dealtfel, vorbind 
de Gene Kelly, trebuie să recu- 
noaștem că, la acest într-adevăr 
extraordinar coregraf, toate com- 
pozițiile. așa extraordinare cum 
ştiţi că sînt, toate laolaltă nu fac 
cît zece minute din combinaţiile 
dansante ale eroilor filmului „Mary 
Poppins". Aceştia sînt desene ani- 


mate chiar cînd nu-s. Disney le-a 
împrumutat acea posibilitate a im- 
posibilului de care aşa de ieftin 
abuzează avangarda animației con- 
temporane. Vraja e mult mai mare 
cînd vezi, de pildă, un stol de babe 
adevărate luîndu-şi zborul spre cer; 
sau 40 de coșari fizici care-s înghi- 
titi simultan de 40 de coșuri reale 
de sobă.' Asta ne duce dincolo de 
cinematograful de animaţie. Ne-am 
mutat în basm. 

Desigur, au mai fost şi alte basme 
filmate, cu respectiva „iuţire de 
sine” care obligă personajele să 
sară, să cînte, să zboare, să danseze. 
„Vrăjitorul din Oz" şi „Bufonul rege- 
lui” fuseseră cele două capodopere 
ale genului. Dar nici ele, nici vreun 
alt basm filmat nu mai făcuseră ce s-a 
făcut în „Mary Poppins", și anume: 
o poveste cu zîne petrecută în plin 
secol XX. Și unde zīna nu se multu- 
meste (ca în Oz) să atingă cu bagheta 
şi apoi, bleg, să plece. Aici zīna e 
grozav de activă. Savoarea poves- 
tii stă în contrastul dintre treburile 
foarte prozaic moderne ale perso- 
najelor şi „„iutirea” lor provenită din 
perfecta imbecilitāte a adulţilor, 
precum se şi cuvine într-un basm 
1970, unde copiii sînt presupuși 
a avea mai multă minte decīt „per- 
soanete mari”, de îndată ce eles 
văzute prin ochiul necruţător sati- 
ric al celor mici. Căci totul e văzut 
prin acest fermecător şi sarcastic 
ochi, prin ochiul umoristic și amuzat 
al unor „Alice în țara minunilor“, 

Băieţelul ales de Disney este cel 
mai extraordinar, cel mai profund 
comic portret de copil, cum numai 
un desen animat mai poate să facă. 
Și totuși, această genială operă de 
caricaturist este un ştrengar de 7 
ani în carne și oase. De altfel, cei doi 
copii sînt o culminatie de artă acto- 
ricească, O întrece chiar şi pe 
aceea a protagonistei Julie Andrews. 
De aici şi indignarea mea cînd am 
constatat că nici „Films and Filming“ 
nici „Monthly Film Bulletin", nici 
„Cahiers du Cinéma" nu suflă nici 
o vorbă de laudă pentru Mathew 
Garber şi Karen Dotrice. 

Așadar, tratarea unor fiinţe vii 
în stil de desen animat dă poveștii 
o valoare de vrăjitorie egală cu 
cele mai năzdrăvane fapte de basm. 


1 


Filmul e lung, dar nici un moment 
nu încetăm de a ride cu hohote. 
Uneori și plingem, dar nu fiindcă 
„rīdem cu lacrimi“. Sînt altfel de 
lacrimi. Lacrimi de fericire. 

Există multe soiuri de binefăcători 
ai omenirii. Disney și oamenii lui 
se numără sigur printre ei. 

Findcă nu dispun de un spațiu 
ceļ puţin de 5-6 ori mai mare, precum 
s-ar cuveni analizei unei asemenea 
capodopere, mă opresc. Vreau însă 
să spun că zina noastră îi învață pe 
copii un cuvînt magic, pe care e greu 
să-l retineķi numai din auzite și pe 
care e păcat să nu-l stiķi. Este: 
„Supercalifragilistipialidocious". 


D. 1. S. 


Adio, domnule 
Chips! 


Producţie a studiourilor engleze 
Regia: Herbert Ross. Scenariul: 
Terence Rattingan, după romanul 
lui James Hilton. Imaginea: Ken 
Adam. Cu: Peter O'Toole, Petula 
Clark, Michael Redgrave, George 
Baker, Michae! Bryant, Jack Hedley, 
Sian Phillips, Alison Leggatt, Tom 
Owen. Globul de aur 1969 pentru 
cel mai bun actor într-un film 
muzical lui Peter O'Toole; David 
di Donatello 1970 lui Peter O'Toole 
pentru interpretare. 


Bună zivo, domnule O'Toole | 
(Adio, domnule Chips1) 


Mārturisesc că m-am temut de 
acest „remake“ al unei cunoscute 
opere cinematografice văzute cu 
mulți ani în urmă. Abia adolescentă, 
în ciuda sentimentalismului vîrstei, 
nu-mi plăcuse filmul acela lung, melo- 
dramatic și destul de plictisitor, 
deși astăzi, evident, nu am dreptul 
să acord credit deplin reacțiilor mele 
de atunci, 

„Good-bye Mr. Chips" este lucrat 
pe canavava întotdeauna atrăgătoare 
a ceea ce aș numi „povestea unei 
vieţi”, în literatură „Bildungsroman“; 
ne captivează urmărirea unei per- 
sonalități în etapele formării şi 
ale realizării ei, momentele de criză 
şi cele de depăşire a ei, în general, 
existentele desfășurate pe lungi peri- 
oade după care, parcurgîndu-le, să 
putem conchide: da, iată, se poate 
trăi multă vreme, tinerețea vine 
şi trece, dragostea vine şi trece, 
suferința -vine şi trece, dar rămîne 


dc 
ser 
Aci 
i: 
re 
de: 
o 
die 
pes 
al: 
ner 
for 


(£f>r1pgyr_| 


nvauCūtruadefšf 


"ocoēmb3t 


„Adio, domnule Chips 


un film 
cu şi pentru 
Peter O” Toole 


166. 


întreagă zestrea lor afectivă, avu- 
ţia de necontestat a celui care a 
trăit din plin. dăruindu-se chemării 
și destinului lui. 

Conştiinciosul, interiorizatul, stîn- 
gaciul profesor cu merite tardiv 
recunoscute, căruia hazardul sau poate 
necesitatea li propune o iubire 
spectaculoasă în intensitatea feri- 
cirii şi a tragismului ei — iată o 
substanță capabilă să umple nu un 
film, ci o viaţă. Și, de obicei, inter- 
pretarea unei biografii întinse şi 
variat ipostaziate prilejuiesgte per- 
formanķe de actor. 

Versiunea nouă a lui „Good bye 
Mr. Chips" ne-a oferit însă una din 
acele surprize de care spiritul con- 
temporan e capabil, transformind 
melodrama într-un film pe jumătate 
realist și sobru, pe jumătate muzical 
şi aproape parodistic, combinație des- 
tul de bizară dar nu lipsită de far- 
mec. A o auzi pe Petula Clark cîntînd 
— e mai mult sau mai puţin firesc — 
dar oricum, Peter O'Toole ne 
provoacă un mic şoc intonînd, ce-i 
drept, cu maximum de bun gust 
și măsură, o melodie despre copilă- 
ria pierdută sau despre transa dra- 
gostei, care populează lumea cu 
flori şi culori. 

Flori şi culori există în producţia 
aceasta medie, dar deloc mediocră, 
şi convenții și chiar conventionalisme, 
totul însă are, pe lîngă acuratețea 
profesională remarcabilă, o aură 
lirică, un abur uman care-ţi cîștigă 
adeziunea. 

lar stāpīnul de necontestat al 
operei nu e nici James Milton, auto- 
rul cărții după care s-a inspirat, 
nici regizorul Herbert Ross, nici 
semnatarul superbei fotografii, Ken 
Adam, ci marele Peter O'Toole 
(ştergîndu-t pē veci din amintirea 
noastră pe frumuşelul Robert Donat 
de odinioară), Marele, ciudatul Peter 
O'Toole, leul din iarnă, generalul 
din noapte, fremătător în toate 
posturile, vrăjitor al privirilor şi 
al surtsurilor, emotionant prin vul- 
nerabilitāte și impresionant. prin 
forta artei lui, 


Nina CASSIAN 


Antracit 


Producție a studiourilor Mosfilm. 
Regia: A. Surin. Scenariul: E. Volo- 
darski. Imaginea: M. Bit, V. Oşe- 
rov. Cu: R. Gromadski, |. Nazarov, 
A. Zbruev, G. Nikolaenko, ]. Pro- 
horenko, V. Zamanski, L. Konstan- 
tinova. 

RPR EO SU a KO 

Un om a ispășit pedeapsa pentru 
neatenļia care a provocat pierderea 
unui tovarăș și se întoarce acasă, 
după citiva ani de detentiune; un 
tînăr se sperie brusc în fața perspec- 
tivei de a se căsători și fuge din calea 
fetei pe care o iubește; un altul în- 
cearcă să evadeze din universul mun- 
cii cotidiene, în cel al vieţii sportive, 
al vieţii pe ring, însoţită de răsplata 
trofeelor, acest fel de existență, 
părîndu-i-se mai uşor; doi bătrîni 
mineri sînt afectaţi de sentinţa im- 


Oamenii pămîntului 
(Antracit) 


placabilă a pensiei... Toate aceste 
observații fragmentare, felii de viață 
cotidiană, care alcătuiesc un portret 
colectiv (cel al minerilor din decarul 
aparent calm al unui mic oraş, pitit 
la poalele unui munte) stau la baza 
scenariului acestui film care poartă 
ca o marcă de onoare titlul „An- 
tracit". 

Prima preocupare a autorilor a 
fost, pe cît se pare, aceea de a recfea 
pe ecran viața simplă, de zi cu zi, a 
acelor oameni care trăiesc o bună 
parte a vieții lor în inima pămîntului, 
într-o permanentă înfrățire cu na- 
tura. Ceva din frumuseţea și asprimea 
acestei naturi, căreia minerii îi smulg 
cu grēu și nu fără eroism bogăţia, 
ceva din specificul acestei naturi se 
transferă parcă în felul lor de a fi 
de a juca, de a trăi. Apa, soarele, 
cerul, pămîntul au pentru existența 
lor o valoare aparte. Din această 
solidaritate cu natura se naşte o nouă 
solidaritate omenească. În acest sens, 
cel mai elocvent moment ne apare 
epilogul filmului, cînd după o aprigă 
întrecere între brigăzle de mineri, 
oamenii ies, unul cîte unul, din adin- 
cul pămîntului, prin gura unui, put, 
şi se întind la soare, În gesturile 
simple cu care îşi aprind o țigară, 
în privirile ce măsoară cu nesat 
întinsurile stepei, citim nu numai 
oboseala, dar și bucuria muncii împli- 
nite. 

Relația, s-o numim, om-cărbune, 
a inspirat nu odată literaturii ca și 
filmului sovietic, opere dintre cele 
mai convingătoare. Filmul de față 
este, în acest sens, un nou exemplu, 


Nicolae CABEL 


Olesia 


Producție a studiourilor Mosfilm- 
Regia: Boris lvcenko. Cu: Ludmila 
Ciursina, Ghenadi Voropaev, Bo- 
rislav Brondukov. + 
ESTE PP ETC UTE ECC E ZE E P 

Filmul lui. lvcenko este, într-un 
anume fel, un remake al filmului 
„Vrăjitorii“ de Verneuil. Urmārim 
aceeaşi poveste de dragoste dintre o 
fată considerată în satul ei vrăji- 
toare, şi. deci hulită ca atare, şi un 


bărbat venind dintr-o altă lume decit 
a ei. 

Versiunea franceză ne-a lăsat amin- 
tirea unuia dintre cele mai bune 
roluri ale Marinei Vlady. Acum, Liud- 
mila Ciursina creează o nu mai puţin 
poetică „vietate a pădurii”, aducînd 
viziunea şi datele unui alt talent, al 
unei, alte personalităţi mitice. Ver- 
siunea prezentă răstoarnă însă rapor- 
tul dintre personaje. Aici fata este 
cea robustă, stenică, care încearcă să 
se sustragă destinului. lar el, bărba- 
tul venind dintr-o lume a prejudecă- 
titor și barierelor sociale, se lasă 
furat doar pentru o clipă de fāgā- 
duinţa dragostei, dar nu poate depāsi 
opreliştile lumii din care ļvine. 

Momentul și locul acțiunii nu sînt 
bine precizate. Doar sclipirile albe 
ale: pădurii de mesteceni şi citeva 
aluzii la rangul de nobil al bărbatului 
sugerează decorul unei Rusii îndepăr- 
tate în timp și spațiu. Regizorul a 
urmărit, în special, să creeze un 
cadru romantic, fundal al marilor 
elanuri sentimentale care se frmg, 
demonstrind imposibilitatea reali- 
zării unei iubiri pătimașe, descope- 
rind 0 relație secretă între „un des- 
tin" impus si viaţa pămîntenilor. În 
acest context natura își asumă rolul 
Unui personaj. O natură misterioasă 
şi puternică care presimte şi tronează 
indiferentă peste-eXistenķa oame- 
nilor. O lume de vrajă, cu o stranie 
fascinatie. 

Simona DARIE 


SIP SVIESTU 
Micul scăidător 


Coproductie franco-italanā. Regia: 
Robert Dhéry. Scenariul: Robert 
Dhčry, Colette Brosset, Pierre Tche- 
rina. Imaginea: Jean  Carmet. 
Cu: Louis de Funčs, Robert Dhâry, 
Andréa Parisy, Colette Brosset, Fran- 
co Fabrizzi, Jacques Legras, Michel 
Calabru 
CE TAI AR SIE EI IEEE IEEE 
Nu, micul scăldător nu e de Funds, 
cu toate că de-a lungul noii sale odi- 
sei comice el intră de cîteva ori la 


apă... „Scăldătorul“ e oambarcaţiune, 
de fapt un proiect, premiat la un 
concurs, înainte de a deveni realitate 
şi de aci panica directorului de Funès, 
care... Dar bineînțeles deconspirarea 
subiectului nu are sens din multe 
motive, dar şi pentru că gluma vi- 
zuală nu poate fi povestită. O ase- 
menea glumă trăiește prin imagine, 
se comunică prin imagine, se valos 
rifică prin ritm, prin dialogul pla 
nului întîi cu planul doi, nesupusul 
plan doi, care pune tot timpul eroi- 
lor bețe în roate după principiul 
din rău în mai rău, pînă la fericitul 
deznodāmtnt. X 

Soții Dhēry semnează scenariul, 
si sint deopotrivă prezenţi în film, 
Colette Brosset este interpreta sorei 
inventatorului, Robert Dhâry este 
însuși inventatorul, părintele „mi- 
cului scāldātor", un părinte distrat 
şi debordind de fantezii) tehnice, 
aducătoare de încurcături și de pre- 


"mii internationale. 


Cei doi scenariştifau un bun rodaj 
artistic, încă de la cascada cosmică 
intitulată „Frumoasa americană" sau 
trăznita farandolā „Hai, Franţa”; 
au şi o bună şcoală (patru ani de 
succese teatral-cinematografice în 
S.U.A.). De astă dată însă meșteșugul 
este mai evident decît inspiraţia, 
construcţia gag-urilor este mai preg- 
nantă decīt spontaneitatea lor. Căci 
în comparaţie cu celelalte comedii 
îmi pare că „Scăldătorul” îşi inceti- 
neşte cursa din cauză de exces: exce- 
sul de situaţii întru demonstrarea 
comicului dē situații, exces da debit 
verbal, intru demonstrarea vioiciunii 
galice. Dar excesele, se știe," anulează 
efectul. Oboseala cursei fe resimte 
pe lā jumătatea filmului, concurenții 
ajung la finiş cu sufletul la gură şi cu 
surisul cam albăstrit. 

Alexandra BOGDAN 


Farsă în stil frantuzesc 
(Micul scāldātor) 


Steaua sudului 


Coproducķie franco-englezā; Sce- 
nariul; David Pursall şi Jack Setton, 
după romanul lui Jules Verne. Re- 
gia: Sidney Hayers. Imaginea: Paul 
Coutard. Muzica: George Garva- 
rentz. Cu: George Segal, Ursula 
Andress, Orson Welles, lan Hendry, 
Johnny Sekka, Michel Constantin, 
George Gēret, Charles Lamb 


Cel dintîi lucru care trebuie spus 
despre filmul lui Sidney Hayers ar 
fi că pe genericul său figurează nu- 
mele lui Orson Welles,al Ursulei 
Andress, al lui George Segal și cel 
al lui Jules Verne. Apoi nu ne-ar 
mai rămîne decit,sā consemnăm că 
„Steaua sudului“ este o senină isto- 


rioară de dragoste. El'si ea se iubesc, 


Tată cu de-a sila 


Producţie a studiourilor iugoslave; 
Regia: Soja Jovanović. Cu: Dragol- 
jub Guta Dobricanin, Miodrag Pe- 
trovic-Ckalja, Mihajlo Paskaljević, 
Darinka Calenić, Mirjana Nikolić 


Filmul se așază cuminte în matca 
ce-i e propusă de proza lui Nusic. 
Regizorul nu aduce prin imagine 
un spor de inventivitate comică. El 
se limitează la un comic de situaţie 
descriptiv și la cîteva momente 
sentimentale, discret ironizate, Vi- 
nul ghiurghiuliu topeşte în veselia 
sa conflicte mai mult sau mai puţin 
amicale; judecătorii oricît de bătrini 
și de stirbi tot se mai pot bucura de 
grațiile unei tinere vădane atunci 
„cînd ea le peteste puterea politică: 
dragostea pură învinge. Un comic 
sarjat susține o morală naiv expri- 
mată dar şi cîteva secvențe mai 
izbutite de satiră la adresa politicii 
cu delicatesuri a unor notabilitēti 
"de provincie în perioada dinaintea 
primului război mondial. 


sS. D 
i a a 
Torentul de fier 


Producție a studioului Mosfilm; 
: lefim Dzigan. Cu: Ņikolai 
Mekseev, Nina Alisova, Vladimir 
>Ivanov, lakov Gļadkin, Nikolai Tro- 
fimov, Lēdnid Gillis 


16 


Tatăl tiranic se împotrivește. lar în 
toate îşi virā coada un malefic per- 
sonaj, întruchipat de fostul bonom 
Falstaff, Mă întreb cum ş-ar fi inche- 
iat acest film dacă nu s-ar fi inventat 
happy-end-ul? Dar aşa stind lucru- 
rile, totul se lămurește cum nu se 
poate mai bine. Veţi plînge şi veţi 
ride deci, scutiţi de gînduri. Dar 
mai. ales, iubitorii de animale şi de 
exotism vor avea prilejul să vadă 
cîteva secvențe realmente spectacu- 
loase: o turmă de elefanţi în goană, 
şerpi si tigri, hipopotami şi girafe, 
sitot felul de alte vietāļi, care popu- 
lează jungla africană, Altminteri, cel 
mai simpatic personaj ni s-a părut 
Olga, struţul capricios şi cleptoman, 
atras şi el de fascinanta strălucire a 
imensului diamant a cărui romantică 
denumire dă acestui film şi titlul său. 

Dar cînd pe generic figurează nu: 
mele lui Orson Welles, al Ursulei 


cu preţul celor mai mari jertfe şi 
sacrificii de vieţi omenești. Filmul 
trăieşte mai ales prin scenele de am- 
ploare, în care abilitatea regizorului 
de a valorifica prezenţa în film a 
mulțimilor este evidentă. Realizarea 
lui Dzigan pierde însă, în mod para- 
doxal, din seducţie, tocmai atunci 
cînd se încearcă individualizări, por- 
trete desprinse din masa impresio- 
nantā a participanţilor la marșul 
roşu, al cărui triumf îl sugerează şi 
metafora cuprinsă în titlu, Este poate 
abilă o atare inegalitate,atita 


timp cît intenția realizātorilor afost 


tāli colecti 

În ansamblu însă filmul își impune 
meritele, mai ales printr-o serie de 
secvenţe de o reală forță patetică, 
prin prezența unui umor suculent, 
a unor scene de haz neașteptat, care 
înseninează gravitatea, nu de puţine 
ori tragică, a temei. 


Petre RADO 


ERIE SIRE SER IER PENA AVI N a 
Femeia în ofsaid 


Producție a studiourilor cehoslo- 
vace. Regia: Borivoj Zeman., Cu: 
Liubomir Lipski, Stella Zázvorková, 
Jirina Bohdalova, Jaroslava Bro- 
uskovā, Jiri Krampol, Zdena Na- 
drbolcov: 


O comedie cu subiect sportiv, cu 
un actor — Liubomir Lipski — capa- 
bil să susțină o partitură extrem de 
bogată, dar nevoit să suplinească 
adesea lipsa de inspirație comică a 
autorilor. Subiectul e doar un pre- 
text pentru peripeţiile eroului —ar- 


Comedie într-un cadru exotic 
(Ursula Andress și George Segal) 


Andress şi al lui George Segal, ce 
altceva poţi să faci decît sā te duci 
să vezi filmul? 

Eva HAVAS 


am mai văzut: 


bitru de fotbal — obligat să devi- 
nă, din cînd în cînd, şi în mod cu 
totul surprinzător, și „salvator al 
femeilor". Lipski joacă acest rol cu 
un aer cam lunatec, inspirindu-se, 
evident, din Malec, personajul comic 
al cărui prim argument era candoa- 
rea. Personajul din acest film este 
pus în situaţia destul de comică la 
început și destul de emoţionantă 
după aceea, de a-i ajuta pe doi tineri 
care se iubesc să treacă peste obsta- 
colele firii lor orgolioase şi să inte- 
leagă că sînt făcuţi cu adevărat unul 
pentru celălalt, 

O altă idee a filmului vizează psi- 
hoza fotbalului, ridiculizīndu-i pe cei 
care își axează întreaga existenţă pe 
duminica sportivă. Autorii filmului 
pendulează între ironie și simpatie, 
dar, din păcate, izvorul comicului 
picură uneori cam anemic. 


Stere GULEA 


Curajoşii 


Producţie a studiourilor Albania 
nouă. Regia: Gezim Frebara. Cu: 
Artam Semto, Mevlan Shany, Ko- 
utytime Disha 

EIV CEPT U RR D034 DRE A LLA 

„Curajoşii" este un film care ne 
întoarce în lumea copilăriei. E o 
lume aventuroasă și poetică, răută- 
cioasă și candidă, mereu fermecă- 
toare. 

Un film care se face avocatul dicto- 
nului „omul se naște bun, societatea 
îl corupe". Dar la aceasta autorii 
adaugă prevenitori.., „dar tot'socie- 
tatea este cea care îl poate reeduca", 
Acţiunea care, ca într-un mozaic, 
pune laolaltă întîmplări mărunte, îşi 


Rubrica „Pe ecrane“ a fost întocmită 
conform programării comunicate de 
DRCDF la data încheierii numărului. 


sa 


propune să demonstreze cu fiecare 
nou episod, cum un copil cu-un carac- 
ter destul de rău, un copil prea rās- 
fățat poate prin dragostea, răbdarea 
şi devotamentul celor din jurul său, 
să devină ceeace se cheamă „un copii 
bun”, Suspensul unei aventuri alpine 
încheie. acest film agreabil morali- 
zator: 

Teodor SUGAR 
N TĀ E STA it is 


Nu-mi place 
ziua de luni 


Producţie a studiourilor poloneze, 
Regia: Tadeusz Chmielewski. Cu: 
Kazimierz Witkiewicz, Andrzej Her- 
der, Adam Mularezik, Kazimierz 
Rudzki. 

ESU AL PE FRS TTE LR 


Chmielewski rămîne fidel comediei, 
unei comedii, s-o numim, de năravuri. 
Dar regizorul nu ride cu noi doar de 
dragul. rīsului. Sub masca hazului 
el își propune să satirizeze, să acuze 
chiar, uneori cu destulă incisivitate, 
viciile "mai mici sau mai mari din 
activitatea a 24 ore de muncă 
de la început de săptămină. Luni vine 
după duminică și după cum spune 
o zicătoare italienească „nu se, lu- 
crează". Adică se lucrează dar mai 
fără chef, mai fără socoteală. Cu 
această zi de luni drept paravan 
nimeni nu scapă ironiei regizorului: 
nici muncitorii de pe un mare ṣan- 
tier, nici criticii de artă, nici agenţii 
de circulație, nici şoferii, nici vedetele 
de Matzicpgptcapă, nici fetele. dornice 
de māritis. O şaradă hazlie care 
îăcurcă şi descurcă cîteva zeci: de 
ite fOlosihd fătă sfială replica acidulatā 
sau gagul absurd. pentru a face în 
cele.din urmă un portret social«des- 
tul de fidel al realității. 


S.D. 


mitā 
kate de 


părului. 


Jon 
BĀIESU: 
Succesul 
obținut în faţa 
posterității 
e mai avantājos 


Succesul e de două feluri: 
succesul imediat, cîștigat în tim- 
pul vieții, și succesul de după... 
(nu spun cuvîntul). Sint cazuri 
cînd succesul imediat nu rezistă 
în fața posterității, care intot- 
deauna' s-a dovedit capricioasă, 
dar e posibil să dai o lovitură în 
timpul vieţii şi aceasta să rezi ste 
și după ce-ai trecut în rîndul 
drepţilor. Cel mai avantajos pen- 
tru un autor e să devină celebru 
în fața posterității, pentru că 
succesul, din punct de, vedere 
fizic, e obositor, 


Aurel 
BARANGA 
Succesul, 
vorba lui Urmuz; 
este 


sau nu este.. 


În acceptia tradițională, nu 
rareori comercia cesul echi- 
vala cu o frenetică, oportună şi 
de multe ori incomprehensibilă, 
dacă nu absurdă, adeziune a 


ce înseamnă 
pentru dumneavoastră 


succesul? 


Succesul e direct proporţional cu valoarea? 
Cine dă măsura succesului ? 
Publicul? Premiile? Critica? Posteritatea? 
Aţi văzut oameni învinşi de succes? 

Ce sentimente vă inspiră succesul personal? 
Dar succesul altora? 


publicului — acest etern copil ca- 
pricios — la o carte, la o piesă 
sau un film. 

Axiologia, sociologia marxistă, 
scoate conceptul din zona ira- 
tionalului și a aventurii. Succesul? 
Actul deschis prin care publicul 
recunoaște într-o carte, o piesă 
sau un film, o parte din orizontul 
preocupărilor sale chinuitoare, 
înscrise pe o agendă a urgenţei. 

Evident, explicația e convingă- 
toare, deşi nu epuizează și nu 
explică toate misterele, Fiindcă 
nu e suficient să încrustezi în 
opera ta — carte, piesă sau film 
—o parte din întrebările vremii — 
fie și pe cele de maximă acuitate 
socială — pentru ca să-i asiguri, 
ipso facto, cum se spune cu o 
expresie dovedind o superioară 
intelectualitate, şi succesul, 

Mi se pare că tema aleasă nu 
e decît începutul, prima premizā 
a unui succes şi că abia de la actul 
opțiunii tematice încep marile 
dificultăți. 

Ce să scrii ca să interesezi 
spectatorii știm cu toții, cum să 
scrii pentru ca opera ta să inte- 
reseze şi, la nevoie, sā pasioneze, 
iată marea întrebare. 

Fără îndoială funcționează, în 
continuare, cîteva adevăruri ve- 
rificate: o operă accesibilă are 
mai mari șanse să facă un real 
succes de public decît una crip- 
ticā, Dar şi în această direcție, 
nuanțele joacă un rol precumpā- 
nitor, fiindcă există o accesibili- 
tate reală, artistică si nobilă, 
după cum coexistă alături de 
ea o accesibilitate trivială, anti- 
artistică si repulsivă. Nu tot ce e 
laconic, exprimat cu o maximă 
concentrare artistică, e şi her- 
metic, după cum de multe ori 
hermetismul de pretenţii camu- 
flează o prăpăstioasă obscuritate 
şi un adinc vid de gîndire. 
În dobindirea succesului mai in- 
tervine un factor, de loc negli- 
jabil: racordarea deliberată la 
gustul publicului. Dar, din nov, 


se impun imitări, fiindcă exis- 
tā o li ri 

a acestui g 

rioară, în neconteniță asce 

De aici înainte eşti liber 

E poți decide pentru un succes 
imediat, dacă faci concesii unui 
gust încă nediferentiat, sau te 
mulțumești să contribui la edu- 
cația gustului public, și atunci 
se poate întîmpla ca recunoaşte- 
rea să vină mai încet. 

Nu înseamnă, de aici, că orice 
operă de artă respinsă de public 
e și genială, după cum nu putem 
conveni la ipoteza că orice succes 
trăznitor e un compromis ar- 
tistic sortit pieirii, 

Atunci? 

Atunci, nimic. Să scriem cărți, 
piese sau să facem filme năzuind 
cît mai tare ca ele să placă şi să 
facă succes, 

De ce natură e succesul, cît de 
trainic gi de indrituit este acest 
succes, de asta să se ocupe criticii 
de specialitate, estetii și posteri- 
tatea, 

Noi să avem o singură grijă: 
să nu scriem astfel — o carte, o 
piesă sau un film — despre care 
avem conştiinţa că nu sint sor- 
tite succesului. A pleca la drum 
cu penibila înfumurare și cu o 
pretenție derizorie de a te adresa 
unei minorităţi de pricepuți, 
singurii în stare să te guste și să 
te înțeleagă, e mai mult decît o 
crimă, e o greşeală, 

Istoria artelor universale ates- 
tă un adevăr: cine nu a fost 
înțeles la vremea sa nu a fost 
înțeles- niciodată. lar excepţiile 
sînt atît de puţine, încît sîntem 
tncredintati că s-au născut numai 
ca să confirme regula, O piesă, 
o carte sau un film care a căzut 
la premieră n-are decît o infimā 
şansă la O resurecţie miraculoasă, 

Succesul — ca să intrebuinķām 
o definiţie urmuziană — este sau 
nu este. Dincolo de acest adevăr 
sînt exegezele specialiştilor şi 
neantul, : 


ilmul fată in faţă cu publicul 


DIrigatul COPULOI 
după vizonarea 


«Haiducilor» : Amţă. 


| 
| 


Nu există o cheie a succesului 
— sau poate că există mai multe: 
să zicem, muncă, talent, perse- 
verență și o forţă interioară 
care să te ajute să treci peste 
eșecuri și peste cel mai mare 
dușman al realizării totale: suc- 
cesul timpuriu, Cu tristeţe, am 
văzut oameni învinși de succes. 
E cumplit, 

Pentru mine personal succesul 
înseamnă să te faci înțeles de 
cît mai mulţi, să ai puterea să le 
transmiķi bucuria de a trăi, de a 
se emotiona în fața frumosului, 
puterea de a-i apropia pe unii 
de alții, cu un surfs sau cu O las 
crimă... 

Nu am avut o bucurie mai 
mare decît atunci cînd niște 
copii cărora le-am prezentat 
filmele haiducesti, m-au strigat 
„Anīta”. Mi-am dat seama că 
ceva se intimplase, acel miracol 
al substituirii și m-am lăsat furată 
cu plăcere de căldura privirii 
lor. , 

Dacă publicul ar sti cîte strā- 
danii face actorul, cît suflet ri- 
sipește pentru ca să-l apropie, 
seară de seară, pe cel din sală, 
pe Măria sa publicul — cred că 
aplauzele n-ar conteni nici după 
lăsarea cortinei, Din fericire, 
actorul pleacă cu ele în auz, ele 
11 întovărăşesc şi li ţin de cald, 
după ce, aruncîndu-și peruca şi 

— 


filmul faţă in faţă cu publicul | 


18 


care e ri 


straiele de împrumut, își reîncepe 
viața lui de fiecare zi, viața lui 
de om obișnuit. 

Ele îl ajută să ia de la capăt 
totul; orice rol, oricît de greu, 
ca într-un început de viață — zi 
de zi. 

Eh, aplauzele... 


tadu 
GABREA 
Succ 


înseamnă să faci 
publicul 
sā te ascuite 


Fellini spunea undeva cā atunci 
cînd își face filmele nu se gîndește 
niciodată la public. Că, scormo- 
nind în propriile-i abisuri, în 
cele mai ascunse colțuri ale pro- 
priei individualitāti, cu condiția 
sinceritātii, vor exista intotdea- 
una destui oameni care, în ace- 
leasi zone sufletești, să-i semene, 
deci să se recunoască. 

Nu știu dacă Fellini a reușit 
întotdeauna să fie consecvent cu 
el însuși. Dar succesul înseamnă, 
cu siguranță, realizarea unui dis- 
curs în cel mai înalt grad despre 
tine însuţi, care să intereseze pe 
alții, cît mai mulți, ideal ar fi pe 
toți oamenii. Asta nu înseamnă să 
ieșim în întîmpinarea publicului, 
ci să reușim să-l convingem să 
se adune şi să ne asculte, 


Jean 
GEORG 


este cea dintii 
recompensă 
a artistului 


Eu unul primesc succesul cu 
prea fac 
empera- 

Par 


oarecare 
pP: 
me 
mi-e j 
bul spune „ba 
ln arice caz, succesul este cea 
dintii recompensă a artistului, 


Mihnea 
JHEORGHIU: 


Succesul 
ca reteta 
sā ne preoci 


CI. S l hu 


ace 
ca o lovi 


individual 
lungă d 


Oricum ar fi el, succesul pare 
să fie mai greu de conservat, 
decît de obținut. Succesele care 
nu se permanentizează, se uită, 
de unde și dorința unora de a 
trage maximum de avantaje din 
acela odată dobindit. 

Acestea sint generalitāti, şi 
ele se pot extinde, cu altele, la 
și mai multe. Există și un tratat 
de „Teoria succesului“ de autori 
români, precum sînt pretutindeni 
editate broșuri publicitare despre 
secretele succesului, în cutare 
sau cutare domeniu, de pildă: 
cum te poți mărita cu un prim- 
ministru, sau cum poți „sparge 
banca” la Monte-Carlo... 

Însă nu știu încă dacă vreo 
rețetă gata făcută, din toate 
aceste domenii, a avut într- 
adevăr... succes, Acuma se re- 
ciclează și se recalculează toate 
la ordinator, Unii zic că după o 
asemenea reţetă s-a fabricat suc- 
cesul filmului „Love Story“, dar 
e posibil să fie doar zvonul lan- 
sat de vreun invidios. 

Poate să fie și o chestiune care 
ține de moment și de mediu, de 
climat. Dar se poate de asemenea 
ca tocmai succesul să fie acela 
care determină schimbarea cli- 
matului și un alt moment în seria 
victoriilor obținute „pe ramură“ 
Mister!... Criteriologia contem- 
porană se caracterizează prin 
nestatornicie, 

De aceea eu aș dori să cred că 
nu rețetele succesului ar trebui 
să ne preocupe, ci scopul $ 
consecințele lui 

Aici sînt într-adevăr foarte 
multe de spus și de făcut, mai 
ales de cînd vorbim cu atîta 
convingere despre conștiința so- 
cialistă, a producătorilor și a 
consumatorilor, 

Momentul si climatul acesteia 
ar putea să ne conducă la alte 
criterii etico-estetice și finan- 
ciare, pe calea (bineînțeles) 
unor mari și  binemeritate.... 
succese, 


Mircea 
MURESAN: 
Sue Ce sul 


se obti? še 


pāstīeazā. greu, 


fund uşor alterabi 


Ce este succesul 


an pansy. 


r te şi arde, dacă 
al i 


TIS 32233 
D G ba 


Tee 
e 
45 
A 


succesului), dar ulterior te alegi 
cu dureri de cap, şi chiar mai 
Kads VE. 

Succesului i se pot adăuga mai 
te atribute, adjective, calități, 


minglieri... Spre o pildă: Ce, 
Ce succes, dom'lel $i mare. 
Succes mare! Marele succes! 


Este cel mai des întîlnit dintre 
succese 


Poate suferi și unele 

: enorm, grandios, 
nu are un contrariu 
mic nu merge. Spre 
de ccesele din 
e zicem aşa): 
S și opusul său, 
efemer succes. Tot în această 
categorie mai găsim succesul du- 
rabil, Cel permanent se întil- 
nește te rar, (Mai ales în 
cinematografie, Cu greu s-ar pu- 
un regizor cu Succes 
īt, ca al lui Picasso, de 
Nici chiar Godard, 
r noastre colege din 
critică, n-a mai rezistat timpului 
S.a dus și succesul lui, cum se duc 
atitea pe lumea asta), 

S-ar putea deosebi și o nuanţă, 
eventual, morală a succesului: 
meritat sau nemeritat. De ce 
morală? Pentru că la stabilirea 
unui succes contribuie o serie de 
factori morali sau mai puțin 
morali, uneori imorali. (De exem- 
plu, un complot al cronicii cine- 
matografice poate reduce un 
succes la neant: Sau invers, sā 
vimbe un balon de săpun 
în Zeppelin, 1838—1917. Desi- 
gur, acțiunea nu are sorți de 
durabilitate și, de altfel, cazurile 
sînt puţine la număr. 

Sau publicitatea. Poate trans- 
forma, cu bani mulți, firește, o 
valoare comună într-un succes. 
Nu este cazul cel mai firesc, dar 
să ne referim la „Love Story”, 
După publicitatea de azi din 
România, s-ar părea că este cel 
mai mare film al tuturor timpu- 
rilor — revista „Flacăra“ n-a acor- 
dat două color nici lui 
„Mihai Viteazul”, or, pe cuvint 
am văzut cinici 
e susțineau că este un nemai- 
santa; sentimental sā 
la 25 de 
sā aibā de 
sā o pui sā 
în fața specta- 


mai departe, tiza- 
Se intimplā uneori 


C de 
de Criticā. 
es e t 


de succes, nici de prestigiu, 
nici de publie. Pentru că un 
producător care, la un film în 
valoare de 20 milioane, a pier- 
dut numai 5 milioane, cu foarte 
mari dificultăți mai poate spera 
vreodată la succes în cinemato- 
grafie, Tot ce se mai poate face 
pentru el este să se spună: 
„A avut succes. Păcat de bietul 
băiat!" 

Cred că mai sînt tot felul de 
alte specimene de succes, AM să 
mă mai refer, însă, numai la 
unul, Succes în țară și opusul 
său, în străinătate, (Neorea- 
lismul italian n-a avut njci un fel 
de trecere la admirabilii săi 
compatrioți, Filmul polonez de 
obsesii morbide nu prea place 
polonezilor. La noi, poāte trece 
pe primulloc. Filmul „Răscoala“ 
este consemnat în dicționare 
străine, cu un premiu la Cannes, 
în 1966, Nu și în almanahul 
„Cinema“ — la marea trecere în 
revistă a deceniului 60—70. Dar 
și în această zonă a succesului se 
întîmplă să observăm coinci- 
dente). 

În încheiere, as mai nota totuși 
un sortiment de succes, valabil 
în cinematografie, ca și în multe 
alte activități, mai mult sau mai 
puțin creatoare, Succesul de ļārg 
consum. Generos, sincer, amabil, 
îndatoritor, fals, mincinos, lin- 
guşitor, colegial, de corvoadā, 
emotionant, grav, respectuos, 
dictatorial, entuziast, fericit, iro- 
nic, înalt, mārinimos, sec, cìr- 
cotaș, glumet, invidios, sfielnic, 
vulgar, atent, răutăcios, bine- 
voitor, etc., verbal sau în scris, 
sub formă de urare, găsim suc- 
cesul în toate ocaziile, de la cele 
mai mărunte pînă la cele funda- 
mentale, dimineața, şeara, la 
amiază și la început de an nou. 
Chiar şi la premiera unui film. 

