VIANU, O. XIV.ocr_pypdf2

TUDOR VIANU 


OPERE 


14 


CORESPONDENŢA 
INTERVIURI 


POEMUL ,ARCADIA" 


Ediţie îngrijită şi note 
de 
VLAD ALEXANDRESCU 


Cu un text 
de 
Gelu lonescu 


EDITURA MINERVA 
Bucureşti — 1990 


Către Al. Busuioceanu 


[Bucuresti, mai 191G] 


Prietene , 

Am cetit articolul tău Huziunea umanitarismului. - 
Trebuie să-ți mărturisesc — spre lauda ta şi satisfacția 
mea — că n-am avut nici o surpriză cetindu-l. 

Spre lauda ta într-adevăr, căci conţinutul articolului 
se află într-o perfectă consecvență față de cugetarea ta 
integrală. Ca şi în celelalte manifestări ale tale, aflu şi 
aici pe omul ce crede adine în realitatea colectivitätilor 
nationale, pe traditionalistul în a cărui esență intimă dăi- 
nuieşte potentialitatea energiilor străbune. 

Spre satisfacția mea, căci intuiţia complexului tău 
sufletesc mi-a confirmat un adevăr ce îmi este cu deo- 
sebire scump, acela că iubirea şi înţelegerea .se conditio- 
nează reciproc. 

O singură părere de rău am avut, rezultînd din nea- 
cordul vederilor noastre în această privinţă. E aici sem- 
nul unor naturi felurite, dar şi al temeiniciei prieteniei 
noastre. 

M-am hotărît astfel a-ţi răspunde, ştiind că în dosul 
vederilor tale nu se ascunde un dogmatism strimt, că, 
înainte de a fi în ordinea intelectuală ceea ce eşti, te 
cunosc ca pe un suflet larg şi primitor. 


* 


încereînd să respingi doctrina umanitaristă, te con- 
centrezi în discuția ta asupra celor două forme mai im- 
portante pe care această doctrină le-a luat în cursul 
vremurilor : misticismul umanitarist şi umanitarismul 
rationalist, după cum le numesti tu. Misticismul umani- 
tarist îl asimilezi — dacă nu mă însel — cu viziunea 


sociala a creştinismului ; iar  umanitarismul  rationalist 
îl faci să izvorascä din cugetarea teoreticianilor utopici 
si socialişti şi din pozitivism. 

împotriva acestora aduci anumite argumente. A res- 
pinge argumentele tale nu însemnează încă a dovedi 
dreptatea atitudinii opuse. Pot dovedi — de pildă — că 
balena nu e peşte, fără a putea stabili că e un mamifer. 

Mat înainte deci de a-ţi răspunde, voi pune chestiu- 
nea într-o altă perspectivă. Poate că ea va apare mai 
luminoasă şi noi doar asta urmărim. Spun poate căci nu 
e înlăturat să mă înşel eu. Sunt atîtea pricini de rătă- 
cire în noi, încît adeseori îmi vine să cred că adevărul 
nu e din lumea noastră... 

Poate că adevărurile noastre sunt înşelăciunile fie- 
căruia dintre noi. Astfel, după chipul meu de a mă în- 
sela, problema se prezintă altfel. 

* 

Condiția umană cred că e prin excelență socială. Mat 
înainte de a fi ceva prin sine, individul aparține unui 
grup social. O individualitate absolută mi-e cu neputinţă 
de închipuit. Cazurile rare ale marilor izolați nu ne 
dau încă exemplul unor făpturi ce s-au putut sustrage 
sugestiilor sociale sau inconştientului hereditar. Un in- 
divid e o rezultantă socială. 

Pornind de la asemenea adevăruri, vechea problemă 
a primitivității egoismului sau simpatiei mi se pare că 
primeşte o soluție multumitoare. 

Căci în adevăr, dacă — pe de o parte — egoismul 
înseamnă o îngrădire în propriul tău eu, o concentrare 
asupra persoanei tale, iar simpatia, dimpotrivă, o extin- 
dere a exdui tău, o revărsare asupra celorlalte euri; dacă 
simpatia este puterea de a te pune la un unison sufle- 
tesc cu alții, de a te identifica, de a te contopi, de a te 
întrupa în altul, de a trăi mii de vieți; dacă — pe de 
altă parte — starea socială e inerentä conditiunei umane, 
atunci fără îndoială că simpatia e primară, iar egoismul 
derivat. 

Viața în societate admite implicit o sumă de tendințe 
identice, o imitare reciprocă, o comunitate de interese, 
o identitate de mijloace şi prin aceasta însăşi o unitate 
sufletească. 


6 


Această unitate sufletească implică la rîndul ei o mai 
mare putere de înțelegere. Psihologia modernă ne învață 
că orice cunoaştere e o recunoaştere ; că nu putem înte- 
lege decît ceea ce într-o anumită măsură se află IA noi; 
că, în perceptiunile, noastre chiar, noi ne adăugăm im- 
presiunilor ce vin din afară. 


în chipul acesta identitatea aproximativă dintre oa- 
meni aduce cu sine înțelegerea lor. 

Si dacă înțeleg un om, voi simpatiza cu el. Asoeia- 
tiunile prin asemănare aduc cu sine o răsfrîngere a sen- 
timentului de la un factor asupra celuilalt. 


Cupoştința intelectuală a suferinței unui individ mă 
va îndurera. 


Simpatia e la baza colectivitätilor omeneşti. Ea e în 
acelaşi timp consecinţa directă a conditiunei sociale a 
individului şi temeiul acestei condițiuni. 


Simpatia variază cu extinderea legăturilor sociale. 


R,edusă înlăuntrul unui trib la primitiv, înlăuntrul 
unei naţiuni la un anumit stadiu de civilizaţie, cred că 


se poate extinde pînă la umanitate în genere, adică pînă 
la umanitarism. 


O singură piedică se pare că se opune acestei extin- 
deri generale : valorile etnice, adică acel complex de sen- 
timente, tendinţe, care admite implicit o simpatie res- 
trînsă în sfera a ceea ce cu un cuvînt se numeşte o in- 
dividualitate etnică. Se pare că specificul -acestei indivi- 
dualitäti etnice, şi deci al indivizilor izolaţi ce fac parte 
din ea, mărgineşte puterea lor de înţelegere şi, paralel, 
facultatea lor de a simpatiza pînă la umanitarism. 


„Cunoscînd ce e_o individualitate etnică, să urmărim 
chipul cum ea s-a format. 


O colectivitate omenească aşezată în anumite condi- 
tiuni cosmice a căutat să se adapteze acestora. A rezul- 
tat de aici o anumită producţie şi dezvoltarea anumitor 
funcțiuni şi facultăți sufleteşti. Din ele s-au dezvoltat 


apoi o anumită conceptiune religioasă, un cult anumit 
şi o anumită artă. 


Condiţia cosmică primară s-a propagat prin cauzali- 
tate pînă la o cultură şi un caracter specific. 


Dacă însă admitem că simpatia e condiţionată de în- 
telegere, iar aceasta de asemănarea între indivizi — 
Atunci individualitätile etnice exclud o simpatie extinsă. 
Aşa ar fi dacă cultura în formele ei superioare şi expe- 
rienta generalizată a omenirei n-ar fi venit să remedieze 
răul. 


Mărginirea omului era cristalizată în forme specifice 
de ştiinţă (explicarea lumei din concepția religioasă), de 
cult şi artă. Era firesc să fie aşa cînd omul era cu totul 
subordonat conditiunei cosmice. 

Timpurile noi au adus însă cu sine — cel puţin in- 
tr-o anumita măsură — o inversare de roluri. Omul & 
ridică deasupra conditiunei cosmice. 

Ştiinţa dobîndeşte un caracter de universalitate, scu- 
turlndu-se de jugul mentalităților etnice : formele de 
c.-mdintâ se generalizează, iar arta mare are caracterul 
eternului şi generalului omenesc. 

Cred că această generoasă generalizare se datoreşte 
facultăţii de abstractiune care a progresat în om. Acesta 
a reuşit să discrimineze din complexul haotic al mani- 
festărilor umane ceea ce e permanent şi invariabil. 

Toate manifestările moderne ale spiritului omenesc 
au la bază abstractiuni. De aici caracterul concret, ade- 
seori antropomorfic, al vechii atitudini spirituale şi, dim- 
potrivă, caracterul abstract, sterilizat aproape, al atitu- 
dine! moderne. 

Conditiunea şi circumscrierea etnică a mai fost în- 
trecută şi prin generalizarea experienţei umane. 

Omul modern are intuiţia adevărului că cu toate di- 
versitätile dintre indivizi, un element e statornic şi ge- 
neral, cel puţin în fundamentul lui ; acest element e 
sentimentul. 

Sentimentul este chipul intim al individului de a 
reacţiona față de circumstanţe externe. Desigur că di- 
versitäti vor fi şi aici, cu toate acestea el are un profund 
caracter de generalitate. 

Prin sentiment se unesc oamenii în răspîndiroa lor 
pe cuprinsul planetei noastre. Prin sentiment se face 
legătura dintre indivizii ce s-au rugat lui Ormuz şi And- 
in.m şi acei ce s-au rugat în sumbre galerii subterane 


trinitätii creştine. Prin sentiment introducem în unitate.i 
aceleiaşi înţelegeri simpatice pe Didona, nenorocita 
amantă a lui Aeneas, şi pe Ana Karenina. 


Prin sentiment ne sunt apropiate sufleteşte figuri atît 
de deosebite, ca frivolul şi admirabilul Alcibiade, integrut 
Cato Porcius Censorius, visătorul Jean-Jacques sau ener- 
gicul Bismarck. 


E o rară putere de unificare în sentiment. 


Cînd printr-o sfortare de abstractiune voi discrimina 
clin complexul însuşirilor morale, care adeseori se cris- 
talizează în valori etnice, ceea ce e fundamental şi per- 
manent, sentimentul ; cînd, adică, mă voi apropia de 
condiţia umană generală, drumul simpatiei umanitariste 
va fi luat, 


Umanitarismul e o realitate ; poate numai o realitate 
în potentă, dar ea se impune spiritului omenesc cu o 
fatalitate mecanică. 


Desigur că de aci pînă la o societate în care toată 
umanitatea să intre e un abis ce nu se poate trece 
Aceasta nu din motive psihologice ci din motive pur 
practice. Din imposibilitatea extinderii unui mecanism 
social regulator la generalitatea omenească. Ba o resursă 
psihologică mi se pare că s-ar putea întrevedea în uni- 
ficarea intereselor, care ar aduce cu sine o unificare su- 
fletească ce ar converge cu progresul simpatiei schiţat 
mai sus. 


Dar problema noastră nu e aceasta şi e inutil s-o 
discutăm. Umanitarismul poate exista şi fără de socie- 
tatea generală omenească pe care cîțiva visători au între- 
văzut-o. 


Oare toate acestea le-ai gîndit tu, dragă prietene" 
Unitatea organică pe care o constatăm în întregul cu- 
getării tale poate a fost de data aceasta o pricină de 
eroare. 


[luziunea umanitaristä ţi-e dovedită tie prin contra- 
zicerea pe care concretul-istoric a adus-o conceptiunei 
sociale a creştinismului. 


Aici n-am avea decît dovada faptului că creştinismul 
a întrecut epoca sa, că stadiul umanitarist n-a corespuns 
celui creştin. 

Acelaşi răspuns ţ—l dau pentru argumentul pe care-l 
scoţi din experienţa vremurilor de azi. El nu arată decît 
că stadiul umanitarist nu s-a actualizat, dar nu că e 
irealizabil. 

Poate că pentru actualizarea umanitarismului trebuie 
să treacă milenii ; el se impune însă sociologului specu- 
lativ cu o necesitate absolută. 


îmi închipui că vremurile triste pe care le trăim ti-au 
transmis o sugestie dureroasă care te-a adus la negarea 
umanitarismului. Dacă aici stă rațiunea de căpetenie, te- 
meiul sufletesc al cugetării tale, te îndemn să nu te laşi 
în voia lui. 
Umanitarismul e o realitate. Consultä-ti sufletul şi-l 
vei găsi afirmîndu-se. 
Tudor Vianu 


Către Marcel Romanescu 


[Bucuresti, 7 iunie 1916, d. P- '] 


Dragă Marcel, 


Cînd mi-ai tras chiulul l-a oară m-am mirat 
2-a am făcut haz. 


3-a „ m-am iritat. 


Cînd mi-ai tras chiulul'a 1 (cu cîteva zerouri) oară m-am 


supărat straşnic. 
în aceste dispozitiuni îți scrie 
Vianu 


10 


Către Marcel Romanescu 


[Giurgiu,] 17 iunie 1916 
Marcel dragă, 


lată-mă acasă. Odaia largă şi sumbră prin sistemul ei 
de masive draperii mă adăposteşte de toriditatea celui 
mai călduros oraş din țară. Acum cînd mă sculai în urma 
somnului digestiv, aşteptam vizita ta  postmeridianä. 
După cum era de aşteptat, n-ai venit. 

Iar tragi chiulul, Marcel, şi mă înciudai foarte — dar 
cronologia îmi dădu controlul şi scuza ta, în tot cazul 
iluziunea aceasta fu o perpetuare de realități trecute... 
îmi pare rău că nu mai suntem împreună ; curînd, cu- 
rînd îmi voi face drum la Bucureşti. 

Trimite-mi te rog un no. din Viața literară, nu l-am 
găsit aici. Iți pregătesc ceva pentru numărul ce va veni 
Nu te uită şi te îmbrățişează fräteste, 


Vianu 


Către Ovid Densusianu 


[Giurgiu,] 25 iunie 1916 


Stimate domnule Densusianu, 


Lipsind cîteva zile din Giurgiu n-am putut să vă îna- 
poiez corectura. întors — însă — mă grăbesc s-o fac, ru- 
gîndu-vă să-mi scuzati întîrzierea. 

Vă mărturisesc că imperfectiunea din versful] 3, asu- 
pra căreia îmi atrageti atenția, mă pune în încurcătură.' 

In ce priveşte soluția ce mi-o propuneti, am impresia 
că nu e destul de fericită, întrucît sacrifică expresia flori 


11 


de lumină şi introduce — poate de prisos — cuvîntul 


mereu. 


Sunt de părere a păstra versul sub forma lui actuală, 
mai ales că imperfectiunea — pe care o ureche atentă 
o surprinde — trece în citire aproape neobservată. 


Cît despre primul emistih, vers[ulj 1, str[ofai 4, dacă 
credeţi că e putin stereotipic, îl putem înlocui prin : Dar 
nu eşti mort. 

De altfel, în ambele cazuri, dacă găsiţi o soluție mai 
fericită vă rog s-o utilizaţi. 

Peste cîteva zile plec la ţară. Cînd mă voi întoarce 
la Bucureşti — în jurul lui 1 oct. — îmi voi lua permisiu- 
nea de a vă vizita. 

Pînă atunci vă rog să primiți expresia devotamentului 


meu, 
Tudor Vianu 


Către Marcel Romanescu 
[Giurgiu, 3 iulie 1916, dp.] 


Dragă Marcel, 


Iti trimit nişte notițe pentru „Cronică". Pe cea cu Ță- 
ranii pune-o în fruntea ,,Cronicei" : e un mic necrolog. 

Nu ştiu. dacă ai primit cartea mea poştală de zilele 
trecute. Te rugam să-mi trimiti un număr al revistei (ul- 
timul număr). Te rog nu uita, căci la Giurgiu nu găsesc. 

Ce mai nou ? Ce-ai mai aflat ? L-ai mai văzut pe Ma- 
estru' ? Cînd pleci tu ? 

A propos, să-mi scrii pînă cînd trebuie să-ţi trimit 
articolul. Dacă însă nu-l voi putea face (mă voi strădui 
totuşi), pui poezia ce ţi-am dat-o. 

Scrie-mi, dragă Marcel; mă simt putin izolat aici. 
Nu vă faceți complici cu împrejurările întru izolarea mea 
completă. 


Cu dragoste fraternă, 
Tudor V. 
12 


Către Marcel Romanescu 


[Giurgiu, 5 iulie 1916, d.p.l 


Dragă Marcel, 


Revista şi scrisoarea mi-au ajuns. Joi, la ora 9,30, so- 
sesc în Bucureşti prin gara Filarct. Mă bucur ca un copil. 
Giurgiu mă opresează. n-am cu cine schimba un cuvînt. 
(îţi vei explica astfel frecvenţa scrisorilor mele. îmi lip- 
seşti.) Nu voi sta însă mult la Bucureşti : vreo 2 zile; 
trebuie să-mi procur fascicole de drept ; mă prepar pen- 
tru supliciile juridice (sărman Sisif !). 

Altfel... bine (ca să zic aşa). Stau în casă, citesc, dorm 
(oh, dorm !), am scris o scenă din Echo şi Narcis, de 
atunci stagnez şi mă dovedesc de o cumplită sterilitate 
(aici vei încrunta din sprmcene). La revedere. Îmbräti- 
şări frätesti. 


Tudor V. 


Către Marcel Romanescu 


[Giurgiu, 26 iulie 1916, d. p.] 


Dragă Marcel, 


Scrisoarea ta m-a găsit după o noapte trecută la lu- 
mina lămpii şi în tovărăşia vechiului, fermecătorului şi 
perfidului meu prieten, vinul. 

începuse să se ivească zorile, apoi se luminase de-a 
binelea, violetul zilei ne năvălea pe fereşti şi ne întu- 


13 


neca lampa, cînd un om ne aduse corespondenta de la 
primärie. 

Si cum de obicei se întâmplă după o noapte astfel 
petrecută, oboselii organice i se asociase o tonalitate su- 
fletească melancolizată, amestecată cu inerentul remord 
al zorilor de zi. 

îţi închipui ce bine mi-a făcut scrisoarea ta. Cum m-a 
calmat, cum m-a restabilit sufleteşte scrisoarea ta, cu 
totul asemenea ţie : caligrafia ta impecabilă, sinceritatea 
ta perfectă, entuziasmul tău atît de tînăr, atît de sănă- 
tos. 

Ce am simţit în clipa aceea e greu de spus. După li- 
niştirea inițială, măgulirea extremă ce am resimţit-o vă- 
zînd că nu mă uiţi, că mă păstrezi în conştiinţa ta. Ti-am 
mulţumit. E o mare mulțumire să simţi că ai un prieten. 
Şi nu mi-e teamă s-o spui — am văzut totdeauna în ochii 
tăi o scînteie de înțelegere simpatică în ce mă priveşte. 
Am un fond intim complex şi capricios. O ştii prea bine. 
în asemenea împrejurări un prieten e o apariţie rară. 

Cînd mă aflu în faţa cuiva care nu mi se poate apro- 
pia sufleteşte, încerc un sentiment de jenă, mă restrîng, 
aproape mă umilesc, în tendința mea de a nu accentua 
deosebirile de natură. Faţă de tine însă am sentimentul 
completei revărsări a personalităţii ; simt că în tine eu 
nu apar ca o surpriză, care poate fi uneori şi ridicolă, 
că impresia ce o suscit se altoieşte pe un fond întelegätor. 

De aceea m-am apropiat de tine atît de repede. Am 
un anumit spirit de devinatie, care rareori mă înşală. 
Te-am cunoscut de la prima convorbire. Te-am apreciat 
de la a doua... şi te-am iubit după prima seară petrecută 
împreună. lată de ce prietenia ta mi-e atît de scumpă; 
iată de ce scrisoarea ta mi-a făcut atîta bine. 


îmi scrii multe lucruri, dragă Marcel, şi mă simt obli- 
gat să-ţi scriu despre aceleaşi. îmi vorbeşti de sporturi. 
Nu ştiu bine ce sunt astea... Mi se pare că sunt nişte 
jocuri destul de plicticoase şi foarte manierate. 


în genere sunt împotriva exerciţiului, pentru raţiuni 
personale (o anumită predispozitie de a sta cu ochii în 
cer şi cu ţigara în gură), cînd însă îl practic, apoi îi aso- 
ciez o violenţă şi o incoerentä coreografică, care îţi poate 
da cel puţin o beţie... mecanică (ştii tu, eternul cult al 
senzatiei adverse şi acute). 


Bine ai făcut că l-ai lăsat. E prea simetric. Dezordi- 
nea e mediul marilor reactiuni interioare. Cele mai reu- 
şite dintre poeziile mele, cele mai echilibrate, au răsărit 
pe brazdele răscolite ale dezordinelor nocturne. (Lucru- 
rile acestea nu le putem vorbi decît între noi. Te pome- 
neşti că dacă le-ar afla estetica oficială, le-ar întoarce 
în corp de doctrină.) 


îmi vorbeşti de Nenitescu . Nenitescu ! ? E adevărat 
că Neniţescu e un izvor de surprize rare. în înfăţişarea 
lui modestă, nu însă inofensivă şi nu lipsită de tentaţii 
enigmatice, se ascunde un fond de o reală valoare. Eu 
îl cunosc foarte bine, am avut un contact prelungit cu 
dînsul şi cred că pot vorbi despre dînsul în cunoştinţă de 
cauză. E o natură cultivată, fină, contemplativă, concen- 
trată în sine, poetică prin excelenţă şi fără de contest, cu 
nuanţe mistice, cu ieşiri de un lirism impetuos, prea im- 
petuos. Sentimentul la el evoluează natural către abstrac- 
tizare şi aici e terenul pe care fondul său intim e în pri- 
mejdie de a se compromite. în adevăr, o mică incitatie ii 
trebuie, natura sa lirică se revarsă şi îndată pierde con- 
tactul cu realitatea. La el, legătura cu concretul nu se 
menţine nici o secundă. Imediat simte nevoia să îmbră- 
tiseze universalul şi absolutul. Această tendință către 
ireal, această despărţire de concret îi compromite adese- 
ori şi arta. Căci în definitiv, dragă Marcel, prin ce va- 
lorează poezia dacă nu prin putinţa de a substitui con- 
cretului, adeseori trivial, prototipul acestui concret sau 
acest concret idealizat, dar în perpetuă comuniune cu 
acel pe care îl cunoaştem ? Şi ce este poezia dacă nu ilus- 
trarea idealului prin real? Realul, deci, este în poezie 
postamentul şi izvorul idealului. Pierzi contactul cu con- 
cretul, inspiraţia, oricît de puternică ar fi, apare factice. 
Pierzi acest contact sacrat, arta nu mai apare în märetul 
ei simbolism. Dar pentru că apreciez atît de mult con- 
cretul, să nu-l părăsesc. Simt nevoia unui exemplu. Ti-a- 
duci aminte, de pildă, de scena minunată din Wer'ther, 
cînd Lotte împărțea pîine frätiorilor ei. Ce sănătate şi 
ce bucurie e în scena aceea. Ce universalitate are senti- 
mentul acela şi ce întrupare realistă. lată cum un mare 
artist a ştiut să rupă o scînteie din mediul etern al bucu- 
riei omeneşti (atît de omeneşti) şi să-l întrupeze în scena 
aceea atît de reală. 


15 


Idealul cu realul se exclud doar in inteligentele con- 
ventionale, în sufletele marilor poeți însă, ele se înfră- 
tesc, se contopesc şi realizează poezia. 

Poezia e sublimul hermafrodit care uneşte graţia etern 
feminină a idealului cu vigoarea masculină a realului. 
lată ce pierde din vedere Nenitescu cînd îşi abstracti- 
zează sentimentul şi îşi suprimă fundamentul său con- 
cret. lată de ce poezia sa suferă cînd universalul pe care, 
fără îndoială, îl simte în adîncul său nu primeşte o în- 
trupare concretă. 

Ai ascultat desigur cîteva poezii de ale lui. Ai sur- 
prins desigur ritmul puternic care le animă. Ai înţeles 
că poezia aceea porneşte dintr-o puternică reacțiune su- 
fletească. N-ai avut însă impresia că lucrul nu e com- 
plet ? Nu-ţi lipsea oare cazul concret în care să se poată 
concentra sentimentul acela ? 

Iarăşi un exemplu. Cerna (care şi el are destulă ab- 
stractiune, aşa încît exemplul nu poate fi socotit ca ten- 
dentionist) iubeşte. Nenitescu iubeşte. Iubirea e un sen- 
timent de o perfectă universalitate. Cerna va iubi însă 
o persoană anumită, cu specificul ei, situată în împreju- 
rări anumite, foarte omenească, foarte reală, trăind prin- 
tre noi, arătîndu-ni-se adeseori. Nenitescu va iubi o for- 
mă vagă, neomeneascä în irealul ei, o formă pe care nu 
o cunoaştem, despre care nu ştim nimic... Cerna va iubi 
realităţi trăite : o femeie, poporul etc. Nenitescu, un vag 
ispecific, difuz. De aici confuzia care adeseori domneşte 
în poezia lui. Poate că aceasta provine din lipsa unei ex- 
periente a vieţii, sunt înclinat a o crede. Cînd omul 
acesta se va uni mai mult cu concretul, cînd nu va dis- 
prețuit realitatea brută a _ vieţii, el va putea ajunge un 
mare poet. Are tot ce îi trebuie pentru aceasta: entu- 
ziasm liric, receptivitate largă, o natură senzitivă şi un 
fond cultivat. Toate acestea i le-am spus de multe ori... 
Şi te asigur că acum e mai puţin abstract ca înainte. E 
probabil evoluţia naturală a talentului lui, şi e o evo- 
lutie fericită. 


îmi scrii de revistă şi mă întrebi ce cred. Cred că e 
bine să ai un organ propriu, faţă de care făcînd anumite 


sacrificii să-l perfectionezi neîncetat şi să-l răspîndeşti. 
Dar întrucît aceste sacrificii ar fi prea mari şi ar cere 
şi marele sacrificiu al timpului, el e menit (vezi, prin ur- 
mare, că nu e vorba de o hotärîre a noastră, ci de o fa- 
talitate inexorabilă) să fie opresat prin formula ca ne 
vaut pas la peine. 


îl vom lăsa deci. Dar vom ajuta Lumina nouă şi 
vom căuta mai ales s-o răspîndim. E absolut necesar să 
avem acest organ. A scrie cu o anumită independenţă ia 
o revistă e un chip ofensiv de a te comporta... Şi noi 
avem nevoie de aceasta, mai ales că pigmeii au început, 
să-şi arate colții (ştii la cine mă refer). 

Numărul de la 1 iulie l-ai scos ? A propos, ştii că Ma- 
cedonski a fost pe la Giurgiu. M-a căutat acasă. L-a pri- 
mit tată-meu, l-a întreţinut toată ziua. L-a reţinut ia 
masă, l-a dus prin familie şi după ceai l-a condus la 
gară.” îmi pare foarte bine că i-am dat o mică satisfac- 
tie maestrului. Era o datorie de conştiinţă față de acest 
om care, pe lîngă defectul lui de a nu se fi putut adapta, 
are merite mari. 

Nu ştiu însă ce ecou va fi avut articolul meu. Tu ci- 
teşti revistele ? Ai văzut ceva ? 

Dar Busuioceanu unde e? A apărut Lumina nouă, cu 
articolele noastre ? Nu mai ştiu nimic. Trăiesc într-o de- 
săvîrşită izolare. 

Dacă te vei duce la Constanţa, vei întîlni acolo pe 
Dragoş Protopopescu şi pe Ionel Pavelescu. Dacă îi vezi, 
salută-i din partea mea. 

Mă vei întreba ce fac ? Citesc la drept. Mă lupt acum 
cu civilul. Am citit binişor pînă acum... Şi apoi mai am 
atîta timp înaintea mea. Versuri nu pot scrie. O altă 
dispoziţie îţi trebuie pentru aceasta. Am avut într-o 
seară, după ce lucrasem toată ziua, impresia că voi pu- 
tea scrie ceva. Am început şi am părăsit condeiul în- 
dată, îmi lipsea versul, deşi sentimentul era întreg şi bine 
definit. Vroiam să dau necesitatea ce o simte bărbatul 
şi femeia de a se apropia, într-o duioasă comuniune su- 
fletească, cînd restriştea vieţii apasă pe suflete, în calmul 
orei de seară. 


începusem astfel : 


Se isprävise ziua şi obosiţi de muncă 
Noi ne priveam cu ochii uimiti că ne privim. 


Apoi am lăsat-o. Un greier tiuia undeva, foarte aproa- 
pe de mine. Nu părăsesc însă ideea. O voi relua. Te las, 
dragă Marcel. Aş mai sta' cu tine de vorbă încă cîteva 
ceasuri, ca în serile de vară pe care le petreceam îm- 
preună, dar... Nu e aşa că n-o să mă uiţi, că îmi vei 
scrie ? Te îmbrăţişez cu dragoste de frate, 


Tudor V. 


Către Ovid Densusianu 


[Bucuresti,] 24 septembrie [1916] 


Stimate domnule Densusianu, 


Am continuat să mă gîndesc la modificarea pe care 
— după propunerea dv. — am introdus-o în strofa ul- 
timă a poeziei Moartea’. Versiunea ultimă 


Vai, cine ar mai simţi revolta dreaptă 


mi se pare putin cam comun. Toată lumea spune că 
„simte revolta”. De aceea m-am hotărît a păstra cuvîntul 
„ură" cu atît mai mult, cu cît el reia cuvîntul deja între- 
buintat în versul precedent. E. o chestiune de simetrie. 
De aceea, versul de care e vorba ar fi: 


Vai, cine-ar mai simți o ură dreaptă. 


Dacă credeți că această modificare e întemeiată, vă 
rog s-o introduceți. 


Cu tot respectul, 


Tudor Vianu 


18 


Către Simon Bayer 


[Bucureşti,] 5 noiembrie 1916 


Dragul meu’, 


De ce nu-mi răspunzi cărţii mele poştale scrise în to- 
vărăşia lui Vasile Olănescu ? Desigur că ai primit-o... şi 
răspunsul îl aştept zi de zi. Dacă ai şti cît mă ocupi? 
Ce faci? Cum te împaci cu regimul ? Care e starea ta 
generală ? Cite, cîte aş vrea să aflu. îmi lipseşti foarte 
mult şi aş vrea să te am lîngâ mine, cel puţin sub forma 
ideală a descrierii, a amănuntului despre tine. îl vreau, 
îl' doresc, acest amănunt. Nu întîrzia de a mi-l trimite. 
Pe cine ai mai cunoscut ? Ce prietenii noi ai făcut? 

Cît de mult aş vrea să te văd, o zi, numai una, să 
fim împreună — aş avea să-ţi spun atîtea şi desigur aş 
avea să ascult atîtea. Vei întîlni la laşi pe Vasile Olă- 
nescu, venit ca voluntar. Mă gîndesc cu bucurie că vă 
veţi întîlni şi că vei găsi în el un prieten. Să ştii, că 
Olănescu te pretuieste, iar el însuşi e o inteligenţă de ex- 
ceptie şi un caracter rar, capabil de prietenia cea mai 
pură. 

Vrei să afli cîte ceva despre mine ? lată, mi-am tre- 
cut examenul destul de binişor (3 albe, 1 roşie). Am în- 
ceput cursurile din nou... şi l'eternel retour — iarăşi gri- 
jile, nemulțumirile mele, goana, nelinistea mea de fie- 
care clipă. O accept, e însăşi conditiunea vieţii mele. Tu 
mă înţelegi aşa de bine ; ce am să-ţi spun mai mult tie 
care mi-ai fost tovarăşul celei mai adinei şi mai tainice 
tresăriri de cuget, tu care ai participat pururea la viaţa 
celei mai umile celule... Nici o vorbă mai mult, dacă nu 
m-aş descrie m-ai ghici.. Trăiesc însă un relief. Citesc 
acuma cartea lui Romain Rolland Jean Cristophe. O sin- 
gură umbră în lumina ei : că nu eşti şi tu aci, s-o citeşti 


19 


si tu, să împärtirn bucuria. Ce măreție ! Sunt coplesit. 
Nu credeam vreodatä ca fondul meu de mizerie, de ne- 
mulţumire, de obidä, să fie capabil a trăi clipe de o ase- 
menea expansiune, de o asemenea luminozitate, atît de 
fericite. Glasul mi se taie. Mă întreb ce să fac ? Să pling, 
să cint... Sunt copleşit. îţi voi vorbi în o altă scrisoare 
de Jean Cristophe, acum nu pot. 

Continuu cu Didona. Dacă îl vei întîlni pe Vasile, îţi 
va vorbi dînsul. Cred că ani realizat pe alocuri accente 
de lirism sau situaţie clasică. îmi place mult tema şi 
aceasta e de ajuns. Cred că o voi termina curînd. Am 
scris şi alte lucruri. Dar, Dumnezeule bun, cînd va veni 
vestea mare, soiia din cer care să hotărască asupra pre- 
zentului şi viitorului ? O aştept. O aşteptăm cu toţii. De- 
sigur că ea nu va veni acum. Dar cînd ? Visul nostru s-a 
îndepărtat. 


Mă întîlnesc foarte des cu Marcel Romanescu. Are 
un mare dar de a mă odihni Marcel... îl iubesc mult. Scrie 
lucruri frumoase acum, unele foarte frumoase. îl întîl- 
nesc şi pe Neniţescu... are un mare dar de a mă obosi. 
E o constatare care se impune tuturor care îl cunosc. 
Chipul de a vorbi trainant şi parantetic, nararea lui con- 
fuză, atitudinile suprasensibile sau... transcendente, ma- 
nia«de a recita mult prea mult şi lucruri foarte lungi, 
în sfîrşit e obositor... si totuşi e valoros. Cine' se îndo- 
ieşte ? 

Zilele astea va fi la Iaşi şi tată-meu, venit în inspec- 
tie. Dacă poţi caută de-l vezi. 

Ti-am scris cîteva scrisori între timp. Nu ti le-am 
expediat pentru motive pe care le vei afla altă dată, dacă 
nu le bănuieşti acum. 

Fii sănătos, dragul meu, şi scrie-mi multe, multe. în- 
tr-o seară cînd te vei simți mai obosit, dar doritor de a 
mă afla, pune abat-jour-ul lampei, lumineazä-ti foaia şi 
scrie-mi. Să ştii că în semiobscuritatea odăii mă voi găsi 
eu, în partea mea cea mai pură, poate, în semiobscuri- 
tatea odăii tale se va afla dorul meu, iubirea mea. 

Te îmbrăţişez cu drag, 


Tudor 


20 


10 


Către Simon Bayer 


[Botoşani,] 6 decembrie 1916 


Dragul meu, 


Iti pierdusem de urmă : zilele astea însă l-am întîl- 
nit pe vărul tău, S., care, spunîndu-mi numărul bateriei 
tale, mi-a dat ideea să-ţi scriu la şcoală —- adresa ta par- 
ticulară bănuind a fi alta decît aceea pe care o ştiu eu. 
Astfel se explică cum cu toată dorința mea de a-ți scrie 
— care înlocuieşte în chip imperfect nevoia de a comu- 
nica direct — n-am făcut-o atîta timp. 

Te-am aşteptat de Crăciun pe tine şi pe Vasile. Auzi- 
sem cu cîteva zile înainte că nu veţi putea ieşi din gar- 
nizoană. Nu vroiam să cred — şi nu vroiam pentru că 
v-aş fi vrut mai aproape de mine... Eternul sofism al 
conştiinţei (expresia ta e infinită ca aplicare). în sfîrşit, 
ziua Crăciunului sosise, am ieşit în drumul celor ce ve- 
neau de la gară : lume multă — voi, însă, nu. îţi închipui 
ce dezamăgire ! închipuisem o mare de bucurii la revede- 
rea noastră ; în locul lor o suferinţă care nu se poate spune. 
Am simțit că mi-e foarte dor de voi. O, cît îmi lipsiţi. 
Doamne, cum ne smulge, ne risipeşte vremea! Mă fură 
timpul înapoi. Zilele astea, în special, am avut atîtea re- 
memorări afective. Aveam sentimentul nu ştiu cărei ex- 
pansiuni a fiinţei, un fel de bucurie infinită care se lo- 
caliza pe străzile umblate de noi, în odäitele noastre — 
pe largul bulevard năvălit de măreţia apusului sau în 
după-amiezile pline de soare, undeva rătăciţi... Cîte amin- 
tiri comune — fără de substratul unei anecdote, ci nu- 
mai emoţionale. Cîtă veselie — şi altă dată cîtă zguduire... 
Sunt copleşit. 

Vrei să afli ceva despre mine! Am plecat de la Iaşi 
— în ce dispoziţii,! La Dorohoi — cîte n-aş avea să-ţi 
povestesc — am fost amînat. Am plecat fără a-l mai 
putea vedea pe Barbilian. Era singurul meu regret, că mă 
despart de el. Sunt un incorigibil sentimental. Cum îl 
voi putea uita cînd el împreună cu tine înseamnă... atîtea 


21 


amintiri bune... în urmă am aflat că a fost reformat. 
Acum este la Iaşi ? M-am întors la Botoşani. Dar foarte 
stînjenit, încurcat. Ce voi face? Am început să citesc 
Citesc mult, mult. Am avut multe idei. îmi lipseşte însă 
putinţa unei lecturi coordonate. Şi apoi nu e timpul ideo- 
logiei *— sunt deci puţin timid ca avînt intelectual. N-am 
putut să scriu mai nimic. Crearea, cel puţin la mine, ro- 
deşte în dispoziţii fericite. Nu voi putea uita odäita mea 
din Calea] Plevnei: a tresărit acolo o inimă fericită. 
Luni plecăm de aici. lar pribegie, o nouă expediţie în 
necunoscut, ne ducem într-un sat la 6 km de laşi. Iată 
deci perspectiva aurită de a ne revedea. Săptămîna vi- 
itoare cred că voi veni la laşi. Mi se descreteste fruntea 
Ce păcat că nu eşti mai liber! Mi-e frică să nu mi se 
întîmple ca rîndul trecut. Eram interzis, neputincios de 
a scoate un cuvînt din miile pe care le aveam în suflet. 
Aş vrea să vorbesc o noapte întreagă — ca altădată. 


Aşteaptă-mă ! Cum voi putea, voi veni. Sărutări de 
frate. 
Tudor 


Către Simon Bayer 


[Botoşani,] 10 decembrie 1916 


Dragul meu, 


Sunt la Botoşani... După refuzul de a fi primit în 
şcoala de artilerie, m-am dus la Dorohoi. Acolo... Ce să-ţi 
spun ? Nespus de rău ca ambianţă... Incazarmare etc, 
etc. Afară de asta, 2 500 locuri şi 4 000 de cereri... S-au 
format două serii. Am fost repartizat în a doua serie, 
care va începe în martie. Astfel iată-mă acum în Boto- 
şani, singur — nu-ţi închipui cît sunt de singur — doar 
gîndurile îmi tin tovărăşie. E un. prieten capricios gîn- 
dul : cînd exuberant de vesel, cînd sfişietor de trist. Ade- 


22 


seori el îmi întinde puntea către tine... Întind braţele. 
De ce nu eşti aici ? Amîndoi ne-am simţi mai bine. Şi 
cînd te gîndeşti că ne despart cîţiva paşi... Şi totuşi e aşa 
greu să ne vedem. Cînd am fost la Iaşi de-abia am avut 
timpul să ne spunem bună ziua'. Oboseala ta ne-a des- 
pärtit. Cînd m-am desteptat, plecaseşi. Ziua care a ur- 
mat a fost tristă. Era un cer admirabil de toamnă. O 
amintire des bătătorită îmi veni în minte. M-am plimbat 
în Copou, ca în dimineaţa aceea (sunt doi ani) la şosea. 
Seara am vrut să revin. M-au reţinut treburile (am aler- 
gat pe la minister, la Direcţia şcoalelor etc), n-am putut. 
Am plecat în aceeaşi zi la Dorohoi... Ah ! Noaptea aceea 
de călătorie, care însemna epilogul iluziei de a fi împre- 
ună, în aceeaşi zi l-am văzut pe Vasile. Din întîmplare 
pe stradă... Cîteva cuvinte doar... apoi o strîngere de 
mînă. Şi vorba lui — ca şi vorba ta — era săracă... şi 
vorba mea de asemeni. Doamne, durerea mare e că nu 
putem fi aceiaşi. între noi stă acum durerea lumii, ceața 
viitorului si atîtea griji... Ele ne prefac, ne încreţesc 
fruntea, ne copleşesc. Uneori am impresia că n-o voi pu- 
tea duce pînă la capăt, că voi muri de durere. Ştii ce se 
întîmplă cu pițigoiul în captivitate ? Suntem robiti de 
griji. Dacă îmi va rămîne capul printre gratii, tot aş- 
teptînd un timp mai bun ? Pe unde ne-am petrecut vîrsta 
de aur, ce va fi acum ? Dar nu! Cuvinte de astea nu-ţi 
trebuiesc ţie. Mi-am spus-o de atîtea ori... Şi totuşi nu 
pot rezista. Cui, dacă nu tie, aş putea să le spun ? Sunt 
aşa de slab! Ti-aduci aminte cînd schitam îndrăzneţul 
cult al energiei ? Ce fericiţi eram pe atunci. Se dovedeşte 
acum că era defectuoasă direcţia aceea. O formulă etică 
trebuie să se adapteze cu rectitudine slăbiciunii naturale 
a omului. Omul e slab, acesta e adevărul. Idealul moral 
trebuie să se scoboare pînă la umilinţa conditiunii ome- 
neşti. El trebuie să fie ca bunul samaritean ce se abate 
din drum pentru a lega rana drumetului căzut în noroi... 
Zilele din urmă. am citit din Renan. Multe idei vîntur 
acum. M-aş ruşina să-ţi vorbesc de ele — nu e vremea 
oisivitätilor elegante — dar în Renan găseşti totdeauna 
un sol de pace şi de mîngîiere. Cred că, în ce priveşte di- 
rectiva generală de spirit, voi fi totdeauna alături de acest 
mare sacerdot al simpatiei. N-am găsit pînă acum un com- 
plex sufletesc cu care să fiu mai deopotrivă... Desigur 


23 


atît cît pot fi deopotrivă o näzuintä cu un ideal. Väzu- 
tu-s-a vreodatä o alcätuire sufleteascä mai armonioasä ? 
Intelectualiceste o candoare de copil unitä cu o extensi- 
une perceptivä de savant — nici o dogmă, dar o putinţă 
de înțelegere ce nu cunoaşte vreo barieră intelectuală. 
Sentimentaliceşte : o simpatie nemărginită ce colorează 
însăşi negarea. 


O admiraţie sanctificatoare pentru tot ce e lucru su- 
fletesc... Un respect pentru convingerea personală ce mer- 
ge chiar împotriva vieţii sale... Un suflet de călugăr 
blînd — agnus Domini — unit cu o inteligenţă de critic 
?i o erudiție de istoric. A fost adeseori trecut printre scep- 
ticii sec. XIX şi Paulhan — în Le nouveau mysticisme — 
-ocoteşte ideologia lui ca reprezentativă pentru starea 
anarhică a ultimului veac. Nu pot admite ideea aceasta. 
Anarhia c lipsă de ordine, negare şi ură. La el totul e 
ordine luminoasă şi simpatie afirmativă. Desigur că ex- 
tinderea interesului lui, lipsa de dogmă şi aprobarea una- 
nimă poate fi primejdioasă pentru spiritele care cer un 
ideal anume şi care fără de această formă fixă se găsesc 
— cum să spun — neorientate. El nu întrupează însă 
mai puţin ceea ce s-ar numi idealul integral al omenirii. 


Aş fi fericit să-mi trimiti şi tu un gînd. Vezi, sforta- 
rea intelectuală te abstrage conditiunii concrete a exis- 
tentei. Adeseori m-am gîndit la o morală care s-ar pu- 
tea reduce într-un cuvînt: studiu. E o mică laşitate a 
recurge la ea ; dar multumirea noastră de o clipă scuză 
şi scăderea aceasta. Suntem nişte copii plăpînzi, scutecele 
tuturor îngrijirilor şi scăderilor noastre nu ne ajung. Aş 
vrea cît mai mult să mă abstrag : îmi lipsesc cărţile. Pe 
aici nu se poate găsi nimic. M-ar interesa Le Pragmatisme 
i iui James şi La vie des verites a lui Le Bon. Nu poţi tu 

mi le procuri ? La primire ti-as înapoia banii prin man- 
dat. 

Te rog răspunde-mi neîntîrziat: am îndoieli în ce pri- 
veşte adresa şi n-aş vrea să fiu în nesiguranţă în ce pri- 
veşte primirea acesteia. Te las, dragul meu ; o perspec- 
tivă luminoasă îmi stă înainte. Vei veni de Crăciun? O 
mic de sărutări de frate, cel mai bun gînd şi amintirea 
rea mai bună. 


Tudor 


24 


Către Simon Bayer 


11 noiembrie [1917], îaşt 


Dragul meu, 


Tocmai citeam cînd aud afară numele tău printre alte 
cuvinte neîntelese, am sărit afară gata să îmbrăţişez tri- 
misul, care — presimteam — nu putea să întîrzieze. 

îți închipui ce bucurie mi-a făcut scrisoarea ta! Cum 
să-ți mulțumesc ? ! 

îmi vorbeşti de ţigări şi de cărți. îţi trimit o sută de 
țigări dintr-o sărăcie pe care sunt fericit s-o împart cu 
tine (ştii tu : ca-n alte timpuri). Cît despre cărți e mai 
greu. Am răsfoit härtuita bibliotecă pe care am purtat-o 
prin mai multe oraşe şi case cu o nostalgie ce ne e co- 
mună şi am găsit La vie de Beethoven, a lui Rolland, 
mai vrednicä de cetit între celelalte. E un document de 
acea frumoasă suferinţă care astăzi nu mai ne e îngă- 
duită. 

Cred că îți fac plăcere trimitindu-ti un volum clin 
Samain. 

Miine dimineaţă voi colinda librăriile cu speranța cä-ti 
voi mai putea găsi ceva (soldatul care a adus scrisoarea 
mi-a făgăduit că va veni după răspuns mîine la 12) 

Aubry nu pot să ț—l dau, căci e transportat la Bu- 
ciumi, unde e garnizoana lui tată-meu, care nu se duce 
mîine (duminică) pe acolo. în alte împrejurări ti l-aş fi 
putut da. Dacă mai ai vreo ocazie, află că lucrul e posibil 

Le Monde comme Volante... a rămas la Bucureşti cu 
anul pe care l-am lăsat în urmă! 

Mă întrebi dacă am dat vreun examen: nici unul! 
Nu e posibil. Sunt într-o stare de spirit îngrozitoare, fă- 
cută numai din enervare, impacientä şi nelinişte intelec- 
tuală. Sunt într-un curent de idei pe care ti l-aş înfätisa 
dacă ne-am întîlni — (e vorba de a da un fundament is- 
toric psihologiei, pentru a explica unele stări de spirit 
incomprehensibile prin actuala metodă naturalistă). Cre- 
de-mă însă că consider aceste lucruri cu totul lipsite de 


25 


importanţă în faţa entuziasmului ce-l am de a comunica 
cu tine : îi cedez, de altfel, pasul. 

Barbilian e cu şcoala de geniu la Huşi. A avut un 
concediu de cîteva zile pe care şi l-a petrecut aici; am 
fost mai tot timpul împreună. Am vorbit mult de tot 
despre tine. Altfel, l-am găsit colosal de schimbat. Să vezi 
ce domestic a devenit, ce timid şi ce conciliant. De altfel, 
ăsta este fondul lui adevărat: un suflet foarte bun şi 
numai cîteva naivitäti de formă. 

întîlnirea asta m-a încălzit : am revenit pe frumoşii 
4—5 ani din urmă. 


Vrei să-ţi fac o plăcere ? Ascultă : „O seară de toamnă. 
Arde focul. Odaia e mai mult lungă decît înaltă. Pe o 
bibliotecă rulantă stau cîteva cărți sub privirea umedă a 
unui portret sub care scrie : “Priez pour le pauvre Gas- 
pard». Doi stau fatä-n față : unul citeşte, altul transcrie 
note luate din lecturile făcute peste zi. Feţele ard şi 
creierii au devenit lirici. Se încinge o discuţie. Intervine 
un al treilea, cu extravagante sinistre. După un sfert de 
ceas, camera e părăsită, vîntul suflă! şi pardessus-urile 
sunt subţiri. în zori, bulevardul trepidează sub un dans ce 
acumulase-n sine lumină, cîntece şi vise”. 


12 n[oiembrie] 


Am întrerupt aseară scrisoarea. Mă întorc acum acasă 
după ce am răscolit toate librăriile : cîteva cărţi româneşti 
fără relief, colecţii de reviste vechi şi... patologie internă. 
Nu se găsesc deloc cărți, eu citesc cînd am vreme pe la 
Biblioteca Universităţii şi împrumut uneori cînd aflu 
ceva ce mă interesează. Ti-aduci aminte acea voluptate 
aleasă de a te tintui avid în faţa unei vitrine savante, 
de a cumpăra o carte ca o speranță nouă şi apoi de a-i 
tăia foile cu un fel de grijă' şi înfiorare delicioasä : pe 
acestea trebuie să ie trecem printre renuntärile zilei 
de azi. 


Mă întrebi dacă am mai scris ceva : da, de la plecarea 
ta ; nu, de la o vreme încoace. în schimb am adunat cele 
mai bune din anii 1914—1917. Am materialul unui vo- 
lum. Făcînd munca asta am avut însă impresia penibilă 
a unui — cum să-ţi spun — a unui  neisprăvit. O, 


26 


Doamne, un sfert să fi dat din acel entuziasm liric care 
a făcut atîtia ani de zile legătura organică a prieteniei 
noastre. Ce operă ar fi fost! Şi apoi parcă am răscolit o 
criptă... De ce nu ne fixează viața în forma cea mai 
exuberantă ? De ce trebuie să vie şi îndoiala şi critica ?... 


Nu mi-ai mai scris nimic despre Olănescu. Nu ştiu 
dacă ai primit scrisorile mele, cînd îți ceream, încă sub 
impresia nespus de dureroasă a morţii lui, amănunte 
despre aceasta. Nu-ţi pot spune cît am suferit şi cît sufăr 
încă : eram adînc legat de dînsul. Zilele trecute am fost 
prin faţa casei care ne-a adăpostit iarna trecută. Am avut 
multe clipe rele acolo, dar şi unele plăcute. Ti-aduci 
aminte cînd ne întrebam (el punea întrebarea) dacă ne 
vom mai regăsi cu toţii după război ? îi fu dat lui ca să 
dispară. în ce mă priveşte sunt izolat de toate afecțiunile 
mele — cu toţii s-au räzletit — şi tu care cunoşti nevoia 
mea de o caldă sociabilitate îţi închipui cît sufăr de 
această izolare. 


De ce nu-mi scrii mai mult ? îmi spui că nu poţi să-mi 
scrii, o anumită stare de spirit etc. Dă-mi voie să-ți spun 
că nu mă mulţumeşte un asemenea argument. De pildă, 
cînd mi-ai scris biletul prin soldat — de ce în locul 
acestuia nu mi-ai făcut o scrisoare lungă în care să-mi 
fi spus ce faci toată ziua, ce camaraderii ai, ce citeşti sau 
ce gîndeşti ? Rîndurile pe care mi le scrii sunt o ane- 
mică coajă de pîine la o foame pantagruelică. 

De ce nu cauţi să obţii un concediu ? Intîlnesc aci la 
laşi pe mai toţi din foştii tăi colegi de promoţie. 

Mi-a căzut în mînă de cîteva ori Gazeta Bucureştilor. 
Ce oroare ! Iti sîngeră inima. 

Din cele reproduse prin ziarele de aici am putut afla 
că viaţa s-a restabilit la Giurgiu, unde este primar 
Sc. Stăncescu. Ai tăi probabil că s-au reîntors acasă. 


Cineva m-a asigurat (Mihai Bădulescu) ca a citit în 
G/azeta] B/ucureştilor] că Macedonski a citit la „Blandu- 
zia" Moartea lui Dante. Numărul era din iunie, cred. Am 
cunoscut aci şi sunt camarad cu Manole Slătineanu, 
avocat din Bucureşti şi frate vitreg cu Mme Macedonski . 
E un admirator şi are o mare dragoste pentru M.: am 
vorbit despre dînsul mult împreună. Aş vrea mult să-l 
regăsim pe bătrîn cînd ne-om reîntoarce. 


27 


întîlriesc aci pe Pillat şi pe Stamatiad. Lui Stama- 
tiad i-am vorbit multe despre tine, aşa încît te cunoaşte 
bine, deşi ar vrea să te ştie şi altfel. De cîte ori mă vede, 
mă întreabă : „Ce mai face Bayer, ai mai primit ceva de 
la dînsul ?" înţelegi că cu asta nu mă prea pot lăuda. Eu 
mai stau cîtva timp pe la Iaşi, unde fac practica tunului 
românesc cu tragere antiaeriană. îţi spun drept că în 
asemenea complicaţii artileristice nu speram să intru: o 
să mă descurc şi eu cum voi putea. 

Tu ce eşti — agent la divizion ? Pardon. îmi vine 
să rîd. 

După cererea pe care mi-o faci, văd că te-ai hotărit 
şi pentru drept. Vom pleca la Paris după terminarea 
războiului. Mi-am propus să mă corijez şi, după resta- 
bilirea situaţiei, să fiu totdeauna mulțumit. Numai de-oi 
putea să mă tin de cuvînt. 

înainte de a pleca pe front, îţi voi mai scrie cu spe- 
ranta că voi avea şi un răspuns să-ţi dau. 

A bătut 12. Aştept soldatul. îmi închei scrisoarea cu 
tot dorul şi, toată dragostea pe care ţi-o poartă priete- 
nul tău, 


Tudor 
Str. V. Conta, 1 


13 


Către Simon Bayer 


Iaşi, 31 ianuarie 1918 


Dragul meu, 


îți scriu prin Ionel Täranu pe care l-am întîlnit la 
Iaşi şi care — după cum îmi spune — are posibilitatea 
de a ţi-o remite. îți scriu cu tot entuziasmul şi cu tot 
dorul pe care îl naşte în mine depărtarea noastră de 
10 luni de timp şi sute de km de loc. Sunt de vreo două 


28 


săptămâni, întors de pe front, unde cît p-aci era să 
vin să te văd, clar iată ce s-a întîmplat: comandam un 
post antiaerian la Verdea, mă interesez unde se află 
regfimentul] 22, mi se spune că el se află Ia Cimpuri. 
Tocmai plänuiarn ca a doua zi să încalec un cal şi sa 
pornesc în căutarea ta, în acelaşi moment telefonul 
— brr? — iau receptorul la ureche — şi ce aud: 

e— Imediat veţi porni la comandamentul bateriei. Deci, 
imediat pornesc etc, etc. Ajung acolo după 6 ceasuri de 
drum călare şi de acolo sunt trimis la comanda altui 
post, 80 km depărtare de tine. îmi venea să plip.g de 
necaz. Speram însă că spre sfir.situl lui ianuarie să' mă 
înapoiez la Verdea, spre sfîrşitul lui ianuarie fui insă 
chemat la Iaşi... A fost un făcut! 

Sunt insă vesel de ştirile pe care Täranu mi lo-a dat 
despre tine. EI îmi spune că mi-ai scris în mai multe 
rînduri, dar eu n-am primit nimic. Am impresia că in 
una din ultimele mele scrisori ţi-am comunicat greşit 
adresa mea : în loc să spun Mîrzescu, 13, am scris Mavro- 
gheni ! De aci înainte, însă îmi vei scrie pe vechea si 
cunoscuta de tine adresă: V. Conta, 1 (colţ cu str. 
Muzelor). 

Dragul meu, am o fericită aprehensiune pentru viitor. 
Aşa e atmosfera pe aci! Să fie numai o simplă şi zadar- 
nică iluziune... ? Dar cînd mă voi întoarce voi îngenunchea 
şi voi săruta asfaltul ca pe un obraz omenesc Sufletul 
meu a prins aripi,, în fiece zi mă poartă pe acolo, clar 
lutul e inert şi tîrzielnic. înăbuş sub o aspirație uriaşă. 
Veşti venite din teritoriul ocupat ne spun că Macedonski 
trăieşte, e sănătos şi are o atitudine demnă. 


O informaţie publicată în ziare ne anunţă că vaporul 
cu care Romaneştii au străbătut marea a fost înecat, dar 
ei — toată familia —+ au scăpat şi că acum se află la 
Paris. Voî încerca să le scriu. 


Cineva îmi spune că Busuioceanu ar fi murit. Ade- 


vărat să fie ? ! Ce rău mi-ar părea! O, vremea asta în 
care viaţa e o întrebare! Tu nu te poţi interesa? 


Regfimentul] lui — 5 Vînători — nu este în regiunea ta ? 
Am scris în ultimul timp — deşi de cîtva timp nu mai 
scriu — şi mi-am completat şi organizat volumul de 
poezii. Am scris şi pentru un alt volum de proză: 
schițe — poeme cu caracter liric-filosofic'. Face impre- 

29 


sie ! Aş vrea să-ţi citesc şi sunt curios de opinia ta! Dar... 
dar pe cînd? De ce nu vii la Iaşi într-o permisie ? Gin- 
deşte-te : 10 (zece) luni ! Nu mă face să aştept prea mult 
răspunsul tău. Dacă aveţi vreun delegat pentru laşi, dă-i 
o scrisoare pentru mine. 

Pe Barbilian l-am văzut luna trecută: sănătos şi... 
cuminte. Scrie lucruri frumoase şi te doreşte. Dacă vrei 
să-i scrii : Elev Barbilian D., Şcoala de geniu-Huşi. Ce 
să-ți mai scriu ? Ce să-ți scriu afară de dorul meu nemă- 
surat de a te vedea, afară de sărutările frätesti ce ti le 
trimit ? La revedere, 


Tudor 


14 


Către Ovid Densusianu 


[Bucureşti,] Luni, 22 iulie 1913 


Preaonorate domnule Densusianu, 


Vă rog să-mi scuzati tăcerea : dar de la sosirea mea 
am fost prins într-un asemenea vîrtej de împrejurări, 
am avut atîta de suferit de la privatiunile vieţii de aici 
şi de la situatiunea specială vremurilor, încît nevoile 
m-au tras într-o mie de părţi — deşi' gîndul mi-a fost 
zilnic, aproape, acolo unde am lăsat un regret bine-înteles. 

Afară de aceasta, în ultimul timp, slăbiciunea şi ener- 
varea au sfîrşit prin a mă trînti la pat timp de o săp- 
tămînă. 

Micile însărcinări ce ati binevoit a mi le da, le-am 
îndeplinit după cum s-a putut şi d-nii DamianovL-i' şi 
Paraschivescu' cred că v-au scris înaintea mea, tinîn- 
du-vă la curent. 

Colaborez la Literatorul. Această colaborare are însă 
un punct de vedere bine lămurit, pe care însăşi revista 
a ţinut să-l accentueze”. 

Cred că dintre numerele apărute v-au căzut şi dv. în 
mînă cele trimese în Moldova. 


30 


Aş vrea să-i scriu şi lui Pillat; nu ştiu însă dacă mai 
'e în laşi... 

A început să vie multă lume şi cred că n-aţi greşi 
dacă v-aţi reîntoarce sub unicul punct de vedere al 
greutăţii de a mai ţine apartamentul dv. neocupat, greu- 
tate pe care d-l Damianovici o mărturiseşte. 

Revista apare ? E în curs de tipărire? A apărut? 
Noi suntem într-o ignoranță completă de cele ce se petrec 
în Moldova. Oricum, aici nu poate fi vorba de publicare : 
absență de hîrtie, scumpete exorbitantă a tiparului. Vă 
rog, d-le Densusianu, să primiţi expresiunea profundului 
meu respect şi devotament. 


Tudor Vianu 


15 


Către Vasile Voiculescu 


[Bucuresti,] 5 sept. 1918 
Preastimate domnule Doctor 


Rîndurile dv. au fost bucuria săptămînei pentru noi. 
La o asemenea satisfacţie — numai — putem năzui aici, 
printre greutățile şi încercările de tot felul. 


Mă bucură de asemeni că urmăriţi Literatorul — şi 
cred că ati luat aminte la sfortarea noastră de a înlătura 
şovăielile şi slăbiciunile debutului säu. 

Pentru cei ce sunt binevoitori cu noi, tin să fiu ga- 
rantia  sănătăței... 

D-1 Macedonski păstrează o bună şi călduroasă amin- 
tire despre dv. —- Stamatiad şi cu mine, care v-am urmă- 
rit în România, aveam pentru dv. o desăvîrşită stimă 
literară. 


31 


în asemenea împrejurări, şi întru cît tovărăşia noastră 
vă noate inspira încredere, îndrăznesc să vă solicit cola- 
borarea dv. prețioasă. 

Vă închipuiţi că avem nevoie dc un ajutor ; iar aju- 
torul dv. ar fi dintre cele mai mari. 

Pot oare să vă mulțumesc cu anticipație ? 


Oricum, râmîn cu cele mai bune sentimente 
al dv. 


Tudor Vianu 


16 


Către Marcel Romanescu 


Bucureşti, joi. 10 octombrie [1918] 


Scumpe şi mult dorite prieten, 


Aflu adresa ta (de la Băbeanu). înţelegi graba cu care 
îţi scriu — eu care ţi-am purtat atîta de grijă, care te-am 
dorit atîta. Te tineam în Elveţia şi iată că noua veste zice 
că esti mult mai departe. Sper însă în apropiata ta reîn- 
toarcere. — Sunt întors de cîteva luni din Moldova. După 
plecarea ta (în decembrie' 1916) am intrat în Şcoala de 
artilerie. Terminînd-o am plecat pe front în Corpul Apă- 
rării Antiaeriene, unde am stat pînă în februarie 1918, 
cînd, reîntors la laşi, am rămas acolo pînă la plecarea 
din Moldova (iunie). Aici, la Bucureşti, sunt redactorul 
Literatorului care a reapărut şi lucrez şi la alte publicati- 
uni recente. Mi-a mers şi mai rău, şi mai bine în timpul 
acesta... deşi greutăţile trecute sunt oricum prilej de 
satisfacţie. Mi-ai fost pururi în amintire şi de mai multe 
ori aş fi vrut să-ţi scriu, dar indiciile despre tine erau 
prea vagi şi prea nesigure. 


Am scris, deşi nu mult, în ultimul timp, dar marea 
experienţă sufletească la care am luat parte sper să-şi ia 


de aci înainte o formă. Mă gîndesc la tine: mai liniştit 
decît mine, mai liber de a te adînci şi de a te perfecționa, 
tu trebuie să fii altul. Cît de mult te doresc, cum aştept 
reîntoarcerea ta ! 

Am tristeţea să-ţi anunţ moartea bunului nostru prie- 
ten Vasile Olănescu, în marile lupte din iulie 1917. Am 
fost crud încercat prin pierderea acestui necomparat 
amic... şi îmi închipui impresiunea ce o vei încerca şi 
tu. — Mai multe detalii, despre mine şi despre altele, la 
o viitoare scrisoare ce va urma răspunsului tău, pe care 
îl sper neîntîrziat. Bune amintiri fraţilor tăi ; cele mai 
respectuoase salutäri d-nei şi d-lui Romanescu. Tie, 
scumpe Marcel, o mie de sărutări frätesti. 


Tudor Vianu 
Str. Cortului, 14 
(colţ cu Precupetii Noi) 
Bucureşti 


17 


Către Marcel Romanescu 


Bucureşti, 28 octombrie 1918 


Scumpe prietene, 


O bucurie delirantă mi-a pricinuit cartea ta poştală. 
Nu-mi vine să-mi cred ochilor privind : în adevăr, ale 


tale sunt rîndurile pe care le am în faţă — al tău e 
scrisul ăsta, pe care totuşi îl cunosc aşa de bine? In 
sfîrşit, după doi ani, ne regăsim — dar, din păcate, atît 


de depärtati încă... Nu-mi scrii cînd aveţi intenţia să vă 
reîntoarceti. O doresc cît de curînd, cît de curînd, iar 
evenimentul acesta mi-l făgăduiesc ca marea bucurie a 
anului... Scrisoarea ta n-am primit-o ; eu, însă, îţi răspund 
neîntîrziat la cartea poştală ; gelos de a pierde măcar o 


33 


clipă din timpul în care putem comunica iarăşi. — Nea- 
părat, dacă vrei să-mi trimiti articole de acolo, din nord, 
eu le voi face loc nu numai în Literatorul, dar pretu- 
tindeni unde pătrund şi eu... Voi scrie un articol despre 
tine : bucuria de a te fi regăsit vreau s-o împart, larg, cu 
toată lumea. Te fericesc ! împrejurările, pe tine, te-au 
îmbogăţit şi te-au mărit. Ce curios sunt să aflu noul 
unghi al orientării tale. lată ce îţi propun: scrie-mi în 
fiecare săptămînă cîte o carte poştală — dacă scrisorile 
nu ajung ; în chipul acesta voi afla mai' multe despre 
tine, mai mult decît pot afla din primele, laconicele tale 
rînduri care adaugă ia bucuria ce mi-au pricinuit-o şi 
indignarea de a nu-mi spune mai mult... Apar în Bucu- 
reşti, ca reviste, deocamdată, Spicul, sub direcţia lui 
Galaction, Revista critică a lui Prodan, Scena, o mizeră 
foaie teatrală a lui Herz, Cronicarul, o foaie teatrală şi 
literară a lui Caion. Dragoş Protopopescu va scoate re- 
vista Letopiseti, Al. Vlahuţă, Sămănătorul. 


Intoarce-te : vom scoate-o pe-a noastră ! încet, încet, 
pe aici, viața reintră în normal. Aş vrea să-ţi spun multe 
— pe care ti le promit pentru scrisori viitoare. Oricum, 
nu mă lipsi de Veştile tale. Te sărut cu un dor ne- 
mărginit, 

Tudor Vianu 
Cortului, 14 


Bune salutări fraților tăi. 


18 
Către Marcel Romanescu 


Bucureşti, 30 octombrie 1918 
Dragă Marcel, 
Am primit alaltăieri cartea ta poştală şi ieri scrisoarea 


— am răspuns în aceeaşi zi celei dintii, răspund astăzi 


34 


celei de a doua, stăpînit, încă, de o° emoție la fel cu 
aceea pe care mi-au trezit-o primele tale rînduri. 

Sunt în ceasurile de odihnă pe care mi le.îngăduie 
munca pentru examenele ce se apropie. Stau în fața 
hîrtiei, evaziv şi tulburat. Cu ce să încep, ce să-ți spun 
mai întîi ? Am atîtea să-ți spun! Ti-am purtat aspru de 
grijă pe aici! Circulau o mulţime de zvonuri rele cu 
privire la voi. N-aveam nici un temei serios să le cred 
— le respingeam cu siguranța ce-mi dădea intuiţia mea... 
Dar oricum ? Zvonurile acelea nu erau de natură să-mi 
facă plăcere. La laşi am locuit în aceeaşi casă cu Vasilică 
şi Bayer. Eu venisem cu speranța că te voi găsi, în ia- 
nuarie. Primele zile, înainte de a-mi întîlni prietenii, mă 
aşteptam să te văd apărînd la vreun colț de stradă. îţi 
închipui cu ce reală suferință am înregistrat vestea ple- 
cării tale. Luni de zile, după aceea, Vasile nu contenea 
să vorbească despre voi. în aprilie a plecat şi el, împreună 
cu Bayer. Astfel, izolarea cu care debutasem la Iaşi, prin 
plecarea ta, se desăvîrşise acuma cu plecarea lor. De la 
Iaşi eu am plecat la Botoşani în mai. Primeam veşti rare. 
Vasile, în special, mi-a scris numai de vreo două ori. îi 
plăcea peisajul locului, care îi amintea Oltul lui; se 
simţea bine „în exerciţiul functiunii" — erau chiar cuvin- 
tele lui. în iulie îmi vine vestica morţii lui, pe care 
Bayer mi-o confirmă printr-o carte poştală sfisietoare. 
Vasile ceruse, expres, trimiterea lui pe front — acolo 
colonelul, aflîndu-l slab, voise să-l dea la un birou de 
informaţii. Vasile refuză. La 17 sau 18 iulie, în timpul 
marilor lupte din sectorul Soveja, un obuz cade în baterie 
şi-l răneşte, profund, la ambele picioare. Anemic, în 
12 ore, sucombă prin hemoragie. Cu două zile înainte 
spusese lui Bayer, cu care era în acelaşi regiment, pre- 
sentimentul morţii. Natură nervoasă şi senzitivă — era 
ceva pe care îl putea devină în complexul determinărilor 
din jurul lui. Mă întrebi dacă l-am plîns ? N-aş fi crezut 
să provoace în mine asemenea răsturnări sufleteşti eve- 
nimentul acesta pe care, în definitiv, puteam să-l aştept 
cu oarecare pregătire. Nu ştiu cine a comunicat familiei 
lui la Paris tristul eveniment. Eu n-am avut bravura s-o 
fac. în clipa aceasta, chiar, scriindu-ti despre el, reîncerc 
ceva din prima mea durere. Cît despre moartea lui, eu 
nu gîndesc la fel cu tine. In jertfa forţei tinere şi fru- 


35 


moaşe găsesc nu ştiu ce prilej de melancolică blîndete. In 
asemenea împrejurări, suferința se complică cu o pură 
voluptate sufletească.' îmi place de altfel să regăsesc în 
tine sufletul acela „cu pofte de atlet" şi în care, probabil, 
influențele de acolo au întîlnit şi au întărit tendințele 
individualiste. E mare şi frumos ce spui tu, dragă 
Marcel. Orientarea mea e însă în sensul credinței, e mai 
mult mistică, ceea ce, în definitiv, e forma cea mai înaltă 
a solidarităţii, o solidaritate cu întregul univers. 

Poeziile tale mi-au plăcut mult. Liber e o minunată 
poemă imperialistă, care clădeşte pe suferință şi pe încer- 
cările durerii. Leul e o plastică viziune parnasiană. Cea 
dintîi am dat-o la Literatorul, împreună cu o notitä de 
a mea pe care am scris-o cu inima. Leul l-am dat la 
Revista critică a lui Prodan, unde se publică mai multe 
lucruri bune şi unde Nichifor Crainic este elementul cel 
mai activ.' Cînd. vor apare, le voi detaşa din revistele 
respective şi ti le voi trimite. Trimite-mi mereu. Voi 
căuta să le public în toate revistele de pe aici. în curînd, 
Vlahuţă va face să apară, în acelaşi timp, un cotidian, 
Dacia, şi o revistă literară, Dacia literară, la care am 
fost solicitat să lucrez şi la care vor mai lucra : D. To- 
mescu, Nichifor Crainic, loan Dragu, Alex. Busuio- 
ceanu etc. înţelegi că în chipul acesta îți voi putea asigura 
şi aici colaborarea regulată. 


Ar fi bine, însă, să redijezi o serie de articole cu 
caracter informativ şi critic asupra mişcării culturale de 
acolo... Lucrurile acestea s-ar putea publica cu mult 
succes aici. Dacă însă ai intenţia să ‘te întorci curind 
— o, cît o doresc! — atunci păstrează-le pentru reîntoar- 
cerea ta. căci cine ştie dacă nu vom avea nevoie pentru o 
publicaţie personală... Cît de mult aş vrea să fim iarăşi 
împreună, să muncim alături, comunicînd într-un acelaşi 
entuziasm. Scrie-mi neapărat cînd aveţi de gînd să vă 
reîntoarceti ! Aici, la Bucureşti, mai apare Spicul, pe care 
îl scoate Galaction împreună cu un rabin, Algazi. E o 


mişcare de inspirație —' vrea să fie — mai mult reli- 
gioasä ; Nenitescu publică regulat la Spicul. Noua lui 
orientare e tot în sensul credinţei... dar realizările lui 


sunt inferioare oricărei aşteptări. Are un bogat şi puternic 
suflet Nenitescu, dar nu reuşeşte încă să se exprime şi 
forma explodează în tändäri sub presiunea emotiunii 


36 


lăuntrice. în genere, dar, nu mi-am schimbat opinia cu 
privire la Nenitescu, deşi continuu să sper în el. 

Literatura războiului a fost, altfel, cu totul inferioară, 
ca şi aiurea, pe aci. Nu s-a scris nimic cumsecade. Sta- 
matiad, care împreună cu mine lucrează la Literatorul, 
a cunoscut şi el o întoarcere, cel putin în formă, către 
credință, întoarcere din care au rezultat Psalmii, o pro- 
ductie poetică cu totul slabă şi foarte putin gustatä. A 
devenit de altfel foarte nervos şi în fiecare zi slăbeşte şi 
se epuizează. Moşoiu (Alfred), cu care m-am împrietenit, 
are o piesă, Jocul apelor, la Teatrul Naţional, şi un 
volum de nuvele, sub presă, ce pare a fi menit la o 
vîlvă mare. Demostene Botez a publicat o plachetă de 
versuri, Munţii; care cred că e lucrul cel bun din lite- 
ratura războiului şi care e vorba să fie premiată de 
Academie” A propos, la Academie a fost ales, în locul lui 
Delavrancea, Brătescu-Voineşti. Altfel ce să-ți mai spun ; 
au mai publicat literatură de război, în afară de cei mulţi 
şi anonimi, dar uneori interesanti, Sadoveanu, un volum 
slab, Mircea Rădulescu, prin ziare, Nichifor Crainic — un 
potop, lorga, căruia i s-a jucat la teatru şi învierea lui 
Ştefan cel Mare, cu un succes atît de negativ încît doar 
umerii lui ar fi putut să-l poarte. Iorga, de altfel, a avut 
o atitudine admirabilă şi articolele lui au fost uneori 
de-un dramatism şi de o elevatiune de sentiment cum nu 
s-a mai pomenit la noi. La Bucureşti, în timpul ocupaţiei, 
Adrian Maniu cu Sc. Froda au scris şi au jucat o come- 
die lirică, Fata din Dafin. O comedie lirică, Serenada din 
trecut, a jucat şi Mircea Rădulescu la Iaşi. Iată cîte ceva 
din ce s-a făcut pe aici. Puțin lucru față de măreţia vre- 
murilor. Munca trebuie începută de aci înainte... Şi e 
mult de făcut.’ 


M-am grăbit să vorbesc despre tine tuturor prietenilor 
noştri comuni : s-au bucurat cu toţii aflînd despre tine, 
mai multi îţi vor scrie. Maestrul, pe care l-am văzut ieri, 
m-a însărcinat cu etc. lartă-mi te rog neglijenta cu care 
am scris şi cu care am expus. Am atîtea să-ţi spun... Şi 
iată că, după ce am umplut patru pagini cu literă mă- 
runtă şi încîlcită, tot nu ţi-am spus nimic, nimic din ceea 
ce îţi păstrez cu dragoste şi netärmurit dor. 

Mi-ar face plăcere să aflu detalii despre toți frații tăi, 
pentru care păstrez cea mai frumoasă amintire şi pe care 


37 


îi doresc mult. Salutäri lor. Pe tine, frate Marcel, te sărut 
cu dor de frate. 
Tudor 


P.S. Răspunde-mi neîntîrziat şi trimite poezii sau arti- 


cole. Te sărut, 
T. 


19 


Către Eugen Lovinescu 


[Bucureşti, octombrie 1919] 


Stimate domnule Lovinescu, 


In clipa de a porni la tipografie cu manuscrisul noii 
cronici, pe eare urma s-o încep în Sburătorul, am fost 
oprit în loc de o întrebare ciudată. 

Cronica era gata. Curăţasem fraza, proportionasem 
compoziţia, revizuisem informaţia. Cronica era gata şi 
eram mulțumit de ea. In alte împrejurări aş fi dus-o 
vesel la tipografie şi aş fi aşteptat cu oarecare nerăbdare 
corectura, pentru a consulta sugestia textului tipărit. 
Vedeţi, în orice activitate profesională se produce o 
deturnare a atentiunii de la fondul ei de umanitate către 
resorturile mecanismului său. Orice profesionist e un 
tehnician.  Mi-aduc aminte de stăruința unui bätrin 
maestru de la Iaşi în a discuta, într-un articol de ziar, 
felul în care un tînăr violonist se comporta cu instru- 
mentul său. Funcţionarul observă simetria hîrtiei, logica 
exterioară a rezolutiilor de pe ea; pictorul, anatomia 
figurilor şi amestecul pastelor. Se gradeazä în estetică 
interesele diverselor categorii de indivizi în relatiunile 
lor cu opera de artă. Cel mai steril dintre acestea, cel 
mai vid, cel mai formal este acordat artiştilor înşişi: 


:J8 


interesul tehnic. Ce departe suntem cu aceasta de con- 
ccptiunea poeţilor vates. Nu fără pre2umtiune, Lamar- 
tine reclama pentru sine titlul de diletant. 


Aşadar, cronica mea era gata şi eram mulțumit. Deşi, 
totdeauna călăuzit de un bun instinct, am simţit şi am 
căutat să ocolesc primejdia ce există în profesiune, de 
data aceasta mă uitam. Mă simţeam mulţumit. S-a 
petrecut atunci o bruscă întoarcere în gîndurile mele 
către mine, o reurcare a unui vechi fond de ingenuitate, 
nu ştiu ce amestec ce fericit primitivism şi noutate a 
conştiinţei. Eram turburat. Cronica despre' care vă vor- 
besc era o încercare despre cîteva chestiuni actuale în 
sfera literaturii. Printre unele cuvinte bune se găseau 
destule rele privitoare la cîţiva oameni cunoscuţi şi 
necunoscuţi. Cu alte cuvinte, pornind de la anumite date 
şi comparîndu-le cu anumite credinţe ale mele, formulam 
judecăţi. Eram cinstit şi poate eram în dreptul meu s-o 
fac. 


Mi-aduc aminte de cuvîntul unui tînăr critic francez, 
care cerea pentru aprecierile sale onoarea adevărului în 
raport cu sine. Ar fi fost şi greu de cerut altceva. 

Oricum, în clipa despre care vă vorbesc, m-am simţit 
clătinat în tăria mea şi temelia dreptului meu am sim- 
tit-o foarte şubredă., Trăiam o clipă rară. Două idei se 
disociau : ideea de faptă şi ideea de răsplată. Munca şi 
prețuirea sa. Visurile şi realitatea. O amintire din copilă- 
rie îmi veni în minte. 

Pe d-l Arghir, grădinarul, nu l-am uitat. Era cărunt, 
umbla zdrentuit şi avea slăbiciunea să poarte o pălărie 
tare în cap. Noi, copiii, ne veseleam mult în apropierea 
d-lui Arghir, căci în purtarea sa față de flori avea feluri 
noi şi plăcute de a fi. 

Cînd le uda, le vorbea ca la păsări 

— Pui-pui-pui-pui |... 

Şi cînd le scobea pămîntul la rădăcină, le certa 

— Misele ! Mişele! Nemernicelor... 

Bun grădinar, artist, d-l Arghir avea slăbiciunea 
băuturii. în vremea prînzului, d-l Arghir se întorcea şi 
uşa grădinii îi scăpa cam tare. Ştiam atunci că d-l Arghir 
caută räcoarea beciului, de unde nu ieşea decît cînd 


39 


soarele se trecuse si florile ofilite asteptau, în umbra 
obositä, stropii lui Dumnezeu si vorbele d-lui Arghir. 

Cum într-o zi se uitase, stăpînul casei îl întîmpinâ 
mustrător, în clipa chiar în care vinovatul înainta greu 
şi nesigur din gura beciului : 

— Frumos, frumos, domnule Arghir! D-ta dormi si 
florile aşteaptă însetate de ceasuri... Asta e trîndăvie, 
d-le Arghir, trîndăvie... 

— Trîndăvie... trîndăvie ? ! repetă şi d-l Arghir. 

Se transfigura. Ochii se măreau în orbitele lor şi 
obrajii cădeau. 

— E trîndăvie ? 

Crud ofensat, omul se încăpăţîna într-un cuvînt. Apoi, 
repezindu-se ca un viîrtej în mijlocul florilor, destelenind 
cu picioarele buchetele înfipte în pămînt, smulgînd frun- 
zele arbuştilor graşi 

— Asta e trîndăvie, urla d-l Arghir, asta e muncă, 
e muncă, e muncă. 

în cîteva secunde, sub grindina năprasnică a mîniei, 
grădina zăcea devastată. _ 

Trebuia să plece. Stăpînul nedrept îl opri în uşă întin- 
zîndu-i socoteala ; dar d-l Arghir refuză 

— N-am pentru ce... 

Pretuindu-se în munca sa, d-l Arghir cerea înţelegerea 
ei. Fiindcă aceasta i se refuzase, el se simţea nedemn de 
răsplată. Mai mult, fiindcă munca sa nu se rostea în 
roadele sale, el n-a stat la îndoială să le distrugă. Ce 
puteau însemna roadele ? Numai sfortarea sa omenească 
sădită în fragilul material putea să însemne ceva. Şi d-l 
Arghir, care era un mare disociator de idei, plecă fără o 
părere de rău pentru docilele existente rînduite în zvelte 
acolade şi ronduri bogate. 

In vremea lui, Isus disociase şi el, ca d-l Arghir. 

Ideea de iubire strîns unită cu aceea de plăcere tru- 
pească, prin sfortarea de atenţie a geniului, el o despărţi, 
înălțînd-o în puritatea şi absolutul ei. Oamenii avură 
pentru Dumnezeu adoratia şi pentru semenii lor cari- 
tatea, „fără de care totul este ca arama sunätoare". A 
fost un cîştig pentru umanitate, dacă nu pentru societăţi. 

Scăpată de relatiunile satisfactiei, iubirea îşi merita pen- 


40 


tru întîia oară numele. Scăpată de relatiunile recompen- 
sei şi ale rezultatului, munca d-lui Arghir fusese o ade- 
vărată muncă. 


Plecati peste sute şi sute de file avem impresia dure- 
roasă şi aproape unanimă a naufragiului. îndrăznesc sâ 
cred că în proportiunea uriaşă a productiunei literare, 
realizările se pierd printre neglijentele calculului. E 
înduioşător de contemplat trista armată a nevoiasilor de 
ideal. Sub greutatea înaripată a visului lor, fiecare cade 
la rîndul său. Cine s-ar putea ridica spre a le cere ceea 
ce ei nu pote da? Si cine ar putea să-i certe pentru 
aceasta ? O asemenea pretentiune ar fi nejustificată şi 
într-un fel inferioară. In grijile ortodoxe ale estetului 
puritan ghicesc încă un egoism al naturii umane. El 
vrea o satisfacţie deplină; dar el vrea o satisfacţie. 
Muncii artistice el îi cere un rol; visului, o realizare. El 
cere ; cere... 


Munca îşi ajunge însă sieşi şi prezenţa visului moti- 
vează absurdul şi chiar hidosul. 

Pentru că în timpul din urmă am vorbit despre uma- 
nitarism , mă gîndesc că într-o asemenea societate astfel 
ar apare şi ar fi prețuit omul. în perpetuarea neconstrînsă 
a naturii sale, fiecare şi-ar afla rostul existenţei. Plini de 
griji ne-am apleca, unul asupra celuilalt, nu pentru a 
ne judeca, ci pentru a ne înţelege; pentru a ne bucura 
de umanitatea fiecăruia din noi. 


M-am întrebat în clipa de a vorbi despre oameni, cine 
îmi dă dreptul de a o face şi dacă prezenţa umanităţii 
nu-mi ajunge. 


Eu ştiu că o asemenea solutiune este primejdioasă şi 
că într-o asemenea fericită contemplatie, destinele ome- 
neşti ar mistui termenul evolutiunii lor. Indulgenta nu 
e recomandabilä. 


O utopie valorează însă cît un' sens, cît sensul unei 
tendinţe. 


…S1 faţă de atîti cerberi păzitori reamintirea omului 
poate fi folositoare. 


Acestea pentru a explica lipsa mea. 


Tudor Vianu’ 


41 


Către Alexandru T. Stamatiad 


[Bucureşti,] 12 noiembrie 1919 


Iubite nene Alexandre, 


Bolnav îndelung în ultimul timp şi prins de exame- 
nele acum terminate, n-am putut să-ţi scriu şi nici să te 
văd cînd, în ultimul timp, după cum mi se spune, ai 
fost prin Bucureşti. Că n-ai venit să mă vezi a fost întris- 
tarea mea, supărarea şi apoi scuza venită de la sine gîn- 
dind că în graba treburilor care te-au adus vei fi fost 
silit să alergi mult şi să pleci /epede. 

Ce ai făcut? Ai terminat procesul ? Te însori ? Eşti 
mulțumit, acolo? Cîntă inima în linişte visată, în bună 
ordine calmă, între munca de toate zilele şi dragostea 
potolită ? Mă ştii vechiul d-tale confident, omul cu 
urechea atentă şi cu vorba caldă la nevoi: Spune-mi! 

Şi mai vreau să ştiu dacă scrii şi ce scrii... E impor- 
tant şi mă interesează. în burgul de-acolo vreau să te 
ştiu cu des suflet evadat. Fă-mă părtaş planurilor de 
evadare !... 

Ce sä-ti' spun despre mine ? în mic progres față de 
criza sufletească care de mult mă frămîntâ, mă topeşte 
între tendinţe contradictorii, mă îneacă în străluciri de 
spaimă ca să mă aducă zdrobit în faţa materiei pentru 
care n-am găsit încă dalta cea bună. Asta în ce priveşte 
încurcăturile mele metafizice. în privinţa celorlalte, iată. 
Parisul studiilor mele e încă departe. Dacă pînă în pri- 
măvară nu plec, atunci prind rădăcini încă un an, pe aici. 


Am mai multe de făcut — şi le vei vedea. 
La Arad am şi eu un dor: Perpessicius. Nu vreau 
însă să-i scriu. Sunt grav supărat... O-fen-sat! I-am 


aşteptat rîndurile pe care n-a găsit cu cale să mi le tri- 
meată. Ridic la rîndu-mi protestul tăcerii (clocotitoare ca 
un stup !). De-acum înainte am de gînd să-l trec în sub- 
conştient. Spune-i uitările mele... 


42 


circumsLnT * AA A A: = 


Recomandă-mă amintirei d-soarei T-w;*; 
ochi senini te fac să-ți uiţi p Sint! * °°": 


te sărut fräteste, nene ! 


Tudor 


21 


Către Alexandru T. Stamatiad 


[Bucuresti,] 2 ianuarie 1920 


Dragă nene Alexandre, 


îmi pare rău că nu te-am putut mulţumi acum, în 
urmă : am întîrziat cu comisionul şi nu ţi-am scris scri- 
soarea pe care eu însumi o doream. Te rog să mă crezi 
însă că am fost foarte ocupat, am avut o epocă de 
necazuri şi turmente — cum probabil că, ai avut şi d-ta 
adeseori — şi, pe deasupra, boala lui bietu tată-meu care 
a îmbătrînit teribil în ultima vreme şi care o duce şo- 
văitor de tot — sănătatea lui mă îngrijorează peste 
măsură. N-am avut nici răgazul şi nici seninătatea — şi 
cînd ţi-am scris am făcut-o pe colţul unei mese şi cu 
făgăduinţa intimă că voi reveni, după dragostea şi ami- 
citia mea. 


Cît despre reviste, ti le-am trimis dupä cum deosebit 
mi le-ai cerut în cele două scrisori (o greşeală probabil) 
— iar Umanitatea, care n-a apărut de două luni, am 
aşteptat-o într-un număr nou. Fiindcă eşti însă probabil 
curios să-i vezi înfăţişarea, îți trimit un număr mai 
vechi — care mi se întîmplă pe masă. Romanescu e 
numit ataşat de legatie la Vatican, a plecat şi pînă acum 
nu am nici o ştire de la el, încît nu-i ştiu adresa. Cum 
voi putea coresponda, îi voi transmite cuvintele d-tale. 
îți voi comunica, de altfel, şi d-tale adresa lui. 


43 


Si acum cred cä esti multumit, nu mai esti supärat pe 
mine şi nici aşa de răutăcios cum te-ai arătat în scrisoarea 
din urmă. E adevărat că atunci cînd nu cunoşti gîndul 
din urmă al unui om, fondul sufletului unui om, eşti 
înclinat a-l judeca cu asprime. E destul însă ca omul să 
ti se înfăţişează, pentru a-l ghici, înțelege şi iubi. E o fi- 
losofie de care eu mă conduc totdeauna şi graţie căreia 
eu nu m-am simţit împiedicat de a descoperi, chiar sub 
ironiile d-tale, inima prietenului drag pe care cred că îl 
voi avea totdeauna în persoana d-tale. 

Căci, iubite nene Alexandre, lucrurile stau astfel: mă 
zbat ca un peşte pe uscat, uneori mă simt bine, lucrez şi 
uneori mi se pare că merg un drum bun şi sigur, dar 
sunt mereu prizonierul unei reţele de împrejurări din 
care nu mai ştiu uneori cum să ies. Să nu mă crezi prea 
fericit, nici prea plin de mine : cunosc umilinţa condi- 
tiunii omeneşti. Maaare ? O, nu. Poate că uneori aş dori 
să fiu, s-o cred. Sentimentul vieţii mele e însă un altul. 
Ador seminţele divine puse în om şi îmi prăpădesc viaţa 
ca să le întîlnesc şi creşte, dar drept consolare, una sin- 
gură : viitorul. Vezi, prin urmare, că nu poate fi vorba 
de un timp scurt în care cu aş fi dobîndit conştiinţa 
cine ştie cărei perfectiuni personale. Te rog, astfel, să 
mă judeci totdeauna cu gîndurile d-tale cele mai înalte 
şi mai bune. 

Ce să-ți mai spun altfel ? Sper să public în lunile ce 
vor urma cîteva essai-uri de extensiune şi întrucît am 
întîrziat pînă acum, îndată ce voi lua o siguranţă despre 
anunţarea sănătăţii lui tată-meu, cred a pleca din nou în 
străinătate. Aş vrea s-o fac după sărbători. în aşteptare, 
stau mult în casă, citesc aproape neîntrerupt, notez şi ela- 
borez. Cînd vine către mine un gînd de prieten, mă învio- 
rez şi mă simt bine, cu atît mai mult mă mîhneşte cînd 
un prieten îmi trimite o solie aspră, sau grăbită, sau 
amarnică. 

Aştept neapărat rînduri de la d-ta. 


Te îmbrăţişează, pînă atunci, al d-tale, 


mai mic, 


Tudor Vianu 


22 


Către Alexandru T. Stamatiad 


Dresda, 7 mat 1920 


Dragă nene Alexandre, 


scrie mai larg ^^JSJ^^f'’’'\ instalat, îţi .., 
d-tale pe adresa d lui Alflu"?"""'""::9""e 
5, Stoc* I (p „ vianuf 99"! Albertplate, 


Te doreste al d-tale 


Tudor Vianu 


23 


Către Alexandru T. Stamatiad 


Viena, 1 august 1920 
Dragă nene Alexandre, 


în cîteva zile mă înapoiez în ţară după aproape şase 
luni de perspective nouă, muncă conştientă şi, uneori, 
revelatoare. 

Ti-am scris de cîteva ori din călătoria mea în Germa- 
nia. Mi-ar fi făcut plăcere să-ţi văd slova şi să-ți aflu 
veştile. Dar le-ai primit pe ale mele? Acum că mă apro- 
piu doresc mai mult să te văd. Mă bătea gîndul chiar 
să-mi întrerup călătoria la Arad, să te găsesc, să te as- 
cult şi să plec mai departe... Mi-e teamă, însă, că nu vei 
fi în localitate şi, apoi — drept să-ți spun! — mă gră- 
besc să termin cu drumurile din care am de ajuns. 

Aşadar, am călătorit prin Germania, am văzut lu- 
mea asta foarte interesantă şi, înainte de toate, nouă. 


45 


M-am bucurat cu ochii şi am înţeles cu mintea. Am în- 
vätat o limbă şi, instalat la Viena, unde am urinat se- 
mestrul universitar, am pus la cale o lucrare de psiholo- 
gie pentru care cercetările făcute m-au dus pînă în pragul 
redactării...' Lucrului ăsta vreau să-i dedic luna august, 
Ja Bucureşti. Ce voi face pe urmă nu ştiu. Acum că pot 
folosi cartea nemteascä, Germania a încetat de a mai 
deveni o necesitate vitală. Mă gîndesc la Paris. Dar am 
cheltuit foarte mulţi bani, îmi mai trebuie de mai multe 
ori atît şi deocamdată nu ştiu de unde să-i scot. Tre- 
buie, însă. Şi la Bucureşti mă pregătesc să mă zbat din 
răsputeri pentru a confirma destinul, care — văd eu — 
mă duce prin sträinätäti. 

lată, în ce mă priveşte. Dar d-ta ce mai faci ? Ai ter- 
minat procesul ? Rămiîi la Arad ? Ce scrii, ce plănuieşti ? 
Ce dispoziţii dezvolti ? Ce soartă a avut ultimul volum ? 

Mă gîndesc că trebuie să te întîlnesc la Bucureşti. 
3nscrie-mă printre primele vizite. Dar, pînă atunci, mi-ar 
plăcea să-ţi ştiu de sănătate şi pe altă cale. Scrie-mi la 
Bucureşti (str. Cortului, 14). Ai un prieten bun care te 
ascultă şi te înțelege. 

Reaminteşte-mă logodnicei — şi arată-i salutările mele. 

Te îmbrăţişează, cu drag, 


Tudor Vianu 


24 


Către Alexandru T. Stamatiad 


[Bucureşti,] 15 decembrie 1920 


Dragă nene Alexandre, 


Ti-am trimis, recomandat, ieri, revistele pe care mi 
ie ceri în scrisoarea d-tale şi te rog să mă scuzi că, prins 
într-un vîrtej de treburi sau amînînd zi de zi, am făcut-o 
asa de tîrziu. D-ta ce mai faci ? Ce mai scrii ? 

Cum e probabil să rămîn şi în timpul vacanței de 
Crăciun la Bucureşti — cine ştie ? — poate că ne vom în- 


46 


tîlni. Eu o doresc din tot sufletul, căci e mult de cînd 
nu ne-am văzut şi în revederile noastre trăieşte un mic 
trecut comun care mi-e drag. Mă bucur totdeauna cînd 
primesc vesti de la d-ta. 


îți urează multă sănătate şi voie bună 


T. Vianu 


25 


Către G. Ibrăileanu 


[Bucureşti,] 9 aprilie 1921 
Onorate domnule Ibrăileanu |, 


îmi iau permisiunea să adaug recenziunii mele des- 
pre Nichifor Crainic” poemul unui prieten excelent, poe- 
tul Ion Barbu. Nu ştiu dacă v-au căzut în mînă unele 
din bucăţile sale. A început să publice acum doi ani şi 
a provocat oarecare surpriză în cercurile din Bucureşti. 
E un om de 26 de ani şi ca particularitate : e licenţiat 
în matematici. Aş fi încîntat ca înclinația mea pentru 
eposul acestui faun-copil şi român care evoluează în- 
tr-un cadru larg de natură să se verifice în judecata dvs. 
Poate că atunci După melci va putea figura cu cinste 
în paginile Vieţii româneşti. ` 


L-am întîlnit aseară pe dl D. D. Päträscanu. Am 
schimbat cîteva cuvinte şi am refăcut dispoziţia mea ie- 
şeană. E oare în oraşul acesta taina vreunui farmec ire- 
zistibil ? Mă gîndesc totdeauna cu emoție la tot ce am re- 
simțit acolo... Poate că dacă voi rămîne în ţară. voi re- 
lua, pe vară, drumul Moldovei şi, dacă voi fi acceptat, 
o tovărăşie (chiar numai de ucenic) la Neamţ. Dar ştiu eu 
ce voi face ? Se pare că d-1 D. Gusti, pe care l-am în- 
tîlnit, ar fi dispus să se intereseze de teza mea de docto- 
rat. In cazul acesta, pentru 4 sau 5 luni, va trebui să 
caut liniştea deplină a tuturor gîndurilor. Caut, prin ur- 
mare, o soluţie radicală... 


47 


Oriunde mă voi afla, voi nutri însă, onorate domnule 
Ibrăileanu, devotamentul cordial şi respectuos de care 
ține să vă asigure 


Tudor Vianu 
Str. Cortului, 14 


26 
Către Lucian Blaga 


[Bucureşti,] 25 april 1921 


Iubite Blaga, 


Iti vin tîrziu rîndurile mele... Nu ştiam însă îndeajuns 
unde te afli şi pregetam să-ţi scriu. Un cunoscut clujean, 
întîlnit, îmi dă veşti despre tine. Mă grăbesc să-ți mul- 
tumesc pentru volumul täu pe care l-am primit, l-am 
citit, recitit, comparat cu interesul cald pe care totdeau- 
na mi l-a inspirat producţia ta. Mă gîndesc chiar să scriu 
ceva : rămiîi un subiect atractiv pentru critică. Şi mă 
gîndesc că discutînd cu tine, chiar numai în forma aceasta 
a contactului de gînduri necontingente, reiau o tovărăşie 
mai veche şi într-atîtea feluri fermecătoare. 

Doresc totuşi să te văd. Şi dacă te întîmpli cîndva 
la Bucureşti nu neglija să mă cauţi. 

Cu multă dragoste prietenească, 


T. Vianu 


27 
Către Lucian Blaga 


[Bucuresti,] 15 iunie 1921! 


Mă vei ierta, desigur, scumpul meu Lucian Blaga, 
dacă răspund aşa de tîrziu rîndurilor tale. Cum să-ţi 


lămuresc însă starea de spirit în care trăiesc de mai multe 
Juni de zile ? în scurt: sunt în plină elaborare a unei 
cărţi pe care o nădăjduiesc gata către sfîrşitul toamnei. 
Sper ca în cîteva zile să plec undeva, la munte, poate la 
Câmpulung, unde să încep actul „solemn" al redactării. 
Dar ce va fi cartea aceasta, iată ce nu vreau încă să-ţi 
spun. Atunci, însă, cînd voi vedea-o frumos aşezată între 
cartoanele pe care mi le-am pregătit, atunci tu încă poate 
nu ştii cît de folositor îmi vei fi. Abia atunci sper să fim 
prieteni, aşa cum am dorit totdeauna. 


lată, însă, că în vreme ce eu întîrziam răspunsul meu, 
s-au întîmplat unele lucruri pe care vreau să le amintesc. 
Aşa, premiul Academiei, pe care l-ai dobîndit tu pentru 
Poemele luminii”, şi pe care noi îl prevedeam, dar care 
nu ne-a bucurat mai puţin. Te felicit din inimă. Dar Aca- 
demia vine totdeauna tîrziu şi ea premiază astăzi cartea 
admirabilă care e Poemele luminii, cînd poetul ă trecut 
mai departe şi poate a luat-o pe un drum care se des- 
făcea din cel pe care pornise. El vrea astfel să ştie ce fac 
în vremea aceasta privitorii din marginea şoselei. Si, 
dacă nu mă înşel, ghicesc în rîndurile tale o nelinişte de 
acest fel. Apoi, tu însuţi o ştii şi o spui anume: Pașii 
profetului înseamnă o evoluţie  hotărită într-o direcţie 
diferită. Tu crezi chiar că spiritul din această ultimă cu- 
legere se poate lega de ceea ce s-a numit „expresionism' 
şi mă întrebi. Neapărat ai dreptate cînd vezi în expresio- 
nism o înţelegere nouă a lucrurilor. Adică, la drept vor- 
bind, în toate epocile romantice s-a pus accentul pe su- 
biectivitate şi totdeauna în lumina acesteia au căutat ro- 
manticii să înţeleagă lucrurile. ,Lucrurile" la rîndul lor 
au devenit atunci ,,valori", vreau să spun, şi, am mai 
spus-o şi altă dată, „ocaziuni de credinţă, de afirmare 
spirituală" — şi aici stă romantismul şi expresionismul. 
Numai că nciodată ca în această ultimă vreme, spiritul 
nu s-a dovedit mai orgolios, mai străbătător, mai stăpîn 
pe destinele lumii — pe destinele lui. Aşa că ai dreptate 
să bänuiesti, fie şi numai pe temeiul articolului pe care 
l-am publicat eu în Ideea europeană, simpatia mea pen- 
tru acest ultim curent sufletesc. 


49 


Rămîne însă ceva. Dacă expresionismul e un însemnat 
fapt în cultura modernă, dacă el poartă sufletul omului 
pînă la „focare" şi îl aşează în unda pe care o stîrni Dum- 
nezeu cînd azvîrli în lumea asta „cuvîntul", „verbul", nu 
ştiu dacă legitimitatea lui e tot aşa de strălucită şi în 
arta pe care sufletul tău o iubeşte, căci aici noi admirăm 
de cîteva mii de ani acea titanicä stăpînire a artistului, 
care înfăţişează straşnica îmbinare de pasiune şi răceală, 
iubire şi cruzime, subccnstientä şi claritate, încît, mai zi- 
lele trecute, m-a lăsat multă vreme gînditor o vorbă a lui 
Flaubert (în Corespondenţă), care după ce enumera pe 
gigantii nepätrunsi, Homer, Rabelais, Shakespeare, îi nu- 
meste ,impitoyables", nemilosi Şi dacă sunt ei, în adevăr, 
aşa, pricina stă în aceea că titanii ăştia sunt nişte activi, 
nişte zei volitionali (îmi permiti expresia ?), sau poate nu- 
mai oameni extraordinari şi energici, care apasă degete 
robuste în plasma sentimentului şi ajung astfel la forme, 
adică la răceală, la cruzime şi la claritate. Vezi că atunci 
artistul a ajuns deodată şi la conditiunea obiectivă şi că 
faza subiectivistä a expresionismului opreşte procesul 
creator la jumătate de drum. Aşa mă învaţă pe mine an- 
ticul sentiment artistic al omului. Acum, dacă expresio- 
nismul se va libera şi va străbate în adevăr la lumină, 
dacă el va evada din închisoarea subconstiintei şi va 
ajunge la forme, marea experiență mistică pe care omul 
o va fi făcut-o prin el va da înfätisärilor sale o adîncime, 
o seriozitate, o conştiinţă mai vie a lui Dumnezeu, pe care 
formele trecute ale artei' nu le vor fi cunoscut. Expre- 
sionismul, deci, pentru artă, înseamnă în înţelegerea mea 
tocmai această intensă experiență mistică şi universală. 
Ti-am lămurit, însă, cum lucrul acesta nu poate însemna 
totul. 

Ce gîndesti tu despre lucrurile astea ? M-ai provocat şi 
trebuie să-mi răspunzi. Şi în viitor voi încerca să mă 
precizez şi în legătură cu delicatul accent din Pașii pro- 
fetului. Căci altceva mai bun ce am putea noi face ! ? In 
jurul nostru e un nivel ticălos. Mi-e silă să deschid ochii, 
îi tin mereu închişi şi dacă vrei să mă vizitezi în singu- 
rătatea mea, voi socoti oricînd rîndurile tale ca un sol 
de dulce şi spirituală frätie. 


Tudor Vianu 


28 
Către Marcel Romanescu 
[Bucureşti,l 29 iunie 1921 
Dragă Marcel, 
Alecu' pleacă astăzi la Roma — o călătorie de plä- 
cere : după cum singur îți va explica — şi în graba pro- 


priilor mele preparative de a mă deplasa pentru durata 
verii, îți aştern cîteva rînduri care vor, mai întîi, să te 
asigure de dorul pe care t—1 poartă bunul tău prieten. 

Mă duc, scumpe, la Cîmpulung, pentru cel puţin trei 
luni de zile, unde mă reclamă nevoia concentrării şi in- 
teresele unei cărți pe care o sper astfel gata pentru toam- 
nă. Ce voi face mai în urmă — nu ştiu. Deocamdată su- 
fletul îmi este în întregime dat acestei lucrări despre 
Ideile esteticii contemporane (Dualismul estetic) şi îți 
mărturisesc sincer că la capătul ei văd şi sfîrşitul tutu- 
ror proiectelor mele prezente. Cînd o voi avea gata, îţi 
voi scrie mai multe despre ideile care mă muncesc as- 
tăzi, mă chinuiesc, îmi iau odihna nopților şi uneori mă 
exaltează şi îți voi trimite acel strigăt de frätie cu care 
mi-a plăcut totdeauna să te întîmpin. 


Dar, pînă atunci, mi-ar place să am veşti despre tine 
şi află că scriindu-mi la Bucureşti, scrisoarea ta nu va 
întîrzia să mă ajungă oriunde aş fi. Aş vrea să ştiu ce 
faci, ca planuri şi realizări literare, ca viață, ca multu- 
mire — căci iată, fraţii' tăi (indiscreti ?), pe care îi în- 
tîlnesc uneori şi totdeauna cu mare plăcere, mă infor- 
mează că eşti gata să aluneci într-o plasă de intrigi ro- 
mantioase şi... „nobile”, ceea ce pe noi, rămaşii aici, ne 
umple de oarecare îngrijorare şi de suficientă invidie. 


Scrie-mi, bunul meu prieten, căci vecinie rîndurile 
tale îmi vor părea ca o solie a unor vremuri pe care 
— semn rău ! — am început să le regretăm şi ori de cîte 
ori rînduri de-ale tale îmi vor ajunge, ele vor provoca 
răspunsul meu cu aceeaşi simtire de revedere fericită. 
Căci, oricum, la aceasta ajungem : aş vrea să te mai ve- 


edem printre noi şi o asemenea veste ar fi bucuria cea mai 
mare. 

La Roma mai am o datorie: vreau să-l salut şi să-l 
îmbrăţişez pe Nenitescu. Fă-o tu, dacă nu o va putea 
face Alecu, care nu-i cunoaşte adresa. Şi tot prin inter- 
mediul fratelui meu, eu sper să obţin veşti cît mai vii 
de la tine, după cum el e însărcinat să-ţi comunice toate 
cîte scrisoarea mea nu poate să cuprindă. 


Al tău, 


Tudor Vianu’ 


29 


Către Corneliu Moldovanu 


[Bucureşti,] 28 IX 1921 
Stimate domnule Moldovanu ', 


Mă vei scuza dacă prin intervenţia aceasta —- putin 
tardivă ; o recunosc — îți voi aduce oarecari nepläceri. 
Se' întîmplă însă că autoritatea şcolară mă împovărează 
cu un număr de ore de care n-am aflat decît în urma 
convorbirilor noastre cu d-l Mavrodi. 

In cazul acesta, aş fi obligat să neglijez ori şcoala, 
“ori foiletonul de la Viitorul”, ori lucrarea mea filosofică 
pe care o nutresc de o vreme aşa de îndelungată. Aceasta 
din urmă mi se pare, de altfel, că are dreptul la o prio- 
ritate pe care eu nu trebuie s-o uit. 

Cred că mai este vreme de a reveni asupra făgădu- 
intei făcute d-lui Mavrodi, dacă d-ta, păstrînd aceeaşi 
bunăvoință, pentru care îți mulţumesc. îți vei lua oste- 
neala de a explica directorului Viitorului împrejurările 
survenite în urmă. 

Dacă aş fi început colaborarea, situaţia s-ar fi schim- 
bat, desigur, şi aş fi consimţit atunci la un sacrificiu pe 


52 


care d-ta, ca scriitor, trebuie să îl înţelegi cît e de pe- 
nibil. 

Ştiu apoi, din spusele d-tale, că există altcineva care 
m-ar putea înlocui : lucrul mă consolează în parte. 

Rugîndu-te să mă scuzi pentru neplăcerea pe care ţi-o 
fac — dar îngăduindu-mi să cred că ea nu este nici prea 
mare, nici ireparabilă — primeşte, te rog, asigurarea sen- 
timentelor mele foarte devotate, 


Tudor Vianu 


30 


Către Alexandru T. Stamatiad 


[Bucureşti,] Vineri [13 noiembrie 1921, d.p.J 


Dragă nene Alexandre, 


îți scriu în grabă : sunt pe punctul de a pleca la şcoa- 
lă şi zilele acestea am fost foarte prins de conferința pe 
care trebuie s-o tin mîine la Fundatie. N-am putut-o re- 
dacta pînă acum şi mă gîndesc să fac față printr-o im- 
provizatie. 

îți trimit certificatul de care ai nevoie. Au pus oare- 
care timp să mi-l dea, căci nu găseau condica de prezenţă. 
l-am zorit eu şi lucrurile s-au făcut în cele din urmă. 
Răspunde-mi de primire ca să fiu liniştit. 

Adresa lui Galaction : Str. Mihail Cornea, 44. 

Nu m-am putut duce pînă acum la Pârvan. Nu ştiu 
dacă n-a plecat la Roma, unde trebuie să inaugureze 
Şcoala Română. O voi face cum voi fi mai liber. 

Ce să-ţi spun despre Struteanu ? Cu ocaziunea lui 
Speranţia am avut o părere comună ; alarmat, mi-a scris 
în această privinţă şi Dragoş. Face, desigur, o greşeală 
care îi este generală. Merge prea uşor la principii şi lasă 
în urmă o mulţime de lucruri particulare interesante. 
Sper că putem vorbi altă dată mai pe larg. 

Te îmbrăţişez din toată inima, al d-tale 


Teodor Vianu 


3 


31 


Către Alexandru T. Stamatiad 


Bucureşti, 10 decembrie 1921 


Iubite nene Alexandre, 


Am căutat să mă achit îndată de însărcinarea pe care 
mi-o dai. Directorul Roman a recunoscut fără greutate 
dreptatea doleantei d-tale. El a dispus să ti se elibereze 
un nou certificat în care să se corecteze datele, aşa cum 
ceri şi este drept. E nevoie însă ca d-ta să înapoiezi certi- 
ficatul pe care ti l-am trimis eu. Am insistat să nu se 
aştepte ,rambursul" d-tale şi să ti se expedieze neîntîrziat 
certificatul rectificat: pentru aceasta am dat asigurările 
mele şi m-am angajat personal. Cred că voi fi ascultat. 
Vezi, prin urmare, nu întîrzia cu înapoierea certificatu- 
lui pentru a linişti conştiinţa lor biurocratică. Dacă vei 
crede că e mai comod, poţi să mi-l adresezi recomandat 
mie, ca unul ce am iscălit de primirea lui. 


Lucrez mult la studiul meu. In curînd voi avea' lu- 
cruri mai depline şi-ţi voi trimite poate veşti bune. Am 
reluat relaţiile cu proL Gusti, care e foarte prevenitor. 
Ce mai faci ? Cînd vii la Bucureşti ? 

Te îmbrăţişează 


Tudor Vianu 


Către Simon Bayer 


[Tubingen, 24 mai 1922] 


Dragul meu, 


Singurătatea grozavă în care trăiesc de trei luni aici 
şi-ă găsit în sfîrşit o mingfiere. Statura caracteristică a 


54 


amicului nostru” a descins acum două zile în gara Tubin- 
gen şi am strîns atunci în braţe trecutul nostru al tu- 
turor. Dan' te-a pus la curent de ceea ce tu însuţi pu- 
teai bănui. Ne eşti necontenit în minte şi neîncetat în- 
toarcem întrebarea : ce mai face prietenul nostru ? Adică : 
Cine mai este el? Vremea a răsunat zilele astea în jurul 
nostru cu vuiet — şi sufletele noastre s-au umplut de 
dezolare. Am găsit un Dan considerabil adîncit, dar încă 
suficient de ,mauvais sujet" ca să poată scandaliza (ştiu 
eu ?) poate un şef de familie şi în genere o conştiinţă 
onestă. în această privință, el însuşi îți alătură un do- 
cument şi numai indicatia mea specială (aşa cum am fă- 
cut-o mai sus) îl poate răscumpăra şi poate completa 
figura lui. 

Socoteşte rîndurile astea ca o preparatie la o scri- 
soare mai largă, aşa cum toată vremea am dat s-o scriu, 
cum neîncetat sentimentul că pregătesc ceva m-a împie- 
dicat, cum în sfîrşit marele dor pe care mi-l inspiri o pro- 
iectează. 

Arată din parte-mi multe salutări nevestei tale şi pe 
tine lasă-mă să te sărut şi să te rețin o clipă la pieptul, 
meu. 

Scriem în „condițiuni tehnice" rele. Iartä-ne forma ex- 
terioară. 


Tudor 


33 


Către Simon Bayer 


Tubingen,'28 iunie 192? 


Scumpul, scumpul meu, 


Ce lucru înspăimîntător ti se întîmplă ! Prin ce-ţi este 
dat tie să treci — ce rea a fost soarta cu tine! Abia as- 
tăzi primesc vestea nenorocirii tale şi mă cutremur gîn- 
dindu-mă că de cel putin o săptămînă tu suporţi conse- 


55 


cintele acestei lovituri absurde.’ Ieri a plecat Barbilian 
de la mine, cu care timp de patru zile m-am întreţinut, 
aproape tot timpul despre tine. Rîvneam împreună la fe- 
ricirea ta, îți lăudam cumintenia, te socoteam întru totul 
deasupra noastră. Ti-am scris şi o scrisoare în care vo- 
iam să fixăm un moment de dispoziţie uşoară. Şi în vre- 
mea asta tu... îmi aduc aminte că la nunta ta am ob- 
servat în ochii femeii tale o oboseală, o slăbiciune. Ce 
“s-a întîmplat? Cum s-a petrecut lucrul ăsta care sea- 
mănă cu o mişelie a soartei ? Da, ai dreptul să blestemi şi 
să urăşti. Mi-e frică numai de sufletul tău — mă roade 
o remuscare adîncă spunîndu-mi cît de putin fericiți am 
fost cu toţii pînă acum şi ce nedreptate ti se face tie, 
care eşti numai — dreptate. Acum văd lucrurile clar 
şi îmi spun că a trebuit să se întîmple astfel ca să înte- 
leg ce frumuseţe mare locuieşte în tine : e cineva care 
te iubeşte şi care a vrut să-ți dea şi această nobleţe. Nici- 
odată nu vom mai cunoaşte uitarea ;* niciodată nu vom 
mai descreti fruntea. Totul e important şi cutremurător 
Lasă-mă să fiu nenorocit împreună cu tine. Te îmbrăţi- 
şez şi aş vrea să te tin lung Ia pieptul meu. 


Tudor 


34 


Către Dan Barbilian 


Tubingen, 9 iulie 1922 (seara) 


Dragă Dane, 


îţi trimit scrisoarea bietului nostru Bayer. Vezi şi 
tu ce bine au căzut rîndurile noastre de la Tubingen. Dar 
n-aveam de unde să ştim ; şi în afară de ironia generală 
cu care încheie, nu cred să ne facă un alt reproş sau să 
ne dispretuiascä mai mult. 

Eu i-am scris îndată ce am aflat catastrofa: zece rîn- 
duri de căineală, puţin incoerente şi cu atîta căldură cîtă 


56 


mai poate să dea inima asta uscată pe care aş vrea să 
mi-o smulg din piept. Dumnezeu să-l aibă în pază! 
E multă nobleţe în el şi durerea care l-a' izbit o să-l 
înalțe, o să-l facă mai frumos! Sunt trist. Mă simt 
bolnav. Astăzi am avut o zi de amintiri, m-am reluat 
iarăşi întreg şi m-am pus în balanță. Mi-e gura plină 
de fiere şi mă doare în moalele capului. Aş vrea să dorm 
vreo două săptămîni în şir şi mă descurajează numai ideea 
că la urmă tot va trebui să mă redeştept. Am reluat, as- 
tăzi, toate ostenelile pe care le trăiesc de patru, cinci 
ani încoace. Lupta cu mine însumi, aspiraţiile, dorința 
sălbatică de a dezvolta în mine iluzia germenului de per- 
fectiune pe care am crezut că-l stăpînesc. Ce obosit mă 
simt ! Ce sfîrşit ! Am dat totul în lături — am amînat to- 
tul. Cît aş fi vrut să mă bucur de viaţă, să trăiesc fe- 
ricit, să mă devotez : am amînat totul ! De cîte ori mi-am 
spus că în doi-trei ani voi fi liber şi că atunci voi putea 
fi fericit, că .mă voi putea bucura, că îmi voi alege o fe- 
meie, că îmi voi organiza întelepteste viața. Aşteptînd, 
am trăit între visul meu de ocnaş, de muncitor de noap- 
te, luptînd cu lenea, cu frivolitatea, cu inerția spiritului, 
tipind uneori înăbuşit de durere şi de oboseală, şi între 
evadările mele sumbre în nereguli grave... Şi anii s-au 
lungit şi s-au adunat şi nu ştiu cîndo să termin şi cînd 
voi putea conta pe o armonie statornică şi dacă voi mai 
putea' să mă bucur vreodată, dacă mai e vreo speranţă 
să mă curät vreodată, dacă nu cumva mi-am încheiat 
aici viaţa... Aş vrea să spun lucrurile astea tare, să le 
strig. Sunt singur. Sunt nenorocit şi condamnat. Niciodată 
n-am simţit plăcerea că trăiesc. Am păcătuit mereu prin 
mohoreală. Aş vrea să pot blestema pe cineva. Totui e 
vinovat. Rădăcinile sunt putrede. Mediu ticălos, lipsă de 
delicatetä morală, din fase. Mult m-am chinuit. Nu ţi-am 
spus cum m-am hotărît să plec din nou în străinătate 
într-o zi m-a prins o asemenea deznădejde, încît ca din 
senin, eram la masă, m-a izbucnit plînsul şi am' trecut 
în odaia mea şi am plîns vreo două ceasuri. E grozav 
lucru să plîngi fără o ocazie momentană ! Mă simţeam 
pierdut şi atunci mi-am spus că singura scăpare e să 
plec, mai întîi să uit, pe urmă să caut să mă transform, 
să mă reeduc (sau ţi-am mai povestit ?). Şi am venit aici 
Şi acum? Nu ştiu cum o să subzist. Am făcut un act de 


57 


deznădejde, plecînd. Cum o s-o duc mai departe? De 
unde o să scot „averea" care îmi trebuie pînă la urmă? 
Dacă mă întorc sunt însă cu adevărat pierdut. Dacă 
mă întorc înainte de a mă simţi însănătoşit deplin, stă- 
pîn pe mine. cu autoritate internă, smuls îndoielilor, dacă 
mă întorc, înainte de astea, atunci mă înnămolesc pen- 
tru totdeauna, pier în mocirlă. Ah ! Ilartă-mă. Sunt îndo- 
bitocit astă-seară. Tu poţi să mă ierti. M-am gîndit me- 
reu ia tine. Şi tu eşti în criză grea. îmi spun că trebuie 
să luptăm — să ne sprijinim. De ce nu mi-ai scris ni- 
mic ? Nu cumva te-a dezamăgit întîlnirea noastră ? în- 
teleg putin că trebuie să fi fost aşa. N-am fost veseli. 
Dar tu înţelegi de ce — şi n-a fost numai din vina mea. 
Poate cu toate acestea că acum se petrece un lucru defi- 
nitiv.. Poate că acum se pregăteşte o renaştere, o paci- 
ficare. Aş vrea să fie cineva lîngă mine care să mă con- 
soleze, să mă rationeze, să mă aducă să sper. Şi tu tre- 
buie să simţi lucrul ăsta — sau poate că tu te simți de 
pe acum mai bine. 

Vezi de răspunde-mi, spune-mi că lucrezi, că nu te 
mai frămînţi, că te cauţi. Dacă nu învingi în viaţă eşti 
un ticălos. Aplecarea drapelelor n-are niciodată nici o 
scuză. Trebuie să învingi toate tristetile. Trebuie să te 
înalţi pînă la melancolie. Cînd voi putea să întrec toate 
tristetile ? Să uit anii ăştia pierduţi în deznădejde, să- 
răcia, neantul ? Acum, în jurul meu e moarte. Cîţi s-au 
dus ! Şi-acum în urmă omul. ăsta pe care îl iubim, Ba- 
yer, atins aşa de greu, încărcat de o suferinţă care o 
să-l apese toată viaţa. Vezi, asta se numeşte ratare! Un 
complot al împrejurărilor care îți pune pe inimă o pe- 
cete de foc ; ceva care nu se mai poate uita, infinit şi 
incalculabil în consecinţe. Pînă la un punct totul ti se 
pare uşor în viaţă şi trecător. Şi deodată se întîmplă ceva 
care îți descoperă seriosul tragic al vieţii. Şi dacă nu 
eşti pregătit ? Şi noi nu suntem pregătiţi. El încă mai 
mult decît noi. Cred că el va putea scoate de aici aur. 
Dar noi ce am fi putut face ? Nu ştiu dacă are şir ce îţi 
scriu şi nici nu am tăria să  recitesc ce am scris. în- 
timplarea lui Bayer mi-a vorbit adînc. Dacă nu i-ai scris 
trebuie s-o faci. Să faci ca şi cum n-ai şti nimic — nu 
se poate. Trebuie să-i scrii. Vezi de nu mă uita nici pe 
mine. 


58 


Cînd mă voi simţi mai limpede o să-ţi scriu din nou 
şi cu mai multă ordine decît o pot face acum. Te sărut, 


Tudor 


P.S. I: Am scris la Munchen pentru o odaie, dacă nime- 
resc un răspuns favorabil, plec acolo în august să văd 
dacă pe acolo fața pămîntului nu e cumva altfel. 

Ştii ce mi-a trecut prin cap ieri ? Să plec în Indii, 
în China sau în Tara de Foc. Asta ca ceva foarte serios, 
ca o tentativă practică, nu estetică. Lucrul rămîne to- 
tuşi o reverie, şi imboldul mi l-a dat o lectură poignantă : 
cele 5 volume de corespondenţă ale lui Flaubert. Aştept 
veştile tale. 


T. 


P.S. II: înapoiază-mi foaia lui Bayer, pe care aş vrea s-o 
păstrez. 


35 


Către Simon Bayer 


Tubingen, 16 iulie 1922 
Scumpul meu băiat Bayer, 


Am primit rîndurile tale şi i le-am comunicat lui 
Dan.' De altfel, atît eu cît şi el eram informaţi asupra 
catastrofei. O aflasem mai întîi eu dintr-un ziar care 
îmi aducea această veste de necrezut şi-, în acelaşi sfert 
de oră, aiurit şi fără răsuflet, am aşternut două rînduri 
pentru Dan şi o pagină de jale tie. Nu mai ştiu bine ce 
ţi-am scris şi nici, primind-o, dacă ai putut-o înţelege. 
Ştiu numai că mă simţeam ca şi cum cineva mi-ar fi 
apăsat un genunchi greu pe piept şi că eram cuprins de 
o amărăciune, de o mirare, că mă simţeam aşa de pier- 
dut şi fără ajutor ca şi cum nu ştiu ce dramă teribilă ar 
fi luat sfîrşit, că o ultimă speranţă fusese stinsă din su- 
fletul meu şi că zăceam pierdut în noapte şi pustietate 
Ah ! dragul meu Bayer, vasăzică sufletul ăsta tot mai 


55 


poate scoate o notä. Nu suntem asa de uscati pe cît ne 
credem. Vine deodatä ceva si afläm atunci cä mai e un 
sens în lucruri, că nu suntem aşa de pierduţi pe cît so- 
coteam. Pentru că, vezi ! chiar excesul suferinţei ne obli- 
gă să ne refacem şi să strîngem şi să ordonăm şi să ar- 
monizăm fărămiturile astea împrăştiate de furtună. Aşa, 
îmi spun (şi parcă am înteles-o de la început: într-o 
clipă demonică de ciudată şi tragică bucurie), cta, îmi spun 
că vei trece peste încercarea asta şi că vei scoate înte- 
lepciune din ea, E duminică, astăzi. N-am nici o poftă 
de lucru şi nici un fel de poftă. E o vreme curioasă, 
cînd plouă şi bate vînt, cînd apare soarele. Dacă aş fi 
la Bucureşti, mi-aş lua pălăria şi aş porni să te caut. 
Ne-am văzut puţin în ultimul an. Eu eram prins în lu- 
crări absurde şi zăceam cumplit de neurastenic — tu, 
erai om ocupat şi amenintai să devii chiar unul serios. 
Ei, vezi! acum aş vrea să strig şi o şi fac, aici, singur, 
în odaia mea. De ce mi se pare că ceea ce ti se întîmplă 
pune capăt unei epoci în care te-ai înstrăinat de tine ? De 
ce mi se pare că te simt acum snai aproape de mine, aşa 
cum nu te-am mai simţit de trei sau patru ani? Sunt 
un ticălos. Parcă asta îţi trebuie tie ? cineva care să te 
scormonească ! Nici nu ştiu ce vreau să spun ; n-am nici 
un plan. Vreau numai să stau de vorbă cu tine, pentru că 
mi-e urît şi n-am pe nimeni aici. Şi de asta strîng literele 
aşa ; vreau să stăm mai mult împreună. M-am aşteptat 
toată săptămîna asta să primesc o scrisoare de la tine 
— în care să-mi povesteşti. Cum s-a întîmplat? Ce a 
adus deznodămîntul ăsta aşa de neaşteptat? A fost mult 
timp bolnavă ? Ce a avut? într-o noapte, Bayere, v-ara 
şi visat împreună. Dar tu erai într-o formă mai tînără, 
băiat, şi ea avea multă graţie şi veselie. Un vis foarte 
senin şi m-am deşteptat dimineaţa uşor melancolizat şi 
aproape vesel. Am reluat atunci amintirile aşa de multe 
care ne leagă şi totul mi-a apărut aşa de frumos şi nu ştiu 
ce nevoie artistică, de compoziţie, punea scenele care îmi 
veneau în minte într-o natură anumită, sub un cer tran- 
dafiriu şi într-o atmosferă sonoră şi foarte umedă. Eu, 
după cum poate ştii, sunt foarte receptiv la senzațiile 
Inferioare, adică vreau să spun că le trăiesc cu multă 
intensitate şi că extrag din ele o poezie specială, valori 
de temperament foarte interesante. Mi se pare că şi tu 
te comporti la fel. Ei bine, retrăiam atunci zile din ace- 


60 


lea, räcorite de furtuni, dar deja uscate, pornind în 
oraş, plin de visuri — bolnav de plinătate, călcînd pe un 
trotuar uscat, primind din cînd în cînd o räbufnealä 
umedă şi parfumată de grădini şi simțind deodată o elas- 
ticitate specială a sufletului, un salt colosal pornit din 
călcîie, o curbă fantastică prin aer, un joc de zefiri. Aşa 
am fost eu ca băiat. Aşa ai fost şi tu — şi visul îmi re- 
aducea starea asta. Atunci ai început tu iubirea care 
trebuia să devină viaţa şi durerea ta. Eu n-am fost în 
stare de nici o iubire — de un asemenea sentiment im- 
portant şi cu consecinţe. Asta n-a mers însă împreună 
cu neutralitatea simtirii. Dimpotrivă. Am avut o întreagă 
experienţă erotică, rămasă ţie necunoscută. De douăzeci, 
de treizeci de ori (poate exagerez) am simţit un junghi 
adînc înfipit în inimă, o înduioşare teribilă care mă 
storcea şi o neputinţă de a mai duce viaţa fără unire, 
fără contopire. Odată criza asta a ținut o lună (s-a în- 
tîmplat de curînd) şi în timpul ăsta am fost literalmente 
nebun. Am avut nenorocul să apar, de la început, prea 
original, puţin sucit şi, prin urmare, incomod — şi cu 
toate că prilejuisem o idee foarte înaltă despre spiritul 
meu, am fost ținut la distanţă. Da, am fost nebun în 
deplină ştiinţă că sunt astfel. Ce să-ţi mai povestesc... 
încetul cu încetul m-am liniştit şi am îngropat această 
întîmplare ca pe un capitol confuz şi exterior naturii 
mele. Adevărul e că n-am iubit niciodată în mod serios. 
Dar tu ?... Tu ai iubit pentru că în tine există şi capaci- 
tatea de viaţă socială, de trăire prin raportare la B. Ai 
o fire generoasă şi devotată. Şi cînd te gîndeşti că însăşi 
noblețea firii tale te condamnă la ce trebuiai să suferi ! 
Ce mizerie ! 


17 iulie: 
36 


Către N. Bagdasar 
Tubingen, 22 iulie 1922 


Iubite Bagdasar 


Răspund cu plăcere întrebărilor pe care mi le pui şi 
o fac îndată după primirea scrisorii d-tale." Hotärîrea 
d-tale de a veni în Germania mă bucură — foloasele 


6l 


completärii aici le cunosti d-ta prea bine ca sä le mai 
pun eu încă o dată în lumină — şi-ţi doresc numai să-ţi 
duci planul la bun sfîrşit. Dar, mai întîi, dragul meu 
Bagdasar, trebuie să-ţi garnisesti bine punga. Viaţa a de- 
venit grozav de scumpă şi are o tendință evidentă de 
urcare. Ultima scădere a mărcii a produs ravagii în 
economie şi oamenii încreţesc fruntea aşteptîndu-se la 
timpuri grele. lată ! din martie de cînd sunt aici scum- 
petea vieţii a sărit pe toată linia la dublu. Am stat şi 
am socotit şi m-am gîndit in toate felurile : ei bine, sub 
5 000 Mk. lunar nu trebuie să te aştepţi a putea trăi în 
Germania. Bănuiesc că eşti un om sobru şi înzestrat cu 
un anumit grad de resemnare pentru că altfel ar trebui 
să încarce mult socoteala d-tale, la scara senzualităţii şi 
a fantaziei ! Apoi, o asemenea socoteală angajează nu- 
mai prezentul şi un viitor foarte apropiat, căci cine ştie 
ce ne va aduce toamna şi ce surprize ne rezervă anii 
care vor veni. Singura speranță stă în îmbunătăţirea va- 
lutară a leului nostru. Eşti optimist? Eu unul am adesea 
crize de melancolie gîndindu-mă cum noi, ţară sporită, 
cu „munţi care poartă aur", după cum spune cîntecul, 
si „grînar al Europei”, după cum stă la gazetă, am ajuns 
să fim a patra putere în lume în ordinea becizniciei. 
Toate astea vor să-ți spună ce neputincios e sfatul meu 
si cum d-ta însuţi trebuie să hotărăşti după slabele in- 
dicatii pe care ti le dau. Nu te lăsa cu toate astea inti- 
midat, luptă, fä-ti curaj şi închide putin ochii : instinc- 
tul ne scapă. 

Vei veni aici şi te vei simţi liber, dar trebuie să-ți 
atrag luare-aminte şi asupra altor neplăceri care altfel 
ar putea să-ți cază pe neaşteptate în spate. Aşa, taxele 
universitare sunt încincite pentru străini şi — admitînd 
că vei ocupa un număr restrîns de prelegeri — asta în- 
seamnă vreo 1 500—2 000 Mk. Apoi, permisiunea de a 
rămîne în oraşul de studii nu se dobîndeşte decît în 
schimbul unei taxe care în martie era de 800 Mk., dar 
care aud că s-a ridicat. Astea se repetă la începutul 
fiecărui semestru şi provoacă o reacțiune specifică şi 
periodică — un fel de febră intermitentă. In sfîrşit, vei 
fi aşezat şi te vei consacra studiilor. Dar cît timp vrei 
să stai ? Ştii nemteste, ca să nu-ţi pierzi boiereste vre- 
mea confundînd casa cu masa şi cerul cu minerul şi să 
crezi că profesorul îţi vorbeşte de ticăloşia pămîntului 


62 


cînd el, dimpotrivă, dovedeşte clar avantajele Empireu- 
lui !? Licenţa d-tale nu capătă o valoare eventuală decît 
dacă, după ce lucrînd o teză şi simtindu-te destul de 
înstărit ca să suporti' un examen, ai cere pe baza ei o 
scurtare a stagiului. Altfel trebuie să aştepţi 3—4 ani 
(după Universitate) mai înainte de a simți că titlul de 
„doktor" care ti se dă la berărie nu este numai o gra- 
tiozitate şi îngîmfarea ta simplă uzurpare. lată, dragă 
Bagdasar, cîte hidre îţi stau în cale şi ce idee mare îmi 
fac despre energia d-tale, pentru că nu mă îndoiesc că 
vei şti să le retezi capetele şi să ajungi aici. Dacă vrei 
să te consacri filosofiei (iartă-mi locul comun !), singu- 
rul drum posibil duce în Germania, chiar dacă cineva 
“i-ar întoarce pietrele cu partea ascuţită în sus, după 
cum făcea Cato pentru tinerii visători care umblau pe 
ulițele Romei. 


Restul formelor este relativ simplu şi îţi cere numai 
oarecare imunitate pentru plictiseala ministerelor şi oa- 
recare indulgență pentru a sta de vorbă cu uşierii. Dacă 
te-ai fi dus la Ambasada Germană ai fi căpătat acolo 
sub forma unui tipic mănunchiul de recomandatiuni ne- 
cesare. Vei fi aflat că îţi trebuie extractul de naştere, 
absolvirea liceului, diploma platonică de licență, un cer- 
tificat de la urbea pe care o locuieşti că ai cu ce să te 
întreţii în străinătate (toate traduse în nemteste şi le- 
galizate la Ministerul de Externe şi la Ambasada Ger- 
mană), la care vei adăuga un curriculum* vitae * (Le- 
benslaufj, scris cu mina proprie în nemteste, şi o dovadă 
că posezi limba cuprinsă, de altfel, în certificatul d-tale 
de liceu (după cum vei observa — ca ceva de la sine 
înţeles — în Lebenslauj-ul pe care l-am amintit). După 
ce vei fi strîns toate acestea acte (şi încă unul de bună 
purtare, liberat de poliţie, mi se pare), le închizi într-un 
plic, împreună cu o cerere de înscriere adresată Mag- 
nificentei Sale Rectorale şi cu respectivele mărci pos- 
tale de răspuns **. Operația asta o faci în luna august 
sau începutul lui septembrie şi aştepţi apoi liniştit răs- 
punsul. El îţi va veni fără îndoială şi aproape sigur 
afirmativ (există totuşi Munchenul, care se aude că e 
încă rebarbativ) şi pe baza acestui răspuns vei căpăta 


* Pe care îl cumperi de la Ambasada Germană. 
** Idem. 


63 


viza de călătorie în Germania. E clar? Crede-mă că nu 
e nici prea complicat. Ce vrei? Lumea s-a sälbätäcit 
putin după război, a devenit prudentä, se înconjură” în 
măsuri şi se sufocă în paragrafe. Caută însă şi fă-ți 
loc : vei găsi pe aici oameni de treabă, un mediu de 
emulatie şi perspective! sigure de dezvoltare. Iti doresc, 
aşadar, noroc şi pentru că ne vom afla între aceleaşi 
granite — cine ştie? — îţi spun: la revedere! 

Dacă îmi este permis un mic drept de reciprocitate, 
îţi voi face şi eu o rugăminte. Salută din parte-mi pe 
prieteni. Am'fost aşa de prins, aşa de departe dus de 
valurile visării ăştia care mă ţine de zece ani, încît —e 
deşi mi-e sufletul plin de amicitie şi mintea populată 
cu năluci plăcute — n-am scris nimănui. (De unde ai 
găsit adresa mea ?) Salută pe Claudian şi întreabă-l 
cum a mers la ,Mihaiu". M-ar bucura să aflu ceva des- 
pre el şi despre planurile lui. Dacă îl vezi pe Tutuianu 
— care în ultimul timp luase un cap de ,,malfaiteur" — 
salută-l de asemeni, spune-i că am bune speranţe ca în 
curînd să-l văd omnesresscibolitor (cuvînt inventat ad- 
hoc şi pentru uzul lui) şi că am găsit 444 de paradoxe 
pe care i le voi debita la înapoiere. Ti-as spune poate 
ceva despre mine, dar d-ta mă opreşti s-o fac (nu ?) şi 
eu profit bucuros de ocazie pentru a reintra în cuşcă. 
Dacă totuşi ne vom reîntâlni, îţi voi spune pe larg po- 
vestea omului cu un lanț de gît. Mă crezi? Primind 
scrisoarea d-tale, mi s-a făcut dor să mai spun palavre 
în româneşte. lartă-mă, te rog, dacă am şi făcut-o fără 
să bag de seamă — şi fii sănătos. 


Tudor Vianu 


37 


Către G. Ibrăileanu 


Tubingen, Brunnenstrase 8 
4 august 1922 


Onorate domnule Ibrăileanu, 


De aproape cinci luni de zile mă găsesc la Tubin- 
gen. Termin acum semestrul de vară şi mă pregătesc 


64 


pentru redactarea tezei de doctorat pe care este proba- 
bil că o voi trece cu profesorul Groos’, a cărui pre- 
zentä aci m-a şi făcut să aleg acest mic centru univer- 
sitar. Hotărîrea de a relua contact cu lumea germană 
n-a venit astfel tocmai uşor. în martie trecut, la epoca 
vizitei neuitate făcute Iaşilor, mă credeam mult mai 
aproape de sfîrşitul studiilor mele. Mi-a fost dat 
de-atunci să trăiesc şaptesprezece luni de lupte cu mine 
însumi şi cu împrejurările, care m-au adus nu numai 
la un ocol lung (dar poate necesar), dar şi la imposibi- 
litatea de a proba cercului de la Iaşi un devotament pe 
care aş vrea acum să i-l fac cît mai degrabă cunoscut 
şi în modul cel mai folositor. Am lăsat în urmă un an 
greu. Un an pe care îl sper mai uşor mă aşteaptă. E 
posibil ca în toamna viitoare să fiu gata. Dar chiar 
pină atunci cred că voi avea destulă libertate pentru 
a relua o colaborare atîta vreme întreruptă. Trimit deo- 
camdată un articol asupra Cubismului, şi voi urma cu 
altele în legătură cu unele din chestiunile pentru care 
mediul de aci îmi oferă material şi îndemnuri. Aş fi 
fericit să ştiu, onorate domnule Ibrăileanu, că articolele 
mele vor găsi oarecare interes în judecata dvs. şi că 
lunga mea tăcere nu va fi fost altfel interpretată decît 
drept ceea ce a fost: tăcerea unuia care prins de năzu- 
inta de a face mai bine a pregetat multă vreme de a 
mai manifesta în vreun fel. Abia acum revjne acea lim- 
pezire pe care ni este dat s-o simţim la capătul crize- 
lor lungi. Revin, prin urmare, la postul pe care în gînd 
nu l-am părăsit niciodată. 


Asigurîndu-vă de sentimentele mele statornice si 
respectuoase, rămîn al dvs. foarte devotat 
Tudor Vianu ` 


38 


Către Constantin Barbilian 


[Hanovra, 7 august 1922, d.p.J 
Dragă tată, 


Sunt în Hanovra, unde petrec pentru cîteva ore pe 
Tudor Vianu, care mi-a întors vizita si trece mai de- 


65 


parte spre nordul Germaniei. Deocamdatä, multä sänä- 
tate. Am sä-ti scriu mai pe larg din Gottingen. 


Dan  [Barbilian] 

Fericit de a fi întîlnit din nou pe amicul Dan, îmi 

iau permisiunea de a vă trimite salutările mele res- 
pectuoase.. 


1 


Vianu 


39 


Către Simon Bayer 


Norderney, 22 august 1922, ora 2 noaptea 


Dragul meu Bayer, 


Scrisoarea ta m-a. găsit la Norderney.' Sunt pe 
insula aceasta din apropierea coastei germane şi olan- 
deze de două săptămîni, iau băi de mare, mă odihnesc 
şi încerc să mă adun. Rămîn aici încă o săptămînă şi 
apoi mă duc la Berlin, pentru ca, spre mijlocul lui sep- 
tembrie, să mă înapoiez la Tubingen. La venirea încoace 
m-am oprit două zile la Hanovra, unde mă aştepta Bar- 
bilian. Toată vremea ne-am întreţinut despre tine şi 
pentru a fixa momentul ţi-am trimis două rînduri. Le-ai 
primit ? Am fi vrut noi să-ţi spunem mai multe, dar 
am găsit cuvintele opace şi am fi dorit mai bine să te 
avem lîngă noi şi să-ţi dăm în sărutarea de frate ceea 
ce în zadar am fi încercat să-ţi spunem. Ce-ar fi, spu- 
nea Barbilian, dacă deodată ne-ar apărea Bayer în față. 
Lucrul nu e cu neputinţă. Cine ştie ? Poate că i-a venit 
gîndul să călătorească în Germania. — La care repli- 
cam : Lucrul i-ar fi în tot cazul necesar. Aspectele noi 
l-ar distrage şi ar grăbi însănătoşirea sufletului lui." Pe 
urmă, mai mult ghicindu-ne şi în sfîrşit pronuntînd 
anume ceea ce gîndeam, amestecarăm jalea unei sufe- 
rinte împărţite în adevăr cu imputarea, timidă şi topită 
în înduioşare, adusă lipsei tale, ca şi cum această lipsă 


66 » 


ar fi tălmăcit şi o separație în suflete, o divergență de 
drumuri. Numai o clipă a ţinut această supărare îndrep- 
tată cu o față de amant către tine — şi cu pumnii strînşi 
către destinul seductor, care te răpise lanţului nostru 
de jocuri, pentru a-ţi înfige pumnalul în inimă — pe 
urmă simtiräm că toate personagiile ascunse ale intrigii 
acesteia pot fi iertate şi că rămîne o înţelepciune la 
care trebuie să ne ridicăm. Dacă prietenia noastră valo- 
rează ceva este întru cît, manifestînd sorţi felurite, ne 
rămîne un bun în inimă care ne scoate din disocrsiunea 
mtîmplării şi ne menţine în legătură cu trecutul — şi 
cu viitorul. Să dea Dumnezeu ca vorbele prieteniei să-ți 
ajute la ceva şi să poţi găsi în afecțiunea noastră ceea 
ce inimii tale încercate îi trebuie. 

Bunul şi săracul meu băiat! nu numai că ai avut 
să trăieşti o catastrofă trimeasă din ceruri, dar după 
cum îmi spui, trăsnetul ăsta a făcut să tîsneascä şi no- 
roiul pămîntului : Ce s-a întîmplat ? Cine te-a supărat? 
Ştiu şi eu cum deodată ce se lasă negurile pe o casă şi 
doliul pătrunde într-un suflet, mai adînc — apar stri- 
goii cei vii, spiritele rele ale vulgaritätii. Aide, rîde îm- 
preună cu mine ! In mod general îmi închipui ce trebuie 
să ti se fi petrecut — ah! şi cînd îmi spun că noi nu 
putem avea la îndemînă decît disprețul! îmi spui că 
citeşti pe Freud. Ce terapeutică superioară, ce' perspec- 
tive admirabile de curăţenie deschide în- morală! Şi 
asta nu pe calea întoarsă şi ineficace, a tartufismului, 
ci cu un curaj eroic şi cu o privire de meduză menită 
să conjure realitatea. Mă gîndesc foarte serios la o mo- 
rală freudiană şi o compar în avantagiile ei cu mora- 
lismul kantian. în locul catehismului, al conversatiilor 
morale, al preceptelor („Lucrează astfel încît legea ac- 
tiunii tale etc"), admir aici liberalismul absolut al con- 
ceptiei, convingerea că singurul mijloc de a extirpa 
răul este să-l laşi să se desăvîrşească, optimismul me- 
tafizic care afirmă substantialitatea binelui — esența 
pură a sufletului, întrucît prezența răului turbură func- 
tiunea lui normală şi-l detrachează. Toate astea nu le 
spune Freud, dar cu siguranță sunt închise în învăţă- 
tura lui psihiatrică, după cum e închis sîmburele în 
fructă. O morală freudiană ar trebui să se aplice însă 
pentru întreg domeniul vieţii (şi pentru toate instinctele 
bestiei !). Tipul moralistului freudian este divulgatorul, 


67 


nu acela care poate găsi o formulă şi în ironia apaticä 
a scepticului, ci acela care împreună realismul viziunii 
cu eroismul transcendent al concepţiei. El este de fapt: 
Revolutionarul, pe care lumea se căzneşte să-l nască 
de atîta vreme. El va fi — ca în cuvintele Evangheliei 
e—e. Șarpele şi Porumbelul în sfîrşit uniţi, omul pe care 
Nietzsche îl visa şi pe care, în făptura lui de contraste 
cosmice, reconciliind pe Satan cu Arhangelii şi Domnul, 
îl presimtim şi îl dorim cu toţii. Morala a trăit un mo- 
ment mare la vremea lui Socrate şi epoca întreagă care 
a urmat a culminat în Kant. în tot timpul acesta şi 
de-atunci nu s-a mai inventat nimic în morală. Nietzsche 
a întrezărit desigur ceva foarte important, dar felul fa- 
vorabil pentru observaţia vieţii în care, ne pune teoria 
freudiană va permite o cristalizare etică nouă. Deose- 
birea dintre cele două morale se va putea rezuma' ast- 
fel : în ce priveşte metoda —. in loc de inhibifie, inci- 
tatie ; drumul către bine nu este educația, ci liberarea; 
şi în ce priveşte atitudinea faţă de problema raportu- 
lui dintre bine şi capacitatea etică umană („păcatul ori- 
ginal"), în locul unui bine transcendent condițiilor rea- 
lității, unul imanent normalitätii sufletului. Aceasta va 
accentua însă dualismul materiei şi psihei — şi este un 
punct în care Nietzsche, ca barbar, nu va putea fi con- 
firmat. 


Toate astea este posibil să le fi gîndit şi tu şi poate 
că supärarea pe care oamenii ti-au adus-o, după ce 
soarta ţi-a dat o lovitură aşa de tragică, să-ţi fi născut 
în suflet surîsul acela de speranţe ,,infinite" pe care 
orice ticälosie omenească trebuie de aci înainte să-l 
nască în noi. 

Mă întrebi de proiectele mele, de teza mea. îţi voi 
scrie altă dată mai pe larg. Deocamdată nu-ţi pot spune 
decît că teza va fi o aplicaţie la un caz concret a idei- 
lor elaborate în ţară. Este probabil că o voi trece cu 
K. Groos (care, ca filosof, desigur că ţi-e cunoscut). 
Groos, cu care am stabilit oarecare raporturi de intimi- 
tate, pare interesat de ideatia mea. S-a nimerit să mă 
găsesc într-un cerc de idei care nu-i era deloc străin 
şi tocmai la epoca asta. Altfel este un om blînd, delicat 
şi atent, cu nici una din pretenţiile sau brutalitätile pe 
care oamenii la noi le capătă de îndată ce dobîndesc o 
anumită influenţă socială. ° 


68 


40 


Către Simon Bayer 


Berlin, 31 august 1922 
Bäiatul nostru drag, 


Scrisoarea pe care mi-ai. adresat-o mie personal am 
primit-o la Norderney, o insulă şi plajă în Marea Nor- 
dului, unde timp de trei săptămâni am încercat să mă 
refac de oboselile anului. Am plecat de-acolo acum cî- 
teva zile pentru a-l întîlni pe Dan la Berlin. în drum 
spre Norderney îl văzusem încă la Hanovra şi într-o 
seară de bună intimitate ţi-am trimis două rînduri de 
amintiri. Le-ai primit ? Suntem şi acum împreună, ano- 
nimizati în mulțimea unei cafenele uriaşe, depusi de 
fluxul bulevardelor. Se aprind luminile şi strada pri- 
vită prin fereastră se îneacă în ceaţă. E nu ştiu ce fa- 
talitate în atmosferă ! Ne lipseşti. Te-am vrea aici, lîngă 
noi. Sunt oare aşa de absurde supozitii ca acelea pe care 
le făcea Dan : 

— Ce-ar fi dacă deodată Bayer ne-ar ieşi în față ? 
Nu ne uita, aşadar, niciodată şi. scoate de aici ceea ce 
altfel nu se poate spune. Rămîn aici pînă la mijlocul 
lui septembrie, cînd mă voi reîntoarce la Tubingen. Mă 
aşteaptă un an nou de muncă, la capătul căruia bănu- 
iesc mai multe rezultate «— şi mai multă fericire ? Vii- 
torul mă apasă şi trecutul mă doare. Fii sănătos — şi 
tare. 


Tudor 


In cîteva rînduri m-am încercat să-ţi scriu. N-am 
izbutit fiindcă nu m-am priceput. Astăzi o pot face fără 
ca tonul meu uşuratic să te jignească prea mult. Timpul 
te va fi pansat şi pe tine, viaţa îşi va fi reluat cursul 
indiferent. 

Ce paralelism între destinele mele şi ale lui Tudor — 
pînă astăzi cel puţin! Noi nu încetăm de a ne mi- 
nuna. Consideră : amîndoi tomnatici şi flăcăi, amîndoi 
fără carieră definită ; unul omorîndu-se de muncă la 


69 


Tubingen, altul, de urit la Gottingen (rimeazä, iei 
seama ?). 

Analogie exterioară, căci temperamentele noastre 
Mint in divorț. Tudor a rămas buchinistul din strada 
Berzii, Eroului etc.... clientul, cumpărător numai al Es- 
edunazilor. Aici îmi otrăveşte sufletul cu haltele de ju- 
mätäti de ceasuri la vitrinele de librării. Eu, mai chel, 
jnai adus de spate, dar tot viril, îmi urmez linear ca- 
riera mea : cariera ele amant universal. O singură am- 
bitiune mă domină : îmbunătățirea rasei teutone prin- 
tr-un puternic influx de singe valah. Je fais de mon 
mieux, te rog să mă crezi. Dacă pînă la urmă nu voi 
duplica Berlinul cu un furnicar de mici barbilieni, vina 
o a numerelor de şase tifre cu care se scontează fetele 
aici. Gestul însă va rămîne. El singur importă. 

Vino, băiatul nostru drag, între noi cît mai vom sta 
pe aici, un an de zile adică. Eu peste o lună isprăvesc 
cu Gdttingenul şi trec la Bonn. Acolo e altfel şi sper 
ia mai multă treabă. Pînă atunci dă-mi de ştire tot la 
Gottingen. 


Te sărut, 


Dan 


41 


Către Simon Bayer 


[W'annsee,] 7 septembrie 1922 


Suntem din nou împreună la Wannsee, lingă Berlin 
Decor romantic. Frumuseti germanice îşi beau cafeaua. 
Pe terasă, flori roşii. Toamna se anunță şi ne dă senti- 
mentul „de la rentree prochaine". în cîteva zile ne îna- 
poiem unul la Tubingen, altul la Gottingen şi apoi la 
P.onn. 

[Tudor Vianu] 


7d 


Ce vei mai fi făcînd tu ? Bea si pentru noi cînd treci, 
si te opresti pe la Capsa o tuicä ambrată cu măsline sau 
fără. Wir sehnen nach...' Toate Wannseele din lume nu 
fac cît colțul cunoscut unde serveşte Titu. 


[Dan  BarbilianJ 
Consimt numai parțial la nostalgia amicului. 


[Tudor Vianu] 


42 


Către Cornelia si Charles Beligrădeanu 


[Tubingen,] 19 sept. 1922 
Dragii mei, 


Am ajuns în Tubingen aseară (cu acelaşi tren care 
acum şase luni mă aducea aici pentru întîia oară). Călă- 
toria am făcut-o bine, cu exceptiunea orelor de întreru- 
pere la Goppingen'”, unde permanenta unei ploi toren- 
tiale m-a făcut să simt încă mai bine lipsurile garderobei 
mele. Primul meu gest a fost... generos: am vrut să-mi 
cumpăr o umbrelă. 3300 Mk., atît cît costa, mi-a vîrît 
iarăşi mîinile în buzunar, m-a oprit cîtăva vreme melan- 
colic în pragul pasagiului şi de-acolo m-a trimis verti- 
ginos, peste drum, în elegantul hali al hotelului Margua- 
rat. Aici, am sorbit cu flegmă un ceai în vecinătate de 
misse englezoaice şi de prințese haitiene (care aveau 
umbrelă !) şi, fără să-mi dau seama, timpul a trecut. 
La 7.30 eram la Tubingen. Un cunoscut am întîlnit încă 
de la gară ; masa am iuat-o la Kommerel'. Plăcerea mare 
a fost însă reîntîlnirea cu bunul, cu vechiul meu palton. 
Cum l-am mai scuturat de praf, cum l-am mai periat, 
cum i-am mai dat cu cerneală pe la cusături ! Era înduio- 
şător ! După un somn aprofundat de 4 beri istorice, azi 
dimineață m-am deşteptat sănătos. Odaia mi-a plăcut 
din nou, pestriță de cărțile mele şi cu perdelutele pe care 


71 


Mme Danner' mi le-a destinat între timp. Mi-am urmat 
programul : am fost la baie şi m-am înscris. După masă 
am scris scrisori şi am şi lucrat ceva. Este ora 7'/î seara 
şi mă pregătesc să ies în oraş. Pe aici nu e nimeni — dar 
absolut nimeni. La bibliotecă motäiau azi-dimineatä vreo 
trei indivizi suspecți. Cînd umblu pe Wilhelmstrasse mi 
se aud paşii tocmai la Lamm şi aucl eu însumi pe cineva 
care coboară de la castel. E cam trist fără băieţi. între 
timp cele 20 de ceasuri ale T(urnului] bat cu gravitate, 
şi asta înseamnă că timpul trece şi că va fi în curînd mai 
bine. ÎL rog pe Chfarles] să treacă pe la gazda mea în 
Berlin şi să ceară corespondența primită pentru mine. 
Mme Djannor] mi-a trimes în ultima vreme scrisori sosite 
aici — la Norderney. De la N[orderney] trebuie să mi se 
fi transmis la Berlin şi bănuiesc că printre ele va fi fost 
şi una mult aşteptată de la Iaşi!. Vă rog mult să nu ne- 
glijati. Aştept vestile voastre, vă sărut şi îmi dau o dulce 
încurajare spunîndu-vă : la revedere. Al vostru 


Theodor Vianu 
Akademischer Biirger 
in Tubingen 


43 
Către Simon Bayer 


Tubingen, 19 septembrie 1922, ora 12 noaptea 


Dragul meu Bayer, 


Rîndurile tale au constituit un eveniment important 
pentru mine’. Gîndul că în curînd te-as putea vedea si 
că te-as putea păstra lingă mine m-a pus într-o fierbere 
pe care este greu să ti-o deslusesc. Cum să-ți spun ? De 
unde să încep ? Astă-seară am ascultat muzică, un allegro 
inozartian strigat de trei coarde subțiri laolaltă. S-au 
mişcat lucrurile de la fund şi mi se pare că am avut 
lacrimi în ochi. Hotărîrea ta de a reintra în romantică 
mi-a dat mie însumi sentimentul unei identități pierdute. 


72 


Fireste, trebuie sä te gîndesti bine dacä face sä te abati 
de la orientarea ta practică, dacă face să amîni din nou 
„instalarea" şi „calmarea". Se pare că la un moment dat 
te hotärîsesi într-un fel, dar lovitura de coarne pe care 
ai primit-o în ultima vreme nu ţi-a făcut tie niciodată 
impresia că a fost rezultatul fatal şi nenorocit al unei 
divergențe cu tine însuţi ? Venind aici s-ar putea spune 
că ai conjurat puterile cele rele ale destinului şi că ai 
reintrat în matca ta. în sfîrşit, lucrul atîrnă de un sen- 
timent foarte concret: dacă simţi că la Bucureşti îţi 
pierzi vremea, dacă te vestejeşti acolo fără nici o încre- 
dere în ceea ce faci şi fără nici o conştiinţă de posibilităţi, 
dacă poţi pleca fără să renunti la nimic însemnat 
— atunci... Atunci nu sta nici o clipă la îndoială ca să 
pleci, te vei desface aci în libertate şi, fără îndoială, vei 
culege odată roade. Ascultă-mă, dragul meu Bayer, sun- 
tem destul de trăiţi pentru a nu mai confunda o anu- 
mită vioiciune a temperamentului cu vocatiunea adevă- 
rată. Faptul serios şi esenţial al vieţii răspunde totdeauna 
cînd este întrebat — la' vîrsta noastră, mai ales, nu se 
poate să nu răspundă. Dacă te vei hotărî, prin urmare, 
să pleci înseamnă cel puţin că ai stabilit un drum şi în 
felul ăsta vei scăpa de îndoielile, dezgustul şi oscilările 


care în ţara românească te îmbărbătează fără să te 
maturifice. 


îndată după primirea scrisorii tale m-am dus la cafe- 
nea, unde am întîlnit un cunoscut neamt, student în eco- 
nomie politică pe care l-am putut întreba despre ceea ce 
ne interesează. Tu îmi vorbeşti de drept şi de economie 
politică. Mai întîi, lucrurile sunt deosebite şi conditiunile 
variate. în ce priveşte „titlul" trebuie să te decizi, pen- 
tru că altfel nimic nu te împiedică să studiezi drept co- 
mercial de pildă, chiar figurînd ca ,,Nationaldconom"!. 
Economiştii de aici urmează mai toţi prelegeri de drept, 
ba chiar unele ramuri ale acestuia din urmă sunt cerute 
la examenul lor. Studiul dreptului durează la Universi- 
tatea din Tubingen 7 semestre, pentru ,,Staatswissen- 
schaft", autoritatea de aci pretinde şi cîteva semestre de 
practică într-o bancă : asta este o măsură pur tiibinge- 
neză şi care la alte universități nu există. Tot ce ţi-am 
spus pînă acum valorează numai pentru nemți. Pentru 
tine, care vii cu licenţa din Bucureşti şi cu ani de barou, 


73 


lucrurile se schimbä. în 3—4 semestre, dacä te simti pre- 
gătit, ceri abrevierea stagiului pe baza diplomei tale uni- 
versitare şi cererea nu poate să nu-ţi fie admisă. E bine 
în tot cazul să întrebi pe cineva care s-a găsit în condiţiile 
tale. Dintre numeroşii doctori economi care forfotesc la 
Bucureşti (toți de origine nemteascä) trebuie să fie cîţiva 
care să fi plecat cu licenţa din ţară. Eu ştiu pe unul, pe 
Horia Maniu, care mi se pare că a expediat lucrurile 
destul de simplu. îl cunoşti ? El trebuie să se învârtească 
pe la barou. Caută de-l cunoaşte, sau pune să-l întrebe pe 
unul dintre prietenii lui, pe Hurmuz Asnavorian, de 
pildă. îţi trimit alăturat lista prelegerilor de drept şi eco- 
nomie care se vor ţine semestrul acesta. Vei întîlni acolo 
numele ilustru al lui Wilbrandt, care face facultatea din 
Tubingen foarte recomandabilă. îţi mai trimit şi o pagină 
smulsă din regulament pentru a vedea actele cu care 
trebuie să te prevezi. Vei mai vedea acolo că pentru 
semestrul care va începe acum, în octombrie, cererea de 
înscriere trebuia s-o faci pînă la 15 septembrie. Se fac 
cu toate acestea, şi excepţii — regulamentul după cum 
vei vedea le menţionează şi eu însumi cunosc cazul unui 
grec retardatar — încît dacă te-ai decide şi te-ai grăbi 
ai putea încă să ajungi semestrul de iarnă. 


Actele poţi să le trimiti încă din ţară, în traducerea 
nemteascä a Ministerului de Externe şi cu viza legatiunii 
germane. Ba chiar legatiunea germană nu va voi să-ţi 
dea viza pe passeport înainte de a fi primit răspunsul de- 
acceptiune al Universităţii. Măsura poate fi înconjurată : 
spui că pleci pentru afaceri sau „Familienangelegenhei- 
ten", şi atunci o primeşti numaidecît. (Dacă trimiti actele 
prin poştă nu uita să adaugi mărcile de răspuns pe care 
le poţi cumpăra la legatiunea germană.) Universitatea de 
aci a ridicat orice măsură de exclusivism față de străini, 
încît poţi conta pe primire. Acum îmi aduc aminte şi îţi 
adaug o notitä din Frankfurter Zeitung, 12 septembrie 
1922, care menţionează acest lucru şi pe care la nevoie 
poți s-o şi valorifici în fața legatiunii. Acolo vei putea 
găsi, de altfel, şi restul informaţiilor care mie pot acum 
să-mi scape. 

Viaţa î Viaţa s-a scumpit. Cînd am venit se putea trăi 
încă cu 3—4 000 Mk., astăzi trebuie să contezi neapărat 
pe 10—12 000 Mk. Cine ştie ce ne mai aşteaptă ! Norocul 


74 


oste că orice eventuală scădere a mărcii (cauza care urcă 
preţurile) urcă în mod mecanic valoarea leului şi men- 
ține astfel „socoteala de-acasă" care se face în lei. Gin- 
dindu-te bine : 12 000 Mk. nu este tocmai mult în moneda 
noastră. Chiar cu scumpetea de acum viața rămîne mai 
ieftină decît la Bucureşti ! Să nu-ţi închipui însă că cu 
suma pe care ti-o- indic poţi să-ți dai drumul fantaziei 
şi s, înglobezi în ea toate „voluptuariile"”. Cumpărarea 
multă de cărți, călătorii etc. urcă cifra. 

Tubingenul ? Fiind împreună o să-l suporţi şi de cum 
se va împrimăvăra o să-ți facă chiar plăcere. E un cuib 
de verdeață, protejat de dealuri gratioase cu multe măr- 
turii de viaţă veche şi cu pitorescul pestrit şi juvenil al 
unui tîrg exclur.iv universitar. E străbătut de Neckarul 
frumos şi stă în pragul „Pădurii Negre" (Schwarzwald), 
unde se respiră romantismul german. Burguri şi castele 
vechi îi fac pe o rază de kilometri o centură de glorie 
şi fixează puncte de reper pentru excursionişti. în apro- 
piere. Stuttgartul (capitala Wurttembergului), unde se 
face muzică şi teatru bun. Nici Rinul nu e prea departe, 
în sfîrşit, dacă nu-ţi va conveni, poţi să-l schimbi după 
un semestru sau două, potrivit obiceiului studenţesc. încă 
ceva : să ştii că nici la Berlin viaţa nu e mult mai scumpă 
*— ca atare — numai numărul tentatiilor o pot spori pînă 
la fabulos. Despre Berlin şi, în genere, informaţii poate 
să-ți dea şi Bar-bu Solacolu, care studiază.economia poli- 
tică acolo şi care acum se găseşte, de vacantii, la Bucu- 
reşti. Caută-l neapărat. Să ştii însă că Berlinul nu o 
să-ți placă nici tie, după cum mie mi-a displăcut violent. 
E parvenit, şi n-are nici o amenitate, afectează genul 
„fin de siecle" şi poartă, cu toate acestea, cizme de iuft. 
în sud şi în micile oraşe universitare se trăieşte o viață 
mai putin factice şi cu o psihologie mai adîncă. Berlinul 
îl vei vizita şi vei înţelege atunci de ce e antipatic. în 
sfîrşit, clacă vrei să întreci „conştiinţa provincialului" pe 
care noi o păstrăm aici, şi dacă vrei să ajungi pînă la 
un fel de „Weltbiirgertum" cu ghete de lac, cu miros de 
cauciuc şi cu cunoştinţe variate, te poţi duce să trăieşti 
acolo într-un semestru de iarnă, cînd în provincie est? 
„crepuscular"”. Pentru început şi pentru intimitate, este 
recomandabil oraşul mic. Vei face cunoştinţa profesoru- 
lui cu care vei voi să treci doctoratul (în regulă generală 


un om amabil şi fără afectare), vei începe să lucrezi, îţi 
vei aparţine fără limită şi te vei simți mulțumit. Haide, 
curaj ! Primul gest de iniţiativă e greu, apoi toate difi- 
cultätile se aplanează şi necesitatea situaţiei va purta de 
grijă chiar acolo unde prevederea ta a lipsit. Cînd am 
plecat nu ştiam bine cum o s-o scot la capăt — astăzi 
stau pe aci relativ liniştit. Dacă n-ar fi germenul de săl- 
băticie din mine, mişcarea negativă a sentimentului, că- 


derea grea la fund — am ajuns să înțeleg: caracterul 
suferind al naturii mele — oh, de cîte ori ar trebui să 
mă felicit! Cine ştie — cine ştie ! poate că odată voi 


înceta duşmănia cu mine, poate că vor veni şi alte tim- 
puri. 

Nu-ţi mai scriu despre lucrul şi gîndurile mele pen- 
tru că acum sper să ti le pot împărtăşi pe altă cale. De 
la Norderney, de la Hanovra şi Berlin, împreună cu Dan, 
ţi-am, scris în repetate rînduri. Ai primit totul ? Inima 
mi s-a deschis de atîtea ori după tine şi astăzi... vestea 
care m-a pus în friguri. Sunt neräbdätor să ştiu ce-ai 
hotărît. Răspunde-mi chiar înaintea unei deciziuni, ime- 
diat, pentru a avea siguranţa că ai primit scrisoarea asta 
ceva cam încărcată. Te fmbrätiseazä şi îți spune — cu 
bune presimtiri — la revedere, 

al tău 


Tudor 


44 
Către Gala Galaction 


[Tubingen, octombrie 1927] 


Preasfintite Părinte Galaction, 


Prietenul A, Dominic, care m-a vizitat la Tubingen, 
mi-a adus, printre alte veşti, una care m-a mişcat îndeo- 
sebi'. Aşa cum trăiesc de un an şi jumătate, fără multe 
ştiri din țară, uitat aproape de toți cunoscutii şi cama- 


76 


razii, n-am avut de unde să aflu despre hirotonisirea 
sfintiei tale. Noi toți ăştia care ne consacram unei cariere 
idealiste trăim în nădejdea că va veni odată o clipă de 
mare cunoştinţă şi împăcare. Dacă inima mea nu mă 
înşeală, atunci cred că momentul acesta a venit pentru 
sfintia ta şi de aceea m-am bucurat şi m-am simțit miş- 
cat pînă în adînc. Să dea Dumnezeu să ni te ție sănătos 
şi să ne stai ca exemplu ! 

Eu am de gînd să mai întîrzii pe aici pînă către sfir- 
situl toamnei. Vreau apoi să mă înapoiez în țară şi să 
încep să lucrez. Dar ce anume ? Tocmai ăsta'e gîndul 
care uneori mă nelinişteşte. Poate ceva publicistică şi 
mai ales şcoală. îmi spun că o sarcină se găseşte tot- 
deauna atunci cînd există bunăvoință şi ceva voiosie. 

Surîd gîndului de a te putea revedea, sfinte Părinte 
Galaction. Deşi în. Bucureşti nu ne întîlneam prea des, 
cu unul mă simțeam peste măsură de mulțumit ori de 
cîte ori drumurile ni se încrucişau. Pînă la revedere, pri- 
meste te rog din parte-mi o îmbrätisare şi crede în de- 
votamentul şi veneratia pe care ţi-o poartă 


al d-tale foarte plecat, 


Tudor Vianu 


45 


Către Simon Bayer 


[Stuttgart,] 2 octombrie 1922 


Sunt în Stuttgart pentru simfonicul de luni, ca de 
obicei. De cînd mi-ai scris nu mi se mai ia gîndul de la 
tine.' Mă crezi că uneori am copilăria să tresar cînd aud 
deschizîndu-se uşa de jos a casei şi să-mi spun că tre- 
buie să fi venit ? Ai primit scrisoarea mea cu detalii şi 
cu extractul din regulament etc. De ce nu-mi răspunzi ? 
Cum te-ai hotărît? Haide, ia-ti curajul şi vino mai cu- 


TT 


rînd. Scoate-ti passeport-ul şi vino cu actele încoace. 
Dacă ai veni am fi fiecare din noi mai putin trişti. 
Aştept vestile tale. Te îmbrăţişez, 


Tudor 


46 


Către G. Ibrăileanu 


Tubingen. 3 octombrie 1922 


Preaonorate domnule Ibrăileanu, 


Scrisoarea d-voastre am găsit-o la înapoierea din va- 
cantii. Am petrecut cîteva săptămîni la Marea Nordului, 
şi alte cîteva la Berlin. îmi propusesem ca pe lunile 
verii să mă consacru exclusiv lucrării de doctorat. La 
începutul lui august însă mi-am simțit nervii aşa de 
obosiţi, încît am ascultat recomandările unui medic cu 
care m-am împrietenit aci şi m-am dus să mă odihnesc. 
Marea mi-a ajutat putin — după trei săptămîni am pă- 
răsit-o. La Berlin am reluat unele din preocupările mai 
vechi şi mă întorceam cu gîndul ca, printre altele, să 
fixez ceva pentru Viaţa românească. Sper ca în curînd 
să vă pot trimite un articol nou sau poate o corespon- 
dentä. 

Pentru cä aveti marea bunävointä sä vä interesati de 
mine, iată ceea ce pot răspunde deocamdată. Doctoratul 
nu-l pot trece decît peste două semestre. Numai la sfir- 
şi'ul viitorului semestru de vară voi împlini stagiul 
ceior trei ani, care se cer pentru admiterea la examen. 
Acesta, apoi, nu se depune imediat din pricina vacan- 
tiilor care împrăştie pe profesori. De obicei, el are loc 
la începutul semestrului care urmează. în mod regulat 
nu mă văd, prin urmare, cu toate treburile terminate 
decît în octombrie sau noiembrie 1923. 


78 


Mi-a zîmbit în ultima vreme un gînd menit să apro- 
pie puţin termenul acesta pe care îl urmăresc, acum, de 
opt ani de zile. Dacă aş valorifica licenţa mea din ţară 
s-ar putea să mi se admită trecerea doctoratului in luna 
iunie. Candidaţii străini obţin uneori favoarea aceasta 
atunci cînd dovedesc expirarea unui concediu sau che- 
marea la o sarcină publică sau o circumstantä familială 
importantă care îi reclamă în patrie. Cum nu voi putea 
face dovada nici uneia din aceste condițiuni voi încerca 
numai cu timiditate valorificarea diplomei mele româ- 
neşti. Ar fi bine, cu toate acestea, să mă aflu liber ceva 
mai devreme. M-aş duce pentru cîteva luni la Paris şi 
m-aş întoarce în țară prin Italia. 

Fireşte, păstrez ca un gînd scump, onorate domnule 
Ibrăileanu, proiectul de a da un rost vieţii mele în Iaşi. 
Simpatia pe care oraşul mi-a trezit-o la epoca vizitei 
ultime n-o explică numai frumoasa lui aşezare şi liniştea 
lui reculeasă, dar şi atractiunea pentru o societare în 
mod general mai intuitivă şi pentru cercul intelectual 
mai consistent. Dacă mă gîndesc apoi la toate pricinile 
care m-au adus de-atîtea ori, în vremea din urmă, la 
contradicție internă şi la suferință, descopăr şi singură- 
tatea în care mă aflu, singurătatea morală a unei vieţi 
care nu se organizează din raportul cu semenii. De ani 
de zile mă supraveghez, nuantez şi fac proiecte, pe cînd 
tendința mea adîncă mă poartă către activitate, către do- 
bîndirea unei pozitiuni de eficacitate în gîndire şi în 
faptă. 


Mă întrebaţi dacă fac psihologie. întrebarea dvs. mă 
duce la o durere mai veche. în 1920, cînd plecam la 
Viena, duceam cu mine gîndul de a face o lucrare despre 
Recunoaştere. Am muncit şase luni cîte opt ceasuri pe 
zi în bibliotecă şi m-am întors la Bucureşti bolnav. Cînd 
m-am simţit mai bine, interesul meu s-a purtat in altă 
parte. Am întreprins o cercetare estetică de principii, din 
care, aici, profesorul Groos mi-a recomandat să extrag 
şi să aplic. Aşa am ajuns la teza de astăzi care — dacă 
nu voi mai schimba-o — urmăreşte să prezinte cîteva 
aspecte noi din tehnica epicei. Prof. Groos îşi datoreşte 
marea sa reputaţie consecventei cu care a reprezentat 
punctul de vedere pozitivist în ştiinţele morale — în pe- 
dagogie, în estetică şi psihologie. E o natură delicată, cu 


79 


un simţ incisiv şi abil. Cunoaşte însă toată întinderea 
primejdiei care se leagă de lucrurile ce nu se pot ex- 
prima decît în mod aproximativ. Pentru a transforma 
impresia în judecată, spune el; se cere cercetare minu- 
tioasä, adică atenţie îndelungă la un domeniu restrînrs. 
De aceea recomandă la lucrările de doctorat luarea în 
considerare a unei singure probleme în lumina unui caz 
concret limitat. Poate că Flaubert va da materia cerce- 
tării mele. ' 

între timp, lucrurile vechi pe care nu le-am dus la 
capăt au venit din nou să mă neliniştească. De data 
aceasta am văzut mai limpede în natura sarcinii mele. 
Cred acum că aş putea face cu uşurinţă o lucrare, de 
data asta despre Reprezentări. Problema s-a ramificat şi 
m-a adus să mă întreb asupra obiectului psihologiei. Am 
străbătut o bună parte din literatura psihologică actuală 
dominată de o mai mare nevoie de ,totalitate" şi care 
urmăreşte o tratare ,sinteticä" a problemelor sufletului. 
Am în mare parte notele necesare pentru redactarea unei 
încercări de expunere a acestor curente noi. Numai timp 
îmi trebuie pentru a închega şi pune la punct toate lu- 
crările acestea existente deja în ,ebauche". Aş fi mul- 
tumit dacă în anul de 'ăgaz care-mi mai rămîne aş putea 
duce la capăt, în afara de teză, cel puţin una din ele. 
Mă gîndesc, de altfel, ca încă de pe acum să strîng în 
articole teoretice cîte ceva din cele ce au preocupat anii 
mei de studii. Simt eu însumi nevoia de a da o expre- 
sie frămîntării trăite atîta vreme în singurătate. 


Totul stă în început, onorate domnule Ibrăileanu, şi 
îmi permit să cer de la dvs. menţinerea bunävointei cu 
care mă onorati. în scurt timp mă voi simţi în stare să 
dovedesc că „talantul" n-a fost încredinţat în mîinile ce- 
lui mai netrebnic. Va fi' atunci începutul timpului în care 
voi încerca să mă fac util. 

Aş adăuga rugămintea să dispuneti să mi se trimeată 
şi mie V[iata] r/omäneascä]. Primesc în genere puţine 
veşti din ţară, iar despre ce se mai gîndeşte si ce se 
scrie nu mai ştiu nimic. V/iafa] r/omănească,] de cîte ori 
ar veni ar fi ca o vizită plăcută dintr-o lume pe care mă 
grăbesc s-o reajung. 


80 


Asigurindu-vă de sentimentele mele foarte respec- 
tuoase, rămîn al dvs. devotat 


Tudor Vianu 


47 


Către Simon Bayer 


Tubingen, 21 octombrie 1922 


Dragă  Bayere, 


Am întîrziat să-ți răspund pentru că în ultimele două 
săptămîni am fost necăjit mai toată vremea. Sîciieli ma- 
teriale ; n-au importanţă. Trec mai departe. lată cum 
stau lucrurile cu privire la cărțile pe care vrei să le ai. 
Aici, la Tubingen, n-am găsit decît Gierke, Handelsrecht 
(care costă între 350—400 — preţurile oscilează säptä- 
mînal, după valută), şi ti-as fi trimis-o numaidecît, dacă 
nu m-aş fi gîndit că e mai bine să te consult şi în pri- 
vinta celorlalte, ca să-ți trimit apoi împreună toate cîte 
se pot procura. Jodl, Geschichte der Ethifz, n-am aflat-o 
nicăieri şi ce preţ poartă actualmente această operă în 
două volume nu-mi poate spune librarul decît după ce 
va întreba la editor, operaţie care poate să dureze vreo 
zece zile. După presupunerile lui cam vreo 3 000 Mk 1 
Cît despre cărţile lui Ihering, ele nu se mai găsesc de 
multă vreme la editor şi numai norocul poate să le scoată 
îa iveală din depozitul vreunui librar mare din Leipzig. 
Se pare. de altfel, că întreaga operă a lui Ihering e în 
retipărire şi că în curînd vom avea ediţii noi. Ce să fac, 
prin urmare ? Să ţ—l trimit pe Gierke ? Să-l comand pe 
Jodl ? Să-l pun în urmărire pe Ihering ? în cazul că mă 
vei însărcina cu toate aceste operaţii, trebuie să te înar- 
mezi cu oarecare răbdare, căci operaţia durează. Aştept 
răspunsul tău. 


Mi-ai dat un fior în spate cu rîndurile tale. Eu te 
vedeam aproape călătorind încoace şi devenisem liric. 


81 


Aşa mi se întâmplă totdeauna : fantazia îmi porneşte 
înainte. Am deschis plicul aşteptîndu-mă să găsesc pre- 
cizări... asupra epocii venirii. Cînd colo, tu, cuminte şi 
serios, mă pui la locul meu şi îmi ară'i foarte bine că 
lucrurile nu merg aşa cum cred eu, că ele nu se tran- 
şează cu una cu două. Poate că ai dreptate. Un mugur 
de speranță se încäpätîineazä* cu toate astea undeva. 
lartă-mă. 


Mă gîndesc, de altfel, să-mi scurtez şi eu sederea pe 
aici. Cînd am plecat îmi socoteam înapoierea după Pas- 
tele 1924. Acum fac proiectul să doctorez în iunie 1923 
sau cel mai tîrziu în oct.-nov. ale aceluiaşi an. Lucrarea 
mea e aproape gata. Sper în curînd să i-o pot arăta lui 
Groos (pe care probabil că îl cunoşti din filosofie) şi dacă 
ea va fi agreată, atunci încerc în mod energic să-mi scur- 
tez sederea. Sunt plin de gînduri şi de proiecte. Am 
strîns un material felurit şi bogat. Citesc şi notez zece 
ore pe zi. Nu cumva devin un învăţat ? In sfîrşit, trebuie 
odată să spun ceva hotărît, să dau un corp fantasmelor, 
să. arunc la o parte îndoielile tinereţii — ducă-se dra- 
cului ! 


Cum o mai duci cu sufletul ? De ce eşti laconic? De 
ce nu-mi scrii mai multe — chiar maxime şi baliverne ? 
Haide, aşază-te şi flecăreşte ca „dans les temps d'antan". 
Măi, mult mi-e dor de tine, ingratule neruşinat! — mult 
mi-e dor să mai pierd o noapte spunînd lucruri de ocară 
şi cuvinte de religie adîncă, să vie zorile, să prind în 
naştere fenomenul luminii şi să mă îmbăt de prospetimi. 
Tara Nemteascä mă sufocă prin lipsă de fantazie şi tem- 
perament. Dacă ai veni am crea aici o sucursală a liris- 
mului sudic — nu-ți fie frică — cu deplină exteritoria- 
litate morală. Cu Dan nu mai e nimic de făcut. îşi păs- 
trează încă pe umeri capul lui metafizic, dar este ire- 
mediabil pierdut. La fiecare 10 minute tresare, îţi smulge 
nasturii şi te întoarce pe scaun ca să-ţi arate vreo „damă", 
în genere, apoi. este acaparat de femei — mai toale babe 
şi pocite. Oare imperiul ,impersonalului" este definitiv 
părăsit ? Pe amantul Barbilian l-am apostrofat de cîteva 
ori! Te apostrofez şi pe tine, avocate Bayer! Şi te îm- 
brätisez. Scrie-mi. 


Tudor 


82 


Către G. Ibrăileanu 


[Tubingen, 31 octombrie 1922] 
Onorate domnule Ibrăileanu, 


De data aceasta o corespondenţă despre mişcarea pe- 
dagogică. Am ales forma corespondenţei pentru că alt- 
fel, într-un „articol ştiinţific", ar- fi trebuit să intru în 
detalii care mi-ar fi luat cine ştie cită vreme. Aşa am 
tras linii mari, am simplificat şi poate că am spus ce 
este esenţial.! 

Plec mîine la Nurnberg pentru cîteva zile. Vreau să-l 
văd pe Dtirer la el acasă. Dacă timpul va fi frumos, mă 
înapoiez prin Bayreuth. De o săptămînă sunt zile minu- 
nate de primăvară, umede şi încropite. S-au întors deo- 
dată lucrurile pe dos şi de unde tremuram ca de gerul 
Bobotezei, într-o bună dimineaţă ne-am trezit în alt ano- 
timp. E comic să vezi cum renasc insectele. Mi-a venit 
gândul să plec — şi plec. Mă urmăreşte de o bucată de 
vreme compoziţia lui Dtirer : Melancholia. Cum de i-a 
venit ideea să pună la un loc o zînă meditativă, un com- 
pas, un cub perfect, o bestie blajină atipindä şi în fund, 
într-o dimineață fără margini, răsfirarea unui curcubeu ? 
Şi de ce complexul ăsta se numeşte aşa de adevărat Me- 
lancholie ? 

în cîteva zile sunt înapoi şi mă reasez la lucru. 

Cred că v-a ajuns scrisoarea mea de la 4 octombrie. 

Vă rog să primiţi salutările mele respectuoase şi de- 
votate. 

Tudor Vianu 


49 


Către Simon Bayer 


[Nurnberg,] 1 noiembrie 1922 


Da — dorul de noi încă nu te-a putut urni. Cel puţin 
perspectiva unor ore de Stimmung în această Bratwurst- 


83 


gocklein sä ni te aducä ! Albrecht Diirer a stat la masa 
la care-ti scriem noi astăzi. Cu el şi lingă el — Hans 
Sachs. Sä-ti fie de ajuns aceste nume. 

Dan  [Barbilian] 


Nu, nu-ti putem spune cîte ne vorbesc aici la Nurn- 
berg. Le vom povesti în ore lungi de noapte cînd ne vom 
revedea. Cînd ? Localul în care ne aflăm datează de la 
1336, e fixat în coasta unei biserici. E aşa de solemn 
Încît ne vin lacrimi în ochi. 


Tudor' 


50 


Către Simon Bayer 


[Tubingen,] 15 noiembrie 1922 


Dragă  Bayere, 


Abia astăzi, 15 XI, am primit cele 20 000 M. Co- 
manda am făcut-o însă mai dinainte. în curînd voi fi în 
măsură să-ţi trimet cărţile care te interesează. Este pro- 
babil că le vei primi în două transporturi : o parte din 
“cărți vine de la Stuttgart şi le voi avea aici mai curînd, 
cealaltă de la Leipzig (editorul Teubner) va depune, după 
cîte îmi spune librarul, oarecare întîrziere. Fii răbdător 
şi sigur că voi îngriji să fii satisfăcut cît mai bine. Nu 
ştiu încă dacă sunt procurabile toate cărțile pe care le 
ceri. In ce priveşte pe Spengler, voi. I din Untergang 
etc, este de mult epuizat şi nu se vorbeşte încă de ree- 
ditarea lui ; în ce priveşte voi. II, este şi el epuizat, o 
a doua ediţie este însă aşteptată pentru începutul lunii 
viitoare. Mă gîndesc că nu face să-ţi trimit opera incom- 
pletă. Ce să fac? O dată cu fiecare transport (sau prin 
scrisoare concomitentă) vei primi şi contul cărţilor. în 
principiu, considerînd scumpetea de necrezut a imprima- 


84 


tului, nu cred să pot avea toate cărţile pînă la concurența 
sumei în chestie. Te rog să mă ţii în curent cu primirile. 
Te mai rog ceva. Treci pe la tribunal şi achită pentru 
mine cotizaţia la barou. Tin să-mi menţin drepturile 
mele virtuale acolo. Nici eu nu ştiu pentru ce! E o su- 
perstitie. Te sărut, 


Tudor 


51 
Către Mihail Dragomirescu 


[Tubingen, noiembrie 1922] 


Onorate domnule Profesor, 


îmi iau permisiunea să vă mulțumesc cu recunoştinţă 
pentru intervenţia dvs. neaşteptată şi binevoitoare, că- 
reia îi datoresc valorarea cererei pe care o îndreptasem 
Ministrului de Instrucție. Tatăl meu, doctorul Al. Vianu, 
care se afla în ziua de 4 nov. în cabinetul Ministrului, 
îmi descrie cu emoție gestul dvs. E o solie pe care o pri- 
mesc în singurătate şi care sporeşte în mine nu numai 
devotamentul pentru fostul meu profesor, dar şi tăria 
hotărîrii pentru scopurile cele bune. 


