Scris. Ibraileanu, I (ed. 1966)_pypdf2

SCRISORI 
CĂTRE 
G. IBRĂILEANU 


Ediţie îngrijită de 

M. BORDEIANU, GR. BOTEZ, 

I. LĂZĂRESCU, DAN MĂNUCĂ 
şi AL. TEODORESCU 


Cu o prefaţă de 
AL. DIMA și N. I. POPA 


PREFAŢĂ 


Scrisorile personale constituie documente de bază în istoriografia literară. În ele răsună 
ecourile directe ale vieții intime a scriitorilor, expresia spontană a gîndurilor şi sentimentelor 
care îi frămîntă. Situaţia lor materială și familială, luptele lor cu o societate neînțelegătoare sau 
de-a dreptul ostilă, ideile lor sociale, politice şi literare, judecăţile lor asupra contemporanilor, 
polemicile cu aceștia, mărturisirile despre creația literară proprie, privită în dezvoltarea ei or- 
ganică — iată probleme la a căror documentare scrisorile contribuie substanțial, adesea revela- 
tor. După asemenea materiale s-au putut reconstitui formaţia intelectuală a lui M. Kogălni- 
ceanu, ideologia revoluţionară, a lui N. Bălcescu în desfășurarea ei dinamică, viața sentimen- 
tală și gîndirea socială a lui Eminescu, complexa personalitate a lui I. L. Caragiale. Nu este vorba 
de o simplă goană după inedit, pentru pură erudiție sau pentru dorința de revelații indiscrete 
și senzaţionale, cum au încercat-o unii cercetători asupra vieţii lui Eminescu. Scrisorile sînt și 
ele documente istorice care trebuie privite critic, situate în contextul vieţii sociale și confruntate 
metodic cu tot ce ne vorbește despre scriitori și activitatea lor. 

Istoriografia literară din trecut a acordat o importanță mai redusă scrisorilor. S-au publicat, 
totuși, asemenea mărturii în reviste sau chiar în volume. Reamintim colecțiile de scrisori ale 
lui Ion Ghica, Alecsandri, Bălcescu, Caragiale și mai ales cele 13 volume publicate de I. E. Torou- 
țiu, sub titlul Studii și documente literare, fără de care greu se poate scrie o istorie literară a 
perioadei junimiste. În această privință, se mai pot menţiona inițiativa unor reviste ca, de 
pildă, Convorbiri literare sau Preocupări literare, unde s-au publicat scrisori descoperite, reve- 
nirea metodică la documente originale în culegeri ca Cercetări literare, conduse de D. Caracostea, 
sau Studii literare, de sub direcţia lui D. Popovici. Dacă interpretarea scrisorilor scoase la lumină 
nu a fost totdeauna făcută în spirit științific, editorii au cel puțin meritul de a fi descoperit în 
arhive de familie și în dosare uitate aceste documente preţioase. În lipsa unor periodice speciale 
de istorie literară, în afară doar de Preocupări Literare, animate de Petre V. Haneș și fără de zelul 
unor istorici literari, scrisorile riscau să se piardă sau să rămînă îngropate în colecții particulare. 
Cunoașterea personalităţii scriitorilor și a creaţiei lor, stabilirea relaţiilor dintre scriitor și grupări 
literare ar fi suferit sau întîrziat. Menţionarea treptată în bibliografia scriitorilor a scrisorilor 
descoperite și folosirea lor tot mai largă în monografii le atestă interesul de prim ordin arătat 
de istorici literari așa de deosebiți ca Nicolae Iorga, G. Călinescu, Perpessicius, Eugen Lovinescu, 


Tudor Vianu, D. Popovici, Şerban Cioculescu. 


Istoria literară actuală a acordat corespondenței particulare a scriitorilor adevărata ei 
importanță, atît în depistarea şi păstrarea scrisorilor, cît și în publicarea și folosirea lor ca docu- 


v 


mente istorice. În activitatea de preluare critică a moștenirii literare și culturale, valorificarea 
scrisorilor personale, atîta vreme ignorate, se impunea ca o sarcină imediată. Rubrica intitulată 
Material documentar, deschisă şi întreținută de G. Călinescu şi colaboratori, în Studii și cercetări 
de istorie literară și folclor, cu începere din 1952, este semnificativă în acest sens. Tot așa colecția 
„Studii și documente“, inițiată de Editura pentru literatură, are meritul de a fi grupat în colecţii 
prezentate științific volumele: Ion Ghica, Documente literare inedite, V. Alecsandri, Cores- 
pondență şi V. Alecsandri, Scrisori, Însemnări, I. L. Caragiale, Scrisori și acte, Ion Creangă, Docu- 
mente, Al. Odobescu, Pagini regăsite, vol. I. Editura Academiei a publicat un volum masiv de 
Scrisori ale lui Bălcescu și Contribuţii documentare la biografia lui M. Eminescu. Presa noastră 
literară şi de specialitate a privit cu simpatie aceste volume așa de importante ca materiale directe 
pentru cunoașterea personalității scriitorilor și a activității lor. 

În această atmosferă de interes deosebit acordat corespondenţei scriitorilor și documen- 
telor de arhive relative la viaţa literară, s-a achiziționat de către Biblioteca centrală „M. Emi- 
nescu” a Universităţii din Iași o importantă colecţie de scrisori primite de G. Ibrăileanu de la 
M. Sadoveanu, Gala Galaction, D. D. Pătrășcanu, Paul Zarifopol, Hortensia Papadat-Bengescu 
şi alții, O parte din ele au fost publicate în reviste, fie întreg fondul, ca celal lui M. Sadoveanu, 
fie în articole cu comentarii 1. Altele urmează să fie publicate. 

Evident, lucrarea ar fi fost mai completă dacă ar fi cuprins şi răspunsurile trimise de 
Ibrăileanu corespondenților săi. Prea puține din acestea au fost scoase la lumină pînă acum, 
publicate în reviste sau folosite în studii. Ele ar fi subliniat impresia puternică ce se desface chiar 
din scrisorile primite de Ibrăileanu că el era sufletul Vieţii românești, acel spiritus rector care a fost 
menționat de atîţia comentatori, îndrumătorul efectiv al Vieţii românești între 1906—1916, şi, 
după reluarea ei în 1920 pînă în 1938, cînd redacţia revistei a fost mutată la Bucureşti şi tre- 
cută sub conducerea, lui M. Ralea și G. Călinescu. Din scrisorile primite de Ibrăileanu, pe care 
le publicăm acum, criticul ieșean ne apare într-o perspectivă deosebită. El reprezintă de fapt 
Viaţa românească. Prin personalitatea, sa şi prin marele prestigiu de care se bucură în ochii celor 
mai de seamă scriitori de la începutul veacului nostru, el polarizează strădaniile comune de a. 
organiza la Iași o publicaţie literară şi culturală capabilă să grupeze talentele în jurul unui 
program de literatură sănătoasă, democratică și realistă. Revista avea să continue linia marilor 
publicaţii ieșene din veacul trecut, de la Dacia literară şi Propășirea lui M. Kogălniceanu la România 
literară a lui V. Alecsandri și la Contemporanul, însufleţit de C. Dobrogeanu-Gherea. în spiritul 
ideologiei muncitoreşti şi socialiste. Așa cum a arătat numărul special închinat lui G. Ibrăileanu 
de Viata românească (nr. 4—5, 1936) la moartea criticului, el a întrupat în activitatea sa de devo- 
tament neîntrerupt și lucid însăși ideologia ei, orientată și modificată pe parcurs, o dată cu 
dezvoltarea problemelor social-culturale din țara noastră. El este totodată organizator al revistei, 
descoperitor și îndrumător de talente literare, cititor atent al manuscriselor trimise de scriitori, 
critic ascuțit al scăderilor observate și sfătuitor de autoritate, spirit obiectiv și foarte larg în 
înțelegerea fenomenului literar contemporan, teoreticean literar, polemist redutabil și apărător 
curajos al scriitorilor, în fine, redactor atent și la solicitările aşa de frecvente şi semnificative 
ale autorilor pentru plata colaborărilor, „Strîmtoarea este mai tare decît rușinea“, îi scria Paul 
Zarifopol. 

Scrisorile primite de Ibrăileanu aruncă lumini indirecte asupra culturii lui vaste, literare 
și filozofice, la care îi atrage și pe scriitori, lărgindu-le orizontul și precizîndu-le metoda de cre- 


1 Vezi Iaşul literar, nr. 9 şi 1o din 1962, ar. 7, 8, 9 din 1963; Viaţa românească, nr. 6—7 şi 12 din 1963, r și 
2 din 1964, Aici au fost publicate scrisori primite de Ibrăileanu de la C. Dobrogeanu-Gherea, A. Bacalbaşa, Raicu Ionesct: 
Rion, N. D. Cocea, V. Pirvan, Gala Galaction, M. Sadoveanu, G. Topirceanu, O. Goga, E. Lovinescu, 


VI 


aţie realistă, în luptă deschisă și cu unele orientări naționalist-şovine și cu cele moderniste. Ibră- 
ileanu știe să solicite colaborarea, scriitorilor, le ajută dezvoltarea ideologică şi artistică, fără 
însă a le altera natura intimă și personală a talentului, urmărind tenace ridicarea nivelului 
lor ca scriitori naționali, în sensul cel mai înalt al cuvîntului. Mai mult încă, le discută operele 
publicate în cronici pătrunzătoare, grupate ulterior în volume ca Scriitori și curente, Note și 
impresii. Cînd Viata românească reușește să-și organizeze o editură proprie la Iași, publică volume 
din operele lui C. Hogaș, Gala Galaction, I. I. Mironescu, C. Stere, D. D. Pătrășcanu. Se mai 
desprinde, din parcurgerea acestor scrisori, Ibrăileanu, prietenul sincer și devotat al scriitori- 
lor — aspect subliniat deja în numărul dedicat lui Ibrăileanu și amintit mai sus, în volume ca 
Evocări de M. Sadoveanu, Masa umbrelor de Ionel Teodoreanu, Amintiri de la „Viaţa românească“ 
de M. Sevastos, Prietenii mei, scriitorii... de Otilia Cazimir. De aici și un sentiment adînc de res_ 
pect pentru demnitatea meșteșugului de scriitor, o etică profesională și plină de răspunderi 
pe care Ibrăileanu o înţelege la corespondenţii săi strîmtoraţi și nevoiți să-și risipească talentul 
fa funcțiuni anoste de birou sau în colaborări de comandă la ziare și reviste. Tonul celor mai multe 
scrisori respiră încrederea autorilor în judecata, sigură şi obiectivă a criticului literar, recunoştinţa 
lor pentru sfaturile şi sprijinul lui, satisfacție pentru măsura în care i-a restabilit în demnitatea 
lor de oameni şi de creatori în această „republică a literelor“. 

Iată de ce se poate vorbi de o periodizare a corespondenței primite de Ibrăileanu legată 
de înseși etapele de dezvoltare a grupului din jurul Vieţii românești. Între 1905—1916 se situează 
crisorile lui M. Sadoveanu, încă angajat la Sămănătorul, dar privind cu luciditate greșelile 
acelei mișcări literare şi orientat spre vederile înaintate și realismul cultivat de cercul de la 
Iași. Tot din această perioadă datează o parte din scrisorile lui D. D. Pătrășcanu, fost coleg de 
sacultate cu Ibrăileanu, și relative la începuturile lui literare, precum și un număr de scrisori 
trimise de Gala Galaction, în care propune revistei nuvele și-și apără cu destulă înverșunare 
originalitatea, ca replică la obiecțiile lui Ibrăileanu. Hortensia Papadat-Bengescu discută și ea 
cu criticul Vieţii românești, între 1914—1916, problemele romanului ei, atentă la îndrumarea 
spre o proză psihologică tratată obiectiv. 

Perioada dintre 1917—1920, cînd Viața românească nu a mai apărut, înlocuită doar în 1919 
de Însemnări literare, reprezintă o încetinire temporară a acestor scrisori. Dar, după 1918, 
D. D. Pătrășcanu, M. Sadoveanu și Gala Galaction se arată preocupați să asigure reapariția revistei 
ieşene, întreruptă de război. Hortensia Papadat-Bengescu este fericită să-și reia viața literară 
şi legăturile cu cercul de la Iași. Perioada de după 1920, cînd Viaţa românească s-a refăcut în 
cadrul unei societăţi, cu contribuţia și colaborarea celor mai de seamă scriitori și oameni de cul- 
tură din ţară, dezvoltind paralel și Editura „Viaţa românească“ pînă la 1933, cînd Ibrăileanu se 
retrage de la conducerea revistei, atrage din nou spre Iași privirile a numeroși scriitori: 
D. D. Pătrășcanu, ca spirit organizator, preocupat să asigure condiţiile materiale ale revistei şi 
colaborări din București, Gala Galaction, doritor să-și afirme nuvelele prin revistă și editura ei, 
Hortensia Papadat-Bengescu, cu o serie de lungi scrisori, unde continuă să fie preocupată de 
realizarea unei metode de creație obiectivă. Tot acum se situează și interesantele scrisori 
ale lui Paul Zarifopol dintre 1922—1926, în care, alături de problemele colaborării lui la Viața 
românească, discută chestiuni literare şi culturale, luîndu-l pe Ibrăileanu confident şi martor 
al atitor îndoieli și motive de răzvrătire. 

De la nota Anul XII, din Miscellanea, semnată P. Nicanor &Co., în numărul 1 din 1920, 
cu care Viaja românească îşi reîncepe apariţia, în mijlocul unui entuziasm febril, pînă la acele 
emoţionante pagini, După 27 de ani, din nr. 1—2 din 1933, unde criticul face un bilanţ al revistei 
din cele două perioade și o încredințează direcției a doi tineri, se înscrie epoca poate cea mai inte- 
resantă din viața publicaţiei ieşene. Organizată în 1920 pe baze materiale mai temeinice, 


VII 


Asociaţia, literară și științifică Viața românească, dublată de o editură proprie, reușise să gru- 
peze mulți scriitori străini de ideologia Vieţii românești, dar consideraţi de Ibrăileanu ca oameni 
de talent, cum erau Tudor Arghezi, Lucian Blaga sau I. Minulescu, atrași de prestigiul crescînd 
al revistei după primul război mondial t. După declaraţia din bilanțul citat al criticului, revista 
anunţase chiar în Cuvîntul către cetitor din primul ei număr din 1906, că va publica „scriitori de 
toate școlile“, „tot ce ni se va părea bun“. 

O prezentare sumară a problemelor cuprinse în scrisorile publicate în acest prim volum 
şi provenite de la corespondenţi ca Gala Galaction, Hortensia Papadat-Bengescu, D. D. Pătrăş- 
canu, M. Sadoveanu și Paul Zarifopol, va sublinia aprecierea noastră că aceste documente lite- 
rare contribuie esenţial să lămurească. aspecte din cele mai caracteristice în viața culturală şi 
literară, din primele decenii ale veacului nostru. 

Din cele 20 de scrisori trimise de Gala Galaction lui Ibrăileanu între anii 1911, 1912, 1913 
şi 1915, apoi în 1919, 1920, 1921, 1922 şi 1924, se desface un portret viu al acestui scriitor cu 
sentimente socialiste, autor de nuvele cu ecouri mistice și străbătute de realism fantastic, tot- 
odată jurnalist cu vervă polemică la reviste progresiste ale vremii. ? 

Unele scrisori ale lui Gala Galâction întreţin o discuţie vie cu criticul Vieţii românești 
în jurul unor nuvele de ale sale criticate și refuzate de acesta pentru imperfecțiuni stilistice, la 
care autorul își revendică dreptul la o expresie literară personală, protestînd destul de vehement 
împotriva modificărilor propuse sau introduse în manuscrise și a amestecului redacţiei. În 
ciuda acestei rezistențe răbufnește din tonul ferm al scrisorilor sale un sentiment puternic 
de demnitate scriitoricească și de răspundere ca autor. Chiar cînd solicită administraţiei re- 
vistei avansuri mari pentru volumele ce urmau să fie predate ulterior editurii, sau pentru nuvele 
destinate revistei — adevărat leitmotiv în scrisorile primite de Ibrăileanu de la toți corespon- 
denţii lui — o face cu discreţie și cu gîndul curat că ajutorul lunar dat de Viaja românească şi 
publicarea volumelor propuse l-ar scăpa de corvoada de gazetar plătit sub nevoile lui familiale. 

Din scrisorile lui Gala Galaction apare admiratorul entuziast al lui Eminescu, autor a 
unei monografii revelatoare pentru acest dialog între doi scriitori. El ţine să încurajeze și poeți 
tineri ca. B. Fundoianu, în care vede „un inovator de talent“, și propune publicarea în revista 
ieșeană a unor poezii, ulterior un articol despre acest poet modernist. Criticile și refuzurile lui 
Ibrăileanu nu-l supără pe Gala Galaction. Epistolele lui exprimă cu putere dorul de-a revedea 
Iaşul, de a-şi întîlni prietenii de redacţie și de-a se bucura de tihna din mănăstirile moldovene. 
El respectă drepturile criticii literare, o acceptă cu rezerve spuse răspicat, dar rămîne prieten 
devotat și recunoscător redactorului de la Viaja românească. 

Scrisorile Hortensiei Papadat-Bengescu cuprind, la rîndu-le, numeroase date noi privind 
perioada dintre 1914 și 1923, începuturile scriitoarei deci, interesanta epocă a formării ei spiri- 
tuale şi artistice. 

Relevăm, mai întîi, o seamă de elemente autobiografice, preocupările ei familiale ca mamă 
şi educatoare, dificultățile financiare pe care ea are să le înfrunte, năzuința tot mai puternică 
de a părăsi viața provincială pentru centrele de cultură din Iași sau Bucureşti, necesare dezvol- 
tării ei intelectuale. 

Capitolul pe care aceste scrisori ale Hortensiei Papadat-Bengescu îl nutresc mai bogat e 
cel al relațiilor scriitoarei cu Viaja românească, şi în cadrul acestora se dezvăluie rodnicele îndru- 


1 Nota Asociația literară şi științifică „Viaţa românească“ din nr. 1 (1920) publică lista intelectualilor care spri- 
jină revista în noua sa organizare. 
2 Vezi I. Lăzărescu, Gala Galaction cdire G. Ibrăileanu, Viata românească, nr. 12, decembrie 1963; Adriana Nicu- 


iu, Gala Galaction și „Viaţa românească“, idem, nr. 6—7, 1963. 


VIH 


mări ale lui Ibrăileanu și contribuţia lui în această epocă de formare a viitoarei romanciere. 
Se disting, mai cu seamă, îndemnurile spre analiză psihologică și totodată spre obiectivitate, 
îndrumări ce preced pe cele ale lui E. Lovinescu. Integrarea de mai tîrziu a scriitoarei la Sbură- 
torul aduce cu sine o concepţie despre artă aproape închegată și, fără a nega influența vădită, 
a revistei bucureștene, istoria literară trebuie să consemneze momentul anterior al îndrumării 
lui Ibrăileanu, precizînd astfel rolul celor două reviste în evoluţia scriitoarei. 

Scrisorile ating apoi numeroase probleme ale creaţiei, aspirația continuă spre intelectua- 
litate a scriitoarei, trăsătură de bază a scrisului ei, elementele feminine prezente în operă, 
scrupulele conștiinței artistice cu tendințe permanente de perfectare, aspectele autocritice, 
sentimentul de gratitudine al scriitoarei față de sprijinul, dar și recunoașterea meritelor unei 
bune prietene care i-a fost Constanţa Marino-Moscu și care i-a condus, uneori, ucenicia literară. 

Sint, de asemenea, grăitoare confruntările ei cu opiniile artistice ale lui Ibrăileanu, mărtu- 
riile ei privind justețea caracterizărilor și observaţiilor criticului, măsura în care sfaturile aces- 
tuia i-au folosit efectiv și care au îndemnat-o să scrie: „vă datorez puținul ce sînt“. Scrisorile 
Hortensiei Papadat-Bengescu aduc, prin urmare, contribuții remarcabile de ordin psihologic, 
artistic și istoric literar și sînt menite să întregească, neîndoios, portretul moral și artistic al 
scriitoarei. 

Scrisorile lui D. D. Pătrășcanu din prima perioadă a Viejii românești, de la 1906 pînă la 
1916, privesc mai întîi viața personală și familială a scriitorului, alegerea, lui ca deputat, partici- 
pări la manevre militare, vizite în străinătate. Apoi ele se referă, mai ales, la activitatea scriito- 
rului şi la colaborarea lui la revista ieșeană. Ibrăileanu şi cercul de la Viaja românească îi propu- 
neau corectări la schițele satirice și la Amintirile lui Constantin Casian, trimise spre publicare. 
Au urmat controverse vii, încheiate totdeauna în favoarea criticului. 

Rolul lui D.D. Pătrășcanu se revelează deosebit de important în perioada de reorganizare 
a Vieţii românești, între 1919—1922. Scrisorile numeroase trimise lui Ibrăileanu în această peri- 
oadă relatează succint demersurile întreprinse de el pe lingă scriitorii, criticii de artă și politicie- 
nii din Bucureşti pentru a-și asigura colaborarea lor la revistă. Om de inițiativă și cu !numeroase 
legături, el dă sugestii, în mare parte acceptate de Ibrăileanu, cu privire la oportunitatea 
cooptării unor colaboratori în Societatea „Viaţa românească. D. D. Pătrășcanu urmărea direct 
condiţiile de reapariţie a revistei: mașini tipografice bune, hîrtie, preţul de vînzare cu amănuntul, 
obţinerea de abonamente și colaboratori. A fost și administrator și unul din organizatorii Socie- 
tății Viaţa romînească, întreprindere îndrăzneață și cu riscuri financiare serioase pentru posibili- 
tățile comerciale ale unui oraș de provincie ca Iașul. Din diferitele demersuri iniţiate în capi- 
tală, D. D. Pătrășcanu se revelează aici ca un om informat, de cultură largă, capabil să înțe- 
leagă problemele sociale și să facă propuneri judicioase de traduceri din literatura universală, 
de recenzii, indicînd şi pe cei calificați să le redacteze. Trebuie observat și darul lui de a fixa 
în cîteva cuvinte portrete şi fizionomii ale scriitorilor și oamenilor de cultură solicitaţi. 

Un loc aparte în corespondența lui Ibrăileanu îl ocupă desigur cele 88 de scrisori ample 
trimise de M. Sadoveanu între 1905 și 1918, reprezentînd o contribuție de seamă la cunoașterea 
marelui scriitor. 1 Relaţiile lor încep o dată cu articolul prin care criticul ieșean ia apărarea scrii- 
torului împotriva atacului îndreptat de H. Sanielevici prin violentul „studiu“ Morala d-lui Sado- 
veanu. Faptul îl apropie pe tînărul povestitor de cercul Vieţii românești, unde era solicitat să cola- 
boreze. La rîndul său, el se ridică împotriva tonului folosit de N. Iorga față de Ibrăileanu și, 
cu acest prilej, discută locul Sămănătorului în istoria noastră culturală, stabilind astfel și propria 
sa poziţie față de această mișcare unde colaborase temporar. Sint în scrisoarea lui M. Sado- 


1 Vezi Al. Teodorescu, Scrisorile lui M. Sadoveanu către G. Ibrăileanu, Documente literare inedite, în Iaşul literar, 


IX 


veanu de la 25 decembrie 1905 rînduri de luciditate critică și de optimism social în care găsim 
deja, pe colaboratorul integrat în programul de realism literar al Vieții românești. Faţă de greu- 
tățile materiale cu care scriitorul se lupta la Bucureşti, ca subșef de birou la Culte, și de atmo- 
sfera ostilă din partea scriitorilor, el își exprimă ambiția de a fi „primul profesionist literar la 
noi“. În acest sens Sadoveanu salută cu bucurie apariţia revistei de la Iași. În curînd părăseşte 
Bucureștiul, „alungat de aspectul mizeriei și al umilinţei care ofilesc la acea vreme pe mulți 
dintre confrații săi“, şi se reîntoarce la viața patriarhală și tihnită de la Fălticeni. 

Cele mai prețioase scrisori adresate de Sadoveanu lui Ibrăileanu privesc direct procesul 
creaţiei lui literare. El este dezgustat de mascarada organizată la Expoziţia jubiliară din 1906 
și privește cu ironie amară lumea militară cunoscută la concentrări. 

Odată intrat în sfera de influență a Vieţii românești şi a lui Ibrăileanu personal, M. Sado- 
veanu își lărgește orizontul prin lecturile literare, filozofice şi științifice recomandate de critic. 
Se arată foarte atent la soarta volumelor lui, privește critic cărțile şi revistele apărute, ca și 
articolele care le comentează pătimaș sau injust. În această orientare a culturii și a gustului lite- 
rar ale lui M. Sadoveanu se recunoaște ușor influența directă a lui Ibrăileanu și a cercului de la 
Viaja românească. 

Răscoala din 1907 îi smulge rînduri de indignare și mînie. Sadoveanu găsește în Ibrăileanu 
pe primul critic care vede în opera scriitorului, hulită de H. Sanielevici, expresia unei critici 
sociale ascuţite a lumii de asuprire şi o apărare viguroasă a ţărănimii. Şi aceasta într-o vreme 
cînd schița Un instigator stîrnea indignarea cercurilor oficiale și a unui scriitor ca Duiliu Zamfi- 
rescu. Al. Brătescu-Voinești îi replică acestuia oral, comunicînd și lui Ibrăileanu acest incident 
semnificativ petrecut la comitetul de lectură al Teatrului Naţional din București. 

În aceste scrisori regăsim pe Sadoveanu, observatorul care pleacă de la figuri și fapte au- 
tentice, ca povestea de dragoste din Pașcani, din care încheagă nuvela Haia Sanis; vînătorul, 
iubitor de natură și de animale, prietenul devotat al atîtor scriitori menționați în Anti de uce- 
nicie, Evocări şi Mărturisiri şi pentru care intervine pe lîngă Ibrăileanu, cum o face cu Anghel și 
Iosif sau cu pictorul Aurel Băieșu. Pe plan social și cultural, ca inspector al căminelor culturale, 
M. Sadoveanu călătoreşte mult prin țară, semnalează probleme și cere măsuri, încurajează publi- 
carea de reviste pentru popor ca Răvașul poporului, unde colaborează. Ca director la Teatrul 
Naţional din Iași contribuie la ridicarea nivelului repertoriului dramatic şi sprijină îmbunătă- 
ţirea situaţiei materiale a actorilor. Cînd, în 1918, se agită ideea reapariției Vieţii românești, 
M. Sadoveanu îi propune pe un tipograf cunoscut din Fălticeni. 

De-a lungul acestei importante corespondențe se încheagă un portret moral și social al 
scriitorului, frămîntat continuu de probleme mari, conștient de rolul creatorului într-o societate 
dominată de politicianism și de interese mărunte, prietenul, iubitorul pătimaș de oameni și 
de locuri din țara noastră, artistul demn și integru care își apără cu demnitate opera, spriji- 
nindu-se pe înţelegerea arătată curajos de Ibrăileanu și de Viaţa românească. Scrisorile adresate 
lui Ibrăileanu permit o cunoaștere mai adîncă a operei sadoveniene, sprijinită pe o metodă 
realistă de cunoaștere și interpretare a trecutului istoric și a lumii contemporane, învăluite 
în filozofia robustă a unui adevărat umanist, dublat de un spirit popular și militant. Legătuza 
continuă cu Ibrăileanu a favorizat lărgirea și adîncirea, semnificației sociale a bogatei lui creaţii 
literare. Mutat la Iași în 1918, M. Sadoveanu se va bucura de tovărăşia și colaborarea directă 
a lui Ibrăileanu, cum o atestă volumele lui de mărturisiri și evocări. Intuiţia lui uimitor de 
clară în problemele literare contemporane capătă, prin legătura cu Ibrăileanu, un suport teo- 
retic și un aspect organizat, vizibil chiar în inițiativele şi activitatea sa ulterioară pe atitea 
planuri. 

Scrisorile lui Paul Zarifopol, trimise lui Ibrăileanu în perioada 1920-——1927, lămuresc, 
cu precizie, de îndată, relaţiile scriitorului cu cercul Vieţii românești și îndeosebi cu spiritul 


X 


rector al revistei. Ele reflectă întreaga istorie a colaborării lui Zaritopol la Viaja românească, 
de la articolele şi studiile publicate mai întîi în nemţește și revizuite pentru cititorii români 
şi pînă la eseurile scrise special pentru revista ieșeană. Se vădesc migala muncii critice a scrii- 
torului, grija, lui pentru stil, urmărirea perseverentă a corecturilor în felul lui Caragiale, 
de care fusese atît de apropiat, via discuție cu Ibrăileanu privitoare la tematica arti- 
colelor, la oportunitatea subiectelor, la eventualele modificări propuse de redactorul Vieţii 
româneşti. Reţine îndeosebi atenția tendinţa polemică a lui Paul Zarifopol, sublinierea — în 
mai multe rînduri — a necesităţii polemicii, a eficacităţii ei ca mijloc de adincire a pro- 
blemelor, aproape o întreagă teoretizare a acesteia, și cititorul urmărește plăcut polemica 
civilizată cu însuşi Ibrăileanu. 

Scrisorile lui Zarifopol confirmă, mai departe, cunoscutul lui interes pentru domeniul 
lingvistic, referindu-se — de mai multe ori — la puritatea stilului, la, neologisme și barbarisme 
etc., exprimîndu-și dorința de a cunoaște activitatea filologilor ieșeni, a lui Al. Philippide mai 
cu seamă, dar fără a încuraja năzuinţa lor de a-i oferi o catedră universitară la Iași. 

Nu lipsesc, deși apar incidental, și unele preocupări politice; reținem, dintre acestea, 
intenţia lui Zarifopol de a se ocupa — într-un volum — de revoluția rusă. Epistolele mai 
adună și o seamă de opinii despre scriitorii români contemporani, despre Constanța Marino- 
Moscu, Lucia Mantu, Sanielevici, Minulescu și alții, dar ceea ce trebuie subliniat mai cu seamă, 
e discreta lui prețuire pentru Ibrăileanu, receptivitatea lui față de acesta, ceea ce nu exclude 
apărarea suplă a poziţiilor sale. E interesantă azi mărturia lui Paul Zarifopol privitoare la 
puţinele sale informaţii referitoare la poezia modernă, despre care ezită, de aceea, să scrie. 

Portretul moral al lui Zarifopol se îmbogățește, prin contribuția, scrisorilor, cu trăsă- 
rura autocriticii, cu modestia, dar și cu fermitatea opiniilor sale literare și sociale, 

Sînt remarcabile informaţiile de caracter biografic referitoare la dificila situație materială 
a scriitorului în perioada dintre cele două războaie, în care artiștii nu puteau trăi din pro- 
dusul muncii lor, ca şi datele cu privire la starea sănătăţii sale, în legătură cu care între- 
ţinea un schimb de informaţii cu Ibrăileanu, chinuit și el de boală. 

Din scrisorile trimise lui G. Ibrăileanu de corespondenți ca Gala Galaction, Hortensia 
Papadat-Bengescu, D. D. Pătrășcanu, Mihail Sadoveanu și Paul Zarifopol, se desfac mărturii 
despre procesul de creație literară, ideile lor despre rostul scriitorului în societate, declaraţii 
telative la participarea la viața vremii și unele aprecieri despre contemporani, prieteni sau 
adversari de idei. Toate aduc elemente prețioase în completarea fizionomiei acestor colabo- 
ratori devotați ai Vieţii românești. 

În mod indirect, scrisorile contribuic și la definirea, personalității puternice a lui G. Ibrăi- 
eanu, critic literar și îndrumător luminat al marii reviste de la Iași, admirat și iubit de 
colaboratori chiar cînd se arătau, în primul moment, rebeli în fața criticilor judicioase for- 
mulate de acesta. Ele pun în plină lumină şi locul preponderent progresist pe care l-a avut 
Viaţa românească în cultura noastră, în perioade de răscruce ca ajunul primului război mon- 
dial, sau cea dintre cele două războaie, cînd criticul a înțeles, totodată intuitiv și științific, că 
literatura trebuie să slujească direct la realizarea obiectivelor sociale și morale înscrise în 
dezvoltarea social-politică a ţării. Articolul-bilanţ al lui Ibrăileanu După 27 de ani, de la începu- 
tul numărului 1—2/1933, este în această privință un document de ascuţită clarviziune în 
faţa problemelor noi create în România de după primul război mondial. 

Scrisorile celor cinci corespondenți mai dezvăluie, prin tonul lor spontan, aspecte din 
structura intimă a scriitorilor, poate tocmai pentru că nu erau destinate tiparului și nu au fost 
supuse unei munci de revizuire stilistică. Astfel, Gala Galaction ne apare familiar, incisiv şi 
vehement și față de criticile care i se aduc, și față de moravurile vremii. Hortensia Papadat- 
Bengescu păstrează și aici tonul subiectiv de confesiune și analiză, dezvoltind amplu, pe 


XI 


alocuri patetic, drama scriitoarei, lipsită de o atmosferă prielnică. D. D. Pătrășcanu, alături 
de fragmente strict informative, izbucnește adesea în comentarii satirice și mușcătoare la 
adresa contemporanilor, îngroșate uneori pînă la caricatură. M. Sadoveanu, egal aici cu scrii- 
torul, rămîne familiar și grav, serios și amar în constatări, dar încrezător și luminos în fața 
perspectivelor. Unele aspecte lirice apar în evadările dorite din viaţa cotidiană. Paul Zarifopol, 
eseist cultivat și subtil, ne surprinde prin nota polemică de moralist, în sensul clasic al cuvîn- 
tului, adică psiholog care analizează disociativ și proiectează lumea contemporană, așa de 
defectuos alcătuită, în perspectiva largă a unui umanist. Tonurile așa de viu contrastante 
din stilul lui reflectă contradicţiile în care se zbate criticul Ideilor gingase. 

Fără a putea fi considerate creaţii literare, aceste scrisori dezvăluie totuși fațete noi 
și în domeniul expresiei artistice a celor cinci scriitori. Confruntarea stilului lor cu acela din 
operele publicate poate duce la observaţii semnificative. 


AL. DIMA 
N.I POPA 


NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI 


Scrisorile din volumul de față reprezintă o parte din arhiva lui G. Ibrăileanu, aflată în 
prezent în proprietatea bibliotecii „M. Eminescu“ din lași și care cuprinde peste 1.500 de 
scrisori primite de criticul ieșean de la scriitori, critici literari, oameni de ştiinţă şi cultură din 
primele trei decenii ale veacului nostru care au colaborat sau au avut în vreun fel relaţii cu 
cercul „Vieţii românești“. În afara celor care apar în prezentul volum, fondul menționat mai 
cuprinde scrisori de la F. Aderca, I. Agiîrbiceanu, Sandu-Aldea, Tudor Arghezi, A. Bacalbașa, 
Jean Bart (Eugeniu Botez), N. N. Beldiceanu, I. Bianu, Petru Bogdan, Gh. Bogdan-Duică, 
C. Botez, Demostene Botez, I. Botez, Oct. Botez, Jean Boutière, I. Al. Brătescu-Voineşti, 
P. Bujor, G. Călinescu, I. Cantacuzino, D. Caracostea, O. Cazimir, Ş. Cioculescu, N. D. Cocea, 
M. Dragomirescu, Victor Eftimiu, C. D. Gherea, O. Goga, Artur Gorovei, D. Gusti, Spiru Haret, 
Raicu Ionescu Rion, Şt. O Iosif, Iorgu Iordan, I. Urban-larnik, E. Lovinescu, Lucia Mantu, 
T. Maiorescu, C. Marino-Moscu, S. Florea-Marian, I. Minulescu, I. Nădejde, Vasile Pîrvan, 
Cezar Petrescu, Al. Philippide, Al. A. Philippide, Spiridon Popescu, M. Ralea, Liviu Rebreanu, 
Al. Rosetti, Radu R. Rosetti, Izabela Sadoveanu, H. Sanielevici, M. Sevastos, I. Simionescu, 
Constantin Stere, Maria Stere, VI. Streinu, I. D. Suchianu, Ionel Teodoreanu, G. Topîrceanu, 
Tudor Vianu, Al. Vlahuţă, A. D. Xenopol ș.a. 

Includerea în acest volum a corespondenţei primite de Ibrăileanu de la cinci personalităţi 
din domeniul romanului, nuvelei, povestirii şi criticii literare nu s-a făcut pe baza vreunui 
criteriu cronologic, ci doar cu intenţia de a oferi specialiștilor și publicului cititor o selecție 
reprezentativă pentru întregul fond. 

Lirismul duios al scrisorilor lui Sadoveanu, efuziunile și introspecţiile Hortensiei Papadat- 
Bengescu (particulare mai cu seamă autoarei Apelor adînci şi mai puţin celei care a scris. 
Concert din muzică de Bach), vigoarea lui Galaction, incisivitatea lui Zarifopol şi expeditivi- 
tatea lui D. D. Pătrășcanu reflectă diversitatea preocupărilor și mentalităților cărora trebuia 
să le răspundă Ibrăileanu pentru bunul mers al revistei. 

După un principiu deja încetățenit în editarea corespondenței, notele au fost trecute la 
sfîrșitul fiecărei scrisori în parte, şi numai traducerile ori explicațiile unor cuvinte au fost men- 
ţionate în subsolul paginii. Indiferent unde figura data, a fost menţinută peste tot la început» 
pentru mai multă unitate și uniformitate și cu convingerea că această schimbare nu modifică. 
întru nimic conținutul scrisorilor. 

În situaţia în care corespondența nu a fost datată, dar poartă ştampila și data pe 
plic, ca și în cazul în care nu au plic sau sînt introduse în plicuri nefrancate, data a fost 
stabilită de noi după conţinut și s-a notat între paranteze drepte. 


XIII 


Pentru a economisi spațiul, adresele n-au mai fost menținute la fiecare scrisoare, pentru 
‘că s-ar fi repetat aceeași adresă la cea mai mare parte dintre ele, menționînd într-o notă 
toate scrisorile cu aceeași adresă, 

Atunci cînd în fondurile cercetate am întîlnit cărți poştale și telegrame, s-a menționat 
'acest fapt la sfîrșitul fiecăreia. Ori de cîte ori apar n. și no. (prescurtarea de la număr) am 
“transcris nr. 

Ne-am ferit să intervenim în cazul greșelilor de acord, considerîndu-le neglijențe datorate 
:grabei. 

În transcrierea textelor care n-au ridicat probleme dificile, deosebirea, dintre limba folo- 
sită în scrisori și cea pe care o folosim astăzi fiind minimă, am respectat în genere manuscrisul 
“original, cu particularităţile lexicale şi fonetice proprii fiecăruia dintre autori. 

Astfel, în textul lui Galaction am menținut forme ca dupe, subi, adaog, fondamentală, 
nedomiriri, coraj, congediu, vectilin, cestiunii, tranţuzisme ca: augurez, vevitaliez, avantagiul, 
alternanțele mâinele şi mâinile, carte și cartă poștală, vin şi viu, cetit și citit. Am întregit însă pe 
d-le prin d-tale (prescurtarea de la dumitale) pentru a nu se confunda cu prescurtarea de la 
domnule. 

Predilecţia manifestată de Hortensia, Papadat-Bengescu pentru crearea de cuvinte noi, 
pentru neologisme ori pentru calchieri după limba franceză, se face simțită nu numai în opera, 
publicată, în beletristică, ci și în această corespondență. Așa vom întîlni forme ca: Jenoșește, 
cloacul, micesc, netitate, aclimatată, suplea, baniere, hazardoase, divina, dolent, siejează, nuvele, 
idolatrat, brillant, chma, ca și unele forme mai vechi, de felul: obicinuit, vecinic, limbagiu etc. 
Am respectat alternanțe ca subt şi sub, femenin, feminin, precum și forme ca: adun, port, plimb 
pentru adună, poartă, plimbă, căpcane pentru capcane, conscient, inconscient, subconscient, 

La D. D. Pătrășcanu am păstrat vacanția-e, macar, vecenzionăm, valoarei, advocat, oteluri, 
inzist, congediu, întăi, ieu (forma moldovenească pentru tau) etc. 

Limba, folosită, de M. Sadoveanu în scrisori este mai apropiată de limba literară actuală, 
în ciuda faptului că scriitorul pleda pentru aspectul fonetic moldovenesc şi dovedește în 
același timp că povestitorul folosea, particularitățile fonetice regionale numai în măsura în care 
serveau pentru caracterizare, atunci cînd aveau funcţie stilistică. S-au păstrat astfel întăi, 
dintăi, turburi, mâni (pentru mâine), teoreticianilov, academiciani, mulțămesc, escurste, prietin, 
zăpezii, văped, alternanţe ca: Fălticeni și Folticeni, Mihai și Mihail. 

La Zarifopol au fost menținute forme ca înfiuinfat, suggestibil, paventeză, vrîsta, mulțămiri 
(dar și mulțumiri), pînea, grije, vreu, pănă, sfărămături, dintăi, feodale, mulțămesc, piarză, mosa- 
firii, disgust, curioji, ghiontuiască, pentru formele corespunzătoare din limba literară. N-am 
păstrat pe se, me, ved, voiu, ieste, îeram, iel, considerînd că unele sînt doar realități grafice, 
iar altele reprezintă exagerări în notarea fonetismelor. 

În toate situaţiile sunt a fost transcris prin sfat. 


AL. TEODORESCU 


GALA GALACTION 


74]27.111.19111 
Popa Savu, 10 


Scumpe domnule Ibrăileanu, 


Te rog scrie-mi pe o carte postală: 

1. Dacă nuvela mea? ţi-a făcut mai bună impresiune cînd ai citit-o, și 
prin urmare dacă este deplin stabilit că se va tipări în Viața românească. 

2. În cazul afirmativ, cînd socotești că va fi gata corectura în pagini? 
Ca să știu ce loc din ţară să-ți desemnez pentru trimiterea lor, ori mai bine 
ca să știu să vin în București la ceasul potrivit. 

Te mai rog îndreptează, în nuvelă, cuvintele: „tradusă precis și ado- 
rabil în frageda Nonoră“, prin : întrupată drăgălaș și aievea în frageda Nonoră. 

S-ar mai putea să mă repez încă o dată pe la Iași pînă la laprilie. 

Aștept cuvîntul d-tale. 

Îţi strîng mîinile cu dragoste. Spune doamnei Ibrăileanu? din partea 
nevestei mele afectuoase complimente, iar din parte-mi sărutări de mîini. 

Al d-tale, 


(Gr. Pișculescu) adică: Gala Galaction 


1 Scrisorile numerotate de la 1—6 inclusiv sînt expediate: Iaşi, pe adresa Vieţii românești, 


str. Golia. 
2 Se referă la nuvela Mi-e dragă Nonora, care apare în Viaţa socială, II, nr. 3, martie 1911, 


p. 156—178. Vezi scrisoarea nr. 3 din 25 martie, același an. 
3 Elena Ibrăileanu. 


18.111.1977, Bucureşti 
10, Popa Savu 


Scumpe domnule Ibrăileanu, 


Te rog dă-mi voie să-ți repet întrebarea : cînd crezi că-mi vei expedia 
corecturile? Sau ... dă-mi voie să-ți pun o întrebare mai fondamentală : stă- 
ruiești în ideea că nuvela mea trebuie publicată la Vraja românească? Dacă 


2—3488 3 


dupe citirea pe îndelete a acestei nuvele (de pildă de către d-l Stere) s-a dovedit 
că nuvela nu se poate publica, fii bun și trimite-mi-o încoace în felul cel mai 
simplu. Voi face mai tîrziu a treia încercare cu altă nuvelă. Te rog cu caldă 
insistență și cu cea mai francă simplitate, dă-mi răspunsul — oricare ar fi 
el — cît mai neîntîrziat. Dacă a rămas stabilit că se publică în Viațaromâ- 
nească — bine ; dacă e vreo ezitare la mijloc, vreo nedomirire, vreo piedică, 
vin eu cel dintîi ca să destup drumul: să nu se publice! Și atunci te rog 
pe d-ta să mi-o trimiți la București: „Popa Savu, 10“. 
Limpede, cinstit și totdeauna fără de bănat. S-ar putea să mă reped 
peste vreo săptămînă pe la Iași, dar vreau să am, prealabil, răspunsul d-tale. 
Sărut mîinile doamnei. Îți doresc sănătate și mai doresc să ne vedem 
cu sănătate. E adevărat că Sadoveanu a fost pe aici, prin București? 
Cu dragoste, 
Gr. Galaction 


Ştii ce, dragă d-le Ibrăileanu? Fiindcă luni, marți, miercuri (adică 21, 
22, 23... martie) sînt la Craiova, te rog scrie-mi acolo, la abonatul dv., pro- 
fesorul N. Balaban. 
N. Balaban (pentru G. G.) 
Strada Liceului, Craiova 
Așa te rog! 
G. Galaction 


a 


3 


25.111.1911, Craiova 


Scumpe domnule Ibrăileanu, 


Îmi pare rău și iau parte la durerea prin care ai trecut. Dumnezeu 
să-l ierte pe bietul bătrîn 1]... Ai crede-o?... Într-una din nopțile trecute, 
dupe ce, culcîndu-mă, mă tot gîndisem de ce nu îmi răspunzi, un glas tainic 
mi-a spus ceva care începea cu vorbele „a murit“... și apoi, mai departe, în 
alt rost de vorbe, numele d-tale. Ce tainică e viața și cu cît mai presus tainică 
e moartea! 

Am primit aici, în Craiova, carta d-tale postală. Dragă d-le Ibrăileanu, 
îndeplinește-mi această rugăminte. Dupe cum socotesc, este probabil că nuvela 
mea nu poate să apară în nr. de Paște al Vieții românești. Așa fiind, noi, cei 
de la Vaza socială 2, avem grozavă nevoie de o nuvelă mai lungă pentru nr. 


4 


de Paște și ne lipsește... pentru că aceea ce aș da eu, de data aceasta, e 
de abia partea I dintr-o nuvelă lungă și ciudată. Vreai să facem schimb ? 
Trimite-mi la București, recomandat, nuvela Mi-e dragă Nonora, și eu îţi 
aduc dupe Paște, la Iași, nuvela —cred, superioară — Doctorul Gorilă ?. 

Așa te rog să faci și... uite, nu știu cum, pare că am convingerea că 
vei fi așa de bun și vei îndeplini dorința mea. 

Îmi faci și ne faci un prietenesc serviciu. Nu spune nimic celorlalți. Lasă-i 
să se pomenească într-o bună dimineață cu nuvela Doctorul Gorilă, adică să 
se pomenească, într-o zi de aprilie, că vin și le-o citesc. 

Îmi permit să-ți alătur aci mărci postale de 1 leu. Nu-mi lua aceasta 
în nume de rău! 

Scrie frumușel pe un plic mare adresa mea oficială : D-lui Gr. Pișculescu, 
str. Popa Savu 10, București. 

Așa să faci și să trăieşti! Respect și salutări doamnei Ibrăileanu. 

Cu dragoste, 
G. Galaction 


Am zis bine? 
Voiesc, adică, să-mi trimiți la București, pe numele meu burghezesc, 
nuvela Mi-e dragă Nonora. 


G. G. 


1 La 20 martie 1911 murise Isaiia Trancu, unchiul lui G. Ibrăileanu. 
2 Viaţa socială, revistă editată de N. D. Cocea între 1910—1911. 
3 Nu a apărut în Viaţa românească. 


4 
20 april 1911 
10, Popa Savu 
Iubite domnule Ibrăileanu, 
Am întîrziat enorm de mult cu răspunsul meu!... Nevoile serviciului, 


sărbătorile Paștelui, vizitele pe la rude... mi-au hărțuit vremea și m-au lenevit. 
Nu fi supărat pe mine și nu pune la inimă această tăcere din parte-mi. 
Nuvela, ai văzut, s-a tipărit în Viaţa socială. Acum nu-mi mai aparține și 
nu pot să mai zic nimic despre ea. Oricine poate s-o citească și s-o judece. 
Din parte-mi îți făgăduiesc că voi ține seamă de sfatul pe care mi l-ai dat 
și voi scrie o nuvelă în felul Copcii Rădvanului t. Voi veni în mai în Iași 
și ne vom întâlni, de data aceasta, la umbra teilor de la Copou. 


Cocea n-a fost în ţară. 35 de zile a huzurit prin Italia. Miine sau poi- 
mîine revine. Prin urmare, nu pot să răspund întrebării ce mi-ai pus: ce 
crede Cocea despre nuvela mea. Îl voi întreba zilele acestea. Dar orice va 
crede el și oricine, între noi rămîne absolut stabilit : 

1. Că îţi recunosc și primesc cu dragoste orice aprecieri (cu urmările 
lor) asupra nuvelelor mele. 

2. Că îţi voi citi în curînd o altă nuvelă, și apoi iar și iar... vesel, slobod 
și în veci fără de bănat. 

Sărut mîinile doamnei. 

Te salut cu dragoste, 


G. Galaction 


Ei, stăi, că te cheamă Gheorghe! Apoi, îți doresc neatinsă sănătate, 
inimă bună, bani la buzunar și cînd o fi să te muţi cu locuința (fiindcă 
mi se pare că nu ești proprietar), să nu te muţi de sf. Gheorghe, ci de 
sf. Dumitru. 


G. G. 


1 Apărută în Viața socială, I, nr. 10, noiembrie 1910, p. 220—228. 


18131.X.1911, București 


Scumpe d-le Ibrăileanu, 


Am găsit, în sfîrșit, și corectura și scrisoarea d-tale. Îţi răspund cu ne- 
sfîrșita dragoste pe care mi-o inspiri, dar cu neclintita fermitate pe care 
mi-o inspiră dreptatea mea de scriitor. Ştiu prea bine că ai și d-ta una: 
dreptatea criticului, dar ea nu trebuie să aibă rol decît numai dupe ce proza 
mea a văzut lumina zilei, așa cum am zgîriat-o eu cu cerneală. Oricare ar fi 
dreptatea d-tale, n-am nevoie de ea, fiindcă nu mi-e bună la nimic. 

Sînt ori nu un talent? Am ori nu o personalitate? Dacă sînt și am, în- 
semnează că există în mine o sumă de lumini și de umbre, de calități și 
de defecte, de mlădietăţi și de noduri, care (toate! la un loc) mă fac să fiu 
așa cum sînt. Dacă ai sta să scoţi din mine unele nodozități caracteristice, 
să expulzezi unele întunecimi din născare, poate că mă vei face mai frumos, 
mai frumușel, dar m-ai expulzat pe mine din mine însumi, m-ai făcut clapon 
sau altceva. E ușor de înțeles că un talent, o dată ce este (dacă este), nu 
poate să fie numai piele satinată și roz albă. Ori îl primești pe scriitor așa 
cum se prezintă, ori nu-l mai primești. Dar să-ți spun din pățăniile mele, 


ca să vezi dacă am ori nu dreptate să protestez împotriva mult amabilei fri- 
zerii în care voiești să intru. | 

Iată excelentul d-l Ovidiu Densusianu, directorul revistei Viața nouă i, 
cu care am onoarea să compar, cam o dată pe an, în revista d-sale. E o 
persoană pentru care am nu știu ce pîrdalnică de simpatie. Ei bine, anual, cînd 
îi aduc cîte-o mică schiță, scrisă cu mîna mea, cu cerneala mea și, probabil, 
din gîndurile acestui cap bărbos pe care îl am, excelentul director, cu o 
mînă fină, ușurică, vine și taie: ici o frază, dincolo o imagine, dincolo un 
cuvînt rău crescut... așadar, ceva din aceste unghii, din aceste slove, din 
această barbă. Cu alte cuvinte, regulat, o dată pe an, apar... ras, tuns și 
frizat la vitrina revistei Viaţa nouă. Este bine ceea ce face d-l Densusianu ? 
Este bine ca un critic să anticipeze în așa mod inoportun și să-mi aplice, 
acum, cînd sînt în floarea... cernelei, cenzura sa de critic, aplicabilă de-abia 
după ce am apărut în vileagul tiparului? D-sa își uzează foarfecile inutil, 
iar eu rămîn tot eu: bărbos și indocil. Poate că e meritoriu să măsori cu 
metrul critic pe un adolescent imberb, care își încearcă pana și norocul 
prin revista d-tale. Dar să mai muștruluiești pe un om bătrîn (de aci înainte), 
plin de imperfecții și de cicatrice, este oboseală de prisos. Nu voi mai 
învăța eu stil și atitudini academice la 33 de ani. Vi se pare că e, într- 
adevăr, ceva de capul meu?... Exibaţi acest cap, așa cum îl vedeți, în 
vitrina Vieții românești! Vă e rușine de nepieptănătura mea? Aruncaţi 
„poza“ la coș! 

Deci, scumpe d-le Ibrăileanu, nu vă mai pierdeţi vremea cu mine. Nu 
mai pot să învăţ nimic și nu-mi faceţi nici un serviciu. Nu pot concepe 
nicidecum că de aci înainte trebuie să am frica în sîn cînd pun mîna pe 
condei și să mă întreb mereu dacă această frază, imagine, întorsătură... vor 
fi sau nu pe placul dragilor mei amici de la Iași. Ai auzit de acel cuvînt 
celebru : „Iezuiții ori sînt cum sînt, ori nu mai sînt“. Voi zice și eu: Galaction 
ori este cum e, ori nu mai e! 

Simt atît de puternic dreptatea mea și cred atît de mult în sfințenia 
ei, încît nu pot să nu revin și iar să revin asupra ei. E Balzac cineva ori nu 
este? Negreșit că pînă la cer și dincolo de cer! Ei bine, mai este vreun alt 
scriitor atît de țepos și zbirlit de cusururi ca Balzac? Cel puţin 40 de ghimpi 
la o floare de trandafir! Și vezi, lucru ciudat, nu aș ști să-ți răspund: iubesc 
și rabd acești ghimpi din pricina floarei ocrotite de ei, sau iubesc 
floarea pentru... frumoșii ei ghimpi ocrotitori ? 

Să coborîm din cer pe acest sărman pămînt al literaturii românești, 
unde iată și un mărăcine literar cu numele caraghios Gala Galaction. Ce 
păcat te-a împins, iubite d-le Ibrăileanu, să dai peste el și să fii de părere 


7 


că floarea lui, mărunțică și sălbatică, ar merita să fie culeasă și presată în 
herbarul Vieții românești? !... 

Mă doare sincer că sînt nevoit să-ți rezist și să resping categoric pro- 
punerile d-tale civilizatoare! Ești omul cel mai bun și inima cea mai prie- 
tenească pe care le-am întîlnit în viața mea. Și n-aș fi omul cinstit care sînt 
dacă aș înghiți, cu surîsuri ipocrite și primitoare, lecțiunea d-tale. Nu, d-le 
Ibrăileanu! și nu pentru această mizgălitură care se cheamă Pădurarul Ion 
Bentu ?, dar pentru proiectatele mele nuvele de mai tîrziu și pentru prin- 
cipiul că un critic, o dată ce acceptă talentul cuiva, să fie critic pe textul 
tipărit al acestui cuiva, nu pe manuscrisul lui, lipsit de martori și de 
apărători. 

Sînt barbar, sînt sălbatic, sînt rău-crescut, sînt tot ce vreai. Am crescut, 
ca și Tudor Arghezi, pe bărăgan. N-am făcut parte din nici una din mărețele 
școli literare care fac fericirea României, n-am cunoscut și nu recunosc nici 
un maestru ; n-am învățat bunul ton și grațiile literare în nici un salon de 
beaux esprits *. Nu sînt frumos și nici nu vreau să fiu, o! mai ales nu 
vreau în ruptul capului să fiu frumușel!... Ţin să fiu, dacă pot să fiu, dacă sînt 
într-adevăr, eu însumi, cu putinele mele calități şi cu nenumăratele, dar carac- 
teristicele mele cusururi. Nu-mi plac băncuţele șterse, nu-mi plac capetele 
(radiante, ideale, ireproșabile!...) din vitrinele coaforilor, nu-mi plac foarfecile 
și briciul nici unui coafor, fie el chiar acela care coafează pe oaspeții măriei- 
sale vodă! 

Dragul meu d-le Ibrăileanu! Peste ce nebun ai dat! Fii pe pace, însă, 
acest nebun are o inimă tot atît de bună ca și a d-tale. Te dezleg de toate 
făgăduințele și de toate proiectele d-tale în ce mă priveau pe mine. Citește 
cu voce tare scrisoarea mea dragilor d-tale tovarăși literari care erau să fie 
și ai mei și spune-le că Galaction nu vrea, cu nici un chip, să-și schimbe 
numele în Atta-Troll 3. 

Daţi-l naibii pe Ion Bentu și am isprăvit gîlceava. Nu vă mai trimit 
nici manuscript, nici corectură, căci nu mai aveţi ce face cu ele. Nu pot 
să schimb nici o iotă, nu pot să-mi tai nici din vîrful nasului, nici din 
urechi, nici din sprîncene, chiar cînd mi-aţi jura că dupe această operaţie 
mă voi transforma în Apolon de Belvedere! 

„Vare, legiones vedde]...“ ** 

Iubite, într-adevăr iubite, d-le Ibrăileanu, dă-mi înapoi libertatea mea! 

G. Galaction 


* Spirite alese (fr.). 
24 De fapt citatul complet este: „Vare, Vare, redde mihi legiones! (lat) : „Vare, Vare, redă-mi legiunile!“ 


1 Viaţa nouă, revistă simbolistă, apărută între 1905—1925 sub conducerea lui Ovid Den- 


susianu. 

2 Apărută în Viaja românească, VI, nr. 10, decembrie 1911, p. 5—14. 

3 Personaj din poemul satiric al lui H. Heine Atta-Troll — Visul unei nopți de vară. Folosit 
aici în înțelesul de persoană ușor influențabilă. 


19.11.1912 


Scumpe d-le Ibrăileanu, 


Îţi scriu din expresul Berlin, în drum către Focșani. Era cît pe aci să 
mă fac a dormi la trecerea prin Focșani și să vin diseară, pe neașteptate, 
în redacția Vietii românești. Dar nu se poate! Azi, duminică, și mîine, luni 
(19 și 20), am de lucru în Putna. Apoi încă 2 zile am de lucru în Suceava. 
Tocmai la Dorna! Sper să mă duc pînă acolo cu nenea Mihail al nostru. 
Joi, dacă nu mai devreme, mă reped să te văd, să văd falanga Vietii românești. 
De ce a zăbovit atîta nr. de ianuarie? Şi ce a făcut Topîrceanu de a rămas 
de căruță 2? Primește o caldă strîngere de mînă pentru articolul Caragiale? 
Prind coraj: am să-ți dau zor mereu, pînă cînd te vei învăța: nu 
cochet, dar ales și bine strîns la haină, cum ești și de data aceasta în 
articolul Caragiale. Ura și înainte! Polemica îndreptată împotriva Flacări + 
e binevenită. D-l Banu trebuie să deschidă ochii și să nu se lase purtat 
de nas de administratorul revistei. 

Am gata pentru nr. viitor un document omenesc, Maica Frăsinat, 
sau, dacă îți va părea că depășește cadrul unui document, atunci o schiță 7. 
Arghezi îţi va scrie note pe marginea cărții Physique de l'amour? (pare-mi-se 
de Rémy de Gourmont). Poate ne dezgroapă și vreo poezie din vastele sale 
cufere literare. 

Ţi-ai luat congediu pe 2 luni? Dar stai în lași, nu e așa? Probabil că 
vreai să te aduni acasă ca să mîntuiești lucrarea asupra lui Vlahuță °. Cred 
că venind în Iași îți voi depune, sau voi depune în mîinile acreditatului d-tale 
locotenent, documentul pomenit. Respectele mele doamnei Ibrăileanu. 

Cu drag și dor de revedere, 


G. Galachon 


1 Probabil M. Sadoveanu. 

2 În Viaţa românească, nr. 1, ianuarie 1912, G. Topîrceanu nu publicase nimic. 

3 G. Ibrăileanu, Caragiale, în Viaţa românească, VII, nr. 1, ianuarie 1912, p. 98—101. 

4 Nota Pentru Flacăra, de la rubrica Miscellanea, din Viaţa românească, VII, nr. 1, 
ianuarie 1912, p. 133, îl apăra pe T. Arghezi de acuzații nedrepte. 


5 C. Banu (1873 — ?), politician liberal, director al revistei Flacăra (1911—1923), al 
cărei administrator era P. Locusteanu. 

Vezi nota 3, scrisoarea, nr. 9 a Hortensiei Papadat-Bengescu. 

6 Nu a apărut în Viața românească. 

? Probabil schița În drum spre păcat, din Viaja românească, VII, ur. 7—8, iulie-august 
1912, p. 162—171. 

8 Nu a mai apărut. 

9 Aluzie la teza de doctorat a lui G. Ibrăileanu, Opera literară a d-lui Vlahuţă, laşi, 1912. 


2 spre 3.VII[.1912, Iași! 


Scumpe d-le Ibrăileanu, 


Salut, între 2 și 3 noaptea, din redacția ilustrei Viefi românești! Am 
chemat telegrafic pe Sevastos la gară la ora 11,20 astă-seară. Dar n-am avut 
noroc nici el, nici eu: trenul a întîrziat cu 2 ore... Miine (adică... azi, 3.VIII) 
la ora 6 dim. plec la Roman. De aceea fac denie la redacție! I-am dat lui 
Sevastos cele două nuvele și ordinele d-tale. Litera garamond va fi liberă 
de-abia peste o săptămînă! Cred că peste 3 zile ne revedem. Trecînd de 
la București spre Pașcani, cred că voi da prin lași. 

Salut Port-Royal-ul? din M-rea Neamţu! 

Cu dragoste, 


G. Galaction 


1 Carte poștală trimisă lui G. Ibrăileanu la Mănăstirea Neamţ. 
2 Abajţie în Paris, focar jansenist de cultură; aluzie la faptul că majoritatea intelectua- 
lilor din cercul Vieţii româneşti îşi petreceau concediul la mănăstirile din fostul judeţ Neamţ. 


19.1 X.1912, Bucuresti 1 


Scumpe domnule Ibrăileanu, 


Am dat de vreo două ori să întind aripele și să zbor spre Iași... dar 
împrejurările protivnice au dejucat bunele mele porniri. 

Astă-seară plec spre Agapia, unde nevasta și copiii mă așteaptă să 
viu să-i iau și să-i aduc în București. 

Am adunat tot materialul volumului proiectat, dar am rămas cu el pe 
loc... Lăsaţi să treacă pe cărare mai întîi pe d-l Pătrășcanu 2, cu al doilea 
volum, și pe urmă voi veni și eu. Între acestea, eu nu voi pierde vremea: 
cu cele cîteva nuvele, sortite să nu facă parte din volumul editat de V.ră, 


1C 


voi face un mic volum de avantgardă, pe care îl editează Cocea. Zgomotul 
acestui mic volum va fi profitabil celui de al doilea. Toate aceste planuri, 
neapărat, în cazul cînd semnele rele care încep să se facă în cerul politic 
desfășurat peste Balcani nu isprăvesc în consumată tragedie. Dacă începe 
războiul, adio, editări, adio, reverie și nuvele! Unii vom încinge sabia, alții 
vom ţine jurnalul evenimentelor, scriind cu flacără pe pagini de cărbune. 
Eu voi fi printre aceștia din urmă, fiindcă n-am avut onoarea să-mi servesc 
țara militărește și nici multă croială marţială n-am avut. Totuși, nu sînt un 
fricos, ci un cutezător. 

Nu doresc războiul. Dar, de va fi să vie, nu mă voi văicăra. 

Aș fi voit să tac eu însumi corectura prefeței de la Tomuri brăcuite 4, 
dar am cerut-o, probabil, prea tîrziu. 

Vă voi trimite peste vreo 10 zile — afară doar dacă nu voi aduce-o per- 
sonal — ditirambica mea asupra prestigiosului nostru Codreanu 5. 

Ce-ai făcut cu pămîntul ce voiai să cumperi? Am petrecut o seară îm- 
preună cu dr. Lupu’ și-am vorbit multe și mărunte despre „amicii de la Iași“. 
Lupu îmi și dăduse un car de vorbe bune pentru bravii comilitoni de la Vur., 
convins, cum eram și eu, că voi veni neapărat în lași. Dar destinul și ad-ția 
Casei Bisericii au voit într-altfel. Pătrășcanu mi-a cetit o minunată povestire, 
Ca apostolii, despre care cred că ai idee. L-am ajutat să-i dea o cît mai exactă 
tinctură. bisericească. 

E ora 71 seara. Staţi, desigur, la V.r. în redacție, ilustra pepinieră de 
bărbaţi de litere, și discutați evenimentele ultimei ore... Aș vrea și eu să 
fiu acolo... Miine seară voi fi prin scrisoarea aceasta. 

Salutări îfrățești tuturor și d-tale o caldă strîngere de mînă! 


G. Galaction 


P.—S. Aproposito! Cheamă te rog la telefon pe d-l Carp 7 sau pe casierul 
actual al V.r., cine o fi, și lasă-mă să vorbesc cu el... Așa! Alo! Alo!... Aici 
e Galaction.... 

Dragă d-le casier, iată ce te rog: ocupă-te un moment de această mică 
afacere a mea ; în ziua cînd am prezentat d-lui Ibrăileanu schița mea Maica 
Frăsina, mă știam dator V.r. exact 40 de lei, trimiși mie la București prin 
mandat postal... Ziceam în gîndul meu, aducînd această schiță: cu ea mă 
plătesc de cei 40 de lei. Mai mult decît atît nu mă știam dator — socotelile 
mai vechi erau răfuite (prin mine și pentru mine, și pentru Arghezi). Am 
stat dator, în conștiința mea, V.r. o vară întreagă și am agravat datoria, 
luînd, o dată, 40 de lei de la d-l Carp și al doilea 20 de la d-l Ibrăileanu 
(afară de 100 de lei ce datoresc personal acestui gentil domn), așadar, am 
ieșit la totalul de 100 lei, datorie pentru care am în garanție, la revista Vr,, 


11 


o nuvelă și un articol, ambele tipărite. Cerînd însă d-lui Ionescu, mai zilele 
trecute, o notă asupra situației mele, mi s-a spus că sînt dator 130 lei, ceea 
ce se prea poate. Doresc, însă, o mică verificare: să se vadă de nu cumva mi 
s-a trecut mie bani ce i-am primit pentru Arghezi... Aceasta aveam de spus. 

Salutări și mulțumiri afectuoase! 


Galaction 


1 Scrisorile nr. 8—9 sînt expediate la Iaşi, pe adresa redacției Vieții românești, 


str. Goliei, 52. 

2 D. D. Pătrășcanu, al cărui volum Thimoteiuw Mucenicul apare la Iaşi în 1913, editat 
de Viața vomâmnească. Primul volum apăruse în 1909, la aceeași editură, 

3 Editat de Viaţa românească, apare în 1914 volumul lui Gala Galaction Bisericuța din 


văzoare, 

4 Printre tomuri brăcuite, ciclu de însemnări pe marginea. cărților, inaugurat în Viaţa ro- 
mâmnească, VII, nr. 9, septembrie 1912, p. 342—347. 

5 Sonetele lui M. Codreanu (Printre tomuri brăcuite), în Viaţa românească, VIII, nr. 11, 
noiembrie 1912, p. 208—216. 

€ N, Lupu (1876 — ?), medic şi colaborator al Vieții românești. 

? Administratorul revistei Viaţa românească, 


29.1.1973 
ora 3,20, expres nr. 6 


Scumpe domnule Ibrăileanu, 


„Căile mele extraordinare“ au dat greș. Îţi expediez articolul! pe săr- 
manele căi comune... 

Ti l-am transcris în tren, între Roman și Focșani, de unde ţi-l voi ex- 
pedia. Cred că e destul de citeț, nu știu însă dacă îți va conveni. 

Ieri dimineață m-am deșteptat in M-rea Neamţu într-un strălucit revăr- 
sat de zori. 

Astă-seară dorm în M-rea Cotești. Te rog scrie-mi de urgență dacă ai 
primit articolul și mai cu seamă dacă l-ai găsit acceptabil. 

Scrie-mi : Defensorul Gr. P., comuna Coteşti, jud. R.-Sărat, la Primărie. 

La revedere, în curînd! 

Cu dragoste de frate mai mic, 


Galaction 


1 Probabil „Bourgeons d'Avril“ de Iulia Hasdeu (Printre tomuri brăcuite), în Viata ro- 
månească, VIII, nr. 4, aprilie 1913, p. 52—56. 


12 


10 
[mai 1915) 


Scumpe d-le Ibrăileanu, te rog aibi îndurare de Edinburgul lui Ciotori 1! 

S-a cules, acum lasă-l să treacă. Sînt convins că nu e nici primul, nici ulti- 

mul articol mai pedestru publicat pînă acum de Alma Mater?! Așa te rog 

și fii sănătos! 

Galachon 

Am dat la cules al patrulea capitol din romanul meu astral /ntermezzo?. 
Nu-l citi decît cînd o fi tipărit. Văd că ai întărit miliția! 

Gal. 


c. vizită 


1 D.N. Ciotori, Edinburgh, în Viaţa românească, X, nr. 5—6, mai-iunie 1915, p. 239—251 

2 Aluzie la rolul de îndrumător al Vieții românești. 

3 Intermezzo, apărut în Viaja românească, X, nr. 5—6, mai-iunie 1915, p. 157—165. 
Nuvela va fi inclusă în volumul Caligraful Terţiu sub titlul O stea prin fereastra lui Manolaș. 


11 
[70 iunie 1915] 


Iubite amice, 


Aflu de la Sp. Popescu că între Stere și Duca 1 s-a făcut o apropiere. 
Consider ca ceva de sine înțeles că Stere va uza de toată influența lui ca să 
fiu transferat la a treia catedră care a devenit vacantă (de germană, la „Mihai 
Bravul“) în București. 

Simionescu 2, secret. gen., mi-a spus azi că să trimit de urgență pe 
cineva cu trecere la Duca, pentru ca ministrul să apuce să-i promită lui întîi, 
şi nu altuia. 

i-am povestit că am scris lui Duca o lungă scrisoare, în care arătam 
ab ovo* toate drepturile mele. Că am scris și lui Orleanu * o astfel de scri- 
soare. Că Orleanu a trimis-o lui Duca și a stăruit mult pentru mine. Că 
Duca mi-a promis întîi hotărît. Că apoi m-a chemat la minister și, recunoscînd 
că am cele mai multe drepturi, mi-a spus că va face tot posibilul, dar că a 
apucat să promită altuia etc. 

La prima catedră m-a sacrificat pentru... Strugurescu, la a doua pentru... 
Ștefănescu. Acum, pentru a treia e candidat... Const. Șăineanu. Simionescu 
mi-a spus acum cîteva săptămîni că această catedră mi se va da mie. 


* De la început (lat.). Horaţiu, Ars poetica. 


13 


Să fiu sacrificat pentru a treia oară? Ar fi posibil așa ceva??| 
În curînd am să vin la Iași să stau vreo 10 zile. Sper că d-l inspector 
Pastia îmi va oferi odaia lui, el fiind mereu prin țară. 
Cu salutări cordiale, 


Gr. Pișculescu 


1 I. G. Duca (1879—1933), fruntaș al partidului liberal. 

2 I. Simionescu (1873—?), paleontolog, colaborator al Vieții românești, secretar general 
în Ministerul Instrucțiunii Publice. 

3 M. G. Orleanu (1859—?), politician liberal. 


12 
28.VII.1919 


Sibiu (Băile Ocna-Sibiului) 


Iubite nene Ibrăilene, 

Tată tocmai din Sibiu primul meu cuvînt către d-ta, după o neagră veș- 
nicie de tăcere. Casa pe care o vezi aci, în față, e mai bătrînă decît d-ta și 
decît mine, fiindcă este de la 1545. Sînt pe aici lucruri vrednice de văzut. 
Păcat că nu le văd decît în treacăt. Năzuiesc de sute de săptămîni să vă 
trimit ceva pentru Însemnări literare 1. Cred că m-am apropiat de anevoioasa 


scadență. 
Cu trainic drag, 


Galaction 


carte poștală 


1 Revistă apărută la Iași între 2 februarie — 21 decembrie 1919, sub direcția lui M. Sado- 
veanu și G. Topîrceanu ; a pregătit apariția celei de a doua serii a Vieţii românești. Gala Galac- 
tion nu a publicat nimic în această revistă. 


13 
12125.XTI.1919 


Iubite și dorite domnule Ibrăileanu, 


Nu te mira prea mult nici de forma scrisorii mele, nici de lunga mea 
absenţă epistolară. Am trecut și trec prin fel de fel de împrejurări puțin 
comune, și viața mea, mai ales azi, e un lung țesut de ciudățenii. 

Am aflat cu înduioșare că, din colțul d-tale de înțelept și de solitar, 
ai luat parte la toate întîmplările mele din ultimul an de zile. Îţi mulțumesc 


14 


frățește! Crețu! mi-a povestit toată grija pe care mi-o purtai și toată com- 
pătimirea pe care i-o inspirau capriciile soartei mele. Aceleași gînduri și 
aceeași solicitudine le-am regăsit în darul făcut mie de Viafa românească 
în zilele din urmă. 

Iubite și dorite d-le Ibrăileanu, vă sînt foarte recunoscător și gata să vă 
ajut cu entuziasm în opera reluată 2! Voi fi lîngă dv. cu aceeași tragere de 
inimă, cu aceeași rîvnă ca și în trecut. 

Aș vrea, însă, să fiu cu mai mult spor văzut —cu alte cuvinte, mai 
activ decît pînă acum. 

Activitate... știi că desfășor destulă. Scriu la atîtea publicaţii! Vorba 
este : n-aş putea să adun la Viata românească o parte din oile mele literare? 
Îţi mărturisesc că nu sînt prea încîntat de diversitatea și de ubiguitatea mea 
literară. 

Poate Viața românească, în situaţia pe care începe s-o aibă azi, să cana- 
lizeze către ea literatura mea, dacă nu toată, măcar în bună parte? 

Ştii, dragă d-le Ibrăileanu, că sînt azi liber și independent. Frumos lucru, 
dar greu și scump! Scriu pe fiecare săptămînă aproximativ 5 articole, care 
îmi aduc, tot aproximativ, 400 de lei. Cîștig așadar pe lună, cu scrisul meu 
vreo 1.600 de lei. Dar acești 1.600 de lei nu-mi ajung. Pe fiecare lună intru 
în datorii cu vreo 500 de lei. Mi-ar trebui măcar 2.000 lei pe lună ca să 
pot să trăiesc mai slobod. 

Viaţa românească nu va putea să-mi dea această sumă regulat și lunar? 
Pe de altă parte, trag și eu nădejde că într-o zi voi putea să fac în România 
mare vreo muncă retribuită și utilă, din care să mai astup cele datorii. Pînă 
atunci, am nevoie de credit și de sprijinul celor ce mă preţuiesc. 

Am pentru editura Vieţii românești două volume. Cel dintîi se numește 
Răboj pe bradul viu 3 (30 de bucăţi, vreo 250 de p.). Al doilea se numește 
Cărți şi chipuri (40 de bucăţi, vreo 300 de p.). Pentru aceste două volume 
Viaţa românească ar putea să-mi acorde, să zicem, 5.000 de lei. 

Am tot pentru Viaţa românească un roman început, articole, nuvele, 
studii... și tot ceea ce vor trimite vremea și inspiraţia. Generoasa revistă nu 
s-ar păcăli dacă mi-ar da și aici un acont de 5.000 de lei. Așadar, 10.000 de lei! 

Dacă aș putea să am această sumă (5.000 de Crăciun și 5.000, să zicem, 
mai tîrziu), aș putea să dau afară din chilia mea pe toţi directorii de ziare 
și toate cotidianele lor și să lucrez, pînă la înflorirea liliacului, numai pentru 
Viaţa românească. 

Să fii convins că pot să mă ţin de vorbă, și din acest răstimp bine în- 
trebuințat să iasă lucruri frumoase. 

lată, dragă domnule Ibrăileanu, cum văd eu situația mea și cum cred 
că poate fi consolidată de Viata românească. 


15 


M-am gîndit, într-un moment, să vin în lași și să stau acolo cel puțin 
cîte 3 săptămîni pe lună. Dar e o idee inaplicabilă. Viaţa e atît de scumpă 
azi, încît n-aș putea să mă mențin și să revitaliez pe cei de acasă nici cu 
3.000 de lei lunar. 

Rămiîi, deci, la București, dar cu avantagiul călătoriei la Iași, atunci 
cînd veţi simți nevoie. 

Acestea aș fi avut de scris. Spaţiul alb e încă îngăduitor, dar nenea Pă- 
trășcanu mă zorește să merg cu el în tîrg și trebuie să sfîrșesc. 

Mi-e dor să te văd. Mare-i Dumnezeu! Voi apuca și ziua revederii! 

. Cu dragoste de frate mai mic, 


G. Galaction 


Sărut frumos mîna doamnei Ibrăileanu și fruntea copiliței, care azi 
trebuie să fie măricică. 


1 I. Crețu, student al lui G. Ibrăileanu. 
2 Aluzie evidentă la reapariția Vieţii românești. 
3 Apare cu titlul Răboj pe bradul verde, Editura „Viața româneascâ“, 1920. 


4 Nu a mai apărut. În colecția „Foi volante“, Editura „Viaţa românească“ îi tipărește 
însă, în 1920, volumui Paiaţfa Maicii Domnului. Mustafa Effendi ajunge Macarie Monahul. 


14 


Scrisă la Academia Română 
în sala de lectură 
27 mai—1 iunie 1920 


Iubite nene Ibrăilene, astăzi, vineri, 21 mai 1920, arunc pe fereastră 
cele 17 proiecte de articole și de foiletoane care reclamă asiduitatea mea și 
încep, pentru d-ta, o pagină — slavă Domnului! — menită să nu mai vadă 
tiparul. 

Am mai multe de spus (aș avea chiar foarte multe!...), și trebuie să pro- 
cedez metodic. Să încep cu ce e mai frumos. Iată, aci alăturat, două poezii, 
asupra cărora poftesc și chem microscopul d-tale critic. Şi iată încă una pe 
care nu mă pot opri să n-o transcriu eu însumi: 


Priveliști 


Pe lîngă moară — balta care-a crescut din ploi. 
Amurgul ţipă după cirezile de boi 

și-i bate pîn’ la sânge, din spate, cu nuiaua. 
Seara, prin slabii visini, își scapă catifeaua, 


16 


a pus ciocul tăcerii să bată lung în soc 

și cineva s-aducă apele veci pe scoc. 

E-același suflet simplu în lucruri laolaltă. 
Vișinii de pe maluri s-au înecat în baltă, 

și hoitul lor se vede cînd lucrurile tac. 
Toamna, ca un cerb tare bătrîn, intră-n conac, 
și s-a culcat, pustie, cu coarnele-n covoare, 

la zid, spre panoplia știrbă de vînătoare. 


Mi se pare că în această poezie de insolită inspirație tremură un veritabil 
strop de rouă și de artă. Avem de-a face cu un inovator (adică pentru melea- 
gurile noastre), dar cred că avem de-a face cu un inovator de talent. Autorul 
îți este cunoscut și ca persoană, și ca scriitor de proză. Întrebarea este acum 
dacă aceste trei poezii (eventual mai multe decît trei) pot să apară sau nu 
pot să apară în Viața românească. Eu, unul, mult impresionat de farmecul 
lor cel nou, aș vrea ca revista noastră, cu toată gravitatea și cu toată cir- 
cumspecțiunea ei, să publice această pîrgă poetică. B. Fundoianu ! își va face 
cale și va răzbi. Mi-ar fi plăcut ca Viața românească să-i facă, la începutul 
carierei lui, credit de pricepere și de simpatie 2. 

Toate acestea, scumpe nene Ibrăilene, le gîndesc eu și le propun eu. 
Comitetul Vieţii românești, însă, este cel mai simpatic și mai vrednic de în- 
credere soviet intelectual din cîte cunosc. Părerea mea o dau în discuția so- 
vietului și mă supun de mai-nainte votului majorităţii. Cuget, însă, și la o 
altă posibilitate. V.r. ar putea imprima aceste trei bucăți și într-altiel: Ce 
ar fi dacă eu aș scrie un articol asupra inspirației celei noi, aș face puţină 
filozofie asupra incognoscibilului estetic și, cînd cititorul va fi destul de ame- 
tit, i-aș administra cîteva pilde de frumusețe independentă, transcriind, 
de pildă, cele trej bucăţi»... 

Îmi dau și eu seama de unele imperiecții sau, mai exact, de unele sudări 
inabile din aceste poezii ; nu pot, însă, să mă feresc de strania ondulație pe 
care poetul știe (are puterea) s-o propage gustului meu rectilin. 

Aştept de la d-ta să iei o hotărire și să mă vestești și pe mine, într-un 
fel ori altul. Dacă sovietul nostru admite publicarea, sînt foarte bucuros. 
Dacă admite articolul meu (și poeziile, de hatîrul articolului), iarăși sînt bu- 
curos. Dacă nu admite nici una, nici alta, mă supun deocamdată, rămînînd 
ca mai tîrziu să încerc, cu argumente sporite, actul meu de persuasiune. 


+ 


Acum, altă pricină, cu alte proporții. Nu știu dacă nenea Pătrășcanu 
s-a înapoiat în București. Pînă mai alaltăieri nu se pomenea încă despre 
el. Desigur că v-a vorbit despre congediul pe care mi-l iau de la literatura 


17 


românească, adică aespre proiectul meu să traduc, în patru ani de zile, 
întreaga Biblie 3, așa cum se prezintă în canonul protestant. (Adu-ţi aminte 
că între canonul pravoslavnic și catolic, pe de o parte, și între cel protestant, 
pe de altă parte, există o deosebire: canonul protestant are cîteva cărți mai 
puțin, adică nu are acele cărți deutero-canonice, primite de Biblia ortodoxă 
și de cea catolică.) Așadar, m-am decis să traduc Biblia așa cum o vedem în 
canonul protestant. În traducerea engleză, pe care o am subt mîna mea, 
sînt tocmai 1.000 (o mie) de pagini. Voi traduce cîte 250 de pagini pe an, 
cu alte cuvinte, cîte cinci pagini pe săptămînă. Nu voi face o traducere ideală 
din punct de vedere științific, dar voi face o traducere unitară, caldă și mlă- 
dioasă, în limba românească din veacul XX. După mine, vor veni alții care 
mă vor îmbunătăți sau vor face traduceri superioare. 

I-am spus lui nenea Pătrășcanu cum privesc substratul financiar al ces- 
tiunii și i-am accentuat că, înainte de a cugeta la vreo convenţiune cu lumea 
străină, m-am gîndit la o convențiune cu Viaţa românească. Dacă, întîmplător, 
nu pot să închei, în familie, această convenţie, voi încheia-o în afară. E ușor, 
însă, de înţeles că e vorba de o întreprindere uriașă, din care vor izvori nu 
numai glorie și aur, dar mai cu seamă mari foloase sufletești pentru neamul 
nostru românesc. Biblia, cînd se revarsă, în traducere proaspătă și viguroasă, 
peste un popor, are puterea Nilului, cel ce transformă în viață moartea nisipu- 
rilor toride. Fi-voi eu, cu adevărat, acela care va dărui neamului nostru nea- 
semuitul dar al unei noi traduceri? Foarte multe semne și împrejurări mă 
fac să augurez că eu voi fi. Să așteptăm încă 2—3 săptămîni. 

Scumpe nene Ibrăilene, în afară de diferite semne din cer și de pe pămînt 
am în inima mea presimțirea că mă așteaptă o apropiată și lungă schivnicie 
literară. Am scris sute și sute de articole, de schițe, de foiletoane, de impresii 
și de reverii!... Din anul 1920 încolo, ori mă apuc de lucruri uriașe, ori nu 
mai scriu nimic. 

„Pînă atunci, însă, aș vrea să mai văd o dată frumoșii lași, acum, în 
lunile mai și iunie, cînd înfloresc trandafirii și cînd Galata și Cetăţuia își 
aduc aminte de atitea visuri și proiecte intime ale mele, sfîșietor de grabnic 
închise într-un mormînt! 

Și aș vrea să revăd Iașii pentru d-ta, pentru Sevastos, pentru toţi, toți 
ceilalți frați și camarazi de care mă leagă numai sărbătoare și intelectualitate, 
fără nici un nour, fără nici o rezervă neplăcută! 

Todicescu 4 mă așteaptă să-mi dea găzduire la școala lui, de lingă Iași, 
dar cine poate să-mi dea libertate să plec din București? 

Și totuși, va trebui să sosesc într-o zi. Răboși pe bradul verde n-are prefața 
justificativă, fără care nu poate să apară... Trebuie să i-o scriu; și unde 
aş scri-o mai bine decît în Iași’... 


18 


Ah! lată un lucru care nu mi s-a mai întîmplat de mult... Iată cinci 
pagini care nu vor cădea în mîna culegătorului. Mai am de spus și alte lucruri, 
dar:le mai las pe altădată... Contribuţia mea viitoare pentru revistă va fi 
Printre tomuri brăcuite, și anume, voi vorbi de O nuntă în revoluție 5, o piesă 
incomparabilă a lui Sophus Michaeli. Fiindcă aveţi pletoră de materie, va fi 
pentru nr. patru. Dragă nene Ibrăilene, mă gîndesc cu dragoste la casnicii 
d-tale și mă gîndesc cu dragoste la d-ta, 


G. Galaction 
1 iunie 1920. — Au trecut aproape 2 săptămîni de cînd am zgîriat aceste 
cîteva pagini. Nenea Pătrășcanu a venit. Nu se poate. Nu e nimic. Am găsit 
în altă parte. Traducerea aceasta e o înaltă necesitate a neamului românesc 
la actuala-i vîrstă și situație. Vei vedea mai tîrziu, cînd încă 2—3 ani se vor 

adăuga la visul vieții noastre. 
Îți expediez scrisoarea astăzi. Îmi vei răspunde cum vei putea, cînd 

vei putea. 

Cu dor şi cu dragoste de frate, 
G. Galaction 


Spune-i, te rog, lui Sevastos că mi-e dor de el și aș vrea să-i mai citesc 
somațiile lui literare pe cărți postale. 


1 B. Fundoianu (1898—-1944), poet de limbă română și franceză, colaborator al revistelor 
cu tendințe moderniste. 

2 În Viața românească B. Fundoianu nu a publicat nimic. 

3 G. Galaction traduce, împreună cu Vasile Radu, Biblia, tipărind-o abia în 1938. 

4 I. Todicescu, director al Şcolii normale „Vasile Lupu“ din Iaşi. 

5 Nu a apărut în Viata românească. 


[iunie—-iuiie ? 1920} 
Dragă nene Iorăilene, 


Iată aci încă un inel pentru lanțul Tomurilor brăcuite. Nu este ceea ce 
spuneam deunăzi: O nuntă în revoluție. Nunta va veni mai tîrziu. Acum, 
curînd, îţi voi trimite, tot pentru tomuri brăcuite, un comentar la Măr/u- 
risirile lui Tzigara-Samurcaș 1. Chiar dacă a apucat cineva să vorbească despre 
ele, voi vorbi și eu a doua oară. 

Articolul cu B. Fundoianu va sosi și el cel mult peste o lună. Spune-mi 
acum ce facem cu traducerea Bibliei. Din vreo 2—3 părți încep să se schițeze 


3—3488 19 


persuasiune și ofertă. Nenea Pătrășcanu mi-a dat cuvîntul de ordine să mai 
aştept. Eu cred contrariul: să începem mai devreme. 

Crede-mă, nene Ibrăilene, această idee cu retraducerea Bibliei, făcută 
de un scriitor cu nume gălă-gios, este mai întîi o excelentă afacere de librărie. 
După aceea, dacă avem un pic de încredere în destoinicia tălmăcitorului, o 
adevărată operă românească și patriotică. Eu nu mă voi putea mîngiia să 
las să treacă de aci încolo încă 3—4 ani fără să fi realizat acest vis fer- 
mecător. După oarecare experiență, am văzut că tot voi mai putea să scriu 
și ceva literatură, atîta cît mi-ar trebui să rămîn colaborator la 
Viaţa românească. 

Eu îl voi ruga pe nenea Pătrășcanu să nu mă ţină în suspensiune decît 
cel mult pînă la 1 august stil nou. Dacă pînă atunci Societatea „V.r.“ vede 
că nu se poate înhăma la această operă, fac legămînt cu unul din ceilalți 
(persoană sau societate) ofertanți. 

Pentru nr. 4 din V.r. mai am vreo cîteva pagini de recenzie mică?, pe 
care aș vrea s-o văd în revistă. Trimit aceste pagini luni, prin scrisoare re- 
comandată (sau poate tot prin curier), să văd ce zice nenea Pătrășcanu. 

M-am întîlnit aseară cu el, și mi-a spus că ne inviți serios—pe el 
și pe mine — să-ţi trimitem materie literară. O, păcatele mele! Cît de 
bucuros aș fi să trimit numai la V.r. tot ce scriu și aș putea să scriu! 
Crezi că sînt tare bucuros să scriu și vrute, și nevrute prin toate ziarele 
şi revistele? 

lată, de pildă, nenea Pătrășcanu se supărase pe mine pentru cele cîteva 
articole și schițe apărute în Curierul 3 lui Sanielevici. Ce să mă fac? Mie, aici, 
în Bucureşti, îmi trebuie zilnic, ca să pot să trăiesc, 100—150 de lei pe zi. 
Acești bani se duc aproape toți pe demîncare. De haine și de celelalte — cine 
mai visează! 

Eu mă port azi ca un lucrător mecanic: pălărie spartă, ghete cîrpite și 
bluză de atelier. Dar demîncarea zilnică nu se poate subtiliza! Cum aș scoate 
eu cei 3.000—4.000 de lei pe lună dacă nu aș face aceste vitejii de stil și de 
prolixitate literară? 

Dacă Viața românească ar îi un ziar sau o revistă cu patru apariții pe 
lună, m-aș lega să-i dau ei toată abondenta mea industrie stilistică, și ces- 
tiunea s-ar simplifica în chip admirabil. Dar așa cum este azi, ce putem să 
facem? 

Cu traducerea Bibliei fac două lucruri excelente (dacă nu chiar trei): 
pun această carte sacrosanctă la îndemîna poporului meu român ; îmi asigur 
cele 4.000 de lei lunar, de care am ucigașă nevoie ; și, presupun eu, păstrez 
cu grădina literaturii române o singură și onorabilă poartă de comunicație : 
revista Var... 


Te vei fi întrebat, poate, acum în urmă: de ce nu caută Galaction să-și 
reia locul de la Casa Bisericii 4? E cu neputinţă! Nici leafa de ministrii nu mai 
ajunge pe vremurile astea, dacă vreai să fii numai ministru! 

La revedere, scumpe nene Ibrăilene, într-o foarte apropiată scrisoare. 

G. Galaction 


1 Al. Tzigara-Samurcaș, Mărturisiri si-li-te, recenzie de G. Galaction, în Viaţa românească, 
XII, nr. 6, august 1920, p. 452—453. 

2 „Moartea Cleopatrei“ de M. Paşcunu (Printre tomuri brăcuite), în Viaţa românească, Xil, 
nr. 4, iunie 1920, p. 102—105. 

3 E vorba de colaborarea activă a lui G. Galaction la Curentul nou, seria a Il-a, care 
apare de la 1 februarie 1920 la București. 

4 Unde G. Galaction fusese defensor ecleziastic. 


16 
Azi, 16.1X.1920 (joi) 


Iubite nene Ibrăilene, iată, din mila cerului, un ceas liber pentru un 
răvaș către d-ta. 

Zac risipite toate speranțele mele ca să mai viu la lași! Pînă mai deunăzi 
am fost același prizonier al ziarelor pe care îl știi de vreo doi ani. Dar astăzi 
mi se pare că lanțurile cad! Am reziliat contractul cu literatura de porunceală. 
Încep să fiu liber ; adică liber să fiu rob cui îmi place și la ce îmi place. (Vai! 
Cam aceasta e libertatea omenească!) 

Ideea cea mare pe care ţi-am împărtășit-o mai demult a răzbit în lume 
și-a făcut cuib pe casa unui om bogat. De trei săptămîni am început, siste- 
matic, traducerea Sfintei Scripturi. De zece zile știu că voi primi lunar cîte 
patru mii de lei pentru lucrarea aceasta. La 1 decembrie 1923 trebuie să fiu 
gata cu toată Biblia. Omul ciudat care vrea să cheltuiască 160.000 de lei ca 
să aibă o traducere literară a Bibliei este Aristide Blank 1. 

Acum trei zile — vai, tîrziu de tot!— nenea Pătrășcanu vine și-mi 
comunică din partea Soc. „Viaţa românească“ cam același lucru. Nu pot să 
mai schimb nimic. Cuvîntul vorbit este contract. 

Scumpe nene Ibrăilene, intru într-un lung congediu literar. Timp de 
aproape o mie și două sute de zile nu voi mai putea să fac altceva decît să 
caut, pe românește, forma cea mai neaoșă și mai mlădioasă pentru cele vreo 
mie de pagini ale Bibliei. 

Voi izbuti? Avea-voi zile, ochi, noroc, liniște, binecuvîntarea celui-de-sus? 
Judecînd după semnele pe care le găsesc în inima mea, le voi avea. Felul cum 
lucrez e foarte simplu : în zorii și în dimineața fiecărei zile traduc o pagină 
din cele o mie ale Bibliei. 


2t 


Deci, nene Ibrăilene, cînd scapătă soarele, cugetă: Galaction a mai 
tradus o pagină. Așa în fiecare zi. Cele două sute de zile, peste o mie, sînt 
pentru comentarii, pentru dicționare, pentru limba engleză (pe care o sila- 
bisesc) şi pentru copiatul pe curat. (Se întîmplă că exemplarul-contract al 
Bibliei este o Biblie engleză.) 

Peste vreo lună îţi voi trimite un articol mai spaţios, intitulat Despre 
traducerea „Bibliei“ ?. Acolo voi spovedi cititorilor mei ce lucrez azi și dupe 
care principii înțeleg să îndeplinesc vechiul meu dor biblico-literar. Ei! dacă 
aș fi în Iași, aș veni uneori, seara, la d-ta și ţi-aș citi din lov, din Psalmi, 
din Eclesiastul, din Matei, cîte ceva tradus proaspăt. 

lartă-mă, acum să trec la cu totul altceva. Iată aci, alăturea, 26 de pagini 
mari: piesa Tumin (sau Greva) de amicul meu A. L. Zissu 3. Te rog mult 
s-o citeşti, ori să pui să ţi se citească, și să-mi comunici cum ţi s-a părut. 
Aș fi foarte bucuros să-ți placă și s-o publicăm în Viața românească. Ar fi 
un incident literar deosebit de interesant. Aștept cu răbdare. 

Am scris articolul, convenit altădată, asupra lui B. Fundoianu. Este 
gata, dar trebuie transcris, și nu știu dacă pînă diseară, cînd pleacă tovarășa 
Nina Arbore t, voi putea să prididesc. Dacă rămîne, îl expediez, mîine sau 
poimiine, prin curierii lui nenea Pătrășcanu. 


x 


Viaţa românească strigă în toată țara că au apărut Răboji pe bradul verde 
și Pataja Maicii Domnului 5. Cînd, unde, cine le-a văzut? Prea se joacă cu noi! 

M-ai întrebat odată, scumpe nene Ibrăilene, de ce amicul Sevastos sau 
altcineva a apucat să scrie Rboji și a rămas așa (eu scrisesem Răboj). Am 
găsit eu explicarea ; iat-o: 


De pe galbenele file el adună mii de coji 
A lor nume trecătoare le înseamnă pe văboţi... 


Eminescu a făcut răbojul... literar. Trebuie să fim solidari cu Eminescu, 
Deci: răboji. 


* 


Permite-mi să mă amestec cu un deget într-o intrigă universitară care 
fortotește azi în cancelariile celor două bătrîne instituții din București și 
lași. S-a creat o catedră pentru literatura română. Ştii cine ar fi mai bun 
decît toți candidaţii (pe care, în definitiv, îi privesc cu placiditate)? Cel mai 
bun ar fi D. Caracostea °, 


22 


Nene Ibrăilene, sînt o a doua pasăre Phoenix! Iată că renasc din cenușa 
iluziilor că voi mai vedea Iașii în toamna aceasta. S-ar putea să-i văd, și 
anume, din drumul către Chișinău, pe care — mai știi! — voi fi nevoit să-l 
întreprind peste vreo 2 săptănîni. Drag mi-ar fi să te revăd! 

Ca frate, 
G. Galaction 


3 Aristide Blank, mare financiar și economist burghez. 

2 Biblia mea englezească și traducerea Noului Testament (Printre tomuri brăcuile), apărut. 
în Viaţa românească de-abia în anul XVI, nr. 11, noiembrie 1924, p. 218—224 (vezi și. scr 
soarea nr. 19, 30.X.1924). 

3 Piesa a apărut în Fiaja românească, NIV, nr. 7, iulie 1922, p. 22—70, și nr. 8, august 
1922, p, 228—239, cu titlul În slujba celorlalți, unul din personaje fiind Tumin. 

4 Nina Arbore (1887—?), pictoriță. 

$ Vezi nota 4, scrisoarea nr. 13. 

$ D. Caracostea (1879—1964), critic literar, profesor la Facultatea de litere din 


Bucureşti. 


8 sau 9.11.1927 


Iubite nene Ibrătlene, 


Încep să am mustrări de cuget pentru articolul cu Fundoianu. Nu din 
pricină că nu e așa ce-am scris eu, ci din pricină că poate îţi fac supărare. 
Aș vrea să-l văd tipărit, dar nu vreau să te pun pe jăratic. 

Tacă cheful meu costă prea mult, renunţ la publicare. 

S-ar putea însă, după lectură, să ajungeţi la ideea că articolul este pu- 
blicabil. Atunci schimbați-i titlul și scrieți așa: Din contingentul nou. 

Încă o vorbă: vă rog dați drumul și piesei lui Zissu. Dacă aţi citit-o cu 
luare-aminte și ați îndreptat, pe ici, pe colea, unele expresii prea ieftine 
cred că piesa merge în revista noastră. 

Nu e păcăleală, ci adevăr: vă voi trimite la fiecare zi întîi de lună cîte 
ceva. Acum, de 1 martie, Printre tomuri brăcuite : Sevastos și oamenii în război ; 
apoi În pridvorul lui Solomon ; apoi Dobitocul lui Saphan ! (o nuvelă biblică) 
și alte „povestiri profitabile“... 

Mă rog lui Sevastos să nu fie „cu jele“ asupra mea. 

Cu dor și drag, 


G. Galaction 
1 Nici una din scrierile menționate nu a apărut în revistă. 


23 


18 
4.XIL1921 1 


Iubite tată Ibvăilene, 


Ai scris cîndva, undeva, niște adnirabile pagini de critică emoționată 
și concisă asupra poeziei lui Eminescu 2. Unde le-ai scris?... Sînt numai 4—5 
(așa mi-aduc aminte). 

Este vorba să apară un volum cu poeziile lui Eminescu (tipărit la 
Leipzig), şi editorul vrea o prefață de mine. Aș scri-o prea subiectiv și n-ar 
fi de loc o caracterizare a poetului Eminescu. N-ar fi mai bine să pun în locul 
prozei mele cumintea d-tale apreciere? 

Te rog răspunde-mi de urgență. Pentru cele 4—5 pagini pe care ne-ai 
permite să le reproducem în fruntea volumului ai primi (te rog iartă-mă că 
adaug acest detaliu) tot atîtea sute de lei. Răspunde-mi fără întârziere. 

Trimit, pînă peste zece zile, prima Scrisoare către Simforoza 3. În anul 
1922 vom publica. 12, cîte semne sînt în zodiac 4. 

Cu dragoste deosebită, 


G. Galaction 


1 Scrisoarea este expediată la Iaşi, str. Lăpușneanu, nr. 33. 

2 G. Galaction are în vedere articolul lui G. Ibrăileanu, Mihail Eminescu, din Însemnări 
literare, I, nr. 19, iunie 1919, p. 1—4. 

3 Scrisori cătră Simforoza (După douăzeci de ani), în Viaţa românească, XIV, nr. 2, fe- 
bruarie 1921, p. 177—181. 

+ Nu au apărut. 


19 
27.1.1922? 


Scumpe tată Ibrăilene, 


„Te implor“ al d-tale face o mie de galbeni! 

Iată, m-am grăbit să transcriu prima Scrisoare către Simforoza, scrisă 
de mai multe zile. 

Lasă pe Galaction să scrie amicei sale vreo duzină de scrisori și apo 
să le judeci. Îţi voi trimite lunar cîte una, cînd mai mare, cînd mai mică. 


Nu te alarma de invazia mea popească. A venit timpul. 
Dă drumul și tartinei despre Herz 2. 


Ce s-a întîmplat cu altă tartină mai veche despre Simfonia mortit? 3 
Al d-tale, cu mare dor de revedere, 


Galaction 


Vezi, ieri am primit telegrama și azi vineri, răspund. 


24 


1 Scrisoare expediată la Iași, str. V. Alecsandri, nr. 12. 

2 În Viaţa românească, XIV, nr. 1, ianuarie 1922, p. 125—126, apare cronica teatrală 
a lui G. Galaction la piesa Mărgeluș de A. de Hertz. 

3 Nu a apărut în Viaja românească. 


20 
30.X.1924 


Scumpe şi ilustre nene Ibrăilene, 


Precum vezi, mi s-a făcut iar dor de Viata românească. Dor și de prietenii 
de la Iași, dor de bisericile și de colinele Iașului, dor de d-ta îndeosebi... 

Voi veni în vechea capitală a Moldovei peste vreo 10—20 de zile. Ce 
facem cu articolul meu de azi? Aveţi literă grecească pentru acele citeva 
rînduri (pe care cu greu aș putea să le las la o parte)? Mi se pare că da. 
Trebuie, apoi, o deosebită vigilență pentru nemțește și englezește !. 

Dacă vă este cu putință, dați imediat în lucru articolul, și eu, cînd voi 
veni în lași — la nevoie voi grăbi venirea — voi face corectura. 

Dragă nene [brăilene, mai am cîteva zecimi de pagini, scrise tot pentru 
Viata românească. Le voi aduce cu mine. Nu sînt copil ingrat, ci leneș și 
hărțuit. 

Te rog dispune să mi se scrie o vorbă despre primirea manuscriptului 
de azi și, dacă se poate, ce-aţi hotărît asupra lui. 

Și eu, și soția mea ne gîndim cu prietenie la d-na Ibrăileanu și la copila 
d-tale 2. Le dorim multă sănătate. Așijderea și d-tale! 

Să ne vedem cu bine! 


G. Galaction 
Aş vrea să nu fie literă mică; numai notele de subt pagină să fie cu 


asemenea literă. 


1 Vezi scrisoarea nr. 15, nota 2. 
2 Maria (Maricica) Ibrăileanu. 


HORTENSIAPA PADAT-BENGESCU 


5 ian. 914, Focșan 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


V-am scris desigur de multe ori pînă acum... Nu protestați! Am scris 
numai pe abur de gînd, și astfel de vești, și dacă sosesc, e subt o formă 
așa de vagă, că nu poţi da socoteală de ele. 

De îndată ce am început a mă lega de Viaja românească! am căutat 
firește în necunoscut să știu cui mă adresez, și mă trudeam să deslușesc ceva 
în abstractul complect pe care mi-l reprezinta revista, fiindcă viața mea e 
cu totul pe de lături de aceea a unui cerc intelectual, către care totuși tindeam 
din tot sufletul. 

Întîlnești poate si în viaţa astabanală oamni cu care te-ai puetea înțelege : 
ai băgat însă de seamă, omnule Ibrăileanu, d-ta, care trebuie să știi așa de 
bine să așezi oamenii și viața la locul lor, cît de grăbiţi sînt oamenii din ziua 
de azi, cum nu pot să se oprească din goana lor zadarnică către nimic, îm- 
potriva chiar a firii și gusturilor lor, cum ard și se consum de prisos; cînd 
îi recunoști din treacăt, parcă un moment se reculeg, apoi fug din nou la 
vanul tumult al luptei pentru știu eu ce nerozie trecătoare. Ce puţin se tră- 
iește acum, deși pare traiul așa de aprig! 

Ce spaimă am ca nu cumva în 5—6 ani să întîlnesc pe prietenul meu 
d-l Topîrceanu prins într-unul din aprigele maje* ale societăţii și aducîndu-și 
aminte de versurile ce a scris, așa de fin amestecate din ironie și vis, din sar- 
casm și poezie, ca de niște păcate ale tinereții. 

Cînd, adresîndu-mă revistei, mi-a răspuns d-l Topîrceanu? cum mi-a 
răspuns, aceasta s-a petrecut așa fiindcă cînd e să se înfăptuiască ceva 
frumos pentru mine totul concură. D-sa mi-a spus că nu e singur, că e o 
sinteză, și în stilul său acest amestec de opinii transpărea așa de clar, că 
nimeni nu-l putea evidenția mai bine. 


* Înlocuire improprie a termenului mreajă, 


29 


Eu, la rîndul meu, făceam o lucrare de descompunere, și alegeam: o 
severitate care îmi plăcea mult, cum place calului arab frîul bine strîns, 
o indulgență blajină și largă și alte daruri spontanee și foarte frumoasă. 
Căutam astfel dincolo de cuvinte pe acei, pe acel, a căror Herald era secre- 
tarul de redacție... 

Fără să știu îți scriam d-tale, domnule Ibrăileanu. 

Numele d-tale îl știam mai demult, de la buna noastră prietenă Constanţa? 
ea îmi spusese că e un om, undeva, care trăiește viaţa lui proprie, care lu- 
crează și veghează ca doctorii medievali, la orele cînd alţii dorm sau rătă- 
cesc, care cugetă și are curajul să trăiască cum cugetă. Pe cînd îmi povestea, 
desigur că eu trebuie să fi rămas ca statua uimirii fericite... Mai deunăzi, 
așa cum iei uneori o carte de pe etajeră, am reluat unul din volumele criti- 
celor d-voastră 4, și așa, citind, încet ne-am luat de vorbă amîndoi.. 

Am aflat lucruri noi... Îmi place grozav să învăţ, atît știu eu să fac bine, 
și să îngrijesc bolnavii. 

Eu am un suflet de discipol, tot ce știu sau cuget îmi e puţin lucru 
cînd pot sta s-ascult și să învăţ ceva de la alții. 

Am citit acolo părerea d-tale că o lucrare nu are valoare reală și durabilă 
decît cînd e absolut obiectivă,cînd scriitorul a avut facultatea ca anihilîndu-se, 
dezbrăcîndu-se complet sau pe cît posibil de el singur, să concretizeze sufle- 
tul, fizionomia, peisajul unei epoce sau unui mediu, sau unui colț cît de mic 
de lume. Aveţi desigur dreptate, și fiindcă paralel cu lectura mă preocup 
și de cel ce a scris, mi-ați apărut ca un critic de extremă probitate, de o mare 
cinste, care examinează o lucrare din punctul de vedere al calităților, defectelor 
și elementelor ce conține în sine, și în raport cu evoluția literară, în legătură 
cu trecutul, izvoarele și eredităţile și față de ce ar putea însemna în viitor. 

Și zicîndu-mi că, ca maestru, ca dascăl în minunata și favorita accepţie 
ce dau eu acestui cuvînt, aveți dreptate, am simţit un cui foarte neplăcut, 
în inimă — cum să explic! — tocmai așa cum fiind lăsată de la D-zeu bălană. 
ai auzi pe cineva spunînd deslușit : „Mie nu-mi plac decît femeile brune“. 

Scriam și eu puţin, începusem, dar nimic din ce exista nu mă interesa 
decît în raport cu mine, decît după ce s-a scăldat întîi în întregime în apa 
sufletului meu, și aceasta nu voluntar, nu sistematic, ci ca o necesitate, fiindcă 
tot așa cum unul e presbit, altul miop, așa am eu această infirmitate de a 
luneca pe fața concretă a lucrurilor, pe subiecte, pe contururi, oprindu-mă 
numai pe resortul lor adînc. Un ochi construit fiziologicește astfel încît să nu 
vadă scoarța lemnului, ci să treacă prin ea, ca printr-un geam, în miezul lui. 

A fost scurtă durerea mea, că puţinul ce aș putea scrie e predestinat 
morții și uitării, simt bine efemerul și fragilitatea muncii mele, și ce fac îmi 
pare călător și șters ca cum aș scrie pe apă. 


30 


Mai departe citai cu admirație o frază a lui Brătescu-Voinești, în două- 
trei cuvinte simple, din indicarea unui gest evoca imagini bogate în mintea, 
cititorului. Invers de mine, care de abia prind cu stîngăcie un gest, cu plumb 
pe aripi, cum zice frumos d-l Topîrceanu, și îl despic singură cu voluptate 
pînă în resorturile lui obscure, nelăsînd altora să facă această plăcută operație. 
De obicei sînt cam arbitrară, tac, cedez, dar nu mă conving ușor. De rîndul 
ăsta am simțit ambiția violentă de a încerca și eu să fac ceva care să vă placă; 
m-a preocupat mult ideea asta, și am așternut o schiţă, un mic portret 
pe vreo două pagini. l 

Am scris unic pentru d-voastră. 

Dacă le voi lucra mai tîrziu și dacă va merita să vadă lumina, fiindcă 
prevăd că va fi slab scris, deoarece de dragul de a vă place am ieșit din 
genul meu, și eu nu știu face ceva decît așa cum îmi spune un prieten: „Fa- 
ceți, doamnă, cum știți“, voi cere permisiunea să scriu în urma titlului „D-lui 
Ibrăileanu“, fiindcă d-voastră singur veti fi de vină că am comis aceste pagini 
în afară de puterile mele. 

În timpul acesta, d-l Topîrceanu îmi scria că citiți caietul meu. Nu m-am 
simțit la îndemînă, așa de mult îmi părea că contrasta ce am scris cu ce 
puteaţi admite și prețui. M-am resemnat: „N-o să-i placă... Ce să fac!“ Eu 
am în natura mea ceva caracteristic, ceva de Carmen ; opinia altora de mine, 
fie că mă doare, fie că mă bucură, merge pe alături, nu alterează de loc pe a 
mea de cellalt. 

Pe urmă, Constanța Moscu, întorcîndu-se de la Iași, a venit pe la mine, 
cu impresii noi, mai tari ca altădată. Am stat de vorbă mult, adică cu vorbe 
puţine conținînd tăceri lungi și cu tăceri conținînd vorbe multe. Am hotărît 
amîndouă să facem imposibilul să merg și eu prin Iași. 

Călătoria asta reprezintă în felul meu de existență un eveniment tot 
așa de extraordinar ca pelerinajul la Meca sau Ierusalim, și valoarea lui efec- 
tivă crește din dificultățile ce am întîmpinat pentru a-l face și din siguranța. 
sau teama că a doua oară nu se va mai întîmpla. 

Am fost... și am avut cinstea să vă văd și cunosc, nu voi spune aci mul- 
țumirea mea, atît aș vrea să ghicesc, dacă doamna Ibrăileanu a avut și ea 
ca mine impresia că ne cunoaștem de totdeauna, că mă reîntorceam de undeva 
lîngă d-neei, atît mi-era de bine, de îndemînă, de apropiată, atît mă găseam 
de puțin înstrăinată, 

Pe urmă ai venit d-ta. Te așteptam cu plăcere și curiozitate, și cele ce 
închipuisem erau slabe pe lîngă impresiile ce trebuia să primesc. 

Acum nu mă mai tem că vei citi cu indiferență și blam orice caiet. Dacă 
cîndva aș merita atenția să vă ocupați de mine, aș primi blamul rece și 
imparțial al criticului prob în ceea ce are de spus și aș suride aceluilalt ce 


31 


am văzut în d-voastră, sensibil oricărei trude sufletești, accesibil oricărui 
caz cît de particular, oricărui memoriu misterios și bizar de suflet feminin. 

În cursul conversației noastre ai pronunțat două-trei cuvinte din acele 
mari, unul din ele e în cauzele inițiale și efectele întregii vieți universale, 
și așa cum l-ai pronunțat, cuvîntul, tonul — la mine toate proced de la mu- 
zică — am înțeles că eroina mea nu are a se teme de aspra d-tale judecată. 

Rămînea însă realizarea, pretenția cît de modestă către o lucrare literară. 

Domnul Topîrceanu, cu elanul prieteniei, mi-a spus cîteva. cuvinte bune 
din parte-vă. Eu din cuvinte bune nu fac ghirlande vanităţii, ci curaj și tărie 
spre mai bine, și tot astfel și din mustrări spuse cu interes și rîvnă. 

“Nu ajunsesem bine la poarta casei d-voastră și vă și scrisesem pagini 
lungi, așa de lungi, că numai ținînd seama de cîte din ele v-am scutit veți 
putea admite lungimea acestei scrisori. 

Știu cît vă e timpul de scump, și scump binelui și folosului, vă rog, oricîtă 
bucurie și cinste mi-ar face răspunsul d-voastră, să nu vă stînjeniți pentru 
mine. Eu vă voi mai scrie, cu credința că mă veți primi voios, că veţi primi 
cînd vă voi ruga să-mi dați poveţe de care aș avea nevoie. 

E un an nou... Ani noi! felii tăiate de oameni în nemărginire... Vi-l urez 
din toată inima prielnic. 

Vă rog să transmiteți doamnei Ibrăileanu viile mele sentimente de rea- 
mintire și simpatie. Primiți salutările mele deosebite în tonul și nuanța ce 
veţi desprinde... 


Hortensia Papadat-Bengescu 


1 Hortensia Papadat-Bengescu începe să colaboreze la Viaţa românească, începînd cu 
anul VIII, nr. 1, ianuarie 1913, cînd publică Viziune (p. 44—46) şi Marcel Prévost (p. 73—76). 

2 G. Topîrceanu făcea parte din redacția Vieţii românești și, între altele, stiliza manu- 
scrisele Hortensiei Papadat-Bengescu. 

3 Constanţa Marino-Moscu (2—1940), prietenă a Hortensici Papadat-Bengescu şi veche 
colaboratoare a Vieţii românești. 

4 În cele ce urmează Hortensia Papadat-Bengescu se referă la studiul 7. 47. Brătescu-Voi- 
neshi din volumul lui Ibrăileanu Scriitori și curente, lași, 1909. 


(Xe) 


Focsani, 19 feb. 9141 
Stimate domnule Ibrăileanu, 


Spuneți în scrisoarea d-voastră: „mă voi feri de a recidiva“ ; înțeleg 
că vă mai pot scrie fără a vă importuna. Și, iată, vă scriu acum. E prea 
devreme? E prea tîrziu ? 

Dacă e prea devreme, e din teama de a nu întîrzia, și dacă e prea tîrziu... 


32 


Dacă ar fi vorba de mine, aș ști bine că nu e niciodată prea devreme, eu 
iau din corespondență uneori mulțumiri de care alții nu au nevoie, fiindcă 
și le satisfac din mediul în care trăiesc sau își ajung sieși. Cu singurătatea 
sînt deprinsă. E una din voluptățile mele. În casă sîntem mulți, și anume 
obligații mă fac să comunic destul de des cu ceea ce se numește societate. 
Dar a împărtăși idei, a discuta, mai ales a învăța ceva e un lucru rar pentru 
mine, în afară de corespondența cu draga mea Constanţa, și oricît te-ai fi 
oţelit cu singurătatea, simţi uneori plăcerea de a lăsa să ţi se dezlege cugetul. 

Eraţi să veniți în Focșani? 