Urez succes tuturor cititori- 
lor acestor rînduri, 


Acad. prof. 
Grigore 
MOISIL: 
Succesul 

înseamnă 

întrebat d 
«Cinem: 

ce înseam 

succesul 


Sergiu 
OLAESCU: 


Ce înseamnă succesul pentru 
mine? lată o întrebare pe care 
nu mi-am pus-o niciodată, Va 
trebui să mă reîntorc cu gîndul 
la iarna 1962 cînd, într-o 


m 


filmul fatā in fatā cu publicul 


seară, am aflat, fiind în fața tele- 
vizorului, despre succesul obți- 
nut de filmul „Primăvară obis- 
nuitā" la primul festival la care 
participa, Asaa început, Au urmat 
apoi. o suită de noi satisfacţii 
profesionale si chiar de succese, 
cu scurt-metrajele „Memoria tran- 
dafirului” şi „Lecţie în infinit". 
Dar la acea vreme nu ştiam încă 
ce este succesul, 

A urmat filmul „Dacii“. De data 
aceasta, sensul adevărat al succe- 
sului devenea realitate. Īntīlni- 
rea cu un public numeros, în 
țară sau peste graniţă, îi crea 
alte dimensiuni. Au urmat pre- 
miera la București, Belgrad, So- 
fia, Paris, Moscova, etc. Forma 
succesului” s-a definit. Exista. 
Despre el pot spune ceva, chiar 
dacă unora li se va părea curios. 
Pentru mine succesul are un 
„gustamar“, îmi creează o senzaţie 
de adīncā singurătate, de multe 
păreri de rău adunate dintr- 
odată la un loc și amestecate cu o 
impresie extrem de scurtă de 
oprire a topilo; în loc. În acele 
momente aș dori sā fiu invizibil, 
aş dori să reiau totul de la început, 
și să pot uita pe cei care mi-au 
făcut atîtea greutăți şi rāutāti 
de-a- lungul realizării filmului. 
Revenind la fiimui „Dacii“, el 
a fost realizat în condiții extrem 
de grele ru mine ca regizor 
debutant în filmul de lung me- 
traj. Şi din păcate am primit 
mai multe irajāri și încredere 
din partea actorilor și producā- 
torilor străini decît din partea 
compatrioţilor mei. Dar asta-i 
viața. “A urmat apoi cuvintul 
ilioanelor de spectatori din 
țară şi de peste graniță. Acest 
fapt era mai important. Dar nu 
puteam uita, „dar nu pot uita 
rānile care nu se mai închid“ 
am spune într-un dialog și iată 
de ce succesul întîlnit atunci era 


amar. Am spus mai sus că senza- 
i i la mine este de 
tă durată. Ea este 


urmată de o turbată febră de 
acțiune, de trecere mai departe 
către altceva, mai greu de rea- 
lizat. Am dorințele alpinistului 
şi ale unui luptător de corrida. 
Nu-mi place odihna, nu ştiu şi nu 
vreau să mă relaxez. lată-mă 
așadar, din nou, cu același prie- 
ten, scriitorul Titus Popovici, 
în fața unui Everest care era 
Mihai Viteazul, 

Între noi fie vorba, eu Ti invi- 
diez pe alpinişti, căci ei luptă 
doar cu ei înşişi $i cu natura, 
Dar noi, noi care am făcut „Mi- 
hai Viteazul”, cu energia consu- 
mată, cu nervii întrebuințați, 
cu munca istovitoare, cu capri- 
ciile dramatice ale naturii (inun- 
dațiile), cu uitarea de sine şi 
curajul avut, am fi cucerit și 
Everestul şi Cupa Davis. 

lată de ce şi de data aceasta 
succesul a fost amar. lată de ce 
am lăcrimat atunci, cînd în sala 
Congreselor din Moscova, 5000 
de spectatori au aplaudat intra- 
rea în Alba lulia a lui Mihai Vi- 
teazul, iată de ce simt o fierbinte 
și tristă emoție la gîndul că eroul 
cel mai iubit şi mai complet al 
neamului nostru va. spune în 
curînd milioanelor de specta- 
tori din lumea întreagă crezul 
nostru de viață, Filmul a fost 
cumpărat şi va fi difuzat de firma 
americană „Columbia”, Distri- 
buirea filmului la Londra, în 
Manhattan și în întreaga lume, a 
început în luna februarie. Și cu 
toate acestea... Dacă aș urmări 
doar succesul, atunci ar trebui 


să fiu mulțumit, poate chiar 
fericit, sau 'poate cîndva mai 
devreme, în loc să fac filme, 
m-aş fi apucat să joc tenis. 
Am vorbit de succes pentru 
că m-aţi întrebat, altfel nu-mi 
place să-mi opresc gîndul la el 
niciodată, Așa cum am mai spus, 
el are pentru mine un gust amar. 
Pentru mine succesul altora e 
mult mai definit, E curios, dar 
îmi convine, El constituie pentru 
mine un stimulent, un motiv de 
întrecere. Să vă dau un exemplu: 
privind la televizor premiera 
celor doi eroi naționali, Năstase 
şi Ţiriac, mi-am pus întrebarea 
ce va trebui eu să fac ca regizor 
să merit aceeași atenţie, aceeași 
distincție, 


Irina 
PETRESC 
Succesul? 
Să fii pregătit 
st pentru tru] 
Și-pentru. cădere 


înaințe de a vă 
răspunde, să rev rād e seul lui Tudor 
Vianu, dar n-a mai fost timp. 
În Dicţionarul limbii române 
moderne am găsit cea mai rezer- 
vātā și seacă definiție cu putință. 
si rușine s-o transcriu, deși 
iam sā dovedesc încercarea 
de a fi obiectivă — cel puțin 
din punct de vedere etimologic... 
N-am avut condiţii, așa că vă 
rog să mă iertati, considerind 
părerea mea despre succes, strict 
personală, neînsemnată și poate 
de, banală ca şi definiţia 


Aş fi vr 


3<z 


întidiplăre, Un 


arte, sim- 

etc) nu 
de esența 
nenumărate ale 
o dovedesc, 

Legitatea apariției unei opere 
de artă se încadrează categoriei 
de necesitate, legăturilor mole- 
culara ale dezvoltării psihice a 
societății în momentul în care 
este creată — și ea trebuie să 
se producă în mod inevitabil, 
Că va avea sau nu succes esteo 
situaţie nouă care consideră opera 
în afara procesului ei intim de 
creaţie, situație care ţine — cred 
eu — de intimplare. 

Nu totdeauna se întîmplă ca 
sămînța unei plante să găsească 
cele mai prielnice condiţii de 
oltare — și atunci moare sau 
hide puterea de germinatie 
n sezonul următor, Dar ea 
st produsă şi nu poate 
iar dacă nu aa 


jera că succesul este 
absolut necesar înseamnă a fi 
convins aprioric că toată lumea 
este la fel de pregătită să accepte 
formula operei, concepţia crea- 
torului despre viaţă ca şi normele 
particulare de exprimare a aces- 
tor concepţii. 
Ar fi superb, ar fi sublim.. 
Dar nu este decit rareori așa, 
Şi-apoi, cum foarte rareori 
succesul atestă calitatea de esență 
a operei, e bine să fim pregătiţi 


este un fe- 


` 


oricīnd... și pentru triumf şi 
pentru cădere. 


Margareta 
PÎSLARU: 
Succesul 
lăsat de multe ori 
în vora soarteL 


I 


Ce 
spus, Totuși, hai să ne i 
un cerc format prin 

mai multor puncte. De 
aprobarea unei idei, o m 
un text, o înterpretare 
nală, o m 
tra, 


miine să fie gata“ 
merge şi aga". 

Aș mai adăuga încă două puncte 
pentru completarea cercului și 
încă foarte importan 
și presa. Ei, cînd reuşesc să adun 
toate acestea (și este foarte greu), 
deci să am în jurul meu acest 
cerc perfect, atunci soc 


printr-o 
ā, poate fi O cheie 
a succesului, dacă — repet, nu- 
mai dacă — i se oferă şi prilejul 
de afirmare. De multe ori însă, 
în ciuda faptului că există această 
cheie, succesul este lăsat în voia 
artei, Păcat, 


Ion POPESCU- 


Ascensiunea omului 


spre calitatea sa de 


Ce spun aici pes 
poveste foarte lung 
încercăm... 

O floare se naşte, trăieşte gi 
moare floare; un om se naște, tră- 
ieşte şi moare de mult 

Floarea nu face a să 
devină floare... Omul ca să devină 
om trebuie să vrea, 

A cest ere este ui 


efort 


viet ii sale. "De multe ori 
gitor, de multe ori satis 
de multe ori confirmarea a 
tātilor sale (de către cei din raba 
său) sînt succesele. 

Un om care vrea dezamāgi- 
tor, poate, dar e păcat; dacă 
vrea satisfăcător, poate, dar 
e puțin; dacă vrea succese 
nu numai că poate, dar este 
obligat. Un om este obligat prin 
succese să-şi confirme -justa sa 
ascensiune spre calitatea sa de 


om, Aceasta este valabil pentr” 


toți oameniii de toate rasele, de 
toate culturile, de toate virstele. 
Noi, artiştii, trebuie să ne preo- 


cupăm de noi ca să devenim 
oameni, dar meseria noastră este 
tocmai să ajutăm cu uneltele 
noastre, cu experiența noastră, 
ca oamenii să devină oameni. 
Ce înseamnă succesul unui om 
de artă? Nimic altceva decit că 
oamenii l-au înțeles și că prin 
arta lui el a adăugat noi forțe 
cuvîntului vreau, Există gi 
succese false, umflate, neconfir- 
mate; ele nu au viaţă. Sînt artişti 
care dispar o dată cu sezonul, 
succesul, adevăratul succes, este 
durabil, infinit ca şi mobilul lui 
vreau. 

Vreau din toată inima, din 
tot sufletul, cu toată puterea, cu 
toate sacrificiile să cunosc şi să 
spun tuturor oamenilor secretul 


Nicolae 
TIC: 


abătut pe la mine 
atunci doar 
în fugă şi ciuntit. Cînd am avut 
succes de public, nu l-am avut 
pe cel de presă, care se mai 
cheamă și „de pre: *. În vreo 
două rînduri, cînd critica mi-a 
fost favorabil! u s-au înghesuit 
spectatorii... Dar, să exemplific: 
În 35 de , filmul „B.D. la 
munte şi Ja mare” a fost vizionat, 
numai în Bucureşti, de 355 000 
spectatori, iar cronicile, cu o 
singură excepție (D.l.Suchianu), 
l-au declarat un film oarecare, 
sau — prost, sau — foarte prost. 
„Fraţii“, în trei luni și jumătate, 
a întrunit, pe întreaga ţară, 
vreo 220000 da spectatori, 
în schimb cro s, cu O excepție, 
l-au declarat un film interesant... 
N-am dat aceste exemple pentru 
a scoate în evidență vreun deza- 
cord între critici şi public (chiar 
dacă el există — nu este nici O 
i numai pentru a 
i-aș fi dorit un Succes 
deplin, şi de public şi de critică. 
Dar, dacă n-a fos ie (din vina 
mea, şi nu a criticii sau a publicu- 
lui) nu-mi rămîne decit să încerc 
în continuare. Cred că este destul 
airi sā te ametesti cu 
f le. „Critica măaccep- 
sau „Publicul mă acceptă!“ 
Critica poate greşi, poate să-ți 
ofere un fals succes, Cît priveşte 
publicul — el poate să aibă, la 
un moment dat, bună dispoziţie 
pentru un anume gen de filme. 
Numărul mare de spectatori nu 
înseamnă întotdeauna o confir- 
mare a unei valori artistice. Este 
primejdios să te hrānesti prea 
mult chiar şi cu s 
Cunosc oameni pe care'un mare 
succes i-a speriat: mulți 'ani n-au 
mai lucrat, de teamă să nu dea 
ceva mai slab, care să ştirbească 
acel succe: N-aș vrea'să se în- 
teleagš, din cele spuse mai-sus, 
că aș fi împotriva succesului, fie 
e! şi parțial. Un succes cît de mic, 
înseamnă că ai învins, totuşi, 
— 


19 


indiferenta, Nimic nu este mai 
cumplit pentru un scriitor, un 
artist, decît indiferenta publicu- 
lui, a criticii, etc. — faţă de o 
lucrare pusă în lație, Aș 
vrea să-mi obțin succesul cu o 
lucrare contemporană 3 
oamenii zilelor noastre, 
ambiție mai veche, greu de real 
zat, Să-mi dau seama că cei c 
mă citesc, cei care văd fil 

la care am. colaborat — gă 
răspuns la întrebările ceti fră- 
mintā, Aş vrea să-i insuflu citito- 
rului, spectatorului, încredere, 
optimism, Ar fi pentru mine cel 
mai frumos succes. Aș putea spu- 
ne că, într-adevăr, strădania mea 
şi-a atins ținta; Un succes pe care 
să-l țină minte şi alţii, nu numai 
eu... 


Malvina 
URSIANU: 
Succesul? 
tilmrea unui film 
cu 
publicul său 


Începutul acestuian ne-a dăruit, 


despre Love Story 


Călin CĂLIMAN: 
arhicunoscută mă voi înscrie 
cuvînt, Mă voi înscrie ca să pun o 
tlalā: cum aș fi regizat eu f 
dacă printr-un concurs de î 


care cel puţin pe la noi, prin p ării e 
destul de obișnuit, ca să nu zic cu 


Nina CASSIAN; Exact, cum? 


Călin CĀLIMAN: Ei bine, tot a 
aceasta? Aceasta înseamnă o 
întiinită, într-o singură pers 
oameni diferiţi: spectatorul cari 
câre sînt și regizorul în spe. E 
criticul şi spectatorul din mi 
acelaşi om? Este! Este... 


printre altele, un eveniment din- 

tre cele care nu se pot practic 

rece decît o dată la 15—20 de 
etrospectiva Pallady. 

M-am dus pentru prima oară 

itie la cîteva zile după 
vrīnd să evit învăl- 
mășala de vizitatori care- mi-ar 
fi tulburat această întîlnire cu 
Pallady, pe care nu-l mai văzusem 
într-o asemenea formă decît cu 
17 ani în urmă, Spaimă inutilă, 
n sălile muzeului se aflau la acea 
oră de după amiază — ca de altfel 
şi în celelalte zile în care am mai 
fost — circa cinci atori. 

Cum de comisesem eroarea 
să sper acel buluc de. fanatici, 
cindstiam doar că muzeul Avakian, 
deschis cu trei ani în urmă, conți- 
nind în special operele marilor 
pictori romāni, nu e vizitat — 
era să zic de nimeni? De cîte ori 
am fost, nuam intilnit pe nimeni, 
Cartea de la intrare conținea 
nişte semnături, dar eu nu am 
avut norocul sā fnttlnesc pe ci- 
neva, Așa cum aproape pe nimeni 
nu întîlneşti nici în acei templu 
al capodoperelor care este muze- 
ul Zambaccian, așa cum pot fi 
tntilniķi prea puțini vizitatori în 
Muzeul Republicii. 

Care o fi cauza? Lipsa populari- 
zării? Cred că nu. Doar numai 
dacă publicul nu așteaptă baloane 
fosforescente care să-i vestească 
programul muzeelor şi expozi- 
tiilor. Talentul lui Pallady şi al 
celorlalți pictori romāni?... Sper 
că nu. Gradul de înţelegere al 


publicului ?,.. Nu s-ar putea con- 
chide asta de vreme ce dacă s-ar 
anunța o expoziţie Matisse, ar 
răsări zeci de mii de vizitatori 
frenetici, care ar declara pe loc 
că „nici nu se compară”... 

Am văzut însfexpoziţia Moore 
vizitată de zeci de mii de oameni, 
precum și altele la fel de frecven- 
tate și, ca să venim la film, am vă- 
zut filme bune cu public şi filme 
bune fără public, am văzut filme 
proaste fără public și filme proas- 
te cu public. Cine mai ştie de ce 
imponderabil, de ce imprevizibil 
ţine succesul?... Uneori ţine de 
curiozitatea publicului față de 
ceva extraartistic şi acest lucru 
nu înseamnă şi adeziunea publi- 
cului la operă. 

Există succes de casă şi succes 
de stimă, există filme pe care 
le uiţi la ieșirea din sala de spec- 
taco! și filme pe care nu le uiţi 
niciodată, deci succes în spațiu 
si succes în timp, Există săli deli- 
rante cu entuziasmul cărora s-ar 
putea pune în funcţiune o centrală 
electrică; există săli în reculegere 
în fața noului mister omenesc de 
pe ecran. Există căderi mai 
glorioase decît o victorie, există 
căderi catastrofale, există căderi 
mediocre, după cum există și 
succese mediocre. 

Normal ar fi ca fiecare gen de 
film să aibă genul său de succes sau 
insucces, Ceea ce se şi întîmplă. 
Numai că nu întotdeauna un film 
se întilneşte cu genul de succes 
sau insucces pe care îl merită, 


„. à la manière de 
Călin Căliman, Nina Cassian și Radu Cosașu 


(imaginară masă rotundă în trei) 


N 


ani, Altul dacă i pro Dei bioh 


fel de PH 
luciditate 


-n duminică S 
„cu sărbătorile lui, cu frām 


lor, altul cum 


sau care i se potrivește obiectiv. 

Este punctul din care încep 
toate dramele cinematografiei 
mondiale, Desigur și ale celei 
românești, 

Întîlnirea u film cu publicul 
său este acea situaţie fericită, nu 
întotdeauna de excepţie, situație 
care dă cineastului sentimentul 
ki este socialmente necesar. Și 
este sentimentul cel mai prețios 
pe care îl poate avea un artist 
față de opera sa și față de marele 
sau micul său public, Restul 
este tapaj vedetistic atît de nece- 
sar unei industrii cinematografice, 
atit de impropriu artei cine- 
matografice, 


Gheorghe 
VITANIDIS: 
Sučcesul? 
Intilnirea 
realizatorului cu 
dorințele publicului. 


Ce înțeleg eu prin succes? 

Întilnirea sāu îngemănarea cre- 
zului etic, estetic și ideologic 
al artistului cu ceea ce publicul 
îşi doreste!! 


(O a doua pauză în care notăm aducerea unor 
sticle de pepsi, desfacerea lor, 


precum și gilgiitul 


altruist al umplerii paharelor). 


ascinānt al, de 
ginii înv 


ul al ma rei 

„şi ele 

deva dragostea ca un 
Mă rog, fiec are cu 


stridentă 


Radu COSAȘU: 
tura, arta în general, a ajuns să se oprească și să 
reflecte, prea mult $ sing urāt 


tatea trivi 


Nu vi se pare curios că litera- 


a lucrurilor, uitînd 
Scriem şi citim 

întîrziate, de 
or, de singură- 
aie, de singură- 
de singurătatea 


trami vaie 
elancolic a a arag 


ce? uităm de om, 
Nina SAS SIA La asta vo 


a rămine 
e condamnat — şi nu ştim și 


Radu COSAŞU 
permite să te invidie 

Nina CASSIAN: Mā obl 
superi, nu? 


Călin CĂLIMAN: Cum o să mă su „pe mine 
doar mă mai miră cîte ceva, de supărat nu mă 
mai supără nimeni şi nimic, poate doar discuțiile 
pro şi contra. Cred că nu e cz a de data aceas 
nu? Dar să revenim la discuţie. S 
ancorată o pace, o linişte și un lirism delirant c ca 
o să vedeţi, m-a pus în situaţia de a gîndi mai lucid. 
Am ajuns la concluzia că tot ce se poate reproşa 
filmului acesta înduioşător e finalul lui voit opti- 
mist, Nu rīdeti gi nu vă luaţi după lacrimile publi 
cului. Murind, eroina va intra — normal — în 
nemurire, Şi cine nu ştie că nemurirea este o 
situație unde plictisul face ravagii. Dacă ar fi 
numai şi atît și totar mai exista cit de cît o soluţie, 
dar nemurirea te pune — oroare! la îndemîna indis- 


cretiei publice. Unul vrea să ştie ce făceai la 15 


Interesanti 


e lui interioare, cu pr ferintele lui, cu 


rafia lui pe care i-o stim, etc., etc. 
Ei vreau acum şi aici să fiu neapărat pri 
t că dragostea ar putea fi juvenil sūpērbā l 
an tgagicā, ca o „primăvară nepermis de dulce- 
4 fiu prozaică şi să afirm că dragostea este, 
mă credeți, aşa cum este, 


(O primă pauză în care consemnăm aducerea 
unor ceşcuţe cu cafea; cineva doreşte pepsi și 
pină e adus discuția continuă la fel de animată), 

Şi dacă dragostea este aşa cum este, de ce să 
nu credem că eroul rămînînd singur, luînd lucrurile 
aga cum Sînt, nu cum ar vrea el să fie, greșală pe 
care — vai! — toți o săvîrşim acid iresponsabil, 
vede în singurātatea sa etanşă un trofeu anevoie 
dar pentru totdeauna obținut! 

Radu COSAŞU: Dacă îmi permite 

Nina CASSIAN: Desigur, dragă. 

Călin CĀLIMAN: Voie si de la mine. 


nu ne interesează cît — o zi, o noapte, un an, 
o viaţă — la singurătate. Şi ce poate fi mai convin- 
gător, mai optimist, decît lupta împotriva atroci- 
tātilor singurătăţii? Ce, dumnezeule, ce? Ăsta 
e sensul major al filmului la care-mi propun să 
meditez în continuare, cu discreție şi patos civic, 

(O altă pauză — ultima — în care se string 
paharele, sticlele, cescuķele şi se golesc osten- 
tativ şi scrumierele) 

Radu COSASU ove Sory“ este un film pe 
care într-un fel nici nu l-am văzut, pentru că totul 
pentru mine este o poveste de dragoste. Una lungă, 
cu plecări, cu întoarceri, cu de toate.. A Și în love 
story-ul meu alt „Love Story” nu mai înseamnă 
nimic, e ceva natural, ca o cifră în ordinea mate- 
matică a numerelor şi a lumii.. De teamă să nu 
fiu greşit înţeles, mă abtin. Nu înainte de a sem- 
nala că partida aceea de hochei putea să fie filmată 
mai fluid, cu un mai tragic simt al mantinelei. 
Şi chiar cu o oarecare obiectivare. 

Discutie consemnatā de Tudor STĀNESCU 


filmul faţă in 


faţă cu publicul 


Acest adevăr este scris în par- 
tea intii din abecedarul filmului: ci- 
nematografie, doar pentru un pilc 
de degustători cu ochiul — nu se 
poate. De sub această realitate im 
placabilă nu ne scoate nici o expe- 
rientā, oricit de celebră. Nici experienţa 
lui Bresson, nici a lui Bergman, nici 
a lui Godard, nici a lui lancs6, nici a lui 
Skolimowski, nici a lui Zanussi. Este 
adevărat, acești mari regizori n-au 
părut niciodată torturați de obsesia 
numită public. Bresson a lucrat filme, 
despre care se ştia din capul locului 
că vor fi fiasco-uri financiare. Cind 
Godard a turnat «Vintul de Est» se 
ştia că acest film «nu va merge la 
public». Nu va merge deloc Dar 
absolut deloc. Interesant mi se pare 
că unii din acești mari artişti, care au 
trăit în mijlocul marelui public, într-o 
stare de indiferenţă reciprocă, reincep 
sau încep sā simtă nevoia de a reintra 
pe autostrada filmului de interes mai 
larg și procedează in consecinţă (fără 
să se trădeze. Bineinţeles, fără să se 
trădeze, pentru că un artist care īsi 
modifică inspirația doar din motive 
exterioare, doar din motive de conjunc- 
tură, poate fi socialmente «de nă- 
dejde», dar artisticeste rămine «un 
suspect». Un motiv exterior neincor- 
porat de sensibilitate rāmine mereu 
in afara artei.) 

Un exemplu al nevoii de a fi accesi- 
bil ar putea fi Zanussi, acest tinār, 
acest foarte mare regizor polonez, 
care a apărut acum citiva ani cu filmul 
«Structura cristalului». Gindind 
«Structura cristalului» — e evident! — 
Zanussi nu s-a întrebat sau n-a vrut 
să se întrebe, citi il vor înțelege, 
citi vor vedea acest film. E clar, cum 
s-ar zice, că «nu i-a păsat de marele 
public»... S-a întimplat, ceea ce era 
de presupus. Numai un număr relativ 
restrins de persoane știu că există 
«Structura cristalului». Şi numai un 
număr şi mai restrins ştiu că acest 
lung metraj, cu titlu de documentar, 
anunța un mare cineast. «Structura 


Cu argumentul 
«public» pe buze 
se pot demonstra, 
adeseori, adevăruri 
opuse. 
Noi, însă, trebue să... 


cristalului» a fost ceea ce se numește 
«un succes de prestigiu». Dar după 
acest succes de prestigiu, Zanussi a 
simţit, probabil, nevoia si al unui alt 
tip de dialog cu publicul. După «Struc- 
tura cristalului» a lucrat «Viaţa de 
familie», un alt film admirabil, dar ad- 
mirabil «altfel», E clar că lucrind «Viaţă 
de familie» lui Zanussi i-a păsat de 
public, s-a întrebat cīķi il vor înțelege, 
citi il vor vedea. Consecința: l-au văzut 
multi. L-au înțeles destul de multi. 


Producătorii 
nu sint misionari 


O cinematografie se degradează 
dacă e obsedată de succesul de casă, 
doar de succesul de casă. Ea trebuie 
să accepte și să stimuleze și o ardere 
artistică mai puţin terorizatā de ideea 
succesului imediat. In acelaşi timp, 
însă, e evident că regizori «fără priză» 
la public nu pot exista decit cu titlul 


de excepții. De excepţii norocoase. 


Desființarea unor asemenea norocoa- 
se excepţii ar însemna o victorie fără 
glorie. Generalizarea unor asemenea 
experiențe ar insemna crah-ui. 
Intelegind, deci, că trebuie să existe 
şi «excepţii norocoase», trebuie să 
recunoaştem că în nici un sistem din 
lume finanțarea filmelor nu este în- 


credintatā unor misionari. U cinema- 
togratie oricît de intens ar fi preocupa- 
tā de Artă nu poate porni de la un cal- 
cul deficitar. În film, spiritele cele 
mai elevate sint obligate să judece și 
în cifre. Rentabilitatea este Golgota 
celei de-a șaptea arte. De multe ori în- 
să, ea poate fi și un semn că filmul şi-a 
indeplinit misiunea lui pe de-a-ntre- 
gul. Pentru că, pină la urmă, nu poate 
să existe un film cu adevărat mare 
dacă ei, aga mare cum este, n-a avut 
forța să ajungă pînă la propriiilui con- 
temporani. De ce-a fost mare? La ce 
bun a fost mare? Cine poate să-i 
confirme valoarea dacă trecerea lui 
prin lume a fost anonimă? lată deci. 


„publicul, 
argument capital 


În articolele noastre, pe buzele 
noastre, în polemicile noastre, cuvintul 
«public» revine adesea și e firesc să 
fie aşa. E firesc să facem mereu apel 
la el, să-l chemăm martor, un martor 
care să confirme: «Da! filmu! meu e 
bun. Publicul și-a spus cuvintul. L-au 
văzut atiţi spectatori»! «Nu-i adevărat 
ce spuneţi dumneavoastră cronicarii! 
Eu am văzut cum reacționează sala. 
La această scenă, sala avea respirația 
tăiată», etc. Asemenea afirmaţii sint 


firești. Discutabile (uneori), dar fireşti 


Ceea ce mi se pare mai puțin firesc 
este tendința de a transforma un argu- 
ment rațional într-un argument lipsit 
de rațiune. Formule de tipul «Măria-sa 
publicul» nu sint, după părerea mea, 
fericite. Ele imi sugerează că ideea de 
public e tratată mai mult cu adulatie, 
decit cu încredere. Nici formula «pu- 
blicul are intotdeauna dreptate» nu 
mi se pare aproape de adevăr. Publicul 
ești dumneata. Publicul sînt eu. Publi- 
cul sintem noi. Cum e cu putință ca 
dumneata, ca eu, ca noi să avem din 
principiu si întotdeauna dreptate? 
Ceea ce mi se pare păgubitor este deci 
impulsul unora dintre noi de a 
transforma o noțiune care trebuie sā 
ne inspire stimă şi rigoare, într-o 
noțiunea arbitrară, difuză. 


Succese calme — 
succese epocale 


Faptele o dovedesc. Noţiunea public 
(luată global și atemporal} poate de- 
monstra, concomitent, adevărurile ce- 
le mai contradictorii. Cu vorba public 
pe buze și cu statisticile pe masă se 
poate demonstra, de pildă, că «publi- 
cului îi plac filmele profunde», filmele 
«de idei», filmele-dezbatere. «Puterea» 
şi «Adevărul» sint exemplul cel mai 
apropiat. E prea de timpuriu să adunăm 
cifrele — filmele rulează încă, în multe 
colțuri ale ţării; ele se află încă «in 
perioada de virf», dar se vede cu ochiul 
liber că aceste filme merg bine, merg 
foarte bine; publicul intelege ce-au 
vrut să spună autorii; filmele sint — 
cum am zice noi, cronicarii — «subiec- 
te de meditație». «Procesul de la Nūrn- 
berg» a fost nu numai un film mare, ci 
și un mare succes de casă. Exemplul 
e binecunoscut. 

Dar adeseori cu argumentul public 
se pot demonstra adevăruri tota! 
opuse. Succesul «Vagabondului», rā- 


— 


21 


filmul faţă in faţă cu publicul 


Această floare (şi doi grădinari) a fost. poate, 


cel mai răsunător succes de casă. 


ma 


= S$ = 


V 


și 


Vor putea acești «fragi sălbateci» 
să concureze această «floare»? 


sunătorul său succes, care se re- 
editează an de an in rețeaua noastră, 
ajungindu-se ca «Vagabondul» să fie 
prezentat, nici mai mult nici mai puţin, 
decit la Cinematecă (adică, dragă 
doamne, in templul filmului de artă. 
În felul ăsta vedem cozi la Cinematecă, 
geamuri sparte, facem cunoştinţă cu 
nevoia de a chema funcționarii or- 
dinei publice ca să potolească elanul 
cinefililor care vin — a cita oară? — 
să asculte avaramul-avaramu!) succe- 
sul acesta este într-adevăr impozant. 
Ca şi celălalt succes, «O floare si doi 
grădinari». După toate datele se pare 
că acest ultim film (care este pentru 
cinematografie, cam ceea ce a fost 
Submarinul Dox pentru literatură) a 


«Vagabondul» şi 


asaltul casei de bilete 


Ciţi n-au văzut 


«Dreptul de-a te naște»?... 


PUBLICUL ÎN CIFRE») 


1960 . . . . . 149988 000 spectatori 
1966 . . . . . 214400 000 spectatori 
1970 . . . . . 198 383 000 spectatori 


Starea proastă, foarte proastă în care se află cele mai multe dintre cinemato- 
grafele noastre (ca și puținătatea sălilor) explică parțial această scădere. 

Dar să nu uităm, micşorarea numărului de spectatori e tipică pentru ur. 
anumit stadiu de dezvoltare. În ea se răsfringe: creşterea numărului de tele- 
vizoare, creșterea numărului de autoturisme, introducerea unui nou fel de a 
petrece timpul liber (de exemplu pasiunea recentă pentru week-end) etc. 


*) Datele statistice citate in aceste pagini au fost obținute prin bunăvoința Direcţiei Difu- 
zării Filmelor 


«Magazinul de pe Strada Mare» si 
reproșul sălilor goale. 


„..Ciļi n-or să aibă linişte, pină n-or sā vadă 
«Pădurea de mesteceni»? 


înregistrat cel mai răsunător succes de 
casă cunoscut vreodată în rețeaua 
noastră cinematografică. N-aş vrea să 
se înțeleagă de aici că aș dori ca aceste 
subpelicule să fie prohibite. Spre deo- 
sebire de unele persoane intransi- 
gente, mult mai intransigente, eu nu 
cred că asemenea filme sint «nocive». 
Dimpotrivă. Nutresc speranța că pe 
prima treaptă a cinefiliei aceste subpe- 
licule ar putea avea meritul de a aduce 
la cinema un număr de spectatori, care 
oricum nu și-ar pierde timpul cu filmul. 
Aceste filme fără penumbre și fără 
autenticitate sint, poate, pentru unii, 
un fel de prim exercițiu de meditație. 
Poate! E de gindit. E de discutat. Aici 
întrebarea este insă alta. Din aceste 
contradictorii succese de casă, ce 
concluzii tragem? Tragem concluzia 
că pentru a veni in întimpinarea publi- 
cului trebuie să creăm filme de tipul 
«O floare și doi grădinari»? 

Westernul-spaghetti «Pentru citiva 
dolari în plus» a avut citeva milioane de 
spectatori; «Hirosima, dragostea mea» 
n-a avut nici a zecea parte din acest 
număr, Putem să spunem că, pentru 
a ne sluji publicul așa cum se cuvine, 
trebuie să-l hrănim doar cu westernuri- 
spaghetti? 

«Blow Up» a fost văzut de un public 
care, numeric, reprezenta doar 20%, 
din publicul care a plătit bilet la «Păca- 
tul dragostei»; «Adio, Gringo» a avut 
de 10 ori mai mulți spectatori decit 
«Eclipsa» şi de 20 de ori mai mulți 
spectatori decit «Billy mincinosul». 
Ce facem? Renuntām la Antonioni 
pentru «Adio Gringo»? 


Succesul, direct 
proporțional cu valoarea? 


Unele filme, pe bună dreptate, au 
reprezentat o cădere. «Şapte băieți 
şi-o strengāritā» a reprezentat o rela 
tivă cădere, deşi regizorul lui, autorul 
Angelicilor, Borderie, era oarecum 
faimos; deși rețeta filmului era prepa- 
rată «ca să meargă la sigur»; deși 
filmul, lucrat la Buftea și discutat 
mult în presă înainte de premieră, mai 
avea și aceste atu-uri. Da! Statisticile 
cinematografice înregistrează adese- 
ori căderi drepte. 


Dar sint filme care au căzut pe ne- 
drept, cum ar fi filmul lui Tati, «Unchiul 
meu»; sau admirabilul «Cu mîinile 
pe oraș»; sau cum a fost capodopera 
«Magazinul de pe Strada Mare»; sau 
excelentul film maghiar «Sărmanii flā- 
căi»; sau admirabilul film al lui Makk, 
«dubire»; sau «Fragii sălbatici». («Fra- 
gii sălbatici» — capodoperă! — a fost 
văzut de 170.000 spectatori, în timp ce 
«Un dolar găurit», de 2 milioane). 
«Pădurea de mesteceni» a lui Wajda 
nu a avut nici el succesul meritat. 
Fireşte, nu a fost o cădere propriu- 
zisă. Dar răsunetul acestui film anto- 
logic a fost de o modestie intristātoare. 
Trecerea lui a fost însoțită de o stare 
de cvasi-indiferentā. A rulat cu multe 
săli goale. 

Se poate spune, deci, că succesul 
unui film este întotdeauna direct pro- 
portional cu valoarea lui? 


+ 


Ce aş incerca sā demonstrez cu 
aceste exemple (și cu tablourile de 
cifre din aceste pagini)? 


| 


es de 
teaua 
ea sā 
ceste 
deo- 
ransi- 
2u nu 
cive». 
ă pe 
ubpe- 
duce 
„care 
filmul. 
fără 
unii, 
itatie. 
„Aici 
ceste 
4, ce 
luzia 
Jubli- 
tipul 


citiva 
ne de 
mea» 
acest 
ientru 


mulţi 
sul». 
nioni 


filmul faţă in faţă cu publicul 


e Întîi: Noţiunea de public este 
mult prea importantă ca să nu fie 
primejdios s-o utilizăm după bunul 
nostru plac. Fiecare dintre noi sintem 
o parte din public. Niciunul nu sintem 
publicul «in persoană». Niciunul din- 
tre noi nu e singurul confident al 
publicului. Niciunul nu este singurul 
său reprezentant. 


e Doi: Oricit de luminaţi, oricit de 
«tipici» ar fi vreunul dintre noi şi oricit 
de «tipice» ar fi gusturile acelei ființe, 
publicul nu poate fi niciodată o per- 
soană. O singură persoană. Publicul 
este o noțiune globală. Sociologii 
știu acest lucru foarte bine și niciodată 
nu vorbesc de un singur public; ei 
se referă intotdeauna la categorii anu- 
me, în funcţie de virstă, de criterii pro- 
fesionale, de criterii geografice, etc. 
Nu putem să facem o apă și-un pămînt 
din preferințele celor de 20 de ani și din 
preferințele publicului de pensionari. 
Nu putem să nu înţelegem că publicul 
de la sat nu este încă identic cu ce! de 
la «Patria». «Publicul vrea»... «Publi- 
cul nu vrea...» «Publicul respinge...» 
«Publicul nu acceptă» — spunem noi 
adesea, fără să ne întrebăm care 
public? Nu tot publicul vrea același 
lucru. Nu tot publicul respinge același 
lucru. Nu putem apela la noțiunea de 
public cu folos, dacă nu ținem seama 
că publicul este o noțiune globală. 


e Trei: Publicul nu este numai o 
noțiune globală. El este şi o noțiune 
dinamică, de un dinamism adeseori 
paralizant, pentru cei care-l studiază 
si îi caută legi. 

Se ştie (exemplul a intrat demult în 
folclor) că nu cu 50 de ani în urmă, 
ci doar cu vreo cîțiva, deci numai cu 
citiva ani înainte dea intra la Academia 
Franceză, în rindul nemuritorilor, 
Eugen lonescu era «un dificil», era 
«avangarda», era calificat «abraca- 
dabrant». Cind a apărut «Cintāreata 
cheală», marele public a spus că «nu 
înțelege nimic». Peste 10 ani, ceea ce 
părea abracadabrant s-a văzut că are 
o noimă. Peste 10 ani, lonescu nu mai 
părea un copil teribil, un scandalagiu, 
Peste 10 ani, teatrul modern nu mai 
putea, fi înțeles in afara lui lonescu. 
In 10 ani copilul teribil devenise «un 
clasic în viață», 

Gustul publicului cinematografic 
evoluează și el vertiginos. Nu trebuie 
să ne-o spună nici un institut de cer- 
cetări specializate. Se vede cu ochiul 
liber. «La Dolce vita», film care, după 
cum se știe, a produs la premieră un 
adevărat scandal («așa ceva nu s-a 
mai văzut pe ecran» — striga opoziția). 
«La Dolce vita», apărind pe ecranele 
noastre la vreo zece ani după premieră 
ni s-a părut nouă, cei de peste 10 ani, 
o peliculă fără nimic scandalos, un 
film normal, aproape demodat. Romeo 
și Julieta văzuți de Zeffirelli, dacă s-ar 
ti proiectat pe vremea lui Romeo 
— Leslie Howard şi Julieta — Norma 
Shearer, ar fi provocat, fără indoială, 
consternarea, refuzul, dezaprobarea. 
Acum 30 de ani un astfel de «Romeo 
și Julieta» era inadmisibil. 

Şi puterea publicului de a citi un 
film a crescut uluitor. «Anul trecut 
la Marienbad» era la început «un film 
pentru inițiați ». Anul trecut am revă- 
zut «Anul trecut...» într-o sală plină, 
plină ochi cu spectatori «obișnuiți». 
Sala participa. Sala nu mai părea 
deloc confuză. Filmul era asimilat. 


FILME ROMÂNEȘTI CU 3 MILIOANE «BILETE» 
(de la data premierei pînă la 31 dec. 1970) 


Titlul filmului 


Tudor — 2 serii . CT 1963 
Neamul Soimārestilor — 2 serii |... 1965 
Dacii 1967 
Columna — 2 serii ......... 1968 
FU EE Zeiss rajas 1966 
Pădurea spinzuraților AT 1965 
Lupeni — 2 serii SLS 1963 
De-as fi Harap Alb a m 1965 
Alarmă în munţi .. 1955 
Mitreg Cocor: S55 1952 
Strāinul — 2 serii ......... 1964 
Alo!... Ati greșit numărul! ..... 1958 
Secretuleilrulul => ml a ES 1960 
Dragoste la zero grade ....... 1964 
Răpirea fecioarelor . 1968 
Amintiri din copilărie Fă 1965 
Serbările galante Cat 1966 
Codin 1963 

1957 

1965 


*) Am simţit nevoia să precizăm bilete, pentru că statisticile iau in consideraţie nu numărul 
de spectatori, ci numărul de bilete vindute (in felul acesta un spectator, care vede același film 
de trei ori, e numărat de trei ori, iar un spectator, care merge să vadă un film în două serii, 


cumpărind două bilete, este numărat bineinķeles de două ori) 


«Tudor»: peste 9 milioane spectatori 


«Neamul Şoimăreştilor»: peste 8 milioane spectatori 


PREMIERELE ANULUI 71 


(de la data premierei pină la 27 februarie 1972) 


Titlul filmului 


ianuarie 
februarie 


Cintecele mării .. 
Mihai Viteazul — 2 serii 
Haiducii lui Şaptecai 
Zestrea domnitei Ralu aprilie 
Printre colinele verzi „aprilie 
Serata 

Facerea lumii 

Apa ca un bivol negru 

Săptămîna nebunilor 

Brigada diverse în alertă 


anul premierei 


luna premierei 


Integrat. 

Evoluează publicul luat ca noţiune 
globală. Evoluează fiecare categorie 
de spectatori luată separat. Cu 10 ani 
bilete în urmă, difuzorii nu concepeau că pot 
trimite_la țară anumite categorii de 
filme. În 10 ani publicul rural a făcut 
salturi care pot produce uimirea (deși 
mai util ar fi să producă interesul, pen- 
tru că aceste metamorfoze se cer stu- 
diate, nu numai afectiv. Dar noi, din 
păcate, sintem încă departe, foarte 
departe de o cercetare ştiinţifică a 
publicului. Publicul rămîne o noțiune 
la care apelăm mult şi pe care o cu- 
noaștem puţin. Foarte puțin. 


9775 355 
8 752 162 
8 303 110 
6 162 544 
4 391 770 
4 194 379 
3 977 353 
3 947 746 
3 877 549 
3 723 671 
3 673 486 


3 414236 e Patru: Am spus la inceput cā nici 


3 286 941 o cinematografie, oricît de preocupată 
3 255 250 ar fi de artā, nu poate porni de la un 
3 176 316 calcul deficitar. Rentabilitatea este 
3 159 476 pentru o cinematografie un imperativ 
3 114898 categoric. E bine insā sā nu uitām cā 
3 073 035 in afara rentabilitātii materiale, există 
3 052 935 si o rentabilitate spirituală și că în 
3 024 099 materie de cultură, această rentabili- 
tate e primordială. Sint filme care, e 
adevărat, fac fericiți pe responsabilii 
de cinematografe. Dar sint filme — si 
noi trebuie să tindem ca acestea să fie 
majoritatea — care nu-și arată bene- 


«Dacii»: peste 8 milioane spectator; 


ficiile doar prin cozi sau doar prin 
«n-aveţi un bilet în plus». Beneficiile 
unui film nu se calculează numai în 
numerar. Sint beneficii care nu pot fi 


eu ae, trecute in cifre; beneficii care apar 
1772794 mai tirziu şi uneori pe căi mai ocolite. 
6 143 526 Sint filme care nu te fac să plingi în 
2 394 452 hohote, dar te fac mai sensibil în fața 
1992 359 durerii. Sint filme care au meritul că te 
565 997 deconectează. Dar sint filme care au 

676 114 meritul cā-ti dau insomnii. 
549 456 Fireşte, nici o cinematografie nu 


poate exista in afara ideii de rentabili- 
tate. Dar primul calcul dintr-o adevă- 
rată rentabilitate culturală trebuie să 
răspundă nu la intrebarea «citi bani?» 


112 559 
1 566 727 
1 454 235 


Asediul 


Asteptarea . . 


Fraţii 
Decolarea 


B.D. la munte si la mare 


august 
„septembrie 
septembrie 
decembrie 
decembrie 


520 212 
393 870 
407 957 
205 828 
577 451 


a adus acest film, ci «citā intelep- 
ciune», «citā omenie» şi, mai ales, 
«cit adevăr»? 


Ecaterina OPROIU 
23 


filmul faţă in faţă cu publicul 


capul de afis 


Cuplul «răutăcios» 


la noi 


Cuplul patetic 


f 
d 


Cuplul neașteptat 


Nu se poate, desigur, spu- 

| ne că Birlic și Ciobotărașu 

Nema sint cei mai buni actori 
de cinema români, Există 

multi, foarte multi alţii, 

care-s cel puțin egali cu dinsii. 
Cum se explică atunci că aceştia 
doi au fost singurii care ajunseseră 
ia o încărcătură divistică mai mult sau 
mai puțin comparabilă cu aceea a staru- 
lui apusean, a vedetei occidentale? 