Mă gîfcesc în activitate de studii, ca auditor ordinar 
al Universităţii din Tubingen, de aproape nouă luni de 
zile. Cîte nu-mi trec pe dinainte cînd caut să strîng lao- 
laltă toate cîte le-am trăit în această vreme ! Plecasem 
din ţară printr-o inițiativă furtunoasă, spărgînd o fe- 
reastră către libertatea de care mă bucur aici. Subt stre- 
şinele vechi ale acestui oraş universitar, pe care nu-l pă- 
răsesc decît foarte rar, am trăit zile minunate de mîntuire. 
Anul pe care îl voi încheia peste puţină vreme m-a în- 
tărit ca o şedere în munţi, dacă nu cumva m-a făcut să 
înaintez. Sîrguinta cel putin nu mi-a lipsit şi, într-o 
concentrare susținută de la zi la zi, am adunat mult ma- 
terial şi am fixat cîteva idei. 


85 


Mä îndreptam cätre Tubingen, pentru a gäsi aici pe 
profesorul Karl Groos, al cärui renume de psiholog si 
estetician ajunsese pînä la mine încä din vremea în care 
mă aflam la Viena. L-am întîlnit în adevăr si este pro- 
babil că voi promova la doctorat subt auspiciile sale. 
Lucrez acum la teză, care aparţine domeniului pe care 
Groos l-a denumit „Psihologia literaturii", şi cu toate că 
raporturile stabilite cu această ocazie nu merg fără oa- 
recari greutăţi, pornite din divergență de intuiţie şi si- 
tuare, sper să pot duce lucrurile, într-un scurt timp, la 
bun sfîrşit! Nu mă grăbesc. Sunt încă multe de făcut 
şi cred, în genere, că ocupăm o pozitiunc bună atunci 
cînd reuşim să înfrățim în noi speranța şi umilința. Dacă 
formal voi fi gata în toamna viitoare, voi considera că 
am realizat la data cea mai apropiată pe care mi-o pu- 
team propune. 


Aş dori, onorate domnule Profesor, să dau cît mai 
curînd dovada roadelor acestor multe osteneli din ultimii 
ani ; dar pentru că am aflat că numai în timp stă se- 
cretul faptei mature, vă rog să menţineţi încrederea cu 
care binevoiti a mă onora. Fac poate parte dintre acei 
rare se numesc ,tîrzielnici" şi mă consolez numai gîn- 
dindu-mă că o anumită indulgență poate trece şi peste 
acest defect. Mi-am făgăduit însă de multă vreme să nu 
slăbesc în încordare. 

Repetîndu-vă multumirile mele, vă rog să primiţi asi- 
gurarea respectuosului meu devotament. 


Tudor Vianu 


52 
Către Cornelia şi Charles Beligrădeanu 


[Tubingen,] 1 dec. 1922 
[Dragii mJei copii, 


[Gînd la. gjînd* cu bucurie! Tocmai vă expediasem 
două scrisori alarmate, cînd primesc (în sfîrşit!) mult 


* Colţul din stingă sus al scrisorii este rupt <n. ed.). 


86 


doritele voastre veşti. Bine că sunteţi sănătoşi şi — după 
cum se pare — bine că ati depăşit criza... Ce s-a întîm- 
plat în definitiv ? Păcat că nu sunteţi echipați de iarnă, 
altfel poate că ati mai fi rămas prin Germania şi de 
Crăciun aş fi venit să vă găsesc undeva. Aşa, nu prea 
ştiu ce să fac. Am o invitaţie pentru Austria, la familia 
Viditz din Gratz — dar nu ştfil încă dacă mă voi duce. 
S-o pornesc spre Miinchen — sau mai bine să râmîn 
acasă ? Cred că rîndurile acestea vă vor mai găsi la 
Zoppot. Räspundeti-mi spre siguranţă. Vă doreşte bună 
dispoziţie şi noroc — şi vă îmbrăţişează 


Tudor 


53 


Către Simon Bayer 


Tubingen, 16 aprilie 1923 


Dragul meu Bayer, 


îți mărturisesc că tăcerea ta începuse să mă neliniş- 
tească. O abţinere aşa de lungă semăna cu uitarea. îm- 
prejurarea scrisorii demente, pe care ţi-o trimisesem 
împreună cu Dan, năştea în mine şi o altă bănuială, o 
altă temere. Aflasem între timp despre broşura ta’ şi 
mă chinuiam închipuindu-mi cum trebuie să fi căzut 
farsa noastră în mijlocul preocupărilor tale serioase. Des- 
pre agitatiile antisemite am fost ţinut şi eu la curent, 
aproape zilnic, prin jurnalele pe care tată-meu are grijă 
să mi le trimită. Ce să zic ? Sunt trist. E ca şi cum aş 
fi suferit o trădare în idealurile mele. Şi mă gîndesc că 
aşa trebuie să fie şi pentru tine, dragul meu Bayer. în 
seninătatea morală în care te ştiu că trăieşti, agitația 
„gorilei" trebuie să fi semănat cu o surpriză, cu un atac 
pe la spate. Mă întreb însă mereu cine va fi compunînd 


87 


„massa" asta? Nu pot să o reconstitui precis din cită 
omenire cunosc eu în țara românească ! Ce funduri mläs- 
tinoase de barbarie au aruncat-o la suprafață ? ce des- 
compuneri au provocat această vermină ? Îmi arde inima 
să mă regăsesc din nou printre toţi prietenii mei şi să 
mă conving că gîndurile bune ale tinereţii noastre n-au 
pierit. Ar fi altfel, în adevăr, o tristeţe de moarte dacă 
am şti că în ţara românească „sufletul" nu mai are drep- 
turi de cetate. Nu se poate ca în cei care au venit după 
noi să nu mai existe oameni care ne seamănă — şi nu- 
mai asta mă miîngîie. 

Am citit broşura ta cu mult interes. Este limpede, 
nreeisă şi convingătoare. Este o excelentă schiță stiinti- 
fică de sociologie. Nu ştiu ce i s-ar putea replica după 
buna rațiune omenească. Dacă ai fi realizat-o în 150 de 
nagini ai fi putut spera şi la o mai mare influenţă. Lu- 
crul îl şi făgăduieşti tu în ,Prefatä" şi cred că nu ti-ar 
fi prea greu. Ar trebui numai să orchestrezi în mod 
mai bogat aceleaşi idei, căci lucrul important, tonul, l-ai 
găsit de pe acum : stăpînit, rece, incisiv. In cazul că 
te-ai decide să-ţi desăvîrşeşti lucrarea ar mai trebui poate 
să mai arunci o privire către bibliografia chestiunii. Cu- 
noşti, de pildă, lucrările lui M. Mendelssohn, filosoful din 
sec. XVIII, amicul lui Lessing şi al lui Nicolai ? Dar pe 
ale lui Hermann Cohen, şeful şcolii neo-kantiene din 
Marburg ? Printre savanții evrei din Germania cred că 
mai trebuie să fie şi alţii care au resimţit şi au pus ches- 
tiunea în mod practic, în legătură cu interesele de fapt 
ale culturii. Scrie-mi ce ecou a trezit lucrarea ta. Cine 
a vorbit despre ea şi ce s-a spus? 


Despre mine ce să-ţi povestesc ? Am intrat în al doi- 
lea an de cînd trăiesc în orăşelul ăsta amabil. Aş avea 
aproape motive să fiu fericit dacă mi-aş putea îngădui 
să fiu mai putin precipitat. Sediul ăsta al meu de „străi- 
nätate" ar fi trebuit să aibă la dispoziţie patru-cinci ani. 
Atunci în visări lungi, în lecturi proportionate cu restul 
timpului, aş fi obţinut un ritm pe care acum nu-l rea- 
lizez. Dar poate că şi timpurile ar fi trebuit să fie altele ! 
Ceea ce îmi lipseşte acum sunt pauzele, răgazul armonios 
în care să înregistrez rezonanțele... Mă ucid muncind, în- 


88 


Shit săptămînal cantităţi spăimînătoare de pagini tipă- 
rite. Ceea ce mă împinge la calvarul ăsta este şi natura 
tezei mele : o lucrare în primul rînd de erudiție. Urmă- 


resc problema dualismului literar („antic — „modern ; 
„elasic" — „romantic" ; „naiv! — „sentimental" ; „apo- 
linar" — „dionisic" etc, etc.) de la francezii din sec. XVII 


la clasicii germani, la romanticii germani din a doua 
generaţie şi pînă la Nietzsche sau chiar mai tîrziu. Me- 
toda este „durch und durch" nemteascä. Mă cuprinde 
astăzi o nostalgie grozavă cînd citesc un „essai” frumos 
de Taine, cu linia sintetică şi generală, cu o gradatiune 
egală şi susținută de poem dramatic. La nemți se lu- 
crează altfel. Trebuie să. detaliezi la nesfirşit, să suferi 
cumplit sub pletora istoriei şi vieţii. Integrarea nu se 
face printr-un act fericit de spontaneitate, ci reproducînd 
drama realităţii, felul în care elementele se' caută reci- 
proc, ftiră cunoştinţă de perspectivele pe care le servesc 


Nu ştiu cînd voi termina. Aş vrea în toamnă. Dar 
poate că voi fi nevoit să rămîn pînă în primăvara cea- 
laltă. Mai am atîtea lucruri de făcut încît încă un an de 
studii şi meditații mi-ar prinde bine ! Simt că e undeva 
un centru adînc al personalității la centura căruia mă 
găsesc, pe care mai trebuie să-l cuceresc. Şi încă o dată, 
ce păcat că nu am mai mult timp! Dacă m-aş decide să 
mai rămîn pe aici încă un an, un an jumătate, m-aş duce 
să mă plimb, să mai cercetez în linişte şi să mat notez. 
Dar aşa cum sunt împrejurările, e greu. Sunt veşnic în 
„penurie". îmi număr zilele... Trebuie să termin... ŞI... 
„chauffez". Sunt obosit, obosit. E o stridentä în mine; 
o lipsă de înţelepciune în felul vieţii... Un păcat mare. 
Ah, dragul meu Bayer, cum aş mai vrea să fiu cu tine 
alături, să mă odihnesc alături de tine. M-a bucurat? 
ce-mi scrii despre Alecu. 11 iubesc şi eu mult de tot. E 
aici un fel de „misticism" de-al meu. Cheamă-l pe la 
tine, stai de vorbă cu el şi pe urmă scrie-mi. Nu ştiu 
ce' lucru anume mi-a scăpat mie, ce fericire mi-a fugit, 
de subt mînă, şi pe care trebuie el s-o găsească. Sunt aici 
multe lucruri de spus. Viaţa începe să se stabilească pe 
un regret. îți voi scrie altă dată. 


De două luni sunt din nou împreună cu Dan. Ne pur- 
tăm alături ,chimerele" în spinare. Uneori ne ciocnim. 


In realitate ne iubim fräteste. Minunatä coincidentä aceea 
care ne-a întrunit pe drumul vieţii. Ce m-aş fi făcut în 
vremea asta fără el. Uite, acum, stînd față în faţă şi scri- 
indu-ti tie ne-a apucat un dor de regăsire şi ne-am hotă- 
rît să plecăm mîine în zori la Stuttgart şi să ucidem o 
zi vorbind despre lucruri care ne privesc de-'aproape. 
Vorbim des de tine. Nu ne uita nici tu. Scrie-ne mai des. 
Te fmbrätisez cu mare dor, 


Tudor 


54 


Către Cornelia şi Charles Beligrădeanu 


[Tubingen,! 25 aug. 1923 


Dragii mei, 


Am primit ieri prin poştă (trimeşi din Berlin) zece 
milioane de la voi şi vă mulţumesc foarte mult. Au venit 
bine, căci aşa nu voi fi obligat să schimb leii româneşti 
pe care îi am la mine ; voi putea aştepta astfel un curs 
mai bun. Totul tinde aici către paritatea în aur; pretu- 
rile au crescut mult peste relaţia valutară. Nu ştiu dacă 
nu cumva chiar acum nu se trăieşte aici tot aşa de scump 
ca în Elveţia sau Franța. Rezultatul întregei situaţii este 
că trebuie să termin mai curînd... Şi am bune speranţe. 
Acum, de pildă, lucrez la punerea la punct în nemteste 
a tezei mele. Pe la 15—20 sept. aş vrea s-o predau facul- 
tätii. De aci înainte nu mai depinde însă de mine ; to- 
tul atîrnă de cei care trebuie să mi-o judece şi care even- 
tual pot să-mi recomande corecturi menite să ia cine 
ştie cît timp. Mar e apoi munca migăloasă şi cam şco- 
lărească a examenului în secundar ; dar asta mă îngri- 


90 


jeşte mai puţin. Vedeţi dar că, dacă norocul mă va ajuta 
putin, sunt multi sorti să mă înapoiez către sfirsitui 
lui nov. Vă spun drept că o doresc din toată inima şi 
chiar cu un fel de încordare care mă face să nu am nici 
o privire şi nici un interes pentru ceea ce m-ar mai pu- 
tea atrage pe aici. 

Dar voi ce mai faceţi ? Puţine lucruri lăsaţi să se audă 
despre voi. Şi doar vă doresc într-atîta şi sunt nespus 
de nerăbdător să vă regăsesc şi să vă văd la voi... 

A primit Alecu scrisoarea în care confirmam primirea 
miei de lei din depozitul meu de la Petre ? Aflu acum, 
de la Barbilian, că Minfisterul] de Finanţe acordă pen- 
tru studenţii români permisiunea de a li se trimete lei, 
pînă la 3000. Operația aceasta se face prin scrisoare de 
valoare. Barbfilian] a primit chiar azi o asemenea scri- 
soare. L-aş ruga pe täicutu sau pe Alecu să se intereseze 
şi să-mi trimeată şi mie pe această cale bani, la cerere. 
Arätati-le, prin urmare, şi lor ceea ce vă scriu aici. 

Cum l-aţi găsit pe täicutu la înapoiere? Alecu ce 
face ? Cumplit dor mi-e şi de băiatul ăsta. Şi de voi toţi, 
scumpii mei copii. Vă îmbrätisez şi să dea Dumnezeu 
să ne vedem sănătoşi pe curînd, 


al vostru 


Tudor 


55 


Către Cezar Petrescu 


[Bucureşti,! 10. II. 1924 


Dragă domnule  Pelresccu, 


Negreşit! cronica despre volumul d-lui Pătrăşcanu 
poate să apară.' Cum este însă vorba despre pagini scrise 
cu cîţiva ani în urmă, te-aş ruga să-mi trimiti corectura 


91 


în şpalt pentru eventuale îmbunătăţiri ale formei. Îmi 
rezerv de asemeni dreptul de a iscăli cu o inițială. 
Salutări şi multă sănătate, 


Vianu 


56 
Către Cesar Stoika 


20 iunie 924, Tighina 


Scumpe Stoica L 


Din nefericire nu l-am putut vedea la Chişinău pe 
Titus’ Ajuns după două ore de straşnică hurducare, a 
trebuit să mă duc la generalul Panaitescu, care m-a re- 
ținut pînă seara ; a doua zi la 5 dim{ineata] plecam în- 
coace. Cu neputinţă să-mi găsesc momentul de a-mi ve- 
dea fostul şef şi simpaticul amic ! Sper ca, reîntorcîn- 
du-mă prin Chişinău, să am mai mult noroc. 

La Tighina am ţinut astăzi prima conferință. Public 
şcolar — profesoral, autorităţile mai atente decît la [Or- 
hei] * (sunt primit de prefect), în minus un amic care, 
ca d-ta, iubite Stoica, să-mi ofere o aşa de bună tovără- 
sie, încă o dată: mulțumiri ! 

Duminică dimfineatä] plec la Căuşani pentru serbă- 
rile Caselor Naţionale ; apoi îndărăt la Bucureşti, cu o 
haltă la Chişinău şi alta la Iaşi. 

La Tighina, atmosfera mai turbure. E un fior în aer! 
Se'vorbeşte încă de incursiunile din 1919... Şi stai uimit 
cînd vezi țărmul rusesc dincolo, peste Nistru, la 150 de 
metri. 

e Sper ca amicitia noastră reînnodată la Orhei să nu se 
piardă în nisip. îmi spun, aşadar, că poate îmi vei scrie. 
Eu rămîn sincer devotatul d-tale, 


T. Vianu 


.* Cuvînt deteriorat (n.ed.) 


92 sk 


57 


Către Al. Bogdan 


Bucureşti, 10 august 924 


Iubite  Bogdane , 


Mă încarci de cinste si mă umpli de confuzie. Acum 
cîteva săptămîni cînd ai remarcat articolul meu din Re- 
vista română şi acum în urmă, cînd, amintind de poe- 
zia mea în vie’, ai atins punctul nevralgic al conştiinţei 
mele, n-am ştiut cum să combat roseata care mi se urcă 
în față sau cum să mă apăr mai bine de ispita la care 
mă supuneai. Am înţeles îndată că în atenţia cu care ur- 
măreşti neînsemnata mea producţie joacă un rol şi to- 
vărăşia noastră visătoare de acum zece ani, în felul în 
care în toate iubirile de mai tîrziu se oglindeşte ceva 
din prima, erupție de sensibilitate a copilăriei. Lasă-mă 
deci să-ţi mulţumesc pentru această reamintire a trecu- 
tului şi pentru delicata inteligenţă a prieteniei ca o fă- 
gäduintä reciprocă între adolescenţi că vor atinge scopu- 
rile obiective ale vieţii. în ce priveşte speranța ta de a 
vedea vreodată strofele mele adunate, sunt trist să-ţi 
spun că puţine, prea puţine lucruri dintre 'cele pe care 
le însemnam odată pe petece răzlețe de hîrtie îmi par şi 
astăzi demne de a-şi supravieţui, deşi mi-aş minţi şi te-aş 
înşela dacă n-aş mărturisi că idei de realizare literară mă 
neliniştesc şi acum, cînd ca un farmec, cînd ca o remuş- 
care. Dar cum să găseşti răgaz pentru astfel de fapte cînd 
şi greutăţile vieţii şi ale carierei, pe care este mîndria 
noastră să le tratăm cu humor, dar mai ales cînd tema de 
clarificare intelectuală către care eu m-am jurat, te abat 
hotărît de la ceea ce pare a fi tocmai contrariul ? între 
acestea trăim singurateci şi cînd, desfigurati de disensi- 
uni lăuntrice, se întîmplă să întîlnim răsfrîntă imaginea 
noastră mai armonioasă, ei da! lucrul ne face plăcere. 

Nu-mi scapă nici unul din articolele tale din Lupta, 
din care se pot învăţa multe. Ultimul dintre ele despre 


lirica nouă mi s-a părut deosebit de bine organizat şi 
cred că s-ar lăsa dezvoltat. Sunt sigur că te-ai gîndit la 


93 


aceasta şi îmi spun că ar fi bine dacă în ocaziile viitoare 
te-ai adresa publicului revistelor. Cred, de pildă, că Re- 
vista română, al cărei secretar de redacţie este acum Că- 
rnii Petrescu, ar fi fericită dacă ar putea avea vreodată 
essai-urile tale literare. Ce spui ? 

Toate acestea în scris, pentru că din nefericire ne ve- 
dem rar. Eu însă aş fi prea mulțumit dacă te-ai hotări 
cîndva să vii pe la mine sau dacă, scriindu-mi, mi-ai da 
prilejul să vin să te găsesc. Cu fräteascä dragoste, 


T. Vianu 


Si 


Către Ion Marin Sadoveanu 


Bucuresti, 14 august 1924 


Dragă loane, 


Pentru că sunt în fundul mării, rădăcinele tale nu 
pot fi decît mai puternice. îți pizmuiesc, aşadar, regăsirea 
printre brize şi cadente şi mă îneînt de emanatia de ti- 
nerete pe care eşti bun că mi-o trimeti. Aceasta tocmai în 
momentul cînd poate ultima mea legătură cu trecutul co- 
pilăriei s-a desfăcut. Te conjur să ţii acest secret pe care 
nu mi-aş ierta niciodată să fi contribuit a-l răspîndi. Oa- 
menii mi iartă nimănui aventura fantastică în care Bar- 
bilian s-a angajat. Şi pentru că eu continuu să sper cu 
nostalgie o răscumpărare din moarte, o reîntîlnire cu 
prietenul la țărmurile rîurilor infernale, n-aş vrea toc- 
mai eu să-i pregătesc la înapoiere manifestatia neruşi- 
nată a mägarilor. Cînd mă neliniştise, precum ţi-am scris, 
Barbu îmi mărturisise visuri groteşti şi confuze, pe care 
este absurd acum să le mai istorisesc. Enigma trebuia să 
se dezlege chiar a treia zi. A venit ca un înţelept şi ca 
un prieten să-şi ia rămas bun. Mi-a amintit încă o dată 
tot ce ne leagă. Şi pentru că, închişi între patru ziduri, 
nimeni nu ne auzea, mi-a destăinuit viața lui bîntuitâ de 


94 


spirite, urzeala otrăvită ele complicitäti în care căzuse 
prizonier. După asta s-a rupt de mine şi nici o putere 
din lume nu l-ar mai fi putut reţine. Am trimes imediat 
după tată-său, care mi-a venit cu sufletul pe buze. L-am 
căutat îndelung şi a fost regăsit tocmai a doua zi către 
seară, alungat de furii şi măcinat de drumuri. Aşa s-a 
terminat experienţa pe care o începusem împreună acum 
cincisprezece ani. Doctorii speră cu toate acestea. într-o 
vindecare, dacă cel puţin de data asta va fi înconjurat de 
un devotament mai luminat. 

în Bucureşti a devenit din nou îngrozitor de cald şi 
dacă priveşti pe fereastră vezi cum se zvîrcoleşte în zare 
un val de praf, un balaur de moloz incandescent. Plicti- 
seala se' complică la mine de cîteva zile cu o stare fe- 
brilă, care se intensifică pe la zece seara. Nopțile tre- 
cute am avut frisoane în regulă şi temperatură ridicată. 
Se vede că este gripa, de care aud că şi altă lume se 
plînge, sau poae o impaludare. 

lau deci chinină. De pe la cinci încolo, încep să curgă 
burlane şi să tiuie greieri. E dezolant. Nu mai pot lucra 
nimic. Astăzi totuşi, tocmai cînd urma să-ți primesc scri- 
soarea, am observat o uşoară relevare, cu mers nerăbdă- 
tor prin casă, cu nervozitatea miîinilor, cu înmuguriri de 
idei. Ai văzut vreodată o cultură de microbi ? în respec- 
tiva bucată de gelatină se iveşte deodată o constelație de 
puncte roşii, care tind să ia proporţii. Aşa .si cu ideile! 
E în procesul invenţiei o contagiune ascunsă, o infecţie 
generalizată, un parazitism pe trupul materiei. Poa^e că 
sunt aşa de dezgustat pentru că sufăr enorm în munca la 
care mă aplic acum. Şi de data asta va trebui să mă 
reduc la o seacă lucrare didactică. Speram că am terminat 
definitiv cu şcolăria, la doctorat. Dar nu, şi acum e la 
fel ! Cît timp nu voi fi ajuns să lucrez numai pentru mine, 
iar nu şi pentru alţii, nu voi putea fi mulţumit. Căci este 
în mine o turbată nevoie de totalitate, un eroism exacer- 
bat, un apetit tragic. între acestea trebuie să fac lucruri 
impersonale, cuviicioase şi mediocre pentru ştiinţa uni- 
versitară. La philosophie et la philosophie officielle ! Mi- 
zerie ! 


lartă-mă că îţi scriu lucruri de astea. Scrisoarea ta 
mi-a făcut bine pentru că respiră din ea o dispoziţie ar- 
monioasă şi aristocrată, pe care ar trebui să ţi-o conservi 


95 


cu orice pret. Ce fire de om fericit ai tu ! Sociabil, con- 
templativ, curios, deschis la lumea din afarä, putin sen- 
zual, imperceptibil egoist, ai toate însuşirile pentru ca 
să-ți poţi menţine limitele, să te încînte mersul aparen- 
telor şi oamenii să nu te necăjească prea mult. 


T.V. 


59 


Către Charles Maurras 


Bucarest, le 22 Octobre 1921 


Monsieur et cher Maitre’, 


Je viens de traduire en roumain votre l'Avenir de 
Vintelligence (l'etude qui se trouve au debut du volume 
portant le meme nom)’ et comme je pensais de la faire 
imprimer, des amis, admirateurs de votre oeuvre, s'offrent 
de m'aider. II paraîtra prochainement â Bucarest, sous 
les auspices de la Fondation culturelle „Le Prince 
Charles", une nouvelle collection litteraire, se proposant 
comme but de presenter au public roumain â cote de 
quelques oeuvres indigenes les principaux documents 
ayant rapport aux courants d'idees qui agitent notre 
epoque. Les amis qui vont diriger la nouvelle collection 
estimant, comme moi, votre oeuvre d'un interet general 
et extremement suggestif en ce qui concerne les processus 
qui ont engendre la physionomie de l'Europe actuelle, ils 
se sont charges avec plaisir de faire place â ma traduction 
dans la nouvelle collection. II ne s'agit maintenant que 
de vous prier de bien vouloir me donner la permission 
d'imprimer le traduction deja faite. 


Je dois ajouter, Monsieur et cher Maître, que je ne me 
fais aucunement l'illusion d'avoir donne en roumain tout 
l'eclat et la verve incomparable de votre style. Je crois 
pourtant ne l'avoir pas trop deforme ; j'ai tâche du moins 
de faire de mon mieux. J'ai ete sensible â la finesse du 


96 


trăit et â la fluidite du rythme et je me suis efforce d'en 
trouver l'equivalent roumain. Mes amis ont meme la. 
bonte de croire que je n'ai pas trop mal reussi. 

Comme c'est, la premiere traduction roumaine qu'on 
fait de vous, j'accompagnerai l'ouvrage d'une petite etude- 
introductive expliquant l'ensemble de v itre oeuvre et le 
role que vous tenez si glorieusement dans les lettres fran- 
caises. J'ai mis en outre au cours de la traduction quel- 
ques notes pour mieux faire comprendre les circonstaiir- 
ces historiques auxquelles vous faites allusion. 

La collection „Cartea Vremii" („Le Livre du Temps", 
car c'est ainsi qu'elle s'appellera) commence avec de mo- 
destes ressources et ce n'est que le but qu'elle se pro- 
pose qui l'encourage dans ses entrepriscs. Aussi compte-t- 
elle sur votre sollicitude. 

Osant esperer votre reponse, je suiş, Monsieur et cher 
Maître, votre tres humble admirateur et devoue 


Tudor Vianu 
docteur Os lettres 
Membre de la Societe 
des gens de lettres 
roumains 


Bucuresti, 22 octombrie 1924! 


Domnule şi iubite Maestre i, 


Am terminat de tradus în româneşte cartea dvs. Viitorul in- 
teligentei (studiul care deschide lucrarea cu acelaşi titlu)” şi, cura; 
aş vrea s-o tipăresc, cîţiva prieteni, admiratori ai operei dvs... 
se oferă sâ mă ajute. In curînd, va apărea la Bucureşti, sub aus- 
piciile Fundaţiei culturale „Principele Carol", o nouă colecţie 
literară ce îşi propune să prezinte publicului român, alături de 
unele opere autohtone şi principalele documente, ale curentelor: 
de idei care agită epoca noastră. 


Deoarece prietenii care vor conduce noua colecţie socotesc- 
ca şi mine opera dvs. de un interes general şi foarte sugestiv 
în ce priveşte procesele care au zămislit fizionomia Europei ac- 
tuale, ei au primit cu plăcere să găzduiască traducerea mea în. 
noua colecţie. Nu mai rămîne deci decît să vă rog sâ binevoiti 
a-mi îngădui imprimarea traducerii pe care am isprăvit-o. 

Trebuie să adaug, domnule şi iubite Maestre, că nu-mi fac 
defel iluzia de a fi redat in româneşte întreaga strălucire sl 


97; 


verva incomparabilä a stilului dvs. Cred totuşi că nu l-am de- 
format, încercînd să mă achit cit mai bine de obligaţiile mele. 
Am fost sensibil la fineţea tuşei şi la cursivitatea ritmului şi 
m-am străduit să le găsesc echivalentul românesc. Prietenii mei 
au chiar bunătatea să creadă că am izbutit destul de bine. 

Cum este prima traducere românească din opera dvs., voi 
însoţi lucrarea cu un mic studiu introductiv, explicînd ansam- 
blul operei dvs. şi locul pe care îl ocupați, cu' atîta relief, în 
cadrul literelor franceze. Am distribuit în cuprinsul traducerii 
unele note care să facă mai lesne de înțeles împrejurările isto- 
rice la care vă referiti. 

Colecţia „Cartea Vremii” (căci aşa se va numi) începe cu 
resurse modeste şi numai scopul pe care şi-l propune îi însufle- 
teste iniţiativele. De aceea, ea se bizuie pe solicitudinea dvs. 

îndrăznind să sper in răspunsul dvs., rămîn, domnule şi iubite 

Maestre, admiratorul dvs. umil şi devotat 


Tudor Vianu 
doctor în litere, 
membru al Societăţii Scriitorilor Români 


60 


Către Liviu Rebreanu 


[Bucureşti,] Luni, ora 3 d.a. [8 noiembrie 1924] 


Dragă Maestre, 


Am scris articolul făgăduit. O vorbă de-a d-tale, as- 
tăzi la ora 7 Vi, cînd voi trece pe la Capsa, mă va face 
să-l scot din geantă şi să ţi-l dau, deşi asta ar fi oarecum 
contra sentimentului meu. Cred că am fixat în Masca 
timpului cîteva adevăruri esenţiale menite să stiîrnească 
discuţii în jurul gazetei noastre.' Sunt însă nemulțumit 
de redacţie ; cred că unele lucruri mai trebuie limpezite, 
poate cîteva adăugate. De ce să ne grăbim şi, aşteptînd 
o săptămînă, să nu avem lucrul împlinit şi rotund pe 
care îl doresc ? îmi permit această propunere pentru că 
ştiu că pînă marţi tipograful poate să aştepte. Dar — 


98 


precum am spus — cuvîntul d-tale va decide şi altfel 
şi mă va face să trec peste scriitoriceasca mea nelinişte 
(d-ta desigur că o cunoşti). 


Cu dragoste şi devotament, 


T. Vianu 


P.S. Am lăsat cronica cinematografică. Sîmbătă i-am 
dat lui Struteanu contribuţia mea pentru Curier şi Efeme- 
ride. Le-ai primit ? 


61 


Către G. ibrăileanu 


Bucureşti, J2 noiembrie 1924 


Preaonorate domnule Ibrăileanu, 


Am satisfacția să vă trimit un exemplar din lucrarea 
mea nemteascä despre Schiller, care se tipăreşte, aşadar, 
tîrziu şi cu oarecari sacrificii.’ Sunt îneîntat să vă aduc 
acest omagiu pentru că, desigur fără s-o stiti, aveți o 
anumită contribuție la lucrarea mea. în vremea cînd, 
aflîndu-mă în Germania, strîngeam numai 'fişe, fără să 
mă pot stabili la un subiect şi complăcîndu-mă în defi- 
nitiv în visarea şi vagabondajul, meu, am primit de la 
dvs. o scrisoare care a fost pentru mine hotărîtoare’. Gă- 
seam acolo încrederea si dovada unui interes pe care nu-l 
ştiam reciproc şi care, deşi stimula în mine un devota- 
ment mai vechi, mă lăsă pe gînduri. Trebuia să răspund 
la întrebarea „ce am de gînd să fac ?" si pentru că la 
lucrul acesta nu mă gîndisem bine pînă atunci, trebuia 
să iau acum hotărîrea. Mi-aduc aminte că am dat ca si- 
gură terminarea studiilor mele pînă într-un an si cuvîn- 
tul de care m-am legat atunci nu mi-a dat linişte pînă 
nu l-am tradus în fapt. 


A trecut de la data trecerii doctoratului meu un alt 
an plin şi sufleteşte nu mă simt mai eliberat. Primirea 
pe care mi-au făcut-o oamenii pe care îi regăseam n-a ex~ 


99 


celat prin bunävointä si chiar din partea acelora care 
mă întîmpinară mai favorabil am avut de înregistrat mai 
tîrziu numai deziluzii. Sunt uneori obosit de instabilita- 
tea, de incoherenta caracterelor cu care sunt adus să iau 
contact. Şi pentru că în adevăr oboseala este sentimen- 
tul care pune mai uşor stăpînire pe mine, iată-mă une- 
ori înclinat să renunţ. Ar fi desigur o satisfacţie pe care 
mă măgulesc să cred că adversarii mei n-o merită. Nu 
este vorba numaidecît de cariera sau, cum se spune cu 
oarecare trivialitate, de o ,,situatie", pentru că în cursul 
“experienţelor mele am constatat cu surpriză că nu sunt 
nici măcar un ambițios. Este vorba numai de acel cerc 
ede emulatie pe care nu reuşesc nicidecum să-l găsesc aci. 
Şi este vorba de singura situaţie la care cu modestie poate 
aspira un intelectual, aceea de a fi pus în condiţiile lu- 
crului care îi place şi i se potriveşte. Dar cum să ajung 
eeu la toate acestea ? Cele patru zile pe săptămînă pe care 
mi le ocupă funcția mea de suplinitor de lb. germană la 
Liceul Lazăr, articolele pe care mi le cere disperata mea 
activitate de publicist? mă răpesc de la lucrurile mai în- 
semnate pe care socotesc că le-aş putea face. Iată! sunt 
mai multe săptămîni de cînd nu m-am mai putut ocupa 
deloc de lucrarea mea despre Arta si filosofia culturii, 
care aşteaptă să fie numai revăzută şi transcrisă.' Cu 
Viaţa românească, altă comedie ! încercările mele de a 
scrie acolo unde mi-ar fi plăcut nu izbutesc decît în mici 
schițe fără însemnătate (aşa şi acum în urmă cu artico- 
lul pe care i l-am trimis astăzi lui Ralea”). Şi doar nu-mi 
economisesc nici nopţile nici zilele de libertate care îmi 
mai rămîn! 


Iată de ce, onorate domnule Ibrăileanu, mă adresez 
pentru întîia oară dvs. pentru a vă întreba dacă nu se 
poate aranja nimic pentru mine toamna aceasta, la Iaşi. 
Cuvintele pe care le-am schimbat cu dvs. astă-vară, con- 
versatiile cu Ralea, cu d-l Marinescu, îmi dădeau bune 
speranţe şi-mi deschideau perspectiva liniştei şi sporului 
la muncă după care însetoşez. Ştiu că nu faceţi parte 
dintre „epistolari" şi n-aş vrea să exercit nici cea mai 
uşoară violenţă asupra preferințelor dvs. îmi spun că se 
va găsi totuşi mijlocul să mi se comunice dacă se va găsi 
vreodată în curs una din posibilităţile pe care dvs. şi pri- 
etenii mei le întrevedeau. 


100 


Recitesc scrisoarea şi întîmpin chiar eu rezistenţă să 
citesc litera mea măruntă : scuze. 


Asigurîndu-vă încă o dată de afectuosul meu devota- 
ment, rămîn al dvs., 


T. Vianu 


62 


Către Alexandru T. Stamatiad 


Bucureşti, ]8. III. 1925 
Iubite nene Alexandre, 


îți mulțumesc pentru Salonul literarMi-a plăcut ., 
elegant tipărit, materie aleasă şi peste tot, ca o atmosferă, 
ceva din rectitudinea d-tale de spirit.' îmi va face plă- 
cere şi onoare să colaborez. Te rog numai la o mică, 
îngăduință de timp pînă ce mă voi libera de multele obli- 
gatii care în prezent mă asaltează. Dar în curînd, în cu- 
rînd, cred că voi putea răspunde la amabila d-tale in- 
vitatie. 


Te aşteptăm de Paşti la Bucureşti. Pînă atunci te 
îmbrăţişez şi încă o dată : felicitări. 
Al d-tale, 


T. Vianu 


63 


Către Vasile Băncilă 


[Bucureşti, aprilie 1925} 


Stimate domnule Băncilă 


îți mulţumesc foarte mult pentru gîndul de a-mi tri- 
mete studiul d-tale despre predarea religiei şi te rog să 


101 


mâ scuzi că răspund cu oarecare întîrziere. Am cetit 
studiul d-tale cu un viu interes şi bogăţia argumentelor 
pe care le aduci, verva cu totul deosebită pe care o de- 
pui au cîştigat în mine un adept al punctului d-tale de 
vedere. Soco.esc şi eu acum că tot învățătorul trebuie în- 
sărcinat cu predarea religiei în şcoala primară şi aceasta 
din motivul fundamental al unităţii de atmosferă etică 
şi religioasă, realizabilă numai pe calea concentrării, cum 
şi din celelalte numeroase motive pe care d-ta le deduci, 
cu un foarte delicat simţ de observaţie, din starea de 
fapt. Acum că ai fixat principiul pentru şcoala primară 
cred că îl vei urmări şi mai departe şi că te vei întreba 
care ar putea fi modalităţile unei adînciri religioase şi în 
cuprinsul celorlalte trepte de învăţămînt. Chipul foarte 
sugestiv în care d-ta prezinti problema mă face să pre- 
văd că ne vei arăta că dacă învățămîntul religios în 
şcoala primară nu-şi poate propune decît începutul mun- 
cii de ridicare a micului primitiv la umanitate, rămîne 
în sarcina învățămîntului pe celelalte trepte să adincească 
acest proces şi că lucrul nu poate să izbutească decît pe 
calea unei concentrări idealiste. 

Tot materiile umaniste, şi tot profesorii de adevărată 
vocaţie pedagogică, recrutabili mai cu seamă printre aceia 
care predau aceste materii, vor fi cei mai buni factori de 
emulatie religioasă, pentru că şi eu socotesc că orice va- 
loare spirituală trăită integral şi gîndită pînă la capăt 
sfirseste în ideea de Dumnezeu. Lucrul acesta îl simţim 
şi îl aplicăm noi în mod instinctiv şi poate tocmai aceasta 
deosebeşte metoda, noastră de aceea a profesorilor ceva 
mai bătrîni. Tendinţa de a integra cît mai vast, pornind 
de la specialitate, cred că este caracteristica bunei metode 
de care avem nevoie. Unde d-ta mă pui în faţa unei pro- 
bleme dificile şi unde nu te pot urma în întregime este 
cînd vorbeşti de circumstanţele adverse pe care înclina- 
ţia religioasă le-ar întîmpina în lumea modernă. Am trăit 
cîtăva vreme în străinătate şi atenţia mea a fost mereu 
izbită de împrejurarea că condiţiile proprii ale lumii de 
acolo nu numai că nu împiedicau avîntul religios, dar 
că, dimpotrivă, îl liberau şi-l fortificau. Se pare că spe- 
cialitatea ştiinţifică sau tehnică, interesînd numai o parte 
a complexiunii psihice, şi nu cea mai mare, lasă deplină 
libertate celeilalte părţi, de care atîrnă preocuparea re- 
ligioasă şi care este şi cea mai mare şi cea mai însem- 


102 


nată. Sau va fi poate numai o tendinţă de compensație 
aceea care îmbină atît de caracteristic împrejurări foarte 
moderne de viaţă cu o neobicinuită emulatie a conştiinţei 
religioase ? Adevărul este că religia care rezultă are un 
caracter mai mult filosofic şi general decît confesional şi 
traditional-national, cum pare a fi aceea la care te gîn- 
deşti d-ta. încît mi se pare de absolută nevoie să nu 
opreşti cercetarea d-tale asupra acestei lăture a proble- 
mei pentru a decide în ce sens trebuie continuată educa- 
ţia religioasă şi ce loc pot avea rezultatele ei în contextul 
fatal al societăţii prezente şi mai ales viitoare. Personal 
mărturisesc că n-am reflectat îndeajuns asupra problemei 
pentru a mă putea pronunţa. Religia a rămas pînă acum 
pentru mine numai obiectul unei stricte experienţe lă- 
untrice şi încă şi acolo ce spectacol dureros şi dramatic 
ne oferă şirul intermitent al trăirii şi această detestabilă 
neputinţă omenească de a stăpîni şi menţine sensurile 
superioare revelate în clipe răzlețe. De cîte ori n-am vrut 
să pedepsesc în mine animalul mărginit şi greoi care 
este omul. Dar poate că şi aici totul atîrnă de răbdare 
şi exerciţiu.” 

Aştept cu mult interes continuarea cercetărilor d-tale 
şi felicitindu-te încă o dată în chip călduros, rămîn al 
d-tale foarte devotat, 


* Tudor Vianu 


Către Alexandru T. Stamatiad 


[Bucureşti, mai 1925] 


Dragă nene Alexandre, 


Am făcut ce am putut şi tot am scris înainte de 1 iu- 
nie articolul pe care mi l-ai cerut.' Sunt cu toate aces- 


103 


&ea foarte obosit şi dornic de odihnă şi singurătate. Scoa- 
la mă mai ţine la Bucureşti pînă la 20—25 i[unie,j, cînd 
sper să plec la Constanţa. La Bucureşti e actualmente 
„foarte urît : căldură, praf şi pestilentă. Ziua nu se poate 
lucra şi noaptea nu se poate dormi. Abia aştept sâ plec. 

Te rog ci îndată ce articolul meu va fi cules şi co- 
rectat, sä-nu trimiti un şpalt pentru colecţia mea de 
coupure (altiel ar trebui să jertfesc un exemplar sau chiar 
două). 

Nu cred să vii la Bucureşti în iunie şi pentru că eu 
voi rămîne la Constanţa pînă la 1 sept., nu cred să te pot 
vedea înainte de toamnă. îţi doresc vacantii bune, multă 
“sănătate şi noroc. 

Al d-tale, 


Tudor 


65 


Către Oscar Walter Cisek 


GTINDATIA CULTURALA 
„PRINCIPELE CAROL 


Bucureşti, 1925 
Str. Latină, 10 


“Dragă domnule Cisek, 


Toată lumea Fundaţiei se întreabă de d-ta şi este alar- 
mată, F-fti cumva bolnav? Eşti supărat? Directorul a 
vrut zilele astea să-ţi vorbească şi m-a însărcinat să te 
văd. N-am putut-o face, imobilizat cum sunt de necazu- 
rile pe care mi le cunoşti. îţi scriu acum pentru a te ruga 
să ne dai veşti despre d-ta. în speranţa că ne vom re- 
vedea în curînd, rămîn al dumitale devotat prieten, 


Vianu 


104 


66 


Către Vasile Pârvan 
Bucureşti, 9 septembrie 1925 


Onorate domnule Profesor, 


Zilele trecute am fost anunţat de dl. Andrei Branişte 
că în urma intervenţiei dvs. manuscrisul pe care îl dă- 
dusem de mai multă vreme „Culturei naţionale" a fost 
trimes la tipar şi că în curînd volumul meu va apărea. 
Pentru că în cele două rînduri din urmă, luîndu-mi per- 
misiunea să vă vizitez, v-am găsit la masa de lucru, şi 
cum n-aş vrea să vă turbur şi a treia oară (deşi rarele 
ocazii în care îmi este dat să vă văd sunt pentru mine şi 
ocazii de deosebită reconfortare sufletească), mă adresez 
dvs. prin scris. 

Vreau anume să vă mulţumesc pentru gestul de mare 
bunăvoință cu care m-ati onorat. Trăind mai mult retras 
şi constatînd cu surpriză şi melancolie începuturile ace- 
lui proces pe care l-aţi descris odată şi la capătul căruia 
se împlineşte singurătatea fatală a omului’ — cîtă mîn- 
gîiere, ce dulce încîntare îmi aduce semnul pe care mi-l 
dati! Abia mă trezesc din gîndurile cele bune şi mă apasă 
cu sentimentul unei neprevăzute răspunderi ideea că 
bunăvoința dvs. vine să sprijine o lucrare atît de mo- 
destă ca aceea care va vedea, aşadar, în curînd lumina ti- 
parului, îmi îngădui deci să vă rog să-mi acordati şi de 
aci înainte încrederea dvs. şi să aşteptaţi de la mine şi 
lucruri mai bune decît acelea pe care le-am putut da 
pînă acum. 


Al dvs. foarte devotat, 
Tudor Vianu 


67 


Către Alexandru T. Stamatiad 
[Bucureşti,] 23 nov. 1925 

Dragă nene Alexandre, 
Te rog să mă scuzi cä-ti răspund cu întîrziere. Am tot 


aşteptat crezînd că voi găsi momentul să aştern ceva 


105 


pentru S/alonul) lJiterar] '. în zadar. Plec dimineaţa şi 
mâ întorc seara. în vremea din urmă timpul meu liber 
s-a fmputinat încă din pricina unei slujbe pe care am 
luat-o la Fundaţia Principele Carol. Mă gîndesc că acum 
a trecut momentul oportun pentru nr. viitor al revistei. 
Deşi sunt mult ocupat, m-am angajat cu foiletonul 
literar la Cuvintul. încep de săptămîna viitoare. Astfel 
voi avea prilejul plăcut de a scrie şi despre volumul 
d-tale : o voi face chiar în primele foiletoane. Nu crede 
că vechiul d-tale prieten te-a uitat. Nu, asta nu. Trebuie 
să te gîndeşti numai' că la Bucureşti trăim mai agitati. 
Pentru S/alonul] l{iterar], lasă-mă pentru un alt număr. 
Urmăreşte-mă în Cuvintul. Cred că de Crăciun te voi 
vedea. îți doresc multe lucruri bune şi te îmbrăţişez. 


Tudor 


68 


Către H. Blazian 


Bucurest ? 
» asa ©OMnule Blazian, A 
Vino te rog cit mai curmd pe *TM Diu 
câsit ceva pentru d-ta. E bine Salutari, 


Vianu 


69 


Către Cornelia şi Charles Beligrădeanu 


[Bucureşti,] 28 ianuarie 1926 


Scumpii mei copilaşi, 


Cîteva zile Tantzi n-a avut linişte cu noi : atîtea 
detalii îi ceream despre voi si tot nu ni se părea de ajuns. 


106 


10 decembrie 1923 


Păcat că n-are mai multă nevoie (proprie) de povestit : 
suferam de o adevărată sete şi foame. Mai mult ne-a 
vorbit fotografia unde sunteți cîteşipatru. V-am admirat 
eleganța, zîmbetul delicios, buna dispoziţie. Fotografia 
mi-a amintit una asemănătoare, unde figuram şi eu, de 
la Nordeney... Şi iată, prin asociaţie de idei, că mă duc 
cu gîndul la unele împrejurări cînd am fost împreună şi 
ce trist mi se pare acum că sunt singur, de atita vreme 
despărțit de voi. 


Astăzi primesc şi c[artea] p[oştală] din Monaco. Jude- 
cind după decor, lumină şi costum cred că sunteţi dimi- 
neata, înainte de masă. îmi scrieţi că e soare şi cald. Aici 
e frig, înotăm prin noroaie sau alunecăm pe gheaţă (nu 
din sport !). Dar sunteţi mai serioşi. Ati stat tîrziu azi- 
noapte ? Tu, Nellico, eşti mereu adorabilă. Tantzi ne 
spune că n-ai fost niciodată mai drăguță. Tu, Branganti- 
nule, ai luat un aer care îmi impune fără rezervă, ceva 
complicat şi mare stil, un amestec făcut din lup de mare 
(apropierea Mediteranei ?), sportman  (săracu' Botez), 
mare jucător (desigur Monaco !) şi mare financiar (feli- 
citări !) Dincolo, pe cartea poştală adresată avocatului 
Alecu, iar îmi zîmbiţi, copilaşii mei dragi. Da, da, aşa vă 
vreau totdeauna. în definitiv, voi luaţi partea cea bună a 
vieţii şi bine faceţi. 


Despre mine ce să vă mai spui. Noutăţile mele sunt 
totdeauna lucruri vechi. Vrînd să dau noutăţi, risc să mă 
repet. Ca totdeauna, lucrez, public (acum în urmă două 
cărţi), mă lupt cu micile mele crize, din care mă aranjez 
cum. pot, şi din cînd în cînd (ca totdeauna, v-am spus 
doar că n-am noutăţi) un mic chef. 

Noutăţi urmează să ne dati voi. Şi cît mai des. Haide, 
iniţiativă ! ascutiti-vä creioanele ! E ora mesei. Conu 
Alecu s-a înapoiat. Vrea să adauge şi el cîteva cuvinte. îi 
las deci locul. Vă sărută, cu nesfirsit drag şi dor 


Tudor 


Scumpilor ! Ce bine îmi pare cînd vă văd voioşi şi cu 
adorabilul vostru zîmbet în fotografiile pe care ni le tri- 
miteti. Ce râu e, pe de altă parte, că nu sunt şi eu cu 
voi dacă nu la Monte-Carlo cel puţin la Bucureşti. Pot 
spune că de la plecarea voastră n-am mai tras un chef 


107 


entuziast. Numai voi ştiţi să animați admirabila voastră 
tinerețe şi sănătate. Ar trebui cel putin să ştiu pe cînd 
putem spera să vă revedem. Tantzi şi Lulu’ sunt încîn- 
taţi de sejour-ul lor la Nice şi spun totdeauna că le-aţi 


fost cei mai agreabili tovarăşi. 

Eu sunt ocupat mai toată ziua cu contencioasele mele 
şi foarte des cu tribunalul. Sunt mulţumit că am aceste 
ocupaţii, deşi nu sunt deloc încîntat că-mi rămîne prea 
puţin pentru mine. 

In momentul cînd voi putea pleca la Paris o voi face în 
tot cazul, de-ar fi chiar să mă roage zece societăţi să le 
protejez (!) cu serviciile mele avocätesti. 

Pe conştiinciosul militar care e Codin îl văd mult mai 
rar acum, cînd e ocupat toată ziua la cazarmă. Mărtu- 
risesc că-mi lipseşte. De voi vorbim totdeauna cînd ne 
vedem şi facem o adevărată întrecere în accente de 
dragoste. 

Cu dor nemärginit, 

vă îmbrăţişez, 
Alecu 


70 
Către Alexandru T. Stamatiad 


[Bucureşti, martie 1926) 


Dragă nene Alexandre, 


în zbuciumul vieţii mele la Bucureşti, cîte remuşcări 
îmi produce, cît mă complică ideea că nu-ţi pot fi mai 
de folos, că nu te pot servi precum aş dori. Iată totuşi 
un articol, smuls serilor mele.' Altă dată, unul mai 


bun, unul mai consistent. 
La Cuvintul, după cum ai văzut, am încetat să mai 


fac „Cronica literară" : îmi împovăra prea mult progra- 
mul şi aşa destul de încărcat. Regret cum nu se poate 
mai mult că n-am apucat să scriu despre volumul d-tale 


de la Casa $c[oalelor].' O voi face, însă, aiurea — şi cît 


de curînd. Imi spun chiar că poate pînă atunci voi avea 


108 


volumul pe care îl anunti şi atunci — lucru favorabil 
mie — scriind despre un lucru mai putin cunoscut, cele- 
bru, discutat şi supradiscutat, nu voi întîmpina riscul —e 
ca acum, cînd ar trebui să vorbesc despre lucruri mult 


ştiute şi iubite — ar trebui să repet şi să mă repet chiar 
pe mine. Dar toate astea n-au a face. Te iubesc mult, în 
ciuda reprimandelor pe care —- ingratule ! — mi le aplici 


sistematic şi periodic. 


Tudor 


71 


Către Cornelia Beligrädeanu 


Buc, 1 aprilie 1926 
Dragă  Nellico, 


Fetele ti-au făcut cunoscută diagnoza pe care medicii 
i-au pus-o lui täicutu la Viena. Şi acolo şi aici, la îna- 
poiere, i s-a recomandat operaţia şi täicutu s-a pregătit 
sufleteşte pentru a se supune intervenţiei chirurgicale 
chiar în primele zile după Paşti. Noi, deşi suntem apăsaţi 
de un grozav şi chinuitor sentiment de răspundere, îl 
sprijinim în această hotärîre, pentru că ni s-a explicat 
că, lăsînd boala în voia ei, catastrofa nu poate întîrzia 
(e teribil cuvîntul pe care trebuie să-l scriu), pe cînd ope- 
ratia poate să aducă o ameliorare simţitoare şi o animare 
a groaznicei fatalitäti. Ne-a fost dat să trăim aceste 
momente şi' suntem cu inimele sfişiate. Trebuie însă să 
păstrăm tot calmul şi chiar o mină surîzätoare, pentru că 
täicutu nu bănuieşte nimic depre adevăratul caracter al 
boalei lui. Rămîne o consolare pentru el îngrijirea şi 
afecțiunea cu care este înconjurat în tot timpul zilei şi 
pînă seara tîrziu. Fetele sunt foarte drägute, au o mie 
de atentii pentru täicutu, căruia vezi că îi creşte inima 
de bucurie — cît despre Viky, ea a fost în tot timpul 
voiajului de un devotament îngeresc. Sub influenţa bunei 
stări morale şi desigur şi a regimului care acum este mai 
supravegheat decît în trecut, täicutu suferă mai putin, el 


109 


crede chiar că se' îndreaptă către vindecare şi socoteste 
că operaţia i-ar aduce şi sănătatea completă. Ce fericire 
ar fi dacă sentimentul lui ar fi just, iar nu cele ce ştim 
noi de la doctori. Uneori sper într-o minune, îmi luceşte 
raza de speranță cum că doctorii s-au înşelat şi că râul 
lui este de o natură mai benignă. în defintiv, numai la 
operaţie se va vedea şi se va şti totul. 


Nellişor dragă, mă gîndesc în ce măsură te vor 
bulversa ştirile rele pe care ti le dăm. Multă vreme n-am 
vrut să-ţi scriem nimic. în cele din urmă ne-am spus însă 
că suntem datori să-ți facem şi tie cunoscut ; altfel ai fi 
avut dreptul să ne faci aspre reproşuri. Te rog numai 
— din suflet te rog — tine-ti calmul, după cum ni-l 
ținem şi noi. Gîndeşte-te apoi că täicutu este bine îngrijit, 
că în jurul lui este un zid de afecţiune şi că din ce este 
omeneşte posibil nimic nu se va omite. Nu lăsa să 
transpire din scrisorile tale nimic din îngrijorarea ta. Stai 
apoi pe loc; o înapoiere precipitată a ta în ţară l-ar 
alarma şi ar crea pentru dînsul o enigmă, o bănuială. Mai 
mult bine i-ar face vestile bune pe care i le-ai da despre 
voi. Noi toţi aici îl ocrotim cu dragoste şi dacă am vedea 
— Doamne fereşte — că lucrurile empirează, te-am 
vesti din vreme. Deocamdată nimic nu pare că presează, 
iar cît despre sucesul operaţiei avem mai mult asigurări 
liniştitoare. Aş fi profund dezolat — şi la mîhnirea mea 
s-ar adăuga una nouă — dacă aş şti că rîndurile mele 
ti-au dat o stare de enervare intolerabilă. Nu pierdeţi 
continuitatea cu planurile voastre : vă rog din suflet. 
Dacă va fi să fie precum ne-au spus doctorii, nu ne 
rămîne decît să primim cu resemnare urgia soartei. Doc- 
torii e drept că nu ne dau multe speranţe, dar nici nu ne 
neliniştesc pentru viitorul cel mai apropiat. Gîndeste-te 
apoi că starea lui morală e bună şi că şi fiziceşte suferă 
mai puţin ca înainte de a pleca la Viena. Poate că minu- 
nea în care sper se va transforma totuşi în realitate î 


Alecu nu e acum acasă, încît nu poate adăugi şi el 
— după cum desigur ar fi vrut. 

îmbrățişează-l cu mult drag şi dor pe Charles din 
parte-mi ; pe tine te sărută cu multă emoție şi-ţi doreşte 
tot binele — după inima mea de frate, 


Tudor 


110 


72 


Către Alexandru T. Stamatiad 


[Bucureşti,] 2(3 I. 1927 


Dragă nene Alexandre, 


Adresa lui Crainic, este în str. Polonă, 38. Poţi să-i 
scrii însă şi la Minister. 

Cu d-l Marinescu am vorbit o dată în treacăt. Şi voi 
reveni cînd îl voi găsi mai liber. 

Te anunţ că m-am retras de la Gindirea pentru cauze 
despre care te voi întreţine cînd ne vom vedea. Am scris 
însă nota despre Sufletul lui Baudelaire, şi ea va apărea 
în numărul care se pregăteşte acum.! 

Mă găsesc actualmente în examenul de docentä: 
sunt deci foarte încordat şi nerăbdător să văd mai ales 
recomandarea mea ia conferință. Asta explică şi graba cu 
care îţi scriu şi pentru care îţi cer scuze. 

Cînd ne mai vedem ? îţi doresc multe lucruri bune 
şi te sărut pe amîndoi obrajii. 


Tudor 


73 


Către G. Ibrăileanu 


Bucureşti, 14 mai 1927 


Onorate domnule Ibrăileanu, 


Vă mulţumesc cu multă recunoştinţă pentru Scriitori 
români şi străini. Am recitit cu vechea admiraţie toate 
studiile dvs., pe care, de altfel, le cunoşteam bine din 
Vliaţa) rlomânească], unde le aşteptăm totdeauna cu ne- 
răbdare. Mă bucur că le văd acum adunate la un loc şi 
că pot mai uşor să revin pe ele, cum mă simt destul de 
des îndemnat s-o fac. Din Analiză şi creaţie n-am regăsit 
însă decît un fragment. Pe cînd oare retipărirea restului ? 


111 


Mă încerc de mai multă vreme să trimit ceva V/ietii] 
r[omâneşti]. Dar nu numai că scrisul merge destul de greu 
(încît, adeseori, întocmai ca poetul, mă trezesc amenintînd 
cu ruperea penei), dar şi zecile de sarcini la care contim- 
poranii te obligă, cînd mai bucuros ţi-ai vedea de gîndu- 
rile tale mai apropiate, mă abat către ţintele cele mai 
variate. Dacă n-aş şti la cîtă indulgență pot spera din 
partea dvs. ar trebui să mă ruşinez rău. 

Multă vreme îmi iau acum cursurile mele, pe care, în 
sfîrşit, după peripetiile despre care prietenul Ralea poate 
că v-a vorbit, le-am început şi le continuu. Ele sunt şi 
plăcerea mea mai de seamă. Cînd mă simt mai cotropit 
de îndoială sau de urît, o oră de curs, petrecută cu preo- 
cuparea de a fi limpede şi util, îmi face bine, mă sporeşte. 

De mult timp îmi tot propun să vin la laşi pentru a 
vă revedea. Povestesc deseori prietenilor vizita mea din 
1919, care mi-a rămas ca o excelentă amintire. De atunci 
vreau neapărat s-o repet. Dar în cei opt ani (Cîţi s-au 
scurs), afară de excepția unei după-amiezi între două 
trenuri, n-am reuşit decît să-mi transform dorinţa într-o 
veleitate. Totuşi, cine ştie ? poate mai tîrziu... 

Multumindu-vä încă o dată pentru darul dvs., vă rog 
să primiţi asigurarea sentimentelor mele foarte respec- 
tuoase şi devotate, 


T. Vianu 


74 


Către I. M. Rascu 


Bucuresti, 17 mai 1927 
Bd. Carol, 59 


Dragă domnule Raşcu ,, 


îți mulţumesc mult prentru atenţia şi buna amintire 
cu care întovărăşeşti placheta d-tale? Am citit-o îndată 
şi cu aceeaşi plăcere pe care am încercat-o cînd par- 
curgeam mai întîi bucăţile d-tale în Versuri şi proză şi 
Vieata nouă. Dă-mi voie să-ţi spun cît le admir pentru 


112 


dulcele şi intimul lor sentiment. Asta mă consolează de 
obscuritatea, de chinuitul suflet îngheţat al cîtorva din 
cei care au venit după noi. Nu, n-aş putea să mă simt in 
nici un caz bătrîn, dar alba d-tale tipăritură mă duce cu 
gîndul la anii dinaintea războiului, cînd eu începusem să 
te număr printre maeştri şi cînd cu însumi îmi căutam 
rost şi limpezime la Vieata nouă a d-lui Densusianu. 
Aceea tovărăşie a trebuit să se spulbere! Regretăm tot- 
deauna lucrurile care nu s-au petrecut, desfăşurările pe 
care, pornind de la puncte de fapt, le prelungim în închi- 
puire. lată-mă dar aplecat visător pe volumul d-tale şi 
imaginînd o mulţime de lucruri care, pentru că nu s-au 
întîmplat niciodată, le socotesc moarte. A, mizerabilă 
manie de visător şi veleitar. 


Cînd termini cu Parisul ? E probabil că la vară voi 
veni şi eu pentru mai multe luni la Paris, dar atunci 
poate nu vei mai fi d-ta acolo. Doresc oricum să te revăd 
în curînd şi să-ți strîng mîna cu prietenia şi devota- 
mentul pe care te rog să le crezi foarte sincere. 


T. Vianu 


75 


Către Vasile Voiculescu 


Paris, 29 iulie 1927 


Dragă nene Doctore, 


lată-mă de-o săptămînă la Paris!' Mă simt ca un 
stup în plină activitate. Mii de impresii mă iau în pri- 
mire de cum ies dimineaţa în oraş şi nu mă slăbesc pînă 
noaptea tîrziu. După ani de zile de lectură şi morocănoase 
introspecţii,' iată, în sfîrşit, o epocă în care nu fac alt- 
ceva decît să privesc, să ascult, să umblu. De cînd mă 
ştiu n-am avut atîtea senzații în intervale atît de res- 
trînse. Şi pentru toate astea am un mare apetit de om 
sănătos, o poftă colosală, o digestie fericită. Nu m-am 
simţit obosit decît în primele zile, după călătoria destul 


113 


de inconfortabilä şi lungă prin Praga ; pînă acum însă 
am avut timpul să mă odihnesc şi să mă instalez într-un 
program just. 

lartä-mä, iubite nene Doctore, cä nu-ti pot povesti 
acum mai multe şi mai cu de-amänuntul. Eu însumi nu 
mă pot bine înțelege deocamdată şi suport cu inimă uşoară 
confuzia mea. Sunt sigur însă că înregistrez un mate- 
rial de primul ordin, pe care voi avea timpul să-l clasez 
mai tîrziu, în lungi convorbiri cu mine însumi şi cu 
amicii, cu d-ta, marele şi bunul meu prieten. 

îți scriu acum numai pentru a fixa momentul şi pen- 
tru a te ruga — după cum mi-ai dat promisiunea — să 
intervii la Cîrlova, în chestia cunoscută (salariul pe au- 
gust—septembrie).* Aici viața e ceva mai ieftină ca la 
Bucureşti — (400 fr. camera lunar, 12—15 fr. un prînz) 
— numai că numărul tentatiilor si prilejurile de cheltu- 
ială sunt mai dese, aşa că fondurile se duc cu repeziciune. 

Vestea morţii bietului rege m-a ajuns pe drum şi 
m-a uimit peste poate. Lucrurile erau deci atît de înain- 
tate ! Şi ce va urma acum ? 

A primit d-l Mugur, cartea poştală în care îi comu- 
nicam adresa mea ? Te rog, nene Doctore, să nu mă uiţi 
şi dacă ai vreodată un moment liber, să azvîrli pe hîrtie 
două rînduri şi pentru mine. 

îți strînge mina cu putere şi rămîne devotatul d-tale, 


T. Vianu 


Hotel de Nevers, rue l'Abbe de l'Epee, 3, 
Paris V= 


76 
Către I. M. Rascu 


Simbătă 
[Paris, sfîrşit de august 1927] 
Iubite domnule Rascu, 


Sunt înapoiat de la mare, după ce mai înainte am 
stat cîtva timp în Paris, şi aş dori neapărat să te văd. 


114 


Dacă te găseşti de-asemeni în Paris şi ai un moment 
liber, comunică-mi, te rog, cum şi unde ne-am putea în- 
tîlni. Eu locuiesc la Hotel Nevers, rue l'Abee de l'Epee, 
si cum iau masa de prînz prin cartier, mä opresc tot- 
deauna pe la cafeneaua Soufflet, între 2 şi 2/, d.a. Aceasta 
ca indicație generală şi dacă se întîmplă să te găseşti prin 
partea locului, la aceleaşi ore. 

Cum sunt însă mult mai liber ca d-ta, vin oricînd şi 
oriunde vei stabili şi cu bucuria de a te putea revedea. 


T. Vianu 


77 


Către Prof. Hegler 
Rectorul Universităţii din TUbingen 


[Bukarest, April 1928] 


Hochgeehrter Herr Rektor, 


Ich gestatte mir meinen verbindlichsten Dank fiir 
den an mich gerichteten Brief’, der in mir die dauernde 
Anerkennung, die ich der Universität zu Tubingen hege, 
wachrief, auszusprechen. Der von mir in Bukarest ge- 
haltene Vortrag iiber die alma mater Tubingensis ver- 
folgte den Zweck meine während eines zweijahrigen 
Aufenthaltes in Tubingen gesammelten Eindrucke meinen 
Studenten sowie dem weiteren Publikum wiederzuge- 
ben ; demselben verdanke ich jetzt den grossen Vorteil 
Ihrer sehr geschătzten Zeilen. 


Ich niitze diese Gelegenheit aus, um meinen ehrer- 
bietigsten Gefiihle, die ich dem Rektor der Universităt 
Tubingen, meinen ehemaligen Professoren und meinen 
Kollegen, unter denen ich sehr wertvolle Freundschaften 
gewann, aufbewahre, Ausdruck zu geben. — Spezielle 
Anerkennung meinem hochverehrten Professor, Herrn 
Dr. K. Groos, dessen Lehre und guter Rat mir immer 


115 


noch als guter und sicherer Wegweiser in meiner wissen- 
schaftichen Laufbahn dienen. 
In dieser aufrichtigen Gesinnung zeichne ich als 
Ihr sehr ergebener 


[Dr. Tudor Vianu] 
[Bucureşti, aprilie 1928] 


Preaonorate domnule Rector, 


îmi îngădui să vă exprim multumirile mele foarte înda- 
torate pentru scrisoarea ce mi-ati adresat-o', care a redeşteptat în 
mine recunoştinţa statornicä pe care o nutresc Universității din 
Tubingen. Conferința pe care am tinut-o la Bucureşti despre 
alma mater Tubingensis a urmărit să împărtăşească studenților 
mei, precum şi publicului mai larg impresiile adunate de-a lun- 
gul unei şederi de doi ani la Tubingen ; tot acesteia datorez 
acum şi marele privilegiu al rîndurilor dvs. 

Folosesc acest prilej pentru a da glas sentimentelor mele 
de venerație care mă leagă de Rectorul Universităţii din Tu- 
bingen, de foştii mei profesori precum şi de colegii intre care 
am cîştigat preţioase prietenii. Recunostintä specială port vene- 
ratului meu profesor, domnului Dr. K. Groos, ale cărui învă- 
täturä şi sfat bun îmi slujesc încă drept călăuză sigură în ca- 
riera mea ştiinţifică. 

Cu aceste gînduri sincere, semnez 


al dvs. foarte devotat 


[Dr. Tudor Vianu] 


78 


Către D. D. Roşea 


Bucureşti, 22 decembrie 1928 


Iubite domnule Rosea, 


Dă-mi voie mai întîi să te felicit călduros pentru sus- 
ținerea tezei d-tale! şi să-ţi mulţumesc pentru darul ei 


116 


şi pentru bunul gînd de prietenie cu care o însoţeşti. 
Aşteptam cu oarecare nerăbdare să aflu că ai terminat 
treburile d-tale la Paris şi că te înapoiezi în ţară. Ai 
avut bunătatea ca d-ta însuţi să-mi anunti deodată aceste 
două veşti plăcute. Amicul Mişu Ralea, care ne-a îm- 
prietenit mai înainte de a ne cunoaşte personal şi cu 
mult peste măsura singurei noastre întîlniri acum doi 
ani la Paris, mi-a vorbit adeseori cu o fräteascä afecţiune 
şi cu multă admiraţie despre camaradul său de studii. 
Am căutat, aşadar, să te întîlnesc la Paris şi acum doi 
ani, cînd însă nu te-am putut vedea decît în fugă, şi 
astă-vară, cînd d-ta te găseai în provincie. Citeam în 
schimb articolele d-tale din Viața românească şi mă gîn- 
deam adeseori la colegul filosof şi desigur la prietenul 
pe care îl voi cîştiga o dată cu întoarcerea d-tale în ţară. 
îți urez deci o bună venire şi să te bucuri cît mai curînd 
de roadele unor osteneli pe care le ştiu cît au fost de 
îndelungi şi merituoase. 


Am răsfoit imediat lucrarea d-tale despre Taine. Voi 
începe fără întîrziere s-o citesc şi în curînd cred că voi 
putea scrie ceva despre ea. Mă bucur mai ales să văd 
cum prezinti d-ta influenţele hegeliene în estetica lui 
Taine, subiect care m-a interesat şi pe mine şi despre 
care adeseori am vorbit studenţilor mei, cărora le voi 
putea recomanda acum şi o contribuţie atît de adîncită 
ca a d-tale. 


La Bucureşti cînd te gîndeşti să vii? Cred că ar fi 
bine s-o porneşti încoace îndată după vacanţa Crăciunu- 
lui. Ralea va fi la aceeaşi epocă în Bucureşti şi vom avea 
multe lucruri de vorbit împreună. Ai luat cunoştinţă 
despre vacanţa catedrei de istoria filosofiei la Cernăuţi ? 


Anunţă-mă te rog ziua sosirii d-tale în Bucureşti, sau 
dacă te hotărăşti în grabă să vii, nu pregeta să treci pe 
la mine chiar din prima zi. Cu cele mai bune sentimente 
colegiale, 


al d-tale, 


T. Vianu 


117 


79 


Către D. D. Rosea 


[Bucuresti,] 30 ianuarie 1929 


Dragă prietene  Rosea, 


Am fost astăzi la Tr. lonascu , care mi-a dat urmă- 
toarele lămuriri : 

Teza de doctorat, împreună cu celelalte lucrări, tre- 
buie să le trimiti membrilor comisiei examinatoare, în- 
dată ce această comisie se va constitui. 

Tine-te dar la curent, află cine vor fi profesorii care 
te vor examina şi dăruieşte-i apoi cu operele d-tale. 

Dacă nu vei fi în Bucureşti, la epoca aceea, sunt la 
dispoziţia ta pentru orice informaţie şi orice nevoie... şi 
cu toată plăcerea. 

De ieri s-a schimbat vremea : urlă vîntul şi amenință 
zăpada. Poţi deci să te feliciti că ai părăsit Bucureştiul 
în forma lui bună. 

Mă duc să-l ascult astă-seară pe Mişu disertînd des- 
pre sociologia popoarelor. 

Cum îţi treci vremea în munții tăi ? 

Mai dă-mi veşti din cînd în cînd. 

Cu toată prietenia şi multe gînduri bunc, 


Vianu 


80 


Către Victoria Budişteanu 


[Bucuresti,] 20 martie [1929] seara 


Draga mea Viky 


Luni am fost la radiolog’ şi astăzi m-a vizitat Mante. 
Concluziile radiografiei sunt: 


118 


1) Nici o leziune pulmonară 

2) bazele libere (adică aşa cum trebuie) 

3) mici umbre semiopace la vîrful plămînului sting 
(urma congestiei) 

4) hilurile (adică locurile în care bronchiile intră în 
plămîni) opacificate (acest lucru îl atribuie Mante mă- 
rirei”ganglionarilor de la aceste hiluri, din pricina unei 
oarecari stări limfatice). 

Atît Amilcar Georgescu cît şi Mante consideră rezul- 
tatele radiografiei multumitoare. Mante m-a mai ascul- 
tat astăzi, s-a declarat mulţumit de mersul lucrurilor şi 
nu mi-a mai recomandat nici o medicatie. După trei săp- 
tămîni urmează însă să mai fac o radiografie, pentru a 
mă convinge de progresul vindecărei vîrfului stîng (care 
însă nici acum nu e în stare îngrijorătoare, pentru că e 
vorba numai de mici umbre .semiopace. Cît priveşte hi- 
lurile, opacifiarea lor mi se spune că e frecventă (şi 
Tantzi o are), mai ales, după cît îmi spune Braşcu, la 
fumători. Dacă ai ocazie, întreabă şi tu de semnificația 
acestui simptom pe vreunul din medicii din Paris, pe care 
îi cunoşti. 

în sfîrşit, draga mea Vikyşor, mă găsesc la sfîrşitul 
boalei şi nu pot uita cît mi-ai fost de folositoare şi cc 
drăguță ai fost cu mine. Săptămîna viitoare e probabil că 
mă voi duce la Braşov, pentru a schimba aerul. Sper 
însă să fiu înapoiat chiar din prima zi de Paşti şi să te 
îmbrăţişez. Te aştept cu dragoste multă şi te sărut cu 
dor, 


Tudor 


N. B. A primit Alecutu scrisoarea trimisă ieri ? Mante 
m-a întrebat de tine si de vestile tale. 


81 


Către Grigorescu 


[Bucuresti,] 23. IV. 1929 
Dragă domnule Grigorescu 
Pentru că doreşti d-ta şi nu se poate altfel, voi vorbi 
luni despre Un izvor nou al lui M. Eminescu’. 


119 


Dar cum mă tem de vreun accident în urma progra- 
mului prea încărcat de luni (şubred încă, precum sunt), 
e mare nevoie să fiu suplinit luni dimineaţa, la Liceu. 
N-ar vrea d-1 Amza să aibă marea amabilitate, pentru 
care i-aş rămîne recunoscător, şi să intre în locul meu 
în clasele liceului Principele Carol, unde predau româna 
şi filosofia ? Dacă d-l Amza consimte să-mi facă acest 
preţios serviciu, îl rog să treacă pe la mine duminică, 
la ora prînzului, pentru a lua ultima înţelegere. Dacă 
însă d-l Amza este împiedicat, îl rog să mă anunţe din 
vreme, pentru a mă adresa altcuiva. 

Multumindu-ti pentru bunăvoința transmiterii acestei 
rugäminti, te salută cu devotate sentimente 


T. Vianu 


82 


Către N. Bagdasar 


Călimăneşti, 9 iulie [1929] 
Hotelul Societăţii 


Dragă prietene, 


Primeşte multe şi bune salutări din Călimăneşti, unde 
mă refac în calmul şi cadrul simpatic al locului. Rămîn 
aici pînă pe la 21 c[urent], cînd voi trece în jud. Fägä- 
ras. Pe la 10—15 august mă înapoiez în Bucureşti. Ce 
veşti noi, filosoficeşti sau altele ? Cînd părăseşti Bucu- 
reştii şi încotro? Mi-ar face plăcere să primesc de la 
d-ta ştiri bune, precum doresc. Cu multă prietenie şi 
afecţiune, 

T. Vianu 


Către Zoe şi Alexandru Claudian 


Drăguş, 25 iulie [1929] 
Dragii mei Zoe şi Alexand „} 


Scrisoarea voastră m-a găsit într-adevăr aici, la Dră- 
gus \ unde mă găsesc de patru zile, venit de la Călimă- 
neşti, unde am petrecut trei săptămîni bune, de calm şi 
de odihnă. La sosirea mea aici nu l-am găsit pe domnul 
Guşti, care în aceeaşi zi plecase la Bucureşti, dar el se 
va înapoia chiar azi. Sper sâ rămîn aici pînă la înce- 
putul săptămînii viitoare, cînd am de gînd să pornesc 
spre Braşov şi de acolo spre mînăstirile moldoveneşti, 
unde e probabil că-l voi regăsi pe Ralea. Pe la 10 au- 
gust, mă gîndesc să mă înapoiez la Bucureşti, pentru că 
de' atîta huzurealä a început să mă cam mustre consti- 
inta şi mi-e grabă mare să mă aflu din nou printre cär- 
tile şi notițele mele, care trebuie să se mire şi să se po- 
somorească grozav în liniştea albăstruie a odăilor în- 
chise pe vară şi pe care acum n-o mai tulbură nici pa- 
sul de piîslă al Madamei' întelegeti că atunci mă voi re- 
pezi îndată, pentru a vă regăsi sub bolta voastră şi pen- 
tru a vă îmbrăţişa. Vom relua atunci şi serile noastre 
de mare sfat la Roşianu, încît de pe acum i se poate 
comunica acestuia : 


Să ne  mingiie Rosiami 
Va veni el iarăşi Vianu. 


Am găsit aici toată lumea studenţească cunoscută şi 
drept să vă spun, mai ales la primele „conveniri", nu 
mi-a displăcut această atmosferă, în care se îmbină 
teoria şi junia. Eu însumi sunt un student, ce este drept 
cu embonpoint şi devenit oleacă mai morocănos, dar în 
definitiv ştiu să mă recunosc printre ai mei. Cum, pe de 
altă parte, stagiul meu este limitat, nu vreau să rețin 
decît trăsăturile mari şi pe cele mai plăcute. 

Se spune că anul acesta se lucrează mai bine, dar 
că satul e mai puţin interesant. Arta, despre care mă 


121 


ocup eu, prezintă puţină variaţie. Atractia mare o pre- 
zintă nişte icoane pe sticlă, într-adevăr frumoase, de un 
primitivism mişcător şi o tehnică foarte curioasă. 

Se lucrează, dar, agale şi este astfel timp şi pen- 
tru preumblări sub clar de lună, printre lanuri şi în 
perspectiva şirului de munţi mari ai Făgăraşului, care 
încep să se înalțe chiar de la opt kilometri de aici. 

Toată lumea vorbeşte de voi, cu dragoste şi bune 
amintiri din campania monografiatä de acum un an. îmi 
place mai cu seamă să mă întreţin despre voi, cu amicul 
Zamfirescu’, băiat subţire şi plin de bun-simt, în care 
aveţi un devotat şi un admirator. 

Aşadar, dragii mei, vă pregătiţi să plecaţi la laşi. Zeii 
au vrut să schimbaţi Cişmigiul cu Copoul, Calea Mosi- 
lor cu Păcurarii, Bordeiul cu Perjoaia şi pe sus pome- 
nitul Roşianu cu Pavilionul. Fie ca trecerea sub noile 
constelații să vă aducă opere şi pace sufletească. 

Aşteptîncl cu mare bucurie să vă revăd, rămîn al vos- 
tru devotat prieten, cu vechea dragoste, 

Tudor 


Către Al. Claudian 


Bucur St 26 oct. 1929 


Dragă Alexandre, 


Foarte necăjit am fost, aflînd că Zoe trebuie să stea 
cîteva zile ale săptămînii la Tg. Frumos.' Ce manopere 
va fi utilizat doamna din Huşi cu soţul la Ungheni, pen- 
tru ca dreptatea voastră limpede să cadă aşa de uşor 
victimă ? Supărat va fi şi Ralea, ba chiar cu drept cu- 
vînt indignat, văzând că intervenţia lui a fost într-atit 
de nesocotită. El se va înapoia chiar zilele astea la Bucu- 
reşti şi voi căuta să-l văd îndată, pentru a-i vorbi de 
această eh- stie. Dacă vreo nouă posibilitate de detaşare 


122 


se iveşte, scrie-mi sau tine-l pe el direct în curent. Ne- 
dreptatea şi ruşinea asta trebuiesc reparate. 

îmi spui că astăzi vă mutaţi în Păcurari. Mă grăbesc 
deci să vă scriu, pentru a vă ura bună sosire în casă 
nouă, multă sănătate şi bună dispoziţie. Acum că vă 
ştiu instalați şi cel puţin în parte ieşiţi din provizoriu, 
îmi voi căuta şi eu vreun drum pe la laşi. Grozav mi-e 
de dor de voi şi mult îmi lipsiţi. Aproape că nu mai am 
cu cine schimba un cuvînt mai din inimă şi cu cine pe- 
trece o oră care să liniştească şi să consoleze. Asta e 
grozav, mai ales cînd mă gîndesc că am totuşi atitea re- 
latii ! 

Am fost săptămîna trecută la Giurgiu şi am citit 
acolo versuri, după cum ai ghicit. Era o zi frumoasă şi 
caldă şi am umblat toată ziua pe străzi, cu inima sărită 
din locul ei. întîlneam oameni care în douăzeci de ani 
avuseseră timpul să albească şi mă regăseam, cu emoție 
şi efuzie, cu oameni cu care în trecut nu schimbasem 
nici o vorbă, ba chiar cu unii pe care nu-i cunoşteam 
decît' din privirile glaciale şi inamice pe care ni le tri- 
miteam de departe. Eram împreună cu Crainic şi Han, 
rechizitionat de noi, amicii lui, pentru a ne rezerva o 
camaraderie pe care credeam că n-o vom găsi acolo. Si 
Han continua să fie o rezervă bună, pentru că toată 
emoția mea o resimteam ca aceea a unei zile de särbä- 
toare şi excepţie, în timp ce el continua să rămînă ure- 
chea de toate zilele, care primea confesiunea. Aşa ne-am 
înapoiat la Bucureşti pe la miezul nopţii, onorati de au- 
tomobilul ministerial pus la dispoziţie şi de grija de-a 
face societatea unor doamne subsecretare de stat, încre- 
dințate nouă ca o favoare insignä. 


Mă întrebi ce mai e pe la Knstitutul] S[ocial]. Zilele 
astea i s-a dat Arhivei un comitet redacţional, compus 
din mai multe persoane. Multe idei de... reorganizare. 
Vulcănescu a venit cu o listă de rubrice pentru recen- 
zii, în care se distingea cu multă subtilitate între socio- 
logie generală, teorie socială şi sociologie ca ansamblu 
şi cîte diviziuni şi subdiviziuni relative la unităţi şi la 
condiţii şi la atîtea rafinamente de metodă. Este inteli- 
gent băiatul ăsta ? Este el foarte siret ? Am combătut 
cu oarecare vehementä toată comedia (şi poate chiar co- 
media), şi am produs o discuţie destul de agi; tă şi chiar 


123 


ceva mîhnire... lucru de care mi-a părut mie însumi rău 
mai apoi. 

Altfel, ce să-ți spun ? Trăiesc cum ştii. Cu mari pre- 
cipitări, încărcat de lucru, evoluînd în ciclurile dispozi- 
tiilor mele. Râu îmi pare că nu-l mai văd deloc pe Io- 
nel. Dacă s-a mutat în Bucureşti comunică-mi te rog 
adresa lui şi mă voi duce să-l vizitez. îmbrăţişîndu-te 
fräteste pe tine şi pe Zoe, aştept veştile voastre bune. 

Tudor 


S5 
Către Gh. D. Mugur 


[Bucuresti, octombrie 19291: 


Domnule Director, 


Luînd cunoştinţă că în tabloul salariilor care ur- 
mează să se achite foştilor funcţionari ai Fundaţiei Cul- 
turale Regele Mihai I, care în ultimele luni de functio- 
nare n-au mai primit salariul, subsemnatul nu este tre- 
cut cu nici o sumă, am onoarea a vă comunica cele ce 
urmează şi a vă face următoarele rugăminte : 

Subsemnatul, fost redactor-conferentiar al Fundaţiei, 
am lucrat în chip statornic şi am rămas la dispoziţia ei, 
de la data numirii mele pînă la 1 octombrie 1929, cînd 
s-a produs concedierea în bloc a tuturor funcţionarilor ei. 

Salariul meu lunar am încetat însă să-l mai primesc 
din iunie 1928, adică cu 15 (cincisprezece) luni înainte de 
a se fi produs concedierea întregului corp functionäresc 
al Fundaţiei, fără ca la acea dată să fi fost înștiințat în 
vreun fel oarecare că însărcinarea mea la Fundatie a 
luat sfîrşit. 

Cu uimire aflu, aşadar, că amintitul tablou al sala- 
riilor în restantä nu cuprinde în dreptul numelui meu 
nici o sumă, motivîndu-se împrejurarea prin aceea că sub- 
semnatul as fi încetat să mai fiu funcţionar al Fundaţiei, 
o dată cu .iua în care am încetat să mai primesc salariul. 


124 


Cum această consideraţie nu este motivată prin nici 
o comunicare, care mi-ar fi adus la cunoştinţă conce- 
dierea mea la acea dată şi cum, în realitate, subsemna- 
tul am continuat să mă socotesc la dispoziţia Fundaţiei 
şi să prestez şi mai departe serviciile care mi s-au cerut, 
am onoarea a vă ruga, domnule Director, să binevoiti a 
revedea tabloul întocmit şi a dispune să fiu restituit în 
drepturile mele. 


Adaug că în amintitul tablou subsemnatul este sin- 
gura persoană dintre foştii funcţionari ai Fundaţiei că- 
ruia i s-a aplicat măsura unei concedieri retroactive, 
fixată la data în care salariul a încetat să i se mai achite. 
Pentru toţi ceilalți colegi ai mei s-a admis principiul 
„achitării, chiar atît de tardive, a salariilor rămase în 
restantä. Deoarece socotesc însă că situaţia mea nu di- 
feră întru nimic de aceea a foştilor mei colegi, îmi per- 
mit a nădăjdui că veţi binevoi a interveni să nu mi se 
aplice un regim diferit de acela care' a fost găsit echi- 
tabil pentru toți foştii funcţionari ai Fundaţiei. 

Primiti, vă rog, domnule Director, asigurarea deo- 
sebitei mele consideraţii. 


T. Vianu 


86 


Către Liviu Rebreanu 


[Bucuresti, 8 ianuarie 1930, dp 


Iubite domnule Rebreanu, 


Sunt foarte mîhnit că trebuie să-ţi adresez rugămin- 
tea de a binevoi să scuzi imposibilitatea în care mă gă- 
sesc de a ţine conferințele despre Moliere. în ajunul va- 
cantei, prietenul Ion Marin Sadoveanu m-a anunţat că 
ciclurile proiectate de Teatrul Naţional au devenit im- 
probabile şi, bazat pe acest prognostic, am întrebuințat 
în alte scopuri cele două săptămîni ale sărbătorilor de 


125 


Crăciun. Acum, după vacanță, mă văd angrenat într-o 
serie de' alte obligații (publicarea studiului despre Emi- 
nescu şi a unui volum de estetică, cele două cursuri 
pe care le tin la Facultate” etc), încît mi-a devenit cu 
neputinţă să ţin conferințele despre Moliere fără un se- 
rios prejuditiu pentru vreuna dintre aceste obligații. Cum 
doresc să rămîn conştiincios, m-am gîndit că e mai bine 
să renunţ la treaba încă neîncepută, pentru a duce la 
bun rezultat pe cele în curs de execuţie. Dar, pentru câ 
n-aş vrea ca interesanta d-tale iniţiativă să fie zdrun- 
cinată, îmi permit să adaug sugestia că d-na Alice Voi- 
neseu, care este o cunoscătoare adîncä a lui Moliere, 
m-ar putea înlocui cu cel mai mare succes. 


Rugîndu-te să scuzi derogarea mea şi să n-o atribui 
decît activităţii inele supraîncărcate, rămîn al d-tale de- 
votat, 

T. Vianu 


87 


Către Constantin Serbänescit 


MINISTERUL MUNCII, SĂNĂTĂȚII SI OCROTIRILOR SOCIALE 
DIRECTIUNEA EDUCAȚIEI POPORULUI ' 


[Bucuresti,] 28 martie 1930 


Dragă domnule Șerbănescu , 


Vrei să ai marea amabilitate să completezi alătura- 
tul chestionar, fireşte numai în legătură cu întrebările 
care crezi că comportă un răspuns şi pe care le poţi da? 

Direcţia noastră întreprinde acum o anchetă, cu sco- 
pul de a alcătui un fel de atlas cultural al țării şi cum 
ea caută în fiecare oraş un corespondent binevoitor şi 
conştiincios, m-am gîndit că pentru Giurgiu, d-ta eşti 
unul excelent. Pentru osteneala ce-ţi vei lua, primeşte 
deci multumirile Direcţiei şi pe-ale mele. 

Te-ai mai gîndit la planul unei activări a mişcării 
culturale în Giurgiu ? Cred că ideea unei universităţi 


126 


populare n-ar li rea şi clacă aş şti că un grup de intelec- 
tuali giurgiuveni (profesori, medici, avocaţi etc.) l-ar găsi 
la fel, atunci poate ara încerca să ne întîlnim şi să avi- 
zăm. Dar poate că voi avea plăcerea să te revăd la Bucu- 
reşti şi să mai discutăm asupra acestor lucruri. 

Cu mulţumiri si salutări cordiale, 


T. Vianu 


88 


Către Constantin Serbänesca 


[Bucureşti,] 6 april 1930 


Dragă domnule Șerbănescu, 


Primeşte te rog multe mulţumiri pentru răspunsul 
d-tale la ancheta Direcţiei Educaţiei Poporului. Răspun- 
sul d-tale e foarte bine făcut şi zilele acestea l-am înain- 
tat Direcţiei, unde a fost găsit de asemeni. în referatul 
cu care l-am însoţit, am cerut un ajutor 'în bani sau 
cărți pentru biblioteca Ateneului (lucru pe care aş dori 
să-l comunici d-lui N. Bălănescu %), încît în scurt timp 
cred că această unică bibliotecă a oraşului se va putea 
îmbogăţi, într-un chip care s-o facă mai profitabilă ci- 
titorilor săi. 


Aş mai vrea însă să-ţi comunic ceva în legătură cu 
o anumită însărcinare pe care ai putea-o primi de la 
Direcţie. în acest scop ar trebui însă să te deplasezi 
odată pînă la Bucureşti (de preferință într-o marţi sau 
vineri după-amiază şi anume în orele de după 4). Ne-am 
duce în acest caz la Directie, unde ai afla unele lucruri 
care socotesc că te-ar putea interesa. 


Cu prietenie şi bune salutări, 


T. Vianu 


127 


89 


Către H. Blazian 


[1930]! 


Dragă prietene Blazian, 


îți trimit un exemplar din noua mea lucrare, în amin- 
tirea unor zile de demult. 

Alătur o notitä, pe care te rog s-o faci citită la Ra- 
dio în două-trei rînduri. 

Poate că poţi să dai o însemnare şi pentru Adevărul. 

Cu multe mulțumiri şi prieteneşti salutări, 


T. Vianu 


90 


Către H. Blazian 


[1930] 


Dragă domnule Blazian. 


lată prefața făgăduită.' E scurtă, pentru a nu încărca 
broşura, şi este scrisă numai în vederea ei, încît mi se 
pare că nu mai poate fi publicată şi într-o revistă, aşa 
cum vorbisem la început. Ti-as fi foarte recunoscător 
dacă mi-ai trimite o corectură după acest manuscris, pe 
care aş parcurge-o repede şi ti-as înapoia-o chiar cu omu 

care mi-ar aduce-o. 
Cu multe salutări şi bună prietenie, 


T. Vianu 


91 


Către H. Blazian 


[Bucureşti,] 27 april 1930 
Dragă domnule Blazian, 


Neputînd veni astăzi la Radio, din pricina împrejură- 
rii comunicate d-tale din vreme, îți trimit cartea mea 
Fragmente moderne, din care lectura bucății intitulate 
Dispariţia artei ar putea înlocui subiectul la ordinea 
zilei şi ar completa minutele rezervate mie în program. 

Mi-ar face plăcere să aflu că lectura ai făcut-o d-ta 
însuți : o voce bărbătească m-ar înlocui mai bine... dar 
aceasta, fireşte, în cazul că lucrul nu te deranjează. 

Multumindu-ti cordial, îţi string mina cu prietenie, 


T. Vianu 


92 
Către Lucian Blaga 


Bucureşti, 7 [mai 1930] 
Iubite Blaga, 


Iti mărturisesc că scrisoarea ta m-a alarmat putin, 
în singurătatea în care trăieşti este firesc ca lucrurile 
pe care le scriem noi aceştia din viitoare să-ți ajungă 
cu un ecou amplificat. Cum respect singurătatea şi toate 
tainele tăcerii şi intimitätii, am fost desigur alarmat 
gîndindu-mă că modestul meu articol de propagandă a 
putut să-ţi dea impresia că eşti rău înţeles de acela care 
de la primele tale cărţi te urmăreşte cu iubire şi admi- 
ratie, de prietenul devotat pe care te rog să crezi că 
îl ai în mine. 


129 


Află insă, iubite Blaga, că paragraful articolului din 
Pax care te priveşte nu-mi aparţine. El este un adaos 
pe care l-a crezut necesar şi pe care şi l-a îngăduit 
N. Tolu, traducătorul lui în frantuzeste. Pentru deplina 
ta edificare îți alăturez scrisoarea lui Tolu, pe care, prin- 
tr-o potrivită împrejurare, am primit-o tocmai astăzi şi 
pe care te rog să mi-o înapoiezi după ce vei fi citit-o.'. Es 
ist wirklich toll... (u). 

Rămîne să-ți explic de ce articolul meu în forma lui 
originală nu te menţionează. Vei fi observat că el nu se 
ocupă decît de acele ideologii care au un oarecare ca- 
racter practic şi social şi că, prin urmare, el putea face 
abstracţie de filosofia ta mai contemplativă, pe care am 
avut, de altfel, ocazia s-o analizez în mai multe articole 
publicate în ţară şi în străinătate. 

Nădăjduind că aceste lămuriri vor avea darul să-ți 
dovedească ce departe a fost de mine intenţia de a te 
pune într-o lumină nepotrivită cu opera ta, primeşte sa- 
lutările mele cordiale şi foarte afectuoase. 


T. Vianu 


P.S. îţi trimit o dată cu aceasta un exemplar din studiul 
meu despre Eminescu. apărut zilele acestea. ° 

Explicaţia publică pe care mi-o ceri sunt gata s-o ti- 
“oărcsc, dacă o mai socoteşti necesară.“ 


93 
Către Elena Vianu 


[Bucureşti, 20 iunie 1930] 


Scumpa mea Lilica, 


Stau acasă cu cărţile lui Beri pe masă, căutînd clipa 
de linişte imposibilă, pentru a aşterne pe hîrtie confe- 
rinta de astă-seară. încercarea a rămas pînă acum za- 
darnică. Este ora 11 (ceasul al unsprezecelea !) şi n-am 
reuşit să mă pasionez încă pentru problemele relative 


130 


la „moartea cugetării burgheze"!. Ceea ce îmi provoacă c 
mare grijă este programul tău, extrem de încărcat în, 
aceste ultime zile şi starea de oboseală şi nervozitate în 
care te-am văzut aseară. Vreau deci să-ţi fac o rugă- 
minte şi în acest scop grăbesc spre Filaret pe solul meu. 
onorabilul Ion. Te rog mult, mult de tot, Lilica mea 
dragă, să nu mai ieşi în oraş astăzi după-amiază. Pînă 
duminica viitoare este mai mult de-o săptămînă şi 


1. e - 


curse: care ar reclama prezenţa ta pot fi încă amînate 
cu cîteva zile. Crede-mă, este inutil să te surmenezi şi 
să te extenuezi. Gîndindu-mă cît de ostenită te regä- 
sesc seara, în puţinele ceasuri cît putem sta împreună, 
încerc o mie de griji. Fă-mi deci această imensă plă- 
cere şi adoptă pentru astăzi programul unei după-amieze 
de vacanţă, senină şi înteleaptä : odihneste-te bine, dormi 
puţin dacă lucrul e cu putinţă şi stai apoi la aer răsfo- 
ind un volum. Nu uita nici gramofonul. Slezak în liedul 
lui Schubert este excelent, deşi placa e cam veche. 


Eu voi veni tîrziu. Conferinţa mea este anunţată la 
8,40. Voi putea fi la voi abia după ora 9. Mult timp pînă 
atunci !. Dacă însă antipaticul Beri îmi va reda liniştea 
mai devreme, voi ieşi în oraş şi voi încerca să-ţi telefo- 
nez. Fii bine dispusă şi odihnită diseară. Mi-e grozav 
de dor de tine, draga mea fetiță, care te osteneşti şi-mi 
provoci mari griji. 


Tudor 


94 


Către Victoria Budişteanu 


[Sinaia, 17 augu'-t 1930, d. p.] 
Dragă Viki' 


Suntem cu toţii la Sinaia: Tanti şi Lulu, care vor 
rămîne aicea cîteva zile. şi Alecu, care va rămîne aici 
pînă la plecarea noastră. 

Suntem cu toţii bine dispuşi şi perfect sănătoşi şi 
ne petrecem tot timpul împreună. 


Noi vom pleca din Sinaia la 24 aug. Ne oprim cî- 
teva zile la Salzburg pentru a lua parte la spectacolele 
lui Reinhardt. 

La Geneva vom fi la 30 sau 31 aug. şi vom căuta 
veşti de la tine la poste-restante. 

"Altă adresă nu ştim deocamdată să-ţi dăm; putem 
însă să-ţi spunem că congresul va avea loc în sălile con- 
servatorului de muzică şi artă dramatică. 

îndată însă ce vom găsi scrisoarea la poste-restante 
îti vom scrie sau telegrafia adresa noastră la Geneva. 

Nutrim speranţa plăcută că poate ne vom revedea 
şi vom petrece cîteva zile agreabile împreună. 

Sperăm că te simţi bine, că eşti veselă şi te amuzi. 

Spunîndu-ţi cu drag „â bientot", te fmbrätisäm din 
toată inima 


Lilica şi Tudor 


95 


Către Gabriel Popescu : 


[Bucureşti, octombrie 1930] 


Tudor Vianu, conferenţiar universitar, vă roagă să-i 
faceţi cinstea a asista la deschiderea cursului său de pe- 
dagogie şi estetică la Şcoala de Arte frumoase din Bucu- 
reşti, în str. Iulia Hasdeu, 11 bis, luni, 3 nov., ora 6 da. 


96 


Către I. Brucăr 


[Bucureşti,] 18 septembrie 1930 


Jubite domnule Brucăr, 


Fii bun, te rog, şi încredinţează aducătorului acesteia 
lucrările lui Vaschide °. 


132 


îndată după utilizarea lor şi ţinerea conferinţei pro- 
iectate la Sfocietatea] R[omână de] Flilosofie] ti le voi 
înapoia, pentru a putea la rîndul d-tale să le înapoiezi 
Fundaţiei. 


Te rog a-mi trimite în acelaşi timp şi însemnarea re- 
lativă la articolele pe care Vaschide le-a publicat în 
Noua revistă română. 


Cu multe mulțumiri şi dorinţa de a te revedea cît de 
curînd, primeşte, te rog, devotate şi cordiale salutăiri 
de la 


T. Vianu 


97 


Către I. N. Roman 


Bucureşti, 24 ianuarie 1931 


Mult stimate domnule Roman’, 


N-am uitat făgăduinţa pe care v-o făceam în trecuta 
mea scrisoare, în legătură cu conferința pe care îmi fă- 
ceati cinstea să mi-o cereti din partea comitetului pen- 
tru ridicarea unui monument Eminescu, la Constanţa. 
Acum, ca şi atunci, vă fac cunoscut că sunt la dispoziţia 
dvs., pentru începutul lunii aprilie. Omisesem însă să 
vă întreb în scrisoarea mea trecută dacă subiectul con- 
ferintei urmează să fie în legătură cu Eminescu sau dacă 
poate fi ales şi dintr-un alt domeniu. Rugîndu-vă să îmi 
precizati data din aprilie pe care o socotiți mai nimerită 
pentru venirea mea la Constanţa, v-aş ruga să-mi răs- 
pundeti dacă am toată libertatea în ce priveşte alegerea 
temei asupra căreia ar urma să conferentiez. 


Folosesc acum această ocazie, stimate d-le Roman, 
pentru a interveni cu o propunere pe care vă rog să o 


133 


aduceti la cunostinta Comitetului. Este vorba de sculpto- 
rul Han, care a executat o mulţime de lucrări pregăti- 
toare pentru un monument Eminescu fără să izbutească 
a instala vreuna pînă acum. Cum desigur că, împreună 
cu Comitetul, dvs. reflectati la artistul care ar răspunde 
mai bine intentiilor dvs., îmi fac o plăcută datorie atră- 
gîndu-vă atenţia asupra sculptorului Han. Socotesc că 
Han este astăzi cel mai de seamă sculptor al ţării noas- 
tre şi unul ale cărui concepţii sunt mai adecvate stilului 
monumental. Monumentul este, de altfel, specialitatea 
sa şi operele la a căror desävîrsire el lucrează acum sunt 
monumentele lui N. Bălcescu, Al. Vlahuță, N. Filipescu. 


Am arătat într-o broşură pe care am publicat-o de 
curînd şi pe care v-o alăturez”, rugîndu-vă să-mi faceţi 
cinstea s-o primiţi, cum întreaga sculptură a lui Han, 
prin tot felul inspiraţiei sale, tinde către monumentali- 
tate, în broşura mea, veţi găsi reproducerea statuii Lu- 
ceafărului (planga XXIII), într-o fotografie de altfel pu- 
tin reuşită, şi bucata intitulată Elegie (planşa XVII), 
plănuită de sculptor a fi aşezată pe un plan inferior al 
structurii unui monument al lui Eminescu. Aceste două 
bucăţi, completate poate cu un medalion al poetului şi 
grupate într-o ordine arhitectonică fastuoasă, ar întregi 
un monument demn de gloria aceluia a cărui amintire 
o veneräm. Constanţa, care se făleşte acum cu nobilul 
monument al lui Ovidiu, ar cîştiga astfel o nouă şi im- 
punătoare podoabă. 


Dacă propunerea mea ar fi luată în considerare şi 
acceptată de Comitet, ar mai prezenta avantajul că lu- 
crările despre care vă vorbesc fiind gata, pretenţiile ma- 
teriale ale sculptorului bănuiesc că vor fi mai mici şi 
instalarea monumentului s-ar putea accelera. 

Luceafărul şi Elegia, executate deocamdată în pro- 
porţii mai mici, se găsesc în atelierul sculptorului din 
Bucureşti (str. V. Alecsandri, 16), unde ele ar putea fi 
cercetate de dvs. Dacă prilejul unei deplasări la Bucu- 
reşti nu se preriniâ pentru moment, un domn din Co- 
mitet venind aci v-ar putea comunica impresiile sale. 

Cu speranţa că propunerea mea v-ar interesa şi că 
monumentul lui Han va putea cîştiga pe lîngă admiraţia 


134 


mea foarte călduroasă, simpatia dvs, şi a Comitetului, 
vă asigură de sentimentele sale distinse şi devotate 


T. Vianu 


98 


Către I. N. Roman 


[Bucurosii,] 16 april 193!. 
Multstimate domnule Roman, 


Vă mulțumesc mult pentru cele două gazete, cuprin- 
zînd recenzia conferinței mele', pe care ați avut amabi- 
litatea de a mi le trimite. Recenzia ultimă e desigur cu 
mult mai bună decît cea din Dobrogea jună’, în care re- 
cenzentul se dovedea a fi fost mai plăcut impresionat 
de paltonul meu, pe care avea chiar gentiletea să-l de- 
clare „impecabil", decît de cuprinsul conferinței. Nu pot 
spune însă că acest compliment nu mi-a procurat nici o 
satisfacție... Recompensa deplasării mele. la Constanța 
nu o aşteptam însă atît de tîrziu, căci am avut-o pe loc, 
în marea plăcere de a fi făcut cunostinta dvs. si de a mă 
fi bucurat cîteva zile de buna dvs. tovărăşie. Aceste im- 
presii le-am schimbat de multe ori de-atunci cu soția 
mea, care îmi dă acum însărcinarea de a vă transmite 
salutările şi bunele ei amintiri. 

Am revăzut zilele acestea pe dl O. Han, care lucrează 
harnic la macheta sa, în speranța că în scurt timp sâ 
v-o poată face cunoscută. E posibil ca dl. Han să în- 
treprindă în acest scop o nouă călătorie la Constanța, 
afară numai dacă între timp dvs. nu veți veni la Bucu- 
resti., Ar fi pentru mine o mare bucurie să vă pot re- 
vedea în curînd şi să vă aud povestindu-ne despre multe 


135 


lucruri pe care le cunoasteti si pe care stiti sä le spu- 
neti cu atîta farmec, 
Salutäri devotate, 


T. Vianu 


99 


Către Lucian Blaga 


Bucureşti, 11 septembrie 1931 


Iubite Blaga, 


Răspund cu oarecare întîrziere scrisorii tale', primită 
abia acum, după o lipsă mai îndelungată din Bucureşti, 
în care timp am întreprins o neuitată călătorie în Italia. 

îți mulțumesc mult pentru bunele tale cuvinte în ce 
mă priveşte şi în ce o priveşte pe Lilica. Iubite Blaga, 
ai dreptate. 

Cît despre referatul pe care mi-l ceri, îti mărturisesc 
că sunt puţin încurcat. Mă provoci la un adevărat exa- 
men de conştiinţă, într-un moment în care, mai mult ca 
oricînd, mă simt la începutul lucrului meu. Grea între- 
prindere ! Am încercat-o totuşi în paginele pe care le 
alătur şi pe care te rog să le întrebuintezi cum vei crede 
de cuviinţă. Expunerea mea este succintă, lasă la o parte 
detaliile şi încearcă să pună în relief o anumită linie 
generală a modestei mele cercetări de pînă acum. 

Cu multe mulțumiri pentru gîndul tău amical, pri- 
meşte, împreună cu doamna Blaga, cele mai bune salutări 
din partea soţiei mele şi a mea. 

Cu toată dragostea, 


T. Vianu 
Numărul din Archiv jur Geschichte der Philosophie 
în care va apărea cronica ta te rog să mi-l trimiti şi mie 


sau să-mi indici numărul şi anul lui, pentru a-l putea 
comanda. 


136 


Către Horia Petra-Petrescu 


Bucureşti, 17 noiembrie 1931 


Mult stimate domnule Doctor, 


Răspund scrisorii dvs. cu întîrzierea pe care o ex- 
plică greutatea de a mă fi putut hotărî aşa cum as fi voit 
din capul locului. Cu multă plăcere aş fi venit la Sibiu 
pentru a conferentia, dacă o mulțime de consideraţii nu 
m e din urmă că trebuie să mai amîn 
călătoria pe care mi-o propuneţi. Ne găsim acum la 'în- 
ceputul anului şcolar şi în faţa unor lucrări care nu îmi 
dau răgazul unei deplasări de cîteva zile. Sper totuşi 
că voi găsi timpul necesar mai tîrziu, cînd, împlinind 
unele din sarcinile, deocamdată numeroase, ale anului 
şi poate în preajma unei vacanțe, cele cîteva zile de li- 
bertate care îmi lipsesc acum se vor oferi atunci cu mai 
multă generozitate. în primăvară, cum socoteam şi cu 
prilejul scurtei întrevederi de la Bucureşti, epoca ar fi 
desigur mai potrivită pentru a mă înfăţişa publicului 
din Sibiu. 

Mulţumindu-vă pentru amabilitatea şi onoarea invi- 
tatiei dvs., şi rugîndu-vă să arätati salutările mele d-lor 
Preda şi Teposu , vă rog să credeţi, stimate domnule 
Doctor, în sentimentele mele foarte devotate. 


T. Vianu 


101 


Către Aurel Voina 


Bucureşti, 24 ianuarie 1932 


Stimate domnule Doctor 


Răspund cu plăcere întrebărilor dv., dar cu mica în- 
tîrziere pe care vă rog s-o scuzati şi pe care o explică 
numeroasele mele însărcinări din ultima vreme. 


137 


Autorii despre care vorbiti dvs. au desigur o mare 
valoare şi, printre ei, Hegel, marele filosof al cărui cen- 
tenar a fost sărbătorit acum cîteva luni, şi Fr. Th. Vis- 
cher sunt pentru disciplina noastră nume de primul or- 
din. Nu cred însă că din punctul dvs. de vedere aţi putea 
găsi în operele lor — pe care le puteţi consulta la Fun- 
datia Carol — mai mult decît cîteva citate ornante. 


De-asemeni, nu socotesc că vă vor ajuta mult în 
cercetarea dvs. scrierile de fiziognomică ale lui Lavater 
şi Carus, continuate azi cu atîta succes de Klages. In 
toate aceste lucrări chipul omenesc este studiat sub 
raportul expresivitätii lui, ceea ce înseamnă însă altceva 
decît studiul igienii şi patologiei tegumentelor. 

Cercetări de cadru pentru studiul dvs. socotesc că 
puteţi găsi mai degrabă în categoria denumită în biblio- 
grafia germană cu titlul Kdrperkultur, cum sunt, de 
pildă, cărţile lui Winther, Korperbildung als Kunst und 
Pjlicht (Delphin-Verlag, Miinchen) şi Merzbach, Das 
Schonheitsbuch (Langenscheidt, Berlin) şi cum vor mai 
fi şi altele. 

Cu distinse salutări. 


T. Vianu 


102 


Către Octavian Goga 


Bucureşti, 30 martie 1932 


Domnule Preşedinte, 


în întrevederile pe care ati avut bunăvoința a mi le 
acorda, v-am făcut cunoscută dorința de a mă alătura 
acţiunii politice pe care o întreprindeti. înrolat moral- 
mente în rîndurile celor ce vă urmează, socotesc necesar 
actul de disciplină şi solemnitate pe care-l execut astăzi. 


Vin deci către dvs., domnule Preşedinte, de pe täri- 
mul acelora care, ţinîndu-se departe de viaţa publică, 


138 


socoteau că evită numai neajunsurile politicianismului 
român. în ceasul marilor încercări pe care le trăim, se 
revelă însă multora dintre fiii ţării adevărul că rezerva 
lor din trecut întemeia abuzurile constiintelor care nu 
găseau atîtea scrupule. 

Prin personalitatea dvs. ne-ati făcut să simțim apoi, 
domnule Preşedinte, că linia ideii se poate îmbina cu 
aceea a faptei. Ati mîntuit deci de o anumită împotrivire 
lăuntrică pe mulţi din acei care credeau că devotamentul 
lor pentru cauza spiritului îi obligă la nepăsare față de 
interesul general. Forţele pe care le-aţi descătuşat doresc 
acum să se pună în serviciul binelui obştesc, cu dezinte- 
resarea deprinsă în practica profesiunilor în care este 
ştiut că munca nu se pretuieste niciodată după răsplata 
ei. Soldat pornit din tabăra Adevărului, voi fi fericit, 
domnule Preşedinte, să contribui cu măsura mea modestă 
la însemnata lucrare pe care o întreprindeţi, menită să 
dăruiască acestei ţări societatea dreaptă, ordonată şi 
ierarhizată a Ratiunei.. 


Tudor Vianu 
Conferenţiar universitar 


103 


Către N Bagdasar 


Sinaia, 13 august 1932 
Iubite Bagdasar, 


Am primit Omagiul lui Motru ieri, la înapoierea 
dintr-o călătorie de vreo zece zile pe care am între- 
prins-o prin Ardeal. Nimeni n-a ştiut să-mi spună cine 
mi l-a adus în lipsă şi cu ce alte veşti, încît pînă la urmă 
a trebuit să-l consider ca un „dar din cer”. Este în adevăr 
o frumoasă realizare !' D-ta, care ai tot meritul conce- 
perii şi întrupării lui, meriti toate felicitările. Primeste-le 
foarte călduroase din parte-mi ! Chiar azi voi începe să 


139 


citesc articolele la rînd. Deocamdată am răsfoit totalul 
şi cred că e bine corectat. Mi-a părut rău numai că n-au 
toate articolele argument analitic şi bibliografie la fine. 
Aceste ingrediente ştiinţifice şi un index de nume proprii 
la urmă ar fi contribuit însă să accentueze mai mult 
caracterul sistematic al volumului şi, prin urmare, să 
pună în relief mai adînc concepţia d-tale. Ştiu însă pe de 
altă parte cîte greutăţi ai avut şi ce perseverenţă a tre- 
buit să dovedeşti, pînă a face să scrie pe toţi colabora- 
torii, necum să-i pui a face argumente analitice şi biblio- 
grafii. Volumul rămîne deci fructul celei mai frumoase 
stäruinte şi un document suprem al mişcării noastre fi- 
losofice, adusă să se exprime în întregimea ei prin d-ta. 
încă o dată, felicitări ! 

Eu voi rămîne în Sinaia pînă către finele lui august. 
Mi-am adus aci un cufăr cu cărţi şi explorez zilnic 
fundurile lui... manie veche ! 

Ştiu că aveai de gînd să pleci pe undeva, odată liberat 
de povara „omagiului". Ai făcut-o ? Rîndurile mele te 
vor găsi în Bucureşti ? 

Cu speranţa plăcută de a te regăsi în curînd, sănătos 
şi dispus, te salută cu multă prietenie, 


T. Vianu 


104 


Către Elena Vianu 


[Turnu-Mâgurele, 26 (?) septembrie 1932, d.p.J 


Lilica mea dragă şi frumoasă, 


Este aproape ora 8 seara' şi abia acum am terminat 
zecile de formalitäti, de procese-verbale, de apeluri şi 
cîte şi mai cîte parascovenii cu care mă chinuiesc de 
azi-dimineaţă |. 

Am venit bine pînă la Costeşti, dar cu o întirziere de 
o oră. De la Costeşti am călătorit însă într-un tren 


140 


cufundat în obscuritate şi singur cuc, încît conductorul 
se uita la mine cu un aer care se mira de fantazia călăto- 
rului care voia să ajungă la Turnu-Măgurele. Ce să-ţi 
spun de oraş şi de hotel! Timpul a stat pe loc de la 
generalul Kiseleff, care a tăiat străzile circulare ale 
oraşului. 


După trei ceasuri de somn, mi-am făcut apariţie la 
liceu, tăind rîndurile compacte ale candidaţilor şi am 
găsit Comisia... două doamne şi patru domni, printre 
care un june simpatic, fost auditor al cursurilor mele. 
între ceilalți, doi slavi şi un macedonean, amic cu Craja, 
şi Ciumetti şi bun cunoscut al lui... Bagdasar. M-a amu- 
zat această ubicuitate. 


Ce faci tu, scumpa mea, la această oară ? Telefonul 
de la 1 d.a. m-a înviorat şi mi-a alinat suspinul. Cum 
te vei fi simţit însă la 5 ? Eşti tu destul de cuminte, de 
calmă, de încrezătoare, iubita şi frumoasa mea ? 

Am fost foarte fericit să pot aranja tezele astfel, 
încît să pot fi la Bucureşti mîine, înainte de începerea 
serii. Va fi astfel mai puţin rău decît mă aşteptam. Călă- 
toresc de pe-acum cu mintea şi iată-mă, sunt lîngă tine, 
te îmbrăţişez, tu îmi surîzi şi cele rele au trecut. 

Am 116 candidaţi şi cum nu ştiu dacă vor intra toţi 
la oral, îmi va trebui mai mult de 5 zile pentru a termina 
acest stagiu dificil. Astăzi, scripticul va dura pînă la 
9 seara. Mă voi duce apoi la masă, în circiuma cu ofiţeri 
şi burlaci unde am fost şi la prînz... Dar ce va fi pe 
urmă ? Dacă nu voi putea dormi? Nu-ţi închipui că e 
uşor pentru mine. 

Vreau, scumpa, scumpa mea, să te găsesc bine şi 
voioasă şi să fi trecut visul urît al ultimelor zile. Ai fost 
bolnavă, pasărea, floarea mea ! dar eu te rog acum să te 
îndrepţi fără urmă de răul trecut şi să revenim la vechea 
şi nepătata noastră fericire. 


Cine a mai venit astăzi să te vadă ? E probabil că eu 
voi sosi înaintea acestor rînduri, dar aceste minute cu 
tine au rostul lor. Să ştii, nu e uşor fără tine. Te iubesc 
mult, mult. 


Pe mîine, 
Tudor 


141 


105 


Către Elena Vianu 


Turnu-Măgurele, 30 septembrie [1932j 


Lilica mea dragă, 


îți scriu în grabă, între două serii, în timp ce capul 
îmi vuieşte de cronicari şi voievozi, de silogisme şi în- 
crîngături zoologice. Ce mizerie ! Am făcut călătoria ceva 
mai bine ca rîndul trecut, dar n-am mai regăsit grupul 
bizantin înainte de Piteşti, deşi coşurile cu fructe' erau 
pe-acolo. Ce mai faci tu, scumpa şi dulcea mea? Ce mai 
face Nellica ? Mi-e grijă de voi şi eu sunt țintuit aici, pe 
încă patru sau. cinci zile! Am 103 candidaţi, cenusii, 
după cum lucrurile se anunţă. Comisia are oarecare ten- 
dintä la retorică şi prezenţa mea continuă e absolut nece- 
sară, pentru a o înfrînge. Ce bine mi-ar părea deseară, 
cînd voi telefona, să aflu că ai părăsit patul şi că te pre- 
găteşti să ieşi în oraş. Am impresia că marele magistru 
te-a cam terorizat şi e suspinul meu adînc că nu pot fi 
lîngă tine tocmai acum, pentru a-ţi da curaj şi încredere. 
Haide, iubita mea dulce, să uităm răul care-a fost, să ne 
eliberăm de el şi să revenim la fericita noastră lipsă de 
griji, de altădată. Sunt obosit astăzi, după scurta noapte 
din urmă. Ceasurile trec cu greutate, aşa cum încerc să 
le transform în pulbere de întrebări şi răspunsuri. Ce-ar 
fi dacă asta ar dura o eternitate ! îndepărtez însă visul 
urît, instalîndu-mă cu încăpăţinare în momentul din 
urmă al încercării : revenit, lîngă tine, frumoasa mea 
pasăre. Mi-ai făgăduit să-mi scrii şi tu (la Liceul de 
băieţi) şi îmi promit, pentru clipa primirii rîndurilor 
tale, singura bucurie a epocii de-aci. Ce face tata ? 
N-aş vrea să-l obosească şederea lui la noi şi ştiu că tu 
i-o vei face cît mai plăcută. Cine a mai venit să te vadă ? 
Pune te rog într-un plic două cărți de vizită pentru 
Marcel Romanescu (cu menţiunea necesară) şi expedia- 
ză-i-le la adresa lui din Bucureşti ; dar fă-o neapărat, căci 
îl ştiu cam corsat şi mi-ar părea rău să nu răspund prie- 
teneşte amintirii lui. Dar fă-o neapărat, chiar astăzi. Mă 


142 


tot întreb : fructă sau pasăre! ? ! Ambele alternative au 
temeiurile lor serioase, dräguta mea. Peste cîteva ceasuri 
te chem la telefon. Draga mea... 


Tudor 


106 


Către Elena Vianu 


[Turnu-Mägurele,] 1 octombrie [1932] 
Lilica mea dragă, 


Te-am auzit foarte rău la telefon ieri. Am auzit numai 
fragmente din ce mi-ai spus despre tine şi despre Nellica. 
Tu eşti, aşadar, prin casă, dar nu vei ieşi decît o dată cu 
sosirea mea ? De ce ? Aş fi vrut să ştiu' că te poţi distra 
puţin şi că s-a terminat o dată cu zilele tale de arest. 
Despre Nellica n-am aflat decît nu ştiu ce istorie cu 
nişte... nervi, dar că, în defintiv, este ceva mai bine: 
asta m-a mai liniştit. 


Pe-aici lucrurile merg destul de greu. .Nu cred să pot 
termina înainte de miercuri. Sunt 108 candidaţi şi noi 
nu putem face mai mult de 20—22 pe zi, deşi intrăm în 
clasă la 8 dimineaţa şi stăm pînă pe la 10 seara, cu două 
ore de întrerupere la prînz. Eu trebuie să stau absolut 
toată vremea în clasă, căci şi de data asta comisia este 
destul de puţin fermă. Adaugă că toată vremea e o căl- 
dură sufocantă şi gîndeşte-te dacă mă obosesc sau nu. 
Dar, în sfîrşit, vor trece şi astea şi cel mai tîrziu miercuri 
seara sau joi dimineaţa voi fi din nou un om liber. 

Scumpa mea iubită, ce mai faci tu ? Cine vine să te 
vadă ? Lucrezi ceva ? Grozav de dor mi-este de tine şi 
putina mîngîiere pe care o am sunt cele cîteva cuvinte 
pe care le smulg telefonului şi acest sfert de ceas zilnic, 
pe care îl consacru scrisorii. Am întrebat astăzi în două 
rînduri, la hotel, despre scrisoarea pe care mi-ai trimis-o, 


143 


dar pînă acum, nimic. Dacă îmi va sosi pînă desearä, voi 
petrece o noapte mai puţin tristă şi mai puţin singură. 

Cu Alecu s-a aranjat ceva ? Aş vrea să am unele ştiri 
şi despre el, căci poate aş mai scrie de-aici celor în 
drept, Intreabä-1 deci la telefon şi îndeamnă-l să-mi 
scrie, dacă este cazul — sau să-mi comunice cele ce-l 
interesează, prin tine, la telefon. 

Număr zilele despărțirii noastre în fiecare moment : 
mai sunt cel mult patru. Iubita şi frumoasa mea, te 
iubesc mult şi te sărut de o mie de ori pe ochi şi pe 
obrazul tău de floare. 


Tudor 


107 


Către Elena Vianu 


[Turnu-Măgurele,] 2 octombrie [1932] 


Scumpa mea prinţesă Gao, 


Astăzi intrînd la prînz în camera mea, am remarcat 
îndată scrisoarea pe care o aşteptam atîta. Mi-o adusese 
poşta în lipsă şi stătea cuminte pe masă. Ce bucurie pe 
mine ! Pot să spun că a fost singurul moment bun de 
cînd sunt pe-aici. Dräguta mea, acum văd mai bine cînd 
mă voi putea înapoia. Cred că miercuri la prînz voi pu- 
tea termina examenul. Voi pleca deci — sper *— chiar 
în cursul după-amiezii de miercuri şi, dacă prefectul îşi 
va ţine promisiunea, cu un automobil al prefecturii. 

Nffffffff ! N-a fost simplu şi nici uşor. 

Mai tîrziu mă voi duce să-ţi telefonez de la poştă, 
căci din cancelaria liceului se aude destul de rău şi mă 
necăjeşte grozav uruiala care îmi dispută puţinele cuvinte 
pe care le pot auzi de la tine. 

Ieri erai nervoasă şi mi se pare ca ai plîns, scumpa şi 
frumoasa mea. îţi închipui cum am petrecut restul serii. 
Vreau să fii curajoasă, înţelegi tu? Am dormit rău şi 


144 


azi sunt mai obosit decît de obicei. Cel putin dacä exame- 
nul m-ar putea interesa, dar nu-ţi poţi închipui ce sunt 
seriile de toamnă. 

Uitasem cu totul de procesul de la 1 octombrie. Bine 
că a avut Alecu grijă. Ce se va fi întîmplat ? Intreabă-l 
neapărat, pentru a-mi putea comunica la telefon. De la 
Nelli ai mai avut ştiri ? 

Ascultă, dräguta mea Gao, cînd va veni ursul Kuf la 
Bucureşti (trecînd prin codrul Vlăsiei) va avea multă 
grijă de tine, va căuta să te distreze şi-ţi va cumpăra 
lucruri frumoase. Dar pînă atunci ursul Kuf te roagă să 
fii cuminte şi să nu plîngi niciodată (căci pe el îl doare 
cumplit lucrul ăsta). 

De-astăzi am început în mod regulat seriile de cite 
şase (şi ieri am făcut două), dar nu-ţi închipui ce exte- 
nuante sunt cele trei ceasuri în căldura şi exalatiile sălii. 
Lucräm 12 ceasuri încheiate pe zi (ba chiar ceva mai 
mult). Asza n-ar putea dura mult: m-aş îmbolnăvi rău. 

Mă întreb dacă o să-mi mai scrii ? Ce fericit m-ai 
face, iubita mea Frumi. Haide dă-mi veşti bune despre 
tine deseară şi nu mai plînge. Te iubesc mult, 


Kuf 


108 


Către Erich Weil 


[Bukarest, Dezember 1932] 


Sehr geehrter Herr Doktor, 


Mit Bezugnahme auf Ihrem liebenswiirdigen Briefe 
erklăre ich mich gerne bereit fiir die Zeitschrift fur 
Aesthetik einen Bericht liber die aesthetische und 
kunstwissenschaftliche Arbeit in Rumänien zu schreiben. 
Selbstverständlich nehme ich alle Ihre Bedingungen an. 
Das Manuskript konnte ich am 20. Februar tibersenden. 
Es wiirde mich interessieren, ob in diesem Falie noch 
mdglich wäre, dass in dem 2. Heft des nächsten Jahr- 


145 


ganges erschiene und ob der Verleger mir 30 Stiick 
Sonderdriicke iiberlassen wiirde. 

In der Hoffnung Sie baldigst lesen zu diirfen und mit 
der Bitte meine besten Griisse Herrn Professor Dr. Des- 
soir zu iibermitteln, bin ich mit vorziiglicher Hochachtung 

Ihr sehr ergebener 


Dr. Tudor Viatiu * 


[Bucureşti, decembrie 1932] 


Stimate domnule Doctor ;, 


Referitor la amabila dv. scrisoare”, mă declar bucuros să 
scriu un raport asupra cercetărilor de estetică şi de stinta artei 
din România pentru Revista de estetică. Bineînţeles, accept toate 
condiţiile dv. Aş putea expedia manuscrisul pe data de 20 fe- 
bruarie. M-ar interesa dacă în acest caz raportul ar mai putea 
să apară în al doilea număr din cursul anului viitor şi dacă 
editorul mi-ar putea ceda 30 de extrase. 

In speranţa de a putea să vă citesc cît de repede şi cu rugă- 
mintea de a transmite cele mai bune salutări domnului profesor 
dr. Dessoir, sînt al dv. devotat, 

cu deosebită consideraţie, 


Dr. Tudor Vianu 


109 


Către Tracy B. Kittredge, 
membru al Fundaţiei Rockefeller 


[Bucarest, Avril 1933] 


Monsieur, 


J'ai recu votre lettre concernant M. Golopenţia au 


retour d'un voyage que j'ai fait à l'etrangeri. ,,,,,. 
vous demande mes excuses pour le retard de ma reponse. 


146 


M. Anton Golopentia est en effet un de mes anciens 
etudiants ă l'Universite de Bucarest. II a suivi mes cours 
d'esthetique et de philosophie de la culture pendant 
quelques annees et a travaille dans mon seminaire. 
Comme je le distinguais par son application et son 
serieux, je me suis particulierement interesse à lui et 
j'ai guide ses lectures, surtout pendant ses premieres 
annees + d'etudes. Ayant eu un commerce scientifique 
assez etendu avec lui, je vois en M. Golopentia un des 
elements les plus doues parmi les plus recents absolvents 
de notre Faculte, capable de bien informer un sujet scien- 
tifique et de le developper dans un esprit original. C'est 
d'apres ces indications que j'ai eu l'occasion de le re- 
commander aupres de M. le Professeur D. Gusti, qui en 
fit de lui un de ses meilleurs eleves et collaborateurs, 
au cours de ses recherches de monographie sociale. C'est 
â la suite de ces recherches que M. Golopenţia a redige 
son etude sur le Processus d'urbanisation du village de 
Cornova, päru recemment dans la revue du Professeur 
Guşti (Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, X. 1—4, 
pg. 544—572), une contribution qui prouve, autant que 
la richesse de ses connaissances, la surete et la precision 
de sa methode sociologique. 


Un sejour d'etudes en Allemagne serait bien venu 
pour M. Golopentia, par le fait que bien introduit deja 
dans la litterature sociologique allemande, .il en pour- 
rait epuiser le detail et mener des etudes d'approfondis- 
sement. Muni de la nouvelle experience scientifique qu'il 
pourra amasser dans' les universites et les instituts de 
l'Allemagne, il est â esperer que M. Golopenţia rendra 
des services appreciables â notre jeune sociologie natio- 
nale. Cette esperance est d'autant plus probable que les 
recherches de monographie sociale dans le domaine 
desquelles M. Golopentia s'est deja manifeste ont acquis 
une base materielle d'existence, depuis qu'elles ont ete 
annexees par la seetion sociologique de l'Institut social 
roumain. Dans le cadre de l'Institut et par une situation 
dans l'enseignement ou il trouvera sa place, il est tres 


probable que M. Golopenţia pourra continuer â travailler 
scientifiquement. 


Comme ancien professeur de M. Golopentia je me 
fais donc un devoir de la recommander chalereusement 


147 


â votre attention, sur que vous trouverez en lui, autant 
qu'un esprit mur pour la reeherche scientifique, un 
homme d'un caractere sociable et devoue. 

En vous confiant mon opinion sur votre candidat, je 
vous prie, Monsieur, de bien vouloir agreer l'expression 
de mes sentiments distingues. 


Dr. Tudor Vianu 


[Bucuresti, aprilie 1933] 


Domnule, 


Am primit scrisoarea dvs. referitoare la dl. Golopentia la 
întoarcerea dintr-o călătorie în străinătate Vă cer, aşadar, iertare 
pentru întîrzierea răspunsului meu. 

D-l Anton Golopenţia a fost într-adevăr unul dintre studenţii 
mei la Universitatea din Bucureşti. A urmat cursurile mele de 
estetică şi de filosofia culturii vreme de cîţiva ani şi a lucrat 
în cadrul seminarului meu. Deoarece l-am remarcat pentru apli- 
catia şi seriozitatea sa, i-am acordat o atenţie specială şi i-am 
îndrumat lecturile, mai ales în primii săi ani de studii. Fiindcă 
am avut legături ştiinţifice îndeajuns de vaste cu dumnealui, vă 
pot spune că văd în dl. Golopenţia pe unul din elementele cele 
mai talentate printre absolvenţii cei mai recenți ai Facultăţii 
noastre, * capabil de a structura bine' un subiect ştiinţific si de 
a-l dezvolta într-un spirit original. în urma acestor impresii, 
l-am recomandat d-lui profesor D. Gusti, care a făcut din el 
unul dintre cei mai buni elevi şi colaboratori ai săi, în cursul 
cercetărilor de monografie' socială. La capătul acestor cercetări, 
d-l Golopenţia a redactat studiul său despre Aspecte ale orăşe- 
nizară satului Cornova, apărut de curînd în revista profesorului 
Guşti (Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, X, 1—4, pag. 544— 
572), o contribuţie care dovedeşte atît bogăţia cunoştinţelor sale 
cît şi siguranţa şi precizia metodei sale sociologice. 


Un stagiu de studii în Germania ar fi bine venit pentru 
dl. Golopenţia, prin faptul că, iniţiat deja în literatura socio- 
logică germană, ar putea-o cunoaşte în detaliu şi în profunzime, 
înarmat cu noua experienţă ştiinţifică pe care o va putea strînge 
în universităţile şi în institutele germane, este de nădăjduit 
că dl. Golopenţia va aduce servicii apreciabile tinerei noastre 


148 


sociologii naţionale. Această nădejde este cu atît mai îndrep- 
tăţită cu cît cercetările de monografie socială în domeniul că- 
rora dl. Golopenţia s-a manifestat deja au căpătat o bază ma- 
terială de existenţă, de cînd au fost anexate de secţia sociologică 
a Institutului social român. In cadrul Institutului şi printr-o 
poziţie în învățămînt, unde îşi va găsi locul, este foarte probabil 
ca dl. Golopenţia să-şi poată continua munca ştiinţifică. 


In calitate de fost profesor al d-lui Golopenţia, îmi fac, aşa- 
dar, o datorie de a-l recomanda cu căldură atenţiei dvs., în- 
credintat că veţi găsi în dumnealui nu numai un spirit format 
pentru cercetarea ştiinţifică, ci şi un om cu un caracter sociabil 
şi devotat. 


Impărtăşindu-vă părerea mea despre candidatul dvs., vă rog. 
domnule, să binevoiti a primi expresia sentimentelor mele dis- 
tinse. 


Dr. Tudor Vianu 


110 


Către Victor lancu 


[Bucureşti,] 17 mai 1933 
Scumpe domnule Iancu, 


Am primit scrisoarea d-tale: şi am citit-o cu plăcere 
care ar fi fost deplină dacă, pe lîngă bunele ştiri pe care 
mi le dai despre înaintarea lucrului d-tale, n-aş fi aflat 
ceva şi despre greutăţile pe care le întîmpini din pricina 
nenorocitelor stări din Germania. Mi-a părut bine că ai 
continuat a lucra „problema formei" şi că astfel discu- 
tiile noastre de altădată, din Seminarul de estetică, au 
găsit prin d-ta o continuare. Stiind cît de sîrguitor şi sis- 
tematic munceşti, sunt sigur că trebuie să fi ajuns la 
rezultate interesante. 


Ar fi însă păcat dacă după trei ani de petrecere în 
universităţile germane n-ai putea promova acolo. De 


149 


aceea sfatul meu este sä depui toate silintele pentru a 
termina la Miinchen lucrul început. Fireşte, dacă lucrul 
se va dovedi imposibil, vei reveni în Bucureşti, unde nu 
încape îndoială că semestrele d-tale germane vor fi echi- 
valate şi unde sper că lucrarea d-tale se va bucura de 
o bună primire. De altfel, un doctorat conştiincios, la 
Miinchen sau Bucureşti, are aceeaşi însemnătate în pre- 
tuirea academică. Ar fi însă păcat să revii, nu după libera 
d-tale hotärîre, ci prin presiunea unor evenimente atît 
de stranii şi cu sentimentul că. a trebuit să renunti la 
unele din punctele programului pentru care ai lucrat cu 
atîta hărnicie. 


în speranța plăcută de a avea veşti bune despre d-ta 
Şi cu multă urări de succes, îți strînge prieteneşte mina 


T. Vianu 


Către Ruxandra Urechia 


[Bucureşti, decembrie 1933] 


Stimată domnişoară Urechia ', 


Mi-a făcut multă plăcere primirea urărilor d-tale, ve- 
nite dintr-o depărtare care face cu atît mai prețioasă 
buna amintire pe care mi-am luat voia s-o recunosc în 
ele. 

Multumindu-ti din inimă şi pentru unele şi pentru 
cealaltă, te rog, la rîndu-mi, să crezi în sinceritatea do- 
rintei mele de a vedea realizate toate gîndurile d-tale 
şi în satisfacția cu care voi privi totdeauna împlinirea 
lor. Constatasem desigur absenţa d-tale în acest an de 
la facultate cu părerea de rău de a fi lipsit de contribuția 
atît de prețioasă pe care o dădeai seminarului meu. O 
ştire sumară,- comunicată odată de d-l Edgar Papu, mă 
informase de călătoria d-tale în Italia, fără însă să pot 
afla mai mult despre ţintele şi durata ei. îmi spuneam 


150 


însă că o zăbovire printre oamenii şi în locurile al căror 
preţ îmi este şi mie atît de scump, nu poate fi decît 
binefăcător aceluia care, ca d-ta, are atîtea mijloace să 
se' folosească de ele. Cu această siguranță şi cu dorința 
foarte vie de a primi bunele d-tale veşti de sănătate şi 
spor la lucru, te rog să primeşti devotatele mele salutări, 


T. Vianu 


Către Eugeniu Sperantia 


Bucureşti, 15 martie 1934 


Scumpe domnule Sperantia 


Primesc „PapiTlons” de Schumann, noua d-tale lu- 
crare puţină vreme după ce avusesem gîndul să-ţi scriu, 
dintr-un impuls prea liric pentru a mă mai fi împotrivit 
lui. în ultimele zile ale iernii, într-o oră de oboseală si 
descurajare, am scos din rafturile mele Paşii umbrelor 
şi ai veciei. Am recitit atunci cu o nespusă încîntare 
hexametrii d-tale şi nobila lor îmbinare de cugetare şi 
emoție îmi sugera ideea de a-ți mulţumi cu recunoştinţă. 
N-am făcut-o atunci, dar iată că prilejul n-a fost cu 
totul pierdut ! Ce rău îmi pare că multele sarcini pe care 
mi le-am asumat în ultimii ani m-au împiedicat să scriu 
atîtea lucruri cîte gîndesc cu iubire curată despre d-ta. 
Am conceput pentru mine un drum lung. Temele mele 
se găsesc cu totul la începutul lor. Chiar acum încerce 
să ,dovedesc" sarcinile redactării unui curs de estetică 
în care trebuie să-şi găsească locul lor organic sute de 
fapte, de referinţe, de reflecţii personale. Voi izbuti? 
Ce chip va lua încercarea mea terminată, dacă o voi 
termina ? Cu aceste preocupări am citit , Papillons" de 
Schumann şi nu pot să-ţi spun cît de mult mi-a plăcut 
libertatea, aş îndrăzni să spun : graţia cu care se ordo- 
nează la d-ta materia unei cercetări serioase. Mi s-a 


151 


părut că d-ta realizezi nespus mai uşor şi mai fericit 
ceea ce eu încerc să fac acum sub ferula unei discipline 
penibile. Aş vrea să adaug şi cît mi-e de drag tipul ome- 
nesc pe care „Papillons” de Schumann îl manifestă. 

Acel amestec de emoție, de profunzime, de sensibi- 
litate ferventă şi castă eu l-am descoperit la prima mea 
atingere cu romantismul german şi am căutat să-l regă- 
sesc întrupat, în acele mici oraşe universitare din sudul 
Germaniei, unde mi-a 'fost drag să trăiesc. Ce vîrtej 
nebun ! Ce a devenit acum Germania ! Nu pot spune că 
mă aşteptam deloc ca sacrul spirit romantic, al lui Fr. 
Schlegel, al lui Schelling, al tînărului Nietzsche, să-mi 
adie dinspre „graniţa de vest". încă o dată: mulţumiri 
şi, dacă dai voie fratelui d-tale mai mic : felicitări. 

Cu toată dragostea şi cu tot respectul, 


T. Vianu 


P.S. îmi permit să adaug o lucrare antologică pe care 
am scos-o în ultimele luni pentru folosința studenţilor 
mei'. Poate că te va interesa s-o răsfoieşti într-un mo- 


ment liber. 
T. V. 


Către Elena Vianu 


[Deva,] Vineri, 29 [iunie 1934] 


Jubita mea Mimică, 


Am ajuns astă-noapte foarte obosit la Deva ; dar la 
8 dim. reîmbrăcam funcțiunile mele' prezidențiale.’ Re- 
zultatul scrisului destul de alarmant : 25 respinşi din 
98. Pe cei 73 care ne rămîn sper să-i examinăm pînă 
marți, deşi examenul se mişcă greoi. Oralul l-am înce- 
put azi la ora 4 d.a. şi mă găsesc acum în cursul lui. 
Nu ştiu pînă acum care va fi capacitatea noastră într-o 
zi. Marți reprezintă însă în tot cazul un' termen ultim. 


152 


Scrie-mi repede ce face iubitul nostru Tälpitä, micul 
nostru zeu solar.’ Observi semnele bune ale aerului tare 
şi proaspăt? A plouat azi pe-aci şi îmi spun că dacă 
nici la Sinaia nu se va fi îndreptat timpul, statul forţat! 
în casă trebuie să te necăjească. Vezi de ieşi la plimbare 
cînd e vremea bună şi amuză-te cît mai bine. 


La plecare, mi-am adus aminte în gară că te-am lă- 
sat fără bani. Mare zăpăcit mai sunt. împrumută-te după 
trebuintä la mama şi la înapoierea mea, restituim. 


Scriu din odaia mea, cu vederea pe un mic parter de 
flori. Dar trebuie acum să reintru. Sărut pe toţi ai noştri 
şi pe scumpul nostru băieţel, pe tälpita lui de zefir. 

Mi-eşti dragă şi te îmbrätisez cu mare dor, 


Tudor 


114 


Către Elena Vianu 


[Deva,] Sîmbătă [30 iunie 1934] 
Jubita mea Mimică, 


N-am găsit azi nici un moment să aştern cîteva rîn- 
duri pentru tine. Abia acum, la 11 seara, m-am potolit 
putin şi iată-mă în faţa hiîrtiei. Si astăzi am fost foarte 
obosit şi, pe deasupra, regimul de-aici a sfîrşit prin a 
mă da gata. Atîtea prînzuri şi cine la masa lui Timur- 
Lenk m-au smintit cu totul. Chiar de astă-seară m-am 
înapoiat însă la regimul păstorilor şi n-am de gînd să-l 
mai părăsesc cît voi mai sta pe-aci. Treaba a mers însă 
bine, încît sper acum să termin pînă luni, chiar dacă ar 
fi să lucrez pînă la 1 noaptea, adică putin înainte de 
plecarea trenului. 


Ai primit scrisoarea mea de ieri? Am încredinţat-o 
cuiva din cancelaria de-aci, care sper că n-a uitat-o prin 
buzunarele lui. Ce face scumpul nostru băieţel, frumosul 


153 


şi minunatul nostru? Tare mi-e'dor de zîmbetul lui,, 
dar şi de-al tău, florile mele curate. 

A plouat aci toată vremea, şi dacă la Sinaia va fi 
fost la fel, desigur că nu v-aţi putut mişca din casă. în 
cazul acesta, adu' în timpul zilei pe frumosul şi iubitul 
nostru în camera noastră, unde este mai multă lumină. 
La el este cam întuneric în timpul zilei, încît nu e deloc 
bine să stea acolo vreme îndelungată. Supraveghează 
de asemeni să i se deschidă geamul destul de des şi des- 
tul de mult, dar vezi sâ nu răcească. Voi scrie, poate 
de-aci, lui Rosetti şi Doncscu să-mi trimeată corecturile ' 
la Sinaia, căci n-aş mai vrea să mă mişc de lîngă voi. 
Numai şedinţele comitetului cu Sadoveanu să nu ne tur- 
bure, în tot cazul, drumul la Bucureşti aş vrea să-l fac 
cît mai tîrziu. Am şi eu nevoie de puțină linişte. Resimt 
grozav lucrul acesta. Tu mi-ai scris ceva, iubita mea 
Mimică ? Aştept să văd dacă poşta îmi va aduce mîine 
ceva. Sărut pe logofătul Tälpitä, mai mult decît îndrăz- 
nesc cu, pe căpşorul lui de piersică pufoasă, şi pe tine 
mult, iubita mea, 

Tudor 


115 
Către Alexandru Rosetti 


Sinaia, 4 iulie 1934 


Stimate domnule Sandu, 


Mă găsesc la Sinaia, în refacere. Pe ziua de ieri am 
terminat examenul de bacalaureat' la Deva, în ţara da- 
cilor, regiune pitorească, dar cu populaţie extrem de 
rară... Sunt acum redat familiei, unde am regăsit tovă- 
răşia incomparabilului meu Ionel şi lîngă el sper să mă 
refac de feluritele mele invaliditäti. Cum au mers lucru- 
rile la Ploieşti! ? M-am gîndit mult în vremea din urmă 
la d-ta, a "lină un motiv de întărire în feluritele încer- 


154 


cări ale examenului în conştiinţa că le suportăm îm- 
preună. Căzut acum în praf, aş vrea, iubite domnule 
Sandu, să-mi dai o ocupaţie, şi cum nu mă simt apt pen- 
tru lucrări de mai mare răspundere, îmi spun că pentru 
corecturile volumului meu’ timpul ar fi acum potrivit. 
Dacă tipografia ti le-a trimis, te-aş ruga să dispui să 
mi se expedieze aci. Nu va trece prea mult şi ti le voi res- 
titui, pentru că sfîrşitul verii să ne găsească cu volumul 
în depozit. Aş dori ca la 1 sept. să încep redactarea celui 
de-al doilea volum, pe care m-aş gîndi să f—1 predau 
în primăvara viitoare. N-aş vrea însă ca în redactarea 
noului volum să fiu interceptat de grija corecturilor, încît 
aş vrea să folosesc aceste luni de relativă libertate pentru 
a mîntui cu ele. Ar fi deci timpul să le încep. 

Ce mai nou prin Bucureşti ? Ce fac prietenii noştri ? 
Ce fac espaniolii cei doi Migueli? Cred că săptămîna 
viitoare voi veni pentru o zi la Bucureşti, mai cu seamă 
dacă Sadoveanu ne va convoca în chestiunile cunoscute. 
Mai ai vreo ştire de la el? Dar de la Eforie ce veşti? 
Ce face doamna d-tale Rosetti şi micul Gheorghe, fru- 
mosul cucon. Dacă ai prilejul, recomandă-mă, te rog, 
bunei lor amintiri. 

Aşteptând un cuvînt de la d-ta, îţi strînge mina cu 
afectuoasă şi devotată prietenie, 


T. Vianu 


Str. Vasile Boerescu, 4, Sinaia 


116 


Către N. Bagdasar 


[Sinaia,! Miercuri, 11 iulie [1934] 


Iubite Bagdasar, 


înapoiat de' la Deva, caut să mă odihnesc... dar nu- 
mai cu succesul pe care mi-l îngăduie corectarea a două 


155 


volume : Estetica (voi. I) şi un altul mai mie, o culegere 
de studii asupra clasicismului, pe care îl rezerv ca o sur- 
priză prietenilor. 

Am plecat din Bucureşti, chiar în seara care vă întru- 
nea la dl. Motru. Ce s-a discutat şi ce s-a hotărît ? N-aş 
fi vrut să dau profesorului nostru impresia că mă „de- 
robez" şi cred, de altfel, că ai explicat pricinile ineluc- 
tabile ale absenței mele. De altfel, după cum ţi-am de- 
clarat-o, stau la dispoziţia hotâririlor voastre, în margi- 
nile posibilităţilor mele. 

Foarte interesant ultimul număr din Revista de 
filosofic L-am citit cu plăcere aici, unde mi-a fost trimis 
de-acasă. Nu ştiu dacă rîndurile mele te vor găsi în 
Bucureşti, sau aiurea, în vacanţă. Dacă însă n-ai plecat 
şi eşti în căutarea unui loc de odihnă, nu ti-ar spune 
nimic să vii prin părţile locului ? M-aş bucura mult să 
ne revedem şi să mai vorbim de-ale noastre. 

Cu prietenească afecţiune, 


T. Vianu 


Adresa : Str. Vasile Boereseu, 4, Sinaia 


1X7 


Către Alexandru Rosetti 


Sinaia, 23 iulie [1934] 


Dragă domnule Sandu, 


lată corecturile' ! Ti le trimit printr-o ocazie. Cred 
că nu sunt prea multe şi sunt destul de citete, încît ti- 
pograful nu va avea să se plîngă de ele. Aştept acum a 
doua corectură, în pagină. în ce priveşte formatul, sper 
că s-a găsit mărimea potrivită de coală, încît volumul 
să cuprindă circa 300 pagini format mare. îţi mulțumesc 
mult pentru toată osteneala ce ţi-o dai cu mine. Sunt 
sigur acum că cel putin din punct de vedere tehnic, car- 


156 


tea va fi frumoasă. Ce literă marcantă! Ce diferențieri 
subtile în compunerea notelor ! 

Sadoveanu mi-a transmis aci vestea unei apropiate 
convocări. O aştept cu plăcerea foarte vie de a te re- 
vedea. Poate însă şi mai înainte îți vei face drum spre 
Sinaia. Ce zici de o masă la Palace, cu povestiri de-ale 
noastre ? 


Altfel, bună pace, cu toate unele mîhniri... Omagii 
doamnei Rosetti şi fmbrätisäri micului Gheorghe. Cu sa- 
lutări afectuoase, al d-tale devotat, 


T. Vianu 


118 


Către Elena Vianu 


[Bălţi,] Duminică, ora 2 d.a. [24 septembrie 1934, d.p.] 


Draga mea Mimică, 


Rea a mai fost noaptea trecută în wagon-lit. O căl- 
dură înăbuşitoare şi vechea mea teroare, care se instala 
ori de cîte ori prindeam să atipesc, m-au ţinut treaz tot 
timpul. La 5 dimineața am pus capăt chinului şi m-am 
îmbrăcat. La 6, revedeam Basarabia prin pînza unei ploi 
dese. Am petrecut un ceas în gara Ungheni, o bolgie 
dantescă născocită de Dracu. La 10 începeam examenul 
la Bălţi. Acum, după-masă, tin a doua teză şi mîine di- 
mineatä pe-a treia. Marti seara vom da rezultatul scri- 
sului şi miercuri începem oralul. Am 152 de înscrişi şi, 
fireşte, nu ştiu cîti vor intra la oral. Am pornit-o în tot 
cazul cu paşi repezi şi, după cît cred, la 1 oct. mă voi 
mîntui. Locuiesc într-un fel de internat al Liceului, o 
căsuță pierdută printre ultimele grădini urnite de oa- 
meni. Luăm masa la Şcoala Normală. Despre tîrg, ce 
să-ți spun : umilința lui e mişcătoare. 


157 


Cum toată noaptea n-am închis ochii, m-am gîndit 
necontenit la voi, la tine, iubita mea, la scumpul nostru 
băieţel, atît de frumos, de vioi, de înțelept. Vezi să fie 
bine îngrijit. O, cum voi putea rezista la această lungă 
absență, scumpii mei. Du-te neapărat şi comandä-ti 
blana. Mă voi întoarce cu ceva parale şi vreau neapărat 
să le dau o întrebuințare palpabilă. 

Acum, mă găsesc în cancelaria Liceului şi aştept în- 
ceperea probei de după-amiază. Trebuie să-mi iau puţin 
timp pentru a combina lucrările de lb. germană, pe care 
trebuie să le ţin eu. Dacă voi vedea că totul merge bine, 
mă voi duce în odäita mea, unde mi s-a părut că e 
curat, pentru a-mi odihni un ceas capul meu obosit. Te 
sărut, scumpa mea frumoasă, si pe băieţelul nostru drag, 
pe care îl privesc mereu cu ochii minţii. Vezi de te 
amuză şi pästreazä-ti buna dispoziţie. Te rog. Nu vor trece 
zece zile şi vom fi iar împreună. Iubita mea ! 


Tudor 


Aştept veşti de la tine. 


119 


Către Elena Vianu 


Luni, ora 7'/z 
[Bălti, 25 septembrie 19341 


Lilica mea dragă, 


Azi am avut o zi mai uşoară şi m-am mai liniştit. 
Am terminat cu lucrările scrise azi-dimineatä şi dupä- 
amiază m-am putut reîntoarce la ideile mele, citind 
cîteva ore şi scotind fişe. Am făcut tot posibilul să ur- 
gentez lucrările, încît chiar mîine seară vom da rezul- 
tatul scrisului şi miercuri dimineaţa vom începe oralul. 


158 


Aseară, mi-era foarte urît şi după-masă m-am dus să 
regăsesc pe profesori şi pentru a ucide singurătatea, 
m-am dus cu ei la cinematograf: rula filmul lui Joseph 
'Schmidt. Mi-a făcut plăcere să ascult melodiile ştiute 
şi ascultate de-atîtea ori împreună. Aşa e: nu mi se 
pare bun decît ce e al nostru, trăit împreună. — Nu 
este prea rea odäita mea de-aci. Mobilatä cu simplitate, 
dar ţinută curat. Ferestrele dau pe o grădină minusculă, 
eu mari flori galbene. Scriu în faţa unei mese din lemn 
lustruit, sub abat-jour-ul lămpii electrice şi de-afară 
îmi vine zarva copiilor din internat. In decorul ăsta 
m-am complăcut în singurătate şi mi-a fost drag să al- 
ternez lectura mea, cu imaginile voastre, iubiții mei. Ce 
face scumpul nostru băiat? Abia aştept rînduri de la 
tine, cu ştiri despre tine şi el. Sper că personalul este 
cumsecade şi nu-ţi face nepläceri. Ai fost să-ţi comanzi 
blana ? Dacă aşezi cărţile, plasează pe cele legate de 
curînd în biblioteca de sub scară şi strînge în pachete 
pe cele nelegate, pentru a le lega pe rînd, punînd de-o 
parte pe cele româneşti. Lasă însă intactă biblioteca din 
proximitatea sfeşnicului, unde am grupat o seamă de 
texte care mă interesează acum. Nu uita nici vigneta 
“cărţii mele de la „Vremea", pe care trebuie s-o duc în- 
dată după înapoierea mea. Mult mă bucur să vă regă- 
sesc în curînd şi să uităm melancoliile acestei separatii. 
Crezi că o să mă mai recunoască băiatul- sau o să se 
sperie de mine şi o să înceapă să plîngă ? Cînd îi vor- 
beşti, spune-i ceva despre mine şi sărută-l pe dulcele 
lui pufuşor de pe cap. Ard de nerăbdare să-l văd, de- 
sigur schimbat mult în atîtea zile. 

îndată ce voi cunoaşte rezultatul scrisului, ţi-l comu- 
nic şi tie pentru a ne da mai bine seama cît voi mai întîr- 
zia pe-aci. 

Te sărut mult, mult, mult, iubita mea şi, te rog, men- 
tine-ti buna dispoziţie. Nu mă lăsa fără ştiri. 


Tudor 


Adresează-mi scrisorile tale viitoare pe adresa Liceu- 
lui de fete, Bălţi, căci vom ţine oralul în localul acestuia, 
dincolo sălile fiind cu totul insuficiente. 


159 


Către Elena Vianu 


Joi, ora 8,j dim. 
[Bälti, 28 septembrie 1934] 


Dräguta şi iubita mea Mimcioc, 


îți scriu din cancelaria Liceului de fete, unde am 
mutat de ieri examenul. Alături de mine, într-o clasă, 
o voce basarabeană explică pe +a şi —b. Am dormit 
foarte puţin, dar moralul e ceva mai bun... desigur pen- 
tru că încercarea mea se apropie de sfîrşit. Cred că 
sîmbătă seara terminăm şi duminică pornesc spre tine. 
Dacă voi avea curajul să iau un tren foarte matinal, 
atunci mă opresc şi în laşi vreo patru ore, pentru a-l 
vedea pe Claudian. Ieri m-am pomenit cu secretarul Epis- 
copiei de-aci, care mă invita, împreună cu întreaga Co- 
misie, la dejun, la Preasfinţitul (Visarion Puiu). Reşe- 
dinta episcopală este în afară de oraş şi pe la IV2 un 
automobil al episcopului ne transporta acolo. Vast parc 
foarte îngrijit, cu poartă de intrare' monumentală şi cu 
o capelă. în mijloc, un somptuos palat, de construcţie 
recentă, cu toate perfectionärile „confortului modern" şi 
amenajat cu un conştient gust ecleziastic: coloarea 
mauve revenea în pictura zidurilor, în draperiile grele, 
în postavul mobilelor. Episcopul, un om simpatic şi vioi, 
mai mult tînăr, se întorsese de puţină vreme dintr-o 
călătorie în Persia. După masa, servită de un valet şi 
mai multi călugări, cîteva momente pe vasta terasă pri- 
vind către o perspectivă nelimitată. La 3V, eram înapoi, 
la treaba noastră. Serii slabe şi foarte eteroclite. Să auzi 
ce graiuri, ce lungi lamentatii, ce stilciri ! 


Ce fericit am fost alaltăieri seara să aud vocea ta iu- 
bită atît de clară şi... civilă. M-au bucurat veştile despre 
scumpul nostru bäietas, confirmate şi de-a doua ta scri- 
soare, primită ieri. Aş vrea să-ţi mai telefonez o dată 
înainte de-a pleca de aci. Numai că serile mă simt atît de 
zdrobit de lungile, interminabilele noastre şedinţe. Pen- 
tru a ne face tot programul zilei, începem la 7 dimineaţa, 


160 


încît trebuie să mă scol înainte de 6. Seara nu e chip să 
scapi înainte de 10—10'Din fericire, avînd să examinez 
puţini candidaţi, mă economisesc cel puţin în privinţa 
asta. 

Mă întreb dacă poşta de la 12 îmi va aduce ceva 
de la tine. Este frumoasă rochia ta ? Ai făcut vreun de- 
mers în chestia blănii ? (Mare tumult cu rîsete în clasa 
alăturată.) Te sărut cu mare dor şi drag, iubita şi dră- 
guta mea Mimcioc, şi pe băieţelul nostru frumos şi cu- 
minte. 


Tudor 


DJ 


Către Ion Chinezu 


Bucureşti, 25 nov. 1934 


Iubite domnule Chinezu, 


_ Am primit rîndurile d-tale şi m-am bucurat mult 
văzînd că, întocmai ca şi mine, păstrezi vii bunele amin- 
tiri ale trecătoarei noastre colaborări de Ia Deva Iți 
cer mii de scuze că n-am putut scrie pînă acum nimic 
pentru Gînd românesc. Ne despärtisem cu cele mai bune 
intenţii şi eram aproape sigur că voi găsi la Sinaia, unde 
am rămas aproape două luni ale verii, timpul şi dispo- 
ziţia necesare pentru a aşterne ceva pe hîrtie. La Sinaia 
însă m-am simțit în primul timp adînc istovit, incapabil 
de-a mă reculege, iar mai tîrziu au venit maldărele de 
corecturi şi toate grijile imprimării celor două cărţi care 
au apărut abia acum cîteva zile. De atunci, obligaţiile 
mele s-au ținut lanţ, astfel încît dorinţa pe care o aveam 
de a apărea în paginile simpaticei d-tale publicaţii a 
rămas în rîndul veleitätilor. Sper totuşi să înving în 
curînd conspirația împrejurărilor nefavorabile şi să-ţi 
pot trimite ceva. Am mai văzut revista d-tale, deşi n-o 
primesc regulat, şi am fost totdeauna bucuros să regă- 
sesc, alături de o colaborare prețioasă, directiva d-tale 


16Î 


lucidă şi vioaie. Ce ecou aveţi ? Tineretul vă urmează ? 
Iti voi trimite chiar mîine prin poştă ultimele mele 
cărţi”, pe care aş fi mulțumit dacă le-ai anunţa într-un 
chip oarecare publicului ardelean. 

Cu multe bune urări pentru succesul muncii d-tale şi 
cu devotate salutări colegiale, 


T. Vianu. 


Către Camil Petrescu 


[Bucureşti, 2 aprilie 1935] 


Jubite Camil, 


lată scrisoarea pe care o adresez Gazetei. Am scris-o 

în termenii cei mai prevenitori, încît nu-mi închipui ca 
i s-ar putea face obiecţii. Te rog, dacă se poate, s-o in- 
troduci chiar în numărul care apare mîine, miercuri. 
Cu multe mulţumiri şi veche afecţiune, 


Tudor 


Către Perpessicius 


[Bucureşti, aprilie 1935] 


Scumpul meu Perpessicius, 


Am ascultat cuvintele pe care le-ai consacrat ulti- 
melor mele cărţi la Radio, cum o fac totdeauna cînd se 
anunță numele tău. Pentru că, din nefericire, ne vedem 


162 


atît de rar şi cum, de cîtva timp, nu te mai pot ceti, 
folosesc singura compensație ce mi se oferă, aşezîndu-mă 
liniştit şi sorbind pe îndelete comentariile tale radiofo- 
nice, totdeauna prilej de mari bucurii pentru mine. De 
cîțiva ani, de cînd dăruieşti programului de Radio o con- 
tributie nespus de prețioasă, cred că n-au fost prea multe 
comunicările tale care să nu mă fi numărat şi pe mine 
printre ascultătorii lor. Chiar cînd m-am aflat departe 
de Bucureşti, mi-am potrivit astfel nevoile şi minutele, 
încît să mă găsesc, la timpul potrivit, într-un loc de as- 
cultare. Cum era, aşadar, să lipsesc săptămîna trecută V 
Impresia pe care am cules-o a fost pentru mine covîrsi- 
toare. Am încercat să-ţi telefonez îndată, comunicind 
persoanei care mi-a răspuns numărul meu de telefon. Dar, 
fie că nu ti s-a adus la cunoştinţă dorința cuiva de a-ţi 
vorbi, fie că trecînd cu vederea să-mi las numele, n-ai 
vrut să ai de-a face cu un necunoscut, a trebuit să amîn 
pentru prima întîlnire cuvintele de recunoştinţă pe care 
ti le-aş fi adresat atunci cu atîta efuziune. 

Ai spus despre mine, scumpul meu Perpessicius, lu- 
cruri de mare laudă, de care, în adîncul conştiinţei, nu 
mă simţeam vrednic, dar pe care le-am sorbit totuşi în 
toată puterea lor binefăcătoare. Munca noastră are ne- 
voie nu numai de înţelegere, dar şi de iubire. Orice 
semn care ne vesteşte că singurătatea noastră nu este 
desăvîrşită, ne îmbogäteste cu forte şi hotărîri noi. Te 
asigur că ecoul cu care tu ai răspuns ultimelor mele 
tipărituri a lucrat în felul acesta şi într-un chip cu atît 
mai preţios, cu cît răspîndea un curent cald în marea 
de gheturi pe care, de cîtva timp, o simt în jurul meu. 

îți mulțumesc deci cu multă recunoştinţă atît pen- 
tru binefacerea cuvintelor tale, cît şi pentru ceea ce mi 
s-a părut a recunoaşte drept un răsunet al marii iubiri 
cu care eu însumi păzesc, în taina sufletului, numele tău. 

Sunt foarte multi ani — îngăduie-mi s-o spun *— de 
cînd am învăţat a cunoaşte în tine noblețea în formele 
ei cele mai spirituale. Farmecul subtil şi grațios al poe- 
melor tale, gustul şi rafinamentul culturii tale de ade- 
vărat umanist, acel amestec rareori obținut de luciditate, 
ironie şi bunătate tolerantă, întregesc pentru mine o 
icoană de perfecțiune morală cu care m-am deprins a 
măsura oamenii. Faptul că am putut cîştiga prietenia 


163 


Cătam pe Străzi, cum azi Sunt tot mai rare, 


aceluia pe care îl cinstesc mai mult este pentru mine o oi i dt ate EEE 
Un drum tăiat în linişti şi visare. 


unul din darurile cele mai minunate ale soartei. 
Prietenia ta îmi dă un semn şi în cazul nefericitului 
articol din Gazeta. Geneza lui este explicabilă. Am avut 
într-o zi cu numitul Streinu o conversaţie de o oarecare 
vivacitate în chestia „criticii universitare", pe care cre- 


Şi paşii ni se-opreau sub plopi sau plute 
Trezind în ramuri păsările multe. 


dea a o recunoaşte în studiul despre Ion Barbu. Peste Aşa de tare glasul tău la rime 
trei zile apărea foiletonul din Gazeta. Astfel de apariţii Urca în noapte scări spre înălțime 
ale resentimentului dau măsura unei... 
Nu vreau însă să insist mai mult în această scrisoare, Incit drumeţii trebuiau să ierte 
pe care aş fi dorit-o consacrată în întregime dragostei Pe acel care vorbea în ritmuri certe 


si admiratiei. 
Şi-n tropi frumoşi şi dăruiţi cu mia: 


T. Vianu Atunci a răsărit pe lume Pia. 


Poet şi tată e uşor să fii 
Cînd vîrsta ta sporeşte cu o zi. 


124 
Dar au venit şi anii să se adune, 
Către Ion Pillat Cu Dinu izbucnind în lume, 
Cu-atitea tomuri limpezi, tomuri drepte 
Bucureşti, 11 aprilie 1935 Rostind cuvîntul limbii înțelepte. 
Tubite Pillat, Azi poate nu mai eşti poetul tînăr : , 
Dar tineretile îţi sunt fără de număr. 
Bucuria vestei pe care mi-ai dat-o! a luat formă poe- 
tică. Iată variațiile mele pe teme de actualitate : poeta- Cînd bardul juvenil n-a mai putut 
socer. Primeşte o dată cu ace ista, împreună cu doamna Să-şi tie soclul, tu te-ai prefăcut 
Pillat şi domnişoara Pia, cele mai călduroase urări de | 
fericire, din partea Lilichii şi a vechiului si devotatului In tată tinär— şi cînd n-ai mai fost 
prieten, Tu vîrstei ai găsit şi leac şi rost; 


Tudor Vianu 
Eşti astăzi socru tînăr şi — ce nume ! — 


Cel mai poet din socrii de pe lume. 
Poeta-Socer i PE E 
E sigur deci că tot urmînd aşa 
Lui Ion Pillat Izvoarele Juventii vei afla. 
Împodobit cu una sută ani 


Mai ieri, prietene, umblam, pe stradă A ý ; E 
Te vei plimba în parc, la Miorcani, 


Ferind a plebei lubrică grămadă, 


164 165 


Şi-n oachesul copil ieşit în cale 
Vei şti pe strănepotul fiicei tale. 


T. V. 


123 


Către Ion Chinezu 


Bucureşti, 17 mai 1935 


Jubite domnule Chinezu, 


Iată articolul pentru G/înd] r/omânesc !]' Volumul 
II al Esteticei, care nu este încă gata, m-a făcut să nu-mi 
respect pînă acum fägäduintele. D-ta eşti însă plin de 
înţelegere şi mă vei scuza. Îndată ce-mi voi dezlega pu- 
tin mîinile, voi şti să răspund mai bine cererii d-tale 
şi dorințelor mele. Citesc regulat G/îndl r/omânesc] şi 
îmi place să regăsesc totdeauna în paginile lui pecetea 
d-tale atît de personală. 

îți trimit deocamdată un articol care reia o temă mai 
veche a discutiunilor noastre de la Deva: o contribuţie 
demonstrativă în legătură cu „critica decorativă”. Poate 
n-a.ş fi făcut-o, dacă n-aş fi avut să mă izbesc personal 
de palavragiii criticei noastre. Dar cum lucrul s-a în- 
tîmplat, cred că va interesa şi principiul şi cazul parti- 
cular. Te rog, publică articolul în numărul cel mai apro- 
piat al revistei şi trimite-mi şi mie două exemplare. 

Cînd mai vii pe la Bucureşti ? „Luna Bucureştilor” 
nu-ți spune nimic? Cu via dorință de a mă apropia cit 
mai mult de simpatica şi pretioasa d-tale revistă, crede, 
te rog, în prietenia mea. îmi permit a te ruga să prezinti 
respectuoasele mele omagii doamnei Chinezu. 

Al d-tale, 


T. Vianu 


str. Andrei Mureşanu, 33 
Bucureşti 


168 


126 


Către Max Dessoir 


[Bukarest, um den 1. Juni 1935] 


Hochgeehrter Herr Professor 


Ich habe Ihren werten Brief nach einer kleineren 
Reise, die ich neulich unternommen habe, in Bukarest 
gefunden.’ Ich danke Ihnen bestens fur die liebenswiir- 
digen Worte, die Sie mir fur meine Aesthetik ausspre- 
chen. Leider, weiss ich, dass vvissenschaftliche Werke ru- 
mănisch geschrieben nur seltene Leser in den weiteren 
Kreisen des gelehrten internationalen Publikums finden. 
Die Italiener haben schon meiner Arbeit einige Auf- 
merksamkeit geschenkt. Das Wenige, was ich der aesthe- 
tischen Forschung beigebracht habe, mochte ich um so 
lieber dem deutschen Fachpublikum bekannt wissen, da 
meine Beziehungen zu der deutschen Philosophie und 
Aesthetik vielfach entwickelt sind. Gelegentlich wird 
doch ein deutscher Rezensent Interesse an meiner ru- 
mănischen Arbeit finden und gerne mochte ich kiinftig- 
hin auch an den so wertvollen Kongresse fur Aesthetik 
und allgemeine Kunstwissenschaft die So geschătzten 
deutschen Fachgelehrten treffen und personlich kennen 
lernen. Ich beniitze gleichzeitig die Gelegenheit Ihnen 
zu zeigen, dass ich freilich auch die zweite Auflage Ih- 
ren Aesthetik kenne. Nun habe ich die Referenzen aus 
der ersten Auflage vorgezogen, um die Ideen genauer 
zu datieren. Die Beiträge zur allgemeinen Kunstwissen- 
schaft sind mir auch wohl bekannt, und in dem zweiten 
Band meiner Aesthetik, die in dieser Herbst erscheinen 
wird, habe ich sie viei benutzt. 


Garne hătte, ich, hochgeehrter Herr Professor, Ihre 
Einladung im Kreise der Bukarester Universităt oder 
der hiesigen Philosophischen Gesellschaft vermittelt. 
Es gibt ja hier viele Dozenten und Fachleute, die Ihre 
Werke aus dem Gebiete' der Aesthetik und Psychologie 


167 


gut kennen und hochschätzen. Bald nach dem Empfangen 
Ihres Briefes habe ich dariiber mit Herrn Professor Dr. 
C. Rädulescu-Motru, der Dekan der Philosophischen Wa- 
kultät, Präsident der Philosophischen Gesellschaft und 
Direktor der Revista de Filosojie, gesprochen. Der Vors- 
chlage, den ich Ihm machte, war Ihm sehr sympatisch. 
Unsere finanzielle Verhältnisse sind aber derart und alle 
unsere Kulturanstalten sind augenblicklich so verarmt, 
dass sie nicht die Moglichkeit haben sich die grosse Ehre 
und Genugtuung zu gestatten, Sie auf unsere eingenen 
Kosten einladen zu konnen. Im Falie aber, dass Sie die 
Reise nach Griechenland unternehmen und wenn Sie 
zwei Vorträge in Bukarest halten mochten, wird die 
Phiiosophische Gesellschaft sich eine grosse Freude 
machen, diese Vorträge zu organisieren. Das Einkommen 
diesen Vorträge, die sicherlich gut besucht werden 
sein, wird wenigstens einen grossen Teii Ihrer Reisekos- 
ten decken. Professor Rădulescu-Motru hat mich bemăcht- 
igt Ihnen dies mitzuteilen. Falls Sie meinen Vorschlag 
giinstig beurteilen, bitte ich Sie, hochgeehrten Herrn 
Professor, mir schreiben zu wollen, um die Einzelheiten 
festzustellen. 


In Erwartung Ihrer eventuellen Antwort und viel- 
leicht Sie in Bukarest grussen zu konnen, verbleibe ich 
Ihr 

sehr ergebener 


Tudor Vianu” 


[Bucuresti, cea. 1 iunie 19.T>| 


Mult stimate domnule Profesor, 


Am găsit pretioasa dv. scrisoare la Bucureşti, la întoarcerea 
edintr-o scurtă călătorie pe care am întreprins-o de curînd’. Vă 
mulțumesc foarte mult pentru cuvintele amabile pe care mi 
le-ati adresat în legătură cu Estetica mea. Din păcate ştiu că 
lucrările stiintifice scrise în româneşte găsesc doar rareori citi- 
tori în cercurile mai largi ale lumii ştiinţifice internationale 


Italienii au acordat deja atenție lucrării mele. Aş vrea însă si 


168 


ştiu cunoscut de către lumea științifică germană putinul cu care 
am contribuit la cercetarea estetică, cu atît mai mult cu cît 
raporturile mele cu filosofia şi estetica germană sunt complexe. 
Poale se va găsi totuşi un recenzent german care să se intere- 
seze de lucrarea mea şi mi-ar face plăcere ca, în viitor, sâ în- 
tîlnesc şi să cunosc personal pe învățații germani atît de pre- 
tuiti la valoroasele congrese de estetică si de stiinta generală a 
artei. Profit de ocazie pentru a vă arăta totodată că eu cunosc 
negresit şi ediția a doua a Æsteticii dv. Am indicat referintele 
Ia prima ediție pentru a data ideile mai precis. Contribuțiile la 
ştiinţa generală a artei îmi sunt si ele foarte cunoscute şi le-am 
folosit foarte mult în volumul al doilea al Esteticii mele care 


va apărea în toamna aceasta. 


Aş fi intervenit cu plăcere, mult stimate domnule Profesor, 
pentru primirea dv. în cercurile Universității de la Bucureşti sau 
în cele ale Societății de Filosofie. Sunt aici multi docenti si spe- 
cialisti care cunosc bine si pretuiesc lucrările dv. din domeniul 
esteticii şi al psihologiei. Imediat după primirea scrisorii dv. 
am vorbit despre aceasta cu domnul profesor dr. C. Rădulescu- 
Motru, decanul Facultății de Filosofie, preşedinte al Societății 
de Filosofie şi director al Revistei de Filosofie. Propunerea pe 
care i-am făcut-o a fost bine primită. Resursele noastre finan- 
ciare sînt însă într-o stare atît de jalnică, iar toate instituțiile 
noastre culturale sînt momentan aşa de sărăcite, încît nu au 
posibilitatea să-şi permită marea onoare şi satisfacție de a pu- 
tea sâ vă invite pe cheltuielile lor proprii. In cazul însă în care 
întreprindeți călătoria în Grecia şi dacă ati vrea să ţineţi la 
Bucureşti două conferințe, Societatea de Filosofie va avea mare 
plăcere să organizeze aceste conferințe. Onorariul va fi de na- 
tură să acopere o mare parte a cheltuielilor dv. de drum. Pro- 
fesorul Rădulescu-Motru m-a împuternicit să vă comunic ace:»te 
lucruri. In cazul în care considerați favorabil propunerea mea, 
vă rog, mult stimate domnule. Profesor, să-mi scrieți pentru a 
stabili detaliile. 


In aşteptarea eventualului dv. răspuns şi sperînd să vă pot 
saluta la Bucureşti rămîn al dv. 


foarte devotat, 


Tudor Vianu’ 


IM 


Către Mihail Sebastian 


[Bucureşti, 14 iunie 1935] 


Stimate domnule Sebastian, 


Am citit în Rampa din 12 iunie c.. reflectiile d-tale 
despre polemica în care am fost tîrît mai întîi de igno- 
ranta, apoi de reaua-credintä şi intemperanta tristului mî- 
nuitor de condei care semnează Vladimir Streinu.' Deşi 
d-ta te străduieşti să mentii acul balanței cu grija celei 
mai mari impartialitäti, n-am putut să nu recunosc in 
cuvintele d-tale reacţiunea spontană a unui om care a 
cunoscut el însuşi atentatele nedreptätii. în acea iubire 
generală a confortului, care ne stânjeneşte opiniile, chiar 
atunci cînd ele au să se pronunţe asupra unor materii 
de o desävîrsitä claritate, intervenţia d-tale mi s-a pă- 
rut cu atît mai prețioasă. Ne cunoaştem putin, stimate 
domnule Sebastian, îndeajuns totuşi pentru a saluta în 
d-ta nu numai un scriitor de mare talent, dar şi o con- 
ştiinţă probă, un om grav şi demn. Dă-mi voie să-ți spun 
cît de mult m-a făcut experienţa vieţii să preţuiesc în- 
tr-un scriitor tocmai aceste din urmă însuşiri. Mult ta- 
lent se risipeşte în scrisul nostru de azi; puţină valoare 
morală îl susţine. Lipsa de scrupule, calomnia uşuratică, 
injuria grosolană înfloresc azi cu atîta exuberantä, încît 
mă întreb cu groază ce ne mai rezervă viitorul. Oare oa- 
menii curati şi drepţi n-au datoria să se unească pentru 
a restitui în anarhia clipei de față acel sentiment al räs- 
punderii, în lipsa căruia funcțiunile inteligenţii şi ale 
talentului devin absolut primejdioase obştei omeneşti ? 
Crede-mă că această întrebare care nu-ți este adresată 
decît d-tale personal, se dezvoltă pentru mine din pri- 
sosurile adîncului sentiment de turburare cu care urmă- 
resc unele aspecte ale scrisului de azi. Fie ca observaţiile 
d-tale din Rampa să însemne începutul revirimentului 
care va găsi în mine un aliat statornic. Cu aceste senti- 
mente, dă-mi voie să-ți string prieteneşte mîna. 


T. Vianu 


170 


Către Alexandru Lapedatu 


Bucureşti, 19 iunie 1935 
Domnule Preşedinte, 


Am primit adresa Domniei voastre şi am luat cunos- 
tintä de deosebita cinste pe care Academia Română mi-a 
făcut-o, alegîndu-mă, în şedinţa sa din 28 mai c[urent], 
membru corespondent în Secţia literară. 

Foarte măgulit de încrederea pe care Academia Ro- 
mână a binevoit să mi-o arate şi fericit a uni puterile 
mele modeste cu acelea care susțin înaltul renume al 
acestei instituţii, vă rog, domnule Preşedinte, a arăta 
multumirile mele domnilor membri activi ai Academiei 
şi a crede în devotatele mele sentimente. 


Tudor Vianu' 


Către lon Chinezu 


Bucureşti, 21 iunie 1935 
Jubite domnule Chinezu, 


Am primit ultimul număr din Gînd românesc şi-ţi 


mulțumesc mult pentru cuvintele pe care le scrii despre 


cărţile mele.' Venite din partea unui om care se exprimă 
cu atîta autoritate şi răspundere ca d-ta, ele mi-au apă- 
rut deosebit de preţioase. Multă satisfacţie mi-a procu- 
rat şi constatarea acestei potriviri în idei şi orientări, care 
va da temei şi soliditate prieteniei şi colaborării noastre 
viitoare. Doresc, în adevăr, să scriu mai des pentru G/înd] 
rlomănesc], încît îndată ce colaborarea mea ar mai il 
oportună, scrie-mi, te rog, pentru a-mi prepara contri- 
butia din vreme. Mare plăcere mi-ar face să ne întîlnim 


171 


şi personal, ceea ce însă, pentru moment, nu mai cred că 
e posibil să se întîmple în vreo comisie de bacalaureat. 
Am mai bune speranţe că atras de farmecele (ce este 
drept mai pluvioase) ale Sinaiei, vei descinde într-o zi 
acolo, pentru a mă căuta în str. Vasile Boerescu, G (vila 
Dr. Irimescu). Dacă nu, desigur că toamna nu va trece 
mai înainte de a ne revedea în Bucureşti, adică în locul 
unde. am dat ultimele şi... vajnicele mele lupte, despre 
ale căror episoade particulare te voi întreţine atunci. Ce 
spui despre cavalerii literari din Bucureşti ? Unele amă- 
nunte va adăuga impresiei d-tale fostul meu elev şi ac- 
tualul prieten Al. Dima, pe care l-am revăzut de curînd 
cu cea mai mare plăcere şi pe care desigur că-l vei în- 
tîlni. Ce se mai aude cu estetica şi istoria literară clu- 
jeană ? Doresc multe lucruri pentru d-ta, cel puţin atîtea 
cîte meriti. Ce lucrări proiectezi sau desävîrsesti ? Bucu- 
ros să primesc veştile d-tale, îţi strîng prietenos mîna. 


T. Vianu 


Cred că voi pleca la Sinaia către finele acestei luni. 
Băiatul meu nu suportă bine căldura şi mă grăbesc să-l 
duc la aer curat. Poate că şi eu am nevoie de puţină li- 
nişte. Nu ştiu însă dacă voi gäsi-o, văzînd că mă fră- 
mîntă cumplit cîteva gînduri noi. Ai mai cugetat la 
Curentele actuale ale ştiinţei literare ? Ar fi mereu ne- 
voie de aşa ceva. 

Cu drag, 
T. V. 


130 


Către Lucian Blaga 
Bucureşti, 29 iunie 1935 


Scumpul meu Blaga, 


Nam mai primit de multă vreme nici o veste din 
Tuzteem că vei veni prin Bucureşti si te aş- 
^ ^ " s î t e îmbrățiL şi să adun în jurul 


tău pe toți prietenii noştri. Văd. însă că n-ai avut 
curajul de a înfrunta canicula bucureşteană, nesuferită 
în adevăr şi care mă va goni şi pe mine, în două sau 
trei zile. Plec la Sinaia să mă odihnesc şi să reiau unele 
gînduri mai vechi. Sunt pe cale de a încheia volumul II 
al Esteticei si noi hotärîri de lucru se formează în mine. 
Mi-am pus în bagaje toată opera ta, cu intenția s-o re- 
citesc atent şi să-mi iau unele note. Cine ştie ce va putea 
rezulta de aci ? îmi lipsesc însă volumele tale: Daria şi 
Meşterul Manole. Cu neputinţă să le mai găsesc prin li- 
brării sau pe la amici. Ce să mă fac? Fără ele nu voi 
putea urmări unele lucruri care mă interesează. M-am 
gîndit atunci să mă adresez tie, cu rugămintea de a mi 
le trimite de urgenţă la Sinaia. Dacă nu' ti-au mai ră- 
mas decît exemplarele proprii, fii fără grijă: ti le voi 
păstra bine şi ti le voi înapoia îndată ce le voi fi studiat. 
Ti-am trimis în ultimul timp primul volum al Es- 
teticei mele şi monografia despre Ion Barbu, în care am 
notat şi unele lucruri despre tine. Le-ai primit? Cu spe- 
ranta plăcută de a primi în curînd veşti bune despre tine 
şi cu multe gînduri devotate pentru toţi ai tăi. îţi stringe 
prieteneşte mîna 


T. Vianu 
Str. Vasile Boerescu, 


vila Dr. Irimescu 
Sinaia 


131 


Către C. Saban Făgetel 


[Bucureşti,] 30 iunie 1935 


Jubite domnule Fügetel, 


Red şi ‘amabila Va-tale invitaţie de colaborare. fna gaba 
Plecam n-am putut întocmi însă un articol, asa cum as 
fi vrut, multumindu-mä cu o simplă notă (materiaT de 


173 


petit) despre G. Murnu.” îmi rezerv deci adevăratul meu 
debut la Ramuri pentru un număr următor, cînd voi fi 
fericit să revin cu o contributie-articol. îmi spun însă 
că nici „nota" mea, destinată părţii finale a revistei, nu 
va fi fără nici un interes, mai cu seamă că acolo deschide 
cititorul mai întîi şi măsoară pulsul... 