Mă întreb cum ar fi fost dacă veneaţi? Vroiaţi să mă luminaţi asupra 
modului d-voastră de a concepe obiectivismul. Socotiți că vorbele sînt mai 
convingătoare! Fiindcă nu ați venit să mă convingeţi cu vorbe, pe cînd puterea 
de convingere a scrisului am încercat-o, nu pot fi deocamdată de aceeași 
părere. Cuvintele și ele se lovesc de aspectul lucrurilor înconjurătoare, de 
oamenii dimprejur și se alterează din ele, te trezești în unele locuri vorbind 
vreo banalitate, altceva de tot decît voiai! Poate că și scriind te trezești 
spunînd altceva decît voiai! Nu e nimic absolut. Eu am filozofia mea per- 
sonală, nu rîdeţi, sau mai bine rîdeți și cu mine și chiar de mine — nu 
se ride așa de des în viață! Nu pot să sufăr definițiile: „Da! Nu! Bine! 
Rău! Cald! Rece.“ „Da“... conține în el pe „nu“ în sîmbure... și „nu“ pe „da“ 
în perspectivă. „Cald“ arată răcirea posibilă și „rece“ e mai frumos, dă posi- 
bilitatea de a se încălzi. Sînt unii care se nădușesc cînd sînt emoționați. Am 
văzut acum cîțiva ani un caz frumos. Pe o temperatură glacială eram vineți 
de frig. Cineva, surprins de o venire neașteptată, de o mișcare de suflet, în 
fine, a avut deodată fruntea inundată: am discernat minunat acea impresie, 
și boabele de sudoare mi-au părut boabe de mărgăritar. Eu, dimpotrivă, am 
frigurile reci. Cu nasul în sobă sau calorifer, tremur toată cînd am emoții mari. 
Cutremure de astea se întîmplă însă foarte rar, mai rar decît cele'ce au scuturat 
anul trecut Focșanii și care era să ne treacă în rîndul amintirilor pompeiane. 

„„„ Scuzaţi digresiunea. Ziceam că nu știu bine cum ar fi fost dacă aţi 
fi venit. În discuţii eu poate aș fi tăcut — mă cunosc — am eu așa momente 
de sărăcie mintală, cînd sînt prea distrată de ce mi se spune și de cum ascult 
eu ce mi se spune. Eu sînt mult mai cutezătoare în scris decât în vorbă. 

În schimb, dacă ați fi venit — dacă ați veni — ar avea acea superioritate 
pe care se pare că o au realitățile asupra ficțiunilor. Nu vă constrîngeți de 
loc cînd e vorba de Focșani. E foarte urît. Acum mai ales cu dezghețul. Mai 
deunăzi trebuisem să umblu după tîrguieli; orașul, case, oameni păreau că 
se tîrăsc în mocirlă. Simțeam nevoia să strig, atît mă înăbușea urîtul ; tocmai 
ieșea din librărie băiatul, vînzătorul care, cînd lipsește, ieși fără să cumperi 
de 10 bani penite spunînd că treci mai tîrziu. I-am spus din treacăt : „Ai văzut, 


33 


domnule, ceva mai urit ca tîrgul ăsta?“ și m-am ușurat. Cît pentru cei ce-l 
locuiesc, eu am un scut pe care de copil mi l-am făcut și îl port oriunde mă 
duc, e impalpabil, dar foarte rezistent, mă închid în el ca într-o fortăreață, 
și prea puţini sînt acei pentru care îl dezbrac. 

Pogonul de loc din jurul casei — acum o baltă noroioasă — îmi e totuși 
de mare folos. 

E ceva în Focșani după care îmi va părea foarte rău. E tocmai locuinţa. 
O casă veche a unei beizadele oarecare, joasă, cu odăi mari cum nu se mai 
fac acum, O sală de 11 metri pe 4, unde mă plimb neobosit cînd sînt singură 
şi lucrez. Eu scriu mintal. Pe urmă numai transcriu, așez, îmbrac în cuvinte, 
în forme, în văluri, în broboade. Întîi văd... la început ceţos, apoi din ce 
în ce mai limpede, și cînd a venit în lentila de precizie începe să se anime, 
să se miște, să rîdă, să plîngă, să vorbească... și cînd scriu, din toate astea 
iese ce ați văzut — mai nimic... În față vara e grădină și înapoia, casei se- 
mănăm porumb. Cînd trece uneori vîntul prin frunza moale, te poți crede 
la ţară. Toate odăile sînt așa mari, lasă gîndul să-și închipuie că a scăpat 
departe, că se duce, nu te lovești cu mintea de pereți îngrămădiți. Pentru 
mine, care stau mult în casă, e foarte mult, și nu știu dacă altundeva voi 
mai regăsi condițiuni asemeni. 

În schimb, dacă aţi fi venit — vedeți că nici nu încerc să spui cinstea 
și multumirea ce mi-ar fi făcut vizita d-voastră — nu aţi fi găsit nici un 
ungher al meu numai, m-aţi fi căutat zadarnic în casă și poate și în mine 
pe mine, cea adevărată. Nimic care să amintească biblioteca Alinei 2. Eu 
am concedat celor dimprejur, fiindcă tiu mult la o estetică a lor personală, 
partea asta ca să mă lase și ei pe mine să gîndesc uneori în liniște. Nu îmi 
fac nici o laudă din asta. Ce le cedez e mult mai puțin decât ce le fur din 
mine. Spui cîteodată, mai din glumă, mai din serios : „Cînd aș (fi la mine acas’ 
aș face așa și așa“... E răutăcios, injust, femenin și adevărat. 

Ce bun sînteți cu mine, văd cum vă aplecaţi ca să discutați înțelesul 
cuvîntului obiectivism, Ce încetișor mi-l spuneţi și cum tot d-voastră păreți 
a pătimi de o apreciere a mea nefundată. Eu nu știu carte multă... de la un 
nivel în sus vreau să zic — de la acel unde mă suiți și unde trebuie să învăţ 
a fi la locul meu. Îmi pare oare rău? Uneori da... uneori nu... Sînt timpuri 
cînd judec aproape cu necaz pe cei ce mă stăpîneau atunci, și n-au înțeles 
atît lucru, că eram făcută să învăţ mult. Timpuri cînd dorința de a ști, de 
a cerceta, de a mă afunda în labirintul cunoașterii mă cuprinde cu furie ; și 
altele — mai ales de cînd scriu, cînd ignoranța mea relativă îmi apare aproape 
necesară. Nici nu mai pot citi. Nu trebuie să compar cu nimic ce am de spus; 
să. spui crezînd că altceva mai bun nu se poate spune. Şi vorbele trebuie să-mi 
pară inventate de mine ca să nu mă dezorientez. Mi-a părut atunci că su- 


34 


biectivismul meu nu v-ar place, nu vă cunoscusem — am spus-o, o repet. 
E cu atît mai crud să insistați cu cît am greșit mai tare. 

Am dat ideii d-voastră un înțeles prea strîmt. Cu excesivitatea pe care 
involuntar o aduc în toate, m-am impresionat prea viu — nu regret. Cînd 
am vrut, și vreau încă, să scriu ceva, cum credeam atunci că vă place numai, 
îmi propuneam să caut a prinde un caz sufletesc exterior, trecut firește prin 
prisma ochiului meu sufletesc. Aș vrea să vă adeveresc că nu va fi de loc 
ad-hoc. Nu am căutat un subiect, nu l-am ales; dacă dorința mea nu 
ar fi fost destul de tare încît să cheme inspirația de acolo de undeva 
adînc unde se făurește, dacă ar fi fost o impresie mai superficială, aș fi 
renunțat la ea. 

Nu de acolo vine dificultatea, ci de la nevoia de a mînui un limbagiu 
care nu-mi e la îndemînă și pe care-l cere subiectul foarte mic de altfel, care 
a venit nechemat, cu care m-am familiarizat, a cărui personagii, locuri, 
atmosferă le văd foarte clar, le aud vorbind, dar execuția mă încurcă, mă 
izbesc de oarecare greutate cînd vreau să-i fac să vorbească ca ei și ca mine. 
N-am început a scrie pe hîrtie — aştept primăvara, am nevoie de primii 
muguri. Poate tocmai scriitoare nu sînt, dar desigur un soi de artistă. Mai 
aştept și ziua cînd, așezîndu-mă înaintea caietului, să se aștearnă fără șovăire. 
Cînd nu e gata bine, cînd nu vine așa dintr-o dat’, nu face parale. Te dezguști 
de bucată și de tine, mai bine aștepți cît de mult. 

Și încă mă simt ca o carte deschisă pe care o răsfoiți. Vreau să vă spui 
mulțumirea și gravă şi duioasă pe care singurul mi-aţi făcut-o, înțelegînd 
și recunoscînd cu cîtă neobicinuită fermitate resping subiectele de care nu 
mă cuprind destul și nu mă las ispitită de oarecare facilitate și de succese 
ușoare. Totdeauna, și, vedeţi, ăsta e un lucru pe care nu l-am spus nici Con- 
stanței, priveam cu melancolie cele 7—8 pagini care formau tot bagajul 
meu literar și mă gîndeam : cînd m-aș prezinta în fața vreunei judecăţi supreme, 
alături cu cei ce ar aduce după ei nenumărate volume, mie mi s-ar ţine seama 
de tot ce Nu am scris, de nuvelele frumușele, de romanele nu tocmai rele ce 
puteam înjgheba. Şi am venit în fața acelei judecăţi și mi s-a ținut seamă 
şi ce frumoasă răsplată! Acele cuvinte pe care le primesc fără falsă modestie, 
pe care le-am căpătat pe acele 7—8 pagini, cine se poate lăuda că a primit 
o așa recompensă pentru așa de puțin! Ele sînt răsplata puterii mele de stă- 
pînire, și mai ales dorinței de a nu aduce acelor ce m-au adoptat decît ceva 
demn de ei și de mine. 

Vă mulțumesc. 

Și iarăși răsfoiți mai departe... 

Eu scriam odată Constanţei : „În Marea 3, dacă aș reuși să fac ce vreau, 
ce trebuie, Alina, chipul, sufletul, viața ei și a bărbatului ei, deși ei nu apar 


4—3438 35 


nicăieri și nu se manifestă cu nimic, ar trebui să fie familiare cititorului“ 
și d-voastră tocmai îmi spuneți.... 

Marea! Aţi spus eroinei mele cuvinte peste care nu pot să trec, mă împo- 
dobesc cu ele ca Lilia mea € cu acel colan ce ar fi dorit. 

Nu numai exteriorizării, nu micului talent literar i-ați dat aceste da- 
ruri mari. 

Eu, vroind să caracterizez o artă oarecare, am scris undeva pe niște 
file ce dorm într-un sertar : „Pour fatre souffrir, il faut souffrir ; il faut aimer, 
pour être aimé; pour prendre, il faut se donner ; pour faire frémir la vie, il faut 
vivre richement, splendidement...*“ 

Şi eu m-am dăruit și nu m-am cruțat... 

Sînt răsplătită. 

Domnule Ibrăileanu, cum mă speriaţi! De ce îmi cereți o anume măsură, 
de ce nu ziceţi încă : faceți, doamnă, cum știți? Am luat ceea ce ați vrut să-mi 
daţi... curaj, ambiţie, înălțare sufletească, acea putere care te face să te întinzi 
pînă la rupere, ca să te ridici unde te-au așezat, dar totodată mă tem, nu 
mai cutez. 

Vă pot promite ca eroinele mele să nu se prezinte înaintea d-voastră 
decît atunci cînd vor fi pătrunse de mișcările lor sufletești tot atît de puternic 
ca sufletul turburat din Marea, cu prețul chiar al cruzimii de mine singură. 
Nu pot răspunde însă de împrejurările din care vor trebui să-și exalteze astfel 
simțămintele. 

Da! Mă interesează mult și sufletul celorlalți, mă pasionează chiar, îi 
privesc neobosit și ochiul meu vede toate firele cît de încilcite care mînă 
faptele lor exterioare și viața lor internă. Dacă nu scriu încă de ei nimic, e 
fiindcă sînt la o epocă cînd sînt absorbită prea viu de mine. Cît va mai 
ține? Nu prea mult. Știu să mă stăpînesc — ați văzut-o, m-aţi mișcat mult 
cu asta, voi ști, sper, și să mă retrag la timp. Voi scrie atunci poveștile celor- 
lalți. Şi iată-mă gata să pling la ideea acestei viitoare abnegaţiuni. 

Acum însă, chiar cînd uneori scriu la persoana 3-a, e o operație făcută 
în urmă; cînd compui ca să mă încălzesc bine de ce am de spus trebuie 
neapărat să mă adresez direct cuiva real sau închipuit, să mă alipesc, să zic 
Eu... Tu... Nu știu dacă expui ideea mea cum se cuvine, de cînd mi se 
spun de ici, de colo păreri asupra stilului meu, găsindu-i mai toți un ce, pe 
care eu nu știu că-l pui, mă îndoiesc. Cînd îţi spun toți că ești beat... 

Dar cine mai bine decât d-voastră ar ști să puie bună orînduială în ce spui, 
să realizeze ceea ce spui prea fictiv și să spiritualizeze ceea ce spui prea plastic. 


* Pentru a face pe altul să sufere, trebuie să suteri tu; trebuie să iubești, ca să fii iubit; pentru a lua, trebuie 
să dăruiești, ca să faci să freamete viaţa, trebuie să trăieşti din plin, minunat... (fr.). 


36 


Pornisem să vă spui că în micile lucrări obiective ce eventual aș încerca 
ca să-mi dau mâna pentru mai târziu, ținînd seama de mica greutate ce întîm- 
pin, mă veţi începe și pe mine de la un 6 oarecare. Nu de notă mă tulbur, 
de decepția ce v-aș putea da. 

Acum nu am nimic gata. Un portret de femeie după natură, — Sephora — 
scurt, și nici acela gata de tot. | 

În schimb, am avut zilele din urmă un timp de deosebită febrilitate. 
Nu m-am simțit, pot zice, niciodată mai luminată, mai agitată, mai stăpînă 
pe cugetare. Am luat impresia asta din slove, din contactul unei personalități, 
nu numai foarte accentuată și superioară, dar se vede și foarte comunicativă, 
foarte contagioasă. Am simţit în adevăr, prima zi mai ales, ceva asemănător 
unei descărcări electrice, unui foc viu. Mi-ar zice cineva că e imaginaţie, 
mi-ar cere să arăt din ce am luat așa impresii tari și n-ar găsi — se poate! 
Eu am simțit și zic că este. Eu din asemenea contacte mă sugestionez, mă, 
alimentez — sînt, se vede, un medium bun — îmi pare ca și cum cineva mi-ar 
întinde o mînă tare și, rezemată pe ea, aș putea urca cu pas ușor Himalaia. 
Pînă și noțiuni noi capăt astfel. Veţi zice că nu se poate, că noțiunea dacă 
nu ar fi fost undeva adormită... 

ȘI eu zic că da, noţiuni noi și din domenii ale gîndirii care îmi sînt străine, 
Se vede că nu sînt ale mele, ci ale persoanei cu care iau astfel de comunicări 
telepatice, deoarece nu rămîn, nu le mai știu în urmă. Poate spui prostii? O! 
nu mă supăr. Mintea mea se odihnește uneori în prostie, tot așa cum se leno- 
șește trupul și se culcă. Dacă am putea sta la Iași? 

E Curte de apel la Iași, nu ar fi imposibil, m-am gîndit eu de multe ori 
la asta. Se pare însă că interesele noastre ar fi mai mult pe aci primprejur. 
Avem niște viișoare care ne-au pus în așa încurcături, că ne mănîncă viața. 

Eu însă nu de asta m-aș împiedica. La mine e o superstiție înrădăcinată 
să nu mișc niciodată singură acul destinelor. Dacă va veni dinafară, dacă 
va fi scris să stăm cîndva în Iași... Cum va fi atunci? Ce mult aș avea de 
spus asupra influenţei locului! Poate că mi-ar fi minunat de priincios. Poate 
că ar avea asupra mea efectul unui cîntec de leagăn, aș aromi de bine ce 
mi-ar fi! Știu eu? Poate iar să trăieşti viața de toate zilele, bucătăria existențe 
acolo pe unde ţi-ai purtat numai sufletul și cugetul... 

Nu știu! De aceea nu mișc eu niciodată acul... Cum ar fi? Poate uneori 
aș ieși de la vreo petrecere mondenă, aș spune că am treabă, munca e sacră, 
și m-ar lăsa la poarta d-voastră. M-ar primi doamna Ibrăileanu cu surîsul 
deschis și bun ca și atunci, m-aș așeza pe scaunul acela în dreptul biroului, 
subt lampă — v-aţi împăcat cu lampa? 

D-voastră nu știu bine dacă ați fi acasă sau nu... ar fi poate acolo și 
d-l Mironescut... cine știe ce sucituri de rochii s-ar mai purta pe atunci— mi-a 


37 


> A 


spus Constanța anecdota delicioasă — m-ar întreba ce înghețată îmi place, 
dar s-ar opri după ce ne-am uita unul la altul, ar recunoaște că sîntem tova- 
răși. Împrejurul apostolilor se adun discipoli, subt toate vestmintele, însufie- 
titi de aceleași idei, și Marta și Maria care știe așa de bine să asculte la 
genunchii lui Crist! 

Şi cum ar mai fi? 

M-aș plimba uneori spre Copou în sus, departe, dincolo de unde se plimb 
oamenii toți. Pe jos, firește, eu cînd zic plimba, înțeleg pe jos. Nu există un 
tonic mai minunat al nervilor ca aerul și mișcarea bine înțelese. Simti singur 
cum cu încetul îți cade surescitarea, cum te liniștești, cum te odihnești. 

Mergem să ne plimbăm împreună? Cu toții? E uscat într-acolo? Aici 
ia noi n-ai unde să te plimbi. Mă duc cîteodată spre gară, să văd cum trec 
trenurile, cel puţin dacă nu plec, să văd plecînd pe alţii. 

Așa ar fi la Iași... sau altfel... mai frumos sau mai urit. 

Apelez la simțul d-voastră de dreptate. De toate divagaţiunile astea, 
recunoașteți, nu-i așa, că nu sînt eu de vină. „Poeta... cum se zice. Bieţii poeti 
sînt niște nebuni.“ Sînt și niște oameni foarte de treabă și foarte drăguți! 
Domnul Topîrceanu, micul meu prieten, a venit ieri să mă vadă. Eram bolnavă, 
dar am fost așa de veselă, încît sînt sigură că nu a băgat de seamă. Mi-a 
tăcut mare plăcere. 

Eu sînt bolnavă, o să-mi treacă, dar am o mare mîhnire. Constanţa 
Moscu e foarte boinavă de inimă. Nu mai sînt acele tulburări nervoase care 
îmi dau și mie uneori fenomene cardiace violente, e chiar o boală de inimă 
pronunțată, poate și avansată. Oricît și oricui ar putea părea absurd, un rău 
al ei mă costă ca a celor mai de aproape ai mei. Nu pot s-o ajut cu nimic. 
Mă trudesc să știu ce aș putea inventa ca să-i fac o mulțumire sufletească, 
dacă nu un ajutor sănătății. 

Sînt lîngă mine cinci foi scrise. Ce e de făcut? Nici o scuză cît de ingeni- 
oasă nu poate explica dimensiunile acestei scrisori. Trebuie neapărat să zicem 
că nu e o scrisoare. Mi-aţi spus să vă trimit orice manuscript, să zicem că 
e un manuscript. Un manuscript destinat să meargă în coș sau în foc. Dacă 
mă întrebaţi... prefer focul. Și în felul ăsta m-am împăcat cu mine. Cam tot 
în felul ăsta fac oamenii totdeauna compromisiuni cu conștiința lor. Dacă 
îmi aduc bine aminte ce v-am scris, v-am răspuns, v-am mulțumit, nu v-am 
pus nici o întrebare! Veţi putea scrie, nu veți fi nevoit să răspundeți, nu voi 
avea remușcarea să adaog altor griji serioase și grija asta măruntă. 

Vream să vă rog ceva. Cînd îmi veți mai scrie... vreodată... să fie tot 
la ora minunatelor orgii de cuget. Îmi place așa de mult societatea aleasă, am 
așa de rar prilej să mă găsesc cu ea... Verlaine... France... Baudelaire... Heine... 
ceilalți... și d-voastră. 


38 


Și dacă se poate tot atunci să mă citiți! Îmi pare, dacă îmi dau bine 
seama, că m-am adresat mai ales omului de noapte. Dacă statornicim un om 
de zi și unul de noapte, ceea ce la mine numesc eu la double vie *. Nu-i așa, 
merg amîndouă paralel destul de binișor, și uneori fac incursii grozave una 
într-alta, adevărate cataclisme. Nu sînt modestă de loc, mă compar cu 
d-voastră. 

Ați fost cam suferind timpul din urmă, acum desigur v-ați restabilit. 
Doamna Ibrăileanu e bine ? Aveţi și o copiliță. Eram prea străină atunci 
ca să cer să o văd și desmerd. Arătaţi, vă rog, doamnei Ibrăileanu afectuoasele 
mele amiciţii. 

E o parte în scrisori la care mai ales te referi la ce ți s-a spus... sfir- 
șitul. Eu am luat deunăzi cu oarecare nesocotință din ceea ce ați lăsat la 
aprecierea mea. Firile astea gingașe sînt și foarte trainice totodată: am 
luat așa de mult din binevoitoarele d-voastră simțăminte, încît mă simt cam 
încurcată cînd, la rîndul meu, proporțional trebuie să dau. 


Hortensia Papadat-Bengescu 


20 feb. 


Domnul Topîrceanu îmi scrie din drum. A uitat să-mi spuie ceva. Nu 
ziceam eu adevărat că vrei să vorbești una și teîncurci în alte vorbe, și totuși 
e bine? 

A venit tîrziu, a plecat curînd. Cît pe aci să nu-l văd. Cum eram bolnavă 
dădusem ordin să nu primească. Noroc că bărbatul meu, văzînd un domn 
singur, a crezut că îl caută pe el. Îi scrisesem cu toate astea să mă anunţe 
cînd trece. Nu e încă convins că subt multe complicaţii sînt în fond o fată 
bună și fără nici un fel de pretenţii, nemulțumită numai că nu pot, din cauze 
independente de mine, să primesc cît și cum aș vrea pe prieteni. Sper că se 
va opri apoi mai mult la întoarcere. L-am rugat. 

Mi-a scris că ați suprimat Așteptarea 7. 

Răspunsesem la multe scrisori ale d-voastră din unica scrisoare și totuși 
nu destul. Cînd mi-aţi promis că veţi veghea asupra mea, ați luat angajamente 
mai mari decît le-am dat eu înţeles și le-aţi și tradus în fapt. Îmi ofereați 
o paternitate în sensul cel mai frumos al cuvîntului, nu numai fictivă, ci 
întărită prin gesturi. Cred că vedeți cît de bine simt că a trebuit să iubiți 
Marea pentru a purta o grijă atît de înțeleaptă perfecțiunii ei relative. 

Da! în adevăr, scriitorul, cînd are o inspirație nu tocmai rea, uneori 
o adaugă, o agaţă incidental într-un tot al cărui armonie o strică astfel. 


* Viaţă dublă (fr.). 


39 


Deunăzi mă îngrijeam eu de unitatea firului conducător al sufletului 
eroinei mele. Această grijă bine înțeleasă vă face să suprimaţi un capitol. 
În cursul spovedaniei, deși aceste două povești simbolice conțin integral 
și esențial cauza boalei ciudate, ele par ca formă alipite, ad-hoc, introduse. 
Am înțeles oare bine? (Nu e o întrebare, nu!) Vă mulțumesc iar grav. Poate 
acest grav e starea adevărată a eului meu, sau cel puțin una din cele funda- 
mentale. Adevărată nu poate fi decît complexul de miriade de femei ce sînt, 
timp de aceeaşi secundă, și acel complex și el nimic —lut pentru viermi. 
Vă mulțumesc! La mine sufletul impresionează viu restul. Aci departe fac 
chiar gestul de a vă da mîna lung. 

Cînd ziceam eu că m-aţi adoptat, je ne savais pas si bien dire*. 

Dacă în această piesă ar fi un raisonneur, le personnage qui tire les ficelles**, 
mi-ar spune poate, cu plicticoasa lui logică, că îngrijind bucăţile ce apar, 
satisfaceți nevoia d-voastră firească de critic și ambiția de a nu apare în 
revistă decît un lucru bine făcut. Aţi băgat de seamă: acești raisonneus, 
toarnă vecinic gheață pe iluzii și port foarfeci pentru aripile noastre. Dar 
iluzii și aripi, de cum le tai, de aceea cresc la loc. 

Și mai pînă la urmă, ce m-a impresionat mai mult în treaba asta e că 
nevoia de a corija v-a mai tăcut să citiți o dată. 

Nu mai e nevoie s-o considerăm ca manuscript. Ai drept să scrii 10 pagini 
la 19feb. cînd ai aflat la 20 că într-o afacere redacțională ești obligat să răspunzi. 


1 Scrisoarea este trimisă pe adresa: Iași, str. L. Catargi, nr, 12. 

2 Personaj din nuvela Marea, publicată de Hortensia Papadat-Bengescu în Viaţa vomă- 
mească, VIII, nr. 11—12, noiembrie-decembrie 1913, p. 275—291, și IX, nr. 1, ianuarie 1914, 
p. 33—48, nr. 2, februarie, p. 161—179. l 

3 Vezi nota 2. 

4 Aluzie la un personaj din nuvela menționată anterior. 

5 Sephora va apărea în Viaja românească, IX, nr. 10—12, octombrie—decembrie 1914 
p. 5—12. 

6 I. I. Mironescu (1883-1939), scriitor și medic, colaborator al Vieţii românești. 

? Probabil un capitol din Marea, suprimat de Ibrăileanu. 


Focșani, 2 sept. 914 
Stimate domnule Ibrăileamu, 


Găsesc în mine certitudinea că nu vă veți întreba de loc de ce într-un 
moment de mîhnire, de nedumerire, de trudă sufletească vă scriu d-voastră. 


* Nu știam că am spus atit de bine (fr.). 
+* Personajul care trage sforile (fr.). 


40 


Dacă mi-ar trebui totuși un pretext, ar fi că ceea ceama vă spune privește 
o prietenă comună a noastră, căreia doamna Ibrăileanu și dv. i-aţi dat dovezi 
de dragoste, care în mijlocul dv. se simte mai bine ca oriunde, atunci cînd 
își poate îngădui multumirea de a putea suporta vreo mulțumire în mijlocul 
unui trai țesut îndelung din o mie de căpcane și fire complicate ale nenoro- 
cirii. Constanța Moscu, pe care o iubesc mai mult decît e permis să iei de la 
sentimentele celelalte pentru a da prieteniei, pentru calitățile ei în care 
cred cu tărie, și poate, obscur, pentru suferințele ei chiar înainte de a le 
cunoaște, pentru acea incompatibilitate între ea și mediu, între ea și 
viață, între ea şi ea singură, pe care o socoteam o natură tare, oare- 
cum stăpînă pe sine, la care recurgeam cînd aveam un sprijin moral. de 
cerut ca la un sfetnic ponderat și cu mult simț al realității imediate, care 
avea asupra împrejurărilor și oamenilor dimprejur o ascendență de voinţă 
și inteligență, mi-a scris zilele trecute o scrisoare cărei nici nu i-am putut 
răspunde, fiindcă egoismul meu vedea cu uimire învinsă, zdrobită subt roțile 
grosolane ființa de la care luasem și mai speram să iau lecții de tărie. 

Căsnicia Moscu, nu e pentru dv. un secret, a fost din acele care ar fi dat 
un bogat material de studiu cui, subt masca de toate zilele, i-ar fi cunoscut 
resorturile ascunse. A mers, cu multe hopuri, pricinuite de multe lucruri 
de diferite ordini, cum merg unele mașini stricate, te miri prin ce minune 
de angrenaj! Certurile de gospodărie, discuțiunile și disensiunile sufletești 
s-au transformat în pozitive incorectitudini de o parte și în crize violente 
de neurastenie sau de știu eu ce, care traversau ca niște furtuni natura aparent 
apatică a bărbatului. Scenele acestea, de a căror existență știu puţini, dacă 
nu nimeni, și a căror descriere seamănă cu a acceselor de nebunie isterică, 
dădeau bietei femei două feluri de spaime : frica fizică imediată și teama de 
a nu vedea murind subt ochii ei omul atît de necesar; toate însă se con- 
fundau, aparent cel puțin, într-un fel de comunism, care, ca o pînză subțire, 
apăra de dezastrul final o șubredă asociație. Nu vreau să analizez cauzele, 
cred cu convingere, știu, că împotriva orice s-ar invoca, Constanţa are 
dreptate. Nici nu importă vinovatul! Ceea ce strigă e nevoia de a face ceva 
pentru ea. Acum trei zile am primit o telegramă: „Sosesc Focșani — Con- 
stanța“. O cunoașteți! Vine la prieteni, pleacă uneori să răsufle din nepu- 
tinta de a se acomoda la ea acasă, dar își păstra independența. Venea ca 
un oaspe, păstra un echilibru peste suferința dinăutru. 

Acum venea la mine aproape fugară, nemaiavînd unde sta, simțind 
că nu mai are ce căuta acolo, cu toate că acolo erau copiii, pe care-i iubește, 
cu tot ce a adunat asupra lor din iubirile ce i-au lipsit de cînd s-a născut, venea 
înainte de a i se spune să plece, pentru a evita umilința ce-i prepara ticăloșia 
omenească asupra căreia nu voi insista ; și poate chiar 7 se spusese să plece. 


41 


Venea să ne întrebe, pe bărbatul meu și pe mine, ce să facă. Cerea pentru 
întîia oară ceva de la prietenia noastră, și pentru prima oară puteam îi da 
ceva în schimbul bucuriilor pe care natura ei fină, devotată, frumoasă mi le 
dăruise de atîtea ori. Știam că dacă a ajuns aci, e că nu i-a rămas nimic ce să 
nu rabde, ce să nu încerce, și că a căuta exagerație în gestul ei e cu neputinţă. 

„Ce să fac? Nu am pe nimeni. Unde să mă duc... și ce să fac?“ Chestiunea 
desesperată prin necesitatea reală, absolută de a lua vreo hotărîre, chestiune 
pe care mi-o punea mereu cu vocea, cu tăcerea, cu lacrimile așa de ciudate 
la o ființă care are durerea uscată, amară, sarcastică, sălbatică, egoistă. Era 
ceva grozav de trist în atitudinea complet zdrobită a unei creaturi pline de 
resort, de demnitate, de mîndrie, de curaj, de inițiativă, capabilă de muncă, 
de idei. Nu e întiia oară că mă preocup de suferințele ei și de ce ar fi de 
făcut. Niciodată, nu din spirit burghez sau timid, ci după ce am întors pe 
mii de fețe situația, nu i-am putut spune decît: „Stai și sufere“. Sfat crud, 
dar în afară de care toate ipotezele ce puneam erau zadarnice. 

Idei și sentimente de pe lumea cealaltă, pe care eu în mine le idolatrez, 
au făcut-o să nu-și rezerve nimic din puținul ce avea, să dea în mîna bărba- 
tului, mult-puțin cât era al ei, imprudență de a nu se apăra și pe ea și pe el 
înapoia scutului unor legi cărora le recunosc utilitatea. 

Zilele trecute a dat asigurarea fetiţei făcută de ea în ascuns, și cît timp 
va avea ceva, va da mereu, cu toate mizeriile traiului comun. Dacă ar fi 
cerut sfaturi de magistrat bărbatului meu pentru divorț, aș fi uzat de toată 
influența mea ca, cu toată delicateța situației de bun prieten al d-lui Moscu, 
să-i aducem ei tot ce se putea ca avantagii. Dar nu putea lua nici hotărîrea 
asta. Ce să facă? Să plece cu copiii? Cu neputinţă, fiindcă nu se poate hrăni 
pe ea și ei. Fără copii? Cu neputinţă, fiindcă nu poate trăi fără ei și mai ales 
fiindcă fără de ea acolo, cariera și chiar bunul trai al copiilor e periclitat. 
Tatăl, așa cum nu-l cunoaștem, cum e de necrezut, dar cum e, ar spune: 
Nu am! Nu mai pot! și ar paraliza, ar omorî cei doi copii pe care o nenorocire 
sublimă i-a dăruit nu cu talente oarecare, ci cu darul cel mare și adevărat 
al artei. 

Ce să facă băiatul cel mare? Să reînceapă la 19 ani gimnaziul? Cu ne- 
putință. Ar muri înainte de a se putea supune la jena și anomalia unei astfel 
de situaţii. Cu studiile ce are, incomplecte încă, să dea lecţii pe cîțiva lei, 
să-și batjocorească talentul? Și cellalt, surd și neputînd învăţa carte? Vătă- 
șel de moșie, cu un talent colosal, evidenţiat de fapte ce par din povești. Între 
atîți concurenţi, cu studii, oameni formaţi, în țară străină, fără urmă de 
sprijin, sărac, surd, necunoscînd limba, fără vîrsta cerută, întîiul la Academia 
de pictură din Miinich, nu e iluzie de poet, nici exageraţie de mamă. Chiar 
uitînd că dacă tatăl nu mai poate da, e fiindcă a risipit fără rost, sau pentru 


că munca lui chiar trece aiurea, chiar presupunînd că în adevăr nu poate 
decît subsista — știm fiecare ce greu se pune azi problema existenţei pentru 
cei. ce nu sînt bogați—ce să facă? 

Nu știu să răspund decît punîndu-mi mie însumi aceeași întrebare. Dacă 
pleacă, se va putea invoca contra ei aparențele unei fugi nemotivate ; chiar 
dacă n-ar face-o, îi va da subsidii o lună, două și pe urmă nu. Dacă rămîne, 
ceea ce e inevitabil, dacă rămîne, ca după o concepţie a mea crudă, să 
scoată dobînda pagubelor morale și materiale, cerînd omului să o hrănească, 
stînd la post ca un dușman dacă nu a putut sta ca o tovarășă, pînă va ajunge 
la terminarea studiilor copiilor, care e limanul ei de salvare, dacă chiar ră- 
mâînînd, refuză, să zicem nu poate [a] le continua studiile. Ce face? Chinuită, 
îmbolnăvită, insultată, stînd împotriva oricărei mîndrii pentru copii și za: 
darnic! Iadul ăsta e neînchipuit, fiindcă nu știți pînă la ce extremităţi de 
dezordine, știu eu ce aberaţie, știu eu ce otravă în funcționarea organismului 
duc pe nenorocitul ăsta. Să-i vorbești e cu neputinţă, e preparat cu apărări 
admirabile, care au prevăzut tot, care parează tot. Ştii și ți se pare că te înșeli, 
așa aspect de iubire părintească, de devotament, de nenorocire, de victimă 
a împrejurărilor, așa simulațiune extraordinară, instinctivă se vede, nepre- 
meditată, fiindcă e prea perfectă, pune pe ticăloşia dinăuntru. Mie singură 
adevărul mi se pare neadevăr și nu-mi pot explica asta decît printr-o reală 
dualitate, poate că conscientul e bun, ar vrea să fie demn și nu poate în- 
vinge inconscientul sau mersul perfid și insensibil a vreunei stări morbide. 

Lăsînd la o parte cloacul, mlaștina de probe de tot felul în care plutește 
biata femeie, lăsînd la o parte facultatea de a suferi încă ca femeie, și cît și în 
ce fel, atît de ciudat se repercutează unele raporturi dintre ființe, încît de la 
cei ce nu mai iubim și nici am iubit putem totuși suferi odios de mult, lăsînd 
la o parte conflictul ăsta pentru care nu putem nimic, rămîne limpede bariera 
de care se izbesc toate încercările de evadare sau de salvare : copiii și studiile 
lor. Dacă nu ar avea grija lor, a unuia din ei cel puțin, ea ar putea să-și cre- 
eze o mică viață, poate mai mulțumită în simplitatea ei decît tot trecutul. Ce 
să facem? 

Vedeţi! Nu aș vrea să vă închipuiți că am speculat sentimentele d-voas- 
tră cu o cauză exagerată. E posibil ca această căsnicie să dureze pînă la sfîrșit. 
Să nu vă închipuiți atunci că starea de acum, de totdeauna, nu a fost așa 
gravă cum vă spun; să vă ziceți căa urcat calvarul. Mai mult, se poate ca 
avînd mijloace de a scăpa, să rămînă sau să se reîntoarcă. Nu am făcut decît 
să privesc viața, dar am învățat niţel să mă uit în prăpăstiile ei. Vă pun 
toate cazurile și rămîne totuși reală suferința ce vă împărtășesc. 

Constanța s-a reîntors acasă în aceeași seară, o aștepta Titit. Nu i-am 
putut ajuta decît cu puțin curaj, cu asigurarea că casa noastră e și a ei, că 


43 


vom utiliza relațiunile noastre, în care nu avem nici un reproș de făcut băr- 
batului ei, în folosul ei, i-am dat poate numai mîngiierea că nu sufere singură 
Și nu e de tot singură. Faptul prezenţei ei la noi în acele momente grele a adus 
o acalmie prin oarecare jenă, rușine. Trist și nesigur armistițiu. Scrisorile 
ei respiră aceeași iremediabilă depresiune : „Stau aici, dar o să mor“. Nu 
murim ușor, dar agonizăm cumplit. 

Acum mă întreb pe mine singură: ce vreau în definitiv de la d-voastră? 
Dacă, cît de subconscient aș găsi că am a vă cere ceva precis, impresia mea 
definitivă asupra dv. și binevoitoarea dv. atitudine pentru mine în scurta 
noastră întîlnire mi-ar impune o sinceritate absolută. Nu găsesc însă nimic 
precis de formulat. Nu am spus Constanţei că vă scriu, poate m-ar fi oprit, 
deși știu că nu are rezerve sufletești pentru d-voastră, sînteți dar în situația 
de a nu ști nimic. Am satisfăcut numai unei nevoi imperioase de a comunica, 
de a vă comunica necazul ei, care e și al meu, de a vă repeta fără a cere răs- 
puns : ce e de făcut? convinsă că dacă ceva e de făcut, nu e nevoie de cuvinte. 
Dacă cazul ei ar fi imaginar, sau dacă ar fi vorba de ce în el de esență [?] 
—nu mai puțin dureroasă-—dar mai în marginea nevoilor imediate, nu aș fi 
vorbit. Uitaţi desăvîrșit pe Constanţa, nu e vorba decît de un bărbat căruia 
nevasta, casa, copiii, pentru motive pe care le vom neglija, îi sînt piedici și 
povere, care le-o probează chinuitor, care, reținut de tăria unor convenții 
de aparență, nu îi părăsește complect, dar se răzbună ocult de această con- 
strîngere, îmi trebuie o sforțare ca să recunosc aceste nedemnități unui prieten 
ce nu ne-a greșit niciodată ca prieten. E vorba de o femeie nenorocită și care 
s-ar uita pe ea și nu ar mai cere nimic cînd copiii ar avea cariera lor asigurată 

Țiu să accentuez că sînt conscientă de gravitatea indiscrețiunii și acuza- 
țiunilor ce fac împinsă de desperarea ce am întrevăzut. 

Evenimentele de acum, atmosfera e puţin prielnică suferințelor indivi- 
duale. Sînt epoce cînd cele mai grave taine și nevoi omenești se micesc, se 
înec în fluxul covirșitor al unor preocupări de ordin mai generic. O știu și o 
simt. Totuși, fiindcă poate nu aș mai regăsi aceeași impulsie altădată, fiindcă 
altădată nu aș mai plinge poate de aceleași lucruri, vă scriu acum. 

Ce să vă întreb de d-voastră? Dorinţa mea cere un bine perpetuu în 
tot ce vă privește. 

Evit banalitatea de a vă cere scuze pentru că adaog o grijă mai mult 
la cele ce aveți, dimpotrivă, dacă vreodată eu, așa străină cum sînt, aș sfârși 
puterile ce are omul de a suferi singur, v-aș face pentru mine aceeași spove- 
danie a oricărei dureri, atît sînt de convinsă de cum știți primi și privi astfel 
de comunicări. 

De mine nu vă voi spune azi nimic, deși îmi place, mă silesc a mă măguli 
cu credința că nu v-ar fi plictisitor, deși mie mi-ar fi plăcut să vă vorbesc de 


44 


mine. Fiindcă însă am putut ajunge la acea rară victorie asupra egoismului de 
a mă abstrage în durerea altuia, vă rog azi să mă luați numai dintr-însa, î[nj- 
mulţind, cu mine toată, impresia pe care o veți avea de ceea ce v-am încre- 
dințat. 

Cuvîntul meu va fi picătura fecundă căzută pe pămîntul bun și care va 
rodi mai tîrziu cîndva, cînd va fi timpul. 

Am fost în iulie la Govora. Constanţa mi-a spus numai acum că d-na 
Ibrăileanu se afla cam în același timp la Olănești cu fetița. Dacă știam la 
timp, mă duceam să le văd. Arătaţi-i, vă rog, regretul meu că am pierdut așa 
ocazie plăcută, amicițiile mele și admirațiunea mea pentru atențiunile materne 
ce are pentru bietul nostru Costică Moscu. 

Şi încă o dată mă întreb: de ce vă scriu? și ce cer? Luaţi vă rog astăzi 
salutul meu din impulsiunea ce m-a minat către d-voastră. 


Hortensia Papadat-Bengescu 


1 Unul din fiii Constanței Marino-Moscu. 


Focsani, 10 oct. 914 


Multstimate domnule Ibrăileanu, 


Mi-ați scris mai demult să vă trimit orice manuscript am. Pentru mine 
cuvintele d-voastră au durată. Găsesc într-un sertar cîteva pagini — un por- 
tret 1 — gata încă din februarie trecut. 

Ar trebui să mă jenez a vă ocupa timpul prețios cu un lucru așa de neîn- 
semnat, și în adevăr simt acea alternativă în care predomină neîncrederea în 
mine, care-mi însoțește orice despărțire de micile mele concepții. 

Acest portret e scris aproape dintr-o dat’ ; apoi mult timp chinuit pentru 
un și mai mult sau mai puţin, în vederea realizării asemănării, nu numai prin 
descriere, ci și prin tonalități și construcții, recitit după intervale lungi, apoi 
uitat într-un sertar, și asupra căruia acum aș avea imbold să mă întind cu 
complezență pe pagini lungi, la care ați asculta cu indulgența cuiva care 
cunoaște izolările acestei meserii și știe ce mîngiîiere procură aceste rare ocazii 
de expansiune și de a scoate un moment din singurătate și indiferenţă o idee 
ce te-a preocupat. 

Prevalează însă o sălbăticie ce mi-e proprie în astfel de împrejurări și 
credința că dacă lucrul e bine făcut, intenţiile lui vor apare singure. 

Mă voi mărgini a explica ceva: am fost acuzată de puţini, și nu de ceia 
căror opinie mă doare mai mult, de prețiozitate, de înclinare către rafinerie 


45 


artistică, Acest fel e naturalul meu. Eu, cînd vreau să înțeleg bine un lucru, 
îl îmbrac în simbol și mă luminez. Mai e altceva : ceea ce scriu, ce cuget nu e 
în principal idei și sentimente, ci senzaţia lor, de aici chinul, dorința de a reda 
nu descrierea senzaţiei, ci senzaţia însăși. Acestea pentru a vă explica de ce 
portretul, care începe la „Sephora e o fată“ are înainte de acest început și 
printre cele două linii conexate a dublei picturi și a privirii sociale acele aprin- 
deri și stingeri de lumină care nu vizează efectul ci vor în același timp cu lu- 
crarea să redea ora și senzațiile mele de atunci. Dacă poate se cuvenea să nu 
vă deranjez decît pentru o lucrare mai mare, am în schimb satisfacția de a vă 
spune că de cînd nu ne-am văzut am lucrat, am muncit, cu îndemn luat din 
încurajările d-voastră, cu gîndul și plăcerea de a vă satisface. Nevoia de a scrie 
mai lung va schimba forțamente forma concepției și a stilului meu pînă-ntr-o 
măsură și variind pe subiecte. 

Am în curs niște Femimităţi 2, cărora le vom găsi titlul împreună... Am în 
note și puține pagini terminate. Acele Mirage 3. Pusesem mîna pe o impresie 
tare, cu care puteam face o lucrare mai definitivă — zic puteam, fiindcă ali- 
mentul a dispărut, și trebuie să mă mulțumesc cu însemnările ce am, care-mi 
sînt urme vii, și să le complectez tocmai cu această operație de consumare a 
alimentului. 

Mai am o povestire pe un subiect din preocupările mele, într-o formă 
dictată de altcineva. Înţeleg că m-am trezit întrebuințind o formă, expresii 
ce nu erau vocabularul meu familiar, ce degeaba aș fi căutat altădată, ce nici 
știam că cunosc și îmi dădeau, așa cum veneau, exact impresia că mi le dic- 
tează altcineva ; și proba că e ceva din asta e că întrerupîndu-mă la un mo- 
ment, nu am mai putut relua și aștept să se mai reîntoarcă moșneagul sfătos 
de atunci. Nu știu dacă d-voastră știți că eu sînt un fel de instrument foarte 
ciudat de perceptibilități și telepatie. 

Cea mai nouă întîmplare a mea e că m-am trezit într-o dimineață deunăzi 
cu un capitol de roman, ba chiar de la sfîrșitul unui roman, al cărui început 
nu-l cunoșteam, dar probabil se pregătea undeva înăuntru. Cînd revista mi-a 
spus la început „îndrumaţi-vă spre roman“, cu toată dragostea pentru revistă, 
nu puteam, nici vream face altceva decît — cum bine mi-aţi spus — ce știam 
face. 

Cînd aș avea pregătit destul, aș fi mulțumită să vă pot cere sfatul, pentru 
a vedea dacă ar merita sau nu să continui în această direcțiune. Am stabilit 
în d-voastră, cei care mi-aţi înconjurat începutul, juriul, de a cărui părere am 
a ține seama. Răduca, pastelul ce vă e destinat, stă în Ebauche* pe chevalet-ul 


« Schiţă (îr.). 


46 


unui caiet. Răduca nu a venit încă să-mi vorbească cu limba ei de copil săr- 
man! O văd însă, o cunosc, de atunci, de cînd a sosit, clar ; și povestind alaltă- 
ieri Constanţei la Buzău despre ea, am avut mulțumirea s-o aud zicînd că-i 
place mult. Nu aș vrea să vă obosesc. Adaug numai că dacă răspunsul d-voas- 
tră mi-ar face mare cinste și plăcere, ideea că v-aţi constrînge cît de puţin de 
grija răspunsului m-ar mîhni mult. Știu că sînteți mult ocupat, niţel suferind, 
simpatizez cu suferința d-voastră. 

Vă rog să arătați doamnei Ibrăileanu afectuoasele mele amiciţii și 
primiți repetirea, prelungirea nelimitată a acelor sentimente deosebite din 
care v-am mai împărtăşit, a căror mari rezerve sînt tăcute. 


Hortensia Papadat- Bengescu 


1 Vezi nota 5, la scrisoarea din 19 februarie 1914. 
> Probabil că este vorba de Femei între ele, apărută în Viala românească, N, nr. 7—9 
septembrie 1915, p. 26—38, nr. 10—12, octombrie.— decembrie, 1915, p. 28-49, şi NI 


iulie 


nr. 1—3, ianuaric—martie, 1916, p. 5—27. 
3 Au apărut în revista Sburătorul din 1919. 


(Focșani, 26 oct. 1914; 
Stimate domnule Ibrăileanu, 


E mult de cînd nu v-am necăjit, numai cu scrisul nu, cu gîndul mereu. 

Și scriu tocmai azi, cînd sînt așa de bolnavă, încît nu am energia să cuget, 
nici să însemn pe hîrtie nimic. Fiindcă și d-voastră ați suferit, aș putea 
avea norocul să mă înţelegeţi și, fiindcă adesea v-aţi neliniștit că nu-mi 
puteți răspunde, sînteți acum răzbunat. 

Am început, prin ianuarie, mi se pare, ceva nou. Niciodată nu aș scrie 
ceva pe care să nu doresc să-l cercetaţi și judecați. 

Chiar atunci cînd am părut a nu înțelege, am fost sincer convinsă că 
aveți dreptate, dar nu am putut nimic. 

Cartea asta, care va forma singură odată, cîndva, un volum de simplu 
document, cu puțina valoare a documentului, cînd privește ceva așa neîn- 
semnat ca o femeie, sau marea valoare a documentului, cînd e de o sinceritate 
absolută, poate nu încă totală în ceea ce totuși nu spune, dar desăvirșită în 
ce spune. 

O oglindă, cred eu, nu e ceva adînc, e o muchie de răsfrîngeri trecătoare. 
Eu simt, nu calculez, atmosfera unei scrieri, ca și a unui loc, de aceea probabil 
ni: m-am dat la fund, instinctiv, nu calculat, nici nu am zburat prea sus. 

Cu ea, ca și cu celelalte, am trecut prin fazele mele obicinuite și singurele 
în care mă decid să scriu. Am scris în „căldură“, apoi am crezut că nu e tocmai 


47 


rău ce am făcut, pe urmă nu am mai deosebit nimic, apoi am socotit că e mai 
puţin ca nimic, că e prost, neînsemnat, și acum nu-mi dau seama și aștept 
să văd ce credeți fără înconjur; chiar dacă ar fi o lucrare care ar apare 
direct, eu consider orice scriu ca aparținînd revistei și ca depinzînd de d-ta 
în particular. 

Ceea ce trimit e cam jumătate, sau două din trei părți, mai am destul 
scris pe caiet și necopiat, mai bun, mai rău, dar cred că tot cam în felul ăsta. 

Acum scriu anevoie, rar de tot și riscă chiar din unele împrejurări să se 
isprăvească la locul unde s-ar opri. Noroc, dacă se poate zice, că scriu foarte 
ușor, așa de fecund, că nici nu mă pot urmări, și aproape direct, dar numai în 
izolare, liniște și continuitate, numai — Doamne ferește, din boală în boală — 
cînd mă închid. În trei săptămîni am scris aste 100 pagini, o piesă de teatru 
întreagă, dar necurățată! și destul dintr-un fragment : Ce mi-a vorbit portretul 2, 
și de atunci în 4 luni abia cîteva foițe. Sînt necăjită, bunul meu maestru, 
și n-am a-ți invidia nimic în privința zdruncinului de boală nervoasă și pe 
deasupra sînt și femeie. 

Am istovit aproape și mulțumirea ce găseam în scrisul ăsta. Și cu toate 
astea, mi se pare că am egoismul de a mă abține de la o odihnă sigură din 
ideea că poate vreodată aș produce ceva de seamă. Falș sentiment de a crede 
că asta valorează ceva față de spațiu și timp sau pretext numai simțului de 
conservare. 

Cred să plec la Govora pe la 3—4 iunie. D-voastră apucaţi desigur spre 
mănăstiri. Am aflat, prea rar, noutăţi bune de sănătatea d-voastră și cred că 
salutările mele neobosite v-au parvenit din timp în timp. Recunoscătoare 
pentru timpul ce veți pierde pentru mine, pe care-l preţuiesc cu atît mai mult 
cu cît eu nu mai am răbdare cu nimic și nici cu mine, transmit prin d-ta cele 
mai bune amiciții doamnei Ibrăileanu și sînt nemîngiiată că mă înfățișez 
într-o zi cînd sînt așa de urîtă ca să-ți spui din nou sentimentele mele fru- 
moase. 

Hortensia P.- Bengescu 


1 Probabil picsa Povîrnișul, care nu a apărut în Viaţa roniânească. 
> Nu a apărut în Viaja românească. 


Focșani, 10 martie $15 
Stimate domnule Ibrăileanu, 
Conform privilegiului ce mi-aţi acordat, trimit un manuscript 1 ce am 


gata, e mare luxul ce îmi pot permite de a vă avea drept cel dintîi lector. 


48 


V-am necăjit uneori cu împărtășire de necazuri, vreau să vă spun şi cît 
am fost de fericită. 

Șezătoarea organizată aci mi-a procurat mulțumiri de nespus, a fost acea 
răsplată, pe care în necunoaștere de ce va fi, o ceream unei provedințe oare- 
cari, în schimbul suferințelor cu care mă hrănește obicinuit. 

Toţi acești distinși confraţi au fost așa de buni cu mine! 

Eu nu i-am putut servi cu nimic, dar pentru a se fi intervertit scopul, 
nu a fost mai puţin frumos, m-au ajutat ei pe mine sufletește. 

Acea atmosferă prielnică, pe care nu o mai speram nici în treacăt, mi-au 
adus-o și, printr-o delicată perceptibilitate a cât îmi e de utilă și de trecătoare, 
au făcut-o cît mai minunată. 

Pe amicul meu Topîrceanu l-am oprit arbitrar, o zi mai mult, cu un ego- 
ism feroce, ca să-mi fie mie bine din prezența lui imediată și multă vreme. 
Cred că nu îi va pare rău de libertatea ce i-am furat, mi-a făcut atîta multu- 
mire și așa de multiplă! 

D-voastră aţi fost mereu alături de noi, cît mai bine dacă, în loc să 
vă imaginăm, vă aveam aci. 

Am fost împreună în timpul cît vorbeam de d-ta în acel [moment], cînd 
numai ne gîndeam, și atunci chiar cînd vorbind sau gîndind aiurea vă 
purtam în mintea noastră. 

D-l Topîrceanu vă va povesti mai mult. Cele mai bune amiciţii doamnei 
Ibrăileanu. Cu salutul deosebitelor mele sentimente. 


Hortensia Papadat-Bengescu 


l Vezi scrisoarea nr. 4, nota 2. 


~ 


[Focșanii, 17 oct. 915 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Zilele astea din urmă am avut mereu impulsia să vă scriu. Era numai 
un îndemn către un gest concret care nu reprezinta o mai vie aducere-aminte. 
Mecanismul meu sufletesc, despre care vorbesc numai fiindcă am credința că 
îl poţi întelege și admite, comportă ca acei care au intrat în viața asta sînt 
un fel de acționari perpetui, niciodată absenti. 

Nici scopul unui răspuns nu-l aveam, deoarece mi-am luat privilegiul de 
a vă scrie din cînd în cînd, numai cu condiția de a nu vă aduce nici o povară. 

Se vede că simțindu-mă mai singură ca totdeauna, cu egoismul nostru 
nemăsurat, căutam sprijinul societății d-voastră. 


49 


Nu mai știu acum ce aș fi vrut să vă scriu deunăzi. Ai casei, văzîndu-mă 
ca în toate zilele, „adică nu mai amarnică“, m-au întrebat ce am zis de incen-. 
diul de la lași!. Așa am aflat că a ars acolo la noi. Eu eram către casa noastră 
de acolo cam cum ar fi un expatriat către familia lui depărtată. Ar crește în 
el din particularitatea exilului capacitatea sentimentelor de familie, ar 
avea o tărie și o gravitate mai mare și ar apare însăși acelei familii în felul 
lui sufletesc către dînsa, cam bizar și excentric. 

Focul se întinde mai repede pe loc uscat, de aceea, se vede, în sufletul 
meu, cam uscat acum, în urmă, dezastrul a luat așa proporții. 

Ideea atîtora care puteau să ardă în loc să fi ars acolo îmi dă o prostească 
și zadarnică întrebare. Tot ce era viu, închis în hiîrtia care alimenta bogat 
focul îmi dă un sarcasm penibil. În împrejurări de astea e mai greu cînd nu 
știi detalii. Mai avem noi acum casă? Unde ne adăpostim? Cît sînt de mari 
pagubele materiale ale celor care urmăreau acolo mai ales câștig moral ? 
Întrucît atinge pe cei care trăiau împrejurul acelei biserici, din ea și 
pentru ea? 

Ce stupidă e întîmplarea, nu ironie, inepţie e în unele împrejurări. Eu mă 
simt orfană, sînt tocmai ca același exilat care la vestea unei catastrofe la 
căminul depărtat are manifestări cam naive, cerînd și luînd o parte care apare 
celorlalți disproporționată și permițîndu-și participări care distonează. 

Constanța mi-a spus deunăzi că sînteți mai ocupat ca totdeauna, aveți 
și teatrul din Iași subt îngrijire 2. Acest interimat mi-a adus aminte că am 
scris și eu o piesă care, mi se pare, se va juca la București în stagiunea asta 3, 
așa cel puţin mi-a spus domnul Mavrodi +. Mi-am zis că poate ați avea curio- 
zitatea să cunoașteţi acest eșantilion diri repertoriul original din București, 
și aceste reflecții erau numai pretextul unor minciuni către mine. Aveam, se 
vede, îngîmfarea luată din interesul ce mi-ati arătat să cred că pe d-voastră, 
cu sau fără ocupație la teatru, v-ar interesa și astă nouă formă de manifestare 
a unei discipole, și astea toate exprimate mai simplu nu erau decît motive 
profesionale, ca subt rezonabila protecţie a minciunilor convenționale să 
satisfac dorința mea proprie de a vă o citi cîndva d-voastră personal. Așa ceva 
scriam și altele, cu fantazia celui care-și pune și întrebările și răspunsurile, 
cu obositoarea slujbă a celui menit să dea și replicile celorlalți. dar acum 
focul a ars foițele ce vă scriam în minte acum cîteva zile. Sper că nu aţi luat 
din acel incendiu nici o impresie care să altereze minunatul reviriment de 
sănătate pe care l-am urmărit cu plăcere. Vă mai aduceți aminte cînd vă 
spuneam că o să vă faceţi bine de tot? Cred dar că în această împrejurare aţi 
uzat de crudul privilegiu masculin de a privi înainte la locul clădirilor viitoare, 
nu la zgură și cenușă. Fiindcă nu cunosc pe domnul Stere, pe care-l stimez 
ca pe un patron distins și superior, trec asupra d-tale partea de consternare 


50 


pe care mi-a pricinuit-o casa noastră consumată absurd de flacăra răufă- 
cătoare. Tot d-tale îți spui dorința să nu risipiţi familia, să nu ne lăsați orfani 
și să ne patronați înainte, mutîndu-ne subt un cort cît de modest. Primiţi 
afectuoasele mele salutări și amiciții doamnei Ibrăileanu. 


Hortensia P.- Bengescu 


1 În vara anului 1915, redacţia Vieţii românești și Tipografia Dacia au fost distruse de 
un incendiu. 

2 G. Ibrăileanu îl înlocuia temporar la direcţia Teatrului Naţional pe Mihail Sadoveanu, 
care fusese mobilizat. 

3 Probabil că este vorba de piesa Povîrnișul, care nu a fost jucată. 

4 Alexandru P. Mavrodi (1881—1934), ziarist și om de teatru (a fost chiar director gene- 
ral al teatrelor). Semna cu pseudonimul Mircea Aldea. 


Focșani, 1 ian. 916 


D-nei și d-lui G. Ibrăileanu — 
Profesor Universitar etc. Iaşi. 


Cu cele mai călduroase urări de afectuoasă amiciție. 
Hortensia Papadat- Bengescu 


carte poștală ilustrată 


Focșani, 20 iulie 19161 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Eram așa de nenorocită, încît aducîndu-mi aminte de un dumnezeu 
pe care-l chemam de mult în ajutor, îi ceream ceva care să mă reînvie cît 
de puțin din marasmul sufletesc în care zăceam. Pe neașteptate cu totul, 
a venit pentru o scurtă oră amicul meu Topîrceanu, și d-ta cu el, o dată cu. 
întreaga atmosferă regeneratoare a mediului ce reprezentați. 

Mi-a spus că doriți să-mi scrieți. Dacă eu însămi niciodată nu aș cuteza. 
să-mi revendic mulțumirea asta, nu vreau însă cu nici un preț să pierd un 
avantagiu așa de rar. 

Sînt reîntoarsă la Focșani, domnul Topîrceanu nu mi-a spus decît că 
voiți a-mi scrie. Aştept cu nerăbdare și deopotrivă mulțumire orice ați avea 
a-mi spune. 


5—3488 51 


Amicul nostru îmi spunea că v-aţi gîndit împreună la volumul meu 2, 
că d-voastră credeți că am material pentru două sau aproape. Ce mirare, 
în Viața, în felul ei, în izolarea mea, că cineva se ocupă cît de trecător de 
mine? În literatură, cu imboldul nemilos și în același timp tare al vocațiunii 
și cu tutela d-voastră, fac ce pot, în partea practică ce pot face din fundul 
casei și singură. 

Nu mă pricep de loc să-mi așez bucăţile. Pe domnul Locusteanu 3, care 
cu o bunăvoință mare vrea să se ocupe de mine, nu l-am putut întîlni. Eu 
sînt o natură și solitară, arbitrară și în același timp cu nevoia unui sfat. 
Cît de bun aș crede un lucru, îmi displace să nu-l împărtășesc cuiva, anume cui. 

Învirtesc în minte Viziune, Marea, Dorinţa 4, Vis de femeie 5, Sephora, 
Un crin în comedia umană $, O pasăre 7, Femei între ele, Don Juan è şi nu 
am nici o idee. Totuși, trebuie să fie, cînd duci o viață normală, o mare 
plăcere în preocupările ce se fac în jurul întîiului volum. Eu credeam că iese 
numai unul de vreo 250 pagini, și să încep cu Marea, cu ceva mai consistent, 
ca să nu se creadă că e un volum de schițe mici. Amicul nostru crede altfel. 

Dar ce te necăjesc eu cu astfel de lucruri! Trebuie să fie frumos la 
Neamţu °. Am clar în minte peisajul. 

Odihniţi-vă bine, petreceți frumos! Și scrieți-mi ceea ce vroiați. Eu 
aștept. E ceea ce ceream cerului. Să aștept ceva, orice, dar să aștept. 

Toate astea printre turburările și pregătirile de alte preocupări mai brutale. 

Bietul domnu Topîrceanu, obosit, plictisit, pleca la Turtucaia! și 
încă am fi fericiți dacă s-ar reduce la o corvadă. 

Oameni cu suflete de Renaștere, trăim cu toții o viață de surescitare 
şi de neastîmpăr psihic în mijlocul enervării evenimentelor. Eu, într-un 
fel aştept şi doresc brutalitatea războiului ca un leac durerilor mele prea sub- 
tiri, îmi pregătesc un suflet de soră neobosită a rănilor fizice, de salvatoare 
de vieţi, convinsă că poate sînt mai culpabilă redîndu-le-o decît flagelul 
care le-o ia și căutînd în pasiunea carității un vad de scurgere a unei pasiuni 
neîntrebuințate sau nesăturate în nimic. 

Și poate nu voi face nimic, și meditațiunea mea cu orientalismul ei mistic 
vor continua. 

În orice împrejurare, ceea ce voi salva sigur și intact sînt senti- 
mentele mele de stimă și afecţiune către d-voastră, din care vă rog să 
împărtășiți pe buna și amabila doamnă Ibrăileanu. 

Atîta știu și eu, să iubesc. 


Hortensia P.- Bengescu 


1 Scrisoarea. este expediată la Mănăstirea Neamţului. 
2 Ape adinci, care va apărea în Editura Alcalay abia în 1919. 


52 


3 P. Locusteanu (1883—1919), mărunt scriitor satiric. 

4 Viaţa românească, VIII, nr. 4, aprilie 1913, p. 30—35. 

5 Viaţa românească, VIII, nr. 7—8, iulie-august 1913, p. 75—79. 

€ Un crin în vasta comedie umană, Viaţa românească, IX, nr. 4—5, aprilie—mai 1914, 
p- 39—47. 

7? Nu a apărut în Viaja românească. 

8 Lui Don Juan în eternitate fi scrie Bianca Porporata, Viaja românească; XI, nr. 4—5; 
aprilie-mai 1916, p. 129—156. 

° Ibrăileanu își petrecea concediul la Mănăstirea Neamţu. 

10 G. Topîrceanu fusese mobilizat ca sergent t.r. în regimentul 3 artilerie grea şi trimis. 
la Turtucaia. | 


10 


Focșani, duminecă, 26 august 1916. 

Scumpă doamnă Ibrăileanu, 

Îţi scriu plină de grijă și mîhnire pentru un amic al nostru comun,. 
care vă iubea și pe care îl iubiți ca și noi toți ai casei. Persoane de aci 
sigure, refugiate din Turtucaia pe un vapor, ne-au spus că au întins ultima. 
frînghie de salvare lui Topîrceanu, care în acel moment era neatins, dar 
vaporul fiind pornit nu a prins-o și a rămas pe mal. Ştie să înoate? știți. 
ceva de el!? Nu am scris domnului Ibrăileanu fiindcă vreau să nu alarmez. 
sensibilitatea dumnealui. 

Te rog de ai vești bune, comunică-ni-le și nouă, ținem la el ca la. 
un frate. 

Dacă nu știți nimic, luaţi firul soartei lui prin amicii d-voastră influenți.. 
Nici nu pot crede în ceva rău. Nenorocirea ar fi prea mare și ireparabilă.. 
și ca valoare, și ca prietenie. 

lartă-mă că nu pot adăuga un cuvînt mai mult. Sînt prea bolnavă. 
şi prea mișcată. 

Primiţi d-ta și d-l Ibrăileanu sentimentele mele afectuoase. 

Hortensia Papadat 


1 G. Topîrceanu cade prizonier la Turtucaia și se întoarce în țară după aproape doi 
ani de captivitate. 


Focsani, luni 28 noiemb. 1916, prin ocazie 


Mulistimate domnule Ibrăileanu, 


Ce să vă spun? Furtuna e aproape de noi. Primele valuri ale potopului 
sînt aproape. Nu e exclus să mă vezi odată sosind pribeagă și copleșită de- 
mizeriile pribegiei, cerînd un sfat, o îndrumare. Nu știu dacă ați primit 


53. 


scrisoarea mea. Acum le aruncăm ca în mare. Eu am simțit multă consolare 
din rîndurile d-tale, cum și ale doamnei Ibrăileanu. În această învălmășeală, 
norocul, care e stăpînul meu direct, în forma hazardului, mi-a procurat 
plăcerea să vorbesc de d-ta cu d-l Sevastos 1, rătăcit pe aci. Sînt bolnavă și 
deprimată. Niciodată greutăţile vieții mele orînduite nu au fost mai apăsă- 
toare, niciodată în viața mea proprie nu am fost mai zdruncinată. Totuși 
dacă v-aș vedea, mi-aş regăsi risulși bucuria supusă repede unor urcări de 
temperatură sufletească temporare peste constanta depresiune fundamentală. 
Primiţi, vă rog, doamna Ibrăileanu, fetiţa și d-ta afecțiunea mea în aceste 
momente cînd liberul schimb al sentimentelor bune a atins valoarea sa 
cea mai mare. 

Hortensia 


1 În Amintiri de la Viaţa românească, M. Sevastos menționează că a fost găzduit în 
timpul războiului, la Focșani, de către scriitoare. 


12 
4 și 1 dec. 916 


Scrisoarea mea încă nu a plecat, persoana care trebuia s-o ducă pînă la 
Iași, în nesiguranța de acum, încă nu a pornit. Vă mai scriu. Sînt chinuită 
de o problemă grea și pe care n-o pot dezlega. Plecăm sau rămînem? De 
zece nopți nedormite simt cum se sapă grija în mine. Mă gîndesc la d-ta și 
îți adresez neliniștea mea ca să o știi că orice s-ar întîmpla să cunoști ce am 
crezut și cugetat. Moldova e suprasaturată, noi nu avem un azil sigur — 
sîntem numeroși și nu avem bani — bărbatul meu nu se poate hrăni decît 
cu slujba sa și are ordin să rămîie, deși nenumărați magistrați au plecat în 
ultimul moment. Aci e printre unii fruntași curentul să rămise. Ar părea, 
socotind grozăviile pribegiei, că e ceea ce trebuie să facem și noi. Eu nu 
pot fi de nici un folos cu sfatul, căci un scrupul de conștiință mă face să 
tac opinia mea, să las absolut pe alții să hotărască. Dezbrăcat de orice, 
eu cred cu instinctul și cu raționamentul că nuj trebuie să rămînem. Eu văd 
că cei ce vor să rămiie pun înainte o ocupaţie care ar fi perfect așa cum 
cred ei, ordonată și umană. Cînd ar fi vorba de o dominație cît de puţin 
statornică, atunci sînt de acord cu ei. Acum însă și aci la noi e teatru 
de război, și acest cuvînt implică la cea mai civilizată nație necesități și 
vepresali ce nu se pot prevede, dar nici înfrunta și aștepta, unele pentru 
femei și copii, altele pentru bărbaţi valizi. În ce mă priveşte pe mine cealaltă, 
ideea unei stăpîniri, idee de a fi complet izolată de libertatea de comuni- 
care cu restul lumii, de a fi separată de ceea ce mai rămîne din nenorocita 


54 


şi vinovata asta țară, mă desesperă. În ce privește vreo vedere politică, 
am una, aceeași de cînd eram în clasele primare [...] ; mai am una mai proas- 
pătă. Cred cu rațiune și cu toată firea mea că temporar acela e inamicul, 
care vrea să stăpînească, care vrea să devie tiranul, e dușmanul cugetării, 
care numai în dezordine propășește, a artei, a personalităţii naționale, orice 
nume ar purta, orice calităţi ar avea şi cu rezerva ca miine altul să devie 
dușmanul, cînd altul ar predomina. Cu aceste idei și cu alte motive perso- 
nale, care mă înclin către pribegie, ale cărei mizerii mă îngrozesc și mă fac 
să nu am energia de a o înfrunta, am scrupulul de a nu putea determina 
ce facem. Las’ să fie ce-o fi! Dar am dorit să știți ce cred, în calitate de 
amicul cel mai stimat către care îmi îndrept acum sufletul. Un sfat știu că 
e prea tirziu ca să vă cer, nu mai putem comunica. De mult vroiam să vă 
trimit în păstrare catetele — tot ce am creionat inedit, în mare parte încă 
necurățat. E prea tîrziu și pentru asta. E încă timp să vă spui, pentru 
orice întîmplare, puternicile sentimente de prețuire și recunoștință ce vă 
port, atașamentul meu de revista noastră, regretul meu că nu am avut 
împrejurări mai prielnice pentru dezvoltarea îndrumării literare la care 
m-aţi ajutat și pentru mulțumirea mea personală, vă urez tot binele. Îmbră- 
țișez pe d-na Ibrăileanu și pe fetiță. Vă păstrez mare afecțiune. 


Hortensia 


Am pe băiatul meu cel mare la Iaşi, în Școala militară de artilerie 
Dacă rămînem, vom fi despărțiți de el. Îi voi scrie să vie la d-voastră, cînd 
va avea nevoie. Mai are și alți cunoscuți și protectori. Pe măsură ce trece 
timpul, crește aci la toți hotărîrea de a rămîne. Mă voi supune cum te supui 
morții. Fără să vă explic, e pentru mine cumplit și nu mă pot consola, 
mă distruge. Poate numai să treacă peste tot, și atunci să vie o pace — ar 
fi bine. 


13 


Focșani, 4 dec. 916 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Aţi primit poate scrisoarea mea care oglindește dezordinea simțirilor 
mele, ca și a evenimentelor. Noi rămînem. Așteptăm chiar. A căzut Bu- 
zăul, nu predat, ci devastat de lupte date chiar acolo. R.-Sărat a fost bom- 
bardat de aeroplane și acum se apropie frontul. Așteptăm. Poate trebuie 
să fim din cei ce vor vedea, din cei ce vor muri, nu e cel mai greu, din cei 
ce vor trăi după ce vor suporta, cred că e cel mai greu. De mult, din timp 


55 


cînd aveam alte războaie, vream să-ţi încredințez manuscrisele mele. Ştiu ce 
puțin prețuiește acum cugetarea, și eu am fost totdeauna generoasă, lenoasă 
chiar prin lipsa de speculă, prin răbdarea de a păstra aceste hîrtii — cred 
totuşi că, ici-colo, ar fi fost cîte ceva demn de atenție. E prea tîrziu. Vom fi nevoiţi 
poate să trimitem băiatul meu cel mic de 14 ani la voia întîmplării. E un 
copil care se descurcă anevoie, cam lent, nu am nici un loc determinat unde 
să-l îndrumez. Dacă o bate vreodată la ușa d-voastră, ajutați-l cu un sfat, 
găsiți-i un loc undeva, fiindcă situația d-voastră vă dă acces pretutindeni. 
Vă mulțumesc. Timpurile sînt așa de extraordinare! Altfel cum aș cuteza să 
vă cer altceva decît ce mi-ați dat : hrana sufletească și mulțumirile ideale ale 
amiciției celei mai prețioase. Pe lingă vreo școală, vreo instituțiune și, dacă 
restriștea se întinde, unde și cum veți crede, găsiți-i loc, dacă va veni. Nu 
știm nimic. Niciodată nu a fost mai evident ce puțin prețuiește prevederea 
sau raționamentul. Eu, cu firea mea, mă consum, simt cum mă topesc din 
simțirea a ce se petrece, deși nu am frică de loc. Vă trimit la toţi ai familiei, 
la toţi ai revistei noastre, sentimentele mele bune. Vă string mîna. 
Hortensia 


14 


Focșani, 1 april 918 


Multstimate domnule Ibrăileanu, 


O ocaziune de a scrie la Iași se prezintă, uzez de ea pentru a vă spune 
cîteva cuvinte de regăsire, 

Trăim! E mult și asta. Cam greu încercați, cam obosiţi, trecuți prin 
grelele umiliri și nevoi ale împrejurărilor covîrșitoare, prinși de evenimente 
în locul cel mai defavorabil, pe front, începînd acum a ne mai reveni treptat, 
deși lipsurile sînt încă mari și asemenea durerile. 

O singură bucurie personală. Băiatul meu cel mare, plecat elev, acum 
ofițer, trăiește și e bine. O singură bucurie publică. Ziua Basarabiei, în 
care m-am gîndit mult și afectuos la d-l Stere, la d-ta și la ai noștri cunoscuţi 
și necunoscuți care vă înconjoară. 

Ce mai faceți? Ce face doamna Ibrăileanu, fetița? Sper din suflet că ați 
trecut cu bine prin toate încercările de acolo. Cu melancolie mă gîndeam la 
frumosul lași invadat de exodul muntenesc și mai ales bucureștean. Ieșenii 
adevărați ca d-voastră cred că sufăr de intrusiunea asta de care și eu de 
departe mă necăjesc. Staţi tot în casa aceea? Așa mi-ar place. Cred că e 
un colț de Iași care nu s-a schimbat de loc, o sper: ograda și casa d-voastră. 
Eu, deosebit de toți, am fost mult necăjită, greu bolnavă tot timpul și am 


56 


avut mari pagube și dureri sufletești. Ai mei toţi, slavă Domnului, sînt bine. 
Sînt pustie de energii, de dorințe, mai am pe aceea de a putea pleca de aici 
din Focșani, în sus, spre Iași sau Kișinău, poate voi regăsi ceva căldură și 
sevă de muncă. Mă simt foarte fericită că pot comunica cu d-voastră. Trimit 
afectuoase amiciţii d-nei Ibrăileanu, îmbrățișări copilei d-voastră. Salutări, 
dacă e vreun cunoscut care își mai amintește de mine. Top. cred că e încă 
la Bucureşti. M-am bucurat p[entru] el. | 
Constanţa e bine, în comuna Bălănești din Buzău, cum poate știți de la 
băieţi, și fericită pentru ei. Am început a putea comunica cu Muntenia, 
deși tot foarte anevoie. Primiţi afectuoase și bune salutări pline de plăcerea 
regăsirii și dorința revederii. 
Hortensia  P.-Bg. 


15 
[Focșani], 7/20 iunie 918 
Stimate. domnule Ibrăileanu, 


De cum s-a deschis o mică portiță spre Moldova, în loc să cadă porțile, 
cum așteptam noi, am strecurat prin ea o scrisoare pentru d-voastră, prin 
care vă spuneam că din uraganul în care am pierdut toți și fiecare atitea, 
am salvat viaţa și amintirea prietenilor, mai prețioasă încă după aste încercări. 
Nu știu dacă scrisoarea mea trimeasă printr-o ocaziune v-a parvenit, 

Ieri vă scriam din nou, în minte, probabil pe pagini nesfârșite și în tonul 
vechii mele forme de odinioară, adică de: „Cappricio * fantasque féminin“, 
dar de ieri pînă azi am intrat în tonul minor ce mă stăpînește acum, făcînd 
numai remarca ce mai făcusem că sînteți una din persoanele care au darul 
de a înviora mai mult la mine acea formă de scris foarte favorită, fiindcă 
[este] cea mai directă, forma epistolară. 

Vă spuneam în arabescuri că după doi ani de izolare și imobilitate 
absolută Focșanii nu comunica nici cu Muntenia, am fost dusă la București de 
împrejurarea că bărbatul meu prezida acolo un birou electoral. Am profitat 
pentru a-mi îngriji de sănătatea zdruncinată și de multe afaceri în suferință. 
La Lumina ! am avut norocul să găsesc, încă în București, pe amicul nostru 
Topîrceanu, și cu acest prilej plăcerea mare și deosebită de a cunoaște pe 
domnul Stere. 

Cu amicul Top. ne-am plimbat puțin și am vorbit tot puţin, deși cît am 
putut mai mult. L-am găsit bine și din fericire același, trăgănit între dorința 


* Corect: capriccio. 


57 


mare de a pleca la lași și datoriile care îl rețin aci. Complet fericit atunci 
cînd, săvîrșind pe unele, va putea alerga la celelalte. 

I-am spus de noi o noutate (se poate chema așa), că anume interese 
mari și urgente ale bărbatului meu și ale familiei ne fac să dorim cu putere 
strămutarea la Iași, în postul de consilier de curte, ceea ce în chip nou și 
miraculos concordă cu o veche dorință și o necesitate mereu mai imperioasă 
a mea personală. Am măsurat cu mare bucurie amiciţia lui Top., după en- 
tuziasmul sincer cu care a primit această știre, care nu e decît un deziderat. 
D-na și d-l Pătrășcanu? au îmbrățișat și ei cu bucurie această ipoteză, 
ceea ce m-a impresionat și, cu toate că din ce în ce mă întăresc în con- 
vingerea că am trăit degeaba, și mai ales că sînt în fiece minut care trece o 
ființă inutilă, mi-am zis că dacă așa oameni aleși iau interes la neînsemnatele 
mele griji personale, poate tot nu am trăit complect degeaba. 

La plimbările, conversaţiunile și proiectele noastre, Top. și cu mine te 
luam totdeauna și pe d-ta cu noi și, dacă rezumînd interesele de familie 
printre care predomina necesitatea unui oraș universitar și totodată economia 
și protecția căminului părintesc pentru fetele mele, care făcînd două clase 
o dată, termină anul ăsta, cînd ajungeam la argumentele mele personale, 
ele se întrupau mai ales în casa d-voastră. Eu profitam de distanță pentru a 
mă iluziona și a-mi zice că poate și d-voastră ați fi bucuroși puţin dacă ne-am 
revedea, și Top. abuza de absență pentru a vă impune rolul principal, dar 
nu și cel mai ușor sau plăcut. Nici mai mult, nici mai puţin, eu îți solicitam, 
și d-ta îmi dispensai funcția vizată în magistratura superioară. Iată o formă 
care ne e cu totul nouă unul către altul. Instanța supremă era firește dom- 
nul Stere, care trebuia să ne pună pe lista drepturilor sale mari și multe în 
țara asta și în lași. Ceea ce mă ademenea și pe mine către acest complot era 
ideea că acest lucru ar putea fi făcut de Viaja românească. Gîndiţi ce mi- 
nunată, ce splendidă revanșă a literaturii asupra burgheziei! Nu mă puteam 
însă împiedica de a vedea ce slabe titluri am pentru a aduce atita turburare 
Ce aș putea spune: ,„... pentru că sînt colaboratoarea dv... pentru că scriu 
puțin... pentru că sufăr și mă pierd dacă rămii aci unde nu mai pot trăi, 
deși nu mor...“ 

Titlurile lui bărbatu-meu sînt mai tari: „fiindcă am muncit și am dreptul 
după lege...“ 

Toate acestea subordonate bineînțeles jocului de raporturi între dom- 
nul Stere şi cei de care depindem direct. La București am luat și oarecare 
măsuri începătoare ici și colea. 

Cum vezi, domnule Ibrăileanu, Top. și eu am avut subiecte grave. Am 
fost și pe la Alcalay, 3 să căutăm hîrtie pentru un volum. Mi-a ajutat ca un 
frate bun. Era delicios, însă, cînd ajungeam la detalii, prin fericita lui igno- 


58 


ranță de ruajul* funcționarismului. Ce fericire să nu cunoști din viață decît 
latura pentru care ești apt și ce fericire să ignorezi meschineria mecanismului 
în care eu mă zbat și la care asist cu disperată neputinţă de atîția ani și de 
la care așteptăm încă cu evlavie, pînă la sfîrșit, fondul sacru al existenţei! 
Sînt sigură că a uitat, deși își da toată osteneala, că bărbatul meu are 
22 ani de judecător de tribunal și 9 numai de președinte și prim-președinte, 
cînd legea cere numai 6 de judecător ca să poți fi la curte; că colegii lui mai 
toți au trecut la curte, fiind mai bine protejați, că se pregătește acum o 
mare mișcare în magistratură, de care am putea profita, că:nu i se poate 
imputa nimic și orice opunere ar fi pretexte, nu motive. 

Ce fericit e Top. că a uitat probabil toate astea, și eu ce nefericită că 
nu le pot uita și că trebuie încă să-ți dau și d-tale plictiseala lor! 

Aici la Focșani am fost la punctul cel mai bine situat pentru a vedea 
spectacolul nenorocit și pentru a îndura greutățile. Acum chiar, cînd pre- 
tutindeni începe epilogul, aci vor rămîne încă pe timp nelimitat armate și 
autorităţi străine, și în loc de front, frontarie, decît care cred că preferam 
frontul. Aci vor fi toate astea pe lîngă toate cele de pretutindeni, eu însă 
nu voi mai fi sau, în tot cazul, nu voi mai fi ce eram. 

Cu cîtă bucurie am citit pentru întîia oară numele d-voastră în ziare 
despre o inițiativă pe cale de presă î. Am aflat astfel că ești bine, ba încă ai 
ieșit din încercări mai puternic, mai animat pentru luptă. Ce face doamna 
Ibrăileanu, ce face micuța? Ce zice doamna Ibrăileanu ca spectatoare, ca 
mamă și ca gospodină de acest Iași provizoriu? Ca spectatoare probabil a 
văzut multe, ca mamă mi-o închipui strîngîndu-și fetița lîngă ea, și ca gos- 
podină făcînd minuni de ingeniozitate. Eu am lăsat coșnița să-mi cadă din 
mâini, dar nu s-a risipit nimic, fiindcă e goală. 

La Focșani sîntem totdeauna înaintați cu nuvelele de război, deci și 
cu foametea. 

Am mai citit că va reapare Viața românească 5, a fost prima mea impresie 
de pace. Ce mare mulțumire! Casa noastră ne cheamă. Avem o casă. 

Negreșit alte lupte va avea de dus în principal, și de la alții le așteaptă, 
eu însă, ca soldatul care aude semnalul am răscolit în sertare, sertare de 
război pline mai mult de însemnări, și am găsit gata bucata asta, pe care 
v-o trimit pentru cazul și timpul cînd v-ar conveni. E un portret după 
natură în ce privește datele fizionomistice și e un portret de reconstituire 
psicologică și biografică fără date, prin divinaţiune și, din punctul ăsta de 
vedere al ghicitului, reușit. Nu am mai re-recopiat fiindcă nu e hîrtie. Nu 
e nici hîrtie și nici din ce lua căldura și seva de muncă estetică, 


» Franțuzism, „ansamblul de măsuri prin care funcţionează un mecanism“. 


59 


Timpurile astea nu sînt nici cel puțin eroice, căci eroisme sublime s-au 
înecat în cloacul altor lucruri. 

Ce să faci! Omul nu-și alege nici numele, nici neamul, nici locul, nici 
epoca în care trăiește. Le primește și le suportă cît poate mai bine. 

Mai făcusem cu bărbatu-meu și Top. un proiect frumos la București. 
Să venim deodată în vizită la Iași și să vă vedem invadați. Căci atunci 
cînd ne-am stabili, l-am preferi curăţat. Dar nu mai sînt alegeri care să 
decidă prin sorți că trebuie să ne recreăm. 

Totuși, pentru a ursi a bine, vă zic cu afectuoasă prietenie, bine v-am 


regăsit și la bună revedere! 
Hortensia Papadat- Bengescu 


Iată, domnule Ibrăileanu, ce vă scriam acum cîteva zile despre necazurile 
și dorințele ce am cu o sinceră simplicitate. Nu am avut încă ocaziune bună 
de a vă trimite scrisoarea. Aceste necazuri și dorințe nu s-au schimbat, 
numai posibilitatea reușitei proiectelor noastre e poate mai periclitată. Urmă- 
rind puțin mersul lucrurilor am văzut că se accentuează o despărțire firească 
de vederi între patronul nostru și ceilalți ê, acum cînd momentul solidari- 
tății a trecut și reîncep luptele de principii. Ba chiar am auzit aci, în bazarul 
nostru provincial, parlamentari proaspeţi, ecou fidel de la lași, vorbind 
misterios de un personaj primejdios securităţii statului și m-am amuzat, 
cu ironică și melancolică curiozitate, la acest spectacol burlesc. 

Am conchis însă că poate nu mai putem acum nici cere, nici ne obliga. 

Nimeni nu înțelege mai bine ca mine lucrurile astea, care sînt subordo- 
nate altora, și nu, nici nu pot fi cerute de d-voastră, nici nu ne pot folosi 
nouă, decît cînd împrejurările concură. Dar negreșit că d-voastră puteți și 
mai bine statornici aceste oportunități. 


= 


Lumina, ziar de propagandă filogermană, editat sub ocupaţie de C. Stere, în 1917. 
Lucreția Pătrășcanu și soțul ei, scriitorul D. D. Pătrășcanu, colaborator la Viaţa româ- 


O 


nească. 


a 


Alcalay, editor și librar bucureștean. 

Aluzie la colaborarea intensă a lui Ibrăileanu la ziarul Momentul (1918). 

Ultimul număr al ziarului Momentul anunța prematur reapariția Vieţii românești. 
Aluzie la poziția dificilă a lui C. Stere în urma înfrîngerii Germanici. 


e na 


16 
70 iulie, 918, Focșani 


Multstimate domnule Ibrăileanu, 


Noi avem aci de doi ani un calendar, fără sărbători, și cu toate astea 
azi a fost sărbătoare. Simpatica doamnă care a ţinut să-mi aducă singură 
scrisoarea încredințată de d-l Simionescu R 1. văzînd că e de la Viaja r. și 


60 


știind că-mi va face plăcere, nu știa cît de specială încă va fi această 
plăcere. 

Dar sînt și niţel tristă. Mă chemaţi și nu pot răspunde. Mă întrebi dacă 
vreau să colaborez la revista ce proiectați? 2 Dacă vreau? Cum de n-aș vrea! 
Dar nu am nimic gata și nici măcar nu știu dacă mă pot angaja pentru mai 
tîrziu. 

Și d-voastră și noi am suferit mult, dar totuși e evident că e o diferență 
între a fi suferit aici și a fi suferit dincolo, chiar între Focșani și restul 
teritoriului ocupat. 

Totul vă animă, vă agită, vă este obiect de discuţie fertilă. Eu port încă 
pe frunte casca de fier a necazurilor deprimante prin care am trecut și care 
după ce mi-au ros sufletul, mi-au alterat sănătatea. Sînt de doi ani bolnavă 
mai mult sau mai puțin încontinuu, și cu repercusiune asupra dispoziţiei 
sufletești. 

În timpul ăsta, așa cum a fost, cred că datoresc unei firi incorijibile 
că am creionat cîteva versuri (știți, că, excepțional, le scriu franțuzește) 
care și ele se resimt de epocă: am luat cîtva timp note zilnice, cu mult prea 
personale, și din care cred că nici o pagină nu ar putea fi desprinsă „telle 
quelle“ pentru mica tribună de care îmi vorbiți, nu ar cadra cu tabloul vioi, 
frumos ce-mi faceți, de tendințele ei. Spirit, ironie, chiar sentiment, le simt 
deocamdată epuizate. Teascul stoarce sucul. Impresiile, adesea foarte puter- 
nice, ce am avut nu reușesc încă să se desprindă de pe fondul tragediei 
trăite pentru a se schița literar. 

Poate mai tîrziu, dacă ceva le va stimula. Mai știu însă de altădată 
că atunci cînd d-ta mă chemi nu pot găsi astîmpăr pînă nu răspund. Dacă 
cel puțin sfîrșitul ar fi fost, nu zic bun, dar altfel, rezervasem pentru el 
energii care au fost și ele strivite, 

Eu am știut și am spus din răsputeri că eu nu trebuie să rămii aci. Am 
prevăzut cele două feluri de necazuri de pe un mal și de pe celălalt și am 
știut pe care le pot suporta. Dar eu e egoism. Familiei, casei, le-au mers poate 
mai bine rămînînd aci atunci și cred sincer că aceste interese au cu mult mai 
multă valoare ca mine și cele cîteva pagini ce poate aș fi scris. În ce privește 
lucrările mele de mai înainte, dacă atunci încă nu erau apropiate marelui 
public, apoi acum distanța a crescut colosal. Nu numai că nu sînt oportune, 
ci ar fi inoportune. 

Mă bucur că d-l Pătrășcanu mă vede la fel, căci cred că acest fel e cel 
prietenesc, dar domnul Stere are dreptate, am pierdut 12 kilograme, și acum 
cîtva timp aveam 18 deficit. Am slăbit și se cunoaște mult. Aci de altminteri 
toată lumea își cifrează pagubele cam așa. Privațiunile au ajuns de nutrițiune 
eu mai adaog și ceva mai multă capacitate de suferință morală, cred chiar 


61 


că față de motivele ce am avut am rezistat relativ bine, dar sînt lucruri care 
nu admit relativitate, și cred că trebuie să doresc de la toți cei ce-mi sînt 
amici, ochiul prietenesc care să mă vadă într-un același fel. 

Să vă scriu mult. Ce vorbă bună! M-am oprit mult la ea, am căutat în 
ea mulțumire și cu toate astea nu v-aș scrie mult, căci nu mă pot opri de a 
face doleanțe. Am avut totdeauna puterea de a mă abstrage de la realitățile 
supărătoare în folosul vieții ideale, cred chiar că am împins felul ăsta 
departe, acum însă aceste realități sînt prea imperioase. 

Cred că acum aveți și scrisoarea mea din urmă prin prieteni siguri, cu 
un manuscris pentru Viaţa românească, cînd va putea apare, dar mai mult 
pentru a răspunde apelului scumpei reviste. Că am vrea să venim la lași? 
Atît de mult, încît, cum ați văzut, am derogat de la principiul meu dea nu 
amesteca raporturile ideale cu afacerile. Topîrceanu e de vină, el caută vecinic 
aplicare practică idealului. Îmi spuneți că e încă la București, cred că vă 
dorește mult și numai mari interese îl rețin. 

Da, în adevăr, aș vrea, ar trebui să plecăm de aci în anume condiţii, 
bune negreșit, și trebuind să ne mutăm aiurea, atît timp cât locul nu ne e im- 
pus de împrejurări, eu nu pot dori decît Iașul, și interesele, prin excepție, se 
potrivesc cu dorința mea. 

Dar astea sînt verbe la condițional. Deziderate. Un proiect mai apropiat 
era să venim să ne plimbăm niţel într-acolo. Dar pe lîngă că nu avem voie, 
chiar de am găsi vreo modalitate, am auzit că astfel de vizite sînt gusturi de 
nabab, și cuvîntul ăsta ofensează modestia noastră excesivă. 

O să cîștigați bani mulți cu noua publicație! Să dea D-zeu! Foarte bine! 
Dacă cel mai vulgar obiect și-a atins valoarea maximă, dacă tot se valori- 
fică, apoi cred că și condeiul, inteligența, timpul omului intelectual trebuiesc 
cotate cît mai mult dacă dau publicului folos și plăcere. Am și eu două piese 
da teatru è care cred că ar putea face ceva parale. Cît altele, nu mai mult 
Pe nimic n-am să le dau și să le specul nu știu; pînă atunci mi-ar face mare 
satisfacție să le citesc cu d-voastră. 

Am citit despre rețete fabuloase la teatrul din Iași, dar eu am și multe 
mofturi (care nu mă supără decît pe mine). Nu vreau așa, nu vreau altmin- 
trelea. Ce greu e să trăiești! Am o inaptitudine specială. O uimire admirativă 
de cei care pot mînui diversele daraveri ale existenței și de incapacitatea mea, 
un mare dispreț și mult necaz. Ce mult mă tem că frontierele pacifice de acum 
ne vor despărți mai mult ca zidul de foc și de fier; pe acela îl străbăteau 
cugetele, acum eu mă simt din ce în ce mai înstrăinată. 

Aţi surit? Şi eu am multe fire de argint. Nu cumva aveți prejudecățile 
comune asupra ăstor evaluări! Vă mărturisiți cu toate astea tinerețea. Eu o 
ghicisem numai citind drept primă veste că conduceţi un ziar ^. Un ziar e o 


62 


inițiativă, și încă viguroasă. Spuneam lui Top. la București ideea mea că ați 
ieșit din vultoare mai tare. Vă mai amintiți cînd ne-am întîlnit la Buzău, la 
Constanța. Eraţi bolnav cum sînt eu acum, și eu eram atunci teribil de tînără. 
E un echilibru transmutat, dar tot un echilibru. 

Băiatul meu e mare și voinic, l-am văzut luna trecută. Am și două fete 
mari și foarte frumoase. Sînt bogată și tot mă pling. 

Cred că tot domnul Pătrășcanu vă va remite scrisoarea mea, acel scurt 
minut voi fi cu d-voastră amîndoi, transmiteţi-i o porție mare de amiciţii 
și salutări. Eu nu am norocul să pot vedea prietenii mai des. 

Fericirea e o mulțime de lucruri mici, sau unul singur. Am ambiționat 
pe ăsta unul și nu mi-a mers bine. Acum doresc pe celelalte, și totuși caut cît 
pot să mă educ către renunțări totale. 

Eu chem [?] că nu v-am scris mult. Cu mine mult e prea mult. 

De pe malul cel sterp care ne-a muncit imaginaţia descriptivă, dar nu și 
puterea afectivă, vă trimit multe și bune amiciţii. 

Hortensia Papadat-Bengescu 


Iată-mă după atîtea zile de pauză. Nu am avut încă ocazia prielnică 
de a vă răspunde. V-am scris alăturat adevărul asupra stării mele de suflet, 
dar în același timp știam bine că nu mă puteți chema fără să răspund. Împre- 
jurările care au prezidat raporturile noastre au fost din acelea care dau acele 
obligaţii libere mai tari decît toate. Fiindcă am pronunțat cuvîntul Ziber, a 
cărui valoare o știu bine, voi spune că între cele mai mari suferințe de dincolo 
și cele mai mici de aci această libertate care a existat colo și a lipsit dincoace 
face acea diferență care, complicată cu cauze personale, m-a făcut pe mine 
să ajung la starea asta de depresiune. 

Cîteva zile după chemarea d-tale, fără voie ţi-am dat un mic răspuns aci 
alăturat în formă de schiță, Rușii5. Ai zis printre altele. I-am văzut. Iată o 
impresie dintre multe. 

Eu, cercetînd cu mare scrupul și scepticism coincidenţele vieții mele, a 
trebuit să accept că sînt oarecare norme în destinul meu. Cînd, cu cuferele în 
gară și cu birja tocmită, am rămas aci, după ce am îndurat ce am îndurat, 
dar am și văzut cred că tot ce se putea vedea mai bine și mai mult din ce a fost, 
a trebuit să zic că a fost poate un calcul al soartei să rămii la postul de privire 
cel mai interesant, căci mai totdeauna mi-a fost scris să pot observa lucruri 
interesante plătind cu ființa mea. Nu m-am dat în lături. M-am oferit ca 
obiect de experiență celor mai dureroase, căci credeam într-o noimă. Am privit 
cît mai bine și am suferit cît mai mult. M-am vîrît în miezul cel mai activ și 
obositor al împrejurărilor, crezînd că trebuie să văd și hotărîtă să notez cîndva, 
în limita puterilor mele ceea ce am văzut. 


63 


Adesea părea chiar că voi clădi un edificiu măricel, atît de mult mă îm- 
presionam, atît de activă îmi era cugetarea în direcţia asta ; s-a întîmplat că 
-Æra clădit, ca tot ce e omenesc, pe un fundament vulnerabil. Temelia și tencu- 
iala care îi legau cărămizile s-au nimicit și, cu ele o dată, cel puțin deocamdată, 
notele mele au devenit inutile și Sînziana, sotia marinarului cred că nu va mai 
fi scrisă, căci fragila legendă care constituia titlul risipindu-se, a luat cu ea 
celelalte documente stabile. 

Din ce am văzut, mai mult cu memoria vizuală decît cu sensibilitatea, 
acum cam alterată, v-am făcut mica schiţă. Cred că ea va fi suficientă pentru 
cadrul trecător al unei reviste mici. În caz că v-ar conveni, aș mai găsi și 
altele de felul acesta. 

Viaţa de toate zilele e închinată grijilor hranei ; ca repaos am o curte mare, 
verde, minunată ca o moșie, așteptăm liniște, îmbunătăţire, viață normală. 
Aci se simte încă mai mult ca oriunde nesiguranța tutulor lucrurilor. Am avut 
epoca, examenelor, mai bogată ca. de obicei, fetița mea cea mai mică trecînd 
capacitatea primară, băiatul pe care trebuia să-l pui sub protecţia d-voastră 
şi care a rămas aci nevătămat personal cu nimic, capacitatea de a 4-a, și fetele 
mari terminînd liceul și așteptînd toamna și universitatea, probabil de la 
bieţii de noi părinţi, care așteptăm ziua de miine numai.: 

De la primirea scrisorii d-tale simt o reînviere a vieții mele spirituale, 
dacă nu scriu, dar cel puţin iau impresii și fantaziez asupra celor vechi scoase 
din praful memoriei. Îți mulțumesc. Eu am muncit singură din mine și cu 
condiții adverse, totuși eram o ființă care putea da cînd i se cerea, ca acele 
izvoare care se înmulțesc cînd tragi din ele. Dar oamenii nu mi-au cerut. 
A-mi cere e un fel anume, căci de comandă nu sînt în stare să scriu 
nici o literă. La mine mai e și altceva, mă prididește aglomerarea mate- 
rialului, și atunci îl risipesc firește. Am în permanență un excedent de 
impresii diverse. 

Au trecut pe aci băieții mei [?] Moscu. Am vorbit cu ei de d-voastră cu 
plăcere împărtășită. La Iași nu cred să mă plimb, căci am auzit că e un voiaj 
de agrement foarte costisitor și anevoios. Cu multe amiciții doamnei, ți le 
reînnoiesc pe ale mele încă o dată. 


Hortensia Papadat-Bengescu 


ł M. Simionescu-Riîmniceanu, viitor membru în consiliul de administraţie al Ins:itutului 
„Viaţa românească“ 

2 Se referă la Însemnări literare. | 

3 Piesele Băzrînul, București, 1920 (jucată în stagiunea 1920—1921 la Teatrul Naţional 
„din București) şi Povîrnișul, nejucată. 

4 Vezi scrisoarea nr. 15, nota 4. 

5 Apărută sub formă de capitol în romanul Balaurul cu titlul schimbat Zovarășii. 


17 
Marţi 14 aug. [1978] 

Stimate domnule Ibrăileanu, 

Am primit... cu cîtă mulțumire! Aţi adoptat și nevoile mele ca și pe mine? 
Ce primejdios argument în favoarea teoriei mele elective. Cred că acest consim- 
tămînt e pentru mine deopotrivă important ca și reușita, și în cazul nereușite: 
mi-ar rămîne încă o jumătate de satisfacție. Ce plăcut și rar lucru e ecoul 
sufletesc! 

Domnul Pătrășcanu nu m-a uitat, se interesează și el! Nu merit ca așa 
oameni buni să fie așa de buni cu mine. Nu e falsă modestie. Am primit lecţii 
mari de modestie de la viaţă și am profitat. Eu am în genere fire de discipol 
bun. Nu mulțumesc fiindcă mulțumirile sînt din acele lucruri cu mult inferi- 
oare sentimentului din care pornesc. Şi mai ales nu-mi fac iluzii. Aştept ce va 
fi să fie ; aș aștepta cu liniște dacă existența nu ar aglomera asupra mea atîtea 
complicaţii ale traiului zilnic, cît nu ar putea suporta o gospodină zdravănă, 
necum eu. 

Tocmai luasem din cuvintele d-tale căldură cugetului și pornisem în 5—6 
direcții animată, cînd m-am izbit de ale zilei. Un furt mare de rufe (nu din 
neglijența mea). Cred că nici un idealism nu te poate face să nu simţi în zilele 
de acum această pierdere. Apoi examene, preparaţii, afaceri, afaceri, pe care 
le ţin la distanţă, și de acolo tot mă copleșesc. 

Să ne îmbogățim? Mă îndoiesc de capacitatea noastră în direcția asta. 

Să putem trăi la rîndul nostru între oameni, ar fi destul de bine. 

Nici de, o muncă regulată nu mă prea simt capabilă, dar din dezordinea. 
impresiilor mele voi trimite tot, și d-ta vei cenzura și distribui. Mie îmi place 
să fiu tutelată. 

Ce solicitudine ai pentru volumul meu. Eu îl lăsasem în mîinile întîm- 
plării și în mîinile bune ale amicului Top. Dar dacă m-ar fi uitat nu ziceam 
nimic, uimirea mea plăcută a fost cînd am aflat că nu m-a uitat, dimpotrivă: 
Cred că în curînd va apare și volumul meul. E un lucru așa de melancolic, 
nu știu de ce; în ce privește vreun cîştig material, mă îndoiesc de vreunul, 
poate editorul crede ceea ce aș fi crezut și eu de mine dacă nu știam contrariul, 
că nu am nevoi materiale. 

Ce grăbit scriu. A fost în concediu Puiu meu ? șase zile, dar nu am putut 
scrie, nici chiar mă bucura de el, fiind bolnavă de o răceală mare contractată 
pe o noapte cu lună frumoasă și tot atît de supărătoare și vulgară cît era dis- 
poziția mea de poetică. Bărbatul meu a fost o zi la Iași tocmai pentru băiat, 
și negăsindu-l, s-a întors cu primul tren, de aceea nu a putut veni să vă vadă. 
Pe d-l Pătrășcanu l-a întîlnit și au vorbit de păsul nostru. Ce bine ar fi! Acum 
stau în ajunul toamnei și a atîtor griji și mă întreb ce va veni. Cît despre mine, 


65. 


v-am spus că aci nu se mai cheamă că trăiesc. Ce urît scriu, ce zăpăcit! În mo- 
mentul plecării totuși nu vreau să nu vă trimit salutul meu afectuos și rea- 
mintirea mea în așteptarea unei scrisori mai dumirite. Totul e încă așa de 
neclar în toate direcţiile, ziua de mîine pare mai plină de necunoscut ca ori- 
cînd. Ce păcat că nu pot să mă pasionez de nimic! Băiatul meu mi-a spus că 
ați întrebat mult de sănătatea mea. M-am bucurat. Credeam să pot spune 
că merg mai bine, cînd bronșita asta m-a dat înapoi din nou. 

S-a întors Top. la lași? Zădarnic i-am scris o mulțime de fleacuri, nu am 
căpătat răspuns, dar știu că nu m-a uitat și s-a ostenit pentru mine. Ce de 
datorii bune și frumoase am de plătit și nici o putere de a le achita. 

Ce mulțumită am fost că ați îmbrățișat dezideratele mele cu așa căldură! 
Speram niţel și doream mult să fie așa. Transmiteți și primiţi tot ce e mai 
bun. Nu am nici un proiect sau nădejde, dar îmi fac gustul să vă zic la reve- 
dere. 

1 Ape adinci. 

2 Unul din fiii Hortensiei Papadat-Bengescu. 


18 
sept. 918, Focşani 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


De cînd vă scriu într-una cu gîndul, scrisoarea mea ar fi atins proporții 
exagerate și importune. 

Parcă vă aud zicîndu-mi : „Scrieţi, d-nă, cît de mult“, și invitațiunea asta 
amicală îmi face o nespusă mulțumire. 

Și iată că m-am așezat la scris azi, cînd oboseala îmi scapă condeiul din 
mîini. Ca să uit niște necazuri mari și imperioase, m-am apucat să copiez, să 
clasez și am suprapus două munci istovitoare. 

În adevăr, am avut, timpul din urmă, o recrudescență de supărări, o 
aglomerare de preocupări încă mai mare. Resursele răului sînt nesfîrșite, pe 
cînd ale bucuriei, parcimonioase. Aș fi voit chiar să nici nu vă mai scriu atît 
cît durează forma asta de salcie plingătoare, dar mă tem că ne-am despărți 
pentru prea multă vreme. 

Bărbatul meu a fost deunăzi într-un calvar pe urmele a o mulțime de 
interese ruinate de război, cu care ocazie a vorbit d-lui Hamangiu; acesta 
i-a spus că d-voastră aţi intervenit pentru noi, pentru mine, și vreau înainte 
de toate să vă spui ce mișcată am fost, ce mulțumire sufletească mi-a făcut 
acest demers. Altceva nu a cules de la el decît acel vag, înapoia căruia sînt 
nevoiți să se apere de solicitatori cei solicitați cînd nu le pot da asigurări prea 
formale. 


66 


În acest vag amețit de speranțe, ce nu pot reuși să ucid, și de decepții, 
încă din plină vară am fost cuprinsă de impresia melancolică a celei mai 
triste ierni ce am crezut că aș putea întîmpina. Starea mea de suflet era un 
cerșetor ce se strîngea înfometat în zdrențe la primul dureros semnal al vîntului 
de toamnă. Mi se pare că pînă acum am înțeles acele suferințe de departe, 
foarte de departe, și acum abia le înțeleg adevărat. Și cînd te gîndești că iarna 
îmi place, mi-ar place mult! Impresiile de acum sînt și materiale, acele morale, 
așteptarea, pornirea sufletului către ceva care ar fi un cămin cald și intim de 
mulțumiri și recreaţiuni sînt mai vechi, dar mereu mai tari și mereu mai za- 
darnice. 

Fetitele mele au luat diploma de capacitate, una din ele trecînd două 
clase deodată. Ele și-au făcut datoria către îndrumarea ce le-am dat și acum 
așteaptă de la noi. Așezarea lor la o gazdă în vederea studiilor pune pentru 
noi problema în cifre colosale și imposibile, și totuși imperioasă de rezolvit. 
Mă trudesc căutînd soluţia, și e o trudă așa de nepotrivită cu mine! Mă voi 
duce, cred, la București în curînd, invitată de o prietenă, și voi căuta să 
urmăresc unele lucruri. 

Despre teatru tocmai aș fi dorit așa de mult să vorbim, să cer un sfat 
să întoarcem chestiunea pe toate fețele. Sînt așa de singură! Cred că nu e 
de loc timpul bun pentru o evaluare justă a unei lucrări intelectuale, specta- 
colul evenimentelor e încă cu mult prea viu, interesul fiecăruia prea dislocat 
pentru o apreciere. Cred că acum o lucrare bună (fiecare speră că a făcut bine) 
s-ar pierde într-o indiferență nervoasă și mobilă. Povirnișul, chiar de ar vrea 
să-l joace, l-aș opri în stagiunea asta, din multe motive, dintre care unul 
și cel oficial ar fi tema prea psicologică a piesei pentru momentele și dispoziția 
publicului de acum. Dar Bătrinul? Eu l-aș păstra și pe ăsta (presupunînd că 
aș reuși să-l impui). Mă gîndesc însă că poate sînt datoare să sacrific unul din 
considerații materiale, pe de o parte din consideraţia de a începe, de a debuta, 
cu, care sînt așa de puțin un debutant, dar care am indiscutabile și crude 
simptome de tardivitate a publicității, care sînt probabil simptome de autor 
postum (ignorat sau prețuit indiferent). Un lucru de care am oroare, eu, 
care cred ferm că puţinul de aci e tot pentru aci. Eu, care mă răscolesc din tot 
veninul cînd văd statui sau cît de mici ghirlande date „pe urmă“ de hidoasa 
lege a valorii de „după tine“. 

Voi lua la București cu mine acest Bătrin și voi vedea. Va fi după cum 
voi simți atmosfera și mersul. Căutînd prin sertare, am dat de 30 de caiete 
scrise mărunt, unele șterse de timp, unele încă descifrabile, dar al căror inte- 
res mi-a devenit străin, pagini nereglementate, unde stau aruncate vorbe, 
cugetări, discuții, impresii, o masă nefolositoare de muncă părăginită, pe care 
probabil nu o voi mai utiliza niciodată. Această aglomerare de trudă pierdută 


6— 3488 67 


am simțit-o apăsîndu-mă greu și paralizînd imboldul de a mai consemna acele 
impresii nesfîrșite pe care nu le pot opri de a fi. 

Apoi alte lucruri mai lămurite, gata sau aproape, tot în sertar, tot încăr- 
cîndu-mi umerii cu prezența lor. E la mine un ce pur fizic: o pagină dată e o 
pagină de care eu am scăpat, nu mai am cu ea nimic de împărțit, aproape nici 
chiar bucuriile. Cînd am scris Bătrinul aveam altă piesă, bine clasificată, și 
am dat-o la coșul minţii ca să nu mă încarc. Nevoia unui debușeu există la 
mine în chip instinctiv și cu totul diferit în mobilele lui de urmărire, de glorie 
sau bani care sînt corolarii eventuale. Cînd d-voastră m-aţi încurajat, primit, 
adoptat și îmboldit la lucru, mi-am găsit și energiile și căldura necesară lucru- 
lui; vă datorez puţinul ce sînt și enormul dar al unei vieţi sufleteşti fără de 
care nici nu pot înțelege cum am trăit și cum pot trăi alţii. Dimpotrivă, fără 
condiţiile, de altfel firești, de concurs, mă simt sufocată de munca mea. 

Poeziile mele mai au puțin de tot și încep a nu-mi mai fi contimporane, 
a nu le mai înțelege nici eu. Au 6 ani de cînd cu încetul le-am început. 

Povârnișul e din 1918 și Bătrinul îndată după el. L-am lăsat eu înadins 
pînă acum nelămurit, ca să-mi fie mai proaspăt. 

Să nu credeţi că dau o prea mare importanță lucrurilor astea. V-am spus 
că am primit și profitat de mari lecţii de modestie, și de altfel arta o cred 
numai o expansiune a totului vieții, singurul interesant de realizat. Lipsa. 
totală a altor interese le dau acestora proporții prea mari. Dar mai ales simt 
cumplit lipsa oricărei recreațiuni. Oricine are ceva : un prieten, un vecin, cîr- 
ciuma, ţigara, ulița. Nu pot spune și nici se poate închipui o lipsă totală cum 
e la mine acum. Muncesc și pe urmă, fără voie, pornesc către ceva și văd că 
nu am nimic ; atunci rămii și iau iar în mînă un caiet nefolositor, și așa mereu. 
Într-o zi, privind pe câțiva care jucau cărți, văzîndu-i interesați, mulțumiți, 
legați prin interesul amuzamentului comun, dîndu-și întîlnire a doua zi, m-am 
întrebat serios, foarte serios, dacă nu ar fi bine să fac ca ei. Am greșit poate 
disprețuind lucrurile astea și nu sînt destul de tare pentru înălțimile solitare. 
De altfel, nici nu le admir, nici firea mea nu e făcută pentru ele, ceea ce vream 
era „omul la locul lui“. Poate eu am greșit crezîndu-mi locul aiurea. 

De Top. nu mai știu nimic din mai. Din ziare am aflat că pleacă sau că 
nu pleacă, deci nimic sigur. Ieri am primit știre că a trecut, în sfîrșit, spre 
Moldova. Mă bucur pentru el. Sper că tot ce a întreprins i-a reușit. Pentru 
mine a fost cu mult prea bun, îngrijindu-mi volumul așa cum puteam dori 
mai bine, volum de care nu știu nimic decît că va apare de-a gata, ceea ce 
face parte din programul dorințelor mele. Dacă aș putea pe urmă să uit com- 
plect existența lui, aș fi pe deplin mulțumită. Bietul editor nu cred că se va 
îmbogăți după urma lui, noroc că nu are nevoie! Cine citește așa ceva! Culmea 
satisfacțiunilor mele morale o am la d-voastră, la revistă. Întîlnirea mea cu 


68 


publicul e o necesitate fără agremente cred. Nu știu dacă mai urmăriți ideea 
unei reviste mici 2, cum îmi scriați. Proiectele sînt acum împiedicate de atîtea 
obstacole. Eu vă trimit cîteva foi, cred că sînt suficiente pentru ceea ce doriți. 
Din minutele ce trec variate, am cules din imboldul d-voastră, nu e însă nimic 
de comandă, ci tot în felul meu de a scrie, mai mult sau mai puțin reușit ca 
alegere de impresie și ca formă. 

Ce vă trimit? 

O schiță mică, Un cimitir 3. O împrejurare a făcut să-l vizitez. Totdeauna 
am spus că îmi lipsește „mișcarea“, ocaziile care ne prezintă locuri, oameni, 
incidente. Cel mai neînsemnat ia la mine proporţii. De obicei, lucrez din ni- 
mic. Am nevoie de meditație, dar e prea exclusivă. Cel puţin pentru muncă, 
-dacă nu pentru mine, mi s-ar fi cuvenit să pot și eu mișca. 

Am mai transcris niște note luate în golul Zilelor pustit î. Nu știu dacă 
vă pot servi măcar ca umplutură. Apoi, mai ieri, mi-a revenit un episod de 
tramvai 5. Cînd mergi rar cu tramvaiul, îţi face impresie. Nu l-am trecut la 
persoana 3-a, căci pierdea din spontaneitate. Are franțuzisme. Așa a venit el. 
Probabil ele slujesc să reliefeze și nu depășesc uzul curent și tonul ușor al po- 
vestirii. 

Eu gîndesc direct într-o limbă sau alta și notez anume într-aceea. Uneori 
gîndesc muzical, dar din nefericire nu cunosc sintaxa muzicii și nu pot tran- 
scrie. Am scris în italienește, pe care de-abia [o] cunosc, și alteori am ritmuri 
de limbi complect necunoscute, pe care le refuz firește. 

'Franţuzește am învăţat singură, cum învăţ acum italieriește, numai că 
la o vîrstă mai favorabilă studiului și cu energii mai mari din cauză că mă 
pregăteam pentru viață, dar nu cunoșteam ce puțin dă. Cum am învățat și 
englezește puțin. Fiindcă mi-a plăcut și am vrut. Din fericire, nu am avut 
-creştere de guvernante. Din nefericire, nu am studiat prin țări străine. E po- 
sibil ca să se resimtă în amîndouă limbile construcția de influența lor reci- 
procă, dar așa stricat, cuget direct cum vine. De un timp aproape numai 
românește, afară de versuri. Răspund unei insinuări vechi a zău nu mai știu cui 
«că aș scrie tot franțuzește. 

Îmi pare rău că nu pot mărturisi defectul ăsta. Ambiţia mea a fost să fiu 
un mic scriitor român, deși pe acești scumpi români contimporani îi judec cu 
puțină indulgență, dar nu ei sînt ceea ce înțeleg eu prin român. De cînd tot 
vreau să traduc piesele în franțuzește ca să evit speze de traducere eventual 
şi mi-e imposibil. Am eu așa „irmposibilități“ ale mele. 

De ce vă spui eu toate astea? Fiindcă știu că le primiți cu indulgență. 

Ce mai faceți? Pe acolo e o viață veselă, aud. Păcat că nu puteți stabili 
«diferența colosală de atmosferă între aici și acolo chiar asupra lucrurilor ce 
interesează la fel! Sînt două țări, hotărît, și ce e curios e că Iașul e cum e. Aţi 


69 


pus acolo de curînd culme „anecdotei senzaţionale“. Acestea ar putea interesa. 
cafenelele, cînd nu ar avea repercusiuni așa grave. De altfel, nu e ceva prea 
nou, și regii au trecut de mult la operetă. Regret că am devenit cam blazată 
și nu mă excită aceste evenimente. Singurul lucru care mă mai distrează sînt 
„Zilele“. Timpul frumos sau urît în care găsesc resurse de plăcere neobosită. 
Avem zile de toamnă glorioase. 

Înainte de a pleca la București am ținut să vă scriu. Cînd ar fi nevoie de 
alte „foi“, am încă pe gherghef un portret de argintar bătrîni (sînt în toana 
portretelor) și „foi de spital 7“. Ce am putut și eu vedea în timpul ăsta. Cum 
să ne vedem?... Știu eul... Deodată am cerut un permis pentru Mărășești, 
unde avem un mic loc sterp. Știu eu cum? Dacă știam „cum“, viața mea ar 
fi fost probabil mai bună. Ca și d-voastră, nici eu nu știu cum... și probabil 
nu voi ști niciodată. 