Probabil că explicația e aceeași ca 
şi în apus. Bette Davis, Fredric March, 
Myrna Loy, Gary Cooper au ajuns stele 
pentru că erau distribuiți mereu şi în 
roluri variate. De același avantaj s-au 
bucurat şi cei doi regretati artiști 
români, în timp ce actori de valoare 
egală, ca Geo Barton, Kovács György, 
Emanoil Petruţ, George Constantin 
sînt distribuiți nedrept de rar. Un 
actor devine cap de afiș în bună parte 
fiindcă a fost des pus pe afiș, cap de afiș. 
Repetarea nu oboseste, nu plictiseste, 
ci familiarizează. Spectatorul se obis- 


24 


Actorii noștri, capete de afiş 
Regizorii noștri, anonimi pe afiş 
Scriitorii noştri, candidați la afiş 

pe cînd cinematograful nostru cap de afiş? 


Afişul policefal 


nuieste cu un actor așa cum te simți 
bine in compania unei rude sau a unui 
prieten personal. Asta chiar dacă pe 
ici pe colo filmul și rolul fuseseră 
mediocre, cum a fost cazul lui Birlic în 
«Titanic Vals» (cînd rolul i-a fost încre- 
dințat lui Beligan, s-a putut vedea ce 
eroare fusese de a face din acest erou 
duios un clovn anost). Tot asa a suferit 
Birlic în «Două lozuri» de Caragiale. 
Totuși zestrea sa divistică a crescut 
prin efectul simplei sale reapariții 
regulate. Ciobotăraşu a avut norocul 
să nu fie distribuit decit în roluri bune, 
chiar cînd filmul era slab, cum a fost 
cazul cu «Porto Franco». De aceea 
zestrea sa de vedetă a crescut neconte- 
nit. Silvia Popovici este o artistă tot 
atit de bună ca lrina Petrescu sau 
loana Bulcā. Dar fiindcă e distribuită 
rar, nu atinge nivelul de mitologie 
divistică a! celorlalte două. O excelentă 
artistă, Irina Gārdescu, apārind în ulti- 
mii ani, mai des pe ecran, se află pe 


(Continuare in pag. 26) 


filmul faţă in faţă cu publicul 


Succesul în cinematograf 

e o problemă nu numai 

mema complexă, dar şi schimbă- 

toare. Complexă — fiind- 

| ci depinde de vreo zece 

elemente si de combinările lor în alian- 

te sau opoziții; schimbătoare, fiindcă 

întotdeauna (si mai ales azi) societātile 

omeneşti își schimbă drumul și obra- 
zul. 

S-a crezut multă vreme că succesul 
unui film depinde de «capul de afiș», 
de vedetă. Azi se exagerează uneori 
în sens contrar și se socoate că «star»-ul 
nu are importanță sau mai exact că 
este important tocmai dacă nu are 
importanță, dacă este un om cu totul 
oarecare, dacă este un «anti-erou» ca 
cel din «Cinci piese uşoare» sau cel 
din «Easy Rider», despre care eroi, 
regizorul Ed. Emschwiller zice că-s 
«de obicei niște pāgubosi al căror 
eroism este socotit după capacitatea 
lor nu de a triumfa, ci de a supravie- 
tui». lar Redfort zice: «Vreau să fac 
filme despre un om care s-a îndepărtat 
de societate, care are lipsuri și este 
singuratic. un om care pare a fi un 
erou dar de fapt nu este». 


«Angajăm urītei» 
zice Zanuk 


Dar nu numai personajul dorit (sau 
presupus a fi preferat) de public se 
schimbă, ci chiar și actorul, fața lui. 
figura. mutra. «Angajām urītei» — 
zice Richard Zanuk (35 de ani, preșe- 
cintele companiei «Twenty Century 
Fox», fiu! marelui Darry! Zanuk). Asa-s 
cele mai multe vedete de azi: Dustin 
Hoffman, Richard Benjamin, Alan 
Arkin, Dennis Hopper. Gene Wilder. 
«Acum zece ani (spune acest Wilder) 
nu se accepta decit un singur fel de 
obraz, pe care-! aveau numai cîteva 
sute de persoane în întreaga lume, 
obrazul Hollywood. Nu se admitea 
ca actorii să semene cu oamenii din 
public. Acum însă s-a constatat că ei 
pot să arate la față la fel cu oamenii 
cu care spectatorul să se poată iden- 
tifica». 

Căci spectatorul însuşi s-a schimbat; 
62% din publicul de cinematograf se 
compune din oameni între 12 şi 30 de 
ani. Pe aceşti tineri, astăzi, îi deranjează 
bărbații frumoși, cu haine elegante, 
pieptānati cu grijă și artă; îi agaseazā 
femeile splendide cu rochii de un gust 
rafinat. Spectatorii de 12—30 ge ani 
cer în Occident zdrente, late, jeg si 
barbă. O cer cu ifos și trufie. Nu 
pentru că aspiră (ca altădată) să semene 
ei cu actorii filmului, ci pentru că cer 
eroului de pe ecran să semene el cu 
dinşii. Este o idolatrie, ca să zicem aşa, 


Spectacolul capului de afiș: Audrey Hepburn 


Surprizele succesului : 
înainte, spectatorii 
îmitau eroii de film. 
Azi, eroii imitā pe spectatori. 


inversă. Care se aplică nu numai la 
fizic,dar si la moral. 

Acest public nou (62% din specta- 
tori) este totodată foarte mare și 
foarte mic. Dacă evaluăm, modest, 
longevitatea la 60 de ani, înseamnă că 
acei procent de 62% reprezintă un 


total de 18 ani, în timp ce restul spec- 
tatorilor, adică 38% reprezintă un 
total de 30 de ani; adică minoritarii 
reprezintă aproape dublu de specta- 
tori față de majoritari. La baza acestui 
paradox de aritmetică se află un fapt 
jalnic, catastrofic: imputinarea specta- 


capul de afis 
in lume 


torilor de cinematograf, descresterea 
cifrei brute a cinefililor. Nenorocire, 
desigur, datorată în cea mai mare 
parte concurenţei televizorului. lar so- 
lutiile găsite în diferite țări capitaliste 
sint mereu cu două tăișuri. Astfel 
una din ele a fost superproductia, cit 
mai panoramică şi mai tehnicoloră 


Repetitiile 
au douā capete 


Și într-adevăr, «Sunetul muzicii» sal- 
vează de ia faliment casa «20-th Cen- 
tury Fox» (cîştig record: 72 de milioane 
de dolari). Dar vai, «acest succes avea 
să ruineze aproape întreaga cinema- 
tografie americană» (zice regizorul Em- 
schwiller) dind naștere la o serie de 
dezastre menite să imite acel succes: 
«Doctor Doolittle», «Start», «Adio 
Mr. Chips». «Am cheltuit (zice Zanuk) 
cu toţii prea mulți bani, și abia acum 
ne mai refacem după această catas- 
trofā». 

O altā sursā de succes (si de insucces) 
este tendinta publicului, dubla sa ten- 
dintā de a cere sā se repete ceea ce 
i-a plācut $i invers, de a i se face silā 
dacă i se repetă ceva. E caracteristică 
observaţia lui Canby, criticul cinema- 
tografic de la «New York Times». 
care a apărat cu frenezie filmul «Love 
Story» impotriva detractorilor săi și 
care zice: «Singurul lucru cu adevărat 
deprimant în privinţa acestui film este 
că, în mod inevitabil, e! va fi urmat de 
tot felul de imitații ingrozitoare». 

Intilnim aici un alt element de care 
depinde succesul unui film. Pe lingă 
«capul de afiș», pe lingă psihologia 
(generală, sau momentană, sau locală) 
a pulbicului, mai este și conținutul 
însuși al filmului (genul, tema, stilul, 
subiectul, problema). Publicul simte 
dorința de a găsi in film personaje si 
situații care seamănă cu el și cu aspira- 
tiile lui. Dorinţă, cum am văzut, peri- 
clitată de oboseala în fața repetiķiei. 
Primejdie însă mai puțin gravă decit 
s-ar crede. De pildă, în ce privește 
«ingrozitoarele imitații», de care vor- 
beşte criticul Canby, trebuie sā obser- 
văm că de la «Un bărbat și o femeie» 
al lui Lelouch pină la «Povestea de 
dragoste» a lui Segal, au trecut cinci 
lungi ani fără să fi apărut vreo altă 
«imitație», fie îngrozitoare, fie nein- 
grozitoare. Lucrările într-adevăr de 
valoare nu se tem de repetiție și de 
sațietate. De altfel, repetițiile sint și 
ele cu două capete. 

Angajarea producţiei cinematogra- 
fice în cutare gen, stil, temă, depinde 
în bună parte de angajarea în același 


(Continuare in pag. 27) 


25 


Farmec — Irina Gārdescu 


(Urmare din pag. 24) 


drumul suirii spre mitologia stelarā. 
Tot aşa Anna Szeles, care și dinsa e 
candidată la nimbul capului de afiș. 


Capul de afiș colectiv 


S-a ivit la noi ceva care nu se prea 
produce în (Oscident, anume capul de 
afiş policefal. În apus, această policefalie 
ia forma cuplului de îndrăgostiți, sau 
brelanului conjugal,sau «bandei vesele», 
La noi, acest cap de afiş colectiv se 
compune numai din bărbați. Este an- 
samblul care s-a bucurat de un larg 
succes, ansamblul Dem Rădulescu — 
Caragiu - Constantin - Papaiani - Puiu 
Călinescu. A fost poate capul de afiș 
cel mai complet realizat, un caz de 
vedetism 100% de tip Banda veselă 
sau Dead-end-Kidy. A fost un fenomen 
care îl reedita pe acela al serialelor de 
altădată («Les deux gamines», «Pari- 
sette», «Le fils du flibustier» și alte 
cine-romane) unde reapariția constantă 
a unor Aimé Simon Girard, Sanda 
Milovanova si alți actori fixi, era cea 
mai crezută dintre promisiunile de 
fericire cinematografică. 

Serialul politisto-umoristic Tic-Drā- 
gan este caracteristic in aceastā privintā. 
El tableazā in cea mai mare măsură pe 
acest cap de afis, plural. Asta se vede 
incā inainte de inceperea filmului. Sem- 
nalarea, în generic, a colectivului stir- 
neşte în sală murmure de anticipație 
a unor desfătări viitoare. 


Capul de afiș solo 


Un actor care pāseste de-unu-singur 
pe scara divismului este Florin Piersic. 
Are totul pentru meseria de cap de afiș: 
frumuseţe, inteligență, diversitate și 
haz, Încă de la producția sa școlară de 
fine de studii, încă de la magistralul său 
Peer Gynt, s-a văzut în el stofă de mare 
actor, multilateral dezvoltat. lată de ce, 
în ciuda micilor socoteli care au prezi- 
dat ani de-a rîndul la distribuțiile sale 
de la Buftywood, el a fost constant 
distribuit în filmele noastre și a devenit 
cel mai sigur «cap de afiș». 


Capul de afiș care iscāleste 


În occident, capul de afiş este uneori 
regizorul: Wyler, Fellini, Ford, Clair, 
Visconti, Lang, Carné, Hitchcock. Alte- 
ori scenaristul sau chiar dialoghistul: 
Prēvert, Jeanson. Alteori,autorul operei 


26 


Cuplul istoric: 


Amza Pellea și loana Bulcā 


literare ecranizate: Hugo, Lampedusa, 
Simenon, Hemingway, Stendhal, Stein- 
beck, Dostoiewski, Segal. Aceste trei 
variante ale capului de afiș există oare 
la noi în România? Să începem cu 
autorii literari deveniți vedete. De pildă, 
Sadoveanu. «Mitrea Cocor» a fost o 
nefericită eroare (și oroare) pe care 
«Şoimăreştii» nu a avut puterea sā o 
anihileze. Prestigiul de colos al lui 
Sadoveanu încă nu s-a ridicat la functiu- 
nea de cap de afiș cinematografic. 
Luaţi un alt mare prestigiu: Mușatescu. 
După părerea mea, literatura lui e de 
nivel Caragiale. Cind s-a ecranizat «Ti- 
tanic Vals», am notat în piesa lui o 
mulțime de fapte cinematografiabile 
pe lingă care scenaristul și regizorul au 
trecut fără să se uite. Un Mușatescu 
anost e un adevărat miracol. O minune 


Generalul-Kovācs 


totuși care s-a produs. Tot așa și cu 
un alt mare scriitor, care ar putea fi 
sursă miliardară de ecranizări: Jean Bart. 
Capodopera lui a fost masacrată și 
«Europolis», acea Sulină unică în lume, 
acel Stat internațional sui-generis, com- 
pus din cinci Mari-Puteri, a fost penibil, 
transformat în simplu Găiești. Aceeași 
mezaventură cu Sebastian. Vreau să 
vorbesc de «Steaua fără nume», căci 
«Ultima oră» («Afacerea Portar») a 
fost un film mai degrabă bun (regia 
Boroş), cu scenariul pe alocuri mai 
bun decit piesa (Sorana Coroamă). 
Dacă filmul a plăcut, a fost pentru 
calitățile lui de scenariu, regie și actorie 
(lancovescu, Beligan, Fintesteanu) și 
nicidecum pentru şarja divistică a nume- 
lui lui Sebastian. Există azi la noi. un 
scriitor, Eugen Barbu, care în beletris- 


Domniķa—llinca 


În fine, cap de afiş: Pogonat 


ticā a atins un meritat nivel divistic. 
Dar nu si in cinematografie. Mā gindesc 
că „prelucrat cu vigilentā și cu un atent 
bun gust, romanul «Prințul» ar putea 
da un magnific film românesc, care ar 
face din numele romancierului un veri- 
tabil «cap de afiș» cinematografic. Ace- 
lași lucru se poate spune despre drama- 
turgul D.R. Popescu. 

Scenariile lui Titus Popovici sint 
multe și toate bune. Ultimul («Ipu») 
dovedeşte că succesele anterioare sînt 
departe de a i se fi suit la cap și că la 
el ascensiunile în mitologia stelară sint 
pe drumul cel bun. 

Cine nu-i încă scenarist-vedetă, dar 
ar fi meritat cu prisosintā să fie, este 
loan Grigorescu. Unul din filmele sale, 
«Canarul si viscolul», este de o origina- 
litate stupefiantă. E cel mai tulburător 
film comunist din cîte s-au făcut. Filmul 
se înscrie în marile găsiri ale invenției 
tematice cinematografice. loan Grigo- 
rescu, dacă are noroc și energie în 
lupta centrifugă, poate lesne ajunge 
«cap de afiș» pe linie de scenariu. 


Dar regizorul cap de afiș? 


Regizori? Avem mulți regizori buni. 
Dar în afară de Pintilie nici un nume 
de regizor nu a ajuns la gradul de 
vedetism, astfel încit regizorii să poată 
deveni mai «cap de afiș» decit actorii 
sau decit autorii ecranizati. Dar așa 
cum îi cunosc pe regizorii noștri, vechi 
şi noi, sînt sigur că-s capabili să facă 
multe filme bune şi să atingă curînd 
şi lesne acest palier. Din păcate, pentru 
ei, a face filme bune, nu depinde numai 
de ei ci de alți factori. Dar asta e, cum 
ar zice Kipling, «o altă poveste». 


D.I. SUCHIANU 


Sāmādāu— Barton 


filmul faţă in faţă cu publicul 


(Urmare din pag. 25) 


timp, a altor autori, într-o categorie 
de filme cu conţinut opus, pe care 
tocmai vrem să-l combatem, să-l con- 
testăm și să-l refuzăm. Astfel unani- 
mitatea presei franceze judecă filmul 
lui Lelouch ca un «anti-Godard» (fie 
pentru a-l lăuda, fie pentru a-l deza- 
proba). De pildă: «Un film niciodată 
sistematic, niciodată forțat, ca de pildă 
filmele lui Godard, la care involuntar 
te gindesti» (Les Echos); «Că vrem sau 
nu, afacerea Lelouch ia uneori alură 
de operație anti-Godard» (Paris-Presse); 
«Un film care ne mai odihnește niţel 
de atiția frați care-şi violează sora, după 
ce şi-au ucis mama din cauză că mă- 
garul de tat-so...» (Telâcint); «Da, 
un prea frumos film, care aduce pros- 
petime, sensibilitate în inima cinema- 
tografului francez, care tare avea ne- 
voie de așa ceva» (Le Canard Enchai- 
nē); «Un film care dă impresia că a 
reinventat cea mai veche poveste din 
lume» (Le Monde). 

Toate aceste cuvinte pot fi spuse 
aidoma despre «Love Story». Exact 
același fenomen. Este succesul obținut 
prin repetarea unei formule împotriva 
repetării formulei inverse, repetare 


Regizorul — (ex) cap de afiş: Jean-Luc Godard 


capul de afis 
in lume 


«Monştrii» cap de afiş: Tracy-Hepburn 


devenită comparabilă. De pildă, re- 
petarea preferintei pentru un anumit 
conținut, pentru violență, cruzime, e- 
rotism, pornografie, impuscāturi, ex- 
perimentalism cit mai tīcnit posibil. 
Toate acestea-s mode, care cer, cheamă 
mode inverse. Moda, spunea socio- 
logul Gabriel Tarde, este o alianță de 
invenţie şi de repetiție. Este, adăugăm 
noi, O repetare contestatară, opusă 
repetitiilor modei contrare pe care 
vrem s-o anulăm. 


Un cuvint care deranjează: 
gusturi 


Am identificat pînă acum urmātoa- 
rele elemente de care depinde succe- 
sul: vedeta, psihologia (permanentă 
sau momentană) a spectatorului, du- 
elul natural între mode și contra- 


Regizorul-actor — cap de afiş: Serghei Bondarciuk 


mode, ale căror fluctuații vor fi sau 
nu sesizate la timp de cei doi specia- 
listi ai succesului cinematografic: pro- 
ducătorul finanţator și presa publi- 
citară — maeștrii reclamei. Aşadar 
pină acum cinci elemente. La care se 
adaugă un al șaselea, care ar trebui 
să fie foarte important, dar care, vai, 
nu face nimic pentru a merita «de 
fapt» această importanță «de drept». 
Este criticul, Jack Valenti, șeful su- 
prem al cinematografiei americane, s-a 
năpustit vehement în chestiunea«Love 
Story», acuzind pe critici că judecă cu 
rea credinţă fiindcă le este ciudă de 
succesul comercial fără precedent al 
acestui film. În orgoliul lor, ei nu nu- 
mai că declaraseră filmul şi cartea 
operă slabă, dar impiedicaserā ca ea 
sā figureze mācar ca un candidat la 
premiu. Canby, criticul de la «New 
York Times», dupā ce laudā din rās- 
puteri cartea și filmul, aduce totuşi 
următoarea obiectie magnatului cine- 
matografic Jack Valenti: «Domnul Va- 
lenti pare să spună că cronicarii ci- 
nematografici ar trebui să se limiteze 
la o insirare de amabilități despre 
filmele care ar cistiga pînă acum 
popularitatea, precum si la colectiona- 
rea unor cuvinte urite la adresa celor 
care n-au succes de casă. Un critic tre- 
buie să fie credincios propriilor sale 
gusturi, rāminind ca ulterior publi- 
cul să judece singur dacă gusturile 
criticului concordă cu propriile sale 
preferințe». 


Este în toate acestea un cuvint care 
deranjează. Cuvintul gusturi. Criticul 
în artele narative (unde există totdeau- 
na o «dramă»)nu are voie să aibă «gus- 
turi», ci doar păreri dovedite, dove- 
dite pe fapte (acţiuni, obiecte, conver- 
sații, mărturii, etc). Exact ca la o curte 
cu jurati. Plaga universală a criticii 
este practicarea exclusivă a metodei 
lui «zice și fuge». lată de ce criticii se 
simt vexati cînd se văd cu miinile 
goale, incapabili să găsească cel mai 
mic fapt doveditor în sprijinul fudulelor 
lor verdicte. lată de ce au simțit ei 
nevoia să insulte pe Erich Segal, de- 
clarindu-l nedemn de a candida la un 
premiu. (Căci acei critici s-au simţit ei 
înşişi insultati în onoarea lor de breaslă 
în faţa celui mai mare record mondial 
de popularitate. În trei zile, filmul a 
realizat 2 milioane jumătate de dolari 
beneficii, mai mult decit costul pro- 


-> 


Batalov — cap de afiş 


filmul faţă in faţă cu publicul 


Ex-balerina cap de afiş: Savelieva 


Mitul— cap de afiş: Marilyn Monroe 


ductiei sale. În premieră, filmul rula 
concomitent în 160 de săli din cele 
165 de săli de premieră din SUA. 


De 9 ori 
succesul 

Dar e timpul să rezumăm. Factorii 
succesului cinematografic sînt: 1) capul 
de afiș; vedeta-actor ; 2) regizorul renu- 
mit și zestrea sa divistică; 3) menta- 
litatea, psihologia spectatorului (va- 
riabilă după ţară, epocă, moment, am- 
biantā culturală) ; 4) conținutul poveștii 
filmate, problemele ei, actualitatea 
acesteia, adică moda de care se bucură; 
5) repetiţia temelor la modă care pro- 
duce fie silă, fie continuare entuziastă, 
în raport invers proporțional cu vo- 
volumul repetitiilor din categoria opu- 
să, rivală; 6) încasările, «box-office»-ul, 
care, la început, efect al succesului, 
devin în ochii opiniei publice cauză, 
sursă de continuare a succesului; 7) 
dibăcia, talentul maeștrilor în arta 
publicitară, în arta reclamei: 8) o- 


pinia criticilor, care deocamdată se 
cam mărginește la prestigiul orb care 
îl are hirtia tipărită, dar pe viitor ar 
putea deveni factorul hotăritor, cînd 
criticii se vor hotări să-și sprijine pă- 
rerile de fapte de ecran; 9) în sfîrșit, 
chestia succesului depinde și de fac- 
torii tehnico-economici. Anumite mari 
progrese în aparatura cinematogra- 
fică, Curtea Supremă care combate mo- 
nopolul sălilor posedat de marile com- 
panii, posibilitatea unor filme cu buget 
foarte ieftin, mediocritatea relativă a 
filmelor de televiziune din aceste țări, 
toate au adus pe piață un personaj 
nou: regizorul de 23—25 de ani şi 
succesul (în tot cazul producția po- 
sibilă) a unor filme zise «interioare», 
unde autoroi e lăsat să facă numai după 
capul lui. Publicul care aplaudă ase- 
menea filme e mai puțin numeros decît 
celălalt. Dar el există. Și asta este 
enorm, căci acum 20 de ani el nu exista 
de loc. 


D. |. SUCHIANU 


după un succes atit de mare... 


poveste de dragoste 
dar nu 


love story 


Mă gindeam cu mihnire, după 
ce-am văzut o altă «Poveste de 
dragoste», filmul lui Szabo, la citeva 
săptămîni după coplesitorul succes 
al lui «Love Story», ce ghinion 
au citeodată filmele, ca și oamenii, 
să vină «după». Să ajungă în cursă 
după ce toate aplauzele au fost 
culese, după ce însuflețirea s-a 
consumat, după ce cupa de gam- 
panie a fost ridicată și atunci 
alergātorului din timpul doi nu-i 
rămîne decit sā suridă jenat foto- 
grafilor, abătut nu de gloria inain- 
tasului, ci de fracțiunea aceea de 
secundă care l-a despărțit pe el 
de festin. S-ar putea împărtăși, e 
drept, din ospātul învingătorilor, 
dar ce cupă amară! Și nici măcar 
nu-i întrecere dreaptă în cazul nos- 
tru, comparația izvorăște, de fapt, 
dintr-o eroare: similitudinea de ti- 
tluri. Te duci la «Povestea ...»lui 
Szabo cu Ali Mac Graw incă pe 
retină și o compari, involuntar, 
cu cealaltă artistă, suris-cam-trist, 
fără fotogenia  americancei, fără 
splendoarea ei ofensivă si ameninta- 
rea trăznet ce nu plutea în aerul 
filmului «Love Story», dar ai aflat 
că există (din ce-ai citit în reviste, 
din ce ti-au spus verisorii...) 

Aici, în povestea lui Szabo, nu 
moare nimeni decit bietele, nici 
măcar clarele noastre sentimente. 
Pentru că nici ele nu sint nete și 
profilate, se amestecă incerte, joc 
viclean de-a dragostea și prietenia, 
anticipind continuu, trăind prezen- 
tul cu încărcătura ieri-ului, fortind 
viitorul să ia chipul dorintelor noas- 
tre. Tinărul erou străbate mii de 
kilometri să-și regăsească prietena 
de odinioară. Prima lui dragoste. 
Dar la virsta asta cauţi mai mult 
să-ți regāsesti copilăria, decit tova- 
răşul de joacă, noțiunea iubirii, 


decit chipul ei concret. În timp ce 
filmul lui Segal particularizează cu- 
minte — prin gest, prin replică, 
prin ambiantā — Szabo, dimpotrivă, 
ne săgetează doar citeva date con- 
cret-biografice, iar încadrările lui 
sînt mai mult trimiteri la stări de 
spirit, decit la fapte. Sint retrăiri 
puternic subiective, nu logice inlān- 
tuiri de fragmente. Tehnica e mai 
dificilă, are structura fugii muzicale. 
Trecut, prezent posibil, conditional 
virtual, regizorul pare că glumește 
tot timpul, conjugind, într-o secun- 
dā, la toți timpii, la toate modurile. 
Imaginile tisnesc din mintea perso- 
najului, se dau vesel peste cap, 
copilul de ieri alunecă pe o sanie 
şi în clipa următoare aparatul plon- 
jează într-un miine mult așteptat, 
într-o scenă de dragoste abstractă, 
dar mai încărcată de emoție, de 
adevăr decit prezentul însuși. 

Rar am văzut un film care să ne 
facă mai concrete salturile violente, 
discontinuitatea memoriei noastre, 
încărcată în aceeaşi clipă cu ce-am 
fost, cu ce sîntem, cu ce-am visat 
să fim. Cînd pleacă de acasă, de 
lîngă fata splendidă care-l iubeşte, 
tînărul nici n-o observă, n-are ochi 
decit pentru cealaltă, cea de departe. 
Şi iată-l, în sfirsit, lingă ea, inchizind 
ochii si apārindu-i deodată fantoma 
celei de acasă... După ce anume 
alergăm nebunește, apărindu-ne de 
prezent cu ieri, sau miine, un joc 
absurd precipitindu-ne spre finish, 
o viață înlocuindu-și, încet și dure- 
ros, imaginile în așteptarea scaden- 
tei, moartea in rate. E, zic eu, mult 
mai profund dramatic studiul poe- 
tic al lui Szabo, dar trebuie să 
faci efortul să nu-l compari cu alte 
poveşti cunoscute... 


Alice MĂNOIU 


goste 
listii 
cești 


filmul faţă in faţă cu publicul 


disperarea 
succesului 


Cinematograful 


nu are 
sentimentul 
eternității. 
De aici 
ȘI 
disperarea lui : 
acum 


ori 


miciodată.! 


Am auzit prima dată de succesul 
monstru al filmului «Love Story» la 
Helsinki, unde însoțeam echipa repre- 
zentativă de fotbal. Notorietatea lui 
«Love Story» reușise s-o egaleze pe 
cea a lui Pepsi-Cola... Vă dați seama ce 
succes are un film dacă reuşeşte să fie 
partener, de la egal la egal, cu Pepsi- 
Cola. Aveai impresia că oamenii n-au 
nevoie ca să fie fericiţi decit să vadă 
«Love Story» şi să soarbă Pepsi-Cola. 
Fericirea omenească — atit cit e ea po- 
sibilă — se redusese la aceste două ele- 
mente: un film melodramatic de dra- 
goste și o băutură răcoritoare. Fotba- 
listii s-au repezit să vadă filmul, și a- 
cești băieți tineri, crāpind de sănătate, 
echilibru, forță, s-au întors de la «Love 
Story» zguduiķi, cu ochii inrosiķi de 
plins. Eu am refuzat invitația de a 
merge împreună cu jucătorii la film, 
nici prin cap nu mi-a trecut să-mi pierd 
timpul cu o melodramā. Totuși emoția 
pe care a stirnit-o în sufletul fotbaliș- 
tilor mi-a stirnit curiozitatea și iată-mă 
si pe mine intrat în psihoză. Orice ar fi 
trebuie să văd «Love Story»... Ce-o fi 
cu filmul ăsta care-l tulbură în așa hal 
pe năpraznicul Dumitru? lată cum se 
naște psihoza succesului. Opera de 
artă devine aproape obligatorie, ca 
vaccinarea împotriva gripei. Trebuie 
neapărat să vezi filmul ăsta. Neapārat. 


Tainele succesului 


Desigur, între valoare și succes nu 


există o legătură directă. Cînd a apărut 
prima oară «Roșu și negru» — și tot 
o capodoperă era ca şi acuma — nu s-au 
vindut decit 100 de exemplare, gi astea 
cu chiu cu vai... Dar și succesul își are 
tainele lui. Succesul lui «Love Story» 
e foarte explicabil. Nevoia unui ase- 
menea film plutea în aer. El exista apri- 
oric și realizatorii n-au făcut decit să 
dea glas acestei imperioase dorințe. 
Se simţea de mult nevoia unei povești 
de dragoste — simple, simple de tot. 
După atitea filme complicate, cu senti- 
mente ambigue, încărcate pînă la satu- 
raķie de analize psihologice, publicul 
voia un film în care doi oameni frumoși 
si tineri sā se iubească pur și simplu. 
Desigur, unele din acele filme ambigue 
erau chiar capodopere, dar nevoile 
publicului sînt în primul rînd sentimen- 
tale și abia în al doilea rînd estetice. 
El are mai multă nevoie de tandrețe 
decit de capodopere. Și apoi, în sfirsit, 
un film de dragoste, în care protago- 
niștii sint oameni tineri... Prea deve- 
niseră fiimele de dragoste privilegiul 


femeilor coapte și al bărbaților trecuți 
prin ciur si dirmon. «Love Story» n-are 
pic de originalitate şi in acest defect 
capital se află încă una din explicațiile 
succesului. Şi aici, ca în toate legendele, 
iubirea are de înfruntat doar moartea. 
lubirea e atit de pură, încit numai moar- 
tea poate să devină un rival pe măsura ei. 
Oamenii s-au plictisit de iubirile medi- 
ocre, care se clatină la prima încercare, 
care se transformă prea repede în plic- 
tiseală sau adulter... Cineva spunea că 
dacă Romeo și Julieta ar fi trăit mai 
mult s-ar fi căsătorit, și iubirea lor su- 
blimă s-ar fi transformat într-o căsnicie 
anostā. Nu e adevărat. Ceea ce se 
poate schimba în ură sau plictiseală în- 
seamnă că n-a fost niciodată iubire. 
lubirea cunoaște îmbogățire, nuanțare, 
dar nu e supusă legilor efemere ale 
mişcării. 


Psihologia succesului 


Am încercat să explic datele psiho- 


Cinematograful este obligat să aibă succes ? Delon si Belmondo 


logice ale succesu' - unui film. Succesul 
unui film ține mai mult de psihologie de- 
cit de estetică. Cinematograful n-are 
sentimentul eternității — așa cum au 
celelalte arte, poezia, teatrul, pictura — 
de aceea el nu poate trăi fără succes. 
Filmul nu-și poate permite luxul expe- 
rienķelor. Un film fără succes la public 
e o aberaţie. Un film nu poate impār- 
tāsi soarta unei opere literare, nu poate 
spera că va obține adeziunea publicului 
mai tirziu, odată cu trecerea timpului. 
Dacă n-are succes imediat, nu-l va avea 
niciodată. Cinematograful nu poate da 
încă opere durabile, capabile să depă- 
șească timpul. Romanul «Război şi 
pace» se citește și acum, se va citi cit 
timp vor exista oameni. Mai mult decit 
atit. Numărul cititorilor capodoperelor 
universale crește — timpul lucrează în 
favoarea literaturii. În schimb, cinema- 
tograful a pierdut cea mai teribilă bă- 
tălie — bătălia cu timpul. Nici o capo- 
doperă a cinematografiei realizată să 
zicem acum treizeci de ani n-ar avea 
azi un mare succes de public. Tristă 
soartă au capodoperele filmului. Chiar 
cele mai strălucite se retrag modeste, 
se ascund zgribulite într-un circuit 
închis, se transformă în material di- 
dactic... Așa că cinematograful este obli- 
gat să aibă succes, adică să smulgă clipei 
prezente tot ce se poate smulge. Ne- 
putind sā cîştige bătălia cu viitorul, 
cinematograful trebuie neapărat să aibă 
de partea lui prezentul. E ceva eroic în 
această condiție modestă a cinemato- 
grafului. 


Obsesia succesului 


Obsesia succesului e profund legitimă 
în cinematografie. Realizatorii trăiesc 
pesemne sentimentul unei femei fru- 
moase, terorizată de posibilitatea apa- 
riķiei primelor riduri... De aici vine si o 
disperare a succesului. Acum ori nicio- 
dată... Filmele de succes au soarta sla- 
gărelor. Le fredonăm cînd apar, dor- 
mim cu ele și peste puțin timp le uităm 
pur și simplu și fredonăm alte cîntece. 
De aceea obsesia succesului duce uneori 
la superficialitate. Spun uneori, fiindcă 
nu neapărat succesul implică superfi- 
cialitatea. Această obsesie «crispează» 
pe realizatori, și această «crispare» 
poate duce la eşec. 

Dar să nu ne înduioșăm prea mult de 
soarta celei de-a șaptea arte. Ce ţi-e 
scris în frunte ţi-e pus. Dacă i-a fost 
hărăzit succesul imediat, n-are decit 
să-și ducă crucea cu fast și indirjire. 
Ceea ce, spre lauda ei, a celei de-a 
şaptea arte, chiar asta face... de cînd 
o ştiu... 


Teodor MAZILU 
29 


filmul faţă in faţă cu publicul 


Elisabeta Bostan: 


nu? nu mi-e indiferent? 


Foto: A. MIHAILOPOL 


La Moscova 
sau la Budapesta, 
la Varşovia 
sau la Pekin, 
la Havana 
sau la Praga, 
filmele 
Elisabetei Bostan 
fac sāli pline... 

S SSS IES EEE IT ADE RER 

30 


— Stimată Elisabeta Bostan, 
sinteti unul dintre regizorii noștri 
— scuzati expresia — «cei mai ren- 
tabili», iar rentabilitatea este pri- 
ma dovadă a succesului. Ce vă 
spune acest succes al filmelor dum- 
neavoastră pe piața mondială? 
Cum credeți că s-a născut el? 


— Aş putea răspunde simplu: cred 
că au succes, pentru că s-au vîndut bine 
şi se vind bine,pentru că au avut succes.. 
E știut că în momentul în care un film 
«se vinde bine», numele autorului său 
intră automat în circuitul mondial. 
Devine un fel de garanție. Asta ar fi 
latura comercială a problemei. De fapt 
însă cred că succesul unui film se naște 
în primul rînd la el acasă şi apoi în 
competițiile internaţionale. Dacă 
stirneste interes într-un festival, dacă 
e comentat favorabil sau chiar premiat, 
stirneste implicit și interesul comercial. 
E un fel de cerc vicios (pentru o dată în 
sens pozitiv) care se deschide cu pres- 
tigiul şi se închide cu succesul. 


— Credeţi că succesul poate fi 
calculat sau prevăzut? 


— Calculat, nu. Prevăzut, poate. În 
sensul bunei cunoașteri a psihologiei 
spectatorului la un moment dat. 
O anumită capacitate de a prevedea 
evoluția acestei psihologii inseamnă 
fără îndoială si o şansă in plus, de a re- 
aliza un film dorit, aşteptat de public, 
deci primit bine. Publicul, se ştie, are 
preferințele lui în permanentă schim- 
bare, pentru anumite teme, pentru o 
anumită modalitate cinematografică, 
pentru un anume gen, preferințe care 
corespund, de fapt, unor stări de lucruri 
în lume si care creează, în spectator, 
adevărate necesităţi interioare. Dacă 
ştii sā vii in intimpinarea acestor ne- 
cesitāķi, dacă reusesti să simți cu o clipă 
mai devreme, încotro se îndreaptă ele, 
atunci adeziunea publicului este ca și 
ciştigată. De aceea spuneam că succesul 
se naște și în competițiile internationa- 
le. Pentru că acolo te intilnesti în același 
timp cu piața, cu publicul și cu pulsul 
amindurora. Într-un festival, ai prilejul 
nu numai să-ți arăţi filmul, dar și să iei 
contact cu producţia mondială a anului, 
selecționată, deci in ceea ce are ea mai 
bun, mai interesant, mai reprezentativ 
pentru momentul dat, si în care poți să 
intrevezi viitoarele tendințe. 


— Vi s-a întîmplat să «prevedeti» 
o anumită tendinţă, să fiţi deci în 
situația de a veni în întimpinarea 
necesităților publicului? 


— Mi s-a întimplat într-un fel, dar 
din păcate n-am profitat la vreme... 
Sint patru ani de cind vreau să fac un 
film muzical pentru copii,-un film dan- 
sat, cîntat, jucat, un spectacol total deci. 
Simteam eu că un asemenea film ar fi 
foarte binevenit. Acum îl realizez — 
şi dovada că nu m-am înșelat, că am 
simţit bine încotro merge gustul spec- 
tatorului, este că între timp s-a făcut 
«Mary Poppins»... Pentru că aceas- 
tă dorință, de a veni în întîm- 


pinarea publicului, există pretutin- 
deni în lume. Ideile se nasc pe toate 
meridianele în același timp. Totul e. 
cine apucă să le realizeze primul... Şi. 
poate că succesul depinde și de această 
«prindere a trenului», a momentului 
psihologic, în speță. lată de ce cred că 
nu e bine să întirziem punerea în apli- 
care a planurilor noastre. Ideile, pro- 
iectele, scenariile chiar își pierd sensul 
dacă intirzie prea multă vreme în 
capul nostru sau pe masa de lucru. 
Rostul lor e să devină filme și să fie 
arătate publicului. Să pună în circulaţie 
ideile unui moment. Filmele din capul 


supăraţi decit as fi putut să fiu eu 
însămi... 


— N-ati fi avut prea multe mo- 
tive, pentru că filmele dumnea- 
voastră au fost în general bine pri- 
mite și de critică... 

— Sigur! Şi n-am fost niciodată pe 
picior de război cu cronicarii. Dar 
asta n-avea nici un fel de importanță. 
Supărarea acelor spectatori pornea, 
cred, dintr-un fel de atașament față 
de filmele mele, chiar dacă ea nedrep- 
tāņea cronicarii. Poate că există si 
o asemenea formā de comunicare 


În Anglia, America şi Australia, 
«Năică) s-a cumpărat 
st a doua oară 


La Montreal, 
«Amintiri din copilărie 
a ținut 6 luni afisul 


«Tinerețe fără bātrinete, 
rulează pe 140 de ecrane 
ale Americii 


nostru, oricit ar fi de frumoase, devin 
inutile fără această confruntare cu pu- 
blicul... 


— Dumneavoastră vă ginditi la 
succes atunci cînd realizaţi un film 
sau altul? 


— Aș minţi dacă aș spune că nu mā 
gindesc. Că mi-e indiferent dacă fil- 
mele mele vor avea sau nu succes 
Poate pentru că la mine, datorită fap- 
tului că fac filme pentru copii, succesul 
este obligatoriu... Dar orice fel de film 
aș face, nu cred că mi-ar fi indiferentă 
reacția publicului. Eu am un «fir direct» 
cu publicul și încerc să-l păstrez... Incă 
de la primul film, de la «Pustiul», mi-am 
făcut obiceiul să intru în sălile de cine- 
ma și să urmăresc reacția spectatorilor 
Nici nu mai privesc filmul, ci fețele oa- 
menilor. E un studiu nespus de intere- 
sant. Nicăieri ca acolo, pe fețele oame- 
nilor, nu poti afla mai bine ce e bun 
şi ce e prost în filmul tău. Uneori «stu- 
diul» ăsta devine o adevărată tortură. 
Dar nu mă mai pot lipsi de el. Nu pot 
să nu știu, sā nu cunosc cea mai mărun- 
tă reacție a publicului... Acest «fir di- 
rect» de care vorbeam, îmbracă tot 
felul de forme... Mi s-a întîmplat chiar 
să primesc scrisori, de la spectatori 
foarte supăraţi pe o cronică sau alta, 
care li se părea lor că m-ar fi nedrep- 
tātit! Dar foarte supăraţi. Cu mult mai 


între un creator şi public, o co- 
municare nu prea uşor de explicat, dar 
care presupun că mărturisește ade- 
rarea deplină și fără rezervă față de o 
operă cinematografică. 


— Dar cum vă explicati această 
aderare a spectatorului matur la 
filmele dumneavoastră făcute de 
fapt pentru copii? 


— Ştiu eu... Poate pentru că la mine 
un film pentru copii nu exclude specta- 
torul matur... Convingerea mea este 
că într-un film numit «pentru copii», 
fiecare virstă trebuie să descopere 
ceea ce se potrivește înțelegerii ei... 
De aceea mi-am permis în «Tinerețe 
fără bătrinețe», de exemplu, să caut 
surse de inspiraţie — în ce privește 
culoarea, costumul, decorul — în tra- 
diķia populară, si să merg, în ceea ce 
priveşte tratarea cinematografică, pină 
la simbol. Adică, pină la ceea ce părea 
că nu mai poate interesa virsta copilă- 
riei. Sigur că aș fi putut găsi căi cu mult 
mai simple și mai comode — chiar şi 
pentru realizarea propriu-zisă — dar 
n-am vrut, pentru că n-am vrut să repet 
gresala pe care o comit adesea filmele 
destinate copiilor: aceea de a da prea 
puțin, din teama că mai mult în- 
seamnă inaccesibil pentru ei. Dar oare 
publicul de copii se poate fixa la o virstā? 
Ştim noi exact unde se termină copi- 


e—a 


? 


iu eu 


e mo- 
nnea- 
e pri- 


tă pe 
„Dar 
tantā. 
ornea, 
t fatā 
drep- 
stă $i 
nicare 


filmul faţă in faţă cu publicul 


lăria? Eu am riscat acest «mai mult», 
am încercat să nu limitez copilăria 
între atīķia și atītia ani, și sper că 
n-am greșit. Cel puţin cu «Tinerețe 
fără bātrineķe» am putut să și verific 
acest lucru și am descoperit astfel că 
la o anumită virstă copiii au înțeles 
doar povestea ; la alta, au înțeles și sim- 
bolul; la alta, au simțit — sau poate au 
intuit doar — și intențiile mele de 
tratare (culoare, ambianță, muzică). 
Dacă l-aș fi făcut mai simplu, mai pe 
înțelesul unei virste anume, n-aş fi 
pierdut celelalte două grupe de spec- 
tatori? Sigur, se poate şi așa. Se poate 
să faci film pentru o anume virstă și 
încă un film bun, care să reziste ani şi 
ani, pentru că fiecare an își aduce ge- 
neraķia următoare de copii. Dar nu mi- 
se pare că aceasta ar fi calea cea mai 
bună. Că așa ajungi să ķintesti în plin... 