Plec mîine la Sinaia, unde voi rămîne vreo două luni 
şi unde te rog să-mi adresezi două cuvinte, anuntîn- 
du-mă că scrisoarea de față nu s-a pierdut. Cu toată 
dragostea şi cu devotate sentimente, 

T. Vianu 


Vila Dr. Irimescu, str. Vasile Boerescu, 4, Sinaia 


132 


Către redacţia revistei „Tribuna medicală" 


[Bucureşti. 1935] 


Stimate domnule Doctor, 


Am venit pe lume într-o casă de medic şi această 
împrejurare a rămas hotărîtoare pentru tot restul vieţii 
mele. Copilăria mea s-a desfăşurat nu numai sub copa- 
cii mari ai grădinii, dar şi în cabinetul profesional al 
tatălui meu. unde ani de zile am răsfoit prin tomuri 
compacte cu planşe anatomice, sub privegherea orbite- 
lor vide ale craniului instalat pe bibliotecă. Uneori însă 
trebuia să dispar în grabă, pentru că la uşa de intrare 
se anunțau oameni atinşi de felurite suferințe, chipuri 
palide şi preocupate, adevărate probleme vii care îşi ce- 
reau dezlegarea. în cîteva rînduri, tatăl meu, autorul 
primului tratat de medicină legală publicat în limba ro- 
mână, m-a asociat anchetelor sale şi amintirea mea a 
reţinut adînc imaginea acelor trupuri neînsufleţite, res- 
tituite materiei inerte, în care doctorul trebuia să ci- 
tească secretul unui destin. O lungă şi intensă activitate 
medicală, cu griji care nu respectau orele mesei, cu alar- 
me în timpul nopţii, cu tăceri care trebuiau să respecte 


1-4 


ceasurile de studiu sau confesiunile soptite în cabinetul 
de consultaţii, a format atmosfera morală a copilăriei 
mele. Aerul respirat atunci a influenţat profund alcătu- 
irea mea. Sentimentul grav şi tainic al vieţii, deprinderea 
analizei, iubirea de exactitate în toate operaţiunile in- 
telectuale sunt feluri de a fi pe care le atribui acelor 
îndepărtate sugestii ale copilăriei. 

Ani de zile am nutrit ideea de a studia medicina. în 
eomplexiunea noastră lucrează însă mai multi factori si. 
dacă pînă la urmă, au învins acei care mă îndemnau către 
cunoaşterea morală a omului, am ajuns cel puţin la con- 
vingerea că ceea ce am încercat a face nu se deosebeşte 
radical de ceea ce mi-ar fi fost plăcut să întreprind. Mai 
cu seamă atunci cînd mi s-a întîmplat să trec prin unele 
crize de sănătate, am înțeles că orice boală este, în pri- 
mul rînd, o boală sufletească. Demoralizarea omului bol- 
nav, iruptia conştiinţei că nu mai poate dispune de toate 
puterile sale, complexul de inferioritate pe care îl deter- 
mină împrejurarea în care omul trece o parte din libertă- 
tile sale în mîna medicului care îl îngrijeşte, impune aces- 
tuia din urmă obligația de a considera în bolnavul său, 
nu numai fiinţa fizică, dar şi pe cea morală. Ce curios 
că studiul medicinei în facultăţile noastre nu face nici 
un loc aprofundării psihologice şi morale a omului! Me- 
dicul are doar de-a face cu oameni, nu numai cu or- 
ganisme. 


Am cunoscut fel de fel de medici, profesionişti brutali, 
lucrînd cam abuziv cu acel teren prin excelenţă suges- 
tibil care este omul bolnav ; dar şi practicieni plini de 
înțelegere şi delicateţe, al căror cuvînt putea face mai 
mult bine decît ordonantele lor. Este evident că admi- 
ratia mea se rezervă numai pentru aceştia din urmă. 
Şi tocmai pentru că ştiu că medicul superior păstrează 
ceva din firea confesorului şi a filosofului, socotesc că 
etatizarea profesiunii medicale ar fi legată de numeroase 
neajunsuri. Raportul dintre medic şi bolnavul său este 
eminamente individual, nu numai în sensul că medicul 
de vocaţie recunoaşte totdeauna unicitatea absolută a 
cazului care i se prezintă, dar şi în acela că cele mai 
bune cure terapeutice sunt sprijinite de încrederea pe 
care bolnavul şi-o pune în medicul său, ca într-o fiinţă 
cu totul singulară şi de neînlocuit. Interesele umanităţii 


175 


care suferă cer, aşadar, să se păstreze posibilitatea acelor 
relaţii dintre medic şi bolnav, animate de căldura iubirii 
si încrederii, în lipsa cărora vechea artă medicală s-ar 
transforma într-un rece şi, adeseori, inoperant automa- 
tism profesional. 

Tudor Vianu 


133 
Către lon Chinezu 


[Bucureşti,] 17 octombrie 1935 


Jubite domnule Chinezu, 


Iată articolul cerut.' Cred cä-ti ajunge în termen. 
Ti-l trimit cu plăcerea de a începe să realizez proiec- 
tul unei colaborări mai active la G/înd] rlomänesc}. După 
cum vezi, este un fragment dintr-un studiu cu care mă 
necăjesc acum şi din care — dacă va mai fi nevoie — 
îţi voi mai putea trimite, mai tîrziu, încă ceva. 

Ce mai lucrezi şi ce se mai aude pe la Cluj ? 

Cu omagii pentru doamna d-tale şi cu bune salutări 
colegiale pentru d-ta, 

afectuos 


T. Vianu 


P.S. Comunică-mi, te rog, primirea acesteia. 


134 


Către C. Narly 


[Bucuresti,] 24 octombrie 1935 


Iubite domnule Narly | 


îti mulţumesc mult pentru trimiterea volumului 
d-tale. Am'petrecut două seri foarte bogate, răsfomdu-l, 


173 


în aşteptarea zilelor de răgaz cînd voi putea să-l citesc 
în întregime şi să-mi apropii densa şi nutritiva lui sub- 
stantä. Mă grăbesc însă să-ţi comunic prima mea im- 
presie şi să te felicit foarte călduros. Zstoria pedagogiei, 
voi. I’ mi se pare o remarcabilă reuşită a eruditiei noas- 
tre, pe care viaţa noastră universitară o poate cita ori- 
cînd spre cinstea ei. Opere atît de temeinice nu s-au 
scris multe pînă acum, şi faptul că ea apare acum, cînd 
munca noastră în universităţi este de atîtea ori subpre- 
tuitä de publicişti grăbiţi, alcătuieşte o replică şi un do- 
cument de care poate fi mîndru întregul corp academic. 

Stau încă sub impresia bogăției de idei şi cunoştinţe 
pe care o aduci d-ta şi sub farmecul expunerii d-taie. Si 
îmi făgăduiesc mari bucurii pentru timpul cînd mă voi 
putea consacra mai îndelung importantei d-tale lucrări. 

Multumindu-ti pentru darul d-tale magnific şi rugîn- 
du-te să transmiti doamnei Narly respectuoasele mele 
omagii şi bunele salutări ale soţiei mele. te asigură de 
tot devotamentul şi afecțiunea sa 


T. Vianu 


135 


Către lon Chinezu 


Bucureşti, 25 octombrie 19354 


Jubite domnule Chinezu, 


Primesc cu multă plăcere invitaţia d-tale. Socotesc 
că, dacă voi continua să lucrez în condiţiile de azi, îmi 
va fi uşor să-ţi trimit trei articole pe an. Cel putin pen- 
tru anul viitor, lucrul mi se pare foarte posibil. Datele 
mi-ar fi mai greu să le fixez de pe acum, dar, la în- 
stiintarea d-tale din timp, voi purta de grijă să nu te 
las fără răspuns. în ce priveşte scriitorii care s-ar în- 
cadra bine în G/înd] rlomânesc\, cuget, dintre camarazi, 
la Al. Busuioceanu şi Al. Claudian (laşi, str. Lätescu, 


177 


9). Cît despre tineri, cum unii dintre ci vin uneori sä mä 
vadă, îmi rezerv dreptul de a-i îndruma către d-ta sau 
chiar, dacă îmi dai îngăduinţa, să-ţi trimit la ocazie cî- 
teva manuscrise. Aş vrea totuşi să-ţi atrag atenţia asu- 
pra a două nume : C. Noica (Sinaia) şi Anton Golopenţia 
(Leipzig, Schreberster., 1, bei Arnold), care cred că ar 
răspunde îndată cererii d-tale. 

Am fost foarte mîhnit aflînd că frumoasa d-tale 
muncă la G/înd] rlomänesc] îţi aduce necazuri. Dacă lu- 
crul poate fi o mîngiîiere, aş spune că ceea ce se întîmplâ 
este în ordinea lucrurilor. Din experiența noastră de oa- 
meni care, nu mai suntem cu totul tineri, ştim că răs- 
plata imediată a binelui dezinteresat pe care-î facem 
este totdeauna râul cu care ni se răspunde. De linişte 
neturburată şi mulțumiri neamestecate se pot bucura nu- 
mai indolentii şi improductivii. Noi trebuie să ne împă- 
căm nu numai cu grija de fiecare clipă a lucrului nos- 
tru, dar şi cu rezistența prostiei, ba chiar cu atentatele 
räutätii şi invidia. Abia dacă ne rămîne consolarea de a 
întîlni din cînd în cînd afinitatea unui spirit amic. Te 
rog să mă crezi că întîmpin totdeauna cu aceste senti- 
mente prietenesti scrisul şi acţiunea d-tale în G/înd/ 
rlomânesc]. 


Mi-ar face plăcere să ne revedem curînd. Pînă atunci 
îți strînge prieteneşte mîna 


T. Vianu 


136 


Către Constantin Șerbănescu 


Bucureşti, 10 nov. 1935 
Stimate domnule Șerbănescu , 


Stau cu multă plăcere la dispoziţia d-tale”, pentru 
a discuta împreună despre bustul pe care giurgiuvenii 
vor să-l ridice lui Eminescu: o iniţiativă pentru care 
adresez tuturor felicitări călduroase. Sunt mai totdeauna 
acasă diminetile, în afară de sîmbete, cînd am curs. Te 


178 


aştept deci oricînd, cu plăcerea de a te revedea şi de a 
mai asculta veşti din urbea noastră. 


Cu cele mai bune salutări, 


T. Vianu 


137 


Către Anton Golopenţia 


[Bucureşti, 15—30 noiembrie 1935] 


Jubite prietene Golopenţia, 


Am primit zilele acestea' vizita d-lui Haufe din K6- 
nigsberg, care mi-a adus o contribuţie pentru omagiul 
prof. Guşti. N-am avut încă timpul s-o parcurg în în- 
tregime, dar cred că este o lucrare serioasă şi- care va 
face figură bună în volumul căruia aş dori să-i dăm o 
alcătuire cît mai serioasă. Au început, de altfel, să-mi 
sosească numeroase articole, încît cred că începerea ti- 
păritului a devenit acum iminentă. Cu multă nerăbdare 
aştept deci atît contribuţia d-tale, cît şi a profesorilor 
germani cărora ai avut amabilitatea să le transmiti scri- 
soarea mea’. 

Iti mulţumesc pentru interesul pe care îl porţi lucră- 
rilor mele prin informaţiile de librărie pe care mi le dai. 
Estetica lui Vischer, pe un preţ atît de ieftin, m-ar inte- 
resa în mare măsură. Din nefericire, obţinerea devize- 
lor, chiar în mic număr, se izbeşte aici de dificultăţi 
quasi-insurmontabile. După oarecari insistente mi s-a 
spus în sfîrşit că mi s-ar putea da mărcile de care am 
nevoie, dacă aş putea produce o factură a anticarului, ca 
dovadă anticipată a scopului căruia urmează să-i destinez 
suma. 

N-ai putea deci să-mi trimiti această factură ? 

Aş mai avea la d-ta o mare rugăminte. Ştii desigur 
cît m-am ocupat de Maiorescu. In afară de articolu' meu 
despre ideile lui estetice”, am cercetat ecourile hegeliene 


în opera lui şi, o dată cu aceasta, am publicat în Analele 
Academiei Române o conferinţă de-a lui de la 1861, in- 
teresantă pentru cine îi studiază formatia'. Ocupîndu-mă 
cu toate acestea, s-a născut în mine dorinţa de a-i cu- 
noaşte teza de doctorat De philosophia Herbarts, care nu 
se găseşte aci nicăieri şi pe care am impresia că n-a vă- 
zut-o nimeni dintre cîti au amintit-o. Fiindcă ştiu că la 
biblioteca din Lipsea există toate tezele de doctorat tre- 
cute vreodată în Germania, te-aş ruga să transcrii d-ta 
sau. să pui pe cineva să transcrie acest text, care cred 
că nu este prea întins. In cazul însă că transcrierea va 
fi făcută de altcineva, ar fi absolut necesar s-o verifici 
d-ta, pentru a stabili autenticitatea absolută a transcrie- 
rii. Aş traduce apoi acest text latin, pe care publicîndu-l 
cu un studiu introductiv, cred că aş aduce un serviciu 
istoriei noastre literare. Evident, serviciul pe care mi l-ai 
face va fi consemnat cu multe mulţumiri în lucrarea 
mea. Se înțelege apoi că n-aş vrea să te deranjez din 
preocupările d-tale proprii, încît menţin rugămintea mea 
numai în cazul că timpul ti-ar îngădui s-o satisfaci ` 

îți mulțumesc mult pentru cursul lui Heidegger, pe 
care l-am citit cu mult interes. îndată ce voi. II al Esteti- 
cei va fi apărut t—1 voi trimite împreună cu primul. Do- 
resc mult ca d-ta să iei cunoştinţă de acest rezultat mai 
cuprinzător al cercetării mele de un deceniu. 

Cu plăcerea de a te putea citi curînd şi de a primi 
veşti bune despre progresul lucrărilor d-tale, îţi strînge 
prieteneşte mîna 


T. V. 


138 
Către Ion Chinezu 


[Bucuresti,] Marti, 10 decembrie 1935 


Jubite domnule Chinezu, 


D-1 I. Petrovici consimte cu plăcere să cedeze Gin- 
dului românesc prima dintre conferințele sale de la Cluj 


180 


(oi, ora 6 seara). Cum însă n-are manuscris, te roagă 
să-i aduci un stenograf. Ar fi bine să-i dai stenograma 
înainte de a părăsi Clujul, pentru a putea s-o corecteze 
în primele zile ale înapoierii în Bucureşti şi a ţi-o retri- 
mite îndată după aceea. D-1 Petrovici nu cunoştea G/in- 
dul] rlomânesc], dar auzise tot binele despre d-ta. Cred 
că revista va putea cîştiga în el un prieten. 

Mă grăbesc să-ţi expediez aceste rînduri, pentru a-ţi 
da timpul să găseşti stenograful şi să-ți rînduieşti to- 
tul pînă joi seara, la ora 6. 

Cu multă prietenie şi devotate salutări, 


T. Vianu 


P.S. Petrovici fiind prevenit, el te aşteaptă joi, ne- 
apărat.. Cum mi-e teamă de vreun contratimp, scrie-mi 
cum au decurs lucrurile. 

Cu drag, 


139 


Către Victor lancu 


Bucureşti, 24 decembrie 1935 


Stimate domnule lancu, 


Am citit cu mult interes scrisoarea d-tale.' Te felicit 
pentru încheierea tezei d-tale de estetică. Mă voi bucura 
să iau cunoştinţă cît de curînd de această lucrare pe care 
o bănuiesc, după cele ce îmi comunici, temeinic alcătuită 
şi foarte bogată. M-a interesat de asemeni tot ce îmi scrii 
despre profesorul d-tale actual, dl. Pfănder şi despre 
cercul fenomenologilor miinchenezi. Nu mă îndoiesc că 
astfel pregătit, activitatea d-tale ştiinţifică va continua 
şi în ţară. [ti urez deci succes strălucit la apropiatul exa- 
men de doctorat şi, mai departe, un frumos drum în 


181 


viaţă, potrivit cu hărnicia şi fnsufletirea pe care le-ai 
dovedit. 

Deşi scrisoarea d-tale mi-a sosit după o îndelungată 
tăcere, aflasem unele lucruri despre d-ta şi despre în- 
treaga atmosferă de la Miinchen de la dl. Ştefan Teodo- 
rescu', care m-a vizitat în cîteva rînduri de cînd s-a îna- 
poiat în ţară şi care mi-a făcut cunoscută şi teza sa. Sun- 
teti acum o întreagă generaţie de învăţaţi tineri, care pu- 
teti face mult pentru mişcarea ştiinţifică a ţării. Să nă- 
dăjduim că timpurile vor fi destul de liniştite, pentru ca 
reculegerea necesară gîndului care se întocmeşte să nu 
sufere prea mult. 


Din comunicările d-tale, am regretat numai cele ce 
îmi scrii despre starea d-tale sufletească. Recunosc însă 
aci numai semnele acelui surmenaj trecător, legat în ge- 
nere de toate eforturile prelungite. Dar vor trece şi aces- 
tea şi regäsindu-te în mediul d-tale şi într-un regim nor- 
mal de muncă, este sigur că vei redobîndi plenitudinea 
sănătăţii. Pentru moment nu se poate face altceva decil 
să urmezi unei îndrumări spre formele mai concrete 
ale vieţii. Fenomenologia d-tale este cam ascetică. Rădă- 
cinile ei trebuie căutate în lumea doctorilor medievali, 
care nu se ocupau decît de „quidităţi” şi „necesităţi, 
uitînd într-acestea concretul mai bogat. Dacă permiti 
deci o părere, te-aş ruga să te bucuri îndeajuns de toate 
acele împrejurări care se regăsesc laolaltă şi alcătuiesc 
caracteristica  Munchenului, oraş de artă cu o bogată 
viață muzicală şi cu o lume care grupa — cel putin altă- 
dată — figurile cele mai pitoreşti ale societăţii germane 
La drept vorbind, un estetician nu este numai un „sis- 
tematic", un om de probleme abstracte, dar şi un ins cu- 
rios şi amator de artă şi de viaţă. 


Cu multă plăcere îți stau la dispoziţie, stimate dom- 
nule Iancu, pentru a interveni la Revista de filosofie, în 
scopul publicării articolelor d-tale. Gînd românesc, care 
continuă să apară într-o formă foarte frumoasă şi de 
care în ultimul timp m-am apropiat şi eu, este de ase- 
meni un cadru foarte potrivit. 

Urîndu-ţi multă sănătate şi mulțumire, te asigură de 
vechea sa prietenie 


T. Vianv. 
182 


140 


Către Anton Golopenţia 


[Bucureşti, decembrie 1935] 


Jubite domnule Golopenţia, 


Am primit tot ce mi-ai trimis pentru volumul oma- 
gial şi, acum în urmă, plăcuta carte a lui Th. Haering 
îti mulţumesc pentru cordiala atenţie de a mă împărtăşi 
din lecturile care te-au reţinut. în cazul de față, cartea 
trimisă a avut darul să răscolească amintiri bogate şi 
care îmi sunt atît de scumpe, încît a fost o vreme înde- 
lungată, după înapoierea mea din Germania, cînd refă- 
ceam adeseori, în timpul nopţii, visul care mă poartă 
prin ulițele Tubingenului, uneori cu durerea, frecventă 
în visuri, de a mă simţi împiedicat să păşesc în locuri pe 
care le îndrăgisem mai mult. Mi-a părut rău că în multele 
d-tale drumuri prin Germania n-ai avut prilejul să treci 
şi prin Tubingen. Am fi avut atunci de vorbit încă mai 
multe de cîte ne aşteaptă la înapoierea d-tale, pe care 
o doresc apropiată şi încărcată de frumoase rezultate. 


Tubingen a fost pentru mine un loc de desfacere şi 
înflorire, ca puţine altele. Cînd am ajuns acolo, eram 
un om aproape sfîrşit. Viena din 1920, cu lipsurile ei, 
mă istovise şi mă găseam, de asemeni, într-un impas al 
studiilor mele, din care nu ştiam cum voi putea ieşi. 
Un instinct sigur mă dusese însă către acel loc plin de 
prospeţime, unde am găsit o natură frumoasă, multă li- 
nişte şi o sumedenie de oameni cumsecade. Niciodată 
n-am avut răgazul să stau mai mult de vorbă cu mine 
însumi şi să mă cristalizez mai neturburat. Mă încadram 
apoi destul de bine în acel mediu încă romantic, în care 
alternam între lungi ore de bibliotecă, pietate muzicală 
în biserici şi săli de concerte (descopeream pe Bach), plim- 
bări în frumoasa regiune, la Lichtenstein, Hohenzollern, 
Niedonau etc, şi vesele adunări camaradereşti. Mă vei 
înţelege deci că Germania a rămas în amintirea mea în 
ipostaza ei romantică şi că nu pot considera decît cu 


183 


uimire şi durere tot ce s-a întîmplat în urmă, [acea opri- 
mare a omului şi exploziile de brutalitate din vremea din 
urmă. Ce au devenit oare prietenii mei? Cum se vor fi 
schimbat. Şi nu vor şti niciodată cît de frumoasă s-a păs- 
trat imaginea lor în mine.] * 

Am fost foarte surprins de rezultatul întrebării d-tale 
la Giessen. Cînd te gîndeşti că toți biografii lui Maiorescu 
au vorbit despre teza lui de doctorat fără. s-o fi văzut 
vreodată, fără ca ea să existe. Cred că ar fi cazul să în- 
trebăm ce fel de examen a dat Maiorescu şi cum erau 
regulamentele timpului, încît teza de doctorat poate să 
lipsească. Dacă ai timp, fă odată această întrebare şi ti- 
ne-mă şi pe mine în curent cu răspunsul. 


Sunt nerăbdător să primesc contribuţia d-tale pentru 
volumul omagial, în care voi vedea cîte ceva din rezul- 
tatele cercetării d-tale mai noi. în ce mă priveşte, îţi voi 
trimite Estetica în întregime, deoarece voi. II se găseşte 
sub tipar şi apariţia lui nu va mai întîrzia mult. 


T.V 


141 


Către Alexandru Rosetti 


[Bucuresti, 1935] 


Jubite domnule Rosetti, 


Pentru că n-am mai avut plăcerea să te întîlnesc în 


ultimele zile, îţi mulţumesc pe acesta cale de amabila 
atentie' a darului ultimelor cărţi apărute la Fundaţii. O 


* Rândurile cuprinse între paranteze drepte sînt tăiate, pe 


ciornă, cu linii transversale (n. ed.). 


184 


desfătare deosebită mi-a produs recitirea studiilor din 
cartea sărmanului nostru Zarifopol. '. Ce erudiție solidă 
şi ce metodă precisă ! Cîtä libertate şi graţie a spiritului! 
Acest om independent, solitar şi grav a trebuit să treacă 
printre noi, ducîndu-şi crucea virtuţilor lui. Asociindu-se 
cu greutate, închis în orgoliul superiorității lui incom- 
parabile, a rămas aproape necunoscut în mediul nostru. 

M-am gîndit mult la el în zilele din urmă şi, cuge- 
tînd la destinul lui, am resimţit recunoştinţă pentru acei 
puţini care, ca d-ta, au ştiut să-i arate afecțiunea şi pre- 
tuirea care în genere i se refuzau cu atîta miopie. Ne- 
dreptatea ne pîndeşte din atîtea colțuri. Gestul îndreptă- 
rii ei este atît de rar, chiar din partea prietenilor noştri. 

Aceste reflecţii mă aduc însă aproape de o chestiune 
mai personală, pe care n-aş dori s-o las nelămurită. Sunt 
informat, iubite domnule Rosetti, că obiecțiile mele re- 
lative la Opera lui Eminescu, voi. I, ultima carte a lui 
Călinescu”, te-au. nemulţumit şi, poate, chiar impacien- 
tat. Tin. să precizez din capul locului că nu fac parte 
din acele spirite amarnice care formulează judecăţi aspre 
în toate împrejurările şi în toate condiţiile. Rezerva este 
pentru mine o atitudine cu mult mai naturală şi nimeni 
nu a avut să se plîngă în ce mă priveşte de depăşirea 
ei. Ştiu însă sigur că sunt mulţi cărora rezerva mea, în 
foarte multe ocazii, le-a provocat uimire. Aceeaşi rezervă, 
de astă dată cu mult mai naturală, m-a împiedicat să 
formulez în public vreo obiectie față de felul injust cu 
totul în care sunt tratat în cartea amicului nostru. Fap- 
tul însă că el se găseşte în momentul de faţă bolnav si 
îmi inspiră o vie compătimire nu mă putea determina 
să renunţ la singura consolare care se mai putea găsi 
şi pentru mine : aceea de a găsi oarecare înţelegere. Nă- 
dăjduiesc în tot cazul că exprimările mele orale şi ex- 
clusiv intime nu vor nemultimi pe nişte prieteni' de la 
care credeam că pot aştepta puţină atenţie şi simpatie. 
Pentru că îmi este însă' imposibil să cred că m-am în- 
şelat cu totul, îmi iau îngăduința de a-ți fnfätisa aci 
piesele ,procesului", rugîndu-te să le examinezi cu räb- 
dare. Te vei convinge poate că cele afirmate despre lu- 
crarea lui Călinescu nu sunt o simplă proiecţie a umoarei 


135 


mele dificile şi pornite spre negatie şi că fondul lor se- 
rios merită cel puţin o judecată dreaptă, dacă nu o pri- 
vire binevoitoare. 

Sunt în discuţie două probleme : 1) Eminescu şi He- 

gel. 2) Interpretarea Luceafărului. Încep cu, prima : 

Chestiunea hegelianismului lui Eminescu este discu- 

tată de Călinescu între p. 32—35 ale lucrării sale. Sunt 
folosite în acest scop mai multe citate din Eminescu 
astfel interpretate încît autorul crede a putea ajunge la 
concluzia că nimic propriu-zis hegelian nu poate fi iden- 
tificat în cugetarea lui.' Autorul ia deci o contrapozitie, 
ceea ce face evidentă existenţa unei poziţii care trebuie 
combătută şi amendată. A cui este însă această poziţie ? 
Toată lumea ştie a cui este ea şi citarea ei în termeni 
proprii ar fi avut darul să facă mai convingătoare con- 
traargumentele. Interesul demonstrat şi regulile metodei 
ştiinţifice cereau aceasta. Autorul n-o face însă, deşi ma- 
terialul folosit de el este în parte întrebuințat şi de sub- 
semnatul în Influența lui Hegel în cultura română. 

Astfel, citatul împrumumutat scrisorii către D. Bră- 
tianu se găseşte la Călinescu, p. 33 şi în Influența, p. 41 
(după Lupaş). Citatul care începe cu propoziţia „Cine va 
vrea să facă istoria unei epoci" etc, la Călinescu p. 34— 
35, se găseşte în Influenţa, p. 47—48. Citatul „la Hegel 
cugetare şi existenţă sunt identice. Aci nu", la Călinescu. 
p. 32, în Influenţa, p. 43. 

în afară de acest material, nou este la Călinescu ci- 
tatul p. 32 (sus) şi 32—33. în schimb, în Influenţa găsesc 
citate rămase neîntrebuintate de Călinescu : la p. 45, p. 
47 (al doilea paragraf), de la p. 48. 

Totalizez : Călinescu combate părerile unui autor pe 
care nu-l citează, ceea ce îi permite să folosească o parte 
din materialul său, cu înlăturarea acelei părţi care era 
poate cea mai convingătoare. 

Dar rezumă' el cel putin bine opinia autorului neci- 
tat ? Nu. în Influența lui Hegel se observă în adevăr 
că : „Cineva ar putea să claseze ideile politice care al- 
cătuiesc naționalismul lui Eminescu, după cum prepon- 
derează în ele motivul filosofic-istoric hegelian sau mo- 
torul ştiinţific naturalist" (p. 48). Folosind referinţe potri- 


186 


vite se ajunge la constatarea că hegelianismul lui Emi- 
nescu nu este pur, că el este contaminat cu idei de pro- 
venientä eterogenä (cp. şi 46 cu nota). Trecîndu-se însă 
peste această completare, Călinescu reţine numai tema he- 
gelianismului, pentru ca astfel izolată din complexul 
care o nuanţa să poată fi combătută cu multă uşurinţă 

Este aceasta procedare corectă? Este corect să nu 
aminteşti numele cercetătorului cu care polemizezi ? Să 
discuti numai o parte din materialul lui? Să-i falsifici 
opinia, pentru a-ți face sarcina mai uşoară ? Ce spune 
in această privinţă metoda filologică ? 


n 


Asupra cuprinsului de idei al Luceafărului se ocupă 
Călinescu între p. 58—73. După ce înlătură interpretä- 
rile cîtorva autori rămaşi nenumiti, Călinescu ajunge la 
concluzia că interpretarea care se găseşte consemnată de 
Eminescu însuşi, într-una din notele sale manuscrise, este 
cea mai bună.. „Eminescu a avut grijă să însemne sin- 
gur pe hîrtie simbolul pe care dorea să-l dea Luceafă- 
rului. «In descrierea unui voiaj în ţările române, germa- 
nul K(unisch) povesteşte legenda Luceafărului. Aceasta 
e povestea. Iar înțelesul alegoric ce i-am dat este că, 
dacă geniul nu cunoaşte moarte şi numele lui scapă de 
simpla uitare, pe de altă parte însă, pe pămînt, nu e 
capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi feri- 
cit. El n-are moarte, dar n-are nici norocy-.. E o inter- 
pretare banală, dar singura plauzibilă" (p. 72—73). 


Mai există însă undeva părerea că față de atîtea ipo- 
teze ale comentatorilor săi, Eminescu însuşi atinge în- 
telesul adevărat al poeziei sale ? Da ! Această părere este 
clar exprimată de subsemnatul în Poezia lui Eminescu, 
p. 109—110, în următorii termeni : „într-o notă pe mar- 
ginea uneia dintre variantele Luceafărului, rămasă în 
colecția de manuscrise a Academiei Române, Eminescs* 
ne-a tălmăcit el însuşi înțelesul poemei sale. în descrie- 
rea unui voiaj în ţările române etc, etc. (urmează în- 
treaga notă citată mai sus)... Această limpede însemnare 
ne fereşte de greşeala de a atribui poetului Luceafărului 


117 


cine ştie ce intenţii tainice şi neguroase, cînd poetul în- 
suşi s-a declarat atît de răspicat” etc. 

Nu este aşa că este clar? Călinescu ajunge la aceeaşi 
concluzie ca autorul Poeziei lui Eminescu, propria in- 
terpretare a poetului este cea mai bună. Cu toate aces- 
tea, deşi acordul celor doi este perfect şi ar fi putut fi 
relevat de acel care a scris mai tîrziu, Călinescu, în do- 
rinta de a-şi afirma ideea cu o putere cu atît mai mare 
cu cît s-ar fi ridicat triumfătoare peste mai multe ob- 
stacole, crede că poate trece printre victimele criticii sale 
şi pe autorul Poeziei lui Eminescu. 

Astfel, la p. 59, după ce aminteşte în chip impersonal 
şi dispretuitor : „unul spune aşa... altul spune altfel”, 
ajunge să noteze : „Altul vede în Luceafăr un numen pă- 
gîn, pe Neptun stăpînind fundul apelor, demon aquatic 
cu vrăji venerice". Dar cine să fie acest ,,altul" ? Este 
tot autorul Poeziei lui Eminescu, încă o dată citat şi 
rezumat cu rea-credintä. în adevăr, în cartea subsemna- 
tului se spune la p. 128 că pentru caracterizarea Lucea- 
fărului, Eminescu întrebuințează atributele mitologice 
ale lui Neptun şi că, în genere, poema foloseşte un ma- 
terial de imagini împrumutate păgînismului. Această pre- 
cizare era cu atît mai importantă, cu cît putin înainte 
de apariţia cărţii mele, Radu Dragnea (în Gîndireaj în- 
cercase să lege poema lui Eminescu de sfera de reprezen- 
tări a teologiei creştine. Era deci nevoie de o punere la 
punct, prin relevarea ideii că inspiraţia lui Eminescu 
se mişca mai degrabă în sfera de simboluri a clasicis- 
mului. Aceasta nu înseamnă însă nicidecum că eu am 
susţinut vreodată enormitatea că Luceafărul este alegoria 
lui Neptun. Mersul ideilor mele e cu totul altul. El ur- 
măreşte în ce chip Luceafărul se împleteşte cu întreaga 
tematică a eroticei eminesciene, pentru a ajunge în cele 
din urmă la aceeaşi concluzie pe care o regăseşte şi Că- 
linescu patru ani mai tîrziu. 

Întreb încă o dată : este aceasta corect ? Este corect 
să deformezi ideile unui cercetător anterior, pentru a 
avea cîştig de cauză ? Este corect să-l persiflezi, cînd 
în realitate eşti de aceeaşi părere cu el ? Acesta este un 
procedeu uşor cînd, necitindu-l în termenii lui proprii, 
poţi să-i atribui orice. Dar este corect ? 


188 


Iată, iubite domnule Rosetti, într-un rezumat succint 
obiecțiile pe care le aveam de făcut cărţii lui Călinescu, 
în parte atingătoare cu propriile mele cercetări. N-aş fi 
făcut această întîmpinare, în mijlocul lucrărilor pe care 
le întreprind în acest moment şi care m-au absorbit gro- 
zav, dacă n-aş avea o deosebită consideraţie pentru opi- 
niile d-tale şi o foarte vie afecţiune pentru d-ta personal. 
Poezia lui Eminescu mi-a adus multe necazuri. Ea mi-a 
atras atacurile reiterate ale lui Bogdan-Duicä’, alimen- 
tate de o rea-credintä, de o vulgaritate inventivă şi fabu- 
loasă, de o intenţie vădit calomnioasă, cărora nu ic-am 
rezistat decît cu robusta mea putere de a dispretui. Ea 
mi-a provocat amărăciunea de a revedea pe G. Ibrăileanu 
şi tot cercul Vieţii româneşti, al cărei colaborator credin- 
cios am fost multă vreme, stînd indiferenți față de aceste 
atacuri, negăsind să spună nici un cuvînt în apărarea 
cărții şi a persoanei mele. Ea mi-a adus acum în urmă 
durerea de a mă vedea nesocotit şi falsificat în cartea 
unui prieten. Trebuie oare ca ea să-mi rezerve şi dezilu- 
zia de a primi ecoul impacientelor unui alt amic, de la 
care puteam totuşi cere avantajul unei discuţii serioase. 


Am răspuns o singură dată lui Bogdan-Duică. Am ig- 
norat pe un lătrător din turma lui'. L-am lăsat pe Ibrä- 
ileanu şi pe prietenii lui să descopere singuri nedrepta- 
tea făcută primei monografii despre Poezia lui Eminescu, 
primului studiu de motive, de influenţe, de încadrări în 
istoria comparată a literaturii, de caracterizare a lirismu- 
lui eminescian ca totalitate. Nu mi-am făcut reclamă. 
N-am încercat lansări în stil mare. N-am cerut recenzii 
şi nicf n-am prea avut. N-am căutat să obțin nici avan- 
taje morale, nici materiale. Am lăsat ca mica mea lu- 
crare să-şi facă drumul ei modest, fără s-o sprijin, fără 
s-o proclam, din umbra rezervei mele pe care pînă mai 
ieri nimeni nu mi-o pusese la îndoială. Cînd am avut 
însă impresia că în cartea lui Călinescu mi se făcuse o 
nedreptate, resimţită cu atît mai viu cu cît venea de la 
un amic, m-am plîns altuia, într-o conversaţie particu- 
lară, fără incriminäri vehemente, mai mult îndurerat, 
cum este îngăduit între prieteni sinceri. Ecoul acestei 
procedări discrete şi amicale îmi vine sub forma unei 
bruşte răceli, cu zvonuri de obiecţii relative la carac- 


189 


torul meu, al deprinderii mele de a critica etc. Evident, 
această neasteptatä reacţie trebuie să fi avut o impor- 
tantä deosebită pentru mine, pentru a mă fi decis la 
o întîmpinare pe care adversari pe care nu-i stimez nu 
au putut-o onora niciodată. 

Dar poate mai este ceva? Poate că nemulțumirea 
d-tale are pricini mai numeroase. Ascultă-mă bine! Am 
impresia că sunt intrigi în joc. Nu vrei să ne explicăm 
pentru a divulga mişelia ? îmi vine să cred că am putea 
descoperi pe nu ştiu care imbecil solemn. Ce zici ? Dacă 
trebuie să ne purtăm oarecare stimă şi afecţiune reci- 
procă, mi se pare că ne datorăm această încercare. 


[T.V] 


142 
Către N. Bagdasai 


Sinaia, 17 mai 1936 
Str. Vasile Boerescu, 4 


Tubite prietene Bagdasar, 


Am primit rîndurile d-tale si proiectul omagiului Pe- 
trovici, pe care îl vom discuta cu prilejul vizitei pe care 
mi-o făgăduieşti şi pe care o aştept cu cea mai mare 
plăcere. 

Te-aş ruga sâ te interesezi şi de soarta cererii mele 
de concediu şi să-mi dai de ştire, cînd ai un moment 
liber. Sunt cam izolat aci şi orice veşti de la prieteni 
îmi fac multă plăcere. 

I-am scris săptămîna trecută cîteva rînduri lui I3u- 
cuta în chestiunea lui Spranger, care cere corectura sau 
informații precise despre soarta articolului lui'. Ce-o 
fi făcut Bucuta ? I-o fi trimis corectura? Poate că ai 
ocazia sä-1 întrebi la telefon. 


Te aştept pe curînd, cu multă si afectuoasă prietenie, 
T. Vianu 


190 


143 


Către Alexandru Colorian 


Sinaia, 18 mai 1936 


Iubite Sandule, 


Aştept de multă vreme un cuvînt de la tine. Mi-ar 
fi prins bine în singurătatea de aci, pe care nu mi-o 
pot uşura decît prietenii şi poeţii. Pe unul dintre aceştia 
— ce e dreptul — l-am regăsit de mai multe ori. Eşti tu, 
cu volumul tău’. îţi cer voie să nu-ţi fac o analiză, ci nu- 
mai să-ţi spun cît mi-au plăcut atîtea din versurile tale, 
şi unele din acele dure şi triste, şi altele mai avîntate, 
şi acel ,,creion", tabloul tratat ca schiță, atît de frumos 
în fragmentarul ei, care este Inmormintare. Am revenit 
apoi de mai multe ori la In memoriarn T.B., poemul atît 
de veridic în sentimentul lui şi atît de frumos desenat 
în țesătura lui de motive clasice. 

Nu vii să-mi faci o vizită la Sinaia? Mi-ar plăcea 
să mai stăm de vorbă, ca altădată.  Te-aş ruga, dragă 
Sandule, să-mi trimiti livretul, dacă l-ai vizat. Poţi să-l 
depui şi la adresa lui Alecu (str. Basarabiei, fostă str. 
Occident, no. 19), care va veni să mă vadâ. S-ar putea 
să mă hotărăsc pentru o mică escapadă peste hotare 
şi atunci împlinirea acestei formalitäti militare mi-ar 
fi necesară pentru scoaterea paşaportului. 

Am stat pînă acum liniştit, în consecventa voinţă de 
refacere organică, dar simt că mi s-a cam urît. Amo 
mare nevoie de variaţie, care să mă facă să uit necazu- 
rile şi munca mea îndiîrjită de atîtia ani. Nu ştiu dacă 
n-aş face bine să mă hotărăsc mai curînd a pleca. 

Ce mai nou ? Mi-ar face plăcere veştile tale, pe 
care îmi promit a le avea pe curînd. Cu multe multu- 
miri pentru osteneala pe care ţi-ai dat-o cu mine şi cu 
toată vechea prietenie cordială, 


T. Vianu 
Str. Vasile Boerescu, 4 
Sinaia 


191 


Către Ion Petrovici 


Sinaia, 26 mai 1936 


Mult stimate şi iubite domnule Profesor, 


Mă găsesc de aproape trei săptămîni la Sinaia, venit 
să mă refac după accidentul de sănătate destul de neplă- 
cut despre care ati aflat. Mă simţeam mai rău ca ori- 
când şi în special eram profund demoralizat în momen- 
tul cînd ati avut amabila idee de a vă interesa de mine. 
Aş fi dorit mult, iubite domnule Profesor, să vă văd 
înainte de a părăsi Bucureştiul şi să vă mulțumesc pen- 
tru semnul dvs. de prietenie. Medicii se arătau însă ab- 
solut intransigenti, interzicîndu-mi orice oboseală şi chiar 
efortul cel mai neînsemnat. Se pare că tot răul de care 
am suferit provenea dintr-o adîncă oboseală adunată mai 
cu seamă în ultimii trei ani, în timpul cărora am părăsit 
prea rareori masa de scris. Acum mă simt din nou bine 
şi, dacă aş asculta numai de impresiile mele, aş reintra 
în activitatea pe care medicii continuă să mi-o interzică 
pentru cîtva timp încă. Mă resemnez deci la regimul de 
convalescentä, care are însă avantajul unor rägazuri 
lungi, potrivite pentru a relua multe idei şi a încheia 
unele socoteli. 


în luna iunie voi reveni la Bucureşti pentru a-mi ţine 
examenele şi mi-ar face atunci o deosebită plăcere să 
vă pot vedea şi asculta. îmi permit a vă oferi voluma- 
şul alăturat, care se culegea în timpul bolii mele şi pe 
care l-am primit de cîteva zile aci? Sunt mici studii cu 
privire la cîteva probleme actuale, despre care aş fi 
foarte măgulit să ştiu că v-au putut reţine cîteva mo- 
mente. 


Rugîndu-vă să transmiteti doamnei Petrovici cele 
mai bune salutări ale soţiei mele şi respectuoasele mele 
omagii, vă rog să credeţi în sentimentele mele foarte 
afectuoase şi devotate. 


T. Vianu 


192 


145 


Către Victor lancu 


Sinaia, 27 mai 193b' 
Stimate domnule lancu, 


ei N-20 avut curajul de a trimite prin poştă copia te 


Am preferat să întîrzii cîteva zile, trimitind-o acum 
prin soția mea, care pleacă la Bucureşti. 
Fii bun şi confirmă-mi primirea. 


Cu bune salutări, 


T. Vianu 


14« 


Către D. V. Toni 


[Bucureşti, iunie 19jiti] 
Mault stimate domnule Toni, 


Am primit tîrziu rîndurile dvs. , într-un lot de scri- 
sori aflat în Bucureşti, de unde am lipsit în ultimul timp. 
Deoarece am fost bolnav şi acum mă găsesc într-o stare 
de convalescentä în timpul căreia sunt înläntuit de nu- 
meroase prescriptii medicale, îmi va fi cu neputinţă, spre 
marea mea părere de rău, să conferentiez învăţătorilor 
ce se vor aduna la Cîmpulung. Evident, aş fi fost foarte 
mulţumit s-o fac, cu siguranţa că gîndul bun poate mer- 
ge, pe această cale, în adîncimi şi depărtări care altfel 
rămîn interzise. Va fi deci o mare satisfacţie pentru 
mine să regăsesc învățătorimea din ţară într-o altă îm- 


prejurare, poate la anul viitor, cînd sper că şi condi- 
tiile sănătăţii mele vor fi mai bune. 


Cu aceste sentimente, vă rog să primiţi, mult sti- 


mate d-le Toni, salutările mele cele mai cordiale. 


IT. VianuJ 


191 


147 


Către Alexandru Vianu 


Vineri sara 
iiiinaia, 24 iuiie VP *> 


Dragă Alecule, 

Ce ai făcut cu furunculul ? Aştept vestile tale şi sper 
râ în momentul acesta ai terminat cu neplăcuta dari- 
veră... 

Iti trimit alăturata carte poştală de la Barbilian, pe 
care ai primit-o pe adresa mea.! 

Comunică-mi, te rog, adresa lui Badu Mironescu şi 
iă-i cunoscut, dacă poți, cît sunt de nemulţumit de ati- 
tudinea lui. Nu neglija însă, te rog, şi comunică-mi ne- 
apărat această adresă. 

Ce mai e nou pe la Bucureşti ? 


Pai . .. D 4 9 
Cînd mai vii pe la noi ? Cu drag, 


Tiuh 


148 


Către lon Petrovici 


Sinaia, 1 august WM> 


Mult stimate şi iubite domnule Profesor, 


Vă mulţumesc din inimă pentru bunele cuvinte pe 
care mi le-aţi adresat în marea restrişte sufletească în 
care mă găsesc. Despărțirea de Alecu îmi împarte viața 
în două. Ştiu bine acum că a doua parte a vieţii melc 
va conţine un element de amărăciune pe care nimic nu-! 
va putea înlătura. Mă doare plecarea atît de timpurie 
a lui Alecu de lingă mine, nu numai din pricina marii 


194 


meio singurätäti de acum, dar şi pentru ca această ple- 
care s-a întîmplat după o viaţă atît de contrariată, 
uneori chiar atît de chinuită şi înaintea acelei realizări 
do sine la care eminentele lui însuşiri îi dădeau dreptul 
sâ aspire. 

Voi povesti poate odată rătăcirile copilului släbut, 
a cărui siluetă delicată devenise aproape proverbială 
în Moldova războiului, însotind pe un bătrîn medic mi- 
litar în posturile cele mai primejdioase ale serviciului 
său. Copilul care rămăsese orfan de mamă încă de la 
vîrsta de nouă ani şi care de pe atunci primise o puter- 
nică izbitură nervoasă a trăit şi războiul cu toate încer- 
cările lui în tovărăşia tatălui nostru, pe care nu voia 
în nici un chip să-l părăsească. Toate aceste impresii, 
fixate la începutul vieţii, au determinat caracterul lui 
Alecu, în care o oboseală prematură devenise terenul de 
înflorire a atîtor virtuţi : rezerva, delicatetea, scrupulul 
moral departe împins şi o deprindere de a delibera, care 
ascutise în el puterile unui intelect de o rară organizaţie 
logică. 

Dar toate aceste însuşiri care întregeau icoana unui 
om vrednic în atîtea feluri de a fi iubit s-au risipit 
înainte de a fi cunoscute cum se cuvine. Au fost oameni 
care l-au jicnit, după cum observați şi dvs., iubite dom- 
nule Profesor, şi aceste jicniri se îndreptau împotriva 
cuiva care prin însuşirile şi tradiţiile sale merita afec- 
tiunea şi respectul general. Fie ca acele nemeritate 
ofense, revenind ca păreri de rău în amintirea oame- 
nilor slabi sau superficiali care le-au provocat, să se 
transforme în tot atîtea motive de adîncire şi înnobilare 
Fie ca nedreptatea să se transforme într-o forţă a drep- 
tății şi răutatea frivolă în pîrghie a binelui. 

Dumneavoastră, iubite domnule Profesor, i-ati arătat 
totdeauna multă simpatie lui Alecu şi primirea plină de 
înțelegere şi bunăvoință pe care i-o fäceati se numără 
Printre clipele lui cele mai bune. Pentru toate acestea 
va mulțumesc cu multă emoție şi recunoştinţă. 

Bugîndu-vă să arätati respectuoasele mele omagii 
doamnei Petrovici, vă asigură de vechiul său devotament. 


T. Vianu 


19) 


149 
Către Constanta lanuleseu 


[Sinaia, 2 august 1936, .1 p. 


Täntica mea drăguță, 


Am citit plîngînd scrisoarea ta'. Ai dreptate în fie- 
care rînd pe care-l scrii. De ce vorbeşti însă de nu ştiu 
ce ironie sau prea mare încredere a mea ? Faţă de tine 
n-am decît dragoste, nespusă dragoste. 

lartă-mă dacă nu-ţi pot scrie încă mai mult. Sunt 
încă foarte obosit ; chiar efortul cel mai mic îmi repugnă. 
Mult bine mi-ar face dacă ne-am putea vedea şi sta 
puțin împreună. Nu te hotăreşti să vii pe la Sinaia sar. 
împrejurimi ? Viaţa în Bucureşti este acum literalmente 
imposibilă şi sănătatea ta ar avea multă nevoie de puțină 
odihnă, într-un loc cu aer mai bun. Haide, fă un mic 
efort de bunăvoință şi caută să vii încoace. Mare grijă 
am şi de Viky şi de Nelly. Nu le poţi deci [convinge) - 
şi pe ele să se îngrijească puţin şi să caute un refugiu 
din cumplita arsitä a Bucureştilor ? Suntem acum atît 
de singuri, atît de aspru loviți încît trebuie să ne purtăm 
de grijă unii altora : tu eşti cea mai înteleaptä dintre 
noi şi poate de aceea îți revin mai multe initiative. Dă-mi, 
te rog, ştiri despre toți. 

Am regăsit pe băieţelul nostru foarte drăguţ şi în 
progres evident. Iţi închipui însă ce se petrece în mine 
cînd în fantazările lui, pomeneşte şi de un onki Alecu. 
Drägutul meu, niciodată el nu-şi va aminti de bunul şi 
subtirele om care îl mîngîia cu sentimentul că ceva din 
el i s-a transmis. Faţă de el, voi rămîne singur în 
durerea mea. 

Dacă prilejul se prezintă şi fără a forța lucrurile, 
vorbeşte cu Viky să-mi strîngă materialul de care an, 
nevoie pentru a publica volumul de studii al lui Alecu 
Mă gîndesc apoi să scriu un articol lung despre el, cu 
amintiri şi cu unele discuţii de ordin mai general. Vreau 


196 


să slujesc memorie, lui şi să păstrez oamenilor icoana făp- 
turii lui făcute din lumină şi dreptate. 


Fii tare, Täntica mea ! Lumea are nevoie de sufletul 
tau mare şi bun. 


Vă îmbrăţişez pe amindoi şi îmi fägäduiesc marea 
bucurie de a vă revedea în curînd. 


Tudot 


Scumpa noastră Tanti, 


Tudor ţi-a spus ce sentimente şi ce gînduri se agită 
în noi, aci, în singurătatea noastră din Sinaia. Eu aş vrea 
numai să-ți spui cu ce drag şi grijă ne gîndim la voi, cit 
am vrea de mult să vă vedem şi cu ce nerăbdare aştep- 
tăm hotărîrea voastră de a veni aci. 

Vă sărută cu mare dor şi drag 


Lilica 


150 


Circulară 


Bucarest, Ie... Septembre 1936 
Monsieur le Professeur et cher maître’, 


La Societe Roumaine de Philosophie a pris la decision 
d'offrir ä son eminent membre fondateur M. I. Petro- 
vici, professeur â l'Universite de Jassy, membre de l'Aca- 
demie Roumaine et agrege â la Sorbonne, un volume 
d'hommage â l'occasion de son trentieme anniversaire 
dans l'enseignement superieur. 


Ce volume, dont les differents chapitres seront rediges 
par les membres de notre Societe, est concu de maniere 
â former une Histoire de la Philosophie depuis l'epoque 
de Descartes jusqu'â nos jours et sera une contribution 
de la nouvelle generation de penseurs roumains dans le 
domaine que M. I. Petrovici a brillamment Mustre, 


19T 


La Societe Roumaine de Philosophie serait parti- 
. ulierement hereuso de vous voir assoeie â cet hommage. 
Nous vous prions donc de nous envoyer un essai de 
quelques pages sur les suggestions philosophiques de la 
science contemporaine. La contribution d'un maure 
illustre, en augmentantla valeur scientifique de l'ouvrage, 
sera en meme temps une manifestation de l'amitie in- 
tellectuelle qui a toujours existe entre la France et la 
Roumanie et le signe de sympathie que la haute pen-.ee 
francaise accordera au penscur qui n'a jamais' cesse de 
ia repretenter en Roumanie. 

En nous appuyant sur ces considerations nous nous 
permettons d'esperer, Monsieur le Professeur et cher 
maître, que vous considerez avec bienveillance notre 
invitation et que vous l'accepterez. Nous ajoutons que 
votre essai devra nous parvenir jusqu'â la fin Jan- 
vier 1937. 

En vous priant de bien-vouloir nous communiquer 
votre reponse, je vous prie, Monsieur le Professeur et 
cher maître, de reeevoir les remerciements de la Societe 
Roumaine de Philosophie et mes salutations personnelles 
bien devouees. 

Au nom du Comite de la Societe Roumaine de Pht- 
iosophie. 

P. Vianu 


Professeur ă la Faculte de Lettres do Bucarest. 
Membre correspondant de l'Aeademie Roumaine 


Bucureşti, ...septembrie 1936 


Ovmnule Profesor si iubite maestre | 


Societatea română de filosofie a hotărît sâ ofere eminentului 
ti membru fondator d-l I. Petrovici, profesor la Universitatea 
din laşi, membru al Academiei Române şi agregat la Sorbona, 
un volum omagial cu ocazia celei de-a treizecea lui aniversari 
in învățămîntul superior. 

Acest volum, ale cărui diverse capitole vor fi redactati' „Ir 
latre membrii societăţii noastre, este gîndit în aşa fel incit sii 


dilcal.uuu.ca o istoric a filosofici de la epoca lui Dtscarto-. şi 


198 


pînă in zilele noastre, fiind o contribuţie a noii generaţii <le 
pinditori români in domeniul pe care d-l I, Petrovici l-a ilustrai, 
ni strălucire. 


Societatea română de filosofie ar fi deosebit de fericită să 
ra vadă asociat acestui omagiu. Vă rugăm deci să ne trimiteţi 
un eseu de citeva pagini asupra sugestiilor filosofice ale ştiinţei 
contemporane. Contribuţia unui maestru cu faimă, sporind In 
acelaşi timp valoarea ştiinţifică a lucrării, va fi o manifestare 
a prieteniei intelectuale care a existat întotdeauna între Franţa 
şi România precum şi un semn al simpatiei pe care elita cuge- 
tării franceze o dăruieşte gînditorului care n-a încetat s-o repre- 
zinte în România. 


Intemeindu-ne pe aceste consideraţii, ne îngăduim să sperăm, 
domnule Profesor şi iubite maestre, că veţi privi cu bunăvoință 
invitația noastră şi că o veţi accepta. Adăugăm că eseul dvs. va 
:rebui să ne parvină pînă la sfîrşitul lui ianuarie 1937:. 


Rugîndu-vă sâ binevoiti a ne comunica răspunsul dvs., vă 
rog sâ primiți multumirile Societăţii române de filosofie şi salu- 
tările, mele devotate. 


fii numele Comitetului Societăţii române de filosofie, 


T. Vianu 


Profesor la Facultatea de Litere din Bucureşti 


Membru corespondent al Academiei Române 


131 


Către Horia Petra-Petrescu 


Bucureşti. 22 octombrie 19:< 


Mult iubite şi stimate domnule Doctor, 


Abia' acum mi-a sosit frumosul dar al versurilor 
d-tale. cărora — după cîte văd — le-a fost ursit să rătă- 
ceascä mai întîi pe la vechi adrese. îți mulțumesc din 
inimi pentru atenţia atît de prietenoasă a însemnării 


199 


numelui meu in coltul frumoasei d-tale apologii a sone- 
tului '. 

Am citit de-asemeni cu multă emotie poema lui Sora, 
pe care am auzit-o recitată şi de d-ta, în neuitata dimi- 
neatä cînd te-am vizitat la Sibiu. Îmi sună încă în urechi 
glasul d-tale şi acea furtunoasă revărsare de pasiune care 
făcea parcă mai adîncă liniştea lucrurilor nobile — cărți 
şi amintiri — care te înconjoară. 

Adeseori, in săptămînile de boală care au urmat 
înapoierii mele de la Sibiu, te-am evocat în decorul 
d-tale. Şi îmi refăceam făgăduinţa de a te revedea cît 
mai curînd. 

Primeşte, iubite domnule Doctor, în singurătatea 
d-tale bogată în gînduri şi în simtiri, expresia respectului 
pe care îl port firii d-tale de idealist şi, dacă permiti, 
mărturisirea adîncii mele simpatii. 

Tudor Vianu 


152 
Către Max Dessoir 


[Bucarest, le 26 Octobre WW] 


Monsieur le Professeur et cher maître, 


Quand au mois de Mars passe, je vous ai prie do bien 
vouloir ajourner vos conferences en Roumanie, en consi- 
deration de la saison avancee et peu propice aux mani- 
festations de cet ordre, je n'abandonnai pas l'esperance 
de vous pouvoir saluer un jour ă Bucarest. Je crois 
maintenant que l'epoque pour venir â Bucarest est 
beaucoup plus favorable et par l'avis de la Societe Rou- 
maine de Philosophie et de son President, Monsieur 
C. Rädulescu-Motru, que me charge de vous transmettre 
ses meilleures salutations, je me fais un plaisir de vous 
repeter notre invitation dans les conditions fixees au 
mois de Mars passe. 


200 


La date de voire conference a Bucarest pourrait etre 
IJXCU' apies le 21 Novembre, de preferenee le Jeudi ou 
Samedi. Je vous prie donc de bien vouloir nous commu- 
niquer. dans le cas ou vous etes encore dans la situation 
de pouvoir acccptor notre invitation bien cordiale, la 
date de votre arrivee et le sujet de votre conference. Je 
tâcherai ensuite. de vous expedier le billet de libre-par- 
rours sur le chemin de fer. 


Avec le plaisir de recevoir bientot votre reponse, je 
vous prie, Monsieur le Professeur et cher maître, de 
iccevoir les salutations des membres de la Societe Rou- 
maine de Philisophie, l'hommage bien affectueux de 
votre admiratour ainsi que mes l'hommages tres respec- 
tueux pour Madame la Professeur Dessoir et l'expression 
du devouernent tres affectueux de votre 


Tudor Vianu 


[Bucuresti. 26 octombrie 1936] 


Domnule Profesor si iubite maestre, 


Cînd în luna martie a anului trecut v-am rugat să vă 
*aminati conferințele din România, avind în vedere sezonul avan- 
sat şi putin prielnic manifestărilor de acest fel,'nu pierdusem 
nădejdea să vă pot saluta într-o zi la Bucureşti. Cred că în 
prezent s-au întrunit condiţii mult mai favorabile venirii dvs. 
ia Bucureşti, astfel încît, cu avizul Societăţii Române de Fi- 
losofic şi al preşedintelui ei, d-1 C. Rădulescu-Motru, care m-a 
însărcinat sa vă transmit salutul său, îmi revine plăcerea rie a 
vă reînnoi inivitntia noastră în condiţiile fixate In luna martie 
anul trecut. 


Data conferinţei dvs. la Bucureşti ar putea fi stabilită după 
21 noiembrie, de preferinţă intr-o joi sau simb&tă. Vă rog, aşa- 
dar, să binevoiti a ne comunica, dacă mai puteţi primi invitaţia 
noastră cordială, data sosirii dvs. şi subiectul conferinţei dvs. 
Voi încerca pe urmă să vă expediez permisul pe calea ferată. 


Rezervîndu-mi plăcerea de a primi curînd răspunsul dvs., 
vă rog, domnule Profesor şi iubite maestre, să primiţi salutul 
membrilor Societății Române de Filosofie, precum şi omagiul 
afectuos al admiratorului dvs., totodată cu omagiile mele foarte 


201 


.-L.-vo 


tamontului celui caic " 


153 


Către Theodor Capidan 
Itiicuresti, 2 dec lañG 


Mult stimate domnule Capidan 


Mă asociez din toată inima la sărbătorirea domnului 
Sextil Puşcariu, rugîndu-vă sâ mă înscrieţi şi pe mine în 
acea „Tabula Gratulatoria". pe care vă propuneţi s-o 
anexati volumului ce pregătiţi in cinstea ilustrului in 


vätat şi profesor -. 

Vâ rog, în acelaşi timp, sâ dispuneti sâ mi se rezerve 
şi mie un exemplar din această lucrare, ale cărei cost vi 
l-am adresat azi prin mandat poştal. 


Multumindu-vä pentru amabila atenţie a invitatiei 
dvs., vă rog sâ primiţi expresiunea distinsei mele consi- 
deratii. 

Tudor Vianu, 


154 


Către Universitatea din Viena 


Bucarest, le 12 J.invier 


°° , H criere de M. Ed?''* 


gas şss&sss^ <A — 


son doctorat! 


202 


1937 


M. Edgurd Papu a ete en effet l'eleve de notre Fa- 
culte, oii il a etudie pendant plusieurs annees la phi- 
Josophie et la philologie moderne, specialoment la langue 
ct la litterature italienne. Dans l'ensemble des etudes 
philosophiquos, il a montre un interet particulier pour 
l'esthetique et en cette quaiite il a suivi avec beaucoup 
d'application mes cours et mes seminaires, ou il s'est 
montre comme un element tres doue et comme un grand 
l.ravaillcur. Possedant â fond plusieurs langues etran- 
geres, dont il s'est assimile les litteratures, il s'est enrichi 
de beaucoup de connaissances et de vastes possibilite’ 
d'informa'ion. Pendant ses annees d'etudes ă Bucarest 
j'ai toujours eu la joie de reconnaître en M. Papu un 
esprit attache â la recherche scientifique et capable do 
Jui rendre les meilleurs services. 


Tout jeune encore, il a publie plusieurs etudes 
dVsthetique et d'histoire litteraire, accueillies par quel- 
ques-unes des meilleures revues de pays et qu'il a 
reunies ensuito dans un volume sous le titre de Car- 
rejours. Formes de vie et de cxdture (Răspîntii. Forme de 
viață si de cultură, Editura Societăţii Române de Filo- 
sofie, Bucureşti, 1936). Oeuvre de jeunes.se, manifestant 
un esprit penetrant et erudit, le petit volume de 
M. Papu apporte des precisions utiles dans les domaines 
oii ses interets l'ont mene et donne la mesure de ses 
possibilites. 


Comme ancien professeur de M. Papu, je me suis 
rendu compte que ses connaissances dans l'esthetique 
<t la science de l'art sont tres poussees et tres solides et 
que sos moyens de se developper comme un chercheur 
indepondant sont d'autant plus grands qu'ila su acquerir 
un nombre important d'impressions artistiques, profon- 
demont assimilees et finement choisies. 


11 m'est ageable d'exprimer ici mes eonvictions, dans 
l'espoir que sa maniere de travailler dans l'avenir pourra 
gangner l'avis favorable de ses nouveaux professeurs. 


Tudor Vianu 
Professeur a la Faculte. de Philosophie 
et des Lettres de Bucarest 
Membre eorrespondant do 
l'Academie Roumaine 


203 


Bucuresti, 12 ianuarie 13)/ 


Răspund cu plăcere rugämintii d-lui Edgar Papu, licentia! 
în filosofie şi profesor, in, invâțămîntul secundar românesc, de 
a-l prezenta pe lîngă profesorii săi de la Universitatea din Vien.i, 
unde ar vrea sâ-şi treacă doctoratul 

DI. Edgar Papu a fost, într-adevăr, studentul facultăţii 
noastre, studiind vreme de mai multi ani filosofia şi filologia 
modernă, în special limba şi literatura italiană. Tin ansamblul 
studiilor filosofice' a vădit un interes particular pentru estetica 
şi, astfel, a urmat cu multă sfrguintä cursurile şi seminariile 
mele, în cadrul cărora a dovedit mult talent şi o mare capaci 
tate de muncă. Cunoscînd temeinic mai multe limbi străine, ale 
căror literaturi şi le-a asimilat, s-a îmbogăţit cu multiple cu 
no.ştinle şi posibilităţi vaste de informare. De-a lungul anilor 
de studiu la Bucureşti, am avut mereu bucuria sâ recunosc în 
dl: Papu un spirit atras de cercetarea ştiinţifică şi vrednic de 


a-i aduce cele mai bune servicii. 


încă de tînăr a, publicat mai multe studii de estetica şi isto 
rie literară, găzduite de unele clin cele mai bune reviste ale țarii, 
pe care le-a adunat apoi într-un volum sub titlul Răspintii. Forme 
de  oiaţă şi de cultură. Editura Societăţii Române de Filosofic, 
Bucureşti, 1936. Operă de tinereţe, manifestînd un spirit pătrun 
zâtor şi erudit, micul volum al d-lui Papu aduce precizări utile 
în domeniile în care preocupările l-au 'adus şi dă măsura posi- 
bilitätilor sale. 

In calitate de fost profesor al d-lui Papu, mi-am dat seama 
că în domeniul esteticii si al ştiinţei artei cunoştinţele sale sînt 
foarte aprofundate şi foarte temeinice şi de asemenea că mijloa- 
cele sale de a se dezvolta ca cercetător independent sunt cu atît 
mai bogate cu cît a ştiut să dobîndeascä un număr important 
de impresii artistice, adine asimilate şi cu grija alese. 

îmi este plăcut să exprim aici convingerile mele. in nă- 
dejdea că felul său de a lucra va putea cîştiga şi in viilor pă- 


rerea favorabilă a noilor săi profesori. 


Tudor Vianu 
Profesor la Facultatea cie 
Filosofie şi Litere din Bucureşti, 
Membru corespondent al 
Academiei Române 


204 


155 


Către Ion S. Floru 


Bucureşti, 31 mariio 1937 

Mult stimate şi iubite domnule Profesor Floru. 

Am citit cu nespusä înfiorare vestea dispariţiei atit 
de neaşteptate şi premature a bunului şi iubitului dvs. 
Titu”, pe care, deşi îl întîlneam rar, l-am cunoscut des- 
tul pentru a-i pretui marea delicateţe şi omenie. Ce se 
va fi întîmplat? Ce împrejurări nenorocite au curmat 
firul vieţii lui preţioase ? Soţia mea şi cu mine suntem 
încremeniti de uimire şi durere şi, pentru că în vremea 
din urmă am fost noi înşine atit de crud încercaţi prin 
pierderea scumpului nostru Alecu, ne închipuim cu usu- 
rintä care trebuie să fie starea dvs. sufletească. în aceste 
clipe atît de grele, am vrea „să vă aducem mărturia sim- 
patiei noastre profunde, pe care vă rugăm s-o arätati şi 
întregii dvs. familii. Lilica adaugă expresia emotionatä 
a afectunii ei pentru doamna Floru, de care o leagă multe 
amintiri şi calda recunoştinţă a fostei eleve." 


Rugîndu-vă să primiţi respectele mele. vă strînge 
mîna. al dvs. foarte devotat. 


Tiu/or Vianu 


156 


Către Cicerone Theodore AER 


'Bueureşti,| 4 aprilie 1937 


Jubite dommde Cicerone Theodorescu | 


*"note» pe caro o întreprinzi N Atitudinea mea este inşii 


205 


in buna parte, fixata încă din paginile tratatului meu di. 
Estetică (voi. I, pg. 198 urm.), care respinge deopotrivă 
pornografia practicată cu bună ştiinţă, ca şi falsa „pru- 
dorio" a cărei dezvoltare consecventă ar trebui sâ în- 
credinteze fläcärilor sau să denunțe justiției o mare 
parte din literatura universală. Literatura, ca oricare 
altă manifestare înaltă a spiritului, se întemeiază pe res- 
pectul omului şi pe curajul adevărului. Pornografia pă- 
cătuieşte faţă de respectul datorit omului, care nu se 
cuvine a fi înfăţişat în forma instinctivitätii lui degra- 
date şi, sălbatice. Este aci o limită care lasă destul loc 
libertăţii unui bărbat întreg aplecat asupra sarcinei de 
a evoca omul în toate aspectele care compun inia'-inea 
lui complexă. Un scriitor, caro tir ascunde ceea ce aste 
negativ şi inferior în firea omului ar răpi tabloului său 
fondul de umbră şi elementele de contrast, care îi con- 
diționează adevărul moral şi farmecul estetic. Dacă mă 
întrebi însă cum se poate recunoaşte limita amintită, şi 
cine o poate stabili, îți voi răspunde cinstit că nu există 
un cod valabil în această privință şi că singurele crite- 
rii operante stau în conştiinţa şi delicatetea morală a 
scriitorului şi cititorilor săi. 


Tocmai din pricina aceasta socotesc că literatura nu 
trebuie adusă în fața justiţiei. Nu trebuie denuntata şi 
nu trebuie urmărită literatura, pentru că, în chipul, 
acesta, se deschide un drum la capătul căruia ar putea 
să sufere opere de seamă şi scriitori respectabili. Cine 
mă încredințează că, siguri de concursul justiției, nu 
se vor găsi inşi Care vor acuza, nu numai lucrări ne- 
demne, dar şi opere împinse în această categorie, prin 
rea-credintä calomnioasä sau prin ignoranță cu privire 
la firea şi rostul literaturii. Istoria ne arată că drumul 
acestor excese a fost practicat uneori. Citim şi astăzi, 
cu o indignare greu stăpînitâ, actele de acuzare îndrep- 
tate împotriva unui Baudelaire, recunoscut de-atunci ca 
unul clin cei mai de seamă poeţi ai catolicismului, sau îm- 
potriva lui Flaubert, a cărui viziune a îmbogăţit enorm 
cunoaşterea omului şi a organizat-o în forme artistice 
de o neîntrecută perfecţiune. Mă cutremur la gîndul ca 
alți mari creatori de literatură ar putea suferi mîine de 
IX' urma denuntului nu ştiu cărui pigmeu imoral, prost 
şi laş. Respectul religios pe care îl nutresc pentru ființa 


20fi 


poetului de. geniu mă face să doresc ca domeniul acti- 
vitätii lui sâ fie liber de orice amenințare. 

Mă vei întreba însă, iubite domnule Theodorescu. 
dacă, la adăpostul geniului prezent sau viitor, nu ris- 
căm sâ vedem strecurîndu-se fabricantul de simple por- 
nografii, pus în mişcare de nemărturisite scopuri lucra- 
tivi- ? Lucrul este foare posibil, dar împrejurarea nu mă 
înspăimîntă peste măsură, deoarece disprețul oamenilor 
de conştiinţă şi gust, acei care stabilesc opinia generală, 
şi acţiunea purificatoare a istoriei rostesc verdicte mai 
viguroase si mai eficace decît acele ale forurilor judecă- 
toreşti. Spune-mi, te rog, numele' unei singure cărți de 
josnică inspiraţie care a supraviețuit momentului în care 
oamenii au avut să se ocupe de ea? Eu nu cunosc nici 
unul. 

Este deci datoria criticei să măsoare operele literare 
şi după valoarea lor omenească. Şi astfel, întărindu-şi 
autoritatea, prin aplicarea în spirit de bunä-credintä a 
acestui criteriu, să poată proclama, cu toată autoritatea, 
drepturile imprescriptibile ale libertăţii literare. Există, 
în critica literară a zilelor noastre, o seamă de conştiinţe 
luminate şi oameni de bine, încît nu cred că e nevoie 
ca lucrarea de demarcaţie şi clasare umană să fie atri- 
buită instanţelor judecătoreşti. Această demisiune spi- 
rituală ar fi dureroasă şi n-ar fi necesară. 

Cu cele mai bune salutări camaraderesti, 


Tudor Vianu 


157 


Către Diniitrie Gusti 


Bucureşti, 5 mai 1937 


Mult stimate şi iubite domnule Profesor. 


Vă trimit aceste documente din care va puteţi face o 
'dec despre stadiul lucrărilor noastre. ' 


207 


Sper că sunteţi bine şt mulţumit, eu toate marile os- 
teneli — pe care le presupun îndeajuns — ale Expoziţiei 

Mi-ar face plăcere» sâ primesc veştile dvs. bune şi. 
cu speranța — cine ştie ? — de a vă întîlni în august la 
Paris, vă transmite' afectuoasele şi devotatele sale sa 
lutări 


T. Vianv 


158 


Către Elena Viana 


Tg. Mureş, 27 [iunie] seara [1937, d.p.J 


Scumpei şi dräguta mea Mimoc, 


Azi a fost prima din cele două zile libere. Miine ne 
adunăm pentru a da rezultatele scrisului şi voi şti atunci 
mai bine cîte zile voi mai rămîne pe aci. Sper, în tot 
cazul, ca la 2 sau 1 iulie să fiu împreună cu voi la Sinaia 

Condiţiile sunt de data aceasta cu mult mai bune.' 
După două nopţi la un hotel în reparație, am luat de ieri 
reşedinţă la liceu, într-o vastă cameră de inspecţie, und" 
mă pot odihni destul de bine. Luăm masa, de asemeni, 
la liceu, unde ni se găteşte după indicaţiile noastre şi 
într-un chip digestibil. Nu mă simt încă prea obosit şi 
nădăjduiesc să trec cu bine şi cele trei sau patru zile 
mai grele ale oralului. 

Ziua de azi am petrecut-o în vizita cîtorva instituţii 
ale oraşului, printre care vasta bibliotecă Teleki mi-a 
lăsat o impresie cu totul neobicinuită : incunabule, alrna- 


208 


g- "te, magia Renaşterii (am ţinut în mină şi am răsfoit 
p. Paracelsus şi pe Agrippa von Nettesheim), tot clasi- 
cismul şi întreaga literatură ieşită din teascurile lui Al- 
dus si Elzevir. Filosofii sec. 17 şi 18 sunt, mai toţi, în 
ediții prineeps. Hărţi vechi şi astrolabe... Aş fi vrut să 
iii si tu pe-aici. Oraşul este, de-asemeni, frumos : sin- 
teza barocă cu faianta şi verdele maghiar, largi bulevarde 
umbrite şi pieţe bine tăiate, caldarîm solid şi case bine 
construite şi întreţinute. Păcat că oraşul este situat atît 
de departe. Exasperat de lungimea drumului, am coborit 
la Sighişoara, găsită într-o zi de tîrg cu forfotă pestriță 
pe strada principală, de unde un autobus sunînd asur- 
zitor din toate fiarele lui m-a dus într-un timp de aproa- 
pe două ceasuri la Tg.-Mureş. Borsecul şi Sovata sunt 
la 4—5 ceasuri de drum, încît am renunţat de a le ve- 
dea, lată, în scurt, ştirile de pînă acum. Miine, cînd voi 
putea calcula mai exact cît voi mai rămîne pe-aci, îți vot 
comunica îndată adaosul de veşti. 


Ti-a trimes banii Bädäutä ? S-au aranjat cu bine 
toate celelalte formalitäti ? Am avut o deziluzie văzînd 
numărul mic de candidaţi, cu marele număr de scutiri 
Cotele noastre' vor fi modice. Vor completa totuşi, cît de 
cit, nevoile voiajului nostru, la care mă gîndesc cu 
multă plăcere, cu toate că şi de data aceasta am consta- 
tat că sunt. in tren, un călător impacient. 

Ce faci tu ? Ce face băieţelul nostru mult drăguţ, ale 
cărui fapte şi vorbe le-am popularizat pe-aici ? Vă plouă ? 
Vă puteți plimba? V-au reapărut bujorii în obraz? Tu 
mi-ai scris ? 

Cu mult dor şi abia aşteptînd să vă regăsesc şi să 
pornim cu toţii sub brazi şi în acea completă libertate 
de spirit, de care am atîta nevoie, vă sărut mult de tot 


Cu drag, 


Tudor 


209 


159 


Către Elena Vianu 


Tirtui-Muiv 1 iunie 17 


Mirai dragă, 


îți scriu, în grabă, intre două serii de candidaţi. 
dimineaţă, la ora 7- am început examenul oral. Au intrat 
fiS de candidaţi şi ne-am propus să examinăm cîte l(i in 
fiecare zi. Văd că profesorii au cam chef de vorbă! Sper 
totuşi să terminăm în seara zilei de 2 iulie. Sîmbătă voi 
fi la Sinaia, după cît cred, pe la ora 5—6 da. Pînă acua; 
n-a mers prea greu. „Barajul" începe de-acum înainte. 
Avem însă noroc cu vremea răcoroasă, susținută de 
multă ploaie. Nu cumva este prea multă, la Sinaia *» 

Ce face scumpetea şi frumuseţea noastră de băiat 
Tu de ce nu-mi scrii ? Te sărut de o mic de ori si m 
bucur mult, mult să fim din nou împreună. 


1H0 


Către Dan Basbilian 


I.ondr ID iulie 


Drago Dane, 


Iti scriu după a doua zi londoneză. Vibrez ca un stup 
de albine. Mă. e boierie maro pe-aci ! Asta ca primă şi 
sintetică impresie. Detaliile sunt covirşitoare prin nu- 
măr şi varietate. Voi avea multe să-ți povestesc. Trebuit 
să-ți evoc însă de pc-acum apariţiile botticelienc ale mu- 
zeelor. La National Gallorv păreau că descind din ca- 
dru. Scotland Y.-.rdul l-am zărit numai din fugă, alergiod 


110 


son seară către P.oadilly. care la ora asta e o srs 
P" curmei, alte vesti. 


Te pup. 


Tudor 
ffil 


Cutie Dan UarbiJiar» 
Oxford. 2' iule 191/ 


Stau in domnul Bodleian 
Crec atlet şi oxfordian 
Pajişti, ape, curți închise 
Vechi şi sumbre paraclise - 
Cîntâ clopote prin aier. 
Pentru Christus şi Empire * 


Cu drag, 
TV 


102 


Către Dan Barbilart 


Londra, «eu Gai 
-îi iulie li;T 


Dragă Dam 


Trebuie să ti 


: împărtăşesc şi impresia asta: parcul 
din Kew este p > à p p 


I unul din locurile cele mai perfecte din 
pa Nu vreau sa înjosesc Hampton Court-ul, dar um- 
rele m tost aci mai reci, cerul legăna valuri mai mari 


Citeşte i i i imi 
empaier (ef. l.olliot). Ai primit Wri- 


211 


deasupra unei fiere de o exuberantä ciudata. Ne-am ra- 
faelit aci o după-amiază, după istovitoarea vînâtoaiv 
Londrei. 

Scrie-mi la Paris (Hotel Palais-Royal, 4, rue de \ x- 
lois) sau la Sinaia (Str. Vasile Boerescu. 4) pentru i 
iua o intîlnire în septembrie. 


Cu drag. 
Tudor 


163 


Către N. Bagdasar 


Braşov, 29 decembrie 1 > 
Str. Mareşal Averescu, 31 (Pensiunea Carmen 
Iubite Bagdasar. 


M-am refăcut bine pe-aci. Aproape am uitat necazu- 
rile din urmă. Aştept cu plăcere să te revăd pe la 10 ia- 
nuarie, îți urez de Anul Nou multă sănătate şi multu- 
mire in toate. Cu bune salutări cordiale, 


T. Vianu 


Către Dan Barbilian 


HAISOV. 29 decembrie 
Dragă Dane, 


Mi-a revenit piuitul. Mă simt bine pe-aici. unde 
stimmung-ul oermanie mă readuce în Svabia noastră 


212 


de odinioară şi -- pentru a spune astfel -- la vîrsta 

dr-atunei. Sper să ne revedem îndată ce mă voi înapoia 

în Bucureşti, pe la 10—12 ianuarie. Pînă atunci iți spun 

tie şi tuturor ai tăi: La multi ani! Omagii soţiei tale 
Cu mult dor şi drag, 


Tudor 


165 


Către V. Nedelcovici 


[Bucarest, Ayril 19381 


Tres estimee Mademoiselle, 


Je vous prie d'excuser le retard avec lequel je re- 
ponds â votre tres aimable lettre du 12 fevrier. Tout ce 
dernier temps j'ai du soigner ma sânte, à la suite d'une 
grippe assez fâcheuse dont j'ai souffert pendant l'hiver, 
et ce n'est que dans les dernieres semaines que j'ai pu 
reprendre mes travaux. Aussi je me presse de revoir les 
si interessants document* que vous avez bien voulu m'en- 
voyer. D'abord Partide de M. Etienne Souriau sur For- 
me et vos observations, les deux tellement riches d'idees 
qu'il serait vraiment difficile d'y ajouter quelque chose 
Ensuite, les observations de M. Souriau â mon article 
sur Admiration, auquel je voudrais bien repondre — si 
toutcfois les normes que vous avez adoptees ne s'y oppo- 
sent pas — par la note que j'ajoute â cette lettre. Parce 
que vous avez eu la bonte de me demander de nouvelles 
contributions â votre vocabulaire d'Esthetique, je vous 
communique que je suis â votre disposition pour re- 
diger les articles sur Perfection et Profondeur. 


En reprenant mes notes, abandonnees pendant ma 
maladie, je constate qu'il m'est impossible de retrouver la 
copie de mon petit article sur Admiration, ainsi que le 


213 


premier numere de votre tres preeieuso Revue a”Ari et 
d'Esthetique. Est-ce qu'il y aurait le moyen de se pro- 
curor l'un et l'autre, sans trop vous deranger ? Je vous 
dis miile fois merci pour tout ce que vous l'aites pour 
moi et je vous prie d'agreer. chere Mademoiselle, l'e.v.- 
pression de mes senliments devouos et de mes respec- 
iueux hommages. 


T. Vianu 


iBucureşti, aprilie /0'Vo] 


Mul! Stimată domnişoare, 


Vii rog să-mi iertati întirzierea cu care răspund la seri;oa- 
ica dv. atit de amabilă de îa .12 februarie. în tot acest timp am 
fost nevoit să-mi îngrijesc sănătatea, in urma unei gripe destul 
de supărătoare de care am suferit de-a lungul iernii şi abia de 
citeva săptămîni mi-am putut reluat lucrul. Astfel, mă grăbesc 
să revăd documentele atît de interesante pe care ati binevoit a 
mi le trimite. Intîi articolul d-lui Rticnne Souriau despre Formă 
şi observaţiile dv., ambele atît de bogate în idei, încît cu greu 
li s-ar mai putea adăuga ceva. Apoi, observaţiile d-lui Souriau 
fa articolul meu despre Admirafie, cărora aş vrea să le răspund 
— desigur dacă normele pe care le-aţi adoptat nu se împotri- 
vesc acestui lucru — cu nota pe care o adaug acestei scrisori. 
Deoarece ati avut bunătatea să-mi cereti noi contribuţii la vo- 
cabularul dv. de estetică, vă înştiințez că mă aflu la dispoziţia 
dv. pentru a redacta articolele privitoare la Perfectiune şi Pro- 
funzime. 


Keluînclu-mt notele, abandonate în timpul bolii, constat că mi-e 
tu neputinţă să regăsesc copia micului meu articol despre Ad- 
mirafie, cit şi primul număr din foarte pretioasa dv. Revistă 
de artă vi de estetică. Ar exista oare posibilitatea de a mi le 
procura fără sâ vă incomodez prea tare!' Vă mulțumesc de o 
mie de Ori pentru tot ceea ce faceţi pentru mine şi vă rog să 
primiţi, sitmată domnişoară, expresa sentimentelor mele devo- 
tate ş> omagiile mele respectuoase. 


T. Yiaru 


214 


IHIi 


Către Elena Vianu 


Aiuci. i iulie iy>8 
Mimoc, scumpă mea, 


E probabil să termin aci' duminică seara sau luni di 
mineata, încît luni seara sper să fiu la Sinaia, lini dă 
oarecari griji faptul că nu mi-au sosit încă diplomele 
de bacalaureat, aşa că mi-e teamă, din această pricină, 
de întîrzieri. Sper totuşi să mă aranjez în termen. Alt- 
fel, bacalaureatul acesta m-a obosit mai putin decît al- 
tele. Am o cameră bună, cu acces la o baie confortabilă, 
si dorm pe cît pot: mai mult din principiu decît din 
poftă, căci căldura — destul de mare şi pe-aici — mă 
ține treaz, pentru a asculta, în orele cräpatului de zi, 
mierlele şi cintezoii. Despre mierle îţi voi vorbi mai pe 
larg. Le-am cunoscut acum de-aproape şi le studiez. 


Ce faci tu? Ce face băieţelul, pe care-l evoc aci in 
gesturi şi atitudini cu totul particulare, de pildă expli- 
cîndu-mi ce face el cînd se duce la şcoală sau indemnînd 
convoiul amicilor lui la urcuşul automobilului : „dă-i 
şi dä-i". E grozav de drăguţ! Pupă-l bine. 

Mă gîndesc că, abia înapoiat la Sinaia, va trebui să 
reiau ms. Mfacedonski] şi în cîteva zile să plec, pentru 
a-l preda’, mai ales că ar trebui s-o văd şi pe Viky, 
săraca !' Va trebui să-i scriu de-aici, căci n-am putut 
pînă acum decît să-i dau o telegramă în ziua înmormîn- 
lârii bietului Petrică : ziua de Sft. Petru — curioasă şi 
impresionantă coincidenţă. 

Zi aniversară şi pentru noi — a cărei tainică jubilare 
am închis-o în inima mea, adînc. 

Te sărut mult, mult, mult. 


Tudor 
în singura zi liberă pe care am avut-o, am fost îm- 


preună cu profesorii în Munţii Apuseni, pe Trascău, în 
locuri frumoase, despre care îţi voi vorbi. 


215 


Nu cumva tc-ai gîndit să-mi seni şi tu? Poate câ 
mîine primesc ceva de la tine ? 


)«7 


Către Basil Munteanu 


Sinaia. 12 iuli^ ‘38 


Scumpe si vechi prieten 


îti mulţumesc din inimă pentru darul cărții d-tale 
Mi-a sosit aici, la Sinaia, unde am venit să mă odihnesc 
de ostenelile anului, putin cam bolnav şi nu prea bine 
dispus. Nu pot să-ți spun cîtă plăcere mi-a făcut cartea 
d-tale. Mai întîi ea îmi aduce mărturia unei vechi ami- 
ciții, a cărei amintire mi-e foarte scumpă şi pe caic c. 
evocam adeseori dintr-un trecut destul de îndepărtat, 
acel al Şcoalei militare în timpul războiului’ şi al anilor 
care i-au urmat. N-aş vrea să te alarmez, dar dacă pri- 
meşti afirmația că ne-am văzut ultima oară în 1919, în- 
seamnă că legăturile noastre văzute au suferit o eclipsa 
de aproape două decenii. Am fost in vremea aceasta de 
trei ori la Paris, dar tot în timpul verii sau pe la înce- 
putul toamnei, cînd nu speram să te găsesc acolo. Mi 
se pare de asemeni că în acest, răstimp n-ai prea iost, 
în țară. Ştiri despre d-ta primeam totuşi fie de la amici 
comuni, fie din studiile d-tale, pe care le citeam cu 
mare plăcere şi satisfacție. Acum, îmi vii prin minunata 
d-tale carte asupra literaturii noastre, care îmi dove- 
deşte că prezența d-tale printre noi a fost neîntreruptă 
şi că atunci chiar cînd noi te socoteam departe, spiritul 
d-tale continua sâ ne supravegheze şi să ne cântăreață. 

îţi multumesc:, scumpe şi vechi prieten, pentru cu- 
vintele amicale cu care însoţeşti volumul d-tale şi pen- 


216 


tru cele pline de bunăvoință cu care, în cursul expune- 
rii d-tale, iei act de contribuţia mea literară. Am citit 
volumul d-tale în întregime, l-am reluat în unele din 
părţile lui şi, dacă îngădui expresia sinceră a opiniei mele, 
îți voi spune că preţuiesc lucrarea d-tale drept une 
oeuvre maitresse, cum critica noastră literară n-a pro- 
dus de mult. Folosind perspectiva  străinătăţii (despre 
care o vorbă celebrii spunea că este posteritatea contem- 
porană), judecätile d-tale au de cele mai multe ori o pre- 
ciziune definitivă. Ceea ce spui la începutul volumului 
despre psihologia românului si consideratiile finale in 
care relevi fondul de compilaţie metafizică al prezentu- 
lui nostru literar, stipulînd în acelaşi timp nevoia de a 
ne îndruma către marea simplitate umană, sunt obser- 
vatiile foarte preţioase ale unui filosof şi ale unui mora- 
list. Am admirat o sumedenie de trăsături profunde sau 
fine, care dau mărturia deosebitei d-tale virtuţi critice. 
Paginile despre Arghezi sunt dintre cele mai bune care 
i s-au consacrat. Apoi în nici un moment lucrarea nu 
manifestă nici măcar umbra vreunei intenţii propagan- 
distice ; niciodată ea nu se îndepărtează de la norma unei 
perfecte sinceritäti de savant şi de scriitor... Şi, tocmai 
prin această însuşire, cred că opera d-tale va aduce 
mari servicii literaturii noastre, care este pentru întîia 
oară prezentată cu demnitate publicului străin. Primeşte 
deci, scumpe prietene, multe felicitări pentru magnifica 
d-tale lucrare-, cu care ţi-ai cîştigat merite dintre cele 
mai mari. 


Aş fi vrut să-ţi spun unele lucruri si despre mine, 
dar mă rezerv pentru ocaziunea, pe care o sper nu prea 
îndepărtată, a revederii noastre, fie în ţară, dacă ai de 
gînd să revii printre noi, fie la Paris, unde nu este ex- 
clus să viu în cursul anului viitor, răspunzând unei in- 
vitatii de a ţine cîteva conferințe. 


Pînă atunci, primeşte, te rog, o caldă strîngere de 
mîna, o dată cu asigurarea vechii şi devotatei mele prie- 
tenii. 


T. Vianu 


217 


ItW 


Către Ana Macedonski 


„Sinaia, 18 :ulv> I9iilf 


Preaonorată doamnă Macedonski, 


Am primit ambele scrisori pe care mi le-aţi adresat 
la Sinaia. Răspunsul meu vine eu oarecare întîrziere. 
deoarece în vremea din urmă am fost destul de bolnav 
M-am înapoiat de la Aiud, unde am prezidat comisia 
de bacalaureat, cu o criză de rinichi, care m-a ţinut în 
pat mai tot timpul şi în situația de a suspenda cîteva 
din obligaţiile mele cele mai urgente. Cu toate acestea, 
am căutat să perfectez voi. I al ediţiei pe care o pregă- 
tesc şi, pe ziua de ieri, am fost la Bucureşti, unde am 
predat manuscrisul. L-am văzut pe d-l Rosetti numai 
un sfert de ceas, într-un scurt interval smuls numeroa- 
selor solicitări la care trebuie să răspundă, aşa încît n-am 
putut discuta mai mult chestiunea care vă interesează 
Cum însă motivul pe care vi l-a dat în ultima intreve 
dere a dispărut, poate că va fi în stare de a satisface 
cererea dvs. Este drept totuşi că mi-a vorbit de greutu 
tile instituţiei sale... Voi reveni cu noi insistente, deoarece: 
dorinţa mea cea mai vie este de a vă putea fi util. 

Vă mulțumesc pentru informaţiile pe care mi le dati 
şi de care voi face uz. De altfel, în toamnă, cînd voi re- 
veni în Bucureşti, vă voi ruga să-mi comunicaţi şi res- 
tul materialului pe care îl veţi fi strîns între timp, aşa 
ca lucrarea mea să apară într-o formă cît mai completa 

Mulţumindu-vă din inimă pentru bunăvoința dvs. şt 
rugîndu-vă să credeţi în sentimentele mele foarte devo 
tate, vă asigură de tot respectul său 


T. Vianu 


O dată cu aceasta expediez o scrisoare şi d-lui Ro- 
setti. 


218 


Către Victor Ian 


cu 
lSinaia, cen. ai.mist i.'i.us;. 
Dratfä domnule lan 
cu, 
ou f 
de vorbă. m” Putea sta linişti 


Aşadar, l;' buna vedere! 


Cu salutări cordiale 


> 


T.V. 


170 


Către Basil Munteanu 


Bucureşti, 17 .vpt. j:,.« 
Mr. Andrei Mureşanu. Ji 


Iubite prietene. 


Scrisoarea d-tale care a fost o mare bucurie a va- 
cantelor mele şi pentru care îţi mulțumesc din inimă, 
îmi dă curajul de a face pe lîngă d-ta o intervenţie, pe 
care sper că n-o vei găsi insolită. 

lată despre ce este vorba : 


Lucrez la o ediţie a operelor lui Macedonski”, un poet 
pe care l-am cunoscut personal şi a cărui memorie o 
{venerez] * şi am încercat s-o slujesc din cînd în cînd. 
Citind splendida d-tale sinteză, am reunit ** una din plă- 


* Cuvînt indescifrabil <n. ed.). 


rificæ Raobebil o lectiune presitâ. Din nefericire nu <> putem ve- 


219 


cerile acestei lecturi rare, observînd în cîte puncte senti- 
mentul nostru coincide în ce-l priveşte pe Macedonski 
Revenind la ediţia mea, trebuie să-ți spun că mă gä- 
sesc la un punct înaintat al constituirii celor patru ma 
sive volume si, că cel dintîi, cu studii introductive, bi- 
bliografii şi copioase note şi variante, se găseşte în curs 
de imprimare. într-o lună sau o lună şi jumătate cred 
că voi apărea. 

îmi lipseşte însă o indicație pentru notele mele, unde 
îmi spun că eruditia d-tale m-ar putea ajuta şi cu as 
fi bucuros s-o citez în paginile cărţii pe care o prepar 
Este vorba de strofele alăturate, însoţite de lămurirea 
Motiv din Gilkins. Mijloacele modeste ale bibliotecilor 
de-aci mă împiedică să identific pe acel Gilkins şi poe- 
ziile lui. Din vechi lecturi, am însă impresia că ar putea 
fi un belgian — poate unul din acel cu care Macedonski 
a colaborat la La Wallonie din Liege, în 1886. Ai avea 
oare timpul să cauţi la Naţională ceva despre acest Gilkins 
şi poezia la care se referă strofele lui Macedonski ? N-aş 
vrea să te împovărez ştiind cît eşti de prins cu propriile 
d-tale lucrări. Dar dacă, fără prea mari sacrificii, ai 
putea găsi poezia lui Gilkins şi mi-ai putea-o comenta, 
ti-as fi foarte recunoscător. 

Cu foarte via plăcere de a te putea revedea curind 
(pentru a şti cum arată şi pe din afară scumpul amic 
din anii tinereţii), te asigură de vechea şi afectuoasa sa 
prietenie 

T. Vianu 


171 


Către Basil Munteanu 
Bucureşti, 26 sept. 1038 

Scumpe prietene, 
îți mulțumesc din inimă pentru bunăvoința cu care 


ai räspuns'rugämintii mele'. Am fost foarte bucuros să 


220 


aflu modelul poeziei lui Macedonski, pe care îl voi trece 
printre notele ediției mele, o dată cu multumirile ce-ţi 
datorez. Foarte interesante sunt de asemeni spicuirile 
din Gilkin. care explică afinitätile lui Macedonski, in 
epoca sa „satanică”. încă o dată; mii de mulţumiri. La 
Facultatea noastră de Litere au devenit vacante opt ca- 
tedre. Ce bucuros aş fi să te ştiu legat de una din ele. 
Aş spera mult de la o tovărăşie al cărei ecou intelec- 
tual şi moral nu mă îndoiesc că ar fi pentru mine din- 
tre cele mai vii şi mai fecunde. 


Primeşte expresia întregii mele afecţiuni o dată cu 
sentimentele mele cele mai devotate. 


T. Viartu 


172 


Ci'tre Victor Iancu 


Bucureşti, 8 ortr.Jnbrie fUi 

Jubite domnule lancu, 

Mă bucur sâ te revăd cu prilejul venirii d-tale in 
Bucureşti, cînd te rog să mă anunti din prima zi. ' 

Dacă voi putea cu această ocazie să convoc şi alți 
amici de-ai noştri (de altfel cam risipiţi şi greu de adu- 
nat laolaltă), pentru a discuta eventualitatea unui anuar 
de estetică, programul nostru din Sinaia va începe să 
prindă corp. 

Gîndeşte-te în tot cazul la o contribuţie mai lunga si 
la unele recenzii. 


Bag acum de seamă că scrisoarea d-tale datată din 
25 septembrie a ajuns la Bucureşti la 4 octombrie. Nu 
cumva atunci vei fi prin preajmă ? 


Cu cele mai bune salutări prietenesti. 


T. Vianu 


221 


173 


Către N. Ladniiss-.Andrecsciu 


Bucureşti, 10 nctonihri 
Stimate domnule Ladmiss-Andreescu, 


Răspund cu plăcere întrebărilor d-tale.' Ma vei seu 
za insă dacă nu o voi face la fiecare din punctele ches- 
tionarului şi în ordinea lor. Sunt printre acele puncte 
unele despre care nu ti-as putea spune mare lucru. Aşa, 
d[e] p[ildâ], nu pot să aduc speciale lumini asupra Gin- 
dirii la Cluj. Eu am început să colaborez la Gindirea, 
Germania. 


Invitatia de colaborare mi-a făcut-o Nichifor Crainic, 
cu care mă împrietenisem încă din 1915, cînd eu eram 
student, iar el licenţiat în teologie şi pe punctul de a se 
face preot. Ne-am întîlnit în timpul războiului, la Iaşi, 
dar legătura noastră s-a întărit în primii ani după război, 
când ne vedeam uneori şi în casa lui Vlahuţă. In 1920, 
m-am dus să studiez la Viena, împreună cu Virgil Zabo- 
rovschi şi după vreun an a plecat într-acolo şi Crainic, 
însoţit de d-l Busuioceanu. De la Viena, unde am fost 
coleg cîtva timp cu Blaga, am trecut în Germania şi, în 
decembrie 1923, mă întorceam cu' diploma de doctor în 
filosofie a Universităţii din Tubingen. 


Cînd am primit invitaţia de colaborare a lui Crainic, 
am răspuns cu tot entuziasmul. Ne unea o prietenie mai 
veche şi un fond de cultură comună. Dacă vrei să scrii 
un studiu critic asupra Gîndirii, cred că este necesar sâ 
ţii socoteală şi de înrîuririle provenite din Germania ex- 
presionistä, anti-intelectualistă şi spengleriană a anilor 
de după război. Mistica, metafizica, filosofia istoriei şt 
a culturii sunt preocupări care nu prea erau cultivate 
mai înainte şi care apar acum în conexiune cu un mo 
mont european, dar mai cu seamă german, pentru a nu 
vorbi de cauzele [relale ale acestei orientări. 


Cred că contributia' Gindirii trebuie căutată in sfoi- 
tarea de a înălța cultura românească la expresie univer- 


sală. Noi toţi care ne-am grupat în jurul acestea reviste 
am crezut că trebuie să depăşim cercul îngust al unei 
culturi provinciale, punîndu-ne în fața celor mai îndrăz- 
nete probleme ale spiritului. Teoria culturilor minore şi 
majore a lui Blaga este specific gîndiristă. Chiar orto- 
doxismul Gindirii a avut această semnificaţie : pătrun- 
derea în universal printr-o poartă locală. 


Iată, stimate domnule Ladmiss-Andreescu, ce-ţi pot 
spune pe scurt despre revista pe care d-ta o studiezi. 
Pentru alte date concrete îţi stau oricînd la dispoziţie. 


Poftă bună la lucru şi izbîndă deplină. Cu urări de 
sănătate şi salutări cordiale, 


T. Vianu 


174 


Către Mircea Djuvara 


[Bucuresti.[") februarie 1:i'<'<[ 
Mult stimate domnule Djuvara, 


Primesc bucuros să fac o comunicare la Institutul de 
Filosofie Juridică.- Aş dori să vorbesc despre Mediul 
axiologic conditional si creaţia valorilor, un capitol din- 
tr-o teorie generală a valorilor, pe care o pregătesc de 
cîtva timp. Cum pentru moment sunt foarte prins cir 
numeroase angajamente, v-aş ruga să-mi fixati data co- 
municării în a doua jumătate a lunii martie, cînd nădăj- 
duiesc a fi ceva mai liber. îndată ce voi cunoaşte data 
definitivă a comunicării, voi redacta şi rezumatul pe 
care mi-l cereti. 


Cu distinse şi devotate sentimente, 


al dvs.. 


17> 
Către Alexandru Coioriai» 


Bucureşti, -i martie 7/9M 


StimCte domnule coleg, 


Răspund cu plăcere invitatiei pe care ati avut ama- 
bilitatea de a mi-o adresa. Veti găsi, alăturat, notele 
bibliografice pe care le doriți, împreună cu trei din poe- 
ziile mele mai noi. In ce priveşte materialul din Vieața 
nouă, cum nu-l am sub ochi. vă las dvs. sarcina de-a 
alege de acolo ce veți socoti că poate intra în antologia 
proiectată, adăugîndu-l cu bucățile pe care vi le pun 
acum la dispoziţie. 

Aş dori mult să fac corectura paginilor care mă pri- 


vesc. 
Felicitîndu-vă din inimă pentru frumoasa idee a An- 
tologiei „Vieţii nouă”, menită să pună în evidenţă pre- 
tioase aspecte literare destul de putin cunoscute, vă rog 
să primiţi, o. dată cu multumirile mele cordiale pentru 
amicala dvs. reamintire, expresia sentimentelor mele 


foarte devotate. 
T. Vianu 


176 


Către Victor Iancu 


Burtvesti, 6iunie 1 <# 


Jubite domnule Victor lancu, 


îți mulţumesc pentru trimiterea regulată a Țării nouă. ' 


Mi-au sosit pînă acum trei numere şi cu toate ca micul 


răstimp al apariţiei lor n-a putut crea în mme o depnn 


224 


dero. îţi mărturisesc că le aştept cu plăcere şi interes 
Revista apare în condiţii excelente şi — ceea ce a alcă- 
tuit pentru mine o surpriză dintre cele mai agreabile — 
a fost descoperirea d-tale ca publicist politic. Caracterul 
înaintat şi curajos al ideilor d-tale, seriozitatea şi limpe- 
zimea chipului în care le prezinti, mă fac să te urmăresc 
cu o simpatică participare. Te felicit din inimă şi îți urez 
spor la muncă! 

în numărul ultim, am văzut amintit un vechi articol 
de-al meu, de-acum vreo 15 ani, pe care îl credeam cu 
totul înmormîntat în colecţiile Gîndirii. ° El datează din 
vremea în care, înapoiat de curînd din Germania, adu- 
ceam cu mine dorinţa de a vedea cultura noastră îna- 
intînd către stilul marilor creaţii, poate ceva înrudit cu 
ceea ce Blaga a numit mai tîrziu cultura majoră. Mi se 
părea că prea ne menţinem la nivelul etnograficului 
Pârvan gîndea pe-atunci în acelaşi fel. îmi pare bine că 
d-ta pari să te alături acestei directive şi îmi place să 
recunosc că d-ta o poţi face cu bune motive, atît ca 
ardelean, cît şi prin ceea ce formaţia d-tale adaugă în- 
suşirii de fiu al părţii apusene a pămîntului nostru. Fie 
ca sfortarea d-tale să fie încununată de succes. 

Ti-am trimis, mai zilele trecute, două noi publicaţii 
dc-ale mele. Le-ai primit? 

Cu plăcerea de a primi curînd bunele d-tale veşti, te 
rog să crezi în vechea mea prietenie şi să primeşti o 
călduroasă strîngere de mînă din partea lui 


T. Vianu 


Către Elena Vianu 


Timişoara ', 28 iunie l'l.sn 


Jubita mea Mimoc, 


_ Sunt liber astăzi — şi mîine, pînă după-amiază. Pri- 
CJ bun de a mai sta putin de vorbă. Ce faci tu? Cum 


225 


ii merge băiatului ? Eşti mulțumită de casă şi nu tt-e 
prea greu cu atîtea treburi pe care urmează să le duci 
singură la bun sfîrşit ? 

Eu nu mă simt încă deloc obosit. Asta va veni mai 
tîrziu, după primele zile ale oralului, care, de altfel, nu 
vor fi multe. Era însă prea cald (ca şi pe drum, în tren), 
dar astăzi a plouat şi acum e chiar plăcut. 

Am petrecut prima noapte la Hotel Carlton, o co- 
chetă gospodărie mitteleuropäisch, cu drăguță mobila 
ilacată şi duş într-o cabină alăturată. A doua zi m-am 
mutat la Internatul Liceului de fete, unde iau şi mesele 
de prînz, supravegheate de una din doamnele Comisiunii. 
Din prima zi am întîlnit pe un domn: Dumitrescu, con- 
silier la Curtea de Apel, un bucureştean... în exil, bucuros 
să stea de vorbă cu mine şi vag cititor al imprimatelor 
mele. Aseară a venit, după terminarea tezei, să mă i.i 
cu un automobil şi am fost împreună la fazaneria regala, 
apoi am luat masa la Buziaş, în tovărăşia milioanelor 
de tîntari ai parcului (care însă ne consumau pe noi). 
Ne-am întors pe la 11 noaptea în oraş. Astăzi urmează 
să mergem la Lipova, apoi la Măria Radna (unde este 
o mănăstire de benedictini) şi apoi la Arad, pentru masa 
de seară. Dacă însă va' mai fi vreme ploioasă, nu cred 
să mai mă duc. Mi-ar părea totuşi rău să renunţ. Sunt 
atîtea amănunte suculente pretutindeni. îţi voi vorbi de 
fazani şi de cerbi, să audă şi băiatul. 

Comisia este aşa şi aşa... Cam prea mult cucoane-... 
Evident, profesorita de franceză nu ştie deloc aceasta 
limbă. Fiziciană este o dropie. Desprind din galerie şt 
pe o Consuelă, sora lui Amilcar Georgescu. M-a amuzat 
evocarea familiei de militari, în care mama striga cînd 
pe Consuela, cînd pe Amilcar. Aflu că a mai existat im 
frate : Ramiro. Aşadar, sectorul spaniol, cu anexele lui 
punice. 

Am fost foarte fericit, auzindu-te la telefon că mica 
noastră casă din Zamora’ ia formă frumoasă. Ai pus să 
astupe putul ? Trotoarul de pe latura casei dinspre lo- 
calități (— germ. Lokalităten, spus cu compunctiune des- 
pre atenansele inavuabile) nu trebuie făcut înainte tic 
a modifica rigolele subterane. Dar cum această operaţii! 
se va face mai tîrziu, după plecarea lui Andronescu, cine 
va mai face trotoarul ? Problemă ! Chipul în care ai re- 


zolvat aducerea apei în locuinţă mi se pare admirabil 
Lucrarea este gata — sau se va găti curînd ? Dar cînd 'e 
Aştept cu mare nerăbdare ziua de joi, pentru a afla 
toate aceste amănunte. 


Miine (29 iunie) este aniversarea noastră, iubita mea 
Mimoc. Sâ trăieşti, să trăim cu toţii, multă vreme. îm- 
preună cu băieţelul nostru. Ce face puiul ? întreabă de 
mine ? Vă sărut pe toţi şi vă doresc mult. 


Turinr 


Către Elena Vianu 


lArad, | 2fi iunie /rivi] 


Jubita mea Mimi, 


După cum ţi-am scris azi de dimineață am făcut ex- 


cursia plănuită cu dl. Dumitrescu. Plină de farmece a 
fost. etapa la Măria Radna, unde mi-ar fi plăcut să fiu 
cu tine. După cc am văzut şi Lipova ne-am îndreptat, 
spre Arad, unde am luat masa. Ne înapoiem acum la 
Timişoara. Poimîine începem oralul. Miine te voi chema 
la telefon. 


Vă sărut pe toţi cu mare drag şi dor, 


Tu dor 


179 


Către Elena Viani 


[Arad. 2!i iunie J.LJJM 


Jubita mea Mi 
mne. 
Radna.'Mari"snat h TM" FUN As tr din ana 
ari spaţii baroce grossartig - copotrivă 


227 


cu neegalata aşezare a întregei construcţii. Dl. Dumi- 
trescu vrea sâ organizeze — pentru noi amîndoi — .> 
excursie la Reşiţa, Anina, Oraviţa, Ada-Kaleh, în luna 
sept. Ai fi de acord? Abia aştept sâ ne revedem. Să- 
rută-l pe băieţel din parte-mi. 
Cu drag, 
Tudor 


180 


Către Ion Fronzetti 


Zumora, 27 august 1 


Jubite domnule Frunzetti, 


îți mulțumesc pentru rîndurile d-tale de reamintire, 
ea şi pentru gîndul de a mă fi făcut cel dintîi părtaş ai 
traducerii d-tale din Rimbaud. Am citit cu multă plă- 
cere Luntrea beată. Am regăsit acolo marea d-tale în- 
demînare în serviciul unui sentiment atît de just al 
miracolului rimbaldian. Valoarea traducerii mi se pare 
apoi a creşte cu înaintarea strofelor şi numai în cîteva. 
locuri mi s-a părut a putea percepe cîte o şovăire, cîte 
o reluare de suflu... Dar îmi rezerv judecata definitivă, 
căci aş dori să fac o confruntare cu textul original, ceea. 
ce însă nu va fi posibil decît peste cîteva zile, la Bucu- 
reşti. 

Deocamdată, o singură obiectie mai precisă (daca 
mi-e îngăduit) : De ce Luntrea beată ? Le băteau iure este 
o îmbarcaţie care duce mărfuri coloniale... Luntrea 
prea mică ; este o modestă navă pentru pescuit sau pliir, 
bări, prin urmare altceva decît în intenţia lui Rimbami. 
Ar trebui neapărat găsit ceva deosebit... 

…Dacä totuşi vom mai avea multă vreme pentru asi- 
fel de meditații. Nu ştiu în ce împrejurări ne vom re- 
vedea. Şi nu ştiu nici cînd. îmi vine vestea că la înce- 
putul lui septembrie voi fi chemat în concentrare. A-ita 


228 


mă reîntinereşte. Mă simt plecînd ca acum 23 de ani, 
la începutul războiului. 

îți mulțumesc pentru rîndurile din Paris. A fost 
prima luare de contact cu Parisul? Ai trăit în cazul 
acesta un eveniment capital, ale cărui ecouri îmi place 
să le evoc... dar îmi rezerv plăcerea de a vorbi şi despre 
Paris şi despre atîtea alte lucruri care ne interesează 
deopotrivă, mai tîrziu, la Bucureşti şi poate — cine 
ştie ? — într-o atmosferă pacificată. 

Pînă atunci îţi doreşte multă sănătate şi spor la lucru, 
cu cele mai bune sentimente prieteneşti, 


T. Vianu 


1S1 


Către Elena Vianu 


Bistriţa, 11 septembrie lb 


Jubita mea, 


Ce curios mi se pare că abia mi-este îngăduit să te 
ascult, din cînd în cînd, cîteva minute... Aseară am dus 
cu mine ecoul glasului tău şi am căutat să rețin fiecare 
nuanţă, fiecare intenţie. Am vorbit însă atît de putin 
împreună şi, după ce am închis telefonul, mi-am dat 
seama că nu ţi-am spus nimic din cîte aveam pe inimă. 

Astăzi este o zi mai puţin încărcată pentru mine, căci 
în faţa comisiei noastre s-au prezentat rechizitiile unei 
comune de unde nu am de ridicat nimic pentru regi- 
mentul meu. Am plecat deci mai devreme şi, în aştep- 
tarea mesei, m-am refugiat într-o circiumă ungurească, 
de unde îţi scriu aceste rînduri. Nu-ţi poţi face nici o 
idee de numărul şi felul covîrşitor al impresiilor pe care 
aş avea să ti le comunic şi pe care ti le voi împărtăşi 
cu de-amănuntul cînd, cu ajutorul lui Dumnezeu, te 
voi revedea la Tîrgu-Mureş, unde te voi chema, îndată 
ce voi lua acolo o reşedinţă stabilă. Dar vei putea face 


229 


Iu călătoria pinä la Tg.-Mureş singură şi în trenuri aglo- 
merate ca acelea care circulă acum ? Nu ştiu nici eu ce 
să spun. Cred că întolepteste va fi să călătoreşti numai 
în cazul în care îți vei putea asigura în Gara de Nord 
un loc bun, în clasa I-a. Altfel te sfătuiesc să amini. 
Vei călători pe linia principală (direcţia Cluj), pînă în 
stația Războieni, de unde vei lua un alt tren pînă la 
Tg.-Mureş. Cînd vei veni te voi ruga să-mi aduci livre- 
tul meu militar, care se găseşte fie în cutia cu acte (roşie, 
o fostă cutie de bomboane), aflătoare în dulapul biblio- 
tecii din vechiul meu birou, ultima despärtiturâ din 
dreapta cînd priveşti biblioteca din față ; fie în servieta 
mea, care se găseşte prin casă. Caută-l şi pune-ţi-l 
deoparte, în aşteptarea zilei cînd vei putea veni încoace. 

E multă durere printre oameni acum. Rechizitia ia 
săracului strictul necesar. Să vezi jale, lacrimi, implo- 
rări. Pentru îngrijirea animalelor ni s-au adus milițieni, 
printre care se găsesc şi oameni de peste 70 de ani, unii 
din ei cu totul frînți şi nenorociti. Un moşneag atins de 
hernie, rîurînd de sînge, mi s-a prăbuşit în faţă, cuprins 
de un groaznic tremur al durerii. L-am trimis într-o 
clinică particulară apropiată, cerînd pentru el un ajutor 
care mi se părea urgent. Nu ştiu însă ce a devenit... Dar 
nici caii nu sunt mai fericiți. Am aflat acum despre cal 
că aparţine unei spete foarte nenorocite, foarte bolnave... 
Un foarte mare număr dintre ei sunt atinşi de emfizem 
pulmonar (aşa-numitul suspin, pe care medicul veteri- 
nar se pricepe să-l provoace printr-o simplă apăsare a 
căilor respiratorii), apoi de orbenie, de hernie, de neo- 
plasme etc. 

Mulţumesc lui Dumnezeu, cu toată osteneala neobis- 
nuită a regimului meu de aci, eu mă simt bine şi poate 
chiar întărit. Dacă dorm bine noaptea, a doua zi stau 
fără şovăire la treabă. Abia acum îmi dau seama că au 
fost ani. în viata mea cînd trebuie să fi fost destul de 
bolnav, într-atît de repede mă ajungea istovirea. Am 
mină bună şi dispoziţie egală. Apoi — ce lucru ciudat — 
faptul de a fi emigrat într-o altă individualitate, departe 
de gîndurile şi preocupările mele obişnuite, faptul de a 
rămîne un necunoscut printre foarte numeroşii oameni 
cu care am de-a face îmi dă uneori impresia unei vacanțe 
'pirituale. Numai amintirea şi dorul cumplit de voi mă 


z::!0 


turbura, mai ales cînd rămîn singur. Ce face băiatul, 
scumpul nostru ? întreabă el de mine uneori ? Cînd văd 
un copil de vîrsta lui pe-aici, mi se strînge inima de 
înduioşare. Cel putin dacă va avea el parte de vremurt 
mai bune decît acelea care ne-au fost hărăzite nouă. Si- 
tuatia nu mi se parc însă că se dezvoltă, ameliorîndu-se 
Ştirile pe care mi le aduc ziarele mă fac să cred mai 
degrabă că ne găsim la începutul unui lung război eu- 
ropean, în care nu este sigur că nu vom fi tîrîti şi noi 
Dar, in fine, să sperăm că cel puțin soarta noastră in- 
dividuală şi — mai cu seamă *— aceea a scumpului nos- 
tru băiețel va fi scutită de încercări prea mari. Eu am 
mare încredere în înţelepciunea ta, iubita mea. 

Păstrează-mi tot ce vine pentru mine. Dacă sosesc 
corecturi, pästreazä-le şi pe acelea; poate că ti le vot 
cerc la Tg.-Mureş, dacă mi se va părea că voi găsi acolo 
momente de linişte pentru a putea lucra cîte ceva. 

Deocamdată lucrul ar fi cu neputinţă. Seara cad de 
oboseală şi nu pot citi nici măcar o pagină din puţinele 
cărți pe care le-am adus cu mine. Cînd te voi chema 
data viitoare la telefon (poate mîine, poate poimîine), 
mi-ar plăcea s-o pot face la o oră cînd aş putea auzi şi 
glasul băiatului. 

îmi pare foarte rău că taică-tău nu este mai bine 
Caută de-l amuză ; ieşiţi uneori împreună. Este absolut 
necesar să se întremeze. Transmite-i lui şi maică-tii să- 
rutări şi multe lucruri' bune din parte-mi. Asigură-i că 
nu-mi merge rău pe-aci. 

îl sărut pe băiat — şi pe tine, iubita şi frumoasa mea 


Tud'i' 
182 
Către Elena Vianu 


Bistriţa, 12 sept. 1939 


Jubita mea Mimi, 
Iti scriu în grabă şi numai cîteva rînduri, îndată după 
convorbirea noastră telefonică. Nu pot să-ți spun cită 


231 


emotie am simtit auzind şi glasul scumpului nostru bă- 
ietas, care mi-a spus că a făcut cunoştinţă cu un copil 
la şosea şi că este cuminte. Sunt de asemeni mai liniştit, 
aflînd că lui taică-tu îi merge mai bine. Le voi scriu şi 
lor zilele acestea. 

Eu continuu să rechizitionez cai, stînd toată ziua în 
oborul de vite, în zgomot de nechezaturi şi într-un praf, 
ca al [...] *. Aş dori acum să mă pot întoarce la baterie, 
dar lucrul nu va fi posibil decît în cîteva zile. Sper atunci 
să te pot avea lîngă mine, măcar cîteva zile. Pînă atunci, 
aştept scrisoarea ta la Hotel Kovacs în Bistriţa, curios de 
ştirile pe care mi le-ai anunţat. Ti-am făgăduit o foto- 
grafie. Iat-o. Fotografia e cam prea retuşată şi urechea 
dreaptă este prinsă într-un racourci cam exagerat. Altfel 
expresia locotenentului pe care-l ai în faţă este destul de 
naturală. Aş vrea şi eu o fotografie de-a ta mai porta- 
bilă, căci cea pe care am luat-o cu mine n-o pot ţine 
decît într-o carte, pe masa mea. Aştept de asemeni o 
fotografie de-a băiatului. 

Vă sărut şi vă doresc. 


153 
Către Elena Vianu 


Bistriţa, Ifi sept. 1939 
(Sîmbătă) 


Jubita mea Mimi, 


Astăzi mă aflu într-un arest voluntar. M-a ros o 
cizmă şi pentru ca să nu las răul să se întindă, am anun- 
tat pe şeful meu şi m-am închis în casă pentru 24 de 
ore, cu merinde şi leacuri, trimitînd, în acelaşi timp, 
cizma la întinsoare. împrejurarea îmi prinde bine şi 
pentru odihna generală. Ara găsit apoi puţin timp şi pen- 
tru corespondenţă. l-am scris lui Ralea şi lui Rosetti. 


Cuvint indescifrabil (n. ed.). 


232 


După cum te-am anunţat aseară la telefon, cred că 
pe la mijlocul sâptămînii viitoare voi fi din nou la Tg.- 
Mureş. Ma pregăteam atunci să te aduc la mine. Dar 
dapâ cum mi s-a părut aseară, tu ai prefera să vin eu 
la Bucureşti. Ideea este excelentă, mai ales că în felul 
acesta l-aş putea vedea şi pe băiat, de care mi-este un 
dor nebun. Să văd numai dacă pot obţine permisia. 

Aseară, la telefon, mi-ai părut mai nervoasă. Trebuie 
sâ ai răbdare, iubita mea. Vor trece şi încercările aces- 
tui răstimp şi ne vom regăsi în pace şi fericire. Mă gîn- 
desc dacă n-ar fi cazul să-i scriu lui Motru; arătîndu-i 
că, deoarece în luna oct. am examene şi trebuie să 
încep cursul. Facultatea ar trebui să ceară statului-ma- 
jor deseoneentrarea mea. Numai că bătrînul este tare 
indolent. Mai eficace ar fi intervenţia lui Ralea, invocind 
aceste motive reale. Caută de-i vorbeşte la telefon sau 
altfel. Pentru începutul lui oct., intervenţia ar trebui 
făcută de pe acum. 


Scrisoarea ta, ca şi fotografiile, foarte reuşite, ale 
băiatului, m-au umplut de fericire. Rău îmi pare că nu 
te-am rugat să-mi scrii mai des. Credeam însă că voi 
termina mai repede pe-aci. Nu-mi închipuiam că ocu- 
patia asta abrutizantă vă dura aproape două săptămîni. 
Cel puţin dacă în felul acesta voi fi făcut o jumătate 
de concentrare. Pesimiştii văd şi posibilitatea unor in- 
tervale mai lungi. Dar eu îmi voi da silinta .să fie altfel. 

Mîine seară te voi chema din nou la telefon şi as 
vrea să te regăsesc mai veselă, dulcea mea. Te sărut cu 
mare drag şi dor — şi pe frumosul nostru de băiat. 


T'uc/or 


184 


Către Elena Vianu 


Iauni, 19 sept. 1939 
A , , Bistrița 
iubita mea Mimoc, 


Conversatia telefonică de ieri, duminică, m-a alar- 
mat oarecum. Zvonuri despre intrarea ruşilor in Polonia 


233 


ajunseseră, în formă vagă, şi pe aci. în primul moment- 
ani crezut că mă găsesc din nou în fața unei ştiri lansate 
de saşii de pe aci — care sunt destul de activi în pro- 
paganda lor. Tu vorbeai însă şi de primejdii care ne ame 

nintä pe noi. In mintea mea au început să se încrucişeze 
fel de fel de ipoteze — care de care mai chinuitoare 

Avusesem apoi, mai clar ca oricînd, impresia stării tale 
subiective. M-am întors la hotel (căci după-amiază ser- 
viciul era suspendat) şi am petrecut o după-amiază de 
mari frămîntări. Chinuit de nelinişte şi singurătate, am 
ieşit clin nou pe la ora 6 seara, în prada unei mari do 

rinte de a întîlni un om, de a schimba o vorbă cu ci- 
neva... Nimeni. Zilele trecute văzusem pe aci pe Alex 

Rally, concentrat şi el în Bistriţa. Am umblat pe stradă 
să-l întîlnese. M-am învîrtit de vreo două ori prin parcul 
public. O amintire îndepărtată mi s-a impus. Aşa de 
singur nu mai fusesem de lfi ani, ele la Tubingen, cind 
am' petrecut o lungă primăvară ploioasă într-o singură - 
tate şi o derutare fără egal. La 9 seara m-am gindit 
să-ţi telefonez din nou. Dar să te chem a doua oară în 
aceeaşi zi mi-am spus că le-ur putea alarma. Tîrziu de 
tot mi-am regăsit liniştea. lar astăzi am început sâ văd 
lucrurile în culori mai favorabile. Căci terminarea vir- 
tuală a războiului din Polonia, împreună cu declarația 
ruşilor de a respecta neutralitatea noastră — despre care 
zice-se că au vorbit posturile de radio — socotesc că 
îndepărtează de noi primejdia. în cercul nostru ofițeresc 
au pătruns şi zvonuri de desconcentrare. Ce bine ar fi 
Toată ziua de ieri am petrecut-o evocînd bunele noastre 
momente de fericire, anumite clipe de linişte şi plem 
tudine, la noi acasă. în călătoriile noastre, odată la Con- 
stanta, pe dig — îți aduci aminte ? — apoi astâ-varâ Ia 
Zamora, cu scumpul nostru bäietas, prin poieni şi pă- 
duri. Acum. seara, am găsit scrisoarea ta, la care îți nV-- 
pund neîntîrziat, în aşteptarea orei !), cînd mă voi duce 


să-ți telefonez. 

Eu cred că miercuri voi pleca spre Tg.-Mureş unde. 
îndată ce voi termina operaţiile de predare a rechizit'n-i, 
voi cere o permisiune, pe care dacă n-o voi obţine, te voi 
ruga pe tine sa vii la mine. Bine ar fi ca Amiralul -< 
aranjeze ceva. Desigur că nu am nimic contra. Te' rog. 
iubiții mea Mimoc, să desprinzi din corectura Macedonski 


234 


textele franceze (Le Fon şi Le Bun llomnie Misere, din 
Note, pe care să i le dai lui Sandu, pentru a le încredința 
spre citire şi corectare Dudichii Graur). La înapoiere, 
intercalează-le cu grijă la locul lor. Te-aş ruga, de-ase- 
meni, dacă ai timp să citeşti tu restul corecturii, aşa încît 
la înapoierea mea, pe care o sper totuşi apropiată, să 
„n-am decît a depune ultima mină. Piciorul meu s-a vin- 
decat, dar dacă va fi să rămîn mai multă vreme aci, va 
trebui să-mi procur o chaussurä mai confortabilă. Să 
sperăm însă că nu va fi nevoie. Iubita mea, ce dor nebun 
mi-este de tine. Toată ziua mă gîndesc la tine şi' la 
scumpul nostru băiețel, regăsind amintiri particulare 
foarte precise. Abia aştept clipa fericită a reîntîlnirii 
noastre, în condiții — cel puţin relative — de linişte şi 
mulțumire. Ce-ai spus de noua infamie rusească ? Ce vor 
face oare aliații ? Care va fi leacul capabil să zăgăzuiască 
monstruozitatea acestor abuzuri ? 


Peste o jumătate de oră voi vorbi cu tine. Mă duc 
spre telefon. Ce bine ar fi să te găsesc mai liniştită, mai 
veselă. Am scris maicä-tii şi lui taică-tău. Au primit 
scrisoarea mea ? Am scris şi amicilor noştri. Ti-au co- 
municat ? în ce formă şi cu ce rezultate ? 


Te iubesc mult Ha te särut cu mare dor — ca si pe 


.scumpul nostru bäie 


Tudc 


IS. 


Către Dan Barbili dti 


Bucureşti, 9 octombrie 191!) 


Iubite Dane, 


Í *£ZJYMA *% à 27 ju PORC Sunt 


însă AfeRoset'U npeaK, m A EME Li « "^cut 


9 raro mi a adus 


235 


laie dureri.' Am rămas consternat. Prin. locurile pe unde 
am fost, lipsit cu totul de ştiri, ajungînd rar sâ străbat 
jurnalele, nu aflasem despre cumplita despărţire. 

Dragul meu, îți dau un semn tardiv al participării, 
mele la doliul tău. O fac cu toată emoția unei amintiri 
care şi în sufletul meu este vie şi duioasă. N-a trecut 
jumătate de an de cînd l-am întîlnit pe bătrînul care se 
oprise să se odihnească din drumul lui şi pe care l-am 
regăsit, aşa cum era el, plin de bonomie şi nobila sirn 
plitate. 

Binecuvîntată fie amintirea lui. Dumnezeu sa aibă 
milă de noi toți. 

Te sărut fräteste şi piing împreună cu tine 

Tudor 


ISfi 


Către C. Şaban Fägetei 


(Bucuresti.l Vineri, 1 fie 191» 


Stimate şi iubite domnide Fâägetel, 


Zilele din urmă am fost foarte prins cu pregătirea 
unor conferinţe pe care urmează să le ţin duminică şi 
luni la Cluj, unde plec mîine. Te rog să mă ierți deci 
că n-am putut pune încă la punct manuscrisul pe care 
t—1 făgăduisem pentru Ramuri. Marti seara sunt, insă 
înapoi la Bucureşti şi chiar a doua zi vot căuta să-ți ex- 
pediez manuscrisul la Craiova sau — poate — să ţi-l 
înapoiez în capitală, dacă bunul meu noroc mă va sluji 
scotîindu-mi-te-n cale : ceea ce îmi doresc din inimă. 

Cu afectuoase şi devotate salutări, 


T. Vianu 


23H 


187 


Către Mihai Celarianu 


Bucureşti, 17 ianuarie 1940 


Ivbite domnule Mihai | 


Mă bucur mult de vestea pe care mi-o dai... îţi 
mulțumesc mult pentru gîndul de a mi-o fi împărtăşit 
din primul moment. Mica d-tale satisfacție o merita cu 
atîtea. drepturi omul pe care te rog să mă crezi cît de 
mult îl iubesc şi-l stimez. îţi mulţumesc de-asemeni pen- 
tru tot ce-mi spui cu privire la chipul în care am înfă- 
tisat teatrul lui Macedonski. Pregătesc acum voi. III al 
Operelor, a căror siluetă masivă începe să se contureze. 

Respectuoasele mele omagii doamnei Celarianu. D-tale, 
o călduroasă strîngere de mînă din partea vechiului 
prieten 


T. Vianu 


188 


Către Victor Iancu 


Bucureşti, 8 ianuarie 1941 
Iubite domnule  Iancu, 


îti multumesc din inimă pentru rîndurile d-tale Ele 
mi-au sosit într-unui din ceasurile mele mohorîte, in 
care cerul întunecat al iernii pare sâ adăpostească atit 
de bine îngrijorările de tot felul care ne apasă. Nu con- 
tenesc să mă întreb cum se va constitui viitorul țării si 
al nostru personal ? Totul stă încă învăluit pentru noi 
în aceste neguri reci ale iernii, pe care nici o rază de 
soare nu izbuteşte să le străpungă. .Scaunele de prietenie 


231 


pe cure d-ta mi ic dai fac parte din puţinele motiv.- .1» 
înseninare ah' ceasului de faţă. îți mulţumesc. 

îmi pare bine că te-ai regăsit, în fine. cu famib > 
d-tale. Si că răgazul lucrului ştiinţific par sa ti se 
ofere acum mai din belşug. înţeleg însă la fel cumplitele 
păreri de râu care te poartă către Clujul părăsit, in eaiv 
eu însumi constatam, acum un an, bunii şi înalții atmos- 
feră de cultură. Pentru că d-ta îmi faci mie atîtea bune 
urări, dâ-mi voie să-ți doresc, la rîndu-mi. să te revezi 
cât de curînd in locurile aşezării de pînă acum, unde 
hărnicia d-tale realizase atîtea lucruri frumoase. 

Am citit remarcabilul d-tale studiu din  R/eristal 
Flundaţiilvr' R/egale! asuprii sintezei spirituale nord 
transilvane şi a fost pentru mine o mare satisfacţie sâ 
regăsesc acolo expresia unor gînduri şi a unor tendinţe 
care m-au făcut totdeauna să privesc cu adeziune şi 
respect către sectorul moral evocat de d-ta. 

V[ifl(a] r/omdneascu] nu mai apare. Despre Simefin 
nu ştiu nimic, pentru că n-am putut vedea încă pe dl 
Cantacuzino - oare. după cum ştii, poate, a trecut printr-o 
gravă criză de viață. Dacă va fi însă vorba de vreo cone 
tinuare u activităţii, îmi va fiice multă plăcere să pre- 
zint studiile d-tale. 

llugîndu-tec să prezinti doamnei lancu respoctir-avl-» 
mele omagii. împreună cu bunele amintiri alo soţiei mele, 
te rog să crezi în vechea şi devotata mea prietenie. 


T. Vianu. 


Către Victor Iancu 


Bucureşti. :»! fehrUan-" 


Jubite domnule lancu. 


îți scriam în ultima mea scrisoare ca nu cunosc mea 
intenţiile d-lui G. M. Cantacuzino în ce priveşte reapa - 


238 


ritia revistei Simetria. Ştiri despre aceasta mi-au sosit 
abia pe ziua de ieri: dl. Cantacuzino pregăteşte un nou 
număr al Simetriei şi colaborarea d-tale va fi bine ve- 
nită. Dacă iii ceva gata, trimite deci. Pînă la 15 februarie 
nu va fi prea tîrziu. Eu însumi mă pregătesc să dau 
ceva, poate unele note pentru dicţionarul revistei, unde 
sunt dorite cît mai multe contribuții.’ D-ta vei fi avind 
însă şi ceva mai larg. 

Ce mai faci ? Credeam că vei avea drum pe la Bucu- 
reşti în timpul vacanței. Sperînd cu multă plăcere să 


te reväd cît de curînd, îţi strânge mîna, cu vechea 
prietenie, 


T. Vianu 


bo 


Către C. Saban Pägetel 


(Bucuresti,] 11 dec. Itm 
Mult stimate şi iuliite domnule Fägetel, 


iată articolul făgăduit !' Recitindu-l mi-am dat seama 
că, trunchiat, pentru a puteţi fi publicat în două numere 
consecutive, ar pierde mult clin valoarea lui. Cum, pe 
de alta parte, acord oarecare importanţă acestui articol, 
în fiire schitez pentru întîia oară partea cea mai gene- 
rală ;t concepţiei mele, îmi permit să insist a fi primit 
in întregimea lui, fie în acest, număr, fii în numărul 
viilor ;il revistei. Foarte recunoscător ti-as fi, iubite dom- 
nule Fägetel, dacă mi-ai trimete o corectură, cel putin 
înaintea tipăririi extrasului. 


Cu muite mulţumiri şi .afectuoase salutari, romin al 
d-tak foarte devotat. 
7. Vianu 


2.)) 


191 


Către Ion Rrea/u 


Bucureşti, >i „lpv, 


Mult stimate domnule  Breazu ' 


Vă mulțumesc: pentru amabila atenție a trimiterii 
Transilvaniei, unde alături de atîtea studii, pe care le-am 
citit cu mult interes şi folos, am avut si surpriza re- 
cenziei d-lui Victor Iancu cea mai bogată din cîte au 
fost consacrate recentei mele lucrări şi în care mi-a fost 
plăcut a recunoaşte nu numai aprobarea pe care a cis 
tigat-o, dar şi bunăvoința prietenească de care autorul 
ei a putut să se facă vrednic. As dori să mulțumesc per- 
sonal d-lui Victor Iancu, clar cum adresa d-sale nu-mi 
este acum la dispoziție, îmi iau îngăduința s-o fac prin 
dvs. Cum vă cunosc de multă vreme pretioasa activitate, 
folosesc prilejul de a vă exprima afinitatea intelectuală 
cu care o urmăresc necontenit, rugîndu-vă în acelaşi 
timp să primiţi bunele mele urări de sărbători şi sâ cre- 
deti în sentimentele mele foarte devotate. 


7 V:anu 


192 


Către Victor lancu 


Bucureşti, 7 atin: 1-H7 


Iubite domnule Iancu, 


Adevărat a înviat! Primeşte din parte-mi bune şi 
cordiale urări pentru d-ta şi toţi ai d-tale. Transilvania 


240 


mi-u sosit şi am descoperit cu plăcere în ea recenzia, 
despre Arta prozatorilor români, desigur cea mai bogată 
din cîte i-au fost consacrate, prețioasă mult şi prin con- 
sideratiile de cadru. Am reţinut accentul pe care îl pui 
asupra „psihologismului" meu şi cred că nu te înşeli 
Este aici o trăsătură a mea şi, poate, un rest din ceea 
ce era încă structura pregătirii umanistice in vremea 
cînd începeam studiile mele. în epoca de dinainte de 
1!) psihologia era resimţită drept disciplina de oază 
a studiilor filosofice şi filologice. Astăzi încă continuu 
să gîndesc la fel, cu toate limitele pe care cu timpul am 
ajuns să le fixez psihologiei. îți mulţumesc pentru tot 
ce aduci ca contribuţie la cunoaşterea lucrărilor mele şt 
pentru tot ce adaugi ca accent al prieteniei de cîte ori 
binevoieşti să te ocupi de mine. Am mulțumit d-lui 
Breazu, care mi-a trimis revista, rugîndu-l să mă re- 
prezinte pe lîngă d-ta, deoarece nu-ţi mai găseam adresa. 
Astăzi am avut şi plăcerea landurilor d-tale, încît pot. 
so fac şi personal. Cînd mai vii prin Bucureşti ? Te 
aştept, cu mult drag şi cu toată vechea' prietenie devo- 
tată. 


T. Vianu 


Către Ion Breazu 


Bucureşti, 27 mai 1942 


Stimate domnule Breazu, 


:ti mulțumesc: mult pentru expedierea Transilvaniei 
Am primit ultimele două numere K> care sunt acum pe 
calc de a le citi, cu atenția pe care o merită sumarele 
lor atît de bogate. 

Articolul despre Semnificația Ardealului in cultura 
romaneasca, pe care ştiu că îl doreşte mai de mult ami- 


241 


cu] nustru, d-l Victor Iancu, ar trebui să aibă caracter 
miei contribuţii atit de serioase, încît cred că este ma. 
bine să nu deptin nici o grabă în sarcina de a-l redac*.. 
îmi vei îngădui deci, stimate domnule Breazu, să amin 
termenul lui, pînă cînd mă voi libera nu numai de „u~ 
tualele mele îndatoriri şcolare, dar şi de prima orinduirv 
a unui material cu care mă asediază acum o nouă 
orare în curs ? 

Resimtind amabila d-tale invitaţie de a colabora „e 
Transilvania ca o deosebită plăcere şi cinste, te rog ** 
primeşti, stimate domnule Breazu, împreună cu multu- 
mirile mrSc. expresia salutărilor mele foarte devota:.-, 


T. Viw 


IX 
Către Al. Dimu 
*'Bucureşti.] L'fî mai I 
Dragă Dima, 
Referatul pe care îl doreşti' — şi pe care cu cea mr 
marc» plăcere ţi-l tin la dispoziție — îţi va sosi înainie 


de data fixată de d-ta. Dacă între timp vei veni la Bucu- 
reşti, vei avea ocazia să-l iei personal de la mine. Ma 
interesez viu de candidatura d-tale şi am întreprins 
chiar unele demersuri, pe care le cred utile. Cînd ne-om 
vedea, iți voi spune mai multe. Pînă atunci, îţi doresc 
succes, adică energie personală şi acel „dram de norud' 
al poetului (care mi se pare indispensabil). îmi pl.ue 
să-mi închipui că meritul d-tale va învinge, ceea ce e-io 
sigur dacă vei ajunge la examen. Cu veche afecţiune 


Către Al. Dima 


Bucureşti, If august 1:42 


Iubite Dima, 


îmi pare foarte, foarte rău că am făcut-o pe d-na 
Dima să vină pînă la mine într-un moment în care nu 
eram acasă. Nepolitetea mea a fost cu totul involuntară 
Fii că luasem întîlnire pentru ora fi, fie că pe nedrept 
rămăsesem eu încredințat că aşa ne întelesesem la tele- 
fon, am plecat la ora 5 la o întîlnire urgentă, propu- 
nîndu-mi să mă întorc după un ceas. La înapoiere am 
aflat însă că doamna Dima trecuse pe la mine. Am fost 
dezolat. A doua zi am aşteptat zadarnic telefonul d-net 
Dima. Contez mult pe d-ta, pentru a explica doamnei 
Dima toate scuzele mele împreună cu explicaţia neinte- 
leiierii pe care am regretat-o atîta. 

îți trimit cu plăcere prin dl. Victor Iancu două din 
cărțile pe care mi le ceri, pe Hamann şi pe Geiger. Pe. 
celelalte nu le am. Istoriile esteticei sunt la amicul Ra- 
lea. absent în acest moment clin Bucureşti! După ce vei 
întrebuința cărţile trimise — şi care, pare-mi-se, sunt 
şi acele care te interesează în primul rînd — te-aş ruga 
să mi le restitui, aici este posibil să am şi eu nevoie de 
ele pentru cursul meu. Sau' poate vei veni personal pe 
aici ? Mi-ar face plăcere să mai vorbim despre ale noas- 
tre si să-ți strîng mîna prieteneste. 

Am primit Memoriul d-tale. Dar de ce nu i l-ai 
trimis şi lui Ralea? Scrie-mi, te rog, cîteva cuvinte 
pentru confirmarea primirii acestora. Salutări prieteneşti, 


T, Vianu 


Adaug o nouă broşură a mea.” 


I Oii 


Către Alexandru T. Stamatiai! 


jBucuresti,] #7 april i>i' 


Tubite nene Alexandre, 


Räspund tocmai darului ultimei d-tale cärti, cititä 
în ultimile zile cu mare plăcere şi interes. între timp 
am fost însă rău bolnav şi nici acum nu pot spune că 
mă simt restabilit în totul. în ziua de 30 martie am fost. 
supus unei operaţii de mare urgenţă. în cursul nopţii 
precedente se declarase o apendicită cu peritonită. Am 
fost transportat la Sanatoriul francez şi operaţia a tre- 
buit să aibă loc fără întîrziere. Au urmat apoi martie 
greutăţi ale vindecării ! o mie de mizerii... mais passortv . 
Peste puţin timp nădăjduiesc să pot pleca la munte, spre 
a mă odihni şi reface. Bietele mele lucrări zac fulgerate, 
dar tot nu părăsesc speranţa, că te voi putea vedea ir. 
curînd. Te felicit pentru Eşarfe — un adevărat tezaur- — 
şi te îmbrăţişez cu vechea prietenie şi dragoste. 


T. Vianu 


197 


Către Victor lancu 


Bucureşti, 12 mai MI 


Iubite domnule lancu, 


Astăzi, după o lungă convalescentä, am ieşit pentru 
întîia oară în oraş, cu alte destinații decît acele ale tra- 
tamentului meu.' M-am dus să-l văd pe dl. Lovinescu. 
internat la Sanatoriul Colentina, unde urmează să i se 
stabilească diagnoza răului care l-a făcut să slăbească atît 
de mult în vremea din urmă. Citisem încă de azi-dimt- 
neatä frumoasa d-tale scrisoare din Viața, semnată îm- 
preună cu tinerii d-tale prieteni’, printre care am reu- 


244 


noscut cîteva nume remarcate mai dinainte. L-am găsii, 
pe dl. Lovinescu foarte mişcat de gestul d-tale şi al ti- 
nerilor care te însoțesc şi ne-am putut schimba, cu plä- 
cere, impresiile noastre. De altfel, iubite domnule Iancu, 
in vremea din urmă, am citit multe pagini de-ale d-tale, 
care mi-au provocat cea mai vie satisfacţie, prin felul în 
care ele erau gîndite şi scrise. Te felicit şi-ţi urez să ai 
mai departe aceeaşi vervă şi sîrguinţă creatoare. 

De astăzi, cred că mă pot considera angajat pe dru- 
mul bun al sănătăţii, chiar dacă trebuie să mai mă su- 
praveghez cîtva timp. Sunt însă ca un om care s-a ră- 
tăcit pe drum. Nu ştiu bine de unde să reîncep lucrul 
meu şi folosesc lungile răgazuri ce mi se oferă acum ca 
în anii fericiți şi îndepărtați ai tinereţii, pentru a între- 
prinde lungi lecturi fără plan. îmi dau apoi seama că 
am nevoie de o vacanţă odihnitoare, după atîti ani de 
mare încordare, şi mă pregătesc să mi-o ofer în mica 
noastră casă de la Zamora. Deocamdată mai rămîn însă 
în Bucureşti, pentru a reveni apoi pe la începutul lui 
iune, cînd — cine ştie ? — poate ne vom revedea. 


Multumindu-ti pentru ultima d-tale scrisoare, ifai 
urez tot binele şi-ţi string prieteneste raîna, ca al d-tale 
vechi şi devotat amic, 


T. Vianu 


138 


Către lon Petrovici 


Poiana Țapului, iulie 1943 


Mult stimate şi iubite domnule Profesor, 


Am luat cunoştinţă clin ziare de distincţia ce mi-a 
fost acordată la propunerea dvs. Tin să vă mulţumesc 
cu multă căldură pentru bunăvoința pe care mi-o acor- 
dati şi să vă asigur că ea întăreşte în mine, împreună 
cu convingerea de a merge mai departe pe căile mele, 
căldura ataşamentului pentru dvs. 


245 


Prilejul acestor rînduri este insă îndoit: voiau; u 
vă spun cît de mult m-au mişcat cuvintele pe care le ai 
rostit la incinerarea bunului şi regretatului nostru prie- 
ten Lovinescu, ia al cărui destin, nu numai dvs.. -a 
vechi coleg, dar şi noi, admiratorii aparţinînd unei ge- 
neratii, ceva mai tinere, asistam adeseori cu un negräit 
sentiment de uimire şi amărăciune. Cuvintele dvs. uit 
de nobile şi curajoase alină în noi această durere» şi, ros- 
tite dintr-un' loc înalt, restituie memoriei lui Lovinescu 
recunoaşterea care i-a fost refuzată în viaţă. Ele mi s-au 
părut a avea şi o semnificaţie mai generală, capabilă 
să întărească pe orice intelectual care s-a izbit vreodată 
de unul din nenumăratele prilejuri ale nedreptätii şi ne- 
înţelegerii. Ştiam prea bine de cîte ori obiectivitatea şi 
„generozitatea dvs. au avut ocazia să se exprime, încît 
manifestarea lor a mîngîiat oarecum durerea pierderii 
unui prieten şi a unui maestru mult prețuit, cu satisfacția 
de a vedea continuîndu-se o linie şi stabilindu-se un 
exemplu. 


Ultima dată cînd am fost în Bucureşti am vrut să 
mă prezint dvs., la Minister, dar cum mi s-a spus că 
sunteți în cursul primirii unor delegaţii străine, mi-am 
rezervat plăcerea de a vă cere o audienţă la o dată, ul- 
terioară. 

Pînă atunci, vă rog să primiţi, mult stimate şi iubite 
domnule Profesor, expresiunea vechiului şi respectuo- 
sului meu devotament, 

T. U'auu 


199 


Către Victor Iancu 


Poiana Țapului (Z.a:en, } 
10 iulie 194! 


Jubite domnule lancu, 


Răspund cu întirziere ultimei d-tale scrisori. Am fost 
insă mereu pe drumuri în ultima lună, de două ori şi 


246 


îJ Bucureşti, cînd te-am căutat, încît abia acum regă 
s.sc răgazul necesar acestor rînduri. îţi mulțumesc 
mult pentru cuvintele pe care mi le-ai adresat cu pri 
lenil actului de la Universitate (care mă tem insă că-şi 
va afla urmarea abia tîrziu) şi pentru sentimentele pe 
<are le-ai manifestat cu această ocazie, cunoscute de 
mme şi răspunzînd cu totul celei mai calde reciprocitäti 
O veste bună a fost hotărîrea d-tale de a mă vizita aci, 
ia Zamora, încît privesc acum necontenit drumul, cu 
nădejdea de a te vedea apărînd. Locul este foarte fru- 
mos aci şi ar fi pentru mine o mare plăcere să-ţi pot. 
face onorurile lui. Nici tihna favorabilă lucrului nu lip- 
seşte. Am luat deci cu mine cursul de Filosofia culturii, 
pe care l-am transcris în urmă la Bucureşti şi doresc 
acum să-l pun la punct. Deşi lucrarea aceasta aparţine 
unui moment anterior al meu, el a jucat atunci un oa- 
recare rol şi se face uneori referinţă la ea, încît mă gîn- 
desc să o public in toamnă. 

Multe, foarte multe lucruri am avea de vorbit şi aş- 
tept prilejul reîntîlnirii noastre, poate aci, la Zamora 
Pînă atunci, te rog să crezi în vechile mele sentimente 
prieteneşti şi să primeşti o caldă strîngere de mînă. 


T. Vianu 


201) 


Către Al. Lăzeanu 


Bucureşti, 25 ianuarie 1914 


Mult stimate domnule Lăzeanu, 


îți mulțumesc pentru bunele cuvinte de amintire pe 
care mi le trimiti din Craiova. Mi-a făcut şi mie o deo- 
sebită plăcere reîntîlnirea unor colegi de altădată, după 
o trecere de timp care ne dă dreptul să privim cu du- 
ioşie trecutul. Am citit poezia nepotului d-tale, d-l Se- 
rapion. Autorul trebuie să fie foarte tînăr şi cred că 
este necesar să mai aştepte înainte de a se fnfätisa pu- 


247 


Micului, li lipseşte încă mestesugul poetic. Nu e nimic. 
KI poate veni, prin lucru mult, prin bune lecturi şi mai 
cu seamă printr-o creştere a naturii în direcţia asta. 

Făgâduindu-mi plăcerea de a te reîntilni, iți string 
eu prietenie mîna. 


Tudor Vianu 


201 


Către lon Petrovici 


Bucureşti, 23 iunie P44 


Preaonorate domnule Ministru, 


Luînd cunoştinţă din ziare de numirea mea ca profe- 
sor titular la Facultatea de Litere din Bucureşti, am 
venit cu primul tren pentru a vă cere audienţă şi a vă 
prezenta multumirile mele. Din nefericire, ajuns aci, 
mi-am dat seama că informaţia ziarelor fusese prema- 
tură şi că în Monitorul Oficial (din 16 iunie c.) nu apă- 
ruse decît raportul Comisiei care m-a recomandat şi pe 
care Consiliul Facultăţii şi l-a însuşit la 30 martie, iar 
Senatul Universitar la 12 aprilie. Deşi în cele trei zile 
de cînd sunt în Bucureşti am depus silintele cele mai 
mari. n-am putut afla dacă decretul a fost întocmit şi 
în ce punct al cursului său se găseşte. Lucrurile îmi 
par acum atît de complicate, încît nu-mi rămîne decît 
unica nădejde de a vă ruga în mod respectuos să bine- 
voiti a interveni pentru lămurirea situaţiei şi pentru 
îndrumarea decretului către stadiul lui final. Cum viza 
Comisiei de numiri a Ministerului de finanţe a fost ob- 
ținută, nu cred că mai sunt dificultăți esenţiale. 

Aş fi rămas aci pentru a încerca să fiu primit de 
Domnia voastră mîine, vineri, dar cum am lăsat bolnav 
acasă pe băiatul meu, mă grăbesc să mă înapoiez la 
Poiana Țapului (Zamora) cu un automobil în care mi 
s-a oferit un loc. 


248 


Vă cer scuze, preaonorate domnule Ministru, pentru 
îndrăzneala acestei intervenţii şi, nădăjduind că nu mi-o 
veţi lua în nume de rău şi că îmi veţi acorda, şi de data 
aceasta, bunăvoința cu care m-ati onorat de atîtea ori 
în trecut, vă rog să primiţi expresiunea sentimentelor 
mele foarte respectuoase şi devotate. 


T. Vianu 


202 


Către Perpessicius 


Poiana Țapului (Zamora) 
26 iunie 1944 


Tubite Perpessicius, 


Venit aci, la Zamora, încă de la 5 aprilie, am încer- 
cat zadarnic să aflu pe unde te găseşti. Cu prilejul 
celor cîteva reveniri ale mele în Bucureşti, telefonul tău 
a sunat fără răspuns. Se vedea bine că eşti plecat. Săp- 
tămîna trecută, chemat din nou de treburi felurite, am 
revăzut Ln Bucureşti pe amicul nostru AL Rosetti si 
misterul mi s-a lămurit. Sunt bucuros să te-ştiu sănă- 
tos, într-un loc care, chiar de va fi cam izolat, presu- 
pun a fi o stație bună a pazei şi aşteptării. După întil- 
nirea cu Rosetti, am luat de la Casa Scoalelor noul tău 
op’, pe care l-am citit cu acea deplină desfătare pe care 
mi-o produce totdeauna scrisul tău, aşa cum el mi te 
aduce în față, cu învățătura ta atit de solidă şi de 
exactă, cu marile gratii ale stilului tău. îţi mulțumesc 
pentru minunatele ceasuri pe care mi le-ai dăruit. îți 
mulțumesc şi pentru binevoitoarea mențiune de la pg. 
13. Nu ştiu dacă şi alții resimt lucrurile în acelaşi fel, 
dar eu mă însoțesc totdeauna cu paginile tale, oricit 
de generale ar fi temele lor, într-o intimitate omenească 
din cele mai calde. 


_ Aş fi vrut să-ți dau şi eu veşti substanțiale despre 
mine, dar eu mă găsesc, în toate felurile, în provizorat. 


249 


Aştept diferite, nenumărate lucruri. Printre altele, apa 

ritia a două volume, pe care aş fi bucuros să ti le pot 
irimite în curînd. Mi se spune că termenele ar fi apro- 
piate. Pînă atunci, pînă la împlinirile de toate felurile, 
am încercat să reiau cîteva din gîndurile pe care le-am 
retezat aşa de brusc la 4 aprilie. Am scris cîte ceva. 
pentru Revista Fundațiilor, la cererea lui Camil Pe- 
lrescu, care şi-a asumat direcţia. Camil circulă între 
iîucureşti şi Sinaia (Hotel Excelsior) şi l-am întîlnit de 
(iteva ori pe aici ; a fost şi la mine în vreo două rîn- 
duri şi, acum cîteva zile, cînd ne aflam în Bucureşti 
am petrecut (vorba vine !) două ceasuri împreună, în- 
tr-un adăpost. Admirasem tocmai relativa refacere a 
„animației în capitală, revenită în unele puncte la ima- 
ginea ei mai veche şi pe care n-o mar putusem regăsi 
aidoma nici în aprilie, nici în mai. Cele două ceasuri 
petrecute împreună cu Camil în subsolul Micei mi-au 
spus însă că nu este încă timpul înapoierii şi că — 
vechi bucureştean — trebuie să mă mai privez de bucu- 
riile oraşului nostru, printre rosturile familiare. 

Mi-ar face multă plăcere, iubite Perpessicius, să pri- 
mesc cîndva noi veşti bune despre tine şi familia ta, 
căreia îmi permit a-i transmite, ca şi tie, gîndurile cele 
mai cordiale, cu vechea şi foarte devotata prietenie. 


T. Vianu- 


20:s 


Către Victor Iancu 


Poiana Țapului, 8 iulie 194-i 


Iubite domnule Iancu, 


îti mulțumesc mult pentru rîndurile d-tale. Stiair 
câ recenta'mea promoție- va întîmpina în d-ta bunele 
şi vechile sentimente prietenesti, care — te rog, să nu 
te îndoieşti — sunt si la mine deopotrivă de vn şi de- 
votate. Eram oarecum îngrijorat de lunga d-tale tăcere 


250 


>, desigur, aş fi întrerupt-o eti mai devreme, dacă aş 
fi ştiut că veştile mele te-ar fi putut găsi în Sibiu. Eu 
mă aflu aci încă de la 5 aprilie, dar am. tot fost prin 
Bucureşti, cu atîtea treburi care au rămas acolo în sus- 
pensie şi, printre altele, cu încercarea de a urni decre- 
tul, împotmolit într-o vreme. îmi aminteşti de planul 
»turneului" prin Ardeal. O, cum l-aş face, în toväräsia 
d-tale, dacă transporturile n-ar fi acum atît de grele 
şi chiar atit de primejdioase. Dar pentru că d-ta imi 
scrii că te deplasezi uneori, n-ai vrea ca prima stație a 
„turneului'! nostru — al cărui proiect rămîne valabil — 
să înceapă chiar la Zamora, unde este oarecum o limită 
a riscurilor ? Mi-ar face multă plăcere să te revăd pe 
aci. Sunt încîntat de impresiile pe care mi le comunici 
despre dl. Dan Bădărău, pe care deşi personal îl cunosc 
puţin, îl cunosc suficient din scrieri şi prin amici co- 
muni ca pe o personalitate cu totul remarcabilă. Mi s-a 
părut din rîndurile d-tale că perspectivele d-tale la Uni- 
versitatea din laşi s-au mai lămurit, ceea ce îmi produce 
cea mai mare satisfacţie. Cînd ne vom vedea, vom mai 
vorbi despre acestea şi despre alte multe lucruri care 
ni se impun totdeauna în lungile noastre conversații, 
pe care le aştept totdeauna cu mare nerăbdare. Deci, pe 
cînd ? Rugîndu-te să transmiti doamnei Iancu şi micu- 
tilor d-tale cele mai bune şi devotate salutäri, te asigură 
de vechea sa prietenie afectuoasă 


T. Viam 


204 


Către Ion Petrovici 


Poiana Țapului, îl iulie TM 
Preaonorate domnule Ministru, 
îmi fac o datorie dintre cele mai plăcute adresîn- 


du-vă, cu prilejul numirii mele la Facultatea de Filosofie 


251 


si Litere din Bucuresti, caldele mele multumiri si ex 

presia întregii mele recunostinte. Nu pot uita că sunt 
aproape optsprezece ani de cînd dvs. m-ati numit în 
învățămîntul superior în calitate de conferențiar şi că 
tot dvs. trebuie să vă mulțumesc acum pentru desăvîr- 
şirea chemării mele ca profesor titular. Leg astfel de 
persoana dvs., cu sentimentul celei mai vii gratitudini, 
datele cele mai de seamă ale carierei mele şi îmi place 
sa recunosc în această împrejurare nu numai o potri- 
vire a soartei, dar şi expresia unei comunităţi spirituale 
iare, în ce mă priveşte, a luat totdeauna formele celei 
mai sincere admiratii. Fie ca revenirea unor timpuri 
mai bune, într-o lume care să regăsească drumurile 
păcii şi ale înțelepciunii, să ne îngăduie realizarea pla- 
nurilor noastre stiintifice,' consacrate ţării şi culturii 
noastre, adică acel singur şi modest bun care rămîne 
în definitiv ţinta noastră cea mai de seamă. Îmi spun 
că, la Bucureşti, trebuie să fi apărut voi. I din Zstoria 
literaturii române, şi aş fi foarte fericit dacă aş şti că 
lucrarea mea nu v-a displăcut prea mult. Ar fi, desigur, 
o mare satisfacţie pentru mine dacă aş putea să fiu 
primit, în curînd, de dvs. pentru a vă putea culege 
impresia şi pentru a vă putea prezenta şi cu grai viu.. 
Împreună cu respectuoasele mele omagii doamnei Pe- 
trovici, multumirile vechiului şi devotatului dvs., 


T. Vianu 


205 


Căire Al. Dima 
Poiana Țapului (Zamora 
8 auffust 1944 


Iubite -prietene Dima, 


Bine ai venit ! Scrisoarea d-tale”, care mi-a sosit cu 
oarecare întîrziere, probabil din pricina unor indicati'- 


252 


de adresă necomplete, îmi aduce ştirea că te găseşti din 
nou la Sibiu. îti mulţumesc pentru cuvintele pe care mi 
le adresezi cu prilejul definitivării mele. Sper că ne 
vom putea regăsi curînd la treburile noastre şi într-o 
colaborare pe care aş dori-o cît mai frecventă şi mai 
apropiată. Eu sunt aici, la Poiana Țapului, încă de la 
5 aprilie, dar nevoile m-au readus mereu în Bucureşti 
şi chiar acum, în urmă, către finele lui iulie, cînd gro- 
zavul bombardament de noapte m-a aflat oarecum în 
mijlocul tragediei. Lucrez cu toate acestea cu sîrg, prin- 
tre altele la tratatul despre Metaforä, pe care aş dori 
să-l public în toamnă. Istoria literaturii, voi. I, şi Filo- 
sofia culturii au văzut în fine lumina tiparului şi aş 
dori să ti le ofer cît de curînd. Oare expediţia prin poştă 
te-ar afla la Sibiu ? Sau nu ai cumva un drum pe aci. 
cu care ocazie mi-ar fi atît de plăcut să ne revedem şi 
să mai vorbim despre atîtea lucruri de-ale noastre ? Aş 

teptînd veştile d-tale, îți urez multe lucruri bune şi-ţi 
strîng mîna cu veche prietenie, 


T. Vianu 


20 H 


Către Victor Iancu 


Poiana Țapului. 1 1 august l'H-t 
Jubite domnule lancu, 


M-a bucurat mult vestea sosirii d-tale aci. Dacă nu 
ai nimic împotrivă, te-aş ruga însă s-o fixezi pentru 
luni, 21 august (deoarece duminică, la 20 crt. s-ar putea 
întîmpla să lipsesc de-acasă). Cu plăcerea de a te re- 
vedea în curînd şi de a mai sta puțin de vorbă despre 
atîtea lucruri care ne leagă, îți strînge mîna cu toată 
prietenia 


T. Vianu 


207 


Către N". Georgescu-Tistu 


Zamora, 12 auyust 174 


Jubite domnule Tislu 


Iti mulțumesc pentru rîndurile d-tale prieteneşti”» 
găsite la Bucureşti, cu mare întîrziere. Ca vechi coleg, 
rămas statornic în sentimente de preţuire şi prietenie, 
îţi spun acum c'est votre taur şi să dea Domnul să săr- 
bătorim şi înaintarea d-tale neîntîrziată. 

Sunt aici, la Poiana Tapului (Zamora), încă de la 
ă august, dar cu destul de dese alarme şi bombarda- 
mente. Nu sunt plăcute... Cîteva volume, luate în grabă, 
şi oarecare material de note îmi permit să-mi continuu 
lucrările. în aşteptarea reluării activității la Universi- 
tate. Dar cînd vom începe-o oare? La Universitate am 
auzit, despre ravagiile de la etajul seminarului de bi- 
bliologic!. Sper însă că depozitul lui Actum, I, a rămas 
neatins. Ce mai lucrezi ? Ce mai plänuiesti ? Fägädu- 
indu-mi plăcerea de-a te revedea în curînd şi rugîndu-te 
să transmiti respectuoasele mele omagii doamnei Geot- 
gescu-Tistu, îți strînge prieteneste mîna 

al d-tale devotat, 


T. Vianu 


20S 


Către Miron Constantinescn 


|Bucureşti, septembrie 11144] 


Domnule Redactor, 


Am citit cu surprindere in Scinteia, anul I, nr. 1, 
articolul unuia din colaboratorii dvs., consacrat capito- 


254 


lului despre Conditionärile economice ale culturii, cu- 
prins în cartea mea Filosojia culturii. Lă.sînd la o parte 
chestiunea de un interes pur teoretic a chipului în care 
am interpretat materialismul istoric, țin sâ precizez 
mai întîi că în lucrarea mea, conținînd substanța unui 
curs profesat încă de acum 15 ani si pe care am izbutit 
să-l tipăresc în timpul cenzurii, adică într-o vreme in 
care tratarea unei astfel de materii era o întreprindere 
dintre cele mai dificile, cred că mi se poate recunoaşte 
că numai datorită curajului şi independenței intelectuale 
am putut vorbi despre aspecte stiintifice trecute altă- 
dată sub tăcere, subliniind în' acelaşi timp valoarea lor 
în dezvoltarea modernă a ideilor. Nu-mi fac un merit 
deosebit din relevarea acestor atitudini, dar dacă se con- 
testă intențiile învățămîntului meu, socotesc că le pot 
aminti împreună cu atmosfera de progres intelectual 
despre care pot mărturisi sutele de studenți care s-au 
bucurat de cuvîntul meu, în timpul unei cariere con- 
sacrate adevărului şi ideilor generoase. 

Primiti, vă rog, domnule Redactor, asigurarea deose- 
bitei mele considerații. 


T. Vian\ 


Domnului redactor al ziarului Scinteia, Bucureşti 


200 


Către G. Tutoveanu 


Bucureşti. 7 februarie M4" 


Multstimate domnule Tutoreanu g 


Vă mulțumesc pentru ecoul’ pe care îl trimiteti poe- 
ziei mele Pe stinci. îl primeşte, mai degrabă decît omul 
pe care îl adăpostesc astăzi în mine, tînărul student 
care a scris-o cu un sfert de veac mai înainte, pe cind 
se afla la Universitatea din Viena. Am publicat poezia 
încă de-atunei într-o revistă a vremii” şi apoi într— 


Antologie*, de unde redactorul Ardealului a repro- 
dus-o \ fără a indica izvorul. In numele acelui tînăr, pe 
care nu-l reneg, dar pe care sunt surprins şi desigur 
mişcat cînd cineva îl recheamă in actualitate, vă mul- 
tumesc. El va citi, ca şi mine, cu vechea preţuire şi cu 
plăcere, răspunsul pe care îl veţi da în C/onvorbiri] Li- 
terare], îngăduiţi-mi pînă atunci să vă adresez bunele 
mele urări pentru anul nou şi să vă rog a primi salu- 
tările mele cordiale şi devotate, 


T. Vianu 


210 


Către Eniilian I. Constantinescu 


Bucureşti, 7 mai 4> 


lubile prietene Emilian, 


Multă plăcere mi-au făcut rîndurile d-tale. Ştiam de 
la d-l Peter, pe care l-am întîlnit mai săptămânile tre- 
cute, că eşti la Cîmpulung şi îmi explicasem astfel lungul 
răstimp de cînd nu ne-am văzut. Nu mă aşteptam totuşi 
la bucuria unui semn din partea d-tale. El îmi vine 
acum, încadrat de emoţii cuceritoare, ca un dar de Paşti, 
şi îți mulțumesc pentru el. Evoci, iubite prietene, anii 
îndepărtați ai tinereţii noastre, cum o fac şi eu de atîtea 
ori, cînd întîlnesc un vechi coleg, pe unul din acei cu 
i-are legăturile sufleteşti au fost mai puternice, oricît 
de intermitentă ar fi fost manifestarea lor. Suntem atît 
de răpiți de vîrtejul vieţii, încît, iată, trec zilele şi anii 
şi numai din cînd în cînd observăm că-i întrebuintäm 
atît de rău pentru a cultiva prieteniile care ne sunt mai 
dragi şi mai preţioase, pentru că numai tinereţea fugi- 
tivă ni le-a putut dărui. 

Ce faci ? Ce lucrezi ? îmi vorbeşti despre un „exil 
benevol", ceea ce animă în mine speranţa că vei renunța 
curînd la el şi că, înapoiat între ai d-tale şi la o activi- 
tate care îmi spun că va fi în continuare fecundă, în 


tăcerea si discretia ei, ne vom întîlni desigur într-un 
interes comun. Dar şi pînă atunci, dacă întîmplarea te 
aduce în Bucureşti, te-aş ruga să nu mă ocoleşti. Cred 
că am avea multe lucruri să ne spunem. 

îți mulţumesc pentru bunele gînduri pe care mi le 
trimiti cu prilejul .numirii mele la direcția Teatrului 
National.’ Mi-am luat o sarcină grea şi care îmi modi- 
fică mult viaţa. Deocamdată lichidez un repertoriu şi 
fac administraţie. Dar dacă directoratul meu va fi destui 
de lung, sper să pot aduce şi acea contribuţie artistică 
pentru care sarcina încredințată mi s-a părut ispititoare 

Reînnoindu-ţi toate multumirile mele, te asigură de 
vechea şi devotata sa afecţiune prietenească 


T. Vianu 


211 


Către Henri Jacquier 


(Bucureşti, ianuarie 1!M(il 


Mult stimate domnule Jacquier', 


Am petrecut, aseară, ceasuri de mare desfătare inte- 
lectuală citind articolele d-tale din ultimul număr al 
Buletinului lingvistic. Noul concept pe care l-ai făurit 
in contribuţia despre Le discours direct lie’ şi multele, 
atît de finele precizări pe care le-ai adus în studiul con- 
sacrat Stilisticit lui Iordan’, au găsit în mine un cititor 
pasionat şi admirativ. Urmăresc de mai multă vreme 
articolele d-tale din Revista Cercului literar: acele 
despre atmosferă au devenit punctul de plecare al unor 
reflecții proprii, care vor dobîndi poate odată o formă 
închegată. Nu mi-a scăpat nici cealaltă recenzie asupra 
cărţii lui lordan cu adaosurile-i atît de interesante găz- 
duite de Buletinul lingvistic. Rezervele pe care le faci 
în legătură cu observaţiile mele din R/evistal Fundati- 
ilor] R[egale\ pot fi dezvoltate mai departe. Deocamdată 


257 


deosebirea dintre stilistica lingvisticä si cea esteticä nu 
mi se pare încă suficient întemeiată. 

Am dorit să însemn aci via participare cu care ci- 
tesc fiecare dintre contribuţiile d-tale şi marele interes 
cu care le aştept. Deunăzi, stînd de vorbă cu amicui 
nostru Al. Rosetti, făuream planul unei concentrări mai 
intense într-o lucrare comună. N-ar exista oare putinţa 
să ne apropiem şi în spaţiu? Deocamdată m-aş bucura 
mult dacă, venind în Bucureşti, ne-am putea revedea 
şi sta de vorbă despre atîtea lucruri care ne sunt co- 
mune. 

Dorindu-ti un an spornic şi multă mulţumire sufle- 
tească, te asigură de sentimentele sale foarte devotate, 


T. Vianu * 


212 


Către Lucian Blaga 


TEATRUL NAŢIONAL DIN BUCUREȘTI 
CABINETUL DIRECTORULUI 


15 ianuarie tsUn 


Iubite Blaga, 


Am auzit că ai fost prin Bucureşti şi am resimţit o 
mare mîhnire că nu mi-ai dat un semn pentru a ne 
putea vedea şi mai vorbi despre lucruri de-ale noastre. 
Ce să fie? Altădată ne întîlneam totdeauna şi, cu toate 
că ocupațiile tale îți lăsau putin timp liber, puteam cel 
putin să te văd în treacăt. Rogu-te nu mă ocoli la vii- 
toarea ta venire. lată, începem să îmbătrînim şi nu e 
bine să risipim clipele care ne pot menţine alături. Ce 
lucrezi ? Ce te pregăteşti să mai publici? Eu sunt pe 
punctul să dau la lumină două volume de studii! dar 
mi-a rămas puţină vreme să mă aşed la o nouă cercetare. 
Teatrul mi-a modificat viaţa şi nu pot spune că sun: 


258 


mulţumit: virtejul e prea ametitor ; zgomotul e prea 
mare. 

Transmite, te rog, doamnei şi domnişoarei Blaga orna 
giile mele şi crede în întreaga mea dragoste prieteneascä 


T. Vianu 


213 


Către Elena Vianu 


ROUMANIH 
AMBA33ADE DE ROUMANIE 
A BELGRADE 


[cea 28 martie 1946J 


Jubita mea Mimoc, 


Folosesc prilejul înapoierii la Bucureşti a unei dom- 
nişoare secretare a Legaţiei iugoslave, care ne-a însoţit 
în călătoria noastră, pentru a-ţi da primele mele veşti. 
Am călătorit în bune condiţii, ajungînd la Pancevo 
marţi, pe la ora 2 da., unde ne aştepta şeful Protoco- 
lului. Am fost conduşi cu maşinile la Belgrad, traverstnd 
Dunărea pe un bac. M-am instalat aci la Hotel Majestic, 
unde ocup un agreabil şi bine instalat apartament com- 
pus din vestibul, hali, salon şi odaie de culcare cu sală 
de baie. La rigoare, am fi putut locui cu toţi aci. Pentru 
cancelarie, am închiriat o altă mare odaie la mezanin, 
unde am instalat casa de fier, arhiva, dactilografele şi 
unde, noaptea, doarme omul de serviciu. Ceilalți membri 
ai misiunii sunt adäpostiti —- în condiţii mai putin bune — 
la Hotel Moscova. lau mesele la restaurantul (etatizat) 
al Hotelului, unde o masă suficientă şi îngrijită (în 
sensul maghiaro-german) costă aproximativ 150 dinari 
Se poate lua masa şi la alte restaurante. Pînă acum, 
pentru oameni trăind în condiţiile mele, n-am observat 
semne de criză de aprovizionare. Totul pare mai bin* 
“ganizat ca la Bucureşti. Oraşul, cu aspect mitteleuro 
Păisch, a suferit desigur mari distrugeri, nu însă în toate 


cartierele. Există mari străzi, frumos tăiate, cu vitrine 
în faţa cărora te poţi opri o clipă şi clădiri monumentale. 
Circulaţie vie în anumite ore ale zilei şi, în genere, mai 
multă ordine şi curăţenie decît la noi. Impresia nu esle 
deloc nefavorabilă. Din cînd în cînd, privirile scapă către 
perspectivele Dunării şi ale Savei. pe care o văd şi de 
la una din ferestrele apartamentului meu. Marele parc 
al oraşului — Kale Megdan — cu vechea, märeata ce- 
tate este un loc foarte frumos şi atrăgător. Cred că ne 
vom simţi bine aci. 

Mai greu stau cu banii. Leii pe care i-am luat :4 
mine nu i-am putut schimba nici în timpul călătoriei, 
nici ajungînd aci. Este probabil că-i voi înapoia prin- 
tr-un curier la Bucureşti. Deocamdată, am împrumutat 
50 000 dfinari] de la Ministerul de Externe iugoslav, 
dînd apoi colaboratorilor mei, după nevoia fiecăruia. 
Am fost primit ieri de ministrul de Externe, d-l Simici. 
vechi, diplomat plin de distincție. în două, trei zile voi 
fi probabil primit de Ribar, căruia va trebui să-i ţin şi 
un discurs, al cărui text, în copie, l-am şi înaintat. Chiar 
în ziua sosirii am dat un interview ziarului Politika. 
apărut a doua zi. Multe persoane solicită audienţe, tre- 
buie să mă tin în curent cu presa, îmi organizez servi- 
ciile, încît toată ziua sunt ocupat. Mai greu este seara, 
cînd rămîn singur şi, uneori, mă întreb, din nou, ca la 
Bucureşti... Atunci, mi se face un mare, arzător dor de 
voi. Cum aş face să vă am mai repede lîngă mine ? Casa 
din str. Clemenceau este net urîtă. Cealaltă, ocupată de 
albanezi, ar fi mult mai frumoasă, mai încăpătoare şi 
mai potrivită, văzînd numărul serviciilor mele şi nevoile 
adăpostirii proprii. Am trimis un avocat să confere cu 
ei. Albanezii l-au trimis la Ministerul de Externe. Ati 
observ însă timiditate : se găsesc într-o încurcătură pe 
oare nu ştiu cum s-o rezolve. Voi vedea ce voi face. 


Ce fac scumpii, frumoşii noştri copilasi ? Mi se spune 
că aci nu există liceu francez.. Ce vom face cu Ionel" 
Trebuie să ne gîndim. Azi sau mîine voi încerca să te 
chem la telefon, deşi ieri, cînd am vorbit cu Stoica, >0 
auzea cu foarte mare dificultate. Ţi-a telefonat Stoica, 
aşa cum îl rugasem ? 

Nu pot să-ţi scriu mai multe acum, căci domnişoara 
aşteaptă. Vreau să adaug nuntiii că te iubesc mai mult 


260 


<c. orice pe lumea asta si că, departe de tine si de copiii, 
noştri, viaţa mi se pare searbădă şi tristă. 


Vă sărut, 


Tudor 


îmbrățişări tuturor ai noştri şi lui Mişu şi Fetitei 
Voi folosi toate noile ocazii pentru a vă scrie. Vă îm- 
brätisez cu mare dor, iubiții mei, 


Tudor 


214 


Către Elena Vianu 


ROUMANIE 
AMBAS.SADE DE ROUMANIE 
A. BFILGRADE 


30 IU [1946] (Simbatâ) 
hibita mea. 


Scrisoarea pe care ţi-am trimis-o deunăzi şi pe Care 
cred că ai primit-o a fost aşternută în mare grabă şi a 
rămas foarte incompletă. Multe nu ţi-am putut spune 
nici la telefon, alaltăieri, cînd am fost atît de fericit 
să-ți aud vocea, dar şi atît de nenorocit să-mi dau seama 
că trăieşti în nelinişte şi îndoială. Astăzi, cînd mi se 
prezintă un nou prilej să stau mai mult de vorbă cu 
tine, îl folosesc cu mare voluptate. Nopțile mele nu sunt 
prea lungi. M-am sculat la 6 dimineaţa şi m-am aşezat 
îndată la masa de lucru. Vreau să-ţi vorbesc despre mine 
Si despre tine, despre voi toţi, iubiții mei. 


Săptâmîna asta a fost un şir de zile goale. în astep- 
tarea audienței la Ribor, care va avea loc astăzi, m-am 
tîrît intre mese şi puţinele treburi ale Cancelariei, iți 
închipui contrastul pe care îl resimt între relativa inac- 


261 


iivi-tate a acestor zile şi munca atît de încordată din 
Bucureşti. Deşi, cu puţin timp înainte, mă plîngeam 
uneori de sarcinele mele atît de covîrsitoare, le duc acum 
dorul şi, dacă nu voi izbuti să dau un conţinut mai bo- 
gat vieţii mele de aci, va trebui să mă angajez în lucrări 
personale mai întinse, pentru a acoperi vidul şi urîtul. 

Suferinta mai mare a acestor zile a fost însă dorul 
arzător de voi. Necontenit vă evocam, pe tine, iubita 
mea, atît de frumoasă, de bună şi de înteleaptä, atît de 
necesară mie în orientarea tuturor acţiunilor mele, pe 
scumpii şi frumoşii noştri copilaşi, fără de ale căror 
glume şi jocuri şi fără bucuria pe care mi-o produce 
urmărirea creşterii lor splendide, viața îmi apare atît de 
pustie. 

Mult m-am gîndit în aceste zile din urmă şi la schim- 
barea vieţii mele, ca produsul unei idei stabilite altădată 
şi pe care nu ştiu dacă am reexaminat-o suficient, cu 
destulă atenţie şi aprofundare, în lumina situațiilor mai 
noi. A fost, pînă la urmă, ceva ca ţinerea unui pari mai 
vechi, un fel de experienţă făcută cu ciudata curiozitate 
de a vedea ce dă... Aveam însă dreptul s-o fac? S-ar 
putea întîmpla, ca în cursul lunilor sau anilor ce vor 
veni, să-mi găsesc un rol pozitiv, să pot sluji şi să cu- 
ceresc sentimentul împlinirii unui destin fericit. Deocam- 
dată mă simt însă apăsat de regretul părăsirii activităţii 
mele, mai cu seamă la Facultate şi în mijlocul biblio- 
tecii mele, unde ani de zile am trăit în sentimentul crea- 
tiei si al creşterii interioare continui... Ani de zile alături 
de tine, iubita mea, în care am fost cu adevărat fericit 
şi pe care' aş dori să-i văd reîntoreîndu-se. Uneori, mă 
cuprinde o mare nerăbdare. Aş vrea să mă înapoiez. Cred 
că mă voi înapoia. Este drept că. în vremea din urmă, 
treburile mele la Teatru (pe care nu le regret) şi multele 
altele însărcinări, îmi stricaseră vechea mea linişte stu- 
dioasă, încît se formase în mine dorul evaziunii. Este 
adevărat apoi că, în timpul ultimului an şi jumătate de 
muncă încordată, temele mele se împuţinaseră, fecundi- 
tatea mea intelectuală slăbise. Eram ameninţat de o pri- 
mejdie. Poate că a trebuit să plec, pentru a mă regăsi 
pe mine şi pentru a-mi putea continua lucrul meu esen- 
tial. Voi fi din nou fericit dacă voi cîştiga acest rezultat 
şi dacă, în împrejurări bune pentru noi toţi, în pace şi 


262 


siguranţă, mă voi înapoia la vechea mea formă şi mă 
voi simţi din nou rodind. îmi leg speranțele mele de 
Dumnezeu, rugîndu-l fierbinte să ne lumineze şi sâ ne 
ajute. 

Deşi ţi-am comunicat cîte ceva despre oraş şi despre 
aşezarea mea aci, vreau să revin cu impresii noi. Bel- 
gradul este un oraş frumos, etajat pe terase descendente, 
cu perspective pitoreşti asupra Savei şi Dunării. Are 
străzi mari, lungi şi drepte, clădiri monumentale, un parc 
frumos în interiorul vechei cetăţi. Cartierul vilelor (De- 
dine), înglobînd locuinţe somptuoase, este aproape în în- 
tregime ocupat de armată. Există un frumos bulevard 
al Ambasadelor, unde se află şi vechea ambasadă română, 
ocupată acum de albanezi. Nu ştiu dacă vom putea re- 
intra acolo, deşi — după spusele avocatului cu care am 
stat de vorbă — contractul nostru este încă în vigoare 
Ministerul de Externe de aci este însă ezitant pe această 
chestie şi cu n-aş vrea să produc nici un fel de tensiune 
Cum voi rezolva deci problema instalării Ambasadei, 
văzînd grava criză locală de locuinţe ? Poate răniînind 
pur şi simplu în Hotel, unde ocup un apartament bine 
mobilat, compus din vestibul, hali mare (cu profuziune 
de fotolii, credente, plante exotice şi cu un întreg perete 
de cristal deschizîndu-se asupra unui lung balcon cu 
perspectiva către Sava), salon destul de fastuos, cameră 
de culcare cochetă, unde se află şi masa de lucru, ba 
chiar şi o mică bibliotecă cu cărți sîrbesti"si frantuzesti, 
apoi sala de baie, foarte bine instalată şi aceasta, dar 
unde apa caldă nu vine decît o dată pe săptâmînă, sîm- 
băta după-amiază (este mare lipsă de cărbuni aci). Spa- 
tiu ar fi deci destul pentru a instala divanele copiilor, 
unul într-un colț al hallului, celălalt în salon sau poate 
amîndoi în salon, restul spaţiului rămînîndu-ne nouă, 
pentru confortul şi pentru serile noastre. în ce priveşte 
receptiile, există la primul etaj al hotelului un salon 
anume amenajat pentru astfel de scopuri şi unde am 
şi văzut o recepţie, dată de una din misiunile care locu- 
iesc aci. Toate acestea sunt însă simple ipoteze. Incepînd 
de luni voi face diligentele necesare pentru a găsi o lo- 
cuintä şi pentru a încerca s-o mobilez. Mobila care se 
zăreşte prin vitrine este populară şi modestă (ca mai 
toate mărfurile care se pot vedea prin vitrine). Simici 


263 


mi-a vorbit de anticari, dar eu n-am găsit încă vreunul. 
Rămîne să văd şi să te tin la curent, o dată cu progresul 
cercetărilor. 

Alte amănunte despre Belgrad. Oraşul a fost foarte 
lovit, mai mult decît Bucureştiul. Totuşi nu este nici 
murdărie, nici dezordine. Echipe de tineri, pe care le 
întîlne.şti mai pretutindeni, lucrează de zor, string pe 
alocuri resturi de dărîmături, sapă gazoanele marilor bu- 
levarde. Oraşul este bine asfaltat şi curat întreţinut. 
Centrul oraşului, unde sunt clădirile monumentale sau — 
cel puţin — cele mai noi şi mai solide, a rezistat mai 
bine bombardamentelor şi luptelor, încît distrugerile n-au 
alterat prea mult imaginea totală şi cea cu care, ca străin, 
te întîlneşti mai des. 

Pare a fi lipsă pe aci, pentru populaţia modestă. UNTIA 
trimite însă ajutoare şi în marile magazine, etatizate, 
se pot cumpăra provizii alimentare sau alte mărfuri, 
unele pe bon, altele fără. Există şi un economat al Le- 
gatiilor (cartelele mele vor sosi în curînd). Comerţul este 
sau etatizat sau liber, dar ceea ce am văzut pînă acum 
sunt mai mult mărfuri pentru pungile modeste. Maga- 
zine de lux n-am impresia că există. 

Restaurantele de aci au liste destul de bogate, cu 
feluri de carne (mai ales de porc), cu oarecari legume şi 
prăjituri. Cea mai bună masă se poate lua tot la Majes- 
tic, deşi felul de a găti aminteşte oarecum pe al ungu- 
rilor sau nemților şi regimul este în genere prea carnat. 
Mă refugiez deci, serile, în salade (cu un untdelemn mai 
bun ca al nostru), măsline, smochine (mici). Cred că re- 
colta de vară va spori această parte a menu-urilor. Viaţa 
mi se pare mai ieftină ca la Bucureşti. De altfel, şi oca- 
ziile de a cheltui sunt ceva mai rare. Există numeroase 
cafenele (ba chiar una destul de bine instalată), dar cu 
un public popular, şi alte localuri nu cred că există. Pe 
la 91/2-—10 scara nu mai trece nimeni pe stradă sau 
numai rari întîrziaţi. Nu ştiu ce va fi dincolo, în viaţa 
Legatiilor. Probabil că acolo există o viață de societate, 
"unt însă reprezentații de teatru (se joacă Revizorul de 
Cogol), operă (Tosca... Traviata etc.) şi concerte simfo- 
nice. Duminică seară mă voi duce la Operă, să asist la 
ei reprezentaţie de balet. Oamenii mi se par serioşi şi 
harnici. Multă lume vorbeşte frantuzeste şi nemteste. 


2»i4 


Am descoperit un oficiu de propagandă american şi unul 
francez, cu ziarele şi revistele noi. La chioşcuri se găsesc 
„ziarele englezeşti. Numeroasele librării n-au literatură 
străină. 

Serile, mă înapoiez devreme în apartamentul meu, 
uneori însoțit de unul sau mai multi din colaboratorii 
mei, care sunt dräguti şi vor să mă ajute. La prînz, iau 
mesele cu unii dintre ei, totdeauna cu d-na şi d-l Geor- 
gescu. 