Vă strîng mîna cu afecţiune, 
Hortensia Papadat- Bengescu 


După ce v-am scris, m-a apucat accesul cel mare de „dor de ducă“. Trece. 
Am deprinderea, le fac pe picioare. 

Ar trebui, nu e așa, domnule Ibrăileanu, într-un stat bine organizat, 
o subvenție pentru deplasările celor ca mine, la rubrica „Cheltuieli pen- 
tru eventuale foloase postume ale patriei“. 

Sînt cam rușinată că nu am nimic zgîriat de mine nou să vă trimit. Găsesc 
printre hiîrtii încurcate cîteva foi scrise ocazional, vara asta, cînd mi-ați co- 
municat proiectul înecat de împrejurări, de a scoate o mică revistă cuprin- 
zînd toate genurile. Era cam şi pe timpul cînd ex-guvernul Miarghiloman) ê 
proiecta descentralizarea administrativă și mai era pe timpul păcii sui generis 
de atunci. Din toate astea la un loc cine știe cum mi-au venit paginile astea! 
Scrisoare veche! s-ar chema acum. E curios cît e de demodată în așa scurt 
timp și totodată cît e de actuală în unele lucruri, dacă nu chiar prevăzătoare 
pentru „și mai tîrziu“. Un gen ușor cum cereați și pentru care îmi amintesc 
că vă solicitam anonimatul absolut. Credeam că ar putea fi o serie la nevoie, 
și mai ales dacă ar fi venit urmarea. Recitindu-le azi, vă spuneam că mirele 
e cu totul personagiu imaginar „four le besoin de la cause*'“. Numai că cauza 
pentru care eu creez personagii diferă de cea obicinuită, e tot așa de spontană 
ca și scrisul meu. Nu vine de comandă. Făceam reflecția că mi-era pesemne 
urît și continuu mereu să mă plictisesc. Dar mai ales țineam să vă spui că e 
un personagiu de compoziţie. Nimic nu mă exasperă decît cînd mi se urăște 


* Pentru cerința cauzei (fr.). 


70 


să dau involuntar impresia că petrec bine și am nenorocul ăsta (mi se pare) 
în totalitatea vieții. Am grozav aerul de ce nu sînt. Știind că sînteţi din acei 
pe care cel mai mic „document“ interesează, trimit pentru a vă distra o secundă 
aceste mici file învechite. Dacă vedeţi pe Top., spuneţi-i salutările mele cele 
mai deosebite și d-voastră luaţi cu două miini din amiciția mea afectuaosă. 


Hortensia P.-B. 


Cum vedeți glumesc. Împrejurările mele sînt neschimbate, dar cel puțin 
le suport azi ceva mai bine. Sînteți desigur sătul de melopeea doleanțelor mele 
obicinuite, ca și cum a vieții fiecăruia nu e destul de tristă. Vă doresc sănătos 
și vesel. | 

Îmi permit a alătura o scrisoare pentru Top. 


1 C. Hamangiu (1869—1932), cunoscut jurist și autor de tratate de drept civil şi penal. 
În această perioadă consilier la Înalta curte de casaţie, ulterior ministru al justiţiei. 

2 Probabil Însemnări literare. 

3 Apărută în Însemnări literare, I, nr. 2, 10 februarie 1919, p 1-—3. 

4 Din carnetul zilelor pustii, în Însemnări literare, I, nr. 27, 17 august 1919, p. 1—3, 
nr. 28, 24 august, p. 5—7, nr. 29, 31 august, p. 6—7, nr. 31, 14 septembrie, p. 9. 

5 Apărut în Însemnări literare, I, nr. 6, 10 martie 1919, p. 1—5, cu titlul Film de tramvai. 

6 Referire la o povestire inclusă ulterior în romanul Balaurul. 

7 Probabil insemnări și proiecte pentru viitorul roman Balaurul. 

8 Al. Marghiloman (1854—1925) politician conservator-junimist, preşedinte de consiliu 
între 5 martie -— 14 octombrie 1918. 


19 


[Bucureşti], duminică 7/17 oct. 918 


Stimale prietene, 

Am ţinut să știți cei întîi pentru că sînteţi părinții, mai bine zis frații mei 
intelectuali și mai bine zis dascălii mei scumpi, că joi am cerut o lectură a 
nouăi mele piese Bătrînul, care mi-a fost de îndată acordată de d-l Motru. 
Sîmbătă (ieri) am citit. Pe loc a admis-o și crede că o va juca încă în stagiunea 
asta. Povîrnișul, subt noua direcțiune, rămîne în repertoriu la stăruința mea, 
dar eu, din motive ce am spus lui Top., o las pentru altă stagiune. Spuneţi 
și lui Top. aceste noutăţi. Vă scriu la masa d-lui Stere (Lumina) care din ne- 
fericire lipsește în momentul ăsta, și prin amabila bunăvoință a d-lui Brăniș- 
teanu, cu care am avut un sfert de oră de plăcută conversațiune; vreau să 
viu la Iași și voi veni îndată ce se va putea trece în Moldova. 


71 


Am plasat fetele la un pension, văzînd că deocamdată nu reușim mutarea, 


“pe care tot o mai sper într-un viitor apropiat. 
Complimente multe doamnei Ibrăileanu. Lui Top. toată dragostea. 
Vă trimit afecțiunile mele călduroase, 


Hortensia Papadat- Bengescu 


1 C. Rădulescu-Motru (1868—1956), profesor de psihologie, teoretician al encergetismului. 
În această perioadă era director al Teatrului Național din București. 


20 


București, miercuri, 17 oct. 918 


Stimat şi bun amic, 


Adaog scrisoarei mele vechi cîteva rînduri. De cînd am scris foile astea 
's-au schimbat multe lucruri importante. Se pare că cu repeziciune se apropie 
restabilirea unei liniști, și cauchemar-ul prin care am trecut își risipește ceața 
și dezleagă nodurile. Ce e bun pare a veni, dar legat de o mulțime de rele, pe 
-care tocmai le-am fi vrut vindecate. Ce e rău pleacă, dar o dată cu unele spe- 
ranțe de reînnoire. Totuși, nu putem ști ce leacuri grozave mai are viitorul cel 
mai apropiat. Pentru mine au fost lucruri noi. Lui bărbatu-meu i s-a propus 
telegrafic postul de procuror de curte la lași. A refuzat cu grabă. El nefiind 
de-a lungul carierei de 28 de ani niciodată procuror și simțind o mare res- 
pingere pentru postul ăsta în care ar debuta, pe lîngă că e un post cu repercu- 
'siuni politice, ceea ce cu noi, cei cu mari greutăți de familie și amatori de o viață 
tihnită, nu se potrivește. Firește că l-am lăsat, pentru cariera lui, să decidă el 
A rugat pentru un post de consilier, dar i s-a spus că nu au (nu vor). Sînt 
mîhnită mult de acest lucru, care mă afundă iar în viața de provincie, mai 
descurajată încă după speranța asta. Vărul nostru Papadat, care e persona 
grata la conservatori și prieten personal al d-lui Mitilineu 1, a fost prevenit 
de asta și a găsit că bine a refuzat, spunîndu-i să ceară numai consilier. 

Vă spui asta și am ținut să vă o spui ca acelui care s-a ocupat și a îmbră- 
țișat cu așa căldură cauza noastră. Eu nu puteam face presiuni asupra băr- 
batului meu, cu atît mai mult cu cît eram convinsă de nepotrivirea acestui 
post, dar nici mai ales asuma răspunderile dezagramentelor ce i-ar fi dat 
o muncă displăcută și riscantă. Prefer să fiu sacrificată. Poate încă mai e 
vreo speranță. De ce nu ne oferă un post care e posibil și firesc și ne amăgește 
numai cu ceea ce nu putem accepta? Astea spuse, ca să vă mai repet mulțu- 
mirea sufletească ce mi-a făcut afectuoasa d-voastră stăruință. Cartea ? iese 
la 1 noiembrie. Mi-a spus editorul? că voi avea numai satisfacție morală. 


72 


Cum aceasta e problematică, am înțeles că nu voi avea pe nici una și că bani 
e hotărît să-mi dea cît mai puțin. De altfel, așa cum se petrece, ceva mai 
mult poate, fiindcă eu nu mă pot resemna a avea aerul că lipsesc de ceva. 
Am făcut haz. Aștept pe directorul teatrului. Alerg să caut să plasez fetele, 
obosesc și întîmpin dificultăți. Nu am nici o distracție din cauza afacerilor. 
Apoi, și ele sfîrșite, intru în mormîntul din Focșani. Dar poate că totul se va 
mai îndrepta. Poate! Voi căuta să văd pe d-l Pătrășcanu. Alerg ca un hamal 
și ziua e scurtă. Salutări lui Top. Primiţi afecțiunea mea deosebită. 


Hortensia Papadat-Bg. 


1 I, M. Mitilineu (1868 —?), om politic din anturajul lui Al. Marghiloman, ministru de 
justiție chiar în perioada aceasta. 

2 Ape adînci. 

2 Micu Alcalay. 


Focşani, 26 oct. [1918] 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Am aflat cu consternare și cu o nespusă mîhnire de la Constanţa Moscu 
și de la d-l Brănișteanu aceeași veste tristă și fără detalii că casa d-voastră, 
casa așa de scumpă, așa de prețioasă celor ce erau admiși în intimitatea ei, 
ar fi fost distrusă de foc 1. 

Cum s-a putut întîmpla acest dezastru? Am fost turburată grozav de 
ştirea asta. Fără nici o înţelegere cu ceilalți admiratori ai cuibului d-voastră, 
m-am simțit atrasă de el ca și dînșii, și acum îl regret din tot sufletul. Dar 
încă mai tare ca regretul meu a fost grija de d-voastră. Sensibil cum sînteți, 
cum ați suportat emoțiunea totdeauna mare pe care o dă incendiul și cum ați 
suportat o schimbare așa de mare a obiceiurilor scumpe? Doamna Ibrăileanu 
și fetița cum s-au resimțit? 

O reacțiune naturală și pe care v-o doresc și d-voastră m-a adus apoi la. 
concluzia că trebuie să primim ca făcînd parte din posibilități inexorabile 
aceste lovituri, și m-am bucurat chiar la ideea că ați scăpat sănătoși, ba chiar, 
pe cît ştie Constanța, și o parte din mobilier. Casa d-voastră se va reface 
numaidecît în jurul d-voastră, căci nicăieri nu se poate spune mai cu succes. 
„omul sfințește locul“. Nu sînt lipsită de griji materiale ca să nu înţeleg cît 
sînt de multe acele ce însoțesc această supărare, și o prelungesc prin greutăți 
nenumărate, dar caut să-mi amintesc și să vă amintesc dezastrul cumplit 
care a trecut peste noi de curînd și care ne-a familiarizat cu răul în așa fel, 
încât îl putem privi mai lesne de aproape. Din acest vîrtej de care toți oamenii 


73 


de treabă au avut a suferi nu ați putut scăpa neatins. Nu mă pot decît bucura 
neobosit că sînteți teferi, împărtășindu-vă în același timp toate mîhnirile. 
Aș fi fericită dacă aș putea afla mai direct că sînteți bine și nu vă resimțiți 
de acest mare zdruncin material și moral, că v-aţi resemnat și că vă cuibăriți 
cît mai bine pentru mulțumirea d-voastră și a tutulor prietenilor devotați 
și afectuoși printre care mă număr. 

Mai mult ca oricînd doresc să vă revăd. Am așezat fetiţele într-un pensio- 
nat, înscriindu-le deodată la București. Dacă evenimentele vor permite, va 
trebui și eu să mai trec cîteva săptămîni acolo. Aştept cu liniște mersul desti- 
nului, mă las pe Povirniș. Sînt totuși foarte nenorocită că am rămas aci, 
dar sper cu tărie că e numai o mică întîrziere și că în curînd va veni salvarea 
de care am nevoie. Arătați doamnei Ibrăileanu amiciţiile mele. Primiţi cu 
căldura cu care vi le trimit sentimentele mele afectuoase. 


Hortensia Papadat-Bg. 


Îmi permit a vă ruga să daţi la poștă alăturata scrisoare pentru băiatul 
meu, cu care am mare greutate să corespund. 


1 În septembrie 1918 casa lui Ibrăileanu din strada Română (L. Catargi), nr. 4 fusese 
distrusă de un incendiu. 


22 
[Focșani], 24 noiembrie 918 


Multstimate domnule Ibrăileanu, 


Profit de o scurtă vizită a băiatului meu, care a sosit pe neașteptate, 
bucurîndu-ne, ca să vă scriu. Am regretat că nu a știut să-mi dea vești de 
d-voastră: din vina lui desigur. El e cam sălbatec, împotriva aparențelor, 
și cel mai tînăr dintre mizantropi. Asemănările și deosebirile mari dintre noi 
Și copiii noștri sînt remarcabile. 

Nici pe Top. nu l-a văzut de loc. Unde e el? Pămîntul e totuși așa de 
mic pe Lăpușneanu t. 

Nu știu dacă în două rînduri ați primit prin Lumina scrisori și foi de la 
mine, dar eram nerăbdătoare să vă spui că dacă focul a nimicit o dată cu pre- 
țiosul d-voastră cămin și ceva hirtii de ale mele, nu simt decît plăcerea de a fi 
participat la acest sacrificiu. Eu am multe paganisme. 

Întrebați într-o zi pe amicul Top. ceea ce-i spuneam despre o impresie a 
mea ciudată relativ la zeul focului și la d-voastră, dacă cumva își mai amin- 


74 


tește. Focul din ziua de azi însă are manifestări brutale și vulgare ca aceea 
care v-a lovit. 

Ce vreme rea am avut! S-a abătut peste noi în plină nepregătire și ne ne- 
căjește cumplt. Sîntem izolați și împiedecaţi de la orice afaceri încă pe timp 
lung și nedeterminat. Fetiţele au pierdut enorm din cursuri și sînt desperate. 
Întrucît mă privește, tot ce am muncit la București cu multă osteneală pentru 
ele și mine a fost zădărnicit. Nu e decît o reconfirmare a felului cum se fac 
lucrurile în destinul meu. Niciodată după voință, logică sau raționament. 
„Laisser venir“ e formula. O cunosc, totuși, ca să nu se zică și să nu-mi repro- 
șez, fac tot ce dictează logica ordinară ca să constat că e inutil. 

Un exemplu nu lipsit de originalitate. Top. a lăsat cartea mea aproape 
gata, eu am găsit-o aproape gata, am lăsat-o gata de tot, dar fără s-o pot 
vedea, după plecare am scris, mirîndu-mă că nu apare și nu a apărut de loc. 
Primind însă acum, printr-o ocazie, o scrisoare de la [o] prietenă bună, îmi 
spune că m-a citit, ba chiar că la „Alcalay“ nu mai avea în ziua aceea. Are el 
grijă să mai fie. E mai bine așa. Mi-a fost scutit un moment penibil și temut, 
acel de a vedea volumul la o vitrină înainte de a ști că se va vinde și de a fi 
obsedată de ideea că e fixat acolo pentru un timp neisprăvit. Şi eu, care într-o 
zi de iluzii îmi formam o listă de cei puțini și dragi, pentru a le oferi cartea asta. 
inelegantă, cred, ca aspect, cu un cuvînt de amiciţie. Mi s-a spus că nu mai. 
sîntem la putere. Din fericire, nu băgasem de seamă că am fost. Eu sînt foarte 
sucită : cînd amicii mei sînt puternici, îmi vine poftă să mă ascund de ei, ba. 
parcă chiar bucurîndu-mă pentru ei, îi iubesc niţel mai puțin. Acum deci sînt 
foarte la largul meu ; eu prin destin sînt în permanenţă de partea opusă noro- 
cului și am chiar în fire un dualism inseparabil de rebeliune și anarhism per- 
petuu și de regularitate dezolantă. Nu știu cine mi-a spus prostia asta, mă 
gîndesc însă cu îngrijorare ca nu cumva mersul lucrurilor să aducă neplăceri 
cuiva din amicii noștri intelectuali. De altfel, nu știm aci nimic din ce se pe- 
trece, primim numai jurnale ieșene și ascultăm (foarte rar, din fericire) comen- 
tarii provinciale. Ce mai faceţi? Eu sînt mereu cam bolnavă. Acum cel puțin, 
cu preţuri exorbitante, ne putem hrăni, totuși, o cură nu se poate păstra. Eu 
nu fac nimic, nu scriu, nu simt, aproape nu cuget nimic. Nu vine. 

Copiez Femeia în fața oglinzii? (restul), fiindcă se șterge de tot creionul. 
Sucesc vreo rimă pe versuri mai vechi sau mai noi. Atît. Baam notat pe un 
caiet ce fac zilnic: tocmai în timpul ăsta cînd bilanţul exterior și interior e 
un zero. În viața mea nu am făcut memoriu regulat pînă acum. Mă gîndeam 
azi: ce ar fi să scriu una din nenumăratele povești ce-mi trec prin cap din 
copilărie pînă acum și cu care trăiesc și mă distrez permanent? Aș umple 
pînă la plafon o odaie cu nuvele și romane senzaţionale. Noroc că nu cer să 
fie scrise și că, din fericire, concepţia mea de artă a fost alta. 


75. 


Eram gata să vă repet că doresc să vă văd! Vorbe fără nici un tolos. 
Iașul acum e liniștit și poartă rănile invaziilor. Lipsa de comunicație mă 
asfixiază, nu sînt de loc insulară. 

Afară de neprevăzut, acestea sînt și cred că vor rămîne un timp nuvelele 
mele. Sînt mult dorită după ale d-voastră. Am scris aci din nevoia sufletească 
de a nu lăsa să treacă o ocazie fără a mă apropia de d-voastră atît cît se poate. 


Hortensia Papadat-Bengescu 


1 Stradă principală din Iași, obișnuit loc de promenadă. 
2 Prima parte apăruse în Viafa românească, XI, nr. 6, iunie 1916, p. 217—229. 


23 


718 decembrie 918, Focșani 


Scumpe domnule Ibrăileanu, 


Sînt mai mult decît orfană de veștile d-voastră, și toată mica mea acti- 
vitate se resimte de acest lucru. 

Sînteţi bine, nu e așa, și vă îngrijiţi mult. Trebuie să căutăm a ieși din 
timpul ăsta de necazuri grele. l 

Vă trimit volumul meu cu cîteva cuvinte care exprimă slab și stîngaci 
şi ce vă datoresc, și ce simt ca recunoștință pentru d-ta. A apărut cînd nu 
mai mă gîndeam la el, fără să-l văd decît după un timp, fiind scutită și de stîn- 
jenirea, și de mulțumirea primei impresii. Aud că se vinde. Au cam riscat 
punînd un preț așa de mare, dar e un prea experimentat negustor ca să nu 
știe cum trebuie să facă. 

Zice că a scos 2.000. Eu n-am nici o idee, totuși caut și trebuie să păstrez 
cu ei cele mai bune raporturi, cu riscul oricăror pagube. 

Cum vi se pare cartea? Negreșit că nu e nici luxoasă, nici frumoasă, dar 
e sobră și serioasă, și hîrtia dobîndită prin stăruința lui Top., ca şi corectura, 
opera lui, sînt excepționale. Eu sînt mulțumită că a apărut, ca să scap de ideea 
care mă obseda că voi fi un scriitor postum. E probabil că nu voi vedea tot 
ce am scris publicat, căci punîndu-mi întrebarea deunăzi, în fața primei 
mele cărți, ce am lucrat 9 ani, pe care i-am dăruit aproape complect scrisului, 
am constatat că am material încă mult, inedit, parte complect gata, parte 
gata de a fi reluat, dar ce era important s-a făcut. 

În privința pieselor, cred că trebuie să mai am răbdare. Anul ăsta, cum 
mereu am crezut-o, e cu totul nepriincios acestui fel de manifestări. Mai avem 
cîte ceva de îndurat pînă să se așeze treburile pe rosturi. Demersurile pe care 
le-am luat au fost însă folositoare și am rămas foarte mulțumită de procedarea 
d-lui Rădulescu-Motru față de mine. 


76 


Sănătatea nu mi-e tocmai bună. Mă jucam odinioară cu ea și o supu-- 
neam la grele încercări. Acum sînt cu desăvîrșire o „delicată“. După 3 zile 
bune, a patra mă doboară sigur. Acum, în urmă, m-am trezit și cu o criză de: 
reumatism. Beciurile forțate ale războiului, nopțile frumoase, dar cam reci,. 
de lună sînt desigur de vină, dar bănuiesc că alte încercări grele pe care le-am 
primit și unele a căror lux mi l-am permis singură au contribuit și dau o- 
origină sau o agravare nervoasă acestor suferințe. 

Aştept sezonul băilor! Iar aştept ceva. Luasem hotărîrea să trăiesc fie-. 
care clipă, una după alta, sarbede cum sînt. 

Totuși, preţuiesc mult faptul că ai mei sînt sănătoși. Felul meu exagerat 
de a suporta suferințele lor și lipsa de tărie morală și fizică cerută de astfel 
de împrejurări le-ar îngreuna grozav. 

Focșanii sînt tot izolați de București, poșta, însă, care — zice-se — se 
face, de fapt nu se face nici cu Iașul, nici cu Bucureștiul. Asta agravează. 
urîtul, pe care, de altfel, abia îl pot suporta. Sînt demoralizată de faptul că 
bărbatul meu nu poate obţine să se mute, acuma nici nu am mai alege, afară de 
teritoriile noi și Craiova, ne-am duce oriunde. Se face în curînd o nouă mișcare, 
din care probabail nu vom face parte. Ce să faci? Ce să faci? 

Deunăzi un mic reporter, prieten al băiatului meu, îmi spunea ce mult. 
mă prețuia domnul Caion!. Eu nu-l știam. Am fost mișcată, cum am fost 
mișcată și de faptul, scris deunăzi de Alcalay, că maestrul Vlahuţă a recoman- 
dat volumul meu cu căldură pentru editare, cum sînt de cîte ori vreun cuvînt 
bun îmi parvine, mișcată și mereu foarte mirată. Eu am convingerea absolută 
că nu mă știe nimeni, dar nu mă mîhnește, mă ajută să mă bucur de cîte ori. 
credința mea se dezminte, ca să uit iar. Dar sînt tristă totuși că pentru viața 
mea de toate zilele nu e nici o ameliorare. 

Ce să vă mai spui! Să repet iar că am o epocă de vid cumplit în suflet și 
în viață ? Copiez, corectez, ca să ocup orele, și încă aș mai avea ce face, dar: 
asta e o muncă brută și fără mulțumiri. 

Promisesem să nu mai mă plîng. Vă zic la revedere cu multă afecțiune: 
și amiciţie și cu dor de vești bune. 

Hortensia Papadat- Bengescu. 


1 Caion, pseudonimul lui Constantin A. lonescu (mort în 1918), cel care l-a acuzat pe: 
J. L. Caragiale căi a plagiat Năpasta. 


24 


[Focsani], 74 ian. 919! 
Scumpe domnule Ibrăileanu, 


Am primit scrisorile aduse de Puiu ca pe un dar neașteptat și neprețuit,. 
darul meu de Crăciun. 


77 


Am ocazie minunată de a răspunde și nu pot din cauză că sînt în pat de 
o săptămînă, răcită tare, dar fără nici o primejdie. Poșta e în adevăr imprac- 
ticabilă. Am primit din lași azi scrisori datate de o lună. Apoi cenzura în sine 
e o instituție ostilă caracterelor independente, independent că scrii lucruri 
indiferente. Ideea că există te face să simţi o veleitate de răzvrătire ; mai e 
și faptul că, deși nu ai de scris nimic reprobabil, starea ta generală de spirit 
reprobează în bloc multe lucruri, ceea ce îți dă o ostilitate latentă. 

Nu e oare așa? 

Sper totuși ca atunci cînd voi fi în stare să vă scriu să găsesc ocaziuni. 

Băiatul meu s-a mutat definitiv din Iaşi; el e din categoria acelor care 
preţuiesc orașele chic. Diferenţa asta fundamentală între el și mine o rezolv 
mai plăcut cînd îmi amintesc că are exact 20 de ani în februarie. E un mare 
secret, nu pentru mine, pentru că m-a rugat să nu spui că e așa tînăr. Crede 
el că îi face tort la dame. De altfel, i s-a urît și în București, ar vrea să meargă 
la Paris. Generaţia asta s-a născut sătulă și plictisită probabil de foamea și 
răbdarea părinților ei. 

Îmi scrieți lucruri frumoase și importante peste măsură, de care m-am 
bucurat mult. Scrieti, consimțiți să lăsați liber un subiectivism de o calitate 
rară, pe care cei care vă cunosc îl apreciau ca pe un ce preţios și de care erați 
avar. Sînt mai mult decît doritoare și nerăbdătoare să iau din acele cugetări 
scînteia puternică cu flacără violetă (o idee a mea), din care să se aprindă 
un întreg peisagiu nou. 

E în scrisoarea ce am primit o vitalitate proaspătă, care mi-a făcut o 
nespusă bucurie și a deșteptat puţin starea soporifică în care eu mă găsesc 
cufundată din ce în ce mai mult. 

Eu nu scriu de loc. Nici copiatul, revăzutul nu sporesc. O anemie prea 
mare și din ce în ce crescîndă e cauza. Sîngele sărăcit peste măsură nu mai 
mișcă mașina. Cînd mă îndrept foarte puţin, intervine regulat o nouă 
înrăutățire. Dacă nu plec să mă refac, dar serios, nu știu, zău, cum și cît 
va merge... 

Mă bucur mult că v-a plăcut cartea. Eu am, în afară de copertă, care nu 
mi-a nemulțumit ochii, impresia aceea: eu am scris așa? „Îmi pare foarte 
nouă“ fiindcă e mult în cantitatea evenimentelor petrecute de atunci, plus 
războiul. 

Războiul la mine e un mare plus. Cu totul neaptă pentru el, l-am simțit 
mai de aproape ca alții în multe feluri, și mă resimt enorm de el. 

Aci încă durează, în felul că obţinerea unei piini e o problemă care-ţi 
încrețește fruntea și îți rupe picioarele. Cantitatea de energie morală și fi- 
zică cheltuită pentru trai absoarbe orice alte puteri și îţi dă în același timp 
o impresie de ridicole războaie de pitici. E frig și nu sînt lemne. Primăvara 


78 


e salvarea, și o aștept ghemuită, lucru care are o influență capitală, eu fiind 
prin felul meu din cei ce nu suport fără ca intelectul să fie puternic afectat 
o haină pusă pe umeri în casă, și care tot prin fire am trăit un șir de ani 
practicînd principiul că mecanismul stomahului e necesar organismului, 
dar atîta tot. Aceste greutăți sînt de altfel suportate de bărbatul meu cu un 
eroism ajuns la maximum de sacrificii, totuși, sînt pînă la extrem din acele 
ființe care particip și se obosesc din tot, chiar dacă nu au ridicat cu propria 
lor mînă greutatea. 

Dar pînă la ce grad de osteneală și de decepție mi-au ajuns sufletul și 
sănătatea, nu vă pot spune. 

Numai stînd mult de vorbă, ar putea incidental veni în libera lor curgere 
cuvintele care să dea măsura descurajării mele. 

Născută și făcută pentru o viață de zbuciume intelectuale, s-a întîmplat 
să am o viață de greutăți familiale și materiale din acele care fac să se zică 
de orișicine că e împovărat peste măsură. Rezistența pe care firea asta o opune 
latent acestor griji nu a fost suficientă să mă apere de loviturile lor. Cu și 
fără voie, am închis ochii, urechile, dar totuși a trebuit să văd și să aud. 

De cînd mi-am dat seama că mă rostogolesc în prăpastia acestor neajun- 
suri, am căutat să reacţionez în sensul resemnării totale. Am lucrat mult, 
puternic, dar cu rezultate mici. Mi-am propus să nu privesc decît fiecare 
secundă în față, să suprim dorința, speranța, adică tot. Să-mi mănînc minutele 
goale unul după altul. Nimic înapoi, nimic înainte. Totuși, viața subconștientă 
e așa de tare, că mă minează nevrut. l 

Tot așa se petrece cu rămînerea aici pe loc. Mă consumă inconștient. 

Nenorocirea mea acum e că sînt un tip extraordinar. În multe, printre 
care absenţa totală de „ambiţie“ și indiferența sinceră pentru glorie în sensul 
comun al cuvîntului. Gloria e în sine o mare resursă, ca și ambiția. Probabil 
mulți oameni ca și mine au cunoscut falimentul altor scopuri mai frumoase, 
dar s-au întors spre acestea. Indiferent cît de sus urci acest point de mure, e un 
punct fixat în perspectiva fugară după care umbli necontenit. 

Eu sînt lipsită complect de gustul acestui joc de societate, care din întîm- 
plare e la îndemîna urmăririlor mai mult sau mai puțin fructuoase a celor 
care scriu. Alte ambiţii, alte vederi am în privinţa asta cu totul. 

Anul ăsta se arată, cum prevedeam, cu totul antiartistic. Așa că cele 
două piese de teatru, cărora le dau nițică importanță, vor aștepta, și patroana 
lor va aștepta şi ea, cît de scumpi-ar fi timpul. Am avut religia asta neclin- 
tită a atmosferei prielnice. Să mai spui iar cît doream să vi le citesc! Mă 
tem că am dorit așa de mult, încît se va întîmpla un reviriment obicinuit 
unor stări de suflet ; cînd se va putea, nu voi mai avea puterea s-o fac. Am 
reprodus una din fotografii, nu știu bine dacă tocmai aceea pe care ați avut-o: 


79 


Sînt ceva mai închise și pe un carton vulgar și hidos, ca tot ce se vinde 
acum în comerț. 

Îndată ce voi fi bine, voi face o colecţie complectă de fotografii vechi 
și vă o voi trimite. Va fi pentru mine o nespusă odihnă și mîngiiere să răs- 
foiesc trecutul din fundul copilăriei alături cu d-ta. 

O tăcere lungă, un zăvor apăsător va deschide o cameră închisă și pentru 
care nu ne putem împiedica de a avea acea milă duioasă care constituie 
dragostea de noi singuri. O cheie cu care nu umblu niciodată și o înduioșare 
înfrînată nemilos de cea mai rigidă indiferență pentru aceste lucruri trecute. 

Sînteţi pribeag în patria ieșeană. Această călătorie are desigur multe 
neajunsuri și oarecare noutăţi, poate, plăcute. Sînt nespus de mulțumită 
că sînteți sănătos. Eu, vai, nu, deprindeți-vă bine cu ideea că nu mai seamăn 
de loc cu fotografia mea și că nu mă mai recunosc nici cei ce mă văd des- 

Vom face cunoștință din nou, asta ar fi chiar foarte plăcut, dar planurile 
mele de plimbare se amînă nesfîrșit față de plictiselile practice ce nu am 
curajul să înfrunt. Eu aș dori chiar să pot sta un timp sur la branche. Menajul, 
ruinat de uzura războiului și îngreuiat de faptul că tata și o bătrînă a noastră 
stau și ei cu noi, are prea mari griji. Cînd bărbatul meu s-ar muta, am duce 
un timp viața de campanie. Amîndoi avem nevoie de niţel concediu. Vreau 
să scriu și lui Top. un cuvînt, de aceea vă las, deși mă recrea mult gestul 
de a vă spune și gîndul că slovele mele înșirate fără șir vor face călătoria 
plăcută pînă la d-ta. Cu afecțiunea mea cea bună, 


Hortensia Papad.- Beng. 


1 Scrisoare expediată la Liceul internat, Iași. 


25 


[Focşani] miercuri, 13 feb. 919 


Scumpe domnule Ibrăileanu, 


Mi-ai dat cea mai înaltă emoție pe care am simtit-o. 

Ai făcut un păcat, pe care sînt sigură că nu l-ai fi vroit, dar de la 
care nici nu te-ai fi oprit. M-ai făcut să pling. 

Spuneam pînă acum — și, ce e mai curios, chiar în ajun —că am 
plîns enorm în viața mea, lacrimi de toate gusturile, dar de bucurie niciodată. 
Azi am plîns de bucurie. 

S-a petrecut așa : fetița mea cea mai mică a venit la amiazi de la școală 
și mi-a strigat: „Un băiat de la Librăria «Margulies» mi-a dat pe stradă 
pentru tine o revistă“. 


80 


Am rămas surprinsă plăcut. Apăruseră Însemnările. Dar ce atenţie 
exagerată din partea librarului, mi-am zis, să-mi trimeată acasă. În graba 
agitată pe care o aduc amiciției parcurgeam sumarul și dînd de numele 
meu nu înțelegeam ce caută acolo... 

Pe urmă am văzut. 

Am avut o surpriză în toată puterea cuvîntului, cu choc de mulțumire, 
căci dacă credeam că veţi spune vreodată ceva despre mine, aceasta îmi era 
neprecizat în timp și modalitate. 

Întîi m-a izbit tonul de o armonie impozantă. Gîndul, nu e așa, despre 
orice lucru cînd se exteriorizează, printr-un proces lăuntric, se așează și ia 
o octavă și o cadență. Tonul ce ați luat pentru mine e așa de frumos! 

E un ansamblu de condițiuni care fac din această pagină de studiu ceva 
culminant pentru mine. Ea reliefează, statornicește elemente, care, spuse 
în sute de alte feluri, chiar cu aceeași intenţie de fond, nu le-ar fi putut eviden- 
ţia mai absolut și în lumina lor cea mai proprie și cea mai propice. Am aflat 
unele lucruri din inconștientul meu, iar pentru altele, tainic și profund vul- 
nerate, am luat revanșe incomparabile. 

Analiza d-tale mă impune atenţiunii publice din cea mai luminoasă 
înălțime a catedrei. Împinge în opinia publică cu o mînă fermă, care îmi 
face loc, și hotărîrea asta emană de la prestigiul și autoritatea numelui d-tale, 
fie că:ai ajuns la victoria asta învins de luptele purtate. 

Am admirat cu o satisfacție pur și simplu vanitoasă, fiindcă de rîndul 
ăsta îmi era destinată, eleganța formei, unită cu claritatea indubitabilă 
a intențiilor,. 

Dar nu pot spune tot bunul și tot binele ce era acolo pentru mine. 

„Ceea ce aduce la o măsură absolută mulțumirea mea e convingerea 
că în această onorificare făcută lucrării mele, dacă au fost în d-ta disensiuni 
între critic și lector, ea reprezintă o echilibrare a unora cu celelalte, e o rezul- 
tantă generoasă și sinceră a lor, și asta e neprețuit. 

Și m-am întrebat, mi-am spus cu o naivă plăcere: „Așadar, îi place 
ce scriu!“ 

Mergînd direct și exclusiv la atmosfera generală a lucrării, la linia amplă 
și descărcată de orice detalii, acum, la prima întîlnire a lucrării cu publicul, 
judecata d-tale are față de public o netitate statornică, de la care 
nimic nu poate face pe cititor să oblieze prin comentarii laterale, în momentul 
acesta dintîi, cînd amănuntele pot lesne devia opinia. O dată stabilit un 
astfel de luminos punct de reper, orice alte aprecieri complimentare se pot 
face cu imunitate. 

Alături de marea valoare a opiniei în sine, venind cea dintii, există și 
o prioritate a ei. Dar ceea ce în această întîietate mi-a făcut o indicibilă 


81 


bucurie personală e că, atingînd cel dintîi lucrarea mea, acum mi se pare că 
toate miinile celelalte nu mă vor mai atinge direct pe trupul sufletului meu, 
ci numai peste astă mînă izolatoare. Izolarea asta va răspunde sentimentului 
de invincibilă pudoare și mîndrie pe care îl am la orice contact cu mulțimea. 
E o pavăză împotriva eventualelor lovituri, un adăpost între mine și ad- 
versitate. Iar dacă mă gîndesc că în multe împrejurări am văzut urzindu-se în 
jurul meu malițioasa conspirațiune a tăcerii, ați înlăturat-o și pe asta. 

Venind cel dintii, s-a mai făptuit și acel acord rar ca cel dintii să fie 
cel ce ţi-e întîi. Și ca să complectez spontaneitatea impresiilor, voi spune 
că mi-am surprins o licărire de cochetărie amicală și literară, care caută 
în întîietatea asta o dublă grabă măgulitoare. Îţi închipuiești, dar, că am 
ieșit în arena publică purtată de mîna d-tale, ca mireasa dusă la altar de 
cel mai însemnat dintre ai e, și în acest posesiv nu e nici un scrupul, căci 
știu că am venit la d-voastră acolo, ca și către lector, ca cea mai necunoscută 
dintre necunoscuți, și, dacă vă aparțin și îmi fac din asta o glorie, e că ați 
crezut că o merit. 

Cineva mai cu cădere de pe aici remarca: „Bună critică a căpătat d-na 
Papadat. Îi va folosi mult.“ Am putut avea astfel și dovada folosului imediat, 
concret, pe care poate eu nu l-aș fi înțeles pînă la toată măsura lui, 
fiindcă, deși aclimatată răului, cînd dau de bine mă scald în el ca în ele- 
mentul meu vital, ca un pește aruncat de pe uscat în apă. Dar în gradaţia 
ei crescîndă e spus acolo un cuvînt Mare. 

În fața lui am împreunat mîinile. Ziceţi Tragedie. 

Cu el ai dăruit „povestii“ mele proporțiile și înțelesul ei... Nu pot spune 
ce am simțit! lată în amalgamul lor profesional și personal impresiile mele 
și cîte nu vor mai fi nespuse. Dar închipuiți, mai ales, o zi de bucurie 
o zi întreagă de bucurie, pe care nimic dimprejur nu a putut-o altera, și 
provizie pentru multe alte zile încă, 

În generosul d-tale dar mai e desigur intenția de a ridica, de pe unde 
le-au trîntit furtunile, firele subţiri ale energiilor din care ne susţinem noi 
și lucrul nostru și pe care nimic din împrejurările mele, neajutindu-le, ci 
dimpotrivă, trebuie să le dau tot eu tăria necesară, și ar risca poate să se 
uzeze dacă nu le-ar veni un puternic și prețios sprijin dinafară. 

Dar e un fel în care ai fost arbitrar. Nu ai lăsat pe nimeni să spuie de 
mine după d-ta, mai bine ca d-ta. Nimeni numă va mai putea recompensa 
atît și nici nu putea nimeni alt să o facă. Și păcate ai făcut două. Al doilea 
e că iar vreau să plec, să viu, să fug... Și voi veni eu odată ca niciodată, 
cînd va fi să fie! 

Iacă un vrăjitor cu care trebuie să stau de vorbă, ca să-i spui că a fost 
foarte generos cu lectorul și și-a aruncat cugetarea, cum mi-am aruncat și 
42 


eu sufletul în epoca de acum și mentalitatea ei, deși binele așa se aruncă, 
în Mare, și poate rodește. M-am azviîrlit mereu spre admirație și m-am 
contemplat și recunoscut adesea ca într-o oglindă cu proporții mari și lumină. 
vie în gîndurile d-tale 2, care se înrudesc și se așează hotărît în galeria de 
familie „des penseurs à travers le temps*“. Posedind formula definitivă a 
adevărurilor, au înapoia solemnității lor inerente ceva uman, care lipsește 
altora. Diferenţa care ar fi între o lumină fixă asupra unui punct și o lumină 
palpitantă, care în același timp te trage prin palpitul ei către combustiile 
care i-au alimentat focarul inexorabil. Ce animație am căpătat după ce 
am citit! Parcă pe un fond bogat de locuri, fapte și oameni stam cu d-ta 
de vorbă. Ceva din nenumăratele cauze care au adus aceste cugetări mi se 
evoca, nedeslușit, ca un murmur, un colorit învăluit, și îmi da o stare de 
suflet agitată, 

Am făcut apropieri, comparații, m-am dus la generalitate, de la mai 
mare la mai mare, apoi de la mare la mic, am ajuns la impresiile personale, 
ca un lector naiv mi-am regăsit împrejurările, am răspuns, m-am mirat, 
nu am dezaprobat, cred, nicăieri, am înțeles, cred, totdeauna, ba chiar am 
zgîriat en marge reflecţii cu totul mărunte și personale, pe cînd altele mai bune 
rămîneau să ocupe mintea: 

1) „Eu adesea prin instinct am făcut așa. N-am discutat cu cine nu 
merita, și cînd m-a discutat cineva de merit, am acceptat. 

2) ...Știu și eu bine cum se îngrașă absurditatea lor din îngăduința 
noastră, fie ea generoasă, fie disprețuitoare. 

3) ...Am pătimit în felul ăsta, dar, intransigentă cu adevărul, nu mi-am 
aplicat remediul ce prescrieţi, căci nu am fost cuminte... dar am început să fiu. 

4) „..Fireşte! Femeia în amor are ochii Titaniei, și tocmai asta e fericirea 
ei... cît durează. 

5) Puţine sentințe mai mizericordioase, și mai amare, și mai frumoase! 

6) Eu am proclamat și clamat asta mereu și m-am pus în. conflict cu 
tradiția ; Bătrinul e clădită pe asta... 

7) -Cînd ai însă undeva în fund « surisuly pentru cei ce se grăbesc să 
te ia ușor, ca să nu apară vidul lor, sau pentru nenorociții care sînt con- 
viuși că emoția și entuziasmul sînt scăderi, sau (surîsuri felurite) pentru acei 
care te iubesc ca pe un copil, știind că acele atribute sînt o dezarmare... 

8) Da...un ce nespus de mic, enorm de mare, imprecizabil și care trans- 
figurează orice. 

9) Strașnică... Bună de citit tare... altora, și de repetat încet ţie singur. 


* Ginditorii de-a lungul timpului (îr.), 


7—3488 83 


10) ...Eu sînt bravă cu moartea... Eu caut mereu înainte, tot ce a fost 
și tot ce am fost e sclavul a ce aș vrea să fie. Dar, negreșit, în simțirea 
asta sînt complect izolată. Dar ce frumos e spus adevărul general 
de acolo. 

11) Dar... și sentimentul ăsta al « ultimului» seamănă deopotrivă a 
delicateță excesivă, a egoism de corporație, și are poate ca mobil o 
frică prezumtivă pentru viitor... e largă discuția asupra faptului, precis 
de altfel. 

12) Minunat... și nu e un lux culpabil cînd ei abuzează fără sfială de 
eroarea, lor. 

13) Ar trebui scrisă pe pereți. 

14) ...Nu poți face concesia adevărului și e vai de tine... A fi inteligent, 
te păgubește... în multe feluri. E o inimiciție ţie și altora. 

15) Hélas... ani... 

16) ...Multă filozofie... de aceea rămii neresemnat. 

17) Superb. 

18) Acel «tu» nu conține nicăieri pe d-ta. Și «d-ta» acela conține în 
sămînță pe tu. 

„„Nul!! Te ostenești zadarnic pe un trup dacă sufletele au deosebiri 
esențiale. Rezultatul: concesii sau dezastru, după parteneri. 

19) ...Mă gîndesc! 

20) Şi cînd ai pasiunea sincerității, tragi consecințele... 

21) Ce minunat e formulat adevărul ăsta! Are ceva euritmic. 

22) Incontestabil. Dar mulți din cei buni nu o pricep nici însoțită de 
iubire, și e, cu toate astea, ceva fermecător, delicios să te înfrîngi, să fii 
slab, învins, neputincios, mic. E o odihnă a mîndriei. 

23) Da... Amorul cel cu « A» (foarte rar de altfel) nu glumește nici în 
public, nici în intimitate. E «dramatic »... 

24) „..poate că au dreptate... în felul în care mă gîndesc. 
25) E luxul celor risipitori cu calităţile lor. 
26) ...E adevărată prima parte, adevărată și a doua... dar dacă nu poţi? 

27) ...a ști, a simți și a nu putea proba e mereu dureros, dar încă în 
domeniul ăsta! A te trudi din ce nu există e un chin maladiv, 

28) ...Dai ce ai... și ei iau ce le trebuie. 

29) Asta e din exclusivul eternel masculin. O femeie poate crede, dar 
înțelege bine, nu. Femeia iubește toată viața pe cel de «acum» și are ca 
circumstanță atenuantă că e prin natura ei înclinată fidelității. 

30) Da! în genere, uneori însă... în nevoia arzătoare de a nu fi nevoită. 

Trebuie să se convingă de vina lui și îl iubește mai mult de frica de a 
nu-l mai putea iubi cînd l-ar vedea mai bine. 


54 


31) Nici unul. Decît poate candidaţii la sinucidere. Vreun grandios 
monoman umanitar. Și de altfel nu e surprinzător. Omul are congenital 
convingerea că el valorează mai mult ca un continent.“ 

Cum vezi, gînduri mărunţele de tot, aduse de gînduri mari. Dar am 
avut și altele mai de seamă. Dacă sîntem departe?! 

Cu toate că poate și chiar cred, n-aș îndrăzni să discut, pe o parte, și 
pe de alta aș uita, poate, atît aș avea de multe de vorbit. 

Sîntem plictisiți din cauza copiilor care studiază la București și ar ne- 
cesita prezența noastră acolo. A fost un moment cînd soțul meu a regretat 
că nu a primit postul acela la Iași. Regretul ăsta a trezit în mine un regret 
mult mai mare. E curios că punîndu-mi înainte toate localitățile unde am 
putea sta, eu nu-mi pot așeza cortul planurilor prielnice decît la Iași. E 
sigur că Iaşul pentru mine înseamnă d-ta și Top., dar atît de puţin cît cunosc 
și orașul, care nu e mic, fără să fie mare, nu e mare fără să fie mic, și 
pentru aspectul lui și alte motive imprecizabile, îmi închipuiesc că acolo m-aș 
împăca mai bine, că nu pot fi „Aiurea“. Am oferta brillantă, adusă de îm- 
prejurări, să mă mut la București, dar timpul mi-ar fi vîndut și mai mult 
vieţii de toate zilele și, în total, nu sînt dispusă să accept. Deocamdată, 
planurile fiecăruia sînt încă terorizate de neliniștea împrejurărilor generale. 
Scriam lui Top. că d-l Lovinescu? mi-a cerut o dare de seamă locală. Eu, care 
nu țin la genul ăsta, deși nimic nu mă lasă indiferentă, i-am mai dat și ceva 
mai oportun; apoi m-a rugat mult să-i mai dau și ceva foarte eu. Am dat 
vreo două pagini de prin caiete. Eu sînt foarte neîndemînatecă cu lucrurile 
astea. Deși în același timp am o idee definită în teorie, dar în practică... 
Dacă am fi aproape, v-aș întreba întotdeauna în astfel de împrejurări și. 
aș face cum ați spune. E foarte plăcut să asculți. De altfel, d-l Lovinescu 
pare așa de mulțumit, încît totul e bine. O să-ți dau durere de ochi. Cu scrisul 
urât. Ai mei mă supără de câtva timp. 

În cugetările din nr. 2 4 am găsit din fugă douăzeci de chipuri dea mă. 
mulțumi. Dar de a vă spune amiciția mea pe hîrtie de scrisori nu mai știu. 
azi nici unul nou și destul de bun. 


Hortensia P.-Bg. 


1 În Însemnări literare, 1, nr. 1, 2 februarie 1919, p. 15—17, Ibrăileanu îi recenzează volu- 
mul Ape adinci. 

2 Sub pseudonimul C. Vraja, Ibrăileanu publicase tot în Însemnări literare, I, nr. 1, 2, 
februarie 1919, p. 7—9, cîteva aforisme cu titlul Privind viaja. Aceste cugetări sînt comentate 
mai jos de autoarea scrisorii. 

3 Eugen Lovinescu întemeiase de curînd cenaclul şi revista Sburătorul, pe care-l frecventa 
și Hortensia Papadat-Bengescu. 

4 În Însemnări literare, I, nr. 2, 9 februarie 1919, p. 4—5 apar în continuare aforismele 
lui Ibrăileanu sub titlul Privind viaja 


85, 


26 


77 iunie 919, Focșani 
Scumpe și stimate domnule Ibrăileanu, 


Avem adesea pauze lungi în plăcuta noastră corespondență, umplute de 
aceeași încredere și amiciție nespusă care întreține în mine continuitatea lor 
perfectă și inalterabilă. 

Cauzele tăcerilor d-tale sînt, firește, cele mai respectabile, ale unor 
ocupațiuni frumoase și numeroase, și adesea poate acele multe necazuri 
de care viața nu cruță pe nimeni și mai ales pe unii aleși. Mi-am închipuit 
că unele evenimente în continuare cu grozava epocă a războiului te-au ne- 
mulțumit mult, și am participat în chip abstract la ele, cum particip ne- 
condiționat și fără amănunte la bucuriile și tristețile prietenilor, mai mult 
încă asupra celor dintre ele cu care mă găsesc într-un acord de mîhnire. 
Nu știu dacă nu sînt prea prezumţioasă închipuindu-mi că prețioasa d-tale 
amiciție pentru mine rezistă și plutește, mititică dar neschimbată, printre 
toate aceste mari preocupațiuni. Prezumţie și personală, și literară de a 
crede și dori să durez și să rezist marii puteri nimicitoare des causes immé- 
diates * și sfredelitoarei importanțe des infiniments petits ** — agenţii mă- 
runți, dar coviîrșitori ai existenței zilnice. 

Poate că nu e prezumție, e simplul egoism al simțirii mele personale 
cu care îmi port printre oameni și pricini prietenii neatinși, cu o rară înde- 
mînare și constanță și fără nici o jicnire. 

Cu acea autoritate amicală ce ai asupra mea îmi vei spune dacă am drep- 
tate. Ce faceți? Ce face doamna, drăguța fetiță, adică domnişoară? Ce face 
frumosul Iași, reîntors la înfățișarea lui arhaică și fermecătoare? De cîte 
ori nu l-am dorit și n-am pornit spre el! Niciodată nu mi-l.voi închipui altfel 
decît ca pe o patrie dulce și primitoare. 

Activitatea, mea literară, pe care simt o datorie așa de plăcută, că ră- 
mine numai o plăcere să ţi-o comunic, e suficientă pentru ca să nu mă mustri 
de lenevie. Lucrez mult, dar nu sînt mulțumită fiindcă trebuie să cedez 
puterea creatoare, pe care o simt vie, necesității imperioase de a nu lăsa 
să se piardă munca trecută. Transcriu, termin, revăd, pui ultima mînă, 
pregătesc și strecor și cîte ceva nou, port alte lucruri viitoare. Știu, și 
convingerea asta mi-e scumpă, că te bucuri de acest lucru, cum și eu mă 
gîndesc cu prețuire la opinia d-tale, și cu acea mulțumire unică de a fi 
cunoscut în adincul tău de cineva. 


* Ale cauzelor imediate (fr,). 
** Infinituri mici (£r.) 


86 


Printre alte lucruri, am revăzut pe Alisia 1. Sînt cam nedumerită cînd 
trebuie să răspund cererilor literare. Intervine și chestia dimensiunilor. 
Alisia, cu capitolașele ei, e bună de dat. Pe de altă parte, deși veche, nu 
aparţine scumpei noastre reviste, altfel mi-ar fi sacră. D-tale personal știu 
că-ți place mult, cu oarecare rezerve. Am refăcut-o atît, încît sper să nu 
mai ai rezerve. Rugasem încă din timp pe Top. să te întrebe ce crezi despre 
satisfacerea cererilor literare. Am sau nu, acum, după volum — adică după 
ce am devenit un mic bun public — îndatoriri relative către publicitate, pe 
care odinioară le puteam refuza? Eu am crezut că da, pînă la un punct. Nu 
mi-a răspuns. E un frate ingrat și neglijent. 

Cînd, oare, își reia revista noastră drepturile ei preponderente asupra 
noastră? O voi saluta cu o mare și emoționată plăcere. 

În privinţa frăției, am o judecată să-ți supui ca lui Salomon. Între doi 
copii ai d-tale, care te îmbătrînesc fără să se întinerească, un băiat și o 
fată. Cu mare mîhnire am văzut de un timp destul de lung că fratele meu 
Top. m-a lăsat în părăsire, fără vină. Acum, în urmă, e probabil chiar su- 
părat pe mine. Nu are dreptate, zic eu. Ce va zice Salomon? I-am spus 
deschis — simțeam pentru el acea mare amiciție care o îngăduie — ceva 
care nu mi-a plăcut. Nu mă dezic nici acum. A fost o impresie și nu mă 
înșală. A șters asta, oare, atîtea semne de amiciție? Și acum încă i-aș 
spune cu grijă amicală pentru el numai că-și face tort nu față de mine — n-ar 
avea importanță — ci în genere. Cînd ar proba dreptatea fondului, nu ar 
putea scuza greșala formei. Și e un gînd amical pentru el. Ce e important 
și extraordinar e că sîntem supăraţi! Am în caracterul lui, în genere, și în 
ce mă privește, în particular, acea mare încredere care primează orice por- 
niri ale omenescului și cu care l-am creditat totdeauna. Îi trimit salutul 
meu amical și mîhnit, care îl așteaptă pocăit pentru ingrata sa supărare cu 
plăcere mare. 

În ce privește tot rostul vieții, aştept cele mai frumoase zile de mîine 
pentru toți cei ce-mi sînt scumpi, cu petreceri frumoase și așezați la locurile 
lor, într-un palat fermecat al sufletului meu, plin de culori minunate și 
de minunată armonie. 

De d-ta mi-e dor cu cea mai desăvârșită amiciţie. 

Hortensia Papadat-Bengescu 


1 Pe cine a iubit Alisia, în Sburătorul, I, nr. 24, 27 septembrie 1919, p. 551—560, nr. 25, 
4 octombrie 1919, p. 572—578, şi nr. 26, il octombrie 1919, p. 596—600. 


87 


27 
73 iulie 919, Focșani 


Stimate domnule Ibrăileanu, 

Viu ca umilă solicitatoare din partea fiului meu și sînt foarte stînjenită 
că trebuie să te necăjesc, dar e probabil un destin care mă închină obliga- 
țiunilor nenumărate către d-ta. 

Fiul meu, sublocotenentul, ar dori să fortifice vocațiunea sa relativă 
militară cu studii de drept. S-a preparat anul ăsta, și în toamna trecută, 
pe cînd era la Iași, a făcut cerere de înscriere acolo, dar nu a plătit taxa. 

Ar vrea să știe și ar vrea, cred, să fie și posibil, căci printr-o altă voca- 
țiune are noroc la favoruri prielnice, dacă s-ar putea face așa fel ca, plătind 
taxa acum, să poată fi considerat, printr-un procedeu de care eu nu-mi dau 
seama pentru a-l formula, ca fiind înscris din anul trecut pentru a putea trece 
la sept.—oct. viitor examen de anul I și la iulie viitor eventual de al 2-lea. 

Vă rog frumos a-mi spune dacă acest lucru ar fi cu putință; dat fiind 
și împrejurările speciale de război din anul trecut, în ce fel am putea în- 
cerca și cui să ne adresăm. 

Băiatul, dîndu-mi însărcinarea grea și delicată de a te importuna în 
acest fel, s-a bizuit pe amiciția d-tale, de la care am avut atîtea dovezi, 
și eu mă reazem tot pe ea, găsindu-i un sprijin puternic în sentimentele 
mele de mare și caldă amiciţie și stimă pentru d-ta. 

Ce faceți? Doamna și drăguța fetiță sînt, desigur, bine. Poate aveți 
proiectul de a petrece vara la frumoasele mănăstiri. Eu voi trece o lună 
la Mehadia din cauza unor dureri reumatismale acute. Neîncetat mă gîndesc 
la d-voastră și vă doresc. 

Cu scuze și nenumărate salutări afectuoase, 

Hortensia Papadat-Bengescu 


28 
[Focșani], vineri, 7 aug. 919? 


Stimate domnule Ibrăileanu, 

E în adevăr un noroc că am primit încă aci scrisoarea d-tale, care a 
călătorit de la Iași la Focșani cinci zile, sosindu-mi abia azi. Cu cît mai 
mult ar fi întîrziat căutîndu-mă la Mehadia! 

O serie de neajunsuri, printre care doi bolnavi în casă, m-au derutat 
de la proiecte bine stabilite. Voi pleca, cred, cel puțin peste vreo zece zile. 

Îmi e cu neputinţă să vă mulțumesc îndestul pentru osteneala ce-aţi 
luat în chestia fiului meu și să vă exprim recunoștința pentru rezultatele 
așa de larg satisfăcătoare ce mi le comunicaţi și pe care vi le datoresc. 


88 


Rămine acum ca fiul meu să-și traducă în fapt bunele intenții pe care i le-am 
aprobat şi secondat și pe care d-voastră i le-aţi înlesnit cu atîta bunăvoință. 
Polița de recunoștință o iau asupra mea, generația asta fiind extrem de rea 
platnică, deși mă simt și eu niţel confuză față de atitudinea d-tale sufle- 
tească către mine, așa de evident mîhnită, pe care n-o bănuiam și care mă 
mîhnește nespus. 

Aveţi dreptate socotind că vă e greu să daţi o sentință, deoarece era 
vorba exclusiv de un ce impalpabil, de o perceptibilitate a mea nemul- 
țumită, de ordin cu desăviîrșire de discuție amicală și în afară de orice argu- 
mente de logică a publicităţii. În numele acelorași sentimente amicale per- 
sonale, vă luam arbitru în această querelle d'amitié în care eram sigură că 
am dreptate, deoarece nu discutam o chestie care mi-era desăvîrșit străină 
în fondul ei, ci numai, la un moment dat, forma ei, crezînd că sînt în luptă 
„domenii inatacabile“, cu atît mai mult cu cît lectorul o credea și el, și fiind 
vorba, cum bine ziceți, de revista noastră și de Top., amicul meu, nu-mi 
era indiferent lucrul ăsta, cu totul independent de orice raporturi cu oricine, 
raporturi care nu erau decît un schimb de bune procedee, atunci la începutul 
lor, și despre care cu fidelitate întreținusem pe Top. ?. Eu, prin fire, nu sînt 
combativă, și luptele politice, sociale, personale nu reușesc să-mi apară ca 
lucrul cel mai important. Recunosc că am neglijat să mă țin la curent cu po- 
emicele de care eram străină complect ; Top. știe că în lungile noastre con- 
vorbiri aveam o parte foarte mică. Punctul meu de vedere, conștient și 
inconștient, era că femeia rămîne în afară de ele, ca să nu zic deasupra lor. 
Și mai ales, cum zic, nu le cunoșteam. M-am alarmat incidental de ceea ce 
incidental mi-a căzut subt ochi. M-am „chocat“, deși știu că armele de luptă 
sînt ilimitate și nu se aleg, și i-am spus-o cu totul particular și amical. Dacă 
îmi răspundea pe orice ton, îi ripostam, ne certam în familie, fără amestec 
de vederi generale și fără nici un zdruncin de sentimente; așa am înțeles 
lucrul. Nu am primit de la amicul Top. nici o scrisoare de nici un fel, nici 
înainte, nici după incidentul ăsta. L-am socotit foarte mîndru. Admirăm 
nespus mândria, cu condiția bineînțeles să abdice pentru noi. Deși, dacă 
trăiam în evul mediu, mi-ar fi plăcut ca la sfîrșitul unui tournoi să primesc 
salutul tutulor banierelor, știut fiind bine care-mi sînt culorile, și deși, dacă 
aveam fericirea să trăiesc în sec. XVIII, aș fi vrut ca salonul meu să armo- 
nizeze toate culorile politice și literare, ca și toate școlile artistice, știindu-se 
bine care-mi sînt maeștrii și amicii apropiați — dorințe permise unei femei 
cu atît mai mult cu cît au fost mai puțin realizate. Totuși, dacă Top. mă 


+ Ceartă amicală fr.). 


89 


prevenea cît de puţin că face caz sufletesc din unele lucruri, sau măcar 
că ele există, mă solidarizam la timp, printr-o rezervă fermă și discretă, 
căci genul ostentativ e antifeminin și în afară de felul meu de a fi. Admir 
mult femeia. rusă în camaraderia ei de principii cu bărbatul, ca și pe cea 
americană, dar genul meu nu e în direcția asta ; totuși, îi supleam fervența 
pasionată a sentimentelor mele de recunoștință și dragoste literară și de sim- 
patie personală. Am socotit lupta asta ceva masculin, nu așa de grav, de 
care eram la o parte atît cît se respecta perfect sentimentele pe care mi le 
proclamam, atît cît se poate de tare — și care mă bucur că mi-au fost și-mi 
sînt menajate — pe care le am, cum le aveam și cum le voi păstra în fondul 
lor. Cînd mi s-a părut că Top. în lupta asta lovește „rău“, i-am spus-o. 
Cînd l-am simţit animat de un gînd „dinapoi“ (mi s-a părut poate), m-am 
certat cu el, cum nu se poate mai ușor, ca cu cineva cu care nu vrei să te 
cerți nici în glumă. I-am spus că „aș prefera ca chipul și scrisul meu să 
orneze pagini pe care să nu fie e} așa de încruntat“. Atît! O pretenție femi- 
nină, care nu mai există, din mcment ce era uzurpată. O dorinţă a mea 
personală, 

Am rămas uimită și foarte mihnită trebuind din scrisoarea d-tale, așa 
de bună şi de rezervată, să recurosc că se punea o chestie de solidaritate 
și încă cu atîta gravitate, și că opinia d-tale indubitabilă o socoteai angajată 
deopotrivă în chestia asta, de care, ca de toate polemicile, mă ținusem și 
sînt și acum străină asupra fondului. Mîhnire și mai mare la ideea că vă 
puteți închipui că lectorul ar socoti atitudinea mea ostentativă. Sper din 
suflet că, lectorul n-a făcut eroarea asta. Stilul meu exclude orice postură 
agresivă și demonstrativă cu oricine, cu atît mai mult cu amicii mei vechi 
și buni. 

Firește că din tot sufletul bucăţile ce sînt la redacție, la d-voastră, sînt 
la dispoziţia lui Top. și a Însemnărilor. Bucata intitulată Descentralizare 
are nevoie absolută de unele schimbări. O copiez chiar acum cu aceste schim- 
bări, subt numele de În armistițiu 3, și mîine o trimit ; așa cum e acum, s-au 
demodat unele lucruri mici şi vreau să le schimb. Carnetul zilelor pustii are nevoie 
de mici revederi. Le va face Top. acolo unde i se va părea că forma cere 
revizuire. Scrisoarea însă țin să v-o trimit chiar azi cu mulțumirile și re- 
gretele mele nespuse. 

Ca plantă, ca floare, ca buruiană, cum veți vrea să numiți femeia, 
organismul meu se pălește la răceală, suport rău frigul, și tot organic mă 
complac, mă involt la căldură. On n'est pas maître de sa nature végétale. * 


* Nu ești stăpin pe reacţiile fiziologice (fr.). 


90 


De aceea congelația d-voastră evidentă îmi strînge niţel sufletul. Dar am 
privilegiile umane ale amintirilor celor mai prețioase pentru a lua din ele 
îndemnul de a vă exprima cele mai bune și afectuoase amiciţii, rugîndu-vă 
a saluta și pe Top. din parte-mi. 

Hortensia Papadat-Bengescu 


Regret că necazurile acum, băile cîtva timp, nu-mi vor îngădui să lucrez 
ceva nou cît mai curînd pentru a vă trimite. Voi fi foarte mulțumită însă 
văzîndu-mă între prietenii mei, cu ceea ce am din trecut deocamdată. 


1 Scrisoarea, este trimisă pe adresa: Iași, str. Coroi, nr. 4. 

2 Răcirea relaţiilor dintre Hortensia Papadat-Bengescu și Topîrceanu se datorește cola- 
borării scriitoarei la publicaţiile lui Eugen Lovinescu, cu care polemiza Topîrceanu. 

3 Apărută cu titlul Descentralizare, în Însemnări literare, I, nr. 39, 9 noiembrie 1919 
p. 1—4, nr. 40, 16 noiembrie, p. 1—3. 


29 


[Băile-Herculane], 26 aug. 919 


“Cu bune salutări amicale din Băile-Herculane, unde totul e liniștit și 
prielnic. 


Hortensia Papadat- Bengescu 


carte poștală ilustrată 


30 


marți, 6 noiembrie 1919, Focșani 


Mulistimale domnule I brăileanu, 


O ocaziune de a comunica. cu Moldova! Lucru excepțional! o ocaziune 
de a vă scrie! 

Sintem de o săptămînă blocaţi: o, politeță germană! Rusia, tot atît 
de grațioasă, ne-a trimis un viscol cumplit. 

Nu mai știu ce se petrece pe lume. E, pare-se, traiul cel mai fericit. 

Totuși, cunoaștem veștile cele mari. Deocamdată nu ne lipsește decît 
pîine, lemne și lumină. Avem însă Transilvania și Bucovina etc... și ne-a 
rămas petrolul. Eu m-am bucurat mai ales cînd ni s-au întors marea și 
munții, 


91 


D-voastră acolo vă luminați și încălziţi tot numai cu entuziasm? Al meu 
are un goût d'amertume *. E gustul meu permanent și natural de la un timp. 
Eu, de altfel, sînt grav atinsă de mizantropie și mîhnită că am boala asta 
cumplită. Din pricina ei văd cam mohorit. 

D-voastră ce mai faceţi? Unde v-aţi așezat? Neștiind, rătăcesc căutîn- 
du-vă cu mintea locul și dispoziția sufletească. La Iași aveți mari spec- 
tacole. Ele hrănesc, oricît. Noi, aci, sîntem înmormîntați de vii: Sînt incon- 
solabilă. De aceea poate sînt și așa neaptă să primesc bucuriile, și asta în 
același timp mă desesperă. Aveam o putere de spontaneitate, o căldură, o 
pasiune pentru astfel de ocazii propice frigurilor mari, pe care o regret. 

Sînt sănătoasă, dar am slăbit iar. E absurd și punctual. 

Cum iau un mic concediu, mă refac. Motivele care mă consumau desigur 
au scăzut și mă întreb eu singură. Probabil au rămas încă multe care au 
putere mai mare decît cred singură. Lipsa de mediu ajunsă la limitele ei; 
lipsa oricărui mobil sau interes, a oricărei amăgiri. 

Mă culc la 9 ca să scurtez ziua și aştept de pe la 5 ora somnului. Nu 
frecventez pe nimeni, nu am aci nici o prietenie, nu mai am răbdare să 
citesc, sper că aș mai putea să simt și cuget încă. Speranța mutării m-a sus- 
ținut un timp, apoi afacerea teatrului ar fi putut. 

Tout est à recommencer** şi nu mai am imbold. Ce e mai plicticos ca 
faptele e întîlnirea neplăcută cu ostilitatea vieții, cu parcimonia și antipatia. 
ei. Eu nu am putut sta niciodată unde am simţit adversitate, și deocamdată 
acest loc e viața. 

Departe de mine idei „fatale“. Prin criza asta am trecut o dată la adînc 
cînd am notat Marea. Acum nu mai e primejdie. Boalele mari dau imunitate. 
Am rămas numai cu obiceiul de a mă uita cîteodată la vîrful salcîmului bătrîn 
din curte. Sînt pesimistă... Cuvîntul e uzat și discreditat. Sînt cum îmi sînt 
împrejurările. Poate chiar curajoasă față de ele. 

Cînd am timp și e lumină, revăd prin caiete, transcriu. La teatru se 
vor juca, probabil, patriotice. Pur și simplu neoportunism din parte-mi. 
Și lucrurile astea nu ar însemna pentru mine nimic, dacă nu mi-ar lipsi altele. 
Aș fi foarte fericită să pot afla vești de d-voastră. Să vă văd mai ales. 
Idealuri fără aspirațiuni. Sînt foarte modestă. Am și primit lecții mari de 
modestie. Soarta și oamenii se îngrijesc cu deosebire de asta. 

De Top. cred că trăiește și e fericit. 

Sîntem și înzăpeziţi. E romantic și incomod. Ne-am trudit destul.: Aspir 
din toate puterile la... liniște. 


* Un gust amar (fr.). 
+*+ Totul trebuie reluat (fr.). 


92 


Cele mai bune amiciții doamnei Ibrăileanu. Primiţi sentimentele mele 
afectuoase. 
Hortensia Papadat-Bengescu 


31 
Focșani, 9 dec. [1919] 


Profesor universitar I. Brăileanu [!] 


Iași 


Focșani, nr. 1.028 


Primesc cu mulțumire distinsa propunere. 
Hortensia Papadat-Bengescu 


telegramă 


luni, 14 dec. 919, Focșani 


Stimate și scumpe domnule Ibrăileanu, 


Timpul din urmă sensibilitatea mea sibilină prin visuri de zi și de noapte 
plutea în jurul d-voastră. 

Căutînd deunăzi într-un cufăr, am dat peste un teanc de fotografii ale 
mele, a căror veche destinație mi-a adus o melancolică plăcere. 

Am răspuns telegramei cu acea neîndoioasă grabă pe care era firesc să 
o am către o propunere a revistei noastre. 

Prumoasa d-tale scrisoare cu amănunte m-a mulțumit cu deosebire. 
Bazele solide, auspiciile frumoase, vederile largi și senine m-au interesat 
și satisfăcut enorm. 

Sînt mîndră de a mă prenumăra printre fondatorii acestei instituţii 
culturale i. Mi se pare că măsor drumul și spornic și anevoios pe care l-am 
parcurs din ziua cînd am venit la d-voastră cu mica mea Viziune ?, și e una 
din recompensele mari ale acelor sacrificii pe care cu îndărătnicie le-am făcut 
pentru dragul literaturii, recompensă cu atît mai plăcută cu cît îmi vine de 
la amici vechi și buni. 

Am rămas emoționată față de „premiul“ pe care prietenia d-voastră, 
măgulitoare mi l-a acordat. 

Mi-a plăcut să-l socotesc ca expresia unei deosebite prețuiri pentru mica, 
mea contribuţie literară și ca o tovărășie frățească la sporurile zilelor bune. 


93 


Știu că aveți convingerea că m-am socotit totdeauna pe deșiin mulțumită 
şi mi-a plăcut chiar să mă cred și să rămîn obligată. 

O singură umbră pe bucuria mea totală. Deși sint într-o epocă prosperă 
pentru muncă nouă și cuprinsă de multe proiecte, sînt, în același timp, 
într-o fază de supraocupație în jurul desăvîrșirii lucrului dinapoi, cum și a 
lucrurilor teatrale care își fac drumul lor încet și drept, singurul care satis- 
face felul meu de a înţelege. 

Starea rea a sănătăţii din timpul și după război, acum rezolvată cu o 
mare anemie, contribuie și ea a mă surmena acum, acaparindu-mi timpul. 
Nu aș putea da acum ceva nou gata complect, și cred că vom publica tot 
pe Cucoana Ileana, pe care voi căuta să mi-o revăd, căci poate după atita 
timp are nevoie de mici îngrijiri, pe care vi le voi comunica din timp. Două 
capitole mai cuprinzătoare din Femeia în fata oglinzii, pe care ie trimisesem 
o dată cu cel apărut în V. 7. și care desigur s-au risipit printre atitea lucruri 
mai prețioase în timpurile cumplite, sînt la mine pe caiet și le voi prelucra 
şi pe ele, căci au unele repetiri și, dacă vor cadra cu necesităţile revistei, 
vă veţi folosi la timp de ele 3. Cu asta va trece surmenajul momentan și 
voi putea lucra în materialul de preocupări noi. 

M-am reîntors acum zece zile de la București, unde am stat trei săptă- 
mîni, în vederea piesei Bătrînul, pe care o am pe repertoriul stagiunii. 
Scena are condiţii multiple, încercări mai zgomotoase, care cer lupte mai 
mari, mai ales cînd vrei să le armonizezi cu vederile tale fără concesii, 
Totuși, am imensa satisfacție de a vedea aceste progrese încete înconjurate 
de mari mulțumiri morale de o calitate superioară în ce privește atmosfera 
făcută printre artiști și toţi cei ce vin în raport cu ea pentru această lucrare 
pe care pui mult preț, deși fără nici o iluzie sau greșală asupra destinelor 
pur hazardoase ale teatrului. Mai ales că nu există public, ci, ca pretutindeni 
acum, o masă neamalgamată, nenivelată și nedumerită. 

E posibil, dacă condiţii noi dinafară și din mine nu se vor opune, să se 
joace prin ianuarie. 

Am o distribuţie făcută de director, con amore, deoarece [este] la fel cu 
aceea pe care o purtam în buzunar, afară de vreo două roluri, pentru care 
nu aveam de unde alege. 

Tot în aceste săptămîni am contractat pentru două volume, Bătrinul 1 
şi un nou volum de proză cu Editura „Alcalay “ 5. Cred, însă, că atunci 
cînd superba editură a V.7. ne va putea da ospitalitate, voi avea încă un 
volum gata 6. 

Și acum să treci la judecată, stimate domnule Ibrăileanu. Ai lăsat o 
scrisoare netrimisă. Eşti condamnat fără apel. În ce privește diferendul 
pentru care te chemam arbitru, negreșit el e perimat. 


94 


Oricare era sentința d-tale, și deși poate ceream dreptate cu ideea 
fixă că o am, nu am fi putut altera unele durabile legături care vor perse- 
vera printre atitea fluctuații ale vieții. M-aș fi războit numai cu vechiul meu 
amic Top., căruia te rog să-i transmiți salutul meu. Am savurat într-o 
scrisoare adresată fiului meu mai mic, pe care Top. îl cunoaște, verva lui 
amară și spirituală, 

Te rog, și mă bucur că ele vor trece prin interpetarea d-tale amicală, 
să transmiţi și colegilor salutările mele deosebite. Am întîlnit la Buc., unde 
numai întîimplarea îți poate sluji dorințele, pe d-l Brătescu-Voinești, pe 
care ori de cîte ori îl văd simt un curaj moral nou și plăcut. 

Mă ispitiți mult de tot spre Iași, și totuşi nu cred să-mi pot așa de curînd 
satisface dorul. Prin ianuar iar poate să fie nevoie să merg la Buc. Eroism 
adevărat o călătorie acum! 

Atîtea multe și atracţia de a vă găsi un om — de zi — mai ales, de 
a vă cunoaște a doua oară și de a vă prețui într-o a doua formă, desigur 
tot așa de avantagioasă, sînt tentaţii mari, căror le voi pune o surdină pînă 
la timpul realizărilor prielnice, și pînă atunci vă voi trimite o provizie mare 
din combustibilul sufletesc în care știu că idealismul d-tale găsește o satis- 
facție și un răsunet bun. 


Hortensia Papadat-Bengescu 


1 Hortensia Papadat-Bengescu fusese solicitată să facă parte din Asociaţia culturală şi 
științifică „Viaţa românească“, 


2 


2 Prima scriere tipărită de Hortensia Papadat-Bengescu în Viaja românească. 
3 Nu au mai apărut în Viaja românească, ci în Sburătorul, 1919. 

4 Bălrînul, București, 1920. 

5 Sfinxul, Bucureşti, Alcalay, 1920. 

6 În editura, Viața românească scriitoarea nu a tipărit nici un volum. 


33 


[Pocșani, 37 dec. 919] 


Da, scumpe domnule Ibrăileanu, 


negreșit voi face așa cum vei crede și zice. Absoluta convingere că va fi așa 
cum e bine și totala mea ignoranță în materie de afaceri mă indică supunerii. 
Sînt acuzată (literar) de idealism. Primesc învinuirea. Nu e din necunoaș- 
terea realităţii, este „cu toate că“ o cunosc. Îmi place să cred într-un interes 
magnanim pe care mi-l porți și care și el durează și va dăinui mereu, „cu 


95 


toate astea“. E negreșit o ambiție excesivă, căreia nu-i lipsește totala resem- 
nare a modestiei cînd ar fi nevoie de ea. 

Am primit prin bancă și vă mulțumesc din nou. Am citit prin ziare 
somptuosul prospect și mi-a făcut impresie în multe feluri grave și plăcute. 

Un efect remarcabil e impresia pe care o face concetățenilor mei. Eu nu 
ies de loc din casă, sînt din ce în ce mai abstrasă de la mediu, e o pră- 
pastie care se sapă involuntar. Îmi vin totuși ecouri despre epatarea pe care 
răsunătorul zeu al finanței o răsfrînge și asupra mea. 

Cota noastră valoare se evidențiază pare-se. Ce mi-ați făcut? Concetă- 
țenii mei au să bage de seamă că scriu și o să-și închipuiască chiar că scriu 
bine. Eu, care am atîta spaimă de lucrul ăsta... Se pare că alaltăieri, la 
un club, un domn advocat a vrut să vorbesc eu despre opera mea, dar, 
cum nu m-am dus, a amînat. 

Iată o idee subită care i-a venit. Sînt cam injustă. De multe ori au 
tentat să mă producă și am fugit cu spaimă și refuz în ascunzătoarea mea. 
Propuneri de conferințe, președinții de societăți locale le-am ocolit cu fer- 
mitate. Azi, mergînd la poștă, un domn maior în rezervă și proprietar, 
frate cu un politician cunoscut, personaj cam excentric și gălăgios, nu fără 
cunoștințe generale și inteligență, pe care-l știu din nume, m-a oprit ca să 
mă consulte dacă trebuie să trimită din opera lui la V.r. Prospectul!1 

Cea mai mare parte din contimporanii mei ies cu totul din cadrul inte- 
resului meu altfel decît ca obiect de studiu, de aceea aceste mici „comedii“ 
îmi dau numai spectacolul lor. De altfel, nici nu pot acuza pe acești oameni. 
Viţelul de aur imens din Pagode a făcut atunci, ca și acum, aceeași justă 
impresie bieților muritori. E natural ca un simplu reflex aruncat asupra 
cuiva să le facă impresie. D-ta, ca și mine, care sîntem idealiști, nu cunoaștem 
oare puterea lui covîrșitoare? 

Cu cît am cultivat mai mult sentimentul și gustul frumosului și bunului, 
cu atît mi-a apărut mai clar că bucuria lor ţi-o procură banul. M-am resemnat! 
Asta e altceva. 

Iată cum singura vecinătate a marei finanțe mă pudrează cu aur, deși 
eu sînt numai cu onoarea pe care mi-a procurat-o idealul. Amicii general 
dr. Macridescu, care e personagiul principal al Băncii „Economia“, fericiți că 
conlucrăm, m-au băut. Ei mă iubesc ca niște părinți. 

Iată un ecou al activității d-tale în plină lumină a zilei. Îmi amintesc 
cu nespusă plăcere de casa așa de primitoare a Cugetătorului nocturn, risipită 
“în cenușă. Deasupra ei s-a ridicat alta trainică, pe care, cum bine zici, îm- 
prejurările de comunicaţie și iarnă nu-mi permit încă să o văd, ci numai 
să-i apropii gîndul meu amical. 

Hortensia Papadat-Bengescu 


96 


Am recitit pe Cucoana Ileana ?; sînt mici corectări, care nu cer să o 
recopiez și care cred că vor fi făcute la redacţie. Nici o modificare principală. 


! Prospectul carc anunța apariția celei de a doua serii a Vieţii românești. 
2 Cucoana Ileana, publicată în Sburătorul, 1I, nr. 39, 5 februarie 1921, p. 201—205, şi 
nr, 40, 12 februarie 1921, p. 212—217. 


34 


vineri, 2 ian. 920, Focşani 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Iată, cred, fără de întîrziere, procura ce mi-ați cerut. Sînt negreșit cea 
mai rebelă formă de temperament feminin pentru revendicările femeniste. 
Totuși, de cînd mă știu, m-am răzvrătit contra tutelei judiciare în care e 
ținută femeia. Ea însă cade de la sine în desuetudine prin forta covîrșitoare 
a lucrurilor și rămîne o formalitate vană, a cărei inanitate o recunoaște și 
tutorele pînă cînd va dispare complect, 

Tout vient à temps à qui sait attendre *. 

Această consfințire legală să fie cu spor! Din fugă, afectuoasele mele 
amiciții. 

Hortensia Papadat-Bengescu 


7 ianuarie 920 


Văzut 
Ch. Abian 


Procură** 


Subsemnata Hortansa Papadat-Bengescu, domiciliată în Focșani, str. Spi- 
talului Județean, nr. 7, cu autorizația soțului meu, N. N. Papadat, magis- 
trat cu același domiciliu, împuternicesc pe d-l M. Sevastos, avocat din Iași, 


* Totul vine la timp pentru cine știe să aștepte (îr.). 
** Textul este scris de altă mină și doar semnăturile sint autografe. 


97 


să semneze pentru mine și în numele meu actul constitutiv și statutele Insti- 
tutului de arte grafice și Editură „Viaţa românească“, societate anonimă, 
capital lei 6 000 000, sediul social Iași, pe care le cunosc și pe care mă oblig 
a le respecta. 

De asemenea, declar că am cunoștință de consiliul de administraţie și 
cenzori, pe care-i recunosc. 


Hortensia Papadat-Bengescu 


Dat pentru autorizare, 
N. Papadat 


Proces-verbal 


Astăzi, 1 ianuarie 1920, în pretoriul Tribunalului Putna S.I și înaintea 
noastră, Theodor Alexandru, judecător de ședință, asistat de d-l Constan- 
tin Verdeaţă, grefier, s-a prezentat în persoană d. Hortansa Papadat-Ben- 
gescu și soțul său, N. N. Papadat, magistrat, domiciliați în Focșani, strada 
Spitalul Judeţean, nr. 7, personal cunoscuţi nouă, cerînd autentificarea pre- 
zentei procuri, depusă în două exemplare, din care unul format pe hîrtie 
liberă, subscris de părți, și altul cu timbru mobil de 50 bani, nesubscris. 

Citind prezenta din cuvînt în cuvînt în auzul părților ce-au declarat că 
cele coprinse în procură sînt cu consimțămîntul d-lor și este subscris cu 
propriile d-lor semnături. 

Despre care declarațiuni luînd act, am pus apoi pe părți de au subscris 
propriu în fața noastră și exemplarul ce nu era iscălit și care urmează a se 
opri la dosar, după care am vizat ambele exemplare spre neschimbare. 

În vederea celor ce proced și în baza legii autentificării actelor, declarăm 
autentic prezentul act, la care s-a mai anulat și aplicat un timbru mobil 
de 5 lei pentru autentificare. 


Judecător de ședință, 
Th. Alexandru 
Grefier, 
C. Verdeaţă 


Nr. 1 autentic. 


98 


35 


10 ian. 920, Focșani 
Stimate domnule Ibrăileanu, i 


Sînt din ziua de Crăciun bolnavă în pat și probabil pentru încă cîteva 
zile. Să încep prin a vă face bunele mele urări de sănătate frumoasă, reali- 
zarea operei și muncă rodnică. 

Am copiii aci de vacanță, cu multele ocupații pe care le aduc cu cei, 
și îndeosebi pe băiatul cel mare, serios bolnav de ochi. Peste cinci zile ar 
trebui să plec la Buc., dacă mi-aș asculta interesele, și voi pleca poate 
peste zece, dacă mă vor lăsa nevoile. Şi azi-noapte m-am chinuit de gîndul 
că Cucoana Ileana nu e pe măsură, și nu știu dacă am timp să lucrez 
acum altceva chiar pe vreo impresie bine lămurită în minte. Dacă nu voi 
face-o, e că a fost imposibil, și atunci voi trimite un poem în proză de 
prin caiete. O pagină numai. Prea mic poate? Aș fi prea mîhnită să nu fiu 
acolo în primul număr 1. 

Cu multă plăcere și onoare în ce privește fotografia ; puteți dispune de 
ea. Am acum vreo zece kilograme mai puțin. M-am fotografiat recent tot 
pentru o cerere, dar nu am reușit. Nu știu dacă aveţi pe cea cu flori sau 
pe cea cu o carte în mînă. Sînt bune. Cea cu flori e decorativă. Preocupări 
temenine. Negreșit, scumpe domnule Ibrăileanu, știu foarte bine sensul de 
asociere pur morală pe care-l am. Poate arabescurile mele glumeţe v-au 
lăsat vreun dubiu asupra acestui lucru. Mă socotiți, cred, deplin convinsă de 
importanța confraților-coasociați, cum și de frumoasele realizări pe care le va 
face revista așa de bogată și în trecut şi unanim prețuită. Ieri încă pe lîngă 
mulți, un om de litere bine cunoscut îmi scria exprimîndu-mi sincera bucurie 
de a mă vedea la fundamentul unei publicații de o așa mare importanță. 

"E poate în scrisoarea d-tale o intenție pe care nu o deslușesc, dar de 
a cărei bunăvoință pentru mine nu mă îndoiesc, cum nu vă îndoiți de sen- 
timentele mele bune, 

Hortensia Papadat-Bengescu 

Cu deosebite mulțumiri pentru sumă. 


„1 În Viața vomânească, XII, nr. 1, martie 1920, p. 40—49, scriitoarea publică fragmentul 
Ca să te pomenesc... 


36 
22 ian. 920, Focșani 
Stimate domnule Ibrăileanu, 
Bolnavă, cum v-am scris, m-am preocupat totuși mult de dorința de a 


vă da o bucată în condițiile pe care le cereți și sînt necesare. Am lucrat pe 


8—3438 99 


o temă care mă interesase viu, o impresie predilectă de spital. Răceala de 
care am suferit s-a localizat la ochi și sufăr acum destul de serios de un 
catar conjunctival. Aș putea poate, totuși, peste 4—5 zile, copia și expedia 
cele 12 pagini ale bucății, mai scurtă deci mult ca Cucoana Ileana. Acea 
jumătate de pagină cu un mic poem în proză ar fi fost poate insuficientă, 
cel puțin pentru dorința mea de a reintra în prețioasa reapariţie a re- 
vistei noastre. Primiţi urări mari de an nou și bun. Asemenea confraților, 
cu amiciții deosebite. 

Hortensia Papadat-Bengescu 


37 
[Focșani, 5 martie 1920: 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Mă pregăteam să scriu pe lung cele ce am făcut la București timp de o 
lună cu teatrul — culise interesante și folositoare, chiar cu daune, cînd ochii 
au recidivat, lucru și neplăcut pe moment, și îngrijorător pentru viitor. 

Am primit de la administrația V.r. avizul că voi avea a mă ocupa de 
propagandă. Mă simt fericită de această îndatorire, care-mi revine de drept, 
şi voi căuta să o îndeplinesc cît mai bine. 

Am o solicitare către d-ta. E făcut să-ți cer și să fiu cea obligată nesfîrșit. 
Cererea mea totuși se limitează la un deziderat sincer, care se oprește însă 
la primul obstacol serios ce ați avea de opus. 

Domnul Aderca, din Craiova, care se manifestă de curînd remarcabil. 
în proză, crede că l-aș putea sluji cu ceva pe lîngă d-voastră, pentru ca 
unele lucrări ale lui să încapă în Vu. 

Pentru promisiunea și valoarea a ceca ce am citit de el, și pentru mul- 
țumirea ce aș avea să pot fi de folos unui confrate, am acceptat cererea ce-mi 
face, și pe care vin să v-o prezint. 

M-am recuzat către el, firește numai în ce privește vreun amestec 
ce mi-aș îngădui sau vreo influență ce aș avea altfel decît pe calea solicitării 
grațioase din parte-mi și a solicitudinii d-voastră pentru mine. 

În lipsa unor noutăţi întotdeauna de cel mai mare interes și preţ pentru 
mine, sper că sînteți activ, satisfăcut, voinic. 

Nu pot zice acum același lucru pentru mine. Cu cele mai bune și căldu- 
roase salutări, 


Hortensia Papadal- Bengescu 


100 


38 


[Focșani], duminică, 22 martie 920 


Mulistimate domnule Ibrăileanu, 


Mi-am îngăduit nespusa mulțumire sufletească și satisfacție intelectuală 
cu totul aleasă de a vă trimite lucrarea mea Bătrinul. E mult timp de cînd 
am dorința de a vă comunica forma teatrală a muncii mele literare. Dorinţa 
asta se preciza în forma unei lecturi proprii în confortul întrevederii amicale. 
Cred că Povirnișul, pe care nu l-am concedat lui Alcalay, va avea cinstea, 
și eu mulțumirea, să fie editat de V.r., alături de alte lucrări viitoare. 

Gîndul că o lucrare în care am pus energiile mele complecte va trăi în 
aprecierea d-tale, indiferent de îndrumarea opiniei critice, care își va păstra 
valoarea calităţii ei subt orice formă, fie ea de afirmare sau de negare, 
îmi este foarte prețios. Am scris astăzi la direcția Vu. despre executarea 
însărcinării mele plăcute relativ la răspîndirea revistei. Îmi îngăduiesc încă 
să vă trimit o lucrare teatrală, pe care d-l Aderca mi-a trimis-o, Triunghi. 
Se recomandă, în adevăr de la sine, prin multe calități de observație psico- 
logică și cadrează bine cu publicitatea literară, fiind mai apreciabilă la lec- 
tură decît scenică propriu-zis. Autorul cere stăruitor păstrarea manuscrisului 
oricare ar fi soarta lui. Repet solicitarea mea, 

Nu am nevoie să vă spui că Bătrinul meu nu e decît jumătatea totului 
lui, care cere viața scenică a jocului teatral și numai atunci; eu chiar, care 
îi știu și văd în mn.e toată mișcarea, îi voi cunoaște entitatea. Am simțit 
bucurie luînd contact cu preliminariile apariției revistei noastre. Ce mai 
face amicul Top.? Mi-ar face o nespusă bucurie să am bune știri de el. Primiti, 
scumpe domnule Ibrăileanu, repetirea sentimentelor mele de afectuoasă 
amicitie, 

Hortensia Papadat- Bengescu 


39 
[Focsani], 13 apriiie 920 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Vă spui cu călduroasă urare de bine tradiționalul „Hristos a înviat“! 

Scrisoarea d-tale mi-a pricinuit o mare mulțumire, și nu pot regreta 
micul incident care a provocat-o și ţi-a dat atîta turburare față de bunele 
consecințe 1 

Tonul vioi al amiciției d-tale literare pentru mine, intențiile plăcute 
de a mă despăgubi de neînsemnata nemulțumire repun sentimentele noastre 


101 


reciproce la punctul de la care nu m-am îndepărtat niciodată și de la care 
orice deviație mă mihnea, 

Fireste că măsurile ce luați redacțional față de greșelile comise sînt o 
prerogativă necesară, eu însă nu aș voi să fiu un motiv de necaz pentru 
nimeni și nu m-am plins decît d-voastră personal, ca reabilitare literară 
și numai pentru că era în adevăr o greșeală special de costisitoare. 

Nu aș voi să vedeţi în cea ce v-am spus despre editare decît simpli- 
citatea însăși, mlădioasă, a cuvintelor. Nici o revendicare și mai ales nici un 
imbold de îngîmfare nepotrivit cu firea, ca și cu meritele mele. Doresc și 
afecționez, accept ca pe ceva și natural și binevenit protecţia d-voastră în 
orice împrejurări. Dar e un sentiment de absurditate poate, dar sincer în 
plăcerea de a repurta mici victorii, de a aborda mici greutăți, care mă face 
să ocolesc drumurile bătute și deschise. Așa am procedat la teatru, așa m-am 
prezintat în orice împrejurare, fericită cînd obțineam mici victorii și resemnată 
cînd mă stilceam. Am fost așa de mult o self-maid* în viața mea literară, m-am 
strecurat împotriva atitor lucruri care ar fi zdrobit voințe mai mari, hazardul 
fericit — care v-a adus pe d-voastră, ca și pe alţii, în ea — ca și cel nefericit 
joacă un rol așa de principal și de fatalist împotriva rațiunii reci, încît respec 
și iubesc felul ăsta. 

Pentru toate strîmtorările pe care timpurile de acum ni le aduc prin 
lipsuri de tot felul, printre care și al hîrtiei, să sperăm că în curînd totul se 
va ușura. 

Mă bucur văzînd că sînteți mulțumit și plin de o rodnică activitate și, 
reînnoindu-vă urări, cum și amicilor ce-și amintesc de mine, cu salutări pentru 
doamna Ibrăileanu, vă trimit afectuoasa mea amiciţie, 


Hortensia P.-Bg. 


1 Probabil că în scrisoarea sa G. Ibrăileanu prezenta scuzele redacţiei pentru o eroare 
tipografică ce se strecurase în bucata publicată în nr. 1/1920, şi pentru care în numărul 
2/1920, p. 327, apare crata următoare: văictătură pentru vărsătură, cum fusese cules din gre- 
șeală în numărul trecut. 


40 


- 


7 iunie 920, Focsani 
Mulistimate domnule Ibrăileanu, 
Reîntoarsă după o scurtă absență la București, găsesc cererea repetată 
și stăruitoare a scriitorului Aderca de a reintra în posesiunea volumului său 
conținînd lucrarea teatrală Triunghi. Cum desigur interesele lui cer grabă, 


* Corect: self-made, om care s-a ridicat prin propriile-i puteri (engl.). 


102 


mă grăbesc la rîndul meu — mai ales că involuntar întîrziată — să te necă- 
jesc pentru a doua oară în jurul acestui lucru, rugîndu-te să dispui trimiterea 
cărții pe adresa domnului F. Aderca la Ideea europeană !, Pasagiul Român, 
22, Buc., pentru accelerare, în caz numai că asta nu te poate cu nimic nemul- 
tumi, în care împrejurare mi-ai înapoia-o mie, pentru a o retrimite la rindul 
meu. Firește, d-l Aderca va fi înțeles incomoditatea pe care o lucrare teatrală 
o face unei reviste și se va. dirija către debușeul normal al teatrului. 

Cu această ocaziune, îmi e plăcut să vă anunț apariţia celui de al doilea 
volum al meu de proză — Sfinxul — conținînd Scrisorile către Juan, care au 
găsit în d-ta un apreciator neuitat, placheta Alisiei, pe care am modificat-o 
mult în vederile schimbului de idei ce am avut atunci asupra ei, și recentul 
meu roman scurt al Adrianei. De îndată ce editura îmi va da primele exem- 
plare, îmi vos face bucuria deosebită de a vă trimite unul. Am aflat că un 
amenaţament fericit a alăturat căminele mele literare, ca și cele editoriale 2. 
Eram cît pe aci să ne facem ieșeni — de fapt, printr-o mutare. Am trecut 
numai pe alături, și salutările mele afectuos amicale ţi le trimit de la aceeași 
distanță, cît și de la aceeași apropiere. 

Hortensia Papadat- Bengescu 


1 Revistă apărută la Bucureşti între 1919—1921. 
2 Aluzie la faptul că Editura şi Librăria Alcalay vor fuziona cu Editura și Institutul de 


zu 


arte grafice „Viaţa românească, 


41 


[Focșani], duminecă, 20 iunie [920) 
Mulistimate domnule Ibrăileanu, 


Scrisorile noastre s-au încrucișat, totuși a mea nu răspundea decit în 
parte interesantelor lucruri de care îmi vorbiți. În adevăr, ideea de populari- 
zare e plăcută chiar, sau tocmai, unui scriitor de felul meu, și gîndul d-tale 
bun mi-a făcut plăcere. Cum bine credeai, Scrisorile lui Juan ! erau potrivite. 
Ele însă mi-au slujit compunerii celui de al doilea volum, pe care am plă- 
cerea deosebită de a vi-l oferi. În afară de ele nu am nimic în genul ce 
spuneți și cadrează cu publicaţiile breve — în afară de Filmul de tramvai 
și În armistițiu, fragmente prea mici totuși pentru a satisface o broșură și 
care nu se pot, cred, combina cu Crinul? lui Balzac (?). Celelalte fragmente 
de la Însemnări, cum și cel din nr. 1 al V.r. şi altele vor combina un volum 
din război î. Mai e Cucoana Ileana. Îmi pare că o aveţi încă. Şi eu aci o mai 
am. Voi căuta să dirijez imaginaţia spre recenzii de felul celor ce ați dori de 
la mine; le-am cam părăsit pentru literatura în sine. Momentan, pe lîngă 


103 


ochi, de care uzez cu prudență, se adaugă o anemie care, prin excesul ei, 
e o boală al cărei primă prescripţie e suprimarea temporară a lucrului. Cum 
e singurul pretext cu care înșir timpul, privațiunea e mare, dar boala însăși, 
foarte lenoasă, mi-o impune. Nu știu dacă din cele ce v-am spus am putut 
cu ceva corespunde propunerilor pe care le-am primit cu mulțumire. Volum 
deodată nu mai am, dar sper că se va face curînd. 

Urmăresc, fireşte, cu interes și simpatie revista, cît și cu toată satisfacția 
intelectuală pe care mi-o dă. 

Am citit cu părere de rău că nu vă simțiți destul de bine în ultimul timp. 
Eu păstram mereu speranța de a vă vedea în forma nouă a energiilor victo- 
rioase, dar nu fără de regretul de a altera imagina cunoscută a poetului eremit. 

M-am bucurat și de veștile bune ale colegului Top. Binele e așa de balsa- 
mic! Cu cordialitatea celor mai amicale salutări, în așteptarea veștilor bune, 


Hortensia Papadat- Bengescu 


1 Apărute în Viaţa românească, XI nr. 4—5, aprilie-mai 1916, p. 129—156. 

2 Un crin în vasta comedie umană, apărută în Viaja românească, IX, nr. 4—5, 1914, 
p. 39—47 

3 Balaurul, Bucureşti, 1923, Editura Alcalay. 


42 
7 oct. 920, Focșani 


Scumpe şi stimate domnule Ibrăileanu, 


Reîntoarsă alaltăieri, am scuturat numai osteneala penibilă a călătoriei 
înainte de a veni să-ți spui că am găsit aci, cu sentimentele ce-ţi închipuiești 
de fericită gratitudine și satisfacție mîndră, răspunsul dumitale așa de grabnic. 
Impasul de a cere ceva pentru a-ți obține scrisoarea repede e greu de rezolvit. 

În fiecare cuvînt care-ţi luminează atitudinea e acea perfecţie și noblețe 
la care aș fi putut aspira mai mult. Le-am prețuit. Sînt tocmai crezul statornic 
de care îţi vorbeam. Dar nu! Nu mi-a făcut nici un mahalagism domnul Pătrăș- 
canu! Mi-a spus exact numai ceea ce v-am reprodus, și mi-a spus-o într-un 
fel care era plăcut: „Cei la care eu țin mult (şi constatarea indubitabilă m-a 
mulţumit) erau supăraţi pe mine“. Atît! Eu am zis nu, și am zis bine. Altor 
cuvinte le-aș fi distras auzul, ca și dumneata, și nici nu ţi le-aș fi menționat. 

E viața și oamenii, dar sînt și lucruri și oameni deasupra ei, și între atîtea 
ale noastre fiecăruie și sancţiune e o tranzacție ultimă și decisivă. 

Așa, domnule Ibrăileanu! Cu totul franc şi deschis! Îţi voi spune altădată 
ce cred eu de Cucoana Ileana. E mai secundar. Ceea ce importă e ceea ce 
crezi, plentru] V.r. și pentru gustul personal, dumneata. Voi lucra (am și început) 


104 


un capitol din F[emesa] în fața oglinzii — Balul, Feminităti ! — și îl voi trimite 
neîntîrziat. Și eu sufăr de lipsa mea de acolo. Altceva nu aș avea destul de 
curînd. Două luni de vacanţie și prinsă în jurul teatrului, proiectele mele 
vivace și numeroase nu au putut lua formă scrisă încă. 

Ceva de felul lui Ca să te pomenesc nu am în toate zilele, fiindcă pe mine 
mă aduc, la tot și orice, întreagă cu tot arsenalul meu de forțe vii, dar un 
subiect dinafară, deopotrivă de pregnant, nu am totdeauna. Mi-am dat seama 
că e o cochetărie legitimă să-l dau primului număr al Vieții, și apoi am avut 
mulțumirea să capăt multe și mari laude pentru acest debut „în realism“. 
Eu nu debutez niciodată în propria-mi cunoaștere de mine. Ştiu că am ati- 
tudini variate și multiple, de la asprime brevă la subtilitate, după atmosfera 
impresiilor. În afară de forța de muncă organică masculină, nu mă recuz de 
la nici un gen. Și versul, teatrul, dialogul, monologul, acuitatea simțirii pure 
sau viziune violentă a realului mă vizitează deopotrivă. Asta nu exclude de 
loc ca alții să observe lucrul, nici multumirea mea că l-am observat. 

La București am avut părerea de rău să nu întîlnesc pe poetul și artistul 
Teleajăn 2 cu care am, pare-se, interese comune și palpitante de dezbătut. 
Nu știu nici adresa măcar. 

Puiu mi-a telegrafiat azi că a fost înștiințat de data și seria examenului 
cu multă încîntare. În astfel de lucruri mi se valorifică munca și durerile 
ei, din care cunoști, pînă la un apogeu. Astea sînt fapte, domnule Ibrăileanu 
și au toată puternica valoare a faptelor, vorbesc de la sine. Ce să-ți mai 
mulțumesc! 

Pînă în noiembrie, cînd poate (sau dec.) voi avea de lucru cu Teatrul 
Naţional, voi lucra, dacă micile tiranii, așa de mari acum, mă vor lăsa. Scriu 
și colegului Top., care mi-a făcut un dar frumos. 

Primește cele mai călduroase salutări și marile mele amiciții. 


Hortensia Papadat- Bengescu 


1 Capitolul a apărut în Viaja românească, XI, nr. 9, septembrie 1920, p. 321—338. 
2 Sandu Morcovescu-Teleajen (1883—1964), scriitor, actor la Teatzul Naţional din Iași 


43 


sîmbătă, 19 noiemb. 920, Focșan. 


Scumpe domnule Ibrăileanu, 


Eu tocmai vroiam să vă scriu mai mult, cînd am primit cu mare mul- 
țumire bogatul dar de interesante nuvele pe care mi-l împărtășiți. M-am bu- 
curat cu naivă plăcere personală și cu satisfacție literară că Balul v-a plăcut. 


105 


În adevăr, e ultimul capitol ce puteam desprinde din Femeia în fața oglinzii. 
Firește, domnule Ibrăileanu, cînd va fi momentul să prezint editurii vreun 
volum, va fi pentru mine o mare mulțumire să vi-l trimit personal, pentru 
ca să-mi ușuraţi și îndulciți astfel procedeele editoriale dintre care, vă măr- 
turisesc personal și amical și fără de nici o vanitate, că unele îmi par dificile. 
Așa încît amabila d-voastră întimpinare mă mulțumește. Sînt urmărită de 
fantoma mustrătoare a cererii d-tale, căreia i-a răspuns dorința mea în privința 
notelor pe margini de cărți, dar timpul mi-e așa de scurtat de barbaria și 
inconfortul vremurilor, încît îmi rămîne abia pentru acea incubație, medi- 
tație, apoi extracţie vie, procedee de la care nu mă depărtez pe nici o 
pagină, cu sacrificiul mare, mereu mai mare, al unei activități mai fecunde 
și fertile, care mi-ar fi în mijloace, și care chiar își arată acum necesități im- 
perioase, căci epoca extravagantă ce trăim cere aportul tutulor energiilor 
de muncă exterioare și ar nimici orice travaliu interior profund fără de sacri- 
ficiu. Se poate întîmpla, cu prilejul Bătrinului, să ne vedem în iarna asta. 
Aș crede ca o vexațiune prea mare a circumstanțelor să nu pot asista cel 
puțin la o parte din elaborarea lui scenică. Spuneam colegului Top. că în mica 
mea operă, Băf/(rînul] e axa centrală de reazăm, coloana în jurul căreia se 
împletesc acantele sinuoase ale volutelor psichice fragile și impalpabile. M-am 
bucurat, cu gravitatea ce se cuvenea, de paginile semnate în V.r. de confratele 
Top.! Ele aveau în elogiul, ca și în rezervele lor fundamentale tot ce putea 
mulțumi, și critic și personal, scriitorul din mine, în plus, multumirea co- 
legială cordială. 

Am fost foarte culantă și nu i-am făcut nici o șicană pe lucruri mici, 
abia cîte o tachinerie inofensivă. 

Despre Cucoana Ileana eu aș pricepe să vă placă mai puțin; deși sim- 
patică, e o biată bătrînică, și nu mă supăr de loc dacă eroina Balului are 
sufragiul d-tale, ca și al lectorului! Literar, ea e un Portret, gen care pasionează 
pe literat, ca și pe pictor. Întîmplător modelul pal, șters, cu toate aspectele 
interioare diminuate printr-o surdină interesantă a naturii, cu toate culorile 
învăluite într-o ceață subțire, care acoperă și cele mai violente obicinuit 
evenimente — iubire, trădare, gelozie, moarte —în jurul ei, mi-a cerut o 
operaţie artistică, pentru mine savuroasă prin însăși felul ei. Adică, a pune 
eu surdină expansiunii naturale, vivacității spontane, impulsivității ample, 
ce sînt armele mele firești, ochelarul meu extractiv obicinuit! Mi-am calmat 
tot focul treptat, pentru a lucra cu o cenușă fină acest pastel, formîndu-mi 
o inimă primitivă pentru el, ca să nu-l zbucium, și din spiritul obser- 
vatorului păstrind numai o foarte blindă, o delicată ironie sentimentală 
pentru modelul, care de altfel tocmai dacă am reușit să-l redau pal și cam 
fad cun era, are dezavantajul de a nu face efect și a mulțumi mai mult portre- 


1C6 


tistul decît criticul sau privitorul. Cucoana Ileana face parte integrantă din 
același volum cu impresii din război, ca și Ca să te pomenesc, și care crește 
treptat cu înlesnirile de timp și loc, căci e formulat complect în mine. Mă 
voi bucura de opera de răspîndire a „Foilor volante“, aport însemnat unui 
scriitor impopular prin esența lui ca mire. Am primit azi Prospecte noi2. 
Vai! Nu am capital decît moral. Am înțeles însă cu bucurie că V.r. se ampli- 
fică conform exigențelor. În materie de finanțe sînt foarte incomprehensivă. 
Vom plăti deci cu entuziasm un abonament ceva mai mare pentru prosperi- 
tatea comună. Nespus de bogată scrisoarea dumitale. Am prețuit mult de 
tot că Alisia, cu modificările și prelucrarea ei, a putut să-ți placă, fiindcă, 
ceea ce era calitativ în ea și extrem de original ar fi pătimit altfel. 

În adevăr, plec săptămîna viitoare pentru cîteva timp la București 
în vederea Bătrinului. Va îi în formă de calvar de călătorie și otel și, cred, 
și de calvar de autor dramatic, toate consolate de marele sprijin moral și 
practic ce înconjoară opera mea, care de altfel nu e din cele ce merg la succese 
grațioase și ușoare. 

În timpul ăsta voi châma desigur, dar orașul și circumstanţele îmi vor 
da aliment pentru lucrul viitor. Nu pierd niciodată timpul, mă împrumut 
lucrurilor și mă hrănesc din ele. Fiul meu, deși preparase frumos, a fost oprit 
de răceală un timp și de grevă. Neșansă. Cred că la prima ocazie va reveni 
la proiectele lui și la ajutorul d-tale preţios. 


Cu cele mai plăcute sentimente amicale, 
Hortensia P.-Bges, 


1 La rubrica Cronica literară, în Viaja românească, SII, nr. 7, iulie 1920, p. 120, G. To- 
pîrceanu scrie despre volumul Hortensiei Papadat-Bengescu, Sfinxul. 
2 Prospect de emisiune pentru mărirea capitalului institutului de arte grafice şi editură 


su 


„Viaţa românească“, formulat în ședința adunării generale din 3 octombrie 1920, 


44 
(Focșani, 27 nov. 1920) 
Mullstimale domnule Ibrăileanu, 


În chiar acest moment închid cuferele pentru plecarea la București. 
Socotesc de un bun augur să vă scriu în aceste momente. O fac din nespusa 
grabă și marea dorință de a vă mulțumi cu deosebire pentru trimiterea in- 
teresântului d-voastră volum critic 1, al cărui preţ se îndoiește din micul meu 
nume în marele lui conținut. 

Iau cartea în valiză şi o voi citi neîntîrziat pentru a o relua mai pe 
îndelete, 


107 


Ieri tocmai, printre gînduri, aveam și cu d-voastră o conversaţie în care 
exprimam dorința pentru un viitor mai apropiat sau depărtat, după posi- 
bilități de a reedita Apele? mele epuizate. Cred că debușeul deschis pe teri- 
toriile noi, cînd vor fi putințe de transport, ar îngădui aceasta. 

Q mare grabă de călătoare mă face să scurtez, nu fără a mulțumi din 
nou și cu călduroasă afecțiune amicală, 

Hortensia Papadat-Bengescu 


ze 


1 G. Ibrăileanu, Note și impresii, Iași, Editura „Viaţa românească“, 1920. 
2 Volumul Ape adânci a fost reeditat la Editura „Cultura naţională“ în 1923 și 1924, 


45 


7 ian., 921 [Focşani]! 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Reîntoarsă pentru sărbători la Focșani, după o absență de o lună bogată 
în luptă și obstacole, ca și în satisfacțiuni morale, independente de perspec- 
tivele nesigure și mai mult melancolice ale reprezentării teatrale, am găsit 
acasă volumul Vietii românești, pe care de altfel îl parcursesem cu mare bu- 
curie încă la Buc., cum și retribuțiunea ? totdeauna prețioasă a revistei mele 
patronale și îmi place să-ți exprim dumitale aceste sentimente mulțumitoare. 

Am vorbit foarte des cu caldă simpatie de Iași și totdeauna de dumneata 
cu domnișoara Stoica ? și domnul Pătrășcanu. Mă reîntorc îndată după Anul 
nou pentru complectarea și sfîrșitul acestei activități teatrale plină de peri- 
peţii și care fac o haltă sceptică în umanitarismul meu drăgăstos și în acti- 
vitatea mea literară. 

Pină atunci, cu prilejul tradițiilor creștinești, vă trimit calde urări de 
bine, rugîndu-te a sărbători amical și pe confratele meu Top. în aspirațiunile 
sale cele mai scumpe, cu bucuria de a adăuga un an sentimentelor afectuoase 
ce vă păstrez, scumpe domnule Ibrăileanu, și pe care le-aţi cultivat cu o 
grijă delicată de bun grădinar. Ani mulți! 

Hortensia Pap.- Bengescu 


1 Data, menționată pe cartonul de formatul unei cărți poștale este 1920; după conţinut, 
însă, aluzie la reapariția noii serii din Viaţa românească, şi după data de pe plic este cu sigu- 
ranță 1921. 

2 Pentru Balul, din Viaţa românească, XII, nr. 9, noiembrie 1920, p. 321—338. 

3 Cumnata scriitorului D. D. Pătrășcanu, funcţionară la Editura Alcalay. 


108 


46 


Duminică, 23 ian. 921 
Bucureşti, Hotel Majesiic 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Aştept o scrisoare din lași, care mi-a venit în lipsă și care sper că e de 
la d-ta. Pînă atunci viu iar cu semestriala mea rugăminte, care nu are ca 
perseverență egal decît răbdarea cu care o primeşti. Fiul meu, locotenentul, 
doreşte iar să fie înscris pentru sesiunea curentă a examenului de drept anul I. 
E o dorință pe care o voi sprijini la infinit, dacă infinită va fi bunăvoința 
d-tale. Mai ar dori să treacă civilul cu d-l Alexandrescu (Tololoi) +. Și cum 
are un șef riguros, ar vrea să știe ziua cînd trebuie să se prezinte pentru 
a putea lipsi strict. Astă din urmă dorință depășește tot ce-mi pot permite, 
afară numai dacă printre numeroșii d-tale adepţi servanţi nu ar vroi vreunul 
să facă acest serviciu de detaliu, din porunca ce i-ai da, camaradei literare 
ce sînt. Pe la 7 feb., în sfârșit, se va juca Băf[rînul]. Adus la rampă anevoie, 
în condiții mohorite, ca lucrurile și oamenii gravi și neprielnici bucuriei. 
Ceea ce doream e să se joace. Se joacă. E o mare satisfacție, independentă 
de rest. Nu sînt zile de luptă, acum, ci zile fade de lucru, fără iluzie, poate 
mai bune pentru a suprima stări emotive, care, la felul meu, ar fi dat măsuri 
de turburare dusă pînă la primejdia sănătății prin intensitatea simţirii. lată 
buletinul amicei d-tale, cu mulțumiri mari și bune salutări. 

H.P.B. 


1 D. Alexandrescu-Tololoi (1850—1925), profesor de drept civil la Universitatea din Iași. 


47 


[Focșani] 2 mai 921 


Sînt eu, stimate domnule Ibrăileanu, cu oferta sinceră și călduroasă a 
salutărilor și urărilor me[le] pascale. În lung concediu de boală prelungit 
fără termen prezumtiv, nu am luat de mult noutăți de d-ta și patriarhatul 
d-tale literar. E drept că nici nu am căpătat vreun semn de primire la 
ultimele scrisori din București în ian.-februarie. Între două ipoteze, am pre- 
ferat să cred că, voios și sănătos și mult ocupat, m-ai uitat. 

Am încă datorii vechi și nicidecum uitate de a-ți mulțumi pentru succe- 
sivele osteneli luate pentru fiul meu și căror iniţiative binefăcătoare le da- 
torește întîiul pas spre reușită. 

În vidul dolent al pauzei mele sanitare, nu am nici un fel de buletin 
literar de împărtășit și mă reduc la bogata colecție a suvenirilor comune 


109 


de conlucrare și amiciție cu repetirea afectuoasă a felicitărilor mele pentru 
sărbătoarea creștină cu al cărei prilej trimit salutul unui „Christos a înviat!“ 
Și o reamintire bunului meu confrate Topîrceanu și acelor ce și-ar aminti 

de mine. Încă o dată [a] d-tale, 
Hortensia Papadat-Bengescu 


48 


21 mai 921, Focșani 


Am primit, stimate domnule Ibrăileanu, scrisoarea d-tale cu vești despre 
sănătate, care nu sînt cele pe care le-aș fi dorit. Nu le pot opune pe ale mele, 
ci numai simpatia confraternală a bolnavilor între ei. Şi eu, de mai bine de 
două luni, sînt mereu bolnavă. 

Aparatul nobil al nervilor ar cere climatele unor îngrijiri deosebite, pe 
care nu i le pot oferi nici eu, nici timpurile ce trăim. În starea asta, firește, 
am suspendat, cu și fără voie, oboseala și recreația muncii. De aceea nu am 
răspuns cu graba obicinuită apelului prețios al Vieții românești. Voi fi fericită 
cînd voi putea lucra ceva și trimite. Nici chiar punerea la punct a unui volum 
cu angajamente pecuniare preliminarii nu mi-e posibilă. Am răspuns de 
îndată și acum, din nou, în ce privește „Foile volante“, văietîndu-mă fără 
spor că nu găsesc nimic care să complecteze insuficiența paginală, tot ce 
am făcînd parte.din volume determinate. 

Ca nuvelă din mersul vieții personale, am chiar azi aceea a mutării prin 
avansare a bărbatului meu la Curtea de apel din Constanţa. Dificultăţile 
materiale ale unei strămutări de domiciliu anihilează orice alte impresii de 
orizonturi noi. 

Deocamdată și pînă la toamnă eu rămîn încă pe loc, în vechea casă vastă 
cu ogradă imensă, care în curînd va deveni un mit fabulos față de con- 
dițiile noi ale locațiunii. 

Nu am proiecte estivale, deși sănătatea le-ar reclama. Voi merge citeva 
zile la București să consult doctorii, care nu vor putea desigur nimic. 

Doresc ca în curînd să aflu că un revirement plăcut și înviorător a săltat 
acțiunile importante ale sănătății dumitale. Ce face Iașul? Eu speram după 
război într-o recrudescență a vechilor lui splendori. Aud contrariul. 

În acest marasm, desprind totuși cît mai vioaie și afectuoase salutările 
mele bune, pe care ţi le trimit cu amiciţie și urări de bine. 