— Ce īntelegeti prin «a tinti» în 
plin? 


— De exemplu, a profita de multi- 
plele funcții pe care le poate îndeplini 
filmul, chiar filmul pentru copii. Poate 
mai ales filmul pentru copii. Pentru că, 
de fapt, ei sint spectatorii maturi de 
mîine. Şi dacă tot ne ocupăm de edu- 
carea spectatorului, atunci de ce să nu 
acceptăm că ea poate — și nu poate, 
trebuie — să înceapă chiar de la această 
vîrstă. Educarea gustului pentru fru- 
mos, a sensibilităţii, a discernāmintu- 
lui... Poate de aici vine şi pasiunea mea 
— căci este o pasiune — pentru acest 
gen de filme. Şi tot de aici refuzul de 
a pune aceste filme sub eticheta «strict 
pentru copii». O asemenea etichetă 
n-ar face decit să micgoreze importanța 
acestui gen, să-i limiteze posibilitățile 


— Spuneti-mi, Elisabeta Bostan, 
care credeți că este condiția succe- 
sului? 

— Aş spune: să faci un film bun. Știu 
însă că există și filme bune care nu reu- 
şesc să obțină adeziunea publicului. 


secvenţe sentimentale 


Afară cădea o ninsoare perfectă, 
aproape artificială, cu fulgi egali, 
leneşi și moi, ca bucātelele de vatā 
de pe brazii din vitrinele dinain- 
tea Anului Nou. 

La televizor ruia un film de război. 
Am vrut să închid. Cine a trăit răz- 
boiul nu-l mai suportă filmat. M-am 
apropiat de aparat și dialogul mi-a 
reținut mina pe buton. Un dialog 
simplu, omenesc. Pe ecran era o 
mutrică inocentă parcă si puțin În- 
dărătnică. Svetlana. Părea tipul fetei 
«care ştie ce vrea». 

Momente de victorii, de înfrîn- 
geri şi iar de victorii. Svetlana e pe 
rînd femeie de serviciu, spălătorea- 
să, dactilografă, soră. Tot timpul e 
camaradă. Mai ales camaradă. 

Gloanķele amutesc prieteniile, 
gloantele inspirā uneori momente 


Filmele de aventuri se bazehză 
aproape întotdeauna pe o convenție 
Eroul, ca să zic așa, pozitiv, lovește, 
împușcă mortal, își distruge adver- 
serii prin forță și ingeniozitate, fără 
ca el să poată fi distrus de forța și 
ingeniozitatea adversarilor. Asta-i 
convenția, altfel serialele s-ar ter- 
mina prea curind sau s-ar termina 
cu moartea eroului, ori aşa ceva, re- 
cunoașteți si dumneavoastră, nu se 
poate. 

Am urmărit seriale pline de haz, 
unde emoția era întreruptă de o 
glumă sau o replică spirituală, altele 
mai grave, în care inclestarea era 
mai complicată, dar în toate cauza 
dreaptă învinge, victimele sint sal- 
vate şi asta cu cit mai puține pagube 
și pentru erou și pentru victime. 
Asta-i convenția, mai ales că serialul 
se dă sîmbătă seară, cind spectatorul 
este mai bine dispus, în aşteptarea 
unei duminici plină de evenimente 
sportive şi muzicale. 

Dar iată că balaurul din poveste 


De aceea trebuie să adaug: să faci un 
film bun, cu conştiinţa că nu-l faci pen- 
tru tine sau pentru un grup restrins, 
ci pentru public. Sigur că aici intră în 
joc si stăpînirea limbajului cinemato- 
grafic, și utilizarea lui în scopul ideii pe 
care o ai, și acea cunoaștere a psiholo- 
giei publicului de care vorbeam mai 
înainte... Fiecare idee, se ştie, poate fi 
exprimată în zeci de feluri, de modali- 
tăți. Există însă una singură care i se 
potrivește cu adevărat, care-i aparține. 
Și dacă reușești s-o găsești, fuziunea 
aceea mult dorită, mult visată, dintre 
opera cinematografică şi public, se 
face parcă de la sine. Deci, iată că nu e 
vorba de o singură condiție a succesu- 
lui, ci de mai multe, dacă se poate bine 
înțelese și îmbinate armonios. Așa cred, 
cel puțin... De aceea cred că — am mai 
spus-o, dar o mai spun — trebuie să 
lucrăm mult mai mult. Că fiecare dintre 
noi trebuie să facă mult mai multe filme. 
Pentru că timpul nu ne așteaptă și mai 
ales nu ne iartă. Explicaţiile şi scuzele 


„..la casa de la răscruce 


de umor deznādājduit, gloantele 
declanseazā amintiri romantice. Tris- 
tetile sint scurte $i dure, nu-i timp 
de tinguialā. Mor alāturi de tine 
multi cărora le-ai dăruit duio$ie și 
vin alții pentru care scormonesti 
în -trăfunduri, din rezervele rămase 
încă neatinse, nişte resturi de duio- 
sie. 

Pe un perimetru mic — o casă 
de la răscruce — se petrec cele mai 
mari adevăruri ale vieţii. Războiul 
cu despārtiri și regăsiri, cu mutilāri 
şi pierderi definitive, cu zguduitoa- 
re «momente omenești». E deajuns 
ca această fată tunsă în urma unui 
tifos exantematic să-și schimbe cis- 
mele și să-și pună de Anul Nou o 
pereche de pantofi cu toc, pentru 
ca toate personajele din acenstă 
casă să-și amintească că sînt bărbați 


Prietena noastră, Svetlana 


„„la o peliculă asentimentală 


care a întunecat valea fericită a apă- 
rut și pe micul ecran: povestea-i 
plină de contradicții. E istoria ne- 
ştiințifico-fantastică a unor ființe 
supraumane, cu o tehnică avansată 
de-ti vine ametealā, care musai vor 
să ne ia pămîntul nostru. Deși aceste 
ființe nu suportă oxigenul și ar găsi 
fără osteneală o mulțime de planete 
care le-ar pune cu plăcere la dis- 
poziție lipsa lor de oxigen, «Ei», 
nu şi nu, vor planeta noastră. 
Numai cu o suflare și bietul pă- 
mintean dispare, se evaporă cu au- 
toturismul lui cu tot. «Ei» pot să 
spulbere cu o adiere orice creatură, 
dar la rindul lor bietii supraoameni 
se luptă să-și facă un culcuș şi sînt 
mereu desființați de perseverentul 
David Vincent, trist, grav, nespus 
de grav si de trist, ori de cite ori 
forțele polițienești sosesc în sfīrsit, 
aidoma carabinierilor lui Offenbach. 
Instalaţiile supersonice, electronice, 
atomice au dispărut ca prin farmec 
cu citeva secunde mai înainte, lă- 


sînd totul cum a fost, lăsîndu-l pe el 
exact așa cum era la începutul fil- 
mului, adică fără dovezi. 
Convenţie, convenție, dar nici 
chiar așa. Eu spectator primesc ca 
o pală rece de vint viziunea de 
coșmar a acestei forțe cosmice care 
vrea, vrea cu tot dinadinsul în fie- 
care săptămină să distrugă pe oa- 
meni și parcă de undeva se supra- 
pune amintirea unor «Ei» cu insigne 
încîrligate, care vroiau și ei cu tot 
dinadinsul să supună pămîntul. Alţi 
«ei», nu de pe altă planetă, ci de pe 
planeta noastră — nişte «ei» in 
cămăși brune, care și-au transformat 
tineretul în manechine, în mașini, 
în instrumente, nişte «ei» care se 
insinuaseră prin fraudă și corupție 
și care nu desteptaserā mai multă 
vigilentā în lumea lor adevărată de- 
cit o deşteaptă în fiecare simbātā 
acești «Ei» în lumea lor de celuloid. 
Şi mor și savantul, si cinstitul 
şerif, si toți cei care se conving de 
existenţa acestor duşmani. Pentru 


de tipul: «am avut o idee, am vrut să 
fac un film,dar...» nu privesc pe nimeni 
şi nu justifică în fața nimănui lipsa de 
calități profesionale a unui film. Lipsa 
de experiență. Neputința de a găsi 
exact formula care să asigure drumul 
către adeziunea publicului. Or, şi ex- 
periența și calitatea profesională nu 
se cistigā decit într-un singur fel: lu- 
crind, 


— După cit știu, acum lucraţi la 
filmul «Veronica» care se numea 
la început «Traista cu poveţe»... 
Este acel muzical mult visat. Ce 
soartă-i prevedeti? 


— Drept să spun, acum sint prea 
preocupată de prezentul lui, de pro- 
blemele pe care mi le ridică, ca să mă 
pot gindi la viitor. Pot spune doar că 
voi face totul pentru ca să-i deschid 
drumul către inima spectatorilor... 


interviu realizat 
de Eva SÎRBU 


si fiecare să privească femeia în felul 
lui. Pentru Svetlana însă războiul 
este o lungă sală de aşteptare, la al 
cărui capăt se află iubitul ei. 

Secventele se succed dramatic, 
dar ochii spectatorului se umezesc 
nu cînd se sparg obuzele, ci cînd 
ofițerul întreabă: 

— Te-a necăjit cineva? 

Cine oare ar fi putut-o necāji 
mai tare decit războiul? 

Filmul se termină cu happy-end. 
Un happy-end amărui, care promite 
fericire eroilor îndrăgostiți, un hap- 
py-end clădit pe casa dărîmată de la 
răscruce în care cei dispăruți și-au 
lăsat parcă scheletele drept schelele 
vieții de mai departe. Schelele păcii 
care va urma. 

Afară cădea o ninsoare perfectă, 
aproape artificială. 


ca serialul sā continue, David 
Vincent nu moare niciodată. El rā- 
mine mereu s-o ia de la cap, să în- 
cerce din nou să ne convingă, cu 
alte probe. Probele vor dispare 
bineînţeles si ele, ca prin farmec, 
o dată cu alți martori, vor dispare 
exact în clipa în care ar fi putut 
aduce dovada că arhitectul nu are 
mintea șubrezită, că el are dreptate: 
«Ei» există. «Ei» ne pindesc din 
umbră. «Ei» ne împresoară pe ne- 
simțite. 

Păcat că simpaticul Ben Quick din 
serialul «Lunga vară fierbinte» este 
obligat să înghită acest hap amar de 
proporții cosmice. Ca să fiu sinceră, 
mie, ca telespectator, mi-e dor de 
un delincvent în carne și oase, cu 
puls, care primeşte un pumn zdra- 
văn şi o pereche de cătușe solide, 
cînd se desparte cu durere de valiza 
cu bani furati, de lādiņa cu droguri 
sau de victima santajelor lui, redată 
în final, familiei iubitoare. 

Dorina RĂDULESCU 


filmul faţă in faţă cu publicul 


succesul. 
azi și aici 


O anumită preocupare 
pentru succesul 
comercial 
nu poate fi străină 
nici unui film 

e 

În alte arte, 
timpul restabileste 
„valorile. 

În cinematograf, 
succesul stabileşte 
valoarea? 

e 
A-l face pe 
Isus Cristos 
să participe 
la un western, 
iată o idee 
demnă de succesul ei! 
e 
Succese exphcabile: 
într-o epocă 
a violenței, 
filmul exploatează 
zahărul şi lacrima 


Intr-o vreme in care nu numai 

activitățile noastre materiale, 

ci și cele sentimentale, pa- 

siunile, visurile ne sînt mă- 

surate, calculate şi raportate 
la scheme matematice perfecte, într-o 
vreme în care nimic, nici prezentul, 
nici viitorul îndepărtat (cu trecutul 
e ceva mai greu), nici profunzimile pă- 
mîntului, nici galaxiile aflate la miliarde 
de ani lumină depărtare, nu scapă 
explicatiilor riguroase și previziunilor 
indiscutabile, într-o vreme în care a- 
bordăm poezia cu mijloacele statisticii 
matematice şi transcriem dragostea 
de mamă într-o ecuație psihosomatică, 
existenţa unor zone de (măcar relativ) 


mister nu poate să nu provoace o anu- 
mită satisfacție răutăcioasă. 

Satisfactia e cu atit mai mare atunci 
cînd, din chingile interpretărilor exha- 
ustive, scapă nu cine știe ce complicat 
proces abisal, ci fenomene de care ne 
ciocnim toată ziua și pretutindeni. 
Fenomene cum ar fi, de pildă, succesul, 

Toată lumea iși dorește (chiar dacă 
nu mărturisit) succes, ne urăm unii 
altora succes cu ocazia Anului Nou, 
a zilelor de naştere și a altor ocazii 
festive, despre succes s-au scris studii 
şi tratate, unii au atacat problema 
frontal, aiții (nici nu se putea altfel) 
viceversa. adică filozofind despre esec, 

ar o metodologie multumitoare a 
succesului, un sistem de reguli care să 
permită anticiparea lui certă n-a fost 
încă descoperit. Poate fi, desigur, pre- 
gătită şi realizată pe bază de plan o 
reușită să-i zicem liniară: te pregātesti 
serios pentru un examen, invātind 
temeinic toată materia și ai astfel 
certitudinea că vei reuși (deşi, citeo- 
dată. Dar, în zona mai labilă, mai 
greu māsurabilā a raporturilor între 
o personalitate, o operă si opinia pu- 
blică, incertitudinea este incă de ri- 
goare, pentru că factorii care pot 
determina succesul sau eşecul sint prea 
numeroşi şi nu totdeauna identifica- 
bili. De ce un film pe o anumită temă, 
de un anumit gen, folosind actori 
dintr-o anumită categorie, are un ră- 
sunātor succes si un alt film. pe aceeași 
temă, de același gen, cu actori de ace- 
eași categorie și apreciat cam la fel de 
critică, își epuizează rapid destinul in 
fața sălilor goale? De ce sondajele de 
opinie, organizate cu prilejul unor 
alegeri au reuşit să anticipeze rezulta- 
tele exacte (în SUA și în Franţa de 
pildă) cu aproximație de numai un 
procent, în timp ce in legătură cu suc- 
cesul de public al unui film nu s-a ajuns 
nici măcar la aproximatii corecte de 


Insuccesul lui Stroheim: 
un accident in istoria filmului 


Dacă în alte arte succesul se poate 
lăsa aşteptat fără pericole mortale, tim- 
pul însărcinindu-se cu restabilirea unei 
juste scări de valori, dacă, de pildă, 
putem concepe existenţa unor scrii- 
tori ca Rimbaud sau Kafka sau a unui 
pictor ca Van Gogh, a căror operă — 
de o importanță considerabilă în istoria 
spiritualității moderne — n-a stirnit, 
practic, nici un ecou public în timpul 
vieţii artiştilor, nu ne putem imagina 
— și nici experiența nu ne furnizează 
vreun exemplu — o situație asemănă- 
toare în materie de film. Existenţa 
unei opere cinematografice, chiar a 
uneia de proporții modeste, este le- 
gată de o asemenea concentrare de 
forțe şi de asemenea cheltuieli, încît 
ea se cere sancţionată, și încă urgent, 
de un ecou pozitiv în rindurile publi- 
cului. Un eșec categoric sau două-trei 
nereuşite parțiale sint suficiente pen- 
tru a scoate din circulaţie (adică din 


Cele mai înțelepte planuri neîncoronate 


de succes 


25—30%? De ce? Satisfacķia de care 
pomeneam în glumā, la început, se 
dovedeste a fi purtātoare de fructe 
amare. 

Cs U ĀRA ST 

Fructele sint amare... 

= MA N. 
mai ales intr-un domeniu cum este 
cinematografia, in care succesul con- 
stituie o condiție sine gua non de exis- 
tentā. 


se numesc nebuni. 


Mihail EMINESCU 


activitate), pe orice cineast (regizor, 
actor), chiar dacă e vorba de o per- 
sonalitate care a cunoscut cîndva 
notorietatea și prețuirea. Îndoiala a- 
supra succesului poate strivi ab ovo 
orice început de carieră cinematogra- 
ficā. O statistică recentă ne informa 
că aproâpe patruzeci de «opere prime» 
(filme ale unor debutanţi în regie de 
film), realizate cu prețul unor sacrificii 
financiare excepţionale, stau în Franța 


nedistribuite de un an, doi, trei sau 
mai mulți, pentru că nici o întreprin- 
dere de difuzare nu vrea să-și asume 
riscul unui eșec de public. Citiva din 
nenorocoșii autori au renunțat la ve- 
leitările lor creatoare profilindu-se în 
alte îndeletniciri. 

Succesul cinematografic înseamnă 
succes de public; aprecierile oricit de 
elogioase ale criticii pot avea o mare 
importanță morală, dar din păcate nu 
se pot substitui în determinarea des- 
tinului unui cineast, unui prosper cont 
de încasări. Noi folosim uneori for- 
mula ușor dispretuitoare de film co- 
mercial, dar trebuie să ne fie clar că 
dacă într-o asemenea categorie pot fi 
incluse acele pelicule în care criteriile 
mercantile, apelul la zonele inferioare 
ale conștiinței unui public nu îndeajuns 


Succesul lui «Ben Hur»: 
istoria transformată in western 


de evoluat, se substituie oricăror cri- 
terii artistice sau de idei, o anumită 
preocupare pentru criteriul comercial 
(în sensul găsirii celor mai bune căi 
de comunicare cu publicul larg) nu 
poate fi străină nici unui film. 
Cariera unui film nu este determi- 
nată numai de calitatea lui artistică 
şi nici măcar în primul rind de această 
calitate. Răsunetul unei opere de artă 
cinematografică, succesul ei este un 
fenomen psiho-social în mult mai mare 
măsură decit succesul oricărui alt tip 
de operă de artă. Valoarea estetică in- 
trinsecă poate fi, trebuie să fie elemen- 
tul structuralizant al unui complex 
de elemente extraestetice. Dar exis- 
tença unui asemenea element este doar 
un deziderat, o condiţie a unui succes 
de durată, a perenitātii creaţiei cine- 


filmul faţă in faţă cu publicul 


matografice și nu totdeauna condiția 
succesului imediat. 


Dar valorile întîlnesc publicul 


Importanța factorilor extraestetici 
nu trebuie să ne conducă la concluzia 
că, în mod curent, opere de valoare 
ratează întilnirea cu publicul, că per- 
sonalități eminente nu reuşesc să se 
afirme, că istoria triumfală a cinemato- 
grafiei se desfășoară deasupra unui 
cimitir de capodopere pentru vecie 
îngropate. E greu, desigur, de pre- 
zentat date precise într-un asemenea 
domeniu, dar orice cercetare obiec- 
tivă va scoate la lumină faptul că, în 
pofida unor excepţii dureroase (unele 
filme ale lui Stroheim, de pildă) majo- 
ritatea covîrsitoare a operelor de va- 
loare, a creatorilor de talent, au reusit 
să-și croiască drum în conștiința pu- 
biicului. Şi aceasta, probabil, pentru 
că nu există un zid despărțitor între 
faptul artistic și factorii pe care i-am 
numit extra-estetici, pentru că impli- 
nirea unei opere cinematografice con- 
stă tocmai în fuziunea perfectă a tu- 
turor acestor elemente constitutive, 
în implantarea organică a creației fil- 
mice în procesul reacţiilor sociale. 
Nu numai succesul filmului este de- 
derminat de acești factori sociali, ci 
însăși existenţa lui. lar valoarea unei 
opere cinematografice constă tocmai 
în capacitatea ei de a sesiza fluxurile 
subterane ale gusturilor, preferințelor, 
repulsiilor, speranķelor, întrebărilor şi 
idealurilor care agită opinia publică, de 
a se insera în aceste fluxuri, de a sti sā 
cristalizeze chemările încă tulburi, ne- 
definite, de a sti, în același timp, să des- 


Succesul lui Vidor: «Război si pace» 
se gustul americanului mijlociu 


Succesul lui «Mihai Viteazul» 
succesul istoriei retrăite 


chidă ferestre spre alte orizonturi, spre 
alte mituri. În acest sens, filmul este u- 
nul dintre cele mai sensibile seismogra- 
fe ale adincurilor conştiinţei sociale. In- 
tr-o vreme în care omenirea se arăta 
obosită si dornică să uite cumplitul 
război nu demult terminat, el desco- 
peră că undeva, în profunzime, e ne- 
voie de opere care să răscolească din 
nou, și din nou, cu o luciditate impla- 
cabilă, dramele războiului și că ase- 
menea creații sint chemate ia succes; 
într-o vreme în care modernitatea si 
tehnicitatea domină viaţa de fiecare 
zi şi visurile de fiecare noapte, el des- 
coperă că oamenii au nevoie de a visa 
romantic despre eroi ai trecutului evo- 
luînd într-o lume de basm, manihe- 
iană și peliculele pe această temă go- 
lesc bulevardele şi umplu sălile obscu- 
re; într-o vreme in care violenţa si 
dezabuzarea apar drept cadru firesc 
al dramei contemporane, cinemato- 
grafia descoperă că nevoia de melo- 
dramă, de zahăr și de lacrimi, nu s-a 
stins, ci dimpotrivă, si uluiește prin 
succesul neverosimil al filmelor care 
exploatează această vină. 


Filmele de actualitate au succes 


Şi dacă — așa cum arātam și la în- 
ceput — este practic imposibil să in- 
ventezi și să determini toate condiţiile 
care asigură succesul unei creații cine- 
matografice, apare totuși evident că 
cheia acestui succes constă în corelarea 
fericită a actului artistic cu necesitatea 
socială. lar condiţia primă pentru exis- 
tenta unei asemenea corelaţii este ca 
fiecare film să aibă o identitate precisă, 
să fie împlintat într-un cadru autentic, 
într-un sistem de referințe naţional 
şi temporal, clar precizat. Cerinta a- 
ceasta este obligatorie nu numai pen- 
tru filme, așa-zise de actualitate. Dacă, 
să zicem «Ben Hur» a fost unul dintre 
cele mai mari succese din istoria cine- 
matografiei, aceasta nu s-a datorat sce- 
nariului naiv, falsului fast romano-ori- 
ental și nici măcar vestitelor curse 
de care, ci faptului că spectatorii ame- 
ricani — în S.U.A. filmul a cunoscut tri- 
umful său principal — au recunoscut 
în Ben Hur o poveste americană, un 
western în care tinărul frumos, bun 
şi cuminte își învinge adversarii. A-i 
face pe Isus Cristos si pe Pontiu Pilat 
să participe ia un western, iată o găseini- 
tā care a mers direct la inima oricărui 
american mijlociu. Şi dacă «Război şi 
Pace» al lui King Vidor a fost un film 
excelent și un succes considerabil e 
pentru că avea o asemenea identitate 
precisă: nu tolstoiană, nu rusească, ci 
americană: o poveste din cărți străine 
povestită americāneste de actori ame- 
ricani (chit că unii aveau o «origine 
etnică» diferită), deghizați în eroi de la 
1812. Succesul filmului «Mihai Vitea- 
zul» rezidă și în evocarea, mai mult 
sau mai puțin exactă, a realitātilor de 
la sfirsitul secolului al XVI-lea, dar mai 
ales în faptul că el răspunde unei anu- 
mite sensibilitāti româneşti de la în- 
ceputul anilor '70 din secolul al XXHea. 

În acest sens, putem spune că toate 
filmele de calitate sînt filme de actu- 


alitate, cu identitate naţională precisă. 


lar toate filmele de actualitate au 
succes. Azi și aici — iată condiţia suc- 
cesului. 


H. DONA 


film și literatură 


Glosse 


Noţiunea de succes—destul de vagă, la 
urma urmei—nu ţine de artă, ci de sociologie. 
Între valoare și succes nu există decit o legă- 
tură întimplătoare— estetica ne învață acest 
lucru, nu mai e cazul să insistām. 

Ce se intimpiā însă cu personajele care 
«joacă» în ficțiuni — romane, comedii şi trage- 
dii, filme — roiul unor oameni acoperiți de 
succes? lată ce ne-am întrebat — privind 
succesul ca o componentă a unor caractere 
date, participînd într-o înscenare, un conflict. 

Am desprins citeva situații. 

Prima: omul de succes—adică, într-o sino- 
nimie imperfectă—cel căruia îi ies treburile 
bine—are în tragedie un destin, pinā la urmă 
nefericit. Succesul îl părăsește și el cade; 
schema este aceasta, aproape fixă, numai 
motivațiile ieșirii din succes sînt altele. De 
obicei, acest eveniment specific tragediei se 
datorește excesului, adică betiei pe care suc- 
cesul îl dă omului favorizat, aruncîndu-l în 
erori, într-un soi de optimism nelucid și 
monoman. Macbeth ucide mereu îmbătat de 
succesul său. Oedip se încrede în sine pînă la a 
descoperi eroarea sa—eroarea excesului de 
incredere. Gloria îl ameteste pe Napoleon 
și-l duce în Rusia unde căderea sa e definitivă. 
Exemplele vin sau pot veni nu numai din 
literatură— viaţa ne rezervă mereu surpriza 
de a ne scoate la iveală ce mare virtute e 
cumpătarea. 


Succesul 
e 0 noțiune 
care e înțeleasă 
de fiecare 
după morala lui 


A doua: există, mai cu seamă in comedie, 
ridicolul personajului de succes. Ridicolul 
falsului succes—adicā al celui care durează mai 
puţin, mult mai puțin decit eternitatea uitării. 
Să ne amintim de Trigorin din «Pescārusul» 
lui Cehov, de succesul ridicoluiui revizor al 
lui Gogol, de fanfaronadele, ingimfārile, stupi- 
ditatea atitor și atitor alții. Schemele acestea 
sînt şi în film atît de des, încît aproape nu le mai 
vedem. Balonul care se dezumflā. 

Ne-am mai adus aminte de un alt personaj — 
poate cel mai tipic pentru subiectul nostru: 
cel al personajului-succes. Cum ar fi, de pildă, 
«Jucătorul» lui Dostoievski—căruia ruleta 
îi aduce într-o noapte de...succes, tot ceea 
ce-și dorise pentru a fi fericit, tocmai pentru 
a-i dovedi că e un... nefericit. Ştiu, cuvîntul 
bun pentru această situație e compensatia. 
Cite filme nu se fac pe această temă... 

Dar și așa, am iesit demult din tematică și 
am intrat în morală. Pentru că, de fapt, succe- 
sul e o noțiune care e înțeleasă de fiecare după 
morala lui. 


Gelu IONESCU 


ilmul faţă in faţă cu publicul 


remakce-ul. 
dovada succesului 


Fārā indoialā cā «remake»- 
ul, reluarea unor teme 
sau subiecte din filme de 
altădată, înseamnă că, a- 
tunci, filmul respectiv a 
avut, dacă nu neapărat un mare 
succes de public, măcar unul de 
prestigiu, un relief al lui care l-a impus 
memoriei, o pulsatie spirituală și emo- 
tivă care tinjeste după reintrupare. 
Producătorul sau regizorul care ia ini- 
tiativa unui «remake» se bazează pe 
această memorie, dar se presupune 
a fi dotat, în același timp, cu un anume, 
fler sociologic, cu capacitatea investiga- 
tiei şi a deductiei privitoare la psiholo- 


Cieopatra— 
stilul epocii (1918) 


gia şi mentalitatea contemporaneitātii 
El știe că are de înfruntat nu numai riscu- 
rile unei comparații calitative, ci si pe 
acelea ale confruntării unor sensibilitāti 
care, oricît de greoaie ar fi dinamica lor 
în raport cu modificările tehnicii, evo- 
luează totuși... sensibil. Şi acest proces 
nu are loc neapărat pe aria unor gene- 
raţii, ci și în perimetrul aceluiași ins 


Remake-ul, o altă «stare» 


Mărturisesc că m-am dus cu oarecare 
stringere de inimă să văd «remake»-ul 
«Good-bye, Mr. Chips»;si nu pentru că 
amintirea mea îi rezervase o zonă 
nostalgică sau admirativă versiunii ini- 
tiale, ci tocmai pentru că, deși copil, îi 
înregistrasem, într-un fel, mediocri- 
tatea, abuzurile melodramatice, lentoa- 
rea. A fost o mare surpriză pentru 
mine să asist la un «musical» cu Peter 
O'Toole și Petula Clark, operă cu 
totul nouă în care subiectul, identic cu 
al primei versiuni, trece, ca în fizică, 
la o altă «stare». Același lucru s-a 
întîmplat și în «My fair lady», încît 
mă întreb dacă apelativul «remake» 
este cu adevărat adecvat. Mai potrivită 
mi se pare folosirea lui în cazul unui film 
ca «Se lasă noaptea», prima formulă 
avîndu-l ca interpret pe Robert Mont- 


34 


Adevărata reluare: 
un film mizînd pe succes 
după un alt film 
de mare succes 


gomery, a doua pe Albert Finney. 
Drumul dintre cele două producţii in- 
dică,după părerea mea, într-un mod de- 
osebit de pregnant, drumul unei epoci 
în dramatică schimbare, de la un sistem 


Cleopatra — stilul Hollywood 
(Claudette Colbert) 1934 


nervos mai... patriarhal, aș zice, la 
altul, tensionat pină la exacerbare. 
Povestea criminalului cu structură in- 
fantilă se desfășura în vechiul film 
în atmosfera unui suspens afectiv, im- 
pregnat cu inocentā si compātimire. 
In cel de-al doilea, scormonirea psiha- 
nalitică se complică, aburul uman, com- 
prehensiv, e înlocuit de o rece, fioroasă 
disecţie. Robert Montgomery era blind 


Karenina 
devenea personajul Garbo 


și dezarmat în maladie, Albert Finney e 
sălbatic, are gesturi enorme, patologia 
lui se dilată pînă la șarjă. Mă întreb 
dacă succesul filmului nu ar fi fost 
același și într-o modalitate mai tempe- 


Cleopatra — stilul G.B. Shaw 
(Vivien Leigh) 1944 


rată, dar, probabil că Finney își cunoaște 
mai bine publicul și ştie că stilul-soc pe 
care l-a ales este mai în măsură să 
impresioneze o receptivitate devenită 
opacă la nuanță și subtilitate. Și regi- 
zorul noului «Good-bye, Mr. Chips» 
ştie, probabil, că publicul de azi şi de 
acolo (pentru că, oricît am face parte 
din genul proxim, diferența specifică 
e incontestabilă) n-ar mai fi prizat 


Karenina era Vivien Leigh, 
dar şi atmosfera Tolstoi 


istorisirea dulceag-romanticā a unei 
vieți de modest profesor, și și-a invio- 
rat versiunea cu cintece și culori. 
Personal, nu m-a entuziasmat mutaţia 
lui «Pygmalion» în «My fair lady», nici 
felul in care «Romeo și Julieta» s-au 
mutat în «West Side Story». Dar e 
inevitabil ca opere fundamentale sau 
de mare răsunet să se întruchipeze și 
reintruchipeze, uneori, in alte genuri 
de artă, și mai ales in cinematografie, 
arta celor mai rapide şi mai senzaţionale 
metamorfoze. 


Remake-ul, un test 


Aşa cum o capodoperă durează și 


Cleopatra — stilul vedetă 
(Liz Taylor — Rex Harrison) 1962 


reverberează mai multe secole la rînd, 
solicitindu-ne interesul, inepuizabilă în 
fond, așa există şi personaje inepuiza- 
bile, supraviețuind în numeroase consi- 
derări și reconsiderări (dacă nu mā înșel, 
Don Juan deţine recordul în acest sens) 
şi, tot aşa, rezistă timpului și se perpe- 
tuează, trecind în legendele artei, și 
marile personalități din istoria omenirii 
sau figurile care, printr-o particulari- 


Karenina era Samoilova, 
dar și regizorul Zarhi 


Dublul mister: 
Garbo — Mata Hari 


Dubla personalitate: 
Jeanne Moreau — Mata Hari 


tate sau alta, și-au săpat conturul în 
roca unei epoci. Serialul «Romeo și 
Julieta» (însuși cuvintul «serial» se 
înnobilează cînd se hrănește dintr-o 
operă de geniu) va continua desigur, 
Napoleon va mai trăi de multe ori pe 
ecran, evenimentele de anvergură vor 
avea parte de cronici repetate, Mata Ha- 
ri a ajuns la a treia sau la a patra ediție 
cinematografică, Hamlet va mai tulbura, 
sînt convinsă, liniştea multor creatori 
de filme şi, de asemeni — vai! — Al. 
Capone. 


Dar adevăratul «remake» este un 
film după un alt film, așa cum un actor se 
decide să joace un rol care a făcut 
succesul unui predecesor al lui, iar, 
în acest caz, nu numai sarcina regizo- 
rului e grea, dar chiar a scenaristului. 
Pentru că, oricit de asemănător ar fi 
subiectul cu cel al filmului— bază, sce- 
nariul nu e o simplă tramă, ci un punct 
de vedere. Astfel, «remake»-ul e un 
test deosebit de expresiv, el poate 
marca diagrama unei evoluţii sociale, 
etice, ideatice, estetice și sugerează 
convingător formula, uneori atit de 
elementară şi, alteori, atit de imprevi- 
zibilă și complicată a succesului. 


Nina CASSIAN 


Jean-Paul Le Chanois e nervos, sleit, 
filmează «Cazul doctorului Lautent» și 
nu-i prea iese, îşi șterge bărbia lucie 
cu o năframă cadrilată și ascultă fără 
interes invitația de a vedea spec- 
tacolul românesc la Teatrul Naţiunilor. 
Ce jucați?—întreabă numai așa, din 
politețe. A! «O scrisoare pierdută»? 
O cunosc, am văzut-o la Théâtre de 
Poche... Ce colcăială de vicii, ce film 
dantesc! Şi mă părăsește, strigindu-mi 
de lingă aparat: Vin! 

Era în 1956 și părăsind Billancourt- 
ul mă gindeam de ce oare acest film nu 
l-a făcut nimeni. Caragiale, autor comic 
planetar, n-a prea avut succes în cine- 
matografia țării sale. În 1972 se impli- 
nesc 120 de ani de la nașterea sa și 
60 de ani de la moartea sa. Ca număr, 
titlurile filmelor inspirate de grandioa- 
sa-i operă depășesc, mi se pare, pe ale 
oricărui alt scriitor. Dar ce-a ieșit din 
schițele, nuvelele şi piesele adaptate și 
jucate teatral, montate într-o manieră 
baroc-provincială şi năclăite în poli- 
cromii de ghiveci călugăresc? Cel mai 
meritoriu efort de a-l cinematografiza 
rămîne al lui Jean Georgescu: «O noap- 
te furtunoasă», «Vizita», »Lantul slā- 
biciunilor», «Arendasul român», sce- 
nariul la «Telegrame» sînt investigații 
notabile în universul caragialian, iar 
«Mofturi 1900» este cea dintii creaţie 
cinematografică autentică, fiindcă aici 
s-a găsit o formă specială de transpunere 
nu numai a prozei, ci și a umorului. Căci 
într-o adaptare veritabilă nu doar dialo- 
gurile si descriptiile au a-și afla kino- 
echivaiențe, ci şi acea substanță inefa- 
bilă, acea secreție unică a spiritului 
care se cheamă umor. Relatindu-se 
«D'ale carnavalului» pe peliculă, s-a 
obținut un fleac. Se va găsi oare cineva 
care să săvirşească în acest deceniu, 
operația atit de delicată de transplant 
filmic al marii comedii caragialiene, 
fācind abstracție de ceea ce a realizat 
teatrul—pentru a obține originalitatea 
cinematografică deplină? Evident că 
pentru aceasta ar fi nevoie de o nouă 
exegeză literară, întreprinsă, de astă 
dată, din punctul de vedere al unui 
scenarist—de un nou conspect asupra 
lumii comediilor— efectuat din perspec- 
tivă regizorală cinematografică—și de 
o idee nouă în ce priveşte translatia pe 
peliculă. 

Dacă vom fi neimpācati, la modul 
activ şi constant, față de insuccesul lui 
Caragiale în cinematografie—așa cum 
nu ne împăcăm, de pildă, cu o calamitate 
naturală, fiindcă in ordinea normală a 
vieţii e absurdă — atunci probabil că se 
va găsi cineva... 

Valentin SILVESTRU 


dezacord 


Un insucces imposibil 


Caragiaie, autor planetar, 
n-a prea avut succes 

în cinematografie. 
Incredibilă realitate ! 


Vai, «irezistibila 
amicitie»! 
(«lanțul 
slăbiciunilor») 


Win 

la māmiļica ta, 
puiule!» 
(«Mofturi 1900») 


«Fir! aprinse 

si răzbunătoare» 
(«D'ale 
carnavalului») 


„De ce ai lăsat să ţi-o fure, 
mizerabile“(ar zice Tipātescu...) 


«Pupat toți... Piaţa Independenței» 
(«Telegrame») 


Loc pentru o fotografie 
dintr-un film aşteptat 
(dar încă nerealizat) 


«O scrisoare pierdută» 


actorii 


Foto: A. MIHAILOPOL 


e Anul, luna ziua, locu! nasterii 
1936, ianuarie, 27, Cluj. Acolo termină 
ublic» la serbarea e 

poezia «Nebuna» de George Cosbuc 
Regizoare: mama. Publicul plinge in 
sală. Aplauze, felicitări, părinții întreb 
«De ce nu-l faceți actor pe băiatul å 
Nu se iasă impresionat de suc 
pregăteşte cuminte peniru examenui 
de admitere la facultatea de medicină 
veterinară, pentru că dorește să con- 
tinue profesia tatălui. Dintr-o glumă 
(colegii il roagă să-i facā să plingā si pe 
cei din comisia Institutului de Artă 
cinematografică care tocmai se afla jā 
Cluj) — aiunge chiar în tata comisie! de 
verificare a aptitudinilor actoricești, con- 
dusă de Elena Negreanu. Alt public 
— tără mame, fără colegi, fără profesori 
— nu are nici o emoție, în sală nu plinge 
nimeni, dar după citeva zile află din 
ziarul local, «Făclia», că a reușit la pro- 
beie preliminare, deci trebuie să se 
prezinte la Bucureşti, Nu e prea convins 
Ezită Din nou intervin colegii («du-te 
măi. să avem şi noi un actor în promo- 
tie»). Se sacritică si se duce, 


e 1953: dă examen de admitere cu 
Marietta Sadova, Ana Barcan, George 
Vraca. Costache Antoniu in comisie 


Fişă aproape personală 


e Continuă să joace pe scenă Vale- 
rik, din «A treia Patetica», Casian Ro- 


e 1953—1957: invatā la clasa Mariette 
Sadova — asistent lon Lucian — si a lui 
Āarcel Anghelescu — asistentă Nataiia 


e 1957: examen de stat cu «Peer 
Gynt regia Dinu Cernescu s 
Sylvestre din «Vicienilie lui Scapin» 
in regia lui David Esrig. 


e În 1955, Primul rol de film: Boier 
Niculiţă din «Păcat boieresc». 


e 1957: Louis Daauin îl vede în «Peer 
Gynt» si îl distribuie în rolul lui Tănase 
din «Ciulinii Bărăganului». 


e 1958—1959: stagiu la Teatrul din 
Piatra-Neamt, impreună cu toată pro- 
motia. Joacă: Sașa Ribakov din «Oro- 
logiul Kremlinului» şi directorul dir 
«Copacii mor în picioare» 


e 1959: este angaiat. prin concu 
la Teatrul National! din Bucuresti, pe 
scena căruia joacă: Aleksei din «Tra- 
gedia optimistă» si Richard Dudgeon 
din «Discipolul diavolului». În același 
an, Gopo îl distribuie în «O poveste ca-n 
basme», în rolul ciobănasului, 


dionovici, din «Ascult rima», da 
si în film: Petre Orșa dir «Aproape de 
soare» din nou cu Gopo, tinărul ame- 
rican din «S-a turat o bombă», speake- 
rul din «Celebrul 702». in continuare 
pe scenă Malcolm, din «Mac 

de G.B. Shaw; Val Xavier din «Orte 

in intern» Pascal si Maxime din «Ma- 
gina de scris». Toma din «Moartea unu! 
artist»; Făt-Frumos din «dnsir-te măr- 
gărite». Între timp, din nou in regia lui 
Gopo, Prometeu in «Pasi spre lună» 
si Harap Alb in «De-as fi Harap Aib» 
Dar şi prinţul Minski in «Neamul $oj- 
mārestilor» de Mircea Drăgan si sol- 
datul Duţu in «Tunelul» de Francisc 
Munteanu, și Franguillon în «Şapte 
băieți şi-o strengāritā» de Bernard Bor- 
derie. 


e 1965: este anul care marchează o 
cotitură in cariera lui Florin Piersi 
Al. Finti il distribuie in «Oameni $ 
soareci» (in rolul Lennie). Urmează 
Rodolphe din «Vedere de pe pod» 
Orin din «Din jale s-a-ntrupat Electra», 
Mar! Heinz din «Heidelbergul de-altā- 
dată», În film, regizorul sovietic Ozerov 
il distribuie în Skorzeny din «Elibera- 
rea», regizorul maghiar Makk Karoly îl 


distribuie in rolul lui Radu din «Frumoa- 
sele vacanțe»; regizorul american Ro- 

t Siodmāk în rolul Wittikis din «Bā- 
tālia pentru Roma», iar Mircea Drăgan 
in rolul Sabinus în «Columna». 


e 1969: este pe scenă Printul Miskin 
in «Idiotul».Leonas in «Coana Ch 
Eminescu in «Eminescu si Veronica». 
Bernard in «Logodniceie aterizează ia 
Paris». În film joacă Preda Buzescu 
în «Mihai Viteazul», și devine, pentru 
multă lume și pentru multă vreme, 
Anghel! Saptecai in serialul «Haiducii» 
Ultimul rol in tilm: George Martin din 
«Aventuri la Marea Neagră», 


e În prezent, joacă Stephano, in 
«Furtuna» si Chance Waine în «Dul- 
cea pasăre a tinereții», în timp ce visea- 
ză, pentru film, la Ciprian Porumbescu 


e La cele de mai sus, ar trebui adău- 
gate rolurile în emisiunile «Teatru! la 
microfon» și cele jucate pe micul ecran 
In total, Incă aproximativ 25 de rolur 


Trebuie să recunoaștem că spusele 
lui: «M-am imprāstiat»... corespund ade- 
vărului, Dar la urma urmelor dacă cineva 
are de unde împrăștia, să Imprāstie... 


de la teatru unda 
Se ducea la televiziune ur 
tra.. Se grābise. sā vină, se 
să plece, încerca să-mi ex- 
plice pentru ce s-a grăbit şi pentru 
ce se grăbeşte, vroia să afle despre 
ce vom discuta, dar îmi comunica 
şi despre ce ar vrea să discutăm... 
M-am strecurat între două vorbe 
şi am spus repede: 

— Despre succes, Despre ce e 
succesul, Succesul în general, Succesul 
personal. Cum se explică. Dacă se 
explică. Se poate cultiva? Se poate 
ignora? Cum e cînd eşti „cel mai 
popular actor al anului“ (căci este 
de două ori; după statisticile ACIN- 
ului si după sondajul revistei „Fla- 
căra”), de ce crede că a primit 5000 
de scrisori într-un an (că atitea a 
primit anul trecut), ce înseamnă asta? 
Succes, popularitate, dragoste? 