Am fost destul de necäjit de vestea pe care mi-ai 
dat-o în legătură cu repercusiunile articolului lui Eugen 
lonescu.' Articolul este incontestabil injust, lipsit de de- 
licatete şi tact. Avea nevoie Suehianu să amestece nu- 
mele meu ? Eu n-am făcut decît oficiul transmiterii şi 
nu puteam reţine un text care nu mi-era adresat. Am 
fost însă împotriva publicării lui şi i-am atras atenţia 
lui Suehianu în mai multe rînduri. Dacă Suehianu a 
mărturisit acest lucru, nu înţeleg pentru care motive mi 
s-au putut aduce învinuiri. Acest idiot incident mă irită, 
deoarece desluşesc în el o agresiune politică. Nu-mi dau 
seama care a fost întinderea şi însemnătatea lui. Con- 
tinuă el şi acum ? Este cazul de a adresa o scrisoare de 
punere la punct. ? Cui ar trebui s-o adresez ? Dacă este 
cazul, nu ezita să mă chemi la telefon sau să-mi teie- 
grafiezi. întreabă pe Massoff ce se mai vorbeşte şi ex- 
plică-i împrejurarea. Din puţinele lucruri pe care mi 
le-ai spus, am avut impresia că s-a iscat un adevărat 
scandal public. Este aşa ? Stupidă istorie ! Abia am plecat 
şi rea-credinta latră în urma mea. în tot cazul, fața de 
ostilitatea liberalilor (manifestată a doua oară, după pe- 
nibila întîlnire cu Fărcăşanu), nu ştiu dacă nu e cazul 
să retrag colaborarea mea la volumul pentru Pillat. - Eu 
am înțeles să continuu vechi legături prietenești, ajti- 
iîndu-l pe Dinu şi dîncl contribuția cerută volumului 
Pillat. în timp ce ci sunt sau mojici sau mîriie în urma 
mea. Dacă Liberalul continuă, ar trebui să-i spui toate 
astea .Măriei Pillat. Dar chiar dacă s-au calmat, i le 
voi spune eu, cînd mă wi înapoia. Fanatismul lor politic 
<ste dezgustător, acum cînd vechea lor clicä de speculanti 
este oleacă deplasată. Dă-mi, te rog, amănunte şi tri- 
mite-mi eoupurele de presă, cu prima ocazie. Dacă Viky 
n-a dat articolul, sâ nu-l mai dea; să ti-1 înapoieze. 


265 


Ce ai fâcut cu Casa Scoalolor ? Ti s-au trimis volu- 
mele ?' Dar cartea care trebuia sâ aparâ la editura Im 
Blazian ce devine‘? întreabă-l la Ministerul Artelor. 

Termin acum, iubita, iubiții mea si te sărut pe tine 
si pt scumpii noştri copilaşi, şi încă o dată, şi încă 
o dată. 

-i. gudtrr 


Mimi dragă. 

Ieri am predat scrisorile de acreditare. A fost o solem- 
nitate impunătoare. îţi trimit ziarele. Şeful Protocolului 
mi-a spus că e posibil să ni se cedeze Ambasada Polo- 
niei, care caută o casă ceva mai mare. Trebuie să-ţi spun 


însă că Ambl|asadaj Poloniei este un hotel particular 
impunător. începe să se deseneze multă activitate. 
Vă sărut, iubiții mei, 

Tudor 


215 


Către Elena Vianu 


ROUMANIK 
\ BELGRA.OE 


-) aprilie il'-Mfii 


Tubita mea Minu, 


Mi-a venit o idee luminoasă. Ce-ar fi dacă, în loc să 
vin eu de Paşti la voi, ati veni voi la mine? Am primit, 
în fine, autorizaţie dea trimite un curier, pe d-l C. Beaca, 
prim-secretar de Legatie. D-l Beaca se înapoiază la 
Belgrad cam într-o săptămînă de la sosirea lui la Bucu- 
reşti, şi mi-a făgăduit că va depune cel mai mare zei 
posibil pentru a vă tran porta aci. D-l Beaca va fi, de 


266 


altfel, el Însuşi însoţit de soţia şi fetiţa lui. Nu mai ezita. 
Veniti. Primăvara este aci minunată. Azi am fost la 
Avala, o colină înaltă în preajma Belgradului, unde se 
află monumentul Soldatului necunoscut. Am depus o co- 
roană. Era' o înflorire miraculoasă în toată ţara, văzută 
de-acolo pe mari întinderi. M-a încins un dor cumplit să 
fiu iar împreună cu voi. Veniti deci. Vei sta îndată de 
vorbă cu d-l Beaca şi veţi reţine îndată locuri la wagon- 
Jits. (Nu uita să iei viza pe permisul tău şi al lui Ionel de 
C.F.H.. de la Facultate.) La Timişoara veţi trece într-un 
alt tren şi, în mai putin de-o oră, veţi fi la graniţa româ- 
nească, la Stamora Moravita. Acolo voi căuta să vin cu o 
maşină, pentru ii vă lua, iubiții mei. Este mult mai potrivit 
să faceţi voi vacanţa aci decît eu la Bucureşti. Nu lua cu 
tine prea mult bagaj, pentru că după 3—4 săptămîni de 
rămînere aci, mă gîndesc să mă înapoiez cu voi la Bucu- 
reşti, pentru ca eu să fac raportul meu personal lui Tătă- 
reseu şi Ionel să-şi termine şcoala. Telefonează-i, în 
preajma plecării, lui Sotiriu, prevenindu-l că Ionel va 
lipsi cîteva zile de la şcoală, urmînd să-şi facă vacanţa 
la Belgrad. După ce Ionel îşi va termina şcoala, veţi veni 
definitiv aci — şi pînă atunci este de nădăjduit că voi 
găsi soluţie instalării noastre în localitate. De altfel, 
această soluție, amînată acum de ezitările mele, se va 
prezenta mai uşor îndată ce vei fi şi tu aici. Chestiunea 
maşinii este posibil s-o rezolv mai înainte, şi n-ar fi 
exclus cit la Stamora Moravita să vin să vă iau în maşina 
noiistrâ. Beaca mi-a promis că mă va chema sîmbătă la 
telefon, pentru a-mi da răspunsul tău şi precizări în legă- 
tură cu ziua şi ora sosirii voastre. De altfel, dacă Beaca 
nu mă va chema, voi încerca să te chem eu, sîmbătă seara 
sau duminică. Nu este aşa că ideea mea este bună şi că 
aranjamentul pe care ț—l propun minunat ? 

l-am scris o scrisoare şi lui Mişu şi Fetitei V înso- 
tind-o de o cutie de bomboane, cum so găsesc pe aci. îţi 
trimit şi tie un mic pachet. Ai primit scrisoarea şi şoco- 
lata trimisă prin Aurelian Rădulescu?' Am fost supărat 
cînd am vorbit la telefon cu Ionel, miercuri seara, aflînd 
că scrisoarea nu-ţi ajunsese încă. îmi spun însă că, pînă 
acum, ea ţi-a fost predată. Era o scrisoare foarte intimă, 
pe care aş fi dezolat să ştiu că s-a pierdut sau că au 
citit-o alții. De altfel, Aurelian Rădulescu are telefon 


267 


acasă şi-l poţi chema, pentru a-ţi reclama scrisoarea în 
cazul că nu ţi-a depus-o încă. Venind aci, adu-mi şi ex- 
trasele de presă în chestia Eugen lonescu, care, de altfel, 
îmi place să cred că s-a clasat. 

Multe, enorm de multe lucruri am să-ţi spun, da' 
fiindcă acum ştiu că nu vor trece prea numeroase zile şi 
veţi fi aici, le amîn pentru acea fericită clipă. Deci, ho 
tărîre rapidă, bagaj nu prea încărcat, bună dispoziţie şi. 
la drum ! Într-un ceas bun. Vă sărut pe toţi, cu dragoste 


mare de tot. 
Tudor 


Cum viza pe paşaportul tău este numai pentru ve 
nire, n-ar fi rău s-o luaţi şi pe cea de ieşire. Beaca se va 
interesa şi, la nevoie, nu ezita să recurgi la ajutorul lui 
Ali.şu sau Pătrăşcanu. Casa sunt de părere s-o închizi cu 
grijă şi să laşi pe Ana şi Fr[ăujl[ein] să te aştepte. Pe 
aceasta din urmă o vei lua la revenirea ta aci. Duta e 
fată mare ; ne va însoţi pretutindeni şi, la nevoie, îi vom 
găsi o Fr[ăull[ein] locală. Aştept cu nerăbdare telefonul 
de sîmb. sau dum. 


211. 
Către Ion î run/etî 


[Belgrad, aprilie tiMtil 


Scumpul meu Frunzetti, 


Cum să-ți spun surpriza şi mîhnirea pe care le-am 
încercat, aflind de boala d-tale.' Trebuia deci sâ se în- 
tîmple lucrul acesta ? Trebuia să se intercaleze în şirul 
descoperirilor si al noilor d-tale experiențe episodul acesta 
supärätor ? Te rog din inimă să accepti cu înțelepciune 
situația şi să te laşi cu docilitate îngrijit. Totul a devenit 
acum o chestiune de răbdare. în cîteva- săptămîni, boala 
de acum va deveni o simplă amintire neplăcută şi, regă- 
siti în anotimpul devenit matur pînă atunci, vom relua 
plimbările, discuțiile, gravele noastre dezbateri. 


268 


Ai mei au sosii acum două zile, după o călătorie foarte 
obositoare. Copiii sunt superbi. Trebuie însă să-i păzesc 
si asta mă va face să nu te pot vedea cîtva timp. Mi-au 
sosit numeroase ziare, pe care ți le trimit. Mi-au venit 
şi noile mele cărți, pe care îmi iau îngăduința să ti le 
ofer. Matei îmi spune că — după avizul medicului 
d-tale e— boala evoluează normal şi că o ameliorare 
serioasă se şi poate semnala, fîămîi însă prudent şi nu 
brusca desfăşurarea firească a lucrurilor, prin scularea 
intempestivă din pat sau prin abateri de la regimul pe 
care, cîtva timp, trebuie să-l respecţi cu stricteţe. 

Ştii că scarlatina este o boală de copii. După trecerea 
ei, vei obţine supremele d-tale decrete. îți spun : Hristos 
a înviat ! îţi doresc din inimă o grabnică însănătoşire şi 
te îmbrăţişez ca un frate mai mare şi iubitor. 


T. Vianu 


Se înţelege că orice nevoie ai avea — comunicată prin 
Matei, care a primit ordinul să treacă zilnic pentru a lua 
veştile d-tale — îşi va primi îndată satisfacția. Crezi că 
este cazul de a înstiinta pe d-na Frunzetti, la Bucureşti ? 
Părerea mea ar fi să o scutim deocamdată de această 
rnîhnire. în cîteva zile îi vei putea da veşti foarte bune 
şi îmbucurătoare. 


217 
Către lon Frunzetti 


FBel»rad. 3 mai 1H} 
Scumpe  Frunzetti, 


- secare zi cu treaba ei. Meseria diplomatică nu este 
deloc comoda. Sarcini de birou, modeste. Cînd mi se pare 
ca sunt mai liber, fug la anticar. Astăzi am recoltat 
pentru d-ta micul florilegiu, que voici. Mi s-a părut numai 
ca sunt liber, pentru că între timp a avut Bucurestiul 


nevoie de mine. Se pare că erau Externele, dir Gabaiul 
n-ii putut înţelege nimic. Ce-or fi vrut ? 

Alaltăieri ii fost parada de 1 Mai. Peste cîteva zile 
aştept delegaţii! militară română pentru marea paradă a 
victoriei de 9 Mai. A doua zi voi primi felicitările coloniei 
române : 10 Mai. Pe urmă am de gînd să plec in ţară, 
pentru vreo 10 zile sau două săptămîni. Ne vom întîlni 
poate  itcolo. Dacă iii ceva comunicări sâ transmiti, 
fâ-mi-le cunoscut telefonic. în ajunul plecării, va trebui 
să convorbim. 

Cum te simţi? Cum îţi treci timpul? Sorocul elibe- 
rării d-tale s-a apropiat. Fii prudent şi calm. Ce-ti pot 
trimite ? Matei a vorbit cu d-na Frunzetti, intr-o seară 
cînd primisem din nou ştirea că linia s-a stricat. întîr 
ziind pe-aici, a avut mai mult noroc ca mine. 

Astăzi, înapoindu-mă de la anticar, am zărit din nou 
pe ştrengarii vînzätori de şocolată şi țigarete („puşti”, 
cum îi numeşte d-ra Felicia Georgescu) : de la ei ai luat 
scarlatina. Am înţeles deodată şi m-am uitat urît la ei 
Ţi-a fost dată şi această erupție, după celelalte, mari ale 
spiritului. la-o cum amori fati. 

Vremea noastră va veni mai tîrziu, în umiul înflă 
cărat, la munte, la mare. 


Multe lucruri bune şi o călduroasă strîngere de mîna, 
de la al d-tale 


T. Vianu 
218 
Către Victoria .Serbesc. 


AMBASSADE UE ROUMANIE 
A BEI.GHADE 


2H VI. ll» 
Scumpa mea Vik ,, 
îti scriu din Belgrad, unde am revenit de cîteva zile, 


după «am condus-o pe Lilica cu copiii la Abbazia, unde 


270 


am stat şi eu «itva timp şi unde mă voi reîntoarce. Locul 
este minunat şi ne simţim cu toţii bine, acolo. Luăm băi 
de marc, ne lăsăm cuceriti de marele farmec al locului 
şi ne bucurăm văzînd copiii înflorind. Voi continua să 
fac naveta Belgrad-Abbazia pînă pe la 20 iulie, cînd ne 
vom instala pentru o altă lună la Bled, în Slovenia, 
unde se va duce o mare parte a corpului diplomatic. 


Liniştea noastră este turburată numai de quasi-totala 
lipsă a ştirilor din ţară. Nu mai ştiu nimic nici despre 
voi, nici despre casă, nici despre împrejurările generale 
din ţară. Ti-am fi deci foarte recunoscători dacă ai vrea 
să ne scrii din cînd în cînd. Scrisorile ajung aci şi, de 
altfel, dl. Frunzetti, care îți va aduce această scrisoare, 
va avea. cred, amabilitatea de a-mi aduce răspunsul tău. 
Mare serviciu mi-ai face dacă ai vrea să treci uneori şi 
pe la noi. acasă, şi dacă ne-ai comunica impresiile tale. 
Cred că ştii că am lăsat acolo, împreună cu Marioara, pe 
doi tineri amici, foşti studenți ai mei, d-nii Dinescu şi 
Ga fi ţa. 


Aş fi vrut să-i scriu şi lui Tantzi', dar îmi spun că ea 
trebuie sâ fie acum la Zamora. Sărut-o, cînd vei vedea-o, 
din parte-mi. A terminat casa ? Dar cu a noastră, ce-a 
făcut ? Dacă n-a închiriat-o şi nu o poate închiria în 
bune condiţii, este de la sine înțeles că o poţi folosi tu 
cînd vei vrea. Ştiu că Zamora nu ţi-e dezagreabilä, şi 
tovărăşia lui Tantzi poate să fie un punct de atracţie mai 
mult. 


Ne este foarte dor de voi. Nu pregeta deci de a-mi da 
veşti. Haide, iii condeiul şi scrie-mi chiar azi. Primirea 
rîndurilor tale, si poate ale lui Tantzi, va fi pentru noi 
o sărbătoare. 


Te sărutăm cu mult drag şi dorim să primim multe 
veşti bune de la voi. 


Tudor 


271 


219 


Către Mihai Sor.i 


[lieifiiad.l 9 auqust 194: 


Stimate domnule Sora, 


Primesc, prin intermediul lui Eugen Ionescu, numă- 
rul din Cahiers France Roumanie unde d-ta ai binevoit 
a traduce şi prezenta cîteva texte spicuite din Teoria va - 
lorilor. îţi mulţumesc din inimă pentru osteneala pe care 
ţi-ai dat-o cu proza mea, ca şi pentru cuvintele atît de 
amabile cu care o însotesti. 

Revista, în întregime, mi-a făcut cea mai bună im 
presie. Este plină de articole şi cronici substanţiale, cu 
pabile să intereseze nu numai pe români, dar şi pe fran- 
cezi. Bunul gust şi tactul redacţiei o ţin apoi departe de 
schema aşa-ziselor publicaţii de propagandă, care, după 
cum se ştie, au de obicei un efect contrariu celui aşteptat. 
Stîrnesc neîncrederea şi rămîn necitite. Dvs., cei de la 
Cahiers, faceţi o altfel de propttgandä, cea adevărată 
prezentînd valori oarecum obiective, şi lăsînd ca reacti- 
unea de interes şi simpatic să se formeze de la sine, prin 
însăşi virtutea lucrurilor prezentate. Nu mă îndoiesc că 
aceasta este calea cea bună şi că lucrul dvs. va fi re- 
marcat. Ce cuprind oare numerele anterioare ale revistei ? 
De la nr. 3, pe care prietenul Eugen Ionescu a avut buna 
idee a mi-l trimite, a mai apărut oare vreun altul ? M-aş 
bucura dacă, văzîndu-le vreodată, as rcîntîlni şi alte stu- 
dii de-ale d-tale, la fel de bogate ca cel din numărul pe 
care-l am sub ochi şi care cuprinde notarea atîtor aspecte, 
caracteristice Franţei mai noi, rămase necunoscute citi- 
torului izolat de mişcările ei spirituale în anii grei ai 
războiului şi ai epocii care i-a urmat. 

Revin la versiunea în care ai binevoit a reda cîteva 
din paginile axiologiei mele. Mersul analitic al gîndirii, 
preocuparea de preciziune mi s-au păiojt bine reprezen- 
tate în oglindirea versiunii d-tale. Aceastti mă face sâ 
doresc ca d-ta să continui lucrul şi să ajungi a traduce 
mica operă în întregime. O văd de pe-aoum rînduttă, ca 


272 


umil din volumele seriei mici a lui Felix Alean. Crezi ca 
ilarul n-ar putea deveni posibil? 

Mă gîndesc de mult să înfätisez unele clin lucrările 
mu le cercului mai larg al cititorilor de limbă franceză şt 
mi-ar părea bine să încep cu Introducerea în teoria va- 
lorilor. Am scris această lucrare în epoca de mari încer- 
cări-morale de la finele anului 1940 şi începutul lui 1941, 
cine! totul se clătina în jurul meu, amenintînd să mă 
îngroape sub dărîmături.. Cartea mea a fost încercarea 
de a-mi. reorganiza certitudinile şi de a-mi consolida 
temeliile. A fost, într-un fel oarecare, o cură terapeu- 
tică, din ciire am ieşit cu sănătatea refăcută. 

\u ştiu, stimate domnule Sora, care sunt împrejură- 
rile şi nevoile propriilor d-tale lucrări. Dacă proiectul 
meu ti se pare însă posibil şi vrednic a fi urmărit prin- 
tr-un interes ceva mai susținut, aş fi foarte fericit sâ 
aflu că doreşti sâ-ti iei sarcinii de a traduce şi găsi edi- 
torul pentru Introducerea în teoria valorilor. Un cuvînt 
al d-tale, cuprinzînd poate şi unele ştiri despre d-ta in 
lunga perioadă de cînd ne-am despărţit la Facultatea de 
Lin re, din Bucureşti, mi-ar face cea mai mare plăcere 

Heînnoindu-ţi multumirile mele, îţi strînge mîna, cu 
lo:u"i prietenia, 


T. Vianu 


220 


Către Şerban Cioculescu 


[ Belgrad,] 24 august 1945 


Iubite domnide Şerban, 


Te felicit pentru suprema d-tale promoţie. Am luat 
cunoştinţă de ea. cu mare satisfacţie, din ultima d-tale 
scrisoare. Permite-mi deci să intonez, ca în vechile ri- 


273 


turi ale breslei : Dignus est intrare... Sa trăieşti, si te 
îmbrăţişez. D-ta crezi că am avut mîna bună. Eu voi 
adăuga că Facultatea din laşi a ştiut ce are de câştigat 
şi-ai văzut ? — lucrurile au mers oarecum de la sirio. 

In ce mă priveşte, duc dorul ţării, al prietenilor, .d 
catedrei. Dacă voi veni prin oct.-nov. prin Bucureşti, ara 
de gînd să fac şi eu cîteva prelegeri. Deocamdată am 
suferit cumplit din pricina marilor călduri de aci. Am 
stat mai toată vara în Belgrad, făcând cîteva salturi către 
Abazzia şi Bled, unde mi-am dus familia. Lilica şi copiii 
«unt acum din nou la Abazzia şi am de gînd să-i surprind 
pentru a face călătoria de înapoiere împreună, prin Split. 
Ragusa, Cetinje, Sarajevo. Plec chiar astă-seară. Va fi 
desigur partea cea mai bună a vacanței, căci pînă acum 
aproape nu m-am mişcat de la biroul meu, prins de 
multele treburi ale misiunii, abia variate prin uncie 
lecturi franceze, dovedite în sfîrşit posibile aci. Domnii 
de la Ambasada Franţei, deveniți amici, m-au îndestulat 
cu noile cărți franceze. 


Primesc ziarele din Bucureşti şi mă bucur să regăsesc 
substantialul d-tale foileton din Adevărul. Parcurg cu 
mare plăcere şi articolele prietenului nostru Vladimir 
Streinu în Semnalul, parcă mai rare în vremea din urmă. 
Citesc apoi şi alte lucruri, dar uneori cu mîhnire. Prea 
multă îndîrjire şi vrajbă ! 

Ce alte noutăţi ai putea să-mi dai ? 

Scrisoarea aceasta porneşte prin d-na Georgeta Popa, 
functionarä la Ambasada română din Belgrad, care cred 
că ar avea şi amabilitatea de a-mi aduce răspunsul 
d-tale, dacă ai avea răgazul sâ mi-l trimiti. 

Prezint respectuoase omagii doamnei Cioculescu şi-i 
string mîna lui Barbu (este acum student? sau cînd, şi 
unde ?). Pe d-ta te îmbrăţişează, cu vechea prietenie, 


T. Vianu 


274 


221 


Către Petru Groza 


AMBASADA REGALA A ROMÂNIEI 
BELGRAD 


[17 noiembrie 1947] 
Domnule Preşedinte al Consiliului, 


In ziua de 3 noiembrie am primit de la Domnia 
voastră ordinul de a mă înapoia la post, urmînd a aştepta 
aci instrucţiunile de care aveam nevoie. Deoarece de 
atunci au trecut două săptămîni şi situația mea a rămas 
neclarificată, îmi iau îngäduinta de a vă adresa rugă- 
mintea de mai jos. 

După cum am avut cinstea a vă declara în ultima 
audienţă pe care ati binevoit a mi-o acorda, sunt cu totul 
la dispoziţia Guvernului pentru a continua să reprezint 
țara, într-un alt post, sau pentru a mă înapoia în ţară şi 
a relua vechile mele ocupaţii. 

Mentin şi astăzi această declaraţie. Hotărîrea mea de 
a sluji ţara ca trimis al ei în străinătate sau ca profesor 
la Facultatea de Litere din Bucureşti este deopotrivă de 
fermă şi ea este gata să accepte oricîte osteneli sau sacri- 
ficii i s-ar cere. Nu voi discuta niciodată felul însărci- 
nărilor publice ce mi s-ar da şi pe care doresc din inima 
să le duc la bun sfîrşit. îmi dau perfect seama de însem- 
nătatea momentului pe care ţara noastră îl trăieşte astăzi 
şi aş dori să mă găsesc şi cu în măsură de a aduce contri- 
butia mea la opera de refacere a țării şi de consolidare 
a democraţiei româneşti. Ceea ce mă apasă deci mai greu 
în perioada de tranziţie în care mă găsesc este conştiinţa 
de a nu-mi cunoaşte rolul ce mi se rezervă şi de a nu 
putea lua iniţiativele necesare în vederea realizării lui 


Dar deşi nu voi şovăi niciodată să urmez ordinele 
Guvernului, îmi permit să vă arăt că înclinația mea cea 
mai intimă şi personală, pe care v-o mărturisesc Domniei 
voastre, ca şef politie al meu, merge către înapoierea în 
țară. Motivele care susțin această înclinație sunt de 
ordine şi însemnătate deosebite. Le voi enumera pe rînd 


275 


in urma comprimärilor in invâtâmint, au rämas \< 
Facultatea do Litere din Bucuresti abia 17 profesori, d./ 
tre care cinci sunt în străinătate sau în concediu. Cred 
că cifrele sunt exacte. Subsemnatul mă găsesc printre 
profesorii cu misiuni în afară de graniţele țării. Oricine 
cunoaşte complexitatea programului de studii la Facii 
tatea de Litere poate înţelege că numărul profesorilor 
ei, actualmente în funcţiune, a rămas atît de mic, încît 
înapoierea unora dintre cei întrebuinţaţi peste frontiere 
răspunde unei nevoi foarte viu resimtite a învățămîn- 
tului. Constatarea este cu atît mai valabilă cu cît numă- 
rul studenţilor a crescut într-o mare proporţie, în anii 
de după război. Fără să exagerez însemnătatea cursur.'.or 
mele, cred deci că pot fi de oarecare utilitate Facultăţii 
de Litere din Bucureşti, revenind la catedră. Apartin 
acestei Facultăţi ca docent, apoi ca profesor, de pe-to 
douăzeci de ani şi vechimea legăturilor mele cu insti- 
tutia căreia i-am fost şi student sunt atît de puternice, 
încît n-aş vrea să continuu a rămîne departe de ea In- 
tr-un moment atît de greu al istoriei sale. 


Plecînd în străinătate m-am îndepărtat nu numai ac 
catedră, dar' şi de cercetările mele ştiinţifice. Cred ins;: 
că un om de 50 de ani, care a încercat să dea cîte ceva 
ştiinţei şi literaturii ţării sale, n-are dreptul să-şi con- 
sidere opera încheiată. Dar misiunea în străinătate iasă 
un loc atît de mic lucrărilor ştiinţifice şi literare ! In 
cursul celor 19 luni de cînd am cinstea să reprezint 
România la Belgrad, gîndul meu s-a înapoiat mereu către 
lucrările începute şi neterminate sau către acele care au 
rămas în simplă stare de proiect. A sosit poate momea*u! 
sâ mă întorc la ele. 


Un alt motiv al înclinării mele de a reveni in tar;'. 
trăgind greu în cumpănă, provine din îngrijorarea ci. 
care privesc copiii mei. Ambii mei copii sunt în vîrsta 
scolaritätii şi aş dori pentru ei o dezvoltare normal;;,, 
în şcoli regulate şi în atmosfera ţării, nu cu profesori 
şi şcoli întîmplătoare la care am fost constrîns să mâ 
adresez în vremea din urmă. în special băiatul meu, în 
vîrstă de 14 ani, are absolută nevoie de seriozitatea şi 
disciplina unui învăţămînt regulat. Sacrificiul pe care 
i-l impun, prin natura ocupatiilor mele actuale, o-te 
poate prea greu pentru el. 


27> 


Se adaugă la toate acestea şi dorința soției mele de 
a reveni în preajma părinților săi bătrîni, care au multă 
nevoie de ajutorul nostru. 


Pentru toate aceste motive îmi iau îngăduința, dom- 
nule Preşedinte al Consiliului, să vă rog a interveni pe 
lîngă doamna Ministru al Afacerilor Streine, pentru a 
dispune rechemarea mea în țară. Evident, dacă motive 
de un ordin mai înalt s-ar opune înclinării exprimate aci, 
atunci sunt gata a primi o altă însărcinare a Guvernului 

M-am gîndit un moment să mă adresez direct doam- 
nei Ministru Ana Pauker, în vederea rechemării mele 
Dar cum considerentele pe care le invoc sunt de un 
ordin oarecum personal, am crezut că este mai potrivit 
sâ fac mărturisirea mea şefului meu politic, care este si 
şeful guvernului, şi să încerc a obține, prin intervenția 
sa binevoitoare, rezultatul pe care îl doresc. 

Dacă hotărîrca pe care o aştept se va produce in sen- 
sul dorinței formulate aci, aş vrea atunci ca ea să fie 
pronunțată cu un moment mai devreme, pentru a putea 
lua măsuri, cel puțin în acest moment înaintat, în ve- 
derea îndeplinirii uzanțelor diplomatice de plecare, a 
expedierii efectelor mele, apoi, în țară, a reînceperii ac- 
tivitätii universitare, a instalării familiei şi a* pregătirilor 
de iarnă etc. 

Tin să vă asigur, domnule Preşedinte al Consiliului, 
că revenind în țară, nu voi uha nici datoriile mele ce- 
tätenesti, ca soldat credincios al Frontului plugarilor şi 
ca sincer luptător al democrației românești. 

Cu aceste sentimente, îmi leg nădejdile mele de bu- 
nävointa pe care mi-ati arătat-o totdeauna şi vă rog a 
primi, domnule Preşedinte al Consiliului, împreună cu ex- 
presia prea înaltei mele considerații, asigurarea între- 
gului meu devotament si a afectiunei mele foarte res- 
pectuoase. 


T. Vianu 


Ambasadorul României în Iugoslavia 


277 


222 


Către Ana Pauker 


[Belgrad, 2li noiembrie 1947) 


Doamnă Ministru, 


Subsemnatul, Ambasador al României la Belgrad, 
dorind să mă înapoiez pentru a-mi relua activitatea de 
profesor la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucu- 
reşti, într-un moment în care instituția căreia îi aparţin 
de un mare număr de ani şi programul de refacere a 
târii au poate nevoie de prezenţa şi serviciile mele, vă 
rog să binevoiti a dispune rechemarea mea. 

Primiti, vă rog, doamnă Ministru, asigurarea înaltei 
mele consideraţii. 

T. Vianu 


Ambasadorul României la Belgrad: 


D-Sale doamnei Ana Pauker, Ministrul Afacerilor 
Streine, Bucureşti 


223 


Către Aurel Buteanu 


Bucureşti, 20.XI1. 947 


Iubite domnule Buteanu ’, 


După o lungă şi foarte obositoare călătorie am ajuns 
la Bucureşti. Descinsi din tren la ora 1 noaptea, am tre- 
cut o parte a nopţii cu transportarea bagajelor. Au ur- 
mat zile de mare forfotă, resimţită mai ales de soția 
mea. Suntem acum aproape instalaţi, mulţumiţi a ne re- 
găsi în casa noastră, împreună cu copiii, pe care i-am 
aflat sănătoşi. Am povestit tuturor alor noştri ospitali- 
tatea atît do\ amabilă pe Care am găsit-o în căminul 


278 


d-tale, într-un moment de îngrijorare pentru noi. Te rog 
sâ primeşti, împreună cu doamna  Buteanu, multe şi 
foarte călduroase mulţumiri pentru prietenia şi ajutorul 
pe care ni le-aţi oferit. 

Păstrez nădejdea să te pot vedea în curînd la Bucu- 
reşti, unde te rog să ne faci un semn, îndată după so- 
sirea d-tale. Ne-ar face multă plăcere să mai stăm de 
vorbă. 


Rugindu-te sâ transmiti respectuoasele mele omagii 
doamnei Buteanu, împreună cu cordiale salutări ale 
soţiei mele, primeşte, iubite prieten, o caldă şi devotată 
strîngere de mînă. 


T. Vianu 


P.S. Am expediat chiar azi un mandat pentru suma pe 
care ai binevoit a mi-o împrumuta la Timişoara." 


224 


Către Al. Dima 


[Bucureşti, 18 februarie 1948] 


Iubite d-le Dfimal], 


îți mulţumesc pentru trimiterea monografiei d-tale 
despre Ibrăileanu.' O citesc acum cu plăcere şi folos, 
foarte atras de metoda ei, exactă, după cele mai bune 
tradiţii ale filologiei. Dar de ce n-ai dat un titlu capi- 
tolelor ? Ai fi avut poate prilejul, astfel, să marchezi 
mai clar ansamblul sistematic al ideilor şi poate şi dez- 
voltarea în timp a concepţiei lui Ibrăileanu. Cît pri- 
veşte titlul general al lucrării (pe copertă şi pe prima 
pagină a textului), aş fi pus poate rîndul al doilea îna- 
intea celui dintîi, dar asta este un amănunt. Te felicit 
pentru intensa şi via d-tale activitate. Ce ai acum în 
lucru ? Eu sunt încă nehotärît în soarta ce urmează să 
dau simbolului artistic. ° 


279 


Asteptînd cu multă plăcere să te reväd în preajma /a- 
antei de Paşti, te asigur de toată vechea mea A 


225 


Către Dimitrie Gusti 


(Bucureşti, februarie i «4J 


Domnule Preşedinte” 


Am onoarea de a vă ruga să binevoiti a-mi rezerva 
un;t din şedinţele publice ale Academiei Române, pen- 
tru a citi comunicarea mea : Categorii comune tehnicei 
şi artei’, al cărei manuscris sunt gata a vi-l pune la dis- 
poziție îndată ce-mi veți face cunoscută dorința Dom- 
niei voastre de a-l parcurge şi de a încuviinta lecturii lui. 

Primiti, vă rog, domnule Preşedinte, asigurarea de- 
osebitei mele considerații. 


T. Vianu 
M|embru| |Corespondent al] A[eademieij Riom.i.K-; 


D-Sale domnului ]->rescdinte al Academiei Român- 


22ti 


Către Ana Pauker 


Uîueuresti, aprine 


Doamnă Ministru, 


Refcrindu-mă Iii adresa Ministerului] Alfaeeruon 
Strlăine], no. 152587, din 31 martie 1948, primita oe 
subsemnatul la 21 aprilie cJurent], prin care sunt mvtun 
a depune suma do lei stabilizati 35 840, rep». ! 
contravaloarea sumei de fr[anci] elvletiem] 1000 una 
mic), primită de subsemnatul drept aconto asupra indom- 


280 


nizatiilor mele de reprezentare pe lunile mai si iunie 1940, 
nm onoarea a arăta că nu datorez această sumă Onor. 
Minister, deoarece ea reprezenta 1/5 din indemnizaţiile 
cuvenite mie pe aceste luni, restul fiindu-mi completat 
prin plăți ulterioare. 

In adevăr, conform baremului în vigoare la data ple- 
cării mele în misiune, adică la finele lui martie 1946, 
subsemnatul urmii să primească lunar fr[anci] elvjețienij 
2500 (două mii cinci sute) ca drepturi de reprezentare. 
Suma de 1000 (una mie) fr[anci] elvjetieni] echivala deci 
numai cu 1/5 din sumele ce mi se datorau, cu acel titlu, 
pe lunile mai şi iunie 1946, sume ce mi-au fost ulterior 
completate. 

în consecință, neîncasînd nici o sumă in plus peste 
acele ce mi se datorau pe lunile mai si iunie 1946 si, in 
general, nici o sumă peste cele ce mi-au fost atribuite, in 
mod legal, în tot timpul cît am avut onoarea a conduce 
Ambasada Română din Belgrad, vă rog să binevoiti a 
dispune să se ia act şi sâ mi se dea cuvenita descărcare. 
Pentru orice alte lămuriri stau la dispoziție. 

Primiti, vă rog, doamnă Ministru, asigurarea înaltei 
mele consideratiuni 


T. Vianu 
Profesor universitar 


Str. Andrei Mureşanu, Fl 


D-Sale 


doamnei Ana Pauker, Ministrul Afacerilor Streine al 
R.P.R. (Direcția Contabilitätii) 


227 


Către Sândor Toriik 


Bucarest, le 17 Mai 19 
Cher Morisieur  Tordk 


J'ai bien recu votre lettre, ainsi que celle signee par 
M. G. Sohâpflin”, le Directeur du Programme de la R; idio 


281 


hongroise. J'eprouve un grand respect pour le sentiment 
qui inspire votre enquete et je voudrais donner une 
reponse â la question que vous avez bien voulu m'adres- 
ser. Le „desarroi", dont vous pariez, ne me paraît que 
trop evident, si on compare entre elles les conceptions 
qui dominent actuellement les diverses parties dtt monde 
11 me semble trouver la cause dc ce desarroi dans Ie fait 
que l'humanite ne se trouve pas partout dans le meme 
stade de son evolution. Tout le monde croit vivre 
aujourd'hui, dans l'annee de grâce 1948. Pourtant, si je 
considere la mechancete, l'avarice, la peur et la violence, 
qui se font jour dans les actions des hommes — qui 
vivent maintenant sur la terre, je suis bien oblige de 
conclure qu'en fait ils ne sont pas contemporains et que 
de grandes tranches de l'histoire les separent. Le decalage 
dans la duree a toujour.s existe pour les hommes et leurs 
cultures ; seulement il est devenu aujourd'hui plus 
frappant et plus vif de consequences, en raison meme 
du rapprochement spatial et de l'augmentation de Tinde- 
pendance entre les nations. Les antagonismes qui les 
dechirent sont un curieux effet de leur unite m marche 
Et voilâ donc un premier motif pour esperer ! Je trouve 
encore un autre motif pour notre foi dans l'avenir de 
l'humanite, dans la certitude qu'avec le progres de 
Î'unite, notre espece comprendra combien il lui est plus 
profitable de donner un sens parallele ă l'activite des 
hommes et des nations, au lieu d'oppresser ces activites 
et de les faire s'affronter dans la guerre et l'exploitation 
Je ne m'exagere point du tout la force et l'efficacite 
de l'esprit qui connaît et qui contemple, surtout dans les 
epoques tellement troubles que la notre. Pourtant si 
l'homo theoreticus peut faire quelque chose pour ses 
freres malheureux, ce n'est qu'en se mettant au service 
de Î'unite humaine qu'il peut acquerir la conscience 
d'avoir fait son devoir. C'est dans ce sens, cher Monsieur 
Tdrok, que j'apprecie la signification et la valeur de 
votre recherche. En vous priant de bien vouloir voir en 
moi un ami de votre initiative, je vous prie d'agreer 
l'expression de mes meilleurs sentiments. 


TV 


282 


Bucuresti, 17 mai 194S 


Dragă domnule TOrok », 


Am primit scrisoarea dvs. ca şi cea semnată de d-l G. Scho- 
pfiin -, director de program la Radiodifuziunea maghiară. Am 
un mare respect pentru sentimentul care a generat ancheta dvs. 
si sunt de acord să vă răspund la întrebarea pe care ati binevoit 
să mi-o puneţi. „Confuzia" despre care vorbiti mi se pare şi mie 
evidentă dacă comparäm între ele concepţiile după care > 
conduc diversele părţi ale lumii. Cauza acestei stări confuze mi 
se pare că vine din faptul că omenirea nu se află pretutindeni 
in acelaşi stadiu de evoluţie. Toată lumea este convinsă că 
trăieşte a/i în anul de graţie 1948. Cu toate acestea, dacă iau in 
consideraţie răutatea, calculul, frica şi violența care se manifestă 
în acţiunile oamenilor din zilele noastre, mă văd constrîns să 
conchid că, în fapt, ei nu sunt contemporani şi că mari intervale 
de istorie îi despart. Pentru oameni si pentru culturile lor 
decalajul în timp a fost mereu o constantă; astăzi a devenit 
doar mai frapant si mai plin de consecinţe tocmai datorită apro- 
pierii spaţiale şi creşterii independenţei între naţiuni. Antago- 
nismele care le sfisie sunt un curios efect al unităţii lor în 
mers. lată deci un prim motiv de speranță! Mai găsesc un alt 
motiv de încredere în viitorul omenirii în certitudinea că, o dată 
cu progresul unităţii, speța noastră va înțelege 'cît i-ar fi mai 

profitabil să dea un sens paralel activităţii oamenilor şi na- 
tiunilor, în loc să oprime aceste activităţi şi să le facă să se 


înfrunte în război şi exploatare. 


Nu-mi fac iluzii asupra forței şi eficacitätii spiritului care 
cunoaşte şi contemplă, mai ales într-o epocă atît de tulbure cum 
este a noastră. Totuşi, dacă homo theoreticus poate face cîte ceva 
pentru fraţii săi nefericiti, numai punîndu-se în serviciul unităţii 
umane poate dobîndi conştiinţa că şi-a făcut datoria. In acest 
sens apreciez, dragă domnule Torcik, semnificaţia şi valoarea 
investigaţiilor dvs. Rugîndu-vă să binevoiti a vedea în mine un 
sprijinitor al iniţiativei dvs.. vă rog să primiţi expresia senti- 


mentelor mele cele mai bune. 


283 


22S 


Către Gh. Vasilichi 


1 Bucureşti, iulie 1981 


Domnule Ministru, 


Subsemnatii, profesori ai Facultății de Filosofie st 
Litere din Bucureşti, am luat hotărîrea do a ne adresa 
d-voastră într-o chestiune care, interesînd de aproape 
instituția de cultură superioară pe care o slujim, nu ne 
îndoim că o veți considera cu cea mai binevoitoare aten- 
tie si că o veți solutiona în spiritul pe care ne luăm 
îngăduința de a vi-l sugera. 

După cîte suntem informaţi, colegul nostru, d-l prof 
Gusti, preşedintele Academiei Române, preşedintele 
Institutului Social Român, membru corespondent al 
Institutului Franţei, preşedintele celui de-al XIV-lea 
Congres internaţional de sociologie, membru al Acade- 
miei de Ştiinţe Morale din New York, se găseşte în aju- 
nul pensionării sale. Cum ştim că noua lege a învätä- 
mîntului superior, actualmente în elaborare, intentio- 
nează să renunţe la prelungirile de termen acordate în 
trecut membrilor Academiei Române şi ai unei academii 
străine, d-l prof. Gusti ar urma să părăsească postul său 
în învățămîntul superior, ilustrat timp de peste 30 de 
ani cu o deosebită strălucire şi cu roadele cele mai bine- 
făcătoare pentru dezvoltarea culturii noastre în tot acest 
interval de timp. 

Socotim că nu este necesar să reamintim aci tot ce 
datoreşte cultura şi viaţa socială în genere activităţii 
d-lui prof. D. Gusti, care, nu numai că a dus, faima 
ştiinţei româneşti dincolo de hotare, dar în acelaşi timp, 
cu prilejul marilor expoziţii internaţionale la Paris, în 
1937, şi la New York, în 1939, la care a luat parte ca 
comisar al guvernului român, a fost ambasadorul plin 
de prestigiu al întregii noastre culturi, pe care a izbutit 


284 


s-o prezinte în luminii capabilă a ne face mai bine 
cunoscuţi şi a ne cîştiga simpatiile atît de necesare vieţii 
statului. In activitatea sa internă, în' afară de operele 
sale ştiinţifice, d-l prof. D. Gusti este întemeietorul 
unei puternice şcoli de studii sociale, una din puţinele 
şcoli pe care vreun savant român a izbutit să le deter- 
mine, şi, prin cercetările sale pe teren făcute prin cola- 
boratorii şi studenţii grupaţi în jurul d-sale din întreaga 
Universitate, d-l prof. Gusti a fost unul din factorii care 
au contribuit să se păstreze mai bine conştiinţa reven- 
dicărilor sociale ale păturilor noastre populare, în spe- 
cial a ţărănimii. Democraţia românească datoreşte mult 
d-lui prof. Gusti şi istoria progreselor ei mai noi va ţine 
neapărat socoteală de contribuţia sa. Tîrît în judecăţi 
nevrednice de trecutul regim dictatorial, d-1 prof. Gusti 
a avut de atunci satisfacția să asiste la triumful ideilor 
sale, dar se găseşte astăzi' în apropierea momentului in 
care nu le va mai putea servi ca profesor şi ca îndru- 
mător al tineretului. 


Cum d-l prof. Gusti se găseşte nu numai în cea mai 
perfectă vigoare fizică şi intelectuală, dar şi într-unui 
din momentele celei mai vii productivitäti, pregătind 
încă un mare număr de studenţi şi doctoranzi şi pro- 
fesînd o doctrină a cărei valoare pentru reconstructii) şi 
democratizarea statului nostru este notorie, socotim că 
plecarea sa din învățămînt ar lăsa un mare'gol şi ar lipsi 
Facultatea noastră de unul din cei mai pretuiti îndru- 
mători ai ei. 

în consecinţă, ne permitem, domnule Ministru, ii vă 
ruga să binevoiti a lua dispoziţiile necesare, pentru ca 
d-1 prof. Gusti sâ poată rămîne la catedra sa, dincolo de 
virsta obisnui*;! a pensionării şi pe duratii necesarii 
încheierii lucrărilor sale în curs. 

Asigurîndu-vă câ, în felul acesta, veţi da o profunda 
satisfacţie Facultăţii noastre şi întregii opinii publice 
intelectuale care urmăreşte cu profund- interes lucrările 
Şi opera de îndrumare socială a d-lui prof. Guşti, va 
rugăm, domnule Ministru, sâ primiţi, împreună cu multu- 
mirile noastre, asigurarea înaltei noastre consideraţii 


T. Vianu 


28; 


229 


Către Ovidiu Drimba 


Bucureşti, 5 ianuarie 193* 


Jubite domnule Drimba, 


Am fost foarte mulţumit aflînd despre soluţia feri- 
cită ce s-a putut găsi în chestiunea reînsărcinării d-tale 
cu cursul de istoria literaturii universale. îmi reprezen- 
tam bine ce însemna pentru un om tînăr, plin de elan, 
iubitor al cercetării, concediul nedorit la care te vedeai 
constrîns. Acum te găseşti din nou la treabă. Ştiu că 
mulţimea temelor nu te sperie ; le vei rezolva cu sigu- 
rantä. Bucurîndu-mă sincer do evoluția satisfăcătoare a 
împrejurărilor, te felicit şi-ţi doresc spor la lucru. 

Nu m-am' simţit bine în zilele vacanței, încît n-am 
putut încă transmite prietenilor şi colaboratorilor mei 
dorinţa d-tale. Astăzi îi întîlnesc pe toţi şi le voi adresa 
rugămintea să-ţi adreseze traducerile cerute, care, fiind 
opere de-ale lor, socotesc că e dreptul fiecăruia să 
dispună personal de ele. Cred că te gîndeşti mai ales la 
traducerile în versuri, pentru că cele în proză pot fi 
făcute oriunde (fiind, de altfel, şi greu de multiplicat, 
cînd este vorba de fragmente mai întinse). 

Dorind să primesc noi şi bune veşti despre d-ta, şi 
făcîndu-ţi cele mai călduroase urări de bine pentru noul 
an, îți strînge mîna cu prietenie 

T.Vianu 


2W 


Către G. Călinescu 
[Bucureşti,] 21 mai 1932 


Iubite prietene, 


Am dorit adeseori în vremea din urmă să te întîlnesc 
Te-aş fi căutat, desigur, dacă nu m-ar fi reținut teama 
de a-ți räpi timpul pe care îl däruiesti cu atîta hărnicie 


28(i 


lucrărilor d-tale. Pentru că nu ştiu cum şi cînd te-a“ 
putea vedea, m-am hotărît să-ţi comunic pe această cale 
unele împrejurări de-ale mele şi să-ţi adresez o ru- 
găminte. 

Am întrerupt activitatea mea la Dicţionarul limbii 
române încă din luna august a anului trecut, cînd m-am 
îmbolnăvit.  întremat către sfîrşitul anului, am găsit 
lucrările Dicţionarului pe sfirsite şi echipa din care 
făceam parte ajunsă aproape de capătul misiunii ei. De 
mai bine de şase luni însărcinările mele la Dictionar 
s-au încheiat. Sunt deci liber şi doritor să reiau, în alt 
cadru, colaborarea mea la Academie. 

Actualizînd un proiect mai vechi, te întreb, iubite 
prietene, dacă n-ar fi nevoie de mine la Institutul de 
istorie literară, pentru lucrări pe care le-aş executa iu 
calitate de colaborator extern şi în regimul muncii în 
acord. Mi-ar plăcea să lucrez în orice problemă a istoriei 
literaturii române a secolului XIX şi XX şi în alte cîteva 
interesînd literaturile străine sau comparatia lor, dacă 
aoeste din urmă probleme figurează printre preocupările 
Institutului. 


Cred că sunt, astăzi, printre puţinii universitari care 
nu colaborează în nici o formă cu Institutele Acade- 
miei, cărora aş dori să le pot deveni din nou util. ' 

Cum îmi spun că s-ar putea întîmpla ca oferta mea 
de lucru să fie primită favorabil, aştept un singur semn 
de la d-ta pentru a porni cu însufletire la treabă. 
Nutresc în pespeetiva acestui proces şi speranţa de a te 
vedea mai des şi de a ne regăsi pe terenul atîtor gînduri 
şi aspirații comune. Cu veche prietenie afectuoasă, 


T. Vianu 


231 


Către Elena Vianu 


Joi seara 
iBucureşti, probabil început de iulie 1932' 


Mimi dragă, 


Am primit scrisoarea ta şi mă grăbesc să-ţi răspund, 
ţi-am trimis 300 lei marţi dimineaţa şi cred — deşi nu 


A 


281 


sunt absolut sigur — că ti-au ajuns destul de devreme, 
pentru a nu fi avut neplăceri. Dar dacă banii n-au sosit 
la timp? Ce v-aţi făcut? Banii i-am luat de la Viky, 
căreia îi voi restitui sîmbătă, cînd voi lua chenzina, dar 
nu şi suma ce-mi datorează E.S.P.L.A., care m-a amînat 
cu încă o săptămînă. De la Teatru aştept un răspuns 
sîmbătă, dar mă îndoiesc că va fi pozitiv. în scurt, tot 
amînări şi amînâri. Personal, am tras coada personajului 
infernal, cum n-am făcut-o niciodată în viaţa mea. 
Această situație, ca şi grija de viitorul' apropiat, m-a 
făcut sâ mă gîndesc la o anumită tranzacţie care sper că 
va reuşi mîine, căci altfel ce ne-am face ? în tot cazul, 
nu vă îngrijorați : voi găsi neapărat soluţiile necesare. 

Mă hotărîsem să vin duminică, dar o mică lucrare 
urgentă cu care m-a însărcinat din nou E.S.P.L.A. (!) mă 
obligă să mai rămîn pînă luni, dacă nu chiar pînă marţi. 
Sâ vedem, vă voi anunţa într-un fel oarecare. Spune-i 
lui Ionel că am făcut formalitätile mele la cazier. Mai 
rămîne să le facă şi el. L-am revăzut pe Toh[äneanu!, 
care a plecat şi do la Institut. Speră să vie la noi pe la 
25 ale lunii. Kiva cred că va veni la Zamora, deşi spune 
câ lui bărbatu-său îi e urît să rămînă în casă. Ea mi-a 
făgăduit însă că-i va combate această stare de spirit. Am 
fost pe la maică-ta şi taică-tu : sunt bine! Adineaori m-a 
vizitat Piticu. Viky nu va sosi la Poiana decît săptămînă 
viitoare. O reține botezul băiatului lui Gaby’. Am luat 
o masa la maică-ta, una la Tanti şi una la Rali’. Voi 
căuta să nu omit nici unul din comisioanele tale. Am 
avut mult de lucru cu programele ce mi s-au cerut de 
Facultate. La noapte, voi sta să lucrez. Opresou mi-a 
telefonat că n-a sosit încă răspunsul cadrelor, dar are 
bune speranţe... Azi am fost la impunere. Am rămas la 
vechiul impozit, ba chiar ceva mai mic. Voi aranja cu 
Smara şi E.S.P.L.A. să-mi trimită sumele datorate la 
Poiana. 

Mi-e dor mult de voi şi vă sărut cu dragoste şi. foc 


Tudor 


288 


232 


Către Elena Vianu 


Miercuri, ora 5 d.a 
[Poiana Țapului, 23 iulie 1952. d.pjj 


Dragă Mimi, 


Cum ai ajuns in Bucureşti? Cum ai găsit casa ? Mi-e 
teamă că noul tău program te va obosi mult. Vezi de te 
aranjează astfel ca să ai răstimpuri mai lungi de odihnă. 
Dar cu masa cum te-ai aranjat? Am mari griji, gîndin- 
du-mă la tine. Aşteptăm acum vestile tale prin Ionel, 
care — cine ştie ? —+ va veni poate mîine. N-are nici un 
motiv să mai rămîie prin Bucureşti şi cred că s-a hotă- 
rît să plece mai curînd. Dar cu Radu P. ce este? Adi- 
neaori a trecut poştaşul şi nu mi-a adus nimic. Trebuie 
deci să cred că familia lui va veni duminică? Ar fi avut 
astfel timpul să-mi telegrafieze. Dacă aceste rînduri îţi 
vor sosi înainte de duminică, iar el nu s-a deois să 
accepte oferta de-aici, întreabă-l telefonic dacă mi-a 
telegrafiat — sau fă-mi tu comunicarea la rigoare. Pro- 
gramul nostru se desfăşoară normal. Marţi am fost la 
Buşteni, pentru baie. Am cumpărat făină albă excelentă. 
Cred că mă duc şi astăzi, acum, în acelaşi scop. Duta 
se duce s-o vadă pe Nadia. E foarte bine şi te sărută de 
mii de ori, ca şi mine. 


Lucrez mult, încît uneori itm nevoie de pauză. 


Tudor 
233 
Către Elena Vianu 
[Zamora, cea. 27 iulie 1932: 
Dragă Mimi, 
Rem ara Uns atita vrome? Vom elita Msi ha 


289 


umplem golul. Deci, nu te mat gîndi: odihneste-te si 
amuzä-te. À doua zi, dupä plecarea ta, durerea în pi- 
ciorul drept a släbit si, a treia zi, a dispärut aproape cu 
totul, încît am putut relua incursiunile în pădure pentru 
cunoscutele scopuri domestice şi cursele alimentare. 
Astăzi, am pornit, la ore matinale, spre Buşteni, pentru 
baie. Eram o veselă companie. După baie, bere şi ape- 
ritive la restaurantul de stat, în dispoziţie epicuriană. 
Duminică a fo*t pe-aici Sandu' cu o pereche de ciraci. 
Regreta că nu te-a mai găsit pentru a te' conduce la 
Bucureşti. Apoi, alte întîlniri, cu vizite în perspectivă. 
Continuu să citesc pe Doktor Faustus, cu mari transpor- 
turi. Fabula trece prin anii 1920—1923 cînd eram şi eu 
prin Germania : regăsesc deci multe tipuri ale vremii 
Şi, apoi, cîtă pătrundere, cîtă libertate de spirit. Mă simt 
în vechea mea sferă, biet meteorit ieşit din circuit. 
Copiii sunt delicioşi, foarte cuminţi şi de treabă. Ne 
plîngem de lipsa ta, dar încercăm să ne consolăm în 
suferința noastră solidară. De astăzi, un vecin a transpor- 


tat la noi 1 m° de lemne — încît problema combustibi- 
lului a devenit mai puţin acută. 
Cînd ai plecat, ţi-am făgăduit aceste rînduri — dar 


nu ne-am gîndit că ai putea să ne scrii şi tu. Ce-ar fi s-o 
faci ? Ne-ai produce o mare bucurie. Te sărut de o mie 
de ori şi te aştept cu mare drag, 


Tudor 


234 


Către Elena Vianu 


Pfoiana] Țapului, 2 august 1952 


Dragă Mimi, 

Am aşteptat mereu a doua ta scrisoare, care trebuia 
să-mi aducă amănuntele lipsă din cea dintîi. Poate că 
va veni în cursul zilei de azi, poate mîine. 

Ce-ti pot spune despre noi altceva deoît că suntem 
sănătoşi, că rinduielile noastre merg bine, dar că ni-e urît 


290 


fără tine. Duta, ca şi mine, numărăm mereu zilele pînă 
la înapoierea ta şi ne întrebăm dacă, ajungînd abia 
miercuri la Dobrina, ne vei reveni totuşi la 8 august, 
cum ne-am înţeles. 


Ai aflat desigur, din comunicările mele act vri »a.v 
.e— ţi-am mai scris în alte două rînduri — de plecarea 
precipitată a lui Ionel. Cred, de altfel, că îţi va fi scris 
şi el de la Bucureşti. Ce-o face pe-acolo ? Nici de la ei 
"eam primit iacă nimic. Duta e admirabilă, cuminte, 
-scultâtoare, bine dispusă. les cu ea împreună în fieoare 
zi. Seara ne pregătim mesele împreună, pe urmă jucăm 
cărți. E o tovarăşă perfectă. 


Eu lucrez mult şi nu văd pe nimeni. Am început 
să-mi redactez lecţiile. Soarta mea! Veşnic cufundat în 
note şi hârtoage. Pe ziua de azi —+ cînd mă aşteptam mai 


putin — au sosit banii de la E.S.P.L.A., aşa încît îm- 
preună cu leafit şi cu produsul covorului, am încropit o 
mică sumă cu care sper s-o ducem în luna august — sau 


aproape... dar sunt taxele de plătit. In fine! 


Tu cum îţi petreci timpul, pe-acolo ? Vezi de te odih- 
neşte bine şi revino sănătoasă şi voioasă. 

Am datat scrisoarea 2 august, de fapt îţi scriu la 
1 august, noaptea. Trebuie să fie aproape de miezul 
nopţii. Dacă pînă mîine la prînz nu vine nimic de la tine, 
ti-o trimit aşa ; dacă vine ceva, mai adaug cîteva rînduri 
Mă duc acum să mai fumez o ţigară pe terasă ; pe urmă - 
noapte bună! 


Salutări afectuoase prietenilor noştri. Pe tine te să- 
rută cu mult dor 


Tudor 


235 


Către Eleua Vianu 


Marţi, 7.VIL953 


[Poiana Țapului (Zamora)| 
Dragă Mimi, 
leri am fost la Buşteni după cumpărături : recuzită 


birou pt. mine, ciorapi pt. Duta şi mine etc. Am plătit 


291 


la Perceptie taxele pînă în luna mai, cu majorări. M-am 
cam scuturat de bani, încît devine necesară încasarea pe 
care avem s-o facem către finele acestei săptămîni, A 
mai rămas de plată asigurarea şi restul impozitelor : încă 
vreo 4—500 lei. Pe drum,, la înapoiere, ne-a surprins 
ploaia. Ne-am adăpostit în două rînduri pe la casele din 
drum, dar tot ne-a udat şi, cum Dutei îi era frig, i-am 
dat haina. N-am făcut însă guturai şi suntem sănătoşi. 
Azi ne ducem la baie. Ne gîndim mereu la tine şi te 
urmărim în fiecare ceas. Ne îngrijorează însă că prea 
eşti singură în casă. Nu e chip să muţi pe Chiva la 
tine ? îmi cam pare rău că te-am lăsat să-ţi iei angaja- 
mentele care te ţin acum departe de noi. Sper însă că 
sîmbătă vei veni cu siguranță. Adu-mi pe Slavici. Mi-ar 
mai trebui Poeziile lui Alecsandri şi Bolintineanu : tot pe 
biurou. 


Sărutări si mare dor, 


Tudor 


236 


Către Elena Vianu 


Sîmbătă, 25 iulie [1953] 
[Poiana Țapului (Zamora)] 


Dragă Mimi, 

îți scriu dimineața, la ora 7, în aşteptarea lui Ionel, 
care ne Aa aduce, desigur, multe veşti despre tine şi 
amintirile lui din lungul timp de cînd nu ne-am văzut. 
Programul nostru se urmează regulat şi paşnic. Vremea 
este constant frumoasă, poate chiar ceva mai caldă decît 
de obicei, aşa încît ieri seara, pe o lună admirabilă, am 
putut rămîne pe terasă pînă aproape de miezul nopţii. 


292 


Am primit o scrisoare de la Institutul de Lingvistică 
(iscälitä de D. Macrea), care îmi cere colaborarea pt. 
Studii şi cercetări. Am răspuns făgăduind predarea con- 
tributiei melc la începutul lui sept. Am întrebat de ase- 
meni dacă figurez pe state şi, în caz afirmativ, am cerut 
să mi se trimită drepturile aici. Cum te simți cu noul tău 
program ? Scrie-ne neapărat. Nu ne lăsa fără veşti. Duta 
e foarte bine. 


Te sărutăm amîndoi cu mult dor şi drag, 


Tudor 


237 


Către Elena Vianu 


Vineri 
[Bucureşti, 28 august 1953] 


Dragă Mimi, 


Am găsit bine casa. Nu se întîmplase nimic. Taică-tu 
merge bine, dar mai rămîne în spital încă vreo 10—12 
zile. Astăzi, la prînz, mă duc să-l văd. Vella şi-a dat 
demisia şi va fi la dispoziţia noastră pe ziua de 12 sept. 
îţi trimit, prin d-na lanovici, cărțile de care ai nevoie. 
Sunt foarte ocupat cu manuscrisele mele. Alerg apoi 
după bani — şi am greutăţi, dar le voi înlătura. Stati 
linistiti şi bucurati-vä de locul minunat care e Zamora. 
Cred că ati aflat din ziare că s-a amînat deschiderea 
tuturor şcolilor pentru 14 sept. Deci, staţi linistiti ! 


Mă grăbesc să duc doamnei lanovici cărţile şi scrisoa- 
rea. Alte ştiri într-o zi sau două. 


Vă sărut pe toţi cu drag, 


Tudor 


293 


. 238 


Către Elena Vianu 


Luni, după-amiază 
[Bucuresti, 1 sept. 1953] 


Dragă Mimi, 

Abia acum după-amiază voi fi în posesiunea unei 
sume, pe care ţi-o voi trimite prin mandat poştal. Mi-e 
teamă că nu v-au ajuns banii şi că ati avut poate neplä- 
ceri. Miine seară, marţi, termin o parte din treburile 
mele, dar cred că voi fi reţinut şi miercuri de chestia 
înscrierii Dutei, în care întîmpin greutăţi, deoarece nici 
direcţia scoalei, nici inspectoratul nu sunt de acord cu 
mutarea ei într-o altă şcoală. Trebuie apoi să mai redac- 
tez conspectul unei serii de prelegeri şi' să-l depun la 
Facultate. Aşadar, dacă nu va mai interveni nici o altă 
înenreătură, aş dori să plec joi dimineaţa cu trenul care 
ajunge la Poiana Țapului la 9. Dacă însă nu voi apărea 
atunci, veți înțelege că am fost încă reținut, iar eu vă 
voi telegrafia data sosirii «iele. Pe-acasă totul e bine. 
Taioä-tu, pe care l-am văzut de mai multe ori, e de-ase- 
meni bine. 

Vă sărut cu drag, 


Tudor 


239 
Către G. Călinescu 
[Bucuresti,] 19 iunie 1934 
Lui G. Călinescu, care mi-a 


transmis că este informat de pre- 
gătirea unui atac al meu în presa 
literară, cu prilejul apariției ro- 
manului său, Bietul Ioanide. 


Aşa m-ai vrut ? Mă ştii aşa ? 
Tinînd stiletul sub manta ? 


294 


Ne-aduse valul din vechime, 
Ne-a cufundat în mare adîncime 
Si cînd, luptînd, la spumă, sus, ajung 
Tovarăşul de luptă să-l străpung ? 
Nu m-am legat şi eu cuvîntul 
Să îl slujesc ? Au care-i legămîntul 
Ce-am rupt vreodată, aspru sau perfid V 
Eşti Musaget şi sunt Apollonid. 
Deci drumul nostru-alături sä-mplinim 
Ne tragem dintr-o spitä ; 

ne iubim ! 


Tudor Vianu 


240 


Către Lucian Blaga 


Poiana Țapului, 20.YIL.1954 
Iubite Blaga, 


Scrisoarea ta mi-a adus-o Lilica astăzi din Bucu- 
resti, pe care l-am părăsit la 5 iulie. Luasem şi eu 
cunoştinţă de atacul ,confratelui", cunoscut de toata 
lumea ca un vechi profesionist al insultei iresponsabile.’ 
Nu este suficient să arunci cu noroi în cineva, pentru 
ca proiectilul să-şi atingă ținta, mai este nevoie de 
dovezi care să-ți justifice gestul său de prestigiul unei 
»Constiinte", cum nenorocitul mercenar în versuri şi 
proză n-a dat niciodată dovadă că are. Te rog deci să nu 
te mîhneşti, după cum nu m-am mîhnit nici eu. Ored 
de-asemeni că nu există nici o legătură între ,atacul" de 
care vorbim şi fragmentul noii versiuni din Faust, apărut 
în aceeaşi zi. Autorului acestei versiuni i s-a răspuns la 
editură, căreia i s-a adresat, că lucrarea ta a fost accep- 
tată. Existența unui contract face, de altfel, orice dis- 
cutie inutilă. Noua versiune se märgineste la prima parte 
a operei întregi. în fine, pentru a te convinge că nu este 
vreo urzeală la mijloc, îţi mai pot spune că şi această 
nouă versiune a fost obiectul unei menţiuni dezagreabile 


295 


în nişte declaraţii apărute în Gazeta literarä. Nu, nu, nu 
se ţese nimic din umbră, cum în singurătatea ta ţi-ai 
putut închipui. Lucrurile îşi urinează cursul lor normal. 
Ou cîteva zile înainte de a pleca din Bucureşti, am pre- 
dat editurii studiul introductiv, vreo douăzeci si cinci de 
pagini. Mi-a sosit aici ştirea că redacţia l-a acceptat cu 
foarte puține obiecţii şi că este citit acum de referentii 
externi. După ce toate formele acceptării vor fi fost 
făcute, întregul mlfanuljs{cris] va lua drumul tiparului. 
Nu cred că va trece multă vreme pînă atunci. Mi s-a 
spus că lucrarea trebuie să apară pînă la sfir.situl anului. 
Rămîn aici, la Poiana Țapului, pînă la sfîrşitul lui 
august sau, cel puţin, doresc să rămîn pînă la această 
dată, foarte bucuros de singurătatea în care mă găsesc. 
Mai zilele trecute credeam că-l voi vedea pe D. D. Roşea, 
vechiul amic, care îşi anunţase vizita. Mai tîrziu am 
aflat că, plecînd spre Sibiu, a fost obligat să ia un alt 
itinerar, aşa că l-am aşteptat zadarnic în gară. Dacă-l 
intîlneşti, te rog să-i transmiti salutările mele cordiale, 
împreună cu părerea de rău că nu l-am putut vedea. 


Ce gînduri mai ai? Ce mai lucrezi ? Ştirile tale îmi 
fac totdeauna mare plăcere. îţi doresc multă sănătate şi 
te îmbrăţişez cu vechea dragoste, 


T. Vianu 


241 
Către Petru Dumitrin 
[Bucuresti,] 23.VIII.I>54 


DAVtDA 


lui Petru Dumitrii! 


Am stat tîrziu, cuprins de amintiri 
e Din ţara de-altădată : Atlantida — 
Un continent descins sub unduiri 
De ape mari. citind-o pe Davida. 


"Of) 


De unde ştii, cum ai ghicit livida 

Lor lume de strigoi şi năluciri ? 

Mă înfiori, mă turburi şi mă miri 

Cînd vii ca martor crimei veahi, perfida. 


Pe Ibykus tilharii l-au căznit 
Pe cînd cocori vîsleau, țipînd prin seară 
Si tipetele lor îi acuzară. 


Dar tie, tainic, cine ti-a soptit 
Decretul amutit al faptei sumbre ? 
Nici freamät de aripi, nici glas de umbre. 


Fantasma doar a ghidului lucid. 


Tudor l'iaiiii 


242 


Către Alexandru T. Stamatiad 


e Bucuresti,| 3 noi; mlaäc 


lulrite si vechi prieten. 


Mi-a făcut plăcere să parcurg Arta poetică '. Te-am 
regăsit aşa cum te cunosc de multi, de foarte multi ani, 
căci după socotelile mele se vor împlini în curînd patru 
decenii de cînd ne-am întîlnit în preajma marelui şi 
scumpului nostru Alexandru Macedonski. Acest frumos 
jubileu se însoţeşte pentru mine cu unele încheieri, pe 
care Arta poetică vine acum să le întărească. Mica 
scriere, transcrisä de d-ta în forma şi dispozitkmea 
viitoarei ci publicări, mi te aduce în față, aşa cum n-am 
încetat sa te admir şi să te iubesc: pasionat şi orgolios. 
Oricine şi-a consacrat ostenelile vieţii sale scrisului lite- 
rar are dreptul şi chiar datoria să noteze concluziile lui 
cele mai generale, esența de zeci de ani distilată a expe- 
rientelor lui. Concluziile d-tale pun in evidentă, m pri- 


297 


mul rind, substratul etic al creatiei literare, fâcut din 
intransigentä, din mare härnicie, din austeritate, din 
cultul marilor înaintaşi. Fie ca îndemnurile care se 
desprind din paginile Artei poetice să fie auzite de 
urmaşii noştri, cărora un poet le este îndatorat nu numai 
prin operele lui, dar şi prin tot ce-a gîndit în timp ce le 
compunea. D-ta ţi-ai plătit acum şi acesta datorie, ceea 
ce nu înseamnă că cititorii d-tale nu vor aştepta mai 
departe noile d-tale creaţii. Aşteptîndu-le, împreună cu 
ei toţi, îţi strînge mîna, cu vechea şi afectuoasa lui 
prietenie, 

Tudor Vianu 


24:! 


Către Ci. Călinescu 


IBucuresti, 19 martie 19%'> d.p.t 


Stimate şi iubite prietene. 


Iartă-mi întîrzierea acestor rînduri. Dacă ai cunoaşte 
însă viața mea, cu cele unsprezece ore de curs săptămî- 
nale şi cu multele, ncsfîr.sitelc însărcinări care se ivesc în 
tot momentul, sunt sigur că ai avea indulgenta pe care 
ti-o cer. îti multumesc din tot sufletul pentru darul lui 
Filimon al d-tale. L-am citit din primul moment, cu avi- 
ditatea pe care o depun ori de cîte ori mă bucur de pri- 
vilegiul de a străbate noile d-tale opere. Şi acum ca tot- 
deauna m-am bucurat să te regăsesc acelaşi, chiar sul: 
masca arhivisticä, pe caro d-ta ti-o asezi cu gesturi 
absolut proprii, într-un fel caro nu lasă îndoială asuprs 
figurii vii de dedesubt. L-am iubit totdeauna pe Filimon 
E un vechi bucureştean,' un exemplar format din pasta 
omenească pe care o cunosc mai bine. Acum, fiindcă 
încep să îmbătrînesc, îmi place să mă regăsesc între 
vechile cunostinte, între oamenii cu care am avut ma 
mult şi de mai multă vreme de-a face. Cîţi alți oamen 


298 


mobili, ingeniosi, spirituali si senzuali in acelaşi timp. 
nu i-a.ş putea pun*» alături! Am regăsit deoi pe eroul 
d-tale ca pe un om cunoscut din lumea veche şi mi-a 
plăcut să rătăcesc cu el printre locuri si deprinderi care 
nu-mi erau cu totul străine, fiindcă mă trag şi eu din 
secolul al XIX-iea românesc si bucureştean. Filimon mi-a 
dat gustul să-l citesc şi pe Gr. Alexandrescu*, a cărui 
.monografie aş îndrăzni sâ te rog să mi-o comunici, dacă 
nimic nu va sta în calea acestei favori. A propos de 
Gr. Alexandrescu. mi-aduc aminte că trecând odată cu 
Macedonski pe bulevard. înainte de Cişmigiu, Mace- 
donski mi-a arătat casa retrasă de la stradă, înainte de 
imobilul unde se află magazinul ,,Spicul", în care era 
aşezat pe-atunci restaurantul „Ileana",  spunîndu-mi: 
„Aici a trăit şi l-am vizitat pe Grigore Alexandrescu, 
<ind era bolnav, in anii lui din urmă". Informaţia ar tre- 
bui controlată. Mi se pare că i-am vorbit despre aşa ceva 
şi lui Oprescu. Dar încă ceva. Privindu-i portretul, mi s-a 
părut totdeauna că Gr. Alexandrescu trebuie să fi semă- 
nat cu Macedonski : aceeaşi sculptură a figurii, aceeaşi 
putinätate a trunchiului cu sistem muscular destins şi 
consumat în lungi vegheri, cu tutun şi cafea, cum prac- 
ticau intelectualii bucureşteni în veacul trecut, căci 
astăzi se trăieşte altfel. 


Mult mi-ar mai plăcea să te văd, pe la d-ta sau pe la 
mine, dacă ai avea timp şi dispoziție pentru aşa ceva. 

Multumiiadu-ti încă o dată pentru darul oporii d-taie 
Si pentru gândurile amicale cu care l-ai însoțit, te asigură 
de vechea sa prietenie, devotasi si admirativä, 


T. Vianu 


244 


Către Victor lancu 
Bucureşti, 24 mai 19)" 
Iubite domnule  Iancu. 


Scriu in mare grabă pentru a nu lăsa mai mult timp 
l'ira răspuns scrisoarea d-tale K Rîndurile d-tale m-au 


299 


ga*-it într-un moment în care treburile curente ale zilei 
mi-au lăsat puţin răgaz pentru a urmări ceva mai de 
aproape chestiunea care, cu drept cuvînt, te preocupă 
atîta. Am aflat totuşi că Sadova’ este încă bolnavă şi nu 
va veni la examene. Voi vorbi însă neapărat cu cei doi 
asistenţi ai ei. Cu unul din ei, cu Raicu, este posibil să 
mă pun chiar azi în comunicare. Cred că nu mai e nevoie 
sâ te încredinţez că voi depune toată căldura în stäruintä, 
începuturile Florichii la Institut au fost foarte bune. 
Sadova mi-a comunicat bunele ei impresii acum cîteva 
luni. Ce te face să crezi că situaţia ei s-a schimbat ? S-ar 
p.îtea să fie e— îmi spun — o alarmă, sporită prin depăr- 
tare şi incertitudine. Am sunat toată dimineaţa la Sa- 
dova, fără ca telefonul ei să răspundă. îşi crutä probabil 
liniştea. Dar voi găsi mijlocul să mă pun în legătură cu 
ea prin lon Marin. Te rog să crezi în tot zelul meu. 
Mi-ar face plăcere să te salut curînd în Bucureşti. Cu 
bune salutări şi veche prietenie, 


T. Vianu 
245 
Către Al. Colorian 
[Bucureşti,] 25 VI 1955 
L'JI SANDI 


Ai spus în versuri clare. 
Iubite Sandi, cum 
Prietenia noastră, 

în splendidul ci drum, 
Vreo patru lungi decenii 
In urmă a lăsat, — 
înfrînți n-am fost, amice 
Mereu am adăogat 
Ardorii de-altădată 
Puteri de toamnă şi 
Zburdălniciei noastre, 


300 


Moi, grave armonii. 

Dar, pentru că c toamnă, 
Cuvine-se, e clar, 

Să bem, sorbind uitare, 
Din veşnicul pahar. 


T. V. 


246 


Către Elena Vianu 


Joi seara 
[Poiana Țapului, iulie 1955] 


Dragă Mimi, 


Am fost mulțumit aflînd aseară, la telefon, că Ionel 
merge spre vindecare, deşi mă îngrijorează faptul că mai 
are o febriculă. în scrisoarea pe care am găsit-o acasă îmi 
spuneai că nu mai are febră. Care este acum situația ? în- 
cepusem această scrisoare cînd au venit soții Rădăceanu ' 
să ne ia cu maşina, întîi la Sinaia, apoi la Buşteni, apoi 
aperitiv la ei. Duta s-a amuzat mult. Uitase cu totul Si- 
naia : se mira de zor, de Peleş, de Bulevard. Pretindea 
că nu le mai văzuse nieiodată. 

Cînd crezi că vine Ionel ? Aş vrea să vie complet res- 
tabilit şi să nu mai fie vorba de consecințele stagiului 
militar, care nu i-a priit deloc. 

Mi s-a urît grozav fără tine. Cînd crezi că vii ? Anun- 
tä-mä din timp. 

Lucrul meu înaintează, chiar a luat proporții. Aş 
vrea să-l termin sau, cel puțin, să-l fac să înainteze mai 
mult. ca să putem sta mai mult împreună cînd vei veni. 

îţi trimit bonurile pe care mi le-ai cerut. Dacă mai 
poți mai adu-mi țigări Festival, care mi s-au părut ex- 
celente — şi ungureşti, bune si ele, dar mai grele. 

Vă sărut şi vă doresc, 


Tudor 


Ieri m-am tre/it cu vizita unui redactor do  L« 
PSPL>\ (d-1 Roman). Venise să-mi mai ceara mocttii- 
cări la Odobescu-. Am consimţit numai la cîteva amă- 
nunte fără maro importanţă, dar cred ca a plecat mul- 
tumit. Sau mai ştiu eu ? 


247 


Către Al. Husar 


lifuciuvsti.l !' octombrie BE 


Iubite, prietene Husar, 


Te rog să scuzi lunga întirziere a acestui răspuns 
M-am purtat mereu cu gîndul să-ţi scriu, dar s-a pus 
mereu de-a curmezişul îndemnurilor mele programul clin 
cale-afară de încărcat pe care trebuie să-l realizez. N-aş 
fi vrut nici să-ţi trimit cîteva rînduri de circumstantä, 
pentru că d-ta mi-ai scris cu căldură şi, aşa-zicînd, des 
ciiizindu-mi-te. Mi-a plăcut să aflu cîte ceva despre pla- 
nurile d-tale literare. îţi doresc să le duci la bun sfîrşit 
Hevăzîndu-te, astâ-vară, după atîtia ani, mi-a făcut marc 
plăcere să constat că vremea n-a trecut în zadar pen- 
tru d-ta. Am regăsit un om grav şi lucid, dar — pentru 
a-ţi spune tot adevărul *— şi oarecum febril, ceea ce mi 
s-a lămurit mai bine atunci cînd am aflat că d-ta adă- 
posteşti oarecum o taină şi trăieşti într-o aşteptare. Nu 
mi-a fost dat să aflu nimic din secretul elaborărilor d-tale 
dar sunt înclinat să le acord toată încrederea văzind omul 
care li se consacră. Poate că va veni momentul în cart 
mă vei împărtăşi din rezultatul lucrărilor literare proiec- 
tate, dar pînă atunci noi nu putem discuta decît lucruri 
cu totul generale, dar de o anumită însemnătate practică 

Mai intîi cred că trebuie să elimini acele nemulțumiri 
acel inconfort interior prin care prima tinereţe a omu 
lui si' prelungeşte în d-ta. în acest scop trebuie să te 
legi mai strîns de specialitatea d-tale. una clin cele ma 


1Î02 


interesante şi pe care ai norocul s-o practici alături de 
un învățat cu orizontul d-lui Prodan. Voi privi deci ca 
un semn al celor mai tăgăduitoare progrese ştirea că 
te-ai angajat, nu numai în lucrări literare, dar şi într-o 
lucrare ştiinţifică. Ce putere, ce sănătate se revarsă în 
omul care a ajuns să închege cincizeci de pagini lim- 
pezi, exacte, bine întemeiate, adevărate ! Mi s-a părut 
de cîteva ori că am făcut astfel de oxperiente şi m-am 
tămăduit, prin ele, de multe agonii care m-au bîntuit 
în lungi răstimpuri ale viotii mele. 

Ştiu apoi că nutreşti gîndul să schimbi locul aşezării 
d-tale, mutîndu-te la Bucureşti. N-aş vrea să combat pro- 
iecte care cred că nu s-au format cu uşurătate. îmi per- 
mit totuşi să cred că, pînă la urmă, schimbarea nu te-ar 
satisface. Se trăieşte mai greu în Bucureşti, mai risipit, 
mai ostenitor. Acum vreo treizeci de ani, G. Bogdan- 
Duică a vrut să mă aducă la Cluj. N-a fost dat acestui 
gînd să se înfăptuiască, dar am vizitat atunci oraşul vos- 
tru şi m-am lăsat ademenit de visul unei existente li- 
niştite şi studioase la umbra zidurilor acelai cetăţi cen- 
tral-europene, pentru care îmi simţeam afinități. Să se 
fi schimbat oare lucrurile într-atîta încît să nu se' mai 
degajeze din casele, din grădinile, din apele, din vechile 
instituţii de cultură ale Clujului aceleaşi sugestii care 
funcționau pentru mine ? Mai examinează încă o dată 
lucrurile, iubite Husar, şi — cine ştie-? — poate că 
o dată cu refacerea plăcerii de a trăi în locul căruia îi 
apartii şi unde eşti chemat să joci un rol însemnat, vei 
elimina o altă cauză a neliniştei care — crede-mă — 
nu-ţi este deloc folositoare. Altfel, nu mă recuz deloc 
ca prieten şi sprijinitor al oricăror întreprinderi ale d-tale 
în vederea mutării. îndată ce aceasta ar deveni posibilă 
într-un fel oarecare. 


îti mulțumesc mult pentru trimiterea cărții d-lui pro- 
fesor D. Prodan. Am răsfoit-o îndată şi mi-am dat seama 
de interesul şi caracterul lucrării. Te rog să ai amabili- 
tatea de a transmite d-lui Prodan rîndurile de mulţumire 
pe care le anexez acestei lucrări. 

Mi-ar face mare plăcere să mai primesc veşti de la 
d-ta, pe care le doresc pe măsura afecțiunii şi devotamen- 
tului pe care ţi le port. 


T. Vianu 


‘0: 


Câlre Dimitrie Gusti 


Bucureşti. 29 octombrie 1055 


Mult stimate şi iubite domnule Profesor, 


Mă port de mai multă vreme cu gîndul să vă ofer 
una din ultimele mele publicaţii, traducere românească 
a operei lui Goethe, Dichtung und Wahrheii, împreună 
cu studiul introductiv care o însoţeşte, pe care vă rog 
sâ le judecaţi cu bunävointä.' Cunoscînd afinitatea dvs 
pentru autorul lui Dichtung und Wahrheii, îmi permit 
-ă cred că aducerea lui in domeniul limbii noastre vă 
va trezi interesul. 

As fi vrut să vă aduc personal acest volum şi sâ sus- 
pend astfel o eclipsare, care nu s-a produs fără neîn- 
cetata mea părere de rău, dar pe care am crezut câ e 
mai bine să mi-o impun atunci cînd — îmi daţi voie 
s-o spun ? — atunci cînd mi s-a părut că vizitele mele nu 
vă mai făceau plăcerea de altădată şi pe aceea cu care 
au le legam ori de cîte ori aveam prilejul să le fac. Amin 
tirea trecutului n-a pălit însă niciodată în mine şi, as- 
tăzi, cînd prieteni comuni îmi aduc ecoul unor senti- 
mente neschimbate, mă simt stăpînit de o vie emoție 


Trăiesc de multă vreme, iubite domnule Profesor, în 
desfăşurarea unei activităţi pe care trebuie s-o judec- 
eam prea întinsă. Este prea mult de făcut; energiile fo- 
losite nu sunt poate îndestulătoare. La finele acestei săp- 
tămîni voi fi obligat să plec din Bucureşti pentru opt- 
zece. zile. înapoindu-mă, îmi voi lua permisiunea să vă 
caut. Rugîndu-vă să primiţi sincere felicitări cu prilejul 
onomasticei dvs. şi să transmiteti doamnei Guşti omagiile 
melc foarte respectuoase, vă asigură de vechile sale sen- 
timente afectuoase şi devotate 


T. Vianu 


Către Laszlo Gâldi 


Bu Ureñti. embrte iXCt 
Stimate şi iubite domnule Găldi 


Postumele lui Eminescu, aflate cu oarecare greutate, 
deoarece ediţia Perpessicius este de multă vreme epui- 
zata, vor porni într-o zi sau două spre d-ta prin grijile 
Academiei. Te rog să ierti această întîrziere, care explica 
şi pe aceea a rîndurilor de față. îmi propusesem să-ţi 
scrin îndată ce voi fi putut să anunţ expedierea Prstu- 
mel'ir. spre a-ţi mulțumi din inimă pentru marca d-tale 
amabilitate, pentru toată osteneala ce ţi-ai dat cu mine 
în timpul şederii mele la Budapesta. Reiau mereu toate 
frumoasele amintiri, adunate alături de dumneata’: 
splendoarea capitalei voastre, pe care am regretat că 
n-am putut-o admira sub lumina soarelui, cordialitatea 
oamenilor întîlniţi, frumosul schimb de idei cu d-ta şi 
cu ceilalţi colegi. Te rog deci să transmiti tuturor aces- 
tora calde mulţumiri pentru primirea ce mi-au făcut-o, 
împreună cu asigurarea că nu voi uita nici una din fă- 
gäduintele cu care m-am legat. Păstrez, în recunoştinţa 
mea. un loc special persoanei d-tale, în care mi-ar plă- 
cea să ştiu că am cî.ştigat un prieten. Adresez un salut 
amical domnului rector Bardti, care ne-a primit cu atîta 
amabilitate la Szeged. 


Zilele trecute, Academia a întocmit o listă de perso- 
nalitäti din Ungaria care urmează să fie invitate pentru 
a no vizita; numele d-tale figurează pe această listă 
Nutresc deci speranţa, iubite domnule Găldi, de a te 
putea revedea în Bucureşti. Pînă atunci te rog să pri- 
mesti afectuoasele şi devotatele mele salutări colegiale 


Tudor Vianu 


250 


Către Al. Hodos 


[Bucureşti. 3 aprilie II" 


Iubite domnule  Hodos’, 


Stau cu plăcere la dispoziţia d-tale pentru a ne sfătui 
cum ar putea vedea din nou lumina tiparului vechea 
d-tale traducere din Romain Rolland.' Sunt de obicei 
acasă în cursul diminetilor şi un telefon de-al d-tale ar 
fi suficient pentru a ne pune de acord asupra locului şi 
orei întîlnirii. 

Salutări cordiale. 

T. Vi emu 


251 


Către Al. Dima 


Bucuresti.] 4 mai >> 


Iubite Dima, 


La şedinţa din 3.V. în care s-a constituit colectivul 
de redactare şi sumarul manualului de Literaturä uni- 
versală”, ti s-au distribuit următoarele capitole 


Renaşterea şt Reforma in Germania D due 
Iluminismul german 20 Ai 
Romantismul german 20 Fe 
Realismul critic german 30 Ha î 
Naturalismul (în special cel francez) pag. 


La 7 iunie urmează să ne întrunim din nou, pentru 
„ .Onfrunta si coordona sumarele pe care fiecare dmtu 
colaboratori urmează să le dezvolte. 


39i 


Volumul va avea 000—1000 pagini de tipar. 

Colegii noştri te roagă să-mi comunici mie dacă ac- 
cepti sarcina redactării capitolelor de mai sus şi daca 
poți veni la 7 iunie 

Cu prietenie, 


T. Vianu 


252 


Către Tudor George 
[Bucuresti.] 1 august l'i5ti 


Stimate domnule Tudor George 


Scurta întârziere a acestor rînduri provine din faptul 
că mesajul d-tale? a sosit la mine într-un moment cînd 
nu mă aflam în Bucureşti. Astăzi plec din nou. Am avut 
deci puțin timp pentru a citi scrisoarea d-tale şi poemul 
Mare o însoţeşte. A fost destul pentru a recunoaşte în 
d-ta un om de spirit şi în compunerea d-tale o poemă 
autentică, foarte interesantă ca temă, plină de substanță 
lirică, mai ales în pasajele descriptive. Versul mi s-a 
părut solid construit şi mi-a sunat cu armonii ample, 
metalice, ca la parnasieni. Nu mi-au scăpat pe-alocuri 
unele pauze şi reluări ale narațiunii, ca în Luceafărul 
lui Eminescu. Dacă îngădui însă şi o rezervă, aş dori 
să-ți spun că nu sunt totdeauna de acord cu limbii d-tale, 
in care am notat forme forțate (bărăganii, răcoară), for- 
matii personale discutabile (selenit,. hertiir, eden ca ad- 
jective), deviații nejustificate (silvanic, herrnir), termeni 
improprii (ghiotura de ape) etc. Sunt sigur că d-ta însuți 
te vei convinge de neajunsurile legate de astfel de forme 
şi că vei ajunge la o limbă mai firească. Am întîmpinat 
uneori şi imagini oarecum forțate. Dar altfel ce minu- 
nate evocări, ce just şi adînc sentiment al naturii. îți 
mulțumesc pentru plăcerea pe care mi-ai provocat-o 
Şi pentru încrederea arătată. 


307 


Asteptind prilejul de a te cunoaşte personal, iți string 
mina cu prietenie. 
Tudor Vianu 


253 


Către Mircea Septicili 


[Bucureşti,] 21 septembrie l'O 


Stimate domnule Septilici, 


Vă mulţumesc pentru rîndurile dvs Vă întrebaţi cum 
ar li putut să fie interpretate ? Desigur ca pe o mărturie 
de prietenie, întîmpinată cu recunoştinţă. Nu vă cunosc 
decît din activitate, dar aflu acum lucruri noi despre 
dvs. Am înţeles de ce urmăriţi din nou, numai de trai 
ani, revistele şi cărțile. îmi reprezint bine dificultăţile 
pe care le întîmpinaţi. Salut hotărîrea de a reveni la în- 
deletnicirile artei şi vă doresa succes şi bună dispoziţie 
plină de încredere, căci mi se pare că aveți umor şi în- 
telepciune. Dacă voi avea prilejul să vă întîlnesc, vom 
putea vorbi mai pe larg de toate acestea. 


Tudor Vianu 


254 
Către Elena Vianu 
[Belfirad.) Duminică, 23 oct. [!'Cfe; 
Dragă Mimi, scumpii mei, 


Am ajuns la Belgrad pe la 5 da.' Pe la (i >a 
întunecat. Am regăsit deci înserările timpurii ale Bel- 


gradului. Oraşul e foarte schimbat. Multe magazine şi lo- 
caluri noi. Mărfuri numeroase. Circulaţie imensă pe 
străzi, probabil şi pentru că e duminică. în vitrina libră- 
riilor traduceri din Gide, Kierkegaard, Lawrence... Am 
văzut în grabă expoziţia unui pictor în manieră Brueghel. 
La Majestic mari reparaţii. Nu funcţiona decît cafeneaua. 
Familia Minici nu mai locuieşte acolo. Sofeurul cunoştea 
pe Ibrovacz şi pe Nicolas, acum şofeur la finlandezi. 
Luăm masa în localul unui hotel frumos : Excelsior, pe 
care noi nu-l cunoşteam. Astă-seară plecăm mai departe, 
dar fără wagon-lit. Vom fi la Roma marţi dimineaţă. 
Vom sta mai multe ore la Veneţia. 


Vă sărut de mii de ori, 
Tudor 
Sărutări de la vechea voastră reşedinţă, familie Mimoc 


Mişu, Catinca 


255 


Către Elena Vianu 


Venezia, luni, 29 oct. [195C] 
Taverna La Fenice 


Dragă Mimi, scumpii mei, 


Am cerut totusi wagon-lit de la Belgrad la Venezia, 
unde am ajuns la ora 5. Ce emotie mi-a produs reve- 
derea Veneziei. Ati fost tot timpul cu mine. Feeria Ve- 
neziei m-a răscolit. Suntem acum, cu Mişu şi Catinca, 
la Fenice. Masă pantagruelică. Astă-seară, la 11, plecăm 
la Roma, unde vom fi mîine la 7/: dim. 


Vă sărut cu dor, 
Tudor 
Sărutări, Mimoci mici şi mari, 


Catinca 


309 


Către Elena Vianu 


[Roma.) Şti ort. i'ifx; 


Dragă Mimi, Scumpii mei, 


Ti-am scris de la Belgrad şi Venezia. Am ajuns la 
Borna, cu wagon-lit, azi-dimineatä la 7>, Revederea Ro- 
mei mi-a adus aminte tinereţea. Plecäm astä-searä la 
iV;*, dar prin Bombay. Abia joi dim. vom zbura do la 
Bombay la New-Delhi. Itincrariul comunicat la Buc. nu 
m<i cel adevărat. Nu-ţi pot spune emoția pe care o în- 
cerc revăzând locuri în care am fost altădată cu tine. 
Vâ sărut de mii de ori. pe tine şi pe scumpii noştri copii. 

Tudor 


257 
Către Elena Vianu 
;Roinn.l :n oct. l'i.i.i 


Dragă Mimi, scumpii mei, 


Aseară n-am putut pleca, din cauza evenimentelor 
din Orient. Plecăm acum prin Bombay, unde vom în- 
trerupe călătoria câteva ore, cu un avion quadrimntor 
Ceylon-Air cu 72 locuri, toate ocupate. Suntem bine dis- 
puşi. Acum aşteptăm în restaurantul aeroportului. Mă 
gîndesc cu drag şi dor la voi. Alte ştiri de la Bombay. 

Vă sărut de mii de ori. 


Tudor 


Inainte de îmbarcare un gînd bun Mimocilor 


Coco 


Suntem cîteva minute înaintea plecării avionului. 
Mişu 


310 


25S 


Către Elena Vianu 


!KharlumJ, 31 oct. [1936], ora 9 seara 


Dragă Mimi, scumpii mei, 


După un zbor de nouă ore am ajuns la Khartum (Su- 
dan). Luäm masa la aeroport, serviti de simpatici afri- 
cani, cu turbane si cämesi albe de in cu brîuri verzi sau 
roşii. Aici escală de o oră. în timpul nopții zburăm pînă 
la Caraci. Apoi la Bombay şi Delhi. Călătoria a fost fă- 
cută în bune condiții. 


Ti-am scris clin toate părțile. Vâ sărut cu mare dor, 


Tudor 


259 


Către Elena Vianu 


[Karachi,] Joi, 1 nov. 195 
Dragă Mimi, scumpii mei, 


Călătoria s-a prelungit mai mult decît credeam. Azi 


ne-am oprit o zi întreagă şi la noapte la Caraci, capitală 
orientală. 


Plecăm mîine la Bombay şi de-acolo la New-Delhi. 


Ti-am scris din multe locuri. Aseară, din Khartum. 


Vă sărut cu mare dor şi drag, 
Tudor 


311 


260 


Către Ion Marin Sadoveanu 
Deliii. 2 nov 


Dragă Tonel. 

Am ajuns aici după o lungă şi ocolită călătorie prin 
Roma, Khartum, Bahrein, Caraci, Bombay. Oraşul cu as- 
pecte moderne şi altele străvechi, milenare, prezintă cel 
mai mare interes. A vrut ceasul ca la cei aproape şaizeci 
de ani ai mei să fi trăit impresiile cele mai covârşitoare 
ale întregii mele vieţi. îţi voi povesti, multe, multe lu- 
cruri. Sper să pot atinge şi alte puncte ale Indiei. Dacä-ti 
ajung aceste rînduri. dă-i un telefon şi Lilicii. 

Te îmbrăţişez cu drag, 
Tudor 


261 
Către Elena Vianu 


ASSOCIATED HOTELS OF INDIA LIMITED 
MAIDEN'S HOTEL 
DELHI 


D 


Dragă Mimi, scumpii mei, 

Teribil de departe sunt de voi! Am cälätorit pentru 
a ajunge aci şase zile şi şase nopţi. Evenimentele din 
Egipt ne-au obligat să ocolim enorm. Am făcut escale 
mai mult sau mai putin lungi la Khartum, Bahrein, Ca- 
raci, Bombay. V-am scris din drum patru sau cinci curți 
poştale. Le-aţi primit oare ? Cunoscătorii sunt de părere 
că o scrisoare dc-aici ajunge în ţară abia într-o lună. 
Cînd va ajunge aceasta ? Legația de-aci a telegrafiat şti- 
rea sosirii noastre şi Mişu a dat si el două telegr.irne. 
V-au ajuns ? 

Tot ce-am văzut şi văd este de o noutate atit de ului- 
toare, încît îmi rezerv serile noastre, aşezaţi în jurul ca- 


312 


napelutei galbene, pentru a vă depäna pe rînd toate im- 
presiile culese aici. Sunt bine instalat într-un hotel ele- 
gant, cam vieux jeu, în bune condiţii de sănătate. Sunt 
foarte activ : văd, citesc, notez. Astăzi s-a deschis con- 
ferinta şi este probabil că voi face şi unele cunoştinţe. 
Aş vrea să-mi organizez astfel timpul pe care urmează 
a-l petrece aici, încît să văd cît de mult, căci desigur 
că nu voi avea multe ocazii să văd locuri atît de depăr- 
tate. Mişu şi Catinca sunt şi ei sănătoşi şi bine dispuşi. 
Mişu ar vrea să plece de-aci la 16 nov., dar s-ar putea să 
mai fie reţinut. în tot cazul, cred că va ajunge acasă 
înaintea mea, aşa încît îl indiviez că o să vă revadă îna- 
intea mea. Dorul de voi este, pînă acum, singurul sen- 
timent penibil al acestei mari întîmplări. Apoi, dacă păs- 
trez unele nădejdi că scrisorile mele vor ajunge pînă la 
voi, nu ştiu dacă pot conta pe ştirile voastre. O, ce fe- 
ricit aş fi dacă mi-ati scrie pe adresa legatiei din Doini ! 

Sper să pot aduce unele cărți şi lucruri de tot felul 
pentru voi. Vă sărut de mii de ori, cu mare dor şi foc. 


Tudor 


262 


Către Elena Vianu 


Deliii. (J.XIITifi 
Dragă Mimi, scumpii mei, 


Azi a primit Mişu telegrama voastră. Am înţeles din 
ea, deşi în mod indirect, că sunteţi cu toţii bine. Asta 
a mai uşurat melancolia mea, adeseori simțită aici. Tră- 
iesc, de altfel, zile bogate, pline de impresii nemaiîncer- 
cate de mult ca număr şi felurime. Irealul devine aci 
impresie concretă. Ştiu că voi avea ce să vă povestesc. 
Zilele trecute ţi-am scris o scrisoare mai lungă. A ajuns? 
Sănătatea e bună. Am scris şi lui Tanti, Viky si lon 
Marin. 


Vă sărut cu mare dor şi drag, 
Tudor 


263 


Către Elena Vianu 


INc\v Deliii,] 14 nov, 19) 


Dragă Mimi, scumpii mei. 


Azi am luat masa la Hotel Imperial, pentru a fi mai 
aproape de conferinţă. Este o casă de mare splendoare 
Zilele trecute am fost la Agra şi în alte locuri arheolo- 
gice ale regiunii. Taj-Mahal de la Agra trece drept una 
din minunile lumii. Suntem aici în sfera civilizaţiei mo- 
gole. Aş vrea să mă duc şi la Benares. Sunt sănătos ; lu- 
crez. Mult aş vrea să am ştiri despre voi. Cred că vom 
ajunge în țară pe la 12 dec. Mişu pleacă în 5—fi dec 

Vă sărut cu dor, 
Tudor 


264 


Către Elena Vian» 


rifi noiembrie 19561 


ASSOCIATED HOTELS OF INDIA LIMITED 
MAIDEN'S HOTEL 
DELHI 


Dragă Mimi, scumpii mei, 


Nu pot să vâ spun ce plăcere, ce fericire mi-a pro- 
vocat scrisoarea voastră. Am primit-o azi, 16 nov., deci 
nouă zile după ce ați scris-o. Suntem departe unii de 
-iltii, dar totuşi »u fără nici o legătură, fără nici o posi- 
bilitate de a comunica. O, dacă ați avea ideea să-mi scri- 
eti mai des ! Am văzut aici multe lucruri interesante, to- 
tusi sedintele la care trebuie să iau parte limitează pu- 
tinta de a-mi satisface toate curiozitätile. într-o zi am 
luat cuvîntul şi se pare că vorbirea mea a avut oarecare 
răsunet. S-a transmis o corespondenţa ziarelor din ţară 


314 


Cred că voi mai interveni în cursul discuţiilor incă o 
dată. in afară de monumentele de la Delhi, am mai vă- 
zut pe cele de la Agra, Sikandon şi Sikri. Suntem aici 
în civilizația marilor moguli (sec. XVI—XVII), o dez- 
voltare monumentală a mahomedanismului. Sunt şi as- 
pecte ale hinduismului. Budismul este ca şi absent. Aceste 
două fete ale Indiei le voi vodca mai bine la Benares, 
unde doresc neapărat să mă duc, deşi mijloacele mele 
materiale sunt modeste. La Bombay, unde am aruncat 
o primă privire venind încoace, mă voi înapoia la sfir- 
şitul călătoriei. Acolo este un alt cadru, foarte substan- 
tial, în genere, impresiile se adună cu destulă bogăţie 
şi cred că voi avea multe să vă povestesc. Altfel, duc aci 
o existență de diplomat, cu multe recepții, schimbarea 
costumului de mai multe ori pe zi şi numeroase cunoş- 
tinte, ba şi regăsiri cu oameni întîlniti în circumstanţe 
analoage anterioare. Clima este ideală şi sănătatea bună. 
Mişu şi Catinca vor pleoa în cîteva zile şi vă vor aduce 
primele ştiri. Sărutări Fetitei, lui Tanti şi Viki, cărora 
le-am scris de-asemeni. Am început sâ strîng lucruri 
pentru voi. Cu mult dor şi drag, 


Tudor 


265 
Către Elena Vianu 


Delhi, 21.X1.19J6 


ASSOCIATED HOTELS OF INDIA LIMITED 
MATDEN'S HOTEL 
DELHI 


Dragă Mimi, scumpii mei, 


Folosesc prilejul plecării în ţară a unui coleg din de- 
legatie, d-l lonescu-Bujor, pentru a vă da veşti care 
vor ajunge, desigur, mai devreme decît pe calea obiş- 
nuită. V-am scris de multe ori şi din ocazii foarte va- 
riate. Cred că cel puţin unele din scrisorile mele v-au 
ajuns. „Acum cîteva zile am avut bucuria să primesc scri- 


315 


soarea voastră (din 7 nov.), căreia i-am răspuns îndată. 
Aştept în fiecare zi ştiri noi de la voi şi vă rog să nu 
ezitaţi de a mi le trimite. O scrisoare de-a voasrtă, tri- 
misă cu avionul, ajunge aci cam în vreo zece zile. 


Am adunat aici multe şi curioase impresii. Am notat 
pe unele din ele în formă foarte succintă, cu ideea de a 
le regăsi atunci cînd ne vom regăsi şi voi încerca să vă 
povestesc tot ce am văzut şi am trăit aici. Nu vreau să 
anticipez asupra acestui moment, dar ceea ce vă pot 
spune de pe acum este că experienţa acestei călătorii 
este, desigur, cea mai originală pe care am făcut-o vreo- 
dată. Totul ia aici forme oarecum fantastice, de basm, 
şi amestecul de modern şi arhaic, de splendoare şi mi- 
zerie sordidă, tipurile omeneşti, moravurile, natura alcă- 
tuiesc ceva unic, care nu poate fi descris decît pe înde- 
lete. Foarte interesantă este şi conferinţa U.N.E.S.C.O., 
cu marea felurime de tipuri şi tendinţe pe care le vădeşte. 
De cîteva zile, mi-am luat oarecare libertate faţă de auto- 
mobilul care ne transportă în felurite puncte ale oraşu- 
lui, depărtate unele de altele prin mulţi kilometri. Am 
ieşit singur, utilizînd mijloacele publice de locomotie, ceea 
ce mi-a îngăduit o cunoaştere mai detaliată şi mai prac- 
tică a locurilor. Am vizitat şi familia indigenă a unui sa- 
vant, un filolog, obţinînd şi pe această cale impresii noi. 

Mişu şi Catinca sunt încă aici. Trebuiau să plece de 
săptămînă trecută, dar au fost reținuți. Cred că în două- 
trei zile vor pleca totuşi, dar se gîndesc să zăbovească 
vreo patru zile în Italia, aşa încît vor fi în Bucureşti pe 
la sfîrşitul lunii. Pe la 12—15 dec. nădăjduiesc să fim 
cu toţii din nou împreună. Suntem sănătoşi şi foarte ani- 
mati, deşi nu lipsiţi de oarecare îngrijorare. 

Poate că astăzi legația îmi va remite o nouă scrisoare 
de-a voastră. Sărutări lui Tanti, lui Viky şi Fetitei. 

Vă îmbrăţişez cu mare dor şi drag, 


Tudor 


316 


266 


Către Elena Vianu 


HOTEL AMBASSADOR 
NEW DELHI 


„cea 23 noiembrie 1.956] 


Dragă Mimi, 


Acum cîteva zile a fost ziua ta. Să trăieşti şi să ne 
faci fericiţi, cum ne-ai făcut şi pînă acum ! Să ne tră- 
iască copiii noştri si să ne bucurăm de ei ! 

De două zile am schimbat hotelul. Ne găsim într-o 
casă încă mai elegantă şi mai confortabilă. în spațiul pe 
care-l locuiesc am la dispoziţie aparat pt. aer conditio- 
nat, radio, frigidaire şi maşină de scris. Nu întrebuintez 
nici una din aceste maşini, dar oricum te simţi flatat 
de aceste răsfăţuri... 


Astăzi c o zi melancolică. Pleacă Mişu şi Catinca. 
Ne-am înţeles bine tot timpul şi amicii noştri au fost dră- 
guti ca totdeauna. Ce-o să mă fac fără ei? Va fi mai 
trist şi zilele îmi vor părea mai lungi. S-a adăugat şi 
surpriza destul de neplăcută că nu s-au găsit bilete de 
avion decît pentru 9 decembrie, aşa că nil voi putea fi 
la Bucureşti înainte de 15. 


Nu ştiu cum să fac să-l împiedic pe Mişu de a nu 
vă povesti el mai întîi multele lucruri curioase, splen- 
dide sau teribile pe care le-am văzut aici. Ştiu că lucrul 
nu este posibil, dar îmi spun că impresiile culese sunt 
atît de numeroase, încît îmi vor rămîne destule şi pen- 
tru povestirile mele, acasă, în jurul canapelutei, cînd no 
adunăm seara. 


Nu vă pot spune ce dor mi-e de voi. Vă am în minte 
toată ziua. Nu mă päräsiti nici o clipă. V-am adunat o 
mulțime de lucruşoare : nu vă spun ce anume. Poate că 
nu o să vă displacă. 


Există ameninţarea unei delegaţii în continuare, pen- 
tru congresul de filosofie de la Bombay. Sper însă sâ 
ocolesc primejdia. 


317 


Vremea a fost tot timpul superba. Căldura pläcuta 
în tot timpul zilei; răcoare o dată cu apusul soarelui 
Sănătatea mi-a fost bună tot timpul, dar poate că m-am 
îngrăşat. Mişu şi Catinca pretind că semăn cu Buddhii, 
pe care mă duc astăzi să-l comemorez. 

Sărut pe Fetiţa şi pe voi, scumpii şi iubiții mei, 


Tudo>- 


267 


Către Marius Dau 


[Buciiri'sti,| 4 ianuarie 1957 


Domnide Marius Dan, 


Am primit scrisoarea d-tale şi îți răspund cu plăcere 
Mi s-a părut, citindu-te, că eşti un tînăr inteligent şi 
capabil de cea mai bună dezvoltare. Primul sfat pe care 
ţi-l dau, la cererea d-tale, este că trebuie să termini stu- 
diile începute, prezentîndu-te neapărat la viitoarea se- 
siune a examenului de stat. N-am înţeles bine, din scri- 
soarea d-tale, dacă ai fost exclus pentru totdeauna de la 
acest examen. Dacă acosta este cazul, trimite-mi, te rog, 
de urgenţă, o cerere către Ministerul învăţămîntului, în 
care, după ce vei expune pe scurt situaţia d-tale şcolară, 
vei solicita aprobarea de a te prezenta la proxima se- 
siune. Voi duce această cerere la Minister şi voi încerca 
(deşi nu ştiu dacă voi izbuti) sa obţin aprobarea cerută 

Ma voi interesa, de asemenea, zilele acestea, dacă un 
absolvent al Şcoalei Normale poate să se prezinte la 
examenul de admitere al Facultăţii de Filologie. Dacă 
răspunsul va fi afirmativ, atunci se va pune întrebarea 
cînd, cum şi unde trebuie să dai acest nou examen. Dar 
despre toate astea mai avem timp să vorbim. 

Al doilea sfat pe care ţi-l dau este să izgonesti gîn- 
durile negre, să păstrezi nădejdile la care te îndreptă- 


318 


teste virsta d-tale. Si să rămîi mereu activ, astfel încît 
să nu treacă nici o clipă fără folos pentru formația d-tale. 
Salutări prietenesti, 


Tudor Vianu 


268 


Către Constantin Cuza 


Bucureşti, 25 ianuarie 1957 


Stimate domnule Cuza g 


întirzierea rindurilor mele’ provine din faptul că, în 
ultima vreme, sănătatea mea n-a fost prea bună. Nici 
acum nu sunt cu totul în apele mele. Poate că la urma 
urmei totul s-ar aranja dacă mi-aş acorda puțină odihnă, 


pe care — interesantă coincidență — m-am gîndit s-o 
caut la Braşov. Nu cred că pot. pleca însă într-acolo decît 
în circa zece zile — dacă totuşi mă voi hotărî s-o fac - 


aşa încît oricum, pînă atunci, poți depune manuscrisul 
la mine sau îl poți trimite prin poştă, dacă ti-ar fi greu 
să fntreprinzi acum o călătorie. Ai dreptate, timpul meu 
este foarte măsurat, dar cum să nu găsesc ceasurile ne- 
cesare pentru a parcurge lucrarea cuiva care-mi scrie 
cu o încredere pentru care-i sunt recunoscător şi ale 
cărui rezerve mă fac să mi-l reprezint cu simpatie? 
Poate, dacă vei veni în Bucureşti, vom găsi şi mijlocul 
de a ne vedea, după ce vom lua înțelegere telefonică în 
cursul dimineții sau după ora 6 seara. 


Cu prietenie, 


T. Vianu 


269 


Către A. E. Baeonsk.y 


Bucureşti, 20 martie 1937 


Stimate prietene Baconsky, 


Vă mulţumesc, cl-tale şi colegiului redacţional al re- 
vistei Steaua, pentru cinstea ce-mi faceţi chemîndu-mă 
in mijlocul dvs.' Am urmărit, de la începuturile ei, acti- 
vitatea grupului de scriitori de la Steaua, cu' admiraţia 
si increderea pe care mi le inspiră toate manifestările 
gîndirii avântate către formele înalte ale culturii. Printre 
dvs., iubiţi prieteni, cred că mă voi simţi bine. Primesc 
deci cu plăcere propunerea de a face parte din colegiul 
redacţional al revistei Steaua, rugîndu-vă să-mi preci- 
zati ce sarcini îmi revin în această calitate. 

Nădăjduiesc că ne vom pätea întîlni în curînd pentru 
a discuta unele din problemele care ne sunt, de aci 
înainte, comune. 

Trimit tuturor steloforilor un salut cordial. 

Cu multă prietenie, 


T. Vianu 


270 


Către Elena Vianu 


Bucureşti. 27 aprilie [197 


Dragă Mimi, 

Te-am urmărit cu gîndul în tot timpul călătoriei 
tale. Ştim că mîine vei sosi şi aşteptăm nerăbdători 
veşti de la tine. De cînd ai plecat nu s-au adunat multe 
lucruri noi vrednice să ti le comunicäm. Ne vedem zilnic 
cu Fetiţa, în companie redusă. Altfel, îndată ce putem, 


320 


ne regăsim cu toţi acasă, pentru a vorbi de tine. A mai 
apărut o recenzie despre cartea ta, în /lasul literar. 
Ti-o păstrez. Poimîine, adică joi dimineaţă, plec la Cluj ; 
de-acolo la Timişoara. Voi fi înapoi la Bucureşti marți 
dimineața. Voi lua toate măsurile ca să meargă totul în 
ordine, în lipsa mea, inclusiv... recepţia lui Ionel, sîm- 
bătă seara. Maică-ta telefonează zilnic. E sănătoasă şi 
aşteaptă şi ea primele veşti de la tine. De la Editura 
Tineretului mi s-a comunicat că ti s-au trimis încă zece 
volume legate din lucrarea ta, prin Petru Dumitriu. Le-ai 
primit ? îţi urăm zile bune şi frumoase şi te sărutăm cu 
mare drag şi dor, 


Tudor 


271 


Către Teodor Ionescu 


[Bucuresti,] 2 mai 1957 


Iubite domnule Ionescu, 


lartă, te rog, întîrzierea acestor rînduri'. Dar de la 
începutul lui aprilie, cînd am primit scrisoarea d-tale, 
mi s-au întîmplat mai multe lucruri. Mai întîi am fost 
prins de urgente obligaţii academice, pe urmă m-am 
îmbolnăvit, apoi a trebuit să tin un regim plictisitor. în 
fine, am întreprins o scurtă călătorie prin Ardeal şi 
m-am gîndit, la un moment dat, să mă opresc şi la Sibiu. 
A trebuit însă, din diferite motive, să renunţ la acest 
proiect. Răspunsul meu a suferit deci mai multe amînări 
şi ajung abia acum să-ţi mulțumesc pentru Studii şi 
comunicări, unde am citit cu mare interes articolul 
d-tale’, plin de fapte noi şi de ingenioase demonstraţii 
estetice. îți mulţumesc şi pentru inyitatia de a reveni la 
Sibiu, unde d-ta ai dori să conferentiez asupra esteticii 
secolului al XVIII-lea, cu incursiuni în lumea ideilor lui 
Brukenthal. Ştiu destul de puţine lucruri asupra acestuia 
din urmă, încît poate că tema ar trebui altfel precizată. 


321 


Deocamdată sunt însă singur la Bucureşti şi n-aş vrea să 
mă depărtez de casă pînă la înapoierea soţiei mele, care 
se află actualmente în călătorie, peste hotare. Este pro- 
babil că se va înapoia pe la mijlocul lui mai, cînd, dacă 
problema conferinței va mai fi actuală, putem s-o discu- 
tăm din nou cu prilejul sezisării mele pe o cale oficială. 

Mi-au ajuns aci ecouri diferite despre activitatea tu- 
turor cercetătorilor de la Muzeul Brukenthal şi sunt în- 
cîntat să văd cum întregul grup, descoperit cu atîta plă- 
cere în împrejurarea întîlnirii noastre de acum un an, 
dezvoltă în chipul cel mai fericit pretioasa lui activitate 
ştiinţifică. 

Trimit tuturor colegilor d-tale salutul meu priete- 
nesc, iar d-tale îți strîng mîna cu veche şi sinceră 
amicitie. 

T. Vianu 


272 
Către Elena Vianu 


[Bucureşti,] 2 mai 1957 


Dragă Mimi, 

M-am înapoiat alaltăieri de la Cluj şi Timişoara, 
unde am stat şase zile încheiate. Totul a mers foarte 
bine şi multumitor. Am găsit bine pe copii la înapoiere 
şi mi-am reluat lucrul. Eram îngrijoraţi că nu primim 
nimic de la tine, dar azi-dimineatä un anonim care a 
vorbit cu Ionel ne-a comunicat adresa ta. Am fi dorit 
totuşi şi ştiri mai ample. în fiecare seară ne spunem că 
mîine, desigur, vom primi vestea aşteptată. La Timişoara 
m-am întîlnit cu Victor Eft[imiu] : emoție a împăcării! 
Agepsina te roagă să-i aduci un baton sau două de Rouge 
medical Sineo, care se găseşte în farmacii. Vezi de nu 
uita, căci are mare. trebuintä, iar eu i-am promis să-i 
fac acest mic serviciu. în ziua sosirii am fost, seara, la 
Athenee Palace cu Fetiţa şi Ionel, după piesa lui Florin. 
Duta a defilat. Sindrofia lui Ionel s-a desfăşurat cu 
succes zgomotos. 


322 


si drag?” wWSsti N 13 tine Si te Sârutăm eu mare dor 


273 


Către Gh. Iancovici 


Bucureşti, 4 iunie 1957 
Stimate domnule Iancovici, 


Ati avut o idee foarte prietenoasă, despärtindu-vä de 
imaginea din San Gimignano, pentru a mi-o trimite. 
Aşadar, mai există cititori ai Imaginilor italiene. Vă 
mulțumesc pentru această mărturie. Am privit încă o 
dată pietrele, zidurile Pieţii de la Cisterna. Mi-a' lipsit 
însă marea animaţie, găsită acolo într-o seară de vară a 
tinereţii. Am văzut-o numai cu ochii minţii, incitat de 
rîndurile dvs. Ce faceţi la Lugoj ? Ce alte gînduri aveţi? 

Poate voin avea odafă prilejul să vorbim şi despre 
aceasta. 

Cu prietenie, 


T. Vianu 


274 


Către Tudor George 


[Bucuresti,] 23 iunie 1957 


Stimate domnule Tudor George, 


reme dator 


nitefar myjtumiril cuve- 
dar ar amabil AL àl poemei d- tale. ucurat S-o 


323 


väd tipäritä. Nu se putea ca editurile sä nu devinä sen- 
sibile la frumuseţile ei. Am citit-o cu plăcerea regăsită 
a primei impresii, deşi m-am izbit şi de data aceasta de 
o anumită artificialitate a limbii. De aci înainte te voi 
urmări cu interesul de a vedea fantezia d-tale la lucru, 
dar şi pentru a înregistra soluţiile pe care urmează să le 
găseşti problemelor d-tale, deschise. Crede că vei găsi 
mereu un prieten în mine, atent la tot ce vei face mai 
departe. 


T. Vianu 


275 
Către Gh. Iancovici 


[Bucuresti,] 1 iulie 1937 


Stimate domnule Iancovici, 


Amănuntele pe care rni le dati mă fac să-mi reprezint 
bine cazul dvs.' Sunteţi un om cult, cu întinse interese 
literare şi artistice, deloc mulţumit în mediul in care vă 
este dat să trăiţi şi să lucraţi. Aş dori mult să vă pot fi 
de folos, dar n-o pot face deocamdată decît sfătuindu-vâ 
să încercaţi din nou a intra în colegiul profesional pentru 
care vă indică pregătirea academică. Faceţi o nouă 
cerere ; dacă ea ar ajunge la conducerea centrală, la 
Bucureşti, poate că ar primi o soluţie favorabilă. Deşi nu 
vă cunosc decît din scrisorile pe care mi le-aţi adresat, 
cred că sinceritatea şi onestitatea degajată din rîndurile 
dvs. ar putea fi recunoscute. Ce alte lucrări mai puteţi 
face ? Preocuparea literară a luat şi forma unor creaţii 
originale? îmi spun că împrejurarea! aceasta ar putea 
face parte din rîndul ipotezelor imaginabile. încrederea 
arătată m-a mişcat mult şi aş dori din toată inima să-i 
răspund! prin actul unei solidaritäti în're oameni cu 
näzuinte intelectuale comune. 


T. Vianu 


324 


276 
Către Redacţia revistei Steaua 


Buc, 1 sept. 1937 


Stimată Redacţie, 


Articolul meu din Steaua, VIII, 7’, a apărut cu multe 
şi grave erori de tipar. îmi pare rău, iubiţi prieteni, că 
nu mi-ati trimis corectura sau că nimeni dintre dvs. nu 
i-a acordat atenţia pe care o merită orice colaborare, 
pentru a-i fi asigurat condiţiile de apariţie vrednice de 
o publicaţie serioasă cum este Steaua. Binevoiti a im- 
prima în nr. 8 erata alăturată. 

Rog a confirma primirea acesteia. 


Cu salutări toväräsesti, 


Acad. Tudor Vianu 


277 


Către G. Călinescu 


[Bucuresti,] 26 decembrie 1957 


Jubite domnule Călinescu, 


îți mulţumesc pentru mesajul d-tale din Tribuna. ' 
Rîndurile d-tale au făcut să răsune mai multe coarde ale 
inimii mele şi au calmat unele nelinişti. Va să zică nu 
eşti supărat pe mine, cum mă făceau să cred anumite 
semne, pe care nu ştiam cum să le introduc într-o legă- 
tură de idei. Evoci pe omul tînăr. pe poet. Aceştia îţi 
răspund cu simtirile mereu noi ale iubirii şi admiratiei 
vechi. Respectuoase omagii doamnei Călinescu. Vă doresc 
an nou cu sănătate şi deplină mulțumire. 


T. Vianu 


325 


278 
Către Victor lancu 


[Bucureşti,] 26 decembrie 1957 


Iubite domnule lancu, 


Mesajul d-tale şi al colectivului d-tale de catedră 
m-a mişcat adînc. Vă mulțumesc tuturor cu adîncă re- 
cunoştinţă. Ne cunoaştem, iubite domnule Iancu, de 
mulţi ani, am stat mereu alături, în neîncetata comu- 
niune spirituală şi faptul că,, după atîta vreme, prietenia 
noastră a rămas la fel de puternică, este pentru mine un 
semn al statorniciei bunurilor cîştigate prin partea mai 
bună a fiinţei noastre. Te rog să primeşti şi din parte-mi 
asigurarea pretuirii şi afecțiunii şi, împreună cu doamna 
Iancu şi cu întreaga familie, expresia gîndurilor celor 
mai bune, o dată cu urări de sănătate şi mulţumire sufle- 
tească în noul an. 


T. Vianu 


279 


Către Tudor George 


[Bucureşti,] 1 ianuarie 1958 


Stimate domnule Tudor George, 


îți mulțumesc pentru cuvintele d-tale, atît de frumos 
rînduite şi evocatoare, în care preţuiesc gîndul priete- 
nului şi dorul poetului. Crede, te rog, în simpatia şi emo- 
ţia cu care le-am citit şi primeşte cele mai bune urări de 
anul nou. Fie ca el să-ți aducă multumirea împlinirilor 
de care să ne bucurăm şi noi, acei care, pretuindu-te în 


326 


operele de pînă acum, aşteaptă cu încredere pe cele 
viitoare. 


T. Vianu 


280 


Către Nicolae Lupu 


[Bucureşti,] 3 ianuare 1958 


Iubite domnule Lupu, 


Iti mulţumesc pentru prieteneştile cuvinte. Te rog 
să transmiti aceleaşi mulțumiri colectivului de cercetă- 
tori pe care-l conduci. Semnul de simpatie îmi este cu 
atît mai preţios, cu cît el îmi vine de la oameni pentru 
care nutresc cea mai adîncă stimă şi preţuire. Fie să ne 
regăsim mereu în aceleaşi näzuinte consacrate creşterii 
culturii noastre. 


Cu salutări afectuoase. 


T. Vianu 


281 
Către lon Zamfirescu 


Bucureşti, 10 ianuarie 1958 


Tubite prietene Zamfirescu', 


no, srl- a Oaldele d tale cuvinte Prietenia 


SUntem unul entru altul un 

fi -P 
MEN al okizonthlui fiecăruia din noi. Ai dreptate, ng! Sim 
văzut mai putin in vremea din urmă, dar nu cred că din 


RE Bal aie tea, ei a taci 


Apna cu bucuria 
care se cam îndepăr ează.: 


RR 


LS. f t 
regăsirii tinereti 


327 


Transmite, te rog, d-nei Zamfirescu  respectuoase 
omagii. Vă trimit împreună, o dată cu caldele mele 
urări de fericire pentru noul an, salutări cordiale şi 
bune amintiri. 


T. Vianu 


282 


Către Ion Nijloveanu 


[Bucuresti,] 21 ianuarie 195B 


Stimate domnule Nijloveanu 


Ajung abia acum să răspund prietenestilor d-tale 
cuvinte, pentru care îți mulţumesc din inimă? Ne-am 
întîlnit mai demult în preocupări comune şi sunt bucuros 
să aflu că stăruieşti pe vechile drumuri. Dacă vei publica 
ceva, voi fi încîntat să iau cunoştinţă de lucrările d-tale, 
pe care mi le închipui luminate de focul sacru care văd 
că arde mereu la d-ta. M-au mişcat mult versurile 
adăugate scrisorii d-tale, cu evocările lor din vremea de 
altădată. Fidelitatea amintirii d-tale corespunde întru 
totul aceleia păstrate de mine față de toţi ascultătorii 
cursurilor mele, necesari mie într-o măsură egală cu 
aceea în care le-am putut fi folositor lor. îţi mulţumesc 
şi te asigur de toată prietenia mea devotată. 


T. Vianu 
283 
Către A. E. Baconsky 


[Bucureşti,] 7 februarie 1958 


Iubite prietene Baconsky, 


îti mulţumesc pentru rîndurile din Steaua, pentru 
caracterizările lor şi, mai ales, pentru simpatia exprt- 


328 


mată de ele. Este o recompensă prețioasă a ostenelilor 
mele, aceea care-mi vine o dată cu semnul de înţelegere 
şi simpatie trimis de la oameni faţă de care mă simt 
legat prin afecţiune şi admiraţie. Dă-mi voie să te trec 
în rîndul acestora, iubite prietene Baconsky, şi să te 
încredinţez de interesul viu cu care urmăresc întreaga 
d-tale activitate de poet şi publicist. 


Cu sinceră afecţiune şi stimă colegială, 


T. Vianu 


284 


Către Petre Pandrea 


[Bucureşti,] 8 februarie 1958 


Jubite domnule Pandrea 


Ecoul rîndurilor d-tale' mi-a făcut plăcere. A fost ca 
un coideal pe drumurile mele, nu totdeauna* uşoare. M-a 
făcut apoi să mă gîndesc la trecut. Mi se pare că au 
trecut peste treizeci de ani de cînd ai apărut odată în 
birourile Fundaţiei din str. Latină, ca un tînăr încîntător, 
plin de chemări înalte. 


Am primit apoi de la d-ta scrisori de mare interes 
de la Berlin. Le mai pästrez.’ Andrei, fiul d-tale, m-a 
emoţionat odată, reproducîndu-mi unele din trăsăturile 
d-tale, totuşi în altă configurație generală. Este un 
tînăr pe care-l preţuiesc ş-—l stimez foarte mult. Cartea 
lui’, pentru darul căreia îi mulțumesc din inimă, este 
o frumoasă reuşită. Ce-i va urma ? 

Gestului d-tale de prietenie, iubite domnule Pandrea, 
vreau să-i răspund cu rugămintea de a crede în toată 
afecțiunea devotată cu care mă gîndesc totdeauna la d-ta 
Şi la toţi ai d-tale. 


T. Vianu 


329 


285 


Către Simon Bayer 
[Bucuresti,] 26 martie 1933 


Dragă Bayer, 

Am citit cu dragoste, cu atenţie, cu recunoştinţă rîn- 
durile tale'. îti mulţumesc pentru ele. Dar bine, e po- 
sibil ca trăind în acelaşi oraş, să nu putem comunica 
decît prin scris ? Este adevărat că sunt şi eu răspunzător 
de această anomalie. Dar dacă ai şti cum trăiesc? Vesnic 
încărcat de treabă, în alarma termenelor mele. Iată cum 
ne trece viața, îmbătrînim şi ne dăm seama că am acordat 
atît de puţin timp lucrurilor care ne-ar fi făcut mai 
multă plăcere. De pildă, mare plăcere mi-ar face să mă 
întîlnesc cu tine, să stăm de vorbă ca altădată, cînd nu 
ne erau de-ajuns nici douăsprezece ore în şir, nici toate 
zilele, una după alta. Ce mai faci ? Am auzit că ai o fată 
frumoasă şi cuminte, mi se pare căsătorită. Nu cumva 
eşti şi bunic? Am şi eu copii mari, buni. copii, sunt 
mîndru de ei. Ionel este aproape medic. Mâriuca se pre- 
găteşte şi ea pentru' ştiinţe. Se vede că amîndoi n-au 
putut cîştiga o ideea prea bună despre îndeletnicirile 
tatălui. Dar, ştii tu, iubirea cea mai mare se întemeiază 
pe diferenţe. 

îți doresc, tie şi tuturor ai tăi, mult bine, deplină 
fericire şi te îmbrăţişez cu vechea dragoste. 
Tudor 


286 
Către Marius Dan 


[Bucuresti, 26 martie 1958} 


Dragă Marius, 
Mi-au făcut plăcere ştirile d-tale', deşi le aşteptam 
cu unele amănunte în ce priveşte lecturile şi pregătirea 


330 


pentru examenul din toamnă. N-am înţeles, de asemeni, 
dacă ai şi vreo activitate profesională, vreo slujbă oare- 
care. Sunt mult mişcat de sträduinta d-tale de a deveni 
student, de dragostea de cultură pe care o arăţi. îmi place 
şi cum scrii : ca un tînăr matur şi cuminte. Cînd vei fi 
student şi vei intra într-o activitate regulată şi pe gustul 
d-tale, vei vedea cum se alină şi zbuciumul pe care mi-l 
închipui destul de bine. Din această pricină dar şi din 
aceea că am recunoscut în d-ta un tînăr capabil să se 
dezvolte şi să producă, te urmăresc cu simpatie. Văd că 
nu ai cărţi prea multe. Voi încerca să fac astfel încît 
să-ţi ajungă unele, convins că la d-ta vor întîmpina 
teren rodnic. 


Cu prietenie, 


T. Vianu 


287 


Către A. E. Baconsky 


[Bucuresti,-10 mai 1958, dp.] 
Iubite prietene Baconsky, 


îți mulţumesc pentru amabila invitaţie. Tema des- 
cendentei literare a lui Macedonski mă preocupă, în 
adevăr, în acest moment, cînd pregătesc noua ediţie a 
operelor Maestrului. Se pot spune multe lucruri în 
această privinţă, căci, fără îndoială, influența lui Mace- 
donski a fost imensă asupra dezvoltării literaturii mai 
noi. St. Petică, Mircea Demetriad, Duiliu Zamfirescu, 
Bacovia, D. Anghel, Galaction, Minulescu, Pillat şi nenu- 
märati alţii, aproape toţi scriitorii din epoca 1880—1920, 
au trecut pe la Macedonski şi au împrumutat cîte ceva 
din arta lui poetică. Prin extinderea sferei tematice, prin 
mijloace de stil, prin atitudine în fața vieţii, Macedonski 
a lăsat urme adînci. A fost poate un poet mai puţin adînc 
decît Eminescu, dar descendența lui literară a fost însem- 


331 


nată, în sensul că a deschis mai multe şi mai lungi cuz 
ale viitorului. Astăzi încă această influenţă! n-a fost 
epuizată : regăsesc încă urma înrîuririlor lui, iar un tînăr 
şi valoros poet, cum eşti d-ta, arată interes, marelui 
înaintaş şi ar dori să i se facă dreptate. Dreptate ? Ea a 
fost stabilită cu greutate pentru Macedonski, şi greutăţile 


n-au dispărut încă. 

Deci, iubite poet, este oare actuală această temă, pen- 
tru a putea fi dezvoltată într-o conferință publică ? Mi-e 
teamă că nu, deocamdată nu. Părerea mea este că e mai 
bine să amînăm conferința proiectată de d-ta. Prilejul et. 
va apărea altă dată, poate la toamnă, şi va fi bun si 
atunci. Multumindu-ti deci pentru gîndurile prietenesti., 
te salută cu sinceră afecţiune şi preţuire. 

T. Vianu 


Am trimis revistei Steaua un articol’. A fost primit? 


Va apărea ? 


288 


Către Teodor Ionescu 


[Bucureşti,] 8 octombrie 1958 


Stimate domnule Ionescu, 


Nu cunoşteam revista Rumănien heute, dar m-ain 
interesat de existenţa ei şi am trimis articolul d-tale la 
redacție, cu recomandarea  înlesnită mie de interesul 
lui. Rîndurile d-tale îmi aduc şi ştiri despre d-ta: eşti 
sănătos şi lucrezi; este aproape tot ce ne trebuie. — Cu 


multe gînduri bune şi salutări amicale, 


T.. Vimtu 


332 


289 


Către Elena Vianu 


[Paris,] 5 nov. 1958 
Dragă Mimi, scumpii mei, 


Cred că vi s-a comunicat că locuim la Hotel Pierre I 
de Serbie, avenue Pierre I de Serbie, 25 (16), chambre 
512 (tel. Kleber 7300). E un hotel nou, destul de bine in- 
stalat şi confortabil, în cartierul Champs-Elysees. Pentru 
comunicări telefonice, este mai bine să mă chemaţi voi, în 
primele ore ale dimineţii, căci după ora 9 plec de obicei 
la UNESCO, unde programul este destul de încărcat. A 
trebuit să iau parte la o şedinţă şi să vorbesc chiar în 
prima zi, îndată după sosire, înainte de a fi avut timpul 
să mă schimb. Călătoria decursese însă în bune condiţii 
şi nu eram obosit. îmi pierdusem pălăria, pe care o lăsa- 
sem în vagonul restaurant rămas la Bale, de unde pro- 
babil că o voi recupera. Am constatat apoi că timpul 
făcea necesar un pardesiu, paltonul cu care am plecat 
fiind aici cu totul de neîntrebuintat. Am debutat deci 
prin a-mi procura obiectele necesare. Au alternat apoi 
zile frumoase de toamnă şi zile ploioase“ După trei zile 
s-a instalat însă obligatoriul guturai parizian, pe care 
l-am combătut energic. Intr-o seară cred că am avut 
febră. Acum sunt bine. în afară de şedinţe (dimineaţa şi 
după-masă, de obicei între 3 şi 6), apoi în toate răs- 
timpurile libere, am dat un timp oarecare flaneriei prin 
Paris, prin locurile pe unde rätäceam cu Alecu acum 
treizeci de ani şi mai bine: plimbări melancolice prin 
evocarea fratelui meu pierdut cu atîta durere pentru 
mine, prin măsurarea zecilor de ani care au făcut din 
mine un om aproape bătrîn. Pe unde n-am fost; cîte 
colțuri n-am regăsit, neschimbate. într-o zi am traversat 
Parisul de la Etoile la. Notre-Dame, înaintînd pe covor 
de frunze moarte, sub cerul care cînd se lumina, cînd 
se învălmăşea de nori. Am căutat în lăzile anticarilor, 
am adunat stampe vechi. Am dejunat apoi în Place Saint- 
Michel, în dosul vitrinei unui bar-restaurant, de unde 
priveam defilarea cartierului latin. La Les Deux Ma- 


333 


gots, unde m-am dus să iau cafeaua, mi s-a părut că-l 
văd pe Eugen Ionescu, dar n-am reacţionat. Prînzesc şi 
cinez de obicei cu Malinski', prieten plăcut, cu care am 
ce vorbi. Mişu şi Fetiţa se cam eclipsează. Am luat masa 
o singură dată cu Mişu, Eliza şi Manole. Pe Fetiţa n-am 
văzut-o decît o dată, circa cinci minute. Am impresia 
că nici ea nu ţine să ne vedem prea mult. Probabil că, 
fiindcă la Bucureşti ne vedem zilnic, înţelege aci să-şi 
ia vacanțe. într-o dimineaţă, împreună cu Malinski, am 
fost mai multe ore la Luvru, trăind emoţiile pe care ti 
le închipui. Duminică, pe o zi ploioasă, am fost cu o 
parte numeroasă a delegaţiei la Orangerie, unde este in- 
stalată acum admirabila colecţie a impresioniştilor : mare 
moment de intuitii franceze, neuitat. Aseară, am luat cu 
toţii parte la repetiţia generală a piesei lui Sebastian, 
jucată aici sub titlul Edition du Midi. Mi s-a părut că 
la Bucureşti se juca mai bine. Azi-dimineaţă, ecourile 
de presă cam rezervate. Am întîlnit aici multă lume cu- 
noscută la New-Delhi, cu ocazia conferinţei generale pre- 
cedente. 


Alte lucruri despre activitatea noastră veţi fi aflat 
din presă. Lucrăm cu toţii mult şi în bună înțelegere. 
Zumthor’ mi-a scris că va veni la Paris între 11 si 
13 nov. Păstrează amintirea excelentă a vizitei lui în 
România şi a profesorilor cunoscuţi la noi. Este pro- 
babil că ne vom vedea aici. Iordan doreşte de asemeni 
să-l întîlnească. 

Ce mai faceţi, scumpii şi iubiții mei? Ivascu mi-a 
comunicat că mă veţi chema telefonic vineri dimineaţa. 
Aştept cu nerăbdare telefonul vostru. Ce noutăţi îmi mai 
puteți da ? Nu întîrziați să-mi scrieţi. 

Vă sărut cu mare drag şi dor, 


Tudor 


290 


Către Victoria şi Sebastian Şerbescu 
[Paris,] Duminică, 8 nov. [1958] 


Mă gîndesc cu dragoste la voi. Am multe impresii 
pe care mă pregătesc să vi le comunic în curînd. Progra- 


334 


Tudor 


291 


Către Elena Vianu 


[Paris,] Duminică, 8 nov. [1938] 

Scumpii mei, 

Mai multe decît găsesc acum timpul de a vă scrie, 
vă voi povesti la înapoiere. Fiecare zi aduce impresii noi 
şi interesante. Ştiu că vom avea ce să vorbim. Mai te- 
lefonati-mi; e mai uşor pentru voi decît pentru mine. 


Lucrez mult dar şi văd. Nu mi-e grea decît despărţirea 
de voi. Vă doresc mult şi aştept cu nerăbdare să vă văd. 


Vă sărută, 


Tudor 


292 


Către Elena Vianu 


[Paris,] Marţi [18 noiembrie 1958] 

Dragă Mimi, scumpii mei, 
Sunt din cale-afară de surprins că n-aţi primit nici 
o scrisoare de la mine. V-am trimis două, prin avion, 


încît nu-mi explic deloc cum de nu v-au ajuns pînă la 
11 nov., de cînd e datată ultima voastră scrisoare. Este 


335 


evident cä s-au pierdut. Prima scrisoare continea impre- 
siile debutului, plin de amintirea melancolicä a lui Alecu, 
cu care rätäceam pe-aici acum treizeci de ani şi mai bine. 
Pe urmă, impresii mai fugare. Lucrurile numeroase, va- 
riate, importante mi le rezerv însă pentru povestirile 
înapoierii, care va avea loc la 2—3 zile după 5 decem- 
brie. Deocamdată ce vă pot spune, pentru a nu trăda 
varietatea, despre activitatea la UNESCO, despre tea- 
tre şi expoziţii, despre lungile, interminabilele flanerii 
în ceasurile libere, mai sugestive decît toate celelalte 
experienţe pariziene ? Am lucrat aici, cu toţii, în 
bună armonie, şi Joja, preşedintele', a avut pentru noi 
toate atentiile. Tot lui îi datorez că pot trimite acum 
un pachet mare de cărţi, pe care nu-ţi va fi greu să le 
distribui după interesul ştiinţific al copiilor şi după al 
nostru. Trimit prin aceeaşi ocazie şi un pachet de medi- 
camente cerute de voi şi pentru metehnele mele. Am 
uşurat astfel, prin bunăvoința preşedintelui, bagajele 
mele, care vor conţine restul lucrurilor pe care mi le-aţi 
cerut. Joja,' care se înapoiază în ţară împreună cu Ma- 
linschi, va sosi la Bucureşti vineri dimineaţa şi este si- 
gur cä-ti va trimite pachetele îndată. 


N-am văzut aci deloc români, în afară de Eugen Io- 
nescu şi Rodica, pe care s-ar putea să-i mai întîlnesc 
o dată. Am regăsit însă multi cunoscuţi de la conferinţa 
precedentă de la New-Delhi, apoi diferiți funcţionari de 
la UNESCO şi intelectuali francezi din medii diferite, 
îmi rezerv însă să vizitez pe Adam şi pe Dupront. 
Daix’ ne-a invitat o dată la masă. Pe Mişu, bineînte- 
les, îl văd zilnic ; pe Fetiţa ceva mai rar. Au apărut de 
cîteva ori Manole (imens şi bătrîn) şi Eliza, care mă 
va ajuta la cumpărături. 

Mi-e dor de voi şi, cu toate că interesul unei şederi 
de cîteva săptămîni la Paris nu este contestabil, mă gîn- 
desc cu plăcere la regăsirea casei, a ocupatiilor mele, a 
ritmului meu obişnuit. Uneori mă simt cam obosit şi ze- 
cile de încălcări ale regimului meu mă umplu de apre- 
hensiuni. Dar poate că voi trece cu bine şi hopul ăsta. 


De ce s-a tuns Duta ? Sper că pînă la înapoierea mea 
să-i crească, cel puţin în parte, cozile care aveau în mine 
un atît de mare admirator. 


336 


Dacă îmi vor mai rămîne bani şi după procurarea 
celorlalte obiecte necesare, aş dori să mai pot lua ceva 
cărți. Voi îngriji de abonamentul la Presse Medicale. 

Vă sărut cu mare drag şi dor, 


Tudor 


293 


Către Elena Vianu 


Duminică seara 
[Paris, 23 noiembrie 1958] 


Dragă Mimi, 


Cred că acum vei fi primit toate scrisorile mele, 
inclusiv pe aceea trimisă prin Joja, împreună cu pache- 
tele. Telefonul a completat informaţiile reciproce, acele 
telefoane primite dimineaţa, cînd eram încă somnoros, dar 
care erau pentru mine ca un frumos început de zi şi ca 
o binecuvîntare. Cel clin urmă, acum cîteva zile, se pe- 
trecea în ziua ta de naştere şi, părăsind receptorul, mi-am 
reproşat uitucenia. Să trăieşti, Mimi dragă, să ne tră- 
iască copiii şi să ne bucurăm mult timp unii de alţii, în 
deplină sănătate şi fericire. 


Şederea mea la Paris evoluează acum spre sfîrşitul 
ei. Am avut tot timpul vreme mai mult favorabilă, fără 
ploi şi frig, cu dulce lumină scăzută, uşoară ceaţă dimi- 
neata şi către seară : lumina cea mai caracteristică a pei- 
sajului parizian. Am văzut multe lucruri interesante şi 
sesiunea UNESCO a fost o' experiență bogată şi intere- 
santă. Ştiu că voi avea multe lucruri să vă povestesc şi 
abia aştept sâ ne regăsim cu toţii pentru a relua firul 
atîtor amintiri. 


Trimit această scrisoare prin d-l Ionescu-Bujor, care 
se grăbeşte să plece chiar acum la gară., D-1 Bujor va 
li în Bucureşti miercuri dimineaţa şi cred cä-ti va re- 


mite această scrisoare îndată după sosirea sa. E probabil 


337 


că şi Mişu, împreună cu Fetiţa, va pleca înainte de sfir- 
şitul conferinţei, probabil la 30 nov. (duminică). Noi (lor- 
dan, Ivascu, eu) vom rămîne pînă la încheierea lucrări- 
lor, adică încă o săptămînă, aşa încît la începutul celei- 
lalte săptămîni, dar probabil înainte de 10 dec, vom fi 
şi noi în Bucureşti. Nu ne mai desparte deci multă vreme 
pînă la revederea noastră, pe care o doresc din inimă. 

De mîine încep să-mi procur lucrurile pe care vreau 
să vi le aduc. Am adunat cîte ceva şi pînă acum, prin- 
tre picături, folosind intervalele libere între şedinţe şi 
multele obligaţii la care a trebuit să răspund. 

Vă sărută cu mare drag şi dor 


Tudor 


294 


Către Hartmut von Hentig 


[Bucarest, environ 25 aout 19591 


Cher arai von Hentig, 


Comment vous dire la joie que j'ai eprouvee â la lec- 
ture de la lettre que vous avez eu la bonte de m'envoyer 
au debut de ce mois pendant que vous etiez encore en vo- 
yage !' Nous nous sommes separes un peu â la hâte, ă 
Wittenberg, sans avoir eu le temps de discuter les quel- 
ques idees qui ont ete affirmees dans l'avant-der- 
niere seance de notre congres. Vous le faites dans 
votre lettre, mais je devine aussi dans vos paroles le sou- 
venir amical que vous consacrez â notre rencontre. Je 
voudrais vous dire egalement ma sympathie et l'interet 
avec lequel je vous suivrai desormais. Vous avez ete pour 
moi un messager de cette lointaine Tubingue, oii j'ai 
passe — il y a quelques trente-cinq ans — une epoque 
feconde, â laquelle je n'ai cesse de penser pendant toute 
ma vie. J'etais jeune alors, je sortais de la guerre et je 
cherchais cette vieille Allemagne des philosophes, des 


338 


poetes et des musiciens, dont je voulais me nourrir pour 
devenir un homme. On ne peut pas faire du bon et du 
grand travail avec la seule perspective d'un paroissien. 
J'ai cru retrouver cette vieille Allemagne â Tubingue, 
en rodant autour des grands murs de la „Stijt, oii j'evo- 
quais les grandes ombres de Hegel, de Schelling, de H61- 
derlin. J'ai ete leur disciple et, en general, je puis dire 
que les experiences vecues dans les milieux allemands 
pendant quelques annees ont ete decisives pour moi et 
pour tout ce que j'ai pu realiser ensuite dans mon pays, 
comme professeur et comme ecrivain. Mes sources se 
trouvent toutes dans les oeuvres des Anciens et des Alle- 
mands qui les ont interpretees et enrichies, dans l'une des 
plus productives epoques de l'histoire du monde. Les 
noms de Winckelmann, de Goethe, de Holderlin sont pour 
moi des noms sacres. C'est vous dire la profonde commo- 
tion, que j'ai recue pendant la derniere guerre et pendant 
la terrible periode qui l'a preparee. Comment cela a-t-il 
ete possible ? Ce mepris de l'homme, cette infatuation, 
ce hybris monstrueux me remplissaient d'etonnement et 
de terreur, et me faisaient remettre en question les 
assises memes de toute mon organisation morale. Je crois 
avoir bien depasse cette crise en dissociant le nom de 
mes maîtres glorieux et cheris de l'image de ce petit bour- 
geois stupide, rendu faux par une propagande execrable. 
Mes grands Allemands m'ont fait passer haureusement 
une des periodes les plus tourmentees de ma vie. Aussi, 
â la fin de la guerre, ai-je traduit la Dichtung und War- 
heit et j'ai publie des etudes sur Goethe et sur son 
Faust. 


Vous voilâ donc vous, jeune homme de Tubingue, 
connaisseur des Gresc anciens et educateur, comme un 
de vos ancetres, peut-etre, à la fin du dix-huitieme siecle. 
Je n'avais plus rencontre pendant un long intervalle, un 
jeune homme de l'Allemagne ; vos idees, votre maniere 
d'etre, m'interesaient profondement. Je dois vous avouer 
que je vous ai observe avec quelque curiosite indiscrete. 
Je vous crois bon et franc, hautement cultive. Soyez Île 
Neoptoleme pres du Philoctete souffrant et malheureux. 
Vous autres Allemands vous avez Ie devoir d'apporter 
votre contribution pour faire revenir dans le monde la 
confiance et la paix. Qu'importent les differends d'opi- 


339 


nions, si on pcu* r.ster amis, communiant dans les 
grands ideaux de l'homme et de la culture... 

Je suis absolument de votre avis qu'il ne s'agit pas 
de vouloir avoir toujours raison et de lancer des maniles- 
tes. Nous avons tous beaucoup â faire. Mais je crois 
que le travail de rhomme — inspire par l'amour, comme 
vous le dites si bien — doit regarder loin devant soi. 
Ne faut-il pas completer la Liebe zum Năchsten avec 
la Liebe zum ? 

Merci pour toute la gentillesse de vos paroles. J'aime- 
rais pouvoir garder en vous un ami et peut-etre le ren- 
contrer quelques' fois en Roumanie ou en Allemagne. 

En ce moment nous preparons â Bucarest un collo- 
que de civilisations, litteratures et langues romanes. Nous 
aurons des hotes nombreux venus de beaucoup de pays. 
Je viens d'inviter aussi un professeur de Tubingue, 
M. Kurt Wais’, par lequel je tâcherai de vous envoyer 
Un mes ouvrages, si toutefois un livre ecrit en rou- 
main pourrait avoir de l'interet pour vous. Votre essai 
päru dans Der altsprachliche Vnterricht m'est parvenu 
et je Tai parcouru avec Tattention que m'a inspire l'ex- 
perience si originale que vous avez faite avec vos ele- 
ves, ainsi que la maniere concrete de laquelle vous 
abordez vos problemes. 

Merci encore une fois pour tout. Je vous souhaite 
beaucoup de succes dans votre travail et je vous prie 
de croire â toute mon amitie bien devouee. 


Tudor Vianu 


[Bucuresti, cea 25 august 1959] 


Dragă prietene von Hentig 


Cum să-ți spun cîtă bucurie mi-a făcut citirea scrisorii' pe 
care ai avut bunătatea să mi-o trimiti la începutul acestei luni, 
în timp ce te mai aflai încă pe drum.’ Ne-am despărţit oarecum 
in grabă la Wittenberg, fără să avem răgazul să discutăm cele 
cîteva idei care au fost susținute în penultima şedinţă a congre- 


sului nostru. O iaci acum, în scris, dar ghicesc în cuvintele d-tale 


şi amintirea prietenească pe care întîlnirea noastră ţi-a inspirat-o. 


340 


Aş vrea să te asigur totodată de simpatia şi interesul cu care 
te voi urmări de aci înainte. Ai fost pentru mine un mesager 
al acelui Tubingen îndepărtat, unde am petrecut — acum vreo 
treizeci şi cinci de ani — o perioadă fecundă, la care n-am în- 
cetat sâ mă gîndesc toată viața. Eram tînăr pe atunci, iesisem 
din război şi căutam acea Germanie a filosofilor, poeţilor şi 
muzicienilor de la care voiam să mă nutresc pentru a deveni un 
cm adevărat. Nu poţi să faci o lucrare bună şi trainică doar cu 
perspectiva îngustă a unui provincial. Am crezut că descopăr 
această bătrînă Germanie la Tubingen, rătăcind în jurul vechilor 
ziduri ale seminarului teologic, unde evocam marile umbre ale 
lui Hegel, Schelling, Holderlin. Am fost discipolul lor şi, în ge- 
neral, pot spune că experienţele trăite în mediile germane vre- 
me de cîţiva ani au fost decisive pentru mine şi pentru tot ce 
am putut realiza mai tîrziu, în ţara mea, ca profesor şi ca scri- 
itor. Izvoarele mele se găsesc toate în operele anticilor, şi în 
cele ale germanilor care le-au interpretat şi le-au îmbogăţit, in- 
tr-una din cele mai productive epoci ale istoriei universale. Nu- 
mele lui Winckelmann, al lui Goethe, al lui Holderlin sunt pen- 
tru mine sacre. îți dai deci seama ce şoc profund am trăit în 
timpul ultimului război şi în cursul perioadei teribile care l-a 
pregătit. Cum a fost oare cu putință? Acest dispreţ față de om, 
această infatuare, acest hybris monstruos mă umpleau de mirare 
şi de spaimă si mă făceau să repun în discuţie bazele înseşi 
ale întregii mele organizări morale. Cred că mi-a fost cu pu- 
tintä să depăşesc această criză disociind numele maeştrilor mei 
glorioşi şi iubiţi de imaginea mic-burghezului stupid, falsificat 
de o propagandă odioasă. Marii mei germani m-au ajutat să de- 
păşesc cu bine una din perioadele cele mai chinuitoare ale vieţii. 
La sfîrşitul războiului am tradus Poezie şi adevăr şi am pu- 
blicat studii despre Goethe şi despre Faust. 


lată-te, aşadar, tinere din Tubingen, cunoscător al vechilor 
greci şi pedagog, asemenea unora dintre strămoşii d-tale, poate, 
de la sfîrşitul veacului al XVIII-lea. De multă vreme n-am mai 
întîlnit un tînăr din Germania ; ideile, felul d-tale de a fi mă 
interesau profund. Trebuie să-ţi mărturisesc că te-arn cercetat 
cu o curiozitate indiscretă. Te cred bun şi sincer, foarte in- 
struit. Fii ca Neoptolemeu, sprijinul lui Philoctet cel suferind 
Şi nenorocit. Voi germanii aveţi datoria să vă sträduiti ca lu- 
mea să-şi recapete pacea şi încrederea. Ce importanţă au di- 
vergentele de opinii, dacă putem rămîne prieteni, uniți prin ma- 
rile idealuri umane şi de cultură. 


Sunt cu' totul de acord cu d-ta că nu trebuie să vrei tot- 
deauna să ai dreptate ti să lansezi manifeste. Avem cu toții 
multe de făcut. Insă cred că munca omului, însufleţită de iubire, 
cum o spuneai atît de bine, trebuie să privească departe, înainte. 
Nu se cuvine oare întregită dragostea de aproapele tău cu dra- 
gostea în accepțiunea ei cea mai vastă? 

îți mulţumesc pentru întreaga amabilitate a cuvintelor d-tale. 
Mi-ar plăcea să am în d-ta un prieten pe care să-l pot reintîlni 
din cînd în cînd în România sau în Germania. 

Acum pregătim la Bucureşti un colocviu de civilizaţii, litera- 
turi şi limbi, romanice. Vom avea oaspeţi numeroşi veniţi din 
multe ţări. L-am invitat şi pe un profesor din Tubingen, d-l Kurt 
VVais, prin care voi încerca să-ți trimit una din lucrările mele, 
desigur dacă o carte scrisă în limba română te-ar putea in- 
teresa. Eseul d-tale apărut în Der altsprachliche Unterricht mi-a 
parvenit şi l-am citit cu atenţia pe care mi-o impune o ex- 
perientä atît de originală ca aceea pe care ai făcut-o cu elevii 
d-tale ca şi maniera concretă în care abordezi chestiunea. 


încă o dată mulțumesc pentru toate. îți urez mult succes 
in activitatea d-tale şi te rog să crezi în prietenia mea devotată, 


Tudor Vianu 


295 


Către Elena Vianu 


[Bucureşti,] Joi [9 septembrie 1959) 
Mimi dragă, 


Duta a trecut bine examenul. Deci,, a doua zi, care 
era şi a doua zi după onomastică, am luat-o, i-am cum- 
părat pantofi, pulover şi am trimis-o la coafor. Am 
adus-o astfel la starea prezentabilă, gen păpuşă adorată. 
Cu o seară înainte refuzase şi să mă însoţească la Miţa“ 
unde s-a băut vin cu piscoti. Muncesc pe capete. De mîine 
încep să primesc” oaspeţii colocviului”. Apoi, luni, por- 


342 


nesc lucrările. Să te ţii. Două săptămîni n-o să am timp 
nici să răsuflu. Asearä, am fost cu toţi s-o vedem pe 
Fetiţa, pe care o mai vizitasem, singur, cu două seri îna- 
inte. Umblă prin, casă cu bastonul. Are încă unele du- 
reri în muşchii picioarelor, altfel totul pare a se în- 
druma bine. Cam astea despre noi! Aşteptăm veştile tale 
şi, pînă la sosirea lor, te urmărim cu fantezia. Vezi să-ți 
îndeplineşti programul şi să n-ai grijă de noi. Sintem 
cuminţi şi facem tot ce trebuie. Ni-e dor de tine, dar 
ne bucurăm că îţi realizezi acum un proiect longuement 
caresse. Maică-ta e bine, după ce vreo două zile s-a plîns 
de un guturai. O vom avea cu noi la Coş. 
Te sărut cu drag şi cu dor, 


Tudor 


296 


Către Kurt Wais 


[Bucarest, Novembre 1959] 


Cher ami et collegue,' 


J'ai recu votre tres aimable lettre’ et je vous re- 
mercie pour le bon souvenir qu'elle m'apporte. J'ai ete 
tres charme de faire votre connaissance personnelle â 
l'occasion du colloque de Bucarest, apres vous avoir lu 
parfois et apres avoir appris ă apprecier en vous la sa- 
vant eminent. Nous sommes rarement dans Toccasion 
d'eprouver le sentiment d'une affinite avec les auteurs, 
par les oeuvres qu'il nous transmettent. C'etait votre 
cas, et l'experience vecue a confirme mon sentiment avec 
une joie d'autant plus grande que je retrouvai en vous 
le vieux Tubingen de ma jeunesse au souvenir duquel 
je suis reste tellement attache pendant toute ma vie. 
Voilâ bientot trente-neuf ans depuis que j'ai quitte Tu- 
bingen, sans avoir retrouve pendant ce long delai la possi- 


343 


bilite de m'y rendre encore et d'essayer de revivre sur 
les lieux meme de mes debuts dans la science, les im- 
pressions qui s'y rapportent. II y a quelques mois â Wit- 
tenberg, j'ai fait avec plaisir la connaissance du jeune 
Hentig, et voilä, peu de mois apres, un nouveau messa- 
ger de Tubingen qui m'apparaît, apportant avec lui Tair 
si frais de l'Osterberg et la maniere d'etre des hommes 
de la Souabe parmi lesquels mes jeunes annees ont 
trouve tant d'amis. 

Merci de vous etre interesse du vieux Weber: j'ai 
ete heureux d'apprendre qu'il a atteint l'âge des patri- 
arches ; si jamais vous le voyez, je vous prie de me rap- 
peler â son souvenir et de lui transmettre mes compli- 
ments. 

Le colloque de Bucarest a vraisemblablement laisse 
de bonnes impressions â ses participants ; aussi presque 
tous nos collegues nous ont-ils ecrit. Nous preparons 
maintenant les actes du colloque que vous recevrez, aussi- 
tot apres leur parution, ainsi que quelques-unes des pho- 
tos prises pendant les seances de travail ou dans les ex- 
cursions. Notre ami Lipatti, qui s'applique maintenant 
â organiser le volume â paraître, vous remercie affeetu- 
eusement pour le mot si aimable que vous avez pour lui. 

Au debut du mois d'Octobre ma fernme est revenue 
de Paris avec une bonne recolte de notes pour le livre 
qu'elle prepare et, en lui parlant de vous, elle a beau- 
coup regrette de ne pas avoir eu la possibilite de faire 
votre connaisance. Nous sommes tous rassembles main- 
tenant â la maison ; chacun de nous pris par son travail. 
Je suppose que vous aussi vous faites votre travail avec 
plaisir et que vous trouvez dans l'interet que vous y 
apportez un remede, du moins pârtiei, au terrible deuil 
qui vous a frappe et auquel j'ai souvent pense avec la 
plus vive sympathie. pour vous. J'espere que votre pe- 
tit Ulrich, ainsi que votre frere, se portent maintenant 
bien. 

En formant les meilleurs voeux pour vous et pour 
tous les votres, je vous prie, cher ami et collegue, de 
croire ă mes sentiments cordiaux et devoues, 


T. Vianu 


344 


[Bucuresti, noiembrie 1959] 


Iubite prietene si coleg 1, 


Am primit scrisoarea dvs. foarte amabilä'- şi vă mulţumesc 
pentru bunele impresii pe care mi le aduce. Am fost toarte ;n- 
cîntat să vă cunosc personal cu ocazia Colocviului de la Bucu- 
reşti, după ce vă citisem uneori şi după ce învätasem să apre- 
ciez în dvs. pe eminentul cărturar. Sîntem rareori în situația să 
încercăm sentimentul unei afinități cu autorii prin operele pe 
care ei ni le dau. Era însă cazul dvs., iar experienţa trăită a con- 
firmat sentimentul meu cu o bucurie cu atît mai mare cu cit 
am regăsit în dvs. vechiul Tubingen al tinereţii mele, de amin- 
tirea căruia am rămas legat toată viaţa. Sînt In curînd treizeci 
şi nouă de ani de cînd am părăsit Tubingen-ul, fără sâ fi găsit 
în tot acest timp posibiilitatea de a reveni acolo şi de a în- 
cerca să retrăiesc chiar pe meleagurile debutului meu stiinti- 
fic impresiile legate de acel moment. Acum cîteva luni, la Witten- 
berg, am făcut cu plăcere cunoştinţa tinărului Hentig şi iată 
că, scurt timp mai tîrziu, soseşte un nou mesager din Tubin- 
gen, aducînd cu sine aerul atît de proaspăt al Osterbergului 
şi felul de a fi al oamenilor din Suabia, în rîndul cărora tine- 
reţea mea a găsit atîtia prieteni. 


Vă mulțumesc că v-aţi interesat de bătrînul Weberi; am 
fost fericit să aflu că a ajuns la vîrsta patriarhilor; dacă il 
veţi vedea vreodată, vă rog să-i aduceţi aminte de mine şi să-i 
transmiteti salutări din partea mea. 

Colocviul de la Bucureşti a lăsat, se pare, impresii bune par- 
ticipantilor ; aproape toţi colegii noştri ne-au scris. Acum pre- 
gătim actele Colocviului, pe care le veți primi îndată ce vor 
apărea împreună eu unele fotografii făcute în timpul sedin- 
telor de lucru sau în excursii. Prietenul nostru Lipatti, care se 
îngrijeşte acum de apariţia volumului, vă mulţumeşte călduros 
pentru complimentele amabile ce i le-aţi adresat. 


La începutul lunii octombrie, soția mea s-a întors de la 
Paris cu o bună recoltă de note pentru cartea pe care o pregă- 
teşte şi, vorbindu-i de dvs., a regretat mult de a nu fi avut po- 
sibilitatea să vă cunoască. Acum ne-am adunat cu toţii acasă, 
fiecare prins cu munca lui. îmi închipui că şi dvs. lucraţi cu 
plăcere şi că găsiți în acest interes un remediu măcar partial 
la doliul teribil ce v-a lovit şi la care m-am gîndit deseori cu 
cea mai vie simpatie pentru dvs. Sper că micuțul dvs. Ulrich, 
‘a şi fratele dvs., se simt acum bine. 


345 


Cu cele mai bune urări pentru dvs., ca si pentru toți ai dvs., 


vă rog, iubite prietene şi coleg, să credeţi în sentimentele me.e 


cordiale şi devotate, 


T. Vianu 


297 


Către Al. Husar 


Bucureşti, 21 decembrie 1939 


Dragă Husar, 


Te felicit că ţi-ai împlinit o veche dorință, mutîndu-te 
la, Iaşi şi lucrînd în cadrul unei catedre literare.' Te 
credeam instalat, în fine, în istorie, parcurgînd cartea 
d-tale solidă şi plăcută despre cetăți’, pentru care iți 
mulţumesc. Vechiul gînd lucra însă mai departe şi acum 
ai schimbat cu totul mediul şi, pot zice, tipul de civili- 
zatie, îţi doresc din toată inima să te simţi bine în noile 
împrejurări şi să rodeşti fericit şi bogat. Minte şi inimă 
ai din belşug. Fii norocos şi fericit ! 

N-am prea înţeles ce mesaj anume doreşti să adresez 
studenţilor d-tale în practică. N-am nici unul la îndemînă, 
pentru că se întîmplă că, la începutul acestui an, am făcut 
şi eu un lanţ de lecţii teoretice asupra poeziei, menite de 
a ajunge la expunerea istorică. Analiza mă împiedică 
acum să operez sinteza. Dacă voi găsi vreun cuvînt cu- 
minte care sâ exprime rapid ceea ce am spus pe înde- 
lete, nu voi pregeta să ţi-l comunic. 

Cînd vii pe la Bucureşti, pentru a-mi spune cum ai 
găsit pe studenţii ieşeni şi [cît] eşti [de] mulţumit de 
activitatea d-tale ? Pînă atunci îţi strîng mîna cu afec- 
tiune sinceră şi devotată. 

T. Vianu 


346 


298 


Către Emilian Constantinescu 


Bucureşti, 19 ianuarie 1960 


Scumpe prietene Emilian, 


lartă, te rog, întîrzierea acestor rînduri. Cind ne vom 
întîlni, îţi voi amänunti programul meu şi vei vedea că 
poţi fi indulgent cu un vechi amic, care te pretuieste 
mult, te iubeşte tot atît şi care nu se plînge decît de ra- 
ritatea întîlnirilor cu dumneata. Am avea atîtea să ne 
spunem din trecut şi atîtea alte lucruri care ne unesc în 
multe preocupări şi näzuinte. Nici nu mai ştiu să număr 
anii de cînd nu ne-am văzut. între timp am mai primit 
însă ştiri despre d-ta şi, acum în urmă, de la prof. Guţu, 
în care mi-a făcut plăcere să aflu pe unul din numeroşii 
d-tale pretuitori. Poate că el îți va fi comunicat conți- 
nutul unei scurte conversații pe care am avut-o în le- 
gătură cu d-ta, şi poate că această comunicare va fi fost 
prilejul generoasei d-tale scrisori. Ce să spun? îmi 
acorzi multe însuşiri şi merite, poate prea multe, dar nu 
pot spune că nu mi-a făcut plăcere să ghicesc, sub ca- 
racterizările atît de binevoitoare, afecțiunea care ne 
bucură, mai ales atunci cînd porneşte de ,la cineva sti- 
mat şi iubit la fel. Dar pentru că s-a prezentat ocazia, 
îmi dai voie să te întreb prieteneste, cu niticä mîhnire 
de ce nu ieşi mai mult în lume, de ce nu dai drumul la 
lucrările care se vor fi înmulţit în sertarele d-tale si 
care, judecate după cele cunoscute, prezintă desigur mare 
interes X Ştiu că ai fost suferind într-o vreme destul de 
lungă, dar scrisoarea d-tale îmi vorbeşte de un om cu 
suflet robust, capabil de entuziasm, atent la tot ce se pe- 
trece în juru-i. Pune la contribuţie aceste daruri, nu- 
mai cîteva din cele pe care ţi le, cunoaştem, şi ieşi în 
arenă. Poate că atunci vor amuti şi suferinţele cu care ai 
avut de luptat. 


Mă gîndesc la d-ta cu sentimentele neschimbate ale 
vechiului prieten şi coleg din anii îndepărtați ai studen- 
tiei şi îţi urez an nou în deplină mulţumire sufletească, 


T. Vianu 


347 


299 
Către Ovid S. Crohmălniceanu 


Bucureşti, Calea Victoriei, 125 
27.1.1960 


BIBLIOTECA 
ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÂNE 


Jubite prietene Crohmălniceanu, 


După părerea noastră, poeziile alăturate sînt de 
mare valoare şi autorul lor, tînărul CD. Zeletin”, me- 
dic de curînd ieşit din Facultatea de Medicină din Bucu- 
reşti, un talent remarcabil. Ni se pare deci că executăm 
o îndatorire literară, recomandînd lectura atentă a aces- 
tor poezii şi publicarea lor într-un număr apropiat al re- 
vistei pe care o conduceţi” cu priceperea şi gustul mult 
pretuite de noi. 

Salutäri toväräsesti, 
T. Vianu 
Perpessicius 


300 
Către Elena Vianu 


[Palermo,] 22.11.1960 


Dragii mei, 

După o jumătate de zi la Roma; ne-am dus la Na- 
poli, de unde am luat vaporul pentru Palermo. Astăzi, 
după o altă zi şi jumătate, plecăm la Taormina. Dispo- 
zitia — excelentă. Multe impresii admirabile de natură 
şi artă. Voi avea ce să vă povestesc. 

Vă sărut pe toţi, cu drag şi dor, 

Tudor 


348 


301 


Către Victoria si Sebastian Serb 
eseu 


Taormina, 26.11.195.) 


Dragii mei, 


caldă Si finm ‘I d PEINE QU RER EE ASE 
calda şi flora in plina splendoare. Am ajuns aci după 
ce am stat doua zie la Palermo, unde am ajuns pe mare 
Voi vedea mai multe locuri prin Sicilia şi mă voi înapoia 
prin Neapole şi Roma. Mă voi înapoia către sfîrşitul pri- 
mei saptarmru din martie, plin de impresii. Vă'sărut 


Tudor 


302 


Către Klaus Heitmann 


BIBLIOTECA 


ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMANE» 


Bucureşti, Calea Victoriei, V2'i 
[21 martie 1960] 


Mult stimate domnule Doctor Heitmann -, 


înapoiat de cîteva zile din Italia, am avut plăcerea 
să găsesc aici lucrarea dv. despre Petrarca’, pentru care 
vă mulțumesc cu multă recunoştinţă. Admirabilă operă 
de filologie şi istoria ideilor, vrednică de marile tradiţii 
ale romanisticei germane ! O voi studia cu cea mai mare 
atenţie şi voi face şi pe studenţii mei să profite de rezul- 
tatele acestui studiu. 


Mi-au sosit şi amabilele dv. rînduri”, pentru care 
vă mulţumesc de asemeni. Bibliografia care le însoţeşte 


349 


cuprinde poate numai două omisiuni mai importante : 
Transformările ideii de om, 1945 şi Figuri si forme lite- 
rare, 1946. Arta actorului este din 1934. în schimb, 
O. Han şi Medrea sînt introduceri la nişte albume de 
artă, care pot să şi lipsească. Vă sînt foarte recunoscător 
pentru interesul arătat lucrărilor mele şi pentru oste- 
neala de a refera despre ele în dicționarul de la Francke. 

D-1 profesor Block îmi scrie a fi primit cărţile ro- 
mâneşti trimise prin Biblioteca Academiei. Stau, desigur, 
mai departe la dispoziţia d-lui profesor Block, ca şi la 
dispoziţia dv. şi a seminarului de romanistică din Mar- 
burg, pentru orice alte trimiteri de cărţi, necesare stu- 
diilor dv. 

Aducîndu-vă încă o dată multumirile mele călduroase, 
vă asigură de cele mai bune sentimente colegiale 


Acad. Prof. Dr. Tudor Vianu 


303 


Către Al. Husar 


Bucureşti, 8 noiembrie 1900 


Jubite Husar, 


Nu-ţi pot scrie acum decît puţine cuvinte, pentru a-ţi 
spune recunoştinţa trezită în mine de toate semnele 


prieteniei arătate şi pentru a te asigura, la rîndu-mi, de 


afecțiunea şi încrederea mea. 
îți urez succese în tot ce întreprinzi şi de asemenea 
să-ți păstrezi vreme îndelungată sănătatea şi sufletul 
d-tale tînăr. Mă pregătesc pentru o călătorie în străină- 
tate şi la înapoiere îmi va face mare plăcere să te re- 
văd. 
T. Vianu 


350 


304 


Către Elena Vianu 


HOTEL CLAHIDGE 
AVENUE DES CHAMPS ELYSEES 
PARIS 
CHAMBERE 539 


19 nov. 1960, Paris 


Dragă Mimi, dragii mei, voi toţi, fete şi băieţi 


Astăzi, (sîmbătă) s-a împlinit săptămînă de cînd sînt 
în Paris. V-am telegrafiat, îndată, la sosire, pentru a 
vă da de ştire şi pentru a vă spune că sînt sănătos. Că- 
lătoria n-a fost prea ostenitoare ; am. stat multă vreme 
culcat şi n-am coborit decît la Viena, vineri dimineaţa, 
pentru a mă restaura, dar nu cu tradiționalul caputiner, 
ci cu un ceai slab, cu ingrediente sobre. După alte două 
zile de odihnă, în care a trebuit să combat, cu obliven, 
o anumită stare de emotivitate, produsă desigur de noua 
situație în care mă găseam, luni dimineaţa mi-am în- 
ceput activitatea la UNESCO. Trebuie să vă spun că am 
rămas uimit de iuteala şi întinderea cu care se răspîn- 
dise vestea despre accidentul cardiac suportat de mine 
la începutul lunii septembrie. Numeroşii mei cunoscuţi 
de la conferințele generale, francezi şi alţi oameni din 
țările cele mai felurite erau la curent cu pätania mea şi 
manifestau acea atitudine de îngrijorare şi circumspec- 
tie, ca şi cum vechile cunoştinţe s-ar fi temut să nu mi 
se întîmple ceva, dacă înt'Inirea ar fi decurs în condi- 
tiile unui entuziasm prea mare. Va trebui deci să treacă 
timp pentru ca penibila impresie produsă de boala mea 
să se şteargă, nu numai pentru mine, dar şi pentru alţii. 


începînd de luni, am fost la UNESCO în fiecare zi, 
cu excepţia zilei de azi. Am luat parte la şedinţe, la 
consfătuirile delegaţie noastre şi la acele ale biuroului 
uneia din comisii, care m-a ales vicepreşedinte şi ale 
cărei, lucrări va trebui să le conduc în mai multe rîn- 


351 


duri. în orele libere, am fäcut plimbäri pe jos, conform 
programului, şi am privit în dreapta şi stînga, regäsind 
marea exuberantä a acestui oraş. Privesc exuberanta pa- 
riziană ca pe un spectacol, dar nu particip propriu-zis 
la ea. Tin un regim alimentar foarte strict, caut să res- 
pect orele de odihnă ale după-amiezii şi, seara, să mă 
înapoiez în camera mea la ore oneste. 

Sînt încă sub stăpînirea sugestiei şi autosugestiei tra- 
tamentului medical. Mai ales în ce priveşte regimul, cred 
că n-am făcut nici o abatere. Mănînc foarte putin, fără 
grăsimi animale, evit făinoasele. Mă hrănesc mai mult 
cu salate, peşte şi carne friptă sau fiartă, fructe. Rezul- 
tatul este că am continuat să slăbesc şi m-am apropiat de 
greutatea pe care mi-a recomandat-o Basil la începutul 
bolii. Evident, n-am avut dureri precordiale (ferească 
Domnul de aşa ceva !), dar somnul nu este încă bun, 
uneori chiar în ciuda somniferelor luate în fiecare seară. 
Abia ultima noapte a fost mai bună şi, din această pri- 
cină, azi-dimineatä m-am sculat aşa bine dispus. Pe de 
altă parte, deşi mobilitatea mea e acum mai bună, du- 
rerile de picioare n-au încetat, ba chiar acum vreo două 
zile mi s-au părut că sînt uşoare dureri gutoase, produse 
probabil de faptul că, în ultima săptămînă, am mai slă- 
bit. Astăzi mă simt însă mai bine şi din acest din urmă 
punct de vedere. 

Miercuri, la amiază, m-am dus să-l văd pe profesorul 
Basil Theodorescu, în hotelul lui din rue Pasquier, unde 
îmi dăduse întîlnire. M-a primit cu îmbrăţişări şi nu m-a 
certat că am călcat prescriptia lui. Credeam că o să mă 
examineze şi că o să-mi dea vreo nouă reţetă, dar el 
— cu precautia lui bine cunoscută — s-a mulţumit să-mi 
recomande să-l consult pe profesorul Mouquin, mare 
cardiolog parizian, prietenul lui. S-a oferit să mă şi în- 
soteascä la Mouquin acasă, dar eu aş prefera să fiu vă- 
zut de el la spital, deoarece vizita, analizele, electrocar- 
diograma etc. costă aici cifre ruinătoare. Voi vedea cum 
aranjez lucrurile, deocamdată continuu a lua Sintrom 
(1 tabletă pe zi), Carena (3 tablete zilnic) si, peste vreo 
trei zile, voi reîncepe cu tabletele împotriva colesterinci ; 
cînd mi s-a părut că sînt ameninţat din nou de o criză 
de gută, am luat, cu rezultate bune, aspirină şi piramidon. 


352 


îmi pare rău că de data aceasta trebuie să vâ scriu 
de la Paris numai astfel de lucruri. Gindindu-mă bine, 
înţeleg că eu am nevoie şi de o cură psihică, de redo- 
bîndirca încrederii în viaţă, de reintrarea în vechile mele 
forme de viaţă, adică revenirea la activitate şi creaţie. 
Fie ca lucrurile sâ decurgă astfel şi ca accidentul din sep- 
tembrie să rămînă un vis urît, din ce în ce mai şters. 
Poate că pentru a atinge acest scop, călătoria la Paris, 
activitatea desfăşurată aici, multele impresii noi să fi 
fost necesare şi binefăcătoare. 


Am crezut toată săptămînă că voi primi vreun te- 
lefon de la voi (ceea cc este preferabil chemării voastre 
de către mine). De azi înainte aştept şi vreo scrisoare de 
la voi. Nu mă lăsaţi fără ştiri şi spuneti-mi ceea ce do- 
resc din fundul inimii, că sînteti cu toţii sănătoşi, activi 
şi mulţumiţi. Dati-mi, de asemeni, multe alte detalii des- 


pre tot ce vă priveşte, şi despre ce se mai întîmplă in 
casa noastră. 


Voi continua să vă scriu ; mai ales după ce îl voi ve- 
dea pe Mouquin, vă voi scrie neapărat. Basil a motivat 
invitaţia de a-l consulta pe acesta prin faptul că îi lip- 
seşte experienţa noilor medicamente. Dar există oare 
substanțe miraculoase ? Speranța mea se leagă, mai de- 
grabă, de evoluţia spre fericire a omului întreg. împre- 
ună cu voi pot face acest drum. Vă iubesc mult, mi-e 
dor de voi, vă sărut pe fiecare în parte, 


Tudor 


305 


Către C. D, Zeletin 


Bucureşti, 14 ianuarie 1061 
Jubite prieten, 
Mi-au făcut plăcere rîndurile d-tale, deşi aş fi pre- 


erat să-mi aducă numai ecoul unor experienţe pozitive. 


353 


După cîte înțeleg, te găseşti într-un moment de dez- 
adaptare, pe care am bune speranţe că-l vei depăşi cu 
atît mai uşor cu cît este probabil că locul şi împrejură- 
rile care l-au provocat nu vor alcătui, decît pentru 
scurtă vreme, cadrul d-tale de viaţă. De altfel, dacă acest 
cadru ti se pare eterogen, ceea ce se găseşte între limi- 
tele lui, conţinutul însuşi al vieţii d-tale, în noua aşe- 
zare, nu este tot atît de interesant cu acel trăit un şir 
de ani în Bucureşti ? Medicul se asociază, de altfel, atît 
de fericit în d-ta cu poetul, şi acesta din urmă dispune 
de o vibraţie atît de exultantă la atingerea tuturor în- 
fățişărilor lumii, încît sînt sigur că vei şti să distilezi 
uimirea şi bucuria chiar din substanţa existenţei celei 
mai cenuşii. Mi-aş permite să invoc, în această privinţă, 
propriile experienţe ale anilor mei tineri, cu bucuriile 
lor imense chiar îh împrejurările cele mai inexpresive 
pentru alţii. 

Faptul de a te fi descoperit astfel, încă din primul 
moment al cunoaşterii d-tale, şi acum în scrisoarea adre- 
sată mie cu atîta prietenie, îmi dă un adaus de posibili- 
täti de a te putea urmări şi înțelege ca poet. Am citit 
deci cu mare delectare cele patru stante ale poeziei După 
ploaie, una din cele mai bune, din cîte mi-ai arătat în 
ultima vreme. Am admirat deopotrivă  delicatetea şi 
exactitatea notatiilor de natură, fervoarea lirică, dar mai 
ales — după cum mi se pare că ţi-am spus-o şi alteori — 
nu ştiu ce atitudine înaltă şi nobilă a poetului. îţi mul- 
tumesc pentru a-mi fi comunicat poezia d-tale şi sînt 
mişcat adînc de faptul că, scriind-o într-o legătură oare- 
care cu încercările sănătății mele şi cu simpatie inspi- 
rată de ele, te-ai gîndit să mi-o închini. 

îți mulţumesc, aştept să ne revedem la una din viitoa- 
rele d-tale deplasări la Bucureşti, cînd vom găsi, ca tot- 
deauna, să vorbim despre atîtea lucruri ale vieţii şi ale 
artei, şi te fmbrätisez cu iubire părintească. Ionel a ci- 
tit şi el poezia d-tale, cu reacţii asemănătoare întru totul 


cu ale mele. 


T. Vianu 


354 


306 


Cätre Elena Vianu 


Paris 7e, 26 mai 1961 
Dragii mei, 


V-am telegrafiat îndată după sosire, apoi l-am vä- 
zut şi pe Mişu. Locuiesc la Hotel L'Alcyon de Breteuil, 
Avenue Duquesne, 38 (la cinci minute de UNESCO). 
Am regăsit aici multi cunoscuţi din Secretariatul 
UNESCO. Am început să lucrez. Programul tinde să de- 
vină complicat, dar va trebui să-l rezonez. Caut să res- 
pect disciplina de viaţă de acasă. Caut totuşi să pot vedea 
şi multele lucruri din Paris. Luni vnă duc la Bois Ro- 
chere, unde sînt cursuri pentru experţii UNESCO; voi 
rămine acolo toată ziua. Astăzi (vineri), mă duc la re- 
ceptia dată de Legaţie pentru o delegaţie parlamentară. 
L-am întîlnit pe Fănică Nicolau -, care a fost foarte bol- 
nav ajungînd aici ; probabil o simplă gripă, acum era 
bine. Vă rog să-mi scrieţi îndată. Mi-e dor de voi şi vă 
sărut pe toţi cu drag, 


Tudor 


307 


Către Elena Vianu 


[Paris,] 31 mai [1961] 


Dragă Mimi, scumpii mei, 


ă se sc 


LS ASS LL RM AAZ pp A PE A ` - condi- 
ca că locui™ acum TrS ASS 


ocuri 


'e eu di- 


M „o£ S^-r» ILtIS 


355 


mult, încît programul liber e redus. Seara sînt de cele 
mai multe ori obosit şi dornic să mă culc. lau parte îa 
diferite dejunuri oficiale, sau colegiale. Sîmbătă mă voi 
duce probabil la Chartres. Vă scriu acum din şedinţa 
Consiliului Executiv, unde mă pregătesc să iau cuvîntul, 
care mi-a fost acordat. După cum mă aşteptam VasileD. 
nu s-a ţinut de cuvînt. Toacă, în mare modestie. 


Vă sărut, 
Tudor 


308 


Către Elena Vianu 
[Paris,] 3 [iunie 1961] 


Dragă Mimi, scumpii mei, 

Azi a fost o zi deosebită. Am fost la Chartres, cu prie- 
teni de la UNESCO; mare descoperire la vîrsta mea. 
Sînt îngrijorat că nu-mi scrieți nimic. Corespondenta ar 
trebui să fie bilaterală. Poate soseşte ceva mîine. Sînt 
în plină desfăşurare a programului. Cred că pe la 20 sînt 
în ţară. Vremea a fost rece, uneori ploioasă. Azi a fost 
însă o zi splendidă, parcă anume pentru a-mi arăta vi- 
traiurile. 


Vâ sărut cu dor, 
Tudor 


309 


Către Elena Vianu 
[Paris,] 11 iunie 1961 


Dragă Mimi, scumpii mei, 


356 


deauna, dar vremea a fost ploioasă şi mai ales rece, iar 
eu m-am simțit singur, parcă mai singur ca altă dată 
N-am găsit bilete de w[agon]-l[it] înainte de 19 iunie 
(luni), încît abia atunci voi putea pleca pentru a ajunge 
la Bucureşti la 22 iunie (joi), în zori. Voi fi atunci foarte 
fericit. 

Vă sărut pe toți cu drag şi dor, 


Tudor 


310 


Către Vladimir Alexeevici Svacichin 


[Bucureşti, iunie-iulie 1961) 


Stimate tovaräse Svacichin, 


Mi-au făcut multă plăcere rîndurile d-tale, împreună 
cu amintirea pe care ele o conţin din vremea cînd d-ta 
erai studentul Universităţii din Bucureşti. Desigur, am 
fost surprins să aflu că un ascultător al cursurilor mele 
se găseşte activ în învățămîntul unui oraş atît de înde- 
părtat precum este Permul. Dar asta mi s-a mai întîmplat, 
fiindcă în cei vreo treizeci şi patru de ani de cînd pre- 
dau la Bucureşti, am avut atîti ascultători, cu drumuri de 
viață atît de deosebite, încît întîlnirea lor în locurile cele 
mai diferite şi mai îndepărtate sau ştiri de la ei din acele 
locuri fac parte dintr-o serie de experienţe care s-au tot 
repetat pentru mine. In definitiv, lumea nu este prea în- 
tinsă şi mijloacele, ca şi înlesnirile de a o parcurge, s-au 
înmulțit şi s-au perfecţionat în asemenea măsură, încît, 
după ce te-am citit, iubite tovarăşe Svacichin, sper să te 
şi întîlnesc, poate în România, poate în Uniunea Sovie- 
tică, unde este foarte probabil că voi face o călătorie. 