Hortensia Papadat- Bengescu 


110 


49 


luni, 9 ian. 922, Constania, 
Plevnei, 4 bis 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


E foarte mult timp de cînd nu mi-am procurat bucuria de a vă scrie. 
L-am simțit trecînd. În el s-au cuprins multe pricini care mi-au făcut piedică 
și o mare durere. Am pierdut acum două luni pe tatăl meu, și doliul meu e 
profund. Astă-vară, o împrejurare neplăcută, boala uneia din fetiţele mele, 
avea, socoteam eu, să-mi procure marea mulțumire de a vă întîlni prin locurile 
frumoase ale mănăstirilor moldovenești, pe care le iubiți și împodobiţi cu 
meditaţia repaosului prielnic. Sănătatea fiicei d-voastră, de care mă îngri- 
jorasem la timp, era cu totul restabilită și vă socoteam deplin recreat. Am 
aflat cu mîhnire că, dimpotrivă, sînteți destul de suferind. Trebuia să vin 
să vă văd, era curtenirea pe care v-o datoram și care îmi făcea plăcere. 
Sănătatea mea nu mi-a îngăduit din pricina călătoriei anevoioase ce avusesem 
și a timpului de cîteva scurte zile ce am stat alături de fetița mea, care pe 
atunci era mult suferindă. Povești trecute, în care zînele bune nu au tors 
firele. Acum sînteți bine și în totul prosper, o cred și o sper. Îmi fac cinstea 
și mulțumirea de a vă trimite, cu o întîrziere care este a stepelor noii mele 
reședințe, ultimul meu volum — Femeia în fața oglinzii — cu o dublă ofrandă: 
aceea care îl supune sancţiunilor interioare ale aprecierii și aceea care îl încre- 
dințează cu sentimente amicale plăcutelor și binevoitoarelor d-tale sentimente 
de cordialitate. 

În privința lucrului literar, agravarea feluritelor circumstanțe ale vieții 
m-au făcut, cum ați văzut, cam leneșă, deși am păstrat firul mergerii înainte 
în viața noastră intelectuală. 

Acum locuim la Constanța, unde soțul meu siejează consilier la Curtea 
de apel. Eu am sediul pe malul mării și îl socotesc ca o onoare și ca o com- 
pensație nelipsitelor decepţii ale omului riveran. E, de altfel, singura locuință 
ce se poate găsi deocamdată aci, cum Ovidiu e singurul confrate. E drept că 
sînt doi nemuritori care nesocotesc temperatura excesivă care ne-a îngheţat 
de cîteva zile orice mlădiere. Iașul, cred, are o tradiţie hibernală și mai rigu- 
roasă, dar care îl prinde frumos. Acestea sînt veștile mele, foarte măgulite 
dacă veți trimite încoace pe ale dumneavoastră. Vă trimit o urare 
bună de noul an și sentimentele mele neschimbate de mare stimă și gra- 
țioasă amiciție. 

Hortensia Papadat-Bengescu 


Cu ocaziunea plăcută a sărbătorilor, vă aduc urarea mea bună și vă zic 
„La mulți ani!“ 


111 


23 martie [922] Constanta 
Plevnei, 4 bis 
Stimate domnule Ibrăileanu, 


Am primit cu mare mulțumire scrisoarea d-tale; regret firește pe cea 
ruptă și spontaneitatea ei, dar consider pe aceasta ca o rezultantă definitivă, 
deci cu atît mai apreciabilă. Sînt mîhnită că nuvelele despre sănătate nu sînt 
din cele mai bune, în schimb, sîntem cu totul în contradicție de vederi asupra, 
amintirii de la Buzău. Întotdeauna am socotit întîlnirea de la Buzău așa. 
cum a fost, din lucrurile foarte bune. Deoar[ejce nimic nu poate schimba 
faptul indispoziției de care erați necăjit, a fost o stare de fapt negreșit melan- 
colică, dar care a făcut mai mult pentru suprimarea distanțelor amicale și 
înaintarea bunei cunoașteri decît ar fi făcut 20 de vizite protocolare. Femeile 
au despre suferință cu totul altă privire și impresie, de aceea un moment 
pe care-l consideri cu părerea virilă dizgrațiat mie mi-a părut simpatic. E 
o aceeași vedere de fapt a punerii în valoare. 

Pentru femeie orice suferință îi pune în valoare capacităţile emotive 
Și, deci, și obiectul care le-a dezvoltat. 

Înţeleg artistic, nu personal, sentimentul validității, care e un turment 
valabil, totuși, voi păstra cea mai simpatică suvenire de acel timp, cu condițiu- 
nea, firește, să fiți cât se poate de sănătos. Sînt foarte mulțumită și măgulită 
că mi-am ținut ferm promisiunile și am realizat descoperirea făcută pe mica. 
Viziune, moment literar inițial, căruia i-am păstrat o mare plăcere și pe care 
neobosit l-am relevat. Sînt iarăși foarte satisfăcută că lectorul V.r. mă iubește 
ca și altădată. Cred că în cursul vacanței pascale voi copia un fragment de 
24 pagini — Sânge 1, care e, de altfel gata și chiar revăzut, și voi avea avanta- 
giul de a vi-l trimite. Nu am cutezat să înfrunt greutățile unei Family-Home * 
la Buc., nici să renunţ astfel la timpul lenii meditative, deși socotesc viața 
practică, sub orice formă, ca singura trăită. Mais on ne se refait pas **. Aici 
totul e străin, izolat, exilat chiar, dar am Marea. E mult, nu pot zice că e tot. 
Din cînd în cînd, evadez și mă recreez, puțin cu puținul se acopăr vidurile 
sau sînt înșelate. 

Am fost mișcată nespus de amintirea omagioasă ce ați dat tatălui meu. 
Doliul meu e din cele mari și reale. Pe lîngă legăturile de la copil unic la 
părinte iubitor, am de la el o moștenire imensă, uneori îi pot zice teribilă, 
de tot ce e în firea mea bun și rău, întrebuințînd cuvintele în sens de adap- 
tabil și inadaptabil vieții. Multe pricini făceau ca impozanta sa figură să 


+ Gospodărie (engl.), 
»* Dar nu se poate reface (fr.). 


112 


nu fie decît o efigie pt. mine, fără putere activă, așa e de adevărat că can- 
titățile mici absorb pe cele mari, dar, totuși, era o prezență salutară și scumpă. 
Stima ce-i purta confratele Top. mi-e foarte prețioasă, cum și bunele d-tale 
cuvinte. Cu deosebite salutări amicale 


Hortensia Pap.- Bengescu 


i Fragmentul a apărut în Viața românească, XIV, nr. 7, iulie 1922, p. 32—35. 


51 


luni, 31 iulie 19221 
8, I. Bănescu, Constanta 


Moultstimate domnule Ibrăileanu, 


Am citit cu deosebită mulțumire și atenție scrisoarea interesantă și 
plină de cuvinte satisfăcătoare ce mi-ai trimis. Am parcurs încet etapele 
măgulitoare ale bunei d-tale păreri despre micul meu dar critic și îndeosebi 
asemănarea vederilor, adică punctul luminos al privirii despre Maria B. Mi-a 
făcut plăcere. Din nefericire, sănătatea și preocupările care întrec efortul de 
indiferenţă ce aduc realităților vieții mă opresc de la o activitate prea mare, 
deși am o abundență mare de energii. Mă voi felicita ori de cîte ori voi 
fi în stare a căpăta laude și voi profita desigur din stimulentul lor vivifiant. 
Am stat de atunci de multe ori de vorbă asupra tuturor punctelor de parcurs 
din scrisoarea dumitale, dar efectiv am întîrziat manifestarea mulțumirii 
mele din cauze iminente de boală personală, cît și din mari necazuri avute 
acum cu fetița, care e la Văratec, unde a ajuns bolnavă, singură și la început 
rău instalată. 

Probabil va avea ocazie să-ți spuie doleanțele ei. Mi-a scris că v-a văzut 
într-o trăsură, dar nu a ieșit din casă nici pentru aerul prețios la care am 
trimis-o cu riscurile distanței. Sper că în curînd veștile d-voastră tutulor din 
Văratec, care ne interesaţi, vor fi demne de reputația acestei blînde localități. 
Eu duc viață de provincie, adică de izolare în plin sezon de mare. Îmi clasez 
unele lucrări, ocupaţie plictisitoare. Îmi revăd, fără scopuri combative, 
Povîrmişul ; e tot ce-mi îngăduie o stare rea de sănătate, care nu trage 
beneficii din vecinătatea fabuloasă a mării. 

Am primit cu mare bucurie numărul din V.r. și mulțumesc pentru publi- 
carea și bunele îngrijiri date bucății mele cu vecinătăți așa de valabile 2. Nu 
vă pot comunica proiectele mari, deoarece între invitările încă neorganizate 
deplin, al[e] unei priviri prin viață, după privirile acute înăuntrul ființei 
proprii şi o piesă de teatru de zece ori făcută și dezagregată, în minte însă, 


113 


stau așteptînd ca ele să mă silească sau să le eludez. Pentru mine, lucrările 
elaborate în cuget au un fel de realitate, cu atit mai mult cu cât cele realizate 
nu au multă prezență concretă, un fel de a îi al operei și al autoarei. Cu 
gînduri bune și regretul de a nu veni prin locurile unde petreceți, deși ar 
fi și plăcute și folositoare, vă trimit salutările mele cele mai frumoase, 


Hortensia Papadat-Bengescu 


1 Scrisoarea este trimisă la Mănăstirea Neamţ. 
2 În numărul menționat la scrisoarea nr. 51 mai colaborează I. Slavici, M. Sadoveanu, 
G. Topîrceanu, Otilia Cazimir, M. Ralea. 


52 


7 noiemb. 9221, Constanţa 
I. Bănescu, 8 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Închipuieşte-ţi că am să-ți spui acest lucru, pe care alții nu l-ar înțelege 
și pe care-l vei înțelege așa de bine. 

Nu știu dacă, da sau nu, am răspuns plăcutei d-tale scrisori postvărăti- 
ciane. Lucrul nu se referă memoriei propriu-zis și scuzelor ei. 

Din momentul ce te-am citit, am răspuns cu animație la ceea ce-mi 
spuneai, și de atunci de multe ori, apoi am plecat la București pentru cîteva 
săptămîni. Schimbarea locului și efectuarea mintală a răspunsului fac să fi 
pierdut amintirea, precisă a gestului pozitiv. Îţi spuneam atunci impresii 
încă văratice și proaspete asupra locurilor mănăstirești și perspectivelor ce 
deschid confortului fizic și sufletesc. Îți spuneam plăcerea de a fi luat veşti 
apropiate prin fetița mea. Îţi spuneam că lenea mea e în funcție numai de 
mecanica vieţii, care m-a prigonit timpul din urmă, dar perpetua mișcare 
interioară a gîndului în mers e activă, Totuși, acea raritate a înfăptuirii e 
pricina nemulțumirii mele de a nu putea simți bucuriile frumoase ale prodi- 
galităţii. Un volum nou și încercarea de a da destine scenice Povruişului 
au cuprins partea de muncă ce am disponibilă. Amîndouă noi și vechi, amîn- 
două legate de destinele lor și încă nerezolvite. 

Îţi spuneam cum am pierdut, fiind bolnavă serios lungă vreme, tot ano- 
timpul superb al naturii marine și tot sezonul ei balnear, film colorat și mobil, 
necesar și el în felul complimentar pentru cei ce au vaste solitudini interioare. 
Dar, cum zic, nu știu de loc dacă ţi-am spus ceva din toate astea, sau cel 
puţin am făcut gestul datoriei simpatice către lucrurile bune ce-mi spui. Ca 
datorie de preciziune, îți voi spune, mulțumindu-ți mai întîi pentru atenția 


114 


plăcută a solicitudinii, că mandatul pe care mi l-ai anunţat ca întîrziat, prin 
zelul amical numai, nu a sosit nici acum. E un amănunt exclusiv postal de 
preciziune a lucrurilor. M-aș mîhni mult și fără de cuvinte de apărare dacă 
l-ai interpreta altfel sau ai face să decurgă din el vreo consecință cît de mică 
de nemulțumire. Primește amiciţiile mele frumoase și bune, 

Hortensia Papadat-Bengescu 


1 Scrisoare trimisă pe adresa: Str. Coroi, Iași sau str. Vasile Alecsandri, nr. 12—14, 
Viața românească. 


[Constanța], joi, 19 ian. 923 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Bolnavă tot timpul din urmă, stare dizgrațiată care însă știu că va 
avea simpatia d-tale comprehensivă numai mintal, ţi-am trimis Ja timp urările 
frumoase pentru anul cel nou. 

Cum abia am atins pragul tainei sale mereu reînnoite, îți trimit acum 
aceste urări pentru bucurii prevăzute și imprevizibile cît și pentru petrecerea 
victorioasă a încercărilor lui previzibile și neprevizibile. După trei luni de 
viață pe lagunele mocirlei speciale a lutului dobrogean, azi fulguie grațios 
și rece. Iașul trebuie să-și fi ascuns noroaiele sub mantia castă a zăpezii depline. 

Starea precară a sănătăţii nu-mi îngăduie să-ți dau buletine literare. 
Munca cerebrală e intensă, dar mecanismul delicat cere repaos. 

Am primit și mulțumesc frumos pentru envoi.* Sfîrșesc printr-un nou 
omagiu amical de congratulări plăcute și un salut frumos și cordial, 


Hortensia Papadat-Bengescu 


54 
Stimate d-le Ibrăileanu 1! 


Nu știu de ați primit o lungă scrisoare a mea. În ea era și un mic 
manuscris. Cum comunicarea între cele două maluri e destul de anevoioasă, 
vă spui că acel manuscript e destinat fie să-l citiți pentru d-voastră, fie 


*Pachet (fr.). 


9—3488 115 


să-l publicați absolut cum veți vroi. Şi în cazul din urmă, dacă credeți, să-i 
suprimaţi cele cîteva opinii ale cucoanei Ilene despre război. S-o faceţi absolut 
cum credeţi. Eu l-am scris cum era. D-voastră apreciați. M-am făcut de o 
rară mlădiere la suprimat, nu mai simt de loc durerea de odinioară la această 
operaţie, dimpotrivă. Numai la schimbat prefer să schimb cu totul subiectul 
decît să-l refac. Încă o dată, cele mai bune sentimente de amicitie. 
H.P.-B. 


1 Scrisoarea nedatată, pare a fi de la sfîrşitul anului 1918 (sept-oct.} 


D. D. PĂTRĂȘCANU 


(Bacău, 16 februarie 1906]! 


Dragă Ibrăileanu, 


Nevastă-mea a făcut miercuri o fată, șia făcut-o înainte de termen 
din pricina necazurilor prin care trecem. Coca e bine cred complect, urechea. 
puțin îi mai curge, dar pare că se va închide. Eu sînt foarte îngrijat de Lu- 
creția 2 din mai multe pricini, și grija mea va ținea vro 8 zile, cît e epoca 
aceasta critică. Am primit scrisoarea ta și-ți voi face ceea ce-mi ceri, sper, 
cum se cade. Cum mă voi linişti și de această dandana, îţi voi scrie mai mult. 

Salutare, 


D.D.P. 


1 Carte poștaiă expediată la Iași, str. Română. 
2 Soția scriitorului. 


[Bacău, 24 februarie 1906] 


Dragă amice, 


În sfîrşit, am scăpat, dar prin cîte am trecut! Nevastă-mea e în afară 
de pericol, căci a intrat în a 10 zi astăzi, și pericolul a fost numai în cele 
8 zile. Coca e bine complect, numai trebuie să se mai păzească încă de răceală. 
Mare lucru că am scăpat teafăr după cîte am tras: zău, mari dobitoci sîntem 
cînd ne însurăm! Dar să las aceste lucruri deoparte și să vin la revistă. Vrau 
să-ți spun ceva despre colaborarea mea. 

Tu cunoști revista Natura !. Acum vro lună și ceva am trimis și eu ceva 
acolo, iscălind numai cu inițialele mele, dar punînd adresa mea pe copertă, 
După citva timp Țiţeica mi-a scris o scrisoare unde-mi spune că bucata mea 
e „foarte interesantă“ (nu extrem) și scrisă într-o limbă care... etc., etc. Mă 
ruga, să las deoparte însă perdeaua anonimatului și altele. După ce am făcut 


119 


cunoștință i-am mai trimes încă o bucată. Cea dintăi va apărea în n-rul acesta 
(la 13 sau 14 februarie) 2, iar cealaltă, în n-rul din martie3. La aceasta din 
urmă Țiţeica mi-a scris că-i „un adevărat mărgăritar“, că comitetul Naturii 
e fericit... că are o strălucire deosebită, și-mi spunea că în volumul pe care-l 
voi forma la sfîrșitul anului bucăţile mele vor ieși în relief dintre ale tuturora. 
Într-un cuvînt mă laudă cum de mult nu m-a lăudat nimeni (!). 

Dar poate tu vei gîndi că ce te privesc pe tine acestea. Iată ce: cetește 
Natura din luna aceasta și vezi în genul acesta nu se poate publica în revista, 
noastră? Poate că bucata aceasta, care se potrivește bine pentru Natura, 
e prost aleasă ca mostră. În tot cazul, tu închipuiește-ți-o mai literară sau mai 
puțin literară, mai poetică sau mai puțin poetică, dar fondul cam același. Dacă 
crezi că se poate, atunci eu vă voi trimite mai în fiecare număr câte ceva. Dacă 
nu, voi rămînea cu Naturat căci, după cum văd, eu îs cel mai breaz acolo (iar mă. 
laud). În tot cazul, vă voi da câte ceva din cînd în cînd, chiar dacă genul acesta 
nu va prinde. Pentru moment, eu am ceva pe care am să ţi-l trimet ţie ca să vezi. 

Dacă îmi trimiteţi Revista istorică, să-mi spui pînă cînd să-ți trimet 
recenzia 5. 

Ţi-am alcătuit o listă de nume, dar nu-i complectă. Miine voi complec= 
ta-o şi-ţi voi trimete-o. Pînă acuma n-am avut vreme să mă ocup cu această 
chestie, dar tot am vorbit cu cîțiva care așteaptă numărul de probă. Voi 
trebuie să-i faceți reclamă de pe acuma, căci contaţi și pe cetitori cu numărul, 
nu numai pe abonaţi. Pentru asta faceți anunciuri și le trimeteți prin orașe 
pe la librării, anunțind că la atîta martie va apare Viața contemporană € 
ori cum veţi boteza-o. Puneţi și colaboratorii. Acest lucru e esențial pentru 
vînzarea ei. 

Am cetit în Curentul nou pe frații Botez 7: ai dracului cum au ieșit ei 
deodată amîndoi... scriitori (mă rog)! Se vede că s-au concertat asupra acestui 
lucru. Ce zice Sanielevici de apariția revistei noastre? Ai putea să-mi mai 
dai oarecare deslușiri, pentru ca să am ce spune pe la oameni. Miine sau cel 
mai tîrziu poimîine îți voi trimete lista completă. De-acum voi începe să 
vorbesc în dreapta și stînga. 

Te salut, 


D. D. Păt, 


1 Revistă de popularizare a ştiinţelor, condusă de matematicienii G. Țiteica (1873—1939) 
și G. Longinescu (1869). 

2 Diamantul, în Natura, I, nr. 5, februarie 1906, p. 161—169. 

3 Mărgăritavul, idem, nr. 6, martie 1906, p. 177—184. 

4 D. D. Pătrășcanu nu a mai colaborat la Natura decît cu o singură lucrare: Chihlim 
barul, în nr. 7, aprilie 1906, p. 217—277. 

5 Recenzia nu a mai apărut în Viafa românească. 


120 


3 Unul dintre titlurile propuse pentru Viaja românească. 

7 Iancu şi Const. Botez, viitori membri fondatori ai revistei Viafa românească. Au cola- 
vorat şi la Curentul nou, I, al lui H. Sanielevici. În nr. 3, ianuarie 1906, la care face aluzie 
D. D. Pătrășcanu, Iancu Botez publică articolul Studiul limbilor — cu prilejul anchetei învă- 
fământului (p. 171—181), iar Const. Botez, o recenzie la studiul lui G. Pascu, Limba comună 
să dicționarul nostru (p. 197—199). 


[Bacău, 25 martie 1906] 


Dragă Ibrăileanu, 


Spune-i cînd te vei întîlni cu Botez că am primit lista de abonați și 
că în privința platei e cam greu să strîng banii acuma, abia după un număr. 
Totuși, voi trimete la cîțiva din ei, care pot plăti oricînd. Pe Exarcu las’, 
că-l regulez eu cînd mă voi întîlni cu dînsul, căci nu l-am văzut de mult. 
Aș fi curios să știu oarecare lucruri relative la revistă, dar le las pe mai 
tîrziu, căci știu că sînteți ocupați acuma. Eu am cetit cu mult interes no. 1 
și mi-a plăcut foarte mult, între altele Gane! și Vlahuță ?. Am cetit însă 
pîn’ și pe „d-l profesor dr. P. Bogdan“ 3. Dar apropo, te ia cam de sus amicul 
Torga și nu stă de vorbă decît cu Stere 4. Spune-i lui Botez ca să ţie din scurt 
pe librarul M. Vasiliu cu plata, căci e mare tălhar. Eu am să vă mai fac 
abonamente, dar nu știu, ați scos numărul 1 cît se va cere? 

Salutare, 


D. D. Păt. 


carte poștală 


1 N. Gane, Cum am tradus „Infernul“ de Dante (Amintiri), în Viaja romånească, I, nr. ls 
inartie 1906, p. 8—14. 

2 Al. Vlahuță, Datorii vechi, idem, p. 15—20. 

3 P. Bogdan (1873—1944), chimist român, profesor la Universitatea din Iași. D. D. Pă- 
trășcanu se referă la Din fară și străinătate (Cronica științifică), idem, p. 140—145. 

4 N. Iorga, în recenzia primului nr. al Vieții românești din Sămănătorul, V, nr. 12, martie 
1906, p. 219, discută pe larg articolul lui C. Stere. Despre Ibrăileanu afirmă că „se înfăţişează... 
cu o cuviință care şade totdeauna bine unui începător“. 


4 
[Bacău], 906, mai 3 


Dragă Ibrăileanu, 


Azi am gătit cu Poveșiile.! Vroiam numaidecît să ţi le trimet în astă 
sară, dar, avînd de corectat cîte ceva, am scăpat poșta. Miine ţi le trimet 


121 


iar poimiine vei avea manuscrisul. Îţi spun aceasta, căci doresc mult- să 
iasă în no. 4, 

Salutare, 

D. D. Păt. 


carte poştală 


1 D, D. Pătrășcanu, Despre poveștile noastre, în Viaja românească, I, nr. 4, iunie 1906, 
p. 21—31. . 


[mai-iunie 1906] 


Dragă Ibrăileanu, 


Dacă-l vei găsi bun, że rog mult publică-l în no. 4. Dacă nu, trimeti- 
mi-l înapoi. 

De prisos să-ți mai spun că tot ce-am pus sînt vederile mele, iar cînd 
am luat cîte ceva care-mi convenea, am pus jos în notă. 

În privința interpretării pe care am dat-o figurii eroilor noştri, am făcut-o 
fără nici o şovăire, căci am cumpărat pe Jules Brun! și am găsit și un 
volum din Gubernatis 2. Acestea sînt cu teoriile solare, dar n-au a face cu ce 
spun eu. Popescu Sp. * mi-a trimes și Russie épique 4. 

Prin urmare, tu cetește-l, și să nu fii magar și să nu-mi răspunzi. 
Dacă vei crede că trebuie ceva de schimbat, fă-o (vorba lui Vintilă) 5, dar 
anunță-mă și pe mine întăi (aici mă deosebesc de el). 

Prin urmare, dacă-mi ești amic, să-l văd în no. 4 (dacă e bun). Răs- 
punde-mi : să nu care cumva să te ascunzi în dosul „multelor ocupații“, căci, 
oricît de multe ar fi, tot poți găsi 5 minute pentru a-mi răspunde. 

Cărțile vi le trimet prin cineva sigur la lași cu prima ocazie. 

S alutare 
D.D.P, 


1 J. Brun, Sept contes roumains, Paris, 1894. 

2 A. de Gubernatis, Mythologie zoologique, vol. I—II, Paris, 1874, şi Mythologie des 
planies, vol. I—II, Paris, 1878, 1882. 

3 Spiridon Popescu (1864—1925), scriitor, colaborator la Viața românească. 

4 A. Rimbaud, La Russie épique, Paris, 1876. 

5 Vintilă I. C. Brătianu, economist și politician liberal. 


122 


[Bacău, 25 iunie 1906] 
Dragă Ibrăileanu, 


Sînt indignat de ceea ce ați făcut cu bucata mea, cu atît mai mult cu 
cît știi că pentru treaba asta, bolnav fiind, am venit la Iași. Nu înțeleg ce 
a avut Stere în vedere cînd și-a bătut astfel joc de ceea ce scrisesem. Măcar, 
dacă a tăiet atîta, cel puțin cineva din voi să fi văzut dacă nu i s-a stricat 
logica articolului, căci îmi închipui că Stere a cetit din fugă. Şi a tăiet iarăși 
din fugă. Căci ce rost are să se vorbească de „încă un punct de vedere din 
care se pot studia poveștile“ cînd punctul întăi a fost suprimat pe de-a-ntregul? 
Apoi la cine se mai referă aluziile mele din această parte, cînd de Şeineanu! 
nu se vorbește nicăieri? Culmea caraghioslicului este că la pag. 23 se vorbește 
de (vezi Şeineanu, op cit.), iar opul nu-i nicăieri, căci a fost suprimat. De ce- 
lelalte lucruri nu mai vorbesc, dar nu înțeleg de ce și titlul mi l-a schimbat 
căci Ceva despre... era un titlu modest, pe cînd titlul actual, față mai ales 
cu cuprinsul de acuma, e pur și simplu caraghios. Ziceam mai sus că nu 
știu ce a avut în vedere Stere, îmi închipui că economii de hîrtie; pentru 
2—3 pagini a făcut din bucata mea ceva cu totul străin de mine, pe care 
n-o mai recunosc aproaps. Or poate că după ce a tăiet Stere, a venit și 
Bujor 2 și a mai tăiet și el. Tu trebuiai să mă anunți de acest lucru, așa 
era corect din partea ta, dat fiind că venisem la Iași, căci în acest caz 
n-aș fi consimțit să se publice sub numele meu, ci sub un pseudonim, sau 
mai bine să nu se mai publice aceasta. Dacă ti le spun acestea, este că 
acuma Speranța de care m-am legat poate foarte ușor să-și bată joc ue mine 
față cu incoherența articolului. 

Cred că-mi dai macar cît de cît dreptate, dacă nu mi-o recunoști întreasă. 

Din partea mea, te rog spune-i lui Stere că faptul acesta mi-a arătat 
puțina considerație ce are el pentru mine. 

jTe salut, 


D. D. Pă. 


1 Lazăr Șeineanu, Basmele românești în comparaţie cu legendele antice clasice, Bucureşti, 1895, 
2 Paul Bujor (1862—1952), biolog și scriitor, director al Vieţii românești în primul an 
de apariție. 


Bacău, 15 octombrie 1906 
Dragă Ibrăileanu, 


iți trimet pe aceste două cucoane 1, vezi și tu ce vei putea face cu dînsele. 
Dacă nu publici proza d-nei Neli Cornea ?, trimeti-i-o înapoi. În privința lui 


123 


Dimachi, al dracului tălhăroi, îi pare mare ziua... etc. Cred ca să pomenești, 
dacă vei socoti, la miscellanea numărului acestuia. 
Salutare, 


D.D. Păi. 


1 Este vorba de doamnele Neli Cornea și Polţer. Vezi scrisoarea nr. 10. 

2 Neli Cornea trimisese la redacţia Vieţii românești două articole, unul despre Mozart, 
altul intitulat Congresul alianței internaționale a femeilor pentru sufragiu şi rostul feminismului. 
Într-o scrisoare cu data de 30 septembrie 1906 Neli Cornea roagă pe D. D. Pătrășcanu să se 
ntereseze de soarta articolelor sus-menţionate și, dacă nu se publică, să i se trimită, înapoi 
manuscrisele. Nu a apărut nici unul din aceste articole în Viaja românească. 


(Bacău, 20 octombrie 1906 


Dragă Ibrăileanu, 
Aţi primit hîrtia? S-a trimes. Miine cu osebit plic vei primi toată proza 


mea. 
Salutare 


D.D. Pă. 


carie poștală 


(Bacău, 30 octombrie 7906: 


Dragă Ibrăileanu, 

Am primit scrisoarea ta. Ca să nu ziceţi că sînt cine știe cum, vă voi 
asculta. Trimete-mi manuscrisele, căci toate acestea trebuie să le fac eu, şi 
nimeni altul. Imediat ce voi primi manuscrisul, îl voi corecta și ţi-l voi trimete 


pentru a fi cît mai curînd la tine. Aştept manuscrisul. 
Te salut, 


D.D. Păt. 


carte poştală 


124 


10 
(Oct. 1906] 

Dragă Ibrăileanu, 

Îţi trimet Amintirile !. Dorinţa mea este să nu se mai schimbe nimic, 
căci nu mă mai pot ocupa de ele. Am refăcut sfîrșitul cu Donat : efectul care 
ţi l-a produs ție și lui m-me Stere este și din pricină că partea aceea cu 
cofetăria era scrisă foarte rău în manuscrisul meu, și la cetit mă încurcam. 
De aici ieșea impresia slabă. Nu vrau s-o scoţi, căci e o notă bună pentru 
sărmanul Casian, mort așa de tînăr! 

În privința lui Stere, tu m-ai asigurat că-i vor plăcea Amintirile. Deşi 
ar trebui să te cred, dar îmi vine în minte deosebirea de părere a lui Stere 
în privința lui Mironescu. Cu toate aceste, tu îi vei spune din partea mea 
că nu va face mici cea mai mică schimbare fără să ştiu și eu. Aceasta ţi-o 
spun pentru că aceste Amintiri îndeplinesc sfatul lui Horaţiu: au fost văzute 
și revăzute, și mai fiecare cuvînt cîntărit ; căci eu țin foarte mult și la armonia 
frazei, pe care numai unele cuvinte, scrise în anumită formă, pot s-o producă, 
Prin urmare, nu veţi face nici o schimbare fără să știu eu, să nu-ți pară de 
curios că inzist atîta, dar tu știi proverbul cu borșul și cu laptele acru. Dacă 
Sterea nu va voi să ție samă (aceasta e o simplă presupunere numai) și va 
vroi să-mi.... rezume vro bucată, din interese... tipografice, atunci bucata 
să mi se trimată înapoi. Ai putea să-i amintești, însă, că dintre toți colabo- 
ratorii revistei pe mine singur publicarea lor mă ţine... parale, aceasta ca 
ultimul argument pentru a nu fi cu „mînă așa de fier“. 

Tu vei ride de mine cetind acestea, dar eu cunosc oleacă pe Sterea. Dacă 
bucata ar veni de la cineva străin, nici nu s-ar mai discuta lucrul, dar cu 
prietenii ești totdeauna mai neîncrezător. 

Îţi trimet și schița? de care ţi-am vorbit. Dacă vei găsi-o bună, să o 
publici, în nici un caz, însă, nu înaintea Amintirilor. Ţin foarte mult la acest 
ucru. Dacă bucata însă nu e bună.... coșnița! și nu mă mai pîri la nimeni. 
Doresc însă foarte mult să cunosc părerea ta asupra acestei bucăți, tu, 
un critic așa de fin și de la o revistă așa de... însemnată (înţelegi ce sînt 
acestea). Deși schița e scrisă cam neglijent, dar principiul lui Horaţiu l-a 
îndeplinit și ea. 

Cînd îmi vei scrie, răspunde-mi și de m-me Cornea și de m-me Polţer, 


Ce-ai făcut cu Dimachi? 
Salutări, 


D. D. Pă. 


La Amintiri, unde am însemnat cu roșu să se puie trei steluțe. 
La schiță, unde am tras două liniuțe cu roșu, să se înceapă de la capăt. 
Corectarea să o faci tu, să mi-o trimeți mie. 


125 


1 Din amintirile lui Constantin Casian, în Viaţa românească, II, nr. 1, ianuarie 1907, 


p. 46—72. 
2 D, D. Pătrășcanu, Plimbare, în Viaţa românească, II, nr. 3, martie 1907, p. 480—484. 


11 
[Bacãăãu, 1 noiembrie 1906) 


Dragă Ibrăileanu, 


Am primit manuscrisele. Cu cartea poştală de ieri te-am mistificat, 
mă-nțelegi, pentru a pune laba pe hîrtii. Mîne îți voi scrie răspunsul meu, 
căci și eu vrau să fac o dovadă, bazîndu-mă tot pe cetitori. Pe mîne, deci, 

Salutare, 


D. D. Păt. 


carte poştală 


12 
[Bacău, 5 decembrie 1906] 


Dragă Ibrăileanu, 


Tu nu te poți îndoi că eu vrau să fiu printre scriitorii revistei. Dar 
trebuie să-ți spun că dacă voi veţi continua să fiți animați de spiritul acesta 
pe care-l observ față de mine, atunci, cu cea mai mare părere de rău pentru 
mine, colaborarea mea pentru viitor va înceta. 

În ce priveşte Amintirile, văd că m-aţi luat chiar de la titlu, ca și 
rîndul trecut. 

lată ce am de spus: 

Nu pot admite să-mi istorisească Casian, căci nu-i verosimil ca un 
om să istorisească atît de multe lucruri, și mai ales sub forma [în] care 
sînt date. Procedeul e întrebuințat de Maupassant, dar numai pentru o în- 
tîmplare, două cel mult, iar nu pentru 20, cum sînt la mine. 

Nu pot lăsa introducerea cu cireșul, pentru [că] nu pot să public aceste 
Amintiri decît sub forma aceasta discretă: e un scrupul al meu, de care voi 
trebuie să ţineţi samă. Văd că și Gane a publicat niște Amintiri tot așa, 
și văd că lui i-ați admis. Adică pentru că bucata mea nu e așa de bună ca 


126 


a lui, trebuie să treceţi peste acest scrupul de conștiință? Ori și aceasta o 
faceți tot în baza... prieteniei? 

Nu pot spune că Nemțanu a murit, sau așa ceva, căciaici n-am înțeles 
ce vrai să spui tu. Tu știi că eu n-am inventat nimic și deci nu vrau 
să spun lucruri neadevărate (doar sînt amintiri!) pentru a cîştiga bucata 
în verosimilitate. Cine va vroi să creadă, bine, cine nu, atîta pagubă! Nu 
pot lăsa din începutul Amintirilor partea tăietă de tine, căci mi se pare 
atunci fără început. Eu știu de altmintrelea că partea de la început, pînă 
unde vin amintirile din liceu, e mai slabă, dar în tot ce ați publicat voi 
în revistă fiecare rînd reprezintă o valoare? Și dacă sînteți mai puţin preten- 
țioși cu alții, pentru ce cu mine vă daţi așa aere și mă luați chiar de 
la titlu? Ce dracu, nici un titlu nu pot eu să dau cum se cade? Dar aceasta 
nu înseamnă că eu nu primesc observații și nu admit schimbări (tu știi 
că eu am schimbat multe după vorba ta), dar să văd că observaţiile făcute 
sînt mai bune decît cele ce pun eu. Dar să-mi deie Sterea... despre ucenicia... 
etc. cred că a fost o simplă glumă pentru a rîde, dar n-a putut fi un mo- 
ment o chestie serioasă. Nu-i vorbă că și în rîndul trecut mi s-a pus în 
loc de titlul meu bun unul nepotrivit, și mi s-a făcut schimbări care mă 
fac că și acuma port pe suflet no. 4 al revistei, de care am oroare. Prin 
urmare, dacă voi veți căuta să găsiți greșeli, întrebîndu-vă și voi dacă 
din Nazareth poate ieși ceva bun, și dacă cei zece bărbaţi de care tot mi-ai 
vorbit vor continua să-și deie aere față de mine, atunci pe mine puteți 
să nu mai contați la nimic. Nu că le-aș tăgădui acestor uccemviri meritele 
lor, dar în ce privește cele ce voi mai trimete eu, nu vrau să am alt jude” 
cător decît pe tine, cu care mă pot înţelege. Nu l-aș refuza nici pe Stere 
care știu că poate avea păreri personale, dar Stere a dovedit față de mine 
că poate greși, căci.... ucenicia lui nici acum nu mi-a ieșit din minte. 

Prin urmare, eu îți trimet Amintirile ca să le publici, cu condiţia că 
să le publici așa cum ţi le trimet, fără a schimba nimic din ele. Dacă direcția 
nu va admite și va hotărî să schimbi macar cât de cît, atunci tu trimete-mi-le 
înapoi pe socoteala mea. Le voi publica în Luceafărul 1. 

Schița voi face-o cum mi-ai spus. Voi schimba și cuvintele cele două, 
măcar că mi se pare că n-ai dreptate. 

Te rog răspunde-mi îndată ce vei putea la următoarele chestiuni. 

1. Dacă le publicați sau nu. 

2. Cînd le publicaţi, adecă în ce număr au să iasă. 

Îţi spusesem că voi face o dovadă: am cetit Amintirile mele la trei ceti- 
tori ai revistei din Bacău, dintre cei mai inteligenți și cu o cultură literară; 
apoi am cetit scrisoarea ta; părerea lor a fost că voi mă șicanaţi. Eu nu 
cred aceasta, dar iată că și eu vă vorbesc în numele unor cetitori. 


127 


La pag. 21, 25, 45 am mai adăugat cîte ceva. 
Cum îți pare vorba de la pag. 25 „o venit oleacă la Leda?“ Dacă crezi 
că-i rău, schimbă tu, 
Salutare, 
D. D. P. 


i Revista Luceafărul apărea în 1902 la Budapesta, sub conducerea lui Oct. C. Tăzlăuanu 
și Octavian Goga. 


13 
{5—75 dec. 1906] 


Dragă Ibrăileanu, 


Nu mă cunoști sau, cel puțin, nu mă cunoști bine. Eu grandoman? 
Dimpotrivă: pe fiecare zi mă conving că ar trebui să am altă opinie 
despre mine decît aceea pe care o am, mai ales de cînd am intrat în viața... 
politică. Poate n-ar mai trebui să remarc nimica din scrisoarea ta dat 
fiind sfîrşitul acestei scrisori ale mele; dar tot îți voi aminti că, dacă 
m-am simțit jignit, e din pricina că modul cum s-a făcut amputarea bucății 
mele din no. 4 a fost cel puţin jignitor pentru mine, dacă tu n-ai uitat 
cu totul împrejurările în care s-a făcut această amputare. Atunci am rămas 
cu convingerea că Stere are pentru mine puțină consideraţie (de ținut la 
mine, știu că ține), și de aceea am crezut că și acuma, dintr-un sentiment 
artificial a[l] lui, a[u] ieșit schimbările acestea, căci eu făcusem doară toate 
schimbările pe care mi le spuseseși tu, și le-am făcut după vorba ta, pentru 
ca bucata să fie mai bună. Tu ai uitat însă toate acestea, căci altmintrelea 
nu mi-ai fi scris cele ce mi-ai scris. Dar mai ales faptul că eu cu fiecare 
bucată am venit la Iași, ce înseamnă alta decît că eu recunosc singur că 
bucăţile mele au nevoie de îndreptări, căci altmintrelea, eu, grandomanul, 
ți le-aș fi trimes cu un osebit plic prin poștă și cu afirmarea ca să nu 
schimbi nimic, 

În privința valoarei din no. 4, atunci erai de altă părere, acum văd 
că-mi spui... alte alea. 

Cei trei de care ţi-am vorbit nu sînt literați, ci, în calitate de cetitori 
care apreciază Viaţa rom., au fost citați, prin urmare degeaba te-ai simțit 
jignit... Dar vorbă multă, sărăcie. 

Fă schimbările următoare în Amintirile mele : 

Pune titlu: Din amintirile lui Constantin Casian. 


128 


Taie apoi (fără milă) întreaga introducere pînă la : „Din vîrsta copilăriei 
mele“, pe care las-o, punînd-o astfel: 

„Din vîrsta copilăriei mele, începu prietenul nostru, Casian, mi-a 
rămas... etc.“ 

Nu mai fă nici o schimbare (afară dacă vei crede vreun cuvînt nepotrivit 
sau vreo expresie, pe care o poți tăia sau înlocui pînă la sfîrșit, unde pune 
astfel: „scăpare nu-i în mijlocul orașelor, sfîrși prietenul nostru Casian, 
ducîndu-și pe furiș batista la ochi“. 


Ibrăilene, mi-i frică de... ucenicie! 
Salve, 
D D. Păt. 


Lucreția îmi bate mereu capul ca să schimb „s-a dus oleacă la Leda“. 
Tu ce zici? Eu cred ca să-l las, dar tu, dacă crezi că-i trivial, schimbă-l! 


14 
dec. h., 15, 1906 
Dragă Ibrăileanu, 


Amintirile lui Casian de la Universitate le voi scrie îndată ce-mi va 
permite timpul. Prin urmare, nu schimba titlul cu Varga lui Dumnezeu, 
care, deși e un titlu bun, dar nu mi se pare potrivit cu conţinutul amin- 
tirilor mele. În ce privește schița, mă voi ocupa de ea zilele acestea. Bucata 
a doua de care ţi-am vorbit e aproape gata. Ţi-oi aduce-o în vacanţie. Co- 
rectura la Amintiri să o faci tu dacă se poate. 


Salutare, 
D.D. Păt. 


carte poștală 


Bacău, 23 decembrie 1906 
Dragă Ibrăileanu, 


Bine ar fi dacă bucata mea ar apărea în nr. 1], să nu se mai amiie, 
nu de alta, dar ca să mă produc (!) odată! În ce privește schița de care 
mă întrebi, o voi face-o cum trebuie, dar nu vrau s-o public după Amintiri 
îndată, ci mai tîrziu, iar după Amintiri (pentru numărul 12) îți voi trimete 


129 


altă bucată. Poate să ţi-o aduc eu acuma la Crăciun, cînd voi veni în 
Iași, căci, după cum ţi-am spus, vacanţia voi sta la Unghenii-Ruși. Te 
rog întreabă pe Botez dacă a trimes chitanţa lui Enescu. 

Salutare, 


D. D. Păt. 


Și eu sînt de părere că Casian nu se poate pune decît într-un număr 
numai 1. 


carte poștală 


1 Schița Din amintirile lui Constantin Casian a apărut într-un singur număr (vezi scri- 
soarea nr. 10, nota 1). 


16 
[ Bacău, 31 decembrie 1906) 


Dragă Ibrăileanu, 


Cred că ai primit manuscrisul meu. Fiindcă era duminică și nu vroiam 
să pierd poșta, ţi-am scris numai vro două cuvinte. Bucata nu e revăzută 
complect, mai ales în ce privește stilul. Acest lucru îl voi face în vacantie. 
În ce priveşte fondul pe care e brodată, mi se pare că-i complect. Dar 
fiindcă „eu n-am cuvînt“, aștept părerea ta în această privință, aceasta, 
bineînțeles, după ce vă veţi strînge la un loc cei 9—10 decemviri. Prin 
urmare aștept părerea ta, pe care te rog să mi-o faci cunoscută mai curînd. 
Aceasta fiindcă vroi să mai scriu ceva... (nu mă pot conține) și aș dori 
să știu dacă s-o mai fac ori s-o las... baltă... Te voi anunța cînd voi pleca, 
pentru a ne întîlni macar cît de cît, căci eu nu mă voi opri de locprin 
Iași, ci plec de-a dreptul... în străinătate... (Unghenii-Ruși). 

Salutare, 
D. D. Păt 


carte poștală 


17 
[Bacău, 7 martie 1907] 


Dragă Ibrăileanu, 


Mi s-au plins mai mulți cetitori, și eu însumi am observat că numărul 
ultim din V.r. era foarte prost cusut, așa că i se desfac foile. Ai văzut, 
cred, cum mă regulează Dragomirescu ł. De altmintrelea, și pe tine te ră- 


130 


fuiește, împreună cu Brătescu-V2. Motivul l-am înțeles, căci a fost tratat 
cum se cuvine și el 3. Bucata mea, după semnele pe care le am, a plăcut straș- 
nic, a plăcut chiar mai mult decît credeam. Buţureanu (Vasile) 4 mi-a spus 
că a produs un adevărat entuziasm printre cei care îi cunoaște el. Eu continuu 
să primesc dovezi de mulțurnire. Toţi — lucru curios — declară că-mi vor 
rămînea recunoscători. Pe cînd să-ți trimet pe Vartolomeu 5? 
Salutare, 
D. D. Pă. 


carte poșială 


1 M. Dragomirescu, în Convorbiri critice, I, 1907, p. 221, recenzează defavorabil schița 
lui D. D. Pătrășcanu, Din amintirile lui Constantin Casian. 

2 În acelaşi nr. din Convorbiri critice, p. 223—224, M. Dragomirescu atacă articolul lui 
G. Ibrăileanu despre 1. Al. Brătescu-Voineşti, apărut în Viaţa românească, II, nr. 1, ianuarie 


1907, p. 93—109. 
3 În Viata românească, II, nr. 2, februarie 1907, p. 395—396, este recenzată defavorabil 


revista Convorbiri critice. 
a V. Buţureanu (1858 — ?), chimist şi mineralog, prof. la Universitatea din Iași. 
5 D. D. Pătrăscanu, Decorația lui Vartolomei în Viata românească, II, nr. 6, iunie 1907, 


p. 441—446. 


18 
[Bacău, 11 aprilie 1907] 


Dragă Ibrăileanu, 
As avea de vorbit ceva cu Stere și pentru asta aș putea veni sîmbătă 


în laşi. Îl găsesc sau nu? Nu cumva pleacă la București? 
l Salutare, 


D. D. Păt. 


Răspunde-mi! 


carte poștală 


19 


[Bacău, 72 mai 1907] 


Dragă Ibrăileanu, 

Tot m-ai ris tu cu Tg. Ocna, și lucrul s-a adeverit. Ieri a venit o 
delegaţie din Tg. Ocna la Porumbaru și a cerut ca eu să fiu deputatul 
lor. La acest lucru, P. a răspuns că eu am locul meu și că ei să nu deschidă 
apetitul celor din Tg. Ocna de a avea un deputat al lor (textual). Rîndul 


10—3485 131 


trecut îmi spusese că eu trebuie să fiu lăsat deoparte, căci poate tg.-ocnenii 
să ceară și ei să aibă un deputat, și acum iată ce a zis. 

Pe de altă parte, lui Veniamin i-a spus ca să nu-și deie dimisia din 
direcție, deși azi a fost ultima zi cînd a mai putut dimisiona. El și-a dat-o 
însă. Apoi i-a spus ca să nu lucreze la Colegiul III (el a început să lucreze), 
căci poate va candida la Coleg. II de senat (aici el cade aproape cu si- 
guranță). Prin urmare, iată cum stă și el. 

Notiţa din Liberalul cu moștenire[a] a prins de minune... Toţi se uită 
la mine cu alți ochi. Topliceanu, de pildă, nu mă mai combate acuma, 
fascinat de milioanele mele. Şi cînd mă gîndesc că toată această schimbare 
a făcut-o Brăescul!! 

Spune lui Botez să-mi scrie tot ce i-a spus Stere relativ la moștenire. 
Să nu cumva să uite. Tu răspunde-mi imediat ce a făcut Stere cu Brătianu. 

Salut, 


D. D. P. 


[7909] 


Dragă Ibrăileanu, 


Am schimbat tot ceea ce am însemnat t, afară de un singur loc, unde 
mi s-a părut că nu-i bine. În privința părţii de la urmă, iată cum am făcut; 
ţi-o transcriu : 

„Altă dată, continuă d-l Sofroni, femeia mea îmi ceti într-o tărfăloagă 
de-a ei: Nimic mai folositor decît un... 

Aici Sofroni se uită de jur împrejurul lui, ca să vadă dacă poate spune 
ceea ce vroia. Apoi, mai încet: decît un.... știți. 

Și el pomeni... instrumentul lui Purgon. 

Noi ne-am stăpînit să nu bufnim de ris. 

— De data asta să-ți iasă din minte că am să-ți ascult toate prostiile 
tale, i-am răspuns eu. Să fii bine încredințată! Pînă aici!... Auzi?... Pînă aici !,.e 

Și, în desperarea mea, mă trezii că apăr locul amenințat. 

— Mai întăi nu zbiera ca nebunii, că doar nu-ți ia cineva capul, îmi 
spuse femeia mea cu liniștea omului de știință. Ascultă pînă la sfîrșit. Și 
nevastă-mea ceti mai departe: Rezultatul este că, prin acest procedeu, ră- 
măsițele alimentelor descompuse sînt izgonite, organismul scapă de o sumă 
de acide vătămătoare, căpătînd prin aceasta o înviorare, o voioșie... Apoi 
de la dînsa : Dacă s-ar aplica sfatul acesta, după cum spune aici, atunci omul 


132 


ar fi mai sănătos, starea lui generală ar fi mai bună, oamenii ar fi bine dis- 
puși întotdeauna, relațiile dintre ei s-ar îmblînzi... 

— Poate am ajunge, zic eu, la o pacificare generală. 

— Se poate, căci.... 

— Atunci să-l propunem ca un mijloc de dezarmare la Conferinţa de 
la Haga.... 

Ce să vă mai spun? Femeile romane își numărau anii după bărbaţii pe 
care-i aveau. Şi eu aș putea să-mi număr zilele, da, aș putea să le număr!“ 


Gîndeşte-te bine este ceva jignitor? Prin urmare, pe amiciţia dintre 
noi, pe trecut, prezent şi viitor, nu mă lipsi de... clistirul meu! Ţin atît de 
mult la el!! Pe strămoșii mei romani—care spuneau și ei : „Primo philosophari 
postea clysterium donare“ — lasă-mi clistirul! Îţi jur că pe viitor mă voi 
țăsa de scatografie!! Și, mai la urma urmei, dacă aceste jurăminte nu-ți 
vor muia inima ta împietrită, apoi află atunci, amice, că te opresc de a te 
atinge de acest... procedeu științific al d-lui Sofroni! 

Locul cu Norvegia l-am schimbat așa: „...un miros caracteristic, care 
mie îmi aducea aminte de dughenile lipovenilor din Sfînta Vineri de la Iași“. 

Bucata am trimes-o la Iași lui Kernbach? pentru a cruța timpul și 
pentru a te scuti de cheltuială. 

Salutare, 


D. D. Pă. 


1 Probabil îndreptări la una din schițele nepublicate de D. D. Pătrășcanu în Viaja ro- 
månească. 


2 Gh. Kernbach (1859—1909), scriitor, colaborator al Vieții românești sub pseudonimul 
Gheorghe din Moldova. 


21 
[pînă la 1909] 
Dragă Ibrăileanu, 


Îţi trimet manuscrisul alăturat pentru numărul care vine, așa am vorbit 
cu Kernbach. L-aș fi trimes eu la Iași, dar n-am știut cui să-l trimet, ne- 
ştiind cine-i în Iași și cine nu, și de aceea profit de maica Epraxia Busuioc 
și pentru a ţi-l expedia. Ce aţi făcut voi cu excursia? Eu deocamdată sînt 
în Piatra. 

Salutare, 


D. D. Păt. 


+ Înti filozofează, apoi fă-ți clistirul (lat.). 


133 


22 
iDucurești, 5 aprilie 19121 

Amice, 

Îţi trimet în osebit plic un manuscris: În fata autorităților 2. Ceteşte-o 
cu creionul. Ştiu că ești ocupat, dar fă sacrificiul pentru progresul literelor 
române, la care acuma colaborez cu atîta asiduitate. Dedicaţia mă privește 
şi răspund eu. (Președintele Secţiei de la apel e Burada.) Să nu se publice 
ca document, va avea mai mult efect. Am scris și lui Topîrceanu. Toate 
acestea, bineînțeles, dacă îți place ţie, căci dacă nu, îmi va mări numărul 
manuscriselor din săltar. Răspunde-mi două cuvinte după ce vei ceti-o. 

Salutare, 
D. D. Păt. 


1 Carte poştală adresată doamnei Elena G. Ibrăileanu, str. Română, Iași, p[entru} 
G. Ibrăfileanu]. 
2 Nu a mai fost publicată în Viaja românească. Vezi scrisoarea nr. 24. 


23 
[8 aprilie 1912) 

Amice, 

Azi a venit Locusteanu la mine și între altele mi-a spus că mîine pleacă 
la Iași, iar marți va veni pe la tine și pe la Stere — pentru a lămuri con- 
flictul cu V.r.2 Mi-a spus că răspunsul cu bucatele l-a scris Banu, și nici 
prin minte nu i-a trecut să facă vreo aluzie. A fost un răspuns la „tocana“ 
ta pe care o pomeneai în primul răspuns. Ai primit un manuscris de la mine? 


Anunţă și pe Stere. 
Salutare, 


D. D. Păt, 


1 Carte poştală cu aceeași adresă. 
2 Vezi scrisoarea nr. 6, nota 4, din corespondenţa lui G. Galaction. 


24 
[București, 9 aprilie 1912) 
A mice, 
Oprește bucata În fața autlorităților] de la tipar. Nu voi să-ți fac rău. 
E un lucru prea serios. Vineri dimineață vin în Iași. Aduc altă bucată, care 
e gata complect. Cînd ne vom vedea, vom lămuri toate chestiile. 


Salutare, 
D. D. Păi. 


134 


P.S. Eram hotărît să vin în orice caz la lași, deoarece duminică trebuie 
să fiu numaidecît la Bacău. 


! Carte poștală expediată la Viafu românească, laşi, str. Golia, nr. 52. 


25 


[București, 27 mai 1912]! 


A mice, 


O dată cu aceasta ţi-am trimes la redacție manuscrisul. Am făcut tot 
ce-ai zis tu, dar după principiul „nici toate ale popii, nici toate ale doc- 
torului“. Bucata 2 e împărțită în trei părți, prin semne roșii în manuscris, 
printr-o cruciuliță la tipar: sosirea, noaptea și plecarea. Cred că bucata e 
bună așa cum se prezintă acuma, și pentru moment nu vrau să mai schimb 
nimic în factura ei. La corectură însă, dacă voi vedea lucru pînă atunci, voi 
mai introduce oarecare schimbări și poate și suprimări mici, dar numai dacă 
voi fi convins că-s necesare. „Deznădăjduirii“ ferească D-zeu! le-am lăsat, 
deși au fost suprimate de tine. Bucata am cetit-o lui Teodorescu ê și Saniele- 
vici Simion 4, ca să mă conving. Ei au fost de părere că nici nu-i gen in- 
ferior, dar eu îmi păstrez ideea. Să se tipărească cu linii și să-mi trimeată co- 
rectura repede, ca s-o pot ținea 2—3 zile. 

Salutare, 


D. D. Păt. 


1 Carte poştală trimisă la Iași, str. Română. 
> D. D. Pătrășcanu, O excursie de plăcere, în Viata românească, VII, nr. 4, aprilie 1912 
p. 101—114. 
+ 3 1. Teodorescu (1867 — ?), publicist socialist, cumnatul fraților Botez. 
4 Sanielevici Simion (1870 — ?), matematician, fratele criticului H. Sanielevici. 


26 
[Bacău, 31 mai 1912] 


Amice, 


Mai lipsesc 2 file și din corectură, și din manuscris. O dată cu asta am 
trimes și corectura; am admis schimbările tale la dialogul cu iaurtul (deși 
trebuia să se vadă că pentru a putea mînca ceva era nevoie o întreagă par- 
lamentare), considerația cu materia am suprimat-o, de asemenea Goethe, 
explicarea cu șoarecii și cîteva mai mici, dar cu asta basta! Toate le-am su- 
primat contra sentimentelor mele. Sub nici un cuvînt nu admit cu rîndunicele 


135 


(te lucrează teoria!), cu vila splendidă și încă cîteva lucruri mici. Ataraxie 
relativă în loc de blîndă ataraxie?.... Ce dracu?! Prin urmare, ori se publică 
așa cum am trimes-o acuma, ori nu se publică de loc?. Socot că am dreptul 
acesta. N-am nici o îndoială că e mai bine astfel și că bucata ar pierde. 

Salutare» 


D. D. Păt 


1 Carte poștală cu aceeași adresă. 
2 D. D. Pătrășcanu, O excursie de plăcere ; discuţia, cu iaurtul la p. 104; s-a păstrat „blindă 
ataraxie“, p. 107; întîmplarea cu şoarecii, la p. 108, nu fără a fi amintit şi Goethe. 


27 


77 iunie 19121 


Amice, 


Fă-mi un serviciu discret. Asta înseamnă nu spune nimic de această 
scrisoare nici nevestei tale, nici nevestei mele și poate nici lui m-me Stere. 
Să fie lucrul între tine și mine. Am dreptul să-ți cer aceasta? 

Iată ce-i. 

Am primit o scrisoare de la nevastă-mea, prin care mă anunță că nu 
merge la mănăstire. Nu-ţi spun mai mult, căci desigur că ea te va pune în 
curent. 

Convinge-o să meargă, acesta e lucrul pe care ţi-l cer. Vei izbuti tu, 
căci cuvîntul tău are trecere la dînsa. Dar dacă îi vei spune că lucrul acesta 
ți l-am scris eu și ești ambasadorul meu, îmi faci mare rău pe viitor. Pe cînd, 
dacă își schimbă ea părerea fără să cunoască dorința mea, va rămînea fără 
nici o urmare în ce mă privește. Să știi că hotărîrea ei este determinatăl 
între altele, și de faptul că e convinsă că și eu voiesc astfel. Într-adevăr, eu 
am voit-o, dar acuma nu mai sînt în dispoziția asta, ci, aș putea zice, chiar 
într-una contrară, fire-ar afurisită viața! Dacă merge, nu e nevoie să vie 
numaidecit acasă (motive economice), să ne întîlnim la Pașcani. Azi i-am 
răspuns și ei la o scrisoare. N-o chem, dar nici n-o opresc să vie, căci alt- 
fel mi l-ar pune la prima ocazie înainte. Aștept răspunsul tău, dar, te rog 
încă o dată, nu spune nimănui. 

Îţi mulțămesc, 
D. D. Pătrăș. 


1 Scrisoare trimisă la lași, str. Golia, nr. 52. 


136 


28 
25.V1.972* 

A mice *, 

Decretul ? a sosit la minister iscălit de vodă. De aici se duce la Consiliul 
de Miniștri și peste 2—3 zile se expediază. Mi-a spus aceste lucruri Deme- 
trescu Nae? și le-am controlat apoi la Suchianu 4. 

Salutare, 
D. D. Păt. 


1 Carte poștală trimisă la Iași, pe adresa Vieții românești, str. Goliei, nr. 52. 

2 Decretul prin care G. Ibrăileanu era numit titular al catedrei de istoria literaturii române 
și estetică literară, cu începere de la 1 iulie 1912. 

3 I. M. Dumitrescu, șef de cabinet în Ministerul Instrucţiei Publice, 

4 I. Suchianu, profesor de limbi clasice în București. 


29 
[8 iulie 1912] 


Dragă amice, 

Este drept că atunci cînd ţi-am scris scrisoarea, m-am gîndit mai mult 
la mine decît la tine, de aceea ţi-am propus acea formă a intervenţiei tale. 
Cu toate că lucrul s-a făcut altfel de cum mă gîndisem, n-am nimic de re- 
proșat, întrucît intenția ta este curată și frumoasă. Aș putea însă să te 
asigur că nevasta mea i-a dat cu totul altă explicaţie ; n-aș pune mîna în foc, 
dar, după cît o cunosc, m-aș mira să nu fie așa. Tot ce-mi scrii tu eu am 
cercat de mult să aplic, dar n-am reușit, trebuie s-o mărturisesc. La noi 
condițiile sînt curioase și contra mea, mai ales faptul că Cornelia trebuie să 
steie o bună parte a anului la noi îmi strică foarte mult. Nevastă-mea își 
face din ea un aliat și, cu toate că „nu se amestecă“, „e neutră“, e cel mai 
teribil agent de dizolvare a căsniciei mele tocmai prin atitudinea ei. În toată 
vremea, asta eu am două neveste! Și ea este sigură că „nu se amestecă“! 
Aştept să vorbesc cu tine la mănăstire, căci sînt lucruri în care aș dori să 
spui că n-am dreptate, căci aș începe să mă îndoiesc atunci de lucrurile 
cele mai evidente, dar nu cred să fie cineva care să nu spuie că într-adevăr 
situația mea este tragică și mizerabilă! Armele pe care acuma le-am între- 
buinţat în contra Lucreţiei sînt armele ei, pe care am izbutit, nu cu uşu- 


* Data și urarea „sănătate și voie bună“, cît și iscălitura „Galaction“, care figurează în această scrisoare, sînt 
adăugate cu creion chimic de Gala Galaction. 


137 


rință, să mi le însușesc și eu. Vom vorbi cînd ne vom vedea. Ți-am scris 

scrisoarea asta pe genunchi, de aceea a ieșit așa de rău. Răspunde-mi cum 
trebuie să fac cu mănăstirea, căci aș dori să nu mai stau în București. 

Mii de mulțumiri și salutări prietenești, 

D. D. Păr. 


P.-S. Decretul tău s-a trimes la palat. Zilele acestea îl va iscăli regele. 
Prin urmare, ești absolut sigur numit. Chiar să vreie, nu mai pot să-l în- 
toarcă. Am fost azi la minister anume pentru asta. 


30 


[ București, 31 octombrie 1912) 
A mice, 


M-am întîlnit cu Galaction și mi-a spus că articolul! pe care ți l-am 
trimes a stîrnit oarecare obiecţii, așa că poate să nu se publice. Mi-a spus 
și mie acele obiecții. 

Că va fi o cruzime față cu Maced(onski], aceasta cred că nu trebuie să 
ţii de loc în samă. Omul acesta nu trebuie menajat — cel puțin de noi. 
Atitudinea pe care a avut-o față cu Eminescu trebuie să-l urmărească ca 
blestemul pe Oedip! Nu înțeleg prin asta că trebuie să fie calomniat, dar 
dacă sînt lucruri drepte, nu înțeleg de asemenea menajarea: cel puțin din 
partea ta (și a mea) ar fi neexplicabilă. Să-l menajeze Galaction, treaba lui, 
dar noi, de loc! 

Mi-a mai spus că e greu atunci pentru dînsul, deoarece el l-a lăudat. 
Nu e greu de loc, deoarece în articolul acesta se spune că are talent, dar 
talentul lui a fost alimentat de ură, invidie și de dorința de a fi cel mai... 
S-ar putea chiar acolo unde se spune că „puținul lui talent a fost întreţinut 
de... etc.“ să se spuie „talentul lui“, și atunci Galaction poate afirma că are 
talent, iar autorul articolului îi explică proveniența : indignatio facit versus *... 
Că am căzut eu în cursă... e o prostie; te rog să mă crezi că băietul nici 
nu se aștepta la un asemenea lucru, ca să-l invit eu să-și puie în scris părerile 
lui. Iar că e un escroc... acest lucru e spus de Galaction cu ușurință, întrucît 
toată escrocheria băietului ar fi fiindcă i-a fumat din țigări și i-a băut din 
cafele. La urmă, treaba lor. Eu socot (dacă ai găsit că articolul e bine scris 
și are dreptate) să-l publici, fiindcă e o apreciere justă asupra lui Mace- 
donski și e pus în lumina lui adevărată. lată, în acest moment cînd scriu, 


* Indignarea făureşte versul (lat.). Corect: Indignatio facit versum. 


138 


gîndindu-mă la versurile lui în contra lui Eminescu cînd a înnebunit, mă 
apucă o indignare, încît îmi vine să cred că e bine să-i dăm această pena- 
litate gravă — cel puţin noi, admiratorii lui Eminescu. Nu iei cu asta nici 
un angajament, din contra, revista va face senzaţie în anumite cercuri și 
prin cel vizat, și din pricina celui care a scris. Crede-mă și pe mine că nu 
mă înșel: nu vei face rău publicînd acest articol (bineînţeles dacă tu admiţi 
conţinutul). Scrie-mi două cuvinte. Se poate întîmpla să vin zilele acestea 
la Iași. Închipuiește-ţi că trebuie să candidez! Această trebuință e numai din 
partea mea, ca să nu pierd locul. Chiar voi lupta pentru ca să candidez. 
După toate, aceasta îmi mai lipsea. Hiîrtia îmi sosește săptămîna viitoare. 
Salutare, 

D. D. Păt. 


Tu nu ești ținut să știi de relațiile trecute între M. și autorul articolului 


1 N. Davidescu, Al. Macedonski, cu prilejul ultimului său volum, în Viaja românească, 
VII, nr. 11—12, noiembrie-decembrie 1912 p. 217—228. 


31 


[4 lexandria, 15 iulie 1913] 


Amice, 


Sînt bine și sănătos și fac parte din escorta regimentului. Ne apropiem 
de inamic 1. 
Salutare, 
D. D. Pt. 
Am cal f. bun. 


carte poștală 


1 D. D. Pătrășcanu fusese mobilizat o dată cu începerea celui de-al doilea război balcanic. 


32 


Duminică [ București, 16 noiembrie 1913; 


Dragă domnule Ibrăileanu, 

Chiar astăzi îți și răspund, aducîndu-ți la cunoștință următoarele: în 
vederea venirii d-tale, toți cucoșii la distanță de 1 km rază vor fi tăieți 
fără excepție; afară doar de al meu, avîndu-l în vedere ca centru. Cîinii 
iarăși vor fi omoriți, recurgînd la toate infamiile și la rigoare corupînd 


139 


și pe d-rul Babeş. Copilul servitoarei, de care-ţi vorbeam astă-vară, va fi 
asfixiat! I-am ales intenționat acest deznodămiînt fatal, ca să-i fie pedepsit 
organul cu care te-ar fi putut tortura. 
După cum vezi, nu-ți rămîne decît să te grăbești și să te găteşti de 
drum. Toată casa te așteaptă cu multă plăcere. 
Sărutări Elenei și Măricicăi, d-tale îți zic la revedere, 
L. D. Păt. 


1 Carte poştală trimisă de soția lui D. D. Pătrășcanu, pe adresa: Iași, str. L. Catargi, 
ar. 12. 


33 
[1916] 


Dragă Ibrăileanu, 

Îţi trimit manuscrisul de care ţi-am vorbit. Eu l-am întitulat Din Bänat, 
dar tu pune-i cum vei crede de cuviință, dacă nu-ți va plăcea. Cred că se 
poate publica, dat fiind anul 1854. Iorga a ținut și la noi o șezătoare de-a 
ui. Eu n-am fost, căci eram pe drum atunci. A doua zi a spus acolo unde 
a tras el în gazdă că Viata românească nu poate să ţie, căci nu va avea 
fonduri. Așa crede dumnealui. 

În privința manuscrisului lui Balș, el este întitulat Culegeri morale 
și politice, traduse din limba franceză de hatmanul Teodor Neculai Balș, 
cavaler al mai multor ordine, 1855. Are și o înaintecuvîntare a traducă- 
orului, dar scurtă. Interesaţi-vă dacă este tipărit sau nu. 

Salutare, 


D. P 


Spune-i lui m-me Stere 1! că am uitat să ieu adresa de care mi-a vorbit, 
Poate nu va uita m-me Stere. 
D. D. Păt. 


1 Maria Stere, soția lui C. Stere. 


34 
[Bucureşti, 8 ianuarie 1916] 
Iubite amice, 


Oricît de greu ti-ar veni, trebuie să vii negreșit la București. Dacă pînă 
acuma n-am dat semne de viață, este că nu eram siguri de hîrtie. Chestiunea 
aceasta însă am rezolvat-o. 


140 


Editorul nostru, „naivul Steinberg!“ (de-am fi și noi naivi ca dînsul ar fi 
desigur ceva mai bine), stăruie cu energie să nu scăpăm momentul, care e 
grozav de priincios pentru literatura românească. El cere să-i dăm numai- 
decît materialul pentru întăiul volum. Lipsa cărților străine, abundența 
extraordinară de numerar (surse pure și... impure), închiderea granițelor 
pentru revărsarea bănetului în afară, banalizarea evenimentelor externe și 
alte cauze mai mici fac ca producția intelectuală și artistică românească să 
se consume în chip prodigios. Un exemplu dintr-o sută : pictorul Lăzărescu — 
mai mult farsor decît pictor — a vîndut pînă acuma din expoziţia lui de... 
200.000 de lei, cetește două sute de mii! 

Știu că te deplasezi greu, dar e indispensabil și sînt convins că va fi 
și spre binele tău. Pentru diverse motive, nici eu, nici Sanielevici nu putem 
părăsi capitala. Iar pe pan Zaborovski? nu-l lasă nevasta. Ne obligăm să-ţi 
facem șederea cît mai plăcută și mai ușoară. Mă duc chiar azi la sanator 
pentru a regula să dormi numai acolo, iar restul zilei să fii liber. Vom lucra 
zilnic, o ședință sau două, fără să neglijăm activitatea noastră separată. Pînă 
în două luni gătim un volum. Nu te speria, nu vei sta atîta la București! 
Topîrceanu va sta la mine. Numai strîngîndu-vă cu toții la un loc, vom 
putea. începe lucrarea. 

Știu că Iașul convine foarte bine literaturii, dar mai știu că atmosfera. 
de acolo nu se potrivește cu desfășurarea energiei, şi noi avem nevoie acum 
de multă energie. 

Venind, vom mai putea cere bani, căci sînt convins mai mult decît ori 
cînd că ne așteaptă venituri frumoase de pe urma acestui tezaur ê, În toate 
părțile e așteptat cu mare nerăbdare, și, dacă vom izbuti să facem o lucrare 
serioasă, va fi și un titlu de glorie față cu contimporanii noștri. Pentru a-ți 
ușura cheltuielile (care vor fi mici) îţi propun următoarea soluție, care mi-a 
venit în minte din simpatie amicală : pregătește-ți material pentru un volum 
sau două din ce ai publicat în Vur. și adă-l la București. Steinberg sau 
Sfetea 4 îl va tipări; vei lua deci imediat bani berechet și îți vei împlini și 
alte nevoi. 

Deci scutură-te de toropeala orientală .a Iașului! Gindește-te că aurul 
curge în valuri imense pe ulițele Bucureștiului, căutînd buzunare să se adă- 
postească. Iar tu, în vremea asta, ucizi fără mustrare de cuget timpul prețios, 
fumînd țigări peste ţigări și privind în gol ca un derviş. 

Salutări prietenești, 
D. D. Pătrăş. 


Biletele de drum le vei primi în curind. 


141 


Editor bucureştean. 

Virgil Zaborowski, eseist şi diplomat, colaborator al Vietii românești. 
Referire la o antologie a literaturii române, rămasă în proiect. 
Sfetea Const. (1864—1924), editor bucureștean. 


> o V = 


35 


[7918] t 


Dragă Ibrileanu, 


Fă cunoscut lui Stere că trebuie numaidecît să vie la București pentru 
cîteva zile. Îmi dau sama ce va să zică asta, dar iarăși trebuie să știe că 
nici chestiunile de aici nu mai pot suferi amînare. Cînd va veni îi voi spune 
lucruri interesante, pe care nu pot să le spun prin scrisoare. Colecţia Luminii 
și numerele de la 1 aprilie le vei primi în curînd, îndată ce vom găsi moda- 
litatea. Matriţa este exclus să o ai din București, hirtia iarăși exclus; dar 
Corteanu ? m-a asigurat că a luat măsurile pentru ca să aveți destulă. 
Dacă Stere nu poate veni, sînt nevoit să mă reped eu pentru cîteva zile. 

Salutare, 
D. D. Păt. 
Răspunde-mi îndată! 


1 Scrisoarea, datată aproximativ 1918, este singura primită de G. Ibrăileanu la redacția 
ziarului Momentul. 
2 Andrei Corteanu, colaborator al Vieții românești 


36 


isfîrșitul lui 1919) 


„A mice, 

Lucrurile merg bine: pretutindeni însă am dat de urmele lui Botez. 
Spiridon 2 m-a primit rece. l-am dat scrisoarea și am început să-i explic. 
M-a întrebat: „Cine-s subscriitorii?“ Am început: ... „Centrala băncilor din 
provincie... — Cele mai multe ovreiești. — Ai văzut pe Botez. — Desigur că 
l-am văzut și mi-a spus că faceţi societatea numai cu bani ovreiești...“ Atunci 
i-am explicat lucrul, întrebîndu-l la fiecare vorbă : Aceștia sînt bani ovreiești?“ 
În cele din urmă, s-a convins. Pe Lupu 8 l-am văzut: lui îi spusese B. că eu 
sînt singur și toți sînt cu el, accentuînd mai ales asupra ta și expunîndu-i 
o teorie juridică după care noi eram niște proști cînd ne închipuiam că putem 


142 


face socistatea fără B. Lupu s-a convins însă, din scrisoarea ta, că cel puţin 
în ce te privește pe tine, B. a mințit. La prima ocazie îi va arăta scrisoarea. 
Lui Simionescu 4 i-a spus alte comedii, de o sucursală [a] „Cărții românești“ 
etc., precum și de faptul că Duca a primit întăi să facă parte din asociație, 
dar cînd a auzit că el nu-i cu noi..., atunci etc. etc. Lui Brătescu nu știu ce 
i-a spus, că la primele mele cuvinte: „Avem un adversar îndîrjit...“ Brătescu 
mi-a răspuns: „Știu, Botez“, și eu nu-i vorbisem niciodată de asta. 

Spiridon a vorbit cu Bujor: nu primește nici fondator, nici în consiliu 5. 
A spus că ne va da ajutor și va colabora. De asociație nu i-a spus nimica, 
căci mi-a fost frică să nu se sperie. Lupu își luase angajamentul cu Goga, 
dar, formîndu-se chiar în sara aceea ministerul, Lupu a declarat că nu mai 
poate vorbi cu el, deoarece îl va combate strașnic. Simionescu s-a purtat 
admirabil. Primește asociaţia, și un moment chiar fondator, dar l-am oprit, 
căci am fost sigur că va avea bucluc cu „Cartea rom[ânească]“, unde este 
membru în consiliu. Mi-a făgăduit că-mi va face tot ce-i voi cere. Brătescu, 
în urma convorbirii mele lungi cu dînsul, e stîncă de granit. Mi-a făgăduit 
numaidecît o nuvelă. Mi-a cerut termen. I l-am dat pînă la sfîrșitul lui dechem- 
vre. Mi-a spus să-l pisez în vremea asta cu telefonul, ceea ce voi face. E însă 
grozav de ocupat și mi-i frică că nu se va putea ţine de cuvînt cu toată 
bunăvoința lui. Oricum, în asociație rămîne. 

Pe Halipat l-am văzut azi, fiind ministru. Primește orice. I-am spus 
de consiliu. Va subscrie 5.000 de lei. Mîne ne întîlnim cu loncu, cu Halipa 
și cu alți doi membri din consiliu de administrație pentru a hotărî chestia 
Luceafărului. Consiliul lor, în majoritate, se găsește aici. Ei nu vor fuziune, 
ci participare. Am consultat pe Aristide Blank: se poate. Mîne va lua parte 
la discuţie și Coandă, și Cazacu și vom vedea. Cazacu n-a făcut nimic. Pe 
Cantacuzino? l-a văzut. A spus că primește, dar fără Stere! Am văzut apoi 
pe Slătineanu8 care mi-a făgăduit că-l va convinge și îi va lua și... scrisorică, 

Am văzut pe Ştefănescu de la Banca românească’. Am avut cu el o 
discuţie foarte lungă și interesantă, pe care n-o pot spune aici. Rezultatul: 
nu primește. Motivul: „Banii ovreiești“! I-am raportat de Bercovitz... și n-a 
avut ce să spuie. Pe Artistide Blank l-am văzut: e același. I-am propus să 
fie membru fondator. M-a întrebat „Cum staţi cu Brătescu?“ Generalului 
Portocală i-am telegrafiat să se întîlnească cu Alessiu 10, care a plecat în astă 
sară la Brăila. Rezultatul îl voi avea telegrafic. Am văzut pe Manicatide 1 
Mine (duminecă) mă așteaptă. Lui Stere i-am scris prin curier special, dar 
repede, căci mă aștepta cu ceasul. Graur a primit asociația. A zis că se teme 
să nu corespundă așteptărilor, căci știe cine sînt la revista noastră și el are 
simțul autocritic. Totuși, va încerca. Mi-a spus că-mi va da un studiu asupra 
evreilor. Vei vedea ce vei face cu el. Branişte a primit: e un tînăr admirabil, 


143 


Imediat ce vei primi această scrisoare, Carp sau Demostene să plece 
în Bucovina cu scrisorile. Pe amîndoi (Hur[muzachi] și Tharang[ul])!? să-i 
capete numaidecti membri fondatori. Cred că e mai bun Carp 18. Să-și puie pe 
biletul de vizită: „Profesor, fost director al ziarului Tribuna, fost deputat“. 
Vorbește cu dînsul, puneţi amîndoi la cale chestiunea. Să nu vie fără răspuns 
afirmativ, că ne facem de rîs. Hur[muzachi] ne trebuie negreșit. Să plece 
îndată, iar răspunsul să mi-l trimeată și prin telegraf, și prin curier special. 

Ce ai zice de mitropolitul Vladimir de Repta 14? Dacă socoţi că e bun, 
răspunde-mi şi-i voi trimete o ambasadă după sistemul cunoscut. Ne trebuie 
și o femeie tot ca fondator. Caut-o! Să fie și feministă sau șefa feministelor. 
Dacă este așa ceva în Iași, abordeleaz-o. Dacă nu, spune-mi cum și unde s-o 
găsesc. Ce-ai zice de d-na Papadat? Răspunde-mi! 

Întreabă pe Octav Botez cum e titlul complet al fratelui său: coman- 
dorul Eugeniu Botez sau e mai mare? Să fie numele întreg. Va fi membru 
fondator. Răspunde-mi! Care e calitatea lui Ştefan Gheorghiu : mare proprie- 
tar, mare industriaș, fost senator, sau numai unele din aceste? Răspunde-mi! 

Cînd am venit în wagon-lit m-am gîndit la multe. Între altele: prima 
lucrare pe care vom tipări-o va fi Cronicile!5. Nu s-au mai publicat de la Ko- 
găln[iceanu]. Ce zici? Lucrul nu trebuie răsuflat, să nu ne ieie bandiții înainte. 
Apoi: în prospect nici un nume să nu fie trecut de două ori, ci cît mai 
multe și variate ; unele la fondatori, altele la consilieri, așa că noi vom figura 
numai la consilieri. La fondatori vor figura dr. Lupu, Sp. Popescu, Jean Bart, 
Mihai Carp, Mihai Codreanu 1° (cere-i asentimentul) și răspunde-mi etc. etc. 
Tot ce ţi-am scris am făcut într-o zi și jumătate. Miine sară, după toată pro- 
babilitatea, plec la Sibiu. Acuma e ceasul 214 noaptea, iar la 5 dimineața 
trebuie să duc scrisoarea, asta la gară. Noaptea nu pot dormi: mă gîndesc 
mereu la multe de toate. De n-aș nebuni de tot! 


Salutare, 
D. D. Păt. 


Întoarce fila ! 17 


1 Iancu Botez făcuse opinie separată față de toți ceilalți membri ai cercului, „Vieţii 
româneşti“ cu ocazia, reapariţiei revistei. Din această cauză, relaţiile sale cu Ibrăileanu s-au 
răcit. 

Spiridon Popescu, 
N. Lupu, medic, colaborator al Vieţii românești. 
Ion Simionescu (1873—?), paleontolog, colaborator al Vieții românești. 

5 Paul Bujor se retrăsese în 1907 din comitetul de conducere al Vieţii românești, nefiind 
de acord cu orientarea ei ideologică, 

$ Pan Halipa, politician burghez, nu a intrat în Consiliul de administrație al Societăţii 
„Viaţa, românească“, 


3 
3 
4 


144 


7 I. Cantacuzino (1863——1934), savant român, medic şi bacteriolog, fost codirector al 
primei serii a Vieţii românești. 

8 Al. Slătineanu, medic și bacteriolog, colaborator al Vieţii românești. 

? Bancă bucureşteană, cu ramificații în diferite orașe, ale ţării. 

10 C. Alessiu, avocat, vicepreşedinte al Institutului „Vieţii românești“. 

1 M. Manicatide, medic pediatru, profesor la Facultatea de medicină din Iaşi, colabora- 
tur al Vietii românești. 

12 Mari proprietari bucovineni. 

13 O. Carp (pseudonimul lui Gh. Proca), medic şi poet, colaborase o singură dată la 
Viața românească. 

14 Vasile Vladimir Repta (1841—1925), mitropolitul Bucovinei. 

15 Proiectul nu s-a realizat. 

16 Mihai Codreanu, (1876—1957), poet, colaborator asiduu al Vieţii românești. 

„1 Urmează rîndurile către M. Sevastos: 


Domnule Sevastos, 


Ia răspunsul de la Ibrăileanu la toate chestiunile subliniate cu albastru 
și trimite-mi-le pe adresa mea, prin curier special care pleacă la București. 
Îngrijeşte așa ca să mi le aducă acasă — Bulevardul Maria, 71. Cît mai 
curînd, 

Salutare, 


D. D. Pătrăşcanu 


[sfârșitul lui 1919 
Miercuri sara] 


Dragă amice, 

Lucrurile se întîrzie din pricina alegerilor. Coandă a reușit, mi se spune 
că întreaga lui listă a învins, încă nu știu sigur. Miine dimineaţă plec la Pitești 
şi sper să rezolv greutatea amînării. De va fi nevoie, voi telegrafia lui Gheorghiu! 
să vie la București. Am văzut pe Brătescu-V. A primit să facă parte din so- 
cietate. Pentru nr. prim al revistei mi-a făgăduit o bucată. M-a sfătuit să 
mă adresez lui Petre Antonescu (arhitectul) pentru ca să facă și el parte din 


145 


asociație. Mi-a spus că el este cel care a adus mai multe foloase cauzei ro- 
mânești la Paris prin publicația lui, România în imagini. El este azi cel mai 
bun arhitect din țară. Așa mi-a spus Brătescu. Ce să fac? l | 

Banca Marmorosch-Blank va subscrie o sumă mare: deci antanta, 
financiară o vom avea. Dar lovitura însemnată am făcut-o cu Aristide Blank, 
El este un prinț al finanțelor, dar în același timp și un intelectual: e în socie- 
tatea bibhofililor, al cărui președinte era regele Carol. I-am propus să facă 
parte din asociaţie și mi-a spus că se simte cinstit prin asta: a primit. 
De pe urma acestui fapt revista va avea mari avantaje. E 

Petreanu m-a întrebat ce trebuie să facă: să plece sau să rămiie?. 
I-am spus să rămîie, căci e angajat. El va fi administratorul întregii între- 
prinderi. Nu e nevoie de Lecca ?. Am luat informatii foarte variate și multiple 
despre Petreanu 3: din toate părțile numai lucruri bune am auzit. Pînă și 
Brănişteanu, adversarul lui (Schulder și Berger l-au înlocuit pe Petreanu 
la Adevărul), mi-a spus că în privința corectitudinii lui nu se poate spune 
nimica rău. Sînt sigur că am făcut cea mai bună achiziţie care se putea. 

Am văzut pe Radu Rosetti î. Nu poate face parte din asociație, căci 
nu voiește să stea alături de Goga. Altfel, primește cu plăcere. Dar, chiar 
în cazul cînd nu va figura printre membrii asociaţiei, ne va fi colaborator. 
Chiar pentru numărul prim ne dă o bucată. El are un volum gata: Povești 
moldoveneşti5. Mi-a cetit trei (sînt în total 17 bucăți): sînt istorii dramatice 
relative la boierii moldoveni, una din ele e o frumuseţă! Barnovski, care le-a 
cetit pe toate, mi-a spus că sînt cele mai multe de toată frumuseța. Volumul 
e făgăduit, însă, unui editor ardelean; sper să-l conving să mi-l deie mie. 
Răspunde-mi îndată: dacă îl capăt, putem să-l punem la tipar, pentru ca 
Rosetti să-și poată face corecturile pînă pe la 15 ianuarie (deoarece la această 
dată el trebuie să plece la Berlin)? Aștept răspuns îndată la această între- 
bare și cred că vei răspunde da. Trebuie să-i arăt răspunsul lui Rosetti și 
să facem totul ca să căpătăm volumul. Ne dă și Cu paloșul 6, care s-a scos 
în 1.000 de exemplare și de multă vreme nu se mai găsește nici unul, orice 
sumă ar acorda. Prin urmare, răspunde-mi! 

Alessiu a subscris 100.000 de lei. Vineri văd pe Vaida”, sau poate sîm- 
bătă. Voi căuta să-i obțin făgăduinţa volumului cu Impresii de la Paris. A 
spus unui reporter că-l pregătește. l 

Trebuie numaidecît să regulați cu Iliescu și Bogdan!., Vorbește cu Sado- 
veanu. Mă tem de Botez, care umblă cu intrigi scîrboase. Culmea e că voiește 
să ne fure pe Petreanu pentru societatea lui. Aici a spus că face și el societate. 

Galaction mi-a spus că se mută la lași; să-i garantăm un salar bun, 
și el ne va fi de mare folos. Cred că n-ar trebui să scăpăm acest lucru. 
Gîndește-te bine. 


146 


Pe Coandă * și pe Simionescu-Rîmniceanu 10 trebuie să-i primim nu- 
maidecît în societate: ne-au fost și ne sînt prieteni credincioși. Meditează 
bine, mai ales că Ştefan Gheorghiu e primit. Răspunde-mi îndată, 


D. D. Pătrășcanu 


1 Şt. Gheorghiu (Parpalea), politician și mare proprietar; deținea în Asociaţia, „Viața 
românească" acțiuni în valoare de 300.000 de lei. 

2 Th, Lecca, inginer, colaborator al Vieţii românești. 

î S. Petreanu, membru în consiliul de administrație şi director general administrativ al 
Institutului, „Viaţa românească“. 

4 Radu Rosetti (1853—1926), istoric și scriitor. 

5 R. Rosetti, Povești moldovenești, I, II, lași, Ed. „Viaţa românească“, 1920 şi 1921. 

ë R. Rosetti, Cu paloșul, Bucureşti, 1924. 

? A. Vaida-Voievod (1872 — ?), politician burghez reacţionar. Volumul amintit mai jos 
nu a mai apărut, 

8 Vezi nota 3, scrisoarea nr. 3. 

? Gr. T. Coandă, directorul Băncii populare din Piteşti, asociat al Editurii „Viața ro- 


ze 


mânească“. 


10 M, Simionescu-Rimniceanu (Vezi nota 1, scrisoarea nr. 16 a Hortensiei Papadat-Ben- 
gescu). 


38 


Luni, 12 ianuarie sl.n., [1920] 
Amice Ibrăileanu, 


Îți răspund întăi la scrisoarea ta. Relativ la asociație, cred că e bine 
să fie dr. Ştef.-Galați!, Parhon și Lecca. De asemeni, trebuie să fie Ștefan 
Popescu 2: mi-a propus singur, puțin ofensat. Am primit și i-am luat și foto- 
grafia. Mi-a spus că a scris în revistă iscălind cu inițiale. Acuma va scrie cu 
numele întreg. Ştefan Gheorghiu trebuie șters: gîndește-te bine. Altfel, se 
vor supăra Coandă, Simionescu-R. și chiar, poate, Aristide Blank, pe care 
cred că nu trebuie să-l mai punem în asociație o dată ce a figurat între 
fondatori. Asupra lui Blank consultă pe Petreanu, El l-a propus, el să judece. 
Pe Teodoreni ë cred că nu-i bine să-i punem : sînt prea tineri, prea neformați, 
Nu pot sta alături cu Brătescu, cu Sadoveanu, cu tine; apoi cu Philippide, 
cu Rosetti, cu Antipa 4; apoi cu Duiliu, cu Mehedinţi, cu Simionescu etc. 
Cred că le vei strica. Altfel, vor tinde să facă parte: vor munci, vor năzui 
etc. Asta e părerea mea, dar nu ţin mult la ea. Dacă tu crezi că e bine, pune-i. 
Sînt de părere însă să punem pe băietul lui Caragiale 5. El scrie de 8 ani, 
are lucrări, dar n-a publicat din lipsă de încredere. E apoi un nume. Ne e 
foarte folositor și vom avea mari foloase de la, el. De asemenea, sînt să fie 
trecut A. Toma. El a scris la revistă. Ne va fi foarte util cu ideea lui, 
însă mi-a făcut un contract oribil: l-am primit fără murmur, dar cu indig- 


11—3488 147 


nare vădită, pentru ca să vi-l supun vouă. El a spus că putem să-l modificăm. 
Mă gîndesc că, pus în asociație, îl va măguli și-i va schimba dispoziția. 
Eu însă nu fac nimica nici cu el, nici cu Caragiale pînă nu primesc răs- 
punsul tău. 

Minulescu a primit. Mi-a dat o poezie frumoasă pentru numărul întăi. 
De asemenea, a primit și Davidescu. Îi voi scrie azi și lui Bassarabescu. 
Graur ê s-a răzgîndit: nu primește. Se crede incapabil pentru așa ceva. 
Deci șterge-l. Lista asociației trebuie să apară întăi în prospect, pentru 
a fi a doua lovitură de măciucă. Trimete-mi, deci, fotografiile. 

Pe Braniște nu l-am văzut: e în congediu. Cu Filoti? am regulat cu 
Crăciun 8, prieten cu el. 

Pe Brătescu a fost imposibil să-l găsesc, pe la ziar aproape nu dă. 
Mă voi duce acasă şi-i voi da 1000 de lei... 

Corteanu peste trei zile îmi dă articolul °; va figura deci în asociație. 
Îl cheamă Andrei Corteanu. 

Am vorbit cu Rainer 1°. L-am găsit bolnav în pat, dar peste o zi, două, 
se scoală. Are planuri grandioase și prin concepția lor și prin chipul cum speră 
să le realizeze. I-am spus să-și aleagă colaboratori ; el să-i dirijeze. Aşa va face! 
Pentru numărul întăi îmi va da răspunsul la 20 ianuarie. Fotografie n-are, 
se va fotografia. Am ieșit de la el entuziasmat: m-am gîndit la interpelarea 
lui Haneși!, care a cerut în parlament destituirea lui, sau așa ceva! 

Caragiale a spus că nu mai dă nimica nimănui. Se duce să retragă tot 
ce-a mai dat la Sburătorul P. Mi-a spus că Lovinescu e tare afectat de apari- 
ţia V.r. Dar mi-a spus ceva care m-a pus pe gînduri: a venit cineva din 
partea „Cărţii rom.“ și i-a propus să ieie traducerea „seriei anglo-saxone“. 
Cineva ne-a vindut. Ce zici: să înscriu la tribunal seriile? 

Băieţii Triandafil !? au venit la Iași. Ia-le fotografiile. Ţi-aduc și clișeele 
lui Crăciun. Am plătit pe ele 270 lei. Trebuie să dai mare grijă tipografului, 
pentru ca să iasă bine, și trebuie hîrtie velină pentru ele, fără economie, 
Trebuie să ieșim așa, ca să turbeze dușmanii. 

Niţă 14 s-a întors. Stere a rămas grozav de surprins. Va veni în martie 
sau aprilie 15, dar „dacă noi sîntem de altă părere“, va veni și mai curînd. 
Articol n-a adus, a spus că-l trimete îndată. Îi voi scrie mîine recomandat 
pentru articol: „fără el nu apărem etc.“. Prospectul i-a produs mare impresie. 
L-a găsit bun și e mulțămit cu totul. A zis că poate găsim mijlocul să ne 
împăcăm cu Iancu. 

În privința casei, luaţi-o negreșit! În curînd vom plăti-o un milion, și 
dacă vom întîrzia, poate și mai mult. Nu trebuie de pierdut nici un moment. 

Spune lui Petreanu că am regulat cu banca „Moldova“ să puie la dispo- 
ziția administraţiei societății (reprezentată prin el și Iliescu 18) un milion. 


148 


De le va trebui mai mult, vor avea. Spune-i să-mi trimeată imediat tariful 
anunţurilor. Am nevoie numaidecit de el. Pentru ușurință, vă trimet anexat 
tariful Revistei minelor. Natural, prețurile noastre vor fi mai mari, aici Pe- 
treanu are cuvîntul, dar proporţia și raporturile cred că trebuiesc păstrate. 
De asemenea, să mi se trimeată cît de urgent carnete de abonamente tipărite, 
cîte 100 de foi carnetul, sau așa ceva. Am mare nevoie de ele. 

Îţi spun un amănunt relativ la revistă, de care va trebui să ţinem nu- 
maidecit samă: revista să fie tătetă pe margini. 

Demostene 1? să spuie ce clișee îi lipsește, date în Bucovina, pentru ca 
să căutăm fotografiile. 

Scrisorile lui Nour 18 le-am dat toate la adresă. 

Prietenii noștri, toţi, trebuie să se înscrie la subscripții numaidecât. 
Mi-e frică că adunarea generală va fi împotrivă. Gîndește-te : pe corpul didac- 
tic nu putem conta, milionul și jumătate dat Centralei Băncilor nu știm în 
ce mîni va ajunge. Din celelalte o parte desigur că va fi contra, apoi 
1/, la purtător, despre care aud că liberalii vor să le cumpere, punîndu-le 
prima. De asemenea, aud că ei s-au înscris pe la bănci. Eu aici am deter- 
minat pe o mulțime să facă subscrieri: oameni siguri. Pe familia lui Lupu 
(el și cu frații lui) i-am somat aproape, spunîndu-i că altfel avem dreptul 
să ne simţim jigniți. Au subscris cu toții. De asemenea, Dinescu !° mi-a 
făgăduit că-mi va strînge partizani din Huși. 

Dacă nu s-afu] luat măsurile pentru convocarea consiliului, să se amiie 
pentru mai tîrziu. Dacă s-au trimis convocările, să se încerce (dacă se poate) 
să se spuie că 25 ianuarie e stil vechi. Data convocării, altfel, e prea recentă. 

Cînd am fost în Iași, am aflat prin Demostene că lucrătorii tipografi vor 
să ieie acțiuni. Să li se facă propagandă pentru ca toţi, dacă e cu putinţă 
să fie acționari. De asemenea, Sache Petreanu trebuie numaidecît să ieie 
acțiuni. Să vorbești tu cu el, dar să vie ca din partea ta. Eu i-am vorbit. 
Dă-i a înțelege că nu e tocmai recomandabil din partea lui dacă se ţine 
deoparte. Pune și pe Sadoveanu să-i vorbească, Să ieie macar 20 de acțiuni. 
Trebuie. 

Contractul cu Dictionarul lui Nădejde 20 e în posesia mea. Trebuie însă 
ca îndată să se puie la lucru. Hiîrtie proastă, cea mai proastă. 

Spune-i lui Petreanu că Segal (de la mașinile Yost) lipsește din țară. 
Vin în curînd 100 de mașini noi. Vom cumpăra atunci. 

Rosetti mi-a scris condițiile editurii Poveștilor : 25%, și 50 de exemplare 
pe hîrtie mai bună. I-am răspuns că s-au admis. Cu paloșul îl vom avea în 
alte condițiuni. 

Din Varșovia am primit 2 telegrame prin care îmi anunţă că Rauch stă 
acolo pînă la 20 ianuarie, că e hîrtie multă și variată, că pentru noi va fi 


149 


afacere bună, că așteaptă răspunsul nostru, care, dacă nu va veni vinde 
hîrtia şi îmi spune să-i telegrafiez. I-am dat o radiogramă, anunţîndu-i venirea 
lui Iliescu. Deci, dacă la sosirea acestei scrisori Iliescu n-a plecat încă, fă-l 
să plece negreșit. Nu e glumă. Altfel, nu vom face nimica. În toată Europa 
hîrtia crește grozav la preţ și francul nostru scade mereu. | 
Petreanu a angajat contabil? Săptămâna viitoare Fernic2i pleacă la 
Viena, Linz, Triest. Cred că ne va fi de mare folos. Voi vorbi cu Iliescu aici. 


Răspunde-mi la chestiunile mele. 
Salutare, 


D. D. Pătrășcanu 


1 M. Ştefănescu-Galaţi, medic urolog, colaborator al Vieţii românești. 

2 Stefan Popescu (1872 — ?), pictor, a colaborat cu articole teoretice la Viaja românească. 

3 Fraţii Ionel și Alexandru O. Teodoreanu. 

4 G. Antipa (1867—1944), biolog, colaborator al Vieţii românești. 

5 Luca Ion Caragiale (1893—1921). 

8 C. Graur, ziarist socialist, nu a colaborat la Viata românească. 

? E. Filoti, ziarist, redactor la Adevărul şi Dimineața, colaborator al Vieţii româneşti. 

8 E. Crăciun, critic de artă, colaborator al Vieţii românești. 

? Probabil, Războiul și pacea, apărut în Viaja românească, XII, nr. 1, martie 1920, 
p. 59—73. 

10 Fr. Rainer (1874—1944), medic, prieten al lui Ibrăileanu, colaborator al Vieţii românești, 

un P, V. Haneş, filolog, istoric literar, autor de manuale. 

12 Luca I. Caragiale frecventa cenaclul „Sburătorul“ al lui E. Lovinescu. 

13 Ernest și Emil Triandafil, ziarişti. 

14 Niţă Sergiu (1883—-1940), avocat, prieten al lui C. Stere. 

15 C, Stere se autoexilase la Geneva în urma ncplăcerilor provocate de poziţia sa pro- 
germană din timpul primului război mondial. 

16 P, Iliescu, tipograful primei serii a revistei Viața românească, membru în consiliul 
de administrație al Institutului „Viaţa românească“, căruia îi vînduse Tipografia, Dacia și Li- 
brăria nouă din Iași. 

11 Demostene Botez. 

18 Alexe Nour, politician, colaborator al Vieţii românești. 

19 C, I. Dinescu, ministru secretar de stat la Departamentul de interne. 

20 Dicționar latino-român de I. Nădejde şi Amelia, Gesticone-Nădejde, IL, Iași, Editura 
„Viaţa românească“, 1920. 

21 Gh. Fernic, mare industriaș şi senator. 


39 
Sîmbătă [17 ianuarie 1920) 
Amice Ibrăileanu, 


Am pierdut 2 zile complect cu procesul din Vitan. Asta m-a cam încurcat. 
Alăturat de asta îţi trimet revistele pe care le-am găsit aici în număr de 6. 
Nu știu ce vom face cu cele italiene, engleze etc. Ciorneit lipsește din Bu- 


150 


curești, și înlocuitorul lui nu știe cum s-ar putea aduce. La Fundaţie nu sînt. 
Ce e de făcut? Mizerabile timpuri! Am căzut în barbarie! 

Pe Brătescu l-am văzut. A luat mia. A spus că o privește ca să-i fie un 
tel de „bici“. Mi-a făgăduit că în curînd îmi dă o bucată „care-i umblă lui 
prin cap“. Îl voi cerceta mereu. Trebuie să ne deie. L-am făcut să înțeleagă 
că fără el nu apărem. Scrie-i și tu îndată: adresa lui la ziarul Dacia ?. 

Am văzut și pe Petrea Antonescu, arhitectul. M-a primit foarte bine, 
spunînd că dorește de mult să-mi facă cunoștință. Cunoștea toată întreprin- 
derea noastră. A spus că aproape sigur va face parte din asociație, dar 
mi-a cerut să vadă întăi pe Brătescu. Din partea asta nu-i nici o primejdie 
acuma, 

Pe Sanielevici nu l-am putut vedea. I-am trimes scrisoarea prin Antim? 
asociatul lui, cu care va scoate Curentul nou. I-am trimes vorbă să se întîl- 
mească cu mine. Pînă acum n-a dat nici un semn de viață. Nu cred să 
putem face ceva cu el. Din vorba lui Antim am înțeles că Sanielevici va cola- 
bora la noi, numai dacă și noi vom colabora la Curentul nou, care apare 
la începutul lui fevruarie. În acest sens mi-a și propus Antim să-i dau o 
bucată pentru numărul întăi. Ce e de făcut? Cred că vom trebui să re- 
nunțăm. 

Cu Gheorghiu, dacă îl punem, va fi greu, orice voi spune eu. Cred că 
trebuie să-l scoatem fie ce-a fi! 

Voi înscrie pe Toma și pe Caragiali. Nu pot să-l întreb în privința „Sbu- 
rătorului“, căci a plecat azi la Sinaia unde locuiește. Prima lui operă tradusă 
din scandinavă ne-o dă la 10 februarie, cu dată fixă. I-am dat 1.000 de 
jei și mi-a iscălit în chitanță „cu profund respect“. Cred că vom face treabă 
bună cu acest băiat. Din volumul pe care-l ai, trebuie de scos Cântecele și 
înlocuite cu alte bucăţi, care sînt la mine și pe care le aduc eu 5. 

Cu Păvălucă Zarifopol am aranjat lucrurile așa, încît voi primi răspuns 
telegrafic cît de curînd. Am văzut pe femeia lui. Cred că va primi pro- 
punerea noastră. E bine că i-ai telegrafiat și tu. 

În privința „seriilor“ voi convoca un advocat. Voi înscrie însă Viata 
românească și aici, la București. 

Cu stricarea clișeelor mi-aţi dat o muncă strașnică! 16 bucăți sînt gata 
la Marvan, pe care le-am anulat astă-sară cu Iliescu. Nici nu știu ce-mi va 
lua pe ele! Am dispus să se facă din nou după indicaţiile tale. De unde 
să găsesc eu pe toți cîți mi-i înșiri tu? Cine e mutra necunoscută pe care 
mi-ai trimes-o, între fotografii, cu Iliescu? Cu cei morți trebuie să mă aju- 
taţi și voi. Gane, de pildă. Pe Caragiale € și pe Iosif îi am. Pe Stere am 
dat la „Julieta“ 20 de lei! Pe Radu Rosetti l-am găsit la un fotograf unde 
s-a scos pentru pașaport. Altfel, el nu s-a fotografiat niciodată. Pe Balta- 


151 


zar ?, sînt pe urmele lui. Jean Bart trimete-mi-l. Nu avea nici o grijă de 
fotografii. Am făcut artă chiar fără să-mi spui tu. | Ere 

Convocările să se facă pentru 8 fevruarie, irevocabil. Poate voi putea 
corecta data, ca să nu se mai facă altele. Trebuie anunțați oamenii din vreme : 
altfel, nu puteau avea paturi și, deci nu ar fi venit. De aceea am crezut 
că e bine să schimbăm. 

Am primit toate scrisorile tale : și cele olografe și cele ale lui Sevastos. 

Cu acţiunile lui P[etreanu] se va aranja lucrul. Revista Vaza românească 
va îndeplini formalitatea legală cu ajutorul lui Coandă, cred. Ce pot să-ţi 
spun mai mult, nici eu nu știu bine cum va fi, dar știu că ar trebui să 
n-aibă P[etreanu] nici o grijă. Putem să i-o spunem? 

La Ene 8, Madgearu ? și Răducanu 1° m-am gîndit și eu. Mă voi adresa 
lor. Pe Ionescu-Sisești 1! nu știu unde să-l găsesc, mă voi interesa. Pe d-na 
Baiulescu (foarte bună) cum s-o căpătăm? Am putea avea sprijin prin ea 
în Ardeal. Poate ar trebui pentru asta să mă duc în Brașov. Dacă voi 
fi liber, mă voi repezi. 

Pune în asociație pe dr. Gr. Antipa și pe C. Hoisescul1?, inginer. Acest 
din urmă e directorul Revistei minelor, și în curînd va fi directorul Creditului 
tehnic. I-am propus, a aderat și mi-a și dat fotografia. Georges Diamandy ! 
n-a scris niciodată la noi? Îi am fotografia, dar n-o dau pînă nu-mi vei scrie tu. 

Voi vorbi cu Mihalache 14. Îți voi comunica telegrafic. Spiridon e la 
Gaiaţl. Am vorbit cu el înainte de plecare. Ne dă pentru numărul 2. Cu 
Steinberg am aranjat : cred că-mi va da volumul: mi-a spus să-l caute întăi, 
să vadă despre ce e vorba. D-na Moscu mi-a scris și i-am răspuns. Am vorbit 
cu Galaction și am văzut și scrisoarea ta. Am de făcut oarecare obiecţii, 
însă, care ar putea dispărea dacă pe lîngă toate celelalte lucruri pe care mi-a 
făgăduit că ni le va da ar putea să ne deie și traduceri din germană, de 
exemplu. El s-a prins îndată, spunîndu-mi că poate traduce din nemțește 
mai bine chiar decît din franțuzește. Dar eu sînt cam sceptic, căci el umblă 
după parale, așa, încît cred că și din chinezește s-ar obliga să ne traducă, 
Dacă vă gîndiţi la vreo operă germană, daţi-i-o lui : atunci vom putea să stăm 
de vorbă cu el în alte condiții. Gîndește-te însă la un roman german. 

Pe Gherea 15 l-am văzut la sanatoriul lui Gerota. L-am găsit într-o stare 
așa de rea, încît mi-a pierit gustul să-i mai propun ceva. Orice speranță 
e exclusă. De altfel, așa mi-a spus și el. M-a chemat să mă mai duc pe 
la el, și voi face-o. Poate l-oi găsi mai bine atunci. 

În numărul întăi să nu uiţi bucata mea16. Ți-o aduc cînd vin la Iași, 
modificată, dar, dacă trebuie, ţi-o trimet și mai înainte. 

Cu Ardealul eu n-am pe nimeni, și nici nu știu la cine să ne gîndim. Dacă 
ai vreun nume, spune-mi-l, să intru în legătură cu el. 


152 


Goga a spus că așteaptă primul număr și apoi ne va spune cum stă lu- 
¿rul cu el. Fiindcă el nu va apărea în prospect, să nu uiţi să treci pe Radu 
Rosetti. L-am și scris bătriînului la Dămienești, anunțîndu-l că va figura în 
prospect. 

Cu Maximilian San[ielevici] 7 voi vorbi. Nu cred să facem ceva nici cu 
acesta : toți sînt nebuni! Simon vine la Iași, profesor la Universitate. Mi-a 
spus că va trăi în cercul nostru. Poate să fie și asta, dar n-am încredere nici 
în el. 

Cronica politică — am vorbit cu Crăciun. El mi-a propus s-o facă el. Nu 
i-am dat nici un răspuns. Cred că nu e cu totul bun. Ideea cu Cronicele bucu- 
veştene e nimerită. Voi vorbi cu Filoti. Trebuie să-i fac cunoștință. 

Lui Stere am să-i dau mîne o telegramă. Să vedem: merge? 

În privința clișeelor voi observa să fie așa cum voiți. Desigur că ele să 
fie diseminate în text, începînd cu cei mai în vîrstă și sfirșind cu cei mai tineri. 

Coandă îmi scrie că la Banca din Pitești s-a vărsat deplin prin bonul sub- 
scris. Vom lua măsurile necesare ca toate băncile să-și verse cota lor conform 
cu angajamentele luate. Numai atunci se va putea încasa suma rezultînd din 
cei 40 de lei de acţiune și numai așa veţi putea lua și voi partea voastră de co- 
proprietari. 

Iliescu azi a făcut toate formalitățile. Mîne (duminică) pleacă spre Varș 
[ovia]. 

În privința imobilului voi face așa cum îmi scrie Petreanu. Anuare nu 
știu unde să găsesc. Am căutat zădarnic. Voi mai căuta. Dacă condicile revistei 
sînt pierdute, e o mare nenorocire! 

Carnete de abonamente și de anunțuri! 

Subscrierile se vor centraliza la Banca „Moldova“. 

Voi încerca să dobîndesc anunțuri pentru prospect. 

Reclama cartonată voi cerceta-o. 

Spune, te rog, lui Petreanu că i-am răspuns aici, din pricină că sînt 
pe fugă. 

Salutări prietenești, 
D. D. Păt. 


Galaction face recenzia volumului nou al lui Antipa: Problemele evolu- 
tei poporului român !8. 


1 Ciornei, editor bucureștean, directorul Editurii „Naţionala“. 

2 Dacia, ziar editat de I. Al. Brătescu-Voinești și Al. Vlahuţă. 

3 S. Antim (1879 —?), ziarist, coasociatul lui H. Sanielevici la editarea seriei a II-a 
a revistei Curentul nou. 

4 Romanul Pan de Knut Hamsun, Ed. „Viaţa românească“, 1920, tradus de T.. I. Caragiale. 


153 


5 Volumul proiectat nu a mai apărut. 

€ I. L. Caragiale. 

7 C. Baltazar (1902), poet, nu a colaborat la Vu. 

2 Ernest Ene, economist, viitor codirector al Vu. 

? V. Madgearu (1894—1940), economist și politician național-țărănist, colaborator al V.r. 

10 I, Răducanu, specialist în finanțe, colaborator al Vur. 

n C, Ionescu-Siseşti (1885), om de știință, colaborator al Vr. 

12 C. Hoisescu, inginer, colaborator al V.r. 

13 G. I. Diamandy (1867—1917), scriitor, colaborator la Pur. 

14 I. Mihalache, (1882 — ?), politician burghez, fondator al partidului țărănist. 

15 C. Gherea-Dobrogeanu moare la sanatoriul Gerota în 20 mai 1920. 

1 D, D. Pătrășcanu, Un temperament, în Vuy., XII, nr. 1, martie 1920, p. 23—37. 

1 M. Sanielevici, pictor, fratele lui H. Sanielevici, ca și Simion S. matematician (amintit 
mai departe). 

13 Recenzia a apărut în Viaja românească, XII, nr. 1, martie 1920, p. 178—180, fiind 
semnată O.B. 


40 


Luni [19 ianuarie 7920] 


Amice Ibrăileanu, 


Azi ţi-am trimis printr-un curier improvizat (un funcționar postal de la 
trenul București-Cernăuţi, care trebuia să dea pachetul funcţionarului din 
Pașcani-lași, care trebuie să ţi-l aducă ţie în schimbul comisionului) un anuar 
luat cu garanție, alte adrese, cronica lui Corteanu și recenziile lui Braniște 1, 
Tremur de frică să nu se fi pierdut! Ţi-am telegrafiat să-mi răspunzi de pri- 
mire. Pînă voi primi răspunsul tău, sînt neliniștit. N-am putut găsi pe nimeni 
altcineva pentru lași, deși am căutat la 20 de oteluri! 

Pînă azi (luni sara) n-am primit fotografia d-nei Moscu. 

Crăciun a rămas să facă cronici bucureștene, dar de la no. 2... 

Filoti nu poate scrie cronici teatrale din prea multă ocupație. Va scrie 
alte lucruri. Mi-a vorbit despre un studiu documentat asupra bolșevismului. 
E un băiat minunat și e cu totul cu noi. Braniște, deci, va face singur cronica, 
teatrală. 

Cu Pilat 2 ţi-am scris cum stau lucrurile. Nu-l pune în asociație, 

Am văzut pe d-na Baiulescu è, M-a primit foarte bine, a primit asociația 
„onorată“ și a rămas să vadă unde va găsi fotografia, căci n-are nici una, 
fiind casa ei devastată. Rămăsese ca a doua zi să-mi comunice la telefon dacă 
fratele ei, director la C.F.R., are vreo fotografie. Spre surprinderea mea, a 
doua zi îmi spune că să n-o mai pun în asociație, dar că va colabora. Prin 
urmare, 4-0 pune. Cineva ne-a lucrat și aici. 

Am cerut fotografia lui Teodorescu î. Mi-a dat-o. Pune-l. 


154 


Am scris Izabelei. M-a refuzat. Pentru dînsa V.r. „e moartă!“ Îţi voi 
aduce răspunsul ei. Noroc că și propunerea mea era o simplă čerere de 
politeță, 

Ipolit Strîmbu 5 nu primește fiindcă „nu știe să scrie“. E sincer. 

Cincinat € a primit. Mi-a dat fotografia. Pune-l în asociate. 

Mircea Rădulescu 7 a spus că primește. A rămas să-mi deie fotografia, 
pînă azi însă nu mi-a dat-o. Dacă vrei pune-l, căci el mi-a propus (era cu 
Cincinat, cînd l-am abordat pe Cincinat) și s-a agăţat și el spunîndu-mi că și 
el e un vechi colaborator. Prin urmare, fă cu el cum crezi că e mai bine. Nu 
poate protesta, căci nu m-a avizat în acest sens, măcar că nu mi-a dat 
fotografia. 

Zamfir Arbore 8 mi-a dat fotografia. Pune-l! 

Mileroaia mi-a dat fotografia. Pune-o! O cheamă: Marg. Miller-Verghy °. 
Poate ar fi bine de pus și pseudonimul ei „Dionis“. Totdeauna ea a scris cu 
un nume bărbătesc, din pricină. că „lumea n-are încredere în femei“. Acuma, 
are la teatru o piesă pentru line, care se va juca în luna asta, despre care 
Brătescu mi-a spus că e foarte frumoasă. E iscălită : Ion Pravilă. 

Petre Antonescu a primit asociația, dar nu sînt sigur, căci mi-a comunicat 
lucrul prin telefon. E ceva însă și cu acesta, Îţi voi comunica rezultatul sigur, 
poate, prin telegramă. Fotografia nu mi-a dat-o, deși a spus „că mi-o aduce 
acasă“. I-am cerut cartea La Roumanie en images și mi-a trimes-o. Am în- 
credințat-o lui Galaction pentru recenzie pentru numărul acesta. Contează! 
De Galaction însă nu sînt mulțămit. De cîtăva vreme ține marginile. Nu-l 
pot vedea. Mi-a trimes vorbă că e bolnav, și eu, ca un prost, l-am crezut. Am 
luat trăsură, m-am dus tocmai la mama dracului, unde șede, „la șușă“, și 
cînd colo... el nu era acasă, 

Adunarea consiliului e la 8 februarie. Am înștiințat pe toți. Alessiu nu 
va putea veni, căci are alegeri. Coandă și Rîmniceanu vin. Avem reținute 
paturile. Săulescu 10 a fost bolnav: dacă e bine de tot, vine și el. Neguți! 
mi-a trimes procură în alb. 

Anunţă trimețind o convocare și pe Gheorghiu 12, cenzorul. Cică și cenzorii 
trebuiesc convocați. Pe ceilalți doi îi anunț eu. 

Fotografiile tutulor morților iluștri le am. 

Braniște va complecta cronica teatrală. 

De la Farago !? n-am încă răspuns. Îţi voi comunica la timp. 

Cărţi englezești, nemțești și italienești n-am găsit. Voi mai căuta, căci vin. 
Au început să sosească și cărți nemțești, însă comandate numai. Am abonat 
revista. la „Socec“, la revistele străine. La cele franceze m-am înscris. Îţi trimet 
acuma alăturat Mercure de France, nr. de la 15 ian. Haiman mi-a spus că în 
12—14 zile vom avea revistele străine, dar... nu știu, zău! 


155 


Informația la ziare o dau mine. Pînă acuma am avut alte lucruri cu zia- 
rele : cu Coandă și cu Fernic. Mîne voi publica-o însă. Poate n-ar fi rău, după 
apariția prospectului, de anunţat că „cine voiește să-l aibă să se adreseze la 
Iași“... etc., etc. Căpătăm așa adrese. Pe Agîrbiceanu încă n-am putut să-l văd, 
Pe Georgescu, cred că trebuie pus Georgescu Constant 14 (e în revistă). Nici 
pe acesta n-am putut să-l văd. Nu am fotografia lui. 

Filiti 15 mi-a dat fotografia. Pune-l. 

Sandu-Aldea 16 nu știu unde se află... 

Pe Nădejde nu l-am văzut încă. 

D-rul Bordea !7 mi-a dat fotografia. Pune-l. 

Brătescu scrie la nuvela noastră. 

Cerban 1 a spus lui Wortman că el nu-i omul să se ţie de procese, că tatăl 
său a făcut contestaţia și că vorbind cu ela văzut că ei n-au de gînd să facă 
nimica. Dinerman spune că ei trebuie să deie declarație. În cazul acesta, 
cred că vor pretinde parale. Dar Wortman îmi spune că știe (nu-și aminteşte 
însă exact) de la m-me Hirsch că a fost între ei și un proces, pe care l-a pierdut 
Cerban și cu tatăl său. Să se întrebe deci m-me Hirsch, apoi Con Drăcșăneanu, 
care a făcut actele de vînzare a caselor. Afară de Cerban, însă, mai sînt și alți 
nepoți, Buchemberg, sau așa ceva, care nu știu ce gînduri pot avea. Drepturi 
însă nu au față cu testamentul. Părerea lui Wortman și a lui Săulescu (după 
cît i-am spus eu) e că, ținînd sama de toate, putem cumpăra fără nici o pri- 
mejdie casa, 

Fotografia lui Ralea 1 n-o am, deşi am căutat-o și la logodnica lui. Vom 
cere-o lui Filoti. 

Filoti mi-a dat fotografia. Pune-l. 

Am primit toate scrisorile tale. 