Se vede că aici m-am oprit.sā res 
pir, pentru că Florin Piersic a ince- 
put să vorbească el: 

— Or fi fost şi mai multe, dar 
nu-i vorba de cite scrisori am pri: 
mit.. În ziua de 2 decembrie 1971 — 
ucj aminte exact data pentru că 
în ziua aceea s-aîntîmplat ceva mai de- 
osebit— poştașul de la Oficiul 45 mi-a 
adus un colet legat cu sfoară, care 
conținea nici mai mult, nici mai pu- 
ţin decit 320 de scrisori... De ce? 
Pentru că numai cîteva zile înainte, 
la poşta emisiunii „Teatru la micro- 
fon" am răspuns ascultătorilor la 
întrebările trimise şi am răspuns 
şi dorinţei lor, exprimată în mai 
multe rînduri si scrisori, de a le 
comunica adresa de acasă... E o plă- 
cere, o bucurie să vezi că atîţia 
oameni în jurul tău se {interesează 
de tine, ce faci, ce lucrezi, ce te 
preocupă... Dar eu cred că dincolo 
de această plăcere, lucrul cel mai 
important nu stă în numărul de 
fotografii pe care le poti sau nu 
trimite, admiratorilor, ci în pietri- 
cica tare pe care o poţi sau nu pune 
la temelia celor două sau trei ro- 
luri, pe care le socotesti realizate, 
trecute prin tine, care te-au con- 
sumat, au luat din tine tot ce le 
puteai da... Dacă acum, la 36 
de ani pe care i-am împlinit, stau 


Florinel... 


La 21: deani: Peer Gynt 


revād „palmaresul”, cīte din 
mele mi-au adus adevărata, 
ma satisfacție? Citi Lennie sau 
in sau Orin voi mai întîlni? 
Doamne, cît mai am de muncit 
cît mai am de învățat, ce ser 
trebuie să mă apropii de rolurile 
mele viitoare.. Mă bucură succe 
sul, dar îl doresc bazat pe o adevă- 
rată izbindā, pe o victorie de care 
să fiu și eu mindru... Și cît de greu 
îmi vine să renunţ la inevitabilele 
apariții minore, la rolurile pe care, 
din vina mea sau a altora, n-am timp 
să le chitibūsāresc atît cît ar trebui 
şi cît mi-ar place... Am 36'de ani 
M-am împrăștiat. Am făcut un rol 
ici, un rol dincolo... Şi ce bine știu 
că e păcat să fug de la teatru la 
film, şi de acolo la televiziune, și 
să nu prind cu adevărat și bine nici 


Succesul, în general? 
ci A 


„Cum se explică? Din ce se com- 
pune?..., Fiecare actor are farme- 
cul lui, într-o măsură mai mare 
sau mai mică, puterea lui de „a 
trece rampa" cum spunem noi, de 
a intra în sufletul spectatorului. Ceea 
ce se cheamă „priză la public“, Asta 
mare nici o legătură cu talentul. 
Am băgat de seamă că sint mulţi 
actori talentaţi care interpretează 
cu convingere, realist, original ro- 
lul, dar spectatorul — apreciindu-i, 
respectindu-i, gustîndu-le stilul—are 
totuşi o uşoară reţinere. De ce? 
Ce fel de reținere? De unde pleacă 
ea? De ce la premiera filmului „Ana 
Karenina”, la Moscova, Tatiana Sa- 
moilova și Nikolai Gritenko au fost 
aplaudați. insistent, prea mult chiar, 
în timp c&- Boris Lanovoi, care nu 
era cu nimic mai prejos în reali- 
zarea rolului său, a fost primit mai 
rece? Oare nu e vorba de ceva în 
plus, de ceva cu totul şi cu totul 
special, de o simpatie intuitivă, 
spontană, aș zice chiar insuficient 
controlată, a publicului, pentru un 
actor anume? Poate că spectatorul 
are un al 17-lea — dacă vreţi pu- 
teţi să-i spuneţi şi al 22-lea — simţ, 
care îl face ca după criterii absolut 


şi strict personale, să prefere un 
actor altuia... 

„Poate e greu să obţii simpa- 
tia publicului, dar e cu atît mai greu 
pentru actorul (și aici putem trece 
şi cintāretul de muzică ușoară sau de 
operă) care a obținut-o şi care, pri- 
mit cu aplauze, se simte dator, obli- 
gat să dea tot ce poate, să facă ce-o 
ști, numai să nu-și dezamăgească 
publicul, Pentru că spectatorul aș- 
teaptă totdeauna, mai “mult de la 
cel căruia i-a acordat simpatia, 
dec?increderea lui. E ca în sport. Ca 
la săritura în înălţime. Un timp, toa- 
tă lumea e incintatā că ai sărit 1,90m. 
Pe urmă începe să murmure: 
„lar 14902 Tot 1,902 Mai sus stache- 


„ta! Măi sus} Mai sus!",... De 1,89 


nici nu vrea sā mai audă... 


Succesul personal? 


„Eu sînt un om fără ascunzişuri, 
deschis, poate mai«mult decît ar 
trebui deschis, sufletist, priete- 
nos... Bănuiesc, am simţit, am con- 
statat chiar, că de multe ori publicul 
a simţit, a constatat si el cum sînt 
și poate că asta îl apropie de mine. 
Ce să spun? Că as vrea să mă schimb, 
să devin un „dur“, că mă chinuie 
chiar gtagul ăsta? Dar dacă nu pot... 
Eram lâ” Suceava cu spectacolul 
„Heidelbergul de altădată“, Eu aco- 
lo sînt cunoscut, considerat „de-al 
lor”, Cinci minute de aplauze cum 
am apărut în scenă, Nu apucasem 
să spun un cuvinķeļ, să fac un gest... 
La două noaptea dădeam încă auto- 
grafe în timp ce colegii luau masa 
la rudele mele. Eram leoarcă de su- 
doare, rāgusisem spunînd „mul- 
tumesc" și „bună-seara“, strîngeam 
mtini, pupam copii, eram pupat 
din dreapta, din stînga... Populari- 
tate? Dragoste? Știu eu... Sigur 
că asta nu se întîmplă în fiecare zi 
şi în tot locul. Dacă fiecare specta- 
col s-ar încheia așa, as muri într-o 
lună... Dar simpatia oamenilor, a- 
tunci cînd e, trebuie respectată, 
Lasă că îţi dă emoţii și mai mari, că 
te stimulează — ești ca un cal care 
pleacă de la potou cu un avans de 
10—15 metri — dar îți creează și 
obligații "mai mari față de public 


„Oameni și șoareci" 


Harap cel alb 


Prinţul Mişkin 


„Discipolul diavolului“ 


Șaptecai 


Succesul, ce plūcere?... 


și rā 
ceea 
cult sa 3 
nora, Se poate și îr . Dar 
ţine de fiecare. Actorii, cunoscu 
de pe scenă sau de pe ecran, dese 
ori sînt opriţi pe stradă, la restau- 
rant, la frizer, pe terenul de sport, 
la filmări în exterior, opriţi, pur si 
simplu și întrebaţi, chestionati, cu 
mai multă sau mai puţină curiozi- 
tate, despre tot felul de lucruri 
sau numai „Ce mai faceți?”, Aici 
e aici. Tu ştii doar că ești prietenul 
lor, omul lor, că de fapt existi da- 
toritā lor. Și atunci răspunzi fie- 
căruia cum simţi, cum poti, iar de 
aici mai departe sînt puncte-punc- 
te (...), pentru că fiecare o face cum 
a moștenit de la mama lui. Răspunde 
scurt: „bine“ sau: „rău“, sau dim- 
potrivă, stă de vorbă şi are timp și 
plăcere și. pentru aşa ceva. Sau pen- 
tru așa ceva în special. Eu sînt un 
om sociabil. Mi-e foarte greu să 
trăiesc singur. Şi sînt o fire comuni- 
cativā, Asta e felul meu. Şi atunci, 
stau de vorbă cu toată lumea: co- 
Pif, bătrîni, tineri, maturi. Poate e 
un defect, poate că e o calitate, poa- 
te că e şi un defect și o calitate, dar 
îmi place să discut cu oamenii. Așa 
eram şi înainte să fiu Florin Pier- 
sic, aşa sint gi acum, 
— Cred că... N 


ce 
?, 


«Stimaţi cititori 


— Poftim? 

— Scrie aşa: Stimati cititori, mā 
adresez dumneavoastră, deoarece co- 
legii mei şi chiar cronicarii cunosc 
bine ceea ce am să spun: nu e oare o 
senzaţie teribilă, nu e ceva înălțător 
să interpretezi pe Eminescu pe 
scena teatrului „lon Creangă“ şi la 
ridicarea cortinei să ai 500 de pere- 
chi de ochi atintiti asupra ta, ve- 
seli, bine dispuși, 500 de puști care 
nu se pot abține să gusoteascā, să-și 
amintească unul altuia replicile tui 
Harap Alb sau Anghel haiducul, 
uneori chiar să te strige pe nume 
(Florincee) socotind că eşti prie- 
tenul, mai mult, omul lor de toate 
zilele, ca apoi, încet-încet să-i duci 
cu tine,. să-i convingi că tu eşti ma- 
rele poet, pentru ca în ultimul ta- 
blou, cel de la ospiciu, cînd se ajunge 
la aplauze, să le vezi aceeași ochi 
înlăcrimați, privindu-te altfel, şi, 
în şir la cabină sau la ieşirea din 
teatru, să te întrebe: „Credeţi că 
eu aș putea să recit Scrisoarea |ll-a?“ 
sau să spună „Mă duc acasă şi am 
să citesc Eminescu din scoartā-n 
scoarță...” Ce spuneți, stimați 
cititori, nu este asta sublima 
satisfacție a unui actor? Dar la 
film, cîţi dintre noi care facem 
cinema am trăit o senzaţie asernā- 
nātoare? Poate Amza—Viteazul... De 
asta doresc, sper, că va veni si pen- 
tru mine rolul de film, în care să 
simt ceea ce am simtit de multe 
ori pe scenă, Şi așa cum ma- 
estrul meu drag, Al. Finţi, mi-a 
schimbat drumul pe scenă, distri- 
buindu-mă în „Oameni şi soareci", 
același lucru trebuie să se petreacă 
şi la Buftea... N-as vrea să închei 
fără a aminti şi arăta recunostinta 
ce o port celor care m-au făcut să 
pricep cita ceva din complicata 
artă a actorului de film, a celor cî- 
tiva care ar fi Gopo, Drăgan, Co- 
cea, Nicolaescu, Stiopul.., Fiecā- 
ruia îi datorez mai mult sau mai 
puţin din clasamentul popularității 
pe 1971.... De scrisori nu mai amine 
tesc, că ar trebui.să le răpesc prea 
mult timp să-i pun.sā.le citească... 

Am așteptat, Tăcea. Mai bine spus, 
a tătut o glipă. Pe urmă: 

— Crezi că poți să scoţi ceva din 
toată vorbăria asta? 

— Nu scot nimic. Las tot așa 
cum a venit şi semnez: 

Florin PIERSIC 


(Pt. conf. Eva SÎRBU) 


37 


CINEMATECA 


0 retrospectivă? 


Cinemateca noastră a trăit de curînd un mare eveniment. 


„Retrospectiva filmului mut american“, trimisă de 


„Muzeul de 


Artă Modernă” din New York cinematecilor citorva capitale euro- 
ropene, s-a oprit pentru două săptămîni şi pe strada 13 Decem- 
brie. Au fost două săptămîni de antologie. Un seminar al filmului 


mut. Un regal. 


Salutăm această amintire care, pentru un timp, ne-a tăcut să 
uităm apatia ultimelor luni de cinematecă. 


Germenii 


Unde 
se vede cum 
intīmplarea de 
bun augur poate 
deveni lege 


tnfierbintate, apare cilindrul şi ca- 
pul cîte unui politician. Presedin- 
tele Mc. Kinsley a jucat, din acest 
punct de vedere, un rol de june- 
prim, 


O mină în prim-plan bate un clopot 


Curînd, ochiul nu-și mai acceptă 
conştiinţa mecanică, de depozitar; 
el vrea să i se transmită un sens, el 
vrea acțiune. În 1903 vedem un 
film cu acţiune: „Viaţa unui pom- 
pier american”, Obiectele devin 
personaje, iar oamenii devin obiec- 
te ale destinului. O mînă în prim- 
plan bate un clopot; cisterne ultra- 


Primele westernuri — 


lui care, lovit de gloanțe, cădea mai 
confortabil pe pernele din off! 

Și totuşi, toate ar fi rămas poate 
deșertăciuni dacă acolo n-ar fi ju- 
cat David W. Griffith! (Căci în aceas- 
tă artă destinată aventurierilor, în 
acest continent al tuturor posibi- 
litātilor, se pornea numai de jos, 
ca în orice meserie. Şi iată-l pe David 
W. Griffith regizor, peste cîțiva 
ani, manevrīnd la rîndu-i cîteva ma- 
cazuri. lată „Vila singuraticā" — 
primul suspense (19091), iată „Gri- 
ul“ — primul film politic (19091), 
iatā „Muschetarii din Pig Aliey" — 
primul policier (19121), iată „Pālā- 
ria de la New York“ — prima farsă 
adevărată (1912!).. Ne-am obișnuit 
acum cu toate minunile tehnice, pre- 
tindem sā nu le mai observăm, pre- 
tindem decoruri trainice, dacă se 
poate reale, pretindem prim-pla- 
nuri în care să verificăm dacă spai- 
ma e adevărată, dacă lacrima nu este 
cumva de glicerină. Psihologie pre- 
tindem. $i apare Mary Pickford, şi 
tremură Lilian Gish, şi — tineti-vā 
bine — într-un rol nu prea impor- 
tant îl vedem pe actorul Mack Sen- 
nett. 


primul revolver în timpla lul Broncho Billy 


Într-adevăr retrospectivă! Dar 
cît de plină de perspective, dacă 
ne gindim că, începînd cu strābu- 
nul kinetoscop, filmul m-a contenit 
să-şi tot anunţe intențiile, Cinstit, 
curajos şi loial, el şi-a aruncat ger- 
menii în zări, fără ca vreunul din 
epidemiologii epocii sale, ai căror 
urmaşi au devenit epidemiologii epo- 
cii noastre, să fi luat vreo măsură 
serioasă de prevedere. Atunci, de 
ce ne mai putem plinge? 


Primul cap s-a rostogolit de pe 
umeri în 1895, cînd regina Scoției 
pāsea pilplind pe un -eşafod, Vai, 
cît de bana! astăzi. Doi ani mai tīr- 
ziu apărea cenzura: peste mişcă- 

* rile dansatoarei Fatima —Dumne- 
zeule, “cît de lascive puteau fi?— 
operatorul suprapunea- din cînd în 
cînd- cîte un binecunoscut grilaj 
(dar,* liniștiţi-vă, muzeul a “păstrat 
și versiunea nehasuratā)/ lată, cu- 
: rând, primul film-reclamā: whisky-ul 
| scoțian a *avut ateastă “onoare. "Nu 
i trec&'anul şi reclama devine docu- 
* mentar: -trenul-sospendat din nu 
i ştiu ce oraş. Apot, iatāprīmul jur- 
„nāk de “actualități: -din cînd în 
i cīnd, printre mulțimi topāitoare, 


38 


vē 


rapide aleargă pe străzi, trase de 
harnici telegari, si pompierul intră 
într-o artă care avea să-i asigure un 
viitor îndelungat. Apar montajul 
paralel, supraimpresiunea. Regizo- 
rul se numea Edwin Porter; dar 
încă nu era de fapt un regizor, ci un 
simplu acar. Ce s-ar fi întimplat 
dacă punea macazul puțin mai la 
dreapta sau puțin mai la stînga? 
Sau dacă i-ar fi luat-o altul înainte? 
Sau dacă, pur și simplu, n-ar mai 
fi apărut nimeni? Întrebări ușor de 
formulat azi, cînd ştim ce e filmul... 
Dar atunci?... Porter se grăbea să ne 
dea în continuare opera sa. „Atacul 
trenului” — inttiul western (19034); 
„Coliba”unchiului Tom" — inttia e- 
cranizare (1903!); „Visul sārmanului 
beţiv“ — înttiul film fantastic (19061); 
„Salvat din cuibul vulturului" — 
intīta melodramă (19071). era 
miniaturi, inventează acțiunile tsi- 
multane, face sto ru, îi 1 

sează pe actorul id W. Griffith, 


Greu “să uiţi peisajele acelea 
„Colibă...”, pl acelea + 
fundal, tresărind i, cadrele 


acelea în care dreapta era rezer- 
vată mobilierului, lar stînga actoru- 


E i ee e =: 
Un epilog deschis, cu noi acari 


Dar, nu vă temeţi, o să trecem pes- 
te asta, căci istoria se repetă, Şi 
iată epilogul. Peste 17 ani, în 1929, 
cind retrospectiva filmului zis-mut 
se încheie, Stan şi Bran vor sā vindă 
un brad de Crăciun. Cu Fordul lor 
decapotabil se opresc în fața loctiin- 
ei lui Jimmy Finlayson— o fru- 
moasă vilă californiană. J.F. nu vrea 
un brad, S$.-+-B. vor să i-l vindā cu 
tot dinadinsul. Cei trei actori se ins- 
taleažā în această situație ca într-un 
teren de luptă şi, cum se spune în 
termeni de “infanterie, „exploatează 
toate avantajele terenului“. S. + 8. 
demontează-candid clanta şi soneria 
lui JF., J.F. taie placid în bucăți, cu 
o foarfecā de . ipasi bradul lui 
S. +8. S. + B. :sparg geamul lui 
J.F., care smulge în re portiera 

tului vehicol. S: 4 B. smūlg 

ii Ii J-F. care, ca şi cum nimic 
nu s-a întîmplat, molestează în con- 
tinuare decapotabilul. 5- + B. de- 
moleazā casa lui ].F. care, cu un pi- 
cior proptit în caroserie, o despică 
voluptuos ca pe o friptură de pui. 


Nici un surub n-a fost cruțat, -nici 
o broască de ușă n-a fost neglijată; 
nici o fibră a feţei n-a reacționat fals, 
nici un gest ma reculat în contra- 
timp; astfel încît noi, spectatorii 
naivi gi nerecunoscători ai celei 
mai mute, etanșe şi perfecte come- 
dii din toate timpurile, am fost fă- 
cuți să uităm cu desāvirsire cîtă 
"sudoare cursese pînă atunci pe frun- 
tile acarilor, cît mai fremātaserā 
acele camere mamut, acele pinze 
plantate cu ceai şi acele fețe chinu- 
ite de inocenķā. V-am vorbit, bine- 
înțeles, de „Marea afacere“ a lui 
Laurel gi Hardy. Dar, bineînţeles, 
să nu anticipăm. Căci noi acari se 
grăbeau din viitor să pună ruinele 
pe roate şi să le aducă, astfel, spre 
zilele noastre. Spre a plăti tribut 
acelui îndemn care , neputīnd res- 
pecta stagnarea ideală, preferă mis- 
carea, chiar cînd aceasta duce îndă- 
rät. 

Romulus RUSAN 


Gramatica 


Und 
se dovedeşte cum 
filmul şi-a găsit 
un alfabet al lui, 
numai al lui 


Fidel şi asiduu spectator de Cine- 
matecă, mā întreb uncori ce far- 
mec vor fi avînd pentru privitorul 
ocazional, rătăcit cînd şi cînd în mu- 
zeul imaginilor mişcătoare, aceste 
filme vechi, foarte vechi, în care pil- 
piie fulgurant viața „sufletelor moar- 
te“? Mărturisesc, în ce mă priveşte, 
că fiecare reîntilnire cu cinemato- 
graful începuturilor are asupra mea 
efectul invariabil al „madeleinei” lui 
Proust: declanşează memoria afec- 
tivă a şcolarului ce-am fost, uimit 
cîndva că literatura începe cu aceas- 
tă cutremurătoare propoziție: „Ana 
are ac“, 

Tot aga, buchisind mai tîrziu al- 
fabetul unui alt limbaj, am învățat 
că gramatica filmului se încheagă 
din imaginile disparate ale unui tren 
sosind în gara La Ciotat, ale stropi- 
torului stropit, din fantasmagoriile 
unui prestidigitator francez, din cu- 
riozitātile sčormoniitoare ale aposto- 
lilor englezi ai „şcolii din Brighton", 
din goana plină de zel salvator a unui 
pompier american, din furia destruc- 
tivā şi funambulescă a unui năuc 
rătăcit pe o plajă populată de perso- 
nāje aflate într-o placidă inconsti- 
eniķā, Culminind, toate aceste semne 
şi crochiuri, rudimēnte de limbă ini- 
ļial incoerente, în sintaxa elementară 
dar articilață a unui grămătic de 
geniu: David Wark Griffith. 


Limbajul se naște din emoție 


Am resimţit, deci, privind la Ci- 
nemātecā retrospectiv» filmului mut 
american, emoția adultului care rās- 
foieşte paginile unui abecedar în- 


| 


e 


CINEMATECA 


mai mult decit atit? 


Tom Mix, un frumos 
fără prea multe probleme 


gālbenit pe la colțuri. Mi-am amin- 
tit bunăoară că acel prim-plan al 
unui semnal de alarmă din „Viaţa 
unui pompier american“ al lui Ed- 
win Porter are, pentru prima oară 
în cinematograf, o semnificație dra- 
matică, cum aici un detaliu banal 
şi inanimat creează, prin modul cum 
este pus în valoare, emoție. Mi-am 
amintit apoi, că o mişcare de apa- 
rat din „Atacul trenului“ al aceluiași, 
un panoramic descoperind specta- 
torului, alături de urmăriţi, pe urmă- 
ritori, capătă şi el, un rol strict 
dramatic, generator de surpriză şi 
neliniște. Ştiu că pentru specta- 
torul de azi, obișnuit cu luxurianţa 
tehnică a filmului contemporan, 
aceste simple exerciţii de digitatie 
pe clap*ls necunoscute ale unui 
limbaj încă inform, apar ca nişte 
bolboroseli mărunte, ce pot trece 


ușor neobservate, Dar ele au o în- 
cărcătură afectivă. Constiinta fap- 
tului că sînt primele litere ale alfa- 
betului filmic le investește cu o fas- 
cinatie pe care atunci, firește, nu o 
aveau. Căci cîte arte își cunosc cu 
atîta neechivocă precizie începutul? 
Unde altundeva, pe tārimul muzelor, 
poti numi, ca în cinematograf, faptele 
de limbaj cu atîta precizie? lată 
montajul paralel în „Vila singura- 
tică“ (1909) sau în „Fata de la tele- 
graf“ (1910) ale lui Griffith — spune 
istoricul de cinema, şi certitudinea 
lui este absolută, lată, în „Muşche- 
tarii din Pig Alley“ (1912), prefi- 
gurată tehnica suspensului; poti 
să-l contrazici? „Pentru cinemato- 
graf — scrie Eisenstein — el (Grif- 
fith — n.n.) este Dumnezeu-ta- 
tāl. A creat tot, a inventat tot. Nu 
există cineast în lume care să nu-i 
datoreze ceva“, 

O artă tînără și-a făurit deja cla- 
sicii. Obsesia începuturilor, cine- 
matograful nu a trăit-o. Dar cons- 
tiinta primilor paşi a fost pentru 
film un imbold. Căci literele o dată 
descoperite, ce poţi spune? Şi cum? 
Scurta istorie a filmului este, poate, 
rezultatul unui complex. Prea ti- 
năr, filmul se vrea „bātrīn” în gîn- 
dire. De aici, probabil, ușurința cu 
care el încearcă să uite, uneori, că 
a pornit bijbfind' pe lungul drum al 
cunoașterii, din „nimicurile” înce- 
putului de secol, din imaginile tremu- 
rate ale unui tren sosind în gara 
La Ciotat, din fantasmagoriile unui 
prestidigitator francez, din goana 
plină de zel salvator a unui pompier 
american. 


Petre RADO 


Mack Sennett 
și primele afrodite ale filmului 


ECI SAS AE AS EUSE 
Ce face Dorothy Lamour ? 
RT LSA S LE E 


Regina sex-appeal-ului de prin 
anii treizeci s-a căsătorit în 1943 
cu industriașul William Ross Hos 
ward şi a părăsit filmul în 1952, 
după marele eșec al filmului 
„The Phynx", Astăzi este mama 
a doi tineri de mult trecuţi de 
vîrsta majoratului. 


leri și azi, 
o regină a societăţii de consum 


S TES a ESI PE E IEEE 
O glorie greu de purtat 
CERES E DIE T EI SE 


După debutul său în cinema- 
tografie, ca asistentă de montaj, 
(despre care am scris într-unul 
din numerele noastre trecute), 
Florence Moncorgē, fiica lui Jean 
Gabin, a intrat de curînd într-un 
mic rol dintr-un film de Sergio 
Gobbi. Tatăl său este foarte 
fericit, dar rezista-va Florence 
distrugătoarei glorii paterne? 

$ = A T a 


Noua Gabin 
va rezista gloriei paterne? 


Cu Vivien Leigh, 
într-una din ultimele lor poze 


Laurence Oliver a fost consi- 
Hat de medicii săi să părăsească 
scena si platoul pentru o bună 
bucată de timp. O grea lovitură 
pentru cel ce declarase că „ţine 
la scenă ca la propria sa viaţă”, 
Dar nu mai puţin grea pentru nol 
toți... 


Gustul mierii? 
KL SET SP EKS EEE ETERA 


Un evadat 
de sub reflectoare 


În schimb, Anthony Quinn 
şi-a luat singur un concediu de 
odihnă pe durată nedeterminată, 
ÎI va fi obosit lungul turneu pe 
platourile europene sau vrea să 
deguste în liniște avantajele copi- 
oase pe care acesta i le-a adus? * 
Fără îndoială, vom afla în curînd! 


39 


cinemateca 


personală 


E cîțiva ani buni în urmă, 
invitat la Londra, nu în condiţia 
sublimă a unei burse anemice/ci în 
condiția atroce a unui tratament 
oficial. Nici un timp al vieţii 
mele nu poartă o asemenea 
pecete de ireal, de coșmar cu 
nuanţe de feerie, ca acela, scurt, 
din fericire foarte scurt, în care 
Rolls-Royce-urile mă purtau de 
la un bancher la altul, ca într-un 
Kafka tehnicolor, 


Fia îndoială punctul cel mai 
înalt al acestui delir de onoruri 
a fost momentul în care însuși 
arhiepiscopul de Canterbury ne-a 
acordat, în mijlocul ruinelor cate- 
dralei gotice +de la Coventry, 
graţia unei- ample convorbiri 
graţie pe care o datoram, fireşte, 
faptului că delegația noastră 
de cineaști fusese confundată cu 
o delegație guvernamentală, a 
cărei zi de vizită la Coventry 
coincidea — printr-o ciudată fn- 
tîmplare — cu a noastră, a celor 
mai mărunți. 


Vai pāstra întotdeauna o plā- 
cutā amintire arhiepiscopului de 
-Canterbury căruia deși un subal- 
teřn i-a dezvăluit—prihtr-un anu- 
me cifru deticat-eroärea de vo- 
devil în care se cufunda — acon- 
tinuat apoi după cîteva clipiri 
de pleoape să convorbeascā ge- 
neros cu noi ca şi cum nimic 
nu s-ar fi întîmplat, înaltul pre- 
lat ştiind pesemne că există o 
consecvență chiar şi în eroare. 


cate celelalte întîmplări ale 
noastre erau însă întîmplări de 
carton — nimic real nu se pe- 
trecea în acest timp drogat de 
ceremonii — pînă cînd, într-o di- 
mineatā am fost anunţaţi că, 
folosindu-se căi de simpatie ori 
prietenie lāturalnice, mult mai 
eficace decit cele oficiale, se 
obținuse pentru cei trei membri 
ai delegației de cineasti români 
dreptul de a asista + pe un 
platou de lîngă Londra — la tur- 
narea unor scene dintr-un film 
de mare prestigiu, dirijat de un 
bătrîn şi venerabil artist. 


Asst mare artist era şi el 
un înalt prelat, care de foarte, 
foarte multă vreme nu mai ofi- 
ciase, Ştiam de asemeni că acest 
mare artist nu îngăduia niciodată 
o prezenţă străină la filmare — 
onoarea pe care ne-o acordase, 
nouă: — trei necunoscuți — era 
decitoto formă aarbitrariului său. 


A doua zi dis-de-dimineatā — 
cum se spune — ne gāseam la 


40 


+ 


intrarea studioului bătrîn, dela- 
brat — echipat însă după ulti- 
mul strigăt al tehnicii — mă rog 
— o obișnuită perversitate engle- 
zească, 


Geri să nu introducem 
vreun aparat fotografic în studio 
— cu aceeaşi severitate cu care 
peste ani de zile am fost contro- 
lat la aeroportul din Londra pen- 
tru a împiedica intenţiile mele 
de a deturna în cineştie ce direc- 
tie avionul care urma sā mă ducă 
la New York — ni s-a îngăduit 
apoi să intrăm în studio, 


A cota comună a unei zile 
de filmare, descrisă atît de bine 
de-a lungul-anilor de reporterii 
revistei „Cinema“, nimic nou, 


sfirsit, tensiunea întregii lui fi- 
ințe, felul în care această tensiune 
se proiecta pe fața actorului 
Marlon Brando. 


Da apoi cîteva indicaţii în 
soaptā lui Marlon Brando, Marlon 
Brando îl ascultă cu o atenţie 
firească. Faţa sa nu exprima 
decît atenţie — nu mai era nici 
un pic de loc ca să exprime și 
bucuria colaborării, şansa nebā- 
nuitā a întilnirii cu venerabilul 
artist. În sfirsit, venerabilul în- 
cheie scurtul său monolog, -îl 
părăsi pe Marlon Brando, cău- 
tind să ajungă în spatele reflec- 
toarelor și a camerei de filmat 
pentru a da comanda de filmare. 


|, mod foarte ciudat pentru 


„Am iesit din studiou 
început 

să plīng 
— așa cum se plinge cinstit — 
cu capul înfundat în perete 


și am 


nimic surprinzător decît poa- 
te prezența rulotelor marilor 
vedete, 


Diz o aşteptare firească a 
apărut pe platou, foarte firesc, 
marele artist: a fost întîmpinat cu 
o politeţe firească de către actori 
şi tehnicieni, care de altfel se 
confundau firesc între ei, iar el 
le-a răspuns foarte firesc, cu 
o glumă — maximum două — 
atît cît era firesc, apoi, fireşte au 
început să lucreze. 


Asi venerabilul artist ne-a 
privit, pe noi, cei trei intruși — 
s-a încruntat amintindu-și slā- 
biciunea de peste zi cînd pesemne 
i se smulsese îngăduința, ne-a 
privit ca Puntilla pe sluga sa 
Matti a doua zi cînd se limpezea 
— dar cum era firesc n-a mai 
zis nimic şi a continuat să lucreze. 


Aara eu mi-am părăsit cole- 
gii — şi în mod egoist — am ales 
un loc de observație mult mai 
discret (curiozitatea mea nu tre- 
buia să fie provocatoare). Și în- 
tr-un fel mult mai pătrunzător, un 
unghi leneș, undeva în spatele lui 
de unde puteam să-i prind perfect 
profilul, mtinile (mult mai inte- 
resante vāzute din spate), in 


mine, nu alese cel mai scurt 
traseu, acela de a se retrage citi- 
va pași în spate, în umbră, în 
spatele cortinei de lumini. El 
alese un traseu foarte bizar — 
un cerc amplu, care ieşea puter- 
nic din spațiul decorului şi care 
se reîntorcea apoi în punctul 
acela de comandă — din spatele 
camerei. 


Uliss; tangent cu un punct 
al acestui cerc, mă aflam eu. 
Cînd marele artist ajunse foarte 
aproape, la un metru de mine, 
ridică brusc, curios, privirile spre 
mine. 


Cin eu îl priveam foarte in- 
tens, întilnirea privirii sale a 
fost ca o trapă trasă brusc de 
sub corp, Mā prăbușii în golul 
privirii sale, m-am amestecat cu 
el, precis aga a fost, mi-amintesc 
asta amețitor de precis. 


kur a fost fulgerător, el a 
continuat apoi drumul său, în- 
cheind jumătatea dē cerc, acolo 
în spatele camerei. 


Ea lumea aștepta comanda 
„motor” — cînd el, nemulțumit 


de ceva, se apropie din nou de” 


Marlon Brando şi din nou în 
șoaptă începu să-i dea indicaţii, 


despre o 
ntilnire 


poate nu chiar atît de în şoaptă 
ca prima oară. 


Asai, în loc să se retragă 
direct în spatele camerei, refācu 
acelaşi traseu pe care urma 
inevitabil sā se întîlnească cu 
privirea mea, Acum însă eram 
avertizat, ca un boxer care 
cunoaşte lovitura adversarului, 
mā fixasem bine pe picioare, 
îmi echilibrasem corpul puțin 
înainte, aşteptam să-i primesc 
privirea. Ajunse lingă mine, mă 
privi, mă cercetă, continuă dru- 
mul -pînă la locul de comandă. 


n sfîrşit, toată lumea aștepta 
liniştită cuvintul „motor”, 


Raia chiar brațul s-o dea, 
— dar spre perplexitatea tutu- 
ror — renunță la comandă, se 
apropie din nou de Marlon Brando, 
dindu-i din nou indicaţii din ce 
în ce mai abundente, mai multe 
nuanțe, explicaţii, gesturi; totul 
devenea un mic spectacol, Se 
îndepărtă, reluă traseul de cerc, 
din nou ne întîlnirăm în priviri — 
îmi dădui limpede seama că mă 
controlează, că mă cercetează 
— ca și cum ar pipăi parcă o 
confirmare pe fața mea. 


cena însă se repetă amplifi- 
cîndu-se, căpătînd o nuanţă vici- 
casă, ireversibilă; traseul de cerc 
era acum Un automatism, privi- 
rea noastră comandată, reîntoar- 
cerea și comanda de „motor“ 
anulată, previzibile. 


Ş, deodată, brusc, am realizat 
că marele artist avea pur 
şi simplu trac, că de fapt, pe 
fața mea el controla — din ce 
în ce mai descoperit şi copilă- 
ros — reacția pe care o provocau 
indicațiile date lui Marlon Brando, 
că el căuta instinctiv confirmarea 
geniului său, că dădea, la 80 de 
ani, la capătul unei opere care 
nu poate fi privită decît înge- 
nunchiat, un examen în fața mea, 
umil necunoscut, că eu trebuia 
să-i confirm geniul ca şi cum i-aș 
fi confirmat rezultatul unei ana- 
lize bioptice, 


An ieşit afară din studio ime- 
diat și am început să pling — 
așa cum se plinge cinstit — cu 
umerii scuturati, cu capul înfun- 
dat în perete, 


N mate artistului căruia i-am 
denunțat sublimul, îngerescul or- 
goliu este CHARLIE CHAPLIN. 


Lucian PINTILIE 


telesfirsit de sā 


oo f Wee 


De la Etaix 
incoace și incolo 


Comedia n-a murit, 
Ea trebuie să fie 
doar 
redescoperită 


Am revăzut pe micile ecrane, cu 
cîteva săptămîni în urmă, una dintre 
colecţiile de gaguri Etaix, numită 
„Cît timp ești sănătos“. Între timp, 
autorul şi-a înnoit colecțiile, dar nu 
despre aceasta e vorba, cu atît mai 
mult cu cît ultimul film al cunoscu- 
tului comic francez nu este încă 
știut nici pe marile noastre ecrane. 
Sînt în filmul lui Etaix (în fond, film 
de scheciuri, date fiind cele cîteva 
teme distincte care alcătuiesc în- 
tregul: „Etaix printre escavatoare", 
„Etaix la doctor“, „Etaix la restau- 
rant", „Etaix în camping", „Etaix la 
cinema", „Etaix la vinātoarea de ie- 
puri, fazani si... pantofi, etc.)", sînt, 
deci, în filmul de scheciuri al lui 
Etaix cîteva gaguri antologice, 


Am rîs cu Etaix, dar... 


Eu surid, tu surizi.... 


Este, de pildă, gagul cu cioca- 
nul, pneumatic: trepidatiile cioca- 
nului provoacă o serie de perturba- 
ţii în ordinea firească a lucrurilor, 
de la dansul inocent al unor pahare 
de cristal pînă la căderea notelor de 
pe un portativ... 

Este, apoi, gagul cu camionagiul, 
care blochează o stradă, adică sute 
de maşini, descarcă zeci și zeci de 
lăzi, lādite și colete pentru a ajunge 
la un pachetel, pe care îl predă la 
destinație, încarcă totul la loc si 
pornește într-o trombā de fum tu- 
ciuriu, sub privirile "surizātoare: 
souriez! ale conducătorilor-auto din 
lunga sa trenā. 


Pe cînd o reîntilnire cu Tati? 
ADA PE e AC 


Este, în sfîrşit (pentru à rămîne 
cu exemplele doar în cadrul primu- 
lui scheci), minunatul gag cu doam- 
na surîzindă, care-și anunță suri- 
zīnd partenerul, surizīnd de la vo- 
lan: „ne-a pleznit un cauciuc” 

Multe din gag. sînt pr 
(creator) din arsenalul infinit a! co- 
mediei mute, altele n-au absolut 
nici o pretenție de originalitate, 
unele sint chiar răsuflate — deși 
Etaix are darul și harul să le facă 
pînă şi pe acestea digerabile. 


eluate 


Rāsfāt cu „premiere“ 


Un astfel de film, fără a fi nici- 
decum o capodoperă, și fiind — prac- 
tic — „văzut și rāsvāzut", poate 
servi oricînd drept argument în fa- 
voareā* unor cît mai, multe tele-co- 
medii cinematografice. 

Filmul lui Pierre Etaix era o relu- 
are, dar îndemnul la rîs pe care tl 
conținea făcea cel puţin cît două 
premiere. Cred că ar fi foarte ni- 
merit ca cineva, un ins din mulți- 
mea teleastilor, un singur ins, să 
primească îndatorirea de cinste de 
a descoperi printre kilometrii de 
peliculă, veche sau nouă, aflaţi la 
îndemina programării pe micile 
ecrane, cît mai multe comedii pentru 
telesfirşiturile noastre de săptă- 
mină. Procentajul de comedii (se 
poate dovedi cu fel de fel de cifre) 
este scăzut în repertoriul miciior 
ecrane, Paginile antologice de come- 
die mută (nu totdeauna inspirat 
selectate) sînt insuficiente, nu pot 
salva onoarea casei. Şi-apoi nu este 
preferabil să intrăm mai puţin în- 
cruntati în fiecare nouă săptămînă 
de muncă? 


Regal de gag-uri 


M-as gîndi, printre filmele cele 
mai indicate să înveselească tele- 
sfirsiturile de săptămînă, la „Va- 
canta domnului Hulot. Ar fi, da, 
o premieră pe ţară, pentru că 
marile noastre ecrane au ocolit, 
din motive imponderabile, acest 
adevărat regal de gaguri ale ine- 
galabilului domn Tati. 

M-aș gîndi, de asemenea, la o tele- 
campanie de descoperire a unui alt 
celebru comic contemporan, Jerry 
Lewis. Micul ecran a luat-o înaintea 
celui mare programind, în anii tre- 


Pa cînd o seară cu Sordi? 


cuți, scurte secvenţe cu Lewis, edi- 
ficatoare pentru capacitatea origi- 
alā de umorist a interpretului ame- 
rican; i-ar putea da, acum, o „lo- 
viturā de graţie”, alegînd din filmo- 
grafia (de peste 40 de titluri) a lui 
Lewis, doar două-trei mostre... Ar 
trebui răsfoite apoi paginile de umor 
semnate de Bourvil și Fernandel, de 
Alberto Sordi şi Vittorio Gassman, 
de Vittorio de Sica gi Louis de Funēs, 
de Igor Ilinski si Jaroslav Marvan, 
si — de ce nu?—cu comicii noştri. 

S-ar găsi, desigur, atît filme pe 
care ne-am bucura să le revedem 
în zilele noastre de destindere, cît 


Pe cînd un recital de Funés? 


şi filme inedite, pe lîngă care, 
marile ecrane au trecut, din grabă 
sau din nebăgare de seamă. 

Poate că, într-adevăr, comedia ci- 
nematografică mondială trece. prin- 
tr-o criză, aşa cum se afirmă în 
ultimii ani, deși, dacă nu mă înşel, 
recent, un tandem comic insolit 
(Louis de Funès — Yves Montand) 
a realizat o performanţă „de casă" 
de-a dreptul spectaculoasă, deși chi- 
pul lui Jerry Lewis este tipărit pe 
bancnote reprezentînd „certificate 
de veselie“, deşi Geo Saizescu se 
poate mîndri că este contemporan 
cu Jacques Tati... 