îmi scrii că ai citit studiul meu despre metaforă . Este 
o lucrare ceva mai veche şi împrejurarea aceasta explică 
faptul lipsei materialului rus şi sovietic. De-atunci m-am 
ocupat adeseori despre scriitorii ruşi şi sovietici şi stu- 


357 


diile consacrate lor au apärut în reviste sau în volumele 
mele. E adevărat că n-am studiat încă metafora lui Ma- 
iakovski, aşa de vrednică a fi studiată ; dar am dat ceva 
despre metafora lui Esenin’. Sînt sigur că şi rîndul lui 
Maiakovski va veni odată pentru mine, mai ales atunci 
cînd mijloacele de a mă informa, nu cu totul absente nici 
azi, se vor înmulți. 

Multumindu-ti pentru buna amintire şi fäcîndu-ti 
calde urări de succes în activitatea d-tale, sănătate şi mul- 
tumire sufletească, îţi strînge mîna cu prietenie 


Acad. Tudor Vianu 


311 


Către Elena Vianu 


Leningrad, 9 oct. 1961 


Dragă Mimi, scumpii mei, 


Telefonul la care mi-a răspune Ionel m-a mai liniştit. 
Mă gîndeam că eu vă pot da ştiri despre mine, dar nu 
pot să le primesc pe ale voastre. încercasem să telefonez 
şi cu o zi mai înainte, dar casa noastră nu răspundea. în 
fine, acum ştiu că sînteti sănătoşi, iar tu, Mimoc, sper 
că te-ai înapoiat de la Iaşi cu impresii bune. N-ai mai 
fost acolo de cînd odată, de mult,-în anii tinereţii noastre, 
îi revedeam împreună. îţi mai aduci aminte ? 

La Moscova am demarat cu oarecare greutate. Pe 
urmă impresiile s-au înmulţit şi s-au completat față de 
acele din 1959, cînd descopeream marea, puternica me- 
tropolă. Arn multe, foarte multe lucruri să vă povestesc. 
Aseară am plecat din Moscova la miezul nopţii cu un 
elegant expres, care m-a adus la Leningrad la ora 9 dim. 
Mă aştepta în gară, împreună cu un funcţionar al Uni- 
versitätii, dräguta Pepina cu flori, Golubova, o altă audi- 
toare a cursurilor de la Sinaia, şi prof. Casatin, titularul 
catedrei de romanistică. Primire foarte cordială. Arn la 
dispoziţie, ca şi la Moscova, un automobil timp de şase 


353 


ceasuri zilnic. Locuiesc la Hotel Astoria, unul din cele 
mai bune, frumoasă instalație în gustul secolului 
al XIX-lea. Am pornit îndată în oraş şi sînt îneîntat. E 
unul din oraşele cel mai monumentale ale lumii. Perspec- 
tive imense, parcuri cu splendidă vegetaţie, catedrale, 
palate clasice si baroce, cu profuziune de monumente 
frumoase, de arcuri,  peristiluri, porţi monumentale, 
efecte coloristice ale fațadelor galbene, roşii, verzi, pieţe 
imense, admirabil încadrate, cheiuri nesfîrşite de-a lun- 
gul Nevci, un fluviu larg, navigabil şi navigat, mare ani- 
matie, pînă tîrziu, prin fața vitrinelor uriaşe, cu marfă 
multă. Există şi un stil al moravurilor, făcut din curtenie 
şi spontaneitate. Mi-am petrecut seara la circ şi voi vedea 
Călărețul de aramă şi Floarea de piatră, Fîntina din Bac- 
ciserai. La Moscova am văzut, în sala Teatrului Mare, 
Lacul lebedelor. Aştept, în fine, să văd Ermitajul, căruia 
va trebui să-i consacru mai multe dimineti, apoi toate 
celelalte numeroase colecţii, palate şi monumente din 
oraş şi din împrejurimi, pînă la Golful finic, pe care îl 
voi atinge cu vaporul. 


S-au şi fixat conferințele mele la Universitate, trei la 
număr, la 11, 13 şi 16 oct. în ziua de 18, voi fi la Tbilisi 
(nu la 19, cum mi se pare că i-am spus lui Ionel), iar la 
25 voi fi la Kiev. înapoierea în țară este fixată pentru 28. 

Diurna, primită îndată după sosirea la Moscova, este 
suficientă pentru întreţinerea foarte cumpătată. Dar eu 
am nevoie poate de un plus de îngrijiri, afară de împre- 
jurările neprevăzute care se ivesc în fiecare moment. 
L-am rugat deci pe Ionel să comunice d-nei Lovinescu’ 
că doresc un transfer de ruble, la Moscova, pe adresa 
Ambasadei române, pe care o ţin la curent cu toate 
deplasările şi cu adresele mele succesive. S-a făcut ceva ? 
S-au trimis banii ? Dacă nu-i voi primi, voi rămîne în 
situaţia cam strîmtorată de acum. 

Nu ştiu cum să fac să primesc ştiri de la voi. Dacă 
scrisoarea de față n-ajunge prea tîrziu, ati putea să-mi 
telefonati aici, la Hotel Astoria (camera 429). Ce mai 
nou ? Ce faceţi voi, scumpii mei ? Ce mai fac toți ceilalți 
ai noştri ? Dacă voi vedea şi voi vedea că nu primesc nici 
o veste, voi încerca un nou telefon sau poate o telegramă 
de la Tbilisi ; cu indicarea adresei mele îmi puteţi tele- 


grafia şi voi. 


359 


Deşi călătoria asta mă interesează enorm şi-mi pro- 
cură multe momente de încîntare, doresc mult să mă văd 
acasă, cu toți împreună, revenit la ocupaţii ceva mai 
sedentare. Sănătatea mi-a fost bună tot timpul. Am res- 
pectat, în general, regimul meu (cu ecarturi minime). 

Vâ sărut pe toţi cu mare dor şi drag, 


Tudor 


312 


Către Victoria şi Sebastian Şerbescu 


Leningrad, 13 oct. 1961 


Dragii niei, 

După revederea Moscovei, Leningradul este o reve- 
latie. Vâ voi povesti multe despre acest oraş monumental 
şi despre oamenii lui, printre care am găsit, o dată cu 
primirea cea mai amabilă, colegi de mare valoare. Aştept 
cu nerăbdare să vă revăd sănătoşi şi vă îmbrätisez cu 
drag. 

Tudor 


313 


Către Istvăn Soter 


[Bucarest,] le 25 Janvier 1962 


Cher ettres honore Camarade, 


J'ai recu votre tres aimable lettre du 12 Janvier 1962, 
par laquelle vous m'invitez â passer une semame en 
Hongrie, comme hote de l'Academie des Sciences de 


Hongrie. 


360 


Je suis tres sensible â l'honneur qu'on me fait et je 
vous prie de bienvouloir transmettre au Presidium de 
l'Academie des Sciences, avec l'expression de ma pro- 
fonde gratitude, tous mes remerciements, ainsi que la 
reponse affirmative que je donne â son aimable invi- 
tation. 

Je crois pouvoir passer en Hongrie la semaine entre 
9 et 15 avril de cette anee, et â cette occasion je pourrais 
faire la conference que vous m'avez demandee, sur le 
therae : Madäch et Eminescou.* 

Je suis vraiment tres content de pouvoir me retrouver 
dans votre magnifique capitale et dans votre pays, que 
j'ai toujours cheri et ou j'ai beaucoup d'amis. 

Dans l'espoir de pouvoir apporter ma modeste con- 
tribution au developpement des relations, deja si cor- 
diaîcs et si fecondes, entre nos deux Academies, je vous 
prie, cher camarade et ami, de croire â mon fidele sou- 
venir et d'agreer l'expression de mes meilleurs senti- 
ments. 


Acad. Tudor Vianu 


Directeur general de la BibUotheque 
de l'Academie de la R.P.R. 


[Bucuresti,] 25 ianuarie 1962 


Jubite si mult stimate tovaräse \ 


Am primit foarte amabila dvs. scrisoare din 12 ianua- 
rie 1962, prin care mă invitați să petrec o sâptâmînâ in Ungaria 
ca oaspete al Academiei maghiare de ştiinţe. 

Sînt foarte sensibil la onoarea ce mi se face şi vâ rog să 
binevoiti a transmite Prezidiului Academiei de Ştiinţe, o dată 
cu expresia profundei mele gratitudini, toate multumirile mele, 
precum şi răspunsul afirmativ pe care îl dau amabilei sale 
invitaţii. 

Aş putea veni în Ungaria în săptămînă dintre 9 şi 15 aprilie 
a acestui an şi aş putea ţine cu acest prilej conferința pe cara 
mi-ati cerut-o, cu tema Madăch şi Eminescu. 

Sînt cu adevărat foarte bucuros să revăd minunata dvs. capi- 
tală şi ţara dvs., pe care o iubesc dintotdeauna şi unde am 
multi prieteni. 


361 


în speranța să pot aduce modesta mea contribuţie la dezvol- 
relaţiilor, de pe acum atît de cordiale si fecunde, între 


tarea 
rog, iubite tovarăşe şi 


cele două Academii ale noastre, vă 
prietene, să credeţi în ataşamentul meu şi să primiţi expresia 


sentimentelor mele cele mai bune, 


Acad. Tudor Vianu 
Director general al Bibilotecii Academiei it.P.R. 


314 


Către Mircea Maiorescu 
[Bucuresti,] 7 februarie 1962 


Stimate domnule Doctor, 


Scrisoarea dvs. mi-a făcut multă plăcere’. Vorbisem 
tocmai la Facultatea de Medicină unui grup de interni 
ai spitalelor despre tot ce aşteaptă lumea suferinzilor de 
la medicii umanişti (medicii cu „cultură morală", ziceam 
eu), cînd unul din aceştia mi s-a înfățişat în rîndurile 
dvs., cu o prietenie si semnele unei afinități pentru care 
vă sînt recunoscător. Spre deosebire de dvs., doctorii, 
noi, care atingem pe semenii noştri mai ales prin cuvîn- 
tul scris, adică prin acel trimis fără o adresă precisă, nu 
ştim bine dacă acest cuvînt poate fi de folos si cui 
anume. Din cînd în cînd avem însă bucuria de a afla că 
mesajul nostru a ajuns la o destinație şi atunci simțim 
ceva ca o întărire pe drumurile străbătute de ani de zile. 
Vă mulțumesc pentru că m-ati făcut a încerca din nou 
acest sentiment. Si pentru că, după cum rezultă din rîn- 
durile dvs. prietenesti, ca si din ştirile ce mi le dati în 
legătură cu activitatea şi preocupările dvs., pare că am 
avea şi alte lucruri să ne spunem, ce-ar fi dacă ne-am 
întîlni odată ? La Biblioteca Academiei, după ora 12, sau 
la mine acasă, către sfîrşitul după-amiezelor, sînt uşor 
de găsit, mai ales dacă sînt prevenit prin telefon. 


362 


traninSăe'MuSri Bekea d POE: 


315 


Către Elena Vianu 


[Florenta,] 13.111.1962 
Dragă Mimi, scumpii mei, 


După ce am dîrdîit la Viena, a continuat vremea rece 
şi aici. Pe drum, pînă la Bologna, ningea; mai departe, 
ploaie şi frig. Abia ieri a zîmbit soarele. Se încălzeşte. 
Italia este un loc frumos al lumii în bune condiţii cor- 
porale. Regăsesc treptat anestezia italiană.  Alaltăieri 
m-am plimbat prin ploaie, cu umbrela. Ieri am lăsat-o 
pentru a mă duce la Dom, la Baptister, la Capella me- 
diceană. Mare recepţie la Palazzo Vecchio, care ardea cu 
mii de facle. Lăncieri m-au primit cu trîmbiţe. Costume 
quatrocentiste. Congresul — interesant. Am regăsit multi 


cunoscuți. 
Vă sărut cu drag, 


Tudor 


Către Elena Vkmi 


-Tiveli, IS.ni.ieC2] 
Dragă Min, 
3 


v>, 3 


*nâf¥Jľ A *™"'*'' t" răscolitoare „ic! H 


"tr ani ca H' mai ad,, aminte, cu mulţi, 


363 


fost soare. Probabil cai . . nr ÎNŢă. 
se depun insistente sa mai tin u L. 


Te särut cu mare dor SI drag, di 


317 


Către Elena Vianu 


Miercuri dim. 
[Budapesta,] 11.1V.1962' 


Dragă Mimi, 

Am ajuns cu bine, după o zi odihnitoare în tren. Am 
întîlnit multi cunoscuţi, foarte cordiali cu toţii. Joi tin 
conferinţa”. Programul este bogat. Locuiesc la noul 
hotel Royal, o instalaţie modernă, magnificentä. Vineri 
noaptea plec spre Paris, după recepţia pe care o va da 
legația. 

Vă sărut cu dor şi drag, 

Tudor 

Vremea alternează : soare, apoi ploaie. Fac eforturi 


pentru regim. Mănînc puţin. 


318 
Către Elena Vianu 
Sîmbătă dim. 


[Viena, 14.1V.Wo2] 


A R Le a E fost foarte reuşită. Prietenii, 
SSI »ia avS mu,ti auditori, 


364 


întîlniri cu multi colegi în diferite institute. Acum sînt 
clin nou la Viena, în Westbanh[of]. Plec peste o jumătate 
de ceas. Miine sosesc la Paris. 


Vă sărut cu dor, 


Tudor 


319 


Către Elena Vianu 


Paris, marţi 17. IV. 1962 
Dragă Mimi, scumpii mei, 


Sînt aici de duminică. A doua zi s-a comunicat Mi- 
nisterului sosirea mea aici, împreună cu rugămintea de 
a vi se anunța şi vouă. Sper că lucrul s-a făcut. V-am 
mai trimis o veste indirectă, prin Ion şi Mariana Dumi- 
trescu, care locuiau în acelaşi hotel cu mine, dar cu care 
n-am, putut vorbi decît telefonic. Din B[u]d[a]p[esta] si 
Viena v-am scris. La B[u]d[a]p[esta] totul s-a desfăşurat 
foarte bine. A urmat apoi o călătorie într-o Europă înghe- 
tatä, în Austria şi Elveţia ningea : peisajul era cu totul 
iernatic. La Paris, cînd am ajuns, era atît de frig, încît 
tremuram umblînd pe străzi. Afară de asta, ploua mărunt 
şi oraşul era pustiu. N-am văzut niciodată Parisul într-o 
astfel de formă. De ieri a venit însă o primăvară timidă, 
cu înseninări trecătoare. 


Am reîntîlnit multi cunoscuţi la UNESCO. Am fost 
să-l văd şi pe Nicutä. De ieri am început treaba, cu 
şedinţe ante- şi post-meridiane : şase ceasuri pe zi. Cam 
mult ! Azi am luat de două ori cuvîntul şi cred că am 
fost în notă. Bineînţeles, diurnele mele n-au fost transfe- 
rate la timp, aşa încît a trebuit să mă mulțumesc cu un 
acont. Spune-i lui Valentin să se intereseze de chestiune. 
De altfel, Legația va face ea însăşi o întrebare. în schimb, 
mi-a sosit schimbul cerut de mine la Ministerul] de 
Finanţe, dar nu l-am încasat încă, dar în ce-l priveşte nu 
mai am griji. 


365 


Astăzi, spre marea bucurie,' am primit scrisoarea ta, 
draga mea Mimoc. Merci, şi nu mă uita nici pe viitor. 
Locuiesc convenabil, mai bine decît acum un an. Seara, 
cinema şi staţiuni pe terasele închise ale cafenelelor, 
pentru a citi jurnalele. Am, de altfel, un bogat program 
de vizite oficiale, teatre etc. 


Mi-e dor de voi şi vă sărut cu mare drag. 
Tudor 


320 


Către Elena V'tanu 


IParis.l Duminică, IV. [1362 


Dragă Mimi, 

Sînt într-o excursie, pentru o zi, cu un car, la Bar- 
bizon şi Fontainebleau, singur şi puţin melancolic. A 
venit primăvara : toţi pomii în floare. Număr zilele 
pînă la plecare, fiindcă mi-e dor mult de voi. 

Vă sărut cu drag, 
Tudor 


321 


Către lon Marin Sadoveanu 


Paris, 1 mai 1962 


Dragă Ionel, 


Parisul a fost îngheţat mai toată vremea şi mai 
putfn anTmat ca altădată, din pricina vacantelor. Sînt 


366 


către sfîrşitul şederii mele aici şi bucuros să mă regăsesc 
printre ai mei. îţi voi povesti multe. Cu mult drag şi dor, 


Tudor 


322 


Către Istvân Soter 


[Bucarest,] le 22 Juin 1962 


Monsieur et cher Collegue, 


Certes, je suiş tout pret de venir encore â Budapest 
pour prendre part aux travaux de la Conference de litte- 
rature comparee qui se derouleront dans votre Capitale 
â la fin du mois d'octobre. 

J'accepte egalement de faire le rapport que vous me 
demandez sur le theme : Formation et transformation 
des termes d'histoire litteraire’. C'est un sujet bien inte- 
ressant, que je tâcherai de traiter de maniere à pouvoir 
animer les discussions dont j'attends l'enrichissement de 
mes propres idees. 

Avec la joie de pouvoir vous saluer, ainsi que nos 
autres eminents collegues, veuillez accepter, cher Mon- 
sieur Soter, l'expression de mes sentiments' cordiaux et 
de mon fidele souvenir. 


Tudor Vianu 
Membre de l'Academie de la R.P.R. 


[Bucuresti,] 22 iunie 1962 


Domnule si iubite coleg, 


Desigur, sînt gata să vin încă o dată la Budapesta pentru a 
lua parte la lucrările Conferinţei de literatură comparată care 
se ver desfăşurat în capitala dvs. la sfîrşitul lunii octombrie. 

Primesc de asemenea să fac raportul pe care mi-l cereti 
asupia temei : Formarea şi transformarea termenilor de istorie 


367 


literarăEste un subiect foarte interesant, pe care mă voi 
strădui să-l tratez astfel încit să pot suscita discuţiile #/* la 
care aştept îmbogățirea propriilor mele idei. 

Cu bucuria de a vă putea saluta, precum şi pe ceilati emi- 
nenti colegi ai noştri, primiţi, iubite domnule Soter, expresia 
sentimentelor mele cordiale şi a statornicei mele amintiri. 

Tudor Vianu 
Membru al Academiei P..P.R. 


323 
Către Victoria Serbescu 
[Paris, 21 noiembrie 1962, dp-l 


Viki draga, 

Parisul e cufundat în ceaţă, dar atît de luminat seara 
încît pare şi mai feeric. Zilele noastre sînt pline. Tudor 
şi cu mine nu ne vedem adeseori decît seara cînd, cam 
obosiţi, mergem prin cîte un cinema. Îmi rezerv cînd voi 
sosi în ţară să vă povestesc rezultatele, sper pozitive, ale 
activităţii noastre. Pînă atunci te îmbrätisez pe tine şi 
trimit cele mai bune gînduri lui Sebasto. 

L[ilica] 
Vă sărut cu drag şi dor, 


Tudor 


324 


Către Minos Kokolakis 


[Bucarest, le 19 Decembre 1962] 


Cher Monsieur  Kokolakis, 


Je vous remercie chaleureusement pour l'envoi de 
vos beaux ouvrages, que je lirai avec le plus vif interet. 


368 


Je vois de prime abord que nous nous sommes trouves 
devant les memes themes. Cest aussi la raison pour la- 
quelle vous vous interessez â mon essai sur le monde 
comme theâtre, que vous trouverez dans le volume que 
je vous communique maintenant en vous priant de l'ac- 
cepter comme un signe de raa bien vive sympathie. Je 
laisse â la destinee le soin de nous reunir un jour, soit 
au pied des Carpathes, soit au cap Sounion ou â Daphne 
ou j'ai erre il y a quelques trente ans, pour bien un en- 
tretien sur les beautes de la parole humaine. 


Tout â vous, 
Tudor Vianu 


[Bucuresti, 19 decembrie 1962] 


Stimate domnule  Kokolakis 


Vă mulțumesc călduros pentru trimiterea frumoaselor dvs. 
lucrări, pe care le voi citi cu cel mai viu interes. 

Văd din capul locului că ne-am găsit în faţa unor teme 
comune. Este şi motivul pentru care vă interesaţi de eseul meu 
despre lumea ca teatru, pe care îl veţi găsi in volumul pe care 
vi-l trimit acum, rugîndu-vă să-l acceptaţi drept un semn al 
viei mele simpatii. Las în seama destinului grija de a ne 
aduna odată, fie la poalele Carpaţilor, fie la capul Sounion sau 
la Daphne, unde am rătăcit acum vreo treizeci de ani. pentru 
un dialog despre frumuseţile cuvîntului omenesc. 

A l dvs., 
Tudor Vianu 


325 


Către Teodor Ionescu 


[Bucuresti,] 14 februarie 1963 


Iubite prietene, 


îti multumesc pentru comunicarea rezultatelor cer- 
cetärii d-tale în pretiosul tezaur al Muzeului Brukenthal, 


369 


ca şi pentru cuvintele cordiale care o însoțesc. Desigur, 
identificarea unei opere a lui Giorgione este o lucrare 
remarcabilă. Se pare totuşi că operația identificării nu 
este încă dusă la sfîrşitul ei şi îmi închipui că mai tre- 
buie să arăţi pentru care motive o pînză datorită unui 
maestru atît de mare a stat atîta vreme ascunsă sub o 
atribuire mai puţin ilustră. Seria posesorilor succesivi ai 
tabloului şi cel din urmă dintre aceştia, baronul Bru- 
ken.thal, n-ar fi avut tot interesul să perpetueze titlurile 
de autor ale lui Giorgione ? Dar ce se întîmplă, în gene- 
ral, cînd amintirea unui asemenea artist se pierde şi atri- 
buirea unei opere devine problematică. Este aici o pro- 
blemă de sociologie a artei. D-ta, care ai adunat atîta ex- 
perientä în chestiunile de atribuire, ai putea s-o tratezi. 

Desigur, portretul pe care îl contemplu acum în fo- 
tografie vorbeşte puternic. Observ şi eu, împreună cu 
d-ta, concentrarea privirilor, bogata viaţă .interioară a 
modelului, dar şi îmbinarea de vigoare şi delicateţe care 
îl caracterizează, lumina livid-fantomaticä aşezată pe 
figura lui, monumentalul compoziţiei. Este, desigur, o 
apariţie a Renaşterii şi Giorgione poate să fi fost picto- 
rul ei, mai ales dacă ne gîndim că opera acestuia a sus- 
citat atîtea alte controverse. Fiindcă te-ai dovedit de-ati- 
tea ori un abil detectiv al istoriei artei, nu mă îndoiesc 
că vei descurca şi de data asta firele încurcate ale noului 
mister giorgionesc. 

Dorindu-ti din toată inima mult succes în lucrările 
d-tale şi mulțumire deplină în tot ce întreprinzi, simți 
şi gîndeşti, te asigură de vechea lui prietenie 


T. Vianu' 


326 


Către M. H. Maxy 


Bucureşti, 9 martie 1963 


Iubite prietene Maxy, 


îmi pare rău că obligaţii profesionale mă împiedică să 
iau parte la şedinţa de constituire a asociaţiei prietenilor 


370 


grupaţi în jurul muzeului pe care-l conduci. Te rog să-mi 
scuzi absenţa şi să arăţi tuturor colegilor adeziunea mea 
la grupul amical care va lua naştere astăzi. Este evi- 
dent că un muzeu nu este doar un tezaur de opere de 
artă, alese şi rînduite cu mare pricepere. în jurul unui 
muzeu s-au dezvoltat totdeauna şi în sălile lui cresc tot 
alte şi alte generaţii de oameni fnnobilati prin atinge- 
rea artei. Marele muzeu de artă naţională şi universală 
din Bucureşti, mai ales în formele atît de perfecte ale 
organizării lui de astăzi, îndeplineşte condiţiile esențiale 
ale menirii lui. Devotamentul activ al unui grup de pri- 
eteni îl va aduce mai aproape de această menire. Voi 
fi fericit să-i pot aduce contribuţia puterilor mele. 


Primeşte te rog, iubite Maxy, încredințarea vechii şi 
statornicei mele prietenii, 


Acad. Tudor Vianu 


327 


Către Leon Edel 


Bucarest, le 10 Avril 1963 
Cher Projesseur Edel, 


J'ai recu avec grand plaisir votre lettre du 4 mars 
1963, par laquelle vous' m'invitez tres aimablement de 
prendre part aux travaux du IX° Congres International 
de la Federation Internationale des Langues et Litteratures 
Modernes. Je vous remercie bien vivement pour vo- 
tre invitation, â laquelle je reponds d'une maniere affir- 
mative. Je crois etre en mesure de venir aux Etats-Ums 
pour participer aux travaux du Congres de la F.I.L.L.M. 
auquel je pourrai presenter un rapport sur Les poem.es 
de l'humanite dans la litterature roumaine. 

Cependant, votre derniere lettre circulaire, ainsi que 
le programme du voyage, ne me sont pas parvenus, et je 
vous prie de bienvouloir m'expedier ces deux documents, 
qui me sont indispensables pour connaître le lieu, la date 
et les autres circonstances du Congres. 


371 


Certes, cher Professeur Edel, vous facilitez la lâche 
que je m'assume en m'envoyant le billet de voyage aller 
et retour, mais je ne sais pas si les frais du sejour aux 
Etats-Unis sont egalement assures par le comite organi- 
sateur. Vous m'aiderez grandement en me donnant les 
precisions aussi sur ce dernier point. 

Avec l'esperance de pouvoir vous rencontrer bientot, 
ainsi que nos eminents collegues, je vous prie, cher Pro- 
fesseur, d'agreer l'expression de mes sentiments tres 
*distingues. 

Dr. Tudor Vianu 
Membre de l'Academie de la R.P.R. 
Professeur â l'Universite de Bucarest. 


Bucureşti, 10 aprilie 1963 


Stimate Profesore Edel, 


Am primit cu mare plăcere scrisoarea dvs. din 4 martie 
1963' prin care mă invitați foarte amabil să iau parte la lucră- 
rile celui de-al IX-lea Congres Internațional al Federației In- 
ternationale de Limbi şi Literaturi Moderne. Vă mulțumesc din 
inimă pentru invitație, pe care o accept. Sper să fiu în măsură 
să vin în Statele Unite pentru a participa la lucrările Congre- 
sului F.I.L.L.M., căruia aş putea să-i prezint un raport cu tema 
Poemele omenirii în literatura română. 

Totuşi ultima dvs. circulară ca şi programul călătoriei nu 
mi-au parvenit. Vă rog să binevoiti a-mi expedia aceste două 
documente, care îmi sînt indispensabile pentru a cunoaşte locul, 
data si celelalte împrejurări ale Congresului. 

Desigur, iubite Profesore Edel dvs. usurati obligația pe care 
mi-o asum trimițîndu-mi bilet de drum dus şi întors, însă nu 
ştiu dacă cheltuielile şederii în Statele Unite sînt de asemenea 
acoperite de către comitetul de organizare. M-ati ajuta în mare 
măsură dîndu-mi precizări şi asupra acestui ultim punct. 

Cu speranța de a putea să vă întîlnesc curînd, pe dvs. ca si 
pe eminentii noştri colegi, vă rog, stimate Profesore, să primiți 
“expresia sentimentelor mele foarte distinse. 


Dr. Tudor Vianu 
Membru al Academiei R.P.R. 
Profesor al Universității din Bucureşti 


372 


328 


Către Gian Franco Pompeî 


Bucarest, le 14 Avril 1963- 


Cher Monsieur le Ministre 


Tres sensible â l'amitie â laquelle je dois la faveur 
d'avoir recu le faire-part du mariage de M-lle votre 
fille, je vous prie de bien vouloir accepter, ainsi que 
Madame Pompei, mes felicitations et mes voeux cha- 
leureux pour le bonheur des jeunes maries. Je leur sou- 
haite une longue vie toute remplie de joies, qui seront 
aussi les votres. Je vous serais tres oblige si vous vouliez 
transmettre mes cordiales felicitations â Madame Ri- 
ghetti, â laquelle je presente egalement mes bien respec- 
teux hommages. 


Dans l'espoir de vous revoir bientot au Conseil Execu- 
tif de l'UNESCO, je vous prie d'agreer, cher Ministre, 
ainsi que Madame Pompei, l'expression de mon fidele 
souvenir et de mes salutation tres devouees. 


Tudor Vianu 


Bucuresti, 14 aprilie 1963 


Dragă domnule Ministru 


Foarte impresionat de prietenia căreia îi datorez favoarea 
de a fi primit faire-part-ul de căsătorie al domnişoarei, fiica 
dvs., vă rog să binevoiti a primi, dvs, ca şi d-na Pompei, feli- 
citările şi urările mele călduroase pentru fericirea tinerilor că- 
sätoriti. Le doresc o viață lungă, plină de bucurii, care vor fi 
şi ale dumneavoastră. V-aş fi foarte îndatorat dacă acceptați 
să transmiteti felicitările mele cordiale doamnei Righetti, căreia 
îi prezint de asemenea respectuoasele mele omagii. 

în speranța că vă voi revedea curînd la Consiliul Executiv al 
UNESCO, vă rog să primiți, stimate domnule ministru, dvs. ca 
şi d-na Pompei, expresia atasamentului meu si salutul meu de- 
votat, 


Tudor Vianu 


373 


329 


Către Elena Vianu 


Vineri dim. [26.1V.1963, Paris, dp] 


Dragă Mimi, 


Am ajuns foarte exact la Paris: la ora 12,10 eram 
la Le Bourget. Camera era reţinută la Hotel Saxe-Re- 
sidenee, 9, Villa de Saxe, Paris (VIT), tel. SUF. 98-28. 
Ti-am telegrafiat îndată adresa. Comunic-o şi lui Valen- 
tin. Hotelul este foarte bun : în proximitatea imediată a 
UNESCO-ului, într-un impas, cu vederea către grădini 
şi drägute case vechi, cu scări exterioare şi terase, în 
mijlocul unor mici culturi, unde lucrează copii. E ca la 
țară; nu ajunge zgomotul oraşului, dar se aud clopotele 
vinei biserici. Preţul : 35 fr[anci] n[oi] pe zi. Păcat că n-am 
ştiut de acest hotel, de curînd construit cu tot inventa- 
rul nou, mai înainte. Nici o comparaţie posibilă cu Derby. 

Am ieşit-îndată în oraş şi am trimis cotizaţia ta, ca 

şi textul conferinței, lui Besterman, la Geneva. Cred 
că în momentul acesta le-a primit. Am intrat, un minut, 
şi la UNESCO, unde primul om întîlnit a fost Julien 
Cain’. Astăzi mă duc din nou, fiindcă activitatea mea 
va începe chiar de azi. Aştept acum, cu nerăbdare, vtsts 
de la voi; poate voi avea bucuria să aflu că soseşte lo- 
nel. Cerul este acoperit, e ceaţă, dar ieri s-a înseninat 
ele cîteva ori şi sînt de aşteptat unele înseninări şi astăzi. 
Temperatura maximă : 13—15*. Cînd am intrat in Pari-. 
pe la ora prînzului, circulaţia era redusă, dar mai tîrziu, 
sub zîmbetul soarelui, obişnuita, simpatica animaţie! op- 
„rv.istu. Seara am luat unica masă a zilei. într-un resta- 
urant italian, cu ravioli şi escalop, şi vin roşu. Scrieti-nit 
şi voi. Poate că într-o zi îmi veţi da un telefon, Srain.ie 
de ora 10 dim, ammtindu-mi sosirea lui lonel. Vă sâ- 
uit p- toți cu mare drag, 


374 


330 


Către Elena Vianu 


HOTEL 

SAXE — RESIDENCE 

S. VILLA DE SAXE 
PARIS (VII «) 


Paris, 1 mai [19S3[ 
Mimi dragă, 


Vă mulţumesc pentru telegrama voastră, primită azi 
de dimineaţă. Astăzi nu se lucrează şi stăteam acasă, 
să mai mă odihnesc. Dacă am fi fost împreună,, eveni- 
mentul ne-ar fi reunit altfel. Aşa, stau în obişnuita sin- 
gurătate şi mă gîndesc la multii noştri ani, cînd fiecare 
rînd al meu a avut nevoie de sfatul şi îndrumarea ta. 


Aşteptam o telegramă. Simteam că va veni, dar cre- 
deam că va veni alta. întrebam dacă a sosit, la fiecare 
înapoiere acasă. Crezi că mi-o vei mai trimite ? îmi spun 
că dacă, pînă la sfîrşitul săptămînii, nu voi .mai afla ni- 
mic despre sosirea lui Ionel, pe care aş dori atît de 
mult să-l am cu mine în scurtul timp cît voi mai ră- 
mîne aici, atunci nu mai este nici o nădejde. Şi, drept 
să-ţi spun, mi-ar părea foarte rău. Dar, cine ştie ? poate 
că lucrul va deveni posibil şi optimismul meu se re- 
face încă, dar mereu mai timid. 


Am mult de lucru aici : două şedinţe în fiecare zi 
(împreună între 6 şi 7 ore), cu atenţie susținută, luare 
de note, intervenţii orale. Apoi tratativele cu Secreta- 
riatul. Am întîlnit multi vechi cunoscuţi, şi toată lumea 
mă întreabă de tine. Mă mîndresc atunci cu ce pot po- 
vesti. 


Cred că ai primit scrisoarea mea, trimisă a doua zi 
după sosirea aici, în care îți anuntam că mi-am îndepli- 
nit comisioanele în legătură cu participarea ta la con- 
gresul de istorie literară de la Geneva. Cred că ai pri- 
mit şi telegrama de la sosire, deşi o, mică diferenţă în 


375 


felul în care ai transcris adresa mi-a provocat o uşoară 
îndoială. Dar desigur că mă înşel. 

Vremea este satisfăcătoare, cam acoperită, cam ră- 
coroasă, dar nu plouă mult şi soarele se arată din cînd 
în cînd. Mă ţin, în general, de regim, şi cred că am şi 
“slăbit putin. Fac lungi plimbări pe jos, spre seară. Am 
şi văzut cîteva lucruri interesante : sălile Brâncuşi şi 
retrospectiva Kandinsky la Musee d'art moderne. 

Mi-ar face mare plăcere, şi sper neapărat, să primesc 
veşti mai amănunțite de la voi. îmi spun că este posibil 
şi un telefon în orele matinale. 

Mi-e dor de voi şi vă sărut pe toţi cu mare drag, 

Tudor 


331 


Către Liviu Rusu 


Bucureşti, 9 iunie 1963 


Iubite domnule Rusu, 


Citisem articolul d-tale despre Titu Maiorescu' îna- 
inte de primirea amabilei d-tale scrisori., Acest articol 
înseamnă un punct de răscruce în dezvoltarea actuală a 
studiilor de istorie literară. Am admirat seriozitatea şi 
temeinicia lui. Este o manifestare de mare onestitate in- 
telectuală, care te cinsteşte şi pentru care te felicit căl- 
duros. Ani de zile am exprimat, în diferite împrejurări, 
puncte de vedere asemănătoare cu ale d-tale.. Ţi-a fost 
dat să le poţi înfätisa unui public mai larg şi nu mă în- 
doiesc că cele arătate de d-ta vor avea întinse şi feri- 
cite repercusiuni. Desigur, dacă voi găsi timpul necesar, 
voi interveni în discuţie, pentru a mă alătura poziţiei 
d-tale `. 

Exprimîndu-ţi încă o dată sincere felicitări, te rog să 
primeşti salutările mele călduroase. 

T. Vianu 


376 


332 


Către Francois Jost 


Bucarest, le 23 Juillet 1963 


Cher Monsieur Jost et tres estime collegue, 


?e vous remercie pour votre lettre du 30 Juin. Je 
me conforme â vos prescriptions, en vous envoyant aussi- 
tot ie resume de ma communication au Congres de Fri- 
bourg. 


Ma femme, qui vient de rentrer de Suisse, m'a parle 
de votre rencontre â Geneve. Je pensai vous rencontrer 
moi-meme, â la fin du mois d'aout â New York, au Con- 
gres de la Federation mondiale des langues et littera- 
tur.es etrangeres, mais certaines circonstances person- 
nelles m'ont oblige de renoncer â ce beau voyage. Cest 
pârtie remise. L'ete prochain je serai â Fribourg, ce dont 
je me rejouis beaucoup. 


Avec mes meilleures salutations, je vous prie d'agreer, 
cher collegue, l'expression de mes sentiments tres de- 
voues. 


Tudor Vianu 


Bucureşti, 23 iulie 1963 
Iubite domnule Jost şi Stimate coleg. 


Vă mulţumesc pentru scrisoarea dvs. din 30 iunie. Mă con- 
formez prescriptiilor dvs.,  trimiţîndu-vâ de  indată rezumatul 
comunicării mele la Congresul de la Fribourg. 


Soţia mea, care tocmai s-a întors din Elveţia, mi-a vorbit 
de întîlnirea cu dvs. la Geneva. Credeam că vă voi întîlni eu 
însumi la sfîrştul lunii august la New York, la Congresul Fe- 
deratiei mondiale de limbi şi literaturi străine, însă anumite cir- 
cumstante personale m-au silit să renunţ la această frumoasă 
caJâlorie. Rămîne însă pentru vara viitoare, cînd voi fi la Fri- 
bourg, lucru care mă bucură mult. 


377 


să primiţi, iubite coleg. 
O dată cu salutul meu, vă rog P dă: 8 


presia sentimentelor mele devotate, 
Tudor Vianu 


333 
Către fiul lui Kaghu Vira 


bucarest, le 2 Septembre 1963 


Cher Docteur, 


J'ai appris avec un tres vif regret la nouvelle, si dou- 
foureuse, que votre pere, le Professeur Raghu Vira \ nous 
a quitte. Je vous prie, cher Docteur, de bien vouloir 
croire combien je participe â votre deuil et de trouver, 
dans ma tres vive sympathie, du moins le faible allege- 
ment du lourd fardeau de votre douleur. 

J'ai reneontre plusieurs fois le Professeur Raghu Vira, 

a New-Delhi et a Bucarest, et j'ai apprecie beaucoup 
l'étendue de son savoir et la bonte de son coeur. A 
New-Delhi, vous vous en souvenez peut-etre, j'ai ren- 
eontre le Professeur Raghu Vira au moment ou il reve- 
nait de Chine, charge de tant de souvenirs et de docu- 
ments d'un haut interet artistique : il a eu l'obligeance 
de m'en faire part. Je savais egalement combien l'en- 
quete scienlifique qu'il menait, appuye par sa familie, 
embrassait toute la culture de l'Asie. C'etait un homme 
profondement ancre dans les grandes et glorieuses tra- 
ditions de son monde. Son grand labour aurait du dis- 
poser d'un vie plus longue. Mais les resultats qu'il a ob- 
tenus, dans les divers domaines de la philologie, et sa 
bienveillance humaine, qui m'a tant touche, garderont 
son nom de Toubli et l'imposeront aux hommes de l'a- 
venir. 

En vous priant d'agreer ce temoignage de la part d'un 
ami lointain, je vous transmets, cher Docteur, ainsi 
qu'â tous les membres de votre familie, l'expression de 
mon amicale sympathie et mon tres fidele souvenir. 

Academicien Tudor Vianu 


378 


Bucuresti, 2 septembrie 1963 


Iubite Doctore, 


Am aflat cu mare regret stirea, atît de dureroasä, cä pä- 
rintele dvs., profesorul Raghu Vira\ ne-a părăsit. Vă rog, iu- 
bite Doctore, să fiți încredinţat că particip profund la doiiul 
dvs. şi să găsiţi în via mea simpatie măcar o slabă alinare pen- 
tru greaua povară a durerii dvs. 


L-am întîlnit de mai multe ori pe profesorul Raghu Vira, 
la New-Delhi şi la Bucureşti şi i-am apreciat mult întinderea 
pregătirii şi bunătatea inimii. La New-Delhi, poate că vă mai 
amintiţi, l-am întîlnit pe profesorul Raghu, Vira la întoarcerea 
din China, încărcat de atîtea amintiri şi de documente de înalt 
interes artistic : a avut amabilitatea de a mi le împărtăşi. Ştiam, 
de asemenea, în ce măsură cercetarea ştiinţifică pe care o du- 
cea, ajutat de familie, fmbrätisa întreaga cultură a Asiei. Era 
un om adînc înrădăcinat în marile şi glorioasele tradiţii ale lu- 
mii sale. Strădaniile lui ar fi trebuit să se .bucure de o viaţă 
mai lungă. însă rezultatele pe care le-a obţinut în diferitele do- 
menii ale filologiei şi omeneasca sa bunăvoință, care m-a în- 
presionat atîta, îi voi feri numele de uitare şi îl vor impune 
viitorimii. 

Rugîndu-vă să primiţi această mărturie din partea unui prie- 
ten depărtat, vă transmit, iubite Doctore, dvs. ca şi tuturor mem- 
brilor familiei, expresia simpatici mele prieteneşti şi a ataşamen- 
tului meu, 


Acad. Tudor Vianu 


334 
Către Liviu Rusu 


[Bucuresti,] 10 septembrie 7963 


Iubite domnule Rusu, 


întrebînd la Contemporanul, unde nu l-am putut găsi 
Pe. G Ivascu, secretarul de redacţie mi-a răspuns că vo 
Primi în curînd o chem-o tclpfo-'ră A r J -i 
unnr nh^c-n e.e- i "en Cd, pentru lämurirea 
unor cuestmni in legătură cu articolul d-tale i. L-am citit 


şi eu pe acesta. în copia trimisă, şi l-am găsit foarte 
probant, scris cu seriozitatea tuturor lucrărilor d-tale, 
dar m-am întrebat dacă va putea obţine altceva decît să 
convingă pe convinşi, lăsînd pe ceilalți pe poziţiile lor. 
Reflectie personală, fără alte pretenţii ! 
îți mulţumesc pentru bunele aprecieri, în care ştiu să 
recunosc partea amicitiei. Crede, te rog, şi în vechea, 
devotata mea prietenie. 
T. Vianu 


335 
Către Elena Vianu 


[Paris,] 28 sept. [1953J 


Scumpii mei, 


Analizele bune: protrombina 46%, colesterolul] 2,40. 
Dragă Mimi, Besterm[an] nu mi-a confirmat. Ar fi 
bine să-i scrii şi tu, pentru a-i cere actele Congresului, 
mai ales că eu mi se pare că n-am indicat exact titlul 
Congresului, dar el ştie, desigur, de care congres e vorba. 
Lucrez intens la UNESCO. Momentul cel mai greu e la 
3 după amiază. Enfin! De ce nu-mi scrieți? Vă sărut 
pe toţi cu mare drag şi dor, 


Tudor 


336 


Către Elena Vianu 


[Paris,] 8 oct. [1963,] ora 10 seara 


Dragă Mimi, 


Ta Coupole singur, ca totdeauna. Animatia din jur 


este'L?ruzântă.' Azi am avut 
în şedinţă la 10 dim. şi am teşit la 8 seara (cu nureru 


380 


perea dejunului 1 ora). Bunä interventie, ascultatä în 

mare tăcere. La prînz, la ,Madagascar", unde erai lîngă 

mme. Acum mă duc acasă, să prepar o nouă intervenţie 

Dar trebuie să termin sticla mică de St. Emilionl " 
Vă sărut pe toţi cu dor nebun, 


Tudor 


337 


Către Elena Vianu 


[Paris,] Vineri, 18 oct. [1963] 
Dragă Mimi, 


îți scriu din şedinţă. Sunt aproape tot timpul ocupat. 
Cînd nu e şedinţă, e cocktail, dejeuner sau dîner, adică 
tot aşa ceva. Mi-au făcut mare plăcere scrisorile copiilor ; 
le voi face micile comisioane. E probabil că voi rămîne 
aici şi după 1 nov. pentru Les journees de Vamitie. Nu 
pot face altfel. Dacă va fi nevoie de vreun text de la 
Bucureşti, ţi-l voi cere, poate telefonic. Merci pentru 
cartea mea. Are aspect monumental. Conţinutul ? C'est 
â vous de juger. Victor Dumlitrescu] mi-a adus două 
exemplare, pe celelalte le aştept. 

Va sărut cu mare drag şi dor, 


Tudor 


338 


Către Elena Vianu 


[Paris,] 23 oct. [1963], dimineaţa, în şedinţă 
Dragă Mimi, 


Sesiunea merge spre sfîrşit. La 29 oct. vom avea 
ultima şedinţă. Este probabil, dar încă nu cu totul sigur, 
ca va trebui să mai rămîn cîteva zile pentru a ţine unele 


381 


conferințe în cadrul „Zilelor de prietenie". Victor 
Dum[itrescu] mi-a promis că îmi va da toate precizările 
necesare în cursul acestei săptămîni. Ce rău îmi pare că 
n-am luat cu mine textele mele atît de numeroase pe 
care le-aş fi putut folosi aici! Aşa, va trebui să scriu 
lucruri noi, dar fără bibliotecă, fără nici o fişă. Voi vedea 
cum mă voi descurca. Poate că. tocmai din această pri- 
cină, va ieşi ceva mai bun... Lungul răstimp pe care l-am 
petrecut de data asta la Paris mi-a adus atîtea impresii 
noi, încît îmi va trebui multă vreme pentru a' vi le 
desfăşura pe toate. Mi-e foarte dor de voi, de casă, de 
toată treaba mea la Bucureşti. Aştept cu nerăbdare ziua 
plecării. Poate voi mai avea bucuria unui telefon de la 
tine, pînă atunci. 
Te sărut pe tine şi pe copii cu mare dor, 
Tudor 


339 


Către Hartmut von Hentig 


ACADEMIA 
REPUBLICII POPULARE ROMANE 
BIBLIOTECA 


Bucureşti, Calea Victoriei, 125 
le 4 Novembre 1963 


Tres cher ami, 


Revenu de Paris, ou j'ai pris part ă une nouvelle 
session de, l'UNESCO, j'ai trouve chez moi votre lettre 
du 26 septembre Comment vous dire le chagrin eprouve 
par le commentaire si inattendu fait â ma derniere inter- 
vention au Congres sur l'humanisme, par la revue Gym- 
nasium! C'est surement un essai, assez malhabile, de 
vous reprocher — mais par quels moyens ! — d'avoir 


382 


pri? la parole â Wittenberg ! Oii a-t-il apercu ie collabo- 
rateur de Gymnasium la schallende Ohrjeige ? Je me suis 
exprime, non seulement avec deference, mais avec ia 
hauîe appreciation que je porte â tous vos ecrits, tout en 
precisant un point de vue qui me paraît juste et normal. 
Mon chagrin reste pourtant de savoir que j'ai pu etre ă 
l'origine d'un desagrement pour vous, alors que mon 
sentiment me porte toujours â vous faire part de ma tres 
vive amitie et de l'admiration que j'eprouve pour vous. 

Mais laissons de cote cet incident, qui ne fait guere 
honneur â celui qui l'a provoque, et qui se range parmi 
les miile avanies de la vie litteraire. J'en ai goute telle- 
mem dans ma longue carriere ! 

Je ne possede pas les actes du Congres de Wittenberg, 
mais j'ai recu les extraits de ma communication, ainsi 
que de mon intervention finale, faite dans la derniere 
soiree du Congres. Je vous envoie un exemplaire de cette 
derniere et je suis sur qu'il apaisera toute apprehension 
possible. 

Je suis revenu de Paris, cette fois-ci, assez eoranle 
dans ma sânte. Je tâche donc de me refaire et de re- 
prendre mon travail. Je serais tres heureux de recevoir 
encore de vos nouvelles, pour me dire que vous etes con- 
tent, et que le zele de l'humaniste du Gymnasium n'a 
jete aucune ombre sur une amitie qui m'est tellement 
chere. 


Tout â vous 
T. Vianu 


ACADEMIA 
REFUBLICII POPULARE ROMANE 
BIBLIOTECA 


Bucuresti, Calea Victoriei, 125 
4 noiembrie 1963 


Scumpe prietene, 


Reîntors de la Paris, unde am luat parte la o nouă sesiune 
UNESCO, am găsit scrisoarea d-tale din 26 septembrie'. Cura 
aş putea să-ţi spun ce mîhnire m-a cuprins, citind comentariul 
atit de neaşteptat al revistei Gymnasium la ultima mea intervenţie 
de la Congresul despre umanism ! Este, fără îndoială, o încercare, 


383 


destul de' neîndemânatică, de a-ţi imputa — dar prin ce mij- 
loace ! — că ai luat cuvintul la Wittenberg ! Dar de unde a scos 
colaboratorul la Gymnasium „palma răsunătoare" ? M-am expri- 
mat nu numai cu deferentă, dar şi cu înalta stimă ce o port 
tuturor scrierilor d-tale, precizînd în acelaşi timp un pur.:t de 
vedere care mi se pare just şi firesc. Rămîn însă mîhnit de -l şti 
că m-am putut afla la originea unei neplăceri pentru d-u, in 
vreme ce sentimentele mă îndeamnă să-ţi împărtăşesc pno'.jnia 
sinceră şi admiraţia mea. 

Dar să lăsăm la o parte acest incident, care nu face oroare 
celui ce l-a stîrnit şi care se numără printre miile de mizeriL ale 
vieţii literare ! Am avut parte de atîtea de-a lungul lungii mele 
cariere ! 

Nu posed actele Congresului de la Wittenberg, dar am pri- 
mit extrase după- comunicare, precum şi după intervenţia mea 
finală, în ultima seară a Congresului. îţi trimit un exemplar din 
aceasta din urmă şi sînt sigur că el va linişti orice aprehensiune. 

De astă dată, m-am întors de la Paris destul de zdruncinat 
în sănătatea mea. Încerc, aşadar, să mă refac şi să-mi reiau 
lucrul. Aş fi foarte bucuros să mai primesc veşti de la d-ta, pen- 
tru a-mi spune că eşti mulţumit si că zelul umanistului ie la 
Gymnasium n-a aruncat nici o umbră asupra unei prietenii 
care îmi e atît de scumpă. 

Al d-tale, 


T. Vianu 


340 


Către Klaus Heitmann 


ACADEMIA 
REPUBLICII POPULARE ROMANE 
BIBLIOTECA 


Bucureşti, Calea Victoriei, 125 
7 noiembrie 1963 


Mult stimate domnule Doctor, 


Vă mulțumesc pentru comunicarea studiului dv. Ethos 
des Kunstlers' und Ethos der Kunst, pe care l-am citit 


384 


cu interesul purtat tuturor lucrărilor dv. Am prețuit 
mult felul atît de clar în care delimitati motivele ideo- 
logice studiate de- dv. în desfăşurarea lor pină mtr-o 
epocă recentă, ca şi mulţimea şi varietatea izvoarelor dv., 
grupate în chipul cel mai convingător. Deoarece, printre 
lucrările dv. mai noi, am întîmpinat şi alte contribuţii 
consacrate raportului dintre estetic şi etic, îmi spun că 
noua lucrare va fi desigur un capitol dintr-o cercetare 
mai largă, pe care, de aci înainte, o aştept cu nerăbdare. 

Îmi iau libertatea să consider gîndul de a-mi trimite 
noua dv. cercetare ca pe un act de prietenie, pentru care 
vă sînt nu mai putin recunoscător, şi căreia îi răspund 
cu trimiterea unui volum de-al meu, apărut de curînd. 
Socotesc că el va ajunge, în scurt timp, în posesiunea dv. 


Vă salută cu multă prietenie şi bune amintiri 


Dr. Tudor Vianu 


341 


Către Elena Vianu 


Paris, 19 nov. [1963] 
Mimi dragă, 


Ieri, 18, am fost, în gîndurile mele, lîngă tine, îm- 
preună cu voi. Să trăieşti, Mimi dragă, să ne bucuri 
mereu cu inima şi cu mintea ta şi să ne bucurăm împre- 
ună de frumoşii, cumintii, admirabilii noştri copii. De 
cînd am ajuns aici, trăiesc în vîrtej. Fiindcă sînt condu- 
cătorul delegaţiei, trebuie să fiu pretutindeni şi să iau 
cuvîntul în toate împrejurările, la Ministerul Afacerilor 
Externe, la Gala de filme, la deschiderea expoziţiei de 
scenografie etc., etc. Adaugă vizitele, dejunurile oficiale, 


385 


reprezentatiile de teatru, pentru a avea tabloul întreg. 
Vineri (22 nov.) vorbesc la Sorbona. Plecăm a doua zi, 
pentru o excursie de trei zile, la Rouen, Caen, Mont 
Saint-Michel. Voi dormi o singură noapte la Paris, pentru 
a pleca din nou la Arles, Nîmes, Aix-en-Provence, în fine 
la Montpellier, unde voi ţine a doua conferinţă. La îna- 
poiere, mă opresc la Lyon, pentru conferinţa a treia. 
Vineri seara, la 29, voi fi din nou la Paris. Sîmbătă va 
fi zi liberă. Duminică, 1 decembrie, aş dori să mă întorc, 
dar se depun unele insistente, pentru a rămîne pînă la 
avionul următor, miercuri, 4 decembrie, cînd se vor 
înapoia şi colegii Burghele şi Petrulian. Voi vedea ce voi 
face. Dar în tot cazul îți voi telegrafia din vreme ziua 
sosirii. Deşi trăiesc în mare agitație, nu mă simt prea 
obosit. Caut să am nopţi bune şi mănînc cu măsură. 
Colegii sînt dräguti şi frantujii m-au primit foarte bine. 
In alocutia rostită de Basdevant, ai fost amintită şi ti 
s-au transmis omagii. Et c'est ce que je fais. Mi-e foarte 
dor de voi şi nu ştiu dacă voi primi vreo ştire de-a 
voastră (la Hotel Montalembert, Rue  Montalembert, 
Paris 7). Nu ştiu nici dacă scrisoarea asta va ajunge 
într-un timp rezonabil, aşa ca să aibă vreo valoare pen- 
tru voi. Miercuri, săptămînă viitoare. Valentin va fi însă 
în Bucureşti şi el vă va aduce ultimele mele ştiri. Aştep- 
tînd cu nerăbdare momentul înapoierii, vă sărută cu 
mare dor şi drag 


Tudor 
342 


Către Al. Husar 


[Bucureşti,] 5 decembrie 1963 


Scumpul meu Husar, 


Foarte interesantă recenzia din SCSFK Cuprinde 
multe referinţe laterale, încît o consider ca pe schema 
unui adevărat'studiu. E scrisă apoi din poziţia unei apro- 


386 


pieri de subiect şi cu căldură mişcătoare pentru mine, 
îndeosebi, şi pe care îmi permit a o considera ca pe ma- 
nifestarea unei prietenii deosebit de preţioase. 

îti mulţumesc din inimă. Am citit-o în primul ceas al 
revenirii în ţară, ca pe un salut al regăsirii. Mă înapoiez 
plin de impresii noi, mai ales din sudul Franţei, străbătut 
acum pentru întîia oară. Ti le voi comunica desigur cu 
prilejul reîntîlnirii, pe care o nădăjduiesc apropiată. Pînă 
atunci îți urez mult succes în lucrările d-tale şi te asigur 


de vechea şi afectuoasa mea prietenie. 


T. Vianu 


343 


Către Hartmut wm Hentig 


BIBLIOTECA 
REPUBLICII POPULARE ROMANE 
ACADEMIA 


Bucureşti, Calea Victoriei, 125 
5 Decembre 1963 


Tres cher ami, 


Je vous ai adresse une lettre au sujet du compte- 
rendu păru dans Gymnasium, le 7.X1.1963. J'ai accom- 
pagne cette lettre d'un extrait de mon intervention finale 
au Colloque de Wittenberg. C'etait le lendemain de ma 
rentree de Paris, ou j'avais pris part au dernier Conseil 
Executif de l'UNESCO (18 octobre — fin novembre). 
Apres un court sejour en Roumanie, je suis parti de 
nouveau en France, pour donner des conferences dans 
la Faculte des Lettres de Paris, Montpellier, Lyon. ' Je 
viens de rentrer encore et je trouve votre lettre du 
5-XI1.1963. par laquelle j'apprends que vous n'aviez pas 
recu ma communication. Est-elle arrivee dans l'inter- 


387 


valle ? Ayez la bonte de me le faire savoir, pour pouvoir 
vous reitercr l'expression de mon opinion au sujet de la 
question qui vous preoccupe. 

Le dernier voyage en France a ete tres reussi. Je suis 
encore tout bourdonnant des impressions que j'ai cueillies 
dans les villes de la Gaule romaine, dont je viens dc faire 
la decouverte. 

Croyez â la tres affectueuse amitie et â la fidelite de 


mon souvenir. 
T. Vianu 


ACADEMIA 
REPUBLICII POPULARE ROMÂNE 
BIBLIOTECA 


Bucureşti, Calea Victoriei, 125 
5 decembrie 1963 


Scumpe prieten, 


Iti adresasem o scrisoare’ în legătură cu darea de seamă apă- 
rută în Gymnasium, pe 7.X1.1963. însoțisem această scrisoare cu 
un extras al intervenției mele finale de la Colocviul de la 
Wittenberg. Era indată după întoarcerea mea de la Paris, unde 
luasem parte la ultimul Consiliu Executiv UNESCO (18 oct. — 
sfîrşit de noiembrie). După o scurtă şedere în România, am 
plecat din nou în Franța, pentru a ține conferințe la Facultatea 
de Litere de la Paris, MontpeMier, Lyon. Acum m-am întors 
iarăşi şi găsesc scrisoarea d-tale din ă.XI.1963, prin care aflu că 
n-ai primit expediția mea. A sosit între timp? Fii bun să mi-o 
spui, pentru a-ți reitera, dacă va fi cazul, expresia opiniei melc 
despre chestiunea care te preocupă. 

Ultima călătorie în Franța a fost foare reuşită. Sini: încă 
foarte încărcat de impresiile pe care le-am cules în oraşele din 
Galia romană, descoperită de această dală. 


Crede în prietenia mea afectuoasă şi in fidelitatea amintirii 


mele, 


T. Vianu 


388 


344 


Către Hartmut von Hentig 


ACADEMIA 
REPUBLICII POPULARE ROMANE 
BIBLIOTECA 


Bucureşti, Calea Victoriei, 12) 
le 6 Decembre 1963 


Tres cher arai, 


J'avais â peine ecrit, avec une certaine inquietude, 
ma derniere lettre, ecrite le lendemain de ma rentree de 
Paris, que je recois la votre, du 29.XI.1963'. Ainsi donc 
mon message vous est parvenu. Je vous remercie pour 
ce que vous me dites, et qui se situe tout-â-fait â la 
hauteur de votre caractere. La lettre de votre Recteur 
n'est pas encore arrivee et, d'ailleurs, l'evenement de 
votre installation comme professeur de l'Universite de 
Gottingen a eu lieu dans l'intervalle. Je vous felicite 
bien cordialcment â l'occasion de vos nouvelles fonctions. 
Je vous souhaite, de tout coeur, une longue, beile et 
feconde carriere, la vigueur du corps pour la soutenir, la 
serenite de l'esprit pour la mener â ses fins. Vous allez 
donc faire part â vos etudiants d'un enseignement huma- 
niste, et je suis sur que vous allez le faire avec ce sens 
si aigu et si delicat des besoins de l'homme actuel et de 
la vie qui nous entoure. J'ai reconnu ces eminentes qua- 
lites dans toutes les pages que vous avez eu l'obligeance 
de me eommuniquer et que j'attends voir fleurir dans 
vos oeuvres futures, et tout d'abord dans votre lecon 
inaugurale, que j'attends desormais avec une grande 
impatience. Je vous envoie, â mon tour, un recueil 
d'etudes, que je viens de publier, et que je vous prie 
d'accepter comme le signe de ma tres vive amitie. 


T. Vianu 


389 


ACADEMIA 
REPUBLICII POPULARE ROMANE 
BIBLIOTECA 
Bucuresti, Calea Victoriei, 125 
6 decembrie 1963 


Scumpe prieten, 

Tocmai îți scrisesem, cu oarecare îngrijorare, ultima scri- 
soare, îndată după întoarcerea mea de la Paris, cînd am primit-o 
pe a d-taie, din 29.XI1.1963'. Aşadar, mesajul meu ţi-a parvenit. 
Iti mulţumesc pentru toate cite- îmi spui şi care se situează, 
într-adevăr, la înălţimea caracterului d-tale. Scrisoarea Recto- 
rului d-tale n-a ajuns încă şi, de altfel, evenimentul instalării 
d-tale ca profesor al Universităţii din Gottingen a avut loc între 
timp. Te felicit din toată inima cu prilejul intrării în noile 
funcţii. îţi urez o carieră lungă, frumoasă şi rodnică, vigoarea 
trupului pentru a o susţine, seninătatea gîndului pentru a o duce 
pînă la telurile ei. Vei împărtăşi deci studenţilor d-tale o învă- 
täturä umanistă şi sînt încredințat că o vei face cu acel simţ 
atît. de ascuţit şi atît de fin al nevoilor omului actual şi ale 
vieţii care ne înconjoară. Am recunoscut aceste eminente cali- 
täti în toate paginile pe care ai avut amabilitatea să mi le comu- 
nici, şi aştept să le văd înflorind în opere viitoare şi, mai intii 
de toate, în lecţia d-tale inaugurală, pe care o aştept cu marc 
nerăbdare. îţi trimit, la rîndu-mi, o culegere de studii care 
mi-a apărut de curînd şi pe care te rog să o primeşti ca semn ai 


prieteniei mele sincere. 
T. Vianu 


345 


ACADEMIA 
REPUBLICII POPULARE ROMANE 
BIBLIOTECA 


Către Klaus Heitmann 


Bucureşti, Calea Victoriei, 123 
6 decembrie 1963 


Mult stimate domnule Doctor, 


Am primit scrisoarea dv. din 22.XI[.1963:. Vă mul- 
tumesc pentru bunele dv. cuvinte, ca şi pentru referinţa 


390 


bibliografică al cărei izvor voi căuta să mi-l procur, dacă 
totuşi lucrul va fi posibil față de greutatea cu care îmi 
ajung cărțile din Republica federală. Din citatul pe care 
mi-l dati, văd că noţiunea manierismului, astfel cum. o 
înţelege Hugo Friedrich, nu este prea îndepărtată de 
aceea pe care am elaborat-o eu însumi, în acord, de 
altfel, cu textele antice şi cu interpretarea lor modernă, 
în special aceea a lui Norden. Dar întreaga dezvoltare a 
ideilor lui Hugo Friedrich, pe care îl citesc totdeauna cu 
cel mai mare folos, mă va interesa, desigur, îndată ce-mi 
voi procura noul lui studiu. 


Mi-ar face plăcere să mai aflu, din cînd în cînd, cîte 
ceva despre progresul propriilor dv. lucrări, pe care le 
voi întîmpina cu interesul şi prietenia pe care v-o poartă 
al dv. 


Dr. Tudor Vianu 


346 


Către Mărio Ruffini 


[Bucureşti, 19641 
Mult stimate domnule Coleg", 


Vă mulțumesc pentru amabila comunicare a volumu- 
lui dvs. de traduceri din Eminescu. Am admirat arta 
dvs. de traducător şi consideratiile Introducerii, menite 
să-l pună la curent pe cititorul italian cu biografia şi 
creația eminesciană. Ati adus, desigur, o contribuţie im- 
portantă pentru cunoaşterea lui Eminescu în Italia. Dar 
acum, după ce aţi dat traducerea poeziilor erotice ale lui 
Eminescu, cred că se poate aştepta de la dvs. şi prezen- 
tarea celorlalte aspecte ale creaţiei eminesciene, care cu- 
prinde, desigur, un cîmp mult mai larg. 

Dorindu-vă deplin succes în lucrările pe care priete- 
nia dvs. pentru ţara noastră le consacră literaturii ei, 
vă asigură, cu fidele amintiri, de întreaga lui stimă 


Acad. Tudor Vianu 

Adaug, rugîndu-vă să binevoiti a i le transmite, cäl- 

duroasele mele mulțumiri domnului Giulio Vicenzo 
Bona. 


391 


347 


Către Walter Biemel 


Bucuresti, 27 februarie 1964 


Tubite prietene Biemel, 


îți mulțumesc pentru cele două volume pe care ai 
avut marea amabilitate de a mi te trimite. Prelegerile 
de psihologie ale lui Husserl mă vor interesa, desigur, 
în cel mai înalt grad, ca şi lucrările d-tale despre Este- 
tica lui Kant, care de la prima răsfoire mi-au apărut 
drept o cercetare temeinică şi cu atît mai utilă cu cît, 
spre deosebire de alţi cercetători anteriori, d-ta intro- 
duci Critica judecății într-o serie istorică nouă, care ne 
conduce pînă în timpul nostru. Aştept răgazurile vacan- 
tei, pentru a mă adinei în lectura celor două volume, cu 
siguranţa plinită a folosului pe care-l voi trage din ele. 

înapoiat de la Paris, am găsit aici şi scrisoarea lui 
Cornel Irimia, care-mi anunţă vizita d-tale la Bucureşti, 
în luna aprilie. La acea dată voi fi în ţară şi-mi va face 
mare plăcere să te revăd şi să te ajut în chestiunea îm- 
prumutării lui Codex auraeus, o operaţie asupra căreia va 
avea să decidă Comitetul de cultură şi artă. 

îți spun deci, iubite prietene Biemel, la revedere pe 
curînd şi, felicitîndu-te pentru frumoasa d-tale activi- 
tate, te încredinţează de sentimentele sale afectuoase şi 
devotate 


Tudor Vianu 


392 


DE VORBA CU D-L TUDOR VIANU 


O societate eminesciană. —  Infuentfa lui Eminescu. 
— La räspintia lui Hercule. — Genul obiectiv. — 
Problema teatrului. — Proiecte literare. 


Spirit sintetic, dublat de un atent cercetător în problemele 
estetice, d. Tudor Vianu îşi ascunde cu voință exuberanta tine- 
rească sub masca cugetării grave. 

Cineva s-a exprimat odată că face parte din rarele exem- 
plare de la noi care poartă pe umeri un cap organizat. 

în volumele de critice, d. E. Lovinescu într-un grațios me- 
dalion, i-a prins o parte distinctă a caracterului: onestitatea 
convingerilor mărturisite îndrăzneț şi independent. 

Din vremea de atunci ne amintim de unele poezii, care vă- 
deau un poet de rasă. 

Si dacă urmărim cu ochi prietenosi ascendenta către cate- 
dra universitară, unde d. Tudor Vianu este chemat prin stu- 
diu şi vocatiunea interioară, nu-i vom ierta niciodată că a su- 
grumat conştient foetusul poetic înainte de a-h lăsa să päseascä 
pe drumul realizărilor definitive. 


..Mă întrebi dacă urmaşii şi-au arătat prinosul de re- 
cunoştinţă față de Eminescu în raport cu valoarea aces- 
tuia. Nici pe departe. în alte țări un poet de talia lui ar 
fi avut de mult cel putin o ediție completă si veridică a 
operelor. La noi nu se poate vorbi pînă acum de aşa ceva. 
Cu opera lui Eminescu s-a făptuit o ciudată nedreptate, 
care se răsfrînge adînc asupra culturii noastre. 

Poetul V. Voiculescu a publicat în această chestiune 
un interesant articol în „Pagina culturală" a Universului. 
Alături de monumentul de bronz, trebuie creat monu- 
mentul spiritual, după care Eminescu să poată fi apreciat 
în justă valoare, fiind la îndemîna tuturor. 


395 


în Italia s-a procedat la fel cu operele Iui Dante. Ba 
s-a format o societate dantescă în scopul tipăririi unei 
ediții critice cît mai desâvirşite. 

Această stare de lucruri a făcut că din cercul ,Fun- 
datiei Principele Carol" să nască ideea unei societăți emi- 
nesciene. Anticipez asupra ei, căci deocamdată se găseşte 
în stare de gestatiune, dar în curînd îi vom da o largă pu- 
blicitate spre a avea rezultatul urmării. Cîteva idei călău- 
zitoare vor fi neapărat înfăptuite în programul nostru : 
stabilirea textului critic, de care se simte atîta nevoie ; 
studii serioase asupra lui Eminescu, pentru ca această 
uriaşă personalitate să apară în istoria literaturii în lu- 
mina-i reală. 

Apoi publicarea operei lui Eminescu într-un text 
ne varietur şi în două ediţii : editia-monument — despre 
care vorbea Voiculescu — si o ediţie populară, desti- 
nată celei mai largi răspîndiri cu putinţă. 

Aşa cum e reprezentat pînă acum Eminescu este cel 
putin o greşeală naţională. 

Pentru a îndrepta răul va trebui să recurgem la com- 
petenta tuturor specialiştilor noştri. De pe acum mă gîn- 
desc la serviciile pe care le-ar putea aduce întinsele cer- 
cetări ale d-lui G. Bogdan-Duică, care în ediţia cunoscută 
a Poeziilor a cules şi primele roade. 

Operele complete se vor tipări în Imprimeria „Fun- 
datiei Principele Carol" care este un mare aşezămînt teh- 
nic şi cred că ar putea răspunde scopului nostru. 

Societatea va cuprinde în primul rînd membri onori- 
fici, care ne vor sprijini fie prin propagandă orală sau 
scrisă, fie prin donatiuni. Se va lansa o foarte largă sub- 
scriptie publică. Un comitet central va dirija lucrările 
administrative. Paralel cu acesta va funcţiona şi o co- 
misiune ştiinţifică formată din specialiştii despre care 
vorbeam mai înainte. 

Eu sunt însărcinat să fac un memoriu în această ches- 
tiune, pentru a stabili anume principii fundamentale. 

Această inițiativă a „Fundaţiei Principele Carol" tre- 
buie subliniată, avînd un caracter cu totul dezintere- 
sat. De altfel, la această fundaţie a predominat întot- 
deauna un fel de morală cavalereascä : acolo unde se 
simte nevoie, oferim ajutorul cît mai larg. Cazul recent 
cu „Pagina culturală" a Universului poate fi încă o do- 


396 


vadă a afirmațiilor mele : ne-a venit într-o zi, în mod 
spontan, am propus directorului, şi peste o săptămînă 
ideea noastră era înfăptuită. 


„„„Fireşte adolescenţa lui Eminescu a suferit o intensă 
influență romantică. Toată viața a luptat cu expresia cea 
mai pură, pînă a reuşit să taie brazdă adîncă în limba 
noastră. Această putere lingvistică este pentru mine sem- 
nul genialitätii autentice. 

Interesant în această privinţă este cazul lui Goethe, 
care, tînăr fiind, scrie poezii rococo, fără nici o impor- 
tantä, în frantuzeste. în momentul cînd a luat cunoştinţă 
deplină de sine a renunţat a scrie în limba franceză şi a 
ținut drumul marei arte. 

De bună seamă că şi Eminescu a fost influenţat la în- 
cepui de poezia germană şi de poeţii români anteriori lui, 
pe care apoi i-a depăşit. 

O falsă interpretare mai stăruie şi asupra aşa-numi- 
tului pesimism eminescian. Formula aceasta trebuie în- 
trebuintatä cu mare circumspectie. Pesimist este cineva 
a cărui acţiune nu solicită nicidecum viaţa, este emina- 
mente deprimată. Dar un poet ca el, care găseşte ac- 
cente puternice pentru a cînta natura şi iubirea, este un 
mare stimulator de energie. în această privinţă nu sunt 
de părerea acelora care opresc pe Eminescu de a-l răs- 
pîndi în şcoală sub cuvîntul că ar avea o influență di- 
zolvantă. Dimpotrivă, poezia lui Eminescu promovează 
copilăria placidă la rangul vîrstei adulte. 


Prin poezia lui Eminescu viața se trăieşte mai am- 
plu, avînd rezonanțe adînci de sentiment. Aici s-ar pu- 
tea face o paralelă între această depăşire a epocei de co- 
pilărie a individului, ca însăşi trecerea la maturitate a 
culturii noastre prin Eminescu. 

Revenind la pesimismul lui Eminescu, remarc aceeaşi 
greşeală la interpretare şi asupra filosofului german care 
l-a influenţat : Schopenhauer. Pentru aceleaşi motive, nu 
poate fi considerat ca pesimist acela care pune în va- 
loare viața şi dă o capitală importanţă iubirii şi fru- 
mosului. 


Şi totuşi există un predecesor, pentru care am ace- 
eaşi admirație ca şi pentru Eminescu, $—1 cred tot aşa 
de mare în raport cu neamul şi împrejurările istorice. 


397 


Este Alecsandri, a cărui fire adînc clasică d. Drouhet 
a pus-o mai demult în lumină. Dar trăim încă sub im- 
presia formidabilă a romanticului Eminescu, astfel că 
Alecsandri e ţinut în conul de penumbrä. 

Mai tîrziu, este sigur că admiraţia pentru unul nu 
va anula pe cealaltă. Literatura noastră va căpăta atunci 
acea universalitate internă, capabilă să adăpostească con- 
trastul : Alecsandri-Eminescu. în acel moment vom în- 
trece acea exclusivitate a gustului care ne caracterizează 
astăzi uneori. 


în privinţa influenţei eminesciene, cred că este mult 
mai mică decît se crede în realitate. Curentul emines- 
cian s-a propagat mai mult în mod formal, ca vocabular 
şi versificatie, dar temperamentul eminescian nu a fost 
sesizat suficient. Caracteristica operelor lui Eminescu 
s-ar putea defini printr-o continuă luptă cu realităţile 
vieţii pentru a o stăpîni prin cugetare. în literatura ac- 
tuală însă domneşte un alt temperament, l-aş putea 
numi: unul contemplativ leneş, care priveşte viaţa in 
mod pasiv şi superficial, spicuind numai aspecte gratioase 
din mediul ambiant. 

Vedem poeţi care mînuiesc uşor şi cu talent imagi- 
nile rare, sunt abili în procurarea de sugestii, dar nu 
dovedesc nicicînd sfortarea eroică de a răspunde proble- 
melor fundamentale ale vieţii. O asemenea atitudine li- 
rică o putem învăța de la Eminescu, a cărui influență 
spuneam, aşadar, că nu ni se pare epuizată. Căci este 
de sperat — după cum unele semne o vestesc — că şi în 
literatura noastră va promova în curînd temperamen- 
tul problematic, făuritor de probleme şi de tragice răs- 
punsuri, acela pe care îl socotesc generator de mare artă. 

Astfel vom asista şi la o reală dezvoltare a genurilor 
obiective. Pentru mine interesanti sunt numai acei care 
gîndesc. 

Poeţii posedati, tristele victime al propriului sub- 
conştient, mărturisesc că mă interesează în slabă mă- 
sură. 

Din ceata poeţilor contemporani face desigur excep- 
tie Arghezi, mă refer mai ales în producţiile mai vechi. 
Âş dori să am în faţă mult asteptatul volum. în produc- 
ţia mai recentă, mi se pare că a adoptat tonul unui fel 


'398 


de panică nervoasă, care diferă de felul organizat prin 
cugetare al începuturilor. 

în mijlocul lirismului juvenil de azi, temperamentul 
matur al lui Arghezi se desprinde viguros. în mod gene- 
ral se poate spune că numai un om care a fost odată la 
răspîntia lui Hercule poate scoate accente reale din tra- 
gicul vieţii, demne de marea artă. 


Eeferindu-mă la lirismul contemporan, nu afirm că 
suntem lipsiţi de antagonistul său, genul obiectiv. Amin- 
tesc numai de Liviu Rebreanu şi Cezar Petrescu, cel 
dinţii în plină maturitate, celălalt'în curs de afirmare. 

Din Rebreanu, prefer pe Jon, Pădurea spinzuratilor 
şi cele trei nuvele. Caracteristica acestui scriitor este 
lupta între conştient şi subconştient. Romanul Jon este 
o adevărată epopee a Ardealului. în care sunt just des- 
făşurate forţele propulsive seculare ale românilor ar- 
deleni : setea de proprietate şi capacitatea de propagare. 

Pădurea spînzuratilor este mai mult analiza unui caz 
psihologic : Apostol Bologa, din momentul în care asistă 
Ia scena spînzuratilor, devine un posedat. Fatalitatea psi- 
hologică îl mînă din inconştient către cunoscutul dez- 
nodămînt. 


Noi suntem poate singurul popor din Europa care am 
rămas în teatru tot la formula romantică manifestată în 
drame istorice, feerii sau poeme dramatice.. 

Mi se pare că de la această regulă se abat M. Sorbul 
(Patima roşie) şi Caton Theodorian (Bujoreştii), primul 
ține de formula teatrului neotragic, iar secundul de cea- 
laltă formulă contemporană posibilă a teatrului de ob- 
servatie. Eroul din Bujorestii este un reuşit document 
al boierilor olteni. 

în teatrul de situaţii tragice am putea situa şi pro- 
ductiile lui Blaga, de-o manieră ceva mai nouă, pe care 
publicul n-a avut încă ocazia s-o aprecieze. între scri- 
itorii tineri şi publicul nostru este mare ruptură, care 
ar trebui nivelată. 


în curs de apariţie am Masca fimpului, o culegere 


de eseuri critice, interesînd sentimentul de viaţă al tim- 
pului nostru aşa cum este el exprimat în literatura con- 


399 


temporanä. Din aceastä lucrare, precum si din Fragmente 
moderne, sper să rezulte dovada că ocupaţia criticei li- 
terare nu este o preferință recentă la mine, după cum 
un confrate binevoitor observa de curînd. Adevărul este 
că mă hotărăsc greu să scriu despre literatura care mă 
plictiseşte sau care îmi repugnă. 


încheind convorbirea mi-am dat seama că d. Vianu păs- 
trase pentru sine indicibilul mai preţios decît cuvintul. Obse- 
dat de continua perfecţionare de sine, intervievatul meu tre- 
buia căutat înapoia ochilor săi întorşi lăuntric, iar nu realizat 
in fuga unei conversaţii' cotidiene. Dar pentru aceasta se pare 
că nu era suficientă lumina cenuşie a zilei: îmi trebuia lampa 
minunată a lui Aladin să mă călăuzească, pe treptele täinuite 
ale sufletului. 

Şi în adevăr femeia din casă aduse o lampă, dar nu era 
decit una obişnuită, care-mi aduse aminte că, ademenit ue pri- 
mirea prietenoasă a gazdei, pierdusem cu totul noţiunea tim- 
pului. 


I. Valerian 


1926 


DE VORBA CU D. TUDOR VIANU 


E un destin nedrept care imprimă tuturor convorbirilor re- 
date tipografic un caracter de act neterminat, de insuficiență 
de rezumat. 

O convorbire vie de-acum o oră capătă, filtrată prin re- 


dactor, zeţar şi corector, un vestmînt aproape străin, de nere- 
cunoscut. 


Astfel, întrebarea şi răspunsul pierd elementul esenţial, in- 
tonatia, care poate fi caldă sau indiferentă, dulce sau agresivă, 
limpede sau confuză şi în alte cîteva zeci de nuanțe. 

Convorbirea în lectură suferă ca drama care fără glasuri 
nu poate vibra pe pînza cinematografului. Aceste cuvinte preli- 
minare scuză oricînd prezentarea unei convorbiri uşor alterate, 
prin ordinul unei fatalitäti redactionale. 


D. Tudor Vianu este autorul a trei volume de studii şi ese- 
uri :  Dualismul artei, Fragmente moderne, Masca timpului si al 
unui studiu în limba germană asupra lui Schiller. Cercurile li- 
terare diverse, cu admiraţia hermetic păstrată membrilor coti- 
zanti, sunt însă aproape unanime recunoscînd în d. Tudor Vianu 
unul' din capetele cele mai organizate, între cele cărora ie re- 
vine conducerea spirituală a generației care se ridică... 

Mă servesc în convorbirea cu d-sa de chestionarul obişnuit, 
interogator-tip în tradiţia reportajului. 


— Cum ati debutat ? 

— Primul cerc literar cu care am luat contact şi prima 
revistă la care am avut un rost mai activ a fost cercul 
literar al d-lui Densusianu şi revista sa, astăzi dispărută 
Vieata nouă. : 


împrejurări ulterioare au vrut ca drumurile mele să 
se despartă de acelea pe care d. Ovid Densusianu a mers 


pînă la urmă aproape neînsotit, dar şi astăzi păstrez amin- 
tirea reconfortantă a caracterului integru, a învâțâmîn- 
tului desăvîrşit, a omului cu o viață de înaltă spirituali- 
tate care este profesorul de filologie romanică de Ia 
Universitatea din Bucureşti. Am publicat la Vieata nouă 
versuri parnasiene, între 1915 şi 1918 ; nu le-am recitit 
de atunci niciodată, dar tinerescul meu zel poetic, abătut 
cc atunci către studiu şi teorie, mi-a lăsat în conştiinţă 
un punct nevralgic care pînă la urmă cred că mă va 
reîntoarce către productiunea literară. 

La Vieata nouă am învăţat însă mai- mult decît am 
publicat. Am deprins acolo interesul activ pentru mani- 
festările spiritului modern, pe care nu l-am mai putut 
niciodată privi cu acel pedantism arhaizat care ma ui- 
meşte în alte cercuri. Am mai, contemplat acolo exem- 
plul unei discipline intelectuale împerecheate cu o norma 
selectă de viaţă, care trebuie să fi intrat într-o măsură 
oarecare în repulsiunea pe care îmi permit s-o mărtu- 
risesc pentru toate exagerările firei boeme, pentru [pur- 
tarea]* antisocială şi foarte curios oscilantă între depri- 
marea uşoară şi iubirea vîlvei indiscrete in jurul pro- 
priului nume. Se ştie că de aceste defecte viaţa noastră 
literară nu este cu totul străină. 


— Care credeți că sunt tendințele actuale ale litera- 


turii noastre ? 

— întrebarea d-tale are nevoie să fie precizată. în 
credință intră un puternic element de voință. Credem 
nu numai ceea ce ne spune realitatea considerată cu un 
ochi rece şi neprevenit, dar şi ceea ce ne impune direc- 
ţia aspiratiunilor noastre. De teamă, aşadar, de a nu atri- 
bui literaturii române contemporane nişte trăsături care 
nu există poate decît în preferințele mele, voi înăbuşi cu 
totul glasul voinței. Este un sacrificiu cu care te obis- 
nuieşte munca într-un domeniu oarecare de specialitate. 
Dar pentru- că specializările sunt în noi rudimentare şi 
pentru că firea noastră este în mare măsura impregnată 
de caracter liric, de mult subiectivism, ştiu că acest sa- 
crificiu pare destul de curios. N-am însă ce face, de- 
oarece — dacă nu mă înşel — d-ta m-ai întrebat care so- 


* Jumătate de rind este repetat, prmtr-o greşeatâ tipografica 


(n. ed.). 


402 


cotesc că sunt de fapt tendinţele actuale ale literaturii 
noastre, iar nu care anume doresc eu să fie. lată. Avem 
mai intîi un tineret care ocupă cantitativ cel puţin tiel 
pătrimi din întinderea scrisului românesc. Acest tineret 
face poezie lirică, notează sonorități agreabile şi imagini 
interesante şi dovedeşte în genere talent. Este cunoscut 
însă că talentul nu este chiar o piatră prețioasă — de- 
oarece este destul de răspîndit, iar la popoarele meridio- 
nale alcătuieşte o trăsătură a caracterului naţional. Ceea 
ce nu constat în suficientă măsură ia tinerii noştri scri- 
itori este sentimentul adîncului tragic al existenţei şi fe- 
lul de a înțelege viaţa ca o dificilă şi redutabilă pro- 
blemă. 


Mă bucur de aceea îndoit acolo unde îl găsesc. 

Pentru excesul liric de care ţi-am vorbit, mai dis- 
ting un curent realist reprezentat prin câţiva proza'ori 
preocupaţi să fixeze momentul social sau să intre —+ cum 
se întîmplă destul de rar în literatura română — in com- 
plicatiile psihologiei individuale. Teatrul, cu puţine ex- 
ceptii, rămîne juvenil, liric şi feeric, chiar cînd provine 
de la persoane mature după starea civilă. Pentru repre- 
zentantii literaturii de idei, nu ştiu dacä-ti trebuie să-i 
numeri toate degetele unei mîini. 

„—— Credeţi atunci că literatura noastră străbate o 
criză ? i 

— A, nu ! Deloc ! Nicidecum ! Limba noastră a intrat 
într-o fază de echiilbru şi armonie care face din ea un 
instrument admirabil. Formele prozodice au fost în uî- 
tiva vreme mult experimentate şi sunt acum întrebuin- 
tate cu preciziune şi eleganță. Temperamentul artist .t 
căpătat un fel de primat în virtutea căruia literatorii 
noastră a căpătat o valoare estetică incontestabilă. Na 
este nimeni vinovat dacă un Eminescu sau un Caragule 
nu s-au născut destul de tîrziu pentru a fi contemporanii 
şi camarazii noştri de generație. Si totuşi... 

— Există cineva astăzi care să le semene ? 


— Eu nu compar ceea ce prin firea sa este incompa- 
rabil : predispoziția şi opera artistică. Dar există astăzi 
un scriitor care mă îneîntă necontenit deşi nu mă satis- 
face totdeauna. Este poate singurul, printre cei de astăzi, 
la care surprind neprevăzutul unei ereatiuni autentice, 
capriciul unei naturi de nabab, larga curbă a unui suflet 


403 


care poate sä evolueze de la gratia diafanä la vehementä, 
poetul popular şi filosof, frust, savant şi uneori preţios. 

— Vorbiti de domnul Tudor Arghezi ? 

— Desigur, desigur. 

— Ce proiecte literare aveţi ? 

— O sumedenie. Dar pentru că toate excesele îmi 
repugnă, combat proiectele mele pe măsură ce ele apar. 
Retin numai puţine, pentru a mă aplica cu stäruintä la 
realizarea lor. Proiectul meu principal este propria-mi 
clarificare în chestiunile care mă interesează. Tot ce scriu 
are acest înțeles. în tot ce public, transcriu de fapt caie- 
tele mele de studii. Urmăresc, de altfel, limpezimea cea 
mai mare şi persuasiunea prin sinceritate. Permite-mi 
însă să nu-ţi fac mai multe precizări într-o chestiune pe 


care — după cum vezi — o socotesc că ţine dc viaţa 
intimă a personalităţii. 
.„„„Dimineaţa Bucureştilor se desfäsurä — fierbinte steag so- 


lar. Femei proaspete grăbesc prin vuietul străzii care creşte 


către amiază... 
Aci scara. Sus, redacţia. 


Sergiu Dan 


1926 


DE VORBA CU D. PROF. TUDOR VIANU 


Interviu filosofico-literar 


L-am văzut în aceeaşi universitate bätrinä şi savant:», pre- 
zidîndu-şi seminarul de estetică în sala de la capătul celor trei 
etaje. Era vorba despre „Natură şi arta plastică" sau in orice 
caz ceva asemănător. Un seminar viu în care studentele se 
arată mai ştiutoare, mai pline de iniţiativă si poate mai apro- 
piate de disciplina filosofică decît colegii lor. E drept că de la 
depărtare privite lucrurile, subtilitatea acestor postulate ia tai- 
nica cetate a adevărului pare putin comică ; numai că poţi fi 
prudent mic.şorînd distanţa, aşa cum am făcut eu... 


După un sfert de oră eu însumi am răspuns la o întrebare 
a d-lui Vianu, mutind discuţia pînă în domeniul spaţiului şi al 
timpului, apoi am plecat amîndoi şi năruind rezistența profeso- 
rului am stăruit cu întrebările. lată rezultatul iscodirilor mele : 


— Credeţi că filosofia are posibilități in România ? 

— Se înţelege ! Atunci cînd oamenii care trăiesc intre 
marginile acestei țări vor căpăta un simţ al individuali- 
tăţii, filosofia va fi posibilă... Deocamdată oamenii vor- 
besc cu proverbe, adică se folosesc de un limbaj prin 
excelenţă colectiv. 

— Există lucrări remarcabile la noi ? 

întrebarea mea a cam rămas fără răspuns şi n-am 
mai Stăruit deoarece mi-am închipuit că profesorul a tă- 
cut fie din modestie, fie din încredere în propriile d-sale 
lucrări... 

In Schimb, d. Vianu mi-a explicat cu multă limpe- 
zime răspunsul la întrebarea : 3 

— Epoca noastră eminamente politică poate conveni 
gînditorului ? 

— Dacă epoca nu e sortită să degenereze în ciocniri 
brutale şi absurde de forțe primare, atunci ea trebuie să 


405 


se orienteze după idealurile gînditorilor. Nu ştiu întru cît 
ea convine gînditorului, dar dacă nu convine, atunci tre- 
buie să ne aşteptăm la o sumbră decadentä, 

—+ Cum ati izbutit să armonizaţi exigenţele gîndirii 
cu preocupările efemerului fenomen literar? Sau nu 
socotiți literatura drept un fenomen efemer ? 

Aci d. Vianu mi-a ocolit abil prima întrebare şi şi-a 
constituit un răspuns al cărui accent cădea pe a doua 
întrebare. 

— Literatura este un extract de experienţă, cu alte 
cuvinte o materie importantă pentru gînditori: cel ce 
n-are priză asupra literaturii se privează de experienţă. 
Literatura rămîne o formă a experienței omeneşti. 

— Dacă este aşa, spuneti-mi : în ce măsură poate fi, 
estetica o disciplină filosofică ? 

— Ca unul care m-am ocupat de toate formele gîn- 
diiii, recunosc această prejudecată care constă în con- 
fuzia dintre două lucruri : 1. Considerarea esteticei ca o 

coroborare a experienţei artistice sau 2. ca o cale pentru 
a cunoaşte mai exact această experiență. De altminteri, 
poate că ea nu se constituie ca o ştiinţă. 

Mi s-a părut că d. prof. Vianu s-a angajat pînă în 
acest moment într-atita pe drumul răspunderilor incit 
Să-mi răspundă direct la întrebarea mea fundamentală 
faţă de care celelalte de pînă acum erau simple pretexte. 

—" Nu credeți că poezia şi — generic vorbind —* feno- 
menul de artă efeminează sufletele ? Aşadar, un ideal 
legiuitor al orînduirii în cetate nu trebuie să socotească 
manifestarea de artă ca opunindu-se vieţii colective ? 

— Eu cred a putea lămuri sensul estetic al civiliza- 
tiei actuale : arta este sublimarea meşteşugului ; ea este 
produsul cel mai avansat al tehnieei omeneşti şi atunci 
îmi apare ca firească orientarea structurii noastre către 
calităţile artei. 

In această secundă, mi-am amintit de extraordinara 
lecţie pe care Platon a dat-o lumii atunci cînd întilnin- 
du-se cu Socrate şi-a ars toate versurile si semnalind 
d-lui Vianu această — aş zice — o lecţie care mi s-a în- 
scäunat în minte mi-a Spus : 

— Astăzi interdicția lui Platon nu-şi mai are locul, 
deoarece el legifera pentru o societate dominată de fi- 
gura aristocratului gînditor ; legiuitorii noştri însă tre- 


buie să ţină socoteală de această epocă a lucrătorului, pe 
cînd Platon n-avea nici o consideraţie pentru lucrător. 

Se-ntelege că punctul de lumină a interviului cade 
cu preciziune asupra acestui răspuns care poale sugera 
argumente serioase gindirii care nu legitimează arta. Pe 
de altă parte, acest fel de a răspunde lasă problema des- 
Chisă, întrucil trebuie să ne punem întrebarea dacă le- 
gitimare se numeşte un complex de condițiuni acciden- 
tale cum ar fi caracterul eminamente tehnic al epocii 
noastre. Care este atitudinea legiuitorului într-o socie- 
tate perfect organizată: constat însă viciul întrebării de- 
oarece 0 societate perfect organizată anulează necesita- 
tea legiuitorului... 


— Dacă așa stau lucrurile, domnule profesor, nu mai 
am să vă întreb decit: ce lucrări intenţionaţi să tipäriti 
şi — pînă-ntr-un punct — care e justificarea lor ? 

— Deocamdată lucrez la volumul al doilea al Es- 
teticei mele care cred că va apărea în toamna viitoare. 
Pentru că mă simt dator să dau unele aplicaţii ideilor 
expuse acolo am plănuit o serie de monografii asupra 
scriitorilor români ; una dintre ele asupra lui Ion Barbu. 

Dar pe măsură ce munca acestei organizări creştea 
mi-am dat seama că o concepţie de artă se înrădăcinează 
într-o înţelegere generală a vieţii. O lucrare viitoare la 
care intentionez să mă opresc îndată ce voi reuşi să 
domin furtuna de documente, experienţe şi informaţii 
este o Etică concepută ca o temelie a personalităţii ome- 
neşti, o etică în care să fixez ce poate gîndi în mijlocul 
contractiilor, a adversitätii şi a dezläntuirii de forte 
oarbe de azi un om singur liber care nu poate da nimic, 

care nu cere nimic şi care concepe munca gîndirii ca îm- 
plinirea unui inexorabil destin interior. 


D. Vianu a mai aruncat o privire asupra hîrtiei pe care i 
se aşternuse covorul sobru al ideilor şi cu un ton egal m-a în- 
trebat despre lucruri de toată ziua şi, vorbind aşa despre o mi'- 
de nimicuri care poate au împlinit rolul subteran de atenuare 
a interviului, l-am condus pînă în acel pasagiu care din Calea 
Victoriei dă drept în uşa editorului. 


Oscar Lemnarii 
1935 


UN ETERN STUDENT 


Räspunsul d-lui Tudor Vianu 


O amintire din vremea studiilor ? Doamne, am atîtea ! 
Pe care să ţi-o povestesc mai întîi ? 

Acum cîţiva ani, în focul unei polemici, vechiul meu 
prieten şi camarad, Camil Petrescu, m-a numit „un stu- 
dent întîrziat". Aş fi primit bucuros epitetul, dacă prie- 
tenul Camil Petrescu ar fi consimţit la o uşoară modi- 
ficare. Căci dacă nu sunt un student „întîrziat", sunt în 
tot cazul un etern student şi mai toate amintirile mele se 
desprind din cadrul acelei osteneli de lămurire proprie, 
în care mi s-a părut că pot întrezări un scop al vieţii. 

Am fost şi am rămas student. Un student romantic, 
întreabă pe vechii mei camarazi, pe Marcel Romanescu, 
pe Mihai Ralea, pe Alexandru Busuioceanu, pe Ion Barbu, 
pe Stefan Nenitescu, pe Alexandru Claudian, pe George 
Fotino şi vei afla că cei douăzeci de ani ai noştri au fost 
însufletiti de pasiunea cunoaşterii şi de cultul poeziei. 
Nu-ţi pot spune acum cît datorau  elanurile mele de 
atunci exemplului şi învățăturii unuia din marii profesori 
ai generației mele, d-lui Ovid Densusianu. Ştiinţa şi 
poezia se îmbinau armonic şi decurgeau paralel din in- 

fluenta lui. Am dus cu mine în război aceste elanuri şi 
pe masa bordeiului meu de artilerist, la Tuta, stăteau 
deschise Datele imediate ale conştiinţei şi Poeziile lui 
Goethe. 

Mai tîrziu, în Germania, în micul oraş universitar 
unde am fost atît de fericit, am găsit atmosfera nece- 
sară romantismului meu. Acolo, la Tubingen, în pragul 
Pădurii Negre, pe sub platanii care se înşiră de-a lungul 
Neckarului, la umbra zidurilor Seminarului teologic, unde 


408 


au trăit altădată Schelling şi Hegel, sprijinit de tragicul 
turn al nebuniei lui Holderlin, am avut mai deseori sen- 
timentul atingerii unei ţinte, al împlinirii unui destm. 
Aceîo am cunoscut pe profesorul Constantin Ritter, care 
nu admitea să se întreţie asupra unui alt subiect decît 
dialogurile lui Plafon. Acolo întîlneam în fiecare zi pe 
filosoful panteist Adickes, editorul marelui' Opus poslu- 
mum al lui Kant, drapat în pelerina lui de păgîn mistic. 
Pe cărările înverzite care urcau pe Oesterberg îmi răsă- 
rea adeseori silueta blîndului romanist Haas. Nu-ţi pot 
vorbi de toți maeştrii mei din univesitatea suabă. l-am 
evocat odată, în cadrul lor de ape, de dulci coline, de 
păduri, sub cerul acelei vechi Germanii romantice care 
a mai trăit şi pentru mine o clipă. O societate turistică 
m-a făcut odată să vorbesc despre „un oraş universitar 

german". Care nu mi-a fost mirarea cînd, după vreo 
două săptămîni, Rectorul Magnific al Universităţii din 
Tubingen adresa o scrisoare emoţionantă, de bune amin- 
tiri si urări, aceluia pentru care Timpul, milostiv, voise 
să râmînă o clipă în loc. 


1937 


LUMEA DE MÎINE 


De vorbä cu d. Tudor Vianu 


Formaţia intelectuală.. — Arta ca muncă. 
— Mărturii de adincime. — Lumea care vine, 
o lume a muncii. — Perspective la noi în țară. 


— Un program national. 


Lectura unui text semnat de d. Tudor Vianu aduce tot- 
deauna dovada unei întinse informații şi a unei stricte pro- 
bitäti intelectuale ; autorul este structural opus diletantismului 
si intuitiilor brusce, neîndestulător sprijinite pe cercetări si bi- 
bliografie ; el respinge, din capul locului, apropierile de supra- 
față, impresionismul facil şi jocul ideilor după ureche ; artico- 
lele sale sunt studii adîncite, iar cărțile pe care le-a dat cul- 
turii româneşti exprimă deopotrivă poziții proprii şi fructul unor 
cercetări îndelungi ; impresia dominantă a frecventärii d-lui 
Vianu, sub o formă sau alta, este temeinicia ; cunoaşterea 
adîncită a profesorului, după o lectură, o conferință sau o în- 
trevedere, îți aminteşte fără vrere de cuvîntul lui Goethe: er 
hat sckrecklich viei gelesen ! 

Cititorul, chiar familiarizat cu scrisul domnului T. Vianu. 
va putea cu greu ajunge pînă la felul de a fi al omului. Scrii- 
torul care e d. Vianu oferă în echilibrul şi ținuta expresiei nu- 
mai partea de rigoare mentală care-l defineşte, dar fără a-l 
epuiza. Tehnica scrisului său ascultă de simetria unei gîndiri 

care se supraveghează, iar arhitectura cărților sale exprimă dis- 
ciplina severă pe care i-o impune formația sa universitară. 

Înfätisarea sa' fizică ne confirmă aceeaşi impresie de echi- 
libru şi statornicie, de linişte interioară. Numai ascultînd vor- 
bind pe d. Vianu intr-o conferință publică se poate apropia 
cineva de adevărata sa formație. Un atare auditor va îi ;ot- 
deauna surprins de contrastul dintre aspectul masiv si static 


410 


al omului şi mişcarea vorbirii, întreținînd şi dezläntuind va- 
lul emotiv eloeintei. Nu ne aflăm, desigur, în fața unui orator. 
Vioiciunea ritmului este interioară, facilitatea expresiei nu 
ajunge niciodată la dezläntuirea verbală care se urmăreşte sin- 
gură, dînd impresia vorbitorului că vorbeşte automat, oferin- 
du-si plăcerea de a se asculta singur. Animatia d-lui Vianu nu 
e de ordin oratoric, adică predominant verbală si retorică; e 
expresia unei mistuitoare pasiuni pentru idei ; este puterea lă- 
untricä susținînd şi dezläntuind valul emotiv, dar explicînd 


în acelaşi timp fizionomia lăuntrică a omului. 


Balzac a căutat să înțeleagă si să descrie un om după vesi- 
mînt sau după înfăţişarea locuinței, dovedindu-se astfel un bun 
elev al lui Lavater. Pentru a-l putea înțelege pe d. Vianu tre- 
buie să-l surprinzi în locuința sa, în mijlocul bibliotecii. Atunci 
descoperi omul în adevăratul lui climat: în lumea ideilor, pe 
care le adînceşte, le cunoaşte, le iubeşte, care-l fnsufletesc, dar 
care nu-i dau niciodată entuziasme rapide, trecătoare. Partea 
de echilibru şi ponderare care-l domină îl fereşte de atari exal- 


tări spumoase fără consecinţe. 


înțelegerea omului mai e uşurată de o împrejurare: de 
a-l surprinde într-un moment de părăsire, cînd povesteşte cu 
savoare, humor sau pitoresc. 


. Datoresc unui atare moment, situat cu luni în urmă, aceste 
mărturii : 


— Vedem adesea in främintärile şi problemele de 
conştiinţă ale adolescentului o prefisurare a fizionomiei 
intelectuale a omului de mai tirziu. Vreţi să ne vorbiti 
despre aceste preocupări dominante, în epoca formaţiei 
dvs. sufleteşti ? 


— Primesc cu bucurie îndemnul dumitale de pros- 
pectiune. Voi face cu, sinceritate un examen de consti- 
intä, o întoarcere în timpuri, care îmi va fi profitabilă 
şi mie şi care, poate, va interesa pe alţii. 

Mi-am cunoscut încă de la început o mare afinitate 
către clasicismul elen şi mai cu seamă latin. Formaţia 
mea sufletească şi literară este esenţial clasică. M-a pre- 
ocupat îndeosebi problema expresiei, a. stilului, pe care 
mai tîrziu am regăsit-o cu bucurie în orientările unui 
Gustave Flaubert. Visam o artă fără subiect, fără nici 
un alt sprijin decît al perfectiei formale, al strălucirii şi 
echilibrului stilului. în corespondenţa sa, Flaubert po- 
meneşte chiar de o atare operă care s-ar susţine prin 


411 


simplele relaţii ale stilului, după cum pămîntul se men- 
ține pe orbită fără să se sprijine pe ceva. Pagina aceasta 
m-a entuziasmat. Am fost sensibil la perfectia formală 
a scriitorilor, Ia concizia expresiei, la mînuirea şi ela- 
borarea cuvîntului, la înlănţuirea şi construcţia fraze- 
lor ; voiam să intru în laboratorul intim al creaţiei, al 
expresiei, în munca de atelier a artistului: Eram atent, 
mai ales către vîrsta de 25—26 ani, la caracterul elip- 
tic, concis, al expresiei. Cu cît interes şi cu cîtă admiraţie 
n-am aflat că un italian a reuşit să traducă pe Tacit în- 
tr-un text şi mai concis decît al autorului latin! 

— Aţi avut, prin urmare, o epocă de predominantă 
preocupare formală, cu interes către clasicismul antic, 
şi, desigur, pentru Mallarme sau Rimbaud din Les lilu- 
minations. Nu ati rămas totuşi aci. 

— E adevărat. După o primă fază, în care mergeam 
către concizie, sinteză şi chiar obscuritate, si care, în 
paranteză fie spus, nu a fost fără legături cu mişcarea 
simbolistă, am avut o a doua perioadă, de explicare a 
expresiei, de analiză şi de adîncire a conţinutului. Cla- 
sicismul mi-a servit ca punct de plecare pentru elabo- 
rarea unei concepţii estetice mai largi. Am considerat pe 
scriitor ca pe un muncitor al cuvîntului şi de aci am tre- 

cut, către 1924—1925 (poate şi sub unele influenţe ab- 
sorbite din Valery şi a concepţiei lui de artizanat artis- 
tic, de Poeta faber), la o concepţie estetică bine contu- 
rată. 

— Nu ati fost influențat în această concepție a artei 


ca expresie şi de către Benedetto Croce ? 

— Cred că foarte putin,- dacă nu deloc. Croce pune 
accentul pe intuiție. împreună cu Valery, eu stäruiesc 
asupra caracterului raţional al prelucrării artistice. 

Consider arta ca o forma primară a activității ome- 
neşti. Cred că prima formă a muncii umane este de na- 
tură artistică ; cu vremea, şi această tendință s-a accen- 
tuat prin secolul XVIII şi XIX, am asistat la o disjuncti- 
une între muncă şi artă. dar cred că mai tîrziu evoluţia 
se va face înspre o nouă fuziune a celor doi termeni. 

— Acordati artei o valoare de cunoaştere ? 

— Nu pot nega acest caracter al artei. Dacă mi-ai 
îngădui să formulez aforistic aş spune : arta nu e atît 


412 


cunoaştere, cît creaţie, „facere*. E o formă a raţiunii 
practice. între cele două curente, idealist, reprezentat de 
Hegel, şi cel formalist, al raţiunii practice, înclin, de 
bună seamă, către cel din urmă. 

— Vreti să încercaţi o cuprindere rezumativă, sin- 
tetică, şi cit mai putin deformantă cu putință ci concep- 
tiei dus. asupra artei ? 

D. T. Vianu răspunde după o clipă de. gindire, co- 
rectindu-se în mai multe rînduri, şi apoi precizinau-si 
gîndirea : 


— Arta e muncă ajunsă la libertate şi fericire. Este, 
cum vezi, o concepţie prea putin teoretică, e o concepţie 
activistă, practică. Sunt condus de ideea de perfecţiune şi 
armonie, care îşi poate găsi deopotrivă termenul în ac- 
tivitatea muncii, ca şi în viața socială. în chipul acesta, 
prin näzuinta către armonia socială şi armonia muncii 
am putea justifica rolul normativ al artei. 


în studiul meu despre Semnificaţia filosofică a artei, 
tipărit la finele volumului Filosofie şi poezie, am încer- 
cat o întemeiere mai adîncâ a acestui punct de vedere. 

— Bunävoinfa cu care mi-aţi îngăduit să intru în 
datele esenţiale ale gîndirii dvs. mă îndeamnă să merg 
mai departe. 


Socotesc că timpul de faţă ne impune mărturii totale, 
de supremă sinceritate. Poate că mai important de ştiut 
despre un om de gîndire, decit rodul reflectiilor lui, este 
atitudinea în fața vieţii, viziunea generală despre lume, 
poziţia față de problema etico-religioasă. Ajungem, astfel, 
în domeniul vieţii de adincime, în care, în general, nu 
îngăduim imixtiuni Străine şi pe care nu le dezvăluim 
cu uşurinţă. O anumită reţinere, un fel de sentiment al 
secretului personal, ne îndeamnă la tăcere. Totuşi, nu 


putem uita că aceste drame de conştiinţă au fost dez- 


văluite de oamenii de intensă viaţă! interioară. Un Pascal 
sau un Goethe nu s-au sfiit să ne vorbească despre expe- 
rienta lor religioasă. în pragul acestei lumi noi, ia a 
cărei naştere asistăm acum, putem trece peste reticente 


si putem încerca atari sincerități. 


— Din cele ce am spus reiese că în viața mea lăun- 


trică fac să primeze raţiunea practică, eticul. Am avut, 
desigur, o criză religioasă, dar nu în sensul că mi-am 
pierdut credinţa, ci printr-o lărgire a elanului religios 


413 


difuz, pe care l-am trăit în copilărie. Nu am fost nici- 
odată ateu sau indiferent în materie religioasă. Am avut 
înţelegere, emoție, mişcare pentru acest fapt esenţial, 
în copilărie am avut — cum aş spune? — bunăvoință, 
deschidere de suflet religioasă. Către douăzeci de ani 
acest interes a devenit zbatere, căldură, fără să fi luat 
totuşi vreodată forme organizate. 

Nu stărui, fireşte. Trec mai departe, continuînd fi- 
rul întrebărilor dumitale : concep lumea ca un proces, 
în care înțeleg să mă integrez, la care aş vrea să par- 
ticip într-un fel sau altul, pe care aş dori să-l fac a 
trece prin mine. Abstragerea, depărtarea de palpitul lu- 
crurilor mi-ar fi intolerabile. Aş putea concepe moartea 
ca o atare absenţă personală din desfăşurarea lucru- 
rilor.... Fireşte, e o atitudine uneori veleitară, aşa cum 
poţi bănui din partea unui cărturar. Dar am, cel putin 
teoretic, o afinitate pentru formele active ale vieţii. Nu 
am un spirit spectacular, sau exclusiv spectacular. 

M-au atras deci problemele devenirii, ale istoriei, ale 
creației. Am o concepţie activistă a culturii. înţeleg cul- 
tura ca o transformare a Naturii în sensul vederilor şi 
exigenţelor omului. 

— Ar fi poate necesaf să precizati poziția omului în 
lume şi în cultură. 

*— Nu pot considera pe om izolat. îl integrez într-un 
imens elan de creaţie, care trece prin întreaga lume. E 
o concepție practică, activistă, travailistă dacă vrei. 
Poate te va surprinde acest caracter al gîndirii mele şi 
această depărtare de concepţii metafizice cuprinzătoare. 
Datorez însă adevărul. 

— Gîndirea şi atitudinea unui om în faţa vieţii pre- 
zintă adeseori urma vreunei influenţe străine, a unui ma- 
estru, a unei, întilniri hotärîtoare cu un alt om, CIL O 
realitate, cu o operă. Recunoasteti în viața dvs.  înriu- 
rirea unei atari întilniri ? 

D. T. Vianu reflectează îndelung : 

— Nu văd, nu cred. Desigur, atîtea şi atîtea lecturi şi 
opere... Desigur Bergson... Fichte iarăşi m-a interesat. 
Şi totuşi: nu-mi descopăr un maestru. Am lucrat de la 


mine, cu spontaneitate, pornind din propriul meu centru. 


414 


Nu-mi descopăr multe influenţe. Dar contactul cu Goethe 
a fost pentru mine revelator. 

— Concepţia dvs. activistă va avea, de bună seamă, 
o aplicaţie, o räsfringere in viața socială. Cum vedeți po- 
zitia omului în realitatea socială '.' 


— Nu pot, fireşte, fi decît rezumativ. Viaţa socială 
se defineşte prin anumite cadre, prin forme institutio- 
nr.lizate, prin organizări statornice, exprimînd anumite 
raporturi între faptele sociale. Dezvoltarea omului se face 
pe aceste coordonate. O societate organizată va trebui sâ 
aibă însă un complement al acestor cadre : perfectiona- 
rea omului menit să umple aceste cadre. Idealul antic 
al ,întelepciunii" poate juca un nou rol în omenire. 


— Ajungem domnule Profesor, pe un teren mult mai 
general şi de o actualitate mai directă. Mă refer la struc- 
tura şi orientarea vremii care se plămădeşte acum sub 
ochii noştri. Ca şi după trecutul război, viaţa socială şi 
culturală va prezenta schimbări de ritm., de înfăţişare, 
de structură, desigur, de data aceasta mult mai adinei. 
Cum vedeţi această orientare a vieţii de după război ? 

— Civilizaţia de mîine va fi o civilizaţie a muncii. 
Poate că pentru prima oară în istorie entuziasmul pen- 
tru muncă, convingerea adîncä a omului în valoarea etică 
a muncii şi dezvoltarea forţei de muncă a omului ajung 
acum la treapta lor cea mai înaltă. De abia acum, cul- 
tura umană a îngăduit o liberare totală, să nădăjduim 
definitivă,- a muncii. Istoria a ajuns la stadiul în care 
munca reprezintă conştiinţa unei înălțări a omului dea- 
supra lui însuşi. Căci omul nu trebuie să fie robul, ci 

domnul muncii. Muncitorul trebuie să aibă față de muncă 
fervoarea, dragostea pe care o are un artist față de opera 


pe care o înfăptuieşte. Va trebui să aibă aceeaşi liber- 
tate față de muncă. 


Aş vrea să-ți redau plastic, printr-o experienţă de 
viață, această atitudine a. omului în fața muncii. îmi 
amintesc însufletirea cu care am citit o pagină din 
Amintirile lui Gorki şi orizontul pe care mi l-a deschis 
faptul povestit de scriitor. Gorki povesteşte într-un loc 
cum, rătăcind pe malul Volgei, a plecat într-o dimineaţă 
împreună cu alți tovarăşi înspre un vapor eşuat pe țărm, 
din care avea să descarce mărfuri într-un alt vapor, tri- 
mis în căutarea celui dintii. Au început cu toţii să lu- 


415 


creze. Dupä mai multe ore de muncä sustinutä s-a creat 
între aceşti oameni o comuniune intimă, în bucurie si 
entuziasm. Oamenii care munceau acolo deveniseră, după 
textul francez pe care îl parcurgeam, „de veritables betes 
joyeuses". Atunci am înţeles poate mai bine decît tot- 
deauna fericirea pe care o poate găsi omul în munca ce 
conduce la realizări concrete. 

Socotesc deci că civilizaţia de mîine a lumii va fi în- 
temeiată pe această conştiinţă şi bucurie a muncii, care 
înnobilează şi ridică pe om deasupra lui însuşi. 

Desigur, lucrurile pe care ti le spun nu sunt impro- 
vizate, adaptate la condiţiile actualitätii. Ele au fost ex- 
puse cu, ani înainte în diferite lucrări. Insist însă asu- 
pra faptului că leg această concepţie a muncii sociale de 
problema estetică, de munca artistică. închid, astfel, ci- 
clul. Concepţia artei ca muncă eliberată îşi găseşte un 
complement obligator în concepţia muncii ca stare de 
bucurie şi graţie artistică. în aceste împrejurări artistul 
devine adevăratul cäläuzitor al activităţii sociale. 


*—e Formularea generală a acestei probleme presupune 
o precizare a condiţiilor particulare sub care se va des- 
făşura munca în țara noastră. 

— Nu mă depărtez de acest gînd. Enuntînd datele 
generale ale problemei, nu am făcut decît o introducere 
la cele ce am de gînd să spun acum. în țara noastră, 
poate mai mult decît în alte părţi, vom avea un teren 
mai vast pentru desfăşurarea muncii ; iar programul de 
muncă, de creaţie va fi 'mai încărcat. Ne aflăm încă 
într-o etapă de trecere. Am avut totdeauna impresia, că- 
lătorind peste hotare si comparînd cele văzute cu situa- 
ţia din ţara noastră, că există la noi o carentä, un spa- 
tiu vid, o lipsă de realizări. Care putea fi cauza acestei 
stări de fapt ? S-a creat puţin ? S-a distrus mult? Nu 
mă opresc acum. Ceea ce vreau să spun e că peisajul 
românesc prezintă un fel de vacuitate, indicînd că pro- 
cesul de creaţie e încă în stadiul începător. Va trebui 
deci să creăm o civilizaţie a noastră şi mai ales o men- 
talitate tehnică, de producţie. Va trebui să dăm imbolduri 
către activităţile pozitive, creatoare. Aspectul de tehnici- 
tate, de practic, alcătuieşte întreaga osatură a activităţii 
sociale. Am arătat în ceie ce am spus că însăşi estetica 


416 


P ezintä, o datä_ cu caracterul ei creator, o latură mo- 
ală, chiar tehnică. 

Vom avea nevoie în ţara noastră de muncitori oneşti, 
consacraţi cu austeritate şi competenţă unor domenii în 
care facultăţile lor personale să se poată exercita creator. 
Avem nevoie de omul trebii lui, de exemplarul uman 
tehnic. Să denuntäm tipul atît de curent în viața noas- 
tră socialä, pe omul de vorbe, de formule, de avînturi 
nereflectate. Aceşti oameni bagatelizează lucrurile cele 
mai grave, le demonetizează. Ei aduc cu ei un suflu de- 
moralizant şi transformă totul în neînsemnătate şi farsă. 
De aceea subliniez încă o dată nevoia de seriozitate a 
oamenilor consacraţi unei tehnice creatoare, oricare ar 
fi ea ;* de aceea am pus totdeauna, chiar şi în estetică, 
accentul pe factorul rațional, activ, al procedeelor şi teh- 
nicitätii. 

Räspund acum şi unei întrebări a dumitale, privi- 
toare la proiectele mele de lucru : aş vrea să dau acestor 
gînduri o formulare coherentă, unitară. Pînă acum nu 
am putut publica decît fragmente... 


Ion Biberi 
1944 


DE VORBA CU TUDOR VIANU 


Despre începuturile literare. — O. Densusianu şi 
E. Lovinescu. — Existenţa scriitorului, despre demo- 
craie. — Forte constructive, forte negative —+ Despre 
intervenția statului in viața culturală. 


Refuzîndu-se convorbirilor cu caracter de interviu şi refrac- 
tar la soiul ăsta de deprinderi gazetäresti, d-l profesor Tudor 
Vianu a acceptat interogatia mea numai după ce l-am încredințat 
că doresc să-mi acorde o simplă convorbire de la scriitor la 
scriitor. 

Personalitate proeminentă în domeniul studiilor estetice, unde 
este un fondator, d-1 Tudor Vianu are îndoitul noroc de a fi 
Intîi apreciat si iubit de auditorii cursurilor sale si al doilea, de 
publicul cetitor, autorul Esreticei şi al Artei prozatorilor români 
fiind unul din scriitorii ale căror opere se vînd foarte bine. E 
de ajuns să amintim că Estetica va ieşi zilele acestea în ediția 
a treia. 

Popularitatea manualului acesta al fecundului autor de studii 
literare îmi aminteşte de una din anualele zile ale sărbătorirei 
Săptămînii cărţii” cînd, în Pavilionul din Piaţa Senatului, se adu- 
nau oficialitatea culturală şi scriitorii români, spre a präznu- 
harul cel mai pur al omului : creația slovelor menite semenului 
său. După ce partea oficială se mîntuise, suveranul, sfîrşind vizi- 
tarea standurilor de cărți, făcuse cerc cu condeierii şi adresîndu-se 
autorului Esteticei, ce apăruse tocmai in ediția Il-a, i-a spus ; 
„Va să zică se vînd cărțile noastre, d-le Vianu". 

Auzindu-l depănîndu-şi gîndurile în timp ce umblă solemn 
şi concentrat prin încăperea biroului, am înțeles de ce profeso- 
rului Vianu nu-i plac facilele si exterioarele luări de contact 
ti, urmărind intonatiile glasului încet, am observat că esteticianul 
se exprimă formulînd idei. Şi în vreme ce editorul lui A. Ma- 
cedonski, făcea, cu mîinile In buzunar, înconjurul odăii, modu- 
Iîndu-şi vorbele rar şi serios, mi-am adus aminte de versul lui 
Camil Petrescu : Eu am văzut idei. 


418 


— D-voastră ați publicat, la 'începutul carierii, ver- 
suri. Cum aţi început ? 

— Ca simbolist. Eram student şi aveam ca profesor 
pe Ovid Densusianu şi m-am simțit la un moment dat 
atras de mişcarea simbolistă. Era pe vremea aceea o mare 
adversitate între mişcarea sămănătoristă şi cea simbo- 
listă. 

Profesorul nostru, în afară de cursul lui de linguistică, 
ne ținea prelegeri despre literatura din ţările de limbi 
romanice, Belgia, Franța, Italia, Spania, Republicele Ame- 
ricei de Sud si, uneori, în conexiune, literaturile nordice, 
ca acele din Anglia şi Germania. 


Cursurile şi prelegerile acelea au fost o mare deschi- 
dere de orizont pentru studentul avid de a şti ce eram 
pe atunci. 


înainte de a fi atras de mirajul cenaclului Literatorul 
şi de fascinanta personalitate a maestrului Macedonski, 
eu începusem, dintr-o întîmplare pe care am să ţi-o po- 
vestesc, încă din fragedă adolescență, să scriu versuri. 

Si rizinal, dascălul atit de sobru si de închis deobste 
se lasă luat de virtejul cald al amintirilor din copilărie : 

— Aveam 13 ani şi m-am îmbolnăvit de o scarlatină 
care e, după cum ştii, o boală care te creşte. Şi, după ce 
m-am sculat din ea, am prins pe nesimtite sâ îngîn si să 
rimez versuri şi, exercițiul plăcîndu~mi, m-am lăsat an- 
trenat şi am continuat activitatea lirică. 

— Cum se face că n-aţi scos în volum rodul atitor 
ani de colaborare la diverse reviste ? 

— Vorbeşti de versuri ? 

— Da. 


— Da, e drept. Intîia mea colaborare în versuri a fost 
la România, de sub direcția lui Ion Minulescu, ziarul pe 
care îl socotea Marele Cartier General al Armatei, apoi am 
continuat să public în Flacăra lui Banu, Literatorul, 
Vieata nouă şi în Sburătorul. Mă întrebi cum de n-am 
scos versurile în volum ? lată de ce: activitatea mea 
lirică se întinde pe un timp destul de lung, însumînd un 
mare număr de ani şi — eşalonată pe o astfel de întin- 
dere — am socotit că producţia mea nu e omogenă — 
în sensul că etapele succesive nu sunt destul de repre- 
zentative. Am impresia că față de ceea ce am realizat 
în adolescenţă, am dat mai tîrziu mai mult. Aşa că odată 


419 


si odatä voi publica o plachetä din produsul anilor din 
urmä. 

— Şi ce a întrerupt această perioadă lirică ? 

— Am început o activitate de alt domeniu, am lu- 
crat în stil, nopți întregi am întîrziat la perioadele ar- 
borescente ale stilului şi, prins de atracţia pe care o 
oferă pentru un scriitor rigoarea şi problemele stilului, 
am scris un studiu despre Flaubert, ale cărui Scrisori 
au fost pentru mine un fel de carte de căpătii. Am, 
aşadar, în manuscris un studiu, o teză asupra artei sti- 
listice a lui Flaubert. 

— Cum teză ? 

— Să vezi. îmi făceam doctoratul cu Carol Groos, la 
Tubingen şi profesorul mă constrîngea la o metodă prea 
statistică, ce nu-mi convenea, deşi era bine mînuită. Ca 
să scap de constrîngerea asta am început să scriu stu- 
diul despre Flaubert. Dascălul meu aflînd şi fiindcă nu 
mă încadram în metoda lui, mi-a cerut îngăduirea să 
trateze el subiectul şi-atunci am renunţat la încercarea 
mea. 

Studiul lui Carol Groos despre Flaubert a apărut cu 
o notă în care fostul meu profesor recunoştea că el a 
rezultat din mai multe convorbiri avute cu un student 
al cărui nume îl dădea. 

— De ce n-aţi reluat studiul ? 

— M-a împiedicat faptul că profesorul meu a tratat 
subiectul. Şi ceea ce m-a determinat să renunţ complet 
a-l relua a fost studiul lui Albert Thibaudet asupra lui 
Flaubert”, aşa că nu l-am mai continuat şi am renunţat 
să-l mai desävîrsesc. 

La o întrebare a noastră : ce atitudine aveţi în fața 
Uteraturei, ne-a răspuns : 

— Socot arta expresia cea mai înaltă a forţelor cons- 
tructive. Există forte ce distrug şi forte ce edifică ; cele 
ce construiesc se afirmă de la mineral pînă la dezvălui- 
rea embrionului şi pînă la om. Arta stă în fruntea pute- 
rilor constructive. Aceasta e, de altfel, si ideea centrală 
ce străbate lucrarea mea Estetica. 

Fiindcă reuşisem să-l fac pe d. Tudor Vianu să vor- 
bească, împotriva mărturisirei d-sale că n-are Spirit ora- 
toric, mi-am îngăduit să-l întreb în ce fel l-a cunoscut 
pe E. Lovinescu. 


420 


— După colaborarea mea la Literatorul, i-am trimis 
nişte poezii lui E. Lovinescu. Dorind să mă cunoască, 
l-am vizitat şi am intrat apoi în relaţii strînse. Criticul 
avea pe atunci sub 40 de ani şi m-a cucerit dintru în- 
ceput amabilitatea lui. Am început să fac o „Cronică a 
ideilor”, o rubrică pe care revistele noastre nu o aveau 
pe vremea aceea şi au adoptat-o mai apoi. 


Colaborarea însă, spre regretul meu, nu a fost de 
lungă durată, întrucît eu doream mai mult să mă for- 
mez decît să activez pe tărîmul literar şi ea s-a întrerupt 
o dată cu plecarea mea la studii în străinătate. Mai tîr- 
ziu, la reîntoarcerea mea în ţară, l-am regăsit pe E. Lo- 
vinescu şi prietenia literară s-a dezvoltat, fără însă ca 
să iau parte la cenaclu, ci vizitîndu-l numai din cînd in 
cînd. 


Era un om fermecător, îşi continuă d. Vianu firul 
amintirilor evocatoare ; foarte învăţat; un scriitor de 
seamă, dar care în formula personalităţii sale avea acel 
gust şi acea rezervă ce îl îndepărtau de la atitudinile 
pontificale, pretentioase, afectate, cu atîta trecere în lu- 
mea noastră. A fost un mare critic şi tot atît de mare 
scriitor şi este pentru mine unul din faptele cele mai 
inexplicabile răceala cu care a fost primit de cercurile 
conducătoare. Lucrul se explică prin intransigenta ju- 
decätii lui critice şi printr-un spirit de independenţă ce 
împodobeşte figura lui. A fost departe de a-fi o victimă, 
cum eronat au vrut să-l înfätiseze unii, el realizîndu-se 
complet, şi a dispărut într-un moment de plenitudine şi 
cînd toate rezistentele din trecut ar fi dezarmat, şi per- 
sonalitatea lui covîrşitoare s-ar fi impus chiar celor ce 
îl negau. 


— Nu credeţi, d-le profesor, că activitatea lui a avut 
şi un rolsocial ? 

— Da, are şi o latură socială în lucrarea Istoria civi- 
lizatiei române. E. Lovinescu, ca să-l concretizez într-o 
formulă, a reprezentat un moment de afirmare a libe- 
ralismului, cu multe elemente din personalitatea lui luate 
de la „Junimea" — fiind o sinteză liberalo-junimistă. 


Şi poate că drama acestui om foarte merituos şi foarte 
devotat cauzei literare, a fost că nu a fost recunoscut 
Şi îmbrățişat nici de cercurile liberale şi nici de cele ju- 
nimiste. El a depăşit şi întrecut momentul acesta de con- 


421 


trast, apartinînd prin gust, rezervă şi clasicism „Junimei" 
şi fiind prin tendința socială un liberal. 

Cum d. projesor Vianu deţine, ca profesor universi- 
tar şi ca director de editură, un post de conducere cul- 
turală, fiind ca scriitor şi istoriograf o 'personalitate cu 
o poziție precis delimitată în faţa fenomenelor sociale 
şi artistice, am, ținut Să-i punem o întrebare oarecum lă- 
turalnică, dar fiind totuşi de actualitate : 

— Nu credeţi, d-le profesor, că în raport cu cit sunt 
retribuiti muncitorii manuali, scriitorii şi îndeobşte mun- 
citorul intelectual se află pe scara cea mai joasă ? De 
pildă, un taxator de la S.T.B. cîştigă 45 000 lei pe lună, 
un controlor de tramvaie 60 000. Un lucrător tipograf 
250—300 lei pe oră, aşadar lucrind 8 ore pe zi, între 
60 000 şi 72 000 lei lunar. Deosebit de aceasta, are o lună 
de zile concediu şi 3 săptămini gratificatie de sărbători 
Simt în artele grafice lucrători specialişti ce cîştigă 100— 
250 000 lei pe lună, iar în industria textilă specialişti sau 
lucrători calificaţi ce sunt retribuiti între 200 000 si 
250 000 lunar. 

Un medic cîştigă în medie sub 100 000 lei pe lună, un 
profesor universitar şi mai puțin... 

— Posibilitatea de cîştig mai mare a scriitorului tre- 
buie văzută în conexiune cu dezvoltarea gustului cititu- 
lui a întregului popor şi cu necesitatea ridicării nivelu- 
lui cultural al mulţimii şi ea se regulează în ultimă ana- 
liză prin legea raportului dintre producţie şi consuma- 
tie. Aici se vede nevoia intervenţiei statului. El trebuie 
să vină în ajutorul scriitorului, iar scriitorul prin asocia- 
tiile lui profesionale trebuie să practice o politică de 
apărare a acestor interese. 

— Cum vedeţi deci remediată situaţia inferioară din 
punct de vedere a valorificării muncii scriitorului ? 

— Remedierea fundamentală o văd în organizarea şi 
înmulțirea bibliotecilor orăşeneşti şi săteşti şi a ateneelor 
populare. Ruşii sunt un popor de mari cititori şi cititori 
de cărți bune. Criticul Mihalache Dragomirescu îmi po- 
vestea că, aflîndu-se în timpul războiului trecut re- 
fugiat la Harkov, a remarcat cu surprindere că bucătă- 
reasa lui citea în mod frecvent pe Tolstoi şi pe Dostc- 
ievski. 

Aşadar, mai întîi statul trebuie să intervină înființând 
peste tot biblioteci ; să nu existe sat sau orăşel fără bi- 


422 


blioteci : al doilea : trebuie cultivat gustul pentru cetit 
şi gustul însuşi. 

Continuindu-şi interesantele declaraţii, d. prof. Vianu. 
adaugă după un moment de gindire : 

— In măsura democratizärii şi ridicării nivelului cul- 
tural al poporului, se va îmbunătăţi şi soarta cărţii. Scri- 
itorii trebuie să dorească ridicarea nivelului economic al 
poporului, nivelul economic condiţionînd pe cel intelec- 
tual ; soarta literaturii române este strîns legată de suc- 
cesul democraţiei. 


— Știm că la trecutele alegeri de la Soc. Scriitori- 
lor Români ati candidat pe o listă în frunte cu Mihail 
Sadoveanu. Dacă erati ales în comitetul Societăţii, ce 
măsuri eficace ati fi luat pentru ocrotirea scriitorului ? 

— Statul, printr-o politică culturală, are primul rol 
în suplearea indiferentii faţă de carte ; el trebuie să su- 
pleeze ceea ce este insuficient în pregătirea gustului şi 
rîvnei cetitorului. 

Mă întrebi ce aş fi făcut dacă veneam în comitetul 
S.S.R.-ului ? Aş fi întocmit o lege a bibliotecilor — co- 
munale şi săteşti— numai ele fiind în stare să sporească 


şi numărul cititorilor de carte românească şi —- prin 
aceasta — situaţia autorului de cărţi. Ca şi în Rusia so- 
vietică şi în ţările înaintate ale Occidentului — unde este 


o adunare de oameni, să fie o bibliotecă. Tot procesul 
civilizaţiei noastre moderne se datoreşte inițiativei sta- 
tului. 

— Cum vedeţi problema editurii în genere şi în spe- 
cial ca director de editură ? 

— Recunosc organizaţia şi dezvoltarea dată de pre- 
decesorul meu, d. profesor AL' Rosetti editurii Fundati- 
ilor Regale, precum recunosc activitatea sa rodnică şi 
cu însemnate urmări în domeniul cultural şi editorial 
de două decenii încoace. 


In ce priveşte editura noastră, la secţia editurii pe 
care o conduc s-a contopit fosta Fundaţie culturală Re- 
gele Mihai I cu Fundaţia pentru literatură şi artă. Fun- 
datia culturală initiase şi lansase „Cartea satului", un 
model de înfăţişare grafică aleasă şi în care s-au publi- 
cat scrieri din toţi scriitorii noştri reprezentativi ce scriu 
pe gustul şi pe înţelesul poporului. Extinzînd rolul acestei 
colecţii, am înfiinţat „Cartea muncitorului” care va pu- 
blica primele broşuri în linia colecţiei : Ion Pas: Lumea 


423 


noasträ, St. Baciu : Antologia muncii, G. Spina : Din is- 
toria românismului social, G. Ivascu : Stakhonov şi Stu- 
khonovisnwl şi Stefan Tita: Mai multă omenie. Apoi 
vom sistematiza colecţiile vechi, creînd alte noi: „Biblio- 
teca de cultură modernă", în care vor intra cărţi de 
popularizare ştiinţifică din toate domeniile şi „Biblioteca 
de literatură universală", în care vom da traduceri din 
marii scriitori ai lumii, dar mai ales din ciclul clasicis- 
mului universal. 

Voi actualiza colecţiile care sunt deja bunuri cîşti- 
gate, voi tipări cîţiva autori ruşi, Oblomov de Goncearov, 
Nenorocirea de a avea prea multă minte de Griboedov, 
Nuvele de Cehov şi povestiri de Puşkin, vom da pentru 
prima dată în traducere românească opera lui Marcel 
Proust, care va însemna desigur o etapă în dezvoltarea 
limbii române, în sensul că ea este supusă îa o mare 
încercare de mlădiere şi preciziune prin această tălmă- 
cire. 


In colecţia „Scriitori români vechi şi moderni" vom 
scoate Scrierile istorice ale lui M. Kogălniceanu, dispă- 
rute de o sută de ani din circulaţie ; în „Biblioteca de fi- 
losofie" e gata de apariţie lucrarea regretatului profe- 
sor Petre Andrei : Filosojia valorii, publicată de Dimi- 
trie Gusti, şi a ieşit zilele astea importanta lucrare a 
d-lui profesor Anton Dumitriu: Paradoxele logice şi e 
sub tipar volumul /ndividualitate si destin de Ion Biberi. 

în colecția „Scriitori români contemporani” am an- 
gajat şi vom tipări în anul acesta volumele Menţiuni cri- 
tice, voi. V, de Perpessicius, Cartea Oltului de Geo 
Bogza, Revolte de F. Aderca, Album de familie, de 
L. Demetrius şi cîteva volume de versuri de : Mihail Ce- 
larianu, Camii Baltazar, Emil Isac, Ion Vinea, Magda 
Isanos, Dimitrie Stelaru şi Radu Teculescu. 


Camil Baltazar 


1945 


D-l Tudor Vianu priveşte un teanc de volume, aşe- 
zate în ordine pe birou. 

—+ Sunt cărți recente. Am printre ele un studiu de 
Jankelevitch. Nu-mi pare adevărat. 

— Asupra minciunii ? 

— Nu. Văd că te interesează problema. Ai citit car- 
tea d-lui C. Georgiade, Originile magice ale minciunii 
şi geneza gîndirii, despre care ţi-am vorbit ? 

— Nu încă. Nici nu am deschis-o, deşi o am pe masa 
de lucru. îşi aşteaptă rindul. Tema îmi pare, însă, ciu- 
dată. E, fireşte, o impresie de necunoscător al argumen- 
tării autorului. Dar mentalitatea magică, a omului din 
paleolitic, îmi pare greu conciliabilă cu minciuna. 

— De ce ? întreabă d-l Vianu. Primitivul actual, care 
prezintă trăsături comune cu omul preistoric, practica 
minciuna şi faţă de ceilalți şi față de sine. întîlnind, de 
pildă, un leu, nu-şi spune, pentru a se încuraja: e o pi- 
sica ? 


— Nu iau faptul izolat, ci-l integrez într-o structură, 
aceea a mentalităţii magice. Primitivul priveşte si inte- 
lege lumea nu numai prin participare, ci prin identificarea 
totală a planurilor de existență într-un complex: este 
ştergerea diferentierii dintre subiect si obiect,, dintre cauză 
şi efect, dintre percepție şi reprezentare. E o contopire a 
tuturor faptelor lumii, conducindu-l, de altminteri, la 
identificarea imaginii scrijelate pe pereţii peşterii ca însuşi 
animalul reprezentat. Imaginea nu e simbolul animalului 
— ci însuşi animalul. Operația magică le topeşte în ace- 
easi realitate. De asemeni, în momentul cînd primitivul 
se îmbracă în pielea unui animal pe care vrea să-l vi- 
nete, el nu o face pentru a-l înşela, a-l minţi, ci pentru 


425 


câ el se identifică animalului, pentru că el e, în acel mo- 
ment, animal ! 

Unde mai poate fi, în aceste condiţii, loc pentru min- 
ciună, pentru simulare, pentru transfisurarea intentio- 
nală a realității sau pentru negatia ei ? 

D-i Vianu nu răspunde. Răsfoieşte preocupat într-un 
dosar, în care caută notări autobiografice şi indicaţii ce 
ne vor sluji în prospectia pe care o vom începe. înțeleg 
că ascultă cu urechea distrată. Continuu totuşi, arătind că 
origina minciunii trebuie căutată într-o mentalitate 
post-magicä, în care diferenţierea planurilor lumii e să- 
vîrşită, în care subiectul se desparte de obiect, în care 
apare expresia simbolică, semnul convenţional al unei 
realităţi exterioare sau de suflet, în care se afirmă în- 
tr-o formă sau alta o revoltă a omului împotriva reali- 
tății, închei, în atenția mereu distrată a d-lui Vianu : 

— Mi se pare caracteristică, de altminteri, reputația 
vechilor elini de a fi fost mari mincinoşi. 

Dar, ca să ajungem la preocuparea noastră, îngăăui- 
ti-mi să observ că alături de minciuna intențională, tre- 
buie să menţionăm şi minciuna implicită, involuntară, 
amägirea de sine, deplasarea lentă a perspectivelor şi 
chiar deformarea faptelor din partea celui ce-şi propune 
să-şi facă, într-o biografie, un portret mental. 

— Adaugă, reia însufletit d-l Vianu — poate pentru 
că sfirsisem digresia — adaugă, te rog, greutatea alege- 
rii faptelor ce trebuie amintite, ca şi neputinta de a 
spune tot, din motive de discreţie sau din neputinta de 
a face o alegere în mulţimea datelor ce ar putea fi men- 
tionate. 

— Putem ocoli greutatea, trecînd peste partea anec- 
dotică şi stăruind asupra semnificaţiilor şi evoluţiei inte- 
rioare, a portretului moral. Este metoda pe care ne-o 
putem propune. 

— Mărturisesc, adaugă d-l Vianu, că nu sunt deloc 
strein de atari preocupări. Am aci, printre pagini, o 
schiţă autobiografică, pe care ţi-o voi citi; am amintiri 
asupra cîtorva scriitori, în parte publicate ; am, mai ales, 
un autoportret spiritual, pe care l-am scris de mai multă 
vreme. 

— Vă voi cere îngăduinţa de a-l reproduce. Dar aceste 

mărturii Sunt tirzii, rodul omului format. Ar fi, poate. 


426 


pieferabil să urmărim linia evolutivă a devenirii dvs. mo- 
rale. Să încercăm un fel de embriogenie spirituală. 

Aşadar: sunteţi născut în anul 1897, la Giurgiu. Care 
au jost primele dvs. amintiri? Datele acestea mi se par 
pline de interes. Afit pentru virsta de la care datează, 
cît pentru claritatea şi mai ales semnificaţia lor psiho- 
logică; nu dezvăluie, desigur, numai o calitate a memo- 
riei; revelează aptitudini senzoriale, înclinații, interese 
sau atitudini mentale, care se vor dezvolta mai tîrziu. 
Poate că veți stărui asupra acestui punct, asupra căruia 
S-au oprit îndelung o seamă de psihologi şi pe care îl 
subliniază un scriitor ca R. Kipling în cartea lui de amin- 
tiri: ,dati-mi primii şase ani ai vieţii unui copil; nu am 
ceface cu restul”. 

— Primele mele amintiri sunt, fireşte, foarte con- 
fuze. Datează din epoca primilor paşi. întrevăd o ca- 
meră foarte mare. un fel de culoar, în care păşesc ne- 
sigur, poate înspre tatăl sau mama mea. Apoi, o perioadă 
fără amintiri, pînă înspre cinci sau şase ani : revăd o gră- 
dină mare, cu arbori mulţi şi vegetaţie bogată ; într-un 
loc, resturile unui obuz din războiul de la 1877. Aşadar, 
imagini conturate, interes pentru cele de dincolo de mine. 
Dar trebuie să adaug amănuntul curios că înspre aceeaşi 
epocă am fost urmărit de un sentiment de tristeţe, pe 
care l-am şi mărturisit mamei camaradului meu de joc. 


în urmă, aceste unde de tristeţe m-au copleşit ade- 
sea, la intervale. Am deosebit în numeroase rînduri al- 
ternante de elan şi depresiune, semn al unui tempera- 
ment ciclotimie. D-ta le cunoşti ? mi se adresează d-l 
Vianu. Sau d-ta apartii celeilalte categorii, sehizotimice ? 


— Fireşte, dar unele stări nu exclud pe celelalte 
Ai'em acum destulă înțelegere a sufletului uman pentru 
ca să nu separäm cu hotărire frontierele şi să acceptăm 
în aceeaşi viață coexistenta stărilor disparate şi chiar 
opuse. De altminteri, diagnosticul, psihiatric, atunci cînd 
e făcut cu înțelegere, presupune mai totdeauna atari in- 
terferente. 


— N-am mărturisit starea mea de tristeţe mamei 
mele, reia d-l Vianu, poate pentru că o vedeam foarte 
distrată, aproape absentă. Mi-o amintesc fredonînd mereu, 
ca gîndul în altă parte. în bună măsură, îi seamăn, ca as- 
pect corporal. Era mai degrabă scundă; mai tîrziu în- 
cepuse să se îngrase. Ducea o viaţă foarte retrasă; ci- 


427 


tea foarte mult; îi plăcea muzica ; era o cititoare pasio- 
nată şi cunoştea mai multe limbi. Avusese o educaţie 
îngrijită, de pension, ca toate fetele de bună condiţie 
de pe acea vreme, dar cred că depăşea condiţia obişnuită 
a acestei categorii printr-o viață lăuntrică bogată. À mu- 
rit în vîrstă de 45 ani, pe vremea cînd aveam 15 ani. 

Tatăl meu a fost mult mai ferm, aş spune despotic. 
Era un spirit riguros, format în disciplina meseriei lui 
— era medic — şi avea şi sentimentul prestigiului pro- 
fesional. Demnitatea lui socială implica purtarea redin- 
gotei. Era un om distant şi înţelegea să păstreze rapor- 
turi sociale rezervate. îi plăcea fastul : armata, uniforma, 
decoraţiile. Era foarte instruit. Studiase în Germania, 
unde audiase pe Virchow'; la Paris, asistase la lecţiile 
lui Charcot'; îşi completase cunoştinţele profesionale 
la Londra. Faţă de noi, copiii, era sever. îmi amintesc 
că m-a bătut odată... pentru că îi furasem nişte mărci! 

— Care a fost limba dvs. maternă ?. 

— Româna. Părinţii vorbeau însă între ei frantuzeste 
în mod curent: era în atmosfera vremei. Prima limbă 
streină pe care am cunoscut-o mai adîncit a fost fran- 
ceza ; germana a urmat mai tîrziu. 

Care a jost evenimentul cel mai impresionant pe 
care l-aţi trăit înainte de intrarea la şcoala primară ? 

— Ştiu eu? Poate că Dunărea... cheiurile... vasele de 
pe Dunăre... insulele din mijlocul apei şi, afară din oraş, 
viile pe care le vizitam în răstimpuri, cu familia. 


— Aşadar, în esență, forme, culori, privelişti. Trebuie 
să înțeleg că sunteți un vizual ? 


— Nu. Sunt un auditiv. încă din copilărie am cu- 


noscut vraja muzicii. 

— Au fost stări emotive pure, sau asociate cu vizi- 
uni sau fenomene sinestezice ? 

— Nu, aceste fenomene le-am cunoscut mai tîrziu, 
din lecturi. Nu au fost lucruri trăite. Sunt un auditiv 
pur. 

— Să împingem, mai departe indiscretia Care mu- 
zică a găsit ecou în copilul ce erati la şase ani ? 

D- Vianu rămîne nehotărit. Răspunde şovăitor: 

— Mai mult Chopin; Schubert... lieduri... Schumann. 

— Se înțelese, muzica pe care o auzeaţi cîntată în 
casă, la pian. Vă întreb şi din pricini subiective. La ace- 


428 


easi virstă, fusesem copleşit de o arie a lui Wagner, au- 
zită la o „boite à musique”, pe care o aveam în casă. Este 
neînchipuit cît de profunde şi de violente pot fi uneori 
emoțiile muzicale ale copiilor de şase-şapte ani ! Dar ier- 
tati-mi aceste amintiri personale. V-as ruga să-mi evo- 
cati atmosfera familială în care v-aţi dezvoltat şi rapor- 
turile cu tatăl dvs. 


— Ah, tatăl meu avea o concepţie patriarhală a vieții 
familiale. Purta, de altminteri, barbă. Atît băieţii cît şi 
fetele îi sărutam mîna, pe care ne-o întindea, autoritar. 
Era. de bună seamă, rigid, dar drept. Pe cînd eram în 
vîrstă de patru-cinci ani, după nu ştiu care greşeală, 
m-a obligat să-i cer iertare ; faptul m-a îndurerat. Era şi 
foarte formalist. Poate că nu e de prisos să-ţi spun că 
raporturile dintre mine şi copiii mei sunt cu totul altele... 


— Am putea cuprinde acum, într-o vedere largă, 
ființa copilului care ati fost înainte de a intra în şcoală. 
Socotesc de mare însemnătate mărturia privitoare la 
viața interioară specifică a copilăriei, atît de diferită prin 
atmosferă, tonalitate emotivă şi nevoi sufleteşti de a 
omului de mai tirziu. V-as ruga să-mi vorbiti, anume : 
despre putinţa copilului ce ati fost de a proiecta în lume 
propriile dvs. fantasme, despre universul dvs. magic, des- 
pre chipul cum ati trăit şi cum v-aţi cufundat în bas- 
mele citite. Ce loc a avut „visul treaz”, în viaţa dvs. in- 
fantilă ? Dar nevoia de singurătate, de explicaţie a ne- 
cunoscutului ? Cum s-a răsfrînt lumea în mintea dvs. 
de copil ? 


— Nu am avut o copilărie, mitică, fabuloasă. Am trăit 
puţin în lumea basmelor. Cred că lecturile mele în această 
epocă şi în cea care a. urmat, în timpul şcolii, au fost 
foarte restrînse. Am cunoscut, fără îndoială, visul treaz, 
dar nu în forme exagerate. Am avut, în schimb, senti- 
mentul vieţii imediate şi al peisajului. Am cunoscut vo- 
luptatea intimă a după-amiezelor de vară toride, cînd ră- 
mîneam în casa cufundată în linişte, în lumina filtrată 
prin geamurile acoperite cu hîrtie albastră; am căutat 
retragerile umbrite ale grădinii stufoase ; m-am bucurat 
de căldura verii, de pulsatia vegetală, pe care o simţeam 
bătînd în jur. 

— Aşadar, dacă îmi fngäduiti o formulă mai cuprin- 
zătoare, erati un contemplativ şi un senzorial mai de- 
grabă decît un retras în imaginile visului. 


429 


UN NOU PRAG 


— Şcoala primară, reia d-l Vianu, nu mi-a înlăturat 
distracţia, risipirea ; am avut totuşi succese şcolare, mai 
cu deosebire la compoziţie. învăţam cu destulă uşurinţă ; 
aveam şi am si acum o memorie foarte exactă ; rețin cu 
uşurinţă versurile. Raționamentul abstract mi-a fost fa- 
miliar de timpuriu, dar matematicile au rămas depărtate 
de structura mea mentală. Aceasta nu înseamnă că am 
fost obtuz, strein cu totul de tot ce e calcul şi operaţie 
matematică. Mi-a plăcut jocul. 

— Ați impins jocul pînă la violență? Vă amintiți 
de bătăi primite sau aplicate camarazilor de joc ? Mă 
gindesc la gradul combativitätii dvs. infantile. 

— A fost moderată. 

— Mă urmăreşte nevoia de a stabili o legătură între 
căutările cărturarului de mai tirziu şi curiozitätile copi- 
lului de a-şi explica lumea. Nu ati importunat pe părinţii 
dvs. cu întrebări asupra cauzelor fenomenelor naturale, 
asupra cauzei vintului sau a luminii lunare, de pildă ? 

— Nu-mi descopăr curiozitäti timpurii. N-am fost un 
precoce, un Wunderkind. 

— N-ati avut vreo dragoste, vreo exaltare ? 

—Nu.! 

— Pentru a reveni, nu puteţi lega cu nimic din su- 
fletul copiluhii de atunci nevoia de temeinicie, de mer- 
gere în adine, ce vă defineşte acum ? 

— Jaräsi, nu. 

*— Frati un copil credul, uşor de înşelat de minciu- 
nile sau exagerările camarazilor de joc ? 

— Nu cred. 

—" Aţi cultivat minciuna, minciuna gratuită, instin- 
ctivă ? 

— Nu-mi amintesc. 

— lertati-mi stăruința, dar socotesc lucrul plin dc 
însemnătate. Văd în minciună germenul revoltei imagina- 
ției împotriva realităţii, a constringerii imediate a realu- 
lui. Căci, pină la urmă, ce e filosofia decit transcenderea 
cotidianului, a imediatului, uneori negarea lui. 

D-IT. Vianu, instalat comod pe scaunul de la masa de 
Scris, îşi schimbă poziţia. Bănuiesc că nu pare mulțumit 
de o nouă cotitură, care schimbă direcția centrală a gin- 


dului. Obiectează totuşi după o clipă: 
430 


— Treci uşor peste rolul experienţei de fiecare zi şi 
al bunului-simt. 

___Nu trec, le accept, dar afirm că trebuie să facem 
distincții. Empiria ne conduce, împreună cu reflectia, la 
negarea simțului comun, care nu trebuie confundat cu 
bunul-simt. Toate disciplinele de gîndire au suferit cite 
o revoluţie copernicană, nu numai astronomia. In pri- 
mul rînd, filosofia prin Kant, apoi biologia, fizica... Peste 
tot, aceeaşi repudiere a simțului comun. 

— Uiţi evidența si bunul-simt cartezian. Şi apoi, ce 
este intuiţia bergsoniană, decît o cuprindere metafizică 
a imediatului ? Dar pragmatismul? 

— Nu pot nega, desigur, semnificaţia pragmatismu- 
lui ca teoretizare a unei concepții utilitariste. Dar bu- 
nul-simt cartezian nu este decit un alt nume al raţiunii; 
iar intuiţia bergsoniană presupune, epistemologic, o ajun- 
gere pină la absolutul ascuns în lucruri. Cred, prin ur- 
mare, că, în bună parte, gindirea înseamnă revoltă îm- 
potriva simțului comun şi a gîndirii omului de pe stradă 

Să reluăm însă firul. Ajungem în pragul virstei de 
zece ani. 

— Virsta de zece ani înseamnă, pentru mine, 1907. 
Amintirile sunt vii. îmi revăd părintele venind zorit 
acasă şi îndemnîndu-ne să ne facem bagajele, pentru a 
trece Dunărea, la Rusciuk : oraşul urma să fie atacat 
de mulțimile răsculate. Primejdia a fost însă înlăturată. 
Am rămas în oraş. Tatăl meu, în calitate de medic al în- 
chisorii, a proteguit pe Vasile Kogălniceanu, unul din ca- 
pii mişcării. Mai tîrziu, în urma achitării unora din răs- 
culati, tatăl meu, care fusese  prim-jurat Ia judecarea 
acestora, a fost mutat la Slatina.. Am cunoscut acolo o 
primenire de peisaj. 

D-l Vianu zimbeste. 

— Acolo, un elev de liceu, poate mai în vîrstă decît 
mine, mi-a vorbit despre Schopenhauer. A adăugat apoi 
că lectura acestui filosof este atît de primejdioasă, încît 
cei ce-l înțeleg cu adevărat înnebunesc. Faptul m-a im- 
presionat. Am întrevăzut atunci riscurile marilor înăl- 
timi ale gîndirii. 

— Cette chose dangereuse, la pensee — cum scrie 
undeva Taine. 

— în acest timp au avut loc o seamă de evenimente 
cu adînc răsunet moral asuprä-mi : lectura poeziilor lui 


431 


Eminescu, înspre 12—13 ani, adevărată revelaţie ; moar- 
tea mamei mele, care m-a îndurerat nespus ; începutul 
marilor lecturi, apoi, prin liceu, primele mele poezii. 
Am intrat în liceu în 1913, la „Gh. Lazăr", şi anii po- 
lari s-au urmat fără întîmplări deosebite. 

— Trebuie să înțeleg că este vorba de o creştere or- 
ganică, fără criză de adolescenţă ? 

— Nu am cunoscut, propriu vorbind, o criză adoles- 
centă. Am cunoscut însă pasiunea absorbantă a lecturii. 
Am început prin lecturi în limba franceză. Era epoca 
în care am citit de toate. 

— Nu puteți da titluri, autori ? 

— Cu deosebire, literatură : Balzac, clasici francezi ; 
critică literară : Faguet. 

D-l Vianu se opreşte, caută. Risc o întrebare : 

— Renan? 

— Desigur, Renan, Taine, apoi scriitorii pe atunci la 
modä, Nordau, Arreat. 

—e in filosofie ? 

— Amintirile sunt confuze. Mărturisesc că... a, da, 
iată : Ribot, James. In ştiinţă, Gustave le Bon, FeliK le 
Dantec. 

— Astronomia v-a interesat ? 

D Vianu răspunde repede : 

— Desigur. Am citit pe Flammarion. 

— îmi puteți da titlurile cărților citite atunci ? 

— Nu. 

— Aş putea trage, în acest caz, încheierea că aceste 
lecturi nu au reprezentat pentru dvs. evenimente inte- 
lectuale hotăritoare. Dar am putea lămuri alte lucruri: 
ati trăit pînă în pragul virstei de optsprezece ani o dra- 
mă religioasă ? Aţi cunoscut chinuitoare întrebări etice, 
asupra propriei conduite, asupra binelui şi răului ? Aţi 
trăit o suferință a nevoii de cunoaştere ? 

— Toate acestea au venit mai tîrziu. Pe această 
vreme experimentam ; mă răspîndeam în afară: mă în- 
tregeam. Nu aveam nici măcar o viziune limpede a ceea 
ce aveam să devin mai tîrziu : aş fi vrut să devin medic. 

— V-aţi descoperit, totuşi, măcar confuz, o vocaţie. 

— Fără îndoială, dar în vremea ultimilor ani ai li- 
ceului. 

— Evenimentul e în legătură cu vreo înriurire exte- 
rioară ? 


432 


— E rodul unei învățături şi al unui dascăl: H. Frol- 
Jo, care mi-a arătat bogăţia limbii şi literaturii latine, 
a expresiei concise şi exacte. De aci porneşte o întreagă 
evoluţie. Limba latină nu mi-a dat numai o disciplină 
de gîndire şi de expresie, ci şi un stil de viaţă. Vedeam 
în această lume un fel de apreciere aristocratică a vieţii, 
o depărtare de plebeismul intelectual, care nu se poate 
exprima decît confuz şi prolix. Am descoperit un ideal: 
al expresiei corecte, elegante şi concise. Am descoperit 
o parte din frumuseţea şi adîncimea uneltei noastre de 
expresie : Cuvîntul. Am scris atunci şi un sonet. 

Pot răspunde, acum, întrebării d-tale: evenimentul 
adolescenţei mele a fost complexul latin. De aci a iz- 
vorît şi o încercare literară: o tragedie, Didona. Deslu- 
şeam în această lume de valori, după cum ţi-am spus, 
nu numai o călăuză literară şi psihologică, dar şi un mij- 
loc şi un îndemn de cunoaştere a omului. 

— O introducere la umanism. 


[Ion Biberii 


[1949] 


INTERVIU CU TUDOR VIANU DESPRE 
MAIESTRIA STILISTICA 


Obisnuiti sä-l ascultäm pe acad. Tudor Vianu numai din 
amfiteatru, ca studenti, sau ca audienti din säli publice, cu pri- 
lejul unor evenimente culturale deosebite, cunoscîndu-i ţinuta 
gravă, severă a expunerilor, în domeniul literaturilor şi artelor, 
eleganța şi poezia expresiei, ne-am gîndit dintru început la di- 
ficultatea unui interviu care, prin natura sa. presupune mij- 
loace şi împrejurări mai cotidiene. Potrivite catedrei şi studiilor 
smple, cu- aparat ştiinţific complex, problemele de estetică, de 
subtilă cercetare a literaturii universale se împacă mai puţin ca 
intervalul care ţine, oricum, de „genul scurt" al publicisticii cu- 
rer>te. Prin întrebările transmise în scris profesorului Tudor Via- 
mi am socotit că vom obţine totuşi cîteva sugestii pe linii mari 
de ordin estetic, intentionînd, în acelaşi timp, să putem mijloci 
tînarului cititor posibilitatea unei cunoştinţe mai apropiate cu 
profesorul şi omul de ştiinţă care în anii noştri, de la catedra 
universitară şi prin scrieri în mod deosebit pretuite, a contribuit 
la pregătirea a numeroşi filologi, cercetători ai literaturilor, cri- 
tic i, editori, din generaţia tînără. 


— înțelese în aportul lor la cultura noastră — pe 
care ati gîndit-o mereu în relaţiile ei cu cultura univer- 
sală — studiile dvs. de estetică şi prodigioasa dvs. acti- 


vitate multiplă in domeniul literaturilor sînt astăzi apre- 
ciate în mod public drept contribuţii superioare de or- 
din ştiinţific. Nu mai putin — o contribuţie originală la 
o estetică pusă sub semnul unor cerinţe sociale contem- 
pcrane- generoase. Ati putea mărturisi tinerilor ceva din 
reflectiile dvs. asupra sarcinilor actuale ale esteticii, des- 
pre locul ei de seamă în complexul de activităţi înalte 


434 


ti de atitudini culturale fertile, desfăşurate în condiţiile 
desävirsirli construcției socialiste ? ' 

— Întrebarea dvs. îmi arată că atribuiti esteticii un 
caracter normativ. Mă rînduiesc bucuros alături de păre- 
rea dvs., deoarece estetica, avînd ca obiect una din va- 
lorile culturii omeneşti, este limpede că judecätile ei 
nu pot avea un simplu caracter de constatare. Cine stu- 
diază arta, ca estetician, este adus să o confrunte, în rea- 
lizările ei, cu idealul pe care şi-l face despre artă şi să 
pronunţe judecăţi de valoare. Acest caracter general al 
esteticii dobîndeşte o dezvoltare deosebită în epocile 
în care arta căutîndu-şi drumuri noi, este firesc ca şi 
reflectia asupra ei să confrunte necontenit noile creații 
cu conceptul ei despre artă. 


Fără să exagerez însemnătatea pe care gîndirea este- 
tică o poate avea asupra creaţiei artiştilor, întreaga ex- 
perientä a istoriei arată că cercetările esteticii n-au ră- 
mas niciodată fără influenţă asupra artiştilor. Normali- 
zarea estetică este un moment al creaţiei şi, cu acest rol, 
putem să-i recunoaştem şi locul pe care-l deţine în miş- 
carea artistică a vremii noastre. 


Aş dori însă să precizez că, adeseori, esteticienii au 
lucrat cu un concept al artei format în faze anterioare 
ale istoriei culturii şi că, de aci, rezultă pentru esteti- 
cian obligaţia de a îmbogăţi şi de a lărgi conceptele ei 
fundamentale. Nu pot pretui deloc pe esteticianul diso- 
ciat de mişcarea artistică a vremii, închis îh cercul achi- 
ziţiilor unei epoci anterioare a culturii. învăţ ceva nu- 
mai din cercetările estetice în care simt suflul înnoitor 
al timpului. Normalizarea estetică pare utilă numai 
atunci cînd nu este practicată de oameni învechiti. 

— In Sfera atit de largă a unor preocupări estetice ac- 
tuale, s-a reliefat in ultima vreme o temă care a suscitat 
interesante dezbateri (nu o dată polemice !) şi pe care 
tinerii o urmăresc cu atenţie *; mai ales tinerii care-si 
dedică munca fie studiului literaturii, fie unor aspira- 
til scriitoriceşti. Tema priveşte munca artistică, impor- 
tanța concepției în artă, raportul dintre reflecţie şi 
spontaneitate sau fantezie. Tinerii — printre care foarts 


* Ne referim, după cum cititorul a remarcat, la recentul 


dialog din paginile  Contemporanului, între G. Călinescu si 
Al. Philipide (nota red.).: 


435 


multi pe care i-ati pregătit ca profesor şi care vă urmă- 
resc ca artist, critic şi om de ştiinţă — ar dori să afle 
părerile dvs. in aceste probleme ce privesc, de fapt, viața 
şi arta, artistul şi opera. 

— Sînt la curent cu controversa pe care o evocati. 
Am citit, în legătură cu ea, în publicaţiile noastre lite- 
rare, mai multe articole interesante. Dar, la drept vor- 
bind, nu prea înţeleg bine distincţia dintre „spontanei- 
tate" şi ,conceptie", ,reflectie" şi ,fantezie". Nu cumva 
se revine, o dată cu această nomenclatură, la vechea psi- 
hologie a facultăţilor ? Se pot face oare delimitări atît de 
precise între aceşti termeni, cum lasă să se înțeleagă acei 
care le întrebuinţează şi încearcă să introducă anumite 
contraste între ele ? 

Un artist are o anumită idee despre opera pe care 
doreşte să o realizeze. Zicem atunci că se găseşte în faza 
concepției. Dar în cursul executării operei sale, culege şi 
utilizează toate datele procurate de spontaneitatea fan- 
teziei lui. Dar nu cumva ideea însăşi a operei i-a apă- 
rut în împrejurări pe care nu le putea prevedea, prin ur- 
mare cu spontaneitate ? In timpul realizării, el desfăşoară 
apoi numeroase operaţii de adaptare a părţilor între ele, 
foarte multe acte de eliminare a detaliilor inutile sau 
de întregire, cerute de constituirea totalitätii. Functiu- 
nile inteligenţii şi ale imaginaţiei sînt tot timpul active 
în munca artistului şi se întrepătrund necontenit. Cum 
vreți să mă decid pentru una singură dintre aceste func- 
tiuni, recomandînd-o numai pe ea?  Pieluînd o veche 
maximă filosofică şi adaptînd-o la împrejurare, aş spune 
că, fără concepţie, opera este oarbă, şi că, fără fantezie, 
opera este vidă.' Nu pot pretui decît pe artistul în ace- 
laşi timp reflexiv şi imaginativ. 

___Tot în perspectiva utilității actuale — privind for- 
marea tinerilor scriitori şi a tinărului intelectual în ge- 
nere _ , „ socoti bine venite intervenţiile dvs. într-o 
chestiune referitoare la particularitätile activităţii de cri- 
tic literar, angajat în colocviul continuu de stabilire à 


436 


valorilor literaturii noi şi a sensurilor ei multiple. Există 
0 părere care consideră că operaţia critică trebuie făcută 
cu uscăciune, că vibrația intimă de artist, mărturisită, nu 
e proprie criticului autentic : ea ar voala obiectivitatea 
şi luciditatea observaţiilor... 


— Mă puneţi în faţa unei alternative pe care, în ce 
mă priveşte, nu mi-e greu s-o rezolv. Orice lucrare cri- 
tică porneşte de la impresia de artă. Fără „vibrația in- 
timă" despre care vorbiti dvs., unde va găsi criticul în- 
dreptarul judecăților sale ? Un critic, mai ales unul crea- 
tor de valori, adică cercetătorul care stabileşte valorile 
de artă ale epocii sale, porneşte neapărat de la ecoul 
trezit de opere în propria lui sensibilitate. Dacă n-ai un 
interes emotiv pentru artă, dacă operele acesteia nu stîr- 
nesc în tine reacţii spontane şi fine ale sensibilităţii, cer- 
cetarea critică nu este posibilă. în lumina acestor reacţii, 
1 se luminează criticului particularitätile operei, structu- 
rile ei delicate. Criticul care nu porneşte de la intuiţia 
emotivă a operei nu va putea spune despre ea decît lu- 
cruri cu totul generale, lipsite de interes. 

Dar după ce această primă etapă a fost depăşită, încep 
operaţiile de analiză, comparaţie, explicaţie, menite să 
întregească lucrarea critică. „Vibraţia intimă" nu este 
suficientă, dar este indispensabilă. 


— De asemenea, relativ la operaţia critică, în pri- 
vința unei chestiuni de mestesug mai 'puţin -atins de cri- 
ficii literari. Critica stilistică a lucrărilor literare luate 
in dezbatere nu numai că lipseşte adesea, dar există si o 
părere, tacit admisă profesional, că problema stilistică e 
de ordin secundar, în orice caz mai potrivită preocupă- 
rilor unui lingvist, de pildă. Ni se pare, de fapt, că ope- 
rația critică desfăşurată astfel eludează o problemă de 
valoare interioară a lucrărilor literare remarcabile. O 
recomandare din partea dvs. ar mări interesul tinerilor 
critici pentru o viziune mai complexă asupra creației 
artistice. 


— Cunosc părerea potrivit căreia problema stilistică 
ar fi de ordin secundar şi că, în definitiv, ea ar aparţine 
mai mult lingviştilor decît criticilor literari. Opera lite- 
rară este însă un fapt de expresie, o creaţie a limbii, şi 
studiul mijloacelor ei lingvistice nu mi se pare a fi nici 


437 


secundar, nici sträin de preocupärile legitime ale unui 
critic. Întregul continut al operei se comunicä prin limbä 
si nu există un alt mijloc de a lua cunoştinţă de mesajul 
ei decît pornind de la cuvintele, construcţiile şi de la 
întreaga alcătuire a contextului ei. Chiar tăcerile eloc- 
vente într-o scenă de teatru îşi dobîndesc semnificaţia 
prin locul în care apar în cursul unui dialog sau al unui 
monolog şi se leagă, ca atare, de restul comunicării ; sînt 
tot fapte de expresie. Percepția unui, conţinut este 
neapărat realizarea unei indicații de limbă. Dacă nu 
primim această constatare, trebuie s-o acceptăm pe cea- 
laltă, evident falsă, şi anume că ar putea exista continu- 
turi intelectuale independente de formele de limbă care 
le exprimă. 

Fiindcă socotesc că între gîndire şi limbă există o 
perfectă unitate,- cred că nu există o metodă mai bună 
de a preciza conţinutul unei opere decît observînd parti- 
cularitätile ei de limbă. Si deoarece conţinutul unei 
cpere literare corespunde viziunii unui artist original, 
cred că nu putem defini această originalitate decît prin 
studiul mijloacelor lui proprii de expresie, adică al sti- 
lului său. Este înţelesul criticii stilistice, despre care vor- 
biţi dvs., reluînd nişte cuvinte care au fost anexate, în 
ultimii ani, de terminologia noastră literară. 

Pătrunzînd pe calea cercetării stilului în intimitatea 
creaţiei literare, criticul vede deschizîndu-i-se toate 
perspectivele operii şi poate trece, mai departe, la cele- 
lalte operaţii de analiză, explicaţie şi valorificare, prin 
care lucrarea critică se completează. Critica stilistică nu 
este întreaga critică, dar este o parte oarecum obliga- 
torie a ei. 


— Ca. revistă de tineret, vă invităm la o scurtă dis- 
cutie despre munca tinărului editor şi despre înțelegerea 
pe care el trebuie s-o aibă asupra activităţii editoriale ca 
act de cultură. Colectivele de editori, formate în bună 
măsură din tineri, sînt angajate într-o misiune de mare 
interes public, efortul lor vizind nu numai realizarea 
u.:\i plan calendaristic de editare, ci înfăptuirea unei 
vaite şi consecvente configurări pe plan editorial a patri- 
moniului nostru literar şi a seriei remarcabile de opere 
contemporane. In diversitatea de probleme privind munca 
tinărului editor, probleme pe care le implică o asemenea 


438 


activitate înțeleasă ca act de cultură, vine desigur în dis- 
cutie si chestiunea împlinirii unor ediții moderne, stiinti- 
fic întocmite, care să oglindească, în fața unui public 
cititor exigent, procesul organic, complex, al literaturii 
noastre. Poate ati dori să ne vorbiti, la acest capitol, şz 
despre problema reeditărilor, de întocmirea unor serii de 
opere complete care să contribuie efectiv — la nivel 
superior — şi în cea ce priveşte efortul de revalorificare 
a moştenirii literare. 

*— întrevăd posibilitatea unei reeditări a marilor 
noştri scriitori într-o serie omogenă de ediții critice. 
Există, astăzi, numeroase realizări în domeniul publicării 
de ediţii ştiinţifice. S-a format, în editurile noastre, şi 
un personal înzestrat cu bune cunoştinţe, relative la 
problemele criticii de texte. Din acest punct de vedere, 
ne găsim într-un progres netăgăduit față de fazele ante- 
rioare. Filologii ţării ar trebui însă să se organizeze într-o 
acţiune colectivă, pentru a dota cultura noastră cu un 
corpus al tuturor scriitorilor clasici, prezentaţi prin ope- 
rele lor complete şi cu tot aparatul critic cerut de exi- 
gentele filologiei noi. Munca istoricilor literari ar fi 
mult uşurată cînd ei ar găsi, grupate în aceeaşi serie, în 
forma aceleiaşi prezentări şi cu un aparat critic consti- 
tuit după aceleaşi criterii, operele tuturor scriitorilor de 
seamă ai literaturii române. Cînd lucrarea aceasta va fi 
făcută, istoricii literari, liberati de sarcinile pur filolo- 
gice ale cercetării lor, s-ar putea consacra celorlalte teme 
impuse de cunoaşterea, explicaţia şi aprecierea operelor 
şi autorilor. 

Sînt cîțiva ani de cînd am propus Editurii Academiei 
R.P.R. un astfel de plan de lucru, primit cu interes. Un 
început a fost făcut prin punerea la cale a ediţiei critice 
a Operelor complete ale lui Al. Odobescu, al cărei prim 
volum va intra în curînd la tipar'. Seria trebuie însă 
continuată şi ea se cuvine să absoarbă şi celelalte initia- 
tive paralele, în curs de realizare. 

— La ce lucraţi în prezent, ce proiecte literare aveţi ? 

— Cer îngäduinta să nu răspund la această între- 
bare. Un simplu proiect literar este atît de departe de a 


deveni o operă! Intre proiecte şi opere se interpun 


439 


luptele, îndoielile, cazna autorului şi împrejurările mo- 
bile, figura enigmatică a neprevăzutului. Nu dispare apoi 
ceva din dinamismul unui proiect prin divulgarea lui ? 
Ceea ce vă pot spune este că, întocmai ca într-un lung 
trecut, continuu să stau aplecat asupra mesei mele de 
lucru, în răstimpuri întinse ale zilelor şi nopţilor mele, 
cu dorinţa fierbinte de a fi de folos cuiva. 


Hie Purcaru 


1963 


ARCADIA 


Arcadia e o tarä asezatä 

Sub ceruri cu lumină lăudată, 
Cuprinsă între ape, o străbate 

Un lanț de munţi. Păduri întunecate 
Aruncă umbra lor peste coline. 
Curg rîuri reci prin ea, şuvoaie line 
Se lenevesc cînd din zăgazuri scapă 
Şi tärmi de humă rod şi le adapă. 


Sunt ţări ştiute ce nu au hotare: 
Arcadia le are, fiecare 

E aşezat acolo din vecie. 

Oriunde s-ar întoarce, omul ştie 
Că va afla cetatea lui păzită, 
Grădina lui frumos împrejmuită. 
O calcă vîntul uneori, o-nghiatä 
Dar ea trăieşte-o vecinică viaţă. 


Cînd Marte tînăr urcă fum alene 
Pămîntul se acopere de semne, 

Enigme şi-arabescuri prea ciudate. 
Se-alungă nori pe zări întunecate, 
Plutesc mai sus — şi iată-le — se-mbină 
In pînze mari de navă şi lumină : 

O clipă stau, apoi le umflă vîntul 

Tîrînd în larg cu ele tot pămîntul. 


Cînd nestatornici ai plutirii meşteri 
Adorm în rîpe umede şi peşteri, 


443 


Va şti sâ spună limba omenească 

Torida pace, liniştea ce cască 

Şi înfierbîntă-n buruieni otrava ? 

Ce îngînate muzice afla-va 

Să cînte-adormitor povestea veche 
A brazdelor fecunde, la ureche ? 


Se-ndoaie lin în holde graminee 
Setoase roua nopţilor să bec, 

Tăcut se-ascunde-n gluga lui porumbul, 
Adormitorul mac, cu somn ca plumbul 
învinge firea bolnavă de-arsitä. 

Dar mîzga humei dulce urcă-n șiță ; 
Sfirsi teposul spic acum să iasă : 
Țăranul dur îl fulgeră cu coasă. 


Răstoarnă mămăliga lui rotundă 

Şi aburindă peste masa scundă. 

A azviîrlit pescar u-n balta lină 
Năvodul lui cel des : peşti de lumină 
Săltînd îi umplu coşul de nuiele, 
Poverile le cară-n spate, grele, 

Le spintecă tăioasa lui custură, 

Le fierbe şi le gustă cu măsură. 


A muls täranca ugerul ca fraga 

Şi brînza dulce i-a umplut desaga, 
A azvirlit în apa clocotită 

Ca luna, oul; l-a cules pe plită 
Albit. Prioru-n jar se rumeneşte 

în blana lui. Pelinul aromeşte 

Din cana de pămînt: ascultă! spune 
Un cint a vieţii pacinică minune. 


Privind lung, din pridvor, sub palma lată 


Ţăranului un cocostîre se-arată. 
Păşeşte-n brazdă prin trifoi şi-aglici 
Şi-i iese-n drum însulitat arici. 
Sobolul saltă sub movilă ; stupul 


Vibrează lung ; adoarme-n munte lupul, 


Dar iarna groaznic cînd orcanul muge 
Păroasa-i labă urs bătrîn îşi suge. 


Ii 


Aşa trăiau de veacuri arcadienii. 

Pe unde-au fost doar ierbile poienii 
Oraşele s-au ridicat în urmă: 

Vedeai pe-alocuri turle, unde-o turmă 
Păscuse, turn împodobit de piatră, 
Cîte-un castel pe unde a fost o vatră, 
Cîte-un portal sculptat : adeverinte 
Că se născură arte şi ştiinţe. 


Erau şi semne de înavutire 

A doinelor cu ode şi satire 

Scandate de strămoşi cu plete sure. 
Copii cu negrii ochi mirati, de mure, 
Tineau în mîni compasul şi echerul. 
Aflau cum se roteşte-n mersu-i cerul, 
Prea bucuroşi şi dornici a-ntelege 
Fiinţă, spațiu, număr, timp şi lege. 


Nu vreau să spun că-n ţara fericită 
Curgea doar lamură de grîu prin sită. 
E cronicarul mincinos de-aratâ 

Doar fața lucrurilor luminată 

Sau e netot cînd cîntă-n gura mare 
A vieţii neîntreruptă desfătare. 
Dacă-ţi ascunde chipul suferintii 

E cumpărat, şi-i zornăie argintii. 


în roata lumii pune sigur bete 
De-aude numai cîntec de ospete 

De nu-i înfige pinteni, telegarul 
Se-opreşte dacă vede doar hambarul. 
Pecetile de foc cînd nu le-apasă 

Pe mort îl scoate repede din casă. 
Cuvîntul mînios şi amărui 

Se potriveşte chiar cu arta lui. 


Sub antica, arcadica splendoare 

Pe arcadian o bubă rea îl doare, 

îi creşte-adesea-n bătătură pirul : 
Zîmbeşte-n glastra doamnei trandafirul. 


446 


Cînd milostenie cere ca ologii 

Il bat la scară domnii cu dîrlogii. 
îl suflă vînturi rele din cîmpii 
Şi-i mor de boală vite şi copii. 


Citeşte domnul, cufundat în carte, 
C-a fost cîndva, aievea, dar departe. 
Un înflorit şi parfumat ostrov, 

El pune deştul umed pe hrisov 

Şi dăruieşte domnului un munte. 
Nemsta, cu suvitele cärunte, 
încrucişează mîinile pe ie 

Şi i se-adunä-o lacrimă-n bărbie. 


Au nu este stăpîn în-tara lui? 

De ce atunci asprimea domnului ? 

îi ştie bine fel şi obîrşie : 

El stă aici din anul una mie. 

Pe domn l-aduse ape mari în ţară, 

îl duc apoi să-l scape de ocară. 

Se dă de-a fundul el, cînd vine-amarul, 
în scoici se-ascunde, ca mărgăritarul. 


Veniră domnii toţi în adunare 

Să chibzuiască legi şi îndurare : 
Frumos sunau cuvintele cîntînd. 
El prinse coasa lui şi, spumegînd, 
Căzură multi atunci în roata ei. 
Amnarul lui îi scapără scîntei 


Şi-aprinde-n ţară focuri, rînduri-rînduri, 


Şi domnii toţi căzură-atunci pe gînduri. 


in 


Povestea mea abia aici începe 
(încearcă-te, tu, minte, de-o pricepe). 
Trezit în faptul unei diminete 

Un arcadian, pe drum, dădu binete: 
—" Hei, noapte bună, frate ! dar cellalt 
Privi la el chiorîs şi supărat: 


— Ce-mi spune el de noapte si de lună? 


A-nnebunit vecinul ? Nu-i a bună! 


— Batjocurâ-i şi vorbă de ocară 
Să-i spună zilei noapte, iernei vară. 
Mă crede oare orb, mă crede tîmp 
Cuvintele cînd îşi suceste strîmb ? 
Să-i spui nevestei fată sau să-i spui 
Prea înălțate Doamne sclavului 

E ghiduşie, dacă nu cumva 

E vorbă otrăvită. Nu-i aşa ? 


Se duce omul nostru cumpănind 

Şi întîlneşte un creştin cerşind. 

Un ochi îi curge, altul îi lipseşte 

Şi gura-i pare că bolboroseste : 

—- Te-ndură de-un sărac fără vedere, 
Strein pe lume, fără de putere, 

Şi miluieşte-l, frate, cu ce-i vrea. 

Să te ajute Sfintä Vinerea ! 


Il umflă rîsul pe drumet şi cată 

Cu ochi mirat la iasma cea spurcată, 
în zdrente, fără nas, milog pe drumuri, 
Cu glas pitigäiat, dar plin de fumuri, 
De punga-i grea vorbind şi de moşia 
Bogată-n acareturi şi de via 

Ce tocmai a-nceput să dea în pîrg — 
Si, tot rîzind în sine, intră-n tîrg. 


Ce zarvă printre oameni, ce răscoală : 
Ivitu-s-a în tîrg ciudată boală 

(îl lämureste alt arcadian) 

Se-ncurcă limbile şi sunä-n van 
Trecîndu-şi-l din gură la ureche 
Cuvîntul arcadian, muşcat de streche. 
Anapoda răsună şi-n răspăr 

Cuvîntul despărțit de adevăr. 


Mari vorbitori, urcați pe catalige. 
Au început de-alaltăieri să strige 
Că-n fine este-n ţară libertate, 

Dar oameni trec cu coatele legate 


447 


Şi sunt zvîrliți de-a valma şi pe brînci Şi să le zici întocmai ei îţi cer, 


In blestemate temnițe adinei. Precum le-a rînduit un ienicer. 
Vorbesc de libertate, însă par îşi umflă glasul : totul e măreț, 
Că zic robie grea de Han-Tătar. Genial, neauzit şi peste pret : 

Cînd adevăr rostesc ei c-o să-ţi spună 
— Toţi oamenii au dreptul sfînt la muncă, Tu îi asculti, dar îl numeşti minciună. 
Un orator, sus cocotat, aruncă. 
Dar meşterului i-au răpit mistria. De Dumnezeu nu vor s-audă, dar 
Ciocanul, sula, acul şi mişchia. Cinstesc barbarii idoli în altar 
Nu-i muncă bună nici aceea care Şi îi păstrează-n patul lor de ghiatä, 
La fel e cu a hotului la sare. Icoanele cu bärbi le scot în piatä. 
Cînd deci cu drept la muncă te îmbie Proclamă tare țara că-i stăpînă 
Brat ferecat auzi sau silnicie. în graniţele ei, dar aspră mină 

S-o ferece cu lanţuri a sfîrşit : 
în scaun de judeţ nu vezi Dreptatea Nu înţelegi ce-ai auzit ! 


Cu marii ochi legați, ci strîmbătatea 
Privind justiţia cine-o dă şi-o cere. 


Balanta-i măsluită : după vrere IV 
Se-nclină acul ei şi drept n-arată 
Cît cîntăreşte fapta judecată. O, turn din Babei, neamurile toate 
Curată, toga omului din for S-au adunat cu limbi amestecate 
învăluie fătărnicia lor. Pe Dumnezeu din cer să îl doboare 
i Punînd osîndei scară să coboare. 
— Bogată-i ţara, spune oratorul ; Arcadia nu are zeci de limbi Aie 
Şi pentru prînz a-ntins stăpînitorul Dar două îi ajung de vrei să schimbi 
îmbelşugată masă : ce-a cules Un înțeles cu altul, mincinos : 
Din rod de cîmp şi ape mai ales. Aripi cu lanțuri, lipsă cu prisos. 
Dar celuia ce singur osteneşte Ş | ` 
Prin lege aspră hrana-i drämuieste, Căzut-a pe acradieni pedeapsă grea ? 
Ba chiar îi ia, sleită de la gură Trezeste-te, Arcadia ! ; 
Hoteste, biata lui dumicäturä. Vechi nedreptäti doreşti tu să răzbuni ? 
Dar fă-o-n limba ta. Mii de străbuni 
— Ştiinţa e tinutä-n cinste mare, Ti-au dat destule vorbe să alinte 
Au spus savanții chei în adunare, Sau să dezmierde pe acel ce minte, 
Dar cărţile porniră la topit Să pună-n țară rinduialä dreaptă 
Suspecte că un ochi le-a fost citit Tocmită după gînd şi după faptă. 
Şi ce-a rămas, pe raftul cel de sus, ia Ac . pe | 
Să nu le-ajungä nimenea le-au pus. Atunci cînd vei vorbi în grai curat, 
Stau gravi în jilt înalt, profesorali, Cuvîntul tău va fi adevărat. 
Spunînd ştiinţa lor de papagali. Străluce rodul bucuros în pom : 
Pe arcadian n-o să-l desparti de om 
Cuvintele-au căznit, le-au pus în jug Cuvîntul tău, lovit de beteşug, 
Tot două cîte două, ca la plug Cînd nu va spune foametei, belşug. 


449 


Rosteşte-l drept în faţa orisicui : 
Cînd nu-i al tău, nu e al nimănui: 


Ideile cu veşnic legămînt 

Se prăbuşesc ca idoli de pămînt. 

Se surpă şi dispar pe veci din lume 

Cînd nu le ştii adevăratul nume. 

Cînd libertate spui robiei, iar 

Dreptate nedreptätii, mie-mi par — 

Le strigä-n pieti, le tipäreste-n carte 
Oricît vei vrea — doar vorbe seci, deşarte. 


înalţă sus ideile eterne, 

O, arcadian, învaţă a le cerne 

Din praful şi din teaca lor de zgură, 
Redă-le astăzi vechea lor căldură ! 
Nu e nicicînd de două feluri, nici 
Cu două chipuri, capul de-l ridici 

Şi de priveşti cum odihneşte-n sine 
Cereasca boltă scăpărînd lumine. 