Am telegrafiat lui Stere. Adresa lui e: C.S. Rue de l'École de Médecine 
16, Genève, Suisse. I-am cerut manuscrisul și i-am spus că sîntem în întîr- 
ziere. Telegrafiază-i și tu îndată, 

Articole le caut și sper să-ți aduc eu ceva, 

Gusti 20 mi-a spus că s-a înţeles cu tine. A zis că va colabora, cînd va avea 
ceva de spus, dar nu ne dă fotografia. Știu eu dacă poţi să-l pui în asociație? 
Am crezut că ești înțeles cu dînsul. 

În privința bibliotecii țărănești, toţi acei pe care tu îi propui să fie direc- 
tori nici nu le pasă acuma de așa ceva. Nici chiar un Spiridon Popescu. Păre- 
rea mea în astă privință este următoarea: să publicăm întăi vreun volum 
bun, original, care să facă zgomot, şi apoi să ne adresăm cui vom socoti 
pentru direcție, detailîndu-i planul. Pînă atunci, n-am curajul să mă adresez 
nimănui, căci simt că „nu le arde“. 

"Cred că și Mazilu 2! și Garoflid % sînt buni. Mă voi adresa lor. 

De Sanda Filiti 22 n-am auzit. Mă voi interesa. 


156 


Am primit pe Chiriţescu 24. Voi pune și pe Culea 3%!! Dar atunci firește 
că trebuie și Al. Rodin 2 și, dacă pe cei de la Însemnări nu-i vom pune, vom fi 
nedrepți. Chestiunea la Iași era ca să nu punem pe nici unul din acei care 
n-au prea publicat ori sînt prea tineri etc. Cine se gîndea atunci la... Culea!? 

Cu Rosetti lucrul stă astfel (am uitat să-ți atrag atenția). El are pe 
unele locuri cîte o cruciuliță care te trimete pe dosul paginei precedente, unde 
sînt corectări, adausuri etc. Urmărește acuma din nou, condus de acest amă- 
nunt, și vezi ce va ieși. Dacă nici așa nu iese nimica, atunci trebuie să-i comu- 
nicăm lui pe adresa: Radu Rosetti, Dămienești, jud. Roman. De prisos să-ți 
mai spun că în pachetul lui n-a umblat nimeni și ţi l-am adus ție așa cum mi 
l-a dat el. 

Am dat pe Ciobanu 2 a doua oară. 

Mîne trimet după articolul d-rului Rotman : Aurul în România 2. Voi da 
statutele la Monitor 2%. Nu-ţi scriu prin poștă, căci n-am încredere, și apoi 
aud că sosesc scrisorile f. tîrziu. Dar voi face-o. 

Salutări, 


D. D. Păte 


1 A. Branişte publică în Viaja românească, XII, 1920, recenziile : G. Galaction, O lume nouă, 
ar. 2, aprilie, p. 330; J. Paul Boncourt, Plaidoirie au procès de l'assassin de Jaurès, nr. 3, mai 
p. 490; P. Loti, La mort de notre chère France en Orient, nr. 10, decembrie, p. 642. 

2 I. Pillat colaborase și în seria întîi a Vieţii românești. 

M. Baiculescu, animatoare feministă, președinta Reuniunii femeilor române. 
I. Teodorescu, ziarist, vechi colaborator al Vieţii românești. 

Ipolit Strimbu (1871—1934), pictor, colaborator sporadic al V.r. 

Cincinat Pavelescu. 

M. Rădulescu, poet mărunt, colaborator al Vieţii românești. 

8 Zamfir C. Arbore (1848—1933), ziarist. 

? Marg. Miller-Verghy, scriitoare, colaboratoare a Vieţii românești. 

10 M. Săulescu, consilier la Banca Marmorosch Blank, membru în consiliul de admini- 
straţie al Institutului „Viața românească“. 

11 I, R. Neguţ, directorul băncii „Economica“, membru în consiliul de administraţie al 
institutului „Viaţa, românească“, 


Ie “e 


12 Gh. Gr. Gheorghiu, profesor, cenzor în consiliul de administrație al Institutului 
„Viaţa românească“. 

13 Elena Farago. 

14 C, Georgescu-Severin economist, colaborator al Vieţii românești. 
C. I. Filitti, istoric, colaborator al V.r. 
C. Sandu-Aldea (1874—1927), scriitor, colaborase la prima serie a Vieţii românești. 

17 I, Bordea, medic, colaborator al V.r. 

18 A, Cerban, jurist, profesor de drept civil la Universitatea, din București. 

19 M. Ralea. 

20 D, Gusti (1880—1955), întemeietorul școlii sociologice de la București; nu a colaborat 
ia Vu. 

21 D. Mazilu, istoric și critic literar, colaborator al V.r. 


157 


22 C, A. Garoflid (1872 — ?), economist burghez apărător al marii proprietăți; nu a făcut 
parte din Asociaţia „Vu.“ 

2 Sanda Filitti a colaborat la V.r. o singură dată, cu articolul Fominismul în România 
(XII, nr. 22 aprilie 1920, p. 300—302). 

24 M. I. Chirițescu, poet minor, a publicat în Viaja românească o singură poezie. 

25 Apostol Culea (1882 — ?), scriitor mărunt, admis cu mari stăruințe între ceilalți membr: 
ai Asociației „V.r.“ Nu a publicat nimic în revistă. 


26 Al Rodin, jurist, a publicat în Viafa românească doar o singură recenzie, în nr. 7, 
septembrie 1920, p. 151; colaborase, în schimb, la Însemnări literare. 

2? St. Ciobanu, profesor la Facultatea dc litere din Bucureşti. A publicat numai de două 
ori la V.r. 

23 D. Rotman, Bogăţiile miniere ale României, |. Amul și argintul, în V.r., XU, nr. ! 
martie 1920, p. 108—123, 

29 Vezi Monitorul oficial, nr. 245, din 27 febr, 1920, p. 12.376. 


41 


Miercuri [27 ian. 1920] 


Amice Ibrăileanu, 


M-am gîndit că prospectul nostru trebuie să fie grozav: cu cît va face 
impresie mai mare, cu atîta abonamentele vor fi mai numeroase și producțiile 
noastre mai căutate. De aceea să aibă și anunțuri la început și sfîrșit, dacă se 
poate să fie acestea pe hîrtie colorată. Cu asta ne vom mai scoate și din chel- 
tuieli, care vor fi mari. Eu voi îngriji pentru București, ca să avem anunțuri. 
Sache Petreanu și voi, toți ceilalți, să vă îngrijiţi pentru Iași, și cine are legă- 
turi cu întreprinderile mari comerciale și industriale din provincie să se 
adreseze acolo. Pentru asta, întăi băncile : să vorbească Sadoveanu ori Petreanu 
cu Wachtel!, cu Banca „Dacia“ 2, iar Botez ar avea o ocazie ca să mai uităm 
din ticăloșiile lui. 

O dată anunţurile găsite, va trebui să tipărim la începutul sau la sfârșitul 
prospectului nou prospectul de constituire, schimbînd numai că „subscripția 
a avut loc“... etc., etc. Tot, în întregime, cu fundatori, cu consilieri etc. Mulți 
nu-l cunosc încă, iar în prospectul nou va fi cetit. Vom pune și chipurile 
fondatorilor. Pentru această categorie nu trebuiesc decît fotografiile d-nei 
Negruzzi 3, Andrei Bîrseanu $t, Eudoxiu Hurmuzache, Tiberiu Brediceanu 5, 
Aristide Blank, Gh. Fernic, Sergiu Niţă, Vasile Stan ê și generalul Portocală, 
apoi, tot la fundatori: Petru Poni” (poate intra în asociaţie), C. Alessiu, 
Gr. Coandă, Ştefan Gheorghiu (scăpăm astfel de elîn asociație), Simionescu-Rîm-- 
niceanu, P. Iliescu. Pe toți aceștia îi punem azi în două-trei rînduri, la mijloc, 
ori împrăștiați în textul prospectului de constituire al societății. Eu țin foarte 
mult la asta. Mi se pare că e util din toate punctele de vedere. Gindeşte-te 


158 


bine. Nu fac însă nimica pînă n-am cuvîntul tău: atunci voi strînge fotogra- 
fiile fondatorilor. Deci răspunde-mi telegrafic la acest punct. Pentru învăță- 
tori va face impresie mare... „Poni, Halipa etc.“ ... 

Am văzut pe Sanielevici 8. De la început îți spun că nu putem primi 
condiţiile lui și trebuie să te deprinzi cu ideea că nu-l avem. Mi-a spus că nici 
în asociaţie nu primește, căci se teme ca nu cumva la un moment dat să nu-i 
convie atitudinea revistei. Ar rămînea, dacă i se admit toate condiţiile, numai 
colaborator. Cînd are ceva de dat, dă —și atîta tot. Prin urmare, şter- 
ge-l din asociație. Condiţiile lui de colaborare sînt: 10.000 lei înainte pentru 
un volum de editură (articolele publicate în Cuvintul lider, ziare etc.), obli- 
gația pentru noi de a-i publica „opera colosală“ (știinya), plătindu-i 1.000 de 
lei coala și 100 de lei pagina pentru celelalte colaborări. Eu sînt contra tuturor 
acestor propuneri ale lui pentru următoarele motive: 

Mai întăi, volumul lui, pe care ni l-ar da, nu s-ar vinde nici în 5 ani, Sanie- 
levici avînd azi și alte volume pe piață. Din volumul lui cel premiat și azi mai 
sînt exemplare nevîndute, și de cînd l-a tipărit sînt aproape 5 ani. Atunci a 
scos 3 mii, noi vom trebui să scoatem 5 mii, și încă nici atunci nu știm dacă-i 
vine 10.000 lei cu 25%. Apoi, chiar dacă am face sacrificiul acesta, tot nu 
sîntem siguri de colaborarea lui, întrucît m-a lăsat chiar să înțeleg acest 
lucru, avînd și el revista lui, Curentul nou. Ne-ar da, poate, „opera lui“, dar 
aceasta cred că ne va da-o în orice caz, neavînd unde s-o tipărească, deoarece 
în revista lui nu merge. Din convorbirea pe care am avut-o cu dinsul mi-am 
întărit părerea că nu se poate face nimica cu el. Totuși, putem să încercăm 
să-i dăm 5.000 de lei înainte și cît vei socoti tu de colaborare științifică și 
literară. Cred că nu trebuie să mergem mai departe de suma asta, căci altfel 
angajăm societatea în cheltuieli prea mari și vom da dovadă de ușurință. Deci 
chibzuiește și răspunde-mi îndată, ca să-i comunic. I-am cerut pentru răspuns 
10—12 zile. Apropo! Sanielevici mi-a lăudat pe... Iorga. Înţelegi pentru ce... 

Pe Mehedinți șterge-l din asociaţie. Cînd am fost la dînsul a primit fără 
nici o rezervă. Azi cînd am trimes după fotografie, mi-a spus că mă roagă 
să nu-l trec printre colaboratori, nici să-i pun mutra, căci, fiind director de 
revistă, atunci ar da un exemplu de așa natură, încît toți ar fugi din jurul lui. 
Ne va da un articol însă în aprilie, așa după cum ne-a făgăduit. Prin urmare, 
rămîne colaborator, fără însă să fie anunțat. Deci șterge-l. 

Acuma mi-i frică și cu Duiliu Zamfirescu să n-o pățim. Fii în rezervă cu 
asociația pentru Duiliu pînă îl întreb, Acuma lipsește, dar vine aici în curînd. 
E mai bine să fim prudenți. 

Eu cred că prospectul trebuie scos cel puțin în 25.000 de exemplare. 
Ştiu că aveți să vă spărieți, dar aceasta e ideea mea. Trebuie trimes la toate 
profesiile libere, la mulţi negustori, la membrii corpului didactic din întreaga 


159 


românime, învățători, industriași etc., etc., etc. Acuma umblu după anuare, 
dar nu prea găsesc. Vom rezolvi însă și această chestiune. În prospect se va 
pune sumarul numărului prim (la vedere bună) și o foaie care să se poată 
detașa pentru abonament. Facem odată o cheltuială, dar să o facem: să nu 
ne zgîrcim pentru cîteva mii de lei. 

Îmi trebuie fotografiile lui Anghel?, Gane, Jean Bart, dr. Manicatide 10, 
Pompiliu  Pirvesculil,  Chiriţescul?, Al. Al. Philippide, M. Sadoveanu, 
M. Sevastos, Th. Bădărău, G. Pascu, C. Alexandrescu 14, R. Cioflec 35, 
M. Ralea, M. Codreanu, I. Simionescu, Ștefănescu-Galaţi, Parhon, Lecca, Ionel 
Teodoreanu. Treci în asociație pe I. A. Bassarabescu, D. Călugăreanu t°, 
Dr. Antipa, Tzigara-Samurcaș, inginer C. Hoisescu. Aceștia mi-au dat fotografiile. 
Ene s-a răzgîndit : nu mai vrea. A intrat la Banca Generală Română și... din 
această pricină. Brătescu mi-a spus azi că scrie la o nuvelă pentru noi și ne 
va da-o pentru numărul întăi. Gogu Constantinescu lipsește, n-a venit încă. 
Dacă nu vine, nu putem face nimica; am avut vorbă cu el ca să vadă 
articolul și să-mi deie aprobarea 17. Rainer mi-a dat fotografia. Zilele acestea îmi 
va spune exact cînd îmi dă articolul. Corteanu mi-a dat jumătate de cronică ex- 
ternă. Toma mi-a dat 2 poezii! : una lungă de tot (bună) și alta mai scurtă. Vo- 
lumul lui de nuvele e aproape gata. i le trimit cu prima ocazie, ori ţi le aduc eu. 

Convocarea consiliului la 8 februarie, irevocabil. Nu mai e nevoie să 
scrieți altele, voi corecta eu data. Anunţaţi pe cei din Iași. Lipsește din sumarul 
ordinii de zi repartizarea acțiunilor. 

Voi înscrie titlul V.r. și la București. 

Pe Eugen Filoti nu l-am găsit încă. Nici Braniște nu l-a găsit. Braniște, 
pentru numărul I, face recenzia Balade 1* de Tutoveanu și Stropi de rouă 20 de 
Militaru. Galaction face recenzia volumului lui Antipa, Problemele evoluției 
poporului român, sau așa ceva. 

Gorun 2 nu-i aici, ci în Sibiu. 

Ți-am trimes revistele franțuzești și o scrisoare lungă prin Iliescu. Le-ai 
primit? 

Îmi vorbești de un contract. Ce contract? Jur că aici e... Botez! Probabil 
din prea multă grijă pentru revistă! Dar, vorbind serios, cum ar veni? Iată 
niște oameni care ne-au pus la dispoziție bani cît am vrut fără nici o condiție, 
ca să facem cu ei ce-om vrea și cum ne-o tăia capul, iar noi... contract! Tu 
trebuie să înţelegi că nici un contract de pe lume nu te leagă mai mult decît 
statutele, că statutele prevăd că scopul principal al societăţii e revista, în caz 
de lichidare redevenim stăpîni etc., iar peste aceste statute mai mare e adu- 
narea generală. Totul depinde deci de această adunare: o avem, bine, n-o 
avem, s-a terminat (bineînțeles dacă admitem că ar fi compusă numai din 
Boteji). Dar ce să mai vorbesc: dacă Botez a întors pe Dinerman, pe tine cu 


160 


atîta mai mult, știindu-ți unde-ți este partea slabă. Dacă tu ai ridica această 
chestiune și (ceea ce e probabil) ar ieși un mic scandal, ce fericit ar fi Iancu 
și ce-ar mai ride cu Teodorescu! Tu zici să facem un contract cu societatea, 
Mi se pare că aici vorbeşti ca... Bogdan. Societatea ești tu și cu mine. Să ne 
ținem bine și n-avem nevoie de nici un contract, Nu... eu nu pot vorbi cu 
nimeni în această privință și te sfătuiesc și pe tine s-o lași dracului chestia 
asta. Mă gîndesc și eu la hîrtie și numai la hîrtie. Să sperăm că vom avea. Eu 
nu stau degeaba. Dar trebuie să-ți mărturisesc că sînt din cale-afară de ocupat. 
N-am nici un ajutor și nu-mi văd capul de dimineață pînă noaptea tirziu. 
Iată, acum e 1 din noapte, eu îți scriu această scrisoare, și fiindcă pleacă mîne 
dimineață Dinerman, la 4 trebuie să mă scol să-l găsesc la gară. 

Azi am văzut pe Blank și mi-a povestit „dojana“ pe care Iorga i-a făcut-o 
din pricină că s-a întovărășit cu noi. I-a vorbit de trădare și de alte lucruri. 
Pentru Sanielevici, Iorga e însă un om foarte de treabă din pricina lui Lupu, 
iar Lupu, deputatul lui Sanielevici etc. 

Spune lui Sache Petreanu că au sosit mașine Yost nouă, și că una costă... 
8.000 de lei. Eu am spus în tot cazul lui Segal să-mi păstreze una... dar mă 
gîndesc, unde vom ajunge cu asemenea prețuri? 

Elena Farago nu-i bună în asociație? 

Am regulat situația noastră în Banat. Cred că va merge bine mai ales cu 
revista. Îţi voi spune la Iași. 

Miine dimineața Fernic pleacă la Viena, Praga, Linz, Triest. I-am dat o 
însărcinare, după ce m-am înțeles cu Blank, cu Iliescu, cu Simionescu. Ne va 
cumpăra următoarele mașini: 1) o mașină rapidă, rotativă, pentru cărți; 
2) 2 mașini de cules; 3) o mașină deliniat; 4) o mașină de plicuri perfec- 
ționată ; 5) o stereotipie automată; 6) a mașină de tipărit plană, pentru 
chromo ; 7) o mașină de cusut registre cu sîrmă. El stă în cele mai bune legă- 
turi cu toţi marii industriași din Europa centrală; prin ei va căpăta un spe- 
cialist, pe care-l va plăti, și acesta ne va găsi mașinile. O dată găsite (ar fi 
ideal!), un expeditor special va veni cu ele pînă unde va trebui. Pentru plata lor 
am regulat cu Blank ca să plătească sucursala Băncii „Blank“ din Paris (în lei), 
pentru care i-am dat acestei sucursale un acreditiv de un milion de lei. Dacă 
avem noroc să se găsească (mă îndoiesc, cu toată agerimea și prietenia lui 
Fernic), sîntem salvaţi în privința asta. Dacă nu, nu știu ce vom face : mașinile 
dispar mereu, iar francul nostru va ajunge să nu mai facă nici două parale. 
Să sperăm. Eu am mare încredere în Fernic, căci îl știu ce fel de om este. Mi-i 
frică mai degrabă de Iliescu că nu va face mare ispravă. 

Săulescu va vorbi cu Cerban. Actele caselor vi le trimet înapoi; vedeți 
în Iași dacă sînt bune sau nu. Aici n-am cui să mă adresez. Ce D-zeu! Ca să 
cumperi niște case trebuie să vii la București? 


161 


Dinerman e cam contra cumpărării caselor. Trebuie să-l vedeți și să vor- 
biți cu el. Mi se pare că el nu înțelege bine chestia de ce mare importanţă e 
pentru noi concentrarea la un loc. 

Eu vin curînd la Iași. Aș dori să fiu și eu acolo cînd se va tipări prospectul. 

M-am gîndit așa de mult la dînsul, încît mi se pare că poate voi avea și eu vreo 

'dee în alcătuirea lui. Ați găsit vreo condică? Așa de mult ţineau aceștia la 

V.r., încît și condicile le-au distrus, ca să nu se mai știe de urma revistei, iar 
acum Iancu... vrea contract. Zău, are haz! 

Salutări prietenești, 

D.D.Păt. 


? M. Wachtel, industriaș ieșcan. 

2 Bancă icșeană. 

3 Ella Negruzzi, agitatoare feministă, rudă cu lacob Negruzzi. 

+ Andrei Birseanu (1858—1922), scriitor ardelean, în această perioadă presedintele Astrei. 

5 Tiberiu Brediceanu (1877), compozitor și folclorist român. 

ê Vasile Stan (1875 — ?), episcop de Maramureș. 

7 Petru Poni (1841—1925), savant chimist, profesor la Universitatea din lași, este ales 
beezedinte al consiliului de administraţie al Institutului „Viaţa românească". 

8 H. Sanielevici nu a fost trecut printre membrii Asociaţiei „Viața românească“. 

> D. Anghel. 

10 M. Manicatide, medic, colaborator al Vu. 

11 Pompiliu Pirvescu, poet mărunt, colaborator al Vieţii românești. 

12 ÇC. Chiriţescu, istoric și pedagog, colaborator al Vur. 

13 Th. Bădărău (1872 — ?), naturalist, profesor şi fost director al Liceului C. Negruzzi 
din Iași, colaborator al Vieții românești. 

14 C. Alexandrescu, publicist, colaborator al primei serii a Vieții românești. 

15 R. Cioflec, scriitor, colaborator al Vieții românești. 

16 D, Călugăreanu (1868 — ?), fiziolog, profesor la facultăţile de medicină din Cluj și 
București. 

1? Aprobarea pentru apariția articolului Sonicitate de M. Strugariu, apărut în Viața ro- 
mânească, XII, nr. 6, august 1920, p. 321. 

18 A apărut una singură, Raiuri pierdute, în Viața vomânească, XII, nr. 2, aprilie 1920, 
p. 236. 

19 Recenzia a apărut în Viaja românească, XII, nr. 3, mai 1920, p. 481—483, semnată 
M. G. 

20 Recenzia a apărut în Viaja românească, XII, nr. 1, martie 1920, p. 177—178, semnată 
M.G. 

21 Ion Gorun (1863—1928), pseudonimul lui Al. Hodoș, scriitor ardelean. 


42 
Joi scara [ianuarie 1920} 
Dragă amice, 


Lucrurile merg greu de tot aici și se pare că și la Iași, după scrisoarea 
lui Petreanu. Grevele aici se ţin lanț și lipsește orice materiale ca să poţi 


162 


face ceva. Marvan îmi spune că dacă merge așa treaba mai departe, va fi 
nevoit să închidă, atelierul. Mi-e frică că Iliescu nu se va întoarce cu hîrtie. 
Eu, pînă acuma, n-am nici o veste de la el. Mă mir pentru ce nu-mi telegrafiază. 
Berger, care s-a întors zilele acestea din Viena, îmi spune că în Austria nu 
există nici o mașină de nici un fel. Italienii le-au ras! Va trebui, îndată ce 
vom cunoaște un rezultat de la Fernic, să trimitem pe cineva la Berlin, 
care să facă tot chipul să ne aducă ce ne trebuie. Acolo se găsesc încă de toate, 
deși mă gîndesc cu groază că și acolo se vor împuţina cu timpul, căci toată, 
lumea se aruncă pentru aprovizionarea tehnică și acuma asupra Germaniei. 

Ți-am scris de Te:nișiana. Toată combinaţia a căzut: o aranjasem bine. 
Directoratele comerciale, care erau hotărite să înceapă la date fixe, au căzut: 
ardelenii nu vor să primească funcționari de la noi. 

Am dat pînă acum la Marvan pe următorii (cei cu semnul întrebării 
nu sînt sigur cine sînt ; în tot cazul, mi i-ai trimes tu. Prin urmare, vei verifica. 
2—3 nu-i cunosc de loc): Triandafil, Halipa, dr. Mironescu, Frunză 1, Nour, 
P. Bogdan, Demostene, Cazacu, Ciobanu, Bratu 2, Carp, Gore 3 (e scris dede- 
subt, dar nu de dînsul m-am încurcat), Papadopolina 4, Hogaș, dr. Leon 5, 
un necunoscut (?), Caragiale bătrînu, Iosif, I. Petrovici, Pătrășcanu, 
C. Botez, Philippide-senior, D. Caracostea, Topîrceanu, Spiridon Popescu, 
Octav Botez, Rebreanu, A. Toma, Jacotă 7, Stere (fotografia lui din urmă), 
Otilia Cazimir, I. Botez, Ibrăileanu, Artur Gorovei, Gh. din Moldova (altă 
fotografie, mai bună decît cea trimeasă de tine), Ștefan Popescu, Corteanu, 
Beldiceanu $, Minulescu, Galaction, Weiss °, ing. Hoisescu, general Panai- 
tescu 1° (în uniformă), Spiru Haret, Delavrancea, Baltazar, Brătescu-Voinești, 
Herovanu 1, Codreanu, Simionescu, Sevastos, Olga Vrabie 2, Cioflec (?) 
(mi-ai trimes-o ?), Alexandrescu, Pascu, Tudor Pamifile 13, Philippide-junior, 
Jean Bart, dr. Manicatide, un alt necunoscut fotografiat la Heck, Pompiliu 
Pîrvescu, N. Gane, Bădărău, Sadoveanu, Radu Rosetti (această fotografie 
mi-a scos peri albi pînă ce am găsit-o. Nu o are nimeni. Am răscolit Bucureștii, 
dar am găsit-o după două săptămîni de căutare !), Rusu-Șirianu 14, Duiliu 
Zamfirescu, Dimitrie Anghel, dr. Bordea, Tzigara, Bassarabescu, Călugă- 
reanu, Braniște, Antipa, dr. Lupu, dr. Rainer. 

Pe Vlahuță nu-l găsesc. Mi l-a făgăduit ginerele său că mi-l trimete acasă, 
sînt acuma 6 zile, dar se vede că se opune familia. Pînă acuma nu mi l-a trimes. 
L-am luat din ziarul Dacia, dar Marvan îmi spune că nu va ieși. În tot cazul, 
eu îl mai caut. Duiliu s-a dus anume să se fotografieze pentru noi, dar cînd 
s-a dus la „Julietta“ era grevă și gazul nu funcționa, așa că nu s-a putut 
fotografia. Din această pricină am luat chipul lui din Vraja la fară, ediţia 
„Alcalay“. Dacă nu va ieși bine, mă tem că ne vom găsi beleaua, căci el ține 
mult la mutra lui. A primit să facă parte din asociaţie, cel puțin așa mi-a 


12-—3488 163 


spus Galaction, căci el a tratat cu Duiliu „chestiunea fotografiei“. Ca să-l 
împăcăm, socotesc că va trebui să-l punem întăzul. 

Ionescu-Sisești, Max Sanielevici, Madgearu au primit asociația, dar 
fără fotografie. Vor da articole cînd vor putea. M-am întîlnit și cu Gusti, care 
mi-a spus același lucru de dînsul, a vorbit, cică, cu tine. Pillat s-a înțeles cu 
mine, a primit asociația, mi-a dat fotografia și un volum, dar peste 4 ceasuri 
mi le-a luat înapoi (Vintilă!), spunîndu-mi că va colabora cînd va avea ceva, 
dar să nu-i pun nici numele, nici chipul. Prin urmare, șterge-l! Cu Artur 
“Stavri 15, la fel, adecă a spus că-mi va da cînd va avea, fără nume și fără 
fotografie. 

Îmi lipsesc fotografiile: Eugeniu Filoti, Răducanu (nu l-am întîlnit), 
dr. Tatușescu, Georgescu Constant, Chiriţescu 16 (să nu fie vreunul din necu- 
noscuţi?), N. Davidescu, Eug. Crăciun, dr. Slătineanu, M. Ralea, dr. Ște- 
fănescu-Galaţi, Parhon, Lecca, Ionel Teodoreanu. 

Acuma, te rog cetește cu atenție. Pe domnișoara Miller trebuie să o 
punem negreșit. Ea ne e devotată ca nimeni altul; lucrează pentru revistă 
(scrie o nuvelă) și pentru editură (voi avea în curînd, la 10 februarie, două 
romane engleze și un roman spaniol) și ne va da și reclame pentru revistă. 
În curînd va fi reintegrată în învățămînt cu tămbălău, acest lucru e sigur. Mai 
mult nu pot să-ți scriu asupra acestui lucru. Între atiția „fel de fel...“ cred 
că poate merge și ea. Cine va protesta? Duiliu și Brătescu sînt prieteni 
intimi cu ea, și amindoi îi zic „Margareto“ și mi-au vorbit cu multă simpatie 
de nedreptatea care i s-a făcut. Uite, greutatea pe care ai simţit-o tu cu Ionel 
Teod(oreanu] o simt eu cu Margareta. În tot cazul, eu miine îi cer fotografia 
și o dau la Marvan. Gîndește-te bine, nu putem să fim lași cu noi înșine, și 
apoi, dacă putem să-i facem un mic bine, de ce să nu i-l facem? Ea nu știe 
aproape nimic din toate acestea, dar eu sînt încurcat. 

Cincinat și Mircea Rădulescu au primit. Mîne îmi dau fotografiile. Tot 
mîne mi-o dă și Ionel Slătineanu pe a doctorului Slătineanu. Va trebui să 
le dau la Brand, căci Marvan nu mai poate lucra lipsindu-i acizii. 

Îți trimet cîteva reviste pe care le-am găsit. Am abonat prin Haiman 
revista la toate revistele italiene, nemțești, și englezești. Haiman zice că în 12 
zile le avem, dar eu nu cred. Mai am încă o soluție, pe care voi întrebuința-o, 
încercînd să lucrez direct cu Berlinul prin Fischer, care e acolo. De voi izbuti, 
îţi voi scrie. De nu vom avea revistele nemțești etc., vom apare și fără ele. 
Știu că e rău, dar ce să facem? 

Îi voi scrie lui Caragiale propunerea ta. Bucăţile cu care să înlocuim 
cîntecele le am ; le aduc eu, sau ţi le trimet prin cineva sigur. 

Brătescu scrie nuvela. Mi-a spus că mi-o dă înainte de 7 februarie, pentru 
ca s-o aduc la Iași. El știe că la 8 avem consiliu. Acuma vorbesc cu dînsul 


164 


în fiecare zi, căci mi-am pus telefon. Am avut mare noroc cu asta: a avea 
acuma telefon la București este o raritate. 

Adunarea rămîne la 8 februarie. Vom veni cu toții. Cred că și Săulescu 
va veni, căci el acuma e cam bolnav. 

Ideea ta cu 100.000 de adrese, la urma urmei, nu e o imposibilitate. 
Cred că adrese vom avea. Pînă acuma am lista deputaţilor, a senatorilor 
(cu adresele lor), peste două zile am toți prefecţii, primarii, ajutorii lor din 
regat. Am vorbit cu Mindricel, prefectul de Vlașca, și peste două zile am toate 
adresele din Vlașca: advocați, medici, popi, ingineri, învățători — totul! 
Am regulat chestia asta la telefon cu el. Tot la telefon voi vorbi cu toți pre- 
fecții. Am căpătat un anuar mare. Am și anuarul nemtesc, e bun și acesta: 
nu știu de ce Petreanu îl disprețuiește pe ăsta. În sfârșit, în curînd vă trimet 
multe adrese. 

Dacă pui și prospectul 1 și 2, n-am nimica de zis în ce privește fundatorii. 
Eu susțineam asta, căci încă ne lucrează cineva. Mai zilele trecute am auzit 
că societatea noastră s-a desființat, căci s-a descoperit bani nemțești sau 
așa ceva, și cel întăi care s-a lăsat de ea a fost... Aristide Blank. D-ra M[iller]- 
Verghy mă asigură că vestea au lansat-o liberalii. Cînd a auzit Blank această 
veste, a rîs cu poftă. De aceea țineam eu să apară mutra lui Blank, Poni, 
Pașcanu 1? etc. 

Cu toată publicitatea întinsă pe care am făcut-o (45.000 de lei, sau pe 
aici), lumea tot nu știe încă bine cum e lucrul. 

Am vorbit cu Spiridon despre biblioteca țărănească. Cu Borcea 1 n-am 
putut vorbi, căci zilele acestea a fost cam bolnav și n-a ieșit. 

Cu corespondenții din Ardeal n-am putut face nimic. Am căutat să văd 
pe deputaţii numiţi de trio. Nici unul nu-i aici, sau poate că sînt, dar din 
atîta liotă cine naiba mai poate să-i găsească! Ei, dacă aș fi eu în Cameră 
acuma! Ce treabă aș fi făcut pentru revistă! Pentru Lupu revista nu există. 
De aceea nici nu mă adresez lui. Vorbesc cu Disescu 19. Pe Sever Secula 20 
nici nu l-am găsit. Să vedem. Pe Filoti nu-l pot găsi, orice fac. Acuma am 
rugat redacția Adevărului să mă anunțe la telefon. Crăciun parcă nu există. 
Din cîte mi-a spus, nimica nu mi-a făcut. Noroc că mi-a trimes cronica. Cli- 
şeele i le-am plătit 270 de lei! 

Cu contractul... treaba ta! Dacă izbutești, cu atît mai bine. La Iași 
nu pot să vin încă, și mi-i frică că voi fi acolo în ziua de consiliu. La 2 fev. 
sînt martor la Curtea Marţială, și nu pot lipsi. Apoi cine face totul aici, dacă 
n-oi fi eu? Va trebui să regulez însă și aici în București un biurou, căci așa 
nu mai merge. Vom vorbi la Iași. Mi-i frică să nu nebunesc... 

Ideea lui Bădărău e admirabilă! Bravo lui! Am și eu un volum aici, în 
colaborare însă cu el. 


165 


Pe Georgescu Constant încă nu l-am văzut. (Scrisoarea mi-a dat-o 
Herovanu marţi seara, iar azi e joi). 

Izabelei — știu eu? ... — mă voi adresa prin soră-sa. Dar cred să scutim 
prospectul de mutra ei. 

Pe Sandu-Aldea nu știu unde să-l găsesc. Ştiu că e împotriva noa- 
stră. Voi cere-o. 

Pe Filitis l-am văzut. A primit colaborarea, asociaţia; miine am și 
fotografia. Are un studiu mare. A spus că, îndată ce-i va găti, ni-l va da. 
E un brav om acesta! 

Pe Sion ’t l-am văzut. A rămas încîntat de vizita mea, mi-a tăcut mari 
declaraţii de prietenie, mi-a spus multe de toate și a... primit colaborarea cu 
condiţie... ca să nu facem politică. Natural, nu mi-am luat nici un angajament. 
De aceea nu-l pune: n-a primit. Motivul l-am înțeles lesne și chiar mi-a dat 
să-l înțeleg: e membru în consiliul „Cărții românești“. Pe Nădejde (e bun) 
voi căuta să-l văd mîine. De asemenea pe Strîmbu. 

De Teodorescu... ce să zic? Voi pune pe cineva să-i spuie. Mi-e greață — 
pardon de expresie, — de astfel de oameni. 

De adrese, fii liniștit. Le veți avea. 

Prospectul [cred] că trebuie făcut astfel: o parte (cei mai iluștri și mai 
bătrîni) de așezat diseminaţi printre text. Fiindcă n-au să încapă toți, cred 
că va trebui de pus o pagină unui lîngă altul —dii minores *. Iscăliturile să 
se puie în jurul mutrei, cu explicațiile necesare: „Al. Philippide, prof. univ. 
membru al Academiei Române“. Trebuie de scos în relief aceste două lucruri: 
prof. univers. și membru al Academiei Române, dar acestea trebuiesc puse 
în josul numelui, nu în text. Aici (în text) trebuie puși simplu: G. Ibrăileanu, 
D. D. Pătrășcanu, Al. Al. Philippide etc. Ordinea trebuie să fie bătrineţea, 
dar și celebritatea : să începem cu Duiliu, Philippide, Brătescu, Rosetti etc. 
La urmă: Mircea Rădulescu (acesta ne-a înjurat și pe mine, și pe Stere), 
Philippide-junior, Caragiale, și la urma urmei Ionel Teodoreanu. Prospectul 
trebuie să se deie la cetit și să fie concludent. 

Actele caselor vi le trimet. Wortman e de părere că trebuie să le cum- 
părăm. Cerban n-are gînd să facă nimic. Consultaţi pe Con. Drăcșăneanu, 
care a făcut actele de vînzare ale caselor. 

În privința turnătoriei de litere, am vorbit cu Vergy. Vom lua și ofertele 
celorlalți. 

Chestia cu Mironescu-Steinberg cred că e tranșată. N-a găsii Steinberg 
manuscrisul. 


* Zeii mai mici (lat.). 


166 


Îţi trimet: 1) Actele caselor cu referatul lui Wortman. 
2) Nişte reviste străine. 

3) Bucăţile lui Caragiale? în locul Cinfecelor. 

) 2 poezii ale lui Toma. 

5) O poezie a lui Minulescu. 

6) 2 plicuri de la Ralea. 


AS 


Am scris rău, căci n-am unde să scriu: în biurou e frig, vai de capul meu! 
Salutări prietenești, 
D. D. Päi. 


joi sara 


Pe plic, următoarele ađausuri : 

„Telegrafiază-mi de primirea actelor și manuscriselor. Spune lui Cazacu 
că nu ne-am întîlnit la gară din pricina grevei tramvaielor, care a început 
în dimineața plecării lui, și nici trăsură n-am avut, așa că am sosit mai 
târziu“, 


1 Axinte Frunză, profesor ieşean de limbi clasice, colaborator al Vieţii românești. 

2 Traian Bratu (1875—1940), profesor la Universitatea din Iași, colaborator al iezii 
românești. 

3 Paul Gore (1876—1927), avocat și om de cultură, colaborator al Vietii românești. 

14 Hortensia Papadat-Bengescu. 

5 N. Leon, naturalist specializat în parazitologie, vechi colaborator al Vieţii românești: 

€ I. Petrovici (1882), profesor de filozofie la Universitățile din Iaşi și Bucureşti, colab, 
rator al Vieţii românești. 

1M. Jacotă, profesor ieşean de limbi clasice, colaborator activ al Vieţii românești. 

8 N. N. Beldiceanu (1881—1923), scriitor, colaborator al Vieţii românești. 

? Aureliu Weiss (1893 — ?), critic literar, colaborator activ al Vieţii românești. 

10 Scarlat Panaitescu (1865—1938), geograf, specializat în topografie militară. 

ii Eugen Herovanu (1874 — ?), jurist, colaborator al Pr. 

12 Olga Vrabie, poetă, colaboratoare a V.r. 

13 Tudor Pamfile (mort 1921), scriitor și folclorist, colaborator al V.r. 

34 I. Rusu-Șirianu (1864—1900), publicist ardelean. 

15 Artur Stavri (1869—1928), poet, colaborator sporadic al Vieţii românești. 

1 M. Chiriţescu-Prior, scriitor mărunt, colaborator sporadic al Vieţii românești. 

1? Mihai Pașcanu, profesor la Academia comercială, din București; nu a colaborat la 
Viaja românească. 

18 Ion Borcea (1879—1936), zoolog, profesor la Universitatea din Iaşi, era în acest timp 
ministru al învățămîntului şi culturii. 

19 C. Disescu (1854—1932), jurist şi politician burghez ; nu a colaborat la Viaţa românească: 

20 Seyer Secula, ziarist ardelean, vechi colaborator al Vu. 

21 V, Sion (1861—1921), medic, profesor la Facultatea de medicină din Bucureşti. 

22 Probabil L. I. Caragiale, Grădina aminiirii, Jăluirea prohodului toamnei și Stante, apărute 
în Viaja românească, XII, nr. 1, martie 1920, p. 77—80. 


167 


43 


București, 24 februarie 1920 


Iubite amice, 


De cînd am venit din lași mă gîndesc mereu la situația societăţii și la 
toate eventualităţile. Pînă acuma n-am procedat cum trebuia. 

Mai întăi trebuie de calculat cu exactitate cît va costa un număr de re- 
vistă. Eu de pe acuma cred că vom pierde mult la fiecare număr dacă vom 
continua să-l dăm așa cum am plănuit. Prețul de 8 lei și cel de 80 de lei anual 
e ridicul față cu cantitatea de hîrtie tipărită și plătită. Raționamentul nostru 
„că revista e articolul de lux al întreprinderii“ îl cunosc, dar noi n-am avut 
în vedere cu luciditate toate prețurile de cumpărare ale materialului cu care 
lucrăm. lată, de pildă, mi se propune, aici, în București, hîrtie cu 16 lei chilo. 
O putem cumpăra cu această enormitate? Iar dacă o vom cumpăra, păstrăm 
noi proporția în ceea ce vom produce? Desigur, e imposibil. Așa va fi și cu 
editura, și cu toate celelalte articole. Şi atunci, concluzia e să fim prudenți 
Dăm numărul întîi de 12 coale, apoi pe celelalte le vom tot scoborî în proporție 
cu prețul stabilit. Toată lumea, aici, cînd a auzit de 80 de lei, a spuscă e 
foarte puțin și m-a asigurat că nu vom ieși la nici un capăt. În definitiv, 
trebuie să facem ca revista să producă. Nici vorbă că nu trebuie să piardă. 
Pentru asta, cred că va trebui ca și bugetul revistei să fie mînuit de tine cu 
oarecare chibzuinţă din acest punct de vedere. Cred că autorii de care 
sîntem siguri vor trebui plătiți mai cu rezervă, cei pe care voim să-i cîştigăm, 
mai cu dărnicie. De asemenea, măsura ca toată lumea să plătească abonamente 
cred că s-a admis. De asemenea, spune-le la toată lumea, toți, fără excepție, 
trebuie să facă abonaţi în cercul cunoștințelor lor. Fiecare, dacă își va da 
silința, va aduce un abonat, doi, care altfel n-ar fi. Trebuie să avem în vedere 
6.000 de abonați. De cînd am venit în București, asta e toată munca mea. 
Vom vedea rezultatul, încă nu-l cunosc. De asemenea, și cu anunciurile. Aici 
am luat toate măsurile în astă privință. Trebuie 200.000 de lei anunciur 
anuale, Corectura paginelor de anunciuri trebuie făcută tot cu aceeași grijă 
ca și textul dinăuntru. Atrage-i atenția lui Sevastos asupra acestui lucru. 
Nu numai ca exactitate de text, ci și ca fizionomie estetică, În privința tra- 
ducerilor, am în acest moment gata Pan de Knut Hamsun 1, Fraternitate 2 
de Galsworthy, Drăcușorul 3 de M-me de Ségur (pentru copii) și Istoricul 
Statelor Unite 4, tradus de Pisoschi. Acest din urmă cred că trebuie să facă 
parte din colecția sau seria Cunoștințelor utile (ştiinţifică nu merge). Trebuie 
să mai revadă textul traducătorul, de aceea nu pot să-l trimet încă. Această 
carte face parte din colecția nemțească a lui von Goeschen. Am spus lui 


168 


Pisoschi să-mi facă listă de subiecte, ca să alegem noi pe următoarele. Statele 
Unite e minunat — e chestie la ordinea zilei. Toate aceste traduceri vor 
trebui revăzute și corectate de membrii comitetului de editură GRATUIT. Îţi 
cer acest lucru ţie, șefului, în calitatea mea de administrator. Pentru treaba, 
care o fac ei sînt de ajuns plătiți. Dacă însă vor corecta textul traducerilor, 
atunci lefurile luate nu sînt în zadar. Fiecare volum să se încredințeze spre 
cetive și corectare unuia din membri prin proces-verbal în regulă, ca să fie 
răspunzător. 

În privința premiului pentru copertă, scrie-mi cîte premii și ce sumă, 
mărimea cărții și alte detalii. N-am unde să le dau deocamdată, că ziarele nu 
apar. Tu trimete-mi lămuririle acestea îndată, 

Corectura d-rului Rotman trebuiește trimesă numaideciît aici, ori mie, 
ori d-rului Rotman, str. C. A. Rosetti, 23; mai bine mie. Clișeele (trei la 
număr) ie trimet alăturat. Ele sînt proprietatea d-rului, căci le-a plătit el 
și voiește să le păstreze. Atrage atenţia să nu le strice sau să le maltrateze, 
căci îi trebuie pentru o broșură. El va continua în numerele viitoare cu alte 
chestiuni similare. 

Gogu Constantinescu nu voiește să dea articol. Zice să publicăm conte- 
rința. Cred că nu merge. El face o societate pe acțiuni „Industria sonică“ cu 
Banca Românească, între altele. Dar nu acesta e motivul pentru care n-a vrut- 

Am primit fotografia d-nei Moscu, dar n-o mai dau la Marvan. E prea 
urîtă și apoi cred că nici plăcere nu i-am face. I-am scris de asta, spunînd 
că mi-a sosit prea tîrziu. Eu am scris și în provincie la diferiți amici pentru 
situaţia, revistei. Îndată ce vor ieși prospectele, să-mi trimeteți vreo 200 și mie. 

Prefaţa din acest pachet a Poemelor lui Wilde 5 e pentru un probar de 
literă ; Toma € ar dori ca cu o literă asemănătoare să i se tipărească volumul 
pentru copii. Se poate? Scrie-mi despre asta. Eu m-am pus în legătură cu 
doi pictori pentru ilustrarea volumului. 20 de ilustraţii. Să vedem. 

Revistele nemțești n-au sosit încă. Haiman zice că vor sosi. Imediat vil 
e voi trimete. Dacă nu sosesc, cred că trebuie de anunţat la Miscellanea. 
Arghezi vra parale numaidecît. Nu știu ce să fac. N-are volumul: zice că 
are 15, dar trebuie să aleagă. Palavre, ca să puie mîna pe ceva parale. Sînt 
încurcat, dar îl voi refuza. Tu ce zici? 

Antipa” ne va da articol. Weiss a trimes studiu literar 8. L-ai primit? 
A rămas cam jignit că nu ne-am adresat de la început la el la cronica tea- 
trală 9. L-am consolat eu, dar nu s-a prins. Davidescu ne scrie amintiri din 
război 1%. Madgearu a spus că ne va scrie o cronică financiară 1, Nu cred 
însă. Graur a spus ca să vadă primul număr, și atunci se va pronunța 
dacă va scrie „polemicile“ despre care am vorbit. Constant C. Georgescu e 
fără Severin. 


169 


Igena Floru 1: e fata profesorului. Mă voi pune în contact cu dînsa. Am 
avizat-o prin tatăl său. 

Lupu s-a ciocoit de tot. Are o curioasă concepție de măririle omenești 
și de raporturile lui cu foștii prieteni. Pe el nu putem conta în nici o împre- 
jurare. Nu există. 

Pe Sanda Filitti n-am văzut-o încă. Stă afară din București. Mă voi 
duce totuși la dînsa. Va răminea pentru nr. 2. 

Cu Motescu mă întîlnesc mîne. Îţi voi comunica răspunsul. 

Chiar acuma mi se dă scrisoarea lui Sevastos. Voi vorbi cu Dinescu. 
Voi mai pune și cîțiva deputaţi să prevadă lucrul cum e drept, relativ la chi- 
riași și proprietari. 

Am vorbit cu Dinermann!3. Gheorghiu ne-a făcut foarte mult rău defăi- 
mîndu-ne la Wachtel și Dinermann. Am simțit lucrui. Spune lui Cazacu t 
ca la prima lui venire la București să caute să se întîlnească cu Dinermann și 
să-i explice motivul paraponiselii lui Ștefan Gheorghiu. Să-i spuie că s-a recu- 
noscut singur vinovat și și-a cerut aproape iertare față de mine și de Petreanu. 
Dacă ne înstrăinăm simpatia acestor doi, e rău. 

Am pierdut mult timp cu aranjarea chestiunii acoperirii copiatului. 
Am reușit numai în parte. Cînd vine Coandă, vom lucra. împreună. 

Prospectul să se trimeată cu oarecare socoteală, nu fără măsură. Să 
căutaţi adrese de cucoane din burghezia înaltă și să li se trimeată lor revista, 
nu bărbaţilor lor. Ele vor primi-o. Eu trimet azi administraţiei un şir de cucoane 
din nobleţă și burghezie. 

Trimet Revue mondiale 15 pe februar. 

Salutări pretenești, 


D. D. Păt, 


1 Vezi și nota 3, scrisoarea nr. 2 a lui P. Zarifopol. 

* Nu a apărut. 

3 Nu a apărut. 

1 E. Daenell, Statele Unite ale Americii, laşi, Edit. „Viaţa românească“, 1920. 

5 O. Wilde, Poeme în proză. Traducere de Al. T. Stamatiad, Bucureşti, ed. Steinberg, 1919, 

€ Volumul proiectat nu a apărut. 

7 Gr. Antipa, Dr. Emil Racoviţă. Cu prilejul alegerii sale ca membru al Academiei Române, 
in Viata românească, XII, nr. 4, iunie 1920, p. 82—90. 

8 A. Weiss, Opera lui Henri Barbusse, în Viaja românească, XII, nr. 8, octombrie 1920, 
p. 272-—280. 

9 În Viaţa românească, XII, nr. |, martie 1920, p. 148—150 ; cronica teatrală este semnată 
de Andrei Branişte. 

19 Nu a apărut. 

2 Nu a apărut. 

12 Igena Floru (+ 1926), scriitoare, publică în Viaja românească, XII, nr. 4, iunie 1920, 
p. 91—95, schița Tovarăș. 


t70 


13 W. Dinermann, director al Băncii Marmorosch-Blank et comp., membru în consiliu! 
de administrație al Institutului de arte grafice „Viaţa românească“. 

14 P. Cazacu (1871 — ?), medic, vechi colaborator al revistei, membru în consiliul de ad- 
ministrație şi director general administrativ al „Vieţii românești“. 

15 Recenzată în Viaja românească, XII, nr. 1, martie, 1920, p. 189. 


44 


București, miercuri 25 februarie 1920 * 


Iubite amice 1, 


Azi-dimineaţă am trimes prin d-rul Comonitză 2, deputat, un pachet cu 
3 scrisori, dintre care una ţie, trei clișee, adrese etc., etc. D-rul pleca la Neamţ, 
așa că la Pașcani trebuia să le încredințeze cuiva. Cred că le-aţi primit. Te rog 
îngrijește ca să se trimeată corectura d-rului Rotman (C. A. Rosetti, 23, 
București) sau pe adresa mea. El o trimete a doua zi după ce o primește. 

Te rog regulează și tu ca prospectul să nu se trimeată în mod nechibzuit, 
căci ne costă enorme parale. Numărul din revistă să se scoată însă în 10.000 
de exemplare. Trebuie de făcut mari sforțări pentru a putea plasa cît mai mult, 
fie abonamente, fie cu numărul. 

Cu Brătescu am avut fixată azi o întîlnire, dar nu m-a așteptat așa după 
cum am vorbit. Îl văd astă-seară. 

Spune, te rog, lui Demostene că mi se pare că a tratat cu ușurință ches- 
tiunea editurilor lui Iliescu ; de fapt, se cuvenea societăţii și acea a muzicelor 
lui Muzicescu 3 și a Gazetei de Iași 4. Atrage-i tu atențiunea că totdeauna tre- 
buie să aibă în vedere folosul societății, mai ales în cazuri similare cu acela 
al lui Iliescu, cînd cumpărarea tipografiei și a librăriei s-a făcut pe un preţ 
ridicat. Am vrut să i-o spun chiar de atunci lui Demostene, dar n-am avut 
ocazia, și nu vreau să treacă lucrul fără să știe. Şi părerea lui Petreanu a fost 
că Iliescu pe nedrept și-a reținut proprietatea acestor două edituri. Se înțelege 
însă că acuma nu mai trebuiește nimica pomenit. 

Salutări prietenești, 
D. D. Pătrăş. 


1 Scrisorile nr. 44—47 trimise la Iași, str. Lăpușneanu, nr. 33. 

2 Alex. Comonitză, medic și deputat, cunoscut al lui D. D. Pătrășcanu. 

3 Numeroasele ediții ale Cursului practic de muzică vocală (I—IV) apăreau la Iaşi din 1920 
probabil în tipografia lui P. Iliescu. 

4 Pînă la 31 decembrie 1920 Gazeta de Iași a fost administrată de P. Iliescu. 


* În acelaşi plic cu scrisoarea precedentă. 


174 


45 


București, 29 februar 1920 


Iubite amice, 


De cînd am plecat, mai în fiecare zi am scris administrației, dar n-am 
pînă acuma nici un semn că a primit scrisorile mele, trimese recomandate 
Pe aici lumea mereu mă întreabă: „Cînd iese?“ Trebuie să vă grăbiţi cu 
prospectul, căci pierd oamenii răbdarea. 

În privința numelor de care mă întreabă Sevastos, nu am, căci îți 
amintești că în sara cînd am făcut chestiunea asta ne-am oprit la Muntenia. 
Puteţi trimete însă băncilor afiliate „Centralei din provincie 1“, bănci pe care 
le puteţi cere lui Petreanu din anunciul pe care ni l-a dat această bancă 
spre publicare. Să li se facă cîte o scrisoare prin care să se roage numitele 
bănci să ne facă serviciul acesta. În același timp eu le-am pregătit o circulară 
pe care le va trimete-o centrala lor, prin care li se cere să ne facă abonamente 
la revistă. Abonamentele și anunţurile mă preocupă grozav. Pînă acuma am 
împărțit multe carnete, dar rezultatul încă nu-l știu. Trebuie să le spui tutu- 
rora celor care vin la redacţie să facă abonamente. Fiecare din ei poate face 
2—3, care altfel, poate, nici n-ar ceti revista. Să nu ţi se pară lucru de dis 
prețuit acest procedeu: n-ai idee ce rezultate bune produce și picătură cu 
picătură sparge piatra. 

Cu articolul d-rului Rotman ce s-a făcut? I s-a trimes corectura? El voia 
să schimbe ceva la sfârșit și o aștepta. Adresa lui: C. A. Rosetti, 23. 

Am cumpărat un vagon de hîrtie de la Letea, dar trebuie să mai așteptăm 
pînă îl vom avea. Sînt în vorbă cu o mare combinaţie de hirtie și aștept pe 
Iliescu să sosească. În același timp, Coandă pleacă peste 5—6 zile la Praga după 
anumite mărfuri, în legătură cu Centrala băncilor din provincie. 

Tatușescu mi-a dat un articol: cred că va merge ca cronică: Despre 
rolul universităților după război?. Săptămîna asta îmi dă un articol 
științific 3. 

Am fost la Nădejde. El mi-a promis un articol în zece zile. Va răspunde 
lui Sanielevici în privința genealogiei lui Morțun, cu care Nădejde s-a ocupat 
în special 4. Am vorbit cu el multe. El e gata să conducă o serie de volume, 
seria socială, în care ar intra lucruri celebre din toată lumea, care combat 
bolșevismul și concepția materialistă a istoriei, care, zice el, nu mai e la modă 
azi 5. I-am spus să-mi aștearnă pe hîrtie ideile lui și apoi vom sta de vorbă, 

În privința dicționarului lui și a tuturor cărților didactice pe care le 
avem în edituri, ne dă hîrtie Casa școalelor ê. Greutatea e cu tiparul. Socec? 
mi-a cerut pentru o pagină (clișeu) 100 lei, Marvan, pentru același lucru 


172 


200! De aici se poate vede ce rol joacă într-adevăr valuta în toate prețurile 
acestea cămătărești. 

Am fost la Slavici, chemat de el prin scrisoare. E bolnav greu, căci a ieșit 
cu astmă din Văcărești 8; a ameţit și a căzut de pe niște scări, rupîndu-și 
un picior. I-am dat 1.000 de lei pentru nuvela care ne-a trimes-o ?. M-am 
gîndit că va intra cel puțin în trei numere, și deci nu e scump plătită. El are 
gata următoarele volume inedite : 

1. Întemnițănile mele 10 — volum de mare senzaţie. În această chestie, 
el mai are un volumaș — întemnițările lui din Ungaria — publicat, mi se 
pare, cu bucata prin niște reviste din Ardeal. | 

2. Cel din urmă armaş!, roman. 

3. Un volum pentru copii 12. 

Eu i-am spus că luăm noi în editură aceste lucrări. Tu ce zici? Cred că 
primul se va ceti mult, cu oarecare introduceri. Cred că nici nu se poate 
macar strica. 

Să nu uiţi chestiunea cu Haret 13; să se publice în numărul dintăi, deși 
revista lui Sanielevici 14 are să ne combată tocmai pentru asta: falimentul 
poporanismului ! 

Trimete-mi lista prețurilor fixate pentru scriitori, ca să le pot plăti îndată 
după apariția revistei. 

Salutări prietenești, 
D. D. Păt. 


Brătescu a primit să facă apelul la Berna 15. A spus că îl iscălește cu 
Duiliu și cu tine. 
Răspunde-mi prin poștă de primirea acestei scrisori și a listei. 


3 Societate anonimă care centraliza o serie de bănci din provincie. Anunțul mai jos aminti 
apare multă vreme în paginile revistei. 

2 Articolul d-rului D. Tatușescu nu a mai apărut. 

3 Helium, în Viaţa românească, XII, nr. 3, mai 1920, p. 423—428. 

4 Nădejde va publica un volum despre V. G. Morțun. Biografia lui și genealogia familiei, 
București, Ed. Speranţa, 1923, 280 p. 

5 Mărturie revelatoare asupra evoluției concepțiilor politice ale „generosului“ I. Nădejde. 

6 Editura înființată în 1906 și reorganizată în 1918. 

? Editor bucureștean. 

8 I. Slavici fusese închis la Văcărești pentru activitatea progermană desfășurată în timpul 
primului război mondial, 

% În 1920 Slavici nu publică nimic în Viaţa românească, 

10 Volumul a apărut în 1921, la Editura „Viața românească“ sub titlul Închi- 
sorile mele. 

11 Apărut în 1923, la Editura Cultura națională. 


173 


12 Poveşti, ediţia a 2-a, Buc., „Cartea românească“, 1921. 

13 Apelul lansat de Viaţa românească, XII, nr. 1, februarie 1920, p. 172, pentru o sub- 
scripție publică în vederea ridicării unui monument lui Spiru Haret. 

14 Curentul nou, seria a Il-a, nr. 1, februarie 1920, publica o serie de articole anti- 
poporaniste, cărora Nicanor & co. le răspunde în Viaţa românească, XII, nr. |, martie 1920» 
p. 167-—169. 

15 Apel lansat de Romain Rolland, H. Barbusse, G. Duhamel pentru solidarizarea intelec- 
tualilor din întreaga lume, în scopul creării unei Internaționale a intelectualilor, Viaa româ- 
nească răspunde cu entuziasm acestei chemări (XII, nr. 1, martie 1920, p. 169—171), 


46 
Miercuri [febr. 1920] 

Amice, 

Aseară am primit o telegramă urgentă de la Petreanu, prin care spunea 
să trimet actele imobilului ; altfel: proces, daune. Telegrama era datată cu 
o zi înainte, Ce înseamnă asta? Actele ţi le-am trimes ție prin Herovanu 
și mi-ai telegrafiat că le-ai primit. Descurcă tu lucrul cu Petreanu. Petreanu 
mi-a scris și el: nu știu cum, dar îmi pare liniștea prea mare la Iași. Nu înțeleg 
apoi de ce nu s-a[u] făcut o samă de lucruri: angajarea unui contabil, facerea 
carnetelor de abonament etc. 

Noi venim duminică dimineaţa. Cred că se vor găsi două odăi la otel 
pentru Coandă și Simionescu. Poate ar trebui ca sara să mîncăm cu toții 
impreună. Dacă vei crede necesar (mie mi se pare că trebuie), atunci însăr- 
cinează tu pe cineva să se ocupe cu asta, sau poate Petreanu va aranja. Ceva 
modest. Vom plăti noi. Cred să vorbești cu Petreanu. 

Umblai după anunțuri și adrese. Ce voi mai căpăta voi aduce eu. Aduc 
și un articol despre Aurul Româmiei a lui dr. Rothman. Mi-l dă vineri la 12. 
Mi se pare că vine și Gogu Constantinescu 2. Zilele acestea am aranjat totul 
pentru urmare, în cazul cînd vine. 

Înscrie în asociaţie pe inginerul I. Lupaşcu 3. Ne va da articole și va 
regula el totul cu Constantinescu. Am primit și fotografia lui Ștefănescu- 
Galaţi. N-am pe d-na Moscu și pe Ralea. Am dat statutele la Monitor și am 
regulat să apară cît mai iute. Altfel, nici în 3 luni nu apare, și noi nu sîntem 
constituiți legal pînă ce nu apare și publicația din Monator. 

Ai văzut cu Gheorghiu? A lăsat întăi să se publice actul constitutiv, 
să fie trecut cu 300.000 lei, și pe urmă reduce a treia parte. Mie îmi pare bine. 

Am căpătat manuscrisul lui Mironescu $. Am plătit pentru asta 200 de lei. 
Toate cheltuielile pe care le-ai făcut tu ţi le voi rambursa eu. 

Nu știu ce hirtie aveți la Iași, ce s-a făcut cu comanda de la Letea etc. 
Petreanu nu-mi scrie nimic. Brătescu mi-a spus că-mi dă nuvele 5. l-am 


174 


spus și lui Popescu ® de document, dar nu cred. Capul lor acuma nu e la 
revistă şi literatură. Mîne mă voi duce la Rainer. Sînt foarte îngrijat dacă 
ai primit sau nu anuarul, manuscrisul lui Corteanu şi adresele. 

Salutări prietenești, 


D. D. Pătrășcanu 


1 Scrisorile 43—71 sînt trimise în str. Coroi, nr. 4, sau la Viaja românească, str. Lăpuş- 
neanu nr. 33. 

2 G. Constantinescu (1881), om de știință, creator al științei sonicității. 

3 I. Lupaşcu (1885—1937), inginer, membru al Asociației, „V.r.“ ; nu a colaborat la revistă. 

4 Mironescu L.I., În drum spre Braniștea, apărută în Viaja vomânească, XII, nr. 2, aprilie 
1920, p. 238—245. 

5 I. Al. Brătescu-Voineşti, Hătăcire..., în Viaja românească, XII, nr. 1, martie 1920, 
p 5—10. 

ê Spiridon Popescu, Din carnetul unui director ( Documente omenesti), în Viata românească 
XII, nr. 5, iulie 1920, p. 254—257. 


47 


Trimet Istoria Statelor Unite, tradusă de Pisoschi. Pe manuscris va fi 
însă un pseudonim. Trimet și două volume ed. Teubner și Goschen. Alegeţi 
ce trebuie să mai traducă din Seria cunoștințelor utile. Traducerea trebuie 
revăzută. Pentru ușurare am trimes și textul original. Să nu se piardă, te rog. 
Trebuie restituite ambele volumașe. Mi s-a spus că e foarte greu de tradus. 
El propune: India, Istoria geografiei, Istoria negotului universal, Astronomia 
etc. Alegeţi! 

c.p. militară 

în același plic cu 

scrisoarea precedentă 


48 
Bucureşti, 6 martie 1920 
Amice, 


Zilele acestea a fost o nebunie pentru mine. Dacă nu pot căpăta un băiet 
care să mă ajute, macar cu alergătura, mă surmenez. 

Pentru articole am vorbit cu Antipa, Caracostea, Davidescu, Madgearu, 
Tzigara, Graur etc. Mi-au făgăduit toți, dar încă nu mi-au dat nimică nici 
anul, 

Trimete-mi lista cu onorariile. Brătescu-Voinești a rămas să se înțeleagă 
cu Duiliu pentru manifestul Clarté!. Pănă acuma n-a făcut nimica însă. 
Îi suride ideea, dar e român ca toți ceilalți: se lasă mereu pe tînjală. Mani- 
festul va fi iscălit de el, de Duiliu și de tine. Cred că pentru numărul 2 vom 


175 


avea o nuvelă de Brătescu 2. Mă ţin mereu de capul lui, mi-a spus subiectul, 
dar mi-e frică! Sub nici un cuvînt să nu apărem în editură numai cu un singur 
volum. Dacă se va tipări, îl ținem pînă cînd gătim încă 2—3. Pînă atunci 
coperta va fi gata, 

Am vorbit cu Teișanu 3 pentru biblioteca copiilor. O va ilustra el în 
colori. Am regulat totul, de acord cu Iliescu. Va fi o inovație. 

Traducerea lui Caragiale, Pan, e gata. E la Gherea. N-am avut vreme 
s-o iau. 

Iliescu și Coandă pleacă la Viena. Am regulat împreună totul ce au de 
tăcut. Pleacă luni dimineață. Lumea a început să piardă răbdarea cu revista. 
Trebuie să apară mai curînd. Prospectul pînă azi n-a apărut nici el. 

Eu ţi-am răspuns la toate chestiile, căci pînă cînd a venit Iliescu în 
București, în fiecare zi ţi-am trimes cîte o scrisoare, recomandată însă, după 
dorința ta. Le-ai primit, nu le-ai primit, D-zeu știe! 

Am scris la toţi prefecții în Ardeal și Bucovina. Detalii, la Petreanu. 

Mine îţi scriu iarăși prin Scriban +: sînt grozav de obosit. 


D. D. Păt. 


P.-S. A trimes Petreanu un chitanţier lui D. C. Ionescu, str. Vînători, 8, 
Brăila? Să trimeată numaidecit. 

Sanda Filitti nu vrea să facă parte din Asociaţie: o opresc statutele nu 
știu cărei societăți. Va scrie însă la revistă. 


1 Vezi scrisoarea nr. 45 nota 15. 

2 Nu a mai apărut. 

3 M. Teişanu, pictor ilustrator. 

4 A, Scriban, lexicograf, profesor la Liceul internat din laşi. 


49 


Bucuresti, 4 april 1920 


Amice, 


Numărul 1 a produs o impresie colosală în oraș. Cîte numere ați scos? 
10.000? Ori ați scos mai puține? În acest caz ați făcut o mare greșeală. Aici 
a fost o adevărară bătaie pentru a căpăta la librării un exemplar. Ce fel de 
socoteală a făcut administrația cînd a trimes într-un oraș ca Bucureștii 300 
de exemplare? De ce am mai tăcut atîta tămbălău și reclamă? Ca să se vîndă 
300 de exemplare? Atîta se vinde și din revista cea mai idioată. Dacă în 
București s-ar fi trimes 2.000 de exemplare, și încă ar fi fost foarte puţin. 
Am cerut telegrafic urgent 500, apoi prin Moţet! am spus să mi se trimeată. 


176 


indată 1.000 de bucăți. De atunci sînt mai multe zile și n-am primit nimică. 
Nici nu știu ce să spun librarilor și celor care cer numărul. Aud că în toate 
părțile a fost tot așa. Jean Bart îmi spune același lucru de Galaţi. Grosu? a 
vîndut tot ce i-a trimes într-un ceas, apoi n-a mai avut ce da. 

Va trebui să se scoată o nouă ediție. Să se vadă cam ce număr de exem- 
plare va trebui să tragem pe viitor. Eu socot că 20.000. Dau cifra aceasta, 
dar voi, de la Iași, puteți mai bine să vă daţi samă de toată țara după răspun- 
surile primite. Trimet reviste nemţești și italiene. Botez tot nu se lasă de 
ticăloșii, Ai văzut ce-a publicat în IJzbînda 3? Notiţa e dată de Teodorescu, 
care pocnește de necaz. De altfel, toți dușmanii noștri au rămas paf! Numai 
laude primesc din toate părțile pentru chipul cum e făcut numărul 1. A plăcut 
mult Rosetti 4, Duiliu 5, Topîrceanu 6, Pamfil ? și Kornblum ê al meu a plăcut, 
Mai puțin Brătescu ?, Sadoveanu 10, Coşbuc H. Cronica feminină! a ta e 
minunată și Cirlova ! de asemenea. 

Bucata d-rului Tatușescu trebuie scoasă în 50 de exemplare separat, 
Ţine la acest lucru și nu-i putem refuza. (Helium-ul.). Te rog ia tu măsuri 
să nu se uite. 

Revista a ieșit, de altfel, prost de tot în privinţa tiparului, cernelei, 
hîrtiei etc. Mare păcat! Ce vom face pentru numerele viitoare? Vă trimet și 
scrisoarea lui Iliescu din Praga. Mare lucru n-a făcut. 

Eu am fost ocupat cu procesul meu. Mîne sara am termenul, dar aud că 
Alexandrescu e bolnav. Mare încurcătură mi-a făcut chestia asta. Nici la 
revistă nu mă pot gîndi, nici la proces. Te-am rugat ceva pentru Costică 
Botez 1, Îmi trebuie negreșit, măcar că tu nu vei înțelege nimica de ce e 
vorba, 

Ai primit scrisoarea în care îți ceream numele poetului italian? 

Băiatului lui Gherea 15 i-am dat 1.000 de lei. Scrie-mi ce fac cu Cara- 
costea. Vrea parale, dar eu nu știu în ce măsură să-i dau. 

Umblu după manuscrise. Trebuie să grăbiţi numărul, care să iasă pe 
viitor la dată fixă. E prima condiție. Apoi trebuie să vă decideți să puneţi 
chiar pe copertă undeva, mai la dos, pentru autorităţi, instituții etc. prețul 
abonamentului anual la 200. Trebuie numaidecit asta. 

Scrisoarea asta ţi-o scriu în grabă. Dacă mă liniștesc, îți voi scrie mai 
mult și mai cu sistem. Cu expediția numărului întăi a fost aici o nebunie: 
a trebuit să fac eu și cu băiatul meu toate formalitățile poștei, căci poșta n-a 
voit să lfe] facă, deși n-a fost lipsită de bunăvoință. Am primit retururi 
puține. Mi se pare că s-au făcut erori și cu trimeterea și alegerea adreselor : 


au fost făcute puțin inteligent. 
Salutări 


D. D. Păt, 


177 


Pune întoideauna dată la scrisori. 


Te rog pune numaidecît în numărul Il recenzia cărții lui Antonescu 
Roumanie en images 16, pe care ţi-am adus-o eu de la Galaction. Ne facem 
de rîs altfel cu Antonescu. 


1 C. Moţet, funcţionar, fost coleg de școală cu M. Sadoveanu. 

2 Librar gălăţean,. 

3 În ziarul Zzbînda, nr. 474, 2 aprilie 1920, I. Botez publicase nota in jurul unei poezii 
a lui Coșbuc, în care declara că poezia In opresores, apărută în Viaţa românească, XII, nr. 1, 
martie 1920, p. 57—58, fusese lăsată nu revistei, ci lui personal, de către poet. În Izbînda, 
nr. 475, aprilie 1920, D. D. Pătrășcanu dezminte categoric afirmația lui I. Botez. 

4 R. Rosetti, Un suflet mărinimos (1821), în Viaja românească, XII, nr. 1, martie 1920 
p. 81—91. 

5 Duiliu Zamfirescu, Ce-a mai fost?... idem, p. 11—12. 

6 G. Topîrceanu, Infernul, idem, p. 101—107. 

TT. Pamîfile, Delegațiile de la Epureni (documenie omenesti), idem, p. 51—56. 

8 Personajul principal din schița lui D. D. Pătrāşcanu, Un temperament. 

91I. Al Brătescu-Voinești, Rătăcire... idem, p. 5—10. 

10 M. Sadoveanu, Primăvara, idem, p. 124—129. 

u Vezi nota 3. 

12 C. Vraja În zigzag (Cronica feministă), idem, p. 146—147. 

13 G. Ibrăileanu, Cârlova, idem, p. 95—100. 

14 Const. Botez. 

15 I, D. Gherea, 

36 La Roumanie en images, album editat la Paris de arhitectul Petre Antonescu, este 
recenzat în Viaja românească, XII, nr. 2, aprilie 1920, p. 329, de G. Galaction, 


50 
[după 4 aprilie 1920; 

Dragă amice, 

Trimet manuscrisul lui Weiss și o nuveletă a d-șoarei Floru. Coperta — 
nu mai poate fi vorba de premii. La aceste trei-patru cărți vom face o copertă 
provizorie, cu fotografiile deasupra. Apoi ne vom fixa la ceva definitiv, 
Peste cîteva zile vă voi trimete o schiță. Teișanu, pentru moment, lipsește din 
București, 

Revista a făcut senzație, după cum ţi-am scris. Îi lipsește însă pro- 
gramul ca să facă din ea un instrument de luptă și, deci, o operă cu viaţă. 
Desigur, i-l vom da. Poate acest lucru îl vom face cînd va veni Stere. El este 
pe drum spre ţară. S-a mai oprit nu știu pe unde. 

Din amnistie noi sîntem scoși — unii zic că nu. Probabil că e vorba de 
socialiști, și pentru a nu beneficia și ei, vom sta și noi cu această sabie a lui 
Damocles deasupra capului. Noroc că nu mai face nici o impresie la nimeni. 


178 


De Bogdan trebuie să ne scăpăm numaideciît. El este o adevărată neno- 
rocire pentru noi. 

Să fie multe recenzii și miscellanea să fie bogată. Place asta mult. Eu 
voi face multe abonamente și va trebui să ne gîndim serios la mărirea 
tirajului. 

Te rog să pui Theano t și Roumanie en images a lui Antonescu, 

Articolele scurte au fost foarte bine scrise, dar cred că trebuiesc mai 
lungi, ca pentru o revistă. Știu că nu se pot comanda, ci numai improviza, 
dar îmi span și eu părerea, căci cred că simţi și tu lucrul că așa trebuie să fie. 

Ce faci cu Neniţescu? 

Cu Caracostea — vrea o mie de lei poate și în contul altor lucrări. Ce să 
fac? Răspunde-mi îndată. Să pui ceva de Slavici. 

Salutare, 
D. D. Păt. 


1 Dionis (pseudonimul Margaretei Miller-Verghy), Theano, Paris, 1919, recenzat de 
C. Vraja în Viaja românească, XII, nr. 2, aprilie 1920, p. 328. 


51 
[aprilie 1920} 


Amice Ibrăileanu, 


Îți trimet Contemporary Review. Cred că va fi vreme să se facă repede 
o dare de samă. 


Îți trimet un volum de versuri al lui A. Rally, un „geniu“ de al lui Iorga : 
este tînărul care, după el, promite etc., etc. Versurile sînt slabe. Una din poezii, 
Afinitate, cred că merge. Dacă-i pui nota 6, cred că din tactică (trebuie să 
facem oare ?) ar fi bine s-o pui într-un număr 2. Poate tu alegi alta. Tactica 
ar privi raporturile noastre cu Iorga. 

Te rog fă în numărul acesta recenzia lui Theano al Margaretei. Spune 
că sub numele de Dionis se ascunde Marg. Miller-Verghy. E cu voia ei. 

Trimete repede prospectele. Şi revista să urmeze iute prospectelor. Am 
regulat să vi se trimeată pînă la una-alta 5 kgr cerneală neagră pentru tipar. 

Salutare, 
D. D. Păi, 


1 The Contemporary Review, martie 1920, este recenzată în Viaja românească, XII, nr. 2, 
aprilie 1920, p. 348. 
2 Nu a mai apărut. 


179 


[aprilie-mai 1920) 


A mice, 

Am fost bolnav : intoxicat. Îţi scriu pe scurt, căci pleacă trenul. Caragiale 
primește „ciorapii“. D-șoara Floru primește să nu se publice C. C. Costache. 
Să i se restituie însă. 

Rosetti e indignat că nu i se trimet corecturile. Vă trimet clișeul lui. 

. Brătescu mă poartă cu vorba. Pe Duiliu nu l-am văzut. Generalul Vă- 
leanu e în Ardeal (biletul de tren). 

Trimete-mi înainte sumarul nr. 3 pentru reviste și ziare. 


Mîne primeşti o scrisoare lungă. 
Salutare, 


D. D. Păt. 


mai-iunie 1920 
Numaidecît 
pentru nr. 4 


A mice, 
$ Îţi trimet această cronică financiară!. Am căpătat-o, este acum jumătate 
de ceas. M-am uitat prin ea, mi se pare interesantă și originală, dar, căpă- 
tînd-o tîrziu (la ceasurile 5 p.m.), la 8 am dus-o la gară. 

„Eu vin la Iași duminică, „căci plec sîmbătă cu trenul de sară. Dacă 
cumva n-am biletul de wagon-lit, atunci plec negreșit duminică și sînt luni. 
Cred însă că voi pleca mîne sară. 

Anunţă, te rog, pe Iliescu și roagă-l să-mi trimeată o trăsură să mă 
aștepte la gară, căci aduc mai multe coli din Dicționar? și ceva hîrtie. 

Salutare, 
D. D. Pă. 


„1 C. D. Ioanid, Dezastrul financiar şi individualismul deplasat al statului, apărută în 
Viaţa vominească, XII, nr. 5, iulie 1920, p. 258—294. 
2 Se referă la Dicţionarul latin-român al lui I. Nădejde. 
54 
Bucuresti, 9 iunie 19201! 
Iubite amice, 


Sînt singur de la 1 iunie. Băiatul meu și-a dat demisiunea, așa că totul 
a rămas să fac eu. Înțelegi ce va să zică asta? O scrisoare recomandată sau 


180 


o telegramă (n-am nici om și nu găsesc) mă fac să pierd cîte 1/4 de zi, căci 
trebuie să fac coadă la poștă. Totul, și lucruri mici și mai mari, numai eu! 
De aceea, dacă nu găsesc vrun ajutor, voi lăsa dracului și revista și editura, 
căci înţelegi, cred, că chiar un om năzdrăvan dacă aș fi, și tot greu aș putea 
s-aduc la îndeplinire trebile dintr-o zi. Zilele acestea le-am pierdut cu Casa 
Școalelor, căci acuma s-a distribuit hirtia pentru autori. Nu pot să-ți spun 
nici cît de revoltat am fost. Dar, în sfîrșit, sper că am izbutit să căpătăm 
și noi puţină hîrtie, care cât pe ce era să se ducă la alții. Îţi voi scrie anume 
câtă e. 

Cu Brătescu nu se poate face, după părerea mea, nimica. Capul lui nu 
mai e la asemenea lucruri. Acuma aud că e numit și director general al tea- 
trelor! E deci directorul prin excelență! Cred că numai într-un singur fel 
l-am putea hotărî să mai scrie: să repetăm rețeta întrebuințată în nr. 12. 
Face? Dacă crezi, răspunde-mi! 

Clişeul lui Radu Rosetti l-am trimes prin Filitti. Cred că l-aţi primit. 

Împrumutul lui Löbel l-am dat de-atunci: îți anexez chitanța lui. | 

Voi lua lista colaboratorilor și mă voi duce la ei. M-am adresat pînă acuma 
lui Tzigara (nu-mi dă, scoate el o revistă de artă), Mehedinţi („e grozav de 
ocupat“), Rotman (scrie un articol: Generatorii de energie din România 
mare 3 etc.), Antipa (mi-a dat articolul pe care ţi-l alătur. Cred că e bun, căci 
e de actualitate și a făcut aici zgomot. E concis scris și e bine să publicăm 
și noi despre Racovitză, căci am de gînd să mă adresez lui. Articolul acesta, 
raportul lui Antipa, nu va apărea în Analele Academiei, căci mi l-a dat mie 
pentru revistă). 

Mă voi adresa și la ceilalți de parte științifică, 

Ca să mă ocup în primul rînd de revistă, știu, aşa e, dar te întreb, pot? 
Dacă zilele acestea nu mă duceam la Casa Şcoalelor mereu, atunci ce făceam 
cu Nădejde? Ne turna un proces de ne mergea pomina. Prin urmare, totul 
cu măsură. Dar eu am aici o mie de chestiuni și sînt singur. Asupra cuvîn- 
tului din urmă te rog să meditezi, mai ales față de numeroasele telegrame pe 
care zilnic le primesc de la Iași. 

Reviste nu sosesc. Cărţile comandate n-au sosit. Îndată ce vor sosi 
revistele, vi le voi expedia ca și mai nainte. Ce pot face dacă nu vin? Pro- 
babil grevele de prin Italia, Franța etc. sînt pricina. Lămuririle în privința 
lui Filitti cred că vi le-a dat singur. 

Volumele lui Topîrceanu t și Sadoveanu 5 au fost puține, și am trebuit 
să le dau și pe ale mele (care erau destinate gazetelor). Acuma au sosit, și 
gazetele vor vorbi. Voi da și un anunţ special într-un ziar, două. 

În privința autorilor străini, mă voi interesa. 

Voi da lui Rosetti lista cărţilor pentru Berlin 6. 


181 


Amintirile alăturate (D. Tatușescu) nu cred că. merg”. Cetește-le, de 


altfel, și tu. 
Radu Rosetti e supărat pe voi că nu i-ați trimes corecturile. Pe chestia 


aceasta e intratabil. | 

Gherea (Ionel) s-ar angaja să traducă din nemţește: Seide Borowitz- 
Shobl, Nuvele fantastice de Meyrink 8, de asemenea din rusește (cu ajutorul 
mamei lui). Ce zici? Dorește să știe dacă nu-i putem da însă un procent de 
atîta la sută. Cît? Rămîne să vedem noi. Răspunde-mi repede la aceasta, căci 
tot vine după răspuns. 

Am luat notă de Biblia lui Galaction. 

Îți trimet și propunerea lui Caracostea. Vezi ce vra din scrisoarea adre- 
sată mie. Dacă crezi că face, răspunde-mi. Tot ce-ţi trimet eu și nu publici pui 
deoparte și îmi dai înapoi cînd vin la Iaşi sau cu altă ocazie. l 

Salutare, 


D. D. Păt. 


1 Scrisoarea nr. 54 este trimisă la Iaşi, str. Lăpuşneanu, nr. 33. 
2 Adică de a i se publica schițele în fruntea revistei și de a fi bine remunerate, 


3 Nu a apărut. : 
4 G. Topîrcsanu, Strofe alese. Balade vesele și triste, Iaşi, Edit. „Viața românească“, 1920 


at 


5 M. Sadoveanu, Umbre, Iași, Edit. „Viața românească“, 1920. 
6 Radu Rosetti pleca la Berlin, de unde avea să țină la curent revista cu publicațiile 


germane. 
? Nu au apărut. 
8 Nu au apărut, 


55 
[iulie-august 1920] 


Iubite amice, 


Aici lucrurile merg bine: mărita afacere (cu colțul) va fi tarapana 
Astăzi sînt zile unde se fac 75—80.000 de lei. În sfîrşit, acuma sînt liniștit, 
deşi mai avem foarte mult de lucru pentru a fi cu totul bine. 

Am văzut pe Ioanid !. Am avut mare bucluc. Nu știu de unde a scos 
că plătim o sută de lei pagina! Îți închipui acuma cum a rămas cînd i-am dat 
400 lei. A zis că se simte mirat și jignit. A refuzat banii pînă ce îmi vei trimete 
tu răspunsul de la Iași. Căci eu i-am spus că voi scrie și voi supune vouă cazul. 
Eu i-am dat de la mine 500 (cinci sute), dar el a zis că așteaptă răspunsul 
de la Iași. Are un studiu ps care ar putea să ni-l deie nouă; e prea mare 
însă. E întitulat: Statul și colectivitatea față de pagubele suferite de particulari 
din cauza războiului — cam 120—130 pag. de manuscris. Prin urmare, mai mult 
decît de două ori manuscrisul trimes și publicat. Dacă crezi că se poate 


182 


publica cu urmare, atunci el vrea un preț global pe care-l va face el. În 
urma convorbirii lui cu mine, s-a convins pe jumătate că el e de vină cînd 
și-a închipuit asemenea năzdrăvănii, și acum la dînsul nu e decît starea 
jalnică între ceea ce se aștepta și pe care făcuse deja planuri (credea că va 
lua cel puțin 2.000 lei) și între realitate. 

Răspunde-mi îndată ce să fac cu el. Eu i-am propus 500 lei — tu poți să-i 
mai dai vreo sută. Oricum, hotărăște tu. Luni va veni după răspuns. Pînă 
atunci să-l am negreșit. Daci să-mi fie trimes la „Alcalay“ cu curier special. 

Îţi trimet în curînd bucăţile mele, pentru „Foi volante“. Să mă crezi 
că n-am avut vreme să mă ocup de ele. Dar le va veni rîndul, și ţin să ies 
şi eu în primele numere, 

Îți alătur niște vignete pe care Librăria „Alcalay“ le-a făcut pentru 
cărțile editate și tipărite aici în București. Acea cu omul gol va fi pe dosul 
cărții. Monograma, în față. Dacă credeți, puteţi să adoptați și voi aceste 
embleme, modificînd vigneta din dos cu alte lucruri în locul „Librăriei 
«Alcalay »“. 

Ia măsuri tu ca revistele pentru ziare să mi se trimeată mie, în pachet 
colectiv, la Librăria „Alcalay“. Asemenea și volumele apărute, să mi se 
trimeată tot mie, pe viitor, în pachet colectiv, cu mențiunea pentru ziare, 
și anume, să mi se însemne pentru care ziare. Numai așa vom avea recenzii 
favorabile. Altfel, eu nu-mi iau nici o răspundere. Braniște, cu de la sine putere, 
a luat de la Victor Eftimiu ? un bilet în numele nostru. Ce vrai să faci cu 
Cronica teatrală? Răspunde-mi, pentru ca să regulez. Îţi voi mai scrie și cînd 
vine Costin Iliescu. Librăria din lași s-a mai dres ceva? Răspunde-mi tu. 

Salutare, 
D. D. Păt 
Vorbeşte tu cu Gheorghiu Ştefan să achite ceea ce a subscris (300.000 lei). 


1 Articolul citat mai jos, al economistului C. D. Ioanid, nu a apărut, 
2 Victor Eftimiu era în acel timp director al Teatrului Național din București. 


56 

Amicet, 

Socotesc că trebuie să dăm lui Ioanid 1.000 de lei. Gîndește-te, E un 
cap şi trebuie să-l cîştigăm negreșit. Această scrisoare ţi-o scriu în urma 
celeilalte. 

Răspunde-mi imediat. l 

Salutare, 
D. D. Păt. 


1 În același plic cu scrisoarea, precedentă. 


183 


57 
[august 1 920j 


Cu „Alcalay“ s-a terminat! Cînd ne vom întilni, îţi voi istorisi tot marti- 
raąjul prin care am trecut. O parte din el îl cunoaşte și Petreanu. Miercuri 
ce vine iscălim contractul definitiv. L-am fi iscălit și pînă acum, dar lipseşte 
din București Alcalay și vine miercuri. : 

L-am văzut pe Stere. Mie nu-mi spune nimic din planurile lui, dar le 
cunosc, căci le-a spus altora. Sînt mai mult decît indignat! Dar, în sfîrșit... 


+ 


vom vedea! 
Stere nu admite mai puțin de 160 de pg., nu vrea să i se micșureze bro- 
şura 1, În privința titlului, pune-i tu unul potrivit. 
Lui Suchianu s-a[u] trimes banii ?. 
Galaction a spus că mîne trimete recenzia lui Tzigara. 
Am dat anunțuri pentru cărțile voastre: le-am anunțat pe toate. 
Trimet prefața lui Nădejde 3. Dă-o, te rog, lui Petreanu sau Iliescu. 
Nădejde mi-a scris că pe copertă să se puie și pe fata lui (Gesticone), dar 
eu nu știu ce e de făcut. Îți trimet în curînd și pentru Foi volante cele două 
bucăţi ale mele; n-am avut vreme pînă acum, ocupat cu trebile societății 
şi cu corectarea manualelor de cetire, istorie etc. 
Am foarte multe lucruri de vorbit cu tine, dar le las pe cînd ne vom vedea. 
În curînd voi veni la Iași. 
Spune, te rog, lui Petreanu că consiliul să fie de duminica asta ce-a trecut: 
(22 august) în două săptămîni. Voi veni mai devreme și eu și Coandă pentru 
a regula chestiunile preliminarii. 
Salutări prietenești, 
D. D. Păt. 


P.-S. Aderca are o piesă la voi în manuscris t. Trimete-mi-o mie sau 
mai bine lui, recomandat. Mă plictiseste mereu și trebuie să scap de el.. 
D. D. P. 


“ 


1 C. Stere, În literatură, lași, Ed. „V. r.“, 1926. 

2 Onorariul pentru articolul lui D. F. Suchianu, Thomas Hardy, din Viaja românească. 
XII, nr. 2, aprilie 1920, p. 220-—226. 

3 Prefaţa, lui I. Nădejde pentru Dicţionarul latin-vomân. Pe coperta acestuia apare, cun- 
form dorinței lui, exprimată mai sus, şi Amelia-Gesticone Nădejde, în calitate de coautoare. 

e Piesa nu a apărut (vezi scrisoarea nr. 38, corespondența Hortensiei Papadat-Bengescu). 


184 


[1920] 
Amice, 


Nu vreau să mă scuzez ori să mă explic. Nici n-aş putea. Un lucru țin 
să-ți spun: am rămas grozav de surprins cînd am înțeles că ești jignit... 
“Ţudecînd acuma lucrurile obiectiv, văd că ai avut dreptate. Te întreb însă: 
nu cred eu în tine? Îţi apreciază lucrările tale mulți așa cum le apreciez eu? 
‘Atunci? Era vorba, de valoarea comercială a 4 lucrări și am crezut că servesc 
interesele societății alegînd pe Cyrano!, Topîrceanu, Rosetti și Gherea ?. 
Îţi afirm că am pierdut cu totul din vedere că e volumul tău nou 3. Am crezut 
că era vorba de reeditarea unui volum vechi. Numai așa trebuie să mă judeci, 

căci, dacă n-aș fi avut această întunecare, aș fi zis tot cu așa tărie că volumul 
tău, și nu altul, trebuie să apară, chiar dacă ar fi fost vorba numai de ¿rei 
lucrări. Dar e de prisos să mai lungesc această scrisoare, care mă costă mai 
mult, decit îți închipui. Vina mare, dacă e vreo vină, o ai tot tu. Mai mult 
nu pot să-ți spun acuma, dar va; trebui să ţi-o spun odată, pentru ca să 
înţelegi: cum trebuie și absența mea intelectuală de asară, și brutalitatea 
cu cate ţi-am răspuns la una sau două din întrebările tale. Cînd vom vorbi 
asupra acestei chestiuni va trebui să o facem în interesul societății ; te asigur 
că susceptibilitatea ta (motivată) va face, loc altor sentimente. Crede-mă. 
i i Salutări prietenești, 


D. D. Pătrășcanu 


În învălmășeala sufletească cu care am ieșit de la tine, am uitat în odaie 
fotografia d-nei Papadat. Trimeti-mi-o cu vreo ocazie. 


1 Edmond Rostand, Cyrano de Bergerac, tradus de M. Codreanu, apărut în Ed. „Viaţa 
românescă“. y 
2 C. Dobrogeanu-Gherea, Poetul țărănimii, Iaşi. Ed. „V.r.“ 1920, colecția „Foi volante“, 


pu 


3 Se'referă sau la Note și impresii, lași, Ed. „Viața românească“, sau la După război, Iaşi, 
Ed. „Viaţa românească“, 1921, colecţia „Foi volante“. 


59 
[7920] 

Amice, 

Îți scriu și de aici. Sînt situații sufletești, pe care oricît ai crede că le 
înţelegi, rămîn neînțelese pentru altul, mai ales cînd e vorba de cotiturile 
intime ale-cuiva. De o astfel de situație- psichică e vorba în sara aceea ne- 
ghioabă și, prin urmare, renunță, te rog, la explicaţiile tale, cel puțin pînă 


185 


cînd voi veni eu la Iași. Nici prin gînd nu mi-a trecut că părerea mea ar fi 
putut îndepărta apariţia volumului tău din lucrările cele dintăi ale edituri 
noastre, Nici prin gînd nu mi-a trecut că răspunsul meu ar fi putut să te 
nemulțumească măcar puțin, întrucît era vorba de o anumită hîrtie, și nu 
de alte probleme. În sfîrșit, nici prin gînd nu mi-a trecut că va ieși de aici o 
chestiune. Doar am fost și împotriva apariției lui Sadoveanu — și chiar în 
ziua aceea i-am spus ca să îngrijească numaidecît de un volum. Atunci ar 
urma că sînt nebun. O crezi? Şi, cu toate acestea, văd că ai avut dreptate să 
te superi și tocmai de asta sînt trist. Avînd conștiința că n-am nici o vină 
(te vei convinge și tu la timp) și cunoscîndu-ți și seriozitatea ta, și compre- 
hensiunea ta largă, sînt sigur că Topîrceanu îmi va telegrafia rezultatul, 
așa după cum îl aștept eu. Pentru ca să ajungă această scrisoare la tine, a 
trebuit să înfrîng oarecare regule de protocol și să fac niște sforțări nepotri- 
vite cu sărbătorile mari creștineşti. 

I-am scris și lui Tipîrceanu ce cred eu că e de făcut cu primele 2—3 
lucrări. Voi, însă, hotărîți cum veţi crede de cuviință în privința asta. Ti-am 
vorbit în sara ceea de valoarea comercială (mă gîndeam mereu la lucrări 
de longue haleine * : sînt sigur că volumul tău se va vinde tot așa de bine 
ca și orice volum de literatură bună. Am făcut azi o mică anchetă pe la 
librării, anunțînd apariția volumului acestuia: și la „Alcalay“ și la „Segal“ 
și la „Socec“ îl așteaptă cu nerăbdare. Sfetea a protestat, spunînd chiar că 
volumul acesta i l-ai făgăduit lui. Am cîștigat și trei librari printre acționari.. 
Prin urmare, nu fi drept, fii indulgent. 

Salutări prietenești, 
D. D. Pătrășcanu 


5 ianuarie 192% 


Amice, 

Cu revista ai toată dreptatea : cînd o deschid, mi se face negru înaintea 
ochilor. Nu pot face nimica, cel puțin pentru un moment : n-avem parale! 

Eu nu mi-am pierdut speranța ; pentru moment eu sînt aici un martir. 
De cînd a venit Petreanu aici, eu nu mai am zi bună nici cu Alcalay, nici cu. 
Benvenisti 1, iar focul l-a deschis el, Petreanu, întăi, contra mea. Nu știu ce 
spune el sau ce gîndește, dar eu știu un lucru : venirea lui, în loc să folosească 


* De lungă rsspiraţie (fr.). 


186 


societăţii, a adus dezbinare. Mai știu încă — și aceasta e lucru grav — că 
tot ce i-am spus lui în cele trei zile de la început, crezîndu-l că e alături de 
mine, a spus lui Alcalay (aici am dovezi palpabile). 

De cînd subscripția n-a reușit, aici s-au întors lucrurile în rău. Se urmărește 
zeva pe care nici nu-l știu. O desfacere? O ruinare? Nu știu. Dar e ceva neto- 
Jerabil. Coandă va intra în direcție și se va ocupa de bani, și eu mă voi ocupa 
(mai am încă speranțe !), dar pentru moment, dacă ai ști care e situația mea, 
m-ai plînge. Trebuie să ne îngrijim de revistă. Eu probabil că pînă la urmă 
voi ieși din direcție, rămînînd numai administrator delegat literar. E păcat 
să-mi pierd vremea cu lucruri pe care, la urma urmei, le poate face și altul. 
Atunci mă voi ocupa numai de revistă și vei vedea tu ce voi putea să fac eu! 
Atunci voi putea scrie. Cărțile mele se caută strașnic. (Toate cărțile trimese de 
ia Iași se vînd admirabil, dar în toate acestea d-ra Stoica merită toată recu- 
moștința noastră. În fiecare zi îi admir zelul şi mai ales tactul admirabil în 
viesparul în care se găsește.) 

Am trimes banii lui Suchianu prin Blank (4.000 lei) 2. 

Am plătit colaboratorii așa cum mi-ai spus. Au mai rămas doi pe care 
nu i-am văzut încă. Am plătit așa cum mi-ai spus tu, cu o mică schimbare 
pentru Marcu 3. Lui nu-i dădusem nici un ban pînă acuma, din pricină că mă 
jenam să-i dau o sumă mică, și acuma i-am dat odată și pentru tot din urmă. 
Se făcea 475 lei (cu totul). I-am dat 500 lei. Trimet toate chitantele în regulă. 

Pe zidurile capitalei au apărut afişele Orizontului 4, revistă săptămînală. 
Nu știu încă cine o scoate. 

Keynes 5 se vinde colosal. E cel mai mare succes de librărie. Nu știu cum 
merge lucrul la Iași cu dînsul...? N-ar fi rău să-mi scrii. 

Trebuie să tipăreșşti și nuvela d-rei Miller. Ea a fost foarte supărată din 
pricina, articolului lui Crăciun $, care, pe nedreptul, a vorbit rău de Maison 
d'Art. Acolo nu e numai o simplă prăvălie, ci și un salon de literatură unde 
cetește Brătescu-Voinești etc., etc. Am împăcat-o. Trebuie publicată nuvela 
ei. Ne pierdem simpatiile. 

Deseară mă duc la Stere. El mi-a trimes manuscrisele cu apostila. lui, 
pe care ţi le trimet. Unul nu e bun! l-am oprit la mine. 

Cu Filitti sînt foarte încurcat. Deseară voi duce la Stere articolul așa cum 
i-a corectat el. Voi vedea ce va zice Stere. 

Cred că ai primit scrisoarea lui Filitti. Pseudonimul lui pentru cronica 
dramatică e Teofil 7. 

Cu caricaturile n-am avut vreme să-ți scriu. Lucrul stă astfel: caricatu- 
rile colorate sînt foarte greu și costisitor de făcut din pricină că trebuie mai în- 
tăi desenate cu mîna (ţi-am trimes desenele pentru cele trimese), apoi foto- 
grafiate etc., etc. De aceea ar fi de preferat ca să se aleagă caricaturi necolorate. 


187 


Bineînțeles că dacă găsești vreuna bună colorată, n-o dai deopărte numai: 
pentru motivul ăsta, deși e birie să știi și tu cura stă lucrul, Cred că ai primit: 
totul în chestia, asta. e 3 

Recenzii în curînd îți voi mai trimete. Pentru revistele englezești -ce pot 
să fac? Am scris lui Beza și aştept răspunsul. Dacă nu va răspunde, voi vedea 
atunci ce am de făcut. Galaction mi-a spus că peste cîteva zile va trimete: 
2 bucăţi 9. Să vedem. Streitmann 10 e un -mare mincinos. M-a amînat iarăși 
pentru două zile. Îl voi executa, dar văd că nu putem conta pe dînsul în fiecare: 
număr. Căci, cînd vom putea, atunci vom pune. 

În tot ce privește pe Stere, îți voi scrie mîne. Îl văd deseară. Îi voi ceti 
toate scrisorile tale unde e vorba de dînsul. 

Am dat clișeul Stere. Nu pot veni încă. Îl trimet îndată ce e gata. Eu vin: 
după sărbătorile noastre pentru ca să stau și pentru consiliuti. Cred că acest! 
consiliu va trebui să se ție numaidecit la Iași. -Să te gîndești bine. Va fi vorba. 
de revistă, de editură, chestiile care ne poate ridica prestigiul sau să ni-l sco- 
boare. Îţi scriu aceasta pentru că Alcalay și alți amici vor să-l ţie la București 
Dar îți spun de mai nainte că dacă vor încerca, nu vor reuși. Va trebui'deci 
să-l ținem la Iași. Vorbește îndată de asta cu Sadoveanu, cu Cazacu, cu Iliescu;! 
și chiar cu Ștefan Gheorghiu. Dacă vom ţinea consiliul la București, editura; 
e pierdută pentru noi. Acestea de aici vor tipări numai Femeia așa cum este,’ 
cu ou și cu oțet, Fata mamei de Smara, Matei Dumbarău, ba chiar și Britani=" 
cus, tradus în versuri de autorul traducerii lui Carol XII, al cărui manuscris 
a fost în miînile comitetului de editură din Iași. Eu sînt redus absolut la nepu- 
tință, şi dacă nu ținem consiliul la. Iași, lucrurile se vor înrăutăți în loc să se 
clarifice. Prin urmare, ia la serios chestia asta și vorbește cu toți aceștia de- 
care ţi-am pomenit pentru ca să fie-puși la cuvînt. 

Cred că am primit toate scrisorile tale. Dacă ai îndoieli asupra vreuneia, 
întreabă-mă în chip special. 

Vasile Cogălniceanu !? mi-a propus pentru „Foi volante“ o serie de scri- 
sori 1% de ale lui Mihalache Cogălniceanu. Ce zici? Eu am spus să mi le aducă. 
numaidecît. | 

Și eu v-aș mai da Lucruri scumpe 1%, poate revăzută și complectată. Ce 
zici? Strategie 15 se vinde mult de tot. 200 de exemplare s-a[u] vîndut numa: 
la Alcalay în 5 zile. 

Cu Steinberg am lichidat chestiunea Tezaurului literaturii române. Mi-a 
oprit 771 de lei, adică ceea ce au luat Topîrceanu și Sanielevici etc., bineîn- 
teles și mia de lei pe care mi-a dat-o mie. Prin urmare, contractul e reziliat. 
Îi voi lua o hîrtie în sensul acesta de la Steinberg. Şi acuma, cînd sîntem: 
liberi de dînsul, trebuie să fim serioşi și să-l scoatem. Eu am și vorbit cu Cara-: 
costea. Ce zici? Îţi convine? EI, tu și cu mine? El a primit ideea cu entuziasm : 


188. 


și vede lucruri mari de pe urma lui. Adevărul e însă că nu poți să-ţi dai samă 
mici tu ce afacere splendidă am face pentru cultura țării și ce treburi minu- 
nate vom face și noi! Acuma, cînd sînt intrat în comerțul de librărie, te asigur 
că e o treabă grozavă. S-o facem! S-o facem negreșit! Caracostea vrea să-şi 
ieie congediu și să lucreze așa ca pe la mai să iasă volumul I. Răspunde-mi 
asupra acestui punct. Răspunde-mi mai ales dacă ai acel început de intro- 
ducere în literatura română pe care l-ai scris la M-tirea Neamţului cu revol- 
verul în mînă. Eu voi căuta notițele noastre, pe care ţi-amintești că le-am 
lucrat împreună la Iaşi. 

Rebreanu îmi dă o nuvelă 16 peste cîteva zile. Să-l cred? Dracul 
numai ştie! 

Trimet articolul lui Ioanid răspuns lui Perieţeanu 17. Cere să se publice 
humaidecât în nr. 10, ceea ce nu se poate. Dar în al 11-lea? Eu i-am trimes 
vorbă. Trimet şi scrisoarea lui. 

Trimet articolul d-rului Irimescu", care e foarte dureros prin conținutul 
lui. Trebuie pus numaidecît și el.repede, așa cere. Vra să facă corecturile el 
Vrea pe urmă să i se tragă în broșură 400—500 ex[em]plare, pentru care cere 
să plătească. Dacă cumva articolul lui nu poate fi pus repede, scrie-mi o scri- 
soare curtenitoare, măgulitoare. etc., etc. pentru Irimescu, pe care să i-o cetesc 
lui. Trimet și scrisoarea lui. Trimet două articole aprobate de Stere. Trimet 
15 reviste nemțești, pe care mi le-a trimes azi Radu Rosetti. 

Trebuie numaidecit să tipăriţi la Iași Jocul oglinzilor al lui Caragiale 19. 
Altfel nu e bine. Va fi nimerit și prin aceea, că veți mai introduce un scriitor 
bucureștean pe lîngă cei moldoveni, așa că va avea aerul unei edituri mai 
generale. Apoi am convingerea că se va vinde nu grozav, dar nu vom pierde 
parale. Am şi eu (reprezentantul literar din București) ca lucrul să se tipă- 
rească la Iași. Răspunde-mi în chestia asta pentru ca să știu ce am de făcut. 

Ia măsuri ca să se anunțe că „în curînd va apărea“ pe copertele cărților: 

"Căsnicie 20 de Galsworthy. (E bun acest titlu pentru F raternity?) 

Apoi în Foi volante: Prinos de cîntece? de Rabindranath Tagore 
traducere de d-ra Miller. 

D-ra Sidonia Hogaș% a fost azi la mine. A rămas că ne dă cărțile? în edi- 
tură. Să-i facem condiţiile. Adresa ei este: Sid. Hog., Str. Buna Vestire, nr.8, 
Ploiești. Să i le facă d-l Iliescu și să i le trimeată 20%, socoteală din 6 în 6 luni 
și alt nimic. Scrie-i şi tu două. vorbe, căci văd că n-are încredere!! 

Salutare, 
D. D. Pă. 


ATi gi Bènvenisti,. directorul Editurii" ' Alcalag; membru în consiliul de administrație al 


Institutului. „Vieții româneşti“. 


189 


2 Drepturile de autor pentru articolele lui D. I Suchianu; O istorie a economiei românești 
pentru străini (Viaţa românească, XII, nr. 8, octombrie 1920, p. 253—260) şi O judecată engleză 
asupra Tratatului de la Versailles în Viaţa românească, XII, nr. 9, noiembrie 1920, p. 399—411. 

3 Pentru articolul Scrisori florentine, din Viaţa românească, XII, nr. 8, oct. 1920, p. 293—297, 

4 Orizontul. Revistă enciclopedică ilustrată, I, nr. 1,3 febr., 1921 — nr. 21, 2 mai, 1928: 
Redactor: A. A. Luca. i i 

5 J. M. Keynes, Urmările economice ale păcii (traducere din engleză), Bucureşti, Edit, 
„Viața românească“, 1920. 

S Eugen Crăciun, Cronica artisiică, în Viața românească, XII, nr. 9, noiembrie 1920, 
p. 441. 

7 E. Teofil, Criza teatrului. Teatrul Naţional din Bucuresti. Directoratul d-lui Victor Eftimiu 
în Viața românească, XII, nr. 10, decembrie 1920, p. 607. i 

8 Marcu Beza, diplomat şi publicist, se afla pe atunci la Londra ca funcționar al 
Ambasadei Române. 

9 Recenziile la Sonata umbrelor de A. Dominic, în Viata românească, XIII, nr. 5, mai 
1921, p. 275—278 şi la Domnu Nae, de D. D. Pătrășcanu, idem, p. 291—292. 

10 H., St. Streitman va colabora la Viaja românească abia în anul 1938. 

11 Consiliul de administraţie al Institutului de arte grafice şi al Editurii „Vieţii româneşti”, 
a cărui ședință urma să aibă loc la 26 martie 1921. 

12 Fiul lui Mihail Kogălniceanu. 

13 Nu a apărut. 

14 Nu a apărut 

15 D, D. Pătrășcanu, Straiegie, şi O excursie de plăcere, laşi, Edii. „Viaţa româneasca” 
1920. Colecţia „Foi volante“. 

16 În această perioadă nu apare nici o nuvelă de Liviu Rebreanu în Viața românească. 

1? C. D. Ioanid, Remedii financiare în criza economică-socială actuală ( Răspuns d-lui Perte- 
țeanu), în Viaţa românească, XIII, nr. 1, ianuarie 1921, p. 36—58. 

18 S. Irimescu, Lepiferări sociale în combaterea tuberculozei, în Viaţa românească, XIII, 
nr, 4, aprilie 1921, p. 70—97. 

19 Deşi anunţat, volumul lui L. I. Caragiale nu a mai apărut, 

20 Nu a apărut. 

21 Nu a apărut. 

22 Fiica lui Calistrat Hogaş. 

23 C. Hogaș, În munții Neamțului, Ed. „Viaţa românească“, 1921 şi Amintir dintr-o cå- 
iătorie, laşi, Ed. „Viaţa românească“, 1922. 


61 
10 ianuarie 921? 


Amice, 


Îţi scriu pe fugă: 
1) Trimet două bucăţi de Agirbiceanu 2. Îţi trimet și scrisoarea lui. (păs- 
treaz-o), pentru ca să vezi ce voiește. Răspunde-mi asupra acestui punct, 


190 


+2) Recenzia lui Vianu asupra lui Jon 3. Poate sluji de cronică literară 
împreună cu recenzia lui Zaborovski asupra lui Spengler. Oricum, tu vei face 
cum vei socoti, fi 

3) Două recenzii ale lui Zaborovski : una asupra lui Spengler 4 (e un volum 
de peste 500 de pagini) foarte interesantă. Să i se puie și titlul românesc ală- 
turi de cel nemțesc, pentru ca să atragă atenția și a învăţătorilor, și a acelor 
care în genere nu știu nemțește ; și alta asupra lui Negru — Ibsen 5. Aceasta 
din urmă trebuie publicată repede, căci cîştigăm cu ea ziarul Universul, 
Negru fiind redactorul literar și criticul ziarului. 

4) Un răspuns al lui Luki Caragiale la Alte vremuri? din miscellanea 
din nr. 9. E foarte interesant ca manifestare nu numai a sa personală, ci, după 
cît știu, a întregii clase de scriitori și artiști tineri. Cred că trebuie de răspuns 
la ea,:mai ales că bucata lui Caragiale e scrisă frumos. Cred că trebuie să-i 
răspunzi tu tot la miscellanea, după bucata lui. Va fi un fel de polemică fru- 
moasă, pe baza numai a ideilor. Tare mi-i frică că tu nu vei putea-o ceti! 
După cât știu, îți va răspunde și Zarifopol. Prin urmare, vezi că e bine să se 
publice bucata lui Caragiale. 

5) 4 poezii de Zaborovski. Mie mi-a plăcut mult mai ales Departe. Le-am 
cetit și altora, una din ele și lui Topîrceanu. Toţi le-au găsit bune. Cred că 
trebuiesc publicate. Zaborovski a plecat la Viena, unde e numit la Legația 
română de acolo. Ce poate face el pentru noi? Scrie-mi, căci eu sînt în legă- 
tură cu el. 

6) Volumul lui Cornea 8 — de recenzat. 

7) Clișeul lui Stere. 

8) 3 reviste franceze (54 lei) și Cultura creștină?. 

Eu vin la laşi peste 6—8 zile. 

Salutare, 


D. D. Pă. 


1 În original 1920: datarea corectă s-a făcut după conţinut (vezi mai ales notele 5—6), 

2 A mai apărut doar Elenuja nu se mai mărită, în Viaja românească, XIII, nr. 1, ianuarie 
1921, p. 26—32. 

3 Liviu Rebreanu, Ion, recenzie de T. Vianu, în Viaja românească, XIII, nr. 1, ianuarie 
1921, p. 95—99. 

4 O. Spengler, Sfârșitul Occidentului, recenzată de V. Zaborowski, în Viaja românească, 
XIII, nr. 3, martie 1921, p. 418—422. 

5 M. Negru, Henryk Ibsen (Viaja și opera. Filozofia lui socială), recenzie semnată de 
V. Zaborowski, în Viaja românească, XIII, nr. 2, februarie 1921, p. 290—291. 

ê L. I. Caragiale, Cinstitei firme Nicanor et co., în Viaja românească, XIII, nr. 1, ianuarie 
1921, p. 125—127. 

? Nicanor et co., Alte vremuri, la rubrica Miscellanea, Viaţa românească, XII, nr. 9, noiem- 
brie 1920, p. 451. l 


191 


8 G. Cornea, Simfonia morții, e anunţat fără a ti recenzat, la rubrica Bibliografie din Viaja 
românească, XIII, nr. 2, februarie, 1921, p. 316. 


9 Cultura creștină, nr. 12 este anunțată la rubrica Bibliografie, în Viaja românească 
XIII, nr. 1, ianuarie 1921, p. 157. 


62 
Taşi, 13 ianuarie 1921} 
Amice, 


Ţi-am trimes prin însoțitorul trenului parlamentar, azi, marți, un colet 


cu lucruri f. importante, clișeul lui Stere, manuscrise etc. cu o scrisoare per- 
sonală. Răspunde-mi de primirea lui. 


D. D. Pă. 


1 Carte poştală trimisă la lași, str. Coroi, nr. 4. 


63 


[după 13 ianuarie 1921] 

- Amice, 
Nu ştiu dacă ai primit două colete cu manuscrise trimese de mine prin 
întovărășitorii vagonului parlamentar. În unul era și clișeul lui Stere, în celă- 
lalt un studiu al lui Filitti asupra „filogermanismului“ și „naționalismului“ 


Răspunde-mi! Eu nu pot veni încă. În curînd, însă, voi face, Sale ce mai 
am de făcut și voi veni la Iași. 


~ Acuma mă ţin de Brătescu. Cu Streitman nu putem face nimica. Numai 
ne-a încurcat. Ce e de făcut? Să ne adresăm altuia. Gîndește-te. 


Salutare, 
D. D.: Păt. 


15 ianuarie 1921 
, Amice, 
Îți trimet: 
1. Un articol al lui Krupensky* asupra vestitei cărți a lui Haldane 


(Before the War). Deoarece cartea a făcut mult zgomot în Europa, cred că 
e bine s-o publicăm cît mai iute. 


192 


2. Două lucrări literare tot de Krupensky 2 (pseudonimul Stănișteanu). 
Krupenski trebuie menajat : e foarte preţios pentru noi, ţine la noi și se gîn- 
pește mereu cum poate să ne fie util. 
8. Un răspuns al lui Keynes la cartea americanului Baruch. (Dacă am 
putea avea această carte!) Articolul acesta. trebuie rezumat la „Revista. revis- 
telor“, Tag fiind suplimentul săptămîna! critic al ziarului popular cu același 
nume. Articolul este admirabil și foarte frumos scris: l-am pus de mi l-a 
tradus ë. | 

4. O recenzie a lui Filitti asupra lui Diehl, Histoire de l Empire byzantin 4. 

5. Un articol al lui Filitti pe care Stere l-a găsit „bun și oportun“ (vezi și 
scrisoarea lui Filitti aici alăturată). Articolul avea titlul Germanofili și naționa- 
listi, dar eu am avut oarecare îndoieli asupra. lui, și atunci Filitti m-a rugat: 
să-i pun eu alt titlu. Deoarece n-am găsit unul mai potrivit (trebuie să fie de 
natură politică), ţi-l trimet așa, pentru ca să-l intitulezi tu. Acesta e articolul 
pe care eu de mult îl aștept. În urma apariţiei cărții lui Keynes, noi putem 
publica. orice în această direcție, și de aceea te rog și eu (Filitti idem) ca să-l 
publici repede (veșnica mea rugăminte). Cred că e bine chiar pentru alegerea 
lui Stere. 

6. Trimete-mi printr-un curier poeziile lui Ion Pavelescu 5. Femeia lui 
(o franceză isterică) aproape mi-a făcut o scenă pentru că aceste poezii n-au 
apărut încă. Deoarece cred că ele nu vor apărea niciodată, trimeti-mi-le. Dar 
chiar dacă ai fi avut de gînd să le publici, acuma nu mai putem face aceasta, 
deoarece cred că vom avea bucluc cu ei pentru prețul lor. De aceea vrau 
să i le înapoiez. l 

7. M-am gîndit un lucru și cred că-i bun. Trimeteți revista tuturor revis- 
telor franceze, engleze și nemțești pe care voim să le recenzionăm, spunînd 
că voim schimbul și arătînd motivele: le facem cunoscute în România etc., 
etc. Trebuie o scrisoare tip și trimesă tuturor direcțiilor acelor reviste. Tu te 
vei pricepe ce trebuie să le spui în ea. Așa sper că vom avea toate revistele 
și vom rezolvi problema asta. Am putea să ne adresăm și particular o dată 
cu scrisoarea de mai sus : la Paris prin Ralea, la Berlin prin Rosetti și la Londra 
prin Beza. Dela Baza am primit azi trei cărți (Istoria războiului de Repington ê, 
Eseurile lui Balfour ? şi Guild Socialism Re-stated 8). Le-am dat pentru recenzat. 

Tot așa cred că e bine să facem o circulară tipărită și s-o adresăm tuturor 
editorilor mari, a căror listă o am cu, și vă voi înainta-o. Prin această circulară 
să le cerem cîte un exemplar din fiecare lucrare tipărită pentru mențiune și 
recenzie. Unii desigur că vor primi. Vom vorbi de asta cînd voi veni la Iași. 


Petreanu e mare canalie. 
| Salutare, 


D.D. Pătrășcanu 


133 


Ai primit manuscrisul și clișeul lui Stere? Le-am trimes printr-un însoțitor 
al trenului parlamentar. 


1 C, Em. Krupenski, Anglia și Germania înainte de 1914. Părerile unui om de stat englez, 
în Viața românească, XIII, nr. 6, iunie 1921, p. 403—412. 

2 Nu au apărut. 

3 Nu a apărut. 

4 Dacă titlul cărţii citate aici a lui Charles Diehl este exact, atunci recenzia amintită 
nu a apărut. În Viaja românească, XIII, nr. 1, ianuarie 1921, p. 136—137, este recenzată însă 
lucrarea aceluiași autor, Byzance, grandeur et décadence, Paris, 1919, sub semnătura G.B. 

5 Ion Pavelescu (1889—1924), sonetist şi epigramist mediocru, nu a colaborat la Viaja 
românească decît cu un singur Sonet, apărut în nr. 4—5, aprilie-mai 1937, p. 88. 

6€ Repington, The first world war, recenzată de A. R. Rosetti în Viaja românească, XIII 
nr. 10, octombrie 1921, p. 142—149. 