Poate că, într-adevăr, după Chap- 
lin-ul de aur, comedia cinemato- 
grafică a stagnat, a regresat și —vai, 
cîte exemple am avea la înde- 
mînă! —a degenerat... Și totuşi, 
de la Etaix încoace, şi încolo, ar mai 
fi parcă cîte ceva de văzut, de revă- 
zut spre a zīmbi... Souriez! 


Cālin CĀLIMAN 


Pe cînd un spectacol Caragiu? 


41 


Jonapot 
telespectatori 


Cu condeiul pentru 
cititorii de limba maghiară. 
Cu aparatul 
pe înțelesul tuturor. 


Emisiunile în limbile maghiară şi 
germană fn programul televiziu- 
nii noastie s-au impus prin stilul și 
personalitatea cu care le-au investit 
creatorii lor. Din păcate, televiziunea 
nu face o publicitate corespunzăto- 
are wii emisiuni — spectacole, re- 
portaje, filme muzicale, seri de poezie 
— unelă titrate şi în limba romānā. 
Mă yoi ocupa acum doar de emisia 
maghiară, cea germană meritīnd de 
asemena a fi prezentată cititorilor 
şi sper că un coleg cu cunoștințe 
mai depline asupra acestei limbi o 
va face, 


Documentariştii 


Emisiunile în limba maghiară sînt 
în primul rînd marcate de prezența 
profesională a unor regizori for- 
māti în școala noastră a documenta- 
rului. l-aș cita pe Gabriel Barta și pe 
Ştefan Fischer care au realizat şi 
pe micul ecran filme de o valoare 
egală cu cele de la studioul „Sahia”. 


Un interes deosebit a avut tema- , 


tica acestor filme. Portretele munci- 
torilor din Valea Jiului sau de la 
hidrocentrala Porķilor-de-Fier, felul 
în care regizorul Barta şi-a deter- 
minat personajele să vorbească sincer 
și degajat, ne-au pus faţă în față 
cu filme și idei ce ar putea fi invi- 


diate de regizorii noștri de lung- 
metraj. Ştefan Fischer s-a remarcat 
prin: medalioane de artiști, inedite 
ca viziune şi tratare, cum ar fi cel 
al lui Kovacs György, al pictoruldi 
Incze lanos din Dej sau cel ce con- 
semna de fapt un moment din istoria 
teatrului maghiar din Tg. Mureș prin 
portretul recuziterului său, 


Scriitori și poeţi 


Dar pe lîngă reportaje şi portrete 
semnate de regizori, s-a conturat 
în ultima vrēmeāctivitatea unor tineri 
scriitori şi poeţi de Ua: ā maghiară, 
care au schimbat condeiul cu! apara 
tul de filmat, înttinindu-se astfel 
pentru prima dată cu telespecta- 
torii. Reportajele lui Vári Attila, 
anchetela lui Csâky Zoltân au fost 
caracterizate printr-o mare spon- 
taneitate, prin surprinderea îndrăz. 
neaļā a realității, Stilul direct, dega- 
jat, ferit de retorică în interviurile 
cu personalități culturale sau poli- 
tice din țara noastră, a găsit nu o dată 
modalități convingătoare în dialo- 
gul cu publicul. Am reţinut inter- 
viurile-portret cu scriitorii: Nagy 
István, Kods Károly, realizate de 
Vâri Attila, confratele lor, ca şi 
acele discuţii despre realităţile noas- 


Guitry-telespectator? 


Dramaturgul și actorul Sacha Gui- 
try ascris cîteva teleînsemnări, cu un 
an înainte de a muri, lată una dintre 
ele: 

„Aceste doamne încîntătoare şi 
aceşti domni care ne vorbesc, ne nu- 
mgsc „telespectatori” şi nu ne 
consideră decit âșă, ca gi cum n-am 
fi altceva, că și cum aceasta ar fi o 
funcție, un rol, ostare. „Or, cei äre 
Ta cărti ascultă, čāfe-i privesc 

i observă, | i, arhitecți, 
Peer, A a işti 
savātti, 9 AER dungă 
talā să tettrēždā -ci -deoda toți 


aceşti oameni capătă aceeași menta- 


litate, aceleaşi gusturi, aceeaşi vitstă 
şi aceeași cultură, deoarece au des- 
this în aceeâşi secundă aparatul lor 
de televiziune, căci televiziunea se 
adresează fiecăruia dintre ei. 

Oare televiziunea se gîndeşte că 
nu sîntem toți în aceeași stare de 
sănătate, în aceeași irede spirit, 
că unii dintre noi sîntem si guri, că 
sîntem doi, sau că, atūfīci cind sîntem 
şapte, cel puţin trei se gîndesc la 
altceva? 

Televiziunea ar trebui să ţină sea- 
ma de toate acestea și să nu ne mai 
vorbească ca unor capii mici sau 
unor bătrîni somnolēnņi". 


tre socialiste cu secretarul comite- 
tului județean Cluj, tovarăşul Aurel 
Luca sau cu academicianul Constantin 
Daicoviciu realizate de Bodor Pál, 
de asemeni scriitor gi poet. 


Actorii 


Drept este să amintim și cîteva 
spectacole de teatru, remodelate 
la dimensiunea micului ecran ca: 
„Înainte de potop" de Nagy István 
(spectacol din Tg. Mureș, multiplu 
premiat la ultimul festival al drama- 
turgiei originale), în regia lui Harag 
György; „Comedia erorilor” în inter- 
prețarea actorilor orădeni, în regia 
Īģi Farkas István; piesa „Martinovics“ 
a“finărului dramaturg Kossis István, 
în interpretarea . artiștilor sātmā- 
reni — interesante și utile pentru 
spectatorul dornic să aibă o viziune 
de ansamblu asupra teatrului din 
toatā ţara. Am asistat și la cîteva 
reitale actoricești, încercînd o inte- 
resantă formulă de lectură paralelă 
a acelorași poezii în interpretarea 
mai multor actori. Este meritul 
acestor emisiuni de a ne fi atras 
atenția asupra unor talente sensibile, 
care fără această tribună a televi- 
žiunii, nu ar fi putut sā se întîlnească 
cu atîtea milioane de spectatori, 


În emisiunile de muzică ușoară, 
am remarcat ingeniozitatea și fan- 
tezia regizorală a tînărului compo- 
zitor Boros Zoltān, care s-a afirmat 
ca un pasionat cāutātor si descoperi- 
tor de „comori“, În emisiunile sale 
am întîlnit, pentru prima dată, două 
interprete 'orădene de talent: tināra 
actriță Csiky lbolya, interpretind pe 
muzica lui Boros, texte de Shakes- 
peare sau Bacovia şi pe studenta 
Jozsa Erika, acompaniindu-se la ghi- 
tară, cîntînd muzică populară în 
ritmică şi armonizare modernă, Acto- 
rul sātmārean Kisfalussy Bálint s-a 
afirmat ca favorit al publicului în 
tripla sa calitate de compozitor, 
textier şi interpret, iar comicul clu- 
jean Bencze Ferenc (cunoscut din 
rolul episodic al santinelei în „Pădu- 
rea spinzuratilor") a făcut pe bună 
dreptate succes atunci cînd îl imita 
fidel pe Louis Armstrong fără a şti 
o boabă englezeste. 

Ar fi drept să menţionăm și alte 
programe ca cele de copii sau varia- 
tele emisiuni de folclor, dar nu 
putem prezenta efortul complex crea- 
tor și profesionist al colegilor noştri 
de la televiziune într-un spaţiu 
restrîns, 


Anna HALASZ 


Bacovia în limba maghiară: Csiky Ibolya 


O Academie 

a olimpicilor, 
Un Goncourt atletic. 

De ce nu? 


O dată pe an, cam la început, fos- 


paralel cu Unirigtii s-au aflat de 


tii şi actualii jucători ai „echipei de 
fotad saaie Tricolor“ se adună 
undeva in Obor (adică pe-acolo de 
unde:al N T „bēģū un pahâr (ca 
să cr ri căfisumă amintiri. 
Eo tradiţie. 

Anul acesta tradiția a fost respec- 
tată întocmai, cu adaosul că ja masă, 


față gi reprezentanţii Telesportului, 
hotăriţi, spre. rūūlķumirēa noastra, 
de a ieși cu aparatele în viață 

dincolo de stadion. Emisiunea la cafe 
ne referim a âvut cel puţin trei note 


` furnizoare de gînduri. 


Mai intti, masa de la Obor a ară- 
tat spectatorului că ideea solīdari= 


500 de emisiuni 


fatā in fatā cu publicul 


„„ Teleenciclopedia“ 
bate 
recordul de audienţă si 
longevitate 


9 ln fiecare lună Oficiul de studii 
și sondaje al Televiziunii cercetează 
reacția telepublicului față de emisiu- 
nile din programul unei săptămîni. 


O Anul trecut, televiziunea a 
transmis într-o săptămînă aproxi- 
mativ 80—90 de emisiuni, Deci pe 
parcursul ultimilor 6 luni, a fost stu- 
diat publicul a circa 500 de emisiuni, 


9 Am luat în considerație nu- 
mai emisiunile realizate în cadrul te- 
leviziunii române: montări în stu- 
diouri, reportaje, transmisiuni în 
direct,  grupaje şi comentarii 


1. Tele-enciclopedia 
2. Steaua fără nume . 
3, Varietă is 
4, Teatru 
5.6. Reflector Muzică uşoară 
7, Muzică populară 

8. Sport... 
9. Mai aveți o intrebare?.. 
10. Tele-jurnalul de searā 
11. Tele-glob 

12. Tinerii despre ei insisi 
13. Desene animate 


tātii, fără de interes şi „în sine“ a 
sportivilor e realizabilă, că nişte 
oameni despărțiți prin generaţie, 
meserie și întîmplări se pot uni- 
fica, măcar o dată pe an, într-un 
punct fix (si simpatic) și că adînc 
înrădăcinata practică a măcinării 


proprii. (Dat fiind numărul mare al 
serialelor t.v. ele au constituit obi- 
ectul unui sondaj aparte.) Diri tota- 
lul acestor 500 de emisiuni, 13 au 
obținut o cotă de audiență de peste 
50%. Dacă ţinem seama că la finele 
anului 1971, un procent (1% din 
numărul telespectatorilor) era egal 
cu 35—40.000 telespectatori, o emi- 
siune cu o cotă de audiență de 50% 
a avut deci un public de aproape 
2.000.000 telespectatori. (În calculele 
noastre nu se iau în considerare co- 
piii sub 15 ani). Care sînt cele 13 
emisiuni din 500: 


Cota medie de audiență 


o 
neobtinind cotă majoră decît 
O singură datā,.nu permit 
calcularea unei medii. 


echipelor închegate o vreme, poate 
fi contrariată, prin voința liberă a 
persoanelor în cauză, În această 
ordine de stări, nădăjduim că repor- 
tajul fotbalistico-gastronomic a avut 
efecte asupra foştilor Ripensiști, 
foștilor Rapidisti, foștilor Juventisti, 


Unirea Tricolor la masa amintirilor: Mircea Cruţescu, Fane Cîrjan, 
Petre Steinbach, Gh. Petrescu, Lulu Mihăiescu (de la st.-la dr.) 


3 milioane de spectatori: „Zestrea“ cu Rebengiuc și Pogonat 


„Frecvenļe și performanţe _ 


Songajele noastre arată că audiența 
public fu este determinată direct 
le frecvența emisiunilor. De pildă, 
Tēlējūrnalu! difuzat zilnic se pla- 

după Teleenciclopedie, emi- 
une săptăminală şi după Mai aveţi 
o întrebare?, emisiune bilunară. 

Alte programe cu audiența cea mai 
largă: 

4 emisiuni social-politice; 3 emi- 
siuni de divertisment; 2 emisiuni 
muzicale; 2 emisiuni de ştiinţă po- 
pularizată; 1 emisiune artistică; 1 
emisiune de sport. 


Record de longevitate 


Observaţii făcute în multe 
țări au acreditat părerea că 6 ani 
ar reprezenta pentru o asemenea 
existență nivelul senectuții maxime. 

Teleenciclopedia noastră nu se 
supune acestei legi. Deși a depăşit 
pragul fatidic al vîrstei de 6 ani, ea 
rămîne o emisiune înzestrată cu 
imense valenţe de atractivitate. Me- 
dia de 80% ne arată că, în genere, 
Teleenciclopedia contează cu regu- 
laritate pe aproape 3 milioane de 
telespectatori, 

Atașamentul pentru o emisiune 
de știință popularizată pare sā con- 
stituie o trăsătură specifică a publi- 
cului nostru, Sint foarte puţine ţări 
unde o emisiune de acest fel să se 
bucure de o asemenea populari- 
tate, Faptul că publicul privește 
televiziunea ca o sursă de informare 
științifică este confirmat şi de intere- 


foştilor Viforisti, foştilor C.A.l--isti, 
precum și viitorilor foşti, fiind un 
mic „model“ dintr-acelea pe care 
Televiziunea are puterea să le pro- 
ună oamenilor. Şi nu numai oameni- 
or simpli, ci și oamenilor importanți 
de la C.N.E.F.S. care nu s-au în- 
vrednicit nici pînă azi să îndepli- 
nească o veche fāgāduintā: „Clubul 
Olimpicilor", Unde laureatii jocu- 
rilor mondiale supreme sā fie mem- 
bri cu prestigiu ca-ntr-o Academie a 
meritului autentic, unde să se nască 
o viață a valorilor ; şi de unde să por- 
nească premii, cu vot secret, pentru 
performerii tineri ai zilei, asemeni 
unui Goncourt atletic mult rīvnit. 
În al doilea rînd masa de la Obor 
ne-a aruncat într-o lume foarte pu- 
tin cunoscută și anume lumea spor- 
tivilor de după sport. Steinbach 
are părul alb. Fane Cîrjan — riduri 
incontestabile, Sony Niculescu — ro- 
tunjimi de violoncelist (evident se- 
dentar ) la orchestra simfonică Radio. 
Unii au rămas pe stadion ca antre- 
dori de A sau copii, Alţij trăiesc 
Profesind în afara balonului. Dar 
fiecare păstrează un picior (cel 
puţin) pe gazon. Pînă la sfirsit. E o 


, 


sul pe care îl suscită o emisiune de 
factură apropiată: Mai aveţi o în- 
trebare? 


Stagiune nonstop 


E iki) 

Ştiţi cîţi spectatori încap într-o 
sală plină? Cu unele excepţii, cîteva 
sute, Ştiţi citi spectatori au toate 
cele 43 de teatre ale țării în decursul 
unui an întreg? Anuarul statistic 
indică: 4.343.000 pentru anul 1970, 
În schimb, fiecare spectacol de tea- 
tru la TV realizează o medie de 67%, 
adică 3.000.000 de spectatori. Ju- 
decînd după această medie, înseamnă 
că în ultimele 6 luni ale anului trecut, 
teatrul la televiziune a avut peste 
60 de milioane de spectatori. 


Fotbalul nu e rege 


Multă lume îşi închipuie că atunci 
cînd televiziunea transmite în di- 
rect un meci de fotbal, străzile, 
autobuzele, magazinele — ca să nu 
mai vorbim de sălile de spectacol — 
se golesc ca prin farmec: toți se 
uită la televizor. Dar nu e deloc așa! 

Media de 56%, a celor 8 transmisii 
sportive este respectabilă — dar 
atît. Sportul are un public aproxi- 
mativ egal cu „Mai aveți o intreba- 
re?" Pe de altă parte, dintre cele 8 
transmisii sportive, 4 au fost de 
fotbal (inclusiv meciul Finlanda- 
România de la Helsinki) și 4 de hand- 
bal feminin. Cota medie de audienţă: 
perfect egală. La televiziune fotba- 
lul nu e rege! 


Pavel CÂMPEANU 


vîrstă specială — vîrsta li-a a cam- 
pionului, aceea pe care ne-a dez- 
văluit-o pentru o clipă televiziu- 
nea. lată o vîrstă ce merită a fi 
descoperită în continuare. 

În sfirsit, de data aceasta reporta- 
jul n-a mai fost realizat de un tele- 
sportist, ci de-un comentator civil, 
Alexandru Starck. Auto-criticîndu-se 
ca nepriceput într-ale soccerului, 
reporterul a pus hiperspecialis- 
tilor întrebări de virgină și s-a in- 
stalat în funcția de trimis la masā 
al cetățeanului pașnic şi rivnind sā 
afle cum e cu fotbalul, Efectul a fost 
sigur, ca la orice așezare a lucruri- 
lor în contrast și ca, de pildă, por- 
tretul lui Ilie Năstase, executat acum 
cîteva luni de Felicia Antip în „Spor- 
tul”, sub semnul  pseudo-non- 
competentei. (Eu nu mă pricep la... 
dar zic). Dar, ca şi în cazul Feliciei 
Antip, scepticismul meu funciar mă 
silește să primesc cu mari rezerve 
inocența fotbalistică a lui Starck: 
ştiinţa omului inteligent de a mi- 
ma ignoranķa e tt atit de rafinată 
precum îndemînarea-ignorantului de 
a mima cunoașterea. 


AL. MIRODAN 


Cinematografia francezā 7. 


Nu! Cinematografia parizianā 


Dacă mă iau după succesul „sāp- 
tămînilor“ filmului francez în străi- 
nătate, reiese că cinematografia noas- 
tră se bucură de mult prestigiu peste 
graniţe; de altfel şi criticii interna- 
tionali îşi manifestă cu regularitate 
stima, chiar admiraţia ce o au pentru 
producția noastră națională, Dar 
criticii francezi sînt departe de a ma- 
nifesta același optimism, să se în- 
timple aceasta în virtutea bine- 
cunoscutului fenomen care face 
să fii un judecător mai puţin obiectiv 
în ceea ce privește producția natio- 
nală decît cea străină? 


Care sînt filmele? 


Cine are dreptate? Obiectivi- 
tatea ne obligă să constatăm că prin- 
tre cineaștii francezi nu se numără 
nici un Bergman, Fellini sau Vis- 
conți, nici un Kubrick sau Kurosawa. 
În timp ce' cinematografia americană 
este mai vie şi mai strălucitoare ca 
niciodată, în timp ce cinematogra- 
fia italiană dă dovadă de o pasio- 
nantă combativitate socială, iar pro- 
ducția japoneză se îmbogățește în 
opere pline de interes, činematogra- 
fia franceză pare prizoniera rutinei 
şi a frivolităţii. Cinematografia frans 
ceză? Poate ar fi mai bine să spu- 
nem: cinematografia pariziană, Căci 
trăsătura caracteristică a cinemato- 
grafiei noastre — de la începutu- 
rile ei — este că e realizată de pas 
rizieni, care sînt aproape întot- 
deauna intelectuali mic-burghezi ; ast- 
fel ea nu poate reflecta (sau reflectă 
foarte puţin și prost) realitatea na- 
tionalā în ansamblul ei, 

După părerea mea, cele trei fil- 
me mari ale anului 1971 sînt: „Ces 
le două englezoaice și continentul” 
de Truffaut, „Un suflu la inimă“ de 
Malle și „Cele patru nopţi ale unui 
visător“ de Bresson. Acest palma- 
res nu este personal, cred că el ex- 
primă o anumită obiectivitate în 
ce privește producția franceză a anu- 
lui trecut. Trebuie constatat că toate 
filmele au valoare mai ales prin ra- 
finamentul analizei psihologice şi al 
interesului stîrnit de speculatiā mo- 
rală. Filmul lui Truffaut se petrece 
la începutul secolului, al lui Malle 
acum 15 ani, iar cel al lui Bresson 
este cu totul atemporal; niciunul 
din aceste trei filme nu reflectă o 
stare socială sau istorică precisă, 
sau dacă există, ea serveşte ca decor 
pentru acțiunea psihologică, Dar 
cîteșitrele, cu nobleţe și talent, sînt 
tipice pentru producţia artistică 
franceză prin calităţile ei unanim 
recunoscute: inteligență, subtili- 
tate, umor şi elegantā. Mulţumesc! 


Cine sint oamenii? 


După 75 de ani de la premiera 
filmului „leşirea de la uzinele Lumi- 
ère", unde am ajuns din punct de 
vedere al cineaștilor? Abel Gance 
(83 ani) este decanul cinematogra- 
fiei noastre; contemporan cu ea de 
la naștere (la care a și participat, 
oarecum, întrucît a început să scrie 
scenarii din 1909 şi să realizeze filme 
din 1911) el n-a mai lucrat nimic de 
la „Cyrano şi d'Artagnan" (1962), 
în afară de o versiune lungită și 


discutabilă a celebrului său „Napo- 
leon“ turnat în 1926. Marcel |'Her- 
bier (82 ani) n-a mai turnat de mai 
bine de 20 de ani. Renoir (78 de ani), 
nimic, în afara unui mediocru și 
înduioșător „Mic teatru al lui Jean 
Renoir“ (1969), un fel de testament 
cinematografic. Ren6 Clair a aban- 
donat cinematograful după foarte 
controversatul  „Serbări galante” 
(1966). 

Singurul cineast care, debutind 
înaintea celui de-al doilea război 
mondial, a rămas cu adevărat ac- 
tiv (dar fiind şi mult mai tînăr) este 

| Carne (63 ani). „Asasinii 
ordinei“ (1971) este o operă inte- 
resantă prin violența ei polemică 
împotriva brutalităților poliției. 
Christian Jaque (68 ani)—a terminat 
recent „Incendiatoarele”, o foarte 
mediocră parodie de western cu 
Brigitte Bardot și Claudia Cardi- 
nale; și Claude Autant Lara (69 
ani) a încetat demult sā mai facă 
ceva de valoare. Se poate deci 
spune că generația „bātrīnilor” a 
murit — artisticeste vorbind — dacă 
nu se produce un salt neașteptat. 

Prin contrast, generaţia de cine- 
aşti care a debutat după 1940 a ră- 
mas deplin activă şi, cel mai adesea, 
cu un nivel calitativ satisfăcător, Este 
cazul lui Andrē Cayatte (al cărui 
„A muri din dragoste” cu Annie 
Girardot în rolul unei tinere profe- 
soare care se sinucide pentru că este 
acuzată de a fi „sedus“ pe unul din 
elevii săi, a avut un enorm succes 
de public); este cazul lui Clouzot 
(cu toate că mie personal nu mi-a 
plăcut „Prizoniera” — film binevoi- 
tor, care tratează tema pervertirii 
sexuale); este cazul lui René Clié- 
ment (care pare a se fi dedicat 
„thriller“-ului: „Casa de sub arbori" 
şi abia terminatul: „Fuga iepurelui 
prin cîmpie”); de Jean Pierre Mel- 
ville (se asemeni un strălucit specia- 
list al genului: „Cercul roșu“). Este 
cazul lui Jacques Tati (geniul nostru 
comic: „Trafic”) și în special al lui 
Robert Bresson —după părerea 
mea cel mai mare cineast francez de 
astăzi împreună cu Resnais — care 
a făcut recent două filme admira- 
bile, vag inspirate de Dostoievs- 
ki: „O femeie blindā" şi „Cele patru 
nopți ale unui visător“ (acesta din 
urmă după „Nopți albe”). 


O generaţie pierdută 


Vorbeam despre Alain Resnais. 
Cinematografia franceză fără Res- 
nais înseamnă pustiu: or, iată că 
de trei ani de zile, de la „Te iubesc, 
te iubesc" (1968), Resnais n-a turnat 
nimic; mai multe dintre proiectele 
sale din ultimii ani au eşuat și e pă- 
cat. 

Generaţia „nouvelle vague" a de- 
venit și ea O „generație pierdută"? 
Pentru că trebuie să recunoaștem 
că marile speranţe ivite acum: zece 
ani prin debuturile zgomotoase ale 
acestei mișcări de întinerire şi re- 
înnoire, au dezamăgit. Desigur, un 
anumit număr de talente s-au năs- 
cut şi s-au confirmat apoi, dar „re- 
volutia" așteptată nu s-a produs și 
majoritatea realizatorilor care au 
debutat între 1959 și 1961 fac și 
astăzi aceleași filme (mai, bine zis, 


Foarte mediocre? 


(„Incendiatoarele“ 


Cardinale și Bardot) 


Generaţia „bătrinilor“ 


a murit artisticeste: 


René Clair abandonează 

după „Serbările galante“ 
Christian Jaque esueazā 
după o parodie western 


Generația „vigurosilor** 
evită filmul de actualitate, 
Truffaut, Malle şi Bresson 

se închid în intimism 


același tip de filme) pe care le fá- 
ceau pe atunci „bātrīnii” pe care 
voiau să-i detroneze. 

Este cazul lui Chabrol și al lui 
Truffaut, care au devenit nişte 
buni realizatori comerciali. După cî- 
teva filme excelente („Căprioarele", 
„Femeia infidelă", „Măcelarul“, 
„Ruptura”, „Cu puțin înaintea nop- 
ţii”), Chabrol a realizat „Decada pro- 
digioasā", dramă grandilocventă şi 
simbolică, în' care unul din personaje 
(magnific interpretat de Orson Wel- 
les) se crede Dumnezeu-tatāl; a 
fost un semi-eșec, dar Chabrol, care 
produce mult, fără îndoială prea 
mult, a și început un nou „thriller“: 
„Asasinate fără grabă”, 

Truffaut lucrează în prezent la un 
nou film, „O fată frumoasă ca mine“ 
(cu Bernadette Lafont, „muza“ sa 
din „Mistons”) înainte ca “succesul 
cu „Cele două englezoaice şi conti- 
nentul" să se fi epuizat. Cu Domi- 
ciliul conjugal”, el şi-a terminat 
ciclul Antoine Doinēl, acel personaj 


care-i seamănă gi pe care l-a inter- 
pretat perfect Jean Pierre Léaud; 
în „Cele două englezoaice..." i-a 
rămas credincios lui Léaud, într-o 
foarte frumoasă și foarte sumbră po- 
veste de dragoste — care pare a fi 
simetrică lui „Jules și Jim“. S-ar pu- 
tea spune, pe drept cuvînt, că acest 
tip de film este inutil, narcisist, 
rupt de realitate și fără nici un inte- 
res social. Dar nu e mai puţin ade- 
vărat că el reprezintă, cu ceea ce 
este mai bun şi în ceea ce este mai 
prost, cinematograful francez cel 
mai tipic şi cel mai realizat. 

Dar Godard? Godard este singu- 
rul cineast francez care a rămas cre- 
dincios ideilor lui Mai '68, acea fla- 
cără revoluționară care a marcat 
în timp foarte scurt dar profund 
pe toți cineastii din lume... De la 
această dată el a realizat zece filme 
de agitație politică care — practic — 
n-au fost difuzate în afara gru- 
purilor de militanți. Apoi, vara tre- 
cută, Godard a avut un grav acci- 


~. am. 


dent dē circulaţie care era să-l 
coste viața. Dar iată că a început 
un nou film, „Totul merge bine”, 
cu Jane. Fonda şi Yves Montand 
Să fie o reintoarcere la producția 
„capitalistă” tradiţională? S-ar pu- 
tea, deoarece Godard a declarat 
limpede că este dispus să reînceapă 
a face filme ca „inainte de "68". 

Un alt non-conformist este Jac- 
ques Rivette; după admirabilul său 
film, „Dragoste nebună”, e! a reali- 
zat „Out One“, care durează 13 
(treisprezece) ore și este „deci cel 
mai lung film din istoria cinemato- 
grafului, o operă foarte complicată 
și foarte. misterioasă care aduce în 
scenă diverse personaje, într-o sui- 
tă — în același timp foarte elaborată 
şi complet improvizață — de eve- 


N 


continuă pe drumul său facil (după 
„Haimanaua“ — „Aventura-i aven- 


Care sînt ideile? 


Cu totul paradoxal, cineastii „fran- 
cezi" cei mai angajaţi sint străini 
stabiliţi la Paris: Joris Ivens care, 
după seria de filme asupra războ- 
iului din sud-est-ul asiatic („Cerul şi 
pămîntul“; „Paralela 17", 
si puştile sale”) proiectea 
documentar privind China. Ame 
ricanu!l William Klein promovează 
cu vigoare lupta fthpotriva neoco- 
lonialismului în Africa („Eldridge 
Cleaver Biack Panther”, ivalul 
cultural panafrican de la Alger”). 
Walerian Borowczyk semnează o 


O „decadă“ mai mult grandilocventă decit „prodigioasă“? 
(Tony Perkins şi Orson Welles) 


Generaţia „nouvelle vague“ 
face azi aceleași filme 
ca „bătrinii“ pe care vroia 
să-i detroneze cu 10 ani în urmă 


Paradoxul cinematografiei franceze : 
singurii cineasti angajați 
nu sint francezi : 
Joris Ivens, William Klein, 
Walerian Borowczyk, 
Chris Marker gi Arrabal 


nimente total „dedramātizate”. Un 
film în care cinematograful se neagă 
pe sine însuși ca „spectacol“, în 
care seamănă cu însăşi viaţa, dar în 
plus cu magia reintrodusă a dura- 
tei. 

Louis Malle pare în plină formă 
(„Un suflu la inimă” este N 
sat, împreună cu 
paranteza „angajat 
„Calcutta“ pare să se fi închis de 
nitiv), Erich Rohmer („Genunch 
lui Claire") este unul din talentele 
noastre cele mai sigure, Jacques 
Demy, după insuccesul cu „Piele de 
măgar” a turnat, în Anglia, o altă 
legendă, „The Pied-piper of Hamer- 
lin” (Cimpoierul din Hamerlin) după 
celebra povestire germană a vră- 
jitorului de șoareci. Agnès Varda, 
Jacques Doniol—Valcroze, Pierre Kast 
stirnesc îngrijorare cu privire la vi- 
itorul carierei lor, Astruc şi Vadim 
au dezamăgit cumplit, Deville și 
De Broca fac lucruri drāgute, dar 
fără nici o importanţă, Lelouch 


N 
operă magnifică, în mod subtil su- 
prarealistā: „Blanch Chris Mar- 
ker; cel ma: lucid'si mai s 
cumentarist politic pe ca 
a realizat o foarte frum 
rie despre Cuba: „Bătălia celor 
milioane”, Marcel Ophuls, fi - 
tatului Max, a făcut împreună cu 
Andrē Harris, un extraordins 
de montaj cu documente de 


arhivă 


din timpul ocupației naziste în 
Franţa „Mihnirea şi mila” — film 
care a stirnit “furtună în opinia p 


blică pentru c 
turnat, im 
tradiţionale 

Străin de Paris şi el (de fapt, t 
buia să figureze în paragraful pre 
cedent), dramaturgul spaniol Arra- 
bal și-a adaptat cinematografic a- 
mintirile din copilărie, începuturile 
franchiste din ţara natală: filmul 
său „Trăiască moartea“ este un vi- 
rulent pamflet antifascist și antibur- 
ghez. Un alt debutant, Jean—konis 


a „eroică" a Franţei 


Bresson, 


el mai mare regizor francez? 


(„O femeie blindă'') 


Bertucelli, a dat cu „Baricadele de 
lut" un excelent document etnogra- 
fic şi politic asupra Maghreb-ulu 
René Allio, binecunoscutul decora- 
tor de teatru, şi-a consacrat cel 
de-al patrulea film al său, „Les Cami- 
sards', unui foarte interesant epi- 
sod din istoria Franţei secolului XVII, 
revoltei țăranilor din Cēvennes îm- 
potriva imperialismului catolic și 
regal, 

Cu multă curiozitate este astep- 
tat și noul film al lui Marin Karmitz 
(după „Camarazii”) care, în „Lovi- 
tură pentru lovitură”, v ea să denu1- 
te exploatarea capitalistă și condi- 
tiile reale ale muncitorimii. Trebuie 
amintită aici şi real 
nă și emoţionantă a lui Michel Drach, 
„Elisa sau viaţa adevărată“, care po- 
vestește dragostea dintre un alge- 
rian şi o franceză în timpul perioa- 
dei tulburi de la sfîrşitul războiului 
algerian; este cel mai bun film care 
s-a făcut pe această temă dramatică. 

Din cele de mai sus rezultă că 
există un anumit număr de filme an- 
gajate si din punct de vedere poli- 
tic si din punct de vedere social. 
Totodată însă trebuie să recunoaș- 
tem că majoritatea lor nu depășeş- 
te un nivel — nu prea ridicat — de 
calitate artistică, oricare ar fi ones- 
titatea și sinceritatea lor în a depune 
mărturie despre istoria prezentului. 
Toate aceste filme sînt făcute de ci- 
neaşti cart au depășit virsta de 35 
de ani și a căror conștiință politică 
s-a putut forma în cursul gravelor 
evenimente de acum 15 ani, pe care 
le-a trăit Franța. Din contra, ul- 
tima, generaţie de realizatori, . cea 
pe care am putea-o numi „al trei- 
lea va!“ (al „doilea” fiind cea a lui 
Allio, Lelouch, Jessua, Enrico, Sau- 
tet, generație care a debutat în ju- 
rul lui 1962 și care de asemeni a 
nāgit), este cel mai adesea 
itică, refleetind o 


răsătu 


tul de frecvântă a tineretului fran- 
caz actual. Jean Pierre Lajournade 
(„Sfirșitul. Pirineilor”) declară rāz- 
boi deschis societății, la fel ca și 
Francis Leroi („Tulburarea“) care 
denunță viciul pentru a fi condam- 
nat, în timp ce Philippe Garrel 
(„Cicatricea intimă”) și Ivan Lagran- 
ge („Familia“, „Nasterea”) manifes- 
tā o nevoie patetică de puritateși 
orința de-a fugi în afara lumii, pen- 
a scăpa de violență și minciună, 
Cinematograful politic și cinemato- 
graful obişnuit sînt două domenii atît 
de deosebite în Franţa: noi nu avem 
cineasti cu o conştiinţă politică avan- 
sată care să fie, în laşi timp, şi 
mari artiști. Desigur că această situ- 
aķie îşi are justificările ei, chiar 
scuzele ei: reticenţa producătorilor 
de a-și asuma riscuri, frica de cen- 
zură și mai ales faptul — pe care 
l-am spus şi mai sus — că cea mai 
mare parte din filmele franceze sint 
realizate de intelectuali mic-burghezi, 
care nu se consideră a fi investiţi 
cu vreo misiune politică sau socială 
ca artiști. 


EET ML i e Sil AI m 
Poate că nu eu am dreptate... 


Dar poate că sînt prea sever, 
Poate că nu e la mijloc decît o ilu- 
zie de optică și că anumite cinema- 
tografii străine (Italia, Brazilia, chiar 
Statele Unite — pentru a nu vorbi 
decît de țările capitaliste) îmi par 
mai înrădăcinate in realitatea lor 
naţională și mai interesante ca oglindă 
a societăților respective. Dacă ci- 
neaştii francezi par tot timpul preo- 
cupāti de auto-contemplarea lor, a 
inimilor și cre or lor, poate că 
nu e decit e geniului național 
destinat de 


siene, 


tul 
secole analizei carte» 


Marcel MARTIN 


t nu poate ieși din 


(„Cele dou 


45 


Am plins 


sau nu la Love Story, 
întrebarea tuturor 


e una: 


o nevoie de puritate. 


caracterul de dramoletă. 


Nu! filmelor roze! 
TONIS SK ŠEIT 1 


Ce aduce nou acest „Love Story", 
între altele fie spus, un film onest, 
speculat pînă la ridicol de către co» 
mercjantii artei americane? Desi- 
gur, în cinematografia americană el 


spune ceva, aduce 0 tematică nouă, 
e, dacă vreți, un cap de școală. 
Dar noi, noi tinerii formați la 


şcoala unui „Un bărbat și o femeie“ 
cum acceptăm acest „Love Story"? 

Nu mā impresionează numărul de 
spectatori, nu fac statistica celor 
care pling protejați de întuneric, 
iau filmul ca atare — o lecție de 
demnitate, de consecvență a senti- 
mentelor pînă în eternitate. 

Mi-e groază de specula sentimen- 
telor, mă cutremur aflînd despre 
mulțimea dramoletelor love-storyste, 
ivite ca ciupercile după o ploaie bine- 
făcătoare. 

Nu vreau să se înțeleagă că sînt 
adeptul filmelor roze, că „Love 
Story" a evitat dramoleta mă bucur, 
dar totuși nu acesta e climatul pe 
care aș dori să-l creeze un film. 

Consideraţi această scrisoare ca O 
provocare la discuție, vreau să văd 
cum reacționează tinerii mei prie- 
teni necunoscuți. 

Nicolae TUDORA 
electrician — 21 ani 
Lupeni, BI. B 220, ap. 80 


Imensa majoritate a scrisorilor care au sosit 
pe adresa redacției noastre, în perioada în care 
dăm la cules acest număr, se referă la „Love Story”. 


Un curier bogat şi. înflăcărat. Corespondentii 
noştri, în cea mai mare parte tineri, simt nevoia să-și 
manifeste adeziunea lor la această poveste de dra- 
goste care a înlăcrimat lumea, iau apărarea filmului, 
vor să-l explice celor care par a nu-l fi înţeles. 

Aceste pagini nu pot să nu se facă ecoul acestui 
entuziasm care nu este numai un entuziasm cinefil. 
Este, acest lucru pare evident, un entuziasm „uman“, 


În același timp, nu putem să nu marcăm și acele 
comentarii, relativ puţine, dar totuși 
care mărturisesc o anumită deceptie în fața acestui 
film mult aşteptat. S-a făcut „prea multă vilvā" 
— spun unii cititori — o vilvā care a diminuat 
surpriza şi a creat senzaţia de „la pomul lăudat“. 

În sfîrșit, cîţiva şi mai puţini, îşi manifestă deza- 
cordul cu filmul, reproşîndu-i 


În aceste pagini de „Curier“ redacția noastră 
pune faţă în față aceste puncte de vedere. 


Succesul filmului „Love Story“ e un succes profund 
moral. Într-o lume „unidimensionalā”, într-o lume în 
care omul este ameninţat să fie strivit de obsesia 
bunurilor materiale, iubirea devine pentru doi tineri 
o rațiune mai înaltă decît toate celelalte raţiuni 
ale lumii lor. lubirea în luptă cu trivialitatea, în 
luptă cu uscăciunea, în luptă cu dezumanizarea. 
lată o temă care merită din plin, şi cerneala, și 
hīrtia, şi discuţia, şi înflăcărarea. ' 


existente, 


atmosfera „roză“, 


ZR M RITI IP E 
Nu trageķi īn „Love Story"! 
CI SIE LU PE ERA S RL II 


N-am de gînd să scriu despre „Love 
Story”, ci despre spectacolul din 
sală. Pentru acest lucru îi mulțumesc 
spectatoarei din rîndul 24 locul 31, 
din ziua de 6 ianuarie 1972, specta- 
colul de la ora 12. În acea zi am văzut 
un spectacol unic, cutremurător, un 
spectacol cum mam mai văzut ni- 
ciodată! Întreaga salā plîngea! Plîn- 
gea pe înfundate, ștergîndu-și lacri- 
mile prin tot felul de exhibitii. Cu 
toții căutam să ne controlăm, să ne 
stāpinim. Dar cum puteam să ne 
stăpînim și de ce trebuia să ne stă- 
pînim? Toată lumea plingea pe în- 
fundate, fiecare în legea lui. Numai 
EA, nu. Ei bine, spectatoarea de pe 
rîndul 24, locul 31 nu plingea în- 
fundat, ci plîngea în hohote. O admir 
şi o aplaud pe această spectatoare care 
a avut curajul să gi dea drumul la 
lacrimi. Poate n-o să mă credeți, 
dar a plins de la un capăt la altul 
al filmului. Da, a avut această tărie, 
a avut acest curaj de a sfida lași- 
tatea noastră, de a sfida prefăcătoria 
şi lipsa noastră de curaj. 

Există la noi, ca și la case mai mari, 
o categorie de cronicari cusurgii; 
care desfac nodul în patru şi caută 
acul în carul cu fin, cu iluzia că sint 
mai interesanti, că sînt o personali- 
tate. Aiurea! Işi fură singuri căciu- 


lubirea-mișcă soarele... 


ta. În realitate, îi privește! Personal 
și rog un singur lucru: Nu trageţi 
în pianist (Love Story)!! 

În încheiere, o părere care vizea- 
ză nu numai D.D.F-ul, Cred că dacă 
am vedea lunar sau mai des, 
astfel de filme, lumea ar deveni 
mai bună gi mai înţelegătoare, mai 
pașnică! Cît de sublim și idealist 
sunāl 

Mihai Stefan GIURCĀ 


N.R. Ca să vedem lunar sau moi des 
ostlel de filme ar trebui ca astfel de 
filme să apară în lume lunar sau mai 
des. Asta co o primă condiţie. Pe urmă... 


E IS LT JE ZE at 
Experimentul lui Politz 
TIE NOU i PDA R 


Poate că mulţi vor fi fost dezamāgiti 
de acest film. Pentru că au intrat în 
sală sub impactul imensei publicitāti 
ce i s-a făcut la noi și aiurea. Sau 
pentru că au citit cartea, Impo- 
triva acelor rafinaķi cinefili, care 
acuză arta rudimentară din „Love 
Story", aș invoca experimentul lui 
Politz pe care-l cred aplicabil ori- 
cărei arte ca formā de reflectare, deci 
și celei cinematografice. Pe scurt: 
trei oglinzi dispuse în trei din col- 
turile unei încăperi şi orientate spre 
ușa deschisă prin care se profilează 
o grădină în floare, O oglindă este 
spartă, a doua posedă o ramă sculp- 
tată și aurită, iar a treia e simplă, 
Întrebaţi mai multi indivizi-cobai ce 
au văzut în respectivele trei col- 
tūri. Răspunsurile în esență sint 
invariabile: „o oglindă spartă”, „o 
alta cu ancadrament minunat” şi 
în fine „o grădină frumoasă prin 
spațiul ușii deschise, reflectată în 
cea de-a treia oglindă“. Concluzia vine 
de la sine: filmul asemeni oglinzii 
trebuie să atragă atenţia, nu atît 
asupra lui însuși ca formă de reftec- 
tare, cît asupra mesajului oglindit. 

În sala de proiecţie s-a plîns sufi- 
cient, dar parcă totuşi mai puţin 
ca la „Femeia necunoscută“, „ Vaga- 
bondul" sau altele de aceeași teapā. 