Asazä-ti rînduiala, dacă vrei 

Să o clădeşti puternică, pe stei 
De piatră, pe cuvîntul de un fel. 
Cu singuru-nteles cuprins în el. 
Si nedreptatea veche si cea nouă 
Aruncă-le departe pe-amîndouă. 
Cărarea ta s-o lumina în zare 
De vei reda cuvîntului crezare. 


PRESTIGIUL IDEALURILOR 


Printre multele consecinţe ale războiului, una care 
prezintă un interes teoretic, vrednică în adevăr a fi me- 
ditată, este aceea relativă la revizuirea cîtorva din pozi- 
tiile principiale ocupate de autorii marei încăierări. Au 
trecut mai bine de zece ani de cînd un conducător german 
declara cu o caracteristică impacientä : „Cînd aud vor- 
bindu-se de cultură îmi vine să scot revolverul şi să 
trag". Era vremea cînd în' oraşele Germaniei se aprin- 
deau ruguri de cărți şi cînd scriitorii, artiştii şi savanții 
erau urmăriţi pentru ideile lor, închişi în lagăre, izgoniți 
de pe catedre, siliți să-şi părăsească patria. Cuprinsi de 
o adîncă restrişte, multi din reprezentanţii spirituali ai 
Europei priveau spectacolul fără să aibă putinţa de a-l 
împiedica. 

Spiritul — se spunea — este atît de slab. Numai 
viaţa are putere şi ceea ce se petrecea în Germania părea 
a fi expresia unei erupții de forte vitale, menite să inti- 
mideze pe oricine şi-ar fi luat misiunea de a vorbi în 
numele spiritului şi al idealurilor lui. Am trecut pe 
vremea aceea prin Germania şi am revăzut vechile oraşe 
ale studenţiei mele, ocupate militäreste de un tineret 
paradind pe străzi, desfăşurînd steaguri, strigînd la răs- 
pîntii. Germania era mîndră de tineretul ei. „Suntem o 
națiune tînără", declarau reprezentanţii national-socialis- 
mului şi, în numele acestei tinereti, ei proclamau întîie- 
tatea valorilor vitale, a sîngelui şi puterii de reprodu- 
cere, a acelei fecunditäti biologice care urma să inunde 
toate spaţiile Europei cu valul ei nesecat' de oameni şi 
să-i asigure puterea şi stăpînirea asupra întregii lumi. 
Astăzi închid uneori ochii şi caut să adun într-o ima- 
gine totală această mare revărsare a vieţii: o mie, o 


453 


sută de mii, milioane de oameni tineri încâlcind grani- 
tele nationale, desfiintind statele, suprimînd libertăţile, 
practicînd în ţările învinse metodele unei terori care 
înfiorează şi uimeşte. Germania n-a fost niciodată o ţară 
cu granite bine stabilite sau impermeabile. Migratiunea 
germană este un fenomen care n-a încetat niciodată. în 
alte timpuri însă vedeam pe germani venind ca meşteri 
dibaci, ca muzicanți, ca negustori. Astăzi ei veneau înar- 
mati, într-o înaintare sistematică, sprijinită de multe mij- 
loace tehnice, cucerind tot alte pămînturi, impunînd o 
s-tăpînire crudă, în numele unei etice tineresti, dar fără 
iluzii. Cînd auzeau vorbindu-se de cultură şi de vechile 
idealuri înscrise în cărţi, acestor tineri le venea să tragă 
cu revolverul şi să aprindă ruguri de cărţi. 

De la o vreme războiul începu a lua o întorsătură 
pe care autorii lui n-o crezuseră posibilă. Victoria nu 
fusese atît de rapidă cum trebuia să fie după planul 
initial al agresiunii. Amînindu-se, ea devenea nesigură 
îndoiala intra în suflete. Admiratorii puterii tinereşti a 
Germaniei cădeau pe gînduri. Şi atunci s-a produs un 
fapt de cel mai mare interes pentru toţi cei cărora le 
place să distileze din spectacolul evenimentelor curente 
înţelesul lor mai general. De unde pînă la un moment 
dat, germanii vorbeau de drepturile tinereţii şi al pu- 
terii lor de a se multiplica, de pămînt, de pîine, de singe, 
de spaţiu vital, ei începură a vorbi acum despre cultură, 
despre libertatea popoarelor, de vechile tradiţii idealiste 
ale Europei, ai căror campioni se declarau a fi. Vechea 
propagandă germană era cinică, dar era sinceră. Propa- 
ganda mai nouă era idealistă, dar era prefăcută şi falsa, 
căci erau oare armatele germane cu adevărat apărătoa- 
rele libertăţilor, ale culturii, ale Europei ? Puteau oare 
să-şi asume cu dreptate aceste nobile titluri oamenii care 
invadaseră Polonia, Belgia, Olanda, Danemarca, Norve- 
gia, Franţa, Iugoslavia, Grecia, Rusia, acei care desfiin- 
taserä statul austriac şi cehoslovac, instauratorii meto- 
delor de deportare sau exterminare a unor întregi 
populaţii, prigonitorii artiştilor şi savanților din propria 
lor ţară, mînuitorii metodelor de constrîngere a gîndirii 
şi creaţiei libere în patria lor şi pretutindeni unde pu- 
terea lor se întinsese, dispensatorii acestor concepţii în 
toate ţările pe care trebuiau să le folosească în opera d« 
îngenunchere a întregului continent ? Oricît de relativ 


454 


ar fi înţelesul cuvintelor noastre, nu era cu putinţă sâ 
numim agresiunea universală luptă pentru libertate, pen- 
tru cultură, pentru tradiția europeană. Cred că puţini 
oameni s-au lăsat convinşi că germanii luptă pentru 
toate acestea. Mulţi au aflat însă cu acest prilej că lo- 
zincile spirituale ale omului trebuie să fie nişte mari 
puteri ale lumii, poate mai mari încă decît cele ale 
biologiei, dacă acei care le dispretuiau în realitate, se 
vedeau nevoiţi să le proclame cu atîta prefăcută căldură. 
Ipocrizia, spunea La Rochefoucauld, este omagiul pe care 
viciul îl aduce virtuţii. Viciul depune omagiul acesta pe 
altarul virtuţii atunci cînd începe să se simtă slab. 
Cîtiva filosofi germani, a căror operă a culminat în 
intervalul dintre cele două războaie, un Max Scheler, 
un Nicolai Hartmann, poposind în faţa problemei onto- 
logice, adică în fața aceleia relative la planurile realului 
şi a valorilor care se leagă de fiecare din acestea, au 
arătat că spiritul n-are nici o putere, că numai viaţa 
are putere. Cea mai profundă meditaţie a lui Descartes 
sau Kant nu poate muta din locul lui nici măcar un fir 
de praf. Este drept că gînditorii amintiţi adaugă că spi- 
ritul, deşi nu deţine puterea, deţine conducerea. Cum 
poate însă spiritul să conducă, dacă el este cu totul 
lipsit de putere ? Mi-e teamă că în doctrina impotentei 
spiritului conducător se ascunde negația radicală a valorii 
practice a spiritului, o demisiune totală a lui în fața 
forțelor mai active ale vieţii. S-ar putea spune că sin- 
gura putere a spiritului ar fi aceea de a limpezi ţintele 
imanente ale vieţii, dînd acesteia o direcție mai precisă, 
mai sigură de sine, în dezvoltarea acţiunii sale. Dar fă- 
cînd din spirit un lucrător în subordine, un advocatus 
diaboli, nu-i făgăduim, de fapt, orice valoare eficientă 
cît priveşte aşezarea practică a lucrurilor ? Dacă spiritul 
nu apare decît în urma impulsiunilor iraționale ale vieţii, 
pentru a le sistematiza şi limpezi, nu urmează că el ar 
putea să rămînă cu totul în afară din joc? La ce bun 
intervenţia acestui actor cu vocea slabă, chemat să su- 
blinieze acţiunile şi să le explice, cînd protagoniștii prin- 
cipali ai dramei, acei care o constituie de fapt sunt 
marile puteri ale vieţii : foamea, sîngele, sexualitatea ? 
Nu încape nici o îndoială : plăpindul actor poate rămîne 
mut, poate să se ascundă între culise, poate să dispară 
cu totul. Consecințele acestea au fost trase cu toată vi- 


455 


goarea, în cea mai antispiritualistă epocă a întregei is- 
torii moderne, epoca războiului german, pînă cînd arbo- 
rarea vechilor lozinci a dovedit că spiritul are totuşi o 
putere a iui, care se numeşte prestigiul. 

Interesantă lecţie a evenimentelor, vrednică a fi as- 
cultată cu toată atenţia! Din adîncimea celei mai mari 
înjosiri a lor, idealurile omului se ridică din nou şi apar 
refăcute. Prestigiul lor n-a ieşit deloc umbrit din această 
încercare; dimpotrivă. el se impune acum cu o nouă 
strălucire, din care toţi acei ce ar dori să lucreze împo- 
trivă-le pot învăţa că cea mai năvalnică putere a vieţii 
trebuie să li se subordoneze, nu numai pentru a-şi limpezi 
direcţia, dar şi pentru a obţine acea justificare, pe care 
n-ar putea-o ignora multă vreme, căreia, pînă la urmă, 
ar trebui să-i aducă cei puţin omagiul ascuns al ipo- 
criziei. 


1944 


Munca de editare critică a operelor lui Tudor Vianu a în- 


ceput în 1971. In pofida timpului ce s-a scurs de atunci şi cu 


toate meandrele unei lungi ediţii, volumele s-au succedat re- 


gulat, in linii mari după planul schiţat în volumul 1. 


Acest lucru este remarcabil, avînd în vedere că cele doaă 


decenii de cînd se lucrează la această ediţie au fost şi una din 


epocile cele mai confuze prin care a trăit România. 


Desigur că 
fiecare dintre' intelectualii ţării 


noastre şi-au ales propria cale, 


lămurită deseori în sfîşietoare crize de conştiinţă, dar conside- 


rată In cele din urmă de ei ca reprezentativă. Cu atît mai sur- 


prinzătoare apare în această lumină unitatea celor 14 volume 


publicate la Editura Minerva şi continuitatea de interes ce i-a 


reunit pe cei patru (incepînd cu volumul de față, cinci) 


îngriji- 
tori ai ediţiei. Primii trei nu se mai află în 


târä şi de aceea sa 
impune să le reamintim numele. Sorin Alexandrescu, Matei Căli- 
nescu şi Gelu Ionescu au iniţiat publicarea, după norme critice, 
a operelor lui Tudor Vianu. Lor le-a revenit onoarea dar şi di- 


ficultätile inerente unei asemenea întreprinderi, în condițiile 


es- 
caladei presiunii ideologice şi politice pe care am trăit-o cu 
toții. Faptul că toţi trei, într-o gradatie neiertătoare ca şi epoca 


prin care am trecut, au întrerupt, prin consecinţa inevitabilă a 
căii pe care şi-au ales-o, lucrul la ediţia de față nu le va pu- 
tea fi imputat însă niciodată. Spre a fi înțeles, 


gestul lor T-a 
trebui luminat cu această făclie tragică: 


despărţirea forțată 
a discipolului de maestru în cadrul unui sistem 


lorile erau sechestrate şi revendicate exclusiv 


în care va- 


în favoarea unei 
Românii care nu înceta să devină mai uluitoare şi 


mai postisä. 
Astfel, cu toate că multi s-au întunecat 


văzînd cum elevii se 
socotesc obligaţi să părăsească trupul simbolic al 


profesorului, 
«am fost destui şi aceia care ne-am bucurat în 


telegînd că în 


459 


conştiinţa lor este adine împlîntat şi că rodeşte cuvîntul acestuia, 
pe care toți cei apropiaţi l-au înțeles ca fiind un cuvînt moral. 

Din 1983, după o lungă colaborare cu Gelu lonescu, George 
Gană, de asemeni elev al lui Tudor Vianu, şi-a asumat conti- 
nuarea ediţiei, din care a mai publicat singur două volume. 
Credem nimerit să retrasăm aici conţinutul seriei de Opere pen- 
tru a reda fiecărui volum paternitatea ediţiei sale, care în ulti- 
mii ani' nu mai putea fi pomenită, precum şi pentru a putea 
fi urmărită concordanța intre itinerariul parcurs şi planul conce- 
put initial (a se vedea voi. 1, p. XII—XIII). 

A. Scrieri literare (poezii, traduceri, cugetări, pagini auto- 
biografice, însemnări de călătorie, scrieri cu caracter memoria- 
listic) — volumul 1, 1971, antologie, note şi postfață de Gelu lo- 
nescu. 

B. Literatura română (sinteze, studii monografice, cronici) — 
volumele 2 şi 3, 1972 1973, şi antologie şi note de Matei Căli- 
nescu şi Gelu lonescu. Text stabilit de Cornelia Botez. Postfata 
volumului 3 de Matei Călinescu. 

C. Stilistica (studii cu caracter teoretic si metodologic, stu- 
dii asupra unor scriitori români sau străini sub raportul expre- 
sivitätii! limbajului lor, studii despre unele proprietăţi ori pro- 
cedee expresive ale limbii literare române, studii despre unele 
forme poetice şi categorii retorice) — volumele 4 şi 5, ambele 
în 1975, antologie, note şi postfață de Sorin Alexandrescu. Text 
stabilit de Cornelia Botez. Textul volumului Arta  prozatorilor 
români a fost îngrijit de Geo Şerban. Postfata volumului 5 de 
Sorin Alexandrescu. 

D. Estetica (sistemul de estetică, studii privitoare la me- 
todă, obiect şi normă în estetică, studii de istorie a esteticii, te- 
zele unei filosofii a operei) — volumele 6 şi 7, 1976 şi 1978. Edi- 
tia si notele volumului 6 de Gelu lonescu. Ediția si notele vo- 
lumului 7 de Gelu lonescu şi George Gană. Postfata acestui vo- 
lum de George Gană. îngrijirea versiunii germane şi tradu- 
cerea tezei de doctorat a lui Tudor Vianu Das Wertungsproblem 
in Schillers Poetik de Ion Roman. 

E. Filosojia (studii de filosofia culturii, studii de istorie a 
filosofiei cu caracter monografic privind filosofi, idei sau cu- 
rente filosofice) volumele 8 şi 9, 1979 şi 1980, ediție şi note de 
Gelu lonescu şi George Gană. Postfata volumului 9 de George 


Gană. 


460 


F. Literatura universală şi comparată (studii teoretice, studii 
despre epoci, curente, autori români si străini, sinteze din per- 
spectiva metodelor comparatiste) — volumele 10 şi 11, 1982 şi 
1983, ediție de Gelu lonescu şi George Gană — numele lui 
Gelu lonescu n-a mai apărut pe frontispiciul volumului 11. Note 
si postfata volumului 11 de George Gană. 


G. Studii despre artă (pictură, sculptură, teatru şi arta acto- 
lui, cinematograf, muzică), precum şi studii de critică şi meto- 
dologie literară — volumul 12, 1985, ediție şi note de George 
Gană. 


H. Cursuri universitare ce nu şi-au găsit locul în celelalte 
volume de opere (trei cursuri de estetică, un curs despre I.L. Ca- 


ragiale şi unul despre problema originalității în creație) — vo- 
lumul 13, 1987, ediție, note şi postfață de George Gană. 
I. Corespondenţă (scrisorile trimise) — în volumul de față. 


Un indice de titluri ale lucrărilor publicate în seria de Opere, 
elaborat de George Gană, se găseşte la finele volumului 13. In- 
dicii ce autori de la sfîrşitul fiecărui volum au fost alcătuiți 
de Nadia Lovinescu. 

Aşadar, volumul pe care îl publicăm astăzi cuprinde scri- 
sorile trimise de Tudor Vianu, din 1916 pînă la sfîrşitul vieții, 
în 19f4 Cum structura Operelor a avut la bază, încă de la pri- 
mul volum, două criterii, cel sistematic şi cel cronologic, ne 
socotim îndreptățiți, ținînd totodată seamă şi de interesul bio- 
grafic, să propunem o ordonare cronologică a scrisorilor. 

O parte din scrisorile adunate în paginile'de față (mai pu- 
tin de jumătate) a apărut într-o ediție publicată de Henri Za- 
lis în 1970 ("Corespondenţă Bucureşti, Editura Minerva), care, în- 
vestit cu încrederea si sprijinul familiei Vianu, a întreprins o 
largă anchetă pentru aflarea documentelor provenind de la 
Tudor Vianu. Rezultatul ei a fost volumul menționat, o carte 
care, prin strădaniile îngripitorului ei, a dat pentru prima oară 
măsura vastei adresări epistolare a profesorului. încredințat de 
posibilitatea progresului, editorul volumului de față a purces la 
colationarea tuturor documentelor pe care le-a putut regăsi în 
biblioteci publice sau colecții particulare. Munca sa a fost rod- 
nică. Numeroase erori de lectiune, datări greşite, atribuiri in- 
corecte ale ciornelor şi-au găsit îndreptarea, grație, pe de o 
parte, timpului care a dat adîncime unor imagini pe atunci încă 

palide, pe de alta. unei cunoaşteri mai detaliate a circumstan- 


telor în cauză. O nouă cercetare a arhivei rămase a adus la 


461 


luminä scrisori inedite (unele în ciornä). De asemenea biblio- 
tecile au avut între timp răgazul de a se îmbogăți cu docu- 
mente noi. 

Notele noastre cuprind de fiecare dată indicatia completă 
a provenientei fiecărei scrisori precum şi bibliografia ei (dacă 
este cazul). In situaţiile, rare, în care n-am putut confrunta tex- 
tul publicat cu originalul, am menţionat acest lucru, arătiml 
totodată că reproducem textul după volumul din 1970. Cind 
scrisorile trimise de Vianu răspund unor alte scrisori, am men- 
tionat data scrisorii respective, rămînînd ca cititorul să între- 
gească dialogul epistolar pe baza unei concordante pe care o vom 
alcătui în volumele următoare. Deoarece, în cîteva cazuri, am 
socotit indispensabilă înțelegerii răspunsurilor lui Tudor Vianu 
cunoaşterea scrisorilor ce le-au stîrnit, le-am reprodus în note 
pe acestea din urmă. Traducerea scrisorilor în limbi străine ne 
aparţine. 

Seria Corespondenfei va continua cu scrisorile primite-, care 
aşteaptă, de pe acum, să vadă lumina tiparului în alte două 
volume, care vor forma complementul acestuia de faţă. La sfîr- 
şitul ultimului volum de scrisori primite, atunci cînd întreg ma- 
terialul documentar va fi văzut lumina tiparului, vom încerca 
într-o Postfață să trasăm reperele biografice principale care re- 
ies din corespondenţa lui Tudor Vianu. 

Jaloane în mulțimea variată a scrisorilor sînt cele cîteva 
interviuri (dintre care unul inedit) publicate într-o secţiune spe- 
cială. In acest al 14-ie.i volum al seriei de Opere apare pentru 
prima oară în România şi poemul Arcadia, scris de Tudor Vianu 
în anul 1950, pe vremea cînd acesta trăia experienţa instalării 
dictaturii comuniste în ţara noastră. Poemul, păstrat din 1977 
pînă astăzi în străinătate, s-a putut acum întoarce în ţară pen- 
tru ca, gâsindu-şi în sfîrşit locul cuvenit, să întregească portre- 
tul profesorului cu dimensiunea adîncă şi explicită a autentici- 
tätii morale. Aici am reprodus şi un text (Prestigiul idealurilor) 
al cărui ioc ar fi fost în volumul 9. Cu volumul acesta — o 
punte către biografie — începem de asemenea publicarea unui 
dosar iconografic, menit să redea scrisorilor tipărite autentici- 
tatea unor frînturi trăite. 


In ultimii ani, am adunat numeroase datorii de recunoştinţă 
către toţi cei care ne-au ajutat In munca de ediţie. Mulţumim, 
aşadar, o dată în plus, tuturor celor ce ne-au furnizat scrisori 


inedite, informaţii pentru redactarea notelor, tuturor celor care 


462 


ne-au sprijinit Intr-un fel sau altul: Mircea Cenuşă, Constantin 
Ciopraga, Mihai Gherman, Gertrud Gregor Chiriţă, Gheorghma 
Hanes, i, Klaus Heitmann (Heidelberg). Hartmut von Hentig (Biele- 
fciui, Teodor Ionescu, Ion Nijloveanu, Ileana Osiceanu, Nicolae 
Srurtu, Elena Siupiur, Măria Someşan, Constantin Șerbănescu, 
Dumitru Vacariu, Mircea Zaciu, C. D. Zeletin. Mulţumim de 
asemenea pentru îngäduinta de publicare a unor scrisori con- 
ducerii Bibliotecii Academiei Române, Muzeului Literaturii Ro- 
mâne, Bibliotecii Centrale de Stat. 


In larga anchetă inițiată pentru aflarea de documente ine- 
dite, ne-au răspuns, fără să ne poată oferi vreun text neştiut, 
dar cu solicitudine şi deseori cu cîte un sfat binevenit: VValter 
Biemel (Aaclien), K.M. Cioran (Paris), Alexandru Ciorănescu (La 
Laguna), Tudor George, Johannes Irmscher (Berlin), Alf Lom- 


bard (Lund). Remus Niculescu] Constantin Noica Dumitru 


Pan.sitescu J (pentru arhiva Perpessicius) Joana Era. Petrescu (pen- 
tru arhiva Dumitru Popovici), D. M. Pippidi. Kurt Wais (Tubin- 
gen), Paul Zumthor (Montreal). 


Mai aducem, în chip special, mulțumiri pe această cale lui 
Andrei Pippidi, care a citit întreg manuscrisul şi ne-a comu- 
nicat numeroase observaţii utile, precum şi doamnei Margareta 
Feraru, statornica redactoare a seriei de Opere, a cărei muncă 


atentă şi competentă a fost de fiecare dată urrul din temeiurile 


reuşitei acesteia. 


[Bucureşti, mai 1916] 
Originalul nu ni s-a păstrat. 


Publicată în Lumina nouă, an I, nr. 8—9, iunie-iutie 
1916, p. 195—201, de unde reproducem textul. 


1 Alexandru Busuioceanu, publicist şi. istoric de artă, näs- 
cut la Slatina în 1896, mort la Madrid, In 1961. Licenţiat al 
Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti în 


1920. Activitatea publicistică şi-o începe încă înainte de intra- 


rea României in primul război mondial. In 1916 se iriroleasi ca 
voluntar şi luptă pe front pînă in 1918, cînd, în timpul retrif-jerii 
din Moldova, devine redactor-şef al ziarului Arena din Casi. 
Articole culturale şi literare publică apoi la revistele Luceafărul 
şi Lamura, colaborează la ziarul Dacia (1918—1920). In 1929 se 
numără printre membrii fondatori ai revistei Gindirea, la Cluj. 
La capătul a două şederi lungi în străinătate (1920—1922 Ia 
Viena, unde urmează cursurile lui J. Strzygowski şi Max Dvorak, 
apoi 1923—25 la Şcoala Română de la Roma) îşi trece doctoratul 
de istoria artei cu o teză despre Un ciclu de fresce din sicolul 
al  Xl-lea: San Urbano alia Caffarella. In 1929 devine docent 
de istoria artei medievale şi moderne la Facultatea de Litere 
şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Pînă in 1942 îşi desfă- 
şoară cariera didactică paralel cu o bogată activitate ştiinţifică : 
Pietro Cavallini si pictura romană din secolele XIII şi XIV (1925) ; 
Pictura italiană înainte de Cimabue (1929) ; Les  Tableaur du 
Greco dans la collection roxjale- de Roumanie (Bruxelles, 1937). 
Din 1942, ataşat cultural la Madrid, creează o catedră de. limba 
si literatura română la Universitatea spaniolă. Intre 1948 şi 1955, 
redactor şi colaborator permanent al revistei literare spaniole 


Insula. 


2 Prima scrisoare pe care o avem de la Tudor Vianu este 
o profesiune de credinţă, tipărită sub titlul Realitatea umanita- 
rismului în Lumina nouă, an. I, nr. 8—9, iunie-iulie 1916, p. 19%5— 
201. Scrisoarea deschisă răspundea articolului de fond al lui 
Al. Busuioceanu, publicat în numărul anterior (6—7. aprilie- 
mai 1916, p. 146—158), intitulat Zluziunea umanitarismului. Scris 
sub impresiile războiului, acesta încerca să schiteze etapele doc- 
trinei umanitariste pe care o urmărea de la creştinismul primi- 
tiv pînă la raționalismul filosofic. Negînd temeiul suveranităţii 
raţiunii asupra psihicului colectiv, Al. Busuioceanu contesta uma- 
nitarismului obiectivarea unei concepţii sociale creatoare şi îl 
limita la statutul unei opţiuni individuale. 

Lumina nouă (Revistă socială şi literară) începuse să apară 
în noiembrie 1915, avînd drept colaboratori la numărul 1 pe 
Dragoş Protopopescu, Râul Teodorescu şi Al. Busuioceanu. în 


numerele următoare (revista este lunară) se mai adaugă sem- 


464 


näturile lui George I. Stratulat, A. Nicoarä, Marcel N. Roma- 
nescu, Andrei Branişte. Numărul 4—5 (februarie-martie 1916) gäz- 
duieşte primul, pesemne, articol al lui Tudor Vianu. Kaloku- 
gathia, o invocare a Heladei, semnat T. Al. Vianu. De aici înainte 
mai publică, în numărul 6—7, însemnări cu prilejul aniversării 
lui Shakespeare şi Cervantes (deja sub semnătura Tudor Vianu), 
iar. în numărul următor scrisoarea reprodusă aici. Busuioceanu 
răspunde în acelaşi număr (p. 202—210) cu o scrisoare tipărită 
sub titlul Sentimentele umanitare si  umanitarismul social, pe 
care o vom publica în volumul următor de Corespondenţă. Po- 
lemica, deschisă, se voia desigur şi un prilej de a lansa revista 
tinerilor literați şi de a o semnala în dezbaterile ideologice ale 


vremii (cf. scrisoarea din 26 iulie 1916 către Marcel Romanescu). 


[Bucuresti, 7 iunie 3916, d.p.] 
c.p./Dlui Marcel N. Romanescu, str. Th. Aman 20. 


Loco/ 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Ma- 
> 2" D 
nusense S——— 
CCCIII 


Tudor Vianu, Corespondenţă, ediție îngrijită, studiu 
introductiv, note, tabel cronologic de Henri Zalis, 
Bucureşti, col. „Studii si documente", Editura Minerva, 
1970, p. 168 (greşit datată). 


1 Data poştei. Este, de fiecare dată, semnul că scrisoarea 
a fost datată după ştampila poştală. 

2 Marcel Romanescu, diplomat şi scriitor, născut Ja Liege 
în 1897, mort la Bucureşti în 1955, fiul lui N. P. Romanescu, 
primar al Craiovei. Urmează clasele primare la Paris şi Craiova, 
apoi liceul militar la Craiova, Turnu-Severin, Iaşi, Mănăstirea 
Dealului. Licențiat în Drept si Filosofie în 1920. Cariera diplo- 
matică îl poartă la Roma, Varşovia, Haga, Madrid, Cairo, Bel- 
grad, Copenhaga. Colaborează la- diverse reviste literare, dintre 


care Ramuri, Drum drept, Luceafărul, Lumina nouă. Salonul 


465 


literar. Ideea europeană. Versurile originale si le stringe In vo- 
lumul Cuiburi in soare, de orientare parnasiană. Traduceri din 
literatura franceză şi norvegiană. Semnează articole de istoria 


României in revistele Boabe de griu. Arhivele Olteniei, Hrisovul, 
Balcania, Revista istorică română. 


[Giurgiu,] 17 iunie 191S 


c.p./Dlui Marcel N. Romanescu, str. Teodor Aman, 22 

Bucureşti / 

Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 
27 (2) 


PTE ` Ct"CITI 
Tudor Vianu, Corespondenţă, p. 167. 


1 Viața literară începuse să apară lunar, la Craiova, încă 
cm noiembrie 1914. In primul an, avusese drept colaboratori per 
I. U. Soricu, Al. Iacobescu, Cesar T. Stoika, Marcel Romanescu, 
Vintilâ Paraschivescu, G. Tutoveanu, N. Crainic, C. Saban Fäge- 
te! O dată cu anul al doilea de apariţie, va fi redactată de Al 
lacobescu, Şt. Ionescu-Bäläcesti, Mareei N. Romanescu şi Angelo 
Stileseu. T. Vianu pregătea un necrolog al lui Emile Faguet, 
spfirut în nr. 10—11, an. II. 15 iunie 1916, p. 49. 


[Giurgiu,] 25 iunie 1916 


Fără plic. 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Maiui- 
24 (1) 


scrise DXLII 


Tudor Vianu, Corespondenţă, p. 97. 
G. Strempel, Din corespondența poeţilor de la  „Vieaţa 
nouă”, în Manuscriptum. an. VII, nr. 3 (24), 1976, p. 134. 


1 Se referă la modificări ale poeziei Nemurire, publicata io 
Vieata nouă. an. XII, nr. 5, 1 iulie 1916. 


460 


[Giurgiu, 3 iulie 1916, d p.J 


/Dlui Marcel N. Romanescu, str. Teodor Aman. 22, 
Bucureşti. Exp.-Tudor Vianu, Giurgiu/ 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. M, 


27 (3) 
scrise S 
COCI II 
Tudor Vianu, Corespondenţă, p. 168—169 (greşit ia- 


lată). 

1 Este vorba de Alexandru Macedonski, al cărui salor. .li- 
terar Tudor Vianu începuse să îl frecventeze în toamna anului 
1915. Acolo „puteau fi întîlniţi pînă la orele cele mai înaintate 
ale nopţii scriitori din generația mea sau ceva mai în vîr^t-i, 
Ion Pillat şi Horia Furtună, Oreste şi Stamatiad, Alfred Mosoiu, 
Marcel Romanescu, AI. Dominic, Adrian Maniu, Gh. Strat ta*, 
si atîtia alţii, ieşiţi la lumină sau rămaşi în norii de fum ai 
acelor şedinţe nocturne. Am evocat şi altădată mirificul snim 
din Calea Dorobanţi, 23, cu pluşurile lui roşii, cu tronul poeti'or 
sub baldachin, înălțat pe cele trei trepte ale gloriei. Acolo ara 
ascultat pe Macedonski cetind Noaptea de mai sau Stepa, cu 
acel glas întipărit pentru totdeauna în urechea celor care 1-Au 
auzit vreodată, pateticul glas de bariton, ostenit acum, aproape 
expirînd în unele momente" (Viaţa şi personalitatea lui Ale- 
xandru Macedonski, p. LXXIII, în Alexandru Macedonski, (e +; 
I, Poezii, ediţie critică cu note, studii introductive si varici Ai/3 
de Tudor Vianu. Bucureşti, Fundaţia pentru literatură si arta, 
„Regele Carol Il", 1939). 


[Giurgiu, 5 iulie 1916. o >?..? 


c.p./Dlui Marcel N. Romanescu, str. Teodor Amin, 

22, Bucureşti/ 

Originalul la Biblioteca Academiei Române. Mau?- 
27 (4) 

scrise S —— 

OCCIII 

Tudor Vianu, Corespondenţă, p. 167—168. 


1 Tudor Vianu urma şi cursurile Facultăţii de Drept. 


467 


[Giurgiu, 26 iulie 1916, dp.) 


/Dlui M. N. Romanescu, student, Villa Eugenia-Maria. 
Carmen Sylva, jud. Constanta/ 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Mânu- 
„27 6) 
scrise S—— 
CCCIII 
Tudor Vianu, Corespondenţă, p. 169—172. 


1. Stefan I. Neniţescu (n. 1897), poet, critic de artă şi teo- 
retician, în ultimii ani de gimnaziu este coleg de bancă cu 
Tudor Vianu, la liceul „Gh. Lazăr”. Studii de filosofie la Roma 
şi Bucureşti. Conferenţiar de estetică generală. Debutează cu un 
articol despre Shakespeare (in 1915, în Noua revistă română). 
însemnări de critică şi istoria artei în Ideea europeană (1920— 
1925). Versuri. Teatru (Trei mistere, 1922). Eseu speculativ de 
teoria artei (Istoria artei ca filosofie. a istoriei, 1925, voi, 1 şi 
singurul). După 1938, organizator de expoziţii de artă româneasca 
(Bucureşti, Sinaia, Haga, Amsterdam, Bruxelles). Diplomatie (se- 
cretar de' presă şi consilier economic la Legația română da ia 
Haga). După o perioadă de absenţă, reapare în viața literală 
în 1966, cu articole preponderent memorialistice în revistele 


Viaţa românească şi Arta. 


2 Am găsit în arhiva T. Vianu 2 file răzlețe (provenind pro- 
babil dintr-un jurnal) scrise de mîna lui Al. Macedonski. In 
semnarea este nedatată. O reproducem aici: „întîlnesc pe un 
tînăr poet, student în philosophie şi drupt, Tudor Vianu. Am 
mare simpatie pentru el şi l-am supranumit — sper că nu mi 
voi fi înşelat — poetul energiei. Tatăl său e medic primar al 
oraşului Giurgiu. Fiul e foarte îngrijit de a nu şti ce s-a petre- 
cut la Giurgiu. Doctorul Vianu îşi are acolo casa — cită linişte 
si cită ordine în ea. încăpătoare cu totul, îmi închipuiesc cita 
veselie a trebuit să ciripească în ea cîna trăia mama celor cinci 
copii dintre care patru şi-au luat zborul... 

Melancolice dar nespus de dulci sunt unele sorți tihnite de 
provincie... 

Dar iată că azi a bubuit tunul. Va mai fi rămas ceva din 
acest frumos cuib omenesc unde am luat, într-o veselă dimi- 
neatä de iunie, dejunul, împreună cu doctorul Vianu — în lipsa 
copiilor săi care se aflau la țară ? 


468 


Mă despart de Tudor Vianu, valorosul şi plin de inimă tînăr 
prieten al meu şi al cărui viitor se schiteazä a fi dintre cele 
jnai strălucite, şi el îmi promite a- veni seara la mine să as- 
culte Tragedia mea Moartea lul Dante." 


[Bucuresti,] 24 septembrie [1316] 


24 (3) 
serte $ VALI 
Tudor Vianu, Corespondenţă, p. 98—99 (greşit datată). 
G. Strempel, Din corespondența poeților de la  „Vieaţa 
nou", în Manuscriptum, 7, nr. 3 (24), 1976, p. 135. 
1 Apărută în Vieafa nouă, an. XII, nr. 6—8, august-octom- 
brie 1916 ; cf. Opere, voi. 1, Scrieri literare, Bucureşti, Editura 
Minerva 1971, p. 390. 


[Bucuresti,] 5 noiembrie 1916 


Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 16.596 
Tudor Vianu, Corespondenfä, p. 48—49. 


1, Simon Bayer (1896— ?), jurist. Unul din cei mai vechi 
prieteni ai lui Tudor Vianu, originar, ca si el, din oraşul Giurgiu, 
în tinerețe a semnat versuri în Literatorul lui Al. Macedonski. 

2 Fragment antic. Aeneas şi Dido, încercare de poem dra- 
matic, de inspirație virgiliană, dedicată lui Hildebrand Frollo, 
profesorul de limbă şi' literatură latină al lui Tudor Vianu la 
liceul „Gh. Lazăr". Poemul, rămas în manuscris, a fost publicat 
pentru prima oară postum în Opere, voi. 1, p. 403—411. 


[Botoşani,] 6 decembrie 1916 
Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 16.597. 
Tudor Vianu, Corespondenţă, p. 49—50. 


469 


11 
[Botoşani,] 10 decembrie 1916 


Färä plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 16.398 
Tudor Vianu, Corespondenţă, p. 51—52. 


12 
11 noiembrie [1917], Iaşi 


Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 16.599. 
Tudor Vianu, Corespondenţă, p. 52—55. 


1 Emanoil Slătineanu (1878—1960), avocat, senator liberal de 
Ilfov, era frate cu Ana Rallet-Slätineanu, soţia lui Al. Mace- 
donski. 


13 


laşi, 31 ianuarie 1913 
Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 16.600 
Tudor Vianu, Corespondenţă, p. 55—56. 


1 Pesemne cele trei poeme în proză, publicate cîteva luni 
moi tîrziu în Literatorul, nr. 2, 6 şi 8 din 1918: Parabola jiului 
rătăcit, Izbinda, Cartea adevărului (vezi Opere, voi. 1, 1971, p 
416—453). 


14 


[Bucuresti,] Luni, 22 iulie 1313 


/D-Sale domnului O. Densusianu — profesor univer- 
sitar — laşi, str. Gîndului, no. 3 (la d-l Dr. Puscariu)/ 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Mânu- 


40) 


scrise $ —— 
DXLTI 


470 


Tudor Vianu, Corespondentä, p. 91—98. 


G. Strempel, Din corespondența poeților de la „Vicafa 
nouă", în Manuscriptum, an. VII, nr. 3 (24), 1976, 
p. 134—135. 


1 Constantin Damianovici (1882—1942), profesor de limba şi 
literatura română si latină, publicist. Studii la Universitutca 
din Bucureşti (pînă în 1906). între 1904 şi 1915 predă la di\t-rse 
şcoli secundare din ţară, apoi se stabileşte în capitală. Din 1924, 
inspector al învățămîntului secundar din regiunea Bucureşti ; 
din 1940, inspector general la Ministerul Educației. Intre ly05 
si 191-6, colaborator apropiat al lui Ovid Densusianu la Vieafa 
nou, în paginile căreia semnează cronici de istorie literară, fol- 
cloristică, artă, limbă literară. 


2 Vintilă V. Paraschivescu (1890—1965), magistrat si literat, 
a colaborat la revistele Viața românească, Junimea literară, Ra- 
muri, Drum drept, Convorbiri literare. Din 1912 a început sfi 
publice în Vieafa nouă, unde a scris pînă la încetarea revistei,, 
în 1925. Volume: Cascadele luminei, versuri, 1921 ; Pe vifor. 


nuvele şi schițe, 1938. 


3 între colaboratorii Literatorului lui Alexandru Macedonski. 
Tudor Vianu figura încă de pe lista publicată în primul număr 
al seriei noi (29 iunie 1918) (vezi şi nota scrisorii precedente). 
Remarca din scrisoarea către O. Densusianu tinteste desigur o 
delimitare față de atitudinea cu totul personală a directorului 
revistei. Numărul 3 (14 iulie 1918) inserase într-»adevâr o lămu- 
rire : „Literatorul înscriindu-şi în fruntea sa şi deviza : Libertate 
de idei se înțelege de la sine că fiecare are răspunderea celor 
subscrise, şi prin aceasta opiniile unuia din colaboratori nu obligă 
intru nimic pe ceilalți". Astfel, colaboratorii Literatorului se 
puteau socoti neimplicati în atitudinea filo-germană a lui Ma- 
cedonski, pe care acesta şi-o exprimase în al treilea număr al noii 
serii, publicînd un articol elogios despre feldmaresalul Macken- 
sen, comandantul forțelor germane în tara ocupată. Ovid Den- 
susianu, care propusese candidatura lui Macedonski la Aca- 
demia Română revine asupra ei aflînd de articolul în cauză. 
Cu toate acestea, „este adevărat că Macedonski n-a impus ni- 
mănui punctul său de vedere, încît prin materialul redacțional 
pe care îl aducea cu fiecare număr, Literatorul a fost singurul 
organ bucureştean prin care, în lunile de vară ale anului 1918, 
s-a putut rosti constiinta tării libere şi luptătoare. Cu aeest 
rost, autorul acestor pagini a luat parte, din august pînă în 


471 


noiemvne, ia redactarea revistei, iscälind cu initiale unele din 
notele grupate la sfîrşitul fiecărui număr, în. rubrica „Paginile 
zilei" (Viaţa si personalitatea lui Alexandru Macedonski, p. LXXV, 
în ed. cit.) 


4  Vieata nouă. 


15 


[Bucuresti,] 5 sept. 1913 


/D-sale domnului Dr. V. Voiculescu, Bîrlad. Exp. 
Tudor Vianu, str. Matei Millo, 10, Bucuresti, admi- 
nistratia Literatorului j 

Originalul la Biblioteca Institutului de istorie si teo- 
rie literară „G. Călinescu", inv. 165. 

Georgeta Stoia-Mänescu, Em.  Bucufa, G. Tutovcanu, 
Tudor Vianu în dialog cu V. Voiculescu, in Manus- 
criptum, an. XV, nr. 4 (57), 1984, p. 109. 


1 Incepind cu numărul 6 al ZLiteratorului (3 august 1918), 
în locul lui I. Peltz, redactor devine Tudor Vianu (prim-red'ac- 
tor : Alexandru T. Stamatiad). De aici pînă la numărul 18—19 
(2 noiembrie 1918), ultimul redactat de Tudor Vianu, revista 
cîştiga semnăturile lui I. Brucăr, S. Bayer, D. Iacobescu, Şerban 
Bascovici, Ion Barbu, Paul I. Prodan, Dragoş Protopopescu. Scri- 
soarea cätre Vasile Voiculescu se subsumeazä aceluiasi efort de 
a obtine noi colaboräri. 


16 
Bucuresti, joi, 10 octombrie [1918] 
c.p./Dlui Marcel N. Romanescu, Solligate IV. 10 titt. 


Christiania, Norvegia/ 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 


27 (6) 
scrise S 

CCCIII 
Tudor Vianu, Corespondenţă, p. 172—173 (greşit da- 
tată). 


1 La Cronicarul, unde publica cronici literare (octombrie- 
decembrie 1918), la Revista critică a lui Paul I. Prodan, sâp- 


472 


tăminal cultural unde semna alături de M. Simionescu-Râmni- 
ceanu, Alfred Alexandrescu si Nichifor Crainic, la  Lelopisefi, 
care a apărut între 10 nov. 1918 şi 1 martie 1919, condusă de 
Dragoş Protopopescu şi unde figura în comitetul de redacţie, 
colabcrînd alături de Scarlat Struteanu, Perpessicius, Basil Mun- 
teanu (cu traduceri din poezia franceză). Ion Pillat, Camil Pe- 
trescu, Barbu Solacolu, I. M. Sadoveanu, Virgil Zaborowski. 


17 
Bucureşti, 28 octombrie 1913 


c.p./Dlui Marcel Romanescu, Solligaten 1/IV, Adr. 
Randby, Kristiania, Norvegia/ 

Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 
27 (7) 


CCCIII 
Tudor Vianu, Corespondenţă, p. 176—177. 


scrise S 


Bucureşti, 30 octombrie 1918 


/Dlui Marcel Romanescu, Solligaten 1/IV, Adr. Randby, 

Kristiania, Norvegia. Exp. Tudor Vianu, str. Cortu- 

lui, 14, Bucuresti/ 

Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 
27 (8) 


CCCIII 
Tudor Vianu, Corespondenţă, p. 173—176. 


scrise S 


1 Poeziile lui M. Romanescu nu vor apărea nici în Revista 
critică, nici la Literatorul. 

2 Demostene Botez, Munții laşi, 1918, cu o prefață de 
G. Ibrăileanu. 

3 In Literatorul, Tudor Vianu publicase considerații despre 
literatura războiului (nr. 4, 20 iulie 1918). Reproducem aici textul, 
care completează peisajul schițat în scrisoare : 


473 


„Literatura războiului 
(Însemnări literare clin Moldova) 


Bilanţul literaturii în timp de război a înregistrat totdeauna' 
un deficit. Anticii explicau lucrul acesta atribuind tăcerea mu- 
zelor, prezenţei armelor. Inter arma silent musae. 

Noi credem însă că o emotiune, pentru a-si căpăta expresia 
literară, trebuie neapărat să dobîndeascä o perspectivă, şi că 
in lipsa acestei perspective, ea rămîne în starea brută a lucru- 
lui trăit, dar necugetat artistic. 

lată de ce socotim că literatura războiului nu este un capi'") 
mistuit, şi că de la viilor trebuie -să aşteptăm mai mult decît 
de la prezent. 

S-au scris si s-au publicat, totuşi, în Moldova, acolo unde 
sufletului românesc si-a trăit epopeea, mai multe lucruri demne 
de a fi cunoscute şi de a reţine interesul. 


Poezia, limbajul preferat al emotiunilor nationale, a cinlat 


şi în Moldova. 

Al. T. Stamatiad în versuri de inspiraţie religioasă, cu ai 
săi Psalmi, a satisfăcut nevoi sufleteşti pe care toată lumea, 
îr.spuirnîntală de tragicul realului, le-a resimţit, căutînd în bezna 
dureroasă a prezentului raza de aur a Divinitätii. 

Mircea Rădulescu, cintäret al emotiunilor războinice şi ÎIT 
alte timpuri, a cîntat şi ecum — dar cîntecul său suferă ire- 
mediabil de tirania cuvintelor şi rezonantelor solemne... ?i lu- 
crul acesta nu e fără de pagubă pentru sinceritatea şi sponta- 
neitatea sentimentului ce exprimă. 

D-rul V. Voiculescu a adus o notă originală şi ridicată In 
poeziile sale patriotice, adunate în volumul intitulat: Din fara 
zimbrului. 

Proza a fost reprezentată prin talentul mai mult descriptiv 
al lui M. Sadoveanu care, în File insingerate, reuşeşte să învie 
şi să dea mişcare situatiunilor sale, dar nu reuşeşte să le dea 
măreție — şi aceasta cînd, între motivele sale, figurează iVlără- 
seştii şi Märäslii. Intîmplâri  înduioşătoare, redate fără pretenţii, 
ne-a dat N. Beldieeanu, într-o serie de schițe adunate în urmă 
în volumul Präpastia lui Hortopan. 

Teatrul a înregistrat Dezertorul lui Sorbul care, potrivii mij- 
loacelor sale îmbinînd tragicul cu comicul, a reuşit să creeze 
situatiuni poignante, dar care n-a scăpat de obsesiunea vulga- 
ritätii, pe care i-o cunoastem si din alte lucräri. 

Pui de cuc, pruncul intrus din sînge strein, al lui J. Perei;', 
pune o problemă de psihologie, în acelaşi timp cu o problemă 
474 


socială — dar tendinţa prea vădită şi unele imperfectiuni te'.i- 
nice scad valoarea pe care, implicit, o conţine subiectul şi dez- 
nodâmîntul său. 

In întuneric, a lui N. Beldieeanu, are o actualitate numai prin 
atmosfera sa curat românească, străbătută de fiorul suferinţei 
de jos. 

Tot o actualitate, indirectă, are şi comedia lirică a lui Mir- 
cea Rădulescu, Serenadă din trecut. 

Artificial în poezia sa, Mircea Rădulescu n-a putut crea viață 
nici în teatru. 

Petru Cercel, eroul său, e un individ care, avînd să aleagă 
intre legătura pâmîntului şi tentatia madrigalelor din Florenţa, 
alege pe acele clin urmă. Lucrarea s-a ridicat pe un fundament 
fals — fapt pentru care şi-a atras observaţia lui N. lorga — ea 
e împodobită cu efecte uşoare — clar de lună, muzică în sur- 
dină, dans, spade etc. — şi scrisă într-o limbă cu totul anacro- 
nică — superb, sinistru, unitar erau cuvintele pe care Petru Cer- 
cel le vorbea în limba română în sec. XVI — şi într-un lirism 
de calitate inferioară. Şovăiri şi stîngăcii tehnice pe deasupra. 

Ziarele, ca unele ce înfățişau reflexurile şi. îndemnurile opi- 
niei publice, nu putem spune că n-au fost la înălțime. Fireşte 
că “exceptăm pe unele din cele apărute în ultimul timp, care se 
ritcoebeau printr-o- scandaloasă destrăbălare verbală. (Vezi Are- 
na.) Dar dintre cele bune, România, scrisă într-un ton înältätor, 
cu colaborarea lui M. Sadoveanu, O. Goga, C. Moldovanu, Radu 
D. Rosetti, George Ranetti etc. ; şi mai ales Neamul românesc, 
in rare N. Iorga a publicat pagini de o frumuseţe literară şi de 
o înălțime morală necomparabilă afară de cărți de doctrină şi 
propagandă naţională apărute în acelaşi timp. 

Revistele au fost mai rare : 

Drum drept, dispărut curînd ; Renaşterea română, a d-ruiui 
1. Atanasiu, cu interesante articole de doctrină socială — şi unele 
publicaţii de actualitate ca Analele politice şi economice etc. 

Vieaţa nouă a lui O. Densusianu, întreruptă mai multă vie- 
Vifne, a reapărut într-un format condensat. 

Cu literatura aleasă şi cu interesante răsfrîngeri ale epocii, 
Vieata nouă a constituit evenimentul literar al ultimului timp 

Aşa cum a fost, totuşi, activitatea literară a Moldovei a reu- 
sit să fntretie flacăra sacră a vieţii nationale pe care atîtea fur- 
tuni amenințau s-o stingă. 

lată de ce, mai puţin atenţi la condiţiile artei mari, noi tre- 
buie să mulțumim muncitorilor de acolo. 


T y" 


473 


19 


[Bucureşti, octombrie 1919] 


Originalul nu ni s-a păstrat. 

Scrisoare publicată de E. Lovinescu în Sburătorul, 
an. I, nr. 27, 18 octombrie 1919, sub titlul £ cu pu- 
tinfä o disociatie ?, de unde o reproducem. 

Tudor Vianu, Opere, voi. 1, 1971, p. 475—478. Relu- 
înd-o aici, o reintegrăm în corespondența privată a 
lui Tudor Vianu. 


1 Vezi scrisoarea 1, către Al. Busuioceanu. 

2 E. Lovinescu a răspuns printr-o scrisoare publicată în ace- 
laşi număr al Sburătorului (cf, de asemenea, Opere, voi. 1, p. 
479—482). Schimbul de scrisori a ajuns astfel să fie îndeajuns 
de cunoscut. Dăm mai jos, spre lămurire, un fragment dintr-un, 
text al lui Tudor Vianu, intitulat Amintirea lui E. Lovinescu şi 
apărut în Lumea, nr. 2, noiembrie 1945, şi apoi în Opere, voi. 1, 
pi 227; 

in Sburătorul îmi luasem sarcina unei cronici a ideilor, 
o rubrică pe care sub acest titlu n-o mai întîlnisem înainte, dar 
care de-atunci a reapărut în numeroase publicaţii. Scriam aceste 
cronici cu mare greutate şi eram cu totul nemulţumit de ele. CuJ- 
tura mea nu era pe-atunci închegată şi arta scrisului mi se pă- 
rea că îmi lipseşte cu desävîrsire [.] Pasiunea concentrată, asoci- 
ată cu ideologia care o extinde şi o adînceste, era modelul ati- 
tudinii mele. Reuşeam însă aşa de putin să realizez imaginea 
care mă domina, încît mai bucuros aş fi fost să depun condeiul, 
pe care simţeam că il luasem prea devreme în mînă. Aspiram 
să găsesc posibilitatea de a studia mai departe, doream călăto- 
rii în ţări străine, cu răgazuri suficiente pentru a gîndi şi a mă 
forma. începusem să resimt un fel de repulsie pentru viața li- 
terară care simțeam că mă fură înainte de a fi dobîndit con- 
ştiinţa că o pot sluji cu folos pentru ea şi fără pagubă pentru 
mine. Intr-o zi am luat o hotärîre : nu voi mai scrie la Sburäto- 
rul şi în nici o altă revistă, înainte de a simți semnele categorice 
ale maturizärii interioare. Pe ascuns, ferindu-mă să întîlnesc 
vreun cunoscut, am urcat deci scările casei, din strada Cîmpi- 
neanu [casa Lovinescu — n. ed.] şi am depus o scrisoare în 
care explicam binevoitorului meu prieten mai vîrstnic motivele 
tăcerii în care voiam să mă închid. Actul literar, scriam acolo 
este un act moral, documentul unui suflet omenesc. Cum poate 


476 


fi el apreciat prin criterii estetice ? Critica literară construieşte 
însă pe această antinomie. In ce mă priveşte, rezolvam o contra- 
dictie hotărîndu-mâ să nu mai scriu. Lovinescu n-a înțeles însă 
zbuciumul meu şi amarnică mi-a fost surpriza cînd, la sfîrşitul 
aceieiaşi săptămîni, Sburătorul a publicat scrisoarea mea îm- 
preună cu răspunsul directorului, care, declarîndu-se de acord 
cu mine, aducea laude caracterului meu. Crezuse oare Lovinescu 
că textul meu era o falsă scrisoare, un pretext pentru a angaja 
o discuție de idei ? Viaţa literară mă încleştase cu prea' mare 
putere. Atunci am înțeles că trebuie nu numai să tac, dar să 
şi fug." 


[Bucuresti,] 12 noiembrie 1919 


/D-lui Alexandru Stamatiad, profesor la liceul „Moise 
Nicoară'% Arad. Ex|_. Tudor Vianu, str. Cortuiui. !4, 
Bucureşti, j 


Originalul la Biblioteca Academiei Române. Maru- 


scrise b-= + 
DXIX 


Inedită. 


21 


[Bucureşti ] 2 ianuarie 1920 


./D-lui Alexandru T. Stamatiad, profesor secundar 
Arad, str. loan Kalvin, 4/ 


Text stabilit după o copie aflată la Muzeul Litera- 
turii Române, inv. 19.867. 
Inedită. 


Dresda, 7 mai 1920 


cp. ilustrată : Dresden, Frauenkirche. 


/D-lui Alexandru Stamatiad, profesor la liceul „Moise 
Nicoara", Arad (Rumănien-Ardeal)/ 


477 


Originalul la Biblioteca Academiei Române. Maaa- 
| 52 (2) 
scrise Spy XI 


Inedită. 


1 Tudor Vianu a urmat un semestru cursurile Facultăţii de 
Filosofie a' Universităţii din Viena. De aici. a făcut o călătorie 
de orientare prin orăşelele Germaniei. în Ideea europeană (an. 
II, nr. 43, 13—20 iunie 1920) se pot citi însemnările următoare: 

„Tudor Vianu, prieten şi colaborator al nostru, ne trimite 
de la Viena o caldă şi interesantă scrisoare, din care extragem 
pentru cititorii noştri cîteva pagini: 

«Am văzut o lume nouă şi am văzut-o într-un momerit de 
criză. La Leipzig am cunoscut un pastor cu care împrejurarea 
mă legase puţin prieten. Era un om cumpătat, puţin glacial, dar 
de frumoasa obiectivitate a culturalului apusean ; i-am putut, 
astfel, vorbi cu sinceritate, m-am plîns de speța de xenofobie care, 
în Germania, m-a muşcat la fiecare răspintie. Pastorul meu mi-a 
răspuns cu adîncime : înainte de război, nicăieri, ca în Germania, 
nu erau mai bine primiţi străinii. A fi străin era o excepţie pri- 
vilegiată care merita onoarea tuturor excepțiilor. Şi ştii de ce? 
a adăugat cu un zîmbet uşor... Pentru că nicăieri mai mult ca 
la noi n-a existat gustul, interesul şi înţelegerea pentru străini. 
Apoi a tăcut. Eu trebuia să completez. 

Neamul ăsta de oameni avea atîta interes şi înţelegere pen- 
tru străini, pentru că el însuşi se simţea foarte unitar, foarte 
omogen, foarte deosebit. într-un tîrg plin cu oameni din toate 
locurile, un străin nou pe cine mai poate interesa? Simtindu-se 
bine delimitat şi continuu, poporul ăsta era făcut să simtă deose- 
birile şi să le aprecieze ca atare. Pune acum funcțiunea asta 
să lucreze sub apăsarea unei înfrîngeri ca aceea pe care a* su- 
ferit-o : calitatea devine un defect. Simtitori la deosebiri, le res- 
ping cu o înciudare jignitoare. 

Am fugit din Germania şi m-am adăpostit aici. Societatea 
e parcă mai bătrînă, atmosferă mai îngăduitoare, ca să nu zic 
mai pasivă. Astfel, într-un mediu mai deosebit, pot urmări, to- 
tuşi, manifestările lumei germanice. Sub multe aparente uma- 
nitariste, vechiul fond se exprimă CU străjnicie. Ba încă, cred 
că lumea aceasta abia acum ajunge la realizarea ei. Anii dina- 
intea războiului concurgeau, astfel, în sensul aceleiaşi realizări. 

îţi anunţ pentru /deea, dar pentru mai tîrziu, un articol 
despre manifestarea artistică aşa de generală şi de controversata, 


478 


numitul evpresionhm. Teoreticiana curentului au ajuns la ca- 
racterizări sugestive. Se poate vedea de acolo (expresionismul a 
devenit aproape un curent de cultură generală) ce concepţie, cu 
to'.uî nouă, se aşază la temeliile acestei vieţi. E un cod de do- 
min-atiune, voinţa care ia cunoştinţă de sine şi vrea să se ex- 
prime... Perspective pline de surpriză şi nu lipsite de grandoare 
“umană rezultă. 

La Viena profesează cîţiva iluştri : Stohr, psihologul cunoscut; 
Jerusaiem şi Reich, cunoscutul critic al lui Ibsen." 


23 


Viena, 1 august 1320 


/D-lui Alexandru T. Slamatiad, profesor la liceul 
„Moise Nicoaru", Arad (Rumânien) (Ardeal). Exp. 
T. Vianu, str. Cortului, 14, Bukarest (Rumânien)/ 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 
52 (3) 
scrise S—— + 
DXIX 
Ineditä. 


1 „în 3920, cînd plecam la Viena, duceam cu mine gîndul 
de a face o lucrare despre Recunoaşere. Am muncit şase luni 
cîte opt ceasuri pe zi în bibliotecă si m-am întors la Bucureşti 


bolnav." Cf. scrisoarea 46, către Ibrâileanu. 


21 
[Bucureşti,] 15 decembrie 1920 


cp./D-lui Alexandru T. Stamatiad, profesor secun- 
dar, Arad, str. Ion Kalvin, 4/ 


Originalul la Biblioteca Academiei Române. Mânu- 
_ 52 (4) 

scrise S—e 
DXIX 

Ineditä. 


479 


25 


[Bucuresti,] 9 aprilie 1921 


Fără plic. 

Originalul în arhiva G. Ibrăileanu, la Biblioteca Cen- 
trală Universitară „M. Eminescu" din Iaşi. 

Gr. Botez şi M. Bordeianu, Tudor Vianu către Gara- 
bet Ibrăileanu, în  laşul literar, an. XVI, nr. 11 no- 
iembrie 1965, p. 85. 

Tudor Vianu, Corespondenţă, p. 133. 

Scrisori către G. Ibrăileanu, voi. 3, ediţie îngrijită 
de M. Bordeianu, Viorica Botez, Gr. Botez, I. Lă- 
zărescu şi Al. Teodorescu. Prefatä de N. I. Popa, 
Bucureşti, Editura Minerva, 1973, p. 422, de unde 


reproducem textul. 


1 Pe G. Ibrăileanu, Tudor Vianu îl cunoscuse poate mai de- 
vreme, în 1917—18, în timpul refugiului în Moldova. De el însă 
se apropiase abia mai tîrizu, în martie 1921, cu prilejul unei că- 
lătorii la Iaşi, unde mediul Vetii româneşti îi lăsase amintiri de 
neşters. Mai tîrziu, cînd, întors doctor în filosofie de la Tubin- 
gen, a întîmpinat greutăţi de a-şi găsi rostul în capitală, s-a 
gîndit chiar să o părăsească nădăjduind într-un post la Univer- 
sitatea din laşi (cf. scrisoarea 61). 

2 La volumul de poezii Darurile pămîntului, Bucureşti, Car- 
tea Românească, 1920, recenzie publicată în Viața românească, 
an. XIII, nr. 4, aprilie 1921, p. 125—126. 

3 După melci a apărut în Viața românească, XIII, nr. 5, mai 
1921, p. 167—170. Despre intercesiunea lui Tudor Vianu pe lîngă 
redacţia Vieţii româneşti cu privire la publicarea' poemelor lui 
Ion Barbu, vezi şi pagina respectivă din Fragmente autobiografice 
în Opere, voi. I, p. 153—154 De asemenea, în legătură cu cores- 
pondenta între cei doi prieteni relativă la variantele Domnisoa- 
rei Hus, vezi Vlad Alexandrescu, Buhu — soră geamănă a Dom- 
niței Hus, în Viața românească, an. LXXIX, nr. 1, ianuarie 1984, 
p. 70—77 (cu publicarea variantei inedite Buhu, neluată încă în 


seamă de ediţiile poeziilor lui Ion Barbu). 


480 


26 


[Bucureşti,] 25 april 1921 


Fără plic. 
Origi.nalul la Muzeul Literaturii Române, inv. nr. 
18.44. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 75. 
1 Desigur, volumul de poezii Paşii profetului, apărut la Cluj 
în februarie 1921. 


27 


[Bucureşti,] 15 iunie 1921 


Fără plic. 
Originalul Ia Muzeul Literaturii Române, inv. 18.745. 
T. Vianu, Corespondenţă, p 15—77. 


1 Scrisoarea este datată 15 mai. 1921 ; evident, însă, lapsus 
calami, tinînd seama de context. După scrisoarea anterioară (26), 
Blaga îi răspunde, incitat de un articol al lui Tudor Vianu, pu- 
blicat în Ideea europeană, an. II, nr. 55, 5—12 decembrie 1920, 
p. 1—2 şr intitulat Expresionismul. O estetică nouă (cf. Opere, 
voi. XII, p. 7—12). Reproducem aici textul scrisorii din arhiva 
T. Vianu, publicat şi de Geo Şerban (Scrisoxi adresate lui 
T. Vianu); în Secolul 20, nr. 5, 1972 p. 38. Adresa de pe plic 
este Domnului Tudor Vianu, prin „România nouă”, Bucureşti, 
str. Matei Millo, 9. 


»12.V.92I 


Iubite Tudorel, 


Abia astăzi ţi-am primit cele cîteva rînduri. E mult de cînd 
nu ne-am mai văzut şi nu mai ştiu nimic despre tine. Am aflat 
întîmplător că scrii şi la România nouă şi-atunci ţi-am trimis vo- 
lumul meu : de cînd ne-am despărţit e dimpreună cu însurătoarea 
mea cel mai bun lucru ce l-am făcut. Deocamdată stăm în Cluj. 
Pînă cînd? Ştie Dumnezeu. Se poate întîmpla să mi se dea o 
catedră mai tîrziu. Azi nu e nici una liberă ; nu vreau să moară 


481 


bătrînii. Mă bucur că mi-ai citit volumul. Găsesc că s-a scris pu- 
țin sincer despre el — în cele vreo douăzeci de recenzii de pînă 
acum. Faţă de întîiul volum cred că e o evoluţie hotärîtä în- 
tr-o direcţie care are multe părți comune cu «expresionismul". 
Nu concep însă expresionismul ca o viziune creatoare despre 
anumite lucruri, ci ca un fel de a vedea orice lucru. Dintr-un 
articol al tău (Ideea europeană) am descoperit, de nu mă înşel, 
şi simpatia ta față de acest curent. M-aş bucura mult să-mi 
răspunzi : da sau nu. Pînă la o eventuală întîlnire am putea 
discuta şi prin scrisori problema. O să se lămurească astfel şi 
vrerile tale şi vrerile mele. Un artist trebuie considerat şi în 


cadrul propriilor sale intenţii. O dreptate superioară cere acest 
"ucru. 


In aşteptarea unui răspuns prietenesc te îmbrățişez, 
Blaga 


Adr. LB, Cluj, str. Mănăştur, 18." 
2 lucian Blaga primeşte premiul Academiei pentru Poemele 
Ivmniii şi Pietre pentru templul meu la 7 iunie 1921. 


28 
[Bucuresti,] 29 iunie 1921 


/D-lui Marcel N. Romanescu, Atasat de legatie, Roma, 


Legation Roumaine (Vatican)/ 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 


9 
scrise s 270) 

" CCCIII! 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 177—178. 


1 Alexandru Vianu, fratele mai mic al lui Tudor Vianu, 
avocat şi publicist (1903—1936). Licenţiat în Drept (1925), studii 
postuniversitare la Paris (1926—1930). Reîntors în țară, publică 
eseuri culturale şi ideologice în diverse reviste (Gindirea, Liber- 
tatea), precum şi o cronică lunară de actualități culturale fran- 
ceze in Revista Fundațiilor Regale (1935—1836) Membru al aso- 
ciatiei „Criterion. 

2 Marcel Romanescu ii va răspunde de la Roma la data de 
20 iuttie 1921. 


482 


29 


[Bucureşti,] 28 IX 1921 


/D-Sale domnului Corneliu Moldovanu, Preşedintele 
Soc. Scriitorilor Români, Loco, str. Sft. Ionică (Casa 
Enescu)/ 


Originalul în arhiva C. Moldovanu (colecția Julieta 
Moldovanu). 

Corneliu Moldovanu în corespondență, ediție îngri- 
jită, note şi indici de Julieta Moldovanu, Bucureşti, 
Editura Minerva, 1982, p. 345—346. 


1 Corneliu Moldovanu (1883—1952), poet, prozator, drama- 
turg şi critic de teatru. Preşedinte al Societății Scriitorilor Ro- 
mâni, director al Teatrului Național din Bucureşti. 

2 Corneliu Moldovanu semna, săptămînal, cronica drama- 
tică la ziarul Viitorul. Directorul ziarului, Mavrodi, solicitase, 
pesmene, lui Tudor Vianu o cronică literară săptămînală, pe 
care în ultimul moment acesta a refuzat-o. începînd de la nu- 
mărul din 8 octombrie 1921 (an. XIV, nr. 4071), cronica va' fi 
asumată de Scarlat Struteanu. 


30 


[Bucuresti,] Vineri [13 noiembrie 1921, d.p.] 


/D-Sale d-lui Alexandru T. Stamatiad," profesor se- 
cundar, str. Ion Kalvin, 4, Arad/ 


Text stabilit după o copie aflată la Muzeul Litera- 
turii Române, inv. 19.867. 
Inedită. 


31 


Bucureşti, 10 decembrie 1W1 


c.p./D-Iui Al. T. Stamatiad, profesor, str. Ion Kal- 
vin, 4, Arad/ 


Originalul la Bibloteca Academiei Române. Mana- 


52 6) 
scrise S 
DXIX 


Inedită. 


483 


32 


[Tubingen, 24 mai 1922] 


Färä plic. 

Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 16.601. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 57. Scrisoare nedatatä. 
Am datat-o după scrisoarea expediată în acelaşi plic 
de Dan  Barbilian, vezi 7on Barbu în corespondenţă, 
edite îngrijită de Gerda Barbilian şi Nicolae Scurtu, 
Note şi indici de Nicolae Scurtu, Bucureşti, Editura 
Minerva, 1982, p. 78—79. 


1 în arhiva T. Vianu se păstrează un carnet de însemnări di- 
verse, din perioada germană. Astfel aflăm că Tudor Vianu 
pleacă din Bucureşti sîmbătă, 18 martie 1922, ora 8,30 seara şi 
ajunge marţi, 21 martie, la 12,30 la Viena. Călătoria Viena—Tu- 
bingen o începe abia pe 27 martie, ajungind în micul orăşel 
universitar în seara zilei de 28 martie 1922. 

2 Dan Barbilian, care se afla de la 26 august 1921 la Gottin- 


gen în vederea unui doctorat în matematici. 


33 


Tubingen, 28 iunie 1922 


Fără plic. - 


Originalul la Muzeul Literaturii Romane, inv. 15.60- 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 57—58. 


1 S. Bayer îşi pierduse tînâra soție. 


34 
Tubingen, 9 iulie 1922 (seara) 


Fără plic. Scrisoare pe trei pagini ; a patra cuprinde, 
de mîna lui Dan Barbilian, calcule matematice. 
Orginalul în colecția Gerda Barbilian. 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 43—45. 


1 Cf. scrisoarea 33. 


35 


Tubingen, 16 iulie 1922 


Ciornă. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondentä, p. 58- -60. 


1 Cf. scrisoarea 34. 
2 Scrisoarea nu e semnată. Pare să nu fi fost expediată. 


36 


Tubingen, 22 iulie 1922 


Fără plic. 

Originalul la Arhivele Statului din Bucureşti. Fond 
N. Bagdasar, 443, f. 1—2. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 37—39. 


1 N. Bagdasar, filosof si istoric al filosofiei (1896—1971). 
Mobilizat între 1916 şi 1918. Licență la Facultatea de Litere şi 
Filosofie a Universității din laşi (1922). în toamna aceluiaşi an, 
pleacă la Berlin pentru a-şi pregăti teza de doctorat (Der Be- 
griff des theoretischen Wertes bei Rickert, 1926). Asistent la 
Bucureşti, la catedra de logică si teoria cunostintei. Profesor de 
istoria filosofiei moderne, metafizică şi teoria cunostintei la Uni- 
versitatea din Iaşi (1942—1949). între 1928 şi 1943, secretar al So- 
cietății române de filosofie (al cărei preşedinte era C. Rädu- 
lescu-Motru) şi secretar de redacție al Revistei de filosofie. Din 
1942, membru corespondent al Academiei Române. în 1949, de- 
vine consilier stiintific la Institutul de Istorie si Filosofie al Aca- 
demiei, apoi din 1951 este cercetător ştiinţific la filiala ieşeană 
a Academiei (pînă în 1956) Cunoscut atît prin lucrările sale : 
Filosofia contemporană a istoriei (1932), Din problemele culturii 
europene (1931), Istoria filosofiei româneşti (1940) (toate trei, re- 
editate în Scrieri, ediție îngrijită, introducere şi note de Gh. Vlă- 
dut«scu, Editura Eminescu, 1988), Teoria cunostinfei (1944), cît 
şi prin Istoria filosofiei moderne (concepută ca omagiu pentru 
profesorul Ion Petrovici şi publicată în 5 volume între 1937 si 
1941, cf. şi scrisoarea 150), al cărei coordonator a fost. Traducător 
al lui Immanuel Kant în româneşte (1969 şi 1972). 


485 


2 într-o scrisoare din 17 iulie 1922, N. Bagdasar îl ruga pe 
Tudor Vianu să-i furnizeze informaţiile necesare pentru a pleca 
la studii în Germania. 


37 
Tubingen, 4 august 1922 


Fără plic. 

Originalul în arhiva G. Ibrăileanu, la Biblioteca Cen- 
trală Universitară „M. Eminescu" din Iaşi. 

Trei ciorne în arhiva Vianu. 

Gr. Botez şi M. Bordeianu, Tudor Vianu către Ga- 
rabet Ibrăileanu, în  laşul literar, an. XVI, nr. 1l, 
noiembrie 1965, p. 86. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 134. 

Scrisori către Ibrăileanu, ed. cit., p. 423, de unde 
reproducem textul. 


1 Karl Groos, psiholog şi filosof german (1861—1946), pro- 
fesor la Universitățile din Basel, Giessen şi Tubingen, a desco- 
perit importanţa psihologică şi biologica a jocului în viaţa co- 
pilului (Die Spiele der Menschen, 1899 ; Des Seelenleben des 
Kindes, ediția a H-a, 1908). Contribuţii în estetică (Einleitung in 
die Aesthetik, 1892 ; Der ästhetische Genuss, 1902) şi în psiholo- 
logia literaturii. 

Dăm mai jos programul cursurilor urmate de Tudor Vianu 
la Universitatea din Tubingen, aşa cum apar ele pe certificatul 
de studii, din 23 octombrie 1923. 


„Semestrul de vară 1922 


Psihologie Prof. Dr. Adickes 
Istoria filosofiei greceşti » » Groos 
Istoria esteticii » Groos 
Seminar de filosofie : Fichte 

Bestimmungen der Menschen » Groos 


Semestrul de iarnă 1922/23 


Forme elementare (Bauformen) ale 

Metafizicii Prof .Dr. Groos 
Introducere în Etică w Oesterreich 
Exercitii filosofice » Haering 
Noţiuni fundamentale de istorie a artei Weise 


486 


Semestrul de vară 1923 


Logicä Prof. Dr. Groos 
Introducere în Teoria cunoaşterii şi 

Metafizică Oesterreich 
Istoria literaturii franceze (1789—1850) Haas 
Epocile istoriei artei germane Weise" 


2 Note asupra cubismului, în Viaţa românească, an., XIV, 
nr. 10, octombrie 1922, p. 52—62. 


3 Scrisoarea s-a născut la capătul unei dificile elaboräri. 
Reproducem mai jos textul, de mare interes pentru biografia 
lui Tudor Vianu, al celor două variante rămase în ciornă. 


Varianta I: 


„[4 august 1922] 


Preaonorate domnule Ibrăileanu, 


De aproape cinci luni de zile mă găsesc la Tubingen. Ter- 
min acum semestrul de vară şi mă pregătesc pentru redactarea 
tezei de doctorat pe care este probabil că o voi trece cu prof. 
Groos, a cărui prezenţă aici m-a şi făcut să aleg acest mic 
centri' universitar. Hotärîrea de a mă reîntoarce în lumea ger- 
mană n-a venit astfel cu prea multă uşurinţă. în martie trecut, 
la epoca vizitei neuitate făcute Iaşilor, mă credeam mult mai 
aproape de sfîrşitul studiilor mele. Mă reîntorceam atunci, acasă, 
cu un suflet răcorit de speranța că în curînd mă voi putea de- 
vota unei activităţi mai libere şi mai fericite. Concepusem un 
devotament foarte sincer pentru cercul de la Iaşi şi îmi făcu- 
sem o ambiţie personală din a i-l proba cît mai curînd. împre- 
jurările s-au dezvoltat însă foarte deosebit de cum le închipuisem 
eu şi adeseori oboselile unei formaţiuni penibile se complicau 
cu suferința că aş putea fi acuzat — cu oarecare aparență de 
dreptate — de inconsecventä şi lipsă de unitate. Cum aş putea 
dovedi însă, onorate domnule Ibrăileanu, că vina mea trebuie 


căutată în altă parte decît în uitare, că ea trebuie atribuită mai 


487 


degrabă acelei lupte cu mine însumi pe care o port de doi sau 
trei ani şi că gîndul reapropierii de laşi a stăruit permanent în 
mine ca un termen de precizare? Mă consolez spunindu-mi că 
această lungă tăcere poate să apară tocmai ca semnul stäruintei 
şi că în definitiv un gînd nutrit atîta vreme nu poate să, nu 
aducă şi roade. La Bucureşti m-am simţit foarte nemulțumit în 
ultima vreme. Un sentiment nou pentru cariera de scriitor, o ne- 
voie de completare şi de totalitate cuprindeau în mine germenii 
unei crize care n-a încetat să se dezvolte pînă cînd toate for- 
tele mele s-au găsit dezbinate şi în tumult. In locul unui mediu 
intim, binevoitor şi comprehensiv, am întîlnit însă înconjurimea 
cea mai rece, mai ironică şi mai surdă. Egoismul oamenilor şi 
mediocritatea vieţii de profesor secundar sporeau în mine simp- 
tomul foarte grav al autodeprecierii. Lecturile, însemnările mele, 
o lucrare mai mare începută zăceau, alături de mine, ca lucruri 
moarte, alături de un corp fără viaţă. într-o bună zi am reuşit 
să mă smulg, şi grăbit, în nestiintä că fac un act imprudent, 
fără răsuflet, am plecat în străinătate. Refacerea n-a venit fi- 
reste numaidecît. A fost mai întîi o lungă întoarcere împotriva 
trecutului, o furtunoasă repercusiune de valuri şi numai încetul 
cu încetul am putut să mă bucur iarăşi de puţină linişte. Am 
simţit atunci din nou revenind dispoziţia fericită a primei ti- 
nereti, acea senzaţie aproape muzicală în care se rosteşte nu ştiu 
ce speranţă şi ce confort nou de viaţă. M-am bucurat de ordinea 
lucrurilor de aici, de delicatetea oamenilor, de aceea binecuvîn- 
tată rînduială în toate cele care împiedică pe om să cadă subt 
sine şi îi garantează în mod sigur dezvoltarea. 

Toate lucrurile astea m-au adus din nou in faţa problemei 
pe care o adusesem cu mine. De unde sentimentul de exilare în 
țara sa pe care îl încearcă la noi naturile cele mai delicate ? De 
unde acea blazare timpurie, acea descurajare profundă care nu 
crutä pe nici unul din muncitorii intelectuali ? îmi apare acum 
cu o pecete strălucitoare de evidenţă ideea păcatului fundamen- 
tal al lumii noastre aşa-numite «culte». Acea lipsă de încredere 
în seriozitatea vieţii, degajarea cu care se întreprinde totul, 
tonul de scepticism care strecoară un subînteles menit să anu- 
leze orice afirmaţie." * 


(neterminată) 


Ultimul paragraf este tăiat cu linii transversale (n.ed). 


Varianta a Il-a: 


„Onorate domnule Ibrăileanu. 


Mă găsesc de aproape cinci luni de zile instalat la Tubingen. 
Termin acum semestrul de vară şi mă pregătesc pentru redac- 
tarea tezei de doctorat pe care este probabil că o voi trece cu 
profesorul Groos, a cărui prezență aici m-a si făcut să aleg 
acest mic centru universitar. După cum vedeți, hotărîrea de a 
mă reîntoarce în lumea germană, cu care luasem primul contact 
acum doi ani, n-a venit tocmai uşor. In martie trecut, la epoca 
vizitei neuitate făcute Iaşilor, mă credeam mult mai aproape de 
sfîrşitul studiilor mele. Mi-a fost dat de-atunci să trăiesc 
saptesprezece luni de lupte grele cu mine însumi si cu împreju- 
rările care nu mi-au fost totdeauna favorabile. O amintire mîn- 
gîietoare, si pe care mi-a plăcut deseori s-o rechem, impresiunea 
că la Iaşi mi-au apărut pentru o clipă condițiile pe care pînă 
atunci şi de-atunci încoace nu le-am mai putut întrezări, îmi 
creează un sincer şi respectuos sentiment de devotament pentru 
dvs., onorate domnule Ibrăileanu, şi-mi dau poate dreptul la 
tonul subiectiv care altfel ne este aşa de rareori îngăduit. Pot 
însă în adevăr să fac bilanțul şi să vorbesc de luptele acestei 
vremi din urmă ca de nişte lucruri trecute si întrecute ? Ade- 
seori simt cum urcă şi amenință din nou acea mişcare sălbatecă 
în mine care de atîtea ori m-a făcut să pierd cărăriie şi m-a 
adus pînă la țipăt." 


Există, In ciornă, şi o a treia variantă, aproape identică 
iextului definitiv. 


38 


[Hanova, 7 august 1922, d.p.] 


e.p./Herrn Constantin Barbilian, str. Plevnei, Giur- 
giu, Rumânien/ 

Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 23.522. 
Partea scrisă de Dan Barbilian este publicată in Jon 
Barbu în corespondență, ed. cit., p. 22. 


1 Tudor Vianu mergea pe insula Norderney, în vacanță, unde 
urma să o întîlnească pe sora lui cea mai mică, Cornelia (1894 — 
1942), şi pe cumnatul său, Charles Beligrădeanu. 


39 


Norderney, 22 august 1922, ora 2 noap.es 


Ciornă. 
Originalul în arhiva Tudor Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 60—62. 


1 Simon Bayer răspunsese lui Tudor Vianu (la scrisoarea 35> 
pe 12 august 1922, la Tubingen (Brunnenstrasse 8 <bei Danner)). 
Proprietarul odăii închiriate de acesta trimisese scrisoarea mai 


departe (p. Ad. Beligrădeanu, Norderney). 
2 Scrisoarea, neterminată şi nesemnată, pare să nu fi fost 


expediată. 


40 


Berlin, 31 august 1922 


T. Vianu,  Corespondenţa, p. 62-63. 


41 


[Wannsee,] 7 septembrie 1922 


c.p./Herrn S. Bayer, Splaiul V. Alecsandri, 22, Buka- 
rest, Rumânien/ 

Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 16.605, 
Inedită. 


1 îi ducem dorul... (germ.). 


42 


Tubingen, 19 sept. 1922 


Fără plic 
Originalul în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 


490 


1 De sora şi cumnatul său se despärtise cu trei săptămîni 
în urmă, la Norderney, de unde plecase la Berlin să-l întâl- 
nească pe Dan Barbilian. 

2 în manuscris, Tubingen. Tudor Vianu voise să scrie 
Coppingen, adică oraşul unde schimba trenul. De aici plecase la 
ora 5 după-amiaza, pentru a ajunge la 7,30 în Tubingen (cf. car- 
netul de însemnări), într-adevăr la aceeaşi oră ca pe 28 martie. 
Am îndreptat eroarea în text. 

3 Un mic restaurant care apare des în scrisorile foştilor 
colegi germani ai lui Tudor Vianu. 

4 Gazda sa, la Tubingen (doar pentru o perioadă). 

5 Pesemne de la G. Ibrăileanu care avea să răspundă la 
scrisoarea din 4 august (vezi scrisoarea 38). Acest răspuns s-a 
pierdut. Vezi scrisoarea lui Tudor Vianu din 3 octombrie 1922 
(scrisoarea 46). 


43 


Tubingen, 19 septembrie 1922, ora 12 noaptea 


Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 16.606. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 64—66. 


1 Scrise de la Bucureşti, la 14 septembrie 1922, anuntînd 
proiectul de a veni în Germania si de a se înscrie la un doctorat 
în drept comercial şi economie politică. 


[Tubingen, octombrie 1922] 


Ciornă. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 110 (greşit datată). 


1 In carnetul de însemnări se poate citi pe una din file : 
„Aflu că Gala G. a intrat în cler. E aci o «combinație» sau o 
inițiativă morală importantă ? Aflînd, am fost în tot cazul emo- 
tionat. 5 oct. 1922." 


491 


45 


[Stuttgart,] 2 octombrie 1922 


cp./Herrn S. Bayer, advocat, Splaiul V. Alecsandri. 
22, Bukarest, Rumänien/ 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 16.607. 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 67. 


1 S. Bayer scrisese la 30 septembrie 1922, comunicînd doar 
incertitudinea sa cu privire la proiectul unui doctorat în Ger- 


mania. 


46 
Tubingen, 3 octombrie 1922 
Ciornă. 


Originalul în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 137—139. 


1 Prima temă de doctorat a lui Tudor Vianu a fost legată 


de cele Trei povestiri ale lui Flaubert. 


47 
Tubingen, 21 octombrie 1922 
Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 16.608. 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 67—68. 


1 La scrisoarea din 30 septembrie 1922 (vezi nota 1, scri- 


soarea 45). 


48 
[Tubingen, 31 octombrie 1922 
Ciornă. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Un moment din mişcarea pedagogică în Viața românească, 
an. XIV, nr. 12, decembrie 1922, p. 407—415. 


492 


49 
[Niirnbti'g,] 1 noiembrie 1922 


cp./Herrn Simon Bayer, Splaiul Alecsandri” 22, 
Bucarest, Rumänien/ 

Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. ÎS.609. 
Inedită. 


1 Hotărîrea definitivă de a nu veni în Germania, Simon 
Bayer o va comunica într-o scrisoare din 4 noiembrie 1922 


50 
[Tiibingen,] 15 noiembrie 1922 


cp./Herrn S. Bayer, advocat. Splaiul V. Alecsandri, 
22, Bucarest, Rumănien/ 

Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 16.610. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 68—69. 


1 Trimise de S. Bayer pentru un număr de cărți (vezi si 
escrisoarea 47). 


51 


[Tubingen, noiembrie 1922] 
Ciornä. 


Originalul in arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 104—105. 


52 


[Tiibingen,] 1 dec. 1922 


c.p./Herrn Ch. Beligrädeanu, Kurhaus Hotel, Zoppot 
(Vr. Stadt Dantzig)/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


493 


53 


Tiibingen, 16 aprilie 1923 


Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 16.611. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 69—71. 


1 Răspuns la o scrisoare a lui S. Bayer din 10 aprilie 1923. 

2 Simon Bayer, O doctrină a urei şi o propagandă primej- 
dioasă : antisemitismul, Bucureşti, 1923, 23 p., scrisă cu prilejul 
mişcărilor antisemite studenţeşti din 1923 („îți trimit o broşură 
asupra unei chestiuni de o actualitate turburătoare"). Un ecou 
într-o scrisoare a tatălui lui Tudor Vianu, medicul colonel 
Alexandru Vianu, către fiul său, din 11 aprilie : „Pare că lucru- 
rile s-au liniştit cu studenții turbulenti, cu acei copii proşti care 
au făcut agitatii, care din fericire sunt într-o minimă minoritate 
si la care s-au adăugat nişte derbedei, hoți, pungasi şi oameni 
fără căpătii. La 16 aprilie crt. vor reîncepe cursurile la toate 
facultățile. Ministrul, zic guvernul, va lua toate măsurile cele 
mai strasnice pentru menținerea ordinei. La nevoie se va aseza 
la fiecare cap de bancă cîte un jandarm." 


54 
[Tubingen,] 25 aug. 1923: 
Fără plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Petre Budisteanu (1866—1938), inginer, primul soț al surorii 


sale, Victoria. 


54 
[Bucureşti,] 10.11.1924 
Fără plic. 
Orginalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 
16 

scrise S—— 

DCCCIX 
Ineditä. 


494 


1 O carte veselă din vremuri triste. D. D. Pătrăşcanu, „Dom- 
nu' Nae”, scene din vreme ocupației, în Gindirea, an. III, nr. 13, 
martie 1924, p. 326—327. Cezar Petrescu era redactorul revistei. 
Cronica este iscălită T. Vianu. 


56 
20 iunie 924, Tigluna 


Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 21.322. 
Inedită. 


1 Destinatarul acestei scrisori era Cesar Al. T. Stoika, avocat 
la Orhei, care îi tinuse tovărăşie iui Tudor Vianu în zilele din 
vara lui 1924, cînd acesta conferentiase în' oraşul basarabean. 
Era autorul plachetei Fiori de primăvară. Poezii, Bucureşti, 1912. 

2 Titus T. Stoika, fratele lui Cesar, fusese căpitan de arti- 
lerie in timpul războiului şi, avem toate motivele s-o credem, 
superiorul locotenentului Tudor Vianu. După ce, în 1921, fusese 
raportor al Consiliului de Război în Chişinău, în 1923 îl aflăm 
comisar regal în acelaşi oraş. 


57 
Bucureşti, 10 august 924 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 83—84. 


1 Al. I. Bogdan, logician şi filosof, autor de manuale de 
etică si logică. 

2. Pesemne Estetica cinematografului sau recenzia la In Ma- 
rea Trecere a lui L. Blaga, publicate, ambele, în Revista română, 
in primul număr al acesteia (1 iunie 1924). Revista, care se auto- 
intitula : publicație lunară de studii, informații şi cercetări, 
aduna în primul număr semnăturile lui AI. Claudian, Perpessi- 
cius. Alice Voinescu, St. Zeletin, Ion Barbu, Ion Sân-Georgiu, 
Al. V. Mironescu. în numerele ulterioare mai Intîlnim pe N. Da- 
videscu, I. Vinea, Camil Petrescu etc. 


495 


3 Poezia In vie, T. Vianu o publicase imediat după război, 
în revista  Letopiseţi, an. I, nr. 5—6, decembrie 1918—ianua- 
rie 1919, p. 7 (cf. Opere, voi. I, p. 19—20). 


58 
Bucureşti, 14 august 1924 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 186—187. 


59 
Bucureşti, 22 octombrie 1924 


Ciornă in arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 107—108. 


1 Charles Maurras (1868—1952), scriitor si om politic francez. 
Ajuns ia Paris în mediile literare ale anilor 1890, începe o ca- 
rieră gazetărească. Formația lui este marcată de mari personali- 
täti culturale ale Franței: E. Renan, H. Taine, A. France, 
M. Barres, A. Comte. Primele sale opere anunță o poziție hotă- 
rît clasicizantă, întărită de talent literar si de o cultură temei- 
nică, mergînd pînă la negarea valorilor romantismului. Incepînd 
din 1895 (afacerea Dreyfus), Maurras vădeşte o atitudine politică 
şi ideologică tradiționalistă, care îşi va găsi expresia în gruparea 
şi ziarul Action Francaise (întemeiate în 1908), în jurul cărora se 
adună, de asemenea Le^n Daudet, Jacques Bainville şi Jules 
Lemaître. în 1913, gruparea se pronunță în favoarea unei cam- 
panii militare revansiste, apoi împotriva tratatului de la Ver- 
sailles, socotindu-l prea favorabil Germaniei. Naționalismul o va 
duce în- anii de mai tîrziu pînă la fascism şi colaborationism, 
închis pentru sprijinul dat politicii maresalului Petain, Maurras 
a fost grațiat în 1952, pentru a-şi sfîrşi zilele într-o clinică de 
la Tours. 

2 L'avenir de l'intelligence (Paris, 1909) este un eseu despre 
statutul omului de litere in Franța începutului de veac. Maurras 
începe prin a întreprinde o istorie sociologică a breslei, pentru 
a conchide în necesitatea subscrierii intelectualilor la valorile 
tradiției naționale. 


496 


60 


[Bucuresti,] Luni, ora 3 d.a. 


Fără plic. 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 
scrise, inv. 145.612. 


T., Vianu, Corespondenţă, p. 161 (greşit datată). 


1 Liviu Rebreanu întemeiase o nouă revistă, intitulată Mişca- 
rea literară  Gazetă  säptäminalä de critică şi informaţie literară, 
artistică şi culturală, al cărei prim număr avea să apară la data 
de luni, 15 noiembrie 1924. Propunem datarea scrisorii cu o 
săptămînă înainte. T. Vianu, redactor şi colaborator apropiat, 
semna, sub titlul Masca timpului, cronici literare de sinteză, adu- 
nate mai tîrziu într-un volum cu acelaşi titlu (Arad, 1926). O 
caracterizare generală a revistei (care s-a tipărit pînă la 17 noiem- 
brie 1925), la Z. Ornea, Tradifionalism şi modernitate în dece- 
niul al treilea, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1980, p. 201—206. 


6l 


Bucureşti, 12 noiembrie 1924 


Fără plic. 

Originalul la Biblioteca Muzeului Literaturii din 
Iaşi. 

Inedită. 


1 Teza de doctorat Das Wertungsproblem in Schillers Poetik, 
Bucureşti, 1924, Editura Fundației culturale „Principele Carol". 

2 Scrisoarea s-a pierdut. Vezi răspunsul lui Tudor Vianu, 
scrisoarea 46. 

3 In afară de cronicile literare regulate la revista lui L. Re- 
breanu. Mişcarea literară, Tudor Vianu a mai colaborat în 1924 
la Rampa, Revista română şi Gîndirea (unde, între altele, a tipă- 
rit faimosul eseu cu care şi-a precizat definitiv orientarea ideo- 
logică, Statul ca îndreptar. Interesant este că acest articol este 
gîndit încă din Germania, aşa cum atestă pagina, din carnetul 
de însemnări, cu titlul Stat național — stat cultural (răspuns lui 
Ibrăileanu). 


4 Şi care va apărea sub titlul de Dualismul artei, în 1925. 


497 


5 Ideile, estetice ale lui Titu Maiorescu, în Viața românească, 
an. XVII, nr. 1, ianuarie 1925, p. 61—73 (cf. Opere, voi. 2, 
p. 318—332). 


62 


Bucureşti, 18.111.1925 


/D-Sale domnului Al. T. Stamatiad, Directorul Salo- 

nului literar, Arad, str. Ioan Calvin, 4/ 

Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 
52 (6) 


crise S DXIX 


Inedită. 


1 Primul număr al revistei conduse de Al. T. Stamatiad, 
tipărită la Arad, în martie 1925. Pe prima pagină a revistei, sub 
titlul Opera lui Al. T. Stamatiad. Note critice, era inserată o 
opinie a lui Tudor Vianu referitoare la un volum de traduceri 
din Oscar Wilde, apărut în 1919, opinie preluată după cronica din 
Sburtăorul (26 iulie 1919). Intre colaboratorii revistei se numărau 
Em. Bucuta, Ch.-Ad. Cantacuzene, M. Celarianu, I. Minulescu, 


D. Nanu, Perpessicius, M. Romanescu, E. Sperantia. 


63 
[Bucuresti, aprilie 1925] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 73—74. 


1 Vasile Băncilă, filosof (1897—1979). Licenţă a Universităţii 
din Bucureşti. Specializare doi ani la Şcoala Română de la 
Fontenay-aux-Roses (1925—1927). Profesor secundar la licee din 
țară, apoi la liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti. Studii filo- 
sofice privind opera lui Blaga (Lucian Blaga, energie romä- 
neascä, 1938), Pârvan (Tragicul lui Pârvan şi tragicul modern, 
1934) şi Rădulescu-Motru. Studii de pedagogie şi politică şcolară 
în Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială şi în Revista gene- 


rală a  învățămintului.  Memorialist (Portrete si semnificații, apă- 


498 


rut postum, ediţie îngrijită si adnotată de Ileana Băncilă. Prefatä 
de Zoe Dumitrescu-Busulenga, „Capricorn", 1987). 

2 Textul este semnificativ nu numai în ce priveşte viziunea 
lui Tudor Vianu despre predarea religiei, ci şi pentru convinge- 
rile sale religioase exprimate aproape exclusiv în scrisori şi 
interviuri, în conversații cu prieteni apropiaţi, convingeri care, 
din mărturisirile unor intimi au cunoscut către sfîrşitul vieţii 
lui Vianu o adîncire considerabilă. Din rîndurile acestei scrisori 
reiese limpede că Vianu concepea pe Dumnezeu înainte de toate 
ca pe un temei al tuturor valorilor ideale şi că înţelegea, deci, ideea 
religioasă, în sensul filosofic şi general, ca o piatră unghiulară 
a activităţii spirituale. Din text se desprind şi rezervele lui Via- 
nu la trăirea „confesională şi traditional-nationalä" a religiei, 
în sensul ortodoxismului promovat de curentul de la Gindirea. 
De bună seamă că aici se află deja în germene una din diferen- 
tele ce-l vor îndepărta pe Tudor Vianu în anii ce urmează de 
revista lui N. Crainic. 


64 


[Bucuresti, mai 1925] 


Färä plic. 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 
52(10) 


DXIX 
Inedită. 


scrise 


1 Este vorba de un eseu intitulat Autoritate şi evidență. Un 
episod, apărut în Salonul literar, an, I, nr. 4 şi 5, iunie şi iulie 
1925, p. 35—36. 


65 
Bucureşti, 1925 
Fără plic. 


Originalul în arhiva Muzeului Literaturii Române, 
inv. 23.184. 


Inedită. 


499 


Bucuresti, 9 septembrie 1925 


/D-sale domnului Profesor V. Pârvan, Personal. Exp. 
Viaau, str. Cortului, 14/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 151. 


1 Dualismul artei, Bucureşti, Ed. Cultura Naţională, 1925. 

2 „Ceea ce este absolut original şi subtil diferențiat in ființa 
noastră este destinat acelei tăceri care măsoară -singurătatea 
noastră fatală." Despre incomunicabilitatea ireductibilă a omului, 
despre retragerea lui în propria intimitate si neputinta de a desă- 
vîrşi misterul mîntuitor al prieteniei, Tudor Vianu avea să scrie 
pagini de adîncä observație psihologică, în textul consacrat 
fostului său profesor (Vasile Pârvan si concepția tragică a exis- 
tentei, în numărul În memoriam V. Pârvan din Arhiva pentru 
ştiinţa si reforma socială, nr. 3—4, 1928, p. 358—368 ; cf. Opere, 
voi. 9, 1980, p. 26—42), pagini nu -numai gîndite, în raport cu 
obiectul lor, ci şi, cum se întîmplă de atîtea ori la Tudor Vianu, 


trăite, aşa cum reiese din scrisoarea de faţă. 


[Bucureşti,] 23 nov. 1925 


c.p./D-lui Al. T. Stamatiad, profesor, str. Ion Calvin, 


4, Arad/ . 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Ma- 
S 52 (7) 
DXIX 
Ineditä. 


1 Cf. scrisoarea 62, not» 1. 

2 La Cuvintul, Tudor Vianu a colaborat doar între 4 decem- 
brie 1925 şi 2 ianuarie 1926, cu o recenzie la Omul din vis al lui 
Cezar Petrescu (an. II, nr. 325, p. 1-2) (cf Opere, voi. 3, 1973, 
p. 228—232), o cronică despre Teatrul d-lui Lucian Blaga in 
două părți (an. II, nr. 331 şi 337) (cf. Opere, voi. 3, p. 246—252) 
şi o discuţie în jurul producţiei anului literar 1925 (an. III, 
nr. 347, p. 2) (cf. Opere, voi. 3, p. 537—541). 


500 


Bucureşti, 10 decembrie 1925 


Fără plic. 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 


: 26 (1) 
scrise S—_—_ 
DCCCXLII 


T. Vianu, Corespondenfä, p. 81. 


1 „H. Blazian pierduse in vara aceluiaşi an postul său de 
cronicar plastic la o gazetă de seară. Dificultăţi băneşti il con- 
fruntau cînd Tudor Vianu îi promite sprijinul său" (notă 
H. Zalis). 


[Bucuresti,] 28 ianuarie 1925 


Fără plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Sora mai mare a lui Tudor Vianu, Constanța lanulescu 
(1887—1974). 

2 Cumnatul lui Tudor Vianu, Alexandru Ianulescu (1881— 
1962). 


70 


[Bucuresti, martie 1926] 


/D-Sale domnului Al. T. Stamatiad, profesor, direc- 
torul Salonului literar, Arad, str. Ion Kalvin, 4/ 
Text stabilit după o copie aflată la Muzeul Literatu- 
rii Române, inv. 19JJ67. 

Inedită. 


1 Două profesiuni de credință [despre I. Minulescu şi Liviu 
Rebreanu], apărut în Salonul literar, an. I, nr. 12, mai 1926, p. 
105—106. Articolul este însoţit de următoarea notă a redacţiei: 
-Acest articol ne-a sosit în martie, cînd nr. 11 al revistei noastre 
era sub tipar. K' publicăm totuşi, pentru că interesul lui trece 


<æ actualitatea momentului " 


501 


2 Al. T. Stamatiad, Pe drumul Damascului. Poeme religioase, 


Bucureşti, Casa Scoalelor, 1923. 


71 


Buc, 1 aprilie 1926 


Färä plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Ineditä. 


1 Alexandru Vianu se naşte la Bucureşti, la 20 decem- 
brie 1855. Despre tatăl său, născut în 1830, în Bucureşti, ştim 
că a fost antreprenor la construcţia primei linii de cale ferată 
româneşti, dintre Bucureşti şi Giurgiu, inaugurată în 1869. 
Alexandru era primul din cei cinci copii, patru frați şi o soră. 
Diplomă de bacalaureat în ştiinţe. In 1875 se înscrie la Facul- 
tatea de Medicină a Universităţii din Bucureşti. în campania de 
la 1877 se înrolează ca subchirurg voluntar de ambulanţă şi ia 
parte la luptele din jurul Plevnei, în cadrul diviziei a Ill-a 
active, şi la cele din jurul Vidinului, în cadrul diviziei a IV-a 
active. Medaliile „Crucea trecerii Dunării", „Apărătorii Inde- 
pendentei" si „Comemorativă Rusă". După concursul de internat, 
urmează cursuri de medicină internă la Viena (1879) In 1881 
obține diploma de doctor în medicină si chirurgie a Universi- 
tății din Bucureşti şi pleacă în străinătate, unde urmează un 
curs de oftalmologie la Berlin (1881) şi lucrează vreme de nouă 
luni la Paris (1882) ca asistent şi şef adjunct al clinicii de oftal- 
mologie a dr.' Galizowski. Apoi urmează şi o specializare ORL 
la Viena (1883). Reîntors în ţară, după cîteva posturi provizorii, 
lucrează la Bucureşti, la spitalul Colțea şi ține cîţiva ani un 
curs ele medicină legală la Şcoala Liberă de Ştiinţe Politice şi 
Administrative (începînd din 1888), pe care îl şi tipăreşte 
(Dr. A. Vianu, Curs de medicină legală în acord cu legile ţării, 
Bucuresci; 1891). In 1886 se căsătoreşte cu Florica (1867—1912), 
care îi va dărui cinci copii: Constanţa (1887—1974), Victoria 
(1888—1980), Cornelia (1894—1942), Tudor (1897—1964) şi Alexan- 
dru (1903—1936). Din 1893 este numit medic primar al judeţului 
Vlaşca. In 1901 este promovat ca medic primar al oraşului Giur- 
giu (capitala judeţului). Obligat să se mute la Slatina, ca medic 
primar al judeţului Olt, în urma simpatiei manifestate față de 
capii răsculaților din 1907, revine la Giurgiu abia în 1911. Paralel 


502 


desfăşoară şi o carieră militară. In cursul stagiului militar obli- 
gatoriu (1883—1884), fusese avansat de la gradul de medic de 
batalion la cel de medic de regiment. La 10 mai 1907 este numit 
locotenent-colonel (medic de corp de armată), şi ia parte, în 
această calitate la campania din 1913. Medalia „Avîntul Ţării”. 
In acelaşi an este înaintat ca medic-şef al oraşului Giurgiu. La 
cincizeci de ani, în timpul Războiului de întregire, doctorul 
Alexandru Vianu este din nou concentrat ca medic-colonel pe 
toată durata conflictului armat. I se va conferi ordinul „Steaua 
României" cu spade, gradul Ofiţer, ,Medicului-Colonel în rezervă 
Vianu Alexandru, Şeful Serviciului Sanitar al Diviziei a XV-a, 
pentru destoinicia şi devotamentul cu care a condus serviciul 
sanitar al Diviziei a XV-a in timpul luptelor din 1916, iar in 
1917—1918, serviciul sanitar al Diviziei a IV-a p.s. şi al Divi- 
ziei a Il-a p.s.". Condiţiile grele ale atîtor campanii îşi vor spune 
însă cuvîntul. Al. Vianu cade bolnav şi este declarat invalid de 
război (în 1922). Ultimii ani şi-i petrece la Bucureşti, în casa din 
str. Cortului, 14, unde mai locuiau fiii săi, Tudor şi Alexandru. 
Se sfîrşeşte din viaţă la 19 iunie 1926. 


72 


[Bucuresti,] 26.1.1927 


/Domnului Al. T. Stamatiad, profesor şi literat, Arad, 
str. Ion Calvin, 4/ 
Text stabilit după o copie afaltă la Muzeul Litera- 
turii Române, inv. 19.867. 
Inedită. 
1 Notă despre culegerea de cugetări şi paradoxe adunate din 
opera lui Ch. Baudelaire şi traduse de Al. T. Stamatiad, apărută 
în Gindirea, an. VII, nr. 2, p. 77 (nesemnată). 


73 


Bucureşti, 14 mai 1927 


Fără plic. 

Originalul în arhiva G. Ibrăileanu, la Biblioteca 
Centrală Universitară „M. Eminescu" din Iaşi. 

Gr. Botez şi M. Bordeianu, Tudor Vianu către Gara- 


D bet Ibrăileanu, în  laşul literar, an. XVI, nr. 1l. 


503 


noiembrie 1965, p. 86. T. Vianu, Corespondenţă, 
p. 139—140. 

Scrisori către G. Ibrăileanu, ed. cit., p. 423—424, de 
unde reproducem textul. 

1 Volumul de studii Scriitori romani şi străini al lui G. Ibrăi- 
leanu apăruse în 1926. Tudor Vianu i-a consacrat o recenzie în 
Gindirea, an. XII, nr. 5 mai 1927, p. 190—191 (cf. Opere, voi. 3, 
p. 41—42). 


74 


Bucuresti, 17 mai 1927 


Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 11.355. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 159. 


1 I. M. Rascu (1890—1971), poet şi critic. Profesor secundar 
de literatură română şi franceză la diferite licee din Bucureşti, 
intre care „Gh. Şincai” şi „Mihai Viteazul”. A frecventat cenaclul 
de la Vieafa nouă. A întemeiat revistele Versuri şi proză (1911), 
îndreptar (1930). Versuri de orientare simbolistă. Două volume 
de critică (Alte opere din literatura română şi Convingeri lite- 
rare). 

2 I. M. Rascu,  Nelinişti. Oraşele dezamăgire.  Plaiuri  vrincene. 
Cind cîntă credința, Bucureşti, 1927. 


75 


Paris, 29 iulie 1927 


/Monsieur le Docteur V. Voiculescu, str. M. Kogălni- 
ceanu, 34, Bucarest, Roumanie. Exp. T. Vianu, Hotel 
de Nevers, 3, rue l'Abbe de â'Epee, Paris (Ve)/ 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 11.525. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 202—203. 


1 La Paris, Tudor Vianu venise la fratele său Alecu, instalat 
aici de aproape' un an (de la 14 septembrie 1926) în vederea 
pregătirii doctoratului în Drept. Aşa cum rezultă din scrisorile 
lui Alecu, Tudor urma să ajungă la Paris la jumătatea lui 
iulie 1927, să stea aici 10—15 zile, pentru a pleca apoi la odihnă, 
in Bretagne, la Saint-Mailo sau în altă parte. După vacanța 


504 


petrecută pe ţărmul Oceanului, o nouă şedere la Paris avea să 
preceadă înapoierea în ţară, la începutul lunii septembrie. Să 
menţionăm, de asemenea, că, dacă lumea germană îi era cu- 
noscută încă din vremea studiilor, farmecul latin al ţărilor din 
apusul Europei îi rămăsese încă străin. 

2 In această perioadă (pînă la 1 octombrie 1929), Tudor Vianu 
avea şi funcţia de redactor-conferentiar al Fundaţiei Culturale 
„Principele Carol". Ion Cârlova era directorul personalului admi- 
nistrativ al Fundaţiei. 

3 Gh. D. Mugur, publicist şi animator cultural, director gene- 
ral al Fundaţiei culturale „Principele Carol". Tudor Vianu ii 
comunica adresa de la Paris, sperînd probabil să i se trimită 
salariul întîrziat. 


76 


[Paris, sfîr.şit de august 1927] 
Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 11.356. 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 160. 


1 Adresa era în plin Cartier Latin, pe strada l'Abbe de 
l'Epee, perpendiculară pe rue Saint-Jacques, la cîteva minute de 
clădirea Sorbonei. Aici a locuit Alexandru Vianu, în cei patru 
ani petrecuţi la Paris. 


77 


[Bucureşti, aprilie 1928] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Reproducem mai jos scrisoarea Rectorului Universităţii din 
Tubingen, prof. Hegler, acelaşi care îi semnase lui Tudor Vianu 
în octombrie 1923 diploma de doctorat: 


„DER REKTOK 
DER UNIVERSITAT * 


Tubingen, den 3. April 1923 


Sehr geehrter Herr Doktor |! 


Durch den deutschen Gesandten, Herrn v. Mutius, habe ich 
erfahren, dass Sie sich kiirzlich in einem Vortrag, den Sie in der 


505 


Aula der Carol-Stiftung vor einem grossen Zuhorerkreis 


iiber 
-Tubingen» hielten, in sehr freundlicher Weise iiber die alma 
mater Tubingensis, ihre Professoren, ihre Einrichtungen, aber 
auch iiber die Studierenden und iiber das ganze Leben in der 


Stadt ausgesprochen haben. Ich entnehme daraus mit besonderer 
Freude und Genugtuung, dass Sie sich immer noch an Ihren 
doch schon mehrere Jahre zuruchliegenden Aufenthalt hier gerne 
zuriickerinnern und dass Sie gewillt sind, ihre giinstigen Ein_ 
driicke auch weiter zu verbreiten. Als Dozent an der Universi- 
tăt haben Sie ja in besonderem Masse Gelegenheit, auch fiir den 
Besuch der deutschen Universităten unter den Herren Kommi- 
litonen zu werben. 

Wir sagen Ihnen fiir Ihre freundliche Gesinnung wărmsten 
Dank und wiirden uns freuen, wenn wir Sie wieder einmal hier 
begriissen diirften. 

Mit ausgezeichneter Hochachtung 
Ihr sehr ergebener 
Hegler" 


„RECTORUL UNIVERSITĂȚII 


Tiibingen, 3 aprilie 1928 


Onorate domnule Doctor! 


Prin ambasadorul german, d-l von Mutius, am aflat că, 
într-o conferință despre «Tubingen» ţinută de curînd, 
unui auditor numeros, în Aula Fundaţiei «Carol», v-aţi exprimat 
Intr-un fel foarte amabil despre alma mater Tubingensis, despre 


profesorii, structura, dar şi studenţii ei, precum şi 


în fața 


despre în- 
treaga viaţă din oraş. înţeleg din acestea, cu deosebită bucurie 
şi satisfacţie, că va mai amintiți încă de şederea dv. 
acum deja cîțiva ani că sînteti hotărît să împărtăşiţi mai de- 
parte impresiile dv. favorabile. Ca docent la Universitate, aveti 
într-o mai mare măsură ocazia să o faceţi, căutînd să 


aici de 


stîrniţi 
printre condiscipolii dv. interesul pentru frecventarea universi- 
tätilor germane. 


Vă aducem celue mai calde mulțumiri pentru opinia dv. 


prietenească şi ne-am bucura dacă v-am mai putea saluta încă 
o dată pe aici. 


Cu distinsă consideraţie 


Al dv. foarte devotat 
Hegler" 


506 


78 


Bucureşti, 22 decembrie 1928 
/Domnului D. D. Roşea, Doctor în litere, Sălişte, jud. 
Sibiu. Exp. T. Vianu, B-dul Carol, 59, Bucuresti/ 
Originalul în colecția Marina Rosea, București. 
Inedită. 


1 D. D. Rosea, L'influence de Hegel sur Taine, theorkien 
de la connaissance et de l'art, Paris, Librairie universitaire 
J. Gamber, 1928. Cartea este dedicată lui Emile Brehier, pro- 
fesorul care a condus doctoratul. După cum se ştie, tipărirea 


tezei era, în Franța, o condiție pentru acordarea titlului de 
ioctor. 


79 


[Bucuresti,] 30 ianuarie 1929 
Fără plic. 


Originalul în colecția Marina Roşea, Bucureşti. 
Inedită. 


1 Traian lonaşcu (n. 1897, Iaşi), jurist. Membru corespon- 
dent al Academiei, profesor universitar la Bucureşti. Numeroase 
lucrări, în special în domeniul dreptului civil. 

2 Mihai Ralea. 


80 


[Bucuresti,] 20 martie [1929] seara 


/Madame Victoria Budisteanu, Hotel Edouard VII, 
Paris, Avenue de l'Opera. Exp. M. T. Vianu, Bd. 
Carol, 59, Bucarest (Roumanie)/ 

Originalul in arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


1 Victoria (1888—1980), cea de-a doua soră, în 
lui Tudor Vianu, se căsătorise in 1912 cu 
Budişteanu (1866—1938). Rămasă văduvă, va 
sot pe ziaristul Sebastian Şerbescu. 


ordinea vîrstei, 
inginerul Petre 
lua mai tîrziu de 


A 


507 


2 Familia era alarmatä în urma unei hemoptizii a lui Tudor. 
Petre  Budişteanu scria cu patru zile înainte soţiei sale, la 
Paris : „Tudorel a mai scuipat putin sînge şi s-au alarmat toţi 
chemînd pe Mante, care le-a spus să nu se alarmeze că mai 
sorit resturi de sînge. Aseară m-am dus şi eu să-l văd, erau 
acolo Tantzi şi Nelly cu Charles, era bine, stătea în biurou pe 
scaun. I s-a mai făcut analiza sputei şi nu s-a găsit nimic, 
râmînea să aranjeze ca luni să se ducă la radiografie" (16 mar- 
tie 1929). 


81 


[Bucuresti,] 23. IV. 1929 


Fără plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Grigorescu, profesor secundar şi jurnalist, se ocupa de 
organizarea de conferinţe publice la ateneul „N. Iorga", cu se- 
diul în Calea Mosilor, 74, care îşi începuse activitatea la 3 ia- 
nuarie 1927. De-a lungul timpului, s-au numărat între conferen- 
tiari : M. Sadoveanu, T. Arghezi, Ion Pillat, V. Voiculescu, R. Or- 
tiz, C. Rădulescu-Motru,, M. Manoilescu, I. Petrovici, I. Bianu, 
G. Bogdan-Duieä, V. Madgearu, D. Gusti, C. Argetoianu, G. Ti- 
teica, I. M. Sadoveanu, Nae lonescu, Gh. Marinescu, D. Pompei, 
Nichifor Crainic, Em. Ciomac, G. M. Cantacuzino, G. M. Zam- 
firescu, P. Zarifopol, Tudor Vianu. Au citit: Liviu Rebreanu, 
Ion Pillat, V. Voiculescu, T. Arghezi, Al. Brätescu-Voinesti, Ionel 
Teodoreanu, Cincinat Pavelescu, Gh. Brăescu, Martha Bibescu, 
N. M. Condiescu, Al. Kirițescu. 

2 „Izvorul nou" era desigur basmul popular românesc despre 
„Fecioara fără corp", cules din Țările Române şi publicat în 1861 
de germanul R. Kunisch. Pornind de la acest izvor, Tudor Via- 
nu scrisese un text despre Luceafărul lui Eminescu, care avea 
să formeze unul din capitolele monografiei din 1930 (Poezia lui 


Eminescu). 


508 


Cälimänesti, 9 iulie [1923] 


cp. ilustratä : Casä veche din Cälimänesti. 

/D-sale d-lui Dr. N. Bagdasar, str. Foca, 2, Bucu- 
resti 6/ 

Originalul la Arhivele Statului din Bucuresti, Fond 
N. Bagdasar, 443, f. 5. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 39. 


Drăguş, 25 iulie [1929] 


Fără plic. 

Originalul în arhiva Şerban Cioculescu. Transcriere 
de N. Scurtu. 

Inedită. 


1 Unde se desfăşura campania monografică sub conducerea 
lui D. Gusti. Lui Tudor Vianu i se încredintase studiul artei 
populare locale. 

2 Fosta îngrijitoare a casei din str. Cortului, 14. 

3 Ion Zamfirescu (n. 1907), care căpătase în vara acelui an 
licenţa în Filosofie şi Litere, la Bucureşti, şi în tovărăşia căruia 
Tudor Vianu şi Alexandru Claudian se întîlneau uneori, cu pri- 
lejul unor seri decontractante. Vezi şi scrisoarea 281, nota 1. 


Bucureşti, 26 oct. 1929 


Fără plic. 
Originalul in arhiva Şerban Cioculescu. Transcriere 


de N. Scurtu. 
Inedită. 


509 


I AI. Claudian fusese luat ca asistent pe lîngă cursul de 
Istoria filosofiei în antichitate de către Şt. Zeietin, titularul ca- 
tedrei de la Universitatea din Iaşi. Soţia sa, Zoe, era nevoită 
să-şi găsească un post de profesoară în laşi, lucru ce se dove- 
dise mai dificil decît s-ar fi crezut, aşa cum reiese dintr-o scri- 
soare a lui Al. Claudian de la 22 octombrie 1929, către Tudor 


Vianu. 


[Bucureşti, octombrie 19'z;rj 


Fără plic. 

Originalul la Arhivele Statului din Bucureşti, Servi- 
ciul Arhiva istorică centrală, fond Fundaţia Cultu- 
rală, dosar nr. 9/1929, f. 14. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 147—148, de unde repro- 


ducem textul. 


1 Colţul cu data este rupt. 


2 Vezi nota 3, scrisoarea 75 


86 


[Bucuresti, 8 ianuarie 1930, d.p.] 


/Domnului Liviu Rebreanu, str. Popa-Tatu, 109, Locc 
(S. Il). Exp. T. Vianu, B-dul Carol, 59, Loco/ 
Originalul la Biblioteca Academiei Române, Manu- 
scrise, coresp. inv. 145.613. 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 161—162. 


1 Poezia lui Eminescu urma să apară în aprilie 1930, la 
Editura Cartea Românească (în colecția ,,Gîndirea"). 
2 Pesemne Arta şi frumosul, Bucureşti, Societatea Română 


de Filosofie, 1931. 


510 


3 în anul universitar 1929-1930, Tudor Vianu preda în 
tr-adevăr două cursuri : Istoria doctrinelor de estetică (din anN 
chitate pînă la Kant) (în Opere, voi. 13, 1937, „. , ,,,, 
Introducere in ştiinţa culturii tipărită în 1944 cN +, , f 
Filosofia culturii. 


87 


[Bucureşti,] 28 martie 1930 


Fără plic. 

Originalul la Muzeul oraşului Giurgiu. Fotocopia ne-a 
fost comunicată de destinatar. 

Inedită. 


1 Cîteva luni, pînă la 1 iunie 1930, Tudor Vianu a deţinut 
şi funcţia de redactor si conferenţiar la Direcţia Educaţiei Po- 
porului. 

2 Constantin Șerbănescu, locuitor al oraşului Giurgiu (n. 1901), 
bibliotecarul Ateneului „Nicolae Bălănescu", devine în 1930 
corespondentul cultural al Direcţiei Educaţiei Poporului la Giurgiu. 


[Bucureşti,] 6 april 1930 


Fără plic. 

Originalul la Muzeul oraşului Giurgiu. Fotocopia ne-a 
fost comunicată de destinatar. 

Inedită. 


1 Nicolae Bălănescu (1866—1945), jurist. Deputat în 1909, 
1919, 1925. Ales în 1922 ca membru activ al secţiei social-filo- 
sofice a Ateneului Român. Pînă în 1945, preşedintele Ateneului — 
Filiala Giurgiu. In 1935 donează terenul pe care se construieşte 
localul filialei, inaugurat în 1940. Conferinţe: Şcoală şi demo- 
cratie, 1897 ; Vasile Conta, 1899 ; Jertfele şi idealul nostru, 1919 ; 
Democraţia în noua organizare a statelor. 1923 ; Nationalism şi 
internationalism, 1931 ;  Dezorientarea lumii moderne, 1935. 

Tudor Vianu ţine aici conferințele Nietzsche (1934) si Ten- 
dințe noi în filosofie (1941). 


sil 


[1930) 


Original la Biblioteca Academie. Române. Manus- 
26 (2) 


car A] SCcxul 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 81. 


zi x Îi Talis Nu cunoaştem motiva- 
1 Datarea îi aparţine lui H /.a118. $ 


tia ei, dar o reproducem. 


[1930] 


Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 6.156. 


T. Vianu, Corespondenta, p. 82. 


i, n traducere din italieneşte de H. Blazian : 


„Adevărul", f. a. 


91 


[Bucuresti,] 27 april 1930 


Sir^M la Muzeul Literaturii Române, inv. 6,54. 


T. Vianu, Corespondenţă, p. $82. 
1 Cf. Opere, voi. 7, 1978, p. 149-154. 


9% 


Bucureşti, 7 [mai 1930] 


Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 13.743. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 77-78. 
FacsimHată în Manuscriptum, an. X, 34, nr. i, 


p. 89. 


512 


1 Scrisoarea este datată 7 april. Socotim lapsus calami pen- 
tru 7 mai, ținînd cont de încadrarea între cele două scrisori ale 
lui L. Blaga din 2 şi 10 mai 1930. 

2 Reproducem mai jos conținutul acesteia, indispensabil pen- 
tru înțelegerea scrisorii lui Tudor Vianu : 


„Berna, 2 mai 1930 


Dragă Vianu, 


Voiam să-ți scriu despre tot ce urmează o «scrisoare des- 
chisä»- prin ziarul Curentul, dar temîndu-mă să nu se interpre- 
teze greşit această scrisoare ca un conflict cu Gîndirea, am 
renunțat la publicarea ei. Iată despre ce e vorba. 

Citesc în ziarul Pax de la Paris un articol al tău despre 

ideologia românească contimporană. In acest articol m-ai amintit 
şi pe mine ca discipol întru ortodoxie al prietenului nostru 
comun Nichifor [Crainic]. 
5 Lucrul acesta desigur că nu e infamant, dar nu corespunde 
deloc faptelor. Toţi tinerii de azi (Stelian Mateescu, Pompiliu 
Constantinescu, Petre Comarnescu, Streinu etc, etc.) au sem. 
+ nalat şi au subliniat în repetite, rînduri diferența de concepţii 
dintre Crainic şi mine. Cu atît mai mirat sunt că un intelectual 
atît de ager şi diferențiat cum e Tudor Vianu nu vrea s-o 
observe. Mă văd, prin urmare, silit să i-o dovedesc. 

1. însuşi Nichifor Crainic a primit de la mine o serie de 
scrisori prin care ceream să nu limiteze programul Gindirei la 
'espiritualitatea ortodoxă» ; visam ca acest program să fie: sim- 
' bolic — o verticală bipolarä : spiritualitatea sus, adîncimea ano- 
nimului etnic jos (adîncirea etnicului — ca rezultat al adîncirii 
în genere şi nu ca rezultat al căutării etnicului). Ideologic aceasta 
am expus-o şi în Filozofia stilului, 1924, precum şi în alte arti- 
cole. Ortodoxia e numai un caz al spiritualităţii spre care tinde 
apetitul metafizic al generaţiei noastre. 


2. Spiritualismul meu ca ideologie literară e gata din chiar 
momentul apariţiei mele literare. S-a adîncit deplasîndu-şi ac- 
centul spre — anonim. Adîncirea efnicului am încercat-o deja 
cu Zamolxe, dar socotesc Tulburarea apelor, 1922 (apărută pri- 
măvara 1923), întîia operă în care am izbutit să dau într-o 
măsură oarecare expresie poetică etnicului în sens adîncit. (în 
drama aceasta misticismul panteist-crestin triumfează asupra 
luteranismului şi ortodoxiei.) Se găsesc în piesa aceasta totuşi 
unele lucruri care s-ar putea aşeza în paralelism cu unele idei 


513 


secundare din articolul de temelie al ideologiei lui Crainic, [mi 
in' țara mea, apărut exact în timpul cînd drama mea era sub 
tipar. Eram deci : apariţii paralele şi nu dependent eu de ei. 
Ca întreg, drama mea exprima însă altă ideologie decît arti- 
colul lui Crainic. In piesa mea era o spiritualizare pur şi simplu 
— şi un mit (Isus-Pămîntul, creaţie proprie). 

3. In Fapta se găsesc pe lingă aceeaşi «verticală spirituală” 
şi unele elemente de stricäciune bizantino-preoteascä, şi un motiv 
bogumilic. 

4. în Meşterul Manole prin subiect ca atare trebuia să dau 
dimensiuni atmosferei ortodoxe. Starețul care reprezintă orto- 
doxia e însă bogumilist. Meşterul Manole are desigur o atmos- 
feră ortodoxă — dar spiritualitatea piesei e spiritualitatea pur 
şi simplu. 

5. Cruciada copiilor nu e triumful ortodoxiei asupra cato- 
licismului — cum a crezut cineva — ci triumful tragic al spirt- 
tualitätii copilului dincolo de sterila dialectică  catolicä-ortodoxä. 

în opera mea poetică am întrebuințat deci uneori motive 
“ortodoxe — dar le-am întrebuințat pe un plan mitic şi nu 
ideologic. 

Cum se va cristaliza din punct de vedere ideologic şi meta- 
fizic spiritualitatea mea se poate ghici din Filozofia stilului, şi 
se va vedea clar din noua mea lucrare în pregătire. Sunt deo- 
potrivă de departe de dogmatica creştină ca şi de metafizica 
laică. 

în operele poetice nu puteam să exprim decît un tempera- 
ment si o tendință, mi-au stat la Indemînă diferite mituri şi 
motive : intre ele ar putea să fie şi unele creştine-ortodoxe. Dar 
ideile personagiilor dintr-o dramă nu sunt numaidecît ideii” 
oficiale ale autorului. Clar, nu-i aşa ? 

Diversele mituri şi concepţii utilizate în opera mea poetică 
se raportă la concepţia mea spiritualistă («verticala-') ca mă- 
rimile aritmetice la cele algebrice. Unuia şi aceluiaşi termen 
abstract al metafizicei mele spiritualiste ii pot corespunde di- 
verse valori mitice-concretc. 


Dragă Vianu, 
Cuvîntul tău e astăzi cuvîntul unui om care are o răspunderi 


față de generaţia care se ridică. Te rog, prin urmare, în nu- 
mele prieteniei noastre să rectifici ceea ce ai afirmat in arti- 


514 


colul din Pax. (într-o publicaţie românească fireşte.) E curios 
că acelaşi articol mi-a sosit şi mie de la Directiunea presei — 
dar fără pasajul care se referă la mine. Ti-aduc la cunoştinţă 
ca l-am dat la ziarul bernez Der Bund şi că va apare zilele 
acestea. Ca o dovadă mai mult a prieteniei ce ţi-o port! 

Cu toată dragostea, 


Lucian Blaga” 


++ 3 Li'idcelogic contemporaine roumaine, un tablou sintetic al 
ideilor şi tendinţelor în cultura românească din deceniul al trei- 
lea, publicat în revista Pax („Organe hebdomadaire de la soli- 
darite europeenne"), nr. 203, 27 aprilie 1930, ce apărea concomi- 
tent la Paris şi la Geneva. Articolul a fost publicat, cu comentariul 
lui Geo Şerban, în Viaţa romanească, an. L.XXVIII, nr. 7. iulie 
1983, p. 77—80. 


4 Dăm aici rîndurile lui N. Tolu: 


„LEGATTON DE ROUMANIE 
EN FRANCE" 


Paris, în 30/IV 1930 


Stimate domnule Vianu, 


Poate ai cetit în ziare telegrama noastră, că Par ţi-a pu- 
blicat articolul  /deologia  contimporană românească Ni l-a trimes 
Presidentia Consiliului. Fiindcă e al d-tale l-am tradus eu, şi 
aceasta pentru ca să apară în condițiuni cît mai bune. Aş dori 
să ştiu dacă eşti mulțumit. Cred că-mi vei ierta micile libertăţi 
ce mi le-am luat unde e vorba de Mişu. în plus am amintit şi 
pe Cezar Petrescu şi Blaga. Aş voi sâ ştiu dacă eşti mulțumit cu 
traducerea. Micile schimbări cred că nu au alterat deloc fondul. 
Ti-am trimes 3 numere, recomandat, la facultate, din Pax. E O 
gazetă sâptămînală foarte răspîndită şi apreciată. 


Cu cele mai bune sentimente, 


Nicolae Tolu 


P. S. S-a strecurat o greşeală. în loc de voie s-a tipărit vie.” 


5 Poezia lui Eminescu (cf. scrisoarea 86, nota 1). 
6 Răspunsul lui Blaga soseşte prompt: 


515 


»LEGATION DE ROUMANtE 
EN SUISSE 
L'ATTACHE DE PRESSE 


[Berna, 10 mai 1930, d. p.] 


Scuzele mele ! 


(Scrisoarea mea e justificată numai de credinţa că tu erai autorul 


articolului. Es ist wirklich toll.) 


Blaga 


Nu m-am supărat deloc că nu m-ai amintit în articol, do- 


vadă : eu însumi l-am publicat in Bund.” 


93 


[Bucuresti, 20 iunie 1930] 


Fără plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Am datat scrisoarea după conferința radiofonică despre 
Emmanuel Beri, ţinută la 20 iunie 1930, în ciclul Din conflictele 
culturii contemporane (Tudor Vianu mai vorbise in cadrul ace- 
luiaşi ciclu despre Julien Benda şi Jean Guehenno). Cîteva zile 
mai tîrziu (29 iunie) avea să se căsătorească cu Elena Irimescu 
în această perioadă logodnica sa locuia încă la Filaret, unde 
tatăl ei, medicul Ştefan Irimescu, era directorul spitalului. 

2 Elena Irimescu s-a născut la 5 noiembrie (stil nou, 18 no- 
iembrie) 1911, la Bucureşti, ca prima fiică a lui Stefan Irimescu 
(1871—1956) (vezi nota 1, scrisoarea 10) şi a Elenei, născută 
Gutulescu (1885—1964). Absolvă Şcoala Centrală de Fete (1930). 
Licenţă în Filosofie şi Litere, specialitatea Filosofie, la Univer- 
sitatea din Bucureşti (1934). Activitatea Elenei Vianu (se căsă- 
toreşte la 29 iunie 1930) începe tîrziu şi se concentrează într-un 
interval de 10 ani. Debutînd ca traducătoare (Ion Creangä, 
Contes et recits, în Oeuvres choisies, Bucarest, 1955), îşi începe 
cariera didactică în 1954, în cadrul Institutului de limbi străine, 
fiind transferată ulterior la Catedra de limbă şi literatură fran- 
ceză a Facultăţii de Filologie din Bucureşti. Conferenţiar defi- 
nitiv în 1964 Se specializează în clasicismul francez, cu teza 
de doctorat Moralistii francezi (Bucureşti, Editura pentru lite- 
raturä, 1963), al cărei complement îl formează un volum de 


516 


texte alese, traduse si comentate din moraliştii francezi (Bucu- 
reşti, Editura pentru literatură universală, 1966). După o mo- 
nografie despre Racine (Bucureşti, Ed. Tineretului, 1956). îşi 
editează cursul de istoria literaturii franceze în veacul al XVII-lea 
(Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1962). Studii despre 
scriitori francezi în publicaţii din ţară şi din străinătate, dintre 
care : Schema logică a rafionamentului la Diderot, în Studii de 
literatură universală, val. VI, Bucureşti, 1964 ; Rivarol ou les 
incomprehensions de l'exil, în Studies on Voltaire and the eigh- 
teenth Century, XXIV—XXVII, Geneve, Institut et musee Vol- 
taire, 1963 ; Preludes ionesciens, în Revue des Sciences Humaines, 
fasc. 117, 1965. Alte articole au fost strinse si tipärite în volumul 
postum Oameni şi idei. Bucureşti, Editura pentru literatură uni- 
versală, 1968. Prefete la numeroase traduceri din literatura fran- 
ceză (Doamna de La Fayette, La Fontaine, Racine, Balzac, 
dramaturgii francezi contemporani). Participă ia colocvii inter- 
nationale : Colocviul de la Royaumont, în iulie 1962, cu comu- 
nicarea ,,Moi" et ,,Vautre" dans la morale de J. J. Rousseau. 
publicată în revista Europe, sept. 1962; Colocviul Jean-Jacques 
Rousseau, la College de France, în octombrie 1962, cu comuni- 
carea La lumiere et l'ombre dans l'ocuvre de J.-J. Rousseau, 
tipărită în Revue des Sciences huma/nes. Paris, fasc. III; 1963. 
Sfîrşitul grabnic (4 noiembrie 1965) o împiedică să ducă la bun 
sfîrşit o a doua teză de doctorat, la Universitatea din Paris, 


sub conducerea profeserului Antoine Adam. 


94 


[Sinaia, 17 august 1930, d.p.] 


/Madame Victoria P. Budisteanu, Stahl-Bad Hotel, 
St.-Moritz-Bad, Suisse, Exp. Dr. T. Vianu. Sinaia, 
str. V. Boerescu, 4, Rumânien/ 

x Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Sora lui Tudor Vianu, Victoria. Vezi nota 1l, scrisoarea 80. 

2 Vezi notele 1 şi 2, scrisoarea 69. 

3 Presupun că Tudor Vianu merge la Geneva pentru a parti- 
cipa la o sesiune a Societății Națiunilor. Ni s-a păstrat calendarul 
călătoriei tinerilor căsătoriți : 24 august: Sinaia; 25, Viena; 
27—28, Salzburg ; 29 august — 10 septembrie. Geneva; 12 sep- 
tembrie, Bucureşti, 


517 


4 Max Reinhardt (1373—1943), actor şi regizor austriac, unui 
din marii inovatori ai tehnicii teatrale, conducătorul mai multor 
teatre din Berlin şi Viena. Iniţiatorul festivalurilor de la Salz- 
burg. 


95 


[Bucureşti, octombrie 1930] 


Fără plic. 

Invitatia este scrisă pe o carte de vizită, care se află 
la Biblioteca Academiei Române. Manuscrise, co- 
resp. inv. 50661. 

Ineditä. 


1 Gabriel Popescu (1366—1937), gravor. După absolvirea 
şcolii de poduri şi şosele, a studiat gravura la Paris. Profesor 
la Şcoala de Arte' frumoase din Bucureşti şi promotorul învâ 
tâmintului gravurii în metal, realizînd, pe lîngă opere originale, 
un mare număr de gravuri de interpretare după lucrări ale unor, 
pictori şi sculptori celebri. 

2 O invitaţie identică, aflată în arhiva T. Vianu, adresează 
acesta si lui Al. Tzigara-Samurca.ş, care era la Şcoala de Arte 
frumoase încă din 1904 titularul cursului de istoria artelor şi 
estetică. Tudor Vianu fusese numit, prin ordinul nr. 132717 din 
8 octombrie 1930, profesor swplinitor de pedagogie şi estetică 11 
Şcoala de Arte frumoase din Bucureşti. Lecţia de deschidere a 
cursului, ţinută la 3 noiembrie 1930, va apărea într-o broşura 
la editura .Societatea de mîine", sub "titlul Arfa şi Școala. 


96 
[Bucuresti,] 18 septembrie 1930 


Fără plic. 

Originalul în arhiva I. Brucăr. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 85, de unde reproducem 
textul. 


1 Ion Brucăr, filosof. Membru al „Societăţii române de filo- 
sofie". Scrieri : Încercări şi studii, 1919 ; Filosofi şi sisteme, 1933 ;e 


518 


Cadente filosofice, 1934 ; /, Petrovici şi logica, 1938. Exegeze ale 
operei lui Spinoza (articole în Revista de filosofie). Editorul 
Logicii lui Titu Maiorescu (1940). 

2 Nicolae Vaschide (1873—1907), psiholog şi publicist, unui: 
dintre fäuritorii psihologiei experimentale. Licenţiat al Facultăţii 
de Filosofie din Bucureşti, unde îşi trece în 1895 teza cu Sensa- 
iiunile vizuale. Lucrează la Paris în Laboratorul de psihologie 
fiziologică al lui A. Binet, director al Laboratorului de psiho- 
logie patologică de la Hautes Etudes. Colaborează cu E. Toulouse, 
H. Pieron, CI. Vurpas. Publică articole ştiinţifice în  L'Annee 
Psyckologique, Revue  Philosophique, Revue de Psychiatrie, Noua 
revistă română, Revista idealistă (unde este, sub direcţia lui 
M.G. Holban, prim-redactor de la 1803 pînă la moarte). Paralel 
desfăşoară o activitate literară şi ziaristică la Convorbiri literare, 
L'Independance Roumaine, La Roumanie, La Renaissance  Latine,. 
Revue des Deux-Mondes, Le Mercure de France, Journal de<? 
Debats, Adevărul, România jună. Volume : La Logique morbide 
(1903), Le Sommeil et les reves (1911). 


97 


Bucureşti, 24 ianuarie 1931 


Fără plic. 

Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 
scrise, inv. 107.386. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 164—165.. 


1 Ioan N. Roman (1866—1931), avocat, poet si publicist. Studii 
de drept la Iaşi şi Bruxelles. Primele încercări literare şi pu- 
blicistice în Albina Botoşanilor (1881) şi Familia (1883). Intre 
1885 şi 1887, redactor-şef al ziarului ieşean Liberalul, unde în- 
cepe o polemică literară cu Contemporanul, în legătură cu prin- 
cipiile estetice ale revistei lui Gherea (articole adunate în 1887 
în volumul /n contra direcțiunei estetice de la „, Contemporanul”). 
In 1888, redactor la Drapelul, unde continuă polemica începută 
(Un răspuns domnului loan Gherea, laşi, 1889). In 1892—1893, 
prim-redactor al Adevărului, la Bucureşti. Din 1895 şi pînă la 
moarte, I. N. Roman este avocat la Constanța şi animator ai 


vieții culturale dobrogene. Deputat şi primar al oraşului. 


2 O. Han, cu 25 de reproduceri, Craiova, Ramuri, 1930. 


519 


98 


[Bucuresti,] 16 april 1931 


/D-Sale domnului Avocat I. N. Roman, Constanta. 
Exp. T. Vianu, Dorobanţi, 49 (Casa D, etaj II), Bucu- 
resti / Originalul la Biblioteca Academiei Române, 
Manuscrise, inv. 107.387. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 165. 


1 Tudor Vianu tinuse la Constanţa o conferinţă despre Ro- 
mantismul ca formă de spirit (Opere, voi. 9, 1980, p. 76—83). 
2 George Chirea, Romantismul ca formă de spirit. Conferința 


d-lui profesor T. Vianu, în Dobrogea jună, an. XXVII, nr. 56, 
11 aprilie 1931. ! 


99 


Bucureşti, 11 septembrie 1931 
Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 18.746. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 18—79. 


1 în vederea redactării unei cronici despre lucrările româ- 
neşti de istorie a filosofiei în revista de mare prestigiu de la 
Berlin, L. Blaga solicită lui Tudor Vianu, într-o scrisoare din 
2 septembrie 1931, un referat despre propriile lucrări. 

2 Lucian Blaga publică Bericht iiber die rumănischen Ar- 
beiten zur Geschichte der Philosophie, în Archiv fur Geschichte 
der Philosophie, Jh. XLI, nr. 1—2 (ianuarie—iunie), 1932, p 
281—292. 


Tudor Vianu elaborase mai întîi o ciornă a scrisorii. O re- 
producem mai jos: 


„[Bucureşti, Il septembrie 1931] 


Iubite Blaga, 


Răspund cu oarecare întîrziere scrisorii tale, primită abia 
acum, după o absență de aproape două luni şi jumătate din 
Bucureşti, în care timp am întreprins o neuitată călătorie în 
Italia şi m-am odihnit apoi la Sinaia. 


520 


lti mulţumesc mult pentru bunele tale cuvinte in ce mâ 
priveşte şi în ce o priveşte pe Lilica. Prietene Blaga, ai drep- 
tate : sunt pentru întîia oară în viaţa mea un om senin. 

în oe priveşte referatul pe care mi-l ceri îți mărturisesc că 
sunt putin încurcat. Mă provoci la un adevărat examen de 
conştiinţă. Grea întreprindere ! Am încercat-o totuşi în paginile 
alăturate, pe care îți dau dreptul să le fntrebuintezi cum vei 
voi. Expunerea mea este succintă, lasă la o parte detaliile şi 
încearcă numai să scoată în relief o anumită 


linie generală a 
cercetărilor de pînă acum. 


Cu multe mulţumiri pentru gindul tău amical primeşte, îm- 
preună cu d-na Blaga, cele mai bune salutări din partea mea 


şi a soţiei mele. 
Cu multă dragoste, 


T. Vianu” 


100 


Bucureşti, 17 noiembrie 1931 
Fără plic. 


Originalul la Biblioteca ASTRA din Sibiu, M. XXVIII 
9/4. 


Inedită. 


1 Dr. Gh Preda era unul din cei trei vicepreşedinţi ai 
„ASTREI", iar profesorul Silviu Teposu era membru 


în Comi- 
tetul central al acesteia. 


101 


Bucureşti, 24 ianuarie 1932 
Fără plic. 


Text stabilit după o copie aflată în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Aurel Voina (n. 1897), medic şi profesor la Facultatea de 
Medicină din Cluj. Absolvă Facultatea de Medicină din Bucureşti 
în 1919, îşi trece doctoratul la Cluj (1922), beneficiază de stagii 


-de perfecţionare la Facultatea de Medicină din Paris, pe lingă 


521 


spitalele Saint-Louis si Saint-Antoine (1923) si în Statele Unite, 
ca bursier Rockefeller (1927—28). Conferenţiar definitiv al Fa- 
cultätii de Medicinä din Cluj din 1940. Lucräri de dermatologie, 
venerologie, igienă si etnobiologie. Contribuții de dermatologe 


102 
Bucuresti, 30 martie 1932 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 In aprilie 1932, Octavian Goga se desparte de Partidul Po- 
porului, condus de generalul Alexandru Averescu şi in cadrul 
căruia milita încă din 1920 pentru a întemeia Partidul Naţionnl- 
Agrar. Tot din 1932, noul partid are şi un ziar, Tara  noasiră. 
al cărui director este oficial Al. Hodo.ş. Printre alţi intelectuali 
care au aderat la Partidul National-Agrar se cuvin amintiţi 
I. Lupas, Ion Petrovici, Gh. Banu. In arhiva familiei nu se mai 
găsesc alte documente referitoare la activitatea lui Tudor Vianu 
în cadrul- partidului. în schimb, există aici dosarul complet al 
vremelnicei participări a fratelui său, Alexandru Vianu, la viaţa 
Partidului National-Agrar. Acesta aderă la noua grupare în ziua 
de 16 martie 1932, într-un grup de tineri (din care făceau parte 
Vasile Sc. Arion, Ion Berindei, V. Hillard, Th. Bârsan, Al. Mi- 
ronescu, Scarlat Dinescu, dr. Alimănescu, Sandu Tudor) care ho- 
tărăsc în casa lui Al. Tzigara-Samurcaş clin Bulevardul Ghica, 
4, să se înscrie in Partidul National-Agrar, ca grup unitar şi in- 
divizibil. 

La 16 iulie 1935, Partidul Naţional-Agrar fuzionează însă 
cu Liga Apărării National-Crestine, condusă de A. C. Cuza, şi 
ia naştere astfel Partidul National-Crestin, sub conducerea lui 
A.C. Cuza si Octavian Goga, care avea să fie chemat la guvern 
scurtă vreme, între 28 decembrie 1937 şi 10 februarie 1938. 


Din octombrie al aceluiaşi an datează ciorna scrisorii de de- 
misie a grupului din care făcea parte şi Alexandru Vianu, scrisă 
de mîna acestuia şi pe care o reproducem mai jos. Deşi nu ni 
s-a păstrat nici un document în acest sens, credem că Tudor 
Vianu a avut, în cadrul partidului lui Goga, mai mult sau mai 


puţin, aceeaşi traiectorie. 


522 


„Domnule Preşedinte, 


Cînd acum trei ani şi jumătate, un grup de prieteni, entu- 
ziasmati de hotärirea domniei voastre de a înfiinţa un partid 
nou, r.e-am înscris în rîndurile Partidului (National-Agrar, cea 
mai puternică dorință a noastră era de a aduce in politică stator- 
nicie, caracter şi devotament. Pînă atunci, cei mai multi dintre 
noi asistasem la evoluția politicei româneşti cu acea rezervă pe 
care ne-o impunea conştiinţa că nici una din formațiunile exis- 
tente nu corespundeau aspiratiunilor noastre către o înnoire ?i 
o rectificare a moravurilor din viața publică a târii. 


vâ märturiseam atuncli, fcu prilejul înscrierii Sn Partidul. 
Naţional-Agrar, că principalul resort al adeziunii noastre era ad- 
miratia pe care o aveam pentru personalitatea domniei voastre 
şi convingerea că atît patriotismul conştient cit şi înalta d-voas- 
tre ţinută intelectuală erau pentru noi garanţia unor speranțe 
noi în politica ţării. Este un adevăr pe care ne place a-l repeta, 
că ceea ca a contribuit în cea mai mare măsură ia adeziunea şi 
la ataşamentul nostru de Partidul National-Agrar a fost stima 
şi sdmiratiunea pe care le-am îndreptat către domnia voastră. 
Dacă pînă astăzi, cu toate modificările esenţiale care au inter- 
venit in directivele programatice ale Partidului, ne-am găsit încă 
alături de domnia voastră, faptul se explică prin credinţa pa 
care totdeauna am afirmat-o, că viaţa noastră publică are in 
tot cazul nevoie de spiritul critic, de discernămîntul intelectual, 
de toate calităţile pe care Ie reuniți ca adevărat reprezentant al 
unei elite conducătoare. 


Astăzi avem marele regret de a constata că aceste puternice 
motive ale devotamentului nostru nu mai sunt totuşi suficiente. 
Partidul National-CrestIn în care ne găsim astăzi prin faptul 
de a fi împins consecventa noastră pînă la limitele la care ea 
poate deveni inconsecventä, manifestă un program care este prea 
depărtat ele acela la care am aderat acum trei ani şi jumătate. 
Domnia voastră, domnule Preşedinte, întemeind Partidul National- 
Agrar, ati prevăzut primejdioase zvîrcoliri în politica românească 
şi ati afirmat voinţa de-a ne constitui într-o «ultimă rezervă a 
burgheziei româneşti-. Programul actual al Partidului Național- 
Creştin ne apare, însă, mai curînd ca un factor de agravare a 
zvârcolirilor noastre intime decît ca o garantie a evoluției socie- 
tätii româneşti. De asemenea, în politica externă, Partidul Natio- 
nal-Creştin manifestă un program pe care îl considerăm- de-a, 
dreptul primejdios pentru cele mai fundamentale şi mai perma- 
nente interese ale neamului nostru. 


523 


Domnule. Presedinte, aceste scrupule programatice le expri- 
măm cu atît mai multă tărie, cu cît avem mîndria de a vă pu- 
tea reaminti că am colaborat, în cadrul Cercului de studii sau 
personal sub directivele domniei voastre, la întocmirea progra- 
mului şi a tuturor proiectelor care aparţineau fostului Partid 
National-Agrar. Neputînd adera la programul noului Partid Na- 
tional-Crestin, avem conştiinţa că apărăm principiile pe care in 
trecut le-am formulat sub r/jnducerea tfomjiiei voastre. 

Am socotit pînă în ultimul timp, domnule Preşedinte, că un 
minimum de continuitate va fi asigurat vechilor noastre credinţe 
şi că prin actul fuziunii, în urma căruia Partidul National-Agrar 
a încetat de a exista, toate principiile de altădată nu vor fi sa- 
crificate. Un fapt hotăritor a intervenit însă. Dl. dr. G. Banu a 
ținut în ziua de ...octombrie, la Călăraşi, o cuvîntare menită să 
afirme tocmai acel punct de vedere naţionalist şi patriotic în vir- 
tutea căruia altădată v-am putut urma fără şovăire. Dar pentru 
această consecvență politică, dl. G. Banu a fost exclus din 
Partidul National-Crestin. La congresul de la Călăraşi, unii din- 
tre noi am participat. Toţi suntem solidari cu punctul' de ve- 
dere exprimat acolo. Dovada fiind făcută, prin neasteptata ex- 
cludere a doctorului G. Banu, că ceea ce era principiul funda- 
mental în Partidul National-Agrar a „devenit gravă divergență 
în Partidul Naţional-Creştin, nu ne rămîne, domnule Preşedinte, 
decît să vă rugăm, cu un regret pe care îl vom resimti totdeauna, 
de a lua act de demisiunea noastră. 

Vă rugăm, domnule Preşedinte, să credeţi fnai departe m 
stimă clesăvîrşită şi în admiratiunea noastră întreagă. 


Ai d-voastre devotați" 


103 


Sinaia, 13 august a932 


Fără plic. 
Originalul la Arhivele Statului Bucureşti,  Fonci 


N. Bagdasar. 443, f. 3—. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 40. 


1 Omagiul profesorului C. Ruduleseu-Motru apăruse, rele- 
fcrînd trei decenii de activitate didactică, ca număr al Revistei 


524 


de filosofie (voi. XVII, 1932, Societatea Română de Filosofie, 
Bucureşti). Despre viața şi opera lui C. Rădulescu-Motru scriau 
aici G. Vlădescu-Răcoasa, E. Sperantia, M. Ralea, V. Băncilă, 
I Brucâr. O a doua secțiune, intitulată Disciplinele filosofice in 
lumina actualității, era constituită din studii monografice cu pri- 
vire la evoluția recentă a cîte unei discipline, semnate de: 
I. Petrovici, M. Florian, D. Guşti, G.G. Antonescu, G. Georgiade, 
p. Comarnescu, M. Djuvara, M. Utä, N. Bagdasar. Tudor Vianu 
semna capitolul privitor la estetică (Vezi Autonomizarea esteticii, 
in Opere. voi. 7, 1978, p. 333—357). 


104 
[Turnu-Mägurele, 26 (?) septembrie 1932, d.p.| 


/Doamnei Tudor Vianu, Calea Dorobanţi, 49, etajul 1, 
Bucuresti/ 


Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Tudor Vianu era preşedintele comisiei de bacalaureat la 
Liceul de băieţi din Turnu-Măgurele. 


105 
Turnu-Măgurele, 30 septembrie [19321 
/Doamnei Tudor Vianu, Calea Dorobanţi, 49, et. I, 


Bucureşti (sec. II) 
Originalul în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 
1 Ştefan Irimescu (Ploieşti, 30 noiembrie 1871 — Bucureşti, 
17 februarie 1956), medic. Fiul lui Stefan (1838—1912) şi al Va- 
s-ilichiei (m. 1917. După studii liceale la Ploieşti, urmează 


cursurile Facultăţii de Medicină din Paris, unde îşi dă şi doc- 
toratul (Considerations sur les nephrites à longue echeance et les 
albuminuries  prolongees. Elements de pronostic dans les nephri- 
tes, Paris, L. Boyer, 1902). întors în ţară se căsătoreşte cu Elen* 
Gutulescu (1885—1964), cu care va avea două fete, pe Elena si 
pe Maria-Monica, născută în 1922 si căsătorită în 1946 cu dr. 
E.R. Neumann-Grigg. In perioada studiilor pariziene, a făcut 
parte din cercul studenţilor socialişti români din Franţa, ală- 


525 


luri cie I. Ca:itacu2ino, Era. Racovitä, D. Voinov, AL Släti- 
neanu. In 3902, L Cantacuzino înfiinţează la Bucureşti La- 
boratorul de medicină experimentală, unde şi-l ia drept colabo- 
rator pe dr. Irimescu. Acesta întreprinde cercetări epidemiolo- 
gice, în cadrul campaniilor din 1904—1908, asupra malariei (Pro- 
filaxia  paludismului, 1905 ; Mijloacele pentru combaterea mala- 
riei,- 1909), tifosului exantematic si septicemiei. Tot din anii pe- 
trecuți Ia Laboratorul de medicină experimentală datează primele 
sale cercetări de laborator, sub îndrumarea lui I. Cantacuzino, 
asupra tuberculozei, specializare către care s-a îndreptat în.urma 
decesului fratelui său mai mic, Aurel, şi al prietenului său şi lo- 
godnicul surorii sale Elena, Toni Bacalbaşa, răpiți amîndoi de o 
tuberculoză galopantă. In 1906, I. Cantacuzino, care obținuse sub- 
ventionarea de către stat a unui spital de tuberculoză, încredin- 
teazä conducerea proaspăt înființatului Spital de la Filaret doc- 
torilor $. Irimescu şi Al. Slătineanu. După doi ani, Slätineanu ?e 
mută Ia Iaşi, iar dr. Irimescu rămîne singur la conducerea spi- 
talului, ajutat de dr. Fr. I. Rainer, pentru examenele anatomo- 
patologice, directorat pe care nu-l va părăsi decît o dată cu pen- 
sionarea, în 1944. încă de la începutul carierii sale, dr. Ştefan 
Irimescu desfăşoară o largă activitate pentru profilaxia, depis- 
tarea şi îngrijirea tuberculozei. Introduce, din anii 1906—1908, 
metoda pneumotoraxului artificial, inițiază înființarea, în Spital, 
a unui serviciu roentgenologic (1922), inițiază acțiunile de depis- 
tare în masă, prin radioscopii efectuate în serii, la elevii si stu- 
dentii din Bucureşti (1935—1940), sprijină acțiunea de vaccinare 
B.C.G. a nou-näscutilor. Se numără printre întemeietorii Socie- 
tätii pentru profilaxia tuberculozei, al cărei director general de- 
vine în 1913, al Societății pentru combaterea tuberculozei la co- 
pii (1908), al Societății pentru izolarea tuberculoşilor (1913), al 
Ligii naționale contra tuberculozei (al cărei secretar general este 
de la înființare, din 1933). Prim raportor la primele trei con- 
grese naționale de tuberculoză (1931, 1933, 1935). Preşedinte al 
celui de-al patrulea (1939). Membru al Academiei de Medicină. 
Director de secție la Institutul de Ftiziologie (1954—1956). Lu- 


crări : Tuberculoza în România — statistica comparată. Consta- 
tări şi propuneri, 1930 ; Diagnosticul precoce al tuberculozei. Sta- 
rea actuală a asistenței tuberculoşilor în România, 1935 : Perspec- 
tive de viitor în combaterea tuberculozei, 1935 ; Activitatea Li- 
gii naționale contra tuberculozei pe anul 1937—1938, 1938 ; 
Legea  ve-en'ru asigurarea contra tuberculozei, 1941. A se 
526 


vedea, ca referințe : E.R. Netimann-Grigg, La pandemie tubercu- 
leuse. La tuberculose en Roumanie. Paris-Bucuresti, 1948 : I. Ne- 
gru, Ştefan Irimescu, un promotor al medicinii sociale şi al luptei 
antituberculoase in România, în Momente din trecutul medicinii. 
Studii, note şi documente, sub redacția dr. G. Brătescu, Editura 
Medicali, Bucureşti, 1983, p. 677—686. 


106 


[Turnu-Măgurele,] 1 octombrie [1932] 


/Doamnei Tudor Vianu, Calea Dorobanți, 49, etajul I, 
Bucureşti (Sect. III) Exp. Prof. T. Vianu, Presedin- 
tele Comisiei de bacalaureat, Liceul de băieți, Turnu- 


Măgurele/ 
Originalul in arhiva T. Vianu. 
Inedită. 
107 
[Turnu-Măgurele,] 2 octombrie [1332] 
Fără piic. 


Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


108 


[Bucureşti, decembrie 1932] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Erich Weil era pesemne asistentul profesorului Max Des- 
hoir, editorul cunoscutei Zaitschrift fiir Aesthetik und allgemeine 
Kunstioissenschaft şi membru în comitetul de redacție al aces- 
teia. 


Decpre Max Dessoir, vezi scrisoarea 126, nota 1. 


2 Publicăm scrisoarea inedită :' 


527 


„PROF. DR. MAX DESSOIR 


Berlin, den 10. Dezember 1932 
VV 30, Speyerer Strasse 9 
B 6 Cornelius 32 90 


Sehr geehrter Herr Doktor, 


Im Auftrage von Prof. Dessoir danke ich Ihnen verbindliclist 
fiir Ihr Schreiben fiir die sehr freundliche Gabe Ihrer Schrif- 
ten. Der hochst bedauerliche Druckfehler im Schriftenverzeichnis 
der Zeitschrift fiir Aesthetik wird beim Erscheinen des năchsten 
Verzeichnisses berichtigt werden. 

Die Zeitschrift fiir Aesthetik wiirde sehr gern einen Bericht 
iiber die asthetische und kunstwissenschaftliche Arbeit in Rumă- 
nien bringen, und sie wiirde eine solche Uebersicht besonders gern 
aufnehmen, wenn Sie die Abfassung ubernehmen wollten. Aller- 
dings ist die Zeitschrift bei den gegenwărtigen Verhăltnissen in 
Hinsicht auf die Geldmittel wie auf den Raum beschrănkt. Ein 
Honorar kann der Verleger zur Zeit nicht zahlen, und als Um- 
fang miissten wir ungefăhr vier Seiten im Petitdruck, also un- 
gefăhr zehn Seiten Schreibmaschinenmanuskript ansetzen.' Falls 
Ihnen diese Bedingungen geniigen, wiirde die Zeitschrift einen 
solchen Beitrag als Bereicherung ihrer Berichterstattung sehr be- 
griissen. 

Indem ich Sie um eine kurze Antwort bitte, bin ich mit 
dem Ausdruck vorziiglicher Hochaehtung 

Ihr sehr ergebener 
Dr. Erieh Weil 


Herrn Dr. Tudor Vianu, Bucarest (Rumănien), Calea Doro- 
banti, 49." 


..PROF. DR. MAX DESSOIR 


Berlin, 10 decembrie 1332 
W 30 Speyerer Strasse 9 
B 6 Cornelius 32 90 


Din însărcinarea profesorului Dessoir vă mulțumesc foarte 
mult pentru scrisoarea dv, şi pentru darul prietenos al scrierilor 
dv. Greşeala de tipar atît de regretabilă din indicele de opere 


528 


al Revistei de estetică va fi corectată la apariția următorului 
indice. 

Revista de estetică ar include cu mare plăcere un raport 
asupra cercetărilor de estetică si de stiinta artei din România si 
ar prelua cu deosebită plăcere o astfel de privire de ansamblu, 
dacă dv. ați întreprinde realizarea ei. Ce-i drept, în condițiile 
actuale, revista este limitată in privința mijloacelor financiare 
şi a spațiului. Pentru moment, editorul nu poate plăti un onora- 
riu, iar în privința întinderii articolului, am putea-o stabili la 
cea patru pagini în caractere mici, deci cea zece pagini de ;-v\- 
enuseris dactilografiat. In cazul în care conveniti la aceste con- 
ditii, revista ar saluta o astfel de contribuție ca o îmbogățire à 
informației ei. 

In aşteptarea unui scurt răspuns vă exprim înalta mea con- 
sideratie şi rămîn, 

al dv. devotat, 


Dr. Erich Weil" 


3 Tudor Vianu publică în Zeitschrift fiir Aesthetik und allqe- 
meine Kunstwissenschaft, XXVII. Band, Heft 3, J:03, p. 241—2'»i, 
raportul Aesthetische und  kunstwissenschaftliche Arbeit in  Rum-l- 
nien. 


109 


[Bucuresti, aprilie 1933] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Anton Golopenţia (vezi scrisoarea 137, nota 1) solicita-e « 
bursă' Fundaţiei americane Rockefeller pentru a studia în Ger- 
mania. Fundaţia cerea acum referințe despre doctorand. 


119 


[Bucureşti,] 17 mai li'33 


/Herrn Victor Iancu, Konradstr 12 /o links, bei 
Buchner, Miinchen. Germania. Abs.: T. Vianu, Calea 
Dorobanţi, 49, et. 1, Bucarest, Rumänien j 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 123. 


529 


1 Victor Iancu, estetician şi publicist (1908—1381). Student al 
Universităţii din Bucureşti (1926—1929). /Studii de doctorat fca 
Universitățile din Viena şi Miinchen (1930—1936). Doctoratul în 
filosofie, sub conducerea profesorului Alexander Pfänder. la 
Miinchen (Die Bedeutung der Form in der Aesthetik, 1933). între 
1936 şi 1940, profesor secundar la Cluj. Redactor al ziarului Pa- 
tria din Cluj (1936—1938) ; din 1938, redactor-şef şi coîntemeietor 
al săptămînalului Țară nouă, la Cluj. A mai colaborat cu stu- 
dii si articole la revistele Societatea de miine, Revista Fundațiilor 
Regale, Gînd românesc, Luceafărul, Transilvania, Saeculum., 
Rampa, Vremea etc. în urma refugierii Universității clujene la 
Sibiu, în 1940, Victor Iancu va funcționa ca asistent universitar, 
iar din 1944, prin concurs, devine conferențiar la catedra de es- 
tetică filosofică din cadrul Universității din Iaşi, unde ajunge 
titular în anul 1946. După desființarea catedrei sale, în septem- 
brie 1947, Victor Iancu va ocupa diferite posturi : secretai', literar 
Ia Teatrul de Stat clin Sibiu, muzeograf la Muzeul Brukenthal, 
profesor la Şcoala de Artă populară clin Sibiu. în septembrie 1956 
este numit conferențiar la Facultatea de Filologie a Institutului 
pedagogic de 5 ani de la Timişoara şi ține cursuri de literatură 
universală şi comparată. 

2 Victor Iancu îi scrisese lui Tudor Vianu pentru a-i fere 


sfatul în privința doctoratului. 


„THE ROCKEFELLER FOUNDATION 


NEW YORK 
THE SOCIAL SCIENCES EUROPEAN OFFICE 
EDMUND E. DAY, DIRECTOR 20. RUE DE LA BAUM.E 
JOHN V. VAN SICKLE. ASSISTANT DIRECTOR PARIS (8-e). FRANCE 


TRACY B. KITTREDGE. FELLOW3HIPS 


Paris, le 11 Avril 1933 


Monsieur le Professeur, 


Nous avons recu une demande de Bourse de Recherches de 
M. Anton Golopenţia, qui nous a donne votre nom parmi ses 
references. Dans le cas ou M. Golopentia recevrait une Bourse, 


530 


il voudrait etudier, surtout en Allemagne, ie role de la Sociolo- 
gie dans ie groupe des Sciences Sociales, et la valeur de la me- 
thodologie sociologique dans les recherches sur les realites cdn- 
cretes de la vie sociale. 

Nous vous serions tres reconnaissants de bien vouloir nous 
confier votre opinion confidentielle sur la personnalite de M. Go- 
lopentia, ses capacites de recherches scientifiques independantes, 
et l'importance de son programme d'etudes vis-â-vis du deve- 
Jceppemen: uiieritur ue sa carriere scientifique en Roumanie. 

Veuillez agreer, Monsieur la Professeur, l'expression de 
mes sentiments djstingues. 


Tracy B.  Kiltredge'- 


„Paris, 11 aprilie 1933 


Domnule Profesor, 


Am primit o cerere pentru o bursä de studii din partea d-lui 
Anton Golopenţia, care ne-a indicat, între referințe, numele dvs. 
Admitînd că dl. Golopenţia ar primi o bursă, ar dori să stu- 
dieze, în special in Germania, rolul sociologiei în cadrul stiin- 
telor sociale precum şi valoarea metodologiei sociologice in cer- 
cetările asupra realitätilor concrete ale vieţii sociale. 

V-am li foarte recunoscători dacă ati binevoi să' ne încre- 
dintati părerea dvs. confidențială asupra personalității d-lui Go- 
lopentia, asupra capacităţilor sale de cercetare ştiinţifică indepen- 
dentă, cit şi asupra importanţei programului său de studii în 
cadrul dezvoltării ulterioare a carierei sale ştiinţifice în Româ- 
nia. 

Primiti, vâ rog, domnule Profesor, expresia «sentimentelor 
mele distinse. 


Tracy B.  Kittrtdge” 


111 


{Bucuresti, decembrie 1933] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 197 (greşit datată). 
1 Ruxandra Urechia era studentă la Facultatea de Litere şi 
Filosofie din Bucureşti şi audiase în anul universitar 1932—1933 


531 


cursul lui Tudor vianu despre Teoria valorii- estetice. In anul 
următor a fost nevoită să plece în Italia, unde a rămas cîtva 
timp pentru a-şi îngriji bunica bolnavă. De acolo îi scrie lui 
Tudor Vianu, explicindu-i absența ei din sălile Facultăţii. 

2 Arhiva T. Vianu păstrează şi răspunsul la această scri- 
soare, în care Ruxandra Urechia arată că, pe cît îi stătea în 
putinţă, îşi continua studiile pe cont propriu şi că tinuse o 
conferință pe data de 8 ianuarie 1934 în faţa Cercului englez 
de la Alassio despre Folclorul românesc. 


112 


Bucureşti, 15 martie 1931 


Fără plic. 

Originalul în arhiva E. Speranţia. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 190—191, de unde repro- 
ducem textul. 


1 Eugeniu Speranţia (1888—1972), filosof, pedagog, literat şi 
memorialist. Studii secundare şi universitare la Bucureşti; con- 
tinuate la Berlin. Doctorat în filosofie  (Apriorismul pragmatic, 
11) 12). Cîtva timp, profesor secundar. In 1921, conferenţiar de 
sociologie şi filosofie juridică la Facultatea de Drept din Oradea, 
apoi profesor titular la Universitatea din Cluj. Scrieri: Cartea 
omului practic  (Douăsprezece scrisori filosofice (1916), Contribu- 
iiuni la  psiho-biologia gîndirii (1922), Concepții şi perspective in 
pedagogia actuală (1929), Casa cu nalbă (roman, 1926). 

2 E. Speranţia, Papillons" de Schumann. Despre principiul 
i^nic al vieții, dramei şi frumosului, Bucureşti, 1934, 

3 Istoria esteticei de la Kant pînă azi. Texte alese. Precedate 
de un studiu introductiv şi note biobibliografice, Bucureşti, .Bu- 
covina", I. E. Toroutiu, 1934. 


113 
[Deva,] Vineri, 29 [iunie 19341 
Fără plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Tudor Vianu era preşedintele Comisiei de bacalaureat din 


2 La 15 aprilie 1934, i se născuse primul copil. Ion. Scri- 
soarea era adresată la Sinaia, unde ai săi se găseau în vacanța., 
în casa doctorului Ştefan Irimescu. 


114 


[Deva,] Sîmbătă [30 iunie 1934] 


Fără plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Corecturile primului volum, din Estetica (Bucureşti, Fun- 
datia pentru literatură şi artă „Regele Carol H", 1934). 


115 


Sinaia, 4 iulie 1934 


Fără plic. 

Originalul în colecția Al. Rosetti, Bucureşti. 

Scrisori, către Al Rosetti, ediţie îngrijită, cu prefaţă, 
note şi indice de Al. Rosetti, Bucureşti, Editura Mi- 
rerva, 1979, p. 434—435, de uncie reproducem textul, 


1 In timp ce Tudor Vianu era la Deva, Al. Rosetti fusese 
preşedintele Comisiei de bacalaureat la Ploieşti. 

2 Cf. scrisoarea 114, nota 1. 

3 Dan Barbilian, care semna din cînd în cînd scrisorile 
Miguel Barbilos, şi Minai Ralea. 


116 


[Sinaia,] Miercuri, 11 iulie [19347 


c.p./D-lui N. Bagdasar, p. adr. D-lui ing. TiJmar, 
Bucureşti, str. Episcopiei, 3 bis/ 

Originalul la Arhivele Statului, -Bucureşti, Fond N. 
Bagdasar, 443, f. 6. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 4*0—11. 


Idealul clasic al omului, Bucureşti, Vremea. 1934, 


7i0'> 


534 


Fără plic, 


117 


Sinaia, 23 iulie [ 19341 


Originaiui in colecţia Al. Rosetti, Bucureşti. 
Al. Rosetti, ed. cit., p. 433—43(5, de 
unde reproducem textul. 


Scrisori către 


1 V. scrisoarea 114, nota 1. Vezi şi scrisoarea 113. 


118 


[Bälti,] Duminică, ora 2 d.a. [24 


/D-Sale doamnei 
şanu, 33 (Parcul Filipescu), Bucureşti 


Originaiui în 
Inedită. 


arhiva T. Vianu. 


119 


septembrie 


1934, d.pj 


Elena T. Vianu, str. Ar.irei Mure- 
dll)/ 


Luni, ora 7' i [Bälti, 25 septembrie 1934] 


/D-saie doamnei Elena T. Vianu, 


nu, 33 (Parcul Filipescu), 


Originalul în 


Inedită. 

Joi, 
Fără plic. 
Originalul în 
Inedită. 
Fără plic. 


Originalul la 
Inedită. 


arhiva T. Vianu. 


120 


str. Andrei 


Bucureşti (III)/ 


Mureşa- 


ora 8i/î dim. [Bälti, 23 septembrie 1934] 


arhiva T. Vianu. 


121 


Bucureşti, 25 tvsv. 1931 


Muzeul Literaturii 


Române, 


inv. 


18.375. 


1 Ion Chinezu, critic literar şi publicist. Studii la Univer- 
sitätile din Budapesta, Bucureşti, Paris. în 1930, colaborează cu 
cronici literare la Darul vremii. în 1933 întemeiază şi conduce 
(ca redactor) revista Gind românesc, editată de „ASTRA", care 
va apărea pînă în 1940. Din colaboratorii primelor numere, îi 
amintim pe : Ion Agârbiceanu, Iuliu Hatieganu, Ion Breaza. 
D. Prodan, D. D. Rosea, Ovidiu Papadima, Traian Herseni, Al. 
Dima, Victor Papiiian, Henri Jacquier, Radu Gyr, Basil Mun- 
teanu. Lucian Blaga, Emil Cioran, Vasile Bäncilä,, N. Bänescu, 
Radu Vulpe. 

2 Desigur la Comisia de bacalaureat, ia sfîrşitul lui iunie al 
aceluiaşi an. 

3 Primai volum al Esteticei şi Idealul clasic al omului. Re- 
vista  Gind românesc le anunţă ca primite la redacţie pe coperta 
a treia a numărului 2, an. III, februarie 1935. Ion Chinezu sem- 


nează o recenzie ia cel de-al doilea volum în numărul 5—6 
(mai-iunit 1935), p. 290—292. 


[Bucureşti, 2 aprilie 1935] 


Textul scris pe o carte de vizită. / Tudor Vianu, str. 
Andrei Mureşeanu, 33, tel. 2.32.94/ 

Originalul la Biblioteca*Academiei Române. Manu- 
scrise, coresp. inv. 196.940. 

Inedită. 


1 Vladimir Streinu publicase în Gazeta, 2 aprilie 1935, o 
recenzie ultragioasă la adresa primului volum al Esteticei. Tudor 
Vianu răspunde cu o scrisoare către directorul ziarului, în care 
încearcă să clarifice lucrurile, pe cît se putea pentru cineva de 
bunä-credintä. Scrisoarea apare cu grave erori tipografice în 
numărul Gazetei de joi, 4 aprilie şi este republicată în forma 
corectă în numărul din 6 aprilie 1935. Acesta nu va fi fost 
decît începutul polemicii cu VI. Streinu, care se va extinde şi 
asupra studiului despre Ion Barbu şi va ocaziona unul din tex- 
tele cele mai nedrepte şi mai jignitoare ce i-au fost adresate 
de-a lungul carierei sale. Dosarul complet al acestei polemici 
se poate consulta în notele volumului VI de Opere (p. 486—S11). 


535 


123 


[Bucuresti, aprilie 1935J 


Ciornä in arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenfä, p. 152—153. 


1 Scrisoarea răspunde la o scrisoare inedită a lui Perpessi- 


cius. O reproducem aici : 
„Miercuri, 3 aprilie 1933 


Dragă Tudore 

Singură nădejdea că nu vei fi auzit imperfect insuficientele 
mele cuvinte de aseară, la Radio, îmi dă curaj să-ți scriu aceste 
rînduri. Nu trebuia să le auzi şi fiindcă nu erau demne de tine 
şi pentru că nu astfel de cuvinte palide gîndeam, în timpul 
lecturii operelor tale, că ti se cuvin. înţelegi, dar, că nu pentru 
a împlini un comentar, fatal de tangentä, ca cel de aseară, m-am 
decis să-ți scriu. E pentru mult mai puțin, dar pentru un motiv 
ce-mi stă pe inimă mai de mult. De cînd, o dată cu cărțile tale, 
ce-mi sunt aşa de scumpe, mă umilesti cu litera caldă a dulci- 
lor tale dedicatii, nu ti-am răspuns niciodată, nici măcar de 
primire, ci, numai cînd s-a putut, şi s-a putut aşa de rar, am 
însăilat un foileton, de profan, dar de amic. Cum aş fi- făcut 
mai ales acum, dacă regimul nu s-ar fi opus, cînd o lectură 
continuă de o lună a celor trei din urmă cărți ale tale m-a 
învățat atîtea lucruri şi m-a înscris, definitiv, printre admira- 
torii tăi ucenici. 

Aşadar, asta voiam, de mult încă, să-ți comunic, pe hîrtie 
cä-ti mulțumesc pentru cărți, în două feluri şi că dacă semne 
publice lipsesc, satisfacția că mă judeci printre amicii tăi' este 
sufletului meu mai presus de orice mîngîiere. 

De aceea să-mi dai voie să sfir.sesc asupra durerii foileto- 
nului lui Străinu, care, dacă pe tine n-a avut cum să te jignească, 
pentru el dovedeşte o tristă facilitate. I-am spus-o a doua zi 
şi amicului său Cioculescu, care te văzuse în ajun. Nobletea 
ră.-punsului tău de astăzi, din Gazeta va zdruncina într-însu! 
îngîmfarea şi copilăria, ce nu mi se par mai putin vinovate"! 
Şi totuşi, omul nu părea deloc prost (cum poate nici' este) — 
atunci ce i s-a întîmplat ? 

îți cer scuze pentru această intervenție nechemată (dar a 
avut darul să jignească, în primul rînd, pe cititorul din mine) 


536 


şi te rog să primeşti, o dată cu noi mulțumiri, mărturia unei 
dragoste temeinice. 


Al tău, 


Perpessicius” 


121 


Bucureşti, 11 aprilie 1935 


/D-Sale domnului Ion Pillat. Deputat. Bucureşti, str, 
Pia Brătianu, 9/ 


Originalul la Biblioteca Centrală de Stat, Bucureşti, 
Ms. 21.226. 
Inedită. 


l Fata lui Ion Pillat, Pia, se căsătoreşte în 1935 cu Elie 
Arapu. 

2 Despre întîlnirile literare de duminica din casa lui ion 
Pillat, pe strada Pia Brătianu, 9, vorbeşte Ionel Teodoreanu în- 
tr-o evocare publicată, la moartea poetului, în volumul Jon 
Pillat. Mărturii despre om şi poet, Publicom, £346, volum de- 
venit foarte rar astăzi. Folosim prilejul şi reproducem aici o 
pagină din acest text vibrant : 

„Niciodată, Tudor Vianu, obrazul tău de adolescent n-a fost 
mai izbăvit de apăsarea măştilor grave decît aco[o. Te-am re- 
găsit în odaia lui Ion, ca acum peste douăzeci de ani, în prid- 
vorul bisericii din laşi, unde ne-am oprit mult după miezul 
nopţii, obraz în obraz cu Tinerețea, să vedem lumina lunii 
arzînd homeric pe cetatea scufundată, cu nara dilatată de-un 
parfum de liliac — «Veniti, privighetoarea cîntă si liliacul e-nflo- 
rib*. 

Niciodată, Ion Marin Sadoveanu, n-ai fost mai departe de 
ritmul tău de corb şi buhnă tutelară, mai arzător, mai dezlăn- 
tuit şi mai vecin cu garoafele lui Luchian decît acolo. Ioane. 

Niciodată, doctore Voiculescu, troienele ortodoxe care-ţi emi- 
ciazâ trandafirii n-au fost mai învinse de mireasmă, ca acolo.. 


Niciodată, Rosenkranz, n-am văzut deschizîndu-se într-un 


°braz mai patetic zbuciumata roza vînturilor, ca pe chipul tău, 
acolo. 


„Niciodată, Sperber, omulc-turn, taciturnule, nu ţi-am auzit 
roai limpede unda clopotelor ca acolo. 


537 


Acolo am sunat noi toţi si atitia alți încă, mai liber şi mai 
întru noi dc-cit oriunde aiurea. 

Dar grădinarul s-a dus, luindu-şi steaua. 

Deci noapte bună, tuturor. 

Prieteni din odaia duminecilor, ne însoţim pentru o ultimă 


oara in această carte a candelii" 
(ionel Teodoreanu. Grădina între ziduri, p. li). 


125 


Bucureşti, 17 mai 1935 


/D-lui Profesor I. Chinezu, str. Elisabeta, 8. Cluj. 
Exp. T. Vianu, str. Andrei Mureşanu, 33. Bucureşti/ 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 18.376. 
Inedită. 


1 Critica decorativă, in Gînd românesc, an. III, nr. 5—6, mai- 
iunie 1935, p. 257—262 (în Opere, voi. 12, p. 438—444). Semnifi- 
cativ pentru concepţia lui Tudor Vianu despre critica literară, 
articolul se încadrează în polemica sa cu VI. Streinu în jurul 
volumului Jon Barbu (vezi dosarul in Opere, voi. 3, Note %9 
682—688). 


126 


[Bucuresti, cea ) iunie 1935j 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 


1 Max Dessoir (1867—1947), filosof, psiholog şi estetician ger- 
man, elev al iui W. Dilthey, din 1897 profesor lâ Universitatea 
din Berlin. în 1906, întemeiază Zeitschrift fur Aesthetik und alUv- 
rneine Kunstwissenschaft, iar din 1909, Gesellschaft fur Aesthetik 
und allgemeine Kunstirissenschaft. Contribuţii de estetică + Aesthe- 
tik und allgemeine Kunstivissenschaft (ediția a Il-a, 1923) şi 
studii asupra ocultismului : Vom Jenseits der Seele (ediția a Vl-a, 
1931) ; Der Okkultismus in Urkunden, 3 voi. (1925). 

2 In corespondenţă cu Max Dessoir, Tudor Vianu se găsea 
încă din 1932—1933. în 1935, T. Vianu li dăruieşte primul volum 
al Esteticü. Dessoir răspunde, la 16 mai 1935, multumindu-i şi 


538 


prepunîndu-i să vină în România pentru un ciclu de conferinţe. 

3 Vizita lui Max Dessoir în România a fost de mai multe ori 
aminată, aşa cum o dovedesc scrisorile sale din arhiva T. Vianu. 
Atît vremurile tot mai grele din Germania, cit şi sănătatea bă- 
trînului profesor au împiedicat ca ea să mai aibă loc vreodată 
(vezi şi scrisoarea 152). 


127 


[Bucureşti, 14 iunie 19354 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 189. 


1 Mihail Sebastian publicase în Rampa, sub titlul Un cu- 
vinr la o polemică, un articol moderator la adresa polemicii de- 
clansate' în jurul Esteticii (textul este reprodus în notele, volu- 
mului 6 de Opere, 1976, p. 506—508). 


128 


Bucureşti, 19 iunie 1935 


Fără plic. 

Originaiui în Arhiva Academiei Române, A 4. 17, 
f. 382, înregistrat cu nr. 1599. 

Inedită. 


1 La 24 mai 1935, C. Rădulescu-Motru comunicase procesul- 
verbal al Sectiunii literare a Academiei, încheiat în aceeași zi, 
prin care Secţiunea propunea ca membru corespondent pe Tudor 
Vianu. La 29 mai, Ion Petrovici, vicepreşedintele Sectiunii lite- 
rare, a citit propunerea, în urma căreia Tudor Vianu a fost al's 
cu 23 voturi pentru şi 6 contra (Academia Română, Anale, to- 
mul LV, 1935, p. 136—137). Scrisoarea de mulţumire a lui Tu- 
dor Vianu către preşedintele Academiei Române este primită U 
21 iunie 1935 (Anale, tomul LVI, Şedinţele din 1935—1933, p. 6). 
în şedinţa publică de la 15 noiembrie 1935 (ibidem, p. 17), „d-l 
C. Rădulescu-Motru salută pe d-l Tudor Vianu, venit pentru in- 
tîia oară in Academie după alegerea sa ca membru corespondent 
al Academiei Române. D-l Tudor Vianu mulţumeşte emoționat," 
Reproducem mai jos textul alocutiunii, regăsit în arhiva T. Vianu: 


539 


„Domnule Preşedinte, 


Va mulţumesc cu multă recunoştinţă pentru cuvintele pe 
care ati avut marca bunătate de a mi le adresa. Chemat în si- 
nul Academiei Române, ca membru corespondent al Secţiei li- 
terare, vâ rog sâ credeţi, domnule Preşedinte şi domnilor mem- 
bri activi, că resimt această distincţie nu atit ca o recunoaştere 
a rezultatelor pe care le-a putut obţine munca mea de pînă 
acum, cît ca o întărire în hotărîrile mele de lucru în serviciul 
ştiinţei şi literaturii nationaie. Folosesc momentul acesta in care 
vechiului auditor al comunicărilor Academiei si vechiului cer- 
cetător în biblioteca ci i se îngăduie să-şi spună cuvîntul şi nă- 
dăjduiesc că veţi afla in mine un colaborator modest şi devotat, 
identificat in toate privintele cu scopurile pe care le urmăreşte 
ilustra si învățata dvs. asociaţie. 


Vă mulțumesc." 


129 
Bucureşti, 21 iunie 1935 


/D-sale domnului Ion Chinezu, str. Băii. 16, Cluj, 
Exp. T. Vianu, str. Andrei Mureşanu, 33, Bucureşti 
(HI)/ 

Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 18.377 
Inedită. 


1 Vezi nota 3, scrisoarea 121. 


130 


Bucureşti, 29 iunie 1935 


Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 18.747 
Inedită. 
131 
[Bucuresti,] 30 iunie 1933 
Fără plic. 


Originalul la Arhivele Statului, Craiova. 


540 


Corespondenta  „„Ramuri”, ediție îngrijită şi prefațată 
de riorea Firan, Craiova, 1973, p. 465—466, de unde 
reproducem textul, semnalat de N. Scurtu. 


1 Constantin Şaban Fägetel (1884—1947), animator al vieţii 
“culturale craiovenc. Directorul revistei Ramuri (1603—1947). 

2 G. Murnu, în Ramuri, an. XXVI, nr. 4—6, aprilie-iunie 
1935, p. 432—433. 


132 
[Bucureşti, 193>] 


Originalul nu ni s-a păstrat. 
Tribuna medicală, an. II, nr. 4—5, iulie-octombrie 
1935, p. 30—3!, de unde reproducem textul. 


1 Scrisoarea răspundea la o anchetă inițiată de Tribuna me- 
dicalä. Revista se autointitula „organ de luptă profesională" si 
fusese întemeiată în februarie 1933 de către Sindicatul medici- 
lor din Bucureşti. Ancheta Întreprinsă în 1935 propunea urmă- 
toarele întrebări : 

»1) Ce credeți despre medicină si medici ? 

2) Ati fost vreodată suferind de vreo boală mai grea si aveți 
de atunci o anumită convingere despre profesiunea noastră, o 
simpatie deosebită pentru vreun medic ? 

3) Ce fel de medic preferați ? 

4) Socotiti că medicina ar trebui supusă etatizärii sau sâ ră- 
mină un raport strict personal şi intim între medic si pacient ? 

5) Dacă n-ati fi făcut cariera dvs., ati fi preferat să fiti me- 
dic ?" 

In acelaşi număr al revistei mai răspundeau Hortensia Pa- 
padat-Bengescu, Eugen Lovinescu şi actorul V. Maximilian. 


133 


[Bucuresti,] 17 octombrie 1933 
Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 18.373 
Inedită. 


1 Filosofie şi poezie (fragment dintr-un studiu in preparație), 
In Gind romanesc, an. III, nr. 10, octombrie 1933, p. 449—457. 


541 


134 


[Bucuresti,] 24 octombrie 1935 


Farâ plic. 
Originalul in colecţia Viorel Nicolescu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 149. 


1 Constantin Narly (1S96—1956), pedagog. Născut la Tecuci, 
îşi ia licenţa Facultăţii de Litere şi Filosofie din laşi în 1919. 
Stagii de specializare in domeniul pedagogiei la Universităţi ger- 
mane în 1921, 1923—24. In 1924, teza de doctorat la Universi- 
tatea din Gottingen. Tot în acelaşi an îşi începe cariera in în- 
vâtämintului superior, la laşi. Profesor de pedagogie şi istoria pe- 
dagogiei ia Cernăuţi (1927—1940) şi Bucureşti (1940—1947). Edi- 
tor ai Revistei de pedagogie (1931—1943). Volume: Educaţie şi 
ideal (1927) :  Toisioi educator (1929) ; Pedagogia lui  Jmmanuel 
Kant (1936); Pedagogia generală (1938). 