1 J. Balfour, Essays speculative and political, recenzată de O. Botez în Viaţa românească, 
XIII, nr. 11, noiembrie 1921, p. 299—301. 

i 8 Nu a apărut. 


Bucuresti, 19 martie 1921 


Domnului 
G. Ibrăileanu 
Iași 
Vă rugăm să binevoiți a lua parte la ședința consiliului de administrație 
ce se va ține la Iași, sediul centralei, strada Lăpușneanu, 33, în ziua de sîmbătă, 
26 martie, ora 3 d.a. 


Ordinea de zi: 


1. Ratificarea noilor numiri în direcţie și în personalui societății. 

2. Chestiuni relative la reorganizarea serviciilor sucursalei București, 
3. Budgetul personalului din București și Iași. 

4. Lucrări referitoare la adunarea generală. 

5. Proiecte pentru activarea afacerilor societăţii. 

6 


„ Diverse alte chestiuni și propuneri. 
„Viața Românească“ 
Societate Anonimă 


D. D. Pătrășcanu 


194 


66 
(București, 22 martie 1921 !] 

Dragă amice, 

Astăzi ţi-am trimes o bucată recomandată pentru nr. viitor al revistei. 
Te rog — ţin la asta — să fie pusă cu linii. Să o culeagă, să-i facă Topîrceanu 
corectura dintăi și apoi să mi-o trimeți mie înapoi pentru ca să stea la mine 
2 zile. Aș ținea să iasă bine lucrurile, căci n-am mai publicat de mult și să nu 
zică lumea că m-am... prostit. 

Pune, te rog, pe Topîrceanu să cetească din poeții pe care-i ai în biblio- 
tecă. Dacă nu ne vom grăbi, vom pierde ocazia, căci aud că Dragomirescu 
ne-a furat ideea. 

Salutare, 
D.D. Påt. 


Scrie-mi dacă-ți place bucata mea. 


1 Expediată la Seminarul de istorie a literaturii române moderne, Facultatea de litere, 


(aşi, 


[martis 1921] 


Amice, 

Azi ţi-am telegrafiat că am primit cronica externă a lui Filitti. Acuma 
ţi-o trimet (chiar în aceeași zi). Dea Domnul să nu fie prea tîrziu! 

Îţi trimet Nouvelle Revue Française! cu factura respectivă. Cartea lui 
Valery 2 a luat-o Vianu, 

Îţi trimet și cîteva foi din manuscrisul lui Keynes 3, pentru ca să vezi 
munca pe care am avut-o noi. Manuscrisul lui Sadoveanu a trebuit să fie co- 
piat din nou. Îţi trimet și foaia întăia, de care ţi-am vorbit într-o scrisoare, 
dar n-am avut-o la îndemînă. Krupenski a tradus corect și românește, dar 
fraze cam greoaie. A trebuit să le prefac eu din punct de vedere stilistic. Asta 
mai ales de la coala III. De aceea, de la această coală, de unde m-am ocupat 
eu mai serios, nu are greșeli, afară de una mai boacănă, făcută după predarea 
manuscrisului. Cartea se anunță cu mare succes de librărie. În cele trei zile 
dintăi la librăria noastră, fără nici o reclamă, s-a[u] vîndut aproape 100 de 
bucăţi. Regulează cu Sevastos ca să se scrie la toate gazetele anunciuri și 
recenzii. Îţi pun în plic alăturat o reclamă care va apărea în toate ziarele poli- 
tice din București. Să nu ți se pară că e cam deocheat pentru noi reclama 


195 


cărții; sîntem acoperiți de Keynes (antantist teribil!), de Asquith 4, de toate, 
traducerile din limbile europene etc., etc. 

Îți trimet broşura lui Filitti 5. Să se anunţe la bibliografie. Dacă se poate, 
să i se facă o mică recenzie. S-a[u] vîndut în scurt timp 3.000 de exemplare 
din ea, așa că e un lucru cunoscut. Cu Filitti mi-i frică să n-avem vreo  neplă- 
cere dacă nu i se publică articolul administrativ. 

Trimet 30 de Keynes numai pentru librăria noastră. În curînd se vor mai 
trimete. 

Pentru ziarele din lași vom da cîte un exemplar din Keynes, dar ceva 
mai tîrziu. Acuma să se publice reclamele. Recenziile — mai tîrziu. În curînd 
îți voi scrie mai mult. 

Salutare, 
D.D. Păt. 


1 Nouvelle Revue Française, martie 1921, recenzată în Viaja românească, XIII, nr. 4, 
aprilie 1921, p. 138. < Ean 

2 Paul Valéry, Introduction d la méthode de Leonardo da Vinci, Paris, 1919, recenzată 
de T. Vienu, în Viaja românească, XIII, nr. 3, martie 1921,-p. 432. 

3 Probabil manuscrisul volumului Urmările economice ale păcii, apărut în Ed. „Vr“, 


Iaşi, 1929. 
+ H. H. Asquith (1832--1928), fruntaş al vieţii politice engleze din timpul primului război 


mondial. 
5 Preţul. pământului expropriat, Bucureşti, 1920. 


68 


Bucureşti, 9 noiembrie 1922! 


A mice, 

Am primit scrisoarea ta cea cu Zizica, Coca și pneumonia. Îmi pare tare 
rău că contribui și tu la demoralizarea casei mele, și așa destul de demorali- 
zată! Dar probabil că ai-motivele tale. E vorba de 8.000 de lei. Natural, fiindcă 
i-ai dat, trebuie să ţi-i dau înapoi. Cum și cînd? Asta e mai greu să-ți răspund, 
măcar că tu „nu mă presezi“, Îmi scrii însă că am de luat 100.000 de lei, Și 
deci s-ar părea că din această sumă aș putea să ti-i restitui, Într-adevăr, am 
de primit această sumă. Însă societatea nu-i în stare să mi-i deie, și probabil 
încă multă vreme nu voi putea să-i ieu. Dar chiar de i-aș primi, acești bani 
nu sînt ai mei, căci sînt dator: 

1) 50.000 lui Gr. Coandă (cu dobinzile lor de un an). Am primit multe 
avize de la banca din -Pitești, în care mă întreabă cînd voi plăti acești bani. 
N-am răspuns nimic, căci nu știu ce să le răspund, 


196: 


2) 25.000 lei lui Fernic — bani luați de la Banca de credit român. 
Este drept că Fernic nu mi i-a cerut pînă acuma, dar tocmai de asta îmi vine 
foarte greu, 

3) 11.500 lei lui C. Alessiu din Brăila, bani luați de la Banca comercială 
română, cu dobînzile lor pe un an. Alessiu mi i-a cerut în cîteva rînduri cu 
insistență. Nu i-am răspuns, așteptînd tot să pot să-i dau. Pînă acuma n-am 
izbutit însă. 

Apoi mii de lei lui Dudiș, mii de lei la cîțiva negustori din București 
pentru lucruri stricate, apoi Zizica și Coca (realmente), apoi casa etc., etc. 
Situația mea financiară vei înțelege-o dacă îți voi spune că n-am putut plăti 
rata la credit (la 1 octombrie) pînă azi, și nu e decît 1.700 lei, iar un rînd de 
haine comandat de multe luni de zile nu-l pot scoate și risc să-l pierd, căci 
n-am avut 2.000 de lei... 

Acuma vii și tu cu 8.000 de lei. Fiindcă nu știu cînd ti-i voi putea restitui, 
pînă la acea dată, ca să nu fii în pagubă din pricina mea, îţi voi plăti dobîndă, 

D. D. Păt, 


i Scrisoare trimisă, la Iaşi, str. Coroi, nr. 4. 


69 


[Bucuresii, 23 martie 1923] 


Iubite amice, 

Afacerea s-a făcut! S-a iscălit pentru noi contractul la Londra. Nu știu 
încă milioanele cîte sînt, dar, după toate probabilitățile, sînt 15 — adecă 
atîtea cîte ne-am înțeles cu generalul. 

A venit scrisoare de la general pentru toate 17 societăți și spune în ea ca 
să fiu eu anunțat îndată despre V.B. 

Deocamdată, discretie absolută! Nimănui, nici chiar direcției, sau, poate, 
sub cea mai mare discretie. Avem motive să ținem lucrul astfel pînă ce aranjăm 
cu creditorii. Altfel, vor da iama! 

Salutare, 
D. D. Păt, 


Salutări cordiale de la Salgean. 


197 


12 iulie ''1933 


Pi 


Amice, 


Plec cu regimentul II de artilerie astăzi la ora 6 dimineaţa. Fac parte din 
statul major al regimentului. Îţi scriu chiar din cazarmă și.e ora 4 dimineața. 
Să ne vedem cu bine! 


D. D: Păt. 


carie poştală 


Londra, noiembrie 22, 1933 


Salutări prietenesti, 
D. D. Pătrășcanu 
Lucretia D. Pătrășcanu 
i în ai T : + 


carte poştală ilustrată 


MIHAIL SADOVEANU 


23 decembrie, 1905+} 


Str. Toamnei 89, București 


Iubite domnule Ibrăileanu, 

~ N-aș voi să fie luate în nume de rău aceste cîteva rînduri, care nu sînt 
menite decît să dea o lămurire. Vă datoresc o lămurire cred, dar numai dv. 
întăi ca unui om rar între puțini, care, trecînd peste multe și despicînd cu suflet , 
larg şi cu înţelegere lucrurile, mi-a dovedit că nu trebuia să mă înspăimînt ` 
de anarhia publicistică ce amenința. Al doilea, pentru că am tresărit văzînd 
că, în sfîrșit! a venit cineva ? cu înțelegere luminată pentru un autor care, vai, 
a înțeles de mult că laudele exagerate ce i s-au adus nu înseamnă nimic. 

E vorba despre scrisoarea mea 3. O osîndiți, n-am nimic de zis. Totuși, 
gîndiți-vă' în ce situâție m-am aflat eu. Cap de familie, om care am o cale 
dreaptă înainte-mi, cu o cinste pe care o port cu mîndria cea mai mare; om 
care consider cariera de scriitor ca un apostolat social, om ce mă socot dator 
cu multe, în sfârșit, și cătră mine și cătră alții în această țară a durerii, mă văd 
dintr-o dată âtacat într-un chip care și azi, cînd m-am liniștit, îmi pare cu totul, : 
cu totul lipsit de bună-credință, de omenie! Gîndiţi-vă ce-am simţit eu atunci: 
Mi s-a revoltat sufletul, fiecare părticică a sufletului. Mi s-a părut pur și simplu : 
că sînt victima unui asasinat. Am avut această impresie. E posibil să lovești 
așa fel în om, ocupîndu-te cu ceea ce scrie el? Cu ce-am greșit? Indignarea mea - 
a fost cu atît mai mare cu cît, ca om, n-am absolut nici o pată. Trebuie să ne 
gîndim că sînt și oameni în lumea aceasta. Cum se poate să izbești așa într-un 
suflet, să-l terfelești, zîmbind? Pentru ce? 

„_ “Acuma Văd că scrisoarea nu trebuia să apară, deși felul de a vorbi al d-lui 
Sanielevici mi se pare și acuma absolut lipsit de cinste. Nu trebuia să apară 
mai ales fiindcă văd că a jignit și pe alţii. 

N-aș voi însă să se tragă din împrejurarea aceasta concluzii, precum 
d-l Sanielevici trage argumente pentru niște afirmaţii... despre care, în sfârșit, 
nu mai zic nimic. Prea se cred unii oameni singuri puritani, și unii critici prea 
sus deasupra viermelui care poartă numele de scriitor. 


201 


Noroc că sînt și alții cari înțeleg ceea ce trebuie să se înțeleagă, și cari mai 
amintesc că există oameni ai datoriei şi în țara aceasta €. Adevărul acestora 
înaintează, crește în tăcere, ca orice adevăr, ca floarea primăverii, pe care 
nimeni n-o bănuiește și care totuși năzuiește spre soare, de sub putreziciunea 
frunzelor căzute. Pe cînd răul strigă, face gălăgie, atrage atenţia, și de multe 
ori ne face să uităm de tăcerea cealaltă, liniștită, care mîni va fi bine şi lumină. 

Scrisoarea aceea, deși n-am avut vreodată intenția s-o traduc în faptă, 
nu trebuia să apară. Are totuși o scuză. 

Te rog, domnule Ibrăileanu, să primeşti salutările mele cele mai cordiale, 


Mihai Sadoveanu 


3 Scrisorile nr. l—4 sint trimise la Liceul internat din Iași. 

2 Aluzie la articolul lui Garabet Ibrăileanu publicat în Curentul nou, I, nr. 2, decembrie 
1905, intitulat Doi critici și mai mulți scriitori. 

3 Scrisoarea lui Sadoveanu a fost publicată în Voința națională, 25 noiembrie 1905, ca răs- 
puns la critica nedreaptă a lui H. Sanielevici, Morala d-lui Sadoveanu (Curentul nou, I, nr. 1, 
noiembrie 1905). 

4 Vezi nota 2. 


Rucureşi, d ianuarie 1906 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


Ai dreptate. Cînd se va spulbera cu totul fumul visurilor din aceșii ani 
tineri, cînd voi fi și eu un blazat față de publicistica noastră, voi rămânea și eu 
rece și filozof. Poate. Căci lumea o cunosc: am suferit și eu destul răutăţile ei. 
pornind de la o vîrstă cînd alţii sînt mîngfiați pe cap de mîna mamelor. Eu de 
mult, de mult această mîngiiere n-am avut-o; și odată, în acest București, 
cînd nici n-aveam 20 de ani, am gemut de durere şi am răbdat și eu de foame. 
Cunosc și eu lumea și oamenii și, cu toate acestea, cu toate că la multe mă 
aşteptam, la ce s-a întîmplat și la ce se întîmplă nu m-am așteptat. Păcatul 
meu este că n-am răceala despre care vorbeşti, şi nu știu de o voi avea ; în 
orice om eu văd întăi un prieten și nu un dușman. 

Însă deo experiență așa de crudă, ca aceea a d-tale, în adevăr mă înspăimînt. 
Desigur că e foarte trist să te învîrți între zîmbete de batjocură, să suferi 
pentru că ai un suflet și ești pătruns de o idee. Ceea ce a făcut d. Iorga 1 față 
de d-ta m-a întristat. A făcut o confuzie regretabilă. Şi totuşi avusesem grija 
să-i atrag luarea aminte cine ești d-ta și că nu trebuie să te confunde cu cei- 
lalți colaboratori ai Curentulut nou. (Asupra d-tale aveam informații foarte 
bune de la un fost elev? în Liceul Internat, care păstra cele mai frumoase 


202 


amintiri despre lecțiile de română.) Totuşi-totuşi acest om cu suflet bun și 
entuziast are rătăciri și greșeli, pe care de muite ori trebuie să le treci cu ve- 
derea. Cînd însă greșelile acestea tind să depărteze de la el, de ia ce face ei, 
cu totul, oameni care îl preţuiesc într-o parte a activităţii lui, atunci e rău de 
tot, și mai ales pentru el. 

Dar eu știu ce să spun? Trebuie să-l primim așa cum este, cu scăderile lui, 
să ne mulțămim. Cine altul l-ar fi putut înlocui la Sămănătorul? 3 Şi orice s-ar 
zice, a adus oarecare foloase această revistă, cu toate, cu toate, cu toate 
ale ei! 

Parcă pe mine m-au mulțămit vrodată acele aprecieri generale? Și mai 
ales nu mi-au folosit pentru că nu lămureau nimic. Au fost mai mult niște 
îmbrăţișări afectuoase după care a urmat firește denumirea mea de copil 
alintat al lui Iorga și al Sămănătorului 4. 

Și cum justificai alipirea d-tale la Curentul nou, așa aș putea justifica 
alipirea mea la Sămănătorul. Este totuși o deosebire: legătura mea, acum, 
poate e mai strînsă. Stau aici, alături de oameni foarte cinstiţi, pe care-i pre- 
țuiesc ; şi dacă ceea ce trebuie să se facă merge prea departe, pînă la bisericuță, 
pînă la naționalism, — ce pot să fac? Ideile d-lui Iorga sînt ale d-sale mai 
mult. Eu le pot primi cu restricții, și în ceea ce privește literatura profesez 
ideile cele adevărate pe care și d-ta le ai și orice om luminat, idei pe care le-a 
formulat în treacăt Izabela Sadoveanu în cel dintăi articol din Vointa 
națională. 5 

De altminteri ura împotriva literaturilor celorlalte, țărănismul etc., etc., 
au fost mai mult niște invenţii. Sînt altele exagerările noastre și le vei fi văzînd 
și d-ta. Cîte despre mine, eu n-aș tolera multe din cele ce se publică în revistă: 
ne-au făcut de rîs unii cu proaste poezii istorice, alții cu romane umoristice 
țărănești, care m-au revoltat, dar pe care a trebuit să le primesc, pentru că 
nu eu hotărăsc redactarea ; s-a făcut nationalism în loc de literatură româ- 
nească, și alte multe. Dar îndată ce s-a ridicat un steag și s-a sunat alarma 
— Știți voi, oștenilor, unde vă veți opri în năvala voastră? Nu se știe, iubite 
domnule Ibrăileanu, unde ne vom opri. Greşeli omenești. 

lar vremurile sînt așa de turburi, încît alții, cu gîndul să restabilească 
adevărul, merg în cealaltă parte pînă la extrem. 

Ce dreptate mare ai d-ta în profesia de credință ce faci, ridicîndu-te împo- 
triva sectarismului și a netoleranţei înguste! Şi de cîte ori nu m-am gîndit eu, 
chiar de la început, la o înmănunchiare de oameni, care să lucreze după cuvîn- 
tul adevărului! Am voit și voim, aici, dar nu se poate. Un critic adevărat 
lipsește ; un om foarte cumpănit, de foarte mult gust și bun simț n-avem. 
Dac-ar veni, desigur că s-ar găsi un chip ca să se strîngă la un loc toate ele- 
mentele cele bune pe care le avem azi. 


203 


Sînt însă omul care nădăjduiesc că voi apuca vremuri bune. Poate n-o 
„să mor înăbușit de nemulțămirile și de multe. ori de inţuriile — de multe ori 
colportate aici, în capitală — ale contraților și ale multora alții, cari s-au 
înspăimântat de înfiorătoarea mza producție literară. Poate o să trăiesc să pot 
cu adevărat lupta și învinge, alături cu oameni cari vor veni cu lumina cea 
adevărată. Nu știu dacă d-ta ai vreo încredere în ziua de mini; aș voi însă 
s-o ai ; poate te-ai hotărî să pregătești acele zile, dacă nu să intri în ele. Cu cul- 
tura și cu înțelegerea d-tale ai putea face mult, și să fii sigur că, Singur atea 
nu vei rămiînea,. 

Nu te cunosc. de-aproape și nu ştiu dacă prea multe suferințe-nu te-au 
făcut să pierzi și încrederea în oameni și încrederea în sine. Să nu iai însă în 
nume de rău dorințele mele de om tînăr. 

Poate în anul acesta ne vom putea vedea cîndva, undeva, poate într-un 
loc din frumoasa noastră Moldovă. Pină atunci aș dori să meargă înainte 
„această corespondenţă și acest început de prietenie. 

Te rog să primeşti o strîngere călduroasă. de mînă 

Mihai Sadoveanu 


1 În Sămănătorul, IV, nr. 49, 4 decembrie 1905, p. 914; N. Iorga l-a atacat pe G. Ibră- 
ileanu și pe ceilalţi colaboratori ai Curentului nou. 


2 Vasile Savel (1885 — ?), ziarist şi publicist, colaborator al Vieţii românești. 
3 Sadoveanu era unul din membrii colegiului de redacție ai tevistei Sămănătorul, alături 
de N. Iorga. i 


4 Este drept că aprecierile lui N. Iorga din Sămănătorul referitoare la Sadoveanu erau 
generale, dar în linii mari ele sînt exacte. | 
5 Voința națională, ziar liberal, București, 10 iunie 1884 — 13 aprilie 1914; 


25 ianuarie 71506 


Bucuresti, Toamnei 89 


Iubite domnule Ibrăileanu 1, 

Vestea ce-mi dai, că ești ocupat cu scoaterea unei reviste mari, nu poate 
decît să mă bucure, mai ales că e vorba de răspîndirea unor idei care și mie 
îmi sînt scumpe. 

Despre d-l Sterea ştiu că acum e în Basarabia ; de-acolo mi se -pare că a 
scris d-lui Iorga ; probabil că la activitatea lui printre românii de-acolo faci 
d-ta aluzie cînd spui că e ocupat cu ceva mai de seamă. o 


204 


Aș dori să cunosc mai de-aproape felul de a fi al revistei, și să știu la par- 
tea literară pe ce sprijine vă întemeiați —- căci, vai, slabele puteri care sînt, 
așa de împărțite-s în bisericuțe care gem de vrajbe și patimi mici! 

Articolul lui Lovinescu din Epoca? despre care vorbești, deși poartă 
numărul IV în cap, nu e decît unul. Numărul de ordine IV se referă la! figurile 
literare, nu la subsemnatul. Articolele vechi, despre care vorbește acum, au: 
fost 'scrise în 1904 după apariția Povestrilor 3. În trei numere consecutive; 
bazat pe toate afirmările altor critici și pe definiții, a stabilit că sînt un roman- 
tic pursînge. În acest articol stabilește tranziţia, pentru ca să poată vorbi 
apoi despre realismul meu, — probabil. 

Ca să-ți semnalez articole care vor apărea de-acuma, nu e greu. Dintre 
cele mai vechi poate voi găsi ceva și-ți voi trimite. Mai bune, cu o înțelegere 
frumoasă, sînt numai ale Izabelei 4. Altfel nu țin nimic, nu fac colecție despre: 
orice se scrie despre mine. Sînt prea puţine articole care să merite aceasta ; 
d-ta știi prea bine, și ești în măsură să judeci dacă am sau nu dreptate. Pe urmă 
socot că și d-ta înţelegi să-ţi trimit numai unele lucruri, nu orice. 

La vară, cum. spui, ne vom întîlni la mănăstirile din Neamţ, dar pînă: 
atunci mai este vreme și avem cînd să mai stăm de vorbă și să ne înțelegem. 

Adresa Izabelei Sadoveanu este în strada Speranţei nr. 53, aici, în capi-: 
tală. Te rog să-mi spui dacă ai ultimele mele volume ; dacă nu le ai să ți le 
trimit. 

Despre sfatul pe care mi-l dai, de a nu da nimic revistelor decît cu plata, 
nu-mi va fi greu să ţin seamă. Principiul acesta de mult îl am ; fără el, dragă 
dorinule Ibrăileanu, ar fi greu să o duc aici, în București, cu o familie destul 
de grea, deși tînără. Pe lîngă subșefia de birou de la Culte, literatura îmi aduce 
în mediu 450-—500 de lei pe lună (de la reviste și editor), așa încît o pot duce 
de azi pe mîne. Aș lăsa slujba, și încă n-am îndrăzneala. Aştept — și cred că, 
va veni vremea să trăiesc numai din literatură; am și eu această ambiție 
să fiu primul profesionist literat la noi, căci prea mulți strigă împotriva ingra- 
titudinii țării. Vorba d-tale, cu un volum la 7 ani e prea adevărată! Poate 
aș izbîndi mai curînd dacă aș avea mai multă încredere în puterile mele ; dacă 
nu m-aș teme întăi de soarta înaintașilor ; de mine apoi ; și, la sfîrșit, de rău- 
tatea oamenilor. Primește o strîngere de mînă de la prietenul d-tale, 

Mihai Sadoveanu 


1 Ibrăiieanu era profesor la Liceul internat din Iași. 

2 Epoca, ziar. Buc., 16 nov. 1885 — 14 iunie 1889 și 2 nov, 1895—-1938. Articolul se im 
titulează Figuri literare, IV, Mihail Sadoveanu şi apare în decembrie 1905. 

3 Povestiri, Bucureşti, „Minerva“, 1904. 

3 Izabela Sadoveanu, cumnata lui Mihail Sadoveanu. 


205 


3 februarie 1906, Bucureşti 
Iubite domnule Ibrăileanu, 


Revista pe care voiţi s-o scoateţi și al cărei suflet ești dumneata, a mai 
fost plănuită aici, în București, de dr. Cantacuzino, Gherea, I. Teodorescu, 
Voinov, P. Bujor și alţii. Era considerată atunci ca o nevoie și acum tot ca. o 
nevoie e considerată, și poate că e venită la vreme. În orice caz o socot 
venită în vremuri mai bune. 

Pentru a avea însă succes o revistă, acum cel puţin, e nevoie să îndepli- 
nească ma! multe condițiuni, în afară de buna redactare, despre care în cazul 
acesta, nici nu mai poate fi vorba. Ar trebui să apară în București, în condi- 
ţiuni tehnice foarte bune. Aceasta însă s-ar compensa prin ieftinătate. Ar tre- 
bui mai ales această revistă să caute să meargă în înțelegere cu Sămănătorul, 
atacînd dușmani comuni, dat fiind că Sămănătorul are o mare influență și 
peste munți, unde e foarte răspîndit, și fiindcă aceasta ar atrage după sine 
și prietenia Luceafărului, care e revista cea mai bună de dincolo. ` 

O chestie de tactică. Făcindu-vă prieteni buni, atacînd cu putere pe duș- 
manii comuni, s-ar putea face o mișcare mare, care ar aduce foloase reale. 

În activitatea Sămănătorului, nicăieri, după cît știu, Iorga nu s-a afirmat 
ca reacționar; deci politicaște, neîntîinindu-se aceste două reviste, ar putea 
să meargă alături în ceea ce privește naționalismul 1 în literatură. 

Urmează deci să atacați — și pe drept — pe Iorga, numai cînd el ar fi 
provocatorul. Deocamdată poate ar fi o faptă omenească să începeți, o dată 
cu apariția revistei, prin a scărmăna pe atiția oameni şi răi și de rea credință: 
Prin aceasta aţi face așa de mult încît aţi cîștiga jumătate din sufletul acestui 
om care e amărit de atitea atacuri și nu mai știe să deosebească ticăloșia de 
lealitate. Cîteodată mi-e și milă de el. Cu junimiștii n-a avut decît o înfrățire 
cu oameni inteligenți. Iar împrejurarea venirii și luptei lui la Sămănătorul l-a 
transformat cu totul în vremea din urmă. Cine știe! poate s-ar putea, dacă 
am ști cum să luăm pe acest om, poate l-am putea cuceri pentru idei care și 
d-tale și mie ne sînt așa de scumpe. 

Acestea sînt dorinți ale mele. Eu cunosc de aproape pe Iorga și știu că 
toate violentele lui ieșiri n-au fost provocate decît de răutăţile și infamiile 
altora. Cu toate scăderile lui, e un om bun și ales. 

Trebuie să adaog că mergînd de la început cu naționalismul în literatură, 
alături cu Sămănătorul, şi cucerind toate simpatiile cititorilor acestei reviste» 
v-aţi asigura și un succes material, care, pare-mi-se, e lucru foarte de seamă, 
Aș voi apoi eu să-l pot convinge și despre însemnătatea revistei, și despre 
ce ești d-ta, și despre idei care mie-mi sînt scumpe, pe care din tinerețea cea 


206 


mai fragedă le-am profesat. Aceasta nu s-ar putea face decît în anumite îm- 
prejurări. 

- “Colaborarea mea de la sine vă e dată cu cea mai mare plăcere, numai 
să mi-o îngăduie situaţia mea de colaborator la Sămănătorul, ca redactor 
— numele meu alături de numele lui Iorga scris pe copertă — ceea ce mă 
obligă la unele îndatoriri. 

La urma urmei, îmi închipui eu că veţi face cum e mai bine. 

Despre cei care fac teorii poți vorbi cum vrai, poţi să-i judeci și să-i scar- 
meni în voie, căci nu-i judeci ca confrate, ci ca om de bun-simț. Aceasta, 
iubite domnule Ibrăileanu, apropo de articolele teoreticianilor și de Epoca 2. 

Mă gîndesc, dacă s-ar putea odată ș-odată să dea mîna toți oamenii de 
bine, să sfarme cetatea ticăloșiei în țara asta despre care d-ta vorbești cu atîta 
mîhnire la sfîrșitul ultimei scrisori: „Vai de ţara asta, domnule Sadoveanu!“ 
Dacă s-ar putea să trezim, să chemăm la adevăr și la bine generația ce vine 
— ca să nu fie după aceea prea tîrziu! E atîta putere, atîta inteligență, co- 
mori neprețuite în poporul acesta, pe care prea puţini l-au înțeles și pe care 
atîția l-au exploatat! De s-ar putea! jumătate din viaţă aș da bucuros ca să 
pot să-mi văd cu ochii acest vis în jumătatea aceastălaltă ce mi-ar rămînea. 
De aceea, numai de aceea vorbeam despre o tovărășie împotriva unui dușman 
comun în începutul acestei scrisori. Poate vom izbuti ; dacă nu acum, mai tîr- 
ziu. Sînt sigur că nu te vei linişti niciodată, orice-ai zice. 

Și așteptînd întîmplările ce vor să vie, să-ți urez norocul cel bun și cel 
mare. De izbindă ne vom bucura cu toții. 

Primește, iubite domnule Ibrăileanu, o prietenească strîngere de mînă 
de la 

M. Sadoveanu 


1 Sadoveanu ințelege prin acest termen ceea ce noi astăzi numim „specificul național 


tn literatură“. 
2 Aluzie evidentă la Eugen Lovinescu. 


13 mart 1906, Bucureştii 


Iubite domnule Ibrăileanu, 

Revista mi-a făcut negreșit o foarte bună impresie. Chipul cum e făcută 
și cuprinsul o fac să fie cea dintăi revistă europeană la noi. 

Vinerea trecută, ducîndu-mă la Vlahuţă, și el spunea că acest număr e 
mai bun decît oricare număr din La Revue 2. 


207 


Şi nu mă îndoiesc că va prinde. D-l Sterea, pe care l-am văzut sîmbătă 
aici, îmi spunea că ați scos 2.000 și că sînt cereri din toate părțile. Rămîne să 
staţi la înălțime cu materialul, lucru de care nu prea mă îngrijesc. Cred că a 
trecut vremea cînd mureau la noi revistele de inaniție. 

Așadar, izbîndă bună să dea Dumnezeu! 

Despre ceea ce se petrece în culisele bucureștene ce-aș putea să-ți spun? 
Chendi è face tot posibilul ca să-și strecoare micile lui infamii și subînțelesuri 
la Viaja literară. Lovinescu aleargă din redacţie în redacție, căci simte tot 
mai mult nevoia de a fi critic și de a-și scoate un volum care să aibă succes. 
D-na Constanța Hodoș * aleargă în toate părțile vizitind pe academiciani și 
probînd cu scrisori de recomandaţie că are tot dreptul să ia o parte cît de 
mică din premiul Academiei. Pornind de la d-l Maiorescu, trece la Academie 
un regulament nou, prin care se va hotărî ca pe viitor premiile să se hotărască 
în secții numai, iar plenul să sancționeze [spre a nu se întîmpla ca cu Bră- 
tescu-Voinești, care a luat în comisie premiul și a fost respins în plen, pe mo- 
tiv (c.c. Mitiţă) 5 că volumul are numai 8 coale!]. Zizanii mici de altfel 
cîte vrei, ș-o atmosferă din care poate ieși și ploaie și grindină. 

Scrisoarea aceasta a fost întreruptă aici, aseară. Vei fi aflat din gazete 
evenimentele din seara de 13 mart, care au pătat cu sînge o mișcare dreaptă, 
pentru satisfacerea capriciului cîtorva nobile dame. 

Nici una din mișcările studenţeşti de pînă acuma n-au avut un mobil 
prea simpatic. Agitaţia împotriva franțuzomaniei însă a fost prea simpatică 
pentru a lăsa rece pe cineva. Şi iată că dintr-o pașnică manifestaţie, din pri- 
cina poliției, care a aruncat armata garnizoanci asupra mulţimii, s-a produs 
cea mai grozavă și mai sîngeroasă mișcare dir: cite au fost în capitala regatului 
nostru. S-au desfundat pavajele de granit pentru a fi transformate în proiec- 
tile și s-a organizat adevărate baricade, care au respins de 3 sau de 4 ori 
atacurile cu baioneta ale trupelor. Au fost lucruri pe care nu le voi uita nici- 
odată. Din amănuntele ce vor aduce gazetele îţi vei face oarecum o idee €, 
Închipuiește-ţi că s-a cerut voie de cătră cei ce voiau să dea reprezentația 
ca să se tragă asupra mulțimii cu gloanţe. Numai atîta ar fi lipsit ca să se 
declare o revoluție în toată puterea cuvintului, căci, între miile de oameni 
adunați în jurul teatrului, foarte mulţi erau cetăţeni cari manifestau la un 
loc cu studenţimea. 

Lucrul a fost destul de grav şi poliția s-a purtat nebunește și mișelește. 
Mine seară va fi o întrunire a profesorilor și literaților, cari vor iscăli un mani- 
fest scris de Vlăhuţă, în care se va consemna ziua de ieri, în care s-a vărsat 
sînge pentru că se cerea în Ţara Românească să se vorbească pe scena Teatru- 
lui Naţional românește. Pentru a se împiedica lucrurile acestea, s-au oferit 
lteraţii să ție conferinți și să citească, s-au oferit cu o zi înainte, și au fost 


208 


:refuzaţi. Și iată ce lucruri triste și dureroase au urmat. Vai de țara asta, iubite 
domnule Ibrăileanu! 
Cu dragoste, 


Mihai Sadoveanu 


1 Scrisorile 5—12 şi 19—38—43—60, 63—65 sînt expediate la Iași, str. Română, nr. 4. 

„2 Probabil că Sadoveanu se referă la La Revue des Deux Mondes. 

3 Ilarie Chendi (1872—1913), critic literar şi ziarist român, aparținind curentului semă- 
nătorist. 

3 Constanța Hodoș (1860—1936), scriitoare. 

5 Sadoveanu se referă la Dimitrie Alexandru Sturdza (1833—1914), politician, fost mulți 


ani. secretar al Academiei Române. 

6 La 13 martie 1906 protipendada bucureșteană a vrut să joace pe scena Teatrului Na- 
tional o piesă în limba franceză (cu o echipă de actori amatori). Studenţii din Bucureşti, îm- 
preună cu o bună parte a intelectualității, au boicotat acea reprezentație, creînd o mișcare 
ce a luptat contra reprezentării de piese străine (și mai ales în limbi străine) pe scena Teatrului 
Naţional. Iorga și Vlahuţă au avut un rol însemnat în această mișcare. 


Fălticeni; :30 april 1906 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


În jumătatea aceasta de lună am avut o mulțime de zbucium. Am venit 
prin Fălticeni t câteva zile, m-am dus la București, mi-am împachetat toată 
gospodăria, am pornit-o într-acoace ; mi-am luat toată pojijia * și am adus-o 
cu trenul; pe urmă, după ce am ajuns, alt bocluc cu descărcatul, cu așezatul 
— bocluc mare, căruia nici acuma nu i-am dat de capăt. Și pe lîngă aceasta, 
altele ; la căsuţa pe care o am aici, în strada Rădășenilor, adaog încă două 
odăi, așa că o săptămînă întreagă trecută am alergat de mi-am adunat materia- 
lul și am pornit lucrul. 

Şi iată că ieri pun mîna pe scrisoarea d-tale de la. 16 april, nedesfăcută, 
Mă gîndeam să-ți scriu și eu și să te întreb de ce m-ai dat uitării, și citesc 
aceeași: întrebare la începutul scrisorii d-tale. 

De datul uitării vorba nu poate fi, dar din pricinile pe care ţi le spusei 
n-am pus mîna, pe condei de vreo două săptămîni și tot de atîta timp n-am 
citit măcar gazete. Veşti pentru d-ta era vorba să dea din parte-mi Izabela 


* Calabalicul, toate lucrurile dintr-o gospodărie, bagajul. 


209 


Sadoveanu, și văd că și ea a tăcut. Se vede că a fost vremea mutărilor. Nu 
te-ai mutat și d-ta? 


Numărul 2 mi-a plăcut în cea mai mare parte. Nokfele cu privire la 
„Frăția bunilor români“ 2 și altele au avut darul să jignească pe Iorga. În 
adevăr, mă gîndesc și eu, de ce le-aţi pus? Una, că erau anticipate, nu știați 
despre ce vorbește Iorga, pe unde vorbește (și atunci, cînd am fost eu pe la 
Iași, n-am avut vreme să vorbim), și al doilea, de ce? de ce? E nevoie, cîtă 
vreme omul are pentru Vraja românească sentimente bune, să-l răscoliți? 
Pe urmă el nu e omul care să poată în adevăr distinge atac cavaleresc de muş- 
cătura sau lătrătura de cîne, în împrejurările acestea de mare ferbințeală, 
de entuziasm, care-l fac să umble numai prin noroi. Pe urmă, o supărare 
pentru mine. Vechea chestie: pot eu colabora, în așa împrejurări, la Vaza 
românească? 

Întrebarea a fost făcută de Emilgar 3 așa ca să audă Iorga. Eu am spus 
ce trebuia să spun, ca absolut independent ce sînt. Totuși, faţă de acest om așa 
de cinstit, așa de sălbatec de cinstit și așa de naiv și susceptibil, lucrurile de 
felul acesta mă pun în încurcătură. Pentru D-zeu, dregeți lucrurile! 

Scoţi revista în timpul vacanței ? Voi pregăti o bucată pentru unul din 
numerile viitoare. 

Azi plec la București. Îmi scrii pe adresa Minervei: Regală, 6. 

Cu dragoste, 


Mihai Sadoveanu 


1 De la această dată Sadoveanu se stabileşte în Fălticeni pe str. Rădășenilor. În 1918 


se va muta la Iași. 
2 Publicată în Viaţa românească, I, nr. 2, aprilie, 1906, p. 296—297, 
3 Pseudonimul lui Emil Giîrleanu. 


2. V. 906, Buc. 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


Nu știu dacă în scrisoarea pe care ţi-am trimis-o alaltăieri ţi-am spus pe 
ce adresă să-mi scrii. Sau în aleea Blanc, 58, la frate-meu, care-i și adresa 
Isabelei, sau la Minerva, strada Regală, 6, Buct. 

Cu salutări prietenești, 


M. Sadoveanu 


1 carte poștală 


21C 


5 mai 1905, Bucuresti 
Iubite domnule Ibrăileanu, 


Cum ai crede d-ta că în chestiuni de acestea de principiu aș putea fi 
de altă părere? Apoi nu cred că te-ai gîndit că eu aș socoti vreodată drept 
afacere ceea, ce faci d-ta cu revista, că m-aș îndoi de sacrificiul pentru idee. 
Nici nu poate fi vorba de vreo discuţie ; convingerea îmi era făcută ; ce Dum- 
nezeu, nu mai sînt copil! Și mai ales în cealaltă chestie, în chestia dacă 
trobuie sau nu să fiți Fă:-Frumos, dacă trebuie sau nu să spuneți adevărul 
ire la Iorga, dacă nu e o datorie aceasta, cred că nu mai încape 
discuţie, părerea ma este sl AR și nu putea fi alta, și nu poți 
crede că am alia í 
cinstea și adevărul interesului dë dici? Niciodată! 

İn scrisoarea mca, de altiei necomplectă, în grabă făcută, făceam aluzie 
„Fiăzia banilor români“, era deci vorba nu 
Mi s-a părut curios să se vorbească 
tă de cauză. Mișcarea n-a pierdut nimic 
cete ae este cu totul altceva decît 13 mar- 

area studenților. Jorga, vitoros cum este, 
w care se zbätcau în sufletul lui au găsit 

i ceiza a crezut mai nemerit să facă așa decit să 
vămție cu jezim dacă e vorba să iasă din pasivitatea pe care în dis- 
cursul de la i il 
Sînt deuăï ini dozi, nu una. Adevărul putea să aprobe pe cea dintii, 
nu pe cz ds-a doua. Nu pe cca de a doua, din două pricini: 1) fiindcă 
Iorga vorba și &ccpre pericolul sirčinismulusi ; 2) fiindcă guvernul se alarmase, 
şi e (Tache L)? subvenţionează Adevărul. Cît despre opinia publică, 
cum poate să se schimbe? Este o opinie publică? Dar tocmai formarea unei 
opinii publice conștiente e unul din punctele pe care le atingea Iorga în 
conferințele lui. Iar lumea care nu mai încăpea literalmente pe unde vorbea 
Iorga nici nu-ți faci idee în ce chip îl asculta, și nu-ți faci idee ce entuziasm for- 
midabil au stîrnit cuvîntările lui Iorga pretutindeni. Dacă chiar şi la Cîmpulung 
a fost plină sală, la Cîmpulung, care e organizat acuma pe căprării! Şi în 
ce condiții mai în toate locurile! cu o administraţie care făcea tot posibilul 
să împiedice venirea mulțimii, care era spăimîntată pretutindeni, pentru că 
nimeni nu știa ce este. Gazetele dau informaţii absolut caraghioase, și nici 
una n-a dat cîndva, o dată măcar, un rezumat cumsecade al vreunei cuvîn- 
tări a lui Iorga. Nimene nu știe, afară de localnici, ce a făcut Iorga în 
provincie. Dacă s-ar fi știut bine, atunci de la cel dintăi oraș administra- 
țiile celorlalte orașe și-ar fi luat de-o grijă. Așa, nici conferinţile celor de 


i. lacra aa, în necunoț 


mi 


211 


ia Iași nu s-ar fi organizat, căci nicăieri lorga (care e dinastic și carlist) 
n-a vorbit lăudînd pe Cuza și coborînd pe rege. De aceea și d-ta pari rău 
informat. De aceea mi-a părut rău de notița aceea. De ce se anticipa asupra 
faptelor? De ce presupuneri: e așa ori așa? Trebuia să se vadă întăi ce este. 
5i pe urmă, într-o notiță, ca despre lucruri neînsemnate, despre acest lucru 
care nu e de loc neînsemnat! Nu e drept! În cuvîntările lui prin provincie, 
lorga vorbea de obicei despre două lucruri: 1) despre trebuinţa unui con- 
tact și a unei cunoașteri a românilor de pretutindeni, a unui interes pentru 
toate țările subjugate, pentru Ardeal, pentru Bucovina, pentru Basarabia ; 
deci o adevărată unire sufletească și culturală ; 2) chestia economică la noi. 
Desrobirea internă, lupta împotriva politicii așa cum se face acum, dreptul 
«e vot al obștii, deci votul universal; prioritatea la orice discuţii parlamentare 
a căutării mijloacelor de ridicare a mulțimii rurale. 

Nu e vorba de un nou partid. E vorba de formarea unei opinii publice 
conștiente. „Frăția“ aceea ar cuprinde oameni cinstiți din toate partidele, 
Şi îți închipui că cu un număr crescut, cu un număr mare de oameni cari 
cer ceva hotărît de la partide, politica așa cum se face ar trebui numaidecit 
să sufere o transformare. De altminteri, nu e posibil să expun decit o parte 
poate a chestiei. Poate n-o spun destul de lămurit. După cum vezi însă, dacă 
lucrurile stau așa, dacă lucrurile ar fi trebuii să se știe la vremea lor (căci 
conferințele lui Iorga, stenografiate, vor apărea în curînd) 3, atunci notița 
ințelegi că mi s-a părut măcar curioasă și mi-a părut rău că luați așa, ușor, 
ca atîția alţii, atîta dragoste și atita rîvnă pe care omul acesta le pune cu 
tot focul lui pentru lucruri care la urma urmei și d-tale îţi sînt scumpe, și 
d-lui Stere, și d-lui Bujor, și toți românilor cumsecade. 

Acuma eu nu voi spune că Iorga nu e om cu greșelile lui *, cu curio- 
zitățile lui. Aici însă nu e locul să mă gîndesc la asta. În ce n-are el drep- 
tate aici? Ce idei ale lut au fost combătute în notita aceea? + 

În sfîrșit, cum vezi, e vorba despre altceva. Dumneata, în scrisoare 
ai perfectă dreptate; dar mi se pare că și eu, într-a mea, acum am niţică. 
E vorba numai despre acest caz special deocamdată ; și înţelegi că mai ales 
eu aș vrea să se facă lucrurile cu totul bine, întăi pentru că cunosc pe Iorga 
şi țin la dînsul, al doilea pentru că ţin la Vraja românească, iar în cazul 
acesta am crezut că notița a apărut prea devreme și a fost inutilă pentru că 
se întemeia pe presupuneri. 

De aici două scrisori lungi, din care va ieși ori nu va ieși vreun folos 
politic, dar cel puțin va ieși o ședere împreună la Rîsca, la cuvioşia sa 


arhimandritul Chiticaru, care am auzit și eu că e un creştin foarte cum- 
secade şi că are un vin vechi cum nu deseori se găseşte. 

La șfirșitul iunii cred că mă voi duce pe la Fălticeni. Spune-mi d-ta 
data cînd vei pleca la Rîşca 5. Dacă voi fi eu înainte în Fălticeni, mă vei 
lua, dacă voi veni după, te voi găsi la Rîşca. Cît vei sta acolo? 


Eu sînt în București și voi mai sta luna iunie. Am oarecare interese 
și trebuie să tipăresc vreo două — trei cărți, un volum de traduceri din 
Maupassant ê, ediția a doua din Șoimii și volumul nou Mormântul unui 
copil 7. Poate pînă la septembre să tipăresc încă unul La noi, în Viișoara, 
în care vor fi adunate multe din bucățile publicate în Albina (afară de des- 
criisile pure de locuri ca „Rădășenii“ etc.) în care va intra și Cearta. 

La Fălticeni mi-am dus nevasta și copiii. Acolo am o căsuță, care 
acum îmi era prea strîmtă. M-am pus și eu, cu banii luați de ja Academie $, 
să-i adaog două odăi, să-i mai fac niște acareturi, și așa, poate a da Dum- 
nezeu să mă pot linişti și să pot lucra în tihnă vreo cîțiva ani de zile. 

Şi pînă ce ne vom vedea, îți strîng mîna și-ți spun la revedere. 

Miha Sadoveanu 


Izabela zice că va trimite material pentru unul din numerele de vacanță. 


1 Teatrul Liric din Bucureşti. 

Tache Ionescu, care conducea atunci guvernul conservator. 

3 Două conferințe craiovene, Craiova, 1908. 

1 Notiţa amintită nu vorbea în cunoştinţă de cauză, se limita la ata-uri personale asupra 


19 


lui Torga. 

5 Mănăstire în fostul județ Baia, zidită la 1532 de Petru Rareş. 

5 M. Sadoveanu a publicat în 1907, la Editura „Minerva“, traducerea unui volum de 
Povestiri alese, de Guy de Maupassant. 

7 A apărut într-adevăr în 1906. 

è În anul 1905 Sadoveanu a primit de la Academia Română premiul Năsturel pentru 


literatură. 


77 mai 1906, Făliiceni, strada Phădăseni 


Iubite domnule Ibrăileanu, 

De alaltăieri sînt în Fălticeni, și cîtăva vreme vo: sta neîntrerupt aici. 
Cînd vei avea vreme să treci spre Râșca, anurță-mă, și vom face drumul în 
tovărășie, în locurile acelea frumoase în care încă n-am fost și ia care, de 
cînd mi-ai spus că o să mergem împreună să le vedem, mă gîndesc cu 
multă bucurie. 


213 


Veşti altele, bucureștene, nu știu. De la 15 a lui april nici n-am mai 
citit gazete ; ca să le mai citesc aici, în săhăstria mea, nici nu încape vorbă, 
ar fi un fel de profanare a liniștii ce mă impresoară, 

“La revedere, şi-ţi string pricienește mina. 

Mihail Sadoveanu 


carte poștală 


10 


25 mai, 1906, Fălliceni 


Tubite domnule Ibrăileanu, 

La I iunie sînt în Fălticeni, deci poţi veni fără nici o grijă: te aştept cu 
dragoste. 

Pentru Viața românească am pregătit două bucăți!: una pe care v-o 
datoresc şi una pe care, de veţi voi, veți lua-o, Te rog să-mi răspunzi dacă 
e vremea să vi le trimit, ori dacă le vei lua cînd vei trece priu Fălticeni, 

Nu știu dacă vă lovesc rău: de puteţi, însă, mai trimiteți-mi o sută de lei 
pentru a doua bucată. Voi tace şi eu ce voi putea, și poate, drept recuno- 
ştință, ne vom înţelege asupra unei lungi povestiri?, un fel de roman, pe 
care l-am început în această săhăstrie. Cînd vei veni la Fălticeni, vei vedea 
unde locuiesc și de ce-mi ţipă așa măseaua, Dacă puteți însă ; dacă nu, n-am 
nimic de zis. O strîngere de mînă, 

Mihail Sadoveanu 


Carite poştală 
1 Sfaturi vechi, publicată în Viaja românească, l, nr. 5, iulie, 1906, p. 242--251, și Sfântul 
Vasile, publicată în Viaja românească, T, nr. 6, august, 1906, p. 386—394. 


2 Este vorba de povestirea Mariana Vidraşcu, din Piața românească, T, nr. 8, octombrie 
1906, p. 165—183. 


li 
7 iulie 1906, Bucureşti 
Iubite domnule Ibrăileanu, 
Fatalitățile de care natural nu putem scăpa, și de care eu mai ales 


nici nu mă silesc să scap, mi-au împărțit restul verii altfel de cum aș fi voit, 


214 


Concediul meu s-a sfirșit la 20 iunie. Am mai stat o săptămînă pe-acasă. 
Pe urmă m-am grăbit să vin Ju Bu cureti, aveam nevoie de parale: trebuia 
sia tac € #nt concentrat la Şipote, lîngă Iași, 
la 10 acz 
Aici mà zi 


it ce mă zbat, pe niște căii; despie care fericiții muritori 

misi pot face kise, pe nisi călduri care parcă-parcă sînt gata să 
„a să fac? O să-mi iau zborul spre Moldova noastră, 

pe-acolo poate voi avea răgazul să 

iza Neamţului, Și poate pînă la 10 sep- 

î, ovi la Şipote, ori în lași, 

z3 asta, internală nu ştiu. Vol fi 


dură are 
Ce dracu voi face sı 


pêrjolit care ca pe un în chingi şi sugrumat de gulerul 
cazon? Ah, na ah! : g că o mare nenorocire pîndește cele 
100 și mai bime de Ei same ale a 


Nu știu cu 


cu romapi, Dosu că va trebui să vă trimit o 
ad mă întorc din Teas 


gae 
R așa 
Tag de 


23. Sian în 


Joşte, domnule 


căreia : 
de c: 
orce 
dată. $ 7 ; E A pe de T 
şi nu poate, Și astic von avsa ‘ZUe n i cu sszandalul american 
în mijlocul e, si i 
de care se vede că avem roi totdeauna parie 

Respecinoasele mele salutări doamnei. Salutări d-lor Botez. Dumitale 
o prietenească strîngere de mînă. 


i o Gată ¿ 


Mihail Sadoveanu 


i Expoziţia din vara anului 1906, deschisă cu prilejul jubileului împlinirii a 40 de ani 
de domnie a lui Carol I. 

2 Aluzie la, războiul ruso-japonez din 1905. 

3 Dr. Istrati, Const. I. (1850—1918), savant, medic și chimist, membru al Academiei 
Române organizatorul expoziţiei generale de la Bucureşti din 1906. 


12 
15 iulie 1906, București? 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


În București voi mai sta cel mult 10 zile. După 25 a iunii voi fi la Făl- 
ticeni, și atunci nădăjduiesc că ne vom întîini fie în acest tîrg, fie la Mănăs- 
tirea Neamţului. Dacă voi avea bani ceva mai mulţi, voi veni eu pe la 
dumneata; dacă nu, voi fi bucuros să te găzduiesc eu, prietenește și fără 
etichetă, în căsuţa mea din strada Rădășeni. Cînd ne vom întîlni, dacă vei 
fi dispus și vom avea vreme, îți voi citi și începutul romanului 2 care urmează 
să se publice de la septemvrie în revistă. 

Cum mai petreci pe acolo? Aș dori să știu dacă o duci bine cu sănătatea 
și dacă lucrezi, ori dacă te-ai dus acolo pentru odihnă aumai. Eşti cu cucoana 
și cu fetița? 

Eu, în căldura Bucureștilor, am rămas singur de ieri. Frate-meu și 
Izabela au plecat la Bacău, și acuma mă plictisesc, într-o căldură tropicală. 

La Bacău, Izabela va scrie pentru Viaţa românească un articol. Pînă 
acuma n-a putut, căci a fost hărțuită de multe nevoi. 

Într-o zi a fost pe-aici, pe la noi, Gheorghe din Moldova și-ini pare rău 
că numai puțină vreme am stat cu el de vorbă. 

Te rog să mă ierţi că nu pot să-ţi scriu mai multe, dar acest București 
e un cuptor și eu mă simt din clipă în clipă devenind friptură. 

Îţi strîng mîna prietenește. 

Mihail Sadoveanu 


1 Scrisoarea e trimisă la Mănăstirea Neamțului, de asemenea și scrisorile nr. 14---17. 
2 Vezi scrisoarea nr. 11, nota 2. 


13 


22 iulie 1906, | Bucuresti} 


Iubite domnule Ibrăileanu, 
Ba ţi-am răspuns la cartea prin care mă întrebai cînd vin în Fălticeni 
și ţi-am mai spus și altele într-o scrisoare închisă. În Fălticeni vin ia 27 a 
lunii. Stau pînă la 9 august. Cred că în timpul acesta ne vom întilni și 
atunci voi da începutul romanului pe septembrie şi octombrie. O salutare 
prietenească. 
Mihai Sadoveanu 
Scrisoarea am trimis-o la Mănăstirea Neamtului, acele. 


carte postală 


216 


14 


Duminică, 23 iulie 1906, București 


Iubite domnule Ibrăileanu, 

Teri ţi-am răspuns la o scrisoare pe care o primisem la „Minerva“. Înţe- 
lesesem că n-ai primit o scrisoare a mea închisă. Azi am citit scrisoarea adre- 
sată în aleea Blanc. Între 27 iulie și 9 august sînt în Fălticeni. Cum însă 
puținele acestea zile vor fi urmate de o înstrăinare de o lună, nu mă lasă 
inima să sacrific prea multe din ele. Totuși, voi sacrifica, și te aştept cu 
plăcere la Fălticeni ca să mergem la Suceava, dacă vrai, sau în altă parte. 

O stringere prietenească de mînă. 

M. Sadoveanu 


carie poștală 


e 


15 


27 iulie 906, Pălticens 


Iubite domnule Ibrăileanu, 
De aici, din Fălticeni, așa de aproape de dumneata, aş vrea să ştiu 
cum o duci cu sănătatea și cînd te abaţi pe la noi, în strada Rădășeni. 
Toate, încolo, destul de bune; şi-ţi: strîng prietenește mîna. 
Mihai Sadoveanu 


carte boștaiiă 


16 


20 august 1906, Iași 


Iubite domnuie Ibrăileanu, 

Plecînd ia Sipote, am lăsat romanul gata împachetat, ca să ți se trimită. 
Cred că l-ai primit — poate l-ai și citit; te rog să-mi scrii un cuvînt spre 
încredințare. 

Azi sînt în îași, venit de la Şipote, și o să caut să mă abat și pe la 
d-l I. Botez, căci am auzit că a venit. Vreau să-l văd. După întoarcerea 
d-tale, poate ne vom mai vedea o dată aici. Cu dragoste. 

M. Sadoveanu 


Adresa : Sublocot. Sadoveanu 
Reg. 76 Suceava 
Tabăra Şipote 
Jud. Iași 


carte postală 


217 


17 


5 octombrie 1906, Gara Bărboi 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


De cîteva zile sînt aici la Bărboși 1, pe malul Siretului, și mă ocup cu 
vînatul, vînatul de baltă mai ales, care este slăbiciunea mea. 

Cu tot guturaiul tătărăsc pe care l-am căpătat, nu mă dau ; sînt hotăsti 
să mor lupiînd. 

De aici voi pleca la București sîmbătă seara. Dacă ai ceva să-mi serii 
cumva la București, îmi scrii tot pe adresa veche, în aleea Blank, sau în 
strada Regală, nr. 6. 

Cînd apare n-rul 8? Pentru n-rul 9, dacă aveţi loc, vă trimit o bucată 
a unui prieten ce prin aceste locuri, care mi-a plăcut și pe care mă grăbesc 
să v-o trimit ca unora ce sînteți amatori de așa ceva 2. 

Comunică la toți salutările mele. D-tale îţi strîng mîna. 

Mihail Sadoveanu 


P.-S. Cînd mă întorc spre Fălticeni de la București, peste două ori 
trei săptămîni, nădăjduiesc să mă opresc și la Iași. 


1 Lîngă Galaţi 
2 Probabil Uvlătoarea a lui N. D. Cocea, publicată în Viața românească, 1, nr. 10, decem- 
brie, 1906, p. 553---562. 


18 


9 noiemurie 1906, Fălticeni 


Iubite domnule Ibrăileanu, 

D-na M.! cere caietul: de două ori mi-a scris. Nu știu dacă d-ta ai 
făcut răspunsul de care era vorba, ca să înțeleagă că de la mine nu mai are 
ce cere. Te rog foarte mult s-o liniștești în această privinţă. 

Nuvela pentru nr. din decembrie am făcut-o. M-am întors de la Iași, 
acu, în bune dispoziţii, și nașterea a avut loc în fericite condiții. Cînd mă 
va mai necăji vreun subiect, o să vin și eu la lași. Și tocmai mă gîndesc 
că pe la 15 a lunii ar fi bine să vin. Să aduc atunci nuvela, ori s-o trimit 


de pe acum, mai din vreme? Primește o prietenească strîngere de mînă, 
M. Sadoveanu 


Carte poștală 


1 Constanța Marino-Moscu îi dăduse Izabelei Sadoveanu jurnalul său intim, iar aceasta, 
la rîndul ei i-l dăduse lui Mihail Sadoveanu. Povestirea Mariana Vidrașcu este, se pare, in- 
spirată, de acest jurnal intim al Constanţei Marino-Moscu. Faptul acesta a dus la înrăutățirea 
relațiilor dintre cei doi scriitori (vezi corespondența, C. Marino-Moscu cu Ibrăileanu). 


218 


19 


Fălticeni, 27 noiemurie 1906 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


La lași cred că o să vin pe miercuri. De mult mă tot hotărăsc să vin, 
de la 15 a lunii, și tot am amînat. Acuma voi veni însă negreșit: a treia 
oară nici nu se poate, trei e număr fatal. 

Altfel pe aici bine pace. Iarna cam întîrzie, avem vreme frumoasă. 
Mă găsește înserarea de multe ori pe cîmp și mă uit, cu pușca în spate, 
cu privirile în asfințitul rumăn și rece. 

Copiii îmi sînt sănătoși, iar Românul lui Caion, deși insinuează despre 
„un mare scandal literar“ care ar privi pe „fecundul Sădovianu“, m-a lăsat 
de data asta absolut liniștit. La revedere, fără tragedii deci. 

Al d-tale, cu toată prietenia. 


Mihail Sadoveanu 


carte poştală 


20 


7 decemvrie 1906, Fălticeni 


Iubite domnule Ibrăileanu, 

Dacă voi putea, voi trimite. l 

A nins și pe aici, dar grozav a nins, să fie pe o iarnă întreagă! 

Cînd apare numărul, exact? 

Ai primit un exemplar din Mormântul unui copil? Am trimis şi lui d-nul 
Stere şi d-lui Kernbach. Cu toată dragostea, 


Mihail Sadoveanu 


Fălticeni, în 13 decemvrie 1906 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


Trimit negreșit o bucată pentru numărul viitor, zilele acestea. 
Vă anunț că în a doua expediție vînătorească pe care am făcut-o cu 
pușca cea nouă, lunea trecută, am împușcat doi iepuri. În cea dintăi, acu, 


219 


sîmbătă ce vine, sînt două săptămîni, am împușcat o potirniche. Pînă acu 
deci se arată a avea „her bun, la care trage vînatul“. 
Cu salutări prietenești. Memento Rișca! 
M. Sadoveanu 


carte poștală 


22 


23  decemurie 1906, Fălticeni 


Tubile domnule Ibrăileanu, 

Îmi pare bine că nuvela? a sosit la timp, deși nu știu dacă va fi ceea 
ce am nădăjduit eu să fie. 

Îmi pare rău însă că te pronunți cu asemenea cuvinte despre venirea 
d-tale la Fălticeni, despre drumul la Rîșca și despre dumneata. 

Din ce pricină n-a apărut încă numărul 10? Socoteam că va apărea între 
10 și 15 a lunii, şi iată că intrăm în sărbătorile de iarnă și el nu se mai 
arată în pustiurile fălticinene. 

Pe aici iar a început a ninge. Deși vremea a dat în moloșag, drumul 
de sanie încă e bun, şi un drum la Rîșca nădăjduiesc încă să-i facem împreună. 

Te rog să primești cele mai prietenești salutări! . 

Al d-tale, 

Mihail Sadoveanu 


1 Casa cvecke a apărut in Viaţa românească, ÎI, nr. L, ian, 1907, p. 87-92, 


23 


Fălticeni, în 4 ianuarie 1907 


Iubite domnule Ibrăileanu, 

Întăi și întăi vreau să-ţi spun că-mi pare rău de stăruința dumitale de 
a nu mai veni pe la noi acu, în sărbători. Dar dacă zici că vii după va- 
canţă, tot e bine. | 

Afacerea cu calendarul „Minervei“ m-a necăjit înainte de toate pe mine. 
De aceea te-am tot întrebat prin scrisori cînd apare nr. 10. Eram sigur că 


220 


întăi va apărea revista, ca de obicei, la 15 ori 16 a lunii. Cînd colo, m-am 
înșelat, și am făcut fără să vreau un rău. A fost chestie de o zi sau două. 
Nici nu-ți închipui cu cîtă neliniște aşteptam apariția revistei și cu ce deza- 
măgiri venea zilnic curierul. Dacă știam, trimeteam altceva la calendar 1, 
Mi-a, cerut Filip ceva, și după ce am trimis revistei corectura, manuscriptul 
rămas l-am trimis ia București. Miîngîiați-vă cu un lucru: sînt greșeli mari 
de tipar în calendar; sînt vreo două de care am rămas mulțămit, gândin- 
du-mă că în revistă nu sînt. 

. Cu Casa veche fă tot așa cum s-a făcut cu celelalte bucăţi; dispune să 
mi se trimită mie o corectură; aici voi vedea eu ce lipsește, dacă zici că 
lipsește ceva. 

Am primit şi eu Luceafărul. De tonul lui Tăzlăuanu am rămas, mă 
crezi, și surprins și indignat. La așa ceva din parte-i nu m-am așteptat. Arti- 
colul lui Rîmniceanu 2 îl citesc zilele acestea, după ce voi reciti articolul 
dumitale. De filuit l-am filuit și am văzut și coloanele, și solilocul. Ştii că-ți 
spuneam într-un rînd, la Iași, că pe mine mult mă uimește tonul oamenilor 
în publicistica noastră. Așa ieșiri grozave din partea amiîndurora pentru 
mine nu erau de prevăzut. Peserane nu cunosc îndeajuns oamenii. 

Numărul acesta va apărea la 15 ianuarie? (Acu nu te mai teme, că nu 
se întîmplă nimic.) 

De pușca cumpărată de la lași sînt mulțămit. Îmi pare rău că vînatul se 
inchide la 15 ianuarie, pe de o parte îmi pare rău, pe de altă parte îmi 
pare bine, că atunci, liniștindu-mă, mă voi pune să lucrez poate un lucru 
cu care nu mă pot lăuda acum. 

Cînd am fost ultima dată la Iași vorbeai despre remanierea de la Convor- 
biyi literare și ziceai că totul va fi tot d-l Mihail Dragomirescu. Voiam să-ți 
scriu îndată ce am ajuns la Fălticeni și am aflat (acu poate știi și dumneata), 
că d-l Dragomirescu scoate singur o revistă, intitulată, Convorbiri, şi s-a 
despărțit cu totul. și de d-l Maiorescu și de convorbiriști, care i-ar fi dat a 
înțelege că vor să lucreze fără el. 

D-l Dragomirescu mi-a propus și mie colaborarea. 

Înaintea Crăciunului am fost pe la București și am aflat că la revista 
aceasta nouă vor mai colabora D. Nanu, Em. Giîrleanu, Corneliu Moldovanu, 
Pîrvan, R. D. Rosetti ș.a. 

Că Viata literară a încetat, știi, și ai aflat că Chendi scoate o revistă, 
adică continuă -pe aceeași cu alt titlu. 

Auzeam, apoi, între altele, că Vlahuţă și Brătescu-Voinești s-ar fi înțeles 
să scoată o revistă literară. Lucrul nu mi se pare însă de crezut, 

Am fost pe la Coșbuc și spunea că va tipări curînd pe Dante întreg. 
Despre un volum nou de poezii, la Sfetea, știi. 


Ce să-ți mai spun? Ceva cu privire la Chendi. Ştii că, după retragerea 
lui Iorga, a intervenit prin ai lui și a încercat o împăcare cu redacția Sămă- 
nătorului ? A zis că el n-are nimic cu noi. Astfel s-au pus ultimele umbre 
pe portretul său. 

Micii noastre prietene, din partea mea și a Liei, complimente multe. 
Sărutări de mînă doamnei. Anul nou cu bine, cu somn bun și cu poftă la 
mâncare. 

Cu toată dragostea, 
Mihail Sadoveanu 


1 În Viaţa româncască, 1, nr. 10, decembrie, 1906, Sadoveanu a publicat povestirea Codrui 
(p. 483-—495). Acecaşi povestire apare şi în Calendarul „Minerva“ pe anul 1907. 

2 M. Sirmionescu-hîniniceanu şi Oct. C. Tăslăuanu, redactori la revista Luceafărul, îl eri- 
tican pe G. Ibrăileanu pentru studiul Probleme literare, publicat în Viaja românească, I, ni. 7, 
(sept. 8, 1906, p. 49—66 şi nr. 8, oct. p. 214-231), în Luceafërui de pe luna decembrie 1906. 
G. Ibrăilcanu le răspunde vehement în articolul Polemică, publicat în Viaja românească, W. 
nr. 1, 1907, p. 169—-177. 


24 


30 ianuarie 1907, Fălticeni 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


Chiar acum am isprăvit de citit revista. Acest număr plin, 1, al anului TI 
n-are decît cusurul de a fi apărut prea tîrziu, lucru ce-i va fi iertat numai 
cînd viitorul număr va apărea la vreme. E foarte begat și cu multe lucruri 
frumoase. Nota întăia din Miscelanea -— mișcătoare t: mi se pare a fi a 
domnului Stere. Despre Polemic? nu mai zic nimic. Atât trebuia; prea 
îndectulător pentru o i iurire, Asa cum e, revista are o înfă- 
țișare formidabilă: e groasă de două , degete. Are ce citi un om puțin obiş- 
nuit o lună în capăt dintriînsa. Astept cu nerăbdare sfirsitul articolului 
despre Brătescu-Voineşti. E frumos; stilul mi se pare mai elegant ca de 
obicei &, l 


Tot am aşteptat de la dumneta vesti o bucată de vreme. Probabil că 
ai fost mult ocupat cu revista. Trebuie să stii că, în ceasurile cînd nu fac 
nimic, cînd stau rästurnat pe pat cu faţa în sus și ascult vîntul din livezile 
de-aproape, mă gindesc să mai ies din singurătatea mea şi îmi vine gîndul 
să mă mai abat încolo și încoace. Așa se face că m-am. gîndit să mă mai 


222 


abat în luna ce vine pe la Iași, dacă prezența mea pe-acolo nu v-ar mai 
împovăra. Mă mai gîndesc și la datoria mea cătră revistă, care, îţi închipui, 
mă cam apasă. Pe urmă mă mai gîndesc la planuri grozave de opere, care 
te rog să nu te înspăiminte, cum mă înfricoșează pe mine cînd. mă gîndesc 
că n-aş putea să le fac niciodată. Pentru pofta de lungi sfaturi ce mă apucă 
din cînd în cînd și care mă mai despovărează de multe, aici n-am decît pe 
nevastă-mea. Am început a simţi singurătatea, cînd petrec vremea numai 
cu gîndurile, fără să scriu, 


În sfîrşit, sezonul vînatului s-a închis; a venit și vremea mea. Am 
avut oarecare bucurii sufleteşti. Am citit Filosofia artei [cursul (începutul) 
de la școala de arte frumoase] a lui Taine, şi minunatele Essais, despre 
care pomenești la sfîrșitul Polemici. Acu citesc filosofie materialistă. 

Pe urmă, o vreme, am avut neliniştile si suferințile facerii, îu care un 
oarecare Neculai Manea î, profesor de gimnaziu în provincie, și-a debitat 
necazurile în niște însemnări care alcătuiesc un mic roman, pe care mă 
gîndesc să-l dau revistei. Ar ocupa vreo cinci numere. Ş-acu mă mai 
gîndesc la o serie de impresii, din care ai citit Fumuleșiii și aitele în Albina, 
și Poiana țisăncii în Sămănătorul 5. Şi la multe altele mă mai gîndesc, despre 
care nu-mi vine să te mai plictisesc. Mă gândesc și la eie cu grijă; s cu 
strîngere de inimă gindesc la acel nenorocit 15 aprilie, cînd mi se sfirṣeste 
congediul (despre care mă întrebi). N-aş mai putea să intru În ocna aceea 
în care îmi am asezat biroul. Totusi, pA sia —- pe care va tri s-0 dau -— 
va însemna o scà mýjitoare în budgetol meu ; si stau la inic nu Știu 
ce să fac. De lucrul aces e grija cumplită, dac- as putea odată să scap, 
cred că ceasurile mi-ar i i munca, suflete cască mai senină și mai 
sigură. 

Altceva, știi şi dumneta cît sufăr creștinii din pricina iernii vrăjmașe 
din anul acesta. De-ar veni odată „primăvara, să dea iar frunza în codru 


„Şi ca răspuns la burghezia 

dumitale oarecum, te rog sărută pe dud tena mea, şi din partea mea 

şi a nevestei si a [ici 6. Sărutări de mină doamnei. 

Al dumitale prieten, 
Mihail Sadoveanu 


2 Un răspuns dat lui N. Jorga referitor la niște studenti din Basarabia care studiau la 
Iaşi şi pe care Iorga îi cota drept dușmani ai „neamului“, 

2 Vezi nota nr. 2, scrisoarea 23. 

3 Articolul lui G. Ibrăileanu poartă titlul Zoan Al Brătescu-Voinești şi a apărut în Viata 
vomâmnească, II, nr. 1, ianuarie, 1907, p. 93—-109 și nr. 5, mai 1907, p. 271—273. 


223 


4 Însemnările lui Neculai Manea (Sadoveanu îi spunea, „un mic roman“) au apărut ia 
Viața românească, II, nr. 5, 6, 7, 8, mai-august 1907. 

5 Publicată în Sămănătorul, VI, nr. 4, 21 ianuarie 1907, p. 80—65. 

S Una din fetele lui M. Sadoveanu. 


25 


74 fevruarie 1907, Fălticeni 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


Îți mulțămesc pentru cartea lui Maynia! 1 despre Maupassant. Am citit 
și romanul d-lui Christide 2. Alătur o pagină, care ar putea sluji, dacă e 
nevoie, de recenzie, 

Pe la noi vremea de primăvară stăruiește încă. Abia aştept să iasă viore- 
lele și toporașii în luncile dinspre Oprişeni și hădășeni. Nu ştiu de ce aştept 
cu atîta dor primăvara aceasta! | 

Socot că ai citit nr. 3 al revistei d-lui Dragomirescu 2. Dacă prostia ar 
produce suferință, atunci acest critic român ar trebui să urle! Socot că ai 
înțeles întrucîtva, rezultatul tratativelor neizbutite în ceea ce privește cola- 
borarea mea la Convorbiri. În adevăr, dacă după un asemenea început d-l Dra- 
gomirescu dovedește că S. 4 e scriitor mare, însemnează că însuși criticul 
e un mai mare scriitor, ceea ce de altminteri pare a-l preocupa în special 
pe d-l Dragomirescu, 

Mai aflăm că În lumea dreptății 5 a d-lui Brătescu-Voinești e deslinată 
(din pricină că s-a tipărit în Vaza românească?). Tot aşa cu mult inferioară 
bucății Sfântul din Convorbiri e bucata Sfintul Vasile din Viața românească, 
un subiect inspirat „dintr-un fapt real, cunoscut în nordul Moldovei“. 

Cînd socoţi că va apărea revista? Iată că înclinăm înspre 20 a lunii. 

Pe aici deocamdată toate bune, Sănătate este, şi asta-i lucrul de că- 
petenie. 

În sfîrşit, tin să te mai întreb dacă mergi. (Ştii, la munte, pe Valea 
Bistriţei!) 

Și îți string mina cu dragoste, 
Mihail Sadoveanu 


1 Edouard Maynial: La vie et l'oeuvre de Guy de Maupassant, Paris, Mercure de France, 
1906. Această lucrare a fost recenzată în Viata românească, 11, nr. 2, februarie 1907, p. 382—- 
384; recenzia c semnată C.V. (Cezar Vraja). 

2 În Viaja românească, II, nr. 2, februarie 1907, p. 391—392 apare o recenzie a romanului 
lui Şt. Christide: Amăgitii, semnată A.B. 


224 


3 Este vorba de Convorbiri critice, IE, nr. 3, 1907. 

1 Sadoveanu. 

6 În lumea dreptății a Imi 1. Al. Brătescu-Voineşti a apărut în Viaja românească, I, numerele 
2, 3, 4, 5, aprilie-iulie 1906. 


26 


Fălticeni, în 2 martie 1907 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


Am început a nădăjdui că vei merge. Ştii, pe Valea Bistriţei! De-acu 
s-a sfîrşit. Dacă am scris cuvîntul acesta, te-am neliniștit. Pe Valea Bistriţei, 
domnule Ibrăileanu ; la schitul Tarcăului, domnule Ibrăileanu; la Horaiţa. 
domnule Ibrăileanu! 
Dar iată că se face primăvara și iar mă gîndesc că, pînă una-alta, ne 
vedem în curînd. Dar pe-aici, așa, nitam-nisam, văd că s-a pus pe viscolit, 
Cercetînd, văd că nr. 3 din revistă îmi lipsește, nu 2, cum spuneam. 
Cred că 3 se găsește în depozit. Dacă nu te superi, dispune să mi se trimeată, 
ca să pot să dau la legat volumul întăi. Şi altfel ce mai faci? Am citit pe neră- 
suflate cartea despre Maupassant 1. Cu toate că nu-mi era necunoscută chestia 
din cronica internă ? a nr. acestuia, citind-o am rămas emoționat ; și m-am 
gîndit, ştii, la 1793, minus vărsarea de sînge. Și m-am mai gîndit la o călă- 
torie în munții Sucevei și-n munţii Neamţului, domnule Ibrăileanu! Si 
rămîn al d-tale prieten. 
Cu dragoste, 
Mihai Sadoveanu 
Carte poștală 


1 Vezi nota 1, scrisoarea 25. 

? Viata românească, II, nr. 2, febr. 1907, p. 354—363, conţine o „cronică internă“, semnat: 
de C.S. (Const. Stere), care, plecînd de la lucrarea lui Radu Rosctti, Pămintul, sătenii și stăpâni: 
în Moldova, arată situaţia mizerabilă și de netolerat a ţărănimii lipsite de pămînt și exploatate. 


27 


76 mari. 1907, Bucuresti 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


De cîteva zile sînt în București. Tot am vrut să te înștiinţez, dar Împre- 
jurările acestea grozave, care se desfășură știi prea bine cum, te scot din 
minți, cum te turbură. Nu ştiu cînd se vor sfârși; probabil că o să fiu și 


225 


eu chemat dacă urmează concentrările și dacă armata din nordul Moldovei 
e trimisă să pacifice judeţele răsculate din Muntenia și Oltenia. Îţi închipui 
în ce mizerabilă stare sufletească sînt dacă va trebui să plec și eu, și dacă 
mai ales se va declara starea de asediu. 

Pe-aici apoi circulă zvonurile cele mai extraordinare, de la o agitație pro- 
venită de la bulgari, pînă la o ocupaţie străină. În Vlașca — asta știi — s-au 
ras două sate. La primăvară se va trece cu plugul prin acele locuri. 

Se vorbeşte despre starea de asediu și Camera izbucnește în aplauze! 

În ce vremuri, în ce vremuri trăim... A fost în sfârșit explozia despre care 
vorbeam noi în ianuar, cînd am fost la Iași, dar nu o socoieam așa de apro- 
piată. | 

Nici nu știu ce-o să fac. Am venit pentru interese 
rezultat. La Ministerul de Finanţe azi nu s-au făcut plăti pentru particulari ; 
se eliberează numai lefile. Filip 1 deci nu are bani, şi din pricina aceasta 
deodată sufăr și eu, și cu groază mă gîndesc la ai mei cei de-acasă. Pe urmă 
guvernul trecut 2 m-a suprimat prin budget, și acuma nu pot să mă duc 
să vorbesc cu ministrul 3; în asemenea împrejurări nu poi să-i vorbesc despre 
interesul meu, al unui individ, cînd o țară întreagă e în SA 

Aşa stau. Doar oleacă de bucurie am, că la noi, în Moldova, s-au 
maj liniștit lucrurile și mai ales că mișcarea a avut caracterul pe care-l știm. 

Dacă poți, mai scrie-mi ce este și pe-acolo. 

Cu dragoste, al d-tale prieten, 


S 


n-ajung la nici un 


Mihail Sadoveanu 


1 Gh. Filip, directorul Editurii „Minerva“. 

2 Guvernul conservator. 

3 Ministrul cuitelor și al instrucţiunii publice în guvernul imediat următor (liberal) era 
Spiru Haret. 


28 


[Fălticeni], 28 martie 1907 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


E adevărat că am fost concentrat la 21 a lunii. Azi-mîni însă ne discon- 
centrează. E adevărat iarăși că mi-a făcut procurorul percheziție în urma 
denunțului unui moșier pe care-l cheamă Stere (!), un căpitan reformat și 
cam ţicnit. Am de gînd să-l dau în judecată. 

Și iarăși, îţi închipuiești prin cîte emoțiuni am trecut ; cîte lucruri dure- 
roase și înălțătoare am descoperit în împrejurările care ne-au cutremurat 


226 


în sfîrşit din toropsala în care zăceam. Îţi aduci aminte de ce susțineam eu 
cînd am fost la Iași, în ianuarie? Credeam că sînt inevitabile mișcările agrare ; 
dar cine și le putea închipui așa de apropiate? 

Dacă te vei ţinea de făgăduială, ne vom întîlni curînd, și socot că vom 
avea multe să ne spunem. Pot să-ți mai spun în ceea ce mă privește că am 
citit în Universul de ieri că am fost numit inspector al cercurilor culturale 
în locul d-lui Duţescu-Duţu, dar nu știu dacă trebuie să cred ori nu această 
știre ł, Dacă e adevărată, mă bucură; poate voi putea face și eu cît de cît 
bine, venind în contact direct cu învățătorii și cu sătenii, mat ales cu cei din 
Moldova noastră, cari au făcut această extraordinară si fără precedent 
mișcare agrară, fără omoruri și fără foc! 

Te rog scrie-mi, pînă duminică, în Fălticeni. Zici că ai a-mi spune mai 
multe. Zic pînă duminică, fiindcă de primesc veste că în adevăr sînt numit, 
plec pe luni ori pe marți la București. 

Cordiale salutări de la prietenul d-tale, 
Mihail Sadoveanu 


Când apare numărul ? 


1 Ştirea era adevărată şi Sadoveanu a fost mai mulţi ani inspector al cercurilor populare, 


3 aprilie 1907, Fălticeni 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


Astăzi plec la București. Cînd mă voi întoarce, peste o săptămînă, mult 
zece zile, cred că voi avea bucuria să găsesc aici, pe la noi, vreme frumoasă 
de primăvară, și să ne întîlnim. Aș voi — țin mult — să-ți citesc şi micul 
roman 1 pe care vreau să-l dau revistei. Să nu te înspăiimînți, căci nu e cu 
mult mai mare decît Crișma lui Moș Precu. Atunci îl voi citi și atunci ţi-l 
voi da. 

Te rog scrie-mi și la București. Poate să am nevoie de ceea ce mă întrebi: 
nervus rerum gerendarum. Ar putea acuma revista să-mi dea ceva? — poate 
ce mi s-ar cuveni pentru roman (parcă nu mă pot deprinde să-i zic așa). 

Aștept, așa ori așa, răspunsul d-tale. 

Dar te mai rog de ceva. Pe-acolo, prin comuna Pașcani, locul meu de 
naștere, se petrec lucruri sălbatice. Prefectul județului este un grozav reac- 


16—3488 227 


ționar; a ajuns că ceară bombardarea unui sat, Lunca ?, în care aproape 
nimic nu s-a petrecut. Învoielile între arendași şi țărani nu s-au făcut, căci 
n-au fost înlesnite, și mă tem că imediat ce se retrage armata, țăranii se 
vor mișca; o spun ei singuri. N-ar putea să-și întindă d-l Stere influența 
și într-acolo, în partea aceea nefericită a ținutului Sucevei? 

Un prieten al meu din copilărie, C. Moţit, a pus în curent pe d-l Stere 
despre toate acestea. Și l-a mai rugat de ceva: să mijlocească să i se dea 
undeva un post de inspector comunal. E un băiat și cu inteligență și cu cul- 
tură, și foarte democrat. E prietenul meu cel mai vechi, în sfîrșit. Ar putea 
fi de folos undeva în vremurile acestea, cînd e nevoie așa de mare de func- 
ționari cu inimă, nu de zbiri, nu de dușmani ai populaţiei. Te rog, mult, 
vorbește cu d-l Stere. 

Cred că ai aflat că s-au arestat, la Pașcani, mulți lucrători din ate- 
lier 3. Se caută pretutindeni instigatori. Eu sînt sigur că nicăieri nu se vor 
găsi. Tot ceea ce se face, pe această cale, e în contradicție cu manifestni 
guvernului. 

Ah! domnule Ibrăileanu, multe sînt de spus, multe sînt de scris despre 
lucrurile petrecute în vremea din urmă. De-aș putea să fixez măcar o 
parte din faptele petrecute în Moldova, care caracterizează firea ţăranului 
nostru! 

După mine, deși în Muntenia s-a ucis și s-a dat foc — adică a fost o 
adevărată, o firească revoltă agrară — în Moldova mișcarea a avut și are 
încă un caracter cu mult mai grav. Mi se pare că e primul exemplu de 
rnișcare fără sălbătăcii, afară de foarte rare cazuri, în care, în cea mai mare 
parte, de vină au fost mahalagiii, ca la Vaslui și Botoșani. Și oriunde caut 
informaţii, găsesc aproape pretutindeni o conștiință, de care desigur că se 
vor mira chiar și cei ce l-au cunoscut mai bine pe săteanul nostru. 

Ca inspector al cercurilor culturale, dacă voi putea circula prin țară, 
mă. voi pune să adun fapte și vorbe caracteristice, și poate va ieşi ceva, poate 
nu literatură, în orice caz o contribuție la psihologia poporului moldove- 
nesc, nu a lui Drăghicescu! 4 

Salutări prietenești, 
Mihail Sadoveanu 


1 Aluzie la Însemnăviie lui Neculai Manea. 

2 Lîngă Pașcani; i sc mai spune chiar Lunca Pașcanilor. 

3 Care elibcraseră din vagoane o parte a țăranilor arestați în județul Suceava, din cauzi 
că participaseră la răscoală. : 

4 Sadoveanu face aluzie la lucrarea lui D. Drăghicescu, Pasa și clima ca factori determinaţi 
ai psiholugici Popoarelor, în Viaţa românească, |, nr. 6, august 1906, p. 373-381. D. D. Dris 


ghicescu a mai scris şi Din psihologia poporului român. 


228 


7 aprilie 1907, Bucureşti 
Iubite domnule Ibrăileanu, 


Corectura cred că s-a primit. Am luat-o cu mine de la Fălticeni și n-am 
apucat a o ceti a doua oară decît în București. 

Îți mulțămesc că ai pus cuvînt pentru Moţit şi pentru ce se va face 
mai ales satrapului t de la Fălticeni. 

Aici, în București, mai stau, cred, vreo săptămînă, cel mult, pînă ce 
isprăvesc de tipărit volumul de nuvele La noi, în Viișoara 2. 

Cu lectura vom face cum va fi mai bine. Îndată ce va da soarele și ver- 
deața, sînt sigur că vei fi dispus să te abaţi pe acolo, pe la noi. În cartea 
poștală cea din urmă pe care am primit-o la Fălticeni zici că „numaidecât“ 
trebuie să vii. Va trece și această, „f.i.i.“ mare ocupaţie, și cred, tot cred 
că vom face un drum „spre“ munte ; iar la vară rămîne celialt de făcut : „la“ 
munte. | 

Cu „nervus“ chestia stă așa: dacă dau romanul, ar urma după oarecare 
norme (la urma urmei, cum credeți; asta nu e treaba mea), că cu îmi plătesc 
datoria. şi revista îmi mai datorește vreo 300 de lei. În primăvară acum, am 
de făcut cîte ceva pentru sihăstria de la Fălticeni și altele. De aceea ziceam... 
Doar dacă se poate. Dacă nu, faceţi cum credeți că e mai bine. Dacă se 
poate să-mi dea d-l administrator trei sute, bine; dacă nu, măcar două, 
și tot e bine. 

Pe la laşi tot o să mă abat, fără ca să-ţi pot citi romanul, căci nu-l am 
la mine. E la Fălticeni. Zic că o să mă abat întorcîndu-mă din București. 
Vin dimineaţa și piec seara. Aceasta se va întîmpla pe la sfîrşitul săptămînii 
viitoare. Am nevoie acuma să mai stau de vorbă cu d-ta, să mai punem tara 
la cale acuma, în urma viforului care a fost. 

Prictenești salutări, 


Mihail Sadoveanu 


1 Prefectul județului Suceava, cu sediul la Fălticeni. 
2 La noi, în Viişoara, a apărut la începutul verii anului 1907. Atragem atenţia că Sado- 
veanu scrie întotdeauna Viişoara şi nu Viișoară. 


31 
28 aprilie 1907, Fălticeni 
Tubite domnule Ibrăileanu, 
Ieri te-âm întrebat — îți aduci aminte — dacă ești în bune relaţii cu 


comandantul școlii militare, colonelul Lupan. În fața răspunsului d-tale, 


229 


am rămas descurajat. Pe urmă apoi m-am gîndit că tot poate vei avea 
puterea să faci ceva, prin cineva care stă bine cu acest colonel. 

Iată despre ce e vorba. Cumătrul meu, locotenentul Marinescu Iulian, 
din Regimentul Siret, nr. 11, ar voi să vie la Iași, permutat sau în detaşare. 
Ți-am vorbit eu odată de dinsul. E un om care n-are decât cusurul uniformei ; 
dar acest cusur îl am și eu din cind în cînd, la concentrări, ba și la poto- 
liri de răscoale... 

Acest cumătru ar putea veni dacă colonelul Lupan ar cere printr-un 
raport Ministerului de Război un ofițer inteligent și instruit, care să fie, 
bineînțeles, locotenentul Marinescu Iulian. Dacă este cineva care să stăruiască 
și să convingă pe colonelul Lupan, lucrul se face cu uşurinţă. 

Marinescu ar fi cel mai potrivit meditator al școlii pentru română și 
istorie. Una. Al doilea, acest poporamst ar îi un element foarte folositor 
pentru tinerii elevi cari urmează să fie odată ofițeri. Chiar numai asta dacă 
ar îi, şi tot ar trebui să punem un om cu ideile noastre acolo. 

Dacă crezi că e bine să faci acest bine, strică acolo o vorbă, cătră cineva, 
sau șoptește o vorbă autocratului nostru director, pentru care socot că nimic 
nu e cu neputinţă. 

Salutări prietenești. Noroc la milioanele lui Pătrășcanu și a fraților Botez. 
Cred că bolnavul nu eîn nici o primejdie. Aştept răspunsul. Prietenul d-tale 

Mihail Sadoveanu 


32 


5 mai 1907, Fălticeni 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


Cred că s-au primit la tipografie corecturile Însemnărilor. În privinţa, 
numelor despre care-mi vorbeșii în cartea poștală ce-am primit la București, 
ai dreptate. Am căutat să îndrept. Tot stau la îndoială dacă trebuie și în 
revistă tipărită notita aceea... Dar dacă zici dumneta... 

Pe săptămîna viitoare cred că va îi gata volumul de iradiceri din 
Maupassant. Voi pune un alt volum sub tipar şi cred că în același timp 
voi face și a doua ediţie a Durerilor înăbușite. 

Ştii că pe jumătate s-a risipit visul milioanelor. Teodorescu îmi vorbea 
despre Nicol, dar, mai știi, poate să fie și Nicol. La Externe, nimic oficial. 
Cred că eşti mai în curent cu aceasta decît mine. 

Dacă nu te superi, mijluceşte te rog să mi se trimeată 100 de lei zilele 
acestea, cât stau prin Fălticeni. Cred să stau pînă miercuri săptămîna vii- 
toare. 


230 


Ce mai zici de Valea Bistriţei, ori tot la Grippenstock ţi-i gîndul? 
Multă sănătate și dragoste dintr-o zi de primăvară, căci pe-aici e pri- 

măvară. 
Mihail Sadoveanu 


33 
25 mai 1907, Bucureşti 


Iubite domnule Ibrăileanu, 
Săptămîna viitoare voi fi în Fălticeni, așa că te rog să-mi trimiți acolo 
corecturile, 
Te rog mai scrie-mi ceva: la ce te gîndești, ce mai faci, căci de multă, 
de multă vreme nu mai știu nimic de d-ta, 
Cu dragoste, 
Mihail Sadoveanu 


carte poştală 


34 


26 mai 1907, Fălticeni 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


Am primit și am făcut corecturile, aici, la Fălticeni. N-am primit însă 
manuscriptul. Te rog dă ordin să mi se trimită și manuscriptul. 
Cînd apare numărul? 
Mai scrie-mi ce faci, căci nu mai știu nimica de dumneta. 
Prietenești salutări, 
Mihail Sadoveanu 
carte posială 


[sei 
(di) 


9 iunie 1907, Fălticeni 


Iubite domnule Ibrăileanu, 


Desigur că ai citit notița din Sămănătorul cu privire la balotajul de la 
Iaşi. Ştii de cine e; foarte suprins am rămas eu însumi de tonul violent în 
care se vorbeşte de politicianul Stere, despre așa-zisele ingerințe de la Iași 


231 


etc. Îmi pare foarte rău că Scurtu 1, s-a apucat să facă politică într-o re- 
vistă literară pură, pentru partea literară și sub îngrijirea mea 2. Acesta 
e unul din dezavantajele de a fi redactor în provincie. Cu împrejurarea 
aceasta îmi pare rău că n-am fost la București. De altminteri, ce poți face? 
Cronica cuprinde părerile unuia; de multe ori nu mă împac cu ele; pentru 
le nu urmă să se strice armonia redacției. 

Ce pot face eu în împrejurarea asta? Asupra politicianului și asupra 
ingerințelor polițienești desigur că o să atrag luarea-aminte a lui Scurtu, dar 
lucru o dată făcut e bun făcut, — și-mi pare foarte rău că e bun făcut. 

Mi-ar părea bine să nu-i dați o importanță deosebită. Am să detașez 
articolul din Liberalul3 cu privire la balotaj și am să i-l arăt. Va fi singura-mi 
răzbunare, mai ales cînd voi adăogi că eu însumi cunosc faptele. 

Minunat articol! Cine l-a scris, hm? Mai ales partea care privește pe 
d-l avocat Silvestru e de toată frumusețea. 

Și încă stau la îndoială dacă nu cumva cetățeanul cu pricina nu era 
agentul d-lui A. C. Cuza. 

© Cînd veneam spre Fălticeni, m-am întîlnit în vagon cu Bădărău 4. 
Făcea socoteli, liniștit. Era sigur că iese Botez. Spunea așa: Botez 
1.200, Cuza 800. Cînd pleca trenul, a și avut o parte din rezultat, scris și 
transcris pe o foiţă de hîrtie. Botez avea cam 800, Cuza 600, așa ceva. Stăteam 
si mă uitam la el. Al dracului om! 

În sfirsit, dacă ai vreme, mai scrie cîte ceva, Cînd vii? 

Salutări prietenești, 
Mihail Sadoveanu 


1 Ioan Scurtu (1877-1922), scriitor şi ziarist, redactor la Sămănătorul. 

2 Sadoveanu era încă redactor la Sămănătorul. 

3 Ziar al partidului liberal, Sadoveanu se referă la un articol despre alegerea lui Ioan 
Botez în Cameră, avindu-l ca adversar pe A. C, Cuza. 

1 Alexandru Bădărău (1859—1927) era senator de Tasi. 


36 


IC iunie 79097, Fălticeni 


Iubite domnule Ibrăileanu, 

Săptămîna ce vine voi lipsi din Fălticeni. Luni voi fi ia București, poate 
și marți. Pînă pe joi, vineri, în Delta Dunării, nu numai ca om curios, ci, 
ce e curios, ca funcționar, 


Pe-aici, bine. Am prins o mulțime de pește, cu undița, din Șomuz. 
Salutări prietenești. 
Mihail Sadoveanu: 


carte poștală 


26 runie 1907, Fălticeni 

Iubite domnule Ibrăileanu, 
Săptămîna trecută am umblat prin bălțile Deltei. M-am întors și te 
vestesc, cum ne era învoiala. Și te aştept. Cred că în sfîrșitul acesta de lună 


vei găsi cîteva zile ca să te mai răcorești. 
Cu dragoste, 


Mihail Sadoveani 


77 iulie 1907, Pähicens t 


Siimate amice, 

Cînd primesc vestea de la d-l Chernbach că plecăm în excursiune, por- 
nesc spre Agapia, ca să te găsesc acolo, și să plecăm împreună spre Piatra- 
Neamţului. Te rog deci să mă aștepți. 

Te salut, cu dragoste, 


Mihail Sadoveant 
carle poștală 


1 Scrisorile nr. 33---42 sint expediate la Mănăstirea Agapia. 


39 
24 iulie 1907, Călticeni 


Iubite domnule Ibrăileanu, 

De-acu trebuie să amînăm în august excursiunea, căci trebuie, zilele 
acestea, să plec la București. 

Nădăjduiesc că te afli în deplină sănătate. Azi am trimis la lași corect- 


tura pentru revistă. 
Prietenești salutări. Sărutări de mînă doamnei și prietinei mele Maricica. 
Mihail Sadoveanu 


233 


40 
73 augusi 1907, Fălticeni 
Dragă prietine, 


În București, acu vreo trei-patru zile m-am întîlnit cu Brătescu-Voinești. 
Am făcut cunoștință la o cafenea. Mi-a spus că pe 16 a lunii, cel mai tîrziu, 
vine la Agapia, și de-acolo e gata să plece în excursia noastră. 

Ideal pierdut în noaptea... 1 

lar trebuie să mă duc la București, la 16 august, și, dacă va fi să lie, 
vom porni acea excursie de lunea viitoare. Dar poate va da Dumnezeu altă 
piedică, și atunci voi ridica mânile la cer, voi pleca capu-n piept și nu voi 
mai zice nimic! 

Aştept și de la d-ta un răspuns, și te salut cu dragoste, 

Mihail, Sadoveanu 


1 „Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este“, primul vers din Venere și Madonă 
de Eminescu. 


41 
17 augusi 1907, Folticeni 

Jubite domnule Ibrăileanu, 

Îmi scriu Iosif și Anghel că ar fi trimis Vieții româneşti un minunat 
poem dramatic al lor, Legenda funigeilor, o poezie încîntătoare de la început 
pînă la sfîrșit. Condiţiile: publicarea, în revistă și editarea pentru 500 de lei t. 

Nu știu întrucît vă convine suma. Dar tipărind într-un volumaș poemul, 
faceți, socot, și o afacere. 500 de lei îi veți scoate cu vîrf și îndesat. Este 
nsă o condiție pe care, îmi închipui, o veți primi cu greu: ei vor să-și păs- 
treze anonimatul ? pentru ca să facă o surpriză literară. Dar asta o veţi descurca 
dv. Propunerea a fost făcută d-lui Kernbach 2. Ţi-a scris? 

Eu deseară plec la București. Cred că pe luni sînt în Fălticeni. Nu spun 
nimic. De mult îmi datorești un răspuns. Brătescu-Voinești trebuie să fi 
venit la Agapia. Aș vrea să-l văd. Și dacă excursia etc., etc., etc.! 

Cu dragoste, 
Mihail Sadoveanu 


1 Legenda funigeilov, poemul dramatic al lui Şt. O, Iosif şi Dimitrie Anghel, a fost pu- 
blicat la Iași, în 1907, 

2 A apărut în broșură, sub pseudonimul A. Mirea; în Viata românească, II, nr. 9--1l, 
sept.„nov. 1907 apar în locul numelui autorilor patru asteriscuri. 

3 G. I. Kernbach se ocupa în acea vreme și de stringerea de colaborări pentru Viaţa 
românească de la scriitorii din București. 


234 


Folticeni, în 11 septembrie 1907 


Iubite amice, 


ərs de la Bucureşti. Acolo, Anghel și Iosif, foarte săraci; își 
e nădejde în ceea ce li se tăgăduise de la Iași. Te rog, dacă 
imis, fă să li se trimeată numaidecît. Le faci un mare bine. 
ä li se facă, pe socoteala lor, chiar 
s-o dea compozitorului Castaldi 1 


M-am îs 


punenu o m: 
încă r 


e 


d ai 


Cu dragoste, 
Mihail Sadoveanu 


carte poștală 


1 Alfons Castaldi, compozitor; a pus pe note și alte poezii ale lui Şt. O. Iosif. 
2 Vremuri de bejenie, 1907. 


43 


13 septemurie 1907, Folticeni 


Iubite prietine, 

Te-am rugat, cînd am fost pe la lași de ceva. Te rog și-acuma din nou. 
În ziua de 17 septemvrie am nevoie numaidecît de niște parale (pentru 
grădină) și trebuie să strîng din toate părțile. Cred că ar putea să-mi dea 
pînă atunci, în socoteala romanului!, Viața românească, 200—300 de lei. 


Dar am numaidecît nevoie. 
Aștept răspunsul. Şi te rog încă o dată să nu mă lași. Salutări prietenești. 
Al d-tale, 


Mihail Sadoveanu 


1 Duduia Margareta. 


44 


710 octomurie 1907, Folhceni 


Dragă prietine, 

Am primit o scrisoare, încă înainte de a mă duce la București, o dată 
> lei, pentru care muii îți mulțămesc. Sînt foarte ocupat 
iîngă asta a venit o toamnă lungă și frumoasă, așa cun: 


cu un mancat de 260 
acuma cu grădina. i: 


235 


imi place mie și cum de multă vreme n-a fost. Stau degeaba în soare și fac 

planuri. O escursie ar fi fost frumoasă în adevăr în aceste zile, cel puţin 

dac-am fi făcut un plan, dacă am fi hotărît o zi, fiind siguri, la urma urmei, 

că vom sta liniștiți în birlogurile noastre... Cînd mă voi duce la București, 
o să mă abat și prin lași. 

Cu dragoste, 

Mihail Sadoveanu 


carie poștală 


45 


30 octomirie 1907, Foliiceni 

Iubite prietiue, 
N-am trimis încă romanul i. Am tot așteptat o veste de la dumneata 
și tot a întîrziat vestea. Va rămînea, cum spui, pentru numărul de decembrie. 
Am fost și la București. Pe urmă, întors aici, am avut mult de lucru 
ia grădină, și încă mai am, cine știe cîtă vreme. Am fost și la vînat prin 
pădurea Vladnicului vreo două zile, dar am plătit plăcerea asta cu o miîhnire 
mare: cînd m-am întors acasă, n-am mai găsit pe Puica, cățeiușa mea 
de vînat. Nici n-ai idee ce inteligentă era și cît era de sprintenă și de fru- 
moasă, și cît îmi era de dragă. Trebuie să știi că s-au vărsat multe lacrimi 
la moartea acestei ființi neînsemnate. A fost o durere reală. Și-acuma mă tre- 
zesc gîndindu-mă la dînsa. Te rog să citești schița £ care va apărea în Sămănă- 
forul şi să nu rîzi de această slăbiciune a mea. Și te mai rog să mă ierți că 
te fac să citești lucruri neînsemnate pentru dumneata. Cu dragoste și la 

revedere! 

Mihail Sadoveanu 


1 Duduia Margareta, care a apărut în Viaja românească, I1, nr. 12, decembrie 1997, 
7. 321—330, şi III, nr. 1—-3, ianuarie-— martie 1908. 

2 În Sămănătorul, VI, nr. 47 din 11 noiembrie 1907, p. 941---944, M. Sadoveanu a publicat 
schița Puica. 


46 
70 decemvrie 1907, olficeni 
Iubite prietine, 


lartă-mă că vorbesc iarăși de vechiul meu necaz cu grădina. Îţi spusesem 
luna trecută, cînd am fost prin lași, că pe la 15 decemvrie acuma, o să am 
nevoie mare de vreo 300 de lei, ca să-mi complectez banii pentru o poliţă 
de 1.000, 


236 


Cred că se va putea să-i dobîndesc vinerea aceasta, cînd voi veni în 
Iași, în trecere dinspre București. Nădăjduiesc să te găsesc atuncea sănătos 
și mai dimineaţă la redacție, cu revista gata, și cu un plan de călătorie în Italia 
ori la Ceahlău în primăvară. Mai am și altele a-ți spune atuncea. Iar pînă 
la întîlnire te salut cu dragoste, 

Mihail Sadoveani 


47 


21 ianuarie 1908, Folticeni 


Iubite prietine, 

Eu am o scuză că am tăcut. Tot voiam să vin la lași să te văd, dacă 
vrai chiar să facem un mic chef. Ieri eram hotărît să pornesc, dar după 
codiri și așteptări prin întuneric, am aprins prea tîrziu chibritul și am văzut 
că mai sînt zece minute numai pînă la tren. Azi m-am trezit la vreme, dar 
pornise de la miezul nopții viscol. Pe-așa vreme nu-i creștinește să pornești 
de-acasă. Rămiîne să se răzbune, să înceteze spulberul şi vin şi eu pe la dum- 
neavoastră : adică mini, poimîni, cât de degrabă. În vremea asta a trădării 
noastre unul față de altul, am făcut o escursie la munte (!!) și am venit 
din coclaurii de dincolo de Riîșca, de pe la hotarul Pipirigului, cu impresii neui- 
tate. Am făcut și niște povestiri, printre care una, Haia Samis!, pe care 
poate ţi-o voi ceti ; e din viața ovreilor. Cu dragoste, cu sănătate și la revedere! 

Mihail Sadoveanu 


carte poștală 


1 Haia Savis a apărut în V. v., IJI, nr. 5, mai 1908, p. 169—205. 


48 
Folticeni, în 23 martie 1908 
[ubite prietine, 
Ce mai vești pot afla de pe meleagurile dumneavoastră? Nu cumva 


plănuiești să vii pe la noi o zi, două, măcar să-mi vezi vestita grădină 
pentru care acuma îmi sacrific zilele muncind în ea cîte 10—12 ore pe zi? 


237 


Dau alăturea o „informațiune“ în care e vorba despre Ştefan Bucsan, eroul 
din Haia Samis, pe care în curind o pun la dispoziția dumneavoastră 1! 
Cu dragoste ?, 
Mihail Sadoveanu 
carte poștală 


te de această si 
re a vorbi 


precedentă 


i Se pare că Ibrăileanu citi 
schimbă. 


re si-i ceruse 


lui Sadoveanu să opereze uz 
ioveanu a intitule 


5 citită de 


ca despre o nuvelă (Sa 
Tbräileanu. 


: Ga 
amental 1) 


hăvașul poj 
29 b. 
He Quată, g 
i pe la li jum. po 
ia 


2 Această caz. 


Artur Gorovei şi Mi 

În colțul st 
Răvasşsul poporul 
vestitul dezertor Gh. Viadix shada Baciur 
care e condamnat pentra a 4-a oară, cu un pamsel a ameniatat pe politigti, 
volverelor, s-a predat. Astăzi el a fost înaintat Reg. 16 Suceava, din care face parte.“ 


49 


11 aprilie 1908, folicenă 


Iubite prietine, 

Haia Sanis — bine, mulțămesc. Am mai citit-o o dată, repede. Pe cînd 
să ţi-o trimit? 
sc de mai nainte ziua, 
„vin în una din zilele 
învăţăto= 


De venit via en să 
Te voi vesti cînd va 
săptămînii luminate, seara, 
rilor; sînt delegat din partea Case i 
Cu Filip, îți voi explica. Adică ce? A comandat în străinătate hirtie 

de aceea specială, ca să vadă și el cti costă, și pe urmă răspunde. 

Cu Sămănătorul în faza-i nouă... cam? 1 

Al dumitale nereacţionar prietin, 
Mihai S. 


in conf 


iv 


Carte postală cu acelaşi 
antet ca și precedenta. 


1 În 1908 comitetul de redacție al revistei Sămănătorul era constituit din Şt. O. Iosif, 
D. Anghel, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea și l. Scurtu, şi Aurel Popovici (1863—1917). 


238 


50 
13 mai 1908, Folticeni 
lubite prietine, 
Iarăşi, de multă vreme, nici o veste. Cum te mai proslăvești prin vechea 
cetate a Iașilor? 


Eu le-am dat toate pe una. Am lăsat toate bati, și m-am pus să-mi 
Lo dintre cuve 90 siete- 


organizez o prisacă. Am vreo șaizeci și ceva de st 
matici. De vreo trei zile mi-an venit de ş 
buit să cei am 


la grădină, Acuma, cu albinele, pare Hvadu oww. omai faire 


etez musca siup cu stup, și 


V-am aşteptat, Er 
Borca e în cole dintăi 
a e o la dumne: 


tat dogas i Heia Sernis 


gazeta !, după 


Ia arancă un cavint po-ọ foale de pr 
15 a lunii, dau o fugă la Zași, dar pînă atunci nu mă läsati asa. 

Să sfirzesc prozaic. Mi se pare că mai am ceva de luvat pontru 
Vă rog trimiteți-mi, căci trebuie să-mi con: > stupi; se apropie vremea 
roitului! Și aș avea nevoie cît de degrabă! 

Cu dragoste. Al dumiiale prieiin democrat, 


3. Dap ce iee 


Hit Sas. 


Mihail Sadoveanu 


t Răvașul poporului, 


26 octomurie 1908,  bolticenă 


Iubite prietine, 

Din mila lui Dumnezeu și atotputernicul mă ailu bine cu sănătate4 
Incolo sint cam supărat, căci continuu a fi scriitor român... Ii otusi, poate 
mă voi învrednici ca pentru numărul de poiemvrie să dau ceva Vizi românești. 

Cu multă dragoste, 


Mihail Sadoveanu 


P.-S. Azi am primit de la Vasile Savel o scrisoare în care își arată 
o mare părere de bine că i s-a primit articolul asupra tai Manolache Holda 1 
și că i s-a și plătit acest articol; în care arată și o mîhnire: își închipuie 
că prin scrisorile lui te-a amărit, și se simte opresat suf Hetește, „căci dumneata 
ai destule năcazuri, ai suferit mult și înduri ș-acuma multe pe nedrept...“ 


239 


Mă roagă să-ți comunic, cînd ne-om întîlni, că el are pentru dumneata „cea 
mai mare afecţie“. 

Savel în adevăr ţine mult la dumneata. Scrisoarea lui, pe care 
ţi-am spus că o cunosc, era cam a unui nemulțămit. Probabil că i-ai răs- 
puns cum trebuia, foarte blajin, și asta firește l-a înduioșat și l-a făcut să 
aibă remușcări... E tînăr și e scuzabil. Cu dragoste, 

M.S. 


1 Manolache-Holda, Ion D. (1879-1904), a seris volumul de schițe Feje, Bucureşti, 1905. 


52 


4  decemurie 1908, Colticeni 


lubite prietine, 

Am primit volumul dumnitale, îți mulțămesc. Din București ţi-am trimis 
alaltăieri, marţi, după cum îmi telegrafiaseși, numerele Sămănătorului din 
martie 1906. 

Te-aș ruga acuma și eu ceva. Am nevoie, pentru o mică lucrare, de 
ceea ce s-a scris mai important asupra Unirii t, Eu am Domnia lui Cuza- 
vodă de Xenopol, Documente privitoare la Unire în Moldova de hișcanu ?. 
Dacă ai dumneata încă ceva bun, te rog trimite-mi curînd. 

Încolo ce să-ţi spun? N-am fost cam de mult prin lași, și acuma văd 
că am nevoie să vin. O să ne vedem în curînd. 

Cu multă dragoste, 


Mihail Sadoveanu 
1 Sadoveanu avea nevoie de lucrări refentoare la Unirea, Principatelor, fiindcă voia să 
scrie un articol sau o povestire cu acest subiect. A şi publicat în Viaza românească, IV, nr. 2, 


februarie 1909, p. 228—233, povestirea Cuza-vodă. 
2 Petre Rîșcanu (1846 ..— 1913) fost profesor de istorie universală la Universitatea din Iași. 


13 decemvrie 1905, W'olticeni 


Iubite priehne, 


rit găsesc 


Pentru luna aceasta nu voi putea da nimic; tot așa de neme 
in an, după 


că este să dau pentru numărul de ianuarie, care este început 


sărbători etc.! 


240 


A fost binevenită în revistă observația cu privire la scriitorii noștri care 
de o vreme umblă cu scrisori deschise. Acesta e sistem; chiar ei înde ei, 
între prietini, nu-și mai dau explicațiile verbal, ci numaidecit într-o scrisoare 
publică, ca să fie fericită o lume întreagă. E tot așa de puţin cuviincioasă 
o asemenea scrisoare deschisă, ca şi piesa lui Caragiale... 

Să te fac să înţelegi. 

La Burdujeni am aflat o anecdotă, o vorbă a lu: Caragiale de curînd 
spusă, acum în urmă, cînd a trecut spre Berlin. 

Se așează la o masă, la un pahar de vin, cu comisarul locului (comisarul 
mi-a, istorisit acestea) și din una din alta omul întreabă pe scriitor despre 
piesa de curînd făcută. 

— „Am auzit de o piesă, domnule Caragiale... E adevărat? E gata? Ori 
e numai așa, o vorbă... 

-— Piesa? este, măi băiete... dar cum să-ţi spun... Piesa mea nu e cum 
ar trebui să fic... Închipuiește-ți acuma că ar trece regele pe la Burdujeni 
și tu i-ai ieși înainte în ținută de gală, ai face front, l-ai saluta... dar cind 
pleci ochii bagi de samă că ești descheiat... într-o parte oarecare a hainei. 

Așa-i și cu piesa mea, mă. E descheiată...“ 

Acuma, la Berlin, probabil că o încheie. 

Așa și cu cei cu... scrisorile descheiate! 

Nădăjduiesc să ne vedem în curînd. 

Cu dragoste, 


Mihail Sadoveanu 


1 Viaja românească, TII, nr. 11, noiembrie t908, p. 296—297. 


54 


9 martie 1909, Folticeni 


Iubite prietine, 

De vreo 7—8 zile sînt bolnav. Dracu știe ce am. Dacă în două zile mă 
voi simți mai bine, o să vin la Iaşi. Adică în ziua de 11 martie va trebui să 
fiu în Iași, căci am primit avizul Bancii S. O. Groswald-Iassy. Îți vorbisem 
despre această întunecată afacere și te rugasem să pui lucrurile la cale așa 
ca să mă scap de această poliţă de 600 de lei și să rămîn daior revistei, 
către care mai ușor mă voi plătii. 

Îţi scriu aceste cîteva înduri ca să pui lucrurile la cale, așa încît să 
nu mai am năcaz mare cînd voi veni, dacă voi putea veni. 

Cu mare dragoste, 


Mihail Sadoveanu 


241 


1 În acelaşi plic există și următoarea notificaţie trimisă, lui. Mihail Sadoveanu de către 
Banca S. O. Groswald: „lassy, 8 martie 1909. D-lui Mihail Sadoveanu-Fălticeni. Am onoarea 
a vă face cunoscut că polița iscălită de d-voastră în ordinul d-lui C. G. Stere pe suma de 600 lei 
ajunge la scadenţă la 11 martie a.c., de care vă rog să binevoiţi a lua notă. Cu stimă, 


S. O. Grosuald.“ 


55 


8 mai 1909, Folticeni 

Iubite prietine, 

Îmi pare rău; primesc de la dumneata, cum nu mă aşteptam, vești 
nu tocmai bune. Că ai rămas singur și că ai fost nevoit să recurgi la o vre- 
melnică combinaţie cu Sanielevici i, nu-i nimic; bolile de felul acesta trec 
mai Ușor. Dar Ê îmi vort 
par a te pii 

Ce-i de făcut? Poate nu-i rău gîndul pe care-l ai să mai ieşi din Iași. 
Nu numai că dozece să vii la Feiticeni oricînd vei voi — și după 20 e foarte 
bine — dar chiar cer l acest lucru în numele prieteniei noastre... Ori 
cu cîte grei. i izum, cred că tot îţi va folosi sufletește. Comu- 
nică-mi cata veniri e, | 

De trimis nu pot trimite revistei nimic. Lucrez acu la ceva mai lung, 
la un roman despre care ţi-am mai vorbit2, și dacă voi izbîndi, îmi voi 
răsplăti nerăspunderea la chemarea de acum. 


ti de insomnie etc. și de cursuri universitare care 


Te salut cu dragoste, 
Mihail Sadoveanu 

P.-S. Te rog mai scrie-mi și spune-mi ce face Stere. 
1 H. Sanielevici a fost cooptat un timp (vara lui 1909) în colectivul de redacţie al Vieții 


vomânești. 
2 Sadoveanu se referă probabil la Bordeenii. 


56 
21 mai 1909, Foliiceni 


Vă rugăm să primiți și din partea noastră. felicitări și urări ce ani în- 
delungați și fericiţi. 
Mihail şi Ecaterina Sadoveanu 


carte poștală 


1 Scrisoarea e adresată Elenei G. Ibrăileanu, soția criticului. 


242 


57 


23 mai 1909, Folliceni 


Iubite prietine, 

După 20 a lunii, așa cum era vorba, te-am așteptat. Am fost și la Bucu- 
reşti, am fost și la Păunești, unde am botezat lui Ciocîrlan!, și în ziua de, 
20 m-am găsit în Folticeni. Credeam și eu că vei veni de sfintul Constantin, 
N-ai venit. Cred că ai făcut rău. Ar trebui să te miști. Articolul pentru 
Iorga? n-ar fi o împiedecare așa de grozavă. 

Pe-aici pe la noi e o vreme foarte frumoasă. A plouat la vreme, holda, 
e mîndră, oamenii sînt bucuroși. Mă bucur și eu că văd fețe mulțămite. Acuma 
înțeleg şi eu ce însemnează ploaia, căci și eu am vite, iarbă și sămănătură, 
Îmi aduc aminte cît de plictisit eram odată cînd ploua zile întregi; acuma, 
am o bucurie ciudată cînd plouă, și am și-o dispoziție neobișnuită de lucru. 
Nu mă râde; aici e pulsul vieţii noastre, și mult au suferit bieţii noștri plu- 
gari în cei doi ani din urmă. 

Dacă ai veni, acuma cît ţine luna lui Florar, ai vedea natura noastră de-aici 
în toată splendoarea. Am petrece o zi să ne rămiie de amintire în livada 
mea. Acum e foarte frumoasă. l-am făcut poartă cu streșină ca la mănăstire, 
și gard cu streșină, cum trebuie, și parcă s-a mărit liniștea de cînd am fere., 
cat grădina astfel. Parcă mă depărtez cumplit de lume cînd intru în ea. 

Petrec mai mult acolo. Mă grăbesc să-mi sfîrșesc cele trei ceasuri de 
lucru și mă duc. Cercetez grădina, urmăresc creșterea florilor, adunatul al- 
binelor, mă mai duc la moară de stau de vorbă cu oamenii, pe urmă fac 
planuri și mă gîndesc la casa pe care o voi face, ca să fiu liniștit ca-ntr-o chino- 
vie și să lucrez... Asta pare a fi sfîrșitul ambițiilor mele — și nu știu dacă 
izbînda va fi în curînd, după cum voiesc. Din pricina asta îndur o adevărată 
suferință. 