Aici cred că e unul din meriteie 
filmului: povestea e tragică, dar 
nimic nu e făcut a smulge lacrimi. 
Din nefericire, traducerea nu mai 
are acest merit; în situațiile cele 
mai critice ea n-a putut evita o anu- 
me tentă de melodramatic; Înclin 
să cred că prezenţa anumitor ex- 
presii de tipul It's Okay(E în regulă) 
sau Get the hell out of my life 
(Fugi dracului din viața mea) cu 
variațiuni pe acesași temă în dia- 
logul original, are o importanţă de 
loc. neglijabilă, iar prin traducerea 
lor, oarecum frivolă, sau, mai rău, 
ignorarea lor totală în anume mor 
mente — aș zice „cheie” — tradu- 
cătorii păcătuiesc tocmai în sensui 
menţionat anterior. 

Filmul propune, într-o construc- 
tie simplă, o “poveste de iubire mai 
puțin simplă, Cred că imensa priză 
la public are la origine faptul că atit 
cartea cît şi filmul respiră din plin 
sentimentul unei epoci de două ori 
postbelice: mai precis, schiteazā 
modul ei actual de a face dragoste. 
Scheletul intern, structura acestui 
modus vivendi al anilor 70 sînt 
însă aceleași, indiferent că e vorba 
de generaţia Julietei, lumea lui Des 
Grieux sau tineretul studios de la 
Harvard. Mult mai simplu decît 
predecesorii, Oliver si Jenny trec 
peste condiționarea lor socială, unui 
sacrificînd milioane, cealaltă ratīnd 
Parisul și o probabil strălucită ca- 
rieră, Dacă ei au reușita se desprinde 
cumva de pămînt, cerul în schim 
le-a jucat festa: o coasă ruginită 
sfîşie un tablou de rară frumuseţe, 
pentru că așa fu datul sorții. 

La fel se termină şi povestea din 
Verona. Doar că acolo mor amin- 
doi: cazul se prezintă oarecum în: 
cheiat, rāminīnd însă într-un spa- 
iu închis, intangibil şi ideal, 

Aici sensul tragediei e mai aproa- 
pe de noi și deci nu mai puţin pro- 
fund, chit că moare doar ea. Pentru 
că celălalt rămîne în viață jumătate 
de trunchi despicat... 


Octavian APOSTOLOIU 
Student C.P. 4031 — Bucureşti-32 


5 


Citare ai 
ascunse a 

Nu' Pen 
nostru īsi 
ticele sale 


lizat pr 
că nāscāts 
ză astăzi, 
de povar: 
toare, te: 
plexă, c 
„Omul, a: 
zarea € « 
reușite | 
gorkian, 
Şi atun 
Story" s 
Punsu! e 
de viatā 
Mai înzes 
care-și în 
Cēca ce ai 
văr (exce 
firme re 
la orice 
nu opoz 
cheia suc 
erea" in 
reclamat 
Dar, ţi 
niem, că 
Story" îi 
fie, crede 
etapă a 
Perma! 
sînt proi 
mânești. 
cu ochiu 
evident 


de unde 


acest 
succes 
neobișnuit? 


DANTE, versul final al Divi 


„.„Şi celelalte stele 


Dacă privim cu ochii noștri... 


Socotesc că sursa entuziasmului 
declanșat de „Love Story" (roman, 
film) nu stă în opoziţia dintre „deli- 
cateţea” elementelor operei si starea 
de spirit a „atotștiutorului, atotbla- 
zatului nostru deceniu“, cum susține 
fa scrisoarea cu spațiu de invidiat, 
din tot mai restrīnsa (tipografic) pa- 
gină „curier”, 12/71, Rosana Birceru, 
iar influența operată asupra lector- 
spectatorului nu este aceea de res 
citare a izvoarelor de „neprihănire” 
ascunse ale omului de azi. 

Nu' Pentru că selenautul deceniului 
nostru își datorește izbinzile (drama- 
ticele sale izbinzi)tocmai sfintei sale 
îndirjiri izvorite din faptul că e 
conștient ce mult a făcut privind 
în urmă şi ce infinit de puţin a rea- 
lizat privind înainte, Nu! Pentru 
că născătorul de computere, semnea- 
ză astăzi, cu ambele miini, girbovit 
de povara dulce a cercetărilor vii- 
toare, teza eternă și tot mai com- 
plexă, dar de loc inabordabilă: 
„Omul, acest necunoscut“, Nu, bla- 
zarea e caracteristica epocii atitor 
reușite omenești, ci entuziasmul 
gorkian, beethovenian. 

Și atunci cui îşi datorează „Love 
Story" succesul neobişnuit? Răs- 
punsul e simplu: marelui adevăr 
de viață care-l conține. Fiinţa cea 
Mai înzestrată de pe pāmint, omul, 
care-și întemeiază existența sa pe 
Cēca ce are ea mai esenţial, pe Ade- 
văr (excepţiile nu fac decît să con- 
firme regula), vibrează entuziast 
lā orice licārire a acestuia. Deci 
nu opoziţia cu spiritul epocii e 
cheia succesului, ci tocmai „înscri- 
erea" în spiritul ei, ca un element 
reclamat de o necesitate stringentă. 

Dar, ţinem numaidecit s-o subli- 
niem, că prezența filmului „Love 
Story" în ţara noastră trebuie sā 
fie, credem, mult mai mult decit o 
etapă a unui mars triumfal, 

Permanenta noastră preocupare 
sînt problemele cinematografice ro- 
mānesti. Privim producţiile străine 
cu ochiul intereselor proprii. Or, e 
evident pentru oricine că succesul 


filmului de faţă are la bază și o teh- 
nică profesională care a realizat 
unul din dezideratele majore ale 
artei: a ne face să credem că !umea 
prezentată e coerentă, plauzibilă, 
inteligentă. Această tehnică de sce- 
nariu, imagine, montaj, distribuţie, 
interpretare, care a realizat cerinţele 
enunțate, pînă la convingere, tre- 
buje studiată, descifrată, însușită, 
aplicată la multitudinea noastră 
de teme care le-ntīlnim la tot pasul. 
G. BRUCMAIER 

Suceava 


De ce un fenomen? 
PRIN RET PRE e III T. 

Am plīns sau nu am plins, nu 
cred că asta e important și intere- 
sant, ci faptul că așteptînd atit acest 
film eu, și cred că i alți spectatori, 
am fost puțin dezamāgiti și ne-am 
amintit de proverbul „la pomul lău- 
dat"... 

Credeam cā voi vedea un film cu 
totul neobișhuit, realizat intr:o ma- 
nieră deosebită, un film despre care 
să poţi vorbi numai la superlativ. 

Şi... am văzut un film obișnuit, cu 
O poveste de dragoste simplă și 
tristă, Imi plac poveștile de dragos- 
te, îmi plac filmele de dragoste şi 
cred că tuturor ne plac. Atunci to- 
varăși critici, ziarişti, specialişti şi 
nespecialisti de ce ne-aţi incitat atît? 

După ce am citit în „Secolul XX" 
cartea, după ce prin reviste au apă- 
rut fragmente şi fragmenķele, co- 
mentarii mai mult sau mai puţin 
academice, cum puteam noi, muri- 
torii de rind, să uităm că vedem chiar 
„Love Story"? 

Trebuia să ne gīndim tot filmul 
cînd să plingem, că doar din mili- 
cane de oameni din lumea întreagă 
n-am fi noi mai insensibili! 

şa că unei povești simple şi fru- 
moase i-a fost răpit tot farmecul de 
surlele și tobele ce i-au precedat 
apariţia. Un film cu doi tineri fru- 
moşi și îndrăgostiți nu ne-a emoļio- 
nat și impresionat prin finalul său 
tragic, decît în măsura în care fie- 
care din noi am reușit să uităm că 
vedem celebrul „Love Story”. De 


ce nu ne-aţi lăsat să ne bucurăm pe 
deplin de imaginile ireal de frumoase 
a celor doi pe infinitul pur al zāpe- 
zii? De ce nu ne-ati lăsat sā ascul- 
tām o muzică atit de frumoasă, fără 
să avem în gînd că e chiar celebrul 
leit-motiv din la fel de celebrul 
„Love Story"? 

De ce aķi creat fenomenul „Love 


Story"? 
Sabina TACU 


Farmecul este al ercinei 


Fiindcă mā tem de discuţii prea 
violente în ce priveşte acest film, 
mă grăbesc să iau cuvîntul şi să spun 
ce am de spus. 

Citeam în „Luceafārul" următoa- 
rele, semnate Sînziana Pop: „Cartea 
LOVE STORY «e foarte proastă, 
Filmul e bun“. Apoi cronicara broda 
pe tema acestor idei, pledind în 
final pentru un plins rācoritor. 
Mai răcoritor decît o navetă 1/24 cu 
CICO, as zice eu. 

Şi totuși îmi dau seama că sint 
foarte multe lucruri de spus despre 
„Love Story”. Mai întîi cîte ceva 
despre distribuție și distribuire. 
În ce priveşte distribuția, impresia mea 
personală este că Erich Segal și-a cău- 
tat interpreţii cu multă grijă. 500 000 
de spectatori în cinci săptămîni, e 
o proporţie demnă de invidiat. La 
înfăptuirea acestui raport de 142.857 
de spectatori pe zi un mare aport l-a 
adus distribuția. Deci Ryan O'Neal, 
Ali McGraw și cei doi bătrîni au fost 
găsiți. Destul de greu, bănuiesc; 

Distribuirea. 

În S.U.A. în 13 zile de proiecţie 
4.500.000 de spectatori, adică 

346.153de spectatorizilnic.Socotind 
6 spectacole pe zi, acest lucru 
înseamnă 57.962 de spectatori la 
o proiecție. 

Din numărul 3/70 al „Caietului 
de documentare cinematografică“ re- 
iese că o sală de proiecţie în S.U.A. 
poate avea de la 600 la 1500 locuri. 
Să punem în medie 1050 locuri 
pentru o sală. Deci 55 de săli. 13 
zile de proiecție, pentru un film de 
succes, sînt zile de premieră, Atunci? 
Atunci înseamnă că premiera s-a 
făcut în 55 de săli de proiecție. 

Au existat în film și dialoguri 
stupide, e drept mult mai puţine 
decît în carte, Cu scuze!e de rigoare, 
o citez pe Sînziana Pop din nou: 

„+ Dialoguri stupide ca: 

— De ce vrei să te însori cu mine? 

(EI ezită, luat pe nepregătite şi 
dā un răspuns de complezenķā—n.n.): 

— Așa. 

(Ea rīde cu rīsul acela pentru care 
am văzut filmut de două ori—n.n.) 

— Da, e un motiv serios”. 

S-o recunoaștem, oamenii de azi, 
care iubesc Mozart si Bach, cărora 
le plac Beatles-ii (mai ales), care 
urmează cursurile unor facultăți, 
fie că nu se căsătoresc, fie că da, dar 
în cazul acesta motivul căsătoriei 
nu este un vag „aşa“... lar un dia- 
log ca cel de mai sus nu poate fi 
socotit ca făcînd parte dintr-un joc, 
oricît i s-ar da o tentă tinerească. 

Ce s-ar mai putea spune despre 
film? Există ceva deosebit aici? 
Nu, La un asemenea succes de public, 
public care acceptă pelicula ca pe 
o amintire a unei dureri, deci ca pe 
ceva comun, nu poate fi vorba de 
ceva deosebit. 

Totuşi impresia mea e că tot far- 
mecul acestei „Poveşti de dragoste“ 
se degajă din comportamentul copi- 
lăresc al eroinei, Atīta candoare, 


atita precocitate — surprind cît se 


poate de plăcut. 
Sandu V. IONEL 
Student Facultatea de Ma- 
tematică Bucureşti 


Un film antidot 
IE VI. (UP IRE 

Ce se mai poate spune despre un 
film, despre o carte pentru al cărui 
fiecare rînd s-au mai scris tot ati- 
tea cărți? Ra 

A fost minunat. M-am angajat, am 
trăit, m-am bucurat și-am plins 
cu Barrett, 

Cineva, cîndva, demult, îmi dă- 
dea o retetāimpotriva lacrimilor. 
Respiră adînc —îmi spunea — şi 
priveşte sus. Nici astăzi nu ştiu cî- 
tă erudiție există în această frază, 
știu doar că, în clipa cind: ochi-mi 
“erau umezi, am respirat adînc din 
aerul curat al filmului și am privit sus, 

„În iubire să nu fi niciodată obli- 
gat să spui iartā-mā" — sint gin- 
duri ce mi s-au imprimat ca 0 adevă- 
rată caligrafie pe inimă, 

Pentru mine ea n-a murit, aşadar, 
Trăieşte, 

Trăiește prin iubire, formă su- 
premă a demnităţii umane. 

Nimic nu poate fi mai scump ca 
rezultatele propriilor sacrificii, aşa 
cum nimic nu poate fi mai scump ca 


polițele propriilor greșeli — fuga în 
realitățile elementare, nocive ale 
simțului, 


O intuiţie genială a profesorului de 
la Universitatea din Yale de a scrie 
această carte, de a face acest film 
tocmai acolo unde se caută frumo- 
sul in neautentic, unde fericirea se 
cultivă a fi un produs al halucinaţi- 
ilor şi vrea să spună, parcă — iubiţi 
pămîntul pînă nu va fi prea tîrziu. 

Este filmul-antidot al poluării 
spiritelor gi pledează pentru au- 
tentic și pur. 

| s-ar reproşa filmului lipsa pla- 
nurilor diametral-opuse, antiteza cu 
spiritele îmbătate ce se zbat nepu- 
tincioase în mocirla generată de 
societăți al căror tel e banul. 

Spun i s-ar reproşa, pentru că eu 
n-aş avea curajul s-o fac. Planurile 
diametrale aduc o ostentatie și ştiu 
prea bine că ostentația revoltă sau 
— parafrazīndu-l pe neuitatul Nicolae 
lorga — „Decit să blestemi în stīn- 
ga, mai bine, laudă în dreapta şi 
vei obține acelaşi rezultat”. 

De cesă moară şi care e semnificația 
acestei morți? mă întreba răută- 
cios, un coleg. 

Poate pentru că ar fi urmat „Noap- 
tea“ lui Antonioni, amintindu-i că e 
un film ce pledează pentru sfirsit 
si nu pentru cel neobișnuit, ci pentru 
cel obişnuit, care sapă ascuns şi pe 
nesimţite puterea noastră de a iubi, 
de a trăi. 

Mai pe urmă, mi-am adus aminte 
că nu întîmplător Oiguţa, din „La 
Medelenii" lui |. Teodoreanu, moa- 
re. După afirmațiile scriitorului, ci- 
tez: „Copilăria este unica gi auten- 
tica viață, restul fiind o continuare 
necesară în căutarea sfirşitului”, 

Erich Segal necunoscînd, cred, 
povestea Olgutei noastre, a indrāz- 
nit să prelungească longevitatea ade- 
văratei vieţi sau a transportat-o în 
altă perioadă şi cred că n-a greșit. 
Cum vreți s-o luaţi, e tot bine. 

Să mulțumim, așadar, realizato- 
rilor filmului, să mulțumim actriței 
Ali MacGraw și hai să nu mai cău- 
tām pete — vorba înțeleptului — se 
găsesc gi tn... ştiţi dumneavoastră. 

Student Gh. POPA 
1.P. Bucureşti — fac. T.C,M. 


Gi 


contracīmp 

B i d ASe [4 defini propria temă aleasă. Apare 
| £ A astfel, evident faptul că, parcurgind 
ņ |] în sens invers procesul de creaţie, 
de ia rezultat, adică de la film, spre 
punctele de plecare, lucrurile nu 
sint suficient de limpezi, încă de la 
„izvorniță“, -cüm ar spune poetul. 
Prin aceasta nu trebuie să se înțeleagă 
neapărat O incapacitate de a aşterne 
pe hirtie cîteva gînduri, ci mai curînd 
că asemenea gînduri nu se lasă 
așternute deoarece nu sint destul 
de clare, de coerente cu ele însele, 
Avem astfel, implicit, cheia uneia 
subliniez doar a uneia — din cauzele 
deticitului nostru cinematografic. Mai 
e nevoie, oare, să-i aducem în discu- 
tie pe Vianu, care condiționa reu- 
şita oricărei lucrări de o corectă 
delimitare a suprafeței de cerce 
a temei, sau pe Antonio Gramsci 
care stabilea riguroase criterii de 
£ judecată prin. măsurarea raportului 
dintre premizele hotărit propuse și 
felu! cum un autor știe-să le apreci 
eze, să le stoagcă toate semnifica- 

title posibile? 

Interesant de remarcat este că, 
pentru Umberto Barbaro, tema are 
valoarea dată de Pudovkin, dar şi 
ceva în plus.; Teoreticianul italian 
vede în subiect „viziunea particulară” 
iar în temă „concepţia despre lume 
pe care o sugerează“ cineastul, În 
același timp, fiind vorba tocmai de 
o „concepţie despre lume”, Barbaro 
consideră că aici trebuie căutată 
marea ocazie, în procesul creativ al 
filmului, de a se obține o cît mai 
armonioasă convergenţă a diferiților 
— colaboratori: regizor, scenarist, opee 


tema, 


Faptul că procesul de creație a 
filmului e perfect unitar și fără so- 
luķli de continuitate, nu înseamnă că 
acest tot nu poate îi împărțit — du- 
pă criterii practice şi metodologice 
— în „faze”, în „etape” de lueeu. 
În ceea ce priveşte scenariul, Pu- 
dovkin propune următoarea sche- 
mă: a) temă, b)subiect (acţiune), c) 
elaborare cinematograficā a subiec- 
tului, aceasta din urmă identificin- 
du-se cu scenariul propriu-zis (foar- 
te aproape de decupaj sau de o lis- 
tă de montaj), iar „subiectul“, iden- 
tificindu-se cu ceea ce noi numim 
atit de anticinematografic „scenariu 
literar“. - 


Goethe zicea că poetul 
incepe să facă poezie 
o dată cu stabilirea temei, 
Dar ce înseamnă 
alegerea și fixarea unei teme? 


Să ne oprim, deocamdată, la temă, 
Pudovkin se grăbeşte să precizeze 
că e „un concept în afara artei“, 
extra-artistic,, deoarece orice gînd 
uman poate fi luat ca temă, Într- 
adevăr; realitatea cu- infinitele ei 
aspecte si nuanțe se oferă perma- 
nent ca temă, iar opera de artă 
poate să ia ca punct de plecare ori- 
ce fapt, orice întîmplare, fie măruntă 
fie de largă rezonanță: ea nu va con- 
diķiona, prin sine însăși, valoarea 
estetică şi morală a viitorului film, 
ci modul în care va fi tratată, Dar 
dacă această imensă „carte a naturii“ 
€, ca să zicem așa, neutră, indife- 
rentă, cît timp se prezintă ca ma- 
“terie primă, amorfā, din clipa în 
care artistul, cineastul, îşi alege „pa- 
ginile" care-l interesează, aceste pa- 
gini, adică tema, devin parte in- 
tegrantā din procesul de creație. Cu 
alte cuvinte — mai precis, cuvin- 
tele lui Goethe — poetul începe să 
facă poezie o dati cu stabilirea te- 
mei, deci și cineastul începe să 
facă film o dată cu circumscrierea 
temei. 

Dar ce înseamnă, în ultimă instan- 
ā, alegerea și fixarea unei teme? 

seamnă determinarea unei atitu- 


spectator incomod 
Insuccesul 


Flash-back 1 (nu de alta, dar ca sā 
vorbim in limbaj de specialitate): 
La ieşirea unui cinematograf din 
Bucureşti și a unuia din lași, opresc 
cîte zece spectatori, mă recomand 
politicos și îi întreb ce i-a făcut să 
aleagă acest film. Opt în primul 
caz şi şapte în al doilea îmi răspund: 
„Am venit să-l văd pe actorul X" (să mā 
ierte specialiștii în sondaje pentru cri- 
ma metodologică pe care am comis-o). 

Flash-back ll. Într-un oraș din 
țară, la cel mai mare cinematograf 
local (elegant, frumos, scaune co- 
mode, cald și bine) are loc o întîl- 
nire cu cîteva din vedetele iubite, 
stimate, adulate. În sală toată lumea 


dini faţă de realitate, față de socie- 
tate, stabilirea unui raport între 
acestea și lumea lăuntrică a artistului. 
E vorba, deci, de o atitudine filo- 
zOficā=moralā şi — ceea ce se uită 
prea des, la noi — „formaivă“, în 
sensul capacității de a da o formă 
plastică materialului ales, de a-l 
vizualiza cinematografic. Fără prima 
componentă rațională, cognoscitivā 
— lucrarea cineastului va fi lipsită de 
conținut şi semnificație, şi în conse- 
cinķā aridă, asocială; fără cea de a 
doua, vom obţine cel mult o prele- 
gere sau o dizertaţie mai mult sau 
mai puțin ştiinţifică sau filozofică, 
fără atributele specifice, expresive, 
ale artei. lată cum unităţii procesului 
de creaţie trebuie să-i corespundă, 
încă din faza prestabilirii temei, o 
unitate moral-esteticā a personali- 
tății cineastului, 

„O temă de film, ca să-și merite 
numele, trebuie să se poată enunța 
clar si lapidar. Așa cum o face Pudov- 
kin în legătură cu intoleranta, 
filmul lui Griftith: „În toate tim- 
purile şi la toate popoarele, din cele 
mai îndepărtate epoci pînă în zilele 
noastre, a domnit între oameni into- 


(micromacrocnchetā) 


e emoķionatā şi are in mînă program 
dē salā scos de la depozit fnaintea 
evenimentului. 

Desfășurarea: ora 16,55 sosirea 
în gară; 

ora 17,00 — prezentarea, pe scurt; 

ora 17,01 — vorbeşte prima vede- 
tă "adulatā; etc; etc... 

17, 20 hai la garācā peste zece mi- 
nute și patruzeci de secunde pleacă 
trenul. 

Acum, daļi-mi voie să nu comentez 
nimic, ci doar să pun treisprezece 
întrebări. = 

Ştiu că e foarte ușor să pui intre- 
bāri, că e mai greu să răspunzi, 
dar nădăjduiesc... 


lerañța, iar intoleranķa are drept 
consecință imediată crima.“ Sau, în 
legătură cu un film mediocru ca 
Simbătă noaptea al lui De Mille, 
„excelent model” totuşi de temă 
net delimitată și foarte limpede: 
„Fiinţe din clase sociale diferite nu 
pot atinge niciodată fericirea dacă 
se unesc prin căsătorie”. (Nu știu 
ce mă face să cred că enunţul s-ar 
potrivi, la o privire mai atentă, şi 
lui Love Story.) 

Mă întreb cîte din filmele noastre 
suportă o definire atît de precisă 
şi bine delimitată a temei? Care 
temă nu e un rezumat, după cum 
uşor se poate vedea, al subiectuluj, al 
acțiunii, ci al ideilor, al semnificaţiilor 
istorice, morale, sociale? În orice caz, 
ar fi,cred, un exercițiu util atit pentru 
cineasti, mai. ales pentru ei, cît și 
pentru critici. Fiindcă știm ce bătăi 
de cap a avutşi are așa-numita redac- 
tie de scenarii de ļa C, N. C., atunci 
cînd trebuiesi fie, să rezume chiar 
Subiectul, fie să cnunțe temele în 
vederea alcătuirii așa-numitului „plan 
tematic“, Ca să nu mai vorbim de 
regizori, care de obicei simt nevoia u- 
nor pagini întregi în încercarea de a-și 


8 De ce nu s-or fi organizat intil- 
niri cum trebuie cu actorii noștri, 
cu regizorii, de ce trebuie să facem 
numai prezentări? De ce nuse orga- 
nizează mai des dezbateri, discuţii? 
0G Se cere să facem popularizare 
și propagandā interesantā filmelor. 
Atunci de ce scoatem programe 
aga zise de sală (dacă le scoatem) 
în asemenea hal: prost redactate, 
cu subiectele filmelor pieri! ex puse, 
cu recomandări... comice? 

A citit cineva cu atenţie un ase- 
menea program? Si dacă l-a citit, 
a rămas mulțumit? 

9 Dacă tot se cheltuiesc bani, 
de ce nu se cheltuiesc pe un lucru 
bine făcut? (M-am mai întrebat 
eu şi altădată. Și nu numai eu). 

Mai există cineva care să nu ştie 
că un lucru bine făcut cere eforturi 
ta fel de mari ca şi contrariul lui? 
6 Ar avea cineva de pierdut ceva 
dacă în holurile cinematografelor 


rator, scenograf, muzician şi chiar 
actori etc. El demonstrează că „tema 
va constitui oxul etic ol colaborē- 
rii“, în jurul ei se va putea realiza, un 
climat comun, care să permită un 
limbaj comun, o comunitate de sco- 
puri, eventual chiar subintelese, 
prin care personalităţile să se înţe- 
leagă și să se întregească între ele, 
cu diferitele şi particularele lor cape 
citāķi și cu propriile lor contribuţii 
inventive: orice soluție specifică pro- 
pusă de un colaborator trebuie să-i 
apară regizorului ca aceea pe care 
el însuşi ar fi sugerat-o sau ar fi 
dat-o, dacă ar fi avut calităţile teh- 
nice ale respectivului colaborator”. 

Se face simțită şi se demonstrează 
încă o dată necesitatea ca la elabo- 
rarea scenariului — începînd cu 
fixarea temei — să participe neapā- 
rat regizorul, care, la rîndul său, îşi 
va forma echipa de colaboratori în 
funcție de temă, de mai intensa 
sau mai slaba aderenţă a celor cu care 
colaborează la acest posibil „ax etic”. 


Florian POTRA 


s-ar organiza mult mai des și mult 
mai bine expoziții consacrate fil- 
mului, vieții lui văzute și nevăzute? 
9 A constatat cumva, cineva, marele 
succes avut de o asemenea expo- 
ziţie organizată (eheee, ce vremuri, 
domnule) la: cinematograful „Pa- 
tria“ cu prilejul premierei filmului 
„Mipai Viteazul“? 
6 Cum se explică faptul că un film 
are un mare succes într-un oraș şi 
nu are de loc în altul învecinat? 
Oare nu e vorba aici de (ne)pro- 
fesionism în organizarea reclamei 
si a popularizării? Sînt cumva spec- 
tatorii de vină? (Mai ştii!) 
6 şi, în fine, ultima întrebare: s-o 
găsi oare cineva care să răspundă 
la întrebările de mai sus cu clasica 
şi Imbucurātoarea misivā: „La sesi- 
zārile dvs. vă anunķām că...” 

Scuzati-mā, asta a fost a paispreze- 
cea întrebare! 

Alexandru STARCK 


le 


vata a-i 


A du Toi ro Yoo F 


- 


ver 


„ 


românesc 7? 


mārturii de platou 


Gina Patrich 
a convinge 


— Nu sint o teoreticiană. Deci sā nu-mi 
cereti judecăți «exhaustive» despre artă. 
Mi se întimplă, e adevărat, să observ 
ulterior că lucrurile care îmi plac mie, pe 
care le-am «selectat», coincid cu cele 
apreciate de oameni socotiți ca avind o 
anumită calitate. Deci «opțiunile» mele 
nu sint întimplătoare, presupun că ele 
au o rațiune... «valorică» — vedeți că fac 
mereu eforturi ca să mă apropii de lim- 
bajul dumneavoastră critic. Dar aceste 
opțiuni au şi o rațiune temperamentală 
sau strict personală. Mie îmi place, de 
pildă foarte mult pictura. Lecturii, vă 
mărturisesc, mă dedau mai puțin, iar cit 
priveşte muzica nu am probabil suficient 
timp pentru ea sau... Pictura e mai concre- 
tă. Nu sint o speculativă, vedeţi? Ce-mi 
place mai mult în pictură? Degas, Matisse, 
Bosch, n-aș putea spune că-mi place 
Picasso, deși am căutat și am privit înde- 
lung pinzele lui, dar dacă nu e o impietate, 
s-ar putea ca nici un Rembrandt să nu fie 
tocmai slăbiciunea mea, la fel cum unui 
Grigorescu îl prefer pe Tonitza. Am însă 
în casă pinzele unor pictori studenți, pe 
care le-am cumpărat, preterindu-le altora, 
mult mai în vogă. Dar nu se întîmplă oare, 
de atitea ori, ca opiniile noastre să nu se 
potrivească, să zicem, cu cele ale cole- 
gilor? Mi-aduc aminte cite nemulțumiri am 
stirnit cind am exprimat, într-un interviu, 
opinia că actorul trebuie să se plece în fața 
regizorului, chiar atunci cind regizorul nu 
e un Ciulei sau un Pintilie. 

Ajunsă aici, aş vrea însă să vă spun că 
filmul oferă actorului o satisfacție pe care 
nici o altă artă nu i-o poate da. Nu ştiu 
dacă alți actori v-au spus acest lucru și 
nu știu dacă este valabil pentru toți: există 


cu sufletul 


lucru mai teribil decit să te vezi pe tine 
însuți pe ecran, jucind. Este o senzaţie 
absolut fără seamān. Îți dai seama mai 
intii că nu rămii o biată ființă care azi 
ești şi miine nu mai eşti. Din contra, dacă 
în această clipă dai totut din tine jucind, 
pelicula te păstrează (să zicem) pentru 
totdeauna. Despre mine, acum șapte ani, 
cînd am venit de la Galaţi la București, 
se spunea că sint sau voi fi un fel de Annie 
Girardot a României și sigur că eu am 
sperat să joc în filme roluri în care să fiu 
așa cum sint, o femeie de vreo 30 de ani, 
cu acele probleme pe care alții nu știu 
cum știu să le descopere atit de bine, şi 
pe care o actriță ca Julie Christie le joacă 
în așa fel, incīt, văzind-o, nu te gindeşti 
nici o clipă la compoziție, ci eşti convins 
că tocmai cu ea se întîmplă mereu ceva 
important, că ea insăşi trăieşte în viața de 
fiecare zi sentimente și situații de mare 
intensitate. 

Eu am avut, în filme, trei roluri, toate 
secundare, care sint de fapt două: în 
«Pădurea spinzuratilor» și acum in «Felix 
şi Otilia», pentru că ceea ce am făcut în 
«Procesul alb», deși filmul m-a interesat, 
nu era de fapt un rol — era doar o apariție, 
datorată stāruintei lui lulian Mihu, care 
este un regizor foarte talentat și un om 
admirabil. În «Felix și Otilia» joc rolul 
Olimpiei, un rol de compoziție deci, că- 
ruia am încercat să-i găsesc o cheie, mai 
precis să înfățișez o femeie pe care n-o 
prea interesează nimic din jur, în afară 
de bărbat, de bărbatul ei, pe care, tocmai 
de aceea, îl va pierde. Dar, vă rog să mă 
credeți, tare aș vrea să nu trebuiască să 
joc mereu asemenea roluri acuzate, ase- 
menea caractere care prea nu-mi seamănă 


primul tur de manivelă 


Francisc Munteanu: 
Sfinta Tereza şi 


— Stimate Francisc Munteanu, s-ar 
părea că după «Cintecele mării» care 
a fost o... 

O escapadă... 
intoarceti, prin «Sfinta 
Tereza... », la filmele așa-zise serioase. 
Ne vom intilni din nou cu Mihai și Ana, 
personajele care, cel puțin cu numele, 
au trecut prin toate filmele dumnea- 
voastră? 

— Cu Mihai da, cu Ana nu. În locul ei 
va apare lulia. 

— Dar ce s-a întimplat cu Ana? 

=— Încă nu ştiu. Acesta nu va fi insă un 
film cu un bărbat și o femeie. În cele din 
urmă, apare desigur şi o femeie, dar la 
început sint doi bărbaţi: Mihai, care se 


numeşte Petrescu și e căpitan, și David, 


care e locotenent. 

— Ne dezvāluiti ceva din epica aces- 
tui film? 

— Deocamdată numai pregenericul: 
Sintem in toamna anului 1944, pe front, 
cu armatele române care luptă pentru 
eliberarea Ardealului de nord. Trebuie 
stabilit un cap de pod peste riul Arieș, 
David, conducătorul unui batalion de asalt, 
bun militar, spune că nu se poate. De la 
statul major e trimis pe linie Petrescu, 
pentru altă acţiune — de contraspionaj 


in spatele frontului inamic. Dar, dată fiind 
situaţia, Petrescu e pus să preia comanda 
de la David, pentru forțarea riului și reali- 
zarea capului de pod. Doi oameni sint 
trimişi să încerce șansele de traversare a 
riului. Amindoi sint împuşcaţi, așa cum 
prevăzuse David. Ce se poate face? intrea- 
bă Petrescu. — Să incerci chiar tu să 
traversezi riul, răspunde David. Ceea ce 
Petrescu acceptă. Aici intervine genericul, 
iar în primul cadru,după generic, Petrescu 
raportează: — Să trăiţi, am tăcut capul de 
pod! 

— Şi cine este sfinta Tereza? 

— E un munte, dar pină a ajunge acolo, 
cei doi eroi mai au de traversat... tot filmul. 

— Reluaţi formula din «Soldaţi fără 
uniformă»? 

— Nu, acesta va fi un film eroic, un poem 
despre eroism. Nu prin modalitatea de 
filmare, care va fi foarte simplă, nu prin 
efecte de imagine, ci prin natura senti- 
mentului, care se va degaja în final. Deși 
e vorba de un film de război, în imagini nu 
va apare nici un tanc, nici un tun, nu vom 
asista la asalturi şi nici la salve de focuri. 

— Totuși, intorcindu-vā la o epocă 
şi la o temă pe care le-aţi mai frecven- 
tat, ce veți aduce nou în acest film? 

— Noutatea va fi în primul rînd acest 


Şi a fost, trebuie să vă spun, o adevărată 
performanţă din partea mea să joc pe 
această Olimpie placidā gi dezinteresatā 
de tot ce se intimplā, eu care sīnt o agitatā. 
Sint o agitată, intr-un anumit fel, pentru că 
eu cred că arma noastră este sufletul agitat 
— desigur, în ordine, frumos, și după 
tehnica pe care fiecare și-o cunoaşte. 
Astfel cucerim inimile și minţile celor- 
lalti. Fiindcă eu cred în ceilalți, cred in 


marele public. Cred în capacitatea mare- 
lui public — deci nu mă refer la cutare sau 
cutare — de a înțelege arta cea mai înaltă, 
formulele cele mai dificile. Chiar dacă nu 
imediat și integral, chiar dacă nu în mod 
rațional gi analitic, marele public poate 
înțelege totul și aprecia sensul dorit și 
frumosul, atunci cînd joci la o maximă 
tensiune și precizie, cînd ştii să convingi 
cu sufletul. 


Un nou rol de compoziţie: 
Olimpia 


cuplu masculin, pentru care am găsit 
deocamdată doar unul din interpreți: lon 
Dichiseanu, în rolul căpitanului Petrescu. 
Nouă va fi apoi renunțarea la orice altă 
ramificație a acţiunii care n-ar intra în 


traiectoria celor două personaje princi- 
pale. Sper, deci, că va fi un film epic şi 
patetic în același timp, bine articulat, 
cu suspensuri și surprize, alert și cursiv 
şi, dacă se poate, uneori, cu umor. 


ÎI ms 


lon Dichiseanu, 
în preajma unul rol eroic 


atenţie se filmează! 


Vlad Tepe 
martorul legendei 


Am scris acest scenariu în urma soli- 
citării redacției de a face o ecranizare 
după romanul meu cu același titlu. 
Cartea tocmai obținuse premiul Uniu- 
nii Scriitorilor și, concomitent, fusese 
înscrisă pe «lista de onoare» a celor 
mai bune cărți pentru tineret, în cadrul 
premiului literar european, «Carole». 
Propunerea venită pe neaşteptate, m-a 
cucerit. Îmi surīdea mai ales gîndul de a 
crea premizele unui poem cinematogra- 
fic—asa cum și-l visa regizorul Aurel 
Miheles—un poem care să constituie 
și o dezbatere sinceră, etică, asupra 
tinereții, drepturilor şi îndatoririlor ei. 
asupra dragostei și fericirii. 

M-am asternut pe lucru și, în scurtă 
vreme, scenariul a fost gata. Și, cu 
toate că a mai suferit de-atunci unele 
mici modificări, în esență s-a păstrat 
același. 

Ce are caracteristic? Datele scenariu- 
lui sînt, la bază, istorice (învăluite în 
aura legendei—o legendă autentică, 
foarte veche, de largă circulație). Co- 
pleșitoarea dragoste dintre căpitanul 
ion, oștean al lui Vlad Țepeș, și Ilina, 
fiica vistiernicului Flor, capul complotu- 
lui boieresc, foarte tinerii mei eroi 
(virsta lor este cam aceeași ca a lui 


animaţie 
Sabin 
„A fi pesimist 


Pictorul Sabin Bălașa a terminat de 
curînd cel de-al 6-lea film al său, «in- 
toarcere în viitor». Posesor a două 
premii la Festivalul de la Mamaia, cis- 
tigate cu primele sale două filme, el 
rămîne și de data aceasta credincios 
atît de personalei sale metode — pic- 
tura direct sub aparat. «Întoarcere în 
viitor» este unul din cele două filme 
selecționate pentru a ne reprezenta 
țara la festivalul de anul acesta de la 
Oberhausen. 

— Acest ultim film eu îl consider 
de fapt a fi primul — ne spune pictorul. 
Această «Întoarcere în viitor» confirmă 
cred, in sfirşit, că pictura sub aparat 
deschide un nou drum în animaţie. 
Totodată, acest film este, cred, o idee 
împlinită și, anume, izbutește să fie un 
protest împotriva tiraniei. Filmul este 
alcătuit din trei părți. Prima parte 
este aspirația umanităţii spre lumină; 
cea de-a doua este concentrată asupra 
unui cap simbolic — tiranul — ce răs- 
pindește întunericul și asupra tragediei 
umanității cuprinsă de întuneric, iar 
cea de a treia urmăreşte victoria prin 
luptă a umanității și stabilizarea luminii. 
Este cam vast, ce e drept, pentru că 
eu cred că numai ce e vast e adevărat 
Luate fragmentat, adevărurile se de- 
formează. Eu sînt de felul meu foarte 


Romeo şi a |ulietei), se consumă in condi- 
tiile invaziei lui Mahomed al Il-lea, 
cuceritorul Constantinopolului, care 
proclamase războiul «sfint» împotriva 
țărişoarei valahe, cu scopul de a o 
preface în pasalic (si, numai în ultimă 
instanță, în caz de nereușită, de a-l 
instaura ca domn pe favoritul său, 
Radu cel Frumos, fratele lui Ţepeş). 
Filmul însă nu își propune să reconsti- 
tuie cu precizie faptele istorice și nici 
revărsări masive de trupe. Dimpotrivă, 
tot ceea ce este istorie, propriu-zis, 
a fost conceput doar pe fundal. Țepeș 
însuși va fi numai o apariție fugară, 
pregnantă şi plină de semnificații. Con- 
flictul se va desfășura, în primul rînd, 
în conștiința căpitanului lon, între do- 
rința lui aprigă, firească, la un tînăr 
abia ieșit din adolescență, de a fi fericit 
şi imperativul implinirii cu orice preţ 
a datoriei. Ideea pe care încercăm s-o 
afirmăm, susținuți de legendă și de 
toată tradiția noastră populară, este 
aceea că sint anumite momente ale 
istoriei cînd nici un sacrificiu nu poate 
fi prea mare pentru păstrarea libertății 
şi demnității țării. ; 
Nădăjduiesc ca filmul acesta tineresc, 
de dragoste și aventurā—in înțelesul 


Bălaşa: 
e o ilegalitate“ 


optimist. Şi cred cā singura stare de 
spirit care corespunde realitātilor mari 
ale vieții este optimismul. A fi pesimist 
este, după mine, o ilegalitate. Pentru că 
efortul e totdeauna de partea optimis- 
tilor. Ei creează, iar pesimistii profită 
negind. 

— Cum aţi ajuns sā optati pentru a- 
ceastă metodă: pictura direct sub aparat? 

— M-am gîndit că aceasta ar fi o 
nouă și unică ocazie în care s-ar putea 
intilni pictura, mișcarea, muzica. În- 
tr-un fel, n-am făcut decit să înlocuiesc 
caricatura cu pictura, zgomotul cu mu- 
zica și mişcarea mimetică, tipică ani- 
matiei, cu o mișcare mulată pe idee, 
eliberată de naturalism. În filmele mele 
nu există niciodată două sau mai multe 
mişcări, ci una singură, cea a ideii, a 
picturii ce se metamorfozează sub a- 
parat. Filmele sînt, fiecare în parte, o 
metamorfoză. 

— Pe parcursul lucrului la cele șase 
filme ale dumneavoastră, nu v-aţi simțit 
niciodată intr-un impas? Pentru că, sin- 
cer vorbind, eu am avut această senzaţie 
vizionind «Fascinatie». 

— Într-adevăr, «Fascinatie» putea sā 
dea această senzație. Motivul însă nu 
era un impas de creaţie ci, oricît ar 
părea de ciudat, o servitute adminis- 
trativă. Am fost nevoit să închei acest 


cel mai bun al cuvintului—pe care 
regizorul Aurel Miheles, cu care am 
colaborat ideal, a si început să-l lucreze 
cu o pasiune și-o dăruire ce mă emoķio- 


neazā—sā poată vorbi cît mai convingā- 
tor spectatorilor despre unele adevă- 
ruri supreme și eterne. 

Alexandru MITRU 


Un Vlad Ţepeş: 
Virgil Ogășanu 


film înainte de vreme, în faza în care 
era doar o schiță ce trebuia încă mult 
lucrată. Nu vă puteți închipui ce muncă 
imensă pretinde un astfel de film. Dacă 
vă amintiţi, în «Pictura» era la un mo- 
ment dat o mină ce se deschidea. Ei 
bine, în acel unic gest sînt 1200 de 
imagini pictate. Dar mie îmi place gro- 
zav să muncesc. Visul viselor mele este 


să muncesc. 

Cred că trăsătura artei moderne nu 
e nicidecum economia în sensul sim- 
plificării muncii artistului. Mi se pare 
firesc să lucrez mai mult acum decit în 
comuna primitivă. Intotdeauna caut căi- 
le cele mai grele. Şi, nu ştiu cum, dar 
întotdeauna acestea s-au dovedit a fi 
cele care duc la rezultate. E.H. 