2 Istoria pedagogiei, voi. I : Creştinismul antic, Evul Mediu, 


Renaşterea, Cernăuți, 1935. 


135 
Bucureşti, 20 octombrie 1933 


/D-Sale domnului Ion Chinezu. profesor secundar. 
Oui. str. Băii, 16. Exp. T. Vianu, str. Andrei Mure- 
sanu, 33, Bucureşti (III)/ 


Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 18.379 


Inedită. 
136 
Bucureşti. 10 nov. 1335 
Fără plic. 
Originalul la Muzeul oraşului Giurgiu. Fotografia 
ne-a fost comunicată de destinatar. 
Inedită. 


1 Vezi nota 2, scrisoarea 87. 


542 


2 Constantin Şerbănescu dorea sâ se consulta cu Tudor Vi- 
anu (după cum reiese din scrisoarea de la 6 noiembrie 1935) in 
privința ridicării unei statui a lui Emineicu în oraşul Giurgiu 


137 


[Bucuresti, 15—30 noiembrie 1935] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 114—115 (greşit datată). 


1 Anton Golopentia, sociolog (1909—1952). Licențiat în Drept 
şi Filosofie la Bucureşti, şi-a pregătit in anii 1934—1936 doctora- 
tul în filosofie la Leipzig, Asistent pe lîngă D. Guşti la Catedra 
de sociologie şi inspector general la Institutul de statistică. Cer- 
cetări de sociologie în revistele Arhiva pentru ştiinţa şi reforma 
socială şi Sociologie, romanească. 

2 A. Golopentia era folosit de către cei ce pregăteau Omagiul 
Guşti (Vlâdescu-Răcoasa, Vianu etc.) drept mesager pe lîngă ma- 
rii profesori germani ai vremii (Eduard Spranger şi Werner Som- 
bart de ia Universitatea din Berlin, Hans Freyer, directorul In- 
stitutului de cultură şi istorie universală, Felix Kriiger, direc- 
torul Institutului de psihologie din Leipzig), spre a obține contri- 
butii pentru volumul în pregătire. H. Haufe era asistent la Uni- 
versitatea din Konigsberg si a colaborat la numărul omagial din 
Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială (XIII annee, 1936. Må- 
langes. D. Gusti, 25 aus d'enseignement universitaire, 1910—79.35/ 
cu o contribuție intitulată Soziologische Probleme in der eur.o- 
păisehen Bevolkerungsentwicklung des 19. und 20. Jahrhundertş 
(p. 211—224). 


3 Vezi nota 5, scrisoarea 61. 


4 Ca anexă la Influența lui Hegel in cultura romană T. Via- 
nu publicase în Academia Română. Memoriile secțiunii literare, 
seria a IlI-a, tomul VI, 1932—1934, textul conferinței lui Maio- 
rescu la „Philosophische Gesellschaft" din Berlin, ținută în limba 
germană la 27 aprilie 1861, alături de intervențiile lui Karl Lu.i- 
wig Michelet, D'Ercole, Schasler, Lasson (p. 422—435). 


5 Cu privire la teza de doctorat a lui Titu Maiorescu, vezi 
Z Ornea, Viața lui Titu Maiorescu, voi. I. Bucureşti, Editura 
Cartea Românească, 1936, p. 147—157. 


543 


138 


[Bucuresti,] Marti, 10 decembrie 1935 


/D-Sale domnului Profesor Ion Chinezu, 33, Bucu- 
resti (II) 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 13.330. 


Inedită. 


1 Ion Petrovici a ţinut, în decembrie 1935, la Cluj, o serie 
de conferințe despre  Rațional şi irațional; Caracterul  tranzactio- 
nal al cunostinfei ; Transcendenta cunoasterii omeneşti, Națiune, 
rasă, umanitate (vezi Însemnările lui Ion Chinezu din Gînd ro- 
mânesc, an. IV, nr. 1, ianuarie 1936, p. 67). Prima dintre e-io, t;- 
stită la 19 decembrie, a apărut în Gînd românesc, an. IV, nr. 2, 
februarie 1936, p. 75—85. 


139 
Bucureşti, 24 decembrie 1935 


/Herrn Dr. Victor Iancu, Miinchen, Isabellastr. 25. 


Pension Six (Gartenhaus), Germania. Abs. Dr. 
T. Vianu, str. Andrei Mureşanu, 33, Bucarest (III), 
Rumânien/ 


Originalul în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 124—125. 


1 La 19 decembrie 1935, Victor Iancu scria lui T. Vianu o 
lungă scrisoare, în care îl anunța că-şi terminase teza de docto- 
rat. 

2 Ştefan Teodorescu îşi trecuse şi el doctoratul la 16 mai 
1935 la Universitatea din Miinchen cu o teză despre Die jormel- 
haflen Wendungen bei Homer, avind ca referenti pe profesorii 
Rudolf Pfeiffer şi Albert Rehm. 


140 
[Bucureşti, decembrie 1935] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 115 (nedatată). 


1 Th. Haering era profesor de filosofie la Universitatea clin 
Tubingen. Tudor Vianu îl avusese profesor în semestrul de iarna 
1922/23 (Vezi nota 1, scrisoarea 37). 


544 


141 
[Bucuresti, 19351 


Ciornă pierdută din arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 179—183, de unde re 
producem textul. 

Publicată partial în Opere, voi. 2, Note, p. 756—759. 


1 Paul Zarifopol, Pentru arta literară Bucureşti, Fundația 
pentru literatură şi artă, 1934. 

2 Apărută la Ed. Cultura Națională, în 1935. 

3 Atacurile lui G. Bogdan-Duică au apărut în Buletinul Mi 
hai Eminescu, Cernăuți, an. Il, 1931, nr. 4, 5, 6, 7 si în Cele trei 
Crisuri, Oradea, an. XI, sept.-oct. 1930. T. Vianu a răspuns o 
singură dată, cu articolul „Poezia lui Eminescu” şi d-l G. Bog- 
dan-Duicä, în Gîndirea, an, X, nr. 12, decembrie 1930, p. 476— 
477. Dosarul complet, în Opere, voi. 2, JVote, p. 727—754. 

4 Leca Morariu, care semna, în acelaşi buletin Mihai Emi- 
nescu de la Cernăuți, mici note cu un ton Intru totul suburban. 

5 Sînt motive să credem că Al. Rosetti i-a arătat textul scri- 
sorii de față lui G. Călinescu. Acesta îi scria la 2 aprilie 1936 lui 
Al. Rosetti un bilet, în care s-ar putea vedea amintirea unei ex- 


plicatii refuzate : 


„Iubite domnule Rosetti, 

Iti trimit şi sfîrşitul şi cu asta s-a încheiat (volumul 5 din 
Opera lui M. Eminescu, n.n.). O mică postfață voi face la co- 
recturä, unde voi explica de ce nu dau bibilografie (căci nu 
dau) *, rezervînd asta pentru Istoria literaturii. Fac corecturile 
şi le trimit numaidecît. 

Cu dragoste, 
G. Călinescu 

* Doar n-o să citez pe Vianu!" 

(Scrisori către Al. Rosetti, ed. cit., p. 94). 


142 


Sinaia, 17 mai 1936 


c.p/D-Sale d-lui Prof. N. Bagdasar, str. Episcopiei, 
3 bis, Bucuresti/ 

Originalul la Arhivele Statului, Bucureşti, Fond. 
N. Bagdasar, 443, f. 7. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 41. 


545 


1 Este vorba de contributia filosofului si pedagogului ger- 
man Eduard Spranger la volumul omagial dedicat lui D. Gusti 
(Welt, Uberwelt, Heimat, în Arhiva pentru ştiinţa si reforma so- 
cială, an. XIII, p. 448—456. 


143 
Sinaia, 18 mai 1936 


Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 10.122. 


Inedită. 


1 Alexandru Colorian (1896—?), poet de orientare simbolistă. 
Licenţiat în drept. In 1913 a înființat, cu sprijinul lui Eugeniu 
Speranţia, revista Sărbătoarea eroilor (1913—1914), la care au co- 
laborat Al. Macedonski, I. Minulescu, E. Speranţia, Dragoş Pro- 
topopescu. Scrie versuri pentru Vieafa nouă (1914—1925). Din 
1924 pînă în 1923 este redactor literar la cotidianul îndreptarea. 
Membru în comitetul de redacție al revistei  îndreptar (1930— 
1931), înființată de I.M. Raşcu. A mai colaborat la Versuri şi 
proză  (1914—1915X Lumină nouă (1916), România (1917), Universul 
literar (1926—1927), Universul (pagina literară duminicală, 1933— 
1939), Decalogul (1939). In 1968 îi apare antologia, pregătită încă 
din 1939, a Poeţilor de la ,,Vieata nouă”, important document al 
mişcării literare conduse de Ovid Densusianu. Volume de' poe- 
zii : Simple fantezii pentru toamnă, 1926 ; Preludii în zori, 1923, 
Inscriptii pentru Balcic, 1937 ; Stampe italice, 1939 ; Poeme alese 
(1913—1943), 1943 ; Poeme, 1968. 

2 Alexandru Colorian, 1917. Poeme de război, Bucureşti, 1936. 


144 
Sinaia, 26 mai 1935 


Fără plic. 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Mânu- 
>-1 (0 


scrise S- 
XXVIII 


T. Vianu, Corespondenfä, p. 154. 


1 O hemoptizie bruscă, rămasă fără urmări. 
2 Generaţie si creație. Contribuţii la critica timpului Bucu- 
resti, Alcalay, 1936. 


546 


145 


Sinaia, 27 mai 1936 
Fără plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 125. 


1 Die Bedeutung der Form in der Aestethik nu a fost nici 
odată publicată în întregime. Cîteva capitole au văzut lumina ti- 
parului m reviste ale vremii (Gînd românesc, Societatea de mîine) 


146 


{Bucureşti, iunie 1936] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 D.V. Toni, învățător, fost iorghist (1906—1927), mai tîrziu 
subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale sub dicta- 
tura, lui Carol al Il-lea. în 1936 era preşedintele Asociației Ge- 
nerale a învăţătorilor din România, cu sediul în Bucureşti, în str. 
G. Gr. Cantacuzino, 49. Asociația îi adresase lui Tudor Vianu, 
la 10 ianuarie 1936, o invitație de a conferentia în cadrul cursu- 
rilor libere' pentru învățători, „ca si altădată", ce urmau să se 
țină între 5 iulie si 1 august 1936 în localul Şcolii normale 
din Cîmpulung-Muscel. 


147 


(Sinaia, 24 iulie 1936] 


/Domnului Al. Vianu, str. Basarabiei (fostă Occident) 
no. 19, Bucuresti/ 


Originalul în arhiva T. Vianu 
Inedită. 


1 O reproducem aici : 


„Sognefiord, Balestrand, 20 iulie 1936 


a w 4 ă en dețfăgâduiaiă scriu 
AVăss;ri'i | A x 


lunge la Stockholm. Ce să-ți spun ? Aici e de „oi ! S. jurăm 


fie azi înainte pe Venera Scandinava, care tocmai se ridicä pa- 
lidă şi redutabilă, în faţă, la masă. 

Soarele a apus tocmai (e ceasul II 1/2), dar a şi răsărit sein- 
teietor de alge blonde, sub forma unei Solveige. 

Adio, cred că voi locui fundurile fiordului blondei conden- 


sări, la noapte şi de aci înaintat 


Sunt nebun. 
D.  Barbilian” 


2 După trei zile de la data scrierii acestui scurt bilet, dumi-' 
nică, 26 iulie 1936, T. Vianu avea să-si piardă fratele. O opera- 
tie greşit întreprinsă pentru a înlătura un furuncul la cap a ge- 


nerat o septicemie care i-a fost fatală. 


148 
Sinaia, 1 august 193G 
Färä plic. 
Originalul la Biblioteca Academiei Române, Manti- 
27 (2) 
scrise S—— ~ 
XXVIII 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 153—156. 


1 Vezi nota 2, scrisoarea precedentă. Ion Petrovici îi adre- 


sase la 1 august 1936 o scrisoare de condoleanţe pentru moartea 


fratelui. 
149 


[Sinaia. 2 august 1936, d.p. 


/Doamnei Tantzi Ianulescu, str. Donici, 8, Bucureşti 


3) 
Originalul în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 


1 Sora sa mai mare îi transmisese o scrisoare de deznădejde, 


in urma evenimentului năprasnic. 
2 Cuvîntul e sărit. 


3 Va publica într-adevăr scrierile fratelui său într-un vo- 
lum postum: Alexandru Vianu, Libertate şi cultură. Cu un cu- 


548 


vint înainte de Tudor Vianu, Bucureşti, Editura Tiparul Univer- 


sitar, 1937. 


150 


Bucureşti, septembrie 1936 


/M. Leon Brunschvicg, Professeur ă la Sorbonne, 
Membre de ITnstitut de France, Paris (16), 53, Rue 
Scheffer/ 

/M. Andre LaLande, Professeur â la Sorbonne, Mem- 
bre de l'Institut de France, Paris (14), 95, Boulv. 
Jourdan/ 

/M. Jacques Chevalier, Doyen de la Faculte de Let- 
tres, Grenoble (France)/ 

Ciornä în arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 209—210. 


1 Leon Brunschvicg (1869—1944), filosof şi istoric, al filoso- 
fici francez, profesor la Sorbona (1909—1939), cofondator (cu 
Xavier Leon) la Revue de Metaphysique et de Morale, editor al 
operei lui Pascal (14 volume, 1908—1914). La modalite du fuge. 
ment (1897) ; Les etapes de la philosophie mathematique (1912); 
Spinoza et ses  contcmix>rains; Le role du  pythagorisme dans 
l'evolution des idees (1937). 


Andre Lalande (1867—1963), filosof si istorie al filosofiei 
francez, profesor la Sorbona (1909—1926) şi la Universitatea din 
Cairo (1926—1930), membru al Institutului Franţei, secretar gene- 
ral al Societăţii franceze de Filosofie (1901—1937), autor al unui 
cunoscut Vocabulaire de la philosophie. 


Jacques Chevalier (1882—1962), istoric al filosofiei francez, 
conferenţiar, profesor şi decan la Universitatea din Grenoble 
(1919—1940). Secretar de stat (1940—1942) sub guvernul colabora- 
tionist de la Viehy. După eliberarea Franţei, întemnițat, judecat 
Şi condamnat la moarte. Pedeapsa i-a fost comutată. Teză de 
doctorat despre filosofia greacă: Etude critique du  dinlogue 
pseudo-platonicien de VAxiochos (1914) şi La notion du necessaire 
chez Aristote et ses predecesseurs notamment chez Platon (1915) ; 
Histoire de la pensie (4 voi., 1955—1961) ; editia Pascal în Ple- 
iadä (1936 ; 1953). 


549 


2 Omagiul dedicat profesorului Ion Petrovici a avut o reali- 
zare grandioasa. Consta in 5 volume intitulate Zstoria filosofiei 
moderne, un fel de manual extrem de cuprinzător, la care con- 
tribuiseră mare parte din membrii Societăţii Române de Filoso- 
fie. Din străinătate, trimit articole : Leon Brunschvicg (Paris), 
Jacques Chevaiier (Grenoble), Henri Gouhier (Lille), Rene Hubert 
(Lille), Andre Lalande (Paris), Arthur Liebert (Belgrad), Frarv- 
cesco Orestano, Abel Rey (Paris). 


151 
Bucuresti, 22 octombrie 1930 
Färä plic. 
Originalul la Biblioteca ASTRA, Sibiu, M XXVIII 
9/3. 
Inedită. 


I Reproducem sonetul trimis în manuscris, pe marginea că- 
ruia Tudor Vianu a notat: „H. Petra-Petrescu, Sibiu, 17.VII. 1936" 


Sonet Sonetului 


(D-lui T. Vianu) 


— Sonet! Eşti inchizitor :  policarul 
La gînduri avintat prinzi în cleşte |! 
Gheizerului, din piept cind, năvăleşte. 
Oferi tu dig şi-aşa ii eşti dricarul ! 


— O, nu ! — te aperi — Eu cuprind esență ; 
Un strop cu străluciri de curcubeu. 
Celor mai fini esteți le sint credeu : 
lezăr  cărturăresc,  fär' de  stridență. 


în tact de cronometru retardat, 
Ridic Ideea,-i vreau polei de soare 
Şi Verbului, dau haină de brocart. 


Tu, ce sfidezi sonetul, te-am legat : 


Vezi, mreaja mea sortitä-i să te-nfioare! 
— Cint da, chiar cînd, în mreaja ta, mă doare ee 


550 


152 


[Bucureşti, 26 octombrie 1936] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 230—231. 
1 Pentru proiectul vizitei lui Max Dessoir la Bucureşti, de 
mai multe ori amînat şi niciodată realizat, vezi începutul de- 
mersurilor, în scrisoarea 126. 


153 


Bucureşti, 2 dec. 1936 
Fără plic. 
Originalul la Biblioteca Centrală Universitară, Bucu- 


reşti, Manuscrise, inv. 25.037. 
Inedită. 


1 Theodor Capidan (1875—1953), lingvist român, profesor la 
Universitățile din Cluj si Bucureşti. Membru al Academiei 
Române din 1936. Studii fundamentale privind romantitatea bal- 
canică şi cercetări do toponimie românească şi balcanică, precum 
şi studii de lingvistică generală. Colaborator şi prieten al lui 
Sextil Puseariu. 

2 Sextil Puseariu, Etudes de  lingustique roumaine, Bucu- 
reşti, 1937, volum de studii traduse în franceză şi editat la a 
şâizecea aniversare a lingvistului român. 


154 


Bucureşti, 12 ianuarie 1937 


Ciornă în arhiva Tudor Vianu. 
Inedită. 


1 Scrisoarea de recomandare i-a servit lui Edgar Papu la 
Universitatea din Viena, unde acesta studia în anul universitar 
1936—1937 estetica şi istoria artei cu profesorii Friedrich Kainz 
şi H. Sedlmayr, pe lîngă care pregătea o teză de doctorat despre 
poetica fragmentului. Din cauza plecării lui Sedlmayr la Paris, 
nu şi-a putut susține teza şi a revenit In ţară, unde şi-a ampli- 
ficat mult lucrarea, înainte de a o susţine, în 1944, la Bucureşti, 


551 


avîndu-l ca referent principal pe Tudor Vianu, alături de ceilalți 
membri ai comisiei: Basil Munteanu, George Oprescu, Mihai 
Ralea, Alexandru Rosetti. Estetica formelor deschise a rămas 
pînă astăzi inedită. 


155 


Bucureşti, 31 martie 193.7 


/D-Sale domnului Profesor Ion S. Floru, str. Aurel 
Vlaicu, 115, Bucureşti. Exp. Tudor Vianu, str. Andrei 
Mureşanu, 33, Bucureşti (III)/ 

Originalul în colecţia Sanda Floru, Bucureşti. 
Nicolae Scurtu, O scrisoare şi două autografe Tudor 
Vianu, în Universitatea comunistă, an. IX, nr. 29, 
aprilie 1976, p. 4, de unde reproducem textul. 


1 Ion S. Floru (1864—1950), profesor de istorie în invätä- 
mîntul secundar, la Bucureşti, autor de manuale de liceu. Amin- 
tiri din copilărie (Un sat, un copil, 1931). 

2 Fiul lui Ion S. Floru, numit cu putin timp înainte magis- 
trat în satul Cărpiniştea, în ţinutul Buzăului. 

3 Elena Vianu fusese eleva Alexandrinei Floru, Ia Şcoala 


Centrală din Bucureşti. 


156 


[Bucureşti,] 4 aprilie 1937 


Originalul nu ni s-a păstrat. 
Credinţa, an. IV, nr. 1023, 10 aprilie 1937, de unde 


reproducem textul. 


I Cicerone Theodorescu (1908—1974), poet. Debutează într-o 
manieră hermetică (Cleştar, 1937). Paralel cu o activitate redac- 
tionalä şi publicistică de stînga, scrie versuri cu caracter pro- 
testatar (C.F.R. 1938 ; Cintece de galerä, 1946 ; Focul din amnar, 
1946). Apoi volumele de versuri se succed mai des şi într-un 
registru minor (Calea Griviței, 1949 ; Din toamna lui 39, 1949, 
Un cîntec din ulița noastră, 1953 ; Fäurari de frumuseţe, 1955 etc). 


O selecţie de autor in Scrieri, 2 voi., 1969. Traducător al lui 
Maiakovski. 


552 


2 In aprilie 1937, doi scriitori (Geo Bogza şi H. Bonciu) au 
fost arestaţi şi încarceraţi pentru vina de a fi avut pe piaţă cărţi 
care cuprindeau pasaje imorale. In aceste împrejurări. Credinţa, 
„Ziar independent de luptă politică şi spirituală”, al cărei direc- 
tor era Sandu Tudor, iniţiază de-a lungul mai multor numere o 
„ancheta asupra artei şi moralei”, în cadrul căreia se pronunță 
pentru „libertatea creaţiei” diverse personalităţi ale vieţii publice 
şi culturale ale epocii: C. I. Parhon, C. Rădulescu-Motru, Gala 
Galaction, Eugen Herovanu, Simion Mehedinţi, Emil Antonescu, 
Eugen Lovinescu, Al. Tzigara-Samurcas, I. Manolescu, Alice 
Voinescu, Victor Eftimiu. întrebările propuse sînt: 

„l Mai poate fi îngrădită libertatea de creaţie, din motive de 
moralitate publică ? 

2 Mai poate fi chemat în faţa justiţiei un creator pentru a 
căpăta certificate de moralitate, cînd este vorba de artă? 

3 Cunoasteti un singur exemplu în care indicatia justiţiei să 
fi fost valabilă în fața istoriei ? 

4 Care sunt după dvs. solutiunile practice (organizarea seri- 
itonlor şi artiştilor, solidarizarea tuturor categoriilor intelectuale, 
etc.) pentru stăvilirea ofensivei organizate a obscurantismului ? 


157 
Bucureşti, 5 mai 1937 
Färä plic. .... 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Ma- 
nuscrise, coresp. inv. 192.843. 


Inedită. 


1 iTextul este scris îh josul unei adrese cu următorul conti- 
nut : 


„INSTITUTUL SOCIAL ROMAN. 

PIAŢA LASCAR CATARGIU, b 
PALATUL ACADEMIEI DE ÎNALTE ' 

STUDII COMERCIALE SI INDUSTRIALE 


Mult stimate domnule coleg, 
Adunarea Generală a I.S.R., din 11 aprilie 1937, după pro- 


*PUnerea d-lui profesor Virgil Madgearu, membru în Comitet, a 
Pnmit ideea înființării unei Scoale libere de ştiinţe politice şi 


553 


sociale. In continuarea şedinţei de la II aprilie c, ideea înfiin- 
țării acestui aşezămînt de cultură a fost din nou luată in dezba- 
tere, în ziua de 22 aprilie c., cînd Adunarea Generală a ascultat 
raportul subsemnatului şi a delegat o Comisiune specială, însăr- 
cinată cu studiul acestei chestiuni şi organizarea noii scoale, care 
ar urma să ia fiinţă o dată cu începutul anului şcolar. 
Membrii Comisiunii speciale, intrunindu-se, au căzut de 
acord asupra cîtorva puncte privitoare la finalitatea Şcolii şi la 
detaliul organizării ei, pe care, consemnîndu-le aci, în forma 
schiţe de statut, îmi permit, conform însărcinării primite, 
un punct de plecare 5n discuţiile 


unei 
a le supune lecturii dvs., ca 


care vor urma. 
Tudor Vianu" 


158 


Tg. Mureş, 27 [iunie] seara [1937, d.p,j 


[Doamnei Elena T. Vianu, str. Vasile Boerescu, 4, 
Sinaia. Exp. Profesor Tudor Vianu, Liceul Al. Papiu- 
Ilarian, Tîrgu-Mures/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 


1 Tudor Vianu era în acest an preşedintele comisiei de 
bacalaureat în Tîrgu-Mureş. 
159 
JTîrgu-Mures,] 29 iunie 1937 


[Doamnei Elena Vianu /Vila Dr. S. Irimescu, atr. Va- 
sile Boerescu, 4, Sinaia. Exp. Profesor T. Vianu, Li- 
ceul Al. Papiu-Ilarian, Tîrgu-Mureş/ 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 

160 


Londra, 20 iulie 1937 


cp. ilustrată : Westminster Abbey. 


554 


/Domnului Dan  Barbilian, str. Carol Davila 8 
Bucarest, Roumanie/ i 
Colecția Gerda Barbilian. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 4& 


161 


Oxford, 22 iulie 1937 
cp. ilustrată : Christ Church Hali, Oxford. 
/D-lui Dan Barbilian, str. Carol Davila, 8, Buca- 


rest, Roumanie/ 
Colecția Gerda Barbilian. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 46. 


162 


Londra, Kew Garden, 28 iulie 1937 


cp. ilustrată cu parcul Kew. 


/Mr. Dan Barbilian, str. (taro! Davila, 8, Bucarest, 
Roumanie/ 


Colecția Gerda Barbilian. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 46. 


163 


Braşov, 29 decembrie 1937 


cp. /D-lui N. Bagdasar, str. Epitropiei, 3Ws (t. III), 
Bucureşti/ 
Originalul la Arhivele Statului Bucureşti, Fond 


N. Bagdasar, 443, f. 8. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 42. 


164 


Braşov, 29 decembrie 1937 


cp. ilustrată cu o vedere din Braşov 
/D-lui Dan Barbilian, str. Carol Davila. 8, Bucuresti/ 


555 


Colectia Gerda Barbilian. 
T. Vianu, Corespondenfä, p. 46—47. 


16 


[Bucuresti, aprilie 1938] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 


1 Membră a „Asociaţiei pentru Studiul Artelor şi Cercetări 
referitoare la Ştiinţa Artei", V. Nedelcovici, esteticiană franceză, 
era secretară de redacţie la Revue d'Art et d'Esthetique. T. Vianu 
o cunoscuse cu prilejul Congresului de Estetică de la Paris, din 
august 1937. După un schimb de scrisori, V. Nedelcovici îi pro- 
pune colaborarea la redactarea unui Vocabular de artă şi este- 
ticä, sub auspiciile asociaţiei franceze. 

Acceptînd să facă parte din Comitetul de studii al Asociaţiei 
precum şi din Consiliul de redacţie al revistei, T. Vianu pri- 
meste, de asemenea, să redacteze articolul  Admirație pentru 
Vocabularul de estetică proiectat şi-l expediazä la Paris, in 
decembrie 1937. Tipicul fiecărui articol de Vocabular fusese sta- 
bilit în primul număr al Revistei de Artă şi Estetică (din iunie 
J935, fasc. I—II) de Victor Basch în nota programatică L/u Voca- 
buläire d'esthetique et de science de Vart (p. 121—123). Ordinea 
de respectat în cadrul articolului era: I. Definiţie; Il. Istoria 
cuvintului, diferitele acceptii date de esteticieni, artişti, cri- 
tici etc., III. Opinii personale. 

Nu am putut găsi în ţară numărul revistei cu articolele lui 
T. Vianu. Cel despre admirație a fost însă publicat, în versiune 
românească, în Simetria, an. 3, 1940—1941, p. 89—93. 


166 
Aiud, 1 iulie 193» 


/D-Sale doamnei Lilica Vianu, Vila Dr. Irimescu, 
str. Vasile Boerescu, 4, Sinaia. Exp. T. Vianu, Li- 
ceul Titu Maiorescu, Aiud/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 


1 Era preşedintele comisiei de bacalaureat la Aiud. 


556 


2 începuse munca de editare a operei lui Alexandru Mace- 
donski. In 1933 preda primul volum: Poezii ediţie critică cu 
studii introductive, note şi variante, la Fundaţia pentru litera- 
tură şi artă „Regele Carol Il", volum care avea să apară în 193] 


3 Sora lui îşi pierduse soţul, pe Petre Budişteanu. 


167 
Sinaia, 12 iulie 1938 


/Monsieur B. Munteanu, Paris XV”, 17, rue Dr. Jae- 
quemaire-Clemenceau. Exp. T. Vianu, str. Vasile 
Boerescu, 4, Sinaia (Roumanie)/ 
Originalul în arhiva Basil Munteanu, Paris. 
Basil Munteanu,' Corespondente, Ethos, loan  Cusa, 
Paris, 1979, p. 639—660, de unde reproducem textul 
1 Basil Munteanu (1897—1972), istoric, critic literar şi publi- 
cist. După ce absolvă Facultatea de Litere din Bucureşti, urmează 
cursuri de specializare la College de France, ca membru al 
Şcolii Române de la Fontenay-aux-Roses (1922—1925), Secretar 
literar al Elenei Văcărescu, la Paris. Doctor în litere (Bucureşti; 
1333), membru corespondent al Academiei Române (1939), Pro*- 
fesor de limba si literatura franceză la Universitatea din sucus 
reşti (după moartea lui Ch. Drouhet, 1940—1946). Apoi se stabi- 
leşte definitiv la Paris, devenind în 1948 maître de recherche 
la Centre National de la Recherche Scientifique, iar din 1952 
secretar general la Revue de litteralure comporte. Le Probleme 
du retour à la naturc dans les premiers ouvrages de Senancour 
(Paris, 1924) ; Permanente franceze. De la Descartes la Cirau- 
doux (1946) : Solitudes et contradictions de Jean-Jacques Rous- 


seau (Paris, 1975), 


2 B. Munteano, Panorama de la Litterature roumaine con- 
tempor-ainc; Paris, Ed. du Sagittaire, 1938. 

3 Şcoala de artilerie de la Botosani, pe care T. Vianu o 
urmeazä ca elev ofiter în 1917. 


168 
Sinaia. 16 iulie 1938 


Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv, 9.185. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 144. 


> 


169 


[Sinaia, cea. 2 august 1938] 


Ciornä in arhiva T. Vianu. 


Inedită. 
170 
Bucureşti, 17 sept. 1938 
Fără plic. 
Originalul în arhiva Basil Munteanu, Paris. 
Basil Munteanu, Corespondenţe, Ethos, loan Cusa, 


Paris, 1975, p. 660. 


1 Basil Munteanu răspunsese lui T. Vianu (la scrisoarea 167) 
cu o scrisoare din 27 august 1938. 

2 Vezi nota 2, scrisoarea 166. 

3 Dans de ejeb din ciclul Flori sacre (Alexandru Macedonski, 
Opere, I, ed. cit., p. 152), care poartă menţiunea motiv din Gilkin. 
în paginile de JVofe şi variante, T. Vianu scrie, referitor la 
poezia amintită : „Datoresc d-lui Basil Munteanu indicatia izvo- 
rului acestei poezii, bucata Bois Sacre, din volumul La Nuit 
(Paris, Librairie Fischbader, 1897) a poetului belgian îwan Gilkin 
(p. 438 ; cf. şi nota d-nei E. Muneanu, în Basil Munteanu, op cit., 
p. 661, nota 2). 


171 


Bucuresti, 26 sept. 1938 


/Monsieur B. Munteanu, 17, rue Dr. Jacquemaire- 
CJemenceau, Paris XV. Exp. T. Vianu, str. Andrei 
Mureşanu, 33, Bucarest, Roumanie/ 

Originalul în arhiva B. Munteanu, Paris. 

Basil Munteanu, Corespondenţe, ed. cit., p. 661. 


1 în scrisoarea, inedită, care urmează : 
„Paris, 21 septembrie 1938 


Iubite prietene, iată «motivul» din Gilkin. Macedonski a 
procedat mai mult la o adaptare decît la o amplificare. Sunt de 


558 


făcut o sumă de observaţii asupra procedeului său, căci nimic 


mai semnificativ, mai relevant pentru estetica unui artist decît 
studiul variantelor,  adaptărilor, împrumuturilor, mai ales cînd 
aceste jocuri se petrec de-a curmezişul frontierelor lingvistice. 
Cred că, în acest caz, curiozitatea d-tale de comparatist va re- 
compensa pe esteticianul din d-ta. 


Acest Gilkin, pe care eu însumi nu-l ştiam decît din auzite, 
e putin cunoscut istoricilor de literatură. Marcel Raymond. de 
pildă, nu-l menţionează în cartea sa De Baudelaire au  Surrea- 
lisme, pe care desigur că o ai. E vorba de Iwan Gilkin (nu 
Gilkins, cum vrea Macfedonski]). Dintr-o sumară notă bio-biblio- 
grafică dată in fruntea unei culegeri alese din opera lui (Antho- 
logic, publice par l'Association des Ecrivains Belges de langue 
francaise, sous la direction de Maurice des Ombiaux, 137 p 
in 8°, Bruxelles, 1914) aflu că s-a născut la Bruxelles, 7 Jan- 
vier 1858. Din nefericire nu-ti pot spune dacă mai trăieşte: as 
putea însă să mă informez, dacă te interesează neapărat. A jucat 
oarecare rol în viaţa literară belgiană. între altele, a figurat 
printre fondatorii organului La jeune Belgique, alături de Max 
Waller, Verhaeren, Georges Rodenbach etc. N-a colaborat la 
Wallonie : m-am încredinţat ieri că nu figurează la sumarul celor 
dinţii trei tomuri (1886—1888). 

Volumul care conţine sonetul Bois sacre se cheamă La Nuit: 
în fruntea copiei am notat caracteristicile lui bibliografice. O 
nouă ediţie a volumului s-a dat la „Mercure de France', Paris, 
1911, 376 p., ediţie probabil îmbogăţită, pe care n-am văzut-o. 
Te vor interesa poate rîndurile următoare asupra sensului pe 
care Gilkin vrea să-l dea culegerii sale, rînduri pe care le extrag 
din Auert:ssemenf,-ul preliminar : 


«<Le volume que lon presente ici au public est la premiere 
pârtie d'une composition dont les divisions suivantes seront inti- 
tulees : /Aube et la Lumiere (aceste volume nu pare să' le fi 
dat; nu le-am găsit în diferitele bibliografii cercetate). 


L'auteur l'avoue en tremblant: il tente d'accomplir sur un 
plan lyrique le sublime pelerinage de l'Enfer, du Purgatoire et 
du Paradis... 


Quelques personnes critiqueront, peut-etre, le satanisme du 
present ouvrage. L'auteur les prie de considerer qu'il a du 
dâcrire l'Enfer avânt le Ciel et qu'il ne pouvait repeter u l'abîme 
le langage des regions celestes. Que si on lui reproche d'avoir 
peint le Mal sous des couleurs attrayantes, il repondra que, 
prive de seduction, le Mal n'existerait pas. Mais il existe; il 


559 


fascine les âmes... Cependant, au milieu des pires ivresses, cette 
âme collective que l'auteur fait parler, ne perd pas un instant 
la noiioh claire du bien et du mal; elle appelle peche ce qui 
est peche, mensonge ce qui est mensonge. 

Ici donc c'est l'Enfer. Vous qui voulez entrer, vous etes 
averti.» 

Am răsfoit şi, în parte, citit volumul. Pesimismul satanic e 
perfect vizibil, chiar ostentativ. Pretutindeni, umbra lui Baude- 
lâi're, a lui Rollinat. In poemul liminar Invocation e vorba de 
Un «spleen bizarre» de o «horreur baroque», de otrăvuri etc. 
Psyehologie cercetează „les ulceres caches de noires passions", 
le cerceteazä anatomic, pe masa de disectie, unde se väd bär- 
baţi si femei «le ventre ouvert»... In Sfercoraires e vorba de 
«detritus, defections, cadavres, carcasses et charognes», -pourri- 
tiire humaine». Toate, acestea formînd un tablou cu sens sim- 
bolic, cäci : 

Les poetes aussi, pareils aux stercoraires, 
Mangent les excrements des boueuses cites 

Alte titluri de poeme: Hypnotisme, Amour d'hdpital, Ana- 
tomie, Chez Putiphar, Le possede, La bouche, L'artiste maudit, 
Aux Enfers, Hallucination, Anatheme, Narcisse,  Esthetes, Her- 
maphrodite, Satan, Hymne à Satan, Lucifer etc. Conținutul aces- 
tor poeme nu trădează titlurile : viziune sinisträ şi scabroasä, 
perversiuni sexuale de tot felul, idealizate, expresie crudä, di- 
rectă, fără să depăşească lexicul convenit şi adaptat' de şcoala 
decadentă a «blestemaţilor»... Din cînd în cînd luminişuri de 
puritate : Transfiguration, Le Banquet (un fel de odă lui Chris- 
tos) etc. E vorba de un satanic parnasian deloc sau foarte puţin 
simbolist, care umblă pe drumul de multi bătut al lui Baude- 
laire. Mijloacele de expresie nu oferă noutate; de cele mai 
multe ori sunt inferioare : alegorii, abstracții. Coloarea însăşi t 
materială, nu muzicală : e obţinută prin tot arsenalul bine cu- 
noscut al pietrelor preţioase, al substanţelor colorate violent 
Un plastic, un gnomic, rigid, nesugestiv. Originalitate foarte, 
foarte relativă. 

(Răsfoind volumele lui, mă întreb dacă Macf[edonski] n-a 
făcut apel la ele şi altă dată!) 

Adaug lista celorlalte volume de care am cunoştinţă: 

La damnation de l'artiste. Bruxelles, 1890. In 40, 130 p. (ver- 
suri). 

Tenebres, Bruxelles, 1892. In 40, 118 p. (versuri). 

Stances dorees, 1893. (N-am văzut acest volum, fiindcă nu 
există la B. Naţională.) 


560 


1 
brie 1938. 


La Nuit (vezi mai sus). 
Le Cerisher. jleuri, Paris, Fischbacher, 1899, 200 p. In HS 
(versuri). 

Soixante-dix quatrains d'apres Omar Khayyam, Bruxelles, 
1923, in 80, 35 p. 


Etudiants russes, drame en 3 acte. Bruxelles, 1906. (Nu l-am 
văzut.) 


* lonas, Bruxelles, 1900 (Conte philosophique — proză). 
Promethie, poeme dramatique. Paris, 1899 (în versuri), 
+ œ Savonarole, drame. Bruxelles, 1906 (în proză). 


f 


Le roi Cophetua, drame, Bruxelles, 1919 i Nu ştiu dacă sunt 
Egmont, drame, Bruxelles, 1925 l scrise în proză sau 
1 în versuri. 
1925 e anul ultimei lucrări tipărite de Gilkin şi cunoscute 
de mine. Ce-a devenit de atunci ? 


Ediția pe care o prepari mă bucură îndeosebi: fiindcă e 
f&ctrtă de d-ta şi fiindcă îmbogățeşte un domeniu aşa de sărac 
la noi şi aşa de vitreg tratat. 


Mi s-au pierdut de la o vreme atîtea scrisori, încît m-ar 
cbliga comunicîndu-mi primirea celei de față. M-aş linişti. 


Şi eu sunt dornic să te văd. Am impresia că am îmbătrînit 
mai mult ca d-ta. Dar energia mea e foarte tînără. Pînă la 
aceste dorite constatări si înfruntări, te rog să mă socotesti al 
ilumitale, cu devotată afecțiune, 


Bazil Munteanu. 


Bineînțeles, rămîn la dispoziția d-tale pentru orice infor- 
matie complimentară." 


12 


Bucuresti, 8 octombrie 1938; 


/D-sale de-lui Dr. Victor lancu. str. Episcop N. Ivau, 
Cluj/ 


Originalul în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 125. 


Răspuns la o scrisoare a lui Victor lancu din 25 septem- 


173 


Bucuresti, 10 octombrie 1933 


Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 9.159. 
Inedită. 

1 N. Ladmiss-Andreescu adresase pesemne un chestionar 
principalilor colaboratori ai revistei Gindirea, in vederea alcă- 
tuirii unui studiu despre ideologia şi orientarea revistei, apărut 
în Semne şi mituri, cu un cuvînt de deschidere de Nicolae Roşu, 
ed. Lanuri, Medias, 1937, p. 45—51, sub titlul Experiența gen- 


diristă. 


174 


[Bucureşti, 15 februarie 1939] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 


1 Mircea Djuvara (1886—1945), jurist şi filosof de orientare 
neokantiană. Licenţă la Bucureşti în 1906. Studii postuniversitare 
în Germania şi la Paris, unde trece teza de doctorat la Sorbona, 
în 1913, Le jondement du phenomene juridique. Quelques r&r 
flexions sur les principes logiques de la connaissance juridique. 
Din 1920, conferentiar, apoi profesor la Facultatea de Drept din. 
Bucureşti. Ministru al Justiţiei în 1936, apoi ministru de Stat. 
Membru corespondent al Academiei Române. încă de la înte- 
meiere, preşedinte al Institutului international de Filosofie a 
dreptului şi sociologie juridică de la Bucureşti. Invitat pentru 
cursuri de către universităţile din Roma şi Paris. Importante 
contribuţii la filosofia dreptului. 


2 Răspuns la adresa care urmează: 


„„INSTITUTUL DE FILOSOFIE JURIDICA 
STR. SOFIA, 30 A" 


[Bucureşti, 14 februarie 1939, d.p.] 
Domnule membru, 


Vă rog a-mi comunica de urgență dacă sunteţi dispus a 


pune un subiect In discutiunea Institutului nostru. 


562 


In acest caz veţi binevoi totodată a-mi indica titlul comu- 
nicării dvs., data pînă la care îmi puteţi trimite un scurt rezu- 
mat spre a fi distribuit domnilor membri (1—3 pagini şi pe cît 
posibil în 30 exemplare), precum şi data aproximativă cînd 
doriţi să se tie şedinţa Institutului. 

Cu cele mai alese şi cordiale sentimente. 


Mircea Djuvara" 


175 
Bucureşti, 5 martie 1939 


Originalul nu ni s-a păstrat. Se află probabil printre 
hirtiile rămase de la Alexandru Colorian. 

Poeţii de la ,,Vieata nou", antologie de Al. Colorian, 
prefață de D. Micu, Bucureşti, 1968, p. 422, de unde 
reproducem textul. 


1 Tonul oficial al adresării precum si al întregii scrisori se 
explică probabil prin destinația publică a scrisorii (aceea de a 
fi tipărită în antologia proiectată). Reamintim că antologia poe- 
tilor din jurul lui Ovid Densusianu fusese plănuită încă din 
1939. Despre Alexandru Colorian vezi nota 1. scrisoarea 143. 


176 


Bucureşti, 6 iunie 1939 


/D-Sale domnului Dr. Victor Iancu, str. Bolintineanu, 
24, Cluj. Exp. T. Vianu, str. Andrei Mureşanu, 33, 
Bucureşti/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 126. 


1 Țară nouă.  Îndreptar ardelenesc de gînd şi japtă româ- 
nească,  săptămînal clujean, apare de la 21 mai 1939 pînă la 
1 septembrie 1940. Colaborau, între alţii, Miron Miclea, Liviu 
Rusu, Ion Vinea, Radu Stanca, Dumitru Isac. Victor Iancu, re- 
dactor responsabil, începe să semneze încă de la numărul 2, 
unde publică un eseu intitulat Sensul moral al unei revoluții, 
in care, pornind de la consideraţii privind Revoluţia franceză, 
ajunge să formuleze un ideal configurat de ideea individualis- 
mului şi a libertăţii. Pentru informaţii mai largi despre această 


563 


"revistă si colaboratorii ei, vezi „Țară nouă”. Tribună a dreptu- 
rilor nationale şi democratice. Studiu, antologie şi amintiri de ta 
colaboratori de Lucian Octavian Bogdan, Ed. Dacia, Cluj-Napocâ', 
1989. 

2 Reproducem paragraful respectiv dini articolul lui Victor 
Iancu, Importanța ideii de stat, în Țară nouă, an. I, nr. 3) 
4 iunie 1939, p. 1: Ly 

„In anii de început ai apariției Gindirii, d. Tudor Vianu, 
unul din cugetătorii noştri cei mai fini, a publicat în această 
revistă un articol intitulat Statul ca îndreptar. Articolul pesemne 
era menit a contribui la închegarea ideologică a unei publicații 
care a avut o realä..ascendentä asupra culturii româneşti de 
edupă Unire. Fără a fi fost comentată potrivit cu justa sa va- 
loare, teza articolului a fost dezbătută in coloanele acestei pu- 
blicatii, pe alocuri chiar combătută, subliniindu-se nu atît impor- 
tanta pe care o prezintă, textul pentru dezvoltarea unei culturi, 
cît mai ales. semnificația factorului etnic. Reluînd anumite idei 
ale regretatului Vasile Pârvan, d. Vianu căuta a pune accentul 
mai ales pe ideea de stat, care în hotarele sale întregite, după 
credința autorului, urnia să aibă o influență hotărîtoare asupra 
dezvoltării viitoare a culturii româneşti..." .. i 


177 
Timişoara, 28 iunie 1939 


/Doamnei Lilica Vianu, Vila Dr. Irimescu, Sinaia, str. 
Vasile Boerescu, 4/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondentä, p. .200—201. 


1 T. Vianu era preşedintele comisiei de bacalaureat la Ti- 
mişoara. 
2 Cumpărată în acelaşi an. 


178 


[Arad,] 28 iunie [1,939] 


cp. ilustrată : Biserica din Radna. 

/Doamnei Elena T. Vianu, Sinaia, str. Vasiie Boe- 
rescu, 4/ 

Originalul în arhiva T. Vianu.. 


Inedită. 


564 


179 


[Arad, 29 iunie 1939] 


cp. ilustrată : Interior în Mănăstirea Radna 
/Doamnei Elena T. Vianu, Sinaia, str. Vasile Boe- 


rescu, 4/ 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 
180 
Zamora, 27 august 1939 
Fără plic. 


Colecția H. Zalis. 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 107, de unde reproducem 
textul. 


1 Ion Frunzetti îi trimisese lui T. Vianu traducerea poe- 


mului lui Rimbaud Le Băteau ivre, însoțit de o scrisoare, la 
19 august 1939. 


181 


Bistrița, 11 septembrie 1939 


/Doamnei Elena T. Vianu, str. Andrei Muresanu 33 
Bucureşti. Exp: Lt. Vianu T., Hotel Kovacs, Bistrita/ 
Originalul în arhiva T. Vianu. A 
Inedită. 


1 T. Vianu se găsea la Bistriţa, în concentrare. 


182 


Bistriţa, 12 sept. 193» 


[Doamnei Elena T. Vianu, str. Andrei Muresanu 33 
Bucureşti. Exp. Locotenent T. Vianu, Hotel Kovacs' 
Bistrita/ 


565 


Originalul în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 


163 


Bistriţa, 16 sept. 1939 (Sîmbătă) 


/D-Sale Doamnei Elena T. Vianu, str. Andrei Mure- 
şanu, 33, Bucuresti/ 


Originalul în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 
184 
Luni, 19 sept. 1939 
Bistriţa 
Fără plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 
185 
HpT Bucureşti, 9 octombrie 1939 


/D-Sale domnului Dan Barbilian, str. Carol Davila, 8, 
Bucuresti/ 

Originalul în colecția Gerda Barbilian. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 47. 


1 Dan Barbilian îşi pierduse tatăl, pe magistratul Constan- 


tin Barbilian. 


186 


[Bucureşti,] Vineri, 1 dec. 1939 


Fără plic. 

Originalul la Arhivele Statului, Craiova. 

Corespondenta  „„Ramuri”, ed. cit., p. 466, de unde re- 
producem textul, semnalat de N. Scurtu. 


566 


187 
Bucureşti, 17 ianuarie 1940 


/D-Sale domnului M.  Celarianu, scriitor, Bucureşti, 
Şoseaua Iancului, 52/ 

Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 17.881. 
Inedită. 


1 Mihail Celarianu (n. 1899), scriitor. De-a lungul unei ca- 
riere de funcționar în Ministerul Cultelor şi Artelor, apoi 
Ministerul Muncii şi Sănătăţii (1923—1944), publică poezii 


revistele Rampa, Flacăra, Sburătorul, Viaţa românească, Mişca- 


î 
î 


rea literară, Cuvîntul liber, Umanitatea, Revista Fundațiilor Re- 
gale, adunate în parte în volumul Flori fără pace (1938) şi ro- 
mane : Polca pe furate (1934); Femeia  singelui meu (1936) ; 
Diamant verde (1940). Traduceri din literatura franceză. Căsătorit 
cu Nina Macedonski (1895—1958), fiica lui Alexandru Mace- 
donski. 

2 Graţie unei intervenţii a lui T. Vianu, Felix Aderca şi 
Mihai Celarianu au beneficiat de avantajele materiale, aşa cum 
rezultă din scrisorile acestuia. 


188 


Bucuresti,, 8 ianuarie 1941 


/D-Sale domnului Dr. Victor Iancu, str. Budai-De- 
leanu, 9, Sibiu. Exp. T. Vianu, str. Andrei Mureşanu, 
33, Bucuresti/ 

Originalul In arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 126—127. 


1 Scrisoarea inedită a lui Victor Iancu, din 2 ianuarie 1941. 

2 George M. Cantacuzino (1899—1960), arhitect. A proiectat 
numeroase clădiri din Bucureşti. încercări de pictură. Scrieri 
despre arhitectură (Palladio. Essai critique, Bucureşti, 1928 ; Ar- 
cade, firide, lespezi, 1932 ; Izvoare şi popasuri, 1934) ; Însemnäri 
de călătorie (Pätrar de veghe, 1938). A executat restaurări la 
Palatul Mogoşoaia. In toamna 1939, a înființat, împreună cu 
O. Doicescu, Matila Ghyka, P. E. Miclescu, Caietele de artă şi 
critică Simetria, din care au apărut 8 numere pînă în 1947 şi 
la care au mai colaborat: Tudor Vianu, Marica Costescu, A. I. 


567 


Bratescu-Voinesti, Titu Evolceanu, Mac Constantineseu, Petru 
Crant, I. Ghika-Budesti, Henri H. Catargi. 


189 


Bucureşti, 3 februarie 1941 


/D-Sale domnului Dr. Victor Iancu, str. Budai-De- 
leanu, 9 Sibiu. Exp. T. Vianu, str. Andrei Muresanu, 
33, Bucureşti/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 127—128. 


1 T. Vianu va publica în Simetria. Caiete de artă şi critică, 
III, iarna 1940 — primăvara 1941, la rubrica Dicţionar, intrările 
Admiratie, Formă,  „Gogenos" şi  „„Gionomenon”, p. 89—100. Sub 
semnătura lui Victor lancu nu apare nimic nici în numărul III, 
nici în numărul IV. . 


190 
[Bucureşti,] 15 dec. 1941 


Fără plic. 

Originalul la Arhivele Statului, Craiova. 

Corespondența  „„Ramuri”, ed. cit., p. 466, de unde re- 
producem textul, semnalat de N. Scurtu. 


1. Semnificaţia filosofică a artei, în Ramuri, 3-6, 1941, p 
93—102. '- 


191 
Bucureşti, 6 april 1942 


Fără plic. 
Originalul în arhiva I. Breazu, Cluj, 
Tribuna, an. XVII, nr. 19, 10 mai 1973, p. 7, de unde 


reproducem textul. 


1 Ion Breazu (1901—1958), istoric literar. Licență de litera- 
tură română si istorie (1924). Membru al Şcolii române dm 
Franța (Fontenay-aux-Roses) (1926—1928). Publică studiul Edgar 


568 


Quiriet et les Roumains, Paris, Libr. J. Gamber, 1928, în Me- 
langes de l'Ecole roumaine en France, VI, 1927. Redactor al 
revistei, Societatea de mîine (1924—1926 ;' 1928—1933) Mai cola- 
borează cu articole de istorie la revistele Boabe de grîu, Dărui 
vremii, Ardealul tînăr, Patria. Doctorat în istoria literaturii ro- 
mâne moderne (Edgar Quinet şi românii, 1931): Din 1936 pînă 
In 1945, sceretar al AŞTREI, însărcinat cu propaganda. Din 1941 
conduce revista Transilvania,- organxl ÂSTREI. Conferențiar de 
istoria literaturii române moderne la.Oluj (1942). Profesor titular 
şi şeful catedrei de literatură română (1955). Studii de literatură 
română şi comparată, Cluj, Editura Dacia, voi. I — 1970; voi 
I — 1973, ediție îngrijită, postfață, bibliografie şi indice de 
nume de Mircea Curticeanu. 

2 Victor Iancu a consacrat acestei apariții o lungă cronică 
in revista lunară de cultură a ASTREI, Transilvania, an. 7 
nr. 2—3, februarie—martie 1942, p. 199—209, fragmentar repu- 
blicată in Opere, voi. 5, 1975, Note, p. 625—627. 


192 


Bucureşti, 7 april 1942 


/D-Sale domnului Dr. Victor Iancu, str. Budai-De- 
leanu, 9, Sibiu. Exp. T. Vianu, str. Andrei Muresanu, 
33, Bucureşti; 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 128. 


l, Vezi nota 2, scrisoarea anterioară. Tudor Vianu regăsise 
probabil' adresa lui. Victor Iancu şi, însuflețit de pornirea dî 
a-i mulțumi personal, îi adresase această scrisoare. 

2 In scrisoarea 191. 


193 


Bucureşti, 27 mai 1942 


/D-Sale domnului Ion Breazu, Redactorul revistei 
Transillvania, Sibiu, str. Şaguna, 6. Exp. T. Vianu, 
str. Andrei MUresanu, 33, Bucuresti./ 

Originalul In arhiva I. Breazu, + Cluj. 

Tribuna, an. XVII, nr. 19, 10 mai 1973, p. 7, de unde 
reproducem textul. 


> 


569 


194 


[Bucuresti,] 28 mai 1942 


Fără plic. 
Originalul în arhiva Al. Duna. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 100. 


> „ recomandare ,e care T. Vianu avea sâ i-o f^J» AL 
Dima în vederea concursului pentru conferinţa de esteUca 


Universitatea din laşi. 


19% 


Bucureşti, 19 august 1942 


Fără plic. 
Originalul în arhiva Al. Dima. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 100—101. 


1 Al. Dima, Titluri şi lucrări, Sibiu, 1942. 
2 Desigur, Transformările ideii de om, Bucureşti, Tiparul 


Universitar, 1942. 
196 
[Bucuresti,] 27 {tpril 1943 
/D-Sale domnului Al. T. Stamatiad, Bulevardul Fer- 


dinand, 24, Bucuresti. Exp. T. Vianu, Str. A. Mure- 


sanu, 33, Bucuresti/ 


Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 


52 (8) 
DXIX 


scrise S 


Inedită. 


1 Al. T. Stamatiad, Eşarfe de mătase. Antologie japoneză, 
Bucureşti, 1943. Selecţie şi tälmäciri după traduceri franceze 


cuprinzînd lirică japoneză de la perioada arhaică pînă la Pri- 


mul război mondial. 


57G 


197 


Bucuresti, 12 mai 1943 


/D-Sale domnului Dr. Victor Iancu, str. Budai-De- 
leanu, no. 9, Sibiu. Exp. T. Vianu, str. Andrei Mu- 
resanu, 33, Bucuresti/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondenfi p. 129. 


1 T. Vianu fusese operat, bolnav fiind de o peritonitä ce era 
la un pas de a-l costa viața. Aici răspunde unei scrisori din 
18 aprilie 1943 a lui Victor Iancu. 

2 In ziarul Viața, condus de Liviu Rebreanu, apăruse in 
numărul 743 (an. III, 13 mai 1943) o scrisoare către E. Lovi- 
nescu semnată de membrii Cercului literar din Sibiu: Victor 
Iancu, E. Tudoran, Corneliu Regman, Damian Silvestru (Ion Ne- 
goitescu), Ovidiu Drimba, Ion Oanâ, Radu Stanca, Romeo Dăs- 
călescu, Ştefan Aug. Doinaş. Scrisoarea aducea mari elogii lui 
Lovinescu, văzut drept continuator al operei începute de Maio- 
rescu şi ca adversar al sămănătorismului şi ,neosämänätorismu- 
lui" revistei  Gindirea. Cercul Sburătorul era  asemuit, prin rafi- 
namentul său, cenaclului ,Junimii", iar lui E. Lovinescu i se fă- 
gäduia că o „a patra generație maiorescianä", cea a autorilor scri- 
sorii, se socoteşte gata sâ ducă mai departe ideea culturală ba- 
zată pe individualitate şi personalitate. Vezi scrisoarea lui E. Lo- 
vinescu către Victor Iancu, în E. Lovinescu, Scrisori şi docu- 
mente, ediţie îngrijită, prefaţă, note si indice de Nicolae Scurtu, 
Bucureşti, Editura Minerva, 1981, p. 194—195. 


196 


Poiana Țapului, 30 iulie 1943 


Fără plic. 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 
„27 8) 
scrise be 
XXVIII 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 156. 


571 


1 Al. 
fost cîtiva 


lume de 


199 


Poiana Țapului (Zamora), 30 iulie 1943 


/D-Sale domnului Dr. Victor Iancu, Sibiu, str. Budai- 
Delcanu, no. 9, Exp. T. Vianu, str. Al, Sc. Stan, Poiana 
Tapului (Zamora) (Jud. Prahova)/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 129—130. 


200 


Bucureşti, 25 ianuarie 1944 


Fără plic. 
Originalul la Arhivele Statului, Craiova. 
Ramuri, nr. 2(236), 15 februarie 1984, p. 10, de unde 


reproducem textul, semnalat de N. Scurtu. 


Lâzeanu, poet si publicist. In perioada interbelică a 


ani lirectorul Teatrului National din Craiova. Vo- 


versuri (Idile, 1923 ; Nelinişti, 1938) şi de studii tea- 


trale, asupra lui Ibsen, Leonid Andreev, B. Shaw, Em. Gârleanu 


(1931). 


572 


201 
Bucureşti, 23 iunie 1944 
Fără plic. 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 
27 (4) 
ser.se Ee yoa 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 157. 


202 


Poiana Țapului (Zamora), 26 iunie 1944 


/D-Sale domnului Profesor D. Panaitescu-Perpessi- 
cius. comuna Zărnesti (Jud. Argeş). Exp. T. Vianu. str. 
Alex. Stan, 14, Poiana Țapului (Zamora) (Jud. Pra- 
hova)/ 


Originaiui la Biblioteca Academiei Române. Manu- 
scrise. Achizitia 54/1935. 
Inedită. 


1 Perpessicius, Jurnal de lector. Bucureşti, Casa Scoalelor, 
1944. 

2 Perpessicius ii va răspunde pe data de 7 iuile 1944, cu o 
scrisoare pe care o vom publica în volumul următor 


203 


Poiana Țapului, 8 iulie 19*4 


/D-Sale domnului Dr. Victor Iancu, str. Budai-De- 
leanu, no. 9. Sibiu. Exp. T. Vianu, str. Al. Stan, 14, 
Poiana Țapului (Zamora) (jud. Prahova)/. 

Originalul în arhiva T. Vianu. 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 130—131. 


1 Din 2 iulie 1944, în care îl felicită pentru numirea ca 
profesor titular de estetică. 


2 Pe 1 octombrie 1944, T. Vianu fusese numit profesor ti- 
tular la catedra de Estetică şi critică literară de la Facultatea 
de Litere şi Filosofie din Bucureşti. 


204 


Poiana Tapului. 8 iulie 194* 


/D-Sale domnului Profesor I. Petrovici, Ministrul 
Culturii Naționale, Bucureşti, str. Vasile Conta, 3—5. 
Exp. T. Vianu, str. Al. Stan, 14, Poiana Țapului (Za- 
mora) (Jud. Prahova)/ 


Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu 


scrise S-—  < 
XXVIII: E 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 138 , 


5J3. 


205 


Poiana Tapului (Zamora), 8 august 1944 


Färä plic. 
Originalul în arhiva Al. Dima. 
T. Vianu. Corespondenţă, p. 101. 


1 Al. Dima îi adresase, de asemenea, la 7 iulie 1944, o scri- 


soare de felicitări de la Viena, unde era de doi ani lector de 


limba şi literatura română. 


206 


Poiana Țapului, 11 august 1944 


cp. /D-Sale d-lui Dr. Victor Iancu, str. Budai-De- 
leanu, 9, Sibiu. Exp. T. Vianu, str. Alex. Stan, 14, 
Poiana Tapului (Zamora), jud. Prahova/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 131. 


207 


Zamora, 12 august 1944 


/D-Sale domnului Profesor N. Georgescu-Tistu, co- 
muna Râdesti, oficiul Stîlpeni (jud. Muscel). Exp. 
T. Vianu, str. Alex. Stan, 14, Poiana Tapului (Za- 
mora) (jud. Prahova)/ 


Originalul la Biblioteca Centralä de Stat, ms. 26.949. 

Ineditä. 
1 Nicolae Georgescu-Tistu (1894—1972), bibliolog, profesorla 
Universitatea din Bucureşti. Bibliografie literară română, Voca- 


bular de bibliologie. 
2 O scrisoare de felicitare pentru numirea ca profesor titular, 


scrisă la 7 iulie 1944. 


574 


208 
[Bucureşti, septembrie 1944] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 133. 


1 Primul număr al Scinteii (joi, 21 septembrie 1944) conținea 
un articol nesemnat, intitulat Erorile d-lui profesor Vianu asu- 
pra materialismului istoric. Acuzat de neîntelegerea teoriei mar- 
xiste a culturii în cartea abia tipărită, T. Vianu era apostrofat pe 
un ton agresiv : „de altfel, d. Vianu va avea prilejul ca în anii 
si deceniile care vin sâ se convingă şi mai bine dacă materia- 
lismul dialectic este «depăşit- sau nu. Aceasta-i o problemă per- 
sonală a d-sale..." 


209 
Bucureşti, 7 februarie 1945 


/Domnului G.  Tutoveanu, Parcul Vatra Luminoasă, 
G’, Bucureşti, Exp. T. Vianu, str. Andrei Mureşanu, 
33, Bucuresti/ 


Originalul la Biblioteca Academiei Române. Mânu- 


scrise S ^ - 


T. Vianu, Corespondenfä, p. 196. 


1 George Ionescu-Tutoveanu (1372—1957), poet. Profesor la 
Bîrlad (1903—1933). înființează aici in 1915 cenaclul „Academia 
bîrlădeană". alegîndu-l ca preşedinte de onoare pe Al. Vlahuță. 
Scoate, rînd pe rînd, trei reviste literare la Bîrlad : Florile dalbe 
(1919) ; Craiul nostru (1925—1927) ; Scrisul nostru (1929—1931). 
Volume de versuri : Albastru (1902); Balade (1919) ; Sonete (1938). 


2 T. Vianu răspunde la scrisoarea din 26 ianuarie 1945 a 
lui G. Tutoveanu, în care acesta îl felicita pentru poezia Pe 
stinci, citită în paginile revistei Ardealul. 


3 In Umanitatea, an. I, nr. 5, octombrie 1920, p. 230. 


4 Ion Pillat şi Perpessicius, Antologia poeților de azi, Bucu- 
resti, 1928, voi. 2, p. 322. 


5 In Ardealul. Cotidian independent de luptă cetățenească, 
an. V, nr. 212, 5 ianuarie 1945, p. 2. 


575 


210 


Bucureşti, 7 mai 194$ 


Fârä plic. 

Originalul Ta Biblioteca Academiei Române. Manu- 
scrise coresp. inv. 139.033. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 92. 


1 Emilian I. Constantinescu, istoric literar. Elev al lui Mi- 
hail Dragomirescu. Scrieri : Anarhismul poetic (1932, semnat 
Const. I. Emilian), Valori literare în critica lui Titu Maiorescu 
(1937), Un aspect al  orginalitätii lui Creangă (1938). 

2 Funcție pe care o va deţine pînă la numirea în misiunea 


diplomatică la Belgrad. 


211 


[Bucuresti, ianuarie 1946] 


Ciornä în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 112. 


1 Henri Jacquier (1900—7?), istoric literar francez stabilit in 
România. Profesor la Universitatea din Cluj. Studii de estetică, 
teorie literară (intre pictură şi poezie) şi de literatură compa- 
rată (Noțiunea de literatură comparată), eseuri despre scriitori 
francezi şi români. 

2 Apărut în Bulletin linguistique, an. XII, 1944, p. 7—13. 


3 Recenzia a fost tipărită în Revista Cercului literar, an. I, 
nr. 5, mai 1945, p. 62—70. 


4 Henri Jacquier îi va răspunde la 21 ianuarie 1946, cu o 
scrisoare pe care o vom publica în volumul următor. 


212 


Bucureşti, 15 ianuarie 1946 


Originalul lâ Muzeul Literaturii Române, inv. 18.748, 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 79—80. 


"576 


1 Pesemne, Figuri şi forme literare, Bucureşti, Casa Scoale- 
lor, 1946 şi Transformările ideii de om si alte studii de estetică 
şi morală, Bucureşti, Tradiţia, 1946. 


213 


Belgrad, [cea 28 martie 1946] 


/Doamnei Elena T. Vianu, str. Andrei Muresanu, 33 
(prin Piața Confederației Balcanice) Telefon 2.32.94. 
Plic cu antetul ambasadei/. 

Orginalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


1 De la 1 martie 1946 pînă în decembrie 1947, T. Vianu a 
deținut funcția de ambasador extraordinar şi plenipotențiar al 
României în Iugoslavia. Din misiunea diplomatică la Belgrad 
mai făceau parte: Alexandru Georgescu (consilier), Constantin 


Beaca (prim-secretar), Ion Giurcă (secretar), Ion Frunzetti (se- 
cretar de presă). 


214 
Belgrad, 30.111. [1946] (sîmbătă) 


/Doamnei Elena T. Vianu, str. Andrei Muresanu, 33 
(Piața Confederatei Balcanice), Bucureşti. Prin bună- 
voința d-lui Aurelian Rădulescu. Plic cu antetul am- 
basadei/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


1 Viaţa românească (an. XXXVIII, nr. 3, martie 1946, p. 137— 
140) publicase sub titlul Scrisori din Franța (Fragmente dintr-un 
jurnal intim) un violent pamflet al lui Eugen lonescu împotriva 
naționalismului şi legionarismului în România, în care incrimina 
„ofiţerimea burgheză, magistratura burgheză, casta diplomatică". 
Ziarul Partidului Liberal inserase o notă (Liberalul, an, I, nr. 
40, 27 martie 1946) intitulată  Insultă revoltătoare adusă armatei 
române, în care protesta împotriva apariției articolului lui Eu- 
gen lonescu şi anunța că ceruse lămuriri la redacția periodicu- 


577 


lui literar, demers care „a provocat o scuză olimpiană din par- 
tea acestei publicaţii, care pune în spinarea d-lui Tudor Vianu, 
în misiune diplomatică la Belgrad, o inadvertentä de schimbare 
a manuscrisului". A doua zi, apare un articol pe prima pagină a 
ziarului, cu titlul Cine insultă armata, semnat Ion Zurescu, care 
discută amplu chestiunea, afirmînd că redacţia Vieții romaneşti, 
unde Mihai Ralea şi Tudor Vianu au un cuvînt greu de spus, 
n-are nici o scuză pentru apariţia articolului. 

2 Volumul este cel semnalat la scrisoarea 124, nota 2, şi 
unde T. Vianu figurează cu un articol intitulat Poezia lui 
I. Pillat (p. 131—148). In sumar mai erau prezenţi Ionel Teodo- 
reanu, Horia Furtună, Ion Lugoşanu, Ştefan Popescu, George Fo- 
tino. Sebastian Şerbescu, Basil Munteanu, V. Voiculescu, I. Bi- 
beri, Al. Philippide, I.M. Sadoveanu, Alice Voinescu, Perpessi- 
cius, O. W. Cisek, Măria Holban. în scrisoarea lui T. Vianu 
trebuie să deosebim între relaţiile de prietenie ce îl legaseră 
de Ion Pillat, cele curtenitoare față de Măria Pillat şi atitudinea 
faţă de Partidul Liberal, condus, de facto, în acea vreme de Mi- 
hai Färcäsanu. 


3 Cumnatul lui T. Vianu, cel de al doilea soț al surorii sale, 
Victoria, Sebastian Şerbescu, era, cum am arătat, el însuşi colabo- 
rator la volum. 


4 Figuri si forme literare, Casa Scoalelor, 1946. 


5 Transformările ideii de om şi alte studii de estetică şi mo- 
rală, Tradiția, 1946. 


215 


Belgrad, 9 aprilie [1946] 


[Doamnei Elena T. Vianu, str. Andrei Mureşanu, 33 
(Piaţa Confederaţiei Balcanice), Bucureşti. Plic cu an- 
tetul ambasadei/ 

Originalul in arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


1 Mihai şi Ioana Ralea. 


2 Numele de alintare al fiicei lui T. Vianu, Măria, născută 
la 16 septembrie 1940. 


578 


216 


[Belgrad, aprilie 1946} 
Fără plic. 
Originalul în colecția H. Zalis 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 108, de unde reprodu- 
cem textul. 


1 Ion Frunzetti, care lucra ca secretar de legatie la Belgrad, 
se îmbolnăvise de scarlatină. Fusese internat într-un spital din 
capitala iugoslavă. 


217 


[Belgrad, 3 mai 1946] 
Fără plic. 
Originalul în colecţia H. Zalis. 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 108—109, de unde re- 
producem textul. 


218 
Belgrad, 28 VI 1946 
Fără plic. 


Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


* Vezr nota 1, scrisoarea 69. 


219 
[Belgrad,] 9 august 1946 


Fără plic. 


Originalul în colecția H. Zalis. 


L ] TL VA ail m 195 fde 
š AS, unde " p«- 


579 


1 Cahiers France-Roumanie erau editate de Association Fran- 
ce-Roumanie, al cärei presedinte era Joseph Paul Boncour (1873- 
1972), ministru al Afacerilor Sträine (1933—1938) si ambasador 
al Frantei la Bucuresti, fost presedinte al Consiliului de Ministri 
(1932—1933). Vicepresedinti erau Elena Văcărescu (1866—1947), 
senatorul Marcel Cachin (1869—1958), director al ziarului L'Hu- 
manite şi unul din întemeietorii Partidului Comunist Francez, 
fostul ministru Louis Marin, rectorul Universității din Paris, me- 
dicul Gustave Roussy (1874—1943) şi psihologul Henri Wallon 
(1879—1962), profesor la College de France. 


220 
[Belgrad,] 24 august 1946 
Fără plic. 
Originalul în arhiva Şerban Cioculescu. 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 90—91. de unde reprodu- 
cem textul. 


1 Şerban Cioculescu fusese numit profesor universitar la 
Iaşi. Ii scrisese lui T. Vianu, la 6 august 1946, pentru a-i mul- 


tumi pentru încurajarea şi ajutorul dat. 


221 


Belgrad, [17 noiembrie 1947] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 


222 


[Belgrad, 28 noiembrie 1947] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 


1 T Viantfprimise deja, probabil, acordul lui P. Groza pen- 
tru întoarcerea în ţară, astfel încît cererea către Ministerul Afa- 


580 


cerilor Străine devenea o simplă formalitate. Ciorna acestei ce- 
reri este scrisă pe verso-ul unui referat pe care îl transcriem 
aici : 


„Referat 


Subsemnatul am onoarea a informa Onor. Minister al Aface- 
rilor Streine că n-am mai încasat drepturile mele de reprezen- 
tare de la finele lunii mai curent. 

De asemeni n-am mai încasat salariile lunare, începînd din 
luna septembrie curent, decît sub formă de aconturi. 

Cum împrejurarea aceasta mă lipseşte, în acest moment, de 
mijloacele necesare reinstalirii şi pregătirilor în vederea iernii, 
îmi iau permisiunea de a ruga Onor. Minister să binevoiască 
a-mi avansa o sumă în lei, în contul drepturilor mele de repre- 
zentare, proporțională cu necesitățile cărora trebuie să le fac 
față cu prilejul înapoierii mele în țară. 


T. Vianu 


28.IX.1947 Ambasadorul României la Belgrad" 


223 


Bucureşti, 20.XI1.947 


/D-Sale domnului Dr. Aurel Buteanu, str. Colonel 
Enescu (fostă Turin), no. 8, Timişoara. Exp. T. Vianu, 
str. Andrei Muresanu, 33, Bucuresti/ 

Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 21.034. 
Inedită. 


1 Aurel Buteanu (1904—1976), scriitor şi publicist. A cola- 
borat la Adevărul, Adevărul literar şi artistic, Viaţa românească, 
Dimineaţa, Societatea de miine. Vicepreşedinte al Sindicatului 
presei române din Ardeal şi Banat, directorul ziarului Patria. 
Deputat în 1933. Reforma statului în lumina bugetului (1933) ; Spre 


o nouă constituție (1933) ; Teatrul românesc în Ardeal şi Banat 
(1944). Traduceri din literatura maghiară (1957—1971). 
2 Plicul păstrează chitanța mandatului, în valoare de 


3 000 lei. Scrisoarea arată că T. Vianu nu primise de la Bucu- 


581 


reşti suma necesară întoarcerii în ţară (vezi referatul din nota 
1 a scrisorii precedente). Călătoria a avut astfel un caracter im- 
provizat, iar Aurel Buteanu a găzduit la Timişoara şi a împru- 


mutat cu bani pe ambasadorul României în Iugoslavia. 


224 


[Bucureşti, 18 februarie 1948] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Al. Dima, G. Ibrăileanu. Concepţia estetică, Bucureşti, Casa 
Scoalelor, 1947. 

2 Nu va apärea decît postum, în 1966 (vezi Opere, voi. 4, 
p. 294—365). 

3 Al. Dima îi va răspunde cu o scrisoare din 28 februarie 


1948. 


225 
[Bucuresti, februarie 1948] 


Ciornä în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Transformarea Academiei Române avea să aibă loc abia 
la 9 iunie 1948, prin decret prezidenţial. 

2 T. Vianu n-a publicat nici un studiu cu acest titlu. De- 
oarece Analele Academiei Române, Secțiunea literară n-au pu- 
blicat lucrările vechii instituții decît pînă la sesiunea generală 
din vara anului 1947, nu ştim dacă T. Vianu şi-a ținut comuni- 
carea plănuită. Sînt însă motive să credem că aceasta era o parte 
din lucrarea scrisă la Belgrad şi publicată postum, Tezele unei 
filosofii a operei (eventual o expunere făcută în jurul capitolului 
5 : Natură tehnică artă Controverse de frontieră, vezi Opere, 


voi. 7, p. 511—5501. 


582 


226 


[Bucuresti, aprilie 1948] 
Ciornä în arhiva T. Vianu. 
Ineditä. 


227 
Bucuresti, 17 mai 1948 


Ciornä în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 211—212. 


1 Sândor Tdrok (n. 1904, Dräuseni), ziarist si scriitor maghiar. 
Studii medii în Transilvania. In 1923 si-a început cariera jurna- 
listicä la ziarele maghiare din Transilvania : Ellenzek (1923), Az 
Ujsăg (1924), Temesvâri Hirlap (1925). In 1929 se stabileşte în 
Ungaria, unde devine redactor responsabil al periodicului Sze- 
gedi Naplo. După 1945 lucrează la Radio, apoi este redactor la 
Editura pedagogică din Budapesta (1951—1959) şi mai tîrziu, re- 
dactor şef al publicației Csalăd es Iskola. Scrierile sale constau 
în reportaje sociale, foiletoane, povestiri, opere pentru tineret. 
Romanul Cineva bate la uşă Premiul Baumgarten (1933). în 1938 
devine membrul societății literare ,,Petofi". 

2 Gyula Schopflin (n. 1910, Budapesta), înalt funcționar şi 
diplomat maghiar. Scriitor şi critic sub pseudonimul Istvân Nâgy- 
păi. Participă, în 1931, la mişcări studentesti comuniste, este în- 
chis o perioadă. Redactor la Revai Lexicon. între 1945 si 1949 
colaborează la Radiodifuziunea maghiară ca director de pro- 
gram, în 1949 este trimis ca ambasador la Stokholm, apoi la 
Oslo. în 1950 se stabileşte la Londra si intră în disidentä. Scri- 
eri : studii şi povestiri în revistele Nyugat, Gondolot. Romanul 
Budapesta nu răspunde. Dramaturgia radiodifuziunii contempo- 
rane (1948) ; Radioul modern (1948). 


3 Radiodifuziunea maghiară initiase o anchetă la care au răs- 
puns personalități pregnante ale vieții culturale si stiintifice eu- 
ropene : scriitorul danez Martin Andersen Nexo, Andre Sieg- 
fried, profesor la College de France, profesorul britanic J.B.S. Hal- 
dane, judecătorul Max Huber şi savantul Einstein. Punctajul an- 


chetei, alcătuit de Sândor Tdrok, era următorul : 


583 


„1) Este într-adevăr posibil ca omenirea de azi să se găsească 
într-o confuzie, cum s-ar spune, într-un talmeş-balmeş al concep- 
tülor ei spirituale ? 

2) Dacă da : care sînt cauzele şi care sînt îndatoririle gîndito- 
rilor omenirii pentru a ne înlesni să ajungem la nişte «convenţii» ? 

3) Dacă nu putem vorbi despre un «turn al lui Babei», între- 
barea nu mai are actualitate, dar atunci aş dori sâ-mi daţi des- 
crierea unui diagnostic linistitor." 


228 
[Bucuresti, iulie 1948] 


Originalul în arhiva Ministerului Educaţiei si Invä- 
țămîntului. 

Ovidiu Bădină, Dimitrie  Guşti la Academie, îN Re- 
vista de filozofie, tom. 13, nr. 8, 1966, p. 1037—1046, 
de unde reproducem textul. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 198—199. 


229 
Bucureşti, 5 ianuarie 1951 
; Fără plic. 


' Originalul în colecția Ovidiu Drimba. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 106. 


if - ° 
230 
[Bucureşti,] 21 mai 1952 

/Acad. Prof. G. Călinescu, str. Vlădescu, 53, Bucu- 
resti, raionul Stalin. Exp. Prof. T. Vianu, str. Andrei 
Mureşanu, 33, Bucuresti/ 
Originalul în arhiva Institutului de istorie si teorie 
literară „G. Călinescu", inv. 3.756. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 86. 

584 


1 La 23 martie 1949, T. Vianu primise o adresă din partea 
Academiei R.P.R. (nr. 2042), în care i se aducea la cunoştinţă că 
fusese numit de către Prezidiul Academiei R.P.R. colaborator 
ştiinţific la Secţiunea de Filosofie a Institutului de Istorie şi Fi- 
losofie. Misiunea sa era de a începe alcătuirea unui Vocabular 
filosofic, sub supravegherea lui Mihai Ralea, la data aceea mem- 
bru titular activ al Academiei. Pe data de 7 martie 1930, ace- 
laşi Prezidiu al Academiei îi comunica (adresa nr. 2.831), în urma 
propunerii Institutului de Istorie şi Filosofie, făcută cu adresa 
nr. 355, din 22.11.1950, că a hotărît eliberarea sa din sarcina de 
colaborator ştiinţific. 


231 


Joi seara 
[Bucureşti, probabil început de iulie 1952] 


Fără plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Ineditä. 


1 Femeia de serviciu. 

2 Gabriela Beligrädeanu .cäsätorità Stäncescu (1929—1983). 
nepoata lui T. Vianu, fiica surorii sale Cornelia. 

3 Mihai şi Ioana Ralea. 


232 


Miercuri ora 5 d.a. 
[Poiana Țapului, 23 iulie 1952, dp.] 


cp. /Elena Vianu, str. Andrei Mureşanu, nr. 33, 
Bucureşti, R. Stalin, Exp. Prof. T. Vianu, str. Alex. 
Scarlat Stan, nr. 9, Poiana Țapului, Regiunea Ploieşti, 
Raionul Sinaia/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


1 Numele de alintare al Märiei, fiica lui T. Vianu. 
2 Nadia Pandrea, fiica lui Petre Pandrea, care avea o casă 


de odihnă la Poiana Țapului. 


585 


233 


[Zamora, cea 27 iulie 1952] 


Fără plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 


1 Al. Rossetti. 


234 


P[oiana] Țapului, 2 august 1952 


Fără plic 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 
235 
Marti, 7.VIL1953. [Poiana Țapului (Zamora)] 
cp./ Elena Vianu, str. Andrei Mureşanu, nr. 33, 


Bucureşti, r. Stalin. Exp. Prof. T. Vianu, str. Alex. 
Scarlat Stan, nr. 9, Poiana Țapului (Zamora), R. Si- 
naia, Regiunea Prahova/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


1 Vezi nota 1l, scrisoarea 231. 


236 
Sîmbătă, 25 iulie [1953] [Poiana Tapului  (Zamora)] 


cp /Elena Vianu, str. Andrei Mureşanu, nr. 33, Bucu- 
resti, R. Stalin. Exp. Prcf. T. Vianu, str. Al. Sc 
Stan, nr. 9, Poiana Țapului (Zamora)/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


586 


237 


Vineri 
[Bucureşti, 28 august 1953] 


/ Doamnei Elena T. Vianu, Poiana Țapului (Zamora) / 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


238 
Luni, după-amiază 
[Bucuresti, 1 sept. 1953] 


cp/Elena T. Vianu, Poiana Tapului (Zamora), reg. 
Ploiesti, raionul Sinaia, str. Alex. Scarlat, Stan, nr. 
9. Exp. Prof. T. Vianu, Bucuresti, str. Andrei Mure- 
sanu, nr. 33, raionul Stalin/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


239 


[Bucuresti,] 19 iunie 1954 


Fără plic. 

Originalul în arhiva Institutului de istorie şi teorie 
literară „G. Călinescu", nr. inv. 3.758. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 87. 


1  Reproducem aici răspunsul, inedit, al lui G. Călinescu: 


„21 iunie 1954 


Iubite prietene, 


Am citit cu emotiune mesajul dumitale în versuri aşa de 
vibrante, adus de simpaticul Vianu-junior, care îmbină într-un 
mod aşa de surprinzător, din punct de vedere fizic, trăsături 
de-ale dumitale şi de-ale doamnei Vianu. Un tînăr îneîntător, 
de o spirituală timiditate. 


587 


Am scos din cui lira mea plină de praf, vrînd să-ți răspund 
cu cîteva acorduri, dar instrumentul era cu totul dezacordat întru- 
cît acum toate atentiile mele sunt pentru orga la care execut 
Scrinul negru. Ca să nu las să treacă o penibilă tăcere, îți scriu, 
provizoriu, o explicaţie în proză. 

N-am crezut niciodată că lealul, bravul Vianu ar putea co- 
mite o felonie. Ştiam numai că anume ipochimeni îndeamnă pe 
unii intelectuali să ia parte la «discuţie». Tertulian încă de mult 
m-a vestit că ai avea de gînd — zicea el — să scrii un articol 
la Viața românească despre limba romanului, dînd a înțelege că 
ar cuprinde negatii. Eu i-am exprimat îndoiala mea, de față fiind 
Crohmălniceanu, că acest lucru s-ar întîmpla, referindu-mă la pă- 
rerea pe care o dăduseşti despre limba poeziilor (într-o vizită 
la mine). Indivizii păreau foarte contrariati. Apoi Horia Oprescut 
însuşi (om de treabă, dar din regiunile înapoiate ale umanităţii) 
a venit cu un articol din Gazeta literară, semnat de dumneata, 
insinuînd că era îndreptat împotrivă-mi şi elogiindu-te, ce-i drep- 
tul, cu argumentul că e tot ce se putuse smulge de la dumneata. 
Am citit articolul (frumos) şi i-am declarat îndată că nu văd nici 
o legătură între articol şi persoana mea. Deci totul se reduce 
la insinuări din partea altora (într-o chestiune în care caut să 
schimb repede vorba şi să-mi văd de treburile mele) şi la afir- 
marea, din partea mea, a imposibilității de-a te vedea în con- 
ditiile actuale un detractor al meu, ca lamentabilul graeculus 
Philippide. pe care l-am uns poet mare şi l-am propus buscu- 
lîndu-l puţin pe bietul Perpessicius, pentru un loc de academi- 
cian. Insă de la Philippide te aştepţi la orice. 

Sunt fericit că o astfel de neînțelegere ne-a dat prilejul să. 
ne simţim mai aproape şi a produs delicatele, reconfortantele 
versuri, care-ţi fac cinste ca poet şi ca om. Te îmbrăţişez cu 
toate mîinile sufletului meu. Poezia am depus-o în colecţia In- 


stitutului, sigilată deocamdată. 


G. Călinescu 


Am să te rog să vii într-o zi la mine cu doamna, să-mr 
vezi paradisul de buzunar, cînd voi termina ultimul detaliu 
(peste vreo săptămînă). Te voi invita telefonic. Sărutări de mină 
doamnei Vianu, al cărei simţ pentru coloare l-am admirat. Vreau 
să-i văd şi alte opere. 


G.C." 


588 


240 


Poiana Țapului, 20.VII.1954 


Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 18.749. 
Ineditä. 


1 Inedită. O reproducem mai Jos : 
„Dragă Vianu, 


Bănuieşti desigur chestiunea în care-ţi scriu. E vorba de tică- 
loşia unui «confrate», care în ziarul Veac nou m-a atacat pentru 
traducerea lui Faust, iar pe tine pentru Antoniu şi Cleopatra. 
Eu cred că opinia publică va privi cu mîhnire la această con- 
turare senilă a marelui poet. Ciudat e că în ziua cînd apărea 
articolul, în alt ziar apărea un mic fragment din Faust in tra- 
ducerea tînărului «neaosist», despre care mi-ai vorbit. Bänuiesc 
o legătură între aceste lucruri. 


Mi-ar plăcea să ştiu cum văd lucrurile cei de la editură. 
N-ai fi aşa bun să-mi scrii un rînd-două ? 


Te îmbrätisez cu toată dragostea, 


L. Blaga 
Cluj 
6 iulie 1954 str. Martinuzzi, 14" 


2 L. Blaga lucra In acea vreme la traducerea din Faust 
(publicată la E.S.P.L.A. in 1955) şi tipărise cîteva fragmente: 
Prolog In cer, în Almanahul literar, IV, nr. 11, noiembrie 1953, 
p. 19—22 ; Noapte, in Almanahul literar, V, nr. l, ianuarie 1954, 
p. 3—9 ; în fața porții cetăţii, îN Steaua, V. nr. 2, mai 1954, 
p. 68—77. După cum se ştie, Blaga nu avea, în acei ani, drept 
de semnătură pentru creaţiile originale. Prin aceeaşi situaţie 
trecuse şi T. Vianu, căruia între 1948 şi 1953 nu i se publicase, 
practic, nici un rînd original. Ca multi oameni de litere în 
perioada aceea, trăise din traduceri, publicînd în 1951 versiunea 
românească a lui Antoniu şi Cleopatra, în 1955 Juliu Cezar şi 
Poezie şi adevăr Si cizelind chiar, în 1951—1952, traduceri din 
literatura rusă (din N. Ostrovski şi N. V. Gogol). 


589 


Confratele detractor nu era altul decît Tudor Arghezi, care, 
In paginile revistei Veac nou (organ al Consiliului General 
A.R.L.U.S.), an. X, nr. 33, 2 iulie 1954, p. 2, atacase, în articolul 
intitulat. Edituri si tilmăciri, traducerile din Goethe şi Shakes- 
peare ale lui L. Blaga şi T. Vianu. 

3 Tînărul ,,neaosist" de care vorbea Blaga era Ion Iordan, 
care propunea spre publicare editurii traducerea primei părţi 
din tragedia lui Goethe. Aluzia pe care o face T. Vianu cu cîteva 
rînduri mai jos se referă la un interviu dat de Eugen Jebeleanu 
In Gazeta literară (an. I, nr 17, 8 iulie 1954, p. 4), din care repro- 
ducem un fragment: 

„Tălmăcitorul trebuie să se apropie de autorul din care tra- 
duce, cu o înaltă calificare şi cu, pietate. Altfel nu se poate. 
Altfel se întîmplă să ne aflăm în faţa unor traduceri de felul 
fragmentului din Faust a cărui versiune în româneşte a iscălit-o 
Ion Iordan zilele trecute într-un ziar. Iată numai cîteva versuri : 


FAUST 


Cinstită-izbindă  catä, nu  deşartă ! 

Nu fi un zdringa-zdringa de näting ! 
Ci lesne se rostesc, c-un dram de artă, 
Un crez şi-o minte, cumpänind adine. 
De-ţi  deslusesti din suflet  crezămîntul, 
Nu-i  trebuință să  vinezi cuvîntul! 
Căci scäpärind vorbe-n care, crete, 
Îmi  vinzoliti o lume-n  flecustete. 

Sint sarbäde, ca vintul neguratec, 
Prin frunze moarte susurind tomnatec." 


Râspunzînd cumva cronicii lui T. Arghezi din Veac nou, 
T. Vianu publică în paginile Gazetei literare (an. I, nr. 23, 19 
august 1954, p. 6) articolul Literatura universală în româneşte, 
în care, discutînd traducerile apărute în ultimii ani, elogiază 
fragmentele versiunii lui Blaga tipărite la data aceea. 


241 
[Bucuresti,] 25.VIII.1954 
Text stabilit după copia „de mîna lui Petru Dumitriu, 


aflată în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


590 


1 Sonetul este ocazionat de apariţia primului volum al ro- 
manului lui Petru Dumitriu, Bijuterii de familie. Copia se află 
pe a doua pagină a unei scrisori a lui Petru Dumitriu către Tu- 
dor Vianu, cu următorul conţinut: 


„27 decembrie 1957, ora şase seara 
Iubite domnule Profesor, 


Plin de entuziasm la ideea dv. de-a insera sonetul Davida 
în volumul de versuri, m-am informat şi am aflat că azi-dimi- 
neatä nu intrase încă sub presă, operație însă iminentă. De-aceea 
mă grăbesc să vă trimit sonetul ca sä-1 revedeti si ca să fie cu- 
les si paginat, ceea ce implică o amînare de 12—24 ore a datei 
apariției, care ar fi cam peste 8—10 zile. Aştept cu emoție sone- 
tul revăzut de dv. şi sînt al dv. vechi si afectuos admirator şi 
discipol, 


Petru Dumitriu" 


242 
[Bucureşti,] 3 noiembrie 1954 


Fără plic. 

Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 
52 (9) : 

DXIX 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 192. 

Al. Dima, în  Manuscriptum, VI, nr. 2 (19, 1975, 
p. 129. 


scrise S 


1 Arta poetică a lui Al. Stamatiad n-a văzut lumina tipa- 
rului decît în numărul mai sus citat din Manuscriptum, 
p. 130—135. 


243 
[Bucuresti, 19 martie 1955, d.p.] 


/Acad. Prof. G. Călinescu, str. Vlădescu, 53, Bucu- 
reşti (raionul Stalin). Exp. T. Vianu, str. Andrei 
Mureşanu, 33 (raionul Stalin), Bucureşti/ 

Originalul în arhiva Institutului de istorie si teorie 


591 


literară ,,G. Călinescu", nr. inv. 3.880. 
T. Vianu, Corespondentä, p. 87—88. 


1 G. Călinescu, Istoria literaturii române in monografii. 
Gr. M. Alexandrescu, Bucureşti, 1955, Institutul de istorie lite- 
rară şi Mclor al Academiei R.P.R., litografiat. 


244 


Bucureşti, 24 mai 1953 


/Prof. Victor Iancu, str. 23 August, nr. 8, Sibiu. 
Exp. T. Vianu, str. Andrei Muresanu, 33, Bucureşti 
(raion Stalin)/ 

Originalul In arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 131—132. 


1 Victor Iancu îl ruga pe T. Vianu, într-o scrisoaie din 
16 mai 1955, să intervină în favoarea fiicei sale, Florica, stu- 
dentă la Institutul de artă dramatică din Bucureşti. 

2 Marieta Sadova, actriță şi profesoară la Institutul de artă 
dramatică, era consoarta lui Ion Marin Sadoveanu. 


245 


[Bucuresti,] 25 VI 1955 


Originalul nu ni s-a păstrat. Se găseşte probabil între 
hîrtiile rămase de la Alexandru Colorian. Acesta a 
trimis însă familiei poezia, de două ori, transcrisă 


de mîna sa. 


Inedită. 
2*6 
Joi seara 
[Poiana Țapului, iulie 1955Î 
Fără plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Lothar şi Elena Rădăceanu. Lothar Rădăceanu (1899—1955), 
om politic, academician, profesor universitar la Bucureşti. Lider, 


592 


secretar (1927—1938, cu întreruperi) şi secretar general (1944— 
1948) al Partidului Social-Democrat. După unificarea P.C.R. cu 
P.S.D., membru al Biroului Politic şi secretar al CC. al P.C.R. 
(2948—1952). Ministru de Finanțe, ambasador al R.P.R. în 
Finlanda. 

2 Al. Odobescu, Opere, voi. I—II, ediție îngrijită, cu glosar, 
bibliografia scriitorului şi studiu introductiv de Tudor Vianu, 
E.S.P.L.A., Bucureşti, 1955. Studiul introductiv' este reprodus în 
Opere, voi. 2, 1972, p. 37—119. 


247 
[Bucureşti,] 9 octombrie 1955 


Fără plic. 

Originalul în colecția Al. Husar. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 119—120, de unde repro. 
ducem textul. 


1 David I. Prodan (n. 1902), istoric al Evului mediu româ- 
nesc. Studii universitare la Cluj (1921—1924). Doctorat în istorie 
(Răscoala lui Horea în comitatele Cluj şi Turda, 1938). Profesor 
la Facultatea de Istorie şi Geografie din Cluj (1948—1962). Şef de 
lucrări la Institutul de Istorie națională Cluj-Sibiu (1943—1948). 
Şef de secție la Institutul de Istorie şi Arheologie (1948—1972). 
Membru corespondent (din 1948) şi titular (din 1955) al Acade- 
miei R.S.R. Teoria imigrației românilor din Principatele Române 
in Transilvania în veacul al XVIII-lea, 1944 ; Iobăgia in dome- 
niul Băii de Arieş la 1770, 1948 ; Urbariile Țării Făgăraşului, 
voi. I, /601—1650, 1970. Cartea citată în scrisoare este probabil 
Supplex Libellus Valachorum, 1948. David Prodan fusese pro- 
fesorul lui Al. Husar. 


248 


Bucureşti, 29 octombrie 1955 


Fără plic. 
Originalul în arhiva D. Gusti. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 118 ; Manuscriptum, 
an. XIX, nr. 4 (73), 1988, p. 158, de unde reproducem 
textul. 

593 


1 J. W. von Goethe, Din viața mea. Poezie şi adevăr, tra- 
duceri si studiu introductiv de Tudor Vianu, 2 voi., Bucureşti, 
E.S.P.L.A.. 1955. 


249 


Bucureşti, 23 noiembrie 1955 


Fără plic. 
Originalul în arhiva L. Găldi, Budapesta. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 193, de unde reproducem 


textul. 


1 Laszlo Gâldi (1910—1974), lingvist, lexicograf, istoric lite- 
rar, traducător ungur. Profesor la Universitățile din Budapesta 
şi Cluj. A condus secţia de Dicţionare mari a Institutului de 
lingvistică a Academiei maghiare de ştiinţe. Studii de istoria 
limbilor franceză şi română, de latinitate medievală. Merite in 
dezvoltarea relațiilor culturale româno-maghiare. Contribuţii de 
istoria lexicografiei, poetică şi stilistică. Elemente neogrecesti ale 
limbii române, 1939 ; Dicționarul  latin-român al lui Samuil Micu- 
Klein, 1944 ; Istoria lexicografiei maghiare în perioadele ilumi- 
nismului şi Reformelor, 1957 ; Să cunoaştem formele poetice, 
1962 ; Stilul poetic al lui Eminescu, Bucureşti, 1964. Traduceri din 
Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Goga, Emil Isac, Bacovia, 
Fundoianu. 

2 T. Vianu fusese invitat de către Academia maghiară de 
stiinte pentru a conferentia la Budapesta, în cadrul Congresului 
Internațional de Literatură. Cu acest prilej, îl cunoscuse pe 
L. Gâldi. 


[Bucuresti, 3 aprilie 1956] 
Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 12.813. 


Inedită. 


1 Alexandru A. Hodos (1893—1967), romancier, traducător si 
gazetar. A colaborat la revistele Luceafărul, Flacăra, Vieata nouă, 


594 


Ideea națională. Ziarist pasionat, a făcut parte din redacția coti- 
dianului Minerva. îndată după primul război mondial a scos la 
Sibiu, împreună cu I. U. Soricu, apoi cu Eugen Goga, ziarul 
Renaşterea română. In 1922 a întemeiat, alături de Octavian Goga, 
noua serie a revistei Țara noastră, răminînd redactorul revistei 
plnă în 1938. Excelente traduceri din literatura franceză (Rabe- 
lals, Flaubert, Duhamel, R. Rolland). 

2 Al. Hodoş tradusese în 1923 romanul lui Romain Rolland 
Colas Breugnon. Lipsit — in perioada anilor cincizeci — de 
resurse, se gîndea să propună la E.S.P.L.A., reeditarea vechii 
traduceri şi ii cerea sprijinul lui' T. Vianu. Romanul a fost, 


într-adevăr, retipărit, în seria „Biblioteca pentru toți", în 1958. 


251 
[Bucuresti,] 4 mai 1956 
Fără plic. 
Originalul în colecţia Constantin Ciopraga, laşi. 
Inedită. 


1 Şedinţa la care Al. Dima anunţase imposibilitatea de a 
veni la Bucureşti la data fixată şi trimisese o listă de teme, pe 
care era dispus să le preia în cadrul manualului de literatură 
universală proiectat. 


252 


[Bucuresti,] 1 august 1956 


Fără plic. 
Originalul în colecția Tudor George. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 112. 


1 Tudor George (n. 1926), poet, la data schimbului epistolar 
cu T. Vianu, antrenor de rugby. Legenda Cerbului, 1957 ; Balade, 
1967, 1968 ; Tara migrenelor, 1970 ; Imnuri olimpice, 1975 ; Ima- 
culatul panegiric, 1977 ; Catehismul iubirii, 1977. Traduceri din 
poezia italiană. 

2 Tudor George trimisese lui T. Vianu, împreună cu dactilo- 


grama ZLegendei Cerbului (16 pagini), o lungă scrisoare, datată 
27 iulie 1956. 


595 


253 


[Bucuresti], 21 septembrie 1955 


Färä plic. 
Originalul în colecția Mircea Septilici. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 193, de unde reproducem 


textul. 


1 Mircea Septilici ii trimisese, la 18 septembrie 1936, o emo- 
tionantä scrisoare în care îi mulțumea pentru atitudinea morală 
exprimată în articolele sale de gazetă, „pentru articolul d-voastră 
în ultimul număr din Contemporanul”, „pentru ceea ce aţi scris 
despre doamna Alice Voinescu, pentru articolul Franfa—Romänia, 
pentru o scrisoare prefaţă adresată unui tînăr, pentru etc, etc, 
în sfîrşit pentru o serie de rînduri în care am avut marea bucu- 
rie să regăsesc echilibru, seninătate şi adevăr, monete dintot- 
deauna rare, mereu falsificate şi — uneori — voit retrase din 


circulaţie”. 


254 


[Belgrad,] Duminică, 28 oct. [1956] 


c.p./D-nei Elena T. Vianu, str. Andrei Muresanu, 33 
(r. Stalin), Bucureşti, România/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 

1 TA Vianu se îndrepta către India unde avea să ia parte 
la cea de-a IX-a Conferință generală a UNESCO. Era pentru 
prima oară (şi singura, de altfel) cînd ajungea în Orientul Mij- 
lociu. Il însoțeau, între alții, Mihai Ralea şi fiica acestuia. Ca- 
tinca. Impresiile culese de-a lungul călătoriei (Veneţia, Roma, 
Khartum, Karaci, Delhi) avea să le evoce în cîteva articole 
publicate în Gazeta literară din 1957, strinse apoi în volum 
(Opere, voi. 1, 1971, p. 341—374). 

2 Miodrag Ibrovac, profesor de literatură franceză la Uni- 


versitatea din Belgrad, prieten al României. 


596 


255 
Veneţia, luni, 29 oct. [1956] 


cp. ilustrată : Palatul Ducal, Veneţia. 

/D-nei Elena T. Vianu, str. Andrei Muresanu, 33 
(r. Stalin), Bucureşti, România/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


256 
[Roma,] 30 oct. 1956 


cp. ilustrată : Roma, Basilica St. Petru. 

[Doamnei Elena T. Vianu, str. Andrei Muresanu, 33, 
(r. Stalin), Bucureşti, România/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


257 
[Roma,] 31 ort. 1956 


cp. ilustrată: Roma, Piaţa Sf. Petru. 

/D-nei Elena T. Vianu, str. Andrei Muresanu, nr. 33 
(r. Stalin), Bucureşti (România)/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


Catinca Ralea. 


258 


[Khartum,] 31 oct. [1956], ora 9 seara 
cp. ilustrată : Sudan, Wadi Halfa. 


/Elena T. Vianu, str. Andrei Muresanu, 33, Bucureşti. 
România, Europe/ 


597 


398 


Originalul în arhiva T. Vianu. 
Ineditä. 


259 
[Karachi,] Joi, 1 nov. 1956 


c.p. ilustrată : Karachi, 133 Bunder Road. 
/D-nei Elena T. Vianu, str. Andrei Mureşanu, 33, 
Bucarest, Roumanie, Europe/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


260 
Delhi, 2 nov. 1956 


c.p./D-lui Ion Marin Sadoveanu, str. Aurel Vlaicu, 
59 (etaj I), Bucarest, Roumanie, Europe/ 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Mânu- 


É 64 (1) 
scrise S— + 
DCCLVIII 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 187—188. 


261 


Delhi, 5 nov. 1956 


Fără plic. 
Originalul in arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


262 


Delhi, 8.XI.1956 
c.p. ilustrată : Delhi, Taj Mahal. 
/D-nei Elena T. Vianu, str. Andrei Mureşanu, 33 
(r. Stalin), Bucarest, Roumanie, Europe/ 


Originalul în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 


263 


[New Delhi,] 


c.p. ilustrată : New Delhi, Hotel Imperial. 


/D-nei Elena T. Vianu, str. Andrei 


Bucharest, România, Europe/ 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


264 
Delhi 
Fără plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 
265 
Fără plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 
266 
New Delhi [cea 
Fără plic. 


Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


[16 noiembrie 


14 nov. 


Mureşanu, 


1956 


33, 


1956] 


Delhi, 21.X1.1956 


23 noiembrie 


1956] 


599 


267 


[Bucuresti,] 4 ianuarie 1957 


Färä plic. 
Originalul se aflä în colectia Marius Dan. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 95, de unde reprodu- 


cem textul. 


1 La 29 decembrie 1956, Marius Dan, pe atunci neavînd 
încă 18 ani împliniti, îi scrisese în plină confuzie sufletească 
şi existențială lui T. Vianu. Nu-l cunoscuse pînă atunci şi nici 
nu avea cum. Urma de 13 ani o şcoală pedagogică în Cluj, apoi 
la Deva, iar părinţii săi locuiau la Orăştie. Citea literatură, fi- 
losofie, asculta muzică atunci cînd avea prilejul. Il descoperise 
pe T. Vianu din cărţi şi din articole scrise în gazete. Imboldul 
de a-i scrie îi venise în urma lecturii articolului despre Thomas 
Mann, din volumul Generaţie şi creație. Exclus de la examenul 
de absolvire a şcolii pedagogice, concediat, în urma unor res- 
tructurări, dintr-un post provizoriu, se vedea lipsit de muncă, 
fără diploma de absolvire a şcolii pedagogice şi, mai ales, înde- 
părtat de marele lui vis de a deveni student la Facultatea de 
Filologie. Marius Dan se adresa lui T. Vianu pentru a-i cere 


sfatul (vezi şi scrisoarea 286). 


268 
Bucureşti, 23 ianuarie 1957 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 94. 


1 Constantin Cuza (n. 1924), scriitor braşovean. Romane ({no- 
rogul nu moare, 1970 ; Prinţul de aur, 1971 ; Capriciu, 1972 ; Dum- 
nealui şi Eva, 1973). A scris, de asemenea, împreună cu Măria 
Lambucă, o monografie despre Societatea pentru crearea unui 
fond de teatru roman (Braşov, 1971). 

2 Constantin Cuza se adresase lui T. Vianu, într-o scrisoare 
din 21 ianuarie 1957, rugîndu-l să-i acorde timpul necesar lec- 
turii unei drame scrise de el, spre a-i cere sfatul cu privire la 


reuşita literară a acesteia. 


600 


269 


Bucureşti, 20 martie 1957 


Fără plic. 

Originalul, probabil pierdut o dată. “Cu colectia 
A. E. Baconsky. i 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 35, de unde reproducem 
textul. 


1 A. E. Baconsky îi scrisese lui T. Vianu, la 14 martie 1957, 
tn numele colegiului de redacție al revistei Steaua, pentru a-l 
ruga să primească de a face parte din acest colegiu. 


270 


Bucureşti, 23 aprilie [1957] 


c.p./Paris 17e, Franța, Rue Bremontier, Legation 
de Roumanie (pentru d-na Elena Vianu). Exp. Acad. 
Prof. T. Vianu, str. Andrei Mureşanu, 33, Bucu- 
resti, Roumanie/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


1 Monografia Racine, Bucureşti, Ed. Tineretului, 1956. 


2 Elena Vianu, „Jean Racine" de F. Lupaşcu, in laşul lite- 


rar, martie 1957, p. 116—117. 


271 


[Bucuresti,] 2 mai 1957 


Fără plic. 
Originalul In colecția Teodor Ionescu. 
Inedită. 


1 Teodor Ionescu (n. 1915), muzeograf si istoric de artă. Ab- 
solvent al liceului din Constanța. Studii de istoria artei. Redac- 
tor al Revistei dobrogene (1936—1937), Ia care au colaborat Tu- 
dor Arghezi, Dragoş Protopopescu, Emanoil Bucuta, Mircea Elia- 
de, Pericle Martinescu, Saşa Pană. Muzeograf la Muzeul Zam- 


601 


baccian din Bucuresti (1947-1948). Intre anii 1956 si 1971 con- 
duce la Sibiu Galeria de artă Brukenthal. Contribuţii la iden- 
tificarea tablourilor Galeriei. Albumul-catalog Muzeul Bruken- 
thal, Bucureşti, Editura Meridiane, 1964. 

2 Problema identificării tablourilor din galeria Brukenthal, 


în Studii şi comunicări, Sibiu, 1956. 


272 


[Bucuresti,] 2 mai 1957 


ep/Mme Helene Vianu, Hotel Regina (chambre 118), 
Place des Pyramides, Paris (France). Exp. T. Vianu, 
str. Andrei Muresanu, 33, Bucuresti (Roumanie). 
Originalul în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 


273 


Bucuresti, 4 iunie 1957 


Fără plic. 

Originalul în colecția Gh. lancovici, Lugoj. 

loan Stratan, Dor de frați, epistolar lugojean, Timi- 
şoara, 1977, p. 262, de unde reproducem textul, sem- 
nalat de N. Scurtu. 


1 Gheorghe lancovici (n. 1924), istoric şi critic literar. Studii 
în revistele Steaua, Orizont etc, despre Ionel Teodoreanu, Gib 


Mihăescu şi alții. 


274 


[Bucuresti,] 23 iunie 3957 


Fără plic. 
Originalul în colecta Tudor George. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 113. 


1 La 13 aprilie 1957, Tudor George trimisese lui Tudor Vianu 
un exemplar din volumul Legenda Cerbului (vezi' şi scrisoarea 


252), împreună cu o lungă scrisoare. 


602 


275 


[Bucuresti,] 1 iulie 1957 
Färä plic. 
Originalul în colecția Gh. lancovici, Lugoj. 
loan Stratan. Dor de frați, epistolar lugojean, Timi- 
şoara, 1977, p. 313, de unde reproducem textul, sem- 
nalat de N. Scurtu. 


1 Nu am putut regăsi scrisoarea lui Gh. Iancovici. 


276 


Buc, 1 sept. 1957 


Ciornä în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 India în ,Luisiadele" lui Camoens, în Steaua, an VIII 
nr. 7, iulie 1957, p. 68—74. 

2 Numărul 8 al revistei inserează într-adevăr o errata ce- 
rind scuze cititorilor şi autorului pentru greşelile de tipar. 


277 
[Bucureşti,] 26 decembrie 1957 


/D-lui Acad. Prof. G. Călinescu, str. Vlădescu, 53, 
Bucureşti (r. Stalin). Exp. T. Vianu, str. Andrei Mu- 
resanu, 33, Bucuresti/ 

Originalul în arhiva Institutului de istorie şi teorie 
literară „G. Călinescu", nr. inv. 8.757. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 88—89. 


1 La 27 decembrie 1957, T. Vianu împlinea şaizeci de ani. 
Cu acest prilej, Tribuna publica un articol omagial, semnat de 
Radu Enescu (an. I, nr. 46, Cluj, 21 decembrie 1957). Pe un colț 
al foii se găsea un mic text al lui G. Călinescu. Il reproducem 
în întregime : 


„A căuta unui intelectual firul răsucit pe fus al ursitoarelor 
Si crîmpeiul care a mai rămas mi se pare o ceremonie neagrt, 
Pe care ciocnirea cupelor abia o înveseleste putin. 


603 


Cînd eram foarte tînăr, Tudor Vianu, nu cu mult mai în 
vîrstă decît generaţia noastră, mă umplea de admiraţie prin 
maturitatea lui cerebrală. Scrisul său mi se părea dificil, cris- 
pat de idei. Cîtiva ani mai tîrziu, cînd l-am cunoscut personal, 
m-au surprins tinereţea şi candoarea lui, o anume blazare sen- 
timentală, plină de fantezie şi probleme. Era, sufleteşte, un poet. 
A scris versuri gratioase şi probabil scrie (nu demult mi-a tri- 
mis cîteva). A adora poemul şi a impregna cu el o operă oricît 
de serioasă este a te izbăvi de vîrste. Salut omul tînăr. 


Bucureşti, decembrie 1957 G. Călinescu" 


278 
[Bucureşti,] 26 decembrie 1957 


/D-lui Profesor Victor Iancu, Institutul Pedagogic, 
Facultatea de Filologie, Timişoara. Exp. T. Vianu, 
str. Andrei Muresanu, 33, Bucuresti/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 132. 


279 
[Bucureşti,] 1 ianuarie 1958 
Fără plic. 
Originalul în colecția Tudor George. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 113. 


280 


[Bucuresti,] 3 ianuarie 1958 


Fără plic. 
Originalul în colecția N. Lupu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 143, de unde reprodu- 
cem textul. 
1 Nicolae I. Lupu (n. 1921), arheolog si istoric al antichității- 
Licența în istorie la Cluj (1945), profesor secundar (1947—1948). 
Director al Muzeului Brukenthal din. Sibiu (1948—1968). Lector 


604 


din 1969 şi decan (pînă în 1972) la Facultatea de Filologie-Isto- 
rie. Sibiu. Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Sociale 
şi Politice (din 1970). Contribuții privind epoca hallstattiană, cea 
geto-dacică şi romană. Cetăți dacice din sudul Transilvaniei, 
1966 ; Cetatea Sibiului, 1968. 


281 


Bucureşti, 10 ianuarie 1958 


Fără plic. 
Originalul în colecția H. Zalis. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 204, de unde reproducem 


textul. 


1 Ion Zamfirescu (n. 1907), licențiat în 1929 al Facultății de 
Litere şi Filosofie din Bucureşti. Profesor secundar de filosofie 
şi drept la liceele Gh. Lazăr, Mihai Viteazul şi Sf. Sava din 
Bucureşti (1929—1942). Doctor. în litere şi filosofie al Universi- 
tății din Bucureşti (1941), Conferenţiar de filosofie la Bucureşti. 
După război, profesor de istoria teatrului la Facultatea de Fi- 
lologie din Craiova. Elemente de etică (cu D. Gusti), ediția a 
IH-a, 1941 ; Spiritualitäfi româneşti, 1941 ; Orizonturi filosofice, 
1942 ; Istoria universală a teatrului, 2 voi., 1958 ; Teatrul euro- 
pean în secolul luminilor, 1981 ; Teatrul romantic european, 1984; 
Oameni pe care i-am cunoscut, 1987 (cu un capitol despre Tu- 


dor Vianu). 


282 


[Bucuresti,] 21 ianuarie 1958 
Fără plic. 
Originalul în colecția I. Nijloveanu, Craiova. 
Inedită. 


1 Ion Nijloveanu, fost student al lui Tudor Vianu, profesor 
secundar la Craiova. Culegător de folclor (Basme populare ro- 
mânesti, 1982 ; Balade populare româneşti, 1984) si povestitor 
(Setul copilăriei, 1983). 

2 Ii trimisese o scrisoare de omagiere la împlinirea celor 
Wizeci de ani, însoțită de o poezie care îi era dedicată: Căr- 
turarul. 


605 


283 


[Bucuresti,] 7 februarie 1958 


Färä plic. 
Originalul, probabil, pierdut o datä cu colectia A. E. 
Baconsky. 
T.' Vianu, Corespondenţă, p. 35—36, de unde repro- 


ducem textul. 


1 In Steaua, an. VIII (94), nr. 12, decembrie 1957, p. 32—33, 
A. E. Baconsky publicase un articol omagial. îl reproducem în 


cele ce urmează: 


„Tudor Vianu 


Ocupîndu-se de personalitatea lui Tudor Vianu, acad. G. Că- 
linescu, în a' sa Istorie a literaturii române, începea cu aceste 
cuvinte: «Tudor Vianu a început cu versuri la Flacăra, făcînd 
greşeala de a nu persevera». O vreme, mai demult, cînd, învă- 
țînd farmecul poeziei noastre contemporane, stăruiam adesea în 
preajma excelentei Antologii a poeților de azi, alcătuită de Pillat 
şi Perpessicius, am întîlnit versuri ca acestea : 


lată veniră de-acum 
Albele zile de toamnä— 
Stau, sus, pe stinci, şi privesc 
Cum se coace porumbul... 
Unde e sufletul meu 
Cu dureri aşa fericite ? 
Vine o pală de vînt şi mă bate 
Cind aprinsă, 

cînd rece... 


semnate de Tudor Vianu, şi poate că am formulat fără cuvinte 
regrete asemănătoare. Dar mai tîrziu am înțeles că prin vasta 
şi prestigioasa d-sale operă, autorul Esfeticii a continuat întot- 
deauna să fie un eminent slujitor al poeziei. Indiferent dacă se 
desfăşoară în domeniul esteticii — căreia în cuprinsurile noastre 
i-a dat o strălucire deosebită — în filosofia culturii, în eseistică 
sau în critica literară, activitatea lui Tudor Vianu este străbă- 
tută de aceeaşi pasiune a poeziei. Creatorul a păstrat cu o afec- 
tuoasă discreție învestitura inițială, în virtutea căreia se mani- 


festă cu evidență permanenta lui transvazare cu poezia. 


606 


Aşa l-am văzut întotdeauna şi în contingenta acestui senti- 
ment, ne permitem să preluăm de la d-sa vorbele lui Schelling, 
care spunea că «după cum filosofia a fost născută si hrănită în 
copilăria ştiinţei de către poezie... tot astfel, după desăvîrşirea 
ei... filosofia se va revărsa din nou în oceanul poeziei, din care 
a ieşit altădată». 

N-am ascultat niciodată în rezonanța vreunui amfiteatru 
universitar pe profesorul Tudor Vianu: despre farmecul' prele- 
gerilor d-sale ne-au vorbit cu pecetea juvenilelor înflăcărări ale 
studenților de odinioară atîtia confrati pentru care nu ne-am 
ascuns o umbră de invidie. Dar dincolo de piatra patinată a uni- 
versitätilor, şi noi am fost elevii lui Tudor Vianu, cum am fost 
ai unui G. Călinescu sau Vasile Pârvan. Pentru că templul în 
care oficiază asemenea spirite este sub zodia marilor mutatiuni 
simbolice. Am parcurs cu aceeaşi înfrigurare Estetica şi Arta 
prozatorilor români, Filosofie . şi poezie şi Dualismul artei, Is- 
torism şi rationalism şi Poezia lui Eminescu şi atîtea altele. Am 
admirat întotdeauna la Tudor Vianu erudiția prolifică şi armo- 
nia, echilibrul şi noblețea unei etici superioare, subtilele in- 
flexiuni afective,, umanitarismul generos şi acel superb flux al 
gîndirii şi al liniştii. Şi cum am fi putut să iubim şi să admiräm 
îndeajuns pe strălucitul exeget al acelei stranii zeități a poeziei 
noastre care a fost Al. Macedonski ? 


Toate acestea ne vin in minte acum, cînd academicianul 
Vianu împlineşte 60 de ani, şi ne bucurăm că sărbătoarea d-sale 
are loc la sfîrşitul lui decembrie, în plin anotimp al armoniei şi 
al seninätätii olimpice. Şi ne bucurăm că îl avem alături si că 
ne-a acordat cinstea de a participa în colegiul nostru redacțional, 
luînd cu frecventă solicitudine paginile Stelei drept intermediu 
pentru activitatea d-sale de distins exponent al culturii româ- 
nesti. 

La această sărbătoare aducem omagiul nostru, însoţindu-l 
cu cele mai bune urări. 


A. E. Baconsky” 
284 


[Bucuresti,] 8 februarie 1958 


Fără plic. 
Originalul în colecţia Nadia Pandrea, Bucureşti. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 150. 


607 


1 Petre Pandrea îi scrisese la 1 februarie 1958 pentru a-l 
felicita pentru articolul Nivelul civilizației, publicat în Gazeta 
literară, an. V, nr. 5, 30 ianuarie 1958, p. 1—2 (în Opere, voi. 12, 
p. 695—697) : „Eseul dens şi strălucitor, ca un far pe întinsul mă- 
rii, a formulat gîndurile mele amorfe şi sentimente răvăşite în 
acţiune cotidiană de un sfert de secol. Dati-mi voie să-l sem- 
nez în inima mea, să-l decupez şi să-l pun lîngă buletinul de 
identitate, să-l recitesc în orele tot mai dese de melancolie şi 
să-l arăt prietenilor de la instanţele provinciale, unde sînt me- 
reu chemat." 

2 în arhiva T. Vianu se păstrează cinci scrisori din Ger- 
mania anilor 1927—28, semnate de Petre Marcu-Bals. 

3 Andrei Pandrea, Hoinar prin Bucegi, Bucureşti, Ed. Tine- 


retului, 1957. 


[Bucureşti,] 26 martie 1958 


Fără plic. 
Originalul la Muzeul Literaturii Române, inv. 16.612. 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 71—72. 


1 Rîndurile erau prilejuite de apariția volumului de Versuri 
ale lui Tudor Vianu. Le reproducem mai jos: 

„Dragul meu Tudor, 

Zilele acestea, versurile tale au răsunat în mine ca o mare 
şi răscolitoare veste. Bucurii şi dureri uitate din nou au căpătat 
glas si drumul care leagă sufletele noastre, neumblat de atîta 
vreme, a înflorit sub soarele cald al amintirei. 

Am retrăit serile din strada Segmentului ; te-am revăzut în 
cercul de penumbră al abajurului verde, aplecat asupra unei 
cărți sau stînd de vorbă. «Cîmpul de germinare» de atunci a 
rodit şi ti-a adus victoriile reuşitei. Dar, din toate realizările 
tale, nici una din ele nu a cuprins o atît de bogată si de pate- 
tică frumusețe ca versurile tale. 

Păcat însă că trierea pe care ai făcut-o a fost prea severă. 
Mai sînt multe din poeziile tale, dinainte de 1916, pe care m-ar 
fi bucurat să le regăsesc în volum. De unele din ele nu-mi amin- 
tesc decît parfumul ; de altele doar un vers izolat, exuberant de 


tinerețe si de încredere ca : Si lespedea cinta sub al tău pas sau 


608 


de o subtilă şi muzicală înfiorare ca Lungile suspine de violine 
din versiunea dată de Tine poeziei Im Verlaine. 

Strînse în volum, după atîta vreme, şi înşirîndu-se de-a 
lungul existenței tale de pînă acum, poeziile tale sînt o mărturie 
şi un mesaj care vor înfiora întotdeauna si sufletele adolescen- 
tilor şi ale celor încărunțiți. 

Ştiu că adevăratele victorii au ochii plînşi ; că ele nu pot 
uita drumul străbătut, nici greaua şi inevitabila solitudine şi nici 
-zgura de amărăciune». Dar propria ta împlinire râmîne, totuşi, 
marea bucurie a răsplătirei. 

Am alăturat portretul tău din 1915 de cel care împodobeşte 
cartea ta de versuri. Privirea dirză şi plină de încredere în tine, 
de atunci, de blînda încruntare a ochilor care privesc departe. 
Şi am simțit că din toate imaginile tale, pe care le-am cunoscut 
de-a lungul anilor, cea mai adevărată, cea mai patetică este cea 
de azi. 

23 martie 1958 Te îmbrățişez, 


Simon" 


286 


[Bucuresti, 26 martie 1958] 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenta, p. 9%, 


1 în afară de prima scrisoare (vezi nota l, scrisoarea 267). 
Marius Dan i-a mai trimis lui T. Vianu zece scrisori în anii 
1957—58, care punctează reuşita Ia examenul de absolvire al 
Şcolii pedagogice şi două eşecuri succesive la examenul de admi- 
tere în Facultatea de Filologie. Nu posedăm alte răspunsuri ale 
profesorului, dar găsim în scrisorile lui Marius Dan ecourile 
îmbărbătărilor pe care i le adresa, cărților pe care in mai multe 
rînduri i le dăruise. Din cite ştim, Marius Dan este astăzi ofițer 
de poliție. 


287 


[Bucuresti, 10 mai 1958, d.p.] 


Originalul, probabil „.rdut, o dată cu cœ ‘ectia 
A. E. Baconsky. S 


609 


T. Vianu, Corespondentei, p. 36, de unde reproducem 
textul. 


1 Invitatia de a conferentia la Cluj despre descendența 
poetica a lui Macedonski (scrisoare din 10 mai 1958). 

2 Atitudinea stilistică, în Steaua, an. IX, nr. 6, iunie 1958, 
p. 76—79 (în Opere, voi. 4, 1975, p. 131—137). 


288 
[Bucureşti,] 3 octombrie 1958 


Fără plic. 
Originalul in colecţia Teodor Ionescu. 
Inedită. 


1 Nu am găsit nici un articol sub semnătura lui Teodor 
Ionescu în numerele revistei Rumänien heute. 


289 


[Paris,] 5 nov. 1958 


/Madame Elena Vianu, str. Andrei Mureşanu, 33, 
Bucarest (Roumanie). Exp. Ac. Tudor Vianu, Hotel 
Pierre I de Serbie, 23, avenue Pierre I de Serbie 
(Paris 16')/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


1 Vasile T. Malinschi (n. 1912), economist român. Doctor in 
-ştiinţe economice, profesor universitar la Bucureşti, membru 
titular al Academiei R.P.R. din 1953, prim-secretar adjunct al 
Academiei (1959—1963). Lucrări de economie agrară şi în dome- 
niul financiar-bancar. 

2 Este vorba de piesa Ultimä oră a lui Mihail Sebastian. 

3 Paul Zumthor, istoric literar şi poetician francez. Profesor 
de poetică şi teorie medievală- la Universitatea din Montreal. 
Histoire litteraire de la France medievale (1954) ; Langue et 
technique poetique d l'epoque romane (1963): Langue, texte, 
enigme (1975) ; Parler du moyen äge (1980). Cartea sa Essai de 
poetique medievale (1972) a fost tradusă în româneşte (1983). 


610 


290 


[Paris,] Duminică, 8 nov. [1958] 


cp. /D-nei si d-lui Seb. Serbescu, str. Vasde Las 
car, 46, et. II. Bucarest, Roumanie.' 
Originalul în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 
291 
[Paris,] Duminică, 8 nov. [1958] 
cLorSn: tnt vedere ténersia asupra 


/D-nei Elena Vianu, str. Andrei Mureşanu, 33 (r sta- 
lin), Bucarest (Roumanie)/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


292 


[Paris,] Marţi [18 noiembrie 1958] 


Asie "Elea, NE Ve str. Andrei Mureşanu, 33 


(Piaţa Confederației Balcanice)" Bucuresti"/ 
Originalul în arhiva T. Vianu. 'e 
Inedită. 


293 


Duminică seara 
[Paris, 23 noiembrie 1958] 


/Madame Elena Vianu, str. Andrei Mureşanu, 33, 
Bucarest (Roumanie)/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


I Athanase Joja (1904—1972), filosof si logician român. Pro- 
fesor universitar la Bucureşti, director al Centrului de Logică, 
membru titular al Academiei R.P.R. şi preşedinte al secției de 
Stnnte economice, filosofice si juridice din 1955, prim delegat al 


611 


României la UNESCO, membru corespondent al Academiei de 
Ştiinţe Morale şi Politice din Paris. încercări de fundamentare 
materialist-dialecticâ a logicii (Studii de, logică, 3 voi.; Logos 
architckton). 

2 Antoine Adam, profesor de literaturä francezä la Sorbona 
Specialist în clasicismul francez. Theophile de Viau et la libre 
pensee francaise en 1620, Paris, 1936 ; Histoire de la litteraturn 
jrancaise au XVII" siecle. Paris, 1956 ; Le Roman francais au. 
XVIIe siecle. In  Romanciers du XVII? siecle, Paris, Gallimard. 
ed. Pleiade, 1958 ; Les Libertinus au XVII": siecle, Paris, 1964. 

3 Alphonse Dupront, istoric francez. Director al Institutului 
de studii franceze în România (1932—1940). Preşedinte al Uni- 
versitätii Paris-Sorbona (Paris IV) în 1974. Director de studii la 
Ecole de Hautes Etudes en Sciencs Sociales. Lucrări de antropo- 
logie religioasă şi psihologie colectivă. Colaborator la revista 
Annales. Raportor la congresele internaţionale de ştiinţe istorice 
din 1965 şi 1970. T. Vianu îl evoca astfel: ,M. Dupront a long- 
temps ete directeur de ITnstitut Francais de Bucarest, et, en cette 
qualit4, il a gagne parmi nous de vives sympathies qui sont 
allees â ses talents d'organisateur, ă ses merites de professeur 
et d'homme de science — sympathies que je suis heureux de 
pouvoir lui exprimer aujourd'hui â nouveau, avec l'emotion de 
le retrouver apres tant d'annees" (Actes du Colloque Internatio- 
nal de Civilisations,  Litteratures et Langues romanes, Bucarest, 
1959, p. 32). 

3 Pierre Daix (n. 1922), romancier, critic literar, eseist şi 
traducător francez. Membru al Partidului Comunist Francez 
(1939—1969). Redactor-şef al revistei Lettres francaises (1948— 
1972). Romane, lucrări despre Aragon (Aragon, une vie ă chan- 
ger, 1975), Picasso, istoria romanului francez (Sept siecles d->. 
roman, 1955). Publicistică politică (J'ai cru au matin, 1976; Le 
Fulur indocile, 197;)). Prefete (Une joumâe d Ivan Denissovitch 
Alexandr Soljeniţin, 1964). 


294 

[Bucureşti, cea 25 august 19591 

Ciornă pierdută din arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 218—221 (greşit datată), 

de unde reproducem textul. 

1 Hartmut von Hentig (n .1925), pedagog german. Profesor 
titular de pedagogie la Universitatea din Gottingen (1968), apoi 
la Bielefeld. Laureat al premiului Schiller al oraşului Mannheim 


612 


(1969) şi al premiului Sigmund-Freud pentru proză ştiinţifică 
(1986). Vicepreşedinte al Academiei Germane pentru Limbă şi 
Artă (din 1987). Probleme des altsprachlichen Unterrichts, 1960 ; 
Wie hoch ist die hohere Schule ?, 1962; Platon, Lehren, 1966; 
Offentliche Meinung,  offentliche Erregung,  offentliche Neugiei 
___pädagogische  Uberlegungen zu einer polilischen Fiktion, 1968 ; 
Magier oder Magister ? Uber die  Einheit' der Wissenschaft im 
Verständigungsprozess, 1972 ; Das  allmähliche Verschwinden der 
Wirkliehkeit, 1984 ; Die Menschen stdrken, die Sachen klăren — 
Ein Plădoyer jur die Wiederherstellung der Aujklărung, 1985. 

2 în 1959, cu prilejul bicentenarului naşterii lui Friedrich 
Schiller, s-a desfăşurat la Wittenberg, în R.D.G., organizat de 
Academia de Ştiinţe din Berlin, un colocviu intitulat Renaissance 
und Humanismus in Mittel- und Osteuropa (actele au fost publi- 
cate sub acelaşi titlu de către Johannes Irmscher, în 1962, la 
Akademie-Verlag din Berlin), colocviu la care s-au reîntîlnit 
după zece ani, specialiştii din vestul şi estul Europei. Hartmut 
von Hentig a publicat în Frankjurter Hefte, Februarheft 1961, 
o dare de seamă intitulată Humanismus und die DDR. Von der 
Ohnmacht eines Namens (p. 3—14), în care, în legătură cu de- 
legația română (din care, pe lingă T. Vianu, făcea parte si 


George Oprescu), scria: „Romanii au rămas, cu fondul lor ro- 
manic, deschişi culturii franceze. Vorbesc desăvîrsit franceza 
şi au studiat — întimplător nu sînt decît domni mai în vîrstă — 


în parte în Germania. Sînt europeni în sensul cel mai larg. Se 
alătură tînărului vestgerman pentru a sta cu el de vorbă despre 
vremurile de odinioară, care mai dăinuie încă pentru ei : Gtfttin- 
gen şi Heidelberg ; Husserl şi Nikolai Hartmann; Spengler şi 
Spranger ; Curtius şi Reinhardt, vechea glorie a asociaţiilor de 
studenţi şi germanitatea lui Birmarck; vin:-l de Rin şi tronul 
imperial ; cafeneaua Kommerell ; capela din Wurmling şi Beben- 
hausen ; Pasiunea după Matei şi Don Carlos..., toate acestea sînt 
pentru ei sunete dintr-un paradis pierdut. «Ce-a mai scris Eliot 
între timp? Ce face Jaspers? Scheler mai e citit? Povestiti, 
'ă rog, despre Gide, Paul Valery...»" 


In cele ce urmează reproducem scrisoarea primită de la 
Hartmut von Hentig : 


„Im Hafen von Edinburgh 
den 4.8.59 
Sehr verehrter Herr Projessor und lieber Freund, 


Wie Sie am Briefkopf sehen, bin ich noch unterwegs — auf 
der Riickkehr von Island, wo ich wandernd und reitend Ab- 


613 


stand zu den eignen sachlichen und personlichen Problemen 
gesucht habe. Nun habe ich auf dem Schiff Zeit zu lesen und — 
wenn es einmal stillsteht — auch etwas zu schreiben. Da gehen 
meine Gedanken zuriick zu dem bevvegensten und stärksten 
Eindruck dieses Jahres : der Begegnung mit Ihnen und Ihren 
Kollegen aus den ostlichen Lăndern Europas. — Das GefiihL 
eines grossen menschlichen Versäumnisses hat mich so stark 
bestiirmt, als ich nach 12 Jahren zum erstenmal wieder mit 
jemandem freundschañftlich liber den «eisernen Zaum- hinweg 
gesprochen habe, dass ich meinte, ich mtisse auf der Stelîe 
mein' Leben ândern. Wenn man jung ist, will man etwas tun. 
Man will die Welt ăndern, sie nicht nur besser verstehen, und 
Sie wissen, in wessen Nâhe ich mich mit diesem Wunsch stelle. 
— Ich will in der Schule die Menschen zu den Fragen veran- 
lassen, denen man nicht mehr ausweichen kann, auch wenn 
man sie nicht beantwortet. Und eine dieser Fragen, die man 
nicht alle in der klassi.schen Literatur lesen und die man wohl 
iiberhaupt nicht einfach recipieren kann !, hat sich uns in Witten- 
berg gestellt, in jedem noch so belanglosen Wort, das wir 
gewechselt haben. -— Wir haben beide mit einem grossen, von 
uns jedenfalls nicht gewollten Ungeniigen zu tun. Warum konnen 
wir ihm nicht begegnen ? — Die einen sagen : weil der andere 
nicht will ; die anderen : weil wir alle samt nicht konnen. 

Ist es nicht grotesk, dass eine Tagung von «Humanismus» 
so ausklingt, wie sie es (jedenfalls fiir mich) tat? — Ein Hu- 
manist solite jenseits aller Besichtigungen und Anschwărzungert 
stehen. — Ich meine nun, der Fehler liegt darin, dass die eine 
Sorte von Humanisten nicht glaubt, dass der Mensch alles kann. 
Diese Humanisten werden humanistisch. erst an den Grenzen 
des Menschen. Die anderen machen den Mensch zum Mass alier 
Dinge, sie verwechsein Inhalt und Methode, sie machen die 
Selbststăndigkeit, in der der Mensch fragen und arbeiten muss, 
zum Kriterium seiner Menschheit, wăhrend sie doch ein Kri- 
terium der Sache ist, der Aufgabe, des Verfahrens. — Ich bin 
der Meinung, dass Humanismus ohne mutiges Bekenntnis zu 
Grenzen, zu iibermenschlichen Voraussetzungen, zu einer so 
gefăhrlichem wie unfruchtbaren Rechthaberei ausartet. — Sie 
sagten, es kăme auf die Liebe an. Das meine ich auch. Gelehr- 
samkett ist kein Heilmittel, auch wenn sie die Antigone zum 
Gegenstand hat. Aber Liebe ist iiberhaupt kein Objekt metho- 
discher Bemiihung — und keineswegs ein pădagogisches Mittel 
allein. Zwar : keine Erziehung ohne Liebe, aber auch : iiberhaupt 
keine Handlung ohne Liebe. Wenn ich eine Schule entwerfe, 


614 


darf ich nicht so allgemein bleiben wie wir es alle als Huma- 
nisten moderner Erfahrung immer gern sein und sagen mochten : 
,-Nicht mitzuhassen, mitzulicben bin ich da !» Ja, aber wie 
komme ich dahin ! Wie antworte ich einem Kreon oder schwe- 
rer noch : wie antworte ich einer Welt, die dem Kreon glaubt ? 
— Und sind wir nicht alle umgegeben von Kreon und seiner 
\^e]lt i — ich habe, seit ich zuriickbin, mich gefasst und weiss, 
wieder, dass es nicht hilft, grosse Manifeste aufzusetzen. Wir 
mtissen im kleinen treu bleiben und ausharren. Auch das lebt 
die Antigone. 

Meinem Unterricht jedenfalls werden die Erfahrungen aus 
Wittenberg oft zu hilfe kommen. 

Ich lasse Ihnen durch meine Buchhandlung den Jaspers 
zugehen, von dem ich mit Ihnen sprach. — Ich weiss nicht,. 
ob Sie Auerbachs «Mimesis» wunschen V — Vielleicht haben 
Sie ihn schon ! Bitte lassen Sie mich wissen *. 


Es griisst Sie in Freundschaft (und bittet Sie auch Professor 
Oprescu herzlich zu griissen) 


Ihr 
Hartmut von Hentig 


* auch andere Wiinsche !" 


„Mult stimate domnule Profesor şi iubite prietene, 


Aşa cum vedeți din antetul scrisorii, mă aflu încă pe drum — 
mă întorc din Islanda, unde, hoinărind şi călărind, am căutat 
distantarea de problemele imediate şi personale. Acum, pe va- 
por, am vreme să citesc şi — cînd stă pe loc —. şi să scriu cîte 
ceva. Gîndurile mele se întorc la impresia cea mai vie şi mai 
puternică a acestui an." întîlnirea cu dv. şi cu colegii dvs. din 
țările răsăritene ale Europei. Sentimentul unei mari omisiuni 
omeneşti m-a tulburat atît de tare cînd, pentru prima dată după 
12 ani, am stat prieteneşte de vorbă cu cineva, dincolo de «că- 
păstrul de fier-, încît aveam impresia că trebuie să-mi schimb 
pe loc felul de a trăi. Cînd eşti tînăr vrei să faci ceva. Vrei 
să schimbi lumea, nu numai s-o înţelegi mai bine, si dv. ştiţi 
în ce măsură îmi doresc acest lucru. La şcoală vreau să-i în- 
demn pe oameni către acele întrebări cărora nu te mai poţi 
sustrage astăzi, chiar dacă nu-ţi stă în puteri să le rezolvi. Şi 
Una din aceste întrebări, pe care nu le poţi citi toate în lite- 
ratura clasică şi peste care nu poţi trece pur şi simplu, ni s-a 
ivit la Wittenberg, în fiecare cuvînt, fie şi lipsit de importanţă, 
Pe care l-am schimbat Intre noi. Amîndoi avem de-a face cu 


615 


o insuficiență mare, nedorită de noi. De ce nu o putem preîti- 
tîmpina ? Unii spun: pentru că celălalt nu vrea; alții: pentru 
că noi toţi nu sintem in stare. 

Nu este oare grotesc că un colocviu despre «Umanism» s-a 
sfîrşit astfel (cel putin pentru mine)? Un umanist ar trebui 
să se găsească dincolo de toate examinările şi ponegririle. Cred 
că greşeala constă în aceea că un tip de umanişti nu crede că 
totul îi stă în putință omului. Aceşti umanişti devin umanisti 
abia la limitele omului. Ceilalți fac din om măsura tuturor 
lucrurilor, confundă conţinutul şi metoda, fac din independenţa 
în care omul trebuie să întrebe şi să muncească criteriul uma- 
nitätii sale, în timp ce ea este totuşi un criteriu al obiectului, 
al misiunii, ai procesului. Sînt de părere că umanismul fără o 
profesiune de credință îndrăzneață degenerează în limită, in 
ipoteze supraomenesti, într-o pretenţie revendicativă, tot atît de 
periculoasă pe cît e' de sterilă. Spuneati că depinde de iubire. 
Sînt de acord. Eruditia nu e un leac, nici chiar cînd are ca 
obiect pe Antigona. Dar iubirea singură nu e nicidecum un 
obiect al strădaniilor metodice şi în nici un caz un mijloc pe- 
dagogic, într-adevăr, nici o educare fără iubire, dar şi nici o 
acțiune fără iubire. Cînd concep o şcoală, nu am voie să rămin 
atît de general precum ne place tuturor, ca umanişti de expe- 
riență modernă, să fim şi să spunem: «Sînt aici nu ca să urăsc 
împreună cu voi, ci ca să iubesc împreună cu voi!» Da, dar 
cum ajung la asta! Cum îi răspund unui Creon sau, şi mat 
dificil, cum răspund unei lumi care îi dă crezare lui Creon ? 
Şi nu sîntem noi oare înconjurați cu toţii de Creon şi de lumea 
lui ! De cînd m-am întors, m-am recules şi ştiu acum din noji 
că nu ajută la nimic să răspîndeşti manifeste. Trebuie, să ră- 
mînem credincioşi în mic şi să perseverăm. Antigona a trăit şi 
asta. In orice caz, experienţele de la Wittenberg vor veni dese- 
ori în ajutor cursurilor mele. 

Vă trimit prin librăria mea cartea iui Jaspers de care v-am 
vorbit. Nu ştiu dacă ati dori să aveţi Mimesis a lui Auerbach '" 
Poate o aveţi deja! Dati-mi vă rog de ştire. * 

Vă salută cu prietenie (şi vă roagă să-l salutati şi pe pro- 
fesorul Oprescu) 


al dv. 
Hartmut von Hentig 


* şi alte lucruri pe care vi ie doriți I" 


3 Vezi nota l, scrisoarea 296. 


616 


295 


(Bucuresti,! Joi [9 septembrie 1959] 


FărS pilc. 


Originaiui in arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Măria Rosetti, soția lui Al. Rosetti. 


2 Colocviul International de civilizații, literaturi şi limbi 
romanice, Bucureşti, 14—17 septembrie 1959. Organizat de Co- 
misia Națională Română pentru UNESCO şi de Academia R.P.R., 
a reunit iluştri romanisti, printre care menționăm cîteva nume : 
Roger Caillois, Alphonse Dupront, Rene Gsell, Jean Varloot 
(Franța), Gerhard Rohifs, Kurt Wais (R.F.G.), Angeio Monte- 
verdi, Giuseppe Petronio (Italia), Z. Czerny (Polonia), VVerner 
Krauss, Rita Schober (R.D.G.), Alf Lombard, Bertii Maimberg 
(Suedia). Comitetul de organizare al Colocviului era alcătuit din 
Iorgu Iordan, Tuclor Vianu, Al. Rosetti, Valentin Lipatti. 


e 3 Restaurantul Casei Oamenilor ele Ştiinţă, din Piața Cos- 
monautilor. 


296 


[Bucur noiembrie 1959] 


Ciornä în arhiva T. Vianu. 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 232—234 (greşit atribuită). 
Text reprodus. 


1 Kurt Wais (n. 1907), romanist german, profesor de roma- 
nistică si literatură comparată la Universitatea din Ttibingen 
încă din 1933. Studii de literatură franceză (Maïlarme, 1933), 
contribuţii la istoria relaţiilor culturale şi literare intre Germania 
Şi Franţa, studii de literatură hispano-americană. De asemenea, 
lucrarea fundamentală FriXhe Epik Europas und die  Vorgtschichte 
des Nibelungenliedes. 


2 Pe Kurt Wais, T. Vianu îl cunoscuse la Bucureşti, cu pri- 
lejul Colocviului International de civilizaţii, literaturi şi limbi 


romanice. Acesta îi trimisese o scrisoare de mulțumiri la 30 oc 
tornbrie 1959. 


3 Cofetarul Weber era un personaj din Tubingen-ul tinereţii 
lui Tudor Vianu. 


617 


In literatură a debutat In 1960, In revista Luceafărul. Membru 


297 titular al Uniunii Scriitorilor. Poet (Călătorie spre transparență, 

Bucureşti, 21 decembrie 1959 1977; Andaluzia, 1986), are o bogată experienţă de traducere 

din poezia franceză  (Lirică franceză modernă,  florilegiu. 13H) 

şi mai cu seamă din lirica italiană (Lirica Renaşterii italiem, 

Fără plic. 1966 ; Sonetul italian in Evul mediu şi Renaştere, 2 voi., PF]; 
Originalul în colecția Al. Husar. Michelangelo, Poezii, opera omnta, 1986). Traducerea Sonetelor 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 120—121. Iui Michelangelo, apărută Ia sfîrşitul anului 1964, se deschidea 

1 într-o scrisoare din 13 decembrie 1959, Al. Husar II anunța cu un Cuvînt înainte, de Tudor Vianu, unul din ultimele texte 
j ale profesorului :  „...intervenţia acestui cuvînt înainte vrea să 


că fusese transferat la catedra de literatură română a Facultăţii co | ? AT y | | RO 
aducă, în primul rînd, amintirea pläcutei cunoştinţe a unui tîr.ăr 


de Filologie din Iaşi. medic, traducătorul, care m-a surprins prin întinderea intere- 


2 Al. Husar, Dincolo de ruine... Cetăți medievale. Cuviînt 


înainte de Camil Mureşan, Bucureşti, Ed. Tineretului, 1959. 


298 


Bucureşti, 19 ianuarie 1960 


/Prof.. Emilian Constantinescu, intrarea Bolidului, 7, 
raionul Stalin, Bucureşti. Exp. T. Vianu, str. Andrei 
Mureşanu, 33, Bucureşti, r. Stalin/ 

Originalul la Biblioteca Academiei Române, Manu- 
scrise, coresp. inv. 139034. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 93. 


299 
Bucureşti., 27.1.W68 


Fără plic. 
Dactilograma semnată se află în colecţia C. D, Ze- 
letin, Bucureşti. 


Inedită. 


1 C. D. Zeletin, pe numele său adevărat Constantin Dimof- 
tache (n. 1935), medic şi poet. Absolvă Facultatea de Medicină 
din Bucureşti (1959). La data scrisorii, lucra la Hunedoara, ca 
medic de circumscripție. Apoi se mută la Mangalia, intr-un post 
de chirurg la Sanatoriul de tuberculoză osteoarticularä. Devine, 
prin concurs, cercetător ştiinţific (1962), asistent universitar (1965), 
şef de lucrări (1983) la Catedra de Biofizică a Facultăţii de 
Medicină din Bucureşti. Doctor în ştiinţe medicale. A publicat 
lucrări stiintifice' în domeniul biofizicii celulare si al medicinii 
nucleare in reviste de specialitate din ţară şi din străinătate- 


618 


selor lui literare si prin netägäduita siguranță in stăpînirea 
versului clasic". 


2 Ov. S. Crohmălniceanu lucra In redacţia revistei Viața 
românească. C. D. Zeletin trimitea spre publicare poeziile Emscu, 
Iarnă la Bicaz şi traduceri din Baudelaire. O scrisoare i a 
au trimis în aceeaşi zi, după mărturia poetului, Tudor Vianu si 
Perpessicius lui A. Rău, la redacţia revistei Sfeaua, tinde C. D. 
Zeletin trimitea poemul Ovidiu. Nici Ov. S. Crohmălniceanu, 
nici A. Râu n-au răspuns în vreun fel scrisorilor. 


300 


[Palermo,] 22.11 1360 
c.p. ilustrată, Palermo, Catedrala. 


/D-nei Elena T. Vianu, str. Andrei Mureşanu, 33 
(r. Stalin), Bucureşti, România' 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


I între 23 şi 28 februarie 1960 se desfăşurau Ia Ta-jrmim 
lucrările celei de a treia Conferințe a Comisiilor Naţionale Eu- 
ropene pentru UNESCO. 


301 


Taormina, 26.11 1360 


cp./D-lui „ D-nei S. Şerbescu, str. Vasile Lascâr, 45, 
et. II, Bucarest, Roumanie/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


619 


302 304 


Bucuresti, [21 martie 1960} 19 nov. 1950, Paris 
Fără piic. E;.,, Vianu. str. Andrei Mureşanu. 33, 
Originalul în colecţia Klaus Heitmann, Heideiberg. H6î Li 19: Te*- "**_ *r-Acur. Tuiar Vianu 
Ineditä. Ho.ei Ciandge, Avenue des Champs Eiysees Paris 
A b , | Originalul In arhiva T. Vianu. i 
1 Dc- la 1 octombrie 1958, T. Vianu fusese numit Director Inedită. 
general al Bibliotecii Academiei R.P.R., funcţie pe care o va 
deţine pînă la sfîrşitul vieţii. I la aprilie 1960, amîndoi copiii lui TV Vianu Dr 
sa cäsätori- 


seră. 
2 Klaus Heitmann (n. 1930), romanist german. A predat Ia 


universităţile din Berlin şi Marburg an der Lahn. In prezent, 2 La 14 noiembrie 1960 avusese Jnn =Œ C.J-, 


profesor titular la Universitatea din Heideiberg, unde conduce al UNESCO (Avenue de Suffren H5 d4chSea ^ T * 
seminarul de romanistică. S-a ocupat de deformarea miturilor celei Acincisprezecea sesiuni a Organiza S i 
antice in literatura medievală, apoi de literatura franceză (Le- 3 Und avusese primul infarct. 


sage, Marivaux, Diderot, Apollinaire, Celine, Ionescu). Studii 
importante asupra scriitorilor români (Eminescu, Blaga, Sextil 
Puseariu, C. Rădulescu-Motru, A. E. Baconsky, Şt. Bănulescu). 
Cartea sa Der franzosische Realismus von Stendhal bis Flaubert 
(Wiesbaden, 1979) a fost tradusă şi în limba română' (Univers, 
3 983). Membru în colegiul de redacție al revistelor Arckiv fiir Bucureşti, 14 ianuarie 1961 
das Studium der neneren Sprachen und Literaturen şi Studia 


305 


à Fără plic. 
romanica. 
3 Klaus Heitmann, Fortuna und Virtus. Eine Studie zu Pe- Originalul în colecţia C. D. Zeletin 


š > ' 
trarcas  Lebensweisheit, Koin, 1958. r. Vianu, Corespondenţă, p. 102 


4 Klaus Heitmann, într-o scrisoare din 22 februarie 1960, 1 Vezi nota l, scrisoarea 239. 


Si mulțumea pentru a-i fi scris şi trimis studiul despre Ideile 
lui Stendhal anuntîndu-1 totodată că redacta, in cadrul dictiona- 
rului Literarisches Lexikon (în 3 volume, care avea tâ apară 


la editura Francke din Berna, sub îngrijirea lui Wolfgang Kayser 305 
si Horst Riidiger), un articol despre el. li trimitea totodată o 
bibliografie, întocmită de el. Pari 
arty ^ mai 1031 


c.p. ilustrată : Paris, Domul Invalizilor. 
/D-nei Eiena Vianu, str. Andrei Mureşanu, 33 (r. Sta- 


303 lin), Bucureşti (Roumanie)/ 
OriginaluL în arhiva T. Vianu. 
Bucureşti, 8 noiembrie 1960 Inedită. 


1 Ştefan S. Nico'.au (1896—1967), medic. Academician, pro- 
fesor universitar la Bucureşti. Creatorul şcolii româneşti de 
inframicrobioiogie. 


Fără pile. 
Originalul în colecția Al. Husar. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 121. 


620 621 


307 
[Paris,] 31 mai [1961] 


c. p. ilustrata : Place de l'Etoile — Arc de Triomphe 
;Mmc Elena Vianu, str. Andrei Muresanu, 33 (r. Sta- 
lin), Bucarest (Roumanie)/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


308 
[Paris,] 3 [iunie 1961] 


c. p. ilustrată : Chartres, Porche Sud. 

/D-nei Elena Vianu, str. Andrei Muresanu. 33, (r. Sta- 
lin), Bucarest (Roumanie)/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


1 T. Vianu a datat 3 mai. Data ştampilei arată însă că 
ilustrata a fost postată în Paris, la 5 iunie. Rectificăm deci 
greşeala. 


309 
[Paris,] 11 iunie 1961 


c. p. ilustrată: Crepuscule sur la Seine. 

/Madame Elena Vianu, str. Andrei Muresanu, 33, 
(r. Stalin), Bucarest (Roumanie)/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


310 


[Bucureşti, iunie-îulie 1961] 


/Viadimir Alexeevici Svacichin, str. Sverdiovsc, nr. 


14», perm, U.R.S.S./ 
Dactilograma în arhiva T. Vianu. 


T. Vianu, Corespondenfä, p. 245. 


622 


1 Problemele metaforei şi alte stuau ae suusuca, n,.Z>.c-i.„t\., 
1957. Studiul Problemele metaforei, In Opere, voi. 4, 1975, p. 
199—283. 


2 „Ride pîn'la lacrimi clopoțelul", publicat în volumul Jur- 
nal, 1961. p. 231—234 şi în Opere, voi. 5, 1975, p. 615—619. 


311 
Leningrad, 9 oct. 1991 


/Elena Vianu. str. Andrei Muresanu, 33, Bucharest, 
România, r. Stalin. Exp. Acad. T. Vianu, Hotel As- 
toria, Leningrad/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


1 Memorialul călătoriei în-U.R.S.S. a fost publicat în Opere, 
voi. 1, 1971, p. 485—499. La 11 octombrie 1961, T. Vianu a ținut 
o lecție ia Facultatea de Filologie din Leningrad despre Shakes- 
peare ca poet al Renaşterii. 


2 Nadia Lovinescu, pe atunci secretara lui T. Vianu la 
Biblioteca Academiei. 


312 
Leningrad, 15 oct. 1981 


c. p. /România, Bucharest, str. Vasile Lascăr, 46, 


Sebastian Şerbescu. Exp. Acad. T. Vianu. Hotei As- 
toria, Leningrad/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


313 


[Bucuresti,] 25 ianuarie 1962 


Dactilograma In arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 216—217. 


623 


1 Istvân Soter, comparatist maghiar, era pe atunci secre- 
tarul Academiei Maghiare de Ştiinţe şi avea sâ devir.ä rectorul 
Universităţii din Budapesta. 

2 Publicată în Opere, voi. 11, 1983, p. 302—316. 


314 


[Bucureşti,] 7 februarie 1962 


Fără plic. 
Originalul în colecţia Mircea Maiorescu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 146. 


1 Mircea Maiorescu, care era pe atunci asistent la spitalul 
„Emilia Irza" din Bucureşti, a devenit unul din cei mai cu- 
noscuti medici pediatri din ţară, profesor la Facultatea de Pe- 
diatrie. 

2 Mircea Maiorescu trimisese lui T. Vianu o scrisoare, la 
3 februarie 1962, în care îi mulțumea de a-i fi deschis, prin 
lucrările sale, accesul la opera lui Goethe. Socotindu-l drept 
„filosoful, şi profesorul care, în cultura românească, a întrupat 
în modul cel mai amplu idealul culural goethean", medicul îi 
adresa, pe această cale, un omagiu. 


315 
[Florenta,] 13 III 1962 


c. p. ilustrată: Florenţa, Capul lui David de Miche- 
langelo. 

/D-nei Elena T. Vianu, str. Andrei Muresanu, 33, 
Bucureşti, România/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


316 
[Tivoli,] 18 III 1962 


c. p. ilustrată: Villa d'Este. 

/D-nei Elena Vianu, str. Andrei Muresanu, 33, Bucu- 
reşti, România/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 


„624 


317 
Miercuri dim. 
[Budapesta,] 11 IV 1962 


c. p. ilustrată : Budapesta, Bastionul Pescarilor. 
/D-nei Elena Vianu, str. Andrei Muresanu, 33, Bucu- 
reşti, R.P.R./ 


Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 T. Vianu scrisese 11. III. Rectificăm după data poştei. 
2 V>2i scrisoarea 313. 


318 
Sîmbătă dim. 
[Viena, 14 IV 1962] 


c. p. ilustrată: Wien, Stepbansdom, Festbeleuchtung. 
/D-nei Elena Vianu, str. Andrei Muresanu, 33, Bucu- 
reşti, Rumânien/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


319 


Paris, marţi, 17 IV 1962 


Färä plic. 
Originalul în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


1 Constantin Nicutä (n. 1906), filosof şi sociolog. Profesor 
universitar la Bucureşti. Decan al Facultăţii de Filosofie. Am- 
basador ai R.P.R. la Paris (în perioada scrisorii). Studii de 
materialism istoric, istoria sociologiei. 


pg Mică, ™ M [1962] 
cp. ilustrată : Palais de Fontainebleau. Etang des 
Carpes et Pavilion de Napoleon 1". 


625 


/Mm* Elena Vianu, ŞT: Andrei Muresanu, 33, Buca- 


rest (Roumanie)/ 
Originalul în arhiva T. Vianu, 
Inedită. 


321 


Paris. 1 mi. 1962 


c.p./D-lui I. M. Sadoveanu, str. Aristide Bnand, 20, 


Bucarest (Roumanie)/ 
Originalul la Biblioteca Academiei Române. Manu- 


M 


scrise S DOE 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 183. 


322 


"Bucureşti,] 22 iunie 1962 


Fără plic. 
Dactilograma în arhiva T. Vianu. 


Inedită. 


1 Forviation et transformation des termes  Utteraires, Con- 
ference de litterature comparee, Budapest, 26—27 octobre 1962, 
Budapest, 1962, Acra litteraria Ac. Sc. Hung, tom. V, Separatuiti 
1962, p. 53—59. Textul conferinţei a fost publicat in româneşte 
în Viața românească, an. XVI, nr. 5, mai 1963, p. 125—130 şi 
în Opere, voi. 12, 1985, p. 498—510. 


323 


[Paris, 21 noiembrie 1962, d-p.'î 


c. p. /Doamnei Viki Şerbescu, str. Vasile Lascăr, 46, 
et. II, Bucarest, Roumanie/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


626 


324 


[Bucureşti, 19 decembrie 1962] 


/Monsieur Dr. Minos Kokolakis, 3, Makryianni, Athe- 
nes (403), Grece/ 

Ciorna in arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 237—238. Datată după 
răspunsul din 19 ianuarie 1963, al lui M. Kokolakis. 


1 Minos Kokoiakis îi scrisese, la 17 octombrie 1962, spre 
a-i împărtăşi interesul său pentru tema literară a lumii ca teatru 
în, gindirea veche şi medievală şi pentru a-i cere studiul Din 
istoria unei teme poetice : lumea ca teatru, publicat în volumul 
Studii de  liferaiurâ universală, 2 (1960), p. 309—325. El însuşi 
îi trimitea cărţile sale : Pantomimus and the Treatise  IIEPI 
OFXHZEQOLAthens, 1959 ; Lucian and the Tragic Performances in 
his Time. Athens, 1961, împreună cu două studii referitoare la 
tema de cercetare comună. 


325 


(Bucureşti,] 14 februarie 1963 
Fără plic. 
Originalul in colecţia Teodor lonescu, Constanţa. 


T. Vianu, Corespondenţă, p. 141. 


1 La capătul anchetei efectuate in vederea atribuirii por- 
tretului din colecţiile Muzeului Brukenthal, autorul lui s-a do- 


vedit a fi Cristoph Ambergfer, maestru german din veacul al 
XVI-lea. 


326 
Bucureşti, 9 martie 1963 


Ciornă pierdută din arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 145, de unde reprodu- 
cem textul. 


1 Max Herman Maxy (1895—1971), pictor român. A avut 
ca profesori pe C. Ressu, 1. Iser, Fr. Storck. Expoziţie personală 


627 


la Bucureşti (1921). Studii la Berlin (1922—1923) cu pictorul 
Arthur Segal. Aderă curînd la cubism şi numele sau e<te în- 
tîlnit în toate manifestările de avangardă, pe lîngă cele ale lui 
Ion Vinea, Geo Bogza, Saşa Pană, Ilarie Voronca. Participă la 
expoziţiile grupului ,Contimporanul", in 1924, 1930, 1933, 1935, 
1936, împreună cu artişti români de avangardă: Victor Brauner, 
Marcel Iancu, Cornel Mihăilescu. Pe lingă pictură, se ocupă de 
scenografie şi de arte decorative. Scrie articole teoretice cu ca- 
racter protestatar. Membru al grupării ,Criterion". După război, 
este profesor la Institutul de Arte plastice „Nicolae Grigorescu” 
(1949—1951) şi director al Muzeului de Artă al R.S.P.. (1949—1971). 


327 


Bucureşti, 10 aprilie 19G3 


/Monsieur Prof. Dr. Leon Edel, Chairmar. du Lo- 
cal Organizing Comitee de la International Federation 
of Modern Languages and Literatures, New- York 
University, Washington Square, New York 3 (U.S.A.)/ 
Ciornä pierdutä din arhiva T. Vianu. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 222—223, de unde repro- 
ducem textul. 


1 Leon Edel, preşedintele comitetului de organizare al celui 
de-al 9-lea Congres al Federaţiei internationale de limbi şi li- 
teraturi' moderne, autor, printre altele, al unei monografii des- 
pre The Bloomsbury Circle, îi trimisese, la 4 martie 1963, o in- 
vitatie de a lua parte la lucrările Congresului de la New York 
ce urmau să se desfăşoare în jurul temei Istoria literară şi cri- 
tica literară. 


328 


Bucureşti, 14 aprilie 1933 
Ciornă în arhiva T. Vianu 
/On. Sign. Ministro Plenipotenziario dia» Franco 
Pompei, Via Bertoloni, 1, Roma, Italia/ 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 226—227. 


1 Gian Franco Pompei era delegat ai Italiei la UNESCO 
A fost preşedinte al Consiliului Executiv. 


628 


329 
Vineri dim. 
[26.IV.1963, Paris, d.p.] 


/Madame Heiene Vianu, 33, str. Andrei Mureşanu. 
Bucarest, 3, Roumanie. Exp. T. Vianu, Hotel Saxe- 
Residence, 9, Villa de Saxe, Paris (7«)/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


1 Conferința Elenei Vianu. Rivarol ou les incomprehensions 
de f'ex-il, publicată In revista de la Geneva, patronată de edi- 
torul corespondenței monumentale a lui Voltaire, Theodore Bes- 
terman. Vezi nota, 2, scrisoarea 93. 

2 Julien Cain era în 1563 conservator general la Bibliotheque 
Naționale. 


330 
Paris, 1 mai [1963] 


/Madame Heiene Vianu, 33, str. Andrei Mureşanu, 
Bucureşti, 3 (Roumanie)/ Exp. Acad. T. Vianu, Ho- 
tei Saxe-Residence, 9, Villa de Saxe, Paris Vile/ 
Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


331 
Bucureşti, 9 iunie 1963 


Fără plic. 

Originalul in arhiva Liviu Rusu. 

T. Vianu, Corespondenţă, p. 184, de unde reprodu- 
cem textul. 

Steaua, an. XXXIII, nr. 12, decembrie 1982, p. 22. 


1 L. Rusu, Însemnări despre Titu Maiorescu, în Viaţa ro- 
mânească, an. XVI, nr. 5, mai 1963. Se ştie că vreme de mai 
bine de un deceniu, contribuția maioresciană fusese, în cultura 
oficială, denigrată si judecată din unghiul sociologismului vul- 


629 


gar. Articolul lui L. Rusu era prima pledoarie în favoarea men- 
torului ,Junimii" care işi croia drum spre lumina tiparului îtv 
România. 

2 Pentru interesul faptului de istorie literară, reproducem 
mai jos textul scrisorii lui L. Rusu la care răspunde Tudor Vianu, 
publicat de Măria Alexandrescu Vianu în Steaua, an. XXXIII, 
nr. 12, decembrie 1982, p. 22: 


„Cluj, 4 iunie 933 
Mult stimate domnule Vianu, 


Probabil ai văzut în Viața româneasca însemnările mei? 
despre Titu Maiorescu, mai ales că in acelaşi număr ai şi d-ta 
un articol admirabil. Aş vrea ca în legătură cu articolul mou 
să afli şi geneza lui. A fost oarecum comandat. Vorbisem odată 
cu Daicoviciu, care îmi povestea despre marile dificultăţi în le- 
gäturä cu Istoria României şi Istoria Transilvaniei spunînd că si 
aici, ca şi în alte domenii, există anumite- făgaşuri, calapoade, 
create de anumiţi «sfetnici», care adesea prezintă problemele 
într-o lumină falsă. Marea greutate este să reuşeşti să înlături 
aceste prejudecăţi, dar că forurile noastre superioare totdeauna 
sînt dispuse să asculte argumentări temeinice şi sînt recunoscă- 
toare pentru ele. I-am spus că cunosc si eu astfel de cazuri, între 
care cel mai important este Titu Maiorescu. Din vorbă-n vorbă 
m-a rugat să-i arăt ceva din «documente». l-am arătat şi a ră- 
mas uluit. Şi-a făcut şi cîteva însemnări. Peste cîtva timp îmi dă 
un telefon că a fost la Comitetul Central şi că, între altele, a 
amintit şi despre problema aceasta. Drept urmare tov. Răutu 
mă roagă stăruitor să fac şi un referat în sensul celor spuse. L-am 
făcut şi i l-am predat lui Daicoviciu, care I-a dus la Bucureşti. 
N-am mai ştiut despre soarta lui. La mijlocul lui aprilie tov. 
Răutu a fost la Cluj. I-a spus lui Daicoviciu să-mi comunice că a 
citit referatul cu multă atenție, i-a plăcut foarte mult şi câ mi 
felicită, i-a plăcut mai ales argumentatia marxistă. Drept urmare 
a dat ordin să se publice aşa cum era. Acesta este articolul din 
Viaţa românească. N-aveam idee unde o să apară, tov. Răutu 
n-a spus-o, n-am aflat decît cînd a apărut. M-a surprins foarte 
mult, fiindcă eu ştiam că numărul pe mai ai revistei era în- 
cheiat încă din martie, aşa încît, după cum am aflat, a trebuit 
sa se scoată un alt articol ca să intre al meu. Această graba 
explică, cred, unele greşeli de tipar. 

Prin urmare, articolul meu are mai mult caracterul de sesi- 
zare a forurilor superioare şi de punere a problemei, fâctnd şi 


630 


unele sugestii fără pretenţia de a da o soluţie definitivă. Mă 
gîndesc că d-ta vei avea un cuvînt hotărîtor de spus. Dacă se 
va ivi discuţia, poate voi avea şi eu încă ceva de spus. în orice 
caz nu pot să nu mărturisesc că tot ce s-a scris mai frumos şi 
mai întemeiat pînă acum in legătură cu Titu Maiorescu este ca- 
pitolul respectiv al d-tale din Istoria literaturii române. 
în altă ordine de idei: in martie, cînd am fost la Bucureşti, 
am reuşit să-l conving pe Philippide să se avînte la traducerea 
lui Eschil. Avînd la Sndemînă textele din cuvînt în cuvînt din 
«Collection des Universites ele France» (Association Guillaume 
Bude) şi mai ales traducerea în germană, in metru original, a 
lui Droysen, precum şi altele, apoi cu controlul lui Pippidi, cred 
că ar ieşi treabă la înălțime. Blaga se hotărîse s-o facă, dar 
n-a mai apucat. Philippide s-a arătat dispus, îmi spunea însă 
că lui îi vine greu să se ofere. N-ai vrea să sesizezi d-ta Editura 
pentru literatură universală în acest sens ? Ar fi hotärîtor. Ştiu 
că editura are în pian acest lucru şi ar fi păcat să ajungă pe 
mîna unora care n-au nimic cu poezia. Nici Orestia lui Murnu nu 
merge. 
Al d-tale cu toată căldura, 
L. Rusu 
Am aflat că articolul lui Savin Bratu din Luceafărul din 
11 mai a fost determinat de articolul meu, care, sosit la redacţia 
Vieţii româneşti, a produs o întreagă mişcare în acea clădire, 
în care de fapt se află şi Luceafărul.” 


3 Tudor Vianu intervine, într-adevăr, şi el în ,discutie" pu- 
blicând articolul înțelegerea lui Maiorescu, în Viața românească, 
an. XVI, nr. 8. august 1963, p. 52—59 (Opere, voi. 2, 1972, p. 354— 
366). Cit priveşte însemnătatea intervenției sale, vezi Notele vo- 
lumului 2 de Opere, p. 710—713. 


332 


Bucureşti, 23 iulie 19G3 


/Monsieur le Professeur Francois Jost, Department 
of French, University of (Colorado, Boulder, Colo- 


rado, U.S.A./ 
Ciornă în arhiva T. Vianu. 
Inedită. 


631 


1 Francois Jost. comparatist elvetian, profesor la Universi- 
tatea din Fribourg, organizator al celui de-al IV-lea Congres al 
Asociatiei Internationale de Literaturä Comparatä de la Fribourg 
(31 august—5S septembrie 1964), la care Tudor Vianu r.-a mai 


apucat să participe. 


333 


Bucureşti, 2 septembrie 1953 


Ciornă în arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 224—223. 


1 Prof. dr. Raghu Vira (N'e\v Delhi) fusese directorul Acade- 
miei internaționale de cultură indiană şi membru in Parlamen- 
tul indian. Vezi şi scrisoarea 265: „Am vizitat şi familia indi- 
genă a unui savant, un filolog, obtinind si pe această cale impre- 
sii noi", unde este desigur vorba de Raghu Vira. 


334 


[Bucureşti,! 10 septembrie 1963 


Fără plic. 

Originalul în arhiva Liviu Rusu, Cluj. 

T. Vianu, Corespondenti, p. 134—135, de unde re- 
producem textul. Steaua, an. XXXIII, nr. 12, decem- 
brie 1932, p. 22. 


1 înainte de publicarea articolului iui Tudor Vianu. fnte- 
legerea lui Maiorescu (vezi nota 3, scrisoarea 331), este de men- 
tionat luarea de poziție a acad. C. I. Gulian (Valorificarea cri- 
tică şi necritică a lui Titu Maiorescu. în Contemporanul, nr. 24, 
14 iunie 1963, violent polemică la adresa lui L. Rusu: „Artico- 
lul [lui L. Rusu, nn] manifestă tendința de preluare r.ecritici, în 
bloc, a ideologului junimist şi a omului politic reactionar care 
a fost Maiorescu". în aceste împrejurări, L. Rusu îi scrie lui 
Tudor Vianu (scrisoarea a fost publicata de Măria Alexandrescu 
Vianu în Steaua, an. XXXIII, nr. 12, decembrie 1932, p. 22): 


„Cluj. 3 sept. 963 


Iubite domnule Vianu, 


Cu nespusă încîntare ti-am citit articolul despre Titu Maio- 
rescu şi îți sînt profund recunoscător da a fi intrat în discuție cu 


632 


o ţinută aşa de înaltă, cu atîta demnitate academică, lucruri cu 
care de altfel ne-ai obişnuit de totdeauna. Nu pot decît să re- 
pet şi astă dată: nimeni la noi nu cunoaşte această problemă 
ca d-ta, nimeni n-a prins-o în aşa măsură în toată amploarea 
şi adlncimea ei şi nimeni n-a prezentat-o aşa de frumos, cu atîta 
înțelegere. Iată pentru ce alăturarea d-tale In discuție In sen- 
sul în care ai făcut-o îmi este atît de prețioasă. 

Dar nu pot să nu-mi exprim cea mai adîncă recunoştinţă pen- 
tru frumoasele rînduri pe care mi le-ai trimis în legătură cu 
articolul meu. A fost o mare satisfacție pentru mine şi o mare 
încurajare. îți închipui, dragă domnule Vianu, că surghiunul meu 
de la catedră, timp de 12 ani. n-a trecut fără urme de adîncl 
timorare, aşa încît cuvintele d-tale atît de călduroase mi-au înăl- 
tat moralul cum nu-ți poți închipui. O singură dată am mai 
avut emoții aşa de coplesitoare : cînd Murgulescu, cu prilejul re- 
integrării mele la catedră.- mi-a spus: «am mai reparat o ne- 
dreptate care s-a comis». Scrisoarea d-taie îmi sosise spre seară 
şi îţi mărturisesc sincer că aproape toată noaptea n-am dormit, 
atît de intense au fost emoţiile produse. Şi nu pot să nu repet 
şi astă dată cea mai profundă recunoştinţă pentru gîndurile bune 
pe care le-ai exprimat totdeauna în legătură cu mine în diferite 
împrejurări în interesul reintegrării mele. 

Desigur te miri de manuscrisul' alăturat. Este răspunsul la 
articolul lui Gulian apărut în Contemporanul, în care m-a ata- 
cat aşa de impetuos. încă atunci i-am sesizat pe Ivascu la te- 
lefon  întrebîndu-l dacă mi-l publică. Mi-a răspuns să-l scriu 
şi să-l trimit cit mai repede că mi-l publică imediat. Dar văd 
că au trecut două luni şi n-a mai apărut. Daicoviciu l-a citit 
şi el şi a găsit că e foarte bine ca ţinută şi argumentare — şi 
văd că nu i-a dat drumul. Neaparitia lui este o mare nedrep- 
tate, fiindcă şi astă dată Gulian a făcut o serie de afirmaţii cu 
desăvlrşire neadevärate, atît in seama lui Maiorescu, cît şi în 
seama mea. Te rog foarte mult sâ sacrifici cele vreo 20 minute 
şi să-l citeşti măcar sub forma aceasta, tin foarte mult să-l vezi, 
poate va fi util în anumite împrejurări. 

Articolul din acelaşi număr ai Vieții româneşti consider ci 
este cercetare serioasă care merită toată atenţia. însă şi el alu- 
necă, în ce mă priveşte, putintel, pe panta lui Gulian : îmi atri- 
buie lucruri pe care nu le-am afirmat. îndeosebi nu înţeleg mai 
ales atitudinea din primul capitol pe care îl intitulează de-a 
dreptul : între «cazul Maiorescu» şi «cazul Tolstoi», afirmînd 
că eu aş susține identitatea de fond între Maiorescu şi Tolstoi, 
cînd doar la mme nici vorbă despre aşa ceva, fiindcă de fapt 


633 


eu i) citez propriu-zis pe Lenin, care în legäturä cu Tolstoi ne 
arata cum trebuie să proc<dăm. Chestiunea aceasta o tratez în 
răspunsul meu alăturat, fiindcă şi Gulian a vorbit în aceiaşi 
sens. Ai găsit d-ta că eu l-aş identifica pe Maiorescu cu Tolstoi "! 
Dragă domnule Vianu, oare nu cumva ai putea afla de la 
Ivaşcu ce-i cu articolul meu, de ce nu s-a publicat şi ce per- 
spective are în legătură cu ei? Ti-as fi nespus de recunoscă- 
tor dacă mi-ai putea comunica ceva în privința aceasta. 

închei, iubite domnui- Vianu, exprimîndu-mi încă o dată 
cea mai' profundă gratitudine şi cele mai bune urări de sănă- 
tate ca să-ţi duci munca înainte cu spor. 


Al d-tale din toată inima, 
L. Rusu” 


335 
[Paris,] 28 sept. [1963] 


cp. ilustrată: L'Avenue des Champs Elysees et 
l'Arc de Triomphe de l'Etoile. 

/Mme Elena Vianu, str. Andrei Muresanu, 33, Bucu- 
reşti III (Roumanie)/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


1 Vezi scrisoarea 329. 


336 
[Paris,] 8 oct. [1963,] 
ora 10 seara 
cp ilustrată: Les îlluminations Place de la Con- 


corde. 

[Doamnei Elena Vianu, str. Andrei Muresanu, 33, 
Bucureşti III (Roumanie)/ 

Originalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


1 Localitate în sudul Franţei. Podgorie renumită de vin ro.şu. 


634 


337 


[Paris,] Vineri, 13 oct. [19531 


cp. ilustrată : Moulin Rouge, la nuit. 


/D-nei Elena Vianu. str. Andrei Muresanu, nr. 33, 
Bucureşti (Roumanie).' 


Originalul în arhiva T. Vianu. 


1 Studii de Ziteraturo universali şi comparată, ediţia a doua 
revăzută şi adăugită. Bucureşti. Editura Academiei, 1363, 653 p. 


338 


;?ans,: 23 oct. [1963] dimineaţa 


/Madame Helene Vianu, str. Andrei Muresanu, 33, 
Bucarest III (Roumanie). Exp. Acad. T. Vianu, Ho- 
tel Saxe-Residence, 9, V:ia ie Saxe, Paris (71). 
Orginalul în arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


339 


Bucureşti, 4 noiembrie 19*53 
Fără plic. 
Originalul în colecţia Hartmut von Hentig. 
Inedită. 


1 Reproducem ma: jos scrisoarea lui H. von Hentig: 


„PROF, HARTMUT V. HENTIG 


34 Gottingen 26.9.1963 
Stauffenbergring 10 
Tel. 41343 


Lieb.?", hochverehrter Freund A 


Daj3 ich Ihnen nach so ianger Zeit uni auch dann erst in 
?iner mch: ganz erfreulichen Sache schreibe, liegt an der gro- 


633 


pen Belastung, cier ich mich in Gi'itinpen ausgesetzt sehe. Bitta, 
haben Sie Gedulcl, es werden bessere Zeiten kommen. 

Fiir heute eine Bitte: In der Zeitschrift ,Gymnasium''. Bani 
70. Heft 4 (Juli 1963) befindei s-ich eine Rezension der jnzwis- 
chen herau.sgegebenen Vorträge cier Wittenberger Tagung vom 
Jahr 1959. Naturgemăj3 geht die Kritik der westdeutsehen Zeit- 
schrift am ausfuhrlichsten auf Drexlers und meinen Beitrag ei.t, 
um dann mit folgendem Passus zu schiiepen : 

-Wenn man diese Darsttl]ur..geri l;est und cîabei im Auge 

behăit, in welcher Umgebung sie vorgetragen wurden, dann blieb 
die Antwort natiirlicb nicht aus, konnte gar nicht ausbieiben. 
Sie war eine schallcnde Chrfeigt, die M. T. Vianu (Bukarest) i. 
notre ami. Hentig und au professeur Drexler in recht iiebens- 
wurdigem Frnnzosisch vei abrejchte : Der erste Humanismus, im 
15. und 16. Jahrhundert, dem diese Tagung gaît, habe die Quei- 
len der antiken Kuitur neu geeifnet et grandement contribue 
ă formuler les ideaux de l'humanite. Der zweite (deutsche) Hu- 
manismus von Winckelmarm bis Holderlin habe sich im gleichen 
Sinne entwickelt, aber im wesentlichen auf das Individuum (Il 
22?) und eben auf Deutschlancl (Tacke II 324) beschrănkt. Was 
seitdem geschehen sei, sei der bankerotte Versuch des libera- 
hsme bourgeois, am menschhc-hen Individuum weiter herumzu- 
doktern, clas sich als unfahig erwiesen habe, der neuen (tecbni- 
schen) Welt des 19. Jahrhunderîs Herr zu werden (Beweis : Zwei 
Weltkriege). Dann gebe es noch einen dritten Humanismus, ei- 
nen humanisme social, celui auquel nous devons apporter notre 
adhesion, ...celui qui se prepo-e ie reievement de la valeur mâ- 
râie par l'amelioration des conditions de vie de toutes les cou- 
ihes du peuple... (II 327), oder. ganz konform, Tacke II 324: 
„Jetzt aber zeichnen sich bereits Ziige eines weltweiten, allmen- 
schlichen, sozia'.istischen Humanismus ab." 
War das, was die Herren aus dem Westen bewogen hattte, ilre. 
Iheorien Dortselbst vorzutragen, nun Naivität (oder Be- 
kennermut) oder war es nur die krankhafte Sucht, um jeden 
Preis auf allen Hochzeiten zu tanzen (wenn auch' nur «au^er- 
halb der eigentlichen Tagung-) und dabei ihren Privathumanii- 
mus an den Mann zu bringen ? Man sage nicht, um diese Ohr- 
feige zu bagatellisieren, die Fronten seien jetzt wenigstens ge- 
klSrt. Das waren sie lăngst. Alldies nicht, weil „der Westen" 
(wer fiihlte sich durch die Herren vertreten ?) dort keine gute 
Figur gemacht habe. Die macbt er auch sonst sehr oft nicht. 
Sondern weil wir uns auf diese Weise noch weiter auseinan- 
derreden.» 


636 


Ihre hier zitiert'en Anmerkungen sind in Wittenberg ja nicht 
ausgesprochen worden und umso wichtiger wăre es mir, sie 
nschtrăgiich zu lesen. Ich kann mir nicht denken, daj^ der 
Rtzensent des Gymnasium darnic recht hat, dap es sicii um cin* 
-schallende Ohrfeige» hande't. Mir ware aiso nicht nur an Ihrer 
Darleguug (vielleicht in Form eines Sonderdrucks), sondern vor 
aliem an Ihrer Deutung geleger.. 

Von den Dir.gen, die ich datnais gesagt habe, ist mir heute 
n\ir r.och die provozierer.de These von einem Humanismus als 
Methoie wichtig. Eine schar'e Kritik scheue ich keinesvvegs. 

Nichts wiinsche ich mir menr als eisi Wiedersehen mit Ih- 
nen. Irgend eine internaționale Tagung solite uns doch zusam- 
menbringen ! Ea grii^t Sie sehr herzueh. 


Ihr sehr ergebener 


Hartmut Hentig" 


,.V*Oor. HAHTMUT V. HSNTIG 34 Gottingen, 26.9.1963 


Stauffenbergring 10 


Subite, preastimaie prietene. 


Faptul că vă scriu după atîta vreme şi, cu toate acestea, 
într-o chestiune nu foarte îmbucurătoare se datorează sarcinilor 
cu care am fost împovărat Ia Gottingen. Vâ rog însă sâ mai aveți 
răbdare, vor veni timpuri mai bune. 

Pentru astăzi, o rugăminte : Ui revista Gymnasium, volumul 
70, caietul 4 (iulie 1963), se găseşte o recenzie la conferințele între 
timp apărute de la Colocviul de la Wittenberg din 1959. Bine- 
înțeles, critica revistei vest-gerrr.ar.e priveşte în amänuntime con- 
tributia lui Drexler şi a mea, pentru a încheia cu următorul 
paragraf : 


-Dacă citeşti aceste expuneri şi ts gindeşti în ce context au 
fost ele prezentate, răspunsul nu lipseşte, nu poate lipsi. Acesta 
a constat într-o palmă răsunătoare, pe care dl. T. Vianu (Bucu- 
reşti) a dat-o â notre ami Hentig şi au professeur Drexler in- 
tr-o foarte amabilă franceză: Cei dinții umanism, în secolele 
XV şi XVI, la care se referea colocviul cu pricina, a redeschis 
izvoareie culturii antice et grandement contribui â formuler les 
ideaux de l'humanite. Al doilea umanism (cel german) de la 
Winckelmann pînă ia Holderlin s-a dezvoltat în acelaşi sens, 
dar în esență rezumîndu-se la individ (II 327) şi doar la Ger- 
mania. Ce s-a petrecut de atunci e-te încercarea eşuată a unui ,i- 
beralişme bourgeois de a ilfjgi pe individul uman, care se d>- 


637 


veciise incapabil ce a deveni stăpînul noii lumi (tehnice) a se- 
colului al XîX-lea (dovada : două războaie mondiale). Apoi, ar 
mai fi un al treilea umanism, un humanisme social, celui auquel 
nous devons apporter notre adhesion, ...celui qui se propose le 
jefevement de ia valeur morale par l'amelioration des condi- 
tions de vie de toutes ies couches du peuple... (II 327), sau,-întru 
totul conform cu Tacke II 324 ; ..acum însă se zăresc trăsăturile 
unui umanism mondial, general uman, socialist". 

Ceea ce i-a hotârit pe domnii din Vest să-.şi prezinte chiar 
acolo teoriile era oare naivitate (sau dispoziţie de confesiune), 
ori doar mania bolnăvicioasă de a juca la toate nunțile cu orice 
pret (chiar şi -in afara colocviului propriu-zis») şi să-şi căpă- 
tuiască astfel umanismul lor privat? Să nu se spună, pentru 
a bagateliza această palmă, că cel putin s-au clarificat frontu- 
rile. Erau de mult clare. Si toate acestea nu pentru că Vestul 
(cine s-a simţit oare reprezentat de acei domni ?) nu a făcut 
acolo figură bună. Deseori nu o face. Ci fiindcă ne contrazicem 
şi mai tare în acest fel.» 


Părerile dvs. citate aici nu au fost rostite la Wittenberg 
şi ar fi cu atît mai important pentru mine de a le citi acum. 
Nu pot crede câ recenzentul de la Gyrnnasium are dreptate să 
vorbească de o -paimă răsunătoare». Aş avea, aşadar, nevoie 
nu numai de expunerea dvs. (poate în forma unui extras), ci 
mai ales de cîteva lămuriri. 

Din lucrurile pe care le-am spus atunci nu mă mai inte- 
resează decît teza provocatoare a umanismului ca metodă. Nu 
mă tem în nici un caz de o critică aspră. 