Cu romanul merg cătră sfîrşit; mai am vreo două săptămîni de lucru. 
Pe urmă aș vrea să-l citim împreună și să-l revăd. Răspunde, te rog, cînd 
vii, ca să te aștept. 

Cu dragoste multă, 
Mihail Sadoveanu 


P.-S. Auzisem la 20 a lunii că Stere a luat portofoliul industriei și comer- 
tului. Mi-a spus Vlahuţă că e sigur. Ş-acuma văd că remanierea încă nu s-a. 
făcut. 


1 Ion Ciocîrlan (1874 — ?), scriitor semănătorist. 


2 Sadoveanu are în vedere articolul lui G. Ibrăileanu D. N. Iorga, critic și polemist, pu- 
blicat în Viaţa românească, IV, nr. 3, martie, p. 412—420, şi nr. 6, iunie 1909, p. 373—398. 


243 


16 iunie 1909, Folticeni 


Iubite prietine, 


Am scris azi lui Stere cîteva rînduri, rugîndu-l foarte mult să intervie 
ca să se strice alegerea de primar care s-a făcut la Pașcani (tîrgul meu natal) 
la 25 mai trecut. | 

O parte din cei mai inteligenți alegători, foarte mulți, au făcut recurs 
cerînd casarea, căci s-au făcut alegeri ca în republica Liberia. Prefectul sus- 
ţine pe un oarecare Anton Popovici, fost perceptor (Preceptu meu din O 
umbră), om destituit și pedepsit pentru nereguli. Pînă acuma de două ori 
l-a ales prefectul și de două ori ministerul a casat alegerea. Acuma prefec- 
tul l-a ales și a treia oară, și atîția gospodari și meseriași din Pașcani 
(mulți foști colegi cu mine) au ajuns la disperare. Nu știu ce să mai facă. 
Ei vor să fie bine, să aducă la comună pe un om de treabă și administrația 
vrea cu rice preţ să le puie pe un perceptor destituit. 

Te rog și pe dumneata, dacă Stere e în lași, insistă ca să scrie lui 
Brătianu, să facă așa ca alegerea aceasta să fie casată. Dacă nu e în Iași, 
fă așa ca scrisoarea mea, care vine în aceeași zi cu aceasta, să i se trimeată 
la București, cu o adnotaţie cuvenită. 

Cu multă dragoste, 


Mihail Sadoveanu 


P.-S. Rog răspunde-mi; mai ales spune-mi cum te mai simțești; am 
plecat atunci din lași mîhnit, căci te lăsam suferind. 


59 
7 iulie 1909, Folticeni 


Iubite prietine, 

Ți-am scris nu tocmai de mult o scrisoare în care te rugam să faci pe 
Stere să se intereseze pentru casarea unor alegeri din comuna Pașcani (Su- 
ceava). Nu știu ce-ai făcut și ce s-a făcut. 

Dacă Stere e în Iași, roagă-l să-mi răspundă și în privința unui lucru 
despre care am vorbit cu el cînd am fost ultima oară în lași. 

Cînd pleci la mănăstire? 

Aștept răspuns. 

Cu dragoste mare, 
Mihail Sadoveanu 


244 


60 


16 august 1909, Folticenii 


Iubite prietine, 


Am scris Izabelei despre pricinile care m-au oprit pînă acuma de a 
veni la Mănăstirea Neamţului. Aș voi să-mi scrii pînă cînd mai staţi acolo. 

Am scris și Izabelei despre o Societate a scriitorilor care se va constitui 
la 2 septembrie 2. Poate ai auzit vorbindu-se, ori ai citit prin gazete, 

E o întovărășire cu caracter economic, cum se fac între profesioniști. 
Numai o asemenea tovărășie cu caracter economic poate chema la un loc 
pe toți scriitorii, indiferent de opiniile ce le au unii despre alții, indiferent” 
de școlile literare la care se alătură. 

Dacă o asemenea societate nu se putea face odinioară în vremuri de di- 
letantism, se va face acuma cînd literatura a început a deveni o profesie. 

Nevoile ne hărțuiesc din toate părțile. Aici vor găsi un ajutor lesnicios 
la nevoie mulți. Familiile sărmane ale scriitorilor morţi nu vor mai fi nevoite 
să îngenuncheze prin pragurile oamenilor. Tinerii scriitori de talent nu se 
vor mai izbi în toate părțile, căutînd un drum și un sprijin, pe care pînă 
acuma nu-l mai găseau în marele deșert omenesc al mulțimii. 

Interesele profesionale comune vor fi apărate. 

Din contactul ce va avea loc va rezulta și o înduicire a moravurilor, o 
civilizare a polemicii, care pînă acuma, de multe ori, era sălbatecă. Oamenii 
se disprețuiau și se urau de multe ori pentru că nu se cunoșteau. În sfârșit, 
literatura însăși n-are decît de cîştigat de pe urma unei asemenea întovă- 
rășiri. 

Te rog să aderezi și d-ta și să faci și pe Pătrășcanu să adereze și 
pe cine vei mai crede de cuviință. Faceţi să găsesc în București, Bule- 
vardul Academiei 3, în ziua de 2 septembrie, scrisorile dv. de aderare, care 
vor fi și procuri pentru mine. În ziua aceea constituim legal societatea. Nu 
te da în lături. 

Scrie-mi pînă cînd mai staţi la mănăstire și cum te mai simți cu sănă- 
tatea. Sărutări de mînă doamnei; salută pe prietena Maricica. 

Cu multă dragoste, 


Mihail Sadoveanu 


1 Scrisorile 60 şi 61 sînt expediate la Mănăstirea Neamţului. 
2 Societatea scriitorilor români a luat ființă la 2 septembrie 1909. 
3 Idei exprimate și în statutul Societăţii scriitorilor români. 


245 


61 
16 septemvrie 1909, Folticeni 


Iubite prietine, 


În Folticeni, locul de medic primar e vacant. Ar fi bine să vie aici d-rul 
Iliescu de la Lespezi, care are și concursul și dreptul, și e un om de bine; 
scrie și la Răvașul poporului. 

Te rog pune pe Stere să scrie un cuvînt pentru el la Direcția generală, 
altfel, după cît se aude, ne vine un om care numai de folos nu ne va fi. 
(Dr. Andrei A. Iliescu-Lespezi a și făcut cerere.) 

Pe aici a început iar o vreme splendidă. Aveţi noroc în toamna aceasta 
la Mănăstirea Neamțului! Tot mă gîndesc cînd să fac să vin să vă mai văd 
și nu mai găsesc vreme. 

Romanul a început; de vreo săptămînă am făcut și corectura. Respec- 
tele mele d-nei Ibrăileanu. Primeşte salutări prietenești. 

Mihail Sadoveanu 


62 


22  noiemvrie 1909, Folticeni 


Iubite prietine, 

Nădăjduiam să vin zilele acestea la Iași, dar a trebuit să-mi amîn împli- 
nirea planului. Totuși, nădăjduiesc să ne vedem în curînd. 

Voiam să-ți mai spun ceva. Zilele acestea prietinul N.N. Beldiceanu 
avea a-ți trimite o nuvelă pentru revistă. Dacă-ţi trimite, te rog citește-o 
îndată ; și dacă-ți place, ori dacă o primeşti pentru Viaja românească, ceea 
ce cred că se va întîmpla, atunci trimite-i, cît s-a putea de degrabă, înainte 
de 1 decembrie, onorarul ce-l vei crede potrivit. Îl știu eu în nevoie și su- 
ferință, și de aceea, fără știrea lor, fac această intervenire. 

Asupra lui Kernbach 1 m-am hotărît să nu scriu. După articolele Izabelei 
şi al lui Anghel, ce-aș mai putea spune eu smportant ori interesant? Ei l-au 
cunoscut mai bine, vor scri mai bine — au și scris mai bine. Cred că nu ţii 
foarte mult la cîteva note ale mele. 

Cu multă dragoste și prietenie. Dacă ai o clipă de răgaz, răspunde-mi. 

Mihail Sadoveanu 


1 Ibrăileanu îi ceruse lui Sadoveanu un necrolog despre Gheorghe din Moldova 
(George I. Kernbach). 


246 


"63 
(25 ianuarie 1910, Folticeni) 


Iubite prietine, 

Azi am trimis urmarea la Apa morțilori. Te-am rugat de mai multe 
ori să dispui să mi se trimită mie printre cei dintăi revista, căci de obicei 
o primesc după ce-o anunţă gazetele, și e plin Bucureștii de ea. | 

Nădăjduiesc să vin în curînd la Iași, căci mi-i dor de prietinii de-acolo. 
Aş voi să găsesc și pe Stere. El e la București, ori stă cîteva zile pe săptă- 
mînă şi în lași? 

Te rog, răspunde. Am citit scrisorile deschise către Gherea 2. Mi-au 
plăcut. O clipă am așteptat un gest din partea lui, o declaraţie, așa cum tre- 
buia, cum adevărul adevărat o cerea... dar... Tinerele generaţii au totdeauna 
dreptate cînd cer sfărîmarea idolilor. Vom mai vorbi cînd voi veni la Iași. 

Cu dragoste multă, 


Mihail Sadoveanu 


Duminică, 17 ianuarie 5, serbări în cinstea lui Creangă... în Humulești 
Neamţului... Nu vii? 


carte poştală 


t Apa morților a apărut în Viaja românească, IV, nr. 9 — 12, septembrie — decembrie 
1909 şi V, nr. 1, 2, ianuarie, februarie 1910. A 

2 Sadoveanu are în vedere scrisorile deschise ale lui Ibrăileanu către Gherea, publicate 
în Viitorul, nr. 753 din 12 decembrie 1909 şi nr. 771 şi 773 din 11 și 13 ianuarie 1910. 

3 Nu ar fi exclus ca data de 17 ianuarie să fie după stilul vechi. 


64 


771 martie 1910, Folticen 


Iubite prietine, 

Azi, cîte oleacă, baba Dochia își scutură un cojoc. Fulguiește. Vremea 
totuși e tot de primăvară. Parcă nu mă mai tem de o întoarcere a vremii 
rele. La grădină, la casă se lucrează cu hărnicie. Aștept cu mare dor înflorirea 
livezilor. Şi pentru că azi e o zi mai posomorită și frate-meu e acasă, într-un 
congediu, pentru recrutare, ne-am pus să mai scriem ceva pentru Răvașul 
“poporului. Cine ştie dacă om izbuti să-l mai retipărim 1; totuși, ne-a apucat 
așa un dor, și chiar acuma Vasile scrie ceva despre vorba care circulă în norod: 
că, azi merge rău unde-i lumea așa de ză. 

La ultimele cercuri culturale pe care le-am cercetat mă întrebau învă- 
țătorii și preoţii despre gazetă ; că-i bună, că nu știu ce, că-i așa și pe dincolo, 


247 


le făgăduiam că pe la toamnă am s-o retipăresc. Mi-am adus aminte de 
un sfat al nostru. Oare voi putea s-o retipăresc? Știu că iar îmi va răpi timp 
și muncă, însă am mult la inimă afacerea și cred că poate folosi la ceva, 
mai ales acum, cînd se răspîndesc la sate Neamul românesc pentru popor 2 
și Gazeta țăranilor ?, care introduc politica la sate. Una, întăia, e și rău făcută, 
a doua colportează toate scandalurile, toate nedreptățile, toate mizeriile 
orașelor, la sate, și ațiîță și amărăște sufletul omului, care încă nu știe de 
acestea. Răvașul poporului urma altă cale. În privința asta, dacă spunea 
ceva, alegea lucrurile bune, tot ce se făcea bun și de folos în ţara asta, spre 
a întări sufletele în nădejde, spre a le pregăti pentru vremea cînd s-ar petrece 
lucrurile mai bine, ș.a.m.d. ; cred că citeai din cînd în cînd această publicație 
care rivaliza cu revista Viața românească. Aș putea spune că chiar o întrecea. 
Despre asta nici nu mai rămîne îndoială. D-ta însuţi trebuie s-o recunoști. 
Amintește-ți numai celebrele bucăți asupra gunoiului și celebra povestire 
Boii lui Călin. 
A făcut oare ceva Botez? Se poate face ceva? O întrebare într-o zi po- 
somorîtă. Scrisoarea ţi-o trimit însă cu dragoste și prietinie. 
Mihail Sadoveanu 


1 Răvaşul poporului nu a mai apârut după anul 1909. 

2 Neamul românesc pentru popor, ziar Văieni-de-Munte, apoi București, ! ianuarie 1910— 
1936. Director N. iorga. 

3 Gazeta țăranilor a apărut, cu intermitențe la Muşeteşti-Argeş (1892), la Cimpulung, iar 
la Muşeteşti, pînă în 1930. Director fondator, C. Dobrescu-Argeș. 


7 sumie 1910, Folticeni* 


Iubite prietine, 

Din pricina unei mici încurcături între mine, irate-meu Alexandru și 
a treia persoană, care nu s-a purtat cum trebuie, lucru pe care ţi-l voi 
explica în ziua de 70 iunie, cînd vin pe cîteva zile la lași, am mare nevoie 
de suma de 330 de lei, plata unei poliți la București, cu scadența 10 iunie. 
Dacă se poate, fă-mi acest bine și trimite suma aceasta Izabelei pînă la 10 
iunie. Venind în Iași, voi căuta să fac un împrumut pentru nevoile casei, 
care se clădește, și din banii aceștia voi întoarce revistei și suma de 330 lei- 

Dacă lucrul se poate face, înștiințează-mă, te rog, îndată printr-o tele- 
pramă : da; dacă nu, iar: nn. 


248 


Cînd vin, aduc și ceva pentru rubrică, ceva despre cărțile asupra româ- 
anilor — a lui M. Carra? și G. Le Clerc è. 


La revedere, cu dragoste, 
Mihail Sadoveanu 


1 Scrisorile 66—68 şi 70—73—83 sînt trimise pe adresa Lascăr Catargiu, 12 (în realitate 
aceeași stradă). 


2 M. Carra, zice Sadoveanu, dar este vorba de Jean-Louis Carra (1742—1793). A scris 
Histoire de la Moldaviei et de la Valachie, avec une dissertation sur l'état actuel de ces deux 
provinces, Paris, 1778. 


3 G. Le Clerc (istoric francez şi călător) a scris cartea, La Moldo-Valachie ce qu'elle a été, 
ce gqw'elle est, ce qu'elle pourrait étre, Paris, 1866. Sadoveanu a publicat în Viaja românească, V, 


ar. 6, iunie 1910, p. 328—332, cîteva însemnări: Cărţile despre Moldo-Valahia ale lui M. Carra 
și G. Le Clerc. 


66 


25 iunie 1912, F[ălticen] 


Iubite prietine, 
Întăi citește și pe urmă dă la tipar. Te rog vestește-mă dacă a ieșit îr- 
tal de la rege. 
Te îmbrăţișez, 
Mihai 


1 Hirtia, era decretul de numire ca profesor titular la catedra de literatură română la Uni- 
versitate a lui Ibrăileanu. 


67 


Vineri, 28 iunie 1913, Piatra Nleainţ) 


Iubite prietine, mă aflu cu Reg. 15 Războieni, locotenent în compania 
XII, și sînt sănătos. Lui C. C. Mihai Pastia! spune-i, te rog, că, deoarece 
trebuie să fac o excursie care nu poate suferi amînare, cată s-o amînăm pe 
altădată pe cea proiectată de noi în Elveţia. Salută din parte-mi pe toți 
amicii noștri de la V. 7.; astăzi plecăm la Dunăre. O călduroasă strîngere 
de mînă lui Stere. Neamul Şoimăreştilor 2 dacă va trebui pentru revistă, 
ţi-l va putea trimite nevastă-mea. 

Te îmbrățișez, 
M. Sad[oveanu) 
Sărutări de mînă d-nei Ibrăileanu și d-nei Stere. 


carie poștală 


249 


1 Mihai Pastia, același care a scos impreunâ.cu Henric Sanielevici revista Curentul nou 


din Galaţi, a lucrat și la Viața românească. 

2 Neamul Şoimăreştilor a fost publicat în Viaţa românească începînd cu nr. 10, octombrie 
1912 şi terminînd cu nr. 9, septembrie 1913, număr de număr. Sadoveanu se referă, la continu- 
arca, trimiterii capitolelor din Neamul Şoimăreştilor, În volum, această operă a apărut în anul 1915. 


68 


(August 1913, Bulgaria]? 


Iubite prietine, 

Am fost cu a 13-a brigadă mixtă pînă la două zile de marș depărtare 
de Sofia, cea mai apropiată trupă de capitala Bulgariei. Acum am început 
retragerea și, dacă lucrurile merg normal și fără complicații, ne vedem la 
deschiderea repetițiilor teatrului, 15 august. Sînt sănătos; mi-i dor de Iași 
și de prietini. Vă îmbrățișez pe d-ta, pe Stere și pe toți amicii. 

Mihail Sadoveanm 


t Carte poştală trimisă pe adresa redacției Vieții românești, str. Golia 56, Iaşi. 


69 


7 august 1914, Foiticeni 


Iubite prietine, 

Am trimis astăzi la teatru o delegație pentru d-ta: să mă înlocuiești 
ca director pe tot timpul mobilizării și al războiului. Fii bun și ia osteneala, 
din cînd în cînd, de vezi ce mai este pe-acolo, iscălește cîte-o hîrtie și ia 
cîte-o dispoziție. După cum vei fi știind, fusesem iar mutat, și acum con- 
centrat, la Piatra-N. Stere a trecut pe la minister, și acum iarăși m-am întors 
între ai mei. Voi pleca deci cu Rgt. 16, avînd și pe frate-meu în același bata- 
lion cu mine. Cum însă acțiunea noastră, dacă va începe, nu va începe decît 
la finele lui august, am mai avea timp să ne scriem cîte două vorbe din 
cînd în cînd. Îndată ce presiunea evenimentelor a sporit, toți s-au risipit 
parcă ș-au tăcut. Scrie-mi două vorbe, ca să știu cum te afli. Topîrceanu. 
unde se află? D-ta vei sta în Iași, ori vei pleca undeva? 

Cu dragoste, 


Mihail Sadoveanu 


P.-S. Fii bun și scrie două rînduri lui Duca și Diamandy ca să trimită 
rata timbrelor pe trimestrul aprilie teatrului, ca să se poată plăti salariile 
pe august. 


250 


70 


3 Jevruarie 1916,  Folticeni 


Iubite prietine, 

În urma schimbărilor intervenite în „ordinea de bătaie“, iată-mă coman- 
dant al companiei a 3-a la Movileni 1, ceva mai depărtișor decît Ciumuleștii?, 
unde mă aflam mai înainte. Așteptînd iarăși un ordin de congediu, mă gîn- 
desc ce să dau pentru numărul viitor din Viaţa românească. Te rog fii bun 
şi mai vezi ce este pe la teatru. Vinerea mai ales, la consiliu. Te rog să vii. 
Altfel se apucă d-l Momuleanu cu minile de cap. 

Îți strîng mîna cu dragoste, 


Mihail Sadoveanu 


+ Comună lîngă Strunga, aproape de Paşcani: 
83 Comună lingă Fălticeni. 


71 


16 fevruarie 1916, Folticeni 


lubite prietine, 

În pustietățile de la Movileni am primit scrisorica d-tale cu privire la 
teatru (îți mulțămesc!), și cu privire la biblioteca nouă Steinberg 1. Mi-a scris 
și H. Sanielevici să trimit ceva. De la d-ta aflu că plata unei broșuri de 
100 pagini e 200 de lei. Cu acest preţ nu-mi convine, așa că... am să răspund 
în acest sens. d-lui Sanielevici. 

Încolo, bine, -și iau în primire o companie, cu oamenii ei, ciorapii, ba- 
tistele, ranițele şi toate efectele dintr-o magazie cu felurite bunuri mari și 
mărunte, 

Încă n-am primit Viaţa românească. Am să caut cîteva ore de răgaz ca 
să trimit ceva pentru viitorul număr. 

Cu dragoste și prietenie, 


Mihail Sadoveanu 


1 Sadoveanu se referă la „Biblioteca Căminul“ scoasă de Steinberg împreună cu Henric 
Samelevici, 


72 
7 mai 1916, Folticeni 
Iubite prietine, 


Fără îndoială că nu-i decît o neînțelegere. Cum s-ar fi putut să declar 
eu lui Duca! că „nu ţin numaidecît la numirea lui Topîrceanu“, cînd chiar 


251 


eu îi scrisesem că numai această numire îmi convine, și că alta nu pot face‘ 
deoarece Topîrceanu ? e singurul om în care pot avea încredere deplină? 

După plecarea mea din lași, acum în urmă, i-am scris din nou, stăruind, 
și i-am trimis și articolul din Oprma è, cel cu chestia, ca să-l conving că nu 
aci trebuie căutată pricina opoziției unor ieşeni. 

E adevărat că n-am stăruit pentru numirea. „imediată“, deoarece Duca. 
mi-a cerut un răgaz, cum ţi-am mai spus. 

După ce voi veni la lași mă voi înțelege cu Iancu Botez ca să mergem 
împreună la Duca. De la mijlocul lui mai sînt desconcentrat și liber în sfârșit. 
Pînă atunci trebuie să dau în primire compania. Iată cum și năcazul d-tale 
are afîrșit, ca toate pe lumea asta! Mai rămîne o mică chestie. Am avut 
impresia citindu-ţi scrisorile că în jurul d-tale s-au rostit cuvinte de bănuială 
la adresa mea în chestia de mai sus. Nu-mi închipui că chiar d-ta ai putut 
o clipă să-mi bănuiești lealitatea. Prietinia noastră e veche acum de zece 
ani. și nădăjduiesc că mă cunoşti îndeajuns. Am relevat acest lucru deoarece 
țin la o desăvirșită francheță de raporturi între noi. 

Te rog, dacă e nevoie, fă și ultimul act de director. Pe urmă cată 
să-mi reiau drepturile mele. 

Cu prietenești și cordiale salutări, 
Mihail Sadoveanu 


1 1. G. Duca (1879—1933), politician. A publicat la Viaţa românească cronici externe. 
Pe vremea cînd a scris Sadoveanu această scrisoare era ministru al cultelor și instrucțiuni: 
publice. 

? Topîrceanu solicita în acea vreme postul de subdirector la teatrul din Iași. 

3 Opinia, ziar conservator, lași 1897, a continuat pînă după cel de al doilea războ: 
mondial. 


73 
12 septembrie 1910, Bucureşti 
Popa Savu 43 

Iubite prietine, 

Îţi mulțămesc că ești așa de bun și te ocupi, în lipsa mea, de mersul 
teatrului. Că activitatea d-tale va face onoare instituției, nici nu mă în- 
doiesc,. 

Aici s-au luat măsuri pentru aducerea în București a lui Topîrceanu +, 
însă pe aici, el, personal, n-a dat vești. Acolo a scris? 

Cu cele mai prietenești salutări, 
Mihail Sadoveanu 


1 Topîrceanu era în acel timp prizonier în Bulgaria (prins în luptele de la Turtucaia) 


74 


septembrie 1916, din  Bacuresti 


Topîrceanu sănătos —- prizonier Bulgaria. Sadoveanu. 


telegramă 


75 


“Tașt, 24 ian. 1917 


lubite prietine, 
Fii te rog, bun și împrumută-mi pentru citeva ore volumul fatre vis și 
mată al lui Delavrancea. 
Cu dragoste și mulțămiri, 
Mihail Sadoveanu 


76 
6 april 1918, (ași) 


Iubite prietine, 

Azi toată după-amiaza am umblat prin [aşi căutînd o casă. Era tîrziu 
cind m-am întors și n-am mai avut timp să mă răped pînă la d-ta să te 
văd înainte de plecare. Mă duc la Folticeni. Poate voi putea să lucrez ceva 
pînă, în Paşti pentru Viaja românească. 

Cu dragoste şi prietenie, 
Mihail Sadoveanu 


76. V.1918, Folticeni 


Iubite pretine, 

Am aşteptat, după ultima noastră întilnire, încă o zi, două sosirea 
iui Mehedinţi, ca să-i vorbesc de doamna Rozina Bușilă. N-a venit și a tre- 
buit să plec brusc, chemat acasă. Nu ştiu ce-oi face cu d-na B. Dacă ai 
putinţa să treci cuiva dintre cei ce au putinţa să ceară acest deziderat, 
fă-o te rog. 
| Era vorba, într-o zi, să vie pe la mine Demostene Botez ca să rîn- 
duim ceva cu revista ! săptămînală proiectată. Firește, n-a venit. 


253 


Sosit în Folticeni, am chemat pe Saidman și i-am cerut deslușiri. Poate 
tipări bine și punctual atît Viaţa românească, cît și Din Moldova. Îi trebuiește 
hirtie. Cerneală bună are. Condiţiile acceptabile, cu mult mai bune decît 
la Iași. La revedere. Cu dragoste, 


Mihail S adoveanu 


t Se pare că ar fi vorba de o revistă săptămânală Din Moldova, rămasă în proiect numai. 


78 


17.V.918,: Folticeni 


Iubite prietine, 


Ieri ţi-am trimis, prin Vasile Savel, o scrisoare şi-un volum : un exemplar 
din Fot de toamnă. 

Astăzi, cu aceste rînduri, îți trimit pe d-l Louis Saidman, tipograf din 
Folticeni, care poate tipări în conditii bune tehnice atît Viaţa românească, 
cît și Din Moldova, dacă i se dă hirtie. El zice că cere pe 10.000 exemplare, 
sau 10.000 coale din V. r., 500 lei. Cu hîrtia 200 lei ar fi pentru revista 
săptămînală 700 lei, 750 lei 10.000 exemplare sau 7—7,50 bani foaia. Pentru 
V. r., ar fi 8 coli vreo 5.000—5.500 lei numărul. Nu știu care sînt ofertele 
— dacă sînt — tipografilor din Iași. Nici unul nu poate însă tipări așa de 
curat ca această tipografie. Pentru V. 7. zice că are și hîrtie pentru copertă, 
f. bună, 

Dacă te hotărăști, ceva se poate face, fie cu Din Moldova, fie cu V. v 

Îţi strînge cu prietenie și cu dragoste mîna, 

Mihail Sadoveanu 


79 


24 mai 1918, Folticeni 


Iubite prietine, 


Oricât am cercat să concentrez „cocostircul“ — și vei vedea cît e de 
concentrat — n-am putut scăpa fără trei pagini de-ale mele. Copia e făcută 
mai lung pentru culegători și corectură. Ţi-a plăcea, bine; nu, dumneata 
ești vinovat, căci de dragostea d-tale am făcut-o. 


254 


Nu știu cum aţi rînduit cu tiparul. E ncesar însă ca revista să aibă 
o înfățișare artistică, cu o literă frumoasă. Dacă nu se poate așa, mai bine 
s-o amînăm pînă ce găsim. Administrația? tirajul? căci, după cît mi-a făcut 
aici socoteală Louis Saidman, trebuie să se cîştige la un tiraj de 8—10 mii. 


Cu dragoste, 
Mihail Sadoveanu 


9 iulie 1918, Folticena 


Iubite prietine, 


Am aflat un lucru neînsemnat, care însă, probabil, îţi va face oarecare 
plăcere. La Pașcani, locul meu de naștere, lumea mănîncă, se culcă, se în- 
tilnește, se duce la cinematograf după vechiul orar al acestui pămînt. Gara, 
unele autorități au fost forțate să aibă amiaza la 13 ceasuril. Vechii 
mei concetățeni au rămas însă recalcitranți față cu această neînțeleasă și 
arbitrară reformă. Spiritul acesta frondeur se manifestă și în alte privinți. 
Un oarecare „șef“ al unei coloane, iezit de împrejurări în partea locului, s-a 
gîndit să-și întrebuințeze oamenii într-un chip mai folositor obștei. Deci, 
adunînd materiale de construcție, a întreprins, pe un loc dăruit anume, 
construcția unei case de sfat și petrecere, cu grădină, bibliotecă, popici, tir 
etc. După cîte știu, acest „șef“ — neapărat moldovan, din alt neam decît 
obișnuiții refugiați și-a mai avut strămutați penaţii, pînă acum, de vreo 
patru ori. Şi-n patru colțuri ale Moldovei, pe unde a mai fost, a mai făcut 
patru „case“ la fel. Materialele costă foarte ieftin, brațele tot așa; și au 
avut parte și pășcănenii de osîrdia și dragostea lui de mai bine. Ți-aș spune 
și cum îl cheamă ; cum însă secretul scrisorilor nu mai este garantat, mă tem 
să nu se afle, să pățească, bietul om, ceva. De obicei, „șefii“ militari mari 
și mici își întrebuințează vremea cu totul altfel și sînt sigur că maffia lor 
ar grămădi fulgere de răzbunare împotriva acestui necugetat român care 
îndrăznește să se facă plăcut și folositor semenilor săi. De aici am putea 
deci trage concluzia că e bine să fie amiaza la 12 ceasuri și că cei ce-și 
închipuie că progres înseamnă cînd o faci să fie la 13, se înșală. Acest 
conservatism orar cade probabil direct în sarcina acelei paseri rare, ce s-a 
abătut o clipă la malul Siretului, în locul nașterii mele. Nu-l cunosc, am însă. 
o mare simpatie pentru dînsul și aș vrea să-l întîlnesc o dată la ora 12, să-i 
string mîna. 

De la Rîșca am destul de bune știri. Aurel Băeşu s-a răpezit într-o zi 
acolo. A văzut în fugă mănăstirea. A suferit greu în anii aceștia de pribegie 


255 


și refugiaţi. Se pare c-a fost, dacă încă nu mai este, un repaire de bandits. 
Se ține totuși bine. Clopotele și icoanele n-au fost furate și călugării n-au 
fost siliți, ca odinioară la năvala tătarilor, să se cațere cu caprele și cerbii 
pe vîrfurile tainice ale Deleleului. S-a dus și a văzut pîrăul Moișei și a zugră- 
vit ceva. Pe urmă, cu Savel (căci era cu Savel) au intrat într-un loc care 
a fost odată crîșmă. Au mîncat ouă, brînză cu smîntînă, mămăligă, şi au 
plătit — mirare! — 3 lei. S-au întors tîrziu, în lumina unui șfert de lună, 
c-o căruță care hodorogea și c-un cal care avea ciudata tendință de a se 
întoarce mereu îndărăt, apucînd pe drumurile vicinale, cînd la dreapta, 
cînd la stînga. Probabil a văzut întăi soarele în poienile cu iarbă bogată 
de sub Pleșu. 
În curînd o să mă răped și eu pînă la Moldova şi la Rişca și o să-ți 
spun mai multe. Pînă atunci îți strîng cu dragoste și prietenie mîna. 
Mihail Sadoveanu 


P.-S. Ţi-aș fi scris mai curînd, însă îndată după ce am ajuns acasă, 
m-a lovit „mult așteptata“ gripă spaniolă. Eram sigur că mă va ajunge. 
Cum însă luasem precauțiunea să mă chininizez și eram la al optulea praf, 
am avut o formă ușoară, care se manifestă printr-un fel de oboseală și în- 
gurzitură a spatelui și picioarelor ș-o enormă dispoziție de somn. Vreo trei 
zile deci mi-am strămutat cerga, după poziția soarelui, cînd supt un tei, cînd 
supt un measteacăn și cercam să citesc, printr-un fel de piclă de vis, cîte-o 
pagină din Originea speciilor 2... Acuma mi-i bine. Ieri am fost chiar, cu 
copiii, la raci la balta Șomuzului. Am prins vreo sută. Pot să-ți atestez și 
eu, ca și răposatul moș Calistrat Hogaș, că într-adevăr una din plăcerile 
acestei trecătoare vieți e să mănînci raci rasol cu mujdei. 


1 Obiceiul celor de la Căile Ferate de a număra orele de la 1 la 24 şi nu de la l la 12 
cum se obișnuiește în general. 


2 Originea speciilor a lui Charles Darwin. 


81 


Folticeni, în 23 iulie 1918 


Iubite prietine, 


Se pare că războiul european are o curioasă influență asupra femeilor. 
Nu vorbesc de feluritele nebunii mărunte ale celor „de rînd“, care sînt mai 
aproape de natură și mai robite de instinct, ci de cucoane „de familie“, 
cu educaţie, cu reputație. După ani și ani de căsnicie, după ce văd în juru-le 


256 


crescînd și înflorind rodul cu care au fost blagoslovite, iată-le băgînd de 
samă că soțul căruia i-a jurat credință e un om inferior; abia poate lega 
două vorbe, se tîrăște ca un vierme pe pămînt, pe cînd în lume se trîm- 
bițează atîtea idealuri, atîtea jertfe, atîta înfrigurată vrednicie. Își lasă odihna 
şi casa, rudele și amicii și fug în lume ca Nora. Așa a făcut astă-primăvară 
doamna M., și-acuma, foarte de curînd, doamna V. Îţi închipui ce vorbe, 
ce scandal în pitorescul și liniștitul nostru Folticeni. Ieri, pe cînd se vorbea 
de asta, mă miram cum de-au putut cîndva femeile acestea, care nu sînt 
nici urîte, nici proaste, „să urmeze pe bărbat și să se teamă de el“. Cineva, 
o femeie, observa cu drept cuvînt că abia acuma au deschis ochii și au 
privit în juru-le. Atunci m-am gîndit la războiul european, care creează 
pentru femei în lume un nou ideal de bărbat. Ar fi aici poate ceva adevăr 
— dacă cucoanele în chestie n-ar fi fugit ca niște Nore amorezate. De unde 
se vede că și eu și mai ales Ibsen am uitat un lucru simplu și de cînd lumea. 
Da. Dar din investigațiile mele se vede că bărbaţii după care au pornit în 
pribegie și zdruncin burghezele noastre erau oameni asupra cărora tragedia 
actuală, războiul, nenorocirile se reflectau ca lucoarea unui amurg romantic. 

Alte știri din Folticeni nu pot să-ți dau, decît că a venit la noi, de 
Sîntilie, în Tîrgul-Vitelor, Vasilache. Săracul iarmaroc de Sîntilie, pe care 
l-a descris cu uimire și dragoste Kotzebue!! Ce tristețe și ce pustiu! A venit 
numai Vasilache și s-a instalat într-un cort mititel de pînză. Flăcăii și fetele 
din satele din împrejurimi, parfumaţi cu busuioc, potrivit unei vechi tradiții, 
au venit să vadă iarmarocul. Și n-au găsit decît ciulini, o fotografie à la minute 
și acest spectacol străvechi al păpușilor. S-au hotărît să petreacă și cu atît 
şi s-au grămădit rînduri-rînduri ca s-asculte pe acest minuscul scandalagiu, 
cu nasul lung și voce subțirică. Și-au aflat cîteva lucruri nouă. Au aflat că 
domnu Vasilache a fost în Basarabia. Că acolo s-a însurat cu una Mărioara. 
Pe vechea Mariţică, așa de frumușică, a abandonat-o, nenorocitul, cum se 
vede, tot din pricina războiului european. O mîngiia acuma pe aceasta, cu 
mîinile lui de șindilă, ș-o prezenta publicului. O bătea acuma pe aceasta, 
c-un băț mare și noduros, și, nu știu de ce, spectatorii nu mai puteau de 
bucurie. A mai arătat Vasilache ș-un cal furat, tot din Basarabia. A mai 
arătat și felurite exerciții militare și pasuri de defilare. Ş-a luptat, ca și odini- 
oară, c-un cîne cu capul de crocodil și cu dracul, care-l lua în coarne, ș-a 
ieșit victorios. Şi-a arătat din nou vechile isprăvi. Eu sînt însă indignat, 
întăi că ș-a lasat pe Mariţica, al doilea că lumea se arăta cu totul indiferentă 
față de acest act imoral. 

Iulie, pe la noi, a adus zile foarte frumoase, mai ales dimineți și amurguri 
splendide. De multe ori în amurg mă duc cu Aurel Băeșu, care pictează, într-o 
dumbrăvioară tainică și liniștită, pe pîrăul Buciumenilor. Apa curge tăcută 


257 


prin flori, pe sub sălcii străvechi. Așezarea răzășească, de la Alexandru-vodă 
tel Bun, se întinde pe costișe și-n vale. O bisericuță săracă de lemn parcă 
dormitează, singuratică și tristă, în apropierea noastră. Stăm în tăcere și 
singurătate. Au amuţit țărcile și grangurii. Mișcarea ultimelor lumini a zilei 
în sălcii și-n firul de apă al pîrăului par ultimele pulsaţii ale vieții. Pe urmă 
parcă ne găsim într-o împărăție a morţii, a amintirilor trecutului. Tîrziu, 
pornim spre casă. Deasupra asfințitului se simte numai, aș putea zice, o 
slabă lucire viorie ; iar înspre Bistrița munții pierduţi pun o dungă violetă, 
posomorîtă, pe cerul curat. 
„+ Peste cîteva zile îți voi scrie ceva despre expedițiile noastre din zor, 
de ziuă la iazul Şomuzului, unde ne ducem să pescuim raci. 
Cu dragoste şi prietenie, 
Mihail Sadoveanu 


. 2} Wilhelm de Kotzebue (1813—1887). A fost consul rus la lași şi a scris Bilder und Skizzen 
aus der Moldau, Leipzig, 1862 şi romanul Laskar Viovescu, Leipzig, 1862. A tradus unele poezii 
populare românești (din colecţia Alecsandri): Rumänische Volkspoesie, Berlin 1857. 


82 
(lași), 16 uug. 1913 
Iubite prietine, 
Am sosit de la Șomuz. Aș vrea să te văd şi voi trece pe la d-ta azi sau 
mîni sara. Cred că te voi găsi acasă. 
Cu dragoste, 
M. Sadoveanu 


83 


Marţi 
Iubite prietine, 
Dacă poți, fă-mi plăcerea și vină mîni, miercuri, pe la 7 ore sara la 
mine (Sf. Mihai), cu unii dintre tinerii noștri amici. 
Cu dragoste, 
Mihail Sadoveanu 


84 


După legea! din 1910 a teatrelor, taxa de 5% (asupra spectacolelor de 
cinematograf, circ, reprezentații străine etc.) trebuie să se împartă în trei 
părți egale între cele trei teatre naționale din țară. 

În budgetul anului acestuia, 1913—1914 (ca și-n cel al anului trecut) 
am prevăzut suma de 70.000 lei. Taxa aceasta produce netto deci 210.000 lei 
cel puțin. 


258 


Fostul director al Teatrului Naţional din București angajează însă sume 
mari în cheltuielile de montare. Sumele prevăzute în budgetul acelui teatru 
nu mai ajung. Atunci se preface budgetul în două rînduri și deficiturile se 
acopăr, cu aprobarea ministrului, din taxa timbrelor. Vra să zică, tot fondul 
a fost cheltuit, mai rămînînd încă o datorie de 35.000 lei, deficit asupra anului 
viitor, 

Deci rata Teatrului Naţional din Iași, pe trimestrul octombrie, de cel 
puțin 22.000 lei nu mai poate fi încasată, deși ne-a fost garantată printr-o 
lege și suma de 70.000 lei, cît era partea noastră, fusese prevăzută chiar de 
minister. 

Această sumă de 22.000 lei e un deficit enorm pentru un teatru sărac 
ca al nostru. Cum să-l acopăr? Ce e de făcut? 

Prătescu-Voinești îmi scrie că teatrul din București nu mai poate face 
nimic, a mîncat lupul oaia, s-a isprăvit! 

Pot trage juridicește la răspundere direcția acelui teatru și ministerul? 

Ori este cu putință ca Ministerul Instrucţiei să găsească undeva acest 
fond pentru teatrul nostru? 

Te rog fă tot ce-ţi stă în putință ca să am o soluţie. Pentru mine, 
deși nu sînt eu vinovat, chestia aceasta e o adevărată nenorocire. Sînt în 
stare să fac o nebunie dacă nenorociţii pe care-i conduc nu vor avea ce 
mînca trei-patru luni de zile. 


1 Acest fragment de scrisoare nedatat pare a fi fâcut parte dintr-o scrisoare mai lungă 
trimisă probabil lui Const. Stere, care era profesor de drept constituțional. Este important 
pentru istoria Teatrului Naţional din Iaşi prin cifrele şi datele pe care le conţine. 


PAUL ZARIFOPOL 


Sinaia, 21.1.1920 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Chemarea Vieții românești m-a atins nu se poate mai plăcut; dacă ar 
izbuti să mă și scuture din lîncezeala în care mă găsesc, acum mai mult ca 
oricînd, mi-ar fi de mare noroc. 

Sînt cu deosebire recunoscător redacției pentru că-mi dă voie ca, din 
propunerile pe care mi le face, să-mi aleg după puterea și socotința mea. 
Şi aleg așa. Numaidecît am să încerc: să scriu ceva. Lucrul isprăvit îl supun 
redacției, care, atunci, va putea hotărî mai bine, cred, decît acum, dacă 
fac de colaborator ori ba. Să-mi dau numele în lista „asociaţilor“ prea nu 
se potrivește, o dată ce nu pot ști dacă voi fi în stare să dau măcar o bucată 
la jumătate de an. Iar de fotografia mea ar avea drept să facă haz (fără 
bunătate!) oricine în asemenea situație. Pentru dv. toți acei care aţi făcut, 
acum atîția ani, începutul revistei și care sînteți cunoscuți și răscunoscuţi 
publicului, pare că s-ar mai potrivi un prospect cu fotografii. Pentru un 
colaborator sporadic, însă, și cu un nume prea puțin cunoscut, afișarea 
mutrei este de-a dreptul o dăunătoare comicărie 2. l 

Mulțămesc dar călduros Vietii românești pentru că s-a gîndit la mine în 
chip atît de încurajator și voi căuta să-i arăt această mulțămire în formă 
cît mai efectivă. 

Primește, te rog, de la soția mea, ca și de la mine, cele mai cordiale 
salutări. 


Paul Zanjfopol 


1 Scrisoarea este trimisă la laşi, str. Coroi, nr. 4. Toate scrisorile din acest fond, pentru 
care nu s-a făcut o mențiune specială, au fost expediate la aceeași adresă, 
2 Cu toate acestea, Paul Zarifopol figurează pe lista membrilor Asociației literare și știin- 


ze 


ţifice „Viața . românească“, 


263 


S.mata, 23.711.920 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Cu neputinţă mi-a fost să-ți dau pe La Rochefoucauld! pentru primul 
număr. Trebuia bine lustruit înainte de a fi cîtuși de puţin prezentabil. S-a 
întîmplat, însă, că nevasta mi s-a bolnăvit de gripă, iar fata? îmi era dusă 
la Ploiești pentru examene. Servitoarea, un fel de infirmă multiplă și variată. 
Trei săptămîni am făcut și pe cămărășiţa, și pe fata în casă. Știu că sînt 
oameni binecuvîntați care cumulează cu succes o jumătate duzină din cele 
mai disparate activități. Din păcate, eu sînt foarte unilateral. Supărarea 
pentru mine este că nici nu știu cînd voi putea să mă apuc de lucru. Gos- 
podăria tot nu s-a pus încă pe picioare, și acum mi-au mai venit pe cap şi 
alte treburi foarte neliterare. Activitatea de lux îmi este cu desăvîrşire 
anulată. 

Sînt cînd furios, cînd deprimat și, în tot cazul, bun de nimică. 

Cred că lipsa articolului meu la timp potrivit n-a stingherit întru nimic 
aranjarea primului caiet al Vieții românești. 

Oricum, te rog stăruitor să mă ierți de neprezentare la vreme. 

Caragiale a isprăvit traducerea lui Pan de Knut Hamsun è şi a şi trimis 
manuscrisul la Bucureşti. 

Multe şi călduroase salutări de la al d-tale, 


Zarifopol 


: Pentru explicarea lui La Rochefoucauld va apărea în Viața românească abia, tn anul XII, 
nr. 9, noiembrie 1920, p. 350—-361 şi nr. 10, decembrie, acelaşi an, p. 481-498. 

2? Sonia Zarifopol. 

3 Vezi nota 1, scrisoarea nr. 43 a lui D. Ð. Pătrășcanu. 


Sinaia, 23.VI.920 


Tată-mă-s, în sfârșit, stimate domnule Ibrăileanu, cu La Rochefoucauld 
al meu în fața d-tale și a întregei onor. red. V.r. A ieşit cam măricel, cu 
toată grija ce am avut să-l fac cît mai scurt. Singur nu știu cum de s-a 
întîmplat așa. Poate dimensiile maiestoase ale V.r. m-au influențat în 
ascuns, sugerîndu-mi dorința să cuceresc și eu cît mai mult spațiu acolo. 
Imperialism nu-i? Dacă-mi dai notă de admitere, atunci din toată inima 
doresc să vă păzească Dumnezeu de foc, măcar pînă la tipărirea și punerea 


264 


în vînzare a numărului care mă va adăposti... Că nu ştiu de ce se ține așa 
focul de dv. 1. În sfîrșit, noroc să fie, măcar de acum încolo! 

Ca autor, s-înțelege, vin cu felurite. rugăminți. Mai întăi te rog tare, 
nu cumva să-mi ceri să punem pe românește citatele franțuzești, că își pierde 
tot șarmul tabloului. Al doilea, cred că n-ar fi rău să-mi trimiți mie (s-înțelege, 
pe cheltuiala mea) corectura, ori chiar două. Mai vreau ceva? Nu. Dacă 
ai acolo corector de toată încrederea, atunci mă supun. Acum altceva. Mi 
s-a trimis, spre marea mea bucurie, din Germania, manuscriptul cuprinzind 
studiul meu despre France. Îl fac numaidecît pe românește și ţi-l trimit. 
Lucrarea a fost făcută în august 1914 și a sosit prea tîrziu după începutul 
războiului la redacția S.M. din Miinchen?, așa fel că nu s-a mai putut 
publica. Inedit, care va să zică, ţi-l trimit așa cum a fost scris atunci, fără 
adaptări de actualitate, Dacă-l vei ceti, îmi vei da, cred, dreptate... 

Mai aveam o rugăminte: pe La Rochefoucauld te rog mult să nu mi-l 
tai în două numere 3. E cam lung * ce-i dreptul, dar mie, ca părinte, mi se 
pare că are talie frumoasă... 

„Nu te supăra, te rog, să-ți cer o lămurire într-o chestie unde 
nu-mi fierbe d-a dreptul oala, numai așa, pentru orientarea mea per- 
sonală: de ce aveți așa mare grijă în privința unei anume specii de 
detalii din romanul Gherea—Caragiale 4? Care este publicul la care vă 
gîndiți? Fetele între 14 și 30 de ani au cetit aproape toate La rôtisserie de 
la reine Pedauque 5, Les rencontres de M-me de Brâot, Le roi Pausole è și mai 
ştiu eu ce, Cele trecute de treizeci, sau care s-au oprit la treizeci pentru mai 
multă vreme, să zicem că n-au cetit asemenea lucruri, dar nu crezi c-ar fi. 
bine să le cetească, ca unele ce trebuie să trăiască tot în aerul acesta ticălos 
de astăzi? De băieţi, ori și de ce vîrstă, ce să mai vorbim?... Cînd ai cîteva 
minute de pierdut, scrie-mi mai lung. Mare plăcere mi-ai face ! 

O mulțime de cordiale salutări de la al d-tale, 
Zarifopol 


1 Aluzie malițioasă la numeroasele incendii care distruseseră cele cîteva sedii ale redacției 
Vieții românești. 

2 Süddeutsche Monatshefte, revistă miincheneză la care colaborase Paul Zarifopol. 

3 Doleanţa lui P. Zarifopol nu a putut fi respectată (vezi scrisoarea nr. 2 nota 1). 

4 Wevinovăţiile viclene, roman scris în colaborare 1. D. Gherea ṣi L. T. Caragiale, apărut, 
în Viaja românească, XII, nr. 4, iunie 1920, p. 71—81, nr. 5, iulie 1920, p. 180—191 și nr. 6, 
august 1920, p. 350—366. 

5 Roman de Anatole France. 

v Roman de Pierre Louys, 


* După socoteala mea, vreo 30 pag. de tipar (nota lui P.Z). 


24.V.1.920 
Sinaia, Luter, 3 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Scrisoarea d-tale a fost, s-ințelege, pentru mine foarte tonică, pot zice 
chiar electrică. După ce isprăvisem de aranjat pe France în românește, că- 
zusem în obișnuitul meu aplatissement *. Şi mai întăi nu mai știam de ce 
să m-apuc. Acum dar am să urmez cu articolele din Süddeutsche Monatshefte. 
Îţi fac întăi pe Maupassant (Maupassant der Sentimentale 1). Mi-aduc aminte 
că bucata aceasta l-a supărat puțintel pe redactorul de la S.M., dar i-a şi 
plăcut. Mi-ar părea bine, firește, ca d-tale să-ți placă, fără să te supere. 

Pe La Rochefoucauld îl tăiem dar; poate că locul potrivit ar fi după 
paragraful în care am rezumat sistematic Maximele. D-ta însă știi mai bine 
cum trebuie făcută operația. Cu caracterele mici nu cred ca textul să fie 
plăcut. Dacă sînt capabil să mă judec, scrisul meu are, din natură, ceva îm- 
bicsit și oarecum dispneic în el; tipărit prea strîns, trebuie să fie, mi se pare, 
şi mai apăsător pentru cetitori. 

Cred că-i mai bine să debutez cu France; îmi pare că? am mers ceva 
mai ușor. 

Pentru promptitudinea corecturilor, ţi-aș aduce un certificat de la S.M., 
dacă n-ar fi prea greu drumul încoace și încolo. Dacă mă port rău, altădată 
să nu mă mai primești corector. 

Cu romanul Gherea-Caragiale m-ai prins la strimb. N-am textul ca să 
pot vedea cum și ce fel detaliile incriminate sînt estetic inutile. În general, 
numai, aș putea spune că întreaga mașină fiind făcută numai din bucăţi de 
impresii, și încă în mod stăruitor din impresii de exterior, aproape fără urmă 
de structură dramatică, este foarte greu, de nu cu neputinţă, să determini 
detaliile inutile... 

În sfîrșit, lucrul pentru mine are numai atîta importanță că-mi dă pri- 
cină să stau de vorbă cu d-ta despre amănunte care mă interesează. 

Cu cele mai cordiale salutări, al d-tale, 
Zarifopol 
1 Sentimentalul Maupassant, apărut în Viaja românească, XII, nr. 5, iunie 1920, p. 161—177. 


2 In text: care. 


* “Toropeală (fr.), 


266 


Sinaia, [26] VI. 19201 
Stimate domnule Ibrăileanu, 


Poate că ar fi mai bine să de[butez] cu schița despre A. France?, în 
caz dacă-i acceptabilă. Nu-i așa de masivă ca La Rochefoucauld-ul de .alal- 
tăieri și cred că cetitorul (judecînd după mine, cel puţin) își lasă mai ușor 
sedusă atenția de bucăţile cu proporțiile mai discrete. Bucata alăturată am 
lucrat-o la data arătată acolo și la ocazia menționată. E vreo supărare dacă 
o lăsăm așa? De altfel, nici nu m-aș pricepe să o schimb acum. Decît să 
fac un A. France cu totul nou, mai bine este, cred, să mă apuc de altceva. 

Cu cele mai bune salutări, 


Zarifopol 


1 Data scrisorii este 16 iunie 1920. Confruntînd cu scrisorile din luna iunie, același an 
am ajuns la concluzia că data exactă ar fi 26 iunie 1920. 

2 Omul cărților. O schiță pentru aniversarea de 70 de ani a lui Anatole France, în Viața ro- 
mânească, XII, nr. 6, august 1920, p. 340—349. 


28.V.1.920 

Stimate domnule Ibrăileanu, 

Acum ai trei bucăți din care să alegi. La d-ta voia să începi cu care 
vei crede de cuviință. 

Pe Maupassant l-am recetit tot acurn vreo zece ani; și am scris atunci 
alăturata revizie. Recitind-o, n-am găsit nimic de schimbat la dînsa; am 
întărit numai tonul pe une loturi. Nerăbdător sînt să aflu ce zici d-ta despre 
clasificarea pe care am aranjat-o acestui clasic popular. Corecturi îmi trimiti, 
te rog, numai pentru La Rochefoucauld. 

Mai am două articole în Süddeutsche Monatshefte ; dar sînt plictisit acum 
de traduceri. Vreau să mă apuc de ceva nou... Să vedem mai întîi ce note 
capăt la cele două fabricații din urmă. 

Cu salutări călduroase, 
Zarifopo 


Eram tocmai gata să închid pachetul acesta, cînd a venit cumnatu-meu 
cel mai tînăr! și mi-a dat manuscrisul pe care-l adaog aici. Am încredere că 
ai să-i dai loc în V.r. și te rugăm tare să-i obţii un onorar cît vei putea mai 
bunicel. Te mai rog tare și pentru o altă favoare: dacă refuzați articolul, 


267 


să ne trimiteţi cît mai degrabă manuscriptul. Sînt încredințat că cel puțin 
d-ta ai să-l cetești cu interes și aștept curios să văd cum îl judeci în detaliu. 


Cu multă prietenie, al d-tale 
Z. 


1 Ionel Dobrogeanu-(Gherea. 


q 


Sinaia, 26.VI11.920 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Cu puține ceasuri înainte să primesc scrisoarea d-tale, îmi adusese cineva 
vestea că, în nu știu care număr din Hisnat, au fost atacate Nevinovătule 
viclene din cauza mult discutatului pantalon al fragedei eroine *. Aflînd 
aceasta, am exclamat pe ciocoiește : cela est décidément par trop fort! ** Domnii 
aceștia își plătesc cu prea mare grosolănie mutra publicului. Cred că merită 
să le dăm peste bot cu menstruul, regretînd că nu le putem aplica și alte 
produse fiziologice în textul de care s-au legat. Redacția Hrenei—în rolul pudi- 
cului personaj mitic care la „Junimea“ veche se chema „duduca de la Vaslui”! 
Farsa este prea groasă și cred că facem tocmai bine să lăsăm lucrurile 
— soi disant *** — tari în textul incriminat așa cum sînt. Venind la detalii» 
eu aș observa că menstruul, oricît de obișnuit ar fi el la vîrsta aceea, prin 
părţile noastre, pentru copil însuși nu poate, cred, niciodată fi un eveniment 
neînsemnat. Şi mi se pare că este vorba tocmai de punctul de vedere al 
copiilor... Nu ți se pare că tinerii mei prieteni au exploatat cu o delicată 
şi exactă băgare de seamă răsunetele sufletești ale întîmplării? Ori poate 
greșesc eu, fiindcă romanul s-a lucrat aproape de mine și de multe ori în 
comunicaţie cu mine?,., 

Despre Maupassant-ul meu ai observat cu cea mai mare dreptate că 
am lăsat afară unele calități „pentru a sublinia pe altele“. Cred că titlul, 
împreună cu două-trei locuri din text, arată îndeajuns ţinta articolului: era 
vorba să definesc și să clasific artistul altfel decît cum l-a consacrat majori- 
tatea. Sînt, fireşte, multe lămuriri de dat, care n-au încăput în lucrarea mea, 


* Eu n-am văzut textul din Hiena; totul dar e spus cu rezerva că informatorul meu a fost exact. (Nota lui P.Z 
„+ E desigur prea mult! (fr.). 
wo» Așa-zis (fr.). 


268 


destul de lungă și fără asta. Dacă publicaţia va fi, cum speri d-ta, cu niţel 
scandal, poate am ocazia să reiau problema. 

Aştept să-mi sosească din Germania o altă fasciculă din S.M. cu o scurtă 
notiță a mea despre arta literară în general ; cred că are să-ţi pară amuzantă 
și, oricum, mai puțin masivă ca toate cele ce ţi-am trimis pîn-acum. În afară 
de aceasta, am întreprins un articol despre impresia estetică. Pentru mine 
însumi și pentru cetitorii mei vreau de multă vreme să clarific fundamentele 
pornirilor mele în domeniul artei. Cred că este aceasta o idee onestă și utilă. 

O sumă de călduroase mulțămiri pentru preaîncurajatoarele vorbe cu 
care ai primit scrisul meu și multe salutări cordiale. 

Al d-tale, 
Zarifopol 


Nu te supăra să-ți fac o întrebare cu totul extraliterară : care ar fi aproxi- 
mativ onorarul pentru articole ca acele trimise pîn-acum de mine? 


i Hiena, II, or. 10, 1920, p. 8 ironizează pe I. DD. Gherea şi L. I. Caragiale, autorii 
romanului Nevinovăţiile viclene. 


Sinaiu, 1.XI.920 
str. Luter, 3 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Pe La Rochefoucauld tipărește-l cînd vci găsi de cuviință, într-un singur 
număr sau în două. Mă gindesc că pentru puținii cetitori care se interesează 
de asemenea vechituri, lucrul este cu totul indiferent. Pe acei care n-au răb- 
dare să urmărească ceva în două numere să-i lăsăm cu totul la o parte... 

Dar, în orice caz, să-mi lași mie corectura. Văd, de altminteri, că și 
d-tale ţi-e frică de această operaţie în cazul cu La Rochefoucauld. 

Nu știu cînd îţi voi putea trimite iarăși manuscript: mă aflu din nou 
în toane rele. 

Mare plăcere mi-ai face dacă mi-ai procura Actiunea feministă de la Pia- 
tra 1. Nu cunoșteam alt atac decît pe al unui oarecare Braniște în Rampa. 
L-am cetit cu băgare de seamă de cîteva ori și n-am putut găsi nimic de 
folos într-însul. Poate că dacă l-aș combina cu ceea ce spun cucoanele de la 
Piatra, aş putea scoate ceva vesel. 

Am primit onorarele pentru Maupassant și France și rmulțămesc pentru 
neîntîrziata lor trimitere. 


269 


Spun drept că am avut oarecare deziluzie financiară. Am avut totdeauna 
înclinare să dau toată vina, cînd e vorba de deziluzie, însuși deziluzionatului. 
Alarma însă despre reînvierea Veţi: românești mi-a venit, întăi și-ntăi, de 
la Pătrășcanu prin Caragiale — o pereche de perfecţi meridionali: ce arti- 
ficii de aur! Greşala mea a fost că am uitat niţel de exuberanța cu totul supra- 
normală a celor doi pirotehniciani. Pătrășcanu a mai vorbit, de altfel, și 
cu bătrînul Gherea, prin februar sau martie trecut, despre eventuala mea 
colaborare, zugrăvind, firește, perspective cu elanul de linii și culori înnăscut 
naturii sale. Asta a fost, cum am zice, fatalitatea obiectivă în iluzionarea 
și deziluzionarea mea. Îndrăznesc să adaog, spre descărcarea mea, că unui 
tip așa de puţin meridional ca subscrisul îi este uneori de-a dreptul imposibil 
să-și închipuiască pînă unde merge capacitatea de a broda a unui meri- 
dional adevărat.., 


Cu cele mai cordiale salutări, al d-tale, 
P. Zarifopol 


1 În Acţiunea feministă, nr. 30, 1920 (Piatra-Neamţ), articolul lui Paul Zarifopol despre 
Maupassant este caracterizat drept „o impietate“, autorul fiind comparat cu Zoil şi Caion, 


Sinaia,  25.X1.920 
sir. Luter, 3 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


M-ai pus în mare nedumerire cu vorba despre „cît mai multe manu- 
scripte“. 

Dacă urmez să fabric lucruri pentru revistă, nu-i chip să scriu „opere“ 
în înțelesul la care te gîndești d-ta și, pe cît înțeleg, și Gusti. Maximum ce 
poate suporta revista ar fi un La Rochefoucauld, adică ceva în felul hapsînului 
articol cu care te căznești ca să-l faci să încapă, au propre et au figuré *, printre 
lucrurile digestibile și actualistice de care revista are strictă nevoie pentru 
existența ei. Dacă mă țiu de tăiat asemenea pietre de moară, nu mai dau 
nimic revistei. 

Pentru moment, pare că tot pentru și spre producţie de revistă mă simt 
dirijat și exercitat. Mă necăjesc mult, chiar de cînd ţi-am trimis ultimul 
manuscript, cu problema impresiei estetice în general!. Este vorba să spun 


” La propriu şi la figurat {fr.). 


270 


ceva care să fie o bază de înţelegere între mine și cetitorii care binevoiesc să 
mă urmărească. Nu-mi pot afla liniștea pînă nu scot lucrul acesta la capăt. 
Îmi stă pe suflet. Operele și planurile care urmează le las la pustia. Şi cum 
să faci opere? Cu ce? Adevărata mea bibliotecă este captivă în Lipsca. 
imposibil de transportat acum. Ce am aici sînt resturi și sfărmături dintr-un 
tot care, prin el însuși, nu era mare lucru. Din cîte știu, nici colecțiile din 
București (Academie, Fundaţia universitară) nu mi-ar putea fi de mare 
ajutor pentru ceea ce mă pricep eu să lucrez. Dar tot am să încerc. Cînd 
și cum, Dumnezeu știe... 

Cît privește polemica, sînt cu totul în sentimentele d-tale: nu trebuie! 
Credeam numai că feministele din Piatra-N. mi-ar fi dat prilej de expli- 
cații pentru vreo viitoare anexă sau prefață. Cine este Braniște, pe care 
l-a supărat așa de rău Sentimentalul Maupassant? 

Cu cele mai cordiale salutări, al d-tale, 


Zarifopol 


1 Arta literară şi simplă literatură va apărea în Viața românească abia în anul XIII, nr. 8, 
aug., 1921, p. 173—186. 


10 
Sinaia, 28.X 1.920 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Un ziar anunţă că, în curînd, se va publica litografiat cursul d-lui Philip- 
pide 1. Nu te superi, cred, dacă te rog să-mi spui tot ce știi despre această 
publicare și mai ales unde se va pune în vînzare lucrarea, 

Cu cele mai cordiale salutări, 


Zarifopol 
carte poştală 


2 P. Zarifopol se referă la cursul de Filologie română (7. Introducere în știința limbii. 2. Fi- 
ziologia sunetelor), editat de D. Gafițanu, D. Găzdaru și M. Paulian, Iaşi, Litografia mo- 
dernă, 1921. 


11 
Sinaia, 1.1.927 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Mulţămesc tare pentru osteneala ce ţi-ai dat cu corectura, cum și pentru 
promptitudinea cu care administrația îmi trimite onorarele. 


271 


Adineaori am primit și nr. 9. Mi-am cetit, s-înțeiege, numaidecît textul t, 
Am găsit o singură greșală mare: pag. 353, rîndul al 9-lea de jos, lipsește 
virgula după Pascal — înţelegi confuzia ce rezultă de aici! Încolo, textul 
mi se pare foarte curat și încă o dată mulțămesc călduros tuturor acelora 
care au făcut clacă pentru curățirea lui. 

Mă încurcă numai cuvîntul diformări (pag. 351). Eu scriu deformări, 
fiindcă găsesc de cuviință să nu alterez prea mult fizionomia neologismelor. 
Cred că și în românește s-a scris şi s-a vorbit a deforma, dar diform. Pentru 
că așa sînt vocalele în franțuzește, de unde am luat noi cuvintele aceste. 
Acum să zice și să scrie a diforma? Eu simt aceasta ca un oribil mahalagism. 
Aceasta îmi aduce aminte de o altă schimbare nouă în pronunțarea romă- 
nească, care mă exasperează și asupra căreia doresc mult să aud jude- 
cata d-tale. 

Sînt vreo șase ani de cînd am început să mă împiedec de pronunțări 
ȘI scrieri ca: seziune, inzist, conzist, azist, azistenţă, conzstență etc. 

Familia Rossetti să cheamă acum Rozeti. Pe generalul Presan îl chema, 
pînă prin noiemvre 1916, Pressan. Deodată a apărut în nu știu ce ordonanță. 
(Și negreșit numaidecît și prin ziare): Prezan. 

În nr. 9 din Viața românească, la 457, găsesc, în sfârșit regizor! O fru- 
musețe! 

D-ta ești incomparabil mai mult în stare decît mine să judeci cum și 
de unde au răsărit pronunțările aceste. Eu le bănuiesc că sînt boanghe- 
nizme, rostogănizme introduse de gazetari veniți de „dincolo“. Am drep- 
tate ori ba? 

Mie îmi sună a bădărănie literară. Interesant a fost și este pentru mine 
să observ că fenomenul acesta se petrece cu buna știre a oamenilor. Se aude 
tn intonație și să simte clar în fizionomia și întreaga atitudine a individului 
care pronunță z acolo unde pănă alaltăieri zicea s, să aude și se vede clar, 
zic, că omul este mîndru că s-a pus de acord cu o modă nouă. La voia- 
jorii de comerț, la avocaţi și alți intelectuali din provincie, starea aceasta 
psihologică este cu deosebire observabilă... Am însă un prieten, băiat foarte 
instruit şi distins (dar inginer, ce-i dreptul), care schimbă și limba franțu- 
zească după această nouă modă românească și zice, de ex, asister (adică azist€!) 
și altele d-astea, Iar o prietenă a noastră pronunță de vreun an și jumătate 
Zonia în loc de Sonia (cunoscutul diminutiv rusesc). Strașnic lucru frica să 
nu calci cumva regulile dictate de modă!? 

Aștept toarte nerăbdător judecata și asentimentul d-tale asupra acestor 
nimicuri caraghioase, care, din păcate, au darul să mă supere, ceea ce, desigur, 
nu-i frumos de loc pentru vremuri ca cele de azi. Dar încurcătura este 
că eu nu sînt de astăzi... 


272 


Mă rog, cine este d-na sau d-ra C. Marino-Moscu? Nu-i pseudonimul 
unui bărbat? Să poate o damă să fie așa cuminte și inteligentă povestitoare? 
Nu-mi vine a crede. Ca toţi oprimații, femeile (ca și ovreii și emancipații 
sau parveniţii de tot felul) cînd să apucă să iasă la iveală, să strîmbă în 
chipuri variate, dar deopotrivă deplorabile. Sistematic am evitat toată 
viața literatura și arta feminină. Fiindcă iarăși, ca toți oprimațţii, femeile sînt 
necontemplative și esențial neartiste. Mă surprinde dar tare scrisul Amintirilor 
Caterinei State 3 și mă captivează. În fragmentul din n-rul 9 mi să pare 
numai că supără puțin că, pe alocuri, se substituie impresia actuală a scrii- 
torului impresiei care ar trebui să fie cea adevărată a copilei. Acolo unde 
să întîmplă aceasta, sufere, s-înțelege, și vorbirea, tonul scapă pe de lături: 
„Sunetul vag al unui clopot mă trezește la realitate“... ; ori: „tăceam, ascul- 
tind glasul viorilor“.., Altfel, bun de tot. 

Al dumitale devotat, 


Zarifopol 


1 Vezi nota l1, scrisoarea nr. 2. 

2 Observațiile acestea au fost reluate în articolul Cuvîntul în libertate, apărut în Revista 
vremii, II, nr. 17, din 18 iunie 1922, p. 11—13. 

3 Constanţa Marino-Moscu: Amintirile Caterinei State, în Viaţa românească, XII, nr. 7, 
sept., 1920, p. 59—81. 


12 
Sinaia, 7.1.1921 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Foarte mult te rog să-mi îngădui să corectez eu a doua bucată din La 
Rochefoucauld. Nu zic c-a fost rău corectată cea dintii, ferească Dumnezău! 
Dar am așa un fel de îndărătnicie, copilărească ori bătrînească — totuna! — 
să trec eu cu ochii peste bucata aceea. Nu te supăra! Te cred om bun și 
redactor înțelept și cu o experiență respectabilă asupra capriciilor oamenilor 
de condei. 

Mai trebuie să spun că orice cheltuială ar urma de aici mă privește 
exclusiv? 

Îţi doresc un an plin de toate bunătăţile și în sertare numai articole 
după pofta inimii d-tale. 

Cu prietenie, 
Zarifopol 


273 


13 
(începutul lui 19211 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Iată încă o traducere. Vezi d-ta, te rog, dacă face de tipar. Dacă vreuna 
din ideile gingașe să va plăti, cum îmi scrii, cu peste trei sute, mare bine 
mi-ați face să mă informaţi de asemenea caz, ca să știu cu cît mi s-a scăzut 
datoria. 

Te mai rog încă să nu să mai trimită numere din V.r. doamnei Culianu 
(Iași, strada Mirzescu 16), cum cerusem mai demult. Te-am mai rugat o 
dată să revoci această trimitere ; dacă cumva vei fi uitat, revoacă acuma. 

Mult te rog să mă ierți că te ostenesc cu atîtea fleacuri; nu am altcui 
să mă adresez pentru asemene lucruri și sînt migălos pînă la boală inclusiv. 
Cu multe mulțămiri și cele mai călduroase salutări, 


Zarifopol 


carte de vizită 


14 


Sinaia, 6.V.921 
Stimate domnule Ibrăileanu, 


Articolul pe care aș vrea să-l dau acum la V.r. este tot din acele nem- 
teşti. Are nevoie însă de mai multă prefacere decît cele de pănă acum pentru 
ca să fie potrivit pe românește. De aceea te întrebam dăunăzi dacă nu ești 
prea. încărcat și solicitat cu alte materii, pentru ca să știu dacă trebuie să 
mă apuc de dînsul acum îndată. Hotărît, de mîne dimineaţă îl iau în lucru. 

Pentru cronicile scurte, în felul acelora pe care le publicam la Arghezi 1, 
am intrat în vorbă cu Adevărul literar, cu gîndul să le public acolo, cîte 
2—3 pe lună, ca să le pot aduna cît mai curînd într-o Foaie volantă 2. Adevărul 
îmi oferă 300 lei pentru bucată iscălită ; iar sub pseudonim, numai o sută! 
Le-am cerut 500 pentru iscălitură. Aștept acum răspunsul lor. Colecţia 
Cronicii nu o am nici eu. Am avut-o compiectă, dar a dispărut, cu atîtea 
altele care au fost lăsate în locuința aceasta a noastră din Sinaia, cînd am 
luat fuga spre Moldova în 1916. Am să caut la Bucureşti. Nu sînt mai mult 
decît 5—6 bucăţi, prea puţin, cred, pentru o foaie volantă. Prea neactuale 
nu cred că ar fi. Dacă le găsesc, îți trimit negreșit foile, ca să judeci, ca 
unul ce ai desigur mult mai mult flair pentru orientarea publicului nostru 
cetitor decît pot avea eu. Atunci am hotărî împreună ce să poate face cu 
bucăţile acele. Aceste pe care le scriu sau le schițez acum nu s-ar prea potrivi, 


274 


pare-mi-se, cu cadrele V.r. O pagină jumătate, două de impresii și reflecţii, 
formulate în tempo presto *, fără documentare, nici argumentare, cu înfă- 
țișarea jumătate frivolă, jumătate impertinentă pe care inevitabil o iau ase- 
menea produceri, oricît de serios și cumsăcade ar fi fost meditate, nu văd 
bine unde am putea să le așezăm, ca să nu le șază prea rău nici lor, dar 
nici revistei. Și apoi (de, mai e și grija de autor!), nu ar risca asemenea lucru- 
șoare să să cam piarză în cuprinsul bogat și consistent al V.r.? 

Despre eventualele mele volume, nici vorbă că am de o mie de ori mai 
multă încredere și speranțe în tipografia ieșeană 3... Numai puteri de aș 
avea cîte îmi trebuie! Dar vezi că și pe mine mă apasă tot mai rău bătrînețea, 
neurastenia, marasmul și mai ales o îngrijorare perfidă și esențială, care se 
distilează din toate colțurile lumii și vieţii de astăzi. 

Cu multe călduroase salutări, 
Zarifopol 


1 În Cronica, revistă editată de Tudor Arghezi şi Gala Galaction între anii 1915—1966, 
Paul Zarifopol publicase o serie đe articole. 
2 „Foi volante“ — colecție a editurii „Viața românească“, 


PETI 


3 În Editura „Viața românească“, Paul Zarifopol nu a publicat nici un volum. 


Sinaia, 13.VI [1927 ? 


Stimate domnule Ibrăileanu, 

lată aici o mustră din Registrul ideilor gingașe 2. Dacă face pentru Viv., 
atunci fii bun, te rog, și scrie-mi cît onorar să poate obţine pentru asemenea 
bucăţi. Nu le dau decit cu pseudonim 3. 

Crezi că au să se supere rău feministele? Poate că, din contra, are 
să le pară bine. Poate că au să ne certe; asta ar fi şi mai bine. 

M-ai întrebat de Lucia Mantu. Să prezentă frumos și interesant.. Să. 
înțelege, are încă multe semne de ncexperienţă literară, de nesuficientă 
lucrare a materialului de impresii, dar are pornire bună, și bucata cu olteanul 
zarzavagiu este desăvîrșită. Îmi pare cea mai bine făcută din toate +. 

Articolul lui Filiti despre germanoiili 5 este o bucată strălucită. Foarte 
mult mi-a plăcut și studiul lui Barnoschi despre cărbunari ê. El îmi spunea 


* Ritm rapid (it.). 


19—2448 275 


astă-iarnă că v-a mai trimis și alte bucăți. De ce nu ați mai publicat nimic 
de el? Studii scrise inteligent și cu bun condei sînt așa din cale-afară rare în 
publicistica noastră... Ori este Barnoschi prea deocheat ca germanofil? Dar 
Margareta Miller-Verghy nu este și ea cel puţin tot atîta? Deosebit că bucata 
ei ? e lipsită aproape de orice justificare estetică, intelectuală și oricum vei 
vrea, diletantism inferior cu totul (cred că sînt aici complect de acord cu d-ta). 
Pătrășcanu îmi recomanda stăruitor să cetesc pe Tudor Pamfile și să 
certa în aceeaș vreme cu mine de la Lucia Mantu, zicea că nu merită decît 
nota 7 cel mult. N-am cetit nici un rînd de Pamfiles. Să vedem acuma, după 
ce voi mai isprăvi de scris din ale mele... Sînt mult prea în urmă cu literatura 
românească. Trebuie să-mi revăd lacunele mai de aproape. Dăunăzi, frunză- 
rind volumele lui H. Sanielevici la un prieten, am fost izbit de ignoranța 
mea asupra atîtor lucruri (vorbesc simplu de fapte) care s-au petrecut în 
publicistica română, pe cînd eu îmi treceam tinereţele în, pe atunci, atît 
de plăcuta țară nemțească. Sanielevici îmi pare un tip penibil : curios amestec 
de ţicneală și mediocritate! Nu vreau să zic că unele bucăţi (de pildă, im- 
presii din viața nemțească) n-ar fi lectură folositoare pentru anume pături 
de cetitori. 
Cu nerăbdare mare aştept să aud ce zici despre ultimele două manuscrise 
pe care ţi le-am trimis, adică două cu acel de astăzi. 
Cu cele mai cordiale salutări, 


Zarifopol 


E de mult de cînd vreau să te întreb: unde se găsește cartea d-tale 
despre Vlahuță ?? Eram încă în Germania cînd am auzit că lucrezi (cîteo- 
dată mi se spunea că chiar ai publicat) un volum despre Vl[ahuţă]. Niciodată 
nu m-am întîlnit cu această carte și nimeni n-a știut să-mi răspundă precis 
despre ea. Zilele trecute am văzut anunţat o carte de curînd apărută asupra 
numitului, dar nu e de d-ta 1°, 


1 Scrisoarea, deşi poartă data, 1920, este sigur din 1921, toate referințele din text fiind 
la articole din 1921. 

2 Se referă probabil la Feminism, primul eseu din seria Registrul ideilor gingașe, apărut 
în Viața românească, SII, nr. 7, iulie 1921, p. 97—101. 

3 Eseurile din scria sus amintită vor fi publicate de P. Zarifopol în Viaja românească 
sub pseudonimul Anton Gherman. 

4 Dincă, din seria File rupte, apărută în Viata românească, XIII, nr. 4, aprilie 1921, p. 37. 

5 Articolul istoricului I. C. Filitti, La răspîntie, apărut în Viața românească, XIII, nr. 1, 
ianuarie 1921, p. 62—77. 

6 Căruunarii ( Democraţia de acum 100 de ani) apăruse în Viaja românească, XII, nr. 6, 
august 1920, p. 388—404. 

? Ca să pot muri..., apărută în Viața românească, XIII, nr. 5, mai 1921, p. 201—204. 


8 Folcloristul Tudor Pamfile a publicat în Viaţa românească şi schiţe din viața țăranilor. 

? Exemplarele din teza de doctorat a lui G. Ibrăileanu Opera literară a d-lui Vlahuţă, 
tipărite în Editura „Viaţa românească“, fuseseră distruse de un incendiu în 1912. 

19 N. Zaharia, A. Vlahuţă, viața şi opera, Buc., Socec, 1921, 280 p. 


16 


Sinaia, 13.V11.921 
Stimate domnule Ibrăileanu, 


Duzini de pagini dacă mi-ai fi scris despre necazurile care ţi le fac nervii, 
și n-aş fi zis: destul! Dintre toate cîte sînt pe lumea asta, nervii sînt, din 
nenorocire, aceea ce pot înțelege eu mai natural și mai complect. De cînd 
mă țin minte, am știut ce este nervozitatea bolnăvicioasă și, din pragul 
tinereţii, am cunoscut-o în formele ei acute. Şi eu sînt un redus, un sărăcit 
fiziceşte și sufletește pe urma nervilor. 

Firește, este greu să cîntăreşti bine pe altul, dar, dacă mă gindesc la 
d-ta, îmi amintesc că, dacă n-ai putut face în viaţă cît ai fi dorit, ai scris, 
oricum, două-trei cărți bune și frumoase, ai făcut lecții bune la un număr 
destul de mare de tineri. Eu, însă, m-am naufragiat aproape cu totul în 
dezorientare și nehotăriîre şi cu vai-nevoie am scris, pănă la vrîsta asta, 
cîteva zeci de pagini, fără să fi avut altă ocupație, de cînd m-am însurat 
încoace, decît infirmităţile nesfirșite ale copiilor, ale nevestei și ale mele... 
Dar să nu mai stric hîrtia cu aceste urite lucruri: odată voi putea, poate, 
să-ți povestesc, dacă vei vrea să m-asculţi, de ce n-am făcut nimic în jumă- 
tatea dintăi a vieţii mele, şi de ce nu-i nădejde că am să fac mai mult în 
timpul care-mi mai rămîne, probabil, de trăit. 

Aici, în familia noastră, sîntem încă sub spaima și tristețea morţii lui 
Caragiale 1, Nu ştiu dacă ai aflat (îţi va fi spus, poate, Pătrășcanu) în ce 
torturi a murit bictul băiat. Un ceas aproape de agonie groaznică! Şi-a spart o 
sticlă în cap, şi-a smuls smocuri întregi de păr, asa de infernal îl chinuia su- 
focația şi durerile nebune de inimă. Nu-ţi mai spun ce dezolare fără seamăn 
este în sufletul mamei-se, care acum este şi ca aici în Sinaia, nici spaimele 
care le am cu cînd o întîlnesc. Zic spaime, fiindcă fizionomia și tipetele ei 
lîngă patul mortului mă persecută aproape balucinatoare și mi se pare că, 
de aș trăi sute de ani, tot aşa violent m-ar urmări ca astăzi... 

Pentru cele ce-mi scrii despre onorariile mele, îți sînt tare recunoscător, 
Hucăţile din Registrul ideilor oingașe le publicăm dar, hotărît, sub pseudonim. 


277 


Nu știu dacă este bine să public toate articolele mari în revistă, ori să rezerv 
unul sau două numai pentru volum. Te rog mult să-mi dai un sfat hotărît 
în această privință și totodată să-mi spui cam cîte bucăți de toate ar trebui 
pentru ca să fie material de un volum convenabil. Afară de aceasta, am 
nevoie mare să știu cît de curînd ce onorar și procente din vînzare poate 
să-mi dea V.r. pentru volumul de articole, cum și pentru acel asupra clasi- 
cismului francez, pe care sper să-l dau gata pînă la primăvară; bucăţile 
asupra lui La Rochefoucauld pot să-ți dea idee de spiritul și maniera lucrării 
asupra clasicismului. 

Îți mulțămesc călduros pentru urcarea onorarului articolelor. Te rog 
tare să nu uiţi că și 50 de lei în plus nu-mi vor fi niciodată de prisos asupra 
unui onorar oarecare, căci mă găsesc în mare nevoie de bani... 

Foarte drept spui că articolul meu despre Arta literară 2 nu are concluzie 
formulată. Dar nu crezi că-i șade mai bine așa? În materie de artă, principiile 
nu sînt altceva decît simpatii și antipatii sensuale costumate în forme logice. 
Această credință a mea îmi subtilizează, ori, mai drept, îmi anulează adeseori 
concluziile în germine. 

Cu concluzie, însă, ori fără concluzie, eu cred că articolele mele trec 
destul de nebăgate în seamă, fiindcă lumea cetitoare are altele în gînd decît 
acele de care vorbesc eu. Bucuros aș primi polemică despre Musset, ori 
despre orice alt lucru de care am vorbit; polemicele sînt o distracţie din cele 
mai folositoare pentru oamenii care cetesc — cu deosebire în țările cu lume 
vioaie și sociabilă cum este a noastră. Dar n-am nădejde să dau loc la pole- 
mici. Ai văzut singur ce a fost cu Maupassant-ul meu: două foiletoane ale 
lui Braniște, cum a dat Dumnezeu. În prefața volumului (dacă va apare!) am să 
caut să-i răspund; poate că de hatîrul unei prefețe polemice are să sporească 
numărul cumpărătorilor... 

Articolul despre Feminism al lui Anton Gherman a fost special destinat 
să provoace răspunsuri vioaie din partea cucoanelor. Te pomenești că și 
aici mă așteaptă o absolută deziluzie. 

Mă întrebi dacă ţi-am mai făcut vreo cerere în scrisoarea mea din urmă 
pe care d-ta să o fi uitat. Îţi vorbisem de M. Barnoschi și nu mi-ai răspuns 
de ce V.r. nu a mai publicat nimic de dînsul. Îmi pare om tare inteligent 
și condei frumos. De ce îl refuzați?... Fiindcă îl preţuiesc mult, îndrăznesc 
să-ți adresez, prietenește, această întrebare. 

Cordiale salutări și călduroase mulțămiri, 
P. Zanfopol 


1 Luca Ion Caragiale, fiul lui I. L. Caragiale. 
2 Apare sub titlul Arta literară si simplă literatură. 


278 


17 
Sinaia, 24 august 1921 
Administrației revistei Viaţa românească 
lași 


Am rugat de mai multe ori, în cursul anilor 1920 și 1921, pe d-l G. Ibrăi- 
leanu să binevoiască a dispune ca să să scază costul abonamentului meu la Vu. 
din onorarele articolelor mele publicate acolo. D-l Ibrăileanu a uitat probabil 
de rugămintea rea, astfel să înțelege cum de am rămas în întîrziere cu achi- 
tarea abonamentului. Acum, pentru ultimul articol publicat în revista dv. 
(august 1921) încă nu mi s-a achitat onorarul. Vă rog dar să dispuneţi dv. 
ca din onorarul acesta să se scază suma pe care o reclamă de la mine adminis- 
trația V.r. pentru abonament, ca să nu mai fie trebuință să vă întorc eu 
îndărăt suma prin mandat poștal. Cred că acest aranjament e mai simplu 
şi mai comod. Totodată vă fac cunoscut că o dată cu achitarea datoriei 
mele, să încetați de a-mi trimite mai departe revista. 

Cu deosebită stimă, 
Paul Zarifopol *1 


* nu: Zamtiropoll! 


1 Cu creion verde, adăugat de cineva din redacție: „D-l Sevastos este rugat a ţine cont 
de dorința d-lui Z“. 


18 
Sinaia, 13.1X.921 


Stimate domnule Ibrăileanu, 

Am rugat pe administratorul V.r. să scază din onorarul meu abonamentul 
pentru doi ani la revistă; dacă îl vezi, adu-i aminte, te rog, de aceasta. 
Găsesc că-i mult mai practic așa, și pe mine mă scutește de mandat. Am 
scris de asemenea administratorului ca să nu mi se mai trimită revista. Te 
rog tare să nu-mi iei aceasta în nume de rău. Sînt nevoit să-mi reduc chel- 
tuielile cu cea mai mare stricteță ; în ce privește librăria, trebuie să mă măr- 
ginesc la cumpărarea de cărți franțuzești exclusiv. V.r. o găsesc eu, cînd îmi 
trebuie, pe la prieteni. 

De două luni n-am mai lucrat nimic. Sinaia, pe vară, este plină de cu- 
noscuți. Invitaţii peste invitații: mese, ceaiuri, plimbări în automobil. Să 
ferească Dumnezeu pe orice intelectual cumsăcade de caznele mondenităţii! 

Îndată ce voi începe să răsuflu, mă apuc de „ideile gingașe“ și de arti- 
colul despre Flaubert. Mă ispitește de cîtă vreme să scriu cîteva pagini 


279 


despre arta lui Hugo ; băieții și fetele de astăzi au obiceiul să-l privească peste 
umăr. Ar fi ceva de lămurit aici. 
Ai primit scrisoarea care-mi fusese înapoiată din Agapia? 
Scrie-mi ce mai faci și ce lucrezi. 
Cu cele mai bune salutări, al d-tale, 
Zanifopoi 


19 


Sinaja, 10.X.921 


Stimate domnule Ibrăileanu, 

Cum să nu înțeleg cele ce-mi scrii cînd eu singur am fost acum câtiva 
ani obsedat până la tortură de frica unui cancer la intestine, la stomah, la 
rinichi, mai știu eu la ce... Ştiu groazele neurasteniei mai bine decit orice 
alt lucru pe lume. Nici acum nu am scăpat cu totul de această perfidă, cara- 
ghioasă și umilitoare boală. Atîta numai că, de la doctorat încoace, eu am 
trîndăvit, iar d-ta ai urmat să lucrezi à haute pression *. De aceea te ține 
încă monstrul cu atîta îndărătnicie. Acum trei zile m-am întors de la Bucu- 
rești. Pătrășcanu îmi spusese că ești la Chișinău, pentru odihnă. Bine mi-ar 
părea să te știu refăcut și liniștit. Vezi de luptă cu toate puterile. Anatole 
France are dreptate : la neurasthenie est le singe des maladies **. Ca s-o birui. 
trebuie voință, mai ales voință de a te amuza, pentru ca să-și capete centrele 
superioare rezistența și puterea de control şi de critică normală. Pe mine 
m-au oprit cu totul de la scris petrecerile cu mosafirii de vară, dar cred 
că mi-au făcut şi bine. Bine? Pe jumătate, fiindcă m-au lăsat ostenit, acce- 
sibil melancoliei și la tot felul de fobii surde, acum, că am rămas iar singur 
cu cărţile și cu condeiul și fără prea mult gust de lucru. Dar trebuie să mă 
execut. Pătrășcanu zice să rezerv două-trei bucăţi numai pentru volum. 
Cred că are dreptate. 

Pentru revistă am schițate o duzină de foiletoane, din „ideile gingase™. 
Reiativ la aceasta, îndrăznesc să întreb dacă revista ar putea şi ar vrea să-mi 
înainteze ceva bani asupra acestor bucăţi, căci am mare nevoie de numar 
pentru moment. Ce priveşte onorarul volumului, să mă adresez lui Pătrăşcanu? 

lartă-mă. că te plictisesc și ostenesc atîta cu detalii de telul acesta, dar 


altcuiva nu-mi vine să vorbesc de astea. 


* La presiune înaltă (fr.). 
+* Neurastenia este maimuța bolilor (fr.). 


280 


Cine-i Mihai Ralea? Aud mari laude despre dînsul. Îl cunoști? 

Lucia Mantu nu ne mai dă nimic? (l-am aflat numele adevărat.) 

Cînd îmi scrii, spune-mi drept dacă nu te ostenesc scrisorile mele cu 
întrebările cele fără sfîrșit. Eu cunosc prea puțin oamenii și lucrurile de pe 
aici: de aceea îți cad belea d-tale, care te-ai arătat păn-acuma cu mine așa 
de răbdător. 

Cu cele mai bune sentimente, al d-tale, 


Zarifopol 


20 
Sinaia, 11.XII.921 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Foarte umilit mă înfățișez d-tale cu a doua „idee gingașă“. Mi s-a plătit 
pe cinci înainte, și eu abia acum îți aduc una. Mai mare rușinea! Îndrăznese 
să sper că pe celelalte patru am să le execut într-un termen mai convenabil... 
Dar cum să fac să pot redacta mai ușor? Gînduri care-mi umblă prin minte 
de ani de zile, pe care le știu pe toate fețele, nu vor să se fixeze în scris decît 
cu o trudă exasperată. Pesemne că n-am fost făcut pentru condei; e, așa, 
numai o apucătură absurdă, care mă duce cîteodată să-l iau în mînă... Cum o 
fi: pînă nu împlinesc cele patru „idei“ cu care mă simt dator, nu m-apuc 
de altceva. 

Cred că și această a două bucată nu va supăra cu nimic direcția revistei 
și încă mai mult cred că va trece nebăgată în seamă ca și cea dintăi. Dar 
mă gindesc că, adunîndu-le, cînd vor fi mai multe, într-o broșură, voi face, 
poate, oarecare zarvă prin gazetele literare. Niţică ceartă literară este un 
tonic indispensabil; în intenția aceasta sînt acordate „ideile gingașe“. 

Aștept, ca totdeauna, cu nerăbdare judecata d-tale. 

Cu cele mai cordiale salutări 


Zarifopol 


21 
Sinaia, 7.114.922 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Între două „idei gingaşe“, Anton Gherman îţi trimite o traducere 1. De 
multă vreme mă necăjește ideea să traduc ceva într-o românească cît mai 
curată, chiar și de cel mai șters franțuzism ori boanghenism. Adeseori mă 
revolt cît de urit vorbim și scriem eu și mulți din cunoscuții mei. De trei 
sferturi de veac, licenţiaţii în drept din Paris ne-au umplut vorbirea și scrisul 


281 


de nesfîrșite scîrnăvii dezgustătoare, caraghioase, idioate. La tot pasul ni 
se vîră în suflet necurățeniile acestea uricioase. Şi cum cele mai multe sînt 
imitații prosteşti din limbi străine, cred că traducerile făcute cu băgare de 
seamă sînt contra-otrava specială. Nu pretind cît de puţin că bucata mea 
merită numaidecît tiparul. Este o încercare, mai ales ca să-mi curăț vor- 
birea mea însăși de scîrboșeniile idioate de care-i așa de greu, pesemne, de 
scăpat. 

Nuvela însăși nu-i, mi se pare, nici prea bună, dar nici prea rea. Am 
ales-o fiindcă mi-a venit, nu ştiu de ce, foarte îndămină s-o pun pe româ- 
nește. Poate că nici n-ar fi rău pentru băieţii noștri, care nu știu bine germana, 
să cunoască arta povestirii a neoromanticilor nemți. Dacă ce am făcut acum 
nu-i prea prost, mai încerc o traducere, două din nemţeşte ori englezește 
(mă gîndesc la nuvelele lui Wells). 

Prin noiemvrie ori decemvrie ţi-am trimis o „idee gingușă”, Ideal și 
energie. Ai primit-o? În curînd vine alta. 

Ce mai face domnul Philippide? Cînd îi publicaţi cartea? 

D-ta cum te mai simți? Eu sînt destul de rău cu nervii. Am multe supărări 
și încă mai multe făgăduieli de supărări. Ah, dac-ar putea omul să n-aibă 
nici nădejde, nici frică... 

Te salut călduros, al d-tale, 
Zarifopol. 


i Călugărița rea, de I. H. Strobl, apărută în Viaja romåncască, XIV, nr. 8, august 1922 
p. 204-226. 


Sinaia, _9.1:,922 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Mă pregăteam să-ți scriu despre socotelile noastre, cînd a venit scri- 
soarea d-tale. Cînd mi-au sosit, acum cîteva zile, 800 de lei de la F.r., 
n-am înţeles ce bucată mi se plătește cu dînșii. Am bănuit curînd că-i încurcă- 
tură ; scrisoarea d-tale explică și confirmă. Vine, prin urmare, că mi s-a plătit 
de două ori Arta literară și simpla literatură (din iulie sau august? 921). Astfel, 
vă rămîn dator cu 800 de lei. Cred că nu-mi va cere Vr. să-i trimit bani 
îndărăt, ci va avea bunătatea să-i considere ca un avans pentru articole ce 
vor urma —- să dea Dumnezeu! Prima „idee gingașă* a fost plătită atunci 
cînd a apărut. Astfel, pentru cei 1.500 trimiși mai pe urmă am de dat 5 
articole, din care am trimis numai unul: Ideal și energie. Cînd, oare, are să 
se publice? Pentru anul acesta vreau să dau un Caragiale! (10 ani de la moar- 


282 


tea lui în iunie viitor) și un Mobhere?, dacă cumva, cum e foarte posibil, 
nu v-a dat altcineva un Moliere păn-acum. Dar vezi cum ne-am gîndit amîn- 
doi deodată la Caragiale?... Mare păcat că n-am aici scrisorile de la diusul, 
aș fi spicuit, cred, lucruri pipărate dintr-însele. Dar voi căuta să-l fac cît 
mai cu dragoste și cu cît voi putea mai vie aducere-aminte. Am să lucrez 
însă cu mare frică: cît l-am cunoscut, am avut frică de el, o frică pătrunsă 
de dragoste și admiraţie, dar, în sfîrșit, frică. Ani de zile am trăit cu el, cu 
atît mai absorbit de dînsul, cu cît, fiindcă trăiam altfel destul de izolat, 
era aproape singurul om pe care-l frecventam. Un om cît o lume, s-înțelege. 
Nimic din ce mi-a trecut pe dinainte în toată viața nu mă obsedează atîta 
şi cu atîta de puternic farmec; mi-e plin capul de mutrele, de intonațţiile, 
de gesturile lui toate, care erau, la un loc o aproape neîntreruptă producere 
artistică. De aceea mi-e așa frică să vorbesc, dar mai ales să scriu despre 
dînsul. Dar nu mă las! Am să-mi adun toată obrăznicia. 

Să mă supăr că nu mi-ai răspuns mai curînd?... Dar nu știu cîte ai pe 
cap? În special un mare plus de muncă la Universitate, ca decan; şi-mi în- 
chipui cîte fleacuri neplăcute și protivnice firii d-tale te vor fi întîmpinînd 
într-o așa slujbă. 

Eu stau tare prost cu nervii. Să-ţi dau un exemplu, fiindcă d-ta ai să-l 
înţelegi cum trebuie și n-ai să rîzi de mine. Zilele aceste a trebuit să plece 
la București fiu-meu, pentru examene. Ei, pentru mine asta este ca o catas- 
trotă, atît de multă și chinuitoare anxietate mă năpădește la o împrejurare 
ca asta! Coli întregi aș putea scrie dacă ţi-aș înșira toate grijile, toate neno- 
rocirile posibile pe care mi le închipuiesc. Tren, tramvai, automobile, gripă, 
scarlatină, pungași, boli sexuale, brutalități de la profesori, zăpăceli de-ale 
copilului — din toate aceste și câte altele încă, îţi închipuiești cîte poate trage 
o minte nenorocită de neurastenie. Iacă 12—14 zile pierdute pentru mine, 
pierdute în boală curată; fiindcă chiar dacă la 2—3 zile pot avea o veste 
telefonică de la băiat, asta prea puţin îmi ușurează anxietatea aceasta oribilă, 
absurdă, scandaloasă. Și doar asta nu-i singurul izvor de boală pentru mine. 
De la război, au venit multe altele pe capul meu. Dar vorba d-tale: să lă- 
săm asta! 

Îţi doresc din toată inima tot binele și îți mulțumesc tare pentru vor- 
bele așa de prietenești pe care mi le trimiţi din vreme în vreme. 

Al d-tale, 
Zarifopol 


1 Publicul şi arta lui Caragiale, în Viaja românească, XIV, nr. 6, iunie 1922, p. 392—407. 
2 Molière şi gustul clasic va apărea în Viața românească abia în anul XVIII, nr. 11, nov. 
1926, p. 145—166. 


283 


23 
Sinaia, 10.1V.922 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Foarte necăjit și încurcat sînt de întîrzierea mea. Am trecut iar printr-o 
perioadă de deprimare foarte urîtă și iritantă. Cred că V.r. mă iartă, cu bună- 
tatea care mi-a arătat-o pănă în prezent; și sper că nu s-a supărat nici de 
excursia mea pe la Flacăra 1. M-au fierăstrăit atît cu stăruința să colaborez, 
că nu am putut scăpa. Mi-a ieșit rău, dar asta-i cu atît mai bine. 

Îți trimit a treia „idee gingașă“ 2, pentru că să leagă foarte de aproape 
cu a doua. Și afară de asta, lucrurile aceste le am pe stomah și trebuie să 
le vărs. Cred că să găsesc doi-trei cetitori care să simtă puțină ușurare împreună 
cu mine. Ce nenorocire că redactarea îmi merge așa de greu: este, în mare 
parte, un chin. 

Înainte să isprăvesc Tipul politic, m-am apucat de Caragiale. Nădăj- 
duiesc să-ți fac ceva convenabil. În tot cazul, pentru subiectul acesta am cu 
deosebire nevoie de bunătatea d-tale: ai să fii bun să mă cetești ca un dascăl 
şi să-mi semnalezi numaidecît eventualele schimbări de care va fi trebuință. 
Deocamdată, n-ai putea d-ta să dai poruncă acolo să mi se trimită, contra 
ramburs, Spiritul critic în literatura română 3 şi Scriitori şi. curente? Lovinescu 
a scris, mi se pare, despre Caragiale. Să-l cetesc? 

Ce mai este cu Originile limbii române? 

Cu cele mai bune salutări de la al d-tale foarte devotat, 
Zarifopol 


În Flacăra, VEI, nr. 15, 18 martie 1922, p. 255, publicase articolul Inielectuatii. 
2 Din registrul ideilor gingașe (III. Tipul politic), în Viata romånească, XIV, nr. 4, aprilie 
1922, p. 5—12. 
3 Titlul exact: Spiritul critic în cultura românească, laşi, ed. l-a 1909, ed. a Il-a 1922. 


24 
Sinaia, 23.1V.922 


Stimate domnule Ibrăileanu, 

Cu nici un preț nu vreau să-mi amin datoria către V.r. Ghimpele datoriei 
este un îndemn mult prea preţios pentru scrisul meu, pentru ca să caut a 
mă dezbara de dînsul altfel decît plătindu-mi cît mai curînd datoria prin 


manuscript. 
Îţi mulțămesc călduros pentru dedicarea Notelor și impresiilor și 
d-lui Sevastos îi mulțămesc tare pentru volumul împrumutat. Amîndouă 


284 


cărțile m-au stirnit mult pentru articolul despre Caragiale. Poate că am să 
polemizez puțin cu d-ta, dacă-mi dai voie. În general, despre polemică nu 
mă învoiesc de tot cu d-ta. Polemica este un truc pedagogic foarte bun pentru 
cetitor, în special pentru public de meridionali neastîmpăraţi și iubitori de 
ceartă cum sînt românii. Am credința că prin polemică să și explică toate 
mai bine, fiindcă opoziţia accentuată a părerilor trezește atenția. Să înțelege 
că gluma mea cu Braniște nu să poate numi cu drept polemică; de aceea 
valoarea lui Braniște mi-a și fost cu desăvirșire indiferentă. Vorba era să 
tac să petreacă o clipă cîțiva oameni de bine... Dar nu mi-ai spus că Pascut 
dojeneşte aspru de tot pe Anton Gherman! Bun băiat Pascu, dar prea-i 
sever. Zice că scrisul meu îl ostenește prea mult. Poate să fiu eu de vină, 
dar să poate că și el să fie prea slab de constituţie. Dar a ajuns acum, în 
urmă, la urechile mele că și alți cetitori să plîng că sînt neclar. Nu înțeleg. 
Lucrurile despre care scriu sînt aproape pe înțelesul oricui, și vorbirea mea 
mi să pare corectă și naturală cît să poate. D-ta ce zici? Ce trebuie să spunem 
de Gh. Savul?, cu vorba lui atît de întoarsă?! Și mi să pare că nimeni nu 
se plânge de dînsul. Dar Lovinescu? Ce învîrtituri continue de expresie! Între 
alții, Iorga a spus dăunăzi unui prieten al meu că nu poate pricepe nimic 
«din ce scriu eu... Aș mai înțelege că la anume categorii de cetitori români 
actuali să le fie antipatice părerile mele, dar neclare!?... 

Am să-ți fac o rugăminte, ori, mai drept, o întrebare, din partea unui 
prieten. care dorește să cîștige ceva parale cu traduceri. A aflat că lui Radu 
Rosetti i-a plătit V.r. 10.009 de lei pentru traducerea unei cărți politice (o 
lucrare de polemică antisemită, mi se pare), și prietenul meu ar vrea să știe 
dacă plătiți cu numărul de pagini sau altfel și dacă V.r. ar mai fi dispusă 
să editeze traduceri de scrieri politice. Au apărut, în nemțește, lucruri de 
mare interes pentru judecarea războiului și a efectelor lui, și prietenul acesta 
al meu (un fost diplomat, bine informat în domeniul politicii europene) este 
foarte dispus să facă asemene traduceri. E om foarte serios și instruit. Te 
rog tare să mă informezi, ca să-i pot comunica cît mai curind dacă V.r. ma 
are interes de astfel de literatură. 

Peste 2—3 săptămini ai să-l ai pe Caragiale. Pe urmă vine a 4-a „idee 
zingașă“: Revolutia”. Molière are să zăbovească mai mult. 

Cu cele mai bune salutări, al d-tale, 
Zarifopol 


1 George Pascu, profesor de dialectologie și istoria literaturii române vechi la Universi- 
tatea din Iaşi, îl atacase pe P. Zarifopol în Arhiva, XXIX, nr. 2, aprilie 1922, p. 256. 

2 Gh. Savul publica în Viaţa românească articole de estetică. 

3 Nu a apărut în Viata românească. 


285 


[30] 
Nn 


Sinaia, 3.VI.922 
Stimate domnule Ibrăileanu, 


Peste plictiselile obicinuite ale vieții mele a venit acum, de vreo cîteva 
săptămîni, și o boală de rinichi. Alergături pe la doctori, analize, dietă. Ma- 
rasm, deprimare, disgust, absolut de toate... Pe urmă, procesul comuniştilor? 
și greva lui Alexandru Dobrogeanu ? îți închipuieşti d-ta bine cîtă enervare 
și zăpăceală mi-au adus în casă. Vai de biata nevastă-mea! Ce de alergături 
pe la stăpînire, la ziare, la cunoscuţi influenţi, la închisoare, la ședințele 
procesului — ca un samsar asudă nenorocita pe străzile Bucureştiului, Gherea 
cel mai tînăr nu-i bun de nimic pentru asemenea treburi; eu tot așa, Soacră- 
mea? este de o senilitate patologică. Ce să-ți mai spui?... 

Vorba-i acum: ce ai să zici d-ta de Caragiale al meu? t De micile mele 
atacuri contra lui Gherea și contra d-tale știu bine că n-ai să te superi. Este 
un necaz mic, dar vechi al meu împotriva amîndorura, o îndărătnicie de 
literat ; nădăjduiesc că m-am servit destul de bine de dînsa în interesul por- 
tretului lui Caragiale și al cetitorilor curioji de mărunțișuri estetice. Dacă 
izbutesc a te stîrni să-mi răspunzi, de pildă în miscellanea, atunci, după cre- 
dința mea de care-ţi vorbeam dăunăzi, publicul n-are să păgubească. Afară 
de greșelile atacurilor mele de care nu-mi dau seamă, am lăsat și dinadins o 
lacună gravă, ca să-ți dau mai sigur pricină de vorbă. 

Îndată ce mă dezmetecesc niţel din osteneala copiatului pe curat, mă 
apuc de Molière. 

N-am băgat de seamă cînd s-a lungit Caragiale pîn-într-atît. Ce faci cu 
așa macaroană? O tai în două? Dăunăzi mă certa un cetitor că le fac toate 
prea scurt și impresionist : trebuie, zice, să faci studii. Poftim! Dar n-a fost 
cu premeditație... Nu știu dacă-i „studiu“, dar lung e. 

Cu cele mai bune salutări, 
Zarifopol 

Rog tare să vezi bine de corectură. În a II-a „idee gingaṣă“ a scăpat în 
loc de siugi plecate, slugi plăcute. Păcat! 

Ai văzut ce comic atacă Pascu pe Anton Gherman în Arhiva de filologie? 
Excelent băiat Pascu, dar cam prea vioi! 


i Procesul din Dealul Spirii, intentat în mod ilegal unor comuniști români de statul bur- 
ghezo-moșicresc. 

2 AL Dobrogeanu-Gherea, inginer, fiul lui Constantin Dobrogeanu-Gherca, unul dintre 
acuzaţii din procesul amintit mai sus, declarase greva foamei în semn de protest împotriva 
tratamentului inuman la care fusese supus. 

3 Sofia Gherea, soția lui C. Dobrogeanu-Gherea. 

4 În același număr în care fusese publicat articolul lui P. Zarifopol despre Caragiale, 
G. Ibrăileanu răspunde pe larg (Viața românească, XIV, nr. 6, iulie 1922, p. 433—439). 


286 


26 
Sinaia, 15. VI.922 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Manuseriptul Caragiale l-ai primit desigur. Am nădejde că redacția l-a 
acceptat spre publicare. Te rog dar să mă informezi în ce stadiu să găsesc 
datoriile mele cătră administraţia V.r. acum, după ce am trimis și această 
bucată. 

Probabil că manuscriptul meu a sosit prea tirziu pentru ca să mai poată 
intra în numărul de iunie (luna morţii lui Caragiale) ; dar cum V.r. încă nu 
coincidează cu calendarul, întîrzierea mea nu face mare pagubă. 

Moliere are să-mi dea mult de lucru. Bănuiesc că are să iasă masiv, cam 
ca La Rochefoucauld. || tăiem în două numere -— și să bucură iar acei care 
îmi cer să nu mai fiu „impresionist“. 

Ai văzut Adevărul literar — Caragiale 1? Mic mi-a scăpat, și nu mai pot 
pune mîna pe nici un exemplar. E ceva de cetit în el? Ce zici de polemica 
Ralle-—Ciomac 22 Eu cred că-i mai bine să se dueleze băieţii. Nu-i controlează 
nimeni; măcar să-și facă poliţie între dinșşii. Sînt și prea mulți literați. Să 
sufocă. Inevitabil să să ghiontuiască, și tîrgovățul român e vanitos nebun. 
Trebuie să-și dea peste nas unul altuia. Este o strictă și naturală higienă. 

Astept cu mare dor să aflu cum judeci pe Caragiale al meu. Nu crezi 
că am pus diagnoză nimerită publicului? 

Te salută foarte călduros, al d-tale, 
Zarifopol 


1 Zece ani de la moartea lui Caragiale, grupaj de articole din Adevărul literar și artistic, 
III, nr. 81, din 11 iunie 1922, p. 1—5; semucază G. Galaction, C-tin Graur și alții. 

2 Aluzie la polemica dintre Em. Ciomac şi Mihail Ralea (Nu Ralle, cum scrie Zarifopol). 
Vezi Viaja românească, XIV, nr. 3, martie, 1922, p. 4+40—448. 


27 
Sinaia, 7.V11.9221 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Foarte rău îmi pare că ti-am dat de lucru tocmai în vremea căldurilor 
blestemate, dar sînt nu să poate mai încîntat că te-am stîrnit să-mi răspunzi. 
S-înțelege că și eu am să-ţi răspund tot prin V.r. Fără îndoială că opoziţia 
între noi este mare; tocmai de aceea dau eu preț mare discuţiei noastre. 
Totul este să ne clarificăm cît mai bine pozițiile. 

Acum sînt lămurit cu socotelile: prima „idee gingaşă“ a fost plătită 
deosebit. Mai sînt dator, prin urmare, patru sute de lei. 


287 


Să mai scriu despre vreun autor român? Aproape sigur că bucata despre 
Caragiale rămîne cea dintăi și unica mea lucrare în literatura română. Fiindcă 
veni vorba: mi-a trimis d-na C. Marino-M. volumul ei tipărit la V.r.? fără 
să-și dea adresa. Ai putea să mi-o dai d-ta, ca să-i pot mulţămi. Mie îmi 
plac numai amintirile. Cît am frunzărit volumul și o nuveletă tipărită în 
Sburătorul” lui Lovinescu, nu mi-au plăcut de loc. Diletantism foarte mediocru. 
Mare deosebire să notezi amintiri și să construieşti artistic. Mi-a împrumutat 
un prieten volumele lui Hogaș. La dinsul, literarismul inferior este şi mai 
deplorabil, pentru că omul pare să fi fost plin de temperament și de vani- 
tate. Unele bucăţi, ca Floricica, arată un nivel intelectual de mahala care să 
ia cu totul la serios, C'est en dehors de l'art Littéraire *, ducînd indulgenţa chiar 
la maximum, 

Şi ce amestec de prost-gust: stil, dragă Doamne, popular, împănat cu 
reminiscențe clasiciste! Ceva grozav de mitocănesc. Nu ţi se pare?! Numai 
istoria popei Gherman mi s-a părut mai bună. 

Cu Moliere nu merg prea repede. E lucru greu. Poate să iasă iar o ma- 
caroană pentru două numere, ca La Rochefoucauld. Poate între timp să mai 
dau o „idee gingașă“. Ai văzut că Pascu mă disprețuiește cu stăruință. E om 
foarte sever. Ai de gînd să-i răspunzi? Philippide îl încurajează la aceste 
atacuri, ce crezi? Cred că n-a avut dreptate V.r. cînd a vorbit de iritabili- 
tatea filologilor în general. Cei din Iași au o iritabilitate specială. Gindește 
că Pascu, de cînd s-a trezit în filologie, a auzit într-una că Gaston Paris * 
e o vacă, Tobler € un bou, Meyer-Lübke 7 un şarlatan, Havet 5 şi Wilamowitz?’ 
niște ignoranți. Atunci ce era să facă băiatul cînd s-a făcut mare? Trebuia 
să fie iritabil grozav. Dar noi ne putem întreba dacă nu s-ar putea face treabă 
tot atît de bună fără așa nemăsurată iritație. 

Și cred că Pascu este un muncitor folositor, priceput la treaba lui. D-ta 
ce crezi?... 

Noi să ne vedem de-ale noastre. M-am liniștit şi bucurat foarte cînd 
am văzut că ești mulțămit de Caragialele meu. Sînt nerăbdător să văz V.r. ; 
pe aici încă n-a sosit. Răspunsul am să ţi-l dau, cred, prin septembrie, pour 
la rentrée **, 

Ce să face cu onorarul pentru articolul lui Ion Gherea (Paragrafe asupra 
omului mediocru)? Nu i s-a trimis nici lui, nici mie. Să mi-l trimită mie. Cînd 
scrii administraţiei, adu-i, te rog, aminte de asta. 

Multe și călduroase salutări de la al d-tale, 
Zarifopol 


* E în afara artei literare (fr.). 
++ La reîntoarcere (îr.). 


288 


Zici de Sanielevici. În puţinul ce l-am cetit de dînsul, am găsit un zevzec 
gălăgios, cu fond destul de mediocru. Ori poate că pare mai mediocru decît 
este din cauza gălăgiei prea mari. 

De unde aş putea căpăta mai repede Spiritul critic..., de la Iaşi ori de la 
București, ca să știu unde să scriu? Sau scrie d-ta să mi se trimită c[ontra] 
ramburs și cît mai degrabă. 


t Scrisorile nr. 27, 28 și 34 sint expediate la Minăstirea Văratec. 

> C. Marino-Moscu: Tulburea, Buc., Ed. „Viaţa, românească“, 1922, 

Probabil Fantazie, în Sturăiosul, I, nr. 18, din 14 ian. 1922, p. 422—423. 
1 Apreciere dură și necorespunzătoare. 

3 Gaston Paris (1839—1903), lingvist şi romanist francez, 

€ A. Tobler (1835—1910), romanist elveţian. 

? W. Meyer-Lübke (1861—1936), romanist german. 

3 L. Havet, lingvist francez. 

1U, von Wilamovitz (1849—1930), filoiog german. 


22.V [1.0922 


Am cetit acum şi răspunsul d-tale, care m-a bucurat, m-a încîntat, m-a 
stimulat cît nu-ți pot spune. Numai de laudele care mi le dai acolo mă plîng : 
sînt așa de mari, că pretează grozav la ironie. D-ta ai față de mine o bunăvoință 
extremă, o bunăvoință oarecum pedagogic părintească de director de revistă. 
Mi-e mare mîngfiere să mă văd lăudat de d-ta, dar mi-e teamă să nu provoci 
verva răutăcioșilor, și asta ar putea să mă încurce în certuri frivole. Sînt de 
fel destul de zurbagiu. 

Încolo, răspunsul d-tale mi-a înrădăcinat și mai tare credința mea în 
valoarea polemicelor. O mulțime de detalii să desfac, luminîndu-să dintr-o 
dată, în apărarea d-tale, și vezi cu cît mai vioi și mai încondeiat decît în carte 
le spui toate în polemică! Nu am dreptate? 

Eu urmez a lucra Ja Molière, care-mi cere lectură multă și, în același timp, 
meditez polemica cu d-ta, și una sau două „idei gingaşe”. 

Vin iar cu o mare rugăminte la d-ta: nu ar putea administrația să-mi 
înainteze onorarul pentru Molière și două sau trei „idei gingașe“, și să-mi tri- 
mită suma cît mai curînd? Mi-ai face mare bine, și, dacă n-ar fi așa, desigur 
n-aş veni iar să te supăr cu o asemene cerere. Să mi să adreseze mie, te rog, 
și onorarul pentru Ion Gherea 2. 

Philippide nu mi-a trimis volumul 2. Să-i fac recenzie mi-ar fi cam greu : 
nu sînt îndeajuns la curent cu lirica modernă. Dar aș încerca, s-o învăţ. 


289 


Îţi mulțămesc încă o dată tare pentru răspunsul d-tale şi te rog să mă 
ierți că te ostenesc atît cu cererile mele extraliterare. 

àl d-tale devotat, 

Zarifopol 


1 Pentru articolul Paragraje schematice asupra omului medioevu Ain Viaja romdnenscă, 
XIV, nr. 5, mai 1922, p. 243—248. 


2 Al A. Philippide: Aur sterp, Editura „Viața românească”, 1922. 


29 
Sinaia, 22.V 111.922 

Stimate domnule Ibrăileanu, 

Cu toată căldura îti mulțămesc pentru bunătatea care iarăși ai arătat-o 
față de mine. Încă n-am primit banii (nici onorarul lui Ion Gherea), nici 
Spiritul critic, dar nădăjduiesc că n-au să întirzie mult. Spiritul critic trebuie 
negreșit să-l revăd înainte de a redacta definitiv răspunsul către d-ta! 

Săptămînile din urmă au fost foarte rele pentru viaţa mea literară. Cu- 
noscuți mulți, casa plină de lume (obicei moștenit aici în casă de la bătrînul 
Gherea), mișcare, vorbă multă — lucruri strașnic de neplăcute pentru mine. 
Mai degrabă rabd izolare cît de mare. Cu toate că și izolarea are destulă amă- 
răciune și iritații într-însa. Dacă vei vrea să m-asculți, ţi-aş vorbi odată mai 
mult de aceste extreme ale vieții mele. Acum mă grăbesc să-ți trimit cît mai 
degrabă aceste cîteva vorbe, ca să știi că ţi-am primit scrisoarea. Întăi am să 
dau gata răspunsul cătră d-ta 1 

“Pe urmă, Molière ; și apoi mă întorc iar la cîteva „idei gingașe”, care mă 
preocupă acum mai mult ca orice. 

De cetit, să înțălege că nu ne cetește mai nimeni: dar dacă aceasta ne 
este datul nostru... 


Cu cele mai cordiale salutări, al d-tale adînc devotat. 
Zanjopol 


1 P. Zarifopol nu a mai continuat polemica începută cu G. Ibrăileanu. 


30 
Sinaia, 14.1X.922 


Multstimate domnule Ibrăileanu, 


Cele mai mari și tari mulțămiri pentru toate! Am primit și banii (afară 
de onorarul pentru Gherea), și Spiritul critic. Cînd voi fi şi eu, oare, în stare 


290 


a 


să-ţi întore darul cu care mi-ai făcut o așa de mîngiioasă plăcere?! Poate cu 
Moliere și cu Flaubert să pot împlini materialul pentru un volum. Ce crezi? 