«Nu m-ar mira dacă ar vorbi», 
spunea cineva despre personajele lui Sabin Bălașa 


românesc ' 


autointerviu 


Gheorghe Vitanidis 
despre Ciprian Porumbescu 


— Ce ne puteți spune despre Ciprian 
Porumbescu ? 


— Treptat, treptat, începe să se re- 
incarneze pe platourile de la Buftea. 


— $i s-a decis cum va apare? 

— Işi caută întruchiparea printre con 
temporani. Se decide însă greu asupra 
interpretului său. Caută unul pe mă- 
sura lui, cu flacăra lui mistuitoare, cu 
geniul și puterea lui de dăruire. Și sint, 
printre contemporani, mai mulți care 
ard la aceeași temperatură cu el. Să 
vedem care va fi cel ales. Sigur că lə 
data cînd aceste rînduri vor apare, in- 
terpretul va fi desemnat și poate chiar 
va fi început filmările. 


— Poate ne puteţi spune ceva despre 
locurile prin care va evolua? 


— Prin aceleași meleaguri în care a 
trăit compozitorul: în nordul Moldo- 
vei, la Viena, la Brașov, la Nervi... În- 
cercăm sā recompunem atmosfera si 
spiritualitatea epocii cu sprijinul sub- 


jurnalul unui cascador 


stantial al entuziaștilor din Suceava și 
Brașov și al Conservatorului din Bucu- 
resti, care îi poartă numele. 


— Şi, bineinţeles, cu participarea unor 
cineasti, la fel de entuziasti. 


— E greu de presupus că filmul s-ar 
putea face altfel. Este o partitură grea, 
complexă, pentru fiecare compartiment 
în parte, care reclamă virtuozitatea 
soliștilor, deși în dreptul fiecărui plan 
s-ar putea scrie «tutti quanti». Nu vă 
ascund propriile mele emoții și uneori 
mă cutremur la gindul că aș putea 
greşi în redarea, pentru prima oară pe 
ecran, a lui Eminescu sau a lui Ciprian, 
pe care Fănuş Neagu, realizatorul dia- 
logurilor, îi numeşte într-o replică 
destinată personajului Kogălniceanu: 
«Voievozi de drept în scaunul gîndirii 
omenești». Sigur că emoțiile si poate 
bucuriile le împart cu un mănunchi de 
cineasti de valoare ca Ovidiu Gologan 
la imagine, Dan Ionescu la coloana so- 
noră, prestigioasa noastră creatoare 


cu 


responsabilitate 


De cîte ori un cascador face cunoș- 
tință cu cineva, se așteaptă la între- 
barea stas: 

— Ti-e frică? 

Şi, de fapt, sentimentul permanent 
e de dor. Ti-edor de filmările de la «Bă- 
tălia pentru Roma», ţi-e dor de iarna 
petrecută la Horezu, ţi-e dor de... Ti-e 
dor de filmele la care ai lucrat ca de 
niște oameni pe care n-o să-i mai vezi 
niciodată, pentru că fiecare filmare are 
aerul ei, inima ei, sufletul ei. 

Filmam la Brăila și m-am dus în port 
să văd corabia pe care lucrasem o vară 
la «Lup Larsen». Parcă mi-aș fi regăsit 
un prieten pe care-l știam din munți, 
cu carabina în mînă, cu raniķa în spate 
şi ziua de miine în față, iar acum îl văd 
bātrīn, bolnav, zăcind pe un pat mizer. 
Frumosul «Gost», cu linia lui sveltā, 
cu pinze albe, puternice, de care tre- 
buia să tragem șase oameni ca să le 
ridicăm, era la ancoră, în apa miloasă 
și murdară, cu un bord spart, intrase 
un remorcher în el, cu baloturi de 
paie pe punte și cu marinari cam poso- 
moriķi. 

M-am așezat pe piciorul bompresului 
și am închis ochii, cu gindul la vintul as- 
pru şi sărat al mării, cu gîndul la o plajă 
cenușie de noiembrie si «Gostul» an- 


corat la o sută de metri, în apa mică și 
limpede ca un cristai moale. Eram pe 


mal lîngă o casă cu etaj. Regizor la ul- 
tima serie era Sergiu Nicolaescu și m-a 
chemat lingă aparat. 

— Poţi să ieși în fugă din casă și să 


sari peste balustrada balconului? 

Erau cinci metri și jos bolovani. 

— Fără saltele? 

— Fără. 

Se putea. Nu era o treabă prea grea. 
De fapt, orice treabă e grea pentru că 
nu o faci doar o dată. Sînt mulți oameni 
curajoși — sar o dată de la zece metri, 
își rup un picior și gata — încurcă o zi 
de filmare. 

Am urcat sus și cu miinile proptite de 
balustradă, am început sā sar usurel, 
să-mi încălzesc gleznele. De două, de 
trei ori, și am sărit prea sus, proptit 
în miini ca în două pirghii, trebuia doar 
să mă aplec și eram în afara balconului. 
Și m-am aplecat. Mișcarea a fost spon- 
tană, nu mă gindisem nici o clipă înainte 
de a sări și producătorul-delegat a 
explodat. 

— ll est formidable, ce Gruşevski! 
Hop, hop... lă. 

«La» însemna că am sărit. Formidabil 
nu era decit că sārisem fără să mă gin- 
desc. M-a amuzat și pe mine. 

Apoi s-a pus aparatul, s-au aprins 
reflectoarele, liniște, citeva zeci de 
ochi care mă urmăreau și nu mă de- 
ranjau. S-a pus pelicula și și-a ridicat 
spre mine ochiul fără viață aparatul 
de filmat. De aici începe frica. Frica 
de care nu ştii ce să răspunzi oamenilor, 
«Ţi-a fost frică? Nu ţi-a fost frică?» 

Cînd nu era aparatul, am sărit cinci 
metri și m-am amuzat, apoi la filmare 
am mai sărit de trei ori, însă cu inima 
explodîndu-mi ca un motor supraturat. 


de costume, Hortensia Georgescu, arh. 
Radu Călinescu la decoruri, Vodă Mir- 
cea la machiaj, Magda Chişe la montaj, 
precum și experimentatul director de 
film, Gheorghe Teban. În aceste zile, 
colectivul de regie din care fac parte 
Doru Năstase, Nicolae Corjos, Alexan- 
dru Maldea, definitivăm distribuția, an- 
samblurile corale și de balet care vor 
participa la realizarea filmului, pregă- 
tim înregistrarea pieselor muzicale care 
au funcționalitate directă în drama- 
turgie, definitivăm locurile acțiunii și 
ordinea filmărilor... Aparent — detalii 
organizatorice — dar ele au un rol 
hotăritor în valoarea artistică a filmu- 
lui. 

— Aşadar, după «Darclče», in sfirșit, 
un nou film muzical. 


— Nu muzical cu tot dinadinsul, 
Muzica va fi prezentă numai acolo unde 
are o justificare dramaturgicā, insotind 
eroul și destinul lui. În nici un caz nu 
va fi operetă sau film cîntat. Tragica și 
tumultuoasa existență a eroului conține 
atita dramatism şi sensuri profund con- 
temporane, încît nu vom face concesii 
tentatiilor facile sau șabloanelor genu- 
lui. Va fi, mai presus de toate, un film 
adevărat, despre un compozitor a cărui 
creație s-a contopit cu ființa noastră 
naţională, cu tot ce avem noi mai drag. 


— Desigur, un film color. 


Sună fals, ca la o gazetă de prete — 
«Responsabilitate», și totuși e adevă- 
rat. Nu ţi-e frică pentru oasele tale, 
pentru un picior, eventual, rupt. Ti-e 
frică de ce-o să—ţi arate mai tirziu 
aparatul. Ti-e frică pentru oamenii ăia 
mulți, electricieni, regizori, machiori, 
costumieri, care au muncit o zi, care 
te-au înconjurat cu dragostea lor sau cu 
nervii lor după o zi grea de frig, de bur- 
nitā. Prea mulți oameni muncesc ca să 


2 


— Un film color, cu sunet stereofo- 
nic, transpus pe ecran panoramic și 
peliculă de 70 mm. 


— Pe cind premiera? 


— Oricînd, începînd cu data de 1 
decembrie a.c. Sper, în vacanța de iarnă 
a elevilor. 


Nu muzical 
cu tot dinadinsul 


iasă o săritură de la cinci metri şi ţi-e 
groaznic de frică pentru ce-o să iasă. 
Cascadoria nu e o meserie de despe- 
rados, cum se mai întîmplă din cauza 
neînțelegerilor din studio, cînd regi- 
zorii angajează în loc de cascadori, oa- 
meni curajoşi. «Las” că e curajos băiatul. 
Face ce fac și cascadorii!» Face, dar și 
mașinile fac naveta între platoul de 
filmare și spitale. 

Aurel GRUȘEVSKI 


Cu gindul 
la vintul aspru al mării 


"oura mi 
Roata din față sau cea din spate? 


Nikolai Simonov (neuitatul Petru |, 
cardinalul Montanelli din «Tāunul», 
Bismark din «Eroii de la Șipka») este 
singurul actor sovietic, alături de fostul 
său coleg de teatru, Nikolai Cerkasov, 
căruia să i se fi spus din timpul vieții 
«marele Simonov». La dubla sa ani- 
versare (70 de ani de viață, 50 de teatru 
și film), fiind întrebat ce consideră el 
mai important pentru dobindirea 
succesului, talentul sau puterea sa de 
muncă, Simonov a răspuns printr-o 
glumă a lui Bernard Shaw, care la 
aceeași întrebare răspunsese: «Vă în- 
treb și eu, la o bicicletă care roată e 
mai importantă, cea din față sau cea din 
spate?» 


Teatru cinematografic 


Robert Hossein care, după cum am 
mai scris, a abandonat platourile de 
filmare spre a-şi realiza visul (o sală 
de teatru) continuă să joace, fără plată, 
şi să anime activitatea casei de cultură 
din Reims. Previziunile pesimiste 
(«Reims-ul e prea aproape de Paris», 
«în Champagne publicul e foarte rece») 
s-au dovedit eronate. 13 000 de locuri 
sint vindute dinainte si există 7000 de 
abonamente. Mai mult: întrebarea «Ati 
văzut «Crimă şi pedeapsă» la Reims? » 
se aude frecvent la Paris. lar producă- 
torii vor să cumpere drepturile și să 
filmeze spectacolele teatrului popular 
din Reims. Hossein, care şi-a părăsit 
domiciliul parizian, nu este însă de 
acord cu propunerea producătorilor. 
Crezul lui este: «Nu vreau ciștiguri. 
Răspund personal pentru deficit, dar 
sint liber să creez o școală de teatru, 
aşa cum o concep eu. Vreau să fac 
teatru cinematografic!» 


S.0.S. pentru Hollywood 


Ronald Reagan, fost actor, actual- 
mente- guvernator al statului Califor- 
nia, a adresat un apel președintelui 
Nixon pentru ajutorarea cinematogra- 
ției americane. El a cerut un statut 
fiscal preferenţial pentru filmele pro- 
duse în Statele Unite, avindu-se în 
vedere că șomajul în industria cinema- 
tografică a crescut în 1971 cu 20% față 
de 1969. O primă măsură este în curs 
de aplicare, sub denumirea de «planul 
Schreiber». 


Cum se ucide un regizor 


Arne Mattsson, regizorul suedez 
care în 1951 realiza filmul de succes 
«N-a dansat decit o vară», se află 
într-un conflict acerb cu critica din țara 
sa. In chip de răspuns, Mattsson a 
realizat recent filmul «Ann şi Eve» — 
o povestire despre o femeie, critic 
cinematografic, care, din motive per- 
sonale, jură să distrugă un regizor. 
Şi izbutește. Intr-un chip rafinat, îm- 
pingindu-l la sinucidere. In asa fel 
încit își păstrează «conștiința curată». 
Ultima replică a filmului este: «Să 
înjghebăm o mică clică, o clică care 
să-l ucidă. Şi nimeni nu ne va condam- 
nā...» 


52 


Filmul e o lume, 
iar lumea e un film 


Culturā vizualā pentru Africa 


Kingsley Sosah, regizor, producātor, 
operator gi redactor din Ghana a 
declarat la o întrunire de lucru cu 
tema «Film, televiziune şi societate» 
care a avut loc în Berlinul de Vest: 
«Cultura Africii este o cultură a cuvin- 
tului vorbit. Africanul se află încă sub 
dominaţia cuvintului, în așa fel încit 
imaginea poate doar să ilustreze cu- 
vintul. Trebuie să încercăm să-l atra- 
gem spre o cultură vizuală, care să 
armonizeze cuvintul cu imaginea». De 
aceea, Sosah, -ca şi alți experți afri- 
cani, consideră necesare înființarea 
în Africa a unor centre naţionale de 
film şi televiziune. Mai ales că, după 
părerea lui Sosah, «dacă africanii ar 
recurge la un limbaj vizual străin, efectul 
cultural ar fi mai dăunător decit colo- 
nialismul...» 


Succesul incomunicabilitātii? 


Chiar gi Eugen lonescu s-a lăsat 
sedus de film. Autorul şi animatorul 
teatrului numit al incomunicabilitātii, 
rămâne şi în filmul pe care l-a scris şi 
interpretat — şi care se numește «La 
vase» («Mocirla») — tot pe tărimul 
obsedantului său leit-motiv. El a de- 
clarat presei că intenția sa a fost ca 
acest film, realizat la comanda tele- 
viziunii franceze, să fie foarte vesel și 
alert, dar i-a ieșit invers. Este vorba, 
în realitate, de povestea descompunerii 
spirituale a unei singurātāti — un om 
răminind închis mai multă vreme în 
camera sa de hotel și neavind curajul 
să se dea jos din pat ca să înceapă o 
zi nouă... 


Remake după remake 


Marilyn Monroe continuă să-i obse- 
deze pe americani şi mai ales pe 
oamenii de spectacol de peste ocean 
care sint de părere că de la moartea 
actriței gi pînă astăzi nu i s-a găsit 
înlocuitoare. 

«Unora le place jazz-ul» — filmul care 
se înscrie printre realizările cu cea mai 
mare longevitate, a inspirat unui teatru 
de pe Broadway un musical: «Sugar» 
(adică «Zahăr»). În interpretarea argo- 
tică acest nume s-ar echivala cu ape- 
latia «Dulceaţa mea». Pentru cine 
nu-și mai amintește, vom spune că 
Sugar este numele personajului inter- 
pretat în film de Marilyn Monroe. 

Musicalul de pe Broadway, abia lan- 
sat pe scenă, a și inspirat un film, care 
desigur va fi un musical şi în care 
rolul Marilyn-ei (Sugar) va fi interpretat 
de o mare speranţă a ecranului ame- 
rican: Eileen Joyce. 


Strindberg și ecranizările 


August Strindberg (1849—1912) — 
după mărturisirile lui — se simţea foar- 
te atras de film. Era «nemaipomenit de 
fericit» cînd, în ultimii ani ai vieții, i 
s-a cerut acordul pentru ecranizarea 
a două din piesele sale: «Domnișoara 
lulia» şi «Tatăl». Multi ani după aceea, 
s-au realizat remake-uri după aceste 
vechi filme. Primul în 1951, al doilea 
în 1969. 


„Să dăm păcii 
O şansă“... 


John Lennon şi Yoko Ono 
într-un fel de uniformă 
a ahti-militariştilor 


„Una din cele mai răspindite compoziții 
ale fostului beatle — John Lennon — a 
devenit fundalul muzical emotionant al 
dramaticului final al filmului american 
«Declaraţia fragilor» (film care se ocupa 
de nemulțumirea şi iritarea din rîndurile 
tineretului de peste ocean, provocată de 
represiunea politieneascā precum și de 
politica dusă de guvern în Vietnam). 

Lennon mărturisea că de multă vreme 
era obsedat de film, nu atit ca să joace, 
cit mai ales să facă film şi nu orice fel de 
film: doar filme care să traducă în limbaj 
cinematografic ideile, concepția despre 
lume și artă, lupta sa și a. soției sale 
(pictorița posuna Yoko Ono) impotriva 
războiului. Împreună cu Jonas Mekas, 
renumit animator al underground-ului din 
SUA, el a realizat recent «citeva filme întru 
totul neconvenţionale» (după cum afirma 
ei însuși în coloanele presei). 

«Fly», adică «Zborul», film de 20 de 
minute, urmăreşte evoluțiile aeriene ale 
unor fluturi, poezia efemerei lor existente. 
Şi în vreme ce fluturii descriu arabescu- 
ri gratioase pe ecran, zborul lor este in- 
sotit de muzica scrisă şi executată de 
John Lennon şi Yoko Ono, astfel încit 
filmul devine un fel de film-operă, cu un 
zbor de fluturi ca subiect. «Apoteoza» — 
un alt film — vrea să traducă în realizare 
cinematografică o anume concepţie pe 
care Yoko Ono o are despre artă. Filmul 
începe cu un cadru în care cei doi — John 
și Yoko — apar ca la fotograf, pentru o 
poză-suvenir, dar imaginea imediat urmă- 
toare ne înfățișează un sat medieval înză- 
pezit. Camera de luat vederi instalată în 
nacela unui balon plutește agale deasupra 
satului, inregistrind de la înălțime ecoul 
glasurilor, zgomotele satului, lătratul cii- 
nilor, dar toate se şterg incet-incet, pe 
măsură ce balonul ia înălțime, pluteşte lin 
printre nori, navigind spre infinit. «Filmul 
rămine o imagine încremenită şi de o 
frumusețe desāvirgitā» — spun autorii, 
traducind pare-se astfel idealul estetic 
apoteotic al pictoriţei. «Construcţia», încă 
un film de 20 de minute, conceput de 
John Lennon, urmărește procesul muncii 
de ridicare a unei clădiri, a unui hotel de 
fapt, iar principala preocupare este, după 
cum mărturisește autorul, de a crea cadre 
fotografice de mare transparenţă. 

Să dăm nu numai păcii ci şi amatoris- 
mului o șansă! 


Poitier 
regizor 


Sidney Poitier a intrat din nou in pielea 
unui inspector de poliție (așa cum l-am 
mai văzut în filmul «În arșița nopții»). De 
astă dată, filmul se numește «Organizaţia» 
şi e semnat de Don Meford. Popularul 
actor — pe care, datorită micului ecran, 
l-am revăzut în două creaţii antologice anul 
trecut, în «Lanțul» şi în «Ghici cine vine la 
cină?» — poartă pentru a treia oară pe 
ecrane numele de Virgil Tibbs, inspector 
de poliţie gi, in această calitate,va reuși să 
anihileze parțial activitatea unei organizaţii 
cu vaste ramificații care se ocupă cu trafi- 
cul de droguri. O temă care — după cit se 
observă — ii obsedeazā pe americani. 
Sidney Poitier — și aceasta este marea 
noutate — a și regizat de curind, la 
Hollywood, primul său film, un western 
în care se abordează problema rolului 
jucat de negri în cucerirea Vestului. 


Pentru a treia oară 
Virgil Tibbs 


Un american 
în Europa 


Autor de filme și spectacole, actor de- 
săvirșit (comic savuros, cintāret, dansa- 
tor și mim totodată) polemist curajos 
(şi-a manifestat cu consecvență tendințele 
sale democrate şi liberale), Jerry Lewis 
este recunoscut, arhirecunoscut şi apre- 
ciat de critica europeană (cea americană, 
dacă față de Chaplin, ca actor, n-a avut 
rezerve, i-a calificat în schimb pe toți 
ceilalți comici, începind cu Langdon și 
terminind cu Lewis, cu epitete destul de 
puțin generoase). Aşa că Lewis se vede 
apreciat de critică doar în Europa. Şi 
nu numai după show-ul de anul trecut, 
dat la Olympia, cu care a entuziasmat sala 
şi... pe specialiștii francezi (Etaix dorește 
să colaboreze cu el; Chabrol, Astruc, 
Benayoun, Langlois, Cournot și-au expri- 
mat profunda admiraţie în scris; Resnais, 
Godard, Malle, de Funès și mulți -altii 
si-au manifestat entuziasmul). Ci mai ales 


| în pielea 
Cum l-am 
Edi»). De 


izatia» 
Popular 
ecran, 
šgice anul 
pe vine la 
i oară pe 
inspector 
a reuși sā 
rganizaţii 
Š cu trafi- 
līpā cit se 
icani. 

He marea 
rind, la 
i western 
iz rolului 


wiu: 


ctor de- 


b dansa- 
curajos 
tadintele 
m Lewis 
> apre- 
tericanā, 
ma avut 
pe toti 
igdon și 
lestul de 
se vede 
fopa. Și 
Ë trecut, 
mat sala 
doreşte 
Astruc, 
m expri- 
Resnais, 
wi alții 
mai ales 


cinei ama 


datorită filmelor sale, gustate pe toate 
meridianele europene și a căror distribuire 
— în pofida rezervelor criticii — și-o dis- 
pută totuși și marile companii americane. 


Jerry Lewis 
personalitate polivalentă 


Balet 
sau film? 


Liudmila Savelieva se pregătea să fie 
balerină. Dar, la 19 ani, a debutat nu pe 
scenă, ci pe pinzā. Într-un rol pe care si 
l-ar fi dorit orice vedetă consacrată a 
ecranului. Într-un rol pe care-l mai con- 
turase — cu deosebit farmec — o actriță 
americană celebră: Audrey Hepburn. 
Regizorul Bondarciuk a intuit în Savelieva 
interpreta ideală pentru rolul Natașei, 
Rostova. Realitatea l-a confirmat. Save- 
lieva a primit statueta Oscar, atribuită de 
americani filmului sovietic «Război si 
pace», din miinile regizorului King Vidor 


. , PIN Er A 
Cine-vēritē 


Nimic nou sub soare. Īn ultimele 
30 de zile cinematografice nu a apārut 
nici o «Odisee» și nici măcar un 
«Hamlet». Nimic nou. Katharine Hep- 
burn continuă să dea interviuri stînd 
în cap. Nimic nou sub soare. Ecranul 
continuă să fie obsedat de filme de 
problemă, despre «Problemă» (drogul): 
George Segal s-a înrolat și el cruciat 
antidrog în filmul «Născut să învingi» 
de cehul Ivan Passer («Lumină intimă»). 


Răsucești globul pămintesc incet- 
încet între degete așa cum filezi cărțile 
lā bridge, doar-doar o apare știrea cea 


mare. Degeaba. În ... Pacific, călugării 
budiști redescoperă adevăruri vechi ca 
pămîntul: pentru ca filmele de propagan- 
dă budistă pe care le finanţează să fie 
cît mai convingătoare, ei folosesc ca 
argumente supreme gamba cambratā 
si ochii catifelați ai unei... «Miss» — 
pe care au contractat-o ca interpretă a 


(realizatorul versiunii americane). «După 
terminarea turnărilor cu Bondarciuk nu 
m-am mai putut hotări să întreprind nimic 
vreme de trei ani incheiati, deși ofertele 
curgeau... Mi se părea că nu mai pot să 
intru în pielea unui alt personaj... Şi nici: 
nu știam exact dacă vreau să mă întorc 
sau nu la dans...» A 

Dar a rămas în cinematogratie... Așa că 
au urmat rolurile din «Fuga» (fotografia 
din pag. 28) și «Floarea soarelui», ca și 
cel din «Pescărușul» după Cehov. Astăzi, 
Savelieva, după ce s-a decis pentru film, 
este una dintre cele mai solicitate actrițe 
sovietice. 


A treia 
- „pălărie de pai“ 


Cei mai buni comici 
îl reeditează pe Labiche 


Farsa lui Labiche, scrisă acum o sută 
de ani, devenită celebră prin cele două 
ecranizări (cea franceză a lui Renē Clair 
si cea germană cu Heinz Rlihmann) a re- 
născut pentru a treia oară in Cehoslovacia. 
Autorul parodiei de succes «Joe Limo- 
nadă», regizorul Oldrich Lipski, a prezen- 
tat de curind în premieră noua sa versiune 
a «Pălăriei de pai italiene». «O versiune 
completată, actualizată — după cum afirmă 
Lipski— cu figuri și situaţii comice inedite, 
în care vor apărea cei mai buni actori de 
comedie din Cehoslovacia». 


filmelor-misionare. Nimic nou sub.. 
Parcă, totuși, sub soarele Indiei se 
petrece ceva mai deosebit: Avaramu — 
Raj Kapoor—a devenit directorul nou- 
lui centru de studiouri cinematografice 
din Bombay. Dar, de fapt, dacă te 
gindesti oleacă, ce e nou în asta? Nu e 
încă un exemplu al ofensivei generale 
a actorilor pentru cucerirea puterii 
totale în cinematografie? Vezi nume 
de actori invadind (ce cuvint nenorocit!) 
poziţiile regizorilor. Pină și Clint East- 
wood — actorul nr. 2 pe lista box-office- 
ului (după Paul Newman) vrea să de- 
monstreze că actorul-poate-toate; el a 
regizat filmul «Un joc prea murdar 
pentru mine»: «Cind ai lucrat 250 de 
ore în filme, ai avut timp să inveti 
destule trucuri și stiluri regizorale pe 
care sā le poți înnoda cap la cap». 

` La antipod de Clint Eastwood, Bata- 
lov e absorbit și el de regia filmului 


Cînd succesul 
descrește 


Michèle Mercier a fost văduva de aur 
din filmul dialoghistului francez Michel 
Audiard, transformat în regizor. Metamor- 
tozind-0 gi pe marchiza îngerilor în văduvă 
de aur, Audiard nu a demonstrat la rindul 
său calități cameleonice — adică nu s-a 
ridicat ca regizor la nivelul dialoghistului 
excepțional pe care-l știm că este. lar 
Michele Mercier nu a înregistrat succesul 
de public scontat. Așa că a continuat să 
rămină, în memoria a mii de spectatori, 
doar... «Angelica, marchiza îngerilor». In 
virtutea acestui mit, Michele Mercier, de- 
venită vedetă, continuă să primească și a- 
cum sute de scrisori din întreaga Franļā. 
Şi cu toate acestea, actrița se plinge că 
«nu mai e la modă». Să te adaptezi condiții- 
lor succesului în descrestere e într-adevăr 
o dramă. Așa că Michèle Mercier l-a con- 
vins pe soțul ei, farmacist de profesie, sā 
devină producător. Dar primul film realizat 
de ei, «Operația Macedonia», n-a fost un 
succes, ci un fiasco. «Angelica noastră 
națională», cum îi spun mulți francezi, 
nu vrea totuși să se resemneze. Aşa că 
s-a hotărit recent să pregătească un nou 
film, o ecranizare după romanul lui 
Charles Williams, «Aripa morții». 


Michele Mercier: 
«incerc sā redobindesc succesul»... 


Nimic nou sub soare 


«Jucătorul» după Dostoievski. Dar cine 
poate lega de Batalov noțiunile de 
«truc» sau «insāilare de stiluri»? La 
el e vorba de altceva—de vocație 
multilateralā—ca la Leonard Bernstein. 
A propos de Bernstein, nici la noi nu e 
nimic nou în legătură cu achiziţia lui 
«West Side Story»: și filmul a împlinit 
de-acum, să nu-i fie de deochi, venera- 
bila vîrstă cinematografică de un de- 
ceniu! 

În fine, printre ceturile britanice se 
deslușește silueta unui eveniment neo- 
obișnuit. Prestigiosul British Film Insti- 
tut a organizat timp de o lună un 
festival «Tribut filmelor Hammer». 
Care sint filmele— Hammer, care au 
suscitat entuziasmul flegmaticei critici 
engleze? «Contesa Dracula», «Dr. Jec- 
kill şi sora Hyde», «Singe pentru mor- 
mintul mamei», «Cursa lui Francken- 
stein», etc., etc. Cei mai uimiķi și mai 


Festival în 
cetatea filmului 


În ciuda tuturor așteptărilor, primul 
festival international al filmului ținut 
la Hollywood s-a bucurat de succes. 
Şi nu numai că s-a bucurat de succes, 
dar s-a şi fixat data altui festival, anul 
viitor. De altfel era de neconceput ca 
tocmai «cetatea filmului» să nu găzdu- 
iască un festival international cinema- 
tografic. 

O particularitate pe care trebuie s-o 
menționăm este aceea că majoritatea 
spectatorilor, care a cumpărat bilete 
şi a urmărit zi de zi şi seară de seară, 
în cele zece zile cît a durat festivalul, 
filmele proiectate pe ecrane, era alcă- 
tuitā din tineret. 

Cu excepția serii de gală dedicată 
filmelor de scurt-metraj (seară în care 
vedeta a fost cinematografia iugoslavă, 
mai ales prin numărul de filme pre- 
zentate) la toate celelalte proiecții s-a 
asigurat şi cite un film de scurt-metraj 
din diferite țări. România a fost pre- 
zentă cu filmul lui Bălașa, «Orașul», a 
cărui copie tocmai o importasem din 
București jmpreună cu alte realizări ale 
autorului. Imi face o deosebită plăcere 
să anunţ că filmul a fost primit cu 
aplauze și a plăcut. Spectatorii de di- 
ferite virste și nivel social pe care i-am 
abordat după proiecție declarau că 
-astiel de filme vor fi totdeauna bine- 
venite, în special acele pelicule care 
demonstrează rolul pe care filmul 
poate să-l joace ca mijloc de comuni- 
care și educare a spectatorilor. 


Bălașa aplaudat la Hollywood. 


neplācuķi surprinși de această campanie 
a esteticienilor au fost înșiși proprieta- 
rii lui Hammer Productions. «Sintem 
în business-ul groazei ca să facem bani. 
Dacă miine publicul cere valsuri de 
Strauss, vom intra în business-ul de 
valsuri. Nu vrem festivaluri, vrem spec- 
tatori»—declară ei îngrijorați foarte 
că spectatorii vor evita filmele ce 
primesc binecuvintarea criticii. 

Dar dacă te gindesti oleacă, ce e 
nou în asta? Nu, hotărit nu, în ultimele 
30 de zile nu e nimic senzațional sub 
soarele cinematografic. Oh, de-ar fi 
apărut măcar un singur O.Z.N.! 

Cind, obosit de căutări, îţi pleci, 
urechea la pămint, auzi, ca în «Legenda 
indrāgostitilor», o bătaie vie, ritmică 
Tic-Tac—Love-Love-Love Story. 


Maria ALDEA 


a D;C. 
XYZ 


& Juan Antonio BARDEM («Moartea unui ciclist») şi Henri COLPI («După 
o atit de lungă absență», «Steaua fără nume») — au pornit să ecranizare impreună 
un lung-metraj și un serial pentru micul ecran după «insula misterioasă» de 
Jules Verne. Turnările au loc în insulele Canare și în Camerun. Protagonist 
Omar SHARIF. 


O Bata CENGIC a făcut întîi asistență de regie pe lingă unii dintre cei mai 
prestigioși regizori britanici (Schlesinger, Reisz). Primul său lung-metraj, după 
reintoarcerea în lugoslavia, «Jocul de-a soldaţii», a fost prezentat în selecția de 
la Cannes'68. Al doilea film, «Rolul familiei mele în revoluția mondială», s-a bucu- 
rat anul trecut de mare succes la Veneţia. În prezent, Cengič lucrează la «Pulbe- 
rea tăcerii», după romanul cunoscutului scriitor iugoslav Branko Copič. 


9 Julie CHRISTIE și Warren BEATTY formează un cuplu surprinzător 
în filmul «John Mac Cabe». Regia o semnează Robert Altman («M.A.S.H»), 
care realizează cu multă autenticitate atmosfera epocii de pionierat din Vesi. 
Un western demistificator, original,ce pare filmat ca un reportaj. 


e André DELVAUX, regizorul belgian, autorul filmului de prestigiu «Omul cu 
craniul ras», a ecranizat o nuvelă de Gracq, «Intilnire la Bray»; protagoniștii sint 
Anna KARINA şi Mathieu CARRIERE. 


o DISNEY. «Pisoii aristocrați» este ultimul film conceput de Disney înainte 
de moarte. Regretatul cineast n-a mai fi apucat să-l și realizeze, filmul a fost 
desenat de foștii lui colaboratori. «Seductia plastică — spun comentatorii — s-a 
păstrat, dar filmul nu mai are haz». 


e Louis de FUNES, între două turnāri, triumfă pe scena teatrului «Palais 
Royal» din Paris. Īntr-o comedie-vodevil, «Oscar», in care popularul comic se 
dezlāntuie, inventeazā gaguri, provoacā hohote de ris. Trei ore in gir! 


9 Juraj HERZ, regizor cehoslovac,nu încetează să ne surprindă (de la muzi- 
calul grotesc «Diavolul gchiop» și tragicomedia «Incineratorul» a trecut acum la 
povestirea dramatică cu nuante psihologice «Lămpile de gaz»). De.curind, 
a mărturisit următorul crez: «Vreau să încerc mereu altceva — asta îmi impune 
înnoirea tematicei și dinamizarea creației mele. Accept cu plăcere să joc în 
filmele colegilor mei, fiindcă si în felul ăsta obtin idei noi». 


w Karel KACHYNA («O cārutā pentru Viena», «Voi sāri din nou peste bāl- 
toace») a început sā turneze «Trenul spre cer» — un film despre trista perioadă 
de ocupaţie nazistă a Cehoslovaciei. 


e Mihail KALATOZOV pregătește, pe platourile studioului Mosfilm, lung- 
metrajul «Cafe Izotop». E o povestire despre un conducător al unei centrale 
atomice. 


[=) Tadeusz KONWICKI, scriitor-cineast polonez, care atunci cind se apucă 
să realizeze un film declară că «a început să scrie un film», «scrie» acum un film 
desigur cu aparatul de filmat, în care face portretul unui om, cu toate gindurile lui. 
Filmul se intitulează «Cit de departe si totuşi cit de aproape». Protagonisti: 
Andrzej LAPICKI, Gustav HOLOUBEK si Maia KOMAROWSKA. 


e Norman McLAREN, faimosul autor de desene animate,este eroul unui 
film intitulat «Ochiul aude, urechea vede». Mai bine zis, filmul acesta i-a fost 
dedicat lui McLaren şi artei lui de către concetāteanul său, Gavin Millar. 


[ ] Liza MINNELLI nu mai e recomandată ca fiica celebrilor săi părinți. «O 
bombă! Un foc de artificii! Un mare talent! Un triumf!» Așa o caracterizează presa 
după apariţiile ei în show-ul de la Olympia, unde actrița de film cîntă, dansează 
și recită de una singură, dind o nemaipomenită și cuceritoare reprezentație de 
music-hall. 


@ Philippe NOIRET s-a reintors pe platourile din Franța spre a juca în primul 
film al realizatorului Edmond Fress,«Un om pentru cinci anotimpuri». Al cincilea 
anotimp fiind cel al unei comedii lirice. Parteneră: Liselotte PULVER. 


9 Diana RIGG gi George C. SCOTT, doi actori care au avut tăria să renunte 
la o glorie facilă pentru artă — se ştie că Diana Rigg a renunțat la serialul TV 
«Răzbunătorii» care i-a adus popularitatea, iar Scott la premiul Oscar — s-au 
întilnit ca parteneri în filmul «Spitalul», după scenariul lui Paddy Chayefski; regia: 
Hiller (autorul lui «Love Story»). 


[+] Viktor SADOVSKI realizează în exterioare, în munţii Tatra, ultimele 
secvențe ale filmului «Regina albă». Un film pe o temă sportivă, un film din viața 
schiorilor. După ultimul scenariu scris de regretatul scriitor Lev Kassil cu care 
regizorul Sadovski a mai colaborat la un film de mare succes, tot pe o temă spor- 
tivă: «Un şut, încă un gut». 


(S SheilaWHITE este un nume pe care va trebui să-l reținem. Un fel de de 
Funès pe plan feminin, o pustancā bāietoasā, ştiind să surprindă prin mimica și 
verva ei tipuri, vicii, metehne şi să-i facă pe oameni să ridă. Aşa apare actriţa și 
culege sufragiile spectatorilor francezi în noua comedie burlescă «Micile vapo- 
raşe», semnată de regizoarea Nelly Kaplan («Logodnica piratului»). 


debutează 
Josephine Chaplin 


Rezizorul Richard Balducci, fost ziarist, 
realizează un al treilea film (de astă dată un 
film care conţine date autobiografice» — 
mărturisește Balducci). Filmul, intitulat 
«Duhoarea sălbăticiunilor», este un rechi- 
zitoriu la adresa presei de scandal şi 
şantaj. Personajul central e un ziarist 
veros care se ocupă de șantaje şi colabo 
rează la rubricile de scandal. În rolul 
ziaristului Marc Fontemps, actorul Mau- 
rice Ronet. Singurul prieten al ziaristului 
Fontemps — disprețuit pină și de colegii 
de breaslă — este un personaj pitoresc, un 
intelectual care a ajuns vagabond, poreclit 
Tonton Goufy. Personajul Goufy e inter- 
pretat de Vittorio de Sica! lar ca parteneră 
a lui Ronet şi a lui De Sica, Balducci 
a distribuit ultimul membru al clanului 
Chaplin care nu a apărut încă pe ecrane — 
Josephine.«Nu a fost simplu să-l conving 
pe Chaplin, care vroia ca Josephine să 
debuteze într-un film al lui», a declarat 
regizorul Balducci. 


bibliorama 


Debutanta si maestrul: 
Josephine Chaplin şi De Sica 


HUMPHREY BOGART 
de Bernard Eisenschitz 


Cine a fost Humphrey Bogart? O 
carte despre el este obligată să răspun- 
dă neapărat la această întrebare. O 
carte este obligată să adune tot adevă- 
rul dintr-o viată de om care a avut mo 
mentele ei de virf, dar și momentele ei 
obscure. O carte despra unul din idolii 
Hollywoodului nu poate trece indife- 
rentă pe lingă omul din acest idol şi pe 
lingă biografia acestuia. Şi cartea lui 
Bernard Eisenschitz face acest lucru. 
O face sobru, realist, fără a apela la 
literatura de scandal, superficială şi 
întotdeauna dăunătoare unei vedete. 
Monografia lui Eisenschitz, sistema- 
tică, organizată, ne face să aflăm cine 
a fost Bogart, cum a trăit, cum s-a 
luptat cu viața. Monografia subliniază 
plecările și revenirile la Hollywood, 
pină la consacrarea definitivă a acto- 
rului, cele citeva profesuni pe care le-a 
practicat Bogart, plecare și revenire 
la teatru, plecare şi revenire la film. 

Istoria lui Humphrey Bogart este 
istoria unui dur, istoria unui personaj 
care a luptat pentru dominație în lumea 
filmului. Nu lipsesc din biografia lui 


Bogart amănunte din viața sa de 
familie, atit de furtunoasă cit a fost,și 
amănunte din viața sa socială. Cele 
patru căsătorii ale lui Bogart nu pu- 
teau să nu influențeze destinul său ar- 
tistic, aga cum nu puteau să n-o facă 
partenerii gi partenerele sale de pe 
ecran. 

Bogart cel din filmele «Periferie», 
«Şoimul maltez», «Casablanca» 
Bogart, actorul cu profil dur, ca și cu 
momente de profund umanism, este 
perfect luminat, atent dezvăluit în mo- 
nografia de faţă. 

Dar autorul cărţii are meritul de a 
oferi lectorilor nu un singur punct de 
vedere asupra lui Bogart. Regizori, ac- 
tori, ziarişti, oameni din viaţa filmului 
care |-au cunoscut bine pe Bogart, cu 
defectele şi calităţile sale, îşi aduc 
contribuţia la îmbogățirea materialului 
documentar cuprins de această mono- 
grafie despre Bogie. «Nu era nici mai 
nefast, nici mai las, nici mai diabotic 
decit în unele roluri ale sale» — scrie 
José Giovanni. «Humphrey Bogart știa 
că oamenilor le pasă puțin de senti- 
mentele și atitudinile lui personale. 
Singurul lucru care avea importanță 
era personajul pe care-l interpreta, 
iar acest personaj putea să fie — şi era 
de obicei — un tip cu totul deosebit de 
Bogart-omul » — scrie Edward Dmy- 
tryck. 

Şi iată, tot din monografia de față 
pe Bogart văzut de el însuşi: «Sint un 
profesionist în cinema. Am reuşit des- 
tul de bine gi am supravieţuit într-o 
activitate care a retezat picioarele la 
destui tipi»... 

«N-am avut o altă obligație față de 
public decit să-i dăruiesc o bună 
interpretare a rolurilor mele. Pentru 
asta plăteşte »... 

«Nu-i adevărat că nu-mi pasă citusi 
de puțin de ceea ce se scrie despre 
mine, atita vreme cît numele meu e 
scris corect. Nu sint indiferent deloc 
la ceea ce se afirmă despre mine.» 


Al. RACOVICEANU 


UN FILM 
PENTRU 
TOATE 


ROMANIA FI LM-PUBLICITATE 


"sie L-AM 


: Scenariul: TITUS POPOVICI 
Regia: SERGIU NICOLAESCU 
Imaginea: Alexandru David 
Muzica: Tiberiu Olah 
Decorurile: Marcel Bogos 
Costumele: Hortensia Georgescu 
Cu: AMZA PELLEA, Cristian So- 
fron, lon Besoiu, Gheorghe Dinică, 
loana Bulcă, Octavian Cotescu, 
lurie Darie, Maria Clara Sebēk, 
Ștefan Mihăilescu-Brăila, Eugenia 
Bosînceanu, Eliza Petrăchescu, Ser- 
giu Nicolaescu, Ernest Maftei, La- 
zăr Vrabie. 


CONDAMNAT 
PE TOT 

LA 
MOARTE 


FILM PROPUS PENTRU A CONCURA LA FESTIVALUL 
INTERNAȚIONAL AL FILMULUI DE LA CANNES - 1972 


Prezentarea artistică: ANAMARIA SMIGHELSCHI 


Pentru cititorii din străinătate, abonamentele se fac ly 
Întreprinderea de comerț exterior «Libri», București—România 
tejex 225, Calga Victoriei 126, Cāsuta poştală 134—13p. 


CINEMA 
Redacţia și administrația: š 
Piata Scinteii nr.1—Bucuresti Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 


f Tiparul executat la 
Exemplarul 5 lei Combinatul poligrafic 
41 017 «Casa Scinteli» — Bucureşti 


de cultură 


tv". 
va, 


ti" pā $ 
TA 


EAS