Nu mi-aş dori nimic mai mult decît o revedere cu dvs. 
Vreun congres internațional ar trebui să ne reunească! 

Vă salută din inimă, 
al dvs. foarte devotat 


Hartmut  Hentig" 


N-am putut găsi on exemplar din revista Gyrnnasium pen- 
Iru a putea citi în întregime recenzia. Aceasta era însă scrisă 
desigur de un duşman al lui Hartmut von Hentig. Rugat să ne 
comunice detalii despre persoanele pe care le citează în scri- 
sorile de acum mai bine de un sfert de veac, profesorul Hentig 
a avut amabilitatea să ne răspundă într-o scrisoare (citäm in 
traducere) : 

„Profesor dr. Hans Drexier, filolog clasic la Gâttingen, de- 
can şi poate chiar rector sub nazişti, astfel încît după 1945 i-a 
fost retrasă permisiunea de a preda. Era, pe cînd l-am cunoscut 


638 


— o existenţă tragică — mereu preocupat de justificarea sa şi 
de aceea tuturor inoportun. M-am purta: politicos față de el şi 
totodată deschis, ceea ce mi-a adus din partea lui un ataşa- 
ment perseverent. După amintirea mea. La Wittenberg n-a fost 
deloc oportunist şi a diferit într-un chip îmbucurător pentru 
mine de atacatorul din R.D.G., di. Tacke, care dobîndise acolo 
mari onoruri şi o funcţie în partid şi de care nu mai ştiu ni- 
mic altceva." 

Cum se vede şi din această scurta notă, atmosfera fusesa 
încărcată ia Wittenberg. Recenzia din Gyrnnasium amesteca la- 
olaltă idei şi pasaje vuigar-oportuniste ale lui  Tacke 
(Der Lateii — und Griechischunterricht in der DDR von neuen 
Moglichkeiten und Aufgaben, în actele Colocviului, voi. II, p. 323 
—325) cu convingerile adine umaniste sie lui Tudor Vianu. 


340 


Bucureşti, 7 noiembrie 1963 


Fără plic. 
Originalul in colecția KUus Heitmann, Heidelberg. 
Inedită. 


341 


Paris, ,19 nov. [19631 


/Madame Helene Vianu, str. Andrei Muresanu, 33, 
Bucarest III (Roumanie). Expediteur : Academician 
Tudor Vianu, Hotel MontaLembert 3, Rue Monta- 
lembert. Paris (S 

Originalul in arhiva T. Vianu. 

Inedită. 


342 


[Bucuresti,J 5 decembrie 1963 
Fără plic. 
Originalul in colecţia Ai. Hu^ir. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 121—122. 


639 


1 Al. Husar semnează o cronică la volumul Jurnal, în Studii 
ți cercetări ştiinţifice, lati, Filologie, an. XIII, fasc. 2, 1952, 
p. 252—259. 


543 
Bucureşti, 5 decembrie 1953 
Fără plic. 
Originalul în colecția Hartmut von Hentig. 
Inedită. 
1 Scrisoarea 340. 
3,44 


Bucureşti, 6 decembrie 1963 


Fără plic. 
Originaiui în colecția Hartmut von Hentig. 
Inedită. 


1 O reproducem mai jos: 


„34 Gottingen, den 29. 11. 1963 
Stauîfenbergring 10 


Hochuerehrter, lieber Freund .' 


Ich bin sehr begiiickt gewesen von Ihrem Brief und danke 
lhnen ausserordentlich fur die Miihe, die Sie sich gemacht ha- 
ben. Ich habe keinen Moment gezweifelt, dass die Dinge men- 
schlich und sachlich so iiegen, wie Ihr Brief sie nun darstellt. 
Ein weiterer Verfolg der Angeîegenheit ist mir deshalb gleichgiil- 
lig. Wiehtig war in der Angelegenheit allein Ihre Freundschaft. 

Ich werde am 30.11. meine Antrittsvorlesung haiten, zu clem 
Sie vom Rektorat eine gedruckte Einîadung schon lăngst hâtten 
erhalten miissen. Sie ist, wie ich erfahre, erst in der vergan- 
genen Woche herausgega.ngen. Die Hoffnung, Sie wiirden eine 
Reise nach Paris iiber Gottingen iegen konnen, war ohnedies 
gering. Ich schicke lhnen dann die im Januar erscheinende Druck- 


legung. 


€40 


Mit aufrichtigem Dank und in der Hoffnung, dass es lh- 
nen gut geht, bin ich 
Ihr getreuer und ergebener 


Hartmut Hentig" 


„34 Gottingen, 29.11.1963 
Stauffenbergring, 10 


Prcastimatc, iubite prieten ! 


Am fost foarte fericit primind scrisoarea dvs. şi vă mul- 
tumesc foarte mult pentru osteneala ce v-aţi dat-o. Nu m-am 
îndoit nici o clipă că lucrurile stau atît de omeneşte şi de sim- 
plu, precum mi le a fnfätisat scrisoarea dvs. O cercetare mai 
adâncă a chestiunii mi se pare de aceea inutilă. Importantä a 
fost pentru mine în această circumstantä doar prietenia dvs. 

Îmi voi ţine pe 30.11. prelegerea inaugurală, la care ar fi 
trebuit să primiţi de' mult o invitaţie tipărită din partea Rec- 
toratului. Aceasta n-a fost însă expediată, o aflu acum, decît săp- 
tămîna trecută. Oricum, nădejdea că veţi putea întreprinde o 
călătorie spre Paris prin Gottingen era mică. Vă voi trimite, în 
ianuarie, forma tipărită. 

Cu mulțumiri sincere şi în speranța că totul este în ordine, 
slnt al dvs. 

fidel şi devotat, 


Hartmut  Hentig” 


345 


Bucureşti. 6 decembrie 1963 


Fără plic. 
Originalul în colecţia Klaus Heitmann, Heidelberg. 
Inedită. 


1 In scrisoarea sa, o dată cu mulțumiri pentru trimiterea 
volumului Studii de literatură universală si comparată, Klaus 
Heitmann semnala un articol al profesorului său, Hugo Friedrich : 
Vber die Silvae des Statius und die Frage des literarischen 
Manierismus, Frankfurt,  Klostermann, 1963, în care acesta se 
situa pe o poziţie diferită de cea a lui G. R. Hocke. Kla\i« Heit- 
mann adăuga un mic citat, pe care îl reproducem, pentru confrun- 


641 


tarea eu viziunea lui Vianu: „Der Manierismus, wo er auch 
auftritt, ist primar ein Stilistikum [...] Man erkennt den litera- 
risehen Manierismus daran, dass in seinen Texten der normale 
Abstand zwischen Stil und Sache (ohne den es keine Kunst- 
sprache gäbe) ein iibermässiger geworden ist. Eine Autarkie und 
Hypertrophie des Stiles — der elocutio — br< .tet sich aus. Das 
umfassende Gesetz lautet hier: nicht einer Sache zu dienen, 
sondern die Selbstbewegung und Parade der Kunstsprache iu 
fordern. Die Ausdrucks— und Darstellungsfunktion der Kunst- 
sprache weicht der Diktatur der Sprachkiinste. Manierismus ist 
nicht' als Unnatur zu fassen, sondern als Ubermass an Kunst" 
(p. 37—38). 


346 
[Bucureşti, 1964] 


MII. Sign. Prof. Märio Ruffini, Corso Principe Eu- 
genio, 17, Torino, Italia/ 

Ciorna în colectia C. D. Zeletin, Bucuresti. 

Ineditä. 


1 Märio Ruffini (1896—1980), specialist italian în literatură 
română. După ce a studiat filologia în Italia, a făcut o speciali- 
zare în română la Cluj, unde a fost lector de limba italiană 
Doctorat la Universitatea din Torino (La scuola attiva in Romä- 
nia şi Un pedagogisto romeno. lon  Găvănescul). Profesor de 
limba şi literatura română la Catedra de română a Universității 
din Torino (1930—1967) I Romeni d'Istria; Antologia romena. 
Testi moderni (1940) ; Antologia romena dei secoli XVI e XVII 
(1964).L'influsso italiano in  Valachia nell'epoca di Constantino 
Vodă Brăncoveanu (1688—1714), Miinchen, 1974. Traducerea de 
care este vorba în scrisoare este Mihai Eminescu, Poesie d'Amore, 
cu un studiu introductiv, Torino, Vicenzo Bona Tipografo, 1964, 
lucrare premiată de Academia R.S.R. Doctor honoris causa al 
Universității din Bucureşti. 


347 
Bucureşti, 27 februarie 1964 


Ciornă pierdută din arhiva T. Vianu. 
T. Vianu, Corespondenţă, p. 228, de unde reproducem 


textul. 


'642 


1 Walter Biemel (n. 1918, Braşov), filosof si istoric al filoso- 
fiei german. A studiat istoria artei, filosofia, psihologia şi socio- 
logia la Bucureşti (1937—1941). între 1942 şi 1944 studiază la 
Freiburg im Breisgau cu Martin Heidegger. Doctorat în filosofie 
cu lucrarea Le concept dc monde chez Heidegger, susținută la 
Louvain în 1949. în 1958 abilitează cu lucrarea Kants Begriindung 
der Aesthetik und ihre Bedeulung fur die Philosophie der Kunst. 
Din 1962 este profesor de filosofie la Rheinisch-Westfalische 
Technische Hochschule din Aachen, iar din 1976 ocupă catedra 
de filosofie de la Staatliche Kunstakademie-Hochschule ftir bil- 
dende Kunst, de la Diisseldorf. Este autorul unor monografii 
despre Sartre (1964) şi Heidegger (1973). A editat cîteva volume 
din operele lui Husserl şi Heidegger. Traducător în franceză al 
lui Karl Jaspers şi Martin Heidegger. 

2 Despre negocierile cu privire la expunerea celebrului 
Codex auraeus în fosta capitală a lui Carol cel Mare îşi amin- 
teste profesorul Walter Biemel într-o scrisoare trimisă la 13 iunie 
1985 Măriei Alexandrescu Vianu, din care cităm un fragment (în 
traducere) : 

„în 1965 a avut loc la Aachen o mare expoziție de artă caro- 
lingiană. Pentru expoziție, organizatorii voiau să obțină una din 
operele cele mai prețioase din acea vreme — Codex aureus — 
din România. De aceea am fost trimis spre negocieri în Româ- 
nia. Tatăl dvs. m-a primit în biroul său. Era marcat de boală ; 
avusese de curînd grele atacuri de inimă. în felul său amabil, 
m-a întrebat despre lucrările şi planurile mele, iar apoi am 
vorbit despre expoziție. A telefonat îndată la persoanele compe- 
tente de la Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă şi a insistat 
ca această operă de artă prețioasă să fie împrumutată pentru 
expoziție. Mi-a mijlocit, de asemenea, o convorbire cu directorul 
competent. Acesta, primindu-mă, nu a înțeles întii de ce o 
operă de artă de o asemenea însemnătate trebuie expusă într-un 
oraş atît de mic precum Aachen. I-am lămurit importanța Aache- 
nului pentru epoca carolingiană. Toate acestea nu ar fi fost însă 
posibile fără intervenția tatălui dvs. 

I-am mai spus directorului că la deschiderea expoziției va 
fi invitată o delegație din România. Atunci toate au mers de 
minune. Codex-ul a fost adus ; o delegație alcătuită din diverşi 
profesori a venit la Aachen, între alții, prof. lonaşcu, ' prof. 
Vătăşanu — m-am ocupat personal de ei în Aachen. Au fost 
salutati la vernisaj şi li s-a mulţumit pentru împrumut. Apoi 
a fost executată o editie-facsimil după Codex (Fundaţia Volks- 
wagen pusese la dispoziţie pentru acest lucru 300 000 de mărci. 


643 


Ediţia a fost îngrijită de către prof. Braunfels, pe atunci pro- 
fesor de istoria artei la Aachen, mai tîrziu la Miinchen). 

Cu prilejui expoziţiei de la Aachen Codex-ul a fost arătat 
pentru prima oară complet, căci a fost expusă şi legătura de 
carte — din care o copertă fusese împrumutată' de la Muzeul 
Vatican, iar cealaltă de la Victoria şi Albert Museum din Anglia. 

Mi s-a cerut de curînd o contribuţie pentru revista Arta — 
un articol despre sculptorul Norbert Kricke. Cu această ocazie, 
am fost rugat să scriu şi o scurtă introducere. Am scris acolo 
că îi datorez cel mai mult !uî Tudor Vianu. A fost pentru mine 
profesorul ideal car» m-a format. Nu ştiu cînd şi dacă acest mic 
text va apărea, dar voiam să vă spun cît de mare este recu- 
nostinta mea pentru tatăl dvs." 


INTERVIURI 


Publicăm, în această secţiune, cîteva interviuri ale lui Tudor 
Vianu. Am păstrat de fiecare dată forma integrală, inclusiv 
introducerile reporterului, reproducînd în cursive tot ce ţinea 
de intervenţia acestuia. 


DE VORBA CU D-L TUDOR VIANU 


Apărut in Viaţa literară, an. I, nr. 20, 3 iulie 1926, revista 
săptămînală a lui G. Murnu, al cărei redactor era I. Valerian. 
în chip de motto sînt reproduse două strofe din poezia lui Tudor 
Vianu In vie (Opere, voi. 1, 1971, p. 19—20). 

1 Charles Drouhet, Vasile Alecsandri şi scriitorii francezi, 
Bucureşti, Ed. Cultura Naţională, 1924. 


2 


DE VORBA CU D. TUDOR VIANU 


Tipărit în Rampa, an. XI, nr. 2654, 1 septembrie 1925, da 
unde reproducem textul. 


644 


DE VORBA CU D. PROF. TUDOR VIANU 
Interviu  filosofico-literar 


Apărut în Facla, an. XV, nr. 1247, 25 martie 1935, de 
unde reproducem textul. 


4 


UN ETERN STUDENT 
Räspunsul d-lui Tudor Vianu 


Tipărit în Adevărul, an. LI, nr. 16 338, 1 mai 1937, ca răs- 
puns la ancheta „Cea mai frumoasă amintire din viaţa de stu- 
dent", în cadrul căreia mai räspunseserä Em. Antonescu, I. A. 
Candrea, Iorgu Iordan-lasi, C. Rădulescu-Motru. 


1 Vezi scrisoarea din 3 aprilie 1928 a rectorului Universi- 
tätii din Tubingen la nota 1, scrisoarea 77. 


5 


LUMEA DE MÎINE 
De vorbă cu d. Tudor Vianu 


Publicat în Democraţie, săptămînal independent de orien- 
tare politică si culturală, al cărei director era Anton Dumitriu, 
an. I, nr. 10, 10 decembrie 1944 şi în Revista Fundațiilor Regale, 
an. XII, 3 martie 1945, p. 691—692. Interviul a apărut şi în 
volumul de interviuri al lui Ion Biberi, Lumea de mîine, Bucu- 
reşti, Forum, 1945, p. 89—96. După confruntarea textelor, am 
ales pe cel din volum, pe care îl reproducem. 


6 
DE VORBA CU TUDOR VIANU 


Publicat în Universul literar, an. LIV, nr. 4, 11 februarie 
1945, al cărui director era pe atunci Al. Ciorănescu. 

1 „Dass ich eine Novelle Flauberts wählte, erklärt sich aus 
Besprechungen mit einem rumänischen Doktoranden (Vianu), 
der sich zuerst mit Flaubert beschăftigen wollte, dann aber ein 


645 


anderes Thema vorzog." Flauberts  Erzählung „Ein  schlicktes 
llerz" în Karl Groos, Beiirăge zur Aesthetik . Tubingen, 1921, 
p. 22, nota 2. 


2 Albert Thibaudet, Gvstave Flaubert, 1821—1880. Sa vie, ses 


romans, son style, Paris, 1922. 


Interviu rămas. în manuscris, în arhiva Tudor Vianu, sens 
de mîna lui Ion Biberi. Poartă data 22 ianuarie 1949. Nu parc 
terminat şi nu este nici complet. Lipsesc cîteva răspunsuri.’ în 
transcriere am omis întrebările urmate de spații albe. Publicăm 
textul astfel stabilit pentru importanța informațiilor biografice 
şi pentru amintirile din vremea copilăriei şi adolescenței. 

1 Rudolf Virchow (1821—1902), medic şi om politic german, 
întemeietor al patologiei celulare. Profesor la Wiirzburg (1849— 
1856) şi Berlin (1856—1901). Lucrări de igienă, istoria medicinii. 
Unul dintre întemeietorii antropologiei moderne şi al etnologiei. 
Săpături arheologice alături de H. Schliemann. împărtăşind 
opinii hotărît democratice, s-a dovedit în viața publică adver- 
sarul neîmpăcat al lui O. von Bisniarck. Membru fondator al 
Partidului progresist liberal din Prusia. Carieră parlamentară 
(1862—1893). 

2 Jean-Martin Charcot (1825—1893), medic francez. Lucrări 
celebre de anatomie patologică. A renovat studiul patologiei ner- 
voase. Alexandru Vianu îi ascultase probabil lecțiile, ilustre, de 
la Salpâtriere, unde era medic încă din 1862 şi unde organizase 
în 1879 un muzeu anatomo-patologic şi un laborator complet. 
Membru al Academiei de medicină (1879) şi al Academiei de 
Stiinte (1883) din Paris. 


INTERVIU CU TUDOR VIANU DESPRE MĂIESTRIA 
STILISTICA 


Publicat în Luceafărul, an. VI, nr. 3 (110), 1 februarie 1963, 
p. 3, de unde reproducem textul. 

1 De remarcat întrebarea adresată, în deschiderea interviu- 
lui, lui Tudor Vianu în' calitatea sa de estetician. Să amintim 


646 


că prima ediţie a Esteticii sub noul regim a apărut abia postum, 
in 1968. 

2 în Contemporanul, nr. 2 (848), 11 ianuarie 1963, p. 3, apă- 
ruse un articol semnat de Al. Philippide şi intitulat Spontanei- 
tate şi concepție, în care autorul se ridica împotriva ideii de 
spontaneitate absolută în creație şi sublinia importanţa proce- 
sului creativ în fazele sale artizanale. O săptămînă mai tîrziu, 
în numărul 3 din 18 ianuarie 1963, îi răspundea G. Călinescu, 
care, în cadrul plachetei' sale săptămînale Cronica optimistului, 
aprecia că „facultatea care prezida la creaţie este fantezia ar- 
tistică iar nu reflecţia”. 


3 Cf.: „Gedanken ohne Inhalt sind leer, Anschauungen ohne 
Begriffe sind blind.", Immanuel Kant, Kritik der reinen Ver- 
nunft, A 52/B 76. 

4 Amintim că Tudor Vianu îngrijise el însuşi o ediție a 
Operelor lui Al. Odobescu în două volume, apărută în 1955. 
Cf. nota 2, Scrisoarea 246. 


ARCADIA 


înainte de a fi tipărit în revista România literară, an. XXIII, 
nr. 16, 19 aprilie 1990, cu un cuvînt al editorului prezentului 
volum, poemul Arcadia a apărut în Suplimentul literar al revistei 
Dialog din Miinchen, septembrie 1989, însoţit de următoarea Notă 
liminară, aparţinînd lui Ion Vianu: 

„Poemul Arcadia a fost compus de tatăl meu, .Tudor Vianu, 
în vara anului 1950, în casa noastră de la Zamora, la piciorul 
Caraimanului. 

Mentinut cu greu la catedra sa universitară dar prost vă- 
zut de regim, îngrijorat şi îndurerat de soarta ţării într-un mo- 
ment cînd arestările se făceau din ce în ce mai numeroase şi 
părea că nu se putea nimeni sprijini pe ideea unei salvări — de 
unde ar fi venit? — tata se hotärîse să scrie acest poem. Cine 
a trăit vremurile acelea, cine ştie despre oameni care au fost pe- 
depsiti cu ani de închisoare fie şi pentru că ţineau un jurnal in- 
tim pe care nu-l arătaseră nimănui dar care încăpuse, la o per- 
chezitie, pe mina securității poate să-şi imagineze riscurile exte- 
rioare ale unei asemenea întreprinderi : scrierea Arcadiei. Cît 
despre riscul interior, trebuie să avem în vedere ce greu şi ce 
periculos era in acea vreme să treci peste autocenzură. 

L-a citit, în vara aceea lungă, de mai multe ori, unui public 
compus din numai trei persoane: mama mea, o soră a lui mai 


647 


mare, Tanti, si mie — pe atunci un bäiat de saisprezece ani. AU 
public pentru Arcadia, atita vreme cît a mai trăit, tatăl meu nu 
ştiu sâ mai fi avut. 

L-a ascuns apoi in bibliotecă, la Bucureşti, îndărătul unor to- 
muri de estetică. Din cînd în cînd, poate o dată la citiva ani, ia 
aceeaşi strictă intimitate, îl scotea din ascunzătoare, îl citea cu 
voce tare şi spunea: «Este cea mai bună operă a mea, poate că 
într-o zi nu voi fi cunoscut în literatura română decît prin ea-. 

Cînd eu însumi am părăsit ţara, în 1977, am reuşit, graţie 
unui prieten străin, să aduc Arcadia în Occident. Şi ce ocazie 
mai bună decît a douăzeci şi cincea aniversare a dispariţiei ta- 
tălui meu aş fi putut găsi spre a o da în vileag publicului ? 

Poemul acesta scris in secret de un om de adevăr care vedea 
cu adîncă amărăciune instaîîndu-se un regim ce avea ca princi- 
piu întemeietor minciuna pune cu deosebită acuitate problema 
dublei conştiinţe. Sîntem oare îndrituiti moralmente să gîndim 
un lucru în taină, şi sâ spunem altceva, deseori chiar contra- 
riul a ceea ce gîndim ? în ce măsură frica de moarte, de sufe- 
rintä, justifică o astfel de fisură pînă în adîncul fiinţei noastre ? 
întrebarea nu se pune nici de azi, nici de ieri. în satrapiile ori- 
entale ale Veacului de mijloc se instaurase chiar un fel de dis- 
ciplină particulară numită ketman şi care consta în practica sis- 
tematică a minciunii publice în acelaşi timp cu salvgardarea în 
străfundurile conştiinţei a credinţei celei adevărate. 

Ca unul care am trăit atîtia ani sub teribila apăsare ideo- 
logică a comunismului, am tendința să spun că practica fcet- 
manului are o parte negativă şi una pozitivă. Negativ e faptul 
că o atare disciplină înăbuşe protestul deschis si face imposibilă 
— dacă nu chiar de neconceput — schimbarea. în această mă- 
sură cel care practică ketmanul devine aliatul obiectiv al opre- 
siunii. Dar în aceşti ani lungi, mult prea lungi, am văzut atîtia 
oameni (şi mă gîndesc mai ales la contemporani sau prieteni ai 
tatălui meu) care înăbuşeau în ei chiar această voce intimă şi 
secretă, încît nu mă pot împiedica să nu văd în pornirea lui de-a 
scrie Arcadia un demers extrem de profitabil, sporit de şansa 
— şi de speranţa — că într-o zi un public adevărat va fi capa- 
bil să o cunoască, sâ o judece şi să o guste. Nu mai trebuie să 
spun ce fel de datorie împlinesc aici. 

Dar sâ ne oprim acum asupra poemului propriu-zis. Din 
punct de vedere formai el e o capodoperă — pot să o s“un 
fără părtinire, întemeiat pe lungi lecturi, relecturi şi compara- 
ţii — una din cele mai frumoase poezii ale literaturii române. 
Gratia maiestuoasä a metricii, bogăţia vocabularului, amestecul. 


648 


Ve, à in proporţia secţiunii de aur, al unui stil traditionalist cu 
elemente moderne fae din Arcadia o pură delectare şi pentru cei 
:Cinaşi acasă, şi pentru cei care, departe, se lasă o clipă în voia 
jindului pentru a-i respira atmosfera virgiliană. 

Arcadia sesizează, în versuri cu adevărat înaripate, una dio 
tr.-gediiie limbajului ca niciodată mai prezentă în societatea to- 
talitară de tip marxist: captivitatea cuvîntului, pervertirea sen- 
sului — în slujba minciunii. 

Care e semnificaţia Arcadiei azi ? într-o ţară în care cu- 
vintele sînt mai mult ca oricînd întoarse pe dos, într-o țară in 
care anii beznei totale fizice şi intelectuale sînt numiţi, cu un 
cinism neîntrecut, «ani lumină», ea constituie o critică radicala 
şi de o absolută actualitate. 

Dar mai e un motiv pentru care lectura Arcadiei e nu nu- 
mai un prilej de delectare estetică ci si de profundă reflexie. 
Conjunctura contemporană se prezintă astfel încît, deşi România 
-e găseşte într-o totală imobilitate aparentă, sfîrşitul stagnării 
pcate fi totuşi întrevăzut cu mai multă probabilitate ca oricînu. 
Areadia devine primul text al unui program politic întemeiat pe 
respectul şi pe practica sistematică a adevărului. 

As3 să fie! 

21 mal 1933 Ion Vianu" 


ADPENDA 


PRESTIGIUL IDEALURILOR 


Publicat în Gindul nostru, seria II, an. I, nr. 6, 3 decembrie 
1944, de unde reproducem textul. Articolul se înscrie în seria 
de reflecţii asupra culturii, din care fac parte şi Filogeneza 
idealului, apărut în aceeaşi revistă în 1942 (Opere, voi. 9, 1989, 
p. 349—351) şi Crizele istorice, publicat in Democraţia la 22 »e- 
tombrte 1944 (ibidem, p. 351—367). 


ANEXĂ 


în economia ediţiei de Opere, secţiunea de literatură univer- 
sala şi comparată (volumele 10 şi 11) a fost îngrijită de Gelu 
lonescu şi George Gană. Potrivit înțelegerii editorilor, postfata la 
această secţiune, care urma să apară la sfîrşitul volumului 11, 
a fost redactată de Gelu lonescu. Deoarece însă acesta a părăsit 
ţara, atrăgîndu-şi măsurile represive (de interzicere a semnătu- 
rii) ce se luau în asemenea cazuri de către vechiul Consiliu al 
Culturii, această postfață a fost retrasă în ianuarie 1083 de sub 
tipar. în această situație nou creată, George Gană s-a văzut si- 
lit să-şi asume redactarea unei alte postfete, care să poată în- 
cheia, conform normelor critice ale ediţiei, secţiunea editată. Ea 
a apărut ca încheiere a volumului menţionat, întreprinzîni o 
analiză atentă a contribuţiilor de literatură universală şi compa- 
rată ale lui Tudor Vianu si asigurînd astfel unitatea de struc- 
tură a ediţiei. 

Deoarece beneficiem astăzi de fericitul moment al ridicării 
tuturor interdictiilor si socotim că datorăm lui Gelu lonescu 
publicarea unei contribuţii samavolnic oprite de cenzură, ne fa- 
cem o bucurie din a o tipări în conţinutul Anexei de faţă. 


Vlad Alexandrescu 


în viaţa culturală şi literară a deceniilor 6 şi 7, Tudor Vianu 
ocupa locul celei dinții autorităţi academice în domeniul litera- 
turii universale şi comparate. Cursurile sale universitare, con- 
ferintele, marea majoritate a titlurilor (cărţi, studii, articole) 
publicate în ultimii zece ani de viaţă (se vor împlini în 1984 
două decenii de la dispariția sa) aparțin acestor domenii, astfel 
incit, în conştiinţa publică a acestei perioade, pentru noile ge- 
neratii de filologi şi scriitori formate atunci, cît şi pentru critică, 
prestigiul comparatistului eclipsează aproape total pe cel al es- 
teticianului, ai teoreticianului şi filozofului culturii. Luată în 
consideraţie era şi activitatea stilisticianului şi poeticianului (Pro- 
blemele metaforei apăruseră în 1957) ; contribuţiile sale mai re- 
cente în domeniul istoriei literaturii române nu aveau valoarea 
acelor despre Eminescu, Macedonski, „Junimea", Ion Barbu, pu- 
blicate în deceniile 4 şi 5 şi care, cum ştim, au fost reeditate 
doar postum. 

Abia din 1968, o dată cu apariţia celei de a IV-a ediţii a 
Esteticii, reintră în circulaţia largă studiile sale fundamentale, 
care, timp de peste douăzeci de ani, fuseseră retipărite, rămt- 
nind departe de bibliografii şi fiind accesibile doar în marile bi- 
blioteci (dacă nu suferiseră şi interdicțiile „fondului secret") 
Ulterior, Arta prozatorilor români, Idealul clasic al omului, Fi- 
lozofie si poezie, precum şi prezenta serie de Opere — începută 
în 1971 şi aflată, prin volumul de față, la un pas de încheiere — 
creează cadrul unei corecte receptări, unei complete cunoasteri, 
valorizări şi înțelegeri a întregului operei şi personalității au- 
torului. 

Acest regim de cenzură proletcultistă nu s-a aplicat, cum 
bine ştim, doar operei lui Vianu. O necesară cercetare asupra 
mecanismelor şi consecințelor atît de divers deformante ale epo- 
cii dogmatismului nu s-a scris încă. Marile valori naționale au 


653 


avut parte de tratamente diferite. Intre ele, cazul ue fatä : odatä 
acceptată a circula, ca nume, autoritatea lui Vianu, ca şi cea a 
lui G. Călinescu de altfel, era, în fond, o... moştenire, un produs 
al creaţiilor anterioare, acum oprite să reapară, indexate unele, 
împiedicate astfel a-şi reverifica valoarea şi actualitatea. Auto- 
ritate care se râsfrînge, inerent, asupra contribuţiilor recente, 
supradimensionindu-le în pofida celor vechi, acestea din urmă 
aproape Ignorate de generaţiile tinere sau trecute discret" sub 
tăcere de cei ce comentau noile apariţii, chiar şi atunci cînd 
nu făceau economie de elogii. In cazul lui Vianu, valoarea si 
circulaţia comparatistului —  necontestabilă — acoperă însă ne- 
drept şi deformant pe cea a esteticianului, axiologului, filozo- 
fului culturii, chiar şi pe aceea a criticului şi istoricului literar. 
O evaluare defectuoasă, omitîind criteriile ierarhiei interne a 
unei opere, produce şi o receptare defectuoasă. Istoria receptä- 
rilor — temă de cercetare atît de actuală azi, pe care şi-o dis- 
pută atît disciplina istoriei literare cît şi cea a eomparatisticii, în- 
tr-o conlucrare pe care o consider fastă pentru „ştiinţa litera- 
turii" — a înregistrat nenumărate şi extrem de variate cazuri 
cînd, din motive tot atît de diferite, opera unui scriitor (filozof, 
teoretician etc.) a fost cunoscută şi a putut chiar înrîuri uneori 
prin aspectele mai puţin importante ale acesteia, dînd naştere, 
o dată cu trecerea timpului, la tot atît de numeroase şi de ne- 
cesare ,redescoperiri" sau ,revizuiri" — în contexte mai drama- 
tice denumite „reconsiderări" sau ,,valorifcäri". In cazul nostru, 
cine se apropie de creaţia lui Tudor Vianu incepind cu (sau 
rezumindu-se doar la) studiile de literatură universală şi compa- 


rată — şi această condiţionare a dominat receptarea sa în de- 
ceniile mai sus menționate, de cele mai multe ori chiar cu eli- 
minarea alternativei stipulate — se situează într-un unghi de 


receptare şi înțelegere nefavorabil atît pentru sine cît şi pentru 
autor. Căci studiile de literatură universală şi comparată adu- 
nate în volumele apărute între 1955 şi 1963 nu constituie partea 
cea mai sigură a posterităţii sale — iar justa şi adîncă lor Înte- 
legere şi apreciere nu e posibilă decît din perspectiva cunoaşterii 


operei anterioare. 


Astfel că doar republicarea integrală şi sistematică a ope- 
rei, reintrarea în circuitul public şi în cadrul de discuţie al spe- 
cialiştilor creează premisele unei corecte valorizări şi situäri a 
fiecărei secțiuni, a fiecărui domeniu în care Tudor Vianu s-a 
manifestat. Studiile de literatură universală şi comparată îşi gă- 
sesc astfel locul şi importanţa în succesiunea celor apartinînd 


654 


altor discipline, mai adînci şi mai generale, Intr-o operă obse- 
dată de ideea unităţii şi armoniei. Si această observaţie nu pri- 
veste doar această secţiune a operei vianesti, ci toate, In core- 
larea lor, astfel că tot abia acum pot fi corect înţelese, înca- 
drate şi studiile inedite apărute în volumul Postume (1966), în 
care, bunăoară, Simbolul artistic şi Tezele unei filozofii a operei 
erau scrise cu douăzeci de ani înainte. Caracterul interdiscipli- 
nar al acestor scrieri, ca şi al multor altor contribuţii ale lui 
Vianu, nu creează numai dificultăți de încadrare editorilor, ci, 
mult mai important, este esenţial pentru înţelegerea specificitätii 
demersului care guvernează construcţia operei sale. Astfel, o 
temă de meditaţie asupra căreia efortul sintetizator, ordonator 
şi creator se concentrează îşi poate găsi soluţia, împlinirea, prin 
trecerea ei succesiv prin rigorile mai multor discipline, In în- 
cercarea de a epuiza soluţiile fiecăreia în parte şi, totodată, de 
a le conjuga într-o viziune unitară, suplă, deschisă, dar deloc 
întîmplătoare şi improvizată. De aceea, chiar studiile cu carac- 
ter limitativ — fie cele de foarte strictă specialitate, fie cele 
neurmărite pînă la ultimele lor consecințe şi concluzii — con- 
tin, explicit de cele mai multe ori, sugestii de deschidere, idei 
de urmat, teme de meditat, pe care multipla, impresionanta sa 
competenţă le putea sesiza şi uneori doar propune. 

In acest cadru, cu aceste premise, paginile de față îşi propun 
să reaprecieze loci 1, rolul şi valoarea studiilor de literatură uni- 
versală şi comparată ale lui Tudor Vianu, atît în întregul ope- 
rei cit si luate în sine, beneficiind de observaţiile mai vechi ale 
altor comparatişti (Edgar Papu, Alexandru Dima, Zoe Dumitrescu- 
Buşulenga etc), dar, mai cu seamă, de sintezele asupra persona- 
litätii autorului semnate de George Gană, Mircea Martin, Ov. S. 
Crohmălniceanu, Eugen Simion, Sorin Alexandrescu, N. Tertulian, 


Ion lanosi. 


Tudor Vianu a început să se preocupe intensiv şi în mod 
expres de domeniul literaturii universale şi comparate abia din 
1948 şi pornind de la noile sale obligaţii didactice. Reforma învă- 
țămîntulujj nu mai găseşte loc pentru cursurile de estetică şi 
filozofie a culturii pe care Vianu le ţinea încă din 1924, astfel 
incit, la 50 de ani, cel dintîi estetician de competență europeană 
pe care l-a avut cultura română se vede silit să se ,reprofileze". 

Introducerea acestor noi discipline In Invätämintul filologic 
a fost, de altfel, o bună iniţiativă, înfiinţarea unei catedre de spe- 
cialitate era o necesitate, toate marile universităţi europene o 
aveau de mult timp. Şi cete, de asemenea, evident că însărci- 


655 


narea lui Vianu pentru organizarea acestui început era din cele 
mai potrivite, mai cu seamă că, în condiţiile anilor dogmatis- 
mului, acestui obiect de studiu universitar aveau să-i revină şi 
sarcini de suplinire a atîtor alte discipline dispărute — reintro- 
duse apoi treptat, după aproape un deceniu. Cum se ştie, clima- 
tul de elaborare nu era propice nici în Universitate, nici în viața 
publică. Indexul numelor necirculabile este foarte mare şi, părt- 
ini citva timp, îl cuprinde şi pe al său, semnătura dispârînc. 
aproape cu totul. Scrierile lui Vianu căzuseră victimă diverselor 
atacuri de tristă amintire, parodii sau simulacre ale unei auten- 
tice gîndiri marxiste. Convingerile sale democratice şi antifas- 
ciste, apelurile la reconstrucție de după încheierea războiului 
— care, citite azi, se arată lipsite de orice urmă de demagogie, 
pornite dintr-o profundă convingere, congeneră concepţiei sale 
activiste despre cultură — demnitätile de director al Teatrului 
Naţional şi de ambasador în lugoslavia, cu care fusese însărci- 
nat între 1945 şi 1947, fac şi mai greu de justificat anii de cvasi- 
proscriere ce au urmat şi care, în prelungirea celor ai războiului, 
au grevat adînc destinul savantului. 

Din perspectiva preocupărilor sale, a devenirii operei, este 
de observat că, în anii imediat următori războiului, Vianu se 
apropia de formularea unei concepţii proprii, de încheierea unu; 
sistem în care îşi găseau răspuns nenumăratele probleme pe care 
le ridicaseră studiile anterioare din domeniu) esteticii, comple- 
tate cu cele de filozofie, morfologie şi istorie a culturii, de so- 
ciologie, axiologie şi estetică aplicată. In drumul „către o con- 
ceptie estetică a lumii", în care arta se desenează ca forma su- 
perioară şi modelatoare a oricărei forme a muncii, apăruseră, in 
1946, volume din cele mai dense şi mai personale din întreaga 
creație — Figuri şi forme literare, Transformările ideii de om — 
din acelaşi an (şi cel următor) datînd şi redactarea altor trei stu- 
dii de întindere, ce vor apărea, din păcate, abia postum: Sim- 
bolul artistic, Tezele unei filozofii a operei şi Problemele filo- 
zofice ale esteticii. în aceste condiţii de creativitate, aflat în 
plină maturitate şi în deplină forţă de formulare a originalitä- 
ti: spiritului şi gîndirii sale — în înțelegerea valorilor operei lui 
Vianu este necesară răbdarea de a urmări lenta sa evoluţie, te- 
meinica sistematizare ce pregăteşte concluzia diferentiatoare 
— apropierea de un nou domeniu, ca cel al literaturii univer- 
sale şi comparate, oricît de interesant în sine, dar — cum bine 
se ştie — secundai- din punct de vedere teoretic, nu poate fi 
considerată o opţiune firească şi liberă, în sens de necesitate in- 


656 


terioară, ci o soluţie de supraviețuire temporară ; care s-a do- 
vedit foarte acaparentä, cerîndu-i ani încărcați de lecturi be- 
letristice si ce istorie literară universală, de obligații didactice 
asumate pe care voia să le onoreze la nivelul prestigiului său — 
şi nu era uşor. Amînarea proiectelor se vede prelungită şi de 
imposibilitatea de a publica ceea ce ar fi trebuit să fie încheie- 
rea sistemului său ; după 1954 apare însă posibilitatea de a pu- 
blica articole «j studii în noul domeniu abordat — adică aceea 
de a se exprima în forme publice, în virtutea unei vocatii şi ne- 
cesitäti care nu mai trebuie înțeleasă decît de cei ce nu scriu. 
Astfel s-au născut studiile, articolele şi conferințele din domeniul 
literaturii universale şi comparate care au acaparat ultimii cinci- 
sprezece ani de viată ai esteticianului, fiind concurate numai de 
obligaţiile academice şi oficiale, ce şi-au făcut şi ele apariția 
prin 1956, înmultindu-se după 1960. 

Nu este greu de înţeles, dar mult mai greu de judecat, de 
ce unei opere construite cu atîta trudă şi răbdare, ce-şi desco- 
peră arhitectura unitară şi dominată de un model al echilibru- 
lui clasic, îi lipsesc încheierile pe măsură, rămase doar formu- 
late, schitate, atît cît să poată fi luate în considerare de cei ce 
se ostenesc, cu atît profit, să cunoască întregul ; dacă ar fi fost 
scrise, aceste încheieri ar fi apărut astăzi, dar vitregiile care au 
împiedicat elaborarea lor, toate frămîntările interioare şi crizele 
nu transpar decît rareori în scrisul din ultimii ani ai atît de 
discretului Tudor Vianu, adică doar în unele poezii sau pagini 
confesive. E ciudat şi semnificativ cum nu găseşte scriitorul 
român forţa de a scrie pentru sertar... 

Noul domeniu abordat, cum arătam, cere un mare efort de 
lectură — şi e suficient ca cineva să cerceteze atent manuscri- 
sul neterminatei lucrări de amploare ce se intitulează Formarea 
ideii de literatură universală pentru a-l constata. Mult timp şi 
energie iau, în primii ani ai deceniului 6, şi traducerile pe care 
Vianu se sileşte să le facă, bucurîndu-se de plăcerea de a fi atît 
de aproape de Goethe sau Shakespeare. Apoi elaborarea studiilor, 
chiar dacă de valori diferite, a cursurilor acaparează energia sa 
intelectuală, din ce în ce mai scăzută o dată cu apariţia bolii de 
inimă care i-a fost fatală. Privind insă în totalitate, se adună, 
din nou, un mare volum de pagini scrise în care, chiar dacă 
uneori mai şterse, calităţile scrisului şi gîndirii autorului sînt 


' Gelu lonescu nu avea în vedere poemul Arcadia, publicat 
în paginile volumului de față (n. ed.). 


657 


usor de recunoscut. Observat cu atentie, continutul volumelor 10 
si 11, ce string şi sistematizeazä pentru prima oară tot ceea ce 
a scris important Tudor Vianu în domeniul literaturii univer- 
sale şi comparate, îşi arată atît principiile structurante cît şi 
o întindere de cunoştinţe şi preocupări care delimitează, cert, un 
sector concludent al operei. Astfel, chiar dacă comparatistul este 
„„silit să oculteze, în condiţiile arătate, pe estetician şi filozof, 
el rămîne nu numai congener acestora, ci şi apt, prin valoarea 
ba intrinsecă, a completa profilul unei personalități de înteme- 
ietor, cum puţine are cultura noastră în acest veac. 


Din punct de vedere ştiinţific, sarcinile ,reprofilärii" la care 
ne-am referit nu-l surprind : solidul fundament teoretic al cul- 
turii sale estetice, vasta deschidere de perspective acumulată 
prin studiile de filozofia culturii nu pot decît să servească de- 
mersului de tip comparatist. Apoi, cum bine se ştie, literatura n-a 
fost pentru Vianu numai o pasiune de tinereţe, ci un permanent 
obiect de studiu supus diverselor perspective de investigare si 
meditaţie, comparatişti-a fiind şi ca, de multe ori, implicată în 
diverse scrieri. încă din adolescență — paginile de debut din Li- 
teratorul şi Sburătorul ne-o dovedesc — orizontul lecturilor sale 
este larg deschis către literatura universală, şi nu altfel va ră- 
mîne pînă în ultimii ani de viață : cercetînd fosta sa bibliotecă, 
răsfoind volume recent apărute — literatura şi filozofia existen- 
tialistä, teatrul aşa-zis al absurdului, romanul postbelic etc. — 
le-am găsit pline de însemnări, gata a fi luate în discuţie. Marii 
clasici ai literaturii universale au fost, cum se ştie, principalul 
material de referință, exemplificare şi reflecţie al tuturor studi- 
ilor sale care nu aveau ca obiect literatura — şi simpla răsfoire 
a indicilor de nume e concludentä : lecturi întinse şi adînci din 
Goethe — indubitabil, cel mai citat nume literar — Schiller, 
Flaubert, Shekespeare, Voltaire, Rousseai, Tolstoi, Proust, Va- 
lery, Montaigne, Hugo, Zola, Dostoievski, Dante, Cervantes, Ho- 
mer, Balzac, Boileau, Baudelaire, Herder, Lessing, Maupassant, 
Poe, Mallarme, Rilke, Ibsen, Thomas Mann, Gide, Racine, 
Stendhal, Eminescu. 

Desigur, obligaţia de „a citi literaturi" şi nu doar opere cere 
un nou mare efort, dar „sistemul" fusese practicat în toate peri- 
oadele de acumulare ce pregătiseră elaborarea studiilor de este- 
tică, axiologie etc. Şi nu numai: anii de pregătire a scrierilor 
despre Eminescu, Ion Barbu şi prozatorii români îi ceruseră aten- 
te investigări în tot romantismul, cu deosebire în cel german, in 


658 


direcţia poeziei hermetismului sau în proza europeană, cu cix>- 
sebire în cea franceză, a secolului al XIX-lea. 

Faptul că Tudor Vianu, în pofida atîtor lecturi de texte be- 
letristice şi critice, de exegeză, a scris, înainte de 1955, relativ 
puţine studii ce ar putea fi încadrate în domeniul de care ne 
ocupăm aici, poate primi mai multe explicaţii : 

Prima — şi poate cea mai importantă — este aceea că lec- 
turile sale erau dirijate de un interes care nu era cel ai compa- 
ratistului, ci al esteticianului sau filozofului culturii. Pläcerea 
lecturii şi bucuria literaturii, mărturiseşte cu discreţie, rămîn 
fundalul pentru permanenta reflectiei asupra ideii. Chiar asu- 
pra scriitorilor aprofundati — Goethe şi Schiller, Flaubert şi 
Valery, preferinţe nete — criticul literar întîrzie, ezită sau se 
sfie.şte să se exprime în studii sau eseuri ce ar avea ca obiect 
literatura. Operele lui Goethe, Ibsen, Valery sau Hugo sînt me- 
reu invocate în studii de flozofia culturii (Goethe şi timpul nos- 
tru, Faust şi civilizația modernă, Henrik Ibsen şi idealurile mo- 
derne, Paul Valery si  neoclasicismul,  Imanență şi  transcendență 
la Victor Hugo); Filozofie şi poezie e o cercetare de estetică; 
chiar şi Ideile lui Goethe despre artă (1932), eseu ce figurează 
în secţiunea de faţă, putea fi încadrabil şi între studiile de estetică. 
Mai mult, Vianu nu se consideră un specialist în literaturi 
străine, în cea germană sau franceză, de pildă, pe care le cu- 
noştea cel mai bine. Şi publicistica sa din acest domeniu pînă la 
acelaşi an 1955, e puţină şi nu e apoi retipărită în volume decu 
cu rare excepţii : eseurile despre Falstaff (1946), Thomas Mann 
(1930 şi 1945) sau Baudelaire (1924). Este de notat o iniţiativă 
mai de amploare pe care o deducem din suita de studii Fazele 
portretului moral (1945), Sinceritatea în literatura subiectivă şi 
Din psihologia şi estetica literaturii subiective (ambele din 1946), 
în cadrul căreia sînt investigate problemele teoretice şi evolu- 
tia atitudinilor în genul memorialistic, dar precisele disociatii de 
teorie literară, precum şi numeroasele analize ale unei cuprin- 
zătoare serii de însemnate opere din această categorie au totuşi 
ca finalitate a demonstrației concluzii ținînd de sfera filozo- 
fiei istoriei, parte a filozofiei culturii; ideile de aici se aşează 
în succesiunea celor formulate în Transformările ideii de om sau 
în Idealul clasic al omului. 

în orice caz, volumul Figuri şi forme literare (1946) — din 
care face parte şi suita de studii mai sus menționată — este 
cel mai aproape de domeniul literaturii universale din totalitatea 
celor apărute pînă la această dată. Volum cu un conținut com- 
pozit, ca si altele, de altfel, acesta are ca dominantă indubita- 


G59 


bilä o problematicä literarä proiectatä pe fundalul literaturii uni- 
versale, al unor mari, cunoscute opere cu valoare de model. 
Aceastä dominantä este pentru prima oarä de semnalat, dupä 
ce în alte volume anterioare, de acelaşi tip, preeminentă fu-ese 
problematica esteticii, filozofiei culturii sau cea a orizontului li- 
terar românesc (Studii şi portrete literare, 1938). Dominanta nu 
este numai cantitativă, ci şi calitativă, cîteva din studiile şi eseu- 
rile dedicate unor scriitori români (Starea poetică şi forma poe- 
ticä, Atitudinea si formele eului in lirica lui Eminescu) benefi- 
ciind explicit de perspectiva universalistă. O structură asemănă- 
toare vom regăsi în volumul Literatură universală si literatură 
națională (1956), cu deosebirea că acesta din urmă se va înscrie 
total şi asumat în perspectiva teoriei comparatismului. 

Se poate spune că un vast fond „pasiv" de cunoştinţe si lec- 
turi a devenit activ tîrziu, resuscitat de lecturi intensive de be- 
letristică şi istorie literară, cerute de obligaţiile catedrei, re- 
apropiindu-i astfel — printr-o coincidenţă care avea probabil 
darul să-l uimească — ultimii ani de cei ai primei tinereti : înce- 
putul şi sfîrşitul operei IUL Vianu sînt dominați ele literatura. 


Cum se ştie, luările de poziţie teoretică ale lui Vianu în do- 
meniul literaturii universale şi comparate au fost puţine. E 
greu de crezut că, sub acest aspect, disciplina in care se an- 
gajase nu l-a preocupat mai mult decît o lasă să se vadă nu- 
mărul mic al contribuţiilor, mai cu seamă că interesul pentru 
aspectul teoretic a primat, de obicei, în opera sa. Drept este că 
experienţa în disciplină a profesorului a rămas relativ mică in 
comparație cu a clasicilor comparatişti occidentali, autori de re- 
ferintä ; de asemeni, nivelul la care comparatistica se cantonase, 
din punctul de vedere al principiilor teoretice, nu era prea evo- 
luat, ideea „crizei de creştere" plutea în aer — şi datorită con- 
servatorismului rigid al autorităţilor şi revistelor comparatiste, 
toată mişcarea teoretică, toate schimbările de perspectivă care 
s-au produs după 1965 au rămas, în general, departe de domeniul 
la care ne referim. Nici circumstanţele interne nu sînt prea 


Vezi, în afara secţiunii respective (voi. 10), şi începutul stu- 
diului Antichitatea şi Renaşterea, precum şi continuarea, in 
Addenda volumului de faţă, a cercetăm asupra Formării ideii 
de literatură universală,- postum apărută pentru prima osci in 
Manuscriptum, nr. 3, 4/1982. Reflecţii teoretice de mică întindere 
mai sînt cuprinse şi în diverse alte studii. 


660 


faste pentru a permite dezvoltări teoretice ce s-ar fi depărtat 
prea mult de sociologismul exagerat. Astfel că, oricît l-ar fi pre- 
ocupat, cum e de presupus, condiţiile de exprimare a convin- 
gerilor şi nedumeririlor produse de reflectia asupra discipline- 
lor nu erau prea încurajatoare ; şansa îmbogăţirii teoriei compa- 
ratisticii prin contribuţia unui cercetător cu o atît de solidă 
bază filozofică şi estetică s-a pierdut prin timpuria moarte a 
Jui Vianu. 

Atitea cîte sînt, precizările teoretice ale lui Tudor Vianu au 
totuşi o sigură importanță naţională, mai mult, conţin o seamă 
«ie idei interesante şi situabile în avangarda acelor ani. 

Prima observaţie care se impune este aceea că disociatiile 
pe care Tudor Vianu le face în legătură cu problemele ce ne 
preocupă aci pornesc de obicei de la o realitate didactică, cul- 
turală : este specific demersului vianesc pornirea sau/şi căuta- 
rea unei finalitäti într-o perspectivă de interes larg, cu atît mai 
mult cu cît circumstanţele unei inaugurări o cereau presant şi 
direct. Temeiurile şi justificările didactice şi culturale sînt ex- 
puse în termeni care s-au impus de atunci încoace, fiind re- 
luate de nenumărate ori şi devenite evidențe: nici o literatură, 
nici o operă sau autor nu pot fi studiate, valorizate şi analizate 
în izolare, cunoaşterea, studiul literaturii universale fiind o ne- 
cesitate vitală în viaţa literară, ştiinţifică, politică şi culturală 
modernă. Dacă azi doar spiritele retrograde şi complexate se 
pot îndoi de această evidenţă, în anii '50 claritatea şi fermitatea 
irazelor lui Vianu au jucat un rol de primă importanţă, cores- 
punzător autorităţii sale academice. A vorbi răspicat, în anii '50, 
în plină vînătoare de vrăjitoare cosmopolite, de „conştiinţa uni- 
tätii culturale a lumii" era un sigur act de curaj. 

Pentru Vianu, literatura universală este un concept analizat 
în trei acceptiuni posibile >, un domeniu şi o materie de învätä- 
mint universitar ; literatura comparată, o ştiinţă — uneori nu- 


mai o metodă de studiu; în fine, atît domeniul cît şi conceptul 


au o istorie — şi de această parte a lucrurilor pare mai degrabă 
atras autorul Esteticii. Este de observat — şi acest lucru a fost 
posibil abia la o atentă cercetare a manuscriselor — că Vianu a 


consacrat mult timp elaborării unei lucrări de amplă sinteză toc- 


mai asupra formării ideii de literatură universală, din care a 


Vezi studiul Conceptul de literatură universali, voi. 10, 


p. 6l. 


661 


publicat doar un prim fragment. Nu este, fireste, deloc întîm- 
plătoare această opţiune : prin ea se întrevede chiar formaţia 
cercetătorului, filozof şi istoric al ideilor. Cu adevărat, disciplina 
ducea lipsa unor ample cercetări asupra istoricului ideii, con- 
ceptului (oare ele au fost elaborate pînă azi?) — şi ştim din 
restul operei cîtă însemnătate punea autorul pe clarificarea prea- 
labilă a termenilor şi conceptelor operaţionale. Proiect ambițios, 
întemeiat pe o amplă bibliografie, Formarea ideii de literatură 
universală este cea mai importantă contribuţie a lui Tudor Vianu 
în acest sector al operei. 

Perspectiva din care Tudor Vianu priveşte principiile şi con- 
ceptele clasice ale domeniului se caracterizează prin suplete, 
printr-o dialectică îmbinare a criteriilor valorizatoare cu acele 
provenite dintr-un imperativ al actualitätii. Astfel, pentru el 
patrimoniul valorilor universale rămîne mereu deschis : înspre 
prezent şi viitor, deoarece calitatea universalitätii poate fi câ.şti- 
gată de operele recente, dar şi înspre trecut: căci perspective 
noi, cerute de o inevitabilă presiune a actualitätii, pot reinter- 
preta, redescoperi — deci revaloriza — opere „vechi", trecute 
prin conuri de umbră, uitate sau ignorate din diverse motive ale 
jocului istoriei. De asemeni, deci, această calitate a universali- 
tätii poate fi temporar pierdută (e citat doar cazul aparte al 
»modelor") — schimbul între literaturile nationale şi patrimo- 
niul literaturii universale fiind permanent : o operă poate deci 
fisni din sau recădea în seriile istorice ale literaturilor nationale 
sau ale celei universale, aceasta absorbindu-şi valorile din patri- 
moniile distincte şi individuale prin specificitate ale literaturi- 
lor naţionale, oferindu-le în schimb acestora criterii şi modele si- 
gure, acceptate de întreaga lume. Valorizarea este deci un pro- 
ces mereu perfectibil, atît prin confruntarea cu ceea ce a fost 
omologat prin clasicizare, cît şi prin permanenta verificare a 
faptului că o valoare universală nu numai că a fost dar a şi ră- 
mas pentru noi, pentru actualitate, o „forță activă" în conştiinţa 
şi cultura lumii.  Considerînd deopotrivă perspectiva diacroniei 
cît şi cea a sincroniei o verificare a valorizării prin confruntare 
atît în planul sintagmatic cît şi în cel paradigmatic, Vianu pro- 
pune o definiție a domeniului ce se caracterizează prin armo- 
nie, adîncime şi echilibru, depăşind tehnicismul şi reîntoreîn- 
du-ne tacit în zonele filozofiei culturii. 


1 


Vezi notele pentru respectiva scriere : voi. 10, p. 801, voi. 
11, p. 624. 


662 


O întoarcere ,naturalä" In raport cu dezvoltarea personalităţii 
şi preocupărilor autorului, tentat să atragă mereu şi cercetările 
secundare către domeniul său predilect. Nu e deloc întimplă- 
toare, în sensul aceleiaşi atracţii, preferința pe care Vianu o 
arată pentru acele studii de comparatistică în care sînt urmă- 
rite „seriile de idei". Distingînd patru tipuri de serii : istorice, 
formale, tematice şi de idei, Vianu le recomandă pe ultimele ca 
fiind cele mai interesante de studiat şi cercetat, o bună parte 
a contribuţiilor sale din perioada analizată aci fiind, sau tinzînd 
să fie, prin scopul şi concluziile lor, subsumabile sferei istoriei 
ideilor şi culturii şi nu comparatisticii de care le leagă, în fond, 
numai aparențele. Gesticulatia comparatistă a putut fi un sub- 
terfugiu în studii ca Din istoria unei teme poetice: lumea ca 
teatru, sau  Patosul adevărului în  „Oedip” şi ,, Hamlet"; Ideile 
lui Stendhal, Filozofia istoriei în „Război şi pace” sau Istoria 
ideii de geniu’ — reluarea şi lărgirea unei cercetări mai vechi — 
au folosit doar un cadru organizatoric comparatist. în multe alte 
studii (începînd chiar cu cele din anii '40—46, cum arätam), 
finalitatea cercetării transcende, în fond, sfera literaturii, chiar 
atunci cînd Vianu estompează devierea sau se opreşte, limpede, 
înainte de a epuiza concluziile apartinind unei ştiinţe proscrise 
în epoca dogmatismului. Dacă, pe de o parte, Vianu îşi cenzu- 
rează vizibila atracție pentru speculatia asupra istoriei şi filo- 
zofiei culturii şi ideilor în studiile cu caracter monografic de 
dicate marilor scriitori, iar, pe de alta, el teoretizează şi 
recomandă comparatisticii o cale care iese, net şi fără dubii, din 
cadrul disciplinei propriu-zise, este pentru că, dincolo de atracţia 
„naturală" de care vorbeam mai sus, Vianu tinde, conştient şi 
inconştient, să epuizeze un capitol al vieţii sale neîncheiat din 
punct de vedere intelectual şi generîndu-i astfel insatisfactie 
pentru această neîncheiere, de care se simte numai într-o mă- 
sură culpabil. Astfel că, nu de puţine ori, comparatistică a slujit 
drept paleativ sau confortabilă deghizare pentru o necesitate de 
exprimare, un mod de a rămîne între mari şi sigure valori în- 
tr-o epocă în care chiar acest fapt era suspectabil, un fel cert 
şi util de a le promova şi apăra, o şansă de demnă supravieţuire. 


Dînd prioritate seriilor de idei, Vianu — cum arătam mai 
sus —  deturnează demersul comparatist nu numai față de linia 
tradițională, ci şi față de direcțiile mai noi. De altfel, faţă de 
metodologia comparatistă el şi-a manifestat cîteva rezerve nu 


1 


Publicată de noi în sectiunea' de filozofia culturi — vezi 
Opere, voi. 9, p. 383 şi urm. 


663 


numai întemeiate pe deplin, dar care vor face şcoala — desigur 
in formulări mult mai cuprinzătoare şi detaliate — în deceniul 
8 şi în actualitate. Recomandînd, în cîteva fraze numai, dar în 
repetate împrejurări, deplasarea atenţiei cercetării comparatiste 
(în domeniul influențelor) de Ia emițător ia receptor, observind 
că influenţa nu se explică numai ca o consecinţa ci şi ca o ne- 
cesitate — ca o „alianţă ideologică" impusă de un context com- 
plex şi deci nu numai pur literar — formulind chiar foarte în- 
dräzneatä idee : „Chipul unei opere se schimbă o dată cu felul 
înrîuririi din ea" (sn), Vianu se întîlneşte cu teoreticienii da 
azi ai esteticii receptării, cu care are, desigur, multe puncte 
comune în formaţie. („Ne lipseşte încă o teorie valabilă a suc- 
cesului literar", spune undeva Vianu.) Da:A obiecțiile -JHλ in 
ceea ce priveşte excesele comparatismuiui, mai cu seamă în felul 
mecanic si exterior de a înţelege fenomenul influențelor, atrag 
atenţia asupra considerării şi valorizării factorilor extraiiteran 
în procesul de receptare, este de observat şi acceptarea, mai 
mult sau mai putin tacită, a excesului sociologismului, prin ig- 
norarea sau minimalizarea importanţei criteriilor provenite din 
seriile formale şi deci strict specific literare. Determinismul 
extraliterar — si nu o dată chiar extracultural — e mai prezent 
în această parte a operei lui Vianu decît in oricare alta — şi, 
desigur, această concesie trebuie citită ca o inevitabilă presiune 
a epocii; regretabile pentru integritatea operei, aceste concesii — 
jenante azi — sînt incomparabil mai mici, mai estompate şi mai 
benigne decît ale majorităţii contemporanilor, între care unii 
îşi permiteau să privească cu o ridicolă şi malignă seveiitate 


„estetismul" opiniilor lui Vianu. '- 


O parte din opiniile teoretice cuprinse in contributiil» cu 
acest specific se referă, cum arătam, la probleme de metodo- 
logie ce consideră lucrurile mai cu seamă din perspectiva di- 
dactică ; sînt de discutat astfel şi argumentele privind necesi- 
tatea prezentărilor de curente sau aşa-numitelor „secţiuni trans- 
versale" ; în studiile de sinteză sau în prezentări cvasi-mono- 
grafice de mari scriitori, Vianu face, cu ponderea şi corectitu- 
dinea sa specifică, mai multă popularizare decît studiu. Stilul 
e mai oral, mai romantat, mai descriptiv — vezi Schiller, Sliakes- 
peare ca poet al Renaşterii etc. Mi se pare important a remarca, 
în întregul acestei secţiuni a operei, insistența sa privind inte- 
resul pentru actualitatea operelor, pentru partea lor vie, capabilă 
de a reprezenta o forţă activă literară şi culturală Ea poate 


1 Vezi Note, în Opere, voi. 19, p. 832—853. 


664 


chiar surprinde pe cei ce văd in Tudor Vianu un spirit dominat 
de preceptele unui clasicism academic. „Trecutul pentru prezent", 
mereu afirmat de autor, este nu numai o componentă a con- 
ceptiei sale filozofice generale, ci şi semnul unei mari disponi- 
bilitäti, al unui adine şi permanent interes pentru modernitate 
şi pentru o valorizare în spiritul modernităţii : „Viaţa literară 
a tuturor popoarelor şi a întregii omeniri este făcută dintr-un 
lung şi laborios proces de eliminări treptate". Faptul de a se 
fi ţinut departe de exces — şi în această privinţă, dar nu numai 
— trebuie înţeles ca o marcă a unui mare efort de reţinere şi 
nu a unei incapacitäti de a înţelege şi trăi, în secret, excesul. 
Efigia demnităţii şi nobletii culturii pe care Vianu a reuşit să 
o impună pe primul rang al valorilor acestui neam a cerut sa 
crificii si discreţie, adică virtuţi ce sînt azi, din păcate, din ce 
în ce mai rar pretuite. 

Şi din alcătuirea masivului volum Studii de literatură uni- 
versală şi comparată, 1963 — volum cu unele omisiuni şi inega- 
litäti — dar mai cu seamă din felul cum îşi concepe demersul 
reiese o anume rigiditate istoristă, chiar o oarecare intolerantä 
teoretică față de alte perspective (tipologică, morfologică etc.) 
asupra unor fenomene ce-l preocupă: argumentele invocate în 
polemică faţă de cercetările lui Etiamble, Auerbach, Hocke sau 
Curtius (prea puţin citat) nu sînt convingătoare şi poartă pecetea 
conjuncturii mai mult decît ar fi fost de dorit. Oricît de impor- 
tant a fost locul pe care I-a ocupat viziunea istorică în întregul 
creaţiei vianeşti, nu cred că volumul mai sus amintit trebuie 
privit ca o schiță a unei istorii a literaturii universale — de 
fapt europene — aşa cum s-a afirmat; şi aceasta, nu numai 
datorită considerabilelor lacune, sau inserării în cuprins a unor 
piese ce nu depăşesc evidenţele protocolare ale unor ocazii fes- 
tive, ci mai cu seamă datorită faptului că Vianu însuşi considera 
un asemenea proiect utopic, periclitat chiar în condiţiile unei 
munci în echipă. Cred că acest volum nu trebuie să fie consi- 
derat altceva decît a vrut să fie: adică o culegere unitară ca 
domeniu şi metodă, reprezentînd un efort de întemeiere asupra 
căreia s-a concentrat mai bine de zece ani, oferind cercetării 
naţionale modele şi posibilităţi de investigare, idei şi procedee, 
teme de reflecţie, precum şi, nu în ultimul rînd, rezultate ale 
acestei munci de care să se poată ţine seama. Chiar dacă euro- 
pocentricâ, viziunea sa asupra domeniului e deschisă universa- 
litätii şi diversităţii de opinii şi perspective. Reproşînd, în mai 
multe ocazii, marilor literaturi o egolatrie, un „imperialism" şi 
o lipsă de considerare pentru micile literaturi, Vianu militează, 


665 


pornind şi de la marile valori ale literaturii române, pentru o 
circulaţie lipsită de prejudecăţi, pentru o valorizare şi revalo- 
rizare a unor zone ignorate de comparatismul international ; 
programul şi aspiraţia, pledoaria şi structura demersului şi opi- 
niei sale sînt ale unuia dintre ultimele spirite de tip umanist 
ce-au supraviețuit în lumea postbelică. 


Rămîn încă unele probleme de amănunt a fi observate. 

Aşa, multe din studiile prezente se trag unele din altele, se 
completează sau se constituie ca ecouri şi aplicaţii ale altor stu- 
dii, apartinînd altor domenii de cercetare, în special celui al 
esteticii : „Constelaţia tutelară" este cea alcătuită din Goethe şi 
Schiller ; primul, un reper al întregii existente intelectuale, cel 
de al doilea, o pasiune a tinereţii: splendida pagină de memo- 
rialistică ce deschide monografia de popularizare înseamnă un 
fel de elogiu emoţionat adus celui prin care Vianu a devenit 
kantian, celui care i-a dat tema de reflecţie pentru teza de 
doctorat. De asemeni, în multe pagini întîlnim glose pe margi- 
nea unor lucrări şi concluzii mai vechi. Cu puţine excepţii, do- 
meniul literar, chiar cel universal, rămîne subordonat în opera 
lui Vianu. care a fost, esențialmente, un om al ideilor, un 
practician al istoriei ideilor, un teoretician ce a simţit mai acută 
nevoia aplicaţiei asupra faptelor ,pozitive" ale limbii şi stilului 
decît aceea de a specula în interiorul literaturii, concepută într-o 
autonomie" specifică pentru critic sau scriitor. Chiar proiectele 
sugerate : acela de a scrie o istorie a criticii, o alta a realis- 
mului — asupra căruia întîlnim păreri interesante şi contradic- 
torii — sau „o istorie a literaturii moderne cu preocuparea de 
a arăta cum s-a dezvoltat cunoaşterea omului, ce regiuni ale 
sufletului omenesc au fost cucerite prin operele poeţilor şi ce 
imagini noi ale omului au fost pe rînd impuse prin acestea” 
sînt înţelese de autor, cum se vede şi din acest citat, dintr-o 
perpectivă avînd o finalitate ce depăşeşte domeniul literaturii ; 
este acea caracteristică aspirație a adîncimii, a întregului — 
literatura, chiar cea universală, nefiind altceva decît, aşa cum 
spusese chiar Goethe, „fragmentul fragmentelor”. 


Inegalitatea valorică a contribuţiilor In domeniul literaturii 
universale şi comparate ale lui Vianu este, totuşi, cu mult mai 
putin compromițătoare decît cea a altor scriitori, altor opere 
contemporane lor. Dacă studiul despre Cîntare omului a lui 
Arghezi dezvăluie, mai degrabă, ,defectele"  comparatismului 
atunci cînd este aplicat asupra unei opere fără semnificaţie, de 
valoare îndoielnică, cîteva din încercările lui Vianu de a valo- 


666 


rifica opere ale literaturii naţionale — cele ale lui Eminescu, 
de pildă — prin ,confruntarea" explicită a procedeelor compa- 
ratistice se pot constitui ca un model de cercetare. Adînc cu- 
noscător al literaturii române, Vianu a putut găsi deseori, în 
diverse eseuri, motive de satisfacţie în descoperirea unor aspecte 
sau valori originale, specifice, nu prin exaltarea lor nemăsurată 
(şi falsificantă, în cele din urmă), ci prin demonstraţii cumpă- 
nite, lipsite de complexe şi sigure de sine pentru că venind 
dintr-un simț al valorii dublat de o cunoaştere pe cît de doctă, 
pe atît de „trăită. 

De altfel, întreaga operă a lui Vianu are, dincolo de ambiția 
expunerii unei concepţii asupra culturii şi artei, elaborată cu 
răbdare şi formulată cu o prudenţă ce i s-a reproşat — pe drept 
esau pe nedrept — şi o altă finalitate, nu mai putin importantă: 
şi anume aceea de a aduce în cultura, gîndirea, literatura, în 
limba românească fundamentele universalitätii, ale valorilor si 
criteriilor ce o formează şi o străjuiesc. Poate că nici un alt 
gînditor şi exeget român nu a făcut atît de multe pentru împă- 
mîntenirea acestui fundal, pentru apropierea spiritului, crite- 
riilor şi reperelor universalitätii. Mentalitatea şi atitudinea lui 
Vianu în această direcție nu sînt ale unui popularizator ce 
doreşte doar să informeze, corect şi precis. Ele provin dintr-o 
încredere în capacitatea culturii şi intelectualului român de a 
asimila acest fundal, aceste fundamente, de a putea evolua în 
acest cadru larg, singurul capabil de a produce creaţii ale ştiin- 
tei, spiritului şi artei compatibile cu universalitatea. Alături de 
alți intelectuali şi artişti, mai cu seamă cei ai epocii interbelice, 
Vianu înţelegea că aceasta este singura şansă şi principala con- 
ditie de afirmare a viitoarelor generaţii, şi, în acelaşi timp, 
singura cale de înțelegere, analiză şi preţuire adîncă şi justă 
a valorilor originale. 

Cursurile şi studiile sale de literatură universală sînt întru 
totul încadrabile în acest efort şi conduse în lumina acestei 
finalitäti. Importanţa cunoaşterii şi apropierii acestui fundal e 
departe de a fi fost istovită şi ea rămîne o necesitate vitală atît 
pentru întreaga cultură cît şi pentru învățămîntul umanistic 
contemporan. Comparatismul nu e posibil decît atunci cînd toți 
termenii sînt la fel de bine cunoscuți — şi glasurile ce cîrtesc 
împotriva necesității unor astfel de acţiuni (în speță : cursurile 
sau studiile despre literatura universală) ignoră imensul deficit 
intelectual şi creativ ce-l poate genera lipsa orizontului şi cri- 
teriilor ce pot veni numai de la universalitate. Oricîte dificultăţi 
se pot naşte — şi sîntem departe de momentul dispariţiei difi- 


667 


cultâtilor şi imperfectiunilor, aşa cum, de altfel, Vianu singur 
o afirma — aceste acţiuni culturale, critice şi didactice, sînt 
cele care fac posibilă ieşirea din diletantism, pun bazele unei 
competenţe şi competitivitäti la care aspiră orice cercetător, 
orice demers modern, actual. 

Pătrunderea literaturii universale — prin contact direct şi 
mai cu seamă prin traduceri — dezvoltarea unei exegeze a ei 
în limba naţională sînt fenomene ce tin de forţa de creativitate 
a unei limbi şi a unui popor. într-un proces lent şi susţinut, 
printr-o lărgire condiționată de factori asupra cărora Vianu s-a 
oprit (chiar dacă numai în trecere) există mari dificultăţi, reuşite 
parţiale, etape intermediare. Scrierile lui Vianu dedicate univer- 
salitätii valorilor literaturii, structurilor constitutive ale concep- 
tului, acestei infinite şi complexe realităţi ce se numeşte lite- 
ratură universală, conţin şi reprezintă un mare efort, cu toate 
riscurile şi inegalitätile în reuşită. Numeroase pagini, dense şi 
nobile, cum sînt cele despre Shakespeare, Goethe, Gorki — un 
foarte interesant eseu — Eminescu, Thomas Mann, Voltaire, pre- 
cum şi neabätuta tintire şi teoretizare a finalitätii la care ne-am 
referit rezumă esenţa valorică a contribuţiei lui Tudor Vianu. 
în acelaşi timp, trebuie afirmat, ca o certitudine, că exemplul 
şi calitatea scrisului lui Vianu în acest domeniu a avut un enorm 
rol : acela de a da un exemplu, un îndemn şi un sprijin cer- 
cetătorului şi criticului român din generaţiile mai tinere de a 
aborda cu curaj marea literatură a lumii ca un tot accesibil, în 
care complexele nu pot fi depăşite decît prin probitate şi sin- 
cronism. La originea tuturor succeselor pe care le-a înregistrat 
exegeza românească pentru aducerea literaturii lumii în circuitul 
naţional, prin atîtea căi, stă această ultimă parte a operei lui 
Tudor Vianu, de al cărui nume cultura română a viitorului va 
fi mult mai legată decît se crede, în mod obişnuit, azi. 


1982 


GELU IONESCU 


CORRIGENDA 


La lectura volumului al 12-lea din ediția Tudor Vianu, Opere, Bucureşti, 
Editura Minerva, 1985, cititorul este rugat să tind seama de următoarele 
completări: 

— la p. 329, r. 17 de jos, în loc de [...] se va introduce textul: „la 
rolul lui d'Artagnan, G. Carabin a arătat o mobilitate şi o tinereţe care au 
cucerit simpatia publicului”. 

— la p. 364, r. 13 de jos, în loc de |...] se va introduce textul: ,,Spec- 
tacolul a fost pus în scenă de Vlad Mugur, tînăr regizor foarte talentat, pe 
care îl urmăresc de la debuturile lui. Buna înţelegere a mediului prezentat, 
reliefarea abilă a momentelor comice, ritmul alert al desfăşurării specta- 
colului, întreaga îndrumare dată actorilor săi au marcat regia lui Vlad 
Mugur ca pe un succes sigur, care îi dă dreptul să aspire a rezolva proble- 
mele cele mai grele ale repertoriului clasic şi modern. Vlad Mugur a izbutit 
să-şi asocieze doi artişti încercaţi, pe Cella Voinescu pentru schițele de 
costum, pe W. Siegfried pentru scenografie. Nu este nevoie să insist asupra 
meritelor lui W. Siegfried ca regizor sl decorator. Creaţiile dramatice 
învie în fantezia lui Siegfried, după felul propriu al talentului său, în ima- 
gini scenice de mare seducţie coloristică şi decorativă. Siegfried nu s-a dez- 
minţit nici de data aceasta, grupînd materialele folosite, cu tonurile 
lor de acuarelă, volumele şi planurile, în ansambluri armonioase 
dominate de tonuri complementare. Am admirat ingenioasa stilizare a 
unei perdele de fundal (în actul II) ca un arbore de grădină de un mare 
efect decorativ. Jocul perdelelor suspendate, marcînd planurile în adincime, 
introduce în viziunea scenică o frumoasă euritmie”. 

— la p. 369, r. 8 de sus, în loc de |...] st va introduce textul: „a 
lui "W. Siegfried". 

— la p. 376, r. 5 de jos, în loc de [. -.] se va introduce textul: „da- 
torite în parte invenției fecunde a pictorului Mircea Marosin". 

Eliminarea acestor fragmente s-a datorat intervenţiei cenzurii exercitate 
de fostul Consiliu al Culturii şi Educaţiei Socialiste. Din fericire, este singurul 
volum al seriei mutilat de „vigilența” acestui far defunct. 


George Gatil 


669 


LISTA ALFABETICĂ A DESTINATARILOR * 


B 
Baconsky, A. E. : 269 — Bucureşti, 20 martie 1957 ; 283 — [Bucu- 
reşti], 7 februarie 1958 ; 287 — [Bucuresti, 10 mai 1958] 
Bagdasar, Nicolae : 36 — Tubingen, 22 iulie 1922; 82 — Căli- 
măneşti, 9 iulie [1929]; 103 — Sinaia, 13 august 1932; 116 
— [Sinaia], 11 iulie [1934] ; 142 — Sinaia, 17 mai 1936 ; 
163 — Braşov, 29 decembrie 1937 
B,.irb;lian, Constantin : 38 — [Hanovra, 7 august 1922] 
Barbilian, Dan : 34 — Tubingen, 9 iulie 1922 ; 160 — Londra, 


20 iulie 1937 ; 161 — Oxford, 22 iulie 1937 ; 162 — Londra, 
28 iulie 1937 ; 164 — Brasov, 29 decembrie 1937 ; 185 — 
Bucuresti, 9 octombrie 1939 


Bayer, Simon : 9 — [Bucureşti], 5 noiembrie 1916; 10 — [Bucu- 
reşti], 6F,Ni N 2k' 

Bayer, Simon: 9 — [Bucureşti], 5 noiembrie 1916 ; — 10 [Boto- 
şani], 6 decembrie 1916; 11 — [Botoşani], 10 decembrie 
1916 ; 12 — Iaşi, 11 noiembrie [1917]; 13 — Iaşi, 31 ia- 


nuarie 1918: 32 — [Tubingen, 24 mai 1922]; 33 — Tu- 
bingen, 28 iunie 1922 ; 35 — Tubingen, 16 iulie 1922 ; 39 — 
Norderney, 22 august 1922 ; 40 — Berlin, 31 august 1922 ; 
41 — [Wannsee], 7 septembrie 1922 ; 43 — Tubingen, 19 
septembrie 1922; 45 — [Stuttgart], 2 octombrie 1922; 47 - 
Tubingen, 21 octombrie 1922 ; 49 — [Niirnberg], 1 noiem- 
brie 1922 ; 50 — [Tubingen], 15 noiembrie 1922 ; 53 — Tu- 
bingen, 16 aprilie 1922 ; 285 — [Bucuresti, 26 martie 1958 

Bäncilä, Vasile : 63 — [Bucuresti, aprilie 1925] 

Beligrädeanu, Cornelia : 71 — Bucuresti, 1 aprilie 1926 

Beligrädeanu, Cornelia si Charles : 42 — [Tubingen], 19 septem- 
brie 1922 ; 52 — [Tubingen], 1 decembrie 1922 ; 54 — [Tu- 
bingen], 25 august 1922 ; 69 [Bucureşti], 28 ianuarie 1926 


Biemal, Walter : 347 — Bucuresti, 27 februarie 1964 

Blaga, Lucian : 26 — [Bucuresti], 25 aprilie 1927 ; 27 — [Bucu- 
reşti], 15 iunie 1921 ; 92 — Bucureşti, 7 [mai 1930]; 99 — 
Bucuresti, 11 septembrie 1931 ; 130 — Bucuresti, 29 iunie 
1935 ; 212 — 15 ianuarie 1946; 240 — Poiana Țapului, 
20.VII.1954 

Blazdan, Henri : 68 — Bucureşti, 10 decembrie 1925: 89 — 


[1930] ; 90 — [1930]; 91 — [Bucurestii, 27 aprilie 1930 
Bogdan, Al. I.: 57 — Bucureşti, 10 august 1924 
Breazu, Ion : 191 — Bucureşti, 6 aprilie 1942 ; 193 — Bucureşti, 
27 mai 1942 
* Alcătuită de Nadia Lovinescu. Cifrele culese cu aldine in- 
dică numărul scrisorii. 


671: 


Br»cär, loa; 96 — [Bucureşti], 18 septembrie 1930 

[Brunsckvicg, Leon]: 150 — Bucarest, Septembre 1936 (circulari) 

Budiyteuiii, Victoria: 80 - [Bucuresti],20 martie [1929]; 94 - [Sinaia, 17 
august 1930]; 218 - [Belgrad], 28 iunie 1946 ; 323 - [Paris, 21 
noiembrie 1962] (vezi şi Serbescu Victoria) 

Busuloceanu, Alexandru I.: 1 — [Bucuresti, mai 1916] 

Buteanu, Aurel: 223 - Bucureşti, 20.XII. 1947 


C 


Capidan, Theodor: 153 — Bucuresti, 2 decembrie 1936 

Călinescu, George: 230 -»[Bucureşti], 21 mai 1952; 239 - [.Bucuresti], 
191anle 1954; 243 - [Bucuresti, 19 martie 1955]; 277 - [Bucureşti], 
26 decembrie 1957 

Celarianu, Mihai: 187 — Bucureşti, 17 ianuarie 1940 

[Cbevalier, Jacques]: 150 — Bucureşti, Septembre 1936 (circulară) 

Chinezu, Ion: 121 — Bucureşti, 25 noiembrie 1934; 125 — Bucureşti, 17 
mai 1935; 129 - Bucureşti, 21 iunie 1935; 133 - [Bucureşti], 17 
octombrie 1935; 135 — Bucureşti, 25 octombrie 1935; 138 — [Bu- 
cureşti], 10 decembrie 1935 

Cioculescu, Şerban: 220 — [Belgrad]. 24 august 1946. 

Cisek, Oscar Walter: 65 — Bucureşti, 1925 

Claudian, Alexandru: 84 — Bucureşti, 26 octombrie 1929 

Claudian, Zoe şi Alexandru: 83 — Drägus, 25 iulie (1929] 

Colorian, Alexandru: 143 — Sinaia, 18mai 1936; 175 — Bucureşti, 5 martie 
1939; 245 - [Bucureşti], 25.VI. 1955 


Constantinescu, Emilian I.: 210 — Bucureşti, 7 mai 1945; 298 — Bucureşti, 
19 ianuarie 1960 


Constantinescu, Miron: 208 — [Bucuresti, septembrie 1944] 
Crohmălniceanu, Ovid S.: 299 — Bucureşti, 27.1.1960 
Cuza, Constantin: 268 — Bucureşti, 23 ianuarie 1957 


D 


Dan, Marius: 267 — [Bucureşti], 4 ianuarie 1957; 286 — [Bucureşti, 26 mar- 
tie 1958] 

Densusianu, Ovid; 4 — [Giurgiu], 25 iunie 1916; 8 — [Bucureşti], 24 sep- 
tembrie [1916]; 14 - [Bucureşti], 22 iulie 1918 

Dessoir,Max: 126 — [Bukarest, 1 Juni 1935]; 152 — [Bucarest, le 26 Octobre 
1936] 

Dima, Alexandru: 1% - [Bucureşti], 28 mai 1942; 19% -Bucuresti, 19 
august 194 ; 205 — Poiana Țapului (Zamora), 8 august 1944; 
224 - [Bucureşti, 18 februarie 1948]; 251 - [Bucureşti], 4 mai 1956 


Djuvara, Mircea: 174 — [Bucureşti, 15 februarie 1939] 
Dragomirescu, Mihail: 51 — [Tubingen, noiembrie 1922] 
Drimba, Ovidiu: 229 - Bucureşti, 5 ianuarie 1951 
Dumitriu, Petru: 241 -[Bucuresti], 25.VIL 1954 


672 


E 


Edel, Leon: 327 - Bucarest, Îs 10 Avril 1M3 


V 


Ftoru. Ion S.: 133 — Bucureşti, 31 martie 1037 
FraijEertti, Ion: 180 - Zamora, 27 arbust 1939; 216 — [Belgrad, aprllfe 
1946], 217 - [Belgrad, 3 mai 1946] 


ti 


Galaction. Gala: 44 - [Tubingen, octombrie 1922] 

Gildi, Laszlo: 249 — Bucureşti, 23 noiembrie 1953 

George. Tudor: 252 - [Bucureşti], 1 august 1956; 274 - [Bucureşti], 23 
iunie 1957; 279 - [Bucureşti], 1 ianuarie 1988 

Georgescu-Tistu, Nicolaie: 207 — Zamora, 12 august 194 

Goga, Octavian: 102 — Bucureşti, 30 martie 1932 

Golopenţia, Anton: 137 — [Bucuresti, 15—30 noiembrie 1935 140 - [Bucu- 
reşti, decembrie 1935] 

Grigorescu: 81 - [Bucureşti], 23.1 V. 1929 

Gruza, Petru: 221 — [17 noiembrie 1947] 

Gusti, Dimitrie: 157 — Bucureşti, 5 mai 1937; 225 — [Bucuresti, februarie 
1948]: 248 - Bucureşti, 29 octombrie 1955 


H 


Heglor (Kectorul Universităţii din Tiibingen): 77—{[Bukarest, April 1928] 

Heitmann, Klauss: 302 — Bucureşti, [21 martie 1960]; 340 — Bucureşti, 
7 noiembrie 1963; 345 — Bucureşti, 6 decembrie 1% > 

Hentig, Hartmut von: 294 - [Bucarest, envlron 26 Aout 199] ; 339- 
[Bucureşti,] le 4 Novembre 1963; 343 — Bucureşti, 5 decembrie 1963; 
344 — Bucureşti, le 6 Decembre 193 

Hodoş, Alexandru: 250 — [Bucuresti, 3 aprilie 195] 

Husar, Al.: 247 - [Bucureşti], 9 octombrie 1955; 297 - Bucureşti, 21 de- 
cembrie 1959; 303 - Bucureşti, 8 nocmbrie 1960; 342 - [Bucu- 
reşti], 5 decembrie 1963. 


I 


Iancovici, Gh: 273-Bucureşti, 4 iunie 1957; 275 - [Bucureşti], 1 iulie 
1957 

Iancu, Victor: 110 — [Bucuresti,] 17 mai 1933; 139 — Bucureşti, 24 decem- 
brie 1935; 145 - Sinaia, 27 mai 1936; 169 - [Sinaia, cea 2 august 
1938]; 172 — Bucureşti, 8 octombrie 1938; 176 — Bucureşti, 6 


673 


iunie 1939; 188 — Bucureşti, 8 ianuarie 1941; 189 — Bucureşti, 
3 februarie 1941; 192 — Bucureşti, 7 aprilie 1942; 197 — Bucureşti, 
12 mai 1943; 19% - Poiana Țapului, 30 iulie 1943; 203 — Poiana 
Țapului. 8 iulie 1944; 206 - Poiana Țapului, 11 august 1944; 24 - 
Bucureşti, 24 mai 1955; 278 — [Bucureşti], 26 decembrie 1957 

lanulescu, Tantzi: 149 — [Sinaia, 2 august 1936] 

Ibrăileanu, Garabet: 25 — [Bucureşti], 9 aprilie 1921; 37 — T&bingen, 
4 august 1922; 46 — Tubingen, 3 octombrie 1922; 48 — [Tubingen, 
31 octombrie 1922]; 61 — Bucureşti, 12 noiembrie 1924; 73 — Bucu- 
reşti, 14 mai 1927 

lonescu, Teodor: 271 — [Bucureşti], 2 mai 1957; 288 — [Bucureştii 8 oc- 
tombrie 1958; 325 — [Bucureşti], 14 februarie 1963 


J 


Jacquier, Henri: 211 — [Bucureşti, ianuarie 1946] 
Jost, Francois: 332 — Bucarest, le 23 Juillet 1963 


K 


Kittredge, Tracy B.: 109 — [Bucarest, Avril 1933] 
Kokolakis, Minos: 324 — [Bucarest, le 19 Decembre 1962] 


L 


Ladmiss-Andreescu, N.: 173 — Bucureşti, 10 octombrie 1988 
[Lalande, Andre]: 150 — Bucarest, Septembre 1936 (circulară) 
Lapedatu, Alexandru: 128 — Bucureşti, 19 iunie 1935 
Lăzeanu, Al.: 200 — Bucureşti, 25 ianuarie 1944 
Lovinescu, Eugen: 19 — [Bucuresti, octombrie 1919] 

Lupu, Nicolae: 280 — [Bucureşti], 3 ianuarie 1958 


M 


Macc-dAiski, Ana: 168 — Sinaia, 16 iulie 1938 

Maiorescu, Mircea: 314 — [Bucureşti], 7 februarie 1962 

Maurras, Charles: 59 — Bucarest, le 22 Octobre 1924 

Maxy, M. H.: 326 — Bucureşti, 9 martie 1963 

Moldovanu, Corneliu: 29 — [Bucureşti], 28.IX. 1921 

Mugur, Gh. D.: 85 — [Bucuresti, octombrie 1929] 

Munteanu, Basil: 167 - Sinaia, 12 iulie 1938; 170 — Bucureşti, 17 sep- 
tembrie 1938; 171 - Bucureşti, 25 septembrie 1938 


N 
Narly, Constantin: 134 — [Bucureşti], 24 octombrie 1935 


Nedelcovici, V.; 16 — [Bucarest, Avril 1938] 
Nijloveanu, Ion: 282 — [Bucureşti], 21 ianuarie 1958 


674 


P 


Pandrea, Petre: 284 — [Bucuresti], 8 februarie 1958 

Pauker, Ana: 222 — [Belgrad, 28 noiembrie 1947]; 226 — [Bucuresti, apri- 
lie 1948] 

Pârvan, Vasile: 66 — Bucuresti, 9 septembrie 1925 

Perpessicius: 123 — [Bucuresti, aprilie 1935]; 202 — Poiana Tapului (Za- 
mora), 26 iunie 1944 

Petra-Petrescu, Horia: 100 — Bucureşti, 17noiembrie 1931; 151 — Bucureşti, 
22 octombrie 1936 

Petrescu, Camil: 122 — [Bucuresti, 2 aprilie 1935] 

Petrescu, Cezar, 55 — [Bucureşti], 10.11.1924 

Petrovici, lon: 144 — Sinaia, 26 mai 1936; 148 — Sinaia, 1 august 1936; 
198 - Poiana Țapului, 30 iulie 1943; 201 - Bucureşti, 23 iunie 1944; 
204 — Poiana Țapului, 8 iulie 1944 

Pillat, Ion : 124 — Bucureşti, 11 aprilie 1935 

Pompei, Gian Franco: 328 — Bucarest, le 14 Avril 1963 

Popescu, Gabriel: 95 — [Bucureşti, octombrie 1930] 


R 


Rascu, I.M.: 74- Bucureşti, 17 mai 1927; 76 - [Paris, sfîrşit de august 1927] 

Rebreanu, Liviu; 60 — [Bucuresti, 8 noiembrie 1924]; 86 -- [Bucureşti] 
8 ianuarie 1930] 

Roman, I. N.: 97 — Bucureşti, 24 ianuarie 1931; 98 — [Bucureşti], 16 aprii 
1931 

Romanescu, Marcel: 2 — [Bucuresti, 7 iunie 1916]; 3 — [Giurgiu], 17 iunie 
1916; 5 _ [Giurgiu, 3 iulie 1916]; 6 - [Giurgiu, 5 iulie 1916]; 
7 - [Giurgiu, 26 iulie 1916]; 16 - Bucureşti, 10 octombrie [1918]; 
17 — Bucureşti, 28 octombrie 1918; 18 — Bucureşti, 30 octombrie 
1918; 28 - [Bucureşti], 29 iunie 1921 

Rosetti, Alexandru: 115 — Sinaia, 4 iulie 1934; 117 — Sinaia, 23 iulie 
[1934]; 141 - [Bucureşti, 1935] 

Rosea, D. D.: 78 - Bucuresti, 22 decembrie 1928; 79 - [Bucuresti], 30 
ianuarie 1929 

Ruffini, Märio: 346 — [Bucuresti, 1964] 

Rusu, Liviu: 331 — Bucureşti, 9 iunie 1963; 334 — [Bucureşti], 10 septem- 
brie 1963 


S 


Sadoveanu, Ion Marin: 58 — Bucureşti, 14 august 1924; 260 — Delhi, 2 
noiembrie 1956; 321 — Paris, 1 mai 1962 

Sebastian, Mihail: 127 — [Bucuresti, H iunie 1935] 

Soter, Istvân: 313 — [Bucarest,' le 25 Janvier 1962; 322 — [Bucarest], 
le 22 Juin 1962 

Sperantia, Eugeniu: 112 — Bucureşti, 15 martie 1934 

Stamatiad, Alexandru T.: 20 — [Bucureşti], 12noiembrie 1919; 21 — [Bucu- 
resti], 2 ianuarie 1920; 22 — Dresda, 7 mai 1920; 23 — Viena, 1 au- 
gust 1920; 24 — [Bucuresti], 15 decembrie 1920; 30 — [Bucuresti, 


675 


1J noiembrie 1921]; 31 - Bucureşti, 10 decembrie 1921; 62 — 
Bucureşti. 18.1111923; 64 - [Bucureşti, mai 1923]; 67 - [Bucureşti], 
23 noiembrie 1925; 70 - [Bucureşti, martie 1926]; 72 - [Bucureştii 
26.1.1927; 1% - [Bucureşti], 27 aprilie 1943; 242 - [Bucurejt!}, 
3 noiembrie 1934 

Steaua (redacţia revistei): 276 - Bucureşti, 1 sept. 1937 

Stoika, Cesar T.: 56 - Tighina, 20 iunie 1924 


$ 


Saban-Fägetel, Constantin: 131 - [Bucureşti], 30 iunie 1933; 186 - [Bu*w- 
reşti], 1 decembrie 1939; 19 — TBucureşti], 13 decembrie 1941 

Şeptilici, Mircea: 253 - [Bucureşti], 21 septembrie 1956 

Șerbănescu, Constantin: 87 — [Bucureşti], 28 martie 1930; 88 - [Bucureşti], 
6 aprilie 1930; 1% - Bucureşti, 10 noiembrie 1933 

Şerbescu, Victoria (Viky), vezi Victoria Budişteanu 

Şerbescu, Victoria şi Sebastian: 290 - [Paris], 8 noiem. [1938]; 301 - Tacr- 
mina, 26.11.1960; 312 - Leningrad, 13 oct. 191 

Sora, Minai: 219 - [Belgrad], 9 august 1946 

Şvacichln, Vladimir Alexeevici: 310 — [Bucureşti., iunie-iulle 1961] 


T 


Theodorescu, Cicerone: 156 - [Bucuresti], 4 aprilie 1987 
T6r6k, Sândor: 227 - Bucarest, le 17 Mai 1048 
Tribuna medicala: 132 - [Bucureşti, 1933] 

Tutoveanu, George: 209 — Bucureşti, 7 februarie 1943 


T 


Toni, D. V.. 146 - [Bucureşti, iunie 1936] 


V 


Universitatea din Viena: 154 — Bucarest, Ic 12 Janvier 1937 
Urechia, Ruxandra: 111 — [Bucureşti, decembrie 1933] 


V 


Vasilichi, Gheorghe: 228 - [Bucuresti, iulie, 1948] 

Vianu, Alexandru: 147 - [Sinaia. 24 iulie 1936] 

Vianu, Elena: 93 - [Bucureşti, 20 iunie 1930]; 104 - [Turnu-Mägurele, 
B6 (2?) septembrie 1932]; 105 - Turnu-Măgurele, 30 septembrie 
[1932]; 106 - [Turnu-Măgurele], 1 octombrie [1932]; 107 - [Turnn- 
Majurele], 2 octombrie [1932]; 113 - [Deva], 29 [iunie 1934]; 114 — 
[Deva, 30 Iunie 1934]; 118 - [Bälti, 24 septembrie 1934]; 11» — 


«76 


[Bâlti, 23 septembrie 1934]; 120 - [Bălţi,28septembrie 1934]; 158 - 
Tg. Mureş, 27 [iunie 1937]; 159 - [Tirgu-Mures], 29 iunie 1937; 
166 - Aiud, 1 iulie 1938; 177 - Timişoara, 28 iunie 1939; 178 — 
[Arad], 28 iunie [1939]; 179 - [Arad. 29 iunie 1939]; 181 - Bis- 
trita, 11 septembrie 1939; 182 — Bistrița, 12 septembrie 1939; 
183 - Bistrița, 16 septembrie 1939; 184 - Bistriţa, 19 septembrie 
1939; 213 - Belgrad [cea 28 martie 1946]; 214 - Belgrad 30.111. 
[1946]; 215 - Belgrad, 9 aprilie [1946]; 231 - [Bucuresti, probabil 
început de iulie 1952]; 232 - [Poiana Țapului, 23 iulie 1952]; 233 — 
[Zamora, cea 27 iulie 1952] ; 234 - P[oiana] Țapului, 2 august 1 932; 
235 - [Poiana Țapului (Zamora)], 7.VII. 1953 ; 236 - [PoianaTapului 
(Zamora)], 25 iulie 1933; 237 - [Bucureşti, 28 august 1953], 238 — 
[Bucuresti, 1 septembrie 1953]; 246 — [PoianaTapului, iulie 1953]; 
254 - [Belgrad], 28 octombrie [1956]; 255 - [Veneţia], 29 octombrie 
[1956]; 256 - [Roma], 30 octombrie 1956; 257 - [Roma], 31 octom- 
brie 1956; 258 - [Khartum], 31 octombrie [1956]; 259 — [Karachi], 
1 noiembrie 1956; 261 - [Delhi], 5 noiembrie 1956; 262 — Delhl, 
8.X1.1956; 263 - [New Delhi], 14 noiembrie 1956; 264 - [Delhi, 
16 noiembrie 1956]; 265 -e Delhi, 21.XI. 1956; 266 - [New Delhi, 
cea 23 noiembrie 1956]; 270 - Bucureşti, 23 apriiie [1957], 272 
[Bucureşti], 2 mai 1957; 289 - [Paris], 5 noiem. 1958; 291 - [Paris], 
8 noiembrie [1958]; 292 - [Paris, 18 noiem. 1958]; 293 - [Paris, 
23 noiembrie 1958]; 295 - (Bucureşti, 9 septembrie 1959]; 300 
[Palermo], 22.11.1960; 304 - Paris, 19 noiem. 1960; 306 - Paris, 
26 mai 1961; 307 - [Paris], 31 mai H961]; 308 - [Paris], 3 [iunia 
1961]; 309 - [Paris], 11 iunie 1961; 311 - Leningrad, 9 oct. 1961; 
315 - [Florența], 1.3.1. 1962; 316 - [Tivoli, 10.111.1962]; 317- 
[Budapesta], 11.1V.1962; 318 - [Viena, 14.1V.1962];, 319 - Paris, 
17.1V. 1962; 320 - [Paris], 22.1V.[1962]; 329 - [Paris, 26.1V. 1963]; 
330 - Paris, 1 mai [19631; 335 - [Parisl, 2S sept. [1963]; 336 
[Paris], 8 oct. [1963]; 337 - [Paris', 18 oct. [1963'; 338 - [Paris,] 
23 oct. [1963]; 341 - Paris, 19 nov. [1963] 
Vira, Raghu (fiul): 333 - Bucarest, le 2 Septembre 1963 
Voiculescu, Vasile: 15 — [Bucuresti,] 5 sept. 1918; 75 — Paris, 29 iulie 
1927] 


Voina, Aurel: 101 — Bucureşti, 24 ianuarie 1932 


W 
Wais, Kurt: 296 - [Bucarest, Novembre 1959] 
Weil, Erich: 108 - [Bukarest, Dezember 1932] 


Z 


Zamfirescu, Ion: 281 — Bucureşti. 10 ianuarie 1958 
Zeletin, C. D.: 305 - Bucureşti, 14 ianuarie 1961 


INDICE DE 


A 


Adam, Antoine: 336, 517, 612 

Aderca, Fclix: 424, 567 

Adickes, Erich: 409, 486 

Agârbiceanu, Ion: 535 

Agrippa von Nettesheim, (Hein- 
rich Cornelius): 209 

Alean, Felix: 273 

Alcibiade: 9 

Alecsandri, Vasile: 292, 398, 644 

Alessandrescu, Alfred: 473 

Alexandrescu, Grigore: 299, 592 

Alexandrescu, Sorin: 459, 460, 655 

Alexandrescu Vianu, Măria: 260 — 
263, 268, 269, 274, 276, 278, 
289-292, 294, 301, 317, 322, 
330, 336, 342, 381, 385, 578, 
585, 621, 630, 632, 643 

Alexandrescu, Vlad: 480 

Algazi (de la revista Spicul): 36 

Alimänescu (doctor): 522 

Amberger, Cristoph: 627 

Amza (profesor secundar): 120 

Andersen Nexo, Martin: 583 

Andreev, Leonid Nikolaevici: 572 

Andrei, Petre: 424 

Anghel, Dimitrie: 331 

Antonescu, Emanuel: 553, 645 

Antonescu, George G.: 525 

Apollinaire, Guillaume (Guillaume 


de Kostrowitzky):_ 620 
Aragon, Louis: 612 
Argetoianu, Constantin: 508 


* Alcätuit de Nadia Lovinescu. 


NUME* 


Arghezi, Tudor (lon Theodorescu): 
217, 295, 398, 399, 404, 508, 
590, 601, 666 

Arion, Vasile: 522 

Aristotel: 549 

Arreat, Lucien: 432 

Assafiev, B,: 359 

Atanasiu, I: 475 

Aubry, Octave: 25 

Auerbach, Erich: 615, 616, 665 

Averescu, Alexandru: 522 

Aznavorian, Hurmuz: 74 


Bacalbasa, Anton (Toni): 526 

Bach, Johann Sebastian: 183, 613 

Baciu, St.: 424 

Baconsky, A. E., 320, 328-329, 
331-332, 601, 606, 607, 610, 
620 

Bacovia, George (G. Vaslliu): 331, 
594 


Bagdasar, Nicolae: 61— 64, 120, 
139-140, 141, 155-156, 190, 
212, 485, 486, 509, 525, 533, 
545, 555 

Bainville, Jacques: 496 

Baltazar, Camil: 418-424 

Balzac, Honore de: 410, 432, 517, 
658 


679 


Banii, Constantin: 419 

Bann, Gh.: 322, 324 

Barbilian, Constantin: 65-66, 93, 
236, 489, 366 

Barbilian, Dan (lon Barbu): 21, 
26. 30, 47, 35, 56-59, 66, 
69, 70, 71, 76, 82, 84. 87, 
89-91. 94, 95, 96, 155. 164, 
173, 194, 210 - 211, 211- 
212, 212-213. 235-236, 407, 
408, 472, 480, 484, 489, 491, 
+493, 333, 335, 53S. 547, 548, 
555, 566, 653, 658 

Barbilian, Gerda: 484 

Barbu, Ion vezi Barbilian, Dan 

Bar6ti (rectorul Universităţii din 
Budapesta): 305 

Barres, Maurice: 496 

Basch, Victor: 556 

Bascovici, Şerban: 472 

Hasdevant (profesor din Paris): 
386 

Baudelaire, Charles: 111, 206, 503, 
359, 560, 619, 658, 659 

Bayer, Simon: 19-20, 21-22. 
22-24, 25-28, 28-30, 33. 
54, 55-56, 58, 59-61, 66- 
68, 69, 70, 72-76, 77-78, 
81-82, 83-84, 84- 85. 87- 
90, 330, 469, 472, 484, 490. 
491-493, 608, 609 

Bädäräu, Dan: 251 

Bädina, Ovidiu: 584 

Bădulescu, Mihai: 27 

Bălănescu, Nicolae: 127, 311 

Bălceseu, Nicolae: 134 

Băncilă, Ileana: 499 

Băncilă, Vasile: 101-103, 498, 
325, 535 

Bănescu, Nicolae: 335 

Bănulescu, Şt.: 620 

Bârsan, Th.: 522 

Beaca, Constantin: 266 — 268, 577 

Beldieeanu, Nicolae N.: 474, 473 

Beligrădeanu, Charles: 71—72, 
86-87, 90-91, 106-108, 
110, 484, 491, 493, 308 

Beligrädeanu, Cornelia (n. Vianu): 
71-72,86-87,90-91, 106- 
108, 109-110, 142, 143, 145. 
196, 489, 491, 502, 508 


Beligrädeanu, Gabrlela (C. Stän- 
eescu): 288, 383 


Benda, Julien: 316 

Bergson, Henri: 414, 431 

Beritidei, Ion: 322 

Beri, Emanuel: 130, 131, 316 

Besterman, Theodore: 374, 380, 
629 

Bianu, Ion: 308 

Biberi. Ion: 410-417, 424, 425- 
433, 578. 645. 646 

Biber.cu, Martha: 308 

Biemel, Walter: 392, 463, 643, «44 

Hinet, Alfred: 519 

Bismarck, Otto von: 9, 613, 646 

Blaga, Lucian: 48, 48 -50, 129- 
130, 136, 172- 173,222, 223, 
225, 258-259, 295-296, 39», 
481, 482, 495, 498, 300, 3 13- 
316, 320, 521, 535, 389, 590, 
620, 631 

Blazian, Henri: 106, 128, 129, 266, 
„501, 512 

Block (profesor la Marburg): 359 

Bogdan, Al. I.: 93-94, 493 

Bogdan, Lucian Octavian: 584 

Bogdan-Duică, Gheorghe: 189, 
303, 396, 508, 545 

Bogza, Geo: 424, 552, 628 

Boileau-Despreaux, Nicolas: 631 

Bolintineanu, Dimitrie: 292 

Bona, Giullo Vincenzo: 391 

Ilonciu, H.: 552 

Boncour, Joseph Paul: 580 

Bordeianu, M.: 480, 486, 503 

Botez, Cornelia: 460 

Botez, Demostene: 37, 473 

Botez, Gr.: 480, 486, 503 

Botez, Viorica: 480 

Botticelli, Sandro (Sandro di Ma- 
riane Filipepi): 210 

Branişte Andrei: 105, 463 

Bratu, Savin: 631 

Brauner, Victor: 628 

Braunfels, Wolfgang: 644 


Bräescu, Gheorghe: 508 
Brätescu, G.: 527 
Br.ttescn-Voineşti, I. A 1.:37,508, 
568 
Brătianu, Dimitrie: 186 
Brâncoveanu, Constantin: 642 
Brâncuşi, Constantin: 376 
Breazu Ion : 240, 241 - 242, 
533, 568, 569 


IM-hier, Emile: 507 
Brucăr, Ion: 132-133, 472, 518. 


525 
„Brueghel, Bruestol satt Hrenghel. 
Pieter: 309 


Jlrukenthal, Sainuel: 321, 370 

Bruiischvicg, 1 A m: 197—199,549. 
550 

Uue.uta, Emanoil; 190, 472, 498. 
601 

Budisteanu, Petre: 91, 215, 494. 
507, 50S, 357 

'Budişteanu, Victoria vezi Serbescu, 
Victoria 

Burghele, Teodor: 3S6 

Busuioceanu, Alexandru, 1:5- 10, 
17, 29, 36, 177, -222. 408, 
463-465, 476 

Buteanu, Aurel: 278 279, 581. 
383 


C 


Cachin, Marcel: 580 

Caillois, Roger: 617 

Cain, Julien: 374, 629 

Caion, v;i Ionescu Caion, Con- 
stantin 

Cainoens (Camoes), Luis \'az df 
603 

Candrea, Ion Aurel: 645 

Cantacuzene, Charles Adolphe: 49S 

Cantacuzino, George M . : 238, 239. 
508, 567 

Cantacuzino, Ion: 526 

Capidan, Theodor: 202, 351 

Carabin, George: 669 

Caragials, Ion I.uca: 403, 461 

Carus, Paul: 138 

Castiii (profsor din Leningrad): 
358 

Catargi, Henri 77.: 568 

Cato cel Bltrin (Marcu.s Porc. sus 
Cato): 9, 63 

Cavallini, Pietro: 464 

OHnescu, George: 185-189, 286 
—287, 294—295, 298—299, 
325, 435, 545, 584, 587, 388, 
591, 592, 603, 604, 606, 607, 
647, 654 


Călinescu, Matei: 459, 460 
Ceaikovski, Piotr Ilici: 359 


Cehov, Anton Pavlovici. 424 

Celarianu, Mihai]: 237, 424, 438, 
567 

Celine, Louis Ferdinand (I-ouisFer- 
dinand Destonches): 620 

Cenuşă, Mircea: 463 

Cerna, Panait: 16 

Cervantes, Saa/edra, Migviel de: 
465, 658 

Charcot, Jean Martin: 428, 646 

Chevalier, Jacques: 197-199, 549, 
350 

Chinezu, Ion: 161—162, 166, 171 — 
172, 176, 177-178. 180- 181, 
535, 538, 540 , 542, 544 

Chirea, George: 520 

Chopin, Frede.ric: 428 

Cimabue (Cetini di Pepo): 464 

Cioculesru, Şerban: 273 — 274, 509, 
536, 580 

Cioniac, Emanoil: 308 

Ciopraga, Constantin: 463, 395 

Cioran, Emil M.: 463, 335 

Cioränescu, Alexandru: 463, 645 

Cisek, Oscar Walter; 104, 378 

Cirlova, Ion: 112, 505 

Claudian, Alexandru: 64. 121— 
122, 122-124, 160, 177, 408, 
495, 509, 510 

Claudian, Zoe : 121 — 122 , 124, 
510 

Cohen, Hermanu: 88 

Colorian, Alexandru: 191, 224, 
300-301, 546, 563, 392 

Comarnescu, Petru: 313, 323 

Comte, Auguste: 496 

Condeescu, N. N.: 30S 

Constantinescu, Emilian- 256— 
257, 347, 576, 618 

Constantinescu, Mac: 568 

Constantinescu, Miron: 254 

Constantinescu, pompiliu: 513 

Conta, Vasile: 511 

Costescu, Marica: 567 

Crainic, Nichifor: 36, 37, 47, 111, 
123, 222, 466, 473, 480, 4.99, 
508, 513, 514 

Creangä, Ion: 516, 576 

Croce, Benedetto: 412, 312 


Crohmălniceanu, Ovid S.: 348, 388, 
619, 655 


Curticeanu, Mircea: 369 
Curtius, Ernst Robert: 613, 665 


«81 


Cuza, A. C: 522 
Cuza, Constantin: 319, 600 
Czerny, Z:. 617 


D 


Daicoviciu, Constantin: 630, 633 

Daix, Pierre: 336, 612 

Damianovici, Constantin: 30, 31, 
471 

Dan, Marius: 318-319, 330-331, 
600, 609 

Dan, Sergiu: 401-404 

Danner, M-me (gazda din Tubin- 
gen): 72, 490, 491 

Dante Alighieri: 396, 658 

Daudet, Leon: 496 

Davidescu, Nicolae: 495 

Däscälescu, Romeo: 571 

Delavrancea, Barbu (Barbu Şte- 
fănescu): 37 

Demetriade, Mircea: 331 

Demetrius, Lucia: 424 

Densusianu, Ovid: 11—12, 18, 
30-31, 113, 401, 408, 418, 
419, 470, 471, 475, 546, 563 

Descartes, Rene: 197, 198, 431, 
455, 557 

Des Ombiaux , Maurice: 559 

Dessoir,Max: 146, 167-169, 200- 
202, 527, 528, 538, 539 

Diderot, Denis: 517, 620 

Dilthey, Wilhelm: 538 

Dima, Alexandru: 172, 242, 243, 
252-253, 279-280, 306- 
307, 535, 570, 574, 582, 591, 
595, 655 

Dinescu, Scarlat: 522 

Djuvara, Mircea: 223, 525, 562, 
563 

Doicescu, Octav: 567 

Doinaş, Ştefan Augustin: 571 

Dominic, Alexandru: 76, 467 

Dostoievski, Fiodor Mihailovici: 
422, 658 

Dragnea, Radu: 188 

Dragomirescu, Mihail: 85 — 86,422, 
493, 576 

Dragu, loan: 36 

Drexler, Hans: 636-639 

Dreyfus, Alfred: 496 

Drimba, Ovidiu: 286, 571 


682 


Drouhet, Charles, 398, 557, 644 
Droysen, Johann Gustav: 631 
Duhamel, Georges: 595 
Dumitrescu (magistrat): 226 —228 
Dumitrescu, Ion: 365 
Dumitrescu, Mariana: 365 
Dumitrescu, Victor: 381, 382 
Dumitrescu-Busulenga, Zoe: 499, 
655 
Dumitrescu-Mante, D.: 118, 119, 
508 
Dumitriu, Anton: 424, 645 
Dumitriu, Petru: 296, 509, 591 
Dupront, Alphonse: 336, 612, 617 
Diirer, Albrecht: 83, 84 
Dvorak, Max: 464 


E 


Edel, Leon: 371-372, 628 

Eftimie, Agepsina (Macri): 322 

Eftimiu, Victor: 322, 553 

Einstein, Albert: 583 

Eliade, Mircea: 601 

Eliot, Thomas Stearns: 613 

Eminescu, Mihai: 119, 126, 130, 
133, 134, 178, 185-189, 305, 
307, 331, 361, 391, 395-398, 
403, 432, 508, 510, 515. 543, 
545, 594, 607, 620, 642, 653, 
658, 667, 668 

Enescu, Radu: 603 

Ercole, Pasquale d': 543 

Eschil: 631 

Esenin, Serghei Aleksandrovici: 
358, 623 

Etiemble, Rene: 665 

Evolceanu, Titu: 568 


Faguet, Emile: 432, 466 
Färcäsanu: 265 

Feraru, Margareta: 463 
Ferdinand I de Hohenzollern: 114 
Fichte, Johann Gottlieb: 414, 486 
Filimon, Nicolae: 298 

Filipescu, Nicolae: 134 

Firan, Florea: 541 

Flammarion, Camille: 432 


Flaubert, Gustave: 50, 59, 80, 
206, 411, 420, 492, 593, 620, 
645, 646, 658, 659 

Florian, Mircea: 525 

Floru, Alexandrina: 205, 552 

Floru, Ion S.: 205, 552 

Fotino, George: 408, 578 

France, Anatole (Anatole Francois 
Thibaut): 496 

J?reud, Sigmund: 67 

Freyer, Hans: 543 

Friedrich, Hugo: 391, 641 

Froda, Scarlat: 37 

Frollo, Hildebrand: 433, 469 

Frunzetti, d-na: 269, 270 

Frunzetti, Ion: 228-229, 268- 
269, 269-270, 271, 565, 577, 
579 

Fundoianu (Fondane), Benjamin: 
594 

Furtună, Horia: 467, 578 


G 


Cafita, Mihai: 271 

Galaction, Gala (Grigore Piscu- 
lescu): 34, 36, 53, 76-77, 
331, 491, 553 

Gâldi, Laszlo: 305, 594 

Galizowski (medic din Paris): 502 

Ganä, George: 460, 461, 652, 
655, 669 

Gävänescul, Ion: 642 

Gârleanu, Emil: 572 

“Geiger, Moritz: 243 

George, Tudor: 307-308, 323- 
324, 326-327, 463, 595, 602 

Georgescu, Alexandru: 265, 577 

Georgescu, Amilcar: 119, 226 

Georgescu, Felicia: 270 

*Georgescu-Tistu, Nicolaie: 254, 
574 

Georgiade, Constantin: 425, 525 

Gherea, Ioan: 519 

Gherman, Mihai: 463 

Ghica-Budesti, L: 568 

*Ghyka, Matila: 567 

Gide, Andre: 309, 613, 658 

Gierke, Otto von: 81 

Gilkin, Iwan: 220, 221, 558, 559, 
560, 561 


Giorgione (Giorgio Barbarelli da 
Castelfranco): 370 

Giraudoux, Jean: 557 

Giurcă, Ion: 577 

Glier, Reinhold Moritevici: 359 

Goethe, Johann Wolfgang von- 
15, 295, 304, 339, 341, 397, 
408, 410, 413, 415, 589, 590, 
594, 624, 657-659, 666, 668 

Goga, Eugen: 595 

Goga, Octavian: 138—139, 475, 
522, 523, 524, 594, 595 

Gogol, Nikolai Vasilievici- 264 
589 

Golopentia, Anton: 146—149, 178, 
179-180, 183-184, 529, 530, 
531, 543 

Golubova (de la Universitatea din 
Leningrad): 358 

Gonciarov, Ivan Aleksandrovici: 
424 

Gorki, Maxim (Aleksei Maksimo- 

vici Peskov): 415, 668 

Gouhier, Henri: 550 

Grant, Petru: 568 

Graur, Alexandru: 235 

Greco sau El Greco (Domenico 
Theotocopuli): 464 

Gregor-Chiritä, Gertrud: 463 

Griboedov, Aleksandr Sergheevici: 
424 

Grigorescu (profesor secundar): 119 
-120, 508 

Groos, Karl: 65, 68, 79, 82, 86, 
115, 116, 420, 486, 487, 489, 
645, 646 

Groza, Petru: 275-277, 580 

Gsell, Rene: 617 

Guehenno, Jean (Marcel): 516 

Gulian, Constantin I.; 632— 634 

Gusti, Dimitrie: 47, 54, 121, 147, 
148, 179, 207-208, 280, 284, 
285, 304, 424, 508, 509, 525. 
543, 546, 553, 584, 605 

Gutu, profesor: 347 

Gyr, Radu: 535 


H 


Haas, Wiily; 409, 487 
Haering, Theodor: 183, 486, 544 
Haldane, J. B. S.: 583 


683 


Hamann, Richard: 243 
Han, Oscar: 123, 134, 135. 350, 
519 
Hanes, Gheorghina: 463 
Hartmann. Nicolai: 455, 613 
Hatieganu, luliu: 535 
Haufe, H.: 179, 543 
Hegel, Georg Wilhelm Frledrich: 
117, 138, 179, 186, 339, 341, 
409, 413, 507, 543 
Hegler (rectorul Universitätii din 
' Tubingen): 115-116, 409. 
505, 645 
Heidegger, Martin: 180, 643 
Heitmann, Klaus: 349-350, 384- 
385, 390-391, 463, 620, 639, 
641,642 
Honti?, Hartmut von: 338—342, 
344, 345,382-384, 387-388, 
389-390, 463, 612-616, 635 
-641 
Herbart, Johann Friedrich: 180 
Herder, Johann Gottfried: 658 
Herovanu, Eugen: 553 
Herseni, Traian: 535 
Herz, A. de: 34 
Hillard, Victor: 522 
Hocke, Gustav Rene: 641, 665 
Hodos, Alexandru (Ion Gorun): 
306, 522. 594, 595 
Holban, M. G.: 519 
Holban, Măria: 578 
Holderlin, Friedrich: 339, 341,409, 
636, 638 
Homer: 50, 544, 658 
Huber, Max: 583 
Hubert, Rene: 550 
Hugo, Victor Mărie: 658, 659 
Husar, AL: 302-303, 346, 350, 
386-387, 593, 618, 640 
Husserl, Edmund: 392, 613, 643 


Iacobescu, Al.: 466 

Iacobcscu, 1).: 472 

Iancovici, Gheorghe: 323, 324, 603, 
603 

Iancu, Florica: 300, 592 

Iancu, Marcel: 628 

Iancu, Victor: 149-150, 181- 
182, 193, 219, 221,224-225. 


684 


237-238, 238-239, 240 
-241, 242, 243, 244-245, 
246-247, 250-251, 253, 
299-300, 326, 529, 530,544, 
561, 563, 564, 567-569,572- 
574. 592, 604 


lanosi. Ion: 655 

Ianovici, d-na: 293 

Ianulescu, Alexandru: 108, 131, 
501, 517 

lanulescu, Constanţa (Tanti, n. 
Vianu): 106-108, 119, 131. 
196-197, 271, 2S8, 313, 315. 
501, 502, 508, 548, 647 

Ibrăileanu, Garabet: 47 — 48, 64 — 
65,78-81, 83,99-101, 111 — 
112, 189, 279, 473, 479, 480, 
486-489, 491, 492, 497, 503, 
504, 582 

Ib.-ovac, Miodrag: 309, 596 

Ibsen, Henrik: 479, 572, 658, 659 

Ihering, Rudolf von: 81 

lonascu, Traian: 118, 507, 643 

lonescu, Eugen: 265, 268, 272, 
3.34, 336, 577, 620 

lonescu, Gelu: 459, 460, 461, 652, 
653-668 

lonescu, Nae: 508 

lonescu, Rodica: 336 

lonescu, Teodor: 321—322, 332, 
369-370. 463, 601, 610, 627 

Ionescu-Bäläcesti, St: 466 

lonescu-Bu/or , C; 315, 337 

Ionescu-Caion, Constantin: 34 

Iordan, Ion: 589, 590 

Iordan, lorgu: 257, 334, 338, 617. 
645 


Iorga, Nicolae: 37, 475 

Irimescu, Elena (n. Gutulescu): 
153,23 1,277,288, 343, 516, 523 

Irimescu, Stefan: 142, 231, 233, 
277, 288, 293, 294, 516, 525- 
527 

Irimia, Cornel : 392 

Irmscher, Johannes: 463, 613 

Isac, Dumitru: 563 

Isac, Emil: 424, 594 

Isanos, Magda: 424 

Iser, Iosif: 627 


Ivascu, George: 334, 338. 379, 
424 


J 


Jacquier, Henri: 257-258, 335, 
576 

James, William: 24, 432 

Jankelevitch, Vladimir: 423 

Jaspers, Karl: 613, 615, 616, 643 

Jebeleann, Eugen: 590 

Jernsalem, Johann Friedrich Wil- 
helm: 479 

Jortl, Friedrich: SI 

Joja, Athanase: 336, 337, 611, 
612 

jost, Frantois: 377-378, 631, 
632 


K 


Kainz, Friedrich: 351. 

Kandinsky, Wassily: 376 

Kant, Immanuel: 67, 68, 392, 
409, 431, 453, 485, 532, 542, 
643, 647 

Kayser, Wolfgang: 620 

Kierkegaard, Sorcn: 309 

Kipling, Ruelyrad: 427 

Kiritescu, Alexandru: 508 

Kiseleff, Pavel Dmitrievici: 141 

Kittredge, Tracy B. 146-149. 
530, 531 

Klages, Ludwig: 138 

Kogălniceanu, Mihail.- 424 

Kogălniceanu, Vasile: 431 

Kokolakis, Minos: 368-369, 627 

JKiauss, W'erner: 617 

Kricke, Norbert: 644 

Krtiger, Felix: 543 

Kunisch, Richard: 187, 508 


Lodtniss-Andreesct],N.:222-223, 
562 

:ta Fayette, Mărie Madeleine 
Pioche Je la Vergne, de: 317 

“ia Kontainc, Jean de: 517 

Lalande, Andre: 197-199, 54», 
350 


Lamartine, Alphonse de: 39 

Lambucă, Măria: 600 

Laptdatu, Alexandru: 171 

La Rochefoucauld, Francois ile 
Marcillac, de: 455 

Lassnn, Arlolf: 543 

Lavater, Johann Caspar: 138, 411 

Lawrence, Pavid Herbert: 309 

Lăzârescu, I.: 480 

Lăzeanu, Al.: 247-248, 572 

Le Bon, Gustave: 24, 432 

Le Dantec, Felix: 432 

Lcroaître, Jules: 496 

I.emnaru, Oscar; 405 —407 

l.tuin, Vladimir Ilici: 634 

Leon, Xavier: 549 

Lesage, Alain Rene: 620 

Lessing, Gotthold Ephraiin: 8S, 
658 

Liebert, Arthur: 550 

Lipatti, Valentin: 344, 365, 374, 
386, 617 

Lolliot, Henry: 211 

Lombard, AH: 463, 617 

Lovinescu, Eugen: 38—41,244— 
246, 395, 418, 420, 421, 476, 
477, 542, 553, 571 

Lovinescu, Nadia: 359, 461, 623 

Lucnian, Stefan: 537 

Lucian din Samosata: 627 


Lugosanu, Ion: 578 

Lupas, Ion: 186, 322 
Lupascu, F.: 601 

Lupu, Nicolae I.: 327, 604, 603 


M 


Macedonski, Alexandru: 12, 17, 
27, 29, 31, 37, 215. 218-221, 
234, 237, 297. 299, 331, 332, 
418,419,467-472, 346, 557- 
360, 567, 594, 607, 610, 633 

Macedonski, Ana (u. Rallet-Slă- 
tineanu): 27, 218, 470 

Macrra, Dimitrie: 293 

Madâch, Imre: 361 

Madgearu, Virgil; 508, 353 

Maiakovski, Vladimir Vladimiro- 
vici: 358, 352 

Maiorescu, Mircea: 362-363 , 624 


685 


Maiorescu, Titu: 179, 180, 184, 
498, 519, 543, 571, 576, 629- 
634 

Malinski, Vasile T. 334, 336, 610 
Mallarme, Stephane: 412, 658 
Malmberg, Bertil: 617 

Maniu, Adrian: 37, 467 

Maniu, Horia: 74 

Mann, Thomas: 290, 600, 658, 
659, 668 

Manoilescu, Mihail: 508 
Manolescu, I.: 553 

Marcu-Bals Petre: 608 

Marin, Louis: 580 

Marinescu, Gheorghe: 508 
Marinescu, I. M.': 100, 111 
Marivaux, Pierre Carlet de Cham- 
blain: 620 

Marosin, Mircea: 669 

Martin, Mircea: 655 

Martinescu, Pericle: 601 
Massoff, Ioan: 265 

Mateescu, Stelian: 513 
Maupassant, Guy de: 658 
Maurras, Charles: 96-98, 496 
Mavrodi, Alexandru: 52, 483 
Maximilian, Velimir: 542 

Maxy, Max Hermann: 370— 371, 
627, 628 

Medrea, Cornel: 350 

Mehedinti, Simion: 553 
Mendelssohn, Moses: 88 
Merzbach: 138 

Michelangelo Buonarroti: 619 
Michelet, Karl Ludwig: 543 
Miclea, Miron: 563 

Miclescu, P. E.: 567 

Micu, Dumitru: 562 

Micu (Clain), Samuil: 594 
Mihäilescu, Cornel; 628 

Minici (familie din Belgrad): 309 
Minulescu, Ion: 331, 419, 498, 
501, 546 

Mironescu, Alexandru V. (Codin): 
108, 495, 522 

Mironescu, Radu: 194 
Moldovanu, Corneliu: 52— 53,475, 
483 

Moldovanu, Julieta: 483 
Moliere (Jean Baptiste Poquelin): 


125, 126 
Montaigne, Michel Eyquem de: 
658 


686 


Monteverdi, Angelo: 617 
Morariu, Leca: 189, 545 
Mosoiu, Alfred: 37, 467 

Mouquin (profesor din Paris): 352» 
353 


Mugur, Gh. D.: 102, 114, 124- 
125, 505 

Mugur, Vlad: 669 

Munteanu, Basil: 216-217, 219 — 
220, 220-221, 473, 535, 552, 
557-561, 578 

Mureşan, Camil: 6)8 
Murgulescu, Ilie: 633 

Murnu, George; 174, 541, 631, 
644 

Mutius, von (ambasador al Ger- 
maniei la Bucureşti): 505, 506 


N 


Nanu, Dimitrie: 498 

Narly, Constantin: 176-177, 542 
Nedelcovici, V. 213-214, 556 
Negoitescu, Ion: 571 

Nenitescu, Stefan I.: 15, 16, 20, 
36, 37, 52, 408, 468 
Neumann-Grigg, E. R.: 525, 527 
Neumann-Grigg, Märia Monica 
(n. Irimescu): 525 

Nicoarä, A.: 465 

Nicolai, Johann Christoph Frie- 
drich: 88 

Nicolau, Stefan S-: 355, 621 
Niculescu, Remus: 463 

Nicutä, Constantin: 365, 625 
Nietzsche, Friedrich: 68, 89, 152, 
511 


Nijloveanu, Ion: 328, 463, 605 
Noica, Constantin: 178, 463 
Nordau, Max: 391, 432 


O 


Oanä, Ion: 571 
Odobescu, Alexandru: 302, 439, 
593, 647 


Oesterreich, Traugott Konstantin: 
486, 487 


Mozart, Wolfgang Amadeus: 72. 


Olănescu, Vasile: 19—21, 23, 27, 
33, 35 

Omar Khayyam: 561 

Oprescu, George: 299, 552, 613, 
615, 616 

Oprescu, Horia: 588 

Orestano, Francesco: 556 

Oreste (Georgescu Oreste): 467 

Ornea, Z.: 497, 543 

Ortiz, Ramiro: 508 

Osiceanu, Ileana: 463 

Ostrovski, Nikolai Alekseevici: 589 

Ovidiu (Publius Ovidius Naso): 


134 


P 


Palladio, Andrea: 567 

Panaitescu, Dumitru: 463 

Panaitescu, Scarlat: 92 

Pană, Saşa: 601, 628 

Pandrea, Andrei: 329, 608 

Pandrea, Nadia: 289, 585 

Pandrea, Petre: 329, 585, 608 

Papadat-Bengescu, Hortensia: 542 

Papadima, Ovidiu: 535 

Papilian, Victor: 535 

Papu, Edgar: 150, 202-204, 551, 
655 

Paracelsus (Theophrastus Bombas- 
tus von Hohenheim): 209 

Paraschivescu, Vintilă V.: 30, 466, 


471 
Parhon, Constantin I.: 553 
Pas, Ion: 423 


Pascal, Blaise: 413, 549 

Pauker, Ana: 277, 278, 280-281 

Paulhan, Frederic: 24 

Pavelescu, Cincinat: 508 

Pavelescu, Ionel: 17 

Pătrăşcanu, D. D.: 47, 91, 495 

Pătrăşcanu, I.ucretiu: 268 

Pârvan, Vasile: 53, 105, 225, 498- 
500, 564, 607 

Peltz, I.: 472 

Pepina (de la Universitatea din 
Leningrad); 358 

Peretz, Ion: 474 

Perpessicius (Dimitrie S. Panai- 
tescu): 42, 162-164, 249— 
250, 305, 424, 473, 495, 498, 
536, 537, 572, 573, 575, 578, 
.588. 606, 619 


Petain, Henri Philippe: 496 

Peticä, Stefan: 331 

Petra-Petrescu, Horia: 137, 199 — 
200, 550 

Petrarca, Francesco: 349 

Petrescu, Camil: 94, 162, 250, 408, 


418, 473, 495 
Petrescu, Cezar: 91 — 92, 399,493, 
500, 515 


Petrescu, Ioana Em.: 463 

Petronio, Giuseppe: 617 

Petrovici, Ion: 180, 181, 190, 
192, 194-195, 197-199, 245 
-246, 248-249, 251-252, 
485, 508, 519, 522, 525, 539, 
544, 548, 573 

Petrulian, doctor: 386 

Pfänder, Alexander: 181, 530 

Pfeiffer, Rudolf: 544 

Philippide, Alexandru A.: 435, 
578, 588, 631, 647 

Picasso, Pablo: 612 

Pieton, Henri: 519 

Pillat, Dinu: 165, 265 

Pillat, Ion: 28, 31, 164-166, 265, 
331, 467, 473, 508, 537, 575, 
578 

Pillat, Märia: 164, 265, 578 

Pillat, Pia (c. Arapu): 164, 165, 
537, 606 

Pippidi, Andrei; 463 

Pippidi, Dionisie M.: 463, 631 

Platon: 406, 407, 409, 549, 613 

Poe, Edgar Allan: 658 

Pompei, Gian Franco: 373, 628 

Pompeiu, Dimitrie: 508 

Popa, Georgeta: 274 

Popa, N. I.; 480 

Popescu, Gabriel: 132, 518 

Popescu, Radu: 289 

Popescu, Ştefan: 578 

Preda, Gh'.: 137, 521 

Prodan, David I.: 303, 535, 593 

Prodan, Paul I.: 34, 36, 472 

Protopopescu, Dragos: 17, 34, 53, 


464, 472, 473, 546, 601 
Proust, Marcel: 424, 658 
Puccini, Giacomo: 264 
Purcariu, Ilie: 434—440 
Puseariu, Sextil: 202, 551, 620 


Puşkin, Aleksandr Sergheevici; 
424 


687 


Q 


Qntnet, Eiigar: 56!) 


R 


l'tabctais, Frantois: 30, 595 

Racine, Jean: 317, 601, 63* 

Racovitä, Kmil: 326 

Kaicu, Lucian: 300 

Raiuer, Francisc Iosif: 526 

Halca, Catinca: 309, 310, 313, 
313-318, 596, 597 

Ralea, I>ana (Fetita): 261, 267, 
315. 320. .522, 334, 336. 338. 
343, 578, 585 

Raita, Mihai: 100. 112, 117, 1 18. 
121, 122, 155, 232, 233, 243, 
261, 267, 26S, 309, 310, 312 - 
318, 334, 336, 338, 353, 408. 
507, 525, 533, 352, 578, 585, 
596 

Rally, Alexandru: 234 

Ranetti, George: 473 

Rascu. I.M.: 112-113, 114-115, 
504, 546 

Kaymoncl, Marcel: 559 

Rädäceanu. Elena: 301, .192 

Rädäceanu, fothai: 301, 592, 593 

Rädulescu, Aurelian: 267 

lîädulcscu, Mircea: 37, 474, 475 

Rädulescu-Motru, Constantin: 159, 
156, 167 - 169, 200, 201, 233, 
485, 498, 508, 524, 525, 539, 
540, 553. 620, 645 

Häu, Aurel: 619 

Räutu, Leonte: 630 

Rebrcanu, Liviu, 98-99,125 - 126, 
399. 497, SOI, 508. 510, 571 

Ke&man. Corneliu: 571 

Rehin, Ali.ert: 54 

Reich, Emil: 479 

Heinhardt, Max: 132. 518. 613 

Renan, J<«sepii Krmist: 23, 24. 
432, 496 

ResMi, C'amil: 627 

Rey, Abel: 550 

Ri'Uir, Ivaii : 260. 26! 

Rihot, Theodule Armând: 432 

Rickert, Heinrich: 485 

Rilke, Rainer Măria: 658 

kimbaud, Arthur: 228, 412. 565 


688 


Kitter, Constantin: 409 

Rivarol, Antoine; 517, 629 

Roitenbach, Georges: 339 

Rohlfs, Gerhard: 61T 

Rollaud, Romain: 19, 29, 25, 306, 
595 

Rollinat, Maurice: 568 

Roman, Ioan: 34 

Roman, loan N.: 133—159, 
135-136, 319, 320 

Roman, Ion: 460 

Romanescu, Marcel N.: 10, 11, 12; 
13 -18, 20, 32, 33, 34-38, 
43. 31-52, 142, 408, 463- 
468, 472, 473, 482, 498 

Knsenkranz, David: 537 

Kosetti, Alexandru: 154, 154— 
155, 156-157, 184-190,218, 
232, 234. 233, 249, 258, 290, 
423, 533, 534, 543, 552, 586, 
617 

Rosetti, Măria (Mita): 342, 617 

Rosetti, Radu D.: 475 

Rosea. D. }).: 116-117, 118, 296, 
507, 535 

Rosu, Nicolae: 562 

R-nisseau, Jean-Jacques: 9, 517, 
557, 658 

Roussy. Gustave: 580 

Riiiiiger, Horst: 620 

Ruffini, Mărio: 391, 642 

Rusu, Liviu: 376, 379 -380, 563. 
629-634 


S 


Sachs, Hans: 84 

Sad.,/a, Marietta: 300. 592 

Sado /»-anu. Ion Marin: 94—96, 
12'. 125, 154, 155, 157, 300. 
312. 3 13, 366 -367, 473, 508, 
537, S7Ş. 592, 598, 626 

Sad,, /eanu, Mihail: 57, 423, 474, 
475. 508 

Saniain, Albert Victor: 25 

Sartre, Jean l'ani: 643 


Nân-Georgiu, Ion: 495 

Schasl-.-r, Max: 543 

Scheler,Max:455,613 

Schelling, Friedrich Wilhelm: 152, 
339, 341, 409, 607 


Schiller, Friedrich von: 99. 401, 
460. 497, 613, 638, 659, 664, 
666 

SchlegeJ, Friedrich: 153 

Schliemann, Heinrich: 646 

Schmult, Joseph: 159 

gehoher, Rit»: 617 

«chopenhaiier. Arthur: 85. 397, 
431 

Schdpfliu, Gvula: 281, 283, 5&» 

Schnbert. Franz: 131, 428 

Schumanu, Rohert: 151, 428, 532 

Scurtu, Nicolae: 463, 484, .509. 
352. 566. 568, 571, 572, 60.1 

*Sehastian. Mihail: 170, 334, 539. 
610 

Sedlmayr, II.: 551 

Segal, Arthur: 628 

Senancour, Htienne l'ivert de: 557 

Shakespeare, William: 50, 465, 
468, 58'). 590, 623, 657 659, 
663, 664, 668 

Shaw, George Bernarrl. 572 

Siegfried, Andre: 583 

Siegfried, W: 669 

Silvestru, Damian (vr:i Negoi- 
tescu, Ion) 

Şlmic Stanoje : 260, 263 

SImion, Eugen: 635 

Simioifescu-Râmniceanu. Marin. 
473 

Siupiur, Elena: 463 

Slavici, Ioan: 292 

Slătineanu, Alexandru: 526 

Slătineanu, 'Einanoil: 27, 470 

Slezak, Leo: 131 

Socrate: 68, 406 

Sofocle: 665 

Solacolu, Barbu: 75, 473 

*Soljenlțin, Aleksandr: 612 

Sombart, Werner: 543 

Someşan, Măria: 463 

Sorbul, Mihail: 399, 474 

Soricu, I. M.: 466, 595 

S6ter, Istvan: 360 -362, 367 
368, 624 

Sotlriu (profesor Bucureşti): 207 

Scuriau, Etienne: 213, 214 

Spetigler, Oswatd: 84, 222, 613 

Sperantia, Eugeniu: 53, 151 


132, 498, 525, 532, 546 


Sperbcr, Alfred Margul: 537 
Spina. Cori: 424 


Spinoza, IWuch: 519 

Spranger, Kiluard: 190. 543, 546, 
613 

Stamatiad. Alexandru T.: 28, 31, 
37, 42. 43 -44, 45, 46 -47, 53, 
54, 101. 103 -104, 105-106. 
108-109, 111, 244, 297-298, 
467, 472, 474, 477, 479, 483, 
498. 500, 501-303, 570, 391 

Stanca, Radu: 563, 571 

Stâncrscu, Sc. : 27 

Stätescu, Angelo: 466 

Stelarn. Dimitrie: 424 

Stendhal (Mărie Henri Bevle): 
620, 658, 663 

Stohr, Adolf: 479 

Stoia-Mânescu, Georgeta: 472 

Stoika. Cesar T.: 92, 466, 495 

Stoika, Titus T.: 92, 495 

Storck, Frederic: 627 

Stratan, Ion: 603 

Stratulat. George 1.: 465, 467 

Streinu, Vladimir: 164, PO. 274, 
513, 535. 536, 538 

Struteanu, Scarlat: 53, 99, 473, 
483 

Strzygowski, Josef: 464 

Suchianu. Dumitru I.: 265 

Swoboda, Alfred: 45 


$ 


Saban Fägetel, Cbnstantin:173 — 
174, 236, 239, 466, 541 
Septilici, Mircea: 308, 59% 
Serban, Geo: 460, 481. 515 
Serbänesiu, Constantin: 126, 127, 
178- 179, 463, 511, 543 
Serbescn, Scbastian: 334— 335, 
349, 360, 507, 5"% 579, 611, 
619, 623 
Şerbescu, Victoria (Viky. n. Vianu, 
numele din prima căsătorie: 
Budişteanu): 118 - 119, 131- 
132, 196, 215, 265, 270-271, 
288, 313. 315, 334-335, 349, 
360, 368, 502, 507.508. 517,557, 
578, 579, 611, 619, 623, 626 
Şerbescu, Victoria (Viky) vezi 
Budişteanu, Victoria (Viky) 
Sora, Mihai: 200, 272, 273 
Ştrempe!, Gabriel: 466, 469, 471 


680 


Svacichin, Vladimir Alexeevici: 


357-358, 622 


T 


Tacit (Publius Cornelius Tacitus): 
412 

Tacke (istoric din R.D.G.): 636, 
638, 639 

Taine, Hippolyte: 89, 117, 431, 
432, 496, 507 

Tätärâscu, Gheorghe: 267 

Teculescu, Radu: 424 

Teodoreanu, Ionel: 508, 537, 538, 
578, 602 

Teodorescu, A 1. : 480 

Teodorescu, Râul: 464 

Teodorescu, Ştefan: 182, 544 

Tertulian, Nicolae: 655 

Theodorescu, Basil: 352, 353 

Theodorescu, Cicerone: 205 — 207, 
552 

Theodorian, Caton: 399 

Thibaudet, Albert: 420, 646 

Tita, Ştefan: 424 

Tohăneanu, Gheorghe I.: 288 


Tolstoi, Lev Nicolaevici: 9, 422, 
633, 634, 658, 663 


Tolu, Nicolae: 130, 515 
Tomescu, D.: 36 

Torok, Sândor: 281-283, 583 
Toroutiu, I. E.: 532 
Toulouse, Edouard: 519 
Tudor, Sandu: 522, 552 
Tudoran, E.: 571 


Tutoveanu, George (George Io- 
nescu): 255-256, 466, 472, 
375 


Tzigara-Samurcas, Alexandru: 
318, 522, 553 


T 
Tftranu, Ionel:^12, 28, 29 
Teposu, Silviu: 137, 521 


Titeica, Gheorghe: 508 
Toni, D. V.: 193, 547 


690 


Urechia, Ruxanclra: 150 — 151,531, 
532 


L'tä, M.: 525 


Vacariu, Dumitru: 463 

Valerian, I.: 395-400, 644 

Valery, Paul: 412, 613, 658, 659 

Varloot, Jean: 617 

Vaschide, Nicolae: 132,133,519 

Vasilichi, Gheorghe: 284—285 

Väcärescu, Elana: 557, 580 

Vätäsianu, Virgil: 643 

Verdi, Giuseppe: 264 

Verhaeren, Emile: 559 

Verlaine, Paul: 609 

Vianu, Alexandru (tatăl): 17, 28 
25, 43, 44, 85, 87, 91, 1OP, 
110, 174, 195, 428-431, 468, 
494, 502, 503, 646 

Vianu, Alexandru (fratele): 31, 
52,89, 91, 107, 108, 110, 119. 
131, 144, 145, 191, 194, 194- 
196, 205, 333, 336, 482, 302, 
503 - 505, 522, 547, 548 

Vianu, Elena (n. Irimescu): 130— 
131,132,136,140-141, 142- 
143, 143-144, 144-145, 152 
-153, 153-154, 157-158, 
158-159, 160-161,164, 197, 
205, 208-209, 210, 215-216, 
225-227, 227-228, 229-231, 
231-232, 232 - 233,233 - 235, 
259-261, 261-266, 266-268, 
270, 274, 277, 278, 287—288, 
289 - 290, 290 - 291,291 -292, 
292-293, 294, 295, 301- 
302, 308-309, 309,310, 311, 
312-313, 314> 314-315,315 
-316, 317-318, 320-321, 
322-323,333-334, 335-337, 
337-338, 342-343, 344, 345, 
348,351-353,355-356,356- 
357, 358-360, 363-364,364- 
365, 365-366, 368,374, 375- 


376, 377, 380-381, 381- 
382, 385-386, 516, 517, 525, 
527, 534, 552, 554, 556, 
564-566, 577,578, 585-587, 
596-599, 601, 602, 610, 611, 
619, 621-626, 629, 634, 635, 
639, 647 

Vianu, Florica: 195, 427, 428, 430, 
502 

Vianu, Ion (Ionel): 153, 154, 158- 
160, 170, 194, 209, 210, 215, 
226,227, 231-235,248,260- 
263, 267, 269, 274, 276, 278, 
288-292, 301, 317, 322, 330, 
354, 358, 359, 374, 375, 381, 
385, 533, 621, 647-649 

Vianu, Măria (Mâriuca, Duta) vezi 
Alexandrescu Vianu, Marria 

Viau, Theophile de: 612 

Viditz (familie din Graz): 87 

Vinea, Ion (lon lovanaki): 424, 
495, 563, 628 

Vira, Raghu (tatăl): 378, 379, 632 

Vira, Raghu (fiul): 378-379 

Virchow, Rudolf: 428, 646 

Virgiliu (Publius Vergilius Maro): 
9 

Visarion, Puiu: 160 

Vischer, Friedrich Theodor: 138, 
179 

Vlahuţă, Alexandru: 34, 36, 134, 
222 

Vlâdescu-Răcoasa, Gheorghe: 525, 
543 

Vlădutescu, Gh.: 485 

Voiculescu, Vasile; 31 — 32, 113— 
114, 395, 396, 472, 474, 504, 
508, 578 

Voina, Aurel: 137-138, 521 

Voinescu, doctor: 537 

Voinescu, Alice: 126, 495, 55, 
578, 596 

Voinescu, Cella: 669 

Voinov, Dimitrie: 526 

Voltaire (Franşois Mărie Arouet): 
629, 659, 668 

Voronca, Ilarie: 628 


Vulcănescu, Mircea: 123 
Vulpe, Radu: 535 
Vurpas, Claude: 519 


W 


Wagner, Richard: 429 

Wais, Kurt: 340, 342, 343-346, 
463, 617 

Waller, Max: 559 

Wallon, Henri: 580 

Weber (cofetar din Tubingen) : 344, 
345, 617 

Weil, Erich: 145-146, 527-529 

Weise, Georg, Adolf: 486, 487 

Wilbrandt, Robert : 74 

Wilde, Oscar: 498 

Winckelmann, Johann Joachim: 
339, 341, 636, 638 

Winther, Fritz H.: 138 


Zaborovschi, Virgil: 222, 473 

Zaciu, Mircea: 463 

Zalis, Henri: 461, 465, 501, 512, 
579 

Zamfirescu, Duiliu: 331 

Zamfirescu, George Mihail: 508 

Zamfirescu, Ion: 122, 327— 328, 
509, 605 

Zarifopol, Paul: 185, 508, 545 

Zeletin, C.D.(Constantin Dimof- 
tache): 348, 353-354, 463, 
618, 619 

Zeletin, Stefan (Stefan Motäs): 
495, 510 

Zola, Emile: 658 

Zumthor, Paul: 334, 463, 610 

Zurescu, Ion: 578 


691 


EE ER ER ENTENTEUES 


SUMARUL 


CORESPONDENT À 


. Cätre Al. Busuloceanu, [Bucuresti, mai 1916]. 


Către Marcel Romanescu, [Bucuresti, 7 iunie 1916, dpl. 


Către Marcel Romanescu, [Giurgiu], 17 iunie 1916. ....... 
Către Ovid Densusianu, [Giurgiu,] 25 iunie 1916. ......... 


Către Marcel Romanescu, [Giurgiu, 3 iulie 1916, d.p.]. 
Către Marcel Romanescu, [Giurgiu, 5 iulie 1916, d.p.]. 
Către Marcel Romanescu, [Giurgiu, 26 iulie 1916, d.p.]. pi 
Către Ovid Densusianu, [Bucuresti,] 24 septembrie [1916] .... 


Către Simon Bayer, [Bucureşti], 5 noiembrie 1916. ....... 


Către Simon Bayer, [Botoşani,] 6 decembrie 1916. 


. Către Simon Bayer, [Botoşani,] 10 decembrie 1916. ; 
Către Simon Bayer, 11 noiembrie [1917], laşi ........... 
, Către Simon Bayer, Iaşi, 31 ianuarie 1918. .............. 


Către Ovid Densusianu, [Bucuresti,] Luni, 22 iulie 1918 
Către Vasile Voiculescu, [Bucuresti,] 5 sept. 1918 
Către Marcel Romanescu, Bucureşti, Joi, 10 octombrie [1918] 


. Către Marcel Romanescu, Bucureşti, 28 octombrie 1918 .... 


Către Marcel Romanescu, Bucureşti, 30 octombrie 1918 


. Către Eugen Lovinescu, [Bucuresti, octombrie 1919]. . . 

. Către Alexandru T. Stamatiad, [Bucuresti,] 12 noiembrie 1919 
. Cätre Alexandru T. Stamatiad, [Bucuresti,] 2 ianuarie 1920 

. Cätre Alexandru T. Stamatiad, Dresda, 7 mai 1920. 

. Cätre Alexandru T. Stamatiad, Viena, 1 august 1920 

. Către Alexandru T. Stamatiad, [Bucuresti,] 15 decembrie 1920 
Către G. Ibrăileanu, [Bucuresti,] 9 aprilie 1921. ......... 


Către Lucian Blaga, [Bucureşti,] 25 april 1921. 


. Către Lucian Blaga, [Bucuresti,] 15 iunie 1921. ......... 
„ Către Marcel Romanescu, [Bucuresti,] 29 iunie 1921. 

. Către Corneliu Moldovanu, [Bucuresti,| 28.[X.1921. a 
. Către Alexandru T. Stamatiad, [Bucureşti.] Vineri [13 noiembrie 


[ză PA: ea PER SIE ARTA NASII E RS A ONE ERA 


. Către Alexandru T. Stamatiad, Bucureşti, 10 decembrie 1921 
„ Către Simon Bayer, [Tubingen, 24 mai 1922. ........... 
„ Către Simon Bayer, Tubingen, 28 iunie 1922 

. Către Dan Barbilian, Tubingen, 9 iulie 1922 (seara). 


Către Simon Bayer, Tubingen, 16 iulie 1922............ 


Către N. Bagdasar, Tubingen, 22 iulie 1922 ... 


. Către G. Ibrăileanu, Tubingen, 4 august 1922 ........... 


. 47 


. 48 


5193 


54 


. Către Simon Bayer, Tubingen, 


. Către Constantin Barbilian, [Hanovra, 7 august 1922, d.p.] 
. Către Simon Bayer, Norderney, 22 august 1922, ora 2 noaptea 
„ Către Simon Bayer, Berlin, 31 august 1922 

. Către Simon Bayer, [Wannsee,] 7 septembrie 1922 

. Către Cornelia şi Charles Beligrädeanu, [Tiibingen,] 19 sept. 


1922 


19 septembrie 1922, ora 12 


noaptea 


„ Către Gala Galaction, [Tubingen, octombrie 1922] 

. Către Simon Bayer, [Stuttgart,] 2 octombrie 1922 
„ Către G. Ibrăileanu, Tubingen, 3 octombrie 1922 

. Către Simon Bayer, Tubingen, 21 octombrie 1922 
„ Către G. Ibrăileanu, [Tubingen, 31 octombrie 1922] 
. Către Simon Bayer, [Nurnberg,] 1 noiembrie 1922 
. Către Simon Bayer, [Tubingen,] 
. Către Mihail Dragomirescu, [Tubingen, noiembrie 1922] .... 
. Către Cornelia şi Charles Beligrädeanu, [Tubingen,] 1 dec. 1922 
„ Către Simon Bayer, Tubingen, 
. Către Cornelia şi Charles Beligrădeanu, [Tubingen,] 25 aug. 1923 
. Către Cezar Petrescu, [Bucuresti,] 10.11.1924 

„ Către Cesar Stoika, 20 iunie 924, Tighina 

„ Către Al. Bogdan, Bucureşti, 10 august 924 

„ Către Ion Marin Sadoveanu, Bucureşti, 
. Către Charles Maurras, Bucarest, le 22 Octobre 1924 

. Către Liviu Rebreanu, [Bucureşti,] Luni, ora 3 d.a. [8 noiem- 


15 noiembrie 1922 


16 aprilie 1923 


14 august 1924 


brie 1924] 


. Către G. Ibrăileanu, Bucureşti, 12 noiembrie 1924 
„ Către Alexandru T. Stamatiad, 
. Către Vasile Băncilă, [Bucuresti, aprilie 1925] 

. Către Alexandru T. Stamatiad, [Bucuresti, mai 1925] 
„ Către Oscar Walter Cisek, Bucureşti, 1925 

„ Către Vasile Pârvan, Bucureşti, 9 septembrie 1925 
„ Către Alexandru T. Stamatiad, 
„ Către H. Blazian, Bucureşti, 10 decembrie 1925 

. Către Cornelia si Charles Beligrădeanu, [Bucuresti,] 28 ianuarie 


Bucureşti,  18.111.1925 


[Bucureşti,] 23 nov. 1925 


1926 


. Către Alexandru T. Stamadiad, [Bucuresti, martie 1926] 
. Către Cornelia Beligrădeanu, Buc, 1 aprilie 1926 


Către Alexandru T. Stamatiad, [Bucureşti,] 26.1.1927 


„ Către G. Ibrăileanu, Bucureşti, 14 mai 1927 


Către I. M. Raşcu, Bucureşti, 17 mai 1927 


. Către Vasile Voiculescu, Paris, 29 iulie 1927 


Cicre I. M. Raşcu, Sîmbătă [Paris, sfîrşit de august 1927] 


„ Către Prof. Hegler, Rectorul Universităţii din Tubingen [Buka- 


rest, April 192S ] 


. Cätre D. D. Rosea, Bucuresti, 22 decembrie 1928 


Cätre D. D. Rosea, [Bucuresti,] 30 ianuarie 1929 


. Către Victoria Budisteanu, [Bucuresti,] 20 martie [1929] seara 
. Către Grigorescu, [Bucuresti,] 


23.1V.1929 
Către X. Bagdasar, Călimăneşti, 9 iulie [1929] 


„ Către Zoe şi Alexandru Claudian, Drăguş, 25 iulie [1929] .... 
. Către Al. Claudian, Bucureşti, 26 oct. 1929 
. Către Gh. D. Mugur, [Bucureşti, octombrie 1929] 


„ Către Liviu Rebreanu, [Bucuresti, 8 ianuarie 1930, d.p.] 


Către Constantin Șerbănescu, [Bucuresti,] 28 martie 1930 


. Către Constantin Serbänescu, [Bucuresti,] 6 april 1930 
„Către H. Blazian,' [1930] 


Cätre H. Blazian, [1930] 
Cätre H. Blazian, [Bucuresti,] 27 april 1930 


„ Către Lucian Blaga, Bucureşti, 7 [mai 1930] 


Către Elena Vianu, [Bucureşti, 20 iunie 1930] 
Către Victoria Budişteanu, [Sinaia, 17 august 1930, d.p.] 


„Către Gabriel Popescu, [Bucureşti, octombrie 1930] 
„ Către I. Brucăr, [Bucuresti,] 18 septembrie 1930 
. Către I. N. Roman, Bucureşti, 24 ianuarie 1931 
„Către I. N. Roman, [Bucuresti,] 16 april 1931 
„Către Lucian Blaga, Bucureşti, 11 septembrie 1931 
„Către 


Horia Petra-Petrescu, Bucureşti, 17 noiembrie 1931 
Către Aurel Voina, Bucureşti, 24 ianuarie 1932 


„Către Octavian Goga, Bucureşti, 30 martie 1932 
„Către N. Bagdasar, Sinaia, 13 august 1932 


Către Elena Vianu, [Turnu-Mägurele, 26 (?) septembrie 1932, 
d.p.] 


„Către Elena Vianu, Turnu-Măgurele, 30 septembrie [1932] 
„ Către Elena Vianu, [Turnu-Măgurele,] 1 octombrie [1932] 

„ Către Elena Vianu, [Turnu-Măgurele,] 2 octombrie [1932] 

„ Către Erich Weil, [Bukarest, Dezember 1932] 

„ Către Tracy B. Kittredge, [Bucarest, 
„ Către Victor Iancu, [Bucuresti,] 17 mai 1933 
„Către Ruxandra Urechia, 
„ Către Eugeniu Sperantia, Bucureşti, 15 martie 1934 

„ Către Elena Vianu, [Deva,] Vineri, 29 [iunie 1934] 

„ Către Elena Vianu, [Deva,] Sîmbătă [30 iunie 1934] 

„ Către Alexandru Rosetti, Sinaia, 4 iulie 1934 

„ Către N. Bagdasar, [Sinaia,] Miercuri, 11 iulie [1934] 

„ Către Alexandru Rosetti, Sinaia, 23 iulie [1934] 

„Către Elena Vianu, [Bälti,] Duminică, ora 2 d.a. [24 septem- 


Avril 1933] 


[Bucureşti, decembrie 1933] 


brie 1934, dp.] 


„ Către Elena Vianu, Luni, ora 7 1/2 [Bälti, 25 septembrie 1934] 
„Către Elena Vianu, Joi, ora 8 12 dim. [Bälti, 28 septembrie 


OA dea a E NAN a ai iC Sen en ste: crt JP 


. Către Ion Chinezu, Bucureşti, 25 nov. 1934 

- Către Camil Petrescu, [Bucuresti, 2 aprilie 1935] 

. Către Perpessicius, [Bucuresti, aprilie 1935] 

„ Către Ion Pillat, Bucureşti, 11 aprilie 1935 

. Către Ion Chinezu, Bucureşti, 17 mai 1935 

. Către Max Dessoir, [Bukarest, um den 1 Juni 1935] 
. Către Mihail Sebastian, [Bucuresti, 14 iunie 1935] 

. Cätre Alexandru Lapedatu, Bucuresti, 19 iunie 1935 
„ Către Ion Chinezu, Bucureşti, 21 iunie 1935 

„ Către Lucian Blaga, Bucureşti, 29 iunie 1935 
„Către C. Saban Fägetel, [Bucuresti,] 30 iunie 1935 
„Către redacţia revistei „Tribuna medicală", [Bucureşti, 1935] 


„Către Ion Chinezu, [Bucuresti,] 17 octombrie 1935 
„Către C. Narly, [Bucuresti,] 24 octombrie 1935 
. Către Ion Chinezu, Bucureşti, 25 octombrie 1935 


161 
162 
162 
164 
166 
167 
170 
171 
171 
172 
173 
174 


176 
176 
177 


E E alla 


186. 
187. 
188. 


«96 


, Către Victor Iancu, 


, Circulară, Bucarest, 


, Către N. Ladmiss-Aridreescu, Bucureşti, 


„ Către Alexandru Colorian, Bucureşti, e E: 
6 iunie 1939. ............. 
Către Elena Vianu, Timişoara, 28 iunie 1939. ........... 
Către Elena Vianu, [Arad,] 28 iunie [1939]. ............... 
Către Elena Vianu, [Arad, 29 iunie 1989". ............... 
Către Ion Frunzetti, Zamora, 27 august 1939. ........... 
11 septembrie 1939. ......... 
12:sept. 1939... 24h un ae 
„ Către Elena Vianu, Bistriţa, 


>. Către Dan Barbilian, Bucureşti, 


Cătri: Constantin Şerbănescu, Bucureşti, 10 nov. 168. 
Către Anton Golopeutia, [Bucureşti, 13 —30 noiembrie 1933] 
Către Ion Chinezu, [Bucuresti,] Marti, 10 decembrie 1935. 
Bucureşti, 24 
Către Anton Golopenţia, [Bucureşti, 
Către Alexandru Rosetti, 


decembrie 1935] 


Către Alexandrii Colorian, Sinaia, 
Către Ion Petrovici, 


Către D. V. Toni, [Bucuresti, iunie 
Către Alexandru Vianu, Vineri seara [Sinaia, 24 iulie 


1956], 


Către Ion Petrovici, Sinaia, 1 august 19%6................. g 
. Către Constanța Ianulescu, [Sinaia, 2 august 1936, dp.l .... 
Septembre 1936.................... 
. Către Horia IVtra-Petrescu, Bucureşti, 22 octombrie 19% 

Către Max Dessoir, [Bucarest, le 26 Octobre 1936]. ....... 

„ Către Theodor Capidan, Bucureşti, 


Către Universitatea din Viena, Bucarest, le 12 Janvier 1937 .. 
Către Ion S. Floru, Bucureşti, 
Către Cicerone Th odorescu, [Bucureşti,] 4 aprilie 1937 


Către Pimitric Guşti, Bucureşti, 3 mai 197. ............- 


Către Klena Vianu, Tg. Mureş, 27 [iunie] seara 11937, dpi 
Către Hiena Vianu, [Tîrgu-Mures,] 29 iunie 1937 . . ....... 


Către Dan Barbilian, Londra, 20 iulie 1937. ............. 


Către Dau Barbilian, Oxford, 22 iulie 1987. . . . . . . . . . .. 


Către Dan Barbilian, Londra, 28 iulie 1987. ............. 
„ Către N. Bagdasar, Braşov, 29 decembrie 1937. ........... 
Către Dan Barbilian, Braşov, 29 decembrie 1987. . . . . . . . .. 


Către V. Nedclcovici, [Bucarest, Avril 198 I]. ........... 
Către Klena Vianu, Aiud, 1 iulie 198 ................... 
Către Basil Munteanu, Sinaia, 12 iulie 198 ............. 
Către Ana Macedonski, Si 'aia, 16 iulie 1988. ........... 
. Către Victor Iancu, [Sinaia, cea 2 august 1938]. ........... 
. Către Basil Munteanu, Bucureşti, 17 sept. 1988. .......... 
. Către Basil Munteanu, Bucureşti, 26 sept. 1988. . ........ 


Către Victor laneu, Bucureşti, 
10 octombrie 1938 
15 februarie 1939]. 

3 martie 1939. 


Către Mircea Djuvara, [Bucureşti, 


Către Victor Iancu, Bucureşti, 


Către Elena Vianu, Bistriţa, 
Către Elena Vianu, Bistriţa, 
16 sept. 1939 (Simbătă). 
Către Elena Vianu, Luni, 19 sept. 


9 octombrie 1939. 
1 dec. 1939 


Către C. Saban Fagetel, [Bucuresti,] Vineri, 
Către Mihai Celarianu, Bucureşti, 


decembrie 1935. . . | de | 
[Bucureşti, 1938] . ............ 
Către N. Bagdasar, Sinaia, 17 mai 19%................ 
18 mai 1936. ......... 


Sinaia, 26 mai 196. ............... 
Către Victor Iancu, Sinaia, 27 mai 19%. ............... 


2 dec. 1936. ......... 


31 martie 1987. ........... 


8 octombrie 1988. . ........ 


1939, Bistriţa. . . . . . . . .. 


17 ianuarie 1940. . . . . . .. 
Către Victor Iancu, Bucureşti, 8 ianuarie 1941. ........... 


189. Către Victor Iancu, Bucureşti, 3 februarie 1941. ........ .E38 
190. Către C. Şaban Figetel, [Bucuresti,] 13 dec. 1941 . .......... 23? 
191. Către Ion Breazu, Bucureşti, 6 april 1942. ................ 34» 
192. Către Victor Iancu, Bucureşti, 7 apri) 194. ............... 124 
193. Către Ion Breazu, Bucureşti, 27 mai 1942. ................. 241 
194. Către Al. Dima. [Bucuresti,] 28 mai 19. ................. 242 
193. Către Al Dima, Buucresti, 19 august 1942. ................. 243 
1%. Către Alexandru T. Stamatiad, [Bucuresti,] 27 april 1943-24 
197. Către Victor Iancu, Bucureşti, 12 mai 1943............... 244 
198 Către Ion Petrovicl, Poiana Țapului, 30 iulie 1943. ......... 245 
199. Către Victor Iancu, Poiana Țapului (Zamora), 30 iulie 1943 246 
200. Către Al. Lizeanu, Bucureşti, 23 ianuarie 194. ............. 247 
201. Către Ion Petrovici, Bucureşti, 23 iunie 194. ............. 248 
302. Către Perpessicius, Poiana Țapului (Zamora), 26 iunie 194. .. 249 
303. Către Victor Iancu, Poiana Țapului, 8 iulie 194. ........... 230 
304. Către Ion Petrovici, Poiana Țapului, 8 iulie 194. ......... 231 
203. Către Al. Dima,PoianaTapului (Zamora), Saugust 194. . . . . 232 
206. Către Victor Iancu, PoianaTapului, 11 august 194. ....... 233 
207. Către N. Georgescu-Tistu, Zamora, 12 august 94. ......... 234 
208. Către Miron Constantinescu, [Bucuresti, septembrie 1944] .... 234 
309. Către G. Tutoveanu, Bucureşti, 7 februarie 1943. ........... 233 
210. Către Emilian I. Constantinescu, Bucureşti, 7 mai 1943236 
211. Către Henri Jacquier, [Bucuresti, ianuarie 1946] ........... 237 
212. Către Lucian Blaga, Bucureşti, 13 ianuarie 1946. ........... 238 
213. Către Elena Vianu, Belgrad [cea 28 martie 1946]............ 239 
314. Către Elena Vianu, Belgrad, 30.111. [1946] (sîmbătă) ...... 261 
213. Către Elena Vianu, Belgrad, 9 aprilie [1946]. ............... 266 
216. Către Ion Frunzetti, [Belgrad, aprilie 1946................ 268 
217. Către Ion Frunzetti, [Belgrad. 3 mai 1946]................ 269 
218. Către Victoria Serbescu, Belgrad. 28.VI. 1946. ............. 270 
319- Către Mihai Sora, [Belgrad,] 9 august 1946. ............... 272 
320. Către Şerban Cioculescu, [Belgrad,] 24 august 1946. ...... . 273 
221. Către Petru Groza. Belgrad, [17 noiembrie 1947 ........... 273 
223. Către Ana Pauker, [Belgrad, 28 noiembrie 1947]. ..... De sah. sie 278 
223. Către Aurel Buteanu, Bucureşti, 20.XI1. 947.............. 278 
234. Către Al. Dima. [Bucuresti, 18 februarie 1948]. ............. 27» 
323. Către Dimitrie Gusti, [Bucureşti, februarie 1948]. ..........._ 280 
226. Către Aaa Pauker, [Bucuresti, aprilie 1948]. ............... 280 
327. Către Sândor Tor6k. Bucarest, le 17 Mai 1948. ............. 281 
228. Către Gh. Vasilichi, [Bucuresti, iulie 1948]. ............... 284 
229. Către Ovidiu Drimba, Bucureşti, 3 ianuarie 1951 ........... 286 
330. Către G. Călinescu, [Bucuresti,] 21 mai 1952. ............... 286 
331. Către Elena Vianu, Joi seara [Bucuresti, pobabil început de 
julie: 1052]; cc eroare eat LU cea A ape ata e le a ce A mur, 287 
332. Către Elena Vianu, Miercuri, ora 5d.a. [Poiana Țapului, 23 iulie 
1932: d PJ ze doo er tatea ll oi 0 2 S De get ha e 20 AA 28* 
333. Către Elena Vianu, [Zamora, cea 27 iulie 1952]. ............. 289 
334. Către Elena Vianu, Ploiana] Tapului, 2 august 1952. . ... . .. 390 
233. Către Elena Vianu, Marti, 7.VII.933, [PoianaTapului (Zamora)] 291 
236. Către Elena Vianu, Sîmbătă, 23 iulie [1953], [Poiana Țapului 
(Zamora) 280 rrasa a a în plen aer a e pa dă în în n a RA Aga A e a 292 
337. Către Elena Vianu, Vineri [Bucuresti, 28 august 1933]. ....... 293 
697 


. Cätre Elena Vianu, 


Luni, dupä-amiazä [Bucuresti, 1 sept. 
' 


1953] 294 
„ Către G. Călinescu, [Bucuresti,] 19 iunie 1954 ....... 294 
. Către Lucian Blaga, Poiana'Tapului, 20.VII.1954. 295 
. Către Petru Dumitriu, [Bucuresti,] 25.VIII. 1954 296 
„ Către Alexandru T. Stamatiad,' [Bucuresti,] 3 noiembrie 1954 297 
. Către G. Călinescu, [Bucuresti, 19 martie 1955, dp. . 298 
. Către ME Iancu, Bucureşti, 24 mai 1955. ue . 299 
. Către Al. Colorian, [Bucuresti,] 25.VI. 1955 ............... 300 
. Către se Vianu, Joi seara [Poiana Tapului, iulie 1955] 301 
. Cätre Al. Husar, [Bucuresti,] 9 octombrie 1955 302 
. Către Dimitrie Gusti, Bucureşti, 29 octombrie 1955 304 
„ Către Laszlo Gâldi, Bucureştii 23 noiembrie 1955 305 
. Către Al. Hodos, [Bucuresti', 3 aprilie 1956] . . 306 
. Către Al. Dima, [Bucuresti,] 4 mai 1956... 306 
. Către Tudor George, [Bucuresti,] 1 august 1956 307 
. Către Mircea Şeptilici, [Bucureşti,] 21 septembrie 1956 308 
„ Către Elena Vianu, [Belgrad,]' Duminică, 28 oct. [1956] 308 
„ Către Elena Vianu, Venezia, luni, 29 oct. [1956] 309 
„ Către Elena Vianu, [Roma,] 30 oct. 1956 ............. 310 
. Către Elena Vianu, [Roma,] 31 oct. 1956 310 
. Către Elena Vianu, [Khartum,] 31 oct. [1956], ora 9 seara 311 
„ Către Elena Vianu, [Karachi,] Joi, 1 nov. 1956 ........... 311 
. Către Ion Marin Sadoveanu, Delhi, 2 nov. 1956 312 
. Către Elena Vianu, Delhi, 5 nov. 1956 312 
. Către Elena Vianu, Delhi, 8. XI. 1956 313 
. Către Elena Vianu, [New Delhi,] 14 nov. 1956 ......... 314 
. Către Elena Vianu, Delhi, [16 noiembrie 1956] 314 
„ Către Elena Vianu, Delhi, 21.XI. 1956 ................... 315 
. Către Elena Vianu, New Delhi [cea 23 noiembrie 1956]. 317 
„ Către Marius Dan, [Bucuresti,] 4 ianuarie 1957 . . .. 318 
. Către Constantin Cuza, Bucureşti, 23 ianuarie 1957. 319 
„ Către A. E. Baconsky, Bucureşti, 20 martie 1957 320 
. Către Elena Vianu, Bucureşti, 23 aprilie [1957] . . . 320 
. Către Teodor Ionescu, [Bucuresti,] 2 mai 1957 321 
„ Către Elena Vianu, [Bucureşti,] 2 mai 1957 mai ns 7822, 
„ Către Gh. Iancovici, Bucureşti, 4 iunie 1957 ............. 323 
. Către Tudor George, [Bucuresti,] 23 iunie 1957. . 323 
. Către Gh. lancovici, [Bucuresti,] 1 iulie 1957. . .. 324 
. Către Redacţia revistei „Steaua", Buc, 1 sept. 1957. 325 
. Către G. Călinescu, [Bucuresti,] 26 decembrie 1957. 325 
. Către Victor Iancu, [Bucuresti,] 26 decembrie 1957. 326 
. Către Tudor George, [Bucuresti,] 1 ianuarie 1958 326 
. Cätre Nicolae Lupu, [Bucuresti,] 3 ianuarie 1958 . . 327 
. Către Ion Zamfirescu, Bucureşti, 10 ianuarie 1958 . . . . . . . .. 327 
. Către Ion Nijloveanu, [Bucuresti,] 21 ianuarie 1958 328 
„ Către A. E. Baconsky, [Bucuresti,] 7 februarie 1958. 328 
. Către Petre Pandrea, [Bucureşti,] 8 februarie 1958 ......... 329 
. Către Simon Bayer, [Bucureştii] 26 martie 1958 . . 330 
. Către Marius Dan, [Bucureşti, 26 martie 1958]... ...... 330 
„ Către A. E. Baconsky, [Bucuresti, 10 mai 1958, d.p.] 331 
. Către Teodor Ionescu, [Bucuresti,] 8 octombrie 1958 .... 332 
. Către Elena Vianu, [Paris,] 5 nov. 1958. . 333 


. Cätre Istvân Soter, A. 
. Către Victoria Serbescu, [Paris, 21 noiembrie 1962, d.p.] 
„ Către Minos Kokolakis, 
. Către Teodor Ionescu, [Bucureşti,] 14 februarie 1963. . 
. Către M. H. Maxy, Bucureşti, 9 martie 1963. 

. Către Leon Edel, Bucarest, le 10 Avril 1963. es : 
. Către Gian Franco Pompei. Bucarest, le 14 Avril 1963, 
. Către Elena Vianu, Vineri dim. [26. IV. 1963. Paris, ap: 
. Către Elena Vianu, Paris, 
. Către Liviu Rusu, Bucureşti, 
. Către Francois Jost, Bucarest, le 23 Juillet 3 
. Către fiul lui Raghu Vira, Bucarest, le 2 Septembre 1963 
. Către Liviu Rusu, 
. Către Elena Vianu, [Paris,] 28 sept. [1963] . nr 

. Către Elena Vianu, [Paris,] 8 oct. [1963.] ora 10 seara 
. Către Elena Vianu, [Paris,] Vineri, 
. Către Elena Vianu, [Paris,] 23 oct. [1963,] dimineaţa, 


„ Către Hartmut von Hentig , Bucureşti, le 4 Novembre 1963 .... 
„ Către Klaus Heitmann, Bucureşti, 
. Către Elena Vianu, Paris, 


„ Către Victoria si Sebastian Serbescu, iei Duminică, 8 nov. 


[1958] .. ...! 


. Către Elena Vianu, [Paris] Duminicä, 8 nov. [1958] 

„ Către Elena Vianu, [Paris,] Marti [18 noiembrie 1958] 
. Către Elena Vianu, Duminică seara [Paris, 
. Către Harmut von Hentig, [Bucarest, environ 25 Aout 1959] 
. Către Elena Vianu, [Bucuresti,] Joi [9 septembrie 
„ Către Kurt 
„ Către Al. Husar, Bucureşti, 
. Către 
„ Către Ovid S. Crohmălniceanu, Bucureşti, 
„ Către Elena Vianu, 
„ Către Victoria şi Sebastian Şerbescu, Taormina, 26.11.1960 
„ Către Klaus Heitmann, Bucureşti, [21 martie 1960] 

„ Către Al. 
„ Către Elena Vianu, 
„ Către C. D. Zeletin, Bucureşti, 
„ Către Elena Vianu, Paris, 26mai 1961 

. Către Elena Vianu, [Paris,] 31 mai [1961] . 
„ Către Elena Vianu, 
„ Către Elena Vianu, . 
. Către Vladimir Alexeevici Svacichin, [Bucuresti, iunie-iulie 1961] 
. Cätre Elena Vianu, Leningrad, 9 oct. 1961 

„ Către Victoria şi Sebastian Şerbescu, Leningrad, 
. Către Istvân Soter, [Bucarest,] le 25 Janvier Î962. 
. Către Mircea Maiorescu, [Bucuresti,] 7 februarie 1962. 
. Către Elena Vianu, [Florenta,] 13.111.1962 


23 noiembrie 1958] 
1959]. 

Wais, [Bucarest, Novembre 1959]. 

21 decembrie 1959 

Emilian Constantinescu, Bucureşti, 19 ianuarie 1960 
27.1.1960. 
[Palermo,] 22.11.1960 


8 noiembrie 1960. . 
1960, Paris ..... 
14 ianuarie 1961 


Husar, Bucureşti, 
19 nov. 


[Paris,] 3 [iunie 1961]. . 
[Paris,] 11 iunie 1961. 


15 oct. 1961 


. Către Elena Vianu, [Tivoli, 18.11.1962]. hot Eos 
„ Către Elena Vianu, Miercuri dim. [Budapesta,] 11.IV. 1962 

„ Către Elena Vianu, Sîmbătă dim. [Viena, 14.IV. 1962] 

. Către Elena Vianu, Paris, marți, 17.1V. 1962 

. Către Elena Vianu, [Paris,] Duminică, 22.IV.T1962] 

. Către Ion Marin Sadoveanu, Paris, 1 mai 1962. ........... 


[Bucarest], le 22 Juin 1962. 


[Bucarest, le 19 Decembre 1962] 


1 mai [19631 . . 

9 iunie 1963. Mere 
1963. 

[Bucuresti,] 10 A 1963. . 


18 oct. [ 1963] . mA 
în sedintä 


7 noiembrie 1963 
19 nov. [ 1963] . 


699 


342. Către Al. Husar, [Bucureşti,] 5 decembrie 1963... ........ 186 
343. Către Hartmut von Hentig, Bucureşti, 5 Decembre 1963 .... 38T 
344. Către Hartmut von Hentig, Bucureşti, le 6 Decembre 1963 385» 
345. Cätre Klaus Heitmann, Bucuresti, 6 decembrie 1963. 390 
346. Către Märio Ruffini, [Bucuresti, 1964] LE PURE A 391 
347. Către Walter Biemel. Bucureşti, 27 februarie 1964 . . . . . . .. 392 
INTERVIURI 
1. De vorbă cu d-1 Tudor Vianu ........................... 395 
2. De vorbă cu d. Tudor Viann ............................... 401 
3. De vorbă cu d. Prof. Tudor Vianu (Interviu filosofico-literar) 403 
4. Un etern student (Răspunsul d-lui Tudor Vianu). ............2: 408 
3. Lumea de mîine (De vorbă cu d. Tudor Vianu) ........ 410 
6. De vorbă cu Tudor Vianu .................... 418 
I E POR me ee ien i volane 425 
8. Interviu cu Tudor Vianu despre măiestria stilistică 434 
ARCADIA 
Arcadian A sira tert aia bl Pita e pa etant ns del Eta i an altă 441 
ADDENDA 
Prestigiul idealurilor. . 433 
NOÉ: a eq Pa a E de pa ie 0 a Pg a e a aa 457 
Anexă [text de Gelu Ionescu)................................ 651 
Corrigenda ouaa o eana al es le ie le ceea a at aaa ee) 669 
Lista alfabetică a destinatarilor.............................. 671 


Indice de nume. ....... cc A 6'9 


£a pag. 


« 


107, rindul 6 de sus, 
m 0 3 de Jos , 
121 4 12 de jos w 
378 9 10 de jos 
386 $ 12 de jos , 
396 8 de sus » 
443 » 4 de sus , 
443 6 de jos v 
444 12 de cu* , 
443 e 11 de jos „ 
445 2 de jos , 
448 6 de sus ; 
447 à 10 de jos ; 
48 , 4 de sus 
448 12 de jos „ 
448 « 5 de sus „ 
449  , 14 de jos „ 
450 a 13 de jos 
450 a 7 de sus 
517 «a 5 de jos 
613 - 18 de Jos , 


ERATĂ 


in loc de Nordeney Se va citi XordemBiy 
le aşteptăm Și le aşteptam 


Să ne ntfngfte Să se mingile 


labour à lobeur 

viitoare. Valentin viitoare, ValeB- 
m 

urmärti urm&rit 

lăudată, lăudată. 

mai sus — şi Ae tnai sus şi — 

urcă-n  şiță i urcă-n vită 

de  ospete FI de  ospete. 

adesea-n adese-n 


aievea 35 aieve 

alt arcadian) 5 alt arcadian). 
de Han-Tătar la Han-Tătar 
sleită de la ps sleită, de la 
adevăr rostesc adevăr vestesc 
acradieoi » arcadlent 

căldurd .' 7 căldură. 

a trăit a trecut 

merge 5 mergea 

Birmarck > Bismarck 


Lector : MARGARETA FERARU 
Tehnoredactor : VASILE CIUCA 


Bun de tipar : 11.08. 1990 
Coli ed 31,53 Coli tipar 43,75 


TiDarul executat sub comanda 
nr. 521 la 
întreprinderea Poligraficä 
à -13 Decembrie 1918". 
sf sir. Grlgore Alexandrescu nr. 8997 
Bueuresti, 


Bunicii lui Tudor Vianu, 
pärintii doctorului Ale- 
xandru Vianu. 


Constanţa Vianu. oc 
1905. 


Tudor Vianu, cca. 
1910—1912. 


Victoria Vianu in casa părintescă de la Giurgiu din 
str, Vasile Alecsandri, nr, 7, Cea. 1908—1910. 


Tudor Vianu în anii studiilor 
în Germania. 


Fotografie din Tübingen. Ma- 
Casa de pe Cristophstrasse, ‘ul Neckarului si, în al doilea 
nr. 18, unde a descins Tudor lan, turnul în care a locuit 
Vianu la Tübingen si a locuit Hôtderlin, nebun, între 1897 şi 
citeva luni (martic-iunie 1922) 1843, 


împreună cu Dan Barbilian 
la Tubingen în semestrul de 
varä 1923. 


în vacanţă la Norderney. Îm- 
preună cu sora si cumnatui 
säu, Cornelia si Charles Beli- 
grädeanu (august 1922). 


Karl Groos, conducätorul tezei de doctorat 
a lui Tudor Vianu la Tübingen. 


Dr. Ştefan şi Elena Irimescu în că- 
lătorie de nuntă la Nice (1910). 


Dr. Alexandru Vianu în martie 1926. 


Casa din str. Cortului, nr. 14 (azi str. ing. Emil Balaban), în care s-a 

mutat la Bucureşti după încheierea războiului dr. Alexandru Vianu 

fmpreună cu cei doi fii ai săi. Tudor Vianu a locuit aici pînă în 
octombrie 1926. 


Fiica lor, Elena (în 1925), viitoare 


soţie a lui Tudor Vianu. 


Alecu Viana. 


Elena Vianu 
uu 1333). 


Tador Viani 


ua 1930). 


Constanta 
lunuieseu. 


Corneta 


f 
Beligrüdeanu. 


Alecu Vianu (cea. 


1935), 


fratele jui Tudor Vianu 


Deschiderea lucrărilor celui de-al IX-lea Congres International de Filosofie 
1-6 august 1937. In spatele 


(Congresul Descartes) în Amfiteatrul mare al Sorbonei, 
în primul rînd, la stînga, Tudor Vianu, apoi, al treilea spre dreapta. 


prezidiului, 
Ion Petrovici. Paul Valery ţine cuvîntul de deschidere. 


Vizita lui Z. Zawirski, profesor de filosofie la Universitatea din Varşovia, la 


Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (cea. 1938). In rîndul întîi, de la 
loan C. Petrescu. In picioare N. Bagdasar, Al. Posescu, Marin Popescu-Spineni, 
stînga la dreapta : Tudor Vianu, C. Rădulescu-Motru, Z. Zawirski, Ion Petrovici, 
Ion Petrovici. Paul Valery ţine cuvîntul de deschidere. 


La Zamora, in 1947. 


La Delphi, pe terasa Muzeuiui, De terasa vilei de la Zamora, 
aprilie 1933. august 1939. 


Cu Elena Vianu, la Albesti, mai 1939. 


Colocviul 


de Limbi, 


Literaturi si 


Civilizata Romanice, Bucuresti, 14— 
17 septembrie 1959. Tudor Vianu era în comitetul de organizare. Sus, cu 


Giuscppe Petronio (dreapta). 


La sărbătorirea lui Mibail Sadoveanu iu aula Academiei (1955), ace: 
îi mulţumeşte lui Tudor Vianu pentru alocutiunea sa. 


La o conferință la Ateneul Român, 


cu Tutu Georgescu şi Elena Vianu, 


„La Sinaia in castelul Foişor, cu prilejul deschiderii Colocviului Inter e 

national de Civilizatii Balcanice (8—14 iulie 1962), organizat de Comisia 

Naţională pentru UNESCO şi de Academia R.P.R. Tudor Vianu era 

preşedintele Comitetului de organizare. La dreapta, V. Lipatti, secretarul 

acestui comitet, la stingă, din partea UNESCO, N. Bammate, şeful 

secției de Filosofie şi ştiinţe umane la departamentul de activităţi 
culturale UNESCO. 


Cu Mihai Ralea la o sesiune UNESCO 


Imasiui (1960 din caa di 

str. Andres Muresan, ne $ 

locuita de Tudor Vianu în 
19833 si 1964. 


Kena Viu în 1560. 


În 1964. 


în Georgia, la Djvart 
(URSS), octombrie 
1961. 


„Stefan si Centau- 
ral“. Elena Vianu şi 


eel dintii nepot te- 
fan), in iunie 1964