De două luni și mai bine, lucrez prost de tot. Lume, sarvă, gospodăria 
complicată și dezordonată. Trebuia să fac pe casierul pentru toată familia 
concentrată aici po vară. Mare bucluc pentru mine! Nu-s gospodar nici atîta, 
și oschimbare cît de mică chiar în viața mea zilnică mă zăpăceşte fără margini. 
Neom -— ȘI asta-i tot. 

Pe Philippide nu-l pot face, cricită dorință am și oricit de rău îmi pare 
că nu-ţi pot face plăcerea aceasta. Ştiu prea puţin despre poezia lirică modernă. 
Fii bun și spune-i lui Philippide mulțărnirile mele cele mai călduroase pentru 
darul cu care m-a surprins, 

Molière mă necăjeşte rău. Am mare teamă să nu iasă searbăd, lucru de 
care mă tem mai rău ca de orice cînd scriu. 

Cred că, înainte de toate, am să isprăvesc răspunsul asupra lui Caragiale. 
Mă preocupă tare și o „idee gingașă“ asupra Revoluţiei. Aici mai degrabă 
am nădejde să fac ceva care să-ți placă. Încă o dată îți mulțămesc din tot 
sufletul pentru toate și te salut prieteneşte, 


Zarifopol 


Sinaia, 12.11.923 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Acum se vede mai mult ca oricînd indulgența adevărat creștină a direc- 
torului meu. 

Eu, păcatele mele. nu ţi-am scris, fiindcă-mi era mai mare rușinea să vin 
la d-ta aitfel decit cu un articolaș gata ; iar d-ta vorbeşti de supărare! Fapt 
este că am ajuns scandalos. De cînd nu ne-am mai vorbit, mi-am torturat 
mintea ca să fabric un Molière potrivit pentru Pr. Sînt, după cum știi, și greu 
indatorat cătră casieria revistei. De asta mi-e, s-înțelege, și mai mare rușinea... 
Dar dacă n-am izbutit să duc lucrul la bun capăt, ce să mă fac? Am sucit 
materialul în toate felurile și nu iese nimic potrivit. M-am gîndit la tot felul 
de articole din I .r. care ar putea face precedent și nu m-am putut opri nici 
la unul. Doar acel al lui Dragoş Protopopescu din vara trecută, despre Dry- 
den 1... Dar al lui cel puțin era numai de vreo 8 pagini. Cum dracul să-l com- 
prim pe Molière pănă aproape de un așa gentil volum? Oricum, Pur. nu-i 
revistă de specialitate, din contra. Şi acest caracter al ei trebuie respectat cît 
de cît. Cu La Rochefoucauld mergea mai ușor : la dînsul găsești aproape ne- 


20 3488 291 


contenit cărarea cătră cetitorul cu curiozități de tot generale. Dar mortă- 
ciunea de Moliere!? 

În sfîrșit, cum o fi, am să ţi-l trimit după ce l-oi mai friza și rade cât 
m-oi pricepe mai bine. D-ta îi hotări singur ce-i de făcut cu dînsul... 

M-am și aflat și mă aflu, de un timp încoace, în împrejurări tare protiv- 
nice. M-a prins bine în clește o boală de rinichi, care mă sicîie și mă enervează 
cît nu-ți pot spune. Și trei sferturi din zi se trec în curse stupide după cele 
trebuincioase casei. Servitoare, ori de loc, ori ca vai de lume. Furnizorii nu să 
țin de vorbă. Îţi rupi ghetele alergînd după lemne, după pîne, după mai ştiu 
eu cîte. Săptămîna asta mi-am frînt șalele ca să fac drum în zăpadă împre- 
jurul casei... Amar lucru este învățătura sărăciei. Multe lucruri blestem eu 
de cîțiva ani încoace, dar nici unul nu-l blestem atîta ca binele în care am 
trăit altădată. Pe mine, unul, m-a distrus, și ceasuri de tot grele mi-a pregătit. 
Poate că m-o ajuta Dumnezeu să mă ia dracul înainte ca să ajung și mai rău 
decît astăzi. Căci mai răul îmi pare inevitabil. 

„„Ce-i cu focul de la Bucureşti? S-a pierdut mult acolo? Are să vă parali- 
zeze tare editura? 

Ce zici de volumele „Culturii naţionale“? D-ta ai făcut notița din Vp. 2? 
E minunată. Eu am scris o scurtă dare de seamă despre traducerea lui Balmuș : 
Daphnis și Chloe 5. Aveţi caractere grecești la tipografia din Iași? Altfel ar 
fi greu, ori chiar imposibil de publicat. Balmuș + nu-i de la Universitatea din 
Iași? Ce se mai face cu Pascu? D-l Philippide ce mai zice? Rămiîne Slătineanu 5 
rector? Dar ce lux de agitație academică, frate dragă? „Trăim ceasuri măreţe 
și înălțătoare“, zicea răposatul Cozmovici 6 odată la lași, după ce nemții 
ocupase pînă la Siret, și pe noi ne năpădeau păduchii în teritoriul țării legale? 
Dac-atunci ziceau așa apostolii naționalităţii, ce trebuie să zică acuma, cînd, 
orișicît ai zice, ne-am văzut visul întreg cu ochii și zburdăm din prisos de 
putere, oarecum! 

Te rog tare să mă ierţi de nepermisa mea întîrziere și să primeşti salu- 
tările mele cele mai bune, 

P. Zarifopol 


1 Dragoș Protopopescu, Studii engleze (Un părinte ai criticismuiui engles: John Dryden), 
în Viaja românească, XIV, nr. 8, august 1922, p. 171-—185. 

2 O editură nouă, la rubrica Miscellanea, în Viața românească, XIV, ur. 1}, nov. 1922, p. 176. 

3 Longus, Daphnis şi Chloe, roman pastoral. Din grecește de Const. I. Balmuș, Buc., Cul- 
tura națională, colecția „Clasicii antici“. Recenzia lui P. Zarifopol nu a mai apărut. 

4 C. Balmuș (1898—1957), filolog specialist în limbile clasice, funcţiona în acel timp 
la Universitatea din Iași. 

5 AL Slătineanu, medic bacteriolog, profesor la Universitatea din Iași. 

€ Leon Cosmovici (1857—1923), naturalist, profesor la Universitatea, din Iași, 


292 


32 


Sinaia, 29 iunie 1923 


Stimate domnule Lbrăileanu, 


Am încercat să mă dezmorțesc cu un fleac pe care l-am trimis dăunăzi 
la Revista vremii t şi mai ales cu Nota despre Renan 2 pe care ţi-o dau acum 
d-tale, 

Dac-o găseşti bună, fă-i loc, dacă să poate, înainte de sfîrșitul anului. 
E comemorare! Tăiată nu poate fi. O tipărești mai mărunt. Dacă s-ar putea 
tipări cu slova normală, citatele mai lungi (cele de pe foaia 1/2, 3/4, 22/3, 24/5) 
s-ar putea tipări mic, dacă crezi că astfel am câștiga spaţiu. În sfîrșit, faci 
d-ta cum știi că-i mai bine. 

Cred c-am scris lizibil. Dar cetibil? Cu nerăbdare mare aştept judecata 
d-tale. Te rog mult să-mi confirmi cît mai curînd primirea plicului. 

Las să treacă o zi, două și m-apuc numaidecît să isprăvesc pe Molière. 

De ce nu mi-ai scris măcar o vorbă de atîta vreme? Eu nu-ți scriu mai 
des, ca să nu-ți iau vreme, Dar te-aș ceti bucuros cît de des. 

Cu cele publicate, sporite cu un Molière, cu un scurt Marivaux? și un 
MWontaigne *, voi avea destul pentru un volum? Pe Caragiale îl las afară. 

Cu cele mai călduroase salutări, al d-tale devotat, 

Zarifopol 

1 Spre viața ușoară, în Revista vremii, LL, nr. 14—12, LI iulie 1923, p. 1—3. 

2 Notă la comemorarea lui Renan, în Viaja vomânească, XV, nr. 7, iulie 1923, p. 5—24. 

34 Nu au apărut în Fiata românească. 


33 
Sinaia,  1.V11.923 

Stimate domnule Ibrăileanu, 

lartă-mă că trebuie să-ți fac un suplement de osteneală. În Nota mea 
despre Renan, fraza din urmă sună, mi se pare : „Cine nu-i nesuggestibil pen- 
tru asemenea lirism à froid“... Doresc tare să să adaoge aici, după froid, urmă- 
toarea parenteză: („ṣi numai pentru acești nesuggestibili am scris Nota 
aceasta“)... 

Bine ar îi dacă s-ar putea !! Cred că nu-i prea tîrziu. Deosebit de aceasta, 
te rog să-mi spui: dacă aș publica urmarea „ideilor gingașe“ cu numele 
meu, V.r. mi-ar putea plăti același onorar ca pentru studiile mele literare? 

Cu cele mai cordiale salutări, al d-tale, 

Zarifopol 

1 Paranteza a apărut așa cum dorea P. Zarifopol (v. Viaja românească, XV, nr. 7, iulie 
1923, p. 24). 


293 


34 
Sinaia, 2&V 11.9233 

Stimate domnule Ibrăileanu, 

Dacă nu mi-ar fi fost teamă să-ți par prea copilăros, ți-aş fi mulțtămit 
telegrafic pentru scrisoarea d-tale. Am răsuflat adînc cetind că-ți piace arti- 
colul. Este lucru hotărît: tonul scrisului meu este aproape totdeauna hartă- 
gos — poate izolarea în care trăiesc expiică întrucâtva aceasta. De aceea îmi 
face atît de mult bine să știu că am un cetitor care lasă la o parte iritatiile mele 
și pătrunde pînă la dragostea de adevăr, care mă stăpinește fără rezervă şi 
concurență din partea oricăror altor motive de producţie literară, Vrista n-a 
temperat întru nimic antipatia mea primitivă împotriva moftului. E mare 
necaz să descoperi, la un om ca Renan, moftul în forme atît de patente. Şi. 
cetindu-l, m-am necăţit tot mai tare, pănă ce am scris ce ţi-am trimis. Îmi dă- 
deam socoteală că am zbierat prea tare ; dar apucăiurile aceste nu se schimbă : 
să încerc a-mi tempera tonul ar fi însemnat să mă falsific din cap pănă în 
picioare... Şi așa eram în mare nerăbdare să văd cam ai răbdat cetirea și dacă 
mi-ai dat dreptatea pe care o cer cetitorului, mărturisesc, cu destulă răsteală, 
Acum sînt liniștit deplin. Despre vorbele bune pe care mi le spui nu zic nimic. 
Am să-mi pun numai toate puterile ca să le merit prin manuscriptele pe care 
am să ți le trimit de acum încolo. 

M-am întristat foarte că editura !.r. nu mai există. Poți să-mi dai un 
sfat ca să mă luminezi încotro s-alerg? 

Dacă ar fi să public „ideile gingașe“ de aici încolo cu numele meu. 
ce motiv aș putea să dau pentru o asernenea schimbare de iscălitură? 

În volum nu vreau să adun decît exclusiv bucăţile de literatură franceză 
Pe Caragiale îl las afară. 

Uitasem să spun despre Renan : nu știu să-i fi analizat cineva păn-acum 
scrisul așa cum am făcut eu. Sînt, desigur, și în Franța oameni lucizi — Geb- 
hard 2, de pildă, de care m-am servit cum trebuie. Cred că preparatul meu este 
bine făcut: am adunat și am legat datele cu grijă. Nu mi-am iertat nici o fri- 
volitate tehnică, de asta poţi fi sigur. Altfel, îl preţuiesc pe Răspopitul, ca și 
d-ta. A fost un intelectual autentic, animal rar de tot și preţios. Tocmai de 
aceea m-au supărat atîta mofturile lui. 

Văd că lui Barnoschi ? i s-a trimis corectură pentru răspunsul lui cătră 
Filiti. Doresc foarte să-mi fac și eu singur corectura. 

Ce mai știi de Philippide, tînărul și bătrînul: 

Dar Pascu și Arhiva ce au devenit? 

Cu cele mai prietenești salutări, al d-tale adînc recunoscător, 


Zarifopol 


294 


1 Scrisoare expediată la Mănăstirea Văratec. 

2 Emile Gebhardt (1839—1908), om de litere francez. 

3 D. V. Barnoschi, Originile democratiei române, în Viala românească, XV, ur. 6, iunie 
1923, p. 325—345. 


Sinaia, 13N 0.924 


Stimate domnule Ibrăileanu, 

Mă tem că, în scrisoarea mea trecută, am greșit socoteala, Cred că situația 
e așa: astă-vară, cînd am trimis cele 2 „idei gingaṣe“, datoram 500 de 
lei. Administrația mi-a avansat în septemvrie sau octomvrie 2.500. Rămîneam 
astfel dator cu 1.000 de lei (în scrisoarea trecută am seris, mi se pare, 500). 

Cu articolul despre Flaubert, mi-am plătit toată datoria, dacă socoteaia 
mea e bună. 

De mare nevoie, rog tare administrația să-mi avanseze acum 1.000 de lei 
pentru Molière — scandalosul Molière, pe care îl trimit peste cîteva săptă- 
mâni. 

Multe cereri de iertare și călduroase mulțumiri. 

AJ d-tale devotat, 
Zarifopol 


Tot mai vreai să mă faci profesor la lași? M-ar bate măr patrioții. 


36 
Sinaia, 4X924 


Stimate domnule Ibrăileanu, 

Atunci demult — d-ta desigur nu-ți mai aduci aminte — cînd mi-ai 
scris cu ocazia articolului meu despre La Rochefoucauld, atunci și dintr-o 
dată, și prin d-ta, am căpătat eu puterea să scriu mai departe și m-am smuls 
din marasmul în care căzusem pe urma războiului, Nu cred că îți închipuieşti 
cît ai făcut pentru vindecarea mea... Și de atunci așa a rămas: o vorbă de la 
d-ta mi-e totdeauna o mare binefacere. La începutul scrisorii d-tale din urmă 
este un cuvînt greu de tot: vorbești de „nenorociri“. M-a întristat și îngrijorat 
tare ; îmi era și neașteptat. De vreun an încoace, ieșenii pe care-i întilneam 
îmi spuneau că te simți mult mai bine decît în trecut, că ai învins neurastenia 
care te chinuia atîta. Îmi pare grozav de rău că nu ne putem vedea. De la 
război încoace, prea de multe ori am avut și eu cuvîntul „nenorocire“ în gînd 


și i-am simţit şi-i simt gustul pănă în adincul măruntaielor. Mă simt adeseori 
aşa de brisé, écorché, déchiré *, nu mai știu cum, încît mă apucă spaima la 
intrebarea cum am să trăiesc mai departe o zi măcar. Îmi pare rău tare că nu 
putem sta de vorbă, vorbit. 

Articolul lui Topîrceanu ! mi-a făcut, pot zice, plăcere, adică m-a amuzat. 
Dar e ciudat ce puțin înțelege și băiatul ăla... Poate să fac un foileton explica- 
tiv, à son intention **, 

Mult aș vrea să tipăresc volum, sau volume, cît de curînd. 

Dar nu-mi văd capul de gazetărie ; decit asta-i pînea și lecțiile de piano ale 
nevestei. Am avut „nenorocirea“ să-mi pun toată averea în hîrtii de stat, 
și acum statul plătește și cu întîrzieri scandaloase. Am oroare sfîntă de oficiali- 
tate. Un motiv pe deasupra atîtor altora ca să fug de Universitate. E și un 
viespar îngrozitor acum mulțămită idioției și șarlataniei naționaliste. Mi-a 
scris o rudă din lași despre catedra suplinită de Papacostea 2, spune că d-ta 
şi Andrei è? mă susțineţi pe mine. Sînt și rămîn cel mai ingrat dintre protejaţi. 
Lăsînd orice altă considerație la o parte, cu gazetăria pot să trăiesc. Cu catedra 
au mi-aş putea (curat tehnic și material) aranja viața, și gazetărie desigur 
n-aş mai putea face. Așa cum mă știu, n-aş mai putea scrie un rînd. Te rog 
dar mult să nu te superi pe mine... 

Socotelile mele cu V.r stau, cred, așa: cînd am trimis ultimele 2 „idei 
gingașe“ (astă-vară), mai datoram 500 de lei. De atunci mi s-au trimis 
2.500. Astfel, pentru Flaubert aș avea de luat numai 500. Dar eu rog tare să 
mi se trimită 1.000. Mi-e rușine să cer, dar strîmtorarea e mai mare decît 
ruşinea. 

Adevărat că la „Cultura naţională“ se plătește mediocru de tot ***, Dar 
ce să fac? M-am întîlnit ieri cu Pătrășcanu în București ; el a zis că o să se 
intereseze pentru mine pe la alți editori (Steinberg etc.). Nu știu ce să fac 
ca să fie mai productivă munca asta a mea, singura de care sînt capabil, 
din nenorocire, singura... 

Scrie-mi, te rog tare, cînd ai cîteva minute de prisos. 

Cu cele mai călduroase salutări, 
Zarifopol 


+ Articolul lui G. Topîrceanu Între doi critici, din Lumea — bazar săptămînal, I, nr. 1, 
2 nov., 1924, p. 2—3, făcea portretele lui H. Sanielevici şi P. Zarifopol. Acesta din urmă a 
tost șocat nu numai de companie, ci şi de concluzia, articolului : „Ne gîndim totuși cu veselia 
ce hecatombă ar face d. Zarifopol între scriitorii români... Îl recuzăm — de spaimă.“ 


* Siărîmat, jupuit, sfișiat (fr.). 
** Pentru lămurirea lui (fr.). 
+*+ Minulescu mi-a spus că a luat pentru Roș-galben-albastru 4 50.000. Asta e frumos. Ei bine, roman și autor 
? oarte cunoscut... Romanul e și plin de lucruri bune de tot5 — nu? (Nota lui P.Z.). 


296 


2 C. Papacostea, profesor de limba și literatura greacă la Universitatea din Iași. 

3 P. Andrei, profesor de sociologie la Universitatea din Iași. 

4 Apărut în 1924, la Ed. Cultura Naţională. 

5 P. Zarifopol va recenza cu exces de laude acest mediocru roman în Cuvîntul liber din 


14 febr. 1925. 


37 
Sinaia, 27.X [1.024 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Prietenul meu Barnoschi (pe care-l cunoşti, cred) îmi scrie că a trimis 
astă-vară o recenzie pentru V.r., adresînd-o d-lui Ralea. Pănă acuma recen- 
zia n-a apărut, și d-l Ralea nu i-a răspuns lui B. nici la două scrisori pe care 
le-a adresat de atunci încoace. 

Te rog foarte stăruitor să lămureșşti această situație și să-mi comunici, 
dacă ești bun, și mie rezultatul. În curînd B. are să-ți adreseze d-tale o recenzie 
despre Istoria civilizației române a lui Lovinescu 1. 

Nu te superi că îndrăznesc să intervin astfel. Mi să pare că talentul și 
știința lui B. nu merită să fie tratate chiar așa de rău, încît să nu i să răspunză 
măcar da ori ba cînd să prezentă redacției V.r. 

Cele mai calde mulţumiri pentru trimiterea onorarului și salutări cordiale 
de la 

al d-tale devotat, 
Zarifopol 


1 E. Lovineascu, Jstoria civilizatiei române moderne, recenzie de D. V. Barnoschi în VWiufa 
românească, XVII, nr. 2, febr. 1925, p. 241—245. 


38 
[70924] 


Stimate domnule Ibrăileanu, 

Știu că ai destul lucru și că ai vrea bucuros să fi fost trimis eu acest 
teanc de hîrtie domnului Ralea. Eu însă vreu tare să mă cetești d-ta, și cît 
mai curînd. S-ar putea publica bucata aceasta, înainte de sfîrşitul anului? 

Nu mai spun cît de recunoscător sînt administrației pentru anticiparea 
de onorar de acum o lună. Mi-a fost de nespus ajutor. Mi-e rușine tare de moli- 
ciunea colaborării mele... Drept vorbind, acum nu mai e moliciune, ci în ade- 
văr nu mai dovedesc. 

Mult tare doresc să știu ce crezi d-ta de foiletoanele mele din Adevărul 
și, cu deosebire, despre „ideea mea gingașă“ din decembrie trecut, intitu- 


297 


lată Lucruri sfinle!, unde e vorba de familie, dragoste, prietenie * ... E un veac 
de cînd nu mi-ai scris, poate că întrebările mele te vor îndupleca prin chiar 
excesiva lor pretenţie. i 
Cu cele mai prietenești salutări, al d-tale, 
Zarifopol 


1 Din registrul ideilor yingase (IV. Lucruri sfinte), în Viaja românească, NV, nr. 12, de- 


cembrie 1923, p. 225--—235. 


39 
Sinaia, 21IV.925 


Stimate domnule Ibrăileanu, 

Ce ar zice redacția despre conferința mea Estetica lui Kant! prefăcută 
în articol? Aştept răspunsul d-tale. 

Peste vreo săptămînă, două are să apară în Adevărul literary o cronică 
sub titlul Sat și mahala? (cultură moldoveană și bucureșteană, Creangă și 
Ispirescu!), pe care subscrisul și-a luat voie să ţi-o dedice d-tale. Cred că n-am 
făcut nimic nepotrivit punîndu-ți numele deasupra bucății mele. 

Darea de seamă a d-lui Ralea despre Pedenrzi 3 a Egalement stimul mes 
élans et mes scrupules littéraires **. Deopotrivă îi sînt recunoscător pentru 
aceste preţioase efecte. 

Scrie-mi, te rog. Cu cele mai călduroase salutări al d-tale, 

Zarifopol 

1 Kant şi estetica va apărea în Viaţa românească abia în anul XX1, nr. 1, ianuarie 1929, 
p- 92—103. 

> Sat și mahala, în Adevărul literar şi artistic, VI, nr. 228, 19 aprilie 1925, p. 2. 


3 P. Zarifopol, Vedenii, Ed. Cultura națională, 1925, recenzie de M. Ralea în Viafa ro- 
mănească, XVIL, nr. 2, febr. 1925, p. 309—311. 


40 
Sinaia, 25.V111.1925 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Am vorbit lui Barnoschi despre cele ce-mi scrii. A fost foarte bucuros să 
afle că-i editați cartea. Mi-a spus că, acum un an și mai bine, Pătrășcanu îi 


* Bucata aceea e formată din reflecții vechi „obiective“, animate printr-o criză nouă personală. De aceea o 
am tare la suflet și doresc mult să aud ce zici de ea. [Nota lui P.Z.). 
+% A stimulat deopotrivă elanurile şi scrupulele mele literare (fr.). 


298 


promisese să-l editeze, dar pe urmă lucrul, nu se ştie de ce, a căzut în uitare. 
El primește orice condiţii de tipărire și întreabă dacă vroiți să vă trimită 
manuscriptul chiar acum îndată. Te rog să-mi răspunzi cît mai curînd la 
punctul acesta, 

Cît privește eventualul meu volum, am nevoie să ştiu cam cîtă vreme ar 
trebui pentru ca să fie tipărit și pus în vînzare și ce sumă anume mi s-ar putea 
avansa de la început. 

Ai să fii bun, de asemenea, să aduci aminte administraţiei Vp. că ono- 
rarul pentru articolul meu din numărul pe august nu mi s-a achitat încă. 

N-am mai avut răgaz să mai redactez ceva din „ideile gingașe“, 
De acum încolo sper să-mi pot iarăși vedea de lucru. Pe de o parte, e mai bine 
să apar în numere de iarnă, nu-i așa?... Mi-e teamă că-i deopotrivă de indi- 
ferent. 

Despre Hogaș îmi vorbise odată Caragiale bătrinul, care părea pe atunci 
încîntat de unele pagini de călătorie (pe la mănăstiri, mi se pare). Din îndem- 
nul lui Caragiale, am trunzărit și eu atunci cîte ceva din Hogaș în Vur. (Cara- 
giale primea regulat revista la Berlin), dar nu-mi pot aduce aminte cu nici 
un chip ce impresie mi-a lăsat 1. Cînd voi avea vreme, am să-l recetesc: apoi 
am să am o lungă consultație cu d-ta, și numai după aceasta am să știu dacă 
pot să scriu despre dinsul. Sînt (fără nici o exagerare) mult prea puţin orientat 
asupra literaturii românești de 15—20 de ani încoace. Și orientare însemnează 
să cunoşti şi scena, și culisele ; asta nu-i așa de simplu. 

Te rog mult să nu mă uiţi prea lungă vreme și te salut foarte cordial 
al d-tale, 


Zarifopol 
Scrisoarea aceasta am adresat-o la Agapia, de acolo mi-a fost trimisă 


îndărăt. 


1 Pare curioasà această afirmaţie după cele spuse în scrisoarea nr. 27. 


1 
Sinaia, 18.1V.926 
Stimate domnule Ibrăileanu, 


Rugasem acum vreo lună și mai bine pe domnul Ralea să vază dacă nu 
s-ar putea procura unui prieten al meu niște numere vechi din V.r. Pănă acum, 
d-l Ralea n-a răspuns. Îndrăznesc acum să te supăr pe d-ta și îți trimit aici 


299 


scrisoarea prietenului. D-ta ce mai lucrezi? Am auzit că pregătești ceva despre 
Proust 1. E adevărat? Cînd o să dai la lumină? D-l Philippide s-a făcut bine? 
Cu cele mai cordiale salutări, al d-tale, 


Zarifopol 


1 Probabil anexa Ultimele două tomuri ale lui Proust, dim volumul lui Garabet Ibrăileanu 
Scriitori români si străini, lași, 1926. 


42 


[Sinaia], 24 septemvrie 926 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Direcția Fundației universitare a scris la interval de cîteva luni două 
scrisori redacției V.r., rugînd-o să-i expedieze, contra ramburs sau contra 
plată anticipată, o sumă de volume din revistă, pentru completarea colecției. 
Fiindcă păn-acum redacția V.r. (sau administrația) n-a răspuns absolut nimic 
la acele scrisori, d-l Tzigara-Samurcaș mă roagă pe mine să te rog pe d-ta 
să intervii așa fel ca să obție Fundația un răspuns — cum o fi. 

Alăturez lista așa cum mi-a fost dată de direcția Fundaţiei. Nu te supăra, 
te rog, de osteneala ce-ţi fac. Am fost rugat. Te rog. Călduroase salutări. 


Zarifopo 


43 
Sinaia, 6.X. 1926 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Mă iartă că îți răspund tîrziu. Am fost pănă ieri în București, unde am 
stat vreo 3 săptămîni. 

Articolul Caragiale nu-l pun în volum. Dar se poate că, într-un foile- 
ton viitor, să revin asupra unor din punctele în care eram „dezbinați“. Pro- 
babil că am să aştept întăi publicarea volumului d-tale. 

Am primit scrisoarea în care îmi răspundeai la întrebările mele despre 
editori, Îți mulțămesc tare pentru cele ce-mi spui. Poate însă că s-o îndupleca 
tot „Cultura națională“ înc-o dată pentru mine. Peste vreo două săptămîni, 
mi se pare, se pune în vînzare volumul meu de foiletoane („ideile gin- 
gașe“ și bucățile din Cronica, Flacăra, Rev. vremii, Cuv. liber și Adevărul). 

În curînd vei primi un exemplar. 


300 


Ce mai tace d-l Philippide? Dar poetul Philippide? 
Îmi dai voie să întreb: cărţile străine care se recensionează sînt toate 
proprietatea redacţiei? 
Cu cele mai cordiale salutări, al d-tale. 
Zarifopol 


3 Din registrul ideilor oîngaşe. Buc., Ed. Cultura naţională, 1926, 273 p- 


44 


Bucureşti, 26. NI. 1926 


Stimate domnule Ibrăileanu, 

larăşi mi s-a plins d-l Trigara-Samurcaș că V.r. nu răspunde nimic la 
scrisorile și cererile Fundaţiei. Te rog mult să intervii înc-o dată. 

Poate ar fi oportun să spui o vorbă ceva mai aspră. 

A adus d-l Botez vestea că bucata mea despre Molière ţi-a plăcut. Ştii 
acum, cred, ce însemnează și va însemna totdeauna asemene veste 
pentru mine. 

S-ar putea să-mi spui cine are să recenzeze „ideile gingașe“ tin P.r.’ 

lon Dobrogeanu-(sherea vă roagă să-i trimiteţi cît mai curînd onorarul 
întîrziat 2. A fost, mi se pare. o încurcătură şi cu poşta, din cauza numelui. 

Cu cele mai cordiale salutări, 
Zarifopol 


Dacă răspunzi curînd, adresează-mi la București, Spătarului, 28. 
1 keccnzia. făcută de M. Ralea, a apărut, în Piaţa rominească, XVII, nr. 11, nov, 1926. 
p. 290.—2932. 


? Onoreriul pentru articolul Două aspecte ale euii (Fantezie filozofică), din Viaţa rur 


nească, XVIII, nr. 7-8, iulie -august 1926. p. 14—42. 


45 


23.X14 1.926, dată 


Stimate domnule Ibrăileanu, 

Am primit de la d-ta o scrisoare în Bucureşti, unde am stat aproape două 
luni — am primit-o acum vreo două săptămîni. În Sinaia m-am întors abia 
aseară. Aici am găsit alte trei scrisori de la d-ta, şi acum răspund la toate. 


Cît privește Fundaţia „Regele Carol“, mi-e teamă că încă nu ne-am în- 
teles bine. Biblioteca ruga administrația V.r. să-i răspundă la niște scrisori 
(două sau mai multe), prin care întreba dacă se găsesc de vinzare anume, 
numere sau volume vechi. La începutul lui decembrie încă tot nu se primise 
un răspuns de la Vur., și Tzigara-Samurcaș m-a asigurat iarăși că direcția 
Fundaţiei așteaptă răspunsul de vreo jumătate de an. La sacrificiile pe care le 
face administrația pentru existența revistei nu trebuia deci adăogat decît 
unul foarte mic : să scrie o scrisoare în care să spuie da ori ba. Fundaţia lăsa 
Fy. să aleagă rambursul sau plata anticipată. Nu te supăra că insist. Tzigara- 
Sainurcaș mă suspectează serios că nu ţi-am scris. Gherea a isprăvit chiar 
zilele acestea un articol literar: Henri de Régnier, Francis Jammes și atmosfera 
istorică 1. O să-l expecieze curînd. Cele ce-mi scrii în privinţa lui, i le voi repeta 
întocmai. E însă cam ingrat să ne referăm la cazul Bădărău 2, care publică în 
V.. o carte întreagă de „filozofie pură“. 

Am cetit recenzia d-lui Ralea și aceea a unui tînăr Constantinescu 2 în 
Viața literară despre „ideile gingașe“. Laudele lor mă apasă greu și numai 
în fața cui poate separa hotărit lauda de constatările obiective îndrăznesc 
să spun că amindoi recenzenții m-au descris, mi se pare, surprinzător 
de exact. Vreau să zic: mă mir că sînt încă oameni care au vreme să 
cetească cu băgare de seamă. N-am scris degeaba, prin urmare. Asta nu 
însemnează că nu era mai frumos să circule scrisul meu numai pe la cei pe 
care i-aș fi ales eu. Noroc că n-am pus din pungă pentru tipar. Negustorește, 
afacerea va fi un fiasco complect. Tînărul Constantinescu mă îneacă și se 
îneacă într-o florărie retorică deplorabilă. Păcat! Falanga n-am cetit-o. O 
redactează niște pui de-ai blindului tapir Dragomirescu. Nu cred că am ceva 
de învăţat de acolo. Am cetit, mai alaltăieri, în șpalt, recenzia pe care mi-a 
făcut-o Suchianu pentru Adev. lit.5. Mi-a plăcut mult... Ai văzut, cred, ce acru 
scrie despre mine Lovinescu în Ist. lit. rom. 6. De articolul despre Caragiale 
aproape nu se ocupă. Ştie una și bună, c-am lăudat pe Minulescu; el 
s-a închis într-o admirație unică și infirmă pentru doamna P. B.7. Sînt 
confuzii de aceste organice, sau nu știu cum să le zic. Ferească D-zeu pe 
orice bărbat! 

Cu cele mai cordiale salutări și mulțumiri, al d-tale adînc devotat, 


Zarifopol 

Rog mult să mi se trimită aici și cît mai degrabă onorarul pentru Molière. 

1 1.D.Ghorea, Atmosfera istorică: Henry de Régnier și Francis Jammes, în Viaţa româ- 
nească, XIX, nr. 3, martie 1927, p. 362—379. 


2 Dan A. Bădărău, Cauzalitate și finalitate în logică, în Viaţa românească, XVIII, nr. 7—8, 
iulie—august, 1926, p. 93—118, nr. 9, sept., p. 302—317, nr. 11, nov., p. 223—243. 


302 


3 Pompiliu Constantinescu a tecenzat volumul lui P. Zarifopol în Viața literară, L, nr. 29, 
27 nov., 1926, p. 3. 

4 În Falanga, |, nr. 6, 6 dec. 1926. p. 4, este ironizată sus-amintita recenzie a lui Pompiliu 
(Constantinescu. 

5 Nu a mai apărut, 

5 În Istoria literaturii române (voi. 11. Evolutia criticii literare), Buc., 4926, p. 272. 


7 Hortensia Papadat-Bengescu. 


46 
[7926] 


Stimate domnule lbrăileanu, 
Ar mai fi dispusă P.r. să primească ceva de proporțiile acestui Molière ṣi 
tratînd despre vreun francez de pe atunci? 
În curind îţi trimit volumul meu de foiletoane. Nu ai de gind să vii prin 
Bucureşti în iarna asta? 
Cu cele mai bune salutări, 
Zarifopol 


[pînă la 8 april 1927] 


Stimate domnule Ibrăileanu, 


Facem erratum: „În articolul etc., în loc de „Bleibt stets“, ceteste, „Ist nur“, 

Mulţumesc călduros pentru toate ostenelile d-tale. 

Strașnic vreau să te întîlnesc. Eu mai rămîn aici vreo trei săptămîni. 
Bilet C.F.R. n-am şi nici nu cred c-aș putea obține. 

Fraza din scrisoarea d-tale care începe cu „obosit, surmenat, plictisit...“ 
aș putea s-o transcriu aici și s-o iscălesc întreagă. Asta mă face să cred încă 
mai mult că, dacă ne-am vedea acum, ne-am înțelege bine, chiar fără să 
insistăm expres asupra necazurilor — e de altfel higienic să le lăsăm cît 
mai ascunse, să dospească în voia soartei. 

Ultimele două-trei nopţi le-am trecut în oribilă insomnie, aspirînd eter. 

Cu cele mai cordiale salutări, 
Zarifopol 

1 Scrisoarea. aceasta a ajuns prea tirziu. În articolul Valori umane, din Viața românească, 

XIX, nr. 5, mai 1927, p. 175, se citează „Bleibt stets... etc.“. Erratum-ul s-a făcut separat în 


același număr la rubrica Miscellanea, p. 227. 


303 


Sinaia, 23.1",927 


Stimate domniile Ibrăileanu, 


De cîte ori cetesc ceva de d-ta mă cuprinde un mare neastîmpăr de 
a te vedea. Îmi e așa ca și cum m-aș simți plin de tot felul de gînduri, de 
cine ştie de cînd şi din totdeauna, asupra căror mi-ar fi deopotrivă delicios 
să mă cert și să mă împac cu d-ta. În asemene dispoziţie, scrisul devine 
imposibil. 

Numai despre o plăcere rară pe care mi-a dat-o Scriitori români şi străini 
pot să-ți vorbesc ; plăcerea de a se reîntilni pe cîteva sute de pagini în șir 
cu un om care-și bate capul, Nu mă pricep mai bine să zic altfel. Tineretul are 
o manieră de a beneficia practic de concepţiile intuiționiste care-i per- 
mite să teoretizeze fără bătaie de cap. Pentru gustul meu, efectele acestui 
practicism sînt deplorabile. Omul care-și bate capul ajunge, de pe acum, a 
fi o singularitate după care umbli cu telinarul. Eşti, domnule Ibrăileanu, 
o prețioasă excepţie, și felul d-tale de a lucru e o mare binefacere pen- 
tru mine. 

Dar e mare păcat că d-ta nu vii cîteodată prin Bucureşti, iar en nu pot 
veni la lași, 

Cind ne-am despărțit înainte de sărbători, d-l Sevastos mi-a adus aminte 
că sînt colaborator la Vaza românească (nu uitasem eu, dar asa a zis el) și 
m-a întrebat de ce nu trimit acolo si bucăți mai mici. Cu aceste vorbe ale lui 
în gind, m-am apucat să scriu acum șase zile. Cum vezi. rezultatul e scandalos 
ca dimensiune, pare un act de perversitatu. 

Poate gazetăria să fie de vină, care mă sileşte să fac scurt : obiceiul vechi 
se răzbună cînd poate... Dar nu asta-i mizeria cea mai rea a scrisului silit și 
periodic, Cu toate că nu iscălese nici unul din fleacurile pe care sînt nevoit 
să le public, fără să-l revăd cu grije mare, mă prigoneşte o frică mare: 
cine ştie cum m-o fi pocind pe nesimţite gazetăria! 

Valorile umane * le-am seris într-un fel de transă, năbușinil griji cu totul 
neliterare şi dînd drumul la impresii și reflecții din mulţi şi foarte diversi ani 
ai vicții mele. Poate ai d-ta bunătatea să-mi scrii si să mă Hnistesti cìi de 
puţin în privinţa rezultatului, 

Cu cele mai călduroase salutări, ai d-tale foarte devotat. 


Zarifopol 


Eu piec astăzi la Bucuresti; am să stau acolo vreo bimă, în strada Spă- 
tarului, 28, 


i Apărut în Piata somidâneasei. XIN, nr. 8. mai 1927, p. 175 i86 


304 


49 


Bucureşti, 8.V1.1927 


Stimale domnule Ibrăileanu, 


Cred c-ai primit manuscriptul pe care ţi l-am adresat acum două săptă- 
mini din Sinaia. Mi-e teamă c-am citat greşit versurile din Goethe: 


Hochstes Glück der Erdenhinder 
[st nur die Persönlichkeit. * 

Te rog mult să ai bunătate să îndrepţi dacă cumva n-am scris întocmai 
ca aici. 

De asemene, mi-e teamă să nu fi scris, în ultimul paragraf, Jakob Tauler, 
în loc de Johann Tauler, cum e adevărat 1. 

Iartă-mă de aceste mărunte plictiseli, așa cum m-ai iertat totdeauna și 
de altele mai mari. 

Și n-am sfîrșit încă : spune d-ta să mi se trimită numărul pe ianuarie 1926 
al V„r. contra ramburs, la adresa mea de aici: Spătarului 28. Aştept nerăbdă- 
tor şi o vorbă de la d-ta. 

Cu cele mai bune salutări, 
Zarifopol 


1 Numele a apărut în forma lui corectă (vezi Viata românească, XIX, nr. 5, mai 1927, p.186) 


» Cea mai înaltă fericire a copiilor pămîntului / Este numai personalitatea (gecm.). 


305 


INDICI 


Li 


INDICE CRONOLOGIC AL SCRISORILOR 


1905 dec. 23, Buc. 
1906 ian. 4, Buc. 
1906 ian. 25, Buc. 
1906 febr. 3, Buc. 
[1906 febr. 16, Bacău] 
[1906 febr. 24, Bacău] 
1906 mart. 13, Buc. 
[1906 mart. 25, Bacău] 
1906 apr. 30, Fălticeni 
1906 mai 2, Buc, 
1906 mai 3, [Bacău] 
1906 mai 5, Buc. 
1906 mai 21, Fălticeni 
1906 mai 25, Fălticeni 
[1906 mai—iun.] 

[1906 iun. 25, Bacău] 
1906 iul. 1, Buc. 

1906 iul. 15, Buc. 
1906 iul. 22, [Buc.] 
1906 iul. 23, Buc. 
1906 iul. 27, Fălticeni 
1906 aug. 20, Iaşi 
1906 oct. 5, Gara Bărboşi 
1906 oct. 15, Bacău 
[1906 oct. 20, Bacău] 
[1906 oct. 30, Bacău] 
[1906 oct.] 

[1906 nov. 1, Bacău] 
1906 nov. 9, Fălticeni 
1906 nov. 27, Fălticeni 
[1906 dec. 5, Bacău] 
[1906 dec. 5—15] 
1906 dec. 7, Fălticeni 


de la M. Sadoveanu 


de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 


la 
la 
la 
la 


M. Sadoveanu 
M. Sadoveanu 
M. Sadoveanu 

D. D. Pătrășcanu 
D. D. Pătrășcanu 
M. Sadoveanu 

D. D. Pătrăşcanu 
M. Sadoveanu 
M. Sadoveanu 
D.D. Pătrășcanu 
M. Sadoveanu 
M. Sadoveanu 
M. Sadoveanu 
D.D. Pătrășcanu 
. D. Pătrășcanu 
. Sadoveanu 

. Sadoveanu 

. Sadoveanu 

. Sadoveanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 
.D. Pătrășcanu 
D. Pătrășcanu 
D. Pătrășcanu 
D. Pătrășcanu 
. D. Pătrășcanu 


zooopuzazazzzv 


. Sadoveanu 
M. Sadoveanu 
D. D. Pătrășcanu 
D. D. Pătrășcanu 


la M. Sadoveanu 


201—202 
202—204 
204—205 
206—207 
119 
119—120 
207—209 
121 
209—210 
210 
121—122 
211—213 
213—214 
214 
122 
123 
214—215 
216 
216 
217 
217 
217 
218 
123—124 
124 
124 
125 
126 
218 
219 
126—128 
128—129 
219 


309 


310 


1906 
1906 
1906 
1906 


dec. 13, Fălticeni 
dec. 15 

dec. 23, Bacău 
dec. 23, Fălticeni 


[1906 dec. 31, Bacău] 


1907 
1907 
1907 
1907 


ian. 4, Fălticeni 

ian. 30, Fălticeni 
febr. 16, Fălticeni 
mart. 2, Fălticeni 


[1907 mart. 7, Bacău] 


1907 


mart. 16, Buc. 


de la 
de la 


a 
a 
E: 
5 
2 


de la 


1907 mart. 28, [Fălticeni] de la 


1907 
1907 


apr. 3, Fălticeni 
apr. 7, Buc. 


[1907 apr. 11, Bacău] 


1907 
1907 


apr. 28, Fălticeni 
mai 5, Fălticeni 


[1907 mai 12, Bacău] 


1907 
1907 
1907 
1907 
1907 
1907 
1907 
1907 
1907 
1907 
1907 
1907 
1907 
1907 
1908 
1908 
1908 
1908 
1908 
1908 
1908 
1909 
1909 
1909 


1909 
1909 
1909 
1909 
1909 


mai 25, Buc. 

mai 28, Fălticeni 
iunie 9, Fălticeni 
iunie 16, Fălticeni 
iunie 26, Fălticeni 
iul. 11, Fălticeni 
iul. 26, Fălticeni 
aug. 13, Fălticeni 
aug. 17, Folticeni 
sept. 11, Folticeni 
sept. 13, Folticeni 
oct. 10, Folticeni 
oct. 30, Folticeni 
dec. 10, Folticeni 
ian. 21, Folticeni 
mart. 23, Folticeni 
apr. 11, Folticeni 
mai 13, Folticeni 
oct. 26, Folticeni 
dec. 4, Folticeni 
dec. 13, Folticeni 
mart. 9, Folticeni 
mai 8, Folticeni 
mai 21, Folticeni 


mai 23, Folticeni 
iun. 16, Folticeni 
iul. 1, Folticeni 

aug. 16, Folticeni 
sept. 16, Folticeni 


de la 


[an 
® 
E 
D 
E 


[a 

iu] 

S 
TEER 


A 

® 

5 
zzavzavazza 


a 

0 

Ş 
szaRaaaaaaa 


„ Sadoveanu 


D. Pătrășcanu 
D. Pătrășcanu 


. Sadoveanu 


D. Pătrășcanu 


„ Sadoveanu 
. Sadoveanu 
„ Sadoveanu 
„ Sadoveanu 
D. D. Pătrășcanu 
. Sadoveanu 
. Sadoveanu 


Sadoveanu 
Sadoveanu 
D. Pătrășcanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 
D. Pătrășcanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 


„ Sadoveanu 


Sadoveanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 


. Sadoveanu 
. Sadoveanu 


Sadoveanu 


„ Sadoveanu 


Sadoveanu 


„ Sadoveanu 
de la M. 
de la M. 
de la M. 
de la M. 
de la M. 
de la M. 
de la M. 
de la M. 


Sadoveanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 


de 


la Mihail și Ecaterina 


Sadoveanu 

la M. Sadoveanu 
la M. Sadoveanu 
la M. Sadoveanu 
la M. Sadoveanu 
la M. Sadoveanu 


219—220 
129 
129—130 
220 
130 
220-—222 
222—223 
224 
225 
130—131 
225—226 
226—227 
227—228 
229 
131 
229—230 
230—231 
131—132 
231 
231 
231—232 
232—233 
233 
233 
233 
234 
234 
235 
235 
235—236 
236 
236—237 
237 
237—238 
238 
239 
239—240 
240 
240—241 
241 
242 


242 
243 
244 
244 
245 
246 


1909 nov. 22, Folticeni 
[1909] 

[1909) 

1910 ian. 25, Folticeni 
1910 mart. 11, Folticeni 
1910 iun. 7, Folticeni 
1911 mart. 14/27, [Buc.] 
1911 mart. 18, Buc. 
1911 mart. 25, Craiova 
1911 apr. 20, [Buc.] 
1911 oct. 18/31, Buc. 
1912 febr. 19 

[1912 apr. 5, Buc.) 
[1912 apr. 8] 

(1912 apr. 9, Buc.] 
[1912 mai 27, Buc.] 
(1912 mai 31, Bacău] 
1912 iun. 17 

1912 iun. 25 

1912 iun. 25, F[ălticeni) 
[1912 iul. 8] 

1912 aug. 2 spre 3, lași 
1912 sept. 19, Buc. 
(1912 oct. 31, Buc.] 
1913 ian. 29 


de 


1913 iun. 28, [Piatra Neamţ] de 
[1913 iul. 15, Alexandria] de 


(1913 aug., Bulgaria] 
[1913 nov. 16, Buc.] 
1914 ian. 5, Focșani 
1914 febr. 19, Focșani 
1914 aug. 7, Folticeni 
1914 sept. 2, Focșani 
1914 oct. 10, Focșani 
[1914 oct. 26, Focșani) 
1915 mart. 10, Focșani 
[1915 mai) 

(1915 iun. 10) 

1915 oct. 17, (Focșani) 
1916 ian. 1, Focșani 
[1916 ian. 8, Buc.] 
1916 febr. 3, Folticeni 
1916 febr. 16, Folticeni 
1916 mai i, Folticeni 
1916 iul. 20, Focşani 
1916 aug. 26, Focșani 
1916 sept. 12, Buc. 
1916 sept., Buc. 


p 
a 


oy 
PEOP EYYYYYYPAPAPAQRERYIE 


P 
TEBBERYMEQQMEEEENmY 


Sadoveanu 
D. Pătrășcanu 
D. Pătrășcanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 
Sadoveanu 
Galaction 
Galaction 
Galaction 
Galaction 
Galaction 
Galaction 

. Pătrășcanu 
. Pătrășcanu 
„ Pătrășcanu 
. Pătrășcanu 
Pătrășcanu 
Pătrășcanu 
. Pătrășcanu 


III 


Sadoveanu 
D. Pătrășcanu 
Galaction 
Galaction 
D. Pătrășcanu 
Galaction 


. Sadoveanu 
. D. Pătrășcanu 
. Sadoveanu 


D. Pătrăşcanu 
Papadat-Bengescu 


. Papadat-Bengescu 
. Sadoveanu 
. Papadat-Bengescu 


Papadat-Bengescu 


. Papadat-Bengescu 


Papadat-Bengescu 
Galaction 
Galaction 
Papadat-Bengescu 
Papadat-Bengescu 
D. Pătrăşcanu 
Sadoveanu 


. Sadoveanu 
. Sadoveanu 
. Papadat-Bengescu 
. Papadat-Bengescu 
. Sadoveanu 
. Sadoveanu 


246 
132—133 
133 
247 
247—248 
248—249 


134—135 
135 
135—136 
136 

137 

249 
137—138 
10 
10—12 
138—139 
12 

249 

139 

250 
139—140 
29—32 
32—40 
250 
40—45 
45—47 
47—48 
48—49 
13 
13—14 
49—51 
51 
140—141 
251 

251 
251—252 
51—52 
53 

252 

253 


311 


312 


1916 nov. 28, Focşani 
1916 dec. 1 și 4 

1916 dec. 4, Focșani 
[1916] 

1917 ian. 24, [Iaşi] 
1918 apr. 1, Focşani 
1918 apr. 6, [Iaşi] 
1918 mai 16, Folticeni 
1918 mai 17, Folticeni 
1918 mai 24, Folticeni 
1918 iun. 7/20 [Focşani] 
1918 iul. 9, Folticeni 
1918 iul. 10, Focşani 
1918 iul. 23, Folticeni 
[1918] aug. 14 

1918 aug. 16, Iaşi 
1918 sept., Focşani 
[1918 sept.—oct.] 

1918 oct. 7/17, [Buc.] 
1918 oct. 17, Buc. 
[1918] oct. 26, Focșani 
1918 nov. 24, [Focșani] 
1918 dec, 18, Focşani 
[1918] 

1919 ian. 14, [Focșani] 
1919 febr. 13, [Focşani] 
1919 iun. 11, Focșani 
1919 iul, 13, Focșani 
1919 iul. 28, Sibiu 
1919 aug. 1, [Focşani] 


de 
de 
de 
de 
de 


ja H. Papadat-Bengescu 
la H. Papadat-Bengescu 
la H. Papadat-Bengescu 
la D. D. Pătrășcanu 

la M. Sadoveanu 


de la H. Papadat-Bengescu 


de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 


1919 aug. 26, [Băile-Her- 


culane] 
1919 nov. 6, Focşani 
[1919] dec. 9, Focşani 
1919 dec. 12/25 
1919 dec. 14, Focşani 
[1919 dec. 31, Focșani] 
[1919] 
[1919] 
1920 ian. 2, Focșani 
1920 ian. 10, Focșani 
[1920] ian. 12 
[1920 ian. 17] 
[1920 ian. 19] 
[1920 ian. 21] 
1920 ian. 21, Sinaia 
1920 ian. 22, Focșani 


de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 
de 


la M. Sadoveanu 

la M. Sadoveanu 

la M. Sadoveanu 

Ja M. Sadoveanu 

la H. Papadat-Bengescu 
la M. Sadoveanu 

la H. Papadat-Bengescu 
la M. Sadoveanu 

la H. Papadat-Bengescu 
la M. Sadoveanu 

la H. Papadat-Bengescu 
la H. Papadat-Bengescu 
la H. Papadat-Bengescu 
la H. Papadat-Bengescu 
la H. Papadat-Bengescu 
la H. Papadat-Bengescu 
la H. Papadat-Bengescu 
la D. D. Pătrășcanu 

la H. Papadat-Bengescu 
la H. Papadat-Bengescu 
la H. Papadat-Bengescu 
la H. Papadat-Bengescu 
la G. Galaction 

la H. Papadat-Bengescu 


la H. Papadat-Bengescu 
la H. Papadat-Bengescu 
la H. Papadat-Bengescu 
la G. Galaction 

la H. Papadat-Bengescu 
la H. Papadat-Bengescu 
la D. D. Pătrășcanu 

la D. D. Pătrășcanu 

la H. Papadat-Bengescu 
ja H. Papadat-Bengescu 
la D. D. Pătrășcanu 

la D. D. Pătrășcanu 

la D. D. Pătrășcanu 

la D. D. Pătrășcanu 

la Paul Zarifopol 

la H. Papadat-Bengescu 


53—54 
54—55 
55-—56 
140 

253 
56—57 
253 
253—254 
254 
254—255 
57—60 
255—256 
60—64 
256—258 
65—66 
258 
66—71 
115—116 
71—72 
72—73 
73—74 
74—76 
76—77 
142 
77—80 
80—85 
86—87 
88 

14 
88-—91 


91 
91—93 
93 
14—16 
93—95 
95—97 
142—145 
145—147 
97—98 
99 
147—150 
150—153 
154—157 
158—162 
263 
99—100 


(1920 ian.) 
1920 febr. 24, 
1920 febr. 25, Buc. 
1920 febr. 28, Sinaia 
1920 febr. 29, Buc. 
[1920 febr.) 

[1920 febr.] 

[1920 mart. 5, Focșani] 
1920 mart. 6, Buc. 
1920 mart. 22, [Focșani] 
1920 apr. 4, Buc. 
[1920 apr. după 4] 
1920 apr. [13, Focșani] 
[1920 apr.] 

[1920 apr.—mai) 

1920 mai 21 — iun. 1 
1920 mai—iun. 

1920 iun. 7, Focșani 
1920 iun. 9, Buc. 
[1920] iun. 20, [Focşani] 
1920 iun. 23, Sinaia 
1920 iun. 24, Sinaia 
1920 iun. [26], Sinaia 
1920 iun. 28 

[1920 iun.—iul.)] 

[1920 iul.—aug.] 

[1920 iul.—aug.] 

1920 aug. 26, Sinaia 
[1920 aug.) 

1920 sept. 16 

1920 oct. 1, Focşani 
1920 nov. 1, Sinaia, 
1920 nov. 19, Focșani 
1920 nov. 25, Sinaia, 
[1920 nov. 27, Focșani] 
1920 nov. 28, Sinaia, 
[1920] 

[1920] 

1921 ian. 1, Sinaia 
1921 ian. 5 

1921 ian. 7, Sinaia 
1921 ian. 7, [Focşani] 
1921 ian. 10 

1921 ian. 13, Iaşi 
[1921 ian. 13] 

1921 ian. 15 

1921 ian. 23, Buc. 
1921 febr. 8—9 


Buc. 


D. D. Pătrășcanu 

D. D. Pătrășcanu 

D. D. Pătrășcanu 
Paul Zarifopol 

. D. Pătrășcanu 

. D. Pătrășcanu 

. D. Pătrășcanu 

„ Papadat-Bengescu 
D. Pătrășcanu 

„ Papadat-Bengescu 
D. Pătrășcanu 

D. Pătrășcanu 
Papadat-Bengescu 
D. Pătrășcanu 

D. Pătrășcanu 
Galaction 

D. Pătrășcanu 

„ Papadat-Bengescu 
D. Pătrășcanu 

„ Papadat-Bengescu 
Paul Zarifopol 

Paul Zarifopol 

Paul Zarifopol 

Paul Zarifopol 

G. Galaction 

D. D. Pătrășcanu 

D, D. Pătrășcanu 
Paul Zarifopol 

D. D. Pătrășcanu 

G. Galaction 

H. Papadat-Bengescu 
Paul Zarifopol 

H. Papadat-Bengescu 
Paul Zarifopol 

H. Papadat-Bengescu 
Paul Zarifopol 

D. D. Pătrășcanu 

D. D. Pătrășcanu 
Paul Zarifopol 

D. D. Pătrășcanu 
Paul Zarifopol 

H. Papadat-Bengescu 
D. D. Pătrășcanu 

D. D. Pătrășcanu 

D. D. Pătrășcanu 

D. D. Pătrășcanu 

H. Papadat-Bengescu 
G. Galaction 


TINIQ == E Io = I-A 


162—167 
168—170 
171 

264 
172—173 
174—175 
175 

100 
175—176 
101 
176—178 
178—179 
101—102 
179 

180 
16—19 
180 
102—103 
180—182 
103—104 
264—265 
266 

267 
267—268 
19—21 
182—183 
183 
268—269 
184 
21—23 
104—105 
269—270 
105—107 
270—271 
107—108 
271 

185 
185—186 
271—273 
186—189 
273 

108 
190—191 
192 

192 
192—194 
109 

23 


:313 


314 


1921 mart. 19, Buc. 
1921 mart. 22, Buc. 
[1921 mart.) 

1921 mai 2, [Focşani] 
1921 mai 6, Sinaia 
1921 mai 21, Focșani 
[1921] iun. 13, Sinaia 
1921 iul. 13, Sinaia 
1921 aug. 24, Sinaia 
1921 sept. 13, Sinaia. 
1921 oct. 10, Sinaia 
1921 dec. 4 

1921 dec. 11, Sinaia 
[1921] 

1922 ian. 9, Constanța 
1922 ian. 27 

1922 febr. 7, Sinaia 
1922 febr. 9, Sinaia 
[1922] mart. 23, Constanța 
1922 apr. 10, Sinaia 
1922 apr. 23, Sinaia 
1922 iun. 3, Sinaia 
1922 iun. 15, Sinaia 
1922 iul. 7, Sinaia 
1922 iul. 22 

1922 iul. 31, Constanța 
1922 aug. 22, Sinaia 
1922 sept. 14, Sinaia 
1922 nov. 1, Constanţa 
1922 nov. 9, Buc. 
1923 ian. 19, [Constanţa] 
1923 febr. 12, Sinaia 
(1923 mart. 23, Buc.] 
1923 iun. 29, Sinaia 
1923 iul. 1, Sinaia 
1923 iul. 28, Sinaia 
1924 oct. 30 

1924 nov. 13, Sinaia 
1924 dec. 4, Sinaia 
1924 dec. 27, Sinaia 
[1924) 

1925 apr. 2, Sinaia 
1925 aug. 25, Sinaia, 
1926 apr. 18, Sinaia 
1926 sept. 24, [Sinaia] 
1926 oct. 6, Sinaia 
1926 nov. 26, Buc. 
1926 dec. 23, Sinaia 


la D. D. Pătrășcanu 
D. D. Pătrășcanu 
D. D. Pătrășcanu 
H. Papadat-Bengescu 


la 


Paul 


H. Papadat-Bengescu 


Paul 
Paul 


Zarifopol 


Zarifopol 
Zarifopol 


Paul Zarifopol 


Paul 
Paul 


Zarifopol 
Zarifopoi 


G. Galaction 


Paul 
Paul 


H. Papadat-Bengescu 


Zarifopol 
Zarifopol 


G. Galaction 


Paul 


Zarifopol 


Paul Zarifopol 


H. Papadat-Bengescu 


Paul 
Paul 
Paul 
Paul 
Paul 
Paul 


H. Papadat-Bengescu 


Paul 
Paul 


H. Papadat-Bengescu 
D. D. Pătrășcanu 
H. Papadat-Bengescu 


Paul 


D. D. Pătrășcanu 


Paul 
Paul 
Paul 


Zarifopol 
Zarifopol 
Zarifopol 
Zarifopol 
Zarifopol 
Zarifopol 


Zarifopol 
Zarifopol 


Zarifopol 


Zarifopol 
Zarifopol 
Zarifopol 


G. Galaction 


Paul 
Paul 
Paul 
Paul 
Paul 
Paul 
Paul 
Paul 
Paul 
Paul 
Paul 


Zarifopol 
Zarifopol 
Zarifopol 
Zarifopol 
Zarifopol 
Zarifopol 
Zarifopol 
Zarifopol 
Zarifopol 
Zarifopol 
Zarifopol 


149 

195 
195—196 
109—110 
274—275 
110 
275—276 
277—278 
279 
279—280 
280—281 
24 

281 

274 

111 

24 
281—282 
282—283 
112—113 
284 
284—285 
286 

287 
287—289 
239—290 
113—114 
290 
290—291. 
114—115 
196—197 
115 
291—292 
197 

293 

293 

294 

25 

295 
295—296 
297 
297—298 
298 
298—299 
299—300 
300 
300—301 
301 
301—302 


(1926) 

(1927 apr.) 

1927 mai 25, Sinaia 
1927 iun. 8, Buc. 
1933 iul. 12 

1933 nov. 22, Londra 


[Scrisoare nedatată] 
[Scrisoare nedatată] 


de la Paul Zarifopol 
de la Paul Zarifopol 
de la Paul Zarifopol 
de la Paul Zarifopol 
de la D. D. Pătrășcanu 


de la D. D. Pătrășcanu şi 
Lucreția D. Pătrășcanu 


de la M. Sadoveanu 
de la M. Sadoveanu 


303 
303 
304 
305 
198 


198 
258 
258—259 


II 
INDICE DE NUME * 


A. 


Aderca, Felix : 100, 101, 102, 103, 184 

Agîrbiceanu, I.: 156, 190 

Alcalay, [Leon]: 187, 188 [citat de două ori] 

Aldea, Mircea, vezi Mavrodi, Alexandru P. 

Alecsandri, Vasile : 258 

Alessiu, C. : 143, 145, 146, 155, 158, 197 [citat de două ori] 

Alexandrescu, C.: 160, 162, 163, 177 

Alexandrescu-Tololoi, D. : 109 

Alexandru, Th. : 98 

Andrei, Petre: 296, 297 

Anghel, Dimitrie: 160, 162, 163, 234 [citat de două ori], 235, 
238, 246 

Antim, S.: 151 (citat de trei ori], 153 

Antipa, Grigore : 147, 150, 152, 153, 160 [citat de două ori] 163, 
169, 170, 175, 181 [citat de două ori] 

Antonescu, Petre : 145, 151, 155, 178 [citat de două ori], 179 

Arbore, Nina: 22, 23 

Arbore, Zamfir : 155, 157 

Arghezi, Tudor: 8, 9 [citat de două ori], 11, 12, 169, 274, 275 

Asquith, H. H.: 196 [citat de două ori] 


B 


Babeș, [Victor] : 140 

Bădărău, Alexandru : 232 

Bădărău, Dan A.: 302 [citat de două ori] 
Bădărău, Th.: 160, 162, 163, 165 

Băeşu, Aurel: 255 

Baiulescu, Maria B.: 152, 154, 157 


* Nu au fost incluse în indice numele lui Ibrăileanu cînd figura 
în formula de adresare a scrisorilor și numele celor care semnează 
scrisorile cuprinse în volumul de faţă. 


317 


318 


Balaban, N.: 4 [citat de două ori) 

Balfour, J.: 193, 194 

Balmuș, Const. I.: 292 [citat de 3 ori] 

Balș : 140 

Balș, Teodor Neculai: 140 

Baltazar, C.: 151, 152, 154, 163 

Balzac, Honoré de: 7 [citat de două ori], 103 

Banu, C.: 9, 10, 134 

Barbusse, Henri: 170, 174 

Barnoschi, D. V.: 146, 275, 276, 278, 294, 295, 297, 298 

Bart, Jean: 144, 152, 160, 163, 177 

Baruch : 193 

Bassarabescu, I. A.: 148, 160, 163 

Baudelaire, Charles: 38 

Beldiceanu, N. N.: 163, 167, 246 

Benvenisti, S.: 180, 186, 189 

Bercovitz : 143 

Berger : 146, 163 

Beza, Marcu : 188, 190, 193 [citat de două ori) 

Bîrseanu, Andrei: 158, 162 

Blank, Aristide : 21, 23, 143 [citat de două ori], 146, 147 [citat 
de două ori), 158, 161 [citat de trei ori), 165 [citat de trei ori], 
187 

Bogdan, P.: 121 [citat de două ori], 146, 161, 163, 179 

Boncourt, J. Paul: 157 

Borcea, Ion: 165, 167 

Bordea, I.: 156, 157, 163 

Botez, Const.: 120, 121, 135, 163, 177, 178 

Botez, Demostene : 144, 149, 150, 163, 171 [citat de două ori], 
253 

Botez, Eugeniu, vezi Jean Bart 

Botez, loan [Iancu]: 120, 121 [citat de două ori], 130, 132, 135, 
142 [citat de trei ori], 143 [citat de trei ori], 144, 146, 148, 
158, 160 [citat de două ori], 161, 162, 163, 177, 178 (citat de 
două ori), 215, 217, 230, 232, 248, 252, 301 

Botez, Octav: 144, 163, 194 

Brăescu, [Aurel]: 132 

Brand : 164 

Braniște, Andrei: 143, 148, 154 [citat de două ori], 155, 157, 
160 [citat de două, ori], 163, 170, 183, 269, 271, 278, 285 [citat 
de două ori) 

Brănișteanu, B.: 71, 73, 146 

Brătescu-Voinești, Ion Al.: 31, 32, 95, 131, 143 [citat de trei ori), 
145, 146, 147, 148, 151 [citat de două ori], 153, 155, 156, 160, 
163, 164 [citat de două ori], 166, 171, 173, 174, 175 [citat de 
două ori], 176, 177, 179, 180, 181, 187, 192, 208, 221, 222, 
223, 224, 225, 234 [citat de două ori], 259 

Brătianu, I.: 132, 244 


Brătianu, Vintilă : 122 [citat de două ori], 164 

Bratu, Traian : 163, 167 

Brediceanu, Tiberiu : 158, 162 

Brun, Jules: 122 [citat de două ori] 

Buchemberg : 156 

Bujor, Paul: 123 (citat de două ori), 143, 144, 206, 212 
Burada, [Ion Th]: 134 

Bușilă, Rozina : 253 

Busuioc, Epraxia : 133 

Buţureanu, Vasile: 131 [citat de două ori] 


c 


Caion : 77, 219, 270 

Călugăreanu, D. : 160, 162, 163 

Cantacuzino, Ion: 143, 145, 206 

Caracostea, D. : 22, 23, 163, 175, 177, 179, 181, 188, 189 

Caragiale, Ion Luca: 77, 147, 151, 154, 163, 241 [citat de trei ori], 
270, 278, 283, 284, 285, 286, 287, 288, 299 [citat de trei ori] 

Caragiale, Luca Ion: 147, 148 [citat de două ori], 150 [citat 
de două ori), 151, 153, 164, 166, 167 [citat de două ori], 176, 
180, 189, 190, 191 [citat de patru ori], 264, 265 [citat de două ori], 
266, 269, 277, 278 

Carp, Mihai: 11 [citat de două ori], 144, 163 

Carp, O. : 144 [citat de două ori), 145 

Carra, Jean-Louis: 249 

Castaldi, Alfons : 235 

Cazacu, P.: 143 [citat de două ori], 163, 167, 170, 171, 188 

Cazimir, Otilia : 114, 163 [citat de trei ori] 

Cerban, A.: 156, 157, 161, 166 

Chendi, Ilarie : 208, 209, 221, 222 

Chiriţescu, C. : 160, 162 

Chiriţescu, M. I.: 157, 158 

Chirițescu-Prior, M. : 164, 167 

Chiticaru : 213 

Christide, St. : 224 [citat de două ori] 

Ciobanu, Şt.: 157, 158, 163 

Ciocîrlan, Ion : 243 [citat de două ori] 

Cioflec, R.: 160, 162, 163 

Ciomac, Em. : 287 

Ciornei : 150, 153 

Ciotori, D. N.: 13 [citat de două ori] 

Coandă, Gr. T.: 143, 145, 147 [citat de trei ori], 152, 155, 156, 
158, 170, 172, 174, 176, 184, 187, 196 

Coca : 197 

Cocea, N. D.: 5, 6 [citat de două ori], 11, 218 

Codreanu, Mihai: 11, 144, 145, 160, 163, 185 

Comonitză, Alex, : 171 (citat de două ori] 


319 


320 


Constantinescu, Gogu : 160, 169, 174 [citat de două ori], 175 

Constantinescu, Pompiliu : 302 [citat de două ori), 303 [citat 
de două ori] 

Cornea, G.: 191, 192 

Cornea, Neli: 123, 124 [citat de trei ori], 125 

Cornelia : 137 

Corteanu, Andrei: 142 [citat de două ori], 148 [citat de două ori], 
154, 160, 163, 175 

Coșbuc, George: 177, 178, 221 

Cosmovici, Leon: 292 [citat de două ori] 

Crăciun, Eugen: 148, 150, 153, 154, 164, 165, 187, 190 

Creangă, Ion : 247, 298 

Creţu, I.: 15, 16 

Culea, Apostol: 157 [citat de două ori], 158 

Culianu : 274 

Cuza, A. C. : 212, 232 [citât de două ori] 


D 


Daenell, E. : 170 

Dante, Alighieri: 121, 221 

Darwin, Charles : 256 

Davidescu, N.: 139, 148, 164, 169, 175 

Delavrancea, B. Șt.: 163, 253 

Densusianu, Ovidiu : 7 [citat de două ori], 9 

Diamandy, Georges I.: 152, 154, 250 

Diehl, Charles: 193, 194 

Dimachi, [Neculai] : 124, 125 

Dinermann, W.: 156, 160, 161, 162, 170 [citat de trei ori), 171 

Dinescu, C. I.: 149, 150, 170 

Dionis, vezi Miller-Verghy, Marg. 

Disescu, C.: 165, 167 

Dobrescu-Argeș, C.: 248 

Dominic, A.: 190 

Drăcșăneanu, Con: 156, 166 

Drăghicescu, D. D.: 228 [citat de două ori] 

Dragomirescu, Mihail: 130, 131 [citat de două ori], 195, 221 [citat 
de trei ori], 224, 302 

Duca, I. G.: 13 [citat de cinci ori], 14, 143, 250, 251, 252 [citat 
de două ori] 

Dudiș : 197 

Duhamel, G. : 174 

Dumitrescu, I. M.: 137 [citat de două ori] 

Duţescu-Duţu, T.: 227 


E 

Eftimiu, Victor: 183 [citat de două ori], 190 

Eminescu, Mihai: 22, 24 [citat de trei ori], 138, 139 [citat de două 
ori], 234 


Ene, Ernest: 152, 154, 160 
Enescu : 130 
Exarcu : 121 


F 


Farago, Elena: 155, 157, 161 

Fernic, Gh. : 150 [citat de două ori), 156, 158, 161 [citat de trei ori], 
163, 197 [citat de două ori] 

Filip, Gh. : 226 [citat de două ori] 

Filitti, I. C.: 156, 157, 166, 181, 187 [citat de două ori], 190, 192, 
193 [citat de cinci ori], 195, 196 [citat de două ori], 275, 276, 294 

Filitti, Sanda : 156, 158, 170, 176 

Filotti, Eugen : 148, 150, 153, 154, 156 [citat de două ori], 160, 
164, 165 

Fischer : 164 

Flaubert, G.: 279 

Floru, Igena : 170 [citat de două ori], 178, 180 

France, Anatole : 38, 265, 266, 267, 280 

Frunză, Axinte: 163, 167 

Fundoianu, B. : 17, 19 [citat de două ori] 22, 23 


G 


G. B.: 194 

Gafițanu, D.: 271 

Galaction, Gala: 6, 7 [citat de două ori], 8, 11, 12, 14, 19, 21 
[citat de patru ori], 22, 24 [citat de două ori), 134, 138 [citat 
de patru ori), 146, 152, 153, 155, [citat de două ori), 157, 
160, 163, 164, 178, 184, 188, 275, 287 

Galsworthy, John : 168, 189 

Gane, N.: 121 [citat de două ori], 126, 151, 160, 163 

Garoflid, C. A.: 156, 158 

Găzdaru, D.: 271 

Gebhard, Emile : 294, 295 

Georgescu-Severin, Constant C.: 156 [citat de două ori], 157, 
164, 166, 169 

Gesticone-Nădejde, Amelia : 150, 184 

Gheorghe din Moldova : 133 [citat de trei ori], 163, 216, 219, 233, 
234 [citat de două ori], 246 

Gheorghiu, Gh. Gr.: 151, 155, 157, 174 

Gheorghiu, Smaranda, vezi Smara 

Gheorghiu, Ștefan (Parpalea) : 144, 145, 147 [citat de trei ori], 158, 
170 [citat de două ori), 183, 188 

Gherea (Dobrogeanu-Gherea), Alexandru : 286 [citat de două ori] 

Gherea (Dobrogeanu-Gherea), Constantin: 152, 154, 176, 185, 
206, 270, 286 [citat de trei ori], 290 

Gherea (Dobrogeanu-Gherea), Ion: 177, 178, 182, 265, 266, 267, 
268, 269, 236, 288, 289, 290, 301, 302 


321 


Gherea (Dobrogeanu-Gherea), Sofia : 286 
Gherman, Anton, vezi Paul Zarifopol 
Giîrleanu, Emil: 210, 221 

Goethe, Johann Wolfgang von : 135, 136, 305 
Goga, Octavian : 128, 143, 146, 153 
Gore, Paul: 163, 167 

Gorovei, Artur: 163, 238 

Gorun, Ion: 160, 162 

Gourmont, Rémy de: 9 

Graur, C.: 143, 148, 150, 169, 175, 287 
Grosu : 177 

Gubernatis, A. de: 122 [citat de două ori] 
Gusti, D.: 156, 157, 164, 270 


H 


Haiman : 155, 164 [citat de două ori), 169 

Haldane : 192 

Halipa, Pan : 143 [citat de două ori], 144, 159, 163 

Hamangiu, C.: 66, 71 

Hamsun, Knut: 153, 168, 264 

Haneș, P. V.: 148, 150 

Haret, Spiru : 163, 173, 174, 226 

Hasdeu, Bogdan-Petriceicu : 254 

Hasdeu, Iulia : 12 

Havet, L.: 288, 289 

Heine, Heinrich : 9, 38 

Herovanu, Eugen: 163, 167, 174 

Herz, A. de: 24, 25 

Hirsch : 156 [citat de două ori] 

Hodoș, Al., vezi Ion Gorun 

Hodoș, Constanţa : 208, 209 

Hogaș, Calistrat: 163, 190 [citat de două ori], 256, 288, 299 
[citat de două ori] 

Hogaș, Sidonia : 189 [citat de două ori] 

Hoisescu, C.: 152, 154, 160, 163 

Horaţiu : 13, 125 [citat de două ori] 

Hugo, Victor: 280 

Hurmuzache, Eudoxiu : 158 

Hurmuzachi : 144 [citat de două ori] 


I 


Ibrăileanu, Elena: 3, [citat de două ori], 4, 5, 6, 9, 16, 25, 31, 
32, 37, 39 [citat de două ori), 41, 45, 47, 48, 49, 52, 53, 54 
[citat de două ori], 55, 57, 59 (citat de două ori], 72, 73, 74, 
93, 102, 116, 134, 140, 242, 249 

Ibrăileanu, Garabet: 3, 7 [citat de două ori], 8 [citat de trei ori), 
9, 10 [citat de două ori], 11 [citat de două ori], 13, 15 [citat 


322 


de trei ori], 16 [citat de două ori], 17, 18, 19, 20, 21 (citat de 
trei ori], 22 [citat de două ori], 23, 24, 25, 29, 30, 32, 36, 51, 
53, 56, 60, 70, 85, 94, 106, 108, 119, 121 [citat de trei ori], 122 
123 [citat de două ori), 129, 131, 137, 142, 144, 145, 150, 163, 
166, 174, 178, 179, 191, 202 [citat de două ori], 203, 204, 205, 
207, 209, 218, 222 [citat de două ori], 223, 225 [citat de patru 
ori], 228, 238, 243, 246, 247, 249, 264, 279, 286, 290, 300 

Ibrăileanu, Maria : 25, 140 

Ibsen, Henrik : 191, 257, 258 

Iliescu, Costin : 183 

Iliescu, P. : 146, 148, 150 [citat de patru ori], 151 [citat de două ori], 
153, 158, 160, 161 [citat de două ori], 163, 171 [citat de patru 
ori], 172, 176 [citat de două ori], 177, 180, 184, 188, 189 

Iliescu-Lespezi, Andrei : 246 

Ioanid, C. D.: 180, 182, 183 [citat de două ori], 189, 190 

Toncu : 143 

Ionescu : 12 

Ionescu, Constantin A., vezi Caion 

Ionescu, D. C.: 176 

Ionescu, Tache: 211, 213 

Ionescu-Sisești, C.: 152, 154, 164 

Iorga, Nicolae : 121 [citat de două ori], 140, 159, 161 [citat de 
două ori], 179 [citat de două ori], 202, 203, 204 [citat de patru 
ori), 206, 209, 210 [citat de trei ori], 211 [citat de opt ori], 212 
[citat de patru ori], 213, 223 [citat de două ori], 243, 248, 285 

Iosif, St. O.: 151, 163, 234, 235, 238 

Irimescu, S.: 189 [citat de două ori], 190 

Ispirescu, Petre: 298 

Istrati, Const. I.: 215 


i 
Jacotă, M.: 163, 167 


K 


Kernbach, G. I., vezi Gheorghe din Moldova 

Keynes, J. M.: 187, 190, 193 [citat de două ori], 195, 196 [citat 
de trei ori] 

Kogălniceanu, Mihail: 144, 188, 190 

Kogălniceanu, Vasile : 188 

Kotzebue, Wilhelm de: 257, 258 

Krupenski, C. Em. : 192, 193 [citat de două ori], 194, 195 


L 


Lăzărescu : 141 

Lecca, Th.: 146, 147 [citat de două ori], 160, 164 
Le Clerc, G.: 249 

Leon, N.: 163, 167 


323 


324 


Lâbel: 181 

Locusteanu, P.: 10, 53, 134 

Longinescu, G.: 120 

Longus : 292 

Loti, P.: 157 

Louys, Pierre : 265 

Lovinescu, Eugen : 85 [citat de două ori], 91, 148, 150, 205, 207, 
284, 285, 288, 297, 302 

Luca, A. A.: 190 

Lupaşcu, I.: 174, 175 

Lupu, N.: 11 [citat de două ori], 12, 142, 143 [citat de trei ori], 
144 [citat de două ori], 149, 161 [citat de două ori], 163, 165, 
170 


M 


M. G.: 162 

Macedonski, Al. : 138 [citat de două ori], 139 

Madgearu, V.: 152, 154, 164, 169, 175 

Maiorescu, Titu : 208, 221 

Manicatide, M. : 143, 145, 160, 162,163 

Manolache-Holda, Ion D.: 239, 240 

Mantu, Lucia: 275, 276, 281 

Marcu : 187 

Marghiloman, Al.: 71, 73 

Marinescu, Iulian : 230 [citat de două ori] 

Marino-Moscu, Constanţa : 30, 31, 32, 33, 35, 38, 41 [citat de 
trei ori), 43, 44 [citat de două ori], 45, 63, 73, 152, 154, 169, 
174, 218 [citat de trei ori], 273, 288, 289 

Marvan : 151, 163 [citat de trei ori], 164 [citat de două ori], 169, 
172 

Mavrodi, Alexandru P.: 50, 51 

Mazilu, D.: 156, 157 

Maupassant, Guy de : 126, 213 [citat de două ori], 224, 225 

Maynial, Edouard : 224 

Mehedinţi, Simion : 147, 159, 181, 253 

Meyer-Liibke, W.: 288, 289 

Meyrinck, Gustave : 182 

Mihalache, I.: 152, 154 

Militaru, V.: 160 

Miiler-Verghy, Margareta : 155 [citat de două ori], 157, 164 [citat 
de două ori), 165, 179 [citat de trei ori], 187, 189, 276 

Miîndricel : 165 

Minulescu, Ion : 148, 163, 167, 296 

Mirea, A.: 234 

Mironescu, I. I.: 37, 40, 125, 163, 166, 174, 175 

Mitilineu, I. M.: 73 

Moldovanu, Corneliu : 221 


Molière : 292 

Momuleanu : 251 
Morcovescu-Teleajen, Sandu : 105 
Morţun, V. G.: 172, 173 

Moscu, Costică: 45 

Motescu :170 

Motet, C.: 176, 178, 228, 229 
Mozart, Wolfgang A.: 124 
Musset, Alfred de: 276 
Muzicescu : 171 


N 


Nădejde, Ion: 149, 150, 156, 166, 172 [citat de două ori), 172 
[citat de două ori], 180, 181, 184 [citat de trei ori] 

Nanu, D.: 221 

Negru, M.: 191 [citat de trei ori] 

Negruzzi, Ella: 158, 162 

Negruzzi, Iacob: 162 

Neguț, I. R.: 155, 157 

Neniţescu : 179 

Nicanor et co., vezi G. Ibrăileanu 

Niţă, Sergiu : 148, 150, 158 

Nour, Alexe: 149, 150, 163 


(9) 


O. B. : 154 
Orleanu, M.G. : 13 [citat de două ori), 14 


P 


Pamfile, Tudor: 163, 167, 177, 178, 276 [citat de două ori], 277 

Panaitescu, Scarlat : 163, 167 

Papacostea, C.: 296, 297 

Papadat, N. N. : 97, 98 

Papadat-Bengescu, Hortensia: 10, 32 [citat de patru ori], 40, 
85, 91, 98, 144, 147, 163, 167, 184, 302, 303 

Parhon, C. I.: 147, 160, 164 

Paris, Gaston : 288, 289 

Paşcanu, Mihai: 21, 165, 167 

Pascu, Giorge: 121, 160, 163, 285 (citat de trei ori], 286, 288 
[citat de două ori], 292, 294 

Pastia, Mihai : 14, 249, 250 

Pătrășcanu, D. D.: 10, 11, 12, 16, 17, 18, 19, 20 [citat de patru 
ori], 21, 22, 58, 60, 61, 63, 65 [citat de două ori], 104, 108, 
120, 121 [citat de două ori], 122, 124, 126, 131, 133, 135, 136, 
139, 154, 163, 166, 171, 178 [citat de două ori], 190 [citat 


325 


326 


de două ori], 230, 245, 264, 270, 276, 280 [citat de două ori], 
296, 298 

Pătrășcanu, Lucreția: 58, 60, 119, 129, 137, 140 

Paulian, M.: 271 

Pavelescu, Cincinat ; 155 [citat de trei ori], 157, 164 

Pavelescu, Ion: 193, 194 

Periețeanu : 189 

Petreanu, S.: 146 [citat de patru ori], 147 [citat de două ori), 
148, 149 [citat de trei ori), 150, 152 [citat de două ori], 153 
[citat de două ori], 158 [citat de două ori], 161, 162, 165, 170 
171, 172, 174 [citat de șase ori], 176 [citat de două ori], 184, 
186 [citat de două ori), 193 

Petrovici, Ion: 163, 167 

Philippide, Al. : 147, 163, 166 [citat de două ori), 271, 282, 288, 
292, 294, 300, 301 

Philippide, Al. Al.: 160, 163, 166 [citat de două ori], 289, 290, 
291, 292, 294, 301 

Pillat, Ion : 154, 157, 164 

Pirvan, Vasile : 221 

Pîrvescu, Pompiliu : 160, 162, 163 

Pișculescu, Grigore, vezi Gala Galaction 

Pisoschi : 168, 169, 175 

Polțer : 124, 125 

Poni, Petru : 158, 159, 162, 165 

Popescu, Spiridon : 13, 122 [citat de două ori], 142, 143, 144 
[citat de două ori], 152, 156, 163, 165, 175 [citat de două ori] 

Popescu, Ștefan: 147, 150, 163 

Popovici, Anton: 244 

Popovici, Aurel: 238 

Portocală : 143, 158 

Porumbaru, (Em.): 131 [citat de două ori) 

Pravilă, Jon, vezi Marg. Miller-Verghy 

Presan : 272 

Prévost, M. : 32 

Proca, Gh., vezi O. Carp 

Protopopescu, Dragoș: 291, 292, 300 

Proust, M. : 300 


R 


Racoviță, Emil: 170, 181 

Radu, Vasile: 19 

Răducanu, I.: 152, 154, 164 

Rădulescu, Mircea : 155, 157, 164, 166 

Rădulescu-Motru, C. : 72, 76 

Rainer, Fr.: 148, 150, 160, 163, 175 

Ralea, Mihai: 114, 156, 157, 160, 164, 167, 174, 193, 281, 287, 
297 [citat de trei ori], 298, 299 [citat de două ori], 301, 302 


Rally, A.: 179 

Rauch : 149 

Rebreanu, Liviu : 163, 189, 190, 191 

Renan, E. : 294 [citat de două ori] 

Repington : 193, 194 

Rimbaud, A. : 122 

Rîșcanu, Petre: 240 

Rodin, Al. : 157, 158 

Rolland, Romain : 174 

Rosetti : 272 

Rosetti, A. R.: 194 

Rosetti, D. R.: 221 

Rosetti, Radu : 146 [citat de trei ori], 147 [citat de patru ori], 
149, 151, 153, 156 [citat de două ori], 163, 166, 177, 178, 180, 
181 [citat de două ori], 182 [citat de două ori], 185, 189, 193, 
225, 285 

Rostand, Edmond : 185 

Rotman, D.: 157, 158, 169 [citat de două ori], 171, 172, 174, 
181 

Rusu-Şirianu, I.: 163, 167 


S 


Sadoveanu, Alexandru : 248 

Sadoveanu, Ecaterina : 242 

Sadoveanu, Izabela : 155, 166, 203, 205 [citat de trei ori], 209, 
210, 213, 216 [citat de două ori], 218, 245 [citat de două ori], 
246, 248 

Sadoveanu, Mihail: 4, 9 [citat de două ori), 14, 114, 146, 147, 
149, 158, 160, 163, 177, 178 [citat de două ori], 181, 182, 
186, 188, 195, 202, 204 [citat de două ori], 205, 207, 209, 210, 
213 [citat de două ori), 217, 222, 224 [citat de două ori], 225, 
227, 228, 229, 232, 236, 238 [citat de patru ori], 240, 242 
[citat de trei ori], 243, 246, 247, 249, 250, 251, 252 

Saidman, Louis: 254 [citat de două ori), 255 

Șăineanu, Const. : 13 

Salgean : 197 

Sandu-Aldea, C.: 156, 157, 166, 234 

Sanielevici, H.: 20, 120, 121, 135, 141, 151 [citat de două ori], 
153, 154, 159 [citat de trei ori], 161 [citat de două ori], 162, 
172, 173, 188, 202, 242 [citat de două ori), 250, 251, 276 [citat 
de două ori], 289, 296 

Sanielevici, Maximilian : 153, 154, 164 

Sanielevici, Simion : 135 [citat de două ori], 153, 154 

Săulescu, M. : 155, 156, 157, 161, 165 

Savel, Vasile : 239, 254, 256 

Savul, Gh.: 285 

Schulder : 146 


327 


328 


Scriban, A.: 176 [citat de două ori] 

Scurtu, Ioan : 232 [citat de trei ori), 238 

Secula, Sever: 165, 167 

Segal : 149, 161 

Ségur, Sophie de: 168 

Șeineanu, Lazăr: 123 [citat de trei ori) 

Sevastos, M. : 10 [citat de două ori], 18, 19, 22, 23, 54, 97, 145, 
152, 160, 163, 168, 170, 172, 195, 279, 284, 304 

Sfetea, C.: 141, 142, 186 

Silvestru : 232 

Simionescu, I.: 13 [citat de două ori], 14, 143 [citat de două ori], 
144, 147, 160, 161, 163, 174 

Simionescu-Rîmniceanu, M. : 60, 64, 147 [citat de trei ori], 155, 
158, 221, 222 

Sion, V.: 166, 167 

Slătineanu, Al.: 143, 145, 164 [citat de două ori], 292 [citat de 
două ori] 

Slătineanu, Ionel: 164 

Slavici, I.: 114, 173 [citat de trei ori], 179 

Smara : 188 

Sophus, Michaeli : 19 

Spengler, O.: 191 [citat de trei ori) 

Stamatiad, Al. T.: 170 

Stănișteanu, vezi Krupenski, C. Em. 

Stavri, Artur: 164, 167 

Ştefănescu : 13 

Ştefănescu-Galaţi, M. : 143, 147, 150, 160, 164, 174 

Steinberg : 141 [citat de două ori], 152, 166 [citat de două ori], 
188 [citat de două ori], 251 [citat de două ori], 296 

Stere, C.: 4, 13 [citat de două ori], 57, 60, 61, 71, 121 [citat de 
două ori], 123 [citat de patru ori], 125 [citat de patru ori] 
127 [citat de trei ori], 128, 131, 132, 134 [citat de două ori] 
140, 142 [citat de două ori], 143 [citat de două ori], 148, 150 
[citat de două ori], 151, 153, 156, 163, 166, 178, 184 [citat de 
trei ori), 187 [citat de trei ori], 188, 189, 191, 192 [citat de două 
ori], 193 [citat de două ori], 194, 204, 208, 212, 219, 222, 225 
[citat de două ori], 226, 228 [citat de două orij, 231, 242, 243, 
244 [citat de patru ori], 247, 249, 250 [citat de.două ori], 259 

Stere, Maria: 125, 136, 140 [citat de trei ori], 250 

Stoica : 108, 187 

Strimbu, Ipolit: 155, 157, 166 

Streitmann, H. Şt.: 188, 190, 192 

Strobl, I. H.: 282 

Strugariu, M. : 162 

Strugurescu : 13 

Sturdza, Dimitrie Alexandru : 208, 209 

Suchianu, I. D.: 137 [citat de două ori], 184 [citat de două ori]: 
187, 190, 302 


T 


Tagore, Rabindranath : 189 

Taine, Hyppolite : 223 

Tăslăuanu, Oct. C.: 128, 221, 222 

Tatușescu, D.: 164, 172, 173, 177, 182 

Tauler, Johann : 305 

Teișanu, M. : 176 [citat de două ori], 178 

Teodoreanu, Al. O.: 147, 150 

Teodoreanu, Ionel: 147, 150, 160, 164 [citat de două ori], 166 


Teodorescu, I.: 135 [citat de două ori], 154, 157, 161, 166, 177, 


206, 230 
Teofil, E., vezi Ioan C. Filitti 
Tharanng : 144 
Ţiţeica, G.: 119, 120 
Tobler, A. : 288, 289 
Todicescu, I.: 18, 19 
Toma, A.: 147, 151, 160, 163, 167, 169 


Topîrceanu, G.: 9 [citat de două ori], 14, 29 [citat de două ori], 


31 [citat de două ori], 32 [citat de două ori], 38, 39, 49 [citat 
de două ori], 51 [citat de două ori], 52, 53 [citat de trei ori], 
57, 58, 59, 60, 62, 63, 65, 66, 68, 71 [citat de patru ori], 
72, 74 [citat de două ori], 75, 76, 80, 85 [citat de două ori], 
87 [citat de două ori], 89 [citat de cinci ori), 90 [citat de trei 
ori], 91 [citat de trei ori], 92, 95 [citat de două ori], 104, 106, 


107, 108, 110, 113, 114, 134, 141, 163, 177, 178, 181, 182, 
185, 186 [citat de două ori], 188, 191, 195 [citat de două ori], 
250, 251, 252 [citat de trei ori], 253, 296 [citat de două ori] 


Topliceanu : 132 

Trancu, Isaiia : 5 
Triandafil : 163 

Triandafil, Emil :148, 150 
Triandafil, Ernest :148, 150 
Tutoveanu, G.: 160 


Tzigara-Samurcaș, Al.: 19, 21, 160, 163, 175, 181, 184, 300, 301, 


302 [citat de două ori] 


vV 


Vaida-Voievod, A. : 146, 147 
Văleanu : 180 

Valery, Paul: 195, 196 

Vasile, Stan: 158, 162 

Vasile, Vladimir de Repta: 144, 145 
Vasiliu, M. : 121 

Veniamin [Anastase]: 132 

Verdeaţă, C.: 98 [citat de două ori] 
Vergy : 166 

Verlaine, Paul: 38 


329 


Vianu, Tudor: 191 [citat de două ori], 195, 196 

Vinci, Leonardo da: 196 

Vlahuţă, Al. : 9, 77, 121 [citat de două ori], 153, 163, 207, 208, 
209, 221, 243, 276 [citat de două ori) 

Voinov, D. N.: 206 

Vrabie, Olga: 163, 167 

Vraja, C., vezi G. Ibrăileanu 


W 
Wachtel, M.: 158, 162, 170 
Weiss, Aureliu : 163, 167, 169, 170, 178 
Wilde, O. : 169, 170 
Wells, H. G.: 282 
Wilamowitz : 288, 289 
Wortmann : 156 [citat de trei ori], 166, 167 


X 
Xenopol, A. D. : 240 


Zz 


Zaborovski, Virgil: 141, 142, 191 [citat de şase ori] 

Zaharia, N. : 277 

Zamfirescu, Duiliu : 147, 159 [citat de două ori], 163 [citat de 
două ori), 164 [citat de două ori], 166, 173, 175 [citat de 
două ori], 177, 178, 180 : 

Zarifopol, Paul: 151, 191, 263, 264, 265, 270, 271, 275, 276, 278, 
281, 285, 286, 290, 292, 293, 296 [citat de două ori], 297, 298, 
303 ' 

Zizica : 197 

Zissu, A. I.: 22, 23 

Zoil: 270 


IUL 


INDICE DE TITLURI ALE LUCRĂRILOR 
CITATE ÎN VOLUM 


Afinitate, 179 

Alisia, vezi: Pe cine a iubit Alisia 

Alte vremuri, 191 [citat de două ori] 

Amăgiţii, 224 

Amintiri, vezi: Din amintirile lui Constantin Casian 

Amintiri de la „Viața românească“, 54 

Amintiri dintr-o călătorie, 190 

Amintirile Caterinei State, 273 [citat de două ori] 

Anglia și Germania înainte de 1914. Părerile unui om de stat 
englez, 194 

Apa morţilor, 247 [citat de două ori) 

Ape adinci, 52, 65, 66, 72, 73, 75, 108 

Ars poetica, 13 

Arta. literară și simplă literatură, 271, 278, 282 

Așteptarea, 39 

Astronomia, 175 

Atmosfera istorică: Henry de Régnier şi Francis Jammes, 302 
[citat de două ori) 

Atta-Troll. Visul unei nopți de vară, 9 

Aur sterp, 289, 290, 291 

Aurul în România, vezi Bogăţiile miniere ale României. I. Aurul 
şi argintul 

Balade, 160 

Balade vesele și triste, 182 

Balaurul, 64, 70, 71 [citat de două ori], 103, 104 

Balul, 105, 106, 108 

Basmele româneşti în comparaţie cu legendele antice clasice, 123 

Bătrînul, 62, 64, 67, 68, 71, 83, 94, 95, 101, 106 [citat de două ori], 
107, 109 

Before the War, 192 

Biblia, 18 [citat de patru ori], 19 [citat de două ori], 20 [citat 
de două ori), 21 [citat de cinci ori], 22, 182 

Biblia mea englezească şi traducerea Noului Testament, 22, 23 


331 


332 


Bilder und Skizzen aus der Moldau, 258 

Bisericuța din răzoare, 12 

Bogăţiile miniere ale României. I. Aurul și argintul, 157, 158, 
174 

Boii lui Călin, 248 

Bordeenii, 242 

Bourgeons d'Avril de Iulia Hasdeu, 12 

Britanicus, 188 

Byzauce, grandeur et decadence, 194 

Ca apostolii, 11 

Călugărița rea, 282 

Caragiale, 9 [citat de trei ori] 

Caragiale, Ion Luca, vezi: Publicul și arta lui Caragiale 

Caragiale, Ion Luca, vezi: Zece ani de la moartea lui Caragiale 

Carnetul zilelor pustii, vezi: Din Carnetul zilelor pustii. 

Carol XII, 188 

Cărţi și chipuri, 15 

Cărţile despre Moldo-Valahia, 249 

Cărvunarii (Democraţia de acum 100 de ani), 276 

Ca să pot muri..., 276 

Ca să te pomenesc, 99, 105, 107 

Casa veche, 220, 221 

Căsnicie, 189 

Cauzalitate și finalitate în logică, 302 

Ce-a mai fost?, 178 

Cearta, 213 

Cel din urmă armaș, 173 

Ce mi-a vorbit portretul, 48 

Ceva despre..., 123 

Chihlimbarul, 120 

Cinstitei firme Nicanor et co., 191 

Cîntece, 151, 167 

Cîrlova, 177, 178 

Clarté, 175 

Codrul, 222 

Congresul alianţei internaţionale a femeilor pentru sufragiu și 
rostul feminismului, 124 

Copca Rădvanului, 5 

Costache, C. C., 180 

Crinul, 103 

Crîșma lui Moş Precu, 227 

Criza teatrului. Teatrul Naţional din București. Directoratul d-lui 
Victor Eftimiu, 190 

Cronica, artistică, 190 

Cronicile, 144 

Cucoana Ileana, 94, 97, 99, 100, 103, 104, 106, 107 

Culegeri morale şi politice, 140 


Cum am tradus „Infernul“ de Dante (Amintiri), 121 

Cu paloșul, 146, 147, 149 

Curs practic de muzică vocală (I—IV), 171 

Cuvîntul în libertate, 273 

Cuza-vodă, 240 

Cyrano de Bergerac, 185 

Daphnis şi Chloe, 292 [citat de două ori] 

Datorii vechi, 121 

Decorația lui Vartolomei, 131 

Delegaţiile de la Epureni (documente omenești), 178 

Departe, 191 

Descentralizare, 90, 91 

Despre poveștile noastre, 121, 122 

Despre rolul universităților după război, 172 

Dezastrul financiar şi individualismul deplasat al statului, 180 

Diamantul, 120 

Dicţionar latin-român, 149, 150, 180 [citat de două ori], 184 

PDimachi [Un poet moldovean perdut], 124, 125 

Din amintirile lui Constantin Casian, 125 [citat de cinci ori], 126 
[citat de trei ori], 127 (citat de trei ori], 128, 129 [citat de 
patru ori), 130, 131 

Din Bănat, 140 

Din carnetul unui director, 175 

Din carnetul zilelor pustii, 69, 71, 90 

Din contingentul nou, 23 

Dincă, 276 

Din psihologia poporului român, 228 

Din registrul ideilor gingașe, 275, 277, 279, 280, 281, 282, 284, 
285, 286, 287, 289 [citat de două ori], 290, 291, 293, 294, 295, 
296, 297, 298, 299, 300, 301, 302 

Din ţară şi străinătate (Cronică ştiinţifică), 121 

Dobitocul lui Saphan, 23 

Doctorul Gorilă, 5 [citat de două ori] 

Documente privitoare la Unire în Moldova, 240 

Doi critici și mai mulţi scriitori, 202 

Domnia lui Cuza-vodă, 240 

Domnu Nae, 190 

Don Juan, vezi Lui Don Juan în eternitate îi scrie Bianca Porporata 

Dorinţa, 52 

Două aspecte ale eului (Fantezie filozofică), 301 

Două conferințe craiovene, 213 

Drăcușorul, 168 

Dr. Emil Racoviţă. Cu prilejul alegerii sale ca membru al Academiei 
Române, 170 

Duduia Margareta, 235, 236 

După război, 185 

Dureri înăbușite, 230 

Edinburgh, 13 [citat de două ori] 


333 


1334 


Flenuţa nu se mai mărită, 191 

Eseuri, 193 

Essays speculative and political, 194 

Fantazie, 289 

Fata mamei, 188 

Femeia așa cum este, 188 

Femeia în fața oglinzii, 75, 94, 105, 106, 111 

Femei între ele, 46, 47, 52 

Feminism, 276, 278 

Feminismul în România, 158 

Feminităţi, 105 

Feţe, 240 

Figuri literare, 205 

File rupte, 275, 276 

Film de tramvai, 71, 103 

Filologie română (1. Introducere în știința limbii. 2. Fiziologia 
sunetelor), 271 

Filozofia artei, 223 

The first world war, 194 

Flaubert Gustave, 279, 291, 295, 296 

Floricica, 288 

France, Anatole, vezi: Omul cărţilor. O ședință pentru aniversarea 
de 70 de ani a lui A. France. 

Fraternitate, 168 

Fraternity, 189 

Frăția bunilor români, 210, 211 

Generatorii de energie din România Mare, 181 

Germanofili și naționaliști, 193 

Grădina amintirii, 167 

Greva (Tumin), vezi: În slujba celorlalți 

Guild Socialism Re-stated, 193 

Haia Sanis, 237 [citat de două ori), 238 [citat de două ori], 239 
[citat de două ori] ' 

Helium, 173, 177 

Henryk Ibsen (Viața și opera. Filozofia lui socială), 191 

Histoire de la Moldavie et de la Valachie, avec une dissertation 
sur l’état actuel de ces deux provinces, 249 

Histoire de l’Empire Byzantin, 193 

Hugo Victor, 280 

Humuleștii, 223 

Ideal și energie, 282 (citat de două ori] 

Idei gingașe, vezi: Din registrul ideilor gingașe 

Impresii, 146 

În armistițiu, 90, 103 

Închisorile mele, 173 [citat de două ori] 

India, 175 

In drum spre Braniștea, 175 

În drum spre păcat, 10 


În faţa autorităţilor, 134 [citat de două ori] 

Infernul, 178 

În literatură, 184 

În lumea dreptăţii, 224, 225 

În munţii Neamţului, 190 

In opresores, 178 

În pridvorul lui Solomon, 23 

Însemnările lui Neculai Manea, 223, 224, 228, 230 

În slujba celorlalți, 22, 23 

Intelectualii, 284 

Intermezzo, 13 [citat de două ori] 

Între doi critici, 296 

Între vis şi viaţă, 253 

Introduction à la méthode de Leonardo da Vinci, 196 
În zigzag, 177, 178 

Ion, 191 [citat de două ori) 

Iorga, N. critic și polemist, 243 

Istoria civilizației române moderne, 297 [citat de două ori] 
Istoria geografiei, 175 

Istoria, literaturii române, 302, 303 

Istoria negoţului universal, 175 

Istoria războiului, 193 

Istoricul Statelor-Unite, vezi Statele Unite ale Americii 
Jăluirea prohodului toamnei, 167 

Jocul oglinzilor, 189 

Kant şi estetica, 298 [citat de două ori] 

La noi în Viișoara, 213, 229 [citat de trei ori] 

La răspiîntie de I. C. Filitti, 275, 276 

La Rochefoucauld, vezi: Pentru explicarea lui La Rochefoucauld 
Laskar Viorescu, 258 

Legenda funigeilor, 234 [citat de două ori] 

Legiierări sociale în combaterea tuberculozei, 190 
Limba comună şi dicționarul nostru, 121 

Lucruri scumpe, 188 

Lucruri sfinte, 298 (citat de două ori] 

Lui Don Juan în eternitate îi scrie Bianca Porporata, 52, 53, 103 
Macedonski, Al., cu prilejul ultimului său volum, 139 
Maica Frăsina, 9, 11 

Marca, 35, 36, 39, 40, 52, 92 

Mărgăritarul, 120 

Mâărgeluş, 25 

Mariana Vidrașcu, 214, 218 

Marivaux, 293 

Mărturisiri si-li-te, 19, 21 

Matci Dumbarău, 188 

Maupassant, Guy de, vezi: Sentimentalul Maupassant 
Maxime, 266 

Mi-e dragă Nonora, 3, 4, 5 [citat de două ori] 


335 


Mihai Eminescu, 24 

Miraje, 46 

Moartea Cleopatrei, 21 

Molière și gustul clasic, 283, 285, 286, 287, 288, 289 [citat de 
două ori), 290, 291 [citat de patru ori], 292, 293 [citat de două 
ori], 295 [citat de două ori], 301, 302, 303 

Montaigne, 293 

Morala, d-lui Sadoveanu, 202 

Mormiîntul unui copil, 213, 219 

Mort (La) de notre chère France en Orient, 157 

Morţun, V. G. Biografia lui și genealogia familiei, 173 

Musset, Alfred de, 278 

Mustafa Effendi ajunge Macarie Monahul, 16 

Mythologie des plantes, vol. 1—2, 122 

Mythologie zoologique, vol. 1—2, 122 

Năpasta, 77 

Neamul Şoimăreştilor, 249, 250 [citat de două ori] 

Nevinovăţiile viclene, 265, 268, 269 

Notă la comemorarea lui Renan, 293 [citat de două ori) 

Note şi impresii, 107, 108, 185, 284 

O excursie de plăcere, 135 

O istorie a economiei româneşti pentru străini, 190 

O judecată engleză asupra Tratatului de ja Versailles, 190 

O lumeYnouă, 157 

Omul cărţilor. O schiță pentru aniversarea de 70 de ani a lui 
Anatole France, 265, 266, 267 [citat de trei ori), 269 

O nuntă în revoluţie, 19 [citat de trei ori] 

O pasăre, 52 

Opera literară a d-lui Vlahuţă, 10, 276, 277 

Opera lui Henri Barbusse, 170 

Originea românilor, 284 

Originea speciilor, 256 

Originile democraţiei române, 295 

Originile limbii române, 284 

O stea prin fereastra lui Manolaș, 13 

Pădurarul Ion Bentu, 8 [citat de două ori] 

Paiaţa Maicii Domnului, 16, 22 

Pămîntul, sătenii și stăpinii în Moldova, 225 

Pan, 153, 168, 176, 264 

Paragrafe schematice asupra omului mediocru, 288, 290 

Pe cine a iubit Alisia, 87, 103, 107 

Pentru explicarea lui La Rochefoucauld, 264 [citat de două ori], 
265, 266, 267 [citat de două ori], 269 [citat de două ori], 270, 
273, 287, 288, 291, 295 i 

Pentru Flacăra, 9 

Physique de l'amour, 9 

Plaidoirie au procès de l'assassin de Jaurès, 157 

Plimbare, 126 


336 


Poeme în proză, 169, 170 

Poetul țărănimii, 185 

Poiana țigăncii, 223 

Polemică, 222, 223 

Poveşti, 174 

Povești, vezi Despre poveştile noastre 

Poveşti moldovenești, 146, 147, 149 

Povestiri, 205 

Povestiri alese, 213 

Povirnișul, 48, 51, 62, 64, 67, 68, 71, 101, 113, 114 

Portret, 106 

Prețul pămîntului expropriat, 196 

Primăvara, 178 

Prinos de cîntece, 189 

Printre tomuri brăcuite, 11, 12 [citat de trei ori], 19 [citat de 
două ori], 21, 23 [citat de două ori] 

Privind viața, 85 

Probleme literare, 222 

Problemele evoluţiei poporului român, 153, 160 

Publicul și arta lui Caragiale, 282, 283, 284, 285, 286 [citat de 
două ori), 287 [citat de două ori], 288, 291, 293, 294, 300 

Puica, 236 

Răboji pe bradul verde, 15, 16, 18, 22 [citat de patru ori) 

Rădășenii, 213 

Răduca, 46 

Raiuri pierdute, 162 

Rasa și clima ca factori determinanţi ai psihologiei popoarelor 
228 

Rătăcire..., 175, 178 

Războiul şi pacea, 150 

Registrul ideilor gingașe, vezi: Din registrul ideilor gingașe 

Remedii financiare în criza economică-socială actuală (Răspuns 
d-lui Periețeanu), 190 

Rencontres (les) de M-me de Breot, 265 

Revoluţia, 285, 291 

Roi (le) Pousole, 265 

România în imagini, 146 

Romanul Adrianei, 103 

Roș-galben-albastru, 296 

Râtisserie (la) de la reine Pedauque, 265 

Roumanie (la) en images, 178 [citat de două ori], 179 

Rumânische Volkspoesie, 258 

Rușii, 63 

Russie (la) épique, 122 [citat de două ori] 

Sat și mahala, 298 

Scriitori români și străini, 300, 304 

Scriitori şi curente, 32, 284 


337 


338 


Scrisori către Juan, vezi: Lui Don Juan în eternitate îi scrie 
Bianca Porporata, 

Scrisori către Simforoza (După douăzeci de ani), 24 [citat de 
trei ori] 

Scrisori florentine, 190 

Sentimentalul Maupassant (Maupassant der Sentimentale), 266, 
267, 268, 269, 270, 271, 278 

Sephora, 37, 40, 52 

Sept contes roumains, 122 

Sevastos și oamenii în război, 23 

Sfaturi vechi, 214 

Sfintul, 224 

Sfîntul Vasile, 214, 224 

Sfinxul, 95, 103, 107 

Sfirșitul Occidentului, 191 

Simfonia morţii, 24, 192 

Sînge, 112 

Sînziana, soția mărinarului, 64 

Șoimii, 213 

Sonata umbrelor, 190 

Sonet, 194 

Sonetele lui M. Codreanu, 12 

Sonicitate, 162 

Spiritul critic în cultura românească, 284, 289, 290 [citat de 
trei ori], 284 

Spre viaţa ușoară, 293 

Stanţe, 167 

Statele Unite ale Americii, 168, 169, 170, 175 

Statul şi colectivitatea față de pagubele suferite de particulari 
din cauza războiului, 182 

Strategie și O excursie de plăcere, 188, 190 

Strofe alese, 182 

Stropi de rouă, 160 

Studiul limbilor cu prilejul anchetei învățămîntului, 121 

Studii engleze (Un părinte ai clasicismului englez: John Dryden), 
291, 292 

Tezaurul literaturii române, 188 

Theano, 179 [citat de trei ori] 

Thomas Hardy, 184 

Thimoteiu Mucenicul, 12 

Tipul politic, 284 

Tomuri brăcuite, vezi Printre tomuri brăcuite 

Tovarăș, 170 

Triunghi, 101, 102 

Tulburea, 288, 289 

Ultimele două tomuri ale lui Proust, 300 

Umbre, 182 


Un cimitir, 69 

Un crin în vasta comedie umană, 52, 53, 104 

Un. suflet mărinimos (1821), 178 

Un temperament, 154, 178 

Urlătoarea, 218 

Urmările economice ale păcii, 190, 196 

Valori umane, 303, 304 

Varga lui Dumnezeu, vezi: Din amintirile lui Constantin Casian 
Vedenii, 298 

Viaţa la ţară, 163 

Vie (la) et l'oeuvre de Guy de Maupassant, 224 

Vis de femeie, 52 

Viziune, 32, 52, 93, 112 

Vlahuţă A., viaţa și opera, 276, 277 

Vremuri de bejenie, 235 [citat de două orii 

Zece ani de la moartea lui Caragiale, 287 [citat de două orij 
Zilele pustii, vezi: Din carnetul zilelor pustii 


IV 


INDEXUL PERIODICELOR CITATE IN VOLUM 


A 


Acțiunea feministă, 269, 270 

Adevărul, 146, 150, 165 

Adevărul literar şi artistic, 274 [citat de două ori], 287 (citat de 
două, ori], 297, 298, 300, 302 

Albina, 213, 223 

Analele Academiei, 181 

Arhiva, 285 

Arhiva de filologie, 286, 294 

Arta literară, 278 


C 


The Contemporary Review, 179 [citat de două ori) 

Convorbiri critice, 131 [citat de trei ori], 225 

Convorbiri literare, 221 [citat de două ori], 224 

Cronica, 274, 275, 300 

Cultura creștină, 191, 192 

Curentul nou, 20, 21, 120, 121, 151 [citat de două ori], 153, 159 
174, 202 [citat de două ori], 203, 250 

Cuvîntul liber, 159, 300 


D 


Dacia, 151, 153, 163 

Dimineața, 150 

Din Moldova, 254 
E 


Epoca, 205 [citat de două ori), 207 


F 


Falanga, 302, 303 
Flacăra, 9, 10, 284 [citat de două ori], 300 
Foaie volantă, 274 


G 


Gazeta de Iaşi, 171 [citat de două ori! 
Gazeta țăranilor, 248 [citat de două ori) 


H 
Hiena, 268 [citat de trei ori], 269 
I 
Ideea europeană, 103 
Însemnări literare, 14, 24, 61, 64, 69, 71, 85 fcitat de trei ori], 


91, 103, 157, 158 
Izbînda, 177, 178 [citat de două ori) 


L 


La, Revue, 207 

La Revue des Deux Mondes, 209 

Liberalul, 132, 232 

Luceafărul, 127, 128, 143, 206, 221, 222 [citat de două ori] 
Lumea, 296 

Lumina, 57, 60, 142 


M 
Mercure de France, 155, 224 


Momentul, 60 [citat de două ori], 142 
Monitorul oficial (Monitor), 157, 158, 174 [citat de două ori] 


N 
Natura, 119, 120 [citat de șapte ori) 
Neamul românesc pentru popor, 248 
Nouvelle Revue Française, 195, 196 


9) 


Opinia, 252 
Orizontul. Revistă enciclopedică ilustrată, 187, 190 


R 
Rampa, 269 
Răvaşul poporului, 239, 246, 247, 248 [citat de două ori] 
Revista istorică, 120 
Revista minelor, 149, 152 
Revista vremii, 273, 293, 300 
Revue mondiale, 170 
Românul, 219 


S 


Sămânătorul, 121, 203 [citat de trei ori], 204 [citat de trei oril, 
206 [citat de cinci oril, 207, 222, 223, 224, 231, 232 [citat 
de două ori], 236 [citat de două orii, 238 [citat de două ori], 240 


:342 


Sburătorul, 47, 85, $7, 95, 97, 148, 151. 288, 289 
Süddeutsche Monatshefte, 265, 266, 267 


T 
Tag, 193 
Tribuna, 144 


U 


Universul, 191, 227 


y 


Viața literară, 208, 221, 302, 303 

Viața nouă, 7 [citat de două ori], 9 

Viaţa românească, 3 [citat de două oril, 4 fcitat de două ori], 5, 
9 [citat de patru ori], 10 [citat de două oril, 11, 12 [citat de 
cinci oril, 13 fcitat de două oril, 14 {citat de două oril, 15 
[citat de nouă ori], 16, 17 fcitat de patru orit, 18, 19 fcitat 
de două oril, 20 fcitat de şase ori., 21 citat de două ori’, 22 
icitat de două ori), 23 [citat de două oril, 24, 25 [citat de 
patru ori], 32 [citat de trei oril, 40 icitat de trei oril, 47, 48 
[citat de două oril, 53 [citat de cinci ori], 59, 60, 76, 95 [citat 
de trei ori], 97, 99, 104 [citat de două ori], 105, 107, 108 
[citat de două ori], 110, 113, 120, 121 [citat de patru oril, 122 
[citat de două ori], 123, 124 [citat de două ori], 126 [citat de 
două ori], 128, 130, 131 [citat de trei oril, 133 [citat de două ori], 
134 [citat de două ori], 135 [citat de două ori:, 137, 139, 140, 
141, 142 (citat de două oril, 144 fcitat de trei oril, 145 [citat 
de cinci ori), 147, 148, 150 (citat de zece ori}, 151, 152, 154 
[citat de nouă ori], 155, 157 (citat de douăsprezece oril, 158 
[citat de cinci ori), 160, 162 [citat de unsprezece ori], 167 [citat 
de șaptesprezece ori), 170 [citat de patru ori), 171, 173 [citat 
de două ori], 174 [citat de trei ori], 175 [citat de trei ori}, 178 
[citat de trei ori], 179 (citat de două ori), 180, 184, 190 [citat 
de zece ori], 191 [citat de șase oril, 192 [citat de două ori), 194 
[citat de cinci ori], 196 [citat de două ori], 204, 210 [citat de 
trei ori], 212, 214, [citat de patru ori], 216, 218, 220, 222 
[citat de trei ori], 223, 224 [citat de cinci ori], 225 [citat de două 
ori), 228, 234 [citat de trei ori], 235, 240, 242, 243, 246, 247, 
248, 249 [citat de două oril, 250 [citat de trei ori], 251 [citat 
de două orij, 252, 253, 254, 263 citat de trei ori], 264 [citat 
de trei ori), 265, 266, 267, 270, 271, 272, 273, 276 [citat de 
cinci, ori] 277, 279, 282, 283 [citat de două ori], 285 [citat de 
două ori}, 286, 287, 290, 292 icitat de două ori], 293 !citat de 
trei ori], 295, 297, 298 [citat de trei ori), 301 [citat de două ori], 
302 icitat de două ori), 303, 304 [citat de două orij, 305 

Viaţa socială, 3 [citat de două ori], 5 [citat de două oril, 6 

Viitorul, 247 

Voința națională, 203, 204 


343 


SUMAR 


Prefajă aaa mA stapini 00 0 ra d a al a iau e at vV 
Notă asupra edifiëts sie sue e mas aE ERa ia a daia ta ia XIII 
Cala Galaction (Ion Lăzărescu) ......cc en 1 
Hortensia Papadat-Bengescu (Al. Teodorescu) ............ 27 
D. D. Pătrășcanu (Jon Lăzărescu) ......unerrursurrr rrn 117 
Mihail Sadoveanu (M. Bordeianu și Gr. Botez)............ 199 
Paul Zarifopol (Dan Mănucă) .......cce ee 261 
Indice cronologic al scrisorilor .......c cecene 309 
Indice: de: nume sis iza aa aratat a ne n DR UR la ari 317 
Indice de titluri ale lucrărilor citate în volum ............ 331 


Indexul periodicelor citate în volum ......cccc 341